[1]
,
J
A
R
H
1
V A
REVISTĂ DE ISTORIE,FILOLOGIE
ŞI CULTURĂ ROMÂNEASCĂ
DIN IAŞI
Anul XXXVIII
Ianuarie 1931
No.l
Individualitatea Ilmbli române şi
elementul slav. 1)
Aceste 2 Categorll cu KJ în plsl. sunau în româna
ca în postplsl,
Categoria 1: cu i 1. plsl. KJ=â. Am arătat (p. 317), că u­
nele din textele-copii plsl, au numai ZJ la locurile-I etimologice,
adică' niciodată nu e în ele şi li în Joc de acel ZJ; altele, însă,
au, alături de obicinuit XI, la Iocuri'e-l etimologice, încă şi II in
loc de acel ZJ, dar numai du pe p=r în majoritate, şi încă şi dupe
z, m, n în Cod. Supr, Une-ori, dar, se află în unele din aceste
texte-copii: rp'13fŢX alături de normal şi des rp"13�'I'K, OT�KPHTH
alături de normal şi des OTMjlZJTH etc. (p, 318), lumii pentru
normal şi des plsl. pXlldi etc.
Fenomenul acesta, şi astfel restrâns depe r, z, m, n, se arată,
aşa dar, ca ceva anormal în arnândouă dialectele, adică în întreagă
limba bulgară din veacurile X şi al XI ale textelor-copll plslove­
nice. In textele veacului al XII, însă, adică chiar dela începutul
epocei aşa numite medio-bulgare, acel fenomen II în loc de pls!. &1
apare, mai în toate, foarte des, şi nu numai dupe r, z, m, n, ci
încă şi dupe ori-care altă consonanta. Iar aceasta se întâmplă,
apoi, în textele tuturor veacurilor mcdiobulgare şi chiar bulgare
1) Vezi Arhiva, XXXVlI, 3-4, p. 169.
[2]
2
ILIE BARBDLESCU
moderne posterloare. Aşa că găsim s. ex, in Psaltirea dela Bologna
(ser. XII): 'l'HCX.L/1H şi 'l'KJC;"i�JH, "\Ieu""", şi nOCKJMX. ere. In A­
postolul lui Slepcenskij, Codicele dela Berlin (sec. XlII), Tetra­
evanghelia dela Praga (sec. XV), În Manuscrisul dela Leibach
(sec. XVII), şi în mai toate textele dintre sec. XII până chiar în­
tr'al XVIII se află acelaş des amestec a lui H cu etimologicul pls).
KI, nu numai dupe r, z, m, n, ci dupe or-ce consonante, ca t, s.
etc. Aceasta se ştie, de aceea nu mai stărui a da exemple l),
Iar limba bulgară ne astăzi are de regulă i în loc de acel
plsl. KI=â, după orice consonantă; numai în câteva rare cazuri
a mai păstrat, în sudul Macedoniei şi În unele graiuri ale dialec­
tului propriu lis de răsărit, (vezi la Categ. II), acel vechi â (p,
330) sau în lacu-i ă,
Raritatea şi anormaliiatea lui H în loc de plsl. KI=â numai
după r, z, tn, li, În textele-copii plslovenice, pusă În legătură cu
desirnea, adică aproape normalitatea lui H în loc de plsl. KJ=â
in textele din veacul XII şi din veacurile posterioara şi cu nor­
malitatea lui i În loc de plsl. XI în limba bulgară de astăzi, toate
acestea învederează că fenomenul fiziologic de prefacere a lui KJ
plsl.=â in i s-a Început mai întăi după r şi s-a dezvoltat, apoi,
şi dupe z şi m, 11, În vremea textelor-copii, adică în sec. X şi XI,
şi că în sec. XII fenomenul se întinsese deja foarte mult. şi încă
dupe alte consonante de cât r, Z, m.
Aşa fiind, urmează că cuvintele slave din Cat. 1 de aci su­
nară, unele cu începere din epoca postplstovenică a textelor-copii
(sec. X şi XI). altele, cari au şi alte consonante de cât r, z, m, cu
incepere din veacul al XII, sunau, pe terenul limbii bulgare însăşi,
ast-fel (încă cu prefacerlle lui z. şi h): vidra, bivol, tnito, vladika,
pelin, smokin, mogila, obicaj, kobila, rakita, dobitok, ispitati, ko­
pito, strrvati, zamisliti etc. De altfel, unele din ele şi apar scrise
astfel în vechile texte bulgare: nfAHH .. , THKR& etc. 5). Iar limba
1) Cf. Ftorinskij : Lekciji, 1, 83 şi Ilie Bărbulescu : Foneiica
Alfabetului Cirtlic P.I 349.
2) De aceea se \n ,aIă Florinskij (în Lekciji, 1, 83) când crede
că: "Sudja pa pamjatnikarn, Izeeznovenle KJ i smesenle etogo zvu­
ka s H nasalosj s XII Şt." ("Judecând dupe monumente, pier­
derea lui KI şi amestecul acestui sunet cu H s-a început în sec. Xll"),
3) Ct, Lavrov: Obzpr p. 58; Starine, VI, 32.
[3]
lNOIV!DUALlTAT��A UMBrI ROMANE ŞI ELEMENTUL SLAV 3
bulgară de azi, încă de pe atunci, le are la fel: vidra, bivol, do­
bitoc etc., riba, pasi/a, grilet otkrijă ere.
Dar tot aşa, cu i 1. plsl. X1=â, le are şi le-a avut în tot­
deauna limba română: vidra, bivol, mită, vlădică etc., dintre cari
unele (ca bivol, sttivesc, sporiş etc) mai au Încă caracteristica tot
postplslovenică, iar nu plslovenică, de a le lipsi x sau 1. finale
ori interioare plslovenlce,
Dovezi invederate, că cuvintele din Categ. 1 de aci şi altele
de felul lor au intrat in româna nu din plsl., ci din postplsl., a­
dică nu înainte ci numai cu începere din veacul z.l X, şi că al lor
i l-am primit chiar din bulgara, iar nu s-a format pe terenul ro­
mânei, cum s-a crezut până acum.
Categoria II: cu â şi ă corespunzător plsloveniculul
�=â.-Nu s-a băgat de seamă, în această problemă, până acum,
că pIsI. Xl nu în toate cuvintele bulgare, sau cel puţin nu în toate
graiuriJe acestei limbi a devenit, cu începere din sec. X, sunetul i,
oi că, În unele graiuri sau cuvinte, XI cu valoarea Ionetică fi s'a
mai păstrat şi în sec. X şi după acest veac până chiar, regional,
in ziua de astăzi; ba nu s-a bilgat de seamă şi că cu începere din
sec. X, ori cel putin după acest veac, plsl. X1=â s-a mai pre­
făcut uneori, regional, în limba bulgărească, şi în sunetut ă.
Unele texte mediobulgare ne dau dovadă de existenţa în
limba lor a sunetului â. Aceasta ni-o arată scrierea În ele a lui ."1\
(care cu începere din sec. X Începuse a se prelaceviar.In al XII
devenise nu numai sn sau n (-cam ca rom. In), ci şi z.=ă une-
o
ori cu nuanţă de â, ca şi n=ln). Ast-fel: OpR,.H (1n loc de plsl,
o
QP:&IH în apostolul lui Slepăenskij, RCf'"Of'R,.1I 1. plsl, RbCfMOf'XIU În
Psaltirea lui Pogodin; "'"GR,.II (1. plsl. ;KHRzm) şi &.'fi (1. plsl, &K')
în Sinaxarul dela Belgrad; şi inversul 1>1 (=plsl. XI, în loc de plsl.
3.: HdChllp"H"m (plsl, HdCX>UJ'T't,U:&w) în Evanghelia lui Sreckovle
dln sec. XlIJ ; 34 lI,R'h'T'<1HkI f'ocnoil�A"'" (în loc de plsl, 'ţRt..'J'i\HR,.),
şi 34 OH'" KOWO\('T'h ca acus, sg. (în loc. de pls. OHHi KOUJ0V''T'K..)
în Trojanska Prila din sec. XIV 1).
Iar dtîerite graiuri ale limbii bulgare de astăzi, şi la răsăritul
1) Florinskij: Lekcii, I, 83; Startne, Il 149 şi XXIX 105.
ci Ilie Bărbulescu: FOlletica Aljab. Cirilic p. 14.
[4]
4
ILIE BA.RBULESCU
)
şi la apusul liniei Iskăr-Salonic, deci În arnândouă dialectele ei,
au şi â şi, în loc de acest â, un ă, Oblak nu cunoştea aşa exem­
ple şi de aceea tăgăduia ') existenţa În limba bulgară de după e­
poca plslovenică a sunetului â şi ă < â. După polonul Kalina însă,
Miletic, mai cu seamă, a dat numeroase exemple şi deci dovezi.
Anume, a arătat că În unele graiurl din sudul Macedonlei, de pe
unde e şi plslovenica şi cari fac parte din aşa numitul dialect bul­
gar de răsărit, e un ă În loc de pisl. â=KI, s. ex. în kătka < plsl.
1\:&/1',1, rndska < plsl. I\UUll1., săn < plsl. CKIH�, kăsel < plsl.
KXJCEi\& etc. "),
Gralu]] bulgăresc din districtul Bogdansko, dela nordestul Sa�
lonicului Î1I sudul Macedoniei, tot de pe unde era plslovenica şi
care face parte din dialectul bulgar de răsărit, are â pentru plsl,
XI şi încă ă în loc de acest â=XJ. Ast-fel: mXJ pronunţat mâ, VXJ
pron. vâ, nKJ pron. nâ, kotrsi pron. kotrâ în loc de plsl. I\<\ZJ, RXJ
HXJ, K�1'P.!'U ; dar şi, alături de acestea: bxl pron. băI, bzla pron.
băJa, bslo pron. bălo În loc de plsl, &XI/\?;, I>XJiId, &X.Ii\O precum
şi bst'e < plsl, &XI/\lflt=planfă (ef. rom. băI-ărie), zagănuvam <
plsl, (3L\)f'KJI>H"'TH etc, 5).
Ba un â În loc de pls. KJ se mai găseşte şi în alte regiuni.
în afară de Macedonia de sud, ale dialectului bulgar de răsărit.
Astfel: tâ, plsl. TKl; sân, plsl. CKJ"�; râz, cetâri etc. 4)
Ast-fel că, ca în cele de mai sus, va fi fost în bulgara şi
în »limba de aproape înrudită" cu plslovenica, nu numai în sec­
IX, ci şi în veacurile următoare cu începere din sec. X, cuvintele
din Categoria II sub forma cu â: râga, râlec, râs, rât, râkn-, râb�
nik, kobâla etc., ba şi sub forma cu ă (ca la băI, băla, bălo ; bălh)
hătn, băI (+arije) etc.
Iar cuvintele din limba română ale acestei Categorii Il sună
tocmai aşa, unele cu â: râga, râie!. râs, rât, râcnesc, râmnic; al­
tele cu ă : răcnesc, (zătru, băI+ărie. Prin urmare acestea au intrat
în limba noastră nu din plslovenica, ci cu Incepere din sec. X.
Iar confirmarea acestei datări ni-o dă faptul, că, între aceste cu-
. vinte din româna, sunt\unele cari nu au pe pls!.:6 şi 1. finale sau
1) In AfslPh., XVII" 185.
2) In AfsIPh., XX, 586-7.
3) Iordan Ivallov, in Revue des efudes slaves, II, 1-2, p. 93�
4) Miletic: Das Ostbulgarische, p. 74.
1
I
1
1
I
[5]
1
I
INDIVIDUALITATEA LIMBII ROMANE ŞI ELEMENTUL SLAV 5
interioare, ceea ce, conform cu documentările dela Capitolul des­
pre 1. şi IA, nu s-a produs În limba bulgară în sec. IX şi nici îna­
inte, în epoca lui Iordanes, sec. IV-VII, ci numai cu Incepere din
a! X veac. Aşa se explică şi ă din silaba bă dela cuvântul băIă­
sie şi ă din silaba hă de la cuv. hătru, ca luat, astfel chiar, din
limba bulgărească postplslovenică, iar nu ca produs de limba ro­
mână pe terenul ei, cum crede Philippide ') tiind că nu cunoaşte
că în chiar limba bulgară s-a născut, cu începere din sec. X, bă
şi ltă din p!sl. &Kl şi pa, ca în băI' din G:&.II\I\.
Dar se poate p. esupune şi că aceste cuvinte din Categoria
II-dintre care unele n-au pe pls!. 1. şi h finale sau interioare ­
au intrat în româna tot cu i În loc de â, ca cele din Cat. 1, şi
că apoi, pe terenul ei, acest bulgăresc i să se fi prefăcut îu româ­
nesc â. Şi Se putea aceasta, pentrucă, cum am arătat mai sus la
Categ, 1, limba română are, În organismul fonetic al ei, tendinţa
spontană de a preface nu pe â in i, ci pe i în â, atât la elemen­
tele-i latine originare, cât şi la cele streine importate În curgerea
vremilor. Aşa ca, cuvintele Categoriei II se poate că au venit in
româna sub forma cu i a celor din C ateg. 1: rigati, rilet, ris, rit,
rÎcă!, ribnic, hiu», cobila, etc. şi apoi această limbă le-a prefăcut
în: râgăi, Izârleţ, râs etc. Că se poate să ne fi venit cu i din bul­
gara ne arată unele reminiscenţe slave din textele române vechi.
Aşa, Codicele Voroneţean are Rim' (=Roma; ef. p, 322), ricăi (=
râcnesc), .ceea ce în alte vecht texte, ca s. e. În Mardarie Co­
zranul din a. 1649, e cu â: Râm, râcnesc. Codex Neagoea­
I1US (sec. XVII) are, de asemeni, Rim. Se poate lua şi ca pro­
nunţare românească cuvântul ris, astfel scris În documente româ­
no-slave 2) din sec. XV şi XVI şi sin (=fiu). Psaltirea Scheiană are:
rigăesc, ceea ce în a te vechi texte It, ca azi, râgăesc. Intr-un Li­
turghier tipărit În a. 1733 şi intr-un Catavasier tip în 1744 Se a­
flă: Rimnic 3) ceea ce În alte vechi texte e, ca azr, Râmnic. Tot
aşa e azi sâtă faţă de mai vechi sită, dacă cuvântul e slav [plsl.
1) In Originea Românilor, p. 819.
2) Ion Bogdan: Documente privitoare la relaţiile Ţării Ro­
mâneşti cu Braşovul şi cu Ţara Ungurească. Bucureşti 1905.
3) 1. Bianu şi Nerva Hodoş: Bibliografia românească vecile,
Tom. Il, fasc. 1, p. 48-49.
[6]
6
ILIE BARBULESCU
CWI'O), iar nu albanez, cum îl crede s. ex. Th. Gartner 1); sau cum
e tâgla, faţă de mai vechi tigla (plsl. L�Hr,,(,), dacă cuvântul e in
româna de provenienţă slavă veche iar nu germană, cum crede s.
ex. Miklosich 2). Aceste reminiscenţe, chiar sia ve, cu, s-ar zice.
mai vechi i de cât â, arată că, Într-adevăr, cuvintele Categoriei a
II-a ar putea să fi dobândit al lor â pe terenul limbii române dupe
ce i-au venit cu i din bulgara de dupe sec. IX.
Dar şi în cazul când ne-au venit cu ii chiar din bulgara, şi
în cazul când au venit dn aceasta cu i, cuvintele acestor 2 Cate­
gorii şi ori cari altele pot intra în ele n-au pătruns În româna nici
de cum În sec. IX sau mai nainte, în epoca lui Iordanes, ci nu­
mai după acest veac, Întocmai ca şi cele din Categ, 1, conform cu
cele ce am demonstrat acolo.
Fie zis în treacăt şi aci: cuvintele cu ii din limba română,
dacă au venit chiar aşa într-însa din bulgara, luminează şi ele dru­
mul dezvoltării acesteia din urmă, arătând Filologiei bulgare că a­
ceastă limbă a avut Într-adevăr şi după sec. IX un ii (chiar În
cuvintele Categ. II) corespunzător pls!. XI şi că, deci, greşesc cei
cari, ca Oblak, ar mai tăgădui existenţa unui ii În texte medio­
bulgare (cf, p. 320).
Iar cuvintele slave vechi din maghiara confirmă oarecum
concluzia de aci.
IlIe Bărbulescu
\
\
1) In Dastellung der Turn an. Sprache, Halle 1904, p. 121.
2) In Beitrăge.
•
l
\
\
I
[7]
I
I
I
I
!
I
NOI CONTRIBUŢII LA "BULGARII Ş[ ROMANII IN SECOLUL XIX" 7
Noi contribuţii la �,Bulgarii şi Românii
În secolul XIX"
Cercetând întâmplător câteva publicaţii bulgăreşti şi româ­
neşti, noi sau vechi, am dat peste unele informaţii preţioase pentru
o chestiune ce m'a preocupat cândva îndeaproape: rolul pe care
l-au jucat Ţările româneşti în mişcarea de renaştere a poporului
bulgar în sec. XIX '). Uiterior, spicuind publicaţii de documente
sau călătorii contemporane, am mai cules câteva informaţii, drept
contribuţii publicate tot În "Arhiva" �). Ca o compiectare aduc
aceste noi contribuţii, pentru o eventuală monografie a chestiunii
pe care o găsesc mereu de acelaş interes şfiinţific şi actual, caşi
pe vremea când mă ocupasern îndeaproape de ea. Mă mir chiar
că n-am putut trezi un interes deosebit la cei pregătiţi în această
direcţie; un câmp larg de cercetări stă pregătit.
Pentru a nu apărea prea disparate. notiţele noi le-am grupat
in mici paragrafe, ce pot fi înglobate în capitolelemailargi.pe
care le-am schiţat lncă în prima mea lucrare.
1. Româniearea Bttlgarilor rcfngiaJi.
Din pricini ştiute mulţi bulgari, de obic: i cu oarecare stare
sau cultură chiar, trecând la nordul Dunării, primeau să se sta­
bilească definitiv într e Români, cu vremea primind naţionalitatea
acestora. Fireşte, această categorie trebue distinctă de alte douăi
categorii, cu care are puncte comune. O parte din cei trecuţi în
Principate, foloseau averea sau cultura lor numai În scopuri na­
ţional-bulgare, folosind ospitalitatea cu gândul ajutorării fraţilor
rămaşi sub jug Sau chiar de a se reintoarce acasă. O altă cate­
gorie o formează grupurile mai mari de refugiaţi în masă, oameni
săraci şi fără cultură, ee s'aşezară în colonii, de agricultori în
1) .. Rolul României în epoca de regenerare a Bulgariei" laş.
1919 şi "Liberalii români şi vechii revoluţionari bulgari" laşi 1924
2) .. Contribuţii la .. Rolul României în epoca de regenerare a
Bulgariei" în "Arhiva" April 1922 pp, 263-267; "Politica colo­
nială rnoldrvlnească în 1858" in "Arhiva" Aprl 1923, pp. 177-
178; "Contribuţii la "Românii şi Bulgarii" in "Arhiva" Octombrie
1923, pp. 391-394. De asemeni şi câteva recenzii totîn .. Arhiva",
11 care aminteam chestiunea.
[8]
P. CONSTANTiNESCU-IAŞI
�===============================================
deobşte, păstrându-şi integritatea etnică, dar cu gând de stabilire,
punct corn un el categoria bulgarilor de care ne ocupăm.
D� mult inca scriitorul Kanitz 1) aftrrra in această direcţie
"Sângele român absoarbe sângele bulgar cu o uimitoare rapiditate"
sau "Poporul român, foarte exclusiv, nu se asimilează cu nici o
altă rasă şi conservă chiar facultatea de a absorbi uşor elemente
străine, mai ales slavi". Astăzi, în oraşele cu colonii bulgare, de
multe ori doar numtle proprii de "Bu)gărime" sau onomastice mai
amintesc pentru multi urmaşi de-ai vechilor bulgari, transformaţi
În români, de vechea lor orig n i. La Chişinău, de pildă, din cauza
regimului rusesc, românizarea a fost prea redusă; totuşi am gasit
cazuri chiar numai pentru timpul scurt de 12 ani dela unire. Aşa
un Atanasov, proprietarul unei vechi case bulgăreşti, îşi zice azi
Atanasiu. In Ploeşti, A. Sr.cok seu pomeneşte de (asa lui Dobrescu,
care a fost sigu r un bu Igar Dobre şi dupa marea CI sernănare a
casei sale cu o alta, d: stil evident bulgar, a lui Hagi Prodan2).
Un bulgar din Tetovo, Nico!a feciorul lui Coicea, vine ca
ab agtu în Muntenia la 1786 iar feciorul lui Nicola ajunge Marin
Nrcolovtci, apoi Nicolau, mare negustor şi hagiu la Craiova. Ur­
maşii săi poartă numele de Marineseu, deci s'au rornânizat, Inte­
resant că acest Hag! Nicolau face o călătorie la Sf. Munte în
1820, despre care lasă "lnsemnări" de hagte 3); la acestea el adaogă
note de istorie contemporană sau cosmografie, iubitor de carte d: ci.
Din Şrstov vine Încă din copilărie Chiria" cu tatăl său, pe
timpul unui război ruse-turc (cred acel din 1806-1812, Ch'riac
să se fi născut pe la 1800, de oarece la 1872 era "obosit de bă­
trâne ţă"). Tatăl său fu primit În Moldova şi se stabili la Bârlad,
ca preot. Aici mai erau bulgari, de oarece mahalaua Podeni poartă
nume de familii bulgăreşti: Neacşu, Dediu etc.; unul din ei lasă
o Însemnare c'a venit din Târnova pe mare, amintindu-şi de o
furtună groaznică, pe-o icoană de argint a Maicii Domnului hă­
răzită unei biserici. Ch'rlac Se călugări de timpur u, a stat la M-rele
Neamţ şi S: cu, unde traduce în limba română cărţi ca: Praştia,
Cronograful Si. Dimitrie Rostovschi, tipărită la NEamţ; a mai tradus
\ .
1) F. Kanitz .La Bulgarie danubienne " Paris 1882, pp, 28 ŞI 84.
2) Vezi studii asuora lor de Socolescu în "Bulet Corn. MOll.
lst." 1916. 1 şi 1926, 2.
3) N. Plopşor "Călătoria lui Hagi Nicolau la locurile sfinte"
îu .. Arhivele Olteniei" V, 24, 1926, p. 102.
, j
�
,
I
I
\
\
[9]
, j
�
,
NOI CONTR.fBUTJI LA "BULGARII :;;! ROMANII IN SECOLUL XIX" 9
cronica lui Baronin în mai multe volume, pe care Melhisedec o
vede În manuscris. Ca cunoscător de limba slavonă l-a ajutat re
ieromonahul Andronic, stareţul cărturar dela M-rea Noul Neamţ
din Basarabia, la alcătuirea istoriei M-relor Neamt şi Secu. A murit
pela 1878 1).
2. Bulga 1'ii în Basarabia,
Datorită unei politici an.iturceşti şi antimoldovineşti În acelaş
timp, ţarul Alexandru 1 şi urmaşii săi au înlesni! venirea bulga­
rilor în noua provincie, Basarabia, cucer.ta Încă inainte de 1812,
acordându-le o serie de priv legii şi-un statut aparte, mai ales
pentru cei din sudul Basarabiei. Aceasta a înlesni! cu atât mal
mult ernigrar ea, cu cât ea începuse dela finele veacului anterior,
bulgarii aşezân du - se, ca pretutindeni, la marginea oraşelor mol­
dovineşti.
Una din cele mai Vechi colonii fu acea din Chşinău, o parte
din oraşul vechi nurnindu-se până-n zilele noastre "m<;halaua bul­
gărimei" - azi o stradă principală din cele noi char poartă acelaş
nume. N rmărul bulgarilor refugiaţi e aşa de mare la începutul
sec. XIX că simt nevoia ridicării unei biserici proprii, ajungând
ca numai în două decenii să-nalţe cu sprijinul lor material două
biserici, din cele mai importante ale Chişinăului: St. Gheorghe şi
Inalţarea; cunoscută şi sub numele de "bisericc: bulgărească".
In arhiva consistorială a mitropotiei Chişinăului se află la
Opis No. 26 dosarul 1 al ridicării bisericei St. Gheorghe 2), din
care se constată importanţa "comunitatii bulgarilor noi veniţi în
Chişinău", cum se'nseamnă pe acest "delo" începând dela 9 Ia­
nuar 1814. Deşi biserica Oi fost sfinţită în 1819, când a fost ter­
minată prin stăruinţa protopopului Stavarachi, moldovan, râdicarea
ei Se datoreşte stăruinţei bulgarilor, Care semnează mai multe
"proşenii", având ca ctitori pe Dimitrie Br.gdanov, Mihail lvanov,
Stepan St-panov, Dobre Serbin şi Dimitri Patonik, Ctitorii s'au
mai schmbat, în cer erile ulterioare apar şi moldoveni, dar ele­
mentul bulgar fu cel de căpetenie ce determină construirea acestei
biserici.
Colona bulgară din Chişinău era mult mal mare chiar în
1) Melhisedec "Grigore Ţarnblac" Bucureşti 1884, p. 63.
2) Folosit de noi In .. Biserica SI. Gheorghe din Chişinău"
Chişinău 1928.
[10]
10
P. CONSTANTINESCU-IAŞI
1814. In cererea dela 14 Aprilie ') către Dicasterie se vorbeşte
numai de "o samă de locuitori bulgari" care sunt gata să-nalţe
un nou locaş, de Oarece nu mai Încăpeau în biserica. Inălţării,
vecină. Deşi în Anuarele bisericei basarabene această biserică e
trecută În anul 1830 pentru zidire, parohia ex sta cu mult înainte,
poate chiar dela finele Sec. XVIII; Închinătorii ei sunt tot bulgari,
până azi doar poartă numele de "bulgărească".
Colonia creşte şi se'ntinde şi'n raionul parohie! bisericei
Mazarachl, vecină cu cele mai interesante case din cele mai vechi
ce le-a mai păstrat Chişinăul; un Stoianov şi soţia lui daruesc
bisericei un sfeşnic la 1836. L-am putut chiar Identifica CU pro­
prietarul unei frumoase case în stil vechi românesc-balcanic. ce
mai dăinueşte încă până azi. Intr-un studiu recent 2), identificând
ultimele vestigii ale vechiului Chişinău, după casele de- acelaş stil,
la câte am putut afla proprietarul prim, am descoperit numai bul­
gari: Mitcov, Ganev, Stoianov, Mincu, Pătlăgean, Bonza, Paras­
chiv Boico, Cornerzan etc .
.. Exodul care urmă războiului 1&28-29 aduse cam 25000
"bulgari in Basarabia. Oraşe întregi, ca Sliven, fură golite şi de
"atunci nu şi-au mai găsit vechea lor proprietate. După raportul
.. prezentat Academiei imperiale ruse in 1850, erau 69525 bulgari
"în Basarab-a. Sunt adevăraţi poligloţi ; ei vorbesc, afară de turca
.şi bulgara, româna, rusa şi adesea Înc8 altă limbă" 3).
Creşterea exodului b 1] Igar spre Basarab' a se datoreşte şi
bunei primiti din partea ţarilor Alexandru 1 şi Nicolae 1; Ia sud
ei au colonii puternice, între care Bolgradul înfloreşte ca centrul
lor cultural. De aceia când il ceastă regiune fu trecută Moldovei
prin tratatul dela Paris d:n 1856, ocârmuirea moldovtnească fu
obligată să le reinoiască privilegiile, pe care coloniile bulgare avură
grijă imediat să le ceară dela noua stăpânire. In Arhiva lui Co­
gălniceanu - între altele - s-a găsit o cerere semnată de 16 frun­
taşi ai colonie! din Belgrad (între alţii N. Borisov, Ivan Velizov,
AI. jercov, Diamandi Hristodor, Dr. Mutiev), din Noernbrie 1859,
cu următorul continut:
.. Obştiile coJon�iIor din Moldova având cea mai mare dorintă
1) Dosar fila 7. \
2) "Cele mai vechi case din Chişinău", Chişinău 1930.
3) Kanitz, op, cit." p. 47.
\
I
I
1
I
[11]
NOI CONTRIBUTII LA "BULGARII ŞI RO�'IANlI iN SECOLUL XIX"
11
1
f
1
I
I
I
I
1
I
!
I
,
"de-a deschide o tipografie în Belgrad pentru tipărirea cărţilor
"scolastice din Iimba română în limba bulgară şI din limba bul­
"gară În româneşte; Căci, precum cunoaşteţi domniavoastră, noi
"am Io st lipsiţi de progresul învăţăturilor; încât azi se simte cea
.mai mare nevoe şi lipsă de cărţile trebuitoare în şcoală Ş\ nici
"găsim de unde să luăm cu orice cost. Am găsit de cuviinţă să
"ne adresăm la patriotismul domniei voastre, rugând să rnijlociţi
"Ia locurile înalte de a se învoi deschiderea unei tipogr afii şi cu
"ocazia tipărirei cărţilor, de care urmează neapărată trebuinţă, să
.,se deschidă şi o foae de jurnal În limba română şi bulgară,
.pentru a dobândi mai multă dragoste şi râvnă iubitorii' de învă­
"lăiură şi cetire".
Jaloba mai adaogă că se vor da cărţile la cenzură, iar gazeta
să fie supusă legei presei. "Rt cunoştinţa către noua noastră patrie
va fi neştearsăv ; iubesc din inimă naţtunea română, de care sunt
legaţi prin aceiaşi credinţă şi re llgie : sunt pătr unşi de părinteasca
îngrijire ce-o aşteaptă dela guvernul nou '},
3. Note de autori.
Câteva note prlzărite, pe care le vom înşira şi noi În ordinea
aflării lor, le-am scos din două lucrări despre per sonagit impor­
tante în mişcarea de renaştere bulgară, a căror activitate a fost
strâns legi! tă de ţările noastre.
In "Sbornicu'" Academiei bulgare, cartea XJI NO.8 pe 191'
s'a publicat de At. ŞOPOV7. "Dr. Stojans Ctomakovs, iivotz., de­
jnost .. i archiva" (Dr. Ciomakov, viaţa, faptele şi archiva).
Intre altele, autorul vorbind despre negustorii bulgari care se
interesau de şcoli, pomeneşte de un oarecare Dtrnitrachi bei, ne­
gustor de of şi perceptor, care peia 1860 fu epitropu I şcoalei şi
bisericei din Tulcea. Intre şcolile care se'ntemeiază în prima ju­
mătate a sec. XIX, cea din Gabrovo se datoreşte sprijinului lui
Aprilov şi (.1 altor negustori din Bucureşti. Aprilov spune, Într-o
lucrare a sa, că mulţi negustori porniau cu mărfuri până-n Mos­
cova trecând prin Bucureşti, unde unii se opriau mai multă v: eme,
inliinţând hotelul 101', Gabroveni. lncă pela 1830 se înfiinţară con­
tuoare de negustorii Kovacef, Kelifarov, Mustacov, Bacaloglu şi
alţii; Dirn. Mustacov fu agentul lui Miloş Obrenovici la Bucureşti,
cu sprijtnul lui tipăreşte abecedare pentru şcoala din Gabrovo.
1) Publicat în "Calendarul nostru" 1918 Bârlad.
[12]
12
P. CONSTANTINESCU-IAŞI
In scrisorile Dr. Selirninscbi sunt trecuţi toti bogâtaşii bulgari ce-au
ajutat mişcarea curturală, Între care şi mai mulţi emigranţi din Bu­
cureşti. La Braşov, Anton Carnburogtu, refrgiat din 1800, ajută
şcoala din Sliven, oraşul său de origină.
Ciomacov şi-a luat doctoratul în Ha!iaşi după ce se spe­
cializează la Paris, se'ntoarce În patrie, unde se ocupă CU chestia
religioasă; amestecat într'un proces cu Gh. Racovschi, aminteşte
de-o lucrare a acestuia în limbile română şi bulgară "Cestiunea
religiosă bulgară", Ales În 1861 ca reprezentant al Plovdivului în
chestia religioasă, primeşte felicitări şi dela patriotul bulgar din
Bucureşti, Hr, Gheorghiev. Totuşi Ciomacov fu de altă parere ca
a "Comitetului central bulgar secret din Bucureşti", când acesta
ceru în 1867, printr-un "Memoriu" Sultanului să transforme Bul­
garia Într'o provincie administrativă. Era şi explicabil să duşmă­
nească pe revoluţionarii din Bucureşti, de oarece făcea parte dintr-o
familie În stărită, care se bucura de posturi de încredere pe lângă
Turci. Comitetul din Bucureşti trimise un emisar la Ciomacov,
primind dela acesta răspunsul că atit r dinea lui e loială; CU un
alt fruntaş bulgar publică un protest, care-i atrase Învinuirea de
anglotil şi turcolil din partea celor dela Bucureşti.
Dintre scrisorile publicate, spicuim : în cea trimisă de D.
Atanasovici la 11 Apti! 1861 expune părerile celor din Bucureşf
pentru rezolvarea chestie bisericeşti. Ca să urmărească mai întâi
eliberarea de sub tirania grecească. Intr- o scrisoare din Brăila de
la 19 Noembrie 1861, semnată Dr. M. Si liminschi şi Mihai Po­
povici (în limba greacă) se arată D- rului Ciomacov părerile bul­
garilor din Brăila şi însemnătatea coloniilor din Muntenia, Mol­
dova şi Rusia În chestia religicasă. De fapt este un răspuns la o
altă scrisoare a lui Ciomacov : se referă şi la un corespondent
al său din Bucureşti şi la refugiul În masă al Bulgarlor dela 1830,
când s-au înfiinţat "mari colonii" în Muntenia, Moldova şi Rusia,
din care fac parte şi semnatarii scrisorii.
La 1864 s'a dat la Rusciuc sultanului Abdul Medgid o cerere
redactată la Bucureşti împotriva tiraniei spirituale a Fanar ului, iar
la 1850 s-a mai d�t o reclamaţie din partea refugiaţiior din Prin­
cipate prin Alexandru Vracanschi în aceiaşi chestiune. In alta parte
se vorbeşte de toat� suflarea creştinească din Rusia, Vlachimol­
davia şi Serbia, care a scăpat de jugul grecesc. Se observă titu­
latura nesigură a Principatelor de curând unite.
I
I
\
I
[13]
NOI CONTRIBUTII LA "BULGARII ŞI B_OMANII IN SECOLUL XIX" 13
o scrisoare din Bucureşti dela 19 April 1877 a lui P. Ka­
stmtrov anunţă pe Ciornacov că aflând despre admiterea cererei
acestuia pe lângă guvernul turc, e de părere că râdicarea bulga­
rilor sub scutul Porţii este o "nădejde zadarnică". Inainte, pe când
trăia Ali Paşa sau pe vremea vizlr atului lui Midhat Paşa, această
nădejde ar fi avut temei de'ndeplinir e. El este împotriva turc 0-
Iililor, care sunt susţinuţi de "aventurişti ai Angliei mercantile Şi
"de vagabonzii fără caracter ce pleacă din Ungaria consângeană
Turc;eI«; vrea să justifice războiul Rusiei împotriva Turciei, la
care şi poporul bulgar trebuia să ia parte.
Dintr'o scrisoare (pe care o cred din 1873) a trei Plovdi­
vieni către Ciornacov şi Cialoglu, expunându-se mersul financiar
al eparhiei din Plovdiv, arată c-au scris în anii trecuţi şi lui Ev­
Ioghie Gheorghiev din Bucureşti ca să-i ajute pentru râdicarea
unei şcoli în oraşul lor - se vede ca fiind concetăţean : acesta
nu prea grăbindu-se cu răspunsul, ei sunt grăbiţi să-i ceară din
nou concursul. Din România veniau şi altfel de ajutoare: dintr'o
scrisoare a lui Rainov dela Constantinopol din 1859 se constată
angajamentul pe care şi-I ia acesta să aduci! bani din Moldova,
Muntenia şi Serbia pentru rezidirea bisericei bulgare din capitala
Turciei. Intr-o scrisoare din 1861 a lui Cialichi din Plovdiv se
vorbeşte despre acţiunele care se pun la cale în Galaţi şi Bucureşti.
lnteresant de remarcat chipul cum se reflecta situaţia bise­
ricei româneşti din epoca lui Cuza şi Carol în focul discuţiilor
bulgaro-greceşti în "chestia religioasă". In memoriul fruntaşilor bul­
gari către Marele Vizir se arată că mitropoliţii "qt1asi indepen­
denti" de Iaşi şi Bucureşti pomenesc pe patriarh sub o anumită
formă şi că de câţiva ani aproape nu mai au relaţiuni cu patriarhia.
Totuşi bulgarii-semnatarii mernoriului, din ce; mai moderaţi lup­
tători - declară că n'au nimic atace cu Principatele Unite. "Noi
"nu formăm un principat şi nici nu pretindem s'avern, Neînţăle,
"gNile care domnesc prin Moldo-Valachia, lipsa liniştei şi a pros­
,.perităţii şi nenorocirele de toate felurile care s'au introdus de
"când, mai ales, au voit să devină quasiindependenţl, ne inspiră
"groază pentru situaţia lor şi ne întăresc mai mult în voinţa noastră
"tare şi nezdruncinabilă de a rămâne supuşi credincioşi direct gu­
It vernărnântulul imperial şi direct. protejaţi de puternicul nostru
.,suveran".
Cu asemenea atitudine·- partizanii lui Ciomacov protestează
[14]
14
P. CONSTANTINESCU-IAŞI
I
împotriva grecilor cu prilejul răscoalei acestora în Creta la 1866-­
au reuşit în cele din urmă să . obţină dela Poartă autonomia bi­
sericei bulgare, după ce din 1860 clerul înalt din Bulgaria începe
să încapă pe mâna bulgarilor; la 1869 erau 5 erarht bulgari.
Date şi mai interesante spicuim din lucrarea, concepută p,e
baze cu totul noi, a lui Iv, Q. Ktinciarov "Hristo Botiov, biografia",
apărută mai de mult la Sofia (1910) şi despre care ne-am mai
ocupat în această revistă. Botiov a fost unul din cei mai distinşi
luptători pentru neatârnarea bulgarilor; o mare parte din viata sa
şi principalele acte ale mişcării sale S-au petrecut pe părnântul ţării
româneşti, de unde a şi plecat spre o moarte eroică la sudul Dunării.
Născut la Kalofer în 1847, ca fiul unui dascal foarte respectat
şi luptător el însuşi pentru noile idealuri, după primele cunoştinţi
obţinute dela acesta, pleacă în Rusia, la Odesa, unde fu desarnăgi
de situaţia care Se prezenta şi-acolo tristă. In şcoală chiar de te
peste robia pedagogică, ce-I împinse către un grup de şcolari,
pătrunşi de noile idealuri revoluţionare ale Apusului; după ce
termină studiile, mai rămase o vreme la Odesa, dedându-se lite­
raturii, ştiinţei şi socialismului. In această vreme termină .,Haiduti", i
pe care le tipări la 1871 în "Brailskata duma" ("Cuvântul Brăilei"),
Admirator al lui Cernişevschi şi al celorlalţi novatori ruşi, el se
hotărî să devie un propagandist al revoluţie! socialiste în sudul
Basarabiei şl'n Bulgaria.
In acest scop plecă într-un sat Znarnenca la începutul lui
1866, având cu el un prozelit, Ivan Ivanovici Şavcenco, fost ofiter
în armata rusă. Extinzându-şi activitatea antimllttaristă într-un re­
giment de Cazaci, fură ameninţaţi şi obligaţi să fugă: Botiov spre
Bulgaria şi Ivanovici spre România, sudul Basarabiei aparţmându-i
pe atunci. Unii istorici susţin c'ar fi trecut pe aici şi Botiov şi
s'ar fi Întâlnit cu Racovschi; dar acesta n'a fost În sudul Basa­
rabiei mai de vreme de Mai-Iunie 1866.
La Kalofer Botiov îşi continuă propaganda comunistă printre
tarani în iarna anului 1866-1867, până ce, speriind pe ctorbagiii
bogaţi ai târguşorului, fu obligat să părăsească locul natal. Tatăl
său voia să-I trimeată în Rusia, s'ajungă om mare: entusiasmul
său il atrăgea către propaganda revoluţionară, pe care îşt dădea
seama că nu o va putea împlini deodată. Hotărî să se ducă în
România, unde "se refugiază toţi haiducii, acolo se'ntâlnesc eroii
.pregătiţi pentru fapte viitoare" şi ca împreună cu aceştia şi cu
[15]
NOI CONTRIBUŢII LA "BULGARII ŞI ROMANII IN SEC:OLUL X1X" 15
-� . . , =-==;;-
Racovschi să pună la cale planul unei noi acţiuni. Plecă cu gâncut
de-a se uni cu [eliu, Haglat şi alţii, pentru a transforma mişcarea
haiducească intr-un partid politic - ca'n Bosn a şi Herţegovina,
Toate gândurile sale se-ndreptară spre România, unde va fixa în­
ceputurile largi ale revoluţiei bulgare; chiar Levschi ') trebue să
primească lecţiile sale despre repu blică, pentru care ra dlcalismul
lui Caravelov însemna prea puţin 2).
Locul de trecere fu pe la G'urgtu, "lagărul de iarnă" al
haiducilor bulgari. Hasan Aga sau "domnu Petrescu", însărcinaţi
cu aşa zisul pescuit, aşteptau un semn înţăles ca să aşeze caicu­
riie intr- o poziţ.e sigură pentru a-i primi pe haiducii bulgari şi
a-i duce pe malul românesc. In România Botiov îşi desăvârşi
opera: "Rusia i-a dat ideile, România practica. "In adevăr Ro­
"mânia nu i-a dat lui Botiov o fericire personală, ea nu primi pe
"poetul bulgar ca reprezentantul poporului vecin. Pentru ea fu ca
"un străin, ca toţi ceilalţi - sau ca socialist mult mal primejdios
"pentru siguranţa statului ameninţată din partea acestor sansculoţi,
"Dar România salvă pe Botiov de clorbagii bulgari şi de circ­
"serdarii turci, ca să-şi pue primele însemnate îr ceputuri ale eul­
"turii sale. Imposibil de'nlocuit pentru mişcarea din anii întune aţi
,.1866-67, în care şi'n teorie şi-n fapt fu factorul principal... Şi
"toată aceasta fu fixată în România" (pp. 266-267).
La 17 sau 19 Septembrie 1867 Botiov în seră la Giurgiu, în
cârciurrra lui Dimitrie Ţarski, unde întrebă imediat de Hagi Dimitrl,
conducătorul haiducilor, dar om simplu. Pr.rnul pas al lui Botiov
fu de a-l convinge ca cetele de haiduci să devie agentii revoluţiei
conform noilor principii, de care Bagi Dlrnitri n-auzise până atunci
şi de aceia îl trimise să se sfătuiască şi cu Deada Jeliu. După
ce îăcu cunoştinţă îndeaproape cu revoluţia narii ai> aţi în partea
locului, timp de 10-15 zile, Botiov plecă la Bucureşti.
Aici se-ntâlni cu Of. Ciobanov, care-l făcu să urmeze o
lună-două în "Şcoala de medicină din Bucureşti", întreţinut de
prietenii săi. Spiritul său aprins nu-I lăsâ să urmeze cursurile;
prin Ianuarie 1868 Jeliu se stabilise [a Brăila, urmat curând de cei
1) Alt fruntaş de seamă al revoluţ'ei bulgare, mort de ase­
meni eroic.
2) Luptător idealist mai moderat, fu cel dintâl prim ministru
al Bulgariei libere.
[16]
16
P. CONSTANTINESCU-IAŞI
doi "medici". I�" acest an, Racovschi, care reprezenta legătura între
vechea haiducie şi noua revoluţie politică, muri; În 1867 toţi şefii:
Caragea, Hagi Dirnitri şi jeliu suferiră perderi. In urma rnsucce­
sulul dela Tvărdlţa al lui Hagi Dimitri, rămăşiţele lui [ellu, Care
nu ştie locul de retragere al lui Hagl, trec Dunărea şi se fixează
la Braila. Curând veni aici să-I întâlnească Botiov, iar înştiinţat
de acesta veni şi Hagi Dimitri.
"P,l1fru consideraţlunl înalte politice - ca să nu strice cheful
"Sultanului - guvernul român nu admitea revolutionari in capi­
.,taIă, Sau înca, pentrucă viaţa în Bucureşti era mai scumpă de
"cât în prov.ncie : ernigranţli căutau locuri cât mai ascunse, mai
.,departe şi mai enine. Brăila adunase şi inteligenţa şi pe r evolu­
"ţionari ... Alei există ziar şi tipografie iar libertatea deschise gura
"contra tiranilor. Constantinopolul adunase slugile Sultanului, Brăila
.. pe duşmanii ei hotărâţi".
"Acest oraş făcu o impresie puternică lui Botiov, nu atât
"prin ascunzişul, cât mai ales prin deplina autonomie a revolu­
"ţionariior, care se, sirnţiau acasă la ei. Brăila era un al doilea
.. Giurgiu din acest punct de vedere. Era mai mult chiar: o viaţă
"revoluţionară mai intensă ca la Giurgiu. Acolo se opriau un
"llum8r nehotărât de haiduci, un număr mai mar e se ascundeau
"prin sate şi grădtn', pe când aici la Brăila era altfel. Cea mai
.. mare parte din revoluţionari străbăteau străzile, grădinile şi ce­
"Ie!alte locuri publice, aveau un loc ca teatru popular, un ziar
.. destinat nevoilor ernlgranţllor, şi altele. Tot la Brăila se adunase
"şi creerul şi braţele revcluţ'ef. Impresia lui Botiov cea mai pu­
"ternică fu că la Brăila, mult mai mult ca Ia Bucureşti, putea să
.,se simtă diferenţa între ,.ciocoi" şi "saraci" (pp, 282-284).
Un fel de triumvirat se organiză între cei doi haiduci şi Bo­
tiov ; bazele revoluţiei se Iixară prin ridicarea generală în masă:
satele şi oraşele vor fi împănate de agenţi revoluţionari, c e vor
propovădui revoluţia populară. De conspiratia din Brăila, ţinută
secretă, fu pus În \ cunoştinţă, şi mai târziu, numai Levschl, Bu­
getul cetelor era s!�plu: hrana o căpătau dela ciobanii dir munti;
aveau nevoe de puşti şi muniţi', dar bani nu prea puteau obţine
dela ciorbagii din Bucureşti şi Odesa. Totuşi speranţele erau mari,
când atlară trista veste despre moartea lui Hagi Dimltri şi a I�f
Caragea, care le distruse jumătate din planurile lor, căci noi în­
curcături se iviră.
[17]
il
1
I
'1
,
,
I
NOICONfRIBUTII LA "BULGARn ŞI ROMANII IN SECOLUL XIX" _ 17
Hagi Dimitri trecând cu cetele din România, Poarta o face
. răspunzătoare pentru anarhia ce-o exporta; face chestie diploma­
tică din încurajarea acordată comitetelor revoluţionare. România,
voind să se desvinovăţească, luă o atitudine ostilă bulgarilor, gu­
vernul dând ordine să se compromită mişcarea revoluţionară. La
Brăila este numit ca şti de poliţie un oarecare Skanovi - despre
care autorul are cuvintele cele mai tari -, ce încercă să aresteze
pe jellu şi Botiov, Acesta din urmă reuşi să se salveze prin ti­
pografia lui Deada Panicica şi să se refugieze la Ismail, având
timp însă ca să redacteze nişte scrisori adresate lut Skanovi, pe
care Particica şi Savici le imprimară şi răspândiră mai apoi.
Nu mult după aceia se'ntoarce şi lucrează 3-4 luni ca co­
rector la "Dunavska Zora", redactat de Voinicov şi tipărit la Pa­
nicica; celalt prieten, Anghelachi Savici, efa redactor şi la "Hităr
Petăr", scos tot la Brăila. Sufletul publicisticei bulgare la Brăila
era Volnlcov, ziarist, autor dramatic şi organizator de teatru. In
această ultimă calitate alcătui o "trupă populară", în care munca
actoricească de seamă o Îndeplineşte tol Botiov. Se reprezentau
drame patriotice, ca piesele lui Voinicov "Raina Kulaghina", "Crum
straşni" etc., În care actorii erau mai mult dramaturgi-agitatori.
" Teatrul popular" vizită, Într-un mare turneu din 1868, oraşele
Tulcea, Galaţi, Giurgiu şi Bucureşti, afară de Brăila; avură mare
8UCCe&, afară de Bucureşti, unde era adunată "crema clorbagiil or
bulgari" ce spuneau că nu le trebue astfel de teatru.
In iarna lui 1868-1869 Botiov Se află la Bucureşti, unde
venise cu trupa. Exista aici o societate fundată În 1862 din ve­
chea "Societate de binefacere", În care s-a Ilustrat şi Racovschi,
desbinată apoi În două prin desfacerea unei ramuri de tineri mai
activi; poreciiţl "populari", revoluţlorari, 111 fruntea cărora se
aflau Racovschi, Ciobanov, Ţeanovici şi atţii. După moartea lui
Racovschi prin 1866-1867 aceştia Iormar a o societate "Tânăra
Bulgarie", căreia se alătură şi Rotiov la venirea lui În Bucureşti.
Aici domiciliul său nu era nici odată precis; mai multă vreme a
stat În cartierul Moşilor, la un gospodar cu casa în fundul gră­
dinei, unde adunările secrete ale tovarăşilor săi erau mai sigure.
Pe atunci se atlară la cârmă liberalii, care, Între 1868-1871,
s: succe dară într'o serie de guverne prezidate de Ştefan Golescu,
apoi Nicolae Golescu, guvernul de coalitie cu Kogălniceanu la
interne, altul filră culoare politică al lui Alexandru Gol: seu, ca
2
III
[18]
�1�8===============p=.=C=ON=S=·T=A=N:INESC�·U�-I�A�Ş�I================
după acel al lui Ion Ghica şi Dimitrie Sturza să vină conserva­
torii cu Lascar Catsrgiu in 1871. Toate aceste schimbări înlesniră
mult a rtlvltatea revoluţionarilor, "buntovn!ţii", indirect sau chiar
direct prin sprijinul a cordat de liberalii "roşi", când aceştia erau
în opozitie. De aceia are dreptate istoricul din care extragem da­
tele când afirmă că "Bucureştiul trebue considerat ca Vaticanul
revoluţiei şi literaturii bulgare" (pag. 368).
Sub oblăduirea liberalilor români mişcarea extremistă bulgară
,a un avânt, pătruns de ideile revoluţionar-republicane, conside­
'rablla trinitate: Levschi În Bulgaria, Karavelov la Bucureşti şi Bo­
tiov în nordestul Munteniei, regiunea Galaţi-Brăila-Tulcea. In a­
ceste oraşe se aflau şi refugiaţi urmăriţi de poliţia ruseasca, prin­
re care unul foarte puţin cunoscut la noi, fu rornânul Flore scu.
După numele adevărat Glirnardi, originar din sudul Basara­
biei şi după toate datele român 1), se relugiase la Galaţi schim­
bându-şi numele în Flor-Florescu, Era considerat ca "anarhist",
deşi era adeptul comunismului propăvăduit de curând de Marx.
La Galaţi intră imediat În legături cu Botiov, cu care strânse prie­
tenia tot timpul cât a stat în ţară, 1868-1871. Ca român Flo­
rescu era şi mai liber în mişcările sale, la Brăila găsise un câmp
'frumos de activitate, alăturându-şi adepţi dintre ruşi şi În deosebi
bulgarii revoluţionari. După descrierea biografului lui Botiov,Flo­
rescu este o figură impunătoare, care dela prima vedere îl câştigă
pe fruntaşul bulgar. Pdeteniaţ'comuuîstulut român Florescu cu Bo­
tiov ţinu până la expulzarea acestuia, în 1871, de guvernul con­
servator depe atunci, la cererea autorităţilor ruseşti.
La Brăila, Botiov cu Florescu, Ivan Ivan Ivanovici, fostul o­
fiţer rus, şi altii alcătuesc în 1870 un comitet revoluţionar pentru
propagarea ideilor socialiste În mijlocul românilor şi bulgarilor.
Nu cunoaştem prea mult din activitatea .acestui comitet, dar el nu
era privit cu ochi răI de unii liberali români extremişti, ca fracţi­
unea "colectivistă" de sub conducerea lui C A. Rosetti, rămas
până la bătrâneţă credincios idealurilor sale republicane. In Martie
,
l) Intr'o s�rlsoare din Noernbrie 1926-după publicarea pri­
melor date despre Florescu=rl-l Const. Graur îmi atrage atenţia
asupra broşurii Ju\i G. Bakalov, care afirmă că n'a existat ca indi­
vid acest Florescu, fiind un pseudonim al lui Ivan lvanovici-Ne­
ciaev, ce-a fost în adevăr la Paris. Deocamdată problema rămâne
tot cum am pus-o eu.
[19]
NOI CONTRIBUŢII LA "BULGARII ŞI ROMANII IN SECOLUL XIX" 19
;1871 lsbucnind Comuna la Paris, Botiov împreună cu amicii săi
hotărâră să sărbătorească izbânda muncitorimei pariziene. La Brăila
se ţin mai multe întruniri, în care se declară solidari cu cornu­
narzii, hotărând chiar să trimeată un delegat din partea comite­
tului român-bulgar ca să lupte pe baricadele .Parisulul, Se pare
c'acest delegat a ajuns la Paris, unde s'a întâlnit cu alţi conaţi­
onali ce luptau pentru Comună, căci, după restabilirea guvernului
Thiers, acesta comunică guvernului 1'( mân : "din nefericire s'au
.. găsit printre insurgenţi români, car, şi- au uitat într'atât datoriile
.. lor către Franţa amlcală şi ospltalieră.vcă s'auuntt cu comuniştii"
(După "Memoriile regelui Carol").
Cu toată vigilenta guvernului conservator al lui Lascar Ca­
targiu, chemat să pue ordine în toate, revoluţionarii bulgari con­
tinuară să organizeze comitete şi cete, ce le trimeteau peste Du­
năre. In perioada anilor i 873-1876 Hristo Botiov trece pe pri­
mul plan, ei 'e fixat la Bucureşti, luând asupră-şi conducerea în­
tregei mişcări revoluţionare din România. Activitatea lui În această
epocă am descris-o, în rezumat după ace/aş biograf, cu prilejul
altei lucrări ("Liberalii români şi vechii revoluţionari bulgari"
pp. 13-20).
Ultimele sforţări ale lui Botiov pentru reuşita planurilor sale
ajung la organizarea unei încercări disperate, un "putci" cum s'ar
numi azi, În toamna lui 1876. Cu puţin timp mai Înainte, Botiov,
desamăgit de neîncurajarea ce-o aştepta din partea Rusiei, Îşi dă:­
duse demisia din fruntea comitetului revoluţionar d!n Bucureşti şi
se hotărî la acea răscoală depe părnântul Bulgariei, care căzu 0-
-dată cu moartea lui eroică.
P. Constantinescu-Iaşi
[20]
20
LUCIAN PREDESCf}
Palia de la Orăştie 1)
(1582)
Palia are 165 foi, în 20 caete 2). Ea e cunoscută de Biblio­
grafia veche românească 8) numai în trei exemplare: 1) al Acade­
miei Române; 2) al Bibliotecei Batthyăniane din Alba-Iulia (la E­
piscopie) �): 3) al Bibliotecei Capitului Metropolitan (Bibl, lui T.
Cipariu, Blaj) 5). ,
Iosif Popovici mai adaugă al 4-lea exemplar din Biblioteca
Muzeului Naţional din Buda-Pesta, G) care fusese al neunitului tran­
silvănean Ion Molnar şi "pare a fi cel mai vechi exemplar cunos­
cut din Pallla" 7) şi-i şi cel mai complect 8). Exemplarul din Buda­
Pesta a fost descoperit de N. Densuşianu 9).
*
Din Prologul Paliei : "Eu Tordaşi Miha'îu, ales (ejplsco­
pulă Romănlloră În Ardeal, şi eu Herce Ştefanii, propovedulto-
1) Face parte dintr'o Enciclopedle a literaturii române, în
pregătire. Fragmente din Palie au dat: Gaster, Crestomatie română,
1, Leipzig, 1891, p.33-38 şi L. Şăineanu, Autorii români moderni,
Id. 1, Buc., 1891, p. IV-VI (Cf. ibid., ed. II, Buc., 1892, p.
eV-V).
2) Iosif Popovicl, Paliia dela Orăştie, Anal. Acad. Rorn., se­
ria II, t. XXXIII, rnem secţ, lit., Buc., 1911, p. 3 (519) Descrie­
rea făcută de Bianu-Hodoş, Bibliografia veche românească, t. 1 •.
fasc. 1, Buc., 1898, p, 93, No. 30, e greşită.
3) cit., p. 98.
4) cit. şi de Timotei Cfpariu, Crestornatie sau Analecte li­
terare, Blaj, 1858, p, XX.
5) ibid.,
6) Ediţii (după ex, din Buda-Pesta) au publicat: Szabo, În
op.: Regi Magyar Konyvtar, vol, 111, 1885 [efo I. Popovici op.
cit., p. 4 (520)] şi Maria R .ques, Palia d'Orăştle, Paris, 1925�
p. 3-213. .
7) 1. Popovici, op. cit., p. 3-4 (519-520).
8) ib d., p. 4 (520); o comparaţie între exmplar ele Paliei a
făcut M. Roques, op -, cit\ ("Avertisement").
9) ibid., p. 5 (521)?, Palia dela Buda-Pes ta a fost semnalată
prima dată de N. Densuşianu Intr'o notiţă din rev. Magyar Ko­
uyvszernle" 1879, p. 157--158 [Cf. Popovici, p. 4 (520) l- apoi
de M. Gaster, Geschichte der rumănischen Litter atur, "Grundriss
der rornanischen Philologie", Strassburg, II- Bd., 3 Abt., 1898, p, 272.
[21]
PALIA DE LA ORAŞTIE
21
rlUIU evangheliei Iu Hs în oraşul Cavăran Şebeşului, Zacanii E­
fretn, dascaluln de dascălle a Şebeşului, şi cu Peştişe! Motst, pro­
poveduitoriul evangheliei în oraşul Lugojului, şi cu Arctutie, pro­
topopul varmegiei Henedoriei, ... că vădzumă cum toate limbile au
şi tlurescn Întru cuventele slăvile a (le) lui Dumnezeu, numal noi
Românii pre limbă nu avemă, pentru aceia CU mare muncă scoa­
tem din limbă jidovască şi grecească şi sârbescă pre limbă ro­
mânească5 cărţi ale lui Moise proorocul şi patru cărţi ce se
cheamă, ţrtva 1) şi alţi prooroci câţiva, şi le dăruim voo, fratilor
români 2).
Dăruim den aceste cărţi scrise a noastre ceaste doo den­
tăiu : Bitiia şi Ishodulă .
... cum aceste doo cărţi să fie pârgă până Dumneâzeu va
şi alalte tipări şi scoate.
Den mila lui Dumnezeu eu Şerban, diiacu meşteru mare a
ttparetor, şi cu Marenii diiacă dându tn mâna noastră ceasle
cărţi cetind şi ne plăcură şi le-am scris voo, fraţilor Români.
Scrisu-se-au ceaste cărţi sfinte anii 1582 Iule 14 In cetate
în Orăştie 3).
Iar pe ultima foaie a Paliei . �Aceasta e partea patlei dett­
tăi. Arnu cinci cărţi ale lui Moise proorocul, carele sânt Întoarse
şi scoase din limba jidovească pre greceşte dela greci sârbeaşte
şi intr'alte limbi, den aceia scoase pre limba românească" 4).
In sfârşit, în titlul Paliei : "Şi se-au sfârşitu tn luna Iunie
14 dzile, vleaio 1582" 5).
In concluzie: Palia e tradusă de către Românii calvinişti, În
frunte cu episcopul Mihai Tordaşi 6), pentru că Românii transil­
văneni simţeau lipsa ei. Traducerea s'a făcut În cinci cărţi, dar dăru­
ite poporului au fost numai primele două din ele: Bitiia (Facerea) Ş
Ishodul (Exodul). Tot odată se anunţă şi celalte trei cărţi (despre
existenţa lor nu ştiu nimic până astăzi). Palia e tipărită de. diacul
1) la Gaster, Crestornatie, 1, p. 37 e : trstva.
2) Cf. în: T. Ctcariu, Crestornatie, p. 8i (nota); Bianu-Ho-
doş, op, cit" p. 95, Gaster, Crestomati e, L p. 37 ..
3) CI. în: ibid., p. 82; ibid., p. 97; ibid., p. 37-38.
4) CI. Bianu-Hodoş, op. cit., p, 97.
5) Cf. ibid., p. 93.
6) Asupra acestor traducători vezi M. Roques, op. cit., p.
XV-XVII.
[22]
22
LUCIAN PREDESCU
Şerban, mare meşter în ale tiparului, şi de dlacul Marien. Palla
a început să se tipărească la 14 Noembrie (desigur 1581) şi s'a
terminat la 14 Iunie (sau Iulie, contrazicere) 1582.
Palia s'a tipărit la Orăştie.
Palia e de mare valoare, deci, din următoarele motive: 1),
E prima Biblie românească cunoscută; 2) E tradusă de românii
ca/vini În frunte cu Mihai Tordaşi ; 3) E tradusă din latineşte"
şi ungureşte (vezi mai jos) 1).
Din textul Paliei de mai sus re ese clar, că ea a fost tra­
dusă "din jidoveşte pre greceşte, dela greci sât beaşte şi tntr'alte
limbi, den aceia scoase pre limba românească".
Intr'adevăr 2): Palia e tradusă după Peniateucul vai Heltai 3) ..
Mar!o Roques, care dovedeşte acest 1 ucru, arată că ceeace l-a
făcut dintr'un început să se îndoiască de afirmaţia din text, sant
cuvintele: "şi într'alte limbi". 4).
Noi înlăturăm "bănuiala" lui Roques, adăugând şi cuvintele
următoare: "den acela", adică dintr-o limbă din cele »Într'alte limbi"
care e cea maghiară a lui Heltal.
Ceeace I-au determinat pe Roques să presupună că Palia e
o traducere dJn��ungureşte şi latineşte (vezi mai la vale) sunt con­
statările :
1) Numele proprii de popoare cu termlnaţiile În -us, -uŞ
-os -oŞ, carl-s caracteristice traducerii cuvintelor latineşti (.- us.
=-os) în ungureşte (-uş, -oş) 5).
2) "CapItolul X al Genezei cuprinde un număr destul de mare
1) Importanta Pallei a remarcat-o prima dată G. Pascu,
Istoria literaturii române, sec. XVI, Buc, 1921, p, 190.
2) 1. Popovici, op, cit., p. 8 (524), anulând afirmaţiile din
textul Paliei, zice că e tradusă după Heltai, dar nu arată ce l-a
determinat să se Îndoiască de afirmaţia din text.
3) Faptul a fost co�statat, odată cu 1. Popovici, de Alexics
Gyorgy într-un studiu din 1911, fără să arate deasemenea cum CI;
ajuns la acest rezultat (ef. N. Drăganu, Recenzie, .Dacoromauia" ,.
IV, 2, p. 1108). j
4) Mario Roques, L'Origlnal de la Palia d'Orăştie, în Me­
Ianges offerls a M. Emile Picot, II, Paris. 1913, p. 515. Cf. M.
Roques, Palia d'Orăştie, Paris, 1925, p, XXXII.
5) Roq ues, op. cit., p. 516-;-117; Cf. cp. cit., p. XXXV!
-XXXVII.
[23]
PALTA DE; LA ORAŞTIE
de nume proprii de oraşe şi de oameni, cu terminaţiile: -t, -th
sau -01, cari sunt termlnaţlile acuzatlvului unguresc" 1).
3) Localitatea Dan e scrisă în Patle, Danie, care nu-i alt­
ceva decât-ie < ungurescul=-Jg 2).
Cine e acest Heltai? ,.Un S3S maghiarlzat, Gaspard Heltai, e­
evul lui Melailchton (1543), pastor la Cluj încă din 1545, care
ntemeiază la 1550 o tipografie în acest oraş şi între 1551-1565
tipăreşte o traducere ungurească aproape complectă a cărţilor sfinte
EI începe în 1551 printr'un Peniateuc precedat de o lungă pre­
faţă, în care ne spune că a făcut traducerea împreună cu tre
colaboratori de pe Biblia ebraică, dar având sub ochi Yulgata,
alte Biblii latine şi Biblii în al! e limbi (d: sigur Biblii protestante Şi
Biblia germană a lui Luther)" 3).
Că acest Pentaieuc al lui Heltal e modelul Paliei, o dovedesc:
1) Pentateucui are aceiaşi diviziune capitulară ca şi Palia 4),
2) "Prefala Paliei cuprinde un sumar al Pentateucului", La
rândul ei "Prefata Peniateucului lui Heltai cuprinde un sumar foarte
asemănător al cărţilor Vechiului Testament şi in special al Pen­
tateucului, care este inspirat din (cartea) Expositio ' de omtiibus
sanctae scripiurae libris a lui Heinrich Buiiinger; dar Heltai a
acut la m »delul său adausuri cari tocmai se găsesc În Palie" 5).
�) .Palia cuprinde adausuri marginale de trei feluri: sumare
notite în general i'n susul marginei exterioare, indicaţiuni de con­
cordanţă, câteva glose (vre-o 30 pentru ambele cărţi). Toate trei
feluri de adausuri se găsesc şi la Heltai".
Ce-I drept, "sumarele lui Heltai, notate şi ele in susul mar­
glnet exterioare, nu sunt identice cu cele ale Paliei, În schimb
asemănările sunt foarte mari, mai ales penru partea CI doua a E­
xo dului'' 6).
»lndicaţiuniie de concordanţă sunt ceva mai numeroase în
Peniateucul lui Heltal decât în Polle, pentruca caracterele Între­
buinţate în Palie nu permiteau să se scrie pe margini atâtea câte
erau În Heltai,
1) ibicl., p. 518 --519; ci ibid, p. XXXVlll.
2} ibid. p. 519-520; Cf. ihid., p. XXXV--
3) ibid., p, 520; Cf. ibid, p. XXXIX.
4) ibid., p. XXX1X.
5) ibld., p. 521 ; Cf. ibid., p. XL.
6) ibid., p. 522; Ct, ibid. p. XL-XL
[24]
24
LUCIAN PfUWESCU
Dimpotrivă, aproape toate concordanţele Paliei se află iden­
t ce în Pentateuc.
Glo sele marginale ale Paiiei sunt diferite; însă zece din ele,
cele mai dezvoltate, se găsesc şi in Petitateuc" 1).
4) "Textul românesc şi textul lui Heltai prezintă lacune i­
dentice" .
5) .. Textul românesc prezintă greşeli cari corespund erorilor
materiale alePentafellcului unguresc sau unor intorsături echivoce" 2).
6) n Palia cuprinde uneori sensuri greşite datorite traducerii
servile din Heltai" 3).
7) "Imitaţia servilă a textului ungar explică bine expresiile
străine ale Palieis 4).
8) Palia păstrează uneori până şi parantezele şi punctuaţiile
Pentateucului 5).
Traducerea-completare din latineşte. Sunt şi mari deosebiri
între Pentateuc şi Palie : împărţirea capttolelor, indicaţiuulle de con­
cordanţă, conţinutul gloselor, ele. 6). Dar Palia îşi umple golurile
existente In Peniateuc cu material tradus din cartea Iatinească (vezi
mai sus izvoarele Paliei) Yulgtita, pe care traducătorii Paliei tre­
bue s'o fi cunoscut într'o ediţie corectată şi cornplectă din sec.
XVI 7).
Conduzie.-Palia de la Orăştie este tina din tipăriturile cele
mai importante ale secolului al XVI-lea, pentru motivele văzute mai
sus. Adică: 1) E prima Biblie românească cunoscută; 2) E tra­
dusă de românii calvini din latineşte şi ungureşte.
Biblia de mai târziu, 1688, a lui Neculai Milescu, diferă În
importanţa ei de Palie, fiind mai tărzle, fiind tradusă de orto­
doxul Milescu, şi din greceşte, ceeace nu prezintă aşa mare im­
portanţă, deoarece din greceşte s'a tradus mult.
Lucian Predescu
,
1) ibid., p. 5�3 j Cf. ibid., p, XLI.
2) ibid., p, 525; CL ibd., p. XLIII.
3) ibid., p. 527,; CL ibid., P. XLIV.
4) ibid., p. 527; CL ibid., p. XLV.
5) ibid., p. XLV.
6) ibid., p, 528; Cf ibid, p. XLVll.
7) ibid., p. 529-530; Cf. ibid, p. XLIX.
I
i
l
[25]
"POPII" ŞI BISERICA ROMANILOr:\ DIN POLONIA 25
"Popii" şi biserica Românilor
din Polonia. 1)
Un punct caracteristic al satelor cu drept valah din Polonia
este mentionarea În privllegiul de locatare, aproape Ia flecsre sat,
despre locul pentru biserică şi doiaţia În pământ a preotului.
In majoritatea cazurilor acest preot nu se deosebeşte de preotul
rusesc şi de aceea pr.n documente este numit "pop rusesc= şi
foarte rar "pop valah", iar biserica apare de obicei supt numirea
Sinagoge ruthenorum, o numire desigur mai puţin respectată de
cât cuvântul - mai rar prin documente - ecclesia. Numai excep­
tional se spunea: ecclesia sau templttm ruthenicum, uneori ecclesia
.seu sinagoga 2), ori ecclesia ritus greci 3).
N umărul bisericilor şi al popilor a fost destul de mare. In
unele sate erau câţi-va popi. D. ex. În satul Besk, in sec. XV,
găsim 4 popi 4), în Ulicz erau 2, şi tot aşa În satele Wysockie,
Ustrzyckie, Czerhawa, Hubice, etc. De aici Însă nu reesă că În
asemenea sate erau câteva biserici, fiindcă din punct de vedere
al dreptului particular bisericesc mai multi popi puteau să slu­
jască şi pe lângă o singură biserică.
Numărul bisericilor se socoate a fj aproape egal cu cel al
satelor 1), Întru cât fiecare sat cu drept valah ce poseda un număr
mai mare de locuitori Îşi avea biserica sa.
Documentele dau popilor mai mult un caracter colectiv de
.cât individual. Popii formau o lume cu totul deosebită, neavând nici
o legătură, nici cu clasa nobilă şi nici cu preoţimea latină. Popii,
numiţi de obicei batkami (bajtko), ţineau de populatia supusă;
prin documente apar egali krniecilor, morarilor 5) şi uneori erau
1) Fragment dintr'o lucrare scrisă în poloneşte.
2) Cf. satele Berehy şi Ustrzyki din ţinutul Przernysl (Ia AI.
.Stadnickl o waideh tak zwanych wcloskich), pag. 92.
3) Dr, Przernyslaw Dabrowski, Stosunki Kosclelne zieml Sa­
nocklej, w XV stuleciu, Przemysl, 1922, pag. 37, găseşte numai trei.
4) Al. Stadnicki, O wslach tak zwanych wcloskich , pag. 92.
5) In Rusia Roşie au fost fondate aproape de 500 sale cu
�rept valah.
6) Akta Grodzkie i Ziernski!e, no. 2064, tom. XI.
[26]
26
TH� HOLBAN
chiar numiti direct ţărani. D. ex. În 1445 1), găsim pop Dorossey
de Cornarovlcz, homo domini Jaczkonis Bibelski ; aici cuvântul
homo, evident că tnsamuă tot una cu ţăran. Dar găsim însă şi,
popi cu titlul de nobil "). Totdeauna însă popii apar solidari cu
obştia lor.
La aşezarea satelor se Însemna in cele mai dese cazuri 1/2
dvorlşte pentru biserică 8); uneori Însă când cantitatea de pământ
nu era arătată În document, atunci rărnânea la bunăvolnţa enea­
zulul 4). Popll se Întreţineau, În general, din veniturile, pe cari le
strângeau potrivit cu funcţia lor duhovnicească. In afară de asta,
ei mai primeau o anumită Întindere de pământ. !I! satele cu drept
valah, popa primea de obicei un lan întreg 5). Pe pământurile
regale de obicei popii primeau aceste lanur! cu titlu de proprietate
în vecie, cu dreptul de transmitere succesorală masculină directă ;:
În proprietăţile private Însă, li se dădeau În schimbul, sau a unei
curnpărări, sau cu titlu de uzufruct 6). NLl odată singuri popii îşi
lucrau părnântul, ba uneori ei singuri îi transformau curătură,
Totuşi în unele sate popii aveau dreptul să colonizeze re lanurile
lor pe aşa numiţii incolis sau podszadkones, cari le lucr au pă­
mântuI 7). Popii uneori se ocupau cu industria, d. ex. ţineau în
arendă mori SaU iazuri C,! peşte. Prin muncă, unii dintre ei ajun­
geau să fie Ioarte bogaţi 8).
In definitiv, în mijlocul acestei clase exista o mare solidari­
tate În aj utorarea reciprocă, dar mai ales În cazuri de procese­
periculoase 0)
1) Ibidem, XII, no. 2377, an. 1451, găsim: În satul Holesze
si erunt plures kmetones, quarn viglnti, dernptis honinibus in va­
lachico iure, popone, taberuatorlbus ei podsadkories ... , de unde
vedem că toţi erau puşi pe aceeaşi treaptă.
2) Akta Gr odzkie î Z'emskle, XIV, 110. MCDXXIV.
3) D. ex. În satele Zwiniacz, Rowieni, Ternowa, Prusie, câte
IJ2 lan, iar în Dolzyca, Dwernik, P. lawy, Nanowa, etc. câte 1 lan.
4) Aşa reesă din privilegiile satelor Ustrzyki şi Berehy (vezi
documentele lui Stadnîcki, op, cit.).
5) s. ex. În satul Wiczow : unUI11 laneum agri perpetuum
propoponatu ei aream.,', pro ... ecclesia ... (ef. Stadnicki, op. c.).
6) Dumitru D. Mototolescu : J us Valachicurn În Polonia, Bu-
cureşti, 1916, pag. 80.
7) D. ex, În satele 'Ber ehy şi Usirzykl (AI. Stadnicki, O)). c.),
8) Akta Grodzkie, op. cit., XI, no. 1420.
9) Akta Grodzk!e, op. cit., XIV, MCDXXrV.
[27]
"
"POPII" ŞI BISERICA ROMANILOR DIN POLONIA
# Urmaşii popilor, de obicei, rămăneau în aceleaşi condiţii ca
părinţii lor. Fiii popilor erau ori din nou popi, ori cădeau şi'
lai jos în rândul ţăranilor de rând, sau se r.dicau ceva mai sus
1 rândul burjuaziei din oraşele mai mici 1). Astfel de fii primeau'
umirea de popowicz, care la început era întrebuinţată numai
'entru o mai precisă definiţie, iar mai târziu s'a transformat tn
'devărat pronume. D. ex. Ia 14422}, În satul Duhlanl., găsim pe
'n Djak Popowicz, unde termenul de popowlcz e întrebuinţat numai­
�entrl1 il arăta că Dja k este fiu de popă .•
, Popii erau în general definiţi prin numirea pop, fără nici un
.tribut distinctiv, cel mult singur scriitorul judecătoriei adăuga,
lnora dintre cei mai însemnaţi titlul de: discretus, venerabilis sau
'orrorabilis, uneori: persona splritualis 3).
Situaţia în general joasă a popilor, precum şi mica lor avere;
ăcea ca obligaţiile lor să fie fixate prin ameninţătoare şi uneori
traşnice pedepse. d. ex. pedeapsa cu închisoarea sau une ori chiar
ăierea capului. De altfel documentele ne arată că acest element
ioseda o morală destul de joasă. D. ex. popa Fiodor din Sanoczek
lin cauza relelor sale fapte, într-un rând, era să piardă capul, însă
, fost ertat. 4) .
De altfel funcţia duhovnicească a popilor ar arăta un caracter
ti autorlzărti dreptului privat şi a putut să fie prin acelaş act
invat trecută asupra rudelor sau străinilor "). Biser.ca, probabil,
:a şi părnântul ce aparţinea ei, era socotită ca proprietate parti­
;ulară, dar de cele mai multe ori d:ept bun al stăpânului satului,
�egele Viadislav Warneiiczyk a dat lui Petru Czezzyk un lan de
rărnânt şi biserica din satul Olchowce (şi anume În râuduiala
iceasta : mai întăi lanul de pământ şi la urmă biserica), iar după
1111 veac mai târziu (155'7) succesorul lui, Ana din Rytarowlec,
'ămănea mai departe stăpânul lauului şi al bisericii. Caracteristic
rste În această privinţă conţinutul documentului de locaţie a sa·'
1) Prz. Dcbko wskl, op, cit., pag. 3.8 şi urrn.
2) Akta Grodzkie, op. cit., XIV, no. 408.
3) Prz. Dabkowski, o p. cit., pag. 41.
4) Alcizy (Winiarz, Ziernia Sanocka w latach 1463-1552 (în .. ,
Kwartalnik historyczny, 1896, 110. 10, pp. 286- 306); aici se ci-,
tează şi alte exemple.
5) Prz. Dcbkowski, op. cit., pag. 41 şi urm,
[28]
28
TH. HOLBAN
tului Wisto czek, care foarte bine defineşte relaţiunea popii faţă
de stăpânul satului 1).
Popa, care din pricina bătrâneţii şi a ramollrii, nu putea să-şi
stăpânească averea şi nici să îndeplinească slujba duhovnicească,
putea să se dea sub tutorla cuiva. Un astfel de tutore, de obicei o
rudă mai tânără, avea grijă de persoana şi averea popii, dar totodată
îl înlocula şi în funcţiile duhovniceşti 2). Autorizarea unei astfel de
tutorii, după toate probabitităţile trebuia să fie întărită de orga­
nele civile. Astfel în anul 1441 3) se întăreşte un astfel de CâZ în
faţa judecătoriei civile, în prezenţa starostelui şi a altor funcţior ari.
Probabil caşi alţi supuşi, dar mai ales ca morarii şi crâşmarlf,
şi popii plătlau ciuşu de pe bisericile lor în folosul stăpân ului şi
nu ciuş deosebit precum şi dări În natură În folosul ţării !). For­
mula obişnuită este următoarea: omnern daclarn et ornnes ob­
ventiones ac cbedientiarn more aliarum poponurn tenebitur et erit
adstrictus solvere ac sui succesores tenebuntur 5). In unele sate
Însă popa era scutit de dările cerute dela kmeci; d. ex. in
satul Dolâyca : quos agros Poponis scilicet et molendinatoris ab
omnibus datiis et servicils cmetonallbus exirnirnus G). Dar în ge­
ner al observăm că aceste dări era u foarte neregulate. In cele mai
dese cazuri popa din satele cu drept valah era scutit de dări şi
plătia dările toate ca şi un kmet, numai atunci când ţinea pământ
În arendă, adică în afară de cel prevăzut îndocumentul de locatie 7).
O dare caracteristică a popilor era darea în natură, aşa numită
poczta (honoratlones) 8). Această dare se plătia În două rânduri:
la Paşti, fie un iepure, o capră sau alte animale, iar la Crăciun
1) Karel Kadlec, Valas! a Valaăske prăvo, Praha, 1916, pag.
504--505. pasaglul caracteristic, În traducere ar fi: pe care po­
ponat liber lui (stăpânulul) este să tie după voia sa să ţie popă
pentru serviciul divin.
2) Prz. Dcbrowskl, op, ci!., pag, 41 şi Uf111.
3) Akta Grodzkie, op. cit., XI, no. 1420.
4) AI. Stadnickl, op. ct., satul Rowie'Jl.
5) Prz. Dabrouski, op. cit., pag. 42, Însă aceasta se referă
mai mult Ia popii din satele cu drept rusesc.
6) A!. Stadnickl, op. ctt., pag. 78.
7) M. Hruszewski, zereta do istoriji Ukrajny=-Rusy, II, pp.
136-137.
8) M. Hruszewski, Materjaly do istoriji susptlno-e-politycz­
nych i ekonomlcz nych vidnosyn Zahidnoi Ukrajny, no. 100, p. 122.
[29]
"POPII" ŞI BISERICA ROMANILOR DIN POLONIA 29
o vulpe sau caşuri valahe. De cele mai multe ori această dare
popa o plătia egal şi odată cu cneazul, In satele Krasowie şi
Lubicza popii plătlau şi "K\.lnica", o dare plătită de obicei de
către ţărani.
�, Tot aşa după cum depe ori care kmiet, starostii sau stăpânh
1 încasau şi dela popi dări de moştenire după moartea lor, aşa nu­
mitele umorki. Această dare se strângea ma! ales dela popii din
satele cu drept rusesc, dar se plătia şi de către cei cu drept valah 1).
La fel ca şi preoţimea catolică, şi popii ridicau greutăţile
. serviciului militar. Evident că nici ei nu îndepliniau acest serviciu
personal, ci jertfiau dela sine', adică dela funcţiunea lor, întocmai
ca şi moraril depe mori, ori crâşmarii depe crâşme, anumite aju­
toare de război "belicalia" şi care constau mai ales în donarea
unui cal 2).
In general dările cuvenite depe biserică se numiau floreni de
sinagogis şi le strângea un trimis special al starostelui dimpreună
cu stăpânulsatului sau CU cneazul său 9).
[urisdlcţta asupra duhovn'cilor pravoslavnicl o îndeplinia
vlădica din Przernysl, care poseda o curte cu totul pompoasă, între
altele avea un secretar personal şi alţi slujitori 4). In 1353, vlădica
din Przemysl era de origină Român şi se nurnia ChiriIă Rornânul 5).
Natural că nu toţi Românii din Rusia Roşie ţineau !de această
episcopie, întrucât în toată această ţară existau cinci episcopii şi
o mitropolie' în Halicz. La judecata unui popă totdeauna asista
şi un consiliu de popi în frunte cu un reprezentant al episcopiei 0) •.
E de remarcat, în sfârşit, că credincioşii bisericii răsăritene
depunând jurământ se reîeriau de obicei Ia numele Sf. Dumitru,
Probabil acest sfânt în acel timp se bucura de mare popularitate
prin Rus a Roşie 7),
O clasă stând mai jos decât popii, pe jumătate duhovnici
pe jumătate mireni, erau diacii. De or ignă erau mai ales ţărani şi
rar care dintre dânşii se trăgeau din popi. Erau oameni destul de:
1) Akta Grodzkie, op. cit., XVI, no. 2096.
2) Ibidem, XVI, no. 1271.
3) Alojzy Winiarz, op. cit., pg. 287 şi urm.
4) Ăkta Grndzkle, op. clt., XI, no. 457, 458, 459.
5) Kwartalnik historyczuy, 1896, no. 10, pp. 814-115.
6) .Akta Grodzkie, XIV, MCDXXIV.
7) Akta Grodzkie, X!, no. 344 şi 754.
[30]
TH. HOLBAN
.bogaţi şi de altfel şi câştigau mult. Intocmai caşi popii, îşi scotean
venlturfle lor din plăţile bisericeşti in parte, iar parte din propria
lor gospodărie sătească. Diacul din Ulicz se arată a fi foarte
bogat 1). Din punct de vedere al moralei se aflau pcaceeaş scară J
- dacă nu mai jos ca popii. L
In sfârşit, trebue să amintim că ceremonialul răsăritean, caşi
.cel latin, poseda multe mâaăstlrl, dupăcum ne dovedesc locali­
tăţile arătate prin numirea, monaster, Mai multe astfel de mănăstln
-au fost prin tinuturile Sarnbor şi Sanok,
Din această scurtă dare de samă ne putem inchipui rolul
minimal ce au putut juca popii din satele cu drept românesc şi
in general printre Români pentru ridicarea nivelului moral şi cul�
.tural al populaţiei româneşti, care prin ocupaţia sa de păstori re .. _
prezenta o stare culturală ori cum mai joasă decât a celorlalte
naţiuni În mijlocul cărora le-a fost dat să trăiască. Şi tocmai da- '
torla preoţimei era ca să ţie mereu trează conştiinţa naţională din
sufletul Românilor pribegiţi prin ţări străine; iar dacă au fost in­
ghititi - şi Încă prea de vreme - vina o poartă mai ales clasa
:'l!!uhovnicească 2) din acea vreme.
Th, Holban
Warszaua, Decembrie 1930
\
1) Ibidem, XI, no. 1724.
2) Asupra acestei chestiuni vom reveni.
[31]
CONTRIBUŢlUNI LA ISTORIA LITERATURII ROMANE VECHI 31
Contribuţiune la Istoria Literaturii
Române Vechi.
In prefata ediţiei dln 1910 la Itivăţăturile lui Neagoe Vodă
Basarab către flul său Teodosie (editura soclctăţii .. Neamul
Românesc", Vălenii-de-Munte), d. Prof, N. Iorga spune (Ia p. VII):
"Dacă aş fi avut răgaz, aş fi Întreprins o ediţie critică, întrebuln­
ţând forma slavonă, cunoscută şi lui Petru Şchlopul (1591) pen­
tru învăţătura fiului său Ştefan (Hurmuzachi, XI, p. 555), desco­
perită în Biblioteca Naţională din Sofia şi editată de Lavrov, în
1904, precum şi manuscriptul grecesc de la mănăstirea Dionlsatu­
lui din Athos, însemnat în Catalogul publicat de Spiridon Lam­
pros, Aş fi colaţionat întreaga lucrare cu manuscriptele 2714 şi
3488, ce e dreptul recente, ale Academiei Române".
Nu numai că nu s'a Întreprins o ediţie critică În sensul do­
rit de d. Iorga, dar nici chiar un studiu de acest tel, pe cât ştiu,
nu s'a făcut, până acum.
Textul slav al "Învăiăturilor lui Neago.e", găsit, în manus­
cris, În biblioteca (Narodnaja Biblioteka) din Sofia de P. A. La­
vrov şi publicat de el (Slova nakazatel'nyja voevody valaşskaga
Ioanna. Negoja k synu Theodosiju), la Petersburg în 1904 (în
Pamjatnikl drevnet pisrnennosti i iskusstva) a fost cercetat de
Stolan Romansky (Mahnreden des walachischen wojwoden Negoe
Basarab an seinen Sohn Theodosios, Leipzig 1908) şi de A. I.
Iaclrnirsklj (lzvestija der kaiserl. Akadetnie des Wissel1sc!wften,
St. Petersb. X 1905, 4, p. 339-379).
Invăţaţii străini citaţi s'au interesat mai mult de ideile cu­
prinse in redacţiunea slavă a acestor Învăţături, căutând să stabi­
lească care-au fost isvoarele de care s'ar fi servn Neagoe 1) fără
să cerceteze, În arnănunţime, şi stilul; au făcut observări asupra
limbii slave 2), ceiace prezintâ deosebită Însemnătate pentru stu­
dille asupra limbii textelor slavo- române, dar n'au comparat tex­
tele (cel slav cu cele române), pasagiu cu pasagh, exarninând expre­
siunile slave În raportcu cele româneşti, modul cum a ştiut să
1) Sta Romansky, op. cit., Lavrov op. cit !-XXII.
2) Lavrov, op. cit., XXII--XXVII.
[32]
32
MAHGARETA ŞTEFANESCU
exprime traducătorul cele compuse în limba slavă. Necunoscând
limba românească '), ori neavând la îndămână versiunile româ­
neşti 2), ei n'au putut da un studiu complect.
Invăţaţli români 8), când scriu despre Invăţaturlle lui Nea­
goe, pare-se că nu cunosc şi redacţiunea slava, publicată de La­
vrov; ei citează rezultatele cercetării lui Rornansky,
In momentul de faţă, publicaţiunea lui Lavrov e aproape
rară În Europa de dincoace de graniţele Rusiei Sovietice. Ea este
indispensabilă, Întrucât reprezintă unicul text slav cunoscut, şi
considerat cel original, al acestei opere literare.
Socotim că o comparaţie între textul slav (e d. Lavrov) şi
redacţiuuile româneşti ce cuprind învăţăturile lui Neagoe n'ar fj
lipsită de însemnătate.
Deaceea vom colaţiona textul slav cu fiecare dintre re dacţl­
unile româneşti existente, ca să vedem partea de contribuţlune a
traducătorului Sau copletorului (ef. Iorga, loc. cit.), Incepem prin
colaţiunea textului slav CU redacţiunea românească din ediţia Iorga,
reproducere a editiei din 1843.
*
* *
Lavrov, op. cit., publică pe 62 pagini textul slav fragmentat
al Invăţăturilor, pe care-I Împarte în 15 capitole. EI identifică u­
nele capitole, s.abillnd căreia dintre învăţături i-ar corespunde.
Cap. 1 (p. 1-6) este identificat de Lavrov (p. III) cu învă­
ţătura intitulată în iexul românesc (ed. Iorga 187-196): Invăţă­
tură a lui Neagoe Basarab către fiul său Teodosie şi către alţi
Domni: cum se cade Domnilor să şază la masă, când vor mânca
1) Lavrov, op. cit., III pare-se că nu ştia i omâneşte: �Nas­
kolko mozno byio vospol'zovatsja dostupnym rumynskirn tekstorn,
l my vosp.il'zavalis blago darja pornesti A. I. jacimirsksgo ".
2) St. Rornansky, op. ctt., 137: Ais Einleitung zu der La­
vrov'schen Ausgabe erschien aber als besonderer A, tikel russisch
Der w.ilachische lv1arkus Anr-lius u. seine Belehrungen von dern
guten Kenner der rumăno-bulgartschen Literatur A. l. Iacimiskij,
der nach einem blbllographlschen Uberblick ub. r die Literatur die
Nsgoe und sein Werk bei de n Rumănen auch versuchte, ohne den
rumănischen Text zur Hand zu habett, manche Inhalts Berich­
tigungen zu geben, leider rneist nicht richtig".
3) Cf. şi recenta Istoria literaturii române, epoca veche a d-Iut
Praf. Sextil Puşcariu, ed. II Sibiu 1930, p. 38 şi urm.
[33]
CONTRIBU1TUNE LA ISTOR.IA �,ITERATUIUI nOMANE VECIil 33
şi vor bea, dar îi lipseşte începutul (un alineat şi jumătate) anume
partea: Fătul meu, când şade Un domn la masă cu boerii săi, trupul
lui pofteşte să mânânce, şi să bea, şi să se veselească. De aceea,
fătul meu, să nu cumva să-ţi slobozeşti mintea spre veselie, că:
omul, În lumea aceasta, şade Între viaţă şi între moarte. Ci să te
socoteşti foarte bine, sa nu-ţi slobozeşti mintea de tot spre Vf­
selle, nici spre întristăciune. Că. de te vd întrista, toate slugile
tale Se vor Întrista şi se vor ingriji; iar, de tei veseli mult, acea
veselie far' de măsură va mânta pe Dumnezeu. De aceia, mai
bine să fie plăcută veselia ta lui Dumnezeu decât oamenilor, că
nu te-au ales, nici te-au pus oamenii spre Domnle ci Dumnezeu
te-a ales şi te-a pus şi a Aceluia plăcere să faci. De aceia, când
vei şedea la masă, te socoteşte, să fie toate veseliile tale plăcute
lui Dumnezeu, şi lângă tine, mal sus, să şază tot boieri şi sfet­
nici buni şi aleşi. .. ",
Lipseşte, deasemenea, şi sfârşitul capitolului rornăr.esc, pe o
Întindere destul de mare (ed. Iorga, p. 194-196) dela "Iar ea
zise :-Dar eu ce sint, să stau împotriva slăpânului meu ? .. "
Cap. II (o. 6-9) cuprinde Cuvântul lui Neagoe Basarab
către jiul său Teodosie Basarab şi către alţi Domni care vor fi,
În urma lui, biruitori ţării acesteia, că aceste cuvinte sunt În loc
de peceţi cărţii acesteia (ed. Iorga, partea VIII-a, p. 269-293), dar
fragmentar. Incepe cu partea cuprinsă În e d. Iorga intre p. 282
şi 286 fără Întrerupere; din p, 286 lipsesc 5 rânduri, dela "şi
cel ce va veni către miu,', cât de puţin, nu-l voi goni.." cu conti­
nuare în pag, 287-288, anume 14 rânduri.
Cap. IlJ (p, 10--15), în care se continuă aceeaşi învăţătură
din Cap. II, ceeace se află în ed. Iorga p. 288-292, dar textul
slav se întrerupe, şi trece imediat la o altă învăţătură: Rugăciu­
nea lui Ioan Neagoe Basarab care a făcut, la ieşirea sufletului
său, către Domnul nostru Isus Hristos Şi iertarea care s'a iertat
de către coconii săi, şi de către cocoane, şi de către alte slugi
ale sale, de către toate (ed. Iorga p. 295-309, partea IX) Însă
nu în întregime ci numai pasagiul, din ed. Iorga p. 297, 298, 299,
care începe astfel: "Pentru aceia, nu mă lăsa in mânile Satanei"
şi siârşeşte astfel: IJ De astăzi înainte, fiii mei, cu care mai întăi
vreţi să vă. luptaţi .. ?" Deci nu e justă părerea lui Lavrov, op.
cit., p. III, că în acest capitol ar fi numai învăţătura despre pecete.
Cap. IV (15-22) cuprinde tot învăţătura lui Neagoe "des-
3
il
!
t
[34]
34
MARGARETA ŞTEFAN Eseu
pre perete" (ef. ed. Iorga, p. 269-293, partea Vlll-a), însă în­
cepe cu pasagiul r "Pentru sângele meu ieşiră toţi din Iad şi in­
trară întru Împărăţia cerurilor" (ed. Iorga, p. 276) şi continuă p
278, 279 până la 280, se întrerupe la pasagiul : ,,0 ticăloase
omule, cât eşti de tare şi puternic", mai departe reia textul, aflător
în ed. Iorga p. 269, 270, 271, 272, 273, iar deaci se întrerupe, pe
când cel românesc din ed. Iorga continuă (p. 274-275-277).
Cap. V (p. 23-27) din Lavrov este identificat de [acimir­
sk'j cu sfârşitul învăţăturei : Cuvânt deniru judecotă care a învăţat
Ioan Neagoe Basarab pe jiul său Teodosie şl pe alti Domni pe
toti: cum şi în ce chip vor judeca. (ed, Iorga, p. 235-233, par­
tea VII-a), dar lipseşte pasagiul dela p. 225-230, apoi se Între­
rupe, căci lipseşte fragmentul cuprins în ed. Iorga între paginele
236 şi 238 dela expresia: "Că voi sunteţi aleşi înaintea lui Dum­
nezeu ca viaţa cea roditoare" şi până la: "De-aş şti că ai da
mie cinstea ta şi scaunul tău, eu ţi-aş da mierticul meu".
Cap. VI (p. 27 şi Începutul pg. 28) cuprinde povestea cu
Iacov şi lasav apoi se întrerupe iar, pe când cel românesc, În
ed. Iorga, continuă pg. : 38-242 inclusiv.
Cap. VI! (p. 28-29), foarte redus şi el, este o continuare a
aceleiaşi Învăţături (vezi ed. Iorga p, 243-244).
Cap. Vlll (p. 29-34) cuprinde, după părerea lui Lavrov
(Introd. iV-V) partea dela urmă a lnvăţăturilor lui Neagoe către
jiul său Teodosie şi către alti domni, către toti patriarhii şi vlă­
dicii, episcopii, boerii şi igu tnenii, bogati şi saraci spunere şi în­
credinţare despre teama şi iubirea de Dumnezeu (ed. Iorga p.
149-157, Partea III-a).
, In textul slav lipseşte partea dela început (ed, Iorga, p. 149-
151) până la aliniatul "Aşa şi voi, să vă chemaţi priet- nii lui
Dumnezeu şi moşteni împărăţie! Lui cei cereşti .. ", dar de-acolo,
mai departe, se continuă mot ii mot, până ia sfârşit.
\
Lavrov, p. 34-�5 sub titlul: Sie poslanie io Nfgoe Voe-
vody, k moste(m) mtti svoei Nege, i snovottn] svoim. Petru i
Ioantui i dăsteri ego A'ggeliny, slo(v) umilenno prezintă numai
puţine rânduri dela începutul părţii lV-a din cd, Iorga, p. 159-·
166. Cartea lui Neaşoe Basarab către chir vtădica Macarie şi
către alti egumeni şi iercmotiahi şi preoti şi către tot ciirosul,
când a îngropat a doua oară în Mănăstire la Argeş oasele mu-
[35]
CONTRIBUŢlUNE LA ISTORTA LITERATURII ROMANE VECHI 35
mei sale, Doamnei Neagăi şi ale coconilor lui, Petru Voevod şi
Ioan Voevod şi a Doamnei Anghelina.
Cap. IX (p. 35-36) este Ittvăţătura a lui Neagoe Basarab-
către coconit săi şi către alţi de Dumnezeu aleşi Domni: cum
vor pune boerii şi slugile lor la boerie şi la cinste, şi cum fi vor
scoate dintr' acestea pentru lucrurile lor. (ed. larga 184-187), dar
numai un fragment, parte din pg. 185 şi puţin din pg. 186).
Cap. X (p. 36-41) Invăţătură a lui Neagoe Basarab, către
fiul său Teoâosie Basarab şi către alti Domni, pentru soli şi
pentru războaie (ed. Iorga, p, 197-223), dar numai fragmentul
cu prins în ed, Iorga între p. 104 şi 110.
Cap. Xl (p. 41-52) este continuarea textulu i aceleaşi lnvă­
lături (ed. Iorga, 210-223).
Textil slav se întrerupe Ia pasaglul: "Asemenea şi slugile
tale, cari vor fi rămas zdraveni, şi aceia încă să aibă cinste ne­
făţarnică, nu pentrucă-ţi vor fi rudenii" (ed, Iorga p, 222 jos) şi
lipseşte până la Iinele alineatului unde se isprăveşte învăţătura şi
în editia Iorga (p. 223).
Cap. XII (p. 52-56) cuprinde un fragment din Cuvântul
(ed. Iorga, partea 1, p, 1-105), anume pasagiul din ed. Iorga p.
49-100, dela "Pe împăratul tuturor şi Dumnezeul rnântuirii noas­
tre, Isus Hristos, îl re stigniră pe cruce.." până la: "Aceasta-ţi
grăesc eu acum, fătul meu: "Când vom merge În Cetatea Ierusa­
limului celui de Sus, acolo vei face aceasta" şi aproape Iara în­
treruperi.
Cap, XIlI (p, 56--57), în totul 20 de rânduri, rămâne nei­
dentificat de noi cu vre-un pasagiu dn Invăţături.
Cap. XIV (p, 57-58), În totul 57 de rânduri, reprezintă un
fragment din Varlaarn şi Ioasaî (vezi ed. Io: ga, partea li-a, Po­
vestea fericitului Varlaam şi a lui losaj, feciorul lui Avenit Im­
păratul, p. 107-129), anume pasagiul dela p. 125-126 dela:
"Pd1tru aceia, să ne silim şi să miluirn pe toţi.." până la "Carele
este Impăratul şi carele este omul cel prost şi de nimic, carele
este bogatul şi omul cel lăudat...?" fără întrerupere.
Cap. XV (O. 58-62) face parte din partea I-a a învăţături­
lor (Cuvântul) şi anume din povestirea Aici se război Iezechia,
Imparatul Iudei, către moarte, iar el plânse către Dumnezeu cu
amar; şi văzu Dumnezeu smerenia lui, şi mai adaose la viaţa
sa încă 15 ani (p, 62-87) pasagiul in care este var ba de Sfânta
Elena şi fiul ei, Sfântul Constantin (ed, Iorga, p, 75-80).
[36]
3=6========M=A=R=G=ARETA ŞTEFAN Eseu
Lavrov, op. cit" Introducere, p, V n'a putut identifica Capitolele
XII, XlI[ şi XIV. Despre Cap. XV recunoaşte că cuprinde cuvânt
de laudă pentru Sf. Constantin şi Elena, dar nu este convins că
ar face parte din Invăţăturile lui Neagoe ; dăm în traducere expri­
marea-i : "Greu e de stabilit, căror învăţături le corespund fragmen- ,
tele XII, XIII şi XIV. Numai cu ajutorul tntregului text românesc
se poate clarifica locul lor. Ultimul fragrnen t (adică al XV-lea) e
pus în ordine (priveden v porjadok) de noi, cu ajutorul editării Q­
perii lui Evfimie dela Trnovo de către prof. Kălusnjacklj. Incă din
1894 noi am menţionat asemănarea (shodstvo) acestui fragment CU
cuvânt de laudă lui Constantin şi Elena, pe când încă nu aveam
manuscrisul copiat În întregime. Acum când am primit mscr.­
întreaga copie-, e clar de constatat că pe foile ultimului frag­
ment s'a păstrat. cu întreruperi, parte din Slovo Tyrnovskago pa­
trlarha, in redacţiune bulgărească. Noi nu putem aci stabili că a­
cest fragment ar aparţine vreuneia dintre Învăţăturile lui Neagoe,
căci nu stă în directă legătură cu textul lor". Apoi, în lntrod. VI,
Lavrov admite că Neagoe a putut cunoaşte operile patriarhului
Evfimie şi că le-ar fi putut utiliza În vreuna dintre »Învăţăturile sale.
Prin comparaţia textului slav fragmentat (62 pagini) cu cer
românesc (330 pagini), noi am putut stabili ce anume din Învă­
ţături cuprind capitolele (fragmentele) XI!, XIV, XV şi despre Cap.
XV că face şi el neindoios parte integrantă din opera lui Neagoe.
Nu se poate spune că între textul slav (ed. Lavr ov) şi cel
românesc (v d. Iorga) este o deosebire accentuată. Pasagti întinse
coincid ad Iitteram, ca expresiunl şi topi că. Diferenţele, ce consta­
tăm sunt create de traducător, când, deşi exprimă fidel sensul din
textul slav, întrebuinţează alt mod de exprimare, uneori omite.
alteori adaogă cuvinte Izolate ori expresiuni întregi chiar:
Lavrov:
,
şi tu dărueşti (înclirri) mintea
ta spre toate glasurile l'
şi aşa precum îi vei în drepta, aşa
şi răspuns dela ei ţi se va da 1
şi ei vor îndrepta toate vede­
rile lor 1
Iot ga :
dacă-ţi vei da mintea cu totul
spre scopote 188;
deci, cum îi vei îndrepta şi-i vei
învăţa, aşa vei să li dai şi sea­
ma 188;
vor vrea iar aşa să facă J 88 ;
[37]
.'
CONTRIBUTIUNE LA ISTORIA LITERATURII ROMANE VECHI 37
ţi. se cuvine toate glasurile şi
jocurile să joci 2
şi tu supune mintea ta la a­
ceste glasuri dacă vrei să fii în­
treg 2
de are mâini llu-i stnt de fo­
los 2
dacă are picioare, nu-i irebuesc
lui 2
de are cumva limbă, nu poate
cu fa să vorbească 2
când tot trupul nu-l trebue lui 2
trupul 2
să nu faci dar 2
oştirilor sale 2
vei lmprăştia haina ta 3
la acel domn nedestoinic 3
ai primit nume rău de .• 3
face răii obicei 3
ne ruşinează 3
nici dar nici urgie să fie 3
vei aşeza şi pe boerli tăi cei
mari, pe cei dintăi ŞÎ pe cei de-al
doilea şi pe cei de-al treilea şi
cu ei şi mai jos 3
vei aşeza gloata 3
ac-sta este un lucru deosebit
de rău 3
dacă vin unii dintre iubiţii tăi
la vorbă 4
ia pânea şi hrana care este di­
naintea ta şi vinul şi dă lor 4
cuvinte bune 4
foarte 4
ti se cade toate scopotiile şi
jocurile să le laşi jos 188;
dar mintea să nu ţi-o pleci că­
tre dânse.e, dacă-ţi este voia să
fii desăvârşit şi intreg 189;
mâini viteze, de nici un folos
nu-i sunt 189;
picioare repezi nimic nu-i spo­
resc 189;
de are şi limbă dulce şi vorbi­
toare frumos, nici cu aceea nu
poate grăi 189;
când toate mădularele omului
nici de un folos nu sînt trupului
său 189;
trupurile;
pe nimeni să nu dărueşti 189 j
slugilor tale 189;
îîi vei pierde avuţia 190;
la cel domn neharnic 190;
tu-ţi dobândeşti nume rău de
hulă 190;
are arţag 190 ;
ne va infrunta 190;
nici să dărueşte pe nimeni, nici
să urgiseşti 190;
şi vei să aduci la masă boerii
cei mari şi cei de-al doilea şi cei
mici şi pe alţi pe toţi t 90 ;
vei tocmi boerti şi slugile 191 ;
alt lucru rău şi de poveste 190 ;
dacă vor sta în vorbă 191 ;
dă-li bucate d'innalntea ta şi
vin ;
cuvânt dulce 4;
foarte rău te vei srninti 191
[38]
38
MAR.GAR.ETA ŞTEFANESCU
=
bine este a se tndepăria de
vinul cel mult 4
in multe lemne vueşie focul 4
elei 4
nici altă ce imb ată 5
nu este în toată lumea mei o
altă viaţă mai aspră decât cea
cauzată de o femeie vicleană 5
Însă vom fi ruşinaţi d3 că, lă-
sând pe această femeie, nu ne
vom îrnnreuna cu ea 6
voiu trece 6
e pecetea adevărata drepţilor 6
cei drepti se vor aşeza la mese 7
Vom chema pe cei Cliph.1 şi
obidiţi 8
suspine trebuesc nouă 8
vedeţi oare cei mai iubiţi ai mei 8
când vom avea scârbă ... dela
faţa acelui Satan necurat 8
morţii nu fac intelepciune 8
nu pot căuta plată 8
să nu ajungă 8
fără nici o întocmire 8
stăm (staţi) toată ziua goi 8,9
să vă treziti spre Iăudare 8
dacă suntem şi lelle'�i 9
ne egali la m ti ncă, ne egali la
progres, ne egali la boli 9
fiinţă care este tnegriiă 10
şi bun lucru este a se feri o­
mul de băutura cea multă 191;
În lemnele cele multe se face,
foc mare;
untul;
nici rachiu 192;
într' a cea stă I L1 me nu este mai
rea şi mai amară de cât muie­
rea 193;
că ne vor ride Asirienii dacă o
vom lăsa să se ducă şi să nu ne
Împreunăm cu dânsa trupeşte \93 ;
să mă petrec 282;
care este pecetea drepţilor 282 ;
drepţli vor şedea la masă 284;
vom chema săraci şi dosădiţi
284 ;
şi olecăril ne vor împresura
284;
vedeţi, fraţilor? 284;
când vom fi dmpreunâ lăcnltorl
CU chipul şi cu faţa Satanei 284;
cei morţi nu jac sfaturile cele
bune şi înţelepte 284;
nu pot Il/a plată 285;
să IZU se apropie 285;
îndreptare 285;
tn zădar 285 ;
să o deschideţi spre lauda şi
spre mărirea cuvintelor celor
durnnezr eşti 285;
măcar de tie-am şi lenevi 285 ;
osteneala nu este tot Într'o po­
trivă, iar plata întocmai, durerea
neintocmai, iar îndestularea vtn
potrivă 285-;
firea cea întunecată 288;
[39]
C:ONTRlBUflUNE LA ISTORIA LITERATURII H.OMAN8 VECHI 39
de fata cea ruşinoasă 1) şi
scârnavă 10
şi cununi din cele nesupuse stri­
căciunei împletite vouă am dăruit
10
primiţi cununile 10
încununaţi (imper.) 10
n'am gătit vouă aceasta 10
veseliţi-vă totdeauna 12
Întunerecul cel mai esclusiv 12
şi nu mai pot vedea, fiindcă
orbesc de mulţimea lăcr ămilor 12
însă dacă am vrea să ne mân­
gâiem cu cugetul, ce mângâ­
iere este oare când nu este sfâr­
şit, ci numai plânset şi tristeţă 12
să umblăm 13
să nu se bucure Satana de mine,
de sărmanul N t agoe 13
aşă şi pe mine sărmanul ;;i ne­
destoinicul robul tău 13
ci numai În buna îndurarea ta
13
şi stătută toţi dinaintea ochi­
lor lui 15
să nu ne Ienevirn din cauza ne­
putintei noastre şi a mulţimei le­
nei noastre 17
pe care dacă 1 alege Dvzeu să
ţie UIlS peste turma sa 17
de faţa Satanei cea scârnavă şi
spurcată 288;
şi v'am dăruit cununi veşnice
împletite I. 288;
să luaţi bunurile 288;
locuiţi 288 ;
ati luat 288;
tn fat ceasul 290 ;
întunerecul cel osebi! 291 ;
şi nu mai pot căuta, că se
opresc 1) de înmulţirea lacrămi­
lor 291 ;
Ce mângâiere va să fie, când
acea muncă n'are sfârşit, fără
numai plângere şi vaiete şi du­
rere 191 ;
să alergăm 292;
Să nu se bucure Satana de
mine, zidirea T a şi robul Tău
Neagce 297;
într'acelaş chip auzi şi pe mine,
tieharnicul robul Tău ·297 ;
n'am către cine alerga, Doamne,
fără numai către mila îndurării
Tale 297;
iar ei veniră toţi la mine,
şi stătură tnaintea ochilor mei
229 ;
să nu ne lenevlrn pentru slăbi­
ciunea noastră şi pentru domol­
nicia noastră 278;
pe care va alege Dumnezeu şi-l
va pune să fie păstor turmei
Sale 278;
1) neruşinată.
1) desigur că avem a'ace cu o copie de pe un alt text tot româ­
nesc, dar uneori citit greşit de copist: opresc 1. orbesc.
[40]
40
I\1A HGARETA ŞTEFAN Eseu
Proorocul David fu.. cinstitol'
de O-zeu 17
uns 18
tnţeiept şi Însufleţit 18
şi mai mare stăpânire ace a care
fu în mâna lui, în care fu cum
nu era stăpânirea În el, când Hs.
Domnul nostru era totdeauna cu el
18
Iau zăcea gol 18
şi de aceea Adam se smeri
[pierzând] puterea 18
şi ca şi codrul care este în Li­
van să înflorească sufletul tau în
împărăţia cerurilor ŞI ca şi crinul
în veci 19
şi dacă vei mitui pentru sufletul
meu 19
vorbesc cu rnar e smerenie 19
şi ţu vi» 19
şi vărsă Domnul sângele său ia­
răşi pentru zidirea trupului aces­
tuia 19
şi nu suntem destoinici să pri­
vim spre Înălţimea cerului T ăt: 20
spre tine alergăm 20
purtător de gând rău 20
nici în veci nu ne vrăjmăşeşie 20
vestitor celor ce vor ii 20 \
insemnarea slavei 20
de altfel nu se Îndură să se
despartă de agmiseala lor 21
şi plângeţi-mă pe mine cu la­
crămi indurătoare şi cu suspine 23
Îngăduitor lui O-zeu 278;
stăpân 279;
este cu minte şi cu socoteală şi
însufleţit 279 ;
că şi Adam Întăi era ca şi un
domn şi încă mai mult, pentrucă
O-zeu era tot cu dânsul 279;
fericitul tov zăcând gol şi dis­
puiat 279;
, şi într'acest chip, Adam, din bi­
ruinţa şi puterea sa, se smeri 279 ;
Iar sufletul tău să Înflorească
ca chedrii Livanului şi ca crinul
cel frumos, tniru Impărăţla ceru­
lui În Vecii vecilor 270;
deci de vei face milă pentru
sufletul meu 270;
mă rog cu smerenie 270;
şi iată că trăeşte 270 ;
şi îşi vărsă sângele Său pe
cruce, la Ierusalim, În zilele lui
Pilat din Pont 270;
şi nu suntem vrednici să ridi­
căm ochii noştri În sus şi să cău­
tăm spre înălţimea cerurilor şi să
vedem locaşul tău cel sfânt 271 ;
către Tine scăpăm 271 ;
piztnătareţ ;
nici ţine mânie în veci 271 ;
sol lucrurilor ce vor să vie 271 ;
asămănare sia vei 271 ;
rug din Iagurii lor afară, însă
nu se depărtează de dânşii 272;
şi sloboziti lacrămi şi suspi­
Duri pentru mine 230;
[41]
r:::ONTRIBUTIUNJ� LA ISTORIA LITERATUlUI ROMANE VECI-fI 41
flori frumoase şi binemirosltoare
cu care creatorul D-zeu părnântul
zugrăvi şi înfrumuseţă 23
altă dată împărat şi acum gâr­
bov 23
acum uşor mă arătăi nevoilor
acestora 23
după destoinicie Iuăi cei a ce-mi
pregătit 24
În Întunericul cel exclusiv 24
cel sărac umblă şi cere şi toţi
îl miluesc pe el 25
de obrazul tău 25
tain 25
oştenilor 25
să fie la oparte 26
cu mâna întinsă 28
nu-i cruţară pe ei de moarte
Înaintea mea 28
să fie miluită şi căpătată 29
şi să împlinească vrerea inirnei
sale 29
pentru deşertăciunea veacului
acestuia nu se va număra cu oa­
menii şi unşii lui Ii-zeu 29
dobitoc se va număra 29
acel care se va împreuna cu
bunătatea dumnezeească 29
că trebue să păstrezi 29
Plângeţi şi voi florile câmpuri­
lor, celor frumoase şi cu bună
miroseală, care v'a înpodobit şi
v'a înfrumuseţat făcătorul tuturor,
Durnnezău 230;
c-I ce eram odată lmpăr at, a­
CUm sunt gârbov şi de nimic 270;
acum nu mă bagă nimeni în
seamă 230;
cela ce mi -atn gătit mi-am şi
luat 233;
în întu nericu l osebit 232;
că săracul umblă din casă în
casă, sau şade fn uliţă şi cere
dela toţi câţl trec pe acolo şi-l
miluesc 234;
de vederea feţei tale 234 ;
mila 234;
slujitorilor 234 ;
să fie -deosebi;
cu mâna întinsă şi tnâurătoare
242 ;
nu şi- au cruţat viaţa, ci şi-au
pus capetele înaintea mea 243;
dobândită 243;
şi-ş! va tnşela voia inimii sale
151 ;
Cel Ce va a vea mâudria şi tru­
fia veacului acestuia, nu se va
număra cu oamenii, nici cu Dom­
nii 151 ;
dobitoc se va chema 151;
cel ce se va împreuna bună­
tăţilor Dumnezeeşii 1) 151 ;
cu anevoe să jiu 151 ;
1) Construcţie cu dativul păstrată şi în româneşte: npucu­
l/JUTC/il l:>i\I'CWl'Il (DI;i'!l 29.
[42]
42
MARGARETA ŞTEFAN Eseu
avem griji multe, de împărăţie,
de domnle, de solie; şi facem
judecată 30
şi nenumărate alte lucruri îm­
părăteşti avem de îndeplinit 30
Şi mulţi umiliţi (O\{HIl'UliKfHliHl)
de noi acei care zac în gunoişte
goi şi neputând să vie până la noi
pentru milostenie, noi nu le vom a­
dăoga milostenia (nllilM.jKWl'u) 30
Fiindcă avem mulţime de trebi
lumeşti şi judecată facem şi mi­
lostenii încă am face; dealtfel
(OIWlf) ne temem fiindă avem
multe lucruri de îndeplinit cu a­
vuţiile noastre şi nu ştim când şi
cum vom fi strămutaţi din patri­
arhie şi mitropolie 30
De aceea, ne silim şi ne grijim
să strângem avuţie, ca să să ne
fie la vreme de lipsă şi să avem
destul de unde mânca şi de unde
bea 152
Noi deabia săturăm pâniecele
110llstre(ir.T�OGh.I) şi pentru a­
ceasta noi nu putem da milos­
tenie 31
şi cu scumpetie obţinem 2) 32
Sufletul părăseşte încă şi cele
ce i-au fost mai scumpe, adică
trupul 32 \
Si acolo sunt măsurătorile
,
(/\\"I\�IM") drepte 32
avem multe griji de Irnpărâţli,
şi de Domnii, de soli şi de ju­
decăţi ib; ;
şi de alte lucruri multe ale Im­
părăţulor şi ale Domniilor, ca să
le umplem ') 15l ;
Şi mulţi săraci şi mişei zac
goli şi urgisiţi prin gunoae şi de
multe răutăţi şi nevoi ce li stni
asupră, ei nu pot să vie ia noi
să-i miluirn, iar noi incă nu pu­
tem să li trimetem milă 151 ;
Fiindcă avem multe lucruri lu­
meşti şi judecăţi. Şi am face şi
milostenii, dar ne temem să nu
ni cheltuim avuţia noastră şi pe
urmă să ne scoată din Patrlerşf
şi din Vlădiciile noastre 152 ;
De aceea să ne silirn să adu­
năm multe avuţii ca să ne fie
(avem) tn neajunsurile noastre 30;
Noi deabia câştigăm cât mân­
căm noi, dar milostenie de unde
vom să dăm? 152;
o au ţinut cu multă scumpele
154 j
Acelea toate le lasă sufletul, şi
încă numai atât, ci încă lasă toc­
mai şi ce a avut mal iubit şi mai
drag: lăcaşul lui, adică trupul l ă-l
Şi acolo unde vor fi cumpe­
nele cele drepte 154 ;
1) slavisrn Hdl1/\KHIITII 30.
2) greşit PLIsa pers. 1 pl. 0MKiKH(,")
[43]
CONTRIBUIIUNE LA ISTOHIA LITERATURII ROMANE VECIn 43
Ce vom face atunc-a când vom
rărnânea săraci şi lipsiţi de faţa
lui Hristos şi să nu mai vedem
niciodată lumina lui! 154 Atunci
va fi jale şi frică mare şi nici de
un folos nu ne va fi 154
Nebăgâud în seamă întocmi­
rea ,) pământeas că 32
Ci fură de faţă (HlICTOL\UI,Y,)
munzito ri (adv.), r. gându-se ţic 33
Fiindcă nici de unele dintre
lucrurile acestea neîngrtjindu- se 33
Judecaţi 33
Nici de loc (mIKMIDI'�) nu vom
fi despărţlţi de durnnez- lasea lui
duiceaţă 33
Nu băgată În seamă înto .:mirea
pământească 33
A ţine (păstra) împărăţia şi
domnia este de trebuinţă (H,Y,("Â�
110 fCT) 33; a păstra patriarhia
şi mitropolia 33
Cu multă silinţă (străduinţă)
(QVI\o,dm<\fI\-\) chipul de că.ugăr 33
Cine are mintea curată care
este temelia tuturor bunurilor 33
Se va coborî (C?;HU'I'H) asupra
noastră din toată puterea dreptei
sale 34
Să ne arăţi noiă lumina dum­
nezeiască 34
Şi să ajungeţi (nocTlu'lwrf) viaţa
şi traiul (iKU3Hh U iKI1ROTh) 34
Unde vom găsi (U.'lb.Olip·11CTI1)
gând vom rărnânea (CHPb.') de faţa
lui Hristos, precum ca să nu mai
zărim (0\{3111fi\\) lumina lui nicio­
dată. Atunci va fi (Ee'r) jale şi
frică unită (C7.E.A,ltUHlL. şi cu nici
una nu va fi a se deprinde (ua­
Kb.llmiY.Tu) 32 ;
Nebăgând în seamă lucrurile
pământeşti 155;
Cu tievoinţă şi cu dragoste au
stătut în picioare şi s'au rugat
Ţie 155;
Nici de un lucru al lumii nu
s'au grijit 155;
Socotiti şi luaţi aminte de ve­
deţi 155;
Să nu fim niciodată despărţiţi
de fata dr.mnezeir et Lui 155;
N II băga în seamă rnărlile şi
cinstele pământeşti 156;
Este lucru gren şi cu anevoe
a ţine lrnpărăţtile şi Domniile 156;
a păzi patrlarşiile şi vlădiciile 156;
C11 mare anevoinţă ţinem cinul
călugăresc 156;
Cel ce are minte curată care
este temelia şi urzeala tuturor lu­
cruriior celor b: ne 156;
Va pogorâ spre noi dela dreapta
Lui cea biruitoare;
Să ne înveli calea lul Dum­
nezeu 159;
şi să ajungeţi viaţa cea de
veci 159;
[44]
44
MARGARETA ŞTEFANESCU
===<
Şi să nu lipsească dorinţa voas­
tră de faţa lui 34
O-zeu este mult milostiv şi a­
devărat (iubitor de adevăr) 34
Să fii tuturor drept (Il�MRE­
Am!.) 35
Şi chemă dintre tineri pe unii voi­
nici frumoşi (K�(\CHKlII Gi\f'Ci\H'lHKI)
Şi trimete-i dar lui cu cinste şi
veselie 36
Găteşte câţiva din s 1 u g i 1 e
tale 204
Şi cinsteşte pe el bine precum
se cuvine lui În chip obicinuit 36
Şi cu băutură (betie) fără mă­
sură nu-l sili pe el 36
Dacă el CU cruzime (mânie) [va
vorbi] tu [să vorbeşti] cu pace 36
Şi să-I Împungă în inimă pe el
şi pe domnul lui Ca săgeţile, nu­
mai vorbeşie-i cu destoinicie 37
Şi te sileşte ca 'cuvântul tău să
fie intelept 37
Şi aşa să plece cu pace în
drumu-l 1) 37.
lnioarce-i toate cuvintele pe
încetut (ne '!'WKOY) 37
precum şi mai sus spuserăm şi
scriserăm 37
Iti mulţămesc Doamne Dumne­
zeul meu, Îţi multumesc 37, .că
după multă mila ta ai învredoiţit
pe noi robii tăi cei nedestoinici
cari ai biruit pe pro livnicul nes­
tru, noi Însă nu furăm destoinici
să facem aceasta 37
şi să nu lipsească pofta voas­
tră de cererea lui 159;
O-zeu care este mult milustiv
şi bun 159 ;
cu dreptate 35;
Apoi chernă câţiva voimci, oa­
meni frumoşi şi de folos 204;
Şi-i trimete dar cu mare cinste
204 ;
Pregă teş edintre voinicii tăi 36 ;
Ş!-I cinsteşte bine, cum este
legea şi obiceiul 204;
Şi să nu-l sileşti cu vinul 204 ;
De-ţi va fi grăit scăndală, iar
tu să-i răspunzi cu cuvinte de
pace 205 ;
Şi să fie stăpân ului solului ca
nişte săgeţi, da-ă le va auzi 205;
Şi te nevoeşte să fie toate răs­
punsurile tale mai bune 205;
Şi să meargă sănătos 205;
Să-i dai răspunsul tol cu blîn­
deţă precum este obiceiul 205;
şi cum te-am Învăţat şi ţi-am
arătat mai sus 205;
Bine-ţi mulţumesc, Doamne,
Dumnezeul mieu 205 că pentru
mila Ta cea multă, ne -ai În­
vrednicit pe noi, robii Tăi cei nc­
harnici, de-am biruit sfatul pro­
tivnicului nostru, iar noi n'am fost
harnici să Iacem aceasta 205 ;
[45]
CONTflIDUŢfUNE; LA �ERATURll ROMANE � 45
Să faci totdeauna sfat neclăiit
. (IlWQi\oNIHmt'<\b) 37, In toate îţi
va ajuta (n�Ui\OmWrH) mintea În­
ţeleaptă (LJ;kt,o/\U\'\llh) 37
Vei săvârşi un sfat 38
Vă poruncesc vouă cu osârdie 38
Să priveşti (A'\ f'MA/\Wh) 38
Ia din hainele tale 39
Şi trimete sol pe acea slugă
care este desiointcă şi înţe'egă­
toare 39
Invaţă-l 39
Şi foarte osteniţi-vă să daţi lui
bun sfat şi desăvârşit 39
Care va putea străbate (�(\CI"'O­
Tpt.'1'II) cu mintea? 40
Observarea tnţelepciunii (cs-
1\\oT�n1if 1\<\"'AIlOC'1'H) care-ar pu­
lea cutnp ăni (judeca Cl1 rn'ntea ) 40
Milostiveşte-te în orice vreme 40
Cerui dela D-zeu 40
bărbăţie 40
Cu 40
Cu tovarăşii tăi 41
Primiţi pe Dvzeu în inima voas­
tră 20
Si va lua vouă mintea şi cură-
,
tia şi destoinicia şi observarea 42
Fură proslăviţi 42
Nimic nu se CUllOSCU (no3HdCh\)
de ei 42
scoase gol 43
Şi toţi bun dar să primească
dela voi cu bună întocmire şi cu
sfat destoinic 43
Va adaoge pricepea şi soco­
teala Şi sfaturile tale nu le va
putea muta 205 ;
Să obârşiţi sfatul 206'
Vă Învăţ 207; . ,
Să socotiţi 207;
Tu să pierzi din avuţia ta 207 ;
Iar sol să trimeţi pe cine va fi
înţelept şI vrednic 207;
spune-i 207;
Şi să te sileşti să fie sfat cu
socotinţă şi de cinste 208;
Cine o va putea pricepe 208;
Chibzuiala minţii omului cine
o va putea pricepe? 208; .,
Şi fă rugă În toată vremea 209 ;
O am dela D· zeu cerută 208;
vitejie 208 ;
impreună 209 ;
Cu ptletnicii tăi 209 ;
Să aveti 208 ;
Sfatul şi chibzuiala şi vrednicia
208 ;
Pe aceia i-a proslăvit şi Dvzeu
208 ;
Nu se alese 208;
desbrăcat 208 ;
Ci mai prost precum le va fi
şi cinstea Iar, să-i dărueşti şi pe
âânşii şi să le dai răspuns bun,
[46]
46
MARGARETA ŞTEFAN Eseu
Că eşti neputincios 43
Va fi vouă jalnic (nf�di\HO) 44
Să nu spuie că a fost numai
despre solie şi cu câtă scriere
ne-a batjocorit 44
Domnul care are minte 44
Şi nu iubiţi vremile neliniştite
şi nu săriţi la glorie deşartă (T"�
1J1H'i"mYf), dacă unii dintre lM'U1-
TMlf voştri vă învaţă gre Ş it
(Hi\tlIlM;I\.'T't<) să merg •. -ţi spre ei 45
fără număr 45
Primiţi pe O-zeu În inima voas­
tră 46
Nu vă temeţi de el şi nici de
oştirile lui cele ce se tnmulţesc 46
A�tfel orâridueşte toate armele
şi înveseleşte gloata la 47
Dealtfel pe copiii boerilor tăi
şi ai slugilor (X'0Il'lmy,) pe toţi de
oparte să' i îndepărtezi. Ca nu
cumva să lăşi tu pe copiii beeri­
lor tăi sau ai slugilor (X'0Il'kHCiJi\\)
tale în faţa duşmanilor tăi, (,MllţU
R.1Mla G,l\HillJ,l1 TK':>11 Olli\y:'"'I;,,Y.'I'C'h
lM TIiI) şi tu cu oştirile talc să fii
după el şi astfel să lovească duş­
manii tăi să captiveze şi să r 0-
bească pe copiii boerilor !�j şi
slugilor tale 47 ..
Fiindcă atunci când văd boerii
şi slugile că robiră pe copiii lor48
Ambele straie biruesc (.11'1:;1\0-
'1'0Il;l\.r.. no&'ki\x,) 48
Toţi să vă uniti cu oştirile la
un loc 48
Ce eşti sărac şi lipsit 208;
greu 214 ;
Nici să ziceti; "Dar ce mare
lucru este un sol, de ne Învaţă
şi (le supără atâta?" 214;
Domnul cal e este tnţelept şi
are minte 214 ;
Măcar de v'ar îndemna cineva
şi din prietenii voştri spre vrajbă,
voi să nul ascultaţi, văzând că
aceia au putere ma multă de cât
voi 214 ;
fără seamă 215 ;
Luaţi... 216;
Nu vă temeţi de dânşli, nici
de oştile lor cele multe 216 ;
Să-ţi tocmeşti toah; tunurile şi
oştile tot ce te 217 ;
Pe feciorii boerilor tăi şi ai slu­
gilor tale să-i pui să şează mai
înapoi de unde se va face războiul,
ca să nu cumva să cază În mâ­
niie vrăjmaşilor tăi �i În robie, 218;
Că dacă vor cădea feciorii bo­
ierilo r tăi în robie 218
Că se hirueşte de duşmani 219;
Ea însă să vie să se amestece
în toiul cel mare 219;
[47]
___ CONTRIRUl'IUNJ;; LA ISTORIA LITERATURI[ ROMANE VECHI 47
Să nu se tulbure (C'\\'T.Y.T1\) şi
să nu se înspălmânte 48
Şi ei. cad în mare frică 49
Neînvinşi, ci sunt cu (CK IlIlH­
G"'TKO,\\Z.). Şi aşa întru toate veţi
înblânzi pe vrăjmaşii voştri, dealt­
fel şi înaintea oştirilor luptători,
adică luptători izolati (C "",\ esepuu)
să I1U aveţi 49
Ci toţi să dea şolâul unul cu
altul eu oştirile uniti la I1n loc 49
ŞI alţi mici Curteni 49
Mai mult este copiii mei să vă
tncttnaţi intr' o parte 49
Vă părăseşte 49
B ;(OIl1i 49
Sunt bunii voştri (/\�hIC/\hIWI�I!)
Acestea vă vestii şi spus ei vouă
50
Nu uita niciodată 50
Şi ei la goana luptătorilor nici­
odată să nu sară 50
Cu toţi să vadă şi să rîv­
nească 51
Ca nu cumva să nu poată a­
junge curînd să se împreune una
cu alta şi să se apere 219;
Să se tnsp ăimântete şi să cază
în vreo frică mare 219 ;
Stâtui intregi, se va Îndârji, şi
cu aceia veţi birui pe vrăjmaşii
voştri. In Să şi zic: la război să
nu iasă înainte să facă harţ 219;
Ci numai să se adune toţi în
frunte 219 ;
Iar slugile cari vor fi mai mici
şi mai proaste 219;
să vă dati la o parte 210 ;
V'au năpustit 219 ;
în ţară 220.
Sunt prieteni de ai voştri buni
şi adevăraţi 220.-
Vă spus ei şi vă scriu 220.
Să lUI iasă nici odată din ini­
ma ta 220.
să nu meargă 221.
ş/ să indemneze 222.
Expresîunite care lipsesc cu totul din textul romînesc, dar
pe care le are numai textul slav:
Acel care va iubi multă băutură şi fără. măsură (I>E3/Wt{IHO)
în lumea aceasta 2. Fiindcă acum beat este. Deaeeia ţiână când
este treaz, el ne va da 3. Şi veni Îngerul durnnezeesc a doua
oară spre femeia lui. Şi Manoe bărbatul său nu fură (ti, c'kUJ;f,.
[48]
48
MAR.GARETA şni;FANESCU
SiC) cr ea şi alergă (�I(CKOplf) femeia şi alergă (IWT'llJE) şi spuse
soţului 5. Care era deasupra tuturor (IIm, .. >'ii HdCTom Mi\(A) Rtd,i\�U
H'�) 5. Şi plecă Vagoe din fata lui Oloîern şi sosi la ea şi spuse:
să nu (�lwkuIiWH C.l\) fecioară bună şi frumoasă şi să vii la domnul
m'2U Olofern şi să te proslăveşti ziua cu el (Ii flP�Ci\dRI1TIf C.l\ RK AH .. '
cs ) şi ca una dntre fiicele fiilor lui Atarov, care stă (np'k(A)cTM.(m)
În casa casa Împăratului Nabucodonosor 6. Când vom zice că nu
am avut; sau mucenici nu am avut; Morţii nu mărturisesc (UCflO-
81iAS<i>'I') 8. Cine va intra În via mea să lucreze 9 .. Cât este de
bun şi preabun Domnul nostru 9. Şi noi cu mult plâns şi voi cu
multă veselie 12. Şi să împlinim voia lui şi să iubim fata lui 13.
Să alergăm spre Domnul. .. cu smerenie 13. Cu mult plâns şi
(�I('\\MMHrE{\""') 13. Ascultă-mă şi pe mine cel greşit şi leneş 13.
Noi însă ce dulceaţă făcurărn pentru Domnul nostru, sau ce sme­
renie arătarărn 17. Cu ce obraz ne vom ivi şi să vedem lumi­
nata faţă a lui 17. Precum vorbele rele strică (î1d,3RPiUJM3..T) o­
biceiurile bune. Care tot timpul amărăsc inima noastră. Şi nu numai
inima noastră ci şi pe mulţi alţii câţt sunt sub oblăduirea noastră 18
(2i9). Tol rJLd fu dat în mâna lui. Şi CU raiul 7 bunuri care
erau mai mari. Adam însă pentru nesrnerenia lui, mai întăi ce
păgubi, păgubi, fiindcă depărtă O-zeu faţa sa de el cu mânie. Al
doilea ce păgubi, păgubi acele 7 bunuri şi le ia dela el. AI treilea
ce păgubi, păgubi hrana raiului. Adam pentru nesrneren!a lui,
O-zeu din domnia lui care era dată lui, ' Dvz-u îl smeri iarăşi ...
18 (279). Ci în acest ceas iartă greşelele noastre 20 (271). Dom­
nul nostru mult milostiv este şi adevărat (drept) şi pe toţi îi chiamă
şi nu-i diferenţiază 21 (272). Şi-i învăţă cu durnnezeeştele şi prea
curatele lui buze 22 (273). Nu am nici frate, nici rudă, nici to­
varăş. Căci toţi mă lăsară singur în boli şi scârbi nepctolite 23
(231). Vai mie sărmanul şi leneşul negrijultvul 23 (231). Căci a-
c .sre şi multe atunci vei spune. Şi alte nefolositoare cuvinte, când
nimic nu vei putea spera. Ci înaintea aceluia straşnic ceas îndreap­
tă-te fiule spre Domn'\l cu lacrămi vorbind 24 (233). Cci el îşi
pierde cinstea, fiindcă ceru Isaav dela fratele său Iacov 28. Şi cei
ce iubesc nu săturarea sufletului în mâncare şi băutură 29. Fiind­
că rădăcina bunătăţii dulceaţa dumnezeiască este 29 (250). Vom da
celor care vin la poarta noastră pomenind numele lui D-zeu 30
(151). De aceea jelirn şi vo.blrn astfel 32 (154). Ce pe tine te ur­
rnară 33 (155). O-zeu atotstăp ânitor 34 (I56). Şi să-I împungă
[49]
CONTFtIBUTWNE LA IST'OfHA LIT!mATUfiII ROMAN8 V8CHl 49
în inimă şi pe O imnul lui ca şi săgeţile, numai destoinic vor­
beşte-i lui 37 (204). Şi cu tot cuvântul lui ai îmblâi zit, Şi spre
Domnul lui va merge şi acolo îl va întreba pe el, ce ne ai făcut
(UC!lilMHli\") şi acesta voind să răspundă 37. Şi voi trebue astfel
de dar aceluia domn de seama lui (np",'nm,y-' fi\lll:l) 39. Trimite ia­
răşi pentru cinstea voastră să iasă Înainte 39. Ca Să nu fii numai
cu această învăţătură 41 (210). Şi sunt alte limbi care nu cred în
Domnu! Nostru Isus Hristos 43 şi În prea cut ata lui mamă 43.
Da. ă solia ar fi un lucru mare, pe care s'o privească domnul
sau s'o aibă în mintea şi inima sa 44 (214), Şi nu numai ziele
şi nap ile să se tru dească 44 (214). Şi care vor veni la voi 44
(214). Cum încercai şi eu cu trupul meu 45 (215) Şi de toţi Oa­
menii dojenit este 45 (215). Şi peste multe oblădueşte, şi riei de
care nu se teme 45 (215). Şi ei când se împotrivesc (C:Wj1CTH­
Bi\'k4h.T C�) mai presus de puterea sa 46 (216). Şi Cu o piatră ofUI1.·
cată multe pâlcuri omul- goneşte (�lMlf'(\wke ur) şi smiuteş te (cx­
'",Y-.LIIM('I') 46 (216). Nl1 pc' cum este de mică piatra, ci Cu cât
de mare 11lţeală se aruncă, de aceea gont şte mult", pâlcuri ome­
neşti 48 (218). Şi tu cu armat. le tale faţă la faţa fără toată (orice)
frica să ieşi împotriva duşmanului tău, fi ndcă Domnul mult mi­
lostiv este, precum vei sluji lui astfel şi el te va rnilui 48 (218),
*
* *
" Şi În textul românesc găsim unele expr: siuni, pasagit, care
lipsesc cu totul t- xtului slav : înafară de acele intercalate pentru
redarea înţelesului aceleiaşi expresiuni :
Să ştti că vei în cepe rod şi vei îngreca cf .'l<\'lHfUm 1>0 II POţ\IIIUH
5 şi vei naşte 192. Bărban.l ei n L1 era cu dânsa, că muierea era la
câmp 192 (5). [ar apoi că acelaş D-zeu care-I făuso, muri pentru
dânsul270 (19). Dacă şi gr ş·J1ă Iăcurărn, ce vom jace271 (20).
Şi să ved. m locaşul tău cel sfânt 271 (20). Că să-acul umblă din
casă ln casă, sau şade tn uliţă şi cere dela toţi c âţi trec pe acolo
cf. săracul-umblă şi cere 234 (25). Avem de îndeplinit nenumărate
alte lucruri bisericeşti şi de ale Domnilor 150 (30). Şi de multe
răutăţi şi nevoi ce le sânt asupră nu putură veni 151 (30). Ce so­
coteşte şi ia învăţătura dela acele lucruri 214 (44). Eu Încă aş fi
îndrăznit să va :)relul gesc cuvântul pentru tot) acei soli păg'ăm
cart' vor Veni la voi 214 (44). Nu vă veţi putea tmpăca numai
eli cuvinte bune, să le daţi şi bani, cât veţi socoti, iar să nu iubiţi
răzmirtţete şi războaele, judecă vorbele lor nu sunt dela ei 244 (44).
[50]
50
MARGARETA ŞEFANESCU
Nu e nici o îndoi slă că versiunea românească (ed Iorga)
este o traducere a textului slav; dovezi se gasesc la fiecare pas:
pă .trarea topi cei slave destul de des, construcţiuni cazuale, cerute
d, limba slavă, transpunerea în traducere a unor cuvinte slave cu
tonetismul slav chiar.
Exemple: de vei avea vre-o mânie pe cineva la trezvie
(189) = as e irnasi n.k»! gnevs na kogo este o(t) trezvlenia 2 ;
tu s"l-i Ingădueşti pân'ta trezvie 190 == ty ie trzpi do iztrezvle­
nîa 2; tu ÎI dărueşte dimineaţa, la trezvie 190 = n/f as e hosteăi
darz tvoriti, satvori zau(t)ra V?; trezvrenn 3; judeca-l dim neaţa,
la trezvie 190 = vs tr z v lenii 3; trezviţi-vă ceia ce b. ţi V111 191 =
utrăzvite Sy pîaăte vino 4; Şi voia oşt lor tale încă să o umpli
189 = i vole voemz naplani 2; şi traiul cel veşni: şi netrecător
151 = iil/oh. vecnyi i nepreh .dnîl 20; Că nu putem să ne pos­
tim nici să ne rugă 11, ni ii să stăm în biserică toata no apt, a în
bdenii 152 = i ne mozem pestise o costă i o rnltvă i o vssenoăt­
n�(m) sto anîi crkvonern .. i bde li 30; pohvală 206 = hvalc 38;
mă rog să-mi fie ajutor şi întărire = isprositrn) utvl"zz(d)eni"e mne
da bade(t) 40; pe aceea i-a pros.ăvit şi O-zeu = ,ii o(t)ga ba
prostaven] bys/f 42; pe el îl văz mare şi puternic şi ziobiv 215=
i viz(d)/f ego zlobiva 46; să n11 cădeţi în ocăianie 219 = da ne
vzp adăte V1. oăaanîe 49; nici să grăit, vre-o hulă spre Dumne­
zeu 219 = nekotorce hula da ne kako vxzdvignete na ba 49.
După cum Se ştie Ne-goe s'a serv t de d f rite izvoare lite­
rare; între care unele bizantine 10 textul slav avem adjective si­
nonime, de f -lul celor Întreb iinţate de Manasses în cronica sa 1):
besa ubo zena ona krasna nwro(m) i li!pa zelo 6. pas'lgilJl pe
c:tr� tradl:ă orul (Ed. [o'ga 193) Î red! astfel, achitându-se bine,
gă.;i 1d termeni similari, d r d s milând reuşind să producă o nu­
anţ \re: Că era acel femeie foarte frumoasă şi chipeşă.
Apoi cu 'linte compuse: bunămiroseală 230 = cv�tle blgo­
vonnyi 23; bine ţi mulţl\mesc = blgodary gi ba (37);
Construcţiune cu dativul specidlă limbii slave: cel ce se va
împreuna bunătdtilol' dumnezeeşti 151 = tie li kto priobstitsy
blgosti biii 29.
Aşa cum se prezintă traducerea româneas(·ă (ed. Iorga), faţă
de texbl sl�v (ed. La'llrov). ea constitue o traducere făcută după
înţeles, conform pt1n�tu1ui de vedere al şcoalei traducerilor după
înţeles a lui Ioan ExarnuI2).
Margareta Ştefănescu
1) Vezi studiul meu: Influe11ţa cronicei lui Manasses asupra
vechii literaturi române, A, hiva XXXIV, 3-4.
2) Ilie Bărbulescu, Curentele literare la Români În perioada
slavonismului cultural, 3'(5.
=",.- �-, ----'.
[51]
COMUNICARI
Din trecutul Jugoslavllor şi al Românilor.
Despre haiduci şi haiducie.
Profesorul universitar Dr. D. 1. Popovlc dela Be ograd (BeI�
grad), În studiul său O Haiducima (Despre haiduci) 1), scris in
limba sârbească, se ocupă de haiduci şi haiducia din trecut în
provinciile ce alcătuesc astăzi statul jugoslav, cât şi în regiunile
sârbeşti ale Unga! ici învecinate.
Cercetarea-t (de 173 pagini) se bazează pe multe şi felurite
Isvoare : acte politice, descrieri de călătorie, memorii, zapise, in­
scripţiuni, creaţiuni poporane beletristice (cântece, povesti, pro­
verbe, zicători).
Tema despre haiduci şi haiducie n'a fost interesantă la Sârbi
numai in epoca romantismului, ci chiar şi astăzi 2); fiecare vrea
să ştie cât mai mult' despre "bunii şi frumoşii voinici" din
trecut, care au luptat împotriva duşmanilor Turci pr ntru liberta­
tea şi slava poporului. Ne interesează şi pe noi Românii, fiindcă
şi la noi au fost. în veacurile trecute, haiduci 'şi găsim o mare a­
semănare Între motivul haiduciei la Sârb: şi la Români, Identitate
între modul de comportare în viaţa lor de toate zilele, precum şi
în privinţa portului, armelor şi altor amănunte.
Turcii, cu apăsătoarea lor stăpânire asupra Sârbilor, prileju­
esc crearea haiduciei În Muntenegru, Bosnia, Herţ- govina, Coasta
1) Partea 1, Beograd 1930.
2) Ea a format obiectul unor prelegeri ale O-lui Praf. D. I.
Popovie. în anul trecut, la Universitatea din Belgrad.
[52]
52
MARGARETA ŞT8FANESCU
Dalrnaţiei şi În Sîrbia, Se citează tut felul de cruzimi În timp de
războiu, robie şi vânzarea robilor (p. 56-66), iar pentru t mp
de pace tot felul de abuzuri (p, 67-71\ la găz duirea Turcilor şi
strângerea haraciului (p. 72-75), turcire forţată prin constrângere
(p. 82-86). Turcii se purtau rău cu toţi supuşii creştini şi inco­
rect Iaţă de femeile acestora 1) (p, 76-81).
Cuvântul Iuiiduk apare şi în părţile ungur-şti, ocuite de
Sârbi, odată CLI apariţia Turcilor pe-acolo (P. 97). La Sârbi, în
trecut, cuvântul haiduk a avut, concomitent, Un sens pejorativ şi
unul bun, căci însemna tot odată şi hoţ, tâlhar, beţiv, ucigaş etc.
(lu oei, kradltv de, kurvar, ma rtulos, pij . nea, skib!icina, nevaljalac,
ubica, drurnskl razb-jn k), dur şi bun şi frumos haiduc (dobar,
lep hajduk), Pr.dorntn., însă sensul bun, căci haiducii erau so­
cotiţi m�i mult ca eroi (junaci) decât ca hoti (razbojnici) •.
In tot cursul studiului, autorul ne info. mează destul de des
şi despre starea de lucruri dela Urguri, in această privinţă. Au
fost şi la Maghiari două feluri de haiduci; unii se luptau pentru
jaf, alţii pentru libertatea şi apărarr a altora şi a poporului de jos
în general (p, 99).
Cine citeşte poezia po pulară a Românilor, înţelege că şi la
noi au fost tot aşa două feluri de haiduci; făcătorii de bine (aşa
cum a înţeles Să ni-l arăte Alexandri în balada cultă Groza), rnâ­
naţi de interesul de a-şi revendica drepturi.e pierdute (cum ni i-a
zugrăvit, din avânt romantic, B. P. Hasdeu, În piese-i Razvan şi
Vidra), cavaleri ce apărau onoarea familiei (de ex, Cântecul lui
Miu Haiducul sţ drn Vădeni -·Oorj, To cilescu; p. 184-185) sau
1) Turcul ce năzuia la o femeie creştină este arătat în poe­
zia epică sârbească A rap. Şi la noi, într'un cântec haiducesc,
Chera- Cheralina, Tocite-cu, p. 203-205, cule s din Vela- Dolj, Se
spune ă "un arap sangeap, negru şi buzat cu iutu pe cap ca
solzii de crap, cu lutu pe bucă ca solzii de ştiucă", il dernen şte, prin
făg duite daruri, pe Chera-Chtranna ., frumuşică zi n ă, fi oare din
grădină, ruptă din tulpină" să meargă cu el "pe Dunăre 'n jos".
Fratii ei "Din şi Constantin, tioţii Brăilii", îl ajung din urmă pe
arap, îi taie capul cu paloşul şI-şi iau sora înapoi.
2) Sora haiducului Miu, Calea, era paharnica domnului. l'v1iu
îl prinse pe acestl "mi-I ţinea, cu soru-sa '1 Jogodia, p'amândoi
îi cununa".
[53]
Cm.WNICARI
53
drepturile er, răpite de uzurpator (Cântecul li.i Miu Haiducul vş
din Roşiorii de Vede Teleorrnan, Tor ilescu, p. 156), dar şi
rău făcătorii (îi vedem în multe balade populare; se găseşte nu­
mai de cât câte un voin'c viteaz Care le hce felul; haiducii mai
totdeauna sunt omorîţi, rar când înving).
Numele de haiduc se confunda la Sârbi cu acel de p anduri
(p.99), leventt, cetnici, beăari, beskuici, golac (P. 103) Şi la Ro­
mâni: haiducii se numiau levitiţi : Cântecul lui [ianu din Săcelu
Gorj, Tocilescu 166: .N'aţi auzit de un J ali ... ce se plimbă prin
păduri cu şais irezece pcnduri. tot voinici aleşi p anduri?" sau în
Câniecul tui Iancu jianu din Târgu-jiu, T'Jcilescu 197-198: "N'aţi
auzit d'un Jian şi d'un ş'ret de MisItan şi d'un hoţ de Ungurean,
care se plimbă prin păduri, cu şaisprezece p atiduri.;" în acelaş
cântec g�sim : "Dar Caragea că-mi auzea, la dânsul că Se ducea
cu nişte voinici levinţi" dar şi cu sensul care ne trebue aci în
Miu Zglobiu din Salcia Teleorrnan, Tocilescu, p. 187-189:
.,Patrllzeci şi cinci de voinici Levenţi",
In Miu! Cobiul deja Lacu-Sarat, G. Dem. Teod. 2), 490-496.
În Miul Zglobiu! dela Crucea de Ptatra=-Bucureştl, G. Dern.
Teod. 496-500, găsim forma deminutivă "voinici levinţei", În Futga
dn Bucureşti, G. Om. Teo d., 509-513 tot aşa.
Cred că şi c.rvântului Nevrinzi tr.bue să i Se dea acelaş
inţeles : În Câniecul lui Miu Haiducul din Roşiorii de Vede-Te­
Ieorrnan, Tocilescu, 156: "Şuiera şi fluiera, şepte cete-mi deştepta,
tot Nevrinzi din sus cu căciuli d _ urs ... ",
Tot în baladele haiduceşti găsim şi termenul becar, dar se
dă ca nume calului şi nu ha.ducului. In Miul Cobul (vezi mai
sus), haidu-ul NilUl îşi îndeamnă calul, zicându-I : "Călişorul meu,
becheraşul meu ... ".' La Sâ. bi li se mai zicea haiducilor haratnija,
iar în poezia noastră populară haramilli.
Cei mai m llţi d,ntre haiduci eraU de neam bun de oameni la
Sârbi (p. 97-98), ca şi la 110' : "Jiallu om mic de slat, far' de rudă
de păcat" În Câlltecu lui jianll din S21celu-Gorj, Tociiescu 166.
In Sârbia luiducii loclliau mai ales pe la graniţe, p:: la ho-
1) Sora lui Miu. Calea, este ibovn"ca DomnduL Miu inter­
vine ca să i să plătească surllfii lui "sâmbrioara", căci "a slujit
nouă ani �i jumătate, ... a muncit şi a ale· gat".
Cf. CâilleeuL lui GheorgheLaş, Văltni-Prahova Toc. 155.
1 2) G. Dem. Teodorescu, Poezii populare Române, Bucu-
reşti 1885.
L
[54]
54
MARGARETA ŞTEFANESCU
tare. In Austria, pe la 1547, haiducii nu-s consideraţi ca supuşi al
împărâţiei, fiindcă nu au locuinţă stabilă şi trăesc prin Păduri (p.
105). Isvoarele sec. XViII dau ştiri despre haiducii trecuţi peste
Dunăre, veniţi din Românla şi Ardeal. Sunt citate şi punctele care
er.iu mai periculoase, pe unde se aţlneau la pândă haiducii (p.
105-107). Pare-se că şi la noi haiducii lucrau pe la graniţă,
cum s'ar Îl! -l-ge din versurile "Ala nu e tânăr voinic, ci e Bâca
Catana, d'a speriat graniţa" din balada Burileanu din Băneasa­
Teleorman, To cilescu 145-145. Haiducii erau mulţi la număr la
Sârbi, Autorul cărţii dă o listă întreagă CiJ numele celor mai însem­
naţi (p. 98-9Y). Ştim din poezia noastră populară că erau ŞI
la noi d stul de mulţi. Dela veacul al XVI-Ira, drumurile erau
foarte nes gure din cauza lor, chiar drumul cel mare Tarigrad­
Bslgrad=Di.br ovnik (p. 104). Turcii se temeau foarte şi deaceea
călătoreau În mari caravane (sa veliktm druztnama). In poeziile
noastre populare numirele geografice cele mai multe sunt fictive, aşa
că nu desp e rnurţi haiduct de-ai noştri am putea spune anume pe
unde au haiducit, dar se ştie că şi la noi vârau spaima în că­
lători, căci loveau pe drurneţi, cu deosebire pe cei de neam străin,
ori pe oamenii stăpânirii. OăS m În Cântecul lui Păun Haiducul,
R. Vâlcea, Tocllescu 175-176: "Fo}e verde lemn de prun, de
când s'a iscat Păun, IZU mai trec ciocoi pe drum tot de frica lui
Păun. Le aţineau calea prin paduri şi la strârntoar e. In ace laş cân­
tec, Păun haiducul zice: "Ciocoi, de v'aş prinde la zăvoi cu
măciuca să vă moiu" apoi el şi "Calea la strămtoti ţinea şi d'un
neg ustor pr iudea ... , în val ea mare-I bă ga, de parale-l scutura ... ".
In Cântecul lui [tanu, Ocnele-Marl, R. Vâlcea, Tocilescu, p. 178:
"N'aţi auzit d'un Jian şi d'un hoţ de căpitan, care'n codru mi-a
eşit cu zece tntovărăşit şi nici unde te gândeşti cu el [fi drum te
tntălneşti", In Căniecul lui Iancu jianu, Bărbăteşti-Vâlcea, Tocilescu
177-178. Jianu zice: "Să păzesc pe la strâmtori, ca să dispoi
negustori". Corbea Haiducul (balada Corbea, Tocilescu 149) se
lăuda .prinâeam căIăto,.�'� dr�. mi-J făceam de rodea fân". De
frică. călătorii străini nuhrîţa' porneau la drum căci: "de când
Miu s'a haiducii, Agzale la \Vodă n'a mai venit, drumuri mari
mi-au părăsit" (Cântecul lui' Miu Haiducul, Roşiorii de Vede
Toclles.;u), Haiducii români, de obicei, nu se atingeau de poporul
năcăjit, din simpatie şi compătimire, de cei de rând (de vre-un dru­
meţ pro st şi nătafteţ, de vre-un beţiv sec şi guraliv, de vre-un hol-
[55]
COiVlUNICARI
55
tei capiu de femei ori de vre-un fermecat de vinuri stricat) din
dispreţ, ci de viteji "chipoşi, vii şi treji" pentru luptă (Miu! Co­
bicl, O. Dem. Tiod. 490), Şi unii haiduci români sunt plecaţi
de tineri copii dela părinţi: Astfel haiducul lanoş Ungurul are
voinici levinţei, cln.Izecl Is ră cinci, străini de parinti de când e­
rau mici (Miul Sglobiul, O. Dtm. Teod. 496, 492) şi Haiducul
Fujga tot aşa: "Şi cu Fulg a-rni tot venea tocmai patruzeci şi
cin j, cincizeci, măre, fără cinci, tot voinici şi tot levlnţi străioti
făt' de părinţi".
Şi'n poezia populară românească se spune că Florlnca, fată
frumos să, sora lui Miu, aproape nu şi cunoştea fratele plecat de
tânăr copil de-acasă (Cântecul lui Miu Haiducui din Săcelu-e Gorj,
Tocilescu 161-163).
Dela început, toată atenţi unea haiducilor sârbi se îndreaptă
Împotriva Turcilor : fiec3fe gustar cântă faptele lor de vii ej e (p.
108-109). Mai târziu însa, ei lucrau şi pentru motive materiale, ori
de alt fel: unii din cauza lipsei şi a sărăciei, cum a fost Starina
Novak, pentru că iau incalcat Turc i pământul-Miat Tomle,
pentrucă pe când era târgoveţ, i s'a luat armele=-Laza Hararnbaşa,
fiindcă fusese supus la munci ruşinoase-Lasa, Haramt.aşa '(114-
115). Mii târziu se dedau la haiducie cei (are nu aveau case, C')­
piii părăsiţi, neascultătorii, cei CHe nu voiau să ştie de nimeni şi
de nimic.-aaasinii, acei care nu aveau n;CÎ tată, nici mamă, nici
iubită. Versurile poeziei populare sâ: beştt ne arată că se fac hai­
duci »cei care n'au pe nimeni să-i [eluiască şi de nimeni nu-s
jeliţi ; lor le ţine loc de fraţi două pistoale, iar de tată şi mamă
măciuca şi puşca (p. 117). Mulţi dintre haiduci au apucat pe
drumul haiduciei d-Ia 15 ani chiar. Se apucau chiar de haiducie
de obicei oamenii zdraveni, de o impunătoare Ioi ţă fizică, cei
care suportau neprevazut-le greutăţi impuse de împrejurări uneori,
mâncare şi băutură multă alteori: mâncau câte o oaie friptă şi
beau câte o bilercă de vin (117). Motive asemănătoare au pro­
vocat haiducia Şi 1" noi: vreo insultă (În balada Buruiean, O.
Dern. Teod, 602, Balan, căpitan de haiduci zice: "Burulcne om
ciudat, io prin sat nici nu ţi-am dat, pili de găini nu ţi-am luat,
de ce dar m'ai înjurat?" şi-I îrnpuşcă pe Burulean), sărăcia-lipsa
{Câniecul lui [ianu, Sâceiu-Oorj, Tocilescu 166: "Foaie Vt rde
lemn domnesc, stau În drum Şi mă găndesc, ce-o s'apuc, ce-o
sa rnmcssc, p ânea să-mi agonisesc, copilaşii să-mi hrănesc? 1 ..
[56]
56
MARGARETA ŞTEFANESCU
Taica mă mână [a muncă, eu puiu coada la măciucă şi mă suiu
În deal la cică", as fl vorbeşte ji mu. Ei e xpfi. ă ura-t contra bo­
gaţilor:' "Toata vara l-am rugat să-mi dea două trei para'e, să
iau co plilcr s ire : copii mi-au le şmit, tot rnân-ând la nesărat !
Si de atuncia m'am jurat, unde văd OI7l11( bogat să-I ieg, să-I a­
r.inc su'pat' şi să-i cer de cheltuială c'acum li vreme de iarnă. Să
mai ies odată'n vară, să pui şeaua pe b-Iană ... e Oamenii recuno ş­
teau vrednicia haiduoilor, după c. m Se v' de din balada Miul
Haiducul, Focşani, Tocilescu ; ,În CUlte la ŞI: fan Vodă, frumoasă
masă mi-e întinsă. Boierii slătuesc tot de Miill Copilul-viteazul,
că de când s'a tăthărit, drumuri mari s'a părăsit". Pe unii Însă,
desigur pe făcătorii de rele= pe h ,ţii ce putrezesu în Închisoare
-Îi mustr au : "Ai, gaică Ioniţă, acasă, la ca; ii şi 'a nevastă,
dacă ţi-a fost mintea proastă (aşa z ce ibovnica în Cântecul lui
Ionlţă Haiducul, Roşiorf de Vede- Teleorrnan, Tocilescu 189,
când familia lui venise s2.-1 răscumpere cu bog:.ţii), sau pe jianu :
"Oare, Jiane, nu-l păcat, c'ai fete de măritat şi flăcăi de însurat,
c'ai să mori spânzurat? Mai las-o dracului de hotie c'at să mori
in puşcări-!" (Cântecut lui [ianu, Tg. jiu, Tocilescu 197- 198).
Haiducii erau răzbunători: Corbes fură copilul lui Ştefan Vodă
(Câniecul lui Corbea, Bărbăteşti-Vâlcea, Tociiescu 19i-194)
considerând că acesta ar fi cel n.a: mare rău ce i I-ar putea face:
"C:� rău Domniei să fac? Să-i fur lui tele garii ? Cvmpără al tii
mai buni; să-i omor Co coniţa ? Se însoară şi ia alfa mai bună,
nu ca asta. Mai bine să-i omor coconel .. Coconaş de picior Îi lua
şi la poa fă ca-t scotea, numai ciosvârţi că-I făCea şi la poartă
le-a atârna, capu cuconaşulut Îl puse în teapa dracului" (Corbea
Tocilescu 149). Pca.e fiindcă autorul sârb SCI ie cu simpatie des­
pre haiduci nu spune despre cruzimea Jar, oii poate că în a­
devar haiducii sârbi n'a!l avut caracter crud la haiducii no�jri. In
Cântecul lui Miu Haiduclll dirJ Săcelu-Gorj, Tociles, t1 156, se
spune: "O-zeu să te. p<izcc,scă de bătaia haiduceoscă" (Cânfeeul
lui Miu HaiduclLI din Săcell1--qorj, Tocilescu 161-163). Şi la l�o­
mân' h ddllCd trebuiau să fie oameni voinU, În stare s;� snporte
ori..:e, tnill1cau fantastic de mult şi beau I1ldi ales.
Tipul haiducului sârb e! a să f e om occheş, cu ochi negri
şi frunte lată. ochhl sâ!,geros, rnusteţe frumoase şi mari "până ia
urechi". Haiducii erau con'lid raţi ca oameni viteji şi viguroşi cari n'au
frică de nimic, oamen' iuti le-s în s:are să Înfnnte nevoile (l17),
capabili Să îndure ;:el;: m li mari chiu uri, dar să şi slipue ia ele pe altii
[57]
========COMUNICAR=1 ======
57
(118), 11\1 se temeau de moarte "scumpi la vorbă şi eftinl cu viaţa"
(117). Haiducul t ebuia să fic iute de pi ior, mai iute decât calul,
căci adesea tr, buia să lupte din fu ga cal u! 11 i, . ri cu cei de pe cal
(119). Orice haiduc trebuia să înceapă cariera având arme luate
mai întăi dela un turc. conform tradtţtei, după cum se spune des­
pre Starina Novak (119).
Haiducii erau oameni de tre, ba, care gândr au la O-zeu Şi
la suflet. Posteau şi se rugau lui O zeu ca şi c. ilalţt oameni (119).
Cu umilinţă se rugau lui O-zeu dimineaţa, Înainte de mâncare şi
înainte de a porni la drum, totd. auna cu voce tare şi Întorşi cu
faţa spre Răsărit (ILO); dar nu s'au păstrat ştiri despre ce glă­
suiau rugăciunile lor. Serban ziia numelui lor, Durninicele, zilele
de sărbâto.f , nu omorau pe omul care se gasea în rugaciune, nu
se năpusiiau asupra nunţilor ; respectau sfmtele locaşuri: biserici
şi mănăstiri (120).
Şi la veseliile lor nil le lipsea frica da D-zeu. Ţineau la obi­
ceiurile şi legile sociale. mai ales la incurnetrire. De obicei erau
sensibili şi tari la cuvânt.
Oamenii iuţi, samavolnlci, nu ascultau de nimeni, judecau pe
alţii, dar ti ,1 P rirneau să fie judecaţi. Erau mândri, Ei considerau
orept cea mai mare ofensă dacă li se insultă mama. Violenta
lor efa cunoscută. E au sentimentali, aveau sentiment de dor pen­
tru locul lor natal, tristeţa pentru Ioed lor natal, pentru mamă şi
iubită.
Se Cerea dela haiduci să fie buni tovarăşi, cinstiţi, 01101 abili.
Frăţia erei bine Cunoscută între haiduci: mureau toţi pentru unul
şi unul pentru toţi. La nevoie, se ajutau reciproc; în luptă, salvau
pe cel prins, pe cel ranit, se storţeau să scoaă din temniţe pe
cel închis (123).
Nl1 se năpusteau pentru pradă şi omor, ci pentru ca să-şi
asigure viaţa lor să-şi apere ru de.e lor şi pe ale prietinilor lor.
Ntcio+ată n�1 vărsau sânge fără motiv, mai ales că celor nevino­
vaţi sau care nu le făcuseră nimic; n'au prădat şi Încălcat pe oa­
meni! săraci (125).
De timpuri .. s'au năpustit asupra acelor dintre Turci care
st. ângeau haraciul, căci Ia strângerca haraciului se savârşeau mari
infamti, p s ntru care suie. ea şi piângea poporul (125).
Foarte adesea se nă ousteau asupra târgoveţilor şi oamenilor
bogaţi; considerau că aceasta nu e ruşine Şi nici păcat, deaceia-i
I-�
[58]
58
MAH.GARETA ŞTEFANESCU
năpădeau chiar în case şi pe mulţi îi omorau. De regulă, negus­
torii târgoveţi erau srâini şi În lupta cu haiducii Se so idar izau cu
Turcii. De aceea î! Banat târgoveţii se întăresc În cetăţi în vea­
cul al XVIII (126) Târgoveţii şi drumeţii trebuiau, la trecerea, prin
regiunile lor, să le plătească 0, dare şi să le recunoască stăpânirea
acolo (127).
Li se impunea haiducilor să poarte arme şi agr aîe frumoase
(127), asemenea dolarne, catpace, haine bune, dar mai ales arme
frumoase, Săbii, puşti. Vrednic de haiducie era acel haiduc care tăia
mai multe capete de Turci. Iubita haiducului Ha bine şi luxos
îmbră ată "pe bani dobândiţi de haiduc cu sabia" (128).
Haiducii erau sociabili, Izolarea individului haiduc pe' munţi
era considerată ca plictisitoare şi periculoasă. La început se as­
cundeau aproape de casele lor sau ale rudelor şi prietiniJor, Cal e
le purtau grija de haine, hrană şi alte trebuinţe. Haiducii sufereau
uneori din cauza foamei ("de foame am mâncat pământ negru şi
de sete am supt roua de pe frunze"). Viaţa în ceată era mai asi­
gurată. Se întovărăşeau rudeniile sau prietenii (130).
Se c'edau la haiducie când era muntele înfrunzit, şi acest
timp îl aşteptau cu nerăbdare (130).
Cine voia să intre intr'o ceată haiduceascâ era întrebat des­
pre cauzele care l-au îndemnat, i se punea apoi înain e grevtă­
ţile şi pericolele vieţii haiduceşti, precum şi îndatoririle haiducului
şi se constata dacă are şi însuşirile fizice. Toate aceste cercetări
le făcea harambaşa în prezenţa cetei însă, Cl.1 care hararnbaşa tre­
buia să facă apoi o - consîătuire înainte de-al prlml, Membrii
cetei erau lEgaţi între ei prin jurământ pe cruce şi prin sfinte fU­
găclunt, că nu se VOr trada. Cel ce nu ţinea jurământul era îm­
puşcat (131). Membrii cei noi erau supuşi la cele mai grele în­
cercări (131). Câteodată poporul, ţăranii le ajutau haiducilor În
; după aceea oamenii se întorceau la casele lor, iar haiducii
r ărnânea ti în munţi.
\
Forţa halducilor se baza' pe organizarea În cete. Fiecare
ceată era al.ătuttă din cetaşi şi'har arnbaşâ. O ceată era constituită
din 2 până la câteva sute de oameni (cete din 2, 3---4, 5-6, 7-
8 oameni, 11, ! 2, 25, 50--60, 80, 90, 100, 200, 300 şi 600 oameni).
Mal d � demult cam 30, 10-20. In poezia populară cete de
câte 30 persoane (133). Harambaşl erau alese persoanele cele
[59]
COMUNICARI
59
mai capabile din ceată, care prin vârsta lor garantşu că au expe­
rienţă şi înţ-lepciune. Când erau 2-3 harambaşi, ei conduceau ceata
cu rândul (136). Ceata avea şi un stegar (137), care purta
steagul cu chipul lui Hristos răstignit (138), o călăuză (139), pe
cel care cunoştea cel mai bine regiunea (139); călăuz ă putea
fi şi o femeie; ceata mai avea un purtător al tolbei hararnbaşei.
Işi căutau popas pe lângă izvoare sau pâraie (142), se apro­
vizlonau dela oraşe, unde era trimes câte unul după cumpără­
turi, după ce i Se recomanda să ia felurite rnăsur i de prevedere (142).
Activitatea haiducilor în păduri ţinea dela Sf Gheorghe la
Sf. Dumitru, dar aveau şi un fei de locuinţe, unde ţineau armele,
munitia, prăzile, e tc, Munţii şi plaiurile erau adăposturile lor, a­
semenea peşterile şi locurile accesibile pentru ascunziş (144): în
colibe, gropi, bălţi, spinişuri, case părăsite, eule şi biserici, adesea
în casele bogat lor şi ale purtătorilor de putere (145).
, In repaos, trăiau ca şi ceilalţi săteni. Se culcau devreme şi
tot devreme se sculau, odată cu răsăritul soarelui. Dacă nu erau
aproape de vre-un isvor, se duceau după apă. Inrepând cu ha­
rarnbaşa, se spălau pe rând, turnându-şi ca şi ţăranii, astăzi, unul
altuia apă în pumni. Se Închinau apoi cu voce tare şi cu faţa spre
Răsărit. Beau apoi rachiu. Mâncau de două ori pe zi: între 9 şi
11, apoi între 5 şi 7. Restul timpului stăteau la vorbă şi hodiră,
îşi aranjau lucrurile, pregătiau armele, se rădeau, Preţuiau hainele
frumoase şi armele bune. (147). De obicetu erau iub.tori de slavă,
de cins:e şi vanitoşi. Dealtfel erau îmbrăcaţi ca şi ţăranii, însă cu
haine din stofă mai scumpă, fin şi bogat împodobite (148). Fiindcă
la Sîrbi costumul naţional e mult variat, e greu de spus pe care
îl purtau haiducii. Nu le lipsea dola.na=-cabantţa, cakâiri şi 0-
pinci, pantaloni şi cămaşă. Pe cap purtau Căciulă (kapa, ăapka,
�apka, sa jka, cojka). Purta LI u rele ha ne iarna, alte le vara (148).
La fel era şi portul halducilor unguri, cu căciula şi dolama
neagră. Când s'a înfiinţat la Unguri primele pâlcuri de pedeştri
s'au numit haiduci, s'a luat ca uniîoi mă porul haiducilor, iar că­
ciulele lor se nurniau "pă ării croate" (148).
Haiducii purtau şi câte o raniţă în care av. au lucrurile cele
mai trebuitoare pe lângă mâncare. Mai aveau şi un fel (le pled.
Toţi haiducii, dar mai ales harambaşa, _ purtau agrafe. In ocazt
[60]
li
n
60 MARGAHETA ŞTEFANESCU
============= ==================
solemne purtau" K dpak; al harambaşei era cu pompon. Puneau şi
flori la pă ă: it (149).
Cel mai mare preţ puneau pe arme. "Armele obişnuite Hau
puşca mică, scurtă, numitâ Ilimâ, anrea şi sabia. Două puşti mici
la brâu şi Una lungă in mâna dreaptă şi pe umăr, doua sau patru
pistoale, uu hanger sau un iatagan.
Armele erau de mărci variate (150). Mereu erau cu arma
În mână ori o aveau pe alătLlri. ,A desarrna pe cineva era cea mai
mae s3ti��acric pentru h uduc (15'2). Ştiau să-şi prepare singuri
praful de puşcă (153). Haiducii aveau gaz de, oameni de altă pro­
fesie, oameni Ce se oleris-râ de bună voie, sau de frică, Sau ca re­
cun )Ştintă pentru vre-un bine ce 11-1 făcuseră haiducii. Au fost
târgovcti. călugăr! şi oameni bogati gazde de haiduci; aceştia au
hrăilit, tmbracar, încălţat pe haiduci, ba le-au cumpărat arme ş' mu­
nitii Ba chiar şi din/re turcii târgo veţl unii au gE zduit pe haiduci (154).
Ce1::Je se îm;Jrâştiau pe la Si. Dumitru, dlJpă:e haiducii luau
re unde să se întâlnească la primăvară-de obicei în munţi,
la un loc ve.hi de popas. Toţi indicau Unde vor ierna, apoi se
legau prin jurământ că vor veni la lecui de Întâlnire, la data
fixată (154).
Deobicei gazdele erau bune şi haiducii se simţeau ca la ei
acasă, dar au fost şi cazuri de Trădare (155). Pentrucă haiducii
Susţineau poporul şi a2e�ta era co'rşt1ent de binele ce-i fac hai­
ducii omorând pe Turci, deaceea erau bune relatii între haduel şi
popor (155) şi poporul li ajuta pe haidu.H cei ad.văr ţi, pe care
îi decsebiau de răuîacă.or ,1 hrăpitorl, ceea ce se vede din p:}�zia
pOJuluă: "Dintr'o parte a u năvăht Turcit, din altă pa te haiducii
dela munte. Nu-: s.ănare pentru cei sărmani" (156). Haiducii cei
buni gcne.i LI p,' r ăufăcătort.
A fost o Vi eme când multe cete, din câte 20 rână la 60
haid.ic, venea" pr.n sat,' şi cereau de băut şi de mâncat; atunci
îndată tăiau vitei şi-i frigeau. p.,ii cereau Cit amenintări viţei, vin,
fa chiu şi pâint. H rid leii cei bun! nu luau dela popor hrană decât
pentru o zi, două. (15'7). \
Preoţi', igu.nenf pomeneau\numele unor haiduci În biserică.
Nu numat biserica ortodoxă, dar şi cea cato:ică obişnuia acest
licru. Se găs se nume de de haid Ici şi pe inscripţii.
Purta : mai rnultâ gnjă de băutură de că: de mâncare.
Mâl1�arc pâne şi d � bău: V!l1 şi rachiu. Mâncat! carne, mai
[61]
COMUNICAHl
61
ales de oaie, friotă pe frigare. Frig-au oi şi miei Întregi. Din
vite mari se tăiau hartane. i\biurile, inima Se frigeau pe Căi buni
ca mezellc la rachiu. Mâncau şi brânză şi caimac. Uneori se ţi­
neau sătui cu pâne cu apă ori rachiu ori CU apă rece. Dacă n'a­
veau pâine, mâncau carnea friptă goală. Se ingrijeau Să aibă tot­
deauna sare la drum (158). Beau vin pe aşezate, la petreceri ; ra­
chiu mai a'es la drum, în tirnpul haiducitulut. Dacă rămân a vr o­
leacă d : rachiu la urmă, îl ţineau pentru obloji! rănile (159). La
mâncare, se aşeza-i jos la pământ, hararnbaşa insa stătea la un
loc mai de seama şi răzimat de-un butuc, iar ceilalţi, În cerc, în
jurul lui. Tineau toast şi Închinau pahar- le ade-.e ori. La veselii
erau şi guslari, care câitau căntece voinice yti despre timpurile de
demult, ori din vremea lor chiar (160). Mult ap: eciaţi erau acei
ce ştiau să povestească frumos, Deas-menea şi bunii ţ ntaşi, care
puteau să omoare pasarea din zbor (160), apreciaţi erau şi acei
care puteau să dea dovadă de agilitate. Hararnbaşa trebuia să. ve­
gheze ca să nu i se îmb-te ceata.
Aşa numitul jo: haiducesc a exstat şi la Sârbi şi la Unguri.
Autorul nu hotărăşe care dela care I-au luat. La jurnătate a vea­
cului al XVi-lea îl jucau toate gradele armatei in Ungaria 1), nu
numai in tabere, dar şi în lupte şi la asediul cetăţror (161). Jo­
cul haiducesc se executa la sunetul cimpoaielo r (gajda) sau fluere ..
lor, jucătorii jucau cu măciucele În mână (162).
Nu li era permis haiduc lor să aibă legaturi cu femei; dacă
s'ar fi aflat că un haiduc din ce,.t:i ar f: avut femeie tovară-Ii îl
omorau, căci considerau femeia "Dort' -malheur". Dintre haiduci
unii Însă erau căsătoriţi; erau oameni casnici (163).
Haiducii nu erau preferati ca miri, pentrucă vara erau pe munţi,
iarna pe la gazde (na jataku). O logodnica se plânge mamei sale
că "toată ziua p irţile-i sunt inchis , şi toată noaptea deschise •
... că-i aduce soţu-l, haiduc dolarne pline d e sânge, c'o mână la Du­
năre să-i le spele şi că are frică de armele haiducului (163). Unele
nu ştiu îndelung că-s măritate cu haiduci. (163)� In ce măsură
aceste femei erau părtaşe haiducilor, nu se ştie bine. Se socoate
că erau amestecate în astfel de operaţii numai femeile care Hau
din neam de haiduc; În acest caz făceau straja, ori aveau şi alte
1) La Congresul pentru slăvirea lui jan Kochanovski la Kra­
kovia în Iunie 1930, s'a reprezentat jocul haiducilor, din veac.
XVi-lea.
[62]
62
MARGARE:TA şrEFANEsCU
atribuţii. In tot cazul nu le plăcea femeilor să aibă de bărbaţi
haiduci. M ti bine să iubesc trei turci, decât un haiduc din pă­
durile verzi (164). Principiul haiducilor ela să obţină ce voiau fără
rănirt şi capete tăiate. Aveau loc consîătuiri şi planuri înainte de a
se lupta, de a a tac a, de-a lovi cuIe etc. Era un fel de
rivalitate intre cei cărora hararnbaşa le distribuia rolurile la atac.
Cei lăsaţi la oparte, fără atribuţie, invidiau pe cei aleşi, şi bla­
mau pe hararnbaşa (165).
Poezia noastră populară spunea şi despre haiducii noş­
tril, că erau negrlclo ş', voinici, cu m 11 sta t a bine Îngrijită,
îmbrăcaţi bine cu haine împodobite, aveau arme bune cu care tin­
teau la semn; Miu avea "Şlple cete., de Nevnnzi din sus, cu
căciuli de urs, ţogoşate, lăsate pe spate de neagra străinătate,
groşi la ceafă, roşi la falcă, cu mustăţi în varvari. hi cum stă
bine la voinic". {Căntecul lui Miu Ha iducul din Roşiorii de Vede­
Teleorrnan, Tocilescu, 156). Despre ceata lui Jianu se spune că
era compusă din "şaisprezece panduri, cu ghebe şi cu paturi, cu
pistoale înamaţi, cu puşti, fiinte Incarcaţi" (Căntecul lut jtanu, Săcelu
- Gor], sau d n Bărbăteşti - Vâlcea, Tocilescu 166, 171-178).
Despre Ianoş 1) Haiducul "cela bătrânul de-a spart Braşovul,
Braşovut l-a sparta se spune c'au plecat cu cincizeci de ir şt erau Irat­
voinici, cu mantale lungi, încalţaţi in opinci, cu căciuli tot 'nalte,
înalte stogoşate, (asa te pe spate tot de strinătate ŞI el c'a u plecat
tot prin codrii verzi prin d'albe livezi" (lanoş Ungurut, Dioşti­
Romanaţ', To ctlescu, 195-J97). Despre jianu se spune .,că se
plimbă prin păduri cu şaisprezece panduri toţi cu glteburi cu po­
turt buni, cu găetani prin cusături.. Infocaţi .. se plirr bă .. harrnaţ
cu frânte arme 'ncărcaţi, umblă ca nişte turbaţi, seacă creştini la
Iicaţi (Câniecul lui [ianu, Tg. Jiu, Tocilescu 197.,..-.198), Mihu
purta "cojoc boeresc, căciulă boerească, fiintă fltntuitâ" (Mihu
Copilu, Vela-Dolj, Tocilescu 205-206). Haiducul Corbea era îm­
brăcat cu haine "dela târg" ca "boier îm h puii" cu haine "de'n-
I
poruncială" care avea pe ele scri�e "luna cu lumina şi soare.e cu
Căldura şi Între doi urnerel scris'a doi luceferei de mor fetele de
ei; I. te rn ari se'mbolnăvesc, nevestele se stârpesc", tCântecut lui
Corbea, Toc. 179-183).
1) La Cehoslovaci se vorbeşte despre un haiduc numit 1a­
nosek, tip simpatizat de popor.
[63]
COMUNICARI
63
Halducii români, îşi petreceau viaţa la codru verde: "Foaie
verde de livede, sub poate de codru verde, mititel focşor se vede,
mlrttet şi potolit şi de haiduci ocolit. N il ştiu zece sau doisprece,
peste sută cât mai trece, şi mi-ş frige d'un berbece. Nu mi-I frige
cum se frige şi-I întoarce din cârlige şi mi-I pune prin belciuge.
ca să i fie carnea dulce şi m'-l duce la colnice şi mi-I bea cu
vin de'l dulce la
Haiducii români se indestulau dela popor, dar nu plătiau,
Astfel Codreanu "ia cai dela mocani şi mit i dela ciobani, vinu
dela cârciurnari, nu plăteşte nici un ban". EI zice "că când aş
sta să plătesc la ce dracu haiducesc". (Cântecul Codreanului, Cu­
cuieţi-c-Teleorman, Toc. 152-153) Haiducul Macovet "umbla din
stăna'n stână, să'ncerce br ânza de bună şi casu deuch gătură şi
din cordună 'o cordună să-şi capete flintă bună, rea de lemn,
bună de fier să ducă gtonţu ia semn" (Câniecul lui Gheorghe/aş
Văleni-Prahova, Toc. 155). jianu cu pandurii săi "umblă ca nişte
duşmani". (Cântecul Iui iancu-fianu, Bărbăteşti. Vâlcea, TOC.l 1'1-178,
acelaş Cântec-Variantă din Tg. jiu, Toc. 197-198).
Ca şi cei sârbi haiducii români erau bine primiţi un numai de se­
menii lor oameni de jos, ci chiar şi de boieri; "când boierii s'aşeza, pe
urmă ce să vedea? ... Corbea acolo venea, boierii toţi se scula, cu
cântări că ml-I primea Ş la masă că-I poftia" (Câniecul lui Corbea,
Bărbăteşti Vâlcea, Toc. 191-194). Haiducul Radu Anghel d. ase­
menea "când popa mi-auzta, scotea vino cu vadra, rachiu cu a­
rama şi-i da lui Radu de bea" (Cântecul haiducului Radu Anghel,
Cucuie! - Teleorman, Toc. 176-177).
Pentru operaţiunile lor ha duceşti, adeseori haiducii se tra­
vesteau, îmbrăcând haine împrumutate dela clobani. după ce dă­
deau pe-ale lor în schimb. Miu schimbă "ţoalefe" cu un cioban,
El dă COjDC boieresc, căciulă boierească, flintă ilintuită "şi ia dela
cioban În schimb cojoc şi căciulă ciobănească, băzdoaca pârlită
şi oile" (Mihu-Copllu, Vela-Dclj, Toc. 205-206). Actlaş haiduc
dă unui cioban "două mii de poli, că de ăştia are prea mulţi şi
nu-l poate purta prin munţi, balton turcesc, chlvără turcească,
armă turcească, pistol turcesc" iar ciobanul să-i dea în schimb
"o mie de oi, cojoc rnocanesc, bâtă ungurească, fluer rnocănesc=,
Pare-se că haiducii români nici membrii cetelor nici hararn­
başa (acest nume-l poartă căpitanul de haiduci şi la Români),
nu erau obligaţi, ca cei sârbi, să evite cunoaşterea terneelor. Un ha-
[64]
64
rambaşă îşi reven dicâ sie-şi pe .,mândruţa" îndrăgită de altcineva
(Căntecut lui Ghiţă Cătănuţă, Mănăstire n i- Vâlcea, Toc. 168-170,
ori varianta aceluiaş cântec din Peşteana de SUS-GOi j, Toc. ),
Haiducii "ziua beau cu mândrele, noaptea-mi isb-sc tufele (can­
tecui lui Păun Haiducul, R. Vâlcea, Toc. 175 176), apoi "ce câş­
tigă Într'o vară, beau cu mândrete' ntr'o seară", Ei cântă "Ziua
cu mândrele'n chef; no aptea-s cu tufeie'n piept (Căntecat lui Iancu
fianu, Bărbateşti-Vâlcea, Toc. 177-178).
O aluzie la vreo variantă a jocului haiducesc poate că s'ar
Înţelege din versurile: "Alei, voi băfţi voinici, pe baltar e să mi­
luaţi, da'n susele să mi-I daţi, prin sabii să mi-I lăsaţi şi nimic să.
nu-l stricaţi" (o va iantă la Cântecul lui Miu Haiducul din C03-
teştl-Vâlcea, Toc. 164 şi urrn.).
Comunicarea de faţ1 cuprinde, pe lângă ştiri amănunţite des­
pre haduct şi haidu.Ie la [ugoslavi, o schiţars suma ă a asemănă­
rilor dintre haiducii sârbi şi cei români. Din cercetar. a şi a ce or­
lalte coiecţiuni de bal" de haiduc- şti româneşti pe lâl gă cr a utili­
zată mai mult ') aci, odată cu alte diferite isvoar e-c-memorii de
călătorii ale străinilor şi producţn ni bel- tristice româneşti-credem
că vom stab.f definitiv asemănările şi ceva privitor la retaţiunile
dintre Sârb! şi Români în tr ecut.
Margareta Ştetă nescu
\
1) Tocilescu-Materialuri Folkloristice, Bucureşti 1885, voI. 1.,
[65]
COMUNICARI
65
Dicţionarele slavo-romăne aflate în bibliotecile
ruseşti şi limba literară.
Intr-un studiu documentat al prof. Serghievskij, publicat
în "Ucenye Zap.ski" Tom. III Mockva 1930, ed. Iust. Jazyka i
Iiteratury. (Insernnări ştiinţifice, ist, limbii şi Iit.), Se ocupă
despre limba literară românească bazân du-se pe analiza lexicală
a două dicţionare stavo-rom âne din sec. XVII. Unul din aceste
dicţionare Se afla la Moskova În Bibl. de Istorie şi Anuchităţi ru­
seşti, Înregistrat sub No. 240, (('UaH in biblioteca publică din
Leningrad, catalogat în "Tolstovsk. Sobr. Il" sub No. 74.
Ambele aceste dicţionare-c-nu-i vorbă, au fost deja cunos­
cute de învătaţii noştri,
In parte, despre dicţionarul dela Leningrad a scris I. Bogdan
în Conv, Lit, tom. XXV pg. 123-209, iar caracteristica dictio­
narului dela Moscova a fost făcută de către Ciobanu în "Ruskij
fII. vesrnik" 1914, LXXI pg. 75,-88. Până la Ciobanu, a mai scris
B. P. Hasdeu şi Tocilescu, primul în Cuvente den bătrâni t. 1 şi
tn Etim. Magmim ; al doilea (Tocilescu) a scris în Anal. Ac. Rom.
(şedinţa din 12 VIrI, 1869). DI. Serghievskj; în .,Sbo1'llik v ăest'
akad A. 1. Sobotevskago, izd, Ak. Nauk, Leningrad 1928, pag
323-326, a arătat pe cât se poate, că aceste două dicţionare,
deşi prezintă o prelucrare a Lex. lui Pamva Berinda, şi se gă­
sesc într'o strânsă legătură genetică, totuşi ele nu sunt de origine
valaltă (muntenească), ci moldovenească.
Bibliografia de car , se serveşte Serghevsklj Este mulţumi­
toare. Explicarea fonetică o face pe baza scrierii D. 1. Bărbuiescu
"Fonefica alfabetului ctrilic în textele Române din veacul XVI
Buc. 1904, pe care o socoteşte ca singură şi cea mai bună lu­
crare în acest gen. De asemeni, şi celelalte lucrări citate in stu­
diul său, ne fac să credem că D. Serghievski] este un bun cunoscă­
tor al monumentelor literar e româneşti, ceia ce îi ajută să aju ngă
la concluzii destul de juste. Căci într-adevăr, aproape trei sţer­
furi din sec. XVII, locul de frunte tn mişcarea literară a Româ­
nilor aparţine Moldovei. Aici anume, ia naştere istoriografia na­
ţională Cl! operile lui GIigore Ureache şi Miron Costin, aici in­
cepe conştiinţa despre originea latinească a poporului românesc şi
otodată se întăreşte ortodoxia oficială, alei, însfârşit, Izbucneşte!
5
[66]
66
E. GANE
cu putere renaşterea naţională şi se începe o mare şi harnică o­
peră pentru traducerea cărţilor.
Indată, cu naşterea operilor traduse, începe sa fie răspân­
dite tn Valahia şi Transilvania sub formă de prelucrări şi pla­
giaie cf. G. Pascu, sec. XVI pg. 25. sq.
In acelaş timp, se poate Lămuri că Moldova a dat partea
cuvenită in crearea limbii literare româneşti.
Fără îndoială, că mulţimea elementelor lex. moldovrneşti pe
care le-a constatat D. Serghievskj în aceste dicţonare, într'o mă­
sură au intrat în organismul limbii . literare din acea epocă şi se
menţin până azi. Vritoarele cercetări, ne vor arăta-poate-cu mai
multă preciziune, mulţimea moldovensmelor intrate În firea limbii
româneşti tocmai în acea epocă (sec. XVII). când s-au strecurat
În organismul limbii literare, pentru prima dată.
Şi spune D. Serghievskij: "Numai o privire din cele mai
mai superficiale asupra Dicţ, lui H. Trktin ne arată cât de multe
cuvinte, din cele lntrebuinţate astăzi, le Întâlnim pentru prima dată
în scrierile lui Dosofreiu sau în Biblia dela 1688" şi mai departe:
"Daci3, după cât socot, limba tlnăr iturilor din sec. XVI a luat
fiinţă mai mult din vorbirea orăş-nilor din părţile Transilvaniei
româneşti şi Valahiei, apoi la limba din Sec. XVII-XVIIl să mai
adaugă şi' vorbirea clasei înalte, boerilor-moşieri şi fetelor du­
hovniceşti. A ceştia din urmă întrodue o multime de elemente "li­
brate" de origine slavă, pe care noi din belşug le întâlnim la
Dosojteiu şi dicţionarele acestei epoci".
Aici irn pare că, cam greşeşte, mai ales când spune că limba
tlpărlturtlor din sec. XVI ar fI din părţile Transilvaniei (ef. J. Băr­
bulescu, Cur. Iit la Rom. Buc. 1928 pg. 45 sq.); pot spune însă,
că aceste elemente slave ,.Iibrare" dădeau-întrealteJe-modele
de-a gata pentru traducerea lor în româneşte. Căci numai astfel
ne explicăm elementele lexicale Ca: 'bunăvoire' = &i\df'OIHMHHf,
'bună vestire' = &tMf'ORECTIU, 'bună lucrar e' = &i\df'<lAf'/mllf, 'bine­
cuvântat' = &MIf'OC/'<lRfH, 'bolniţă' = &Oi\b.HlUţd, 'vuovat' = RHHOREH,
'vinuitoriu' -=- RHHWf'Mb.Br\IH, 'ÎI)�11are' = R<l3BECfHlfE, 'întrupare' =
RO!MNIJfHHf, 'În loc de' = R/\:'fC1;" etc. Ca r. zultat al acestui pro­
ces, limba literară s'a lmbogăttt' cu elemente nouă şi totodată şi-a
însuşit o mulţime de termeni tehnici, convenabili firei limbii ro­
mâneşti.
Insă, în acest proces trebue de rezervat un lor de seamă
[67]
COMUNICARI 67
influ-nţet moldoveneşti,-pentru care până-acum, după cât mi-se
pare, nu s-a dat atenţia cuvenită.
Ca sfârşit. putem spune. de acord cu Scrgh'evskij, că proce­
sul complicat al formării şi desăvârşirei limbei literare româneşti
încă îşi aşteaptă hotărârea deflnitivă.
Praha,
o justificare
E. Gane
Imi pare foarte rău că fără voia mea am dat prilej de su­
părare domnului Dr. Ilie Gherghel ale căruia lucrări histoiico-Itlo­
logice le-am preţuit totdeauna foarte mult. Dovadă despre aceasta
este chiar studiul meu care a dat loc la supărarea d-lui Dr. Gherghef.
La pagina 242 din "Arhiva", Iulie-Octombrie 1929 nota 2, mă
refer tocmai la Domnia sa zicând că. a dovedit absolută neternei­
nicie a explicaţnlor eronate relative la cuvântul. "BlOkumannland".
Dar această referire este totodată şi dovada bunei mele credinţe,
căci altfel nu m'aş fi referit tocmai la articolul d-lui Dr. Gherghel
in care zice anume că a atras am' me atenţia asr pra acestei rn en­
ţiuni nu de abea în 1920 ci cu 28 de ani în urmă.
In treacăt la nota 1 la suszsa pagină, neobservând acest
adaos de 28 de ani in urmă, deoarece dl. Bogrea scrisese că dl.
Dr. Gherghel atrăsese atenţia pentru prima oară prin articolul său
din 1920, am arătat că eu menţionasem aceasta denumire de
Biokumaunland deja la 1904 în a mea Istorie a Românilor.
In adevăr, când a-n imprimat aceasta Istorie. nu om avut cu­
noştinţă de Geschichte Siebenburgens, impr imatâ de dl. Of. Ghergnel
la Viena în 1892.
Cred că această a mea explicaţie va convinge pe dl. Dr.
Ilie Gherghel că intenţ.unile ce mi le atribuie În ,JO prrcizare is­
torico-bibliografică" apărută în "Arhiva" Iulie-Octombrie 1930,
pagina 256, nu sunt îndre-t-ţite ţi că nu mi se poate obiecta
nici JJ Et in Ar cadia ego" nici "Anche ia sono pittore", deoarece
am păcătuit "bona [ide",
C. Kogălniceanu
[68]
lr
II'
"
"i
!
Rotacisme
In lnvăţăturile lui Neagoe, ed. Iorga 1910, p. 330 amerin­
tarea: Omul nebun şi cătcătorul de lege umblă în căi nu bune,
că acesta clipeşte cu ochiul, toacă CU picioarele şi învaţă amerin­
tarea cu degetul.
Intr'o poezie populară dela Focşani (Tocilescu, Materialuri
Folklorlstice, 209 versul, 128 »pâr' am auzit" (ef. Arhiva, XXXVI,
3-4, p. 277).
Direcţia
COMUNICARI
Dela Liga Naţiunilor
(Institut International de Coepăratlon Intellectuelle).
68
Comisiunea Naţională Română de Cooperaţie intelectuală
(Academia Română) transmite Direcţiunti revistei .,Arhiva U o a­
dresă din partea L'gei Naţiunilor, dela Institutul international de
Cooperaiion Inietlectuelle, prin care-i face cunoscută activrtatea-l
cu privire la bibliografia linguistică romanică.
Institutul a reunit pe expertii în bibliografie linguistică gene­
rală la 10 şi 11 April 1930, sub preş! denţia D-lui Mario Roques,
profesor la Sorbonne. Experţii au luat cunoştinţă de rapoartele
prezentate de delegatii centrelor din diferite ţări şi au luat hotă­
rîrea să Invite ţările şi grupurile de romaniştl, care nu erau tncă
direct rep rezentaţi.
In consecinţă şi În vederea alcătuirii bibliografiei lingvistice
romanice pe anul 1930, care va apărea in cursul anului 1931, reu­
niunea experţilor cere revistelor de rornanistlcă să aibă, la sfâr­
şitul fiecărui z.n sau la al fiecărei Iascicole chiar, un index al
cuvintelor şi o tablă analitică a fenomenelor 'Iingtiistice, ana­
lize sumare a articolelor, reunlte la sfârşitul Iascicolei sau vo­
lumului şi ca indexul cuvintelor, tabla analitică şi rezumatele, îm­
preună CU tabla autorilor, în extrase, să fie puse în vânzare sau
distribuite separat.
Face apel şi la revista "Arhiva". (ef. Arhiva XXXVII,3-4"
p. 259-260).
1
p
[69]
RECENZII
Dr. O. Găzdaru, Descendenţii demonstrativului latin iile uz
limba română, Iaşi, "Viata Românească", 1929. 186 pag.-8.
Urmaşii dernonstrativului latin ilie În româneşte sunt mai
numeroşi decât s'ar fi crezut. Lucrarea cu titlul de mai sus, care
constitue o preţioasă monografie istorică asupra soartei acestui
cuvânt, arată cât de puternică poate fi uneori vitalitatea lui şi cât
de variată e realitatea Imgv.stică la ea acasă, în graiuri şi dia­
lecte. Plecând dela formele din limba latină clasică, autorul arată
care sunt formele din limba latină populară dela baza limbii noas­
tre, pentruca apoi separat să le urmărească în întreg cuprinsul
limbii româneşti, începând dela cele mai vechi documente de limbă
ş! până azi şi urmărind distributia lor g e ografică cu ajutorul în­
tregii literaturi dtalectale ce. i-a stat la îndămână, Astfel au rezul­
tat în româneşte din cuvântulIatinesc : 1. pronumele personal el,
ea, ei, ele; 2. articolul 1 l, le, a, i ; 3. articolul 2 al, a, ai, ale;
4. pronumele derno nstrativ şi determinativ dialectal al, ăl, ala, li/a,
hăt, ahăla etc.; 5. pronumele dernonstrativ acel; 6. articolul 3 cel,
cea, cei, cele; 7. alte pronume şi izolări alalt, ălalalt, istalalt, celă­
lalt, aeelaş etc. Cauza acestei bogăţii de forme În româneşte se da­
tor-şte faptului că latinescul ilie, În trecerea lui spre limba româ­
nească, se afla când accentuat, când neaccentuată, în acest caz din
urmă fiind când proclitic când encltlc, In proclisă mai expus a­
lunecării Sunetului era începutul lui, în encliză -sîârşitul. Rezulta­
tele sunt uneori cu totul noi şi de aceea voi releva toate discu­
tiile şi părerile proprii ale autorului.
Din forma "lllu accentuat în tact a rezultat în mod normal
III
[70]
70
H. MLHAESCU
în româneşte elu, păstrat disilabic până inclusiv sec. XVI şi pro­
nunţat desigur ielu conform spiritului limbii româneşti (el, Ilie
Bărbulescu, Fonetica alfabetului clrtlic în textele române din vea­
cul XVI şi XVlI, Bucureşti 1904, pg. 91-109). Dar începând încă
din sec. XV! -u final se reduce, devenind mai întăi semivocală
şi apoi dispărând cu totul, lăsând o urmă slabă de rotunzire a­
supra lui e precedent. "illu neaccentuat în tact însă n'a avut a­
ceiaşi soartă. Indeplinind în frază rolul de obiect drept, dar nu- .
mai din punct de vedere gramatical, nu şi psihologic, el n'a mai
rămas determinant, ci a devenit determinat şi a căpătat un loc
neînsemnat În context, aşezat de obicei proclitic. In acest caz
partea dela inceputa lui Cade pradă alunecării sunetului: *illu >lu.
Forma fu Însă, dacă s'ar fi aflat numai în prccliză, ar fi fost Sal­
vată de fluctuaţiile alunecării de sunet în desvoltarea ci mai de­
parte. Aşezată şi encitic II final' a devenit cu vremea semlvocală
şi apoi a dispărut. O spariţia cornplectă a lui li din acest pronume
conjunct e arătată ca un fapt împlinit în jumătate a a doua a sec.
XVI!. Rămas singur 1 nu putea dăinui iară un sprijin vocalic care
să-i asigure existenţa şi de aceea înainte poate de d spar iţia com­
pletă a lui u, sau odată CU această dispariţie, se iveşte proteza
lui î, dând naştere formei îl. Cercetând h xtele vechi pentru a ve­
dea exact timpul apar iţei lui l, autorul dovedeşte că ea s'a efec­
tuat Între 1630 şi 1650. Ob servarea aceasta constitue un însern­
nat aport şi devine un criteriu pentru a data texte nedatate. Ast­
fel vom putea afirma cu siguranţă că textele ce cuprind pronu­
mele conjunete cu proteza lui t trebue aşezate dincoace de a­
proximativ anul 1630.
La transformarea în unele regiuni a pronumelui pleonastic
I-oi videa-I < t-oi videa-lu (A. Philipphide, Principii 103) in l-ai
videa-lă D. Găz daru crede că a jucat un rol important analogia
cuvmte.or în -eată ca: abureală, acreală, ameţeală etc. In -lăi
din auzi-Iăi, mânâncă-tăi i este epitetle.
Din illa, cu forma intermediară *eaiiă, a rezultat ea, Cauza
că acest -uă final n'a diSPăru\ şi în celelalte cuvinte de tipul
steauă se datoreşte faptului că e\!e fimd şi artlculate, steaua, ar­
ticolul enclitic a constituia un fel \de amortizator contra alunecă­
rii sunetului, fapt- ce nu putea exista pentru pronume e +eatui,
care nu era articulat. Dar că a existat forma eaăă o dove­
deşte şi naşterea din ea, prin căderea sitabei iniţiale ea-, a pro-
[71]
RECENZTI
71
numelui conjunct femenin singular acuzativ : *eaiiă> [eajuă > o.
Această derivare, care constitue un paralelism cu formele con­
junete masculine dela aceleaşi cazuri şi cu articolul nehotărât 0<
uă < una, e împotriva derivării lui A. Phillppide: illu>» elia>
*[a][uăJ> *a > "'ă> o, căreia D. Găzdaru îi face între altele 0-
blecţta că n 1 poate explica trecerea lui ă În 0, căci numai ă
precedat de u se poate transforma În 0, condiţie ce e îndeplinită
de prima derivare.
Din lat. lllui au rezultat în româneşte formele de genetiv ale
articolului 1 : lui, tu, li. In privinţa formei lu sânt interesante o­
biecţiile Ce se aduc celor susţinute de S. Puşcariu, Der III Genitiv
im Rumiinischen, În Zeitschrilt tur rom. Philologie XLI (1921)
76-82. S. Puşcariu susţine anume că forma lu e mai veche de­
cât lui, e cea mai întrebuinţată în textele aşa zise husite, e mai
răspândită În dialectele istroromân, m- glenorornân şi pe teritorul
de vest şi nord al dialectului dacorornăn, deci În acele părţi unde
limba românească se păstrează Într'un stadiu mai arha:c, pe când
lui se găseşte mai ales în actuala Muntenie şi în limba literară şi
în sfârşit că fu a fost numai forma genetivulul, iar lui a dativului,
D. Găzdaru aduce noi argumente pe lângă multe altele ce s'au
adus (ef. şi Ilie Bărbulescu, »Arhiva U XXX (1923) pg. 73 şi urm.
unde se citează exemple de lui încă în sec. XV în documente:
Să.ătura lui Bucur, poiana lui Isa:) împotriva acestor susţineri.
Astfel cercetând textele, aşa numite husite de Puşcariu, arată că
acest lucru nu se vede acolo şi, afară de Codicele Voroneţean, în toate
celelalte lu este în minoritate faţă de lui. In privinţa anilor şi dis­
tribuţiei geografice fixată de Puşcartu Se arată că tocmai dirnpo­
trivă se înâlneşte mai des forma lui în documentele moldoveneşti
de pildă şi lu în cele munteueşti. Aceleaşi documente au relevat
că uneori lu era întrebuinţată ca formă pentru dativ, iar lui pen­
tru genetiv. Etimologiel lui S. Puşcariu pentru III < ac. illum îi
opune derivarea mai simplă şi mai justă Illul r» lui şi mai de­
parte lu, dând paralela apoi> apui;» apti. Forma de genetiv li
n'a putut să provie decât tot din lui cf. apui "> api. Etimologiile
illaei (T. Papahrgi, Cercetări în Muntii Apuseni În Grai şi Su­
fiet Il (1925) 52) şi ad itlae (Al. Procopovici, Din istoria pronu­
melui tn limba românească, Revista Filologică 1 (1927) 251) sunt
respinse.
ln privinţa dispariţiei articolului masculin -1 pe terttorul dia-
[72]
72
H. MIHAESCU
Iectu'ul dacorornân, afară de o mică porţiune din Muntii Apuseni,
din exploatarea documentelor, s'a ajuns la rezultatul aproxirnatlv
că această dispariţie ajunge la depunătate la sfârşitul sec. XVIII
şi începutul sec. XIX, Cauz.Ie ei sunt de natură fonologică. Fiind
encţi tie articolul a căzut r. pede pradă alune, ărri sunetelor. In pro­
cliz ă el ar fi ramas intact aşa cum s'au întâmplat lucrurile în ce­
lelalte limbi romanice. Şi în româneşte am avut procltza acestui
articol, după cum se VI de din multe observaţii ce indreptăţesc a­
ceastă presupunere, dar într'un timp ce nu poate fi cunoscut, el
a trecut în encliză. Formele al, a, ai, ale ale articolului 2, care
au disparut azi în dialect, dând naştere formei unice a, sunt reale
şi se pot urmări şi în)imp în texte.e vechi. Forma a reprezintă
uhimul stadiu al formelor variabile de mai sus, ea s'a cristalizat
şi a rămas invar.abilă.
Aceste sunt contrtbuţiile c rig inale din a eastă lucrare, bazată
pe o documentare completă şi pe o profundă se' iozitate În d.s­
cuţie, Tin să fac aici unele observaţii, mai ales asupra acelei
p srţi din materialul d:a:e:tal ce aparţine Bucovinei şi pe care îl
cunosc mai de-aproape. Pronumele de reverenţă singur, cu înţe­
les intermediar Între tu şi dumneata, menţionat acum pentru pri­
ma dată de D. Găzdaru ca aparţinând unui sat din jud. Tecuci
şi fiind cu totul local, e foarte răspândit În Bucovina. lutrebuin­
tarea lui e atât de generală Încât mă miră faptul că n'a fost încă
relevat de nirne până acum, lucru explicabil însă, pentrucă graiul
acestei regiuni e destul de sărac în texte dialectale,
Pentru explicarea formei de dativ singular ei din itlaei tre­
bue să se plece dela. forma latină cu accentul pe ultima silabă,
peitr.rcă în caz coitrar rezultatul ar fi '(efei ct, pluralul Iernenin
illae> lele.
Locui din We'gan J, Dialekte der Bukovina u. Bessarabiens,
58, localitatea Ud�şti-Bllcovina,!Juru'tana tnacului să i dăm băr­
batutut, citat pentru i sonant ca dativ singular al pronumelui per­
sonal el. nu e precis. Aici pot să 'ma conving d," o inexactitate de
transcriere sau mai exact de un f�lş dialectal. Textul e comunicat
de parohul satului şi mi se pare că d alectologul Weigand, pă­
şlnd în casa parohială, s'a mulţsrnit de data aceasta cu Ce i s'a
comunicat aci, fără să se mai coboare în mijlocul realitaţii lin­
gvistice, avînd desigur un pretext serios: graba. Textul, aşa cum
l-am auzit din gura celor băt. ânl ca şi a celor tineri, sună asifel :
[73]
RECENZII
13
burutâna mâculu sa l-a dăm borbâtulu. Intăi, reducerea artico­
lului enclitic-Izn la-Iu e generală; al doilea, ă neaccentuat trece
consecvent in a (fenomen fonetic remarcat de 1. Bărbu Iescu, A
neaccentuat neprejăcut tn ă în limba română, "Arhiva" 31 (Hl24)
39-41 şi apoi discutat pe larg de 1. Iordan, Un fenomen jonetic
românesc dialectal: ă neaccentuat> a, "Revista filologică" 1
(J 927) 117-154); al treilea, inexistenţa lui i sonant pentru da tiv
singular de pronume personal, pe care n'am putut să-I aflu in
graiul acestei localităţi, ci numai ca l consonant sau cel mult sub
forma zi. De altfel ar fi şi inexplicabil hiatul ce se naşte între cele
două vocale din textul aşa cum îl transcrie Weigand : să i dăm.
Noi azi În limba comună nu zicem să i, ci mai comod să-t dăm,
cu atât mai mult poporul care iubeşte aşa de mult comoditatea
şi economia de vreme. D. Găzdaru afirmă existenţa lui i sonant
pentru pronume personal dativ singular In dialectul dacorornân
actual bazat numai pe acest singur exernplu-e-altele nici n'a mai
aliat-şi pe câteva din colecţia Graiul nostru 1 Bucureşti 1906-':"
1907. Având în vedere Însă numeroasele greşeli de transcriere
din această carle, el! mă cam indoesc de existenţa lui i sonant
ca formă pentru dativ singular a pronumelui personal el în dia­
lectul dacoromân actual.
Pentru forma ei, pronume personal plural masculin se între­
buinţează formele 'fi, i (sonant şi lung), iar 'forma 'iN e necunos­
cută în Bucovina.
In privinţa pretinsulul cuvânt românesc din inscripţia de pe
un vas din aşa numitul tezaur al luI Atila, deseoper it în Său­
Miclăuş, considerat ca nume românesc cu articolul enclitic şi a­
supra căruia a revenit . în notă D. Găzdaru renunţând ia el, se
poate citi ne mai considerându-l ca românesc d. acum şi o co­
muni.are a lui I. Bărbulescu, Cuvânt românesc III inscriptia dela
Nagy=Szeni=Miklos? în "Arhiva" XXXVII (1930) 31-33.
Argumentul luat din toponimie de procliza articolului 1 mas­
culin cu exemplele Crângu lut boi (şi nu Crângu batului), Mă­
gura lui căţel, Valea lui câne etc. pot să-i aduc noi exemple, cu­
lese din localitatea Udestl-sBucovtna : Via lu bostân ; on, Ileana
lu bursuc; an. Ileana la cântur < cantor, cântăreţ, poreclă; ef.
Însă porecla Miliati < Emilian a dascalulu ; ono Toader a fu
chiperi ; on Paraschiva la p aptic, Paulina la malai crapat, Alecu
la papile, Gavril a fa potop, Vasile a la racateţ, Ion a lu sti-
[74]
74
u. MIHAESCU
gleţ, Ileana lu taraboi, Nicanor a lu ţaruş etc. S'ar putea Însă
riposta că în aceste exemple, precum şi în cele de toponimie de
mai sus, s'ar afla, nu nume comune având articolul în procliză,
ci nume proprii, la care procliza e tocmai regula şi dimpotrivă
encliza e mult mai rară.
Această carte, un pretios prilej de învăţăminte şi îndemnuri,
prezlntată ca lucrare de doctorat, dovedeşte atmosfera favorabilă
ce o are studiul limbii româneşti la Universitatea din Iaşi,
H. Mlhăescu
Dr, D. I. Popovlcl: O cincarima ; prilozi pitanju postanka
naşe carşije, Beograd, 8°, 136 pagini.
lată un studiu al unui străin, care pe drept cuvânt ar putea
fi considerat ca un indirect prinos-legitim şi mentat=-adus pen­
tru mai buna cunoaştere a vredniciei şi rarilor calităţi a unei în­
semnate părţi din neamul românesc, Macedo-Rornânilor. Este drept
că punctul de ved. re din care se pune autorul e strict legat cu
desvoltarea poporului sîrbesc în ultimele trei secole, cu desvoltarea
mai ales a târgurilor şi comerţului sârbesc, căc! "oni su bili najvetirn
delom u(!itelji naăih trgovaca" spune autorul (pg. 133) şi tot aşa
cu răspândirea lor ea negustori în întreaga împărăţie habsburgică,
unde au ajuns să adune capitaluri imense, sau cu activitatea lor
intensă în acest domeniu şi de legăturile lor cu centre comerciale
din cele mai depărtate: dar felul cum descrie-În unele privinţl->
autorul pe aceti fraţi ai noştri "upravo genialnih sposobnosti,
nesarno u tragrviui nega i u drugim pravcina", denotă o obiecti­
vitate f ară şi Jău dabilă
Afară de prefaţă, întroducere şi înch ere, cadea cuprinde
25 capitole-sau mat bine titluri, împărţire care nu-mi pare toc­
miii fericită, fiindcă din cauza puţinătăţii materialului duce la ine­
vitabile repeţiri. Astfel capitolul "Obstacolelor", pe cari Aromânii
le întimpinau în exercitarea comertului lor pe teritoriul imperiului
habsburgic din partea autorităţilor,cari încercau diferite mijloace
de a-i tace să se stab lească acolo, fiind un element de valoare­
ar fj putut fi foarte bine cuprins rn cel precedent care trate ază
despre "Comerţul ambulant". Şi tot acesta d n urmă ar fi putut
cuprinde şi minusculul caiito! al "Cauţiunl-Ior" pe cari eventual
le depuneau la autorităţi tovărăşiile de negustori arornănt, ca să Ij�
[75]
RECENZII
75
bereze din închisoare pe câ t e unul din membrii lor vinovat de con­
trabandă sau de calcarea unui alt regulament de comerţ oarecare.
Sunt aici câteva capitole, în care autorul are deos. bitul me­
rit de a fi a1unat-prin călătorii şi studii de bbliotecă=-material
din izvoare disparate şi de a-I fi clasat la olaltă, ca să ne dee
. o idee clară asupra comerţului ambulant, pe care individual-sau
în bresle constituite, cu judecător şi consiliu - îl exerc tau Aro­
mânji din Asia până la Harnburg şi Lipsea, şi, dela Krakovia
până în sudul Greciei şi peste Adriatica; asupra caracterului lor
darz, care nu ştia să cedeze În faţa altor el- mente naţionale în
ce priveşte şoa a, b'serica sau viaţa socială-mai alt s când se
grărnădesu mai m Iti În aceiaş oraş ; asupra instinctului lor de
curaţene şi asupra spiritului de economie şi sârguinţă prelung tă,
pe care I-au imprimat clasei ne gustoreşti sârbe atât timp cât au
condus ca factor predominant al comerţului această ramură de
activitate. Insă lni nu ne putem opri de a nu ne arăta miraţi de
păerea autorului. în ce priveşte spiritul JOi, preferinţele lor sufle­
teşu şi culturale, unde îi confundă cu Grecii mai ales în inch, ere,
când rt greta că după slăbirea acestui element puternic în comerţ,
în ultimul secol nu au rămas în acest domeniu decât calităţile ne­
ga tive ale SU fletului grecesc: ura În contra oricăr. i . ei ar hii, (X­
crocheria, egoismul, e.c. Este drept că Aromânif-ca negustori­
au fost un puternic factor de răspâ. dire În Peninsula Balcanică
şi apus a spiritului şi culturii greceşti, aşa cum spune autorul
(pg. 11); d-r, de aci până Ia aface d se rtatia de o pagină asupra
calitatilor negative ale rasei gr eceştl-e-care din cele mai vei hi tim­
puri "ni! a avut simţul legal Şi firesc a- unui stat organizat şi nici
acel suflet admirabil, ideal prin al cărui căldură s ă poală apropia
şi asimila cele mai deosebite popoare"-rămâne o lacună Care duce
la o conîczie defavorabilă Nacedo-Românilor, dar mai ales des­
curajatnare rentru adevărul ştiinţific. Această ultima parte nu e
acceptabilă-vobiectiv-c decât ca un pr-rext sentimental pentru a
pleda În faţa concetăţenilor săi, În continuare, aşa elim face au­
torul, În sensul unificării sufletului ti.turor fragmentelor de neam
cari au format statul sârb unitar În urma războiului, unitatea deo­
camdată de cabinet, obiectivă (p. 126) în folosul e.ernentului sâr­
besc care a dat cea mai mare jertfă d- sânge.
lncheerea ac-asta-c-dnpă cum se vede-s-desvălue un substrat
tendenţi is stand la baza lucrării şi noi, când am vorbit de obiecti-
[76]
76
DUMITRU CRAN.TALA
==================
vltate la Încep It, ne-am referit numai la răspândlrea Macedo­
Românilor ca negustori, Ia calităţile lor sufleteşti Şi aptitudinile
lor speciale În comert şi întrucătva la descrierea moravurilor lor.
Dacă e vorba însă să ne referim la capitolele "Cum s'au numit
şi cum au fost numiţi", "cine poate fi socotit ca Aromân" (ade­
sea în interesul libertăţii exercitării comerţului au fost siliţi să ia
nume greceşti, sârbeşti, sau să se prefacă în Albanezi, din opor­
tunisrn, şi astfel sunt greu de identificat) "Origină şi număr", � Emi­
grările lor în Serbia" şi .,alte meserii'' sunt multe observaţii de
făcut mai ales în privinţa puţinelor informaţii asupra nurn. lui, im­
pă-ţirilor î) şi ocupaţiilor (nu aminteşte păstoritul), asupra velei­
tăţrlor lor culturale, asu ora colonlzărilor lor şi în de obebi asu-:
pra numărului, pe Care îl crede aşa de mic (5000) Încît îţi face
o dezolantă impresie d spre obiectivitatea autorului; căci, In rea­
litate, În Serbia, el sunt cel puţin de 10 ori mai mulţi Asupra
cel rrlalte puncte arătate, autorul nu atinge chestiunile decât În
mod tangential sau mai bine superficial (nu ştiu dacă poate fi
luat În considerare arg u mentul economiei de spaţiu) cu o ascun­
să - foarte bine ascunsă, prin reliefsrea altor părţi mai putin
importante-tendinţă, Care s'ar părea că a! e de scop să micşo­
reze numărul Io r şi sentimentele lor naţ'onaie mai ales, aratându-I
gata de a se greclza, sârbiza, etc. în flagrantă contraziccre cu
cele spuse în alte capitole. Este aceasta o politică naţională pe
care se pare că statul sârb o duce cu o tenacitate bine întreţinută
nu numai faţă de celelalte elemente naţionale din sânul său, dar
chiar faţa de elementul arornân şi românesc 'din Banat, cu toată
prietenia care ne leagă de el; poli tică de care regretăm că nu se
sezizează cei În drept dela noi.
Aşa C11.U se prezintă - cu o technică a capltolelor şi a cu­
prins ului lor ce lasă uneori de dorit (preferinta pentru aliniate şi
violarea acestei prel-rinţe mai ales în cap. "Obstacole" unde,
când trece la altă ordine de idei, continuă acelaş aliniat de câteva
ori) - cu suscitarea şi aiir'gerea numai a unor chestiuni cari im­
pun o amploare mai mare, acest'. studiu poate fi acceptat ca atare
\
numai co nsderându-l ca un rezumat al unei opere de vastă eru-
diţie asupra Arornânilor, (Zare să dea extinderea strictarnente ce­
rută de toate chestiune:e suscitate 'în legătură cu dânşii.
Dumitru Crînjală
1) In această privinţă nu a consultat decât pe Die Aromu­
nen 1 al lui Weigand.
[77]
RECENZII
77
.....
Constantin N. Tornescu, Catagrafia Basarabiei la 1820
No. 4, Chişinău 1930. Tipografia Eparhială .. Cartea Românească",
60 pagini.
, D-I Tomescu, profesor la Facultatea de Teologie din Chişinău,
continuă publicarea catagrafie ţinutului Orheiului la 1820, servindu-se,
pentru aceasta, de datele oficiale ale timpului: Statistăceasca ştllnţă
a ţinutului". Aci nu arată unde anume se află păstrată această
statistică, ceeace credem că n-a lip sit în vre- unul din numerele
precedente. Cu cele din citata Iasctcolâ în toiul 231 sate din 9 o­
coate şi astfel îi mai rămân încă 127 sate (p, 3).
Intreprinderea aceasta prezintă Interes pentru filologie, de­
oarece din ea aflăm menţionări asupra vechimii unor localităţi şi
despre originea numelui lor, Aci extragem pe acelea care servesc
ca adaos de material nou informativ la studiul subsernnatel des­
pre Elementele ruseşti din limba românească şi vechimea ilor
(teză de doctorat), Iaşi 1925.
Multe dintre numirile din citata catagrafie dela 1820 co respund
unor aşezări cu totul recente, fondate cu 10-15 ani mai înainte;
sunt unele Însă pomenite din vechime. Anume în Ocolul Ctornlt
găsim următoarele: Satul Clama, Tărguşoru Răzăna, Satul Stoh­
naia, Satul Săliarna, Schitul Săharna, Satul Mihuleni, Satul Ma­
teuţăl, Satul Boşârniţa, Satul Păpăuţăi, Slobozăea Păpăuţăi, Sa­
tui Olişcani, Satul Ichimăuţăi, Satul Lipicenii, Satul Părcani, Sa­
tul Soloncenli, Satui Poiana, Satul Atcidarii, Satul Ţahnăuţâi,
Satul Ţareuca, Satul Cinişăuţăi, Satul şi Schitul Curăturiie ; în
Ocolu Nistrului de Sus: Satul Văşcăuţăi, Satul Susleni, Satul
Berezlogii, Satul Chiptrcenii, Satul Cihorănii, Satul [ora de Jos,
Satul [ora de Mijloc, Satul Bulăeşiii, Satul Pohrebeni, Satul Vo­
roteţăte, Satul Lopatna, Satul Horodişte ; Ocolu Câmpulul : Sa­
tui Sărcova, Satul Fuzăuca, Satul Sămăşcanii, Sa11.11 Pecişte, Sa­
tuI Perenii, Satul Curelenii, Satut Zahorănii, Satul Buşăuca, Satul
Cuizăuca, Satul Mincenii, Satul Trifeşiii, Satul Brav/centi, Satul
Sărota, Satul Ghidulenii, Satul Căcărăzenii, Satul Ocniţa, Satul
Ignăţenii, Satul Chipeşea ; Ocolu Răutulul de Sus: Satul Leuşănii,
(ns'au numit de pe un om Levcaş"}, Satul Ghermăneştii, Satul
Corăpeenii, Satul Zăttăicani, Satul Clişova, Satul Brăvicenii, Sa­
tul Ciocâltenii, Satul Sărătenii, Satul Scotţănii.
Cele mai multe dintre aceste numiri au menţiunea "au luat nu­
mire den vechii aşezat nu să ştie când", iar despre unele se spune
[78]
78
MAHGARETA ŞTEFANI<;SCU
şi.vechimea de 80, 100, 200 ani. E interesant de ştiut că printre
astfel de numiri toponirnice sunt de-ace lea în care recunoaş­
tem aspecte fonetice ruseşti- r utene : o în loc de e (CtOrnâ, OJIŞ­
cani coresp. sudsl, eerna, Olea din Elena), poln ogolosia I! {Solon­
cenii, Horodişte, Coropcend, Vorottţăle, Berezlogli co r esp, sudsl,
slan, grad, kr absj', voda, breza), jumătate de polnogoJosie tSăr­
ceva, coresp. sudsl, svr aka, Iz in loc de g [Za/zorănii coresp.
sudsl. gora, Pohl eben i), - ăuţi. 1. -ovci (Mateu/ai, P2 păuţăi, le hi­
tnăuţăi, Ţahnăutăi, Cillişăutăi, Văscăutăi), u l. v (Ţareuca, Fu­
zăuca, Buşăuca, Leuşanti dela numele de om Levcaş),
Aceste toate ca informaţie şi adaos la studiul de mai sus
Elementele raseşti-rutene p, 14, 19, 26, 28, 33, 49, 50, 57, 59,
72. 75, 81 şi argumente pentru sustinerea vechimii toponimicelor
ruseşti-rutene,
Margareta Ştefănescu
1. I. Bujor şi F, Illcasa, Carte de Limba Română pentru
clasa VI-a şcoli s-cundare de băeţi şi de fete (Programa 1929),
ed. 1 S. Ciornei, 391 pag.
G. 1. Chelariu şi Scarlat Struţeanu, Carte de Limba Română
(Istoria Limbii şi a hters turii vechi şi moderne) pentru clasa Vl-a
a şcolilor secundare de băeţi şi fete (Program 1930) ed. 1 "Car­
tea Românească, 407 pag,
Aceste două manuale de limba română pentru clasa VI-a
liceu, anrob ate pentru anul şcolar 1930-1931, menţin cam aceleaşi
erori ştiin] fice şi lipsuri. ne care le-am constatat În cele din anul
trecut 2).
Autorul admite o intluenţă slavâ În morfologie şi lexic asu­
pra limbii române tnainte de sec. Xl (1. L Bujor, F. Ilioasa. 23-
1) Fenomen, I e intitulat, �n chip obişnuit, de toţi învăţaţii,
polnogtaste. DI. Prof. Kolessa, care predă cursul de limba ŞI li­
teratura ukrai, iar:ă, la Universitatea Cal 01 al IV-lea dela Praha, cu
drept cuvânt Îmi observă Într'o It cţie În Seminarul său (în 1928)
Că se impune termenul polnogolosie, mai potrivit cu fonetismul
limbii ruso-ucr aimene.
2) Erori ştiinţifice LIl manualele de limba română pentru
liceu, Arhiva XXXVII. No, 1, p, 42-30,
I
[79]
RECENZII
79
26), până în sec. al XIII-lea, când Slavii au fost desnaţionalizaţi
(O. 1. Kelaru, Scarlat Struţeanu, 46). Ei nu se mai exprimă cate­
goric, ca înaintaşii lor, când împingeau această influenţă adânc
în trecut până la sec. IV 1), ci spuu numai Că deplasarea Slavllor
sudic: se petrece în cursul veacului al VI-lea �), că au pătruns în
Da :ia În S'C. Vlt-Iea 3). - Specialistul în materie, Ilie Bărbulescu.
Individualitatea limbii române şi elementele slave vechi, Bucureşti
1929, p. 126-127, 468-474, a dovedit că elementele slave ale
limbei române sunt postpaieoslovenice şi au intrat în limba noas­
tră cu începere din sec. X.
Nu fac deosebire între influenţa bulgărească şi sârbească,
când se exprimă a -tfel : "Intre sec. XI şi XV, în timpul organi­
zării principatelor române, limba română a primit o nouă influ­
enţă slavă dela limba sârbă sau dela cea bulgară" 4). Dar este
nevoie de precizare; aceste două influenţe nu se pot confunda şi
nici inlocui una cu alta. Prof. Bărb rlescu, Pelattons des Rou­
mains aoec les Serbes, les Bulgares Grecs el la Croatie, Iaşi 1912',
arată că influenţa bulgărească se exercită cea întăi: în sec. XII şi
XIII pe cale literară. N LI mai dela sfârşitul sec. XIII-lea incepe cea
sârbească.
Nu dau importanţa cuvenită influenţei ruseşti ; pe aceasta o
re Iuc la cea efemeră-politică din veacul al XIX-lea şi nu spun ni­
mic despre cea' veche, aşa de evidentă în toponimie 5).
Incornplect înfăţtşează valoarea tonetlcă a literiJor din alfa­
betul cirilic 6).
O-nii I. l. Bujor, F. Ilioasa, 82-83, spun că in privinţa lo­
cului [unde s'au facut primele traduceri în româneşte] toată lumea
este de acord că traducerile s'au făcut în Nord Vestii! Ardealu­
lui sau în Maramureş ... dintr'o necesitate a poporului român, care
,
în deosebi în ţinutul Maramurcşului, găsea greu cărţi slavone Şi
mai greu le utiliza. fiind aşa departe de' cultura slavă ... sub in­
fluenţa Husttlsmului. O-nii Chelan, Struţeanu (117) spune că din
cauza rotaclsmului [aceste traduceri] ar putea fi scrise în N. Ar-
1) Arhiva XXXVII, No. p. 23.
2) O. 1. Chelaru, Se. Struţeanu, 45.
3) 1. l. Bujor, F. Ilioasa. 23.
4) I. I. Bujor, F. Ilioasa, 25-26.
5) Nu obtşnuesc, în deobşte, Să dea exemple din toponimie.
6) 1 62-63; 97-99.
[80]
80
\
'/
MARGARETA ŞTEFANESCU
dealului sau in Maramureş, unde se observă rotacîsmul şi în tex ..
tele de maitârzlu. Arată (141) şi mişc�rea 'natională contra re:"
fOi'mei.-Piof. Ilie Bărbulescu, Curentele literare la' Români tn pe-
, rioada slavonismului cultura/,p.51--59, documenteaza că.catoli­
. cisrnul, prin propagandele sale, .. a trebuit să stârneasca începutuj.
scrierii noastre..", In vecinătatea Maramureşului era Rusia Sub­
Cârpatică, deci lume slavă ortodoxă, Rotacismut s'� dovedit că nu
e fenomen local mara mureşean ; el se gpseşte răspândit şi'n MoI":
dova şi'n Muntenia şi'nTransilvania.' ,
Pentru îndreptarea celor greşite în observărlle aci notate
pot servi întâmpinările ce-am' făcut cu .desvoltăre, la aceleaşl
chestiuni În Arhiva loc. l:it. ' ,
MargaretaŞtefăriescu
\
,",
, '
'1
I
î
j:
I
i
,1
1
- ' J
�