[290]
IORGU IORDAN
carte: Der Vokalismus des Vulgarlateins, şi pe aceia la înce­
putul carierei sale. Pe urmă a scris numai studii, articole, no­
tiţe şi recensii, în ramurile cele mai variate şi adesea cele mai
puţin accesibile ale lingvisticii. Aceste scrieri au apărut în di­
verse reviste, care iarăş nu pot fi la îndărnîna oricui. Cine vroia
să urmărească mai de aproape activitatea lui Schuchardt, fie în
general, fie cu privire Ia anumite chestii, nu se putea informa
cum trebuie. Graţie breviarului întocmit de Spitzer dificultăţile
acestea au dispărut În mare măsură. Pedeoparte găsim în el re­
date, întregi sau supt formă de extrase, cele mai importante din
studiile lui Schuchardt, pedeaIta ni se pune la dispoziţie o bi­
bliografie exactă şi cornplectă a operelor acestuia. ştim astfel şi
unde şi-a publicat el cercetările sale, ceiace mai înainte nu era
posibil sa se descopere decît numai cu adevărate sacrificii de
timp şi materie nervoasă.
Cît de mult o asemenea carte răspundea Într'adevăr unei
trebuinţi adînc simţite, dovedeşte şi apariţia unei editii nouă la
6 ani după publicarea celei dintăiu. Deosebira cantitativă dintre
ele este remarcabilă. Prima avea 375, a doua 483 pagini. Di­
ferenţa de peste 100 pagini rezultă de acolo că ediţia ultimă
conţine în plus următoarele lucruri: o a doua prefaţă a lui Spit­
zer, cornplectarea bibliografiei Schuchardtiene cu arătarea ope­
relor publicate între 1925 şi 1922 (în total această bibliografie
cuprinde 778 numere) şi reproducerea, integrală sau parţială, a
unor studii de valoare, precum Frz, mauuais < lat. malifaitus,
Das Baskische und die Sprachioissenschaţt, Der Indioidualismus
in de!' Sprachunssenschaţt, Possessivisch und Passinisch ş. a.
Munca lui Spitzer a fost dintre cele mai grele. Că a tre­
buit să caute publicaţiile în care şi-a tipărit Schuchardt scrierile
sale, este lesne de înţeles. Dar afara de asta a trebuit să le şi
cetească, nu numai pentrucă aşa-i cerea sarcina pe care şi-a
luase, ci şi pentrucă şi-a dat sama că volumul alcătuit de el
n'aduce tot folosul aşteptat decît dacă studiile lui Schuchardt
sau extrasele din ele vor fi �upate din punct de vedere al ches-
tiilor tratate. '
Iată titlurile rubricilor principale : 1) Lautioandel ; 2) Efy­
moloqie und Wortforschllng; 3) Sprachmischunq ; 4) Sprachoer­
toandischaţt; 5) Uruenoandtschaţt, Ursprunq ; 6) Sprachursprunq ;
7) Ober allqemeine Spraciuoissenschaţt ; 8) Sprache und Denkenl
[291]
RECENZII
291
9) Spracnqeschichie unâ Sprachbeschreibunq ; 10) Spracluolssen­
schaţt im Verhăltnis zur Ethnoloqie, Anihropoloqie und Kultur­
qeschichie ; 11) Sprache line! Naiionaliiăi ; 12) Sprachpoliiik
unâ-piiqaqoqik ; 13) Sprachiherapie .. 14) Obel' Wissenschatf im
allqemeinen.
Din această înşirare se poate vedea totodată ce variate şi
multilaterale au fost preocupările ştiinţifice ale lui Schuchardt în
cei 60 şi mai bine de ani de activitate neobosită. Să fim recu­
noscători lui Spitzer, care a alcătuit, şi editurii Niemeyer, care
a tipărit această călăuză de valoare nepreţuită în domeniul
lingvisticii.
Meisterwerke der romanlschen Spmchwtssenschaît.
Herausgegeben von Leo S p i t zer. I. Band. Max Hueber, MUn­
chen 1929. 374 pag. 8°. Preţul 10 Mk. broşat, 12.50 Mk. legat.
Intre această carte şi Schuchardi-Breoier exită asămănări
de tot felul. Avem şi aici a face cu o culegere de texte ştiinţifice: o
crestomaţie a lingvisticii romanice, după cum Vademecum-ul de mai
sus era o crestomaţie a operei lui Schuchardt. Scopul urmărit
de întocmitorul ei este deasemenea acelaş: să puie la dispoziţia
rornaniştilor parte din lucrările de valoare care au apărut de 100
ani încoace în acest domeniu. Spitzer s'a gândit înainte de toate
la filologii tineri, cărora a înţeles să le înlesnească învăţarea
metodei dela înaintaşi, iniţiindu-i în amănuntele elaborării ştiin­
ţifice. Deaceia, spre deosebire de Schuchardi-Breoier, care con­
ţine mai cu sarnă pagini de orientare generală, în crestomaţia
de faţă au intrat în primul rînd studii de detaliu, menite să a­
rate cetitorului cum se procedează la rezolvirea unor probleme date.
Puţini romanişti erau chemaţi ca Spitzer să alcătuiască o
astfel de culegere. Căci la puţini găsim ca la el pasiunea pro­
fesiei şi, deci, capacitatea de a admira cu toată sinceritatea pe
cei vrednici de admiraţie. Şi pentru a întocmi o carte de felul
acesteia se cere mai ales dragoste şi stima deosebită faţă de
reprezentanţii disciplinii pe care o cultivi tu însuţi. Aceste sen­
timente au lucrat la alegerea bucăţilor şi tot ele se trădează la
tot pasul în "Observaţiile" dela pag. 350 şi urm., unde ni se dau
despre fiecare autor amănunte bio-şi bibliografice, însoţite de o
discutie asupra articolului reprodus. Aceste adaosuri complectează
[292]
292=-" ---eic-.IO..:.-R_O-'-_U_IO..:.-R_D_A_N.:..;.' . w.
imaginea pe care trebuie să ne-o facem despre lingvistul res­
pectiv şi totodată stabilesc un soiu de legătură personală între
el şi cetitor. Ele satisfac o curiozitate firească la fiecare dintre
noi. Decîteori nu simţim nevoia de a şti cine-i ca om cutare
învăţat, despre a cărui operă sîntem mai mult sau mai puţin
bine inlormaţi ! Ca bun psiholog, Spitzer a cunoscut această ne­
voie şi a căutat s'o satisfacă. Valoarea personală a unui om de
ştiinţă influenţează asupra noastră măcar tot atît de puternic cît
şi opera lui însăş. Deaceia Spitzer crede, şi are dreptate, că
pentru scopul pe care I-a urmărit, acela de a introduce pe tinerii
romani şti în disciplina lor, este de preferat să reproducă paginile
de samă ale predecesorilor decît să le rezume, tocmai din cauza
acelui element personal aşa de important în activitatea ome­
nească. Iată ce ne spune la pag. 3-4: "De dragul Ietişului
unei ştiinţi neindividuale, prea se uită că străduinţa ştiinţifică
după avevăr se hrăneşte din !izvoare o m e n e şti, pe care tre­
buie să le cunoşti spre a putea aprecia perspectiva 'găsirii' a­
devărului". Şi mai departe: "Ţinta ştiinţii este doar Ia urma ur­
mei nu numai lucrul, ci 'omul', omul cu lucrul său, cu lucrul pe
care-I reprezintă, cu lucrul de care are nevoie pentru a se ma­
nifesta aici pe pămînt",
Titlul de 'maeştri ai romanistioil' l-a luat Spitzer fntr'un
sens foarte larg. Alături de nume consacrate, ca ale lui D i e z
S c h u c har d t, Tob 1 e r, G i Il i e r o n, M e y e r - L ii b k e
B r u n o t, M e n e n d e z P i dai, etc., găsim altele mai puţin cu­
noscute. Editorul explică la pag. 3 ce însemnează pentru el
'maestru' : cine poate învăţa pe altul, fiindcă are de spus ceva nou.
Deasemenea întîlnim, alături de romanişti propriu zişi, des­
lui lingvişti, al căror câmp de activitate obişnuit nu este ro­
manistlca : pe Ionetistul şi anglistul . J e s per s e n, pe latinis­
tul Mar o u z ea u, pe indoeuropeniştii W. S cuI z e şi R.
MeI' ing e r, etc., întrucît aceştia tratează probleme fie de or­
din general, deci interesante Şf pentru rornanişti, fie privitoare
în mod special la o limbă romanică anumită. Ceiace a vrut Spit­
zer, a fost ca fiecare direcţie, fiecare curent sau şcoală să fie
reprezentate, şi deaceia n'a putut pune pe toţi marii rornanişti,
ca G. Par i s, M u S saf i a ş. a. Probabil că aceasta-i expli­
caţia şi a faptului că dintre filologii romîni nu Iigurează niciunul.
Şi doar ar fi fost uşor de găsit pagini vrednice de o cresto-
[293]
RECENzn
293
maţie Ia un P h i 1 i P P i d e, P u Ş car i u ori D e n S 1I.s i an u,
ca să pomenesc numai pe cei mai însemnaţi lingvişti ai noştri
în viaţă. St'udiile alese sînt grupate după natura lor în 1) L a li t�
J e 11 re, 2) \V o r t for s c hu n g, 3) FIe x ion s � un d W o r t�
b il d u il g s l e h r e. Volumul II va cuprinde 4) N am e n f o r-
5 c h ung, 5) S y n t a x, 6) Sti 1 for s c h ung, 7) S y s tem ati IL
Cele spuse pănă aici dovedesc îndeajuns ce interes prezintă
şi ce gol umple această carte, pe care deaceia o recomand tu­
turor cu cea mai mare căldură,
Iorgu Iordan.
Claudio Isopescu, La poesia popolare romena. Estratto
da Il Giornale eli Politica e d! Letteraiura anno III, quad. V-VI,
maggio-giugno, 1927. pp. 31 in 8°.
E lecţiea de deschidere a cursului liber de limba remînă
ţinut de Claudiu Isopescu la Universitatea din Roma.
Scopul urmărit a fost mai mult acela de a prezenta audi­
torilor şi apoi Iectorilor importantei reviste care apare Ia Li­
vorno o parte din tezaurul literaturii romîneşti populare şi anume
speciile de poezii în yersuri populare, pe baza colecţiei lui
V. Alecsandri.
Se îac cîteodată şi apropieri între poeziea noastră şi cea
italiană.
Autorul stăruie mai mult asupra Mtortţei pe care o pre­
zintă în traducerea italiană a lui P. E. Bosi din Nuova Rassegna
eli letieraiure moderne V, 48-51.
La sfîrşit se dă şi o bogată bibliografie.
Asemenea studii sînt foarte bine venite în Italiea unde, în
ultimul timp, publicul italian este cu mult mai bine informat des­
pre cultura şi literatura maghiară decît despre cea romînă.
D. Gazdaru
Alexandru Lupeanu .. Melin, De pe Secaş. Strigături şi
cântece din popor. Blaj, Tipografia Seminarului, 1927, pp. 61.
Coleoţiea a fost făcută de un Nicolae Pauletti în anul 1838.
Acest Pauletti nu-i încă identificat. Dela el au rămas opt caete
[294]
294
D. GĂZDARU
cu literatură populară în manuscris, la Blaj, şi din ele a scos
Lupeanu numai o parte din cîntece şi strigături Ia joc, pe cele
mai frumoase şi le-a tipărit în această colecţie, foarte modestă
la înfăţişare. Cuprinde 160 strigături şi 3 cîntece (Nevasta de
breb, La circiuma lui Crai, Ctntecu lui Oprea).
O nedumerire lasă preiaţa editorului.
In revista Comoara Satelor III (1925) 1-5, Lupeanu a pu­
blicat un important articol despre Folkloriştii Blajului, care ne
Impărtăşăşte, între alte ştiri interesante, şi pe aceea că cel din­
tîi folklorist din Blaj a fost Samuil Pop (1812-1844) şi că dela
el a rămas şi o colecţie de strigături la joc, făcută între anii
1830-1840 şi păstrată în manuscris.
Nu cumva colecţiea lui Pop şi cu colecţîea lui Pauletti este
una şi aceiaşi? Lupeanu nu ne spune nimic în această privinţă:
nici în Comoara Satelor nu aminteşte nimic despre Pauletti, deşi
vorbeşte acolo despre toţi Iolkloriştii dela Blaj, nici acum cu 0-
cazi ea publicării colecţiei lui Pauletti nu pomeneşte nimic des ..
pre Pop.
Regretabilă scăpare din vedere, căci e vorba de una din
cele mai vechi oolecţii de Iolklor,
D. Găzdaru
N. Georgescu ... Tlstu, Folklor din judetul Buzău. Bucu­
reşti, Cultura Naţională, 1928, pp. 92 in 8° (voI. XXXIV al co­
lecţiei Academiei Romîne Din viata poporului romtnş.
O foarte utilă şi bine făcută colecţie de texte de limbă din
judeţul Buzău. Aşa ar fi fost mai just să se şi fi intitulat, căci
nu toate cele 233 bucăţi pe care le cuprinde interesează direct
folklorul.
Printre bucăţile publicate cele mai numeroase sînt poeziile
populare. De re�'narcat trei �\ariante ale Mioriţei supt titul Voi­
nea Ciobanul, după numele ciobanului omorît (numerele CXXI,
CLXXIX şi CCXVI). Vin apoi cîteva basme, descîntece, ghicitori
şi mici povestiri sau fragmente de convorbire cu ţăranii, unele
numai de două rânduri.
Textele sînt grupate pe localităţi, nu după motivele îol­
klorice pe care le cuprind, însă indicele pe materii dela sîîr-
[295]
RECENZII
295
r
i
I
1,
I
şitul cărţii facilitează afiarea unui motiv căutat. Tot la sfîrşit şi
harta regiunii cercetate cu toate localităţile explorate.
Observaţiile expuse în prefaţă despre graiul buzoian cu
particularităţile lui, datorite aşezării geografice, la răspîntiea a
trei subdialecte: moldovean, muntean, transilvănean, şi despre
orăşenizarea acestui ţinut sînt foarte interesante şi în totul juste.
Transcrierea textelor în ortografie a fonetic a este în general
bună. Am observat totuşi cîteva neconsecvenţe dintre care unele
vor fi Bind datorite graiului însuş, altele inîluenţii limbii scrise,
In acelaş text se întîlneşte; lotreţe 31 LXXV 80 şi luireţu 31
LXXV 100' 117 ; otar 31 LXXV 68' 86' 92' însă hotar 31 LXXV H;
porceşci, ooreieşci, ciineşci, boiereşci 33 LXXXIV 1, 3' 4, 5 însă
ţigăneşti, nemţeşti, romineşii 33 LXXXIV 2' 6 , 7 , daturile,
[apturile 67 CLXXXV 17' iar cu două rînduri mai jos datur'le,
[aptur'le.
Nu cred să aparţină povestitorului forma sunt 77 CCXVI
51' CI. în acelaş text cu două rînduri mai jos pline sin' de tniele.
Tot aşa prezenţa lui-l la substantivele articulate: sfîntul 8
VIII5, ţocul 13 XXIXB, iubeţul, drăqăstosul 31 LXXV65,66 este du­
bioasă, căci în aceleaşi texte întîlnim lipsa acestui .t dela ar­
ticol : cît e păminiu de mare 8 VIIh, păunaşu codrului 31 LXXV03'
Dovada cea mai bună că în graiul buzoian a dispărut acest -1, ca
de altfel în toată dacorominimea, cu excepţiea, îndoelnioă şi aceea.
a unui mic teritoriu din Ardeal (vezi G. Weigand în Jahresbe­
richt des Instituts Hir rumănische Sprache zu Leipzig, IV 290),
este următorul loc din textele lui Georgescu-Tistu : Regele ăl
bătrîn, Caru ? 53 CLg, unde numele propriu Carol a fost simţit
ca articulat şi pronunţat fără -l, Caru, deşi l- nu-i articol. Acest
exemplu mai este important şi pentru faptul că infirmă teoriea
lui Weigand, Jahresbericht IX 183, după care dispariţiea lui �l
dela articol n-ar fi de natură fonetică.
Deşi regiunea cercetată de Georgescu- Tistu nu-i prea ca­
racteristică supt raportul limbii, totuşi textele arată cîteva fe­
nomene demne de semnalat, de exemplu: existenţa lui -ti final,
vocativul Doamne Căpiiane 46 CXXXI12, âăuă 'două' 23 LXIII'
formele verbale aoindă, ţăctnâă, oăztndă, rupîndă, etc. (de e�
xemplu: a fost aoîndă un palat 10 XXVI3, sosindă băiatu acolo
11 'XXVI3f,), a poposat 'a poposit' 37 XCVIIs, 111-0 băgată 'm-a
băgat' 38 XCVIIn.
[296]
296
._------
D. GĂZDAl1U
---------�-
Din lectura textului LXXI se poate vedea cum limba co­
mună influenţează dialectels şi cum pătrund neologismele.
Glosarul trebuia să fie mai bogat. La alcătuirea lui nu tr.e­
buiau lăsate la o parte unele neologisme, stilcite sau nu, şi u­
nele cuvinte dialectate interesante din vreun punct de vedere
oarecare.
Inşir cîteva din cele notate în cursul lecturii textelor:
anfileria 33 CL2, bere (friguri din mincare, din bere, din furat).
35 LXXXVIIIs, ca targă 54 CLII73, cătane spăfăreştt 79 CCXVlII132,
ciufile 66 CLXXXIII3o, ciuqtum (bre, ciuqium, ia vino 'ncoa 1)
75 CCIX)7' ciumărtm 36 XCIV7 copaciu 'copacul' 18 XXXVII,
costel 17 XXXVso, dăpi 'după' 39 XeVII177, estratu 51 CXLVs,
[onceră 73 eeVII4, qinărart 17 XXXV44 , 59 CLXV18no, hamul'
33 LXXXIlI, "hand, hand" germ. Hund 19 XLI2, iscadron 72
CCs, tmb'erbtntni 'înfierbi'n.fat' 18 XXXVIs, în delicat 30 LXXIV269,
juni 20 XL VIIIs, libirai 9 XVIIIa, marghioală nume comun
40 CIg, 45 CXXV2, meletar, melitar 34 LXXXVI7, 34 LXXXVII%,
53 CLIs, 72 ce, mobilu casti 14 XXXIIIj!> moniţii 34 LXXXVI7,
obligat 24 LXXIfi, păcuraş 'păcurar, păcurăraş' 33 LXXXVS'6' po­
liţar 'poliţaiu' 51 CXLVj, secfestru 69 CXCVw tropu 'trupul,
21 L)), voinicii comunal 45 CXXVj7•
Din indice lipseşte numele de cîne Mâl'gel 50 CXLI�o.
Definiţiea cuvîntului birlaq nu-l justă. Nu înseamnă butoiu
de vin', ci vizuină. Aşa rezultă şi din context: De haiduc d'a­
bia mă duc, De al'mată�abia mă trag La fundu celui birlaq,
Să beau vin pă rămăşag ... 22 LIV 6�G' E tot una cu cuvîntul
bîrlog, prefăcut În bîrlag din cauza rimel cu rămăşag din ver­
din versul următor.
D. Găzdaru
G. F. Ciauşanu, G. Pira şi C. IVI. Popescu, Culegere de
ţolclor din jud. Vilcea şi împrejurimi. Cu un glosar. Bucureşti,
Cultura Naţională, 1928, pp. \f212 în 8° (voI. XXXV al colectiei
Academiei Romine Din viata;foPo/,U!lli r0171i'I1).
Culegere foarte bogată ca material, deşi lipseşte compleei
proza. Bucăţile sînt aranjate pe specii: 576 poezii populare,
168 satirica, 93 ghicitori şi 16 descîntece. In sînul fiecării specii
bucăţile nu sînt grupate după motivele pe care le cuprind, aşa
I
I
[297]
D. Găzdaru
RECENZiI 291
�--�---.-----
că variantele aceluiaş motiv nu-s toate la un loc, ci împrăştiate.
Din această cauză se- întîlnesc repeţiri, care dau impresiea de
umplutură. S-au vîrît apoi la un grup bucăţi care nu aparţin a­
celui grup; printre satirice, de exemplu sînt publicate bucăţi care
nu-s de fel satirice.
In cîteva poezii populare din colecţia de faţă se observă
amestecul poeziei culte. Poeziea 549 (pg. 101) este aproape i­
dentică cu Amărîtă turturea de Ienăchiţă Văcărescu. Versurile
Uii'ie bine şi ia-mi sama, Cum îmi şade cu marama, Şi ce fată
are mama din bucata 562 (pg. 1.05) amintesc poeziea La oglindă
de G. Coşbuc. Influenta reciprocă dintre poeziea cultă şi poeziea
populară anonimă se întîlneşte şi în alte ocazii în literatura ro­
mînească. Amintim cazul scriitorilor Dosoiteiu, Conachi, A. Pann,
etc. care au şi luat din literatura populară, dar i-au şi dat. Ches­
tiunea ar merita să fie studiată.
Din punct de vedere filologic culegerea aceasta din Vilcea
nu este utilizabilă pecit pentru bogatul legic din glosarul dela
sfîrşitul volumului, care, nefiind făcut pe baza textelor, constitue
o lucrare complect independentă de textele culese. Era mai bine
să fi fost publicat aparte, iar în locul lui îşi avea rostul un in­
dice de cuvintele dialectale din texte. Asemenea cuvinte sînt
date şi explicate uneori în note. Notele acestea cuprind cîte­
odată pure naivităţi, sau şi mai rău. Două exemple:
1. Chiuitura 50 dela pg. 113 sună astfel : Boerul la cafenea,
Şi cocoana la şuşea, Una, ş-alia, de! Cine nu pricepe că ex­
presiea la suşea='cocoana stă cu ochii la şosea, pierde vremea
uitîndu-se după toţi cîţi trec pe drum' l=-Autorul îşi închipue
(pg. 113 nota 5) că la suşea="la făcut şoşeaua, la îngrijitul ei."
2. Agonisit are în general înţelesul de 'cîştigat căpătat, Io­
Iosif, după cum se poate vedea şi din glosarul dela sfîrşitul
volumului. Tot aşa reese din versurile: De sărbătoarea. Cîte-o
cheotoreă : Tot nu m-aş fi agonisit aşa! Autorul însă îl traduce
în nota dela aceste versuri prin: "rupt la haine, cămaşă" 1 (pg.
119 nota 6).
In raportul lui S. Puşcariu, cătră Academica Romînă, pub­
licat la începutul colecţiei, se pot ceti zece observaţii foarte in­
teresante şi folositoare pentru cei care se ocupă cu alcătuirea
de glosare dialectale.
i
II
[298]
D. GAZDARU
Alexandru Vasllfu, Poveşti şi legende, Bucureşti, Cultura
Naţională, 1928, pp. 263 in 80 (vol, XXXVI al colecţiei Acade­
miei RomIne Din viata poporului romtnş.
Iată o colecţie de Iolklor care face cinste culegătorului A.
Vasiliu, bine cunoscut în folkloristica romînească prin publicarea
volumului CÎntece, Uf'ături şi bocete de-ale poporului, Bucu­
reşti 1909.
Colecţiea se deschide cu raporul lui V. Bogrea după care
urmează prefata culegătorului. Din această prefaţă sînt de re­
marcat cîteva constatări făcute de culegător în timpul bogatei
şi îndelungatei sale activităţi şi anume: 1. Poveştiie se spun
iarna. 2. De obiceiu le spun bărbaţii şi mai ales cei bătrîni. 3.
Unii povestitori au credinţa că de casa celui care Spune po­
veşti nu se apropie cele rele şi că e chiar şi pomană să se
spună asemenea poveşn,
Valoarea lingvistică a acestei colecţii e mică, pentrucc:î nu
s-a urmărit de către culegător redarea limbii din satul de unde
au fost culese bucăţile, de teamă că, transcrise în mod fonetic,
aceste bucăţi se vor ceti cu greutate şi mai ales fiindcă cule­
gătorul n-a avui o pregătire filologică necesară.
Un deosebit merit are această colecţie prin faptul că dintre
cele 31 bucăţi care o compun (23 poveştl şi 8 legende popu­
Iare), Ia 19 se dă şi bib1iografiea variantelor, care, chiar dacă
nu este totdeauna complectă, este foarte utilă pentru studiul fol­
kloristic al diferitelor motive din literatura populară romînească.
Colecţiea se închee cu un glosar alcătuit cu grijă şi pe
baza textelor.
D. Găzdaru
St. CJobanu "Cetatea 1ighillalJl Chişinău 1928, p. 44 în­
folio + fig. 30.
0-1 St. Ciobanu, harnicul ceţcetător al Basarabiei, despre ale
cărei biserici vechi ne-a dat însemnări de pret, ne informează a-
I
cum asupra altui domeniu istorico-arheologic, Începând cu cetatea
Tighinei, ce-a jucat un rol însemnat în trecutul poporului nostru.
Având la îndemână izvoare ruseşti, pe care ştie cum să le folo­
sească, le coroborează cu cele romîneşti şi altele, dîndu-ne astfel
[299]
RECENzn
299
o icoană exactă a istoriei acestui colt, frămîntat de neamuri străine,
de timpuriu.
Chiar dela inceput, nu se Iasă furat de ipoteze mai mult sau
mai puţin romantice ale istoricilor ruşi sau rorntnl, ci cu discer­
nămtnt arată că origina cetăţii nu trebue de căutat nici la Geti,
nici la Romani, nici chiar la Genovezi, Raguzani sau Moldoveni,
Cea dintăi afirmaţie e la 1408, pomenită tntr'un document ca vamă
moldovlnească, srgur tntr'un loc unde de mult trebue să fi existat
un vad. Cu acelaş spirit critic discută numeroasele etimologii ce
s'au dat Tighinei sau diferite supozitii ce se pot încă face; crede
că denumirea vine dela un cuvânt turcesc sau tătăresc "teghine",
cu tnţăles de covată, ce se potriveşte configuraţiei locului, ca o
vale "covăţită", precum şi obiceiului de a se da asemenea numiri
toponimice şi'n alte regiuni învecinate.
O serie de documente din sec. XV, publicate in colecţiile ro­
mîneşti, dovedesc că până la Ştefan cel Mare era aici vamă şi de
sigur o piaţă comercială; importanţa ei creşte după pierderea CeM
tătii Albe; in veacul XVI e cunoscută şi străinătăţii, apare într'o
hartă poloneză şi acea a lui Reicherstorf dela 1541. Soarta Ti­
ghinei se schimbă după expediţia lui Solirnan dela 1538, când e
cucerită de Turci; tot atunci s'a zidit şi cetatea, gata la 1541,
după mai multe dovezi, bine analizate de autor. De-atunci s'a
schimbat şi numele oraşului În .Bender·, care 'nseamnă pe tur­
ceşte .,port·, "oraş comercial", nu "poartă", cum s'a interpretat şi
crezut până acum; Turcii mai iau şi câteva sate învecinate, for­
mând o raia.
Pentru Moldova a fost o mare pierdere, pe care, după in­
cercarea nereuşită a lui Alexandru Cornea, Petru Rareş e nevoit
s'o recunoască cu greu, căci şi după el oraşul şi cetatea fu ata­
cată de Moldoveni, chiar de Cazaci şi poloneji. O incercare eroică
fu acea a lui Ioan Vodă cel Cumplit, dar n'avu alte urmări de cit
instalarea unei garnlzoane de Tatari, ce-avea să lupte cu desele
incursiuni ale Cazacilor ; contra acestora Turcii sunt nevoiti să
mai ridice o cetate pe celalt mal, iar într'un an fu obligat Petru
Şchiopul s'o refacă. Poate acest măr al discordiei să fi devenit
mai de pret pentru Turci, care-o ridică la rangul de begherfegat,
iar regiunea la sangeacat în Iulie 1589.
In veacul XVII situatia Tighlnei nu se schimbă: Turcii şi
Tatarii sunt stăpîni! cetăţii, populaţia e moldovenească, Cazacii a�
[300]
300
par mai rar. Tatarii vstabiltndu-se Într'o· organizaţie cu oarecare
autonomie în Bugeac, şi-aleg capitala la Câuşeni, 20 Km. de Ti­
ghina, ceia ce dă unnou impuls de viaţăregiuriii. Şi'n acest veac
mai apar încercări de a recucerl Tighina: Graţiani la 1620 îm­
preună cu Polonii ; Gheorghe Ştefan;Şfefan Petriceico . la 1672
fac numai planuri, dar la 1683 Moldoveni refugiaţi şi Cazaci de­
vastează totul. S'au mai încercat şi Polonejii de-a realipi Bugeacul
M,oidovei sau cel putin de a alunga pc Tatari de-acolo an dat greş.
Veacul XVII! aduce o schimbare radicală În viaţa Tighinei,
care prin intervenţia !(usiei în destinele politice ale S. Estului eu­
ropean, ajunge un "scut puternic al lslamisrnulnl împotriva Rusiei"
-după expresia unui autor turc necunoscut, ce-a stat in Basa­
rabia În anii 1720-1742. Turcii hotărăsc retacereacetăţti lui So­
liman, bine'nţăles cu braţe moldoviaeşti ; tncă din 1707 Antioh
Cantemir primeşte poruncă să execute Iucrările-c-cronlca spune că
el însuşi cu boerii ar fi sapat la şanţuri, din lipsa oamenilor. Ce­
tatea de azi e deci aşa cum a fost reiăcută între 1705� 1708. Un
episod foarte inte-resant al. Istoriei Tighinei e găzduirea ce-a ofe­
rit-o fugarului' rege al Suediei, Carol Xll, descrisă pe larg la d.
Ciobanu, fapt însă bine cunoscut şi din alte cercetări. D-sa dă
detalii precise şi cu ajutorul unor . hărţi ce s'au pastrat din acea
epocă, cornplectând cu dateernoţionante uneori toată tragedia unui
erou În declin.
După-plecarea lui Carol XII, Tighina primi vizita altui ma­
zilit, fostul rege al Poloniei Stanislas . Leszczinski, care in cearcă
de-aici să-si recapete tronul, fără succes. Aceste vizite dau viaţă
Tighinei, prin atentia de care se bucură din partea ambasadorilor
şi delegati! 01' diferitelor puteri interesate ; 111 ulţi oameni de stat şi
generali ruşi în special frec pe-aici. In a doua jumătate a veacu­
lui cetatea se mai linişteşte, doar câteva năvăliri tătăreştl dela sud
şi cucerirea ei de Ruşi in războaele 1769-1774 şi 1789-1792,
până când fu ocupată definitiv în 1806. Ocupaţia rusească aduce
multe schimbări: oraşul în pante fusese distrus, cetatea e ocupată
de garnizoane ruseşti ; populaţia turcă scade răpede până ce dis­
pare, Înlocuită de ruşi şi mai ales de evrei, moldoveniirămânând
aceiaşi locuitori din preajmă.
Cu date bine stabilite, cu redarea uneori sugestivă a 11l0,­
mentelor mai impresionante, viaţa' de 5 veacuri a acestei cetăţi
depe malul Nistrului a fost clar expusă, În cât nu ştim ce s'ar
[301]
RECENZH
301
r
mai putea aduce nou pentru complectarea istoriei ei. Pentru de­
săvârşirea monografiei se' impune un studiu detailat, din punct de
vedere arheologic, descrierii fortificaţiHor,' d. 'Ciobanu acordănd
numai o pagină dela urmă ,iar cele cîteva rel'aţii ale d. general
Panaitescu din "Anuartil Com.MoD. lst, 'din Basarabia" fiind cu
totul insuficiente.
P. Constantinescu-Iaşi
Dr. P. Constantinescu-laşi, Biserica SI. Glzeorghi din Chi=
şinău. cu 20 figuri: 24 pg. Chişinău, 1928.
După o scurtă introducere în care arată părerile emise cu
privire la data zidi rei acestei clădiri, face descrierea detailată din
punct de vedere arhitectonic, pictural şi decorau v, concluzând la
o vechime mai adâncă ca anul 1819.
Arată apoi împrejurările în core-s'a zidit biserica de cătră
o comunitate bulgărească, Cll� pretiosul concurs al protopopului
Stavaracne Costin-om cu adâncă pricepere la carte şi care cu­
noscând şi arta bisericească din vechea Moldovă va fi dat indi­
caţii la construirea Iocaşului.v-Insă cum toate aceste date se in­
vârt in jurul lui 1819 s'ar părea contrazicere afirmaţia unei ve­
chimi mai adânci, Incepând prin analogia cu bis. Sf. Haralarnpie
care ar fi prezintând acelaşi .caz. O-sa rezolvă in chip strălucit
contrazicerea aparentă, docurnentând cu prisosinţă afirmaţia: "im­
portanţa capitală a acestui monument constă în reprezentarea ce­
lui mai vechi tip de blsertcă moldovenească in Basarabia, cu toate
caracterele specifice stilului moldovenesc din sec. Xvll-Iea, două
turle, djsp�rtitura liberă spre naos, dublu nartex",
l. Cele două turle indică un arhitect veuit din laşi, care ar
fi imitat stilul bisericilor moldovene din sec. XVi--XVI!: Trei
Ierarhi.'-"Aşa dar Sf. Gheorghe aminteşte prin cele două turle­
una pe naos şi alta clopotniţa pe nartex= un tip mai vechi ca
celei alte biserici din. Chişinău, specificarl1itecturel moldoveneşti
din sec. XVII-lea.
Il In comparaţie cu celelalte biserici din Chişinău fixate in
sec. Xvlll-Iea, În prlvinţa constructiei introductive Dvsa remarcă
o nouă incăpere-e-amrntire a sepulcraluiui din sec. XVI lIl>un spatiu
deosebit prin altă boltire iş! pieds droits între parter şi naos".
Insăşi rnorrnâutul din 1818 a fiil!ui protopop ului Stăvrache,
[302]
TH. HOLBAN
vorbeşte pentru o vechime mai adâncă ca aceia a anului 1819,
cum se incercase a se fixa de unii. Acest studiu asupra unui mor- r
rnânt din oraşul Chişinău, pe lângă aportul artistic de a fixa ade-
vărul pe temei documentar, are darul de a evidenţia legăturile
dintre Basarabia CU vechea Moldovă-in special cu Iaşi.
Or. C. Ştefănescu
Licenţiat În teologie
Basile Radu: Voyage du Macaire d'Antioche, Paris, 1927,
Textul arab cu călătoria patriarhului Macarie a fost tradus
de multe ori şi in diferite limbi, lnsă nimeni n'a avut grija să
reproducă şi textul original spre a Înlesni celor cunoscători con­
trolarea traducerilor. De aceea traducerile de până acuma au
putut s'ascundă multe neexactităţi fără ca cetitorul să le poată
bănui. Autorul acestui volum propunlndu-şl să dea o nouă traducere
examinează cu multă atentie textul arab după cele trei mas-e-află­
toare in bibliotecile din Rusia, Anglia şi Franţa,-pe care le des­
crie şi le compară pe fiecare În parte cu mult spirit critic, ară­
tând în acelas timp şi greşelile traducătorllor de pină acuma; in
deosebi stărueşte asupra traducerilor lui Belfour şi Mourgos.
0-1 Vasile Radu dovedeşte o strictă cunoaştere a limbii
arabe precum şi cunoaşterea mai multor limbi moderne de care
se serveşte cu uşurinţă. Dacă autorul ar fi stăruit in concluziile
sale mai mult asupra tnsemnătăţii acestui text din punct de vedere
istoric-în deosebi-pentru noi Romînii, studiul ar fi fost com­
plect ; totuşi scopul propus şi l'a indeplinit.
Th. Holban
-'",",---
Arhivele Basarabiei, revistă de istorie şi geografie a Mol�
dovei dintre Prut şi Nistru sub conducerea d-lor T. a. Bulat şi
O. N. Tomescu, profesori untversitari ; An. I. Nr. 1 Ianuarie­
Martie 1929.
\
Revista "Arhiva Basarabiei" este binevenită în lumea inte­
iectuală românească, intru cât se, ştie că provincia dintre Prut şi
Nistru este putin cunoscută in lumina documentelor. Initiatorii îşi
arată programul actiunii intr' ,.un apel document", publicat la fl-
I
I
[303]
RECENZ1f
30:3
nele revistei, unde cu dreptate se observă că cele "şapte gazete
zilnice ca şi multe alte periodice scrise in limba străină" din o­
raşul Chişinău Împrăştie nefasta lor influenţă, nu numai in acel o­
raş ci şi în toate satele moldoveneşti. De aceia aceşti buni Ro­
mâni îşi propun să scoată pe lângă această revistă şi un ziar ro­
mânesc ferit de ori ce patimă de partid alcătuit cu deosebită în­
grijire pentru lumea românească dela sate. Acest gând salvator
trebue primit cu toată dragostea şi sprijinit de către toti bunii
Români, ca doar s'ar şterge mai de vreme "Amintirea unor vre­
muri dureroase",
Articolele care alcătuesc acest număr al revistei sânt toate
interesante fiindcă tratează lucruri noi, necunoscute istoriografiei
de până acuma.
In "Basarabia după cronicarul Grigore Ureche (1646)" dJ.
T. G. Bulat scoate în evidenţă Însemnătatea acestei provincii În
desfăşurarea evenimentelor istorice după cea mai bună cronică
moldovenească. Credem c' ar fi fost un studiu ma! complect, dacă
autorul controla datele cronicii cu cele din documente. Uneori dl.
Bulat încearcă aceasta Însă greşeşte; amintim de ex. afirmaţia că
Moldovenii au bătut pe Poloni prima dată la 6 Sept. 1450. Noi
ştim chiar din gura unui cronicar polon 1) că Moldovenii au pur­
tat o victorie mare asupra Polonilor la 1359, tot aşa şi spre sfâr­
şitul vieţii lui Alexandru cel Bun.
DI. C. N. Tomescu În "Veşminte pentru Basarabia" citează
diferite obiecte bisericeşti destul de interesante pentru o tstorte
a bisericii basarabene.
Tot domnul Tomescu reproduce un document necunoscut re­
lativ la înfiinţarea eparhiel Chişinăului şi Hotinulul, Aici se văd
multe drepturi şi putinele obligatii ce le aveau clericli din Basa­
rabia sub stăpânirea rusească. Aşa se explică că preotii basara­
beni şi până azi au rămas cei mai avantajaţi funcţionari ai sta�
tului considerati ca micii feudali ai vremurilor demult dispărute.
Celelalte articole ca "Poşta in Valahia la 1811", ,.lnsemnări
pe cărţile mânăstiril Dobruşa" şi altele, caşi documentele reproduse,
au menirea să cornplecteze un gol mare în Istoriografia ţări.
noaştre, Th, Holbau
1) Cf. I. Minea, Informatiile româneşti ale cronicii lui Dlugosiz
[304]
304 N. A. BOGDAN
��--------------���--------
Teodor Bălan. Refugia/ii Moldoveni în Bucovina. 1821 şi
1848. Un volum, in 8°, de 148 pagini. Editura Aşezământului cul­
tural Ion C. Brătianu, Bucureşti, 1929.
Deşi relaţiile sociale caşl cele politice, n'au încetat nici
un singur moment intre locuitorii vechei Moldove, după des­
mernbrarea provinciei denumită Bucovina, întrucât atât familiile
boereşti, cât şi interesele proprietarilor şi ale negustorilor tre�
buiau Iorţaminte să continue deoparte şi de alta a graniţei noi,
stabilite de Imperiul Austriac,-totuşi până astăzi putine din do­
cumentele epocei, asupra irnpreiurărilor ce au legat asemenea
relaţii, s'au dat În lumina tiparului, spre a servi cândva la
o descriere suficientă a stă rei sufleteşti şi materia'e ale lo­
cuitorilor din vechea Moldovă şi bucal a de pământ răsleţită de
străini. Nici un moment o graniţă nouă n'a putut suprima nici
simţimintele naţionale, nici legăturile necesare dintre fii aceleaşi
patrii, şi lucrul acesta se vede bine in actele, scrisorile şi relată­
rile ce OI. T. Bălan a colecţionat şi pus in lumină, în volumul
sus- citat, care conţine multe date şi adnotări asupra lntregei stări
şi mişcări sociale, din prima jumătate a veacului precedent.
Se găsesc în acest op ştiri interesante atât din epoca Ele­
tiei, cât şi din acea a Iomentărei Unirei Principatelor Române,
Ia care IlU puţin a contribuit personagii de sarnă din familiile bu�
covinene.
V. Petrovanu, Notiuni de Istorie anticii şi medievală. 1 voi.
in 16°, de 143 pag., cu multe ilustraţii. Iaşi. 1929.
Dintre diferitele manuale didactice, relative la studiul istoriei
universale, apărute in anul curent, se deosebeşte lucrarea O .. lui
V. Petrovanu, care, într'un stil absolut limpede şi atrăgător, şi o
ilustraţie remarcabilă, rezumă unul din obiectele cele mai intere­
sante, pe care tlnerirnea şcolară cată a şi le apropia cu multă
folosinţă.
Gheorghe Bălleanu, Fondarea Epitroptei Sţ. Spiridon şi
crearea persoanelor juridice şi ve ehi li 1 drept privat, este
titlul unei serii de broşuri, pe cari a început a le da la
lumină aici în laşi, tînărul Asistent Universitar Gheorghe Băi-
I
[305]
RECENZII
305
leanu, singurul până acuma din toti cei ce au trecut prin admi­
nistraţia Aşezămintelor de asistenţă socială ale Casei St. Spirldon
din Iaşi şi s'a interesat a scorrnoll trecutul ei juridic, de la care
depinde lămurirea celor mai multe din drepturile ei, ca instituţie
de sine-stătătoare şi de interes general.
Autorul promite a elucida chestiuni destul de puţin lămurite
până în prezent, şi de la care ar putea decurge interese de netă­
găduit, pentru continuarea existentei acestei mari opere de asis­
tentă publiică.
N. A. Bogdan
1. W. Kosmowska : Rumunja, kraj t narăâ, Warszawa, 1928.
O-na Kosmowska este o prietenă sinceră a României; ea
ne-a vizitat ţara, a trăit intre noi-câtva timp-,ne-a cunoscut şi
a scris această carte despre .. ţara şi neamul" românesc.
Autorea ne descrie tara din toate punctele de vedere-În tră­
sături generale-: pozitia geografică-a cărei frumuseţă a frapat-o
şi pe dânsa-, originea neamului, desvoltarea istorică şi culturală.
legăturile cu popoarele vecine etc., etc ... , inşiruind faptele aşa
cum le-a putut Înţelege din datele istorice. Dar printre frumuseţea
stilului cu care povesteşte se strecoară unele neexactităţi istorice,
destul de exagerate. D. C. Ia pag. 17 spune că "Moldova ajunge
cnezat aparte subt stă pânirea lui Mtrcea" în sec. al Xlll 1) ; iar
la pag. 26, vorbind. de începuturile noastre de organizare religi­
oasă spune că "În veacul al XIV vedem În Moldova pe arhiepis­
copul Hiacint, venit din Bizant" 2), în timp ce noi ştim că în 1359
Hiacint fiind chemat din Vicina de către Nicolae-Alexandru Basa­
rab (c. 1340 -16 Noernbrie 1364) înfiinţează mitropolia Ţării-Ro­
mâneşti şi nu a Moldovei. se poate să fie o eroare de stil, dar
rectifica rea trebue s'o facem. Apoi afirmă iar o neexactitate, care
nu poate fi eroare de stil, că "in sec. al XIU poporul [românesc]
încă recunoştea religia romane-catolică, lnchinându-se in modeste-
1) W. XIII Wieku zaczyna sie zarysowywac ustroi dzlelni­
cowy, na czele ktorego stoja Wojewodowie, a nawet Motdaw ja
stale sie udzilnem ksiestwem, pod wladza Mirczy.
2)( W. XIV Wieku widzirny w Moldawij arcybiskupa Hiacynta,
przybytego z Btzantium.
10
[306]
306
'1\H. HOLBAN'
vechi coscioale" 1). Intr'adevărIupta cu catolicisrnut a fost o pro­
blemă insemnată pentru neamul românesc=-dnpă cum se ştie 2)--';
dar nici odată propaganda catolică. n'a prins rădăcini În ţările
noastre. Dovadă ne sunt documentele istorice 3).
Face foarte pe scurt epoca eroică a neamului, luptele lui
Mircea cel Mare, Vlad Dracul, Ştefan cel Mare, Mihai Viteazul
trece peste încolţirea literaturii in ţările româneşti, Macarie Alba­
nezul, Coresi Moldovanu şi descriind pe scurt şi cu tâlc veacul
al XVII-�are pentru noi inseamnă un secol de negare a conştiln­
ţei naţionale-«, ajunge la epoca de renaştere a Românilor. Peste
tot se vede că autoarea îşl dă silinţa să scoată în relief numai
adevărul istoric-care nu totdeauna ne-a fost fa vorabil-, aşa
cum l-a aflat in cărţile ce i-au servit drept bibliografie.
In 1821--spune-, a venit din Odesa grecul Alexandru Ip­
silanti la laşi, apoi s'a dus la Bucureşti şi acesta a avut marele
rol de eliberare a neamului românesc de sub jugul străin, el a
stârnit mişcarea de redeşteptare a conştiinţii româneşti 9. Noi ştim
contrariul că această mişcare de renaştere a Românilor demult era
in fierbere prin propaganda literară, prin actiunea societăţii "căr­
vunarilor"-o societate analoagă celei italieneşti-şi mai ales prin
mişcarea populară a lui Tudor Vladirnirescu, despre care autoarea
IlU pomeneşte nimic; iar lpsilanti n'a făcut altceva decât s'aprindă
flacăra unui nou război pe părnântul românesc, ale cărei grele
urmări le-am slmţit tot noi.
Mai departe descrie cu amănunt şi adevăr naţional rolul lui
Gheorghe Lazăr, despre renaşterea literară, Ion Heliade-Rădulescu,
Bolintineanu, V. Alexandri, M. Cogă!niceanu etc. Despre Gheorghe
Asaki spune c'a venit din Galiţia şi că-i de provenienţă străină
(pag. 39 "przybyty z Galici] [erzy Asaki, obcy pochodzenlern").
Noi însă ştim că Gh, Asaki este Român de orlglnă venit din Ar­
deal in Moldova în Vremea It) I Scarlat Callimaki (1812-1819).
La pa g. 45 spune că In urma conterinţh dela P aris din 1856,
1) W. XIII Wieku nar6d \vyznawal [eszcze reJigjy rzyrnsko­
katolicka modlit sie wskromnych drewnianych kosciohkach.
2) Cf, Ilie Bărbulescu : Curente literare la Români În peri­
oada slavonismulul cultural, Bucureşti, 1928, pag. 51-59 şi passirn,
3) Ibidem.
4) Alexandru Ipsilanti mia! odegrae role oswbndziclela Na­
rodowaseo rurnuriskie], zbudzit on ruchpowstanczy,
[307]
RECENZII
307
Basarabia a fost redată Moldovei, însă se ştie că numai 3 judete
au fost lnapolate-e-şl acestea numai cu scopul de a îndepărta pe
Rusia de la Mare-, celelalte 6 judete au rămas supt stăpânirea
rusească pân! la 1918.
Tratând .despre epoca regelui Carol spune că domnia aces­
tuia n'a fost nici avantajoasă, dar nici nenorocită 1), căci el s'aco­
moda totdeauna mai degrabă cu părerea curtenilor strelni. E pă­
rerea il urnai unor istorici cu anumite vederi. Şi vorbeşte cu multă
dreptate despre acţiunea nefastă a Rusiei in trecutul ţărilor ro­
mâneşti, dar mai aleg condarnnă atitudinea ei relativ la tratatele
dela San-Stef'ano şi Berlin, după ce armata română a salvat-o in
lupta dela Plevna dela un vădit dezastru.
Dar se vede că nu ne cunoaşte literatura noastră şi nici
chiar poetii cei mai de frunte ai neamului a căror opere sunt tra­
duse demult şi în alte limbi europene; căci la pag. 51 spune că
Eminescu şi Coşbuc (sic) sunt pictori eşi ţi din sânul-poporului,
au reprodus în chip minunat natura românească, au redat cârn­
piile întinse, păstorii şi secerătorii, părţi de munti În ornamente
pitoreşti 2). Şi-i curios că mai inainte vorbise că Eminescu şi Coş­
buc au scris şi poezii. Va fi o eroare de stil, dar asta insarnnă şi
o puţină cunoaştere a literaturii noastre şi deci a subiectului ce
tratează.
Apoi cu atâta dreptate arată că soarta poporului românesc,
a fost aproape ca aceeaşi a poporului polonez; aceleaşi luple, a­
celeaşi năcazuri, şi la sfârşit aceeaşi bucurie. Aceasta dovedeşte
mai mult că aceste două popoare sunt sortite ca în desvoltarea
lor viitoare să meargă rnână'n mână.
In termeni poetici descrie frumuseţea naturală a ţării noas­
tre, pe care o cunoaşte din călătoria ce-a făcut-o. De altfel mai
toată cartea seamănă mai mult a un fel de memorii de călătorie.
Amănunte mai mult sau mal puţin exacte se găsesc in acest me­
moria! de călătorie; însă pretutindeni se simte sforţarea autoarei
1) Panovanie ta nie bylo ani korzystnie dia Rumun]l, ani
szczesliwie. Kr6! Karol storowal sle zawsze do zdania obcy'ch
dwarow.
2) Eminescu i Cosbuc, rnalarze, wyszf z Iona Iudu, odtwar­
laii rl1dn� przyrode rumuiiska, rozlegle uprawne pola, pastusz­
k6w i zniwiarzy, dzilnycn g6rali w malowniczych strojach.
[308]
308
'rH. HOLBAN
ee a pune pe hârtie in mod exact cele ce a văzut sau i s'a
povestit.
A prins foarte bine caracterul Românuluide om milostiv şi
primitor, căci nu toate popoarele au această frumoasă calitate.
. La pag. 91 vorbind despre organizaţia şcolară, spune că
pretutindeni este introdusă limba românească; in unele şcoli mi­
noritare e numai admisă limba maternă, dar şi aceasta depinde
de organele administrative. De aceea şi buna organizare a şcoa­
lelor poloneze din Bucovina este in vădită decădere. Si aici ca un
,
fel de mică protestare ne aduce aminte de tratatul dela Paris
din 1919 care obligă pe fiecare stat ca cel puţin la învăţarea re­
ligiei limba maternă în şcolile minoritare să fie respectată-în mă­
sura in care relaţiile politice îngădue. Se intelege că fiecare ţine
la al Său; dar la noi În ţară minorităţile nu sunt obijduite, altfel
s'ar întâmpla aceleaşi lupte îndârjite după cum se văd în alte ţări
chiar vecine nouă.
Analizând constituţia noastră spune că nu-l aşa de avanta­
joasă întrucât prevede sistemul centraliza tor care nu poate satis­
face pedeplin nevoile populaţiei, mai ales acuma in urma războ­
iului, când România a devenit mult mai mare şi când ne-au venit
frati trăitori supt alte regimuri. In general despre constituţie con­
chide că-i luată după cea franceză, care nu i bună. pentru noi,
intru cât situaţia poporului românesc şi gradul lui de desvoltare
e altul.
Dă o deosebită atenţie organizaţiei noastre cooperatiste şi
reformei agrare, lăudând sistemul nostru de micşorare a marei
proprietăţi căci în Polonia marilor proprietari li s'au lăsat câte
300 ha., iar la noi numai câte 100 ha şi aceasta numai celor cari
au dat dovadă că se ocupă CU gcspopărla şi nu-l dădeau in a�
reudă. In ce priveşte venitul bănesc al ţării, autoarea observă cu
dreptate că urmele războiului încă se simt (p. 107).
Laudă foarte mult grija noastră ce o avem pentru creşterea
copiilor şi zice că cu dreptate putem să numim această ţară "Rea
gatul copiilor" 1). O minunează la fel mulţimea bisericilor din tara
noastră, ceea ce dovedeşte marea religiozitate a poporului.
Se indignează contra faptului că femeia rornîncă încă nu
1) Slusznie Kra] ten bedzlerny rnogli nazwae "Kr6letwem
dzieci". Se vede că autoarea n'a trecut prin sate de tarani,
I •
[309]
RECENZII
are toate drepturile şi consideră aceasta ca un rest de barbarism
faţă de această femeie care se arată atât de harnică mamă. (Nu
însă toate).
Organizarea femeilor române ortodoxe e cu multe amănunte
redată şi-i place hărnicia femeii rornânce, li place tot atâta de
mult felul cum sunt tratate femeile muncitoare şi mai ales femeile
mame, care au deplină libertate în îndeplinirea misiei lor, punân­
du-le la dispozitie mijloacele necesare.
Laudă organizarea noastră hlgienică şi spune că România
posedă o mulţime de staţiuni balneare, spitale şi azi/uri pentru
ajutorarea copiilor săraci. A avut ocazie să vadă coloniile şcolare
la Movilă şi Ma ngalia unde erau peste 300 de bărăci special făo
cute pentru copii.
Vorbind despre viata noastră politică spune că "structura
politică a României o va transforma după cât se vede repede şi
va ajunge la cel mai înalt grad de dezvoltare" 1) (p. 133). Apoi
caracterizează cu fără nici o părtinire pe oamenii şi partidele
noastre politice, vorbind 'despre răposatul Brătianu şi partidul
liberal-ţărănist, despre general Averescu şi partidul poporului.
La noi dezvoltarea ideii! de publicitate merge pe acelaş plan
cu dezvoltarea vieţii politice şi enumeră ziarele de frunte. Şi vor­
beşte cu multă simpatie de organizarea noastră intelectuală şi
şcolară. Această caracterizare e un exemplu de bună dreptate a­
supra grabnicei desvoltări culturale a Românilor.
Analizează cu destulă pricepere operele fiecărui artist român
şi caracterizează cu aceeaş cunoştinţă, poetii şi prozatorii noştri,
viata teatrală; iar despre artiştii dramatici spune că .. Teatr ru­
rnuriski ma znakomitych aktorow".
In încheer e, prin cuvinte pline de iubire doreşte ca prietenia
dintre aceste două ţări să fie eternă.
Roadele acestui mic volum-al cărui cuprins l'am arătat în
scurt,-vor da rezultate însemnate pentru noi, iar autoarea, d-na
Kosrnonska va rămâne o vecinică prietenă iubită de Români.
Warszawa, 2 Iulie /929 rn, Holban
1) Struktura poIityczna Rurnunji przeszktalca sie jednak
szybko i dojdzje wkotce prawdopodobnie do wyszego stopnia
rozwoiu,
[310]
310
TH.HOLBAN
Adam Flscher ; Lud polski, podrecznik etnografji polski,
Lw6w, 1926, 235 pp.
D-I dr. Adam Fischer este profesor de Iolcloristică (Iudoz­
nanie) la Universitatea din Lwow, o ramură a ştiinţi! care la noi
îusă n'a luat. acest avânt ce-l are în Polonia. Cadea de faţă se
prezintă ca o sinteză, ca un rezumat analitic ale cercetărilor În­
delungate în domeniul vieţii ţăranului polon întreprinse de aulor.
Fiecare capitol, fiecare lature a chestiunii este tratată cu acea În­
demânare a savantului care ştie să redeie în puţine cuvinte numai
esenţialul urmărind strict adevărul ştiinţific.
In rândurile de mai jos vom reeenza acele capitole care ne
interesează mai mult pe uoi Românii. Şi vom vedea că multe din
aceste capitole sunt care ne interesează, întru cât o bună parte din
obiceiurile ţăranului polon le are şi ţăranul român.
In prima parte se ocupă de definiţia şi evoluţia ştiinţii etno­
grafice şi entologice ; enumeră savanţii analizând operele lor ce
tratează acest subiect. Din aceastăjparte este bine să reţinem pă­
rerea sa asupra dialectelor limbii polone. Autorul spune că limba
polonă se împarte în două grupuri: grupul pornorsco-polon sau
caăub şi grupul continentalo-polon, care se împarte În dialectele :
1. Viel'kopol'skokuiav (Wielkopolski-Kujawskie), silezian (sleskie)
şi malopol'sk (rnalopolskie), 2. mazavian (mazowieckie). Aceste
diferite dialecte corespund vechilor triburi şi anyme: polian, po­
marian şi mazarian. De Poliani ţineau şi Wislianii numiţi: Ma­
lopoliani şi Sileziani (s'lezanie), Corespunzător acestora avem tot
aşa dialectele vielikopol'sk (wielkopolskle), cuiav (kujawskie), po­
morsk (popovskie), mazowsk (rnazowskie), malopol'sc (malupol­
skie) şi silezian (s/l�tskie); iar în sfârşit corespunzător caracteris­
ticei vechiului pământ helrninsk (chelminsk) şi kociewian (koclewia)
avem dialectul de tranziţiehelminsko-mazovian (chelrnirisko-ma­
zowieckie), tot aşa dialectul koţiewian (kociewski), care derivă din
dialectul cuiavsko-helminsk (kujawskochelmiriskiego).
Graniţele dialectelor poleneze sunt în evidentă legătură din
foarte vechi timpuri cu graniţele rasei.
Din punct de vedere etnografic poporul polonez trebuie să
fie împărţit În următoarele grupe: Vielikopoliani, Lenciţani (Leczy­
canie), Sieradzani, Kniaviani, Pornoăani, Sileziani, Malopoliani şi
Mazuri. Pe câmpii le vechilor Poliani şi pe câmpiile de azi ale di­
alectului Vielikopolsk, Iocuesc Yielikcpolşli. Intre Vielikopol'şi şi
[311]
RECENZII
311
f
t
Mazuri locuesc Lenciţanii. Incepând dela Gopla (Gopla) pe No­
teci spre Nord şi pe Vistula spre răsărit locuesc Kuiavianii. Po­
mozanii au ocupat cândva locurile spre Nord de Poliani, de pe
lângă balta Notecia şi întinzându-se până la malul Balticei. Dintre
ei au rămas Casubii. Spre răsărit de ei locuiau Kabotki. Silezianii
locuesc în lungul malului muntos şi cel de mijloc al Odrei. Lo­
cuitorii părţii de mijloc a Sileziei se numesc şi azi Valahi. Sunt
coborâtorii vechilor Români, cari încă de prin sec. al XII s'au a­
şezat în acele părti cu turmele lor; se pare că ei au fost primii
locuitori al pustiului din Podhale, cu toate că azi mai toţi autorii
poloni susţin că ei au venit ca mercenari în sec. al XIV deci în
urma coloniştilor nemţi şi poloni, Dar ne întrebăm atunci cum au
putut aceşti tardivi locuitori să înfluenţeze într'atâta limba şi obi­
ceiurile oamenilor din Podhale încât şi azi aceşti locuitori vorbesc
cu totul o altă limbă decât cea polonă, o limbă plină de cuvinte
româneşti. Asupra acestei chestiuni vom reveni cu date complecte,
Malopolianii locuesc în partea pământului Kalisk, Piotrkowsk, Ki­
eleck, parte din Radomsk, Lubelsk, Krakowsk, Sandomiersk, Belzk,
vechiul voevodat rusesc şi pământul Helmsk, Mazurii, în sfârşit
ocupă vechea întindere a voevodatului mazowieck, Rawsk şi Plock,
Satul admis ca tipul cel mai vechi de aşezări omeneşti îşi
împrumută numele său în mod diferit, sau dela numele capului de
familie, relativ neamul, dela numele fondatorului sau a conducăto­
rului. Pentru întărirea spuselor aduce mai multe exemple. Acest
mod de a numi un sat cu siguranţă că s'a practicat şi la noi mai
în toate cazurile. Pentru aceasta se pot aduce mai tot atâtea ar­
gumente câte sate se găsesc prin vechile noastre documente (ef.
1. Bogdan - Documentele lui Ştefan cel Mare, 1, ll), Apoi satul
mai putea să-şi împrumute numele dela curte, dela situaţia terenu­
lui (ci, si la noi dela dâmb=-Dâmboviţa, etc.), sau dela relaţia
satului, râului, dealurilor, rnalurilor. Exemple de acestea se găsesc
şi în toponimia noastră destul de multe. Un astfel de criteriu va
trebui să fie luat în sarnă la o viitoare monografie a numirilor
noastre toponimice, întru cât cele existente sunt insuficiente.
Felul cum se construiau locuinţele vechilor ţărani poloni sa­
mănă mult cu ale noastre, mai ales cele din apropierea munţilor
Carpaţi. La început se locuia în colibe nchalup" săpate pe jumă­
tate sau mai mult în pământ, - bordeie. Autorul presupune că
npiwnice"-le de azi ar fi o urmă acelor Ioculnţi.
[312]
312
TH.HOLBAN
Casa ţăranului polon evaluat se prezintă astfel: a) cu două
camere mai frecventă şi b) cu o singură cameră mai rară. Din
firea casei cu 2 camere se deosebesc două încăperi: Camera care
se află pe partea dreaptă a tinzii de obicei e albă şi se numeşte
drept "casă mare" sau "s'wietlic«l", cealaltă e cameră neagră şi
serveşte de bucătărie şi dormitor. In această descriere ori cine
poate cunoaşte construcţia de azi a casei ţăranului român. Tipul
cu o singură cameră e mai rar, mai vechi, se compune din tindă
şi o cameră unde se locueşte. Acest tip de casă a existat şi la
noi; în tindă de obicei era cahla sobii. Azi e foarte rar acest fel
de casă.
Acoperemântul casei ţăranului polon se împarte în patru părţi:
acoperernânt cu 4- cornuri, cu 2 cornuri, cel podhalan si cel nac­
zolkow, Cel mai vechi tip de acoperernânt e cel cu 4 cornuri ; cel
cu 2 cornuri e de origină nernţască. Acoperernântul podhalean sa­
mănă muît cu cel românesc; are deasupra uluc şi hog eagul e pe
partea opusă a intrării, care de obicei e spre sud. Partea de aco­
perernânt dinspre întrare e mai lung şi formează înpreună cu pre­
lungirea grinzilor U!1 fel de streşină mai lungă şi care la ţăranii
noştri se numeşte "şal" şi e aproape nelipsit la noi. Evident aici
e o influenţă românească. Coptorul în casele slave se află în dreapta
intrării, iar soba în stânga,-acelaş aranjament ca şi la ţăranii ro­
mâni. Adesea soba se uneşte prin gâtui ei-cu hornul cuptorului
despărţind astfel cămara în două părţi.
Autorul spune că Polonii şi în general Slavii se deosebesc
prin aceea că pregătesc mâncarea in oale de lut, dar aceasta se
întâlneşte pretutindeni şi la Români. Trebuie însă să observăm că
în general olarii cari umblă prin satele noastre sunt lipoveni şi e
interesant că aceştia vând numai oale de lut. In această privinţă
desigur slavii ne-au influenţat.
Mai departe spune că Polonii s'au folosit de plug, soba şi
radio. Interesant e de observat că părţile plugului au unele nu­
miri care samănă cu cele româneşti : cotiugă, Iăcata plugului, grin­
deiul unde se pune grebănul plugului (grzcdziel), etc. Radio are
forme f. simple şi este cu un singur corn. Deosebirea Între plug
şi radlă e că plugul răstoarnă aruncând brazda, iar radia numai o
întoarce. Nu ştim dacă la noi a existat acest instrument. Vorbeşte
apoi despre boronă, hârleţ, lopată, secere; far despre coasă spune
că ţăranii din Malopalsa, pentru ca să nu încâlcească brazda, atârnă
[313]
RECENZII
313
de carie un fel de mică greblă cu 5 dinţi, întocmai acelaş proce­
deu ca la ţăranii noştri, accesoriile coasei, tioc, batcăciocan, cu­
tie sunt întocmai ca la noi.
Ţărancele poloneze se folosesc in pregătrea pânzii de ace­
leaşi instrumente ca şi ţărancele românce. Cânepa sau inul topit
se bate la bătător, apoi se curăţă de pozderie la mieliţă (miedllcy}; .
vine la rând, ragila, peria şi furca de tors. Tortul (torsul) se mă­
soară ca şi la noi prin motovelnic şi cot. Felul de pregătire pen­
tru ţăsut e acelaş ca şi la noi. lntăi se "învăleşte" tortul pe aler­
gătoare, se trece tortul prin "spată", după aceasta se "nivideşte"
adică se trece tortul prin iţe şi apoi se ţese.
Carul la început avea numai două roţi-ca şi la noi-; iar
compoziţia celui evoluat are aceeaşi formă şi unele numiri ca şi
la noi.
In privinţa grădinăritului ţăranului polon, autorul spune că
multe din verzături au fost introduse prin influenţa italiană; Însă
multe din numirile de verzături se găsesc şi la noi: piper (ko­
pier), harbuz (arbuz), pepini, mărarl, pintrizăl, etc. Caracteristic
pentru casa ţăranului polon-spune autorul-sunt florile care nu
lipsesc niciodată din jurul ei. Aceeaşi iubire pentru flori o are şi
ţăranul român, de aceea fiecare are o .grădiniţă" specială cu flori
vâzdogi, busuioc, gheorghine, etc.
Cea. mai mare influenţă românească se vede şi azi În ramura
păstorltulul, Felul cum se prepară laptele de oaie e pur românesc.
Se găsesc multe numiri ca : zântiţă, urdă, vatră, chiag, putină, gă­
leată, ş. a despre care autorul spune că sunt o evidentă dovadă
că pe acolo au exlstat păstorii români.
Obiceiul ţărancilor poloneze de a pune pânea inainte de a o
da în cuptor pe frunze de hrean sau de curechi în loc de tăvăli
e atât de frecvent şi la ţăranii Români. in general mâncarea ţăra­
nului polon e foarte săracă : de carne rar se pomeneşte, doar la
sărbători, iar unsoarea cea obicinuită in casă e cea de hlăndan
sau cânepă-întocmai ca şi la noi.
lmbrăcămintea ţăranului polon se poate împărţi În două ti­
puri, cel vielikopolian care poartă sucmane lungi şi cu puţină or­
namentaţie şi cel malopolean care poartă sucmane mai scurte, cu
gulerul mic, vârtos, tare şi ridicat în sus, de obicei nu se incheie
şi-i ornamentat bogat. Acest tip de suman samănă mult cu a ţă­
ranului nostru; şi autorul înclină a crede c'ar fi o infuenţă româ-
[314]
314
TH. HOLBAN
nească. Pe cap taranul poartă căciulă de oaie cu vârful ascuţit.
Un obicei caracteristic taranului polon şi român este de a
nu-şi peptăna şi îngriji părul, iar în zilele de sărbători e o adevă­
rată goană după paraziţi. Baia o fac de două ori în viaţă, la naş­
tere şi la moarte.
Podoaba casei ţăăăneşti seamănă cu a noastră: icoane, flori
la icoane şi pe coardă, cartinci pe pereţi, boirea casei cu var, u­
neori colorând pereţii desemnând cruci sau flori. Tot aşa obiceiul
cu boirea ouălor de Paşti e întocmai ca la noi.
Dintre instrumentele muzicale ţăranii poloni se folosesc de
scripcă, bas, caru --care se află şi la noi cu aceeasi numire, bu­
ciurn (buczydla), fluer (tr9ba), uneori e foarte lung încât ciobanii
se servesc de el adesea drept dârjă.
Multe din credinţele taranului palon sunt şi la noi. Astfel
femeia când naşte, toate obiectele trebuie să fie deschise, oale, uşi,
fereşti, farfurii, etc. La noi acest obicei e mai general; chiar atunci
când d, ex. În casă sunt cloşti pe ouă, oalele si ceaunul nu tre­
bue să fie cu gura'n jos. Ceielalte rândueli cari urmează după
naştere, scăldătoare, botez, curnătrie, etc. sunt ca şi la noi.
Tot aşa ceremoniile nunţii ţăranului palon, a morţii si dife­
rite multe alte obiceiuri din viaţa de toate zilele sunt tot atât de
cunoscute şi ţăranului român.
Privind în general această carte s'ar părea că evoluţia ţăra­
nului polon a avut aceleaşi trepte de desvoltare caşi ţăranul ro­
mân, ba ceva mai mult s'ar părea, ceia ce istoria confirmă, că stră­
moşii acestor două popoare au locuit cândva împreună aceleaşi
Întinderi de părnânturi, întru cât altfel nu s'ar putea explica o a­
tât de mare asemănare in obiceiurile cele mai întinse ale ţăranului
polon si român. Rezultă deci că un studiu comparativ etnografic
româno-polon ar aduce servicii mari ştilnţii şi ar arunca multă lu­
mină asupra unor probleme îndoelnice pentru istorie şi filologie.
111. Holbau
\
[315]
RECENZII
315
C. Rădulescu-Codln, Literatură, traditii şi obiceiuri din
Corbii-Muscelului. Cu note istorice, 24 arii populare, 162 figuri
în text şi unele vederi din Corbi. Bucureşti, Cultura Năţională,
1929, pp. 126 în 8° (voI. XXXIX al colecţiei Academiei Romîne
Din viata poporului romin),
Material bogat, preţios şi rar. Este una din cele mai inte­
resante publicaţii din această colecţie a Academiei Române. Sa­
tul Corbi, cu o vechime atestată în documentele secolului XV,
cu o aşezare geografică prielnică conservatismului, cu două stra­
turi istorice de populaţii, una veche şi alta mai recentă de co­
lonişti veniţi în secolul XVIII de prin părţile Sibiului, alcătueşte
o insulă etnograîică păstrătoare a unei nepreţuite comoare Iol­
klorice şi etnograîice din care o parte, culeasă de Rădulescu­
Codin, se înfăţişează astăzi cercetătorilor într-un volum.
Volumul începe cu o introducere care constă din cîteva
note istorice asupra satului Corbi şi din puţine date etnografice
asupra locuttorilor actualt. Cîntecele populare care urmează (79
la număr), unele deosebit de frumoase, ca şi chiuiturile (82),
cuprind multe expresii şi cuvinte rare dialectale, înregistrate a­
proape toate în indicele dela sfîrşit. Foarte importante sînt apoi
legendele; menţionăm în special pe acea privitoare la Negru­
Vodă. O altă însemnată parte din volum este destinată descrierii
obiceiurilor dela naştere, nuntă şi moarte.
De o valoare netăgăduită sînt cele 170 figuri de ouă În­
condeiate. Explicaţiile date pentru cea mai mare parte din sim­
bolurile acestor figuri ar putea cu mult folos ajuta la identifica­
rea şi sistematizarea colecţiilor de ouă încondeiate de prin mu­
zeele noastre. (Mă gîndesc şi la excelentul, supt toate raportu­
rile, muzeu al d-lui Prof. O. Taîrali, care posedă, Între atîtea
lucruri unice sau rare, şi o colecţie foarte bogată şi variată de
ouă încondeiate).
Volumul se închee cu 17 melodii de cîntece populare şi
6 melodii de colinde, melodii culese de 1. Mărtoiu, şi cu 10
vederi din Corbi.
D.Oăzdaru
[316]
316
D. GAZDARU
Simion Rusceac, Nunta la Romlni. Rinduiala 11l111ţii, obi­
ceiuri, credinţe, cîntece, urări şi strigături de nuntă culese din
popor şi scrise în graiul poporului. Cernăuţi 1929, pp. 46.
In forma modestă i'n care apare această broşură, autorul
ne prezintă o adevărată monografie de folklor, descriind toate
momentele nunţii, persoanele cu rost "oficial" care iau parte la
nuntă, pe numele lor speciale, şi obiceiurile toate de dinaintea
munţii pînă Ia cele după ce nunta s-a terminat, aşa cum toate
acestea se prezintă în cîteva comune din judeţul Cernăuţi.
Versurile populare care se spun în diferitele ocazii din
timpul nunţii sînt intercalate în cursul descrierii acestor pito­
reşti obiceiuri.
Autorul făgădueşte şi un studiu asupra obiceiurilor dela
nuntă.
D. Găzdaru
Leca l\'Iorariu, Lu Fraţi Noştri=libru fu Rumeri din Ietrie
Suceava 1928, 188 pagini în 80.
Cartea este întocmită pentru luminarea Românilor din Istria
şi scrisă în dialectul istrorornân, pe care autorul însuşi l-a cer­
cetat. Ea cuprinde rugăciuni, articole de propagandă naţională
şi texte folklorice. Textele folklorice, mai ales, prezintă deosebit
interes, deoarece ele-s probe de limbă dialectală istroromănă, din
cele opt sate româneşti: Susn'eviţa, Nosolo, Sucodru, Bîrdo,
Cîrnelichi, Gromnic, Gradin'e şi Letai. Interesant e şi materialul
intuitiv-cele 78 ilustraţii (diferite vederi generale, tipuri ome­
neşti, case, facsimile de scrisori, note muzicale etc.).
Margareta Ştefănescu
Errată :
Pag. 290, r. 16 de Jos se se citească 770 în loc de 778.
[1]
A
I
REVISTĂ DE ISTORIE,FILOLOGIE
ŞI CULTURA RONfÂNEASCĂ
DIN IAŞI
Anul XXXVII
Ianuarie 1930
No. 1
Individualitatea limbii române şi
elementul slav.
IU. Cuvintele slave cu sunetul ZI in
paleoslovenlca
In limba română se află o sumă de cuvinte slave, socotite
vechi, dintre cari unele au un sunet i, altele â (sau ă) corespun­
zătoare plslovenicnlui Z.i. Din pricina acestei diîerenţler i, le putem
orândui în două Categorii.
Categoria 1, care cuprinde cele mai multe cuvinte din a­
rnândouă, o formează cuvintele cari au sunetul i În loc de plsl.
7.1. Ast-fd : v/dra, bivol, mită, vlădică, pelin, smochin, moghila (şi
movila), obzcer, cobăă, răchită, dobitoc, ispi,ă şi isprttre, copită,
strr vire, zămislire, răsrpire, tikva, pus' iH1, pustne, grijă, prostiîe,
d.hanâe, dihor, năsip, od/hnire, hirav (sau firav), chiseliţă, chitire,
ogrm jl, ocolîş, schrtac/, sporzş, chică, clulav-chilă vire, ghizdav etc.
Miklcslch mai citează pe bic (=taur în macedor.) şi pir
(= por, iarbă cânească), cari, Însă, nu Sunt În toată limba română,
ci trebue să fie introduse posterior în vreo-un grai.
Aceste cuviute şi toate altele de felul lor sunau în plsl '}:
E'�IA�d-vydia, GZIINM,-byvolz., .wsrrc-myto, Ri\"/I,7>lKd-vladyka, m-
i) In transcrlerea clrilicei cu i.t-re latine, plsl.z: se transcrie
cu y; el înseamnă, cum voi arăta, sunetul rom. â.
[2]
ILIE BÂRBULESCU
---
i\:&IHK-pelynz, Ci\Hl/UHUZ-smokynz, ,"of'ZiliM-mogyla, Nl:l.I'1d11-obycaj,
"�Czli\(,-kobyla, �<110HT(H akyta, AOCZI'T'1.I\z-dobytzkz, IICm,IT<1TH­
ispyta ti, "on'&ITo-kopyto, CZTPZIRLlTII-S'l.tryvaji, 3{1,\�Z!C(\HT!/-Zamys­
Iiti, P&CZlrId'l'lI rasypat., TZIJOH-lyky (genet. sg. 1'Zil\:&R�), INI(CTZ'HU­
pustyzii, rp'liliK<I-gryz'1, A�IX{llllm�dycl1anije, *A1.IX(\ill,-dychon., *Hll­
csrns-nasypx, *OAZIX'U,l>TH-odychnati, *J10TZII"'�'l'11 potyknati, *XZI-
( (
pl\RK-ehyraz:&. (ef. XZIP<1 debilitas şi vei bul X�liMWk'l'Ii), IW;ICUd!!�('-
kyselica , *I\zIT'kTu-kyteti. (cf. "zITLI-ky\ a), oqlZICTII- ogr ysti, Ol{(\­
i\ZliUr.-olwlysb, *(�"ZITll%-�ky!aclt., (ef. CIO'.1T1\TH skytati}, cnCilZIWI,­
sporyăs , I\zIKd-kyka, g:;,IMRZ- kylavz, f'Zi3AI1Il:�-gyzda. v:r., G�.!lCl.· byks
nstpe-pyro.
Categoria U,-car� cuprinde un număr foarte mic de cuvlnte.r­
are În ele un â (şi ă) în Joc de plsl. ZI. Astfel: râgăesc, bârleţ
(şi ârleţ), numele animalului râs macedor. ar.s, răcnesc şi răcnesc,
râmnic, rât, hătru, bzîlărie, cobâla. Miklosich mat da: râbiţa, iar Cihac
ribiţa. Acesta, însă, pare a fi cuvânt nu general al lirnbei române,
ci numai din vre-o anumită regiune şi de aceea, poate, de prove­
nienţă mai nouă; căci, pe cât ştiu, nu e în vechile texte rc­
măne cu semn de vechime, şi nici în terminologia poporană de
astăzi nu se află În/re cuvintele populare privitoar. la pescărie" 1).
Tot aşa sunt, desigur, cuvinte numai locale şi introduse doar pe
cale literară mal târziu: dâbă, sân-menţionate de Miklosich. A­
poi, întru cât nu au un aşa â şi în limba poporană de astăzi, nu
se poate susţine 2) că formele scrise CU rusescul sr : ,\�1"1'i!�HW\:Ii,
nOTr.m",,� din Lexlconul lui Mardarie Cozianul din sec. XVII se
vor fi pronuntat pe atunci chiar în popor cu â=rl1Sescu!ld, adică:
potâcaJă, mâtarnic. De altfel, precum eu am dovedit altii dată 3),
litera r.i şi mal vechia :1;1 sau zu din care ea s-a derivat reprezin­
tau de regulă sunetul i în vechile texte române. De aceea zic că
sunt foarte putine, mai mult excepţii, cuvintele din această Cale­
gorle. Totuşi cred trebuitor să vorbesc aci şi de ele.
Acestea sunau în plslovenica ;,�'l.W(�TIHygati, Jl:l.ll\bu,I.�ryihCi;.,
\
\
1) Cum se poate vedea Îi! "Indice alfabetic şi glosar" din
cartea lui Gr, Antipa: Pescăria şi pescuiiul în Român/a, Bucu­
reşti 1916.
2) Cum face Gr, Creţu : Lexicon siavo-rom. al lui Mardarie
Coz., p. 77.
3) In Fonetica a/tab. cirilic, la Capitolul despre n
[3]
INDIVIDUALITATEA LIMBI[ ROMÂNE �;I ELEMENTUL SLAV :3
ilZICb.-rys", ilz.IKHlb·rl�-rykn�ti, PZ'T� rylK, p7.IClt.Hlmz.-rybenik:&, Xf.i­
TilZ.-hyb x, ez.II\b.(t'ărie )-bylt .. (tăric), Ko&zIM-kobyla, pz.mllu,,,-ry­
bica, '\UI'f(\�HHI,�-myta -niks, I1I,)T:fill'l\i\o-pofykalo.
Părerea de până acum despre originea acestor
2 Categorii in limba română
Pân-acum s-a susţinut în Ştiinţă că limba română a luat a­
ceste cuvinte din plslovenica, adică cu sunetul Zi, în forma tone­
tică bulgară dintre sec r. IV sau V şi VII, deci. Une-ori, pentru cu­
vintele bisericeşti, s-a zis că ne�au venit în sec. IX. Ast-fel, Mik­
losich=-îu "Die slav. Etern. irn Rum"-le derivă mai pe toate din
plslovenică, lăsând, evident, a se înţelege că i al lor s-a născut
pe terenul lirnbei române În locul plslovenlcului 7>1. Ceva mai
târziu, în " Betirăge, Voc. lil, Cons. I=, p. 18, oare-cum contra­
zicându-se, Miklosich, când se ocupă de 7 cuvinte cu â In loc
de plsl. EI (dâba, râbiţă, răgăesc, hdrleţ, animalul râs şi său, to­
varăş), zice că ele sunt din plsI. ; iar când, tot aci, se îndeletni­
ceşte cu originea altor 7 cuvinte (bic, dihor, mită, pir, risipi, vi­
dră, pelin) spune că ele au intrat sau din bulgar a sau din sârba
În limba română. Nu spune Miklosich, nici aici şi nici în altă
parte, de ce face acum această diferenţă, pe care nu o făcuse şi
în "Die slav. Elern. im Rurnun. Deşi, pe cât mi se pare, ea re­
zultă din deosebirea dintre plsl. şi bulgara, pe care nu o făcea
În Die slav. Elem, im Ram. şi precis nici chiar în Vergl. Gram.,
1, dar pe care o face, oare-cum confuz, dela o vreme. ACEastă
diferenţia re o constată la Mik!osik şi ]agi6 1); iar ceea ce spun
eu aci, la aceste cuvinte slave din limba română, arată că dife­
r enţiarea de mai sus Miklosich o făcea cam confuz.
Ori-cum, numai la cuvinte din Categ. I spune Miklosich în
a doua-I fază, că ar fi luate din bulgara, iar nu din plsl., pe când
pentru celelalte din aceiaşi Categorie nespunând nimic in .. Bei­
tr.ige", urmează c(le menţine, ca în Die slav. Elem. itn Rutn.,"
că sunt din plsl.
Cum la Români, nu se aduce nimic nou, nici în această pri­
v.nţă, toti se ţin de părerea lui Miklosich, că aceste cuvinte ne-au
venit din plsl. A�a, Ov. Densuşianu zice, în Histoire de la lan-
1) In Zur Enstehungsgescn. der kirchensl. Spr., p. 34.
[4]
ILIE BĂRBULESCV
gun roumaine, 1, p, 273, că "yaccentue OU ato ne a pariau! don ne
i (î).' a, bulg, byvoln, geyza, ispită, kobyia, kopyto, mogyla, pe­
lynă, rasypati, rygati, ryknet], zamysIiti;- dr: bivol, grije, ispită,
colibă copită, movilă, pelin, risipite, râgâire, (ancie nncment rigăire),
răcnire, râcnir e, (*ricnire), zămislire; mr. kupită, pilun, ir. gri,Ză,
kopită, peitr". Urmează, deci, după Densuş., că limba română, pe
terenul ei, drpă ce a primit aceste cuvinte cu sunetul ZI din pls,
a prefăcut pe â în i.
Acelaşi idee, după Miklosich, o găsim la Tiktin. Acesta zice,
În adevăr 1), ur.năt sarele . "Ksl. y wird regelrnâsstg durch i dar­
gestelit : co )iLl kopyto dobitok dobylăkă etc.", adică: "plsl. y [â]
e re dat de regulă prin i : copită kopyto, dobitok dobytukă ", şi
apoi ca "plsl. gryza", care are â, a devenit grije pe terenul llrn­
bii române".
La fel gândeşte AI. Phillpplde : «Vsl. ZI a putut fi primit În
rom. ba ca t, ba ca i .. 2). Iar în al.ă parte 3), Încearcă chiar să
combată teoria mea posiplslovenicu şi susţine pe cea plslove nlcă
a lui Miklosich cu privire la aceste cuvinte cari au 7.1 în plsl,
Tot părerea lui Miklosich o avea al lui We'gand [ahresbe­
richi ; căci când are prilej a scrie d-sr.re cuvinte cu plsl, 7.1 spune
s. ex. 4): "ghizdav mold. veralt. prăchtig=ablg gyzdavs ", sau "hi­
rav, daneben firav blass, leichenblass schwăchlich < ablg *hyrav
zu hyr a Siechtum".
Tot după Miklosich gândeşte S. Puşcariu, când scrie d. spre
cuvinte slave vechi cu pJSI. 7.1 in româna. Ast-feJ 5): "răcni din
paleosl. rykn�U".
La fel Th. Capidan 0) şi aiţii,
Nimeni n-a ob,erva', însă, Că o aşa conciuzie nu poate rezulta
pentru limba română din sunetul plsl ZI. Dar pentru ca Să arăt
eu asta, să vedem mai Înt[\l care l:ste Lnetismui plslovenlcului )',1.
\
1) ZfrP!z., XII, 240, 225� Xl, 60: "kls. y durch i ver:reten
wird",
2) In 1 staria limbii române p. 160.
3) In Originea Românilor, 1, p. 818-819.
4) In voI. XVII-XVIll, p. 32.
5) In Dacoromallia, 1, 98. '
6) In Dacorol1lania, lI[ şi IV 2, şi în broşura sa Elementul
slav tn dialectul arOl1lâll.
Ilie Bărbulescu
[5]
BOERII LUI MIRA! VlTEAZU
Boerii lui Mihai Viteazul
(Urmare)
Vistierii
5
Stoica Vistierul. Stoica a jucat un rol �mare în diplomaţia
lui Mihai Viteazul. Era un om învăţat; ştia să vorbească şi să
scrie, afară de limba românească, limbile: "sârbezscă", italie­
neascăşl nernţască 1). Stoica-i din familia Mehedinţanu frate cu
Sârbul stonicul 2). Mihai Viteazul il nurnia "Zloica vlzter con si­
liarios rueos" 3), fiind tanicul de aproape al său. A fost intre­
b.iinţat in misiuni secrete. La 4 Septemvre 1599 Stoica şi cu
Gaşpar Corniş erau la împărat, iar la 22 Septernvre se întorceau
spre ţară 4). După această dată şi înainte de a cuprinde Ardealul
Mihai trimite pe Stoica vistierul să anunţe pe Basta şi pe Ştefan
Bockai ca să năvălească odată cu oştirea română, după cum era
porunca împăratului 5). Dela Basta. Stoica plecă ia Viena ca să
poală obţine bani pentru domnul său 5); iar la 20 Noernvre 1599.
după ce a cuprins Ardealul, Mihai îl trimite să anunţe pe împă­
rat despre aceasta 7). Când în 19 Februar '1600 Stoica se Întor­
cea Iarăşi Iără bani dela împărat, Mihai s'a prefăcut foarte su­
părat in faţa cornisarilor şi a certat cu vorbe aspre pe vistierul
său că n'ar fi vrednic 8)--în realitate domnul român lovia În ne�
păsarea împăratului.
Stoica vistierul fiind unul din miniştrii favoriţi ai lui Mihai'
comisarii de multe ori stăteau la vorbă cu el luînd lnfor maţiuni
asupra situatiei politice şi trimeteau rapoarte în acest sens împă-
1) Anal. Acad. Rom" XX, p. 461. La 6 Martie 1600 Stoica
traduce o scrisoare al lui Carlo Magno din italieneşte în .sârbeşte".
2) N. Iorga, Studii şi documente, V, p. 681.
3) Hurmuzaki, Documente, lll, p. 356.
4) Anal. Acad. Rom., XX, p. 482.
5) N. Bălcescu, op. C'I p. 238.
6) 1. Sârbu, op, C., Il, 1, p. 279.
7) Hurrnuzaki, Documente, III, p, 356; Vaillant, op. c. p,
370, îi trimite-rău informal-pe Stoica logofătul.
8) Hurmuzakl, Documente, Xll, p. 703.
[6]
6
TH! HOLBAN
ratului. Aşa avem păstrat un raport din 23 Februar 16001), altul
din 22 April 16002), iar spre sfârşitul lui Aprilie 1600 Stoica
scrie lui Mihail Szekely despre expediţla domnului său În Moldova :i).
Mihai Viteazul văzând că nenorocirile se adunau cu gră­
mada şi din toale părţile peste capul Său, prin Stoica împrăştie
svonul că ar voi peirea nobiiilor unguri 4), crezând că aceasta ar
fi o măsură de scăpare; Însă, deoarece nici as-a n'a folosit la
nimic, la 16 Octornvre 1600 trimite pe fiul său domnesc zălog lui
Basta, Însoţit de arhiepiscopul de Târnova şi de Stoica vistien.I 5).
Stoica este un boer mai nou, Întru cât îl găsim ocupând
demnităţi numai în divanurile lut Mihai Viteazul şi a fost ma!
mult un curier ai domnului decât boer de divan. In documenteh,
următoare: 31 Martie 15976),1 Iulie 15977), 30 Iunie 15978),
3 Septernvre 15979), Stoica se găseşte ca postelnic, iar la 25
April 159810), l'7 Iulie 159811),9 Septemvre 159812) şi 13 Ia­
nuar 159913) e vistier. La 5 Iunie 159814) e mare vistier, In­
tr'un document din 26 Ianuar 160015) apare ca vistier, iar în do"
cumentele din 1 Iunie 1600 16). 6 Iulie 160017), 15 Iulie 160018)
8 AUgL1St 160019) şi două fără dată de lună şi zi d'n 160020)
în toate îl găs'rn ca mare postelntc, După aceasta dată ru-l mai
aflăm prin documente aşa că putem crede e'a putut fj fost ucis
de Simion Movilă.
1) ibidem, p. 272.
2) Ibidem, p. 860.
3) Ibidem, IV. 1, p. 48.
4) N. Bălcescu, op. c., p, 343.
5) AI. Lapedatu, op. C., p. 13 şi A. D. Xenopol, op, c., p. 231.
6) AI. Ştefulescu, Documente slavo-romăne, p. 295.
7) St. Nicolaescu, Documente dela Mihai Viteazul, p. 16.
8) N. Iorga, Studii şi documente, V, p. 639.
9) Ibidem, p. 291.
10) Ibidem, p. 174.
11) AI. Ştefulescu, op, C., p, 296,
12) Ibidem, p. 299.
13) Literatura şi arta română, 1907, p. 567.
14) Buletinul corn. ist., V, p. 184.
15) N. Io:ga, Scrisori domn,şti. p. 98.
16) St. Nicolaescu, op, c., p, 10.
17) Ibidem, P. 21.
18) Ibidem, p. 23.
19) Ibidem, p. 26.
20) Prinos D. A. Sturdza, pp, 161 şi 164.
[7]
BOERII LUI MIHAI VITEAZU 7
----------------
Andronic vlstternl. Andronic Cantacuzino s'a făcut cunoscut
mai mult prin marea Sa avere decât prin talente naturale. In toate
documentele unde l'am găsit pretutindeni se iscăleşte vistier, Aşa
îl aflăm in documentul din 1 Octornvre 1591 1) ca şi În 12 Iu­
nie 15942) când îl vedem cumpărând satul Groşanli. La 19 Mai
15953) Mihai Vteazul întăreşte rnânăstirei din târgui Buzău o
moşie dăruită de "clnstitul boer jupân Andronc vistter ": iar pen­
tru multa, dreapta şi credincioasa slujbă ce a făcut domniei scu­
teşte de biruri satele ce au fost dăruite mânâstirii, Tot simplu
vistier îi aflăm şi în 8 Iunie 15984) când Mihai îi întăreşte stă­
pânire peste satul Albeşti ca şi În 19 Iunie i 5985) şi 26 Iunie
15996), iar la 28 Septe.nvrle 1596 7) �i 5 Iunie 16008) se iscă­
leşte mare vistier. In calitate de mare vistier Andronic Cantacu­
zino ia parte În comitetul celor patru de conducere al Moldovii
din iunie 1600, Este ultima dată când îl întâlnim.
Pană vistierul. Pană este din familia Fillpescul. Intr 'un act
din 14 Septernvre 15659)-dat de Petru Schiopu-! Iigurează ca
stolnic, Il găsim rar prin documente. Tocmai in vremea lui Ale­
xandru B 19dan îl aflăm În 2 Februar 1592 10) mare vistier, iar în
9 lanuar 159311) e vistier.
In di van urile lui Mihai Viteazul, uneori e comis, alteori vis­
tier. Astfel în primul divan al lui Mihai e comis 12), iar în docu­
mentele din 3 Iunie 159413),4 Ianuarie 159�l14), 29 August 159415)
şi 10 Noeevre 159416) e mare comis. La 12 Septernvre 159417)
1) Venelin, op. C., p. 231.
2) Prinos D. A. Sturza, op. c., p. 157.
3) I. FiHtti, op, C" p. 51.
4) Th, Codrescu, Uncartul, XIV, p. 316.
5) Hurrnuzaki, Documente, XII, p. 359.
6) Ibidem, III, p. 329.
7) Literatura şi arta română. 1907, p. 5G5.
8) St. Nicolaescu, documente slavo-române, p. 15.
9) AI. Ştefulescu op. C., p. 149.
10) Ibidem, p. 290.
Il) Dumitru Furtună, op. c., p. 1.
12 N. Iorga, Studii şi documente, V, P. 679.
13) Th. Co drescu, Urlcariul, XIV, p. 314.
14) Al. Şteiutescu, Tismana, p, 287.
15) Literatura şi arta română, 1907, p, 565.
16) ibidem.
17) N. Iorga, op. c., p. 290.
[8]
TH. HOLBAN
e simplu comis. iar la 19 Mai 1595 1) e mare comis. Actul din
26 Iunie 1599 2) ÎI semn eazâ şi Pană În calitate de vistler.
Spre sfârşitul domniei lui Mihai Viteazul, Pană trece de
partea lui Simeon Movilă. La 25 April 1601 3) într'un hrisov
de-al lui Simeon se iscăleşte mare vlstier, iar la 30 April 1601 4)
e simplu vistier, La 5 April 1602 5) e mare vistier, iar la 16
Iunie 1602 6) şi într'un act din 1602 7) fără dată de lună şi zi
unde Simeon Movilă îi intăreşte stăpânirea peste mai multe sate,
Pană apare ca simplu vistier, Tot simplu vistier îl găsim mai
târziu În documentele din 2 Noernvre 1611 8), 12 Mai 1612 9),
şi unul fără dată de lună şi zi din 161210). La 15 Ianuarie
161311) e fost mare vistier, Iar la 13 April 161312) şt altul fără
dată de lună şi zi din 161313) e numai vistier,
Pană vistierul moare în anul 1613, Înainte de 17 Nocrnvre
când un act îl numeşte "reposalul deregătoriul domniei mele ju­
pănul Pană vistiar" 14). A avut o fa1ă Catrina măritată după Va­
slle al II-a vistier 15).
Patigratie visiierui. Despre el documentele ne-au păstrat
puţine ştiri. Este un beer nou; totuşi are oarecare însr mntfate in
divanul lui Mihai. In primul divan din 1593 e vistier 16), far în
documentele următoare: 4 Ianuar 159:117), 10 Noernvro 159418) şi
19 Mai 159519) se iscăleşte în calitate de mare vistler.
1) I. Filnti, op. C., p. 51.
2) Hurmuzaki, Documente, III, p. 329.
3) 1. Fili.ti, op, c., p. 204.
4) Venelin, op. c., p. 239.
5) Arhiva, 1915, p. 25.
6) Ibidem.
7) Gen. Năsturel, o r. C., p. 16.
8) I. Biaou, op. C., p, 16.
9) Venelln, op. C., p. 264.
10) Arhiva, op. c., p, 96.
11) 1 filitti, op, C., p, 206.
12) Al. Ştelulescu, Documente slava-române, p, 329.
13) Arhiva, op. C., p. 97.\ .
14) I. Bogdan, Documente ŞI regeste, p, 22. Un Pană vis­
tier a fost tras În iapă de Leon Vodă la 1630 (cf. Li.eratura şi
arta română, 1904, p. 41).
15) I. Biariu, op. c., p. 31.
16) N. Iorga, Studii şi documente, V, p. 679.
17) Al. Şte îulescu, Tismana, p. 287.
18) Literatura şi arta română, 1907, p. 565.
19) I. filitti, op, C., P. !SI. :
[9]
J30ERII LUI MIHAI VITEAZU
�'"' ........ �----,....-------��----,-------�----'---_.
Spătarfl
Standul spâtarul. Stanciul, omul de' credinlă al lui Mircea
Ctobanul, este fiul hnerului Staico Benga 1) şi ginerele lui Harnza
banul din Obislav. El e frate C\I Socol, puternicul beer al lui
Pătraşcu cel Bun 2). După un document din 11 Septemvre 15693)
Standul are următorii feciori: Hamz a. Stanciul, Padul, Drăghici şi
Ba b rl postelnicul. Era un boer bătrân in vremea lui Mihai Viteazul.
La 14 Septernvre 15544), 7 Ianuar 15535), 9 August 15556)
Standul e spătar; în documentul din 15927) fără deltă de lună
şi zi e mare clUCH, iar în 9 Ianuar 15938) e mare postelnic.
In djvanur ile lui lv\hal Viteazul nu ocupă nici o funcţie. E
pomenit În1r'ul1 document din 1595 şj e sigur c'a luat parte în
războaele lu! Mihai 9).
In documentele anului 1504 se semnează la 30 Apri! 10)
mare paharnic, iar la 12 Septernvre 11) numai paharnic. In docu­
msntele următoare: Unui fără dată de lună şi zi din 160412). 5
Ianuarie 1605 13), unul fărâ dată de lună şi zi din 160514), 26
AprillG0615), 160716),12 Ianuarie 1607 17),20 S?ptemvre 1607 18)
16(719), 4 Septernvre 1608 '20), 160821), 160922), 5 Mai 161023),
1) Cronca cantacuzincască, op. c., p, 272.
2) St. Nicolaescu, Documente slava-române, p. 83.
3) IbUem.
4) AI. Ştefulescu, Documente slavo-rornâne, p, 128.
5) Literatura şi aria română, 1904, p. 457.
6) AI. Ştefulescu, op, C.; p. 129.
7) Venelin, op, C., p, 234.
8) D-tru Furtună, op. c., p, 1.
9) Oct. G. Leca, op. c., p. 520.
10) Al. Ştefulescu, op, c .• p. 304.
11) Venelin, op. C., p. 2430
12) Arhiva, laşi, 1915, p. 27.
13) AI. Ştefulescu, op C., p, 307.
14) Arhiva, 1. c,
15) 1. Fliitti, op. c., p. 20.
16) Arhiva p. 28.
17) AI Şte[ulescu, Strâmba, p. 33.
18) 1. Filitti, op, CII p. 205.
19) Arhiva, 1. c.
20) Buletinul comisiei istorice a României, V, p. 185.
21) Arhiva, 1. c.
22) Ibidem, p. 90.
23) 1. Fî!itti, 1. c.
[10]
10
TH. HOLBAN
17 M1i 1610 1), 18 Mai 1610 2), 30 Mai 1610 3), unul fară dată
de lună şi zi din 1610 4) şi 26 Apri! 1611 5), pretuttnden! se
găseşts ca mare paharnic.
Spre sfârşitul anului 1611 Stanctul Benga a fugit în Unga­
ria de frica lui Mircea, dar a fost prins ŞI tăiat 6).
Negrea spătarut. Nezrea a fost un beer credincos lui Mihai
Viteazul, In documente ocupă rargu! de mare spătar şi simplu spă­
tare La 28 Decemvre 15957), 7 Iuîie 15968), Negrea e mare spă­
tar, iar În Martie 15�6 9), 8 Iunie 15�6 10), 31 Martie 1597 11),
3 Septemvre 159712), 25 Aprf 1593 13) 6 Iunie 159814), se iscă­
leşte numai spătar. In:r'un document din 17 Iulie 159815) Negrea
se află ca mare spătar, iar la 9 Iunie 1598 16) 13 Ianuarie 159917)
se iscale.te simplu spătar. La J Mai 1601 noblltî unguri au a­
dresat scrisoarea Ialşă şi către Ncagrea, considrrâlJdu-J printre
boerii de frunte ai lui Mihai Viieazut. El a fost numit şi În comi­
tetul de conducere al celor patru din Moldova din Iunie 1600.
Negrea spatarul a fost un devotat credincios al lui Mihai Ş
a I3referat să moară tăiat de banda călăului lui Simeon Movilă,
in Martie 1601 decât să se supue acestuia 18).
IyIârza spălarul. In dival'urile lui [Mihai Viteazul-căci mai
înainte nu-l aflăm prin documente-nu ocupă nici o funcţie. El
lua parte la războae fără de nici un titlu şi a fost un beer vestit
1) Venelin, op. C., P. 253.
2) Ibidem, p. 256.
3) AI. Ştefulescu, Documente slavo- române, p. 319.
4) Arhiva, p. 91. .
5) lbdern, p. 92.
6) Cronica cantacuzinească, p, 272.
7) Gen. Năsturel, op. C., p. 16.
8) TI1. Codrescu, Uricarlu], XlV, p. 318.
9) N. Iorga, Studii şi documente, V, p. 290.
10) Th. Codrescu, Uricariul, XIV, n. 316. In Buletinul co­
mis'ei istorice a României, V, p. 184 se afiă acelaş document
unde Negrea apare ca mare spătar.
11) AI. Ştefulescu, op. c., lJ. 295.
12) N. Iorga, op. c., p, 29r.
13) Ibidem, p. 174. \
14) Ibidem, p. 175.
15) Al. Ştefulescu, op. C., p. 296.
16) Hurrnuzakl, Documente, XII, p, 359.
17) Literatura şi arta română, 1907, p, 567.
18) N. C. Bejenaru, op, c., p. 38, nu este blne informat.
[11]
BOERII LUI MIHA! VITEAZU
11
în luptele cu Turcii. Când Mihai spre sfârşitul lUI Iunie 1600
părăsia Moldova şi se întorcea !a Braşov, a lăsat 6.000 de os­
taşi supt comanda boert.Iui Mârza "sLălucit tn războae şi pe
Moise Săcuiul, ce fu numit căpitan general al Ungurilor 1).
In vremea lui Radu Şerban, Mârza ajunge mare spătar, pa­
harnic şi căpitan de oaste. La 7 Iulie 1603 Mârza şi cu O Raţ
,alături de domnul lor se lupta contra Ungurilor, în marginea
Braşovului 2). In documentele din 5 Ianuarie 16053), unul fără
dată de lună şi zi din 16054) e spătar, iar la 3 Iulie 16055) e
mare spătar. In documentele următoare: 26 April 16066), 16067),
12 Ianuarie 16078), 15 Martie 16079). 160710), 4 Septernvre
1608 li), 1608 12), 12 Ianuarie 160913), două .fără dată de lună
şi zi din 160914) şi unul din 1610 15) se iscăleşte numai spătar,
iar la 5 Mai 1610 16), 17 Mai 1610 17), 18 Mai 1610 18), 30 Mai
161019), unul fără dată de lună şi zi din 161120) e mare spătar.
La 14 Februar 161621) şi 26 Februar 161722) Mârza e pahar­
nic, iar la 7 Mai 161723) e mare postelnic.
1) N. Bălcescu, op. c., p. 318. In socotelile Sibiului se află
un Mârza fără de nici un epitet şi altul Vasile Mârza spătarul
(ef. Analele Acad. Rom .. XX, p. 471). In documentele ce le-am
avut la d spoziţte nu Se află decât un singur beer Mârza, de a­
ceea socotim că este aceeaş persoană.
2) N. Iorga, Istoria Românilor, op. C., p. 243,
3) AI. Ştefulescu, Documente slavo-rornâne, p. 307.
4) Arhiva, Iaşi, 1915, p. 27.
5) Venelin, op. c., p. 246.
6) I. Fi/iUti, op. c., p, 20.
7) Arhiva, op. c., p. 28.
8) AI. Ştefulescu, Strâmba, p. 33.
9) Ibidem, p, 37.
10) Arh!va, op. c., P. 28.
11) Buletinul comisie! istorice, V, p, 185.
12) Arhiva, 1. c.
13) Arhivele Olteniei, 1927, p. 156.
14) N. Iorga, Studii şi doc., VI, 2, p. 598 şi Arhiva, op. c., p. 90,
15) Arhiva, op. c, p. 91.
16) I. Filitti, op, c., P. 205.
17) Venelin op. C., p. 253.
18) Ibidem, p. 256.
19) Al. Ştefulescu, Documente slavo-române, p. 319.
20) Arhiva, op, c., p. 92.
21) I. Fditti, op. c., p. 168.
22) Al. Stefulescu, op, c., p. 358.
23) Arhi�ele Olteniei, 1922, 2-3, p. 233.
[12]
12
TH. HOLBAN
�----------,._-�-----�--------_._-------_._----._._----
Mârza spătarul a avut un fiu Gavrilaş spălatul care trăia
pe Ia anul 16441).
Leca soătarul. Leca spătarul este nepotul lul Lecc aga, fiind
din neamul Rudenilor-după cum arată un document din 20 De­
cemvre 16032). Leca apare târziu prin documente. In divanul lui
Mihai Viteazul e mare comis. Aşa îl găsim în documentele din 1
Iunie 16003),6 Iulie 16004),15 Iulie 16005), 8 August 16006).
şi două fără dată de lună şi zi din 16007),
In domnia lui Radu Şerban în documentele următoare: 19
Apri] 16028), 16029) fără dată de lună şi zi, 24 Mai 160310)
Leca se află numai spătar, iar la 12 August 160311), 20 Decern­
vre 160312), unul fără dată de lună şi zi din 160313), 6 Martie
160414), 30 April 160415), 1604 16) �i 4 Septernvre 160817) e
mare spătar. Ultima dată îl aflăm într'un document din 30 Iunie
1614 18) ocupâud rangul de spătar.
David Spătarut. David din Brâncoveni este fiul lui Deatcu
-frate cu Danclul vornicul-cunchtut lui Matei Basarab; el era
deci văr drept cu Matei 19). La 22 Iulie 1594 20) era spătar, după
cum reese dintr'un document unde Mihai îi întăreşte stăpânirea
peste satul Urzica, iar la 28Septemvre 159621), 151unie 159722)
1) Anal-le Acad. Rom., XXXlI, p. 1040.
2) 1. Fi!itti. op. C'l p. 204.
3) SI. Nicolaescu, Documente dela Mihai Viteazul, p. 10.
4) Ibidem, p, 21.
5) ibidem, p. 23.
6) Ibidem, p. 26.
7) Prinos D. A. Sturz a, op, c., pp. 161 şi 164.
8) Revista istorică, 1925, 1, p. 223.
9) N. Iorga, Studii şi documente, V, p. 681.
10) Ibidem, p. 293.
11) Arhiva, laşi, 1915, p. 26.
12) 1. Fi/itti, 1. c .
13) AI. Ştefti'escu, Strâmba, p. 30.
14) Arhivele Olteniei, 192�), 8, p. 307.
15) Al. Ştefulescu, op. c. p. 304.
16) Arhiva, op, c., p. 27. \
17) Buletinul comici ei istoNce, V, p. 185,
18) 1. Filitti, op. c., p. 85.
19) Literatura şi Arta Română, 1907, p, 566. Oct. O. Leca,
op, c. p. 90 îl numeşte grr şi! fiul lui Dariciul vornicul,
20) ŞI. Greceanu, op. c., p. 309 şi Literatura şi arta română,
1907, p. 564.
21) St. Grecianu, 1. c.
22) Ibidem, p. 10 şi Literatura şi arta română, 1907, p. 565.
I
[13]
i30ERiI LUI MIHAI VITEAZU
13
e postelnic. In această calitate cumpără satul Ur darii la 17 Iulie
1598 1). La 29 August 1598 2) dărueşte mănăstiril Gura-Motru­
lui satul Scăeşti 3), iar la 13 Ianuarie .1599 4) capătă dela Mihai
Viteazul s, ăpânirea în lzvorani,
David a fost căsătorit Cu Maria fiica lui Padu-c-moşu său,
căci era frate cu Deatcu şi Danciul. La 26 Iunie 1603 5, David
postelnicul şi cu soţia sa Maria fac danie m-rei Gura-Motrului ;
iar la 25 Iunie 1603 6), Radu Şerban dă lui David şi [upâniţei
sale Maria şi Barbului şi lui Matei postelnicul şI feciorilor lor să
le fie satul Baileşti, pe care îl dăduse Danciul Vornicul-in tim­
pul lui Stefan Voevod-Iui Iane marele ban din Craiova. pentru
unele s�rvicii ce nu i le-a făcut.
David postelnicul a avut doi copii, pe S'anca măritată după
Fota, care la 19 Sep.embrie 1618 subt Gavril Movilă apare ca
fost mare postelnlc şi pe Preda postelnicul 7)0
Paharnicii
Şerban paharnicul. Şerban este fiul logofătului Giurr frate
cu Muia mama Buzeştilor 8). In divanul lui Mihai Viteazul ocupă
rangul de paharnic. In documentele din 13 Decernvr e 15949), 2
Iulie 159510), unul din 1595 fără dată de lună şi zi 11) şi la 28
Septemvrie 1596 12) şi iscăleşte mare paharnic, iar în doci.rnen­
tele din 28 Decemvri 159613),7 Ianuarie 1597 14) e simplu pahar­
nic. La 8 Iunie 1596 15) şi 7 Iulie 159616) e mare paharnic, iar la
1) Ştefan Gr ecean !1, op. C., p. 309.
2) Literatura şi arta română, 1907, p. 567.
�)) Ibidem.
4) St. O receanu, op. c. p, 313.
5) Literatura şi arta română, 1907, p. 568.
6) Ibidem, p. 565, Şt. Greceanu, op. C., p, 314, dă data de
de 24 Mai 1603 a curnparării satu.ui Barleşti.
7) Literatura şi ana română, 1907, p. 568.
8) Vezi banul Preda Buzescu,
9) Gh. Ghibănescu, o p. C., p. 19.
10) N. Iorga, Studii şi documente. V, p. 459.
11) AI. Sietulescu, Strâmba, p. 26.
12) Llteratu a şi aria română, 1907, p. 565.
13) Gen. Nâsturel, op. c., p. 1.6.
14) AI. Stefulescu, Tismana, p, 289.
15) Th. 'Courescu, Uricariul, XIV, p, 316.
16) Ibidem, p, 318.
[14]
14
TH.HOLBAN
------_.
3 Septernvre 1597 1), 31 Mart'e 1597 2), 25 APTi! 15S83), 6
Iunie 1598 4). 26 Iunie 1599 5) şi 13 Ianuarie 1599 6) e numai
paharnic. In documentul din 5 Iunie 1598 7), şi 17 Iulie 15988)
e mare paharnic, iar la 9 Septemvre 1598 9) e mare pitar.
lntr'un document din 20 Iunie 1600 dat de Nicolae Vodă
e paharnic 10).
DUPă moartea lui Mihai Viteazul, Serban a fost ridicat la
,
domnie primind numele de Radu. Domnia lui a fost disputată de
Simion Movilă şi Radu Mihnea 11). A domnit până la Septernvre
1611 când fugi În Polonia, apoi în Austria, unde impăratul îl
ţinu cu o mică pensie, până când muti în anul 1620 12. A fost
un suflet zbuciumat care s'a strădănult mult pentru neamul ro­
mânesc. A avut" un fiu Constantin făcut cu sotia unui popă din
Dobren! 13) care mai târziu ajunge să dcrnnească numele de Don­
stantln Basarab Sau Cârnul (Aprtl 1654-Mart 1658).
(Va urma)
111. Holbau
1) N. Iorga, op, c., p. 291.
2) AI. Ştefulescu, Documente sla ve-române, p, 295.
3) N. Iorga, op. c. p. 174.
4) Ibidem p, 175,
5) I. Sârbu, op. c., II, 1, p. 188
6) Literatura şi arta română, 1907, p, 567.
7) Buletinul comisiei istorice, V, p. 184.
8) AI. Stefulescu, op. c, p, 296. .
9) Ibidem, p, 299. .
10) Documente din Basarabia, Ştefan Berechet, etc. p. 70.
Il) Gen. Nasture! în Anal. Acad. Rom., XXXII, 1909-1910,
p. 746, a stabilit următoarele: În Noernbre 1600 Mihai Viteazul
încetează domnia; Intre 20 Octornbre 1600-'V\ai 1600 domn şte
Simion Mov,Iă, intre Mai ltiOl-:-Iunie 1601 domneşte Radu Şer­
ban, între Iunt- 1601-Iulîe 1602 domneste Simion Moviiă, iar de
la Iulie 1602 -Decemvre 1610 dornne te Radu Ş rban şi de la
Iunie 16lI-Septemvre ·1611. Ra tu M Imea domneşte Între Mai
1600-Mai 1601, apoi Mart-Iunie 1611.
Aceste date-afară de unele mici rezerve-s-sânt vrednice de
luat În seamă.
12) N. Iorga, istoria Românilor, op. C., p. 241-248.
[15]
r
F'AMILIA HÂJDĂILOR
, ...... -.�.�"'""�-_._�--------------------------_._----_._-
f a rn i l i a Hâ j d ă î l o r
(Urmare)
2) Sttvenlre de cele petrecute, ideie de cele de faţă şi ara­
tare de cele viitoare ale Moldovei, 1840.
E tot un dlscurs ţinut la 24 Iunie 1840 la şcoala din Ho­
tin, tot cu ocazia Împărţirii premiilor. Traducerea ei în româneşte 1)
a fost trimlsă lui M. Kogălniceanu pentru revista »Dacla literară-,
Dar Kogălniceanu l1L;-! pubjică în intregime, ci numai un fragment
mic 2), rnotlvând urrnăto arele : "Ne pare rău că, ca Români, nu
putem mărturisi cu mândi ie toa:e câte se cuprind in acel Cuvânt
şi că DU1Dai următorul period este vrednic de cinstea naţiei
noastre H)".
Desigur că discursul cuprindea fapte cari jigneau dc mnlta­
Românilor, dar, desigur, ele au fost dictate lui AI. Hăjdău, nu de
sirnţirnântul său, care era românesc, ci de ameninţarea rusească.
3) Epistolă către Români, 1858. Ea a fost trimisă de AI,
Hăjdău fiului său, Bogdan, care a publicat-o în revista sa din Iaşi:
Romanta revistă ebdornadară 4), având titlul: Epistolă către Ro�
mânt. D'un f(omân din Basarabia, ş i e iscălită: Alexandru Ho­
tineanul. Iar redactia ancxază următoarea notă : "Epistola către
Români ni este trimisă cu data de 13 Decern. Numele autorului
s'ar putea descoperi ex ung.re leonern ... dar socotim mai de CUQ
1) V. P. Haneş, op, cit" p. 175 crede că traducerea e fâ=
cută to t de C. Stamati.
2) Vez i-l In "Dacia literara", cit. p. 479 (O. ed. II, p, 348-9);
CL idem, în: B. Hasdeu, Cronica cit. coloana 31.
3) "Ddcia literară" cit., p, 4'79 rcr. ed, Il, p. 348).
4) An. 1 ,.Kalindarul 1, 1859, 2 Ghenar. p. 3-5; Arbore,
op. ci!', P. 764 spune ezi epistola aceasta n'a fost publicată de
Bogdan P. Hasdeu, ca lW cumva LdăI SdU să intre În lonf)U cu
autorităţile ruseştt Deci e greşit. Arbore reproduce epistoa în
op. cit., Ia pag. 760-3, rare difera de acela publicată de B. P.
Hasdău In • Rornania- ['r:n câteva lipsuri de cuvinte şi rr.versiuni
şi prin lipsa lJ aceea din "I�nmania" a unui mic paragraf dela
sfârşitul epistoliti. Petre V. Haneş, or. cit., adoptă cele afirmate
de Arbore. (Lucian Predescu, In regătllra Cu c{lrli mai vechi. "Cer­
cetări istorici::"'. an. 11-·111, 1926--1927, No. 1, p, 288).
[16]
16
vlinţă a respecta incognito lui, primind toată răspunderea pe noi
înşine 1)" (p, 5).
4) Notita asupra două opere a ( sic) lui Cantemir V, V.
Luâudu-rnâ după indiciul din scrisoarea lui Al. Hâjdău către fiul
său, în care spune: "în articolul cel mai mic să extragi tltlul lu­
crării a doua a lui Cantemir din descrierea vieţii lui Bantăş-Ca­
menschi (?) pe care ai luai-o cu tine" 2), am găsit că articolul
a fost pubicat în "Foiţa de istorie şi literatură" 3) din Iaşi a lui
B. P. Hasdeu, având Iitlul de mai sus şi iscălit: A. H" In acest
articol, AI. Hăjdău, după ce arată că Românii nu CunOSC aproape
de loc pe D. Cantemir (cu o nuanţă de mustrare), aduce o infor­
maţie necunoscută despre originalul Descrierii Moldovei a lui C3n­
temi r t)
t). Operă romănească=O avem.
Singura operă românească dela Al. Hâjdău, e Domnia Ar�
năuiului 5), publicată de Bogdan P. Hasdeu fi). Ea este singura o­
peră a lui AI. Hâjdău scrisă în româneşte 7).
Subiectul e acesta: Dabija- Vodă avea o fată de o frumusete
rară, Dalta, ce era iubită de cărninarul Duca. Dafta, vrând să se
1) Vezi L. Predescu, op, cit.
2) I. Dragornirescu, op, cit., 45·--6.
3) III, M:lÎ, 1860, coloana 69.
4) L. Predescu, op, clt. : Operile No '2, 3, 4 dela paragrz­
Iul e) sunt scrise in ruseşte şi traduse de altul În româneşte, căci
B. P. H isdeu zice: "Părintele meu il [ieri; româneşte numai po­
vestea istorică Domnia Arnăuiului" (B, P. Hasdeu - C. Stamati
cit. p. 210).
5) Titlu' Întreg: Domnia Arnăutului, nuvelă istorică de AI.
P .trlcetco-i-Hâjde», cu prefaţă de 1. Vulcan, Buc. 1872. publicat
mai Întăi în torletcnut "Columnei lui Traian", ,1, 1871, No. 16
(78), p. 57 până la No. 26 (88), p. 99; CI. "Revista NOLl�l", VII,
lulie---A"g. 1895, No, 10-11, i? 3J3 402.
6) In fruntea cărţli stă scris .Publicând una dn cele mai
frumoase bucăţi literare ale părhltelui meu, rămasă. până acuma
inedită, îmi tac datoria de fiu şi mai ales de Ro mân ",
7) "Părintele meu; a scris româneşte nâtnai povestea istorică
Domnia Armaşului, care şi aceea fusese lucrată întăi ruseşte"
(B. P. Hasdeu, C. Stamatl, «Revista Nouă .. , cit., p. 210). P. V.
Hansş se ind oeşte totu vi, că mâna lui Bogdan Hasdeu n'ar fi
fost amestecată. câtuşi de puţin, deo irece limita e prea corectă
(op. clt., p. 178). Noi suntem de acelaşi părere,
[17]
ducă la rnânăst're, Debila-Vodă i-a pregătit plecarea cu o mare
p trecere. 1,11 timpul petrecerll, Duca care dorea să s e facă iubit
de Datt a utilizând orice mijloc, dă foc palatului domnesc, scapă
pe Dafta d.Ia moarte şi-drept răsplată->o ia în căsătorie, venind
apoi la tronul Moldovei, după moartea lui Dablja. Ajuns domn,
Duca porni prigoană contra boerilor Moldoveni şi contra Ar­
menilor. Vrând să închidă pe căpitânia Armenilor, Ovanes Pascal,
şi să i ia av .. rea, serdarul de Orhei şi Soroca, Hâncu, care iubia
pe frumoasa fiică a lui O, anes, anume Banca, se răsculă cu Or­
heienii şi Sorocenii contra lui Duca. Dar Hâncu este trădat şi
ornorât de un cumpărat al lui Duca. Atunci se răscoală contra lui
Duca, Petriceicu, un beer, care închise pe Duca şi se sui pe
tron ul Moldovei.
Pe AI. Hâjdău nu l-a preocupat fondul, teclinica acţiunii şi
a pa siunilor din poveste EI a descris personagiile in înfăţişarea
lor exterioară, nu interioară, sufletească. Autorul a dat tablouri
puternice, n'a dat stări sufleteşti. Pe Al. H. I-a preocupat forma,
s ilul, care cuprinde două nuanţe: vioi spontan În acţiunile per&
sonagiilor Înzestrate cu caractere rele şi idilic-cu nuanţă apro­
piată populară-În acţiunile per sonagiilor frumoase şi plâpânde.
De pildă: Dafta era "mai mândră decât brânduşa in zorile prim
mă verii" 1).
Altă caracteristică ci stilului lui Al. H., constă în faptul că;
descriind înfăţşarea unui străin, utilizează comparaţii cu mediul
de unde e acel străin. De pildă, despre albanezul Duca: "Infocat
ca cerul de vară al căldutcsului Epir şi hotărât ca g! ozavul ham­
ger al haiducului din munţ-i Albaniei" 2).
Figurile poetice, comparaţiile, antitezele, fac din această o­
peră, dacă e cu adevărat numai a lui Al. B., şi nu şi a lui Bog�
dan Hasdeu, un bijutier pentru literatura noastră, ridicând-o la
nivelul nuvele.or lui C. Negruzzi şi AI. Odobescu,
g). Opere româneşti (sau ruseşti) nepublicate şi perdute.
Scrie AL Hâjdău fiului' său Bogdan: «Iti trimit două articole;
pe care le vei Iolo si pentru jurnalul tău : cu poşta de Duminică
vei primi câteva articolaşe, ca să ai material de rezervă pentru
1) po 1.
2) p. 2.
[18]
it!
LUCIAN PREDESCt1
----------�-- ----------�--�
umplerea coloanelor şi să nu fii silit, pentru lipsa materialului, să
umpli coloanele cu arătarea -greşeletor de tipar 2)
"Observă privitor la articolele trimise:
,,1) In articolul cel mare, darea de seamă a mitrop. Varlaarn
despre Năsturel să mi se copieze cu vorbele originale ale lui din
Cronica Românilor de Şincai, . pe care o vei găsi uşor În Iaşi.
VoI. 3, p. 45.
"Mai departe-nu-mi amintesc anul ediţiei palcograliel gre­
ceşti a lui Moncofon, dar este o notă În extrasele mele luate de
tine; dar de altfel informaţia despre aceasta nu-l greu de luat
in Iaşi.
"Mai departe, dacă vrei să adaugi locul şi vreme a Ediţiei
lui Kipsa, lui "Oriens Christianus" de Lekien şi Chronicon Ecc ..
lesiae, atunci cred că în Iaşi vei găsi lămurire despre aceasta,
dacă nu chiar în aceste ediţii, dar la Petru Maior în lucrarea:
Istoria bisericească a Românilor" 3).
Am răsfoit Romania din 1858, precum şi continuarea ei,
adică România--Rtvista t bdomadară din 1859, şi CU toate indi­
caţiile de mai sus, nu am putut găsi nimic. Probabil, că-din
oarecari motive-Bogdan Hasdeu n'a pi.blicat nici unul din ar­
ticolele menţionate in scrisoarea de mai sus.
Aceştia sunt Tadeu şi AI�xandru I:Iâjdău: oameni culti, . in ..
teligenţt şi iubitori de părnântul românesc.
Familia Hâjdăilor- Viaţa şi opera lui Tadeu
şi Alexandru Hăjdău,
Bibliografia utilizată
1) Analele Academiei române. � Serbare aniversară, Bucureşti
1891, p. 72.
2) Arbure Zamfir.- Basarabia în secolul XIX, Buc., 1898. pag,
748-752, tabloul genealoglc Între p. 752 şi 753, 756,
757, 759, 764. \
a)CUVâfll către ucenicii scoalefţinutulul Hotinulul etc. de Eterul
Al. Hajdeu în: »Foaia pentru minte, inimă şi litera­
tură", 10 Noernb. 1838, p. 161 (cu o notă de Gh
--�---
2) E vorba desigur de revista săptamanaiă Romania din
1858 dela Iaşi.
3) 1. Dragomirescu, op, clt., p, 45-46.
I
[19]
FAMILIA HAJDĂlLOR
���--------��� ����--------------
i9
"
"
"
..
13)
10)
11)
12)
Barlţ) : "Curierul român", X, 21 Ianuar, No. 10, p.
37-40 şi n. 11 din 23 Ianuar, p. 41-3, 1839 (cu o
notă de Heliad); În broşură Ia 1855; În broşură, ed. II,
bibl, Basarabiei No, 5, Buc, 1919; Hellade Rădulescu,
Echilibrul Între antiteze, în val.: Opere cornplecte, 1,
Buc., Minerva, '1916, p. 124-7; "România Viitoare"
Ploeşti) 1, (1II),1921, No. 2 (7), p. 5-6 ("Gazeta
cărţilor").
4) Colson Felix.-De l'etat present et de l'avenir de Principautes
de Moldavie et de Valachie, Paris, 1839, p.26-32.
5) Cosiln NecuJai.-Domnia lui Despot-Vodă. în vol.: Letoplseţiţ
Moldovei, 1, Iaşi, 1852, ed, M. Kogălniceanu, p, 96
(apendicele X).
6) Dragomirescu lnliu.s--Al. P. Hasdeu, Buc., 1913, p. 7, 9, 15,
autograful între p. 41 şi 42, 41--43, 45, 46.
7) Haneş P. V.--Scri!torii Basarabiei, Buc , Alcalay, 1920, p. 162,
171--175,178.
7) " P. V.-Istoria literaturii româneşti, Buc., Ancora, 1924,
p, 162.
9) Hasdeu Bogdan P.--C. Starnatl, "Revista nouă", 1, 1888,
No. 6, p. 210, 212.
Bogdan P.-Arhiva istorică a României, 1, 1, 1864,
No. 7, p. 53--55.
Bogdan P.-Ion Vodă cel Cumplit, Buc., 1865, p. 183.
" ,,-Zacherlina No.2, "Revista nouă", VII,
1893, No. "1, p. 277 (Cf. ibidem în Sarcasm şi ideal,
Buc., 1897, p. 66-67).
Bogdan P.- Sic Cogito, "Revista nouă", IV, 1891,
No. 8-9, p. 315-316 (Cf. ibidem, în vol., Btic. 1892
p. 122-123).
14) Ionescu Serafim.-Dela B. P. Hasdeu, "Floarea Soarelui", I,
1927, No. 6-7, p. 208.
15) Ionescu Glon. � Un mormânt-vpoernă-e-j.Revista noua", Il!,
1891, No. 11-12, p. 414 [Cf. ibidem. B. P. Hasdeu,
Sic Cogito cit., p. 310 (Cf. ibidem in voi. cit. p. 117)].
16) larga N.-Istoria literaturii româneşti, sec" XIX, 1, p. 309; II, p. 41
17) Istrati C.·�Pl'in satul HăjdăiJor. "junimea literară", XIV, 1925,
No. 5-7, p. 185, 192 <la notă), 192, 193, 197.
[20]
20
LUCIAN PREDESCU
"
"
"
21)
22)
20)
18) Kogălniceanu M.- Telegraful Daciei, "Dacia literară". 1, 1840,
Mai-Iunie, p. 479-480 (Ct. ibidem .Da-ta literară",
ed. II, 1859, p. 348 -349); Cf. B. P. Hasdeu, Cronica,
.. Foita de istorie şi literatură", 1, Mar! 1860, coloana
31-32; CL A. Pumnu, Leptur ariul, IV, 1, Vienne,
1864, p. 121--130.
19) Marian Liviu.-Vasi!e Stroescu, ,;Adevărul literar", VII, 1926,
No. 281.
Liviu.-Când şi cum a trecut Hasdeu Prutul "Ade�
vărul I terar", VII, 1826, No. 315.
Liviu.-Hasdeu şi Rusia, Chişinău, 1925, p. 6.
Liviu.c--Contr ibuţtuni la 'istoria literaturii româneşti
din sec. XIX, Chişinău, 1927, p. 27-33.
23) Minute de inspiraţie ale tinereţei lui AI. Hajdeu, 1850,30 Aug.
în Ms. No. 15 al bibliotecei Universităţii Iaşi.
24) Notă biografică (pr obabl de B. P. Hasdeu), în: Iulia Hasdeu
Oeuvres posthurnes, Paris, Buc, 1890, p. 249-256,
258, 259, 261-280.
25) Palade T.-Patru gramatici, "Viaţa Românească", XI, 1916,
No. 6, p. 279-280.
26) Pătraşcu N -B. P. Hasdeu, "Literatura şi arta Yornână", IT,
1897,-No. 1, p. 6.
27) Predescu Lucian.-In legătură cu cărti mai vechi, "Cercetări
istorice", an. II-llI, 1926-1927, No. 1;" p, 288.
28) Ureche Or:gorie.-Domnii Moldovei şi viaţa lor, În op. : Le­
topiseţli Moldovei, 1, laşi, 1852, cd. M. Kogălniceanu,
p. 197. •
29) Vulcan Josif.-AJ. P. Haideu "Familia", Ii, 1868, No. 11,
p. 121-3 (Cf. Pauteonul român, Bu'da, 1869, p. 133-6;
Cf. ;;Traian", r. 11 Oct. 1869, p. 67; Cf. Prefaţă, la
op. Alex, P. Hâjdău. Domnia Arnăutului, "Columna lui
Traian", 11, 1871, No. 16 (78), p. 57).
\
Blbliegrafta \.neutilizabilă 1)
\
1) Aposiolescu N. J.-Iulia Hasdeu, "Literatura şi arta română",
1) Adică neconţinând date originale sa u de loc, n'au fost
utilizate în studiul de faţă. Le menţionăm, deoarece pot SErvi a­
celui cercetător, care ar privi studiul din alt punct de vedere,
decât al nostru. :
[21]
Lucian Predescu
" '
I
� I t
21
VII, 1903, No. 7, p. 423 şi urm.; (Cf. ibid.-Studii-,
Buc., 1904, p. 85 şi urm.j CI. ibid., L'Influence des
rornantiques francais sur la po esie roumaine, Paris,
1909, p, 331-5).
2) Dame Fr.-Notice biographique, în op.: B. P. Hasdeu, His­
tolre critique, 1, Buc, 1878, p. XIV-XVII).
3) Diaconovicz Dr.-Enciclopedia română, II, p. 660-1.
4) Dragotnirescu Iuliu.-Neamul lui Hasdeu "Adevărul", 5 S, p­
ternbrie 1907, No. 6477.
5) Dragomirescu Iuliu.-B. P. Ha.deu, "Revista Idealistă", V.
t. 1, Mart 1907, No. 3, p. 269-84 (Ct. ibid. "Cronica",
Vll, 1907, p, 1694, 1695 şi 1696).
6) Gane N.�B. P. Hasde� =disc. de recepţie - Acad. Rom.'
me m. secţ, ist. Buc., 1909.
7) Genealogia şi Biografia d-Iui Hasdeu, Craiova, 1884, p. 4-7.
8) Istrati Dr. I.-B. P. Ha sdeu, în Calendarul Minervei pe 1908,
Buc., 1908, p. 176.
8) Lecca Oct, G.-Familiile bo ereşti române, seria 1, Genealogia
a 100 de case-, Buc., 19I1,p. 46.
10) Negrescu Dr. I.-,-Figuri contemporane din trecutul Basarabiei,
Chişnău, 1926, p. 5�5, 12-15.
11) Pop V. Gr.-Conspect, II, Buc., 1876, p. 242-7 (e reprodu­
ducere după Vulcan).
12) Rosett! Dim. R.-D cţlonarul contemporanilor, Buc., 1897, p. 95.
13) Speranţia Th, D,- Tadeu Hasdeu, "Revista Nouă", II, 1889
No, 7, p. 241-7. .
14) Zoiia Saver.v-Spiţa neamului Hasdeu, »Arhiva genealogică",
II, Iulie-Septembrie 1913. p. 139-66, 172· 61).
1) S �u jiul 1 li i Sever Zotta conţine şi câteva date utilizabile'
dar nu le-am utilizat în studiul de faţă, deoarece am fi riscat să
îngreuiern prea mult textul,
[22]
22 MAHGARETA ŞTEFĂNESCU
...."....=--.�_ ·�··.�?�·--""r_�_"'_-'-"_� ·_,",. __ . �_�� .. ,.._,,_. __ .,...,_ •. ,.."_�",..........._. ._
Erori ştiinţifice in manualele de
limba română pentru liceu.
Manualele de limba română pentru liceu (clasa a VI�a băeţi
şi fefe) cuprind oarecare g eşeii, grave chiar, pe care-mi permit
să le semnalez şi să le discut. Aceste greşeli se concentrează În
jurul următoarelor punc.e :
J. Data când se produce influenta slavă asupra limbii ro­
mâneşti, teritoriul pe care se exercită această influenţă �i de la
care popor slav anume provine ea;
II. Pre cizârt asupra influenţei ruse (când şi unde s'a afirmat);
III. lnfuenţele occidentale (franceză şi germana) venite prin
Ruşi;
IV. Despre valorile fonetice, ori ortogrofice numai, ale unor
litere din alfabetul slav (cirilic), lntre buinţat de ROIl'.Bni;
V. Asupra cauzelor presupuse că ar fi determinat traducerea
cărţilor sfinte din slavoneşte în româneşte (propaganda husită);
Cercetăm două manuale 1): Prof. G. Ned.oglu, Istoria lim­
bii şi a literaturii române, e dit. "Carte a Rornănea scă", Bucureşti
1929 şi Gheorghe Adarnescu-; N. 1. Russu�Miha j I Dragomirescu,
Manual de limba română 2), edit, Socec et Co., Bucureşti 1929,
şi să vedem în ce mod anume au răspuns autorii lor la chestiu­
nile de mai sus, potrivit cu cer cetările şi rezultatele din urmă ale
ştiinţei asupră-le,
Timpul când s'a produs influenţa slavă
asupra celei române.
D. Nedioglu, p. 32, afirmă că «Influenta slavă s'a manifes­
tat În două rânduri. Prima a avut loc odată cu aşezarea Slavilor
pe teritoriul de formaţiune a Iim�ii române, prin veacul al VI--
1) Nu şI pe a d-Iui V. P. Haneş, de oare ce nu-l am la În­
demână.
2) Acest manual «s'a bucurat şi de sugestiile D-Ior profe­
sori Ernilian Constantinescu, Raul Teodorescu, Cara Valescu, N.
1. Russu, N. N. Creţu şi N. N. Vasiliu, asistenţi linivers:tari şi
profesori secundari», vezi prefata del d. Mih, Dragornirescu,
I
[23]
VlI, iar a doua mai târziu, de natură sârbo-bulgară prin secolul
al XI-XV",
D nii Adarnescu-Dragom'rescu- Rusu, p. 44, admit trei epoce
de influenţă slavă: «Cea dintâi influenţă s'a produs prin sec. VII­
X, adică în vremea când dialectul latin vorbit de coloniştii din
peninsula balcanică şi din Dacia se transformă încet-incet, prin
izolarea de Italia, Într'o limbă nouă, care avea să fie limba ro­
mână. Mii târziu, când s'a format ramurile mai tinere ale limbii
sia ve: bulgară, sărbă, polonă ş. a., avem a doua serie 1) de îm­
prumuturi slave în limba noastră. In fine în secolul XIX avem a
treia serie, reprezentată prin influenţa rusească»,
Din acestea se vede că atât d. Nedioglu cât şi d-nii Ada­
mescu-Dragornirescu cu colaboratorii dumnealor admit o ve­
che teorie (= elementele slave au pătruns in limba română
intre sec. IV şi al IX-lea), fără să cunoască că, alături de
ea, mai există Încă o altă teorie mai nouă, care susţine că ele­
mentele slave ale rornânei prezintă caracterele limbii bulgăreşti
postpaleoslovenlce, ci nu paleoslovenice, şi de aceea ele n'au
putut intra în limba română Între secolii al IV-lea până la al
IX-lea inclusiv (epoca paleoslovenică) ci CU Începere din sec.
X-lea. Intemeietorul acestei teorii, luată În considerare şi de În vă­
i lţli 'străinătătlt (Vondrăk, Niederle, jagic, Weigand, B. Conev),
este d. Prof, Ilie Bărbulescu, care o expune şi documentează
pedeplin acum în volumul Individualitatea limbii române şi ele­
tnenieie slave vechi, edit, Casei Şcoalelor, Bucureşti 1929, p.
126-127, 468-474, dar despre care a scris deja de mulţi ani
şi În această Arhiva, începând din 1922, până astăzi,
Teritoriul pe care a putut să se exercite
influenţa slavă.
Afirmarea despre influenţa slavă veche asupra Românilor
odată cu aşezarea Slavi/ar pe teritoriul de formatiune a limbii
române (fără să ni se spue anume, care era acel teritoriu) a d-lui
Nedioglu, p. 32, e discutabilă, deoarece alte rezultate ale ştiinţei
mai noui, ne arată că naţionalitatea şi limba românească s'au for­
mat pe un teritoriu, pe unde nu erau Încă Slavii înainte de sec.
1) De prin secolele Xl-XIV, ef. p. 46.
[24]
24
MARQARET A ŞTEF ĂNESC!l ._. _.,
X, anume in Oltenia, Banat şi o parte din Ardeal, căci numai la
răsărit de Olt locuiau Slavii, ceea ce se ştie deja dela Hasdeu.
Strat şi Substrat, Bucureşti 1892, p. 10, a susţinut deja, în parte,
răposatul Pâ.van şi a arătat încă d. prof. Bărbu eseu deja în mai
toale numerele Arhivei, cu incepere din 1921.
Popoarele slave care ne ... au influenţat.
Nu poate fi vorba despre o influenţă «zârho-bulgărească»
între sec. XI şi al XV-lea, pentrucă aceste două influenţe sărbă
şi bulgăr cască nu coincid cu totul în timp, cum cred d-nii autori
ai citatelor manuale. Influenţa bulgărească este cea dintăi. Ea se
exercită asupra Românilor în secolii X, XI, XII, Xlll-Iea ; în sec.
X şi ·XI numai pe cale etnografică prin conlocuirea Românilor cu
Bulgarii, Iar din sec. XII, pe cale literară, prin întroducerea alfabetului
clrilic şi a limbii rnediobulgare la noi.
In aceste secole nici nu există urmă de influenţă sârbească
asupra-ne. Influenţa sărbească începe cam la sfârşitul secolului al
XIII, după ce statul sârbesc începuse să se ridice-odată cu în­
ceputul secolului al XII-lea-şi după ce puterea statului bulgă­
resc decăzuse. Numai acum Începe influenta sâ: bească asupi a
noastră, cum documentează d, praf. Bărbulescu în Relattons des
Roumains avec les 'Serbes, les Bulgares, les Grecs et la Croatie,
Iaşi 1912, p. 184 şi urrn., carte care a avut răsunet in lumea ştiin­
ţifică din străinătate chiar (vezi prof. Ilie Bărbulescu, Memoriu
pentru Academia Română, Iaşi 1914, p. 8-12) ..
Cele mai vechi cuvinte slave din limba românească sunt de
origine buigărească, ci nu sârbească, Dela Bulgari au primit Ro­
mânii şi formele de organizare chiar, ci nu de la Sârbi (cum a
dovedit d. praf. Ilie Bărbulescu, Originea celor Înai vechi cuvinte şi
instituţii şlave la Români, în Arhiva, Ianuar 1922, No. 1, p. 1-11).
Infuenţa rusească.
\
Mentionatele manuale nu posedă suficiente cuncştinţi cu pri-
vire la influenţa rusească, epocile când ea s'a exercitat şi cât
de intens.
D. Nedioglu, p. 37, spune că' "din primul deceniu al SECO­
lului al XVlII, de când incep Ruşii să se arnestice În trebile ţărl­
or româneşti, avem şi o inf.uenţă rusească", iar d-nii Adarnescu-
1,
[25]
Erori ştiinţHice în manualele de limba română pentru liceu. . 25
Dragornlrescu şi colaboratorii, p. 41, socot că "În sec. XIX avem a '
treia serie [de influenţă slavă], reprezentată prin influenţa rusească".
După aceste aflrmări, ar rezulta că influenţa rusească asu­
pra Românilor şi limbii lor nu-l mai veche de începutul veacului
al XVllI-lea. Lucrurile Însă stau altfel. D- nii autori nu ştiu că in­
fluenţa rusească începe cu mu't mai înainte. Este o influenţă ru­
sească etnograjică, care se exercită din sec. XII - XV şi a dat
poporului românesc din Moldova [trebue să înţelegem Moldova
cea veche, care cuprindea între hotarele-l şi atunci şi Basarabia
şi Bucovina) un număr considerabil de numiri topi ce şi unele
cuvinte din vorbirea obişnuită. Toponimice ruseştl-rutene În Mol­
dova sunt: Horodişte, Horodniceni, Voroneţ, Vorona, Storojineţ,
Solonţ, Boţoata, Zabototeni, Berezina; Berezeni, Brahariul, Hatita, '
Huluba, Hulubişiea, Hora, Havrileşti, Pohorlăuţi, etc. Rusisrne­
rutenlsme din vorbirea obişnuită sunt: boroană, coropcă, corovatic
(planta numită şi Coada vacii), năvoloacă, ioloacă, etc. Pe acestea
le am cercetat eu în studiul despre Elementele ruseşii-rutene vechi
din limba românească, publicat În Arhiva din 1921 şi 1922, şi cu
adăugiri În broşură aparte, ca teză de doctorat, în 1925. Această
cercetare a fost admisă de d-nii profesori Bărbulescu şi în Individu:
aliiatea limbii române .. , p. 69-81,Petar Skok dela Zagreb, în re­
vista cehă "Slavia" 'dela Praha, 1927, p. 758-766 şi În Revue des
eiudes slaves, 1928, Afară de această influenţă veche etncgrancă,
mii e o influenţă literară 'rusească, care se exerclteaz ă in Mo'­
dova, cu începere din al XV scc., cel puţin. Vedem această in­
fluenţă în documente. Despre ea a scris d, prof. Bărbulescu în
Cercetări istorico-filologice şi răposatul prof. I. Bogdan 1/1 volu­
mul jubiliar pentru Ios« ("Sbornik u slavu V. [agica"), Berln
1908. Această inf uenţă rusească, de natură literară şi destul de
puternică, pe care o constatăm într'o mulţime de documente
moldo-slave din sec. XV şi ·in restul activităţii noastre .literare
din sec. XVI, XVII (perioadă lui Petru Moghilă), nu este arătată
de dumnealor. Epoca de influenţă rusească a lui Petru cel Mare
vine numai târziu, în urma epocei de influenţă rusească-ruteanâ-i­
pe care am numit-o etnografică-şi În urma celei literare.
Tratând despre elementul fundamental latin al limbii româ­
ne ?ti şi apoi despre diferitele influenţe, printre exemplele date
pentru fiecare, autorii citaţi nu dau şi exemple de numiri topice
(prin exepţie citează câteva numai de orlg.ne curnană şi pecenegă)
ceea ce e o scădere pentru aceste manuale didactice.
!:f
I
I
I
I
I
li
I
I
I
r
.­
I
i' I
[26]
26
=-�.
MARGARETA ŞTEFĂNESCU
-� .. � .. - . - -���-
Influenţe moderne apusene asupra Ilmbll ro­
mâne, venite nouă prin Ruşi şi Polonl,
Influenţele moderne-apusene (franceză şi germană), venite
nouă prin Ruşi şi Poloni, sunt tratate incomplect de autor.i citaţi.
As-fel d. Nediogtu, p. 37, citând exemple de cuvinte ruseşti
în limba românească, spune că unele dintre ele "sunt de origine
germană-o Tratarea despre aceste tmprumuturi occidentale, intrate
in limba noastră, este incornplectă, deoarece s'a dovedit că
prin R uşi am primit nu numai cuvinte ger ma ne, ci şi
franceze. Un învăţat rus, N. A. Smirnov, a arătat influenţa a­
pusană asupra limbii ruseştt în epoca lui Petru cel Mare (Za­
p adnoe vlijanje na ruskij jazyk v Petrovskuju epohu, în Sbor­
nik-ul Akaderniei de ştiinţe din Petersburg, voI. 88 din 1900).
Sunt vre-o 3000 de cuvinte franceze, engleze, belgiene, olandeze,
intrate În limba rusească numai din vremea lui Petru cel Mare.
Ei bine, dintre acestea, 220 cuvinte au pătruns prin Ruşi în limba
română cu acelaş accent şi aceeaşi pronunţie, după cum observă
d. Bârbulescu în Arhiva. 1925, No. 2, 3-4, tratâ nd despre In­
suficienţele ştiinţifice, la istoricii noştri-Necunoaşterea Limbii şi
Istoriei Ruşilor iar în urmă în noua scriere. Individualitatea lim­
bii române p. 76-77 (Exern ple : informaţia, instalaţia, condiţia,
lecţia, ocazia, instrument, compliment, pakei, ofiţer, madama, etc.).
D-nii Adamescu-Dragornirescu nici nu ating de loc această
chestiune a împrumuturilor occidentale venite Românilor pin Ruşt,
Valoarea îonetlcă ori ortografică numai a unor
litere din alfabetul slav chilie.
Valorile fonetice ori ortografice ale unor litere din alfabetul
cirilic sunt In genere Ialş arătate şi necorespunzârid cu cele din
u mă date ale cercetărilor ştiinţifice.
\
La d. Nedioglu, p. 61 -- 62, s = dz, 3 = Z, Z. = ă, ti, It. = X,
= 1>.1 1, -k = ea, 3.. = â, ta = ia, ;;.. = ia, J\l = în.
In manualul d-lor Adamescu-Dragomlrescu, p. 80, deaseme­
nea "s înseamnă dz, iar 3 este z; r e lung şi se pune la mij­
locul cuvintelor sau la început; iar " e scurt şi se pune la fine;
o se pune pentru o dela mijloc sau I dela fine, far celălalt pentru
I
[27]
Erori ştiinţifice in manualele de limba romana pentru liceu 21
a_�,�,_� ... _� __ .,_-'- . �._-=- __ ._��_
început reprezlnând întru câteva nuanta uo; obişnuit la Începu­
tu] cuvintelor se scrie oy, iar la mijloc şi la fine S; în privinţa
lui u mut de astăzi, vedem că în textele vechi se reprezenta in­
treg sau jumătate şi din acest din urmă caz se întrebuinţau sem­
nele z. şi b.; z. şi .l\ se intrebuinţau pentru ă şi î, fără însă să pu­
ten da rr gule precise când avem o valoare când alta. Am putea
spune că :r. înfăţişază mai ales pe ă, iar � pe l. x: se întrebu­
inţa şi pentru ă final accentuat. '1::, ,a şi ;\\ au o valoare foarte
nehotărîtă-in multe cazuri t reprezenta diftongul de astăzi ea
şi pe e; la reprezenta pe 'ia sau triftongul 'lea".
Aceasta este valoarea Ionetică, pe care Hasdeu, în C uvinte
din bătrâni, şi Sbiera o dădeau slovelor ciriJice acum mai bine de
50 de ani. De atunci inainte s'a făcut cercetări mai departe şi
s'a ajuns la rezultate noi. pe care autorii acestor cărţi nu le cu­
nosc, Deja în Foneiica alfabetului cirilic, din 1904, d. prof. Băr­
bulescu a arătat ceea ce a confirmat apoi prin noi studii dela
1921 Încoace, publicate in Arhiva.
Noile rezultate arată că : z, .. = ă, â, a, e, o sau sunt scrise
OI tografic numai; ;y. = ă, â, în, e, ea, la, li; J� = n, în dar şi
e, ea, ta, ă, â, u şi poate fi scris numai ortografic; 'l;; = e, ea,
ta i '1\1 = âi, ăi, i poate şi i ; n. = e, dift. ea, 'fa, 'tii, n.
Tot astfel Fonetica aljabetutui ctrilic (0.456 -451) ne arată
că, În textele române din veacul al XVI şi al XV)I, întocmai ca în
cele sla ve ŞI rornâno-slave cirilice, S însemnează deodată sunetul
dz şi z; că Intre H şi X nu era deosebire nici Ionetică, nici can­
titativă, ambele fiind întrebuinţate la fel pentru i şi 1 (p, 339) i că
o sau Ci) Însemnau nu numai o ci şi oa (p. 407-408).
Astfel ne arată ştiinţa de după Hasdeu Încoace,
Cauzele care au determinat traducerea cărţilor
religioase din slavoneşte in româneşte.
Traducerea cărţilor religioase (Psaltirea Scheiană şi Cod'
Voroneţean) în româneşte În veacul al XV este atribuită de au­
torii citatelor manuale didactice răspândirii propagandei mişcării
husite dela începutul veacului al XV-lEa În părţile de Nord ale
Ungariei, Ardealului şi ale Moldovei,
[28]
28
_______ M_A_ROARETA ��EFĂNESCU -� __ . _.�
Iată cum se exprimă d. Nedioglu p. 64-65 "Pe la sfârşitul
veacului al XV-lea pe când în principatele române cultura sla­
vonă era încă în floare, iar limba slavă într onată de veacuri în
biserica noastră stăpânea, prin tradiţia ei de limbă sfântă, împo­
triva căreia nu cuteza încă nimeni Să se ridice, fără să nu Intârn­
p ine opunerea categorică a erarhllor b'serlcii noastre---tn ţinutu­
rile mărglnaşe ale rornânimii, prin părţile Maramureşului vecine
cu Ardealul, destul de depărtate de ochiul vigilent al vlădiciI ar,
pă strători ai tradiţiei se întâmplă un mare eveniment cultural, ci e
o covârşitoare însemnătate pentru desvoltarea limbii şi a litera­
turii noastre: apariţia celor dintăi cărţi scrise în româneşte.
Acest eveniment se datoreşte unui impuls din afară, venit
din Apusul care Încerca şi el să scuture tirania de veacuri în bi­
serivă, a unei limbi străine şi neînţelese de cei ce o ascultau'
Este vorba de mişcarea lui Ion Huss, un mare reformator ceh şi
precursor al reformei lui Luther, care cerea intre altele, ca cu­
vântul Domnului să fie rostit şi scris în limba credincioşilor. Cu
toate că el a fost osând.t şi ars pe rug (1415), Învăţătura lui s'a
intns repede, cuprinzând nu numai Boemia, ci şi părţile de mia­
ză-aoapte ale Ungariei, Ardealului şi ale Moldovei.
Sub influenta acestei mişcări se traduc pe la sfârşitul vea­
cului al XV, primele cărţi sfinte in româneşte, din care ni s'au
păstrat: Psaltirea Scheiană şi Co dicele Vor oneţian".
D. Adarnescu şi Dragornirescu p. 100-102 spun: "Stăpânirea
limbii slavone începe a slăbi prin secolul XV, mai ales din două
pricini:
a) pentrucă slavonisrnul, fiind o formă străină de inchinare,
trebue sustinut şi alimentat, şi această susţlner e scade pe măsură
ce se împuţinează mână stirile slavone din peninsula balcanică şi
încetează irnigrarea călugărilor sârb! în principate;
b) pentrucă relaţiile culturale cu Grecii (începute cu mult
înainte de influenţa lor politică) .le dau prilej să lupte pentru în-
lăturarea influenţei slavone, \
Din această luptă a rezultat un ajutor pentru desvoltarea
limbii româneşti.
Slăbirea aceasta a curentului slavon făcea, negreşit, din ce
în ce mai grea întrebuinţarea limbii s' avcne între Români, iar nu­
mărul Românilor ştlutori de slavoneşte se împuţina din ce în ce­
A trebuit să se nască În lumea preoţească, în care era pe
I
[29]
E:rOl'i ştiinţifice în manualele de limba români'! pentru liceu 29
atunci închisă toată învăţătura vremii. ideia unor traduceri în l'rnba
naţională. Realizarea acestei idei o vedem In cele mai vechi ma­
nuscrise româneşti ce cunoaştem. Traduse la finele secolului XV.
au ajuns la noi În copii mai târziu, în secolul următor, as 'fel că
din secolul XVI se poate Începe istoria literaturii românilor în
româneşte.
Pe lângă aceste împrejurări, se adaugă Încă una; este pro­
paganda sectelor relorrnate, Care aveau ca principiu că fiecare
popor trebue să ciească cărţile sfinte în lin ba sa. Cea mai veche
tntluenţă de acest fel es'e-după multe probabilltăti=-aceea a Hu­
siţilor, răspândită Între Cehi, mai ales dupăce H s fu ars pe rug,
er ezia husită, se întinse în nordul Ardealului şi de acolo influenţa
pe RClmâni, după Ce câştigase pe unii dintre Unguri, care avură
în secolul XV cărţile sfinte în limba lor.
Mişcarea aceasta a venit din Maramureş în mânăsiirile din
Nordul Moldovei. Acolo s'a găsit primele manuscrise româneşti:
a) psaltirea zisă scheiană,
b) psaltirea Z' să voroneţeană,
c) un apostol zis ccdicele voroneţean,
Efectul acestor lucrări a fost toai te mic. M şcar ea aceasta
religioasă s'a sfârşit repede fără vreo urmare însemnată, dar ea
reprezintă primul moment al desvoltărf limbii româneşti ca limba
scrisă şi unele manuscrise au servit tipăriturilor de mai târziu.
Al doilea moment este pe la mijlocul secolului XVI, când
apar şi prim-le tipărituri româneşti. In această vreme reforrn a
religioasă pătrunde în Ardeal, pe deoparte prin Saşii luteranl, pe
dealta prin Ungurii calvini, Şi unii şi alţii se silesc să facă pro­
zeliţi printre Romani, In acest scop se 1 ip ăreşte la Sibiu În anul
1544 un Catehisrn. Incercarea se vede că nu face să se prevadă
nici o isbândă, căci altă carte nu se mai tipăreşte la Sibiu- Toc­
mai peste 20 de ani o nouă ieşire În luptă se produce la Braşov
aci însă cu o mare forţă şi stăruinţă".
Ideea aceasta cum că Husitismului şi pr opag ăr ii lui la noi
se datoreşte traducerea câr] lor relis ioase la Rcrr âni este dală nu
cu totul greş tă, de-Igur inco mplect înfăţ şată, deoarece "şunt do­
vezi că Ş' Ca olicismul, nu numai Husitis mul propovăduia în lim­
bile naţionale" ş: că "pnpagandele b.sericil catolice lucrează
foarte mult pentru convertire şi izbutesc chiar, în Principatele
Române şi în Ardeal, mult inainte de ivirea Husitlsmului în ele,
[30]
MARGARETĂ ŞTEFĂNESCU
=-=-=---------
anume deja în veacurile al XIII şi XIV; iar la alte popoare ca­
tolice se produce literatură În limbeIe lor naţionale deja în secolii
al XIII şi al XIV-lea; aşade pildă la Polo ni, la Croaţi, la Cehi, etc.
"Faptele istorice şl literare ne documentează că Catolicisrnul, prn
propagandele sale, a trebuit să stârnească, începutul scrierii noas­
tre, cel puţ'n în veacul al XV dacă nu mai devreme, În textele
aşa numite rotacizante". Despre aceste vezi studiul d-Iui Prof.
Bărbulescu în cartea Curentele literare la Români in perioada
slavonismului cultural, e dtt. Case i Şcoalelor, Bu cureşti 1928, p.
51-59, însă şi în Arhiva din anul 1921.
Aceste sunt unele dintre greşelile importante ce-am obser­
vat în manualele de limba română pentru clasa a VI-a de lic·.u
CU privire la influenţa slavă Ia Români şi explicarea cauzelor care
au determinat traducerea scrierilor sfinte În româneşte.
Din observările de mai sus rezultă că autorii citati urmeaza
firul tradiţiei la noi, susţlnând, încă şi în momentul de faţă, ceea
ce era valabil numai acum 50 de ani. N'au mai citit, decât unila­
teral, cercetările ce s'au făcut şi rezultatele la care s'a ajuns în
ştiinţă de atunci Încoace,
Margareta Ştefănescu
\
[31]
Comunicări
Cuvânt românesc În inscripţia dela
Nagy-Szent-Mlklos ?
Cu multi ani Înapoi, oamenii noştri de Ştiinţă, găsind la
scriitorul bizantin Constantin Porfirogenetul din sec. X cuvântul
Serbli pentru numele Sârbii de astăzi, au crezut că acel cuvânt
era macedorornănul Sârb cu articolul postpozlt.v li. Au socotit
astfel, că Porfirogenetul reproducea pe Serbli din pronunţarea po­
porului românesc, care, în acelaş chip, articulează şi astăzi s. ex,
oamenii pentru dacorornânul oamenii. Aşa că acei învăţaţi ai noş­
tri credeau că au descoperit În Serbli un cuvânt al limbii noas­
tre rnacedorornâne din veacul al lO-lea.
Eu însă, în urmă am arătat, în cartea mea Studii privitoare
la Limba şi Istoria Românilor, că acel li nu e articolul postpo­
zitiv românesc, ci e un li al limbii sârbeşti, un fenomen fonetic
al acesteia, intens şi regulat În ea (ba Încă şi În alte din limbile
slave), şi că Sârbii în işi, potrivit cu acest fenomen general, Îşi
pronunţă numele lor Serbli
Aceiaşi greşeală ni se Întâmplă şi astăzi CU un alt cuvânt,
care şi el e strein, şi totuşi, e socotit de unii din ai noştri de ro ...
mânesc, anume daco-rornân de dinainte chiar de secolul X-lea.
Anume prof. Capidan scrie (În Dacoromania, 1, a. 1921, p. t9E),
că în inscripţia cu litere greceşti de pe unul dn vasele tezaurului
descoperit deja de mult la Nagy -Szent-M kl6s În Com,tatul Toron­
tai din Banat se afla cuvântul BWtaO'UA, care nu ar fi altceva de­
cât rornânescul Butăal cu al ticolul pcstpozitiv -al sau -1. Capi dan
[32]
32
ILIE BĂRBULESCU
face această afirmare în a. 1921, lntemeindu-se pe sudiul acestei
inscripţii scris de maghiarul Jos Hampel în a. 1905. Hampel so­
cotea că tezaurul acesta compus din mai multe vase de aur, pe
fundul unuia dintre cari se află săpată inscripţia, e "grecesc arnes­
tecat" cu bucăţi gotice şi gepide şi e lucrat În sudul Rusir i. Eu
nu am citit acest studiu al lui Harnp el ; văd asta în rezumatul ce
i-I face învăţatut bulgar Mladenov In Spisonie na bătgarskaia
Akademija IZa naukite, c. XXXV, Iasc. 19 (Sofia 1926), p. 62.
Aşa că nu ştiu de unde a scos Capidan ce spune că a opinat
H impel : că inscripţia cu grec. vutaul ar fi în limba maghiară.
Mladenov spune aci,-după un articol publicat de Metefindt în
Ung atische [ahrbticher, V, fasc. 4, Noernbre 1925, p. 366-că
H rrnpel, care m ii Întăi susţine părerea că tezaurul este "greCEsc
amestecat", În urmă credea că Bulgari (turanici) erau cei cari I-au
făcut.
Ori-cum, pe vremea lui Harnpel nu se descifra se Încă limba
inscripţie! cu Vutaul. Mai în urmă însă, a descifrat-o învăţatul
danez Vilhelrn Tornsen într-un studiu ce a publicat În fr anţuzeşte
într'o revistă daneză la a. 1917. De acest studiu al lui Tornsen
nu ştie nimic d. Capidan în articolul său din Docoromania, 1 nde
afirmă că Vufaul ar fi rornâr.escul articula! Butăul şi unde spune
că Hampel ar fi zis că inscripţia asta e în limba ungurească.
Tornsen spune că inscripţia aceasta, care e (cu litere gre­
ceşti, dar eu o transcriu aci cu latine): Bouila zoap an test dyge­
tygi, Bouiaul zoap an tagrogi itzigi tesl e într-o lin.bă it rr ă Şi
a fost săpată În sec. IX după a. 864; ea înseamnă: "Le z oapan
BouiJa a acheve la coupe, (ceite), Coupe fi boire qui par le 20a­
pan Bouiaoul a ete adoptee fi etre suspendus- (=:Jupanul Buila
a terminat cupa aceasta de băut, care de catre jupan Butaul a
fost modelată [cu toartă] spre a fi atârnară). Limba turcă În care
e săpată înscriptia aceasta nu e, Spune învaţatul turcolog Tornsen,
nici dialectul curnan, nici cel .avar, ci e dia ectuI Bulgarilor lui
Asp rruch, cari, venind din răsfirit, s-au aşezat În BUlgaria unde
cu S avii de aci au format un stat, 1· au organizat şi cari din a.
827 au cucerit Şi au stăpânit În Banat şi în partea de răsărit a
Ungariei până la a. 895 când vin Maghiarii şi li- o ia ei. Dintre
a.eştl Bulgari turci sunt acei doi, jupani Buila şi But2ul cari fac
inscripţ!a de care vorbim. Inscripţia e. deci, în limba Bulgarilor
turci ai lui Asparuch.
[33]
COMUNICĂRI
33
Aceasta e părerea Ştiinţei astăzi. Iar Mladenov În pomenita
Spisanie dă chiar alte comentarii prin care se vede că limba in­
scripţiei e aceea a Bulgarilor turci ai lui Asparuch.
Pe câtă vreme inscripţia e în limba turcească, iar numele
Butaul se află în această limbă, În care finalul -ul e prescurtarea
cuvântului turcesc oyul care înseamnă fiul (el. mai nou oglu) şi se
Întrebuinţează În turca sub forma ul În loc de oyul, evident că o
metodă ştiinţifică serioasă astăzi, se împotriveşte de Ci mai da lui
Butaul origine românească şi a afirma că el are la sfârşitul său
articolul post pozitiv românesc -ul sau -1.
Atrag atenţia asupra acestui studiu al lui Tomsen, pentrucă
eroarea d-Iui Capidan s'ar putea întinde uşor şi la alţii, cum se
întârnplase să incurce şi pe distinsul fost student al Universităţii
din laşi D. Găzdaru, care, cum însuşi arată în teza sa de doc­
torat, acum apărută: Descendenţii demonstrativa/ai .Jlle: [Il
Limba română, Iaşi 1929, p. 74, luându-se după Capidan, crezuse
un moment că Butăul e cuvânt românesc cu articol postpozitiv
dintre secolii VIII -X.
Bie Bărbulescu
Poveste foarte de folos a lui TheofH, pentru
ascultarea părinţilor şi. pentru sfânta liturghie.
193 M AlDA VALE W. g. Londra 28 MartÎe 192.!J.
Stimate Domnule Profesor,
Vă trimet aci alăturat, un studiu şi un text vechiu scos de mine din"
tr'un rnanuscript din secolul al XIII-lea care cred că Va interesa atât pe
Dv. căt şi pe cititorii Archivei.
Sunt pe la asfinţitul soarelui vieţii mele şi o întâmplare fericită pe
care o pomenesc eu În capul articolului mia făcut să reiau pentru moment
studiile cele vechi părăginite până acuma.-Nu e vina mea ci vina circum­
stanţelor în care mă aîlu şi lipsa de ajutor din toate părţile.
Textul de Iaţă, nu numai cii-şi are importanţa pentru literatura ro­
mână în general şi literatura populară în special, mai are şi importanţa lui
pentru literatura universală. Este tnc'o contribuţie care o fac la acele studi]
folclorice care nu le-am părăsit nici aci. Precum ştiţi eu am publicaţ aci în
traducere englezească o seamă de basme româneşti din cele mai frumoase
cu ilustraţiuni în care s'a păstrat spiritul şi caracterul românesc, dar şi o
[34]
34
bR. M. OASTEI<
colecţie mare de legendele pasărilor, animalelor etc. româneşti, publicate de
Societatea de Folklor engleză care se bucură de aşa mare reputaţie.-Am
mai pubiicat tot aşa In traducere engleză şi alte legende de Crăciun, dar
nu mi-a fost dat să public ceva în limba românească cel' puţin de acum
15 ani.
Nădajduesc deci, că veţi găsi loc în unul din apropiatele numere ale
Archivei aşa de admirabil publicată de Dv. şi pentru articolul pe care vi-I
trimet aci alăturat.
Primiţi, vă rog, Domnule Profesor, încredinţarea inaltei cinste pe care
v'o păstrez.
t». M. Gasier,
Textul pe care-I public aci, l'am copiat acum 46 ani din­
tr'un rnanuscript, mi se pare al Academiei, când mă indeletniciam
cu adunarea materialului pentru Crestomatia şi pentru Literatura
Populară.c-Nu-rni era cu putinţă să public tot ce am cules, dar
copiile pe care le-am făcut le-am luat cu mine când am plecat
In surghiun, acum mai bine de 40 ani.
Trebue să mărturisesc că n'am avut, tot timpul posibilitatea
de a mai urma cu aceste lucrări, din simpla pricină că n'am pu­
tut găsi aci pe niminea care să-mi dea o mână de ajutor. - In­
târnplarea însă a făcut, că acum de curând a venit o domnişoară
din ţară În vizită şi cu multă bună voinţă mi-a dat diuscurta
vreme ce avea la dispoziţie câteva ceasuri, şi eu îndată m'am fo­
losit de dânsele ca să pregătesc acest mic studiu.
Povestea lui Theofil aparţine unui ciclu de legende care se'n­
tinde dela Indii pănă la Portugalia, a pătruns şi În Orientul Is­
lamic şi este baza faimoasei balade ti. lui Schiller cunoscută subt
numele Der Gang nach dem Eisenhammer, se leagă în deosebi
cu legenda slujitorului reginei Elisabeta din Portugalia din seco­
lul XlII care a fost apoi canonizată şi cunoscută subt numele de
sfânta Ellzabeta.e-Această legendă apare subt diferite forme, În
literatura occidentală Încă de prin secolul al 9-lea.-Se pare că
şi biserica ortodoxă, cunoaşte o legendă analogă, dar care însă
n'are nimic atace cu legenda sff�tei Elizabete.- Emrnanuel C08-
quin a "studiat această legendă ÎIl toate amănuntele ei şi În toate
ramiticaţlunile în care apare literatura universală, căci această le­
gendă a suferit multe schimbări, Eu din parte-mi am mai publi­
cat două paralele din literatura veche ebraică din manuscripte din
secolul al XW-Iea în cartea mea EXEMPLA OF THE RABAIS,
�i acolo am mai adaugat altă literatură necunoscută lui Cosquin,
[35]
COMUNICĂRI
la inceput se vede că a fost o dezvoltare a unor povăţuirj
părinteşti, sau a altor povăţuiri, pentru care eroul legendei a plă­
tit mulţi bani, fără ca la început să înţeleagă noima acelor Învă­
ţături. A devenit însă cel puţin pentru literatura slavonă şi gre­
cească, mai ales un fel de Conte Devot adică (o poveste de fo­
los) În care se înfâptueşte răsplata pentru cinstirea sfintelor slujbe
sau a sf. Maria.- Vesr lovschi a publicat într'adevăr de mult in
(Russiche Revue şi in Romania 1877 p. 192-193) pe scurt o po­
veste analogă din Sinaxarul rusesc. Cosquin mai atrage atenţia,
asupra unei coleeţiuni de Minuni ale Maicii Domnului scrisă în
limba m idernă grecească de Agapios, care este izvorul colecţiei
româneşti de Minuni despre care am vorbit mai pe larg În a mea
literatură Populară.
Textul român însă a rămas până acum necunoscut, şi după
cât îmi pot aduce aminte, nu face parte din colecţia românească
de Minuni.-L'am găsit însă într'un manuscr ipt de pe la mijlocul
secolului al Xvlll-lea, Este un manuscript CLI conţinut amestecat,
cum s'ar zice un Codex Miscellaneus, şi conţine povestiri inde­
pendente de felul acestuia, adică povestiri de folos pentru sufle­
tul cititorului şi pentru mântulrea păcătoşilor.
. Publicarea acestui text mi se pare de a fi de un interes
special, căci este o verigă În lanţul poveştilor de acest fel, care
până acum a lipsit şi a rămas prin urmare necunoscut chiar lui
Cosquin,
Textul mai are şi o importanţă filologică, că e scris într'o
limbă mlădioasă şi care invederează CU câtă îndemânare scriau a­
cei ce copiau textele vechi sau le tălrnăceau în secolul al XViI Şi
al XIX-Jei!.
Eu am urmărit cu destulă băgare de seamă şi cu cât îmi era
Cu putinţă din depărtarea în care mă aflu şi din lipsa de ajutor
de care m'am plâns, tot ce s'a publicat În ţara românească în ul­
timii 3Q sau 40 de ani.
Pe cât am putut afa, toată atentia s'a concentrat mai mult
asupra textelor din secolul al XVI-lea şi că mai nimica nu s'a fă­
cut, pentru publicarea textelor poster icare acelei date.-E ade­
vărat că cititul e mai uşor. când ai de lucru cu texte ve ehi dar
scrisoare a devine din ce in ce mai incălcită, cu cât ne apropiem
mai mult de sfârşitul Secolului al XIX-lea, ce cu Iiterlle aruncate
deasupra, scris adesea in două scări, o imitatie a scrisorel gre-
[36]
ceşti moderne de pe acea vreme, cititul devine foarte greu, dar
cu puţină muncă omul se'nvaţă să citească şi acea scrisoare in­
câlcltă, limba însă dtnpotrivă devine din ce În ce mai frumoasă
şi mai curgătoare ca stil, ca gând şi ca formă.-Pe când în tex­
tele vechi tălrnăcitorul urmează aproape a-şi zice buche cu buche,
originalul, copistul mai târziu se ernancipează de această sclavie şi
limba se aseamănă din ce în ce mai mult, cu acea a poporului.
Se şterg cu încetul toate urmele slavonismelor şi grecismelor, şi
mă 'ndoesc dacă există o carte, modernă scrisă într'o limbă aşa
de frumoasă, cum sunt de pildă ca Jnvăţăturile lui Neagoe Vodă
sau acele ale lui Vasile Machedon, şi nu vorbesc de limba Lite­
raturel Apocritelor sau acea din vieţile Sfinţilor tipărite la Neamţ
în întâia jumătate a secolului al XIX-lea.
Mă folosesc de acest prilej de a povesti ceva din viaţa lui
Eminescu cu care eram prieten bun, El din acele rnanuscripte
vechi a învăţat cum se scrie româneşte. Eu veneam des pe la
dânsul când şedea în casa de peste drum de Grădina Episcopie!
unde este acum Ateneul Român. Veneam pe la 11 de dimineaţă
şi foarte des îl mai găsiam În pat, iar apoi se scula îşi făcea
cafeaua îmbrăcat în halat şi papuci. şi apoi scotea câte unul din
manuscriptele vechi pe care le poseda şi citeam împreună. Lui
fi plăcea mai ales, manuscriptul cărţii pe care am numit-o eu
Hronograf, şi şedearn acolo câteva ceasuri şi citeam din una şi
din alta. El tot clătina din cap şi zicea; .,Aşa'i că e frumos".
Şi într'adevăr aşa şi era, şi el foarte des citea din acele rnanus­
cripte vechi şi culegea de acolo limba cea frumoasă, care a lă­
sat'o moştenire. EI îmi dăduse mie câteva din acele manuscripte
şi afară de unul pe care m'am juruit că-I voi ţine veşnică pome­
nire, după moartea lui, toate celelalte le-am predat lui Titu Maio­
rescu rugându-l ca să le dea Academiei pomenind totdeo da.ă că
au fost odată ale lui Eminescu, Nu mă Indoesc că el le-a predat
Academiei, dar nu ştiu dacă au fost însemnate că au fost date
de mine şi că proveneau dela Eminescu, căci nu încape îndoială,
oricine care va face un studiu serios asupra lui Eminescu ar face
bine să stuuieze şi acele manuscripte şi să vază legătura ce (�
xistă intre cuprinsul lor şi cele scrise de Eminescu, şi mai ales
să caute să găsească urmele unei înrâur lri ce au avut aceste
texte asupra limbii şi gândirii lui Eminescu.
Ar fi bine, ca şi de aci înainte, să se mai şteargă praful de
[37]
COMUNICARI
�7
.------
pe teancurile de manuscripte din secolul XVlI-XIXdlea care zac
deocamdată în catacombele Academiei Române.
Textul de faţă este, fără îndoială, o copie după un text mai
vechi şi a păstrat într'adevăr multe forme archaice. Eu l'am co­
piat întocmai cum l'am găsit în original, în care se poate recu­
noaşte trecerea dela o stare mai veche la una mai nouă a lirnbei,
Am întrodus aci câteva accente, ca să reproduc Întocmai
originalul, aşa am scris: e cu accent, care este echivalent cu
ea, apoi am pus iar o linie pe c înaintea vocalelor a, o şi U În
loc ca să scriu ci. Altfel textul de faţă este foarte clar şi limpede.
S'au păstrat aci din punctul de vedere a literaturei paralele unele
trăsături foarte importante. Mai Întâi faptul că tatăl bătrân vinde
fiul său ca rob, şi umilinţa cu care băiatul se supune tatălui
său. Apoi sfatul ce-i dă ca să nu treacă pe lângă biserică, unde
se slujeşte liturghia, fără ca să intre. Asta într'adevăr dă acestei
poveşti un caracter cu totul religios. Se deosebeşte de altă parte
de acele paralele în care robul, eroul poveştii, e scăpat numai
fiiudcă slujeşte mai in deosebi pe Sf, Maria. Numai prin mijlocirea
ei el scapă de primejdia în care Se află.
Cât priveşte chestia izvodului mie mi se pare că această
povestire a fost tălmăcită dintr'un text grecesc. Numai într'un loc
ar putea cineva crede c'a fost scoasă dintr'un text slovenesc ;
căci în loc de Constantinopole el scrie Ţarigrad. Aci însă recu­
noaştem activitatea călugărului care şezând în chilie şi tălmăcind
sau copiind a întrebuinţat cuvântul Ţarigrad în loc de Constau­
tinopole, căci ii era mai bine cunoscut şi des întrebuinţat, Lui i
se datoreşte de asemenea un acranois ciudat. Se vede că şi aci
nu ştia ce să facă, şi cum să cheme pe marele logofăt sau înal­
tul funcţionar dela Curtea Irnpărătească către care se dusese boe­
rul cu plângerea, pe care l'a rugat să taie capul lui Theofil, A­
tunci el ce să facă, îl chiamă vizir, că parcă ar fi la Curtea Sul­
tanului, pe când povestea e localizată in Bizanţ şi încă pe vre­
mea împăratului Teodosie. Aşa se schimbă Literatura mal veche
în Literatura populară. Totul se schimbă în cursul acestei desvol­
tări, atât locul cât şi numele cât şi data, căci astea nu mai au nici
un interes pentru popor, lui îi place numai povestea. Şi aşa şi
această povestire cu obârşia ei în India, a devenit parte din li­
teratura Populară Europeană.
O altă variantă, în care incidentul principal din care scapă
[38]
bR. M. GASTER
---�.
eroul este scrisoarea schimbată, dar de astea nu mă pot ocupa
acum aci, Mă mulţumesc numai de a arăta aci legătura în care
stă acest şir de basme, de povestirea lui Theofil,
Urmează aci textul poveştii:
Poveste foarte de folos a lui Theofll, pentru ascultare
părinţilor şi pentru sfânta liturghie,
In zilele lui Theodosie înparat era un 6:0 bun şi înţelept şi
cu frica lui Dumnezeu, şi era acest 6m în Ţarigrad, şi era pre avut
foarte la tinereţele lui şi au avut numai un fiu pre nume Theo­
fii, iar la bătrâneţele lui era sărac foarte. Şi neavând de treba
trupului, să se hrănească, zise fiiulul său: fiiule iată că sănt bă­
trăn, şi sănt slab şi sărac, atăt căt nam cu ce sa-rn petrec vieaţa
me, Deci voiu să te rog, să-rn faci pe voe, ca sa'm mântuesc şi
eu smerite bătrăneţele mele, şi tu pentru ascultare să moşreneşti
vieaţa de veci. Iar Theofil au zis: ce-ţ iaste voea părintele mieu,
fă. Şi-i zise tată-său: Iătu mieu, Avram a avut un fecior şi l'au
dus În munte ca să facă [ărtvă lui Dumnezeu cu dănsul, şi acel
fiiu nu s'au intors inapoi ci şi lemnele le purta cu dănsul, cu
bucurie şi CU osărdle mergând după tată-său, ci nu numai acesta
ci şi alţii au ascultat pre părinţii lor, ci aşa fă şi tu fiiul meu
cel iubit. Ascultă porunca rne şi eu nădăjduesc spre iubitortul de
oameni Dumnezeu, că nu te vei mâhni pentru acest lucru. Iar
Theofil zise au doară şi tu vrei să mă omori pre mine? Iar ia­
tă-său, zise: să nu de Domnul fiiul mieu, ca să-ţ fac eu tie acest
lucru făr de lege, ci 6 poruncă să-mi faci: care-ţi voiu zice. Iar
Theofil zise: aşa să fie, părintele mieu. Şi zise tată-său: primeşte
să te vânz ca pre un rob al rnieu, să-mi chivernisesc bătrăneţele
mele şi ca să nu ceiu ca un sărac şi milostivul Dumnezeu se va
milostivi spre tine, pentru mine, şi ca să-ţ de avuţie nenumărată
în lume acasta, şi sufletul tău să se odihnescă în sănul lui A­
vram. Şi încă şi a 2-a' poruncă 'a me să o păzeşti; pănă la ca­
sul mortii tale, să ţii minte fătulvrnieu acastă Învăţătură: ori unde
te va trimite fericitul stăpânul tău, şi de-i va fi căd de depripă şi
vei trece pre lăngă beserică, şi vei auzi slujind sfănta liturghie,
să nu treci să o laşi nesăvărşitâ, ci să mergi în beserică, să şezi
cu umilinţă, şi să asculţi sfănta Evanghelie şi stanta liturghie şi
cu inima curată să te rogi stăpânei noastre şi purure Iecorei Ma­
riei, că din toată nevoea şi din mare furtună te va izbăvi Durn-
[39]
COMUNICĂRI
39
la
!
ne zeu. Iar Theofil au zis: fă cum vei vre, cinstitul meu părinte
Deci a 2-a zi, au văndut pre fiiu-său la un boer mare al
curţii împăratului pre nume: Patrichie Ţarigraden, care deca l'au
cumpărat l'au iubit foarte, pentru ascultare ce multă a lui şi pen­
tru smereniea şi pentru minie şi carte ce ştiea, şl-I ave purure
pe lângă dănsuJ, şi il pune la masă cu oamenii cei mari, pentru
că slujiea cu nevoinţă. Deci mergând intr' una de zile boeariul la
înpărăţie au uitat intr'o Iăcriţă nişte catastişe împărăteşti, şi de
gr ab'au, trimis pre Theofil să alerge să le aducă. Iar Theofil a­
lergănd căt pute au ajuns la curie şi au intrat în cămara stăpă­
nu-său cu îndrăzneală, şi au apucat Iăcriţa şi într'acel cas au vă­
zut . pre [upănesa stăpănu său cu o slugă curvind.
Iar Theofil de degrab ce-i era nu leu căutat asupră. Iar a=
ceea vai de ei, care Iăce păcatul, rău cugetat asupra lui Theofil.
Deci vi ind stăpănul casii, au zis rnuere lui; pentru ce ai cumpă­
rat acest tob, ca să vie la pat să curvescă cu mine, ca un 6m
fără de ruşine şi făr de obraz? să mă crez! că de n'aşi fi stri­
gat să m ajute cutare, miear fi luat cinste me necuratul ; au doară
sănt de rudă re de n'ai defăimat din rugăciune părinţilor mei?
şi să ştii domnul mieu că de nu voiu vede capul acelui obraznic
tăeat, nu voiu mai lăcui cu tine în casă, nici măcar un cas, ci
mă voiu usebi de tine, şi-m voiu luoa zestrele mele. Aceste au­
zind domnul casii s'au mănieat asupra nevinovatului Theofil şi s'au
făgăduit să-i facă pe voea ei fără de greşală; şi a 2-a zi s'au
înpr eunat cu vlzirul, şi-i zise: mâine de dimineaţă it voiu trimite
pe un rob al mleu ci să-i tai capul, şi să-I pui într'o Iotă şi să-I
pecetlueşti, şi să-I trimeţi la mine. Iar viziriul zise: nu fac eu ju­
decată strămbă, numai să găsescă trei oameni, să rnărturisescă că
are vină de moarte, şi atunci il voiu omorî şi eu. Atunca au zis
Patrichie, înainte a trei mărturii că l'au cumpărat rob tânăr şi el
au făcut silă stăpănă-saca să facă cu dânsullucru de ocară. A­
ceste zicând au scris stăpănu-său scrisoare de moarte ca să-I o­
moare; atunci vizi riul au primit să-I omoare. Iar cănd s'au făcut
zia a 2-a zi, au strigat Patrichie pre acel rob nevinovat, zicăn­
du-i lui: pas la viziriul, şi- i zi lui, că mă închin cu sănătate '�i
să-mi trimită răspunsul. Deci ducăndu-se acel rob bun şi drept,
au trecut pe lăngă o beserică a pre sfintei şi de Dumnezeu năs­
cătoarei de Dumnezeu şi au auzit slujind sfănta liturghie şi ce­
tind Apostolul; şi atunci iară s'au adus aminte de învăţătura tă-
[40]
40
DR. M. GASTER
---------------------
tăni-xău şi au intratu în beserică şi au ascultat sfănta Liturghie
pănă în sfârşit. Iar acelealalt ; e rob care Iăce curvie cu stăpă­
nă-sa văzând cum că n'au trimis viziriul capul mai curănd, au
zis cătră stăpanu-său : merge voiu eu să-I aduc de-ţ iaste voea.
Patrichie zise: pasă de alergă ca cum ar hi o cornoră de mult
preţ. Şi sosind vinovatul rob 18 casa vlziriului au intrat şi s'au
îuchinat lui şi spune: "sănăt<.te" şi acele sta g ăde pre ascuns,
cu sabiea ce ascuţită şi-i tăe capul lui îndată, şi l'au pus într'un
lighiean şi l'au spălat, şi l'au învăluit cu o măhramă, ăi cănd vre
să-i pecetluiască, iată că sosi şi acel credincios rob, după ce au
eşit dela Liturghie, şi el au luat măhrama ce pecetluită cu capul,
şi s'au dus la domnul său şi s'au închinat lui CU răspunsul care
1-1 trimisese vlzirul, Care decă au rnerş în lăuntru la Patrichie şi
l'au văzut toţi s'au mirat mai vărtos doamna lui pentru că rau
trimes să-i tae lui capul şi s'au Întors el viu. Şi Întreba pre el,
zicănd : ce ai răspuns? Iar el zise: Cum mi-ai poruncit domnul
rnieu m'am Închinat viziriului, şi miau zis să ti�l aduc, iar el! nu
ştiu ce iaste înlăuntru.
Iar Patrichie despecetluind au aflat capul aceluea ce făce
curvie cu doamna lui; iar Doamna lui s'au spăirnăntat foarte şi
au rămas multă vreme făr de glas. Iar apoi după Ce şi'au venit
în lire, au sosit la judecata ce dreptă a lui Dumnezeu, şi ternăn­
du-se şi stă pănă-sa ca să nu petrecă, şi ea ca acela au căzut la
picioarele soţului ei şi au plăns dlntr'adăncul inimii, şi ş'au spus
toate păcatele ei şi zise: eu sănt re şi dosădită şi vinovată sănt
răutăţii aceştiea şi mă tem să nu pat şi eu după păcatele mele;
că nu faste nici un păcat' ca să să ascunză dinainte lui Dumne­
zeu. Eu domnul mieu, Iăcern' păcate cu acel' rob' care-I s'au tă­
eat capul de sănt acum 3. ani şi jurnătatate şi nu ştlea nimene,
Iar acestei rob iaste curat despre mine, şi În păcat n'au fost şi cu
strămbătate l'am părăt'. Vai de mine pentru acest rob' drept'. Şi
să ruga Cu lacrămi şi CU multă umilinţă şi zise: drept' e Domnul
şi toate faptele lui. Şi zise Domnului său: iartă-mă pentru Îndu­
rările lui Dumnezeu, să nu-ţi mai �reşesc de azi Înainte.
Atunci cuprinse pe toţi frică şi groază, şi au mărit pre Dum­
nezeu care nu Iasă pre cei ce fac voea lui. Atunci au întrebat'
Patrichie pre drept robul său să-ş spue toate ale lui, şi petre­
cere lui şi bunătate. Atunci el au început a spune de învăţătura
tătăni-său, pentru multa Sărăcie şi el, pentru ascultare părinţilor'
[41]
COMUNICĂRI
41
adică a tătăni-său, Ca să-I vănză rob, şi săşi hrănească bătrăne­
tele lui, şi învăţătura ce-I învăţase pentru Liturghie, ca să rnergă
la Sfânta Liturghie, tiindu-i căt de depripă, să asculte cu omiltnţă,
pănă în sfărşit şi apoi să-şi caute de treba ce va ave.
Iar Patrichie auzind aceste, nu l'au luat ca pre UII rob, ci ca
pre un fiu al lui din trup' mâncând înpreună cu el, nu numai
aceste ci şi moştenitor' l'au scris la toate ale lui moşii.
Pentru aceea şi noi fraţilor, să ne temem de judecata lui
Dumnezeu să mergem la sfânta beserlcâ, şi să stăm cu frică pănă
la stăr şitul slujbei, ca cum am vede cu ochii pre măntuitoriul
nostru Is, Hristos, Care le vre să judece cu ce straşnică şi înfri­
coşată judecată în zi6a învierii ce de obşte şi să nu eşirn afară
pănă nu se va sfărş! slujba sau să grăiască niscare cuvinte pen­
tru treba trupului. Acela mai bine să nu mai intre în heserică
căci că nici 6 plată nu va ave dela Dumnezeul nostru Is. Hs. a
căruea iaste slava În vecii vecilor. Amin.
Copiat de mine Bucureşti
(1 I 13 VII. 83
Dr. M. Gaster
Cu privire la o recenzie.
Domnul Profesor universitar Dr. P. Constantinescu-Iaşi pu­
blică în revista "Arhiva" din Iaşi No. 3-4 din 1929 o recenzie
asupra lucrării ,.Cetatea Tig hina" de Şt, Ciobanu, terrninând-o
astfel:
"Nu ştiu ce s'ar mai putea aduce nou pentru cornplectarea
istoriei cetăţei, Pentru desăvârşirea monografiei se impune însă un
"studiu detailat din punct de vedere arheologic. Descrierii Iortlfi­
"caţiilor, OI. Ciobanu acordă numai o pagină, acea de Ia urmă;
"jar cele câteva relaţii ale D-Iui General Panaitescu din Anuarul
"Corn. Monum. istorice din Basarabia sunt cu totul insuficiente".
Şi acum spun eu:
Dacă încerc să cornplectez această recenzie, aceasta o fac
în primul rând pentru respectul care'I datorez distinsului arheolog
01. Constantinescu.
O-sa a Inavcţtt ştiinţa noastră specială cu date pretioase;
şi pe O-sa, cu toată tinereţa În care se găseşte, noi îl conside­
răm bătrân prin cuvântul ponderat şi specializat În ştiinţa ce eul-
[42]
42
GENERAL SCARLAT PANAITESCU
tivâ cu atâta pasiune. De aceea Încep chiar cu titlul cărţii ce re­
censionează-Cetatea Tighina şi eu zic Cetăţile Tighlna. Primul
lucru ce m'a impresionat vizitând Cetăţile noastre de pe Nistru a
fost complexitatea şi diferenţa technică a organizării lor.
Am găsit la Hotin 2 cetăţi, vârâte una Într'alta; la Saraca,
o singură cetate; la Tighina, 2 cetăţi; la Cetatea aibă, trei ce­
tiţi; iar la Chilia, locul vechei cetăţi este astăzi CU totul necu­
noscut.
Primul strigăt de alarmă l'am dat la Cornistunea Monumen­
telor Istorice; iar În Anuarul Comlsiunei am şi scris notita Ia
care se referă OI. Constantinescu.
Cu acel prilej mi-am arătat mirarea de ce scriitorii mo derni
ruşi, pe care generaţiunea contimporană îi reproduce cu respect
evanghelic, nu au discurcat aceste chestiuni.
Explicaţiunea mea de atunci şi de acum a fost şi este ca să
nu să dea apă românilor cu documente atât de preţioase asupra
vieţii ce s'a desfăşurat pe aceste meleaguri.
Şi, atunci mă întreb de ce scriitorii români, mai ales dintr'a­
cei care-şi fac o superioritate de a mânui şi înţelege literatura
rusească, stăruesc cu atâta îndărăpnic!e numai la punctul de ve­
dere rusăsc şi nu la acel pe care ni-l impune realitatea.
Să fi e oare o totală lipsă de înţelegere şi de specializare în
cercetarea realităţilor?
Ori cât de preţioasă este mărturia scrisă, mult mai multă
valoare are documentul în el insuşi, În speţă Cetatea.
Pen tru cine a vizitat şi înţeles rostul vechei cetăţi Tighina,
din cuprinsul cetăţii turceşti, ce o înconjoară, mai nouă, nu poate
rămâne indiler ent asupra rolului ce ea l'a jucat.
In descrierea lucrărei, pe care o recenzionează DI. Constan­
tinescu, nu se vorbeşte nimic de această veche cetate, Autorul
lucrării recenzionate s'a inchis În mărturia scrisului găsit la dis­
poziţia sa şi ignorează cu totul 'datele pe care le-ar spune însuşi
documentul-cetate. \
Iată cum doream să cornplectez recenzia D-Iui Constanti­
nescu-un imn de suficienţă, acordat lucrărei recensionate, şi de
nesuficienţă, în intelegerea modestei mele lucrări, care n 'a urmărit
de cât punerea În lurnnă a acestei complexităţi, cu privire la ce­
tăţile Tighina.
In timpul cât am făcut parte din Comisiunea locală a MOilU-
[43]
COMUNICĂRI;
43
meritelor Istorice, mi-am înscris În programul ce urmăream pen­
tru restaurarea monumentelor istorice basarabene şi executarea
planurilor cetăţilor noastre de pe Ntstru.c-Viaţa mea scurtă În a­
cea Cornislune, fără succesor specializat, a adus şi aduce întâr­
zieri în satisfacerea acestor nevoi ştiinţifice.
In concluziune : Cetăţile Tighinei nu au nevoe de recenzlo­
nistul P. Constantinescu, ci de specialistul P. Constantinescu-laşi,
arheolog de vază în aceste cuprins uri de ţară, ca să ne in avu­
ţească ştiinţa cu datele rămase şi astăzi într/atâta obscuritate J).
General Scarlat Panait eseu.
Primul Congres al filologilor slavi în Praha
(Urmare)
S. I. Kulakovski] (Warszawa): Sovretnennye poîskie poety.
Scriitori şi curente in literatura polonă dela 1918 incoace.
Publica ţiunlle reprezenta tive,
Michail Laskaris (Thessalonike}: Tommaseo iraducteur de
chants populaires serbes en grec.
N. Tornrnaseo traduce în greceşte 14 cântece populare sâr­
beşti şi le publică in revista "ChrysaIlis" din Atena, între 1864
şi 1865. lrnprejurările in care sunt făcute aceste traduceri. In­
teresul ce se deşteaptă prin aceste traduceri, în Grecia, pentru
literatura sîrbească.
E. Mahler (Bâle): Russkaja svadebnaja pesnja.
Descrie nunta la poporul rusesc, anume cum se făcea în
sec. XVI-XVII.
J. Mat! (Graz) : Romaniik unâ Realismas in den siidslavis­
chen Literaturen des 19. [ahrhunderts,
Cele două direcţii a romantismului şi realismului în lltera­
turile sudslave se deosebesc de acele din Europa Apuseană şi de
1) Recenzia cetită în şedinţa dela 8 Decembrie 1929 a So­
c'etăţii Regionale Române de Geografie, sectia Chişinău.
[44]
44
MARGARET A ŞTEFĂNESCU
la celelalte popoare slave prin durata şi caracterul lor. Deosebi­
rile se datoresc mediului cultural national şi influenţe! literar-cul­
turale din afară.
I van Ohiienko (Warszawa) : Krehivs' kiî Apostol 1560-1z rokiv,
Ideile reformei religioase pătrund şi in Ucraina, în sec. XVI
,
la inalta pătură cultivată, la nobili şi la târgoveţi ; puţin însă la
poporul de jos. Datorită reformaţiei, se răspândeşte în Ucrania
ideia Întrebuinţării limbei poporului in traducerea scrierilor sfinte
şi în slujba bisericească (se fac mai multe traduceri a scrierilor
sfinte În ucralniana din sec. XVI-lea, datorite propagandei protes­
tante), precum şi a lntrebuinţărf Iimbei populare ucraniene, ca
limbă literară. Se analizează Apostolul tradus în ucralniana, ma­
nuscris aflat în mănăstirea Krehivs'ki din Galiţia, păstrat astăzi
în mănăstirea Sf. Onufrie din Lvov, sub nr. 595. Această tradu­
cere r fi rezultat al influenţei reformaţiei în Ucraina şi cel mai
preţios monument al literaturii ucrainiene din sec, XVI-lea (1560).
S. Orlov (Praha) Archivy slovansky'ch dttsky'ch her a pisnl.
E necesară o colecţiona re a jocurilor şi cântecelor copilăreşti
de Ia toate popoarele slave. Opera aceasta ar putea fi realizată
de Institutul Slav din Praha. In slujba realizării acestei idei ar fi
de mare folos invăţătoril. Culegătorll s'ar putea servi de Ionograf,
P. P. Panaitescu (Bucureşti): La Iiiterature slavo-routnaine
(XV-e -XVIII-e siecles) et SOIl importatice pour t'histoire des lit­
teratures slaves.
Literatura slavo-rornână în sec. XV, XVI, XVlI-scrieti re­
ligioase. juridice, istorice, morale.
J. Pata (Praha) : Luşickosrbskă lidovâ podâni prosaickâ.
Interesul pentru literatura în proză a Sârbilor Luztăani se
des voită la inceputul veacului al XIX-lea sub influenţa romantis­
mului. Sunt multi culegători şi cercetători ai acestei literaturi. Pe
lângă o multime de motive pe care le are la fel cu toate celelalte
popoare slave ori neslave chiar, găsim în ea particularităţi spe­
cifice poporului luzicean.
G. Patrick (Berkeley-Kalifornie}: Narodnaja poezija v so­
veiskoj Rossii.
In Rusia Sovietică, poezia populară este de două feluri: poe-
[45]
CoMUNICAm
zia ţăranilor, a poetilor câmplilor şi pajistilor, se rapoartă la tre­
cut şi izvorăşte dintr'un puternic/ sentiment religios, fiind în
strânsă legătură şi cu tradiţiile patriarnale : poezia proletarilor,
a cântărejltor fabricelor, a atelierelor şi a industriei orăşeneşti,
nesocoteşte trecutul şi este nutrită de ideile de internaţionalizrn, de
interes de clasă, cântă epoca cornuuizrnului în viitor si înfăţişează
furtunoasa stare de lucruri din prezent.
Rostlslav Pletnzv (Praba) : O neobhodimosti izsledovanija
vlijanija Evangelija, i Sv. Pisanija v novoj tiierature.
La scrritorii ruşi găsim influenta scrierilor sfinte în subiect.
stil şi limbă (influenţa evangheliei la Gogol, Dostoevskij, Tolstoj
Solovev, Skovoroda, Saltykov-Stedrln, zukovskij).
A. L. Pogodin (Beograd): Btbliografija serbsko-russkihs: 010
12 os en ij.
Trebuie să se alcătuiască o bibliografie, care să cuprindă
toate cărţile în limbă sârbească şi toate articolele si notele din
jurnalele sârbeşti, privitoare la istoria raporturilor sârbo-ruseşti,
de la ivirea lor şi, pe cât e posibil, până În timpul din urmă.
J. S. Rosenkranz (Berlin): Tutgenev i Saltukov,
Povestirea prieteniei dintre Turg enev şi Saltykov in diferi­
ritele etape ale vieţii Iafo
Zoja Rozova (Skoplje): Sumarokov i Krytov,
Traducând Iabulele lui Lafontaine, Krylov a avut de model,
intre alţii. pe Surnarokov. Acesta lucrase pentru "a rusifica fabula
străină ". Surnarokov influenţează pe Krylov în privinţa motivelor
şi stilului. J
P. Savickij (Praha): M�stodejstvie v russkoj litera fure.
P. S. studiază peisagiul, locul, unde se desfăşoară povestirea,
acţiunea în diferitele producţiuni ale literaturii ruseşti. Constată patru
maniere: a) nu e concretisrn geografic şi nici nu-s numiri geogra­
fice; b) numiri geografice, însă fără realitate geografică; c) con­
cretism geografic. fără numiri geografice; d) concretism geografic
şi numiri geografice. Dă exemple pentru fiecare grupare.
Edrnund Schneeweis (Praha}: Uber die Orgatiisation eines
Handwârterbuchs des slavischen Yolksglaubens tind Volksbrauchs,
E. S. propune un dictionar pentru superstitiile şi obiceiurile
[46]
popoarelor sIa ve, asemănător cu Hatulwărterbuch des deutschett
Abergtaubens de Băchtold-Stăubli u, Hoffrnan-Krayer (Verlag Wal­
ter de Gruyters. Basel 1927) şi mijloacele de alcătuire cât mai
ştiinţifică.
St. Siropolko (Praha): Ukraitt'ska blbliograţija la bibliogta­
fija ukraîniki v galuzi fii' ologii".
Bibliografia ucrainieană privitoare şi la filologie trebuie să
cuprindă nu numai obicinuitele ştiri bibliografice, ci şi ceea ce
n'are caracter de referat, cu caracter de adnotaţii mai mult. In
ceeace priveşte filologia, un sprijin pentru Academia Ucrainiană ar
putea fi Seminarul de Slavistică dela Universitatea Carol al IV-lea
din Praha, precum şi Institutul Slav tot deacolo.
Antonin Stransky' (Bratislava): Pamăiky stredovekeho ll=
m�lli srbskeho v lidove epicke pîsni.
Epica sârbească populară îşi desfăşoară povestirile, bazată
pe observarea aspectelor reale ale vietii, câteodată destul de a­
mănunţit. Trebuie însă să controlăm, întotdeauna, diferitele va­
riante şi versiuni cu isvoarele verldice.
M, V. sachmatov (Praha) : Stavjanskaja ideja u drevne-ras­
skilt knisnikov,
"Slavjanskaja ideja" în literatura rusească apare întâia oară
în "POvest' Vremcnnyh L�t"; ea persistă ÎIl letopiseţele urmă­
toare, mot a mot sau cu oarecare SChimbări, nu copiată în chip
mecanic, ci accentuându-se asupra ei anume, O găsim şi În Z it i i
apoi ÎIl viaţa practică, prin întrebuinţarea de veacuri a lirnbei
slave bisericeşti, În conservarea tradiţiei literare şi recunoaşterea
unităţii religioase şi unităţii Iirnbistice cu slavii de sud.
Karei Treimer (Brno) : fu, Zeler i Rossija.
[ulius Zeîer (1841-1901), poet ceh romantic, a cunoscut bine
Rusia, unde a călătorit de patru ori, şi pe mulţi poeţi şi scriitori
ruşi. Prin literatura sa a stabilit .raporturi intre Cehia şi Rusia
pe tărîmul ideilor. \
Secţia a Il-a
Aleksandr Georgevskij (Vladivostok): Vopros ob obrazovanil
na Dal'nem Vostoke novogo narecija i o meste razliăttyli slav­
ţanskilt jazykov v elom nareiii.
Il'Dal'nevostocnyj kraj" al Rusiei Sovietice, adică îndepar-
[47]
COMUNICĂrd
41
I
,
latul răsărit cuprinde un teritoriu de 2948543 krnp. Populaţiunea,
în număr de 2129000 locuitori este compusă din Slavi (Ruş! 60°(°'
Ucrainieni 20%, Beloruşi 2')/0' Polonezi, Cehi, Bulgari, Sîrbi),
Popoare indigene (vechi aztatici, tunguso-manglurt, turco-latari)
şi popoare neslave venite tol din Azia (Chitaici, Koreiţl, Japo­
nezi) ori din Europa (Estoni, Nemţi, Greci, Evrei). Aceste po­
poare variate se influenţează reciproc din toate punctele de ve­
dere. In privinta Iirnbei se observă că au dispărut particularită­
ţile caracteristice diferitelor limbi cu privire la Ionetism, morfolo­
gie şi lexic. Limba slavă de-acolo se prezintă ca un nou dialect.
Jan Htisek (Bratislava-Eehoslovacla}: Pomer linguistiky a
etnologie.
Studiul limbilor slave a progresat în strânsă legătură fiind
cu etnografia slavă. Deacela etnografii slavi, care până acum Erau
repartizaţi În rândul geografilor slavi, luară parte la Congresul fi�
lologilor slavi,
[o sef Chlumsky' (Praha): Les sons mouilles ei la theorie
de l'abbe Pousselot. Transcription des sons mouilles,
Examinează punct cu punct teoria abatelui Rousselot, cu
privire la sunetele muiate. Sunetele muiate sunt relativ nestabile,
din cauza schimbărilor forţei articulatorli a lor. Mărirea acestei
forţe, combinată cu prezenţa vocalelor anterioare sau a unui j,
dă naştere la o Inmuiere, pe când tendinţa spre slăbirea articu­
lărilor conduce spre pierderea sunetelor Înmuiate. Muiarea corn­
plectă este marcată printr'un accent ascuţit pus deasupra conso­
nantel : Începutul în muierii este indicat printr'un Semn mai redus,
de exemplu printr'un punct.
Stjepan Ivsi6 (Zagreb}: Homonimija li lingvistiăko] geogra­
jiji srpsko-hrvatskog jezika,
Autorul remarcă, că deşi e multă diferenţă intre limba literară
ekavă şi [ekavă totuşi se pot înţelege reciproc.
A. Kleczkowski (Poznan) : Wyrazy niemieckie W staroczes ..
kiem i staropolskiem=Expresiuni nemţeşti în limba veche cehă şi
poloneză.
Discută cele patru dialecte germane din Cechia, Analizează
îonettsmele germane În 1. cehă şi polonă. Influenţa culturală ger­
mană asupi a limbii polone s'a exercitat În evul mediu, venind
[48]
4B
MARGARETA ŞTEF ĂNESCtJ
prin Cechia, Moravia, Silezla până În Polonia Mică şi Mare tre­
când mai departe. Autorul arată expresiunile nemţeşti venite În
polona prin intermediul limbii cehe, servindu-se de următoarele
dicţionare manuscrise: Los, Stownik staropolski, Cilicicla, Ssownik
cieszyuski, Moimir, Slownik slosko-niemieczkiego dialektu tnias­
teezka Wilamowic.
S. M. Kulbakin (Beograd): O neobhodimosti sostavlenija pol=
nago obzora Slovjatiskili rukopisei.
Ştiinţa are nevoie de cataloage cornplecte ale manuscriselor
slave până acum cunoscute. Alcătuirea cataloagelor ar putea li
încredinţată acaderniilor şi institutelor ştiinţifice din diferitele ţări
sia ve. Conferenţiarul indică condiţiunile cerute pentru un bun
catalog.
Wladyslaw Kuraszkiewicz (Lwcw) : Nowe problemy W ba­
daniacli nad samogtoskami nosowemi w jezykacli slowiaisskich,
Despre noi probleme În cercetarea vocalelor nazale din
limbile slave.
A. Meilld (Paris)-L. Tesniere (Strasbourg}: Projet d'un
Atlas de linguistique sla ve.
Slavii ar trebui Să-şi organizeze urgent un atlas lingvistic,
luând de model I'Ailas linguistique de la France a lui Gillieron.
Pentru aceasta S� recomandă o organizare colectivă. Propune con­
gresului să institue O comisiune, obligată de a intocmi chestiona­
rul, care trebuie să fie identic pentru toate localităţile anchetate.
A. Meillet-A. Vaillant ��aris) : De l' Milion des anciens iextes.
Congresul ar trebui să organizeze un Corpus al textelor
slave, care să cuprindă toate opertle în slavoneşte,
Ediţiunea critică trebuie Să ţie seamă de toate manuscrip­
tele, ori care-ar fi forma r edacţiunii lor: bulgară, serbă sau rusă.
Fiecare ediţiune trebuie să fie însoţtă de un vocabular. Pe a­
ceastă cale s'ar uşura alcătuirea dictionarului slav, a cărui lipsă
se resimte într'arât, Textele fiind În principiu traduceri, este ab­
solut necesară confruntarea lor cu originalul grec ori latin.
V. A. Moăin (Koprtvnica) : Glavnyja napravlentja v:& izuăe­
nil varjaiskago voprosa za posllânie gody.
Chestiunea Varegiior ŞI despre part.ciparea Norrnanilor la
cu ltivarea statul u! rusesc,
[49]
COMUNICARi
49
Normaniştii cercetează colonizarea normană în răsăritul Eu­
ropei, bazându-se pe cercetarea materialului arheologic, pe ana­
liza nornenclaturei topografice şi tâlcuirea izvoarelor literare scan­
dina vice; pe studiul raporturilor culturale între sia vi şi scandi­
navi; ei polemizează în pri vinţa chestiunii originei şi evoluţlun ii
numelui rus.
Problema "Tmutorokanskoj Rusi" a deşteptat un şir de tâl­
cuiri a acestui nume şi a noilor încercări de interpretarea isvoa­
relor răsăritene despre Rus.
Antinormanlştii, subliniind importanta dominantă a elemente­
lor nenorrnantce în intemeierea împărăţiei ruseşti, diferă prin tâl­
culrea numelui rus.
A. M. Peskovskij (Moskova): Nauenye dostişentja russkoţ
uăebnoi liieratury v oblasii obşiin voprosov sintaketsa.
Prin cercetările de după revoluţie;" s'a ajuns la o mai bună
Tămurire a unor idei cu privire la unele chestiuni de sintaxă.
Se lucrează mult pentru cultivarea punctuaţie] pe temeiul ci�
tirii expresive. Se cercetează părţtle vorbirii, şi în legătură cu
. aceasta acordurile şi regimurile şi trad-ţionala apoziţe, Ali fost
revizuite cazurile din limba rusească şi au' fost găsite unele ca­
tegorii noi.
Ivan Pallkevyc (Uăhorod) : Fonograj v stusbi lingvlsttki.
1 it orlcul întrehulnţărli fonografului in slujba lingvlsticei.
Deja din anul 1899 Academia din Viena a pus bazele unei
arhive fonografice. S'a instituit o comisiune, compusă din acade­
micianii Boltzmann, Fr. Exner, S'g. Exner, V. [aglc, Lang şi Schip­
per, pentru ca să rezolve chestiunea perfecţionării fonografului,
utilizat pentru dernonstrări lingvistice. A lucrat pentru aceasta a­
sistentul Dr. Fritz Hauser. Fonograful acestuia a fost încercat de
Reăetar în Jugoslavia şi Krecrner în Grecia, apoi a fost perfec­
ţionat de Dr. R. Poch, Aparatul construit de acesta a fost utili­
zat de prof. Seemuller pentru inregistrarea dialectelor nemţeşti,
V. A. Pogorălov (Bratlslava) : Zapudtio-slavjanskie elementy
v kirillo-tnethodievskoj leksike.
In lexicul cirilo-rnetodlan se observă o influenţă slavă-apu­
seană, manifestată prin cuvinte slave cu aspect slav occidental şi
prin cuvinte do origine germană şi latină.
[50]
5()
MARGARETA ŞTEFĂNESCU
Vladimir Rozov [Skopl]e) : Este o praslavjanskihs grupţiahs:
tort, tolt, tert, telt,
Se cercetează grupele tort, tolt, tert, teIt in limbile sJave (po­
lonă, malorusă, rusă, cehoslovacă şi sud-slave),
Vasil' Simovye (Praha) : Istoriănlj rozvltok ukrains'kih (zdri­
bnilih fa zgrllbilih) hresnih colovicih imen iz okremţen'oju uvagoiu
na zavmerlt sufiksi.
Se cercetează numi de oameni înregistrate in dicţionarele
deja existente, precum şi cele cuprinse în letopiseţele galiţiene, În
documentele voliniene din sec. XIV-XV, ori moldoveneşti din sec.
XV şi XVIAlea, precum şi in alte izvoare. Sunt nume greceşti sau
vechi ebraice prelucrate după firea limbii ucrainiene. Procesul a­
cesta de pr efacere durează dela sec. XIV-XVII. Vorbitorul arată
pe rând care-s sufixele întrebuinţate, exempţiflcându-Ie,
Step. Smal'-Stockyj (Praha}: Najblizăi zavdannja sljavistiki.
La toate universităţile stave să fie catedre pentru toate lim­
bile slave,
Luclen Tesniere (Strasbourg) : Les signes diacritiques ei la
transcription phonetique.
Arată importanta semnelor diacritice pentru justa redactare
a sunetelor din alfabetul cirilic, transcrise cu litere latine. Pro­
pune Congresului să intervie pe lângă delegaţii ruşi, ca ti să vie
În contact cu Guvernul Rusiei Sovietice şi Comisiunea pen­
tru reforma ortografică la popoarele turce Şti din Rll sia Sovietică
(In Rusia Sovietică sunt 30 milioane Turci), cerăndu-le să profite
de experienţa slavlştilor, cu privire la modul de transcrie a lui
dzsi dz, adoptându-l,
B. Trnka (Praga): Les systemes stenographtques POUf la
natation phonetique de la langue vivante ei des dlscours dia-
lectaux, \
Desore un bun sistem de st\enografie in profitul dialectolo­
glel şi folklorului. Sistemele Durtch, Krondl, Mikulik nu ating SCo­
puri Iingvisttce, ele fiind făcute în special pentru vorbirea uzuală.
Din cauză că fiecare limbă slavă, afară de trăsătur le gene­
rale comune limbilor slave, are În Ionetică. şi particularităţi de­
osebitoare (cantitatea în rusa şi ceha, accentul în rusa, ceha şi
[51]
COMUNICAHI
51
sârba, palataIizarea în rusa şi in ceha, funcţiunea diversă a vo­
calei a în sîrba şi ceha, etc.), nu se poate crea un sistem ste­
nogra'lc comun tuturor limbilor slave. Singura metodă posibilă
şi corectă este de a construi sistemul cel mal perfect posibil pen-.
tru una dintre limbile slave şi de a-I adapta apoi la celelalte limb'
sIa ve, ţînând seamă de diferenţele fonologice.
o
J. Vajs (Praha): Evangeliâ- Assemanuv.
Assemani a găsit Evangheliarul în Erusalim şi l-a adus în
biblioteca Vaticanului (1736). Dobrovsky' şi Bobrowski nu l-au
preţuit, aşa ca Kopitar Miklosich. Safaîik, Jagic şi Vondrăk.
Dintre Ruşi i-a accentuat valoarea Gr igorovic, Ediţiile lui Racky
(Zagr- b 1865), crnci6 (Ia Roma, În latineşte 1871), n'au satisfăcut
pe filologii slavi şi deaceea Martinov, În corespondenţa cu lagic,
şi Scepktn (Izvăstija VII, 2), îşi manifestă dorinţa de a-I edita din
nou. Prof. Dr. J. Vajs, dimpreună cu Dr. Kurz, realizează însă a­
ceasta, după metodele cele mai moderne de editare.
Conferenţiarul descrie codexul : formatul, scrierea rniniatu­
rele, şi cuprinsul alcătuit din două opere însemnate: synaxarion şi
menologion. Menologion din acest Evangheliar se prezintă ca în­
rudit cu menologion din Codexul dela mănăstirea st, Ioan din
insula Patmus, atribuit secolului al X-lea, şi cu acel ai lui Sf. Sava
dela Erusalim din sec. X-XI. Apoi cercetează limba=-fonetismul
-şi ortografia codicelul, accentuând asupra prezenţei caracterelor
glagolitice. Din comparaţia cu evangheliarele greceşti, se vede că
acest Codex ţine de tipul ţarigradean, totuşi conţine reflexe oc­
cidentale, şi alexandrine, ba chiar şi influenţa vulgatei latine.
Ivan Zilynskyj (Krakowj ; U spravi dijalektologieno] klja­
slfikaţi] ukratns' kih govoriv,
S'a lucrat putin în domeniul dlalectologiel sia ve ucralniene.
In urma celor mai recente cercetări, s'a ajuns la convingerea că
există in Ucraina două rnai i dialecte; de Nord şi de Sud.
(Va urma)
M.argareta Ştetănescu
[52]
MARGARET A ŞTEP ANES�_U _
Instrumente de pedeapsă în vechime.
1'('11
In Arhiva XXXIV (19t1), "No. 1, p. 55-58, am adus în dis-
cuţiune expresiunea moldovenească "a pune în cafă pe cineva"
(cu înţelesul de a intrece pe cineva, a-i lua înainte).
Atunci înclinarn pentru părerea că ea ar putea fi o rerninis­
cenţă a răspânditei pedepse medievale a "inecării în butoiu", obiş­
nuită alături cu trag-rea în ţapă, şi discutam un studiu al d-rului
Heinz Goldsmidt din Berlin despre Das Ertrănken im Fass, pu­
blicat în Zeitschri ît fur vergtelchende Rechtswissenschaît XXIV,
fase. 1-2, p. 249-288. Acest studiu cerceta originea acestui gen
de pedepsire la Celţl şi răspăndirea lui În Ţările de Jos.
Pentru expresiunea mai sus citată Însă am lăsat chestiunea
deschisă, neavând material suficient.
In urmă însă, am găsit existenţa acestui fel de pedepsire şi
la Cehi. II descrie şi discută pe larg jan Soukup, in revista cehă
� de etnografie şi folklor cesky' Ud XXII (1913) p. 17-19; e
vorba despre pedepsirea betivilor Într'un butoiu închis (Trestâni
opilc'll zav�eTly'm sudem).
O pictură murată, datând din a doua jumătate a veacului
al XVI-lea, pe un părete din castelul dela Dvoje Krălove pe râul
Beroun (Boemia), reprezintă pe un om cu musteţi mari şi pălărie
cu margini late, vârât până la gât într'un butolu din care i se
văd picioarele numai de la glezne în jos. Butoiul seamănă mai
degrabă cu un putineiu de ales untul, înfundat de-arnândouă ca­
petele, şi deschizătura e încuiată cu o Iacată, ce-! atârna omu­
lui drept sub bărbie. O inscripţie pe cât de satirică, tot pe atât de
comică, În limba germană, explică că cel inchis În vas era un
beţiv I
Obiceiul inchiderii În butoaie a celor beţivi era răspândit
in Germania. Autorul crede că stăpânul castelului [an von Lob­
kovlc a poruncit să i se facă pictura cu acest motiv mai mult ca
pentru o caricatură, sau ca o documentare a lucrurilor şi obi­
ceiurilor ce văzuse În străinătate. \ Nu-s dovezi că acest gen de
pedeapsă a fost în realitate întrebuinţat la Cehi, pentru beţivi, ca
in Germania. In vremea Husiţilor însă, mulţi şi-au găsit moartea
in butoaie, dar nu de acelea pregătite anume pentru pedepsire, ci
tn butoaie obicinuite, pline cu smoală, apoi cu paie aprinse, în
care erau arşi "cei pedepsiti. Autorul dă numeroase exemple şi
[53]
COMUNICARI
53
numele acelora care şi-au găsit moartea astfel. Totuşi într'un
calendar pentru anul 1590 al lui Daniel Adam z Veleslavin, se
spune despre unul care a fost Închis într'un vas aşa de strâmt,
încât nici nu se putea mişca şi că după jumătate de an îl mân­
cau vierrnii.E un caz descris de Veleslavin pentru curiozitate, a�
supra unui oblceiu ce nu există la Cehi, ci importat de castela ..
nul Lobkovic numai ca un document despre obiceiurile din altă
ţară (Germania) şi adoptat numai in pictura murală,
Pe noi ne interesează faptul că l'au întrebuinţat Huslţii ; poate
că prin Husiţi a venit încoace, de-am avut şi noi Românii idele
despre el, păstrat apoi ca o reminiscenţă În mai sus pomenita
. ..
expreslune românească.
Margaretil Ştefănescu
Institutul Slav dela Praha.
Institutul Slav dela Praha este un important aşezământ eul­
tural al naţiunii cehoslovace. Pentru crearea lui a contribuit, nu
numai cu idela, dar şi în chip practic, şi Domnul Preşedinte al
Republicei T. G. Masaryk, destinând suma de 4 mil, kc. din fon­
durile adunate cu ocazia aniversărli Sale (în ]920), când a Irn­
plinit vârsta de 70 ani. Ministerul de Externe al RcS a contribuit
deasemenea şi subvenţionează această instituţie, ca să nu mai citez
aci numele tuturor persoanelor şi a băncilor care au făcut donatii.
Acest institut din Praha, considerată astăzi centrul vieţii
slave, concentrează toate fortele care conlucrează la opera de re�
ciprocă cunoaştere a popoarelor şi ţărilor slave şi legarea de ra·
porturi nu numai între ele, dar şi cu ţările învecinate lor: Grecia,
Albania, România şi Ungaria.
Din punct de vedere ştlinţlflc, institutul va lucra cu ajutorul
expozlţlilor, a producţlunilor literare, prin invitarea profesorilor spe­
cialişti străini, prin schimb de studenţi, prin prelegeri, etc., toate
acestea cu scopul ca Ceh oslo vacii să cunoască bine şi obiectiv
popoarele slave, dar şi din interesul ca Republica Cehoslovacă
să fie binecunoscută şi înţeleasă. Institutul slav tinde să devie şi
un centru informativ în ceia ce priveşte economia-agricultura,
comerţul şi industria. Un loc insemnat in programul de activitate
ia şi .prcocuparea de a cerceta Slovacia şi Rusia Subcarpatlcă
[54]
54
MARGARETA ŞTEFĂNESCU
.��-
L. Niederle
President de !'Institut Slave
de Prague
Primii membri ai institutului au fost numiţi de domnul Pre­
şedinte al Republicei, dintr e savanţii şi literaţii c- hoslovact, tnf­
ori şi Germani: d-nii profesori Bldlo, Gesernann, Holecek, Horăk,
Jarnfk, Kadlec, Kuba, M,lehal, Matiegka, Nie derle, Porlvka, Slavik,
Weingart, Zubaty', etc.
Statutele institutului definitiv redactate au fost apro bate de
guvern la 3 Mai 1928. In anul 1928 s'au făcut preparative pentru
instalarea institutului în Palatul Lobkovic, aşezat pe o colină pi­
torească Petrjn, dela Praha,
Institutul Slav invită şi membrii corespondenţi dintre invă­
ţaţii altor ţări. Astfel şi din România pe d. Pr of, Bărbulescu. Dăm
mai jos în original textul adresei În întregime, pentru a arăta crl-'
teriul de colaborare ştiinţifică culturală, şi economică precum şi
scopul pentru care sunt aleşi
Prague, 18 Juin 1920
Monsieur Ilie Bărbulescu
professeur il I'universlte, Iaşi
Le consell de direction de I'Instltut Slave de Prague a l' hon­
neur de vous tnformer que, le 13 Mai 1929, vous aoez ete nomme
membre-correspondent de I'Institut Slaoe paul' la premiere section
(sclences.Iettres, arts),
D'apres I'article 10 des statutes, les mernbres correspondents sont
choisis parrni les personnalites eminenies du monde slave. Regulierement,
ou sur notre dernande, ils adressent il l'Instltut des inîormations relatives EI
l'objet de la section dont ils font partie (premiere section: seiences, lettres,
.artsj=-deuxleme section: etudes economiques) et concernant leur pays ou le
Jieu de leur residence. Ils peuvent collaborer de toute autre maniere en­
core il l'activite de J'Institut. Les mernbres correspondants ont, comme les
autres membres, la Iaculte d'user de tous les avantages que l'Jnstitut peut
leur oilrir: lis peuvent employer le rnateriel et les locaux de l'Instltut pour
leur travaux; ils ont acces a la blbliotheque ceei dans les Iimites îixees
par le reglernent de la bibliotheque, Dans les assemblses generales, ils ont
le droit de prendre meme en dehors des assemblees generales des projets
et propositions concernant l'activite de l'Institut. L'annuaire de l'Institut
Slave leur est envoye gratuitement a'insi que les autres publications de
l'institut sur leur demande. \
Le diplâme de membre vous ser.a adresse ulterieurement. Esperant
, que vous voudriez bien accorder a l'In�titut Slave de Prague votre preei­
eux concours, nons vous prions d'agreer, MOllsieur, l'assuranJe de notre
consideratioll la plus distinguee".
ss. Milos Weingart
Secretaire general de la premiere section
[55]
cmWNICĂm
55
lnstiiutul Slav posedă şi o Bibliotecă Slavă, fondată in anul
1924 de Ministerul de externe j În 1929, fu definitiv instalată in
clădirea "Klementinumi4 dela Praha şi posedă deja 120.000 vo�
lume şi aproape 500 periodice şi jurnale slave, împărţite pe secg
ţiunl, pentru fiecare ramură a popoarelor slave. Ea este mai mult
istorică şi cuprinde publicaţluni de mare valoare-i-multe scrieri
ruseşti, dinaintea revoluţiei şi dela revoluţie până astăzi, curnpă ..
rate de ministerul de externe. Adrniuistraţia tehnică este încredinţată
d-lui Dr, Vlad. Tukalevskij, iar funcţionarii sunt mai mult dintre
Ruşi.
Se proectează alipirea următoarelor arhive din Praha la In­
stitutul slav: Arhiva Ruşilor emigrati peste hotare, Arhiva Caza­
cilor dela Don, Arhiva Bielorusă şi Cabană de peste hotare.
Toate aceste arhive, care cuprind bogat material istoric strâns de
la Ruşii emigrati în timpul revoluţiei ruseşti, există astăzi insta­
late intr'o singură clădire, sub conducerea d-Iui Dr, [an Slavlk,
ceh; funcţionarii sunt aproape toţi ruşi emigranţi.
Inforrnaţiuni amănunţite asupra istoricului Institutului Slav,
statutelor organizaţiei, membrilor şi planului de activitate pot fi
găsite în anuarul pe anul.1928 (Rocenka Slovanskeho U sta v u,
Praha 1929, fasc. 1).
Activitatea reală a Institutului fu deja începută în 1929 prin
editări de opere şi organizarea de conferinţe ale profesorilor străini
invitaţi.
Margareta Ştefănescu
Rectificări în Istoria literară
G. Bogdan-Dulcă şi 1. Heliade-Rădulescu
In Istoria literaturii române moderne (întâii poeti munteni,
Cluj, 1923, p, 44), d. Bogdan-Duică scrie: "Părinţii lui Heliade
au murit, amândoi, În acelaş an: 1829, de molimă.
"Mama lui Eliade, moartă în vârstă de 32 de ani, se năs­
cuse, deci, la 1797". (reproducere textuală).
[56]
56
LUCIAN PREDESCU
Comentariul nostru: Toţi istoricii literari, între cari şi d.
Bogdan-Duică în op, cit., p, 41, admit cu certitudine anul 1802
al naşterii lui Eliade. Aşa dar, mama lui Eliad era de 5 ani când
l-a născut!
N. Iorga şi IOD Ghica
In Istoria literaturii române (sec. XIX, t. II. Buc., 1908,
p. 99), d. Iorga dă anul 1816 al naşterii lui I. Ghica, luându-se
după afirmaţia lui Pompiliu Eliade (art.: Arhivele Sorbonei, .. Viaţa
nouă-, 1, 1906, p. 277), care-scotocind arhivele Sorbonei=-a dat
peste mai mulţi 1. Ghlca şi a identificat pe scriitorul nostru într'u­
nul născut în 1816, fără să ne lămurească însă procedeul de iden-
tificare. '
Noi am descoperit adevărata dată a naşterii lui I. Ghica din­
tr'o contrazicere a d-lui Iorga, care-in op, cit., p. tOO-afirmă
că I. Ghtca=Ia 1834-era în vârstă de 17 ani; deci 1817. Nedu­
merit, am veriticat izvorul 1) indicat de d. Iorga şi am constatat
surprins, că e o copie după o condică şcolară din 1834. Pornind
dela această premiză, am verificat din nou Arhivele Sorbonci şi
Arhivele şcoalei de drept din Paris (in acelaş No. de revistă) ale
lui Pompiliu Eliade şi am găsit un I. Ghica, care şi la Sorbona
şi Ia Paris are aceiaşi dată de naştere: 25 Decembrie 1817. (I,
Ghica identificat de Pompiliu Eliade nu coincide în data naşterii­
din ambele facultăţi. Se mai ştie, apoi, că I. Ghica a învăţat la
ambele aceste facultăţi.
Aşa dar, scriitorul 1. Ghica s'a născut la 25 Decembrie 1817·
P. S. Dvnii G. Adamescu(în Istoria literaturii româneşti, b.
p. t., p. 474), P. V. Haneş (Istoria literaturii române, .Buc., An­
cora, 1924, p. 198) şi G. Cardaş, (1. Ohica- .. Universul Literar",
XLII, 1926, No, 21, p, 6), au dat �ot 1816, pentru că s'au grăbit,
sau din alte motive ...
1) N. Iorga-Viata şi opera lui Barbu Ştirbei, An al. Acad.
Rom., mern , II, ist., seria Il, t. XXVIU, p, 141.
,
[57]
COMUNICARI
N. Iorga şi V. Cârlova
57
urm ..
Un simţ perfect al ritmului,
care nu se încurcă. Undele-ţi
curg sub ochi plăcut".
(N. Iorga, V. Cârlova, în Is­
toria literaturii române, sec,
XIX, 1, Buc., 1907, p. 199 şi
Neanexând vr'un comentariu, punem pe două coloane:
.Se poate zice cu cunoştinţa .EI a cucerit vremea sa, el
liniştită că Păstorul şi Ruinele s'a făcut vrednic de a fi cetit
(ale lui V. Cârlova) nu tn- şi de vremurile noastre.
seamnă azi nimic, că nu se
pot ceti. Chiar pentru vremea
aceea ele erau slabe şi (că)
au fost judecate astfel se vede
şi din tonul cu care Heliade
vorbeşte de(spre) Cârlova.
Nici icoane, nici amintiri, ni­
mic hotărât. Tot albastru palid,
.,poezie de domnişoară"
(N. Iorga-Cronica-"Sămă­
nătorul=, IV, 1905, No. 23, p.
398-399).
P. V. Haneş şi Alecu Russo
Russo şi-a schimbat numele Russo şi-a schimbat numele
din Rusul în Russo sub influ- din Rusul în Russo când a tre-
enţa franceză. cut din Basarabia, locul său de
(Haneş - AI. Russo, Buc., naştere, în Moldova
190J, p. 4). (Haneş-Prefaţa-la op, : AI.
Russo, Scrieri, Buc., 1908, p.
XV-XVI).
P., S. Să se mai reţie un lucru: nu avem nici un indiciu că
Russo a trecut de-a dreptul din Basarabia in Moldova. In schimb,
ştim că din străinătate a venit în ţară, şi fără să cunoască limba
românească.
*
Genealogia asupra familiei Rusul, dată cu multă certitudine
de către d, Haneş (A. Russo, 1901, p. 5 ; Preîaţa cit.), e greşită.
Greşită e şi genealogia asupra aceleiaşi familii dată de cătră d. N.
Iorga (în Istoria literaturii române, sec. XIX, Ill, p. 180), care re­
produce pe primul.
[58]
58
LUCIAN PREDESCU
P. S. Verifică aceste geneologii cu cea adevărată din: Tra­
ian lchim, A. Russo, • Viaţa Românească", XV, 1923, No. 4. (Ct.
În br., Iaşi, (f. an)).
*
D. Haneş (A. Russo, Bue., 1901, p. 13) dă anul 1839, apoi
1840 (A. Russo, ..,Noua Revistă Română", 1, 1900, voI. 1, No, Il,
p. 489) ca dată a intrării lui Russo In postul de asesor la Jude­
cătoria din p.-Neamţ. Pe lângă contradicţie, amândouă datele
sunt greşite, căci dovedit e de către 1'1'. lchim, op. cit., p, 103
(Cf. p. 5) că Russo a intrat asesor la 1841.
*
D. Haneş=-Istoria literaturii române-(Buc., Ancora 1924, p,
168) greşeşte afirrnând că Russo a fost numit asesor în locul lui
Cuciureanu, pe simplul .motiv că a făcut excursii cu acesta din
urmă prin munţii Neamţului!
Pe lângă naivitatea argumentării, d. Haneş mai comite o ne­
cunoştinţă a studiului lui Tr, Ichim, care-cu un an mai Înainte
-dovedise, bazat pe acte, că Russo a fost numit în acel post
în locul clucerului AI. Popovici (p, 104; Ct, p, 6).
*
D. Haneş (op. cit. Buc., 1901, p. 9 şi "Notla Rev. Rom.", p.
489), argumentând-sui generis-spune că Russo a murit "desigur
Înainte de Unirea Principatelor", pe motivul că acesta a zis pe
patul morţii: "Courage, mes arnis i reveillez la patrie, si vous vou­
lez que je m'endorme content= (citată de V. Alexandri, A. Russo,
"Revista Româna". 1862, p. 318),
Or, Tr. Ichim a dovedit că Russo a murit fa 4 Februarie
1859 [vezi condica morţilor dis Tr. Ichim, op, cit., p. 109-110
(Cf. p, 11-12)].
,
Mihail Dragomlrescu şi St. O. Iosif
Denii M. Dragomirescu [St. O. Iosif, conferinţă, Cernăuţi]
1924, p, 5 (Cf. ibid .• Cele-e-Trei=-Crişurl", V, 1924, No. 4, p. 54),
şi Gh, Adamescu (Contribuţiuni la Bibliografia românească, 1, p.
164, II, p. 324) greşesc dând anul 1878 al naşterii lui St, O'
Iosif.
[59]
COMUNICARI
59
E dovedit că poetul s'a născut la 1875 (S. Puşcariu, St. O.
Iosif, .. Luceafărul", XII, 1913, No. 15-16, p. 469; Hasnaş, St. O.
Iosif în Ardeal, .. flacăra", IV, 1915, No, 30, p. 294).
*
M. Dragomirescu (op. cit.; Cf. op. cit.) zice că St. O. Iosif
a făcut studiile secundare (va să zică toate) la Bucureşti.
Or, e dovedit că poetul a făcut pe cele gimnaziale la Braşov
şi o parte din cele Iiceale la Sibiu [V. Paraschivescu, Din cores­
pondenţa cu St. O. Iosif, "Convorbiri Literare", XLIX, 1915, No.
3, p. 283-5; (Cf. ibid., O. Cardaş, Corespondenta lui St. O.
Iosif cu prietenul său Aurel Pop, "Adevărul literar", IV, seria lll,
1923, No. 122).1.
o punere la punct
(Numele de botez al poetului Iosif)
După cum era şi logic, s'a crezut 1) şi se crede încă 2), că
numele de botez a lui Iosif e Stefan (St. O Iosif) şi că numele
tatălui e acel O. Dar poetul, într'o scrisoare (Patru scrisori ale
poetului St. O. Iosif, "Ramuri", 1913, No. 12-18, p. 369)3) spune
clar că numele său de botez e şi Octavian (=0.) ,şi Stefan.
Voi mai continua însă, cu aşa rectificări.
1) Hasnaş, de pildă, credea că O. înseamnă Onlsoţor şi că
e numele tatălui poetului (St. O. Iosif, "Flacăra", II, 1913, No. 37,
p. 295). In acelaş sens era greşit şi Necrologul-din "Luceafărul Oi,
XII, 1913, No. 13-14, p. 449.
2) De ex.: Oh. Maxim, Pe urmele lui St. O. Iosif, "Făt­
Frumos", 1, 1926, No. 3, p. 87, greşeşte zicând : tatăl poetului
.,se chema toi Ştefan Iosif", Deci şi pe poet îI chema Ştefan.
Dar cum rămâne cu O?
3) Vezi şi: Notă, "Flacăra", IV, 1915, No. 31, p. 312: AI­
manahul scriitorilor dela noi, 1, pe 1912, Orăştie, 1911, p. 179.
Lucian Predescu
[60]
60
MARGARET A ŞTEP ANESCU
Despre tipograful AdoIf Berman
In revista Prilozi za kniievllost, jezik, istoriju i jotklor,
care apare în Beograd (Be'grad) sub direcţia d-: ui profesor uni­
versitar Pavle Popovlc, VII (1927), p. 233-236, d. Tih. R. Geor­
gevie, profesor universitar, dă ştiri noi despre activitatea' lui A­
dolf Berrnan ca tipograf în Sirbia la Belgrad şi Kragujevac (citeşte
Kragutevaţ), dela 1831-1836, înainte de a veni la Iaşi, şi repro­
duce, tradus in limba sîrbească, articolul d-Iui N. A. Bogdan:
Ouelques nofes sur la personnaltte d'Aâot] Berman, imprtmeur
de Iassi, 1836-1862, din Arhiva 1926, p. 135-137, despre care
spune că aduce "vrlo interesantne podatke", adică în româneşte:
foarte interesante date. Arată deasemenea amabilitate a şi graba cu
care d. praf. Ilie Bărbulescu, membru şi al Academiei Sîrbeşti,
i-a procurat aceste ştiri, îndemnându-I pe d, Bogdan să scrie ar­
ticolul, după ce fusese rugat pentru aceasta de d, Gjorgţevie cu
ocazia anlversăril a 100 de ani de la moartea marelui lnvaţat-fi­
lolog sîrb Daniele Ia Belgrad, în anul 1925.
Margareta Ştefănescu
Proiect de Reformă a ortografiei
Academiei Române.
Academia Română mi-a trimis publicaţia unui "Proiect de
Reformă a Ortografiei române" scris de d. profesor Sextil Puş­
cariu, membru al acestei Instituţii, şi, în acelaş timp, o adresă,
subscrisă de d. I. Bianu, preşedinte, şi de d. G. Ţiţeica, secreta­
rul ei general. In această adresă imi spune că mi-o trimite: .,ru­
gându-vă să binevolţi a studia (Proiectul) şi a nota observatiile
Domniei Voastre, în scopul preparării lucrărilor în legătură cu a­
cest Proiect, care va fi supus discuţiunii şi votului Academiei în
apropiata sesiune generală". Fiindcă sunt invitat, deci, mă ames­
tec în discutarea acestui proiect şi �11 genere in ortografia Acade­
miei. Iată părerile mele asupra Proiectului,
D. Puşcariu spune în acest Proiect, că, de oarece "reforma
ortografică din 1904 a Academiei Române n-a izbutit să se im­
pună", încearcă dânsul prin Proiect, de a rezolvi în mod raţio­
nal greutăţile ortografice care s-au ivit la tot pasul la alcătuirea
Dictionarului Academiei". Rezolvările sale) pe care le propune, se
I
[61]
COMUNICARI
61
'ti
·1
I
clădesc pe următoarele .. criterii pentru o reformă ortografică": 1.
Ortografia .. trebue să fie înainte de toate o haină convenţională
simplă şi practică şi să rămână străină de consideraţii de ordin
sentimental. 2. Ortografia, având să redea rostirea, trebuie clă­
dită pe principiul fonetic. 3. Trebuie să tie socoteala de tradiţie,
care (tradiţia) reoglindeşte o statornică năzuinţa a înaintaşilor
noştri de a da limbii cea mai potrivită formă exterioară; de a­
ceea, ortografia ce propune are nu să introducă semne nouă şi
nici să reîntrodncă semne diacritice pe care uzul le-a condamnat
din motive de ordin estetic (anume nu mai reîntroduce pe k şi c
s. ex, în kema şi cer, nici trema ( .. ) spre a distinge pe toată de
toaletă scriind pe această din urmă toaletă, şi nici pe i şi ii, spre
a deosebi pe deşi de deşi, pe vter de vier, pe hoti de boul etc.),
4. Ortografia trebue să ţie socoteală că nu numai filologul, ci tot
omul are înnăscut simţul gramatical", şi de aceia-să se scrie ochiu
la singular spre a·l distinge de pluralul ochi, iar nu să se scrie
şi la sing.ochi 5. Ortograf airebue să ţie socoteală că "fiecare
individ grăitor are, din fire, un simţ analitic care îl călăuzeşte la
disecarea frazei în propoziţii, a propoziţiei în cuvinte, a cuvinte­
lor În tulpină şi elemente morfologice şi derivative (aşa ca să nu
despărţi m la sfârşitul rândului pe tnarma in t şi narma pe care
să-I scriem În rândul următor, şi pe dezbrăca să nu-l scriem
dezbrăca, deşi are într'adevăr chiar în pronunţare sunetul z).
Solutiile ortografice Însă, ce autorul Proiectului, înternein­
du-se pe aceste 5 criterii ni le prezintă au diferite cusururi, cari fac
că ele nu sunt mai bune de cât cele ale reformei ortografice ale
Academiei din 1904 şi produc alte noul confuzii, de multe ori
chiar în contradicţie cu criteriile pe cari se clădesc.
Aceste cursuri Îmi permit să ld arăt aci.
1. Limba română are, În organismul său fonetic, pe lângă
sunetul plenison i încă şi un jurnătăţit i, pe care, până la reforma
ortografică a Academiei din 1904, îl însemnam cu 't; şi are, pe
lângă sunetul plenison u, încă şi un ţurnătăţit u, pe care până la
aceiaşi reformă îl reprezenta prn ll. In anul 1904 însă Academia
Română, reformând vechi a ortografie care era etlmologică, o pre ..
face În Ionetică, şi cu toate acestea. deşi acele sunete jumătăţite
1 şi II există cu caracteristică specifică În limba noastră, le eli ..
mină din scrierea românească şi dispune ca prin semnul i să În ..
semne şi pe sunetul i şi l, iar prin u să reprezinte nu numai su­
netul u ci şi ii.
[62]
62
iLIE BÂRBULESCU
Schimbarea aceasta a Academiei era tot ce putea fj mai ne­
raţional, pe câtă vreme avem în limbă un sunet distinct l şi unul
il. La alte popoare în a căror limbă se află aceste sunete nu s-a
putut face aşa ceva, ci s-a păstrat pentru sunete deosebite şi litere
deosebite. Astfel Ruşii, Bulgarii, Sârb ii, În a căror limbă sunt, ca la
noi, arnândouă aceste sunete, înseamnă distinct pe i plenison prin
clrili.ul H şi pe jurnătăţitul l prin ti; Croaţii, Polonii, Cehii, cari
de asemeni le au, fiindcă ei scriu cu litere latine înseamnă în
scrisul lor pe I = u prin i, iar pe li = 1: prin j. Ast-fel "VAI! =
regiune pronunţat krai, faţă de CHi\d = putere pronunţat sila; a­
semeni kraj pronunţat tot kral' şi sila, la cele cu litere latine.
Maloruşii au in limba lor arnândouă aceste sunete; de asta
le şi înseamnă pe fiecare deosebit: pe i prin H, pe l prin li, şi
pe a prin '(, iar pe ii prin y. S. ex. cyy pronunţat buu,
Academia Română tnsă, în 1904, depăşind dreapta judecată,
a eliminat din scriere şi pe t şi pe ii, lăsând ca prin i să se în­
semne şi i şi t, iar prin a să se reprezinte şi a şi ii. Acum, aUQ
torul proiectului de care vorbim, sustine-drept e că, poate, fără
să fi observat aceşte fapte ce arătai eu aci-ca eliminarea aceasta
să se păstreze şi mai departe, fiindcă r (şi ii) "dădea ortografiei
noastre o înfăţişare urâtă" şi pentrucă, de oare ce "trebue să ţi­
nem Seama de tradiţie, care, oricum, nu e de eri de alaltăeri",
,,0 reveutre la el (la Z şi ii) nu mai e cu putinţă în ni:i un caz".
Un motiv estetic, dar şi unul de tradiţie! Insă eu unul nu pi ea
văd şi nu cred că altcineva ar putea vedea de ce subţlrele r e
I mai urât de cât g. oS"l şi umliatul ă sau â, cari arnândoua au,
ca şi t, căciulă deasupră-le, Iar pe de altă parte, pe câtă vreme
eliminarea lui l şi il este un act neraţlonal, nu înţeleg cu atât mai
mult de ce "o revenire la ele nu mai e cu putinţă", cu cât, faţă
de alte puncte din reforma Academiei din 1904 autorul însuşi
propune diferite reveniri şi schimbări. Deşi, chiar in numele tra­
diţiei se poate reveni la scrierea lui l şi ii, dar in numele unei
tradiţii raţionale şi mai vechi de anul 1904, anume din sec. XVI
şi XVI! ; căci deja vechia Literatur-ă română-după ce mai multă
vreme scrie pe i şi l prin ciril cuI \u, pe a şi ii prin ciril. t;- a
[unge să rep.ezinte prin H numai pe i, iar prin li pe t, şi Încă să
însemne prin t; numai pe a, dar prin g să redr a pe il; aşa ve­
dem asta s. ex. Ia mitropolitul Dosofte l din sec. XVll, care
scrie, În Psaltir ea-l în versuri, s, ex, 'fOLl,H, i\4'1'�PH, dar ,"""'f',
[63]
I
COMUNICĂRI
$3
, \
r�
pSlIJHHf, sau €S, MiE�, R�\Q lţd'.Hi>:, dar ,\I\SI\'rf, KS SSd etc. Astfel că,
chiar dacă tradiţia neraţională e mai veche de cât anul 1904, mai
tot aşa de veche e şi tradiţa raţională. De asta, motivul tradi­
ţiei, pe care-I invoacă aci autorul Proiectului, nu e valabil. Dar,
pe lângă această conslderaţle, d. Puşcariu însuşi se contrazice,
când cere, CU privire la i şi il, respectarea tradiţiei reformei A­
cademiei din 1904; căci, la alte puncte; dânsul însuşi nu respectă
această tradiţie, ci propune schimbări. Astfel, cere (p. 4-5) ca
de aci înainte nspre deosebire de ortografia din 1904, nu vom
scrla t ci â în derivatele verbelor cu infinirivul în rt, deci arnă­
rti etc." şi că "qpre deosebire de Dicţionarul Academiei - să
scriem cu ie după vocală şi cezlnenţele verbale: bâlbâie etc.". Şi
mai ar e în acest Proiect şi alte aşa abateri de la tradiţia reformei
Academiei din 1904. A�a că, pe câtă vreme autorul Proiectului
îndeamnă la "deos, biri", la «abateri) dela ortografia acum (după
concepţia sa) tradiţională a Academiei Române, cu privire la scri­
sul lui 1 şi â, la ie etc., cari nu privesc (ca 't şi il) chiar struc­
tura Ionet-că a limbii, ci numai un "mod« de a reda mai bine u­
nele sunete, nu înţeleg cum de crede că trebue să se respecte a­
cea tradiţie a aceleiaşi Acadernlt, care iraţional el mină din orto­
grafte reprezentarea prn litere speciale (7 şi il) a sunetelor tot
speciale ale lui 1 şi ii. Iar pe lângă astea, chiar ideal de simpli­
tate a sistemului fonetic, ce Proiectul cere prin criteriu-l 1, este
ca pentru fiecare sunet sa aibă un semn special.
Dar o revenire la r şi /1 mai face şi un serviciu generatiilor
viitoare. Autorul Proiectului zile (Ia p. 3) că prin soluţiile ce dân­
sul dă ortografiei ce propune »nu poate fi vorba de introducerea
unor semne nouă-care ar face ca generaţiile vitoare să citească
cu greutate tot ce S-a tipărit până azi". Sunt şi eu de părere că
avem datoria de a nu lăsa acestor gener atii viitoare, în această
privinţa, o rnoş.enire încurcată, cum ele, din pricina irnperf-cţiei
dela începutul alfabetului cinl c, ne-a lăsat nouă. In adevăr! vec h.le
tex e cirilice din sec. XVI şi al XViI, pe când trăia mitropolitul
Dosoftei chiar, dar şi ina'nt-, exprima prin o singură literă H atât
sunetul i cât şi Z, iar prin S atât pe u cât şi pe il; ntmai dt-la o
vreme şi numai unii scriitori mai raţonali de atunci, ca Dosoftel,
inţelegând răul, Introduce pe 11 pentru 1 şi pe g pentru u. Dar
scrierea cealaltă. a lui " pentru i şi Z şi a lui S pentr U U Şi il,
făcu generaţiile viitoare. anume pe noi cei. de acum şi din sec,
[64]
ILIE BĂRBULESCU
XIX, să creadă că in secolul XVI şi XVII limba română avea nu­
mai pronunţarea i in toate locurile unde vechile texte scriu H şi
numai pronunţarea u In toate unde scriu s : astfel se crezu gre­
şindu-se, că d'fUUTH OdMfHH se pronunta pe atunci: aceşti oa­
meni, iar nu ca ali: aceştl oamenr, O eroare la care a impins pe
studietorii de astăzi ai vechilor texte numai acel scris imperfect
şi necomplect de fi pentru i şi 1 şi de � pentru u şi ii, cum eu am
dovedit în cartea mea Fonetica Alfabetului Cirilic În textele ro­
mâne. La aceiaşi eroare am impinge şi noi generaţiile viitoare
prin scrierea lui i pentru sunetele i şi X, s. ex. în nomin. pl. fiii,
sau aceşti oamenz, cari vor fi socotite că azi se pronunţau chiar
aşa cum sunt scrise, adică cu i pIenison peste tot, pe când .. se
ştie că le pronunţăm fiii, aceşti oamenI. Iar cererea d-Iui Puşca­
riu de a nu se mai reveni la scrierea tul Î şi li este o contra­
dicţie, ce comite faţă de preocuparea-I raţionala mai sus pomenită,
ca .generatille viitoare să DU citească cu greutate", adică falş,
cele ce scriem noi astă zi.
II. Dar dacă, precum arătai, e neraţională eliminarea lui I şi
ii,' prin care rămâne ca CU un semn (u şi i) să scriem două SUa
nete diferite, tot neraţronală e �i recomandarea Proiectului de a
se scrie acelaş singur sunet cu două litere deosebite: Î şi â, s.
ex, in hotărî, târl, dar bând, cund etc. Aci trebue să aplicăm
simplificarea pe care autorul o recomandă cuminte la criteriul 1
şi să eliminăm una din aceste litere, iar să nu le păstrăm pe a­
mândouă, cum, contrazicându-se faţă de acel criteriu, cere d,
Puşcariu, Şi pentrucă filologii din Iaşi între cari citez pe (d.
prof, Al. Philippide astăzi) au admis de mult şi scriu numai pe
1, acel aş lucru să-I facem de aci inainte prin noua reformă ce
vrea să facă Academia ortografiei, mai ales şi pentrucă parcă e
mai plăcut ca aspect subţirele 1 de cât grosul şi umflatul ă.
Ill, Prefectul construieşte diferite reguli ortograflce, dela
cari însă tot el apoi face felurite exceptii, contrazlcându .. şi ast .. fel
criteriul 2 sau principiul tonettsmului, pentruca prin reguli ne
ceri să scriem altfel de cât vorbim; ba contrazice şi criteriul 1
care zice că ortrografia "trebuie. sa fie înainte de toate simplă şi
practică", pentrucă complică scrisul şi încurcă pe scriitor. Ast­
fel, la p. 4 dă o regulă despre întrebuinţarea lui t şi â la scris
şi zice: scriem 1 în corpul cuvintelor: nermpăcat etc., dar centi­
nuând adaugă: .. Vom scrie tntr'rnsul, dar ddnsul", cu toate că
[65]
COMUN1CARf
65
şi în dânsul â e în corpul cuvântului, aşa că, după regula sa,
trebuia să fie scris tol dmsul, şi cu toate că precum tntr'însul
e compus din filtre şi insul, tot astfel şi dânsul e compus din
de şi tnsul=-L:« p. 5 dă regulă despre scrierea lui e şi ie, cerând
ca la Începutul cuvintelor să scriem cum Se pronunţă, adică ie :
ied, iederă etc.; tnsă cu toate că se pronunţă tot cu ie, cere să
scriem cu e pe: el, ei. ele, este, eram, erai, era, erau. "în con­
sonanţă cu o veche tradiţie ortografică". Aci sacrific ând, pr ec um
se vede, criteriul sau principiul fonetic pentru etmologism, spre a
arăta originea latină a acestor cuvinte, fiindcă "vfchia tradiţ.e" a
textelor ciriltce, dacă la ea în să S-a gândit, era o imperfecţie pe
care o categorie de scriitori au combătut-o şi au căutat să o în­
drepte şi la Slavi şi la noi, punând, după pronunţare, lE iar nu E:
feTE, IEIUi" etc. A se vedea a mea Foneiica Alţabetului cirilic.
La p.6 dă regulă după care să se scrie ea sau ia şi că "scriem ia
când îi corespunde în alte forme ale aceluiaş cuvânt ie d. ex,
baie-baia, băieţel-băiat etc." Totuşi, Îndată a poi spune că "E xcep­
ţie face pronumele mieu-mea", pe care să-I scriem mea în loc
de mia după regula sa. Continuând cu legiferarea ortografică
a scrlerii lui ia şi ea, dă la pag, 6 regula că În cor pul
şi la sfârşitul cuvintelor după vocale să se scrie ia: aceleia,
aceluia, acesteia etc.; indată apoi însă ne spune şi că "excepţie
face pr onu mele ace ee, femenin ul singular dela acela spre deose­
bire de aceia pluralul masculin dela acela". La p. 9 pune regulă
- înterneindu-se pe existenţa unui simt gramatical în orice om
dela criteriul 4,--că la rnasculinele singular se scrie u după i, -ci,
-chi -gi -gqi: alafzz, altoiu, Andre.zr, b'cill etc., sieşi aci II e astăzi
"mut", adică nu se pronunţă, şi cu toate că prin asta Proiectul
îşi combate criteriul 2, adică principiul scrisului fonetic; iar apoi,
continuă. excepţii: "întâia se scrie cu u final numai la masculin,
deci elevul îutâuz, dar clasa intâlu, zi 'ntâi. Iar ca adverb se scrie
dintâi". Deci cel ce scrie trebuie să se gândească ce e cuvântul fn­
tâi: adverb sau nu, masculin sau femenin etc. Atâta cornpllcaţie l
Asemeni, recomandă la p. 13: "In cuvinte vechi scriem cu s tot­
deauna prefixul des-, indiferent de pronunţare r.desbate, desbrăca
,
desdăuna, desgheţ etc. (în toate aceste exemple rostirea e dez-;
dar simtul analitic ne împiedcă de a Schimba în scris forma pre­
fixului) întocmai ca desfiinţa, despăgubi (în care rostirea e de fapt
des-y: Pe de altă parte (Ia p, 12) recomandă să se scrie cu z
i
[66]
66
iLIE BĂRBULESCU
formele neologice cu prefixul des şi dis- înainte de vocale: dez­
amăgi, dezarma, dezorganiza etc., fiindcă aceste a se rostesc aşa.
Deci iară etimologhlzare în loc de sistem fonetic, Interneindu-se pe h ,
existenţa unui inchipuit "simt analitic" ţ entru l.mbă in fiecare om
după criterul 5. La p. 7 recomandă regula de a se scrie ea după con-
sonante şi ia după vocale: clănţănerr, ferearr, fugeai, ie şerr, sosea,
etc., iar la p. 6 zisese că: "În corpul şi la sfârşitul cuvintelor după
consonante rostim şi scrlm ia numai în câteva cuvinte după labiale
(adecă după p, b, v, f, ro) : abia, amtaz, fiară, miazăzi, ob'ală etc.
Deci o regulă care va complica şi tncurca scrier e a şi pe scriitor.
Din cele arătate in acest paragraf III se vede că cornplicaţia,
incurcătura şi contradicţiile ce fac aceste regule se datoresc în
parte şi criteriilor 4 şi 5 ale Proectulu: : că orice om are întrîn­
sul un .. simt gramatical" �; un "simţ analitic" pentru limbă "de
cari e bine să ţinem seama şi în ortografie", cum SPUf; e d. Puş­
cariu la p, 4. Că oricare om posedă aceste "simţuri" e însă, de­
sigur, un neadevăr, Cum se vede limpede din scrisorile dela di­
ferite persoane inculte. Ce am publicat în cartea mea Curentele
literare La Români, p, 80-90. Aşa că de asta, nu pe o închipuire se
poate întemeia o ortografic, cu atât mai mult cu cât văzurăm chiar,
mai sus. ce încurcâturi se nasc, din această inchipur e, la scriere.
Din toate arătările mele puse în acest articol reiese con­
cluzia că, spr e a ne construi o ortografie pentru sistemul font tic,
pe care cu totii îi admitem, va trebui să scriem toate cuvintele
cum le pronunţărn, neţnând sccoteaă nici de tradiţie (care poate
să fie rea). nici de abstracţuni (ca acele "simţuri" gramatical şi
analitic), ci numai de pronuntarea generală a limbii literare ce
avem În continuă formaţie, pe care trebuie să Căutăm a o pre­
zenta prin scris cât mai simplu şi practic, Ierind-o de posibilita­
tea confuziei sunetelor. De asta să reintr oducern pe { şi ii, să e­
liminăm pe â şi să păstrăm numai pe t şi să nu creir m reguli or­
tografice cari ar face să scrirn altf. l de cât se pronunţa. Făcând
astfel nu vom mai zice, cum spur.e autorul Proectului la p. 8,
vorbind despre sunetele i plenison şi r [umă: ăţit, că : nsc.riem nu­
mai i, fără să avem posibilitatea să distingem dacă acest i;:tre-
buie cetit plenison, semiconsonantic sau-la sfâr şiul cuvintelor- I
şoptit" ; şi nu vom mai zice nici, cum dânsul spune vorbind şi t
de u şi ii (Ia p. 10), că .,nu avem posibilitatea să distingem în
scris grupele vocalice care formează o singură silabă (dittong) de
[67]
COMUNICARÎ
e-le bisilabe (hlat}", Făcând astfel vom distinge în scris şi pe a­
cele diferite i şi diftongii de bisiJabe şi totul vom distinge. Aşa
că regulele ortografice ale Proiectului de care vorbim, în urma
celor ce am spus se reduc astfel:
VOCALELE. § 1 : Semnele grafice sunt a, e, i, " o. u, ii, έ
i. § 2: a) îl, înger, b) într'însul, dînsul, c) bînd, dnd.-E şi dlî­
tongul le. § 3: a) Iel, Ieî , rele, lt'ştî, îeste, teram, Ieraî, Iera
etc., b) led, Iederă etc. § 4: a) alee, coeziune ele., b) aîevea,
bale, baieră etc. § 5: a) btet, desrnîerd etc. - Diftogii ea şi ta.
§ 6 : bale-bala, băieţel-bărat etc. § 7: 'iacă, lan. § 8: ace lezzr,
aceluzc, § 9: a) abîa, amtaz, b) bătrânească, cărarea.-i-iI. § 10 :
a) cîoc, grol, ghtont, b) Iaii, piept, c) alb1, alergi, d) inimic, inimă.
§ Il : haînă, hain, vier, vier. § 12: a) Alecsandri, auzi (infintiv),
b) afli, astri, c) Asimini, Negri, d) albt, alergî, anl. § 13: lnsuşi,
acelaşi. § 14: albit. anil, blvolil, Ielir, gingil, f,l, scrii, ştii, boii,
caii, vait, oamenii mândri, oamen-I bunJ:.-u, ii. § 16: a) acru, a­
flu, b) ambiguă, continuu, c) alai, altor, Andrei, GRUPE VOCAQ
LlCE. § 17: dau, stau, dar, taur aud; Călău, dar călăul; căi
dar aict : răî dar văilor; cer, dar ateist; gren, dar greutate; a­
bia, dar adila : 'iepure, dar aleliier; fiI, dar fhlor : ciocan dar
chiot ; Iute, da r consiliu; bal, dar boilor; boti, dar boul; bui­
mac, dar biruinţă.
CONSONANTELE. § 19: Semnele grafice pentru consonantele
rom. sânt : b, c. d, I, g, h, j, 1, m. n, p, r, s, t, v, x, z. § 20:
c şig : a) ac, bucată, b) ceafă, ce. h . a), b), c), d) ca În Proitct.­
s şi z. § 21: sistem, b) achiziţlle, acuza, c) acciz, aviz, d) a�
versiune, consecvent, § 22: a) dezbate, dezbrăca, b) izbândă,
izbăvi, c) izlaz, răzleţ, d) hpravă.-x. § 23, ca în Proie:t: Ale�
xandru. Consunantele duble, ca în Proiect. Numele proprii, ca În
Proiect. Accentul, ca în Proiect.
In acest tablou sunt scrise toate cuvintele aşa cum se pro=
nuniă În limba literară actuală. E îmă un număr de cuvinte la
pronunţarea cărora uzul şovăie între două prollun1ări. Astfel sunt
cele dela § 4, a) cari se rostesc nu numai toate cu e, cum credţ�
d. Puşca-iu, Ci l1n�\e ma! ales le: alee şi alele, creez şi crelez,
idee şi ide'ie. mae;;tru şi malestru, poet şi poiet, procedee şi pro­
cedde; aşa şi la § 4, c): aer şi aler, Nicolae şi Nicola'ie, noem­
vre şi no'îemvre sau nol"!mvrile, vuet şi VUIet. Deasemenl cele
dela § 5 b). pe cari însă autorul Proiectului le crede pronunţate
numai cu e, iar nu şi cu le: bancher şi banchler, buchet şi bu�
[68]
68
tLlE BARBULESCU
--------------------- ------------�
chîet, cheie şi chreîe, chef şi chlef, chel şi chrel, cheltui şi chîel­
tui, chem şi chtern, dulgher şi dulghler, ghem şi ghîern, încheg şi
închîeg, îngheţ şi înghîeţ etc. Tot aşa şi cele dn § 9, b), pe cari
d. Puşcariu le crede că se pronunţă toate numai cu ea, deşi unele
se pronunţă şi cu la: cheamă şi chiamă, cheag şi chrag, gheată
şi ghrată, gheaţă şi ghîa-ă, încheagă şi închîagă, îngheaţă şi în­
ghlaţă, înjgheabă şi injghtabă, muchea şi muchia, părechea şi pă­
rechla etc. De asemenea în unele dela § 17: pleoscăni şi pllos­
căni, f1eoancă şi flloancă, Unele dela § 21, b), cari se pronunţă
nu numai cu s, cum zice d. Puşcariu, ci şi mai ales cu z: basin
şi bazn, disertaţie şi dlzertaţle, disident şi dizident, francmason
şi francmazon, furnisor şi furnizor. vitesă şi mai ales viteză.
Fiindcă ortografia e fonetică şi, deci, trebuie să scriem cum
pronunţărn, cum să le scriem pe aceste cuvinte: cu e sau cu le,
li cu ea sau cu ia, cu S sau cu z? In această privire, pentrucă
limba noastră literară e încă în formaţie, trebuie nu ,ca ortografia
grarnaticilor să hotărască, ci gustul şi simţul muzical al scrii ori­
lor, cari vor alege şi, prin întrebuinţare in scrisul lor, vor im­
pune pe cele socc 'Ite de ei mai muzicale, mai armonioase 1). aşa
cum am spus deja în Curentele Literare la Români, p. 403, pen­
tru limba textelor noastre vechi. Tot scriitorii, iar nu legiferarea
ortografică a grarnaticilor, vor impune, prin operile I ar, dacă să
se scrie cu un singur i, cum se pronunţă cel mai mult, sau să
se scrie cu doi i, cum se pronunţă numai uneori în limba lite­
rară actuală, cuvinte articulate ca cele dela § 14: albiî dar pro­
nuntat mai ales a.bi, anit dar mai ales ani, bivoli! şi bivoli, bra­
viI şi bravi, Bucureştii şi Bucureşti, cir paciî şi cirpaci, ciungil şi
ciungi, fagil şi fagi, filosofii şi filosofi, hamalii şi hamali, hoţir şi
hoţi etc. Asemeni scriitorii VOr fixa În scrierile lor, dacă să se
scrie cele dela § 15: copiii, Mî, palavragiiî, scatlil, zapcllî, pe
cari Proiectul d-Iui P. recomandă să le scriem cu trei i, cum a�
ceste cuvinte şi alte de felul lor se pronunţă În limba literară
numai uneori şi artificial; sau \ sa se scrie cu doi i : copii, fii,
palavragii, scatii, zapcii etc, currl ele se pronunţă aproape de re­
gulă chiar de cei culti cari vorbesc limba literară şi cum le pro­
nuntă (cu doi i) poporul de pe întreg teritoriul românesc. Aşa, pen�
1) Muzicalitatea aceasta a limbii pentru poeziie şi operele
literare în deobşte se discută mult astăzi şi în Rusia (ef. Zeii­
schrtft fiir slavische Philologie, V'I 1-2, p. 178).
I
[69]
COMUNICĂRI
-�� .. '"�. _. -�"
69
trucă sistemul ortografiei fonetice, care e cel mai raţional, cere
ca să se scrie cum se pronunţă. iar nu cum legiferează grarna­
ticii artificial; căci regulele trebuie să se facă după limbă, după
vorbire, iar nu vorbirea după reguli 1). Ilie Bărbulescu
Recenzii
Giinter Relchenkron: Zur Geschichte des Neutrums des
Pelatţvpranomens, extras din revista Berliner Beitrăge zur Ro­
manischen Philologie din care a apărut voI. 1 (a. 1929), ca ju­
bitar, dedicat lui Eduard Wechsler, şi care va apărea de aci îna­
inte în 4 fascicule pe an, ca operă a "Seminarului de Filologie
Romanică" dela Universitatea din Berlin, sub conducerea lui Ernst
Garnillscheg, profesor de Filologie Romanică la acea universitate.
Pe prof, Oamillscheg îl cunosc deja cititorii "Arhivei," cel pu­
tin din unele numere anterioare în cari s-a dezbătut despre ac­
tivitatea sa ca critic ori ca cercetător în domeniul Filologiei Ro­
mâne. Oamillscheg cunoaşte bine limba română şi, cu Începere
din a. 1929, e chiar membru c. al Academiei noastre. Iar din lar­
gul orizont, cu care autorul acestei broşuri de 13 pagini tratează
subiectul său cu privire la "Istoria pronumelui relativ de genul
neutru" se vede şi metoda serioasă de lucru pe care Oamillscheg
o practică, cu studenţii şi auditorii săi, În Seminaru-l de Filologie
Romanică, din sânul căruia apare .. Berliner Beitrăge zur Roman.
Philol." şi pe care îl reprezintă, acum între noi, această broşură.
Autorul broşurli vrea să arate cum, în diferite limbii Iudo­
europene şi independent în fiecare din e.e, neutrul pronumelui
relativ sau interogativ s-a fixat într-o formă de adverb relativ şi
cum, in această de pe urmă formă a sa, poate sta, ca neutru, şi
după un masculin sau Iemenin slnzular şi plural de care atârnă.
Pentru aceasta dă exemplu mai întâi din limba latină clasică, unde
aşa s-a fixat pron, quod, când vine după substantive abstracte
cari nu sunt de genul neutru ca quod. In al doilea rând, dă din
latina exemple de fixare a lui quod (plural quae), care prin fi­
xarea aceasta devine adverb relativ şi are funcţiunea de a expri-
1) Ortografia acestei recenzii însă, ca şi a întregei "Arhive",
este mai mult sau mai putin aceea de astăzi a Academiei. pen­
trucă ne-am simtit oarecum obligaţi să o respectăm până ce se
va schimba, ceea ce sperăm că se va face în curând.
I
[70]
70
,-�-----
ILIE BĂRBULESCU
r
1
I
ma o coledlvitate a substantivelor cari îl preced, la cari se re­
feră şi cari pot fi nu numai subst. abstracte, ca În cazurile dintăi,
ci şi concrete (acestea din urmă exprimând şi lucruri şi persoane).
In sfârşit, mai prezintă în latină exemple de aşa fel de fixare a
pronumelui neutru cu valoare de cazuri oblice. După acestea
trece Ia latina populară, În care ne arată că clasicele quoâ, quid,
(pl. quae) s-au contopit sintactic şi Ilexlonar cazual în ke ; această
particulă ke, ne spun e. are aceeaşi între buinţare ca pronu mele din
care a rezultat prin contoplre : după abstracte, concrete, persoane,
colectiv şi individual. Cu acest ke, zice mai departe, încep lim­
bile romanice. Dă exemple de aşa întrebuinţare fixată adverbială
a lui ke în limba franceză (sub forma quoi şi que), în provensal a
modernă (que), spaniola mod. (que), În italiana veche şi mod.
(clze). La limba română, unde latin ului pop. ke îi corespunde pron,
ce, se mărgineşte să constate fenomenul numai in Cfa veche şi
să dea exemple din textele secolului XVI (Psaltlre, Praxiu etc) ;
nu îmbrăţişează, în această cercetare a sa, şi româna modernă,
cum face pentru celelalte limbi (romanice şi nerornanice) ce cer­
cetează, poate fiindcă nu cunoaşte exemple şi d n aceasta, or i
fiindcă va fi crezând că În ea nu există această adver bializar e
lui ce. De aceea îmi permit a atrage atenţia aci, că acest feno­
men se află şi În limba română vorbită (mai rar în cea scrisă li­
terara), unde ce are uneori şi întrebuinţare pentru cazuri oblice,
ca în latin". franceza etc. Astfel: ăsta-i omul ce trebuia; aceasta
e femeia ce trebuia să vie; asta e femeia ce' i-a murit bărbatul;
ăsta e copilul, ce l-am tirmis să-I vadă; oamenii ce l-am trimis.
Dar autorul nu se mărgineşte, în cercetarea sa, numai la
limbile romanice, ci înbrăţişează şi germana, engleza, greaca, Ii­
tuana : ba cuprinde şi limbile slave, pe acestea atât în vechia slavă
eclesia stică, unde latinescului quod, quid şi romaniculul ke îi co­
respunde prom. ise, cât şi În cele moderne, În cari în loc de ize
se află sta. Spune, în acelaş timp, că În toate aceste limbi indo­
europene (neslave şi slave) eXist�nla fenomenului de adverbializare
nu se datoreşte influenţii vr e-uneia care l-ar fi transmis celorlalte
ci s-a născut independent, "ganz\ unabhăngig voneinander ", în
fiecare din ele. Pare-se, din această exprimare, că vrea să spună
că fenomenul s-a produs numai tntâtnplător lă fel în aceste limbi
şi fără absolut (ganz) nici o legătură dela o limbă la alta. Gân­
dind astfel Însă, se înşeală j căci 9 îndepărtată legătură între a-
I
, I
[71]
RECENZII
----_._---_. ---
71
cele limbi .xlstă cu privire la acest fenomen. Anume, faptul că
constatăm fenomenul in acele diferite limbi indoeuropene ne a­
rată-potrivit cu logicul principiu al asernănării, adus în cr rce­
tările filologiei comparate-că el, fenomenul, va fi existat deja În
limba aşa numită mamă indoeuropeană, din care s-au diferenţiat
acele limbi şi de'a care fiecare din acestea a moştenit, într'o mă­
sură, fenomenul adverbializării pe care, apoi, l-a dezvoltat fiecare
independent mai departe.
Drept e că lucrarea aceasta a d-lui Reichenkron nu prezintă
lucruri necunoscute de f lologtl ştiutori de mai multe limbi; căci
aceştia cunosc, de sigur, de mai nainte fenomenul adverbializârii ;
totuşi, broşur a e de valoare, mai întâi pentrucă adună la un loc
constatările existenţii fenomenului în mai multe limbi indceuro­
pene, iar al doilea fiindcă cu o metodă neobicinuit de largă îm­
brăţişează nu numai lirnb i latină şi limbile romanice, ci şi alte
limbi indoeuropene, între cari cele slave, PI in această metodă a
sa ni se lămureşte şi nouă mai bine originea fenomenului În limba
noastră : că nu e de origină sta vă, ci romanică. Iar aceasta ne
arată încă odată nouă Românilor, că streinii (ca d. Garnillscheg,
Reichenkron etc.) Inţeleg mai bine de cât noi marea insernnăta.e
a studiilor de Slavistică pentru lămurirea limbii ro 11' ăne, J: e câtă
vreme s. ex. la Universitatea din Bucureşti se crede că Slavlsttca
e trebuitoare mai cu seamă pentru studierea Istoriei Român lor,
şi de aceia e pusă cu extindere numai la această subsecţie, dar
că nu e atât de trebuitoare pentru studierea limbii române, şi de
asta la subsecţia de Filologie română are un rol cu totul redus
şi secundar. Tot din cercetarea d-Iui Reichenkron se mai vede că
profesorii noştri specialişti de limba latină ar trebui nu să se
mărginească la traduceri din latina clasică In româna, fiindcă e
mai uşor cum fac astăzi, ci să se scoboare cu munca şi fn do­
meniul Iatinei populare, pentruca, prin aceasta şi cu ajutorul ela­
sicei să pătrundă şi să ne arăte limpede elementele latine, reale
din limba noastră; fiindcă nimeni n-ar putea face această ară­
tare cu atâta competinţă ca dânşii, pe câtă vreme traducerile le
pot face şi alţi, numai talent să aibă pentru ele, cum dovedesc
acele trumo is , şi elegante traduceri ale diplomatului Ascanlo
(D. Olănescu) din Horatius.
Ilie Bărbulescu
[72]
72
lORGU IORDAN
K. Jaberg und J. Jud, Sprach- nud Sachatlas Italiens
nud der Sudsdlweiz. Band J: Fanulie=-Ivîenschlicher Korper.
Ringier & Co., Zofingen (Elveţia) 1928,
li. Jaberg und J. Jud, Der Sprachatlas als Forschungs­
instrument. M. Niemeyer, Ha!le (Saule) 1928. 243 pug', 8°,
Gindul de a alcătui opera al cărei început de realizare îl
avem de peste un an dinaintea noastra le-a venit autorilor încă
din vremea cînd, foarte tineri şi plini de entuziasm, urmau la
Ecole pratique des Hautes Etudes din Paris cursurile de dialec­
tologie franceză ale lui Jules G i Il i e r o D. Născuţi şi crescuţi
într'o ţară ca Elveţia, unde bilingvismul este un fenomen curent,
iar întrebuinţarea dialectului, chiar de cătră oamenii cei mai
culti, regulă generală, K. J a b e r g şi J, Jud, eminenţi repre­
zentanţi ai geografiei lingvistice, erau indicaţi să continue În alte
ţinuturi de-ale Romaniei opera maestrului lor iubit şi venerat.
Dar pelingă pregătirea ştiinţifică mai aveau nevoie de ceva:
le trebuiau înainte de toate mijloacele materiale, cu care să
pornească şi apoi să ducă la bun sfîrşit o asemenea întreprin­
dere. Cite greutăţi au întîmpinat autorii în lupta lor cu adevă­
rat titanică, pănă s'au văzut In stare să înceapă publicarea a­
cestei opere monumentale, putem afla din primele pagini ale vo­
lumului introductiv. Lectura lor reprezintă o valoare educativă
neasămănată, căci ne arată limpede că nu există obstacol pe
care să nu-l biruie dragostea pentru ştiinţă şi credinţa că slu­
[eşti o cauză frumoasă, Deasemenea putem învăţa noi Romînii.
care ne plîngem prea adesea de lipsa fondurilor necesare unor
lucrări ştiinţifice mai serioase, ce uşor se strîng În Elveţia mi­
Iioane, şi încă multe, prin. contribuţia benevolă a particularilor şi
a institutiilor financiare, care-şi înţeleg acolo menirea cu totul alt­
rei decît prin părţile noastre.
,
Am spus deja că AIS-aşa \sună prescurtat titlul Atlasului
lingvistic şi etnografic al Italiei şi Elveţiei meridionale-este o
continuare a ALF (=Atlaslll linouistic al Franţei), Avem a face
mai întăiu cu o continuare materială, fizică. Dupăce G i Il i e r o n
a alcătuit atlasul Franţei şi apoi pe al Corsicei, care, din nefe­
ricire, s'a oprit cu publicarea la jumătate, şi dupăce A. Gri era
a făcut legătura Intre domeniul gal �romanic şi cel iberoromanic
[73]
RECENZI
�--------------------
73
prin Atlasul lingvistic al Caialoniei 1), era de nevoie ca terito­
riile ele limbă neolatină dinspre est şi sud-est să se alăture la
precedentele spre a complecta În formă cartografică imaginea
lingvistică a Romaniei centrale. Rămîn astfel numai provinciile
cele mai periferice ale fostului imperiu roman: Dacia, pentru
care pregătirile în vederea atlasului par a fi foarte înaintate 2),
şi Spania, împreună cu Portugalia, unde iarăş se vorbeşte se­
rios de întreprinderi analoage.
Dar AIS continuă opera lui Gillieron şi din punct de ve­
dere pur ştiinţific. Jaberg şi Jud declară la tot pasul nu numai
că lucrarea lor ar fi fost imposibilă fără a maestrului, căruia
deaceia o şi dedică pe a lor, dar că de ALF s'au folosit ca mo­
del într'o mulţime de privinţi. Mai întăiu la baza chestionarului
lor ei au aşezat pe acela al lui Gillieron. Apoi au procedat În
acelaş chip ca şi acesta la facerea anchetei: s'au servit de alt­
cineva, nu ei înşişi au fost şi exploratorii. Iar dacă în loc de
o singură persoană au apelat la trei, asta se datoreşte unor
împrejurări speciale, care merită a fi amintite, Întrucît ne intor­
mează asupra unor peripeţii din odiseia operei aceşteia. Configu­
raţia solului Elveţiei de sud şi al Italiei exclude aproape între­
buinţarea anchetatorului unic: i s'ar cere calităţi fizice şi psi­
hice peste puterile unui om normal, spre a străbate regiuni atît
de accidentate şi distanţe aşa de lungi. La dificultăţile materiale
s'au adăugat altele, de natură lingvistică. Se ştie că Italia, deşi
cu mult mai puţin întinsă decît Franţa, prezintă o bogăţie şi
variaţie de dialecte care nu există acolo, nici aiurea. Ar fi tre­
buit ca un singur cercetător să cunoască deopotrivă de bine
grai urile italieneşti septemtrionale, cu toate variantele lor, ca şi
pe cele centrale şi meridionale, atît de deosebite de primele.
Cunoaşterea lor este necesară şi din punct de vedere practic:
ştiinţa de carte fiind mai puţin răspîndită în masele populare
din Italia decît în cele din Franţa, întrebările nu pot fi puse
totdeauna în limba comună, ci adesea este nevoie ca explora­
tarul să Iacă apel la dialectul ţinutului respectiv. Nu mai vorbim
de Sardinia, unde majoritatea locuitorilor vorbesc o alta limbă
---------
1) In curs de tipărire; au apărut pănă acum 4 volume.
2) In toamna anului 1929 S. Pu Ş car i u a lansat pros­
pecte şi adeziuni, în vederea începerii cît mai neîntrrziate a
cercetărilor pe teren.
ii
[74]
74
IOHGU IORDAN
---
decît italiana. Incercarea lui Jaberg şi Jud de a-şi atrage cola­
boratori dintre Italieni s'a izbit de amorul propriu naţional, care.
cu cît mai multă admiraţie merită în alte domenii de activitate­
cu atît mai puţin îşi avea rostul să se manifeste într'un caz ca
acesta. Dar existenţa celor trei anchetatori se mai datoreşte u­
nui fapt. Planul iniţial al AIS îmbrăţişa numai Elveţia meridio­
nală şi Italia nordică. Pentru aceste regiuni autorii găsise un om
excelent. pe P. S c h e u e r mei e r, bun cunoscător al graiuriJor
respective şi pregătit ştiinţificeşte pentru o asemenea misiune,
iar pedeasupra excursionist neobosit. Mai tîrziu întreprinderea
s'a întins şi peste Italia centrală, care s'a dat spre explorare
tot lui Scheuermeier. Cînd, însfîrşit, Jaberg şi Jud au hotărît să
cerceteze întreg regatul Italiei, au trebuit să se adreseze altcuiva,
şi anume nu unei singure persoane, din pricina prea marilor
deosebiri de limbă dintre sudul peninsulei cu Sicilia pedeoparte
şi Sardinia pedealtăparte. Pentru primul teritoriu a fost însăr­
cinat G. Ro h 1 f s, cel mai bun cunoscător, dintre străini, al dia­
lectelor italieneşti meridionale 1), iar pentru Sardinia M. 1. W a g­
ner 2), care întrece chiar şi pe Italieni în privinţa Iarniliarizării
sale cu limba sardă, atît teoretic, cît şi practic.
Se înţelege că, deşi chestionarul întrebuinţat de cei trei
exploratori a fost identic, chipul cum fiecare a făcut ancheta la
faţa locului a variat dela unul la altul. Scheuermeier, mai tînăr
şi educat oarecum din timp de cătră autori în vederea sarcinii
pe care avea s'o ia asupra-şi, a fost foarte fidel instrucţiilor pri­
mite. Celorlalţi doi, dimpotrivă, Ii s'a lăsat o libertate aproape
deplină să procedeze cum Ii se va părea mai potrivit, fără a fi
ţinuţi să respecte numai decît anumite norme fixate mai dina­
inte. Ar fi dispus cineva să creadă că din această cauză şi re­
zultatele anchetei vor fi dilerind dela o regiune la alta. O ase­
menea presupunere pare la locul ei, măcarcă nu se poate spri­
jini pe niciun argument concret, In schimb autorii aduc dovezi
puternice şi sigure contra unei atari bănuieli. La pag. 226 urm,
ale volumului introductiv se face, în legătură cu altă ordine de
, '
1) Autor, între altele, al mult discutatei cărţi Griechen und
Rotnanen in Unieriialien, Geneve 1924.
2) A scris Lauilehre der siirdsardischen Mundarten, Halle
(Saale) 1907, Das lăndliche Leben Sardiniens im Spieqel âer
Sprache, Heidelberg 1921, etc.
[75]
RECENZII
75
idei, comparaţie între răspunsurile obţinute de cei trei ancheta­
tori şi materialele lingvistice adunate din aceleaşi regiuni de că­
tră dialectologi italieni, care s'au servit pentru aceasta de me­
todele curente înainte de alcătuirea atlaselor lingvistice. Ei bine,
deosebirile sînt aşa de puţine şi neînsemnate, încît se pot ex­
plica aproape toate ca urmări ale faptului că între cercetarea
făcută pentru AIS şi cele anterioare s'a scurs un timp destul de
lung (30-40 ani, în general). Această constatare probează indi­
rect că, deşi AIS a avut nu un singur explorator, ci trei, care
fatal au procedat diferit pentru obţinerea răspunsurilor, rezulta­
tele anchetei lor se verifică deopotrivă de bine prin studiile dia­
lectologice ale predecesorilor. In acei aş vreme autorii răspund
indirect acelora care, bazîndu-se pe împrejurarea că niciunul din­
tre cei trei anchetatori nu-i Italian de limbă ar fi Inclinat să
puie la îndoială valoarea atlasului.
Sînt şi alte puncte în care Jaberg şi Jud au continuat cu
mare fidelitate tradiţia inaugurată de Gillieron, Voiu releva nu­
mai unul, de mare importanţă. Este ceiace ei numesc probita­
tea ştiinţifică. Se ştie că întemeietorul geografiei lingvistice s'a
servit la notarea răspunsurilor de aşa numitul sistem impresio­
nist de transcriere şi nu şi-a permis niciun fel de modificare a
rezultatelor pe care i le-a comunicat Edmont, cel însărcinat cu
ancheta. Tot aşa au procedat şi autorii AIS. Numai cînd au
avut în faţa lor greşeli evidente de transcriere şi-au permis să
le corijeze, dar şi atunci, credincioşi principiului stabilit al o­
nestităţii ştiinţifice, au făcut menţiune specială pe harta respec­
tivă, pentruca cetitorul să fie prevenit şi să aprecieze el însuş,
cu propriile-i mijloace, care-i forma într'adevăr corectă şi care nu.
Ar fi să micşorăm însă valoarea AIS şi, deci, meritele au­
torilor, dacă am vedea în el numai o continuare, aplicată la alte
teritorii romanice, a ALF. Jaberg şi Jud nu se puteau mărgini
Ia acest rol. Personalitatea lor ca lingvişti este prea proeminentă
şi condiţiile de muncă în domeniul nostru de activitate sînt as­
tăzi prea diferite de cele de-acum 20-30 ani, pentruca autorii
AIS să nu aducă operei lui Gillieron, prelungită în a lor însăş,
întregirile şi îndreptările necesare. Astfel putem constata nume­
roase şi fericite inovaţii. Chestionarul lor are la bază, cum s'a
spus deja, pe cel de care s'a folosit Edmont. Dar au înlăturat
din el tot ce nu se potrivea cu condiţiile lingvistice şi sociale
[76]
76
IOROU IORDAN
din Elveţia şi Italia. Pe acestea Jaberg şi Jud le cunoşteau în
mod desăvîrşit atît din studiile lor de biurou, cit şi din cercetări
la faţa locului, întreprinse timp de mai mulţi ani, In Elveţia ro­
manică şi Italia de nord. Ei înşişi au cules, cu ajutorul unui
chestionar special, material lingvistic din aceste regiuni, care
apoi, verificat şi controlat, le-a arătat ce modificări trebuiau a­
duse în vederea fixării definitive a întrebărilor, In acelaş scop
s'au mai servit de luminile celui mai mare dialectolog italian
dinainte de războiu, C. SaI v ion i, de chestionarul AL Core. 1),
de un altul, foarte amănunţit, compus de R. v. P 1 a n t a pentru
teritoriul retoroman, de materialele culese în cursul anilor de
cătră Jaberg şi Jud, etc. Anumite chestii au fost introduse ţin În­
du-se sama de anumite ţinuturi: provinciile explorate diferă aşa
de tare supt raportul civilizaţiei şi al vieţii zilnice, Incit era ne­
cesar să se ia în consideraţie particularităţile mai însemnate ale
Iiecării regiuni, spre a se putea căpăta o imagine, fie cit de vagă,
dar mai mult ori mai puţin exactă, a condiţiilor lingvistice şi
etnografice din teritoriile cercetate. Astfel s'a alcătuit chestionarul,
compus din 2000 întrebări şi avînd trei forme în ce priveşte în­
tinderea: una normală, cea mai des întrebuinţată, o alta' redusă
şi o a treia mărită.s )
La alegerea localitătllor a trebuit acelaş spirit critic şi ace­
iaş circumspecţie ca şi la fixarea chestionarului. Intrucit scopul
principal al AIS a fost salvarea dela pieirea definitivă a graiu­
rilor populare, influenţate din ce în ce mai puternic de limba
comună, autorii au ales de preferinţă satele, al căror dialect se
păstrează mai curat. Dar un atlas trebuie să înfăţişeze cît mai
aproape de adevăr realitatea lingvistică. Deaceia s'au explorat
şi localităţi, unde limba oamenilor culţi exercită o influenţă mai
mare sau mai mică, dacă această influenţă este, într'un mod
oarecare, caracteristică pentru graiul popular respectiv. Au fost
însă şi alte motive, care au militat în acest sens. S'a constatat
anume că centrele mai populate t).u sînt totdeauna prea avansate
în ce priveşte vorbirea majorităţii, locuitorilor, dupăcum nici sa­
tele nu prezintă în orice împrejurări particularităţi lingvistice ar­
haice. Ni se citează Ia pag. 107 a volumului introductiv exemple
1) Atlasul lingvistic al Corsicei.
2) Vezi lista chestiilor la pag. 14f1 urm. din volumul introductiv.
I
[77]
RECENZII
77
de localităţi cu 10.-12.000 oameni, al căror graiu este extrem de
original. Tot aşa satele aşezate Ia depărtări mai mari sau mai
mici de căile de comunicaţie nu au totdeauna un dialect mai
conservator decît al satelor situate în apropierea şoselelor Şi
drumurilor de fier. Această constatare probează că, afară de
putinţa legăturilor dela un loc Ia altul, există şi alte cauze care
contribuie la modificarea vorbiri lor populare supt înrîurirea limbii
comune. Insfîrşit, la fel cu Griera în al său ALGat., autorii noş­
tri au pus în lista localităţilor de explorat oraşe mari ca Torino,
Milano, Venezia, Genova, Bologna, Firenze, Napoli, Bari, Palermo,
Cagliari, care, în decursul vremii, au fost centre culturale şi lin­
gvistice de însemnătate deosebită.
Ceiace a interesat pe Jaberg şi Jud a fost mai puţin Ione­
tica dialectelor studiate şi mai mult lexicul lor, conîormîndu-se
astfel spiritului şi tendintelor care stăpînesc lingvistica actuală.
In acest scop şi-au alcătuit şi chestionarul. Dar din aceiaş cauză
şi aranjarea materialului în hărţi s'a făcut altmintrelea. Spre
deosebire de ALF, unde cuvintele şi, prinurmare, hărţile sînt în­
şirate alfabetic, AIS a preferat gruparea materialului după noţiuni:
viaţa omului în general, ocupaţii, faună şi Iloră, gospodărie, etc.,
etc. Avantajele acestui sistem sînt mari. O serie de hărţi, fiind
în strînsă legătură, formează oarecum o unitate şi crează în rnin­
tea cetitorului o imagine unitară a activităţii omeneşti respective.
Pedealtăparte se înlesneşte enorm munca aceluia care, cu aju­
torul A/S, s'ar apuca să studieze, odată cu limba, şi civilizaţia
unei regiuni oarecare 1). Căci predominarea elementului lexical
îşi are obîrşia într'o altă inovaţie, cea mai importantă dintre
toate. Jaberg şi Jud au vrut şi au izbutit pe deplin să îrnpere­
cheze metoda geografică cu cea numită "cuvinte şi lucruri".
Atlasul lor trebuia să ne înfăţişeze nu numai grai urile populare
din Elveţia meridională şi Italia, ci şi civilizaţia materială a a­
cestor ţinuturi. Dupăcum dialectele cedează şi dispar treptat în
faţa invaziei limbii comune, tot aşa viata primitivă a satelor
tinde să se modifice din temelii supt influenţa achiziţiilor tehnice
de tot soiul. AIS a vrut să salveze dela pieire ambele aceste
1) Dezavantajul că nu se poate găsi o hartă tot aşa de
uşor ca în ALF se va corija suficient prin publicarea unui indice
alfabetic (parţial sau general, după împrejurări).
[78]
78 IORGU IORDAN
�------------------�----�----------.--------
bunuri transmise din generaţie în generaţie şi a devenit un
"Sprach- und Sachatlas", adică un atlas lingvistic şi etnografic.
Exploratorii au cules, împreună cu răspunsurile locuitorilor, şi
imaginile obiectelor de întrebuinţare zilnică. Cele peste 3000 îo­
tografii se vor reproduce într'un volum special, însoţite de des­
crierea lucrurilor, precum şi de terminologia lor specială. Pănăla
apariţia volumului acestuia hărţile respective vor avea o schiţă
a obiectului interesant din punct de vedere etnografic.
Teritoriul explorat cuprinde cantoanele Graubunden (retoro­
man) şi Ticino (italian) din Elveţia, apoi Italia întreagă, adică
peninsula italică, Sicilia şi Sardinia. Totalul localităţilor cercetate
se ridică la 405, aşa că desimea reţelei este pentru Elveţia şi
Italia nordică mai mare decît la ALF, iar pentru rest ceva mai
mică. Numerele de ordine nu merg însă dela 1 la 405, ci dela
1 la 990 (cu cifre sărite, bine înţeles). Acest sistem de numero­
tare, explicat la pag. 16, a fost imaginat în vederea faptului că,
dacă împrejurările ar cere, localităţi nouă, neprevăzute dela în­
ceput în listă, să poată fi deasemenea explorate. Printre cele 405
puncte există cîteva unde obişnuit se vorbeşte altă limbă decît
italiana (provensal a spre graniţa cu Franţa şi la nr. 760 din Italia
meridională), albaneza şi greaca (nr, 751, resp. 748 din sudul
peninsulei). Intrebările s'au pus, pentru Italia, în limba comună,
dar acolo unde aceasta nu era cunoscută s'a întrebuinţat dialectul
ţinutului. Deasemenea au făcut uz exploratorii de alte limbi,
precum franceza (în localităţile dela frontiera cu Franţa) şi ger­
mana (i'n Trento, nordul Italiei). Autorii au prevăzut obiecţiile
contra interogării în limba comună, dintre care cea mai serioasă
este că "subiedul" s'ar lăsa sugestionat de cuvintele elin între­
bări şi ar vorbi supt influenţa acestora, şi deaceia răspund
anticipat la pg. 222 urm. Nu se poate intra în detaliile discuţiei.
Este deajuns să spun că comparaţia între rezultatele obţinute de
exploratorii AIS şi cele cuprinse In studii dialectologice tăcute
de Italieni băştinaşi arată pănăla evidenţă că-i vorba în realitate
numai de o prejudecată: omul din popor, cînd îşi cunoaşte bine
graiul,-şi anchetatorii au căutat pe cît le-a stat în putinţă astfel
de oameni-,nu se lasă influenţat de modul de a vorbi al celui
care-I întreabă. Afară de asta, pentru multe lucruri, cei trei ex­
ploratori nu s'au folosit de întrebări propriu zise, exprimate prin
cuvinte, ci de gesturi şi semne.
[79]
\
,
1
I
RECENZII
_._. _ .. _-----�------------�����------------------
Nu-i posibil să redau în această recensie toată bogăţia de
conţinut a volumului introductiv. Am stăruit numai asupra unor
probleme, care mi s'a părut că prezintă un interes mai general.
In ce priveşte amănuntele, cetitorul şi cu deosebire cel care va
dori să studieze hărţile trebuie să se adreseze cărţii însăş, unde
se găsesc numeroase şi variate informaţii, nu numai utile, ci şi
indispensabile pentru înţelegerea materialului cuprins În atlas :
lista întrebărilor, date despre localităţile cercetate, despre "su­
biecte", despre sistemul de transcriere, orînduire a cartografică a
răspunsurilor, explicarea prescurtărilor şi semnelor, etc. Toate
aceste ştiri, complectate cu altele, puse la dispoziţie tot de au­
tori înainte de publicarea volumului (depildă în "Le Vie d'Italia"
depe Maiu şi Noembrie 1923, "Romanic Review" 1923, pag.249
urm., .Jndogermanisches Jahrbuch" voI. IX, pag. 1 urm. şi XI, pag.
1111 urm., "Zeitschrift f. romanische Philologie" 1927, pag. 171
urm., ş. a.), precum şi cu cele date de P. S c h e u e r mei e r în
Festschriţt Louis Gauchai, Aarau 1926, pag. 317 urrn., lămuresc
în chip desăvîrşit tot ce trebuie 'pentru întrebuinţarea cu folos a
atlasului.
AIS va avea 8 volume, de cîte 200 hărţi fiecare. Primele
7 se referă la lexic şi, în subsidiar, la ionetică, ultimul este con­
sacrat în cea mai mare parte morfologiei şi sintaxei. VoI. 1, a­
părut odată cu volumul introductiv 1), se compune din 198 hărţi,
Între care cele dintăiu 4 sînt mai mult geografice, întrucît ne
spun numele (oficiale şi dialectale) ale localităţilor explorate.
apoi numele (în graiul popular respectiv) ale locuitorilor (Milanezi,
Florentini, etc.) şi ale cursurilor de apă din regiunile cercetate.
Dela harta 5 îna inte ni se înfăţişează răspunsurile la întrebările
despre noţiunile următoare: legături de rudenie, vrîsta, naştere,
căsătorie şi moarte, prenume, părţile corpului, funcţiuni, particu­
larităţi şi defecte corporale. Pe marginea din stînga a fiecării
hărţi se află scrişi în italieneşte, nemţeşte şi îranţuzeşte terminii
cu care se exprimă noţiunea întrebată, apoi urmează trimeterile
la AL Cat., ALF, AL Cors., precum şi la lucrările de geografie
lingvistică ale lui O. B loc h (despre graiurile din Vosges), Ch,
B r li nea u (despre cele din Ardenne), G. MiII ard e t (despre
1) In momentul cînd redactam această dare de samă-s-De­
cembrie 1929-a sosit la Biblia reca Seminarului de Filologie Ro­
manică şi voI. Il; prin urmare făgăduiala autorilor de a scoate în
fiecare an un volum se realizează, măcarcă nu atîrnă numai de ei.
[80]
80
IOROU IORDAN
cele din Landes) ş. a., bine înţeles cînd se pot căpăta din ele
ştiri întregitoare şi utile pentru chestiile în discuţie. După asta
vine 'legenda', plină de o serie nesfîrşită de informaţii, care n'au
putut fi puse în hărţi, dar sint indispensabile fie pentru lectura
şi înţelegerea acestora, fie pentru cornplectarea cunoştinţilor re­
lativ la cuvîntul sau forma întrebate. Să dau un exemplu, două.
Harta 5 "il padre" ne spune în legendă care din cele două şi
trei cuvinte pentru noţiunea 'tată' este obiectiv, cum zic autorii,
se referă adică la tatăl altcuiva, care-i subiectiv, întrebuinţat
adică despre tatăL vorbitorului, care termin aparţine graiului
popular, care celui cult ş. a. Harta 60 ne arată cum se zice la
'faşă': deoarece în general copilul mic se înlaşă cu mai multe
bucăţi de pînză, fiecare cu numele ei, exploratorii au întrebat
pretutindeni despre prima parte a Ieşelor, ca fiind cea mai im­
portantă, iar despre celelalte numai în unele puncte. Totuş au
aflat şi despre acestea cum se chiamă, iără să puie întrebări
speciale, în cursul convorbirii. Autorii n'au vrut să se piarda
acest material preţios şi atunci, neputindu-I nota pe harta propriu
zisă, I-au înregistrat în legendă, dind în dreptul fiecărui cuvînt
numărul de ordine al localităţii respective. Dintre hărţile primu­
lui volum numai una (nr. 61 'leagănul') are schiţe de-ale obiec­
tului, pentrucă celelalte se referă fie Ia noţiuni abstracte, fie la
lucruri obişnuite, care n'au trebuinţă de o descriere specială spre
CI fi înţelese.
Nu pot încheia această recensie fără să exprim autorilor
AIS şi colaboratorilor lor marea mea admiraţie pentru opera
întăptuită şi fără să urez celor dintăiu ducerea la bun sfîrşit a
întreprinderii lor grandioase.
[81]
1 .�
I ,
1 f
A
I
REVISTA DE ISTORIE,FILOLOOfE
- .... �----
ŞI CULTURA RO.MÂNEAScA
---- --.---- D J N 1 AŞ f =.-::��--,
i
i
!
�����==-���.,.:<id:."'l."E�
Anul XXXViI A.prilie 19:iO No. 2
Individualitatea llmbll române şi
elementul slav.
Deja Mikloslch. 'ţinând socoteală, mai mult decât la $; şi h,
de principiul Filologiei moderne că sunetul vechi al unei limbi se
poate preciza prin aceeaşi limbă iar nu prin alte limbi, a sustinut
că plsl. Z� era sunet str ăslav, care a rămas şi În plsl. şi În rusa
şi polona, alţii arată azi că şi În SOfa ba, sârba, slovena etc.: de
aceea, spunea eli), sunetul plslovenicului z! era y, a-I (=rom. â sau
l) din rusa şi polona. Părerea lui o împărtăşesc astăzi cei mai
mulţi dintre slaviştii de seamă; aşa Vondrăk 2), Sobolevsk'] 3), Kul' ..
bakin 4), Florinsktj 5), Mitetil6), Scepkin 7). Thomson şi Ljapu­
nov 8), în parte şi MeiIIet 9), cred că plsl, S';I reprezinta dift. â!;
1) In Vergl. Gram" 1, 150.
2) In Vergl. slav. Gram.,I, 103 şi Altkirchensl. Gram" p.54.
3) In Drevnij cerkovno-slav. ţaz., P. 30.
4) In Drevne-cerkovno-slav. jaz., p. 67,
5) In Lekciji, 1, 82.
6) In AjslPh., XX, 585-588.
7) In Roczntk Slaw., !II, 212.
8) AfsIPh., xxxm, 533 şi ZjslPh, III, 3-5, p. 61 j
9) S. ex în Rocznik Slaw., IV, 136: "sans ctrl! une verttable
diphongue, le y (qui n'etait eu rien semblable it un ii) etalt une
voyelle complexe cornrnencant par un element postpalatal, qul exi­
geait avant lui une consonne dure, el finissant par un element plu­
tot prepalatal et aigu, Ceci explique et la graphle du y". \lloi..!iili
[82]
iLIE BARBULESCti
------�"'"j
iar Conev 1) socoteşte că �I era â't sub accent, dar simplu â când
nu era accentuat în cuvânt. Leskien, măcar ca mai in urmă 2) are
părerea Că în epoca textelor-copii plslovenice 7.8 SI na ca germa ..
nul il care mai în urmă se preface, re terenul bulgarei, în i; to­
tuşi şi el a admis, deja de rnuli 8), că în secolul originalelor a­
cestor copii, adică în sec. IX, plsl. 7.1 "avea cam Io. etismul ru­
sescului Ierâ". Aş J dar, chiar pentru Leskien, Thomson, Ljapunov
şi Conev, ca şi pentru ceila '1i învăţaţi pom. niţi aci mai sus, 7.la�
vea tot pe â (rus. M) ca sunet fundamental.
Con-Iuzta aceasta,-că ZI reprezenta un sunet â (1.1, y),­
se Întemeiază, de altfel, pe mai multe consideraţii: pe strânsele
raporturi cari Se observă Între z şi zi chiar pe terenul plslovenl­
cei, pe raporturile de dezvoltare dintre plsl �I şi indoeur opeanul
lung n, şi pe existenţa sunetului â (1..1) nu numai în polona, soraba,
rusa. în unele graiuri slovene, ci încă şi În unele grai uri ale b111�
garei de astăzi '), ca rest din vechime.
A vând toate acestea în vedere, deja În a mea nKad su po­
cele da ulaze u rurn, jezik etc." am admis şi eu părerea generală
şi nouă a Slavisticei, care era şi a lui Miklostch de alt-fel: că
plsl. :&1 reprezinta in bulgara secol. IX sunetul rusesc 1.1, adică rOI11;
â; şi, de aci pornind, ca aşa fiind, l-am discutat cu privire la i­
deile despre cele mai vechi cuvinte slave din limba română, pe
cari Miklosich şi dupe el ceilalţi Illclogt, cum ştim, le socotesc
intrate în aceasta din plslovenlca sau studiul plslovenic. Acelaş
Mladenov, insă,-care tine să mă combată cu ori-ce chip, deşi, in
tot ce scrie, nu are nici orizont nici spirit de sinteză, ci, cum
spune un proverb, "nu vede pădurea din pricina arborilor ei.,--­
a pretins 5), după apariţia acelei lucrări a mele, că plsl, 1.1 repre­
zentamai mult sunetul i decât â (sr), încă din epoca străslavă,
aducând ca probă pentru aceasta: pe de o parte faptul că, pe
lângă bulgara de azi, au i în loc de ZI unele limbi slave ca sârbo­
croata şi slovena, iar pe de a\ta că, chlar textele plslovenlce ne
1) In Uvod p. 34.
2) In Grammatik der altbulg. Spr. Heldelberg, 1909, p. 13.
3) In Handbuch der atibuig Spr., a. 1886, p. 5; ,,1.1 hatte
ungelâhr den Lautwerth des russisch-n [ery",
4) Cf. Mileti�, în AJsIPh" XX, 585-588 şi în Dus Osfbul­
garische, p, 74.
s In Rocznik Slawisiyczn)?, III, 135.
"f !
[83]
oferă trei cuvinte l'H/\,u=Ro;l1a, K.mml,=cru,:e şi ,ml,\Il'IWH�=Jidov,
al căror Il s-ar fi născut din un :1.1 char Pe terenul plslovenlcel,
Aceasta ar însemna, deci, că, chiar de ar fi fost zl=â în plsl. ră­
mas din străslava, tot in ea şi tot moştenit din străslava al cărei
:&I=â devenea i în sârbo-croata dar se păstra il în poiana (y), în
rusa (t.I) etc., exista şi fenomenul de prefac�e a lui tl=â în i
general bulgăresc de astăzi.
De cât, arnândouă aceste argumente nu au valoare ştiinţifică,
În acest sens.
Faptul că limba bulgară de astăzi are în genere i in loc de
plsl, :&1, aşa cum are şi sârbo-croata, dar nu are â ca rusa şi po­
Iona, nu înseamnă de loc că aşa, adică i a fost totdeauna în bul­
gara, adică şi în plslovenica sec. IX şi, deci, nu înseamnă că plsl.
ZI reprezenta sunetul i iar nu â, cum arată celelalte consideraţii
pomenite. Tot aşa, nci faptul că bulgara are azi şi în postplslo­
venica o l. plsl, z, cum are in deosebi rusa, nu înseamnă, cum'
am văzut că crede Mladenov (p. 215), că fenomenul acesta e de
origine străslavă în plstovenica. Mladenov şi oricine susţine acea
părere 1) au scăpat din vedere d zvoltarea istorică a limbilor sârbo­
cro ată, slovenă şi bulgara: că, anume, cele 2 dintăi nu în totdea­
una al! avut ca azi i în loc de rus şi palon â, ci deja în sec. IX
şi X aveau â, cum arată diplomele latine de atunci 2) şi textul
sloven numit Fragmentele dcra Fr eistng.
De alt-fel sunt cuvinte, nume de râuri, slovene CU străslav
7.1 în limba germană din Austria de sus, Stiria şi Carintla cari au
u pentru ptsl, 7.1 iar nu i, cum crede Mladenov. Aşa in sec. XII:
Rubinicha corespunzător unui plsl, ryb ... nika, care era cu u şi înainte
de sec. VIII S); ef. rom. Râbnik=Râmnic.
Iar Franc Rarnovs, în lucrarea sa "Drobnosti iz slovenske
gramat ke", docu »entează că limba slovenă a avut, spre originea
ei, şi ea sunetul 7.f=â. Do ved- şte prin cuvinte împrumutate din
limba italiană cari azi, din sec. X începând, au i, dar cari pentru
asta trebue să fi avut inainte Z.A, acesta din italian u; aşa slov,
Miljt> din ital, Muggia=Mugla. Apoi, prin cuv, slovene cari se
. Aşa S'. van Smal-Stocky] tind Th. Gartner : Grammatik
âer ruthenischen (ukraintschen) Sprache, Wi-n 1913. p. 54.
2) Ct. Jagic, în AjsIPh., IV, 4('6 şi Vondrăk: Vergl. slav.
Qramm. 1, 102.
3) J. Schnetz, in AfslPh., XXXIX, 3-4, p. 183.
[84]
84
găsesc in izvoare streine redate prin un u, care nu poate cores'"
punde decât unui ,,' sloven; aşa Sobemasela pentru SJOV.-AUltdC.,
In sfârşit, prin cuvinte luate dela Sloveni de Germani i aşa si.
l:aaCTpHlţ1l se pronunţă de germani fiustriz 1).
Deci i În loc de â nu e străslav ci sârbocroat şi sloven, năs­
cut in acestea în ej>o:a dupe ce ele Se individualizaseră, ba exista
În ele chiar dupe sec. IX p. Chr. Tot aşa, s-a scapat din vedere
Că textele-copii pl slovenice păstrează strictă deosebire Intre zi şi
H iar nu le amestecă (afară de câteva cazuri), ceea ce înseamnă
că sunetul lui Z.I era altul decât H în secolul lor şi cu atât mai
mult În sec. IX al originalelor !or plslovenice j precum s-a uitat
de asemeni, că bulgara de azi chiar mai păstrează, în amândouă
aşa numitele dialecte ale ei (cum a arătat Miletil), reminiscenţe
de sunetul â corespunzător olslovenicului din textele-copii ZI.
Aceste lucruri ara tă, ca şi la sârbo- creata şi sloven a, că, şi
in bulgara, i în loc de rus şi polon â nu e de origine străslavă,
ci individual bulgaresc, născut în bulgara dupe ce ea se indivl­
dualizase, ba chiar existând în ea şi după Sec. IX al lui Ciril şi
Metodiu.
Stlcta deosebire între Z.I şi H in textele plslovenice arată, dar,
că â (ă) bulgar de azi există şi in secolii lor (al X şi XI) În
bulgrra. Totuşi Mladenov (ca şi la bulg, o 1. plsl s), crezând că
ia de sprijin P' Meillet şi Vondrăk 2), vrea să susţină că formele din
textele-copii plsl, flHi"�, KpHm .. şi mHAoK!lHZ, ar fi arătând, cel putin,
că fenomenul d- pr fa ere al lui :&I=â în H=i Începuse a fi activ
deja În VI e.nea lui Ciri! şi Me odl» a Jimb i plsloven.ce. Fără să
înţeleagă elim tr- bue pc- M.-jllet şi Von i lcik, Mlad-nov pretinde că
aceste fo r me s-au născ . t pe terenul plslovenicei din mai vechile
*P7.,,"&, *Kp1.lm .. , m7.IAoRI,"�. �i deci că in ac-asta moştenitul
străstav v,1=â trece in i, aşa cum tot stăslavul â a trecut (credea
el greşit) În i in sârbo-cro-ta, slovena etc •• dar s-a păstrat chiar
â în ru-a, p -lona etc.
N-a băgat de seamă. Îns1,' că acese cuvinte cu i f. Zi .rot fi
de origine sârbo roată şi s ov \nă, ( ă i mai Întăi în ace;;te limbi
s-a început a tre..:e zl=â în i); şi că aCeste cuvinte, LU al lor i,
.1) U. A. Belic. înjuinoslovenski filolog, III, Becgad 1922-
-1923, '. 29,j,
2) In Alfkirchensl. Gram. p. 369; ef. BrUckner, în AfsIFl.,
XXIX. 116.
I
[85]
fNnrvruUALlTA1'EA UMl'JIl ROMANE SI ELEMENTUL SLAV 85
�� oi
autrecut de acolo in literatura plslov-nică sau in domeniul limbii
acestelr, dupe sec. X dacă nu şi înainte, aşa cum încă alte cuvinte
(mai ales de natură bisericească apusană) de orlgin- ger mană sau
italiană au mai trecut de atunci in plslovenica poate tot prin in ..
terrnediul croa-o-sloven 1)
In adevăr, forma plsl. J1H,"Z, al cărei If 1. ZI apare ca ceva
excentional în textele-copii plsloveit e, e r-zultatul unui fenomen
foarte intins pe domeniul sârbo-c-oat şi de mult. In acest domeniu
se află din vechime '): Rim din Roma prin mijlocirea unui dis­
părut RKlmK pronunţat plsl, Râmz; şi tot p- acea tă c-Ie în acest
domeniu = Brgin şi Bargin din Bergdoa, K min din COl mona,
9umin din Oemona, Labtn din Albon" Scradin din Si ardona,
Solin din Solona etc. Iar aşa: Ictm a trecut in plslovenica PE' tim­
pul activhăţli religioase a acesteia intre Croati şi Slovenl, Şi tot
pe acest domeniu s-au născut KJ1HiKh din itaI. (ladin Kriusi �) sau
althd, chrfuze s) şi iKHAoRHH:& din un Jiud-, cari de aci au trecut
În plslovenică şi din aceasta, apoi mai departe, fie d.rect, te prin
stadiu-l postptslovenic prin Care au trecut s. ex. In româ a care
are cârje coresp. plsl, KJ1HiKk 5) şi jidov coresp, plsl, iK",\,�K!m�.
Aşa cred eu că trebuesc înţelese aceste 3 cuvinte pe uorne­
niul plslovenicei, cu toate că nu e inadmisibila nici părerea lui tn
Vondrăk, care era deja şi a lut Miklosich, că ele s au putut pro­
duce, cu al lor i, pe terenul chiar al plsloventcei, dar nu din un
Jilil ci din ju, adică prin *P�,"?I, *KJ1�iK", *iK�A�R""?I.
Nimic nu arată, dar Că sunetul plsl, ?II era o nuanţă de i,
precum iarăşi nimic nu arată (căci cele 3 cuvinte aduse de Mla­
denov sunt greş't luate pentru aceasta), că fenomenul de prefacere
a străslavului şi plsl, ZI în i ar fi existat sau ar fi fost inceput
deja în sec. IX adică în plslovenlca limbii bulgare. De aceea
rămâne în picioare tot numai părerea generală a slaviştilor : că
plsl. 1'1 reprezenta. În fundamentul său chiar in totalul său, sunetul
1) Ct, Jagic : Zar Bnstehungegeschichte de, kirchensl. Sprache,
m, p. 24.
2) Incepuse a arăta deja Miklosich în Vergl. Oram, I, 399,
da rpe larg în vederează Bartoli în Sbortuk u slavu V. lagita,
p. -46, 47, 58.
3) Cf. BartoH : 1. cit. p. 47.
4) Aşa crede d'ja M:klosich, s. ex. in AjslPh'3 XI, 110.
5) Cf, rom. pârlaz = pls1. npuM3:&o
[86]
ILIEBARIlULESCU
1) In Nyelvtadomany, Il! p, 3.
n străslav, care se află in ea, ca veche reminiscenţă, rar şi astăz! ;
care, tot ca moştenire din străslava, se găseşte, in că, în rusa şi
polona ; şi care, deasemeni moştenit din străslava, a existat altădată
şi in sărbo-croata, slovena etc.
Tot spre a combate a mea .. Kad su poăele da ulaze u rum.
[ezlk etc.· dar. fireşte, mai mult spre a salva vechia teoria care-I şi
a sa cu privire la plslovenismul elementelor slave din maghiara,
prof. Asboth nu tăgadueşte (ca Mladenov în urmă-l) ci primeşte
că plsl, :&1 reprezenta, în limba lui Ciril şi Metodiu şi a textelor­
copii, sunetul n (rus 1..); afirmă însă ') că: "foarte de vreme, încă
inainte de timpul lui Ciril şi Metodiu s-a început, cel pvţin tn
unele regiuni ale teritoriului limbii bulgare, asimilarea lui �I cu Htlt•
Din totalitatea acestei recensii a lui Asb6 h se vede că dânsul vrea
a Înţelege aci că. cel puţin in dtat. daco-slovean al "teritoriului
limbii bulgare", a inceput "nea inainte d'" timpul lui Ciril şi
Metodiu", adică cel p. ţin intre sec. IV sau V şi VII până într-a
X' veac. ca 1.1=â să se asimileze cu " in care se prefăcu,
De cât,aceasta e o simplă presupun- re, pe car e şi aci o in­
ventează adhoc (ca la nazalele dl. şi lh, ci.m am văzut). neînte­
melnd-o pe nici un fapt concret şi pe care i-o răstoarnă înşişi
texte e-copll plslovenlce şi cuvintele slave vechi ale Categoriei I
din limba română.
Dar iată din ce constă greşala acestei părerl ad hoc a lui
Asb6.h.
Precum e azi în genere admis în Slavistică, textele-copii plslo­
venice, in limba lor fundamentală care-i cea originar plslovenică
de pela Salonle şi Suho unde era patria lui Ciril şi Metod u, cu­
prind Strecurate caractere din amândouă dialecrele Iirnb i bulgare.
Aceste dialecte se produseră la început mai puţin precizate, prin
revoluţia Ionetlcă care in sec. X izbucni În organismul întreg al
1 i m b ii bulgare. Când copletorul orlglnalelor ctrilo-rnetodiane
ale sec. IX se născuse în dial, răsăritean, strecura, fără să vrea,
in copia sa, caractere din acest dialect pe care elîl' vorbea; iar
când se născuse în aşa numitul dialect aousan, el insinua In copie
earactere dIn această limbă vorbită �e dânsul. Anume, unele, ca
EvangheHum Assemanicum, Psalterium Sinaiticum etc., cuprind în
limba lor fundamentală plsl. strecurate caractere fonetice ale aşa
[87]
fNDIVIDUALlTATEA LIMBII HOM.�NE ŞI ELEMENTUL SLAV
------��--------------�--�����--�
numitului dialect bulgar de apus; altele, ca s. ex, Codex Zograph.,
Savina Knlga, Codex Suprasliensk, Foile dela Hilandar, au în limba
lor fundamentală plslovenică strecurate caractere ale dialectului
bulgar de răsărit, fiindcă copietoruj lor era desigur născut în acest
dialect. Ba chiar mai mult: Jagic şi Oblak, întemeindu-se pe unele
caractere anorrnale din limba lui Codex Suprasl. şi .din Savina
Kniga, susţin, cum am văzut, că acestea au fost copiate undeva pe
terenul limbii bulgare care vorbea dial. răsăritean al ei din Dacia
Traiană, adică în România, Transtlvana şi Bucovina 1). Iar Vondrăk,
chiar dacă nu precizează aşa, vorbind de Savina Kniga pare că ar
admite această părere, când zlce ») că acest manuscris a fost copiat
»undevaîn apropierea graniţei lingvistice slovaco-ruse". Nu pare
a se opune acestei păreri nici Kul'bakin 3). Eu o susţin şi mai
mult (cf. mai sus).
Prin urmare, Savina Kntga şi Kodex Suprasliensis cuprind
reminiscente ale limbi "de aproape înrudită" cu plslovenlca, adică
ale limbii Slovenllor din Dacia care, ca şi plslovenica, era, cum
recunoaşte Jagi6 ,): "cea mai aproape Înrudită cu limba Bulgarilor
dela Dunăre", adică cu dialectul bulgăresc. răsărttean,:
Ei bine, dacă observăm situaţia lui ZI În textele-copii, fie
răsăritene, fie apusene plslovenice (afară de Savina Kn!ga şi Codex
Suprast.), vedem că el de regulă se păstrează scris la locurfle-I
etimologice, şi că numai de 2-3 ori apare inlocuit cu H, dar şi
atunci, e sigur l in loc de ZI numai dupe cons. r. Aşa În Glag. Clo­
zlanus, care-i bulgar apusan, pe lângă obicinuit ZI, e : nOKpHETlit
1. plsl, nOltpZm1'z. Celelalte texte-copii plslovenlce apusene nu au
pe acest ,m in loc de ,&1. Pe câtă vreme ele au, relativ des arătate
în scrisul lor, pierderile sau prefacerile fonetice Încă negeneralizate
1) In AfslPh., XV, 338, 246; XXII, 37, şi în SbM .• IX, Il.
2) In AfslPh., XXII, 248: "Es scheint nărnlich deses Denk­
mal irgendwo fn der Năhe der slovakisch-russischen Sprachgrentze
entstanden zu sein".
3) In Drevnij cerkovno-slav. jazyk p. 195, 83. Ci. însă,
Sobolevszij, în Zurnal Mintst. din Petrograd, pe Iulie 1915. p, 175.
Conev crede că sunt scrise în dial, sud-estic bulgar (din Rodopi),
4) In AfslPh .. XXIl, 37� Jagic vorbind de limba Cod. Suprasl,
zice, ca În totdeauna = "dass es v'ellelcht in die Gebiete des
alten Daciens zu versetzen sel, das wurde dafilr sprecheo, dass
der dortige slav, Volks5tamm�ein f7,{i(;hsţţr VerWflndter cler Donau"
�ulga'en".
[88]
ILIE BARBULESGU
�.�. -�-_.. -�-
ale plslovenicelor 7> şi ". ale lui ;ti. şi bo, cum am văzut, evident că nu
se poate admite că nu ar fi scris mai des li 1. ZI, dacă fenomenul
de prefacere fonetică a lui �I=â în i ar fi existat mai întins in
d'alectul lor bulgar din sec. X sau XL In acest caz, precum fără
să vrea scriitorul, nu numai odată ci de mai multe ori strecura în
copie din limba ce o vorbea el prefacerlle lui s, 1.) s; Do; tot aşa,
fără să vrea ar fi strecurat nu numai odată sau de două ori ci,
desigur de mai multe ori prefacerea în i a lui KI = â. Faptul că
nu strecura şi pe u 1. ti chiar nici măcar aşa de des cât strecura
prelacerile lui 70 şl n, NI şi s; e dovadă că fenomenul i 1. 7.1 era
foarte restrâns in dlal, apusan În sec. X şi chiar al XI, şi era res­
trâns numai lângăr, dar nu şi după alte consonante cum el apare,
mai târziu şi În genere, cu i I. ZI după ori-ce alte consonante. De
altfel chiar de nu s-ar admite că Glag. Cloz. e copiat în dial, ma­
cedonean, cum crede Oblak, ci În o regiune mai mult sârbo­
creată, cum vrea Vondrăk, şi atunci, cele 2--3 cazuri de II I. :&1
dintr'Insul arată că, chiar pe ace! teren lingvistic, H nu fu scris mai
des în loc de plsI. 7.1 numai pentru că el nu există încă de cât
prea puţin şi numai după cons. r în loc de �I; şi arată astfel,
fiindcă în doc, latine din sec. IX apare Încă des ZI sârbo-croat
reprezintat prin u, ceea-ce e â=KI '),
Textele-copii plslovenice răsăritene au, tot ca cele apusane,
peste tot Ki la Iocurlle-i etimologice. Numai Cod. Zograph,
are odată Pllldi în loc de regulat pzm'k; Savina Kniga mai are
deosebit de asta, de 2 ori �tI 1. Pz!: rJ.lII:'WI'X şi OTZlqlllTIi; far
Cod, Suprasl, 2), care e mai nou de cât Savina Kniga, are li În loc
de normal �l şi lângă r şi după cons. z şi 171, Il: k\3itrkX� 1. pisJ.
,,;\3Zil�tXZ, are I\m,"V%V!1I 1. plsl. MmO'{IMI\f.! şi Ilj.lOHllil!llHlU 3) în
ac de normal plsl, npOHKIJ.l-.
Dar prelacerile fonetice ale sunetelor .1\, Ho, Z, It. sunt şi în aceste
răsăritene.s--nu numai în Cod.Zogr, Cod. Suprasl, şi Savina Knlga.
ci şi în Foaia macedoneană ("Makedonskij listok") Fragmentul deJa
HJandar C"Hilanda! ski] otryvok=j.ş! Folţele lui Undolski ('J Listki Un-
I) CL Jagic. în AtsIPh., IV) 406.
2) DeCI aceste exemple au il, 1. ZI nu ca greşeli ale copieto­
rului textului, cum crede Sobolevskf în Drevnij cerkovno-slav,
iaz. P. 30, ci chiar ca fenomen real În dial. răsărltean din timpul
coperii lui Cod. Suprasl., adică de.' mai târziu de cât e Sav. Ki.Iga.
3) Ci. Şachrnatov, In Rocznu. Slaw •. II) 169.
[89]
'iNDIVIDUALITATEA LlMaIl ROMANE Şlf:LEMENTDL SLAV 89
d )ljskag,)U)-deseori arătate la scris, potrivit, fireşte cu manifestarea
lor fonetică, chiar In vorbirea dialectului răsăritean bulgar din veacul
al Xl, Raritate i aşa de mare a manifestării lui H J. zl,-doar de 3-4
ari,-în aceleaşi texte, invederează că fenomenul fonetic de pre­
facere a sunetului â în i nu există normal nici in acest dialect de
răsărit, ci, şi aci ca În cel apusan, trecerea lui ZI in ", atunci în­
cepută, va fj fost determinată poate, cum observă Vondrăk J), numai
(ca .. Uinlaut") de vocala moale dn silaba următoare.
Aşa dar, textele- copii din arnândouă dlalectele bulgare arată,
prin rarltatea cazurilor de � 1. ZI din ele, Că fenomenul acesta
atunci se va fi început, adică nu in sec. IX al origtnalelor, ci în
sec. X al lor, cel mal de vreme. I 1. ZI numai după r în Savlna
Kniga, dar încă şi după z şi m, n în mai noul de cât fa Cod.
Suprasl., confirmă asta. Iar Fragmentele dela Klev,-cari reprezh.tă,
cum am văzut, şi la s, h., şi la 3., A\, limba originalelor plsiove­
nice chiar-precum nu amestecă pe Z cu ... şi nu au o l. Z etc., şi
nu amestecă nici tusurile 3.. şi lll, tot astfel nu au de loc nici H
1. zi; deci, şi în această privinţă a lui ZI, aceste fragmente repre­
zintă (ca la s, b., 3.. şi A\) stadiul ortginalei plslovenice din sec, IX
naăşi. Aşa că, Fragmentele deja Kiev, cari sunt făcute in altă re-
g.une decât Savlna Kniga şi Cod. Suprasl, a limbii bulgare, con­
firmă încă odată, că fenomenul If l. ZI la început, în sec. IX, nu
există pe Întreg teritoriul,adică în dialectele de mai apoi ale limbii
bulgare: şi că atunci când începe a se produce, prin izbucnirea
revolutiei fonetice din sec, X, fenomenul se produce tot pe întreg
teritoriul, adică în amândouă dialectele limb!l,-Ia început (poate
În sec. X, chiar) numai după cons, r (Savina Kniga), iar mai În
urmă (poate'n sec. Xl) şi după alte cons, ca z, m, n, (Cod.
Suprasl.).
Iar toate aceste fapte şi consideraţii laolaltă arată că nici vorbă
nu poate fi eri, cum afirmă Asboth acum, cuvintele rânduite de
mine în Categ. I de aci vor fi sunat cu l iar nu cu zl=â în dia­
lectul bulgar daco-slovean, intre sec. IV Sau V şi IX; nici vorbă
nu -poate fi, adica, că ele vor fi sunat atunci I1U cu â=ZI, cum am
arătat că sunau în plslovenica ci cu i, cum şi au fost în româna.
Iar dacă plslovenica păstrează pe străslavul etimologic ZI şi
nu-l preface in i în sec. IX, atunci, fiindcă e hotărât În Slavlstlca
1) In AJtkirchensl, Gram., p, 369,
[90]
ILIE BARBULESCU
de azi că nlslovenica se află În stadiul fonetic al străslavei, ur­
mează evident că, cu atât mai mult, plslovenica nu preface pe ZI,
in i nici Înainte de sec. IX, adică nici intre sec. IV sau V şi IX.
Rămâne, dar, in picioare tot numai ldeia lui Miklosich şi a
celorlalţi slav.ştl, că pls\. ZI suna â pe întreg teritoriul limbii bul­
gare din veacul al IX şi din 'nainte, adică şi dintre SeC. IV sau
V şi VII (epoca lui Iordanes), De altfel, şi pe această idee îşi
întemeiază Miklusich concluziile sale, primite de toţi până la mine,
cu privire la limba română; aşa că, pentru aceasta trebue să dis­
cutăm aci şi această premisă a concluziilor lui.
IlIe Bărbulescu
Românii de tlin[Oa[e de Carpati sub dominatiunea Ungurilor până la .
Intemeierea Tării·BomâneUI �i a hloldovei.
(urmare) ')
Cea întăi mentiune despre existenţa acestor voevozi români
este din secolul al XII-lea. In pcema germană Niebelungenlied,
compusă în veacul al XII-lea 2) e vorba de Ramunc, adică Român
cu finala nazală, ducele Vlahilor care sosi cu una sută de voinici
Ia nunta lui Attila cu Kriemhilda.
Ţinuturtle române dincoace de munţi Ungurii le-au cuprins
sust-ăgându-te de sub stăpânirea Cumanllor, şi nu, după cum
susţin unii istorici, 3) de sub dorninaţiunea bizantină sau bulgară.
In toate diplomele ungare respective, din această epocă, e făcut
menţiune despre lupte CU Curnanii �).
Situatia politică la acra epocă, dincoace şi dincolo de Du­
năre, era următoarea: dincoace ţările române se aflau sub stăpă-
1) Vezi Arhiva No. 3 şi 4, Iulle-Octomvrle 1929, p.240-250,
unde titlul este greşit .. Românii âe dincolo de Carpati" in loc de
.Românii de dincoace de Carpaţt=.'
2) Der Nibelunge not apud D. Onciul v. c. PP. 20-22.
3) D. Onclul, Orig. Princ. Rom.
4) Intre altele mai cu samă în diploma din 1247. Hurrnu-
zaki, I, 250. .
[91]
ţtomAnii subt Unguri pănă la intemeierea TMrei�Româneşti şi a Moldovei tJi
___ .•. __ • '_', :'. - __ .. ------,,-, •..... 1
nirea Cumanilor cari înlocuiseră pe acea a Peceneghilor şi dă ..
duseră teritoriului ocupat numele de Cumanla sub care ţările ro­
mâne au fost desemnate timp indelungat până la Înfiintarea Prin­
cipatelor Române.
Dincolo de Dunăre Imparatul Vasile II zis Butgaroctonul,
adlcă ucigătorul de Bulgari, pusese capăt în 1018 Ţaratuui bulgar
prefăcându-l In provincie bizantină. Imperiul bizantin dar ajunse
Iarăşi până la Dunăre, dar nu cuprinse şi ţările române de din­
coace de Dunăre care, după unii istorici, ar fi făcut parte din
primul imperiu bulgar. Această părere este cu desăvârşire netn­
temeiată tot atât de neîntemeiată ca şi acea a stăpânire acestor
ţări dincoace de Dunăre de către Asăneşti î111 imperiul V'aho-bulgar 1).
Dovadă despre stăpânirea Bizantinilor, după cucerir ea Bul­
gariei, numai până la Dunăre, este hrisovul Imparatului Vast-e din
1019 prin care regulează afacerile b sertceşti in toată Bulgaria Şi
din care se vede ca e vorba numai de Bulgaria dincolo de Dunăre �).
Dar aceasta nu tmpedcă conflictele şi războaiele dintre Un­
guri şi Bizantini cari năvăleau în Ungaria prin ţările române du­
nărene. Deasemenea Bizantinii trecuseră Dunărea şi împotriva
Cumanilor.
Astfel in 1114 Imparatul Alexlos, aflând că Cumanii trecuseră
Dunărea pe la Vidin, porni imediat cu oastea şi ajungând la Vidin
dar Curnanii retrăcuseră Dunărea. Alexios trimise un corp de oaste
ales anume spre a-i urmări. Trecând Dunăre a, . aceşti oşteni se
luară după dânşii şi, urrnărindu-I cât se poate mai cu iuţeală, îi
ajunseră tocmai când ei, pe nişte şei ci, treceau râul probabil Oltul,
şi se întoa- seră la Imparat fără nici o ispravă S).
In anul 1186 Asan puse capăt dorntnaţiunei Bizantinilor în
Bulgaria lnîiinţând imperiul vlaho-bulgar,
Un conflict se ivi intre acesta şi Unguri dar nu cum s'a
presupus, q.in'c:cauza stapânirei malului stâng al Dunării, ci din
1) C. Kogălniceanu, Istoria Remân'lor, Iaşl, 1903,lpp. 17-18
şi 31-34. Eu 'însumi în opera aceasta adoptasem greşit părerea
despre stăr-âairea bulgară dincoace de Dunare atât în timpul pri­
mului cât şi În acel de al doilea imperiu vlaho-bulgar. Despre
această chestiune vezi A. Xenopol, Istoria Rornâni.or, 1, p. 568-595
şi N. Iorga, Geschichte des rumânischen Volkes, Gotha, 1905, 1,
76-77 şi Istoria Românilor, Vălenii-de-munte, 1910, pp. 42 şi 44.
2) Golublnsky. Oăerk ist. pravosl, Moscova, 1871, 263.
3) G. Şincai, Chronica Românilor, Bucureşti, 18861 Il 338.
[92]
C. KOGĂLNICEANU
cauza unor ţinuturi care odinioarea pe timpul primului Ţarat
bulgar făceau parte din acest Ţarat, şi pe care Regele Ungariei
Emeric le cuprinse cu prilejul cucerirei Serbiei in 1201 unde pusese
mare [upân pe Vulc şi-şi luase şi titlul de Rege al Serbiei.
In curând după ocuparea ţării Severlnulul de Unguri, el au
cuprins şi partea apusană a Ţării-Româneşti intre Olt şi Dârnbo­
viţa, Care după ce regele Geza II cuprinsese, pe la mijlocul VE a­
cului al XII-lea valea Târnavei-Mari până in Olt şi Carpaţi, se
afla oareşicurn înglobată în teritoriul regatului unguresc. Acesta
este al doilea teritoriu români se dincoace de Carpaţi adus sub
stăpânirea ungurească, In acest teritoriu, in care se afla localitatea
Câmpulung vom afla pe la 1241 pe voevodul român Seneslav.
Puţn timp după aducerea sub stăpânirea ungurească a
acestui teritoriu, Negru Voevod al Românilor din Făgăraş trecu,
cu voia mai probabil a regelui, dincoace tn acest ţinut şi deveni
voevod al Românilor de' aci aşezându se la Cârnpulung pe la sfâr­
şitul veacului al XII-lea. Acesta este legendarul Negru-Vodă din
tradiţia po outară confundat apoi CU Radu 1 sub denumirea de
Radu Negru din tradiţia literară. Timp îndelungat s'a contestat
existenţa lui Negru. Azi cred că trebue să admitem e xis.e nţa sa
reală, El n'a fost tnsă intemeietorul Ţării-Româneşti, cum îl re­
prezintă tratiţ'a literară şi chiar acea populară, ci a tnflinţat numai
voevo datul cânpulungean 1).
După tradiţia populară, mai ales din judetele Muscel şi Argeş,
Negri ar fi venit din Făgăraş aducând cu dânsul o multime de
noroade: Români, Papistaşi, Saşi şi ar fi făcut oraşul Câmpulung
unde ar fi zidit o biserică pentru ortodoxi şi alta pentru Saşii
catolici. In realitate e mult mai: probabil că Cârnpulungul exista
deja nu numai ca sat românesc 'dar şi ca orăşel infiintat de Saşii
veniti din Ardeal precum alţi Saşi înfiinţaseră Baia in Moldova
pe la 1200. Dealmintrelea traditia populară atribuie lui Negru tot
ce era mai vechiu, atât oraşele cât şi bisericile. Tot el ar fi zidit
şi biserica domnească şi curţile dt\la Curtea de Argeş şi intemeiat
oraşele Piteşti, Târgoviştea, Buzău, Cetatea-de-Floci şi altele.
In realitate Voevodatul lui Negru n'a putut să se întindă
decât din Olt la Dârnboviţa mal cu seamă În părţile muntoase.
1) C. Kogălniceanu, Negru-Vodă in Conv. Liter. Iunie 1926,
p, 456-::462 unde cred a Ji dovedit I pe deplin existenta �a.
[93]
I
, ;,
1
\
Uomâniî subt Unguri până la Intemeierea ti1rei-Româneşti şi a Moldovei ��3
K - .••
Reşedinţa lui cată a fi fost la Câmpulung care a fost şi prima
capitală a Ţării-Româneşti după ce Basarab 1 într uni voevodatul
din dreapta şi din stânga Oltului, căci capitala n'a fost strămutată
la Curtea de Argeş decât de Vladislav 1 sau Vlaicu, carele zidi
aci biserica domnească Sf. Nicolae atribuită de tradiţie lui Negru.
In schimb Negru este acela care a zidit biserica domnească din
Câmpulung, unde a şi fost proba bil înmormântat, după cum spune
şi traditia locală. Căci deşi Nicolal Alexandru 1 este îngropat tot
in această biserrcă, după cum dovedeşte piatra sa sepulcrală care
extstă acolo şi azi din care cauză s'a atribuit lui zidirea acestei
biserici, ea a fost zidită dintăi de Negru- Vodă fie de lemn fie, mai
sigur de piatră. In diferite hrisoave vechi ce-au ajun!'! până la noi
le menţionează anume că Nicolai Alexandru 1 ba şi tatăl său Ba­
sarab 1, şi chiar Negru-Vodă, pe care eronat îl f,c buni; al lui
Alexandru I, sunt îngropaţi în biserica domnească dar în nici umEi
nu e zis că Alexandru 1 ar fi zidit biserica. Oealmintrelea stilul
roman cu plan basllical, turnul extraordinar de inalt şi asemănarea
cu b'sericile săseşti din acea epocă arată că biserica domnească
a trebuit 51 fi fost zidită deja de piatră de Negru-Vodă În veacul
al XII-lea sau la Începutul veacului al XIII-lea '), poate chiar la
anul 1215 pus in pisanie la restaurarea bisericei de Matei Ba­
sarab căci împrejurarea Că În plsanie s'a pus anul 1215 pe când
In celelalte acte ain această epocă era pus anul 1290 ca acel al
descâlicării lui Negru-Vodă arată tocmai că această daiă de 1215
a trebuit să fi fost luată din vechea pisanie sau din altă veche
sorginte.
După tradiţie soţia lui Negru-Vodă se ch: ma Ana. Bătrâni!
din Cârnpulung spun că isonul clopotelor câ .d se trăgau, it tineau
copiii re etând vorbele "Negru-Vodă, Ana Doamna, Negru-Yo dă
Ana Doamna" 2).
Deşi Ungurii, prin cuprinderea acestor teritorii române, seve­
rlntau şi câmp lung -an până la Dâmboviţ i re pnseseră pe Cumani
dincolo de acest râu, aceştia lot mai năvăleau in Ardeal mai cu
1) C Kogălniceanu, Mânăstirpa din Cârnpulung în Conv, Liter,
Iulie-O tornbne 1928, pn, 227-23\ In actualul nivel al bisericei
de aZI, la doi metri adâ.r.Irne prin săpa rurrle făcute de Dl. V.
De gni e .nu (AdeVărul di« 20 Apri 1927) s'a dat de fundamentele
vech j biserici rit' tip roman c planul oasilrcal.
2) S. Nicolaescu, in l-<omân;a Nouă, Bucureşti, 1908, p. 455.
[94]
I
I
II
1
1
I
1
1
I
1 i
d
I
1
I ,
II
i I
:..;:94:.....-... --C=-.:' .c.:;.K:..:6-=G:.-Ă_LN_I�CE_A_N_'U_' �."'"'�="-",;
samă prin pasul Branului. De aceia Ungurii se hotărâtă a-şi asi ..
gura graniţele şi despre această parte. Spre acest scop regele
Andrei II dărui în 1211 ţara Bârsei Cruciaţilor ospitatului Sfintei
Maria dela Ierusalim, chemaţi de obicei cavalerii Teutonl, Cll in ..
datorirea de a o împopora şi apara impotriva necontenitelor nă-
vă\iri cumane.
Indată ce fură puşi in stăpânirea acestei ţări care cuprindea
cam teritoriul districtului de azi al Braşovului, ei aduseră, sub
preceptorul lor Teodoric sau Dierrich numeroase colonii germane
şi clădiră mai multe carteluri sau burguri printre care acele dela
Maricnburg sau Feldioara, dela Kapellenberg la Braşov sau Târnpa,
dela Zeiden sau Cod?ea şi dela Răşnov,
Ei clădirii şi un castel în afara de fruntariile teritoriului dă"
rult, anume Kreuzburg la Presrneri- Nien.
In 1221 această danie fu revocată dar deja in 1222 cavâ­
lerii, cari nu părăsiseră posesiunile lor, fură nu numai r einstalaţi
In drepturile şi posesiunile hărăzite, dar reg, le le mai adăugi în
Ardeal tertortut atârnând de castelul K. euzbui g, adică tara chemată
de Saşi Bodja In colţul sud-est ardeleanu Între apa Tăr ungul şi
munţii Carpaţ p-rcurs de râul Buzau dela obărşia lui şi păna la
intrarea lui în Ţara-Românească.
Pe lângă acest teritoriu ardelean regele le mai dărui de astă
dată şi un mare teritoru dincoace de munţi până la Dunăre:
"et a fine terre Cruceburg ierram que vadit usque cd terminos
;,Prodnicorum et ab indaginibus atrnaye in parte altera vadit usque
jyad ortum aque, q.ie vocatur Burzer, et tnde pr ogreditur usque
"ad Danubium" 1). -
Acest teritoriu, d.ipâ această descriere, începea dela o linie
care mergea dela izvoarele J âului Bârsa până la Dunăre, ad că
probabil dela râul Dâmbov ţa.vpână unde se intindea vcevodaiul
cârnpulungean şi mergea de cealaltă parte spre răsărit până la
fruntarla Brodnicilor, cari după. cum se va vedea mai departe,
locuiau in partea orientală a Ţăţii Române şti.
In deos- blr e dar de donaţia din 1247 făcută loanlţilor prin
tare li se dădea toată Munt nia�i Oltenia. de astă d, tă Oltenia
şi partea occidentală a Munteniei remase Românilor sub stapă ...
nirea \J ngară.
1) Hutmuzaki, Doe. 1, 15.
1
[95]
Romănll subt Unguri pânfi ia întemeierea Ţtirei-Homâneşti şi a MoldoveÎ g�
De astă dată însă Ungurii nu se mai mulţumeau ca până
acuma cu cele două ţinuturi oltean şi cârnpulungean, ci aveau de
gând prin Cavaleri! Teutoni a aduce această tară in stăpânirea
lor efectivă încorporând-o chiar regatului şi a intinde astfel frun­
tarllle acestuia până la Dunăre.
Pericolul pentru viitorul Românimei era mare. Din fericire
scopul Ungurilor nu se împlini, căci În urma unor neînţelegeri cu
Teutonil regele îi alungă din teritoriile cedate. Astlel Românii
scăpară şi de stabilirea efectivă a Ungurilor dincoace de Carpati
şi de acea a Germanilor cari aveau de gând să Intemeieze aci o
Prusie a Orientului.
Dealtmmtrel-a pe când cavalerf au avut în posesiunea lor
tara Bârsei timp de vre o cincisprezece ani dela 1211-1225, ei
n'au stăpânit teritoriul dincoace de munti decât abia. vreo trei an!
1222-1225.
De aceia pe când ei in tara Bârsei au clădit o multime de
casteluri şi au colonizat-o cu G. rrnani, activitatea lor dincoace de
munţi s'a mărginit Ia zidirea un singur castel a căruia ruine se
afla la Podul Dâ.nboviiei în judetul Mu,cel, zis de popor Cetatea
Neamţului ') ca Ş' Cetatea Neamţului din Moldova, ti la coloni ..
zarea ei probabil mai rnutt cu Români de dincolo de munti de, ât
cu colonişti germani despre Care nil s'au constatat urme din acea
epocă. Căci părerea că cavalerii Teutoni ar ti zidit un castel la
Câmpulung în Ml1scel, ba că ar fi zidit acolo şi o mănăstire Ş
că ar fi aşezat aci o colonie a lor, nu este întemeiată 2).
1) Puşcariu, Cetatea Neamtului dela Podul Dâmboviţel, Bu-
cureşti, 1907. •
2) N. Iorga, Studit şi Documente, 1, XII şi Geschichte de!'
rumănischen Volker, Oatha, 1905, 1. 168. OI. hrga crede că ;,cd
�castrum tnunitis-imum" din diploma din 1222 ar fi fost .id ti" Cârn=
pul ung. Or aci acest castel uu ar fi închis nici O trecătoare pe
când castelul In chestiune închidea Intrarea Cu rnanilor în Ardeal.
De aceia Di. Iorga trebue să r-eunească Însuşi că dm aces: castel
n'a rămas nici o urmă nici măcar vre o tradiţie in popor. Tot
atât de ouţin tnr-meiată e şi părerea despre zidirea un-t mănâstiri,
a unui Kto ster, C!Jm presupune dl, Iorza, căci Cavalerti erau oş­
teni şi Călugări tot odată, trăiau in burgurile 10f cu capele+e lor
bisericeşti şi n'aveau dar nevoe de a clădi mânăstiri p' ecurn nici
n'au clădit mânăstlri nici Ia Marlenburg. nici m car la K euzburg.
Vezi şi Radu Rosetti, Despre Unguri, Bucureşti, 1905, p, 18
nota 1.
[96]
C. KOGALNICeANU
Dar dacă ei n'au clădit un castel la Cârnpulung, care nici
nu se afla în teritoriul dăruit, ei zidiră, după cum am văzut, un
castel sau o cetate foarte tare nu departe de Cârnpulung, la mar ..
ginea Ţării-Româneşti spre Bran, la Podul Dâmboviţei, anume
Cetatea Neamtului, spre a închide trecătoarea obicinuită pe unde
năvăleau oardele -cumane în Ardeal. Aci era trecătoarea obicinuită,
ca cea mai lesnicioasă, ci nu pasul Buzăului sau a Tatarului deşi
ş'acolo sunt ruine de casteluri sau cetăţi, pe muntele Tatarko,
însă dincolo de munţi, pe când acest castel foarte tare din di­
ploma respectivă se afla dincoace de munţi.
Dar nici ruinele de pe dealul numit al Cetăţuiei, în comuna
Calvln'i, judeţul Buzău 1) nu sunt ale acestui castel foarte tare.
Părerea cea mai greşită este aceia după care acest "casfrJlm
munitlssirnum" ar fi Cetatea Neamţului din Moldova 2).
Nu numai această cetate nu inchide nici o trecătoare, dar
nici nu se afla în teritoriul cedat Cavalerilor teutoni deşi ea a
fost după cum se va vedea zidită probabil tot de cavaleri din
acest ordin, Să I1U se zică că această cetate foarte tare nu poate
să fie la Podul Dâmboviţei de oarece. pasul Branului era deja
închis prin castelul Branului sau Torzburg. Acesta a fost zidit
deabea in veacul următor pe ruinele unei mici cetăţue ridicată de
Cavalerii Teutoni pe stânca cunoscută sub numele de .. lupts Ty­
dericlci" B) sau Piatra lut Dietrich preceptorul lor. De aceia ca­
valer+i zidită, după ce li se darui şi acest tedtoriu ctrcarpatin,
spre a inchde trecătoarea Branului, la Podul Dâmboviţei acest
�cartrum munitlsslmurn" in acea parte a Cumaniei care fu che­
mată de aci inainte "terra ultra montes niviurn", adică ţara de
peste munţii de zapadă, şi mal apoi Transalpina,
Cumanii inspăunântaţi şi loviti dureros prin faptul că li se
lua astfel putinţa de a patrunde şi de a se întoarce din Ardeal,
adunară o mare mulţime de războinici şi atacară pe cavaleru din
această cetate, dar, învinşi şi respinşi, parte din ei prlmlră chiar
botezul împreună CU Ierneile şi c,opili lor ').
Deşi n'avem şt ri despre Romănh din acest teritoriu, la această
1) Contele AI. Bethlen în Geschichte der deutschen Ordens,
Radu Rosetti, De spre Unguri, propune Cetatea dela Calvini,
2) D. Onciul, Orig Pr incip, Rom. p. 83.
3) Hu muzaki, uoc, I, 111-118.
4) Hurmuzakl, Doc, 1, 117--U8,
[103]
din 1229 1) a întemeia oraşe şi sate unde s'au aşezat şi în care
doreau a clădi şi biserici. De aceia Papa autoriză pe arhiepisco­
pul d� Strigon să dee absoluţiunea pacatelor acelora dintre cre­
dincioşi care ar merge În persoană SaU ar trimite ajutoare spre a
zidi aCOlO biserici şi alte clădiri Iolosltoar e, precum şi acelora
cari ar merge spre a recâştiga ţările creştine, vecine de Curnani
pe care Tatarii sali a'ţi credincioşi le ocupaseră sau (ari ar porni
împotriva acelora cari atacă pe Cumanil convertiţi şi împledică pe
altii de a se creştina ").
Aceşti din urmă duşmani la care face aluzie Papa sunt Cu­
manii rămaşi păgăni şi mai cu seamă Românii ortodoxi atât acei
din stânga Milcovului cât şi acei din dreapta, adică Brodnicii, o
nod dovadă despre rornânismul Iar. Aci dăm pentru prima oară,
pe teritoriu român, de manifestarea a luptei Între două credinţi
şi două culturi, una apusană reprezentată prin unguri şi alta slavo­
bizantină reprezentată prin Români. Rezistenţa acestora În epis­
copatui cuman a fost atât de îndârjită In cât nu numai nu se lăsau
a fi convertiţi dar făceau chiar propaganda împotrivacatolicisrnu­
lui şi reuşiau chiar, cum am văzut, a face prozeliţi printre catolici.
In 12343) Papa se plânge că În episcopia Cumanilor ar fi un
popor care se chiamă" Valathi" adică V/ahi sau Români cari, deşi
se zic creştini ar avea totuşi alt rit şi' alte obiceiuri şi cari fac
fapte care sunt contrarii numelui de creştini. Ei dispreţuiesc bise­
rica română şi primesc toate tainele nu dela episcopul Cumanilor
care este diecezanul locului, ci dela nişte pseudo-episcopi de ritul
grecesc. Ba mai mult chiar din regatul unguresc mulţi atât Unguri
cât şi Saşi şi alţi drept credincioşi cari trec la ei ca să locuiască
cu ei, alcătuind as.Iel cu aceşti Români un singur popor, dispre­
ţuiesc pe episcopul lor curnan şi primesc împreună cu aceştia
tainele dela preoţii lor spre marea batjocură a drept credincioşilor
şi în nu puţină scădere a ade văratei credinţe creştine.
D� aci rezultă că Românii, pe lângă organizarea la politică
aveau şi o oareşi care organizare biserlcească cu preotii şi epis­
copii sau cum îi cheamă Papa pseudo-episcopii lor.
Unii istoricl «) se Îndoiesc despre existenţa unei ierarhii
1) Hurmuzaki, Doc. 1, 111.
2) Ibidem 1, 132.
3) Hurrnuzaki, Doc. l. 132.
4) Of. Augustin Bunea o. c. pp. 186-187.
[104]
1M
c. KOaĂLNICEANU
1
1
episcopale ale Romanilor la această epocă. Ast�fel pusă chestie­
nea au dreptate. In listele bisericei orientale care se ţineau la
Constantinopole de toate episcoplile ortodoxe înfiinţate orişiunde
pe pământ nu găsim nici o urmă despre vre o episcopie ortodoxă
in teritoriile locuite de Români dincoace de Dunăre până in vea­
cul al XIlI -Iea 1).
Dar aci nu e vorba=-ceace Papa a şi caracterizat prin de­
numirea de pseudo-episcopi, adica de nişte episcopi neconsacraţl
după toate formele canonice - ci de nişte Călugări, de nişte VIă­
dici de schlturi hlrotonlslţi de episcopii de pe malul drept al Du­
nării şi mai târziu şi de episcopul din Italia. Dealtmintrelea epis­
copii în acest timp, se aleg-au probabil de cetăţenii unui oraş
sau de poporănii unei biserici, şi ei puteau fi rid'caţi oricând
din rândurile mirenilor, fără a fi sfinţi]! macar în forme canonice
reale: 2) La acest obicei face aluzie şi Papa Benedict intr'o bulă
din 1304 scriind că .Românii adesea tnstituiesc episcopi nu numai
din clerîc! religioşi sfinţiţl dar şi din mireni a).
Spre a curma acest rău Papa Grigorie IX autorlză pe epis­
copul cuman, pentru ca Românii să nu aibă cuvânt să se adreseze
acestor pseudo-episcopi, să le pună un episcop de naţionalitatea
loc ca vicar supus episcopulul catolic.
Calolicismul incepu o luptă straşnică impotriva Românilor
chlsmaticl spre a-i converti. Spre acest scop Papa interveni pe
lângă Bela amintindu-i promisiunea făcută, SIJ b jurământ scris, că
va sili pe toţi neascultători! de biserica română, să se supună a­
cesteia, precum şi promisiunea făcută din grai viu inaintea legatului
papal că va sili pe Români să primească pe episcopul ce L'I va
da blser.ca catolică şi că va da acelui episcop venituri Îndestulă­
toare din veniturile ce le primeşte tnsuş! Regele dela Români,
Dar toate amenlnţărlle şi sforţărlle Întrebuinţate de aci Îna­
inte şi până la intemeierea principatelor române, de biserica catolică
1) Or. Dumitru Stănescu, Vechile Episcopii la Români, Bucu­
reşti. 1927. Afirmatiunlle despre existenta unor episcopii româneşti,
la Argeş, la Dealu şi altele prin secolele IX-lea, al X-lea şi al Xl-lea
sunt o simplă fantasmagorie.
2) N. Iorga, Istoria Bisericii Româneşti, Vălenil de Munte,
1908, p. 8.
3) Hurmuzakl, Doc. 1, pp. 563-565: ,,�ectoreS et clertci
rellglosl et seculares Iusutuantur saepius",
�,! '.
I
i
--�-------------- ....
[101]
Românii subt Unguri până la Întemeierea Tărei-Remâneşti şi a Moldovei HJ!
La un scriitor bizantin Brodnicii sub nurr:ele corupt de Bordoni
ajuta împreună cu Curnanii pe Asaneşti împotriva Bizantinilor pe
la 1186. Aceştia sunt Românii cari au luat parte la luptele urmate
la întemeierea imperiului român o-bulgar 1).
In fine Ia 1223, când ratarii năvălesc asupra Ruşilor şi Cu­
manilor, Brodnicii trec chiar cu Voevodul lor Ploscânea pe partea
Tatarilor 2). Iată dar primul voevod român cunoscut în istorie.
Atâtea însă sunt putinele cunoştinţ i ce avem despre acest
voevod În partea răsăriteană a Munteniei. Ei sunt mentionati
pentru ultima oară la anul 12543).
Ungurii ajunseseră dar, precum am văzut, pe la 1225 până
la hotarele Brodnlcilor. Ei se hotărâtă a aduce şi pe aceştia sub
stăpânirea lor precum şi pe Cumanii locuind Intre Milcov, Trotuş
şi Siret. _
După izgonirea Cavalerilor Teutoni din Bârsa şi Tara peste
muntii de zapadă, Robert Episcopul de Strigon trimesese peste
Carpaţi mlslonarl dornlnicani, Succesele lor fură atât de mari încât
fiul unui principe cuman nu numai veni cu doisprezece notabili
la arhiepiscopul Robert şi ceru să-i boteze pe dânşii dar il în­
credinta că dacă ar merge el însuşi peste munţi la tatăl său, acesta
lmpreună cu două mii de oameni ar fj gata să primească bote­
zul'). Episcopul concepu atunci planul împreună cu moştenitorul
tronului ungar, Bela, de a întreprinde o expediţie armată peste
munţi la Cumani şi la Brodnici spre a-i creştina şi tot odată a-I
supune Ungariei,
Papa Honoriu III se grăbi a numi pe Robert Legat Aposto­
lic în Curnania şi în Ţara vecină, Brodnlc, cu putere să numească
şi episcopi în acele ţări 6).
Expediţla avu loc În 1227 cu deplin succes, Aceste ţări fură
făcute trlbutare şi episcopul izbuti să boteze o mare multime de
p ăgâni 6), pe când, in cea ce priveşte, Brodnlcii sau Muntenii cari
1) Th. Uspenski, Obrazovanle vtorago bolgarskago cartva,
Odesa, 1879 apendice p. 35.
2) D. Onciul, o. c. pp. 90-91 şi 238, nota 26.
3) Hurmuzakl o. c. 1, 259. .
4) " o. c. I. 102.
5) " Doc. 1, 102,
6) Ibid, 1, 107 •
• "'.'iL.atf. *5'11" , it 'ţ 2 EE
[102]
102
c IWOALNICEANU
s, I
erau deja creştlni ortodoxi, el nu reuşi de loc, după cum vom
vedea, a-i converti.
Dintr'o scrisoare de felicitare adresată in anul următor, 1228,
de Papa lui Bela reiese că arhiepiscopul a fost însoţit de princi­
pele Bela.
Atât Cumanil din această regiune cât şi Brodnicii deveniră
tributarl ai Ungurilor, Arhiepiscopul Robert făcând uz de puterile
hărăzite înfiinţă în ţările aceste un episcopat zis al Cumanilor cu­
prinzând încă şi Ţara Brodnicuor. Reşedinţa episcopală se afla pe
râul Milcov Într'un oraş zis Milcov sau Milcovia dispărut azi. Se
poate ca episcopia să fi fost, nu departe de mânăs.irea Mira unde
pe timpul lui Cantemir se vedeau ruinele cetăţii Crăciuna nume
care âr putea prea bine să fie coruperea unei Kreuzburg oare­
care 1). Un călător povesteşte în 1776 despre remăşltele li nei [c­
şedlnte eplscopale şi ale catedralei în apropiere de Odobeştl ").
Unii istorici luîndu-se după nişte dplome Ialşificate au crezut
că episcopatul acesta ar fi fost înfiinţat cu mult Înainte pe la
1217 Il).
Hotarele eparhiei ale episcopatului nu pot fi determinate
decât aproximativ. Episcopatul cuprindea teritoriul Brodnicilor pre­
CL1m şi teritoriul episcopatului cuman propriu zis care se afla
intre Milcov, Trotuşul, Carpati şi Siret �).
IA anul 1229 Papa Gripore IX scoase pe episcopul cuman
de sub jurisdicţiunea arhiepiscopului de Strigon supuuându-l di­
rect scaunului său apostolle la Roma.
Propaganda catolică făcuse progrese mari şi rapide, după
cum am văzut, printre Curnanl, căci printre ei nu numai că nu
reuşise, dar dimpotrivă aceştia ademeneau chiar pe cei convertiţi
şi chiar pe vechi catolici, Cumanii însă nu numai se botezară în
mare număr dar ei, cari mai Înainte erau nomazi, neavând lo­
cuinţe stabile acuma începură după cum aflăm dintr'o bulă papală
1) Cantemir, Opere, Buc\�reşti, tom. II, p. 12.
2) Revista catolică 1912, No. 4, p. 544.
3) 01'. Augustin Bunea 0.\ c. pp. 181-182.
4) Rogerii Miserabilt> Carmen în Florianus, Historiae Hunga­
deae fontes, IV, 39: Bochetor autern cum aliis regibus fluvium
Serech dlcitur tranşeuntes pervenerunt ad terram episcopi Cuma- ' 1
uorum,
� I
[99]
Romănf! subt Unguri pănă la întemeierea Ţlirei-Româneşti şi a Moldovei !;)g
Locuinţele Brodnlcilor sau Ml.lntenHo: sunt determinate În
deosebltele documente. ungur eşti În mod foarte lămurit şi chiar
precis.
In diploma din 1222 1) se indică că tara Bro dnicilor se afla
în vecinătatea teritoriului cetăţii Cruceburg, aşa zisă tara Bodza
de Saşi, adică ţara Buzăului, în unghiul sud-est al Ardealului îm­
p.ejurul izvoarelor râului BwZăU. Ţara lor se afla prin urmare În
partea răsăriteană a Ţării-Româneşti, între Milcov la nord şi Buzău
spre Dunăre. In diploma din 12272), prin care Papa numeşte un
Legat Apostolle, e zis: ,.în Cr mania şi în ţara vecină Brodnic",
Nu încape dar Cea mai mică îndoială c ă Brodnicii sau Muntenii
locuiau în vecinătate cu ţara Bodza şi cu Episcopatul Cumanllor
care cum vom vedea era situat intre Mi/cov, Trotuş şi Siret. Te­
ritoriul lor se afla la răsărit de Ardeal şi Ungaria pe timpul când
stăpânirea Ungurilor se întindea În Ţara-Românească până la ho-
tarele Brodnicilor, .
Această situatie geografică a Brodnicilor este confirmată şi
prin înşirarea în diploma re gelui Bela IV către Papa Inocentie IV
din 1254 3) a ţărilor de care este înconjurat regatul ungar despre
togna, în care menţionând ţările care fuseseră Inaintea năvălire!
din 1240 a Tatarilor, În mare parte tributare Regatului ungar,
le Înşiră în modul urmator: Ruscia, Cumania Brodnicii şi Bulga­
ria. Teritoriul Brodnicilor se afla dar aşezat între Cumanla şi
Bulgaria, era dar Iimtrof spre miază-zi cu Bulgaria la Dunăre,
iară spre miază-noapte se învecina cu Cumania, anume cu ieri ..
tertul-ocupat de Cumanl, pe acele timpuri. Căci trebue tinut seamă
de diferitele schimbări teritoriale ale Cumanilor. După sosirea
acestora la Dunăre prin C umaaia se înţelegea atât Ţara-Româ­
nească întreagă cât şi parte din Moldova. După anexarea Ţării
Româneşti dincolo de Olt de Unguri, Curnania se raporta numai
la restul teritoriului muntean şi parte moldovan. Pe timpul scrl­
soril Regelui Bela Cumania începea dincolo de Milcov, în MolM
dova, după cum rezultă din situatia teritoriului episcopatului curnan,
Prin urmare după insirarea Regelui Bela, Rusia adică Galiţla,
Curnania, Brodnicii şi Bulgaria e evident că teritoriul Brodnicilor
sau Muntenilor Se afla dincoace de Milcov spre Dunăre spre ră",
sărit şi Spre miază-zi, prin dlstrlctele Buzău, Râmnicu-Sarat, Brăila
şi Iaiomjţa. Prin Urmare teritoriul lor nu coincidea cu Vrancea.
Dealtminteri autorul a părăsit el însuşi această părere despre
1) Hurrnuzakl, Doc. 1, 73.
2) idem, 1, 102.
3) idern, 1, 259,
[100]
C. KOGALNIcEANU
.�-----------------
răsărit, adică mai întăi de principatul Hallciului, de Curnanla şi
de Brodnici, iară spre miază-zi de Bulgari. Prin urmare teritoriul
Brodnicilor sau Muntenilor se afla intre Cumanl şi Bulgari.
De observat este că ni�i unul din Istoricii noştri n'au dat
atenţia cuvenită acestui grup de Români, cel rr ai insemnat din
toate grupurile române cunoscute din veacul al Xll-Iea şi al
Xlll .. lea inaintea apariţiunei voevozilor Litovoi şi Seneslav din 1247.
Brodnlcii sau Muntenii sunt menţionaţi ,�în diplomele ungu­
reşti ca un stat deosebit alături de Ruşi, de Cumani şi de Bulgari.
Scaunul apostolle numind un delegat zice că el e numit anume
pentru Curnanla şi pentru tara Brodnicilor sau a V/achi/or cum
e zis în bula papală 1) in locul denumirei de Bror.inici din di­
ploma ungară din 1222 2) ceiace exclude indoiala de altmintrelea
cu desăvârşre neîntemeiată, exprimată de unii istorici în privinta
românismului Brodnicilor. '
Acest grup românesc trebuia să fie foarte numeros spre a-şi
putea păstra individualitatea şi organ.zaţia polttică fată de nişte
popoare ca Cumanii şi probabil ca pr edecesor.i acestora Pece­
neghii, Ei sunt mentionati pentru prima oară în istorie ca popor
deosebit la anul 1147 În analele ruseşti 3) alăturea cu Cumanii.
identificarea Bro dnlcllor cu Vrănceuiii Vezi N. Iorga. Brndnicli
şi Românii, o problema din vechea istorie a Românilor, Bucureşti,
CUltura Nauonară, 1926. Dt, Iorga, fără a aduce vre un argument
intemeiat, decretează oareşicum Că Brodnicn nu sunt Români căci
i,daCă in veacul al Xll-lea ar fi fost o organizaţie rcmânească să
"ducă aşa de d-psrte lupte ... evident că am fi avut de multă vreme
.,0 formă politică determinată în regtunile Moldovei unde ea apare
"abia la [umatatea secolului al XIV-lea. Trebue lasati de o parte
"aceşti Brodnici, al căror nume va fi avut sensul deriv-t de "pribe2i"
"pe care-l menţionează Onciul (p, 3)".
Cât, aflrrnaţiuni arâtea erori. Mai lntăl de toate Brodnicli
apar in toate documentele nu ca nişte ",pribe{t" ci ca un popor
pus pe aceaşi treaptă cu Ruşii, Cumanii şi Bulgarii. Teritoriul lor
nu era în Moldova, nici în va�urjJe dobrogepe şi basarabene ale
Dunării cum spune dl. Iorga în alt loc (pag, 4).
Apoi dacă Brodnlcii au dlspărut fără a lăsa urme, explicarea
e că ei au fost înglobaţi în urmă în teritoriul Ţării-Româneşti
căreia i-au dat numele de Ţara-Muntenească cum îi ziceau Mol�
do veni! Şi prin aceştia Polonii.
1) Hurmuzaki, Doc. 1, 77.
2) Idem 1, 75.
3,) Vezi Onclul, Orig. Prlnc� Rom. p, 89 nota 25.
[97]
f!
I
j
f{omi\nÎÎ suÎlt Unguri pâni1 ia întemeierea Ti1rei-Româneştl si a Moldovei 91
epocă e sigur că el se aflau aci CU cnejii lor, trihutari până atunci
Cumanilor. Dovadă despre existenţa lor aci este imprejurarea că
numai cu vre o douăzeci de ani în urmă, din diploma dla 1247
prin care acest teritoriu Împreună de astă dată cu ţara Severi"
nulul şi restul Cumaniei este concedat Cavalerilor Ioaniţi, se con ..
stată existenta şi in acest teritoriu a unei numeroase populatii
românească la a căreia dări "redditus· regele renunţă însă în fo­
losul cavalerilor timp de douăzeci şi cinci de ani, după care fo­
losul treb ula să fie împărţit între rege şi cavaleri '),
La 1224 Papa Honoriu III constatând progresarea şi înflo ..
rlrea ţării Bârsei şi a acelei peste munţii de zăpadă declară că
ia aceste tări în poseslunea scaunului apostolic supunându-le direct
acestuia şi văzând că populatia s'a înmulţit şi numi urî protopop
anume pentru aceste ţări g).
In anul următor însă regele Andrei II profitând de unele în­
călcări făcute de Cavalerii Teutoni, în realitate însă ternându-se
ca aceştia să nu devle stat în stat şi văzând, după cum e învinuit
formal într'o bulă papală, că tara aceasta mai inainte mai deşartă
ajunsese a fi împoporată şi cultivată, intră în tara Bârsei cu o
oaste de călăreţi şi pedeştri, o prădă, jefui pe cavaleri şi pe oa­
menii lor, pustlind-o şi cauzând o pagubă de o mie de mărci.
De aci trecu şi peste munti şi luă cu asalt .Castrum muni­
tlssirnurn" dela Podul Dâmboviţei, alungând din el pe cavalert,
pe unii rănlndu-I pe altii ornorându-i şi tnchizănd pe alţii.
La rugămintea cavalerilor de a-i ierta nu numai că rămase
neinduplecat, dar îi somă chiar să părăsească cu totul tara ce
le o hărăzise. Preceptorul însă şi cavaleri! din cetăţi declarată ca
vor ceda numai în urma unui ordin al Papel sau al Marelui
Maestru.
Cu toate aceste cavalerii Teutoni fură siliti a ceda şi in
anul 1222 încă ei au părăsit ţara Bârsei precum şi aceia peste
muntii de zapada.
Pe aceia dintăi Ungurii o încorporară regatulu! lor iar teri­
tortul dincoace de munti se mulţumiră a-l supune suprema­
tiei lor trlbutară ca şi pentru Ţara Severinului şi voevodatul
cârnpulungean ca făcând parte din conjiniile regatului, Peste
1) Hurmuzakl, 1, 249,
2) Ibid. I, 83-85.
�-
S��"·J..oIof6�"':'<!�""""'·--"""" � �-, .
[98]
t, KOOĂLNICEANU
vre'o două zeci de ani vom gă il ac.st teritoriu, probabil prin în­
trunire făcând parte din voevodatul cârnpulungean al lui Seneslav.
Conftniile regatului ungar ajunseseră astfel la această epocă
ce cuprinde dincoac-e de Carpaţi tot teritoriul dintre aceştia şi
Dunăre dela Turnu Severin până la ho.arul Brodnicilor, al treilea
tinut românesc al Brodnicilor sau Mnntenilor.
Teritoriul lor a fost căutat de unii istorici tocmai departe
între Prut şi Nistru 1), de alţii ei au fost consideraţi ca stăpânii
vadurllor derivând numele lor, dela cuvântul slav .Brod" adică
vad sau pod "), Numele lor slav vine Însă dela slavi cui "brdo"
adică munte, ce cu sufixul nik face Brdonik sau Brodnic adică
Munteni în descrierea călătoriei călugărului dominican Ascelin din
1246, prin Curnania, în care istorlsând masacrele popoarelor mai
cu seamă creştine citează pe Unguri, Munteni şi Poloni : Hun­
garorum, Montanorutn et Polonorurn B).
Apoi scaunul apostolle numind un delegat pentru Cuma­
nia şi Tara Brodnicilor, cum e zis în diploma ungară din 1222�)
în loc de tara Brodnicilor, zice In bula sa 5) ţara Valachi/or cea
ce exclude orice îndoială, dealtmintrelea cu desăvârşir e neînteme­
iată exprimată de unii istorici în privinţa românismului Brodnicik-r,
Faţă de a -eastă confirmare a identităţii Br o dnicilor cu
Muntenii cade dela sine o nouă explicaţie dată numelui Brodni­
cilor după care Brodnic ar veni dela un cuvânt, problematic: "Bron"
sau "Bran" cu sufixul ik, Bratiik şi ar putea insemna păzitorii
trecătoarelor şi că Vrâncenli: ar fi identici cu aceşti Branik 0).
1) Gr. O. Tocilescu, Manual de Istoria Românilor, 1900,
p. 116, şi Onciul, Orig. Prrnc. Rom. p, 90.
2) N. larga, Gerschichte des rum, Volkes, 1, 133.
3) Hu r muzaki, Dac. 1, 235.
4) Ibid. 1, 75.
7) Ibid. 1) 77,
6) Victor Motogna, Tara, Brodnicilor şi Vrancea în Revi�ta
Istorică, lan.-Martie 1922, p. \55�62. D-1 Motogna cre e a găsi
confirmarea acestei ipotezi în faptul că teritoriul Brodn cilor ar fi
fost identic cu teritoriul de altă dată al Vrancei. Această părere
nu e Intem-iată. Vrancea după chiar afirmarea D-Iui Motogna,
se întind-a dela râul Milcov spre nord de Moldova, pe când Ţara
Brodnicilor se Întindea dela râul Milcov spre Dunăre, spre răsărit
şi Spre amiaza-zi, după cu iŢJ rezultă În mod lămurit din scrisoarea
Regelui Bela IV adresată Papei în 1254 citată chiar şi de 0-1 MOm
I
[111]
nOEHII LUI l\1111X( YITEAZUL
tii
bul Se găseşte ca mare stolnic, La 7 Iar uarle 1596 1) îl aflăm Is­
călindu-se simplu stolnic.
Sârbul stolnicul a fost însurat eu Maria· care la 13 Februar
1621 dărueşte mânăstirf Tismana-unde e îngropat el a 1/4 parte
din moşia Ergheviţa pentru odihna sufletului soţului ei 2). Din a�
cest document reesă că Sârbu Mehed.nţeanu a murit în anul
1621 3). EI a avut trel nepoţi care la 15 Decernvre 1599 remit
nişte acte rnânâstiri! Tisrnana 4).
Socot Stolnicul, F airnosul boer Secol Corn ălc anu este fiul
lui Drăghici vornicul din Cornăţeni 5). EI a luat de sotie pe fru­
moasa Marula la 1619 pe când era paharnic=-ftica lui Mihai Vi­
teazul făcută cu frumoasa Tudora din Târgşor de lânga Ploeşti­
cu care a avut următorii copii: Cârstea clucer=-mort în mişca­
rea Selmenilor 6)-insurat cu Anghelina, fiica lui Cazan al II-a
Năsturel : lanake spătar tnsurat cu Anca, fiica lui Bunea l-a vis­
tier; Vintilă Florescul insurat cu Marica; Constantin; Tudosia
însurat cu Lana ; Stanca , Marula şi Tudor 7) Socol clucer Cor­
năţeanu este altul decât Socol postelnicul fiul lui Hamza Benga,
fiu al lui Stai ca şi frate cu Stanciul spătarul Benga 8) şi altul de­
cât Socol marele vornic din timpul lui Pătraşcu cel bun. Din do­
cumente reesă că el era frate cu Elina-fată ode popă din Bucu-
1 eşti, moartă la 1624 9)-nevasta lui Ivaşcu Băleanu şi mai târ­
ziu măritată după Radu Şerban.
Secol Comăţeanul în divanurile lui Mihai Viteazul nu-l a­
flăm, fiind prea tânăr. Il vedem la 14 Decern vre 1617 10) printre
marturii unui document ca paharnic. In documentul lui Matei Ba-
1) AI. Ştefulescu, op. c., p. 289.
2) Literatura şi arta română, 19071 p, 565.
3) Ibidem; Arhivele Oltene, 1926, 27, p. 32L Oct. G. Leca
În op. c., p. 33J dă greşit date de 1603 Cei an al morţii lui Sârbu
Stolnic.
4) Th, Codrescu 1. c. . .
5) Pe inscripţia de la Blseriea din Ccrneşti (Dârnboviţa),
Soco) e cunoscut ea fiul unui Neculai vornic şi al Irinei din Cor­
năţeni (ef. 1. Filitti, op. C., p. 1),
6) Arhiva, laşi, 1921, 1, p. 40, Poate odală cu fiul a murit
şi tatăl.
7) 1. Filitti, op. C., p. 1.
8) Cronica Cantacuzinească, p. 272.
9) Arhiva, laşi, 1921, I, p. 39.
10) 1. Filitti, op. C., p. 22.
[112]
112
,ht. ttOLBAN
sarab el ocupă rangul de clucer şi stolnic. Astfel îl aflăm la 20
Decernvre 1634 1) şi 12 Septernvre 16342) clucer, Intr 'un docu­
ment din 16 Februar 1640 3) e mare stolnic, iar la 3 August
1641 4), 18 Iunie 1642 5), 26 Februar 1643 6), 28 Iunie 1643 7)
e mare clucer. Intr'o scrisoare din 26 April 1643 adresată lui
Mihail judete Braşovului se iscăleşte cIucer 8). EI a făcut la Cârn­
pul ung un pod şi a supraveghiat reparaţia străvechei mânăstlrl 9).
Secol Cornăţeanu moare clucer la anul t 65410).
(Va urma) Th. Holbau
Contribuţii bibliografice
la studiul Românilor din Istria şi al limbii lor
Sextil Puşcariu în ale sale "Studii istrorornâne" 11), ser.se in
colaborare cu M. Bartoll, A. Belulovicl şi A. Byhan, ne-a dat În
cele 3 volume apărute până acum o lucrare cu .adevărat monu­
mentală.
In ea se găseşte codificat tot materialul cunoscut până as ...
tăzi, cu privire la Istro-Rornânl.
Această temeinică lucrare e -fireşte-în rândul întăi operă
de filologie şi înseamnă un nespus de preţios aport pentru dia ..
lectologia românească. In afară de aceasta însă, ca este foarte
importantă şi sub raportul pur folklorlsticprln textele ce ne pre-
1) Hurmuzakl, Documente, 1If, p, 1.
2) 1. Filitti, op. c., p. 27.
3) Ibidem, p, 28.
4) Literatura şi arta română, 1907, p, 572.
5) Arhivele Olteniei. 1923, 7, p. 213.
6) Ibidem, 1925, 18-19, P. 183.,
7) I. Filitti, o D. c., p, 111. \ _
8) N. Iorga, Scrisori de boeri şi 'domni, ed, II, p. 64.
9) Ibidem, p, 147.
10) 1. Fii it ti, op. c., p, 1. N. Iorga in Scrisori de boeri şi
domni, ed. II, p. 147, spune că Socol a murit In 1653, fiind vic­
tima Seimenilor răsculaţi; ct, şi Literatura şi arta română, 1984.
p. 41. .
11) Studii istroromâne : voI. J (Texte) 1906, vol. II 19Â9,
vol, III 1929-ln Editia Academiei Rom. :
[109]
I
I
l'
, .
(
\
ilOERTI LtJI MIHAI VITEAZUL
----
tie 1597 1), 30 Iunie 1597 2), 3 Septernvre 1597 3) şi la 25 A­
prii 1598 4) e numai stolntc, La 5 Iunie 1598 5) şi 17 Iulie
15986) Stroe e mare stolnic, iar la 13 Ianuar 1599 7) şi 26 Iu­
nie 1599�8), 20 Iunie 16009) se iscăleşte simplu stolnic.
Stroe Buzeseu a fost de mare folos lui Mihai Viteazul În
relaţinnile sale diplomatice ca şi în multe războae ee le-a purtat,
EI a săvârşit multe acte de bravură. Altfel in marea încăerare
din 5 Noernvre 1594 când fu ucis emirul turcesc, Stroe se luptă
foarte vitejeşte şi fu rânit la mâna stângă 10). In 1594 inainte de
a incepe răscoala în eontra Turcilor, Mihai trimise în solie la
Aron Vodă-domnul Moldovei-pe Stroe Buzescu, iar În Ardea
pe Radu Bărcănescu clucerul It). La 6 August 1595 Mihai trimitel
daruri de nuntă lui S'gismund prin Stroe Buzescu şi Radu Ca­
lomfirescu 12), iar după ce a ocupat Moldova, Mihai temându-se
să nu fie lovit de Turci-din indemnul Polonilor-, trimite ime­
diat pe Stroe şi pe O. Raţ să arăte Polonilor pricinele pentru
care a cuprins această ţară 13).
Stroe Buzescu a fost însurat cu Sima-care avea un frate
Chirlca p-harnic =fratele lui Gheorghe din Bogdăneşti ;-altul de­
cât popa Gheorghe din Corbi, jud. Gorj, fratele banului Dobromir 14)
şi al banului Calotă _15), fiind nepoată de soră Vilaei (care era
vară primară cu Stroe 16) sotia banului Dobrornir care a avut un
1) AI. Ştefulescu, Documente slavo-rornâne, p. 295.
2) N, Iorga, op, c., p. 639.
3) Ibidem, p. 291.
4) Ibidem, p. 174.
5) Buletinul comisiei istorice, V. p. 184.
6) AI. Ştefulescu , op, c., p. 299.
7) Literatura şi arta română, 1907, p. 567. _ .
8) Hurmuzaki, Documente, 111, p. 329 şi A. D. Xenopol, ls�
toria lui Mihai Viteazul, op. c., p. 104.
9) Documente din Basarabia, Ştefan Berechet, etc. Chişinău,
1928, p. 70.
10) Cronica cantacuzinească, p, 278 şi 1, Sârbu, op. c., 1,
p. 195.
11) Cronica cantacuzinească şi Oct. Q •. Leca, OPt c., p. 44.
12) Cronica cantacuzlnească, p, 282 şt I. Sârbu, op. c., p. 243.
13) N. Bălcescu, op. c., pp. 81 şi 330.
14) Arhivele Olteniei, 1927, p. 277.
15) Ibidem, p. 272.
16) AI. Ştetulescu, Gorjul, p.286.
[110]
f 10
fiu Stanciu 1). In baza acestei înrudlri, la moartea banului Do­
bromir-1586 2)-, cei trei fraţi Buzeşti Împreună cu Dumitru pos­
telnicul din Vâlcăneşti, cer să li .se dea parte din averea rudei
I'Jr 3). EI a rămas credincios lui Mihai Viteazul până la moarte 4)
Când Tatarii aduceau pe Simion Movilă, Stroe s'a luptat vite­
jeşte În lupta dela Gura Teleajenului din 14 Septernvre 1602, dar
fu rănit la obraz şi la 2 Octomvre 1602 moare şi a f .st îngropat
cu mare cinste în mânăstirea Stăneşti din părţile Vâlcii, la 2 Oct.
7110 după cum spune inscripţia pusă de Sima stolniceasă 5).
EI a murit În vrâstă de 70 ani 6), iar Sima stolniceasa, soţia lui
a murit după 2 April 1627 7).
Sârbul stolnicul. Sârbul Mehedinţanu era frate cu popa Stau
citat la 15948). In divanul lui Mihai Viteazul a fost stolnic, In
primul divan din 1593 9), 12 Septemvre 159410) se iscăleşte sim­
plu stolnic, iar în documentele din 3 Iunie 159411), 19 Mai 159512),
Octornvre 159213),4 Ianuarie 1594"14) şi 29 August 1,59415) Sâr-
1) Arhivele Olteniei, 1927, p. 276,
2) Vezi Dragornlr vorrncul.
3) AI. Ştetulescu, Documente ălavo-rornâne, p. 294.
4) A. D. XenopoJ, op. c., p. 232, spune că Stroe şi Radu
s'au închinat lui Simion Movilă, însă noi am văzut mai sus că
sânt de acord. alirrnând că Stroe şi Radu gu rămas credincioşi
lui Miini Şi trnedrat după moartea lui au ridicat la domnie pe
candidatul şi neamul lor, Radu Şerban susţinându-l cu armele; din
care cană .ui Stro e j s'a tras şi moartea.
5) N. Iorga, l stcria Românilor, op, (., p, 242 şi Alex. Ste-
fulescu În Oorjul,op. c., p. 186. •
6) act. G. Leca, op. c., p. 112. şi Anat Acad. Rorn., XXXII,
p. 851.
7) Oct, G. Leca. o p. c , p. 112, greşeşte când afirmă că
Sima Stolnlceasa a murit În anul 1617, deoarece o găsim Într'un
document din 2 April 1627 când perde un proces cu rumâni,
8) Oct, G. Leca, p. C., p. '331.
9) N. Iorga, Studii şi documente, V, p, 679,
10) Ibidem, p, 290. .
Il) 1'h. Codrescu, Uri carul, XIV, p, 314.
12) l. Filitti, op. c., p. 51.
13) Ilie Bărbulescu, Relations de Rournalns avec les Serbes,
les Bulgars, les Grecs ei la Croitie, laşi, 1912, p. 205,
14) AI. Stefulescu, Ttsmana, p. 287.
15) Literatura şi arta română" 1907, p. 565.
[107]
Părerea cnm că ar fi fost zidită de Saşii din Bistriţa şi Rodna
este Întemeiată numai în cea ce priveşte Târgui Neamţ care s'a
înîiinţat la poalele castelului în adevăr de Saşi veniţi din Ardeal
tocmai în urma zidirei şi sub ocrotirea cetăţii. Dacă Saşii-cari
nici Ia dânşii n'au zidit castel urile Marienburg, Co dlea, Kreu but g,
şi celelalte care toate se datoresc cavalerilor Teutoni=-ar fi zidit
Cetatea Neamtului i-ar fi zis cetatea Sasului sau Sasca căci astfel
chemau ei pe coloniştii germani aşezaţi în Ardeal. Numele de
,.Neamţ" desemna pe Germanii din afară de Transilvania, de a­
ceia găsim o mulţime de localităţi În Moldova ca Sasca, Sascut
dar numai aceasta unică localitate cu numele de Neamt ca şi (,­
tatea Neamţului dela podul Dâmboviţei, Ca şi aceasta acea din
M.oldova 11 trebuit dar să fi fost zidită tot de cavaler ii Teutoni,
a presupus că s'ar fi găsit oareşcare indicii În privinţa Înteme­
ierii ei de aceştia in îrnprej urarea că parte din Teutonil izgoniţi
de Andrei Il În 1225 n'ar fi părăsit Ardealul şi că aceştia ar fi
zidit-o 1). E mai probabil că a fost zidită mai Înainte in . timpul
când cavalerii Teutoni erau Încă În stăpânirea teritoriilor dăruite
căci se vede că aceştia au fost instalaţi' şi În alte regiuni despre
care nu se fac menţiune în documentele descoperite, Astfel se cons­
tată prezenţa lor In Maramureş la anul 1213 când Paulus Magis­
trul carei ordinului Fraţilor din Maramureş' elberează un certificat
unor doamne certiflcând că au dăruit bisericei din Bihor părţile
lor din două moşii pentru mântuirea sufletelor părinţilor lor cari
au îrnbrăţoşat religia catolică 2). Acestor Cavaleri dar se datoreşte
de sigur cetatea Neamţului.
(Va urma
1) Beuko, Milkovia, 1, IV, p, 104.
2) Hurrnuzaki, Doc, 1, 60.
C. Kogălniceauu
[108]
108
TH. HOLBAN
Boierii lui Mihai Viteazul
(Urmare)
Stolnlcll
Si oe Stolnicul. Stroe Buzescu era minunea cavalerilor din
secolul al XVI, unul dintre cei mal vestiti generali al lui Mihai
Viteazul 1). EI a ocupat rangul de stolnlc si postelnlc=-după cum
arată documentul din 2 Aprilie 1627 2). In fruntea boerilor new
multumiti care plecau la Constantinopol să se plângă contra rău­
tăţii lui Alexandru Vodă cel Rău era Stroe Buzescul stolnicul şi
Radul Florescul comisul 3)-fiul vornicesei Maria dela Floreşti 4).
Mihai căpătând tronul Ţării-Româneşti şi mai având să Intârzie
putin la Poartă, trimise pe Stroe să-i tie locul până vine 5).
In tot timpul domniei lui Mihai Viteazul a ocupat funcţiu­
nea de stolnle. Astfel in 13 Decernvre 1594 6) e mare stclnic, iar
tn 3 Ianuar 1595 7) si in Februar 1595 8) când pleca la luptă În
contra Tătarilor era numai stolnic. In 2 Iulie 1595 9) e mare stol­
nic, iar in 28 Decemvre 1595 10) şi în Martie 1596 11) se iscl1-
eşte simplu stolnlc. In documentele din 8 Iunie 159612), 4 Iulie
159613) şi 7 Iulie 159614), Stroea e marestolnic, iar în 31 Mar-
1) Al. Ştelulescu, Oorţu! istoric şi pitoresc, T.-Jiu, 1904,
p. 286.
2) Arhivele Olteniei, 1923,,6, p. t 25.
3) 1. Sârbu, op, c., 1, p. 43.
4) Literatura şi arta română, 1897, p. 280.
5) I. Sârbu, op. C., 1, 1, p. 70.
6) AI. Ştefulescu, Strâmba, p. 19.
7) Buletinul comisiei istorice, V, o. 183.
8) Cronica cantacuztnească, p. 279 şi N. Bălcescu, op. (:.,
Ip.44.
9) N. Iorga, Stadii şi documente, VI, 2, p. 459 şi Gh. Ghl ..
bănescu, op, C., p, 170. \
10) Oen. Năsturel, Neamul boerilor pârşcoveni, Bucureşti,
1906, p. 16. .
11) N. Iorga, Studii şi documente, V, pp, 290-291.
12) Th, Codrescu, Uricarul XIV, p. 316.
13) AI. Ştefulescu, op, C., .P. 28.
14) Th. Codrescu, op, c., p. 31Ş,
---------- -7'
[105]
Românii suht Unguri pănă la Intemeierea Tllrei�Româneşti şi a Moldovei 105
---_. . '. '-�.'"" .""'"
rărnaseră zadarnice fată de dârza opunere a Romăndor cu pseudo­
episcopii sau vlădicii lor de schit. Cine ştie ce soartă ar fi avut
poporul român dacă in această luptă catol'clsmul ar fi ieşit
Învingător'
Sfântul Ştefan, Regele Ungariei, închlnându- si iara Sfântului
scaun apostolic al Romei şi aslgurându-şi astfel sprijinul celei
mai mari puteri europere, un istoric român 1) amintind aceasta,
adaoge: .de care poporul românesc înstrăinat de leagănul ori­
"gillii şi credinţei lui s'a lipsit spre nefericirea lui pentru toate
"timpurile", dacă alt istoric zice: In alte timpuri, adoptarea ca­
»tolicismului ar fi jost pentru noi o mare binefacere şi ar fi dat
"poporului nostru bine inzestrat o civilizaţie cel puţin egală CU a
Polo niei şi a Ungariei" 2).
Papa interveni şi pe lângă Bela amlntlndu-i promisiunea ce
dăduse, sub jurământ scris, că va sili pe toţi cei neascultători de
biserica română să se supună acesteia precum şi promisiunea fă­
cută din grai viu inaintea legatului papal că va sili pe Români să
primească pe episcopul ce Ii-l va da biserica catol'că, şi că va
da acelui episcop venituri Îndestulătoare din veniturile ce le pri­
meşte însuşi regele dela Români.
Pe lângă acei Unguri şi Saşi cari veneau să locuiască din­
coace de munţi cu Românii În episcopatul Cumanilor se afla aci
şi o populatie ungurească stabilă şi anume în districtul Bacău şi
mai cu seamă în acea parte care alcătuia vechiul judeţ al Trotu­
şului, Afară de unele sate ungureşti care există şi azi, dealungul
Trotuşulul sunt urme netăgăduite despre existenţa acestei populaţii
ungureşf in toponornia acelei părţi a judetului Bacău unde se gă­
sesc o multime de numiri ungureştl chiar acolo unde azi nu mai
sunt Unguri, ca Bacăul, Trotuşul, Adjud şi altele, apoi numele pâ­
răilor ASăuI, Oituzul, Tazlăul, Uzul, Caşinul şi atâtea altele. A­
ceastă toponomie, În mare parte urgurească, nu poate fi atribuită
decât faptului că Ungurii au trebuit să ocupe aceste rrglunl Inain­
tea Românilor cari, venind după ei, au luat aceste numiri dela ei.
De ac .la ocuparea acestor regiuni de Unguri trebuie căutată toc-
-
1) Dr. Augustin Bunea o. c. p. 178,
2) N. Iorga, Studii şi Documente, vol, 1-11, Bucureşti 1901,
pag. XLVI. Intrebarea este dacă catollcismul, adica recunoaşterea
Scaunului papal şi acum, n'ar fi de mare folos Românilor.
[106]
105
t. KOGĂLNICEANU
mai pe la începutul veacului al XIII-lea, când Ungurii a cuprins
părţile răsăritene ale Ardealului. Dealtmintrelea sunt hrisoave dom­
neşti moldoveneştl dela începutul veacului al XV-lea care dove­
desc că Ungurii sunt stăpâni de sate în aceste regiuni dinainte a
descălicatului Moldovei. Această populatie ungurească a fost ro­
mânizată cu dssăvârşire căci populaţia ungurească în fiin] ă azi În
acele regiuni mai cu seamă în comunele Solonţ, Moineşti, Dăr­
măneşti, Târgul-Ocnei, Târgui Trotuşului, Oneşti, Ţeţcani, Căiuţul
şi altele este venită sau mai bine zis a fost adusă În iară la epoci
relativ recente, pe la începutul veacului al XVII-lea at.ră de o
parte de Unguri din Târgul Trotuşului,
Afară de aceşti Unguri, numiţi Secui, mai Hau În episcopatul
Cuman şi alţi Unguri, chemaţi azi Ciang ăi cari sunt in fiinţă până
azi mai cu seamă În văile Siretului, Intre Paşcani şi Ploscuţeni,
Toponornia regiunilor locuite de aceştia este românească, cu pu­
ţine excepţii, ceia ce dovedeşte că aceştia au venit peste o popu­
la tie românească!
- Părerea cum că aceşti Unguri ar fi fost aşezaţi aci pe valea
Sir etului, dela Adjud până la Roman, ca nişte colonii militare după
înfiinţarea episcopatului cuman pentru paza graniţei; alcătuită de
râul Siret, nu este probabilă J).
După supunerea acestor teritorii ale Cumanilor Ş! ale Bro­
dnicilor sau Munteni1or, nu mai rărnânea Ungurilor decât a aduce
sub stăpânirea lor şi regiunile delur oase ale Moldovei de la Tro­
tuş în sus pentru ca astfel atât Ţara-Românească cât şi parte din
Moldova de mai apoi să le fie supuse. Deşi nu avem nici o ştire
despre epoca când Ungurii au supus şi aceste regiuni moldovene,
supunerea a trebuit să Se efectueze cam pe aceleaşi timpuri ca şi
.terttortul cuman şi brodnic.
Indicii, relative la epoca acestei supuneri rezultă d in zidirea
cetăţii Neamt În aceste regiuni. Cetatea aceasta a fost zidită nu
atâta pentru apararea pasului Tulghes, părerea admisă în genere
în istorlografla noastră fiinli prea îndepărtată de acest pas, ci,
după ocuparea acestor regluul pentru stăpânirea lor 2).
1) Vezi Radu Rosetti, Despre Unguri unde tratează în mod
special chestiunea acestor Unguri. Rosetti e de părere că aceşti
Clangăi precum şi Secuii n'au fost aduşi aci decât după năvălirea
Tatarilor din 1241. .
2) Vezi Radu Rosetti, Despre Unguri, p, 39.
[113]
CONTRIBUŢII BIBLIOGRAFICE LA STUDIUL ROMANILOR 113
zintă, toate fiind neaoş populare.s--In sânul acestui dialect nepu­
tând ,Ii vorba de vre-un graiu literar.
Deasemenea nici din punct de vedere etnografic în general,
lucrarea nu e lip sită de valoare, căci aflăm În ea interesante date
asupra ocupaţiilor şi asupra felului de vteaţă a Rorrântlor istri­
eni. Pe lângă aceasta, planşele acelea atât de pretioasE',-repre­
zentând figuri de "Morlaci"-foarte greu accesibile În original, ca
de pildă cele reproduse din Abatele Fortls 1) şi după Hacquet :
astfel, în deosebi voevodul rnorlac Pârvan, atât de ca racterrs.le­
în stadiul SăU de nobil părnântean, important vestigru din institu­
ţia voevodaiă a vechiului "jus valachicurrr"; deasemenea tipurile de
femei cum e cel de fată rnorlacă nobilă şi cel de fată morlacă din
popor, fiecare în costumul ei - al celei din urmă, care poartă 0-
plnci în picioare, având aşa de multe trăsături comune CU Îm­
brăcămintea d.n unele r. giuni de munte ale României de azi - ;
apoi, o nevastă rnorlacă (după Hacquet) cu pruncul suspendat la
sân într'un leagăn Improvrzat dintr'o fâşie de pânză Şi purtând
simultan o povară pe cap, în timp ce toarce totodată de parcă
piciorul ar fi vrut să întrupeze în imaginea ei însuşi sirnboh.I hăr­
niciei femeeşti la oamenii acelui pământ; apoi, tipul de preot. asă
morlacă, în costumul ei puţin deosebit de cel al femeilor de rând,
însă şi ea purtându-şi pruncul într'un chip foarte original -- pe
cap. într'un legănaş mic - iar in rnâni ţinând o ploscă s) : In
sfârşit, Io tografit de locuinţe, de tipuri din vremea noastră ••..
toate acestea vin să mărească şi mai mult valoarea operei în
chestiune, pentru cercetătorul etnograf.
La fel, tot pentru etnograf, la oarecare orientare ar sluji şi
acele schiţe de hărţi, dacă n'ar fi mult prea sumare S).
Studiile istr orornâne ale lui Svxttl Pu scariu Însă, nu sunt
lipsite de importanţă nlc: sub raportul demografice-statistic şi
intru câtva nici sub cel istoric.
Cercetând bibliografia pusă la contribuţie în aceste studii,
în special lista dată în prefaţa volumului II, pg. IX-XI, biblio­
grafie care e supusă la o foarte judicioasă cercetare critică in al
III volum, constatam Că a fost utilizat tot ce s'a publicat până
în momentul apar iţiei acestei lucrări, CU cea mai mare minuţio-
1) Ab, Albe: to Fortis : Viaggio in Dalmazia, 1774, Venezia
1) OP. cit. Finele vol. II.
2) Ibid. pg, XVI, pg. 32.
3
[114]
114
PETRU CARAMAN
aitate şi grijă de a nu se omite nimic. Zelul acesta al autorului
"studiilor Isrrorornâne" aşa de îndreptăţit, îl înţelegem şi-l aprobăm
când ne gândim cât de sărac este acest material şi cât de vitrege,
de necornplecte, sunt datele de orice natură privitoare la popu­
laţia istroromână şi la Românii - croatizaţi cu totul astăzi - de
pe tot litoralul Adriaticei ori din insula Krk (Veglia), precum şi la
aşa numiţii "Uskoci" 1), Valahii slavizaţi din Carniolia şi Carintla
Totuşi, oricât material s'a strâns dela Istrorornâni, pornind
dela cel mai vechiu - şi desigur unul din cei mai importanţi cer­
cetători ai acestui grup etnic - dela Ireneo delia Croce şi sfâr­
şind cu cei di 1 urmă colecţionatori - ca de pildă culegerile lui
L. Moraru din 1927 -28 - dacă-l examinăm mai deaproape, el
rămâne mereu sărac, precum şi limba acestor Români pe cale de
stingere, continuă a sărăci văzând cu ochii chiar din momentu
când privirile primilor oameni de ştiinţă au fost atrase de ei.
De aceia, orice notiţă cât de mică, ori pomenire chiar în
treacăt despre această Insuliţă a românismului, atât de izolată Şi
pe cale de dispariţie, prezintă un deosebit interes şi merită să ne
oprim toată atenţia asupra ei. Condus de aceste consideraţii, so­
cotesc demne de dat la iveală alte două izvoare - ambele de pro­
venienţă croată - cu privire la Istro Români şi la limba lor:
I.-Vjekoslav· Klaic. Opts zernalja u kojih obitavaju Hrvati 2)
UI. sv. (Na svjet izdalo drustvo S. Ieronima) Zagreb 1883.
Istoricul croat V. Klaic, în al treilea volum al acestei lucrâr
a sale, vorbeşte despre Românii din Istria. cari încă mai păs-;
trează limba românească drept limbă maternă şi despre Românii
desnaţionalizaţi cornplect, care şi-au uitat limba lor cu totul, de­
venind Croaţi În cea mai mare parte şi Slovenţi, Pe aceştia din
urmă ni-i dă Klaic sub numele de Ci ci ŞI ni-i descrie ca pe-un
grup etnic deosebit de lumea slavă înconjurătoare, deşi şi dânşi]
vorbesc limba croată. Totuşi prin îndeletnicirile lor, prin obiceiuri
şi felul de tra!u, prin tipul lor, precum şi prin regiunea pe care
o ocupă, ei nu pot fi confundaţi cu Croaţii. lată ce ne spune
Klaic despre aceşti Ciei:l \
1) Cuvântul tradus "ad litterarn" înseamnă (în limbile sârb 0-
creată şi slovenă) fugari, foarte adesea însă el corespunde ca în­
ţeles exact termenului românesc de .,haiduci".
2) Descrierea ţărilor in care locuesc Croaţii. Val. III. (dată
la lumină de Societatea S-tului Ieronim), .
------------ ....
[115]
, 1
I
CONTRIBUTII BIBLIOGRAF'ICE LA STUDIUL ROMANILOR 115
o parte din Croaţii şi Slovenţli care hălăduesc la nordul
htriei, e cunoscută sub numele de Cici, iar ţara lor se numeşte
Ciciaria (,,6icarija") 1). "cîei" sunt o amestecătură de Români şi
Croaţi, însă în aşa chip că Românii de odinioară s'au croatizat
cornplect, în timp ce au mai păstrat doar numele de Ci ci. Cele
mai mari sate în care locuesc ei sunt: Mune, Lalli<�6e, Vodice şi
Golac,
Părnântul Cicilor e pietros şi sărac în apă şi humă. Deaceia­
fiindcă pământul nu le e deajuns de rodnic, se ocupă ei cu păs­
toritul, iar pe lângă aceasta cel mai mult cu lemnăritul şi cărbu­
năritul. Cărbunele e principalul venit al comertului Cicilor. După
ce I-au preparat acasă, În pădure, îl pun în saci şi se duc
să-I vândă.
Bărbaţii încărcând catârii cu cărbuni, îi mână furnând din
lulele scurte, iar femeile purtând în spinare câte un sac sau doi
merg şi ele cu dânşii pe drumul Fiume-lui sau Triestului ori pe
aiurea mai pe aproape pe unde le vine mai tndămăna sau unde
presimt că e vânzarea cărbun'lor mai cu pret. "Krbulla 0/"
e strigătul obişnuit cu care oferă ei acest avut al lor . .Merg până
,Ia oraş câte patru sau şase ore şi câştigă câte un florin ori doi.
In "bisage" pe care i-a adus cu sine, pune cele trebuitoare
pentru familie, ii aruncă pe catâr şi suindu-se şi el (carbunarul)
de-asupra, porneşte cântând spre casă. Femeile se'ntorc tot pe jos.
In pomenitele oraşe se ocupă ei şi cu negustoria lemnului;
.această îndeletnicire le este cunoscută de demult.
Unii chiar cred că au fost ei multă vreme numai păstori,
cărbunari şi tăetori de lemne şi că nu le-a plăcut să cultive pă­
mântui până ce nu i-a silit nevoia la aceasta" 2).
*
* *
Atât ne vorbeşte Klaic despre Cicl, prin care el înţelege pe
Românii istrien! cornplect croatlzaţi,
Mai departe Însă, în continuare, ne dă el câteva relaţiuni şi
despre Românii care-şi păstrează încă limba lor maternă:
"Pe lângă Cici.care s'au croatizat cu desăvârştre, mai sunt
1) După terminologia atlaselor etnografice germane: .. Tschlts­
chenlaud" sau "TschitschenbedE11".
2) V. Klaic. Ocip.t, 1lI pg. 11-12.
_"U"'P'*i5' tjj tj f' !!f' , SE
[116]
116
PETRU CARAMAN
încă şi Români adevăraţi, care pe încetul devin şi dânşli Croaţi e-
Aceşti Români (.Rumeri" 1» s'au statornicit în Istria de-abia
în secolul XVI şi şi-au păstrat până astăzi - măcar întrucâtva­
vechea lor limbă, deşi e deja considerabil amestecată cu cea
creată.
Croaţii îi numesc "Vlasi" ("Vlasariia") 2), iar Italienii Ciribiri".
Ei sunt În număr de vre-o 3000 şi locuesc în sat de "zejane",
"Susnjevice" şi .Brdo" - nu departe de lacul cepicke - apoi în
satul "Grobnlk" la jumătate de cale între satele sus numite şi
Pazino (Pisino)" 8).
In alt loc, unde Klaic vorbeşte despre numărul locuitortlol
din satele istriene, ne spune că zejane au 531 locuitori l). Printre
aceste sate, pomeneşte el aici dându- ne numărul locuitorilor şi pe
ambele Munje: "Munje-Vele" (Munje mari),,,Munje-male" (Munje
mici), deşi nu ca sate româneşti. Insă e ştiut lucru că şi în
acestea două se vorbia până nu de mult limba românească. Intre
localităţi, Klaic mai aminteşte şi frumosul târguşor Podgrad din
apropiere de ruinele cetăţ'i Novigrad (Novum Casirum) 5) impor­
tant in deosebi pentru Clcarija, fiindcă se află în mijlocul ei şi
fiindcă prin această poziţie face să graviteze in [uru- j viaţa co­
mercială care satisface primele nevoi ale Întregului ţinut.
Dar Klaic nu se mărgineşte numai la această descriere­
foarte sumară dealtfd-despre Românii istrieni. El ne dă mai de­
parte, ca titlu de curiozitate, câteva mostre din graiul lor: puţine
cuvinte şi expresii pe care le dă în traducere croată. Pe acestea
le vom transcrie mai jos exact ca în text, cu echivalentul lor
croat alături. Astfel spune Klaic : "lată câteva vorbe din limba
Vlahilor sau Cirib ritor : Domnu = Bog 6); kriiu - kriz 7); usa=
vrata : okna= okno 8); apa = voda; fuoku = oganj; opini= 0-
panci ; koapu = glava : uraklja = uho ; nazu = nos... etc. "Apoi
câteva expresiunl : Domnu te ziva = Bog te pcz vi 9); cesta bud
1) Paranteză În text.
2) ldem. \
3) Op. cit. VoI. III pg. \12.
4) lbid. pg. 81.
5) Ibid.
6) Dumnezeu.
7) Cruce.
8) Fereastră.
9) Dumnezeu să te ţie!
[117]
CONTRIBUŢII BIBLIOGRAFICE LA STUDIUL ROMANILOR 117
ce de koru = ova paltca je od drva 1), cesta galjira enegra =ova
kokoă je erna; Sorele svira = sunce svita 2); astez je oblaeno =
,danas j e oblaeno a) ... etc . ., f)"
Precum se vede din sus-citatele cuvinte şi mai ales din ex­
presii, croatismele au invadat graiul Românlor din Istria, pătrun­
zându-l adânc atât În lexic cât şi în sintaxă şi reducând tot mai
mult elementele pur româneşti, ce tind să dispară Î11 fata acestei
-cotropltoare înrâuriri slave moderne.
*
:1< •
11. In afară de acest izvor, mai relatăm altul şi mai irnpor­
'tant din punct de vedere al limbei.
In arhiva parohiei Munje, se află un text manuscript, care
cuprinde un fel de cronică a satelor Munja şi Zejane. Această
cronică au scris, o, aflăm la sfârşitul ei, doi preoţi: Fran Posplsil.
paroch în Munj"! 5) şi Antun Nedved 6), paroch în Starad. Cea mai
importantă parte a cronicel e cea referitoare la satul zejane, acesta
fiind până azi românesc, pe când Munje arnândouă sunt com­
plect croatizate. Desigur nici monografia satelor Munje nu e lipsită
de interes, având în vedere rornânitatea lor de până la finele se­
.colului XIX, pare-se; însă autorul nu pomeneşte în ea despre Ro­
mânii istrieni şi nict nu ne dă vre-o probă din graiul lor. Dim­
potrivă, în monografia satului zeţane, autorul (sau autorii, dacă
poate vor fi contribuit amândoi la această parte a cronic ei), după
"ce vorbeşte despre situaţia lui. geografică, numărul locuitorilorl
instituţiile comunale, face un scurt istoric al satului. Capltolu­
acesta chiar e intitulat: "Povijest sela zejane" 7). Descriind pe
locuitori şi felul lor de traiu, relevă că sunt un grup etnic deo­
sebit şi agită chiar chestiunea originei lor pe acele locuri. Autorul
e de părere că au venit din sudul peninsulei balcanice, către sfâr­
şitul evului mediu. împinşi de invaziunea turcească. Observăm în
treacăt că hipoteza aceasta e foarte cuminte.
1) Acest băţ e de lemn.
2) Străluceşte.
3) Incurcat.
4) Op. cit. vol, 1lI Pg. 12.
5) A murit în 1928.
6) De origine Ceh, precum îl arată şi numele.
7) Istoria satului zeţane.
[118]
118
PETRU CARAMAN
Terminând schiţa istorică despre locuitorii satului zejane,
autorul nu poate trece cu vederea limba lor, aşa de diferită de ar
Slavilor înconjurători, Astfel ne spune el În această privinţă � ..
" ••. Cum îi auzi vorbind pe locuitorii zejanilor, te vei convinge­
îndată că nu-s un popor de rasa noastră. Ei vorbesc Într'un graiu
particular, care e intru câtva asemănător cu limba românească, însă
nu e curat românesc ci un amestec cu alte limbi. In el aflăm şi
cuvinte create şi deasemenea unele care nu provin din nici o
imbă vie" 1).
Apoi cronicarul crede necesar să şi ilustreze spusele sale cu
o probă luată din limba acestor oameni. Continuând, zice el: Cine
se interesează. îl putem satisface cu câteva rânduri scrise în a­
ceastă limbă cirihirică" 2).
După aceasta urmează transcrierea unei anecdote culese dil!1,
zt'jane, în graiul istroromân.
In original sub fiecare rând românesc se află în paranteză
traducerea sa în limba italiană. Reproducem mai jos exact ca în
cronică acest text istroromânesc alternat CU parantezele italiene:
corespunzătoare fiecărui aliniat:
. "Doi omir 'muata en za se cale;
(Due uomlni passegiavano assierne in una cale) ;
Un de jegli aflata o secura
(e uno di essi avendo trovato una mannaia)
e cljarna : oh, vezi ca am io aflat!
(e disse: oh, che kosa ho trovato!)
- N'am aflat, moresti zice. zice cela atu,
(NQn dovesti dire sag ziunse l'altro:)
ma avemo aflat! zalec pocle verita
(ho trovato, ma abbiamo trovato! Poco dopo venneroj
Cegli, cargli secura pljerdut, e vezuta
(quegli che avevano perdute la mannaia, e veduta ia)
Secura en mena -lu cela car le vo aflat,
(in mano di quejlo che I'aveva trovata)
pocinila maltr ateil za tato.
(cominciarono a tiattarlo da Iadro).
- "Oh morzi smo !" c1jamata jegli tun ei.
1) Monografia satului Zrjane.
2) In original: "u tom piribirskom jeziku",
[119]
CO�TRIBUŢII BIBLIOGRAFICE LA STUDIUL ROMANILOR 119
- "ah, siarn'rnortl" escramava egli allora).
-"No smo, moresti zice, ma: jesarn ! zac,
("Non siarno do vesti dire, ma: sono l giacche)
Ciai tu secura aflat, cljamatat :
(quando hai trovato la mannaia, dicevi:)
- Jon vo, no, "noi amo vo aflat!"
(Io la ho, non, "noi la abbiamo trovata !")
*
* *
După această povestire umoristică în graiul Istror ornân,
urmează câteva rânduri, ce nu ne interesează, "despre clopote" 1)
şi textul intreg ia sfârşit. Aci apar şi numele autorilor, ca incheere
a Însemnărilor În chestiune:
"Kroniku su sastavili :
Fran Pospisil (t 1928)
Z upnik ti Munama
i
Anfun Nedved
umirovl jeni zupnik u Staradu" 2)
Povestea anecdotică reprodusă după amintita cronică 3) e o
snoavă populară care adaugă încă o mică producţiune la avutul
Iolkloric atât de sărac şi atât de puţin cunoscut al acestui dialect
românesc.
Motivul anecdote! în chestiune este cunoscut şi altor po­
poare europene, astfel ea se găseşte şi la Italieni şi Francezi. La
aceştia din urmă, motivul fiind foarte răspândit, a pătruns şi în
literatura cultă în sec. XVllI, anume, Iabul istul Florian insplrân­
du-se direct din popor, a creat o frumoasă fabulă cu titlul "Les
deux voyageurs ", Acolo, În loc de secure, e vorba de o pungă
cu galbeni, pe care o găsesc cei doi tovarăşi de drum; încolo,
desvoltarea temei este absolut identică celei din snoava istroro­
română.
Aşa dar snoava noastră, în afară de valoarea ei pentru cer-
1) O zvonima,
2) "Cronica au alcătuit-o Francisc Pospiăil, paroh în Mune
şi Anton N -d văd, paroh pensionar in Starad",
3) Această erou-că În limba cro ată, scrisă de cei doi preoti
catolici mai Sti � numiţi, mi-a Io st pusă la dispozitie într'o copie
fidelă de d. Franko Petric, student croat, care a făcut în Iulie 1928
o călătorie In satele istrene. Ii mulţumesc şi în acest loc pentru
amabilitatea cu care m'a servit.
[120]
120
PETRU CARAMAN
cetărtle de dialectologie românească şi de folklor istriano-rornân ,
mai oferă şi importanţa-pentru studii Iolkloristice comparative­
că în folklorul european, ea reprezintă versiunea română din Istria.
*
* *
Aceste două izvoare vin să aducă o usoară compleclare la
bibliografia istrorornână din Studiile lui Sextil Puşeariu.
Cu timpul, de sigur, se. vor mai descoperi şi altele, În spe­
cial izvoare create, slovene şi italiene.
Credem că în ziarul croat "Pueki Prijatelj", organ al Croa­
ţilor din insula Krk (Veglia),-apărând în orăşelul Krk încă din
1900-s'ar mai putea afla câteceva, dac'ar fi cercetat conştiincios
în întregime.
Foarte probabil vor mai fi fiind împrăştiate in coloanele lui
unele notiţe relativ la lstroromâni şi poate şi la Românii stinşi
deja în a doua [umărate a sec. XIX, din insula Ve glia 1), deşi ar
fi hazardat să mai aşteptăm a găsi în acel ziar ceva de valoarea
celor publicate sub numele preotului Ivan Feretic, În 19'03 No.
11 : "Latinski, talijanski, cuski i Vlaăkijerlk na Krku godine 1819» 2).
Totuşi, .scurte însemnări de limbă, poate chiar texte Iolklo­
rice în dialectul istrorornân, date drept curiozităţi pentru cititori,
cu siguranţă că Se mai pot găsi 3) •
. __ Şi in lipsă de altceva mai bun, sunt preţioase şi acestea
şi merită să fie culeseşr codlficate laţolaltă cu celalt material tstro­
românesc.
Petru Caraman
1) In 1875 În satul Bah�i6i (în [upanatul Poljica) a murit cel
din urmă om care vo rbia în 'casă cu soţia sa limba românească,
după spusele lui 1. Milcetic în Zbornik za narodni iivot. .. juinih
Slavena. VoI. IX, tom. 1. Pg. '.12.
2) Acest articol, dintr'o scriere istorică a lui Feretic, a fost
folosit de Sextil Puşcariu, după Milcetic, din Zbornik, Voi. IX,
tom. 1.
3) In bibliotecile din Zagreb n'am putut afla ziarul Pucld
Prijatelj, desigur se găseşte in ,Ljubljana.
I
[121]
Comunicări
Influenţa Cronicei lui Manasses asupra
poeziei româneşti vechi.
Intr'un studiu publicat în Arhiva XXXIV (1927), No. 3-4, p.
150-186, am arătat Influenţa Cronicel lui Manasses asupra literaturi
româno-slave şi română veche. La cele spuse atunci, am de adăuga
că influenţa Cronicei lui Manasses (redacţiune mediobulgară), se
observă şi În următorul pasagiu din o Istorie a Troadei (manu­
scrisul Academiei Române, No. 63) de un autor anonim 1).
Deci Într'o noapte au visat Impărăteasa
Un vis groaznic şi ciudat:
Unde a îeşit dintr'însa un tăciune aprins,
ŞI dintr'ânsul s'au aprins toată cetatea Troadei
Şi au ars'o până În pământ.
lrnpreună cu toate satele d'imprejur.
Aceasta nu o putu ascunde lmpărăteasa
Ci spuse Lnpăratului.
Şi mult s'a mirat Impăratul pentru aceasta
Şi s'au sfătuit să cheme pe toti filosofii şi vrăjitorii elineşti,
Să'i întrebe pentru aceasta.
1) Citez fragmentul după Em. C. Grigoraş, Poezia româ­
nească in sec. XVII şi XVIII, Convorbiri Literare, an. 61, lanuarie­
Aprilie (p. 88 -106), p. 99--100.
Observ că d, C. Grigoraş arâtând poezia românească din
sec. XXIIl, p. 95'-106, nu spune nimic despre versurile cuprinse
în Codicele Matei Yoileanu (1748). Pentru că acum nu am la
îndămână publicaţia acestui codice, exemplar unic allător în Bib ..
blioteca Academiei Române, nu pot cita acele versuri.
[122]
122
MARGARETA ŞTEFANESCU
Si chernându-i pre toţi, i-au întrebat de aceasta.
iar filosofii, toţi au zi s Impăratului :
Dacă va naşte acest prunc,
Sau să-I omoare,
Sau să-I lepede în pustie
Să-I mănânce gădinele :
Că acest cocon, mult rău va să facă cetăţii Trodei
Deci, peste puţină vreme, s'au născut pruncul
Şi era foarte frumos,
Iar maică-sa nu se îndura să-I omoare,
Văzându-l aşa de frumos,
Ci au zis să-I lepede
Să nu-i vază moartea.
Iată pasagiut din Cronica lui Manasses ed. 1. Bogdan, p. 48),.
pe care-I consider la baza celui românesc, de mai sus:
1 v:& edint;t nosu, vid e canz jakupa gosposda i uiase se
i vasta ot ssna svoego i projavi sznz mt(lzu svoemu p r e j am u s u
kralju, frece emu: rodihs glavne, i vazyde na nebo ! paky Vh.Z­
vrativ Sy pade Vh. more, i i zi e te s q iz more Iskry i padosq na
Troi i p o g ore Troja grad. 1 slyăavs to P re j a mus a krala
i m y s J aS e, sto hoăteu, to byti. 1 prizva Vh.Sy proroky i vlznvy
mqdr�cy i bol e r y i niinyy ljudi, maly i veliky, Troady grada,
da rekqn� emu o s K n e. 1 rekoăz emu proroci ego sie: gospo­
dine kralju, rodit Sy ot zeny tvoey syns, za koego hoătet iz g ore t i
Troa grads i razorit Sy i ne ostanen, karnem, na kameni. Slysa vz
to P re j am usa krals i ide vs ,poIat� i rece zen e svoe i: O
Iakupo gospozde, egda rodisi syna, ne hrani ego, na poveli da
(
ubi�tz. ego. I rece emu Iakupa Gospoăda : gospodine kral]u, velrni
rada esmz. semu byti. 1 po fom:& egda rodi Iakupa gospoida syna
svoego ivi de ego 1 e pai krasna veI mi, i sKmili Sy mat eri svoei,
i ne moze ego pogubitz. n<1 povi ego i dastz ego edinomu junosi,
i rece emu nesti i povresti eg� dalece ot Tro� grada.
\
Pasagiul apare în această Cronică şi cu altă variantă (p.37,.
ed. 1. Bogdan) :
Imysti ubo vz ere vei blizz. roZdh.stva S<1sti strahovanmL
ustrasi Sy nostnyih s�noV:& vid e ti bo m nes e S� glavn� gorys�.
t�� ognem:& is e r El v a e� pronjcyst�. 1 popal��stt;t grad vesh.. vz.
k u pe. U slysa ze sia Pr'iamz, i vl7.hvom p re d loz i: razume ie
!
. ,
.1 I
. \
[123]
COMUNICARI
123
I
jako polezno emu ests i gradu, aste raădaemoe zvărerna vxdano
badetz ili vs ogn ... polestii na pogybel ... vsvrsseno badet. Po mall
( ( (
ze Alsxandrs, blagolăpens, dobroobrazens, Podobaase ubo Priamu
ne razloăiti nfkakoăe, n� abie pronikse is Ci r e v a otroee pogubiti,
In traducere românească:
Şi intr'o noapte avu un vis Hecuba Doamna şi se tnspăi­
mântă şi se trezi din visul său şi spuse visul bărbatului ei, cra­
iului Priarn, şi-i spuse: născui un tăciune şi se sui la cer şi,
iarăşi înturnându-se, căzu în mare şi săriră din mare scântei şi'
căzură asupra Troei şi arse cetatea Troia. Si auzind Priam craiul
aceasta, se gândea ce va fi aceasta. Si chemă la sine pe toţî
,
proorocii şi vrăjitorii. şi pe înţelepţi şi pe boeri şi poporul de
rând-pe mic şi mare-din cetatea Treia, ca să-i explice visul.
Şi-i spuseră proorocii aceasta: Domnule Craiu, nevasta-ţi va
naşte un fiu, pentru care va arde Trota şi se va risipi şi nu va
mai rămânea piatră pe piatră. Auzind aceasta Craiul Priarn, şi
merse în palat şi spuse femeiei sale: -,,0, Doamnă Hecubo, când
vei naşte fiul, nu-l ţine, ci dă poruncă să-I omoare 1". Si doamna
Hecuba îi zise: "Domnule Craiu, sunt foarte bucuroasă d� aceasta".
Şi apoi când născu Hecuba fiul, şi-l văzu drăgălaş şi foarte fru­
mos, i se facu milă, ş! nu-l putu omorî, ci îl întaşă.; şi-l dete
unui flăcău şi-i spuse să-I ducă şi să-I arunce departe de ceta­
tea Troia.
Al doilea pasagiu in traducere românească:
Si aproape de naştere, Hecuba se cutremură de spaimă noaptea
,
din cauza viselor, căci i se părea că-i iese din pântece un cărbune ce
ardea şi care aprinse cetatea toată. Şi auzi visul acesta şi Priarn şi-I
spuse vrăjitorilor, şi înţelese că, pentru binele lui şi al cetăţli, ar
trebui copilul dat fiarelor sau focului celui nimicitor. Şi după putin
timp Alexandru, copil drăguţ şi frumos, văzu lumina. Şi i se pă­
rea lui Priam că nu trebuie să mai intârzie nici de fel, ci să-I dea
pierzării pe copil, îndată chiar ce va eşi din pântecele mamei.
Prin sirnplicitatea exprimării, mi se pare că această a doua
variantă e mai aproape de citatul pasagiu românesc.
Margareta Ştefănescu
[124]
124
MARGARETA ŞTEFANESCU
Datlne la 40 de sfinţi
Românii, pe cât ştiu, au două feluri de datlne la sărbătoa­
rea 40 de sfinţi (9 Martie): 1) pregătesc sfinţtşori, sfinţi sau
mucenici, 2} ard gunoaele (copiii şi tinerii sar prin palalaie), a­
fumă cu o zdreanţă casa, curtea şi grajdurile.
Sfinţişorii sunt colaci de casă, îrnpletiţi in două sau mai
multe, de formă rotundă, sau de opt sau de cârlig SaU de spirală
cu un capăt mai prelung sau de hulubi cu ochi de boabe de pi­
per negru şi cu coada cr estată-c-scrijalată, Colacii trebuesc unşi cu
miere de albini şi presăraţi cu miez de nucă pisat. Gospodinele
duc şi la biserică în dimineaţa acestei zile, ca colivă, şi Împart:
îşi trimet una alteia sflnţlşorl : acele sunt mai de laudă, cărora
colacii le-au eşit mai frumoşi. In această zi, trebue să fie veselie;
oamenii îşi zic: "să bem 40 de pahare şi să rnâncărn 40 de sfin­
ţişori" •
Ştiu că obiceiul acesta e cunoscut în judeţul laşi şi în Ba­
sarabia, pe la Chişinău. Cât de răspândit se află sub această
formă, pe restul pământului românesc; nu aş putea spune. N'avem
aşa de cornplecte culegeri de folklor şi studii de etnografie, ca
să ne informeze in deajuns.
O slujnică bucovineancă imi spune că există obiceiul şi în
Bucovina, pe la Dârrnăneşti.
Se mai fac în unele locuri "mai multe feluri de capturi cari
se împart întru amintirea celor 40 de mucenici; se fac colaci în
formă de om cu cap, care se ung cu miere şi se presară cu nuci
pisate. Aceşti colaci se numesc Brânâuşi, Brânduşei, Bradoşi,
Sfinţi şi Sfiniişori. Afară de aceşti bradoşl, mai fac un bradoş
mai mare în formă de om, cu gură, urechi, nas, dar orb şi îl
numesc Uitata; acesta se face întru pomenirea morţilor, cari în
timpul anului ar fi fost uitaţi, nepornenlţi" (Comoara Satelor, III,
nr, 2-3, p. 23. Dar d. Em. Elefterescu Bucureşti, descriind a­
ceastă datină, nu ne arată anume unde se practică ea).
La Bucureşti, se pregătesc în această zi mucenici, nişte co­
lăcei f erţi cu nucă pisată şi miere, care se împart şi pe la vecini.
In Ardeal, la Stoiana, Solnoc Dobâca, femeile fac de 40 de
sfinţi "turtele sg. turteă=csie una de fiecare sfânt. Turtelele sunt
nişte plăcintuţe de făină de grâu nedospite, sărate, unse pe dea­
supra ca .,jertfă", care este zamâ I pregătită din turtoiul de sâm-
I
[125]
COMUNIC/.RI
125
buri de bostan '); 1 e mânâncă căsenli (A. Viciu, Datini la 40 de'
sfinţi, Comoara Satelor, IV nr. 2, p, 17-18).
Ce semnificaţie o fi având această datină ?
Un obicei analog, numit kalyta, găsim la Ucrainienii din gu­
berniile Kiev, Votyn', Podolsk şi Cherson, Il descrie pe larg d,
V. se er ba k i v ski j, în revista cehă de etnografie şi Iolcklor
dela Praha Nărodopisny' V-istnik ceskoslovanstcy' XXI, nr. 3 şi 4.
P. 226-236, 308-310:
La 30 Noernbrie st, v. (Sf. Andrei) sau 13 Dec, st. n., gazda
pregăteşte o pâine de făină de grâu, mare de 30-40 cm. şi
groasă de 3 cm., care în zilele obişnuite se numeşte kors. A­
ceastă pâine trebue să fie trecută Cu coptul şi să aibă numaide­
cât la o margine o gaură, prin care se trece o aţă, cu care se
atârnă de tavan, după ce s'a uns bine pâinea cu miere pe deasupra.
Se atârnă aproape de peretele, unde-s icoanele şi pe cât se poate
mai departe de cuptor. Numai acum, după ce a fost unsă Şi a­
târnată de tavan, poartă numele de kalyta. Când se înserează,
toţi ai casei trebue să fie de fată; grupa celor tineri se aşează
aproape de sobă (cuptor) şi reprezintă pe ceice vor năvăli asu­
pra turtei, ca să muşte din ea. fără însă ca s'o atingă cu mâi­
nile O), iar o persoană mai în vârstă şi mai spirituală, capabilă de
a în veseli pe cei prezenţi, se aşează lângă kalyta, ţpând într'o
mână un pămătuf, iar in cealaltă o oală, în care se află funin­
gine amestecată cu apă, şi are rolul de apărător al kalytei. Apoi
se procedează astfel: unul dintre cei ce vor să năvăească asu­
pra kalytei, ca s'o muşte, îmbracă Un cojoc negru pe dos, înca­
lecă pe o greblă sau pe o mătură şi înaintând spre kalyta strigă:
"ma duc, mă duc să muşc din kalyta l", Se angajează o luptă si­
multană între el şi apărător, care-i pune tot felul de întrebări ncr­
militurt" ca să râdă de el şi să-I respingă, dacă nu va răspunde •.
Urmează un întreg dialog comic între ei. Dialogul se sfârşe- te,
atunci când năvă itorul asupra kalytei nu râde; când Însă apară­
torul ei nu-şi poate stăpâni râsul, atunci năvălitorul se repede la ea
�i o muşcă, însa fără ca s'o atingă cu mâinile; dupi acea-ta se
1) In Moldova se prepară o zeamă, numită julfă, dn �ă­
mânţă de cânepă pisată, cu care se înmoaie turtele de Ajunul;
Crăciunului.
2) Cf. un obiceiu analog din MI' ntenia : când bat alviţa, de
"Lăsatul Secului" de Postul Mare, nu trebue s'o atingă cu mâinile •.
[126]
126
MARGARETA ŞTEFANESCU
retrage la sobă, dând cojocul şi mătura sau grebla altuia din grupa
sa. Când apărătorul poate să-şi ţie râsul, il unge pe faţă cu funin­
gine, până-l înegreşte pe năvălltorul, care a râs. Acesta, râs de
toţi, Se dă lângă sobă şi nu mai îndrăzneşte să se apropie de
kalyta pentru a doua oară, ca s'o muşte. Deacum se mai apropie
de ea pentru a doua oară numai acel care-a putut-o muşca o­
dată, dar fără să râdă şi numai atunci când îi vine pentru a
doua oară rândul, Totul durează, până Ce-S unşi toţi năvălitorii.
Autorul citat socoate că acest obiceiu simbolizează apăra­
rea soarelui de întunecatele forţe inamice, la începutul persisten­
te! lupte anuale între vremea bună şi cea rea de iarnă şi face
parte din ciclu de obiceiuri din timpul iernei, în legătură cu al­
tele ca: grâul fiert şi indulcit cu miere de Ajunul Crăciunului,
COlindele, etc. Această datină ţine de atribuţiunile iemeiei şi de­
notă un fel de viaţă aşezată, agricolă.
Acest obiceiu e exclusiv al Maloruşilor. căci Velicoruşli au
altul al luptelor-katerva-în Postul Mare, primăvara, cu arme
adevărate Sau închipuite din lemne şi beţe, intre două tabere, care au
câte un steag, pe unul fiind înfăţişat soarele, pe celălalt luna; o grupă
poartă haine închise, cealaltă de culoare deschisă. Aceste lupte
amintesc de oblşnuinţa armelor, a războiului şi de o viaţă neaşezată.
Ambele obiceiuri Însă simbolizează soarele.
In articolul citat, găsim următoarele interpretări: Mierea cu
care este unsă turla semnifică soarele cu strălucirea lui şi cu
puterea indulciioare (mierea pare- se că are şi o altă Intrebuin­
ţare : ca jertfă pentru sufletul celui mort, deoarece Se pune în co­
liva in care se duce după mort până la mormânt şi care nu poate
lipsi de la panaghie). Forma rotundă şi turtită a kalytei amin­
teşte de forma discului solar. Şi pasca de la Paşti e tot rotundă,
şi numai de cât împodobită pe deasupra. La Paşti, ar simboliza
soarele biruitor, primăvara, pe când kalyta şi procedările ce o În­
tovărăşesc aminteşte de soarele ce luminează mai slab şi În luptă
cu anotimpul rău al iernii. Râsu! şi gluma ar fi un mijloc de a
infrunta ori ce forţă rea, deia birui pe protivnic.
Aceste explicări şi practici populare la Ucrainieni asemănă­
toare cu ale noastre (cum sunt: coliva de grâu îndulcită cu miere
la înmorrnântâri şi panaghii, ptiveghiul mortului cu glume şi ve­
selii, râsul in biserică-Ia noi la denii, după cât �tiu-la Malo­
ruşi la slujbele de noapte în catedrală, precum şi tot felul de gih-
[127]
COMUNICARI
127
duşii în biserică spre a stârni râsul-d. ex, Ia Ucrainieni, dar Ş
ia noi, se coase marginele hainei unui bărbat de acele ale unei
femei şi altele, etc.), m'au determinat să stabilesc o analogie şi intre
obiceiul Ucrainlenllor, numit kalyta şi al nostru sfinţişorii, simboli­
zând şi unul şi altul soarele. Colacii unşi cu miere închipuesc
soarele cu strălucirea lui, nucile presărate înseamnă belşugul ce ni-l
aduce el, veselia oamenilor sărbătoreşte revenirea soarelui primă­
vara in părţile noastre, spre deosebire de kalyta şi precedarea ei.
care simulează un fel de încercare de-a reţine În loc soarele.
In concluzie: Kalyta la Ucrainieni, Sflnţişorli la Români sim­
bolizează deopotrivă soarele, la timpuri deosebite-Ia ei la Înce­
putul iernei, la noi când scăpăm din ea- -un simbol identic la
două popoare Învecinate şi agricole 1).
Despre cea de-a doua datină Ia Români de 40 de sfinţi­
foc de gunoaie, afurnatul, etc. continuare în numărul viitor.
M.argareta Ştefănescu
Zicători cehe asemănătoare cu ale noastre
Budiz "k nicemu = ef. Nu-i bun de nimic!
Hloupy [ako dudy, kovăfovo boty . ' Prost ca ciuhota.
Kouka jako tele na nava vrata = se uită ca viţelul la poartă nouă.
Mluv: jako koza pred smrti = Vorbeşte ca o capră înainte
de moarte, rom. Vorbeşte ca o mâţă leşlnată.
Mele se [ako pes v pytli = Se sbate ca şi câlneleîn legătoare,
o
Ten je mu mily' [ako sul v oku, trn v pată, roh na eell�,
voda v bote = [-i drag ca sarea'n ochi, ca spinul În talpă, ca
cornul pe frunte şi ca apa'n ciubotă.
Vrei [eden na druheho jako pes na kocku = Se uită unul
Ia altul ca şi câinele la pisică 2).
o
Kouka jako suva = Se uită ca o bufniţă.
1) Colacii pentru pomenirea morţilor se obişnuesc şi la Cehi
(Lidov« peăivo v Podkrkotioei de Jos Petrăk, Cesky' Ud X 1901,
p. 288-289).
Hulubii (sau ori ce alte păsărele din aluat) înseamnă stră­
mutarea păsărilor din părţile de Sud, deci sosirea primăverii, în
credinţele şi obiceiurile Cehilor (acelaş).
2) Ant, Helebrant, Ukâzka z nâreă okoli Zbirovskeho, C. L.
XI, 269-270.
[128]
128
MARGARETA ŞTEFANESCU
Vrăna vrănă oei nevyk'ine = Corb la corb nu-şi scoate ochii ')
Udălăm ti to na svatyho Nikdala (nikdy) = Am să-ţi fac
asta la Sfântul Niciodata, ef. rom. � la Sfântul Aşteaptă.
Dai to na buben (na veejnosr) = A bătut toba.
Vypl. stil na neho oei jak zaba (vyvalit oei) = A căscat la
el (a holbat) ochi Ca de broască.
Nepovidas ani mrIi ani kfap (mlălrn) = Nu spune nici mr l
nici cr!
Napil se az mu za uchern prasklo (velice) 2) = A băut până
i-au crăpat urechile.
Mokry' jako mys = Ud ca un şoarece, cf. rom. murat ca un
câine plouat.
Vi, ca ma cisar pan k vobedu = Ştie ce are Măria Sa Im­
păratul la prânz, ef. rom Ştie şi toaca'n cer (imposibilul) 3).
Rozumi tomu jako koza petrzeli = Se pricepe Ia ceva (aceasta)
ca şi capra la pătrunjel, ef. rom. Ştie şi ţiganul ce-i şofranul.
Jak .by 14 dni n-jed - Ca şi cum n'a mâncat de 14 zile =
par'că n'a mâncat de-o Săptămână.
Ten je tu k cemu, jako păty' kolo u vozu = E a cincea roată
la căruţă (de prisos, Iară importanţă) 4). ,
Rada by cizi rukii hada chytla = A apuca şerpele cu mâna
altuia, ef. rom. a lua cărbunele (a lua castanele) cu rnâinele altuia.
cas ubihă jako voda = Vremea trece (iute) ca ape, ef. rom.
comparaţia: iute, repede ca apa.
Vsecko ucln ve svem case = Orice lucru la vremea lui, ef •.
rom. fă lucru la vremea lui.
V lete struj sană a v zirnă vuz = Vara fă-ţi sanie şi iarna.
car - româneşte la fel.
cer v maly' velky' strom zval'i = Un vierme mic, ef. rom.
buturuga mică răstoarnă carul mare.
Kdyă dva o kră vu se brojf, treti pokojnă ju doji = Când dol
1) Boh. Bause, Ptactvo v mluve ăeskeho lidu, c, L. XXI,
p. 161-165. \
2) Jos Klvana, Lidovâprirovnânt a tislovi z tiet zerz tnoravs­
ky'ch, t. LXXII, p. 248-260.
3) Barbora Hoblovă, Ukâzka lidove reăt na Mladobolesiavsku,
. C. L. XIII, 176-178.
4) J -set Pata. Năkteră răeni porekadta a rikacky z Lytomylle·
a okoli, C. L. XVII, 410-413.
[129]
COMUNICARI
129
se ceartă dela o vacă, (vine) un al treilea şi-o mulge în linişte,
ef. rom. când doi se ceartă, al treilea câştigă.
Drobit rnak = Plsează mac, ct, rom. toacă frunze la câini;
bate apă'n piuă,
Na dviich lavăch sedăvăe- Stă pe două Iălţi, ef. rom. a stau
în două luntri,
Năzvani hostă pod pecem sedava]u = Oaspeţii nepoftiţi stă
sub vatră, el, rom. nepoftitul n'are scaun.
Jaky kupec, taky krarn ; jaky sluha taky pan = După cum
e cumpărătorul, aşa-i şi prăvălia; după cum e sluga, aşa-i şi stă­
pânuJ, cf. rom. după sac şi petec, cum e turcu şi pistolul.
Jaky' sel, takovti naăel = Cum a căutat, aşa a găsit, ef. rom.
ce-a căutat, a găsit.
Dyby kurka (slepleka) nekricelil, vajieko by udrzela = Dacă
găina n'ar fi cotcodăcit, ar fi ţinut oul, ct, rom. găina care cotco­
dăceşte, ouă nu face.
Zac sem ktipi], za to prodă văm (jak [sem slysel, tak povi­
dam) = Cum am cumpărat-o aşa o şi vând (cum am auzit, aşa
spun), ef. rom. identic.
Kupil to za pe! prst� a za Mstti dţan (ukradl) = a cum­
parat aceasta cu cinci degete şi cu şase palme, ef. rom. am
cumparat cu cinci degete (am furat), ef. fur. luat.
Mnoho kucharek, maeka spal'ena = unde-s multe bucătărese,
iese sosul ars, ef. rom. unde-s multe moaşe, rămâne copilul cu
buricul netăiat.
Dovedeneho lakomca a zizniveho rnuzlkanta neukojiă =Pe
avarul iscusit şi pe muzicantul însetat nu-l adăpi, ef. rom. pe
beţiv nu-l saturi cu una cu două.
Lepăi vrabel' v hubă (n)ez holub na dubă = Mai bine vrabia
în gură decât hulub pe stejar, ef. rom. nu da vrabia din mână
pe cioara din par.
jedna matka uăivi spăă devăt deti nez devăt dtHi jednu matku
= mai degrabă o mamă hrăneşte nouă copii, decât nouă copii pe
o mamă, rom. identic.
Ma Se k tom, jak mrtvy' k stăvani = ef. rom. [are să fie],
când s'a scula mama din groapă.
MI'adi J'ude ene ruze vid'u, tr ni teprern năskorsi ucuje =
Tinerii văd mai Întăi trandafirii şi apoi află că spinii sgârie, ef.
rom. tinerii cred că tot ce sboară, se mănâncă.
4
[130]
130
MARGARETA ŞTEFANESCU
Panskă nemoc chudobneho zdravi::::ll Boala boerească sănă­
tatea săracului.
Dostăl diru z kolăăa = A căpătat borta colacului = nimic.
Tobe [e po penăzoch jak zidovi po f1int� = iti Ieste de asta
ca şi jidovului de flintă, ef. rom. ti i (de asta) Ca şi câinelui a
linge sare.
Vem nohy na ramena == a-şi lua picioarele pe umăr 1) = a
o lua la sănătoasa.
Co kra], insi obyăa] = In fiecare regiune, alt obicei, ef. rom.
câte bordeie, atâtea obiceie.
Kdo ne ma svych ocy văude, toho okradaju l'ud'e = Cine nu
are ochii săi pretutindeni, pe acela îl fură oamenii, ef. rom. a
avea ochii in patru.
Dobre-ll cinis, odplaty năhl'eda] = De faci binele, nu căuta
răsplată, ef. rom. fă binele şl-l aruncă in drum.
Kdo se opal'il na kaăi, dmuchnă i na syrovatku = Cine s'a
fript cu plachle, suflă şi in lapte acru, ef. rom. cine s'a fript cu
supă, suflă şi in lapte acru.
Bohaternu p�ivre, chudernu vykupi = Bogatului ii curge, să­
racului ii picură.
Negaraj (năstourej) suku (fenu), nebudă hluku, ef, rom. Nu
fă foc, ca să nu iasă fum.
Pij, az ti za uchern praskne = Bea, până Iti v'a crapa după
ureche, ef. rom. bea pânâ ti-a plesni urechile.
Prldăvă na nohy (jde rychleji):::::I O fa la picior (merge ma
răpede).
o
Kdo răno stăvă, Părnbu mu dăvă = Cine de dimineaţă se
scoală, Domnul Dumnezeu îi dă [ajutor], ef. rom. Cine se scoală
de dimineaţă, departe ajunge.
Po peru poznas ptaka, po naăinu remesnika, pa reci elovăka
= Pe pană cunoşti pasărea, după lucru pe meseriaş, pe om
după vorbă.
Najdarebnăjse kolo najv�,; vrzuka t=: roata cea mai de prisos
cel mai mult huruie,
Jake semena, take plernena = După cum îi sămânţa aşa-i
şi rodul.
. 1) F. Bartoă, Motavskâ prlslovi a porekaâta, c. L. V (1895-
1896), p. 417-422.
I
[131]
COMUNICARI
131
Nove sitko na hfebik văăa (nove v�ci kaădy' si vaii = Sita
cea nouă stă în cui (fiecare preţueşte lucrurile noui), cf. rom.
sita nouă stă În cuiu,
Od dobreho slova [azyk năzaboli == Nu ti se îmbolnăveşte
gura de cuvântul bun, ef. rom. vorbeşte, că doar nu te doare gura­
Esee neni văem dilam sobota = Incă nu-l În toate zilele
Sâmbătă, cf. rom. Nu-I în toate zilele Paştele!
Chodi se sllpkami spat = Se duce să se culce cu gălnele.
rom. se culcă odată cu gălnele,
Dyă prijdeă mezi vrany, musfă kvăkat' [ako ony = Când vii
�ntre cioare,' trebue să croncăneşti ca. ele, ef. rom. urlă cu lupii •••
Stane (vstane) .spăă mii (nei) loăo (pOZd�) = Mai degrabă
să te scoli mai devreme decât mai târziu, ef. (vezi mai sus) cine
se scoală de dimineaţa, departe ajunge;' fă tot lucru la vremea lui!
jaky' sel, takovti naăel = Cum a căutat, aşa a găsit (vezi mai sus).
o
Kmotr nekmotr, enom s hruăky do/u = Cumătru, necumătru,
dar numai dă-te jos (mai degrabă) din păr, ef. rom. frate, frate
da' brânza-i cu bani! .
o
Mas rozumu za kolik hoferu. cf. rom. da' multă minte mai ai!
... Văecko strkă pod nos = Strânge (adună) totul sub nas.
- "Hde pak se zas uvldime ?" - Da-le Pămbu treba v ne-
dela, es le nevoslepnem = Când ne vom vedea Iarăşi? - Dacă a
da Dumnezeu Dummecă, dacă n'om orbi, ef. rom. dac' om trăi,
dac'a vrea Dumnezeu '),
Margareta Ştefănescu
Rectificări in Istoria literară.
Petre V. Haneş şi Bogdan P. Hasdeu.
D. P. V. Haneş în Istoria literară română 2), afirmă că B.
P. Hasdeu, "urmărit de poliţie, din cauza amesteculul în mişcă­
rile studenţeşti, s'a refugiat În Basarabia" (e vorba despre uni­
versitatea Charcoff). D. P. V. Haneş nu ştie: 1) că Hasdeu a fost
scos de sub sancţiune in urma intervenţiilor profesorilor uni ver=
1) Bartos, op, eit., p. 541-546.
2) Buc., Ancora, 1924, p. 213.
[132]
132
LUCIAN PREDESCU
sitarl, deoarece aceştia II preţuiau mult 1) ; 2) că-după termina­
rea universităţii dela Charcoff-Hasdeu a stat câtă-va vreme în
armată, in regimentul Contelui Radetzky dela Nicolaev, de unde
şi-a dat demisia, ca apoi să vie în Basarebla 2).
P. V. Haneş, ah. Adamescu şi B. P. Hasdeu.
O. Haneş, în Ist. !it. rom., p. 214 şi O. Gh, Adamescu­
Ist, lit. rom., P. 48-greşesc când, primul dă anul 1873 şi al doi­
lea 1878, ca numire a lui Hasdeu ca profesor de filologie com­
parată la Universitatea din Bucureşti. Căci Hasdeu a fost numit
la 14 I 26 Octombrie 18741). '
ah. Adamescu şi AI. Vlahuţă.
O. Adamescu, in Ist. lit. rom., p. 481, spune că Al. Ylahuţă
.şi-a făcut studiile la laşi". Nici pomeneală de aşa ceva. ca VIă­
huţă.şl-a făcut studiile la Bârlad, o spun toate câte s'au scris
asupra lui, pe cari-Însă-do Adamescu tine să le fgnoreze.
Gh. Adamescu şi B. P. Hasdeu.
O. Adamescu, în Ist. lit. rom., 408, greşeşte, deasemenl, zi­
când că B. P. Hasdeu a fost numit judecător la Cahul, de către
calrnacanul Vogoride, în 1857. Căci data precisă e 8 Martie 18584).
*
Din acest post-continuă Gh. Adamescu, p. 408-Hasdeu a
demisionat. Greşit. Căci dovedit e de mult, că a fost destituit de
către Vogoride, pentrucă Hasdeu refuzase să-i facă propagandă
pentru alegerea lui la tronul Moldovei 5)
Petre V. Haneş şi B. P. Hasdeu.
Din acelaş post de judecător la Cabul, d. Haneş G) afirmă-
1) Anonim, B. P. Hasdeu, "Familia", IV, 1868, No. 12, p. 133.
2) 1. Dragomirescu, B. P. Hasdeu, Buc., 1913, p. 24; V.
Cosmovicl, Amintiri din tinereţea lui Hasdeu, "Sămănătorul", VI,.
1907, No. 48, p. 984. \
3) Anonim, B. P. Hasdeu, "Familia", X, 1874, No. 44, p.
223-4.
4) Dragomirescu, op. cit., p. 27.
5) Anonim, op. cit. din "Familia" din 1868, p. 134; vezi a­
mănunte asupra acestui lucru în; Liviu Marian, Prima incercare
a lui Hasdeu, "Revista critică" (Iaşi), 1, 1927, No. 2, p. 135-7.
6) In Ist. !ît. rom., p. 213.
[133]
COMUNICARI
133
bazat pe presupuneri-că Hasdeu a plecat pentrucă a fost atras
de centrul cultural al Iaşului I
O nouă eroare în opera. lui Ion Creangă \)
Cine nu recunoaşte anumita anecdotă Ursul păcălit de vulpe,
care a pătruns atât de adânc in copilul şcolar de odinioară şi
pătrunde în şcolarul de azi.
S'a atribuit această anecdotă lui Creangă de către editorii
acestuia, Gh, Kirileanu şi 11. Chendi, în 1902, cari au trecut-o in
'volumele din opera lui Creangă. Toţi istoricii literari, dar absolut
toţi, fără nici o excepţie, au luat drept bună hotărârea lui Kiri­
!�eanu şi Chendi şi nu s'au ostenit câtuşi de putin s-o verifice.
Iată ceeace a determinat pe Ktrlleanu şi C'iendi să atrlbue
anecdota Ursul păcălit de vulpe lui I. Creangă.
Anecdota s'a publicat în abecedarul: Metodă nouăde seri­
'ere şi citire de 1. Creangă, C. Grigorescu, G. Enăchescu, etc., a­
'becedar care a apărut in 23 editii, dela 1868 până la 1893. A­
necdota nu e iscălită de loc. Dar, pentrucă e scrisă bine, vioi,
s'a atribuit-pe drept cuvânt-lui I. Creangă.
Intârnplarea a făcut să dau peste ediţia X-a din 1876 a Me­
toâei, unde-la p. 66-7-anecdota e iscălită cu Ilterlle C. Gr,
1. Creangă nu poate să se ascundă sub aceste iniţiale, ci sub ele.
se ascunde C. Grigorescu, unul din colaboratorii Metodei.
Prin urmare, anecdota Ursul păcălit de vulpe trebue ştearsă
<lin lista operllor lui 1. Creangă, mai ales că s'a făcut ŞI se face
greşala să fie reprodusă în manualele de curs primar şi secun­
-dar inferior ca operă a lui Creangă. Dar, vom urma.
Lucian Predescu
Românii la hotarele Gaiiţiei.
DI. Kogălniceanu în Arhiva din 1929, XXXVI 3-4, pg.245.
În studiul "Românii subt Unguri până la întemeierea Ţării Româ­
neşti şi a Moldovei" spune că "este dar bine stabilit că Românii
se aflau dincoace de Carpaţi dela Turnu-Severin până la hota-
1) Fragment din studiul: Viaţa şi opera lui Ioan Creangă,
3Pe care-I am în pregătire.
[134]
134
TH. HOLBAN
rele Gallţiei chiar inaintea ocupărf Ardealului şi a Banatului de
Unguri" i iar la pg, 241 spune că "Regele Ştefan cuceri mai intă!
tntre 1000 şi 1010 dueatul slavo-bulgar al lui Kean, situat intre
Someşul mare şi mic .... După aceasta, in 1028, el cuceri ducatul
lui Ohtum, situat in Banatul Timişoarei". După aceste atlrmaţit
ar reeşl că Românii se aflau la hotarele Galiţiei inainte de anul
1028, deci "inaintea ocupăril •.•• Banatului de Unguri", pe când
într'adevăr după dl. Kogălniceanu aşa nu este, intru cât la pg.
245 observă-după Anna Comnena=-că "in anul 1165 Românii
sunt menţionaţi in Nordul. Moldovei la granitele Haliţlei", deci in
sec. al XII deabia.
Aici e o contrazicere de stil; dar e fapt precis că Românii,
în sec. al XI au putut să se găsească la hotarele Galiţiei in cete
mici de păstori şi mai ales de mercenari cari căutau locuri noi de
aşezare, sau de inrolare in armatele prlnţilor vecini. Numai în felul
acesta ne putem explica aflarea Românilor in armata lui Izaslaw
print de Kiew la anul 1070-după cum aminteşte Cantemir în
Hronicul său, pg. 385 (ed. Gr. Tocllescu).
Warszawa 1930 Ianuar. Th. Holban
o operă din literatura rusă medievală
şi ţara noastră
In anul 1795 produce mare vâlvă în lumea ştiinţifică desco-·
perirea unui manuscris într'o mânăstire din Iaroslav, "Povestea<
luptelor lui Igor" (Slovo o polku Igoreve), scris pela finele sec •.
XI de-un căntăreţ in genul trubadurilor occidentali. Intr'o limbă.
veche rusă, amestecată cu cuvinte vechi slavone, se povestesc fap­
tele prinţului Igor, fiul puternicului rege din Kiev, Vladimir Mono­
machul (1053-1125)-anume luptele lui cu Mongolii Poloveţi,
stăpân ii sudului Rusiei in dispută cu Ruşii dela Kiev.
Epopeea a fost alcătuită �i scrisă de-un contemporan laic ai'
evenimentelor. Din nenorocire opera sa a fost distrusă de tocul
dela Moscova din 1812, dar s'a 'păstrat o copie executată intocmai,
pentru Ecaterlna II, imediat la descoperirea manuscrisului; dea-o
semeni textul fu tipărit la 1800, apoi într'o serie de ediţii, cea mai
nouă la 1920. (Datele sunt luate dintr'un articol al lui N. Brian­
Chaninov din "Mercure de France" 15 Iunie 1929).
I
I
[135]
COMUNICARI
135
In povestirea faptelor vltejeşti ale prlnţului lgor, pe lângă
care apar şi alte personagii, nu odată se amintesc de lucruri ce
interesează tara noastră. Atrag atentia numai asupra a două
următoare.
Pe când Igor se afla prizonier, împreună cu fiul său Vladi­
mir la Poloveţi, tănăra sa soţie Efrosinia, fiica prinţului Iaroslav
de Galitia, se plânge ,.din zorii zilei, ca un cuc părăsit" de soarta
sa şi'ntre altele spune:
"Voi sbura ca un cuc mic spre Dunai (Dunăre) •
• Voi muia mâneca mea stacojie in Kaiala şi voi spala de pe
.trupul său puternic şi alb rănile sângerânde ale prlnţului".
Că e vorba de fluviul Dunărea in acest pasaj nu s'a îndoit nici
un comentator al textului. Ce sli caute printesa rusă din Kiev pe
malurile Dunărli, la Kaiala anume, e greu de răspuns. Unii sa­
vanti cred că este vorba "de-o nostalgică amintire a epocii tndepăr­
.tate când Ruşii 'idela Kiev, amestecati cu alţi Slavi occidentali,
"trăiau tncă pe câmpiile panonice", E poate o amintire a stăpâ­
piri! Ruşilor lui Sviatoslav la Preaslavul vecin Dobrogei noastre?
Sau poate încă o relevare a întinderii regatului de Kiev până la
malurile Dunării, cel putin la gurile sale?
Iată o serie de supozitii pe care le arunc, fără nici un gând
de adâncire, altora spre cercetare.
In acelaş poem sunt o serie de pasagii obscure, pentru care
savantii au cheltuit nu puţină cerneală spre a le lumina. Aşa între
altele, informatorul meu vorbeşte (într'o notiţă) despre pasajul pri­
vitor la "vremea lui Traian", Unele explicatii au mers până acolo
c'au adus pe malurile Dunării pe locuitorii cetăţii greceşti Treia,
refugiati după distrugerea ei de Achei! Nu poate fi vorba însă
-cum informatorul meu declară pe drept cuvânt şi pentru întâia
oară-de cât de amintirea imparatului roman Traian, strămoşul
nostru, de oarece se ştie că numele acestui personaj s'a pastrat
-sub forma Troian paremi-se-şi'n alte opere populare ruseşti.
Este deci încă o dovadă de contactul populatiei ruseşti din
statul dela Kiev cu vecinii lor dela Dunăre şi Carpaţi, Românii,
dela Care au luat cunoştinţă despre tradiţia lui Traian, ne ştearsă
în amintirea acestui popor latin. Şi strămoşii noştri şi-au creiat OI
literatură epică in geniul "Povestea luptelor lui Igor--invăia1ii
ruşi o pun alături de occidentalele "Chanson de Roland" şi Niebe­
lungenlied--, din care s'a pastrat până azi Pluguşorul cu amin-
[136]
136
P. CONSTANTINESCU-IAŞI
tirea lui .. bădica Traian" şi care va fi fost împărtăşită vecinilor
lor creştini de peste Nistru.
Intâmplă tor am luat cunoştinţă de cuprinsul poemului lui
Igor, Am ţinut s'atrag atenţia specialiştilor noştri slavişti pentru
studiarea îndeaproape a textului şi spre lămurirea problemelor
schiţate mai sus-dacă nu s'a mai scris cândva despre aceasta 1) •
. P. Constantinescu-Iaşi
Folklor din Basarabia
Cântecele de mai jos sunt culese din gura lui Gheorghi
Sârghl, poreclit Sârghl Harpati, un bătrân de 80 ani, originar din
comuna Cobâlca ţinutul Orheiului.
Acest bătrân cunoaşte multe lucruri privitoare la datinile
ţinutului, dar mai ales a Iocalltăţilor din împrejurimile comunei
Cobâlca, Işl mai cunoaşte şi originea familiei lui, spunând că este
de origine sârbească, dar nu ştie când a venit şi cu ce prilej s'au
stabilit strămoşii lui prin ţinutul Orheiului, căci: "n-am avut chip
să ţân minti, iar ştiinţl di carti, nu prea ştiu" ; in chipul acesta s-a
scuzat bătrânul Gheorghi Sârghi,
Dealtfel, este de observat că cea mai mare parte din cuno­
ştlnţile bătrânilor despre trecutul Motdovenilor din Basarabia, s- au
pastrat în mintea lor prin moştenire din tată În fiu, iar pe aceste
moşteniri nu prea poti pune mare preţ, căci fiecare caută la rândul
său, să înflorească un lucru de nimic întratât că mai târziu,
nu-l poţi da de capăt cu toată truda ce-ai pune-o.
Cât priveşte partea documentară: tot felul de urice, zapise,
delimitări de moşii, întăriri de rnazâlie şi răzăşie, nu le prea gă­
seşti, căci Moldovanul nostru vrăjmaş mai ţine la tot felul de
vechituri documentare şi le păstrează ca pe-o comoară scumpă,
aşa de bine că se întâmplă că din mulţimea de documente păs-
\
trate într'un tub cilindric (de?bicel acest tub este de alamă sau
fier), să nu mai găsească decât Iărrnituri râşniţate de gângănii
savante.
1) Deja in a. 1895, AI. Papadopol-Calimah, a atras atenţia
asupra părţilor cari ar putea privi pe Români din .. Cuvântul des
pre Igor ", în Analele Acad. Rom.; seria II, tom. VII, seci. II, Me­
morii şi Notiţe. Are şi un extract cu titlul: Cuvânt despre Expediţia
lui Igor Sveatoslavici, Bucureşti 1885 (Nota Dir.).
[137]
COMUNICARI
137
Am văzut un astfel de păstrător de documente moştenite din
bătrâni, tot In comuna Cobâlca, unde un bătrân Samson Untilă,
mi-a pus la dispoziţie întreaga lui comoară de documente, din
care însă, n'am putut scoate nimic, căci au fost cercetate mai
întâlu de gângănii care în zelul lor de cercetători au fărărniţat tot
conţinutul tubului. _
Tot acest Samson Untilă mi-a spus că a mai avut: "nişte
hârţoage vechi" dar că "băbuşoara me le-a dat nurorii, pentru
cojeică ')'". Iată, cât de dureroase sunt cuvintele de mai sus a
lui Gheorghi Sârghi: "iară ştiinţi di carti nu pre ştiu".
Cu toate aceste cânticele lui Gheorghl Sârghi, pe care le
tine minte din bătrâni, ne pot servi şi sănt o contribuţie la Iol­
klorul basarabean; deaceia le redau aici fără comentarii, păstrând
exact Ionetismul lui Gheorghi Sârghi:
Cântec holteesc
2) Ah, a me iubiti floari, garoalî rilrosîtoar!
Bunî'mi eşti împodogitî şi la toati potrigitî a;
Viaţa ta potrivi n-ari, ni§i În lumi asămănari,
Greu esti azi di rnlrii ci am sî mă întîlnesc cu tini.
De §iri 4) eşti inalti prezărivî 5), dlzrierdatî,
Eşti trupul tău �iglt 6), cît nu-I altul PI pornlnt 7) (sic)
zeII ril-aduăl din grădine, flori di riiroznl plini,
Dzîua toati si li văd, toati noaptea li �isădz.
Izmî şi garoafî îmî eşti şi inima imi paijîneştî,
Cu tiril eu grăesc şi mă [ăluesc,
Dute-vol pre tiui şi veî §i cu miril,
1) Invelitoarea lânei dela furcă.
2) Observăm că începutul fiecărui vers corespunde literei res­
pective din alfabetul slavonesc. In procedarea alfabetică pentru
compunerea cântecului de faţă, poporul a urmărit-probabil-un
scop didactic, pentru ca în mod intuitiv să se poată mai uşor
memoriza alfabetul slavonic,
3) potrh�'itî, 'potrivită, cu înţeles de 'îndernănatică'
4) �iri='firi' ,
5) prezărlvă, 'frumoasă'. Et. sia v : np'k + 3dpEB1\, 'augustus
Mikloslc, Lex, ples. gr. lat. pag. 277 ,. ef. pls. 3dpl<f, 30pl<f, rus:
aapeso, aapra, 'roşeaţă'.
6) '%iglt 'vioi, plin de viaţă'. Et. slav: mHB-cTb, 'viaţă'.
1) pomînt = pămînt.
[138]
138
E. GANE
Mila-mi eşti, nu mă ctereni ') pre mini.
Nu eram eu mai in minti, si ti învăţ cuminti.
O sufletul rieu �el scump, mari-i noaptea cind mă culc,
Pui perna căpătîi, cind vin la Uni �el dintli;
Ridiciţi ochii şi prăgeşti ,) di vedz inima me cum si
tokeştl,
Soma 8) cuvintilor mell iti aduc o rnîngîeri,
Ticaloasa me viaţî n-art in lumi dulăeaţl,
Uiti-ti încoaăi di vedz inima me �i fa�l
eie-ti riila ta spre mini, ci am si tI lubăsc pre tinl.
Hai cu minI in camart si tl lnvăţ eu păn-însarî,
Ţie iti spun şi iţi vorgesc, ci di'amu nu ti lubâsc,
Ştii că lumea si prelaăi şi in tot felul si Intoarăi,
O viaţî, ti văd ginl cum îţi fasi baăoc dl miriî,
Cântec cu bătălia T ureului.
1) Ctereni cu inteles de: 'a alunga, a îndepărta', Et. obscur.
2) prăgeşti = priveşte,
3) Soma = suma 'multimea�.
E. Gane
Frundzî verdi slminoc
Toate tîrgurlli's cu noroc,
Numai Plevna ardl foc.
Osman-Paşa la nijloc,
Stă pi-un cal balan
Şi strigi arnan, aman!
Săriţi voi Greăi,Bulgari,
Oi mă scoatlţ din Moscali
Ci slngill �oscalului
Pînî-n glezna calului
Iarî singili Turcului
Pînî-n k'eptul murgului.
laşi, 15. IJI. 1930.
[139]
COMUNICARI
139'
• j
f
I
J
Primul Congres al filologilor slavi la Praha
• , (IDmu�
La acest Congres au participat şi -mulţi învăţati poloni. Ast­
fel În secţiunea I-a au tinut comunicări următorii:
Iosef Golqbek (Warszawa): "Ksi�gi narodu polskiego" A ..
Mickiewicza i "Knyhy bytija ukraiiskogo naroâu: M. Kosio­
marova.
Ukrainofilismul in Polonia şi despre polonofilismul în U­
craina, datorlt emigratiei polone,
Jan Jan6w (Lw6w): Z liieratury polsko ... ruskiej XVII i
XVIII wieku,
Despre motive literare polono-ruse din sec. XVII şi al XVIII •.
Marjan Szyjkowskl (Praha): Polskl udzial w czeskiem 0-
ârodzeniu.
Participarea polonă pentru renaşterea culturii literare cehe'
la sfârşitul secolului al xVIII-lea şi primele trei decenii din al
XIX-lea-şcoala lui Puchmajer, care a tradus şi a avut ca model
literatura polonă, ' .
B. sweta (Desno) : Slowţanske stopy w âolnoserbskem pts­
mowstwe. In secţiunaa Il-a:
Henryk Batowski (Lw6w): Transliteraclja aljabetu gras­
dariskiego. Transliteraţia alfabetulul "grăidansky· cu litere latine,
după principiul că pentru fiecare literă trebue să fie un semn
deosebit.
Baudouin de Courtenay (Warszawa): Izoglosy w swiecie
iFykowym slowianskim.
Izoglosele în limbele sla ve.
A. Kleckowski (Poznari}. Wyrazy nlemeckle lV staroczes­
kiem i staropolskiem.
Expresiuni nemţeşti în ceha veche şi vechea polonă.
Tadeusz Kowalski (Krak6w): W sprawle metodologii badari
zapozyczeri tureckich w j�zykach slowlariskich.
Este mult de lucrat încă pe terenul cercetărilor despre tur­
cismele din llmbele slave.
[140]
140
MARGARETA ŞTEFAN Eseu
Wladyslaw Kuraszkiewicz (Lw6w): Nowe problemy w ba­
dantacli nad samogloskami nosowemi w jFykach slowianskich.
Noui probleme în cercetările asupra vocalelor nazale din
limbele stave.
Jerzy Kurylowicz : Pochodzenie slowiaăskicti aspektâw czaso­
wnlkovich.
Conjugările in limbele slave.
Tad. Lehr-Splawlriski i [an Czekanowski (Lw6w): O dia­
lektach praslowiauskich,
Dlalectele străslave,
Mieczyslaw Malecki (Chab6wka): Slowlaoskie osadnictwo
lstrji w swietle baâaă jezykoznawczych,
Colonizarea slavă in Istria, cum e înfăţişată de filologi. S-a
vorbit şi despre Românii din Istria.
Tadeusz Milewski (Lw6w): Stan obecny i najbIizsze cele
baâaă nad hzykiem wymarlych Slowian mieâzy Oara a Laba.
Limba slavă pe teritoriul dintre Oder şi Elba,
K. Nitsch (Krak6w): O potrzebie orqanizacji injormacyj­
ne] w sprawach slowniciwa.
In fiecare ţară slavă să se institue câte un birou central,
care să concentreze informaţiile asupra diferitelor vorbiri regionale.
[an Otrebski (Wilno): O czasowntkaclt iypu sf.-c.-slow.
narisa naricaja naricati.
( ( .
Conjugarea verbului naricati.
Stanlslav Szober (Warszawa): Wplyw podzielnosci psycho­
logicznej na uklad wyraz6w w zdaniu slowiaăskiem.
Influenţa analogiei psihologice la baza expresiilor in cons­
trucţia slava.
Secţia a III-a:
J'JJes Legras (Dijon): Sur une tnethode permetiani îetude
scientifique d'une texte litterdtre quelco nque,
După ce se dl vizează îtt' pasagii textul, se articulează şi
se rezumează, apoi trebue examinat din punct de vedere al morfo­
logiei, sintaxei, prosodiei, frazei, vocabularului şi modului de ex­
primare.
'1
[141]
COMUNICARI
141
Zdenka Markovlceva (Zagreb): Histortfa slavenskih litera­
tura kao jedan od obligatnth predmeta u srednjim 'Skolamtl suitt
slavenskih naroda.
In şcolile secundare din toate ţările slave e necesar să se
predee istoria llteraturilor slave ca obiect obligatoriu, ţinându-se
seamă de rolul important pe care l-a avut literatura pentru viata
popoarelor sla ve.
Josef Mrăzek (iatec) : ]ak se pi4hlizl k slovanske myslence
na ăesky'ch' uăitelsky'clt âstavech.
Cum e privită ideia stavonlsmutut în şcolile cehe În stu­
diile de gramatică, În literatură (de la cei mai vechi scriitori până
şi la cei contlmporanl), şi în alte ocaziuni (Ia serbărl, jubilee, că­
lătorii, etc.),
Cu viu interes au fost urrnărite discuţiunile la diferite teme
mai dinainte propuse, şi distribuite tot după secţiuni.
Sectia I-a:
li;1 Horak (Praha) : Problemy srovnâvaciho studia literatur
slovansky'clt a ttâoveno poâănt slovanskeno, jeho ctle a metody,
E necesar să se creeze la universităţile slave catedre de isto­
ria comparată a literaturilor slave, Să se cerceteze influenţele reci­
proce dintre literatur ile sia ve. Aceste studii de literatură trebuesc
făcute in strânsă legătură cu traditiile populare. Trebuesc insti­
tuite în fiecare ţară arhive ale prozei populare.
,
D. Strănskă (Praha): Archivy lidove prosy a tiâove poezie.
Colectarea povestirilor în proză, a cântecelor de toate felu­
rile, a jocurile; apoi a superstiţiilor, obiceielor ; a materialului au­
xiliar -:- cărţi vechi şi manuscrise. Mijloacele întrebuinţate.
Pavle Popovic (Beograd) : Najbliii zaâaci izucavatija sred­
njevekovnilt slovanskili knjşevnosti.
Pentru cunoaşterea Hteraturilor sJave medievale tre buesc fă­
cute ediţii critice cu tot aparatul ştiinţific pen Iru f ecar e operă.
Să se alcătuiască cataloage cu manuscrisele slave din evul mediu
pe la mănăstirile şi bibliotecile unde se găsesc acele manuscripte.
Este de dorit să se studieze operile literare, stabilindu-se etape
dela Ciril şi Metodiu, în tot evul mediu, până la ivirea produse­
lor naţionale la fiecare dintre popoarele slave, Prin universităţi,
să se desvolte interesul pentru literatura evului mediu.
[142]
142
MARGARETA ŞTEFANI!;SCU
O. Fischer (Praha) : Nove smery v ltterârnt vede.
Gerhard Gesemann (Praha): Polklore und Liieratur-ges­
chieme,
lan Mukarovsky' (Praha): Poetika a styllsttka a jejich
vztahu k dfjinam literărntm,
Sectia Il-a.
Praăsky' linguistiky' krouăek (Praha), adică cercul filologic
<lin Praha, a pus in discutie mai multe chestiuni, după care au
urmat cu ale sale d, Betie (Beograd), S. M. Kul'bakin (Beograd)
:şi Sta Mladenov (Sofija).
Sectia III-a.
Praăsky' linguisticky' krouzek tratează despre nouile doctrine
Iimblstice în şcolile secundare in ce priveşte învăţarea limbii ma­
terne, a ltmbilorstave, d, 1. V. Klima discută despre necesitatea
învăţării liieraturilor stave tn şcolile secundare, de comerţ şi spe­
ciale, ca o punere în practică a ideiei lui Kollăr, că sunt necesare
raporturile de reciprocă cunoaştere şi apropiere între popoarele
slave, d. Milos Weingart (Praha) despre tnvăţarea limbilor slave
Iă şcolile superioare (să se creeze lectorate pentru fiecare limbă
slavă pe la diferitele şcoli Superioare; la fiecare' universitate din
ţările slave să existe câte o catedră de lingvistică slavică).
D. lifi Horak (Praha) Studium literatur slovansky'ch na ,�ko­
lach vysoky'ch urmăreşte cunoaşterea operilor literare; cunoaşte­
rea desvoltărll literaturllor slave in linii generale.
Margareta Ştefănescu
Superstiţii şi obîcelurl la nuntă la Cehi.
- Tânărul logodnic cumpără miresei florile-cum ar fi J a
noi floarea şi peteala=-, oblceiul există şi la Români.
- De care parte a altarului pâlpâie lumina, acel dintre tine­
rii căsătoriţi, care se află in partea aceea, va muri mal întăi.
La noi, după cununie se înseamnă lumânările de cununie­
una cu numele mirelui, alta cu numele miresei, apoi se pun aprinse
într'un vas mare-intr'o cană, .ori o cotă chiar-după ce, pe a­
I
[143]
COMUNICARI
143
Iocurea, se înîig intr'o pâine-şi se lasă să ardă până într'un
târziu; apoi cineva le caută şi acui dintre lumânări se va fi con­
sumat mai mult, acela va trăi mai puţin.
- Dacă plouă, cănd se duc la cununie, e bine: plouă no­
rocul asupra lor I
La noi obiceiul e contrar: cum va fi vremea în ziua nuntii,
aşa le va fi şi viaţa j de va fi soare, frumos şi viaţa le va fi bună
împreună; dacii va fi urât, ploaie, vijelie, viaţă furtunoasă îi aş­
+eaptă.
- Logodnicii să nu se întălnească prin cimitir, nici să nu-şi
.dăruiască-unul altuia cărţi de rugăciune, iconiţe, cruciliţe, şuviţe
de Păr, căci se vor despărţi.
Pe cât ştiu acest obiceiu conţine superstiţll tocmai contrarii
.a lor noastre; se respinge aceea ce la noi admit.
- Pentru ca mirele să tragă la casa miresei, trebue aşezat
cu spatele la uşii.
Acest obiceiu ar trebui pus in legătură poate cu un altfel de
-obiceiu dela noi; când mătură casa, ori un magazin, am obser­
vat că unii incep să măture, contrar regulelor de higienă, dela
uşă spre fundul casei, ca să vie peţitori şi norocul în casă, muş-
;terii în prăvălie ! ..
- Hainele de nuntă se pun deoparte; se mai îmbracă nu­
mai în ocazii deosebit de importante, iar când sotii mor sunt
pentru totdeauna îmbrăcaţl cu ele.
Ca la noi.
- Se strică logodna fetei, care calcă peste gunoi.
La noi fetele de măritat se feresc din calea cui mătură:
dacii te mătură, nu te măriţi,
- Fata care umblă adesea încalţată numai la câte un picior,
rămâne mult timp nemăritată.
La noi se zice, cii îi m oare unul dintre părinţi.
- Fata care vede primavara doi cocostârci, "se va mărita
In acel an. Dacă vede numai' unul, nu se mărită ').
Superstiţie existentă şi la Români.
- Dacă fata mănâncă deadreptul din oală, ii va ploua la nuntă
Aşa se zice şi la noi.
1) J. Cyterăk, K svatebtiim obyseţum na Smichovsku, t. L.
'V, 58-64.
[144]
144
MARGARETA ŞTEF'ANESCU
Nu se face nuntă în Maiu. Această credlnţă, foarte răs­
pândlta în Apus şi în Orient, se găseşte şi la Cehi. Cei ce se că­
sătoresc în această lună, nu vor fi fericiti; ba se vor despărţi
chiar, prin moarte 1).
Fiecare poartă grijă ca să nu se ducă la biserică cu cal alb.
căci duce plază rea noilor căsătorlţi ; obiceiul e răspândit şi in
Praha 2).
La noi, fetele se feresc să vadă cai albi de Boboteaza, căci
apoi nu se mărită peste an.
- Când plouă în ziua nunţii, vor fi tinerii fericiti.
Obiceiu contrar de al nostru. La noi, zic unii, că dacă plouă
în ziua nunţii, nu e semn bun.
1) Cuib urile cocostărcilors-De cocostârcl şi cuiburiJe lor nu
se ating de fel oamenii, căci dacă le-ar face vre-un rău şi-ar atrage
nenorociri. Deaceea oamenii singuri le fac cuibul şi poartă multă
grijă de el; cocostârcii se întorc de obiceiu, în anul următor, pe
aceiaşi casă. (C. L. VIlI, p. 381 şi unn.)
2) Svaiba v mâţi priuăşi nesfesti, C. L. VI. p. 220.
3) Iosef Hruska, Povăra svatebnt v Praze, C. L. XX. p.154.
I
!
[145]
Recenzii
Rivlsta di letterature sIave, organ o della Sezione Slave
dell' lstiiuto per l'Europa Orientale, Roma, anul IV (1929), fasc.
V, director d. Ettore Lo Gatto, autorul mai multor lucrări despre
Istoria liter aturel ruse.
Această revistă italiană aduce mare serviciu, căci dă posi­
bilitate celor care nu cunosc limbile slave să citească, într'o limbă
mai accesibilă unui cerc mai larg, traduceri şi versiuni ale ope­
rilor literare slave, precum şi studii asupră-Ie.
In numărul de faţă, d. Wolfgango Giustl, Un "contrasto tra
I'anima e il corpor nelia letteratura ceea del XIV secoto, arată
diferenţa ce există între producţia literară medievală Contrastul din­
tre suflet şi corp la Cehi şi tipul comun al ace stela, răspândit a­
proape în toată Europa. Toate aceste versiuni europene sunt de
natură teologică-ascetică,potrivită Cu spiritul timpului- veac ul al
XIII şi al XIV-lea-; ele decurg din prea răspândita producţie
Ylsio Filiberti. In disputa între suflet şi corp, argumente] e sufle­
tului au totdeauna precădere asupra celor ale trupului, căci sunt
înălţătoare, pe când ale trupului sunt vulgare, respingătoare. Cu
toate acestea, disputa nu se termină cu victoria binevădită a su­
fletului şi cititorului îi rămâne impresiunea că cearla rămâne des­
chisă, deşi prin argumente s'ar părea că sufletul are dreptate. In
productiunea cehă, 1) autorul traducând şi-a exprimat liber şi pro-
1) Numită Spor duse s tăem, adică pe româneşte Cearta
sufletului cu trupul. La cehi există trei versiuni: prima cam pe
la 1330; a doua ca m pe la jum. veac. Xl V şi a treia cam pe la
slâr situl acestui secol. Cuprinsul destul de explicit al acestei pro­
ducţiuni literare la Cehi se găseşte în istoria literaturii cehe a d-Iui
prof. universitar dela Univ. Carol al IV-lea din Praha, d. Ian Ja­
kubec : Dejiny literatury resk« 1, lase, 5-6, p. 136-137.
5
[146]
146 MARGARETA ŞT�FANESCU
------_.
pria sa Inspiraţiune (Roman [akobson, Spor duse s telem, Praha­
Kuucîr), în ea se manifestă un spirit pozitivist, căci se dă pr ecă­
dere trupului şi nu sufletului. Discuţiunea ne interesează din punct
de vedere bibliografic, căci şi noi avem în literatura românească
această temă în scrierea lui Dlrn, Cantemir, Divanul sau gâlceava
tnţelepiului cu lumea sau giudeţul sufletului cu trupul 1), în care
se vădeşte tendinţa ascetică.
D. Ettore Lo Gatto traduce frumos, (p. 300-326), după o­
riginalul ceh, o povestire din ale scriitorului ceh [ullus Zeyer, in­
titulând-o El Cristo de la Luz, leggenda di Toledo. Intreprinde­
rea este folositoare, căci cei ce nu cunosc limba cehă pot citi,
într'o limbă presupusă cu mai multă siguranţă accesibilă lor, pro-
'-J., J. �
ducţiunile lui [ulius Zeyer (1841-1901), poet ceh, care s'a ins-
pirat din romantica medievală, romană şi germană, din trecutul
Boemlei şi din parîumul unui mediu exotic 2).
Bună a fost inspiraţia doamnelor Cristina Ag. Agosci şi Clo­
tilde Garosci, traducând (p. 327-358) poezii din cicluj.ltaliav ale
însemnatei poetese poJone Matjaz Wassilowskich Konopnicka
1846-1910) 3).
D. W. Giusti traduce (P. 359-362), după originalul polonez,
poezii lirice de ale lui Iuljan Tuwim, şeful grupării Skamander a
poeţilor din noua generaţie poloneză, din care mai face parte încă
Slonimskl, Iwaszklehvicz şi alţii �).
Interesante sunt şi consideraţiunile d-Iui Ettore Lo Gatto a­
supra romanului Războiu şi Pace al lui Tolstoi (p. 363-368).
Mai traduce, tot după original, şi d. Renato Poggloli poezii
ale distinsului poet rus Nikolaj Gumiljev (1886-1921), împuşcat
de bolşevici 5).
Margareta Ştefănescu
1) Cf. Gh. Adamescu, Atoria litteraturii române, Bibl. p. toti
No. 846-850 bls, p. 171 şi G, Pascu, Istoria literaturii rotnîne
din secolul XVII, Iaşi, 1922, p. 20.
2) Frank Wollman, Slovestiost Stovant; 1928 p. 166-167.
3) ibid., p. 164.
4) Rivlsta di letieraiure sia ve, p, 359, notita.
5) Frank Wollman. op, cit., p. 199.
[147]
RECRNZlI
147
, I
'i 1
I
1. Baudouln de Courtenay: Z drobiazqow jolklorystycz­
nych, Warszawa, fără dată.
In această mică broşură 1) autorul reflectează asupra numă­
rului 13, aşa numitul în ruseşte: cortova djuzina (djabIi tu­
zin -in poloneşte) sau pe româneşte, numărul dracului şi care
totdeauna e aducător de nenorociri.
Credinta aceasta e foarte răspândită la toate popoarele şi
printre toate rangurile sociale. Exemple avem din timpuri străve­
chi. Ne aducem aminte de sistemul anticilor în numărarea a 12
Iunl, 12 ore, 12 tălhari şi şeful lor, 12 apostoli şi Christos, etc.
Astăzi-spune autorul-până'ntratâta se crede În acest nu­
măr, încât se ajunge Ia prostie. Astfel În multe oraşe (d. ex, În
Warszawa) lipseşte No. 13 la trarnwaje, prin hoteluri, în case,
etc. în loc de numărul 13 se întâlneşte deseori 12 A; într'o a­
dunare dacă se găsesc numai 13 persoane, al treisprezecelea se con­
sideră nenorocit, de aceea de multe ori se plăteşte unui fanfaron
oarecare să facă pe al 14-lea; În obiceiul Polonezilor catolici din
ajunul Crăciunului, aşa numitele "Wigilji". totdeauna se caută a
fi numărul persoanelor invitate cu soţi, dar mai ales se feresc de
numărul 13. Şi multe alte exemple Se pot aduce in această privinţă.
Profesorul B. de Courtenay combate această prostească cre­
dinţă, aducând multe convingătoare argumente. Iar la urmă a­
ducând din viaţa s'a exemplu spune că "m'am născut la 13 Mar­
tie şi viaţa mea a fost una din cele mai mari nenorociri, forrnân­
du -se dintr'un şirag nesfârşit de nedreptăţi, făcute de către mine
altora şi dimpotrivă, (pg. 5) 2), dar autorul observă că acelaş lu­
cru i s'ar fi întâmplat dacă în loc No. 13 al calendarului Grigo­
rlan al fi socotit 1 după cel juljan,
Intr'adevăr se observă că una este numărul ordinar al trei­
sprezecelea şi alta numărul cardinal treisprezece. Din exemplele
istorice vedem că totdeauna nu al J 3-a a fost nenorocit, ci pri-
1) Dăruită mie de autor pe lângă alte cărţi şi broşuri În ziua
de 2 Oct. 1929 când am avut marea cinste de a fi primit în au­
dienţă În casa sa' particulară.
2) Acest nşirag nesfârşit de nedreptăţi" a fost făcut mai muh
de altii marelui savant, fiindcă el totdeauna în viaţa sa a iubit să
fie drept, »să spue că-i alb când e alb şi negru când e negru",
după cum s'a exprimat decanul facultăţl] de litere dela Universi­
tatea din Varşovia, Tadeusz Kotarbiriski-c-profesor de Logică.
[148]
148
TII. HOLDAN
mul adică şeful lor; deci "după credinţa veche nenorocit este nu
nu obiect arătat prin numărul 13, ci ansamblul obiectelor din
acest număr" (pg. 6).
Am scris aceste rânduri numai din faptul că la noi încă nu
s'a scris nimic În această chestie, cu toate că e foarte răspân­
dită credinta în numărul dracului.
Warszawa. Th. Holban,
Glasnlk zemalţskog muzeja u Bosnl i Hercegovlni (direc­
tor Vlad.slav Skaric), XL (1928), Iasc, 2 p. 1-6, cuprinde interesante
studii. D. George Wilke scrie despre Die . Spinnenzeichnung von
Wroblewo. Este vorba despre o abia distinctă figură, reprezentând
un paianjen, pe o urnă funerară dela Wroblewo. Autorul discută
asupra simbolului reprezentat prin acest paianjen În legătură CU
feluritele credinte ale popoarelor despre această vietate. Mai la
toate popoarele 1) e r ăspândită credinţa, că e rău să vezi pa­
ianjen dimineata, dar îţi aduce veste bună, noroc, dacă-l vezi
seara. E păcat să-i distrugi pânza seara şi să-I laşi fără adăpost
pe noapte; dacă i- o strici dimineaţa, el are timp să şi-o refacă
până În seară.
Dacă se Iasă un paianjen asupra cuiva, noroc ii prevesteşte,
Pentrucă se crede despre paianjen că aduce noroc şi că e tărnă­
duitor de boa!e, în Germania, Italia, Spania, Franţa [prin import'
şi la noi], chipul paianjenului prins în mrejele sale e purtat ca
amulet. Totuşi poate influenta şi în rău; d, ex. în Erzgebierge
(Cehia), este credinţă că dacă cineva voieşte să facă nefericiţi pe­
doi sotii trebue să le arunce in faţă, în momentul când intră în bise­
rică, la cununie, un paianjen. Poate că acesta este inleg ătur ă cu ideia
că înainte de amiază paianjenul ne prevesteşte necaz, nenorocire •.
iar cununiile se fac acolo, deobiceiu, înainte de amiază. Numai la
Chinezi pare că este credinta că paianjenul prevesteşte dimineata
noroc şi bine. \ . •
Autorul este de părere că paianjenul de pe urna cinerară ar
1) In Germania, Şvlţera, la Rornînii şi Saşii din Ardeal, la.
Italieni, Velicoruşi şi În Bosnia,
!
1 1
1 ţ
[149]
RECENZII
149
simboliza pe zeul morţii sau al lumii de sub pământ sau ar înlo­
eul simbolul lunei, aşa de obişnuit sub formă de secere pe pie­
trele morrnântale romane, celte şi germane şi pe pietrele mor­
mântale din evul mediu ale Bogumllilor din Sîrbia. Secerea repre­
zintă gândul murltorilor la reînviere, Pe aceasta o înlocuieşte pa­
ianjenul reprezentat pe vasul de la Wroblewo.
Ca vindecător de boale: de febră, gălbinare şi alte boale se in­
trebuinţează un paianjen cu cruce, închis într'o coaja de nucă, care se
prinde la gâtul bolnavului cu un şiret, fără de ştirea bolnavu­
lui (Graf, Sympathetischer Hausschatz oder Heilung durch Syrn­
pathie 1860, S. Larnmert, Volksmedizin und rnediz, Aberglaube in
Bayern 1896, p, 248). Acelaş oblcetu există şi prin regiunea Ku­
ban în Rusia (Sbornik mater. dlja oplsan'[a rnestnosteî I plernen
Kavkaza VI.l3). La anul nou se face o vrajă: într'o oală nouă
se pune un paianjen şi dacă în dimineaţa zilei de anul nou şi-a
esut pânza, înseamnă fericire, îndeplinirea dorinţelor.
Din câte ştiu, parcă şi la Români paianjenul e socotit ca
aducător de noroc şi nenoroc, după cum.e văzut de cineva seara
ori dimineaţa. In judetul Iaşi e credinta că cine omoară un paian­
jen, scapă de şapte pacate, căci şapte pacate l-s iertate. Tot aci
am auzit de un caz când un paianjen strivit a fost aplicat pe-o
bubuliţă din obraz, ca medicament, însă leacul a dat greş şi buba
s'a mărit!
Din câte-am aflat şi poporul ceh dă destul de mare irnpor­
�antă eresurilor despre paianjen:
Nu trebue să nimicim, să ornorâm paianjenii, căci ei sunt
făuritorii fericirii sau nefericirii omului. Dacă nimicim un paianjen,
repede vine asupră-ne o nefericire; dimpotrivă, dacă-l salvăm, el
ne va feri de orice rău; el ne va face să câştigăm bani şi dacă
ne vom afla căndva la greu, ne va scuti de orice, aducându-şl
aminte de când i-am făcut bine. Dacă-l vede o mireasă în ziua
nuntii, dimineaţa, cum se scoală, încurcându-se în pânză, va fi
fericită în căsătorie; dacă-l nimiceşte va fi nefericită. Dacă vede
cineva un paianjen cu cruce Dumineca în biserică, va fi nefericit
toată viaţa după aceea, dar după moarte se va bucura de îrnpă­
răţia cerurilor. Dumnezeu i-a trimis mai dinainte aceluia veste pe
paianjenul cu cruce, să se pregătească să poarte pe această lume
crucea - greutăţile - până la moarte, pentru binele de pe ceia­
lume. Aşa cred bătrân ii din Boemia şi feresc de Ioviri pe paian-
[150]
150
MARGARETA ŞTEFANESCU
jenl, căci sunt creaturi mici ale lui O-zeu!" (Olakar Placek, Co si:
Zid vyprdvi o p avoucicli na Pacovsku, cesky' Ud XV), p. 57.
Dacă se Iasă un paianjen asupra cuiva, să nu-l distrugi
filndcă-i aduce noroc sau bani 1). Păianjenul nu trebue ornorât
după amiază (Frantisek Homolka, Pavouk v lldovem podâni tia
Poâhpsku, cesky' Ud, XV, p. 57).
Văzut dimineaţa, înseamnă supărare şi deaceia oamenii îl;
omoară îndată; la amiază vesteşte o aşteptată scrisoare şi În ge­
neral noutăţi vesele; Seara vesteşte că ai să capeţi bani sau oa­
recare bani şi deaceea să nu cumva să-I omori (Marie V. Mcelsk,Ip
Pavouci, cesky' Ud XVIII, p. 112 - ştire din Habrsko, Boemia).
Deobicei ţăranii cred despre paianjen că e otr ăvitor, dar de
pânza lor nu se tem. O pun ca leac pe rănile ce sângeră, Paian­
jenul cu cruce prevesteşte moarte. Cine vede în oarecare zi di­
mineaţa un paianjen, asta înseamnă că-i vesteşte noroc. Dacă se
Iasă păianjen ul pe cineva, bani îi prevesteşte (Julie Vlasăkovă,
O pavoucich, P. 112).
Printre datele despre paianjeni în tradiţia populară există;
ştiri şi despre credinţa ce o aveau vechii Cehi cu privire Ia pt;­
terea lecuitoare a paianjenulul. Intr'un important tratat de medicină,
a lui [an Cerny', Knieha lekarska din Norimberk (Boemia), anul
1517, caplt, 280, sub înfăţişarea unuitpaianje n, prins în mrej ele
proprii, se dau anumite instrucţiuni medicale: paianjenul are putere:
tămăduitoare asupra rănilor, unse cu acest paianjen, dupăce a fost
amestecat cu ulei de roze şi cu foi de trifoi; face să înceteze:
febra, emoragiile, fierbinteala la cap; vindecă abcesele paianjenul
amestecat cu albuş de ou; opreşte sângele în rană şi nu-l lasă să
curgă. Ulcerele, râla, roşeaţa se vindecă, dacă se oblojesc de-a­
dreptul cu paianjen amestecat cu ulei de roze (Ant, Markus,
Pavouk v lekarstvl staroieskem, cesky' Ud XV, p. 106).
Margareta Ştefănescu
P. Skok, profesor la Universitatea din Zagreb: Lingvistiske
beteske s puta po iusnoj Sr�iji, extras din No, 1 şi 2 al revis­
tei "Glasnik skopskog naucnQ,g druătva",
\
E o contribuţie la aşa numitele de către autor "studii de:
balcanistică" intreprlnse de Muzeul naţional din Scopie, în vede­
rea cărora autorul face o călătorie in Serbia de sud-Macedonia
1) Superstiţie din Turnov (Nordul Boemiel).
I
I
L
[151]
HF:CENZII
151
=-unda amestecul de populatie slavă, arornână, greacă, albaneză
şi turcă formează un centru ideal de studii pentru specialişti. Din
notele sale desprindem generalizarea lui q > a la Slavii din re­
giunea Scople până mai jos de Bitolea 1); 1> ou 2): vouna lână
o < <
sau 1 > 01: Zapolzane ; perderea lui v iniervocalic 3): Mako'o,
o
Kruseica, Dupko'ec, etc.; :& > a : bădnik, brădişor, foarte răspân-
dit-şi la Megleniţi : boadnik ; şi palatalizarea lui i ; tuprija şi d :
pred'a, ceace poate fi o influenţă greacă.
Palatalizarea lui d (d') se găseşte şi la Albanezii din jurul
Scopiei (ex. d'uha-lirnbă) cart.. din cauza blllngvltăţii, încep să
piardă spirantele interdentale, înlocuindu-le cu dentale pure şi
să-şi schimbe chiar ordinea sintactică in propoziţlune, adoptârid
pe cea slavă, : pijem pijet (voda-ta mi se pije). La ei spiranta gu­
turală h 4) din grupul turcesc hc > f: bahca"> bafca, Fenomenul
acesta a trecut şi Ia Slavii de alei la cari pe alocuri h s'a pala­
tallzat, de ex. Ia Bosni : bosăa 5). La Arornânii irnigr.aţi din Mos­
copole în Scople prin Krusevo, autorul a luat terminologia căl dă­
rarilor 6); aceştia, prin influenţa bilingvltăţii, au ajuns la slăbirea
dift. oa şi ea În monoftong deschis, pe când Aromânii pervelioţi
le păstrează integritatea: dzeadetu, vuloagă (pâturage) având şi
palatalizarea : cin (prin); iar cei Farşeroţi nu au nici una: dze-
1) Fenomenul acesta se găseşte şi în dialectele bulgare (Pir­
dop) ca şi în limba bulgară literară.
2) O astfel de pronunţare a lui ! am auzit-o şi la Hahcalii
(Maloruşi) şi Lipovenii din Dobrogea de nord.
3) Foarte frecventă in 1. bulgară dela răsăritul liniei Iskăr­
Salonic.
4) La noi, acest sunet trece Într'o exploslvă guturală : boc­
ceaua : acelaş lucru şi in I. bulgară unde găsi m şi pe h primitiv
şi pe hC> fe.
5) Eu cred că fenomenul hă > fă ca şi hC direct> se este
propriu slav, căci În limba b.rlgară din Nordul Dobrogei am auzit:
băhză (cu a neaccent >ă) băfdă ca şi băsza ; deasemenea buhăa
(cu o neacc. >u) bufCa şi buscă , vezi şi nota 4 j băkda, bukda,
Acestea fără a contesta primitivitatea fenomenului la Albanezi;
căci coincidenţele lingvistice la popoare diferite prin rasă şi pot
ziţie geografică abundă şi ştiinţa le recunoaşte ca atare, ef. A. Phl­
Iippide. Introd. în şt. limbii, curs. [bahCa=grădină (de zarzavat?
ca la noi) ambii termeni sinonimi răspândiţi acolo].
6) Nu ne dă Însă nici un exemplu.
[152]
152
DUMITRU CRINJALA.
detu, vulogă, nici cealaltă: K'In, Din terminologia carului dă : Ker,
formă latina-albaneză; arăba 7), turcă; vonsk, termen neslav de­
numind "gura în care se pune bucşa în butucul roţii"; porka din
aram. poarcă (Tiktin în jud. Gorj l-a găsit=-vrană) specializat in
sens de bueşă. Tot printre cuvintele ar ornâne cu Sens nou este şi
scumpul ]0), a: copil: Sktinkil' cum li aveţ? = cum vă sunt co­
piii (ca sănătate?)? Influenţa greacă se manifestă în limba de
aci prin tendinţa de a muta accentul tocmai la sfârşitul cuvinte­
telor polisilab e, mai ales nume de localităţi: Golemîlmos, Vlaskl
grad etc. E remarcabil elementul turcesc din toponomastica locală;
aproape toate numele de oraşe au dublete turceşti : Uskuhe (Skâp­
Scople), Perlepe din Iaca tivul slav Prile ps (Daniele, Rjecnik 3,
115), etc.; apoi Sarrkafjal-părnânt negru, An ciair, etc.; dar mai
ales -orman şi kourija (=pădure) intră în compunerea multor
nume de localităţi cu nume proprii la genetiv. Tot pentru "pă­
dure" găseşte şi drma sau drrnttn (din grec. ăQ'U�l6<;). Sco plje crede
că vine dela numele oraşului latin pe teritoriul căruia se află a­
cum aşezat acesta: Scupi-orurn (lat. u în slav. > � >0) >Scop+
1 epent, după Iablală şi înainte de -jh, sufixul adjectival posesiv;
iar pentru Prilep (aram. Pârleap ; bizantin I1€QAunov) 8) dă cea
mai satisfăcătoare etymologie (v, blg. i\"knwrH), îndemnat şi de
împrejurarea că oraşul e clădit la poalele înălţimii pe care se afla
cetatea lui Marcu Crălşorul, odinioară. Dar în toponomastlca locală
găseşte foarte frecvent: Preslop=-culrne, creastă- pe care îl găsim
şi la noi; şi, Turnba (Popova Crna,.,.-, etc.) = munte, înălţime, vârf,
corespunzând cu român. Tâmpa 9). In terminologia casnică, pe
7) Turcii şi Bulgarii din Dobrogea pronunţă: arabă; adesea
cu o aspirată inlţială : harabă, cum se pronunţă îndeobşte şi atunci
când e întrebuinţat in limba noastră.
8) Bizantina avea (,( În loc de 'k slav, după lichide; ef. Dr.
V. N. Zlatarskl Istorija na părvoto bălgarsko carstvo, tom II pg.
270 anul 1927 Softja, I
9) Pentru acesta (frecvent şi in alte limbi sub forme apro­
piate) care -Ia noi-pare a se �i întrebuinţat şi ca nume de per­
soane, cum am găsit eu Într'un document al lui Mircea publicat
sub No, 1 de Miletic şi Agura în "Dako-Romănite i tehnata sla­
vjanska pisrnennostj" Sb. M.IX 1893. D-I AI. Phitlppide, Orlg. Rom.
1 460 dă ca etym. vsI. t9pii-aclj. tîmp ; iar Sext, Puşcariu în Da­
coromania IV (1924-1926) tracul Tânm- Tabae din arte, * tapa­
contaminat cu formele - etimologie care,fată de prima, este
neprobabilă, imposibilă.
[153]
RECENzn
153
;îângă formele iiter sau Kil' er din grec-lat.: XE/,UQL - cellarium,
se găseşte şi Keral cu I-r metatezate : pentru porta - poartă
e curios argumentul prin care militează pentru calea bizantină,
respingând răspăndirea termenului pe cale direct arornână (din l,
Iatina), Din terminologia păstorilor din Prilep aduce crnobarza
şi sivobarza - oaie însemnată cu alb sau negru, unde a doua
p irte a cuvântului este albanezul barse = alb; iar din a păsto­
rilor de pe la Vlaske Kolibe, unde vara ei se adună din toate
împrejurimile (Arornâni, Sarakaeanl etc): coardă specializat în
sensul de târlă, străga tot tîrlă dela ar. strungă şi, din alte părţi
chiar frecventul Urlă. M.ai ales pe la Vtaske Kolibe şi Kajmaki
calan amestecul liuguistic este foarte mare din cauza amesteculul
de păstori de natiuni diferite: numele de locuri au dublete şi
adesea câte un al treilea nume; sau. un loc e numit în arornân.
altul de alături în limba Sarakaeanilor şi altul În greceşte: Geana,
oaula (oLcHus) şi Friza (firloa): şi amestecul de termeni se con­
stată în toate denumirile ocupaţiei lor, a locuinţei şi instrument
telor lor.
Vorbind despre populaţia din Macedonia, ni se pare că au­
torul a omis sistematic să vorbească despre elementul omenesc
şi lingutsttc bulgar, care nu e puţin numeros acolo, cred 11).
Forme cum este Kladenec sau Klainec (fântână; izvor?) sunt
bulgare, căci Macedonenli-sârbl au K/adenac; şi, prima formă o
văd mai frecventă. Apoi, căderea lui vintervocalic şi terminaţia
- evci, - ovci a numelor de familie - de ex. silegarovci, în
satul Porece, dela site = miel mascul de un an (autorul dă: sileie)
- sunt iarăşi foarte răspândite pe terenul limbii bulgare.
Aş spune: "Balcanistica- oare e inconceptibilă fără .Bal­
canism" ? Recenzând am încercat să dau "notelor de călătorie"
o ordine acceptabilă; dealtfel autorul îşi propune să-şi ordoneze
observaţiile tntr'un volum care va apărea ca o sinteză a acestor
studii atât de importante; îl aşteptăm. Dar, fiindcă studiile de
10) Autorul asigură că la Aromîni şi "Împărat" afost înlocuit,
in poveşti, de către vasil' e-lu din �aULALa<;;.
11) "Universul" din 22 1 1930 relatează după "Zora- (So­
fia) că o delegatie de Macedoneni din Scopie şi alte centre ma­
cedonene au prezintat secretarului Ligii Naţiunilor, în Geneva, o
petiţie prin care cer ca Jugoslavia să fie invitată de a-i trata ca pe
o mlnorltate etnică-după dreptul minorităţilor-dîndu-le învăţă­
mînt naţional bulgar, ei fiind Bulgari.
[154]
154
DUMITRU CRINJALA
-------------,
Balcanistică vor deştepta interesul meritat al Slaviştilor ca şi a­
Lingviştilor (Linguistica generală), ele trebue să se facă cu res­
pectarea) două condiţii de fond: să fie abundente ca material ştt,
inţlfic, şi, să fie oblectivs, cât mai obiective ca observaţie şi ca-
racterizare 1). Dumitru Cr111jală.
Stanlslaw Szober : Zycie Wyraz6w, 1, Warszawa, 1929,
Una din cele mai noi lucrări dela prof. St. Szober este a­
ceastă carte unde tratează despre naşterea noilor cuvinte în limbă.
Viaţa unui cuvânt presupune trei stări: se naşte, moare şi se pre­
face; un cuvânt se formează În două feluri: ori poporul îl plă­
mădeşte din sufixe proprii limbii sale sau se împrumută din limbi
străine. Cuvintele noi formate din material propriu autorul le nu­
meşte nnowotworami" sau neologisme.
Raportul între cantitatea cuvintelor formate din material pro­
priu şi cele împrumutate din limbi străine depinde de măsura cu­
noştintii poporului faţă de limbă şi măsura conştiinţii lingvistice
în popor. Neologisme din material propriu se formează de obi­
ceiu ca o consecinţă a unei mai multe sau mai puţine cunoştlnţt
a productivităţii lingvistice; imprumutate însă sunt, în general, cu­
vintele paslvs absorbite sau intrate adânc în cunoştinţa lingvistică.
Cu cât înţelegerea poporului faţă de limbă este mai accentuată
cu atât valul de cuvinte străine este mai redus şi invers. Aşa se
explică că fiecare limbă are o anumită epocă când cuvintele de
origină străină brăzdează mai mult dicţionarul ei; În această pri­
vinţă în istoriia limbii poloneze veacurile XIV, XV şi XVI sunt
cu deosebire însemnate. :
Mai Incrustata de cuvinte străine-după cum vom vedea cu
altă ocazie - apare limba poloneză la "g6rali" din Podha'e,
Cu deosebire se evidenţiază cantitatea mare de Cuvinte româneşti;
de ex. klag (s. XIII), baca. (baciu), z�tyca (jântiţa), koszar, s'ut
(şut), etc. Adăugăm însă că\ multe din cuvintele româneşti cât şi
nemţeşti au intrat în limba poloneză încă în v. XIII, aşa că pu-
I
tem -în parte-socoti şi acest veac alături de cele date de autor.
Interesant este de observat că unele cuvinte de origină rornâ-
Din lipsă de literă. caracterele cu accent cu două vâr­
furi (") se tipăresc cu trernă (v),
[155]
RECENZII
155
-----------------------------------------------
nească-şi nu puţine-au intrat şi în limba literară poloneză, de
ex, chusta, chustka (rom. pusta).
Uneori cuvintele străine apar în literatură ca o consecinţă a
neînţelegerii sens ului unui cuvânt, d. ex. sloza În loc de pol. Iza
(lacrămi); primul introdus din ruseşte ca fiind mai elegant, deci
pentru înfrumuseţarea stilului. La noi avem exemple în această
privinţă destul de multe, d. ex. alergător în loc de irgator (e�
xernplu luat dela dI. prof. Ilie Bărbulescu din Curentele literare .. ).
Intr-o limbă însă apare adese-ori şi tendinţe contrarii împrurnutu­
lui. O astfel de tendinţă în limba poloneză apare în ultimul sfert
al veac. XIX, Însă primele încercări în această direcţie au fost
făcute spre sfârşitul veacului XVIII. Din acele trupuri derivă ter­
menii gramatlcali şi terminologia stilistică poloneză.
In această privinţă noi am avut şcoala ardeleană.
Interesante sunt cărările pe care circulă împrumutul în limbă,
pentrucă nu întotdeauna un cuvânt intră în limbă direct dela iz­
vor. D. ex. krzest (crucea) sau kosciol : izvorul e în grec. XQLU1'OC;
'ungător', al doilea din latinescul castellum; primul a venit din
limba germană, iar al doilea dela Cehi. Se întâmplă însă că ace­
laş cuvânt vine prin mijlocirea mai multor limbi şi atunci are
mai multe stadii fonetice, d, ex. rnagister, majster (maistru) ; însă
stadii secundare fonetice un cuvânt împrumutat le poate avea şi
din cauză că a fost împrumutat de mai multe ori din aceeaşi
limbă şi in diferite etape când acea limbă Îşi schimbase Ionetis­
mul (d. ex. majester şi mistrz) cât şi din cauza schimbării fone­
tice în limba în care intră (d, ex, p. barwa > niern, Farbe, pol.
farba> niem. Farbe).
Uneori la schimbarea fonetismului unui cuvânt contribue a­
tât acţiunea timpului cât şi substituirile lingvistice (d. ex, kr ol,
karzel şi karol "» nlern, karl (karal). Cuvintele împrumutate nu
odată Îşi schimbă şi genul, d. ex. planeta, kometa, album au alt
gen decât acela de unde au fost luate. Acelaş lucru se întâmplă
şi în limba noastră, de ex. danţ ;» la dan se, fason> la tacon,
etc. (Despre acest fenomen din limba română a scris pe larg dl.
prof. Bărbulescu în Individualitatea limbii române şi elementele
slave vechi),
In schimbarea formei unui cuvânt împrumutat joacă mare
rol şi aşa numita etlmologia poporului care tinde a da noului cu­
vânt o formă şi un înţeles propriu dn limba sa, d, ex, franc.
[156]
156
TH. HOLBAN
cognac, derivat dela un nume de oraş, in mintea poporului po­
lonez e legat de koni-ak, etc. (Pentru limba românească ef. Ilie
Bărbulescu : Curente literare la Români, pag, 18-90).
In rezumat foarte concentrat cam aceste sunt deducerile prof.
Szober din studiul de fată, care pentru dovedirea tezei sale ci­
tează o multime de cuvinte vechi din limba poloneze şi conform
metodei ce o are dă toate stadiile fonetice prin care au trecut.
Aceste concluzii însă sunt generale ori cărei limbi şi cu atât mai
mult limbii româneşti care a contribuit cu o sumă însemnată de
cuvinte la îmbogăţirea dicţionarului limbii poloneze. Şi de aceea
este de dorit ca fiecare filolog român să facă cunoştinţă cu acest
studiu. .
Warszawa, Februar 1930. rn, Holbau
B. Filov. Glinena statujka of juina Traţdja, extras din "lz­
văstija", torn. V, Sofia 1929, pg. 1-12 + 5 figuri.
E primul articol cu care-şi începe frumosul volum pe 1928-
;} 930 al organului societăţii arheologice bulgare, o contribuţie a
savantului profesor dela Sofia, de-ale cărui opere ne-am mai o­
cupat în .Arhiva". Se pare că arheologii bulgari nu mai sufăr de
boala colegilor noştri conaţionali ; ei au reuşit să se grupeze în­
tr'un .Institut arheologic bulgar", ce-a editat până acum cinci to­
muri, publicând contributiile noi şi Interesante ale ştiinţei, aşa cum
rezultă ea din cercetări nealterate de porniri personale sau de
gaşcă, Constat şi regret pentru noi. Vom spicui câteva articole
din acest ultim număr cu nu mai putin de 433 pagini şi 259 figuri.
Intr'un loc, cunoscut şi din alte descoperiri, de pe coasta
sudică a Traciei bulgare, identificat cu vechea colonie ionică Di­
caea, încă din 1917 s-a dat peste o statuetă in argilă reprezen­
tând pe Artemis, azi la MuzelJI naţional din Sofia. Este vorba fără
îndoială de zeita Artemis, într-un chip original redata, căreia au­
torul îi apropie exemplarele înrudite Artemis Colonna din Berlin
şi acea din Muzeul Capitolin, care se trag dintr-un original dela
finele sec. V a. Hr. Caracterele, stilistice, analizate cu pricepere
de Filov, fixează statueta cam in aceiaşi epocă, amintind şi de
\
alte opere similare, ca Nlke lui Paionlos, de şcoala căruia tre-
bue ataşată. Meritul autorului este de-a fi adăugat o nouă con­
arlbuţie istoriei artei greceşti din sec V.
[157]
RECENZ[J
157
Iv. Vellrov: Novi mogilni nahodki, din "Izvestija", V,
Sofia, pp. 13 - 55+77 figuri,
O serie de articole se ocupă cu descoperirele nu mai pu­
ţin interesante din epoca preistorică, care a lasat numeroase urme
în Bulgaria. In special epoca bronzului a fost ilustrată până a­
cum de câteva studii, din care face parte şi comunicarea prezentă,
rezultatul săpăturelor în câteva coline ale Bulgariei.
Aceşti "tumuluşi", de care Bulgaria e presărată în mare nu­
măr, au o mare importanţă, în special pentru epoca protorornană
a Pen. balcanice, epoca Tracilor. Din acest punct de vedere a­
tragem atentia că şi-n tara noastră se găsesc aşa numite "cetăţi
de pământ", foarte putine cercetate până acum. Că aparţin cele
mai multe epocii tracice-cum bănuiam pentru o serie de movili pe
care le-am cercetat de curând în Basarahta-c-comparaţla cu noile
descoperiri ale d-Iui Velko v din Bulgaria este o dovadă vie.
In colina dela Karagacl, 10 km. Ia vest de Anchialo, desco­
peră un mormânt orientat spre West=-ca cel dela Naslavcea din
Soroca noastră-; din mobilier s-au găsit: o cască de bronz cu
6 figuri de zei greci, cinci vase de bronz bine păstrate şi nume­
roase fragmente de vase Sau găteli în bronz şi fer-toate din sec.
1 d, Chr, In acelaş judet 2 coloane dela Alikaria au dat la iveală
o serie de frumoase vase din acelaş veac şi material. La estul
oraşului Sliven Se află o colină cu obiecte slmilare şi cadavre
arse, aparţinând veacului II d. Hr., din bronz şi argilă. Aseme­
nea primelor sunt vasele de bronz din movila Elehcea de lângă
Hascovo, lurukler cu bogat depozit in bronz şi os şr dela Aia­
zlar cu obiecte în bronz, argilă şi fer.
V. Mikov: Skalni izobrasenija ot Bălgarija, extras din
"Izvestija", V, Sofia, pp. 291-308+11 figuri.
La partea superioară a unei stânci în formă de coloană, În
apropierea satului Karagui din jud. Plevna, sunt gravate o serie
de figuri de om Sau animale, grupe de incisiuni sau cupule, pe
care autorul le atribue omului dela finele epocii bronzului. Repre­
zentaţiunlle umane se impart în două grupe, după tehnică: unele
abia conturate, altele cu linii mai adâncl, cu'n caracter mai realist.
Figurile de animale sunt izolate, reprezentând cervidee canidee şi
equidee, Cupulele sunt mici găuri, formând linii geometrice în a­
şezarea lor; se pot împărţi ş' ele În două grupe, după profunzi­
mea scobirel şi formă.
[158]
158
P. CONS T ANTINESCU - If.ŞI
--------
In ţinutul Troian se găseşte un alt bloc, rupt de stâncă şi
rostogolit în valea satelor Oreşak şi Skandaloto, azi la muzeul
din Lovecl. Pe 'ntreaga sa suprafaţă-blocul are 1,14 m. înăl­
ţime pe 1,05 lăţime-sunt gravate figuri izolate de oameni şi un
călăreţ. de aceiaşi tehnică ca anterioarele, cu trăsături largi şi
profunde.
Autorul apropie cupulele, legate între ele prin rigole,· de si­
rnilarele aflate pe monumentele megalitice dela finele neolitic ului
şi inceputul bronzului din Italia, Rusia sudică şi Caucaz : figurele
o rneneşti seamănă cu gra vur ele rupestre din Portugalia, Italia şi
Scandinavia, toate dela finele bronzului.
Atragem atenţia autorului-dacă prezenta recenzie îi va a­
junge la cunoştinţă-asupra altor reprezentati uni similare, dese­
nate în cărbune pe pereţii- peşterilor din judeţul Gorj al Ţării
noastre. La Baia de Fer, Polovragi, Vaideei şi RUl1cU se află o
serie de peşteri, pe ai căror pereti d, Nicolăescu-Plopşor a des­
coperit de curând o serie de figuri omeneşti, simple sau simboli­
za te în soare, şi animale ce prezintă mare asemănare în deosebi
cu figurile dela Karagin (reproduse Ia pagina 293) şi Oreaşaka
(pagina 301)-toate datate în aceiaşi epocă de d. Plopşor şi de
cunoscutul arheolog abatele Breuil. (Vezi "Travaux sur les pein­
tures rupestres d'Oltenle" Craiova 1928 şi "Desenurile rupestr e
dela Polovragi-Gorj" Craiova 1929, publicate mai înainte in "Ar­
hivele Olteniei" din Craiova).
Dacă pentru gravurele din România era mai greu d-lui Mi­
kov să le cunoască, nu admitem in să nernenţlonarea reprezentări­
lor de animale similare din Franţa (cele din Vendee a de pildă,
reprodusa de Dechelette în ,,,Manualul" său la pag. 591) şl'n deo­
sebi grupele de cupu'e deţa Parey, Belley şi Kermorvan dela
Ploumogner (reproduse În Dechelette la pag, 615), cu atât mai
mult cu cât citează opera lui Dechelette.
R. Popov : Novootkrlii patnetnici ot zelezrwfa epoha v
Bălgarija, extras din "Izves!ij�", V, Sofia, pp, 273-290 +-21 fig.
Nu toate descoperirile obiectelor din epoca preistorică au
norocul să fie făcute de specialişti, care ştiu să le pue în adevă­
rata lumină şi prin "situ" În care s'au găsit. La Muzeul naţional
din Sofia Se află o serie de obiecte in fer, aduse de oameni fără
competenţă ştiinţifică şi de care se ocupă autorul în studiul
de fată.
[159]
RECENZII
159
Primei vrâste a ferului, epoca dela Hallstatt numită, aparţin:
un fragment de sabie de fer găsit la Gozniţa, de tipul general cu
antenele arcate; două săbii de fer găsite la Alexandr ovo din Le­
veci şi Popovo din [arnbol. Celei de a doua vârste, epoca de
La Tene, aparţin o serie de obiecte (fibule, umbo) aflate în îm­
prejurimele Plevnei. Intr'un turnulus funerar de lângă satul Kran
din Kazanlâc s'a găsit o altă serie de obiecte (fi bule, vase, cercei
hrăţeri), fixate în epoca La Tene IL Seria se 'nchee CU o fibulă
de bronz argintat, găsită În satul Sakatnik (Sofia), aparţinând e­
pocii La Tene I şi o altă sable de fer găsită la Popovo, aparţi­
nând epocii Hallstatt.
Studiul d-lui Popo v e interesant, pentrucă adaogă materia­
lului bogat al epocii de fer încă o colecţie; dar tocmai pentru a­
cesta ar fi trebuit strict necesar câteva dale comparative cu alte
depozite sau cel puţin cu tipurile generale, ca la săbii de pildă,
catalogate şi studiate în bună parte.
Krsto �nat0v : Mada skiiat Konik, extras din "Izvestlja" V,
Sofia, pp. 90-126+13 figuri.
Cu mai multă cornpetinţă şi mai cornplect e studiat faimosul
monument sculptural dela Madara, "cavalerul dela Madara", cu o
literatură deja formată. Nu departe de vechea capitală o Bulgari­
lor barbari, Aboba-Pllska, lângă satul Madara, se'nalţă un părete
stâncos de 100 rn, înălţime, pe care e sculptat, la 23 m. dela pă­
mânt, un cavaler ornorând un Ieu, în mărime naturală.
Regiunea e bogată in amintiri din cele mai vechi timpuri;
aici a locuit omul din neolitic până azi, căci se găsesc urme tra­
cice, romane, bizantine şi vechi bulgare. Din timpul aşezării pri­
milor Bulgari datează relieful cavalerului, îmbrăcat cu "skaraman­
gion", la picioarele căruia zace leul ucis, iar îndărăt urmat de
câne, Pe laturile figurii o serie de inscripţii în greacă şi cu cu­
vinte vechi bulgare au servit pentru sigura datare a monumen­
tului, Se vorbeşte de faptele chanului bulgar Krum (804-814).
Există două păreri asupra originei acestei curioase scul p­
turi. Multi savanţi îl cred un monument traco-rornan, văzând ima­
gina celebrului cavaler trac, Demult încă savantul rus Şkorpil şi
gerrnanul Strzygovschi au remarcat caractere bulgare. Miatev a­
nalizează diferite trăsături iconografice : îmbrăcămintea, globul ca
simbol al autorităţii regale, ţăpuşă cu coada de cal, toate detalii
[160]
160
P. CONSTANTINESCU-IAŞI
caraetertstice vieţii bulgare din a doua jumătate a primului mile­
niu, bine stabilite după alte isvoare sigure.
Din punct de vedere artistic monumentul evidenţiază un du­
blu caracter, naturalist şi monumental, urmărfnd chiar ideea re­
dării perspectivei, care se observă la leul culcat. Compoziţia este
alegorică, solemnă; analogi se pot găsi În arta Persiei şi Bizan-·
ţului confimporan-autorul dă câteva reproduceri=-, dar monu­
mentul e bulgar prin execuţie şi inspiraţie. EI vrea să reprezinte
autoritatea unui şef bulgar din SeC. IX, idee pe care o aduse­
seră cu ei încă din Rusia sudică, unde o regasim la Scyţi, Sar­
maţt şi Perşii Sasanizi-şi o combinaseră cu elemente imprumu­
tate scenelor de vânătoare.
A. Grabar e Ikanografiăeskaja slzema pjatidesjatnicy, Extras
din ,.S -rnlnarturnKondakovlanum=, Prague 1928 pp. 18+18 figuri ..
După lucrările regretatului>! savant rus Kondakov, despre
"Ikonografii Bogomateri" şi "lkonografii Hristovo", s-au Încercat
si alţi istorici să cornplecteze iconografia bizantină şi creştină in
genere, despre care nu de mult d, Louis Brehier a dat o privire
generală din epoca primitivă până azi. In acelaş dispârţărnânt al,
artei creştine merită să amintim şi de .,Iconografia Imnului Aca­
tist" al d-Iui Tafrali, cornplectă pentru acest fragment liturgic.
0-1 Graber, fiul cunoscutului bzantinlst dela Kiev, el Însuşi au­
torul a numeroase lucrări asupra artei bulgare-ceia ce i-a adus.
o conferinţă la Universitatea din Strasburg-se ocupă în acest
mic. dar concis studiu, despre o altă scenă a calendarului orto-
dox, sărbătoarea Rusallilor. "'-
Arta bizantină din sec. XI -XII reprezintă Rusalille într'un
chip abstract şi schematic,' lipsit de claritate chiar. Un exemplu
de confuzie se vede în reprezentarea popoarelor in interiorul ar­
cului apostolilor, a căror bancă a inlocuit cu vremea boltirea ctr­
culară a portii monumentale, prin care intrau popoarele. Pentru
explicarea acestei confuzii autorul compară reprezentarea scenei
pe mai multe miniaturl, din care cea mai veche şi clară pe o bi­
blie carolinglană din biserica �t. Pavel de peste ziduri, In orient­
Siria, Armenia, Egipt-caşi 'n Occident-Germania-se găsesc Ru­
salii ce păstrează evident ambele trăsături: cercul şi zidul care:
înconjurau pe apostoli. Toate aceste tipuri rărnân străine Byzan­
tutui până 'n sec. XIV; arta bizantină simplifică şi armonizează
intr-un singur tip"composit", unitar, rezultatul inftuenţelor este-
tice asupra desvoltărli iconografiel, P. Ccnstantlnescu= laşl.
I
[161]
A
H
I
v
A
REVISTĂ DE ISTORIE, FILOLOGIE
ŞI CULTURĂ ROMÂNEASCĂ
DIN IAŞI
Anul X.xXVH
Iulle-Octombrle 1930
Individualitatea limbii române SI
,
elementul slav.
Cum sunau în plslovenlcă aceste două Categorii 1)
Potrivit cu cele arătate, adică chiar cu ideile lui Mlklosich,
dar şi cu ale Slavistlcei de astâzi Jn genere, cuvintele limbii ro­
mâne din aceste 2 Categorii sunau în plslovenica veacului al IX,
deci în "limba de aproape Înrudită" cu ea, ast-fel:
Categoria 1: vâdra, bâvolă, mâto, vladâka, peldnă, smokână,
mogâla, obâcal, kobâla, rakâta, dobâ!ăkă, ispâtati, kopd:o, sătrzivati,
zamdsliti, rasâpati, tâkâ (gen. sg. tâkăve), pustdrii, grâză, prostdni,
dâhanije, dâhor , nasdpă, odâhnontl, potâknonti, hâran (hâra.
hâraveti), kăselica, kât;;ti (kâta), ogrâsti, okoldsă, skâ(ace, (skdtati),
spor dăe, kâka, kâlav. gâzdan, bâkă, pârG etc.
Categoria II: râgati, râ!lkc, râse, râknon1i, râtă, râbenikă,
hâlr:&, bâ!t.(-rărie), kobâla (cf, Categ.I), râbiţa, mâtarnikă, potâkalo.
1) Vezi Arhiva XXXVII, 2, p. 90.
[162]
162
ILiE BARBUL'BSCU
Fonetismul acestor 2 Categorii din limba română
contrar celui plslovenic
Cuvintele din Categ. 1, de ar fi intrat În limba română în
secolul plslovenic (al IX). trebuiau să sune în ea şi astăzi cu acel
â=KJ, Cum le-am văzut în plslovenică, iar nu cu. i în loc de &1,
cum le avem (p. 307). Trebuia, adcă, să se zică şi acum româ­
neşte: vâdra nu v/dra, bâvol nu bivol, vlădâca nu vlădica, smo­
kân nu smokin, mogâla nu moghila etc.
Şi trebuiau să sune ast-fel, pentru că organismul fonetic al
limbii române nu numai că nu se împotriveşte Păstrării unui aşa
â, dar are chiar tendinţa năuntrică spontană de a-l păstra şi fOt ma
în toate veacurile posterioare, până chiar în ziua de astăzi. Do­
vadă e: a) vechile texte române, b) cuvinte turceşti, cari au În­
ceput a intra în româna cel puţin dela începutul veacului al XV,
şi c) neologismele mai vechi ori contimporane nouă.
a) Cuvintele latine originare ale limbii române, în care din
cele dintâi timpuri ale naşterii limbii se află sunetul â, îl păstrează
stăruitor, ca azi, şi În vechile-i texte din sec. XVI, dacă nu ad­
mitem sec. XV pentru unele ce avem. Astfel, când a ajuns la su­
netul ă, totdeauna a fost în ele, cum e şi în limba de astăzi, după
ori- ce conson, afară de palatale, numai â: câne, pâne, mână.
vână, lână, câmp, ânger, blând, vânt, râmă, râpă, râs, râu. In ele­
mentele latine â nu se păstrează ci devine i, numai când urmează
după palatale , aşa: ghindă, din un român primitiv *gh'fânde, lat.
glandem ; junghlnd, din un român primitiv *jungh'îând, lat. jungu­
Iare; îngroşind din "îngroştând, lat. "ingrossi; re etc. Dar cons,
palatale nu precedează pe â în nici unul din cuvintele Categoriei
1 de aci, despre care vorbim. Cele 4-5 exemple cu i în loc de
presupus mai vechi â: inemos (inimos) < *ânemos, inel <:: ânel,
ainte, < *aânte, spinteca -: *spânteca, nlşchiţel < *nişcâţ� 1, derni-
\
neaţă < dernâneaţă e întrebarea dacă au, aşa, pe i din ii, cum
cred filologii ') noştri cari le derivă din lat. cu an: lat. anellum,
abante, nescio quantum-l-el, expzmticare, de mane-ţ-eaţă ; căci se
poate că deja în lat. populară vom fi avut, prin asimilare a vo­
calelor : en el sau inel, dernene-, spentecare, etc., aşa cum lat. po-
1) Aşa Ovid Densuşanu : Histoire, II, 1, p, 17.
[163]
INDIVIDUA urArEA UMBJI HOMANE ŞI ELEMENTUL SLAV 163
pulară mai avea: salvaticus din silvaticus ori canzpa (rom. câ­
nepă) din lat. ctas. cannabis 1).
b) Ba limba română păstrează pe a ŞI 111 cuvintele slave, pe
cari mult mai târziu le ia, ca neologisme, din anumite graiuri ale
dialectelor ruseşti ori polone. Aşa coromâslă din rus. korornyslo
pronunţat korornâslo. Crâm din rus. Kryrn pronunţat Krârn, j âd­
van sau r ădvan din polon şi rus rydvan pron. râdvan 2) etc.
c) Tot aşa păstrează româna pe â din cuvintele-i turceşti.
Dacă lăsăm o generaţie de om, după intâiele atingeri ale princi­
patelor Române cu Turcii, la sfârşitul sec. XIV, urmează că cel
puţin dela începutul sec. XV VOr fi început a intra (a se aşeza)
cuvinte turceşti în limba română. Cele mai vechi ca şi cele mai
noui dintre ele păstrează de regulă pe â cu care ne-au venit.
Aşa; balcâz, turc. balkyz pron, balcâz; cadână, turc. kadyn
pron. kadân; calabalâc, turc. kalabalyk; caldarâm, turc. kaldy­
ryrn ; cărmâz, turc. kyrmyz; câşlă, turc kyşla : câşt, turc. kyst;
clacâr, turc. cakyr : hatâr, turc. hatyr ; murdarlâc, turc. murdar­
lyk : sacâz, turc. sakyz 3); gârbac'î, turc ... kyrbac etc.
Dar nu numai că organismul limbii române a menţinut în
toate timpurile pe a, ci, mai mult chiar, a avut şi stăruitoare ten­
dinţa de a preface pe i În â, atât În vechime, cum arată vechile
texte române, cât şi În vremile noastre. Astfel Codicele Vorone­
ţean (sec. XVI) are: risul, strinser ă, strigă, ricăi, etc., cuvinte cari,
apoi, devin, cum sunt şi În limba de azi: râsul, strânseră, strâgă,
râcăi. Psaltirea Scheiană, care se poate să fie, caşi Codicele Vo­
ron, copie făcută În sec. XVI după text din sec. XV, are: riul Şi
riure alături de obicinuit şi mai nou răure, are ride şi posterior
râde, urâşi, alături de urişi, zâseră şi ziseră etc., mai iârziu, ca
azi, râu, lâde. Popa Grigore din Măhad (sec. XVI): uritu, po­
gorit!" amari, urimu etc., cuvinte cari mai târziu devin şi sunt ca
astăzi: urât, pogorât, amărâ, urâm. Documente din sec. XVI şi
1) Ov. Densuşanu : Histoire, 1, 9], 83.-Cf. mai sus.
2) Cf. Tiktin, ZfrP!Z., XII, 240.
3) Lazăr Şălneanu : Influenta orientală asupra limbii şi etil­
turei române, II, Bucureşti 1900 şi Teofil Labei Effendl: Con­
tribuţuini la stabilirea originii orientale a unor cuvinte româneşit,
Bucureşti 1908.
[164]
ILIE BARBULRSCO
XVII au: ţinea, care devine. apoi, ca astăzi ţâsie« etc. 1). Cronica
lui Moxa (sec. XVII): ocări, uri, omori etc., azi de regulă ocărd,
urâ, omorâ; Codex Neagoeanus, scris la la 1612 de un preot la
Sănpetru în Transilvania după un original mai vechi, are: Rimul,
pogortră, pâri, omori, urit etc. 2). Şi tot astfel e, încă, în alte di­
ferite texte 3). Azi limba română are zic şi zâc, strig, strâg, stric
şi strâc etc.�) în tot teritoriul poporan al satelor ei. Iar chiar lu­
mea de jos a oraşelor, pe unde lipseşte, dar pe unde, totuşi, este
oare-care cultură începătoare, zice, prefăcând pe i în â, la cu­
vinte strelne ce importă din patura mai cultă: ocazâe, căsâer,
pozâţâe, sâlvic, aghenţde, rlzăluţde, Impozât, naţâonal, condiţde
etc.5),-în loc de, conform cu originalele streine franceze din cari
aceste cuvinte au intrat în limba română: ocazie, casier, poziţie,
silvic, aghenţie, revolutie, impozit, naţional, condiţie. Dial. mace­
dorornân are aceiaşi organică înclinare, pentru că şi el posedă:
şâ, şi, ţâtt din tin, avdzâ, din avdzi, dzâte din dziţe fi) etc. Şi
limba românească din Banat are numai în chip excepţional: griu
în loc de obicinuit grâu, ca în Moldova, Muntenia şi macedoro­
mână; căci, de regulă. are şi ea organică prefacerea lui i în â:
jâp, jâr, jâreadă, prăjână, zâc 7) etc.
d) Această tendinţă organică a lirnbei române de a preface
pe i în â, iar nu invers, se vede şi in cuvinte streine cari au pă­
truns În ea in evul mediu şi modern din alte limbi de cât cea
franceză. Ast-fel, altă dată se zicea rom. sîrmă, iar azi avem mai
cu seamă sârmă, poate luat din medievalul sârbesc suma nou
srrna, la răndu-l a venit în limba sârbească din bizantinul aUQ!lu 8) ;
o
deşi se poate, fireşte, că şi româna îl are direct din limbe greacă.
1) Hasdeu: Cuvenie, 1, 1 t O şi passim.
2) N. Cartojan : Alexandria in literatura română, p. 21.
3) Ilie Bărbulescu : Fonetica Alfabetului clrilic p. 360.
4) cr. Miklosieh: Beitrăge, Voc. II, 54; Tiktin, în ZlsIPh.,
XI, 6�) V. Vârcol, În Bule�nul SOCietăţii Filologice, a. II, Bucu­
reşti 1906, p, 28, 26, 27.
G) Weigand, In [ahresber., XVI, 207.
7) Weigand, tua. III, 211, 221.
8) Cf. Novakovie, în AflsPh., XXXI, 476; Miklosich Bei�
trage, Voc. III, Cons. 1, p. 11; Ilie Bărbulescu = Fonetica Alfab,
cou« p. 362.
I
l'
[165]
INDIvroUALlTATEA LIMBII ROMANE ŞI ELEMENT[JL SLAV 165
Aşa dar, în rezumat, tendinţa organică a limbei române a
fost în toate timpurile existenţei ei: nu de a preface sunetul â
în i, ci invers, de a păstra pe â, fie la elernentele-i latine origi­
nare, fie la cele nelatine importate mai târziu, şi chiar de a
schimba pe i in â,
Iată ce n- a observat AI. Philippide ') şi de ce greşeşte, evl�
dent, când susţine că nu-i adevărat că limba română are În or­
ganismul fonetic al ei inclinarea statornică şi generală de a pre­
face pe i În â, ci invers, de a preface pe â în l, Iată de ce, a­
ceea ce scrie despre cuvintele bălărie;» v. bulgar &K1Il,,+ărie,
cobi'Jă, Mtru > v , bulg. XKl1'pfi, că nu s-ar fi putut produce În
limba română, pe terenul ei, prefacerea bi < bî', hi < hi' prin a­
lunecarea sunetului, nu e, în urma exempllficărilor variate ce am
adus aci, de cât greşală.
Aşa fiind, evident că de ne-ar fi venit cu plsl, K1=â, cuvin­
tele din Categoria 1 de aci trebuiau să fi sunat barem in vechime,
dar şi astăzi să sune tot aşa în limba română, adică: vâdră iar
nu vidră, bâvolă iar nu bivol, mâtă iar nu mită, vlădâca iar nu
vlădica, peIân iar nu pelin, smocână iar nu smochină etc. (p, 307)
Aşa, însă, n-au sunat ele niciodată, cum arată şi vechile texte
române şi limba vie de astăzi.
Că nu ne-au venit din plsl., adică nu in sec. IX, ne mai
lnvederează, pe lângă acest i 1. plsl, K1, la unele. însă, şi lipsa lui
Z, ... sau şi o 1. fi: rom. bivolI. plsl, bâvolă, rom. pelin 1. plsl­
pelând, rom, strivesc faţă de plsl. sătrâvati, rom. dihor faţă de plsl,
dâhoră, rom. ocolâş faţă de plsl, okolâse, rom. dobitoc faţă de
plsl. dobâtăkă etc., cari sunt, cum am arătat, caractere postplslo­
venice, adică produse în limba bulgară cu începere din sec. X.
Dacă ele nu au venit în româna în sec. IX, cu atât mai mult
nu au venit în sec. IV sau V şi VI, epoca lui [ordanes, când vi­
goarea tonetică a sunetului â era desigur şi mai mare in limbă.
şi mai ales vigoarea lui 2> şi .. (p. 183).
Aceste cuvinte din Categoria 1, dar, le-a luat Iiaiba română
de altundeva chiar cu i, iar nu le-a format ea pe terenul el acel 1.
,
Cuvintele din Categ. II, având chiar ă corespunzător
plslovenlcului K1=â (P. 308). s-ar putea susţine la prima vedere,
1) In Originea Românilor, 1, p. 819.
[166]
166
ILIE BAHBUL.ESLU
ca şi la cele dela p, 167, că au intrat în româna în secolul plslo­
venic (al JX). Dar la observarea de aproape a lor, În legătură cu
cele ce spuserăm chiar aci mai sus, vedem că această sustinere nu
poate avea temei ştiinţific. Intr-adevăr, la unele din ele constatăm,
mai întâi, că nu au pe 70, h. finale sau interioar e plsl.; aşa hârleţ
faţă de pls. ryli!ci! (pron. râjet�), rât faţă de plsl, rytă, râs faţă
de plsl, ryse, râtnnic faţă de plsl, rybenikă, Râm faţă de plsl­
Rytnă (= Roma) etc. Deja lipsa acestor & şi .. invederează, conr
Iorrn cu cele ce am demonstrat la Capitolul despre � şi It. , că a­
ceste cuvinte ale Categoriei a II nu au intrat în. limba rornâ nă în
sec. IX şi, cu atât mai mult,· nici între sec. IV-VII, adică nici
în epoca lui Iordanes.
Aşa că, de asta, dacă nu din plslovenica au luat Românii
aceste cuvinte ale Categoriei II, le au luat de altundeva.
Pentrucă însă unii pot susţine, cum am văzut, că le-am luat
in epoca lui lordanes, din limba sărbească sau rusă, trebuie să
discutăm acum aceste două posibilităţi.
Cuvintele cu &1 plsl, în limba sărbească
Din câte-va texte sărbo-croate scrise cu litere latine se vede,
că în veacul al IX mai trăia încă în această limbă sunetul â ( ZJ).
care e străslav şi care, deci, la început a existat şi în aceasta ca
'n toate limbile slave. Cum arată filologia comparată 1). Anume, acele
documente latine transcriu cu 11 cuvintele slave în cari paleoslo­
venica are KJ în loc de acel u-dovadă că acolo: Sârbo-Croaţii
pronunţau un ZJ, care sunet, neavând semne în alfabetul latin, era
reprezentat prin semnul cel mai apropiat lui, adică prin li.
Ast-fel, în copii de' documente latine şi în aşa numita E­
vangelie dela Cividale din sec. IX, se află scris: Lut'rnnslo, Cre­
samzzalo, Sobemuscla, Miramuscla, Primusl etc., - toate cuvinte
în cari, la a doua parte a compoziţiei unde e acel u, se află cu­
vântul plslovenic ,\i\KJCi\h. pron. mâsl'. Iar la Const. Porfirog. din
sec. X e : BOLCH�O'{}Aa�o�, care corespunde unui plsl. I>ZJWfCi\"[�K 2),
1) Vondrăk : Vergleich, slav. Grammaiik, 1, I03.--Miklosich:
Vergl. Gram. 1, 156, 400. ,
2) Jagic în AfslP!Z.,IV, 406; Florinsklj : Lekciji, 1, 256,222.
De altfel, e şi în Savina Knlga M\30mOM:& În loc de pls!. h\\3ZJ­
KQi\,\h., precum şi în textul rusesc Sbornicul lui Sv jatoslav din a.
[167]
INDIVIDUALITATEA LIMBII ROMANE ŞI ELEl\lENTUL SLAV 167
pronunţat Văseslavs, unde e K1:=.=grec OL; sau B01J(jE�O'IJtţ11, care
corespunde unui RKllUfCKl%, pron. Vâsevâcu, unde grec. ou arată
că Kl Se pronunţa încă nu i ci spre u, adică â,
Iar in Sec. Xl şi XII se găseşte deja numai i scris în loc de
K1, în documente latine: Uiseno (=plsl. asiunns), Tichine (=p!sl.
TJJX'KlHld), Pribme, Pribtslauo etc.
Acestea şi alte, încă, arată că numai de prin sec. XI sau X,
vechiul sârbo-croat KI=â a început a se preface, iar în sec. XII
se prefăcuse de tot în i. Aşa admite Ştiinţa astăzi 1).
Iar u din textele latine şi 01.' sau Ol din cele greceşti, faţă de
po steriorul i din cele sârbeşti înşişi şi din limba sârbo-croată de
astăzi, ardă că aceasta din urmă a pronunţat mai intăi străslavul
â (rusescul itI) în locurile etimologice din plsi. KI şi că numai în
urmă â devine in ea i.
Dacă, dar, chiar astă-zi ştiinţa admite că din vremurile cele
mai vechi, limba sârbo-croată a păstrat mereu sunetul â (=KI) şi
că numai în veacul al X sau al Xl el s-a prefăcut în i aşa cum
a rămas până astă-zi în această limbă; atunci, în vederat, că nu
numai în veacurile al VI şi VII, epoca lui Iordanes, ci chiar în
cel d-al IX veac, adică în epoca proprie paleoslovenică sau a lui
Cir il şi Metodie, cuvintele slave, cari se găsesc în limba română
şi cari în paleoslovenica au â=Kl în loc de românescul i, nu ne
puteau veni din sârbo-croata de cât tot cu â cum sunt în pale oslo­
venica şi străslava.
Dar, dacă ne veneau atunci, trebuiau, conform cu motivele
arătate la Categ. 1, să le fi avut vre-o-dată şi să le avem şi astăzi
cu â în limba română. Faptul că le avem cu i, pe de alt ă parte,
nu dovedeşte nici că ele au intrat în româna dn sârbească cu în­
cepere din veacul X, când Începe în aceasta din urmă a se naşte
i În loc de vechiul â=KI; şi nu dovedeşte aceasta, pentru că ce­
lelalte elemente caracteristice ale vechilor cuvinte slave din limba
româ nă: ân fn loc de plsl, 3., amestecul Iusurllor z; şi 1:\, o 1.
plsl. s, ti 1. plsl, Ii, st şi id etc. (cf, şi p. 93), arată că nu limba
sârbească ci bulgăreasca era aceea care a dat rornânei acele vorbe,
1073: nO,\\OICi\lITl\C1:\; despre acestea, însă, ef. Sobolevskij : Drev­
nij cerkovno-slav. iaz. p. 31.
1) CL [agic, în AfsIP!z., XVii, 76.-Florinskij : Lekctţi, 1, 256,
222.-Mareti6: Gramatlka i Stilistika krvatsk, iti srpsk. knjii. je­
zika, Agrarn 1899, p. 18.
[168]
168
ILIE BARBULESGU
aşa că nu se poate admite că Rornânul ar fi ales pe cele cu i În
loc de :bI din sârbească, pe când pe toate celelalte le prefera din
bulgara: lirnbile nu împrumută prin alegere voită, adică în chip
capriţios.
Dar dacă nu din sârba, nu cumva n.e-au venit ele din rusa?
Cuvintele cu plsl. :bI in Iimba rusească
Gramatica comparată, în de dr osebi a limbilor sla ve, şi cea
istorică a limbii ruseşti, În legătură Încă cu alte fapte, ca vechile
cuvinte ruse din limba Finezilor şi Litvanilor '), arată că limba ru­
sească În totdeauna a avut, cum are şi astăzi, sunetul strâslav â,
pe care azi îl Înseamnă cu M, iar altă dată îl reprezinta cu :bI ca
plslo venica. Numai dialectul rnalorus are, în genere, iar cel veliko­
rus numai dupe cons, k, g, eli "), ca sârbeasca acum, i În loc de
acel străvechi kI; dar şi acest i elin el s'a născut tot din â:"-hl
în epocile mult posterioare, către vremea ncastr ă, cam du pe sec.
Xl nI. Aşa că, la început, limba rusească a avut în toate dialectele
('Î, până târziu încoace, numai hl=â În acele cuvinte slave din
româna cari aveau şi În plsl, :l.1=1,I=â. De aceea aceste cuvinte
se putea să vie din rusească În română ÎI1 epoca lui [ordanes, din­
tre sec. IV-VI!, cu sunetul rusesc â. Dar învederează că nu ne­
au venit din aceasta: faptul că le avem pe mai toate cu i iar nu
cu â, ceeace arată, ca la Categ. 1, că nu ne-au putu t veni nici
din plsl. dar nici din rusescul â; faptul că ele nu au :6,"
finale ori interioare ale acelei epoce plslovenice, pe cari le avea
rusa de atunci; şi, in sfârşit, faptul că caracteristicele fonetice ale
celorlalte vechi cuvinte siave intrate în româna: ân l. plsl, ;'1" a­
mestecul Iusurilor 3. şi 111, ă 1. plsl. L\ etc., sunt ale limbii bulgare.
Şi nu se poate să ne fi venit acele cuvinte din rusească nici
l) Cf. K. K. Buga, în Lzvăstija Akad. Nauk, Sktpetersb., 1912,
tom. XVII, c. 1., p, 10: vechi rus 1\1.lilll a tecut în litvana Imna,
deci Înainte de a deveni rus. kila; căci de atunci, Iitv. are ky'ka
din rus krka (rom. chică), magy'los din rus nou mogila (rom. mo­
ghilă) etc. Ins ă, el, vechi rus XI.m pentru lat. Hunnus, gr. o'uv­
vo<;=poporul Hun, la Sobolevskij, În AfsIPh., XXX, 474,
2) Cf. Sobolevskij : Lekciji, p. 45, 74; Kt yrnskij : Ukrains­
ka;a Grammatika, Muskva 1907.
3) Mikkola: Beru/zrungefl, etc.
[169]
după epoca plsl., adică nici chiar dupe sec. IX, fiindcă atunci ar
fi trebuit să le avem şi azi cu â, ca în rusa, iar nu pe mai toate
cu i, cum le avem (ct, p. 307), căci chiar În ruteana, 1>1 trece în i
numai dupe sec, XI.
. Dar dacă cuvintele acestor 2 Categorii nu au intrat În ro­
mâna nici din sârbo-cr oata sau rusa ori-cărei epoci a lor şi nici
din plsl., cum am arătat, atunci această argumentare ne întoarce,
inevitabil, iară la limba bulgărească. Aşa că, acum cată să ne În­
trebăm : dacă aceasta din urmă nu ne-a dat aceste cuvinte în fa­
za-i de dupe epoca paleoslovenică ?
Ilie Bărbulescu
Românii de dioroa[e de [arpati sub dominatiul1ea Ungurilor până la
intemeierea Tării-Romane�ti �i a Moldovei.
(urmare) 1)
Prin cuprinderea şi a acestor regiuni se indeplini aducerea
sub stăpânirea Ungurilor a Ţărti-Româneştt şi a Moldovei până
în Siret sau Prut. De acea Regele Bela IV, care cuprinsese, pe
lângă aceste ţări române ciscarpatine şi Rusia sau Galiţia, puteau
zice într'o diplomă adresată În 1254 Papei Inocentie IV că Ru­
sia, Cumania, Brodulcii şi Bulgaria fusese Înainte supuse "in
magna parte" regatului său 1). Dela 1233 Regii Ungariei luară şi
titlul de Rege al Curnaniei "),
Odată cu acest titlu Regele Ungariei luă şi pe acela de Rege
al Bulgariei. Aceasta stă în relaţie cu cele petr ecute în Tara Se­
verinulul,
După zdrobirea Cumanilor lângă pârâul Poganis şi la Or­
şova în 1091 şi supunerea Ţării Severinului şi aşezarea Ungu­
rilor la Severin În imediata vecinătate cu Bulgarii supuşi atunce a
Bizantlnilor când cei dintăi reuşiră a scutura stăpânirea acestora
1) Hurmuzaki, Doc. I, 259.
2) » .,,' 1, 123.
[170]
170
C. KOGĂLNICEANU
şi a înfiinţa la 1886 aşa zisul imperiu valahe-bulgar sub condu­
cerea fraţilor Asan şi Petru, ca reînfiinţare a fostului ţara t bul­
gar (697-1018), urmaşul acestora, fratele lor Ioan sau loaniţa
(1197-1207), ca urmaş al foştilor Ţari bulgari, ridică în 1201
nişte pretenţii relative la unele ţinuturi, care făcuseră parte din
[aratul bulgar şi pe care Emeric Regele Ungariei) le cuprinsese
odată cu cucerirea Serbiei unde fusese ca mare jupân pe Vule
şi-şi luase şi titlul de Rege al Serbiei,
Aceste ţinuturi din punct de vedere bisericesc formau cinci
episcopate bulgăreşti. Aceste au făcut obiectul reclamaţiunei lui
Ioaniţa adresată în 1204 Papeî lnocentie III cerând să reguleze
conform dreptului chestia confinium Hungarie Bulgarie et Vlahiei 1),
Părerea cum că acest diferend dintre Unguri şi Bulgari ar
fi fost relativ la Ţara-Severinulul, de oare ce această ţară precum
şi ţara dincoace de Olt ar fi fost sub dominaţia Asaneştilor nu
este de loc întemeiată. Nu există nici o dovadă despre această
stăpânire 2). Dar in schimb nu se poate tăgădui că Asaneştii au
avut şi ajutor şi la Întemeierea imperiului şi mai apoi în luptele
lor cu Bizantinii, nu numai dela Cumani dar şi dela Românii de
dincoace de Dunăre.
. Departe dar ca Asaneştii să fi ridicat pretentii împotriva
Ungurilor pentru ocuparea Ţării-Severinulul şi a celorlaltor teri­
torii române dincoace de Dunăre, Ungurii, dela untimp incoace,
după aşezarea lor la Severin, concepură planul cuceririi Bulga­
riei întregi 3).
1) Hurrnuzaki, Doc. 1, 31.
2) N. Iorga, Geschichte des rum. Volkes, 1, 126-127 dove­
deşte că părerea lui Onciul din deosebitele sale scrieri şi mai cu
seamă În Orig. Princlp. Roman şi Românii din Dacia Traiană,
relative la întinderea imperiului vlaho-bulgar şi dincoace de Du­
năre nu este de loc întemeiată. Tot atât de neîntemeiată este şi
părerea sa după care ar fi existat voevozi independenţi în Oltena
în prietenie numai cu Asaneştii, Atât Oltenia cât şi celelalte părţi
române dincoace de Dunărevau fost sub stăpânirea Pecenegilor
ş'apoi a Cumanilor până ce .a fost supuse de Unguri, dar nici
cum sub acea a Bulgarilor. D; N. Iorga a observat foarte bine că
dacă dominaţia s'ar fi întins şi dincoace de Dunăre aceasta n'ar
fi lipsit s'o spună Ioaniţă in cunoscuta inscripţie din 1230 depe
poarta bisericei capitalei sale.
3) N. Iorga, Istoria Românilor, Bucureşti, 1910, p. 44: Ast­
fel Ioan Asan s'a luptat cu Ungurii pentru stăpânirea Severinu­
lui, prin care Bulgarii rolau să intre în părţile noastre.
[171]
Românii subt Unguri pânti la întemeierea Ţtirii-Româneşti şi a Moldovei 171
Astfel la anul 1230 principele de coroană Bela însuşi trecu
Dunărea pe la Severin, în capul unei oştiri, în care desigur pe
lângă Românii din Ardeal au trebuit să fie şi Români din ţara
Severin ului a căror voevod era îndatorat, după cum vom vedea
că era dator voevodul de mai apoi Lltovoi, a merge la război cu
contingentul său ostăşesc în caz de război al Ungurilor, şi îrn­
presură Vidinul fără însă a-I fi putut cuceri. Se vede însă că
magistrul său Dionisie, pe care îl trimete împotriva lui Alexandru,
fratele împăratului vlaho-bulgar Ioan Asan Il reuşi a bate pe a­
cesta !.).
Cu această ocazie, după întoarcerea lui Bela din Bulgaria,
se înîiinţă la Severin un banat al cărui prim ban cunoscut este
Luca dela anul 12332) dela care Regele Ungariei luă şi titlul de
Rege al Bulgariei.
Acesta este primul Ban al Severinului, un demnitar ungur,
numit a stfe 1 după numele căpitr nillor sărbo-croate Parii sau [u­
pani, De aceea părerea despre pretinsa domnie a Banilor Basa­
rabi în Oltenia În tot timpul dominaţiei Peceneghilor în alianţă
cu Asaneştii este cu desăvârşire eronată. Căpetenille Românilor În
acele timpuri erau cneji şi voevozi şi necum bani. Instituţia Cne­
jitor şi Voevozilor au luat-o dela Sloveni şi nu dela Bulgari,
Tradiţia despre bănla Basarabilor se explică în mod firesc prin
faptul că printre cei dintăi Domni ai Ţării-Româneşti, începând
cu Vladislav 1, ei au purtat uneori şi titlul de Bani ai Severinului,
primind acest titlu mai întăi, prin acordarea Ieudului, dela Regii
maghiari, purtându l însă mai apoi uneori chiar şi fără sau Împo­
triva voii lor. De aceia vedem în diploma din 1247 menţionat pe
Litovoi ca Voevod şi nu ca Ban.
Dealmintrelea Românii atât de dincolo de Olt cât şi acei în
genere din celelalte teritorii ciscarpatine n'au inceput a se consti­
tui În state cu proporţiuni mai mari decât, dupăcum am văzut,
în urma sustragerii acestor teritorii de către Unguri de sub do­
minaţiunea Peceneghilor, a Cumanllor şi la urmă a Tatarilor prin
diferitelor descălicări ale Voevodului din Haţeg în ţara Severinu­
lui, a lui Negru-Vodă la Cârnpulung şi ale lui Dragoş şi Bog­
dan în Moldova�
2) Hurmuzachi, Doc. I 133-134.
3).. " 1, 126.
[172]
172
C. KOGĂLNICEANU
In cea ce priveşte anume Ţara Severin ului din bula papală
din 1238 ') se vede că în această ţară care fusese mai deşartă,
în urma cucerirei de către Unguri, mulţimea poporului crescuse
foarte mult.
Părerea adoptată în genere în istoriografia noastră 2) după
care banatul Severinului ar fi fost identic cu Ţara Severlnului
este cu desăvârşire greşită. Banatul nu se întindea in Oltenia a­
fară de cetatea Severinului decât o făşie dealungul Carpaţilor de
la Severinului spre miază-noapte, adică partea apusană a judeţu­
lui Mehedinti sau cel mult a Mehedin(i1or în totalitate. Restul ba­
natului se afla dincolo de munţi compus din cornitatele Mehadia,
Lugoş şi Caransebeş. Mănăsllrea Vo diţa se află pe teritoriul ţării
Severin ului şi nu pe acel al banatului.
De aceia se explică dece mai târziu, când serviciul adică
cetatea cu teritoriul banatului dincoace de munti, fusese cedat ca
feud Domnilor Munteni începând cu Vladislav 1, vedem figurând
uneori în mod simultan pe Voevodul român ca Ban al Severlnu­
lui pe lângă Banul unguresc al Severin ului, pe când cel dintăi nu
stăpânea decât cetatea Severin ului iară celălalt Banul unguresc
stăpânea restul banatului În Temişana. Astfel, de pildă,Între alte
multe cazuri, vedem în ] 369 figurând şi Vladislav I şi Heern Be­
nedek ca Bani ai Severinului, asemenea in 1372 precum şi in
1389 Mircea cel Bătrân şi Kaplai "Ianoş 8).
Această deosebire între Ţara şi Banatul Severinului este
foarte Însemnată de oarece pe când teritoriul Banatului Severin
face chiar parte din Regatul unguresc fiind administrat de un
demnitar ungur, de un Ban, Ţara Severin ului rernase În stăpâni­
rea Românilor, parte sub Kneji, parte sub un voevod, şi unul şi
alţii Însă trtbutari ungurilor.
Numai o părticică din chiar Ţara Severinului fu incorporată
Regatului ungar, anume .,Loystha" adică Loviştea sau Ţara Lo­
trului, unghiul judeţului actual Vâlcea dintre Olt şi Lotru şi pro­
babil şi plasa actuală Lovlştea \din judeţul Argeş, pe care Regele
\
1) Hurmuzakl, Doc. 1, 153-184.
2) N. Iorga, Gesch, d. r. Volk. 1, 139; D. Onciul Orig.
Princ. Rom. p. 43 şi 169 unde deşi recunoaşte j;ă nu toată Olte­
nia făcea parte din Banat, totuşi îi atribue cea mai mare parte,
între altele şi ţara Voevodului de mai apoi Litovol şi chiar Vâlcea.
3) Pesty Frigyes, A. Szorănyl bănsag,
r
I
[173]
'Românii subt Unguri păn� la intemeierea Ţl:irii-Românşti şi a Moldovei 173
ungur îI dăruise cornitelui sas Conrad în anul 1233 '). Acest co­
mite care zidise cetatea Talmaciu, clădi şi un castel pe f eritoriul
hărăzit, pe Lotru, cunoscut în documente sub numele de Lot­
hurvar, adică cetatea de pe Lotru, asupra căruia Sasii nu înceta­
seră a ridica pretenţiuni chiar în secolul al XV-lea 2). Ruinele a­
cestui castel mai existau pe la 1720 la varsarea Lotrului în Olt
pe muchia unui deal, În apropiere de satul Golotr eni, În comuna
Călin eşti, chemate de popor Cetatea Domnişorulul 3).
Tot acestui comite i se datoreşte probabil şi castelul de pe
Argeş, chemat de popor cetatea lui Negru Vodă şau cetatea dela
Poenari sau şi, în timpul din urmă prin influenţa literară, cetatea
lui Ţepeş-Vodă de oare ce acest domnitor a restaurat-o 4).
Dar dacă această regiune fusese scoasă din Ţara-Severinu­
lui, în schimb făcea parte din ea Tara Haţegului, teritoriu situat
În deafară de Oltenia de azi.
Indată după înfiinţarea banatului unguresc al Severinului
Papa crezând terenul propriu pentru propaganda catolicismului
trimise nu numai pentru Banatul propriu zis dar şi pentru Ţara ..
Severinului ca misionari călugări predlcatori autorizându-I în 12335)
să poată erta pe cei excomunicaţi, şi astfel să Întoarcă mai cu­
rând pe norod la credinţa catolică. In 12376) Papa Origorie IX
invită pe locuitorii acestei ţări să primească bine pe călugării pre­
dicatori şi să asculte de învăţăturile lor.
Aceasta era a doua încercare deja, după acea din eplscc­
patul curnan, de a duce pe Români la Imbrăţoşarea religiei cato­
lice. Dar n'ci de astă dată nu reuşi. Reuşita fu împedicată mai
cu seamă prin faptul că Ioan Asan II se lepădă de biserica ca­
tollcă astfel că biserica ortodoxă bulgară r estabilită urmă vechea
sa înrâurlre asupra Românilor din nordul Dunăril.
Regele Ungariei Bela IV Se folosi însă de neînţelegerile ivite.
1) Hurrnuzaki Doc, 1, 127.
2) Schuller, U mrisse zur Geschichte von Siebenbărgen t. 3,
p.37-38.
3) Beschreibung der oe ster. Wallachei În Ungarlsches Ma­
gaz'n m, 83.
4) Alex. Lăpădatu, cetatea dela Poenari în Buletinul Cornl­
siunii Monum. Istorice, III, p. 177 şi 181---187.
5) Hurrnuzaki 1, 153.
6) " 1, 154.
[174]
174
C. KOGĂLNICEANU
din cauza desfacerii lui Ioan Asan II de biserica romana, între
acesta şi Papa şi se hotărâ a aduce la indeplinire planul sau de
a cuceri Bulgaria.
După mai multe încercări zadarnice, de a reduce pe Asan
în sânul bisericei catolice Papa înştiinţa pe regele Bela în 12381)
că a Însărcinat pe arhiepiscopul din Strigon şi din Calocea să
predice o expediţie cruciată Împotriva lui Asan şi-i cere să por­
nească război contra ţării lui Asan, autorizându-I a purta inain­
tea sa semnul crucii ori pe unde va merge şi se va Întoarce.
Regele ungur răspunse la această cerere că e gata să plece în
Bulgaria, dar cum să i se conceadă dreptul de legat apostolle în
ţara lui Asan şi anume să poată limita diecezele, să instituie e­
piscopi şi să incorporeze Ţara Severinului la vreun episcopat
oarecare. 2).
Această din urmă cerere arată intenţia Regelui pe lângă cu­
cerirea Bulgariei, ca .. rmare firească a acesteia, a încorpora Re­
gatului său şi Ţara-Severtnulul, şi probabil şi celelalte ţări ro­
mâne.
Din fericire acest măreţ plan de cuceriri, care ar fi avut fa ...
talrnente urmări Iuneste pentru desvoltarea Românilor dincoace de
Carpaţi fu zădărnicit de cumplita năvălire a Tatarilor care dădu
tuturor lucrurilor o altă întorsătură şi făcu cu putinţă urmarea
desvoltărti începute a înjghebărli unor mici state române şi in
fine in temelia voevodatelor întâi a Ţării-Româneşti şi mai apoi
a Moldovei.
(va urma)
c. Kogălniceanu
1) Honnuzaki I, 153- 1 S4.
2) " 1, 153-184.
[175]
EOERII LUI MIHAI Vr.TEAZCL
Boerii lui MiRai Viteazul
(urmare)
Antonie Grama Siolnicul. Acest beer a fost sărăcit de Mi­
hai Viteazul-nu se ştie din ce cauză,-luându-i cu forţa toată
averea. Dar, căindu-se pentru fapta sa, Înainte de bătălia dela
Gura Teleajenului din 26 Septembre 1600 îi confirmă stăpânire
peste mai multe sate ca răsplată pentru sărăcia ce i-o făcuse 1).
Mai târziu la 25 April 1623, Radu Vodă inlăreşte lUI Grarna cIu­
cerul stăpânire peste un rurnân 2). El a zidit m-rea Izvorul, care
la 1630 a fost dăruită m-rei Radu Vodă 3) şi este altul decât
Pană Grama vistier care se află În documentul din 3 Iunie 1594 4)
alături de Pană vistier.
Postelntcl
Cocea Postelnicul. Cocea, un căpitan de oaste vestit, Iigu­
rează În primul divan al lui Mihai ca mare postelnic 5). Acelaş
rang îl ocupă şi În documentele următoare: 4 Ianuarie 1594 6),
13 Iunie 1594 7), 10 Noemvre 1594 8) şi 19 Mai 1594 9). Proba­
bil c'a murit în lupta dela Catugărent, unde a făcut minuni de
vitejie 10).
1) Prinos D. A. Sturza, op. C., p. 167, şi Lepedatu, op, c.,
p. 9, dă data bătăliei dela Gura Teleajenului, 20 Octornvrie.
2) I. Bianu, op. c, p. 80.
3) Literatura şi arta română, 1897, p. 441.
4) Th. Codrescu, Uricariul, XIV, p, 314.
5) Hurrnuzaki, Documente, V, p. 679.
6) AI. Ştefulescu, Tismana, p. 287.
7) Th. Codrescu, Uricariul, XIV, p. 314,
8) Literatura şi Arta română, 1907, p. 565.
9) 1. Fil itti , op. c., p. 51.
10) N. Bălcescu, op. c., p. 92; A. D. Xenopol. op. c., p,
54 şi Hurrnuzaki, Documente, III, 2, P. 132. Un raport despre
lupta dela Călugărenî spune că 200 transilvăneni şi tot atâţi ca­
zaci se repăd asupra Turcilor subt comanda căpitanului român
Cocea ; "ma esseudo stato il conflitto luongo quasi per il glorno
intiero.:". După dl, N. Iorga, Cocea e o căpitenie de Cazaci ...
supt steagurile eroului muntean Mihai" (el, Istoria poporului ro-
[176]
Leca postelnicul. Marele Agă V. Luca, a fost un boier ilus­
tru al lui Mihai Viteazul, unul din cei mai viteji generali. Era şi
sfetnic tainic; in această calitate semnează tratatul lui Mihai din
26 Iunie 1599.
Spre sfârşitul anului 1599, Luca s'a gândit c'ar putea să
domnească. In acest sens avem o ştire veneţlană din 2 Octomvre
1599 1), unde se vorbeşte despre un plan de omor al lui Mihai
Viteazul de către turci. Intr'aceasta era amestecat şi Leca. Lui i
Se făgăduise domnia Ţării-Româneşti de-l va ucide pe Mihai. A
fost însă prins şi pus la chinuri grele. Cu toate acestea n'a măr­
turisit nimic din greşala sa şi Mihai l'a ertat, dar l'a lipsit de
ori ce boerie 2) Şi Petru Arrneanu prin Noemvre 1599, confima
la Vraga vinovăţia lui Leca Aga.
In legătură cu acest complot, pela 26 Noernvre 1599, în Ve�
neţia circulau veşti că Leca ar fi fost ucis de Mihai 3).
Leca Aga şi-a câştigat din nou simpatia domnului prin vi­
tejitle sale. In Martie 1600, era numit căpitan al Cetăţii Chioara,
în care rang il găsim şi în August 4),
După această dată el se iscăleşte : »Leca Agă, sfetnic al M.
S. lui Mihai Vodă, domn al Ţării-Româneşti şi căpitan al Cetăţii
Chioara ... ", 5). In această functiune fiind a trimis mai multe scri­
sori oomtsarilor Împărăteşti 6). La 23 Martie 1600 ca căpitan al
cetăţii Gherla scrie Bistriţenilor 7).
Leca căpătase mult încrederea domnului. La 20 Mai 1600,
Mihai trimite judeţului de Bistriţa Irei scrisori româneşti să le
dea lui Leca Aga 8). Dar şi el era credincios lui Mihai. La 13
August 1600, Leca scrie Bistriţenilor să prindă o ceată de Ca­
zaci, cari fugeau cu nişte bani a lui Mihai 9).
mân, vol. Ill, 1927, traducere, p. 15); de altfel nici dl. Iorga nu
ştie de ce onigină este, pentrucă la pag. 69 îl face "Grec.". iar
în Istoria armatei româneşti, vol, 1, p. 383 pe "Cosrea" din cro­
nica lui Teodos.e îl identifică cu un Costea.
1) S. Sârbu 1. C., II, t, p� 237.
2) Dac. Hurmuzaki, XII, p. 478.
3) Ibidem p. 515.
4) Ibidem p. 746--781.
5) N. Iorga: Scrisori de beeri, p, 39.
6) Doc. Hurmuzaki, IV, r, p, 106 şi 112.
7) N. Iorga, Scrisori de boeri şi domni, ed, II, p. 46,
8) Ibidem, XII, p. 914.
9) Ibidem, p, 10 16.
, I
I
176
TlI. HOLBAl\)
----
[177]
BOfi.;fUI r.ur MIHAI VITEAZUL
------------ -------------
177
Nu l'a părăsit pe I domnul său nici în vremurile grele; a ră­
mas aproape de el până la moarte. S'a luptat cu toată vitejia la
MirisJău 1) şi a însoţlt pe domnul român la curtea împărătească.
După moartea lui Mihai, Leca a fost ridicat la rangul de
nobil de către Impărat 2) cu acest prilej [ s'a dăruit şi nişte sate
pentru care el mulţumeşte În 1602 3).
Nu s'a împăcat cu SigismundRachoczy, căci în Mai 1603
el roagă pe împărat să intervie pentru a i se restitui lucrurile luate
de către acesta 4). Mai târziu subt Radu Şer ban el ocupă Iuncţi,
unea de mare postelnic şi adesea îl găsim alături de nepotul său
spătarul Leca. In documentele următoare: 19 April 1602 5), 20
Decernvre 16036), unul fără dată de lună Şi zi din 16037), 12
Mai 1603 8),24 Mai 1603 9), 30 April 160410),6 Martie 160411),
e mare postelnic, iar 16 Iunie 1604 12), 17 Iunie 1604 13), 22 Iu­
nie 160414),24 Iunie 160415),2 Iulie 160416),5 Iulie 160417), 7
Iulie 160418), 12 Septemvre 1604 19) �i unul fără dată de lună şi
zi din 160420) se iscăleşte numai postelnic. In documentele din
5 Ianuarie 160521), unul fără dată de lună şi zi din 160522),26
April 160623), 12 Ianuarie 160724)," 15 Mai 1607 25), 20 Sep­
temvre 160726), 5 Mai 161027), 17 Mai 1610 28), 18 Mai 161029),
160730) şi 30 Mai 1610 31) e mare posteln!c, iar în 160632),
160833), 160934), J61035) şi 1611 36) e simplu postelnic.
Leca postelnicul Ia 17 Septernvre 1619 era mort37).
1) O. O. Leca'l. c. p. p, 311. 2) Doc. Hurrnuzakl, XII, p.
1246. Se află diploma de nobllltare, 3) Ibidem, IV, 1, p. 329.
4) Hurmuzaki Documente, IV, 1, p, 342. 5) Revlsta istorică,
1925, 1, p. 223. 6) I. FiIitti, op. c., p. 204. 7) AI. Ştefulescu,
Strâmba, p. 30. 8) Venelin, op. C., p. 243.
, 9) N. Iorga, Studii şi documente, V. p. 293.
10) Al. Ştefulescu, Documente sia ve-române, p. 304.
11) Arhivele Olteniei, 1923, 8, p. 307.
12) Anal. Acad. Rom., 1898-1899, p. 117.
13) Ibidem. 14) Ibidem. 15) Ibidem. 16) Ibidem. 17) Ibidem.
18) Ibidem. 19) Venelin, Opt c., p. 243. 20) Arhiva, laşi, 1915.
p. 27. 21) AI. Ştefulescu, OPt C., p. 3070 22) Arhiva 1. c. 23) r,
Filitti, OPt C., p, 20. 24) Al. Şteiulescu, Strâmba, p, 33. 25) Ibi­
dem, p, 37. 26) l. Fflittl, op. c., p. 205. 27) Ibidem. 28) Venelin,
op. c., p. 253. 29) Ibidem, p. 256. 30) Arhiva, p, 28.
31) Al. Şteîulescu, Documente Stav o-române, p. 319.
32) Arhiva, 1. c. 33) Ibidem. 34) Ibidem, p.90. 35) Ibidem, p. 91.
36) Ibidem, p. 92. 37) I. Fil it ti , op, C., p. 53 (nota). La 12
Martie 1619 era în viaţă (ct, Arhivele Olteniei, 1925, p. 462).
2
[178]
178
TH. HOLB,'.N
Manta postelnlc. In mai toate documentele unde figurează şi
Manta apare ca paharnic, afară de cele din 2 Februarie 15921)
şi unul fără dată de lună şi zi din 1592 2) unde se află ca mare
postelnic 3). Astfel primul divan al lui Mihai Viteazul ni-l prezintă
ca paharnic 4), iar divanul din 4 Ianuarie 1594 5), îl arată mare pa­
harnic. La 12 Seplernvre 1594 6) e paharnic, iar în 19 Mal 1595 7)
e mare paharnic. .
Manta a jucat un rol mare în oastea lui Mihai. Cronlcele şi
documentele numără multe isprăvi războinice făcute de acest vi­
teaz. Astfel când turcii au intrat in ţară pe la Giurgiu, adu când
pe acel Bogdan fiu de-al lui Ştefan Surdu şi s'au împreunat cu
hanul de s'au aşezat la Şerpăteşti, Mihai Vodă a trimis pe boerul
Manta în contra lor, care noaptea i-a lovit şi i-a zdrobit 8). Tot
Manta a fost trimis să se unească cu Radu Calomîlrescu spre a
se duce în ajutorul lui Aron Vodă al Moldovei 9).
La 30 Martie 1595 generalul Manta împreună cu Albert Kiraly
au repurtat o victorie desăvârşită asupra Brăilei; câştigul din
urma acestei victorii a fost enorm de mare, peste un milion de
galbeni 10). Toti soldaţii s'au îmbogăţit. Despre isprăvile lui Manta
postelnicul vorbeşte şi ambasadorul veneţian din Praga Ia 25 A­
prilie 1595 11).
Paharnicul Manta, împreună cu mai multi boeri nemulţu­
miţi-poate-de izbânzile lui Mihai Viteazul, s'au răsculat, adu­
nându-se la Craiova cu vr'o 5000 Sârbi plătiţi. Mihai veni cu
oaste împotriva lor i-a învins însă nu l-a pedepsit, i-a ertat. A­
ceasta s'a întâmplat înainte de 30 Martie 15'95 când Manta îm­
preună cu Kiralbert au plecat şi au cuprins Brăila 12).
1) Unele cronici îl numesc ban.
2) AI. Ştefulescu : Documente slava-române, pag. 290.
3) Vene lin, op. C., pag. �34.
4) N. Iorga: Studii şi documente, V, pag. 679.
5) AI. Ştefulescu: Ttsmana, pag. 287.
6) N. Iorga, op. c., pp,290 şi 679. 7) 1. FiIitti, Arhiva, p.51.
8) Cronica Cantacuzineas,\ă, pag. 279; Istoria domnilor
Ţării-Româneşti de C-tin Căpitanul, pag. 229 şi I. Sârbu, 1, pag.
213 (nota). 9) VaiIlant, op. c., pag. 335. 10) Cronica Cantacuzi­
nească, pg. 280 şi Hurrnuzakl, Documente, IV, p. 199. 11) Hur­
muzakl, Documente, III, pag. 95 şi I. Sârbu, op. c., 1, pag. 229.
12) Cronica Cantactrzinească, pag. 280 şi N. Bălcescu, op.
e., pag. 56.
[179]
BOERII LUI M.IHAI VITEAZUL
179
Cu toale că pasul greşit al lui Mania a fost ertat de căit e
Mihai, n'a mai fost primit aşa bine şi probabil din această cauză
s'a retras din viaţa politică după 19 Mai 1595, întru cât după
această dată nu-l mai Întâlnim prin documente.
Beeri fără ranguri
Petru Armeanul, PetruGrigoovici Arrneanul a fost uri mare
comandant de oaste şi un iscusit diplomat. Mihai Viteazul s'a
folosit mult În intensa sa diplomaţie de talentul oratorie al lui
Petru. El a venit În Muntenia, probabil ca zugrav de icoane, căci
un raport contimporan îl numeşte "pictor" 1). Petru Grigor ovici
a luat parte la toate războaele lui Mihai. Szamoskozy, cronicarul,
ungur, povesteşte lupta dela Călugărenl şi cea de Ia Nicopole
din 20 Septernvre 1598 după spusele lui Petru 2).
Petru Grigorovici a fost trimis în multe solii. La 2 Iulie
1599 3) era în audienţă la Praga; la 22 Iulie 1599 4) scria arhi­
ducelui Maxlmilian despre solia sa, iar la 27 Iulie 1599 5) primia
răspunsul împăratului. Intors dela Praga, la 2 Septernvre 1599 6),
Mihai îl trimite din nou la împăratul german, împreună cu Stefan
,
Petnehazi cu scrisori secrete, spre a se determina data hotărâtă
a expediţie! 7). La întoarcere fiind aduşi în faţa cardinalulul An­
drei Băthory din cauza trădării lui Ion Darahi-un secretar de
al lui Mihai-şi ternându-se să nu fie ornorâţl, Petnehazi a înghi­
ţit scrisorile, iar Petru Grigorovici le- a ascuns aşa de bine Încât
cu toată amănunţita percheziţie nu le-a putut găsi, Scăpat din
mâna lui Andrei Băthory şi întors în ţară, nu stătu mult şi la 1
Octomvre 1599 8) din nou este trimis În solie, de unde se în­
toarse la 18 Octornvr e. La acea audienţă Petru arunca cu vinte
grele la adresa lui Sigismund Băthory care-şi călcase [urământul
şi povesteşte ce i-a spus voevodul Kievului când a fost la el 9).
1) Hurrnuzaki, Documente, III, 1, p. 431 şi Anal. Acad.
Rom., XX, p. 458.
2) 1. Sârbu, op. c. II, 1, p. 80. 3) Ibidem, p. 195.
4) Hurrnuzaki, Documente, XII, p. 440.
5) 1. Sârbu, op. C., II, 1, p. 200.
6) Hurrnuzaki, Documente, XII, p. 452.
7) A. D. Xenopol, op. C., PP. 108-109.
8) Hurrnuzakl, Documente XII, p. 395.
9) 1. Sârbu, ap. c., p. 65 şi Th. Holban, Arhiva, laşi, 1928,
2, p. 140.
'i!'" • _i .,. .. __ , �---
[180]
180
------
TH. HOLBAN
După cucerirea Ardealului, Mihai trimise o deputăţle de
două persoane între care era şi Petre Armeanul să spue vestea
împăratului 1). In Noemvre 1599 2) Petru a fost în solie la Turci,
unde fu primit foarte bine şi bogat dăruit, iar la 20 Noemvre
1599 3) este trimis a doua oară la Moscova. EI a ajuns bine cu­
noscut in lumea diplomatică a tirnpulut, Astfel la 3 Decemvre
1599 Rudolf al II-lea cerea lui Mihai să i se trimită solia tăgă­
duită-Petrum Armenum-căci are nevoe 4). Petru a fost trimis
şi la 21 Decemvre 1599 încă nu sosise Ia Aiba- Iulia 5).
Petru era ambiţios şi nu se împăca cu banul MihaIcea. La
9 Ianear 1600 Eric Lassota scria arhiducelui Matthlas despre o
ceartă dintre Petru şi Mihalcea 6). EI era foarte credincios împă­
ratului. In acest sens este o relatare a cornisarflor către împărat
in 14 April 1600 7) iar la 3 Martie 1600 8) Petru făcea o expu­
nere în numele domnului său. Se pare însă că în ultimul timp,
în credinţa sa faţă de împărat, s'a cam îndepărtat de Mihai. Ast­
fel, el care a fost consilier intim al domnului, pe când se întor­
cea din Moldova la Braşov, a aflat că Mihai ar fj dispus să u­
cidă pe toţi Ungurii şi a divulgat această taină nobililor 9). La 24
Noernvre 1600 scria şi Basta despre fidelitatea lui Petru către
împărat 10). Totuşi a rămas alături de Mihai. După lupta dela
Gorăslău, Mihai trimise împăratului steagurile captivate prin Pe­
tru Armeanul.U]. Ultima dată îl întâlnim la 8 Septemvre 1601 în
solie la împăratul german 12).
Baba Novac. Sârbul Baba-Novac scăpând din mânile turci­
unde fusese prizonier, venise la Mihai şi şi-a angajat servi­
ciile. Domnul, în urma unor isprăvi ale lui, l'a. făcut căpitan de
haiduci.
Pe generalul Barbu-Novac il constatăm în serviciul lui Mi-
1) Hurmuzaki, Documente, XII, p. 477.
2) A. D. Xenopol,op. c., p, 150.
3) Arhiva Istorică, Il, p, 47.
4) Hurrnuzaki, Documente, \ III , p. 368.
5) Analele Acad. Rom., XX, p. 458.
6) Hurrnuzaki, Documente, XII, p. 597.
7) Ibidem p, 836. 8) Ibidem, p, 749.
9) Tinerimea Română, XII, 1895, p, 58.
10) Hurrnuzaki, Documente, XiII, P. 1094.
11) Al. Lapedatu, op, c., p, 61.
12) Hurrnuzaki, Documente, XII, p. 1230.
I
I
[181]
BOERII LUI MIHAI VITEAZUL
181
hai, încă din 1599, când făcea pregătiri contra Ardealului, după
cum ne relatează un raport din Alba-Iulia 1). Szamaskozy poves­
teşte cum Baba Novac a făcut un mare jaf peste Dunărea să­
vârşind mari vitejii şi de aceia Mihai l'a inrolat în armata sa 2).
In Octomvre 1599, generalul Baba-Novac cu 5000 oameni
a trecut muntii pela Turnu-Roşu de s'a urnit cu armata lui Mihai
la Braşov. In lupta ce a urmat CU Andrei cea dintăi ciocnire o
făcu el cu nrecea-i vitejie" asupra lui Ştefan Lazăr 3).
Intre generalii lui Mihai cu care a plecat să cuprindă Mol­
dova era şi Baba-Novac cu 4000 voluntari 4). EI a fost lăsat îm­
preună cu Udrea să cuprindă Hotinul ; a intrat În Pocuţia cu 3000
oameni şi a făcut un mare jaf, până aproape de Cameniţa 5).
Mai târziu când Mihai nenorocit pleca la Praga, a lăsat În
Serviciul lui Basta pe viteazul Baba-Novac cu 16000 oameni 6).
La 17 Decernvre 1600 Basta scria despre intrarea lui Baba în
serviciul imperialilor 7). Dar viteazul general a căzut prada răz­
bunării ungurului Ştefan Czaki şi Moise Săcuiul : a fost ars de
viu 8).
Mihai Intorcându-se dela Praga a regretat mult moartea lui
Novac şi pe cât a putut l'a răzbunat.
Farcaş Stoica. Farcaş era preot În satul Fărcăşani din iu­
deţul Dârnboviţa şi. numit Stoica. "Casele lui popa Stoica se află
despre miază-noapte de Fârcaşul de mijloc, situate 'pe muchia
dealului mătcii Oltului vechiu" 9). Despre familia lui se cunosc pu­
ţine lucruri. A fost insurat de două ori; cu prima sotie a avut o
fiică Vilaia măritată cu Conda mare comis, arrnaş din Obedeni
şi frate CU Dumitraşcu căpitanul (mort în 1611 )10), iar a doua so-
1) 1. Sârbu 1. C" Il,-l, p, 86; N. Iorga; Acte şi fragmente,
1, Bucureşti 1895. p. 173.
2) N. Bălcescu l. c. p. 245.
3) N. Bălcescu 1. C,' p. 268; Vaillant 1. c., p, 367.
4) N. Bălcescu l. c. p. 312.
5) Dac. Hurrnuzakl, XII, p. 951.
6) AI. Lapedatu I. c. 28.
'7) Doc. Hurrnuzaki, XII, p, 1113.
8) AI. Lapedatu l. c. p. 28; A. D. Xenopol 1. c. p. 227.
9) AI. Odobcscu, op, c., p. 481. . .
10) Arhivele Olteniei, 1923, 9 p. 365. Conda era fiul lUI Ion
Căpitanul din Albeşti, căruia Mihai îi dă în 1577 satul Albeşti.
[182]
182
TH. HOLBAN
tie a fost Maria din Ariceşti ce se coboară din marele ban Han za
din Creţeşti 1).
Farcaş Stoica a fost un general vestit in oastr a lui Mihai
De multe ori s'a bătut cu Turcii j Ia Călugăreni mai ales spre
sfârşitul luptei a atras pe mai mulţi Turci in cursă şi i-a z dro­
bit. La inceputul lui Mai 1596, o ceată de Români sub comanda
lui Farcaş au prădat şi au ars Cladova 2), Iar la 16 Iulie a ple­
cat să cuprindă Vidlnul, A trecut Dunărea cu oastea sa, însă
fiind trădat de un ticălos a fost surprins de 30 mii de turci şi
oastea lul zdrobită. Farcaş a scăpat cu viaţă căci il aflăm într'un
document din 1622 3). A fost mai mult viteaz decât norocos,
Poporul l'a iubit şi i-a păstrat amintirea în cântecele sale.
Yelicicu, Velicicu a fost căpitan vestit in armata lui Mihai.
La 6 Mal 1596 el este trimis cu 1300 de haiduci la Baba-un o­
raş în Bulgaria-pe care l'a cuprins şi l'a prădat 4), iar pela 16
August 1596 un alt corp de armată de-al lui Mihai, subt comanda
lui Velicicu, a trecut Dunărea şi a prădat nişte corăbii turceşti 5).
Probabil că in aceste lupte din Bulgaria a perit bravul căpitan
Velicicu 6).
Radu Calomfirescu. Despre Calornîirescu n'avem multe ştlrl.
S'a luptat ca general În rândurile armat el lui Mihai. In lupta dela
Stăneşti, am văzut că alături de Buzeştl era şi' Radu Calomfirescu.
A fost întrebuinţat ca sol de către Mihai. La 7 August 1595.
Stroe Buzescu şi Radu Calornfirescu au dus daruri de nuntă pe­
rechei regale 7).
Se pare că Radu n'a fost mulţumit CU domnia lui Mihai �i
s'a alăturat răsvrătiţilor; dar a fost prins şi ucis 8). In ori ce caz
el a murit la începutul anului 1596.
Sava Armaşul. Despre. Sava avem şi mai puţine ştiri. A
fost un om de oaste, un beer cu vază in faţa lui Mihai, Printre
semnatarii documentului din 2� Iunie 1599, este şi el.
\
1) Ibidem, 1927, p. 42. 2)\1. Sârbu, op, C., 1, p. 415.
3) Arhivele Olteniei, 1923,9, p. 365.
4) Cronica Cantacuzineasca, 1. c., 285 şi N. Bălcescu, op,
5) Cronica Cantacuzinească, 1. c., şi 1 Sârbu, op. c., 1, p. 417.
6) Vaillant, op, C., p, 349.
7) Cronica Cantacuzlnească p. 282.
8) 1. Sârbu, 1, 1, c. p, 314; AI. Odobescu 1. c. p. 476;
Vaillalnt 1. c. p. 378, pomeneşte d:e Calorn Iirescu la 1606.
[183]
BOERTI LUI MIHAI VITEAZUL
183
Th. Holban
T
I
Era foarte credincios domnului, de aceia Mihai adesea l'a
dăruit cu moşii. In Ardeal avea mai multe domenii dăruite. La 4
Decernvre 1599 1), el scria din cetatea vecinului 2) Bistriţenilor să
nu ia danie fără ştirea lui de pe domeniul Jeciul ce i s'a dăruit
lui. Altă dată, În acel aş an 3), poruncea să i se dea dljma din
satul Jeciul, ce i-a fost dat de Mihai. In Iunie 1600, în sfatul de
conducere al Moldovei figura şi el. După lupta dela Mirislău,
Sava Arrnaşul a fost trimis împreună cu Radul Clucerul Buzescu
la Basta 4).
Ion Raţ, Ion Ra] a fost un trădător. Fiind secretarul lui
M'hai,avea putinţa să ştie toate taln-Ie domnului său.
Planul cuprinderil Ardealului a fost destăinuit Cardinalului, de
Ion Rai. Ambasadorii lui Mihai cari se întorceau dela Praga, au
fost duşi În faţa lui Andrei prin trădarea lui Rat şi a lui Ion Da­
rahi, Mihai a bănuit ceva În purtarea secretarului său şi a început
să-I observe mai de aproape. La 9 Iulie 1599 sosea din Ardeal
un alt secretar al lui Mihai Ion Darahl, care-a stat în serviciul
domnului român până la 10 Decemvre. Odată cu acesta trimişii
Domnului ii aduc vestea că Malagina la certat aspru, pentru că
a auzit dela un .,boer ragusan" că ar voi să cuprindă Ardealul 5).
Am văzut că la Mirislău a avut mult de luptat cu trădarea lui Rai,
care indemna pe comisari să nu plece la Mihai, căci vor fi ucişi 6).
Inainte de a începe lupta cu Andrei Băthory, Ion Ra] trecu de
partea Ungurilor şi atunci Mihai s'a convins că bănuelile sale erau
adevărate. După luptă el fu prins şi cu grele chinuri a fost omorît.
1) Dac. Hurrnuzaki, Xll, p, 528 şi N. Iorga: Scrisori de
boeri, Scrisori de Domni, ediţia II-a, 1925, Vălenii de Munte 40.
2) N. Iorga: Scrisori de beeri, p. 35 şi 36.
3) An. Ac. R.-XX, p. 470.
4) 1. Sârbu, op. c. II, 1, p. 221.
5) Ibidem, p. 224.
6) ibidem, 1, p. 545.
7) An. Ac. Rorn., XX, p. 470.
(sfârşit)
[184]
184
LUCIAN PHEDESC:U
Nistor şi Gligorie Ureache 1)
Asupra vieţii cronicarului Gligore Ureache şi a tatălui său,
Nistor, s'a scris putin. Istoricii literari s'au mărginit mai mult a­
supra cronic ei lui Gligore �i asupra paternităţii ei.
Un studiu mai complet asupra vieţii lor nu s'a scris.
*
Nlstor Ureache (cam 1550-1618)
Asupra anului naşterii lui Nistor Ureache nu ştim decât cu
aproximatie: cam pe la 1550 (vezi mai jos).
Nistor se trage dintr'o familie veche boerească 2). Dimitrie
Cantemir afirmă că familia Urecheştilor datează din timpul când
Dacia era ocupată de armatele lui Traian 3). Tot D. Cantemir
mai spune, în alt loc, că Urecheştii se trag din Corvln 4).
Nistor Ureache e fiul lui Maxim Ureache şi al soţiei acestuia,
Dumitra 5).
La 1572 (19 Februarie 6) şi 9 August 7), Nistor apare prima
dată într'un rang boeresc, ca diac sau uricar. Mai târziu, îl aflăm
avansat clucer (la 1587, Mai), când e trimis de Petru Şchiopul-
1) Face parte d .ntr'o Enciciopedie a literaturii româneşti, în
pregătire.
2) Pe timpul lui Ştefan cel Mare (1523) existau sate numite
Urecheşti (O\(pfKHl-m), ale căror locuitori îşi zic "Ureche" până în
1690 (V. A. Ureche, Schiţe de literatură românească, Buc., 1885,
p. 67). Despre satele, locurile, etc., care poartă numele de Ure­
cehe şti, vezi D. Frunzescu, Dicţionar topografic şi statistic al Ro­
mâniei, Buc., 1872, p. 50 şi urrn.
3) in: Descriptio antiqui .et hodierni status Moldaviae, Buc.,
1875, p. 112-19.
4) In: Hronicul vechimii Romano-Moldo-Vlahilor, 1, laşi, 1835
p.41 ("Prefaţa"'). Despre existenta unor Urecheşti, inainte de Nis­
tor, ca: Petru, Oană (sau Vană), vezi M. Costăchescu, Despre
neamul de bo eri Ureche, "Cercetări istorice" (Iaşi), IV, 1928. No.
1, p. 45-6.
5) V. A. Ureche, Schiţe, p. 182; vezi şi: I. Tanoviceanu,
genealogia familiei Ureche, "Arhiva" (iaşi), IX, 1898, No. 3-4,
p. 234.
6) V. A. Ureche, Schiţe, p. 238.
7) Arhiva istorică a Românie;, 1. 1, p. 117.
[185]
f
NISTO[1, ŞI GIUGOlHE UREACHE
185
I
1
i
\
Vodă cu tributul Moldovei la Poartă 1). In anul următor, la 14
Martie şi 1 Aprilie 1588, il găsim înaintat la rangul de vornic
de gloată 2, de unde V. A. Ureche trage concluzia că trebue să
fi avut, atunci, cel puţin 30 de ani; deci, Nistor s'ar fi născut la
1550 3). Tot vornic de gloată apare şi la 15 Aprilie 1588 4),
După câţiva ani, la 19 August 1591, Nlstor apare iar ca om
de incredere al lui Petru Şchiopul, căruia Nistor ii face o dare
,
de seamă asupra dărilor rămase din timpul domniei lui 5). Aşa
că nu e de mirare că în anul următor, 1592 (14 Martie), Nistor
să fie ridicat la rangul de mare vornic în ţara de jos 6). Neculai
Costin spune: "au pus pe Ureche Vornicul, logofăt mare", 7) a­
dică În 1592. Intr'adevăr : sub Aron Vodă, urmaşul lui Petru
Şchiopul, Nistor apare mare logofăt 8).
In ace laş an (1592), Aron, fiind alungat din domnle de că­
tre boeri, Iasă scaunul domnesc În paza credinciosului său Nis­
tor Ureache, Iăcându-l astfel caimacan, Dar Aron venind inapoi,
dă ordin lui Nistor să prindă şi să închidă pe toţt boerii care fi
alungaseră din tron. Nistor, totuşi, cunoscând anticipat răul care
ar decurge din această măsură a lui Vodă, preferă să fugă, pe la
Soroca, în ţara leşească 9).
Dar se pare că Nistor s'a împăcat cu Aron, căci-se =-pare
în anul următor (Aprilie 1593) îl găsim" iar logofăt mare al lui
Aron 10).
1) N. Iorga, Documente noi, În mare parte româneşti, rela-
tive la Petru Şchiopul şi Mihai Viteazul. Buc., 1898, p, 21.
2) V. A. Ureche, Schiţe, p. 182. 3) Ibid. 4) Ibld., P. 183.
5) Hurmuzachi, Documente, XI, 233.
6) Gh, Ghlbănescu, Surete şi izvoade, XV, 59; Melchise­
dec, Cronica Huşilor şi a Episcopiei, Buc., 1869, p, 93.
7) Letopiseţul Moldovei, ed. 1 a lui M. Kogălniceanu, t. "
Iaşi, 1852, p, 103, apendice; vezi ibid, şi p. 206.
8) Miron Costin, Opere complete (ed. V. A. Ureche), II,
sec., 1888, p. 383 [ef. O. Şincai, Hronica Românilor, II, Iaşi, 1853,
p. 246 (ct, ibid., ed. II, Buc, 1886, 1. li, p. 388)].
9) Gr, Ureche, Letopiseţul, ed. 1 a lui KogăI., t. 1, p. 207-
208; M. Cos tin, Op. complete clt., p. 385 [ef. Şincai, op. cit .. p.
247 (el. ibid., ed. Il, p. 389>].
10) Hurrnuzachi, Doc., XI, 318; zicem "se pare", deoarece
doc. nu poartă dată, ci numai e datat de Iorga astfel: ,,1593,
prin April",
. '5' " I -'; ',rr;. u '<;.,w; ...... "", =. � _
[186]
186
LUCIAN PREDESCU
Sub Domnul următor, Ieremia Movilă, la 1595 (18 Iulie),
Nistor scade la rangul de mare vornic în ţara de jos 1).
Nistor îşi păstrează rangul de mare vornic în ţara de jos
In tot timpul Domniei lui Ieremia Movilă (1595-1606). Astfel, cu
acest rang apare la: 28 Martie 1596, când Movilă îi dărueşte sa­
tuI Bărboşi, "pentrucă ne-au slujit domniei mele bine şi cu dreaptă
credinţă ;" 2) 1597, 22 Ianuarie 3) 8 4) şi 22 Iunie 5), 12 Iulie 6),
19 Septembrie 7) şi 22 Decembrie 8); 1598, 25 Martie 9) 10 10)
şi 15 Aprilie 11) 5 Mai 12), 20 Iunie 13) 1599, 30 Martie 14) 115)
şi 25 Octornbre 16), când Nistor, împreună CU Ion Mogâldea, dă­
ruesc satul Giuleştl rnănăstirei Heropotam zidită de ei, 17, asupra
căreia există controversă nerezolvată-pare-se, încă 18).
1) Franz Adolf Wickenhauser, Moldova oder Beitrăge zu
einem Urkundenbuche fUr die Moldau und Bucovina, Wien, 1862,
t. 1, p. 95.
2) Th .• Codrescu, Uricar, XIV, p. 160. 3) lbid, XIX, p. 5.
4) Ştefan Orăşanu, Cronicarii moldoveni din sec. al XVII-lea,
Buc,. 1899, p. 44.
5) Uricar, XVI, 258. 6) Orăşanu, op, cit. 7) ibid., P. 45.
8) Uricar, XVIII, 227. 9) Orăşanu, op, cit., p. 45.
10) Ghibănescu, Surde, viu 235. 1 1) Ibid., 224.
12) lb!d, II, 361.
13) Mechisedec, Biblioteca lui D. Sturdza la Miclăuşeni. Re­
vistă pentru istorie, arheologie şi filologie an. II, t. IV, p. 706.
14) Orăşanu, op. cit., p. 45.
15) Gh. Ghibănescu, Ispisoace şi zapise, 1, 1, 216; V. A.
Ureche, Schite, 183. '
16) Uricar, XVIII, 232. 17) Arh, Ist., 1, 1, p, 46.
18) V. A. Ureche, Schite, p. 185 spune că M-rea Heropotam
(M-rea Secul de mai târziu) a fost zidită de Nistor şi soţia sa la
anul 1594, iar nu la 1602. Nu putem fi siguri de 1594. Din cele
ce am văzut, atâta ştim: Hero�otam era zidită la 1599. Melchi­
sedec, Cronica Romanului, Buc., 1874, p. 233 şi l. Boianu, Note
dintr'o excursie în Moldova, "CQlumna lui Traian", Februarie 1882,
p. 110 spun că M�rea Secul a fost zidită la 1602. Greşit! Dar
ar putea fi şi adevărat, căci Melchisedec, op. cit., p. 232-3 spune
că Heropotarn s'a schimbat În Secul, Aşa dar, in 1602, Heropo­
tam şI-a schimbat numele în Secui şi poate s'a şi reclădit. M.
Kogălniceanu, Prefaţă la Letop, Mold. cit., ed. 1, t. II, p. X, dă
anul 1604 al zidirii Secului,
[187]
N1STOR ŞI GP.IGOHIE UREACHE
187
In anul 1600, 4 1), 20 2), şi 25 Mart 3), Nistor era tot mare
vornic. Cu acelaş rang îl găsim în anii: 1601, 5 Iulie 4); 1602,
20 April5), 9 Iunie 6); 1603, 67), şi 22 April 8) j 1604, 25 Iunie g)
şi 3 Iulie 10); 1605, 2211) şi 25 Mart 12), 1 Iunie 13) şi 20 De­
cembrie 14); 1606, 4 Februar 15) 1516) şi 30 Mart 17), 2 April Ie),
şi \ 2 Mai 19).
Deasemeni, sub urmaşul lui Ieremia Moghilă, Simion Mo­
ghllă, Nistor apare mare vornic al ţării de jos. Astfel În anul t 607,
la 1 20) şi 10 Mart 21), şi 17 Iulie 22).
La 13 Iunie 1607, Nistor primeşte din partea regatului Po·,
loniei indigenatul "pentru bunele sale intenţiuni către acest re­
gat," 23) La 29 August acel aş an, Nistor aduce dela Constantino­
pol piciorul sfântului Ion Botezătorulşi-I depune la M-rea Secui
zidită de el 24).
In 1604, 1607 şi 1608, Nistor donează obiecte de preţ M-rei
Secul 25).
In anul 160826) şI 1609, 4 Februar 27), 1,21 şi 30 Mai 28),
1) Orăşanu, op, cit., p. 45. 2) Surete, l l, 180.
3) lsp. 1, 1, p. 225. 4) Orăşanu, opvcit., p. 45.
5) V. A. Ureche, Miron Costin, .II, 581.
6) Arh. ist, Ill, 80. 7) Orăşanu, op, cit., p. 45.
il 8) Isp. 1, 2, p. 16. 9) Orăşanu, op, cit., p. 45.
10) V. A. Ureche, Schiţe, p. 183-4.
11) Arh, ist., 1, 1, p. 77; V. A. Ureche, Schiţe, p. 183.
12) Papadopol-Callimach, Despre Dreptate, Anal. Acad. Rom.,
ser. II. t. XVII, 1894-5, p. 628.
13) Orăşanu, op. cit., p. 45. 14) Ibid. 15) Surete, II, 375.
16) lbid.; Arh. iSI. lll, 70, 71, 74; Melchisedec, Cronica
Romanului, p. 30. 17) Arh, ist., III, 70.
18) Uricar, IX, 142; Melchisedec, Notiţe istorice şi arhiolo­
glce, Buc" 1885, p. 235.
19) Arh. ist., lll, 74. 20) Melchlsedec, Cronica Romanului,
1, p. 25. 21) Uricar, XVIlI. 256.
22) Arh. ist., iu, 74. 23) V. A. Ureche, Miron Costin, II, 582.
24) I. Sbierea, Grigoriu (sic) Ureche, Anal. Acad, Rorn., seria
II, t. V, secţ, II, mcm. şi notiţe, Buc., 1884, p. 15; E. de Bar­
wlnski, ştiri nouă asupra familiei Ureche, în vol, : Prinos lui D.
A. Sturdza, Buc., 1903, p. 204-5.
25) M. Kogălniceanu, Manuscrisele, în vot. : Letop, Mold.,
ed. 1, t, 1, p. O; Melchisedec, Cronica Huşilor, p. 102.
26) I. Bianu, op. cit., p. 111. 27) Isp, 1, 2, p. 65 ; Surele, XVI 17.
28) Surde, II, 366. 29) Orăşanu. op. cit., p. 47.
\ ' Il �.' " � _'-_._ � _
[188]
188
LUCIAN PREDESC:U
24 Iunie 1) şi 21 August 2), e tot mare vornic. La 1610 (6 Iulie)
e în acelaş rang, când el şi cu călugării dela M-rea Secul dă
în judecată pe călugării dela M-rea Agapia pe chestia unei bu­
căţi de pământ 3).
In rangul de mare vornic al ţării de jos, îl găsim pe Nistor
şi În 1610 (29 Noernbrie) 4).
In anul următor (16, Octombrie 1611), Constantin-Vodă­
Movilă recomandă pe Nistor delegatului Poloniei ca trimis din
partea sa către regele Poloniei cu instrucţiuni secrete, 5) în urma
cărui lucru, Nistor-pe lângă demnitatea de mare vornic- mai are
,şi pe aceea de locotenent suprem al Domnului 6).
Inainte, desigur, de 1612, Nistor clădeşte biserica SI. Vineri
din Iaşi, 7, căci-din cele ce urmează - rezultă că dela începutul
anului 1612 fugise in Polonia. într'adevăr, iată ce se întârnplase :
când Stefan Tornşa reia tronul Moldovei lui Ieremia Movilă, a­
cesta din urmă =-împreună cu familia şi credincioşii săi, între cari
şi Nistor,-fuge În Polonia. Acolo, Nistor se stabileşte întăiu la
la Kamlnlec=-de unde e trimisă o scrisoare a sa la 1 Februarie
1612, scrisoare iscălită: »Nistor Ureche vornic, guvernator al Mol­
dovei" 8).
La 31 Iunie acelaş an, Nlstor îşi păstrează rangul de mare
vornic 9).
Din Polonia, Movilă, cu o oaste adunată În pripă, caută să Il?
reia tronul Moldovei, dar e prins de Tornşa şi închis.
La această incercare a lui Movilă, Nistor nu luase parte, de
oarece nu o găsise bine-venită; aşa că Nistor a rămas în Polonia 10).
Spune Miron Costin: »Numai Nistor Ureche n'au vrut să vie din
Cameniţa (= Kamlniec) şi aşa îi sfătuia şi pre dânşii să nu miargă
în Moldova, zicând să lase să se mai vechească domnia lui Şte­
Vodă, că acum fiind domnia nouă, Moldovenii sunt din fire pu-
1) Surete, II, 133, 2) Surete V, 240.
3) Arh, tst., 1, p. 22; M�lchisedec, Cronica Huşilor, P. 93.
4) Surete, 11, 246. 5) Arh, Ist., 1, 1, p, 24.
6) Hurmuzachl, Doc., 1, p, 456,
7) Arh.Ist., 1, p. 176; Melchisedec, Cronica Romanului p. 246.
8) Hurrnuzachi, Doc., IV, 1, p. 466-7; vai şi Miron Cos­
tin, Letop., ed, 1 Kogăt., 1. 1, p. 229-233.
9) Surete, II, 80.
10) M. Costin, Letcp., ed. Kogăl., t. 1, p. 222-30.
[189]
NISTOR ŞI GRIGORIE UREACHI;;
189
rurea la domnle lacomi; ce nu s'au ascultat sfatul lui Ureche
vornlcul" 1).
Din rândurile de mai sus ale lui M. Costin, rezultă că Nistor,
odată stabilit în Carneniţa, a rămas mai multă vreme acolo.
In 1613, în urma intervenţiilor din Tornşa, Poarta cere Po­
loniei extrădarea lui Nistor 2), dar fără rezultat.
La 14 Iunie acelaş an, Nistor se afla la Rohatin, nu departe.
de Haliciu. La Rohatln, Nistor era arendaşul starostiei de acolo,
care starostie ii fusese încredinţată de starostele Adam Zolkiewski
pentru suma de ] 000 galbeni poloneji pe an 3).
Dela sfârşitul anului 1613 avem multe acte polone unde e
pomenit Nistor ca stând în Rohatin. In schimb, nici un document
nu pomeneşte că Nistor ar mai fi stat în Polonia în cursul anului
1614 şi începutul anului 1615 4).
Dar ştim unde se afla Nistor la inceputul lui 1615. Doamna
lui Ieremia Movilă, nCU sfatul lui Nistor Ureche", căpătând, în
1615, ajutoare dela laşi, reia tronul Moldovei punând domn pe
Bogdan, fiul lui Const. Movilă, Iar Nistor conduce singur aface­
rile Moldovei 5); căci "divanurile toate erau prin Nistor Ureche
Vornicul=, spune M. Costin 6). ,
Dar Bogdan nu stă în scaun decât »mai până Ia un an",
deoarece e prins de Turci, iar Nistor fuge în Polonia 7).
Intors în Polonia, Nistor asistă, la sfârşitul anului 1615, la
moartea starostelui de Rohatin, Adam Zolkiewski ; dar, deoarece
acesta din urmă rămăsese dator cu dări către regele Poloniei,
Nistor e scos ,din arendarea Rohatinului, cu toate protestele lui.
Din aceste proteste ale lui Nistor, aflăm că el avea o fru­
moasă avere: recolta i se ridica la 6.330 măsuri polone (schoch};
avea vie, pescării şi velniţe 8).
Dintr'un act din 21 Ianuarie 1616 îl aflăm pe Nistor tot la
Rohatin 9). In Septembrie 1616 îl aflăm la Carneniţa, unde avusese
nişte neplăceri pentru oarecari dări 10).
In anul 1617 (19 Februarie), intors in Moldova, Nistor a­
pare sub Radu-Vodă ca fost (saa) vornic 11). Tot »EliC iiM ,,1,ROPHHI,«
1) Letop., ed. 1, t. 1, p. 230. 2) Hurumuzachi, Doc., II, 2,
p. 382. 3) Barwlnskl, op. cit., p. 201 şi 205-6. 4) ibid., p. 202.
5) M. Costin, Letop., ed. 1, t._ 1, p. 232-33. 6) ibid., p. 233. 7)
ibid. 8) Barw.nski, op. cit, p. 202. 9) ibid., p. 202-203 şi 209.
10) ibid., p, 203. 11) Arh. ist., 1, 1, p. 13.
[190]
190
LUCIAN PHEDESCU
(fost mare vornic) iscăleşte Nistor În toate actele din domnia lui
Radu-Vodă 1).
Deci, încă din 1616, Nistor se retrăsese din viaţa politică,
după cum bine a observat d. AI. Philippide 2).
La 16 Aprll 1617, Radu-Vodă donează lui Nistor 99 sate şi
părţi din alte sate 3).
Intr'un document polon din 18 Iunie 1618, îl aflăm ca mort
de foarte curând timp 4). .
Către sfârşitul vieţii, Nlstor se călugărise la M-rea SecuI
şi-şi luase numele de Nicodim. La SecuI, Nistor a fost înmormân­
tat cu soţia lui 5).
aUgorie Ureache 6) [1590-(1597)-între 15 April şi 3 Mai 1647].
Nistor a avut doi copii: Vasile şi Gltgorie, la 1597, gtăsu­
eşte o inscripţie de pe o biserică 7). Deci, cronicarul Ureche s'a
născut între 1590-1597, căci din inscriptia de mai sus rezultă că
Vasile şi Gligorie erau mici de ani.
Gllgorie a moştenit o imensă avere dela tatăl său 8). Despre
tinereţea lui Gligorie, atâta ştim: na învăţat literatura în şcoalele
-polone" 9).
Desigur că din 1612 se afla Gligorie în Polonia. căci-după
cum am văzut la biografia lui Nistor Ureche-acesta din urmă
1) V. A. Ureche Schiţe, p. 185. Totuşi există _0 contradicţie
pe care o lăsăm în suspensie, anume: cu toate că la 1617, 19
Februarie.c--dupâ cum am văzut=-Ntstor apare ca fost vornic, to­
tuşi într'un dac. din 16 Aprtl 1617 apare ca vornic în tara de
jos (Surete, II, 168); deci, Nistor era încă in viaţa politică!
2) în: Introducere in Istoria limbii şi literaturii române, Iaşi,
1888, p. 121.
3) Surete, II, 168-71. 4) Barwinskl, op, clt., p.203 şi 210.
5) N. Iorga, Studii şi documente, VII, partea III, Buc., 1904,
p. CCXLI (ef. N. Iorga. Istoria blsericei româneşti, 1, p. 242,269).
6) Vom arata în alt studiu pentru care motiv numim Gligorie
Urenche.
7) V. A. Ureche, Schiţe.rp. 186 şi 186; vezi şi Letop.
Mold., ed, 1, t. 1, p. 229. Despre Vasile, vezi V. A. Ureche,
Schiţe, p. 186.
8) M. Costăchescu, Varia, "Ion Neculce", 1925-27, Iasc. 6,
p. 271-2, unde e înşirată toată averea lui Nistor.
9) Miron Costin, Despre poporul Moldovei şi al Ţării Ro­
mâneşti, în Arh. ist., 1, 1, p. 160.
[191]
N1STOR ŞI GRIGORIE UREACHE
191
fugise cu întreaga sa familie 1) in 1612, în Polonia, de frica lui
Tomşa-Vodă.
Urmărind pe Nistor, mai putem deduce următoarele: dela 1
Februarie 1612 şi până la 14 Iunie 1613, Oligore a locuit în Ca­
menita. Aşa-dar, putem presupune că Ia Cameniţa a învăţat OJi­
gorie »literatura", despre care aminteşte Miron Cos tin (vezi nota 94).
Dela 14 Iunie 1613 şi până la sfârşitul aceluiaş an, Nistor
a locuit in Ro hatin. Nu putem şti dacă şi Gligorle a stat În acel
interval de timp în . Rohatin sau dacă şi-a continuat studiile la
Carneniţa.
La începutul lui 1615, Nistor revine in Moldova.
Aşa-dar, Gligorie a stat in Polonia Între Februarie 1612 şi
nce putul lui 1615.
Nistor iar fuge în Polonia la sfârşitul lui 1615, la Rohatln,
unde-I aflăm până în 21 Ianuarie 1616. In Septembrie acel aş an,
Nistor se află la Carneniţa. Iar nu putem şti dacă Oligorie a ur­
mat pe tatăl său în tot pasul, adică la Rohatin şi Cameniţa, sau
dacă s'a stabilit În vre-o şcoală. Inclinăra, totuşi, să credem că
n'a stat nici la Rohatln, nici la Carneneţ.. şi la Lemberg. Şi iată
de ce: în Noembrie 1616, Oligorie se află în Lemberg-vspune
un document=-susţlnând'un proces al tatălui său care lipsea. Deci,
se pare că Gligorle urma la şcoala Stavropighiei din Lemberg 2).
Desigur că la 1617 (19 Februarie), Gligorle era deja Întors
in Moldova odată cu tatăl său.
De aci înainte până la 1631 nu mai aflăm nimic despre
OIigorie. Care-i motivul? Să fi stat În Polonia în acest interval
de timp? Nu-i posibil! Pentrucă în 1631 îl aflăm în mare rang
boeresc, lucru care cerea, nu numai locuirea în ţară, ci şi o slujire
fidelă şi permanentă a tronului.
Inainte de 1631, Oligorie fusese mare logofăt. Cum de a­
[uns-se aşa de tânăr la acest rang. nu-mi pot explica. Şi iar nu-mi
pot explica faptul că la 1631, 2 Ianuarie 3), 1 Martie 4) şi 15
Iunie 5), Oligorie iscăleşte "ClIC EM J\Orc.iil:&T{I sau CUR "c.rc.4'>K'I'U
J) De câte ori fugea Nistor în Polonia, Oligorie trebuia să-i
urmeze, căci altminteri răzbunarea asupritorului ar fi căzut asupra
:fiului celui asuprit, constatare exemplificată suficient de istorie.
2) Barwinski, op, cit .• p. 203.
3) Surete, IX, 121. 4) V. A. Ureche, Schiţe, p. 186. 5) su­
rete, IX, 127.
'1
[192]
192
LUCIAN PREDESCU
(fost mare logofăt sau fost logofăt). Care a fost cauza abandonă­
rii politice! de către Oligorie? Documentele sunt autentice! Sau,
poate a mai fost în acel timp un Gligorle Ureache ? Nici acest
lucru nu ne spun documentele.
Oligorie a fost duşmanul lui Illiaş, Aşa că, la 1632, ,.spata­
rul" Oligorie, împreună cu alţi beeri, pleacă la Constantinopol,
ca să ceară detronarea lui Iliaş. Nereuşindu-le, sunt nevoiţi să
primească domnia lui IIi aş, care=-drept răzbunare-dă ordin să
fie ornorâţi boerii răsvrătiţi, între care era şi spatarul Oligorie
Boerii se răscoală iar. De data aceasta, însă, nu mai apelară la
Turci, ci îl detr onează singuri, punând În loc pe Movilă, ea re
redă demniiăţile lui Ureache-spune Miron Costin 1).
Dar se pare că M. Costin n'a fost bine informat, căci la
la 1634, 14 August 2); 1635, 13 Martie 3), 5 Mai 4) şi 29 August 5);
1636, 24 Ianuarie 6), 26 7) şi 28 Noembrie 8; 1637, 15 Marti 9),
6 April10), 1638, 15 Februarie 11), 22 Martie 12) şi 27 Iunie 13).,
1639, 4 Februarie 14),27 Iunie 15) şi 12 August 16), 1640, 11 Mar­
tie 17) şi 9 Iulie 18), îl găsim numai mare spatar, In acel aş rang
îl găsim şi în: 1641, 19 Ieuuarle 19), 19 Februarie 20, 1321), 1522)
şi 21 Aprile 23), 18 Mai 24), 1 Iunie 25) şi 19 Septembrie 26), 1642.,
30 Marti 27), 628) şi 18 April29) şi 4 Mai 30).
La 1643, Gligorie e înaintat v ornic în ţara de jos 31), in
care Iuncţ e se menţine şi în 1644, la 15 Iunie 32), 31 Iulie 33)"
1834) şi 28 Septembrie 35, şi în 1645, la 16 Septembrie 36), şi
în 1646, la 15 37) şi 20 Februarie 38), 24 Martie 39), 1 Iunie 40))
1) Letop, Mold" e d, 1, T. 1, p. 263-4.
2) Isp. II, 1, p, 86. 3) Uriear, XIV, p. 99. 4) Isp., II, 1, p
5) Is., II, 1, p, 106, 108; V. A. Ureche, Schiţe, p. 187.6) Isp .•
II. 1, p. 214. 7) Surete, III,181. 8) Isp., II, 1, p. 111. 9) Surete;
1lI, 256. 10) Surete VII, 200.11) Surete III p, 6. 12) V. A. Ureche,
M. Costln, val. 1, Bue., 1886, p. 690. 13) Surete, XII, 16. 14) U­
ricar, XVI, 27. 15) Surete, XII, 16. 16) Surete, III, p. 152. 17)
Isp, II, 1, p. 190. 18) Surete III, 128. 19) Surete 1lI, 184. 20)!
Isp., Il, 1, p. 232. 21) Iorga, Studii şi doc., V, 1., p. 251. 22) U-­
ricar, VII, 5. 23) Surete, VIII, 284' 24) Surete, III, 309. 25) lbid.
p, 331. 26) lbld, p. 141. 27) Aăolt., Wickenhauser. op, cit., p.33
şi 108. 28) Iorga, Studii şi doc., VIi 79. 28) Surete, III, 222. 30)
Ibid., p. 126. 31) V. A. Ureche, Sch ţe, p. 187, Costăchescu, op,
cit. fu ,,1. Neculce", p. 271. 32) Isp., II, p. 65. 33) Ibid., p, 69,
34) Arh, ist., 1, 1, p. 120. 35) Isp., II, 2, p, 48. 36) Surete, V,
305. 37) Isp, II, p. 98. 38) Sureţe, III, 311. 39) Isp., II, 2, p. 106�
40) Surete, III, 119.
[193]
193
şi 20 Octombrie 1). La 1647, 15 Aprll, Gligorie Ureache apare
pentru ultima dată ca ma! e vornlc in ţara de jos 2). Iar într'un
document din 3 Iviai 1647 se averei lui Gligorie
la -copli săi 3).
De unde rf.'%uH,'i Ci G1igode Ureache a murit între 15 April
şi 3 Mai 164'1.
Cr'edinţe şi practtce poporane ia Cehi
asemănătoare cu al� Românltor
In timpul cât aci st:;t în Praga (din Februarie î 928 şi până
În Oetombrle 1929)1 după ce l-am cunoscut pe Cehi în toate mac
n'festările culturale ale sufletului lor-prin ştiinţe ş; arte--, după
ce le-am cunoscut şi viaţa rurală, căci am vIzitat multe sate şi
târg-uşoare din Cehia, în care am găsit biserici vechi, dar bine
îngrljite, preoţi culti şi ţărani cu deprinderi civilizate, am vrut
să-mi dau socoteală întrucât superstiţla mai dăinueşte, şi în ce
măsură, in sufletul acestui popor, care are un procent prea redus
de analîabeţi faţă de alte ţări,
Ca m greu le-aş fi putut descoperi din observare directă asu­
pra acelor din cercul in care mă aflam, ciici, în chip obiş­
nuit, omul care a ajuns măcel! numai la Oarecare grad de eul­
tură, ascunde conştient şi cu grijă aceste: urme atavlce din sufle­
tu-i - superstiţlile, La Cehcslovaci, Cii şi la noi, În clasa cultă
chiar, ele apar În viaţa z llnlcă mai rar, r.duse Ia niscaiva o bice­
iuri conservate, În legă tură cu epoca sărbătorilor, şi prin tradiţie.
In popor ele însă sunt foarte numeroase, după cum m'am
inlot mat prin lectiile universitare, 4) făcu te de d. Profesor Pertold
dela Univ, Carol al IV-lea din Praha, când trata despre religia şi
1) Isp. Il, 12, p. 89. 2) V. A. Un:c'w, M, Costin, 1, 690.
3) V, A Ureche, Schiţe, p. 189.
4) Lecţiile acestea au fost cuprinse sub titlul: Buddhismus
a jeho ro?/sÎrelli pa svet@ şi Nauka o tnethodâch obecne vtdy
tuiboeenske (în semestrul de varii 1929.
3
, ' ''''''" ',- '" , �.' - ���
[194]
194
MARGARETA ŞTEFANESCU
------ ----------
concepţia budistă şi despre puterea vrăjitor şi supersflţiilor la
Indieni, msnţionând cât de multe sunt şi la Cehi, Un bogat ma­
teria/ de acest fel, cules din popor, m1-1 puse la indămână re­
vista de etnografie şi Iolklor cesky' Ud '), care-şi făcu apariţia pe
la 1890 şI durează şi în prezent, condusă de d .. prof. universitar
specializat în Iolklor eewk Zibrt dela Praha, Din cercetarea acestui
material, am constatat că multe din obiceiurile şi supersttţiunile pe
care le avem şi noi Românii şi se găsesc la acest popor.
Am găsit zicători exprimate prin aceleaşi cuvinte ca la noi,
ori exprimate diferit, dar având acel aş înţeles cu ale noastre 2),
Aceiaşi concepţie -- fatalismul - pare că-i stăpâneşte pe ei,
ca şi pe noi.
Superstiţiun'Ie sunt foarte variate. Ele �e rapoartă la gospo­
dărie (măturatul casei, spălatul rufelor, coptul pâinei şi al colacilor,
etc.). Mai sunt încă supersttţluni, obiceiuri şI prevestiri despre timp
şi schimbările lui, despre moarte, înmormântare, nunţi; despre
păsări şi animale în legătură cu viaţa oamenilor (astfel despre şarpe,
broască, cocostârc, bufniţă, despre alte păsări --- ef, şi Iedeşul) j
despre dragoste. Au vrăji de tot felul. Medicina populară empirică
e în floare (descântece, leacuri, plante medicinale); se constată
şi la ei lipsă de încredere în medici.
Tot materialul ce-I am la îndămână prezintă (1 stare de lucruri
în termeni de patru decenii (1890-1930). E sigur că la ei, ca şi la
noi, unele din superstiţiunile şi practicele menţionate sunt pe cale
de-a dispărea, după cum ne spun şi cei care le comunică-pentru
unele, când zic: - "tak byvalo ", adică "aşa a fost... cândva, mai
dedernult".
Constructia casei a fost mai simplă şi 1a Cehi, cândva, dar au
şi astăzi case de vă/Muci şi lipite cu lut. Construesc şi ei cu vălă­
tuei (stieţcholec, germ. Strauchholz) şi lipesc casele cu lut (Iepe ..
ntce) apoi le văruesc O). Rar mai găseşti la Cehi case acoperite cu
şindrilă, prin paduri uneori, unde acest material se ailăla îndămână 4).
Din bătrâni, Cehii păstrează obiceiul de a-şi ţine casa în
�rdine şi curăţenie. Mai 'fies înaintea sărbătorilor de Crăciun,
1) Vezi Arhiva, XXXVII, 2, 127, 131,
2) Perd. Velc, Lepenice na Siatisku, C. L. XI, 135-143.
3) Perd. Velc, Lepenice na Stansku, C. L. XI, 192-194.
4) Această revistă arc o importanţa istorică şi pentru noi,
căci deja în primele-i numi. re se ocupă şi de Iolkloristlca la noi,
făcând dări de seamă despre Sezătoarea d-lui Ar tur Gorovei,
[195]
CREDINŢE ŞI PRACTICE POPOHANTE
195
Paşti, Înainte de praznice, gospodinele griţesc casele, şi curăţă
ogr ăzlle, căci "trebue să fie curat toiul ca sticla" ("ciste jako
sklo"), cî. rom. curat ca oglinda! 1).
Nu le place Cehilor din popor să se mute des, din casă în
casa : ei zic că prin fiecare strămutare, se pierde o părticică de
noroc. Nu ştiu cum priveşte poporul român faptul dese i mutări,
dar ţinând seamă de proverbul Schimbi locul, schimbi norocul,
şi deasa lui pune În aplicare, îmi pare că punctul nostru de ve­
dere este tocmai contrar de cât al Cehilor.
La mutare, într'o nouă locuinţă, o stropesc cu aghlazrnă dela
trei biserici, se pune pe masă o lumânare aprinsă şi pâine. Şi la
Români, sunt unele practici de acest fel; bunăoară se lasă În casa din
care te muţi câteva obiecte : gavanosul cu sare, mătura, pisica •.• Cehii
cred că nu e bine să te muţi spre seară, dC.2).
Astăzi aprind focul uşor, ca şi noi, cu chibrituri, dar a fost
un timp (nu se precizează), când şi Cehii se serveau de cremene
şi arnnar ("mfvali ocilku a kremenem") 3).
Şi în legătură cu spălatul rujelor au unele deprinderi şi supe r­
stiţii •• Se crede că nu e bine să pui la spălat În unele zile, pen­
trucă ori rufele nu iese curate, ori se face o pierdere, o pagubă
În casă, În gospodărie - pier vite, ori mor chiar oamenii din a-
, cea casă. 4}. Şi poporul nostru alege zilele pentru spălatul rute­
lor, căci în unele zic că e păcat, d, exvîn zilele de după Bobo­
tează sau [oile de după Paşti.
Se dă o mare importanţă preparării pâinii : se practică chiar
ca un fel de cerernonial. Inainte de Ci face aluatul, gospodina
blagosloveşte covata : face o cruce asupra aluatului, când îl pune
la crescut; tot aşa când aluatul e pe masă, inainte de-al pune în
forme şi chiar când îl dă la cuptor. Dacă intră cineva în casă în
acest timp, şi acela zice: "Cu Doamne-Ajută!" 5). Şi la Români,
am observat cam aceleaşi dispoziţîuni sufleteşti la coptul pâinii,
când gospodinele repetă, chiar cam prea des, pe ,.Doamne-ajută 1",
1} Jos. Kostăl, Nâzory, povăry a zvyky o domâcnosti, C. L.
X, 419--421.
2) J. Fried, [ak se plkâvalo, C. L, XX, 446-448.
3) Jos. Kostăt, Ndzory, povă» zvyky o domâcnosti, <'5) L.
X, 419·-421,
4) Povery a zvyky pry prâdle, C. L. 273-274.
_ 5) Lidove povery z Mludoboleslavskâ, C. L. XXi, 439-449.
[196]
196
MAnCAI1ETA ŞTfGFANESCti
----�-----'---------,-- ....... "
Când se coace pâin-a, nu trebue să stea nimeni pe cuptor,
cacr dă pâinea Înapoi. După ce a luat tot aluatul din covata, gos­
podina face trei cruci pe fundul coveţii, ca să-i iasă bine aluatul şi
pe viitor. La noi, după ce se focar cozonacii din cuptor, se a­
runcă În el câteva lemne, ca să nu rărnâe părăsit.
La coptul pâinii, nu trebue să intre barbat străin În cafă,
căci îi va merge rău 1).
Fărrnăturtle de pâine, căzute pe [os, sunt adunate cu multă
grij;l de oricare; pe masă este un loc anume, unde stă pâinea,
Părinţii invata cu cea mai mare grijă pe copti lor să nu calce pe
tărămăturl de pâinevcă e mare păcat 2). Şi la noi e aceeaşi cre­
dinţă, că e păcat să calci pe Iărămătur! de pâine, căci pâinea e
biei Domnului 1
Nu e indiferent cum pui pâinea pe masă; o bătrână din
Plzen (N. V. Cehiei) spunea că păinea trebuie pusă cu tăetura
Întoarsă dinspre uşă 3). La noi, se zice că e păcat să pui pâinea
inversată pe masă, adică aşezată pe partea cea rotundă, ci numai
pe cea plată.
La Cehi, de SL Neculai, se fac colaci împletit! şi de forma
celor uzitaţi la noi, În Moldova, Basarabia şi Bucovina, la 40 de
Sfinţi 4).
Cehii fac din aluat hulubi- păsărele -- la Duminica Florii­
lor; la botezuri şi patroane îneă, se obişnuesc colaci împletiţi ; cu
cât colacul e mai mare, cu atât şi darul e mai PH ţi os !J).
Copacii bătânl sunt foarte numeroşi în republica cehoslo­
vacă; ei sunt martori muţi ili trecutului îndepărtat, căci mtl1li din­
tre ei au o vechime de 2000 de ani şi de ei se leagă fapte po­
vestite ori menţionate in cartiie de aur G) şi in scrierile istorice.
1) J. Cyterăk K svatebnim obyăejîim IW Stnichovsku, C. L,
V,62. .
2) Lidove povlfly z Mladobolesluvskâ C. L. XXI, 439-449,
3) P. Dostal, Chleb 11 nâzoţech lidu 11 Chabiăovă ve Slezsku,
C. L. V, 232-233. .
4) Fr. Lega, [indrichohradeck« peăvo Mikulac�skc, C. L. X,
128-131.
5) Jos. Petrăk, Lidovă pecivo li Po dkrkon ott, C. L. X,
288--291.
6) ceh. kuihy ţiametny' sunt însemnări cuprinse în registre
ţinute de diferite autorităţi Într'o corn bunăoară de primar,
[197]
CREDfNTE ŞI Pf\ACTICE !'OPORANE
'�-�--�-_._.�-.--�---- -
197
De multi dintre ei se leagă felurite povestiri 1). Şi poporul nostru
a avut grijă să planteze copaci la hotar sau În anumite puncte,
De aceşti copaci se leagă unele amintiri despre fapte petrecute.
Un copac bătrân a servit mai intotdeauna ca punct de reper,
dacă ar fi să dau numai câteva exemple: In iaşi se află o stradă,
ori stradelă, numită Stejar pentrucă acolo, pe acea stradă, s'a a­
flat până nu de mult un stejar gros, care trebuie să fi Ior.t Io arte
bătrân; în jud. Iaşi se află satul Goruni, în amintirea unor goruni
ce vor fi fost acolo; 1& Slănicul Moldovei se află un umoriş nl1�
mit La trei jagi, unde într'adevăr sunt dispuşi, în pretenţie de
cerc, trei Iagi bătrâni, Tot in Iaşi se află o regiune viticolă, nu­
mită La doi peri,
Şi la Cehi sunt localităţi faimoase prin prostia tradiţională
a locuitorilor. Cum e la noi Pocreaca, comună în jud. laşi (vezi
Marele Dictionar Geografic al României, voI. . .), ori Bascugra,
care nu există în realitate, (n'o găsesc înregistrată de Marele Dicţio­
tiar Geografic) despre a căror locuitori a mers vestea că ar fi proşti ...
tot aşa şi la Cehii e localitatea Pielouc. Astăzi localitatea Pjelouc,
din SE Boemiei nu se distinge mai puţin de cât altele din republica
cehoslovacă, ba chiar le Întrece pe multe prin edlficlile-i obşteşti :
primărie, bancă. casa modernă a socolilor: are o înftoritcare şcoală de
agricult-rră cu internat bine întreţinut, un muzeu comunal bine Înzestrat
ba chiar trimete dintre locuitori-i dipl orna ţi, reprez: ntanţi ai naţiunii în
alte ţări, căci d, Hermanek, un distins intelectual de-acolo, a fost. ani
de-a rândul consul la Split (S�'oiato), din jugoslavia. Totuşi des­
pre ea s'a găsit do vezi scrise asupra naivităţii.. prostiei locu :to­
rllor, deja pe la anul 1634, .;:;1 în legătură cu aceasta circulă mai
cum am văzul la Pielouc, lângă Pardubice, in Cehia S. E., când
primarul ne-a prezentat-a nouă vizitatorilor comunei, ca oaspeti
de preţ. ca să ne însernnăm numele. Dar foarte interesant sunt
cele scrise de preoţii parohi ; ele surd obligatorii şi am găsit în
ele Însemnări de Ie'ul celor cuprinse în vechile noastre leto­
piseţe ro.oâno-slave, despre recolta din Iecare an, starea timpu­
lui şi sănătatea coruunei, msemnări făcute corect, îngrijit �i an
după an, cum am văzut la parohu: di:J Krupa, sat nu departe de
Rakovnik, NV Cehiei,
4) [an. Evang, Chadt, Povesti a dohady v siary'cli a pa­
mii' llY' eli stromech v Cecluich na Morave a ve Slezsku, C. L.
XVII, 119--136, 239--243, 394--397, 175-190.
[198]
198
MARGARETA ŞTEFANESCU
f
1
multe legende 1). ACeasta ne sugerează ideia să cercetăm şi la no
de ce prostia e legată de localităţile Pocreaca şi Bascugra 2).
Mal înatnte vreme, la Cehi, gospodinele şi mamele, în general,
nu făceau copilului nou- născut albituri din pânză nouă până la
vrăsta de un an, ca să nu rupă uşor hainele, când vor creşte mari.
Până la 6 săptămâni, aveau obiceiul să-I înfeşe numai in nişte pe­
linci şi numai până la vârsta de un an îl îmbrăcau în cămeşuici
cusute din vechi, din ru 'ărle veche, purtată a), Şi la noi e acest obi­
ceiu în popor, nu din motive de economie sau pentru că o rufărie
mal mult purtată ar fi mai molcuţă şi mai bună pentru trupuşorul
încă delicat, ci fiindcă e credinţa că dacă copilul e tnţăşăt, indată
după naştere, tn pânza provenită din o cămaşă veche a tatălui,
toată viata sa copilul va tine mai mult la tatăL său, iar dacă
pelincele vor fi făcute din vreo cămaşă de-a mamei, copltui îşi
va iubi mai mult mama, Din iubire pentru bărbatul lor, se zice
că femeile ma! toate întaşă copilul cu pânză din cămăşile lui! <).
Se obişnueşte a se da copilului la botez numele sfântului
din ziua de naştere, dacă copilul s'a născut la zi mare, căc! de
nu se ţine seamă de aceasta, copilul moare. Şi la noi e răspân­
dit obiceiul ii se da copilului numele in legătură cu al sfântului din
acea zi sau a celui apropiat.
Banii daţi de naşi copilului la botez îi aduc noroc. Părinţii
copilului păstrează cu multă grijă aceşti bani, până când copiii se
fac mari; copiii la rândul lor fi păstrează tot cu atâta grijă şi
nu-i dau pe ceva de cât la o nevoe mare. E credinţa că orice a­
Iacere ar porni-o cu aceşti bani le va merge bine 5). E ştiută im­
nortanţa ce se dă legaturii dintre naşi şi fin! �i la noi; (se sta­
bileşte chiar ca un fel de grad de inrudire între ei) precum şi
valorificarea darurilor reciproce între naş şi fin cerute de tradiţie.
1) Eugen Muska, Kterak »znik! tuizev .hloupa Pielouc", C.
L. VI, p. 246-250.
2) Ibid.: cu acelaş sens Gr\eclî menţionează Abdera, Nemţii
<11.1 Schild, Fokberg, Laienburg, Wasllngell, Englezii Gotham, Po­
lonii Pacanov, (cit. Paţanov) Slovacii cu d li k o v şi Srbii Salov,
3) Fr. Vanous, Deti v ptenkăch, C. L. XXXIII.
4) Se fac şi vrăji de iubire cu cămaşa iubitului (după cât
ştiu dintr'o comunicare orală din �ud. Neamţ).
5) FranC Hornolka, Delsk6 hraăky z p apiru, C. L., .388--389,
, ,
[199]
l't\/lCTlCIi: POPOn.AN E:
199
La noi, jucătorii de cărţi preferă să joace cu bani de Îm­
prumut dela oameni srnoliţt, având credinţa că le merge bine.
Copiii se joacă, făcând figuri din făşii de hârtie împletită :
anume stele, corăbioare, cucoşi (ceh. Konicek = căluţ), ceea ce
constitue o plăcere Şi. copiilor noştri, însă mai mult a celor dela
oraşe.
J leul copilăresc de-ti baba oarba Se găseşti; şi la Cehi, şi
se numeşte kuciboba, kuci baba 1) sau na slep ou baba (ci. hr aji
si na slepou băbu) ").
Cehii cred într'o soartă, care predestinează omului binele sau
rău!. Ca dovadă că şi acest popor e fatalist, ca şi al nostru, sunt
mal multe dtcto ane din limba lor: Ce trebue să se întâmple, se
întâmplă; aşa il Iost să fie ; de-ar face orice .. ar face nu-i merge;
a şa j. a 10 st soarta a) etc ..
Au credinţa în zile faste şi nefaste �). S'au gasit la Roudnicc,
înspre nordul Boerniei, nişte însemnări din anul 1801. Astfel zile,
nefaste sunt: în Ianuar 1, 2, 3, 4, 5, 7, 19; Februarie 2, 11, 16,
17; Mart 1, 15,16, 17, 18; Apri! 1,6,9,10,14,30; Mal 1,6,
15,20; Iunie 1,4,7,27; Iulie 6,15, 17; Al1gilst 9, 20; Sep­
tembrie 6, 15, 16; Octombrie 4, 6, 15,16; No embrie 10, 15,26;
Decembrie 4. 6, 7, 13, 18, 20. Ore nefaste în Ianuar : la zi'ntăi
la ora 11 ; în ziua de 4 Februarie, ora 8; la 1 Martie, ora 4.
Românii Îşi au şi ei credinţele lor despre zile care ar fi ne­
taste. De pildă zic că nu e bine să porneşti la drum Marţi, ori
Vineri, pentrucă n'are să-ţi meargă bine; să nu începi vre-un lu­
cru Marţi sau Sâmbătă, căci nu-l mai isprăveşti; orice lucru să-I
începi Lunea; să nu dai bani Lunea că dai mereu toată săptă­
mâna; cine râde mult Vinerea, va plânge Duminică; nu:e bine să
te speli pe cap Luni, că e rau de urât, Marţea de năpastă, Mer­
curea asemenea să nu te speii, căci îţi mor părinţii, Vinerea ase­
menea e păcat, aşa că nu rămân zile potrivite pentru aceasta de-
1) J. Mraz, Kucibobc, C. L. XXII, 159,
2) Un tablou care reprezintă c.vpii jucân tu-se de-a babei
oarba se află încesky' Ud. Xlll. 453: divky Stocnovske tia
Strasecku hraji si tia slepou bâbu,
3) Jos. Kostăl, Nâzoty, povery a zvyky o dottuicnosti, C. L.
X, 419-421.
4) c. Zibrt, Neşrastn« dn! v rece, C. L. XXXlII, 477,
[200]
200
MAP,GAUgTA ŞTEFANESCU
cât Joi şi Sâmbătă. Nu e bine să dai seara gunoiul din casă, etc. Ast­
Iei de însemnări ma! există încă la Armeni, după cum mi-a ară­
tat, dlctându-rni-Ie chiar, o doamnă arrneancă, la Chişinău.
Cehii au încă multe superstiţii În �:rivint9 timpului, când e bine
sau nu să se îutreprindă ceva. S'au găsit chiar lnscrnnărt scrise
cu privire la aceasta (d, ex. un manuscris- M, VI, 32, păstrat în
Zernsky' Archiv din Moravia, scris de Mikulas Năchodsky' z
Lomnlce, născut în 1522), se prevede că e bine să trimeţi seri­
sori în lunele Mart, Mal, iunie, August, Septembrie; e rău Însă
să le trimeţi în Ianuar, April, Iulie, Octombrie. E rău să-ţi tai pă­
rul în Februarie, Mart, Iunie, Octombrie. Pentru călătorii sunt
bune lunile Mart, April, Iunie, August, Septembrie, Decembrie;
rele lunile Mai, Iulie, Octombrie. Pentru comerţ bune sunt Febru­
arie, Apt il, Mai, Iulie, August, Septembrie, Noembrie j rele sunt
numai două Iunie şi Decembrie. Pentru contractate de căsătorii
sunt bune Ianuar, Aprll, Mai, August; rele sunt Februar, Mart,
Iunie, Iulie, Octombrie şi Decembrie. E bine să clădeşti casă în
Ianuar, April, Iulie, August; e rău în Mart, Iunie, Septembrie Ş
Octombrie. E bine să te muţi în lanuar. April, Iulie, dar e rău în
Mart, Iunie, Octombrie, Decembrie, Să îmbraci c6maşă norâ in
lunele Februar, Mart, Iunie, Septembrie. Decembrie şi nu în lu­
nile Ianuar, Apt il, Mai, Iulie, Octombrie, E bine să taci nuntă În
lunile Ianuar, Februar, April, Septernbi ie şi Noembrle ; lunile Mai t
Iunie, August, Octombrie şi Decembrie trebucsc evitate.
Demn e de notat şi următoarea superstlţlune la Cehi, iden­
tică cu a noastră, cu privire la timpul când fetele ţii nevestele
trebuie să-şi răteze părul pentruca să le crească apoi părul şi
mai fr u mos: Cine vrea să-i crească bine părul, să caute din pri­
mavară, când e luna secere (primul pătrat}: în prima zi, îN care
observă că luna e aşa, să se piepti: e hine şi să răieze vârfurile
păruuu. Foarte repede duj.ă aceasta, se poate observa cum creşte
păfUll). Şi Slovacii au aceasta �uf'erstiţie; ei cred că păru! nu
trebue tUliS, când e luna în d .screştere, el când e în dcscreşter e �),
Ca să-ti meargă bine trebue să calci cu piciorul drept.
1) Obiceiu notat în localităţile Breznîck şi Mir ov!ck din Boe··
"
mia (Fr. KoSta, MesÎ!..: a vzrusi vlasll C. L, XX).
2) joz. L. HO\L\by, MaliCkosti, astrologicke l'uda bosdckiho
v Tranciallsku, c: L. V, 324--327,!
[201]
___ . ���EDINŢE ŞI PRA CTICE POPORANE
In Arhiva din Kutna Hora SE Boemiei se păstrează un act de plângere
a unui locuitor despre necredinţa soţiei sale, dar ea plânge şi se
justifică şi susţine că a fost de bună credinţă şi z duce şI mar­
tori, care au văzut-o când Ia căsătorie ea a păşit cu piciorul
drept, ca să-i trăească bărbatul "şi să le meargă bine" 1). Suţ;er­
stiţia aceasta există şi la Români. La Cehi totuşi are rol însemnat
talpa piciorului stâng în farmecele de dragoste 2).
Oflicitoria îşi are destui paltizani şi la Cehi. Dacă are ci­
neva presupus de furat asupra cuiva, sau dacă vre-un copil a
plecat de-acasă fără ştirea părinţilor, ca să fie aflat hoţul sau ca să-I
găsească pe fugar, oameni, fac ghicitorii cu sita în chipul următor:
înfig un vârf al ioarlecllor în gar dina sâtei, apoi apucă de celălalt
vâr] al Ioariecilor şi zic din Evanghelia lUI Ioan cl:ivintele "la
început a fost cuvântul şi cuvântul a fost dela Dvzeu şi D-zeu a
fost cuvântui"; zicând ultimul cuvânt se tnvărte sita şi încotro
Se îndreaptă canătul cel liber al foarfecilor într'acolo cred ei că e
t, '
răuIăcăiorul ori fugarul 3). Şi la noi am văzut că se face un fel
de splritism CJ o cheie legată de-o carte de biserică; două per­
soane, ţin de cap deie de sus ale chelei, una de-a parte alta de
cealaltă, se rosteşte apoi numele unui mort, al cărui spirit e cerut să
vie în ajutor pentru ghicirea într'o chestiune oarecare. Prin acest
contact, cartea, le gata de cheie prin tr'u n fir, se tnvâr: e la întrebă­
rile aîtr.nattve şi stă nemişcată, când nu-l răspuns.
Pentru a ghici viitorul, încă din sec. XVI-lea existau la Cehi
cărţi de metoscopie 4), ci, la noi cercetarea liniilor din palmă.
Cehii cred în h:lismane, ca şi noi. Trlfoiul cu patru foi aduce
noroc celui care-l găseşte sau îl poartă la sine 5). In multe locali­
Uiţi, tineretul caută prin trttolşte foile de trifoi cu câte patru, cinci,
şase ori şapte foi. Cine le găseşte, se simte fericit, se grăbeşte
să-I smulgă cu dinţii sau cu mâine le, după ce�şi înveleşte mai
1) Otakar Lerninger, Krok pravou tiohou, C. L, XXI, 298
(Archiv mesta Hory Kutne, Kniha prava duchovniho. A, foi. 47).
2) C. L. XXXlIl, 54.
3) Hâââni se siiem, C. LXIV, 282.
4) Aflarea viitorului prin cercetarea liniilor flUliiii. C. L. XI,
231 şi unu. r aâeşe Hâjka z Hâjku, protomedika Kralovstvl ces-
o
kcho, luuiătii asuda lids/?y'cl1 Z (lela r. 1584.
5) [oseî Sedlăcek, O moci ety;·lisfku jetelow!110 C. L. XXXIII,
261.
� I
\
[202]
202
întăi degetele, cu care-I apucă, În haină. Atunci zic "ferice de: ochi
care-I văd, dar e râu pentru mâinile, care-I smulg". Mai sunt şi
alte credinte : bunăoară că trifoiul cu cinci foi aduce cinci copii,
iar cel cu şease foi ferici! e, Pe alocurea femeia coasela h aina bărba­
tului, fără ştirea lui, trifoi cu patru fOI, în credinta ca-i aduce
noroc 1). Potcoava e aducătoare de noroc. Cehi au multe superst.­
ţii în legătură cu meşteşugul fie'ă1'iei. In multe magazine din Praha,
V<'d2!TI bătută, în prag sau pe masa de lucru, o potcoavă (uneori
chiar În pragul locuinţelor partlcularej-i-pentru noroc. Când gă�
sesc potcoave sail cuie pe drum, şi le ridică şi le strâng În credinţa
':;1 ac -ste obiecte le aduc noroc 0).
Trif aiul cu mai multe decât trei foi, florile de liliac cu pe­
tale În corolă supra numarului obişnuit, potcoavele de g'sil, ca­
peie de frânghie de găsit sunt bucurie şi pentru unii Romani su­
pcrstiţioşi : ele Înseamnă noroc. Folie de patlagină la Români,
cum ilr Ii triioiul la Cehi, ar indica numărul de copii pe Cefe îi •
Va avea c i n e va; când acela rupe foaie in două, numărul
tirelor _." u-rvurelor - care rărnân mai lungi înseamnă numărul
copiilor 1
Şi la Cehi, negustorii tin la saftea: D. ex. rnă.elarul nu vrea
deloc să vi\ndă pe datorie primului cumpărător '). Se ştie din ex­
perienţă proprie ce importanţă deosebită are la noi saiteaua.
Cehii cred ca nu-i b,.H1 la inimă omul pe care-l latră tare
câinii. Pe-un asemenea tânăr, d. ex., fetele nu-l iubesc �). Această
credinţă există şi la Români, anume că e rău la inimă omul pe
care-I latră cânii,
Când tună şi fulgeră, oamenii zic că Sf. Petru şl Adam se
bat În raiu cu bulgări de omăt işt bat popicele r,). b. noi zic că
st, Ilie se plimbă (:u carul său prin cer.
Şapele casei. Şarpele (se îni,:lege dintr'o anumită specie: ;;a1'­
nele dornestic) este un protector al' casei. In iiecare casă e un şarpe,
'----_.. \
1) Pantaleon Engel, Hleaâni 'jety'lk�l C. L. XIV.
2) J. V. Hanska, Povăry nârodni v cechăcti, Casopis musea
KraΕ C(;sk. 1853, 484; Ji'lli SoukLip, Pamafky, obyceje a povery
Iwvd;'sk6, C L. Xl, 16i-163.
3} cesky' Ud. Xl!!, 450.
4) Udove povr}ry z Mfadoholcslavsld, C. LXXI, 439---449,
5) Jar: E. Kanopas, {]. L. Xi, i:l53,
[203]
care are aceiaşi soartă ca şi gospodarul. Cine omoară şarpele
casei, mult I1UVa mai trăi după aceea 1) Cam aceeaşi credinţă despre
şarpe este şi la noi, unde se povesteşte, ca şi la ei, despre cazu!
unei f"te căreia i-a Intrat pe gură, desigur când dormea, un şarpe şi
i-a pătruns până in stornah şi că şarpele a eşit afară tot pe gură,
după ce fata a fost ţinută cu fe;ţa în jos, cu gura deschisă, asupra
unui castron cu lapte cald 2).
Nu numai şarpele de casă, dar nici broaştele nu trebue se
ornorâte ; şarpele e gospodarul, iar broasca gospodina casei;
dacă e omorît şarpele, moare gospodarul casei, iar dacă e o mo­
rită broasca, moare gospodina 5), La 11',)1 broasca e întrebuinţată
, -
în vrăji şi farmece, d. ex. a trimite răul in casa cuiva printr'o
broască cu gura cusută CU aţă roşie şi în medicina empirică.
Despre comori. Unde-s comod, pe acele locurt se văd ade­
sea eşind flăcări din pământ o), Aşa se zice şi la noi.
Despre sin ucigaşi. Prin vecină' ăţile locului, unde este ingro­
pat 1..111 sinucigaş bântuie turtunele, El atrage asupra acelei 1 egt­
uni grindină şi recoltă proastă 5). Despre sinucigaş nu se vorbeşte
cât timp corpul lui e de faţă, pentrucă altfel sunetul lui sufere şi
nu are linişte 6) Poporul ceh, din timpuri vechi încă, a vorbit tot­
deauna cu groază despre sinucigaşi, ncputând înţelege ce Î- a pu­
tut împinge ia sinucidere: "Numai Dezeu şUe ce-a avut pe ini­
mă 1" 7). Funia dela omul spânzurat e aducătoare de noroc celui
ce-o poartă. Dacă duc la iarmaroc vitele legate cu astfel de frân­
ghie, negustorii se ivesc pe dată şi-s dispuşi să ofere pr eţurt ori
1) Lidove povery z Mladoboleslavskâ, C. L. XX!, 439-449; D r
o
cenek Zibrt, V. Krousa Slovnik obytseju, povesti, povet, zâb av
a slavnosti lidu ăeskeho, C. L. Xlll, 138-144; Oldra J. NOVem1Y'
Had, c. L. XV, 352.
2) Julle Vlasăkovă, O hadu, liospodâii, C. L. XV, 154.
3) V. Rata], O haâu ,,/lOspodai'i" a iabe ;,Iwspodyni"', C.
L. XI, 250.
4) Fr. Bados, Z lidopisny'cti sbitek, 223--224.
5) C. L. VIII, 381 ; C. L. xxxiu, 160; F. J, Cecetka, u­
âove nâzory o zjeveclt pţirodnich, C. L. VIU, 253--,-255.
6) C. L. XXII, lO3 ---- menţiune dintr'un Calendar pe anul
1857.
7) Pav. Pavelka, Trest za zneucirni mrtvoly, satnovroha, C
L. XXXIII, 159.
[204]
204
MARGARETA ŞTEFAN Eseu
cât de mari 1). Şi la noi, am cunoscut un caz când Irânghia fu
întrebuinţată ca vrajă pentru noroc; acea persoană se încinsese
cu astfel de frânghie, purtând-o mereu.
Despre morţi şi inmormântări, Cei ce I-au întovărăşit pe
mort până la mormânt, acolo îşi iau rămas-bun şi-şi cer ertare, cu
o formulă anume, asemănătoare CU acea dela noi, Românii. Fără
aceasta, sufletul nu s'ar putea linişti timp de trei zile, ci s'ar D··
git a in jurul casei. Unul din multime spune formula, iar toţi cei
de faţă răspund in cor 2).
Pentru înmormântare (k funusu) se coace pâine, care se îm­
parte pomană celor săraci. Se coc pâini mal mari şi mai mici;
pentru copii de cele mici. Deabia ajung câte trei cuptoare de cele
mari 8). Şi la noi se dă pâine, colaci, etc. de pomană, de sufletul
mortului.
Despre sufletul mortului. Când moare cineva, se deschide
uşa (fereastra) pentruca sufletul să aibă Încotro să plece. Ai casei
se roagă, iar muribundul i se pune o lumânare În mână 4). Dacă
lumânarea care a fost aprinsă pentru sufletul unui mort arde b'ne ,
se crede că sufletul acelui mort va fi repede şi uşor izbăvii de pă­
cate; dacă arde rău, sau dacă se stinge, Înseamnă că acel sufle
Îndelungă vreme ori poate chiar nici odată .. nu va găsi îndurare")
Prietenii aruncă mortului trei pumni de ţărână, pentruca Ce­
lui mort să nu-i fie urât în groapă, iar cel viu să nu se teamă şi
să nu se gândească mereu la cel mort 6).
Moare greu bolnavul pe care-I udă cu lacrămi cei din [u­
rul său.
Dacă rămâne moale obrazul mortului sau al moartei, se crede
că în curând va muri 'cineva dintre prietenii lor 7).
Prevestirea morţii. Câinele, dintre animale, este prevestitorul
morţii. EI vede moartea, o vesteşte prin urletul său; Încotro îşi
îndreaptă urletul, acolo, În acea parte, va muri cineva. Deaserne-
,
1) Jind!. Backovsky, SfestĂ Z obesence, C. L. XI, 347.
2) Rud. Kucina, Na-ikăni nad neboettkem, C. L. XXII, 105.
3) Kard Prochăzka, Pohj·eb lUI Strnşecku, C. L. x., 316.
4) Acelaş,
5) Lidovc povery z Mlaâoboleslavskâ, C. L. XXI, 439·--449.
6) J. Kostal, Hlina ze hibiiova, C. L. �XXIll, 259.
7) Cene.k Zibrt, Pokusy o plirozeny' v y'klad ăestcoslovans­
ky'cţi IZa sklonkn XVIII, a tia zaeătku XIX viku, C L. Vlll,
30-45.
[205]
CR�DlNTE ŞI PHACnCE FOPOHANE
. -.
205
nea, vesteşte moarte în casă, dacă, fiind la legătoare, sapă groapă
cu labele sale.
Găina, care se uită pe fereastră, În fapt de seară, În casa
unde se află un bolnav, prevesteşte moartea lui.
Dacă ceasul de perete - un fel de cio cănlturi în pereti, da­
torite unui viermuşor, cum e cariul-e- bate în dreptul uşii, moare
cineva din ai casei; dacă bate În dreptul Ierestrii, va muri cineva,
un membru de valoare al farniliei : dacă bate noaptea în zid, se
crede că "chiamă" pe cineva din ai casei, prevestindu-i moartea;
dacă auzi bătând "ceasul de perete" moare acel dintre prieteni la
care tocmai poate că te-ai gândit în momentul acela.
Când trosnesc mobilele din casă, înseamnă că cineva din
familie va muri.
Când are să moară bolnavul, i se învineţesc unghiile.
Inainte de moarte, bolnavului i se tot pare că aude sgomot
de afară 1).
Cucuveaua e prevestitoarea morţii. Dacă sboară noaptea şi
se aşează pe acoperiş sau pe pr lchiciul Ierestrii şi începe să cânte,
toti ai casei se cutremură de spaimă; tânăr şi bătrân îşi fac cruce
sau se stropesc cu aghiazmă ; e credinţa că cineva va muri în cu­
rând.
Oară nuntaşii se întâlnesc cu vre-o înmormântare, când se
duc la biserică pentru cununie, sau se Intorc de-acolo spre casă,
e rău pentru mire şi mireasă; e prevestire că degrabă va muri
unul din doi.
Dacă se stinge una din Iurnânările dela altar în timpul cu­
nuniei, degrabă va muri unul dintre noii căsătoriţi şi anume acel
de partea căruia a fost lumânarea, Tot rău e pentru acel al că­
rui lumânare de nuntă s'a stins,
Pentru cine visează că ar fi cărând gunoi, că f'·a cazut un dinte
ori un perete dela casă, că a văzut apă murdară - glodoasă.,
e rău; toate moarte înseamnă.
Când se strica sticla dela tablourile din perete ori oglindă
e semn rău 2).
Toate aceste superstiţiunl se găsesc şi la noi.
1) Or. cenek Zlbrt, Piedzvesii smrtt, C. L. XXXIII, 143.
2) j. K; Hrase, Povăry o piedpovidâni smrti, C. L. VI,
476-477.
[206]
206
MIlH.GA !(I':TA ŞTEFA NESCU
Cu ţărână dela morminte se fac vrăji. Ţărăna dela mor­
minte, aruncată între Iogodnici, îi desparte pe aceştia 1). Tuşeşte
pănă la moarte, fără să-şi mai afle Ieacul, acela asupra căruia
cineva, din ciudă, a aruncat ţerână dela morminte 2).
Oamenii respectă mormintele, nu calcă pe ele şi nu miroasă
tlo rile, Cine miroasă un trandafir sau vre-o altă floare de pe vrf­
un mormânt, îşi pierde simtul mirosului, aşa că nicl un doctor
nu-l mai poate lecui. Cehii nlei măcar nu gustă fructele copacilor
din cirnltire (tn Boemia, am observat că sunt mulţi pruni în ci­
mitire) ,. nu le mânâncă decât din cumpărat, neştiind că provin
de-acolo. Caută însă dinţi de morţi din mormintele vechi şH pun
la măsele, când au dureri 3).
ŞI la noi, deşi prin cimitirele de ţară morrnintele-s neingri­
jite bine, lăsate tu părăginire, totuşi oamenii le respectă În felul
lor; se sfiesc să calce pe morminte, zicând că e păcat; nu rup
şi nici nu miroasă florile de pe morminte, căci cine le miroasă ca­
pătă durere de cap,
Despre timp. Fără b.srometre, taranul ceh (venkovan), ca şi al
nostru, cunoaşte CI.! precizie cum va fi timpul după unele semne,
bazate pe superstlţiuni,
Dacă plouă la botez, la cununie, cei în cauză vor avea no­
roc, la noi credinţa e contrarie - e bine că'n ziua nunţii să fie
vreme frumoasă, căci dacă e urât, tinerii nu vor trăi bine. Când
apune soarele in nouri sau În roşeaţă, prevesteşte ploaie. Şi la
noi în acest caz se crede că a doua zi va fi vânt, vreme urâtă.
Cercul din jurul ! unii sau <il soarelui este semn de schimbarea
timpului. Daca Juna are cornurile întoarse in sus va fi timp Iru­
mos, Când e lună nouă cu ambele cornuri În, sus, înseamnă iarnă
aspră. La noi se crede că în -astiel de împrejurări e semn de
ploaie. La slerturile de lună, la patrarii, se schimbă timpul.
Furnicile şi albinele indică ţăranului ceh, în chip hotărît,
dacă va fi timpul frumos ori urît.
Inainte de ploaie, gălnele se scaldă in colb, hulubii se suie
unde e mai sus, cucu-Ii cântă puternic şi cu gia3 ascuţit şi pre­
lung, dobitoacele se tăvaiesc \CU spinarea in gunoi, capra se scar­
pină de zid, ptsicele se scarplna ori beau apă, gâştele se dau a-
2) J. Koslal, Hlina ze hlbiiova, C. L. XXXIII, 269,
1) V, nepa, P;'ehodiii zemi ze hrbiiova, C. L. XXI, 480.
2) D. Vilde, Hj,bitovnl povery, C. L. XXXlII, 202-203.
. I
i
I
I
, J
[207]
CREDINTE ŞI PRACTICE POPOHANE �2
fund în apă, caiii ne -hiază şi sunt neliniştiţi, rândunele sboară [o s
de tot, de şterg fata pământului, muştele şi ţânţarii împung amar­
nic ("ne kj. esli an s k y"). Roşeaţa pe cersd.mineaţa, în zori, pre ..
vesteşte ploaie în ziua aceea; roşeaţa pe CE'!' seara înseamnă CR
a doua zi va fi vântoasă, dar senin 1).
Dacă cântă de multe ori cucul, dacă ratele se scaldă prea
des, dacă vitele rîdică mereu ochii în 8US, dacă porcii se joacă cu
paie, dacă mâţele îşi ling mereu rnustăţile şi se spală, dacă mieii
zburdă şi behăesc - e semn de furtună 2). Cântatul cocoşilor a­
fară de timpul obicinuit, prevesteşte că timpul se va schimba,
Când albinele se duc des la câmp, dar nu sboară departe, ci.
repede se întorc Înapoi, prevestesc ploaie. Buratecul cântă, pre�
vestind ploaie 3).
Cehii, ca şi noi, deci, observă că dtspoziţtunea vieţuitoare­
lor se schimbă odată cu timpul.
La Cehi e obiceiul să se tragă clopotele ca să se împrăştie
furtuna 4). Acest obiceiu există şi la noi.
Când intră cineva străin in casă, nu trebuie lăsat să iasa,·
până nu s'a aşezat, fie măcar numai un moment, căci ,,!Hei mi
vor dormi copiii liniştiţi noaptea. La Români cel venit e invitat să
se aşeze, ca să sfere şi peţitorii, când vor veni.
Când cineva povesteşte ceva, iar cel care ascultă strănută,
Se spune că acest străn utai însea mnă, că ceea ce s'a povestit a
fost adevărat.
Nu-l bine să calci peste gunoi. Cine calcă peste gunoi, nu
va avea nici o fericire. La Români: fdele să se ferească să treacă
pe dinaintea celei ce mătură, că de nu, nu se mărită.
Nu-i bine să te întorci din drum, dacă ai fi uitat ceva In casă;
e mai bine să rogi pe altcineva să ţH aducă, căcl cui se in­
toarce din drum nu-i va merge bine.
Nu-i bine să coase ci-eva la haina cu care e îmbrăcat. La
1) F. J. Cscetka, Liaove nâzory o zjevecli prirodnicli, C. L.
vnr. 253-255; loz. L. Holuby, Malickosti astrologicke ludu bo-.
Sâckeo v Trensiansku, C. L. V, 324-32 ; P. r.. Kosak, C. L. VI.
2) [sou-Ii neiak« znameni, ktere by bourka anebo deşt' oz­
tiamovali, C. L. XI.
3) Karel .Kotrba, ziv i pi'edpovedaCi poces'U, C. L. XX
291-·294.
4) V. [anousek, Povesti z jicînska, C. L IX, 301--302 .
..
[208]
MARGARETA ŞTEFANESC1)
------------- --------------------
208
noi se zice că "îţi coşi norocul", adică îl împedici să se ma­
nifeste.
Despre omul ghebos sau care are vreun alt defect fizic se
crede că e insemnat de D-zeu, pentruca ceilalţi oameni să se fe­
rească de el. La noi zic că e om însemnat.
- Nu-l bine să păşească cineva peste un copil şi chiar dacă
se Întâmplă aşa ceva, trebue să treacă înapoi, ca să-şi îndrepte
astfel greşala. La noi se zice că dacă păşeşti peste un copil, el
nu va creşte , asemenea se zice că nu e bine să treci peste o ff;­
mele ce va â vea copil.
Cine umblă cu paie aprinse, se udă în pat.
Cln împrumută bani şi joacă cu ei Ia cărţi, câştigă. (vezi
mai sus pag. ). -
Cine se scoală dimineaţa din pat cu spinarea În sus, nu-i
merge bine În acea zi. Cehii au şi zicătoarea: Aşa-mi merge as�
tăzi, ca şi cum m'aşi fi sculat su spinarea în sus.
Cine are triloiu în patru foi, să-I poarte la sine, căci atât
timp câ t îl va purta va avea noroc.
Cine găseşte potcoavă, va avea noroc.
Când urlă câinii, nefericire prevestesc,
Nu trebue scăldaţi copiii Vinerea, pentru ca să nu piardă
liniştea.
Unii cred că Mercurea, altii joia sau Vinerea le aduce ne­
noroc.
Pe cine-I mânâncă palma stângă, acel va fi încurând cu­
mătru,
Dacă o plouă pe tânăra femeie căsătorită pe cununita de
cununie nouii căsătoriţi vor fi bogaţi şi vor avea viaţă binecu
vântată 1).
- Unii spun că. măturând, să nu arunci gunoiul direct peste
prag afară, fără să-i mai strângi pe ceva, căci altminteri faci a
sfadă şi neajunsuri în casă; alţii zic că dacă mături gunoiul peste
prag alungi prietenii.
SI la Români exlstâ superStita în legătură cu măturatul : să
,
nu dai gunoiul seara afară din casă; să te fereşti a călca peste
1) Cen-k Ztbrt, POkllSY o p;.ifozeny' vy'klad seskoslovens­
ky' h na sklonku XVIII a na zacdtkll X/X. veku, C. L. VIlI,
30-45.
[209]
CH.EDINŢP, ŞI PRACTICr': POPORANE
209
gunoaie ; fetele. să se ferească din calea cui mătură, dacă vor să
nu rărnâie nernăritate ; să nu baţi cu mătura vre-un animal, că a­
poi nu mai creşte.
- Cine deschide umbrela de soare sau ploaie în casă face
a sîadă,
- Dacă se strică vre-un vas de sticlă din gospodărie, În­
seamnă ceartă Între ai casei 1).
Obiceiurile acestea există şi la Români.
De Crăciun Cehii au, ca şi noi, multe practici şi credinţe;
1) Pentru iubit. Băeţi şi fetele toarnă plumb topit în apă şi,
după figurile formate din el, interpretează viitorul.
Atât fetele, cât şi băeţii, care vor să-şi afle ursitul, se duc
Între 11 şi 12 noaptea la fântână, şi, tăcând, se uită În ea, ca să vadă
chipul iubitului.
Fata, care vrea să se mărite, se uită intre 11 şi 12 noaptea
În apa unui pârâu, păr ându-l-se că vede chipul logodnicului.
2) Pentru prevestirea timpului. Se cojesc 12 cepe; înlăun­
tru cojilor se presoară sare măruntă. se închipuie astfel cele 12
luni ale anului; În care dintre cepi vor găsi apoi apă, acea lună
va fi ploioasă în anul acela.
3) Ghicitul. Ghicitul În trăsăturile feţei, in palmă, în ceaşca
de cafea, În apă; cautarea în cristal; tragerea sorţilor ; datul În'"
cărţi; ghicitul cu sita, cheia şi biblia (vezi mai sus).
Se descrie fiecare d ntr e aceste practici: Intre superstfţtt se
observă şi următoarea despre huietul în urechi: dacă- î ţiuie cuiva
În urechla dreaptă, îl vorbesc oamenii de bine; din contra dacă cea
stângă e vorbit de rău 2). Suprrstiţia aceasta e şi la noi.
Dacă se aşează un tânăr pe locul unde a sfat de curând o
fată, locul fiind cald, el va începe s'o iubească numai de cât.
Când uşa se deschide singură, înseamnă ceartă. La noi zic
că vin musafiri.
De ajunul Crăciunului. când se rnânâncă mere, se curăţă
mărul, fără ca să se rupă coaja, aşa ca să rămâie Întreagă, apoi
1) Jos. Koătăl, Nâzory, poviry a zvyky o domăcnosii, C. L.
X, p, 419-42J.
2) C. L. VIII, p. 103 şi urrn.
[210]
MARGARETA ŞTEFANESCU
se aruncă această coajă peste cap. Cu ce literă seamănă coaja
aruncată astfel jos, cu acea literă va incepe numele iubitului sau
a iubitei sale 1). Se practică şi la noi.
Vrăjil� fetelor de măritat
In ajunul zilei de 6 lanuar, fetele topesc plumb ca să vadă
dacă se Întruchipează din el : ostaş, ţăran-chipul viitorului mire.
Apoi se duc la gard şi bocănesc În el, zicâud : "I�ăsună, gardule,
răsună; unde [în Ce parte] este al meu drăguţ, diotracolo să se audă
ătrat de câine 1". Din ce parte latră câinii, dintr'acoIo va veni şi
Imirele 2).
M:d au şi alte vrăji pentru iubit B). Se menţionează despre
băuturi de dragoste dubios preparate <1).
Obiceiul de-a felicita pe cei care strănută
Intre ob'ceiurile lor, găsim pe al nostru de a felicita pe cel
Ce strănută.
In C. L. XI, găsim un articol, în care se arată de când da­
tează acest obicei (Odkad pochâzi obyeej pozdravovati toho,
ktery' kejclui}.
Iedeşul
La nuntă, mirele şi mireasa trag un iedeş de hulub (am ob­
servat că În Cehia e căutată mult carnea de hulnb 5); Şi unul şi
altul trag cu mâna dreaptă de iedeş (ceh sallicka). Căruia dintre
soţi îi rămâne în mână partea cea mai scurtă din iedeş acela Va
tmuri mai înainte 6).
Şi la noi, Ia Români, se obişnueşte a trage iedeşul, dar nu
1) Adolf Cerny', Milostwl vestby a Câry lidove, C. L. V, p.
575-576.
2) 1. jedlan, [ak zkouşejl divky sve vdavky na Struhaiovsku,
C, L. XI, p. 165.
3) C. L. XXXIII, 54.
4) Văclav Schulz, Nâpoj, lâsky z pocâtku XVI stoleti z
Archivu Musea «rat. Ceskelio, �. L. VIII, 174-176.
5) In trecut, creşterea hulubilor a fost foarte desvoltată, mai
mult de cât acum. A existat chiar\ o breaslă a hulubarilor şi rne rn­
brii ei au avut o zi ca patron (Jos. Krăl, Holubă-sky' cech ve
Vamberce dle vypravovănl parnătnfku, C. L. V, p. 52-54.
Q) Fr. jirousek, Ho/ubi vestba stnrti, C. L. XXXIII, p. 390;
Văclav Krolrnus, Sânky z husy a tthaika, C. L XXlI, 60.
I
J
1
r
I
! �
[211]
cCR8nlNŢE $T PRACTICE POPO!1ANE:
211
numai decât la nuntă, ci în ori ce ocazie veselă, la mesele mari­
În petreceri; cui îi rămâne în mână, partea cea mai mare din acest
os al pieptului. se zice, va îngropa pe cel căruia i-a rămas par­
tea mai scurtă:
Când fetele trag iedeşul, aceluia care obţine bucata cea mai
mare i se Împlineşte ce şi-a pus în gând -), zic Cehii
Podoabe
Cu o zi înainle de Sf, Nicolae, se pregătesc darurl pentru
copii. Tatăl pregăteşte Iemnişoare (beţişoare). Se înftbg într'un măr
frumos mai multe beţişoare de acestea, în al căror vârf se Înfibg
fie nuci, fie mici merişoare ori prunc. Astfel ele au Înfăţişare de
raze. Vârf urile beţişoarelor astfel împodobite se numesc coroană.
Mai au obiceiul să înşire pe aţă merişoare, fructe aurite (V.
Rozum, [eiek (svet) t-esotka a zahrâdka mezi deisky'mi dârky na
sv. Miko/ase. C. L. XI.
Acestea trebuesc comparate cu podoabele de pe colaci şi
colivă la Inrnormântări la Românl, iar ata pe care se inştră fI ude
trebueşte asernănată cu podoabele de fructe, strafide, cireşe şi
flori-trandafiri-cu care se împodobesc, pe cât ştiu În Moldova,
...... cetele, cofiţele, cănlle, ulcelele ce se împart la Moşi.
Colinde
Colindele cehe Încep toate prin expresia: "Ah, păstori, scu­
laţi-vă 1" Ach, Pasty'îove, vstăvejte : Pasty'Fove, vstăvejte : Pas ..
tyj o ve, sta vejte : Pastouskove vstăvejte. Sau: "In sus fraţi, să
ne sculăm să mergem la Betleem 2)(= vzhuru bratri 1 vstăveţrne, do
Betlema pujderne) sau:
" .. Sculaţi, păstori! .. , Ni s'a născut, a venit la noi Mesia.,
Am venit la voi cu colinda, sănătate vă dorim! Fericire, sănă ate,
ani îndelungaţi; la voi am venit de departe, de pe drum înde­
părtat, dela Betleem pănă la salaşurile [noastre]; steaua ce a lu­
minoasă ne-a luminat şi ne-a arătat drumul până la Betleem. Şi
cum a ajuns la Betleem, a stat deasupra casei aceleia, în care
trăsese in gazdă Fecioara.
1) Adolf Cerny, Mi/ostile vestby a Mry lidove, C. L. V,
575-576.
2) C. Ztbrt, V Kroltnusa Stovnlk obyeeju, povesti zâbav a
slavnosti lidu ceskCho, C. L. XlIl, p, 221.
[212]
212
MARGARETA ŞTEFAN Eseu
... Domnul Dumnezeu să plătească gospodarului pentru co­
Iinda voastră, asemenea secerătorilor voştri şi gospodinei ; în
hambare, pe câmp, în grădină, prune, mere, secară, ovăs şi grâne
multe I 1).
Medicina empirică
Ţăranii cehi sunt în contra medicinii ştiinţifice ca şi ţăra­
nul român. Şi ei cred mai mult în leacurile băbeşti. Se feresc de
doctor din mai multe motive între care e şi acela că "Doctorul
îndată taie. Baba doctoroaie (baba) nu face asta !" ").
Ei au multe leacuri empirice. Mult pretuite sunt izvoarele
noui : apa lor vindecă toate boalele 3), cf. Ia români Ieacurile cu
apa neincepută. Pentru dureri de cap se pupe pe capul bolnavu­
lui Sf. Evanghelie, ef. Ia Români Obiceiul de a aduce bolnavul
la biserică, unde preotul îi citeşte, punându-iasupra capului pa­
trafirul sau când preotul îşi desbracă vesmintele punându- i-Ie a­
supră-I. Se fac la Cehi vrăji şi leacuri cu basmaua cu care a fost
legat un mort pe Sub barbă 4). Plantele sunt mult întrebuinţate
În medicina populară 5) d. ex, se atribue sucului de mesteacăn o
mare putere lecuit oare pentru păr, inimă, piept.
Observăm descântece ce/le în formulare ca ale noastre, d, €'C. des�
căniecele de bube: "In numele Tatălui şi al Fiului şi al Domnului Sfânt.
Eu cutare incep să lecuesc pe X de buba aceasta. Dacă-i [provenită]
din vânt, să se ducă pe pustii (cf. do leknuti el. fr. effroi). Zăcea
Sfântul Iov în mormânt, avea 190 de bube pe el. Dela 199, 197;
dela 7, 6; din 6 cinci; din cinci patru; din patru tr ei ; din trei
două; din două una, din una [n'a mai rămas] nici una. Eu zic să
se ducă [bubele] pe munţi, pe stânci şi acestui trup pagubă să
nu- i mai facă G).
1) J. Vyhlidal, Koledy vânosni det! slezsky'ch, C. L. X, 153--
155, ef. şi C. L. IX, 403.
2) Daniel Vilde, Lidove [ecenf v dob � moderni, C. LXIV,
�7-4rn. \
3) C. L. VIlI, 381 şi urm.
4) ]osef Kostăl, Padbradek tnrtveho v poeâ-il prostonârad­
nim, C. L. XXIi, 195.
5) Cesky Ud, xx.i (1913), 59.
o . I
6) (Emil Pruch, Zahkadla v nemoceclt 11.11 Bernardicku dă pa­
tru variante ale acestui descântec). C. L. 154-155.
[213]
Descântece pentru orice boală: "Sv. Iov zăcea în mormânt şi
ave a asupra-i 9 boale, 9, 8, 7, 6, 5,4,3, 2, 1, niciuna". Acest des­
cântec Se pronunţă de nouă ori şi după fiecare dată se face o cruce 1).
Am dat aci numai câteva dintre credinţele şi practicele po­
porane ale poporului cehosJovac, anume pe cele pe care le-am
găsit în revista cehă cesky' Ud şi care se aseamănă cu cele şti­
ute de mine din judeţul şi oraşul laşi. Cu cele din alte reviste
cehoslovace voiu urma. Margareta Ştefănescu
Remarques crltlques ei: dlscusslon
de problemes ethnoqraphlques
il, l'occasion
de J'apparltton du travall de M. Plerre Bogatyrev: "Actes
rnaglques, rltes et croyances efi Russle subcarpathique". (Ira­
vaux pubHes par I'Instltut d'etudes slaves, Torne XI).
Paris 1929. (Page s 162).
{'
I.-Remal'ques crftlques sur le travall.
Le Iivre de M. Bogatyrev est en essence un expose de ma­
teriaux ethnographiques recueillis chez les Ukraniens subcarpathi­
ques. II nous presente le resultat de plusieurs de ses voyages
entrepris dans l'intention d'etudier par observation et contact di­
rect les couturnes et les croyances de ces montagnards.
Le choix de cette partie de la population ukranienne est
certalnement tres heureux pour un erhnographe, parcequ'il prornet
un travaiJ fertile etaut donnees les conditions de vie primitive qui
persistent encore dans ces n�gions montagneuses, tellernent isolees
de la civilisation. Les Ukraniens, en general, sont tres conserva­
teurs, mais ici dans ce rnonde de pâtres, le conservatisme est bien
plus prorionce qu'ailleurs.
M. Bogatyrev n'est pas le premier qui dunne de parei!s
materiaux de ces lieux. La societe ethnographique "sevcenko" de
Leopol fit paraître-dans un grand nombre de ses volumes aussi
bien dans la pUblication "Etnograficnyj Zbirnik" que dans les
"Materijaly do ukr ajinsko-ruskoji etnologiji" -de nombreux recu-
1) R. Bruna, Za;·fkadla z Neveklovska C. L. XXII, 139-140.
[214]
214
Petru Caraman
------------�--
eils du tresor folklorique des Ukraniens subcarpathiques. Et dans
le dornaine de la poesie populaire, J. Holovackij nous a laisse une
ceuvre monumentale.
Cependant I'ceuvre de M. Bogatyrev n'est pas seulernent un
recueil de materlel brut, cornme presque toutes les publications
concernant cette contree, car il nous presente d'une facon toute il
tait systernatique le materiei d'une certaine portion geographique
du dornaine ethnique ukranien. C'est un veritable modele de tra­
vaii de ce genre. Il est facile il reconnaître que nous avons il Iaire
il un ethnographe forme il une ecole serieuse et en rnerne temps
il l'ecole de l'experience, car il va toujours directement il la
source meme du materiei ethnographique,
D'ailleurs le livre de M. Bogatyrev-est plus qu'un simple
expose de marerlaux, c'est une veri table etude, ou non seulernent
il pr esente le tresor folklorique, mais il I'explique.
Le travail commence par une partie introductive theorique,
dans laquelle l'auteur expose d'une Iacon succinte quelques uns
des principes qui se trouvent il la base des operations de nature
magique.
Ces questions sont tres connues pă'f les specialistes, notam­
meni depuis l'apparition de I'ceuvrc du celebre ethnographe et my­
thoIogue anglais Frazer, ou elles ont ete cxposees et expJiquees
d'une maniere magistrale. Et quoique I'introduction, de meme que
la plus grande partie du reste du travail de M. Bogatyrev, ne
soi! qu'une application des principes et lois magiques etablis par
Frazer, au materieI ethnographique regional des lJkraniens sub.
carpathiques, ceHe introduction est tres necessaire parcequ'elle
ren ferme en qlielque sode la c1ef explicative de tout le materieI
collectionne.
Pour nous presenter le re�ultat de ses enquetes ethnographi­
ques, il se sert du plan suivant. naturel et commode en meme
temps, dont se sant servi aussi d'autres etlmographes avant lui:
dans la premiere partie il s'occupe des rites et des croyances eu
suivant le calendrier ; dans la secQpde, il s'ocupe des contumes et
superstitiol1s qui ne sont pas Iiees au c:alendrier.
De tous les rites reIies au calendrier, c'est il ceux de
Nocl-et en general de tout le cycle des fercs d'hiver-qu'i1 donne
la plus grande extension. A vrai dire c'est la periode de I'aunee
la plus riclle eu sllpcrstition�. Quant aux autres rites il les
[215]
Rernarques critlques el d�cllssion de probl<,:rnes ethnographlques 215
passe sirnplernent el] revue sans insister davantage, a l'exception
de ceux en usage a Pâques, sur le squels il s'arrete un peu plus
louguernant. II passe sous silence plus d'une fete populaire a la­
queJle Se rettachent des couturnes speciales.
De tous les rites independants du calendrier, il s'occupe ex­
clusivernent de ceux lies aux trois mornents irnportants de la vie
humaine : la naissance, le mariage et la mort.
Dans certe partie il place aussi un chapitre special ayant POtir
objet la dernonologie populaire des Ukraniens subcarpathiques,
II laisse de câte bon nornbre de couturnes ct supersttticns
interessantes, pouvant elles aussi avoir Ileu a n'irnporte q el mo­
ment de l'annee,
Au point de vue de la notation du materiei recueilli, l'ou­
vrage de M. Bogatyrev est d'une exactitude et d'une objectivite
vraiment scientifiques : pour chaque coutume, chaque croyance
ou chaque superstition populaire, il a note tres scrupuleusernent
le Iieu, la persoane et la circonstance particuliere dans laquelle il
les a observces ou entendues.
Le materiel expose, il est vrai, n'est pas trop rlche, ii est
plutot fragrnentaire et sans continulte, on . y rencontre plus d'une
Iacune.
On voit bien que c'est le fruit de petits voyages a courts
sejours dans les differents points de la region etudiee.
Cependant not\s ne POUVOIlS pas en faire un grief a I'au­
teur, car il n'a pas eLI l'il1tel1tiol1 de faire ce recueil uniquement
pour le materieI.
Parmi ces rites et superstition enregistres par M. Bogatyrev
chez les Ukraniens subcarpatiques, il est interessant de relever
Ulle quantite coml11uns aux Roumaills.
Nous donnolls a cela I'explication suiv3nte : line partie de ce
tresor folklorique CotnIllUO, doit etre rapporte a I'epoque anterou­
maine et anteslave, qU3nd dans ceHe region vivait une ancienne
populatiol1 autochtone engloutle par d'autres qui s'y sont instal­
lees ulterieurement; line autre partie et non la moins importante
doit cire mise sur la compte des il1fluences reciproques slavo-rou­
maines en general et ukranieno-roumaines en particulier.
Ainsi le travail de M. Bogatyrev, par lat fa<;on dont il sys­
tCI11.1tise 1 ... materiei brut rassemble, par les problemes dans les­
quels il s'engage et surtout par les innovations qu'il apporte en
[216]
216
Petru Caraman
matiere de methode, Se presante comme un recueil tres obiectii
double d'une etude ethnogr aphique qui sauf certaines affirmations
discutables, d'autres un peu exagerees et rnerne erronnes iusqu'ă
un certain point, est des plus judicieuses,
En meme ternps, M. Bcgatyrev, en partant des couturnes et
des superstitions expo sees, a l'intention de 110US pr esenter le psy­
chique du monde ou il les a recueillies, la mentalite dont elles
se sont detachees el dans laquelle elles continuent de vi vre.
Donc indirectement, le travall de M. Bogatyrev est plus que
tout autre de ce genre, un ouvrage qui peut etre rnis it profit par
la psychologie sociale en ce qui concerne la mentalite prirn'tive-
II. - Dlscusslons de problemes ethnographiques.
1. Les conies comme source de reconstitutions
tnythologiques ou detnonoloqiques.
Le travail de M. Bogaryrev, outre son caractere de recueil
de materiaux Iolkloriques et celui d'application des principes Ira­
zeriens pour expliquer les superstitions et les rites magiques a
aussi son apport personnel Sur Iequel 110LlS insisterons specîale­
ment parcequ'il a son incontestable importance,
II donne au travail une ernpreinte personnelle tres pronon­
cee par son attitude critique ainsi que par les differents proble­
mes qu'il y agHe ou suggere.
Nous relevons comme tres intel'essant le chapitre sur la de·
monoiogie des Ukraniens subcal'pathiques, Apres nous avoi!" pre­
sente ii J'aide de plusieurs recits, les principaux etres surnatu­
rels connus dans Ies croyances populaires ukraniennes subc:arpa·
tiques, tels que Optf, Nucnik et Zmitca. Vowkun, ainsi que les
personnages qui ont quelguc COl11merce avec led pouvoirs surna­
turels, tels que Bosurkul1 et Bosurkallja (sordel' et şorciere), il
indique le râie que j'halIucinatlon joue dans la creation de ces re-
presentations. \
Cependant nous croyons qu'H n'a pas tout it faU raison lors­
qu'i1 met Sur le compte de la representa tion individuelle toutes
ces apparitions d'esprits et de demolls populaires. II atfribue une
trop grande liberte au pOllvoir d'invention de I'jndividtt. C'est it
cause de cela qu'i1 se montre tres sceptique quand il s'agit de
[217]
reconstituer des epaves demonologiques des peuples slaves ac­
tuels, la dernonologie des anciens Slaves. Il a raison en bonne
partie, car, il est vrai, l'elernent individuel a ete de tout temps la
seule source de creatton.v-La celec-ivite ne eree pas, elle ne fait
qu'adopter ce qui lui ccnvient.v-conserver cornme une archive plus
ou rnoins fidele, et contlnuer. Neanmoins, il ne Iaut pas oublier
que l'elernent individuel createur a son moule garde par les tra­
ditions de la collectivite ce que I'on voit clairement des noms έ
dentlques que gardent ces personnages surnaturels dans une merne
region, ou bien dans les diff'erentes regions habitees par le merne
peuple, ainsi que des caracteres Iondamentaux qui constituent le
portrait de ces vlsions dernonologtques. Dans ce meme chapitre
M. Bog atyrev pose le probleme important et qul n'a pas encore
ete r esolu : si 1'011 peut utiliser les contes comme source de re­
constitution de la demonologie et de la rnythologie d'un peuple
quelconque. Une chose certaine, c'est que nous pouvons 110US ser­
vir dans ce but des recits prls sur le vlf et se rapportant a la
vie reelle, de tous les jours. Mais il faut Iaire une distinc!ion,
precise entre ces recits et les contes. M, Bogatyrev admet comme
source de recol1stitution les premiers ei rebute Ies autres.
Ce serait certainement une erreur que de mettre sur le lTIerne
plan, leS conte:; et Ies recits sur des etres mythologiques actuels,
cOlTIme sources de reconstruction de la myihologie et de la demologie.
Mais ce seraH incontestablement une el'rel!r bien plus grande
que de laisser de ccJte Ies contes ei les considerer comme un e­
lement inntile pour ce but, comme semble etre incline it Ia faire
M. Bogatyrev. II est vraj, dans les recits sur les etn:!s surnatu­
rels se refiete la vie psychîque journaliere avec ses reelles cro­
yances d superstitiolls, tandis que dans les contes, non On peut
observer chez les Slaves, ainsi que chez les peuples les plus dif­
ferents -chez les Roumains entre autres-un phenomel;Je intere­
sant: el1 general, les personnages des contes ne correspondent
que dans une petite meslire a cevx de la mythologie ei de la
demol1o!ogie courante du peuple respectif. Paur illustrer cela M.
Bpgatyrev Se serI d'exemples pris chez les Russes. II observe
lue "Ies etres surnatllrels et fantastiques qui sant les principaux
heros des contes grands-russes, tels que Koscej- Bessmertnyj,
Zmej- Gorynyc, la Baba Jaga .... ne jouent aucun râie dans la de-
ll1onofogie populaires du pays grand-ruse. .
[218]
218
Petru Caramal1
�-�--------.-.--�----�--------
Par contre les figures courantes de celIe-ci, le Lesij, le Vo­
djanoj, le Domovoj, ne sont introduits que rarement dans les con­
tes" (p. 142).
Quoiqu'une statistique rigoureuse soit difficile â etablir, nous
pourrions, nous aussi, rappeler que ch-z les Roumains de rnârne
les figures demonologiques des croyances actuelles du peuple
n'apparaissent pas ausst souvent dans les contes que celles spe�
cifiques aux contes et rneconnues dans les superstirinn journalie­
res, toutefols elles apparaissent assez souvenr pour qu'elles soient
negligees. Telles sont les U rsitoare, les lele, les Mălestre, les Zâ ne
(Zâna Apelor, Crăiasa Zânelor, Zâna Zânelor, Zâna Florilor, Zâna
Zorilor), les Zmeoaice, la Mama-Pădurii, les Căpcăun]. ... Nous
pouvons rnentionner ici aussi les Vile et les Samodive des Slaves
meridlonaux qui sont tres connues aussi bien dans les contes que
dans les superstitions actuelles,
Chose interesante it retenlr, c'est que M. Bogatyrev, lui
meme, dit que chez les Russes, les figures demonologiques ne son t
introduites que rarernent dans les contes, donc elles sont intre­
duites. En ce qui concerne les Ukraniens, M. Bog atyrev nous
communique aussi que "Sarkan"-Sorte pe dragon-un des per­
sonnages principaux des contes, ne figurerait pas, dans leş cro­
yanceş populaires. On peut en donter et avec juste raison.
Pour resoudre definitivement cette question, on doit avoir en
vue non seulement les grandes personnes pour qui certains per­
sonnages des contes ont acquis le role de fictions poetiques, aux­
quelJes elles ne croient pas, mais aussi le monde des enfants pour
lesquels fes meme persol1nages fantastiques completement irreels
pour les premiers, vivent d'nne fa90n intense.
M. Bogatyrev ne tient pa� du tout cOl11pte de cet element
de la cOl11munante, tres important pour certaines branches du
tresor fo/klorique, surtout pOUl" ce qui est des con les, et ce la con s­
tilue aussi une faute.
Nous pourrions preciser plus c1airement le problE�me susci!c
par M. Bogatyrev, de la fa90n sUi�\ante : le merveillellx des con�
tes est-il un merveilIeux mythologique dant 011 peut tenir comple,
ou Hon? M. Bogatyrev le resout negativel1lent et 110US croyotls
qu'il a tort. II va de soi que l'on ne peut pas parler ici indiffe­
remment de tous les personnages des contes, mais seulement de
certa ins d'entre eux essentiellement SLrnaturels, ou ayant des li-
I
Ir
I
[219]
�':1arques critiques et discussion de problemes ethnographiques 219
aisons avec des etres surnaturels. de merne qu'i1 ne peut pas etre
question de n'importe quelle sorte de conte; car en dehors des
contes du type le plus ancien, qui nous Interessent ici, et que
nous pourrions appeler pour mieux les definir, rnythologiques, il
faut distinguer aussi les contes plus recents dans lesquels I'ele­
ment rnerveilleux est bien plus reduit, Ce sont les contes pue l'on
pourrait nornrner realistes, representant le type de la nouvelle
dans le Iitterature populaire et reftetant la vie reele par des types
peints d'apres nature, Dans ces contes-ci nous avonsă faire a
deş figures beaucoup moins herorques et fI une idealisation el hy­
perbolisation plus reduites et ă une imagtnatlon refren ee.
Ce genre de contes sort cornpleternent du cadre de nos preoc­
cupations.
Et apres cette parenthese, pour en revenir aux contes my­
thologiques, il est certain que le rnerveilleux qui s'y trouve ne
correspond pas au merveilleux de la mythologie et de la dernono­
logie populaire vivante, actuelle, et qu'il est un merveilleux passe
a la poesie, qul vit en tant que Iitterature ; mais il n'en est pas
rnoins pour cela un merveilleux de nature mythologique qui a une
valeur speciale. II est vrai que le peuple--surtout lorsqu'il s'agit
de ses representants plus âges-est conscient de I'inealite des
cantes et du fait qu'il fait de la litterature.
Mais en aucun cas, nous ne pouvons admettre qu'fI I'origine
le schema du conte ait ete de la Iitterature, mais de la pure my­
fhologie. Ce n'est que petit il petit que le peuple a mis sa fantai­
sie en jeu pour completer le portrait des lleros des contes par
de nouveaux traifs, de compliquer et d'acfiver le dramatisme de
I'action, d'eJargir ,Ies cadres epiques en leur donnant l' air de pe­
tits romans.
Et le principal mobile qui se soit trouve il la base de ces
transformations a ete un sentiment qui a pris un developpement
de plus en plus grand: c'est le sentiment estMtique.
Cela ne prollve nul/ement que les figures des conteş aient
toujours ete, au point de vue mythologique, des figures irreelles
Oll rnortes pour les croyances populaires. Nous pouvons dire seu­
lernent que nous avons il faire fI des figures mythologiques qui
en bonne partie ne sont plus d'actuaJite, qu'elles font partie du
domalne de )'histoire ancienne ou de la prehistoire-dans l'evoJu�
tion ,des croyances populaires.
[220]
220
Petru Caraman
Affirmer qu'elles n'ont [amais existe, qu'elles n'ont eu aucun
role dans la mentalite primitive, ce seratt une grave e rreur, Par
consequent, nous sornmes d'accord, que les contes rnythologiques
offrent de tres grandes difftcultes dans les reconstitutious de na­
ture mytnologique et demonologique, mais il ne taut pas consi­
derer cornme imposslbles les reconstitutions partant d'une telle
source.
Et toute la difftculte reside dans le Iait que la partie COI1-
stituee par les elernents de nature poetique qui va parallellernent
a Ia croyance et independarnment d'elle est tres importante et s'en­
trelace si etroitement a vee le merveilleux mythologique que cela
demanderait un esprit de discernernent tres penetrant, et qui con­
naisse it fond tout le materiei cornparatif,
Une autre raison pour Iaquelle an recornmande une grande
prudence il celui qui aurait l'intention de reconstituer d'apres les
contes, la rnythologte el la demonclogie d'un peuple quelconque,
c'est que dans les eontes l'elernent ethnique specitique est tres re­
duit et de nature superposee, Ce n'est que rarel11ent qu' on peut
arriver fi le distinguer, sans risquer de se tromper.
Ici la couche la plus ancienne est commune aux contes de
tous les peuples, c'est pour cela gue le caractere le plus frappant
des mo[jfs des contes mythologiqllcs est leur universalite.
Les elements le:; plus heterogenes et les plus repandus dans
le monde entier, s'entrecroisent dans les contes.
Ils ont circule en bute liberte, le peuple les a entendus, 1
e3 a rec;us, puls il a continue â les developper en se les apro­
priant. Ces motifs greffes sur un fond folklorlque dOl1ne, ont ac­
quis un aspect particuiier el1 recevant J'empreinte de certains ca­
racferes e!hniques par contaminafibn, avec les motifs locaux, de
sorte que les personnages des conr,es du Schema universel ont ete
influences par ceux de la mythologî·e et de la demol1oIogie du peu­
ple respectif et reciproquement.
La tâche de distinguer les differentes couches folkloriques
d'importation de celles qui constituen� la crention autochtone serait
difficile it remp!ir, mais pas impossible
Et on peut faire cela en se basaAt toujOLlrS sur le materiei
mytbologique et demonologique actuel.
Mais il ne faut pas oublier que si 'les motifs de circulation
universelle sont si repandus dans les conteş, ils ne le sont pas
[221]
Remarques critiques ei discussion de problemes ethnographiques 221
moins dans la mytholog+e ou fa dernonologie vivante de n'importe
quel peuple, ei se manifestent par bon nornbre de traits, merne
dans les figures Ies plus connues de ses superstitions.
2.-8u( les meihodes d'investigation en eihnographie-«
Le plus grand merite qae nous devons reconnaitre aM. Bo­
g atvrev est la methode qu'il preconise dans cet ouvrage. Des le
premier chapitre, il commence par discuter sur les methodes d tn­
vestigation dans le dornaine ethnographique, c'est-ă-dire Ia rnethode
historique en contraste avec la rnethode statique, comme il Ia
nornme, en, se declarant pour cette derniere.
M. Bogatyrev soutient, et il a parfaiternent raison, que l'on a
abuse de la methode historique dans I'etude des superstitions et
des couturnes populaires, Cette rnethode a ete une veritable cala­
mite, surtout lorsqu'il s'agit de ceux qui l'emploient sans avoir les
connaissances necessaires.
jusqu'ă present tous ceux qui s'occupaient de recuelllir ou
d'interpreter des productions de foJklore, cherchaient dansle passe,
l'explication des rites et des croyances qu'ils exposaient, Ce n'est
que tres rarernent qu'il arrivait que I'on donne I'explication corres�
pondant chronologiquement au moment Oll les superstitions et les
cou(umes ont ete recueillies.
Le plus souvent on cherchait I'explication des coutl1mes po�
pulaires soit dans Ia mythologie des anciens, soit dans certaines
donnees hisforiques; et si l'on n'en trouvait pas, on n'etait pas em­
barrasse pom inventer tout simplement ce dont an avait besoin.
De ceHe maniere les travaux pour la plupart fidifs, r,e presen­
taient ancune valeur scientifique. Parfois meme des travallX aSSez
precieux par la fideilte avec laquelle le materiei avait ete recueilli,
pe�daient une bonne partie de Icur valeur it cause d'un emploi de­
place de la methode historiql1e. Ce qui est curieux c'est que ceHe
methode historique dont on a abuse a nuH jllstement a l'histoire
des superstitions et des cOlltllmes populaires.!
La methode recommandee par M. Bogatyrev differe de la
methode historique par le fait que dans ses recherches ethnographi­
ques il limite d'une fa<;on precise la f(�gion et le groupe ethnique
qu'iJ se propose d'etudier en tâchant de c:onnaître I'elat aduel des
rites et des croyances populaires, ainsique les explications que le
[222]
222 Petru Caraman
�------------------�
peuple lui-merne leur donne il ce moment la. Toutes ces explica­
tions avaient ete cornpletement neglig ees par I'autre rnethode, les
ethnographes les considerant pour la plupart des cas, depourvues
de valeur, pensant que c'etait il eux il donner la vraie explication
ce qui constituait une grave erreur, le materie! presente sous cette
forme etant tout il fait incoruplect et merne Iaux.
M. Bogatyrev ne se contente pas de reparer une telle erreur
en ernployant cette methode, mais il la soutient et fa recornmande
chaleureusernent, comme la seule methode fertile dans les in vesti­
gations ethnographiques.
Le merite de M. Bogatyrev, d'avoir mis en valeur cette me­
thode est incontestable, cependant nous nous reserv0lts le droit de
constater qu'il serait erronne de condarnner la methode historique
cornrne rnethode de recherche dans les travaux de nature ethno­
graphique ; car si cette rnethode a conduit il de rnauvais resultats
ce n'est pas qu'elle soit mauvaise en elle-meme, mais qu'elle a ete
ernployee tres souvent par des dilJetantes et aussi qu'on en a abuse.
En effet, si 1'011 considere la facilite avec Iaquelle la plu­
part de ceux qui se sont occupes des problemes ethnographlqes
ou ethnologiques, ont explique, cornrnente, groupe et fixe dans le
ternps certaines coutumes, rites magiques et superstitions de toute
sorte, nous sommes d'accord avec M. Bogatyrev qu'une critique
severe s'impose,
Toutetois M. Bogatyrev tombe dans I'extreme opposee eU e­
xagerant SOI1 scepticisme et son criticisme it I'egard de la meihode
historique.
Si l'on avait employe ceHe methode de tout temps, etsi ,'eth"
nographie etait une discipline plus ancienne, la methode de M. Bo�
gatyrev serait exceHente et elle amai! comme resultat les collecb
tions les plus objectives et les. plus exacles concernant un cer"
tain temps, un certain peuple, et un certain lieu, en nous donnant
des tableaux fideles des croyances popuJaires, aussi bien SOLIS le
rapport des formes exterieures �ue Sous le ra.pport des mobiles
psychiques des expl ications-De cette maniere, au cours des si­
ecles toutes les collecfions ethnogţaphiques realisees d'aprcs cette
methode seraient autant d'images fideles OU se refle!erait I'aduel
de chaque epoque, de sorte qu les c\îfferentes etapes se rangeraient
d'elles-memes en ordre chronologique.
Ainsi ceux qui plus tard desireraient etudier synthetiquement
I
[223]
t{emal'ques cl'itiques et dlscussion de problemes ethnographiques 223
les donnces ethnographiques chez certaines peuples ou chez un
groupe entier de peuples, n'auraient qu'ă [eter un coup d'cell d'en­
semble en en visageant toutes ces etapes successives et en suivant
le fil'evolutif des couturnes et des superstitions. Et alors seule­
ment on pourrait ernployer avec toute la certitude et le plus grand
succes la rnethode historlque parcequ'elle serait aidee et renf'or­
cec par la methode, ainsi nommes statique.
Mqis l'ethnographie etant une des disciplines les plus recen­
tes, en la comparant il d'autres=-a l'histoire par exemple, qui re­
monte a des ternps tres recules, etant donne qu'on a ecrit de I'hi­
stoire chez les peuples les plus anciens, chaque epoque ayant son
temoignage historique,-i1 va de soi que l'on n'a pas pu trop cornp­
ter sur la rnethode ainsi nornrnee statique.
Et pourtant l'ethnographie, quoique ne datant que depuis la
fin du Xlx-siecle, a pour object des manifestations de la vie hu­
maine parmi lesqllelles plus d'une . se'rapporte aux ternps beau­
coup plus anciens que ceux auxquels se rapportent les revene­
rnents historiques.
Donc dans ce dOlllaine nous ne pOllrrions pas travailler sans
nous poser des problellles tels qlle ;
QlI �lJe est l' ancienlle forme de tel riie contemporain?
A vait-il le meme sens que de nas jours ?
Quelle origine a· t-il ?
Chez quel pellple contemporain et anclen le trouve-t-on ?
De quelle maniere s'est-il repandu et par quel/e voie?
A quelle epoque ?
Qllelles sont les influ,)llces qu'il a subies au cours des sie­
cles ?. etc.
D' autre part la rnethode historique dans les etudes etbno­
graphiques peut donner de meilIeurs resultats que dans d'autres
dornaines,- meme par voie d'inducfion, si les temoignages concrets
venaient it manquer ou s'ils etaient tres pauvres pour certaines
epoques-a conditioll qu'elle soH ernployee par des ethnographes
qui sachent la manieI' et qui possedcnt a la tois toute I'erudition
que rec/ament de pareilles etudes; ca'(les supel'stitions ct les
coutumes populaires evoluent lentement. Ici la mentalite primitive
est limitee par un llomhre reduii de lois, d'apres lesquelles s'ac­
cOlllplit le processus de challgement.
[224]
224
Petru Caraman
Le hasard et I'individuel n'ont pas une si grande importance
ICI que dans l'histolre par exemple. Rien n'est plus universelle­
ment humain que la superstitlon et surtout que les mobiles psy­
chiques de celle-ci : dans ce dornaine la possibilite de variation est
peut-etre moins grande que partout ailleurs, Connaissant les prin­
cipes fondamentaux d'apres lesquels les superstltions et les cou­
tumes naissent, se manifestent et varient, il 1101lS est facile de
voir que Ieurs variations, sont POUl" la plupart formelIes, le fond
psychique dont elles proviennent etant chez les peuples les plus
divers, peu difterent.
Nous devons tenir compte, bien entendu, des milieux geogra­
phiques et ethniques specifiques, de certaines conditions de vie
particulieres il chaque peuple ... mais nous a VOl1S toujours des tra­
ces profondes que nous pouvons sui vre partout et il des epoques
assez espacees.
Et c'est justernent cela qui Iacilite aussi l'emploi de la me­
thode historique dans les etudes de nature ethnographique,
Eu etudiant les pratiques rnagiques chez quelque peuple
que ce soit, il ne Iaut pas oubher un Iacteur extrernement irnpor­
tant : la cornrnunaute qui cultive ces pratlques-Ia, Nous avons il
taire ici il faire ici il la psychologie d'une masse sociale qui irn­
pose ses croyances tyranniquement comme une fatalite il tous les
individus d'une meme communaute. Cette comunaute peut etre plus
ou moins grande selon les circonstances.
En mati<'�re de croyances et de coutumes de n'importe quelle
nature, il n'existe pas des individllalites personnelles et indepen­
dantes, mais la socj(�te entiere se reflete dans chaque individu. Les
problemes se rapportant il la vie psychique des individus qui
cOllstituent une societe primitive quelconque appartiellnent presque
entierement il la sociologie ei il la psychologie sociale.
L'individu a, il est vrai, son râie -createur-bien entendu pas
n/importe quel individu, mais \celui qui eşt doue d'une imagination
et d'une sensibilite speciales,--ţcependant sa creation est incons­
eiente et ne se maintient pas un moment comme quelque choile
de personnel, car elle passe imrhediatement dans le domaine public.
Et la personnalite de ces anteurs se perd d'autant plus facilement
r
qu'i1s sant incomparablement plus representatifs de la societe dont
ils font partie, que ne le sont les plus representatifs ecrivains,
artistes, theologues, dumonde civilise. lei, nous avons il faire il
. I
[225]
Rernarques critîques ei discussion de problemes ethnographiques 225
des individualites independantes emancipees de la tyrannie de la
soctete=-quoique meme ici d'une maniere assez relative-Ia, non.
Donc, 110US ne devons pas oublier Ia collaboration de l'en­
tiere cornrnunaute primitive a la creation initiale, necessalrernent In­
dividuelie.
A vrai dire, il ne s' dgit pas touiours de creations, mais d'ad­
ionctions, de retranchernents, de contarninations, de changerneuts
de sens sous une influence quelconque, ei d'autres phenornenes
sernblables qui donnent naissance a ce nombre infini de variantes
notees surtout dans le domaine de la litterature populaire. Ces
variantes, produits lnconscients des individus anonyrnes, ne sont
pas des ceuvres individuelles, mais entierernent sociales, tant au
point de vue de leur provenance-par cela qu'elles s'inspirent fi­
delernent du milieu social->, que par Ieur but, puisque c'est a ce
milleu qu' elle sont destinees,
Il est vrai, dans une certaine societe dans l'âme collective de
laquelle se sont infiltres certains principes d'apres Iesquels elle eu,
visage la vie et tâche de se la rendre Iavorable, une croyance ou
une manitestation rnagique quelconque peut avoir des le cornmen­
cement plusieurs sens, I'un principal et les autres secondaires
comme dans Ia musique par exemple, le son principal et les har­
moniques ; ou plutât comme dans une expression de langage qui
a un sens principal et d'autres accessoires.
Petit il petit, le sens principal de l'origine passe sur le se­
cond plan, tandis que l'un des sens secondaires apparait dans une
lumiem de plus en plus forte jusqu'il ce qu'il arrive meme a sup­
planter le sens principal qui tres souvent peut meme completement
disparaître 1). C'est ce qui se passe aussi avec les coutumes et
les superstitiol1s au sein d'une cOllJmunaute et naturel/ement en­
core plus d'une cOillunaute il J'autre.
Les superstitions et les actions magiques vont de pai re, i
1) La semantique ncus fournit de tres interessants et sur­
prenants exemples d'evolution de sens. C'est expres que nOl1S a­
vons fait appel il ce domaine, puisque le Jangage est atlssi en son
essence un produit social et pas du tout individ uel. Ici aussi l'in­
dividu a son râIe createur d'aufant plus. important que nous re­
montons les degres de la civilisation, mais etant toujours refreme
et contrâle par la societe qui peut accepter ou rebuter la crea­
tion individuelJe.
1)
[226]
226
Petru Caraman
est vrai avec I'evolution de la comrnunaute et avee les intluences
qu'elle subit.
En ce cas, nous avons le droit de nous dernander quelle est
la forme initiale ou les etapes plus anclennes de telle ou telle
croyance ou pratique magique.
Mais lorsqu'Il s'agit d'etudier la variabilite de ces phenorne­
nes en matiere de superstitions, de meme qu'en rnatiere de lan­
gage, il nous est irnpossible de le faire si nous n'avons pas le
recul necessaire dans le temps. Done la division du ternps en pe­
riodes distinctes-dans lesquelles certains phenornenes s'esquissent
assez c1airement pour pouvoir etre percus=-s'frnpose de soi-meme.
- Et quelle autre methode pourrait-on appliquer en Ce cas
aux etudes ethnographiques, sinon la methode histortque ?
En discutant la variation de sens du rnerne rite rnagtque chez
un meme peuple dans differentes regions ou localites, M. Boga­
tyrev arrlve a la conclusion suivante en ce qui concerne la rne­
thode historique :
•.. "Or nous n'avons pas le droit de considerer l'une de ces
explications cornme primitive et les autres comme recentes et se·­
condaires ..... (Pg. 4).
Nous croyons que M. Bogatyrev exagere un peu quand il
veut soutenir I'affirmation ci-dessus et nous essayerons de le prou­
ver en nous servant des exemples rnernes chotsts par lui.
II donne les cinq explications suivantes, se rapportant au
llJeme rite magique cez les Ukraniens subcarpathiques,.-a la veille
de Noel-rite qui consiste a entourer la table d'une chaîne:
.. 1. La veille Noei on met les pieds sur una chaine afin qu'
ils soient aussi fott que le fer. (Lozjanskoja).
" 2. Dans un autre vilIage ...
"Ainsi que le betes feroces ne touchent pas au fer,
puissent-elles ne pa\� s'attaquer au betail!" (Prislop) .
.. 3. La maîtresse du logis entoure la table· d'une chaîne
qu'elle ferme avec un cadenas, afin que toutes les lan­
gues soient fermees toute I'annee. (Jeserîje) .
.. 4. A NoeI, beaucoup de menageres eiltourent la table d'une
chaîne disposee en forme de croix et la ferme avec un
cadenas, pour que le diable g'en aille. (B011, fi Hust)
I •
!
[227]
/
Remarques critiques et discusslon de problernes ethnographiques ,227
.. 50 Des que le repas est pret. Ia gazda entoure les pieds
de la table avec la Hen d'une gerbe-ou quelque tais
avec une chaine-et dit: "de merne que la table ne
peut rernuer, pulsse le vent pas secouer les arbres
fruitiers du [ardin '" 00° (Pg. 4).
Nous rernarquons des le premier abord que l'expttcatlon de
la pratique cornprise sous la No. 4, se range d'elle merne pour des
ternps plus recenta.
II s'agit ici des elernents chretiens : la chaine arrangee eu
forme de croi x a la proprie te d'effrayer le diable et tout esprit
malin, Donc il nous reste il considerer les autres sens du rite.
Nous osons croi re que l'explication primitive de la pratique
d'entourer d'une chalne la table il la veille de Noei, doit etre cher­
chee dans le rlte du cercle magique contarnine avec la propriete
de uJto'tQoJtaLOV attribuee aux metaux en general et specialernent
au fer.
La cercle magique destine il proteger ce qu'i1 entoure ne
doit pas etre necessairernent metallique : il peut etre fait d'autre
chose comme par ex. d'une cor de, d'une Iicelle ou il peut etre
tout simplement trace par terre autour de t'objet ou de l'etre qu'on
veut mettre il l'abri de toute mauvaise inffuence.
Dans notre cas, la table de Noei chargee de tous les pro�
duits de la terre represente l'avoir et l'abondance de la maison
du paysan; elle represente aussi ce qu'on appelle "spor" ehez
tous les peuples slaves ainsi chez les Roumains. II est possible
meme que la table symbolise la maison entiere, la familie inclu­
sivement.
e'est ce "spor" et la maison aussi, que le chef de la fa­
milIe desire defendre, en les plac;ant sous la protection du cerele
magique, auquel les croyances populaires attribuent le râie d'une
frontiere infranchissable. Nous observolls dans notre exemple
meme que le rite n'est pas toujours effectue avec une chaîne en
feri mais comme sous le Noo 5, avec la !ien d'une gerbe 1). Donc
Dans ceHe pratique magique nous avons il faire aussi a un
element etranger entre en contamination: c'est le rite qlli consiste
il entourer les troncs des arbres frllitiers la nuit de la veille de
NoeI avec des Iiens de pailIe, rite que Manhardt interprete camme
une pratique de fertilite â bases demonologiques, car, selon sa
[228]
228
Petru Cararnan
notre hypothese du cercle magique apparait encore plus juste.
D'apres les superstitions populaires, c'est pendant toute la
perlcde de jour s de fete d'hlvers=-appeles en bulgare tres signi ..
ficativement ,,11�f'i\lm AI-m" -"- que les mauvais esprits sont le plus
il craindre.
C'est pourquoi le peuple a cherche it cela aussi un rernede
et il l'a trouve dans le cercle magique j mais pour le renlorcer
davantage, une autre vertu magique est venue-grâce it de gran­
des ressembtances=-se joindre it celle du cercle, c'est la pro­
priet6 ci-dessus mentionnee de an:oTQon:awv, specifique <lUX metaux.
Ces deux rites se sont tellement confondus qu'il est difficile
21 present de taire une distinction entre eux et encore moins de
les replacer en ordre chronologique. II sont tous les deux+-nous
pourrions le dire vieux cornme le rnonde, cependant dans notre cas
c'est, sans aucun doute, le cercle magique qui estle plus pri­
mitif, car c'est lui qui forme la pratique de base.
Les autres explications telles que de rnettre les pieds sur une
chalne pour devenir fort cornrne le fer, basee sur le principe ma­
gico-sympatique du contact, ou bien de rnettre un cadenas �l la
chaîne pour fermer les mauvaises langues, basee sur le principe
de l'hon, eopathie, ainsi qlle d'autres, nous les croyons secondaires
et uiterieures quoique certaines d'entre elles soint cOl1siderees en
ce llloment--semble-t-i1--comme des sens ptincipaux.
Voila par quel faible eXf:mple M. Bogatyrev vonlait. nous
detl1l)l1trer "qu'il est irnpossible dans la plupart des cas de remon­
tel' jusqu'a l'expiication origine!le n011 seulement it l'epoque pre­
historique indoeuropenne mais meme a une epoque plus rappro­
chee, en Russie mcridionale ... U
Si nous avons tâche dt;: reabilHer la l11ethode historique dont
I'emploi est non seulement utile, mais indispensab'e dans les
recherches de nature ethnographique, ce n'est pas que nOll8 niion5
l'uWite de la methode soutenije par M. Bogatyrev. Al! contraire,
nons reconnaissons que lorsq�'i1 s'a git de faire sur place des re�
cudls efhnographiques dans le stricte sens du mot, il n'y a qne
la methode ainsi nommee statiql1e, ql1i vaille pom des resultats
veritablement scientifiques.
theorie, dans ce !ien de paille se cache le demon de la fertilite
qui agit sur les arbrcs qu'on a !ies, en les faisant fructificr abon­
damment J'annee suivil.l1te. Voir: Manhardt-Wald-und Feldkulte.
I
[229]
__ Hell1arCJ!�eş critiques el discussion de problemes ethnographiques 229
Une rernarque critique s'impose aussl lorsqu'il s'a git du terrne
dant se sert M. Bogatyrev pom designer la methode qu'iJ recorn­
rnande. II la nornrne nstatique" en ernpruntant ce mot a la Iin­
guistique et a la sociologie. Cependant nous croyons que dans
n'tmporte quelle science morale, il ne peut pas etre question de
quelque chose de statique , car 110n seulernent on s'eloigne de
la signification du terrne grec, mais c'est tout simptement un
emploi erronne de ce mot
Lorsqu'on considere le monde psychique de plus pres, on
ne peut avoir pas rnerne l'illusion de la stabilite (c)1;âmc;); car tan­
dis que d'une part il sernble qu'un equilibre alt ete reali se, de
l'autre, d'autres processus psycnlques ont deja cornmence, en ma­
nifestant des tendances vers telle ou telle direction, partois tout a
f alt diffcrente.
Les seules dornaines OLI ce mot scit ernploye avec juste rai­
son sont la physique et les mathernatiques, qui le connaissent
comrne terrne consacre deja du temps des anciens Grecs,
i\L Bogatyrev, il est vrai, n'a tatt que l'adopter d'ailleurs
pour i'appliqucr dans le dornaine de l'ethnographie. Cependant il
aurait mieux fait s'lI s'etait servi uniql1ement du terme ,.sYlJchro�
niquc", qui auraH ele beaucoup plus juste, d'autant plus qu'il est
incline lui meme a reconaitre cela.
*
* *
II resle fncore ii mentionner la metbode comparative qui
s'est frayee en ethnographie, des le debut mcme de cette disci­
pline, un chemin important
C'est ellc qui elargit considerablement les horizons des etu­
de;; etllilogra)hipues et e'e',t eIle qui aura toujeurs le dernicr mot
10rsqu't1 s'agira d(� rechercher I'origine df; n'importe quels motifs,
les voie,;; par lesquclles il ;,;e sont repandus, ai11si que ieur explication.
M. Bogatyrev la pas;;e completement sous silence quoiqu'i!
g'en gerve plus d'une fois, eu ne l'appJiquant que pom ce terri­
toi re limite d'OLI il a recueilli des materiaux ethnogr3plliques.
D'ailJeur,:; la methode comparative ne peut d011ner d'heureux re­
sultats q ue lorsq u' elle vien t s' associer soit a la methode histori­
que, soit a la metllOde synchroniql1e (statique).
Or. Petru Caraman
[230]
Comunicări
t Gustav Weigand.
La doi ani şi ceva după retragerea dela catedră, pentru li­
mită de vrâstă, şi la mai puţin de un an după ce un insemnat nu­
măr de lingvişti, aparţinând tuturor natiunilor, i-au prezentat o­
magiile lor de admiraţie cu prilejul celei de-a 70 anlversări, s'a
stins din viaţă, la Belgershain, lângă Leipzig, Gustav Weigand.
In istoria filologiei române numele acestui învăţat străin ocupă
unul din locurile cele mai de frunte. Incepând din 1888, interesul
lui pentru limba şi poporul nostru a mers mereu crescând. Su­
tele de studii, articole, notiţe, recensii ş. a., publicate în decurs
de peste 40 ani, dovedesc mai mult decât orice acest interes de
ordin ştiinţific.
Meritul principal al lui Gustav Weigand este că a creat dia­
lectologla română. Pănă la el, puţinele cercetări asupra dialectelor
limbii noastre fusese făcute de oameni care n'aveau nicio chemare
pentru astfel de întreprinderi,afară doar de cunoaşterea mai mult
ori mai puţin aproximativă a graiului respectiv şi de dragostea
pentru populaţia care-I vorbea, EI, cel dintăiu, porneşte la muncă
metodic, folosindu-se de singur�1 mijloc eficace in acest domeniu,
şi amică de ancheta personală la: fata locului. A început cu Aro­
mânii dela Olimp şi a continuat cu toate seminţiile neamului nos­
tru, pănă când nu i-a mai rămas nici cel mai Îndepărtat colt de
pământ românesc neexplorat. Dacă ţinem samă de greutăţile e­
norme cu care a avut de luptat: nesiguranta drumurilor (mai a­
les prin Peninsula Balcanică), lipsa de deprindere a locuitorilor
I
[231]
COMUNICARI
231
. cu cercetări de această natură, cunoaşterea cam imperfectă, cu
deosebire la început, a limbii româneşti ş. a., interprlnderea lui
Gustav Weigand capătă proportii cu adevărat eroice. Rezultatele
studiilor lui dialectologice se găsesc în cele 20 volume de jahres­
berlchie des lnsiituts fiir rumănlsche Sprache, precum şi În opere
aparte, precum Die Sprache der OLympo- Walaclzen, Vlacho-Me­
glen, Dle Aromunen, etc., iar o parte din ele, şi anume cele pri­
vitoare la particularităţile fonetice mai caracteristice ale gralurllor
din Dacia, în Lingutsiischer Atlas des dakoromănisclten Sprach­
gebietes. Acest atlas a apărut În 1909, când Atlas Iinguistique de
la France al lui Gillleron se afla Încă în curs de publicare, şi fu­
sese, fireşte, pregătit cu mult înainte, astfel că independenţa, cel
puţin parţială, a lui Oustav Weigand faţă de Gillleron nu poate
fi pusă la îndoială.
Ostenelile în văţatului german au deşteptat de timpuriu aten­
ţia statului român. In 1893, cu mijloace materiale puse la dispo­
zitie de noi, ia fiinţă la Leipzig un institut pentru studiul limbii
române, având drept organ de publicitate cunoscutul [ahres­
berichi des Instituts fiir rumănische Sprache (întăiul volum la
1894), În care s'au tipărit, pe lânga lucrările directorului însuş, şi
acelea ale elevilor lui. români şi străini •. In prima categorie intră
S. Puşcarlu, Th. Capidan şi PericlePapahagi, ca să amintesc nu­
mai pe cei mai cunoscuţi. Războiul a produs şi aci schimbări pro­
funde. Guvernul nostru a încetat de a mai acorda subventia ne­
cesară institutului, iar Gustav We'gand, deşi a continuat să se o­
cupe de limba românească, l-a transformat Într'un institut balca­
nic. Locul [ahresberichte-ict (ultimul volum a apărut la 1921) l-a
luat Balkan-Archiv, cu subtitlul Fartsetzung des [ahresberlchies
des lnsiituts fiir rumănische Sprache (4 volume, 1925-1928).
Cu această ocazie trebuie scos În evidenţă un alt mare me­
rit al lui Gustav Weigand. Făcând călătorii prin Peninsula Bal­
canică, spre a cunoaşte pe Români şi graiul lor, el a simţit in­
teres şi pentru celelalte popoare balcanice, in special pentru Albaneji
şi Bulgari. Astfel a ajuns să cerceteze limba şi civilizatia acestora.
mai întăiu aparte, după aceia în legătură cu a Românilor (din
sudul ca şi din nordul Dunării). Deja în Anuarele dinaintea răz­
boiului s'au tipărit numeroase studii asupra limbilor albaneză şi
bulgară, iar mai târziu tendinta lui Gustav Weigand de a da cer­
cetărilor sale un caracter general balcanic tot mai pronuntat a
[232]
2�2
IORG-U IOHDAN
-----'-
-------
crescut necontenit. Căci convingerea lui era că Românii, Bulgarii
�i Albanejii prezintă în limba, precum şi în constituţia lor psihică,
aşa de mari asemănări, Încât se credea îndreptăţit să considere
aceste trei popoare ca foarte deaproape înrudite.
In lucrările sale Gustav Weigand n'a putut păstra totdeauna
obiectivitatea de rigoare. Anumite convingeri politice I-au împins
câte odată la atitudini ştiinţifice cam pătimaşe. Pentru a scoate
complect din cauză pe Români şi, deci, amorul nostru propriu
naţional, voiu cita ca argument în sprijinul acestei afirmaţii cartea
lui Eihnographie von Makedonien (Leipzig 1924), care, mie cel
puţin, mi-a făcut impresia unui articol de gazetă sau a unei ple­
doarii, ceiace este, în fond, acelaş lucru. Intreaga erudiţie a au­
rorului, bogată şi variată dealtrnintrele a, pare a nu a vea alt scop
decât să dovedească drepturile Bulgarilor, şi n uma i ale lor, asu­
pra mult discutatei Macedonii. Aşa se explică, între altei", desele
polemici ale lui Gustav Weigand cu filologi români şi străini, care
au mers, poate, prea departe CU acuzatiile împotriva adversarului
lor. Trebue 'să pomenesc totuş faptul că în ultimul timp ce l mai
însemnat dintre foştii lui elevi români, Sextrl Puşearlu, a protestat
vehement contra. tendinţei de a exagera caracterul aşa zis balcanic
al limbii noastre şi a micşora, în consecinţă, importanţa celui la­
tinesc (v, Dacoromania IV, pag. 1396 urm.). Dar asemenea gre­
şeli sânt inerente firii omeneşti şi de aceia se întâlnesc, Într'o mă­
sură mai mare ori mai mică, la aproape. toţi învăţaţii, şi cu deo­
sebire la acei care lucrează Într'un domeniu mai uşor supus
influenţei sentimentelor, cum este filologia. Iar când ele apar la un
om ca Gustav Weigand, care şi-a desfăşurat activitatea ştiinţifică
într'o atmosferă puternic stăpânită de pasiune politică, -- să nu
uităm că atât Românii, cât şi popoarele balcanice au trebuit să
lupte vreme Îndelungată prin toate mijloacele, deci şi ştiinţifice,
pentru a-şi croi o viaţă naţională potrivit cu aspiraţiile lor-o, a­
tunci atitudinea lui este şi mai scuzabilă.
Cu moartea lui Gustav Weigand filologia română pierde un
reprezentant ilustru, Pierderea este cu atât mai simţită, cu cât nu
se vede cine ar putea continua opera celui dispărut.
Iorgu Iordan.
[233]
COMUNICARI
-----------------
Indreptărt la o recensle
233
In r evlsta italienească Studi Rumeni, care apare la Roma.
val. IV (1929-1930) p. 191, d. praf. Cari Tagliavini publică o
scurtă recensle despre volumul de 424 pagini scris de mine şi a­
părut la Bucureşti (în editura Casei Şcoaletor) în il. 1928 sub titlul :
Curentele literare la Români în perioada Slavonismului Cultural.
Despre această carie recensentul îşi Încheie recensia spunând că:
«mi se pare că pot afirma că opera sa [Curentele literare etc.]
e o lucrare foarte folositoare, mărturisirea unei mari erudiţii şi el
iibirei pentru Ştiinţă» (e uri'opera utilissirna, tcsttrnone di grande
erudizione e amare per la scienza) şi că "va trebui Întotdeauna
să fim recunoscători slavlstului dela laşi că a dat o sinteză a pro­
blernelor cari sunt prea uitate de istoricii Istoriei Literaturii Ro­
mâne cari nu apreciază, În general, Însemnătatea elementului slav,
Cartea lui Bărbulescu merită să fie cunoscută încă şi în streină­
tate (merita di essere nota anche all'estere)". Spune, însă, d. Tag­
liavini şi că domnia sa are, totuşi, de făcut unele "rEzerve" Cll
privire la unele din problemele cuprinse în carte. Iată aceste
rezerve, Eu spun că trxtele slave (vechi bulgare = paleoslove­
nice) Savina Kniga �i Codex Supraslietisis se poate să fie
scrise in răsăritul sau nordestul Daciei Traiam" cum ziseseră
înainte de mine slavi ştii Oblak şi Vondrăk , la argumentele aduse
de aceşti doi însă eu aduc un nou argument: oarecari proverbe
asemenea la Slovaci şi .la Românii din acea Dacie Traiană, spre
a confirma sustinerea lui Oblak şi Vondrăk. Tagliavini, totuşi,
afirmă că dănsul nu crede că acele texte să fie în Dacia Traiană
scrise, citând pentru întărtrea acestei atlrrnări a sale ar ătările sla­
vistului olandez V an Wijk, pe care zice greşit că eu nu l-am luat
în considerare Ia susţinerea mea (dei scritti del van Wijk che il
B. sernbra ignorare). In realitate eu citez "s::ritti" lui Vdll Wljk la
p, 6. nota 2; dar ele nu-mi schimbă acea părere pentru că acesta
nu prezintă, în chestia origine! acestor două texte ve, hi bulg» re
(paleoslovenice), nimic: nou ce n-ar fi ştiut Oblak şi Vondrăk şi
nici nu cunoaşte măcar argumentul nou (proverb-le) ce-l dz,u eu
spre a susţine părerea acestora.
După aceasta TagI. atinge şi teoria unora dela noi, cari sus­
ţin că Husilii noştri din Maramureş sau din Transilvania dela su­
dul Mureşull1i au tradus i'n româneşte in sec. XV cele dintâi texte
[234]
234
ILTE BARBULESCU
(rotacizante). Această teorie greşită eu o combat, cu multe argu­
mente istorice şi filologice, şi arăt ceea ce nu se ştie la noi: că în­
suşi Catolicismul nu respingea, din acţiunea propagandelor sale, de
a traduce cărţi bisericeşti În limba naţională a popoarelor pe cari
urmărea să le cucerească la Catolicism; aşa că, spun eu, cum Ca­
toltclsmul e Între Români Întins şi puternic mult înainte de sec.
XV când apare Husitismul, el, Catolicismul, a Început a traduce
În româneşte pentru Românii de dincoace de Dunăre, din Dacia
Traiană, acele vechi texte rotacizante ca Psaltirea Scheiană. Recen­
sentul însă combate acest argument istoric al meu, spunând că
Catolicismul nu întrebuinţa limba naţională a popoarelor pentru
.. cărţile liturgice", ca Psaltirea, ci numai pentru cele "propedeu­
tice", ca Catechisrnul, Rugăciuni elementare, Predici etc., citându-rni,
spre a susţine această afirmare a sa, pe Grober : Grundriss, II,
1,714; zice, anume; "ma non ci e dato trovare una soia traduzi­
one dei Salmi". Dar eu susţind această arătare a mea, ce astfel com­
bate recensentul, aveam în vedere tocmai ceva ce nu observa seră
mai Înainte alţii, între cari şi autorul din acel Grundriss al lui
Grober : că sunt şi Psaltiri (deci şi cărţi biblice liturgice) scrise În
limba naţională a popoarelor, iar nu numai în limba latină, în sâ­
nul Bisericei Catolice. Astfel, eu spun la p. 53 a cărţli ce dânsul
recensează, că Polonii catolici au în limba lor polonă o Psaltire
numită nFloriană II din sec. XIV, ca să nu mai vorbesc şi de alte
popoare. Deci recensentul=-cîtlnd poate prea repede-a scăpat din
vedere aceasta, Ca şi alte ce mai arăt eu Ia acea pagină. Apoi,
mal spune că principalul argument filologic ce eu aduc spre a
combate argumentele filologice ale teoriei Husitismului este rota­
cismul, despre care eu susţin că se afla în sec. XV nu numai în limba
română din Maramureş, unde teoria Husitisrnului pune greşit tra­
ducerea Psaltirei Scheiane şia celorlalte texte rotacizante, ci şi in
cea din Moldova şi Tara Românească. RecensentuI zice că eu sus­
ţinând aceasta, consider, în limba din aceste două principate, că
ar fi rotacism ceea ce de fapt, nu e de cât fenomenul asimilaţie!
sau dlsirnilaţiei, Dat" şi aici recensentul nu a citit destul de atent
cartea m-a, pentru că la p. 61-'-62 eu tocmai arăt, împotriva tu­
turor filologilor, că acel un JI prefăcut în r (rotacismul) din anu­
mite cuvinte cari conţin doi 11 (ca sângeros < lat. sanguinosus,
numere < lat. nornina etc.) nu-i adevărat că limba noastră îl disi­
rnilează în r pentrucă ea nu sufere În acelaşi cuvânt doi n. Şi sus-
[235]
COMUNICARI
235
tin acolo că nu-l adevărat aceasta, pentru că limba română are
destule cuvinte cu un singur n şi lotuşi mai introduce încă un al
doilea n în ele, ceeace tocmai arată că nu-i adevărat că limba noastră
se fereşte de a avea doi n în acelaş cuvânt. Astfel dau şi exemple
, la p. 62 ca: senin < lat. ser enus, anina< laţ. arena, rândunea <
lat. hirundul-, [uneapăn < lat. j uniperus, cununa < lat. corona, fa­
nina < lat. farina ; ba chiar adaugă limba română încă un n pe
lângă cel ce avea deja mai nainte în cuvinte, ca în: amănunt <
lat. mlnutus, genunchi < lat. genuculum, ameninţ <: lat. rninaclo,
rărunchi < lat. renuculum etc. Aceste exemple le aduc acolo spre
a arăta greşala filologilor noştri, cari susţin că limba română nu
suferă doi n în acelaşi cuvânt şi că ea, de asta, ar fi disimllând
pe unul din aceşti n în r, cari susţin deci, ca d. Tagliavini, că a­
cest r în loc de n nu e rotacism,· ci e fenomenul dtsimllaţiei. Dar
recensentul nu a citit cu atentie nici acest argument, căci nici nu
pomeneşte de el, deşi ar fi trebuit chiar să-I discute şi să-mi a­
rate că nu e justă observarea mea. S-a mărginit să se lase ade­
menit de rornaniştii noştri, între cari d. S. Puşcariu. Poate că fiind
mai filolog, d, P. Skok, recensând şi dânsul această carte a mea
în revista din Praga Slavia, VIII (a. 1930), 4, p. 778, spune că
eu resping .. cu dreptate" teoria aceasta a Husitismului În special
în partea ei susţinută de d. prof, Drăgan care pretinde că Saşi
Husiţt din A rdeal sau Maramureş erau aceia cari au tradus Psal­
tirea Scheiană şi celelalte texte rotacizante. Deci "geografia ling­
vistică", pe care o mai invoacă aci d. recensent Tagliavini, e toc­
mai de partea sustinerii mele şi mă folosesc de ea În această dis­
cuţie, iar nu că nu o Întrebuinţez, cum spune dânsul.
Vorbind, apoi, r ecensentul de capitolul unde se tratează des­
pre "Curentul român antislav", îmi spune că nu am vorbit aci,
deci că nu cunosc, cele ce au scris Sabatini şi Marcu. Dar ce a­
veam de spus aci despre lucrările acestor scriitori, pe câtă \ reme
eu cel dintăi am tratat această chestie şi am arătat formarea a­
cestui curent deja În a. 1902, deci mult Înainte de aceştia, În car­
tea mea Studii privitoare la Limba şi Istoria Romântlor r t
Tot aşa, prea repede a trecut recensentul peste capitolul În
care tratez despre Scrierea Glagolitică la Români.
La capitolul despre "Scrierea latină" Îmi reproşează că citez
texte române cu acest fel de scriere din anii 1593 (Luca Stroici) şi
din 1582 (Franciscus Lovas), dar nu pomenesc de "Cartea .de
[236]
236
ILIE: BAlIHULE:SCU
cântcce din 1570" publicată de Sztripszki şi Alexics în 1911 la
Budapesta. Drept e că n'am spus nimic despre asta, dar pri­
cina e fiindcă nu am putut-o avea la îndemână. In fond însă,
cred că însuşi d, Tagliavini va recunoaşte că această .. carte de
. Câutece" nu aduce nimic nou, cu privire la chestia din acest
capitol, faţă de textele lui Stroici şi Lovas, pentru sec. XVI.
Relativ la acest capitol îmi mai spune recensentul că nu e a­
devărat ce sustin eu în carte: că originea scrierii latine la Ro­
mâni se datoreşte influenţii şi propagandelor bisericei catolice, ci
adevărul ar fi cel susţinut înainte de Hasdeu, Alexici, Drăganu etc.
că scrierea latină la noi s-a început în Transilvania şi Banat prin
Calvini şi în deosebi subt influenţa culturii maghiare (e, come ri­
oconobbero giă Hasdeu, Alexici, Drăganu etc., calvinista ed essen­
zialm-nte unghereseş. Influenţa acestei culturi maghiare o vede Tagl.
i'lJ ortografia textelor limbii române scrlse cu litere latine, pe care
(ortografie) o socoteşte greşit de origine maghiară. Realitatea e
însă alta: că ortografia acestor texte nu e maghiară (cum a crezut
Hasdeu, şi cum cred Tagl. şi ceilalţi) ci e o ortografie latine-catolică
care prin propagandele catolice scrise, în deosebi, S-3 răspândit la
Croaţi, Maghiarii catolici, Români etc. iar Maghiarii calvini luară
ortografia lor (care e cea latin o-catolică) dela cei anteriori catolici.
Dar despre asta arăt mai jos, la recenzia despre a lui Tagliavini II
"Lexicon Marstlianum=.
In această recensie a sa d. Tagllavini îmi mai reproşează că
eu care vorbesc despre "felurile de scriere la Români" nu pome-
nesc şi de scrierea georgiană întrebuinţată de mitropolitul Antim �
Ivireanul, citându-rni pentru aceasta pe d. S. Puşcariu : "Istoria
liter. rom., 1". Dar şi aci onoratul recensent a citit fără destulă bă­
gare de seamă cartea, pentru că la p. 17 vorbesc de Biblia lui
Antirn Ivireanul tipărită la Tlilts În 1710 cu litere şi limba geor­
giane, care, tot cu acest fel de litere, are şease versuri în limba
românească.
Imi mai spune în r ecensia' sa d. Tagliavlnl, că eu în carte
exagerez cu privire la importanţă elementului sârbesc la Români
(esagera anche I 'elemente serbo), citându-rni, pentru aceasta, pe
Mladenov: Gesclt. der bulg, Spraclie. Dar recensentul nu bagă
de seamă că bulgarul Mladenov e cu totul SL biectiv în această
chestie, cum arăt amănunţit Ia p. 299-325 ale cărţii. Lipsa de 0-
-
[237]
COMTJNYCA fU
237
biectivitate a lui Mladenov vine desigur din consideraţiile politice­
naţionale bulgăreşti, cari pretind că Macedonia "e ţară bulgăr ească,
iar nu sârbească", tot aşa precum şi un Italian poate nu ar fi prea
obiectiv faţă de Sârbl, acum după marele război şi încheerea trata­
telor de pace, când se pare Italienilor că Dalmatia care s-a dat
jugoslaviel, e o "ţară italiană, iar nu iugoslavă". Oricum, eu am
căutat În această problemă să fiu cât mai obiectiv ce putinţă şi
regret că d. recensent nu poate fi de aceeaşi părere cu mine cu
privire Ia rostul elementului sârbesc În Istoria veche a Românilor.
Afară de aceste scăpări din vedere recensia d-lui Tagl, e o­
biectivă şi CU spirit critic făcută; de aceasta mă şi ocup bucuros
aci de ea.
Bie Bărbulescu
Un studiu cu privire Ia Români
Academia ucrainiană de ştiinţe, care-şi are sediul În Kiev,
a instituit din sânul ei o comisie care, subt preşedenţia academi­
clanului T. Savşenco, se ocupă cu studierea apusului şi Americei.
Cercetările ei le publică În Zbirnik zahodoznanetva-: Zborn!c pen­
tru cunoaşterea Apusului, In voI. II al acestui Zbornik pr a. 1930,
profesorul P. Skok dela Universitatea din Zagreb (In jugoslavia)
a publicat, în franţuzeşre, un studiu cu titlul: Sur quctques noms
de lieu d'origine ucrainienne en Poumanie, în care susţine că nu­
mirile toponlrnice ale noastre: Dorohoiu, Buzău şi Giurgiu sunt
cuvinte de origine ucrainlană. Aceste numiri arată, zice Skok, că
"fostui teritoriu ucrainian se întindea până la ţărmul Dunării din
dreptul Bulgariei".-Pentrn aprecieri a mai bine a studiului acesta
a lui Skok Însă, să se vadă mai întăi studiul d-şoarei profesoare
Dr. Margareta Ştetănes .u : .Elementele raseşti-rutene din limba
românească şi vechimea lor", Iaşi, 1925,
Ilie Bărbnlescu
� ...... ,..... .. ,,,..,'.�n., ., .. __
[238]
TU. HOLBAN
238
----------------------
Românii pe teritoriul polonez pănă'n sec. XVII)
Din documente cât şi din resturile ce s'au păstrat până as­
tăzi, în limbă, În îmbrăcămlnte şi in felul de viaţă la unii ţărani
poloneji, reesă că o parte Însemnată de Români au trăit când va­
fără nici o îndoială-pe părnânturile poloneze şi anume în aşa nu­
mitul teritoriu rusesc,-care În prima jumătate a veacului al XIV
trece subt stăpânirea poloneză=-, şi în Carpaţii Apuseni: Tatra
şi Beskizi.
Timpul de când s'a început colonizarea românească în acele
părţi nu e stabilit încă, atât în istoriografia poloneză cât şi în ce­
lelalte.
Toţi autorii cari s'au ocupat cu această chestie afirmă că
cea mai veche colonie din pământurile ruseşti-fn Galiţia răsări­
teană de mai târziu-a fost făcută de Români pe baza dreptului
românesc şi anume-după cum arată documentul-în sec. XIV;
nu toti însă sunt de acord în ceeace priveşte data venirii lor în
această parte. Singur Katuznlacki socoate că spre sfârşitul veacu­
lui al XII, Românii În mici pâlcurl se aflau deja în Galicţa : cei­
lalţi admit .sec. XlV, În afară de Hruszewski care înclină a crede
secolul al XIII-a.
Presupunerea lui Katuăniacki se pare a fi mai aproape de
adevăr, întru cât În parte se împacă şi cu isvoarele istorice.
Dumitru Cantemir în Hrornicul său arată că încă în anul 1070
Izaslaw principe de Chiev a avut ajutoare valahe în contra rege­
lui polon Boleslaw II S'miatz care inainta cu armata spre Chiev.
Şi e fapt precis că aceşti mercenari Români au putut fi: ori su­
puşi al vre'unui voevod ardelean, ori vr'o ceată dintre coloniştii
cari se aflau poate pe la hotarele Galiţiei porniţi cu turmele lor
în căutarea noilor locuri de aşezare.
Este singura presupunere de existenţă a Românilor în vea­
eul al Xl-a prin apropierea ţărilor ruseşti; dar e foarte posibil că
în ciocnirea dintre Izastaw şi \Boleslaw a avut loc prima întâlnire
a Românilor cu Polonii.
Cu secolul XII menţiuni despre Români În aceste părţi se
1) Rezumat de pe rezumatul scris în poloneşte al tezei de
doctorat, cetit În Seminarul de doctoranzi al Universităţii din Var­
şovia, în ziua de 10 April 1930.
[239]
COMUMiCART
239
înmulţesc; astfel în 1/2 acestui secol ii găsim subt nume de Bolo­
hovenl departe În nordul Moldovei până la râurile BJg şi Don,
iar în 1165 se aminteşte precis despre ei pe la hotarele Galiţiei.
Prin urmare putem crede împreună cu Kaluznlacki că spre sfârşi­
tnl veacului al XII-a Românii în mod sporadic, fie ca mercenari
de luptă, fie ca. păstori, negustori ori agricuItori au început să
colonizeze locuri pustii din Galicia răsăriteană. Şi numai aşa tre­
buie să n!-i închipuim pe primii Români cari au trecut În acele
părţi.
Mai târziu, când la Est de Carpaţi Românii se organizează
subt forma de stat naţional ş! prin voevodul lor au putut să lege
oarecari relaţiuni de prietenie cu prinţii poJoneji, păstori şi agri­
cultori În cete mai mari au trecut pe părnântul polonez, în tara
prietenă.
Timpul de organizare al unui stat românesc Ia Est de Car­
paţi nu Se îndepărtează mult de secolul XII; în tot cazul se a­
minteşte în documente hăt inainte de 'h sec. XlV-dată admisă
de majoritatea istoriografilor Români. Astfel in anul 1308 (Kodex
diplomaticus Molopolski, II, 288) Valahi: organizaţi atacă şi pradă
nişte sate din statul lui Derslaus Stradornski prinţ de Krakovia şi
Sandomiria; .iar între anii 1305-1308 OHo de Bavaria contra
candidat lui Carol Robert este prins de Ladislav voevod arde­
lean şi dat în paza voevodului Român. Aici nu poate fi vorba
decât de o ţară a Moldovenilor dela Est de Carpati, care dacă e
pomenită la începutul sec. XIV desigur că ex'sta şi în secolul al XIlI.
După anul 1308 reiat/unile dintre Moldova şi Polonia se În­
mulţesc. In vara anului 1325 şi 1326 regele polon a fost ajutat
de Valahi În luptele cu Braudenburgii. Incepând însă cu anul 1359
aceste relaţiunl sunt din ce în ce mai frequente şi-s pomenite de
toate cronicele atât româneşti cât şi poloneze.
Partea de Români trecuţi prin nordul Moldovei (pentru că o
altă parte s'au scoborât direct din munţii Tatra şi Beskizi-) pe
părnântul Galiţiei au mers dela răsărit spre apusul acestei ţări şi
cea mai mare parte dintre dânşii s'au oprit în părţile Przernyslu­
lui, Sanocului şi Samborului unde prin locurile păduroase le ve­
nea mai uşor să şi agonisească hrana de toate zilele. E foarte po­
sibil că pe această linie: Przemyşl-Sanok-Uzhorod-Sambor,
s'au întâlnit Românii cu Rutenli, Chestia aceastei întâlniri e destul
de importantă şi a fost hotărâtoare în viata Românilor colonişti
[240]
240
----------
TH. HOLllAN
de pe pământurile poloneze. Prima şi CEa mai puternică influenţă
cultur alâ suferită de Români în acele părţi a venit din par.ea Ru­
tenilor care aveau aceiaşi religie ortodoxă=-tapt cultural În împru­
muturile culturale pe acele vremuri-; şi atât de puternică a fost
influenţa rusească Încât mai târziu lui AI. Stadnicki ii venea greu
să creadă că în satele cu drept valah au trăit cândva şi Români,
Însă a crezut fiindcă numele de localităţi sunt În cea mai mare
parte româneşti aşa după cum documentele ni le păstrează. Ce-i
drept, în multe sate cu drept românesc găsim Ruteni şi invers fn
sate cu 'drept rusesc găsim Români, dar aceasta începând mai
ales cu I!� a doua a sec. al XV când procesul de desnaţionalizare
era pe ultima treaptă.
*
* *
o altă serie de Români o găsim în Podnale=-pământ etno­
grafic polonez+-scoborâţt aci din munţii Tatra şi Beskizi, Aceşti
colontştt au putut ajunge aci t ot atât de vreme ca şi cei din pă­
mânturile ruseşti. Drumurile acestor munţi le-au fost cunoscute
din timpuri îndepărtate, fiindcă Însuşi numirea Taha este de ori­
gină românească, după cum crede şi răposatul Savant polon K.
Totkauskt : apoi lanţul de munţi Măgura dela nord de Sptza, vâr­
ful Voloşatka s, a., toate arată origină românească. Aceste numiri
existau deja la venirea Nemţlor în acele părţi pela începutul sec.
Xlll. Mergeau Românii totdeauna pe drumurile croite de râurile
munţilor păscându-şi turmele. Şi uşor le-a venit ca pe văile râu­
rilor: Dunajca, Poprad Skawa şi Raba să se scoboare din vreme
chiar până'n inima Podhalului polonez.
La început Românii nu s'au îndepărtat mult de poalele mun­
ţilor, fiindcă acolo aveau tot la dispoziţie pentru răspăndirea gos­
podăriilor lor păstoresti ale' căror ecouri se pot vedea şi astăzi în
"hale"-le păstorilor poloneji din apropierea aceloraşi munţi. Unii
dintre acei Români, tineri, voinici dornici de aventuri războinice,
bucuroşi se înrolau În armata vre'unui prinţ polonez care mulţu­
mit de isprăvile lor îi dăruia CL! pământuri nelocuite-mal ales la
hotare-cu scopul de a forma colonii fie după dreptul valah, tie
după altul.
Urme în documente despre satele cu drept valah din aceste
părţi avem putine; Însă ceea ce ne arată existenţa Românilor aici
foarte de vreme sunt cuvintele riu număr mare de ortglnă incon-
[241]
COj\WNTCAIU
241
testabil românească. dintre care unele se păstrează şi până astăzi,
ba o parte au pătruns şi în limba literară. Astfel din acestea dăm
câteva exemple: până azi se întrebuinţează în Podhale cuvântul
Cholosznie, cholosznik=-mat târziu şi Wolosznte=-cu însemnarea de
pantaloni de lână (pantaloni valahi). Dar încă în anul 1153 a:'
flărn în documente un sat CLI numele de Hotosice, În Podhale,
care sat în anul 1210 apare scris Chotoszino şi e evident că a­
ceastă numire e de origină românească. In anul 1166 gasim în
voevodatul Sandornir numirea de sat: Skoiniki, care cuvânt e mai
aproape de înţelesul românesc: a scoate, scot, decât de înţelesul
slav skot=:=:animal, după cum crede şi L. Malinowski. Intr'un do­
cument din anul 1348 astfel se explică acest cuvânt: pro pel­
lendo grege qui vulgariter scoinicza dicitur : între populaţia din
zywiecczyinIe se păstreaza şi astăzi cu înţelesul de a scoate, scot
animalul la păscut (wygon bidla). In anul 1242 în povietul Bo­
herisk aflăm un sat cu numele klag, numire fără nici o îndoială
de origină românească. Tot aşa satul Trabki din voevodatul San-
(
dornirului (an 1303), arată o origină mai aproape de înţelesul cu-
vântului românesc: tromba, fluer, după cum crede şi Malinawski,
care cuvânt se păstrează şi până astaz! între populaţia din Pod­
hale cu sensul de fluer (to co Iuira). Apoi multe alte numiri de
sate şi Iocalităţi, Între cari: Vatrov (an 1405; dela rom. vatră) ;
Zasichle (dela Silva < za + sih!a); Lopuszna (an. 1367; deja
rom. a lopăi), Lapsze, Kotul, Kcszara, Kuşma, etc. etc. Multe sunt
numirile comune de origină românească, ce se intrebuinţau, iar u­
nele din ele Încă se întrebuinţează în viaţa de toate zilele; de
ex., zir dela rom. jir, fructe de fag cu care se hrănesc porcii,
des agi , besagi, 8Ut (oaie fără coarne), bârţa, bârka, kulastra (ko­
rasla), dzial (dela dialul rom.), etc. etc. şi interesant că mai toate
apar prin documentele secolului XlII şi XIV, deci destul de devreme.
Şi e ştiut că un cuvânt pentru ca să fie încetăţenit, să între ceci
în uzul comun şi mai aes în limba cronicarului i se cere un timp
indelung de formaţie, ceea ce Înseamnă că populara care poseda
aceste cuvinte-prin urmare Român\i--- trebuia să fi poposit în a­
cele p,:irţi cel puţin În cursul sec. al Xli; fiindcă nu putem ad­
mite, după cum crede Patkariski şi Wedkiewicz cu acea mulţime
de cuvinte au putut intra În patrimoniul populaţiei din Pcdhale
independent de existenţa Românilor acolo. Dacă astăzi vedem­
datorită tehnicei moderne-t:ă un cl1vânt fuge mai iute ca omul
(;
[244]
244
TlI. HOLBAN
limbile slave ; în sârb.e-ferlcire : în rus.-prevestire, soartă: CE h,
-pretenţie, etc., însă nici un document nu ne arată că s'a pro­
nunţat când va în limbile slave subt forma: norok, ci totdeauna a
fost şi este norok.
La Români acest cuvânt e foarte răspândit şi are Însem­
nare de soartă, prevestire, fericire, divlnitate şi se aude aproape
numai sub forma norok. Exemple avem în popor la tot pasul:
cum i-a fost norocul, are noroc, cum va da norocul, are noro­
cire, un dram de minte şi un car de noror, cu noroc l-a dat Dum­
nezeu, etc.
Istoria însă ne arată că în acele părţi unde se află satul
Norok din Silezia au fost păstorii Români şi poate ca un ecou-­
ca şi multe altele-al existenţii lor acolo a rămas până astăzt
pronunţia românească a satului.
Th. Holban
Chelb şi Cbehn.
Ţăranii săraci din Moldova numai la zile mari îşi permit să
mânânce pâne coaptă din făină de grâu, în restul zilelor el oblş­
nuesc un fel de pâne formată numai din făină de popuşoi şi care
poartă două numiri: mălai sau scovardză.
Deosebirea dintre aceste două numiri. o formează cuvântul
chelm sau chelb - mai rar - şi care este un fel de aluat subţire
format din făină de grâu cu apă rece - fără să fie dospit - cu ce
se unge deasupra mălaiul spre a-i da o faţă rumenă şi ca să nu
crape atunci când se coace; atunci însă când gospodina nu are
făină de grâu pentru chelrn acea pâne din făină de popuşoi se nu­
meşte scovardză ori scoveardză. De aici este şi expresia n'am
pentru chelme sau n'am nici un chelm de făină.
In Kodeks Dyplomatyczny Malopolski, tom II, Se vorbeşte
de un sat din povietul Bocheriski de deasupra râulul Raba, cu
numele de Quelme (an. 1198, pg� 13), Cf1elm!) (pag. 17 an. 1198)
1) St. Szober, zycie wyraz6w, 1929, pag. 10 ndzisiejszym
helm a staropolskim sztom ... pochodz«l od jednego j te go sarnr go
wyrazu niernicc kiego, ktory dzis brzml helm ... il, Ambele cuvinte
înseamnă cască şt- s de orignă târzie.
[245]
COMUNICARI
245
sau kelme [pg. 117, an. 1262). Punând în legătură numirea aces­
tui sat cu cuvântul românesc înclinăm a crede că acel sat a fost
format şi botezat de Români, mai ales că pe văile Rabei docu­
mentele de mai târziu amintesc precis despre existenta Români­
lor acolo,
Şi ca o dovadă şi mai evidentă găsim într'un doc. din anul
1444 (Akta Gr o dzkie i Ziemskte, XIV, No. 1026) menţiunea că
"Sydor Sluszka reclinaverunt a dom. Iohanne Chelrnski feria sexta
prox, an te Reminlscere de iure Valachorurn et penas istius idem
hominis obrzaczano ". Deci Sydor Sluszka a trăit în Chelm-pro­
prietatea lui Ioan Chelmski-xdupă dreptul valah.
In sprijinul acestei credinţi ne vin şi alte cuvinte de origină
românească ca d. ex. satul Klag (dela rom. kiag intr'o perioadă
când se păstra grupul kl'-) din acelaş povlet ce exista deja la
an. 1242 (ibid. pg. 68) şi a. care evident arată urme sigure de e­
xistentă a R;)mânt!or în acele părţi.
rn, Holban
Invăţatul maghiar MeUcb şi. cuvântul
'" .. :� �,
romanesc "rIU •
.
I. Melich (în Arch!v fur Slavische Philologie, 42, 3-4. p.
312) zice ca cuvântul rava Sau riava, care se găseşte numai În
limba slovacă dintre limbile slave, ar fi românesc intrat în aceea
prin păstorii Români. Spre a susţine această parere a sa invoacă
studiul lui S. Puşcariu : Zur Rekonstrukiion des Urrutnăniscli p.
32, unde acesta afirmă că dacorornânul actual rUi suna reti În
vechea dacorornână.
Marele cusur al unora dintre învăţaţi] Maghiari e şi astăzi,
ca pe vremea lui Hasdeu, se vede (Vezi Etymol, Magnum Rom.),
că nu ştiu româneşte, ca să poată urmări activitatea scrisă în
limba română a Ştiinţei noastre, ci cunosc din această activitate
românească numai cât ea e tipărită Într' o limbă străină apusană,
aşa în nemţeşte IfI cazul cu această chestie dela Pu şcariu. Eu
Însă am arătat (în Individualitatea limbii române şi elementele
stave vechi, laşi 1929, p. 520, dar deja şi în Arhiva dln Iulie
1921 I p. 64) că acea afirmare a lui Puşcariu e o greşala prove­
uită din Înţelegerea greşit a Ionetismului slovelor cirilice din ve-
[246]
246
ILIE BARBULESCU
chile texte române; căci, de fapt, scrisul pi!:! era o ortografie
latină adoptată la noi de scriitorii cirilici din textele la ti n e. Ortc­
grafia textelor scrise cu litere latine reprezenta prin e sunetul ro­
mânesc ă ; aşa că Miron Costin s. ex., când scrie româneşte cu
litere latine pune vedzu, respond, vare pentru vădzii, rdspond,
vară. Aşa moduri latine de a scrie, s· au transmutat şi în ortogra­
Ha clrillcâ la unii scriitori (probabil cari aveau şi ceva cultură la­
tină); căci s, ex, Coresi, în evanghelia slavo-română dela Sas­
Sebeş, scrie qmmA = greind, f'IlHCI<� = greesc, c�s = său etc.
A se vedea şi a mea Curentele literare la Români fu perioada
Slavonismului Cultural, laş! 1928, p. 212 şi 138-139.
Aşa că nu acel scris românesc poate fi invocat de Melich,
spre a găsi etimologla cuvâniului slovac raoa.
ilie Bărbulescu,
Cu privire la scrierea limbii româneşti astăzi.
In scrierea Curentele literare la Români în perioada slavo­
nismului cultural, p, 77--90, dl. praf. Ilie Bărbulescu arată cum
numai dacă cunoaştem sistemele ortograiice şi analogiile proprii
ale scriitorului unui text ne dăm seama cu adevărat de limba
reală. Pentru a dovedi aceste, susţineri aduce ca -exemple scrisori
de-ale oamenilor inculti (p, 80-83) şi teme scrise de elevii de li­
ceu din clasa I-a dela Braşov (p. 88--89), pe care, dacă le-am
citi ad litteram, le-am socoti, după cum au fă cu t d-nii O. Den­
suşeanu, Sextil Puşcariu, N. Draganu C. Lacea, Găluşcâ, 1. Ao
Candrea (ef. p. 90) pentru textele româneşti vechi, ca fiind scrise
de nişte străini, pe cât sunt de ciudat ortogratiate fată de siste­
mul în deobşte admis de categoria indivizilor cultivaţi.
La exemplele aduse de dl. Pret, Bărbulescu, adăogăm Încă
multe altele, colectate recent din lucrările scrise de limba română
la examenele dela Şcoala "Oltea Doamna" din Iaşi.
Astfel la examenele de admitere în clasa I-a, elevele absol­
vente ale cursului primar, rornânee toate, fapt constatat din cerce­
tarea actelor, la o scriere după dictare, au Întrebuinţat următorul mod
de scriere greşită a cuvintelor: fiindâcă, sburdarnic ca şi noii I)�
ne ajuta (1. Ia jo cur 2) (Ia jocuri), ochii lui mari şi negrii 3), findică,
1) Eleva originară din Corlâteni-e-Dorohoi, 2) Iaşi, 3) Iaşi,
[247]
COMUNICAH.I
247
slăbăciunea nostră, lvăţsem, trâtem (1. trânteam), erbă, pete (I,
peste), doră (1. doar), şinegri (sic I. şi negri), fară, eru, (r; erau
de 2 ori), jucriore, ne etu dragi grozav cu (1. cum) sareu (1. să­
reau), cârn (1. când) i), sllblclun«, fincă 2), cutuiţi (1. cuminţi),jră
(1. fără), cef (1. chef), dâslIl 3) (1. dânsul), se săcură (1. sătura),
cumnţi (1. cuminţi), cine şti ce înţelept, cun 4) (1. cum), copi sbur­
dalnie (1. copiii) sburdalnicz), ochii negii (1. negri), drgl (1. dragi),
salturi şi alergăturn 5), viţeluslui, nostră, dor (1. doar) cu ochi ne
urmărea 6, aguta (\. agluta) 7), nis! (1. nişte), copitele la 8), câd
(1. când) 9), chef de saltul 10), (1. salturi), fiidcă 11), slăbiciune (1.
slăbiciunea), pest 12), (1. peste), sburldanic, îznvăţasem 13), tindeo 14,
copitele lui mititel 15), puznern (1. punem), Durnarn, slabaciurnea,
nostră. zburdamec, câmd, jzzcuri, Învătatem, blâmd, tramteam, dan­
sul (1. dănsul), ehi, ochi (1. ochii), urmarea, negre (1. negri), câmd 16),
jocurii (1. jocuri), ochi lui mar (1. mari), înreelept, jucăriorile, a­
Ieergături 17), Marii-o, Dumam, Iilndc, mă scut, sburldanlc 18), fi­
inddcă, nooastră, sburldanic 19), slăbicunea 20), mici (1. nici), moi
(1. noi) 21).
Dintre elevele care au dat examen de admitere În clasa a
IV -a unele au scris: toaate, recunos, .înîrorlte 22), ornenii, forte,
verişorele 23), poarta casi mele, oameni sau culcat, fulcere, vede­
au, scula-t, oameni, încep 24), forte, zi lucrătore 25), muncitor! o­
bositi, se întorc, puterinc, lucrători osteniţi 26), prin grădin (1.
grădină), încăta (1. încânta) 3�), copaci verz li se părea 28), mure
care În (1. îmi) plăceau, agungeam 29), tcât, lundu-mi, linie dere­
aptă, i-rn (1. l-am) spus, frori 3o), pe tote 31), cârduri de oamenii,
Iarta (1. foarte), ooamenii, joocă, răcors, 'derminat (1. terminat) 32).
Toate aceste greşeli de scris au fost găsite În teza de limba
română, care a constat dintr'o compunere cu subiect liber "Des­
crierea unei zile de vară", dându-se astfel elevelor posibilitatea de
liberă exprimare.
Chiar tezele de limba română cu subiectul "Descrieri de l1a-
1) Movileni-Iaşi, 2) Tg. Frumos-Iaşi, 3) Cuza-Vodă-Vaslui'
4) Iaşi, 5) Iaşi, 6) Piatra N. 7) Belceşti=-Iaşi, 8) Iaşi, 9) Zăpo­
deni-Vaslui, 10) Jud. Neamţ, 11) Mirceşti-Roman, 12) Iaşi, 13)
Brăila, 14) Iaşi, 15) Iaşi, 16) Ţibana-Vaslui, 17) Iaşi, 18) Iaşi,
19) Belceşti-Iaşi, 20) Iaşi, 21) Ţibăneşti Buhli, Corn. Tanţa­
Vaslui.
..
[248]
248
MARGARETA ŞTE�ANESCU
tură la scriitorii români (poeţi şi prozatori)" ale .levelol' prezen­
tate la examenul de bacalaureat. tot la liceul "Oltea Doamna", în
sesiunea de toamnă 1930, ne-au oferit un număr bogat de exemple
de acest fel: România pitoreasc, câd (1. când), câtă grierul (1.
cântă), a ajus (1, ajuns), nutaşi (1. nuntaşi), natură calră (1. caldă),
cât (1. când), eli alt descris, Alexandru, frumusetile eil, nobţe;
(dese ori 1. nopţei), nobtile (1. nopţile). IllCă (1. luncă), prindre I.
printre, servidu-i (l, servszdu-i), operile poetii/or (1. poeţilor), co­
piii plin (1. plini), în mijlocul nature, în privinţa descrierei nature,
sesibil (1 sensibil), nu m'ndur (1. nu mă'ndur, nu mă îndur), oa­
menii de geam (1. seamă), poezia anakreozică, aceii copacii, ochii­
lor, est (1. este) Mihail Sadoveanu, pe lângă boii, sunt codrii (1.
sunt codri), celelalte poezi, în multe poezi, frumuseţiile, creglle
(1. crengile), pârae de mufe O. munte), muti (1. munţi), vin muci­
tarii (1. muncitorii), muca se slârşeşte (1, munca), mormâtul (1.
mormântul), criiticele, Însemnate pcez? (1. poezii), alte poezr, pri­
mii scrztori, sfârşitul veacolului (cu greu de acest cuvânt am pu­
tut desbăra pe multe eleve din clasele superioare ale liceului, în
anul trecut, primul în care funcţlonarn la această şcoală), Alexan­
drli, eli trăesc, al Transilvanie, în zorii zile (1. al Transilvaniei,
în zorlizilei), Începâd, de exeplu(1. exemplu), toat operile (1. toate)
fin că, câte,:ul (1. căntecul), cu (1. cum). anotipurile (1. anotimpurile)
Înalte (1. inainte), melacolie (1. melancolie).
Toate cuvintele greşit scrise, c tate de noi În precedentele
trei aliniate, Se găsesc realmente În unele dintre lucrărlie scrise de
limba română pentru concursul de admitere în clasa 1 şi IV-a a
liceului, precum şi În. cele ale examenului de bacalaureat. Tezele
sunt păst rate În arhiva liceului şi ori cine, citindu-Ie, se poate
convinge că exemplele date aci ,nu-s de noi inventate.
Elevele celor trei etape, românce din naştere, în privinţa fO­
netismuţuţ, nu prezentau nimic particular, după cum m'am convins,
observându-le cu atentiune, la cele trei exarnine orale; toate aveau
o pronunţie curat românească; n'am găsit la nici una vreun defect
de vorb.re, Fizionomia ciudată a c\tvinteJor, mai sus citate, provine
din lipsa de exercitiu la scriere a .unor eleve, căci, într'adevăr
n'am găsit-o decât la elevele insuficient pregătite. Aşa se explică
scrisul lui o l. oa, e l. ea (nostră, omeni, Iorte, verişorele, lucră­
tore, erba), scrisul de prisos al unor' litere (eii l, pron, ei, csiiie»
cele, frumuseţiiie, jocurii 1. jocuri, ooamen i, joacă, Alexandru).
I
[249]
COMUNICAH.l
249
Exemple Ca fiindâcă, fiindăcă, în care eleva a scris dâ, dă, acolo
unde de obiceiu se scrie numai d, denotă că ea, scriind, avea In
rn'nte reftexul pronunţiei alfabetului, după cum e obicinuită de unii,
când pun lângă fiecare consunantă un â, d. ex. bâ, că, dă, jâ.
etc. Omiterea lui â (respectiv ă) în cuvintele fiindc, grădln, seem,
denotă că eleva scrund pe c, n, m, avea în minte pronuntia, obi­
cinuită de unii, câ (că), nâ (nă), mâ (mă), deşl scria numai literele
c, n, tn, şi de aceea nu ştia că e necesar să mai scrie sunetul
â (il) ce se pronunţa concomitent. Tot aşa, pentrucă unii obişnu­
esc să pronunţe literele alfabetului be, ce, de, fe, gize, ge, 1) etc, a­
dică cu un e concomitent cu consunanta, de aceea şi dintre eleve
scriu un e lângă consunantă, unde nu e nevoie (linie dereaptă,
a/eergăturt, intelept) ori îi suhinţeleg şi îl omit la scris (agufa,
slăbiciuna, agangem, copitele mititel, slăbiczrnea, Est 1. este, nist
1. nişte, pest 1. peste). Deasa Întrebuinţare a lui mI. 11, şi la mai
multe eleve), câszd 1. când, îmvăţasem 1. 1nvăţasem, b�âmd 1. blând,
mici 1. nici precum şi ornlterea lui n, m, când ele preced unei alte
consunante(câtecnll. cântecuJ, Începâd l, începând, cregile 1. crengile,
exeplu 1. exemplu), apariţie foarte frecventă, care pare să fie un
fenomen ps.hologic ; întrebuinţarea lui t l.d şi viceversa (se să­
dura 1. se sătura, derminaf 1. terminat, b în locde p, nobţi!e 1. nop­
ţile), c l. g (Iulcere L fulgere), c 1. che, ehi (oei 1. ochi, cei l. c!zef),
(rneta eze sburldanic), omisiuni de sunete provenite din "lapslls ca
lami" (,ăcors, fră 1. răcoros, fără), foarte frecventa omisiune a
accentclor pe ă, i sau a sed.lelor la ţ, Ş, care toate la un loc ar
da o înfăţişare ciudată limbii, dacă le-am considera cum nu tre­
buie şi altfel decât greşeli provenite din netndestu'ătoai e deprin­
dere cu scrisul, denotă primitivism şi incultură la categoria de
şcolărtme, mai sus pomenită, dar nu arată, aşa cum sunt scrise,
limba reală la r-levele de la care am luat exernpele citate.
Margareta Ştefănescu
Datine la 40 de sfinţi.
AI doilea fel de datine la Români, În ziua de 40 de sfinţi 2)
e acel pe rare există pe- alocurea În acea zi sau i'n ajunul ei când
oamenii aprinde focuri. sărind peste de.
1) c]. Bărbuiescu, op. loc. cit,
2) Comoara Satelor, No. 2-3, p, 19.
[250]
250
MARGARETA ŞTEFAN Eseu
A. Viciu, În Comoara Satelor, anul IV (1926) No. 2, p, 17-
18, aduce la cunoştinţa noastră practica aceasta şi sernniilcaţia ei.
Astfel În Bistra, din Munţii Apuseni, oamenii fac foc din paie, din
"tulei (jipl)" �i din gunoaele rămase dela vite. Copii sar peste toc,
tot aşa şi bărbaţii, cântând: »Azi îi Sâmbăta, Sâmbăta nu mă
mânca pureca 1", În credinta că numai aşa nu-i va mânca purecii
în cursul verii. In Cârnpeni fac focul "În cinstea celor 40 de
sfinţi" şi cu credinta că "flacăra acea nu are putere de a arde,
atunci când oamenii sar peste foc, dar are pe aceea de a vindeca
pe acei care sar cu credinţă". In Urzicani, pe Jiu (probabil că
peste munţi, dincolo), gospodina, desdedimineaţă, în acea zi, a­
fumă cu o cârpă aprinsă ("dârză") casa, prin toate colţurile, pre­
tutindeni, apoi curtea şi grajdurele ("conacele") "ca să fie scutite
de şerpi şi de alte gângănii".
Em. Elefterescu, Comoara Satelor, anul III, No. 2-3, p. 23,
semnalează obiceiul la Bucureşti: oamenii afurnă casa cu o cârpă
sau zdreanţă spre a feri de rele şi de şerpi în timpul anului şi
strâng gunoaele grămadă şi în urmă le dau foc în amintirea celor
40 de Mucenici arşi în foc. Copii şi tinerii sar peste el.
D1. Prof. Ilie Bărbulescu mi-a atras atenţiunea că obiceiul
acesta de a aprinde focuri la zile mari şi a sări prin flacăra
lui există şi la vecinii bulgari, dar În alte zile, Indlcându-mi
studiul profesorului M. Arnaudov dela Universitatea din Sofia
Studli vărhu bălgarsfâU! obredi i legendi, partea 1 - II, Sofia 1924p
p, 5-244, în care autorul, sub titlul .,Nestinari v Traklja", cerce­
tează cu arnănunţirne această practică populară la bulgari, corn­
parând-o cu cele asemănătoare dela alte popoare din Europa sau
din celelalte continente şi caută să lămurească originea ei.·
Din cele spuse de M. Arnaudov, rezultă că, mai ales în a­
junul zilei de 21 Mai (Sf. Constantin şi Elena), pe alocuri şi de
Sf. Ilie, Sf. Treime, Marina, Pantelimon etc, se aprind focuri pe o
înălţime şi pe un loc unde poate să încapă multă lume. In jurul
focului, stau sătenil la masă, mănâncă şi beau, ba unii joacă chiar
hora. Când focul bine aprins, \.ar plin flacări anumiti bărbaţi ori
femei; ei se nu mese nistinări., fem. nistinarka, pe greceşte nis­
tinaris, pl. nistina riâis (p, 56-58, 92-93). Nestinarii nu-ă oa­
meni răi, beţivi şi vulgari (p, 89). Ei ţin religia (p, 81). Sunt din neam
cunoscut (izvesten rod); fiecare sat îşi are familiile sale de nestinari
(ef. 56-58), care sunt bine văvuţi, Sar prin foc, cu picioarele goale,
până sting focul cu tălpile. Ei strigă "hu, hu, hu, dragă (milăt) sfinte
[251]
COMUNICARI
251
Constantin şi sfântă Elena". Interjecţiunlle variază uneori dela lo­
calitate la localitate (p, 95). »Nestinarilor" li se înegreşte faţa şi tot
trupul li tremură convulsiv (56-58). Fac salturi extatice şi bărbaţii
şi femeile, dar mai ales femeile, căci nervii lor sunt mai susceptibil!
(p, 48). In unele sate sar prin astfel de foc numai femei; ele ţin
mâinele întinse, ca păsările aripele, şi capul Înclinat în dreapta
(P. 58-59). Deosebit de importante sunt expresiunile lor »prih­
vatl rne, prihvati go sv. Konstantin" În traducere "ţine-mă, ţine-l
Sfinte Constantlne" (p. 89), Scopul pentru care se aprinde focul
e credinţa că jocul arde toate boalele şi aduce bine omului, îl
jereşte de rele, etc. (p. 95), Cu cât sare mai sus nestinarul prin
flăcări, cu atât mal mult belşug va fj În anul acela (p, 96). Ne­
stinarii fac şi proorociri (p. 95-9'1). Nestinarul susţine că are vi­
ziuni, că vede duhul sfântului Constantin, stând aproape de el
(p. 82). In seara de 21 Maiu, Înainte de a juca, nesnnarf scot i­
coanele din paraclisul lor. Paraclisul nestinarilor se găseşte în
casa celui mai insemnat dintre ei; icoanele sunt împodobite cu
făşii de cârpe roşii pe care e zugrăvit soarele (p. 87)-. Cu icoa­
nele, colindă prin sat, dela casă la casă. oprlndu-se la fiecare,
"ca să aibă gospodari! sănătate" (83). Autorul admite că obiceiul
acesta-cultul focului-e luat de Bulgari dela Greci (p. 242-
244). Satele cu nesttmrl sunt în regiunea depe malurile Mării
Negre, dela Vasiliko şi până la Midia şi de amândouă părţile dela
Strandăa Pianlna, pe unde-s păduri dese, în locuri izolate de in­
fluenta politică şi a armatei şi numai pe acolo pe unde satele ră­
mân În letargia superstiţiilor şi a sectanţilor (p. 69). Cât despre
obiceiul arderii gunoaelor şi aîumatul casei la Români, în ziua de
9 Mart, D. Euflerescu, loc. cit. îl crede moştenit dela Romani.
Margareta Ştefănescu
Contribllţiuni la. istoda literară.
Tudosie Dubău inedit.
Despre Tudosie Dubău se ştie atât: că a fost togojăt în
1694, când a dat poruncă unui copist anonim să-i scrie letopi­
seţul Moldovei compilând cronicele lui Oligorie Ureache şi Mi­
ron Costin.
Intr 'un document din 1670, 15 Octombrie, Ttuiosie Dubău
iscăleşte astfel: 1>11& nZVKK/\dC (= fost părcălab) [B. P. H.-u (Has-
[252]
252
LUCIAN PREDESCU
deu), Documente, .Fo aea de Storlă Romana", 1, laşi, Anul unirii 1
(1859), p. 9-10].
Tudos:; Dubău din 1670 e identificat, de către B. P. Has�
deu, cu acelaş Tudose Dubău care apare la 1694 ca logofăt, în
nota următoare: "Mai însernnatul din (i)scălitorii astei tocmeli 1)
este Tudose Dubău, prietenul şi sprijinitorul vrednicului nostru
letopiseţ 2) Neculai Costin B), Asijderea şi în viaţa politică a Mol­
dovei numele lui Dubău nu este fără răsunet" (ibid. p. 10). In­
formaţiile pe care le dă B. P. Hasdeu asupra lui Dubău trebuesc
puse la îndoială, din cauza confuziei lui Miron cu Neculai Costin,
Cât priveşte Iaptul că Tudose Dubău-deşi în 1670 eşit din
administraţia Moldovei, de oarece se iscăleşte '"fostu,-apare to­
tuşi ca logofăt în 1694, lucrul trebue explicat În sensul că Dubău
a reîntra! În urmă în afacerile Moldovei, inaintând apoi până la
Iogofeţie, *
LUCrUI'i noul despre: TUu. l\iaiol'escu,
Ion. Creangă şi Ai. Phillppide,
Titu iVlaiorescu şi profesoratul. In parte, amănuntele bio­
grafice din-deciziunea ministerială de mal jos, privind raporturile
dintre T. Maiorescu şi Catedră, ne sunt cunoscute. Totuşi, pentru
precizia arnănuntului, pentru fixarea lui, reproducem următoarea
dcciziune ministerială:
"Având În vedere decizi unea prin care D. Titu Maiorescu a
fost considerat ca demisionat, în anul 1874, dela catedra de filo­
zofie a Iacultăţel de litere din Iaşi;
Considerând că această decizlune este luată afară din pres­
crlpţlile legii, de oarece absentarea Dvlul Maiorescu deja cursuri,
era justificată prin faptul chemării Dssale la Adunarea legiuitoare,
din care făcea parte ca reprezentant ai naţiunei :
Noi, Ministru secretar de Stat la departirnentul Instructiune!
publice şi al Cultelor, auzind pe Consiliul permanent al instrucţiunei
Decidem: \
1) D. THu Maiorescu se rechiamă În corpul didactic, spre
a-şi lua îndatoririle sale profesorale, însă nu la laşi, unde catedra
s'a ocupat deja, ci la facultatea de litere din Bucureşti, unde, în
1) E vorba de documentul de mai sus (N. P.).
2) Adică: cronicar (N. P.).
3) Desigur că e Miron Cosiin (N. P.).
[253]
C:O,\lUmCA ru
253
_ .. _-_._---
vederea necesităţti de mult simţită, Consiliul Miniştrilor, sub re­
zerva aprob ării ulterioare a lvlajestăţii Sale Regelui, a incuviinţat
înfiinţarea unei anume catedre de logică cu adaosul istoriel filo­
zofiei contemporane dela Kant Încoace.
II) Reintrarea Dvlui Maiorescu la profesură, şi anume la ca­
tedra de logică şi istoria filozofiei contimporane, se: face cu titlu­
rile şi drepturie ce le are deja câştlgate, de profesor definitiv.
Dat În Bucureşti, la 10 Octombrie 1884. Ministru, G. Chiţu,
("Buletinu! ministerului Instr ucţiur ei Publice şi al Cultelor", an. 1,
188,1, No. 1, p. 5-·-6; in Arhivele Statului din Iaşi, No. 71, Speciale).
1. Creangă şi projesoratui. Povestitorul Creangă a fost, a­
proape toată viata, institutor la laşi. Despre felul cum înţelegea
să-şi Îndeplinească apostolatul, mulţi şcolari de-al săi ne-au lăsat
amintiri. Creangă a fost un institutor model, lucru recunoscut
chiar de către contirnporanii săi. Astfel, N. Culianu, rectorul Uni­
versităţii din Iaşi, făcând un raport-ia 1 August 1884-� către mi­
nister, scrie, Între alte le :
"Subsemnatul crede că ar fi o dreapta şi nemerltă măsură
aplica-tă din partea dv., dacă aţi bine-voi a interveni pe lângă au­
toritatca cornpetentă pentru conferirea unor grade onorifice co­
respunzătoare următorilor institutori pentru inteligenta şi zelul cu
care îşi îndeplinesc sarcina de educaiori ai junlmei ; . . . .. 1.
Creangă" ("Buletinul Ministerului Instrucţiunei Publice şi al Cul­
telor", 1, 1885, No. 5, p. 355; în Arhivele Statului din Iaşi. No.
71 , Speciale).
Al. Philipplâe licenţiat. Savantul filolog, profesorul dela U­
nlversitatea din Iaşi şi academicianul nemuritor, d. Al. Philippide,
a fost şi d-lul=-când- va-muritor ca şi noi, şi încă muritor ne­
voiaş, alergând după t1 n biet post de profesor su plinitor secun­
dar. Nil ştim cum e, astăzi, constructia nemuritoare organică a
prof. Philtppide, dar-la 22 Septembre 1884-era astlel : "D. A.
Philippide, licenţiat În litere şi filosofie dela Universitatea din Iaşi,
se numeşte profesor cu titlu provizoriu, conform art. 365 şi 366
din legea Instrucţlunei, la catedra de limba şi literatura română
dela cursul superior al liceului din Iaşi".
("BuletinLI ministerului cit. din 1884, Ne, 1, p. 8).
Desigur că, În 1884, muritorul Phlippide era ca şi noi, căci
Origineie nu începuseră să ia fiinţă nemuritoare.
Lucian Predescu
[254]
'254
LUCIAN PHEDESCU
Reotificări in istoria. litera.ră.
Ceeace nu ştie d. Gh. Adamescu.
Ca să scrii o Istorie a literaturii române pentru populari­
zare=-adlcă pentru şcolari-nu-i deajuns să faci o simplă cornpi­
Iare; trebue să cunoşti, cât-de-cât, puţină carte.
D. ah. Adamescu-cu a sa Istorie a literaturii române, din
Biblioteca pentru Toţi-, a dovedit cu prisosinţă că-i mai comod
să fii devotat primului procedeu, decât celui de al doilea.
Că d, Adamescu compilează numai, o dovedeşte faptul că
Istoria literaturii române a d-sale e pasabilă la acei scriitori des­
pre cari s'au scris ceva monografii şi e detestabilă la acei scrii­
tori asupra cărora nu s'a scris nici o monografie.
Cu timpul, vom arăta ce valoare "documentară" prezintă În­
treaga "operă Il de popularizare a d-lul Adamescu, Deocamdată
ne oprim asupra lui Caragiale, pentrucă on ne-am fi închipuit
nici o dată ca d. Adarnescu să fi citit atât de puţin asupra celui
mai mare dramaturg al nostru. Incepe d. ah. Adarnescu astfel:
"Nu s'au publicat amănunte asupra vieţii sale" (a lui Caragiale)
(p. 469).
Afirmarea aceasta mă uimeşte, căci îmi inchipui că d. ah.
Adamescu e aceiaşi persoană cu Gh. Adamescu care a scris o
serioasă şi muncită Bibliografie românească în 3 volume. Şi În
acea Bibliografie d. Adamescu a Înserat peste o sută de infor­
maţii biografice asupra lui Caragiale. Sau d. Adamescu vrea să
ne mărturisească-prin afirmaţia de mai sus-că n'a citit conti­
nutul nici uneia dintre informaţiile inserate de dsa În Bibliografie?
In ori-şi-ce caz, d. Adamescu merită laude pentru sinceri­
tatea mărturiei inculturii d-sale.
Ce bine ar fi fost, dacă s'ar fi scris o monografie asupra
lui Caragiale! !
Continuă d, Adamescu: "Până la moartea lui (Caragiale) nu
\
se ştia ce studii făcuse: se spurie că n'a învăţat decât patru clase
primare. S'a descoperit atunci că\făcllse patru clase secundare la
liceul din Ploeşti, Lucrul era interesant, dar n'avea prea mare im­
portanţă, căci Caragiale rămâne 'tot autodidact".
D. Adarnescu dă o informaţie, şi neprecisă, şi necompletă,
G. Zagariţ, care În revista "România Viitoare" din Ploeşti dă a-'
[255]
COMUNICARI
255
rnănunte asupra eJevatului lui Caragiale-amănunte extrase din
condicele liceului din Ploeşti-, arată că maestrul nostru a învă­
ţat cinci clase primare. Că, in clasa V-a (1863-64) Caragiale se
găseşte printre cei opt premiaţi ai clasei, luând ca premiu mai
multe cărţi (O. Zagarlţ, I. L. Caragiale elev, "România Viitoare",
III, seria 1, 1922, NO. 15). In clasa V-a primară, Caraglale a în­
văţat şi contabilltatea cu prof, Pavel lliadis, şi greaca, căci clasa
a V-a era socotită ca un fel de specializare comercială (O. Za­
goriţ, Din copilăria lui I. L. Caragiale, .. România Viitoare", IV,
1923, No. 7, p. 4).
Cât priveşte Oimnaziul, Gh. Chirică (Unde a învăţat Cara­
giale, "Neamul românesc literar", V, 1912, No.24, p. 378) ne dă
indicaţii precise-extrase din arhivele şcoalei-că maestrul a fost
Înscris şi'n clasa IV gtrnnazlală, între 1867-8. Dar nu ne spune
dacă a terminat-o.
Aci s'ar opri d. Adarnescu cu Informaţia d-sale. Atât ştie
d-sa. Eu voi dovedi că I. L. Caragiale, nu numai că a terminat
cele patru clase gimnaziale, dar că a urmat şi dreptul. A urmat
desigur, acel elimentar curs de drept, ca şi AI. Vlahuţă, care-i dă­
dea-pe acele vremuri-cînveirea să profeseze avocătura.
Intr'adevăr, iată ceeace spune Caragiale, intr'o scrisoare, că­
tre Al. VIăhuţă, amănunt care a scăpat istoricilor literari:
.. Sunt copil de părinţi sărmani şi fără nume. Am rămas după
moartea lui tată-meu-singurul sprijin al mamei şi al sori-mi.
Am învăţat atâta şcoală, câtă la limită mi-ar fi de ajuns să
mă pot apuca de învăţătura dreptului şi să mă fac avocat şi
să mă introduc, incet-încet, in afaceri şi în politică.
AtU o educaţie nu tocmai îngrijită, fiindcă părinţii mei n'au
avut mijloace să-mi dea una mai aleasă; dar am puţin bun simţ
şi, cum poti constata şi d-ta, mă expun, fără vre'un fel original
de gândire, destul de limpede şi de comod". (AI. Vlahuţă, Drep­
tate, p. 164).
In alt loc, Caragiale arată că gândul perseverent de a urma
dreptul şi l-a pus in aplicare:
"Am împlinit 20 ani. Duc bine la tăvăleală j dovadă, că pot
fi în acelaş timp şi sufler şi copist la teatru, şi corector într'o ti­
pografie mare Ia două ziare, şi dau lecţii Ia nişte copii; aşa că
pot, cu una cu alta, câştiga destul cu ce să ne susţinem eu şi îa,
milia, până să termen stu dliil dreptului" (Vlahuţă, Dreptate, P.
164-5) .
. ,
1111 :' ", i I 1!iWim 1. •
[256]
256
LlJCTAN PflEDESC:U
In concluzie : Pasagiul din Istoria literară română a d-Iui
Adamescu asupra copilăriei şi adolescenţei lui L L. Caragiale e,
şi neclar (neprecis), şi incomplet, şi greşit.
E neprecis, pentrucă nu precizează nimic; e incomplet, pen­
trucă nu ştie că maestrul a învăţat cinci clase primare şi că a ur­
mat şi dreptul; e greşit, în sfârşit, prin afirmaţia categorică că
,.nu s'au publicat amănunte asupra vietii lui" Caragiale,
In ori ce caz, ce bine ar fI fost dacă, s'ar fi scris o mono­
grafie asupra lui Caragiale l !
Lucian Predescu
In anul 1892 publicasem pentru prima oară textul ncrrnan
a lui Snorri Sturluson din "He:msk!ing!a", referitor la o expedi­
ţie războinică a Impăratului Alexlos Kornnenos (1080-1118) in
contra barbarilor de la Nordul Dunării, cu care ocazie se amin­
teşte şi "Blăkumannaland", ţara Românilor 1}, deci o ştire, care
întrece "termirws a quo- a băştinătăţil Românilor cu vrc'o 50 de ani 1
Aproape un deceniu după aceasta Dr, Griqoroviiză tratând
despre unele monumente literare germane medievale cunoscute,
în care Se vorbeşte despre Români, are grija a indica, precum se
cu vine, şi edţiile, de cara s'a servit, precum despre .Nibelungen­
lied" şi Oito kar , Cronica rimată 2), uită însă a indica, la. ştirea
noastră despre Biokurnannaland, pe editor sau traducător, ceeace
e credem, îndeajuns de straniu, mai ales că nimeni până fa subs,
n'a suflat vre'un cuvânt despre ea.
Lăsând din parte-mi chestiunea aceasta deocamdată nere­
levată, după doi ani răsare şI D-l C. Kogălniceanu cu aceiaşi
ştire 3), fără a-i accentua vre-o paternitate. Observând "cea stă în­
făţişare incomodă a Iucrurilor, �,lasem poziţie Într'un articol publi-
1) Gherghel, Zur Geschichte Slebenburgens, Wien 1892,
p. 28 sq.
2) Grigorovitză, Românii În rnonurr entele literare germane
medievale, Bucureşti 1901, p. 127.
3) C. Kogălniceanu, Istoria Românilor, Iaşi 190;), p. 26.
[257]
COMUNICARI
257
cat în • Convorbiri Literare" (1920) ') contra acestor beneficiari,
cari după relatările lor insinuate putem trece drept fericiţi autori
ai descoperirei celei mai vechi ştiri despre o Il Ţară a Românilor"
a Nordul Dunărei, referită atunci la anul 1118, atrăgându-le cu
dulce atenţi unea, că O-lor "reproduc după noi textul principal
crezând de prisos de a arăta sorgintea bibliografică a unui pa­
sagiu atât de însemnat pentru istoria noastră".
Această aîirrnaţlune n'a avut darul, de a ispiti pe vre'un
preopinent la o discuţie academică sau măcar la o recunoaştere
cavalerească.
Mai tărzlu reposatul Bogrea într'o notiţă asupra unei ins­
cripţii runice, menţionată de R. Ekblatn despre Blakumen, zice:
.. Informaţia e de adăugit la cunoscutul Blektimanaland (=�� terra
Blachorum), forma norrnelă a numelui Ţării Româneşti la cronica­
rul islandez Snorri Sturlesson, din sec. al XII-lea retevată de 0-1
Ilie Gherghel" 2).
Deoarece acest termen, mi s'a părut cam elastic, am su­
bliniat cu altă ocazie, că această denumire nu a fost numai "re­
levaiă de mine ... ci analizată, comentată şi adusă pentru prima'
oară în discuţiuttea băşiiaătăţli Românilor în ţările nord-dunărene;
şi nu abia în anul 1920, ci cu 28 de ani în urmă" 8).
Faţă de Insinuările şi îngăimările de până acuma, această
accentuate era menită să poftească la discuţ'e pe cei nedumeriţi,
sau să stărnpere unele avânturi nebinecuvântate, Ei bine, nu!
0-1 Kogălniceanu, vesel a'şi putea zice: ,.Ei in Arcadia ego !"
sau: ,.Ailche io sono piitore", polernizând cu Bogr ea, scrie în
cea mai nouă enunţare a sa, privitoare la această chestiune: "Bo­
grea zice, că această informaţie e de adăugat la cunoscutul Blo­
kurnannaland, forma norrnană a numelui Ţării Româneşti, relevată
de 01. Ilie Gherghel În conv. Lit. 1920, 343. Observ, că aceasta
a fost relevată deja pentru prima oară de mine, uz mai eus men­
tionata Istoria Românilor tn 1903 4).
l)Gherghel, Câteva contrlbuţiuni la cuprinsul noţiunii cuvân­
tulul ,. Vlach", În Conv. lit. 1920 şi în "extras".
2) Anuarul Institut. de Istoria Naţională, Cluj 1926, p. 526.
3) Gherghel, Câteva precizări filologice-istorice, în "Arhiva"
1828, pagina 63.
4) C. Kogălniceanu, Românii de dincolo de Carpaţi etc., În
.Arhiva" 1929, p. 242, nota 1.
7
[258]
258
ILIE GHERCHEL
Nostim e însă apoi, că O-sa, citează imediat articolul meu
din "Archiva" 1928, indicat În nota premergătoare, 6), admite
după noi netemeinicia etimologiei .,BlOkumannaland" din "li Blac
ei Il Comainr (pasagiu 1, 3 al meu), respinge deasemenea În u­
nire cu mine traducerea aceleiaşi numiri prin "ţara Comanilor
negri" (pas. al. 2 şi al. 5)-saltă Însă cu eleganţă peste rândurile
2-5, Înglobate În acelaş pasagiu al 2-lea, prin care tocmai ac­
centuasern pentru a doua oară paternitatea cu 28 ani mai veche
a descoperirii lu i "Blokumannaland".
Au bon entendeur - salut 1
Dr. Ilie Gherghel,
Materiale pentru istoria culturii româneşti.
Teatrul National din laşi, siagiunea 1929-1930.
Ca director al Teatrului Naţional din Iaşi, 0-1 Proi, univ.
1. Iordan dă, prin dlrectivele-i, un aspect cu totul nou scenei ie­
şene. Astfel teatrul se prezintă nu numai ca un mijloc de agre­
ment ci şi ca o instltuţiune cu menire culturală.
Chiar la deschiderea stagiunii s'a comemorat 50 de ani dela
înfiinţarea Societăţii Dramatice, când s'au jucat piesele Chiriţă În
laşi de V. Alexandri şi Anno Dotnini de I. M. Sadoveanu, S'a
comemorat deasemenea aniversarea a 200 de ani dela naşterea
lui Lessing, şi s'a jucat cu acel prilej Minnu von Barnhelm a a­
cestuia.
Cel mai mare succes al stagiunii l-a repurtata Iluzia Feri­
cirii de N. Evreinoff şi fiindcă e vorba de o producţiune ru­
sească, merită să semnalăm imediat şi piesa lui L. Andr eev Acel
care primeşte palmele. Prin reprezentarea piesei cehe Periferie a
lui Fr. Langer, s'a contribuit la acţiunea de reciprocă cunoaştere
culturală intre poporul nostru şi cel cehos!ovac 1).
In totul s'a jucat 20 de piese noi. Cenuşereasa de Cecllia
Halunga, Grierele şi furnica de \Al. Lascarov=-Moldoveanu : din­
tre cele străine Liliam de Fr, Mqlnar şi traducerile datorite d-lui
Al. A. Philiphide Un domn bine 'de Hasenclever, Burghezul Geti-
1) In aceiaşi stagiune, teatru! cehoslovac din Bratislava (ce­
hoslovacia) a reprezentat drama lui Caragiale "Năpasta".
[259]
COMUNICARI
259
tttom ş. a. In suşl DI. I. Iordan a lucrat pentri scenă, traducând
piesa italianului L. Perandello Imbrcaţi pe cei goi; la reprezen­
tarea acesteia, publicul a putut cunoaşte şi pe un scriitor italian,
DI. Oasia, care a şi ţinut atunci o conferinţă despre teatrul lui
Pirandello.
*
* *
Spectacole pentru copii ca Ciuţulici, Capra cu trei iezi de
A. Pascu, Niţă, Nuţă şi Lăbuş de Sarina Cassvan, Scufiţa roşie
de R. Oyp şi N. Milcu sunt inovaţiuni pe scena Ieşană, Tot ca
manifestare fără precedent poate fi socotit şi teatru de cartier
cu 8 reprezentati uni la Ateneul din Tătăraşi şi două la Nlcolina.
Toate piesele au fost montate din nou, cu decoruri nouă.
Meritul cel mare revine d-lor A. 1. Malcan, director, de scenă, şi
Th, Kirlacoft, pictorul scenograf.
Cu artiştii talentaţi, cum îi arată teatru I eşan, s'a realizat
conştiincios scopul pe care trebue să-I îndeplinească o astfel de
instituţiune.
Margareta Ştefănescu.
Un Comunicat al Societăţii Naţiunilor
Institutul internaţional de cooperare intelectuală co munlcă
directorilor revistelor de lingvistică sau de filologie romanică pla­
nul întocmit de experţii (reprezentanţi ai pericdlcelor, ai socletă­
ţilor sau organizărilor ştiinţifice rornauistlce a ţărilor latine şi ne­
latine) care au lucrat pentru cooperarea bibliografie! lingvistice ro­
manice la 21 şi 22 Mart 1929, la acest institut. sub preşidenţia
d-lul Mario Roques, profesor la Sorbona (dăm toate dezideratele
în text original francez trimese direcţiunei Arhivel) :
a) "Afin de faciliter le travail des bibliographes il est desi­
rabie que les auteurs d'etudes ou d'articles Iinguistiques pussent
ajouter li leurs publications des analyses somrnaires qui en indi­
queraient le contenu et les conclusfons : pour les revues, ces ana­
l yses pourraient etre reuntes en fin de fascicules ou de volumes.
imprimees sur Ieuilles rnobiles ou au recto seul, ces analyses pour­
raien t etre ajoutees plus facllernent aux collections de fiches
bibliographiques,
[260]
260
COMUNICARI
b) II est destrable que toutes les revues romantstes soient
cornpletees annuellernent par une table analytique des matieres et
par un index des mots etudies,
c) Pour la cornmodite des reterences, il est desirable que les
tirages a part qui ne gardent pas la pagination originale de la re­
vue d'ou ils sont extraits indiquent du moins cette pagination
nouvcll� -
d) Pour eviter que des co mptes rendus critiques importants
ne trouvent pas leur place dans les biblicgraphies parce pu'lls
sant publies trop longternps apres l'apparitlon des ouvrages aux­
quels ils se referent, il est desirable que ces cornptes-r endus
prennent la forme d'articles ou de notes separes ayant un titre
special et pouvant alnsi recevoir un numero particulier dans les
bibliographies".
Directia
[261]
Recenzii
Dr, Carto Tagllavlul, profesore di Linguistica Rornanza e
Filologia Rurnena nella R. Unlversita di Budapest, Membro Corr.
dell' Academia Rumena : Il .Lextcon Marsilianum", Dlzionario
Laiino-Pumeno-Ungherese de! sec. XVII. Studio filolcgico e Testa.
8°, 282 p., 2 table şi 1 hartă lingvistică. Cultura Naţională, Bucu­
reşti 1930. Apărut În colecţia ,.Etudes et Recherches" a Acade­
miei Române.
Intr'o scrisoare ce mi-a trimis, d. praf. Tagliavinl, îmi spune
că ar dori să citească în Arhiva o recenzie a mea despre această
cercetare a sa. I-o fac bucuros, Împins şi de gândul că o carte de
o aşa valoare trebue să fie luată În considerare de o revistă ca
aceasta a noastră.
Incă înainte de a apărea această carte se ştia, de către unii
învăţaţi cari au şi pomenit În scrieri de ale lor, că în Biblioteca
Universităţii din Bologna (Italia) se află un mauuscrlpt scris cu
litere latine, care cuprinde un Lexicon Iatino-româno-maghiar.
Manuscrisul face parte din Biblioteca particulară a generalului ita­
lian Marsigtl din sec. XVII, care a fost dăruită, se pare, de fa­
milia acestuia Bibliotecii Universităţii. Nimeni însă nu s-a ocupat
amănunţit de acest Lexicon până la d. Tagliavini, italian de ori­
gine, "profesor de Lingvistica romanică şi Filologie română la
Universitatea din Budapesta şi membru c. al Academiei Române.
Aceste cercetări amănunţite ale sale d. Tagliavlnl le-a expus în
cartea ce recenzez aci. Rezultatele la cari autorul a ajuns e că acest
Lexicon a fost scris în sec. XVII, în tre anii 1687--; 170 1, În Ban at,
anume în regiunea dela Făget, Între Arad şi Lugo], de către un
Sas sau German. De pe acolo şi l-a procurat generalul Marsigli
zice Tagl., între acei ani.
, \" , :" '1' ' t • '1' " •
[262]
262
ILIE BARBU LES CU
Drept e că diferitele particularităţi fonetice, reale sau socotite
de dânsul aşa, ale limbil române (p. 61-85) şi ale elementelor
streine din ea (p. 85), precum şi particularităţile morfologice
(p. 86) şi lexicale maghiare (p, 91-124), slave, germane, tur-o
ceşti, sunt temeiurile pe cari Tagl. se sprijină spre a susţine acea
concluzie. Totuşi, ceeace mai întâi l-a Împins pe autor la acea
datare a manuscrisului şi la fixarea orlginei lui în Banat este or­
tografia cu care este scris textul, adică cuvintele latine, române şi
maghiare din el, pe care dânsul o socoteşte numai ungureasca
(p. 51); din pricina ei şi fiindcă s-a scris româneşte cu aşa or­
tografie în sec. XVII în Banat de către unii scriitori calvinl, de
origine bănăţeană, ca Viski, Fogaras, Mihail Halicl, Anonyrnus
Lugoshiensis, aceste consideraţii mai întâi i- a născut gândul (pe
care-l avea deja Hasdeu, s. ex. în Magnum Etymol.) că din aceeaşi
mişcare rornâno-calvlnă face parte şi Lexiconul Marl.'lilian şi că \şi'
acesta a fost scris tot în sec. XVII; iar datele fonetice rnorfologice
şi lexicale pe cari am pomenit că le dă Tagliavini, le aduce, mult
apoi, ca să confirme această concluzie care: pentru mine apare mai
preconcepută, cum voi arăta.
Limba românească din Lexiccnul Mars. mie nu mi se pare
aşa de veche ca cea din scrierile acelor scriitori calvlno-români
ca Viski, Fogaras, Halici, chiar ca Dlcţ. Lugoşan etc., şi deci
toale acele caractere fonetice, morfol. şi lexicale nu sunt din sec.
XVII ci de mai târziu; pe de altă parte, nici ms, acesta nu a in­
trat In Biblioteca Marsigli chiar pus în ea de însuşi generalul
Luigi Ferd. Marsigli 1) din sec. XVII, ci mi se pare că a fost dat
acestei biblioteci care poartă numele familiei Marsigli de către un
Marsigli posterior; căci această familie cu acest nume există şi
astăzi acolo. Iată argumentele mele spre a susţine aceste două
puncte de vedere.
Tagliavini spune la pag. 38 că ms. are, într e altele, "neI
primo Ioglio blauco, leggermente tarlato ei aggiunto evidentemenie
în un'epoca postertore", Deci cîneva altul decât Intemeietorul Bi­
bliotecii, Luigi Ferd. Mars., "a adăugat În o epocă pcstr rloară" o
foaie la ms. Acel cineva, vre-un Marsigii "posterior"', se poate
1) CL încă DoU. Carle Tagliavini: Luigi Ferdinatido Mar­
sigli e la scriitura .runica: del Siculi (Szekelzyk) di Transytvania,
Bologna 1930.
[263]
RECENZII
263
că a dat Bibliotecii, care forma rnândria tuiulor membrilor fami­
liei sale de Marslgll, ch'ar întreg ms. pe care-I dobândise de un­
deva şi la care tot el adăugase acea foaie. De aceea eu propun
să se cerceteze încă odată: dacă scrisul de PE' "foaia albă", "fo­
glio bianco", e chiar de mâna întemeietorului Bibliotecii, Lulgi,
cum afirmă TagI. că "troviamci scritto, con inchiostro ora molto
sbiadito, e di mano dello stesso Marsigli : Lexicon Latinum, Wa­
lachicum et Ungaricum". Mie mi se pare că aceste cuvinte le-a
scris nu chiar general ni Lulgi Ferd. Marsigli, ci vre- un alt Marsigli
"posterior", din sec. XVIII, dacă nu chiar dela începutul sec. XIX, al
cărui scris Se poate chiar să fi semănat (prin hereaitate) cu scrisul
lui Luigi.
Apoi, ortografia cu care e scris acest ms. şi cu care au scris
operele lor încă Viski, Mihail Halici, Anonyrnus Lugoshiensis şi
ceilalţi calvino-români în sec. XVII nu e numai maghlară şi nu se
intrebuinta numai în Banat, cum pare a crede Tagliavini care, pe
. ,
acest temei mai cu seamă, e ademenit să fixeze şi Lexicon Marsigl.
în acelaş secol şi în rândurile aceleaşi mişcări literare calvino-ro­
mâne în Banat.
Această ortografie este, în realitate, de origine catolice-la­
tină; ea a fost înjghebată de activitatea propagandistică şi literară
a bisericei Romane şi, prin extinderea şi propagandele acesteia,
s-a răspândit în deosebi la diferitele popoare catolice şi pe unde
biserica o credea oportună spre a catoliza pe cei de alte rit uri.
Ea e foarte veche; o vedem deja la Slovenii catolici din Ca­
rintia in textul Fragmentele dela Freising, un manuscris În limba
literară slavă a Slovenilor de acolo În sec. X sau XI. O bucată
din acest text se poate vedea mai accesi bil şi în a lui Conev :
Istorija na bălgarskij ezik, Sofia 1919, p. 147 şt tn a mea Istoria
Literaturii şi Gramatica limbii bulgare vechi, laşi 1930, p. 42. In
aceste "Fragmente' găsim, într-adevăr.i--ca şi în Lexicon Marsil.­
c (şi ce), k, c/z CUi Însemnarea sunetelor i, 6, k (ex. : eeee pro­
nunţat ece, neprigcmlioki pron. neprije mljuzi, mirzcih pron. mrskih,
c/lOi pron. !coi, ueki pron. vek!); găsim s cu însemnarea sun. Ş (ex.
zegresil pron, zăgreşil}: z, zs, sz cu ins. sun. s şi c (ex. zegresil,
ozstanern pron. ostanern, raszboi pron. razbcî, ozirna pron. ocima) ;
găsim g cu ins. sun. 1=] conson. (ex. gemu pr on, lemu=jemu); s
şi ac cu îns. sun. z (ex, siti pron. �iti, nlzce pron. nize) ; s cu îns, sun.
s (ex. slzna): s şi tz cu ins. sun. ii (ex. naresem pron, narecern,
[264]
264
ILIE BARBULESCU
petzali pron. pecali); găsim ames tecul COI1S. sonore cu mute: b
şi P cu îns. sun. p. (ex, bonese, boido, petsali pron. poneze, poido
pecali) ; t cu ins. sun. d (ex. defd pron. dedd); g cu ins. sun. k
şi g (ex. pagi pron. pa/ci) şi gOJlgenige pron, gOI1'îeniie=gonlenije).
Mai are acest text încă II cu însemn. sun. v (ex. ueki, tzzorim
pron. veki, tvorim) şi U11 II scris numai ortografic, adică de prisos
(ex, vzreki, zavzristiu pron. veki, zavistie) a cărui origine stă de
sigur în amestecul anterior al lui v cu u în textele latine.
Aceeaşi ortografie o vedem apoi răspândită şi la alţi catolici
cari scriu cu litere latine. Astfel, o aflăm şi În textele cehe de
dinainte de sec. XV când se iveşte Husitismul şi o găsim, numai
că oarecum reformata, (adică mai bine adaptată la fcnetismul ltmbil
cehe), şi În scrierile husite cehe d.n acest veac şi în veacurile ur­
mătoare, cum se poate vedea În a lui I. Gebauer : Historickâ
Mluvniee jazyka ăeskeho, 1, Praga-Viena 1894, p. 12 şi urrn.
Ba ea s-a îrtins Încă şi o vedem în textele polone scrise
În limba polonă cu litere latine.
Această ortografie catolico-latlnă S-a Întins şi la catolicii
Bulgari din Bulgaria, în scrierile lor cu litere latine. Asite! Ştefan, .
arhiepiscopul catolic al Sofiei, o are Într-o scrisoare, ce la 1688
a trimis-o din Ciprovaţ În Bulgaria unui Raguzan (publicată la
Permendzln : Aefa Bulgariae Ecelesiastica p. 301). Aci se vede se
cu Însemnarea $, li cu Însemnarea v, g şi sg cu ins. z, gh cu ins­
g (rnoghu) ; s cu ins, z; e, ch cu îns, c sau {:; palatalizarea con­
sonantei o înseamnă cu g (gniegovoi, boglie), z cu îns, ţ, Cu a­
ceeaşi ortografie a scris În Cârnpulung <Tara Rom.), la a. 1705,
Deanovio, preotul catolic al Bulgarilor catolici din acest oraş,
Testamentul său, care-i publicat Ibidem, p. 328. In acest Test. se
vede, în adevăr, pe lângă cele din scrisoarea arhiep. Ştefan, Încă
şi alte caractere ortogratlce : astfel: es, sch, se cu Însemnarea su­
netului ş; cz, ch, cs, c cu ins. esau c ; z şi z, x cu îns. z, sz
cu îns, s, g şi ch cu îns. d' (lllghie şi lugije = oameni); ez; es cu
ins. ţ; ly şi ny cu însemnarea lui \1' şi Il palatale; tarpelyiv svet­
nyaci (ceeace Ştefan, arhiep. Sofiei, Înseamnă cu g: boglie, gnie­
govoi); ss, cs cu ins. ş.
Ba biserica catolică utilizează 'această ortografie chiar şi în
scrierile sale făcute cu cirilica, cari de obkei se adresau către
ortodoxi. slavi sau neslavi, pe cari Toia să-i converiească la Ca­
tolicism, sau după ce i-a convertit s�-i păstreze În această bise-
[265]
REGENZ!I
265
rlcă. Intr-adevăr cu mare parte din ortografia latlno-catolică ce
am arătat aci e scrisă şi tipărită, psntru poporul bulgar la Roma
CIl cirilica În a, 1651, cartea Abagar, de care eu am vorbit şi În
Curentele literare la Români, p. 121; deosebirea ortografiei din
Abagar faţă de cea din textele slave CU litere latine arătate constă
numai în aceea, că slovele cirilice au unele litere specificate deja
de mult pentru sunetele slave. Şi tot cu influenţă a acelei orio­
grafii din textele catolico-latine sunt scrise diferite scrisori făcute
cu cirilică în limba slavă de către catolici slavi din Ţara Româ­
nească şi Transilvania; astfel e s. ex, scrisoarea catolicilor slavi
din Sibiu, trimisă de aci la Propaganda fide din Roma în a. 1696,
sau scrisoarea catolicilor slavi trimisă tot acolo la Roma în a. 1697
din orăşelul Olăneştl al Ţării Româneşti, şi alte Încă (Ferrnen­
diin: Acta Bulg. Eccles., p. 316, 318, 226).
Aceeaşi ortografie catolico-Iatlnă o vedem, însîârşit, la cato­
licii Unguri, încă înainte dea Se introduce la el Husitisrnul în sec.
XV şi reforma cal vină În sec. XVI. Astfel o au textele maghiare
Halotii Beszed din sec. XIII, Glosele din Gyulafehervâr şi Frag­
mentele dela Kăntgsberg din întâia jumătate a sec. XIV şi încă
alte texte din sec. XV (deci de dinainte de ivirea Calvlnlsmulul),
cari se pot vedea în a lui Dr. Siegrnund Simonyi: Die Unga­
rlsche Sprache, Strassburg 1907, p. 108-114.
Cu aceeaşi ortografie catolico-latină, la care adaptează su­
netele limbii române, scriu Maghiari catolici şi limba noastră. Ast­
fel face Maghiarul catolic Franclscus Lovas, care la a. 1605 ţine
o predică în limba română la "Collr gto-Rornano" iezuitic din
Roma. Această predică cu ortografia ei latino-catolică, la fel cu
cea din Lexicon Marsilian, se poate vedea in Ci mr a Curentele
literare la Români p, 139.
Ba cu aceeaşi ortografie scriu cu litere latine texte în limba
bulgăr eaacă Bulgarii luterani din jurul Blajului (2 sate numite
Cerghed) şi Sibiului (satele Baurngarten = Bungard şi Rusclor) în
jurul anilor 1812-1830 chiar. Aceştia sunt resturi din Bulgarii
aduşi din Bulgaria şi colonizaţi acolo în Transilvania (ca şi Şcheii
din Braşov, poate, şi din Răşinari) de regele Ungariei Ştefan V, care
la a. 1269 baie pe Bulgari iar ţara lor şi-a face vasală, el deve­
nind, În acte, d e atunci înainte şi. rex Bulgariae. Intr-adevăr În a­
cele rugăciuni luterane (căci aceşti Bulgari colonizaţi se fac Iute­
rani deja din sec XVI) găsim, ca În ortografia catolică-latină, po-
[266]
266
ILIE BARBULESCU
menită, Pe care ca şi Maghiarii calvini o adoptaser ă ei luterani : a
�
e, u, o cu Însemnarea a, ă sau â (ex. napalni, rance şi rence,
oster; poronăenie, dobor; tunuvam); e, cu ins. încă e şi ea sau
ă : ieat, nine=- citite toate napălni, rănd" ostăr, porăncenie şi do­
băr, tănuvarn, zent, nină de. 1). Are încă i CU ins. i şi ă: tinzfka.
citit: tănzika. La consoantisrn e : s, ss, s = ş; cs = c; .iz = ţ ;
ss, s = s, z; Iy = l' (nevolya); s, ss == z; g = '( (j cons.) şi g, s.
ex. gedno citit jedno = redno, şi pomagai cit. pomagaj = pomagat ;
sz = z; gi cu îns, d' (tigie pron. l'ud'je); sh = z (s. ex. ghena =
zena); ny = Il (ex, szvinya citit sviria) ; o = a: nar of citit năraf
şi pomast citit pomost.
Aşa că, precum Husiţii cehi au adoptat aceeaşi ortografie
veche latina-catolică pe care ei ° aveau deja de când erau catolici
şi numai au reformat-o, adaptând-o mai bine la sunetele limbii
cehe şi cu ea astfel ref armată au continuat a scrie mai departe; tot
astfel şi reformatii calvini Maghiari au găsit deja de mai nainte, in
textele lor catolice ca Haloiti Beszed etc., acea ortografie catolice-Ia­
tină pe care au întrebuinţat-o Îl! continuare în scrierile lor calvine,
Dar ace eaşi ortografie catolico-Iatină, a cărei manifestare o
găsim chiar în texte cirilice slave catolice scrise în Ţara Rornâ­
nească (Ia Olăneşti) şi în catolice şi luterane în Transilvania (la
Sibiu), o aflăm şi în textele limbii române scrise cu litere latine
în Principatele Române. Astfel, cu ea e "Tatăl nostru" al moldo­
veanului Luca Stroici din veacul al XVI, unde găsim la fel: a
cu însemnarea sunetului a şi ă â; s, ss cu îns. sun. s şi ş; c cu
însernn. sun. ţ, cz cu ins, sun. c; e cu ins. sun. e, ă şi â etc.
(A se vedea a mea: Curentele literare Ia Români, p. 139).
Iată de ce în această cade a mea (p. 144) am spus că scri­
erea latină s-a întrebuinţat la noi prin îndemnul propagandei
bisericei catolice şi de ce, cum am arătat mai sus (la p. 236), d,
coleg Tagliavini greşeşte când zice că Românii au învăţat a scrie
cu litere latine şi au luat ortografia cu care au scris textele ro­
mâne cu litere latine dela M�hiarii cal vini : au luat-o deja mai
nainte, desigur, dela catolici. 1)
1) L. Miletic: Sedmogradskită Bălgari, in Spisanie na bălg,
Akademija /la naukit(?, XXXII, 18, p. 19.
2) Aceeaşi greşală o mai face d. Tagl' În articolul său:
L'irzjlusso ullgllerese suU' antica Iessicographia rumena, ce a pu­
blicat În Revlle des Etudes Hongroises, VI (a. 1928) No. 1, p. 1 L
[267]
RECENZII
267
Ortograffa ms. "Lexicon Marsilianum", pe care îl recenzez
aci, are aceeaşi ortografie'[ catollco-Iatină care se află în textele
pomenite ale bisericei catolice şi uneori necatolice în limbile Slavi­
lor, Maghiarilor, Românilor etc., anume în Fragm, slave dela Freising,
în textele catolice şi husite cehe.în textele catolico-rnaghiare ca Ha­
lotti Beszed, în texte bulgare ca scrisoarea arhiep. Bulg. Ştefan şi
ca scr.sorlle cu litere latine şi cirilice dela Sibiu in Transilvania
şi dela O!ăneşti în Ţara Rom. şi ca "Tatăl Nostru" al lui Luca
Stroicl în Moldova, în texte luterane chiar, etc. Anume, ca şi aceste
diferite texte şi ca �a!te încă cirilice, Lexic. Marsil. are: a
pentru sunetele a, ă, â (Japadat, pana pentru până); o şi e pentru
sunetele e, ă, â (ex. odato p, odată, pornont p, pământ, kernp p,
câmp); e pentru sun. ea (ex, derepta p. dreaptă) ; i pentru sun.
i şi â (lina p. lâna); li pentru sun. â ca în documentele române­
slave cirilice (ex, septernuna p, săptămâna}; o pentru sun. li şi
oa (Imprornut, brosca) etc. Toată această ortografie Se află, ce e
dreptul, şi] în textele Literaturii rornâno-calvine din Banat ale lui
Fogaraş, Viski, Mihai Hallcl efc.; dar ea e nu numai în acestea
şi nu numai acolo, ci şi in acele texte catolice şi chiar necatolice
(dar nu cal vine) pomenite scrise în afară de Banat: în Transilva­
nia şi Princip. Române la noi, cu litere latine şi chiar cu slove
cirilice, Pentru texte cirilice am arătat-o deja de mult în Foneiica
Alfab, Cirtite, iar atât pentru ele, cât şi pentru cele cu litere la­
tine am mai arătat-o, cornpletând, în diferite numere ale Arhlvei şi
în cartea Curentele liiera:e la Români etc. p. 91-98 şi 139. NI­
mic nu e special În această ortografie a lui "Lexic. Mars.", la
vocale, care să nu se găsească în textele pomenite cu ortografie
latino-catoll că; chiar acei ae pentru sunet ul e sat! ă, cu care a­
cesta scrie de 2-3 ori (ca textele În limba latină) s. ex. imprae­
sur p. împrejur, sau împrăjur, se află În textele catolico-latlne până
şi în pomenita carte cirtlică Abagar, unde găsim deseori scris s,
ex. L�Millmd pentru cititul ţărkva = biserică. Tot astfel, nici scrie­
rea vocalei y "per i ndi care l'intacc o palatale delle consonanti",
nu e "ad imitazio ne del maghiare", cum crede Tagl (Ia p. 59),
ci tot o ortografie veche latino-catollcă trecută la Maghiari, Cro­
aţi, În Princip. Române etc. Intradevăr, În pomenita scrisoare a
preotului Deanovic din Cârnpulung (Ţara Rom.) găsim, ca în Le­
xic. Marsil: nyemu care se citea njemu adică riernu, kralyevo care
se citea kraljevo adică kra/levo = kral'evo etc. (Ib. p. 328).
[268]
268
ILIE BARBlJLESCU
Dar şi la consonante, ortografia lui Lexic. Mars. e tot cea
latine-catolică arătată. Astfel şi el, ca pomenitele texte catolic 0-
latine chiar din Transilvania şi Principatele Române, scrie: e, cs,
ts pentru sunetul c; gs, ts, s pentru si.n. g' sau z (gsinere, tse­
nunke, desetar) etc. (Tagliavini, p. 57-61). Chiar scrisul g pen­
tru sunetul r. (= j conson.) e, am văzut, în textele catalino-Iatine,
unde are dese ori acelaş rol ce-I are şi g din numele însăşi al
d-lui Tagliavini, adică de a arăta că cons. 1 e moale sau palatală :
acest g dar, nu reprezintă cum crede Tagl. la p. 67, un sunet y,
(grecesc muiat) specific în limba Lexiconulul Mars., căci, deja în
textul Fragmentele dela Freising, o copie făcută în St c. X sau Xl
cu litere latine în regiunile Slovenţilor din Carintla, găsim pe g cu
însemnarea sunet. l = j conson. Îll : od szlauui bosigy care te pro­
nunţa boiijy adică român. boiily (în a mea: Istoria Literaturii şi
Gramatica limbii bulgare vechi, Iaşi, 1930, p. 42; profit de oca­
zie spre a îndrepta o eroare tioograf.că la rândul 10 din coloana
mijlocie, unde s-a tipărit greşit "sinove naoizb" În loc de "sinove
bOzi na"). G acesta, după ortog. Iatino-catolică arată dar muierea
print' a unui sunet vocalic, dar şi cousonantic, Muierea unei conso­
nante o avem în exemple ca boglie (care se pronunţa bolje adică
bol'te) îe scrisoarea episcopului catolic Stefan al Sotiei scrisă în
Ciprovaţ în Bulgaria la a. 1688; tot în scrisoarea asta e sadagni­
ega pronunţat sadanjega adică sadariîega, posdraugliam pron. pos­
dravl'zarn adică pasdravl'îam etc. (Ferrnendgin : Acta Bulg, Eecles.
p. 301). Ac-astă ortografie e şi în texte cirilice din Transilvania
şi Ţara Românească. Astfel în pomenita scrisoare făcută la 1697
In localitatea O .ăneşti din Oltenia e: Ot\ll11HUEw pronunţat, Ola­
ne şti sau Olanteşti, e 'I,t\�&d& pron, lli'ibav (Ibidem, p. 318).
Deci aci acest g 'sau clrllie -� nu reprezintă un sunet deo­
sebit ci numai o mulare (= 1) el vocalei sau consonantel urmă­
toare lui. In scrisoare, făcută italieneşte la a. 1698, in Rârnnic din
Ţara Ro mân, e cu altă ortografie: Ollanesct pentru Olan eşti, alături
de Albegni, Bradicegni etc, pentru �ronuntatele Albenz, Bradicern
(lbia. p: 320). Iar acea Abagar are foarte des acest r, scris chiar
f' iar nu of"� s. ex. f'UHX pron. 11jh::= nih, Ulf'"rH pentru pron.
oganj = ogal} etc.
Ca concluzie, ortografia lui Lexic. Mars., găsindu-se nu nu­
mai în textele calvino-române din Banat, ci şi în cele catolico-Ia­
tine dela care ea a fost adoptată de calvinii Maghiari şi Români,
[269]
RECENZII
269
şi găsindu-se şi În texte luterane şi În textele româno-latine (ca
Tatăl nostru al lui Stroici, sau ca predica lui Lovas) din Transil­
vania şi Principatele Române," evident că nu e justă afirmarea d-lui
Tagliavini că ea (ortografia) e produs neîndois al activităţii litere
romano-calvine şi subt influenţa Maghiarilor calvini, Putea să fie
de provenienţă sau influenţă maghlaro-calvină dar, tot aşa de bine
se poate să fie de provenienţă catolico-latinâ. Aşa că, de asta, a­
ceastă ortografie nu dă nici o indicaţie că Lexic. Mars. e din cu­
rentul literar rornâno-calvln al Banatului, ca Fagaraş, Viski dc.;
ci tot cu atâta dreptate se poate susţine, din acest punct de ve­
dere al ortografiei, că Lexic. Mars. e scris în Transilvania; ba
sunt unele caractere ale limbii lui, cari arată că Întradevăr e în
această provincie scris, nu în Banat şi, încă, chiar că nu e scris
în Vremea scriitorilor Fagaraş, Viski etc. din curentul române-cal­
vian, ci mai târziu, În sec. XVIII, dacă nu chlar la Începutul sec.
XIX. Spre a ne da însă socoteală de locul lui de provenienţă tre-"
bue să se aibă mereu în vedere: a se distinge cele ce sunt
În text numai ortografie de ceea ce e în adevăr fonetism al limbii, şi
îucă, să se distingă ceeace e propriu bănăţean (ortografie şi limbă)
d : ce nu e numai bănăţenesc ci şi de altă natură, de pildă transilvă­
nesc. Tocmai ce, Însă, d, Tagl. nu a prea făcut în această cer­
cetare a sa, pe deoparte fiindcă nu a cunoscut anumite ortografii,
ca aceea catolica-latină, cu diferitele ei forme ce am arătat mai
sus, iar pe de alta pentrucă s-a lăsat prea sugestionat de greşita
ideie a aăsismelor în vechea literatură românească.
Dar, procedându-se cum spun eu, cu acest larg orizont se"
constată că Lexic. Mars. reprezintă nu limba română bănăţeană,
ci pe cea din Transilvania.
In vocalismul limbii române din Lexic. Marsil., dacă se dis­
tinge ce e ortografie de ce-i pur fonetism, nu Se vede nimic spe­
cific bănăţenesc in el şi nici de o vechime mai mare de cât sfâr­
şitul sec. XVIII sau Începutul veacului XIX.
Intradevăr, o insemna nu În totdeauna numai o, ci uneori şi
ă, â, ca şi În unele texte cirllice şi cu litere latine arătate de mine,
Aşa că pomollt, flomansesk, rrodic din Lexic. Marsil. nu repre­
zintă pronunţarea, ci este un mod ortografic, întrebuinţat şi de
texte cirilice şi latine, spre a însemna pronunţatele de autorul lui
Lexic. Mars.: pământesc, flămânzesc, rădic. Asta chiar dacă limba
română are în pronunţarea ei, atât în Ardeal, cât şi în Principate,
, l' " \ '.. '� (i"" ' , .!.
[270]
270
ILIE BARBULESCU
şi forme ca: jomela, zăbovesc, noroc, norod, nomol, etc. Su­
netul ă trece în o nu numai su bt influenţa labialelor care îl pre­
ced, cum afirmă Tagl. Ia p. 62, ci, cum se vede din aceste exemple
zale mele, şi după nazale ca TI etc. Şi totuşi limba nu a prefăcut
astfel pe toate cuvintele cu ă precedat de lab. şi naz., ci numai
pe câteva, restul (în care intră şi pământ, flămânzesc, râdic) ră­
mănând CU ă, ca şi s. ex. la: făt, făcut, jărâmă, năvod, năse»,
lnădesc etc.v-Scrisul e (peduc, peon, mer) e, în aceste cuvinte,
numai ortogrăfic, cu e pentru sunetul ă, ca în arătata ortografie
catolice-latină unde -1 găsim s. ex. în Fragm. dela Freislng în ze­
gres il, zemirt), Aceasta chiar dacă limba din Banat are în pro­
nunţarea ei la unele alte cuvinte e în loc de ă; de altfel. chiar În
acest de pe urmă caz, pronunţarea din Banat beut, în loc de o­
bicinuit băut, nu e aşa numai acolo, ci şi în Transilvania, unde
eu insumi am auzit-o în regiunea Braşovului şi a Cohalmului.­
Apoi forma Griel pentru Greier nue specific bănăţeană, cum
spune însuşi Tagl. Ia p, 64, ci ea se aude şi in vechiul regat;
aci 1 in loc de r face parte din fenomenul 1> r pe care-I găsim
deja în texte munteanu- slave din sec. XV (Ia I. Bogdan) în cuv.
Ruker (oraş În Ţara Rom.) care mai e şi Rukel pentru Rukăr
de astăzi.-Scrisul ie în burrete, Iiece, pieşte, vterde, trrece se poate
să reprezinte pronunţarea, decât chiar în acest caz nu e ceva
specific bănăţean, ci aşa se mai pronunţă şi în Transilvania şi în
fostele noastre Principate şi chiar în România de astăzi (am vor­
bit despre acest fenomen deja În Fonetica Aljab. Cirilic, p. 107).
-Forme ca beilesc, pomonyesk, domiulczo, vor fi desigur greşeli
de scriere: lapsus calami.-Nici în rid, rinkecl, rinye, risul nu e
ceva specific bănăţean; el, dacă nu e ortografie: i = â din tex­
tele clr ilice la care S-a adaptat uneori, cum am spus, scrierea cu
litere latine (am văzut-o şi în textele bulgare luterane),i se pro­
nunţă uneori în unele cuvinte în loc de obicinuit â, nu numai în
Banat, ci şi în restul românime', deci şi în Transilvania.
Tot astfel, nu e în Lexic, Mars. "un importante manifesta­
zione di tonstismo straniero e i\ passaggio di i, in Iunzione con­
sonantlca, aIIa spirante sonora y", cum crede Tagl. la p. 67 pen­
tru exemple ca scrisele gyara, gyaszka, kefgye etc. azi: '(ară, iaslă,
chefle; căci acestea nu reprezentau pronuntarea acelui g, pe care
o atrlbue unui Sas din Banat, ci acel g e ortograficul g de origine
catolico-latlnă, pe care l-am arătat mai sus (p. 268) În Fragmentele
[271]
HECENZII
271
'dela Frelslng şi În celelalte scrisori şi texte din Fermendâin : Acta
Bulg. Eccles. scrise in Ţara Rorn., în Bulgaria etc.
De asemeni diitougarea lui o în tz în mijlocul cuvântului
(gaol, pluoie) nu reprezintă o pronunţare străină sătească În Banat,
cum crede Tagl. la p. 67, ci acest II acolo e tot ortografie catolice­
-latină, pe eate o aflăm deja în Fragm. dela Freising şi înainte de
alte vocale; aşa e aci zlovrrezki care se pronunţă ăloveek], cele­
vuetam pron. oclevetam. In cartea "Abagar" tipărită în Roma la
a. 1651 şi scrisă În limba slavă din Macedonia e: &�filH&l:H'i)i\.t şi
E�filHRfili\.t (În a mea: Curentele literare la Români p. 121). In
deosebi "Abagar" e plin de aşa u ortografic: C�R�TdHd, U,�RET,
T�ROPHI" fil�RU,f, i\\t{filHf, /\1\ t{filHH'O , /\I\�(i)UfilH, Rt{fili\fil/\I\, Hson«, T:)-
Kfilf/\I\t{, &t{fili\Ud Tt{RfilU.t, Kt{roU, Ct{&�1 H.tPfili\U etc., pronunţate svetaja
cvet, tvorec, ovce, moje, mojego, mojoj, vodom, Noje, tvojemu,'
volja tvoja, koj, svi narodi. De altfel, chiar Lexic. Mars. mai are
acest ortografic II în alte cuvinte, cărora Tagl. nu le-a dat atenţia
din acest punct de vedere, dar care II nu e decât tot cel orto­
grafic din guol, pilloie ce se citea gol, ploaie; îl are. anume,
în scrisul: perrnesk 1073. care se pronunţa pârăsk, În de mai
multe ori repetatul slusuesk 218 pentru pronunţatul slujesc. Deci
nici cu privire la acest u limba lui Lexic Mars. nu cuprinde ceva
specific bănăţean şi nici chiar nebănăţean ci e�numai ortografie.
Aşa e cu tot fonetismul: nu are nimic specific bănăţenesc,
nici ca ortografie, nici ca Ionetism, căci gând'esc, verd'e etc. se
pronunţă aşa cu d' şi în Transilvania.
Dar şi în privinţa consonantismului Lexic. Mars. nu conţine
nimic specific bănăţenesc, La p. 73 Tagl. menţionează formele mi­
losiif, nara], pijnitza, iboţnika ibojnikul, de cari, pentru că au
f in loc de normal v, afirmă că reprezintă pronunţarea săsească
a cuvintelor cu normal v în Banat. Nu e aşa, însă. Aceste cuvinte
sunt toate sia ve: bulgare sau sârbeşti ; ele sunt, desigur, rămase
în limba română din Transilvania, dela Sârbii şi Bulgarii cu cari
s-au colonizat aci diferite sate În curgerea veacurilor, începând cu
sec. XlII 1). Iar fenomenul v> j este destul de intins Ia aceşti
Slavi; îi vedem s, ex, şi în textele luterane pomenite mai sus ale
1) A se vedea Ilie Bărbulescu : Reiations des Roumains a­
vec Serbes, les Buloares, les Orecs ei la Creatie şi L. Miletic
. Sedmogra dskiti Bălgari etc.
[272]
ILIE BARBULESCU
-------------.------
272
Bulgarilor dtn Cerghed, Baumgarten, Ruşcior din Transilvania din
tre anii 1803-18:�O, s. ex. in fat, in loc de normal vav=eîn, zu-
1. normal ziv, otcar I. ovăar, karf 1. karv, oftze 1. ovtze, feste It
sveăte, naraf I. narav etc. Fenomenul acesta Ia Bulgarii şi la Slavii­
din Macedonia se poate vedea şi la Lavrov: Obzor, p. 83-86.
Fonetlsrnul d' şi t' scris in Lexic. Mars. cu dy, gy, ty, - in
cuvinte ca gândjyesc şi gengyesk, verd'ye, socotyesc, cartye ; fo­
netismul Il-scris ny şi l'-scris ly, în cuvinte ca nyegru, nyegura,
kalye, valye; şi încă fonetismul Ieăe, deăet (Tagl. p. 74, 81 )-toate
acestea se găsesc nu numai în Banat, ci şi în unele rregiuni ale
Transilvaniei, a căror limbă a concretizat-o I. L. Caragiale în ves­
titul său tip de "pedagog absolut" Chicoş Rostogan. Tot astfel
chiar fonet. n(=fi) scris ny-(ca s. ex, in rillYos, în limba obi­
cinuită din restul români mei râtos) se păstrează nu numai în Ba­
nat ci şi în anumite regiuni ale Transilvaniei, cum de altfel insuş
Tagl. constată la p. 77.
Lexic. Marsil. nu are însă caracteristica cea mai specifică!
care constitueşte oarecum individualitatea limbii române din Banat 1) :
ge in loc de de şi ce în loc de te, cum însuşi Tagl. recunoaşte la
p. 75: "non si riscontra nel Banato "; nu are, adică: gângesc (ci
gândyesk), nu are verge (ci verdye), săgesc (ci segyesc, citit să­
d'esc), creginţă (ci kredyincza) şi nu are: frace (ci fratye), bucace
(ci bukatye), carte (ci kartye), parte (ci partye) etc. Hasdeu, care
recunoaşte (în Etymol. Magnutn p. 3129) că acest fonetism e nota
caracteristică a limbii române din Banat, fiindcă n-o află in Anony­
mus Lugoshiensis pe care-I socoteşte scris în sec. XVIII) În Ba­
nat 2) ; de aceea, susţine că fenomenul bănăţean ce < te şi ge
< de s-a născut in limba română din Banat în urma veacului XVII
în care fixează pe Anon. Lug. că ar fi scris in limba bănăţeană
de pela Lugos. Dar că acest fenomen nu se născuse acolo încă in
XVII, ci că s-a născut în urmă', subt influenta Ionetlsmului cam la
fel al limbii sârbeşti a Sârbilor din Banat, cum afirmă Hasdeu,
trebue Intăi să se dovedească. Eu nu văd nicăieri nici măcar vre-o
indicaţie de aşa ceva. Limba r011). din Banat a avut desigur şi
inainte fenomenul ce < te şi ge � de ; dacă nu e pus in textele
1) Cf. Hasdeu, in Magnum Etymol. p. 3129.
2) NiC, Denusianu îl crede însă scris Ia a. 1742.
3) Mai nainte însă, Hasdeu crezuse că Anon. Lugosh. e de
provenienţă transilvană.
[273]
HECEwzn
273
lui Halici, Viski, Anan. Lugosh. etc.s--unde e pus însă fenomenul
n (li) > l-e mai curând de admis că aceste texte au fost scrise cu
limba română a Transilvaniei unde există regional fi şi că dec]
e greşită afirmarea ce Hasdeu făcuse şi după el fac astăzi Ta­
giiavini, Drăganu ete'1 Că aceste texte ar fi făcând parte din o miş­
care literară bănăţeană calvino-rornână ; mai curând fac ele parte
din o mişcare cal vină Transilvană, chiar dacă scriitorii sunt Bă­
năţeni de origine; căci trebuie să se observe că ei au lucrat şi trăit
mult in Transilvania. Din aceeaşi consideraţie, Lexic. Marsil., care
are fenomenul fi (Ii) ce nu-i absolut specific bănăţean, fiindcă-l
aflăm şi in regiuni din Transilvania, dar n-are pe ce < te, ge ...,;:
de a fost scris nu în limba bănăţeană, cum susţine Tagl , şi deci
nu face parte din acea greşit presupusă mişcare literară calvino-rna­
ghiară bănăţeană, ci a fost scris in limba din Transilvania (ca, În
mare parte, şi probabil cele ale lui Viski, Halici, Anan. Lugosh. etc.).
Cu acest prilej Îmi permit deci, să deschid asupra nprovenienţii"
acestor texte o nouă discuţie: dacă limba lor e din Banat, sau e
transilvană,
De altfel, că Lexic. Marii!. nu e de provenienţă bănăţeană,
mai dovedeşte încă faptul că pe latin. columba îl traduce nu prin
cuvântul rom. golâmb, care se aude numai in Banat şi căruia ii
corespunde În Transilv, porumb, ca in Muntenia, (vezi Dicţiona­
rul germana-român al lui Seb. Pop. Barcianu), iar în Moldova hu­
tub, Acelaş lucru arată faptul că pe lat. sum îl traduce nu plin
mis, cuvânt specific Banatului, ci prin ts (scris as, cu u pentru
sun. â sau ă, ca in documentele munteanc-slave), care însuşi Tagl,
spune ia p. 88 că "non sia attestata nel Banato, dove la forma
corente emis".
Că Lexic. Mars. e de provenienţă anume transilvană arată
lncă mulţimea şi felul cuvintelor maghiare din limba română
a lui (Tag!. p. 94-125). Acestea sunt întrebuinţate mai cu seamă
în Transilvania, iar in Banat numai unele din ele au pătruns prin
colonizările cari au trecut, În curgerea vremilor, din Transilvania
acolo. Tot aşa limba Bulgarilor din Cerghed, Baumgarren şi Rus­
dor-dată de Mi/etic În texte luterane= are, dintre elementele-l
streine, mai cu seamă cuvinte maghiare: Miletic citează 32 de
cuvinte maghiare numai în acele trei texte dintre 1803-1830 ce
publică el : aldarnas, alduva, banuva, bantuva, biruva, biruvanie,
bizuita, .busuluva, komendeluva, fagaduva, hasnuva, hiklanz stvo,
8
[274]
Iakuva, niarn, sokotem, kin, kip 1) etc" cari, precum se vede, sunt
şi în limba din Transilvania şi Ţara Rom. : aldamaş, aldaş, bănuiesc,
bântuiesc, biruiesc, cornendăluesc etc. Ar fj de cercetat, fireşte,
dacă în afară de cuvintele maghiare cari se găsesc în limba ro­
mânească de pretutindeni dincoace de Dunăre, şi cari sunt şi in
Lexic. Mars. ca în Banat, nu sunt unele cari nu se află în Banat,
ci numai în Transilvania (ef. Insă Tagl. p, 135). Mie mi se pare
că unele din acest text 'W întrebuinţează numai În Transilvania,
deci contrar decât Tagl. Ia p. 135; aşa: bumb, asztallos, bastye,
bolund, hamis, hoher, kepeuyagul, cornendaluesk, korol, missa, nya­
kravalo, săteu, szaboul, szeresuesk, tanăcs, teu, terhat etc. Iar
tacestea ar arăta, în deosebi, că Lexic. Mars. e de "provenienţ;]'"
I ansilvană. Acelaş lucru arată, poate, şi foarte micul număr de
cuvinte (5) turceşti în Lexic. Mars. (Tagl. p. 139), ca şi în tex­
tele bulgare scrise în Transilvania de Luterani bulgari, anume in
acele arătate mai sus că au fost publicate de Miletic tSeâmo­
gradskiti Bălg, p, 67) j chestia nu e încă. cercetată din acest punct
de vedere, dar mic mi se pare că în limba din Banat (şi română
şi cea sârbească) sunt multe cuvinte turceşti, aşa cum sunt multe
şi în cea din fostele Principate Române; numai în cea din Trasilv,
sunt puţine, din pricina situaţii politice deosebite a acestei provincii,
Apoi, Lexic. Mars. are, de asemeni, foarte puţlne cuvinte
sau forme sârbeşti : "pochi serbisrni", constată însuşi Tagl. la P.
141. Tagl. vrea să justifice această jjp�ă, afirmând că autorul Lexic,
era din o regiune nordică a Banatului. De cât, ori de unde ar fi
fost, fapt este că limba română din orice regiune a Banatului e
piinii de elemente sârbeşti : asta se vede 1111 numai în a lui Wei­
gand: Der Banater Dialeki, Leipzig 1896, s. ex. p. 115-134, dar
şi încă s. ex. în însemnările lui Romul S. Molin: Din graiul Bă­
năţenilor, în Noua Rcvietă Română val. 8, No. 13 şi 14, din 18
Iulie 1910, unde sunt foarte multe cuvinte sârbeşti, ca : baş=echiar,
băseduiesc=evorbesc, bară=emocirlă, chila=ebuchet, do/ină=lullcâ,
gal=tufiş, gomilă=movilă, ortac-e-tovarăş, pojar=foc mare, zănat
-=meşteşug, a se stăvi=a Se astâmpăra, suagă=eputer e, vracniţă
=eportiţă, uşe, zbor=clacă zăb ran==pădurice rară, zgogl=enirncn,
zvon=ciopot etc., cari nu se aud nici in Transilvania şi nici ÎI1
fostele Principate Române. E şi natural ca limba română să fie
1) Mildi6: Sedl710gradskitl Bâlgl1Ti i felznijat ezik, p. 67.
[275]
astlel, plină d� sârbisme. in Banat. fiindcă aci noi am convieţuit
cu Sârbii din foarte vechi timpuri până astăzi. Aşa că, dacă Lexic.
N\ars. ar fi fost de provenienţă bănăţeană, nu se putea ca limba
română a lui să conţie numai acele 8 cuvinte ce le constată Şi
Tag!. În el; deşi eu atrag atenţia că chiar aceste 8 nu sunt toate
specific băneţene, cum le crede Tagl. ci, specifice de vor fi numai
dogania şi kezsul, fiind că bellesc (mai exact: bilesc), bota, kopcs,
tipari, prod(=brod), racza, sunt generale, comune, in toată limba
română de dincoace de Dunăre. Lipsa de sârbisrne, împreună cu
celelalte constatări de mai sus, arată că Lexic. Mars. nu e de
provenienţă bănăţeană, ci tr ansilvană ; căci numai în Tr ansiivan!a
nu sunt (ca şi în fostele Principate Române) aşa sârbisme, ci aci
sunt numai unele foarte vechi cari sunt comune intregii limbi române
de dincoace de Uunăre, ca acele bănăţene: bile re, bata. Iipan, etc.
Anumite "partL:ularităţi grafice şi fonetice" ale cuvintelor
maghiare din Lexic. Mars., pe care le arată însuşi Tagl, 12 p.
162-163, sunt proprii limbii maghiare şi secueşti din Transilva­
nia, iar nu din Banat, unde elementele maghiare sunt chiar mult
mai putine decât în Transilvania. Acestea, de asemeni, indică Tran­
silvania, iar nu Banatul, ca 'oc de provenienţă a Lexic. Mars.
Citez între ele: i pentru e (tovzny), ie p. /: (mieghis), ii p. i (hiHt),
li p. o (magyarzz), on p. an (dcrong) etc.
Dar mal e un lucru care arată că Lexic. Mars. nu e de pro­
venienţă bănăţeană ci transilvană, sunt "particularităţile lexicale"
ale cuvintelor maghiare cari traduc pe cele latine corespunzătoare
şi pe cari insuşt Tagl. le recunoaşte la p, J 65--· 167 că "sono pro­
prie delia Transilvania e delia reg ioni finitirne", ca berbecs, be­
rcs, berokoszok etc.: asemenea şi strânşte (p. 148).
Şi, în sfârşit, acelaş lucru il mai arată următoarea conside­
raţie. In general s'a admis ÎR Ştiinţă şi se repetă mereu de toţi,
că Clain, Şincai şi Petre Maior au pus temelia Scoale! latiniste
ardelene prin faptul că ei, ca tr'rnişi ai bisericei române unite din
Transilvania la Roma, au învăţat aci despre originea română a
poporului românesc. Realitatea însă nu e asta, el alta: că aceştia
sunt, cu ideile Jatiniste ale lor, produs chiar al mediului românesc
din Transilvania mai cu seamă, din care şttau, Încă Înainte de a
se duce să înveţe la Roma, că poporul nostru e de origină ro­
mană. Acest mediu cu această ideie se Iorrnase in Transilvania
prin propagandele bisericei catolice, cari ne învăţau ră suntem
[276]
276
-----------------
ILIE Bi\RFfULESCn
Romani, spre a ne rupe astfel de biserica ortodoxă slavă; dar,
într'o poate mai mică măsură, se formează şi in fostele Princi­
pate Române, cum am dovedit eu In Studii privitoare la Limba
şi Istoria Românilor, Bucureşti 1902, p. 111-185. Că mediul a­
cesta era mal puternic în 'Transilvania se vede, Între altele, din
Raportul lui Deodat, episcopul catolic al Sotiei, care, la ii 1643,
ne spune că : .. li v atacchi, che voqliono studia re latina, VQII/10 in
Transilvania", adică: "Românii, cari voesc să înveţe limba latină,
se duc in Transilvania" s-o invete. (a mea Studii, p. 180), şi că.
graţie acestei învăţături, "Românii, cari ştiu foarte bine limba slavă,
o ştiu ca şi pe latina" : »Ia Slava ... et li Valacchi la tengono come,
Latina" (Studii, p, 196). Deci, Catolicismul lucrase aşa, că în a.
1643 deja, Românii se duceau în atmosfera latinistă a Transilva­
să înveţe limba latină. Existenţa acestei atrnostere deja înainte a­
rată că Unirea Românilor cu biserica catolică s-a făcut la 1700
în Ardeal ca un rezultat al acestei atrnostere. Dar nu numai atâta,
inainte de Clain, Şincai, Maior există între Români şi năzuirea, iz­
vorâtă din aceiaşi atmosferă, de a căuta etimologia latină a cuvin­
telor limbii române. Se făcea, dar, inaiute de acei iniţiatori ai
Şcoalei Iatiniste transilvane, cercetări etimologice latine. fireşte
numai la înălţimea spiritului şi metodei ştiinţifice rudinientare din
acea vreme. Dovadă e nu numai etimologhizările ce Încearcă să
facă deja Miron Costin, la a. 1684, in il sa "Istorie in versuri
polone despre Moldova şi Tara Românească", dar încă chiar spusa
lui Dimitrie Cantemir, în jurul anului 1700, În �I?slîu Chronic. 1,
84: .. mari şi netede socotele elirlJ.ologhiceşti, adică tâlcuitoare de
cuvinte". Etimologhizările se făcură puţin de tot şi cu totul sim­
plist În Principatele Române În sec. XVl! şi XVIII; in Transilva­
nia însă se făcură mai mult şi ceva mai solid Înainte de Clain
(1745-1806), Şincai (1754""71816), Petru Maior (1760--1821), ori
cel putin şi de alţii odată du ei. Aşa ctirnolognizări Iatinofile şi
tendinta de a preface limba română după formele latine se văd
În acest Lexic. Mars. Astfel scriitorul lui pune deseori cuvintelor
româneşti sufixul latin -ula dlminutival : rotula, lirnbula, porurn­
bula (ca latin. columbula), pajrula = pară mică de foc, kararni­
dula, kununula, etc. Tot astfel pune sufixul latin -e, spre a
face adverbe româneşti: ca adverbele latine: adverbul româ­
nesc vertose, cu care traduce ad v. latin dure; adv. rom. spur­
cate, cu care traduce adv, lat. inhoneste ; adv, rom. mesticate, cu
[277]
RECI<;[{Zll
277
care traduce adv. lat. perrniste : adv. rom. deslegate, cu care
traduce ad v. latin e nodate etc. Alte silin ti . de etimologhizare
şi apropiere a cuvintelor rom, de cele latine le mai are Lexic.
Mars. in: post cu care traduce pe lat. positus, în loc de pus din
limba română reală; aşa încă rom. [erbt şi ţerpt, spre a le face
să semene cu partic. trecut (ca positus) latin. Scrie rom. molIe,
cu doi 1, spre a-l asemăna (prin etimologhizare) cu lat. mollis de
pe coloana 1, 1542, sau rom. elles (în loc de ales) şi rom. elegh
(in loc de aleg) spre a le asemăna (prin etimolcghizare latinistă)
C)1 lat. electus şi eligo de pe coloana 1, 542 şi 543. Şi Încă auscult
spre a se apropia de latină, cu care traduce pe lat. clasic attendo;
pe lat. bonitas, -tis îl traduce, de asemeni, prin bonitate, pe lat.
sanitas prin sanitatye, pe pre din "jur in pre jur" il scrie prae
(p. 193) spre a-I asemăna cu lat. prae din care se pare că crede
că derivă. Pe lat. cognosco il traduce prin cognosk, tot spre a
păstra din forma latină; pe lat. constrictus il traduce prin str Ud ,
pe lat. decanto prin dekent = decânt in loc de descânt (deskent) :
pe lat. densus prin rom. âins (in loc de des) ;. pe lat. toedus prin
latinescul Iigatura , pe lat. Iormosltas prin formosecze, pe lat. 10-
quela prin rom. conveni, pe lat. rnonachus prin rom. frater ; de­
sigur că. tot spre a păstra aspectul latin dela porcus (ce traduce
prin porc, cum e şi azi), pe porceltus îl traduce prin porcsel, păs­
trându-i pe o din latina; pe lat. sentio il traduce prin rom. sent;
pe lat. vena prin ro m, vena etc.
Aşa etimologhizări latinofile nu se puteau produce in Banat,
ci numai in Transilvania, unde era intreaga atmosferă latinizantă
şi unde mergeau" Valahii" să invete latineşte. Contrariu, deci, de
cum crede Tagl. la p. 88. Aşa că �i aceste latinisrne sunt o nouă
dovadă, că Lexic. Mars. e de provenienţă transilvană.
Cu privire la data când a fost scris Lexic. Mars., argumen­
tele aduse de Tagl. pentru finele sec. XVII nu pot fi valabile:
nici cel cu inscripţia numelui Ma rsig li pe o foaie, căci, cum am
spus (p. 263), ea va fi fost scrisă de un Marsigli posterior vea­
cului XVII; nici cel cu ortografia, pe care Tagl. o numeşte, ca
Hasdeu inainte, rornâno-calvină, pentru că această ortografie e,
cum am arătat (p. 268), şi latine-catolică. Iar Între caracterele
limbii române ale textului, d. Tagl. nu ne-a arătat nici una care
să fie numai din sec. XVII. Eu pot spune că pecetea limbii ro­
mâne a acestui ms.· e, in genere, cea a sec. XVIII �i chiar a ince-
[278]
278
I.LIE BARBULESCU
putului sec. XIX. O indicaţie pentru aceasta ar fi faptul că în acest
ins. ve ehi u I cir i I-i c t în poziţia ante f, care În textele sec.
X V II se păstrează În general aşa şi numai rareori se în locueşte
cu f, se află in Lexic. Mars. de regulă scris cu e, ca in textele
cir ilice române ale sec. XVIII şi XIX; preten, omineşte, vreme,
muiere, pelye, zecse, beserika, poveste, hitlaueste, Iese (= leze =
lege), kleste, rorrnosecze, narocseste, omenyeste, molcorneste, lenne,
csercsele, boloudseste, secser, pele, etc; peste tot numai aşa, cu e,
cu toate că pentru -li = ea, 'ta întrebuinţează de obicei pe a şi
chiar ia, s. ex. nyegrala (p. 227) (pentru negrîală), keltuala (P.
215) pentru keltuiala, strung (p.209, p.striang), ploaia cu piatra p.
211. A se vedea Gaster : Chrestomaiia vol. 1, unde e '1; .. ,,1 şi voi.
II unde e de regulă f ... s, Această observaţie cu privire la e = 1>
n-a făcut-o d. TagI. in studiul său. Apoi, poate că această datare,
sec. XVItI cel puţin, ne-o confirmă încă existenta în Lexic. NiMS.
a cuvântului regiment şi regement, cu care, traduce În maghiara
cuv, latin rcgitnen. N-am la îndemână mijlocul de a cerceta, mi
se pare însă că acest cuvânt a pătruns în limba din Traus. sau şi
Banat in secolul inovator al XVIII, şi că in sec. XVII încă nu
era aci.
In ce priveşte naţionalitatea celui ce a compus şi scris Lexic.
Mars, d. Tagl. crede că era germană sau sasă, dar că nici ro­
mână, nici maghiară, măcar că acest Lexicon e numai latine- ro­
mâno-rnaglriar, iar nu şi german. In această susţinere a fost ade­
menit de greşita ideie a d-Ior Drăgan şi Lacea, pe care eu am
arătat-o evident greşită in Curentele literare la Români etc.
p. 92 ; această combatere a mea a fost apoi oarecum admisă de
d. A. Rosetti În Revue de Iinguistique romane, lll, No. 11-12 din
lulle=-Dec. 1927, iar în urmă ,şi de prof. P. Skok dela Universi­
tatea din Zagreb in revista din Praga Sluvia, VlII (a. 1930), 4,
p. 778. Acea ideie greşită însă -d. Tagl, o aplică şi dânsul la Lexic.
Mars., socotind că sunt caractere ale prouunţărit germane sau
săseşti anumite scrieri ale unor ţormf.; de cuvinte române. Anume,
socoteşte pronunţare săsească. sCl\sele gyară=lară, gyaskă=lasc�
etc. (p. 67); eu am arătat însă mai sus (p, 270) că aceasta e pur şI
simplu o ortografie Iatino-catolică \destul de vechie. Tagl. mai so­
coteşte că reprezintă pronuntarea unui Sas scrisele pluoie, gaol
etc. (p. 67); eu Însă am arătat (p. 27 J) că şi aceasta e o ortogra­
fie veche latina-catolică. Socoteşte, d� asemeni, că scriseJe' cu a
[279]
RECENZlI
279
Iti loc de ea (-'. 71 şi 184) sunt săslsrne. Dar nu tot deauna scri­
sul a reprezintă, in texte, reducerea' fonetică a lui ea în a cum
crede d. Tagl., ci uneori a înseamnă in texte şi 'ta (cirilic Iii) (ca
in o veche regulă ortografică a lui Const Filosoful din sec. XV)
după vocale şi după consonante, despre care eu am vorbit in Fo­
netica Alfab. Cirllic la capitolul despre a, Iii; chiar În Lexic, Mars.
avem, de altfel, dovezi, s, e. in scrisele pofftala p. 200 care se
citea profteală sau poft'ta!ă, ki:iltuala p. 215 citit cheltuiala etc.
Mai crede d Tagl. că arată pronunţarea săsească amestecul la
scris al conson. surde cu sonore (p. 81 şi 184); de cât şi aceasta
e ceva vechi, ce se află in textele latin o-catolice, ca s. ex. de j 1
in Fragrn. dela Freising, iar eu am arătat-o la Români chiar (în
Curentele literare etc .. p. 96) şi că deci nu totdeauna reprezintă
un Ionetisrn, ci uneori e cam un fel de ortografie eşită la unii seri­
Hori prin lapsus sau ignoranţă.
Deci cu nimic nu se poate susţine că autorul lui Lexic. Mars.
�ra Sas. Ba că nu era Sas mai arată oarecum şi faptul că dela
un Sas mai curând ne-am fi aşteptat să facă un Lexicon în care
să intre şi limba sa săsească, dar nu numai să facă traducerea
cuvintelor latine de pe coloana Întăi-in româna pe a doua co­
loana. şi apoi, pe a treia coloană in maghiara, cum e compus
Lexic, Mars.
Eu cred Însă că nu era nici Maghiar, ci Româţl.
Era un Român care ştia binişor, dar nu de tot bine, latineşte
şi maghiara.
De aceea, in coloana sa cu traducerea in română a cuvin­
telor latine uneori Iasă netraduse câteva cuvinte latineşti ca collis,
colliculus, rivus, ros, ruina, sutor etc. ; le Iasă netraduse nu fiindcă
nu era Român, cum crede Tagl. Ia p. 183, ci pentrucă, neştiind
destul de bine latineşte, nu ştia ce insemnau acele cuvinte pe ro­
mâneşte. Că întradevăr nu ştia destul de bine limba latină do­
vedesc alte diferite cuvinte latine ce a tradus greşit în româneşte;
astfel, pe lat. lixiviurn îl traduce greşit cu rom, tagaduesk, pe lat.
apis il traduce cu stup, pe lat, audax cu barbat. pe lat. bestia
cu blazna, pe lat. caballus cu harmasar, pe lat. calceus cu cisma.
iar pe sutor l-a lăsat netradus, pe civis îl traduce cu pergar (=
pârgar), pe commodum cu blnyele, pe condemno cu sudek ( ju­
dec), pe consanguineus cu pretien, pe cubiculum cu cassa, pe cu­
prum cu rasina etc., toate traduceri greşite.
[280]
280
ILIE BARBULESCU
Era Român, pentrucă din cuvintele româneşti în cari traduce
pe cele latine ale Lexiconului se vede că el cunoaşte chiar in llll=
an/ele ei poporane limba română; astfel stog de grâu 5, frig la
carne (cu sensul durativ) 57, cu aur suflat 80, luna lui Andrei=
Decernber 403, piacz de boi, piacz de pestfi}, piacz de porcs 765,
ploaie cu piatra (lat. grando ; deci nu cunoaştea pe rom. grin­
dină ?), om de ornenye 946 (lat. honestus homo), crud, nekopt (lat.
îmmaturus) 1017, necurat, spurcat (lat. immundus) 1018, tera 0-
brăs (lat. inhonestus) 1129; ascons, pitulat (lat. latens) 1300,
kassa de karamide 1303, Juna lu Mai 1435, teu de pestii] 1832,
arnblu a busile 1997, sed calare 2135 etc.
Apoi, tot că e Român mai arată, alături de celelalte, şi fap­
tul că dintre cele 2 limbi, româna şi maghiara, în care traduce
cuvintele Iatine, dă întâietate rornânei, pentru că pe ea o pune în
coloana a 2-a, iar maghiara o pune după aceasta, in coloana 3-a.
Acest Român ştia Însă binişor, dar nu de tot bine, şi limba
maghiară. De aceea, alături de traducerile-i bune în aceasta, îi
scapă uneori şi traduceri rele, iar alte dăţi pe unele cuvinte latine
'e Iasă netraduse ungureşte (ef. Tag!. p. 184). Cum a făcut şi cu
traducertle-i în româneşte, de altfel; cu diferenţa numai, că la tra­
ducerile in româna are aceste cusururi fiindcă nu ştie de tot bine
latineşte, pe când la cele în maghiara şi de aceea, dar şi fiindcă
nu ştia destul de bine ungureşte. In orice caz, din cât îmi pot da
eu socoteală de cuvintele maghiare ale acestui Lexicon, 'ele nu au
însuşirea de a fi foarte poporane, ca cele române, ci mai mult
literare, luate din vr-un lexicon maghiar oarecare, cea ce putea
face şi un Român.
In rezumat, concluzia mea e următoarea: Lexic. Mars. nu e
de provenienţă bănăţeană, ci transllvană, din o regiune a Tran­
silvaniei unde se mai păstrează, Încă fi (ri) (rinyos =, râîos) şi a
fost scris, În orice caz, nu de uri Sas, ci de un Român care ştia
binişor şi latineşte şi ungureşte, nu între 1687-1701, ci spre sfâr­
şitul secol. XVIII, dacă nu chiar îq primii ani ai veacului XIX.
Eu am ajuns la această concluzie pe temeiul unor date şi
consideraţii pe cari d, Tagi, nu le-a cunoscut, sau le-a scăpat din
vedere. Sunt sigur că, de le-ar fi cunoscui şi de n-ar fi fost prea
ademenit de unele legături ştiilltifice ce are şi cari L-au impiede­
cat de a privi independent chestiile dezbatute in carte, ar fi ajuns
şi dânsul la aceiaşi concluzie. In orice caz, discutia am descnis-o
------------ ..... �
[281]
281
HEC�NZll
------------------ --------_._-----
eu cu această recensie la Lexic. Mars.; de va fi nevoie, vom
connnua-o mai departe cu oricine, ln interesul Ştiinţei şi al Filo­
logiei române.
Oricum, însă. acest studiu al d-Iui Taghiavini, pe care l-am
recenzat aci, arata că domnia Sa este un valoros cercetător şi
adânc cunoscător al istoriei limbii şi literaturii române vechi. De
aceea mie mi-a făcut multii plăcere să studiez: ClI deamănuntul a­
ceastă carte a sa.
Ilie Bărbulescu
I. Huskovă-Plajshansovă: Rumunstl Prosaikove v ramei
vy'voje jednotlivy' ch literărnicli skol, Praha 1927.
Cartea aceasta e în limba cehă; titlul ei înseamnă: "Proza­
torii români În cadrul dezvoltării Şcolilor literare" şi e dedicată:
,.Profesoru Ovidu Densuşianovi, uceuci 1 basniku, uctivă podăvă
vdeenă zacka", adică: "Profesorului Ovid Densuşianu, învăţat şi
poet, respectuos îl dedică eleva recunoscătoare-. Autoarea, ceha,
a fost trimeasă de ministerul de Instrucţie al Cer.oslovaciei, după
ce a terminat Universitatea cehă din Praga, Sa înveţe limba ro­
mână, să asculte cursuri la Universitatea din Bucureşti şi ca să
cunoască poporul românesc şi viata statului nostru.
Acum e decentă, mi se pare) la Universitatea din Bratislava
şi lector de limba română, In prefaţă, doamna Huskovă-Flajăhan­
sovă spune că scopul acestei cărţi este "de a face cunoscut pu­
blicului cehoslovac, cel putin în trăsatun principale, dezvoltarea
Literaturii române în genere şi a prozei acesteia În deosebi". Deci
urmăreşte să. prezinte Cehoslovacilor nu numai pe prozatorii noş­
tri, ci şi Literatura română întreagă În linilte el principale; de a­
ceea spune şi În titlu, că scrie În carte despre "prozatorii Români"
dar .,în cadrul dezvoltării Şcolilor literare" ale Românilor.
Trebue să mai arăt că, cum autoarea tnsăşt spune În pre­
fată, această carte apare subt auspiciile apreciat oare ale Consiliu­
lui profesoral al Facultăţii de Litere din Bratislava, care a reco­
mandat-o Ministerului de Instrucţie de a tipărit-o şi că doamna
Huskovă o dedică: "lui avid Densuşianu, profesorului jde Filo­
logie romanică la Universitatea din Bucureşti, care [zice] mi-a fost
totdeauna nu numai înalt ideal ştiinţific, dar şi distins reprezcn­
tant al omului, Român modern",
[282]
282
ILIE HAfll:lULESCn
Această carte, apărând subt auspiciile unul corp nniversltar,
ar fi trebuit să cuprindă, în arătările ei despre "Literatura şi pro­
zatorii Români", adevăruri marcate de spiritul universitar, adică
trecute prin prizma cunoaşterii depline a subiectului şi prin obiec­
tivitate, adică cu despersonalizarea autoarei în cercetarea subiectu­
l li său. Cu părere de rău însă trebue să spun că "Rumunsti pro­
zaikove" nu se prezintă astfel, ci cu necunoaşterea sau cel puţin
neobiectivitatea caracteristică impresionismului trecător gazetăresc.
Autoarea s'a mărginit să scrie în cartea sa aceea ce i s-a spus
de cei din Bucureşti (profesorii săi) cu care a venit în contact.
În curgerea celor doi ani cât a învăţat acolo; nu a avut spiritul
universitar, adică al omului de Ştiinţă, care nu se Iasă numai
subt impresiile spuselor unuia sau unora, ci caută însuşi să se
desfacă, cel puţin când rămâne singur cu sine, de lanturile celor
din lrnediatu-i înconjur, spre a vedea şi "altera pars". Neavând
acest spirit universitar, ne prezintă în carte pe d. Densuşianu, de
pildă, nu numai "învăţat", cum îi conced, pentrucă aşa ie, dar şi
"polet", ceeace nu-i va concede nimeni din oamenii cu adevărat
culţi şi cunoscători din Ţara noastră. Că d. Ovid Densuşianu a
scris versuri, ştim cu toţii, dar că aceste versuri sunt cu adevă­
rat poezie, adică nu numai înşiruire de vorbe mai bine sau mai
rău cadenţate şi rlmate, ci compoziţii cu suflu de pelet, aceasta
nu spune desigur autoarea fiindcă dânsa ar fi simtit acest su­
flu poetic citind versurile lui Ervin (Densuşlanu), ci pentrucă acesta
i-a sugerat ideia că dânsul ar fi poiet, dar că lumea românească
nu-l apreciază aşa, din pricina superiorităţii poeziilor sale pe care
nu o înţelege această lume.
Afară de asta, autoarea, sub puterea aceleiaşi sugestiuni, mai
crede (P. 86) că d. Densuş'anu ar fi, un "mare spirit genial"
(veliky' 'geniălny' duch), care a Întemeiat între Români o nouă
Şcoală literară, în jurul revistei sale" Viata Nouă", acum moartă
dela 1924, prin care cere Literaturii, scriitorilor, să scrie nu mărgi­
nindu-se la ceea ce-i oferă numai viata simplă a poporului românesc,
ci să cuprindă în operile lor şi un\sufIet format prin cunoaşterea Lite­
raturllor şi a culturilor străine. Calea nouă, pe care autoarea crede că
Densuşlanu a deschis-o literaturii române este, deci, "cosmopoli­
tismul" ; dânsa însăşi declară În rezumatul franţuzesc al cărţei sale, pe
care-I pune la P. 184, că: "en opposition contre le programme ex
clusivernent national de l'ecole du .. Semănătorul", une revue litte-
[283]
f:U:CENZIl
-�_._�._----�---�._._� .. �--
283
raire, qul a cornmence il paraître en 1905 sous le beau titre sym­
bolique de "Viegţa nouă", "La vie -nouvelle", Ci vouJu servir de
tribune aux cosmopolites instrui: s qui, ne se bornant pas au mi­
lieu populaire etroit, treta'ent les sujets les plus divers et les pro­
blernes qui sont plus rappr oches de l'esprit de l'hornme moderne",
Deci, de acea e "mare spirit genial" Ovid Densuşianu, fiindcă a
deschis drum nou în Literatura română modernă eosmopolltismului,
prin care această literatură cultivându-se se poate rid' ca în sfere
superioare Literaturii ţărăneşti deja revista "Semănătoi ul ", Decât
că această judecată e greşită la autoare, sau pentrucă nu cu­
noaşte lucrurile, sau mai curând fiindcă le cunoştea prin sugeră­
riie lui O. Densuşianu asupră-I, ne dovedeşte faptul că nu-! ade­
vărat că acesta a început a da Literaturii române îndrumare
cosmopoliră, căci, Înainte de el, începuse a da această indrumare
mişcarea literară dela "Junimea" din Iaşi pe care o conducea Ma­
iorescu. Se ştie lupta pe care o dădea împotriva acestui cosmo­
politism literar al "Junimci" B. P. Hasdeu cu "Românisml1l" său.
De altfel autoarea însăşi spune In rezumatu-l franţuzesc (p, 182):
"il est naturei que le cosmopoliiisme de Maiorescu, jugeant et
condamnant le chauvinlsme national, alt susclte l'opposition du
plus rornantique de ses contemporains B. P. Hasdeu a. Dar atunci,
de ce zice mai sus că Dens. a deschis drum nou spre cultura
cosrnopolitisrnuluî ? !
Aşa că, dacă O. Densuşlanu nu a deschis nici un drum nou,
precum vedem, evident că aprecierea autoarei asupra-i, că ar fi
un "mare spirit genial II cade În baltă şi rămâne numai ca o ju­
decată născută În mintea Sa ori pentrucă nu a cunoscut îndestul
de profund fenomenele şi Şcolile noastre literare, sau pentrucă
Densuşianu i-a strecurat cu abilitate în rninte-i ideia că el ar fj
un "om de geniu" nedreptăţit de societatea românească de astăzi
care nu-l pricepe 1
Dar, că autoarea a fost nu numai sugestionată de unii şi de
altii scriind această cade, ci că nici n-a cunoscut anumite date
când apreciază pe autorii noştri dovedeşte şi faptul că dedică
Rumunsti prozaikove lui Ov. Densuşianu nu numai pentru că e
învăţat (ueenec), nu numai pentrucă e "mare spirit genial" (ve­
lik:y' genialni duch), dar încă şi fiindcă, cum spune în Prefaţă, ar fi
"re1Jrezentant al omului modern Român". Mă ridic şi împotriva
acestei soco tiri ,; lui Densuş, de reprezr ntant, adică de iigură re-
[284]
284
fUg BARBULESCU
�-- ---------
prezentati vă a Românilor mode mi ; şi nu cred că ar f cineva, un om
serios, care să o admită ctu·pă ce citeşte romanul "Filosoful" scris
de Ovid Densuşianu-fiul despre Ovid Densuşianu-tatăl.
Afară de acestea, mai sunt şi alte dovezi că. autoarea scrie
această carte nu despersonalizându-se, cum i-ar cere spiritul uni­
versltar, ci lăsindu-se condusă de sugestiile celor În anturajul că­
rora a trăit la Bucureşti. Se ştie că între literaţii şi scriitorii din
Bucureşti şi cei din Iaşi există de mult adversitate: Iaşul nu poate
admite superficialltatea şi terrdenţionisrnul cu care cei d'n Bucu­
reşti scriu Ştiinţă în domeniul istoriei şi al Filologiei române În
deosebi. De aci polemici. Desigur că d-na Huskova ştia, când a
scris cartea sa, că în Iaşi există de foarte multă vreme o revistă
",Arhiva"; ori dacă nu ştia. cu atât mai rău: asta ar Însemna că
nu cunoştea Întreg subiectul său când îşi scria cartea. Atunci să-i
spun eu aci. Incă în anul 1888 S-a întemeiat aci "Societatea Ştiin­
ţifică şi literară", ca o abatere dela Societatea medicilor şi natu­
raliştilor " Întemeiată de cehulIacob CJ!1ac pela 1830; În urmă "So­
cietatea" şi:'a întemeiat şi re vîsta ei "Arhiva", care azi e, din pricina u­
nor întreruperi trecătoare, În al 37 -Iea an al existenţii sale, iar În anul
1914 il sărbătorit 25 de ani dela inîiinţarea el printr-un volum ju­
bilar: Arhiva, organul Societăţii ştiinţiţice=ş! literare din laşi.
Volumul jubiliar, anul XXV (/914). In acest volum se arată ce a
făcut societatea şi revista ei "Arhiva" in acei 25 de ani anteriori
pentru Literatura, Filologia şi Istoria Românilor; iar în nurnerlle-i,
cari au Început să apară din il. 1921 după război până azi
(dela 1914 până la 1920 inci. şi-a întrerupt apariţia din
pricina marelui război) Se vede ce a făcut şi până astăzi. Din ac­
tivitatea »Arhivei" se desprinde că ea a format o Şcoală de scri­
itori, care a pus temelii moderne nouă scrisului Istoriei, Filologiei
şi al Llterilor române; prin ea s-a Început lupta pentru sistemul
fonetic în ortografia noastră, care-deşi în luptă chiar cu etirno­
logisrnul Academiei Române-a izbutit in cele din urmă; şi a mai
realizat şi altele Încă. In această Scoală dela Arhiva au lucrat
pentru cultura românească cel mai �i�tdic cap în scrierea Istoriei
Românilor, A. D. Xenopol : aci însemnaţi! filologi Tiktln şi A. Phi­
lippide, aci epigramistul şi economistul A. C. Cuza; tot aci Cons­
tantin Erbiceanu, 1. Tanoviceanu, T. T. Burada, O. O. Ghibă­
nescu şi o sumă de încă alti "prozatori Români", al căror nume
se pot vedea In mai sus pomenitul volum jubiliar.
[285]
HECENzrr
285
Despre Întreagă această Şcoală, prin a cărei activitate s-a
dezvoltat mult Literatura românească, d-na Huskovă nu pomeneşte
nici Un cuvânt în cartea sa. Ba e foarte interesant de spu că au­
toarea, care se ocupă de Scoala dela "Semănătorul" pe care am
văzut că o combătea O.' Densuşianu, pune (p. 69) în această
Şcoală de literatură ţărănistă şi şovinism românesc pe scriitorul
Gârleanu (Emilgar), fără să ştie, SE' pare, că mare parte din acti­
vitatea sa literară acest Gârleanu şi-a tăcut- o la "Arhiva" unde
şi-a şi format per sonalitatea-i de scriitor novelist. In pomenitul
volum jubilar al "Arhivei" se poate vedea asta la p. 352.
Repet, nu cred că autoarea nu ştia. de existenţa acestei "Ar­
hive" şi de activitatea ei; nu pomeneşte însă de ea, fiindcă acei
împotriva cărora "Arhiva" îşi afirmă deja de 37 de ani punctul
său de vedere nou şi individual În domeniul Literitor, al Istoriei şi
al Filologiei Românilor şi în anturajul cărora autoarea a trăit la
Bucureşti, îi vor fi spus cu armele lor urâte, cum spun şi astăzi,
dar fără să izbuteasca nici în ţară şi nici în străinătate, că activitatea
"Arhiv€i" n-ar fi având valoare pentru cultura românească. Deşi
cea mai bună do vadă a acestei valori el între altele", şi faptul că
acum e În al 37-lea an al existenţei sale, pe când şi Semănătorul
profesorului Iorga şi Viaţa nouă a lui 0, Densuşianu au trăit nu­
mai câţiva ani şi au murit deja de mult •.
Dar faptul că autoarea scrie cartea sa "Prozatorii Români"
fără să spună de acestea= fte din necunoaştere, fie din sugestie­
narea altora, ori din amândouă aceste două pricini-dovedeşte ca
nu-şi îndeplineşte cum se cuvine rolul ce şi-a luat: "de a
face cunoscut publicului cehoslovac dezvoltarea Literaturii române
În genere şi a prozei acesteia În deosebi"; CăCI, În acest chip
publicul cehoslovac e Ialş informat.
Nădăjduesc Însă, că În viitor autoarea va pune mai multă
circumspecţie In info: marea publicului cehoslovac despre Români
şi activitatea lor, ne mai lăsându-se astfel adernenită de sugestiile
nimănui, ci urmând numai, cu suflet obiectiv, adevărul.
Hîe Bărbulescu
-----­
<"-----
[286]
DUMtT1HJ CIiA NJALA
Th, Cnpldan. "Din raporturile ttneutstice slavo-rotntne", Rev.
Macedo-Romlnâ val, II, 1, 1930.
L. Miletic. "Unitatea limbii bulgare În dialectele sale". Rev.
8ălgarski pregled 1, 1, 1929.
Primul, ar fi un articol de punere la punct, ca să traduc In 3 i
plastic intentia autorului; caută să se convingă de o anumită con­
cepţie greşită 1) ---- ar vrea să spună atitudine -- J. învăţaţilor bul­
gari în ce pri veste influenţa 1. române asupra celei bulgare.
Anume, Scheludko, elevul lui Weigand, in "Lateinische und
rumănische Elemente im Bulgarlschen", Balkan. Arhi v !II (1927)
252M282; apoi St. Mladenov în Geschichte der bulgarischen Sprache,
Gruudriss der SI. Phllologie und Kulturgeschichte, Berlin- Lipsea
1929 şi in sfârşit L. Miletic in art. din fruntea recenziei ar fi contes­
tând o anumită influenţă a limbii noastre asupra celei bulgare-in­
fluenţă pe care deja o recunoscuse 8. Ţonev in "Edna osobenost]
na Vrazdebskija govor" din Period. a Spis, LXiII 108 (inlocuirea Itq
l' prin i ca in dr.) şi în .Ezikovni vzairnnosti 'meZdu Bălgarl i
Rumăni" God. Saf. uerv. XV-XVI. 2) (alternarea lui e bulgar in
ea când in silaba urm. se află o vocală lnchisă-> a, o, LI, ă-şi în
e când urmeaza o vocală deschisă-e-e, i) 3). Autorul, pornind dela
afirmaţii de fond neexacte-de pildă, cum este aceia că Slavii în
Pen, Bale. ar fi venit în contact numai cu civilizaţia romană-cam
1) In această privinţă şi cronicaruldela rev, "Boabe de grâu"
1, IV, 1930 are-din neştiinţă sau Imitaţie ?-aceiaşi părere.
2) pe care lucrare autorul n'o dă ipso nomine.
3) La afirmaţia !t!i St. Mladenov că In IsL 1. bulgare, Sofia
1919, 8. Ţonev n'ar fi spus nimic despre o influenţă a 1. române
asupra celei bulgare mă unesc şi eu. Din contra la pg. 28. Nota
spune că influenţa 1. Bulgare asupra celei române este aşa de
mare Încât nu e de mirare că cea din urmă apare ca o limbă pe
jumătate slavă. Desigur că eu nu pot, fi de părere CLI aceasta atât
de exagerată concepţie a cantităţii elementelor slave din 1. română;
dar -şi faptul trebue subliniat-e-e bătător la ochi oarecum ca de
la o aşa idee-nici peste 2 ani -- să ajungă Ţonev la ipoteza ro­
mânească. In ce priveşte pe cea asupra alternării lui " in ea şi e,
ef. şi 1. Bărbulescu Individualitatea l. române laşi 1929 pg. 476
unde, se spune că "această afirmaţie este foarte discutabilă", dar
fără să facă discuţia din motive tehnice.
[287]
enervat, dar conştient de faptul că facem parte din "latina ginte" 1)
-spune că, cu toată mulţimea termenilor latini în stadiul roman
din graiul Plslavilor "invăţaţii bulgari nu se pot împăca ct. ideia
că alături de influenţă slavă sub fOI mă plslavă 2) asupra 1. române,
a existat şi o 'influenţă veche românească, sub formă romană, a­
supra limbii plsla ve" şi, mai departe "neagă chiar influenţa sira­
română asupra 1. bulgare; până ce, disperat de jocul de-a roman,
românesc, strărornân 3) exclamă: "dar, oricum am numi-o noi, ....
invăţaţii bulgari refuză să o admită sub orice formă". La termenii
latini (nu ne dă nici un exemplu) se adaugă �i termenii religiosi
de origină latină ca : poganin, komka, koleâa, rusalja kum
okltar, pentru cari Scheludko admite fie o origină latină savantă,
fie una italiană, fie una grecească.
Mai ales amestecul acesta continuu al influenţei grc�eşti la
Slavii- Bulgari nu- i poate suferi autorul; i se pare o persecuţie.
După ce n'a admis ca civilizaţia greacă (bizantină) să fi Influenţat
pe Sia vii-Bulgari acolo unde sunt; după ce nu admite sa tie dea
1) "Noi am numit românească influenta romană ... numai din
motivul că Romanii din sec. III-IV cu cari Slavii Balcanici din
cari au eşit Bulgarii de astăzi au venit mai lntăiu în contact au
fost strămoşii noştri" pag. 4. Adlcă pentru DvlCapidan roman=
român şi toată peninsula Balcanică ar fi fost rornanizată după cum
se vede Şi din următoarea afirmaţie: "atingerea Slavilor cu Ro­
manii din Dacia şi Pen. Balcanică unde (Il! dat de o inalt{l civi­
lizaţie". Iată lucruri in totală contrazicere eli cercerărtle in materie;
totuşi nu trebue să ne pară curios căci şi N. Iorga In Geschichte
des Rumânlsches Volkes, Golkes, Gotha 1905 1 9;. li Întinde pe
Thraco-lllyro-Romani şi "im asiatischeu Ostnu". ci. A. Philipide
Orig. Rom. 1 781 şi cele spuse acolo Culmea ar fj când am pre­
tinde că toată lumea romană la un moment dat-indiferent, dat ar
fi devenit româna. Pentru delimitarea precisă CI teritoriului roma­
nizat in Pen. Bal. vezi A. PhiiJi pide op, cit, 1 § 234,1).
2) Cu privire la această influenţă lucrurile nu sânt atât de
simple; vezi argumentele teoriei postpaleoslovenice în "individuali­
tatea limbii române" de Prut. L Bărbulcscu.
3) Neprecizia, nestabilitatea aceasta in întrebuinţarea terme­
nilor iţi Iace Impresta penibilă că. autorul ori nu ştie despre ce
vrea sa vorbească anume, conrundând lucrurile; ori că în adevăr
crede că toată lumea romană o putem numi română pentru vre­
mea ei. Prin română primitivă se intelege de regulă limba română
din timpul când cele trei dialecte române nu se despărţiseră ; iar
A. Phltllpide in op, cit. II 233 Nota inţelege : "fenomenele speci-
[288]
288
ntJ�HTRU Cni\NJAI.A
etimologii greceşti mai ales termenilor religioşi de origină latină
(pe baza cărora ar vrea să credem că Slavo-Bulgarii au fost creş­
tinaţi de "populaţiuni!e româneşti" deja creştinate), ajunge până
la a se mira că acest "oarecare Scheludko' susţine că "Slavii la
traducerea primelor scrieri religioase s'au servit şi de texte latine,
nu numai de cele greceşti" şi să afirme că "Întreaga problemă
este atât de copilăros tratată, încât pentru unu! care a citit oricât
de puţin în textele plslave, îi este uşor să constate ca totul este
tradus din greceşte". Eli cred că D-l Capidan e singur cu credinţa
lui În aceasta prfviuţă ; iar cu privire Ia traduceri nu numai că
Scheludko e la curent, dar adaug ărn că s'au facui şi din 1. ger­
mană 1). Acum-relativ la termenii religioşi-cel puţin pentru oliar
(popă. post) există oarecare siguranţă că a fost luat de Slavi di­
rect dela Germani (a>o) şi deci foarte probabil că Românii l'au
luat (in ce timp vezi la Prof. 1. Bărbulescu lndividualitalea 478)
dela Bulgari. Pentru colindă, poganin e desigur periculos de con­
testat originea lor direct latină; dar nu trebue să generalizărn de­
oarece, dacă pentru un termen cum e K ănâilo se poate admite o
origină sigura grecească %aVelllÎca, (cf'. A. Meil!et, Etudes sur I'ety­
mologie et le vocabulaire du vieux slave citat În 1. Bărbulescu Indi­
vidualitatea 478) ca şi pentru p ap aedia, Korabja (JtaJtaol,a, KaQa�L,
el. tot acolo), nimic mai serios nu ne opreşte de a presupune că
tice 1. române cari sau dezvoltat în această limbă încă in vremea
când procesul de romanizare prin influenţa limbii latine comune
nu se sfârşise şi când limba română există ca dialect al limbii
latine comune iar nu ca limbă romanică aparte(Aproxima�
tiv până la inc. sec. VII)". Pe care din aceste două concepţii a­
doptă autorul nu se poate înţelege dia articol, mai ales când pune
pe această "inf!r.enţă stră-rornână" să se exercite asupra asupra
l, bulgare "parale! cu inrâurirea slavă din epoca postpalenslavă
sau rned 'obulgară asupra 1. române" pag. 4. E curată ameţea /ă­
sit venia verb o ! Pentru înţelesul acestor doi termeni cari pentru
autor par egali (--5all-) vezi l. Bărbulescu Individualitatea: e­
poca postpoleoslovenică durează \jntre sec. X--Xl, iar cea medio-
bulgară dela sec. XII incoace. \
Pentru mediobulgar B. Ţonev Istorija na b, ezika. 190 dă
tot sec. XII-XV inel. \
1) Pentru amănunte ct. 1 Bărbulescu Istoria lit, şi gramatica
limbii bulgare vechi, laşi 1930, 34-45.
8) Datarea este a autorului impreură cu raţionamentul.
[289]
RECFN'ZII
289
-----------------
acest lucru se poate face şi pentru altele! Doar arbitrarul. Să re­
vizuirn acum argumentele autorului pentru singurul exemplu cat
aici: rusalja, dr. rusalie, mr. arusal'e, rng r. rusal'e, albanez r�saje.
care ar fi intrat în l. bulgară nu din forma latină rosalia-dtJpă
cum s'a întâmplat cu rosa>ruza -ci din cea românească. Dece?
Fiindcă n'a dat: ruialja! Şi abutorul e sigur că şi Miklosich i-ar fi
dat tot provenienţa românească. dacă la 1860 ar fi cunoscut ma­
cedo-rornânul sau dacă În 1881, când l-a cunoscut, n'ar fi lipsit
tocmai acest cuvânt în cele 2 lucrări din care luase cunoştinţă de
acest dialect; la daco-rornân nu putena să recurgă din cauza păs­
trării lui i înainte de i ; iată dece Miklosick ar fi recurs la forma
greacă medie. Dar-întâmpină autorul-cuvântul acesta în scriitorii
greceşti Theodor Balsarnon şi Dimitrie Chomatianos apare sub
forma QOCiCOeL ICU o neacc. păstrat, fiindcă greceşte a>ov abia
in sec. XV) si în împrejurări În care ei vorbesc despre o sărbă­
toare păgână pe care o cunoşteau din auzite; apoi din O. Meyer
Neugriechische Studien, Die lateinische Lehnw, irn Neugrieeh. !II-IV
1895 se constată că acest cuvânt lipseşte în l. greacă unde s'ar
fi păstrat tot JtEV't1v-Gou't1î. După toate acestea şi fiindcă autorul a­
firmă că "numai Românii au prefăcut pe o nea ce. în u, încă din
timpurile cele mai vechi". noi trebue să credem că rusalja a pă*
truns în 1. bulgară din româneşte? Tot probabile mai sunt şi alte
ipoteze şi se pot face intâmpinări cari par a arăta că nu proce­
darea iui Scheludko poate fi numită "aberaţie" cum car acterizază
autorul, Ia pag. 8. Anume: 1) crede autorul în mod serios că
rasa şi ros alia trebuiau să aibe aceiaşi soartă în limba bulgară
(ruâa, ruzalija) ? Oare nu e nimic ca al II-lea cuvânt avea încă
două silabe cu un i, dacă am admite că fost luat din J. latină?
(pentru autor=română); 2) de unde scoate autorul că Românii
au fenomenul numit din cele mai vechi timpuri l)? 3) de unde ştie
că autorii greci numiti vorbesc expres despre "populaţiuni rornâ­
neşti" şi ce îl asigură să creadă că ei au reprodus exact pronun­
ţarea cuvântului şi nu au stâlcit-o, cum foarte des se Întâmplă la
scriitorii greci când reproduc cuvinte străine, admiţând că nu era
în limba lor? 4) e sigur că O. Meyer-la 1895-a epuizat In a-
1) E o fictivitate născută din necesită li de circumstanţă­
sigur-căci printre cele mai vechi fenomene fonetice româneşti pri­
mitive inşi rate de A. Phillipide op. cit. Il 232 nota, acesta nu
se află.
[290]
290
î)OMI1'!Hl enANJALA
devăr toate elementele latine din l. greacă şi că acest cuvânt nu
există încă dialectal pe undeva înăbuşit de reintroducerea lui, xe­
Vt'1']1w<Jtll? 5) Şi apoi nu e temerar a susţine că a intrat în 1. bul­
gară din macedo-rornân cu i' când singur mărturiseşti că Miklo­
sich nu s'a legat din forma din dr. din cauza persistenţei lui l
înainte de i? E aşa de puţin important faptul că 1 Înainte i în
dr. nu a trecut în i? Şi doar acest fenomen in dr. ca şîmenţi­
nerea lui L in aşa poziţie ca I'înmr. este unul din cele mai vechi,
pentru care vezi A. Phillipide op, cit. Il fenomenul 99 pg. 111.
Pentru noi consideraţiile acestea duc la concluzia că cel puţin a­
cest cuvânt a fost luat din greceşte căci, dacă ar fi fost luat din
rnr., in dr. ar fi trebuit ca 1 + i ;» i ceiace nu sa întâmplat. Şi,
fiindcă nu s'a întâmplat, mai credem că cei puţin dialectul daco­
român il are imprumutat din 1. bulgară.
Ipoteza românească s-ar putea susţine numai În cazul când am ad­
mite că acest cuvânt a existat in ambele dialecte: în cel mr. cu l' aşa
cum ar fi fost imprumutat de limba bulgară şi În dr, într' o formă
fără I pe care insă-e probabil ?-s' o fi înlocuit noi cu cea plină
bulgară-probabil-in vremea când am imprumutat calendarul slav
bisericesc. Dar autorul nici nu se poate gândi la un astfel de com­
promis ruşinos, căci zice "cuvântul este moştenit in româneşte de­
oarece îl au Mr. şi Mglrom." evitând cu predilecţie forma din
daco-român care nu vrea să-i respecte logica implacabilă!
Pentrucă. autorul in a doua parte a alt. său atinge chesti­
unea foarte importanţă a articolului post-pozitiv in limba bulgară,
susţinând ipoteza românească, vom recenza acum al doilea arti­
col-e-al lui Miletic-unde acest element sintactic este axa de sus­
ţinere a ipotezei preconizate. Ca să putem însă face comparaţie
cu cele spuse de D-I Capidan, vom vorbi despre articolul pozi­
tiv la urma recenziei art, lui Miletic.
*
* *
Bazat pc elemente de ordi� politic, cultural şi linguistic, a­
nume forţa de coeziune care caracterizază toate triburile slave ce
au luat parte la constituirea statului bulgar; pe faptul că acest
stat în timp numai de trei secole o dezvoltat o cultură vastă la
care a adăpat pe toti conationalii săi; deduce că aceste triburi
au fost deaproape înrudite, că au avut o conştiintă naţională care
[291]
291
il fost ajutată in desvoltarea ei de o limbă comună, unitară de­
venită în sec. IX limba literară bisericească a tuturor Slav ilor. In
continuare, constată această unitate a limbii vechi bulgare - cu
neimportantele caractere dialectele inerente-e-ia toponirnia locurilor
ocupate de ei, În elementele slavo-bulgare intrate in alte limbi,
in unitatea lor culturală şi religioasă. Inîârşit această unitate de
rasă şi de limbă a acelor triburi slave o constată şi în puterea
conservativă manifestată în contra diterenţletll dialectale inerentă
dezvoltării limbilor în timp de secole, putere care menţine unita.
tea genetică a diferitelor dialecte din limba bulgară, unde-i-cu toată
varietatea dialectală -se menţine strictamente unitatea în tonetisme,
in formele morfologice şi sintactice. Pentru autor unitatea genetică
a dialecte lor, in genere, o reprezintă mai ales formele sintactice
in care celelalte două se confundă ca particularităţi pur t -oretlce,
Pentru limba bulgară aceste forme sintactice unitare sunt două şi
anume: întrebulnţarea formelor cazuale analitice şi a articolului
postpozitiv, Acestea sunt totodată şi cele două caractere cari deo­
sebesc net limba in chestiune de surorile ei sia ve şi pentru expli­
carea lor s'au pus ipoteze ca cea thracă şi română; această din
urmă mai ales cu privire la art. ppozltiv. Printre celelalte puncte
cari dovedesc unitatea limbii bulgare pune: vechea pronunţarea
a lui 1; ca ă, nazala /li al cărei element vocalic se pronunta tot
ca a, amestecul ierurltor cu diferitele lor deschideri (o, e, u, no,
ă şi a), amestecul nazalelor cu reflexele lor felurite, arhaisrnele
sporadice din formele articulate, formele unitare în dezvoltarea ver­
bui nou-bulgar, anume perderea infinitivului şi modalităţile fin­
tactice pentru înlocuirea lui, ceiace arată o direcţie unică în evo­
luţia limbii. Cât priveşte cele 2 caracteristice particulare ale Ilb,
bulgare, uniform şi organic dezvoltate în toate dialectele, autorul
nu admite nici o influenţă din afară şi nici o asimilaţie internă im­
pusă celorlalte de un singur dialect.
Pentru existenţa articolului post-pozitiv declinat şi simplificat
până la forma generală autorul aduce probe din textele atât v. bul­
gare cât şi mediobulgare. Cât pentru celelalte limbi sla ve unde s'ar
găsi acest fel de articol, autorul aminteşte lucrările sale speciale
Cu privire la acest lucru În limba polonă şi mai ales rusă - rare
pledează pentru dezvoltarea congenitală a acestui articol În limba
bulgară.
[292]
292
DUMITRU CRANJALA
. -----�-�-----
D-I Capidan, deşi citează lucrarea lui Miletir� cu pnvire la
. art. ppozitiv în limba butg ară şi rusă, se rnărgtneşte să spună că
"poziţie liberă avea pronumele şi alte limbi slave însă fixarea lui
s'a facut numai In bulgăreşte" şi "odată ce această fixare fusese
adoptată pentru t-ta-to, ea, prin analogic, se putea intinde şi la
celelalte pronume demonstrative, .• cum sunt v-va-ve şi n-na-no",
Ca şi când nici nu s'ar fi Intins! Şi doar mai sus cu un rând vor­
beşte despre aceste două articole din limba bulgară din Mace­
donia!
Dar, pe lângă n-na-no şi Ha-to, se mai găseşte şi s-sa-so L
ca art. pozitiv în dialectele din Rodopi şi în întrebuinţarea sin­
tatică a acestui intreit articol din Macedonia şi Radopi este o i­
dentitate perfectă cu intrebulnţarea numai il lui t-ta-to in celelalte
dialecte hulgare de apus şi răsărit. Relativ la acest articol În limba
rusă, D·I Capidan întâmpină că: 1) se găseşte într'un singur di­
alect (ceace e foarte relativ când e vorba de numărul membrilor
unui dialect şi de teritoriul pe care se întinde) 2) că e de pr o­
venientă nouă şi 3) că părerea generală e că e de origină străină
în limba rusă (ceiace nimeni nu contestă) şi că n'ar fi având ni­
mic deaface cu acelaş fenomen din limba bulgară (ceiace nu se
poate serios sustine) Cât priveşte dialectul în care se găseşte ar­
ticol postpozitiv in lb. vorbită cât şi in poezia populară 1 usă vedem
din Miletic "Clel1l�t?; VK bălgarskija i VY. ruskija ezika " Sb. M.
XVIII 1901 pg. 44 că el este cel velikorus de nord numit oka­
iasa (cokajusci+T1ecokajl1iiCi) anume în 14 gubernii imperiale. (Ba­
sarabia noastră conta în imperiu ca o singură gubernie). Dar se
mai găsea in Siberia de apus in doua gubernii. Apoi se mai gă­
sea şi intre dialectele de sud yelikoruse-aka;u5-li-în două gu­
bernii şi există dovezi că ar fi fost mult mai întins inainte aici. Cu
privire Ia timp, el apare într'un manuscris din sec. XIII şi in încă
unul (vezlle În studiul citat) în cart se vede tot aşa de intins ca
şi în textele bulgare conternporase, fără il ă poată fi vorba de o
influenţă literară bulgară. Apoi, înainte de fixarea Ibii literare ru­
seşt', aveau În limba lor acest articol chiar ţarul Arexei Mihailo­
viei (1645 --1675), vestitul protopop Avacum Petrov şi alţii. lrn­
puţinarea terltoriului acestui articol insearnnâ-e-cred-e-că răspândi­
rea limbii literare ruseşti (care şi ea are un fel de articol netle-
[293]
RECENZII
293
xibll=-to] e din ce iu ce mai puteruicăv inăbuşlnd dezvoltarea lui
normală. Dar, chiar aşa cum se găsea ci In 1901, lnseamnă că e pu­
ţin intins când are un teritoriu uriaş faţă de cel al limbii bulgare.
când există siguranţă că a fost mult mai în/ins; şi, mai ales că
e nou, când e păstrat in texte din sec. XHI şi in poezia populară,
care e foarte conservatoare? In privinţa proveuienţei lui acolo,
M[!efic nu respinge ipoteza ungro-finică propusă de Hunfalvi;
iar în privinţa originii lui în limba bulgară admite o locuire a
Slavilor-Bulgari În imediată apropiere de Velikoruşi în patria stră­
slavă, concluzie la care duc atătea alte apropieri ale celor două.
limbi, Şi, in adevăr, e admis cii popoarele ungro-ftnice aveau art
ppozitiv in limba lor.
* '"
D-l Capidan, in susţinerea ipotezei româneşti, trebuia să răs­
pundă mai intâiu la o chestiune de fond: anume, de unde aveau
Homânti acest fel de articol? Intr'o apariţie spontană nu putem
crede, fiindcă ansamblul limbilor romanice nu ne oferă J.1n a! doilea
exemplu (şi apoi prea sunt aproape Bulgarii). Ipoteza traco-illyră
In această privinţă-este acum de domeniul trecutului şi-desigur
--IlU din cauza unei "cOflceptii greşte". Dar, fiindcă-În sustine­
rea ipoteze! rumâneşti=-lr-l Capidan pune o deosebită bază pe
Jagi6, vom repeta că acesta nu a indicat ipoteza românească de­
cât pe prejudiţiul ca articolul postpozitiv 111 limba bulgară ar fi
o aparitie nouă-din sec. XIV; şi când a constatat că nu este e­
xact, că ar fi traducerea articulului derncnstrativ grecesc în această
Iimbă=-ceiace iarăşi s'a dovedit ii fi imaginar; şi ceastea=tre­
când 10 tăcere paralelă cu I. rusă. Vezi Miletic studiul citat pg. 25-26.
Privită din punctul de vedere a! teoriei post paleoslovenice
i poteza românească pare absurdă --ca şi cea contrară. Insa, dacă
am admite teoria reemigrării Românilor in Dacia, oare ei - mai
Inainte-n'au venit deloc in contact cu Sârbii În Peninsula Bal­
canică ? Dece nu l-or fi dat oare şi iar că doar tot Slavi erau şi
tot pe teritoriu illyr s'au aşezat 1 (La baza neamului românesc este
�l element illyr, doar l) Nu, fiindcă Sârbii-altă ramură de Slavi­
au venit mai târziu; pe când Slavii-Bulgari au venit cu toată si­
guranţa in sec. V d, chr, şi s'au aşezat tocmai pe toate teritoriile
rornanizate ale Romaniei orientale-cel puţin aşa afirmă aceiaşi te­
Dric; şi fiindcă peste 2�3 secure au infiinţat un stat puternic care
[294]
294
DUMITRU CRAN.JALA
a dezvoltat o cultură bine cunoscută azi-ceiace a stimul' t în mare
măsură imitaţia "Iimbii centrului de guvernărnânt" mai ales de
către "străromânii" noştri al căror substrat etnic se arată a fi a­
tât de obscur şi atât de puţin roman (doar limba); apoi, fiindcă
din întrebuinţarea sintactică unitară a celor 4 articole postpozitive
în limba bulgară se vede că acest articol e foarte vechi şi inăs­
cut, iar limba rusă mărturiseşte timpul, locul şi . autorul genezei
ui, cineva poate ajunge la ideia contrară O-lui Capidan=-Ia care
a ajuns şi Miletic,' cu deosebirea că el pune locul Românilor in
Panonia de apus şi pe ţărmul Adriatlcei=-anume că acest articol
ar fi in limba română de origină bulgară. E şi aceasta o ipoteză,
care însă nu trece "cu seninătate" peste argumente grele şi care
nu confundă câteva fonetisme de lmprumnt (cari anume, sigure P)
dintr' o limbă perfect unitară dealtfel in toate punctele şi cu o 111-
treagă modalitate de exprimare sintactică.
Mai e nevoe să întrebăm dacă nu e tiranic din partea O-lui
Capidan de a pretinda invăţaţilor bulgari să creadă intr'o teorie
care nu are meritul de a satisface-cel puţin-e-una dintre cele mai
elementare preocupări ale minţii omeneşti: al cauzalităţii?
Dumitru Crânjală,
Huăkovă-Plajăhansova : Pumunsil prosaikove v ramei vy­
voje jedtiotlivy' eli liieratnicli skol, Praga 1927; Uvod dela 1--93
pg; şi Ukazky dela 93-177 pg.
In această carte scrisă în limba cehă, autoarea Începe cu o
dedicaţie d-lui prof. Ovid Densuşianu : "cu recunostinţă închină
(această lucrare) eleva sa". După această formulă de politeţă, ur­
mează prefata (Pr edmluva) în care '\se schiţează un plan care făgă­
d ueşte să scoată conştiincios lucrarea la capăt, Însă - din nefe­
ricire - această făgăduinţă rămâne numai În prefaţă.
In introducerea lucrării (Uvod),' se încearcă o privire generală
asupra începuturilor literare la Români, care - nu reuşeşte - de
oarece s-a neglijat vădit, o bună parte din izvoare istorico-filolo­
gice şi această neglijenţă se observă În toată lucrarea.
Iată cam ce păreri are autoarea despre începuturile literare la
Români: "Ookazalo se, ze prvni rumunske pamătky vznikly v les-
[295]
HECENZll
295
naty'ch, opust ny'ch a autoritou cirkevni, kteră v knisestvlch bdela
nad slovansky'm răzern bohosluzby, nestreăeny'ch mfstech kde
mahli by'ti snadno rurnunsti knezi v pr imem koniaktu s husitsky'm
hnutim", Inceputurile literare la Români, după părerea H.- F.-pe
care dânsa o primeşte fără rezerve - sunt datorite influenţei husite.
Cât priveşte discuţia asupra influenţei husite, H.-F. n-o cunoaşte,
căci n-a consultat şi n-a găsit - probabil -- nicăieri tratată această
discuţie asupra influenţei husite; căci după cât reesă din lucrare,
autoarea a fost sub influenţa magică a unei sclipiri din înţelepciu­
nele Ialşe ale savantisrnului românesc.
Se observă o destul de mare necunoaştere a subiectului şi
acest lucru te face să crezi că autoarei îi lipseşte chemarea ştiin­
ţifică, căci nu te poţi avânta să scrii măcar - cât de puţin - a­
supra unei literaturi, consultând numai autori favoriţi.
Dacă ni s-a făcut cunoscută literatura noastră Cehilor, apoi
am fi dorit ca să fim cunoscuţi În adevărata lumină, şi ca atare
s-ar fi putut consulta pentru lumina adevărului şi alţi autori chiar,
cu mai multă încredere.
S-a întâmplat Însă, că H.-F. să nu cunoască că un centru
vechiu cultural ca Iaşii are oameni de ştiinţă, peste a căror corn­
petinţâ nu poţi trece cu nici un chip.
Nimic TIU se pomeneşte din scrierile d-lui Al. Philipplde, al
cărui cuvânt spune mai mult decât vorba penaţilor guralivi,
La bibliografie (pe care o dă la pag. 91) nu menţionează pe
lângă favoriţi, decât --- ca prin farmec - pe DI. Oiorge Pascu, cu
o singură carte: lstoriea lit. şi limbii române sec. XVI; celelalte
opere ale O-lui G. Pascu au dispărut -- tot ca prin farmec I
Cu privire la domeniul Slavlsticei, autoarea se prinde cu o
vădită necunoaştere a marelui curent slav în constituţia lui, în fa­
zele-i şi în înrâurirea pe care el a avut-o chiar în scrierile de be­
letristică şi nu numai în cele de natură religioasă. Autoarea nu ştie
că această literatură de natură religioasă, chiar la Începutul ei. nu
era chiar aşa de unilaterală, ci că cuprindea incă şi opere de na­
tură literară şi oarecum ştiinţifică.
Toate aceste chestiuni din diferite domenii ale curentelor
slavo-rornân şi româna-slav, cât şi discuţiile privitoare la începu­
turile literare la Români, le-ar fi aflat autoarea în scrierile O-lui
Praf. Ilie Bărbulescu, a cărui competinţă -- cu toată zarva Înţelep­
ţilor în vorbărie - o-a putut fi contestată, fiind bazată pe vastele
[296]
296
!':MIL GANE;
cunoştinţi ale întregului material istorico-fiIologic trecut prin sfera
unei severe critice ştiinţifice. Dar de acestea autoarea nu ştie sau
nu spune nimic, deşi le-ar fi putut afla cel puţin în revista Arhiva,
care apare de 37 de ani şi de vre-o 10 ani acum e sub direcţia
d-Iui Bărbulescu,
Dar încă asta nu însarnnă nimic, pe lângă necunoaşterea de
către autoare a literaturii române moderne.
In n ukazky", H.- F. cu bucăţi alese de proză literară, îl pune
pe primul plan, pe d. N. Iorga cu bucata "Influenţa husitismului
asupra literaturii româneşti". (Autoarea - pe semne - nu pricepe
ce sunt pagini de proză literară şi ce sunt pagini de literatură ştiin­
ţifică). Chiar dacă ar fi făcut alegerea d-lui Iorga spre a-I pre­
zenta ca model de stil ştiinţific, nu cu această bucată i-ar fi putut
arăta o aşa însuşire; căci aceasta e foarte obişnuit scrisă; ci poate
ar fi putut alege alta. Adevărat model de stil ştiinţific însă, ar fi
putut găsi la B. P. Hasdeu. Dar autoarea, precum se vede din a­
legerea asta, n-are nici gustul şi poate nici chiar priceperea ches­
tiunii.
Pe M. Eminescu îl clasifică ca prozator şi îl pune cu u Il
fragment din "Geniu Pustiu". Nu ştie H,-F. că sărmanul M. Emi­
nescu s-ar cutremura în mormânt, dacă ar afla o şcodie ca asta,
căci trebue să alle autoarea că "Geniu Pusti u" este ciorna din
care sjI scos nuvela filosofica "Sărmanul Dionis"; aşa că din
această nuvelă "ar fi putut reda ceva ca mode! pentru "ukazky .. -Ie
sale.
Iar la sfârşitul "ukazky"-lor stă cu două mostre de ... proză
Iitcrară, Ovid Deusuşianu (!), pe dind mai bine reda din C. Ne­
gruzzi nuvela "Alexandru Lăpuşneanu-, dacă nu toată - cel puţin
un fragment.
Traducătoarea acestor mostre de proză literară denotă un pros!
gust îu alegerea bucăţilor de proză literară, dacă DU şi o evidentă
necunoaştere a celor mai buni prozatori din literatura românească,
Nu mai vorbesc de felul cum sunt traduse în limba cehă bu­
căţile de proză românească, căci cţliar literaţii de mâna întâiu gre­
şesc În traducerile dintr'o limbă În altă limbă. Ne-am fi aşteptat
şi ca autoarea - dacă cunoaşte Într-adevăr propria-l literatură cehă
-- să ue arate, prin comparaţie, cu care dintre prozatorii cehi se
aseamănă autorii Români despre care tratează în această carie a sa.
Dar asta ll-a făcui-o. In felul acesta, lipsind comparaţia, cetitorii
r "
o I
__ � ,,""""."'B
[297]
RECE:NZII
297
---" ._----------"----------------
cărţii nu-şi pot forma o părere lămurită despre puterea literară a
scriitorilor noştri, fiindcă nu se poate spune că noi n-arn avea
scriitori de puterea celor cehi: I. Neruda, Karolina Svătla, Alcis
[irasek sau chiar Bozena Nerncova.
Emil Gane
E. A. Ljacktj, Roman i" iÎzIl razvitte tvoreeskoj licnost! f. A.
Gonăarova : ziZlli byr, Praga 1925.
Numele scnito r ului rus Qoncarov este bine cunoscut publi­
cului cititor românesc prin romanul Oblomov, tradus, mai anii tre­
cuti, în revista n Viata Românească",
D. Ljackij, profesor de literatura rusă la universitatea cehă
din Praga, reuşeşte să creeze o foarte bună monografie asupra lui
Goncarov, al cărui personalitate o desprinde rnăestrit din opera
scriitorului.
Mai rar biograf şi critic literar care să ştie să îmbine aşa de
fin şi atrăgător datele excerptate chiar din opera scriitorului cu ap­
titudinea unei juste şi poetice cunoaşteri il sufletului rusesc.
Din acest studiu aflăm că Gonearov s'a născut la 1812, dintr'o
familie de negustori din Simbirsk (tatăl său, Alexandru, avea un
caracter ccrios şi ce murit de tânăr, iar mamă-sa, Avdotija, era o
fire bună şi devotatii). Primul profesor şi mentor i-a Iost preotul
Teodor Stepauo vie Trojcki]. La vârsta de i O ani intră în şcoala
comercială din IV\0skva, unde avu de camarad pe Solo /ev istoricul,
Mai târziu scrie cu simpatie despre unii dintre profesorii lui de sea­
mă; despre unii cu humor (comic laudă pe Nadezdin, Buslaev, iar
despre Pogo din spune că era monoton). Se resimte asupra lui
0011Ca1"OV influenţa celor mai mari epici ai lumii: Homer, Tassio,
Shakespeare, Virgil, Tacit, Cervantes, Kararnzin, Klopfstock, Os­
sian, Scott (p. 55-69). Este adrniratorul lui Puşkin (P. 42·_· 43),
care la influenţat căci l-a cunoscut personal (p, (9). In Iulie
1834, isprăveşte universitatea. Către sfârşitul vieţli, ocupă Ium.­
ţluni oficiale, la Petersburg (255-256). A Iost un om de lume,
dai" şi iuvăţa mult (76), om de salon, dar şi pod şi artist, cuuos­
cut şI apreciat In Moskva şi societatea de-acolo. In toate priviri­
lele, şi mult timp, a primit influenţa bunului Tregubov, un dvoria­
nia (boer rus), om de o ware Iineţă sufletească. 11 pn dornină
[298]
298
MARGARETA ŞTEl"ANESCU
���-
sentimentul relgios şi dragostea de casă şi familie (79-80). As­
pectele de provincie şi dragostea de viaţă patriarhală îl inspiră deo­
potrivă cât şi impresiile şi cunoştinţele căpătate În cusui călăto­
riilor sale (din Anglia, pe mări şi Ocean, până la Colonia Cap, prin
Sumatra, lava ... India, prin Oceanul Pacific In China şi Japonia­
p. 189-220). Observarea realităţii, ci nu numai fantezia, i-a ser­
vit lui Gonoarovca material artistic-literar (p. 230).
Monografia aceasta ne înfăţişează nu numai sufletul unui
scriitor În parte, el şi o notă specifică anume poezia, caracteris­
tică sufletului rusesc.
Margareta Ştefănescu
SJmonescu Dan, Sibilele În literatura românească, public.
Fac. de LItere din Bucureşti, Seminarul de Istoria Literaturii Ro­
mâne, Bucureşti 1928.
Autorul cercetează, într'o mică monografie, motivul sibilelor
fII literatura şi În arta românească. In literatura românească bele­
tristică se găseşte În romanul lui Alexandru Maceâon şi tn le­
gendele Troadei, în apocrijul mscr. nr. 469 al Academiei Ro­
mâne, în apocrificul Cod. Cohalmensis (edit. Eufr, Simionescu) şi
În mscr. academic nr. 1436 (copie de Costea Dascălul din Şcheai­
Braşov)
D. Slmionescu compară textul manuscrisu!ul 1436 CU Cod.
Cohalmian (p. 9-13) şi constată că versiunea asupra Sibilelor
elin rnscr!s. 1436 este deosebită şi superioară, mai amplificată,
mai exactă, mai apropiată de hagiografie, mai clară (p. 13); ad­
mite că e o traducere după un original sârbesc (căci Sîrbilor li
se dă întâietate: "Soarele dintâiu fi-va împărăţiîa sărbtască=ş pe
când Cod. Cohalmian şi mscr. 4.69 sunt traduse după un text
slavonesc-bulgar (căci Bulgarilor li se dă întăietate, d, ex. Cod
Cohalm.: "Cel soare dintîtu taste rodul Btlgartlorvş ; mscr. 1436
se va fi făcut În Ţara-Românească, în a II-a jum. a sec. XVII,
nu În Ardeal, ca celelalte două, Că� nu mai cuprinde, ca acestea,
ungurisme (enaş, inaş, adăman) .
La cele deja cunoscute, cu privire la motivul sibiJelor În hro­
nografe, adaoge, că acesta se găseşte şi În hronograjul scris de
Gavriil Dtiacul şi în hronograţul scris de Grigore Dascălul Buză.
Ar fi trebult .adăugtt poate şi pasagiul corespunzător din Cronica lui
[299]
RECEN7:rI
299
Moxa, p. 356 ed. B. P. Hasdeu, Cnvetite, 1, (: " ... La acesta Tulie
aduse o mujare 9 cărţi de avy plazuiturile Seviliei. Ela bZ.g$l )1\
foc trei de'ntr'xnse şi-i le plsti : ja veni jar� eli ... arse ş'alte trei,
şi jari( le plati, ca-i pxre CY. nu-sI. de trebc : ja veni şi a tree
oare, mire-se deciy �\puattll, plati şi acele trei şi le an;t� vrx­
iitorilon., ei rxspunserc cz supuns de folosi, ăet?;ţiei acele csrţi ;
deciy le ţlne fa Cinste"). Pasagiul din Moxa este luat deja Croni­
carul bizantin Manasses (anume din redacţia mediobulgară, ed. l,
Bogdan, p. 73) : Kz semu Tarkiniu prihozdaaăe zena nekaa, knigy
devet noseăti prorocastva sivilina, pr odati ze hotease care vi knigy,
1 poneăe lskemoe ei( ons ne daase, ognerns. g. GÎT nih sz.zeze.
1 paky priăedăi cănoc prodaase toazde ostavsaa. Na vsznepăteva
( ( ( ( (
89 nesxmyslsna o sems tu s0stlimi, j paky. g. ot knlgs sKiezeny
bysa ognem. Priide ze treticea ks nernu, i cenoa toazde tri da-
c ( ( (
vaase ostavăzc, Udivla ze se o sih cars, i vlshvy vz.prosivf. is-
« (
kusnY9, povele dati zene zlato. Onoi ze vKzemsi vzdanoe ei, i Sz.
prilezani'emK bljusti knigy reksi, ne vide 9' niktoie k toml1, knigy
ze bys0 spasenie gradu-în traducerea românească: La acest Tarc­
vinie venea {mereu o femee, carE "ducea 9 cărţi ce cuprindi"au
proorocirile Sibilei şi voia să vândă împăratului aceste cărţi şi fi­
indcă el nu-i dădea ceeaCe ea cerea, arun,ă.în foc trei dintre ele.
Şi iarăşi venind, cerea acel aş preţ pentru cele rămase, şi fiindcă
iar nu obţinu ceeace ceruse, iarăşi mai arse trei dintre cărţi. Şi
venind pentru a treia oară la el, puse acelaş pret pentru cele trei
căr!i rămase. Şi mirândll- se de acestea împăratul, şi întrebând pe
vrăjitorii cei iscusiti, poronci să dea femrei (bani de) aur. Şi după
ce luă banii, femeea se făcu nevă?ută. Şi cărţile !Luă salvarea cetăţii.
D. 5.lmonescu arată că acest motiv se află şi în Redac­
ţiunea Bibliei (1688), mult identică cu hronograful Academiei
or. 4243.
Sibe!ele apar în iconografie (Moddul e luat din Herfl1inii)
la blsericele din Bucovina cu un colorit şi vioiciune ce ne aminteşte
de influenţa occidentală italiană, pr1n intprmediul Poloniei; la lJj­
sericele din Oltenia şi Muntenia, precum şi la biserica cu sfinţi
din Bucureşti. Aici autorul llU aduce nici o contribuţiune pel­
sonală, daf menţionează numai, la sfârşit (P. 18), obiceiul popu­
lar din Vâlcea, unde oamenii pun, la capătul podurilor orl a
puntilor, câte o cruce, ca .să nu cadă trecătorul în apă, la trece­
rea podului.
Margareta Ştefănesc li
[300]
300
P. CONSTANTIN U;SCU-IAşr
A. Protlcl. Hudosestveuite pamettuci na lvan Asene li Sofia
1 Q30, 38 pp, + 17 fig.
Unul din cei mai mari ctitor! bulgari a fost [arul Ioan A­
san II, ,.mare şi binecredincios", cum menţionează şi pomelnicul.
pe care autorul broşurii îl foloseşte ca motto. După o scurtă
schiţa! e a figurii şi domniei lui Ioan Assan, A. Profiei dă o largă
descriere a monumentelor rămase sau amintite ca r âdicate de el,
folosindu-se de toate izvoarele posibile, pe care le decer ne Ctl
multă pricepere şi simt critic. Le vom inşira pe scurt, cu obser­
vaţiile de rigoare.
Biserica Sfinţii 40 de mucenici din Târnova, transformată
pe vremuri în giamie : fortăreaţa de lângă Stanirnaca cu inscrip­
tia dela 1231; biserlcuţa din satul Berende eli portretul ctitoru­
lui pe paretele faţadei apusene; biserica Inălţăr ii din Tărnova :
brserica domnească Sf. Petca (Vineri) din Ţ'areveţ, transformată
În giamie. Fu cunoscut şi ca ctitor la Athos, s'au pastrat grarnate
dela el la Lavra şi Protaton, caşi pentru aşezările Raguzani.or În
oraşele bulgăreşti. Ca izvoare importante: două lUCI ări ale patri­
arhului Eftirnie dela finele sec. XIV. precum şi o. întreagă biblio­
grafie, Începând cu sbornicul lui Bojidar Vucovic dela 1536 şi
pană la cele mai recente lucrări ; Uita din cele mal cornplecte se
datoreşte cunoscutului luptător din epoca renaştere: bulgare G.
S. Racovschi (pe lug şl'n lucrarea noastră "Rolul României în e­
poca de regenerare a Bulgariei").
Pentru a do vedt importanţa activităţii artistice a lui Ioan As­
sau, autorul aruncă o scurtă ochire asupra monurnentelor anteri­
oare, puţine câte sunt cunoscute azi, dela basorelieful dela Madar
d.Ia începutul sec. IX şi până la fratii Asăneşti, dovedind ditc­
riie influente; cu urcarea pe tron a lui Ioan Assan II o nouă În­
Ilor ire da avânt artei bulgare pentru două veacuri aproape. Cu
acest prilej, pomenind de artiştii străini ce-au lucrat în Bulgaria,
aminteşte şi de Gheorghe din Tricala ce-a lucrat şi a murit in
\
România, fiind Îngropat Ia biseri�a din Hârlău.
Biserica 40 de mucenici e cea mai mare din Târnova, con­
struită la 1230 în plan de cruce greacă. cu cupola pe patru co­
loane, cărora s'au mai adăugat încă două spre narthex ; r epro­
duce tipul constantinopolitan elin sec. X-XlI, pe Care şcoala bul­
g<trâ l-a Imprumutat apoi arhllectdor deja nordul Dunării. E încă
[301]
------_._-_ .. _--
HF:CElUfI
301
un argument pentru vechimea bis. Domnească dela Curtea de
Argeş, cu care asemănarea planulni e �erfectă (ef ... Din relaţiile
artistice rornâno-bulgare " p. 23)_ Nil st.u de ce d. Protici insistă
asupra formei basilicale, de oarece, cu toate cele trei năvi, pia­
nul se apropie mai mult de tipul mai nou al bisericii în cruce
greacă de cât al bisericei cu cupoIă--se vede asta şi din plan şi
din elevaţia, r eproduse de el-sa. S'au mai păstrat şi câteva fresce,
care măresc valoarea monumentului.
Biserica Inălţăr!i, terminată la J 235. reproduce exact acelaş
plan, de-a asemănare şi mai mare Cu. Domneasca dela Argeş--a­
Iară de cele două coloane în plus din naos,-aşa c�i trebue s'o
adăogărn celorlalte modele hulgare amintite în lucrarea noastră. D.
Profiei o numeşte şi pe aceasta basillcă (?). Biserica St, Petca a
fost construită, în acelaş plan ca anterioare!e, Între 1239--1241 ;
intr'o vreme a fost giamie. Bisericuta din Berende e un mic pa­
trat cu cupolă, importantă pentru picturile sale. Despre frescele pas­
trate, foarte puţine, din epoca lui Ioan Assan se ocupă În ultimele
pagini, rezumând studiile cercetătorilor anteriori, ce-au scos la i­
veată aceste opere de preţ In deosebi prin studiile de după război.
P. Constantinescu-Iaşi
Andrei Prottcl : "Sveta Gora i băllfarsko!o izkustvo" Sofia
1929, 1930.
Am menţionat doi ani la data apariţiei, de oarece acest stu­
diu a apărut mai întăi În bulgăreşte În revista "Bălg�ski pregleds,''
1 1929. 2 şi apoi În franţuzeşte în "La Revue bulgare= Il, 3, 1930,
însoţit aici şi de 4 figuri. Profit de prilej pentru il. atrage atentia
asupra interesante! reviste bulgare scoasă În Iranţuzeşte, deci Ct1
posibilitate de cunoaştere mondială şi'n care apar studii de variat
cuprins ştiinţific, politic, economic, semnate de cei mai valoroşi
savanţi şi publicişti; este o minunată propagandă În străinătate,
căreia 11U ştiu dacă există ceva corespunzător la nol,
In acest mic studiu Profiei, distinsul director al muzeului din
Sofia, se ocupă numai de "influenţa M-ielui Athos- asupra artei
bulgare din sec. XIV-XIX. Darurile şi protecţia tarilor bulgari,
pelerinajele, vizitele meşterilor bulgari au mijlocit pătrunderea in­
fluenţei athonite În Bulgaria, începând însă numai din din sec. XIV.
[302]
Studiind cu atenţie caracterile artistice se pot constata relaţiuni mai
precise, In ce priveşte artele aplicate cu mult mai vechi de cât cele
cunoscute până acum, după datele istorice numai. In prima epocă
a artei bulgare (865-1013) ea suferă influenţe sasanide si bizan­
tine - cum Ci aratat tot d. Protici într'un substanţial studiu -; i'n
cea de-a doua epocă, ce corespunde cu dominaţia bizantină şi im­
periu asănesc, Constantinopolul joacă rolul principal- la care tre­
bue să adăugăm şi noi influenţe orientale, arrneano-georgiene, după
unele considerente ale mele (el. În "Relaţii artistice române-bul­
gare" Chişinău 1928, passim).
In arhitectură arta bulgară împrumută tipul treflat sau tricone
(nu ştiu de ce d. Protici nu foloseşte acest termen consacrat), pe
care-I răspăndeşte dela Athos şi spre alte regiuni, în primul rând
România - aşa cum am demonstrat şi eu încă din 1928 În menti­
onata lucrare, pentru întâia oară (pp. 38-39). Cel dintăi monument
apare la Rilo în 1335, apoi la Poganovo către finele veacului şi la
o serie de biserici săteşti şi mănăstireşti din veacurile XVI-XVIII,
Pe ruinele vechii mâna stiri a lui Hrelio dela RiIa, se construi între
1834-37 o adevărată clădire aihonită, "unică În ţările ortodoxe"­
după expresia, cam exagerată, a autorului.
In pictură influenţa athonită se exercită continuu, În şcoala
sud-vestică, care apare în sec. XIV -numai În satul Vukovo sunt
13 biserici cu fresce de spirit athonit ---, iar mai târziu pentru în­
treaga pictură bulgară prin intermediul Constantinopolului şi Ro­
măniei mai ales. Pentru influenta românească amintesc studiul lui
Profiei "Denaţionalizirane i văzrăjdane na bălgarskoto izkustvo preză
turskoto robstvo" (Sofia 1929) şi lucrarea noastră "Monumente de
artă românească în Bulgaria" (Iaşi 1930), Monumentele cele mai
sigure de înrâurire athouită sunt frescele dela Staro-Nagoriciane
(13,7), Zemen (1354), Markov 0366-71), Poganovo (1500), Gora­
novţi, Pastuh şi Kicovo - din sec. XVI; S-ţii Apostoli din Târnova,
din Karlucovo (1602), Planiţa (1606), Sf. Gheorghe din Târnova
(1616), M-rea Bacicovo (1643), St, Gheorghe şi S-ţii Arhangheli
din Arbănaşi (inceputul sec. XVII), �f. Gheorghe cel mic dela Mes­
sernbria din sec. XV iII etc. Un curent mai liber se remarcă la pic­
turele bisericelor Sf. Fecioară dela Bacicovo sau Naşterea Domnu­
lui (1649), Sf. Gheorghe (1710) şi St. Atanasie (1736) din Arbanaşi.
Pentru cornplectarea datelor de mai sus d. Profiei prezintă
un tablou paralel şi sincronie de monumente picturale dela Athos
[303]
HECENZ.Il
303
şi din Bulgaria, care studiate mai cu atenţie vor putea desăvârşi
această importantă chestiune. O-sa arată şi dezideratul că proble­
ma va fi rezolvită numai după apariţia albumului de picturi atho­
nite al lui Gabriel Millet -- fapt îndeplinit Înaintea publicării stu­
diului d. Protici - ceia ce l-a făcut să corecteze cu mana in exem­
plarele franţuzeşti trimise personal. Profit de prilej pentru a atrage
'atenţia specialiştilor noştri asupra importanţei albumului lui Millet,
spre a se putea studia pe larg influenţa athonită şi asupra picturii
vechi româneşti.
Cu trimiterea lui Christo Dimltrov la Viena pentru a studia
pictura de către celebrul Paisie Hilandarski se'ncepe o nouă epocă
în arta bulgară,căci, dacă Christo e încă zugrav cu amintiri atho­
nite, fiii săi şi cei patru nepoţi aparţin şco IHor moderne de pictură,
ale căror învăţăminte le suprapun tradiţiei bizantIne.
In sculptură de menţionat că apariţia iconostaselor de lemn
(catapitezme) din faimoasa şcoală dela Debăr- "unică nu numai
la noi, ci'n genere în toate ţările ortodoxe" -, dela Bansko şi
Trevna se datoreşte tot Athosului, unde acest gen se desvoltase
mai Întăi În marmoră.
Un al doilea capitol - care lipseşte în ediţia franceză -, mai
mic şi de specialitate restrânsă, se ocupă de "Oatarea Irescelor at­
honite din sec. XiV în legătură cu pictura murală bulgară dela
1317-1500". O problemă importantă e fixarea rolului pe care l-au
jucat M-rele Vatoped, Protaton şi Hilandar din punct de vedere
artistic asupra desvoltării monumentelor similare din Peninsula bal­
canică. Pentru datare a fresce lor bis. amintite de deosebită valoare
sunt studiile savanţilor Uspenski, Kondacov Brockhaus, G. Millet,
Ch. Diehl. Pentru mornnuentele bulgare se citează cercerările lui Fi­
lon 8., A. Graber, A Protici, Iord, Ivanov şi alţii, tineri elevi ai
acestor învăţaţi, ale căror opere au scos la iveală o artă foarte pu­
ţin cunoscută până ia ei. Datele precise se pot găsi în studiu lui
Protiei.
Amintesc doar că sunt înşirate peste 80 de monumente cu
picturi de oarecare valoare artistică, printre care nu ştim de sen­
timent al autorului a fixat şi biserici din Tulcea şi Constanţa ca
centre bulgare. De asemeni dintr'o notă dela pag. 1 a ediţiei fran­
ceze nu putem înţelege eroarea istorică de a se adăuga lui Ioan
Asan-cunoscutul şef al răscoalei Valahilor din Balcani-titlu de
»suveran bulgar şi grec" 1 chiar dacă titulatura apartine lui Aprilov
în studiul său dela 1845. P, Constantinescu-Iaşi
[304]
304 crlNSTANTA P. CONSTANTTNg�CiJ
.--------- ------------------
Vasile N. Crtstu : Ochrida În secoiu! XiX-lea din pnnct rir
vedere istoric şi cultuml, Bucureşti 1930, 30 pp. + 9 fig.
Se sinte mare lipsă :-1 unor monografii a oraşelor din Mfl­
cedonia, care, să ne dea informatii mai lămurite asupra vieţii ro­
mâneşti din sudul Dunării; mai ales întrucât elementul aromânesc
il avut mare înrâurire asupra vieţei sociale şi a limbei la popoarele
din Macedonia. Acest gol a căutat să-I umple în parte d-l Vasile
Cristu-pe care-I bănuim din partea Jocului-prin studiul de faţă,
publicat mai întăi în revista "Graiul Românesc", specializată în
chestiuni privitoare la Arornâni.
Ochrida aşezat pe locul cu acelaş nume, la graniţa etnogra­
Iică dintre Slavi şi Albanezi, are o veche origină ; numele probabil
vine dela bulgarul Hrid (stâncă).
In privinţa populaţiei ştirile contemporane vorbesc de Greci,
Bulgari şi Arornâni (patriarhul sârb Brikic}: după alţii e vorba de
o mixtură albano-arornână bulgară (Jirecek, Trubeckoj, Ami Boue),
In Irărnântata chestiune il lirnbei populaţiei din Macedonia, auto­
torul nu ia o atitudine precisă, deşi ne arată părerile celor ce cred
că această populaţie vorbeşte o limbă bulgară (Weigand), caşi ale
învăţaţllor ce afirmă că-i vorba sârbă. O deslegare precisă o putea
avea şi în studiile d-lui Bărbulescu, care a dovedit cu date pre­
cise originele şi caracterele limbei slave vorbite în Macedonia.
La finele secolului XVIII-lea AIi Paşa stăpânia şi Ohrida, lă­
sând ca guvernator pe Geladin-Bey (1794-1831). Deşi despot a
condus bine Ochrida, ridicând palate din veniturile oraşului şi pur­
tându-se foarte omenos cu populaţia creştină. La isbucnirea revo­
luţiei din 1821 el nu ia partea lui Ali. cate-l atacă fără succes.
După căderea lui Geladin, Ochrida e condusă de caimacani până
în 1859. .
In timpul lui Geladin-Bey a jucat mare rol influenţa greacă
În biserică şi vorbire. Vestitul profesor rus Grigorovici, venind la
Ochrida În 1845, pentru a cerceta urme de slavisrn arată că în
şcoli şi biserică se vorbea greceşte şi mai târziu au început şcoli
bulgăreşti şi româneşti. E de o m�re importanţă faptul că Românii
au aderat la exarhatul bulgar în 1869, pentru a reacţiona împo­
triva grecismului.
Astfel Aromânii au protestat şi împotriva numirii lui Miletie,
de către patriarhie, care totuşi fu impus. A urmat boicotarea bi-
[305]
305
sericii greceşti din partea Aromânilor, căci Mileti6 vedea cu ochii
săi necesitatea unei culturi naţionale; iar sub îndemnul profesoru­
lui Tomara, dela şcoala românească din Ochrida, se unesc cu Bul­
garii pentru a fi mai bine sprijiniţi. Un pas mare în afirmarea A­
românilor se face prin preotul Venciu Sgala, care a întrodus limba
românească În biserică şi a complectat biblioteca liturgică cu cărţi
bisericeşti scrise cu litere latine.
După o serie de persecuţii împotriva preoţilor Arornâni şi de
oscilărl Între patriarhie şi exarhat, aceştia au avut şcoala şi biserica
lor. Prima şcoală de băeţi din Ochrida e din 1868. Infiinţarea de
şcoli româneşti prevestea apusul elinismului şi deşi mulţi Aromâni
emigrează în nordul Dunării în a doua jumătate a sec. XIX-lea,
totuşi mişcarea arornânească e animată de sprijinul unui grup de
Români În frunte cu Bolintineanu, Boliac, C. A. Rosetti şi alţii.
Se înfiinţează şcoli şi biserici româneşti şi se deşteaptă în
ei conştiinţa naţiei lor. In 1879 s'a deschis şi prima şcoală de fete
a Ochrida. Dar avântul cultural e stânjenit cu ocazia războiului
balcanic, când oraşul rămâne supt Sârbi.
Studiul d-lul Christu, deşi sumar, e bine documentat - afară
de micile observaţii făcute-şi aduce un real serviciu în special
acelor ce ar trebui să se ocupe mai mult cu situaţia culturală a
Românilor, rămaşi încă În graniţe străine.
Constanta P. Constantinescu
G. WHke: Skyiten. Extras din .. Reallexikon der Vorge­
schichte". Berlin.
Cunoscutul arheolog preistorlc german, care S-a mai ocupat
şi 'n alte capitole ale aceleiaşi mari publicaţi! germane, despre pre­
istoria ţărilor noastre (recenzate tot de noi), ne dă sub capitolul
.. Skytten" câteva interesante date asupra epocii protoistorice, in
care apar aceşti primi strămoşi ai poporului român, dar În legă­
tură cu Ungaria.
Caşi 'n Galitia şi România, cultura scit/că apare şi dincolo
de Carpaţi, din Transilvania până 'n Alfăld-ul Pastel ungare. A­
fară de depozitul mai vechi cunoscut dela Vettersfelde, se men­
ţionează descoperirile dela Nagy- Enyed, Pilin, Hăt-Gebirge şi Co-
lO
[306]
306
P. CONSTANTJNESCU-IAŞI
marom, cu mari analogii fată de civilizaţia scltlcă, Tipul caracte­
ristic îl reprezintă sabia lungă, asemenea celor găsite in Sudul
Rusiei şi 'n Siberia, decorată cu un animal dublat (Ieu sau del­
fin). Apoi pumnale cu aceiaşi decoraţie animalieră, ca'n Grecia
prehelenică ; tot ca acolo fibule şi oglinzi de bronz la: Makfalva,
Ciceiul, Fejerd, in jud. Cluj, Pilin --...: aflate azi la muzeele din
Budapesta şi Debreczin.
Caracteristice sunt şi capetele de bănci, cu vârful împodobit
de un animal culcat sau îngenunchiat, ca la Gernyeszeg în jud.
Mureş şi Somhid (Arad). Vase plate, lucrate din metale preţioase,
s-au descoperit la Tăpioszent mărton în jud. Pesta. Vase de bronz,
simple sau împodobite, rotunde sau cilindrice, s- au găsit la Puszta
Tontel (Pesta), O-Szony (Comarom), asemenea vaselor din sudul
Rusiei, acolo din lut însă. Ca obiecte de gătială s-au găsit nas­
turi şi brăţeri, din care o parte la Tg. Mureş în Ardeal şi alte
două localităţi-tot deacolo-, cărora nu le cunoşteam corespon­
dentul in româneşte: Felso Ujvăr şi Marosgombăs.
Ceramica este mai slab reprezentată, de oarece prezintă
slabe calităţi de lucru, ardere necornplectă şi neegală, Tipul prin­
cipal de vas este urna de Villanova cu marginea Iată, cu rari or­
namentaţii, ca la muzeul din Tg. Mureş. Se întrebu.nţa îngropa­
rea, scheletul cu capul la Vest-ceia ce am constatat şi eu în câ­
teva recente Săpături făcute la câteva cetăţi de pământ din Basa­
rabia. Concluziile lui Wilke asupra întinderii culturii scltice din
sudul Rusiei până'n Ungaria apar astfel perfect justificate.
P. Constantinescu-Iaşi
-----',-
Eugen Lerch, Historiecne Franzăsische Sţmiax. II Band.
O. R. Reisland, Leipzig 1929. XV + 449 pag. 8-a.
Cel mai cunoscut dintre elevii lin'�vişti ai lui Karl V o s s 1 e r
şi totodată un reprezentant strălucit a� generaţiei mai tinere de
romani şti germani, Eugen Le r c h, al întreprins, supt titlul de
"sintaxă istorică franceză", o operă uriaşă, care se aîlă în curs
de tipărire. Conform planului iniţial, lucrarea întreagă va cu­
prinde patru volume. Cel dintăiu a apărut în 1925 şi a fost pri­
mit de numeroşii recensenţi, - eu personal cunosc cincisprezece
[307]
RECENZII
307
dări de samă asupra acestui volum -, cit se poate de favo­
rabil. Este interesant de constatat că în aprecierile lor s'au în­
tîlnit criticii cei mai deosebiţi din punctul de vedere al şcolilor
cărora aparţin. Astfel Leo S p i t zer Îşi începe recensia din
Literaturblatt ţur qermanische urui romanieche Philoloqie XL VII
(1929), col. 19-28 cu vorbele "habemus papam", pentruca apoi,
comparînd pe Lerch cu A. Tob 1 e r, iniţiatorul studiilor de
sintaxă franceză în Germania, să-I găsească pe primul superior
celuilalt în ce priveşte explicarea psihologică a fenomenelor
lingvistice. Dacă asemenea aprecieri sînt, poate, fireşti la un
învăţat ca Spitzer, întrucît reprezintă aceiaş direcţie "idealistă"
în disciplina noastră ca şi însuş autorul cărţii în discuţie, ne simţim
cu adevarat surprinşi cînd vedem, depildă, pe E. G ami Il s c h e g,
"pozitivistul" cel mai autentic, în ambele sensuri, bun şi rău, ale
cuvîntului, luînd atitudine aproape tot aşa de favorabilă faţă de
'opera lui Lerch. In recensia pe care i-o face în Gotttnqische
Gelehrie Anzeiqen CLXXXIX (1927), pag. 25-34, Gamillscheg
numeşte Hisiorische Franziisische Syntax un "standard work" al
lingvisticii franceze. Chiar A. Mei I l e 1, care se declară Ia fie­
care prilej adversar al şcolii lui Vossler, a scris lucruri foarte
bune despre cartea lui Lerch în Bulleiin de la Societe ele Lin­
quistique XXVII (1926-27), pag. 100·102. Ii reproşează autorului
numai că prea o face pe idealistul, ceiace remarcase deja Spitzer,
care se arăta cu atît mai nemulţărnit de atitudinea voit idealistă
.a lui Lerch, cu cît acesta în realitate recurge adeseaori la ex­
plicaţii pozitiviste pentru faptele sintactice din limba franceză.
Amănuntul acesta aminteşte de discuţia care a avui loc, acum 10
ani, în jurul altei cărţi a lui Lerch, anume Die Verioendunq des
romanischen Fuiurums als Ausdruck eines siitlichen Sollens, O.
R. Reisland, Leipzig 1919: partea numită sistematică şi conţinînd
material luat din toate limbile romanice a satisfăcut pe toţi l'e­
censenţii, pecind cealaltă, istorică, unde se încearcă a se ex­
plica fenomenul cu privire specială la limba franceză, il nemul­
ţămit chiar pe un idealist de felul lui Spitzer, din cauza atitu­
dinii prea personale şi, deci, nu tocmai ştiinţifice il autorului.
Imbinarea celor două direcţii, pozitivistă şi idealistă, în una şi
aceiaş persoană Îşi are originea, la Lerch, în faptul că a ince­
.put ca elev al lui Tobler şi a sfîrşit ca adept al lui Vossler.
Volumul al doilea din Historische Franzosische Sţţntax tra-
,
� I
[308]
308
JORGU IORDAN
tează despre propoziţiile subordonate şi conjuncţiile subordină­
toare. Autorul constată zece specii de propoziţii subordonate (şi
în consecinţă acelaş număr de conjuncţli subordinătoare): loc ale.
tem por ale, a d v e r sat i v e, c auz ale, fin ale, c o n­
d i ţ ion ale, con c e s i v e, mod ale J), con sec u tiv e
şi c om par ati ve. Inăuntrul Iiecării categorii (cu excepţia
celei dintăiu) se stabilesc subdlviziuni, după nuanţele specifice
fiecărui fel de propoziţii din grupa respectivă.
Astfel propoziţiile temporale pot exprima acţiuni care se petrec
fie simultan, fie inainte ori după acţiunea din propoziţia principală;
deasemenea in locul unei propoziţii cu predicat poate apărea o
construcţie infinitivală, etc. Bogate şi variate specii distinge Lerch
mai ales la propoziţiile condiţionale, cărora le consacră peste
150 pagini. Exemplele discutate sînt numeroase şi aparţin deo­
potrivă tuturor epocilor limbii franceze. Că marea lor majoritate
sint luate direct din opere literare şi nu din izvoare de a doua
mînă, aproape nu mai are nevoie să fie spus, cînd e vorba de
un filolog ca Lerch, care-i tot atît de versat şi in domeniul
I i t era tur i i franceze. Un capitol deosebit de interesant este
cel final, unde se arată cum au fost întrebuinţate conjuncţiile
subordinătoare in diferitele perioade ale limbii franceze. Astfel
epoca veche se caracterizează printr'o sărăcie de asemenea con­
[uncţii, din cauză că construcţia cea mai obişnuită în compune­
rea frazelor era parataxa. Renaşterea, dimpotrivă, aduce cu sine
o întrebuinţare tot mai deasă a propoziţiilor subordonate, ten­
dinţă care ajunge la maximum in secolul XVI şi în prima [urnă­
tate a celui de-al XVII. Acest fenomen se datoreşte, evident, in­
fluenţei limbii latineşti, care servea drept model admiratorilor
extraordinar de numeroşi ai olasicismului antic. Cartea se încheie
cu adaosuri şi corectări la vol.: I şi II, apoi cu un indice de e­
xemple şi un altul de materii.
Deşi are ca obiect franceza, cartea lui Lerch poate fi de
folos şi lingviştilor noştri, mai cu samă că autorul recurge la
\
1) Lerch le numeşte .Sătze des Begleitumstandes" sau mo­
dale propriu zise şi le separă de cele comparative, care sint şi:
ele într'o măsură însemnată tot modale. Denumirea se bazează
pe faptul că acţiunea din propoziţia principală are loc in funcţi­
une de o împrejurare indicată în propoziţia secundară.
[309]
HECENzn
309
limba latină oridecîteori crede necesar pentru explicarea cons­
trucţiilor sintactice franţuzeşti.
*
>1< *
Obra del Canconer Popular de Catalanya r Maierials.
Volumul II, Barcelona 1928 ; 453 pag.4°. Volumul III, Barceloua
1929; 486 pag. 40.
In numărul depe Ianuarie 1929 al acestei reviste, pag. 68�70,
am prezentat cetitorilor noştri primul volum din colecţia de cîn­
tece populare catalane, inlormîndu-i, pe scurt, despre scopul şi
metoda operei in discuţie. Spuneam, între altele, că mare parte
din material era adunat încă dinainte de 1928 şi aştepta numai
să vadă lumina tiparului. Mult mai repede decit aş fi crezut au
apărut, unul după altul şi la interval de numai un an, volumele
II şi III. Conţinutul lor este, în general, asămănător. Fiecare din
cei Insărcinaţi să cutreiere ţinuturile de limbă catalană spre a
strînge poeziile populare, împreună cu melodiile corespunzătoare,
publică un fel de raport asupra călătoriei făcute, precum şi a­
supra chipului cum şi-a indeplinit misiunea. La această descri­
ere ce adaugă lista cîntecelor colectate, cu arătarea persoanelor
(numele complect, vrîsta, localitatea, eventual şi comuna de o­
rigine, dacă-i alta decît aceia unde trăieşte), care le-au debitat
şi un număr de poezii, cu muzica lor, alese de culegător după
anumite criterii. Trebuie arătat că există şi melodii fără cuvinte:
sînt dansurile populare obişnuite. Faptul că ele Iigurează alături
de cîntecele care conţin text şi muzică, dă pe faţă intenţia con­
ducătorilor acestei întreprinderi măreţe de a scoate la iveală
înt rea g a producţie artistică populară, luată în sensul larg al
cuvîntului. Dealtmintrelea, din moment ce poporul însuş nu face
deosebire între cuvinte şi melodie, culegătorii t r e b u iau să
se conformeze acestei stări de fapt, procedind în consecinţă.
Afara de rapoarte şi material îolcloristic, volumele de faţă
conţin şi alte lucruri. As Hei voI. II începe cu un întins studiu
asupra lui Marian A g u i 16 i Fus te r, poet şi mai ales ini­
ţiator al cercetărilor şi culegerilor de poezie populară din Cata­
lonia. In acelaş volum apare un nume bine cunoscut catalanisti­
lor de pretutindeni, Francisc P li joi, cu o lucrare despre par-
I
'1
[310]
310
IORGU IORDAN
ticularităţile muzicii din cîntecele populare catalane, pe care o
complectează minunat de bine un studiu comparativ între mu­
zica acestor producţii şi aceia întrebuinţată oficial în slujba re­
ligioasă a catolicilor. Ambele volume publică apoi ştiri privitoare
la activitatea "Operei" din anii 1923 şi 1924. Aceste "cronici"
ne amintesc întrucîtva de rapoartele autorilor cunoscutului Glos­
saire des patois de la Suisse romande. Interesante şi utile sînt
indicele de nume personale şi locale dela sfîrşitul fiecărui volum,
iar pentru străini constituie tin element atractiv şi totodată ins­
tructiv chiar fotografiile, extrem de numeroase şi bine reuşite,
ale locuitorilor de toate vrîstele şi sexele, care au servit cule­
gătorilor drept subiecte.
* *
L'Italia Dialettale. Rivista di dialettologia italiana, diretta
dal Praf. Clernente Merlo. Pisa.
Sînt şese ani decînd apare, supt conducerea lui C. M erI o,
profesor la universitatea din Pisa şi membru al celor două mari
şi vechi academii italieneşti (delIa Crusca şi dei Lincei), o re­
vistă de dialectologie cu titlul împrumutat dela un studiu al îun­
datorului filologiei şi dialectologiei italiene, G. 1. As col i, pu­
blicat în Archioio Glottoloqico Italiana, vol. VIII, pag. 98 urm.
Alegerea acestui titlu, pe care-l rregăsim şi la cartea lui G.
B e r ton i, Italia Dialeitale, U. Hoepli, Milano 1916, se impunea,
poate, din pricina obiectului principal al activităţii revistei în
discuţie. Dar pelîngă asta are, mi se pare, o semnificaţie mai
adîncă. Cine a urmărit volumele tipărite pănă acum a putut
constata cu uşurinţă că Merlo înţelege să urmeze fără rezerve
(chiar şi din punctul de vedere al schemei exterioare pe care
o au lucrările publicate acolo) .tradiţia inaugurată de Ascoli la
Archiuio Gloitoloqico Italiana şi continuată apoi de un alt maestru
al dialectologiei italiene, CarIo SaI v ion L Intr'adevăr, Merlo
şi colaboratorii lui se declară pozţtivişti sau neogramatici, acordă,
adică, studiului sunetelor cea md-i mare atenţie, cred în legile
fonetice, sînt adversari ai curentelor nouă, chiar ai geografiei
lingvistice (dacă un principial, cel puţin de fapt), etc. Caracteris­
tic pentru atitudinea lui Merlo faţă de tendinţele actuale ale lin­
gvisticii este amănuntul că acum de curând a publicat în Archiuio
[311]
H.ECENZII
311
Gloiioloqico Italiano, val. XXII-XXIII (1929), pag. 587 urm. un
articol, unde ia apărarea lui Ascoli contra.... acuzaţiei de a fi
fost un procursor al neolingvisticii. Căci M. Bar tol i şi alţii
recurg adesea la creatorul filologiei italieneşti ca la un maestru
al lor, ca Ia un învăţat care a presimţit sau intrezărit multe din
principiile fundamentale ale aşa zişilor neolingvişti de astăzi.
Se poate discuta, fireşte, dacă punctul de vedere adoptat
de L'Iialia Dialettale este cel mai just şi dacă, în ciuda admi­
raţiei pentru Asooli, ca şi pentru atîţi mari lingvişti din veacul
trecut, disciplina noastră nu trebuie să încerce şi alte metode
decît acelea ale înaintaşilor. Ceiace însă merită să fie recunos­
cut, trecînd peste chestiile principiale, este seriozitatea cercetă­
rilor pe care Mer10 şi colaboratorii lui, - printre ei cei mai cu­
noscuţi sînt C. Bat t i sti, profesor de romanistică la univer­
sitatea din Florenţa, şi A. S c h i a f fin i, dela Geneva -, le
publică în L' Italia Dialettale. Deasemenea trebuie menţionat, cu
laudă, că revista dă la iveală în mod regulat un buletin biblio­
grafic, redactat de Battisti, şi scoate o serie de suplemente, din
care a ieşit pănă acum Gino Bat t i g 1 ion i, Elemenii preia­
ini nella toponomastica cerea.
Iorgu Iordan.
Nărodoplsny' Vestuik .ceskoslovansky', rocnik XXII (1929),
nr, 1, 2-3,4.
Cehoslovacii e unul dintre popoarele la care studiile de et­
nografie sunt în floare şi colecţiunile de material folklor ic ine­
dIt foarte il umeroase.
Afară de revista de etnografie şi folklor cesky' Ud 1) (care
are director pe D. Praf. univ. cenek Zibrt), din care am epuizat
aproape tot materialul comparativ cu starea de .lucruri dela noi, mai
au Cehoslovacii încă o revistă de acest fel, intitulată Nărodopistty'
Wsfnik Iieskostovansky', sub direcţia D. Prof. univ. Polivka dela
Universitatea Carol al IV-lea din Praha şi cu colaboratorii princi­
pali Dvnii Prof, univ. Jjfi Horăk şi Karel Chotek, Această revistă
1) Sbomik venovany studiu eeskiho tiarodop, v Lechăch, na Mo�
rave ve Slezsku a na Slovensku începe să apară la Praha în 1891.
[312]
312
MARGARETA ŞTEF'ANESCn
se află in al 23-lea an al exlstenţii sale şi e organul Societăţii Et­
nografice Cehoslovace (Nărodopisnâ Spoleănost ceskoslovans/ai)
din Praha.
Deosebirea între aceste două citate reviste e mare. cesky' Ud
dă, deobiceiu, mai numai material, comunicări, cu privire la dife­
rite superstiţiuni, sau descrierea fidelă a unor obiceiuri (vezi Arhiva
XXXVII, No. 1, p. 52-53; No. 2, p. 127-131, 142-144; No.3-4,
p. 193-213. ) pe când Nărodopisny' Văstnlk ceskoslovansky' con­
tine studii, semnate de cei mai reputaţi specialişti în această şti­
inţă 1), cum sunt O-nii profesori (aproape toţi dela Praha): J. Po­
livka, L. Niederle, J. Horăk, J. Matlegka=-antropolcgul (citez aci
numai pe acei pe care-i cunosc, fără să Irnpletez asupra valorii şi
a:celorlalţi colaboratori), K. Kadlec, J. A. jacimirsktj, V. Flajăhans.
Oricine va citi această revistă se poate convinge de spiritul şti­
inţtflc al ei. Ea cuprinde nu numai dîscuţiuni şi studii cu pri­
vire la poporul cehoslovac, ci îmbrăţişează În general in ste­
ra-i de Inte res Întreaga lume slavă de ori unde se găseşte
ea. 'Colaboratorti dela Năr. Vest. Ceskosl. preconizează metoda
comparativă. Ceeace se vede bine mai ales În studiile O-lui
Polivka, in cari găsim adesea felurite poveşti şi motive populare,
puse i'n paralelă şi cu ale noastre româneşti, ori într'un stu­
diu al 'O-lui V. Flajăhans despre ghicitori (Naşe hădanky, Nărod,
V'st. Ceskosl. XVIII, No. 1·-4, p. 16). Pare-mi-se .. că În progra­
mul de lucru al acestei reviste ocupă Joc mai important pozitivis­
mul-În literatură poveştile, ghicitorile; In arta rustică obiectele,
costumele nationale, construcţia locuinţelor - şi prea puţin, ori
chiar mai de loc, superstlţiunile (in care privinţă ne dă material
mai bogat revista cesky' Ud).
Această revistă succedă publlcaţiuni Nârodopisny' Sbornik
Iteskolovansky', care a avut ca director tot pe O. Prof. I. Polivka
şi un comitet de redactie, compus din d-nii Adolf cerny (ca poet
scrie sub pseudonimul Jan Rokyta), A. Kraus, J. Machal, prof. univ,
J. Matiegka, L. Niederle, V. Tille, J. Zubaty', şi a apărut Între anii
1897-1905, cuprinzând bogat material etnografic, şi tot ca organ
al mai sus pomenitei societăţi etnografice cehoslovace.
Şi în domeniul etnografiei, ca Şi\ În alte ramuri ştiinţifice,
1) Sumarul tuturor studiilor cuprinse În această revistă între
anii I-XX se poate găsi în anul XX, no. 4, p. 1-49.
[313]
RECENZII
313
se lucrează mult la acest popor, caci apar numeroase perloade
de acest fel, şi, ceea ce este şi foarte important, din diferite re­
giuni şi în anumite centre ale Republicei Cehoslovace. Foarte im­
portant este articolul D-Iui Ferdinand Pătek (Bibliograţicky'
piehleâ vlastivedny'ch sbornikă za rok 1928-29), în nr. 4, p.
243, căci ne dă lista lor: Boleslavan anul III (în MJadoboles­
Ieslav şi Benatek), terna Zeme anul V (în Tesin), Kraj Kalicha
anul VI (Tabor, Milevko, Sedlean), Krajetn LuCanll I1I (organul
muzeului din zatec) Krajem Pernsty'nţ» (revistă etnograflcă a ţi­
nutului Pardubice) IX Naş rodnij kraj VII (din Podkarpatskă
Rus), Naăe Polabi VI (din Brandy's nad Labem), Nase Praha V
(din Praha),Od Horâcka k Podyjl (revistă etnograficâ din Moravla
de apus) VI, Od [eşteda k Troskâm VII (revistă a regiunilor Nord
Estice ale Cehiei), Od Ktadskeho pomezi VI (regiunei N. E. a Ce­
hiei, partea dinspre Bavaria), Od stilbrny'ch hor I (regiunea Pj.i­
brarn, Dobjfăek), Od Trsteniche stezky VIII (regiunea Litomyăl),
Pizensko XI (Cehia de Vest), Pod Blanlkem VIII (ţinutul Bene­
ăov) Pod Radynl auxiliar al revistei .Mlade Straie- III, Podou­
bravi VI (caslav). Sborntk okresu zeleznobrodskeho V (din zelez­
nobrod), VLastlvedny' sbornlk ceskeho iihovy'chodu VII (Sud Estul
Cehiei), Vlastivedny' sbornik okreeu Slanskeho a Novostraşeckeho
VI (Slansko, Novostraăecko), Ytastlvedny' sbornlk stiedni il severni
Moravy VII (Olomouc, in Moravia), Zâhorskă Kronika XI [Zahojf,
Pobeevi) Zălesî IX (Humpolec, în S. Cehiei), Zlatd stezka II (Hus,
Chelcicky), Cum vedem, majoritatea acestor publlcaţiunl regionale­
reviste şi foi-pentru folklor sunt de recentă dată apărute, după
constituirea Republicei Cehoslovace. Ele uşurează mult studiile de
etnografie şi de folklor. D. Ferdinand Patek, op., Joc. clt., dă cu­
,rinsul lor-titlurile tuturor comunicârllor=-materlal la Indămână
pentru studiile de etnografie comparată.
Cehoslovacii dau o foarte mare importanţă muzeelor regio­
nale şi se interesează de organizarea lor. Despre buna organizare
şi bogăţia muzeelor regionale m'am convins prin mine Însumi 1),
vizitându-Ie pe multe cele din Cehia. Nârod. Vi)t. ceskost. XXII,
Nr. 4. p, 298 - 304, prin harnica şi priceputa-i colaboratoare
Dr. Drahomira Stranska, face dare de seamă asupra unor muzee
1) CL Arhiva,
[314]
314
MARGARETA ŞTEFANESCU
din republică (dar şi din străinătate, dincolo de graniţele lumei
slave). Materialul din muzee este cu hărnicie şi pricepere studiat.
In Narod. ve«. eeskosl. XXII Nr. 1, 61- 86, D. F. 1. Svoboda dă
un studiu despre cerarnica populară cehoslovacă (ceskoslovenskd
lidavâ keramika), Ceramica este o producţiune abondentă deja în
trecutul acestui popor. Autorul acestui studiu cercetează, dease­
menea, instituirea marei proprietăţi în Moravia (Osldleni panstvi
novomssiskeho nil. Morave), p. 86-112.
Tot bazat pe materialul existent în muzee şi cu scop de a
răspândi în societate gustul pentru portul naţional, D. Fabian, di­
rectorul muzeului etnografic din Praha tNârodopisne museum
ceskoslovanske), a ţinut, în primele luni ale anului 1929, cursuri
(conferinţe) serale, despre portul naţional cehoslovac, în trecut şi
prezent, urmărite cu mult interes de doamnele din societatea pra­
hană. In fiecare dată, a demonstrat şi piese din costumele măestrit
cusute; dintre doamne, unele serveau ca manechin viu.
Poate că nu este greşit a menţiona tot aici, că acest popor
manifestă un viu interes pentru tot ce e bun public; Durninicele,
mai ales, am observat că lumea vizitează monumentele artistice
ale oraşului (Praha) : biserici, palate vechi, grădini istorice. Astfel
de vizite sunt organizate de câteva societăţi (unele pentru conser­
varea monumentelor istorice, altele chiar cu scop de binefacere);
fiecare vizitator plăteşte intrarea (preţ variabil între 1-4 kc). Un
însoţitor (conducător), de obiceiu profesor de liceu, specialist, ori
profesor universitar, face o lecţie asupra monumentului vizitat.
După acel aş program, de cum dă primăvara, se fac excursiuni, a­
fară de Praga, în locurile unde sunt astfel de monumente. Tot
aşa de asemenea, au loc dernonstraţiunele, în plein air, a obiceiu­
rilor sociale. Insumi am luat parte la un asemenea spectacol:
nunta ţărănească, la jinonicich, localitate aproape de Praha, or­
ganizat, după cât Îmi aduc aminte, de partidul naţional-ţărănesc.
Urmăream nota pitorescă, în sine, a acestei reprezenta ţii, dar şi
cu tendinţa de a compara obiceiurile lor cu ale noastre.
Specialiştii fac şi studii pe, teren. Astfel D-ra Doctor Drah.
Stranskă cercetează bonetele ţărancelor din Moravia (Hanâcke
cepce, NI'. 4. 252-254), aşa cum le-a văzut chiar acolo, Insoţlnd
studiul de reuşite fotografii. Aceiaşi specialistă studiază portul prin
aceleaşi procedee în articolul Pdspevky o odevacîcn plachiâclt
v Trenăansku, p. 37-53.
[315]
RECENZII
315
Societatea etnografică din Praha caută să conserve şi monu­
mentele istorice, mai bine zis producţiunile arhitectonice ale popo­
rului, evitând astfel distrugerea lor, datorită neprlceperti, neînţele­
gerii oamenilor nepregătiţi. La p. 299, se face o dare de seamă a­
supra "clădirilor populare strărnutate in natură la muzeul etno­
grafic din Praha" (Liâov« stavby v pi·irode pi·i Nârodopisnem museu
v Praze], E vorba de o bisericuţă a Sf. Mihail, din Medvădovci=­
Rusia Subcarpatică=-strărnutată la Praha şi aşezată acolo, în gră­
dina muzeului (Zahrada Kinsky'ch),
Specialiştii din alte domenii ale ştiinţei dau contribuţia lor
preţioasă pentru mai justa şi ştiinţific a cercetare a pr oducţiunilor
artelor populare. Din rândul acestora, Ing. arhitect D. Văclav
Mencl publică două studii, p. 112-142, 143-159, despre artele
plastice populare (Liâove ument vy'tvarne) şi despre construcţia
bisericilor din lemn tKonstrukce dieveny'd: kosteLU), iar În do­
meniul muzicei, cunoscutul compozitor Otakar Zlch, p. 22-30,
scrie despre particularităţile ritmice ale dansurilor popul are ce ho­
slovace (Rytmicke zvlăstnosti lidovy'ch iancu ăeskoslovensky'ctîş.
Pentru partea teoretică, despre modul cum trebuesc execu­
tate lucrările de folklor notăm studiul literatului prof. D. Văclav
Tille (Piesne zâpisy, p. 217-242). Dovezi despre faptul că a··
ceastă publicaţie se informează asuprastadiului în care se gă­
seşte Iolklorul şi studiile de folklor în ţările slave ori neslave
chiar, avem articolul d-Iui Prof. univ. Matyas Murko despre actu­
ala stare a epicei populare la Iugoslavi, p. 1-19 (NynejSi slav
jihoslovanske nârodni epiky), sau o dare de seamă ce ni s'a ce­
rut despre etnografia şi folklorul în România, p. 261-279 (Nâro­
dopis a jolklor v Rumunsku}. Cel mai mare reprezentant al stu­
diilor comparate În acest domeniu, D. Prof. unlv, ]. Polivka, face
valoroase note, observaţii, la colecţiunea de poveşti a rusului M. K.
. Azadovsky, p.30-35.
Ne-am oprit asupra studiilor celor mai reprezentative, din
valoroasa revistă şi care manifestă mai bine idela conducătoare în
pianul de activitate al acestei societăţi etnografice. Năr. Vest.
Ceskosl. nu ne dă numai material pentru studii comparative; ea
ne sugerează şi idei nouă pentru această ramură de activitate,
destul de puţin organizată la noi.
Margareta Ştefănescu