[1] 1 A Anul XXXVI Ianuarie 1929 REl!IST Ă DE ISTORIE, FILOLOGIE ŞI CULTURĂ ROMÂNEASCĂ DIN IAŞI No.l _ Mm Jor' ,...... m ���.��.z·�_�_�·�,_���������""!'""I""!'""I Naşterea indiviC:uaUtăţii limbii ro ... mâne si elementul slav 1) • • Cuvintele cu. plsl. 3. şi Ni in limba rusească. Vechi a părere (a lui Miklos'ch, pe care la noi o mai avu şi Hasdeu (în "Strat şi substrat") că: în limbile slave au nazalisrn numai polona cu caşuba şi polaba şi apoi paleoslovenicas) (pe care el o socotea limbă a Slovenilor din Panonia, ştrămoşli celor din Stiria, Carintia şi Carniolia de astăzî),-această părere nu o mai admite de mult Filologia mai nouă. Acum, toţi recunosc, că nazalisrnul era în limba străslavă şi că de acolo el s-a perpetuat apoi În toate lirnbele slave cari s-au dilerenţtat din străslava,­ deci şi în rusa, sârba, ceha 3). Iar protes. Sobolevklj 4) dovedeşte în chip învederat, că nazaIismuI există în limba rusă şi în vea­ cul al IX p. Chr., dar că numai după acest veac nazalele se pierd, 1) A se vedea Arhiva, XXXV, 3--4. 2) Miklosich : Yergleich, Gramtnatik 2, 1, 33: n Von den sla- . vischen Sprachen kennen dea nasalismus das polnische mit dern kasubischen und das polabische, Ierner das stovenische, d. 1. die Snrache jener S'aven, welche irn sechsten jahrhundert am linken Ofer der unteren Dunau sitzend, bei Procopios und lornandes (ik]\(X�Y]VoL, Si oveni heissen". 3) Vondrăk : Vergleic!t. slavlsche Grummatik, 1, 115: «Man muss also annehrnen, das die Nasale schon urslav. sind", 4) In Lekcii, p. 20. [2] 2 ------ ILIE BĂRBULESCU Pe când Budde l) sustine că până în sec. X au existat nazalele în limba rusă (ruteană). Şi constată că, în vremea când intrată În le­ gături cu Varegii (sec. IX), Ruşii (şi Rutenii 2) aveau, ca şi pakosJo­ veni ca, nazale în limba lor. Dovada o trage În chip firesc din nişte cuvinte scandinave, cari în scandinava au nazalismul in iar În rusa de azi pe nenazalul 'ta şi au nazalizrnul un căruia îi corespunde 'n rusa de azi u nazal. Aşa rus Varjag = vechi scandinav varingr, grec �âQC(YYo<;; numele de popor la Ruşi K.",lbiag = vechi scandi­ nav kylfingr, grec KovArnyyor;; sau cu lin: rus Sud = scand, sund. Apoi, numele poporului maghiar, ruseşte Ugre fără nazal, e din nazalul grec. ouyyuQO!, o{'YYQOl, lat. ungari, hungari, german ungarn (cf. mai sus, unde Capi dan socoteşte că un I j 'j , ' > • II! ,1 " li" ' [9] selor, care circulau tainic numai între membrii trup' Ie i , lui Y • el Sa e Iar după moartea UI raman moştenire urmaşilor Săi direcţi. Am p. utea spune că avem a face cu dinasti K k ' , t f 'l' a onec y de- oarece 111 reaga sa ami le se ocupă cu teatrul de .' '. .. " manoners ŞI dela tată trece la fu ŞI la nepoţt si strănepoţt continu'nd • ..' 1 , •• u-se Dână' vremea noastra. Astfel cel doi fii ai bătrânului Kopecky" . V' ! In . JAd' , . ac av ŞI an, arnan OI s au ocupat cu teatrul. Dintre feciorii lui Va I dol t t" Y • C av, OI �un �un.oscull. ca au . culhv�.: mai departe jocul de pănuşi Arnosta ŞI J In d r 1 C h. Dintre fiii lui jan, Tomas, al cărui fecio 1 tot CU numele [an, el avut 3 copii:: Antonin, Mat e j şi J ind fi C h, care astăzi sunt oameni În floarea vrâstal şi sunt cunoscuţi drept maeştri ai teatrului de Marionete, continuă cu cinste tradiţia creată de străbunicul lor Mat e j, Alte dinastii de jucători de păpuşl sunt familiile Raymann, Karfiol, Dubsky, Maizner, Svarcenberk şi altele. Dinastia Kopecky' Însă e cea mai cunoscută şi cea care prezintă cea mai mare im­ portanţă în istoria teatrului la Cehi, de şi şi celelalte au lăsat pe urma lor o serie de preţioase texte, în general manuscripte, Acest teatru profan de păpuşi iI cunoscuse Mat ej Kopecky bătrânul in Italia unde era "en vogue" din timpuri cu mult mai vechi. II cunoscuse Însă şi în propria sa ţară, de mic copil chiar, unde tradiţia acestui teatru era dr ja formată de Înaintaşi ca De­ brovsky' şi alţii. Teatrul de marionete. aşa cum îl află M. Kopecky' când îşi Începe activitatea în acest domeniu, e pătruns de foarte multe influente germane; diferite motive împrumutate de la Ger­ mani, ba chiar unele piese din repertoriul favorit erau pe de-a'n­ tregul germane. l'A a t c j Kopecky' şi unii din descendenţii săi caută să introducă motive naţionale ori să naţionalizeze şi să îrnpârnân­ tenească pe cele străine deja existente şi iubite poporului, La a­ ceastă operă de naţionalizare lucrează Kopecky' şi ai săi foarte . adesea chiar Îll chip conştient, precum reiese din înşişi piesele lui şi din gura diteritor personagii prin care transpar ccnvingerile pa­ triotice ale autorilor. Relativ la cel dintăi constructor al figurilor--păpuşi şi al cutiei- scene pe care şi le-a găsit M. Ko pecky', ştim că a fost un sculptor din popor de prin părţile S uma vei 1) şi se nurnia Mi­ kulas Sichvovsky' 2). 1) Bohrnerwald, 2) Se mai cunosc şi alte nume de aceşti sculptori populari, [10] 10 PETRU CARAMAN In ce priveşte literatura dramatică a teatr ului de marionete, am spus În treacăt mai sus că ea are unele trăsături care Carac­ terizează şi literatura pur populară. Şi aici avem traditia vie, 01 ală ; piesele sunt ştiute pe de rost de jucători şi încredinţate urmaşilor foarte adesea tot pe calea memoret. Totuşi mernoria, mai ales când are aface cu texte destul de extinse cum sunt piesele în ches­ tiu ne şi Încă în proză de oblceiu, desigur nu poate fi nici decurn fidelă. Aici găsim izvorul a, o mulţime de modificări În text: pre­ scurtări, adăugiri, omisiuni, contarninări de tot felul. .. în fine trans­ formări totale, rărnânând din original doar s .hema generală, Acest caracter de variabilitate nu dispare nici atunci când această literatură e scrisă. Ea e încredinţată uneori, e drept, ma­ nuscriselor, care circulă în sânul aceleaşi dinastii de jucători sau chiar cu timpul trecând şi Ia alţii. Aceste manuscrise însă fiind mereu copiate de diferite persoane nu sunt lăsate neschimbate ci de multe ori intenţionat modificate şi 'n aşa chip că diferenţa dela o redacţie mai primitivă Ia alta mai târzie poate fi foarte mare. Adesea unele piese se prezintă in redacţiunl rezurnative, de ex. o piesă de 3 sau 4 acte o aflăm restrânsă la un singur act-iar aceasta nu pentrucă aşa s'ar fi prezintat piesa in realitate; căci de fapt acea redacţ.une de 1 act servia [ucătorilor numai drept un schelet mnemotechnic, după care se orientau la pregătirea piesei şi pe care-I complectau, Astfel în literatura aceasta dramatică vom afla pentru aceiaşi piesă diferite variante (cu atât mai numeroase cu cât o piesă era mai favorită, deci mai des [ucată de maeştrii teatrului de păpuşi), aşa cum se petrece cu literatura populară ce nu cunoaşte decât traditia orală, Datorită acestui fapt, n'ar fi cu drept să-I socotim pe M. Kopecky' ca autor al tuturor pieselor publicate sub numele lui; totuşi el, fiind cel mai important şi cel mai reprezintativ dintre toţi autorii dramatici şi În acelaşi timp jucătorii teatrului de ma­ rionete la Cehi, a fost socotit În puterea tradiţiei şi drept creator al tuturor pieselor jucate de el sau de urmaşii săi dir ecţi, deşi ele au putut fi create (sau locallfate din nemţeşte) de alţi autor] înaintaşi ai lui, . care după indiciile autorilor de piese pentru teatrul de marionete au construit diferite personagii, Unul din aceştia e Suchard dela poalele munţilor Krkonos (=Riesengebirge), din Nove Pace, [11] MOTIVE ROMÂNEŞTI îN LITERATURA SEMIPOPULA�A CEHĂ 11 Trăsăturile caracteristice ale acestei literaturi dramatice sunt in linii generale cam următoarele: a) - E o literatură romantică prin excelenţâ. Abundă în aventuri eroice şi erotice. Elementul fantastic se află. aici în largul său; legende care circulau în popor devin motive favorite in piesele acestui teatru. As\feI mult cunoscuta legendă ger­ mană a doctorului Faust, care pătrunde de timpuriu şi la Cehi şi e foarte gustată de publicul spectator, sau şi alte piese urzite după motive legendare vrăjitoreşti cum e : "c a ros t reI e c aneb R t reI e c Kouzelnik" 1) şi altele. Personaglile sunt cavaleri, haiduci groaznlci, conţl, adesea chiar prinţi şi prinţese, ca'n basme. b)- Acest teatru are în deobşte un vădit caracter etic, practic. Tendinţele de moralizare răsar foarte distinct în special În desnodămintele pieselor, care din acest punct de vedere sunt foarte interesante: ele caută să satisfacă pe deplin simţul de equitate al publicului spectator. Această literatură' dramatică, aşa naivă şi plină de fantastic cum se prezintă ea, are meritul cel mare că e premergătoare li­ teraturii dramatice naţionale la Cehi, a llteraturei celei destinate pentru adevarata scenă. Ea deşteaptă în publicul ceh gustul de teatru şi când cu vremea se face tranziţia dela scena miniaturală a cutiei cu marionete la marea scenă a teatrului cu personagii vii, înţelegem ce frumoase au fost roadele ei. Pentru aceia şi numele lui Mat e j Kopecky', al bătrân ului maestru al teatrului de păpuşi, nu fără dreptate e încununat de aureola de înterneetor sau mai exact de pregătitor al adevăratului teatru la Cehi. Din repertoriul teatrului lui Ma tej Kopecky', alegem acum drama cu titlul: "Horia a Gloska aneb zapălen! Hermanstadtu ... " pe care pentru interesul ce prezintă pentru Români, o vom da mai jos în rezumat după cea mai nouă editie, a lui Vesely';; Actul 1 se petrece în pădure. Revolutionarii şed în jurul focului în timpul furtunii. Harum, un bătrân hot, tovarăş al lui Horia şi Cloşca, blastămă 1) Vânătorul fermecat sau puşcaşul vrăjitor. [12] 12 PETRU CARAMAN ceasul in care s'a răsculat contra prlnţulul sârbesc, din cauza suferinţelor grele ce îndură în păduri şi locuri pustii unde se ascund departe de casele lor. Totodată ÎI1- vinueşte pentru toate acestea pe căpetenia lor Horia. Cloşca, îl apără pe Horia. In acelaş timp îi spune lui Harum cum el e mânat în acele pustietăţi de dorul de răzbunare Împotriva prinţului sârbesc, care i-a confiscat toată ave­ rea surghlunindu-I, lşi arată marea nădejde şi încredere ce are în şeful lor Horia - sub comanda căruia luptând îşi va relua averea şi drepturile pierdute. Hotia, care, după spusele sale fusese să intervină pentru drep­ turile lui şi ale tovarăşilor la castelul prlnţului ţării Si­ biului, se întoarce şi le aduce vestea că prinţul le refuză Înapoierea drepturilor. Le dă ordin să se pregătească de luptă crâncenă şi la miezul nopţii, când se va auzi semnul dat de dânsul,­ glas de corn - să năv ălească asupra cetăţii şi să-i pue foc din patru părţi. Dupăce pleacă Harum şi ceilalti tovarăşi iar Horia rămâne singur cu Cloşca, îl pune pe acesta din urmă să jure pe cer, lună şi stele 1) că va păstra în taină cele ce îi va spune numai lui. Şi anume, îi mărturiseşte că el a minţit când le-a spus despre inter­ ventia sa la prinţ pentru drepturile lor. Ii destăinueşte că In rea­ litate el s'a certat cu un beer ŞI l-a orno rât, iar apoi a fugit În codru ca să scape, fiindcă în oraş s'a pus preţ pe capul lui. li mai spune că a ucis şi pe un evreu la drumul mare luându-i hainele. Ordinul arderii Sibiului l-a dat ca să se răzbune contra ur­ măritorilor săi. Cu toate aceste mărturisiri, Cloşca îi Iăgădueşte credinţă şi mai departe. Tot în acest act apare şi tipul comic Kaăpăre k, crcltor, ple­ cat dela stăpân fiindcă acesta nu numai că n'avea cu ce-I plăti, dar nici pentru el n'avea gologani de tutun. E in cărarea unei slujbe mai bune. Are loc un dialog humoristic între dânsul şi Horia care-i 1) Locus comrnunls-e-jurământul cavalerilor. [13] MOTlVE ROMÂNEŞTI îN LITERATURA SE:MIPOPULAR CEHĂ i3 propune leneşului Kaspărek să-i dea un astfel de serviciu unde n'are nimic de făcut şi e foarte bine plătit. Il angajează printre răscuiaţl şH promite bani mulţi, mân � care şi băutură din belşug. Actul II Se petrece la cetate. Straja de noapte stând de pază În jurul ce� tâlii Îşi cântă soarta sa grea, că in loc să doarmă şi el liniştit a­ casă ca alţii, trebue să vegheze şi să îndure ploae şi vânt. Ur­ mează apoi un mic monolog în care-şi arată bănuelile lui În le­ gătură cu siguranta oraşului: i Se pare că aude sgcrnote, şoapte şi se teme să nu se întâmple ceva rău pentru oraş. Bănuelile îi sunt întărite de cânele său care de asemenea se arată foarte ne­ liniştit. Işi strigă ciinele şi pleacă să dea acolo castelului căutându-l, In timpul acesta răsculaţii înaintează în tăcere. Se aude glasul trâmblţii, semnul atacului. E miezul nopţii. Se 'ntâlneşte cu răsculaţii pe care-i ameninţă că-i închide. Ace­ ştia îl ucid şi Împresoară cetatea. Urmează distrugerea ei. Pulbe­ rărla sboară în văzduh, dau foc oraşului cu smoală, apoi năvă­ lesc la atac asupra orăşenilor speriaţi. Se aud în Învălmăşeală bubuituri, îrnpuşcături, vaete, strigăte de ajutor, exclamaţii : foc! foc L .. , ziduri se prăbuşesc .. , etc. etc. ... După potolirea focului şi după ce revoluţionarii s'au retras, apar printre ruinele cetăţii nişte ca valeri care se plâng de groză­ via incendiului din cauza căruia s'a prăpădit multă lume. Dau P(� ste cada vrul paznicului de noapte. Inteleg că incendiul a fost răz­ bunarea răsculaţilor. Intâlnesc pe Harum, care li se predă şi spune numele şefi� lor răscoalei. Aceasta o face el -- precum reiese din piesă - din cauza mustrărilor de conştiintă ce s'au deşteptat în sufletul lui auzind blestemele mamelor pe ai căror copii i-a ucis. El se arată gata a trăda pe toţi tovarăşii Săi, conducând chiar la ascunzătoarea lor pe cavaleri. Aceştia Iăgăduesc în schimb :;�H ierte c'a luat şi el parte Ia revolutie. [14] 14 :PETRU CARAMAN Actul ilI te petrece în fundul cadrului, unde stau ascunşi hoţii (răsculaţii) şi toţi cântă împreună cântece hoţeşti cu re!renul: "Hram a peklo, hram a peklo, Ta [sou moji p r a tel e !.,." 1) Apoi cântă singur Horia, lăudându-şi norocul său şi al răs­ culaţilor care au izbutit în întreprinderea lor. In timp ce cântă, Kaspărek îl parcdiază prin glume ironice. Astfel, când Horia se glorifica pe sine în versuri ca: "Jako Krăl [sem mezi vămi, Budu panovat nad vămi.i.;») micul Kaăpărek îl parodlază în chipul următor: [ako ta s k el r mezi vărnl, Budeă viset teZ' p I e d nămi...») Apoi Horia siârşeşte, îndemnând pe tovarăşi să se culce pentru ca odihn'ndu-se să capete puteri noui. La miezul nopţii vor năvăli iarăşi sub comanda lui În oraş ca să-I prade, Ii stă­ tueşte să fie fără milă. Le făgădueşte prăzi bogate şi în special bani din vistie: ia prinţului sârbesc, Dupăce toţi se culcă, rămâne Încă Cloşca. El îi spune lui Horia temerile sale de trădare din partea lui Harum care fugise din tabăra lor la duşman. Horia îşi râde de aceste temeri şi-I numeşte pe Cloşca babă fricoasă, asigurându-I că chiar de i-ar fi trădat n'au dece se teme, fiindcă ei sunt totdeauna ga ta de luptă. Ina'nte de ase culca, Horia pune strajă pe micul Kaspâ ek, spunându-I că în caz când ar auzi vre-un zgomot sau ar vedea pe cineva venind, să le dea de veste printr'un chiot sau printr'un foc de puşcă. Urmează o scenă humoristică între Horia şi Kas- 1) Prof. D-r J. Vese2i: K'�medie a hry podle 1 out k a; s k y' c h tr adic, stary'ch rukoplsu a M,a tei e Kopeckeho. Praha 192'1. Sv, 1-10. Pg, 492: "Tunetu\l şi iadul, tunetul şi iadul, "Aceşlia-s prietenii mei 1. .. " 2) Ibid, Pag, 493: .,Ca un rege sunt Între voi "Şi voiu domni asupra voastră ... " 3) lbid. Pg, 493, "Ca un pungaş eşti intre noi. �Şi vei fj spânzurat în faţa noastră ... " 1 illi . *.1'" h�:;1��" i I li � • ,! " I -e' > , L , j .' • , . ' [15] MOTIVE ROMÂNEŞTI îN LITERATURA SEMIPOPULARĂ CEHĂ 15 părek, care chioteşte îndată după plecarea lui Horia fără să vadă pe nimeni. Horia se 'ntoarce să i explice din nou. Dar şi a doua şi a treia oară chioteşte fără rost; aiund Horia îl dojeneşte şi-I ameninţă, iar Kasparek se hotărăşte de necaz să nu strige, chiar de-ar vedea pe cineva. Se culcă sub pom şi doarme. In timpul acesta cavalerii duşmani, în frunte cu gu vernatorul Si biului conduşi de Harum trădătorul, ajung la locul unde doarme Kasp, Viaţa românească" XI 1916, Na. 6, p. 279-80. 7) Vulcan, op, cit. În "Familia" (Cf. Panteonul, p. 135; CI. .. Traian", clt.: Cf. Prefata cit. p, IX). 8) Arbore, op. cit. p.757; Nota biografică în vot.tuue Has- deu, op, cit. p, 255-6. 9) Ibidem; ibicem, p, 256, [38] LUCIAN PREDESCU .38 -----_._--_ .. _-----_ .. _�----- -.,�._ .. -_ .. �.-------- D,H tânărul învăţat nu se mulţumi cu succesele obţinute. De la Charcott trecu la Untversirăţ.Ie din Lernberg şi MUnchen, unde a audiat pe străluciţii profesori şi filozof Goercs şi Schel­ ling 1). i Se întoarse apoi In Basarabia şi profesă advocălura Ia Chi­ şinău, ajungând=-in scurt timp-vE stit şi peste graniţele Basara­ biei. Căci vt-niau să-i apere În procese ţăranii de prin depărtatele colţuri ale Rusiei 2). La vârsta de 26 ani (1837), pe când se afla la Chişinău, având titlul şi de efor al şcoalelor d'n Hotin ") şi membru al mai multor societăţi ştiinţifice străine, ţinu un mernorand discurs la 27 Iulie, în şcoalele gu verna mentale ale Basarabiei din Chişinău 4). (Va urma) Lucian Predescu Istoricul "afacerei" Glozel Intors de curînd dela Glozel, unde participase la săpături, A. Tafrali dela Iaşi publică unele informaţii în ziarul "ViîioTul" aducînd cea dintăi contribuţie rcrninească la această chestiune ce tindea spre un caracter mai international şi popularizîud-o la noi. Dar În acelaş timp un ztarist de peste Canal scrie în "Tlmes" că obiectele dela Glozel sunt Ialşe, r eedltînd pe Crawford; mai im­ parţial conservat.irul muzeului din Francfurt face o dare de seamă 1) Vulcan. op, ca. în "Familfa" (ef. Panteo nul, 135; Cf. "Traian", cit. : CL Pr. faţa cit. p. IX). 2) Ibidem (CI Ibidem) Ct, Panteonul cit. pag. 135 (Cf, "Traian" cit). 3) Felix Cotson=-De l',�ht pres. nt et de l'avenir des Prin­ cioautes de Moldavie et de Valachie, Paris, 1839, p.2Q; M. Ko­ gălniceanu- Teleg. atul Daciei=-cfracia literară", 1, 1840, Mal-I1,­ uie, p. 479 (CI. ibidem, "Dacia lMerară", ed. Il, 18::'9. p. 348; Ct, P, P. Hâjdca-Cronica---"Foita d. Storiă şi J teratură", I. Mart 1860 coloana 31; Cf. Arune Purnnu=-Lepturarlu-c-Iv, 1, Vienne, 1864, p. 121. 4) Felix Colson, op. cit; Vezi detaliu ;;,supra acestui dis­ curs la opera 'ui AI, Hăjdău, [39] ISTORICUL .. AF ACEREI" GLOZEL �--------- -��--- 39 în "Gazda Francîurtului", exprimînd justa părere că din comrsia internaţională ar trebui să lipsească francezii, interesaţi oarecum. O părere apropiată exorirnase Esperandieu crrtnd ca niciuna din persoanele care luase parte la "bătălie" să nu fie numită în co­ misiune. Apărătorii lui Morlet iau atitudine şi faţă de dispoziţia mi­ nistrului de-a-i fi luat direcţia ştiinţifică a sapăturilor. Loth o nu­ meşte "măsură Inutilă şi blesanta" într'o scrisoare, "monstruoasa'" într'un articol de ziar; Esperandieu crede că buna credinţă a mi­ nistrului a fost surprinsă, iar unul dln membrii marcanţi ai "Li­ gei drepturilor omului" cere intervenţia prezîdentului în favoarea lui Morlet. lnsuşi descoperitorul intervine cerind lui Marin să grăbească venirea cornlsiunii, căreia Begouen declară că se va su­ pune, chiar dacă va da un avis favorabil=-ccia ce nu crede. In «le JOIHnal», cel mai temut antiglozelian, Vayson de Pra­ denu continuă atacurile împotriva Ialşiflcatorilor, pe care-I con­ cretizează sub «spiritul misterios dela Glozel- ; atit lui, cit şi lui Begouen, ce publicase de curînd broşur a "Queiques 1 eflextons Sur Glozel", şi Dussaud le răspunde Morlet, invlnuindu-i În primul rînd că n'au vizitat niciodată. staţiunea. Begoucn n'are alt răs­ puns de cît să se plrngă lui Esperandieu că este mereu insultat de Morlet, pe cind Vayson enurneră în «!'Echp de Paris" argumen­ tele pentru care nu crede în autenticitatea Glczeul ui : nu toate oasele au patină, olăria e atît de prost arsă că nu putea rezista atîta vreme, obiectele apai tin ca tfr-uri tutui 01' epocelor ss le reu la scriere, a descoperit urma unui canal prin care s'au introdus obiectele, "zidul" vertical al unui ",mormînt." a fost adăugat ulte­ rior introducerii obierte'or aflate acolo, s'au găsit topor aşe şi un mOSOl aş, cu semne similare sub inspiraţ'a instt: uterului Clement, după scrierea lui MorIet se simte un progres în tehnică capabil de a înlătura oriticele ; absenţa literei B dovedeşte c'a copiat din alfabete fără B la Început, apoi nu l-a mai re dat, cînd i s'a a­ tras atenţia asupra acestui caracter; idolti bisexuaţi sunt copii după cei neolitici, iar cei nebisexuaţi, se datoresc intluenţei lui Van Gennep, care se ocupă cu aceste anomalii. Imediat apare în scenă broşura lui Dussand "tutoU!' des in­ scriptions de Gtozel" ce reprezint ă lovitura artileriei grele in lupta Încinsă. O broşură elegantă de 57 pagini cu "Appendice" cu tot, tipărită la Arrnad Colin, ce se ocupă de-o staţlune pe care au= [40] 40 DR. P. CONSTANTINESCU-IAŞI --���-- torul n'a vizitat-o niciodată, deşi prima învinuire e că s'au lasat trei ani să se facă săpături Iără controlul specialiştilor l Mărturi·­ seşte că un prieten a fabricat la Paris o cărămidă asemenea celor glozeliene, deci tot ce priveşte epigraiia e Ialş; recunoaşte cel mult prezenţa unor obiecte autentice lasate de pescarul neolitic. Caşi lui Vayson, j se pare curios paralelismul între progresul tă- ' I " bliţelor înscrise descoperite şi acel al literaturii respective, intre 1925-1927 apărînd studii interesante de specialitate, ca UDa din lucrările sale de pildă; şi lasă să se 'nţăleagă că însuşi Morlet ar fi Ialşificat tăbliţe cu semne din alfabetul Ienician descoperit de Dussaud, deşi declară că »nu suspectează pe nimeni", La fel, a- par semne iberice după ce Reinach i-a trimis lui Morlet revista .,Portugalia" CU descoperirele dela Alvao-la care Reinach răs- punde 1) că tocmai asemănarea semnelor dela Glozel cu Alvao l-a determinat pe el şi Seite de Vasconcellos să trimită lui Morlet revista. Dintre apărători Esperandieu e surd compleei, adică ial- şlficatorii puteau să-I deruteze; Dussand nu ne spune nimic a- supra excelenţei vederi şi inteligenţe a celui vizat, cum atestă Rei- nach, Tot aşa şi broşureie lui Morlet sunt .,trucate" afirmînd lu- cruri neexacte, după cum se "informase" Dussaud : de acest păcat se face culpabil însă criticul cer b, cînd vorbeşte în bro- şură despre idolii dela Olozel altfel de cum sunt in realitate �). Broşura lui Dussand e un nou prilej pentru discuţii in presă: ",Debas" publică lungi extrase, "Matin" şi altele darea de seamă Ia Academia de ştiinţi a lui Deperet pentru autenticitate, ,,1'Ec:bo de Paris" anunţă din Bruxelles că savanţii belgieni s'au divizat re chestia Glozel, Boule publică în "l'lnforrratian� că nu totul este Ialş şi altele în "Comoedia", "Figaro", "Daily MaH" care anunţă declaraţia unui cunoscut Ialşificator englez că el ar fi îngropat în 1926 la Glozel o colecţie de antichităţi cumpar ate la Londra-, "Flambeau" din Bruxelles, «O Primeiro de janeiro> din Porto cu un articol de Mendes Correa, »la Depeche de Constantine" din Algeria cu adesiunea geografului Trouillot, In prlrnile zile ale lunii Noernbrie, în atenţia tuturor, pur­ cece la lucru faimoasa cemisie internaţională. alcătuită din: Ha­ mal=-Nandrln (Belgia), Pittard dela Geneva, Bosch Ginyera (Spa- 1) S. Reinach "Ephemerides de Olozel", p. 153, nota 11. Z) Reinacl1, op, cit .• p, 15p, nota ,1'1, • [41] 41 ISTORICUL "AFACEREI" GLOZEL -------------------�- nia) Miss Garrod (elevu lui Breuil), Forrer dela Strassburg, Pey­ rony şi Favret pentru Franţa; nici un scandinav şi nici un olan­ dez-cum remarcă Relnach ')-; Absalon din Ceho-Slovacia fiind reţinut la Braşov, nu participă. Sub preşedenţia lui Pittard se'n­ cep săpăturile la 5 Noernbrie, Iu prezenta a 7 reprezentanţi ai ce­ lor mai însemnate ziare pariziene, fără a se descoperi ceva mai deosebit. A doua şi a treia zi sunt uiai bogate în rezultate, dar şi'n incidente specifice Glozelului: Pittar d păreseşte cornisiunea, iar Miss Garrod e surprinsă asupra unor manopere neco recte de către Morlet, care e gata să se opue la continuarea săpăturilor, dacă n'ar fi intervenit belgianul Trlcot-Royer. Părea că'n urma descoperirelor de tăbliţe şi'un inel cu ir scripţii, între altele, va aduce o "detentă" În această afacere; presa-şi'n special Sabadie dela .. Quotidien-->, înşelată de ati­ tudinea binevoitoare faţă de Morlet a celor mai mulţi membri, ce­ lebrează succesul glozelienilor, Ar fi fost corect ca imediat să-şi tntocmească raportul şi cornisiunea, care a pus pentru aceasta o lună jumătate. Dussaud. pănă la un punct În situaţie dificilă, re­ cunoaşte din nou că nu se'ndoeşte de autenticitatea zăcămintului, pe cînd Begoneu preferă să manevreze în taină, întîmpinînd la Lyon pe membrii comislunii-ccum remarcă caustic Labadie, Ziare­ lor din Capitală sealătură cele din provincie: "Dupeche de Touluse", "Phare dela Lolre" d'n Nantes, ,.1'Express du Midi" sau «le Correspondent» din Paris ce publică un larg articol al lui Andollent, decanul Facultăţii de litere din Clerno nt ; "Ia Se­ maine ă Paris", pănă şi "Temp:;" iesă din rezervă publicind fai­ mosul articol al 111i Reinach -De bello glozelico» şi-un altul al lui Dussand, iar "Times" scrie categoric: "Descoperirea 1 ăbliţei Înscrise a ridicat autenticitatea glsementului deasupra oricărei îndoeli", Si alte ziare străine exprimă aceiaşi convingere: în "Svens ska o'agblădet" profesorul Nerrnan semnalează analogii scandinave cu obiecte dela Glozel, d. Tafrali în «Viitorul- dela 18 Noembrie menţionează asemănări cu ceramica deja Cucuteni şi Pornîrla ; un alt articol în "Tribune de Geneve". Apoi o nouă avalanşă de răs­ punsuri, încrlrninări, precizări, critici din partea lui Oennep, Mor­ let şi Audollent în "Mercure de France", JulJian reeditîndu-şi pă­ rerile vechi în "Deba ts» ; Boule în »Temps" � unde Îşi repetă Cn 1) !d.em. pg. 159. [42] DR. P. CONSTANTINESCU-IAŞI .�--'------ ronatele atirrnărl şi Vayson : Labadie în ,,1'lIustration" publică tă­ bliţa descoperită de co misiuue, Nourry (Saintyves) anunţă apa­ riţia broşurelor sale (?) "Mes deux vis't: s a Gloze l'"; abatele Moreux crede'n antenticitate acordîndu-i Glozelului vechimea de 8000 ani, în "le Petit journal". Sau din provincie: Dussaud în "Petit Meridional" din Montyellier întăreşte afirmaţia lui Boule că gal eul cu renul desenat e de dată recentă, în acelaş ziar răspunde Esperandieu : "Progres de Lyon" anunţă că Mor!et a prezentat la Lyon galeuri asemănătoare cu cele descoperite de Mayet la Colornbiere, Deberet afirmă la Academia din Lyon că Glozel e un cimitir apropiat magdalenianului, la care alti doi acadernicieui r�s­ pun d comparînd inscriptiile glozeliene cu tăbliţele dela Pornpei şi din Ardeal. In această luptă prin presă se ajunge la un episod tragice­ comic, în fond trist pentru i'ustrarea moravurilor unora dintre oamenii de ştiinţă din Apus chiar. La 24 Nonrnbrie apăru în zia­ rul tuluzan "le Telngramme" o telegramă d:n Porto, anunţind că profesorul Correa, în urma analizei oaselor găsite la Glozel, n'a putut constata nici o urmă de Iosilizare, sunt recente deci; şt un comentar Iariseic al lui Begoneu. In aceiaşi seară apare o infor­ maţie similară ca din partea corespondentului din Porto în "De­ bals". Surprins de aceasta Morlet scrie imediat lui "le Ternps" dovedind falşitatea telegrarnelor prin extrase din două scrisort noi ale lui Corr-a cu date precise asupra compoziţiei oaselor, care au numai 27°/omaterii organice, restul ftind osiîtcare : peste curînd însuşi Morrea contesta primele informaţii scriind ziarului tuluzan şi telegratund lui -Ternps-, În care însuşi Begoneu e obligat să recunoască-pus În cauză de Reiru.ch-epa'ern.tatea telegramelor Correa anunţă că rezultdele anal-zei nu sunt definitive, i se cer" de Peyrony şi Pittard ; intervin pe ch.stta probabllităţil falşurilor Butavand, Eperandieu. Deperet, G. Engleh. art în "Times", [ose Teixeira Rt'go d:n Porto şi -Natior,- din New-Iork cu'n epi. Hua! articol. Trec.use aproape o lună �i comisiunea IÎU' şi depusese ra­ portul. cela ce încll'etează pe Morlet şi ceilalţi glozel!eni, mai a­ les că Begoueu anunţă lucruri, pe care nu le putea şti de cit dela un.i membrii ai comisiunii; «le Journal:. crede că aceasta va ab­ solvi pe Morlt! pentru buna sa credinţă, refuzîrd se pronunţa pentru glse;11ent; Correa protestează împot iva acestui fapt ş"n [43] ISTORICUL "AFACEREI" GLOZEL 43 special contra lui Begouen, pe care-I atacă şi Reinach in «De­ bats-. In -Mercure de France» Morlet răspunde detailat şi com­ petent broşurii lui Dussaud ; reţinr m declaraţia nostimă asupra Imprcjurărllor săpăturelor dela al doilea mormînt. cînd medezul De Klercker s'a mulţămit să privească numai �i să bea două litri de vin la Fredin J Impotriva comisiunli, C11re dovedeşte 1111 spirti de "castă", protestează Correa într'un ziar din Lisabona şi mai mulţi membri ai Societăţii Linee ne din Lyon în frunte cu Arcelin şi Deperet, care declară «Şcoala lioneză va fi avut gloria de-a menţine şi proclama (adevărul)». Se precizează depe acum două şcoli sau curente: 1) centrist cu Dussand dela Louvre şi Capitau dela Co­ misiunea monumentelor Istorice, autiglozelten], pentrucă s'au des­ coperit lucruri extrem de interesante fără patentă dela ei de către un cercetător independent. 2) curentul provinciei dela Lyon şi Clermont, reprezentînd ştiinţa mai obiectivă, mal liberă de spiritul de gaşcă. Cu tot mutismul său, ziare ca »l'Oeuvre" şi -l'Opinion» a­ nunţă că raportul comlsiunii va fi dezastros pentru glozelieni, tot caşi raportul lui Champion, trimis de minister ca expert al obiectelor descoperite, ce conchide tot pentru fa lş, Reinach, şe­ ful său dela muzeul St, Gerrnain. îi reproşează c'a fost Insărcinat cu alcătuirea a unui inventar numai. la care Champion răspunde c'a făcut raportul la cererea lui Peyrony, Rolul acestui din urmă, se pare gelos de faima Ci esc.ndă a Glozelului, esă mereu în e­ videnţă şi într'o lumină puţin simpatică. Reinach presupune, după declaraţia lui Champion, că Ceyrony ar 11 Ialşiîicat un galeu cu care voia să-I prindă pe Ernile Fradin ; acelaş crede c'ar fi "Iu­ crai" comisiunea ia alcatuirea raportului său, în sfîrşit prezentat publicului, prin broşură şi "Temps", ia 23 Deeernbrie. O nouă lovitură de teatru! Raportul e dezastros penti u glo­ zelieni, deşi se'nchee cu declaraţie de incredere În buna credinţa lui Morlet. Toate obiectele au Iost găsite fără legătură intre ele, deci puse la întîmplare; vasele şi Idolul nu prezintă nici o ac­ ţiune a rădăcinelor ; mormintele prezintă vidu ri care nu se pot explica, caşi depresiunea de de asupra, tunelul e lucrat recent. De ce unele oase cranieul au marginea roasă de vreme. altele nu; de ce s'au găsit numai fragmente de oase? Dacă restul s'a ars, dece nu se găsesc urme de incinerare ? Dacă interveniser ă inilu- [44] 44 DR. P. CONSTANTINESCU-IAŞI ---- enţe chimice, dece numai unele au fost atacate? Obiectele de os n'au nici o urmă de fosilizare, sunt tăiate de curînd; altele au patină nnmai pe-o parte. Gravurele au altfel de patină ca gale­ urile pe care sunt lucrate, unele de şirt par tăiate cun cuţit de metal. Fauna e modernă; dece nu s'a găsit nici un os de ren în epoca lui? In rezumat, crede În autenticitatea ob.ectelor neimpor­ tante din prima şi a doua pătură, dar in ansamblu documentele nu su nt v, ehi-nu se excl ude ipoteza intro ducerei ulterioare. Raportul mai adr ogă că se aşteaptă rezultatele analizelor chimice, pe care Însă nu le-a mai aşteptat, cînd probabil s'a sim­ ţit că sunt favorabile autenticităţ'i ; căci În ziua CÎnd se dă pub­ licităţii raportul, MorIet primeşte telegrama lui Correa cu confir­ marea fosilizării oaselor. A doua zi Reinach, Esperandieu şi Lot h alcătuesc un protest, prin care declară că "comiăiunfa, de Bego­ neu, fără ştirea lui Correa, numai din antiglczelien! declarati îna­ inte; descrie întîmplările din timpul săp ătur elor şi altele-cun a­ devărat roman», după calificarea lui Marcel Sauvage din "l'Jntran­ sigeant". Nici «le Matin» nu e convins de seriozitatea raportului: "misterul Glozelului nu s'a luminat» ; Labadie În "Quotidien" re­ clamă o nouă anchetă; ,,�dit Parisien" publică declaraţia celor 3, dar şi părerile lui Dussaud ; Brlnguier În "le [ournal- e plin de amărăciune pentru ştiinţa franceză atît de desorientată , "Fi­ garo" declară: "se vede că nu s'a pus oapăt afacerei [Glozel" ; � Opinion- face o anchetă printre groparii cimitirelor pariziene cu privire la oasele îngropate, din care Se vede incompententa co­ misiunii. Numai trei ziare sunt întrucîtva pentru raport: "Debats" care publică două articole, plin de încredere şi bucurie ale lui Begoneu şi ale lui Varigny rezervat j «l'Echo de Paris» repetă a­ tacurile contra lui Reinach, iar ,,1'Oeuvre" jubilează. Din presa străină rezultă însă prudenta celor mai multe ziar!' france ze : «TIrnes» constată că raportul nu precizează nimic despre moda­ lităţile introducerii Ialşurilor, «Gazeta de Francîurt, se'ntreabă de ce nu se arată Ialşiflcato rii ? După prima furie afacerea ia o întorsătură serniveselă : De­ peret cere pentru Fradin\ o decoraţie pentru meritele sale ştiit.ţi­ Iice, fiind În stare să Ialşifice atît de perfect 3000 bucăţi j Fraguy povesteşte în "Progres de l'Allier" atitudinea comisiunii faţă de Fradin-i, la început privlndu-l ca pe nişte bandiţi, apoi luînd ca­ feaua la ei; Dussaud îl învinueşte direct pe Fradin de talştticator � i . I [45] ISTORICUL "AFACERE!" Gl.OZEL 40 i . I cela ce face pe ,,1'Echo de Paris" să constate că chestiunea ia o altă întorsătură; "Debats" publică un articol anonim .Senină­ tatea savantului" cu aluzii ironice la adresa lui Reinach ; iar "Oe� uvre" şi «Cornoedias transformă chestiunea în subiect de operetă, caşi -Parls-Midi» În articolut de calarnbururi "Oloses sur 010- zel" ; "Petit [ournal" spune că inventatorul dela Gloz el il intere­ sează mai mult ca invenţiunele sale, "Echo de Paris" publică şi o fabulă, par od'e după La Fontalne "Le laboureur de Glozel et ses entants-. Dacă pentru moment apărătorii glozelienl în frunte cu . Rei­ nach par un moment obosiţi-ca să nu zicem altfel-Morlet se dovedeşte de-un mare curaj sufletesc. Morlet, înlesnlt de "Quoti= dien", respinge punct cu punct raportul (omisiunii "Begoueu"­ cum o numeşte el-şi în vinueşte pe uşuratecul Champicn, cerînd ca ministerul să-i decI aseze staţiunea ca reluind-o să poată fi cer� cetată În prlrnavară de-o adevarată comisiune internaţională. In­ suşi "Ech,) de Paris" recunoaşte că Morlet a trecut la ofensivă cu fapte grave, iar "Comoedia" cere o comlslune în adevăr in­ ternaţională; reapar şi Reinach cu Esperandieu în "Debats", iar "Times" nu se lasă convins de comisiune, glumind într'un articol de fond de'ntreaga chestiune a Glozelului : Loth în "l'Intrasigent" susţine din nou cu aceiaşi tărie În deosebi cinstea şi inteligenţa lu Morlet, pe cînd mai curînd Begoneu e un archeolog amator. Deşi "le Matin" intrase adînc În luptă pentru Glozel, totuşi pub­ lică un lung articol al lui Dussand, în care repetă vechile învi­ nuiri contra a doi Fradin-i, autorii a 3500 bucăţi ialşe !- accep­ tind să-I creadă pe Morlet înşelat, ceia ce respinge, În acelaş ziar, Loth cu vioiciune; tot acolo şi scrisoarea lui jullian că gisernen­ tu! e autentic în ansamblu, dar galo-roman, (Va urma) n-. P. Constanttnescu-Iaşt [46] Comunicări Etimologla romănesculul "rudă" Prof. Weigand dela Leipzig, în anuarul său Balkan-Archiv, din care a apărut pănacurn 3 volume, lnvlnueşte pe filologii dela Universitatea din Cluj de «latinornanie» şi de «şovinism», pen­ trucă multe cuvinte din limba română a căi or etimologie e evident slavă se silesc să o scoată latină. Ast-fel le spune Weigand în acest anuar,-s. ex. în vol. III, p. 312-că ",die Mitarbalter der Dacoromania (In Latiuomanie lelden", adică «colaboratorii Daco­ romanle] suferă de Latinornanie" ; iar mai jos, la p. 315, le zice că dânşii : dau "falsche Etymologien ... , die aus dern Gefuh] des Schauvinismus enstanden sind", adică "etimologii false ... cari s-au născut din simţ şovinist" cu "die Iateinische Tendenz eines Cipariu", adică cu «tendinţa latinistă a lui Cipariu». ... Cei dela Cluj însă, Între cari cu deosebire prof. S, Puşca­ riu, la rândul lor învinuesc pe Weigand că sunt in limba română cuvinte evident latine, pe cari, totuşi, acesta, din o tendir ţă pro­ tivnică latinităţli noastre, le derivă din' slavrneşte sau din altă limbă neromanică. In krhtva, XXXV, 2, p, 118, eu, intervenind În această po­ lemică, am arătat prof, Puşcariu că, aducând cuvântul românesc stâlp spre a dovedi această tendinţă anti-rornâneasr ă la Weigand, se înşeală profund. Puşcariu zice (în Dacoromania, 1, 408) că a­ cest cuvânt nu vine din slavul siălp, ci din un lat. neconstatat nicăieri =sttrpalie. l-am arătat acolo pentruce rom. stâlp nu elat. s tirp a lis , ci slavi cuI stălp care există şi azi În limbile sia ve, Mergând în aceeaşi directie cu combaterea lui Weigand, [47] COMUNICARI �._--�---------'----------- 47 Puşcariu mai greşeşte şi când crede (în Dacoromania, IV, 2, p. 1349) că rornânescul rudă, În înţelesul de «neam», "seminţie"', "generaţie" nu există la Slavi, ci la aceştia se află numai -verbul roditi, cu un sens apropiat» ; de aceea, continuă Puşcarlu, "mult mai probabil e că rom, rudă reprezintă, cu cbicinuita metaplazmă­ pe lat, rudis care Însemna nuia", că, deci, acest cuvânt nu e sla­ vonesc În limba noastră, ci latin, Mi-am permis deseori să repet În această revistă, că fără o cunoaştere adâncă şi a Slavisticel nu se poate studia temeinic limba română şi nici nu se poate ajunge la rezultate trainice cu privire Ia constituţia şi dezvoltarea limbii noastre. Aceasta s-a văzut şi din cele ce am arătat despre cuv. stâlp şi se ma! poate vedea şi din cele ce arăt acum la cuv, rudă. Cunoscătorul Slavisticei constată imediat că Puşcariu greşeşte iar ă. Căci, de fapt, există în limba bulgară, deja În forma ei paleoslovenlcă din sec. X, cuvântul masculin rodz=rodă, CU înţelesul de «neam, seminţie, generaţie», Iar apoi, de atunci, există acest cuvânt şi până astăzi în limba bulgărească, cu aceste înţelesuri, Ba mai mult chiar, această limbă îl are azi nu numai cu forma masculină : rod, ci şi sub forma fe� menină roda, chiar şi În dialectul ei din Rodopi, unde, potrivit cu caracteristica acestui dialect (ce am arăta în Archiva XXXV, 2, p. 120) de a preface :;ţ>e o accentuat În u accentuat, va fi fiind şi ruda aşa cum este drum, stul, gust, 'UlM, gul etc. în loc de obicinuit bulg, drotn, sto!, gosi, nost, gol şi precum e încă, În bulgăreasca comună chiar: korîina din lat. corona, raza din lat, ro sa, karuca (ciieşte karuţa) din italian carozza. Dovadă că există în limba bulgărească şi rod şi roda cu In­ ţe!esurlle de �neam, seminţie, generaţie" e, între altele, al lui Dju­ vernua : Slovat' bolgarskag o jazyka p. 2059- 2060; iar dovadă de existenţa acestor cuvinte şi În dialectul ei din Rodopi e a lui Miletic: Die Rhoâopemundarten der bulgarischen Sprache, p, 51. Pe câtă vreme slav. roda-ruda Înseamnă "neam, generaţie, seminţie" iar lat. rudis Înseamnă 11 nuiă", e evident că rom. rudă e cuvântul slav iar nu cel latinesc, ilie Bărbulescu [48] 48 IORGU IORDAN o carie romînească despre Spania. Dintre ţările Apusului cea mai puţin cunoscută ne este, cu siguranţă, Spania. Tot felul de cauze au contribuit la crearea aces­ tei stări de lucruri, evident păgubitoare pentru toată lumea. Aşe­ zarea geografică aşa de periferică a Peninsulei Iberice, deosebirea dintre strălucirea trecutului şi situaţia actuală, concurenţa Italiei în materie de climă mediteraneană, lipsa unei propagande bine con­ dusă pentru a atrage călători acolo, precum şi multe alte împreju­ rări, au făcut ca Spania să fie nu numai o terra incognito, ci şi una rău cunoscută. Căci aşa se întîmplă totdeauna. O afirmaţie a­ runcată din fugă sau din interes, o generalizare pripită provenită dela un turist superficial, o deformare a realităţii datorită fantazie exuberante a unui poet, se răspîndesc cu uşurinţă şi se impun ca adevăruri necontestate graţie personalităţii autorului şi mai cu samă ignoranţei cetitorului, incapabil să controleze veracitatea celor spuse. Noi Romînii avem şi mai multe motive de a nu cunoaşte Spa­ nia decît cu o aproximaţie tot aşa de mare cît este şi distanţa care ne desparte de această ţară. Fiind deprinşi a imita prea ade­ sea pe Francezi In diverse împrejurări, ne-am lăsat şi În cazul de faţă conduşi de exemplul lor. Şi cum Francezii se rnîndresc că ... nu le place să călătorească, noi am am aşteptat că să renunţăm a mai vizita Spania, măcarcă dela Paris, unde se găsesc nenumăraţi Rornîni, cu treabă şi mai ales fără treabă, se poate merge la Ma­ drid în mai puţină vreme decit dela Iaşi ia Cluj, depildă. Trebuie să recunoaştem însă, spre a fi drepţi, că vecinătatea Franţei cu Spania a dus totuş la legături cît se poate de strînse între cele două ţări. E destul să amintesc, din domeniul activităţii pur inte­ lectuale, existenţa la Madrid a Institutului Francez şi crearea de curînd a unui "Institut Hispanique" pelingă Sorbona, fără să mai vorbesc de munca profesorilor şi revistelor de specialitate, bine reprezentată cu deosebire în sudul Franţei. Dacă pentru alte popoare paguba de a ignora tara şi naţi­ unea spaniolă nu poate atinge proporţii prea mari, în ce priveşte pe Romîni ea devine excesivă. Este vorba doar de o cultură în multe părţi înrudită cu a noastră, atît din pricina originii comune, cit şi din cauze istorice propriu zise. In acelaş timp noi n'am a­ juns încă la acel grad. de dezvoltare a însuşirilor noastre etnice [49] COMUNICĂm 49 -------- care să ne dea dreptul a .nu cunoaşte sau măcar a neglija ceiace putem învăţa dela alţii, Iată pentruce trebuie salutat cu bucurie începutul Tăcut de d. N. lor g a, care, petrecînd în iarna anului 1927, mi se pare, zece zile prin cîteva localităţi spaniole, ne comunică impresiile şi constatăriIe O-sale În cartea Cîteva zile prin Spania (Editura "Ca� sei Şcoalelor=, 1927, cu 170 pagini in 8°). Exemplul acesta a fost urmat, probabil fără vreo influenţă directă, de cătră d-nii R. Ci o­ fIe c şi M. D. RaI e a, care au vizitat Spania în vara aceluiaş an şi au publicat ori publică Încă în momentul de faţă lucrnrile văzute acolo. Impins de nevoi ştiinţifice şi profesionale, dar şi de dorinţa de a trăi o bucată de vreme într'o ţară care-mi rămăsese absolut necunoscută din punct de vedere al experienţei proprii, am Întreprins în cursul lunilor August şi Septembrie ale acestui an o călătorie în monarhia lui Alfons XIII. Aşa se explică pentruce m'am hotărît să vorbesc aici în cîteva pagini despre cartea d-lui Iorga: şi importanţa evenimentului În sine şi putinţa de a controla spusele autorului am crezut că-mi pot da dreptul să supun discu­ ţiei publice scrierea al cărei titlu l-am dat imediat mai sus. Asupra calităţilor ei nu-i necesar să insist prea mult, căci le presupun ştiute, întrucît se întîlnesc În mai toate cărţile d-lui Iorga şi mai cu sarnă în cele asărnănătoare ca conţinut cu aceasta: vi­ ziunea clară a oamenilor şi lucrurilor, bogăţie de informaţie, în special istorică, expunere vioaie şi atrăgătoare, iar mai presus de toate personalitatea însăş a autorului, care stăpîneşte cu o forţă aproape elementară materia tratată şi pe cetitor, Prinurrnare, trec repede la observatiile pe care mi le-am notat în cursul extrem de interesante! lecturi. Lucrarea d-lui iorga nu constituie o unitate în ce priveşte compoziţia. Alături de ceiace am putea numi note de călătorie (pag, 1-82), avem o serie de "observaţii răzleţe" (pag, 83-87) şi "trei conferinţe Ia Teatrul Naţional din Bucureşti despre Spania" (pag. 91-170), aceste din urmă tratînd despre tara, poporul, is­ toria, literatura şi. arta Spaniei. Urmările lipsei de unitate se si mi uşor chiar de un cetitor puţin atent. Cea mai neplăcută este de­ sigur repetarea destul de deasă a unor şi aceloraşi Iucruri, am ca expunere generală, . cît şi ca amănunte. Dintre acestea citez din rne­ morie explicaţia numelor Castilia "ţară de castele", Burgos "bur� guri", Zaragoza "Caesarea Augusta" ori constatarea că pictorul E 4. [50] IOROU IORDAN ------------------�� ----------------------- Greco, fiind de origlne străină, n'a putut reprezenta sufletul spaniol, ci numai pe al său propriu, deunde locul aparte pe care-I ocupă în pictură, faţă de Murillo, Velăzquez ş. a. Deasemenea indispune întrucîtva marea mulţime de informaţii istorice. Neavînd timp şi mijloace (probabil materiale, v. pag. 92), dupăcum cetim în prefaţă, d. Iorga a căutat să cornplecteze cele văzute prin reminiscenţe de-ale trecutului. Lucrul pare firesc, nu numai din cauza ocupaţiei de căpetenie a autorului, ci şi pentrucă, potrivit credinţii multora, cunoaşterea istoriei ajută la înţele­ gerea justă a prezentului. Păcat însă că d. Iorga uzează într'o mă­ sură exagerată de vasta d-sale informaţie istorică. Locul ocupat de ştirile asupra trecutului este cu mult prea mare în defavoarea ce­ lor ce- ar trebui să aflăm despre Spania de astăzi. Cu deosebire în acest domeniu impresionează neplăcut cusurul, deja amintit, al repetării. Dupăce încă din prima parte a cărţii am aflat destule despre trecutul poporului spaniol, găsim în partea a treia un ca­ pitol întreg şi foarte întins (pag. 128-148) relativ la istoria Spa­ niei, precum şi fragmente mai mult sau mai puţin mari de natură tot istorică în celelalte capitole ale aceleiaş părţi, de exemplu în "Poporul" (pag. 108-127), unde mai mult decît jumătate tratează despre neamurile de oameni care au trăit în Peninsula Iberică şi despre împrejurările în care au avut loc aşezarea şi vieţuirea lor acolo, sau în "Literatura şi Arta" (pag. 149-170), iarăş încărcat cu tot soiul de ştiri pur istorice. Pe lîngă asta d. Iorga, uitînd că se adresează în general unui public neinlorrnat cu privire la trecu­ tul şi prezentul Spaniei,-acesta-i doar rostul cărţii d-sale: să a­ ducă lumină în locul întunericului şi semiîntunericului-, rnănuieşte rerniniscenţele istorice ca pe nişte lucruri cunoscute cetitorului a­ proape tot aşa de bine ca şi autorului însuş. Deaceia folosul, deja în sine discutabil, se reduce adesea aproape la nimic, iar pe a­ locuri devine curată pagubă. Urmarea fatală a predorninăril elementului istoric este inîor­ maţia neîndestulătoare asupra '�ietii spaniole actuale. Astfel despre regimul politic nu ni se spune 'rnai nimic (17 rînduri la pag. 87 şi ceva mai multe la pag. 95), ceiace surprinde la d. Iorga, istoric şi bărbat de stat totodată. D-sa care trebuie considerat mai de­ grabă drept un partizan al didaturii,-mă exprim În chipul acesta, fiindcă părerile d-sale În materie nu par a fi definitiv Iixate=-, ar fi avut prilejul să se pronunţe asupra acestei chestii şi să vor- [51] bească, mai mult decît o face la pag. 95, în favoarea "Uniunii Pa­ triotice", partidul primului ministru spaniol, atit de blajin şi tole­ rant în comparaţie cu fascismul, cu care la noi este pus deobiceiu alături, ba chiar confundat. Primo de Rivera este lăudat În termini entuziaşti, atribuindu-i-se toată starea în general înfloritoare de care se bucură Spania în clipa de faţă. Se poate ca d. Iorga să aibă dreptate. Ar fi trebuit totuş să documenteze, nu numai să enunţe această afirmaţie, ca şi cum ar exprima un adevăr admis de toţi. Căci, dacă d-sa, dupăcum mărturiseşte singur, vede Spania acum pentru întăi a oară, deunde ştie aşa de sigur că înainte de schim­ barea regimului lucrurile mergeau din cale afară de rău? Din cărţi reviste, ziare? Dar d-sa însuş declară că pe asemenea izvoare de informaţie nu putem pune mare temeiu. Eu aş fi dispus, fără să am CÎIUŞ de puţin pretenţia de a formula un adevăr indiscutabil, că buna stare economică, mai exact financiară, a Spaniei se da­ toreşte înainte de toate neutralităţii din vremea răsboi ului. cînd, graţie imprejurărilor cunoscute de toată lumea, această ţară a ser­ vit de intermediar comercial între beligeranţi. Astfel au intrat a­ colo bani mulţi şi buni, care au înlesnit între altele şi progresul în domeniul edilitar, atît de izbitor încă dela prima vedere şi pre­ tutindeni. Admiraţia d-lui Iorga pentru guvernul spaniol merge cîte­ odată pănăla negarea faptelor sigure. Nu-i exact, depildă, ceiace spune d-sa că Primo de Rivera n'are partid. J-am dat numele ceva mai sus: se chiamă "Uniunea Patriotică", şi, dacă se deosebeşte in multe privinţi de partidul fascist, nu urmează că-i altceva decît tot o organizatie politică. Reprezentanţi de-ai lui, ve niţi din toate un­ ghiurile ţării şi îmbrăcaţi în costumele cele mai felurite şi mai pi­ toreşti cu putinţă, au luat parte Ia maniîestaţia din ziua de 13 Sep­ tembrie trecut, cînd s'a sărbătorit în capitala Spaniei, ca şi în alte locuri, dealtrnintrelea, a cincea aniversară a dictaturii. O problemă politică extrem de importantă o constituie aşa zisul separatism catalan. D. Iorga o aminteşte, dar prea pe scurt. O stăruire asupra ei se impunea, nu numai pentrucă lumea dela noi n'o cunoaşte decît din auzite, deci vag şi Ialş, ci şi pen­ trucă autorul nostru se deosebeşte în păreri de marea majoritate a poporului catalan; crezînd anume că mişcarea separatistă, înă­ buşită acum de regimul lui Prirno de Rrvera, ar însemna o pier­ dere mult mai gravă pentru Catalonia decît pentru Spania Insăş, \ j ....". I I \ - j COMUNICĂRI 51 [52] 52 --- tOROU IORDAN Dar mai este ceva. Poate că locuitorii acestei provincn, aşa de harnici şi întreprinzători, nu se gîndesc numai decît la o despăr­ ţire propriu zisă, ci la o autonomie, mai întinsă ori mai restrînsă, ceiace mie, bazîndu- mă pe constatări făcute la faţa locului, mi se pare că corespunde mai bine adevărului. Şi atunci d. Iorga, care în descrierea Spaniei procedează adesea, chiar forţînd cîteodată lu­ crurile, prin comparaţie între această ţară şi Rornînia, ar fi avut ocazia să pună faţă în faţă regionalisrnul catalan şi presupusul re­ gionalism ardelenesc, la care, de nu mă înşală cumva memoria, d-sa face o aluzie nu tocmai favorabilă. Dar d. Iorga a vrut, poate, să evite discutiile politice mai lungi, o prudentă pe care n'o constatăm de multe ori la D-sa. Ne­ am fi aşteptat să vorbească în schimb ceva mai amănunţit, mai precis şi mai bine informat despre activitatea culturală din Spania zilelor noastre. Cele 16 rînduri dela pag. 31, relative la istoria şi filologia spaniolă, nu pot convinge pe nimeni că impresiile d-sale, altfel atît de favorabile şi perfect justificate, sînt altceva decît sim­ ple .•• impresii. Şi doar d-sa a ţinut, dacă nu greşesc, o confe­ rinţă la "Centro de Estudios Historicos", pe care l .. a vizitat, deci, măcar din fugă, aşa că putea, trebuia chiar să ne spuie lucruri mai multe şi mai exacte privitoare la el. Căci dacă despre .Ame­ rigo [sic l] C a str o aflăm, fără să fie numai decît nevoie şi mai ales fără să fie adevarat, că-i "creatorul Ioneticei in Spania" (fo­ netistul se numeşte T. N a var ro Tom ă s, iar Castro, pro­ fesor de istoria limbii spaniole la Universitatea din Madrid, Se ocupă in lucrările sale ştiinţifice în special de literatură, cf depildă cea mai bună şi mai nouă carte a lui: Ei pensamiettto de Cervantes), se putea vorbi ceva mai mult de activitatea acelui "Centro", unde se publică de 15 ani Revista de Filolog Ia Esţia­ nota, cu ale sale "Anejos" şi "Pnblicaciones'" (două colecţii de lucrări, care, din pricina Întinderii lor, n'au putut apărea în revistă), unde se prepară un dicţionar etimologic al limbii spaniole şi un dicţionar al limbii vechi, pentru care materialul este cornplect a­ dunat, unde există o biblioteca de specialitate din cele mai bune şi mai ales o atmosfera ordonată şi prietenoasă, cum rareori se poate găsi aiurea. Tot "Centj'o�" ul trimite la marea majoritate a universităţilor străine lectori de limba spaniolă şi organizează. în fiecare an admirabile cursuri pentru străinii care se interesează de limba şi cultura ţării, ,o-!, [53] 53 Şi Barcelona posedă ceva analog. Este aşa zisul "Institut d'Estudis Catalana", cu trei secţiuni (ca şi "junfa para ampliacion de estudios e investigaciones cientiîicas" din Madrid, al cărei "C�ntro" pomenit mai sus reprezintă numai o ramură) şi cu o ac­ tivitate destul de bogată. A publicat, Între altele, Builleti de Di­ alectologia Catalana (1913-1925), Atlas lingidstlc de Cataluuya (în curs de apariţie), opere de-ale autorilor catalani ş. a. La aces institut lucrează şi vestitul arhitect şi istoric de artă J. P tii g i Cad a f ale h, prietin şi coleg al d-lui Iorga la Academia de In­ scripţii din Paris. Părţile privitoare la literatură lasă deasemenea în multe pri­ vinii de dorit. Scriitorii contemporani aproape lipsesc, iar pe cei din "secolul de aur" d, Iorga nu-i apreciază tocmai just, Surprinde În special ceiace ne spune despre Cer van t e s şi L o p e de Ve g a, cei mai mari poeţi spanioli şi dintre care primul, prin crearea lui Dan Quijote, tip reprezentativ pentru omenirea întreagă, a intrat în literatura universală, alături de marile genii literare ale lumii. O-sa vorbeşte de amîndoi cu un fel de indulgenţă sau ceva asămănător : Lope de Vega este între altele "un biet cleric fără cine ştie ce educaţie deosebită" (pag. 162), iar capodopera lui Cervantes "cea mai abundentă glumă care s'a scris" (pag. 166). Cât despre paragraful relativ la literatura spaniolă medievală (pag. 155-157), nu se poate afirma altceva decît că-i sumar şi plin de lucruri nesigure, unele chiar hazardate pur şi simplu. Nici arta spaniolă nu se bucură totdeauna în cartea d-Iui Iorga de expunerea pe care o merită. Despi e Alhambra se vor­ beşte mult şi cu deplină siguranţă şi înţelegere; tot aşa în capi­ tolul "Literatura şi Ada" sînt într'o măsură oarecare suficiente in­ formaţiile, mai ales de ordin istoric, privitoare la epoc ade glorie a picturii spaniole. Dar muzeul Prade din Madrid, cel mai bogat din lume În pînze de-ale artiştilor naţionali, ne este descris prea scurt şi prea vag, iar cel din Sevilla, care adăposteşte jumătate din totalul tablourilor celui mai popular, deci într'o anumită privinţă şi ale celui mai reprezentativ pictor al Spaniei, M uri J 10, este dea­ bia pomenit în cîteva rînduri. Caracterul Spaniolului ni-l prezintă d. Iorga în culori entu­ ziaste. Are dreptate, în general, dar unele afirmaţii sînt prea eate ... gorice şi prinurmare exagerate, de pildă acelea că oamenii de ser­ viciu ar refuza bacşisul, că cerşetorii n'ar fi prea inoportuni, nici [54] 5 <1 lORGU IORDAN --�------------�------------ ghizii prea stăruitori în ofertele lor ... dezinteresate. Deasemenea cred că se înşală cînd spune că poporul spaniol este "adînc re­ ligios" (pag. 122). In realitate avem a face mai degrabă cu bigo­ tism decît cu religiozitate propriu zisă: anumite forme şi obiceiuri bisericeşti se păstrează cu toată stricteţa din vremea atotputerniciei inchiziţiei, graţie tradiţiei seculare şi unui indiferentism destul de accentuat, care împiedică pe Spanioli de a lua o atitudine hotă­ rîtă, nu numai în acest domeniu, ci şi în acel al politicii, de exemplu. Altmintrelea cum s'ar explica amestecul atîtor elemente profane în ceremoniile religioase care au loc la diferite ocazii? In ziua de 23 Septembrie am asistat întîmplător la o procesiune extrem de interesantă, nu atît prin religiozitatea ei, care mi s'a părut de na­ tură mai mult exterioară, cît prin fast şi noutate. Oraşul, e vorba de Granada, se pregătise pentru această sărbătoare întocmai ca pentru o petrecere lumească: iluminaţie orbitoare, distracţii de tot soiul, aranjamente în vederea satisfacerii cît mai îmbelşugate a ne­ voilor stomacului ş. a. In aceiaş localitate am văzut, cu surprin­ dere şi chiar cu groază, cum se transportă morţii la cimitir: de­ oarece acesta se află pe o înălţime la nord-est de Alhambra, nu se poate ajunge la el decît pe două drumuri, unul comun, pănăla intrarea in parc, CU cel care duce la vestitul palat maur, celălalt pe valea pustie şi sălbatică dintre cele două coline, unde sînt a­ şezate faţă în faţă Generalife şi Alhambra. Ei bine, autorităţile mu­ nicipale au luat hotărîrea de a închide pe cel dintăiu cortegiilor funebre. astfel că acestea trebuie dela un loc să se despartă În două: sicriul, cu cei care-l poartă, apucă pe drumul de-al doilea, iar rudele şi prietinii mortului merg pe primul, care-i mai scurt şi mai comod supt toate raporturile. Ceiace supără însă în gradul cel mai înalt şi reduce simţitor valoarea cărţii d-lui Iorga sînt nenumăratele lapsus-uri şi greşeli de tipar, care îi dau un aspect aproape barbar. Majoritatea lor se re­ feră la cunoştinţile lingvistice ale autorului. Căci D-sa a socotit necesar să citeze destul de des' expresii şi cuvinte în limba ţării, probabil pentru a crea un fel d� ... culoare locală. La pag. 7 ne spune despre spaniolă .,0 cunosc. aşa de bine", acelaş lucru la pag. 91 "limba castillană, pe care o înţeleg şi o vorbesc", pecînd la pag. 54 "e în adevăr o pagubă că nu stăpîneşti limba pentru a lua parte [Ia conversaţie]", prinurmare o uşoară contradicţie cu privire la acest punct. Este evident totuş că d. Iorga cunoaşte limba [55] COMUNICĂRI 55 spaniolă deajuns de bine, astfel că greşelile se datoresc în mare parte grabei cu care a fost cartea scrisă şi corectată (dacă cumva această din urmă operaţie a avut -într'adevăr loc). Dar pelîngă Iapsus-urile lingvistice găsim destule relative la alte domenii şi care iarăş nu se pot explica decît tot printr'o iuţeală puţin obiş­ nuită în confecţionarea lucrării. Şi un asemenea defect mi se pare cu mult mai grav decît altele, fiindcă, dacă lipsa de informaţii si­ gure sau stăpînirea insuficientă a limbii se pot Îndrepta cu vre­ mea, pripirea şi neatenţia sînt slăbăciuni fără leac. Iar cînd e vorba de d. Iorga, a cărui autoritate în domeniul culturii romîneşti atinge culmi vecine adesea cu teroarea, cusururile acestea pot avea efecte dezastroase. Mai ales generaţia de după războiu, produs al unei epoci de înfrigurare şi nesiguranţă, are nevoie imperioasă de exemple bune, venite dela oamenii generaţiei mai vechi, În pri­ vinţa seriozităţii CU care trebuie scrisă o carte şi a grijii de a o prezenta apoi publicului în forma cea mai cuviincioasă cu putinţă. Acribia, cum numesc filologii osteneala de fiecare moment de a evita orice soiu de greşeli, ar trebui să ne întîmpine cu deosebire la oamenii care au o pregătire ştiinţifică, graţie carierei şi ocupa­ ţiilor lor profesionale. Spre a-mi dovedi afirmaţiile înşir aici toate greşelile consta­ tate, indiferent de natura lor, în ordinea numerică a paginilor. Pag, 1 (preiaţă) : Murcia "port med.teranv : de fapt însă acest oraş se află la 40-50 km. departe de mare.-Pag. 8 : leehe .Japte" este Iemenin, deci leche calda, nu lectie calda (În imensa Plaza de Catalunya din Barcelona se putea vedea în fiecare sară o frumoasă reclamă electrică: El NifW, leche cotuiensada 1) ; hamalul otelelor se chiamă mozo, nu ehieo (del hotel, cu o, nu 61). 9: A'lava şi Vizeaya sînt numele a două din cele trei provincii bas ce ale Spa­ niei (în loc de Alvada şi Bizcaya, cum apar la d. Iorga); limba Bascilor se chiamă euskura '), nu eseaura (sau escara, ca la pag. 111); cît despre numele poporului însuş, fără să ştiu cum sună în realitate, pot afirma cu destulă siguranţă că nu-i nici Escardulni (pag. 9), nici Escauiâunac (pag, 11\ ).-10 : Oyarzan, A rtigarraya, Urumoa şi Alsâsua trebuiesc corijate în Oyarzun, Astigarraga, Urumea şi Alsasua.-14: Duenas în loc de Ouenas ; Yattaâoţiâ 1) Şi euskera, eskuara, etc. (după A. Mei II e t et M. C 0- hen, Les langues du monâe, pag. 319). [56] IORDAN in loc de Valladold,--·18: Alcalâ, nu Allcală ; Calle Mayor, cu tot numele ei, nu-i "deosebit de largă", ci mai degrabă îngustă, căci face parte din oraşul vechiu, Străzi într'adevăr largi, afară de Alcalâ, sînt mai ales Salon del Prada, Paseo de Recotetos, Gran Via ş. a.·-20: Armeria real pentru Almerla real.-25; biu­ rourile nu-şi încep activitatea "atît de tîrziu", încît să trebuiască a te duce la amiază pentru a găsi pe cineva; Între 9 şi 1 O se des­ chid ioate,-27: vetazquez, nu Yeţâsquez (pretutindeni scrie d. Iorga aşa).-29: mamola nu însemnează "cocheta satului", ci "pu­ nerea mînii supt bărbie (mai ales la băieţi) în semn de glumă". deasemenea este cam liberă traducerea lui calesera prin "fata ca­ tîrarului".-31 : nu Ortegas este numele directorului "Revistei Occi­ dentului", ci (Iose) Ortega (y Oasset).--32: pentru "azucel1os (de ceramică locală)" trebuie cetit azulejos ... -36: iniţialele nu­ melor celor doi "regi catolici" din biserica San [uan de las Reyes (Toledo) sînt F şi Y (Fernando şi Ysabel), nu H şi Y (Hernando şi Ysabel).---39: (tren) mixta, nu misto.-49 : Baeza, pentru Baefa.- 53: se zice he leido mucho "am cetit mult", nu homuclio leido.- 54: dece "doi hidalgosi" (pag. 120 Moriscosti, pag. 142 com­ muneros-iîţ, adică dece să se mai adauge terminaţia de plural 1'0- mînesc la cuvinte spaniole citate deja supt forma lor pluralică ? Almodavar stă de fapt pentru Altnodăvar del RÎo, iar Rio del Lara trebuie corectat în Lora del Rio.-55: se prohibe escupir en los eoches nu-i greşit din punct de vedere al limbii, dar in­ scripţia din vagoanele căilor ferate sună se ruega no escupir en el coclte, ceiace se potriveşte şi cu ... politeţa spaniolă (publicul este rugat, nu oprit!); Cordova (pretutindeni numai aşa l) ar trebui în­ locuit prin Cărdoba, cum zic Spaniolii (la pag, 50 d. Iorga scrie Cordubunii 'locuitorii oraşului Cordoba').-59: ",linia şerpuită a străzii Serpiente: (tot aşa la pag. 107, pecînd la pag. 65 cetirn Serpieniesş, în realitate vestita stradă a Sevillei se chiamă (calle de las) Sierpes ; peluquero, nu poluquiero, tot aşa garz6n în loc de garzon.-60; d. Iorga face aluzie' la un cuvînt spaniol cu sensul de "povară" şi împrumutat dela Arab], care ar Ii asămănător cu rom. Iar, plur, taruri "luat de vechii Moldoveni dela Tatari"; în dicţionarele spaniole găsesc numai pe tara, identic cu darii al nos­ tru, deci cu însemnare destul de diferită, iar Ti k tin, Rum.-deu­ tsches Wărferbuch scoate pe far din ungureşte.-63: Granada (tot aşa la pag. 67, 69, 74, etc.), dar alături de această formă adevăş [57] COMUNICĂRI ratspaniolă apare des varianta franţuzească Grenada.-64: Arahal, nu Arajal.--65: Andalucia, nu Andalusia, Aniequera, nu Anii­ 'quera.-66: Rlo Frio, nu Rio Frio.-67: Via Colon, nu Via Colon (tot aşa pag. 135 trebuie cetit Colon, în loc de Colon).-68 : AI­ batcin, nu Albaycin.-70: Abencerraje, nu Abencerrage.-71: patio al tnuţilor este, evident, o greşală de tipar, dar totuş foarte supărătoare, pentru p atio al mirtilor.-73 : Bocanegra, nu Bocca­ negra, inteligente, nu intelligente.-74: Saragosa (la fel şi în alte locuri) este ortografie franţuzească pentru span. Zaragoza. - 77 : El Prat, nu Le Prai, fiindcă praf "livadă" este masculin şi artico­ lul hotărît pentru acest gen sună el în catalană.-79: Figueras, nu Figueres, Ampurâăn, nu Ampurdan.·-85: Ciempozuelas, nulCien­ pozuelas. - 87 : dece Meditia Coeli şi nu Medinaceii, cum scriu Spaniolii, în frunte cu însuş proprietarul acestui titlu ducal ?-92 : leul nostru nu este '/'0 dintr'o peseta, ci '/27-'/'3.-93: se poate zice în rornîneşte că Edgard Quinet sau oricine altul "a intrat [în Spania] pela Pirinei" ?-95 : numele dictatorului din Spania este Primo de Pivera, nu Primo de Riviera.--98: Cervera (-frc. Cer­ bere), nu Cerveres, se chiamă în spanioleşte staţia deja frontiera cu Franţa dinspre Mediterană. -100 : Manzanares, nu tâancanares, -105: Satiiiago de Compostela este numele celebrului loc de pelerinaj, nu Satit'Iago de Compostella (şi la pag. 158: Sj.Lacob de Compostella); se ştie doar că în ortografia spaniolă nu se în- ­ trebuinţează apostroful, iar Il are valoarea unui 1 palatal.--105: d, Iorga traduce paseo del Gran Capitan, numele unei străzi mo­ derne din Cordoba, prin "plimbarea marelui Căpitan", ceiace, fără a fi neexact în sine, nu se potriveşte În cazul de faţă; cel mult s'ar putea zice .,Ioc de plimbare" şi mult mai bine "bulevard" sau "promenadă" .-113: Zumalacdrregui, nu Zumalacarregui. Este aşa de sigur d. Iorga că "dela Iberi în limba spaniolă n'au rămas cuvinte", iar "în limba noastră cuvintele dacice sînt foarte rari" ?-114: aceiaş întrebare i se poate adresa autorului cu privire la afirmaţia catego­ rică "urmaşii lor [ai Grecilor celor vechi din Dobrogea 1 trăiesc pănă acum, deşi poartă un nume de care rîde toată lumea astăzi, Gă­ găuţi".-1l7: Sevilla a fost re cucerită de creştini nu în sec. XII, ci în al XlII (exact 1248).--118 (şi 31, 150) Menendez, nu Menen­ dez.-119: Evreii spanioli au păstrat, zice d.- Iorga, "0 limbă de o puritate admirabilă"; aşa să fie oare ?-120 : catalana este o limbă, nu un dialect, tot aş1 provensal a, în sensul larg dat de autor, este [58] 58 IORGU IORDAN limbă, nu dialect.-122 :Don [ose, nu Don Jose.-129 (şi 133) Guadarrama, în loc de Guadarama.-134: Navarra, Pirineilor, pentru Navara, Prineilor, Dacă a doua din aceste greşeli provine ' dela zetar, prima aparţine autorului, care scrie pretutindeni (pag. 135, 136, 140, etc.) Navara. Deasemenea trebuie scris Leân, cu accent pe 0.-139 (nota): contra; în loc de contro.-142: comu­ neros, nu commurzeros.-144 : Saidana, nu Saldanha.-155: Pa­ seo del Gran Eapttăn, cu accent pe a din silaba ultimă.-1S6: Ni­ betsngenlied, nu Niebelungenlied.-157: Don ]aime, în loc de Don ]ayme.-161 (şi 162): Guilten de Castro, nu Guilhen de Caslro.-162: Calderon cu 6.-163: Murillo şi Yeiâzquez (nu Velasquez !) trăiesc în sec. XVII, nu în al XVI, şi s'au născut a­ mîndoi în Sevilla, nu În locuri deosebite.-164: Zurbardn, cu a În silaba din urmă; El Greco, nu Il Greco (tot aşa pag. 165).-165: Ribera, în loc de Ribeira, care apare şi pe pag. 164.-166 : Dra­ cul Şchiop al lui Les a g e nu este "o imitaţie a unuia din acele romane spaniole zise picaresce, din secolul al Xvlll-lea", ci are la bază romanul picaresc cu acelaş titlu (El Dtablo Cojuelo) al lui Lui s Vei e z de G u e var a dela începutul sec. XVII. Dealt­ mintrelea Lesage însuş trăieşte în a doua jumătate a sec. XVII şi în prima a veacului următor.-167: fabulistul spaniol din sec. XVllI se chiamă Tom a s de 1 r i arte, nu Fior i a n Y r ia rt e.- 168:trebuie cetit Antonio de T'r u e b a, Fe r n ă n Caballero, Pepita [imenez, Per e z Gal d 6 s, 1 b a fi e z, în loc de Antonio de la Trueba, Fernan Caballero, Pepita Jimenez, Perez Galdos, Ibaîiez.-169: Echegaray, nu Echegarray, Ruben Dario, nu Ruben y Darici, iar atunci cînd se vorbeşte de autorul operei Critil şi Andronic, tradusă şi în romîneşte, trebuia să se precizeze care-i anume din cei patru scriitori spanioli cu numele G u e var a. laşi, Noetnbrie 1928. lorgu Iordan. \ Coincidenţă înţre o poveste cehă şi una românească Motivul cunoscutei po veşti Sarea tn bucate ,,0 fată spune tatălui său că-I iubeşte cât preţueşte sarea în bucate" se găseşte o o şi la Cehi "jako sul mii uje divka otce", în povestea intitulată Sul [59] COMUNICĂRI 159 (Sare), culeasă din Miletin (Bohemia) de Josef Kubin: Lidove povldky z eeskeho Poakrkonosi tikraji vy'chodni, cu comentarii critico-bibliografice de [.ri Polivka, Praha 1926 (Rozpravy ceske Akademie văd a umăni, trida III, cislo 62), nr. 175, p. 237. Dăm aci traducerea acestei poveşti şi originalul ei în limba Cehă; Byly tri sestry, amoc bohaty ! A ten otee byl by rad vie­ del, keră ho ma nejraci, jedna mu poudă : - Tatinku ia te rnărn rada [ako zlato. - 1'0 ja este vejă l az nad celi zlato. o A ta treti ze ho ma rada [ako sul. A von si poudă : . o - Co ! ty mnă mas rada jako sul? ieu tolik? Satonil se a tu milou ceru daI zavist pryc, rnusela mu z voci, Vona priăta do lesa, neujedela kam se podeje. Potkala ji jedna babicka, a voua plakala. - Co pag ze places cerusko. J prej tatinek chtel vjedet jag ho mărn rada, tak sem rekla o jako sul. A vou mnă zaved a nevim kam. o - Pot' se mnou, ja ti pornuău. e Priăly spolu do toho mnăsra, tam bylo văeho dost, [en sul se iim stratila. To ta baba ud'ăla. Vou strojll hostiny, mnăli vseho dost, mastnyho, cukru.> [en tu sul! Tak pou da : � 1 b6ze, vsechny chuti to ma, jenam ne slany', As to nernohli us jist, - Nic platno, snad preei mne ma eera mnela nejvic rada, hvostra si povidal. A tet'ko ii daI hledat, as priăli do toho lesa, a baba se [irn vynasla. Jesli nevidela takovou princeznu ? - J videIa, sak je u mne. Tak aby ii vydala! ze nevyda, ze nevyda, ze jl mam rada a uzata si ji za svou. No ale vou ji morii, as mu ji preci vratila, a Este ji vyprovodla domu. Ted' von ty dvje svolal a ji taky a pOlIda jim: - Teprva vidim, ze ste byly hodny', ale tahle je nejhod­ nejsi, dyz mn(:; mrela rada jako. o o "sul, Tet' to vid m, co sul urni. [60] 00 MAROAHETA ŞTEFANESCU "A ăarodeinice ii dai a proulek, aby s nim sekla, a tam byla "sandi sul. Zas ji bylo hodne, a ten zămek vona dostala, în traducere: 1) A.u fost odată trei surori, şi tare bogate! Şi tatăl lor ar fi Iost bucuros să ştie, care îl iubeşte mai tare. Una îi spuse: �-� TaU!, eu te iubesc ca aurul. -- Eu încă şi mai mult decât tot aurul! Iar cea de-a treia că-I preţueşte ca pe sare. Şi el îi spuse: _ Ce! tu mă preţueştl cât preţueşti sarea? Numai atât? Se supără şi dădu afară de ciudă Pe această iubitoare fiică, Ea se duse În pădure şi nu ştia incotro să se Îndrepte. S'a întâl­ nit cu o babă şi a început a plânge. - Dar dece plângi, fetiţo? lată tata a vrut să ştie cât de tare îl iubesc. şi aşa l-am spus, ca sarea. Şi el m'a alungat şi nu ştiu încotro să mă duc. - Vino cu mine, eu am să te ajut. S'au dus împreună până la acel loc, acolo era de toate numai sarea de bucate se pierduse. Asta o făcuse baba. EI a pre­ g{llit un ospăţ, erau de toate indeajuns, mâncări grase 2), zahăr (du'ceţuri), afară de sare. Atunci spuse: _ Ei Dvzeule, toate gusturile le are, numai că nu-s sărate. Incât nu le putură mânca • ...;.- Nu-s de nimic, poate deaceia mă iubeşte fiica mea de-a treia mai mult, işi zise repede în sine. Şi acum incepu s'o caute, până ajucseră la acea pădure şi baba se întâlni cu el, Şi o intreaba dacă n'a văzut pe acea prinţesă? - Am văzut- 0, chiar e la mine. EI zise că să i-o dea! Ba, că nu i-o da, că l-i dragă şi şi-a luat-o. Dar el că o omoară dacă nu i-o dă inapoi ba încă să i-o şi aducă acasă. Acum el chemă pe celelalte două şi pe ea dease­ menea şi-le spuse: - ACHm pentru întăla oară' văd că voi aţi fost cum se cade dar astălaltă e mai bună, dacă i-s\ drag ca sarea. Acum văd ce Înseamnă sarea. 1) liberă. 2) rnastny'hce=uns, unsoare, mâncare grasă; noi zicem ll r dătură, fiindcă horşul e nelipsit dela masa frugală a ţăranului, pe când alte popoare dovedesc în carne şi g răsirni. e I [61] COMUNICARI 61 ------- Margareta Ştefănescu Şi vrăjitoarea i-a dat ei o vărguţă, şi unde-a tăia cu ea, acolo să fie numai sare. Şi iarăşi i-a fost ei bine şi acel castel j-a rămas ei. Această povestire cehă e prozaică : o ăirnplă mşrrare a Iap- telor, lipseşte, cu totul, din ea sufletul mai cald al poeziei şi al imag.naţiei bogate şi printr'aceasta se deosebeşte de a noastră "Sarea în bucate", poate tocmai fiindcă nu e prelucrată. Vor fi existând, desigur, la Cehoslovaci şi alte variante; pe noi însă ne-a interesat să semnalâm aci numai existenţa acestui motiv şi la Cehi, fără să ne ocupăm de versiunile şi răspăn- direa lui. d. Prot, J Po'Ivka în comentariile critico-bibliografce la colecţia de povesti populare a lui losef Kubin : Lidove povidky z ăeskeho Podkrokonose-podlzori zâpcdni, Ill Praha 1923 (publicată Rozpravy i5eske Akadernie ved a urr ăni tr. Ill, cislo 57), p. 610. se ocupă de versiunile acestui motiv în diferitele poveşti la Slavi, la popoarele romanice ,) şi În general. II află şi În poveştile fra­ ţilor Grirnrn : Kinâer u. Hausmărchen 7 Ausgabe, Gottlngen 1857, nr. 179, o istorie a Ilteraturti române la Cehi Am 1881. V. Petru, director al glrnnazului real din Pelhrim (Bohemia) în a sa istorie a llleraturllor 2): lllusit ovane dejin)' literala!")' vse� obecne, partea 1, Pilzen 188l, p, 963-983, are UD paragraf des­ pre Iireratura românească. ,,�-------- 1) Constată că versiunea transilvăneană din colecţia Pauline Schullerus : Rumănische Volksmarclwl aus dem mittieren Har­ bachtal, im A1l1umg aus dem Altial, Herrnann stadt 1907, p. 232 nr. 107 S� a seamănâ cu una poloneză din Radornsk, colecţia kol­ be-g o skar : Lud. [ego zwyezaje sposob zycia, mowa podania, przyslowia, obrydy, gl1sta, zabawy, ples'ni, tnuzyka i tanrce. Kra­ k6w. Akad. Umiejlft XXI 2. 2) Biografiile unora' dintre scriitori! noştri se g,Jsesc şi în SLovl1ik Nau,JIly', redactat de f rant· L Rieger la Praha; ast� fl În voI. l 1860) despre AS'';:Jki Jiri, A!exandr"sco Reh şi AJe� xandri B .s.; j'n vaL n (1862) despre Cogolniceano lVUchal fără să. se spuie însă nimic des;;i?;c acţiunea lUi pentru secuI ari zarea a­ verilor monăstireşti şi imprO)1\'" l. A""(11) CI\\bl, CI\�f' 1. CI\SJ'(d), etc. Tot aşa şi la d. Gr. Nandriş : 1',\1,0'" 1. T<\KOiK(e), R"k�,\ IM",' Hd'.1' 1. R'k�4 n,\lM ti ,u(,,), (iliK 1. (iliK(f). 3JH�>K 1, 3dllSm(f), CiI'!' (TJK 1. (ilT C'I'dR«\). In aceste documente se află fenomene lingvistice foarte in­ teresantă, care dovedesc şi confirmă un stadiu fonetic mai vechi al limbii române, după cum a dovedit dl. prof. Bie Bărbulescu În "F0netlca alfabetului cirilic" şi în diferitele numere ale "Arhivei" Astfel găsim cuvinte exact aşa cum se pronunţă azi: 'l'O('AE� (=Toader), NIIKO.1�K (=Nicoară), Ilz1l3.1� (=Vărzar), l!.tll"'IIT�� (=Dumitru), Ucr\UCOA'lf (=isp:soace), C�I'OI\inl'lM (=stolnicel), ��ST (=Răut). liKdtd" (=Vâsian), A�Kf'JH ("""":'Drăgan), &SKAT� (=bu­ cată), CT:&i\n� (=stâJp), etc. Precum şi în documentele d-lui Gr. 1. I [156] L 100 �HOLBAN ------------"--;-�------------------------_.�-.------- Nandriş: Rp.KC'I'HWOP (=Cârstişor), ml''-'T (=nepot), i\hpSLUK., (M "ruşca), iUZPflU (Mărena), IfilH GfKJpZ (=Ion Secară). In aceleaşi doci.lmel1�e găsim numele proprii întrebuinţate cu articol şi f�r� articol, D. e. RpU\PK3ZHfCI'W şi RpM\PZ3KHf­ KOV,\, MS,\, "SnS", P"�lJO.R�", '1S."�i\, I'SL�Si\ ca şi la dl. Or. Nandriş : AP.=on, cel puţin, va fi început a se preface în sec. X sau XI al textelor­ copii. Dar textele aşa numite mediobulgare, cari încep normal cu sec. XII, prezintă zH=ăn şi pe 3,H (afară încă de unde nuanţe, ca au "dumpf" 1) În loc de acelaşi plsl, 3.=on. Astfel C7.Hr,MiK­ rV\Hf în loc de plsl. c3-.rp-, În Apostolul dela Ohrida din sec. XII, şi CK3-.HI\'kt\I.HHKZ În loc de plsl. CK3-.I\- în Apostolul lui Slepcens­ kl], tot din acel veac. Aşa se mai află Încă în alte texte din se­ colele următoare 2). Iar limba bulgară de astăzi, în regiunile de � ud-est ale Ma� cedo niei, de peJa Suho şi Salonic, de unde era graiul plslovenic, are de obicei şi normal ăn in loc de plsl .• 1\ 3): dămb 1. plsl. donbă (1\3-.&7.), kămpina 1. plsl, kompina-K3..mlHtI, măndr şi măndăr 1. plsl. mondră-M.'I\I\P7., găIămb 1. plsl, golombă-r'ClM,sz, porănram 1. plsl, poro/lCOn-nClp3,'1.11., trămba 1. plsl, tromba-rrpxsa, krăng 1, plsl. krongă-spxrs, obrănCă 1. plsl, obroncon- �Cp.v,.'I,", sărnbota J. plsl, sornbota-cxsc'ra, tănga 1. plsl. tvnga-'r,lH'd, skămpo J. plsl, skonpă-cn.sna, mănka 1. plsl, monka-wxsa 4), gangzm 1. plsl. r�­ f'ZHHRZ. 5), blănda 1. plsl. *&t\iI\,A.d SaU Gi\rl>A:&. Acestea în sudul şi sud-estul M .cedoniei, Iar in restul aş s nu mitului dialect de rasa­ rit al bulgare', deşi nazalrzrnul acesta mai În întregime a dispa­ rut aci, totuşi se află şi în el azi 2-3 vechi resturi: zcimba, plsl, zornbă (cf, rom. a zârnbi) şi păndar 1. plst, pondare 6) (cf. rom. pândar), Nuantele cu an, o etc., cari se mai găsesc azi în Ma­ cedonia, sunt pusierloare 7), adkă dezvoltate din ăn; aşa ŞI in graiul est-bdlgar dela Teteven 8). 1) Cf. Logic În Af',IPh., III, 356. 2) Lavrov Obzor, p. 15.-Cf. şi Ilie BMbulescu: Curentele literare La Români etc., p. 31. 3) eL Dr ganov şi Jag c, în AjslPh, XI, 267. 4) Cf. C. Jlrecek in AfsLPh., XV, 96. 5) Mirc;v, în SbMin,. XViiI, 451. 6) Mileti�: Da.s Ostb,�lgarische, p. 173, 68. 7) Cf. Oolak, In SbJ.l1.m .. XI, fl37. 8) Unde Stojcev vIde! lin an 1. piS!. ;;t.. (în Sborn. /lar, um., XXXI, 18) i căci, de altfel, şi aci în general e azi ac(entuatul ne� nazal 'Z. (=.1) reflex al plsl. 3., iar a neacc. plsl. 3.. [163] INDIVIDUALITATEA LIMBII ROMÂNE ŞI ELEMENTUL SLAV 163 Acordul acesta intre textele copii plslovenice, cele medio­ bulgare şi limba vie de astăzi arată că 3>H din Cod. Zogr. şi Cod. Suprasl. reprezenta sunetul ăn, şi că, deci, în sec. X (al lui Cod. Zograph. sau Xl (al lui Cod. Suprasl.) plsl. 8>.=on incepuse a se preface în ăn, care, apoi, când nu şi-a pierdut nazalul n mai de­ parte (cum s'a întâmplat în genere în dial, de răsărit bulgar), a rămas de obicei tot ăn, in acest dialect de răsărit şi anume în sudul Macedoniei. In limba bulgară indiscutabilâ, aşa dar, adică în aşa numi­ tul dialect t ăsăriiean, s-a făcut ăn în loc de plsl, on 1), încă de pe la mijlocul Sau sfârşitul sec. X, pe tot teritoriul ei 2). Dar, in unele din textele-copii plsrovenice, Între cari şi în Cod. Zograph. Cod. Suprasl. 3), mai apare Încă O\{ = u în loc de plsl, etimologic s; = ono Aşa în Cod. Zograph, 5 exemple, între ceri s. ex. f'9-'\AN(UI'I'lo=grydustju în loc de normal plsl. ql-'\­ AIil.W'I'k) = grydqstju. In Cod. Suprasl. câte-va exemple, între cari s. ex, '"IfHO\{RY.WO\{ = mtnzzvxău 1. plsl. '"liH3>R1.IUO\{ = min��­ vz ău. Acest u În loc de plsl, 3>=on e socout de slavi şti că esau scriere greşită, Iapsus al scriitorului 4), sau că e influenţă Ionetică slovacă 5) ori sârbească 6) strecur ată în texte din limba vorbită de scriitorul-copietor al lor, sau că e numai inilu: nţa literara sâr­ beasca 7) ori rusească 8) a şcoalei copietorului, sau că el (u) e­ xistă În tnsaşt limba bulgară a textului, născut chiar pe terenul ei, al limbei, din mai vechi o 9), care o la rându-i s-a născut din 7.=ă (şi acesta din ăn=7.n=g=OIl a trece, în acest dialect, de regulă În z.n=ăll, cum am văzut, dar că uneori, regio­ nal, a inceput tot atunci a trece şi în un. In urmă însă, poate că chiar cu incepere dela sfârşitul sec. XI, precum ăn începe a deveni ă, tot astfel şi un Începe a deveni u, în chiar dia!. bulgar de răsărit, nu numai în dial. de apus. De alt-Iel.ică aceasta va fi fost aşa ne dovedeşte fenomenul de prefacere a lui :& În o. In dtat, de răsărit :& plst, =ă se păs­ trează de regulă tot aşa; În câteva cazuri lnsă s devine o, anume la cuvintele cu sufixul plsl.-zl\z (s. ex. plsl. i\"I>':lITZI\;& > dobi­ tok etc.), pe când în dial, de apus o În loc de plsl. y; e obişnuit şi normal. Aceasta arată, că în dlalectul de răsărit a început ca şi în ce! de apus, poate chiar în acelaşi timp (sec. X sau XI), � a se preface în o, dar că apoi, îndată, din niscai pricini deoseb.te, 1) CL Vondrăk : Aksl, Gram., ed, 2. p. 139. 2) Aşa sunt câteva cazuri de li 1. plsl, 3.. în dial, estbulgar dela Teteven: dzrbrava (rom. dumbravă), sprzrdn k (rom. przmd) etc. (Cf. Stojcev În Sborn. nar. urn., XXXI, 203). Restul graiului, însă, are K (=ă) din care li 1. plsl, 'Y'. 3) Atrag atenţia asupra acestei deosebiri, cum o înţeleg eu: În dialectul numit de apus e, normal, genera! şi poate char str ă­ slav un din care, apoi, s-a născut a, corespunzătoare plsloveni­ eului ;'i..=a=OIl; pe când în dial, bulgar numit de răsărit acest un (care-i derivat din ;'i..=a=on), dn care s-a păstrat în câteva cu­ vinte u, e nenorrnal şi excepţional, iar normal şi general e, în a­ cest dialect, ăn, din care S-a născut ă, în loc de plsl. ;v..=q=OIl. Aşa că nu e nici o contrazicere între acestea şi cele ce am scris despre limba documentelor tllunteano-slave În Relations de ROlL­ mains etc. şi în Curentele literare la Români: această limbă a d)cumentelor cuprinde pe normalul u în loc de plsl. ;r., cum e În dia\. numit bulgar de apus' şi anume În Macedonia de nord şi centru a acestui dialect, l i l. f 1 [165] INDIVIDUALITATEA LIMBII ROMÂNE ŞI ELEMENTUL SLAV lG!J aci prefacerea s-a oprit numai la cele câteva cazuri cu SUf.-ZK:6, iar În dial. de apus ea s-a desvoltat mai departe, cuprinzând în general limba lui unde era z. Aşa s-a întâmplat şi cu �={l=on în dial, de răsărit fată de cel apusan : în întâiul devine În genere z.n=ăll, dar şi în câteva cazuri un; în al doilea, l{,.=O/l devine În genere un şi numai rar zn. Unele resturi de lin corespunzător plslovenlcului s; în dial. apusan ne confirmă acestea. In părţile dela sud de Avlona ale Albaniei e un munte cu numele Lungara şi râuleţul Lungarfca (ci­ teşte Lungariţaş care se varsă în râul Vojusa. Arnândouă vin, se pare, din răda cina macedo-slavă ,\l{,. 1), căci, desigur că n-are nici o legatură cu român. lung 2). In "TJkveski răkopis", manuscris ma­ cedo-slav din sec. XVlI, e cuvântul J\i\�HI\i)OYfWH 3) în loc de plsl, ,�\x,.M--, rom. mândru. Graiul Slavilor din Novo Selo (cercul Vi­ dinului), care e o ernigraţie aci din Macedonia, are cuv. prund 4) (ca şi în limba română) In 10: de plsl. n�x'Az-pr�dz=prondă. Aşă că, potrivit cu acestea, în limba post-plslovenlcă există de regulă an şi, restrâns regional, un În loc de plsl, ,y\=q=on. Aşa trebue să fie înţeles o'{=u în loc de ;� în textele-copii plslo­ venice, iar nu cum am văzut că se înţelege că e influenta slovacă sau sârbească 5) etc. De alt- fel, acest lucru pare a-I confirma chiar textele însăşi. Anume, Savina Kniga, care _ e mai veche decât Cod. Suprasl. 6). nu are u J. ,l\., pe când acesta dn urmă are; tot aşa, cum am văzut deja că, în genere, Sav. Kniga nu amestecă, de cât cu totul excepţional nazalele s; şi i'n, pe când mai noul Cod. Su­ prasl, le amestecă. Savina Kniga pusă în legătură cu Fragrn. dela Kjev (p, 41), cari nici ele nu amestecă nazalsle şi nu au u 1. ,l\., şi cu dialectele bulgare de azi 7), arată că amestecul lui i'n cu .T\, precum şi un (ll) În loc de plsl. ;y, începuseră a se produce, prin revoluţie, nu numai Într-o regiune ci pe tot teritorii.l lirnbei bul- 1) No '''a ko v ic : Prvi osnovi slovanske Knjisevtnosti, p. 111. 2) Cf. însă Th. Capidan : Elementul slav in dialectul (11'0- mân, p, 7. 3) SbMin., IX, p. 124. 4) In SbMill. XVIII, p. 474. 5) Cf. p. 275 şi 263 ·364. 6) CI, P. 51. 7) In cel de apus, repet, ca şi În cel de răsărit, apare pre­ cis II (din un) 1,p!sl. ''', dar ăn e aşa precizat numai În dia!. de răsărit. [166] gafe, şi că, tot aşa, fonetismul ,y.=on=a nu e numai al dial. pl- ( slovenic (cum ar crede Asboth 1), ci al întregului teritoriu al Iim- bel bulgare. La textele-copii plslovenice şi me diobulgare se vede numai influenţa graiurilor cu u În loc de un şi nică-eri scris şi 0lf" în loc de plsI. ;t\, cum am văzut 2) că subt influenţa dlalectului r ă­ săntean se află scris excepţional .N.H şi :&11 in loc de plsl . .N.=on. Aceasta nu înseamnă, însă, că un nu era şi că, deci, nu se năs­ cuse în limbă, ci numai că scriitorii textelor- copii plslovenice şi al celor rnediobulgare nu erau şi din cei ai graiurilor, ai regiuni­ lor cu un răsăritean sau apusan, ci erau numai ai celor cu u in loc de plsl, x •. Dar că, într-adevăr, şi în dialectul aşa numit de răsărit va fi existat une-ori un (care apoi devine în general n) in loc de plsl • .N.-on=q ne arată unele resturi, ce se mai găsesc astăzi într-Insul. Aşa în dialectul din Rodopi, În care, de altfel, ce e drept, se constată "influenţa colonizărilor vestbulgare Vl­ cine" 3), Se află numele unei cârnpii : jzrndol, care corespunde plsl, 1H.t\MK-jondoIă; e încă numele răului Tundza 4), care în vechile izvoare latine se numea TOllSUS, iar în cele greceşti T6vţoc;, alături de To'Uvţa. 5) care' corespunde plsl. cu H.=�, iar azi nu­ mele Tăăa (corespunzător plsl, TX.IKt1=tonza) al unui afluent al acelui Tundia, Poate că tot dialectului aşa numit estbulgar apar­ ţine numele Ungeice 6), cu un faţă de plsl • .N.r�HH� 7); căci, de altfel, în graiul estbulgar dela Teteven, chiar este: Ungur, Un­ gurin, lângă utroba=plsJ. ,l\TPOlid 8) şi lângă obicinuit K 1. plsl • .ll.. Cf. Ungur la Lituani ,(ZjsIPh. 1, 1-2, p. 34). Iar În graiul dela Suho, unde e de regulă nazalul ăn În loc de pls: . .N., poate că tot ca rest vechi e : degrznde şi kundur 9), 166 ILIE BĂRBULESCU 1) Vezi p. 265. 2) Cf. p. 287. . 3) Miletic: Das Osibulgarische, p, 164: "Den Einfluss sel­ tens der Mundart der erwăhnten westbulgarischen Ansiedelungen". 4) Conev: Dialektni Studii, p. 81. 5) Tornaschek : Die alien Traker, Wien 1894, Il. p. 97; ct. Mladenov, În Spisanie na b4lg. Akad., X, 6, p. 67. 6)Nacov, în Sbornik Il slavu V. [agica p. 493. 7) Vondrăk: Altkirchenstav, Gram. p. 70.-Cf. p. 283. 8) Stojcev, în Sborn. nar. umotv. XXXI, 32. • 9) Oblak În SbM. XI, 518 şi Maced. Studien, p. 19 ; c�. însă 111 graiul Kukus Vodena, vestbulgat dar cu mare amestec estic: satul Ksndrtvo, aproape de Vodena din Macedonia (SbM. XVIII. 45J). 1 I 1 [167] iNDIVIDUALITATEA LIMBII ROMÂNE ŞI ELEMENTUL SLAV 167 (plsl. *K.lI.AP" , maghiar kondorţ. Dar graiul dela Suho face parte din dial, numit bulgar de răsărit. Deosebit de aceste resturi de un În loc de p'st. lh.=on=�ff, că cel putin aşa numitul dialect bulgar de apus va fi prefăcut şi a avut cândva Un din mai vechi on-=plsl. .1\ ne arată, afară de cele de mai sus, încă: unele cuvinte slave vechi din limba ma­ ghiar ă, altele din greaca şi alban, za, şi, însfârştt, cele cu un 1. plsl, ;Y\ din româna. Deşl şi acestea ar putea invedera existenţa unui un 1. plsl, ,1\ încă In dia!. bulgar de răsărit, dacă tinem so­ coteală de dift. ea În unele cuvinte slave În româna ca în acest dialect. In tr-adevăr, limba maghiară are, pe lâr gă diferite alte va­ dante fonetice cari corespund plsl, ,1\=on 1) Încă: munka co­ resp. pls!. ,�lh.ka şi numele unei localităţi Zllmbot corespunzător plsl. CK,I>OTd. Faţă de celelalte variante ale ei, cari corespund dia­ lectului aşa numit de est bulgar, acestea cu un corespund mai ales celui apusan (dar încă şi celui răsăntean) vechi, născut din on pe terenul lui, iar nu pe cel al limbii maghiare, al cărei fo­ netism organic împiedeca o. aşa prefacere a lui on În un 2). Apoi, limba greacă a luat dela Slavii din Macedonia, mai ales, �i din dial. aşa numit apusan bulgar, o sumă de cuvinte; la unele din ele ea are on, iar la altele lUZ. Aşa: ţ01J(.tJ1QoS (ală­ turi de ţo(.tJ1Qo<;) corespunzător plsl. 3lh.&p1;-Z�brz, rom. zâmbru ; yx.OU�tJ10A1'] corespunzător pls!. l'.ii'..Gil-g9ba, (jt01J(.tJto<; coresp. plsl, CT,y,nd-stqpa, QO'\Jf"'J1L 3) plsl. pl\1.cl!.-rqbă. Lin ba greacă avea, în Ionetismul organic al ei, şi sunetul nazal on şi pe un, aşa că nu e de adrnls că Grecul a perceput pe on drept un. Existenta ace­ lui un în ea arata, dar, că Grecul primi acele cuvinte chiar cu un din dialectul slav care i le dedea; le primea, deci, din acel dialect care a vea şi pe maghiarele mzrnka, zumbot, sau pe bulg, Tundia, rundol, kundur, şi care deja în vremea lui Cod. Zogr. şi Cod. Suprasl, Incepuse a pierde pe n din un, spre a deveni u, cum e azi în dr obşte în aşa numitul dialect bulgar apusan şi rar în cel răsăritean, 1) Cf. Conev, în Godisnik na Soft). Universitet, XIII-XIV, Sofia 1920, p. 10. 2) cr. Asboth, în AfslPh. şi Tiktin în ZjrPh., X, 246, nota 2. 3) Gustav Meyer: Neugriechische Studien., II, Wien 1894, p, 10; ef. AjslPh" XVlI, 594. [168] lM -------- ILIE BARBULESclr Limba albaneză, de asemeni, are În ea păstrat cuvântul păn­ dar, pronunţat cu ă ca În româna, coresp. plsl •• T.-on şi slindoj= eu domnesc, rezidez,-coftSP, unui plsl, (X'A!lTIf-S�ld;ti 1) şi n�­ Ali III.. - p�dan ... Deci Şi cu ăn şi cu un În loc de plşl. s: Aceasta învederează că, numai cu Începere din veacul al X, adică înainte de a pierde definitiv nazalismul, limba bulgară pre­ zenta, in dialectul răsâritean al el, forme cu ăn, şi mai ales în cel aşa numit apusan, dar une-ori şi în cel răsăritean, forma cu ll!l,-amândouă născute numai de pe atunci din mai vechiul 011== plsl. 3..=�. Numai de atunci, dar cuvintele aşezate de mine În Categoria I sunau În postplslovenica, câtă va vreme şi în medio­ bulgara: dămb, găngniv, oblănk, tărnp, osănditi, săndeţ, pănditi, păndar, tr ărnba, tăngovati, tăniiti, măndr, gănska, dobănda, krăn­ cina, golărnb, krăng, sgămbovati, gănz etc., - cu ăn in loc de plsl. x. ; şi llfldiţ8, skurnp, dumbrava, dunga. kurnpona, munka, smuntiti, skund, Iunka, pr und, purgâ, grumb,-cu un în Joc de plsl, �. Dar tocmai aşa sunt, cu privire la lin şi un în loc de pi.d. 3..=f{=on, şi cuvintele noastre slave din Categ. 1: gâmb, gân­ gav, oblânc, tâmp ete., dintre cari unele (ca gclârnb, gâsca) mai au şi caracteristica tot postplslovenică de a le lips! � sau L. finale ori interioare plslovenice. Ac-stea sunt dovezi că cuvintele din Categ. 1 şi alte de felul lor cari n- au intrat În româna din plsl. (p. 273-274) ne-au ve­ . nit din postplslovenica, adică cu incepere dela mijlocul sau sfâr­ şitul sec. X, chiar sub forma cu care le avem astăzi, adică unele cu ăn (âtz), altele cu un în 10 c de plsl. x,. Categoria 11: cu in În loc de plsl. en=H.. Textele-copii plsl. În general ne prezintă, afară de întrebuinţarea normală a lui t.\=-en=y la Iocurile-i etimologice, încă, une-ori, înlocuirea lui Cl! � sau cu o altă literă specială (51), pn cum şi tin f=e sau H i'n loc de H. normal. Ast-feJ, Cod. Zograph. şi Cod. Suprasl., cari am văzut că prezintă une-ori pe plsl. etimologic 3. ca ăn şi un (u), au: 'IllCTH In loc de pIs!. normal 'IH. C '1'11, Ol{iKdCllWf 1. pls!. normal ol(iKtlCllm� etc. Aceste. forme anormaie arată că pls!. '" începuse a se transforma în· e) i; nu arată, însă, nici de cum, că el, atunci se prefăcuse, pe tot terenul limbii bulgare, din nazal În , 1) Cf. Treimer, în AjslPlz.) XXXV, 602. [169] 1 INDIVIDUALITATEA LIMBII ROMÂNE ŞI ELEMENTUL SLAV 169 aceste sunete e, i nenazale, aşa cum am văzut că nici u în loc de � nu înseamnă că nu existe şi un in loc de .'1\. D'n potrivă, unele texte medio-bulgare ne oferă scris, une­ ori, chiar s, ex. 1) AfR,:'tH{\fCh\TZo (1. pls'. normal AERRlTb.-), nh\H­ NCRlT1i, (1. plsl, normal ntl\T"-) etc., cu " după RI, ceea ce, lângă scrisul din alte texte de mai târziu nEHAWTb. cu EH în loc de plsl. h\, şi lângă forma chlar de astăzi cu in În loc de plsl. RI aratâ=­ ca şi II,'1l.HT din Cod, Zograph. şi Cod. Supras1.-că, CU începere din sec. X, plsl. l:\=en=� a continuat a se păstra, ce e dreptul, tot astfel înunele grai uri, dar În altele se prefăcuse în un nazal in şi În esau i la altele. Deşi se poate că chiar în acelaş grai să fi existat concomitent şi forme mai vechi CU nazalele ell sau in şi ' forme mal noi desvoltate din acestea, adică fără nazale, aşa cum în limba bulgară dela Suho şi Salonic de azi, de unde era plslo­ venica lui Ciril şi Metodiu, se află concomitent şI forme cu na­ zale: grenda sau pÎnta etc., dar şi fără 2) naz. en sau În 1. plsI. Ni: pet. Căci, într'adevăr, bulgara de astăzi a păstrat chiar, pe lângă obicinuitu-! şi normal esau i 1. plsl, RI=en. Încă, ca ceva anor­ mal şi excepţional. pe tot teritoriul ei dialectal, ici-colo şi en şi in în loc de plst, h\=y' Aşa ÎIl Macedonia de sud : svent, pentok, grenda, oglendalo etc. 3), sau În aşa numitul dial, de răsărit: bes­ ga 4), grendă, pense etc. 5). Şi, în acelaş timp, tot pe intreg teri­ toriul bulgarei se află astăzi forme cu in În loc de pIsl. RI=y= eno Aşa, în Macedonia de sud, prin regiunea Ohrida-Suho-Salo­ nlc, de unde era plstovenica lui Ciril şi Metodiu, e : inzik în loc de pl sI. IRl3ZIKZo, irimbiţa 1. plsl, Ujlh\&HU,d etc., iar în dial, de ră­ sărit pindiset. pÎnse ÎIl loc de plsl, nh\Tb.-, divinse 1. plsl, Af­ !IRIT&.- 6), grinda în loc de plsl, rjlRlAd, pronunţat gren da 7). Iar 1) Lavro v : Obzor, p. 15; Oblak în SbMin., xi, 525; Kul'� bakin � Drevnij cerkovno-siav. jaz. p. 77. 2) Oblak: Maceâ. Siudien, p, 19-21. 3) Lavrov : Obzor, p. 14 ; Oblak, in suu«, XI, 518. 4) Conev : Dial. Studii p. 81. 5) Mih·tic: Das Ostbutgarische, p. 80. 6) Oblak în ssw»; XI, 518, 521. .1 7) Miletic: Das Ostbulgarische, p. 80, 200. Cf., însă, Conev.: Dialektni Studii p. 76. care n-are dreptate să pună pret pe ac" cen t spre a trage o conch:lzie, pe câtă vreme se cunoaşte marea variabilitate a accentl1lui în graiurile bulgare. Cf. cum s. ex. Ia Teteven a sub accent devine ă, iar când nu are accent se men� tine a, contrar de ce se întâmplă de regulă 1n bulgara ,(p. 203). [170] 116 tUE BĂRBULESCU aceste graiuri răsăritene nu sunt aci colonizări ale dial. apusan. Şi cuvintele din limba română, fi nd că au in 1. plsl, h\ pe de o parte, iar pe de alta cele din maghiara fiindcă au en 1. pls!. n. a­ rată (ef. P. 292) că în unele graiuri postplslo venica predomnea en, iar în altei e in. Exemplele acestea cu in în loc de vechi en pe de o parte, iar pe de aha acele i şi e in loc de normal br.=f(=en in texte e­ copii plsl, arata că, începând din sec. X htnba bu gară, revoluţio­ nându-se, preface în unele graiul i a.e ei pe PIS!. en=l:I=f( în in, iar În alte graturi în nenszala e din carev apoi cum Se ştie, a eşit i deşi, În alte părţi s., U caz, ri, chiar plsl. cn=h\=f( s- a perpetua t până astazi chiar. Aşa că, evident, cuvintele noastre VOr fi sunz.t În vremea postorsrovcntca a textelor- copii plsk.ven.ce, în unele graluri ale limbii bulgare, (ca inzik. irimbîca, grindc), cu in: cirn­ pili, grinda, grrnder', parnu.tă pin te, o, sknntni, smnsti, spi intăn, stingnănrl, svinutl, zindati, ţinta, lindina etc. Dar tocmai aşa sună, cu privire la in în loc de plsl, 1n=et1, şi cuvintele noastre slave din Categoria li (p. 250), dintre cari l'­ nele (ca se iniire, grindeîş mai au Încă caracte ist.ca tot postplslo­ venică de a le lipsi K sau h. finale ori interioare prsovr n.ce ca Ia cele de Categ. 1: cimprre, zrtndă, grinder colind. , lindină, rnince, ogtlndă,' opint.re, părninte, pinten, se intire, smintit e etc. D, spre cinst� şi Mincu am demonstrat, În special (p.257-261), de ce nu ne-au venit din plsl, (şi străstava). Acestea sunt dovezi, că cuvintel- 11 oastre din Categ' II şi al­ tele de felul lor, neputându-se să fi intrat În româna din plsl (p, 274-279), au pătruns În ea din rostplslovenica, adică cu Înce­ pere de la mijlocul sau sfârşitu 1 sec. X. Categoria III: cu ân în loc de plsl, In şi in, tan. em În loc de plsl. ",.-In textele copii plslovenice se dlă, rar şi anor� mal, afară de fenumenele fonetice arătate aci la CalEg. 1. Şi II, fenomenui nu'nit in gramiJtiţă "amestecul lusufilor", adi,ă că u� ne-ori, prin "abatere" dela \ limba normală a text .. lor, se scrie 3..=Cf în loc de A=y, alte dăţi "'=9 In loc de ;r.=� etimologi ce Aşa, in Cod, Zograph. IUltwkri,I,Y,W'1',Y,I.Y. În loc de n()rmal-L/J'J'h\lhî şi Rf.3E,"I\,i). in loc de nOr mal R!.3E'"i\I�. in Cod. Assemanicus: n,U'IMLU'r'H in loc de norilialul rlA,I'I. 1) arată că, În sec. X deja, dar nu înainte, începuse În limba bulgară sune­ tele lui x,,=ff şi 1.\=9 să se apropie Ioarte mult unul de altul, aşa că graţil', acestei apropieri, să se amestece între ele. Am văzut la Categ. 1, II, că în sec. X şi Xl plsl, 3.=on=rr devenise, in dial, răsăritean, în genere ăn (:&H), iar plsl. RI=en, când nu se păstra, devenise in (afară, fireşte de cazuri, chiar concornitente, când şi unde ăn şi en, in îşi perduseră nazalul n). Aceasta arată că În sec. X al textelor-copii plslovenice, în oare cari graiuri bul­ gare, alături de regulatele ăn în loc de lf.=tt-on şi en, in în loc de h\=y=efl, va fi test În unele cuvinte, prin acel .. amestec .al Iusurilor", ăn în loc de plsl. ""=1( si en sau in 1. plsI. =({ 2). Fenomenul ac-sia fonetic de amestec al Iusurilo r, care nu� mai se Începe în limbă ca abat, re 3) în secolele X şi Xl ale tex­ telor- copii plslovenlce, se d. zvoltă mult cu încer erea epocei a şa numite medio-bulgare (sec. XII) şi în cursul acestei epoce, Că el se dezvoltă şi să lărgi acum, dovedesc textele mediobulgare, în cari "amestecul" nu mai e ceva de lot rar şi anormal ca în cele plslovenice, el ceva foarte des şi aproape normal. Ba, in această perioadă medio bulgară fenomenul, Iărginduse, mai capătă, în cu­ prinsul lui, încă un nou grup fonetic derivat din pretacerile plslo­ venicului ",,=en=l(, anume pe tan=jan în Joc de plsI. şi post­ plslov-nic en (em), In textele-copii plslovenlce pare-se că nu se vede nici o urmă, cum că atunci, (sec. X şi XI), nazalul l\",co-- O1ySO, pron. menso. E şi zantva în loc de plsl. iKh\TRd-zrtva pro n, zelltva, gr'ezzda 4) in loc de plsl, rp-"i\d-gryda pron. grenda (rom. grindă). Pe de altă parte, dia/o ,bulgar răsăritean (= limba bulg. dela 1) Ci. Oblak, În SbMiJ}, XI, 524. 2) Conev, în Spisanie nq bă/g. Akad., XL 7, p. 9; ef. şi St. Romanski, în al lui Weigand Ia/lresbericlzt, xV, 102. 3) Conev: \!răcansko evangele, p. 42. 4) Conev: Uvod, p. 45, [173] INDIVIDUALITATE� LIMBII ROMÂNE ŞI ELEMENTUL SLAV 173 răsăritul liniei Iskăr-Salontc) din care fac parte şi graiurlle din su­ dul şi sudestul Macedoniei de pe la Suho, Salonic etc., are a, după pierderea nazalei n: tn'ak 1) în loc de plsl. Mi\\I\-myk­ pronunţat menk, pos'agam în loc de plsl. ch\r·-syg-pronunţat • seng, etc. ; pe când În alte regiuni ale Macedoniei e ja (=(a) in loc de plsl, h\, s. ex. în knjaz pentru plsl, KZHi\\31t.-kznYZb pron. kănerrz .. , kljatvă pentru plsl. I\i\h\TRd-kl<;tva pronuntat kletva, pom/anem 2) pentru plst. nO'\�RI-pom� pron. pomen.-Aşa e şi în graiul bulgar răsâritean din Teteven 3). Astfel că cuvintele slave din limba română: cneaz, viteaz = plsl. R!lTRl3h pot fi în fa chiar . de provenienţă postpaleosl, sau me diobulgară ia r nu rusească cum credea Mik oslch 4); aceste cuvinte, când au venit la' Ro­ mâni şi subt influenţa rusească s-au suprapus celor deja ex'stente şi Ia fel bulgăreşti. In regiunea dela nordestul Salonicului Mace­ doniei, anume În sate bulgăreşti din districtul Bogdansko e ames­ tec al Iusurilor în pajank, păengina, păjangina, pă{?nk din plsl, nd,l\I�:&, şi în netră < plsl. RZH<'i\Tplt.-vzn{1trlt. 5). In Kostur-Salo­ nic e kreng din pls!. "p;M'z-kr�gz 6). Iar in dial. bulgar răsări­ tean (= limba bulgară propriu zisă) e: sa'ntzv din plsl. WRI'f<\TH­ s�tati pron, sentati, cuvânt care se mai găseşte şi cu nazala pier­ dută sub forma sz.'t:&m 7) la care se poate admite primul s. năs­ cut În urma amestecului îusului h\ cu s; deşi acel z. poate pro­ veni şi din un e < plsl, RI care-i fenomen obicinuit În unele gra­ iurt bulgare. b) Existenta unui an sau jan In unele graluri mediobulgare, în cele dintăi timpuri ale lor, În loc de plsl. şi postplsl, h\':=::.=en =e. ni-o arată încă limba greacă. Intr-adevăr, aceasta are de mult, împrumutat din bulgara, cuvântul cruxyxuvo, pronunţat sjan­ gano 8), cuvânt corespunzător plsl, UJi\\rd pro, senga şi rornân., 1) Miletiti: Dac; Ostbulgarische, p. 80. 2) Lavro v : Obzor, P. 30. 3) Sborn. nar. umalv XXXI, ] 9. 4) ef. şi Tiktin: Stlldien, p. 12, 14. 5) Iordan lvanov. în Revue desetudesslaves, 11.(1922), 1-2, P. 95 şi 100; vezi şi Stoj'ov, în Bălgarska Sbirka, XVII (1910), 8, p. 222. 6) Conev, în OadUnik na RaPi. Universitet, XIII - XIV, p, 24. 7) Lavrov: Obzar, p. 30. 8) Gustav Meyer; Neugriechische Studien, II, p. 57, 32. [174] 174 Iară nazalul n 1): şagă (ca la Bulgari: knjaz sau knăz şi ktteaz etc.). Grecescul [an nu s�a născut pe terenul limbii gre ce din (Il şi on, aşa că el e chiar aşa intrat din bulgărfască; precum ia­ răşi, n ci nu se putea sustine că la el e n secundar, ca în gr. �d(311vro<; din slav 3 iIIdn s, Tot astfel, În greaca se mai află cu- " vântul Jtdjayxa<;, pron. pajank- as (pa'Iankos), care are iau cores- punzător plsl. .1\ din .l\ prin "amestecul lusuririlorl'; plsl, nd,Y.KZ = rom·Pălanjen ; e în 'ă X6Aluvra alături de XOAEvta corespunză� tor plsl, "\M.I\,A,d = kolyda. rom, colinda. c) In sfârşit, existenţa l1azalulili jan În limba bulgară de după epoca textelor-copii p!slovenice o mai dovedtşte cuvântul româ­ rnânese păianjen, unde, Ca la cel grecesc, avem ian prin "ames­ tecul Iusur:Jor" În loc de pls]. � = q, medio- bulgar "". Iar la din rom. pălajen arată tot un vechi bulg. jan, din care s a perdut Il şi a rămas ja, chiar pe terenul bulgarti, Ca la bulg. tn'ak din pls], M'\\K myk, knjaz din plsl, KlIHh'\3&. kKnyu" sapa din W""lld 2)_ sf'pa etc. ; pălajen, dar nu a pierdut n pe terenul limbii române, ci chiar aşa, fără Il, l-am primit din bulgara 3); aşa precum tot de acolo 4) avem pe rom. şagă Cll a din jan cum dovedeşte gre­ cul atdyxavo; şi precum mai avem pe vechiul plăsare din un rne­ diobl1lg. nilx"CdTlI, iar acesta din plsl. IMh\CdTIf = plesat! pronun­ tat plellsati, Întocmai ca În bulgărescul Sl'.'tzm cal e se află În bul­ gara şi sub forma-i mediob. ClI nazalul Il salZlz v din plsl. U!""� TdTII-s�tati. Amintesc în treacat, ca şi mai sus (P. 237 şi 232),' că şi a­ ceasta arată cum limba română slujeşte spre a arăta untle feno­ mene bulgare, despre cari nu s-a păstrat urme destul de evidente În bulgara, ci în româna. Din demonstrările de la Categ. 1 şi 11, ca şi din acestea de la Categ. 1H, rezultă că plSI. on =;1'-9, în epoca postplsl, (sec. X şi XI) şi dUPă aceasta, când şi unde era încă tot nazal, devenise in dia/, bulgăresc răsăriteanj în general vorbind, ăn une-ori şi un; ----- 1) Cf, înSă, după Mîk!o�Ch, la A. PhiJippide : Istoria limbii române P. 160, ră LI interpretat. 2) A. P. Stoilov În Băfg., Sbi, ka, XVII (1910), 8, p. 223; Iordan Ivanov, în Revue des cit/des slaves, Il (a. 1922), ,1.-2, p. 100. 3) Cf. Fasmer, În Rocz/lik Slawlstyczny, II, 27. 4) Cf. Mik;losich: Beitrage, Voc. HI, Cons. 1, p. 22. [175] INDIVIDUALITATEA LIMBII ROMÂNE ŞI ELEMENTUL SLAV 175 iar pls, en = lA = y (uneori şi ;y. prin "amestecul Iusurilor "}, in epoca postplsl, şi dună aceasta, când şi unde era Încă tot na­ zal sau se păstra en (em) sau devenise in 1. im) din care, apoi, se ajunge la e prin pi. dere a lui 11 nazal, pe când CU începere din sec. XII mai devine şi jan sau ăn. De altfel aer astă dublă preacere a lui RI şi en-in şi an s'a putut produce chiar de odată in acelaş grai; căci s. r x. în. graiul de la Kostur-Ajdernir-Salo­ nic e şi azi: zantva dar şi zentva 1). 1 il districtul Bogdansko, a­ ceeaşi regiune de la nordesiul Salonicului, e : sempa şi sapa = plsl. 1J.l-""l'. e ză{ nz dar şi zăec = plsl, 3i11h\1�b. 2). Aşa că, prin "amestt eul Iusur i lor ", limba bulgară ajunge a� cum a avea ăn În loc de plsl, A şi en (em), jen (jan) în IQc de plsl. RI şi en (em), in (im), jan (an), în 10c de plsl, s. •. Trebue Fă observăm. însă, aci, că acest "ames ee al Iusurilor " se întâmpIă,­ cel puţin În epoca m- diob.ugară, dacă nu şi in cea postplslove­ nică=-uu numai când pisl. s; lA veneau după conson. moi sau pa­ Iatale, Cum se cred-a de Leski. n şi alţii 3) după el, ci şi când le urmau conson. tari. Aceasta o dovedesc mai întăi textele. Aşa A� postolul de la Ohr ida (sec. X!I) are s. ex. Pif,AC\{. în loc de plsl, fJr...jiol.(, ca În rom. rându, EN.ilWlUl 1. plsl. B.",mfWI� ca în rom. vânzoc, CTlf,iKdl\l'. 1. plsl. CT-"*.I. l. plsl. rOl\;i\cr., C,l\iK€Hf L pls!. CRliK"HU 6), fldlii\'Jlllld 1. 1) CL Conev: Uvod, p. 43. 2) Iordan lvanov, în Revue des etudes slq,ves, II, 1, p. 9'1--98. 3) Kul'bakin: Ohridskaja ruk. Apost .. p. LXXI; ef. şi Rocz" znik Siaw., IV, 107. 4) In Ohridskaja rakop Apostola, P. LXXVIII. 5) In a mea: Fonetica Alfabet Cirillc in textele române, la c,�p:to:eJ,� d spre iY> .. şi .Jjl. 6) Lvrnv: Obzor, p. 33 ; Jagi6, În Aj�IPI1.! III, 321 ; Conev. Frac. Evangele, p, 21. [176] ILIE BARBULESCU plsl. n""''I"H'' 1). Apoi, tot existenta veche a acestui fenomen după cons. tari o mai confirmă unele graiuri ale limbii bulgare de as­ tăzi, În cari, desigur ca rest de atunci, se aflil, la fel, s. ex, renka (pe când În regula e, se ştie, răka) În loc de plsl, $1.1\.1\" = ronka =rqka, zemb (de regulă zăb) 1. plsl, 3;l\CZ = zonbz = z�bz rom. zâmbire, brănci 1. pls/. "Pi;\'1 -, rămdii I. plsl P-"3-rom. rânjire, sv ămec J. plsl. CR-"'J' - 2), b'ăndeaj 1. plsl, Ci\l.\A"'J'H = blenditi 3), benki 1. plsl, n ...... z. 4) ete, Toate aceste consunante erau tari, iar nu moi, cum presupune Kul'bakin 5), a cărui greşală se vede În exemplele Corespunzătoare lor în limba română (Categ. IJI). A­ proape la fel, apoi, graiuriJe bulgare din Rodopi (dialectul estic) au un 'o (care corespunde lui ;l\,) in loc de plsl, l.\, după acelaşi am�stec al fonetismului Iusurilor, s. ex, În: m'aso in loc de plsl, ,\'\l.\CO = meso pronuntat menso, kl'atva 1. plsl, K"�'J'R", z'ot 1. plsl. 3l.\""", r/ot plsl. P-",.l,Z etc. 6). Iar În alte gralurt bulgare sunt as­ tăzi formele, rezultate tot din amest. eul fonetic allusurilor: paing, paenk, paeniina şi pajank, pajandiani, pajak 7) În loc de plsl, nd.v,.I\Z şi fldX,'IHHd sau ndIX,'IHH" (ef. mai sus şi n.Ilh\'I'IH"). Apoi, tot rezultat al amestecuIui Iusurilor e, În graiul est­ bulgar de Ia Tetev, n, formele cu u şi z (=e) În loc de pls!. l.\: tut'uve = plsl, 'T'l.\THR", iz.tva = pisl. ;I{-"'J'Cd (cf. mai Sus sztzm­ plsl, Uil.\Tlua�), izt = plsl, IKh\A" etc., al căror u s-a născut din un postplsl. ;l\, = un, iar z din un postplsl. an ; Căci, altfel, de regulă, rn acest grai, p 1 sl, '" a devenit curatul e 8) •. Pe de alta parte, e de observat că fenomenul fonetic "arnes� tecul JUSuri/or" il'. = en = � şi ii'.. = on = f S-a înfăptuit, de când a Început, adică din veacul X, şi În bulgara daco-slOveană şi în cea 1) M klos'ch: Lexicon paleosl.; ef. rom, pă'tanjin, bulgăo reşte pajanzina. 2) Cf. însă Oblak, În SbMin .. XI, 524, 521, 518, 551. Dar şi Conev, In SbMin., III, 307, unde mal dă şi alte exemple. 3) S ojlov, in Bă/g. Sbirka, XVll, 8, p. 222. 4) Conev: Uvod, p. 7. 5) In Ohrid. ruk Aposi., p, LXXI. 6) Le arată Mi/etic i ef. îns� Conev, fn Dobrep. Cetveroev. p.73 7) Lavrov: Obzor, p. 14, 31 ; Ob/ak, in SbMin., Xl, 518; Sobolevski i: Drevnij cerkovno-siav. ia.zyk, p. 148, Cf. şi grec ;n;â'{uyxus? la O. Mey r : Neugr. Studien II, p. 49. B) Stojcev, în Sborn. nar, am., XXXI, 18 -19, I [177] INDIVIDUALITATEA LIMBII ROMÂNE ŞI ELEMENTUL SLAV 11'i din regiunea RodopiIor de pe unde era plslovenica textelor origi­ nale (cari s-au pierdut) plslovenice. Dovadă de aceasta e faptul că "amestecul Iusurllor= se găseşte, Într-o măsură şi În Cod. Su­ prasl., ba nu lipseşte nici in Sav. Knlga, la dreptul vorbind (cf, p. 51); şi arnândouă acestea sunt copii făcute, foarte probabil, tn Dacia Traiană În sec� X sau XI. Iar resturile de '0 în loc de plsl. �, arătate mai sus, in limba R)dopilor de azi, confirmă producerea Şi aci a acelui .amestec al Jusuri/or"'. Două fapte care arată că gre­ şesc slaviştli, când-ca Miklosich 1), Conev 2), Oblak 3)-neb�gând de seamă cele ce eu am arătat aci 4), cred că nu avură .. ameste­ eul tusunlor nici daco-sloveana, nIci dial, postplslovenic din vea­ cul al X. Realitatea e că .amestecul Iusurilor" s- a început, când s-a inceput, a se produce pe întreg teritoriul limbel bulgare; căci În­ tr-o măsură mai mică de cât in dia/o estic îI constatăm astăzi rămas şi in unele graiuri ale dia/o de a pus, ca s. ex.la P I e v e n, Orcha­ nia, Vraca, Lom, Vid!n, Samokov, Dupnica, Kjustendil, ba, in un anume fel, chiar şi la apus de Salonic în Ohrida, Bitolja, Prilep, Veles 5). Forme de aci, ca: iz'den, iz'tva, j�'zjk sau [ă'zik ele. a­ mintesc pe cele mediobulgare cu "amestecul Iusurilor" �.;y.NH În loc de plsl iK�A"H&, iK.Y.'I'Rd l, plsl. "'''''I'Rd, 'il\3HK 1. plsl. 1�3ZIKZ Conform cu aceste constatări ce am făcut relativ la limba' bulgară cu începere din veacul al X, adică că prin revoluţia fo­ netică care atunci s-a operat în constituţia ei, s-a produs în ea,­ pe lângă ăn şi rar un in loc de plsl, 3.. = f{ = on şi in 1. plsl, � = y = en,-încă fenomenul fonetic restrâns numit .,amestecullu­ surllor", acesta mai ales condiţionat de împrejurări pe care nu le putem şti astăzi 6); aşa că, conform cu acestea, tncepând din sec. X, limba bulgară postplslovenlcâ pronunta (deosebit de perioada-i plslovenică): Lţ:&H'I'd 7), citeşte ţănta, in loc de plsl, IJ,h\Td <= tenta, 1) In Verg!. Gram. 1, 33. 2) In Uvod, p, 42-43, în Dobrijă. evang., p, 73 şi în Dial, Studii p, 80. 3) In Sb Min .• XI, 522, 546. 4) Cf. şi maghiarui pănk. 5) Exemple au adus si Miletie şi Conev ; cf. Roczn. sta». IV, 107. 6) CI. Kul'baktn : Ohrids, ruk. Apost .. p. LXXII. • 7) In cele ce urmează. ca şi un.eori mai sus, �in moU.ve ti­ pografice mai CU seamă, pun, la cuvintele bulgăreşti) uneori rom. d cu însemnarea de bulg. s, [178] 178 ILIE BĂRBULESCU _ pronunţa netăng, i. plsJ. Hf'T'.M"'&=netengz, pamănt 1. plsl. "AMA\1'!.. =patnentl" potăng 1. plsl. nO'T'A\r,..=potellg�, rălld l. plst, Pl.\Nl.= rendz relnză 1. plsl. PA\3d =renza, SănZE'11 1. plsl. CiMKbHZ = sen- , zh.nă, smăntana 1. plsl. CM"li\'f'4Hd = sămentana, svănt 1. plsl. CRA\'T'2. =svent�, tănzalo 1. plsl. ..,.l.\iKdi\O = tenzalo, răndaş 1. plsJ. PRl,A.dlJJh. = rendaăs, rănzati 1. plsl, PRl:JWT'U = renzati, brăneati 1, pIs!. G}ll.\'I,\'T'H = brencati, zvănk 1. plsl, 3CII\IHM\1'1i = zvenknont', srănşta şi strănşta 1, plsl. CSPi\\U/1'4 ..... sărenăta 1), vănzok J. plsl. RII\3&I\3 = venzăkă, văstăng- 1. plsl. RKC'l'li\r- = văsteng, *sănbr sau sămbră 1. plsl, CII\CPZ = senbră 2); zembr 1. plsl, 3N,I>pZ = zonbri'i; şi: paillg, paendâina, pajanzina sau pajanzcina 1. plsl, niliYi.KZ sau nd�'lHIM, n&I3.'IlIlM, păntonog 1. plsl. nli\TOHOr� = pell­ tonogz, dembok 1. plsJ. ,A.il\GOl\:& = donbokx etc. Dar tocmai aşa, adică CU ân iăn) în loc de plsl. en (li\=y) Sunau cuvintele slave vechi din aceasta a III-a Categorie a Iimbri române: ţânta, nătâng, potâl/g, rând, rânză, stânjen, srnântâna, sfânt etc., dintre cari unele (ca strănşte, smântâna, vânzoc) mai au şi caracterlstica demonstrată postplsJovenică ; că le lipsesc sune­ netele plsl. li> şi " finale sau interioare. Dovezi toate, că şi cuvin­ tele acestei Categorii ne-au venit În româna chiar aşa din post­ plslovenlcă şi că nu pe terenul Iirnbel române s-a format al lor ân din un en, cum s-a crezut de toţi, ci în chiar pcstplslovenica. Iar aceasta din urmă constatare la cuvintele din Categ III-a ale llmbei române se mai confirmă reciproc cu aceea ce am fă­ cut-o despre "amestecul Iusurilor" în dial, daco-slovean, că el e­ xistă şi acolo (P. 302) cu începere din veacul X. In rezumat, cuvintele slave din aceste .3 Categorii ale limbii române, despre cari am arătat pentru ce nu se poate să ne fi venit din plsl. şi de mai nainte, au intrat In româna din şi chiar sub forma fonetică postplslovel1ică, adică cu începere din veacl'l al X, de când ele, chiar pe terenul bu!garei, au avut ăn (ân), un L Intercalarea unui aşa t, nu e numai de cât fenorr.en româ� nese, cum se crede In FiJologit\ română la exemple ca: Nastratin din Nasăredin etc. In dial. bulga.r de apus mai ales, dar şi în cel de răsărit, e obicinuit fenomenul de intercalarea unui t Între s şi r (Conev: Uvod, p. 38). 2) In greceşte se află trecut uf!-tJtQtI. şi UI:1LJtQLfÎ (O. Meyer : Neugriech. St, II, 56). [179] INDIVIDUALITATEA LIMBII ROMÂNE ŞI ELEMENTUL SLAV 179 (am), in (im) şi chiar jan În loc de plsl, H. = en şi 3. = ono Iar această nouă concluzie a mea o confirmă şi cuvintele slave vechi din limba maghiară. Cuvintele slave cu pIsI. ,'f.=rţ şi maghiară Ji\=8 în limba ( Cuvintele slave vechi cari în plsl. au sunetul 3..=rt sunt În limba maghiară cele mai multe CU on (om) sau an (am), iar cele mai puţine cu un (um). Se ştie că scrisul maghiar an reprezintă fonetismul o'n, adică o nuanţă tot de on. Ast-fel: darong, plsl, drong� (i\Px.pz); korong, plsl, Kp3.I·� = krongs : porond, plsl. rljl3.i\K = pr�dz ; szornszed, plsl. CX.CiAZ ; galamb, plsl. rOi\;\,CZ; lanka, plsl. i\j\\.Kd. etc.: sau: rnunka, plsl, ,\\j\\.I\tt; Zumbot, plsl, C'j\\.COTd; numele topografice Mllndra plsl. '";'fi.,t\Pz, M un k ac s plsl. rnonka 1). Maghiarul on din el!', Însă, nu e Semn că astfel au venit din plslovenica 2) în limba maghiară; ci al lor o din aceasta e produs pe terenul limbii maghiare din z = ă al postplslovenicului zH=ăn, aşa cum am arătat (p. 244) că şi simplul postplsl. 7.=ă sau rom. ă e perceput prin o în maghiara. beci, postplsl. drăng nu putea fi primit in maghiara altfel de cât drong (sau dorong), din pricină că aceasta nu are sunetul ă, ci În locul acestuia per­ cepea pe cel mai apropiat lui, pe care il avea in organismul ei, a­ dică pe o. Iar cuvintele slave vechi din Categ. II, cari În plsl. au sune­ tul H.==�, sunt În limba maghiară cu en sau en. Aşa: pentek, plsI. pentsks (nr.tTZI\z,); szent, plsl. CRr.tT�=sventz.. Dar nazalul en=b; =� există În limba bulgară nu numai În vremea fi plslovenică, cum am arătat (p, 294), ci se prepetuiază şi după aceasta în unele graiuri, până in ziua de astăzi. Aşa că cuvintele din Categ. II şi cele de felul lor puteau intra în maghiara şi după veacul al IX plslovenic, Deşi, cu privire la aceasta, ar trebui mai întâi să se cerceteze pe terenul fonetismulul limbii maghiare: dacă nu cumva dualismul en 1) Cf. Nlederle : Slav. Staroe. II 451. 2) Cum se crede de obicei, după Miklosich, Vergl. Gram., I� 33, şi cum repetă şi Asb6th în Sborttik u siavu V, [agiâa p. 235, [180] 180 ILIE BÂRBUtESCt1 şi en al ei, corespunzător ptsl, li\=�. nu va fi reprezentând unul pe po stplsl. en iar celăialt (en) perceperea de Maghiar a postplsl. in. Eu unul de o camdată, sunt mult Înclinat a crede in orlgtnea chiar postplslovenică a acestui dualism fonetic maghiar (ef. p. 297). Cât pentru fonetismul "amestecul tusurtlor ", şi el apare oare­ cum în maghiara, Ca în româna. Ast-fel, maghiar dialectal pdnk 1), dacă este, cum cred eu, contracţie din un pa}ank (căci e şi in greaca 2) :Jtciyyoc; alături d- :JtcitaY%aC;) atunci el e rest fonetic de "amestec al îusurilor " bulgar postplslovenic În limba maghiară (p. 301). Tot acest fenomen bulgar îl mai are maghiara, ca Şi româna, in : mg. kezrder coresp, pisl, K'*'AI"'b=kondeJ� 3), mg. es­ zterenga 4) coresp plsl. CTpN.rd=stronga, mg. tempa coresp. plsl, T�n:&=tollPă, magh. szimbora, pls!. *C�CpK. Magh. e şi kering coresp, plsl. Kpa"r:&, care e de altfel din (medio)bulg. kreng (Co­ nev, în Godlsnik na Sofijskija Universitet, XUI-XtV. p, 24). E, In maghiara, şi santa, corespunzător plsiovenicutui lin.­ Tî\TH 5); aceasta-i acelaş fenomen ca în rom. şaga < postplsl­ ăanga < plsl. w�rd pronunţat senga (ef. p. 3CO). Iar ceea ce încă mai mult confirmă, că cuvintele acestea slave vechi ale limbii maghiare au intrat intr-însa nu din plslo­ veni ca, e şi lipsa la ele il sunetelor plslovenice z=ă şi Il=e: mg, korong, plsl. korongs : rng. dorong, plsl. drongs ; mg, galamb, plsl, golombs etc. Această lipsă-precum am arătat mai sus la Capit. despre l& şi Io.-nu se putea produce pe terenul tonetismulul or­ ganic al însăşi limbii maghiare, ci s-a născut numai in postplslo­ venica cu Începere din veacul al X; ea e, deci, încă o dovadă, lângă celelalte aduse, că CU începere din acest VE ac au intrat şi in maghiara cuvintele slave grupate aci pentru limba română în cele 3 Categorii. Iar Istoria Maghiarilor confirmă această datare pentru limba lor, intru cât se ştie că ei au venit in Panonia ori între Dunăre l) Asb6th, în Isvesti;a A,cad. Petersb .• VII.4, p. 278. 2) G. Meyer: Neugr. Stl1.dien Il., p. 49. -.". \ 3) Cf. P. 1. Safadk: Sebrqne Spisy, II. 253. 4) Cf. Giuglea, în Dacoromania, il 351. 5) Conev. în Godisllik na Soli}. Uuiversitet Xiii-XlV, p. 21, 22. [181] INDIVIDUALITATEA LIMBII ROMANE ŞI ELF.MENTUL SLAV 181 .,...---- şi Tlsa Ia a. 895. Aşa că, potrivIt cu cele ce am spus (p. 284), urmează că şi în maghiara ele au pătruns cu Începere dela mlj­ Jocul sau spre sfârşitul veacului al X. Dar atunci, evident că limba maghiară contlrmă, că vechile cuvinte slave din româna, cari se prezintă, cu privire la plsl. 3. şi 1:\, în general sub aspectul fonetic al celor din maghiara, au in­ trat in româna tot cu incepere dela mijlocul sau spre sfârşitul veacului al X. Ceea ce voiam să demonstrăm. Ilie Bărbulescu Boerii lui Mihai Viteazul (Urmare) Logofeţii Teodosie logofătul. Teodosie Rudeanu '), un boer bătrân, cum­ pătat la judecată, s'a bucurat de mare trecere in fata lui Mihai; de aceia domnul deseori il trimetea in misiuni grele. Astfel Ia 23 Apri! 15982), Teodosie se afla În Ardeal in Solie la comisarii împăratului. Acesta, .. un om stimat de toţt penfru dreptatea părerilor lui" 3) şi cu doamna Stanca, au fost impotriva cucerirtl Ardealului. dar cu toate acestea Mihai l'a cucerit; însă imediat împăratul trimise veste să-I predea Germanilor şi să-I părăsească, Mihai opanându-şe acestei cereri a trimis pe logofătul Teodosie şi pe Gaspar Corntş să se explice -). Teodosie totdeauna era pentru blândeţe şi pentru pace. El sfătui pe Mihai să caute corpul lui Andrei Băthory şi să-I în­ groape 'n cinste 5); iar după dieta de la Alba-Iulia, când se răspân­ dise vestea că Mihai va tăia pe toti Ungurii, blândul logofăt îl sfătui să nu facă aceasta că va periclita liniştea Ardealului -), 1) N. Iorga, Scrisori de boeri şi domni, ed, II, p, 145. 2) Hurmuzaki, Documente, XII, p. 342. 3) Szarnoskozy, apud I. Sârbu, op, c., II, I, p. 304; Tine- rlmea Română, XII, 1895, p. 243 şi N. Bălcescu, OPt C, p, 245. 4) Cronica cantacuzinească, p. 298 şi N. Bălcescu, op, c. p, 320. 5) N. Bălcescu, OPt c., p. 285. 6) A. D. Xenopol, Istoria lui Mihai Viteazul, extras din voi. V, p. 178. [182] 182 TH. HOLBAN La 3 Mai 1600, Teodosie logofătul comandantul garnizoallei din Cluj, din cauza unei pâri al lui Gligore ChesaruJ opreşte eşi­ rea din oraş a comfsarilor împărăteşti, Szekely şi David Ungnad '). Acest fapt a dat loc la o întinsă corespondenţă Între comisari, Îm­ părat şi logofătul domnului român 2). Teodosie a ocupat şi alte rang-uri În divanurile lui Mihai Viteazul, Astfel În 13 Decembrie 15943), 20 Mai 15954), se Is­ căieşte mare vtsuer, iar În 3 Iunie 15955) e simplu vistier. In 2 Iulie J595 6), 28 Decembrie 15957), 8 Iunie 15968), 4 Iulie 15969) şi 7 Iulie 1596 10) Teodosie e mare vistier. In docu � menfele din 28 Septemvre 1596 "), 31 Martie 1597 h) şi 3 Sep­ temvre 1597'3) e mare logofăt, iar în 30 Iunie 1597 ") şi 25 April 1598 15) e numai logofăt. La 5 Iunie 1598 18) îl găsim fMă functie; la 6 Iunie 159817), 9 Iunie 159818) e logOfăt, iar la 17 Iulie 159810), 9 Septemvre 159820) şi la 13 Ianuarie 159921) se iscăleşte mare logofăt. Infr'un document din 26 Iunie 159922, e numai logofăt. Toate dOCumentele anului J 600, ni-l prezintă ca mare logofăt; 25 I) Hurmuzaki, Documente, XII, p, 885, comisarii scriu Împă� ratului la 3 Mai 1600 despre arestarea lor. A. D. XenopoJ, op, c., p. 189. 2) Hurmuzaki, Documente, IV, i, pp, 53. 54, 62. 3) AI StefuJesCl1, Strâmba, p, 19 Şi urmat. 4) Hurmuzaki, Documente, m, P. 209. 5) Buletinul comisiei istoriCe, V, p, 183. 6) N. Iorga, Studii şi documente, VI, Il, p, 459. '() St. Nicolaescu, Documente de la Mihai Viteazul, p. 16. 8) Th. COdrescu, Uricariul, XIV, p, 316. 9) AI. Ştefulescu, op. c., p. 28. 10) Tn. C'Jdrescu, op, C., P. 318. 11 ) Literatura şi arta română, 1907, P. 565. 12) Al. Stefulescl1, Doc.umente sia vo-române, p, 295. 13) N. Iorga, Studii şi documente, V, p. 291. 14) Ibidem, p. 639. 15) Ibidem, p. 174. \ 16) Bulet. corn, ist., V. p.�183. 17) N. Iorga, op. c.,p. 175. 18) Hurmuzaki, Documenle, XII, P. 359. 19) AL Ştefulescu, op, c., p. 296. 20) Ibidem, P. 299. 21) Literatura şi Arta română, 1907, p, 567, 22) Hurmuzaki, Documente, III, p, 329. [183] BOERII LUI MIHAI VITEAZUL 183 Martie 1), 18 Martie 2, 1 Iunie 3), 17 Iunie 4), 6 Iulie 5), 15 Iu� lle 6), 8 August 7), ca şi un document din 16 Ianuarie 16178). Logofătul Teodosie a fost un credincios altui Mihai O); era un om tnvăţat 10) şi un bun cărturar 11), Stoichtţă logofătul. Stoichiţă - dirninutivul de la Stoica, nu­ mit aşa uneori din cauza stat urei sale mici -, originar din Gorj, era un mare proprietar, Având bani mulţi cumpăra mereu sate şi moşii. La 13 Decemvre 159412), Mihai Viteazul confirmă lui Stoi­ chlţă Ricşanul al II�a logofăt şi sotiei sale Dochia, moşie în Groşi, Şerbeşti, Stejar, Strâmba şi mai mulţi ţigani. La 1595 Mihai Vi­ teazul confirmă stăpânire lui Stoica Rioşanul al II-lea logofăt peste nişte ţigani 13); la 10 Aprll 1595 cumpără partea de ocin al lui Barbu postelnic din Tărbăcui 14); la 17 August 1595 cum­ pără de la Stan şi soţia Ivi Voica, partea i or de moşie din Strâmba cu 13000 aspri 15). Mihai Viteazul confirmă la 4 Iulie 1) Prinos D. A, Sturdza, op. C., p. 161. 2) Hurmuzaki, Documente. XII, p. 793 şi N. Iorga, Scrisori de b aerl şi domni, ed. IL p. 46, 3) St. Nicolaescu, Documente de la Mihai Viteazul, p. la. 4) Hurmuzaki, Documente, 11, p. 944. 5) St. Nicolaescu, op, C., p. 21. 6) Ibidem, p, 23. 7) Ibidem, p. 26. 8) Arhiva, laşi, 1915, p. 25, 9) I. Filitti, op, c., p. 21. 10) N. Bejenaru, 1. c. Teodosle după moartea lui Mihai a trecut de partea lui Simion Movilă şi nu mai Înainte cum greşit a dedus dl. N. Bejenaru, intru cât îl găsim figurând prin docu­ men'e printre credincioşii domnului până 'n ultimul moment. 11) Logofătul Teodosie ştia nemţeşte, fiindcă la 2 Mai 1600 comisarii raportează împăratului o convorbire avută cu dânsul : "Wir haben heut den logefet, jetzlgen statthalter hie bei uns ge­ habt, und lang mit im unser vorhaben conferirt: dass zu herein Be îurderung des Herrn Petztzen besser wăr, wir zugen aui Clau­ senburg allss auf Megglesch ..• " (ef. Hurmusaki, Documente, XII. p. 880). . 12) EI a scris o cronică a ţării, reprodusă în Paplu Ilarian, Tezaurul de monumente istorice, r. 13) AI. Şteiulescu, Strâmba, p. 19 şi următ. 14) Ibidem, p. 26. 15) B. P. Haideu, Cuvente den bătrâni, 1, pp, 62,�64q 16) AI, Ştefulescu, OPt c'j p, 25. [184] 184 TH. HOLBAN 1596 lui Stolchiţă stăpânire peste mai multe cumpărături din Strâmba '). In vremea domniei lui Radu Şerban la 19 Aprll 1602 capătă stăpânire peste satul Loloeşti în calitate de logofăt 2). Apoi În 1602 "), 1603�) şi 12 lanuar 16075) lui Stoica logofătul i se con­ firmă nişte ţigani, iar în 15 Martie 16076) Radu Şerban con­ firmă lui Stoichiţă mare logofăt stăpânire peste nişte cumpărături în Strâmba. Stoichlţă s'a îngrijit şi de clădirea lăcaşurilor sfinte. La 1603, când era mare logofăt, zideşte m-rea Strâmba, pe care o reclă­ deşte la 18 Octcmvrie 1604 - după cum spune inscripţia 7). In tot timpul vietii sale, Stoichiţă Rloşanul a rniluit adesea ctitoria sa cu moşii întinse. Astfel la 3 Februar 1609 In calitate de mare togQfăt, dărueşte nişte tigani m-rei Strâmba şi Radu Vodă Şer­ ban îi confirmă dan ia 8). La 12 Octornvre 16099) ca fost mare logofăt face danle m-rei Strâmba în Izvoare. La 21 Ianuar 16201°) îi dărueşte satul Stejar, iar la 13 Martie 1620 Il). îi dărueşte o ti­ gancă - în ambele acte se iscăleşte ca mare vlstier. Stoichiţă Rloşanul Încă ';supt Alexandru Vodă cel Mic ocupă funcţii. In documentele următoare: 12 August 1568 12), 3 Sep­ ternvre 156813), 4 Septernvrie 1568 14), 1 Octomvrie 156815), 9 la­ nuar 1570 16), 8 Mai 1570 17),22 Iulie 1570 18), 14 Decemvre 1570 IU) 1) Ibidem, p, 28. 2) Revista istorică, 1915, 1, p. 222. 3) N. Iorga, Studii şi documente, V, p, 681. 4) Al. Ştefulescu, op. c., p. 30, 5) Ibidem, p. 33. 6) Ibidem, p. 37. 7) Ibidem, p. 49 (nota) şl 59. 8) Ibldemt p. 51. 9) Ibidem. 10) Ibidem, p., 53. . 11) AI. Stefulescu, op, c., p. 56A 12) 1. Filitti, op. C., 19. 13) Al Stefulescu, op. c., p. 1,66. 14) Ibidem. p, 172. \ 15) 1. Filitti, op. C., p. 184. 16) Ibidem, p. 184. 17) Al. Stefulescu, op. C., p. 179. 18) Venelin, op. C., p. 182. 19) Ibidem, p. 185. [185] BOERII LUI MIHAI VITEAZUL 185 1571 1), 11 Iulie 1571 2), şi 19 Ianuar 1572 S), se gă­ e ca mare postelnic; iar in documentele din 7 Ianu­ �i 2 Mai 15735) îl aflăm numai postelnlc, La 23 Oc- 6) şi ·17 Ianuarie 15757) e mare postelnic, iar in din 6 Iunie 15768), 21 Iunie 1576 9), Il Septern- 5 Mai 1577 11) şi 17 Noemvre 1582 12), Stoichiţă se nplu postelnic. rrnentele din domnia lui Mihai Viteazul îl aflăm odată tă stolnic, La 6 Iunie 1598 13) se găseşte ca vistier, ie 1599 h) e stotnic. adu Şerban e mare logofăt. In această demnitate il curnentele următoare: 24 Mai 1603 15), 12 August ecemvre 1603 (7), 6 Martie 160418),9 Mai 160419), 30 1, 12 Septernvre 16042'), unul fără dată de lună şi zi 5 Ianuarie 160528),3 Iulie 1605 U), 26 April 1606 25), ii de lună şi zi din 16062°) şi altul din 160927), iar un, p. 187. itefulescu, op, c., 185. lin, op, c., p. 189. itti, op, c., p. 202. tefulescu, op, c., p. 191. lin, op. e., p. 202. m, p, 206. tefulescu op, c , p. 195. itti, op, c., p, 202. tefuJescu, op. c., p. 201. itti, op. c., p. 20. rga, Studii şi documente, XXI, p. 11. m, V, p. 175. rbu, op. c., II, 1, p, 188. rga, op. C., p, 293. 'a, Iaşi, 1915, p. 26. tti, op. c., p. 204. ele Olteniei, 1923, 8, p., 307. in, op. c., p, 243. 'efulescu, Documente slavo-rornâne, p. 282. in, op, c., p, 243. a, Iaşi, 1915, p. 27. efulescu, op. c., p. 307. in, op. c., p, 246. tti, op. c., p. 20. 1, Iaşi, 1915, p, 28. Il, p, 90. [186] 18� TH.HOLBAN la 20 Septernvre 1(071), se semnează "stotnic Stoica Rioşanul-, In 26 Aprll 1611 2)-supt Radu Vodă Mihnea-Stoica--I mare vlstler caşi'ntr'un document din ]4 Februar 16163). In a� ceasră demnitate el rămâne În divanurile lui Alexandru Vodă 1- liaş (1616-1618) şi ale lui Gavril Movilă (1618-1620) până când moare În anul 1620 4). Stoichiţă Rioşanut a fost aproape de tainele domnului şi fu întrebuinţat în multe solii secrete 5). La 1 Mai 1601 către el şi alţi trei boeri a fost adresată scrisoarea nobililor ungurf, fiind considerat printre bo-rf de frunte ai lui Mihai; într'adevăr el a fost un partizan convins al politUi marelui domn, căci supt Si­ mion Movilă a fugit din ţară 6). nedorind să se pactlzeze cu noul domn. Miristău Logofătul. Mirislău, Mirişte sau Miroslav logofătul e un boer bătrân în divanul lui Mihai Viteazul. Il găsim ocupând demnităţi şi supt Mihnea Turcitul. Astfel În documentul din 11 Septernvrle 15767), apoi În documentele următoare: 19 April 1577 8), 5 Mai 1577 �), 8 Iulie 1577 10), 131anuar 1585 Il) - date de Alexandru Vodă --, Mirislău apare ca mare logofăt. La 7 Fe­ bruar 1587 12), e mare spătar; la 30 Aprll 1587 18), e mare vistier ; la 8 Iulie 158714), e numai vistier, iar Ia 25 Noemvrle 158815) şi 7 Noemvrle 15891°), I\tUrislău e mare vfstier. 1) 1. Filitti, op. c., p, 205. 2} Arhiva, laşi, 1915, p. 92. 3) 1. Filitti, ep. c., P. 168. 4) AI. Şteiulescu, Strâmba, p, 19. N. Bejenaru, op, c., p. 38. greşeşte � după cum am văzut - când afirmă că Stolchlţă este ucis de Simeon MrIVi!ă la 1601. Vom vedea că la 1601 a fost ucis Stoica Visdt'nd, altul d-cât Stoichiţă Rioşanul. (el, Stoica Vistier ul). 5) N. Iorga, Scrisori (�e beeri, o. LXIV. 6) Revista istorică. 19,,5. 1, p. 223. 7) Al. Ştetulescu, Documente slav o- române, p. 201. 8) Venelin, op. c., p, f09. 9) 1. Filitti, op. C., p. :?O. 10) Al. Stefulescu, op, o., p. 198. 11) Arhivele Olteniei, 1925, 17, p. 52. 12) Al, Ştefulescu, op. c,' p. 252. ] 3) Venelin, op. c., p. 223. 14) AI. Ştefulescu, op, c., p. 257. 15) Ibidem, p. 282. t 6) Arhivele Olteniei, 1923, 9, p, 384. [187] r BOERII LUI MIHAI VITEAZUL 181 In divanurile lui Mihai Viteazul îl găsim uneori ca mare 10- " gofăt, iar alteori ca simplu logofăt. Astfel în nocun.entele din 3 Iunie 15941), e simple logofăt, iar în documentele din 3 Iunie 1595 2), 2 Iulie 1595 3), 4 Iulie 1596 4), Mirislău iscăleşte ca mare Iogotăt. In documentele din 9 Iunie 1598 5),26 Iunie 1599 6) fgurează ca simplu logofăt. Jntr'un document din 20 Iunie 1600, dat de Nicolae Vods Miroslav e mare logofăt 7). In divanurile lui Radu Şerban din 16028), 16039), 9 Mai 16041°) Il aflăm simplu logofăt, iar la J2 Septcrnvre 160411), se iscăleşte "Mirislău bătrânu fost mare ldgofăt". Ultima dată îl a­ flăm ca mare logofăt într'un document din 1608 12). Mirislău logofătul a fost amestecat în complotul boeresc de după lupta de la Călugăreni, El şi cu Dan vistierul îndemnau pe Kiraly şi pe Horvath să nu plece la luptă In). Se vede că Mihai l'a ertat, căci e întrebuinţat mai târziu În solii secrete la comisarii împărăteşti, unde sustine cu suflet cauza domnului său. Astfel la 23 April 1598, trimişii comisarilor la Mihai se Întorceau in Ar­ deal' însoţiţi de cancelarul Mirislău şi Radu Buzescu 1�); acolo în faţa comisarilor, Mirislău apără foarte mult pe domn, când aceia îl acuzau că nu se supune Împăratului 15). Andrei logofătul. Despre Andrei logofătul am găsit puţine ştiri. In divanurile lui Mihnea Turcitul e mare vistier, Aşa îl gă­ sim iscăltndu-se în documentele anului 1590: 9 Iunie J6), şi 17 Au- 1) Th. Codrescu, Uricariul, XIV, p. 314. 2) Buletinul comisiei istorice, V, p. 183. 3) N. Iorga, Studii şi documente, VI, 2, p, 459. 4) AI. ŞtefuJescu, Strâmba, p, 28. 5) Hurrnuzaki, Documente, XII, p, 359. 6) Ibidem, III, p. 329. 7) Documente din Basarabia, adunate de Ştefan Berechet, 1928, Chişinău, p, 70. 8) N. Iorga, Studii şi documente, V. p, 681. 9) AI. Ştefulescu, op. C., p, 30. 10) VenElin, op, c., p, 243. 11) AI. Ştefulescu, Strâmba, p. 30. 12) Arhiva, Iaşi, 1915, p. 28. 13) 1. Sărbu, op, c., 1, p. 312. Ca răzvrătit îl arată şi cro- nica logofătului Teodosie (ef. 1. Sârbu, op. c., p, 420). 14) Ibidem, p. 544 şi N. Bălcescu, Opt c., P. 201. 15) 1. Sârbu, op, c., 1, p. 545. 16) Al. Ştefulescu, Documente slavo-romăne, p, 282. [188] 188 TH.HOLBAN gust 1), iar într'un document fără dală de lună şi zi din 15902) e numai vlstier ca şi în 1 Decernvre 15908). In divanurile lui Mihai Viteazul pretutindeni se arată ca mare logofăt, In această calitate îl aflăm În documentele următoare: 4 Ianuarie 1594 '), 3 Iunie 15945), 29 August 1594 6), 12 Sep­ ternvre 15947), 10 Noemvre 159.4 8) şi 13 Decemvre 15949). Pentru ultima dată îl întâlnim în documentele următoare : 19 Mai 159510) şi unul fără dată de lună şi zi din 159511). Probabil a­ mestecat în complotul boeresc după lupta de la Călugărenl, a fost prins şi ucis, căci nu-l mai aflăm prin documente. Bărcan logofătul. Bărcan era bătrân pe timpul lui Mihai Vi­ teazul. Incâ de la 30 Iulie 15581'), În divanul lui Mircea Ciobanul era spătar. In documentele din 12 Noembre 156218) şi 14 Sep­ tembre 1565 '')-date de Petru Şchlopu-, Bărcan e comis. In divanurile lui Mihai Vlteazu, Bărean e 1050făt şi vlstler, Intr'un document din 17 August 159516), îl aflăm logofăt, iar in documentele din 1 Iunie 160016),15 Iulie 160017),8 August 160018), e mare vistier. La 6 Iulie 160019) şi 20 Octomvrie 1600 !O) e sim­ plu vlstier, In două documente din anul 1600 fără dată de Jud 1) ibidem, p. 286. 2) Buletinul comisiei istorice a României, V, p. 182. 3) I. Filit ti , op c., p. 203. 4) Al. Ştefulescu, Tismana, p. 287. 5) Th, Codrescu, Urlcariul, XlV, p, 314. 6) Literatura şi arta română, 1907. p, 565. 7) N. Iorga, op. C., p. 290. 8) Literatura şi arta română, 1907, p, 565. 9) AI. Ştefulescu, Strâmba, p. 19. ]0) L Fllitti, op. c. p. 51. Il) AI. Ştelutescu, op, c., p, 26. 12) AI. Ştefulescu, Documente sla vo-române, p. 137, 13) Ibidem, p. 145. 14) Ibidem, p. 149. \ 15) AI. Ştetulescu, Strâmba, \p. 25. 16) St. Nicclaescu, Documente de la Mihai-Viteazul, p. 10. 17) Ibidem, p, 23. 18) Ibidem, p. 26. 19) Ibidem, p. 21. 20) St. Nlcolaescu, Portrete istorice .... p. 6 (nota). [189] 130ERlI LUI MIHAI VITEAZUL 1$9 şi zi, se află într'unul') vistier, iar într'altul 2) mare vlstier ca şi'n 10 Noernvre 15943). In divanurile lui Radu Şerban. în documentele următoare: unul fără dată de lună şi zi din 1604 '), 12 Septernvre 1604 5), 5 Ianuarie 1605 0), 3 Iulie 1605 7), unul fără dată de lună şi zi din 1605 8, altul din 16069), 12 Ianuarie 16071°),160711),4 Sep­ temvre 160812), unul fără dată de lună şi zi din 160813), 12 Ia­ nuar 1609 l�), 160915), Bărcan se iscăleşte simplu stolnlc, iar la 17 Mal 1610 16), şi 18 Mai 161017), e mare stoinlc. In două do­ uă documente fără dată de lună şi zi unul din 161018), altul din 1611 19), apare ca stolnic. Bărcan logofătul a făcut multe încercări să răstoarne pe Radu Mihnea (1610-1612) 20). După fuga lui Radu Şerban a doua oară (1611), boerii partizani ai lui Radu se răscoală în frunte cu Bărcan ; armata boerilor însă, este înfrântă şi Bărcan prins a fost ornorât de Radu Mihnea in chinuri grozave 21. 1) Prinos D. A. Sturza, op. C., p. 164. 2) Ibidem, p, 161. 3) Literatura şi arta română, 1907, p. 565. 4) Arhiva, Iaşi, 1�15, p. 27. 5) V enelin, op, e., p, 243. 6} AI. Ştefulescu, Dpcumente slavo-române, p, 307. 7) Veuelin op. c., p. 246. 8) Arhiva, 1. c. 9) Ibidem, P. 28. 10) AI. Stefulescu, op. C., P. 33. Il) Arhiva, op. C., 28. 12) Buletinul comisiei istorice, V. p, 185. 13) Arhiva 1. c. 14) Arhivele Olteniei, 1927, p. 156. 15) Arhiva op, e., p. 90. 16) Vene-in, op. c., p. 253. 17) Ibid-rn, p, 256. 18) Arhiva, op, c., p. 91. 19) Ibidem, p. 92. 20) Cronica cantacuzinească, op, c., p: 306. 21) N. Bejenaru, op. e., p. 43. N. Iorga vorbind de Bărcan mare spătar din vremea lui Mihai Viteazul spune că "nu sa poate gândi cineva la acest personagiu care era boer mare În 1559" adcă altul de cât cel despre care vorbim (cf. An. Ac. Rom. XX, pp. 471 şi 491). Documenele nu fac nici O deos: bire între Bărcan drn 1558 şi Bărcan din 1611. Evident că-i una şi ace- [190] 190 TH. HOLBAN Radu logofătul. Radu Buzescu, marele logofăt, marele clu­ cer, marele spătar, marele comis şi marele arrnaş - după cum spune un document din 2 Aprilie 1627 1)-a fost cel mai vestit dintre fraţii Buzeşti. La începutul anului 1593, Împreună cu Udrea banul. trecu Dunărea pe la Turnu-Măgurele cu şase mii oşteni să întâlnească pe Mihai Viteazul, pentru care lucru noul domn l'a avut în mare cinste tot timpul. 2). Radu Buzescu a ocupat slujbe înalte subt diferiţi domni. In timpul domniei lui Pătraşcu cel Bun la 14 Septemvre 1554 3) şi 9 August 1555 4) ÎI găsim paharnic, iar supt Alexandru Vodă cel Mic în oocumentele din 3 Septemvre 1568 5),4 Septemvrs 1568 6) şi 1 Octomvrle 1568 7) e mare logofăt. In următoarele documente -date de Mihnea Vodă Turcitul-: 7 Septernvre 1580 8), 9 Ia­ nuarie 1581 9), 29 Mai 158110), 10 Septernvre 158211) şi 17 No ernvre 1582 12) Radu se iscăleşte cornis., far În 22 Septemvre 158513) e paharnic. La 3 Mai 1586 14), r Febrl1ar 158715), 81u,:" lie 158716), Radu Buzescu Se găseşte comis, iar În 30 April eaşi persoană, întru cât diferenţa de ani de care se teme d-l Iorga nu este asa de mare; admiţând că la 1558 - când era spătar - avea 30 de anl, în anul 1611 putea fi de 83 de ani, ceea ce-i foarte posibil. Relativ la soarta frumoasei sale Solii, v, Arhiva Oiteniei, 1927, p. 156. 1) ArhIvele Olteniei, 6, P. 125. 2) Oct, G. Leca, op, C., p. 112. 3) Al. Ştefulescu, Docurnen le sla ve-române, p. 128. 4) Ibidem, p. 129 In aceste documente se mai găseşte un Radul stolnic, acesta Însă e postelnlcul din Balomireşti de mai târziu, cumnat cu Buzeştiişi care a avut un fiu Preda (el, I. Bianu, op, c., p, 47). 5) AI. Ştefulescu, Documente slavo-rornâne, p. 166. 6) Ibidem, p. 172. 7) 1. Filitti, op. C., p. 184. 8) AI. Ştefulescu, op. C., p, 218. 9) I. Filitti, op. C., p, 203. 10) Ibidem. \ 11) AI. Ştefulescu, op. c., p. 226. 12) N. Iorga, Studii şi documente, XXI, p. 1 L 13) Venelin, op. c. p. 219. 14) AI. Ştefulescu, op. C., p. 244. 15) Ibidem, p. 252. 16) Ibidem, p. 257. [191] BOERII Lut MIHAI VITEAZUL 191 15871),25 Noern vre 15832), 17 Noernvre 15893), şi 9 Iunie 1590 4) e mare comis. I7 August 1590 5) şi 1 Decemvre 1590 G) din nou îl găsim ca simplu comis. Intr'un document din t Octomvre 1591 7)-supt Ştefan Voevod -Radu Buzes-u e mare comis, iar În dobumeniele următoare date de Alexandru cel Rău, 2 Februar 1592 8), unul fără dată de lună şi zi din 1592 9, e mare spătar. La 9 Ianuar 1593 ]0), îl aflăm spătar. In divanurile lui Mihai Viteazul Radu Buzescu ocupă rangul de conis, clucer şi postelnlc, Astfel în 13 Decemvre 1594 11, se iscăleşte mare comis, iar in Mai 159512) îl aflăm ca posteluic, In 3 Iunie 159513) şi 2 Iulie 1595 14) Radu se iscăleşte din nou mare comis. In document.Ie următoare: 28 Decernvre 1595 l�), 7 Ianu­ arie 1596 16), 1 Iulie 159717), 31 Martie 1597 18) e simplu co­ mis, iar în 8 Iunie 159619), 4 Iulie 159620) şi 7 Iulie 159621), îl aflăm ca mare comis. La 28 Septernvre 159622),25 April1598 23) 13 Ianuarie 159924) e simplu comis, iar în 5 Iunie 159825),9 1) Venelin, op, C., 223, 2) Al. Ştetulescu, op. c., p. 282. 3) Arhivele Olteniei, 1923, 9, p. 384. 4) Al. Ştefulescu, op. C., p. 282. 5) Ibidem, p, 286. 6) l. Filitti, op. c. p, 203. 7) Venelin, op. C., p. 231. 8) Al. Şiefulescu, op, C., p. 290, 9) Vcnelin. op. c., p. 234. 10) D-tru Furnică, op, c., p, 1. 11) Al. Ştcfulescu, Strâmba, p. 19. 12) Hurmuzaki, Documente, 1II, p. 209, şi A. D. Xenopol, Istoria Românilor, V, p. 214. 13) Buletinul comisiei istorice a României, V, p. 183. 14} N. Iorga. Studii şi documente. VI. II, p. 459. 15) St, Nicolaescu, Documente de la Mihai Viteazul, p. 16. 16) AI. Ştefulescu, Tismana, p. 289. 17} Gen. Năsturel, op. C., p. 16. 18) Al. Ştefulescu, Documente slava-române, p, 295. 19) Th, Codrescu, Uricariul, XVI, p, 316. 20) Al. Ştelulescu, Strâmba, p. 26. 21) Th, Codrescu, op c., p. 318. 22) Literatura şi arta română, 1907, p. 565. 23) N. Iorga. Studii şi documente, V, p, 174. 24) Lit-ratura şi arta română, 1907. p, 567. 25) Buletinul comisiei istorice, V, p: 184. [192] tH.HOLBAN' Septernvre 1598 1) e mare comis. In documentele următoare: 9 Iunie 1598 2), 9 Iunie 1599 3), 26 Iunie 15994) şi 1 Iunie 16005), Radu Buzescu se iscăleşte ca clucer. In vremea domniei lui Radu Şerban îl aflăm în documen­ tele următoare: în 19 Apri! 1602 6), nu ocupă nici o functie in divan; in 1602 7) şi 1603 8) se iscăleşte .. fost mare elucer". La 12 Mai 1603 9), 24 Mai 160310), 12 August 160311), îl aflăm mare clucer, iar În 9 Mai 160412), 12 Septemvre 160413), 30 A­ pril 160414). unul fără dată de lună şi zi din 1604 15), 5 Ianua­ rie 160516,.3 Iulie 160517), e simplu clucer, Intr'un document din 1605 fără dată de lună şi zi 18) e mare clucer, iar În 26 A­ prii 160619), 160620), 15), 12 Ianuarie 160721), 15 Martie 160722), 20 Septemvre 160723), 1607 24), 4 Septern vre 1608 25), 160826), 1) AI. Ştefulescu, Documente slavo-române, p. 299. 2) Hurrnusaki, Documente, XH, p. 359. 3) I. Sârbu, op, c., I. p. 570. 4) Hurrnuzakl, Documente, III, p. 329 şi 1. Sârbu, op. c., II, 1, p. 188. '!;.' 5) St. Nicolaescu, Documente de la Mihai Viteazul, p. 10. G) Revista istorică, 1925, 1, p. 223. Alături de Radu Bu­ zescu se află un Radu clucer, care trebue identificat cu Radu din Balomireşti. 7) N. Iorga, Studii şi documente, V, p. 681. 8) AL Ştefulescu, Strâmba, p. 30. 9) Veoelin, op, c., p. 245. 10) N. Iorga, op, c., p. 293. 1 1) Arhi va, Iaşi, 1925, p. 26. 12) Venelin,op. C,' p.243. 13) Ibidem. 14) AI. Ştefulescu, Documente slav-române, p' 304. 15) Arhiva, op. c., p, 27. t 6) AI. Ştefulescu, op, c •• p. 307. 17} Venelin, op. C., p. 246. 18) Arhiva, 1. c. 19) 1. Filitti, op, c., p. 20. 20) Arhiva 1. c. \ 21) AI. Ştefulescu, Strâmba, p. 33, 2�) Ibidem, p. 37. \ 23) I. Filitti, op, C., p. 205. 24) Arhiva, J. c. 25) Buletinul comisiei istorice, V, P" .185. 26) Arhiva, 1. c. [193] EOERII LUI MIHAI VITEAZU 193 două din 1609 1), fără dată de lună şi zi, 12 Ianuarie 1609 2), şi 22 Iunie 1612 3), Radu Buzescu se iscăleşte simplu cIucer. In două documente fără dată de lună şi zi, unul din 1610 4), şi al� tul din 1611 5) îl aflăm ca mare clucer. Radu Buzescu a avut două soţii, Stanca, fiica marelui spă­ tar Mihail Bengescu=-care a luat parte la multe războae alături de Mihai Viteazul-, moartă la 1590 şi Preda fiica banului Mi­ halcea 6), A fost un om răsboinic. La 1595, înainte de lupta de la Călugăreni. împreună cu fratele său Strola a mers cu oaste contra lui Gherai, hanul Tătarilor, care s'apropia de Galaţi 7), iar la 1 Ianuarie 1594 ocupase Hârşova. Radu Buzescu a jucat un rol diplomatic însemnat în domnia marelui domn. Inainte de a începe războiul cu Turcii, Mihai trimite în solie la Slgismund principele Ardealului, pe clucerul Radu Buzescu ca să ceară ajutor 8). La 28 April 1598, a fost trimis ca sol la co­ misarii împăratului care aşteptau în Ardeal 9), iar îm urma complo­ tutui boeresc pe lângă Băthory, când Mihai pleca în Transilvania­ pela 28 Decernvre lS96-în suita lui se afla şi Radu Buzescu 10). Atunci când hotărârea de a cuceri Ardealul fu luată şi oastea lui Mihai se indrepta spre Ardeal, Radu Buzescu şi Udrea banul a­ veau poruncă ca împreunâ cu oamenii lor să se îndrepte către I uncile Sibiului 11); iar în Iunie 1600, pe Radu şi pe Stroia i-a tri­ mis Mihai. să aducă pe fiul său Nicolae să domnească în Mol­ dova-după dorinţa Moldovenilor 12). In zilele de cădere ale lui Mihai, Radu a rămas credincios alături de el13). Astlel în lupta de la Mirislău, Radu şi Leca aga, au făcut mari storţărisă repare dezastrul; au alergat înaintea 08- 1) N. Iorga, Studii şi documente, VI, 2, p. 598 şi Arhiva 1. c. 2) Arhivele Olteniei, 1927, p. 156. 3) N. Iorga, op, c., p, 462. 4) Arhiva, 1. c., 5) Ibidem. - 6) Oct. O. Leca, op, c. p. 67. Unii susţin că Stanca a mu- rit la 1610 (el, Arhivele Olteniei, 1927, p. 273). 7) Ibidem, p. 112. 8) Cronca cantacuzinească, p. 271 şi N. Bălcescu, op. C., p. 36, 9) l, Sârbu. op. c.j 1, p. 544. 10) Cronica cantacuzinească, p. 286 şi N. Bălcescu, op. c p.179, 11) Cronica cont., p. 293 şi N. Bălcescu, op, c. p, 249. 12) N. Bălcescu, op. c. p. 818. 13) Al Lapedatu, op, c., p. 6. [194] j94 'l'H.HoLBAN taşilor să-I oprească, încurajându-I prin vorbe îndrăzneţe, dar n'au putut face nimic, s'au împrăştiat toţi in toate partile şi per­ derea a fost mare 1). Mihai Viteazul văzându-se distrus şi nemai având nici o speranţă a trimis pe Radu Buzescu să primească conditiile umilitoare impuse de Basta în 23 Septemvre 1600 2). Radu Buzescu=-caşl fratii lui-era foarte bogat şi a cumpă­ rat m uite sate cu vecini. Astfel la 1596 oamenii din satul Cură­ ţeştii =-Bratulul-e-din cauza dărirllor prea apăsătcare-s-au venit de i s'au închinat 3), iar mai înainte în anul 1594 oamenii din satul Fă urei ai Popei din judeţul Ilfov au venit de s'au vândut lui Radu 4). Intre 1594 şi 1600 Radu Buzescu a cumpărat opt sate mari cu cneji 5). Acest boer ocupând demnităţi mari, a putut să-şi permită să dea şi documente. Astfel in 1606 6) Radu întăreşte lui Petru logofăt nişte cumpărături. La 3 Septernvre 1604 7), Radu Buzescu şi Nica vistierul scriu cătră consiliul secret imperial În chestiunea subvenţie! promise lui Radu Şerban. El a avut un fe­ cior Radu postelnic şi o fiică Maria-măritată după Ianachi Ca­ targiu mare ban-care perde un proces În 2 April 1627 8). Radu Buzescu a avut o mare admiratie faţă de Mihai VI­ teazul. După ce i-a îngropat capul la mănăstirea Dealu, a pus o piatră cu inscripţie pe mormăntul lui 9). A fost un suîletbl ând şi n'a recomandat nici odată cruzimea 10). Inainte de 19 Mai 1615 era mort, căci un document din acest timp îi spune" Răposatul Radul Buzescul clucerul" 11). II găsim al 7�a pe lista lui Marini Pauli 12). 1) N. Bălcescu; op. c., p. 370 şi Vaillant, op, c., p. 378. 2) Ibidem. 3) Tinerimea română, 1898, 1, p, t 13. 4) Ibidem, p. 114. 5) Prinos D. A. Sturza, op. C., p. 156. 6) Gh. Ghibănescu, Surete şi iz voade. VI, p. 180. 7) Hurrnuzaki, Documente, IV, 1, p, 393. 8) Arhivele Oltene, 1923, 6, p. 129. 9) Tinerimea română, 1895, XII, p. 7 şi AI. Lapedatu, op C., p.65. 10) N. Bălcescu, op, c., pl 339. 11) St. Nlcolaescu, Documente slavo-rornâne, p. 56. Oct. G. Leca în op. c.. p, 112, spune c'a murit în 1610; această infor­ matie este greşită. întru cât avem un document din 12 Iunie 1612. unde e pomenit Radul Buzeacul clucerul. 12) Hurrnuzaki, Documente, III, p. 196. (Va urma). Th. Holbau, [195] eODEX DRAOOMlRNENSIS Codex Dragomirnensis Codex Dragomlrnensis este un manuscript scris la mănăstirea Dragomirna 1) din Bucovina de Eromonahul Rafail dela această mănăstire, care-l închină (dedică) ucenicului său, diaconul Andro­ nic din satul Mihoveni, de pe malul râului Suceava (Bucovina), pe vârful hâlmului, în zilele lui Stefan Voevod, fiul lui Vasile Voe- I vod, fiind mitropolit Sava, în anul 1661, luna .lui August, ziua 28. Aceste ştirl sunt date chiar de autor la pag, 168 a manuscrisului, in cuprinsul a câtorva rânduri, frumos înrămate într'un chenar şi scris în limba slavă, cu slove cirilice, ce transcriu cu litere latine aci : Sia kni(i)ka re ko(m) parakli(s) i inny văsti polezni sstvo- ri i ispisa Ermona(h) Rafa- li!>. o(t) staa mn(s)tir!>. Dra­ gornirna i rade lţubve ra- di svoemu ucnku Dia- ko(n) Androniku VK sela Mihoveni na re c e Suăa v» s t e i na vrz(h) hlzrna. vz dni 10 Stefana voevo( d) sns Vasi(l) voevo(d) Mitro(p) Sava. V lto 3pae m(s)ca Avgu(st) kH dnx. in traducere: Această carte, numită paraclis şi alte lucruri folositoare compuse şi scrise Errnonahul Rafa- il din sfânta mănăstire Dra­ gornlrna şt pentru iubirea pen­ tru ucenicul său Dia- conul Andronic din satul Mihoveni pe râul Sucea- vei pe virful hălmulul, în zilele lui Stefan voevod, fiul lui Vasile J Voevod, şi a mitropclitului Sava. în a­ nul 1661 luna August, ziua 28 . . _--- 1) Amănunte asupra acestei mănăstiri se găsesc la Grigoro­ vita. Dicţionarul geografic al Bucovinei. .. [196] Manuscrisul se găseşte' acuma în Muzeul Na,tional din Praga "Museum Regni Bohemiae"), Înregistrat sub nr. IX 101. 19 1) şi face parte din colectia Saf'arţţ; 2) al cărui autograf se află chiar pe vers o scoarţei din faţă. 1) Lipseşte totuşi menţionarea lui în Catalogul manuscrise­ lor din această bibliotecă, Întocmit de Dr. F. M. Bartos: Soupţs rukopisu NarodnillO Musea v Praze, 1, O 926), II (1927). 2) Pavel Iose! sa jar i k (1795-1861) este de origine slo­ vac din Kobeliar (Slovacia). A studiat la Jena şi Pressburg (1815- 1819). Dela 1819 până la 1833, când se strămută Ia Praga, a fost director şi profesor la gimnaztu! din Novi Sad. Scrierile sale sunt multe şi variate: Gesc/zichte der Slavis­ chen Sprac/ze u. Literatul' ttacn allen Mandarten (1826), în care o parte În semnată e acea privitoare la literatura sârbească, ale cărei bogate izvoare le-a descoperit şi cercetat în mănăstiri; de limba şi literatura sârbească se mai -OCUPă în articolele P,':c/Zled ttejnovsjşţ literatary illyrsky' cii Slovanţi (I829-1833), Serbisc/ze Lesekărner oder Historisclz-KrWsche Beleuchtung der Serbischen Mundari (1833) şi În lucrarea editată de Jos. Jiflcek sub numele de Gesch, d. siidslavischen Literatur (1864-65). In Stovonst« Staroii!llosti (1837) stabileşte că originara locuinţă a popoarelor slave a fost între Vtstula, Carpaţi, Don, Dunăre şi că ele au venit odată cu celelalte popoare in Europa, deci au aceleaşi drepturi; des­ crie viaţa popoarelor slave până în secolu I al X. Tot o descriere a popoarelor slave, însă Cu tendinţă patriotiCă, se. cuprinde in Slovansky: Narodopis (1842; ed, III, 1849). Se ocupă de litera­ tura cehă în Die ăltesten Denkmiiler der biJhmischell Sprache (1840), PocafkovrJ ceskeho basllictv[, obzvlaMi! prosodie (1818)­ ambele scrise în colaborare cu Pa la kcy'<-', O neistarstch rukoţii­ secti (�esketlO ialtare (1840), Vy'bor z literatury ăeske (l845)-în colaborare cu Jllngmann, Palakcy' si Hanka-. Scrieri filologice: PoiJatky' staroifeskemlllvnice (1845), P rehled nărodnicn jmen slovansky'cll (1835), O tvoient slov zdvojovânfnz koîene. (1846), O si;en{ ifasoslovny'ch ko,�en�v a kmen o v vsouvănim a p;'iraie­ nlm sou/zlâsek (1846), O P/�etvo;Ovâllf hrdeltty'ch sOlllzlasek (1847), Vy'klad ni!kle,yc/z granzmaticky'cll jorenz v jazyka slovaakem (1847), MluvozpytllY rozbor Cisloslova (1848). In domeniul filolo­ giei paleoslovenic(>, a scris: Pamatky d;evlliho p{semIlÎclv[ Jihoslo- vall� (l8."ll), Pamâtky hlahols/�/10 pISel7l11icfvi (1853), Olagoli� tiscfle f"ragmellte (1857). La 1848, e numit profesor 'de SJavlstlcă. In Academia dela Viena, glasul lui asupra chestiunilor speciale Ştiintifice avea un rol hotărâtor. (DuPă lan Jakubec: Deiiny literatwy i!eske, II, 446--450, Praha 1911)0 196 MARGARETA ŞTEFANESCU [197] CODEX DRAGOMIRNENSIS ��---�--�-- --���. 197 Acest codice, de format mic (in octo), are 118 file (231 pa­ gini), e legat În piele maron (cătărămile de tnchieătoare lipsesc), a fost mai întăi broşat; la legare. i s'a tăiat, odată cu marginele, după cum se poate observa la pag. 1-16 şi 234-237, În care ,rândurile sunt mai lungi. După pg. 16 şi 237 samănă să se fi rupt foi. Pe verse scoarţei din faţă, afat ă de autograiul iscăliturei lui P. I. saf ari k (jos la stânga) şi numărul de inregistrare in bibliotecă (sus la stânga), transversal, şi oblic de la stânga la dreapta, este lipită o fişă îngustă cu două rânduri tipărite: ,,6. Paraclis hieromonahi Raplwelis Dragomirnensis 1661. Cod. chart. 8 t. 117. Folia 1-7 el 116--117 coti-:", După cum se vede, notita este Întreruptă. Marca fahricei hârtiei e o foaie de trifoi, ce se poate obQ serva, În zare, în partea de su s a filei a 18-a. Textul e scris parte în limba românească, parte în cea slavă, iar două pagini sunt scrise în limba grecească, cu litere cirilice totul. Textul de la pag. 1-16 şi 234-237, e scris eu scriere cirilicâ cursivă, destul de măruntă, totuşi citeaţă şi clară; restul, dela pg. 17�236 incl., e scris cu o cirilică mai aşezată, ca de tipar. In această privinţă, scriitorul se contcrmează tradiţiei, căci însemnările personale=-de o valoare trecătoare-se scriau cu o scriere grăbită-c-cursivă, iar textele copiate, serioase, de natură religioasă, se scriau mai aşezat, uncial şi cu îngrijire. După obt­ ceiul vechiu, contrar celui de astăzi, primul cuvânt din aliniat iese din rând cam cu atât pe cât noi, acum, obişnuim să lăsăm spa­ ţiul liber de la stânga la dreapta, intrând în rând, când incepem un nou aliniat. Conţinutul Codicelui e religios în cea mai mare parte, iar la Începutul şi sfârşitul lui se află nişte Însemnări proprii ale auto­ rului, de natură etică-morală mai mult, şi ici colea nişte notiţe de tot personale; eu transcriu aci cu latine. Astfel, pg. 1, însemnări personale, făcute în grabă, şi negli­ jent scrise; pe rândul întălu ,,+Milos(f)vu(l) Du(m)nzz'Lu". In al doilea rând, începând mai de la drea pta : "v'L.car'tuUu(i). 3. piele) a(m) datt)», Urmează apoi un desemn, destul de primitiv şi executat cu mâna nesigură; el reprezintă o cruce, aşezată pe o figură geometrică, care ar reprezenta poate un craniu. Deasu­ pra crucii se află o stemă şi pe ea iar o cruce; tot pe figura [198] 198 MARGARETA ŞTEFANESCU geometrică, la dreapta şi la stânga, sprtjlnite oblic, câte un stin­ dard, şi mai la stânga încă o cruce cu două braţe, dintre care cel mai de jos e oblic 1). Sub acest desemn, urmează textul: .,raga ci(nJstitiie [sic] eruâ cruăte tale ne Jf\chinz'(m) Do(m)ne şi Jf\vi •••.•. 2) v e tii 3) fuga ets 1 ••••••••• Apoi cu litere mai mari alte două rânduri: .. dat-a(m) bani lui Gzvrih: 5, .. " 4) (poate că această însemnare tre bue pusă În legătură cu cea de mai sus, unde e vorba de văcartul, căruia i-a dat 3 pite, iar aici spune că i-a dat şi banl., 5 .. , dar nu spune anume ce monedă). La pag. 2, sus, găsim, din nou, o Însemnare particulară: "AdeCK eu MateO) curm) a(m) luati) 5) f'l.ma{s) diekonului Cu­ nult cu doi floritn) şi trei dzeăi de bani". La pag, 4, sus, iarăşi o însemnare: "atele deie v(l)te(l)niIă S& flcugr'i stupi. Sub însemnările dela pg. 2 şi 4, urmează continuarea tex­ tului. Insernnările acestea par scrise anterior textului, căci cuprin­ sul lor intrece obiclnuitul spatiu rezervat margine! superioare a paginei scrise. Dela pg. 2-5. găsim o rugăciune combinată cu Crezul. Dela pg. 5-16 şi 234-237, sub titlul Pravilele sfinţilor părinţi, se cuprtnde Tnvăţăturt şi pocăinţe prin post şi rnătănii, prescrise, variat ca număr şi durată, nu numai pentru preoţi, dar şi pentru mireni : Ast-fel preotului care va priscomidi-va tăia nafură-şi va lăsa să cadă fărâmă-fărmături pe jos (P. 6) ; preotului care fiind chemat de poporănl, va cere măzdă-plată mal întâi (p, 6) ; sau 1) Am văzut un desemn aproape identic pe un text În Na­ rodopisny' Museum C eskoslovensko din grădina Kinsky', Praha, notat astfel: "mira Kristova k h�eeni souchotin idanice u K o u­ i' i m � cec h s: E vorba de o- rugăciune şi un descăntec pentru vindecarea de oftigă (ftizie). 2), 3) nu se mai cunoaşte cee scris, căci literele sunt şterse de vreme ... de prea multă uzare. 4) Mai departe, nu se poate citi, căci locul e lustruit şi li­ terele sunt şterse de multă uza re. 5) Cuvântul e şters uşor prin două linii. \ - \ \ I CI> [199] CODEX DRAGOMIRNENSIS 199 -------,�,-" ,----------_. care-şi va lăsa biserica şi poporul la sărbători-de praznic-şi se va duce la altă biserică (p. 6); preotului ce va sluji liturghia fără diacon (p, 6), sau va petrece cântând cu o fată sau femeie (p. 6), sau va cânta liturghia fiind bolnav, după ce a mâncat şi băut peste măsură, ori chiar fără cauză ştiută (p, 7); pedepse şi pocăinţă pentru bărbaţii şi femeile necredincioase (p. 7); pen­ tru cei ce ar posti fără regulă, adică Sâmbăta şi Duminica (p. 7). Arată care-s posturile de tinut (p, 8) şi ce anume să se rnânânce in aceste posturi-postul variind prin natura şi stricteţa lui după gravitatea păcatelor (p, 10) : celor sensuali sau perverşi (p, lO­ II), celor ce strică organizarea societăţii prin libertăţile ce-şi iau (p. 11); preoţii sensuali (p, 12),. celor ce ar mânca mortăciuni (p. 12); pentru rudele de sânge care s-ar căsători între ele (P. t 2), minciunoşilor, celor care fură, celor ce vor lua nafură, fiind sătui (p. 12-13); celor ce vor lăsa să le moară copilul nebote­ zat (p, 14) şi preotului din a cărui cauză ar muri pruncul nebo­ tezat (p. 14), femeiei ce nu-şi va îngriji bine pruncul şi-I va lăsa să cază în boală (p. 14-15), sau îl va omorâ (p, 15), Ierneiel care ar lua leacurl ca să nu aibă copii (p. 15) sau îşi V3 bles­ tema bărbatul sau pe popă, când acesta ar fi în biserică cântând liturghia (P. 15), părinţilor ce ar lăsa pecopli lor să se înfrupte (p. 16), preotului ce s'ar pregăti să cânte liturghia şi in vremea aceasta s-ar gândi la cele lumeşti (P. 16--234), preutulul beţiv, iubăţ, nebunac (p. 234), omorâtorilor (p. 234, 236, 237), pentru cei ce întreţin relaţiuni nepermise cu rude de-alt: lor (P. 236, 237, cf. p, 12). Toate aceste prescripţiuni, privitoare la morală şi etică, sunt scrise În limba românească. La pg, 17, sub un motiv frumos desemnat, urmează titlul: Pshni Izbrnny na g(s)p(d)sky� praz(d)niky i sty(m) vellky(m) în traducere: Psalmi Aleşi Ia praznice domneşti şi ale sfinţilor celor mari. Acest titlu e scris cu litere frumoase, după care vin, la rând, psalmlt rânduiţi la diferite sărbători, anume: Pslo(m) na rosdwstvo bei = Psalm la naşterea Maicii Dom­ nului (p, 18-19), Pslo(m) na vzz(d)vizenie Kr(s)ta = Psalmul la Inălţarea lui Christos (p, 19-20), Pslo(m) sty(m) M(C)niko(m)­ Ps. Sfinţilor Mucenici (p, 20-21), Psioţm) stym« arhagglo(m)= [200] Ps. Sfinţilor Arhangheli (P. 21-22), na vz.ve(d)nie Bei = la In­ trarea în biserică (P. 22-24), Pslomi; prp(d)bnym" = Ps. celor prea fertciţi (p, 24-25). arhtereo(m) î stmu nikole == arh, şi sfân­ tului Nicolae (p, 25-27), Na roz(d)lt.stvo Hvo = la Naşterea lu Hs. (p, 27-28), Na krstenie gne = la Botezul Domnului (P. 28- 30), na srătenie gne= la Intimpinarea Domnului (p, 30-32), na blagovestenie = la Blagoveştenie (p. 32-33), net, d) cve(t)na = la la Duminica FJoriilor (p. 33--35), nafJ.fllti pa(s)hy (p. 35-37), na vzzne(s)nie gne == la InăItarea Domnului (p. 37-39), na S7.­ sestvie stago dha = purcedarea sfântului duh (p. 39--40). Pstâm« na ro.z(d)i-.stvo stago loexnlla pr(d)tc� = Psalm la naşterea sfân­ tului Ioan premergătorul (P. 40-42), sty(m) vrzlzovny(m) 8.p(s)- 10(171) = sfinţilor apostoli celor mal de seamă (p, 42--43). tia preobraienie gne = la Schimbarea la faţă (P. 43 -45), na ;;'spellie bei = la Adormirea Macei Domnului (p. 45-46), tu; use'kllovellie loa(n) = la Tăierea Capului Sfântului Ioan (p, 46-28). De la Pg. 48 incepe o rugăciune, despre care autorul co- ' dicelui spune că este creaţia-compunerea (tvorenie) monahului Kir Filotei, fost logofăt al lui Mircea Voevod: ••• P r i p e'- la na vxse'kYi(h) vl(d)cnY(h) t. bgorodiănY(h) praz( d)ni(k) t v Z Sem t. prp( djbnymh. oce(m) vellky(m) Lzbrany(m) m(c)niko(m) 1. v Z S e'm It. naro� city(m) sty(m). ]eg(d)a poe(t) sr poliele6. tVOTt31lie Kiler) jilotlzea tJlOlla(h) logojeta by'vsago mtrsa voevody În traducere: •.• Câuta- re Ia toa te sfintele sărbători ale sfintei fecioare şi a tuturor, sfintilor părinţi celor mari şi aleş] mucenici şi tuturor însem- naţilor sfinţi, când se cântă poIie lea. Alcătuirea (compull(na, creatia) [201] CODEX DRAGOMlRNENSIS 201 lui Kir Filoihei monah fost logofăt al lui Mircea Voevod. Indică şi ce versete de rugăciune să se cânte anume la di­ ferite sărbători. Ast-fel: na roz(d)�stvo beC} "0 It (g) âl(l)uia = la Naşterea Maicel Domnului ... alleluia (p, 48-49), na vz.z(d)vi­ ze(n) ... kr(s)ih ivoi He be = la lnălţare .•• crucea ta Hristoase D. zeule (p. 49), stmu Grigoriju bgoslo(v) .. o vtorago naprx'stnika = sfântului Ion bogoslovul (p. 50- 51), simu m(c)niku ditnitriu ... revnitele spsova = sfântului mucenic Dimitrie (p. 50), siitnu to zla(t)usta... obstago [lctle = sfântului Ion Zlataust (p, 50), sttnu qp(s)lu ăndreu .•. petrova S�HO( d)nika = sfântului apostol Andrei (p, 51), stmu sdve •.• kapadoko(m) po(h)val� = sfântului Sava (p. 51), simu Nikole ... mireu nastăvnika = sfântului Nico­ lae (p. 51), simu M(c)lliku 6ustratia '" i cresta slăvnago (p. 51 �52) = sfântului Mucenic Eustratiu, tta roz(d)bstvo hvo ... roze d) ennornu vs vrz(t)p� = la Naşterea lui Cristos (p, 52), sttnu va­ siliu velikotmş "o kesăreotm) po(h)vâla (p. 52), na bgojavlenie ... prosvăstac vss'e' tvăn, = la Epifanie (p. 52), stmu theoidşsiu ... /:nokuC}sii(m) = sfântului Theodosie (p. 53), stmu dntonlu veti­ komu '" tn6ku{lsti(m) slav9' = sfântului Antonie cel mare (p. 53), stle(m) .. o tr( o )c� pobornlci (p. 53) = sfinţilor, na pokloncnie kr(s)ta = la Adorarea lui Christos (p. 54), na cve'tonâsie = la Florii (p. 54), stmu Geo(r)giu = la Sf. Gheorghe (p. 54), na vKzne(s)nie ." je�e sp(s)ti obraz� adamov" (p. 55) = la înălţare, na roz(d)"stvo pr( d)tciioanna •.. 1, druga zenihova ::::0" Ia naşterea lui Ioan premergătorul (p. 55), vr'/.flOvny(m) ap(s) lo(m) "0 ucnky hvi = Înallilor apostoli (p. 55), simu dthanasiu âtIlO(n)skomu '.0 Luokuq,sti(m) =sfântului Athanasie (p. 56). preobraze(n) '0' poka­ zav" slav�1 sv09' = celui înălţat (po 56), na uspenie bei o •• b; v�'cny(m) ăbitele(m) = la Adormirea Maicei Domnului (p. 57- 57), lla l1sJ'kllovenie pr(d)tci .. , pr(d)tc� I,Odnna (p.57), stmu pr­ (o)kl1 Wi ... Uiâ thezvltenina (p. 57), = sfântului prooroc Ilie, afhanasiu alexandrz.'skml1 ... &leksandreno(m) sJavq = lui Atha­ nasie din Alexandria (p. 57-58), prp(d)bnY9 para(s)kevi '" ji:­ pivato(m) pohvala = prea cuvioasei Paraschive (p. 58), v ne(d) thol1li(i) ... hli vz.skrz.'somu = în Dumineca Thomii (P. 58) Sflllll Simeo(n) ." lnokuasli(m) slavlJ = sfântului Simeon (p. 58), stymL. fî.rhagglo(m) ... i'igglomt. Cinonacţlnici::::::; sflntiior arhangheli (P. [202] 202 MARGARETA ŞTEF_A_N_E_S�C�U _ 59), na uspenie bei = la Adormirea Maicel Domnului (p. 59), na vzvetdşnii bei = la Vovedenie (p. 60), na ro!J,(d)h.stv6 hvă = la Naşterea lui Christos (p. 60), na Sbrezanie gne = la tăierea Dom­ nului (p. 60-61), stmu v asiliu gla(s) 17.(z) = Sfântului Vasile [p. 60), na bgoj'avţenţe = la Epifanie (p. 61, na sre'(f)nie gne = la Intimpinarea Domnului (p, 62-64 incl.) rugăciune către Fe­ cioara Maria. Pg. 64 e albă, iar dela pg. 65-88 inclusiv urmează un calendar ortodox pe timp de 7 ani, pe f ecare pagină, pentru câte jumătate de lună, încadrată Intr'un tablou. La începutul fie­ cărei luni, indică numărul de zile, apoi numărul de ceasuri- câte anume are ziua şi câte noaptea. Calendarul Începe cu luna Sep­ tembrie, reproducem aci, dar fără a o mai încadra -în tablou, pg,\ 65 şi 66, adică calendarul pentru luna Septembrie, copie după manuscris, în care fie care literă este înscrisă într'un patru­ later dreptunghfu, căci aceasta ne-ar cauza greutăţi de tipar: M(s)cr.. septevrie Ima(t) dnii :\' drn, 'Lma(t) ca(s) ru' i nO(8t) Kî' Li !{ l' A E c 3 .� C t �, sîmeojn) n P v r s il C t -, mama(n)t P v r s n u r . Ci �f m(c) anthim v s 11 p r C t -, m( c) vavîla r s 11 P v A (; t ""'f zaharîe s n p v r t C �I cju(do) arhagglh. s n P v r .s C C t "1 m(c) sozcnts \ s n p v r 3 c -, roei) bei n p v r s u C .', set) loaki(m) j a(n) p v r s n (J C t -, m(c) minodor v r s n p I � t \ --r pr( d) theo( d)ry r s n p v 1\1 C t �-, m( c) &vtono(m) s n p v r RI t C �, m(C) � kornilîa s n P v r 1" C t �I v7.z( d)vizenie s n P v r A' Ci t �, m(e) nikita, n p v r s .fI [203] CODEX DRAGOMJRNENSIS 203 a B J'  e 31) P V r C t s n 2) Si' 3) m(c) m!1mi'f( c t �, m(c) sofil v r s n p 31 C t -, pr(d) evrnenia r s n p v IfI C t ��, m(c) trofim s n p v r 61 t S C --, m(c) svstalii n p v r K C rr r a(p) kondrat s n p v r K4 n p v r C t s jffi' m(c) fa ka p v r C t S n jW' za(c) roanna v r C t s n p K"A' m(c) tekta r 15 t s --, pr( d) Irosini n p v KE C t �, pr( d) ico bo s n p v r KS t C rr r m(c) kalistra(t) s n p v r 1\3 C t �, pr(d) haritona s n p v r RU C +:r pr( d) kirldka n p v r t s R6 C t -, m(c) grigorie, p v r s n i\ La ,pg. 88, la sfârşitul calendarului, sub rubrica sfintilor din a doua jumătate a lunei "Avgu(st)", urmează o notiţă în limba slavă: .kânec .. pri'f(b) m(s)coslovl>.", adică: sfârşit ia calendarul, Jos de tot se află o altă însemnare, scrisă tot cu cirilica, însă în limba românească: ,,+ rav (sic. 1. rab. = rob) dem, ss pomene(s)­ ku Jilta(i)-. Pg. 89, cuprinde o rugă, în limba slavă, către "Maria Fe­ cioara". E scrisă cu litere mai mari de cât restul textului, foarte citet, dar nu aşa de aşezate. Toate rândurile tind de stânga spre dreapta şi mult mai sus de cât orizontala. Pg. 90 cuprinde rânduiala în biserică şi glasul pe' care să se cânte : ohtoihul, utr enia, apostolul şi liturghia, în timp de o lună întreagă (expusă într'un tablou pe două coloane de câte 15 rânduri - fiecare rând reprezintă o zi). Sub coloana din stânga, este însemnarea in limba slavă: .. do 1) Acest rând orizontal indică numărul zilelor săptărnânii, 2) Calendarul pe 7 ani; numele zilei faţă de dată, variind după cum se ştie în progresiune, În fiecare an. 3) In coloană . verticală, sunt înşirate şi numărate 15 zile din lună. [204] 204 MARGARETA ŞTEF ANESCU z(d)e r9(d) &p(s)la i f'U(g) r9do(m) do f' ne(d) po(.<;t)", în tradu­ ducere : până aci rândul apostol ului şi al evangheliei la şir pănă la a 5 a sâptarnână din post; sub coloana din dreapta iarăşi o notă in limba slavă: "w(g)ll'a (i) 1i(t)r(g) u(t)rii (c) o(b) ho(d) Ci(st) .do ne(d) cvc(t)nq", tn traducere: evanghelia şi Iiturghia dimineata citeşte de la .•• până la Duminica Floriilor. La pg. 61-92 incl., inscris într'un dreptunghiu conturat de două ori se află un text, cam sibiiic, de 28 rânduri; din el repro­ duc ac! următoarele câteva rânduri chiar cu cirilica : n G � 'l '" P H Z 1(' f ., fi S ;ţ ," se il H .. , M e '1 î .. 1 . � iK III jl ,i r II f '1 1 .. 4, il, tu C li X H M C r " c il, W " J' X II 'Il T I Ci) • • • " • • • o· • " • • • • , ti, o S 1(' ,\ ii @ .3 l& '1' ,... U. Ii " V' " 10 Il 3 y, 1) ,\1\ 1\ U. II'" 1(' J\ ., P 3:1> ," f u li 1.' �. E '1 il li l� (\\ ,1\ C H .. , H iK ., jl li X 1" if\ C i' h I II mw,,�XS�Tr@"dT,,�ns 'Il ,\ A eo (m) o li 1(' " -Ii. Il 3 'Il " A 11, .3 Z 1(' li L� 2) La pg, 93, câteva rânduri româneşti, intercalate în textul slav: "rz(s)tvo Izvo v src(d) tn9() f((s)ti A ne(d) i fi vi(s) dnîi trtoid) porc) ge(n) Ei' mf((s) pu(s) ge(n) ;S' v r9(c) lăto socote(St) go(s) la toa(t) sI6ve(l) pa(s) Iza(l) sz Jf\tele(dz) ce e(st) vi(s), far C'h'ndt. /lU 't vi(s), l'a de qice S"l. 'tai aşi(d)re(a) şi la a(l)te s!o(v) sz sti cu(m) t arni, dzi(s) mai(n)te". De aci, până la pg. 127, se cuprinde în text slav un calendar perpetuu, o pas ha­ lie, P€ lângă socotirea datei, când trebuie să cadă şi celelalte săr­ bători. Punctul de plecare e :ziua Naşterii lui Christos. Se indică, intotdeauna, şi când incepe tr�odul(--postul cel mare). 1) Dedesubtul acestor rânduri se ami o Însemnare în limba slavonă: "klju(c) alfa, IZa t/;;\ii', U!ta v Uo 3p1ţH m(s)ca a(v)ga (st) dn .. R''', 2) Altă însemnare, tot în limba slavonă: ,/l paki 1-'h3 vras­ lael s� na prz'voe", [205] CODEX DRAGOMIRNENSIS '---,--- 205 f Dela pg. 127-129, se află o rugăciune în limba slavă, că­ tre »Domnul de vliaţâ dătătorul u. Dela pg. 129-142 incl., găsim un şir de rugăciuni la dile­ rite zile ale sfinţilor; se indică încă pe ce glas să se cânte fie­ care. Aceste rugăciuni sunt scrise În limba slavonă, dar surprin­ dem şi unele fraze, ori propoziţiuni numai, în limba românească. lrnprejurările în care se cântă aceste rugăciuni le anunţă chiar scriitorul-alcătui lor a! codexulul, astfel, pe rând: Pri(n)tru ma(r) mila do(m)nlllu(i) cz.(n)du sa redi(k) pzlza(r)-p. 12�; pri(n)tru ruga prec(s)teY-p. 130; luei) 1,6' krstiieb: I)_p. 131 ; agglomb.= îngerilor - p. 132; svnţilon: ap(s)li - p. 133; trienn: stiteteme-« celor trei erar hi - p. 133; luCi) sfy(i) &rh6gglz. mi(h)lz. - 134 ; sttnu geo(r)giju=lui Sf. Gheorghe-p. 135; stomu dimi(t)=-= sfântului Dimitrie - p. 136; sto(m) te tiovomu = sfântului 1011 cel Nou - p. 137; luU) styi Nikolae 2) - p. 138; prp(d)bniJi para­ ke(v) = prea Cuvioasei Paraskeva - p. 140; vz.se(m) sty(m = tuturor sfinţilor - p.141. Chiar dacă unele titluri sunt româneşti, cuprinsul tuturor acestor rugăciuni e în limba slavă. Dela p, 142-145 sunt rugăciuni pentru sănătatea .. Domni­ torului - za z(d)raVi'e g(s)p(d)rju- p. 142, a marilor boieri­ za z(d)raVi'e ve(l) bolero(m) - p. 143, a rnitropolttului sau epis­ copilor - mitropoliei) tli ep(s)kpo(m) -p. 144, a ostaşilor - za z(d)raVi'e voino(m) - D. 144, a celor tineri - mladence(m)-p. 145. Şi aceste rugăciuni sunt scrise tot în limba slavă şi decurg după următoarele propozlţiunl : de lce �\' ăepu se s'/,.ll'/,t�ti(l) dela p, 142. Se indică şi glasul pe care trebue să se cănte fiecare rugăciune. . Dela p. 146··-148 sunt alte două rugăciuni tot În limba slavă, Dela p, 148 -149 o rugăciune pentru iertarea păcatelor; e scrisă în limba slavă, dar enuntarea ei se face În limba r omâ­ nească 1482-3 astfel: cine (8) va aduce &mi(n)te de pscate S!1\ C'A(n)te, după care urmează rugăciunea: Dela pg. 149-156 sunt alte rugăciuni, Care se cântă la Crăciun -!la roZ(d)hstdo - p 149, la Bunavestire -!la bgoja­ vle(n) - p. 149--150, la Intimpinare � na s(i)re(n) � p. 150--' 1) Aici observăm o expresie În care se amestecă ambele limbi: limba românească şi cea slavă (cf, şi pg, 35 din text). 2) ct, nota 1. . >:._----- [206] 206 MARGARETA ŞTEF ANESCU 151, la Florii - na CV�(t)TlO - p. 151-152, la lnălţare - na V7;Z­ ne(s) - p. 152--153, la Adormirea Maicii Domnului - na uspe(n) _ p. 153-155, la lnălţare - na vzz( d)vize(n) - p. 156. Se in­ dică, ca de obiceiu, pe ce glas să se cînte fiecare rugăciune. Dela pg; 1569 - 1591 cuprinde regula cu privire Ia rânâu­ taia fngropăciunii aceluia care a murit la Inviere ori tn oricare altă sfântă Duminică, cum să se procedeze anume şi ce cântări să se cânte anume. Dela pg. 1592-160 inel. indică in limba românească inter­ valul de timp ce este de la o sărbătoare până la alta: Ss: sa preste a(n) dintru (dzi) ma(r) pznz ;Jl'tra(l)tz dzt mare. Dela pg. 160-16218 in limba românească .,poveste karl SI. du(k) de pre j'asio. lume tre'ksiore I"i.spu(nde). A doă ka(r)te & lui ma(k)vel gla(v) Ri'. Dela pg. 16213 şi până la 1635 o lămurire în limba româ­ nească despre »de u(n)de s'l.(nt) şi cu(m) s au Lzv6di(t) moştiite La pg. 1638- - 10 un şir de cifre: -....Pr-...t--,--""""",-.....P :.-. d R f' A f fi ....-, .-:.rf ,...-, r-» ,,-..J, , --"! �,'--, �-, '!-< t\ of- g .1-< f' of- A of- f of- S of- � of- H of- () liof- K A rv' "...." �M �H �3 of-0 +ft of-8 �P După care indică să se citească (konec ei(s» următorul text grecesc, pe care-I transcriu aci cu litere latine: Aksîoim, estinro( s) (l.lithw (s) makarizitn) seti(n) theoto­ kro( n) tina L makarl sto�n) kepa namoimitofn) kerni teratu te 'uimo(n) ti(n) dl mi o tera(n) to(n) heruvifrn), ke f(n)doks6 te ra(n) &si(n)grito(s) to(n) serafi(m), tina dîathorofs) [207] 201 CODEX DRAdOMIRNENSIS --------------------------------------------- theo(n) lo(g) n te k'usa tino(n) do(s) rheotokofn) se megat- linome(n) : '"" Ag'io(s) agl0(S) agi' o(s) kYrio(s) &vvaoth pairi(s) 1;rano(s) kelgi ti(s) do(k)si su osa(\1)na f(n) din psistits) Evlo(g) meno(s) o e(r)h6meno(s) e(i)no rnati ki riu osa(n)na e(ndi) si psisti(s) limi(n) a.mi(n) Seern nume(n) se evlo(g)me(n) se ehvari, stime(n) klrlo(s) ke(de) () methasu o theo(s) îmo(n): -� Despre acest pasagiu grecesc vorbeşte d. Praf. Ilie Bărbu­ lescu în Curentele literare la Români în perioada slavonismului cultural, Ed, Casei Şcoalelor 1928, p. 14, dându- J ca exemplu de text gregesc, scris cu cirilica la Români. La pg. 165 se spune in slavoneşte cine a scris cartea, când şi cu ce scop (cui a fost dedicată), ef. mai sus, pg. 1. Urmează apoi o pagină aibă, pe care se poate observa acum numai pece­ tea rnuseului "regni bohemiae". Dela pg. 166-191 inel. text românesc: Poveste la svnte(l) paşti. La pg. 192, sub un desemn bine executat, găsim un titlu scris cu litere foarte mari ornamentate, dar numai cât tine un rând, căci continuă pe rândul următor cu litere obişnuite: Po(d)bIlY izbrâ ny osmy(m) glăsofrn) gla(s) fii po(d) adică: La fel aleşi pe glasul al 8-lea glasul întăi la fel. Sunt tu­ găciuni de mântuire adresate diferiţilor sfinţi şi scrise în limba slavă (1'. 192-202 incl.), Dela pg. 203-229 incl., sub un desernn frumos, alt titlu scris cu litere mari de tot: c(s)ty(i) parakiis« adică: numai paraclisul, in limba slavă. Este paraclisul sfântului Neculal. La pg. 230, dă un tablou În care arată Care din cele patru evanghelii să se cânte în fiecare zi şi pe ce glas anume. Rezumând analiza de mai sul a cuprinsului Codicelui dela Drag unirna, o reducem la următoarele constatări: afară de tn­ setnnărlle etice-morale de la începutul şi sfârşitul manuscrisului [208] 208 MARGARETA ŞTEF ANESCU ------- (P. 1-16; 234-237),1) care conţin partea originală poate de compoziţie a autorului, găsim în el Psalmi Aleşi 2) (p, 17-48), o rugăciune 3) câniaiă "Ia toate sfintele sărbători-ale Fecioarei şi ale tuturor sfinţilor, indicând şi Ce versete de rugăciune să se cânte anume la fiecare sărbătoare (p. 49-64), calendarul ortoâoxs) pe 7 ani (p. 65-88), o rugă către "Maria Fecioare." 5) (p. 89), rânduiala slujbei în biserică şi glasul pe care să se cânte oh­ toihul; utrenia, apostolul, liturghia în timp de o lună şi În fie­ care zi (P. 90), un text (p. 91-92 Inct.), un calendar perpetuu -o pashalie-care indică cum trebuie să cadă sărbătorile, punc­ tul de plecare fiind ziua Naşterii lui Christos (p. 93-127) 6), o rugăciune "către Domnul de viaţă dătătorul" (p. 127-128) 7), rugăciuni la diferite zile ale sfinţilor (P. 129-142 inel.) 8), rugă­ ciuni pentru sănătatea Domnului, a Mltropoiitului, Episcoptlor, boerilor celor mari, ostaşilor, tinerilor (p. 142�-145) 9), alte două rugăciuni (p, 146-148) 10), o rugăciune pentru iertarea păcatelor 11) (p. 148-119), rugăciuni la diferite sărbători de peste an12), rtn­ duiala îngropării celor care mor în ziua de înviere sau În oricare altă sfântă Duminică (p. 156-159) 13), se indică intervalul de timp de la o sărbătoare la alta în curs de un Q/z14) (p, 159-160), po­ vestea "celor care se dac de pre tastă lume trecătoare" (p. 160- 162) 15), o lămurire: de unde şi cum provin moaştele (p. 162-163), 1) In româneşte. 2) In limba slavă. 3) Tot aşa. 4) Parte în româneşte, parte În limba slav il, 5) In limba slavă. 6) Tot aşa. 7) In limba slavă. 8) Deşi unele titluri sunt în l. românească, textul rugăciu­ nilor e în limba slavă. 9) In 1. slavă, ct. şi nota 8 pg. prec., căci textul slav ur­ mează după enunciu : de tie I!t'cepu se s:c.n1�tf!tj(1) • . 10) In l. slavă. • '\ v' v o .. J 1) In 1. sla vă, dar Incepe astfel: cine (ă) va aduce Ullll(n)te de păcate ss c7.(n)te. 12) In 1. slavă. 13) La fel, 14) In româneşte. 15) In româneşte. ,'� , ţ?, \ \ l i J [209] __ --------------C-o-D-E-X�D-H�AG.OMJHN--E-N-S-1S---------------2--09 text grecesc (p. 168) 1), Poveste la svinie(le) paşti 2), iar psalmi aleşi 3), paraclisul sfântului Nicolae 4), si un tablou În care a­ rată ce evanghelie să se cânte in fiecare zi şi pe ce glas anune. Observări 'fonetice şi ortografice in textul românesc. o în loc oa: fomc 165, grop� 11,13, 23712,mO�!'ii\e 1651, omeniei) 39, 1118, ornorz 23714, Or7b 9, 101, o(t)r7.vi'tore 1510,0- sete 1654, pOi112'. de vîe 131, pom,j 131, scoţs 1313, 1513, socrl,= soacră 2371, sz.borl,.=să.boare 23415, tode(r) 167, totz. 114; el. şi următoarele cuvinte în care consunanla ce urmează imediat după o este sllpropusă: do(m)ne 1, 2345, gro(p) 192, ·1\so(r) 99, ma­ rie feco(r) 312. mo(r)te-mo(r)tz. 1510, mo(r)te 1894, 23712, mo(r)­ t:& 12=moarte, no(st)tr'[. 310, po(r)ty. 12, ss 51> :sco(l) 16211. Găsim totuşi aceleaşi cuvinte scri-,« CU dttonogul oa: cu­ noa,te(m) 1778, Cllnoaşte(r) 1777, groap'b 1893, moa(r)te 1901, 19012, mrinr-te 1926, 1911. toa(r) t e 1826. noa( st)re 18814, toate 1805,6, 17212, toate 39, toatz 1828, 1942. 1743. 17510, 11. to(a):e 24, noa(st)r�l. 16411, vorovitoare 1713-4, 13, loa('Î 1763, loat'l 1769, 17913, -'I\soa(r) 99. o l. zz : .'j\'tro deşe( c)tu 16213, beţivo(l) 133, capo(U 12e, nz- scutulo(i) 16, the(d)olh. 798, toturo(r) 33. Ll l. o: vinzz (imper., pers. Il sg.), du(m)n(ul) 235 (cnd că prin analogie cu Dumnezeu, cuvânt ce urmează imediat In -xpre­ sie), j�'grzipare 190, mu(rt) 6, dt1(m)nu(l) nu(s)tru J 3. e 1. a : aşe 51°' 23410, 235� l, aşa. en 1. iti : benele 236. den 3, 41, de(n) 1512, de(n)t[ăi} 15", du- meneca 8111 95, dumenec 91, dumcl1ec:?; 16w 1�' me(n)te' 234,. se­ menţ'ie 189, sfe(n)te 8�, de(nţli 83\ 81('\0)te 81;) sme(n)ti 23510- e 1. i : 'atu(n )ce 190, atunce 192 best;'1ÎCl'. 23412, 67, 6" ce(ne) 12, cempol 184w ka\el1ikt.. 86, emeli'anJ. 75.. '\tlcma 176", 182:1l ne­ mi(c) 178, nice 7, <::t, 237, nice 184, 237\), nekifor 75,seievestrh 73, venire 710=Vinerea, trenese 1623, 1) ln 1. slavă. 2) In rom,1neşte. 3) In limba slavă. 4) Tot aşa. [210] 210 MARGARETA ŞTEFANESCU i 1. e : klzrnent 70, kornina 65, dani'ila 71, 72, n/ston, 68, p rYetinul(i) 2364, praznicile 12, ficoru(1) 151, $1; vini(ţ) 1862, zi­ novii 68. r l. e, 'te: mi'(r)cure 89, si(m)prtr'fulu(i) 816, fi'(r)turz 98, fi�o­ rilo(r) 1616, al. ă: al au te 1841<, pre 'acasta vnat� 1873, a apo( s )to' iJo( r) băse­ rica 5., ca a svi(n)tIi sa/I) 194r,deca 1895.pepopa14,prepo(pa) 145 în loc de alăute, această, biserică, că, dacă, popă, scârndv lile. Afereza unei silabe: ti(m)pinaşi 19111 1. fntâmpinaşi, ti(m)­ pinz 1924 1. fntâmpină, f�(m)pla 95 1. fntâmpla. Afereza lui a: cesto(r) 16411 I. acestor, nastăsîi '72 !. A­ nastasie. Afereza lui e: manoi!a 84 (gern.) 1. Emanuil, vagelie 12 1. evanghelie. Afereza lui i : Iadon .. 68 - Iar iona (gen.) 78 L llarion, si­ dor .. 75 - sidera (gen.) 81 l. Isidor, uliam, 84 1. Iulian, 'ustin 83 1. Iustin, uli(t) 85 l, lulita, Apo copa unei silabe: .t/lkin�ău l închinăciun/, Jj\p!l2 1. împli­ neşti, nime 11, nime 188 l, nimeni. Apocopa lui li: pe(n)tr aC�y 1765, 18311" 19011 _ pe(n)tr a­ eera 181[3 l. pentru aceia. Apocopa lui i, e : ş'i 17512, 17610 l, ştie, printru dz.(n)şi 162]4 1. dânşil. Consonante g l. d: uăii;� 13610, 1312 h l. f : va !zi 123 (de două ori). 141t, 175, cr, va fi 135,°' /zic 111' cu(r) 184w glldeczto(r) 1625, gumz(ta)te 13, gUI11�ja[te] 711 gugl (1,1) 1. j (z= �K): go(s) 1,62, ba(t)g6CUfi(r) 192u g6deca 46, ba(t)goCllri(t) 1921, l L r palamon 70 l. Paramon. Il 1. m pa(n)filia 76. p 1. b harala(m)pie 75. , ,. l, n (retacism): preWti(n�dirne 24, Ş 1. s deşchi(s) 193!l' ., li l. v eupla 88 1. E vpl u. \ v 1. li evgenIi 72, ge(n)va(r) 73, t(vdoki'i 77, 88 (în textul slav endo(k) 9610), evtr6pi'i 77, avgust 88, evsegii'a 88, lavrcnti'i 88. v 1. b vonifaa) 72 l. Bonifadu, venedlkt .. 77 l. Benedict. - -'=_·········iz -: [211] CODEX DRAGOMIRNENSIS 211 r v l. f: sv:&(r)şi(t) 4 (de două ori), 16f 162, svnte(l) 181, svi(n)ţlla 181, svtîi saei) 182, svnţîi sa(l) 185, 189, 191, 194, svta 186, svnta 186 (dn două ori) 187, 189, sV'l.(n)'a 187 (e două ori), svnţîîa sa 188, svi(n)ţi(t) 190, svi(n)ţi'i safl) 1891 svJ(n)tHa (s) 190, pre svnţi 193. dz (.s) l. Z (3) : dzis:&f:& 82, dzece 83, audzî 111> botedzb. 54• dzua 92, 184, dumnzuzşu 3�, etc. In textul slav: a J. o (fenomen numit acanie în limba rusească, căreia -1 a­ partine ca specific): ugatovaq 281 1. ugotovajq, rai(d)aet 10112 1. roz( d)aet, ne starosti s:&matrei 62 L s�motrei; in calendar: a­ Ii(m)pi'e 1. Olirnpie, zmulrîe 1. Onuirie, MacQve'l L Macovei. s 1. z: nis 144� 1. niz ci, însă niz16zi 14411, nizlozitele 136G, ts creva 28. - 1.8 tzrny 36", nisposii 143� nlsposlăti 22)<;, 22311> Ish6d�'1 14913• Accepţiunile fonetice şi ortografic€' ale unor litere cîrlllce In textul românesc :& = ă amsrxslte 19110-11112' g. c'lidzu(t) 192", c:bdzur'l, 192Jl), deşsrtaşi 19117, g?ta 1871, pz.m7.(n)tb. 1923• prz,d� 1914, V'/,.- dzutt) 1925, :& = ,?, dialectal (literar însă e) dumny,dzzl1 34, 30) du(m)- n�dZ:&(u) 91°' dmdzst 176�, 1811, 18751 18910, du(m)n'l,dz�u 16181 176)h'iS1.şi 191w frz.(n)sz.1913, mz.rs7.190g• scoa'i'l.1�04' a.ll(n)­ sp1'1.dzece(l) 182, veszllţl-va 1853; ă final dialectal 'îary, Sur �try.­ �rz. 117, 93, r. 168, 1. con j. iar. :& = ii final (diaL â): apz 9" adecs 191". 3(I)b(?;) 16';1 cz 1880, c[ăiu]gtţdţz. 11t7, fac'" 11161 fatz. 613\ finz. 11 Jl> fricz. 88, JI\'peliţr. 18912, lă'udz. 18313, masteh1. 2372, bUn?> 1902) m:&rs1. 1903, natury. 135, S1.(COLj.) 186J, 2' 12' :& = î am(z.n )do(i) 2368, bz.ta;neţe 1762• 1791°' cz.'n dl> 1, c�(t) 1701°' ez.'te 191111 cz.(n): d 75, ct.(n)te 71• cz.nllo(r) lOJ11 cu­ vz.(n)tu(l) 1754, dz.(n)şi 16214• mz.(n)tuire 31°' m:&(n)ca 7u' D1y.'(n)·· gr.e 183]> pogorz.(t) 313, pogorz. 189111 plr,(n)ge(m) 18813, 189J, - [212] 212 MARGARET A ŞTEF ANESCU PK:1K 2308, 237, plz(n)gz 188l2, pz ne gel ssptsmsna 166, sznge 2356, 2373, sz(n)ge 2365, SK(n)tem 17711 S\z/nsu 19014, pzmz(n)­ [t]u(l) 12. :& = tn cz te 7, 16, cs du 15, comad 13, cornxdar 13, co­ madxrile 12, dsts) 3, mqnzce 7,· 9, n-qn1.Ca 10, msca 12, 16, ( mznz.(ce) 15, m:l.nE!C 15, nemzca(i) 7, pzfa 15, szbqta 9, szge 236 În loc de cânte, cându, con1ând, comândar, comândările, dân(s), mănânce, mănâncă, mânca, mănân(e,:-) mfnâllci, nemdn­ cat, pân'Ja, sâmbăfă, sânge. z = o : & Iz'cui 188, btu(ş) lOJ;j z = i : pl'irz(n)te(l) 1702 . . :l. = U: d�,(s)sz. 1. = ă • crsne 16 l. carne. t. final poate indica că sunetul filial se pro nun/a moale: di(n)m6(r)tb 1629, celo(r) ro):':,.;'osa1'. 1647-8, In textul slav 1. = o: psalo(m)sky 568 ef. psalzmL.sh (lvlikl. 1170), pS!OITIb, 257, vcspoim. b.=E: dVerh 152j31. dvxn, (M'k!. 157), mladenech 1527> 153� 1. mtadem;cu (Mikl. 372), prelz'steilliU 1508 1. siareci1 (Mik!.), trz'zesivo 138ş ef. lrzzh.s!vo 637, sstenni(k) 287 •• svesjhnih. !.. final ortografic În loc de � tot ortografic numai, adică fără valoare fonetlcă. In textul românesc. La substantive proprii, În cazul Notninativ, luate din calen­ darul dela pg. 66-90 inel.: &kindh, aklnrhi., al haggh., arhip", benedlktu, karps, kasrăns, ki'rn!.., kin, , kaleniku, klirnentu, rr ast«, drelllh., fmeii'anh, iakovi., ioilh, iakovs; ioam., toanm)«, 16ginh, lari'onh, hWh, louPPh. lazan" mihailt., miro!':h, nistan" naumh, polikarph, proklt., prOhOT/l, pavellh., petn,; Sozon!h, . stefam., sele­ vestrb, zla(t)aush., stlt., sImeonh, �idon., tati'anh, thirsl\, theoktfst", theo(d)n. theofilb., theofan'h, the( d)p l!.. , theo(d)tt.. La subst. comune de gen mase. şi neutru: botezI. 5, aurI. 170, cun(n)fh. de .f/\vztz.tu(r) 170, �cesth cuvz'nth 174, fim, 237p I)�'mz(n)'!.. 183, 190, pzm�(n)th 172, 189, 192. __ 777 ." __ •• ' _ [213] CODEX DRAGOMIRNENSIS 213 La pronume gen. mase.: acesth. 174. La adjective gen. masc.: mo(r)h. 192. ssk« 6, 16, r�(s)ti- (g)th. 4, La verbe - ind. prez. pers. III pl. s:l.(n)th. 163. La adverbe (conj.) : cs'nds 1. La subsi. în Cazul Daiiv plural: svnţilors 135, In textul slav. - la substantivele masculine in cazul aominaiiv : bh. 27 DI dorm, 18,0' 2413, dhs 391°' finiksa 212,400, gh 178, 195, 196• etc. (In total se r-petă de 30 de ori). Gavrîih, 1325, grn, 1324• grx­ tam. 46]31 l.O'Llh 148R• tordanh 298\ krsh, 154�, miri, 1517, 15112, 153]2, mladeneci, 342, 6211 ncall- .. 413' pomostniku 213' pslo rm, 257, proishotdjuilo, 141., prave/djniks 408 (de două ori). 414• pre(d)­ sta'te h, 14111• razurru, 275, Sili. 13112• Stelam, 2681°' veki, 204' 256, 325, ve'kh. 4510, crkovs 595, Ezykb. 2714. 46,3. - la pronume personal, pers. I sg.: azt. 2512, azI. 387,46", 62 .. 133J• 13'14, 1361), 1431, etc. nasi, 39" 420' 4211• nasI. 137 J. -- la adjective de gel1 tnasculin : blgi, 355< 354., 10' 360,11, 37, bliem, 402' 4512, nestărec«, 1538, st .. 3814, v'ysoki. 198, 340' - În ierminaţiile pentru cazul geneiiv plural: do oplakt, 385, ot sl�zb. 14713, za slovesa ustern, 2512, ien .. 1441. - În terminaţtite pentru cazul dativ plural la substantive, adjective, pronume, numerale : agglom«, 58{, 1346, dsarm, 13910' ljuderm, 42D• nisti'iIm.3211, snorm, 363, prp(d)bnyms.. 257, 475, sve­ todaanrerna 1340• stra( dljcerm, 13�7, stitelerm, 13514, stYITI'\ 221°, stlerm, 14011, nasirm, 1351, nărn .. f395, vxsărm, 47r" vsse'rni, 477, 627, tr îerm, 13513. - la adjectivele posesive : u.damovl\ 543' hvs 1382, 1571• tlevi, 33\" crevs 1339, - la numerale : Edinh 3310, - la verbe: pers. 1 Ind. Prez, ESmh. 387, la pers. lll-a sg. Ind. Prez, bl(deth 2812, bqdett.. 3313, 407' b\(s)vh, 39!1, pl', 'jemleth. 1531• pogy'bnetb. 472, proc;�vtetl\ 2L2, po(d)baefl. 1333, 3413, pro­ slavleett. 1478, poqt .. 134,,1, stanjet;. 435, sz.zy'vaelh 1386, vy,h6- dith 58[1, Vz.z'g'yit. 273, �"�zgleth 27,,;, vz.skr(s)netb 371, vz.shoslet .. 40,p vz.sh6steth 4515, zriit, 1471<1, upClvaelh 4i 5; la pers. I pl. Ind· Prez. gieml\ 1542, poCitae!nL, U512, prine' e 111\ 537\ slavim" 53 ' [214] 214 MARGARETA ŞTEFANESCU la Part. pret. act. dai ... 19", 48., satv or ils 304, savrzsih, 34,11 vx­ zljubl« 280; Pari. la pret. pasiv bl/sjvern, 352,420, blsvem, 30,01 2042, 2062, hvalen ... 23,4, 4211, nasazden&. 4012; la Aorist, pers. 1 sg. bdeh« 263, la Aorist. pers. !lI sg. bysts. - la prepoziţii LZI. 342• 131u. Mult se întrebuinţează 1. fi­ nal în Jocul lui z. Exemplele de x final conservat sunt reduse la număr în textul românesc: f6s1z 170, trofimz 665; in schimb gă­ sim pe u final, la subst. mase. - a(l) tre(i)le b9(r)batu 10; la subst, neutre - gsndu 176, so(m)nu 234, u(n)tu de lernnu 8; la adjective de gen. masc.- deşertu 178, flzmz(n)du186, 187, friptu 16, ornenescu 190, sxcu 7, vit, egu 237 ; la Ind. prez, pers. 1 sg. şi a Iti-a pl. Ispoveduescu 181, )�'to(r)cl1 180, "",'pa(r)tu 181, mzrgu 190, pzza'scu 181, pomene(s)cu 90, sltJZ:fisCU 182, sz(n)tu 180, sztu 237 ; la Part. prez. (Gerunziuş - cu(r)vYndu 13, cu(r)­ vi'(n)du 237; la Part. praet. act. tostu : la Adverbe - mlJ(l)tu 187, curnu 172, cz(n)du 192. Dintre aceste 27 exemple, 21 au pe S şi restul oy. In general întrebuinţarea lui � e mai fr: cventă decât cea a lui oy. In textul românesc scris cu cursive găsim multe lite re '{. In textul slav: ap(s)lz 15810, arhăgglz 136", bz de 22 ori, dhz 1485, 1491, 14910, 1291', kedra 2lt'l, 40,0, nbss 22;" otsz 2197, oss 148u: novs 522, 554• 5613; fSmz. 218; o(t)s1P1K 1532; pfe­ poziţiile vz (de 82 ori), sz. (de 23 ori), ks; (de 5 ori). Destul de puţine la număr sunt şi exemplele CU '" final conservat la locul lui. Astfel în textul slav: an ... 157w krz'vs 1481, 1483, agnh. 1481, 1484, .dyen. 2181, 152,3, tvăn, 5Iu, iizl1I. 1975, 2024, . 7r In Jocul lui " şi z. finale ori din interiorul cuvintelor, nea­ vând valoare Ionetică, ci scrise numai ortografic, autorul acestui text întrebuinţează uneori semnul '. Exemple din textul slav: aggls'kaa 13614, bz(s)t.'vl1i(Y 2091, bz(s)t'vJ1oe 20914, bz(s)l'v'nimi 20911, bzst'vnae 22211, Glk' 1475, ermon'skye 306, ev'va 2247, gnevaat 19c, iz'bavi 2223, im' 1499, ( ( lz.st'mi 22810, mladenec' 7213, o\n' 141,3, obret'si(h) 214 pasty'r' 2189, pre(d)statel'stvo' 2304, pre(d)laga9t' s9 217, procz.v!et' 4011, poet' 4713• pOV1isele'n' 271, prav'da 404, praveden' 2218, sstennik' 1582, sztv6rlt' 35a, sucav)stej 1688, tv�r' 384, t'&zo'lment' 232,,, v:&z'glyt .. 273, 262, v' 95 şi urm. - 128 incI. foarte adesea, cvel'ci 13714, voin'stzv ... 61" s\'�stnlce 20712, - [215] CODEX DRAOOMIRNENSIS 215 Exemple în textul românesc: &.rtemon' 79l6, &.kin'dh 695, a­ kepsirn 690, &nthim' 676, kondrat' 687, kor'nilra 67l6, dcşer'tu 17811, Iadon' 83�. leon'tîe 7514, lukian' 836, mama(n)t' 675, markîau' 6811, marnan' 7515, mxn'gz,e 17214, mer'ge 1898, mino dor' 6713, nekifor" 7511, oniştm' 7517, psăl'rni 1646, trofim' 685. theopen'tu 738, un'de 1927, 'ustin' 834, varlam' 706, ksenofon't' 7412. Foarte adeseori, autorul suprapune consunanta finală, şi ast­ fel omite, după cum se obişnueşte, �. sau" final,şi ne lipseşte de posibilitatea de a şti ce ar fi scris ortografic: z. sau h., dacă n'ar fi Iost suprapusă consunanta finală. Uneori, cuvintele sunt scrise deplin, fără prescurtări de nici un fel şi fără suprapunerea consunantei finale, şi n'au totuşi nici -:6, nici h. finale, ba chiar nici măcar semnul '. Exemple de omiterea finalelor z. sau li tn textul slav: - la substantive glas 1. glas!'. 4910, 504, 508, 522, 549, 554, ljubov 1. ljuho vu 538, parnet 1. pametu 406, tvar 1. tvars 394; la verbe pers, Ill-a sg. şi pl. Ind. Prez. [avit sţJ 433, isplsnit Sy 3311, tspo ve­ det Sy 324, 459, krstaet Sy 5112, kle't sţJ 182, nepo( d)vizit Sy 245, 338, oplăcit se 239, otvrazet Sy 455, pornlet Sy 251. pouzet se 2713, preobrazuet se 55s� raskaet sţJ 287, r?Zydq s9 372, ra(d)u9t se 432, sz măătaet s9 216, szdZiid9t sI( 3911, '�Jmn6zit sţJ 2114,4011 V1..Zve(s)lit Sy 227; 414, v�zra(d)nl(t se 284, vskr it sţJ 357; la verbe -Part. Pret. pas. gen. mase. velen 3710, velen 2314, vxskrsen 1594; la verbe la Aorist, pers. 1 sing, blagovolih 13113; la pre­ poziţii v 1. vz. 2812, k 1. ks 15012, 61 nota, 15014, S 1. SY. 1555, 482, bez 1. ben 4610, iz 1. izz, 1335, ef. şi Iznemogostă 465, l, izsnernogostă: la pronume. nas 1. nasz 14914; la formele de daiiv imze 416 l. im�ze, aleksandrenom 5616 1. aleksandrenomz. h şi 1.. se omit şi di!l co/pul cuvintelor; astfel În textul sltlv găsim denl11c� 285. 1. db.nb.c�, istinnoq 454, istinn9 1444, 'Lsti(n)­ nago 1965-6, istl nna 384, l. istinh.nol' a, istim,na, istinhnaago, istinb.- ( ( na, nepovinny(h) 278 1. nepovinh.ny(h), mno(g)d�nnoq 1401 1. mno- gocenl,noi�, 'Lzbranny 1408 l. izbhrany, 'moplemennika 14491. ino­ plemenb.nika, strannomu 1458 1. stral1l\nomu, nepresta(n)no 14513 1. neprest2m.no, netlennoe 17910 1. netlenhl1oe, vre'menr ei 2019 !. vre'menh.nEH 2019, divnogorca 1. divhllogorca, s:r.mrtnyj 14912 1, s:r.mr1..tl1tt.nyj, kto 218, 434, 435, kt6 1579 l. kzto, oltan .. 2710 l. o]1..tarh. 2710; în cuvintele compuse nizloZitele 1367 1. nizz.-, bez­ nacy'lnoe 15214 l. bezz. 1,' 1" I I :·1] Iii Iii _ ... �.--.,"'.,� . t, h [216] 216 --- MARGARETA ŞTEFANESCU -------- Il găsim totuşi pe z conservat în corpul cuvintelor în urmă­ toarele exemple: &Ieksandr:t.'skomu 5612, bi(s)tzvnoe 1419, di:t.'gu 1376, drz'zi(t) 623, krxstit! 1521, k:l,.'zni 2391, mlăkosz s yj 14711. neskvrs'na 13211, oskvrxnenc 1295, otvrx'zi 397, 1291, pi:t.n�t 1457. plz.'stenie 1484. procz vtett) 409, prz vozvănnago 505. provszv eiita( �t) 13310, prostrx'tqe 1568, slx'zanf 1566, szbră 1541, ssmotrontju 1462, strastotrx'pca 13712, 1387, strtsjtotrx'pca 13913, szrnrztnăi 366, sz.mr1.'illei 367, szposobstvut 14410, skvrx'nyrni 1299, SZ8- testvs 1365, satvorit 3513, bune 365. tz'Ci'� 15714, utrxrni/t), 12912, trzzestvo 1388, trzzr.stvue(t) 13912, tr:t,z!\stvui(m) 1438, trzzb.stvo 637, ufvrzi(d)eni'e 1576, vsnuslte 2614, 2615, vzpoite 3412, vsz­ gla(t) 3513, vaspltăti(s), vxzxpîems 1377, vsskniknovent 3713, vz.crl Sy 426, vsshvălitm) 505, 5013, 13510, 1362, vszgtăstun) 514, vz z­ glasivst(ly 1262, vz.zeti"ju 1457, V?,.z�'s�(s) 1'1511, vxzy'de 1457, vz­ sh6z(d)enYju 14514, vxsersenre 1578. 1;)710, 1589, vzskr/sjno 15813, v?skr(s)nle -15814, 15912, vaskra'sornu 578,. nSJ'oi(m) 1412, V?;- _ pîăse 1566. vz.zve(d)si rn 1556, vasl 1496, 1497, 1541, 233, 2311 2613, 3113, 376, 554, 568, 56î3, 572, 576, 5710, 261,1, 2615, vasei 3710, 389, vsse 1327, 14111, văse 136l3, 1416, văsă' 1391, vxserns 1435, VKse(h) 1438-9, vzse(h) 7472, 1568, vzse'(h) 1552, vzseh 1475, văse'cuskaa 1526, vxsesilna 1552, vxsegda 13610, vxsernir­ noe 1387, vskrl se 426, crxtoga 1431, vzsesi(l)ne 1433. " in Interiorul cuvintelor conservat pla'tuskoe 2014, chstc(n) 1414, cl,t�{/sti(h) 14114, blgocnstno 1437, poet-tem 14310, Si(lSt"S\VO 1494, ! oZd!.stvo 1515, ăich.skomu 1521, V:hsec'1Skae 1526, " şi 1. scrise ortografic numai, adică de priSQS1 fără valoare fcnetlcă, în corpul cuvintelor. In textul românesc,' SZlTI"{?' msrîe 8 J. sfânta (pop. sântă), sarnunu 8 I. semn, [urnţbs!e 9 I. umble, ş7.nr,'bi 174 1. şerbi. In textul slav: obh.eml�th 617, presJavr..niJa 445-6, szmrz(f) 21210-11, v:&zb.glasi(m) 582-3\ crkoVl\no 1294,. h în loc de K in �:rupa 1>., (in loc de z')' In textul slav, absolut pretutindeni (Şi anume de 228 ori), găsim grupa 11.1, în care s'a pus b. în loc de K. In textul româ­ nesc Însă, numai de două ori avem hlj i'n cuvirtele: hlt1H, ]03, ; t [217] tODEX DRAGOMIRNENS .," .. _---�-_. 1. cheamă(cf. însă k�mK 105,) şi vhI(s)teru predomină t. s. X. = a bqtr:t.(n) 13, bq(r)b(atul1 7, dt yrq 8, cq\ugq(r) 11, c[ă1u1gqriţ1. 11, cu mqnsce 9, pqrlţi(i) 16= părinţii, pqri(n)tt strigq 19110, bUCtJfarq 19210, yl' q mlJ 234 12, sq(m)b(lta 8. :r-=ln da(s)Sz. l l , mc za 16, mag�i ( ( ( 16, my.[Jqce 9. a. = Î &,m�r� (aorist) 1916, decq,(l: C\l(n)du 236, mcnie 9, pz.m 'K=ea birufre 1928, de bunl'.'tate 1883, kemz 105, c:tiţe Il 9, ci(n)ste 1942, de 510, (verb), de'poi 1833> de gragoste !tIi 18712, dre'pta 1846, dreptz 1784, a dzece 83, jf\nreunare 1888, jl\Vleere 17211, 18512. lume 1743, mulre 1943, mlarcure 710, mu(re 23715. omene'skz 1897, posteskq 713, preeuvi'lusu(l) 2343, purure 1879, putere 2355, şede 44, vecu(l) 36, venire 710. 'k=e aCela 18113. 'a1e'ge 1748,amesteca(t) 18913,1903,23610, ct Însă.' ame(s)teca(t) 23612, mestccatt) 236, me(s)ca(t) 23615, l11e(s)teca(t) 2373, adev�ra(t) 37, ef. adevua(t) 37, aşi(z)dere 816, aşişdere 710, blgove�teni' 92, cele 1855, c(1"e 65, de (prepoz.) 2375, 23712, 27. 611, 715, 81, 12, cf. însă şi de 23710, etc" derăp'ts 24, fornă 165, greu 2357, greşala 59, greşi 12,136, Iubeşte 1827,4weţe 57, .Jjlpreunz 2367, ,e'neşi 1848, lumină JdZK 1728, mare 96, mersz 1913, 132, 1603, m7a(r)turlseşte 53, rnueră 914, pet�ce 1875, petre­ ceti 1847, 1853, petrece(rn) 18810, petră'cuţ 1945, peU�'cere 1741, p'Yari(n)tele 237'1, prătu ti(n)dirile 24, pr eutu(l) 2347, 9, 10, pră 23716, 64, prespre 84, epause 26, sluză'şte 1768,Spr e 1410, 2369, teamz 1894, te'me(m) 19012, tinerel(� 1 i99, ţine're 1944, .1' ve(ă) 1881, �\'trLl verei 1944, veni 45, 'k=a d{:lca 1895, de'că 1915. ii = l� părîre 107. (subst, dintr'un infln, azi neuzit(1). 'k=i diemari 23614, b��eri..:a 5, beesedc:r.16z. -Ii; = ă se (conjunctie) 713. \ \ .Jf\ = l iti !f\' 1936 . ./1\ = t .Jj\(n) 8, 92, 6, �\lleca(t) 12. [219] CODEX DRAGOMlRNENSIS 219 ;1\ = ă noa.Jjl'=nouă 1715,9,14 . . rjl = u, ă a(l) no)�Je 17812. /1\ = IZ ml'.J�'g7.e 182, bJ�'g\.ilasc7. 1885. j� = în )�gro(p), .Jjl's� 19B, )� 189, -1" vrere 19310, Jj\p?rK­ ţ11 19311, �\ 1898, 9, 1915, JI,'vfs:& 1912-3, ;I\'peiitz. 18912,o/'Sl1(ş) 1889, .1\'du(l)ciţi 1882, ;j\'getl'i 1889, "",sz. 18812, 1933, J�klnz(m) 1, �\( viierea] 1, ljl'ta,(m) 1841. �\ = la: mu(l)ţi apostoli au avu(t) de _Nu) m�na(t) 141, de (((u) sluă'(r). a 1. ra initial: 'ad 1927. 1. rade (vocat.) u(n)de iH moăr te veninu(l) 'un'de iit 'ade biruire, cf, însă şi !.şindu(i) SK 145, zr:.<.'tva 1628, tn:guire 17314. crl>.ne 164,1); 1 sonatts : tl�cula(;t) 18112 In Joc de nesfâr�iti, întârziat, sfârşinodu-i, jertfă, târguire, carne, tâlcuie3tc. In textul slav 1). ii\ 1. h\: g ne' v a � t sf 196, bo' �sti(m) 1 912, sedyst�'f 364- J. sădeătee, gry'd9stago 1551, isho(d)ngy 5512, prive(d)r,qy 595, v2izglasivsqy 1363, provx' 2 vif3tye 13310. 'k l.h\ : tr&/pe 258, 1. tr�P9 (part, prez.). 6 1. & : biăe 1317, 1. bisf. 11\ 1. Il: ve(s)19(t) 59 336. II 1. 1>.1, &1: be/li, tni(h) 13511, kr{Ju 1378, 1>., 1. II : razyd�t Sy 371. Din aceste exemple, constatăm amestecul lui Rl CIl: 'k, li" s, II, l;1 (1).1), a căror valori fouetic, se confundă. & 1. !iI. Zaha-lş 65, eufîmîe 66, malahi� 73, m� 86. IotaţHle sunt omlse. aa 1. aja: c(s)taa 61�2. ,dvaa 6112, 1425, morskaa 218, ni­ koJaa 5014, nb(s)naa 15213, 15411, obradovanaa 4S1, okaanyj 1303-4, pokaani'a 1291, prc( s): aa J 3211, 15611, prăsl, vnaa 176, 243, pres!avhnaa 445, prp(d)bnaa 1425, slaa 24G, 1813, 319,545, 593, 1501, 4413, sicevzzr 1402, sVEHaa 638, svetodaafli'el1H\ ] 34 9, vz.seh�nllaa 13711, v.l>se'c(,skaa 1526; oa 1. oja: moa 2313. 272, 5912, 602, 14712, moa 59,1, 599, 604, 60S, 6012, 1402, poMI. 1341'1, prepoasa (s) 3512, tvoa 1813, 319, 1423, 284, 4111,439, 4310,246, tvoa 4413, 302. stoase 1521, �boas� se 2914; ao l. ah, bega« 461, ugatovaq. 281, upova« 438; prosvestc« 5114, primekaa 5114, \ 1) nu se iau în discutie aci cazurile de normala Întrebuin­ tare a tfJsurilor, latului, iert, € cu valoarea lor individuală şi cu fonetismul de bază. [221] CODEX DRAGOMIRNENSrS 221 primeka�rstj(h), 61 nota, pitaq,stago 633, uzasa98ti(m) 1459, rydaq, 1506 v .... ziraaste 1564, vlaasti(m) 1574 ; ce 1. oje : O desnco 2510, 'C' ( t.( ( ( 314 582, osobăstee se 265, nistao 369 v .... selence 399, vec'oao,' 407, , c, ( ( « t « ( iSho(d)!10Y 5512, prive(d)n�y 595, bl(s)vecq9 596, c(s)tneii'qy 6012, omrace1iqf 6313, ap(s)lkqy 1352. prăslavnqe 1354, V7.zg asivfq� 1363, pr(s)norado(s)nq� 1421, prazdenstsvnqe 1422, desnqy 1424, slavnqy 1439, c(s)!nqy 1439, s!ovesnqy 14610, ve'cnq9 1473, za­ ko(n)nqy 1536, prostr�'!qy 1568 ; 091. oje : ljudi tvoe' 2413, prelvclq tvce' 2711. SV)9 3612, svoe' 6'213, t09 1408. oa l. ojq: obsteq'­ ăte 1552, tvoq 1557, 3812, tveq' 1434, meq' 639, 6312, vzsO'koq 12913, pre(d)stoq3!e 1349, lt'ikoq 1358, pcqste 1376, ve oq 13812, i4I14, siloq 1392, dannoq 1392, mn�;(g)cennoq 1401, toq 1423, lskăvncq 1507, prostotoq 15010, toboq 1556, rizaq 431, slavoq 412, svoq 3911, boqi 402, siloq mn6goq 3911, tvoq 449-10, bcq­ stif m) 484, boqi 4512, eq 1. eja : voleq 1535, tvocq 15013, pisteq 1504, razii­ meq(t) 14412, yy 1. yje : prp(d)bnY(9) 571, prc(s)tY9 589, vzselenye 421, tordănskye I erni m'skje 306-7, ntirskye 1417, nebesnye 14513, ua 1. uiq : inokuq;';ti(m) 5713. propovcdriqsu, 1345, inokzz­ q,'sti(m) 5713, 556, PO\lEdu9(t) 419, povedu<;r{t) 393, ned'7'gu{t­ sti(m) 1577. eq 1. cju( : ode/ac' se., 4214, 'udivlea' se 1569, poklancaste se ( , «( 1495. 99 1. 9h: garn99 sily 1545. Găsim şi i' care cuprinde în sine acea lotaţie ; astfel: prE:mq­ drostl'g 303, v�pl'q 1337, Ijubovi'q 14114, 142]4, pl2.'ti'q 14511, 15114, 15414, v7.piq:3te 14514, mtrTq 1535. sqdrq 1551, krepos­ Hq 234, bZi"q 4110, ef. şi exemple cu i precedând lui q: veJi0 1444, velia 1454. ( In textul românesc, iotaţia lui a se păstrează destul de des în exemple ca: di'li1volul 1779, 4\'dolilSCK 1789, .f1,p1.r:t.'ţi'liI 17714, pr?' znUl'ISC1. 1787, svnli'1iI sa 18813, cu toate că urmează după vocală (i, 0, u, în exemplele citate). Dublarea co:nsonantelor Şi în textul românesc, şi în cel slav, se află întrebuinţate unele consuna.nte dubl€. Dllblarea lui Il (H"=n) reprezintă păs­ trarea vechii traditii grafice paleoslavă; exemple În textul româ- [222] 222 .MARGARETA ŞTEFANESCU nesc : din{n) 18212,13, 18112. In textul slav, dublarea lui n pe lâilgă exe nplele de păstrare traditiei grafice paleoslave: blzenne 1478, dăannyrh) 1382, dannoa l 392,J ioanna 1967,neprik6snoven­ no 1571, odăanna 316, p';'h .. 'stermu 1508, csstenna 1325, ossten­ na(g) 509, fnnokuqsti(m) 525, 5210, v:&zljuble(n)nyi 13112-13, vase­ bl:i;e(n)ne 141J.I-J2, v;>;selenne 1576, vs selennaa 13711, ukrase(n)na 1427-8, sstenni(k) 287, sslennon3cţll'nici 14312, ujazvlemjnu 1509, roâdennomu 516, roz(d)ennomu 516, roz(d)e(n)nago 1519, zako(n)� lJ'?t( 1536, osanna 15�14, okaany] 1303-4; Se află şi în cuvinte in care dublu HH provine din dispariţh lui e. intermediar, d. ex. : dennic9 285, el, dh.l1b.nica, istinno,? 454, islin!1�t 14414. isti(n)nago 1965-6 ef. istinan», n e tIe n noe 19710 cf. tIe n b. n li; 19710, stranna(g) 1547, suănnomu 1458. cf, strar.s nz, 1547, vre' rn e n­ ne i 2019 ef. vrămem ns 2019, nepovinny(h) 278 ef. nepovlnsns, rnnofgjcennoq 1401 ef. m n o g o Ce il" 11 Z, izbrănny 1448 cf, jzbl.ranz şi Izbxrana, l,noplemennika 1449 cf. inoplemenhnik�, 11 e­ presta(n)no 14513, ef. neprestal1!�nz 15413, n e p r ăs­ tănno 2021-2. Dublarea lui gg=ng se observă în cuvintele de origine gre­ ceaşcă şi cu imita rea ortografiei greceşti, care le scria astfel. Astfel în textul românesc: arhaggls 1625, a{r)hagglz) 1625, a(r)­ hagglx, 1626, iar În cel slav: agglz 239, ilggla 722, aggIi 589, 1519, aggli 20510, aggly 2213, 233, 237, 2313.1346, agglskaa 13614, aggi:;'kaa 13614, agglskymi 582, 513, 19614, agglomt, 1346, 1467, agglonu, 584, 1346, 146'1, ăgglo(m) 614. 1457, ăggh .. skaa 21310, arhaggh, 6510, arhădglz. 13612, arhaggle 1379, arhaggla 7812, elr­ hăgglo(m) 2210. Dublarea lui g (gg=gh): în textul slav ggeo(r) 9613, 1. O!le� orghe; in calendar aggea 72 1. agheu. Dublarea lui s (ss==ns) în textul românesc d(l(s)sz 1141. dânsu. Dublarea lui t (tt=t) În textul rOmânesc llo(sl)trz 310, iar În calendar încă: ma(t)thfa \88. I Dublarea lui d (dd=d) În calendar tha( d)dei 89. Dublarea lui p (pp=p)tn calendar lupp" 89. Dublarea lui r (rr=r) în textul românesc mi'r(r)cure 89. Dublarea lui m (mrn=m) În textul românesc: dUPK cu(m)- mu(i) scris 43. [223] CODEX DHAGOMmNENsrs ·-c·-·--��-·_·�--�-------------- · � __ ·_·--� Observări paleografice Lltere suprapuse D,� obiceiu, găsim suprapuse consunante, găsim totuşi şi vocale suprapuse izolate sau în grup de silabă, adică împreună cu o consunantă, In textul românesc găsim suprapuse-c vo cala a: lu(a) 15 ; i: fra(ţi), mi(i) 162, nuCi) 235, numati) 234, mztauîti) 234, pmlufi) 234, dzi(s) 235; o: pr(o)rcl. 160; u : ce a(ll} 7, 8 (de 2 ori) do­ bito(cu) 12, du(m)n�dzq(ll) 7, dl1(m)n�z:l.(l1) 235, lucr(u) 162, vi(u), pre(u)ta(s)cz. 234, sa(u) 13. In textul slav: o silabă-moe(mu) 2714, ra(do)vaI1Ie Vf.S­ ho( du) 1547, strâsnof ma) 1455, v sshot du, 1547. r�( du) 1598; vo­ cala separată: sedestq(y) 364, vzselenq(9) 399, prp(djbnyf«) 571. provr.'zvesta(q) 133\0. De regulă, găsim suprapusă consunantă finală, avem însă e­ xemple şi de suprapunerea consunantei iniţiale, În cuvinte de o singură silabă, de ex. în textul românesc (I)a vanat 16. Suprapunerea consunantelor, ca şi aşezarea acce nielor, Se face "ad libiturn", căci uneori se face uz de ea, alteori nu, după cum şi accentele uneori se pun alteori nu; şi precum variază su­ prapunerea unei consunante sau a alteia din cu \' ânt, tot deşi re­ gula e să se suprapuie cea finală : tot aşa şi locul accentului în cuvânt variază. Această afirmare ni se ilustrează in exemplele ci� tate În cursul acestei cercetări. Pe unele Să părea Că le-am repe­ tat inutil pentru locul unde le-am dat, dar întrebuinţate de noi cu scop Ca sa evidenţiern variaţtunile ortografice şi de accent. Pentru uşurarea technică a tipăririi, am transcris toate exern­ plele 1) cu litere latine, ce ia ce ne lipseşte de posibilitatea de-a învedera, fără vorbe chiar, variaţi unile grafice a Iiter ilor. In linii generale, ele s'ar r- duce cam la aceste observări, Pentru t se în­ tr. buinţcază toate semnele şi Iiiertle de cari dispune alfabetul ci­ rilic, pentru scrierea cursivă cât şi pentru cea de tipar; astfel găsim m '1' 'f, ori numai arcul semicerc ca şi al desemnării su­ prapuner.i, 1) Am transcris deasemenea şi întregul text. [224] 224 MARGARETA ŞTEFANESCU ---------------- Pentru u găsim literile !:l şi oI(; în textul românesc (p, 1- 17, 234-237), scris cu cirilica cursivă, găs'rn mult pe v=u. Pentru o .are e şi ee. Regula lui Constantin Filosoful 1) e păs­ trată consecvent uneori, căci şi în textul românesc, şi În cel slav aflăm pe e scris după cousunantă, În mijlocul şi la slârşitul cuvin­ telor, precum şi la gen. fernenin, U) Il numărul plural şi la subts, de gen. masculin. Se observă însă şi abateri dela această regulă. Găsim p obe de ctrilică bosniacă 2) în întrebu ii.ţarea lui (\ cu: coadă mult prelungită. Pentru sunetul i găsim întrebuinţate literele li, i,l şi li. Este bine aplicată, în general, regula ortografică 3) care cerea să se scrie 1 Înaintea vocalelor, iar II în toate celelalte locuri; totuşi găsim şi abateri, d. ex. în te X tu I românesc: cine 1897, dion/sie 1634, nfrne 18811, (dar şi nume 1881,), n.sti(g)nire 1901, ţint;(ţ) 19013, viţelul 1865 ; în textul slav: d/vna 3111, Edino(m) 14612, isto(c)nika 14012, mira 14212-13, mcnikoljub-:i 5310, nepostlzfme 15211, S1> n/m! 15412. Se întrebuinţează şi 3 = z şi s = dz şi anume în textul ro­ mânesc predmină s, exemplele cu .'1 se reduc la foarte puţine; astfel P7.3l1>SCU 1814, prăzuicu.ur 1841O,3(d)robi 1914, iar în tex­ tul slav găsim mai mult 3 şi numai câteva exernp e de ts : pod­ vidză se 2018, skvo dză 223. s1.dzizd�lt 3711, sz.dziidq 394. dzălo 404, 4212. Totuşi Iiinucă g'c! constatat 4) că aceste litere 3 şi s se arnes.ecau la scris şi în literatura românească din sec. XVI şi al XVII-lea ca şi în cea româno-slavă ca şi în toate Iiteratur.le slave, cir ilice şi glagolitice, nu putem preciza în chip hotărât, cu toate evidenţele de o predominanţa a lui ;1 în cele slave şi a lui s în textul românesc, că s ar reprezenta specificul dialectal mcld. dz, Llgaturl intre litere 5) In textul românesc. Cea mai obişnuită I'gatur ă r s:e între l_iterele t şi r. Exemple: s'l.tr" 181, 177, c'J.trC)' 186, cumazzs sa 1) Vezi Ilie Bărbule s cu : '(o/letica al]. cir. 396. 2) Cel mai r ecent, care susţine că literatura moldo-slavă e de natura rusească e A. Marcov, Slavia 1928, Nr. 2. 3) Vezi Ilie Bărbulescu, Fonetica alfab. cirilic, :329 şi unu. 4) Fonetice, 449-457. 5) Le designez În exemple prin litere cursive. [225] CODEX DRAGOMIRNENSIS 225 11, cum,atrelor, dintru 1601 174, Jil'irrţ' 162, Jiltr6 162, 4\trunu(l) 3, Jiltruna 5, Jil'/ru 178, 179, 4\tru 234,' litre 162, noa(s)tre 177, no(s)tru 185, no(s)tru 189, 235, nostru 184, 170, petrecere 162, pe{n)tru 172, 175, pe(n)tru 179, pentru 191, pri(n)tru 162, petre­ ceţi 184, perrecefm) 184. patri"jarhu(l) 170, a patra 177, str:&(n)­ se 162, strq,ga 11, str:&'lucl(t) 172, str:&moşu 189, stra( d)ni'a 193, tremese 162, treI 175, a tre�' 177. trei(l) 180, tra(p) 190, 192, trupu(1) 190, trupului 177. Majoritatea din aceste exemple repre­ zintă ligatura între '1 şi V şi prea putine între m şi p. Alte liga­ turi se observă între literiie r şi e (rk}: preobraz[ enle] 160, pre­ spre 1 ; între r şi u : .')ltru 7; intre t ('1) şi i : galaktio(n) rr..'stl(g)­ nîră 193; între r şi Iz: aristarlza .. între a şi u : zla(t)usth.; intre p şi r: u(n)spn�dz�ce(l) 181. [Il textul slav. Găsim mai des ligaturi Intre lîterile t, r şi a u. Exemple de llgaturi Între t şi r: blgocrrobîa 1306, blgoqtro- ( (b)ne 14512, dimirrîe 1397, dlrnirrîe 1623, mitropoli(t) 1474, Ofro- kovlcs 2157-8, otroka 2302-3, petr:&' 1576, Petra 1099, petrov 961, (de două ori), 972. 9714, 9814, ,991, 1011, 10114, (de două ori),10213, 10312,10412, 10510,1089, prostri( 1534, prostr:&t� 1568, srrasnnomu 1468, stra(s)nomu 1471, stra(s)tny� 2108, siruo 2114, ss­ morrentţu 1473, trepeto(m) 1573, triod 11812, trolci( 1364-5, Li­ gaiură tnire a şi U: ra(d)ui s� 13811, 1481,2710,2263,2291,2,3, 4,5, 8, ra(d)ui(s) 13813, 1393, 1412, 1415, 1418, 14413, 14. raduc s� 2079, raC d)ui( s� 19712, raC d)uete sf 1971, raC d)ui(Ste 1968, ssrafdjulte s� 13613, vzzra(d)ui(t se 274, 441, 4512, ra(d)uet 336, zla(t)ustu 509. zla(t)ustago 5011. Ligatură tntre t şi v . voi(n)­ stva 2199, ro(z)stvo 10613, 11710, ivoi 373, roze d)h.stvo 522. Liga­ tură filtre d şi i (ambele litere fiind suprapuse): ro(di')ti 1156. Iju(di) 2211. Ligatura între d şi o (ambele litere fiind supra­ puse): ra(do)vanre 1419, cju(do) 659, ra(do)stri( 1611. Ligatura filtre m şi u (ambele snprapuse) : h ne(mu) 21714, moe(mu) 2714. Ugatura fntre e şi d: pre( d) 20010. Ligatura între litera e sau t şi arcul suprapunerii lui s: pe(s)ml 1411, ml(s)t� 145. Infloritu­ riie Iiterilor cauzează ligaturile: pr( d) palzomYa; aici l' gatura între coada 'lui p din pr(d) şi Iz din al doilea cuvânt. iLigaiură mire m şi 1 : pomlu(i) 293. Observări gramaticale. In textul românesc: ....... articolul prepozitiv dialectai a 1. al: f\fc:&torju(l) eerjulu(î) şi a p:&m�(n)tulu(i) 31--2; f) [226] MARGARET A ŞTEFĂNESCU ---------------- - articolul -1 la substantive proprii: ce ss kf'mz crlgră­ du(l) 1706; - articolul - 1 de prisos: SK ne mz(n)tu1(m) de dîjavolufl) 1779; - lipsa articolului postpozitiv - 1, obişnuită în dialectul moldovenesc: dobito(cu) 1217; - lipsa articolului postpoztttv - lui: ca ss �,tre bu �urz(n)­ du-sz �'tru bucurie domnu sx'u drnndzaulut no(s)tru 1747 (după analogia lui ta ta-său, frate-său şi tztznf ShU 175); - pronumele relativ articulat: carele 59, (arli 1907, 193 (de două on); - pronumele demonstrativ de apropiere în locul celui de depărtare: ăestu 8 cu omitere a lui a - (ef. pentru aceasta exern­ piele: cela 7, 12, cel 193, cesto(r) 164); - pronumele de reverenţă du(m)ntvoastrr- 185, acolo unde de obiceiu se zice voi; .......;. întrebuinţarea pers. III pl. în loc de III sg.: cine alL so­ si(t) 1788, dl(u) veni(t) neştine 17814, s au Jj\tr�'dziia(t) 1784, Il' eştine salt &r!1;ta(t) primsvâra 1725, Dmdzzu au sts'nsu şi ati potollit) 19015 - 1911, c au fâsts: patri'jărlzu(l) 1704, i au jo(s) râstu(l) 1708, neşti(n) de sau zzbzvi(t) 17811, 'io(n) [au dzi(s) 2354; - sg. 1. pl. era me(r)şi 190; to)O merge 189, ce(m)pol 184 1. cimpoaie; - schimbare de gen: �(r)bi pl. femenin 15 1. 'ierburi gen. neutru; - acuzat/ve fără propoziţia pe: ci(n)sie;:te pzri(n)tefe tzu şi ma(i)ca ta 236 1. pe părintele ... pe maica; şi ace(l) de dpoî Jjl(1) mlluj&şte 182 1. pe acel (dar imediat urmează şi exemple de Întrebuinţarea acuzativului cu prepozitie: şi pr e ace(l) d'(n)bju); ci(ş) va spu(r)ca puite)e szu 1. pe părintele. - Construcţii cu darivul (ca in limbile slave): celo(r) urmt;t(m) 1642, 1. pe acei îi urmăm; llllu(l) <uy nu zavistulreţi 18111-121. unul pe altul să nu vă urîţi ;' .if\p.'duito(r) Ud dmdzzu 187 1. cu D-zeu. ceţ ce sluzascu svnţtl \a(l) 1828, 1. pe sfinţia sa. -- inversiunea pronumelui reflexiv, ca'n lirnbele slave : de vo(r) fi ştii'(n)du se 237 1. de se vor fi ştiind; tspi;jşi te s� '[a] 192 1. te ispiti şi ; �cepu se 154 1. se încep. I - întrebuinţarea verbului la forma pasivă în loc de cea Ţ I i I Îl •• 2" t &&Ma"" [227] CODEX DRAOOMIRNENSIS 221 activă: şi Era me(r)şi ') ;J\ ja(d) .•. , ss nu ne te'me(m) de moa(r)te C1> moa(r)te c�? ce Eram ţinu(ţ) de -ilsa 190 ; şi-(ş) adu(c) ame(n)­ te t':& s'J.(n)tu greşiţi şi p:&c�'to(ş) 180, în loc de: şi merseră în iad .... , .... ce ne stăpânea ... , .. că au greşit ... - Construcţii cu gerunziu, neuzltate astăzi: şi ml(s)tenle pri(n)tru cei p:&C7.'to(�) aU fo(s) f�cz.(nd) 163, au/o(s) d'uc't.(nd) 164. - formă arhaică de perfecta simplu: bu(n) hicrfu) /e(iJ) lui dmndzsu 162. � formă arhaică : Ei sz.(m)tu 180, dar şi : ei s:&(n)tu. - arhaică întrebuinţare a prepozlţiei de: de la om de sa(t) 15 1. dela omul din s it : de pr(o)rCi de morsîr şi de Llle pr(o)rcz. şi de sno(h) 179 1. din, dela. - formă arhaică de viitorul al Il-lea: murre ce� va bir-sa tsma pr� po[pă] csdu va fi' c:&nta(t) 15. - prescurtarea indlcativului prezent, pers. lll-a sg, şi pl. a verbului auxiliar a fi: curnu (i) 5, cine (s) 8, caracteristice dia .. · lectulul moldovenesc. - deasa Intrebuinţare a perfectului simplu: csdzutş), căd­ zur7. 192, 'Lspitişi, ispiti şi, deş:&(r)taşi, ftts:&şi, fusz.(ş), tiC mjpinăşl toate aceste exemple la pag, 42. Azi, s� întrebuinţează în dialectul moldovenesc mai mult per" Iectul compus. . - inversarea pronumelui posesiv: ss de di(n)trz. u lui ti· vuţie 164 l. .... din avuţia lui. Observări lexicale Găsim cuvintele mai rar întrebuinţate astăzi: sz. nu 87. ma(i) adune 2368-9 = să nu se mal întâlnească. u(O = ani 1012, 1636, 1804, 9. ataute 1851 = alăute, lăute. aps botedzatu 146 = apă sfinţită astrucare 1644 = Îngroparea aşişderă 710, aşi(z)dcre 812, 16 btt(r)batu(l) b'lsta(ş) pre o(m) de perire sar. va (i) mu�re 106= bătăuş 1) întrebuintat astăzi izolat in expresii ca: nu-i mers la multe biserici, egal fn sens cu "nu ştie de multe�. [228] 228 MARGARETA ŞTEFĂNESCU ez.(l) ez. (pleonasm) 1. Iitndcă 17610 comzdsrile 121 ef. cornând de coco(n) de sz.' va feri 17912 = de copil nu va lua de sI{ fie 112 = ca să-i fie de cass la cass 1212 = dela casă la casă sau: din casă in casă vy(s)teru(I) du(l)Jeţilo(r) 25 = bunătăţilor despuetorju(l) du(m)nzdl�tU 715, 86; acesta taste desput­ toru(l) 1826, 162. d'ieja(k)r.. 6, dlja(k) 1318 dere(pt) 41 1. drept; dire(p)tr.. 1723 direipşţ: 87, nederetpţ- iz/i(1) 1633 drndzau svnţîe sa raste dr7.gKsto(S) 1823 pre ce(l) de'poi Jj\(l) dsrujăşte 1833 e(r)tl{cjune 54 = ertare frate de cruce 1113, [Iţra telu(i) de cruce 127 put�n� fc;r'J.mz. 62 = puţine fărmături, vreo fărrnătură. Cu­ vântul e astăzi, precum mi se oare, izolat, şi destul de rar au­ auzit, in expresia: "I-am crescut dintr'o Iărâmă" adică de mic. foa(r)te [ubeşte 1826, adverb neuzitat astăzi În aceasta ex­ presie, fără adverbul cant.tatlv mult; se întrebuinţează însă des în dialectul basarabean, ca o traducere fidelă a expresiei cons­ truită în ruseşte cu oienu = foarte, d. ex.: oeen« ljublju, etc. Se aude totuşi des, dar numai ca o excepţie, în expresia accentuat dialectală moldovenească: foarte tnulţămăsc. fu(r)tuşagurile 23515 1. furtişagurile sz. va gata 1618, nu ,... 1871 = se va pregăti ( mai(n)ie 1. mai înainte 35 )l'peli/a(t) de J)\ duhul(l) 311 = întru pat; sz J)\pelitz. 18912 au �wi(s) 43 = înviat; Jlwis7.(r) 19214, .1\ViS7. 1913, 192 9, J�vj(s) Hs' 19211 şi lucra(l) nevotinşţe; ce 87. nevojaşie dt1(m)n�dlu JI\(I) ăi(n) steşte 1834-5. va c�: e mqzdz: 65 = plat� m'&ta(i) 614 cf. însă şi mz.tani'l 63, 7, metaniii) 72, metănîile 18311 de va fi mîdzu o(m) 99 = de vârstă mijlocie macairş 1818 = chiar dacă meserti 1843; meszrziate 1885; mese(r) 64 '= nenorocit [229] CODEX DRAGOMIRNENSIS 229 s:r.(n)ge me(s)teca(t) 236 (de patru ori); sde ame(s)teca(t) 2365, 2356; sqge me(s)t�ca(t) 2377 cu nusu(!) 78 = cu dânsul .J)\ po(s)tu(l) mscutuuu du(m)n:r.z'A(u) 813 = în postul Cră- ciunului. de nr.pra(s)n7. va muri 81 = de moarte silnică. ,ne(s)tz.tu(t) S'l. bucu(r) 23512:= necontenit neştlne 17311, 1744. 1781 = cineva, oarecare S'A nevojăste 1768, S'A ne nevol(m) 1771 sa(u) nevoi(t) 177, 178; v aţi nevoi(t) 1848, S7. S7. llevoj&sCC( 1849, S7a nevoi(ţ) to(ţ)i st. fim curati 1861 = să vă siliţi. şi nevoi(n)ţa ce faCe) ămu(l) 1837; drndzxtî Ia'uds nevoi(n)ţa &celu� o(m), şi lucru(l) nevoi(n)ţel 1835,13 = silinţa, Jiltru ve'Ci ne(s)jn.'şili şi netrecut: 1945 = în veci prel1tu(1) de va fi nebuna(c) 23411 = nebunatic, neserios. sfe(n)te ssborz şi măritu(I) vasitlîe) 23415 focu(l) nestC(ns) 23516 = - veşnic nime 117, nlme 1884 = nimeni nise de a(l)t fi:(r)tur:r. 98 = nici altfel de o(r)ga(n) sujlete(s)cu 1711 oC'Arz.torju(l) 1213 = bârfitorul potnz: de vre 1313 = struguri p(r)eutu(i) cela ce va priscomidi 61 = va tăia natura. păîre 107 = pîeire. iubitor pre dmndzau 17312 = de O-zeu. sz pz.r:r.se'şte de toate pscateu) 1805 = se lasă pe(n)trll c7.CI (pleonasm) 1792-3, 1821 = fiindcă pritnştru 1638, pri(n)tru 1311, 1321 = pentru pre 1827. 18111, 1833,1776.17213, 1632 = pe pE'(n)tru c:t.(c) au pesti(t) de s au Jjltr7.'dz'ija(t) 1793. S7. P'AZ'J.'scu cu po(s)tu(l} 1814 = ţin - popi�, popte 2348, 9 = preuţie p7.n'A c�t(n)du vo(r) fi' 2368 :0::= cât vor trăi vinu de te repause -",tru no(i) 26 = repauzeaz� cu rostu(l) de aun. 1707, 1714; 'LO(n) ce(l) cu ro(s)tu(l) de au(r) 2354 = gura 1) se aude şi astăzi dialectal (de ex. în strigătura: bine-l stă fetei gătiată, tol cu haine de la şatră). [230] 230 MARGARETA ŞTEFĂN�SCD __ � � to(t) spre aeda bq(r)ba[t] 116 = pe �r& de [s]ţ: vo(r) sjz.di do(i) fra(ţi) de vaqette 1210 1. se vor înjura de evanghelie seulatu(1) mo(r)tilo(r) 55 = învierea mese(r) sz va boga(t) 65, 1613 = ori, sau nice(i) semna(t) de 'preuţîe 6 = nu-l predestinat, vrednic. ssc friptu 1744 S& n�stfne, s'" jăste neştfne = dacă 17310 spae, spâe 1792 = [să nu se] sperie ml(s)ti(v) spre tom oameni'i 1824 = pentru sz(l)tztu(r) 1852 = jocuri, dansuri isale pr(o)rcz si(r)gui JIl'11ai(n)fe de strfgq 1919:=! se sill, se grăbi; va Si.(r)gu(i) 143 preutu(I) guczto(r) şi sz(l)t'Zto(r) 23410 = ,..., cel care joacă şi dansează. scz(r)navi'le 23515-16 = rnurdărlile ssrbi 93, şK(r)bs 17611 = şerbi, şzr7.'bi 17414, şK(r)bi 1744 s9 vo(r) t9(m)pla 95 = întâmpla ca & svi(n)ţi'i sa(l) j'aste to::ity. ci(n)ste şi lJ':&rire şi birulrC' 1$1 fini/re 1944 = stăpânire. ucidere de mo(r)fe, 23712, pleonasm denumIrile populare ale diavolului 1); de i fi -pofts şi(l) va JI\şKla vr7.(z)m a (ş)u 1 2342; pleonasrn : vr9(z)maşu(I) llo(s)tro dracu(I) cz(l)cstorju(l) lefh(i) do(m)nulllO) 23511. S&' y' a(st)r.dzi pe'ni(g) 1775 ef. bani, pfenigi (germ. Pfennig) dzuâ prâznicutut 18410 = sărbătoare, aniversară. 9ma 1. mama 1112 (e o greşală de scris poate ?). Slavisme preutu(l) jub�(t) 2348 =:: sensual sz 'ispiti 1917, 1921 = se încercă. fîn .. de i(s)povedanle 23710, ffni"(i) cei de i(s)povedani"e 58 s:& ispoveduescu 1812 = se spovedesc, moJd. spăvăduesc, ' cleve(t)nicu(l) 1211 = clevetttorul. n7.'imi(t), n7.'imitu(l) 1763 = tocmit, ef. a tocmi un lUCI ătcr, a închiria o casă. 1) In Moldova. după cât ştiu eu, oamenii se feresc de-a pronunţa cuvântul drac. [231] CODEX DRAGOMIRNENSIS 231 ocina Jj\p�r?'ţi'ja cerjului (exemplu şi depleonasm) 17714. osveti(t) 147 = sfinţit ori luminat. priimi 18110, priitnişte 1829 = primeşte. -'" mirenie oare J� calugarîe 17911. ş�(r)bi cu n�ra(v) bu(n) 17411 = oblcelu, purtare. prave(d)nici'i 1931 = cei drepţi de i va ave pravils: 23710 = dreptate p amttnşte celo(r) r6pz.osat� 1647-8 = amintire acee spo(d)bi(ţ) JI" ctlrosutl) 16312 = primiţi va c�de Jj\tru Skb!a(z)n� 1619 = greşală, nebunie ŞI dau sz.(r)cu(s)te pre la svnte(l) bifere.:i 1815 = mold.: şi dau liturghii (= bani de pomenire), dzi bu(n) de tr�'guire 17314 = sărbătoare. blgove(şf) 16113 - blgoveştenî - blgojvejştenîele 96 = Bu­ navestire (în Moldova însă, În popor, se zice şi Blagoveştenie, iar într'un fragment de poezie populară; . .în zi de Blagoveşte, tot-şi-ţiganul mâncă peşte). bgojavle(n) 16110, 11 = Bob itează. Afară de textul slav şi de cel românesc şi de acele pasagii în care se introduc propoziţiuni, ori fraze chiar, româneşti în con­ textul slav, cum am indicat mai sus, unde a fost vorba de cu­ prinsul codicelui, găsim şi fraze, ori pr opoziţ'uni numai, bilinque, alcătuite parte din limba românească, parte din limba slavă: - ttr� ('(1) S'A şi cite(s)c� pomilu(i) me be gest) sty be pre� sti tro(i)ce, o(c) na(S) gi pmlu(i) şi ss zlcz, 2342-4 în trad.: Iar el să-şi citească D-zeule milueşte-rnă, zicând Sfinte D-zeule, prea sfântă Treime, tatăl nostru, Doamne milueşte. - ral(d)rusi(v) drtemide bezdtisnye cu miry 2105-7 în trad, distrugând CU mir pe Artemls cea fără de suflet. - 'uma moâgo stra(s)tny� cu mity potrzbi 2108, - dah .. est znamenre boqsti(m) se tebe, eie bezati o(t) llca lacu 486 1913. ( , Şi in calendar limba este amestecată, căci unele nume de sfinţi sunt date în româneşte, ca substantive in cazu) Nominativ, Însă c. le mai multe sunt în cazul genetiv după maniera lirnbelor slave (am la îndărnână pentru comparare un calendar al Slavllor Cehi care-mi confirmă observarea). Exemple: theo(d)ry, koruilîa - p. 65, sofii, evmenia, evstaîii, [oanna, �.�.� •. ------------ [232] 232 MARGARETA ŞTEFĂNESCU froslni, harltona, kiridka - p. 66, haritini prova, paraskevi - p. 67, losîa, zinovii, stahla - p. 68, ţoanna, polievkta, errnila - p. 73, maxima - p. 74, pa(n)fHia - P. 76, i3vdokri, theo(d)ta, kon6na, nikity, &gapi'a - p, 77, săvina, &Iekse&, kîrila, hrisa(n)tha. iakova, vasilia, ntkona, artemia, mătroni, lariona, mărka, îăanna, '{pana ­ p. 78, tita, nlkit], tosita, terentia, &ntipy, vasilia, martrna, aristarha - p. 79, &gapia, sîmâona, îoanna, theo(d)ra, onufri'a, vasilîa, si­ meona - p. 80, athanasîa, thimotheă, pelăgil, lrinl, takova, &ka­ kîa, Wanna, Isaia, rnokîa, epîfanîa, gllkerrl, sidera, pahornîa - p. 81, tlÎeo(d)ra, thalilea, vasllrska, therapo(n)ta - p. 82, amasa ­ p. 83, tihona, .manolla, Iudy, methodîi, dvda, sampsona - p. 84. Terminaţlile genetivale la aceste nume diferă, după categoria no­ minală din care fac parte fiecare. Astfel numele mase. cu termi­ naţia -a au genetivul cu terminaţia -y (şi prin confundarea la scris a lui :&1, 10' cu u au i), cele terminate in lE an gen. 1<1 (ja, îa), cele terminate În consonanta au gen •. a. Chiar numele unor sărbători sunt date în 'limba slavă: szbor ar mi(h) 69 1. Sf. Mihail şi Gavril, vzve(d) bei 70 1; Intrarea in biserică, obre(z) gne.73 1. Sf. Vasile, bgojavelenie 73 1. Bobotează, o(e) v:& sinai 73 1. Cuvloşli părinţi ucişi, roz(d)hstvo hvo 72 1, Naşterea lui Christos, ssbor bei 72 1. Soborul Naşterii Domnului, mă R'izme72 1. Zece mii Mucenici, A mladenec 72 l. Pruncii u­ cişi, poklo(n) veri(g) 74 1. Lanţ. Sf. Petru, set) trie(h) stih. 74 l. Trei Erarhi, siretenie 75 1. Intâmpinarea Domnului, obre(t) gla(v) 76 1. Aflarea capului lui Ioan Botezătorul, blgoveste(n) 78 1. Buna Vestire, ro(z) toanna 84 1. Naşterea Sf. Ioan, m' ap(s)lz. 84 1. Soborul celor 12 Apostoli, poloze(n) rizi 85 J. Punerea Vestmân­ tului Maicei Domnului, uspenie a(n)ny 86 1. Adormirea Sf-fei Ana, llspenie bei 87 1. Adormirea Maicii Domnului, prÎ!obraze(n) 88 1. Schimbarea la Fată, nera(k) tv6rena(g) 89 1. Sf. Mahramă, mr!­ knove(n) 89 1. Tăerea Capului Sf. Ioan, polo(z) poa(s) bei 89 1. Brâul Maicei Domnului. Apoziţiile numelor unor s�jnţi sunt tot în limba· slavă: '.O' kr(s)tll. 73 l. Ioan Botezătorul, 1'0 zla(t)ustl. 74 1. Ioan Gură de aur, eri( ko(s)ta(n) 82. Impăratul '�onst. Traduce în lImbă slavă chiar unele nume, d. ex. lz.vl. 76 l. Leonte (nume de Sfânt Ia 18 Iunie). Structura e slavă: ko(z)ma i (1. şi) da(m) slav. i in loc de rom. şi [233] CODEX DRAGOMIRNENSIS 233 Insuşi calendarul e numit cu cuvântul slav "m(s)coslovh.". In textul românesc mai găsim numite CU cuvinte sIa ve zilele săptărnânii 812, 14 sau m(s)cl. in loc de lună, gla(v) in loc de capitolul 132, 162, 163, numerele care indică numărul de ani 180 1-2, 1804, nume de sărbători: preobra(z) 16010, bgo'javle(n) 16111, blgove(st) 16113, ef. pagina precedentă. Cuvinte compuse în textul românesc, ca rezultat al influenţei slave sunt numai două: v"ietid1.ff(to(r) 2 (ef. ziznodavce 1922), r'J.(n)dune 4\ mu(l}te klpuri de poc1.i(n)t1. vorovitoare 171. 1702-3. In textul slav a vern multe cuvinte compuse dintr'un substantiv şi un adjectiv, un substantiv şi un verb, două substantive, un sub­ stantiv şi un numeral sau pronume, un pronume şi un adjectiv. Exemple din textul slav : bgonosnîe 1361-2, bgnose 201 7. bgomddre 21511-12, bgoslovîe 1364, bgoblăenne 2251, blgodare­ nie(m) 1601, blgoşhavsl 1486-7, blgoqhanîa 2248-9, blgoăhanîe 1332, blgovolenîe 15112-13, blgodeania 2034-5. blgoăi.stra 1965, blgocs.stno 1447, blgopnetnymi 212s, b:goml(s)ti 2242, blgoroZ(d)­ h.si 2243, blgo«tlrobYa 1306, blgoctrobny/m) 1297, blgoqtrobne 14512, ă:k )ljilbee 1474, 1931, 2005. clkoljubnoe 2004, clkoljubeci, 9014, clnonace'mici, cjudtv6rce 223, cinonaăelnici 585. ălnonacelîa 13614, celomud sua 644, do(s)tobliene 21612, sdinomyslenYe 2028-9, Edinomysleni:e 2028--9, edinoărtălu în pustiu şi fUI ca pasărea ce se izo­ lează (de celelalte păsări) pe un zid. Concluziuni Am cercetat acest codex pentru ca să vedem ce loc ocupă el În istoria literaturii româneşti prin cuprinsu-i, prin limba în care este scris, stilul. aspectul fonetic \şi ortografic şi maniera grafică. El aparţine literaturii româneşti şi româno-slave din veacul al XVll-lea şi trebue socotit ca p'rodus de natură religioasă şi morală - etică. In privinţa fonetică şi ortografcă, constatăm că se dă al­ jabetului cirilic întrebuinţat în acest text valorile pe care le are şi [235] CODEX DRAGOMJRNENSIS 235 tn toate celelalte textele române şi romăno-stave, scrise la noi în acest veac. Astfel în textul românesc: pentru ă, i se întrebuinţeaeă z, .. y" -t, .r�. " " " " i, in .. ea, Ia .. .. z , s; J\\ (şi pentru n uneori) .. x., n., '11, f, 6. t.I ti K, s; n., ii: » IÎ\, ii: (şi pentru a) " IÎ\, � " '"", n., 'f> " (uneori) 10 .. .. I\.' .. .. 10 " " .. .. " e u o le " " .. .. .. .. 2; şi .. se scriu ortografic numai, adcă fără valoare Ionetică, la slârş'tul şi în corpul cuvintelor. � are uneori însă valoare de o, tar .. de 6 ... poate arăta şi muierea consonantei ce-i prer edă. In textul slav. în loc de n. găslm uneori s; 'k, e ; h\ în loc de H; H 1. "1 (transcris y), ... 1. H. . Comparând aces 'ea CU rezultatele cercetărilor asupra tone­ ticei alfabetului cirtlic in celelalte texte române şi româna slave din acest veac ale d-lui Pr ol, Ilie Bărbulescu, Poneiica aljabetu­ lui cir ilie, Bucureşti 1904, constatăm identitate, căci şi in alte texte: lA = e, ea -Ia, IU, � (p, 190) • • '1\ = e, ea, Ia, J�(= � ), ă - î, u (p. 231 şi urm.) • .if\ = ă, i, �, în, îrn, la - ea, e, u, uneori n'avea val. fon. (P. 268-269). � ... se amestecă = ă, î, ortografice in corpul şi la sfârşitul cuvintelor, a (ca în textele sudslave), e (după tradiţia bulgară şi sârbo-slavăj, uneori amândouă înseamnă o; .. uneori indica că unele consune după care era pus erau moi la pronuntare, ca în textele slave (p. (12) -t = e, ea -la (Fon. p. 155-156) 10 = lU, u, li (p. 394). Pentru că unele litere slave au o valoare dublă, nu putem [236] 236 MARGARETA ŞTEFĂNESCU ---------------- hotărî anume, cum era pronunţarea. Astfel deoarece 1; şi )!). pot avea valoarea şi de ă şi de î, nu putem hotărî dacă cuvinte ca aps, bun.s se pronunţau apă bună sau poate moldoveneşte apt, bun? Tot aşa şi pentru li. şi lt\, care avea şi valoarea ea şi la; de ex. 'l.VtrzdZly(t), aceq se pot citi şi întârzîect, aceea şi intâzi'lat, acela, ba pentru primul exemplu se poate admite şi o a treia pronunţare, moldovenească dialectalâ, întărdzYlet. lntr'un exemplu ca : c'dCy. h\ înseamnă i (după pronunţarea literară: aici), dar poate foarte bine să însemne ş! ea dialectal moldovenesc, căci dacă, bunăoară, întrebi aşa ,.da' unde-i ?", moldoveneşte ti se răspunde: "ia, aieea 1". Deasemenea, în exemplul murîe = literar murla, dial, mold, mure, h\ = 'ta ori e. Tot aşa, nu se poate preciza, dacă li. = i ori dacă înseamnă dialectul t, in cuvintele: putqnq, ne­ s'q(ns), adică dacă ele se vor fi pronunţat de către cel ce le-a scris: puţină, nestins ori puţfnă, nestlns. Aceiaşi nesiguranţă pen­ tru valoarea fonetică a lui z, în cuvinte ca Dumnadzsu, dacă În­ semna e (adică Dumnezeu) dlal, moldovenesc. La fel, nu putem stabili o pronunţare dialectală moldovenească, În exemplu ca ma(r)g9' sluza(s)c2i adică margă, slujască, căci poate că autorul a omis Iota tia scriind, numai ortografic '), dar a subînţeles-o pen­ tru pronunţare, anume: meargă - mlargă, slujească -sluji'ască. Deşi ortografia nu ne ajută spre a preciza pentru unele e­ xemple, care anume era exacta lor pronunţare, totuşi nişte Io­ netlsme evident moldoveneşti din text ne-ar putea face să încli­ năm a admite o notă dialectal moldovenească, care .ar fi carac­ teristică şi generală în acest text, chiar şi în alternativele ce am lnfăţişat În alineatul precedent. Aceste Ionetlsrne sunt: aparitia lui g în loc de d (d. ex, ucigă l. ucidă), g În loc de j - it> - (d, ex, gudeca), i in loc de e (d. ex. prîetmulul, praznicile), dz în loc de z (d. ex. dzisxra, dz�u). Stricta păstrare a traditiei ortografice sia ve, nu numai în textul slav, dar şi in cel românesc al acestui codice, ar putea produce impresia că Icnetlsrnul apare curios, acelor numai însă, care n'ar cunoaşte această tradiţie. Prin cunoaşterea Ionetlsmului alfabetului cirilic, ne explicăm: 1) Tot aşa ezernplele uliana, 'ustin, uli(t) J. Iulian, lustin,Iu­ lita, de noi mai sus citate pentru afereze, ar putea fj exemple de omiterea iotaţiei, deci pseudo-aiereze, [237] conex DRAGOMIRNENSIS 231 Prezenţa lui o în locul diftongului oa, in cuvinte ca omeni(i) 1. oamenii; acest o nu e fonetism real, ci reprezintă numai păs­ trarea manlerii ortografice slave de a scrie numai o, căci pe oa limbele slave nu-l aveau (vezi Fan. alf. cir. 405 şi urm.). Poziţiunile de rz-, r�-, în cu vinte de origine slavă (zra'tva) şi în cele latine �\'tr�dzl'i(t), precum şi 1:&- (tlxcujaşt), şi în cele latine (",'tr:&dzli(t), precum şi I� - )tl:&cujaşt), nu-s realităţi tone­ tite, ci păstrarea tradlţiunii grafice Fon. alj, cir. 418-426, 430-431). Omiterea totaţlilor rezultă din aplicarea principiului orto­ grafic al lui Constantin filosoful Kostenskl, care cerea să nu se mai scrie totaţia vocale], precedată de altă vocală (Fon. alt. cir. 72, 77-80). Dublarea consunautelor reprezintă nu o reală dublare a con­ suuantelor, ci păstrarea vechii tradiţii grafice paleoslave (Fon. alf, cir. 462); dublarea lui g în cuvintele de origine grecească arhaggls reprezenta pe ng, în ggeo(r) pe gh. (Fon. alf. cir. 433- 440). Intrebuinţarea lui 1) = g de provenienţă sudslavă-sârbească [Fon. alt, cir. 440 şi urm.) şi a unor cirilice bosnlace, ca de ex, a cu coada prelungită, invederează că scriitorul ţinea de curentul li­ terar moldo-siav Ce provenea de la sârbo-slavi, ci nu de la ru­ so-slavl, cum greşit mai crede chiar acum în urmă A. Marcov, in revista Slavia din Praha 1928, tu. 2., p. Faptul Că-h inlocu­ eşte pe z final ortografic, de foarte multe ori, dovedeşte că scrl­ itorul ia poziţie hotărâtă fată de şcolile ce existau în privinţa scrierii Ierurilor ('" :&). EI făcea parte din a II-a şcoală ortogra­ f'că, care întrebuinţa pe :& şi .. dar cu tendinţă spre b, precum­ pănitor sau chiar din şcoala de la Zletovo, care nu mai scrie pe � (vezi Pret, Ilie Bărbulescu despre aceste şcoli in Arhiva 30, nr. 1, p, 53-54 şi 31, p. 1 şi urrn.), ca de exemplu in grupul :&1, 1\ a înlocuit în chip exclusiv pe s). EI adoptă şi semnul l care înlocueşte pe :& şi It. şi în literatura slavă (Fon. alj. cir. 278,303). Textul slav e un produs al Şcoalei lui Grigore Prezviterul, căci în el se întrebuinţează, după moda bizantină, cuvinte com­ puse, multe la număr (despre aceste şcoli literare vezi Ilie Băr­ bulescu Cuvintele literare la Români tn perioada slavismului eul- tural, p. 377 şi urrn. şi Dvă liierdrnl Moly a Rumuni: a Kyril­ sk'ych Slovanii în Sbornlk vănovany' Iaroslavu Bidlovi, v Peaze [238] MARGARET  $TEF ANESCU 1928 p. 119 şi urm. cf, şi Praf. Weingart in acelaş sborn'c citat, p. 184: O poltttcky'cn a sociâlnich sloskâclt v. stareich dejinâclt spisovny' eh jazyklt siovansky' ch, zvlăătă ctrkevne-slovanskeho, Apoi întrucât in numeroase cazuri nici nu mai scrie pe � şi " finale, ar fi o dovadă că scriitorul avea ştiinţă şi despre altă şcoală ortografică, slavă cirilică, numită catolice-latină, care 0- mltea pe 2a sau .. final (Prof. Ilie Bărbulescu, Une ecote titteraire cyrilique inconnue chez les Slaves et les Roumains Arhiva, 31, p. 2 şi urrn.), li final era injemătăţit (Fan. alj, cir. 376-380), ci nu în� treg ; el reprezenta o tradiţie ortografică a limbel slave, care nu cunoşteau pe u. Din câte am spus, se înţelege că predomină nota sudslavă care dă ton acestei scrieri, copleşind acele câteva exemple spe­ cific ruseşti de acanie din textul slav şi Calendar, Influenţa slavă e remarcabIă în textul românesc. Infotteilsm, ei îi atribuim pe v în loc de / în cuvintele sV2a(r)şi(t) şi svta, svnte(l) etc. ef. buig. d. ex. svz'rşekă fin, bout, svz.'r�en2a fini, a­ cheve, sveti'ia saint; tot aşa pe V 1. II din numele proprii din Calendar €vgeni'i, lavrentîi, ge(n)va(r), avgust, precum şi citarea numelor de sfinti din calendar uneori prin cazul genetiv cum se obişnueşte in limbele slave, III sintaxă, mai avem influenta slavă în 1) întrebuinţarea acuzativelor fără prepozitie pe: Ci(n)steşte ţn» ri(n)tel� tsu 1. de pe părintele; 2) Construcţii cu dativul, acolo unda firea limbii româneşti cere acuzativul: celo(r) urrnctm) I pe acei ii urmăm; 3) inversiunea pronumelui reflexiv Ispitişi te 1. te ispitişi = te tncercaşl. III lexic, găsim un număr de slavisme din­ tre acele inuzitate ăstâzl. Incontestabil, se observă şi unele Ionet'srne, construcţii sin­ tactice şi cuvinte ne m-ai uzitate acum. Cu toate acestea, în linii generale, se poate con stata, ca şi pentru toate celelalte texte SI a .. ve şi rornâno-slave ale timpului, că aspectul limbii româneşti din acest text e aproape de limba de astăzi - concluzie la care se poate ajunge numai ţinând seamă de adevărată valoare a alfabe- tulul cirilic Intr ebuinţat, , Unanima părere, în reconstituirea trecutului nostru cultural, este că slavismul a plutit ca un văl de întuneric asupra suflete­ telor Românilor, Impiedecându- i de a se cultiva. Dar cr ârnpeile citate mai SUS sunt tot aşa de poetice, Ca şi cele mai poetice de [239] CODEX DRAGOMiRNENSrS astăzi; cun oaşterea şi aplicarea regulelor fonetice şi ortografice dovedesc cunoştinţele serioase ale celui care le- a scris şi sprijine o părere, contrară celei de mai sus şi deja învechită, că şi la noi, în privinţa literară, s'a mers în pas cu vremea, şi tn COIl­ cordanţă cu curentele literare ale timpului (vezi despre aceste curente şi produsele lor la noi şi în lumea slavă, luate de la bi­ zantini, în scrierea d-lui Ilie Bărbulescu, Curentele literare la Ro­ mâni În Perioada Slavismului Cultural, Bucureşti 1928, p. 233 şi urrn., 167, 169, 315). Că se scria mai putin ... aceasta nu este toc­ mai un cusur. Ob s e r v ăr I � Greutăţile de tipar m'au silit să transcriu exemplele cu litere latine. In transcriere, a = LI, s = b, II = v, f' = g, 1,1 == g, "., = d, � = i, 3 = Z, S = dz, i_ = k, 1\ = 1, 1\1\ = m, H = n, � == o, n = p, il = r, C = S, '1' - rn = t, 4> = f, X = h, tu = S, '1 = c, li' = st, U, = c, a = ks, 0/ = ps, A = th, v = u, :rd = [a, 6 - f = e, 16, .... = e, ;fi. = (f, iii = y; �\, �, 1.. le-am lăsat netranscrise i H- I 1111:: i, j' = I, ti = i; 1..1 = y, O\( - oI( -'v = u, Ci) �- O = o, 10 = jo, Pentru mai mare uşurare a tiparului - deşi mi-aşi putea a­ trage critica că nu întrebuinţez consecvent aceiaşi metodă în tran­ scriere - în exemplele româneşti numai-pe r l-am transcris prin gh, pe k prin c, pe III (Si) prin şt, pe U, (c) prin ţ. Consumntele sau vocale suprapuse le-am pus între paranteze. Parantezul patrat cuprinde unele reconstltuiri ale cuvintelor .. Numele proprii le-am redat cu initiala minusculă, ca în text. Citez Scrierea d, Prof. Ilie Bărbulescu Fonetica aţjabetutui fonetic prescurtat: Fan. al]. cir. Cifrele indică p 19ina din manuscris, iar cifrele mai mici puse alături, jos, la dreapta, denotă rânduI. Margareta Ştefănescu ......... ------------------- [240] O. KOGĂLNICEANU -----� Românii de din[oIo de [arpaU sub dominatiunea Ungurilor până la Intemeierea rărei-Române�ti �i a �loldovei PARTEA I-a Până la năvăllrea Tătarilor in 1241 Este un fapt cert adeverit de toate cronicele ungare, că Un­ gurii au găsit în Ardeal pe Români, având organizaţia lor proprlă cu cnejii, voevozi şi CU drept românesc "jus valachicum", Dar dacă nu se poate tăgădui existenţa Românilor dincolo de munţi la ocuparea Ardealului de Unguri, tot atât nu se poate admite existenta voevodatelor bulgaro-române descrise de anoni­ mul �regelui Bela. Existenţa cnejilor şi voevozilor Românilor în Ardeal, la a­ ceastă epocă, rezultă şi din faptul cum că cnejii şi voevozii lor sunt constataţi în chiar primele diplome maghiare care au ajuns până la noi. Dovadă despre existenţa Voevozilor pe timpul şi chiar îna­ Intea sosirei Ungurilor în Ardeal este însăşi numirea de voevod pe care o dădură aceştia celui mai înalt demnitar- din Ardeal după numirea locală a căpiteniilor, vechilor locuitori, contor m o­ biceiului Ungurilor, după care nurniră Bani după numirea căpi­ teniilor sârbo croate Panl .sau Iupani, Cel dintăi Voevod al Ardealului, ce ne este cunoscut, este din anul 1091. Instituţia cnejilor Românii au trebuit s'o iee dela Sloveni cu care au conlocuit timp indelungat şi nu dela Bulgari, cum s'a admis în genere În istoriografia noastră, şi tot dela aceştia au a­ doptat desigur şi instituţia Voevozilor cu oareşi care modificări, Pe când la cei dintăi Voevozl erau in specia) căpetenii ostăşeşti, după cum şi cuvântul de Voevod înseamnă conducător de oaste la Români, Voevozii erau desi�ur, mai cu seamă În timpurile cele mai vechi, şi conducători militar], dar pe lângă această atriouţle cu timpul sub stăpânirea ungară ei se transformase îndeosebit în capi adrninlstrativi, judiciar! şi fiscali, fiind oareşicurn nişte cneji mai însemnaţi suprapuşi acestora' din urmă. �\' I ! t ) I , 1, 1 [241] Românii subt Unguri până la întemeirea Ţărei-Româneşti şi a Moldovei 241 1) Despre anexarea Ardealului şi Banatului vezi: Dr. Ka= răczony. Ia-ioş, Haz ank Szeut-Istvan Korabell hatărairol în Szaz­ dok, 1901, 1053-6_ 2) EndiIcher, Rerum Hungar.carurn rnonumenta Arpadiana 214--215. Ct. şi Pesty Frigyes, A. Szoreny bansag, Budapest � [242] 242 C. COGĂLNICEANU Pe la sfârşitul veacului al XI-lea Regele Sfântul Ladislas întinse stăpânirea sa asupra văii Mureşului şi a Târnavei mici până în munţii Secui mii, iară Regele Gcza II cuprinse pe la mij­ locul veacului al XII-lea Valea Târnovei mari până În Olt şi în fine, pe la începutul de abia al veacului al Xlll-lea Andrei Il C\l­ prinse şi Trei-Scaune şi Ţara Bârsel. Este dar Învederat că Românii se aflau deja, cu mult Îna­ intea ocupării succesive a Ardealului şi Banatului, dincoace de munţi. Avem dovezi chiar despre existenţa lor aci din timpul do­ minaţiunei Curnanilor şi chiar a Peceneghllor, Prima menţiune despre Români dincoace de munţi sub denumirea chiar de Ro­ mâni- Vlahi-este din anii 1080-1118. Islandezul Gnorri Sturluson 1) (1179-1241) descriind în is­ toria sa o expediţie a Imparatului Alexis Cornnenos, care a dom­ nit dela 1080-1118, împotriva barbarilor dincoace de Dunăre, deosebeşte Ţara Românilor ,.BlOkumallIl1and" adică ţara oameni­ lor Vlahi de cârnpiile Pacinaţilor nPezinavollu", cea ce confirmă totodată faptul locuirei Peceneghllor mai cu seamă la şes pe când Românii locuiau mai spre munţi, Aceasta este prima menţiune cunoscută despre Români din­ coace de Carpaţi. Părerea cum că poate "BlOkumanl1a" să fie o con topire a două nume de popoare .,I1 Comain et li Blac- 2) cum îi numeşte Vtllehardonin, adică Cumanii şi Vlahil, şi mai cu sean'?E esupu­ nerea că "BIăkumannaland" ar Însemna Ţara Currianilor : Negri 1877, 1. 13, nota 2 şi Augustin Bunea în interesanta sa scriere postumă: Incercare de Istoria Românilor, Bucureşti 1912, p 121 unde Însă crede greşit că şi Oltenia ar fi făcui parte din acest Ducat. 1} C, Kogălniceanu, Istoria Românilor. Iaşi, 1903, vol, 1, p, 26 notele 1 şi 2. Vezi şi V.· Bogrea în Anuarul institutului de ls� torie naţională, Cluj, 1926, vol. lll, p. 526 unde citează o piatră cu rune în care e vorba de "IBlacumen" cu aceiaşi semnificare de Vlahi. Bogrea zice că această informaţie e de adăogit la cunos­ cutul Blo kumannland, forma riolmană a numelui Ţăni-Rornâneştl, relevată de d. 1 ie Gherghet În Conv. Liter. 1920, 343. Observ că aceasta a fost relevată deja 'pentru prima oară de mine in mai sus menţionata Istoria Românilor în 1903. 2) Dr. Ilie Gherghel. Câteva precizări filologice-Istorjce în Arhiva, Iaşi, Ianuare 1928, p, 52·-64 unde dovedeşte absoluta ne temeinicie a acestor explicaţiunî, [243] este cu desăvârşfre neîntemeiată. La această dată ţările: române se aflau sub dornlnaţiunea Peceneghilor şi necum încă ocupate de Cumani, şi cuvântul Blak sau Blok nu înseamnă în limba nor mană negru ca in cea engleză ci Vlah. Pecenegbl! sau Pacinaţii,popor de viţă mongolă, se a ră­ tară pentru prima oară la Dunărea de jos în anul 892 când, în­ drurnaţi de Bulgari, ocupaseră teritoriul Ungurilor, Atelcuzu, In curând însă ei se întinseră şi peste vechile hotare ale aşăzării Ungurilor, trecând Siretul şi ocupată mai toată Moldova şi Ţara­ Românească de mai apoi până Ia podul lui Traian J). Dar Peceneghii ca popor ca popor nomad ce erau, locuind deapururea în corturi, nu ocupar ă in mod efectiv decât regiunile câmpene 2), după cum am văzut şi din istoria islandezulul Gnorri, supunând încă domlnaţiunel lor populaţiunea din întreaga regiune dintre Carpaţi şi Dunăre 8). La sosirea şi ocuparea ţărflor române de Peceneghi popu­ laţia slavă dlspăruse mai cu desăvârşire prin emigrarea el din­ colo de Dunăre şi prin rornânizarea acelei remasă dincoace, ne­ lăsând urme, deşi foarte însemnate, decât în topografia acestor ţări. Dovada despre dispariţia elementului slav avem Împrejurarea că atât sub Peceneghi cât şi sub succesorii şi inlocuitorii lor în aceste ţări, Curnanii, nu se mai găsesc amintiţi Slavii ci numai Românii sub deosebite denumiri, când Sciţi, când Daci, dar une­ ori chiar şi Vlahi, afirrnându-se din ce în cemai mult ca un PO= por deosebit de stăpânii lor barbari. Dimpreună cu Peceneghii Românii treceau adese ori Dună­ rea şi năvăleau fn imperiul bizantin. Intre 1080-11 18 Impăratul Alexlos Cornnenos, desigur spre a pedepsi pe aceştia, trecu Du­ nărea. Istoricul bizantin AHaliotes povestind această expediţie, a­ ceiaşi probabil la care face aluzie şi istoricul islandez, menţionează 1) Cedrenus. u, 582. 2) C. Porphirogenetis opera in Corpus scriptorum historiae Byzantiae, Bonnae, î840, 14, 177. 3) N, Iorga, Geschichte des rurnăn. Volkes, Gotha 1905, 1, 76, pretinde greşit că şi Ardealul le ar fi fost tributar învocând Vlt« S. Stelani, Aci nu e ZiS că Peceneghii ar fi luând tribut din, Ardeal ci e zis numai că, pe la anul 1021, şaizeci de familii pe� ceneghe ar fi cum voie Regelui de a se stabili în Ungaria. [244] 244 C. COGĂLNICEANU ------------------- ca aliati ai Peceneghilor şi pe nişte sernibarbar! din. nordul Du­ nării 1) •. Aceştia sunt Românii. Aceasta se datoreşte prin imprejura­ rea că alţi autori bizantini vorbind despre aceşti barbari îi de­ semnează sub denumirea de Daci, cari, după Arma Comnena, e­ rau Vlahii. Aceste ştiri, deşi puţine, arată În deajuns că deja sub Pe­ ceneghi, inaintea ocupării Ardealului de Unguri, Românii se aflau dincoace de Carpati În mase compacte. De sub stăpânirea Pecene­ ghilor, Românii veniră sub acea a Cumani.or care apărură la Du­ nărea de jos pe la finele veacului al Xl-lea, Peceneghlii erau tin popor nomad, numerlceşte foarte mic, de oare ce, după nefericita luptă dela Lebune Între 1083-1096, in care fură zdrobiţi cu desevârşire de Imparatul bizantin Isac Anghelul, ei dispărută fără a lăsa în ţcrile române vre-o urmă despre existenţa lor afară de numele unor localităţi ca Pecenea- gha şi altele. , Cumanii erau de aceeaşi vită ca şi Pecenegh!i. Dornlnaţiu­ nea lor ţinu in mod mai mult sau mai puţin efectiv până la sfâr­ şitul veacului al Xlll-lea când puterea lor fu zdrobită de Mon­ goli. De atunci li se ziceau ţărilor dincoace de Carpati ocupate de dânşii Cutnania. Ei aveau intre altele şi do uă oraşe însc m­ nate anume Cetatea Aibă şi Chilia, cea din.ăi fiind deja amintită pe timpul Peceneghllor În stăpânirea cărora se afla. Menţiuni despre Românii de dincoace de Carpaţi din epoca Cumanilor avem din anul 1147 când sunt amintiti sub denumirea de Brodnici cari, cum vom vedea, Însemna Munteni 2), nume sub care Românii din Ţara-Românească Hau desemnaţi do Moldo­ veni şi apoi prin aceştia de Polo ni 3) şi cari locuiau în partea orientală a Ţării-Româneşti. In 1150 găsim pe Români deja departe În nordul Moldovei şi chiar peste hotarele graiU!U\ românesc de astăzi, departe toc- , \ 1) Attal'otes În Corpus rer. hist, Byz., Bonnae, 1853, p. 204. Vezi şi Tornaschec, p. 49 care este de ace-aşi părere. 2) Vezi C. Kogălniceanu, Ist. Rom. 1, 28. nota 2. 3) D. Onciul, OrigineJe Românilor, pp. 89 şi 239, No. 28. [245] �.ol11ânii subt Unguri până la Intemeirea T�\'ci-R�mâneşti şi a_Moldov��,!? mai până la râul Bug şi chiar până la malurile Donului numiţi Bolioloveni 1) Este dar bine sabilit că Românii se aflau dincoace de Car­ paii dela Turnu Severin până la hotarele Galiţiei chiar înaintea ocupărli Ardealului şi a Banatului de Unguri, dispărţiţ] in dife­ rite grupuri sau ţinuturi dintre care cele mai principale au fost, după cum se va vedea, cel oltean, cârnpulungean sau argeşan, al Brodnicilor, milcovean, moldovan şi în fine al Bolohovenilor, Astfel era situaţia dincoace de Carpaţi pe cân d Ungurii. după ce ocupaseră treptat Banatul şi Ardealul au început a su� pune şi ţările române dincoace de Carpati care se aflau sub do­ minaţiunea Cumani.or şi necum a Bulgarilor cum perzistă unii istorici ai noştri in această părere greşită. Căci Bulgarii, după ce au trecut d'ncolo de Dunăre, n'au mai stăpânit nici un teritoriu dincoace de Dunăre. Ungurii au adus aceste ţări sub stăpânirea lor cucerindu-Ie dela Cumani şi nu dela Bulgari. Ca şi cu Peceneghii Românii luau parte şi la desele năvă­ liri făcute de Cumani peste Dunăre servind acestora chiar.oa cu­ noscând mai bine locurile, cum scrie Anna Cornne na 2), de con­ ducători obicinuiţi În expediţiile lor. . In anul 1165 Românii sunt menţionaţi în nordul Moldovei la graniţele Galiţiel cu ocazia prinder ei lui Andronic Comnen de nişte Vlahi la hotarul Galiţici şi inapoiat Impăratului bizantin 1). In cela ce priveşte amintirea Românilor dincoace de Car­ pati şi Dunăre cu ocazia expediţiunei din anul 1166 trimisă de Impăratul Manoil împotriva Ungurilor, părerea cum că Vlahii, 1) D. Onciul, ibidem, p. 237 No. 21. 01. Profesor universi­ tar Ilie Bărbulescu în mult interesanta şi insemnata sa publica­ ţlune filologică, Curentele literare la Români in perioada Slavo­ nismului Cultural, Editura Casei Şcoalelor 1928. p. 3, atingând în treacăt şi chestiunea istorică, se indoeşte că Br odnicil şi Bo­ lochovenii ar fi Ro mâni, şi Înclină mai mult a-i considera ca Slavi după Htusevskij care susţine că au fost Ruşi, iară Pic şi Amla­ cher Bulgari. Sunt sigur că dl, Bărbulescu se va convinge, când voi trata despre probele, cum că erau Români şi unii şi alţii, că părerea că ar fi fost Slavi este greşită. 2) Nicetas Choniates, .. Bonnae, p. 171. Vezi şi Huber, Ge­ schi Oesterreichs, 1, 365. [246] 246 C. COGĂLNICEANU ___ " �_'r-- • cari se aflau În armata lui Batate şi şi despre care e zis că ar fi o colonie itafică J), ar fi Romănl de dincoace de Dunăre nu este Internelată. Aceştia erau Români de dincolo de Dunăre, unde se recrutase şi se forrnase acest corp de armată 2). Aceste sunt puţinele ştiri ce avem din această epocă dar sunt îndestulătoare spre a dovedi existenţa Românilor dincoace de Carpati delungul lor dela un capăt la altul înaintea şi în timpul ocupării Ardealului de Tngurl atât SL1b dorninaţlunea Peceneghi­ lor cât şi sub acea a Cumanilor. După ocuparea Ardealului Ungurii se hotăr âră, spre a-şi a­ sigura fruntariile noilor teritorii dobândite împotriva năvălirilor Cumanilor a pune stăpânire şi pe ţărlle dincoace de Carpaţi până la Dunăre. Căci Cumanii intreprindeau dese expediţiuni nu numai peste Dunăre dar şi peste munti în Ardeal. De acela Ungurii se ho­ tărâră a sustrage aceste ţări de sub stăpânirea Cumanilor şi a le a­ duce sub acea a lor. Căci, ca şi părerea greşită despre Întinderea Românilor din­ coace de Carpati deabea după ocuparea Ardealului de Ungurt=­ deşi bine înţeles emigrarea Românilor de dincolo dincoace de munţi a urmat în mod mai puţin intensiv şi după aceasta-este greşită şi părerea admisă asemenea de istoricii noştri în genere :l) cum că pretenţiile Ungurilor la suzeranitatea asupra ţărilor ro­ mâne dincoace de munti s'ar întemeia pe faptul că Românii ar fi emigrat din Ungaria. Ele se intemeiau în adevăr pe faptul cuce­ rlrii succesive a acestor teritorii mai întăi de sub dorninaţiunca Curnanilor şi mai apoi de sub cea a Tatarilor. Ei le adusese sub dom 'naţiunea lor fără însă a le încorpora chiar Regatului ungar cum făcuse cu Banatul şi cu Ardealul. Primul ţinut românesc dincoace de munţi care fu supus de Unguri sustrăgându-I dela Curnani a fo:,! neaparat.jdupă cum era şi firesc, ţinutul Oltean sau severlnlan. 1) Clnnarnus, Epitome, Bonnae, p. 260. Această părere gre­ şită o adoptasern şi eu în Istoria Românilor, Iaşi, 1903, 1, 32. 2) Vezi şi N. Bănescu, Cele mai vechi ştiri bizantine asupra Românilor În Anuarul de Istorie naţională, Cluj, 1922, J, p. 154. 3) Intre alţii vezi şi D. Onciul, Din Istoria Românilor, Bucu­ reşti, J 909, p. 18: "Imprejurarea că Românii din regatul ungar s'au intins dincoace de munţi a dat Ungurilor motivul de a con­ sidera "părţile transalpine", ca dependente de regat. , � "" �,� ,�' :J'", �':-" "i"..:t"l ' .... ,. ... ,..� '",", �� [247] Prin cucerirea Ducatului lui Ohtum la 1028 de către Regele Ştefan Ungurii ocupând Banatul timişan împinsese hotarele Rega­ tului, după cum s'a văzut, până la vechia graniţă dintre Ungaria şi Ţara-Românească. Tot atunci ei ocupaseră şi o localitate situ­ ată chiar în Oltenia de astăzi, anume Turnul Severin - Aceasta este prima localitate ocupată de Unguri dincoace de Carpaţi şi situată chiar pe teritoriul viitoarei Ţări Româneşti. Numele Severin nu are nimic a Iace cu Imparatul Roman Sever, ci vine probabil dela numele unui individ Severin. Castelul a căruia ruine există şi azi a fost zidit de Unguri pe ruinele unui alt castel zidit de Bizantini pe locul vechei ce� tăţi Drobetae. De la această localitate Severin Ungurii dădură noului teri­ toriu supus, Olteniei de azi, numele de Ţara Severinului. Cea în­ tăi menţiune însă despre această denumire se găseşte deabea in .. tr'o bulă papală din 1236 1), terrac Ceur!n. Astfel o numeau stră­ inii, dacă Românii îi ziceau tot tara Severlnului sau Oltenia ca mai apoi nu se poate preciza dar e mai probabil că numele de Oltenia nu-l fu dat decât după întrunirea deo sebitelor cnezate I'O> mâne care exxistau în această regiune în număr cei puţin de trei după cum rezultă din diploma ungară din 1247 unde sunt men= ţionate încă cnezatele lui Ioan, al lui Fareas şi al Voevoeulul Litvoi, După ce Regele Sfântului Ladlslas întinsese stăpânirea sa in Ardeal, pe la sfârşitul veacului al XI-lea, asupra văii Mureşului şi a Târno vei-mari până În Carpaţi, Oltenia era oareşcum inglo­ bată în Regatul Uogarici între Banatul Timişoarei şi teritoriul dintre Mnreş şi Carpaţi, cu Haiegul şi Sibiul. Era dar neaparat că Ungurii au trebuit să pună stăpânire pe Oltenia sau Ţar a-Severinului, În­ conjurată de Ungaria, mai cu seamă spre a-ajunge la Dunăre. Nu este însă cu putinţă de a fixa cu toată exactitatea e­ poca când s'a întâmplat acest eveniment. Dar se poate zice cu destulă probabilitate de a nu greşi că supunerea ţării Severin ului a trebuit să aibă loc curând după ocuparea porţiunei limitrofe 1) Theiner, MOl1ul11enta historica Hungariae, Bonnae, 1859, 1, 150--151; ibid. p. 165 din 1238 "terram quae Zernram nomi­ natur", p. 171 din 1239: "in terra que Zeurin nominatur ", Vezi şi Hurmuzak', Doc. 1, 153 din 1237. [248] 248 C, COGALNICEANU -------- -----------------�------- din Ardeal de Regele Sfântul Ladtslas adică pe la sfârşitul vea­ cul ui al XI-lea. Peceneghii, sub a cărora stăpânire se afla OItEI1'a, fură si­ liti în 1091 de Cumani a trece peste Dunăre în Bulgaria şi aceş­ tia deveniră stăpâni dincoace de Dunăre ln locul lor. Ei trecură În acelaş an Dunărea în număr de vre-o patruzeci de mii şi stră­ bătură până aproape de Propontis unde dădură ajutor Bizantini­ lor Împotriva Peceneghilor pe care îl zdrobiră aproape cu totul în 29 Aprilie 1091 1). D'C aci înapoindu-se dincoace de Dunăre Cumanit, sub conducerea lui KapoH, năvăliră prin pasul Branului în Ardeal şi de aci în Ungaria ajungând până aproape de Pesta. De aci se întoarseră prin Banat unde fură ajunşi de Regele La­ dlslas, care venea din Croaţia, şi bătuţi cu desevârşire în lupta de lângă pârâul "Poganis" În care căzu şi căpetenia lor Kapolci, Sosind şi alti Cumanl de dincoace de Olt spre a-i răzbuna Re­ gele îi bătu şi pe aceştia lângă Orşova 2). Nu credem a greşi admiţând că cu această ocazie Ungurii înaintând până în Olt au cuprins ţara Seveunutut sustrăgând-o de sub dominatiunca Cumanilor, Românii din acest teritoriu tributar], până atunci, Curnanllo r, deveniră tributar] Ungurilor. Ei formau cel puţin trei cnezate a căruia unuia cap era lin Voevod pe la 1247. Fost-a un Voevod şi la epoca supuneri! Olteniei deUnguri ? mai p: obabil nu. Căci Voevodul Litvoi din ] 247 prin faptul că stăpân ea şi tara Haţegului - cum se va ve­ dea-era posibil Voevcd ca Voevod al Haţegulu] şi el sau mult mai probabil un pr ecedesor al său, un voevod de Haţeg venise, în urma supuneri! ţării Severinulul de Unguri, cu voia Regelui în tara Severlnului şi devenise Voevodul cnezatului deja existent ro­ mânesc alee. Aceasta a fost prlma aşa zisă "descălecarell a unui Vocvo d român de dincolo dincoace de munţi. A doua va fi acea-cum .se va vedea-a lui Negru-. Voevod din Fagaraş la Cârnpulung, a tţeia a lui Dragoş şi apoi a patra şi ultima a lui Bogdan În Moldova. 1) Anna Cornneua, VIII, 4. 2) Pauler Gy, A. Magyar nernz et tortenete az Arpădhăzi Kyralyak italoff. Il, 115-116. �" ,�1.< � �! �',q,� ":::��x""'J:j!--. !. • ""�_t:,'J.t#cl.,,;I'''o( t��'1'� [249] Românii subt Unguri pănă la înterneirea Firei-Româneşti şi a Moldovei 249 ---------_-.--------------- Din aceste împrejurări rezultă că până la sustragerea ţărilor române de către Unguri din stăpânirea Curnanilor şi a Tatarilor, afară de Voevodul Brodnfcilor, Ron.ânii erau organizati numai in chenezate şi că organizaţia Voevozţlo r nu le a fost adusă decât de către Românii de dincolo de munţi după supunerea lor de Unguri. Căci vedem că atât Dragoş-Vodă cât şi Bogdan in Mol­ dova au venit din Maramureş, Negru-Vodă din Fagaraş, iar pri­ mul Voevod d.n Oltenia din Haţeg, Aceasta nu poate fi numai o simplă întâmplare el trebuie ski admitem că Vcevozi români de dincolo de munţi, cu sau fără voia Regilor Unguri au venit peste mun.i şi au Infiinţat Voevodaie dincoace de munţi din întrunirea mai multor chenezate române deja existente aci sau mărirea lor. Pe când Ungurii însă luaseră în stăpânire efectivă şi ime­ diată aliplndu-Ie şi încorporându-Ie Regatului lor, toale teritoriile ocupate de dânşii dincolo de munţi, dincoace, începând cu Ţara Severinului ei s'au mărginit a le supune numai suprimaţiei lor tributare fără a le încorpora la Regatul lor. De aceea făceau o deosebire, cea ce a scăpat CU totul dtn vedere până acuma istori­ cilor noştri, între l(egatul propriu zis dincolo de munţi şi "confi­ niile" Regatului dincoace de Carpati. Astfel vedem pe Regii Unguri, când se referă în diplomele lor la teritoriile de dincoace de munti, întrebuinţând totdeauna termenul de "continUI< ci nu de Regat. Amintind expediţie sa im­ potriva Voevo dului Basarab 1 din 1330 Regele Carol-Robert zice în diploma respectivă 1) et quedarn confinia "regni nostri, que in "terra transalpina per Basarab filium Thocomery scismaticurn ... "adissemus" • In diploma din 12512) e zis că dacă duşmanii ar năvăli în "Regnum vel Regni Conţinia" Iăcându-se deasemenea o deose­ bire Între Regat şi Confiniile Regatului. Dacă în diploma din 1285 3), în care se face menţiune des­ pre răscoala Vcevodului L'tovol, e zis că el ar fi ocupat "aJiquam par tem de regno nostro ultra alpes exlstentern" adică o parte din Regat, cauza este că el ocupase în adevăr o parte din chiar Re­ gatul propriu zig, 1) Hurrnuzaki, Docum, I, 628. 2) Ibidem, 1, 252. 3) Ibidem, 1, 454. -.....w __ [250] 250 C, COGĂLNICEANU -------------------- E vorba desigur de ţara Loviştei pe apa Lotrului dăruită În 1233 contelul sas Conrad de Regele Bela IV însoţit la domnie de tatăl său Andrei II '). In 1266 Regele Ştefan întăreşte contelui Conrad din Talmaciu posesiunea Lovlşrea. De aCÎ nu mai apare această posesiune, de acea trebuie admis că Voevodul Oltean Litovoi cuprinsese acest teritoriu. care făcea parte efectiv din Re­ gat, refuzând de a plăti tributul cuvenit Regelui. Acesta este dar teritoriul ocupat de Litovol din diploma res­ pectivă, care nu era consider at ca situat confinti ci ca făcând parte din Regat ca şi, după cum se va vedea, Cetatea şi Banatul propriu zis al Severin ului în deosebire de tara Severinului. Dealtmintrelea deosebirea dintre teritoriul Regatului propriu zis şi confiniile Regatului adică teritoriile dincoace de Carpaţi, li­ mitrofe de Regat, este confirmată, În mod lămurit, şi prin faptul existenţei aci a Voev ozilor români dependenţi direct de Rege cât şi mai Cll seamă din lipsa absolută de ori ce demnitari unguri, fie comite; castelan sau altul. Voevozii români dincoace de munţi erau cu totul deosebit şi de Voevodul Ardealului care nu era decât un demnitar Ungur mai Înalt � decât alţii şi de voevozii Românilor de dincolo de munţi cari atârnau de demnitarii unguri. BanulSeverinulul însă, după cum se va vedea, exercita au­ toritatea sa numai în Banatul Severin ului care nu era identic, cum din eroare s'a admis până acum, cu Ţara Severinului. Este evident dar că lipsa absolută de demnitari unguri în ţările române ciscarpantine exclude o stăpânire efectivă a Un- " gurilor. Acestei împrejurări fericite, menţinerea organizaţiei româ­ neşti şi lipsa de demnitari unguri, se datoreşte desvoltarea or­ ganizaţiei politice, sub supremaţia ungară, după eliberarea de sub stăpânirea pecenegă, cumană ŞÎ mai târziu tatară, şi formarea u­ nor state autonome şi apoi chiar de sine stătătoare dincoace de Carpaţi, pe când dincolo incetul'. cu Încetul ori ce organizatie ro­ mână fu distrusă şi poporul ronjân adus la stare de iobagi. C. Cegălnlceanu, \ (Va urma) 1) Hurmuzaki, o. c. 1, 127. [251] FAM1LIA HÂJDĂILOH familia Hâjdăilor (Urmare) 251 La pag. '169 e titlul i ') Felurite poezil-1828-184322 (?). Pe aceiaşi pag., jos, Iscălitura : A. Hajdeu. Aceste Felurite poezii cuprind 6 poezii lungi cu versuri scurte. 2) cari sunt: Amintirea, 24 Septembrie, Cântec de jubileu din Pcdolia, Nunta golteia (?) (din cântec popular) 3) Reforma (fragment dintr'o satiră) şi Vedere în vis (traducere din moldoveneşte). 4) La pag, 257 e titlul: Cântece populare moldoveneşti, din două părţi şi cu data: Chişinău 1834.5) La pag. 263 există: MiLian şi Dina (Episod din istoria mol- dovenească), cuprinzând trei poezii: Să ştii pe ai noştri, EI a vă­ zut lumina, Trăeşte mai cu minte. 6) La pag. 217 sunt două poezii: Moidovancei şi Fantezia tn străinătate. 7) . La pag. 227 e titlul: In album, având 4 poezii: Mariei E- gorovnea P., Mariei Mihailovna O., 10. V. M., E. F. D.8) Urmează-în sfârşit-următoarele poezii: Ştefan cel Mare Duma, Basme moldoveneşti (scrise la M-rea Putna, 1837), Melo­ dii ţigăneşti, (traducere). Patriei cântare (din cântec popular), Nimfa din Nistru (baladă), Moscova în anul 1812 (sonet), Mama pădurilor (baladă) 9), Unde-i fericirea, etc. 10) 1) Mai de grabă subtitlul, fiind scris mai mic. 2) ele cuprind paginele 171-255. 3) Acest parantez şi cele ce vor urma sunt ale lui Al. H. 4) poartă data 1833. N'am putut afla din ce op. românească a fost tradusă. E de reţinut că AI. Ht--Ia 1833-ştia bine româ­ neşte, deoarece a putut traduce. 5) cuprind pag. 257-262. 6) cuprind pag. 263---247 (greşala paginaţiei). 7) pag. 266. 8) cuprind pag. 227-232. 9) să se reţie că parantezele sunt ale lui AI. H. 10) cuprine pag. 233-193 (pag. greşită). Câteva sonete de sub titlul Sonete Moldovei sunt reproduse în op.: Iulia Hasdeu­ Oeuvres posthumes-cit. I. p, 261-280 (ceeace arată că nota bio­ grafică din Oeuvres posthumes e scrisă de Bogdan P. Hasdeu, care posedă M-sul de mai sus), [252] 252 LUCIAN PREDESCU Mai există un manuscris În ruseşte din care ni s'a păstrat menţionat numai titlul care sună: I-wrop!mo rEHEi\II'lECI\OIM ,3d I-IHCI,4 e ARdPHrilc'k3C'k �l\)i\d f'l1iK.A.'1( '). c) Scrieri tipărite numai În ruseşte,- Nu se găsesc la Academia Română, Lista lor ne-o dăM. Kogălniceanu: .. Nu socotim dar fără interes de a face cunoscut cititorilor noştri producţiile d-I ui Haj­ deu, precum ni le-au împărtăşit d. Cavalerul C. Starnati. �D. A. Hâjdeu a publicat până acuma în Yestnic Evropî (Vestitorul Eu­ ropei) pe 1830: I):Cântece istorice a(le) .Moldovei 2); 2) Povestea lui Duca- Vodă 8). In Molva pe 1834: 1) O Legendă asupra lui Petriceicu ; 2) Judecată la sărdăria de Orheiu 4); (3) Cugetări moldoveneşti. In revista Telescop: 1) Câtttece populare ale Moldovei în privire istorică, 1833; 2) Scrisoare asupra importanţei limbei ro­ mâneşti pentru cunoştinţa istoriei ruseşti; 3) Despre literatorii Basarabiei, /834.5) Această operă-Despre literatorii Basarabiei -a fost găsită de Liviu Marian şi publicată, Ea e un studiu, în formă de scrisoare, tipărit în revista Telescopui din 1835 (P. 608-614). E o scrisoare adresată revistei Telescopul şi are titlul: Literatorii basarabeni. Rezumatul conţinutului ei: în 1835 în Ba­ sarabia se află 13 literaţi. Majoritatea lor sunt nobili sau proprie­ tari mari, restul preoţi funcţionari. Nouă din ei sunt Români, res­ tul ruşi şi ucranieni. Şase din ei au făcut şcolile în Moldova şi Muntenia, patru în Rusia şi numai trei în Apus; In majoritatea lor nu-s "literaţi", ci cornpilatori şi traducă­ tori şi operile le au mai mult În manuscrise. Puţini au tipărituri. Dintre cei 13 literaţi basarabeni reţinem pe: Al. Donicl, C. Sta­ mati, Tadeu Hajdeu, Iacob Hâncul, etc. G). 1) descoperit de 1. Dragomirescu, op. cit., p. 9. 2) I. Vulcan, op, cit. în .. Familia" (Cf În Prefaţa cit.) le in­ titulează altfel: Cântece naţionale româneşti, cu note istorice. 3) cit. şi de 1. Vulcan, op. 'cit. în .Familia" (ef. Pantecnul, p. 135; ef. "Traian" cit; Cf. Prefata clt)., care zice că e o nuvelă. 4) ibidem (ef. ibidem; ef. lbidern : cf. ibidem), care zice că e legendă. 5) Ibidem (ef. ibidem; ef. ibidem; ef. ibidem). 6) L. Marian-Contribuţiuni etc., cit. 27-29; vezi opera în­ treagă reprodusă în L. Marian, Contribuţiunl, p. 29-33. [253] FAMILIA HÂJDEILOR .�------------------ In Listchi selcago obşiesiva vâ Odesa: (Buletinul Societăţii agronomice din Odesa). l} Scrisoare catre d. Alexandru Sturza asupra gospodăriei câmpeneşti a Basarabiei; 2) Elena, fiica lui Ştefan cel Mare 1). d) O lucrare În nemţeşte. Nu-l la Acad. Română. Gregar Skoworoda's Lebenswandel 11l1d Wirkungskreis, ader hisiorisch-Kriiische Wiirdigung seiner Schrijien, als Beitrag zu einer Geschichie der slavischen Yotkweisheii, in Brieien an J. J. Goerres. Deci sunt nişte scrisori către filosoful şi fostul lui profesor, Ooerres, despre filosoful popular rus Or. Scovoroda. Un rezumat a acestei lucrări a apărut în revista rusească Teleoscopul din 1845, tom. XXVI2). e) Opere ruseşti traduse în româneşte-Le avem. 1) Cuvânt către ucenicii şhoalei 3) ţinutului Hoiinului Ruşi şi Români, acei cari au săvârsit cursul tnvăţăturilot râuduite de această şhoală 4) care se ţinu la împărţirea premiilor la 25 Iulie .1837, de către Eiorul AI. Hajdeu, 1) M. Kogălniceanu, op .. p. 480 (Cf. ed. II, p. 349); Cf. B. P. Hasdeu. Cronica-cit, coloana 32, 2) Această lucrare e citată de: I. Vulcan, op. cit. în "Fa­ milia" (Cf. ibidem-s-în Prefaţa cit.); Nota biografică în op.: Iulie Hasdeu, op, cit. P. 258; N. Pătraşcu=-B. P. Hasdeu=-j.l.iteratura şi arta română", Il, 1897, No. 1, p. 6; I. Dragomirescu-op. cit., p. 7 îl citează deasemenea şi afirmă că posedă numărul din re­ vista Teiescopul unde e publicat un rezumat al operei. I. Drago­ rnirescu dă şi titlul tradus În ruseşte În Teleoscopul, care sună: r'i\lIl'Oilll I1L\f!CtlR,\ CI\OROjNi\d I1C1'0IHII\O, Killl1'B'lfCKHI 0h.f)l1'1.. 3) recte: şcoalei : Vulcan-op. cit. în "Familia" (Ci. Pan­ teonul, p. 136; Cf. "Traian' cit; Cf. Prefata cit) îl intitulează: Discurs despre antica glorie a Moldovei. La fel îl intitulează şi nota biografică în op, Iulie Hasdeu, p. 256. 4) publ, pentru prima oară În : "Foaia p. minte, inimă", 10 Noernb., '1838, p. 161 ; apoi reprodus în: "Curierul român" X, 21 lanuar, No. 10, p, 37-40 şi No. 11 din 23 lanuar, p. 41-3, 1839; F. Colson=-op. cit. pag. 27-32 (numai îregmente) ; în bro­ şură la 1855 (de către Balica= zice vulcan=-op. cit. în "Familia" (Cr, Prefaţă cit.}: de cătră C. Stamati-zice Haneş-Scriitorii Ba­ sarabeni=-Buc. Alcalay, 1920, p. 162); A. Pumnu= op. cit., p, [254] LUCIAN PREDESCU ' ---------------- 254 Discursul a fost primit cu neţărrn uritâ bucurie în Ţările Ro� mâne. Bariţ, publicându-l, adaugă: "Acest cuvânt (pe) care noi atât pentru literatorul românesc, cât şi pentru istoric şi statistic, il aflăm prea interesant şi vrednic de publlcatvr), Imediat Heliade republicându�l, adaugă nota: "Acest vrednic de luat în băgare de seamă cuvânt, plin de erudiţie şi de patriotism, ni s'a trimis în­ tocmai de un patriot moldovean; şi cu toate că s'a publicat şi prin Foaia inimii a Braşovului, socotim că va interesa mult pe cetitorii noştri şi este de trebuinţă a lua o cât mai întinsă pu­ blicitate" 2). Apelul lui Heliade n'a rămas fără ecou. Felix Colsou îl laudă: "Noi vom scoate textual părţile cele mai de seamă din acest discurs; acesta-i tot ce avem mai bun de făcut, pentru a da o idee justă despre antica glorie a Moldovei" 8). Iar M. Kogălniceanu zice: "A. Hăjdeu, care a făcut atâta simpatie prin cuvântul ce a rostit, sunt acum doi ani, la prilejul unui examen" 4). Acuma, se pun problema: de către cine a fost tradus discursul fi) 122-130; V. A, Ureche-Istoria Şcoalelor-IV, Buc., 1901, p. 489-494; în broşură, ed. II, bihl. Basarabiei, No. 5, Buc, 1919 i Heltade-Râdulescu.c-Echilibrul între antiteze-în voI.: "Opere corn­ plecte, 1, Buc., Minerva, 1916, p. 124�7; "România Viitoarea (Ploeşti), I. (III), 1921, No, 2(7), p. 5-6 ("Gazeta cărţilor"). 1) "Foaia pentru minte, inimă şi literatură", 10 Noem., 1938. 2) "Curierul românesc", X, 31 Ianuar 1839, No. 10 p. 37. 3) Felix Colson, op. cit., p. 29-27. Desigur, aceste ultime cuvinte ale lui Felix CO]80n au determinat pe 1. Vulcan să nu cu- noască adevăratul titlu al discursului. . 4) M. Kogălniceanu-op. cit., p. 479 (Cf. ed. II, p, 348); Cf A. Purnnu=-Lepturartu cit., p, 121 ; CI. B. P. Hasdeu-Cronica­ cit., Coloana 31. 5) Faptul că G. Bariţ pune următoarea notă, când publică discursul În "Foaia pentru nnii etc.", 10 Noem., 1838, p. 161 : "O. Căminarul Mălinescu dela Moldova a avut bunătatea a ni-l ilustra şi cu cinci note de noi mult pretuite, pentru care e poftit să primească recunoştinţa noastră", N. Iorga--făcând confuzie în� tre adnotator şi traducător-greşe�';1te zicând . "găsim Un "Foaia p. minte") chiar scrieri ale Băsarabeanului Hăjdău, al cărui vestit discurs s'a prefăcut în româneşte \ de lin Moldovean, căminarul Mălinescu şi trimis anume lui Bar\iţ" (N. Iorga-Istoria literaturii româneşti-sec. XIX, I. p. 309); iar în alt loc: nHâjdău, care a­ junsese cunoscut Românilor prin cuvântarea sa şcolară din 1837, reprodusă, fn traducerea lui Mălinescu, de Bariţ" (N. Iorga-Isto­ ria literaturii româneşti, sec. XIX, II, p. 41). [255] FAMILIA HÂJDĂILOR 255 în româneşte pentru a fi' publicat în revistele de .mai sus? De­ sigur că de Const. Starnatl, lucru devedit 1). Cuprinsul discursului-pe scurt-ar' fi: Patriottsrnul trebue să însuîletească pe orice şcolar. Şi acest patriotism nu sepoafe căpăta decât dela vatra părintească şi din şcoală. Istoria ne în­ vaţă patriotismul adevărat, din faptele ei ajungem să cunoaştem patriotismul până la sacrificiu. Apoi AI. Hăjdău dă exemple de patriotism din vitejiile numeroase ale Domnilor Moldovei. In a doua parte, Al. HăjdăU arată ajutorul reciproc Între Moldova şi Rusia. Incolţită de pretutindeni de duşmani Moldova şi-a găsit pro­ tectoarea în Rusia; la rândul ei, Moldova a adus aportul ei de cultură Rusiei, prin Petru Movilă,� D. Cantemir şi alţii 2). . (Va urma) Lucian Predescu 1) La sfârşitul discursului publicat În Curierul românesc cit., stă scrios : Tradus de D. C. S. (p. 43). ar, cine era cel mai bun prieten al lui AI. Hâjdău şi cine implicit-era mai Îndrituit să-şi ajute prietenul? Const. Stamati. Apoi: Discursul publicat în broşură la 1855 are titlul: "Cuvânt rostit etc., iar în limba ro­ mână tradus de Cavalerul Costachi Starnati" (Cf. ibidem, în ed. II, bibl. Basarabiei cit.); Vulcan - op. cit. În "Familia" (Cf. Panteonul, p, 136; Cf. "Traian" cit: Cf. Prefata cit.) spune: "fiind tradusă şi publicată de către Costache Stamati În "Foaia pentru etc.". A. Pumnu-op. cit., p. 122 spune acelaş lucru. 2) cuprinsul disc e redat de P. V. Haneş-op. cit., p. 171-5. [256] Comunicări Contrlbuţfune la istoria Iiteraturll româneşti moderne. Cu privire la lămurirea genetică a .Luceajăruţuţ= lui Eminescu. De izvoarele Luceafărului lui Eminescu s'a ocupat, mai în Urmă, D. Caracostea 1). D-sa respinge părerea lui li. Chendi, care susţinuse că Oberon a lui Wieland i-a servit lui Eminescu ca model, când a scris poveştile Fata din grădina de aur şi Miron şi că Fata din grădina de aur poate fi considerată ca o variantă Ia Luceafărul 2). De asemenea respinge şi părerea lui Bogdan­ Duică, anume că un basm despre lumina solară, În luptă cu fur­ tuna care o întunecă, ar fi trezit fantezia alegorică a lui Emi­ nescu 3). Urmărind Istoria creaţlunil Luceafărului. ajunge la con­ cluzlunea că termenii fundamentali al alegoriei, în Luceafărul, fu­ seseră introduşi chiar de Kunis- h, Într'un basm, In care Emi­ nescu a găsit ideea, care i-a aprins fantezia 4). Intru cât însuşi Eminescu o spune, nu mai rămâne îndoială că dela Kunlsch 5) şi-a luat modelul. 1) Izvoarele poetnei Luceafărul, extras din Convorbiri lite- rare, Bucureşti 1926, ed, Socec. 2) cf. Caracostea, cpvcit, p, 3-7. 3) ef. Caracostea, op. cit., p, 11-14. 4) cf, Caracostea, op, cit" p. 35-36. 5) R. Kunisch a fost un cf}lător g. rrnan, care a venit şi in ţările române. La 1861, a pubficat o carte Bukarest unâ Stam­ bul. Skizen aus Ungarn, Pumunien und der Ttirkei. Volumul con­ ţine şi două basme, culese in Muntenia: Das Mădchen im 001- denen Garten Şi Die jungtrau ohne Korper. El nu indică precis izvorul de unde a cules aceste două basme; spune atât numai că, după cât ştie, ele n'au fost încă publicate, (el, Caracostea, op. clt., p. 8 ,- 9). 1 1, [257] COMUNICĂRI 257 Moti vul e foarte răspândit în toate literaturile şi cu aspect varialineat. L-am găsit şi in literatura cehă şi am socotit că nu poate rămâne lipsită de interes cercetarea colncidenţelor dintre poema noastră Luceafărul de Eminescu şi povestea lirică "Rusa­ lea" 1) a poetului Jar. Kvapil 2), scrisă ca libretto la opera lui Antonln D v o r ii k 3). Dăm aci cadrul şi povestirea basrnului creaţiei poetice Ru­ salca. Actul 1. E noapte. Intr'o luncă dela marginea unui iaz, trei z tne joacă voioase şi râd de duhul apei care tocmai se ivise din fundul apei. El le invită stăruitor în Împărăţia lui de jos, dar ele nici nu-l ascultă şi râd şi mai tare, iar el le ameninţă că îndat-o va prlnde măcar pe una de picior şi o va trage în apă. Nn trece mult şi duhul apei zăreşte pe o rusalcă, ce stă, deoparte, pe malul apei, răzămată de-a salcie, tânjind amar .. nic de întristare. El o Întreabă că ce -i cu ea, de stă aşa de rnâhnltă , i s'a urât poate jos la el, În împărăţia apelor, unde­ numai joc de peştişori, şi nu-l vine să creadă, când aude că Ruo salca doreşte să se desfacă, cu orice preţ, de împărăţia apelor şi să trăiască ca oamenii. printre ei, şi la lumina zilei şi'n soarele auriu. Duhul apei nu înţelege dorinţa ei de a trăi printre oamenii muritori. Dar ea ştie pentru ce: pentrucă oamenii au suflet, pe care făpturile neînsufleţite ale naturii nu le au , pentru că oa­ menii au suflete şi când mor şi pier in neant, aceste suflete se urcă sus .. sus până la nori. Duhul apei o sfătueşte de bine., să se mulţumească cu ce are, cu ,.legănatul valurilor" şi treacă-i pofta să aibă suflet ca oamenii-o năzuinţă plină de greşală. Dar Rusalca nici nu vrea să-I asculte; ea-şi povesteşte fo­ cul iubirei, ce-ar fi în stare să aibă pentru o tiinţă omenească, 1) scrisă la 1899. 2) poet ceh dela Praha, 3) mare compozitor muzical ceh (1841-1904). A avut o cultură muzicală uriaşă, căci cunoştea în cele mai mici arnănun .. ţirni operile lui Bach, Hăndel, Gluck, Haydn, Mozart, Beethoven, Schubert, Berlioz. Wagner, Liszt, Bruckner, Richard Strauss. Dela el au rămas următoarele opere: Krăl a u Ii 1 ir, Vanda Tvrde palice, selma Sedlâk, Dimitrije, Armida, [akobin, cert a Kâăa, pe lângă un mare număr de alte cornpoziţiuni muzicale. 4) din Octombrie 1900. [258] MARGARETA ŞTEF;ĂNESCU ==---------------- numai dacă şi ei i-ar fi elat să fie la fel ca oamenii şi în rând cu ei. Zădarnic vrea duhul apei s'o înduioşeze şi-i aminteşte de surori, că trecând Între oa meni, Se desparte de ele pentru tot­ deauna şi ele vor plânge după ea. Rusalca imploră luna, care vede totulvcând lunecă pe bolta cerească, să-i spuie ce-i face iubitul şi să-i şoptească, Să-şi a­ ducă amin te de ea. Fiindcă iubeşte, Rusalca încearcă toate mijloacele ca să se deslege de legile firei: cere ajutor unei vrăjitoare, Mama Pădu­ rii, şi o roagă să-i dea leacuri, să-i facă farmece ci vrăji, care s'o descurce din nu feri, s'o scoată din valuri. Vr ăjitoareav vprin puterea-i supraomenească, îi dă rusalcăl putere fizică să v le până la ea, în colibă, să-i facă vrăji şi înlesnire să Se întâlnească cu cel iubit, dar ii pune în vedere, totodată, că dacă va avea, cum­ va vre-o decepţie, printre oameni, in iubirea- i, sau de va fi Itra­ dată, şi va vrea să se întoarcă în împărăţia apelor, nu va fi cu putinţă-dreptul e .pierdut pentru totdeauna, şi încă, de cum se va apropia de om, va muti şi aşa va rămâne. In marea-i iubire, Rusalca, bucuroasă, Iăgădue şte orice sacrificiu, în schimb să i se dea putinţa a cunoaşte ce-i iubirea. Şi aşa, Rusalca asistă pe baba vrăjitoare, pe Mama Pădurii, când îi face leacuri pe vatră in colibă, Iar deafară s'aude cum Duhul apel jalnic o deplânge, pentru mintea ce-o poartă, ş! stăruitor o cheamă înapoi. De îndată ce Rusalca a înghiţit băutura descânlată, iată că în pădure se iveşte un prinţ. Pornit la vânătoare, el se răzleţise de ceata-i, urmărind o căprioară, ce numai cât a zărit-o şi ea a dispărut. Şi-a căutat-o mereu prinţul, în Sus şi'n jos, prin păduri şi câmpii. Obosit şi desgustat de vânătoare, cu toate că nici n'o incepuse bine, poruncise cetaşilor să contenească şi să se în­ toarcă la castel, iar el, obosit, se aşeză pe malul iezer ului, ca să se odihnească. Dar iată că, dintr'o dată, zăreşti' pe rusalcă, A� ceasta ieşea tocmai din coliba V'făjitoarei, care-o ferrnecase. E trn­ bracată intr'o simplă rochie cenuşie, e desculţă şi părul bălalu îi cade, În valuri bogate, pe umer ei E mută. Prinţul sare drept în \ . picioare şi către ea: "Ideală minune, prea dulce, om eşti SaU a- rătare? Venit-ai să salvezi ciudata fiară, pe care-am zărit-o în desişul pădurii? Venit-ai să te rogi pentru ea, surioară a albelor [259] f i l COMUNICĂRI căprioare? S3.U, poate, că tu singură imi ieşi înainte şi vreai să-mi fii pradă de vânătoare?" Dar ce folos.. rusalca nu poate vorbi 1 Zădarnic insistă prinţul, cerând să-i spuie că prin ce mijloace, prin ce vrajă, l-a adus aici "prin spiniş, peste stânci· şi l-a fermecat într'atât, nu­ mai văzând-o. RusaIca mută îi cade în braţe, in vreme ce surorile ei, ru­ salcele celelalte, înspăirnăntate bagă de seamă că ea lipseşte şi o strigă pe rând, Şi doar rusalca le aude şi- i este frică.. dar desmerdările prinţului sunt mai de pret: "Tu eşti pretioasa mea căprioară, steluta aurie În noaptea întunecată-frumoaso din po­ veste 1), vino cu mine". In Actul al Il-lea se reprezintă măreţul castel al prinţulul Aci se fac mari pregătiri pentru o serbare. Toată lumea ştie despre aventura prinţului anume că, la o vâ­ nătoare, a găsit, în pădure, o curioasă fiinţă, cu Chip de om-de femeie-dar ciudată şi mută şi că prinţul o iubeşte tare. Slugile şoptesc între ele şi se miră de gustul prinţului. EI n'ascultă nici de sfaturile preotului, care venise Într'un suflet. aflând de-aceasta, şi nici nu bagă de seamă că se face de râs. Se plimbă cu ea prin parc. Rusalca e frumos îmbrăcată; e tristă însă şi palidă. Prinţul incepe să fie nemulţumit de ea: "De-o săptărriână, de când ieşti lângă mine, şi tu parcă te temi de mine, Zădarnic caut să pă­ trund în adâncul ochilor tăi fiinţa ta enigmatică. Putea-va oare căsătoria Să-mi dea aceea ce dragostea-mi ar fi vrut de mult? Să fii arzător de fierbinte şi să fii cu adevărat femeie? De ce oare mă 'nghiaţă îmbrăţişarea ta? Incredinţează-rni mie taina: pentru ce te temi? De ce tremuri de frică, când mă aflu în bra­ tele tale? Dar zădarnic, zădarnic caut să-mi înăbuş tristu-mi sen­ timent, 'căci din braţele tale nu pot scăpa. De-ai fi de-o sută de ori mai re ;e, mai sfloasă, trebuie să te am, trebue să te am cu totul", Dar in vremea aceasta, iată că o prinţesă, dintre cele invi­ tate la serbare, îi zăreşte uimită, căci doar printul o curtase şi pe ea, şi cu gelozie îi reproşează. In clipa în care o zăreşte, prinţul aleargă la ea, părăsind pe rusalcă, şi recunoaşte că merită reproşul şi .. bucuros Il suportă. venit dela ea·, şi i se declară de îndată logodnic. t) în limba cehă prea frumos se zice "pohadko moje". PI" I [260] 260 MAHGARETA ŞTEFĂNESCU Prlnţesa apostrofează, cu răutate, pe rusalcă şi o întreabă mlrată cum poate asculta declaraţiile de. iubire ale prinţului pen­ tru alta; apoi ironică, şi tot r ăutăcisasă, se miră şi de print cum se poate inţelege cu iubita-i numai din ochi, dar că ,.ce ochi .. plini de negură şi fără strălucire". Printul e om şi fiindcă n'o mai iubeşte pe Rusalca, sau de ciudă că n'o poate iubi, o critică şi spune prinţese! s'o Iese în pace, să n'o bage În seamă, s'o dea uitării, ca şi el, şi să se gă­ tească mai bine de serbare. Depărtându-se, la bratul prinţulul, printesa aruncă, în trea­ căt, vorbe rusalcăl : "eu am curtea lui, d-ta însă îi ai inima", Ru­ salca rămâne singură: mai tristă, mai abătută, se strecoară prin colonadă. In vremea asta se Înserase. Iată şi luna. In săli, încep să se adune, grupuri-grupuri, oaspeţii. Se aude muzica; se începe şi dansul. Duhul apel a urmărit tot timpul pe rusalcă şi traiul ei prin­ tre oameni 1 Acum se iveşte din apă, din rârnnicul de lângă cas­ tel, o vede pe rusalcă tot singură şi mai tristă ca 'n totdeauna şi-i spune: "Sărmană palidă 'rusalcă, încântată de fastul Iumei 1 Lumea întreaga nu-ti poate da binele ce-ai avut îu fundul apei I De vrei să fii om; te legi pe veci în jug! Ori cât de mult te-ar iubi un om, să ştii însă că pentru totdeauna nu-l poţi cuceri. Sărmană rusalcă palidă, captivată de farmecul -Iegăturllor omeneşti ! Apa ta pretutindeni te\ cată Zadarnic, şi vrea să te .cuprindă I Din sală se aude cântare, un cântec simbolic: Flori albe pe cale; pe cale pretutindeni înflorită El mers flăcăul, a mers spre a sa logodnică, şi ziua era luminoasă I [261] COMUNIcĂm Nu te opri, băete : grăbeşte la ata iubită; până vei veni inapoi, vor inflori razele roşl, 261 Şi pri.rţul vorbeşte mereu prinţesel şi nici nu se uită la fU­ salca. Duhul apoi o compăiimeşte pe aceasta, dar o dojeneşte, iar rusalca se tângueşte mereu: O e zădarnic, zădarnic e şi un gol simt în inima mea; sunt zădarnice toate farmecele mele, cât timp sunt numai pe jumătate om, Lui îi arde în ochi o putere pătlmaşă : aceste blestemate pasiuni omeneşti ­ Pe mine m'a născut apa cea rece şi nu am, nu am aceste pasiuni! Blestemată de voi, pentru ei pierdută, Nici femeie. nici zână, nu pot să fiu; Nu pot muri, nu pot trăi! Princesa fericită îi spune prinţului : In ochi îţi luceşte o minunată strălucire, şi te ascult uimită oh, eşti mereu tot mai aprins şi mai dulce- 0, prinţe, ce Înseamnă aceasta? Unde-a dispărut aleasa D-tale, cea fără glas şi fără nume; da' unde oare-a fugit, unde-i, să vadă că prinţul e schimbat cu totul? Prinţul e indiferent de disparitia rusalcăi, căci dragostea-i pentru ea a fost doar .. un capriciu numai şi o doreşte pe prin­ tesa cea fierbinte ca focul În schimbul rusalcel, care-a fost rece .. ca luna. De gelozie. prinţesa nu sufere să i se pomenească de strălucirea lunei şi printr'aceasta, indirect, de rusalcă, Ca sa-i afle iubirea, îl încearcă prin tot felul de vorbe, şi se îndoeşte de ea, căci nu-i dă dovezi. Prinţul o îmbrăţişează cu pasiune: [262] 262 MARGARETA ŞTEFĂNESCU Oh de-ar fi ca o întreagă lume să condamne dorinţa mea- da numai d-ta eşti floarea roşie Oh, de-ar fi să infloreşti numai o clipă! Acum nu mai ştiu de cine a fost vrăjit trupul meu, Când de-a iubirii taină a vrut să se însănătoşeze Ce va ieşi din iubirea ei în a cărei curse am căzut? Bucuros rup toate legăturile, Ca să te pot iubi 1 Rusalca, care a ascultat toate acestea, se aruncă disperată În bratele prlnţului, Printul o respinge şi pare înmărmurit de �a�ă: � Umărul tău mă înghia1ă, frumoaso; ai fost prea rece! Desfă-mă din îmbrăţişarea-ţi tainică, salvează-mă, salvează-mă! In timpul acesta, princesa meşteşugit se preface că-I res­ pinge şt-I Spune ironică: "Hai grăbeşte în fundul iadulut celui fără nume, după aleasa O-tale!", iar duhul apei îl batjocoreşte: .Hai, fugi degrabă în bratele alteia -- a cărei Inbrăţlşare n'o r es­ pingi l", Actul al III-lea. E pe inserate, se in optează - noapte cu lună. Rusalca stă lângă iaz, sub salcla, unde am găsit-o stând la început. E albă şi palidă, părul ei e Incărunţit şi ochii stinşi. Ea se tângue necontenit : , "Neîndurată putere a ap�, mă tragi iarăşi la fund 1 " Oare de ce nu pier în răceala ta? Mi-am trecut tinereţa fără bucurie, departe de ale mele surori 1 Pentru iubirea-mi blestemată, [263] COMUNICĂRI 263 ��----�._._-_ .. - ._----���-��-�-�-- mă înec in valurile reci. Pierzând al meu farmec dulce, de iubitul meu respinsă, zădarnic tânjesc, la surorile mele inapoi să mă duc; zădarnic tânjesc, spre lume. Unde sunteti farmece ale nopţilor de vară, plutit oare pe calici ul nuferilor? De ce oare nu mă nimicesc în această răceală? De ce oare?" Mama pădurii o aude din colibă, se uită la dânsa şi se miră cât este de palidă şi, pe cât de cornpătimitcare, tot pe atât de Ironică, o întreabă că de ce a împlinite-o aşa de repede cu sta­ .tul printre oameni, că ce "ou i-au fost pe plac sărutările ome­ neşti ? 1" Şi-l spune: "Omul e om, cea din urmă dintre vieţuitoare, de mult rupt din legătura firească a pământului. Vai de cine vrea să-l cunoască iubirea. Căci e pierdut prin a lui trădare. Baba are la Îndemână un leac: pentruca rusalca să fie din nou fericită şi salvată de orice chin, trebue să-I omoare cu mâna ei pe print şi-! întinde chiar cuţitul cu care ea trebuia să-I în­ junghie. Dar Rusalca îl iubeşte' vrea să-I ştie fericit chiar cu pre­ ţul lndelungii ei suîerlnţi, Vrăjitoarea cea cu multă experienţă În cunoaşterea oamenilor o Ironează, desigur, pentrucă, nici astfel, nu s'a săturat de viata capricioasă omenească. Ea ştie că: "Omul e om mai întăi; în sânge străin când şi-a împlântat mâna, însângera! de patimi fără sat, �'a imbatat de sângele aproapelui". Pentru ea e de neînţeles sacrificiul rusalcăl : "Să sufere în veci, să se usuce de dor după oameni, slmţindu-se străină în valul apei, plictisită de lumina palidă a lumei rătăcitoare ?". Disperarea rusalcei creşte atunci, când se vede respinsă de [264] 264:.. ..:....M:::..A:::..R:..=G-A�R�ESA ŞTEFĂNESCU surori, ca pedeapsă ca a fugit în lume şi s'a lăsat îmbrăţişată de un om. La castel e mare îngrijorare. Pentrucă a dispărut rusalca­ prinţul nu-şi mai află loc de supărare. Slugile credincioase, băe­ tul, ajutor de bucătar, şi un bătrân pădurar, se îndeamnă unul pe altul să se ducă să roage pe Mama Pădurei să le facă vrăji, prin care să scăpe pe print din încurcătura în care a intrat; dar la toti li-e frică. Când, în fine, dau cu ochii de rusalcă, acuzând-o, care mai de care, iată şi duhul apei se iveşte din iezer, ca s'o apere de calomnii. Apariţia lui îi înspăimântă şi pe pădurar şi pe băetul de la bucătărie. Ei fug şi duhul apei nu mai conteneşte cu ameninţările-i că se va răzbuna. De frică, chiar vrăjitoarea fuge şi ea în colibă. In vremea aceasta, soarele a apus; Iese luna, iar în luncă, zânele pădurii se desfătează în jocuri şi fără de griji şi-l strigă pe duhul apei, il zâdărăsc, îi fac în ciudă şi-l chiamă să le prindă, dacă poate! Amărăciunea lui contrastează cu lipsa lor de griji. Prinţul rătăclnd în căutare-i, ajunge in pădure şi o strigă pe rusalcă : .Căprioara mea aIM, alba mea căprioară 1 Povestea mea, mut preludiu! In disperarea mea, alerg fără încetare; oare nici-odată n'am să pun capăt? Din zi în zi, urmărit de tristeţă, te caut în păduri, până pierd suflarea. De s'apropie noaptea, te am în ea. Te zăresc în vapoarea lunii. Te caut cât e părnântul de larg­ povesteo, povestea, întoarce-mi-te 1" Şi-o caută pretutindeni: \ .. Aici a fost? Spuneţi-mi, \pădurilor mute! Ideal dulce, iubita mea, unde eşti? Implor cerul şi părnântul Implor şi pe O-zeu şi pe diavoli­ arată-mi-te, arată-mi-te, unde eşti?" [265] COMUNICĂRI __ � 265 Când luna iese din nori, Rusalca se arată, în lumlna-i, lângă iaz. Prinţul îi strigă: "De eşti moartă de demult, nimiceşti-mă dintr'odată-> de eşti vie încă, salvează-mă! Fără de tine nu pot nicăieri trăi­ Poţi, poţi să mă eliberezi ?" Iar rusalca: .,Nu·s nici vie, nici moartă, nici femeie şi nici zână; blestemată rătăcesc după chirnere I Zădarnic, am visat o clipă, in bratele tale, iubirea, sărmana iubire - De ce m'ai chemat in braţele tale. de ce buzele tale au minţit? iată că acum te trag la fund. Tu ai căutat pasiunea, o ştiu, o ştiu, pe care eu n'am avut-o - şi acum, de te sărut, eşti cu totul pierdut! Iubirea mea in ghiaţă orice simtire � trebuie să te iau in braţele- mi îngheţa te, trebuie să te dau pierzării 1" Pentru prinţ este tot una; el se Iasă răpus de puterea ei şi moare fericit în îmbrăţişarea-i. Rusalca il sărută pe mort. .. Pen tru iubirea ta, pentru frumuseţa ta, pentru pasiunea ta omenească nestatornică, pentru totul, pentru care m-i s'a blestemat soarta=­ Dvzeu să te iubească, suflet omenesc !" Iar lnţelegătorul firei, duhul apei, din fund, din Împărăţia tăcută a apelor, către rusalcă : "Zădarnic îţi moare in braţe, "Zădarnice sunt toate îmbrăţişările, "sărmană rusalcă palidă, nSărmană, păcat de tine!" " ; [266] 266 MARGARETA STEF ĂNESCU ��-----� --��_. _._�._� �._ ... '�' � Astfel se încheie povestea cehă. Iată punctele de asemănare între aceasta şi Luceafărul lui Eminescu. - - O iubire pasionată - între un luceafăr şi o fată de îm­ părat În "Luceafărul", Între o naiadă şi un prinţ În "Rusalca" a­ dică între o fiinţă omenească şi un element al naturii sau din eorneniul fanteziei, În ambele. - Şi pe luceafăr şi pe rusalca îi arde setea de iubire: Nu e nimic, şi totuşi e O sete care-l soarbe, E un adânc asemene Uitării celei oarbe (Luceafă­ rul) In mrejele razelor de lună, Şi în împărăţia din fundul a­ pelor, Rusalca moare de urit, Şi tânjeşte după iubire(Rusalca) - Iubirea lor creşte prin deasa vedere: II vede azi, îl vede mâini, Astfel dorinţa-i gata; EI ear privind de săptămâni Ii cade dragă fata (Luceafă- rul) Aici adesea vine (adică prinţul) Şi-mi cade în braţe, Aruncă hainele pe mal Şi se scaldă în braţele mele (Rusalca) - Sacrificiu pentru iubire; înfrângând hotarele firei, lucea­ fărul ia chip de tânăr voevod şi trece ca pe prag pe marginea ferestrei şi pătrunde în odaia fetei, iar rusalca, prin vrăji, se lea­ pădă de huina diafană de valuri, se face ubită "de un om ", de prinţ, şi ajunge chiar până în palatul acestuia, dar pierde pentru totdeauna binele-i din fundul apei şi legătura cu surorile şi graiul. - Făpturile acestea, ce Iau \ temporar un chip de om, sunt lipsite însă cu totul de viaţă : \ El vine trist şi gânditor, Şi palid e la faţă; Dar ochii mari şi minunaţi Lucesc adânc, chimeric Rusa/ca e melea tristă şi pa­ lidă. In zadar caută prinţu În adâncul ochilor ei ca să-i pă­ trundă fiinţa enigmatică. I [267] __________ �� �C�O�MUNICĂ=R�I � 2G�1 Iar umbra fetei străvezii E albă ca de ceară- Un mort frumos cu ochii vii Ce scânteia 'n afar ă (Lucea- fărul) - Şi Luceafărul şi rusalca S'au născut din ape: Ca in camera ta să vin, Să te privesc de-aproapa, Am coborât cu-al meu senin Si m'am născut din ape (Lu­ , ceaiărul) Pe mine apa cea rece m'a născut (Rusa/ca) - Zădarnice sunt Însă sacrificiile, dacă aceste existente ce au luat vremelnic înfăţişare de oameni, nu şi-au putut însuşi şi şi fireb acestora, şi nu pot da, omenaşte, satisfacţie in iubire. In­ dată, şi fata de împărat, în Luceafărul, şi printul, în Rusalca, îşi arată nemultumirea şi implicit pretenţiile: . - O eşti frumos cum numa'n vis Un inger se arată, Dar pe calea ce-i deschis N'oi merge nici-odată; Străin la vorbă şi la port Luceşii [ăr' de viaţă, Căci eu sunt vie, tu eşti mort, Şi ochiul tău mă/ghiaţă Mă doare da crudul tău amor A pieptului meu coarde; Şi ochii mari şi grei mă dor, Privirea ta mă arde (Lucea- fărul) Deja-i o săptămână, de când te am lângă mine, Şi-arăţi ca şi cum ai avea teamă in fata mea, Şi in zadar În adâncul ochilor Privesc firea ta enigmatică, Putea-va oare să-mi dea căsă- toria, aceea ce dragostea-mi ar fi vrut de mult: Să fii arzător de fierbinte Şi să fii cu totul femeie. De ce mă'nghiaţă a ta tmbră- ţlşare, Spune-mi drept de ce te temi? De cejremurl de frică, Când te amîn braţe? (Rusalcă) [268] 268 1 - Existenţele neumane cad învinse. Se găsesc îndată şi profitorii : In vremea ce Luceafărul se dusese, să vadă ce-I de făcut, ca să poată satisface pretenţia fetei: ( .. Dar dacă vrei cu creză­ mânt să te 'ndrăgesc pe tine, tu te coboară pe pământ, fii muri­ for ca mine"), intervine pajul : Ei, Cătălin! acu-l acu Ca să-ii încerci norocul! Şi tot aşa tocmai când printul era nemultumit de rusalcă, se arată printesa. - Inconstanta fiintei omeneşti se arată; in Luceafărul, fata de împărat primeşte, cu destulă grabă, propunerile îndrăzneţe ale u­ nui paj şi astfel şi uită de luceafăr; in Rusalca, prinţul e robit, pe dată,_ de o prinţesă, care-i dă iluzia că ar răspunde pasiuni .. lor lui: Ea-I asculta pe copilaş .•. ' Şl-i zice'ncet: "fncă de mic Te cunoşteam pe tine, Şi guraliv şi de nimic Te-ai potrivi cu mine ... (Lu­ ceafărul) Chiar dacă o lume întreagă M'ar condamna- Totuşi numai Dvta eşti floarea roşie, Fie de-ai inflori numai o clipă! A cum de-abia ştiu, De cine-a fost mreţtt trupul meu, Când de-a iubirii taină A vrut să se vindece / (RusaJca) - Zădarnic Interveniseră lămuritoare puterile supranaturale, superioare, cu experienţă bogată şi sigură în cunoaşterea vieţel pe pământ, ca să impiedice realizarea nedemnei năzuinţe de- a schimba nemurirea pe-o sărmană existentă omenească. In Lucea­ fărul, O-zeu, iar În Rusalca, Duhul apei şi Mama Pădurii. I - "De greul negrii veşnicti, \ Părinte mă desleagă Si lăudat pe veci să fii , Pe a lumii scară'ntreagă ! o cere-mi, Doamne, orice pret, Tătucule, duhul apei, Aş vrea să mă despart de voi, De aceste adâncimi, Să fiu om şi să trăesc la soare sirălucttor. (Rusalca) [269] COMUNICĂRi --- Dar dă-mi o altă soarte, Căci tu isvor eşti de vieţi Si dătător de moarte. , Reia-mi al nemuririi nimb Şi focul din privire, Şi pentru toaie dă-mi ÎIl schimb O oră de iubire! (Luceafărul) 269 Dumnezeu: "Hiperion ce din genunl Răsai c'o întreagă lume Nu cere semne şi minuni Care n'au chip şi nume. Tu vrei un om să te socoţi, Cu ei să te asemeni? Ei doar au stele cu noroc Şi prigoniri de soarfe ; Noi nu avem nici timp nici loc, Si nu cunoaştem moarte , Duhul apei: Sărmană, pali dă Rusalcă, încăntată de fastul lumii! Lumea Întreagă nu-ţi poate da, nu, înflorirea din îrnpăr ăţia apei De-a sută de ori de te-ai ta.e om, dar caz în jug pe veci, Iubească-te omul de-o sulă de ori, Nu-l poţi cuceri pentru tot­ deauna, Vrăjitoarea: Mama pădurii Omul e om, regele vieţuitoa­ relor, de mult rupt din rădăcinele pământului �. Vai, de cine a vrut să cunoască iubirea lui, Căci prin trăâarea-i e pierdut! (Rusalca) � Cadrul povestirii de până aci e asemănător : pe rusalcă o găsim, la începutul actiunii, pe malul unui iezer şi tot lângă o apă - pe malul mării - se află şi obiectul dragostil luceafărului, fata de împărat. -- Şi povestirea coincide, căci, şi în compoziţia cehă şi'o [270] 210 MARGARETA ŞTEFĂNESCU a lui Eminescu, după pasagiul satisfacţiei În amor, intervine com­ pensarea prin elementul omenesc. In Luceafărul apare Cătălin cu propunerile-I îndrăzneţe, directe şi convingătoare; in Rusalca prin­ tesa plină de gelozie şi rneşteşugtrl pe lângă print. - Scena de iubire dintre Cătălin şi fata de împărat coin­ cide cu viziunea batului de la Curtea prinţului, Prinţul În vârtejul petrecerii şi lângă prinţesă, uită complect de rusalcă, precum, în focul iubirii pentru Cătălin, fata de împărat uită de luceafăr. - Dumnezeu creatorul îl îndeamnă pe luceafăr să privească în jos, pe pământ, şi să vadă toate mizeriile ce-I aşteaptă. .,In­ toarce-te, te îndreaptă spre-acel pământ rătăcitor şi vezi ce te aş­ teaptă", şi tot aşa duhul apei, cu grijă, urrnărise pe rusalca de cum plecase de la locul ei, printre oameni, la castel, ştiind că a­ colo nu va fi bine pentru ea, după ce-i arătase, ca şi Mama Pă­ durii, mizeriile firei omeneşti. - Coincide şi timpul. Şi în "Luceafărul (1 şi în "Rusalca li, acţiunea se petrece tot seara În asfinţit, când începe înoptarea şi răsare luna. - Chiar decorul e acelaş : castelul fetei de împărat În Lu­ ceafărul, al prinţului în Rusalca, sau încă: fata de împărat şi Că­ tălin stau singuri sub şirul lung de, mândri fei şi-şi spun iubirea, În timp ce luceafărul de sus ii vede; tot singuri se plimbă prin colonada castelului, prinţul şi princesa, iar rusalca părăsită de print se uită la ei cu durere. Mai departe, compozitiile se deosebesc fundamental prin sOc Iuţionare ; luceafărul trădat se retrage "nemuritor şi rece", pe când rusalca Încearcă să se răzbune şi reuşeşte; deşi nu-l injunghie pe prinţ, după cum o sfătuise vrăjitoarea -- Mama pădurii.c--totuşt se asigură altfel că el nu va mai putea fi al alteia i îl îrnbrăţi­ şează şi îmbrăţişarea ei e aducătoare de moarte. Fireşte "Rusalca" e o compozitie prea frumoasă, o operă li� terară într'adevăr, ci nu numai 'libretto de operă, care nu ar cere numai decât şi calitate literară, tbtuşi nu atinge nici pe' departe Iru­ rnuseţa - acea Înălţime, superioritate in creaţie-vdln Luceafărul lui Eminescu (judecând astfel ne referim la ideie numai şi nu la a­ mănunte, despre care ne dăm seamă că-s necesare într'o pro­ ducţie teatrală şi necerute tntr'o baladă). Eminescu a spus singur că s'a inspirat de la germanul K, [271] COMUNICĂRI 2'71 [unisch]. Kvapll 1), arată că motivul Rusalcăi nu e pe deplin nou, ci că el a dat reinsufleţire numai unei poveşti foarte Însemnată prin marele el lirism şi declară că s'a inspirat mult din baladele lui Erben 2) uu, (Crinul), Vodnlk (Duhul apei) şi Zlaty Kolo­ vrâi (Vârtelniţa de aur). Se poate inţ-Iege că ce anume a luat Kvapll din fiecare, din succlntul cuprins al lor după cum urmează. Lilie. Moare o tânără fată. Sufletul ei se preface lntr'un crin alb, pe care-I culege un segnior, la vânătoare. Segn.orul află faina acestui crin - că nu trebue să-I atingă şi să-I pălească soarele, deaceia porunceşte celei mai credincioase dintre slugi să i-J să­ dească În grădină, purtând mare grijă de el. Intr'a treia noapte, crinul începe a se purta prin grădină, în chip de fecioară. Irnpă­ ratul cum văzu această preschimbare, o luă În căsătorie şi erau fericiţi şi aveau şi un copil. Dar segniorul trebuie să plece, che­ mat de craiu, EI îşi Iasă draga-i soţie în paza mamei sale - ca nu cumva s'o pălească soarele, dar mama segniorului, cu răutate, o expune În soare "să piară fă,tura nopţii" şi astfel tânăra femeie se prefăcu iar În crin. Yodntk. O fată neascultătoare se duce singură pe malul u­ nui iaz. Duhul apelor o răpeşte şi şi-o face soţie. Dar împărăţia apelor este tristă pentru ea; la fund Soarele nu încălzeşte; vân­ tuleţul nu adie; e rece şi tăcere, ca'ntr'un suflet disperat; doar peşte cu peşte se joacă. Deacela toată bogăţia de-aici n'o mul tu .. rneşte. Stă tristă şi leagănă copilul şi tânjeşte după binele de-a� casă şi dacă murmură numai, duhul apei - omuletul cu părul verde - o ameninţă că o preface îndată în peşte tăcut, ca pe multe altele. Numai după multe şi multe rugăminţi, capătă învoire să se întoarcă, pe o zi, la maică-sa. Dul1UI apei îi pune În vedere că nu trebuie să îmbrăţişeze nici pe maică-sa, nici pe oarecare altă fiinţă omenească. Când se vede iar acasă, şi printre oameni, nu vrea să se mai întoarcă la duhul apelor. Acesta o cheamă ne� contenit şi poruncitor şi fiindcă ea nu vrea să-I mai asculte şi să mai ştie de el, duhul apei, de răzbunare, omoară copilul şi i-l a� runcă în prag, CU capul despărţit de trup. 1) Scena in care vrăjitoarea sfătueşts pe rusalcă să-şi o .. moare iubitul trădător e luată de Kvapil dela Andersen, dupa cum însuşi spune în prefaţă. 2) Karel [aromlr Erben (1811-1870) cunoscator excelent al producţiunilor populare, în genul cărora compune Kitici 7 po­ ve3tf nărodnich -o colecţie de balade (publ. 1853). [272] MARdARETA ŞTEFĂNESCU --------- Zlaiy' Kolovraf. Călare pe cal, un crai merge singur, singur la vânătoare; nimereşte, din Întâmplare, Ia casa unei ţesătorese, şi pe!eşte pe una dintre fetele acesteia, pe cea mai frumoasă. Se vede clar că, dintre aceste trei balade, Vodnik a contri­ buit mai mult la alcătuirea motivului Rusalca, Afirmarea poetului că şi-a alcătuit povestirea din elemente populare se confir mă prin cercetarea traditiilor poporului ceh despre rusalce, duhul apei, mama pădurii. In aceste tradiţii, găsim aceiaşi caracterizare pen­ tru fiecare, cum ne-o dă Kvapil În cercetatul libretto de operă, ceea ce se vede din cele ce urmează. Duhul apei, ceh. vodnlk 1). hastrrnan (ctrgm. pop. din Was� sermann), în poveştile populare cehe este înfăţişat printr'un omu­ leţ, care are părul verde, ochii şi nasul ca de vultur. Are haine frumoase, pantaloni galbeni, manta verde sau roşie, pălărie cenu­ şie ori verde şi împodobită cu flori. Din poalele lungi ale măn­ tălii picură a pă. Ţine în mână o vargă cu care brăzdează apa. E moale, ca ceara, şi de-aceea nu trebuie să-I atingi. Are vorba fârnâită şi stranie. Se preface uşor în peşte, şerpe, broască, cal sau altceva. Trăeşte 'n apele adânci, în apropierea marilor; are sub apă o sală enormă şi odăi de cristal, împodobite numai cu diamante. Strânge sufletele celor înecaţi în ulcele acoperite cu ca­ pace i dacă se dă cumva capacul la oparte, iese deacolo şi su­ fletul şi se preface într'un clăbuc � pe apă. Trăeşte singur, ori are femeie şi copii. Femeia lui uşor se preface în broască şi pre­ feră pe oameni decât pe soţul ei.. Se bălăceşte în apă şi stăr­ neşte groază în oamenii, care trec pe-acolo. Când se dă afund, stârneşte valuri mari, încât râmnicul seamănă cu o mare agitată. Din când în când se arată pe mal; se agaţă de copacii de pe malul iezerului ; dacă zăreşte vre-un om, sare în apă şi nechiază ca caii. Atrage la s.ne şi mom-şte pe fete şi copii, plăcându-I jertfele omeneşti. Adesea înşiră pe tufişe cordele colorate şi o 0- glingioar ă şi ce fiinţă omenească se atinge de aceste lucruri, cade in stăpânirea-i şi se îneacă .. \ Pe uscat nu are putere, dar în apă, nimic nu-l întrece. De nouă ori pe an, se zice că, trece din ce­ tăţlle-i îngheţate pe părnântul încălzit, ca să mornească la sine 1) Motiv frecvent În artă; l'am văzut la Praga pictat, ori In ţesătura covoarelor; tot aşa păpuşl obişnuite ori din cele care la fereastra dindărăt a automobilelor. I [273] COMUNICĂRI 273 oameni. Vizitează casele singuratice, stă de vorbă cu oamenii, şi rnânâncă la ei peşte şi lapte. Se duce prin toate părţtle şi mai a­ les la târguri. Ori de câte ori se arată într'un târg, au neguştoril de-acolo bun alişveriş. Noaptea se duce la păstorii de oi sau cai şi se joacă cu dobitoacele, sărind în jurul focului. Bucuros îşi bate joc de morari, oprindu-Ie apa de la moară, sau îi dă drumul când nu trebuie. Pescarilor le ajută la pescuit; merge la ei la nuntă, le procură fetelor dotă, copiilor le e nânaş, �i le dă şi bani cu împrumut. li place muzica şi joacă cu fetele de la ţară şi le ia de sotie. Pe Duhul apei oamenii pot să-I prindă şi să-I încătuşeze prin aţe împletite In nouă, prin nuele impletite În nouă. sau Să-I atragă prin pânzături colorate sau prin unele flori şi plante. Ruşii îl numesc vodnjak, vodjanoj, Polonii topielec, Slo­ venii povodnji sau voâeni moi, Srbii Lujlceani w6dny mui sau nukus şi-i atribuie aceleaşi proprietăţi ca şi Cehii (extras din Oituv Slovnlk nauăny, 1�07, voi. 26, p. 871, care citează pasa­ glul din Machal, Bajeslovl slovanske, p. 106-114). Despre Vod­ nik mai scrie Jos. Kostăl, Yodnik v poâânt lidu ceskeho şi ,,6 e s'" ky' lid" 1892 etc. Rusalcele, ceh Rusalky sunt, după tradiţia poporului ru .. sesc, nişte făpturi admirabile; sunt înfăţişate, de obicei, ca fete frumoase, înzestrate de natură cu toata farmecele şi gratiile. Svelte şi mlădioase, ca varga; ar trupul acoperit cu frunze verzi sau cu o cămaşă, fără cingătoare, Au fata transparentă de palidă, iar ochii cenuşii s.rălucesc energic. Unele au ochii negri; ori albaştri; iar sprâncenele lungi şi subţtrl, (vezi O t t LI V slovnik naucny, 1904, VJI. 22, p. 129, citat din H. Măchal, Nâkres slov, bâjeslovt, p. 115-121), ef. despre rusalce la Ruşi: V. Vsevolodovskij (Gem .. gross), lstorija Iaissţcag» Teaira 1 Leningrad-Moscova 1929, p. 168-170 ,.Igrista Rusaloe'r". Mama Pădurll] ceh. Ieşlbaba, jedubaba, [ezinka (rus. la� gababa, Babajaha, pc'. Iediibaba, Ieâzyna, slovin. jezibaba, jaM gabura), este o admirabilă făptură femeiască, despre pare se spune multe În tradiţia popoarelor slave, Este înfăţişată ca femeie bă� trână, urâtă de o statură enormă cu nas mare, cu barba lungă as­ cuţită, cu părul sburlit, cu picioarele osoase. Trăieşte în pădure deasă. In coliba sa strânge argint, aur şi aramă în lăzi mari şi veghiază apa vie şi moartă. Prin vrăjile sale poate să prefacă to� 8 [274] MARGAHET A ŞTEFANESCU ----_._- tul în piatră. In general. este înfăţişată în poveştl ca o făptură rea şi foarte duşmănoasă faţă de oameni; consumă Carne de om şi se hrăneşte cu sufletele celor morti, ca să fie uşoară. In unele povesti însă, se vorbeşte şi de bunele însuşiri ale ei; este înda­ toritoare, prevesteşte oamenilor ce-l aşteaptă, bucuroasă le vine În ajutor prin sfatul i înţelepte şi le dărueşte vrăji făcătoare de minuni. Există foarte multe poveştt despre ea, felurite şi vii (d. Ottuv Slovnik Nauăny', 1898 vot. xm. p. 326). Este interesant a menţiona şi o coincidenţă. măcar dacă ar fi ea socotită numai întâmplătoare, Între Rusa/ca şi Satira 1 a lui Eminescu, în ceea ce priveşte invocarea lunei: Lună tu, stăp âna mării, pe a fumei boltă tuneei. Şi gândirilor dând viaţă, suferinţele întuneci ; Mii pustiuri scânteiază sub lumina fa fecioară, Şi câţt codri--ascund În umbră strălucire de izvoară I Peste câte mii de vaturi stăpânirea ta străbate, Când plufeşti pe mişcătoarea mărilor singurătate I Câte ţărmuri' înflorite, ce palate, ce cetăţi Străbătute de-al tău farmec ţie singură-ţi arăţi! Şi în câte mii de case lin pătruns-ai prin fereşti Câte frunţi, pline de gânduri, gânditoare le priveşti! (Luceafărul) Lună din cerul adânc, lumina fa vede departe, rătăceşti peste lumea largă, te uiţi în casele oamenilor. Lună, adastă o clipă, Spune-mi, unde-i dragul meu! Spune-i, luno arginfie, Ca să-şi aducă măcar o clipă aminte de mine În vis Luminează-i de departe, Spune-I, că cine aici îl' aşteaptă I Dacă în vlsurele-I omeneşti mă visează, La amintirea mea să se deştepte 1 (Rusa/ca) [275] COMUNICARI 275 Deşi idela e aceeaşi în ambele cornpoziţlunl, totusi ea este pusă de poeţi În funcţiuni deosebite. In Satira 1. sub razele lunei, se desfăşoară tabloul cu complexele aspecte ale omenirii; aci E­ minescu ne prezintă în anliteze pe indivizii reprezentativ! ai dife­ ritelor categorii: un rege-un sărac, genii-neghiobi, un pierde­ vreme-un savant, un idealist deslnteresat-un venal, In Rusalca, luna este invocată numai în ajutorul celor doi îndrăgostiţi. Toate coincidenţele de mai sus au fost observate de mine spontan, fără vre-o preocupare a these, ci întâmplător, la repre­ zentarea oper ii "Rusalca" la opera cehă din Praga. Convingerea-mi s'a întărit prin amănuuţita cercetare a libret ului 1) şi prin cornpa­ ratia cu Luceafărul lui Eminescu. Nebănuita asemănare intre motivul ceh şi cel românesc, cred că ar trebui să îndemne, de aci înainte, pe cei ce se ocupă de istoria literaturii româneşti şi de critica operilor literare Să-şi în­ drepte cercetările şi asupra literaturii cehe. ca şi asupra Iiteraturtlor slave în general, ci nu într'o directie numai şi limitat, cum se procedează, prin traditie, la noi. Margareta Ştefănescu Un aer dela Alecsandru Lăpuşneanu şi domnlţa lui Roxanda, In Prilozi, revistă »pentru Literatură, limbă, Istorie şi Folklor" (VII, a. 1927, p. 131), care apare în sârbeşte la Belgrad, sub con­ ducerea profesorului universităţii de acolo Pavle Popovie, se află un articol scris ele L. Mirkovic sub titlul (traduc în româneşte): Aerul dela Mileseva al voievodului Moldovii Alexandru şi soţiei sale Rocsanda în mănăstirea Pakra", In acest articol autorul arată că în mânăstirea Pakra din Slavonia (între Sava şi Drava, în Ju­ goslavia) se păstrează un aer dăruit în anul 1567 de către dom­ nitorul Moldovei Alecsandru Lăpuşneanu şi soţia sa Rocsanda mă­ năstirii Mileseva din Sârb ia. Cum a ajuns acest aier din Mileseva in mânăstirea Pakra nu se ştie, spune autorul j zice însă că desigur că I-au adus călugării din Pakra, când au fugit din această mă­ năstire de frica năvălirii Turcilor la Mileseva. 1) P� care l-am şi tradus în româneşte. [276] f I . I I I ' .. ILIE BĂRBULESCU' 276 ------------------------�------------------ Acest aer, care e foarte asemeni cu cel de care vorbeşte prof. Tafrali (în "Le tresor bizantin ei romain du monastere de Poutna", pl. XXII) că e dăruit, la anul 1490, de către voievodul Moldovii Ştefan şi soţia acestuia Maria mânăstiril Putna, Prof. Tafrali nu cunoaşte şi acest aer din 1567; eu însă am scris despre acest aer deja în cartea mea "ReJations des Roumains avec les Bulgares, les Serbes, les Grecs et la Creatie" p. 373, pome­ nind de inscriptia ce se află brodată pe el şi In care se spune că domnitorul şi soţia sa l-au dăruit rnânăstlrei Mileseva pentru .. Sfân­ tul Sava, părintele nostru". N-am precizat 'atunci în carte, acum însă, legând arătările lui Mirkovic de cele ce am spus tot În acea carte la p. 224 si 227 cu privire la scrisoarea trimisă din partea lui Alexandru Lăpuşneanu în sârbeşte către ,} cneazul" Raguzei şi scrisă de către pisarul Dragomir care-şi zice cu mândrie "sârbul", completez că Alexandru Lapuşneanu trăia oarecum într'un mediu sârbesc, în deosebi din pricina soţiei sale Ruxanda, care era sârbâ, strânepoată a despotuluI Sârbiei George Smederevac şi fică a Ele­ nei, fica cneazu'ui Sârbiei Lazăr. Ruxanda era, apoi, rudă şi cu cnezii Raguzii prin acest George Smederevac; de aceea se află la curtea ei sârbi şi din părţile Raguzii sau ale Herzegovinei şi din Sârbla propriu zisă şi de aceea soţul ei Alexandru şi ea dăruiesc acest aer mânăstlrei sârbeşti Mileseva, unde se cinstea cu deose­ bire "Sfântul Sava, părintele nostru", care se ştie că era sfânt propriu sârbesc şi intemeietor al culturii la Sârbi, Erau aşa de puternici mediul sârbesc şi cultura sârbească la curtea lui Ale­ xandru Lăpuşneanu, prin mijlocirea mai ales a doamnei Ruxanda, Încât veneau la Suceava să înveţe muzica bisericească chiar tineri bursier! din Galiţia, cum am arătat în "Relations des Romalns etc." la p, 235 şi În "Curentele literare la Români În Perioada Slavonisrnului Cultural" p.247. Autorul Mirkovie dă în acest articol şi o fotografie a aeru­ lui din 1567 şi face şi o descriere destul de amănunţită a lui. Atrag atenţia asupra acestui articol, îndeosebi pentru ca cei ce se ocupă cu artă românească veche, ca colegul Tafrali, să-I aibă de aci Înainte în vedere în cercetările lor comparate; căci se pare că acest aer nu a fost importat qin altă parte, ci a fost brodat şi împodobit cu pietre scumpe şi mărgăritare, chiar de ficele lui Alexandru Lăpuşneanu şi domniţa Ruxanda, Bie Bărbulescu. [277] Un rotaclsm In Invăţăturile lui Neagoe Basarab către jiul său 1 eodosle, ediţia ') N. Iorga, Vălenii de munte, pg. 330, găsim � după con­ cepţia noastră - rotacismul amerinţarea În următoarea expresie, din încheierea la aceste "învăţături"': "Omul nebun şi călcătorul de lege umblă În căi nu bune, că acesta clipeşte cu ochiul, toacă cu picioarele şi învaţă amerin­ ţarea cu degetul", Marg. Ştefănescu, Despre mână stirea Secul Invăţatul rus I. A. Sobolevskij în "Izvestija" din 1928 tom. 1. pag. 381-382, vorbind în treacăt despre numele de familie sa­ kulam şi S ukularn din Rusia sudică, spune c'ar deriva dela Saka, ceea ce însanmă poporul "schit". Şi la Sârbi numele de Secul, Secullăi sâni destul de frecvente; însă trebue să luăm aminte­ spune Sobolevskij - că sub numele Seculi în vremea veche Sârb ii înţelegeau mai mult pe Sekelii sau Seclerii din Transilvania". Jos În notă aminteşte că "în vechea Valachie a existat o mănăstire pravoslavnică Sekul, desigur având tnfrăţire îndeosebi cu Sekulii", Din textele vechi se ştie că Sciţii ne-au călcat pământul nos­ tru încă de prin sec. al VIlI a. chr., pe unde-i fugăreşte Alexandru cel Mare în sec. al IV a chr. şi pe unde mai inainte Darius în zădar îi căutase, deci cu mult tare Înainte de venirea Săcuilor, Şi se poate crede fără eroare că Scythii au contribuit mult la for­ marea neamului nostru; în vreme ce cu Săcuii am avut legături mult mai târziu, când poporul românesc era format. De aceea cre� . dem că numele Sekul ar deriva mai curând dela Saka � poporul "Schit" - decât dela Sekleri, Sekeli - poporul Săcuesc, 28 Iunie 1929, Warszawa. rn, Holbau. 1) Reproducere a ediţiei din 1843. cu adaose după Viata lai Nifon, ed. Erbiceanu 1888 (vezi Iorga, Prefata VII). [278] 278 TH. HOLBAN Două cuvinte specifice Moldovenilor. In com. Coşcodeni din jud. BăI ti, cuvântul de origină turcească arnan, care-i un adverb comparativ specific Moldovenilor din/re Prut şi Nistru, l'am auzit adesea întrebuinţându- se şi subt formă rotacizantă ; de ex.: pi dial amar Îi glod în loc de mai des: pi dial aman îi glod sau pi dial amanică-i glod sau arnarnică-i glod. Forma superlativă este: arnănicuţ, arnărnicuţ, nu însă şi arnăricuţ. Aceste forme ale cuvântului aman au putut fi compuse mai de grabă prin analogie cu adjectivul amar. Un alt cuvânt specific Moldovenilor este verbul a aJlhiosi' a ariirosî formate de la subst. niros (miros); se întrebuinţează deo­ potrivă subt amândouă formele, După cât se vede e o disimila­ laţle a cuvântului ulros, Th, Holban Două tipărituri necunoscute ale dlaconulul Coresi, 1) Catehismul Luteran dintre 1563--4, Braşov. 2) TatăL Nostru dintre 1561-1563, Braşov. In posesiunea unui preot din comuna Ieud, Arternin Anderco, se afla un Catehism Luteran, dăruit apoi Muzeului din Sighet. Textul acestui manuscript e slavonesc, şi cu însemnări ro­ mâneşti. E format din două părţi: 1) Vieţile Sfinţilor; 2) Pravila Sfinţilor Apostoli şi a Sfintelor Soboare. Mai conţine apoi 12 foi dintr'o pravilă românească. [Andrei Bârseanu, Catehisrnul luteran românesc, Anal. Acad. Rorn., mern. sec], lit., seria II, val. 1, rnem. 3, Buc., 1923. p. 3(35)] Intre acest Catehism şi copia Intrebarea creştinească a ţO­ pei Grigorie din Măhacl sunt mari deosebiri fonetice şi grafice [lbid., p. 4 (36)] 1). \ ' Din prologul Catehismului\reesă că: originalul lui e cel gre­ cesc al sfinţilor Vasilie, Grigorie, Ioan Zlatoust, Atanasie şi Ciril 1) A. Bârseanu, op. cit., p,' 6-8 (38-40) face chiar o pa­ ralelă între' catehismul de fată şi intrebarea creştinească, aşa cum e publicată în : B. P. Hasdeu, Cuvente din bătrâni, II, p. 120-6. [279] COMUNICĂRI --=--- 27d Din prologul Evangheliei ro­ mâneşti a lui Coresi din 1561. să înţeleagă, să înveaţe Româ­ nii cine-s creştini. Cum grăiaşte şi sfântul Pavel Apostolul către Corinteani 14 capete: în sfânta biserică mai bine e a grăi cinci cuvinte cu înţeles decât 10 mie de cuvinte neinţelease în limbă străină, După aceia vă rugăm toţi sfinţi părinţi oare Vlădici, oare Epis­ copi, oare popi, În cărora mână va veni aceaste cărţi creşti­ neşti, cum mainte să cetească, ne ce tind să nu judece, nece să săduiască ... (Cf. Bianu-Hodos, BibI. ve­ veche rorn., p. 45). să înţeleagă toţi oamenii cine-s Românii creştini. Cum grălaşte şi sfântul Pavel Apostolul către Corinteni 14 capete: în sfânta besearecă mai bine e a grăi cinci cuvinte cu înţeles de cât 10 mie de cu­ vinte neinţelease în limba stră­ ină. După aceia vă rugăm toţi sfinţi părinţi o(a)re Vlădici, oa­ re Episcopi, oare popi, în că­ rora mână va veni aceaste cărţi creştineşti cum mainte să ci­ tească, necetind să nu judece nece să săduiască ... [Cf. A. Bârseanuj op. cit., p, 5 (37)]. filozof, şi că în româneşte a fost tradus de către "nişte buni creştini'; din limba sârbească [ibid., p. 5 (37)], A. Bârseanu, care studiază acest manuscript, deduce că a fost scris între 1,560-2, la Braşov [ibid., p. 6 (38)], Vom vedea mai la vale că e greşit. Dar A. Bârseanu nu arată cine e autorul' Catehismului. Prin rândurile de faţă cred că voi elucida această chestiune, Conducându-mă după o recenzie, asupra studiului de faţă a lui A. Bârseanu, făcută în revista Convorbiri Literare, 56, Sept. 1924, p. 716, care constată că autorul Catehisrnului nu poate fi decât Coresi, căci acesta scrie prologul care sună: "Şi scoasem siânta Evanghelie şi zeace cuvinte şi Tatăl nostru şi Credinţa Apostoli­ lor" (Coresi tipărise Evanghelia românească la 1561 şi Apostolul românesc la 1563), am ajuns Ia concluzia mai certă a paternităţii lui Coresl din următoarea paralelă: Din prologul Catehismulut Luteran. I Aceste două coloane dovedesc, cred, cu prisosinţă, că diaco­ nnl Coresl e autorul Catehismului luteran descoperit Ia Ieud. Dar în prologul Catehismului se mai spune că a fost "scos" [280] 280 LUCIAN PREDESCU ------�----------- de "nişte buni creştini". Lucrul nu trebue să ne mire, căci Core si a tipărit multele sale cărţi când cu Tudor Dracul (Evanghelier rom. J561), când cu Mănăilă (Evanghelia slavonească 1579; Evan­ ghelie slavonească, 1583), când cu Opera Logofătul (Octoih mic slavonesc 1557), când cu alţi preoti (Evanghelia cu învăţătură 1580-1), când cu Cinci ucenici (Sbornic slavonesc 1568; Triod slavonic 1578), când cu opt ucenici Octoih slavonesc 1574), si otdeauna Core si a mărturisit această colaborare. Mai spune prologul Catehismului că "scoaseră cartea de limba sârbească pre limba românească", Acelaşi lucru face Coresi şi cu Evanghelia cu învăţătură din 1580-1 şi cu Psaltirea slavo­ română din 1577. Mai spune prologul Catehismului: "Şi scoasem sfânta Evan­ ghelie şi zece cuvinte şi Tatăl Nostru, şi credinţa Apostolilor ... " Aşa-dar, Catehlsmul de fată nu poate fi o copie a Evanghe­ liei remâneşti din 1561 a lui Coresi, ci Cor esi s'a copiat pe el însuşi. Când e tipărit Catehismul luteran a lui Coresi şi unde e lpărlt ? In prologul Catehismului menţionând Coresi numai Evanghe­ lia de la 1561 şi Apostolul din 1563, rezultă că. a fost tipărit după 1563, şi nu după această dată, adică în 1554, căci atunci ar fi menţionat şi Tâlcul Evangheliilor şi Molitvenicul românesc cari au apărut în 1564. Deci Catehismul Iuteran a fost tipărit de Coresi intre 1563 şi 1564. Şi desigur l-a tipărit la Braşov, căci intervalul de timp Între cărţile lui dela 1563 şi 1564, cari au apărut la Braşov, era prea mic ca să se fi deplasat cu tipărirea in altă localitate. * Coresl mai citează în prologul Catehismului şi un Tatăl Nostru. Din ordinea în care e citat, reese că a fost tipărit între 1561 şi 1563. Şi, din motivele de �ai sus, desigur că tot în Braşov. \ Lucian Predescu [281] COMUNICĂRI 281 Primul Congres al filologilor slavi în Praha, Intre 6-13 Octombrie 1929, a avut loc la Praha primul Cana gres al filologilor slavi. S'au reunit slavi şti de nationalitate slavă şi neslavă,-profesori universitari şi de liceu. Numărul lor total a fost de 544 membri dintre cari 183 delegaţi ai ţărilor străine. Intre ei au fost învăţaţi Cll nume bine cunoscute în slavistică, anume: J. Baudouin de Courtenay (Warszawa), AI. Belic 1) (Be­ ograd), BartoH (Torino), AH. Bem (Praha), Olaf Broch 2) (Oslo), J. Czekanowski (Lw6w), Ad, cerny' {Praga}, P. Diels �) Breslau, D. Dorosenko 5) (Lwowj.jănis Endzelins 0) (Riga), Flajshans 7) (Praha), Florovskij (Praga), VI. Francev (Praha), A. Frinta 8), (Praha), Ge­ semann (Prana), J. Horăk (Praha), Old. Hujer {Praga}; M. Hy'sek (Praga), J. Chlumsky (Praga), Ivsic 9) (Zagreb), AI.Jalaci6 10) (Be­ ograd), R. jakobson (Praha), J. Jakubec (Praha), J. [anko (Praha), H. jarnlk (Brno), AI. Kizevetter (Praha), AI. Kolessa (Lwow). K'f e pin s k y' (Prah)a L. Kuba (Praha), S. K ula k o w ski (Warszawa), St. Kulbakin 1') (Beograd), Kuraskiewicz (Wlo­ dowa), M. Laskaris 12} (Athenes), AI.P. Lavrov �3)(Leningrad), Tad, Lehr-Splawniski (Krak6w), E. Ljacki] (Praha), Joh. Aug, Lundell (Upsala), [an Măchal (Praha), V. J. Mansikka (Helsinky), J. Ma­ tiegka (Praha, G� Maver h) (Padova), A. Mazon (Paris) J. J. Mik­ kola (Helsinki), St. Mladenov 15) (Sofia),.L. Niederle , (Praha), K. Nicsch '§) (Krak6w), A. Novăk (Bruo), N. Okunăv (Praha), Fr. Pas­ trnek (Praha), J. Pata (Praha), O. Z. Patrick 17) (Berkeley-Califor­ nia), H. Pedersen (Kopenhaga), J. Peka� (Praha), P. Popovic 18) (Beograd), A. Pogodin (Beograd), P. Sakulin (Moskva), E. Sme­ tanka (Praha), st. Sm. Stocky] (Praha), Fr. Spina (Praha), L. Tes� ni ere (Strassbourg), AI. Theodorov-Balan 10) (Sofia), St. Romanski (Sofia), N. Trubetzkoy (Viena), A. VaiJIant 20) (Paris), M. Vasmer 1) delegatul Academiei Sirbe, 2) del. guvernului norvegian' 3) del. 4) del. pentru Schlesische Friedrich WilheIms Universităt' 5) del. Instit ştiin!. Berlin, 6) del. univ. din Riga, 7) del. Acad' Cehe, 8) del. red . .,Slov. Prehled" din Praha, 9) del. Univ. Zag­ reb, 10) del. Instit. za Izucavanje Rusije i Jugos[3vije, 11) deI. Univ' Belgrad, del. Rus. Naucn. Institut, 12) del. guvernului grecesc şi al Univ. din Salonic, 13) del. Univ. din Leningrad, 14) del. Univ • din Padova, 15) deI. Acad. Bulgare, 16) deI. Acad. Polone, 17 del. Fac. de litere, sec!iunea slavă, Unlv. din California, 18) del Acad. Sîrbeşti, 19) del. Acad. Bulgare, 20) del. al institutulu I'Institut des etudes slaves. . [282] 282 MAROARF.T A ŞTEFĂNESCU ------- (Berlin), M. Weingart (Praha), Fr. Wollrnan (Brno), V. Zlatarski 1) (Sofij ,) J. Zubaty'(Praha), j. Vals (Praha), ]. Volf (Praha). Din România au luat parte la acest congres: d-nii Pro]. Univ. Ilie Bărbulescu, ca reprezentant al Universităţli din Iaşi, al Societăţii Istorica-Filologice şi al Revistei "Arhiva"; N. Cartojan, P. P. Panaitescu, conterenţtarl, şi Praf. Univ. D. Moiotolescu­ Văde/li. Congresul s'a tinut sub protectora tul domnului Preşedinte al Republicei Cehoslovace, T. G. Masaryk. Comitetul de organizare a congresului a fost compus din d-nf Praf, univ, r». M Murko, preşedinte, Prof. univ. 01'. f. Po[[vka, vicepreşedinte, Praf. [an Vobornik, vicepreşedinte, Praf. univ. Of. f Horâk, secretar, Prof. univ. Dr. M. Weingart, casier, Of. St. Petira, asist. sem. slav, secretar supleant, Pret. Dr. J. Kurz casier supleant. Lucrările Congresului s'au făcut in trei secţii: 1. Sectia li­ terară-istorică (preşedinte: prof, univ, 01'. J. Pollvka, vicepreşe­ dinte: Prot. univ. Dr. Mii. Hy'sek, secretar Dr. Krejci, asist. al sem. slav), 2. Secţia linguistică (preşedinte: Prof, univ. D1'. Emil Srnetănka, vicepreşedinte: Prof, univ, Milos Welngart), secretar Dr, losef Kurz, 3. Sectia pedagogico-didactică (presedinte: Doc, Dr, j. Kiima, vicepreşedinte: Prof. univ. Dr. M. Weingart, se­ cretar: Prof. Dr. Frantisek Oberpfalcer}, Fiecare secţiune a avut pentru fiecare zi de prelegeri şi dis­ cuţiunile privitoare asupră-le câte un preşedinte, ales prin unani­ mitate ln şedinţa plenară dela inceputul Congresului. D-I Prof. Ilie Bărbulescu a fost ales preşedinte al sectiunii literar-istorice, vorbind tot timpul tn limba croată. Comunicările s'au făcut în limba ceboslovacă, sau in orice altă limbă slavă, precum şi in J. engleză, franceză, italiană sau germană; tot aşa şi discuţlanile, Servindu-rnă de note i1Toprii şi impresii că pătate în timpul congresului, cât şi de rezurnatele trimese chiar de autori an­ ticipat, tipărite de Comitetul 'de organizare al congresului şi puse la dispoziţiunea fiecărui rnel11�ru partiei pant ÎII Congres, dau aci, pe scurt, cuprinsul fiecărei din'ţre prelegeri, grupate În una dintre cele trei secţiuni menţionate. Astfel: 1) del, Mi!]. de Instr. [283] COMUNICĂRI --�_.�_._------,-----.-----�----- 283 t ' I I I I r' Secţiunea 1 l. Bărbulescu (Iaşi): ceşki nauşni duli koâ pocetka rumun­ ske moderne ttauke, învăţaţi cehi au contribuit la desvoltarea culturii moderne tn Moldova. La t 825 vine in laşi cehul J. ci/Iak. EI îşi făcuse st. diile la Universitatea din Heidelberg, unde căpătă diploma de doctor in medicină şi chirurgie; la Viena se specializă pentru boli de femei. EI creiă in laşi şi Moldova o atmosferă culturală. La 1830 Iondă "j assyer medicinische Leseverein" şi o bibliotecă pentru medicină şi ştinţe naturale. Membrii acestei societăţi se intruneau pentru a citi şi discuta apoi diferite cărţi şi reviste străine. La 1832, îm­ preună cu Zotta, Întemeiază, tot În Iaşi, "Muzeul pentru ştiinţele naturale". Se formează astfel o atmosferă culturală, ale cărei roade sunt înfiinţarea Academiei Mil1ăilene, la 1835, şi a Univer­ sităţii, la 1860. Fiul lui jakob Cihak, Alexandru Cihak, tipări, la 1870, un "Oictionnaire d'etyrnologie daco-rornane", A. Bem (Praha) : Dostaevskit v hudosestvennot polemlke s Tolstym, Dosloevskij, în romanul său "Podrostok" ( Aâuliul) În­ ireţese În chip organic o polemică artistică cu Tolstoi. Se pot pune faţă în faţă romanele "Podrostok" a lui Dos­ toevskij cu "Oetstvo şi Otroeestvo" a lui Tolstoi. Din comparaţia lor rezultă că Tolstoi este istoriograful boieri mei (dvorjanstvo) ruse, pe când Dostoevskij înfăţişează noblimea spirituală (inteli­ gencija); Tolstoi Îşi alege eroii dintre ruşii curtcni de neam, Dos­ toevskij înfăţişează eroi din familii fără traditii. Se analizează şi alte scrieri ale acestora. L. Bilecky] (Praha): Golovninaprijami ukratns'koî litera­ turno-naukovot kritik! za ostannih 50 lit, Conferentiarul schiţează intreaga critică ucranlană literar­ ştiinţifică in ultimii 50 de ani, începând cu anul 1876. In anul 1876 porneşte un curent îndemnă tor de a se face publicaţii in limba ucraniană, fie în Galitia la Lvov, fie in revistele ruseşti sau a le trimete emigranţilor la Geneva şi Praga. Incă din 1873, Ukrosn'ska Oromada, sub conducerea lui M. [284] 28_4 M_A_R_O_ARETA ŞT_E_FĂ_N_E_g_C_U_._� __ Dragarnonov, publică studii in Lemberg, in ziarul critice- literar .,Pravda". La 1876, În Praga, O. Rusov publică o editie a operii lui Sevcenko. M. Dragomanov. in numele asociaţiei Ukratnska Gromada, publică, începând cu anul 1877, studii din Iolklorul ucranian şi literatura şi critica ucraniană, În jurnalul "Gramada". Actiunea sa de propagandă se aseamănă cu cea pe care o desfăşurase mai inainte propagandistul rus Oleksander Gerţen la Londra. Critica ştiinţiftco-literară ucralneanăgin Ucraina, Moscova'[şl Petersburg se găsea pe atunci pe o treaptă înaltă. Ea s'a rsani­ testat in trei epoce : 1 până la revolutia dela 1905, concentrân­ du-se în Kiev, Charkov, Lvov; II până la revoluţia din 1917; III după revolutie - un deceniu. Conferenţiarul arată toate părerile cu privire la data începu­ turilor Iiteratu.rii ucraniene. Subliniază anul 1882, care face epocă în istoria culturii ucraniene, pentrucă atunci apare .,A.ievskaja Starina". Nu mai puţin insemnat e anul 1892, în care apare la Lernberg, sub directia Prof. M. Grusevskii, "Zapiski Naukovogo 'F-va im, sevcenka". Preocupări de critică-literară populară in Pravda, Zorja, Ruslan, şi altele, iar în 1898 in Lernberg începe să apară .Ltteratumo-naukovit Yţsinlk", In publicaţia Den' îşi subscriu articolele şi studiile de inter­ pretare sociologică a creaţiunllor literare: Laman'ski, Kostornarov, Kuliă, Dragornanov, Iv. Rudcenko, Hvedor Vovko, tali, Surncov, Franko, E timpul când scriu Daskevlc, Ogonovski, zitecki, Sum­ cov şi Naumenko. Incepând cu anul 1905, au loc polemici intre invăţaţii ruşi şi ucrainieni ; conferenţiarul menţionează nume de mari invatati, care au polemizat (Franko, Petuhov, Speranskij, Pipin, Istrin, Perete, Vladimirov, Efrernov, S. Smal'