[204]
204
MARGARETA ŞTEFĂNESCU
'Paris 1881, p. 548 şi urm., se arată o bogată activitatâ desfăşu­
rată de Ruşi în sensul stăruinţe! de a se colectiona cîntecele po­
pulare. Astfel, Prinţul Certelev publică la St. Petersburg, în 1819
Essai de reeueil des anciennes chansons petites russienues. In
1827, Maksimovic publică şi El o colecţie. In 1834, acelaş dădu
o culegere mai desvoltată cu note istorice �i filologice. In 1845,
Maksimovic voi să publice () a treia ediţie a culegerii sale, dar
avu cîteva dificultăţi cu cenzura şi opera sa nu putu să apară
decit în 1849 (Sbornik ukrainsklli ţiesen, Kiev). Graţie relaţiilor
personale ale lui Maksimovic cu grupa literară a lui Puşchin şi
mai tirziu cu Gogol, operiIe sale exercită o foarte mare influenţă
asupra spiritelor.
In aceiaşi epocă, J. J. Sreznevski] in Antiquiies Zaporogues
Harkov, 1833-1838, dă un mare numar de cîntece §i balade
(durny) cu comentarii istorice. In 1836, Platon Lukasevic publică
Les âumy et les chansons de la Petiie-Russie et de la Russie
touge (un număr dintre a.este poiezii au fost găsite în Galitia).
Mai sînt şi alte culegeri populare; mai cităm şi pe Kostornarov,
care a publicat in Recueil litieraire petit-russien de Mordovăev,
Saratov 1859, cîntecel e pe care le-a reunit în Volynia, in 1844.
Din aceste se vede că mare trebuie să fi fost interesul oa­
menilor in văţaţi ai Ruşilor faţă de producţiile literare ale poporului.
Dela Ruşi cred că ne-a fost însuflată şi nouă ideia şi dragostea
de a colectiona productiile populare; ea ne-a venit prin scriitorii noş­
tri'lcare-au avut contact sufletesc cu scriitorii Ruşi. E imposibil ca
C. Negruzzi, care s'a refugiat la 1821 în med.u oarecum rusesc,
in Basarabia, şi AI. Donicl, basarabean de origine, care au avut
prietenie CU Puşchin, prieten la rlndu-t cu Maksimovc, cel care-a
cules CU atîta drag şi convingere poezia populară, fă nu fi primit
influenţa ideilor şi gusturilor poetului rus şi'n ace astă privinţă.
Cunoaşterea vietii literare a popoarelor slave învecinate rec­
tifică o mulţime de păreri cu privire la viata noastră culturală
din secolul trecut. .
Plslte, kto kak umeet=Scrieti, băeţl, numai scrieti.
\
A Sellstev, K izuăeniiu staropeăatnyli bolgarskih knig, S'avia
DO 2 p. 260 şi urrn., arată că, în primele trei decenii ale
veacului al XIXlea, cărţile bulgăreşti s'au tipărit peste hotare.
Intre 1825 - 1841 s'au tipărit în Bucureşti 9 publicatii. Prima
jor tipografie s'a deschis în Solun de Arhlmandritul The-
[205]
COMUNICĂRI
205'
o dos!e- Toţi se silesc să scrie după Înţelesul poporului celui sim­
plu. Szlistev dă nume de autori de cărţi didactice din această peri­
oadă. Nathanail, mitropolitul de mai tîrziu al Ohrldei şi Plovdivului
şi Zah. Knjaăeski, în predoslovia cărţii lor "Zerkalo ili Ogledalo
hristianskoe", Moskva 1847, Îndeamnă pe scriitori cu deviza: "pi­
site, kto kak umeet, a posle delo vyjasnitsja" (scriţi, eate
şi cum se pricepe, căci după aceasta lucru se va lămuri adică va
rămânea ce trebue, ce-i bun de rămas). Se vede şi la Bulgari a­
ceiaşi frământare, ca şi la noi, pe vremea lui 1. HeI. Rădulescu,
pentru desvoltarea pro ducţiilor : literare, artistice, lirnbistlce, orto­
grafice, lăsînd discernămîntul pe la urmă.
Citata deviză a Bulgarilor se asemănă CU îndemnul lui
Hellade către junii scriltor i din generaţia sa, cărora le zicea:
"Scriţi, b ăeţi, numai scrieţi".
Puşchin -şl Rotninii.
Se ştie că Puşchln a cunoscut pe Negruzzi şi Donici ai
noştri la Chişinău. La Chişinău, Puşchin va fi avut relaţii de prie�
tenle şi cu beeri moldoveni localnici.
Un scriitor rus, Lev Maceevic, Kisinevskiţa predanija o Pus­
kine în revista "Istoriccski'i vestnik", Mai 1883, p. 381-397, in­
dică pe Karl (�pe moidoveneşte Scarlat") Ivanoviă Prunkul 1), ulti­
mul descendent al unei vechi familii boiereşti moldoveneşti din
Basarabia, care a scris amintiri despre prietenia sa cu Puşchin
la Chişinău, descriind caracterul plin de voioşie al poetului rus
şi presărînd scrisul său cu str efe întregi din producţiile lui Puş­
chin, compuse în Chişinău.
Dar tot din citatul articol aflăm că Iv. P. Liprandl şi V. P
Gorcakov, doi ofiţeri, prieteni de-ai lui Puşchin, dezic, nu ştim
dIn ce motive, veracitatea relatiilor de prietenle dintre moldo­
veanul Pruncul şi Puşchin. Ei ziceau că prietenia lui Pruncu cu
Puşchin s'a mărginit numai la Întîlnirea la ser ate : In clubul lui
1) Acesta muri În anul 1876, luna De zembrt-. 1 s'a scris un
frumos necrolog în Bessar. Guber. Ved., 1876, No. 99 (vezi Ma­
ceevic, op, cit., p. 383).
[206]
Vartholorneu �i cîteodată şi la biliardul lui Anton (deci fără multă
intimitate).
Maccevic declară că însuşi n'a citit memoriile lui Pruncul
�şi nu se pronunţă hotărît asupra prieteniei lui cu Puşchin.
Margareta Ştefănescu.
206
T. HOTNOO
I
"!
I
,
,
Intunec, întuneric
Intunec, verb de conj. 1, are derivatele: întunecare, subsr.,
intunecat, adj., întunecător 1), adj., tntunecosvş adj., Întunecime E),
subst., îniuneceală (şi tuneceaiă, în munţii Prahovei înseamnă În­
tuneric sporit de ceaţă) subst., .intuneceaza-ee" 4), verb de conj, r.
Intuneric subst, arnligen, declin. Il, în limba modernă rornînă
nu prezintă derivate. In limba veche găsim: a întunereca şi a se
tntunereca 5), care au acelaşi înţăles cu a întuneca şi a se întu­
neca. Intuneric, în afară de luţălesul de astăzi, mai avea În
'limba veche pe acela de număr infinit (poate că şi acel finit de
10.000 sau 12.000, ca şi în limba persană, unde lntunerlc înseamnă
şi 12.000).
Faptul că întunec şi întuneric denumesc lucruri atît de im­
portante, a făcut pe Învăţaţi să le caute, cu ori ce preţ, originea
latină, singura posibilă după părerea lor. Astfel pentru întuneric
s'au propus: "lntenebrtcu şi "intenebricare (acesta din urmă pre­
supus de Ascoll ca etym şi pentru a intuneca). D-l Sextil Puş­
cariu, În Etymolog. Worterbuch der rurnăn. Sprache, sub 895,
propune un *întunicare (derivat latin popular din inttllnica) pe
1) Gaster, Chrestorn. b 299, 7' 2'
2) Întunecos nu pare il fi un derivat din verbul întunec; de
oarece acesta ar fi trebuit să aibă, conform analogiei, un derivat
tniunecăcios, Cf. : Innec=-înnecăcioa, supăr=-supărăcios, mlnlnc=­
mîncăcios etc" adecă derivate din participiul trecut plural mascu­
lin. Sînt, fireşte, şi excepţii, de pildă lunec-Iunecos; dacă nu cumva
adjectivul acesta nn e moştenit ca atare din lb. latină (din lubricosus},
3) Sufixut�il7le se adaogă de obicelu substantivelor şi ad­
[ectivelor şi nu verbelor, persru a da naştere la derivate. Cf,
.argat=-argăţime, golan-cgolănime, pedestru-pedestrime etc.
4) Psaltirea Scheiană II 134, 23'
5) Ibidem II 220, Ia; 134, 23 şi 134, 5-
1
I
�
[207]
· COMUNICĂRI
207
care W. M yer-Lubke îl respinge, admiţând pe "innocticare, propus
de d. O. Giuglea.
Eu propun etyrne noi ale acestor cuvinte.
E important faptul câ Întuneric apare în toate textele vechi
romîneşii 1 ipsit de prefixul în-o Astfel: iunerec (Gaster, Chrest.
B68, 229), în tunerec (Psalt. Scheiană 229, 20), mim tunerecu
(ibid. 336, 27)' prin tuniarecu (tbid, 191, 22; 170, 22)' Apoi întu­
neric e scris în textele vechi de repetate ori untunerecu, însă
adeseori nu e clar dacă avem a face CU prefixul Îll-(asimllat cu
II din silaba următoare) ori cu nurneralul sau articolul nedefinit
lin. Afară de cele două exemple de mai sus, "întru tunerecu" şi
.,prin tunîarecu'', pare convingător şi următorul:
"Nu me temu de lin turearecu de oameni ce cadu pre giurul
meu" 1). In această expresie e clar că avem a face cu un, articol,
urmat de substantivul turearecu, iar nu cu prefixul ÎIl-; căci
substantivul fiind urmat de un atribut trebuia să aibă articol de­
finit, dacă un-ou este articol nedef.nit : trebuia deci ca expresia
să aibă forma: Nu me temu de unturearecul(u) de oarnerl ce cadu
pre giurul meu. Numeralele substantivale sînt precedate regulat
de articolul ncdeflnit o, lin: o mie, o sută, un mllion, o mulţime
o sumedenie, un potop de, etc., deci, analog, şi un tunerec,
Aşa dar iunerec este probat În textele vechi romîneştl,
Verbul a intuneca bănuesc că este derivat dintr'un substantiv
dispărut din limbă, *lunec. Nu este exclusă posibilitatea ca el
să se găsească prin textele vechi rornîneşti, mai cu seamă în ma­
nuscrisele originale. Ori cum deocamdată trebue să admit, de
nevoie, că un asemenea cuvînt n'a existat în limba remînă, In a­
semenea caz verbul a întuneca a putut Întra în limbă ca atare,
fără prefixul tn-, pe care l-a prlmit ulterior, prin analogie.
Atît pentru întuneric, cît şi pentru intunec propun turco-tata­
rele 2) tiinek şi tiuierik, derivate şi ele din tiin, .noapte',
Să se compare pentru aceasta, uiguric 3). ttin .noapte, întu­
neric', tiinek .temniţă, încă prea întunecoasă' ; ttinerik .spaţiu în-
1) Psaltirea Scheiană n. 4, 23'
2) Turco-tatar trebuie înţăles în sensul că e vorba de limba
unuia din popoarele: Cumani, Pecenegi, Turci şi Tatari, cu care
Rornînli au venit în contact înainte de sec. XIV.
3) Uigurii, Ciagataii, Iacuţtt, Omanii, Altaii, Klrghizll, Koibalil,
Karagas! etc. sînt popoare turco- tata re.
[208]
tunecat, pîntecele mamei' ; tiinemek, tiinenmek .a se Întuneca, a se
adinci în gindire, a cădea pe gînduri'; ciagataic, tiin .noapte";
tiinmek, iunmak ,a înnopta, a medita, a cădea pe gînduri'; titnektin
.iert' (exact: .ziua de înaintea noptii, analog cu slav. văera .ieri',
derivat din veier ,seară'); iacutic, tiin ,noapte', miezul noptii';
osrnanic, diin ,îerl' ; altaic tiin .întuneric, noapte' ; iiiner ,a se în­
tuneca, a se face sntuneric'; tunerik .tntuneclme, întuneric'.- Toate
aceste notite sînt luate din H. Vambery, Etymo logisches Worterbuch
der turkotatarisci1en Sprachen, Leipzig 1878, pg. 166, 167.
De asemenea În Radloj], Worterbuch der tur kischen Dia­
lekte III, 1547: tiin ,noapte'; tătitik .loc întunecos, Întuneric,
îutunecime'; tiinărikiăt ,a face Întunecos, a intuneca'; tunărtă
.mlezul nopţii'; tiină .a petrece noaptea. a veg hiă', tiinoii .altă
dată, odinioară', tiinoiigÎl .rnai înainte (în timp)" ; .tiinăr, tunat ,a
se întuneca'; tunăs ,a face noapte, die Nach t stehen lassen',
Din notiţele acestea se vede că din primitivul tiin ,noapie'.
care e şi cel mai răspîndit, s'au derivat în limbile turco-tatare �
tunek şi tunerik, conform principiilor de derivare în acele limbi,
Potrivirea de înţăles este uimitoare. Să se compare numai
altaicul tun erik şi rorninescul tunearec, tntuneric. In ceia ce pri­
veşte transformările fonetice, nu întîlnim nici o dificultate. +Tunec
şi tunerec sînt aproape identice cu turco-tatar. tunele şi tunerik, şi
ca formă şi ca înţăles.
Pentru u din ii, în cuvintele romîneşti de origine turco-tatară,
să se compare: turc. duşyme-duşumea, tiitiin-tutun (în Moldova
şi tittin, tlatlufl); turc. (persan) dllşmetz-duşman ; tatar. burâugn,
bpdugh-burduf (ruseşte blrd'tLlgh) etc.
Totuşi nu putem trece aşa de uşor asupra faptului că no­
ţiuni atît de importante ar putea să fie denumite cu termeni nelatini,
contrar majorităţii cazurilor 1). E foarte posibil deci ca termenii,
romani ci deriva ţi din intenebricu (şi de forma "inteneeric, *inter,eric
întînerec) să se fi contopit cu temenii noi turco-tatari, atît de a­
semănători ca formă şi ca înţăles cu cei dintăi (vezi mai sus l),
Exemple pentru asemenea fCnGmel1 lingvistic (etimologie populară
208
T. HOTNOG
I
i
1) Drept este că În limba ,rom'înă s'au substituit elementelor
latine cuvinte ca plug, gind, il1b�re. milă, noroc, trăesc etc., Însă
ele, cu toată Importanţa lor În lÎ'mbă, nu se pot alătura de acele
care denumesc elementele şi fen0menele naturale ca ploaie, vînt,
cer, pămînt, lumină, Întuneric et�.
[209]
COMUNICARI
209
şi contarninaţie) ar putea servi, poate: briceag din rom. briciu-s­
turc bîăak (cuţit); pal mac din rcrn. pulmă-s-ustc, p armak .degei' ;
foarte probabilă turc-arab, sn (plur, alat)+rom. 111l+rom. alt a
dat unealtă 1). •
Cazuri de derivare cu prefixul in-la primitive obscure sau
dispărute, În limba română, mai avem. lată cîte-va : îmbrac, încalţ,
iniimpin, Îndrăznesc, încumet, întretnez,
Dacă avem cumva a face ClI o simplă coincidenţă, atunci ea
este foarte interesantă şi cred că a meritat să fie menţionată.
T. Hotnog.
Hugo Schuchardt
(4 Februarie 1842 - 21 Aprilie 1927)
La un an după Gi.lleron 2), un alt uriaş al lingvisticii ne pă­
răseşte pentru totdeauna. Alaturarea numelor lui Schuchardt şi Gil­
lieron nu se datoreşte numai faptulu', de pură Întîmplare, că au
murit amîndoi În acelaş anotimp şi aproape în aceiaş zi la un
interval numai de un an unul după celălalt. Intre aceşti doi băr­
baţi, altfel aşa de deoseblţi supt atîtea raporturi În cercetările
lor ştiinţifice, au existat înrudiri de natură curat omenească,
graţie cărora un mare învăţat apusean ,a putut să-i adrnire deo- .
potrivă şi să-i aibă ca ide al, îmhinînd în studiile sale Iir gvistir e
metodele amîndorora şi apropiindu-i oarecum în chip material
prin aşezarea portretelor lor pe masa sa de lucru.
Cea mai de sarnă caracteristică comună lui Gillieron şi lui
Schuchardt este, mi se pare, acel element prometeic dinactlvitatea
lor ştiinţifică, acea osteneală de fiecare clipa pentru descoperirea
adevărului, acea luptă care se vădeşte, între altele, şi in tonul,
la unul mai mult, la celălalt mai puţin polemic al lucrărilor lor. Si
dacă la primul trăsătura aceasta este mult mai evidentă decît {a
cel de-al doilea, asta se explică prin îndărătnicia, in aparenţă
1) Se poate ca să fi existat în limba proastă turcească un
cuvînt "ulultt (din cazu! oblic arab) din care pr.rnul l a fost diss i
milat în n. Cazuri as-mănatoare sînt numeroase în limba turcă.
Arab. ălt=rom. .unealtă', Werkzeig.
2) V. Arhiva XXXIII (1920), paL;' 223 urrn.
[210]
.�------------------
10RGU 10 RDAN
-------------------
210
rnodestâ, cu care-şi limita domeniul de activitate la un singur
teritoriu lingvistic, şi prin fanatismul, adesea exagerat, dar mereu
fecund, CU care-şi susţinea şi apăra convingerile ştiinţifice.
Mărimea lui Schuchardt o constituie înainte de toate vastita­
tea şi varietatea operei sale .. Deşi r omanist de profesie, nu nu­
mai că nu şi-a ales dela Început o anumită ramură în care Să se
specializeze, - în sensul de multe ori cam meşteşugărosc al cu­
vîntului, -- cum au făcut mai toţi confraţii lui din toate vremurile
şi locurile, dar, ocupîndu-se de colectivitatea limbilor romanice 1),
a depăşit de timpuriu hotarele, impuse mai mult de uecesităţi
practice, ale rornanisticii pentru a studia o mulţime de alte g a­
iuri, fîe apropiate într'un chip ori altul de cele neolatine, fie lip­
site de orice legătură cu acestea. Astfel Schuchardt s'a conformat
înantea tuturor preceputului exprimat de el însuş, că DU există o
lingvistică romanică, dupăcum nu exista una germanica, indo euro­
peană, etc., ci numai lin g v j sti că pur şi simplu. Iar cunoaşterea
diferitelor limbi el n' o considera ca un scop în sine: vedea în ea o
bază, absolut .necesară, pe care să-şi intemeieze apoi părerile cu pri­
vire la problemele cele mai importante şi mai gener a Ie''ale ştiinţii noas­
tre, Între ele cea mai principală fiind, se Înţelege, originea limbii o­
meneşti însăş.
Cît de felurite sînt chestiile care au preocupat pe Schuchardt
în materie de lingvistică generală, se poate băn ui din Înşirarea
următoarelor titluri 2): 1) alunecarea sunetului (despre legile fo­
netice); 2) etimologie şi istoria cuvintelor (cu subdivlziunea "cu-
1) Şi a noastră a atras destul de des pe Schuchardt, care,
în diverse reviste şi ziare, a scris studii, articole şi recensii de
filologie rornină. Cea mai însemnată şi mai întinsă lucrare a lui în
acest domeniu este Ober B. P. Hasdelî's "AltTllmănische Texte
und Glossen", apărută casupltment la Cuvente deti bătrăni, vol,
1, pag. Ill-XLlV. Un amănunt interesant şi totodată duios pentru
noi Romînf este că, după răpirea de cătră Ruşi el celor trei jU­
deţe din sudul Basarabiei, în urma războiului nostru de indepen­
denţă, Schuchardr a publicat Ît1 Neue Freie Presse, nr. din 23
Iulie 1878 un articol Intitulat Bessarabien, Ein Nekrolog,
2) Le reproduc după Hugo Schuchardt-Brevier. Ein Vade­
mekum der allgetneinen Sprachwissenschaft, Als Festgabe ZUlU 80.
Geburtstag des Me.sters, zusammengestellt und eingeleitet von
Leo S p i t zer, Halle a. S., Max Nierneyer 1922.-0 ediţie nouă a
acestei cărţt, care va îmbrăţişa şi\a:tivitalea din cei cinci ani.
pănăla moarte, a lui Schucha.dt, se află În curs de pregătire.
I
1
�
!
!
I
1
l
[211]
C o l\TU hTI CĂHI
211
villte şi lucruri"}: 3) smesterul vorblnlor ; 4) înrudiri lingvistice
(,,(eoria valurilor", clas iIicarea idlornelor romanice); 5) afinitate
şi creaţie primitivă ("înrudire istorică sau elementară ?"); 6) o­
riginea limbii; 7) despre lingvistica generală; 8) limbă şi gin­
dire; 9) is toria limbii şi talent PE ntru limbă; 10) lingvistica în
raport cu etnogr s Iia, antropologla şi istoria civilizaţiei; 11) limbă
şi naţionalitate; 12) politică şi pedagogie lingvistică; 13) terapie
lingvistică (= purism, etc.) : 14) despre ştiinţă" în general. Iar
cantitatea Cl! drept cuvînt enormă a scrierilor sale se poate vedea
din acelaş Vadetnekum, unde lucrările de tot felul ale lui Schuchar dt,
dela cele mai cuprinzătoare studii pănăla cele mai nelnsernnate
recensii şi notite, sînt înregistrate de Spitzer cu o acribie adevărat
filologică : între 1864, data celei dintă!u (teza de doctorat dela
Bonn, despre vocabularul latinei vulgare.) şi 1921, anul alcătuirii
Brevier-ului, avea' nu mai puţin de 849 numere, la care se va
adăuga în a doua ediţie a- acestei cărţi ceiace a scris Schr chardt
în 1922 şi următorii. Nu se poate spune că o viaţă excepţional
de lungă. precum a fost aceasta, n'a fost Intrebutnţată cu o tot
atît de excepţională vrednicie.
Cariera stiinţlftcă a lui Schuchar dt este în multe privinţi
extrem de inter esantă şi de instructivă: ar putea fi dală ca mo­
del pedagogic, dacă n'ar presupune la imitator! însuşiri măcar în­
rudite, de nu identice. Voit! releva citeva din partir ularităţile mai
izbitoare a' e acestei acti vită ţi.
Cu tot spiritul său pătrunzător şi clarvăzător, mai exact
spus tocmai datorită acestui spirit, Schuchardt nu-şi închipuia
deob.ceiu că ar fi găsit soluţia definitivă a diferitelor probleme
lingvistice, de care s'a ocupai. Aşa se explică dece revenea mereu
asupra unor anumite chestii, fie din imbold propriu, fie din cauza
obiecţiilor pe care părerile lui le stîrneau ia alţii. Deoarece limba
se găseşte într'o veşnică prefacer e 1) şi, prinurrnare, fenomenele
ei nu pot fi totdeauna prinse, ClI atît mai puţin fixate, tot aşa
trebuie să se petreacă lucrurile şi cu ideile noastre despre limbă:
ele nu pot căpăta o formă valabilă pentru multă vreme. Pede­
altăparte Schuchai dt cerea ca ştiinţa de orice fel, deci şi lin­
gvistica, să fie mereu tînără, să se împrospăteze şi să se Învioreze,
evadînd din calapoadele în care vor s'o irnobilizeze rutina şi
1) Limba este un "continuurn", z'ce undeva Schuchardt,
[212]
10HOO lOEDAN
�--����-- ---�
212
spiritul profesi onist a i a titor în văţaţi. Această c. r n ţă a sa tisfă ,ut -c­
eI cel dintăiu în gradul ce! mai înalt cu putinţă, cum rezultă cu
toată limpezimea chiar numai din faptul că timp de peste 60 ani.
a lucrat cu o vigoare şi un entuziasm unice în istoria disciplinei
noastre.
Orginalitatea lui Schuchardt nu constă însă numai în această
reven're asupra explicaţiilor date de el însuş unui fenomen lin­
gvistic şi asupra. opiniilor emise cu privire la o chestie teoretică
oarecare. Incepîndu-şi activitatea ştiinţifică independentă (după
trecerea examenului de doctorat) cu o operă În trei volume, 1) care
j·a făcut dintr' odată cunoscut în toată lumea t.lologtcă şi care
astăzi încă se consultă cu cel mai mare folos, Schuchar dt a ! e­
nunţat după această primă "carte" la lucrări de dimensiuni mai:
mari 2) pentru a recurge la forma cea mai p t rivltă cu spin tul
său mereu activ, aceia a articolelor şI comunicărllor o hişnuite.
Cu deosebire ave a oroar e de introduceri, mai: uale, grarnatici şj,
alte lucrări de acelaş soiu, în sensul că niciodată nu s'a gindit
să scrie asemenea cărţt, evident foarte utile, dar condamnate de
mai înainte să fie mai mult sau mai puţin elementare, neorig'nale
şi supuse normelor didactice, atît de protivnice minţii superioare:
a lui Schuchardt, Iar cînd a crezut că trebuie să se abată dela,
acest principiu, a făcut-o cu o limbă atît de specială În toate pri­
vinţile, cum este basca �). Din aceasta cauză printre începători}.
În ale filologiei numele lui Schuchardt era mai puţin cunoscut
decit al atitor alţi specialişti, evident Inferiori lui, dar autori de­
opere necesare studenţilor ş; profesorilor.
In !eg,�tllră cu continua frămîntare a minţii sale se explcă
predilecţia lui Schuchar dt pentru polemică, pe care o constatăm
la tot pasul, atît în recensii despre opere străine, cî� şi În studii
speciale provocate de lucrările altora. Dar cu cîtă obiectivitate şi
seriozitate ducea el discuţia împotriva adversarilor! Pe cel mai
1) Der Vokalismus des Vulgărlaieins, Leipzig. Teubner 1866-8 ..
2) Cu puţine excepţii, impuse de natura însăş a obiectului:
cercetat, precum Siawo-deutsrhes utid Slawo-ltalieniscaes, Graz..
Leuschner und Lubensky 1884, Uber des Malaioportugiesische
van Batavia und Tugu. Sitzun�sberichte d.r Akadernie der
Wisaenschaften in Wien 1890 ş. a.
3) Primiiiae Linguae Vasconum. Elne Einluhung ins Bas-·
ksche, Halle a. S, Max Nierneyer 1923.
[213]
COMUNICĂRI
113
r
1·
I
I
f
neînsemnat dintre ei încă îl trata în chipul cel mai cuviincios cu
putinţă: ca un adevărat spirit ştiinţific ce era, el respecta munca
altuia, căci în chipul acesta respecta ştiinţa însăş.
Tot ca o urmare a psihologiei schiţate mai sus trebuie con­
siderată împrejurarea că Schuchardt, pe cît se pare, n'a strălucit
CI profesor. Din spuse!e foştilor elevi rezultă că ascultătorii lec­
tiilor sale nu erau În mod normal mai mulţi decît 3-4, că aceste
L cţli se reduceau aproape numai la. exerciţii şi se ţineau în 10-
cuh.ţa lui însuş, Cînd Se ivea cîte un student nou, care făcea
astt-I Să se treaca peste numărul obişnuit, Schuchar dt S& simţea
îitrucitva stingherit şi pentru moment nu ştia ce atitudine tre­
buia să ia. Evident că la asta contribuia în bună parte şi o timi­
ditate în ăscută, care nu putea fi biruită În faţa unui auditoriu mai
mire şi care contrasta atît de pu.ern.c cu marele şi adevăratul
curaj din scrierile lui. Aşa se explică retragerea sa benevolă din
învăţămînt cu mult înaintea limitei de vristă, ')
Dacă şcolarii săi propriu zişi au fost puţin numeroşi, III
schimb toţi sau aproape toţi Iil'gviştii contemporani, adesea mai
'b3trini decît el, trebuiesc socotiţi într'o măsură ITai mare ori mai
n.ică drept elevi de-ai lui Schuchardt, filndcă toţi au avut de în­
văţat cite ceva dela el. Căci tăria acestui învăţat constă mai cu
Bamă în aceia că a Iost un precursor în mai toate domeniile lin­
gvisticii. Foarte puţine trebuie să fie chestiile, asupra cărora Schu­
char dt să nu fi exprimat idei nouă şi prin aceasta să nu fi in­
fluenţat pe reprezentanţii autorizaţi ai disciplinei noastre. Exemplul
cel mai tipic ni-l oferă cazul "legilor lonetlce". Intr'o vreme, în
care, cu excepţia unor filologi mai Î'n vrtstă, toată lumea credea
orbeşte în teoriile necgrarnatlcttor, Schuchar dt a avut curajul să le
combată cu toată energ'a 2), stăruind cu deosebire asupra faptului
că modificările sunetelor sint întîmplătoare, nesigure şi individra'e
şi deaceia nu pot fi supuse unor norrr.e fixe. Tot aşa a arătat
Schuchardt înaintea altora că.elernentul semantic trebuie să treacă
f:nintea ce.ui fonetic la stabilirea unei etimologii o), că studiul cu-
1) Nu trebuie uitat totuş că universitatea din Graz, unde a
uncţionat el ca profesor, a fost totdeauna relativ puţin frecventată.
'2) Uber die Lauigesetze. Gegen die [unggratnmatiker, Berlin,
Oppenheim 1885.
3) Cf, celebra derivare a ital, trovare, frc. trouver, etc. din
.rat. tiubare.
[214]
IOHGU IORDAN
214
._---
vintelor trebuie de multe ori făcut împreună cu al lucrurilor re::­
pective (în acest scop cerea, intre altele, crearea de muzee şi al­
cătuirea de atlase Iingvistico-etnografice) '), că onomatopeia joacă
un rol foarte însemnat in istoria limbii, etc., etc.
O astfel de personalitate nu putea decît să inspire un adinc
respect tuturor filologilor, tineri şi bătrîni, fără deosr b ' re, Acest
respect s'a manifestat nu numai cu ocazia diverselor aniversări
ale lui Schuchardt, ci în tot momentul: contemporanii săi vedeau
în el un adevărat patriarh al ştlin1ii, căruia ţineau să-i arate toată
veneraţla ch'ar atunci cînd împrejurările îi forţau să discute In
contradictoriu cu el. Deacela cred că n'a exagerat deloc Theodor
Gartner, cînd a numit s) pe Schrchar dt "cel mai mare ltngvist" c-
1 Olg-U Iordan.
1) Ideal rea izat abia acum de K. [ab-rg şi j, Jid, cu Atlaeul
Elvetiei şi al Italiei, care va începe Î� curînd 5.'1 apară [v. Arhiva
XXXI (1924), pag. 284 urrn]. \
2) In dedicaţia operei sale Halld�llch der rătoromanischen.
Sprathe und Literatur, Halle a. S., Max Niemeye r J 91 O.
[215]
Pluguşorul (Hăltura) 1)
(din comuna Senatovca, Jud. Soroca)
Sara ousărat,
Dar noi pe căpitanul marele Vasile nu l-am urât.
Dar om face de l-orn ura,
Poate cîteva capice ne va da,
Mă rog ce v'am Întreba
Să ne spuneţi ClI adevăru că-i aşa.
Mă rog, a cui curţl-s aestea aşa'riante şi luminate?
ls a lui căpitanul marele Vasile.
EI stă la masă,
C'un păhar de gin pe masă,
C'un făluiu de păne'n gură;
El pe aceea o are întotdeauna
La stânga stânjenel,
Si la dreapta clopoţei
lan mai ziceţi, rnăi flăcăi, hăi, hăil
Intr'o sfîntă Joi dimineaţă, Căpitanul marele Vasile din crtvat
s'o sculat,
Cu ochinct galbene s'o 'ncălţat,
Pc ochi negri s'o spălat,
Lui Dumnezeu Sfintul s'o rugat,
Pe Iatircă o cătat,
O văzut dealurile înegrind
Şi văile inverzîn d.
1) Din colecţia de Cîntece, Colinde şi Bocete din Basarabia,
culese din diferite locuri din Basarabia de erevele mele din CI.
V - a şi a V I-a liceu, după în drumările date de mine.
[216]
216
MAROAR.ET A ŞTEFANESCU
Căpitanul marele Vasile mai tare s'o spăimîntat,
La sluga credincioasă o strigat.
Sluga credincioasă tare ghine I-o ascultat,
Din crivat o săltat,
Cu ochinci cu douăsprezece cîrpele s'o 'ncălţat,
Pe un ţ3P iărcat c'ncălecat,
Valea Nistrului o apucat,
La tămăzlîcari o strigat.
Tămăzlîcarii o săltat,
Cu ochinci cu douăsprezece valuri s'o 'ncălţat,
In tărnăzlîc o intrat.
S'o ales douăsprezece părechi de boi,
j uncani-juncălăi.
Pe la coaste cu g ăveste,
Pela nări cu lumînări,
Pe fa şolduri cu bolduri,
Pe la urechi cu cercei,
Pe la cozi cu dăngăi,
De făce toată perechea câte 150 de lei.
S'o pornit căpitanul marele Vasile ia arai, la semănat,
Pe dealul Curalimului,
Valea Ierusalimului,
Dealul Colohanului,
Valea Lipovanului.
Inainte douăsprezăce pluguri ara,
In urmă sămăna,
In urma boroanei grîul răsăre,
Iar lui căpitanul marele Vasile tare ghine îi păre.
La stinga stlnjenei.
A ajuns un pluguşor într' o Mrnă-bîrnă,
Intr'un bodolan de r îrnă : ,
S'o dus fărăni, fărlnele,
De cărat toţi hăi hăi la hat clorcele (slc).
Căpitanul marele Vasile Împrejur s'o inrotat
In lături s'o ujl at
Ş'o văzut un ţigănaş \
Cu cuşrna bălale,
Făce focul cu paie. \
Căpitanul marele Vasile la liganaş o strigat
[217]
PLUGUŞORUL
TigăIHŞU! cuvîntul lui în seamă I-o băgat,
Barda în mînă o apucat
Şi la căpitanul marele Vasile o alergat.
Ţigănaşul cu barda îl bărduie,
Cu limba îl linge,
C�I mâna dreaptă În brazdă îl trinte
Şi merge de hule.
217
La stânga srânjenei., ..
O lăsat căpitanul marele Vasile grîul lui la lună, la săptămînă­
Când s'o dus,
Grâul lui înalt ca casa;
Verde ca mătasa,
In paie sestrioară,
in vârful schlcului
Şirul mărgărintului,
La stânga ........
O intrat căpitanul marele Vasile într'un han de chiatră,
Ş'o scos un cal graur,
Cu şeaua de aur,
Cu p oicăţile (sic) de argint,
Cu scărele de mărgărint,
De se târîle pe pămînt,
Ghici murgului o dat,
La Sor oca o alergat.
O şuierat în uliţa mică,
Unde se trăge jidanii de chlcă
Dela un bo] de măligă,
O şuerat în uliţa mare,
Unde se trăge jidanii de chicioare,
Ş'o ieşit un [idănaş
Ş'o scos douăsprezece ocă de cler şi 12 de oţel.
La stânga .
Căpitanul marele Vasile înapoi s'o inturna-,
Căinînd şi văicărînd
La cine să ducă el atî:a amar de cier.
Ş-o adus aminte de Iacob a Fratii!
(ă bate mai apăsat cu ciocauli.
Când s'o dus la Iacob a Flanii,
El şrde după uşă în cenuşă,
[218]
\
\
\ La stînga stî.ijecel ...
218
MARGAHET A ŞTEF ANESCU
---
Cu ochii sticliţl,
Cu dinţii ruginiţi,
Cu o bardă În brîu rug'nltă,
Ca de cînd I-o făcut mă-sa, nichilită,
Căpitanul marele Vasile de chlcă l-o apucat,
De cenuşă 1 o scuturat,
Ci/eva palma peşte cap i-o dat.
"Măi ţigane, rnăi ţigane,
Pînă Joi d'rnlneaţă să-mi de gata 12 secerele
La zimţi mar zîmţoasă,
La mărunchi mai mărunchioasă 1)
Ca pentru bab.Ie mai bâtr âncioasă,
Şi să-mi faci 12 seceri mici
Cu dinţii de găurele,
Cu mărunchi de floricele
Pentru fetele mai tinerele.
La stânga., .. '.
S'o în.ors căpitanul marele Vasile,
Căinînd şi vărcărtnd,
C'ne să strîngă atîta amar de pîine.
S'o pornit pe ici, pe cele.
Prin măhăluşa me,
Ş'o strâns nişte cine, vecine.
Nişte fete mai bătrîne,
Care ştie ma! ghine rîndul la pîine.
In cară le-a 'ncărcat,
Cu druguri le-o legat
Şi la cîmp le-o cărat.
lşi bâte capul de unde să le pue,
Din capul pămîntului
S:iU din jeliţa vîntului?
Le-o pus d'n jeliţa vîntului ..
Când vîntu 1 abure,
Clăcaşilor tare ghine le spore ;
Cînd vîntul Înceta,
Clăcaşii la ha t tică
Moşnegii cu babele sfat.ile,
Fetele cu flăcăii se hârjone,
1) vezi Arhiva XXXIV, No. 1, p, 67.
[219]
PLUGUŞORUL
Era o ghiată fată,
Nantă şi colţată,
Cînd te uitai din dos,
Pare că-i un car de răgoz,
Când te uitai din faţ�,
Te lua G greaţă,
Cu fusta d� flanc,
Semăna ghine cu mîndruţa rne,
Cu mîna dreaptă săcerea ţine
Cu mâna stînga snopul frînte,
Cu chicioru il călca.
Din chicior În claie,
Din claie pe cea faţă ruşcă de ara-nă,
De care numai Domnul să dee seamă.
La stînga stinjenei .. ,�
Căpitanul rnare:e Vasile, căinind şi văicărind
Cu ce să treiere el atîta amar de pîine,
Şi-o adus aminte că are nouă iepe suruepe,
Cite de nouă ani sterpe,
Cu co chltele crăpate,
Cu sîrme legate
Iş băte capu cine să le mîne.
Ş'o adus amin'e de mama Hana,
Nan.ă şi col tată ,
Bat-o pusta s'o bată,
Cu puha de lînă,
Cu şfichiu de sîrmă :
Pe unde calca,
Scăpată,
Pe unde le atinge
Le frige,
Pe unde le croie
Sîngele ţîşne.
La s.inga .. ,"v
MUTI'! Hana caii ruină,
Iar un moşnegel vravu împrejur îl vrăvue,
S'o glndtt moşnegelul d-Ia tinereţe
Să s ringă baba 'n braţe
S'o sărute 'n faţă.
219'
[220]
220
MARGARETA ŞTEFĂNESCU
----------------- --------------------------
Baba anaculă
Cu n rravul dracului:
"Ho, ho, ho, moşnegele,
AmL! nu- i la tinereţe,
Da-i la bătrâneţe"
Moşnegelul s'o ruşinat,
S'o dat Înapoi, Înapoi
Şi-CI dat Într'un ţăpoiu
Şi ţăpoiul era de nuc,
S'o dus moşnegelul în hăbuc:
La stânga .......
Da' cele iepe Cil chic'oare'e grîul calca,
Cu urechile vînt trăge,
Cu coada îl felezui,
Cu gura În sac pune,
Cu dinţii înţăpusă,
C a de moară îl găte.
La stînga .....
O pornit căpitanul marele Vasile 12 cară în poho ară
La moş Aianas la moară.
La o haraba nu s'o ajuns un băieioiu.
S'o dus L1 badea Macovei;
Da badea Macovei şide În 'r 'un ma! crăpat,
Hode un cioric uscat.
"Bade Macovel, bade Macovei,
fă-mi ghine c'un băietoiu :
L· oiu Îmbrăca cu un rufoiu
Lvoiu Încinge cu un bărăboiu,
In cap cu un cuştnoiu,
In mîini CU un puhoiu
Şi l-orn da pe lîngă boi '.
Să pară că de cind 1- o făcut mă-sa-i argaio!u.
La stinga ......
in ponoara,
\
1) Oi' hcaţa de moară,
Cînd o văzut acele e-ră
O pus coada pe spa 'e
Ş'o trecut în cea parte
La cartoafe coa ;:.:te.
"Măi morare, mai morare,
[221]
______________ P_L_uGU�ŞO=RU�L=_ _
Bvtă-te Domnul cel tare,
Pînă Joi dimineaţă
Să-mi de Iăn'na aibă ca g hiaţa,
C'apoi dată n'a ci
R�u îi păţi.
De prăjină te-oiu legă,
Peste rr.oară tc-oiu aruncă,
in apă te-oiu spăla
Şi broaşele te-ar mînca".
Moş Afanas s'o spăimîntat,
fute so apr cat,
O stricat un ou
Ş\) făcut coşlll nou
S'o stricat dOUă ouă
Ş'o făcut moara nouă.
O pus o găină
Să s ringă Iăn'nă,
O pus un cocoş
Să toarne '11 coş,
Ş'o pus o cioară
Să măture moare.
La stir.ga sting enei
O pornit căpitanul marele Vasile 12 cară aca-ă.
Da cocoana Da/ba,
Când o văzut atâtea cară,
Din cărna: ă în casă,
După sîta cei deasă,
Din casă în cămară
După sita cei rară:
O sîtit UIl sac
Ş'o făcut un i olac ;
O sîtit doi saci
Ş'o făcut doi colacI
Cu zahar zăhă: uiţi,
Cu busuioc irnpodobiţi,
Ca puntru plugăraşll noştri aeşti de-afară gatit;,
La stinga ......
V'a,? mai ura,
V'aş mal ura,
221
[222]
-----
:� MARGARETA ŞTEFĂNESCU
Margareta Ştefănescu
\
\
Că ştu ghine că tare v'-i drag a asculta,
Da noi nu suntem de pe ici, de pe coe,
Noi suntem de pe la Buza-Veche, (sic)
De unde mîţa streche
Şi motocul nu-şi află locul
Prin pod pi-stăt Jocul
Si aseară ni-o runt boala cojocul,
, -
Dacă nu credeţi,
Poftiţi afară să vEdeli,
. Că dela părete
Nu să pre vede,
Iar dela 11l'lă
Ii boarta buna.
La stîr.ga .......
Noi nu suntem de pe la curtile aeste 'nante şi luminate,
Pe timiiil de chiatră aşezate,
Da suntem deja bordeile noastre cele joase
Cu acoptremînnn de răgaz,
Bate vântul şi-l dă jos,
Cu uşorii de rnăliga,
Sare mîja şi-i mănîncă.
S'o suit Vuzont
La Iosub jidanul În pod
.Ş'o găsit un chicior de porc,
Ş'o uns toţi jidanii la bot.
La stînga stinjens],
La dreapta clOpotei,
Ia mai ziceti, măi flăcăi, hăi hăi,
Zur, ZUT, zuruele,
Zile nenumărate
La anu pt sănătate,
Cu părinţii şi cu fraţii!
.Să vă cie de ghine la anuşi la multi ani 1
li
II
"
i II
I
,1
I
'1
I i
'1 !
f
[223]
G. l. Brătlanu. "Les Bulg ares il Cetatea Albă (Aleketman)
al! debut du XIV-e Siecle". Paris 1925.
Extras elin revista "Byzant1on", organul biz antiaistilor re­
zultat În urma congresului dela Bucureşti-rod, prin urmare, al
unei munci îndeptinite pentru tn.ăta oară în tara noastră. Printre
ceilalti specialişti străini s'a făcut un loc de cinste şi învăţaţilor
noştri; d. Brătianu vine cu o contribuţie interesantă pentru sta­
bilirea unui amănunt istoric, în legătură cu larga chestiune a is­
toricului Mării Negre şi stăpînitorilor ei, din care un larg Irag­
ment pe cale de-a fi compleei re dat de ri-sa în "Relaţiile corner­
ciale ale Genovezilor cu Marea Neagră". Conjecturile sunt trase
după două documente publicate, "dar a căror importanţă pare
să fi scăpat pănă acum celor mai mulţi Istorici".
Mislonarll catolici, în deosebi Franciscanii, pătrunseră În
tinuturile ocupate de musulmani la nordul Mării Negre, cu mari
jertfe; de a 'tfel şi schismaticii ortodoxi în repetate rînduri se
dedau la masacre împotriva lor: documente numeroase pomenesc
de acte sîngeroase din partea Bulgarilor. Un călugăr italian fu
martirizat de Bulgari la "Mauro-Castro"-ev.ident o dovadă de
stăpînirea acestora la Cetatea Albă. Dar numeroase supoziţii pot
arunca îndoeli c'ar fi vorba de Bulgarii veacului XIV.
Intr'un document din colecţia regulamentelor comerciale din
prima jumatate a secolului XIV, publicată la Turin, datat la 22
Martie 1316, se vorbeşte de ruptura intre Geneva şi Sveatoslav
al Bulgariei. Ca amănunt se înşiră şi "Maurocastro" printre ţi­
nuturile pustiite de Bulgari în dauna comerţului genovez : şi'n a-
[224]
224
P. C O NST A.!'HINES-,C,-,U,-T "_1 A-',S,,l �
ceste imprejurăr! era firesc ca la 1314 rnisionarul franciscan să
fi I.ist ucis aici de Bul ari. Deci ţaratul lui Sviatoslav se întindea
departe spre nord, ceia .ce-ar părea surprinzător fată de stăpâ­
nirea necontestată a întregei regiuni dela Cal' caz la Carpa ti de
către chanul din Sarai. Studiar ea legăturelor dintre Bulgari şi Ta­
tarii la finele veacului XIII rezolvă problema. Rolul lui Nogha!
ca suzeran al popoarelor balcanice din nordul peninsulei este cu­
noscut azi În istorie, după recente cercetări ale istoricilor bul­
gari. El hotărăşte de soarta tronului Bulgarlel, Îi aduce ca os­
tatic pe moştenitorul tronului, Sveatoslav, care reuşeşte însă să.
scape de această presiune. Anume fiind Înfrînt şi ucis Noghai de
hanul hoarde! de aur, tronul Trrnovei e ocupat de Svr atoslav, care
ucide pe urmaşul lui Noghai din ordinul hanului victorios, noul
său suzeran, Un despot glorios faţă de Bizantini, cărora le ia
porturile de pe ţărmul bulgar, lesne şi-a întins stăpînirea şi la
nord asigurându-şi parte din moştenirea lui Noghai, probabt prin­
tr'un pact formal. Ar fi fost imposibil ca să se opue puternicului
chan din Kiptchak, care dinpotrivă susţlnu şi pe urmaşul lui Svi­
aloslav, Testerii Gheorghe II, împotriva Bizantinllor şi împotriva
Sîrbilor la Velbuzd,
După moartea lui Sveatoslav însă dominatia bulgară asupra
Akerrnanului se stînge; Mihail are de luptat cu multe greutăţi,
urmaşul său e minor. Pela 1330 Sf. Ioan ce! Nou e rnartirizat la
Cetatea Albă, dar de Tatari; �i chiar dacă unele' hărţi de mat
tîrziu întind stăpînirea Bulgariei pînă la Cetatea Aibă, este numai
"amintirea confuză a unei SI ări de lucruri anterioară" (p. 164).
O ruptură între Bulgari şi Tatari, Împotriva cărora porniră Polo­
nia, Ungaria şi Rornâuii, a adus înlăturarea celor dintii dela
Nistru; totuşi nu putem contesta cel puţin vechea stăpânire.
Cu un lux de amănunte şi o bogată bibliografie, poate ar
fi fost mai potrivit cercetarea izvoarelor bulgăreşti mai aproape
de original, cu o reproducere', a hărţii lui Dulcer t dela 1339, nou!
studiu al d-lul G. Brătianu cfş'tigă În valoarea pur documentativă.
Dr. P. Constantinescu-Iaşi
,
\
Teodor Balan. Colonelul C{rban in Bucovina în 1849. Cer-
năuţi 1926. '
In 1765 se Infiinţată În Ard)",l cele 2 r egime nte de grăni-
[225]
RECENZII 225
-�--�----_.�--------- -----.
ceri români, unul cu sediul comandamentului la Orlat (Sibiu) iar
altul la Năsăud. Acesta din urmă a fost comandat în anul 1848
de locotenent colonelul Carol Urban - polon de orlgină născut la
31 Aug. 1882 in Cracovla şi mort la 1 Ianuarie 1877 la Briinn­
şi a avut un interesant rol de jucat în lupta organizată de Aus­
tria in contra rascutaţl'or unguri. Despre acţiunea sa militară în
acest an 1849, în nordul Ardealului şi Bucovina se ocupă lucra­
rea de care este vorba aci.
Prima acţiune mi.ltară a reg. grăniceresc român a fost mar­
şul asupra Orăzil-Mari colaborând la această acţiune cu trupele
generalului Puchner din Sibiu, comandantul militar suprem al Ar­
dealului. Inainte de a ajunge la Ora dia Mare, generalul Bem intră
în Ardeal în slujba lui Kosuth. Urban trebui sa se retragă, de la:
Ciucea, unde ajunsese cu trupele sale, urmărit de trupele lui Bem,
până Ia Năsăud pe care-I părăsi În rnânile învlngătorului, el lu­
înd drumul spre Bucovina prin pasul Bărgăului.
In.5 Ianuarie 1849 Urban ajunse la Vatra Domei unde stătu
aproape o lună de zile. Aci se puse sub ordinele generalului
Wilhelm de Hammerstern, care-I trimise în ajutor şi alte trupe'
din Cernăuţi. Cu ajutorul acestora reocupa toată regiunea Dor­
nei până la graniţa Ardealului. In 5 Februarie printr'un atac neaş­
teptat înconjurând drumul principal, grănlcerf români sparg
frontul, cuprind localitatea Borgo-Mureşeni unde iau peste 400
de prlzonerl şi-şi continuă inaintarea viguroasă spre Năsăud. In­
cursiunea fusese ajutată şi de faptul că Bem s e retrăsese tn Un­
garia spre a primi întăriri. Revenit în Ardeal în 8 şi 9 Februarie
1849 acesta bate armata lui Puchner la Deva şi apoi se îndreaptă
asupra lui Urban care ocupase nordul Ardealului. Părăsit de gene­
neralil Malkowschi şi Fischer care-I întovărăşeau, Colonelul Ur­
ban trebui să se re.ragă şi el în Bucovina unde sosi la 1 Mar­
tie 1849. Timp de 4 luni gănlcerit români apăr ară Bucovina de
in vazia ungureasca până în Iunie când trupele ruse sosesc aici
spre a Intra În Ardeal pentru a nimici revoluţia ungară.
La 10 Iulie Bistrita era ocupată de Ruşi, cari, Impărţiţi a­
poi În 3 armate încep inaintarea în interiorul Ardealului.
Episodul luptei regimentului grănicesc românesc din Nă­
săud contra rovoluţlenarllor unguri În anii 1848-9 este destul
de Interesant pentru a merita imortallzarea lui într'o broşură (işa
cum, cu mult talent şi pătrundere a făcut OI. Tecdor Balan.
10
r
[226]
Teodor Bălan. Noui documente privitoare la familia Haş­
deu. Cernăuţi 1926.
Broşura cu titlul de mai sus atiuge o chestiune necunoscută
în ori ce caz necercetată îndestul pănă acum despre fa milia lui Haş- .
deu. E vorba despre stăpânirea de către familia ilustrului istoric
originar de peste Prut. a moşillor Bărlinţe sau Stârce şi Iordă­
neştii din Bucovina. Despre aceasta ca şi despre legătura neamu­
lui Haşdeu cu moşiile sus amintite se găsesc, e drept, câteva in­
dicatii la A. Pumnul: Scurtă privire asupra fondului religionar
precum şi la N. Iorga, Studii şi documente V, dar nu s'a Insistat
Indeajuns asupra legăturilor familiei Hâjdău cu satele Stărce şi lor­
dăneştii. Această lature a chestiunei o lămureşte dl. Balan publi­
când o seamă de documente parte aflătoare in "Arhivele Statu­
lui- din Cernăuţi parte, descoperite de d-sa pe la particulari.
Aflăm aci din documentele cu data de 27 Mai 1665 şi 29
Iunie 1665 despre împărţiala moşiilor străbunului Efrim Hâjdău,
făcută de către fiii săi: Gheorghe bir vei căpitan, Ştefan, Maria,
Gatita Miron şi Axânia şi cari moşii sunt: Păşcăuţll, Tulburenii,
Nihorenii. DoIinenii, Cruhlen, Bârliniţii, Şândrenli, Dumenll, Costl­
cenii, Cinicăuţi, Nesova, Bilhăuţi, Hruşaveţ, Tuliteni şi Med veja,
Despre averea acestui Gheorghe (Haşdeu) Ebiv vei căpitan
este vorba în do c, din 19 Ianuarie 1747 când Sandu Haşdeu,
fiul lui Miron Haşdeu nepot deci bivvel căpitanului Gheorghe a­
testă că împărţeala făcută de unchiul său este adevărată. Gheorghe
Haşdeu adică Îşi Împărţise la moartea sa (?) averea. celor 4 fii ai
săi: Vasile, Maria, Ruxanda şi Saf ta. Vasile luase Nihore nli. Maria,
Iordăneştil, Ruxanda, Paşcauţt şi jumătate din Tulbureni iar
Safta Medv eja.
Miron Hajdeu, a cumpărat de la .sora sa Maria moşia Băr­
linte pe care o lăsase drept moştenire fiului său Sandu. In 1748
însă, Grigore Haşdeu fiul lui Vasile Haşdeu deci nepot de văr
lui Sandu se ridică contra acestuia revendicând moşia. Prin car­
tea de judeca tă din 4 Decembrie 17 48 a domnitorului Grigo re
Ghica, se dă dr eptate lui Sandu Hajdeu ca unul care a adus
martori ce "au dat mărturie drea�tă şi s'a văzut şi din vrâsta
lor că ştiu adevărul şi-I rnărturiSe�c", rărnânând aSI,LI proprieta­
rul Bărlinţi-lor.
Mai aflăm apot că Ruxanda Haşdeu fiica lui Gheorghe şi-a
căsătorit pe fiica sa Catrina cu Lupu Totoescu înzestrând-o cu
I
I
226
N. C. BEJENARIU
[227]
RECENZII
227
[urnă.ate din moşia Iordăneştf pentru hotârnici: ea căreia Origore
Alexandru Ghica numia o comisiune de boeri în 1766 Martie 29 ;
de asemenea vedem că fiica lui Sandu s'a căsătorit cu un Stâr­
cea, lăsând moşiile la moartea ei fiilor săi: Catrina Goeneasa,
Balaşa Calrnuceasa, Casandra Răhtivan, Petrachi, Oheorghl şi
Ştefan Stârcea. Din 1824 Martie 15 avem o mărturie a lut Nico­
dem Hajdeu pentru moşia Dolinieni, în care se face un mic isto­
ric al familiei Haşieu, începând cu străbunul Efrim.
Importanţa documentelor publicate În această broşură nu va
scăpa nimănui, şi dl, Balan a făcut deslgur un serviciu mare ştiinţei
trecutului nostru dându-le la iveală.
N. C. Bejenariu
Gh, Ghibănescu, Surefe şi izvoade, voI. XVII, Huşi 1927,
Publicaţtune făcută sub auspiciile D-Iui Pavăl Michiu.
Volumul cuprinde surete şi izvoade asupra moşiei Dr ăcenii
şi împrejurisnile ei, din ţinutul Fălciu, pe o întindere de 1CO
kilometri patrati.
D. Prof. Gh. Ghibănescu nu dă aci numai o simplă colec­
ţionare, copiare şi tipărire de docurnerîte. D-sa, neam de răz Ş
din partea de jos a Judeţului Fălciu, din Micşineş{ii, azi Delenii,
cu hrlsov al neamului dela Petru Vodă Rareş, iubitor al trecutului,
cu dragoste pentru strămoşi şi bun cunoscător al acestei regiuni,
însoţeşte volumul de o interesantă SChiţă istorică asupra neamu­
rilor ce au locuit aci (P. I-LXXVIII) şi o amănunţită notiţă topo­
grafică (p. I-VI). Arată ca vechi stăpîni, prin sec. XIV şi XV,
pe aceste locuri, pe un Dragoş Scrivulea, pe Hegedis, pe Ţâmpău
şi Ion Căliman. Crede despre aceştia că au apucat vremile des­
călecătorilor Vo evozi ; numele lor, porecle de origine ungureasca
[Ţâmpău > ung. czipo-ta!pă; Hegedis = ung.J) scripcă), ne
arată provenienţa lor nordică, maramureşeană, Aci s'au perindat
15 generaţii de răzeşi-mazlli d'n familiile :_Mărmurenii, Aliuşenii, Jo­
răştii, Cerchejii, Cogălnicenii şi MichiuIeştii. Nume de boeri mari, ca
Ros-t, [ora, sunt legate de aceste locuri care ne-au dat pe Mihail
Kogălniceanu, llustră figură a veacului al XIX-lea. .
D. Ghibănescu este un insemnat genealoglst al nostru; citeva
1) dar nu dă e t yrn.
[228]
228
MARGARETA ŞTEFĂNESCU
----
din volumele sale În care publică documente din trecut, sînt Însoţite
şi de arborele genealogie al f.nnilillor despre care se vorbeşte în,
aceste documente. Astfel vol, VII cuprinde arburele Cuzeştilor ; voJo
VIII al Racovlţeştllor : voI. IX al Catargieştilor; X al Rîşcăneşt-lor ')
{d-sa a mai publicat Încă spiţa neamului Bădărău, arburele gene­
alogie al înaintaşilor familiei Castano, etc.)
In acest al Xvill-Iea volum, prezintă arborele genealogie al
famlliei Michiu şi Înaintaşilor săi curgător! din Căliman si Aliuş..
Doi factori importanţi au determinat e xecutarea şi calitatea
acestei lucrări: o deosebită pricepere a d-lul Ghibăne seu în a­
ceastă drecţie a colecţionărll şi cercetării documentelor, pe ling f
cunoaşterea locurilor pentru care s'au scris aceste documente şi,
dragul pentru ele şi oamen'i ce le-au stăpânit În trecut, unită cu.
pioasa recunoştinţă a d-Iui Pavăl Michiu pentru strămoşul său, ..
răzeş-mazil Căpitanul Ioan Mighiul (Michiu), care, cu străduinţă;
rîvnă şi multă cheltuială-după cum însuşi mărturiseşte - a lăsat
urmaşilor moşia Ghermăneştii, înlesntnd tipărirea acestui volum.
Ca d. Pavăl Michiu ar trebui să Înţeleagă şi alţii rostul lor;
şi să contr.bule ca şi O-sa pentru progresul culturii şi a ştllnţel,
rornlneşti.
Raportindu-ne din npu la întreprinderea d-Iui Ghibănescu.
de-a publica documentele noastre, considerăm că ea este inds­
pensabiiă cercetărilor pentru trecutul nostru istoric şi pentru filo­
logie. 2) şi ar putea servi de pildă şi altora, ce vor să slujească
cu folos şiinţei r ornineştl.
Constantin N. Tomescu, Caiagrajta Basarabiei din 1917
(Ţ'anutul Hotinului}; Catagrafia numerică din Moldova, Valahia
şi Basarabia din 1810, Tipografia Eparhială, Chişinău 1827"
24 pagini.
Catagraiia locuitorilor Basarabiei, care au jurat credinţă fa­
rului şi stăpînirii ruseşti În 1817, est, un document preţios, scris.
in limba rornlnă. In ea se og lnd eşte starea economică, socială;
şi culturală a Basarabiei, În primii ani de stăpînire rusească. O-
I
1) Vezi prefata de la Surete Şi\/ZVOCd€ voi. XVII, de care:'
mă voiu ocupa În numărul viitor al revistei.
2) Ch'ar În acest număr al Arhivei, p 200-202, dau exemple­
de rotacism găsite in d ocumente'e scoase la iveală de d sa.
)
I
I
[229]
RECENZII 229
----------------------------
figinallli se g ăseşte 11 Arhive:e statului din Chişinău, a fost pu­
blicat în limba rusă de Ioan N. Halippa, Ttudy Bessarabskoi
gubernskoi uienci arhivnot Komissil, llI, Chişinău ,1907.
D. Tomescu întreprinde republicarea ei, dar in original, adică
În limba r omină şi Începe cu ţinutul Hotnului.
Şi pentru cercetările filologice asupra toponimiei, această
catagrafie prezintă un interes dr ost bit, căci cuprinde nume de
sate, care astăzi se vede. că nu mai există, deoarece Z. Al bore
'11l,1 le Înregistrează în al său Dictionar Geografic al Basarabiei.
in ea descoperim numiri ele aşezări din Jud. Hotin, astăzi dispă­
rute, de ortgine rusească ruteană, Ele constituiesc un adaos la
materialul deja dat de mine în teza de doctorat: Elementele ruseşti
rutene din limba rominească şi vechimea lor, laşi 1925, şi sporesc
numărul exmplelor de rusisme- rutenisrne d.n to ponornia romi­
nească ; astfel găsim numiri cu Ionetisme ruseşti ori rutene , d. ex.
cu polnoglasia-olo- : Mo!odova (sudsl av lVIladova), Voloşcova 1)
(sudslav vlaăkovaj= în oco.ul Nistru de Sus; cu hol- în locde
olsl, hi'b-: Clielmeştti 2), ocolul Nistru de Sus; cu vot- în loc
de vls;«: Volcineţui (sud sl. vlzcinec); cu kor- l. plsl, kl7,.-;
Corp aciu, ocolul Prutul de Sus; cu Il rute an în loc de obişnuit
slav g: Cruli li eu 1 (rus. krugly! adj. .rcnd'), ocolul Ghilavaţul ; cu
potnoglasla- oro- şi Iz în loc de g: Horodişie, (sudsl. grad, cetate)
ocolul Prutu de Gios, Prihorod, ocolul Raşcovul ; cu U rusesc în
loc de sudsl. un dn plsl, 'Il (pron, nazal ca'n franc. bon) ; Zalu­
ctea (za .peste' + rus. lukâ ,le detour d'une riviere' + suf. -ea) ;
cu u bilabll în loc de v in interiorul cuvintelor: Siăuccnii (slav.
stav: heleşteu), oco.ul Ghilavaţul : cu u bilabial în loc de v în
sufxul- euka din-evka: Balamuteuka, 'ocolll Raşco vul, Cape­
leuka ocolul Ghilavaţui, Ghilişăuca, Macareuca şi Culişăuca,
ocolul Nistru de Gios; cu II bilabial în loc de v în sufixul
-ăll (-c u) din· ov, -f:V: Răsfeu şi CUl71arăll-ocolu! N:sifU de
Sus, Carcalău, Milzalcau şi Vasăleu În ocolul Nistru de Gios,
Ciabrău şi Coteleu ocolul Prutul de Sus, Hajdău ocolul Ohilavatul ;
ca u bilabial în loc de v în sufixul -ăLlli din· ovci; Enăutăi, ocolul
Nist�u de S'JS, Hril71Qncălltâi 3), Vascălltăi �), Pociumbăuţăi şi
1) Nu Ştiu dacă e tot una cu Voloşcova, sat din acelaş judet.
2) Adică Hâlmeştii.
3) Nu ştiu dacă e tot una Cu HromălZcâLlţi de astăzI.
4) Z. Arbore îl inregistrează în Jud. Soroca.
[230]
230
-, MARGARETA ŞTEFĂNESCU
1) Sulică, op. cit., p, 10.
L. MHetich, Le proj, V. jagic el la Macedoine d'apres des
lettres inedites, Sofia-Imprimerie P. Glouchkoff-l 927, 66 pagini.
Miletiă publică 20 de scrisori, din cele 136, care alcătuiesc
corespondenta sa cu Jagic, timp de 16 ani, fără întrerupere, în­
cepînd dela J 898. Ele-l servesc ca material documentar pentru a
dovedi interesul deosebit de mare ce purta Jagic pentru chestia
macedoneană. Acesta consideră pe Slavii macedoneni că formează
o identitate etnică cu Slavii din Bulgaria şi Tracia, adică sînt Bul­
gari, iar vorbirea slavă din Macedonia dialect al limbii bu Igă­
reştl şi nu dialect indefinit şi tranzitoriu, mai mult sirbesc decât
bulgăresc (ct, Mi/etic, op, cit., p. 6).
Hrenăuţăt, ocolul Ciuhuru, Nilipăuţăi, c colul Mijlocul: Beşănăuţă
oc, Mijlocul, Gltenăuţăi, oc. Ghilavâţul, Glzerglzeutăi, Bocicăuţăi
şi Piribicăutăi ocolul Raşcovul. Sînt şi nume de moşii: Şfetcăuţăi:
Catagrafia aceasta dă şi numele boerilor stăpînitori ipomeş­
cicilor moş'erl ai acestor sate); dacă ar cuprinde şi numele lo­
cuitorilor În parte, ci nu numai numărul lor, ar fi şi mai import2ntă
pentru filologie. Cea de-a doua catagrafie, publicată aci, se re­
Ieră mai mult la cult.
Aşteptăm cu interes publicarea catagrattet şi a celorlalte ţi­
nuturi.
Prof. Nicolae Sullcă, O nouă lJl1.blicatie românească din
secolul al X VI-lea: liiurghierul diaconului Coresi, ttpărit'ta Braşov,
în 1570, Târgu-Mureş 1927, 16 pagini.
Prof. Sulică posedă un unic exemplar ce există în momentul
de fată d'u Liturghierul rornînr se, tipărit la 1570, la Braşov, despre
care nu aveam pînă acum decît o menţiune dintr'o scrisoare din
Lancrărn (lîngă Sebeşul Săsesc), păstrată in Arhiva oraşului Bis­
trita; în această sci isoars, din 1570, Episcopul Calvin Pa vei
Tordaşi cerea preoţilor romini să se prezinte la sinodul de la
Cluj, aducînd fiecare cite 1 florin c,a să cumpere Psaltirea şi 32
denarl cu Care să-şi cumpere Liturg�a 1).. ..
Sulică crede despre acest Iiturghi,er romînesc coreslan că este
\
,
f
t
I
I
I
[231]
RECENZII
231
l
J
I
o traducere a unui liturghl r slavonesc-a celui tipărit de sirbul Ma-
carie, la 1508, probabil la Tîrgovişte, sau a unul text identic cu textul "-
lui Macarle. Traducerea rornlnească este făcută cuvînt cu cuvint după
textul slavon; în ea "întimpină'11 interpretări greşite, provenite parte
din necunoaşterea subtilităţilor de fond şi sensul detaliilor, care se
înterpretau, parte din tendinţa de a da o traducere cât mai fidelă"
din care rezultă că se "conserva topica şi construcţiile origina­
lului şi cuvintele compuse se traduc ad litterarn", fără să se ţie
în seamă adevăratul lor sens (ef. N. Sulică op. cit., p. 14, 15, 16).
Din aceste constatări ale. Prof. Sulică, se vede că Liturghierul
dela 1570, atribuit lui Coressl, trebuie pus Între produsele curen­
tului sau şcoalei literare a lui Grigore Prezblteru! (care cerea ca
traducătorul să se ţie cit mai aproape de orlgina'), alături cu
Codicele Vor oneţian şi Cronicele lui Macarie, Eltirnie şi Azarle
Despre acest curent literar bulgăresc, observat şi la noi, contrariu
celui al lui Ion Exarhul, care cerea ca traducătorul să redea numai
sensul textului pe care-I traducea, s'a exprimat Prof. Ilie Bărbu­
Iescu, în cercetarea sa: Două curente literare tn literatura veche
româna-slavă şi română, Comunicare făcută la al Treilea Congres
al Filologilor Români, in. ziua de 21 Maiu 1927).
Cred că Sulică nu are dreptate. susţinînd că "interpre­
tările greşite din text ar proveni din necunoaşterea subtilităţilor
de fond şi a sensului detaliilor care se tnterpretau", Ele pro­
veneau din silinţa traducătorului de a se ţine cît mai aproape
de text, cum observă şi d-sa În a doua alternativă, ceia ce ca­
racterizează tocmai acest curent a lui Grigore Prezblterul, spre
deosebire de al lUi Ion Exarhul,
Trecem peste explicarea îrnprejurărllor, care au determinat
efectuarea acestei tipărituri, căci ea priveşte şi viaţa religioasă, pe
lîngă cea culturală la noi; trecem şi peste preocuparile de Istoria
vechii literaturi, religioase la noi, şi ne oprim la acea mică probă
de limbă din acest text reprodus la p. 15-16 şi facem unele ob­
servări asupra modului cum d. Sulică transcris cu litere latine o­
riginalul tipărit cu alfabet cirilic.
Găsim cuvinte ca: preutulu, cugeiulu, tatălu, sculatulu, mor­
ţiloru, vii/om, puţinelu, CUIllU, cându, născutu, duhutu sţântu,
domnulu, intru eişu, ehinuitu, intrupatu, etc. In nota 13 de la p.
15, N. Sulică spune că "u dela sfîrşitul cuvintelor reprezintă pe
u scurt, pentru care tipografia nu are caractere", dar nu arată pe
[232]
232
MARGARETA ŞTEFĂNESCU
--- --------_ .. _---
ce literă cirilică anume înlocuieşte acel u scurt; noi le bănuim pe
2; sau h, care, dela Hasdeu 1) tncoace, sint socotite de învăţaţli
noştri că ar fi avind valoarea de II şi 1. Aceasta constituie o gre­
-şală de transcriere, deoarece K şi " finale nu puteau avea la noi
valoare fonetică, cum n'o aveau, de mult, nici la Slavi, dela care
am luat acest alfabet, ci se scriau de prisos, adică numai ortografic,
la sfîrşitul cuvintelor, chiar şi În interiorul lor (documentarea a­
cestui adevăr se poate urmări în bogatele exemplificări dela Prof.
Ilie Bărbulescu, Fonetica aljabetulut cirilic În 1 extele Române din
veacul XVI şi XVII, Bucureşti 1904, p. 270-321).
Tot o greşală de citire, şi deci de transcrfpţ'une, recunoaştem
şi în cuvintele grăiascâ, rugăciune, închinâciune, închinăm, slâvim.
Finalul- â În cuvinte ca grăiascâ, dup â, meargă, facă, fată, p ă­
zeascâ se admite ca pronunţie reală, deoarece şi astăzi, pe o În­
tindere mare a teritoriului romînesc=-anume În părţile rnoldove­
neşti-se aude pretutindeni- 1 final în loc de- ă, dar în grâiascâ,
t ugâciune etc., ; adică cînd (- Î- interior în loc de- â-, cred
aprlorlc, adică făra fă am textul ciriilc, că e greşală de interpre­
tarea valorii fonetice a literii clrilice "". căreia cel mai mulţi în­
vâţaţi ai noştri, pînă la Prof. Ilie Bă. bulescu, li dădeau numai
valoarea î (Istoricu! chestiunii la Prof. Ilie Bărbulescu, op. cit., 212).
Ce vă şi mai curios : tot la p. 15, nota 13, declară că "din
acelaş motiv, ca şi pentru u scurt pentru care tipografia nu are
caractere, pe litera ciriticâ Î [cred că .Jf\J o reproduce prin În".
Dar şi aici IlU era nevoie de nici o reproducere convenţională
a literei cirilice, ci de redarea justă a sunetulul rornînesc, care
atîrnă, bineîn {eles, de cunca şt, rea valorii fonetice a acestei litere
la Slavi şi la noi. D· sa transcrie pe .l\ prin în, în exemple ca:
deîn (de 3 ori in 32 de rinduri de text reprodus), pretn, uîn în
loc de den (din), pren (prin) şi un. In toate ace ste trei cu vinte
greşit s'a transcris ("reprodu�") 4\- prin tn, ci trebuia prin n,
justa valoare Ionetică a lui 4\ In acest caz (vezi Ilie Bărbulescu,
op, clt., p 268). .
Deasemenea, tot cu privire la transcriere, avem de observat
pe sjrăşească, 2) un caz de transcriere greş'tă a lui r vocalis
sonans, adică '\ (Ilie Bărbulescu, op, cit., p, 428), În lcc de
sf "rscascâ. \
\
1) Cuvente 1, 4, 202, 403, II. 369.
2) poate şi obrăşenie ("că Împărâtiia lui nu iasly obrăşenieU).
[233]
RECENZII
233
Făra îndoială, textul liturghierului de la 1570, afat astăzi în
posesiunea d-lui Sulică, prezintă un interes deosebit pentru cer­
cetările filologice. Retipăr irea lui astăzi este de dorit, dar după
original, cu litere cirilice, ori dacă e vorba de transcriere, ea să
se facă pe baza rezultatelor la care a ajuns astăzi ştiinţa S!avis­
tlcei, aplicată la chestiunile de literatură, pe teren rornînesc,
Bulletln Htstorlque, Tome CLV(I927), Mai" [uin, manifestă
o bună inspiraţie prin publicarea (p. 112 şi urrn.) unui articol-·
studiu asupra culturii jugoslave: Histoire [ouposlave, a lui Vla­
dimir Cor ovic, tradus în tranţuzeşte de M-lle Privat şi M. A. Ar­
nautovc.
Citatul studiu stă la îridămina celor ce nu cunosc limbile
slave ; din el se pot informa asupra culturii [ugoslavllor În toate
ramurile ei de adi vitale, etapele prin care a tre cut în desvoltarea
-Î În timpurile moderne, începînd dinainte de veacul al XIX-lea
şi stadiul în care se găseşte astă zi. Pare-mi-se că nici o preo­
cupare nu-i scapă autorului în tratarea subiectului: urmăreşte cer­
cetările de istorie, arheologtc.. numisrnatlcă, Iolk'or, toponimie,
etc. din tot cuprinsul jugoslaviei. El indică şi revistele apărute
sau care apar încă acolo fiecare cu tendinţa şi programul lor ei
activitate. .
Fără să reprezinte o lucrare de eruditie, acest studiu
'Serveşte ca bază de oriental e mai ales acelor profani care ar
vrea să cunoască pe [ugoslavi, din manifestările lor culturale.
Makedonski Pregled, Spisanie z a .nauka, literatura i obă­
testven ii vot, godina 1lI (1927), kn. 1 şi 2 (două volume), Sofia.
Această revistă, editată, în limba bulgară, cu r ezumări în l.
franceză, de institutul ştiinţific macedon'an, se caracterizează
printr'o pronunţată tendinţă de a înfaţişa pe Bulgari drept cei mai
vechi locuitori [slavi] ai Macedoniei. A. Isirkov, Makedonija, itne
i granici L p, 22 şi urm. spune ,,01 vsicki balkanskl narodinalg�(sto
j za naf-dz.'go vreme se nastaniha v Makedonija bKlgarite" (din­
tre toate popoarele [cea] mai deasă [populaţie] şi mai de demult
venită În Macedonia sînt Bulgarii). Nici o menţiune nu găsim în
acest studiu Însă despre populaţia rorninească din Macedonia;
autorul se ocupă numai de naţionalflăţile cu pretenţii de stăpî-
[234]
nire aci: Greci, albaneji, sîrbi, bulgari, turci care se strădănulesc
s'o stăpînească ("Balkanskite narodi-gzrci, albanci, szrbi, bslgarl
i turci-se stremjat da proniknat v neja i da ja vladăjat"),
Nu numai în citatul studiu, dar şi în critica (recenzile) din
această revistă se vede aceiaşi părere despre preponderanţa ele­
mentului bulgăresc în Macedonia şi nemulţumire pentru nedrep­
tatea ce i s'a făcut ee Antantă la Irnpărţirea Macedoniei, căci cea
mai mare parte trebuia dată Bulgariei (St. Rornansky, despreProf. S.
R. Steinrnetz, Die Nationalităten in Europa, Berlin 1927. P. Mutafciev
2, p. 138-149 (în recenzia asupra cărţii Prof. N. Iorga, Formes
byzantines el realites balcaniques, sustine cu tenacitate importanţa
elementului bulgăresc în istoria peninsulei balcanice şi afirmă ca­
racterul bulgăresc al statului lui Samuel.
Dar pe lîngă aceste tendinţe de preponderanţă stăptnitoare
bulgărească asupra Macedoniei, revista manifestă variate preocu­
pări :culturale.
In domeniul filologiei, St. Rornanski, ca şi Miletic Mntm;
ostaisci ot kraes/oven li. v edin bslgarski govor v Makedonija,
1, p. 23-32, combate pe Iordan lvanov, Unparler bulgare archaique,
Revue des Etudes SIa ves II, p. 85 şi urm., care se sileşte să dea
câteva exemple de conservarea lui z final In vorbirea bulgărească
din Visoka, Zarovo, şi Suho, okoalele Bogdansko şi Lagadtnska..
Şi Miletic şi Romanski susţin că acel li. final conservat provine
in k63Z,krav:&, din :&1 : k037.1, kravsr, prin prelacerea lui KI În ;&.
Cercetările de arheologie, istoria artelor şi folklor bulgă­
resc ocupă o parte însemnată în aceste numere ale revistei. Me­
rită a fi urmărit cu interes materialul folkloric din Ghevgneli, adu­
nat de Nikola D. Ra�ev: Svatbeni obieai, obiceiuri dela nuntă,
1, p.105-115; 2, p. 97-;:-care În trăsături generale seamănă cu
ale noastre, apoi şi diverse "cîntece pentru horă-lazarski-, un
fel de strigături- chiuituri de ale noastre.
I
I
I
1
I '
I
234
MARGARET A ŞTEFĂNESCU
Codrul Cosminulul, II şi HI (1925-1926), Cernăuţi 1927:
Revista aduce un materiai bogat şi interesant:
Al. Bocaneţu, Terminologia. agrară în limba română, p.
120-274, indică termenii privitor�, la plugărie din limba rornî­
nească, CU vartantele lor, pe cîte I�-a putut avea la Îndemînă din
literatura deja existentă. Autorul dă originea cuvintelor şi arată
localităţile unde se întrebuinţează.
[235]
RECENZII
235,
In tratarea acestei chestiuni, foarte importantă, căci se ra­
poartă la cea mai însemnată ramură de activitate a poporului
nostru şi pentru majoritatea locuitorilor ţării noastre singură sursă
de traiu, autorul, dacă judecăm după rezultatele la care a ajuns,
a avut a se lovi de o greutate capitală: lipsa de izvoare infor­
mative asupra acestei terminologiî pentru fiecare dntre provin­
ciile ro rnlneşti, cu in dica ţii şi a supra diferenţelor, ca variante,
dela sat la sat, dela regiune la regiune. Şi aici; ca şi în privinţa
rezolvirii altor chestiuni de filologie, cum ar fi acea a rotacismu­
lui abordată acum În urmă şi de mine 1), nu se pot trage con­
cluziuni definitive şi temeinice, atîta timp cît nu· sîntem destul
de bine informaţi asupra vorbirllor din toate ţinuturile în mani­
festările celor mai subtile nuanţe subdialectale. Autorul se S(f­
veşte de cercetările lui Dame, Pamfile şi Rau, lucrări bune, dar
învechite prin orizontul lor restrîns, căci nu cuprind toată lărgi­
mea pămîntului romînesc. Incercarea de a stabili geografia cu­
vintelor nu se poate realiza cu mijloacele ce- i stau la îndămînâ.
Ca informator, îi serveşte Chestionarul lui Hasdeu (18 volume);
după acesta dă numele localităţilor, unde se întrebuinţează cutare
termen, fără indicarea judeţului sau ma:ar a regiunii. Aceasta e o gre­
şală, căci se ştie cit de mult se repetă unele nume în ioponimia noas­
tră, în lung şi 'n lat, pe tot pămîntul rominesc .. Le ia de la Hasdeu,
fără vre-un comentariu şi nu ne dă o înlesnire în cercetare. Ori e lu­
c.u cert că orice scriere ştiinţif.că tinde la stnte.izarea scrierilor ante­
rioare pe soluţiile cărora se bazează. Din Iipsă de izvoare, nu dă pre-
1) Praf. Ilie Bărbulescu Arhiva XXViIl, No, 2, p. 217 sus�
ţlnea primul, la no', că rotacismul trăeşte pînă azi nu numai În toată
Moldova ci şi în Muntenia (şi în alte din dialecte.e limbii ramine)
şi că fenomenul rotacisrnului era g.·neral In amîndouă principatele
rornîne. Conform acestei păreri, eu am început să descopăr, ici
colea, rotacisme, semnalându-le, Acum în urmă, găsf într'o Ora­
ţie de nuntă (lertăciune) din satul Hârtop, Jud. Tighina (în re­
vista Mărgăritare Basarabene, 1, No. 2 p. 5,7), rotacismul pîră
1. pînă: "pâr'la ăst niam ... pâr'în talpă ... pâr'gios".
Constat cu satisfacţie că şi d Al. Pr ocopovi.I şi Sextil
Puşcariu Daco Romania IV, partea II-a revin la părerea noastră.
AI. Procopovtcl (P. 1176) readuce în discuţie pe Bode Rumărul
din Fălclu, 1489 şi pe Kăţiăţâroase nume de pîrîu din Eălciu sau
Basarabia pentru Rumânul şi Căpăţânoase, iar Sextil Puşcariu (p.
1377) Buru sat în dlrecţa Cluj spre mţii Apuseni şi nume de fa-'
mtlie Cirebeă (= Cin-bea, pentru ung. B )fomissza=Bornemissza,.
ce i-a fost comunlcat de S. Dragornir).
[236]
MARGARETA ŞTEFĂNESCU
--------
tutindeni, pentru toţi termenii, şi conser vent, gecgraf.a cuvintelor
de ex. şăruitor, d, 165; despre altele Însă d. ex.: p. 165
despre cioroslă şi cireşnă spune că apar numai în anumite lo­
curi, unde sint "bine justificate prin contactul zilnic cu alte nea­
muri", dar unde apar, în ce locuri anume, nu spune; despre cor­
mana sau corman spune că sînt răspindite mai ales În Munte­
nia, Ardeal, Banat (în Moldova şi Bucovina se întrebuinţează cu­
cura) ; p, 178 afirm ă că plughtţa e r ăspindit ma j ales În Banat, pe cînd
trup iţă e cunoscut în Banat şi Oltenia. Se poate observa cît de
vag se exprimă şi nu păstrează aceiaşi no: mă, căci unde se intor­
mează dela Hasdeu, arată şi localităţile de Întrebuinţare, unde nu,
se exprimă vag.
In privinţa etimolrgiilor mă opresc la una: prelucă, loc de
păşune sau de fin situat între păduri, îi dă (p. 260) originea
neosl. prelog, loc curăţit de pădure, Cred că trebuie de preferat
etyrn. (rus. rut. preluka, pre- + luka) <. plsl. loka (vezi �i Marg.
Ştefănescu, Elementele rusesti-rutene din limba rominească şi ve­
chimea lor, Iaşi 1923, p. 79-70).
Autorul, urmînd tradiţiei dela noi, pune pe socoteala asi­
rntlănlor la r unele prelaceri ale lui Il întervocalic în r ca d. ex.
cormora şi cormura (Şi scormuraţ din cormană şi cortnuna
p. 174, căror le dă etym. magh. Korrnany » cârmă, derivat dtn
plsl. kri.ma ; susţine că e cuvînt pătruns fa noi dela Unguri, "fără să
fie exclusa posibilitatea de a-l fi luat dela Sîrbi". Noi întreve dern aci
rotacisme în cuv in te nelatine. Nea v ind la în dă mînă Chestionaru 11ui
Hasdeu, numai după citarea numelor localităţilo r din acest studiu,
. nu putem stabili extinderea geografi. ă pe judeţe a acestor două
. t
CUVlU,e.
Claudiu Isopescu publică cuprinsul pr edicel ţinută de r ngu­
rut Franc: Seu s Lovas în limba romînă (" v allacca «), la Roma, la
1608, luna Decembrie, în Il, cu ocazia vizitei ce a făcut-o la co­
ltegiul roman trimesul regelui En ric al IV-lea Carlo Gonz.ga, duce
de Nevers şi Rhetel, venit aci pt nlru propagandă. Predica se gă­
seşte pe foi. 14-15 dintr'un Codice aflător în Biblioteca Vittor:o
Emanuele la Roma. \
CI. Isopescu stabileşte (p. 279� că ea rezultă din intenţia Iezu'ţilor
de-a Scoate În relief Că şi Rominu, 'Jn ale căror ţări predomina orto­
doxismul, calviaismu: şi Juteranisliwl au început să îmbrăţişe re­
ligia catolică, aceasta cu scopul de a încuraja şi mai mult initia-
l
t
[237]
RECENZII
237
tiv a regelui Enric al l V-lea de a deschide tot mai larg porţile re­
gatului francez în vederea pătrunderii catolicismului. In acel aş timp
însă predica rornînească nu ascunde dorinta Iezuiţilor de a face
o propagandă catolică mai intensă printre Romîni.
Predica aceasta este un docn ment preţio s, ca probă de limbă
rornînească Intre buinţată în legătură cu propagat: da catolică, ci
nu protestantă la noi. Ea dovedeşte că nu numai protestantismul­
husit a determinat întrebuinţarea limbii naţionale in predici, ora ţi
şi învăţături, rugăciuni şi cărţi religioase, ci şi propaganda cat o·,
lică ce se Va fi exercitat şi mai intens la noi, cu scop de a ză­
dărncl roadele celei protestante, ce Se afirmase deja (despre a­
ceastă inovatie în ştiinţă la noi asupra îrnprejurărilor în care limba
rominească înlocuieşte pe cea slavonă oficială a scris Pret, Ilie
Bărbulescu, Arhiva XXVIII 1 p. 3-15 şi 203-217).
Deosebit de importantă e relevarea lui CI. lsopescu asupra
a două menţluni de la Veress, Matricula el acta Hungarorum in
universitatibus lialiae studentium, Budapest 1917 p. 8, 13 despre
doi romîni ardeleni studenţi ia Roma, anume: ]oannes Waida
"parentibus haer eticis et ipse aliquamd'u saereticus" de pe la sttr­
şitul veacului al XVI-lea şi Franciscus Albinus "parenijbus sem­
perque haereticis, ipse conversus ante du os annos Claudiopoli­
ubi studuit gramaticae", de la începutul se colu'ui al XVII-lea'
Dacă atribuim o origine r ornînească acestor doi ineri, a­
tunci trebuie modificată întrucîtva sustinerea CUr entă şi tradiţio-­
na'ă că prin actul unirii bisericii ortodoxe din Ardeal cu biserica
catolică, Romlnii din Ardeal încep să-şi trimeată filla şcolile Inalte
de la Roma, după cum unii şi-i trimeteau în alt mediu latinesc-cato.ic,
în Polonia (despre aceasta vezi Prof. Ilie Bărbulescu, Arhiva XXVIII,­
No. 2, 211-212) căci îi vedem pe Rornîni mai de timpuriu la
şcolile de la Roma.
Istoria literaturii romtneşti Se îmbogăţeşte cu .. Chrestotna­
ticul românesc" dela 1820, a lui Teodor Racoce, romîn din Bu­
covina austriacă, scos la iveală de Teodor Balan, însoţit de u­
nele ob servări ale lui. Spicuim din exprimarea lui Racoce, la care
se con stată intlienţa limbii polone şi a dialectului malorus, cu­
vintul libou in loc de ltbov, dragoste, ca exemplu de cuvînt slav
în limbă f:ecă e cuvînt chiar nou de tot. şi poate întrebuinţat
numai literar) cu plsl. v prefăcut în li bilabial, ca reflex al in-·
Iluenţei rutene (vezi Margareta Ştefănescu, op. clt., p. 71-93).
(va urma) Margareta Ştefănescu
Il
I I
I
,
'I
"
es'
[1]
ARHIVA
REVISTĂ DE ISTORIE, FILOLOGIE
ŞI CULTURĂ ROMÂNEASCĂ
DIN IAŞI
Anul XXXV
Ianuarie 1928
N'o. 1
Curentul Literar Româno-=-Slav 1) ,
In sec. XlI Românii din Dacia- Traiană au primit sau luat dela
Bulgari limba bulgare-slavă sub forma-l mediobulgară şi cu produc­
ţiile literare ale ei, precum şi scrierea cirilică cu fonetismul pe care
aceasta îl avea la Bulgari atunci în scrierea limbii lor bulgare­
slave,
Subt această formă curentul bulgare-slav trăieşte între Români
în sec. Xll şi al XlIl, singur curent slav, până' către sfârşitul a­
cestui veac din urmă, când; prin ridicarea politică a statului sâr­
besc şi înteţirea unui curent de emigrare etnică de Sârbi şi Macedo­
SIa vi din Sârbia proprie şi Macedonia de N ord şi Centru dincoace
de Dunăre în Muntenia şi spre Moldova, curentul acesta cultural
să bo-slav şi macedo-slav începe a evacua oarecum treptat pe cel
bulgara-slav, pe care-I înlocuieşte în cea mai mare parte la' sîâr­
şi.ul veacului al XIV. Acum şi de aci înainte curentul bulgare-slav
se păstrează numai în parte din mişcarea propriu zis literară
slavă la Români, pe când cel sârbo-slav şi mai ales macedo-slav
lucrează şi în mişcarea propriu lite: ară şi în viaţa zi nică a tre­
bilor statului şi chiar personale ale cetăţenilor Principatelor Ro­
mâne 2) care scriu mai ales cu macedo-slavă şi documente publice
ŞI scrisori par.iculare.
1) Capitol dintr'o lucrare care-i sub tipar şi va apare În
curând sub titlul: Curentele literare la Români în perioada Sla­
vonistnului lor Cultural.
2) A se vedea Ilie Bărbulescu : Relations des Roiunains etc .•
p. 182.
[2]
2
lLlE BAHBULESCU
1
I •
Cam în sec. XV, prin Începerea Ieg ăturllor politice mai întinses
ale Principatelor Române, indeosebi ale Moldovei. cu Ruşii şi
Polonia, se strecoară în v.aţa literară slavă, În curentul slav dela
noi care atunci era mai ales sârbo- şi macedo-slav, şi curentul
ruse-slav. Acest din urmă curent năpădeşte oare cum pe cel
macedo-slav, pe care se plantează ca un parazit nu În partea lui
propriu zis literară, ci în mişcarea limbii şi scrisului lui din
viaţa zilnică, a partlcularilor şi a cancelarlilor domneşti.
Aceste 4 curente nu sunt altceva decât reflexul la noi a acii­
vltăţii literare a celor 4 tipuri de limbă ale Literaturilor slave ci­
rilke de care am vorbit în altă parte. Ele împreună constltuesc
marele curent româna-slav, care În realitate nu e altceva d-cât
act vitatea împletită de colaborarea reciprocă a acelor patru mici
curente sau tipuri literare slave dela noi.
Căci Într'adevăr. activitatea cr rentului romlno-slav şi con­
stituţia lui sunt identice cu activitatea şi constituţia "Mişcării I i­
terare cirilice fa Slavi", despre care am tratat mai sus, atât In ce
priveşte fundul adică cuprinsul textelor lui, cât şi în ce priveşte
forma, adică limba şi ortografia acestor producţii literare româno­
slave,
Dar, spre a se vedea această identitate să analizăm acum,
pe rând, şi fundul şi apoi forma acestui curent literar,
Fondul, adică conţinutul, curentului literar române-slav.
Când Bulgarii au dat Românilor limba lor bulgara-slavă cu
scrierea ei cirilică, le-au pus la Îndemînă, fireşte, textele lor rr a­
nuscrise cu feluritele cuprlnsuri, ce am arătat că avea atunci lite­
ratura bulgaro-sla vă. Iar când se introduc la noi şi celelalte Li­
tf raturl slave cirilice: sârbo-, macedo-sla va şi rusa-slava, toate
acestea introduc la Români orf le pun la indărnână, fie copii după
texte jraleoslcveuice şi bulgare-sta ve mai vechi sau mai noul, fie
compuneriproprti ori traduceri din greceşte (sau uneori din lati­
neşte) proprii ale 10f. Românii, la i ândul lor, le citeau, iar deseori
le şi copiau, spre a le răspândi \ În cercuri cât mai largi din 're
dânşii, \
Trebue să observăm, că mişcarea literară a curentului acesta
române-slav, În toată perioada Slavonisrnulul Cultural al Româ­
nilor (adică între sec. Xli-XVII inclusiv) 'se desfăşoară strict imi-
!
I-
i
r
[3]
CUHENTUL LITERAR ROMÂNO-SLAV
3
tativ, numai In cadrul ce i-l indica curentul Slavilor cirilicl cari ni
.l-au dat. Intr'adevăr, pr ecurn Literatura Stavilar cir ilici în acra
perioadă de vreme era mai-c-u seamă cu cuprins religios, tot aşa
era şi rnişearea-curentutut.româno-sav, Precum mişcarea curen­
tului Slavilor cirilici se interesa, nu în prea mare măsură, dar se
interesa şi de alte genuri culturale sau literare decât cel bisericesc,
tot aşa, adcă un caracter oarecum enciclopedic, avea şi cea a
curentului r omâno-sl a v. Precu m, în sfârşit, mişcarea literară a
.Slavllor cirilici Se interesa cu totul puţin de poezie, tot astfel şi
cea a curentului român-slav punea foarte puţin interes pentru pro­
ductiile acestui gen literar. Şi precum acei Slavi se ocupau prea
puţin de Ştiinţe, tot aşa prea puţin s'au interesat de ele şi ai
noştri.
Ştirile şi manuscrisele ce ne-au rămas din acea vreme ne
învederează, într'adevăr, că mişcarea literară române-slavă din
al XII-XVII veac inclusiv era În cea mai mare parte, cel puţin în
trei sferturi ale ei, cu cuprins religios şi bisericesc. Aceasta se
-vede s. ex. în catalogul de manuscrise ce s'au găsit În bibliote­
cile mânăstirilor noastre din MOldova şi Muntenia şi pe cari, foarte
'multe, le-a descris profesorul rus [acirnirskij în cartea sa cu titlul
Slavjanski i russkija rukopisi rumynskili biblioiek, ce i-a publicat
Academia din Petersburg, în al ei "Sbornik", În a. 1905. Aci se
văd multe manuscrise curat slave, din SeC. XIll până într'al X\ II
inclusiv, cari făceau parte din bib.iotectle clericilor cărturari ai
noştri şi ale mânăstirilor, cele mai multe din aceste manuscrise în
redacţia "tipului" bulgare-slav, ceva mai puţine în cea a "tipului"
sâr bo-slav, şi mult mai puţine, în acea perioadă de vreme, în re­
dacţia tipului ruso-s'av, Astfel, ni s'a păstrat o Evanghelie ruso­
slavă din sec. XIV care, cum se vede În o notare ce unul a făcut
pe ea, în slavoneşte şi româneşte la a. 1673, era de mult în Mol­
dova unde era citită de cărturarii noştri 1). Deci se citea la noi
redacţia r uso-slavă. Ni s'a păstrat Încă un ms. cuprinzând "Apo­
caJips cu tâlcuirile lui Andrei din Alexandria" scris În sec. XIV
cu redacţia tipului sârbo-slav : din diferitele Însemnări ce diferite
persoane au scris pe acest tr xt se vede că el a trecut prin mâna
. generatiilor dela noi cari I-au citit in mai multe secole (Iacim., p.
653). Deci se citea la noi şi redactia sărbo- slavă. Ni s'a păstrat
1) jacirnirski], p. 93.
[4]
4
ILIE BĂRBULESCU
----
un ms. care cuprinde "Cu,vintele de p.ustnic" ale lui Isaak Sir in,,",
o traducere din greceşte în redacta tipului bulgaro-slav (Iaclm.i.
p, 721) făcută în sec. XIV. Din Însemnările ce s'au făcut pe acest
text de către diferitele persoane cari l-au avut, se vede că diîe­
rite generaţii I-au citit la noi. Se citea dar aci şi redacţia bulgare-
slavă. .
Ni s'au păstrat şi alte texte bisericeşti ca acestea; aşa Pro­
oroc, Vechiul Testament, Psaltire, Tetraevanghelie, Apostol, Apostol
l}i Apocalips, Tâlcuire la Cartea lui Iov, Tâlcuire la Evanghelia
lui Marcu, Tâlcuire la Evanghelia lui Ioan, Pravila bisericească,
Sluzebnik, Trebnik, Octoih, Triod, Minei erc., toate scrise de
Slavii cinlici la dânşii şi transmise apoi dincoace de Dunăre Ro­
mânilor, în veacurile următoare până într'al XVlt inclusiv, dintre
acestea cele mai multe cu redacţie bulgara-slavă şi macedo-slavă,
mai puţine cu redacţie sârbo-slavă şi mai deloc În secolile XIV­
XVII inclusiv cu' redacţie ruse-slavă.
Unele din acestea venite nouă dela Slavii cirilici nu numai
se citeau la noi, ci se copiau de către cărturarii noştri din Princi-·
pate şi Ardeal,
Ba, precum la acei Slavi se păstra strânsă legătură între
textele greceşti din care ei traduceau în slavoneşte, Încât r epro­
duceau în acelaş manuscris' şi textul grecesc al traducerilor lor
(el, p. 206), tot astfel, imitând, şi ai noştri copiau uneori la un
loc şi originalul grec şi traducerea slavă a lui. Aşa, în mănăstirea
Putna din Bucovina, acel protopsalt cu' numele Eusiaţie a copiat
la a. 1511 Sbornikul mai sus pomenit (p. 125) care cuprinde şi
rânduri CU glagolitică. Sbornicul are, Între altei", bucăţi de cântări
bisericeşti în greceşte şi cu traducerea lor slavoneşte, puse arnân­
doua pe aceleaşi note muzicale. Iată o bucată din una die aceste
cântări cu textu-l slav-cirilic şi, grecesc (aci o reproduc însă făI ă,
note muzicale):
'"'
c
;\c�cc TCIlI1��c e
\
, I
(tun;L OOVECiTY LI�
\
1,1 li' " o Il 1. il c r u II II ,1 " II (l
(/. fi. ), 11") o o o o Ci f.I li
[5]
5
CURENTUL UTP.RAR ROMÂNO-SLA V
---------------
(\iI;III1 ... IIIII1 ... ,'" s w
a % u. Q (1.) S 11 v 0 E Ţ 11 v
r e i'l e '" c '" '" '" ,\ II I� .'K
·i) E o o o o o o o Ţ o x. O 1) 1).
Cântarea aceasta arată că pela 1511 se cânta în biserica
-rnoldovenească nu numai slavoneşte, ci şi greceşte. De altfel imi-
tarea acestei sti ănse legături din trecuItur a şi limba bisericească
.greacă şi cea slavă se împământenise În Moldova aşa de puternic.
in cât, chiar mai târziu. subt Alexandru Lăpuşneanu, Principatul
acesta era un centru cultural bisericesc, în care veneau tineri ruşi
· d'n Lemberg şi Perernlsl (Galiţia) spre a învăţa la Suceava (ca într'o
· Academie de muzică bisericească ortodoxă) cântarea grecească şi
sârbească, Căci, într'o scrisoare. În ruseşte, ce Lăpuşneanu trimise
în a. 1588 orăşenilor din Lernberg, le spune următoarele lucruri,
interesante încă şi din alte pun.te de vedere (o dau aci în tra-
.ducere) :
,,10 Alexandru cu mila lui O-zeu voevod gospodar al pă­
mânturilor moldoveneşti. Cinstiţilor do mni orăşeni Lembergeni,
tuturor laolaltă cari ascul.ă de legea grecească, le dăm de ştire
că, când milostivul O-zeu va da şi acest hram dumnezeesc se va
.is prăvi şi va fj în stare de a-i sluji, (atunci) şi milostivire a voastră
uitaţi-vă ce spune pravila sfinţilor părinţi: că nu se cade bărba­
ţilor, ca, împreună cu femeile şi cu fetele, să stea Într'un loc, ci
bărbaţii să stea lnăuntrul bisericei, iar femeile şi fetele în pridvor
· dinaintea bisericei; aşa Spune pr avila, Vi se cade şi vouă, să nu
staţi la olaltă cu femeile şi să vă conduceţi întocmai după pravilă
şi. aşa să faceţi cum vă scriu. Asern. ni, trimeteţi la noi 4 cântăreţl
(diaci), tineri buni, iar noi îi vom da la Învăţarea câniării gre­
ceşti şi sârb eşti, şi când vor învăţa. o îi vom trimite iarăşi la voi;
numai să aibă glasuri bune; căci şi din Premyst' sunt trimişi la
noi dia ci la învăţătură. Odată cu asta vă dăm În paza lui O-zeu.
Scris În Suceava, în anul dela Naşterea Domnului 1558, luna
lui Iulie în 6 zile" 2).
1) J acirnirski] : Şest statej etc., p 38.
2) Cf. textul slav la Ilie Bărbulescu : Cercetări istotico-ţllo­
. dogice, p, 80 şi În Documente Hurmtizaki, 1, 2, p. 208.
[6]
6
ILIE BARBULESCU
Dar se într oduceau dela Slavii cirilici la Români, se citeau ş1i
se copiau.-numai că într'o mult mai mică măsură decât cele bi­
sericeşti,-şi manuscrise cu alte genuri culturale sau literare, tot,
ast-Iel : cele mai multe În redactie bulgaro-, macedo-slavă ŞI
sârbo-slavă,
Ni se transmiteau, anume, şi ni s'au păstrat până astăzi
lucrări cu cuprins juridic bisericesc şi chiar mireati. Astfel, avem,
in copie făcută chiar în Moldova la a. 1474, un ms. Care cuprinde
GHHT,\r,,,,,\ j\iL\'I'u<I Ii'\(\C'i'(\�(' "Sintagma lui M}tei Vlastares '). E:
în redacţie bulgara-slavă sau macedo-slavă : aşa că asta ne arată
că şi originalul după care s'a făcut această copie era tot bulgă­
resc sau macedo-slav. Această "Sintagmă" ni s'a păstrat şi în
copii făcute la noi în sec. XVI. O copie din acest veac e În re­
dacţie sârbo-slavă (Iacirn., p. 433); asta arată că orignalul după;
care s'a copiat ea era sârbesc, Iar amândouâ ne desvălue că şi
sub formă bulgărească sau macedo-slavă şi sub sârbească venea
la noi, in Perioada Slavonisrnului Cultural, cultura slavă literară.
Tot ca o manifestare a acestui gen cultural ni s'a păstrat un rns.
cu titlul "Ustav cerkovnyj" (O\(CT/\&1. l�f�I\�BHI"Ii); e o copie fă­
udă la noi în sec. XVI după text cu redacţie bulgare- sau macedo- ­
slavă care se poate să fi fost mai veche decât acest veac. Ni s'au
mal păstrat şi alte copii cu cuprins juridic după originale bulgare­
sau mace do-slave şi sârbo-slave ; astfel în Sbor nicul dela mănă-­
stirea Nearnţu e, în redacţie bulgare- sau macedo-slavă : lljMCIIM.-,.
CT"-I(X) MI(c)i\b=Pravi!a sfinţilor apostoli 2), şi altele.
Se introduse se la noi, se citea şi se şi copia, şi manuscrise
cu cuprins gramatical sau lexical. Astfel, in pomenitul text CLI
"Sintagma lui Matei Vlastar es", copie făcută În Moldova la a. 1474",
se află şi un mic Lexico n de cuvinte latine cu traducerea lor În
slavoneşte. Acest Lexicon e pus sub titlul slav cirilic i\1\1'IUlC"Mi�
i1'I,'111 ("Latinskyjy reci" 3). Il mai avem şi într'un ms. moldoslav 4),
din sec. XVII. In Codicele (Sbornicul) dela Kiev, scris în sec. XVI
- '
la mănăstire a Slatina din Moldova, se află, între alte, şi o copie după,
- \
1) Iacimirskij, p 689. \
2) l. Bogdan: Cronici inedite, p. 89.
. 3) Cf. Kaluzni�('ki, În Afsl Ph"'f1V, 86 şi Iacimirsklj : Slavu.
1, russk. ruk ., pag. 690.
4) Iacirnlrskij : Slav. i russk. ruk., p. 819.
[7]
.�._---
CURENTUL LITERAR ROMÂNO-SLA V
7
a călugărului Hrabăr operă cu cuprins gramatical: O IlIICIIHIHX'K ')
(,,0' plsmenechs "). Tot În acest ms. mai e o copie după or gi­
nalulbulgaro- sau sârbo-slav din sec. XIV care cuprindea scrierea
gramaticală cu titlul "A sfântului Ion Damaskinul, despre cele opt
părţi ale cuvântului câte vorbim şi scriem" G'l'oro IOiUuM /l.ilIH(\C­
IWIIL\ o OCI\;\lIX"K lJdCT'kX'K elloe,l, fi\lÎI�i\ nIlLUE,HK II rMI\I\K=S-togo
Ioanna Damaskina o osrnlh castehz slova, elika plsernz i g[Iago J
lemz" 2). In orglnalul slav asta era o traducere după originalul
grecesc al operei acestea a bizantinului Darnaskinos. Tot În acest
Sbornic mai e un extract din opera "Despre scriere" a lui Cons­
tantin Filosoful Kostenski din Sârbia dela începutul sec. XV 3) ;
ea are titlul următor: Ci',1 Ci\O/lf(',\ nz, Iqld'l'Irk Ii.Sl>il<lHU,\ 0'1' IHlIlr,\
J{NICT,IWI'IIIM �Ii\OC"ili(\ II "r'lIlTEI\I<I Cj1hIW\(WO 4). Iar la a. 1697,
eromonahul Antim Ivireanul tipări la Snagov În slavoneşte o
fjMMilMTII\I1 CMEfl'lc/mA) HIl.lClMHN 5) 2.:l(lI'l'llrl\;\(\, pe care o dedică
domnitorului Ţării Româneşti 10 Constantn Basarab. Această pu­
bl.caţie însă nu e altceva decât o nouă ediţie. cu câteva schimbări
în Predoslo v ie (Pre îaţa), a Ora ma ticei sia ve tipărită la a. 1648
la Moscova de rusul Smotricki fi). Ne-a mai venit dela Slavii ci­
ril'ci În Principate, unde se citeau şi se copiau chiar, manuscrise
cu conţinut istoric. Astfel, Într'un manuscris, copie făcută În sec.
XV în Moldova după original sârbo-slav, se află, deci se citea la
noi, traducerea slavă a Cronicei bizantlnulul Harnartolus 7); aceeaşi
traducere, tot în redacţie sârbo-slavă şi poate că În Muntenia
copiată, o mai găsim Într'un alt manuscris române- slav tot din
sec. XV 8). In Sbornicul dela Kiev (scris în manăst. Slatina din
Moldova În sec. XVI) se află copie cu redacţie bulgare-slavă după
un Letopiseţ sârbesc D), deci aceasta din urmă În red. sârbo-slavă,
Intr'un alt Sbornic rornăno-slav, scris la mănăstirea Bistriţa
din Moldova tot în sec. XVI, se af ă o copie după traducerea
nice,
1) Cf. p. 164 şi 112.
2) Jagic: Pazsusdenie, 1, 335, 365.
3) Cf. p. 208, 228 şi 170.
4) jagic : Pazsuedenie, 1, 578 şi I. Bogdan: Vechile cro­
p. 8.
5) Bianu- Hodoş : Bibliogr. rom. V., 1, 351.
6) Cf. Miletic în Sb. Min., IX, 207.
7) lacimirskfj, p. 501.
8), Ibidem, p. 507.
9) 1. Bogdan, în A/sIP!l, , XIII,' 48 I.
[8]
8
ILIE BĂRBULESCU
medio-bulgară (butgaro-slavă) a Cronicei bizantinului Manasses :
ea poartă tiţJul ÎI) slavoneşte: Iljl·k",�tY..Alll\l·� Al\d,!-!'\c1<\ II i\'kr�JUlcL�d
CZI>jl'Ullf i\'kTIN �T?; C?;'�I\'\HI(' '11I1P�" "<\'IIfH,\ltY..lllfE II Tf.Krl"LIIU A�
C'\I"\,,r� lţjl�C)T,\ 1\11"11 HijKII(t�p(\ I)<:>TdHtWT"\ 1), ceeace în transcriere
cu litere latine ar fi: "Prem{tndrago Manasia i lătopisca szbranie
Ithno ot sszdania miru nac,inaj{lstee i ftkqsti do samogocr(s)ta
kur Nikilora Votanlota", Traducerea în româneşte a acestui titlu
este: "A prea-înţeleptului şi cronicarului Manaste Culegere, pe
ani, dela facerea lumii începând şi curgând pânăla împărăţia lui
• kir Nichifor Votaniotul",
In mănăstirea Suceviţa din Moldova s'a scris de un călugăr
la a. 1606, În slavoneşte, un tipic, în care s'a copiat şi redacţia
(tipul) sârboslavă despre ;lm�<:'Tb cf",.Gh.CI)lJX'h 1\)1,11\110&" 2) sci isă în
Sârbia de călugărul Daniilo în sec. XIV.
Literaturile slave cirilice au mai transmis Românilor Daciei
Traiane în perioada Slavonismului Cultural al nostru Încă şi lucrări
cu conţinut din Ştiinţele Naturale, deşi prea puţine. Puţine, de
altfel, fiindcă Slavil Înşişi aveau slab gust şi interes pentru acest
fel de scrieri; iar Românii nu ieşeau din gustul şi preocupările
acestor dascăli ai lor. Aşa că ni s-a păstrat reminiscenţe din aşa
numitul "Fiziolog", care se îndeletnicea cu descrierea Ieluluî şi
însuşirilor celor 3 regnurl (animal, vegetal şi mineral), dar mai
mult spre a le da o Însemnare simbolică În legătură cu credinţa
creştină despre H rtstos, dia voi şi om. Fiziolog s-a tradus de
Bulgari din greceşte, ca şi diferite cărţi b'sertceşti, . deja in peri­
oada paleosiovenică 'l- lor, adică în sec. X şi XI. După ei le-au
copiat şi ceilalţi Slavi cirilici: Macedo-Slavil, Sârbii, Ruşii (P. 164).
Azi nu avem din Fiziolog originale Slave din sec. X sau Xl, ci
numai din aceste copii posterioare, dintre cari unde făcute chiar
de bulgari după cele paleosl. Deslgur că şi aşa Fiziolog se va fi
introdus la Români între sec. XlI-XV Il inclusiv, cari îl vor fi citit ;
ba îl şi vor fi copiat, cum am văzut că ei au copiat şi cărţi bi­
sericeşti, şi gramaticale, şi istorice. Nu ni s-a descoper.t Însă
până acum unul întreg. Avem Însă unele Sbornice rornâno-slave
\
în cari s'au copiat părţi desp,\. anumite animale din Fiziolog.
1) I. Bogdan: Vechile Cronice. p. 11 ; cf. Margareta Ştefă­
nescu, În rev. Arhiva, XXIV (1927), 3-4, p. 150.
2) Dimitrie Dan: Mănăstirea Suceviţa, Bucureşti 1923, p. 84.
[9]
CURENTUL LITERAR ROMÂNa-SLAV
���----�._---- --
9
Astfel, într'un Sb irnic, scris in Moldova În sec. XVI şi copiat
-după un original de tipul bulgar o-stav, se află, Între altele, bucăţi
. din Fiziolog, tot În redacţia aceluiaş tip literar, ceeace arată, tocmai,
că erau copiate după original bulgăresc; în acest Sbornic 1) este,
anume, o bucată cu "Povestea despre privighetoare" şi alia
"Despre inorog" sau rinocer (O 1IHOIl'Hk). Afară de asta, În seri­
erea române-slavă numită "Invăţăturile lui Neagoe Vodă către
fiul său Teo dosie", dela Începutul sec. XVI, se află introduse mai
multe aşa "pilde" (pe sJavoneşte n�H'l(\) sau "poveşti"; astfel are
una "Despre şarpe", altele "Despre struţ", "Despre porumbel"
'(hulub) etc. 2). toate în. redacţie de tipul bu'gar o-slav. Intr'un
Sbor nic, scris in mănăstirea Neamţu la sfârşitul sec. XVII, este,
'<de asemeni, o: IlplI'l<\ o Olli\'k MI,O NmOI�I\I,UTCh\ (Povesteae-Pilda
despre vultur, cum se întiner eşte) şi alta O '\hld: 1\<\1)0 pOAII'I'('h\
I(Despre leu, cum se naşte).
Tot din domeniul Ştiinţelor Naturale, Slavii cirilici mai eul­
tivau ceva şi Medicina şi Astrologia. La ei se văd acestea s. ex,
-Intr'un Sbornik ms., sârbo-slav, din sec. XV sau XIV 3). Desigur
că astfel de texte circulau şi pela noi, pentrucă într'un Sbornic
române-slav 4) copiat în sec. XVI sau XVII după altul slav, găsim
.învăţături. (în slavoneşte) despre chipul cum se pot întrebuinţa
·diferite ierburi spre a se vindeca boale cu ele; aşa despre ier­
burile (plantele) care se numesc pe slavoneşte IH'Y"ORlţ(\, fI!lIIl1-
. ""�·TIIHK", IiHlfAlfl�'I''', "!lOmmd etc.
Literaturlle slave cir ilice au mai transmis Românilor din
Dlcia Traiană, în perioada Slavonismului Cultural al nostru, şi
.lucrări, in manuscrise, curat beletrtsiice, unele in proză, altele în
,:poezie, acestea din urmă, potrivit chiar cu gustul slab al Slavilor
\pentru ele, foarte puţine. Unele din produsele de acest fel ale
Slavilor erau desigur numai citite la noi, cu începere deja din
sec. XII, altele Însă erau chiar copia'e, Astfel din beletristica slavă
în proză care cuprindea romane, s'a copiat şi ni s'a pastrat până
.astăzl intr'un Sbornik române-slav din sec, XVI: "Povestea despre
Varlaarn şi Io asaf" (in slav. cu cirilica: Povesti, o Varlaamă i
1) Iacirnlrsklj, p. 692-694.
2) Ct, St. Romanski: Mahnreden des walachischeti woevoden
Negoe Basarab, p. 181.
3) J agic, în Starine, X, p. 82.
4) Mileti', în SbMin., IX, p, 181.
[10]
10 ILIE BĂr1BULESCU
.. -. -------��--------------- ------
Ioasaez) 1); acesta e după original ruse-slav cu ame ste curl bul-­
găreşti. Intr'un ms. din sec. XIV însă, acela cal e cuprinde Şf
bucata din Fiziolog »despre inorog", avem o copie a aceleiaşi
"Poveşti" după original bulgara-slav 2). Tot astfel ni s'a transmis­
de către Slavii cirilJci, se citea la noi şi am copiat chiar după
textele lor »Cuvântul despre înţelepciunea lui Solomon şi nevasta
lui" (în slav. cu cirilica "Slovo o prem�drosti Solomons i �el1(\
ego"); l-am copiat În sec. XVI, împreună cu alte bucăţi mai mult
bt letristice, ca: "Cuvânt despre preaînţeleptul Iosop, cum a fost
viaţa lui" (s'av. cu clrilica : Slavo prem0drago Iosopa, kako byst«
�itie ego"), adică despre Esop 3). Ne-au mai transmis Slavii c:­
rilici, se cite a şi s'a copiat chiar, la noi, lucrarea de cuprins mas
mult beletristic "Aleksandria", pe care Bulgarii au tradus-o din
greceşte deja în perioada paleoslovenlcă (sec. XI), în redactie
pale oslovenică ; În sec. XIV însă Sârbli au tradus din greceşte Q'
altă formă a acestui roman. Copie după cea paIe osl. sau cel
puţin bulgara-slavă făcută la noi nu ni s'a păstrat; avem păstrată
însă a copie după redacţia sâr bo-slavă : copia asta române-slavă
e din Sec. XVI, anume din a. 1562 4). Că Însă era la noi cunos-­
cută şi citită şi traducerea În" redacţia bulgărească ne dovedr se
observările ce fac În cronicele lor Miron şi Nicolae Costin. Anume,
Miron Cost in spune : "Scrie Plutarch, vestit istoric, la viaţa lui
Alexandru Machedon, carele au scris Alexandria cea adevărată;
11 u basne, cum se rie o Al exandr ie din greci e ori dintr 'alte limbi;
scoase pe limba românească pline de b asne şi scornituri", Iar
Nicolae Co stln spune În cronica sa: "lnsă nu acea Alexandrie
mincinoasă, ce-i pr e I'rnba românească, plină de basne .•. dr
cea scoasă din Cvistus(l) Curţlus, carele au scos Alexandria cea­
adevărată li. 5) Deci circula la Romă ni nu numai Alexandria cea
sârboslavă "cu basne şi scornlturi", ci şi cea bulgarească (pls! •.
sau mediobulgar ă) care era cea adevărată, iar nu roman ca cea,
dintâi.
1) Iacimirski], p. 66.
2) Ibidem, p. 691. \
3) Syrku, În AfsIPh., VII, 90;\ cf. 1. Negrescu, în Arhiva;
XXXIl,3-4, pag. 90. .,
4) Ci Stojan Novakovic : Pripovetka o Aleksandru Velikom
Il staroj srpskoj knjisevnosti, Biograd 1878.şi N. Cartojan : Alek-.
sandria În Literatura Română.
5) CI. Gaster : Literat. papal. rom., p. 12-13_
[11]
11
CURENTUL LITEHAH ROMÂNO,SLAV
�����-------------
Şi tot astfel, mai circulă la Români şi fură citite sa u chiar
copiate, intre sec. XII-XVII, şi al e romane slave cirilice ca "Po,­
vestea Troiei", "Stefanit şi Ihnilat", "Despre Sivila şi împăratul
David" 1), şi altele 2)-mai ales în redacţie bulgare- sau rnacedo­
şi sârbo-slavă. Slabul interes pe care Slavii cirilici îi aveau ei
Inşiş! pentru poezie ni I-au transmis şi nouă Românilor, şi noi
pare-se că l-am păstrat aşa in Perioada Slavonlsrnului nostru
Cultural din sec. XIi până într'al XViI inclusiv. Se va fi citit,
in orice Caz, cel puţin .acele poezii (Azbucna Molitva, Po hvala
Cara Simeona etc.) şi la noi, după Ce s'a introdus scrierea cir ilică
şi limba bulgare-slavă (p. 106). Uneori s'au şi copiat la noi, cel
puţin în veacurile de mai lârziuale acestei Perioade, oarecari
poezii ale Sia v ilor cirilici. Astfel sâr bul Dimitrie Cantacuzin, care
pela a. 1479 era despot al unui ţinut de pe la Kumanov o în Ma­
cedonia de Centru, compuse, în limba sa literară şi cu cirilică o
odă în versuri (şi rimate şi nerimate) sub titlul, ce dau în trans­
criere cu litere latine: "Molitva s umileniem k presvefej vladicici
naăej bogorodici", adică în traducere: "Rugăciune cu umiinţă
Către preasfânta stăpâna noastră născăto area de Dumnezeu". A­
ceastă odă însă a mai fost redactată de Dim, Cantacuzin şi în'
proză. Se pare că arnândouă ace ste redacţii s'au copiat, poate
Încă din sec. XV, şi la noi; căci în Codicele române-slav nu de
mult descoperit in Biblioteca Imperială din Petersburg (acum
Leningrad), acesta din sec. XVI sau XVII, se află un "Kanon în,
cinstea Maicei Domnului" 3) scris de călugărul Azarie dela o
mănăstire din Moldova, poate dela Nearnţu, şi nu e imposibil că
acest "Canon", pentru că e scris slavoneşte în proză, va fi re­
dacţia în proză a lui Dlrn. Cantacuzino Dar, afară de asta, în Bib­
lioteca mânăstirii Sfântului Ioan Rilski din Bulgaria se află o copie'
a acestei .Molitva s umileniem", tot in versuri, făcute ce e dreptul,
la a 1793 acolo, dar o notă de pe ea spune că această copie s'a.
făcut după un manuscris mai vechi scris la mănăstirea Nearnţu,
din Moldova noastră 4).
Nu e exclus dar că interesau pe ai noştri, în activitatea Ies
literara, versurile slave şi În veacul XV.
1) In Sb. Milz., IX, 176.
2) In AfslPh, VII, 81.
3) Cf. 1. Bogdan : Letopiseţul lui Azarie, p. 3.
4) Vezi Ilie Bărbulescu, În Arhiva, XXXI, 1, p. 42.,
[12]
12
ILIE BĂRDULESCU
Ne Interesată însă şi am copiat versuri slave şi în sec. Xvll,
In adevăr, într'un Octoih române-slav, copie făcută În Moldova
tn acest veac după original bulgar o-slav, se află versuri slave.
oarecum chiar rimate 1). Un Penticostar, copiat după un text
sârbo-slav şi tipărit de un Sârb la a. 1649 la Târgovişte, are vre, o
50 de versuri cu cuprins şi sentimente rel'gioase 2). Iar in un
Sbornik, copiat în mânăstirea Nearnţu după unul de redacţie ruse­
slav ă la sfârşitul sec. XVII, se află patru POE zii sia ve, între cari
unele oarecum rimate 3); la una din ele e iscăllt, Ca autor al ei,
un AI\,,",\X� i\\uXi\u/\:&-Nh\'\:\Hţl\ifl Al\cuLlCTb.llJb (Monahul Mihail-
Mănăstirea Neamţu), Udrişte Năsturel, care poate că ajută pe Moxa
, de traduse din slav. În rom. II Il <\Clli\d pe care o tipări la Oovora
în 1640, are în ea şio poezie în sIavoneşte În care prearnăreşte
Stema Ţării 'Româneşti '). Iar M\{cTI�lll'i� (Mystirio), tradusă şi ti­
părită În a. 1651 Ia Târgovişte, are, de asemeni, o poezloară în
.slavoneşte pentru Stema Ţării Rom. 5).
Dar scriitorii din curentul rornâno-stav au copiat dela Slavii
.cirillci nu numai operile lor, ci şi curentele literare ale acestora,
anume şi Şcoala lui Ion Exarhul care cerea ca traducerile din
altă limbă să se facă "după tnţeles= şi Şcoala lui Origore Prez­
viterul care zicea că traducerile să se facă .literal", adică' .,cuvânt
,de cuvânt" (P. 165). Mie mi se pare că această din urmă Şcoală,
.a lui Origore Prezviterul, îşi are expresia ei în Letopiseţul române­
slav al lui Macarie şi în cele ale ucenicilor acestuia Evtim'e şi
.Azarle din sec. XVI. Aceştia Se ţin robi de chipul de a scrie
" greceşte al bizantinului Manasses, care fusese tradus de Bulgari
în redacţie bulgaro-slavă (medio-bulgară) În sec. XIV. Această
.traducere era făcută după Şcoala lui Orlgore Prezviterul, fiindcă,
spre a se ţine cât mai orbeşte de textul grecesc, autorul ei inven­
.tase chiar cuvinte compuse nenatural bulgaro-sla ve cu care tra-
ducea pe cele compuse naturale limbii greceşti (p. 168). Iar Azarie
s. ex., spre a se ţine servil de textul traducerii lui Manasses,
uneori ia cuvinte compuse bulgaro-slave din ea, pe cari le aplică
1) La lacimir skij. p. 43. \
2) Cf. lIie Bărbulescu, În Arhiva, XXX, 2, p, 198.
3) lactrnirski], p. 72-74. \
, 4) Bianu-Hodoş : Bibliogr. rom. v., l. 109.
,,5) Bianu-Hodoş : Bibliogr, rom. V., 1, 179.
[13]
13
CURENTUL LITERAR ROMÂNO-SLA V
��-----�----
fără rost la persoanele SlU evenimentele istorice ce descrie ori
povesteşte, alte dăţi compune el însuşi aşa cuvinte, ca s. e x,
11,MI'OIICI{C\(CEHK=bine iscusit, I,Mr'C'\lCGIIR:&=de bine iubitor. GM­
rcc\('I'tLUEH:&=ti1ângâietor, consolator, IMTCCC�EU1=luptă, [UCEMCI,:&
=cu ochi veseli, .. MINnCC'l'IlIlmmi'f=tunderea capului etc. 1).
Aşa trebue "explicată dependenţa" 2) limbii cu care scrie Na­
zarle de textul traduceriibulgar o-s'ave a lui Manasses; iar nici
de cum prin "lipsa de stăpânire a limbii în care scria". Tot aşa
şi la Macar!e şi Evtimie. Curentul acesta rnanasian e şi În o
notă pe Evanghelia dela Voroneţ, din sec. XVI 3).
Fondul, adică conţinutul Literaturii ro mârio slave era, deci
identic cu al tuturor Literaturilor sia ve ciriIice, cari ni- o introdu­
seră şi o alimentau mereu în curgerea Perioadei Slavonismului
nostru Cultural : din sec. XII-XVII inclusiv. Asta fiindcă ne stă­
pânea întreg spiritul Literaturilor Slavilor cii ilici,
Ilie Bărbulescu
D'ialectele italiene de sud şi limba remînă ..
(v. "Arhiva" XXXIV, nr. 2, pag.l1 urm.)
80. Abr.» tajă' 'tagliare"; vetuie che itajje la facce 'vento
diaccio, che mozza il fiato'-rom. vînt care-ţi tale faţa sau te
tate la faţă ido Şi despre un ger aspru, care pătrunde repede şi cu
putere în toate mădularele corpului, se spune că tate. într'adevăr
senzaţia, pe care o are cineva cînd bate un vînt rece sau cînd e
ger, samănă bine cu tăietura unui cuţit ascuţit, a unui briciu, etc.
cr. şi frc. ce veni coupe le visage, le froid m'a coupe les Ievres
ş. a. cu acel aş înţeles.-Sic. tagghiari 'tagliare": tagg/ziari li dis­
cursu '(troncarlo) tagliar il discorsot= rom. a tăia (cuiva) vorba
1) Cf. 1. Bogdan: Vechile Ct onice moldoveneşti, Idem: Le­
topiseţul lai Azarie, p. 33, 38.
2) Ibidem, p, 40.
3) I. Bogdan: Evangelia dela Hamor şi Voroneţ din 1473
şi 1550, Bucureşti 1907, P. 5.
[14]
14
I. IORDAN
������--����--
1
I
'ld. (vorbă însemnează aici 'vorbire, cuvîntare', nu 'cuvânt izolat');
:iagghiati la sirata '(impedire la via del ritorno) tagliare la strada'­
rom. a tăiatcuiva) drumul ido (indiferent dacă-i vorba de cineva
-care Înaintează ori se reintoarce, deci cu un sens mai larg decît
în dialectul sleilian); tagghiarisi '(il rornpersi che Ianno i drappi
-i n sulle pieghe per isciupio) ricidersi' - rom. a se tăia i d (de pildă:
.această stofă se tate repede, mătasa se taie mal uşor decît stofa,
-etc.). Primele două izolări se întîlnesc, dupăcum se vede deja
din explicaţiile date de Trajna, şi În italiana literară (Rigutini-Bulle,
s. v. tagtiare, notează iagliare le parole in boeca a qd. şi tcgliare
ad uno la via, le comunicazioni, il ritorno, la ritirata), apoi În
franceză: couper la parole el q., couper une route, la retraite.
Din a tăia vorba s'a format constructia mai scurtă, adică mai
-energică şi deei mai potrivită pentru momentele, În care vorbitorul
e stăpînit de afect, a o tăia : l-am tăiat-o scurt sau numai t-am
iăiat-o+t-am închis gura 'nu l-am mai lăsat să vorbească, pentrucă
n'avea dreptate, n'avea obraz, curaj, etc. să mai continuie', unde
.0 stă evident În locul lui vorbă. Cf. itaI. iagliare corto, frc. couper
court el q., germ. kurz abschneiden, Ultima izolare din cele citate
mal sus, anume a se tăia (despre ştofe), se pare că nu există
decît În limba noastră şi În dialectul sicilian, ceiace ar putea sta
în legătură cu faptul că exprimă noţiuni curat populare, pecind
primele două Îşi au originea În vorbirea altor categorii sociale
. (despre a tăia drumul şi similarele ei se poate afirma cu destulă
siguranţă că au. aparţinut la început limbajului mitităresc).
Sic. tantu 'tanto': a li tanti di lu misi 'ai tanti del mese'­
rom. la atîtea ale Iunii ido
Abr.s larlarse 'del legoo: ta rlare, Intarlare : del pane, r tc.:
intarrnare, intignarersi', deunde apoi (fig.) jaccia farlate 'viso imbul­
lettato, butterato', care ne aminteşte de rom. faţă cîupită (scil.
de vărsat): imaginea este ace/aş în ambele cazuri. Foarte r ăs-
\
pîndită este, mai bine zis era pe vremuri, cînd variola nu se putea
combate cu uşurinţă, porecla, devenită si nume de familie, CIUpUU.
Abr.s tâvule (CII variantele tâvele, Mufe) 'tavola, mensa':
metfe' la tavule 'apparecchiarlaî, sic. (s. v . mettlri) meitiri la
tavula '(apprestar la men sa) mette� la tavola'-rom. a pune masa
ido Cf. lat. mensam ponere (O e 0\ g e s S. V. mensa). 1) Izolarea
1) Si Î(1 Iranţuzeşte se poate spune metire la table (pentru
: mai obişnuitele dresser şi servir la itable).
I
�
[15]
.aceasta s'a putut naşte nurn ii În condlţil primitive de viaţă, care
me lntlrnpină pănă astăzi încă la ţărani! noştri: masa lor de mîncat
1l1U stă în mijlocul odăii decît În momentul mîncării; altfel locul
ei este într'un ungher oarecare al camerei. Prinurrnar e, pentru a
mînca este nevoie s'o iei dela locul ei obişnuit şi s'o pui, adică
. .s'o aşezi acolo unde-i mai comod pentruca toţi ai casei să poată
şedea în jurul ei. Operaţia contrară se numeşte deaceia În mod
iogic abr.? levit' la iavule 'spareechiarla'.-Abr.2 sta' a le tavule
"essere a tavo la', n eap, stare a tavola 'e ssere a rnensa, a tavola'-
rom. a sta s. şedea la masă id.-Sic. dari tavula '( far eonvito)
. me tere, far favola'-rom. a da (o) masă ido
• Abr. tela : mette' la tela 'ordinare tutto do che e d'uopo
per tessere'-rom. a pune ptnză ido Această izolare ne aminteşte,
din cauza verbului care intră în alcătuirea ei, de a pune masa
,·discutată mai sus: şi războiut de ţesut trebuie luat dela locr l lui,
-cu toate părţile-i componente, şi pus, adică instalat În miilocul
casei. Cît despre substantlvele care există În cele două construcţii,
-deşi avem a face cu metafore şi într'un caz şi în celălalt, funcţi­
unea lor este d.Ierttă : În a pune masa cuvintul masă însemnează
in prezent 'ceiace se aşează pe masă spre a fi mincat', pe cînd
. pînză din a pune pînză este echivalentul semantic al subst. răz­
botii, intrucit ace sta 'se pune', iar nu pînza, care nici nu există
încă În acel moment. Deja din latineşte s'a ajuns la această În­
trebuinţare metaforică a lui tela . G e'o r g e s s. v. îl traduce şi
prin 'der ganze Webstuhl', cu trirnetere la Cat o, De re rustica.
Sic. tempu 'tempo': essiri passatu lu so' tctnpu 'esser invec-
. chiato'-rom. a fi trecut timpul cuiva ido Popular se zice mai
des, eLI acelaş sens, despre un bătr în, care trăieşte oarecum de­
geaba, tocmai pentrucă a trecut limita ... de vrlstă : şi-a trăit trattil,
st-a mîncat mălaiul. Dar expresia rominească a-l fi trecut timpul
mai Însemnează, cu deosebire în graiul orăşenilor (depildă cînd
e vorba de un om altădată puternic, în politică ori în alt domeniu
de activitate publică) 'a-şi fi pierdut puterea, a nu mai avea tre­
cere, autoritate' (întocmai ca unbătr în, care din pricina etăţii ;na-.
intate nu mai are forţă, nu-şi mai poate impune punctul său de
vedere).
Abr.s tene' 'ten ere', ca reflexiv are sensul de 'r eggere, con ser­
varsi': e jfrutte che sse te' 'SOI1 frutte serbevoh', la fel cu rom.
a ţinea în cazuri ca aceste mere ţin pe lamă, carnea nu (se) mal
[16]
16
I. IORDAN
poate ţinea din couza călâtn it ş. a. Intre buinţarea curentă a ver­
bului rornînesc este în funcţiune intransitivă, pecînd cel abruzzez
apare nu mai ca ref.1exiv.--Cal. Se. (pag. 68): tenire una (di
gridare, piatigere e stmili) 'non' ismettere un momente!' -rom, a
o ţinea una ido (depildă': de aZI dimineaţă o fine una cu pltnsuţ,
una o ţine cu-a lut de-un an de zile ş. a.), Interesantă În aceste
izolărl nu' este atît într ebuinţarea lui tenire, re sp, a ţinea, care
n'are aproape nimic insolit în f a, cît aceia a lui lina. ln r ornîneşte
acest cuvînt are funcţiune ad v erblală, cum reiese intre a'lt'ele şi
din faptul că poate fi îtrlocuit prln îtttr'una ; considerat însă altfel, ..
una este pronume substantival, întocmai ca c orespunzătorul său.
din expresia calabreză : In amîndouă' cazurile acest cuvînt ţine
locul unui substantiv, care poate Varia după împrejurări. Repetarea
pronumelui, supt forma-l neaecentuată (o), din construcţia romî­
nească Se datoreşte fie arralogtet izo::ăt'ilor în care el este expri­
mat o' s'ngură dată (a o face boacănă, a o spune verde, etc.),
fie, ceiace-i mai puţin probabil, nevoii vorbltorului de ci lămuri.
Spusele, ca depildă în (v)a afla el tata, (v)a veni el Dră'guş la'
căuş 1). etc,
Sic. terra: essiri di lu celu a la terra '(essere in poslzone­
dtlferentlssima da altra) dalle steile alle staHe'-rom. a fi- ca' dela
cer la pănitni (scit departe s. deosebit un lucru de altul) id.";
cull' occhi '/1' terra 'modeste, coglf occhi bassi '-'-rom. cu ochii
tn pămînt ido (de ex. t-asa de ruşinos, tncti nu 'ndrăztteşte să ridice
ochii din p'ămtnt sau asupra omulutţ ; jitîari terra ali' occtii
'iogannare'-rom. a arunca (s. zvîrli) colb (s. praf) în ochii cuiva
ido (propriu zis 'a arunca praf în ochii cuîva pentru a-l împiedeca
vederea şi deci a putea apoi lucra nestingherit'); terra niura dana
bO/lu pani '(e feconda) terra nera buon pane mena': în romîneşte
se zice numai figurat şi pămfntul e negru, dar face p'ine bună,
a'unci cînd o persoană brune,tă este ironizată din cauza culorii
negre a feţei sale. '
Abr.2 terrebili'e '(fam.) cOSa terribile'; 'IZU terrebili'e de tembe
'un tempo terribile', 'nu terrebili'e de ggende 'grande quantita di
cose': şi În limba noastră s'a f�rmat dela adj. grozav substan­
tivul grozăvie, care SP întrebuin'ţează în aceleaşi condiţii ca şi
\
1) Despre chipul cum au lua! naştere asemecea COllstruclii V,�,
Arhiva XXX (1923), pag. 408.
[17]
DIALECTELE ITALIENE DE SUD ŞI LIMBA ROMÎNĂ 17
cuvîntul abruzzez notat "ici, depildă o grozăvie de vlcmc=o
vreme grozavă, o grozăvie de oameni, de IUcrllll=O mulţime e­
normă de oameni, etc. Motivul pentru cere s'a creat în cazul de
faţă un substantiv este că adjectivul era simţit ca prea slab, prea
palid spre a putea exprima intenţia vorbitorului : r rin formal ea
substantivutui însuşirea de 'grozav, straşnic' a încetat de a mai
fi ° noţiune abstractă şi În acelaş timp accesorie (ca orice cali­
tate a lucrurilor şi ftinţitor : ace s t e a sint concrete şi de sine stă­
tătoare) pr ntru a deveni ceva independent şi oarecum material.
Cît de mult îndeamnă afectul la creaţii lingvistice nouă se poate
constata mai cu sa mă în vorbirea populară: r ceasta se manifestă
într'o l.bertate deplină, pentrucă oamenii din popor nu-s îrnpir­
decaţi inexprimarea ce'or ce simt de atîea conside: aţii de natură
educatlvă, care interv.n lnrelaţti'e dintre oamenii CUlţi. Ca să
dau numai un exemplu, format cu acelaş sufix -ie, ca şi grozăvie,
şi neîntîln't În tex'ele populare cunoscute mie '), voiu cita cu­
vîntul grămăzie 'grămadă mare': cu de osebre copiii, (ar destul
de des şi oamenii mari, cind vor să vo. bească de o cantitate
imensă de lucruri ori fiinţi, spun o grămăzie de ...
Stc. tirdlnari -metat: si di tri dinari (moneta di Sicilia fino
al 1860=un centesimoj- : nun valiri tirdtnariitve'et poco dav­
ver o) non valer un soldo'-e-r om. a nu face iret pcrale ido Mai
interesantă decît această co nsrucţie este In rornîneşte o alta, c:.­
nume a lua la trei parale (adesea se zice şi numai a lua la trei)
'a mustra aspru pe cineva, a-l ocărî'. Cred că elemenul esenţial
în izolarea aceasta s înt cu v intele trei parale cu În se n.na rea 'foarte
puţin lucru, aproape nimic': numai pe un om, pe care-I consideri
inferor în toate privlnţile, drci vrednic de dispreţuit, îl poţi do­
jeni în voit', adlcă îl poţi 'lua la trei (parale)'. Dea. eia chiar as­
tăzi construcţia aceasta se întrebuinţează, în mod obişnuit, de
cătr ă părinţi fa adresa copiilor, de cătr ă stăpîni la adresa servi-,
torilor ş. a., În scurt ce cătră oameni cu o autoritate oarecare
asupra acelora, despre care-i VOI ba. Poate că a lua este arci
sinonim cu a cumpăra: se va fi zis la Început de tot mmai despre
lucruri, şi anume despre cele foarte ieftine şi prinurmare lipsite
1) Nici Dicţionarul Academiei nu-l înregistrează, şi cu toate
acestea el este cît se poate de răspîndit la Tecuciu, unde l-am
auzit pe vremuri' de nenumărate ori.
2
[18]
18
I. IORDAN
de valoare; iar mai tirziu, prin analogie, şi despre oameni de
nimic. Singura dificultate la admiterea acestei ipoteze provine dela
prepoziţia la: ar fi trebuit să avem cu (a lua, adică a cumpăra,
�l trei parale). Putem ieşi Însă d n încurcătură presupunind că
ccns rucţia sintactică originară s'a modificat cu timpul supt in­
fluenta altora, cu care a Iost socotită ca asărnănătoare într'o pri­
vinţă oarecare. Astfel se z 'ce a lua ( a 'cumpăra) două=trei:
luct uri la U/2 leii : deoarece între acest fel de a VOI bi şi cel de
mai sus există o puternică asămănare, n'a fost deloc greu ca.pre­
pozţa cu din prima să f.e In'ocuif ă prin la din a doua. Ar mai
fi şi o altă pos bilitate de explicare, Cînd construcţia a lua cu
trei parale şi-a pierdut înţelesul propriu, pen .ru a-I păstra numai
pe cel figurat (='a ocărî'), a putut fi influenţată de sinonima ei
a lua la rost, astfel că în locul lui CLI s'a substituit la.- Ironic
se SPl ne şi a lua la trei păzeşte, cu acelaş sens, dar mult atenuat,
tocmai pen rucă vorbitorul glumeşte. Cuvintul păzeşte nu trebuie
cor siderat ca un locţiitor a lui parale, cu care n'are niciun punct
de contact, ci ca un adaos hazliu, un fel de sfat adresat celui
ameninţat a fi dojenit : se va fi z s adică a lua la trei, fără sub­
s an .ivul parale, care poate fi simţt ca de prisos, întrucît se Înţe­
lege dela sine, iar apoi se va fi adăugat, ca propoziţie lndepen­
den.ă, Imperativul păzeşte! (Depild ă : d ieă nu te-asttmpeii, am
să te LUI la trei, ... păzeşte I) Cu vremea, în.r.buinţlndu-se în mod
ob.şnu.t acest adaos la izolarea în discuţie, nu s'a mai făcut nicio
pauză după trit �i s'a ajuns astfel la starea actuală, cînd păzeşte
se pronunţă aşa de repede după trei, în.It pare că ar fi de.er­
minji de nurneralul precedent. Poate de aicl vine nuanţa glumeaţă,
pe c.re credem că o are locuţiune a a lua la trei păzeşte: neo­
bişnu.tul din această construcţie, pe care-I simte şi un copil, cu
atît mai mult, cu ct involuntar \0 compară cu a lua la trei parale,
deşteaptă în noi impresia de comic. Este p.isibll, chiar probabil,
ca la început de tot să fi lipsit or.ce intenţie hazlie în mintea ce lui
care spunea te raii la trei p ăzeste t Trebuie retinut că păzeşte s a
adaigă numai cînd cuvîntul parale S3 Iasă la o parte. Nicio dată
n'am auzit zL:Îndu-se a lua la tre� parale, păzeşte şi am impresia
că o asemenea construcţie e imp�sib"la. Intre lăsarea afară a lui
parale şi adăugarea lui păzeşte este strînsă legătură: oblşnuinţa
cu constructia cornplectă, pa cum şi simţul pentru sirnetr ie, de ş­
teptat ln cazul de taă de lipsa subst, parale, a ajutat la naşterea
[19]
DIALECTELE ITALIENE DE SUD ŞI LIMBA ROMîNĂ 19
.adaosului păzeşte, care nu întîmplător are acel aş număr de silabe
ca �i cu 1întul eliminat din pricina afectului.
Abr.' tojje' «corn. per prendere, pialiare> : va tojje' la carne I
"vai a prender e, a cornprare 1:1 carne'-rom. du-te şi la carne;
ich! se tojje ? 'chi prenderă, sposeră ?'-rom. pe cine 'ia (scil. în
.căsătorie. ca soţie, etc.) 7 Pentru această din urmă izolare să se
-ccrnp rre întrebuinţarea identică a sinonimului lui tojje', anume
abr, pijă', sic. pigghiarisi, notată în Arhiva XXXIV, nr. 1, pag .
. 29 (s. v. abr." pijă'}. Şi În Ha iana literară verbul pretuiere are
'sensurile discutate aici: da ehi l'hai preso questo vino ?'dela
.c.ne ai cumpărat vinul acesta 7'; vuol prendere una contessa 'vrea
s.ă se însoare cu o co ntesă'.
Sic. travagglziari 'Iavorar e": travagghiarl la terra '(coltivarla)
llevar la terra': ital, travagliate şI-a păstrat, ca transitiv, însern­
narea originară 'a chinui, a trudi' [cf. W. M e y e r-L ii b k e, ROm .
. Etytn. Wb. 8911 şi 1. lor dan, Noţiunea 'muncă' În limbile ro­
tuanice in Arhiva XXIX (1922), pag. 2201, n'a evoluat, deci, pănă
a se confunda cu lava rare (depildă lavorare la terra, il campo
'a lucra pamintul, cimpul')', ca sic.jravagglziari,care prin aceasta
ne aminteşte foarte bine de rom .. Q- mUll:ci pămtntul.
Teram. trăcche -truogolo : a ehi mang'a saorcamente si dlce:
.tu si' ddegne de tnagnă' tia lu trşcctie« : şi poporul nostru tri­
mete la treuca porcilor pe cine nu ştie să minînce cum se cuvine.
Abr.: tutte 'tutto', nghe tutte 'Inste me' : e mtnenute lamamme
.nghe tutte la jijje "e venuta la madre con la figtiuola, unitame nte
ala figliuola'-rom. a venit mama cu tot cu fată s .... cu fată cu
sot. Cuvintele cu tol sînt aici un adaos al cărui scop este să în­
tarească cele exprimate de Întreaga propoziţie: vorbiton I vrea să
spuie că n'a mai rămas nimeni (Şi ni111ic!) d:ntre cei care tre­
buiau să vie şi, în acelaş timp, că actiunea aCeasta e definitivă.
Un asemenea fel d� a vorbi se va fi ivt intăia oară în împreju­
rări În care faptele Înseşi ge potriv(au la asta, depildă CÎnd c:­
neva pără ,ea pentru toideaunaunJoc oarecare spre a - se duce
in altă parte. Probabil că la Început locuţiunea cu ioi se referea
la lucruri, nu la perSllane: culare a plecat din oraşul nostru cu
·calabaUc cu tol (=-.-cu tot calaballcul), iar. apoi s'a generalizat şi
la oamenii care eventual însoţeau pe autorul principal al acţiunii
(copiii urmîndu-şi părinţii, Slugile pe stăpini, e�c.).
81. Teram. llct:!zle 'occhio': faa rucelzie na case o persone
[20]
'piacere, gradire': rom. a face Cll ochiul însemnează, CÎnd e vorbit,
de oameni, mai multe lucruri,depildă 'a invita din ochi', (ct..
neap. [are Il'uoccho 'far l'occliietto, l'occhiollno, ammicare')' la-şi"
da consimtă mîntul', 'a Se înţelege din ochi cu cineva în' vederea,
înşelărf unui al treilea " etc. Primul sens a ajuns cu vremea să,
fie identic cu 'a plăcea', printr'o inte r vertire în mintea vorbitorulu!
a rolurilor celor două persoane.Tntervertlre foarte explica biJă din'
punct de vedere psichologic. Jntr'adevăr, cine face altuia cu ochiul,
dovedeşte că are simpate pentru el, fără ca sentimentul acesta să:
fie numai decit reciproc; în majoritatea cazuri' or însă reciproci­
tatea există, şi atunci semnul 'din ochiu este echivalent cu expri­
marea iubirii nu numai din partea celui care-I face, ci şi din a a­
celuia căruia i se adresează. .De aici, adică dela înţelesul 'a plă­
cea', n'a fost deloc greu să se întrebuinţeze a face cu ochiul şi
despre obiecte: între un om carc-ţ] place şi un lucru cal e deş­
teaptă În line aceiaş simţire nu există nicio deosebire în ce pri­
veşte efectul psichologic, AsI ft 1 �ezj2e foarte �es�această haIn{K;
Îmi face' cu ochiul, cutare 'mtncate ÎI711 face cuochtut ş. a.: a­
dică 'îmi place, mă chiamă' s'O cumpăr, s'o 'm'inînc'.'!nteresant
este faptul că această Iaolare, care se întîlneşte şiIn alte limbi
(depildă in fi anţuzesie, unde se z'ce În I'mbajul foarte familiar
faire roeit eea de I'oeil ă cn. 'a arunca cuiva privri drrgostoase");
şi-a lărgit, în r ornîna şjin dialec1uldinTeraino, întrebuinţarea şi>
la lucruri.c-Sic, (s:v. occhiu]. ala terra di l'orvi, biata cu' ltavi
un occhiu '(Ira i piccoll 'non ernestter! e sser e grandissimo per
elevarsi, matanto che sia piu di piccolo, si usa in -molte occasi­
oni) in terra dei ciechi ' beato ,chiha tin occhio o ehi ha un oc­
chio e slgno re-e-rorn. În tara orbilor cel c' lI11 ochiă e 'mp ărai id.
Abr." une 'una' ': nummete une «rno. aggett, che ind'ca gran­
dezza, eccellenza., sic. (s. v. u;ZU) 11llrtzmarâ unii '( eccellente, di'
qualitil perffeta), numero una: -rom. Tlumăru lIl1U ido (depildă-:
nil-am cumpărat o pălărie '(wmăru U11U, am Să-I trag o' ocară,
o bătaIe, etc. !1tlmătlllll1U t>.). Izcla'rea romÎnească are o nu':'
antl1 specială, care face ca ea' să se întrebuinţeze de preferinţă în
cazuri d� f,elul celui Citat Ia urmă: batjocură, irÎnteelă, chelfăneaLă,
': ,L- '.. . l" ; ,
etc. ll[J1năru unu, adică altJnci cţl1d vorbitorul vrea să dea un ton
oarecum glumeţ spuselor sale. 'Dacă' infenţia aceasta Este de tot
puter�rcă, ţlllll poate fiînlocuit\ pringerm.eins, care aWel n�
exIstă' în tiruba noas1r ă: foarte des - am auzit ziCîndu-se nilmăm
20
I. IORDAN
·1
I
:]
[21]
DIALECTELE ITALIENE DE SUD ŞI LIMBA ROMîNĂ 21
ainţ, cu acelaş înţeles ca număru U/1U, numai că efectul asupra
ascultătorului este mai comic decît la aceasta din urmă. Nu ştiu
însă dacă izolarea discutată aici este de origine curat populară.
.Arn impresia că-i vorba mai degrabă de o locuţiune orăşenească,
răspîndrtă cu vremea în cercuri tot mai largi. In acest sens ar
pleda şi varianta număru ainţ: Nu trebuie totuş pierdut din ve­
dere că mijlocul de a reda noţunea de (excelent, foarte bun,
.perlect' prin cel dinrăiu dintre nurnerale este frecvent în romi-
neşte, unde Întîlnim, afară de construcţiile deja citate, pe perva
(>ru�. pervyj): Ti kt i n, Pum.sdeutsches Wb. dă formele mase.
"p erv, tem. pervă şi citează un singur exemplu, anume făină pervă
-'feinstes, Kernrnehl'. Eu r ersonal am auzit numai varianta perva
intrebuinţată pelingă tot felul de substantive, indiferent de gen;
depildă o mîncare perva, Ul1 vin pava, etc. Se poate ca această
unică formă, terminată in -a, să fie mai recentă, creată supt in­
fluenţa lui prima, care deasemenea se aude destul de des în gra­
iul orl'şenilor: 1lI1 guler prima, o pălărie prima. Cred că ultimul
fel de a vorbi provine deja negustori, 'care. se ştie că din cauza
ocupaţiei Jor şi a nevoii de a economisi pecit posibil timpul, se
,folosesc bu cur o s de construcţii eliptice, adesea In contrazlcere cu
.,reguJele gramaticale". Se vede uşor că un guler prima este pres­
curtarea lui UI1 guler de prima calitate. Să se compare şi subur­
banele cel mai prima 'niăiă, cea mai prima 'ntă'1ii.-Sic. tutt'unu
«(fa medesirna cosa) tutt'uno : e si dice anche essiri tutt'una cosa
"essere tutt'una casa (Boccaccio)": essiri tutti una cosa vale anche
-esscr pari, esser uguali's-c-rom. fat una, depildă ori aşa ori
altfel, e tot una, toţ; sînt tot lina ş. a. Deosebirea de gen între
sic. unu, resp, itai. U/lO şi rom. lina este numai formală, căci şi
.rorn. una are sens şi funcţiune de neutru întocmai ca corespun­
zătoarele lui din siciliana şi italiana. In rorntneşte se mai zice şi
iot lin drac pentru tot lina, şi anume atunci CÎnd cele două ieşiri
dintr'o dilemă sînt deopotrivă de rele: Sali pleci saii rămti, tot
Un drac (adică tot aşa de rău). Cf. şi XIV [ahresbericht pag. 126,
nr. 75. Sic. f ariccinni tina «s'intende o burla o bravata- : la fel
se întrebuinţează lina în limba noastră, cînd zicem am să-i fac
lina! ( am să-i fac lina, adică o poznă, o năzbîtie, un rău, etc.,
s'o pomenească).
Sic. ura 'ora': ad un' ura di noiii '(prima ora dopo l'av e)
I'un'ora, l'ordinoUe'-rom. la un ceas de noapte ido Şi În itaiana
diterară se zice familiar a Ull' ar' di !lotle cu aceiaş Însemnare de
[22]
22
1. IORDAN
'În primul ceas al nopţii', adică imediat dupăce s'a Înserat, dupăce
a înoptat, nu cum s'ar put-a crede după cuvintele unu şi noapte
(sînt mulţi Romîni, care, nedeprinşi cu vorbi, ea populară, inter­
pretează la un ceas de noapte ca Ii'nd acelaş lucru cu la un ceas
după miezul nopţii, adică la UIlU noaptea). Avem aici o rămăşiţă
din vechia împărţire a timpului, conform căreia numărătoarea o­
relor Începea cu asfinţitul soarelui. Romîneşte se zice adesea şi,
la Ull ceas din noapte, cu acelaş sens.
82. Neap. varva 'barba': remmanere co la varva rasa 'ri­
rnaner e con gli allori sfrondatl, esser e scopertc a rame': această
locuţiune aduce aminte de izolări rornlnr şti ca să-mi ruzi barba,
dacă nu SPUll adevărul ş. a., care s'au născi t pe vremea c înd
raderea bărbii el a o pedeapsă, pentru OI icine, nu numai pentru
preoţii cateris'ţi, cum este astăzi.c-Inţelesul de 'băi bie' al 11{ ap:
varva, care se rrgăseşte şi În rornln. şie, unde popular bărbie se
mai mtrebutnţează rar numai cînd se vorbeşte de copii şi femei,
aparţine şi altor ţinuturi romanice, întrucît e deja latines c r opular
(cf. Dicţ. Acad. s. v. barbă). Trebuie adăugat Însă că afară de'
Neapole, Istria, Friul, Franţa sudică şi Peninsula lberică, înşirate
acolo după A. Zau ner, Die rotnanischen Namen de! Kărperteile..
urmaşii lat. barba însemnează 'bărb.t.' şi în dialectul rornagnol
(v. Meyer-Llibke, op. cit. 944), precum, şi În cel icalabrez .
D. eri s t o, Vocabolario caiabro-italiano notează barva 'rnento.
Unele limbi balcanice deasemenea prezintă schimbat. a aceasta
semantică (v, P. Pa p a ha g i în al XIV-lea [ahresberichi, pag.
122 urrn., nr. 46 urrn.).
Neap. vatiere 'battere": vaiiere la lana 'scarnatare la lana'-
rom. a bate Una id.
Abr.' vede' 'vedere': vide se tnme oii ave' 'na serve 'guardami
di una donna, cercami una donna di serviztov-=rorn. vezI dacă
IlU pot avea o slugă sau, mai bbişnllit, vezI de-mi caută o slugă;
unde vezi are acelaş SEns lărgit ca abr. vide ; vide pe' III 'tnbrelle
'guar d a de Il' ornbr ella, cerca ne, \ cercala'-rom. vezI: de umbrelă
\
'al grijă de ea, bagă de sarnă la\ ea' (spre deosebire de vezI de-o
umbrelă 'fă-ml rost, procură-mi o 'u mbrelă').-Sic. vidiri 'vedere':
ţarist cam a viâlri '(recarsi di rrldo a vioitar alcuno, conVErsar
poco, non si lasciar vedere) far cares:ia di se'-rom. Q se face
scump la vedere id.; l'/zaju a vidiri io «moda di esprimersi per
dire ci ho a pensar io»-:-rom. am să văd (eii) id. Aceste Între-·
[23]
DIALECTELE ITALIENE DE SUD ŞI LIMBA RO MÎNĂ 23
buinţări ale verbului a vedea stau în legătură strînsă Cu tendinţa
, limbii de a-I pune în lo zul rnu'tor ator verbe. In vorbirea obiş­
nulră Romînii spun a vedea pentru a auzi, a pipăi, a simţi ş. Q.,
adică orice acţiune la baza căreia se află unul din simţurile 0-
mu'ui se poate exprima prin acest verb. Depildă: al văzut ce
frumos cîntă cutare? la pune mîna pe piciorul J721et'i să vezI ce
umflat este. Nu vezI cum miroase aici s. ce gust are m 'ncarea
asta? Deasemenea poate inlocui a vedea verbe sinonime cu 'a
percepe, a constata cu mint" a, a ajunge la o' convingere', etc.
cum probează exemplul citat deja mai sus (am să văd ell) şi
altele analoage.
Sic. veniri 'veri're": mi veni p arenti, mi veni ad essiri pa­
renii '(mi e par: nte) mi vi: ne ad essere parente' -rom. cutare
Îmi vine rudă (moş, văr drept, etc.); veniri bottu '(delta di ve�­
tita, star bene alla persona) tamar bene, andar b::ne'-rom. acest
palton til.l vine bine, Chiar şi desţ re părţi de-ale unei haine se
spune aş), iar deterrntnat'vul verbuui poate varia după Împreju­
rări. Depildă sic. sta monica mi veni larga 'mi e larga'-rom.
mtneca asta Îmi via largă (s. strîmtă}, Izolarea din urmă se
regăseşt« în limbile neogreacă, albaneză şi bulgară, unde cores­
punzătorul rom, LI veni se întrebuinţează exact la fel, CÎl1d e vorba
de îmbrăcăminte şi încălţăminte (v. P. P'a p a h a gl, loc. cit., pag.
142, nr. 212).
SiC'. ventu 'vento': p arrari a la veniu 'dire al mure, predicar
al de-erlo'-rom. a vorbi În vînt ido In italiana literară g2sim
giitar le parole al vento cu aceiaş însemnare. Cf. lat. verba in
venios dare, ventis loqui, profutidere verba veniis id., ;: poi dare
verbti ventis 'a nu-şi ţinea făgăduiala, cuvintul' (O e o r g e s, s. v.
velltus).--Sic. iri cotnu la ventu '(far pre sto, r arnm'nar veloce­
mente) an dar come saettav-=rom. a merge, a se duce, a veni, etc.
ca VÎntul ido Izolarea romlnrască r e întimpină ex.rern de des în
poveştile populare, rnde o a= emenea însuşire este indispensabilă
pentru e:onomia celor ce se petrec În viaţa eroi!or; alături de ea
există a merge ca gîrldul, care apare totdeauna a'ături de prima
(nu l1umai din motive de fapt, ci şi pentrucă v.'nt rirrează cu
gÎTld).-Sic. cu' ti pllrtl) lu venfll? '(si d'ce, ţer celia, qu;;ndo si
incontra uno che suol raramen'e farsi VEdere) ehi ti ci ha portato
la nebbia? che vento e lirato oggi, che tu sel venuto da me ?'­
rom. ce vÎnt te-a adus la mine? ido Cuvîntul 'vînt' nu mai exprimă
[24]
�2�4 I�. IORDAN _
în această din urmă locuţiune ideia de iuţeală, ca în precedenta,
ci pe aceia de 'neaşteptat': venirea unei persoane, pe care n'ai
văzut-o multă vreme şi despre care nu mai ştiai nimic, samănă
cu ivirea unui vînt, căci în ambele cazuri pricina Intimplării îii
rămîne necunoscută. Cf. şi [re, quel bon vent VOllS atnene ?
Sic. vermi 'verme': vermi di sita 'baco, quello che fa la
seta'-rom. vierme de mătasă ido Interesantă este înainte de toate
identitatea construcţiei gramaticale din cele două graiuri, anume
p -cp, di, resp. de, căci împreunarea cuvintelor 'vierme' şi 'mătasă'
Se regăseşte şi în frc. ver ii soie, apoi În g-rrn. Seidenwurm, e:c,
Dealtfel s'ar pu.ea cineva îndoi de auteuticitatra populară a rom.
vierme de mătasă: după cîte ştiu, pela ţară se zice mai des gin­
dac de mătasă, aşa că prima denumire ar putea fi mai nouă, a­
dLă formată după vreun model străin.
Sic. vicinu : la tita di la vlcina pari megghiu o la vigna di
/11 vicinu pari cehii carricata 'I'uorno suol invidiare l'altrur": ef.
rom. găina vecinului face oiiă mal bune 'lucrul altuia rare mai
d , preţ decît al tău propriu'. Izolarea rornînească este foarte r ăs­
pînd:tă supt forma aceasta; se aud insă şi alte variante, depildă
vaca vecinului dă lapte mal bun.
Sic. vigna : tnettiri a vigna 'vignare (piantar vili)'-rom. a
pune vie ido In italiana literară expresia corespunzătoare e şi mai
apr opată de a noastră, căci se zice cu exact acelaş sens porre
lina vigna. Rom. vie, itaI. vlgna insemnează obişnuit 'loc acoperit
cu viţă de vie'; în izolarea notată aici pare a însemna 'vită', ju­
d .c înd dapă construcţii asămănătc are, ca a pune sfeclă, fasole,
etc. In realitate cred că nu subsantivul, Ci verbul din această
expr, sie şi-a schimbat înţelesul, şi anume dela 'a vîri în pămînt'
a ajms la ace.a de 'a aranja, a Întocmi'. Ar mai fi o posibilitate
de explicare: la formarea ace stei iz olări se va fi pornit nu dela
momentul iniţial al acţiunii, ci de.a cel fina! ; se va fi zis, adică,
mai Ltăiu cutare a pus vie, cînd via era deja În fiil1P, iar după
aceia se Va fi întrebuinţat verbul şi la timpuri netrecute,
Irp, vorp a 'volpe; astuto, turbo": vorpa vecchia 'satrapone,
po.it.cone'<-rom. vulpe bătrînă 'om f�drte şiret'. Ceiace mă face
să Înregistrez această metaforă nu este transformarea semantică
insăş, care ne intimpină În mai toate Nmb:Je (ef. R. R i e g I e r,
Das Tier im Spiegei der Sprache, Dresden und Leipzig 1907,
pag. 42 urrn.), ci tendinta de a Întări expresivnatea izo lăr i! prin
[25]
DIALECTELE ITALIENE DE SUD ŞI LIMBA ROMÎNĂ 25
diferite mijloace lingvistice: în irp. prin adăugarea ad], vecchia 1),
întocmai ca În italiana literară, unde se zice va/pe vecchia, cu â­
celaş sens, iar În romîneşte şi prin adăugarea adjectivului bătrtnă,
-dar şi prin formarea unui cuvînt nou, cu ajutorul sufixului aug­
mentativ (şi peior ativ l) -oiii : vulpoui (bătrtn). Nevoia de a ex­
prima cu mai mare putere noţunea aceasta se datoreşte alectului,
care în asemenea împrejurări intră mereu î.i joc: şireten'a cuiva
11U Iasă rece pe nimeni, ea deşteaptă ori admiraţie ori dispreţ,
ură ş. a. Deaceia subst. vulpe pur şi simplu pare adesea prea
slab pentru a spune t.it ce simte vorb.torul,
S:c, voi 'bJV'::': lu voi nun parra ca Iiavi la ling ua grossa,
ma si p arrassi gran casa dirria -rnotro di ehi vuol usare retlcenza- :
ef. rom. limba boului e mare, dar nu poate vorbi, care se aude
in aceleaşi Imprejurăr! (deoblceu oamenii mici, rară putere, nea­
vind curajul să spună ce ştiu despre cei mari şi tari, se folosesc
de acest fel de a vorbi spre a-şi justifica tăcerea, dar totodată
şi spre a da a inţelege că au cunoştinţă de anumite lucruri).
Cal. Se. vrazzu 'br accio": '/71 brazza, depildă tenire, portare
'm brazza «in collo; e comunemente si dice de l tenere in collo i
bambini--c-rom. a duce, a purta, a ţinea, etc. în braţe (tot despre
copiii mici în generat). Rom. braţ a ajuns, din cauza obiceiului de
a t.ansporta cu braţe.e diverse lucruri, să îns amn eze oarecum o
• unitate de măsură: un bt aţ de lemne, un braţ de fin ş. a. sînt
cantităţ! mai mult sau mai puţn precis determinate. =Deoseblrea
d n.re 'tn brazza şi itaI. in (sau di) collo, cînd e vorba de pur­
tat copi.i mici, ar putea avea la b.iză obiceiuri d ferite dela o
provincie la alta : şi la noi sint locuri, unde mamele îşi duc copiii
atîrnaţi de gît pela spate, nu prin fată, ceiace la Ţigani este re­
gulă aproape g enera ă, Dar e posibil şi să avem a face cu o
interpretare deoseb tă a unei şi aceleiaş stări de lucruri: copilul
şede cu partea principală a corpului pe bratele mamei, iar cu cea
superioară ajunge la gîtul acesteia, pe care adesea îl cuprinde cu
mînile. Acest fapt a putut fi socotit la un moment dat ca esen­
ţial pentru si.uaţia în discuţ'e şi astfel s'a zis 'a purta de gît'
pentru 'a purta În braţe'.
1) Animalele şi oamenii bătrîni sînt superiori celor tineri în
.toate priv inţile. dar mai cu sa mă În privinla inteligent'i şi a altor
ilIlsuşiri de ordin int::lectual.
II
I
I
il
[26]
26
I. IORDAN
Ter am, vruscile 'il ventriglio delle bss tie t', per ischet zo, lo­
stomaco degli uo mir.i": şi În rorntneşte se spune guşă cu acelaş
sens şi tot în glumă. Evident că s'a pornit dela stomacul copiilor"
care, prln mlcirnea lui, a putut provoca cu atit mai uşor crearea
acestei metafore, cu cît obiceiul mamelor de a-şi dezmierda pruncii,
cu tot felul de cuvinte, sinonime cu 'pasăre' (pom ş. a.), este aşa!
de general.
Sic. vucca 'bacca': arristari cu la vucca aperta '(sba'ordito,
mer avigliato) rimanere a bocca aperta'-rom. a rămînea cu gura
deschisă F. (mai tare !) căscată ido (de remarcat identtt.tea con­
strucţiel din sici!ianăşi rominâ, amîndouă avînd acei aş prepoziţie
cu); stari (J vucca aperta '(ascoltare con gr ande attenzione) stare
a bocca aperta'-ram. a sta cu gura deschisă S. căscată id.; nun
grapiri vucca '(non par/are, non intrigarsi) non aprir bocca's+r orr..
a nu deschide gura ( a nu zice nici cîrct, nici PÎs!),. livarisi 'tia
casa di la vucca 'pr ivarsene-=rom. a-şI lua pînea, bucăţica, eL.,
dela gură 'a face sacrificii mar] (pentru cir. eva)' ; meiiit i UIlU 'tit
mucca di Ii genti '(sparlarlo pubblica mente) portare o menar e per
bocca uno, metter in parola': rom. a ajunge în gura lumii 'a de­
veni obectul de discuţie al oamenilor' ş. a. Pentru această din
urmă izolare să se compare lat. in ora hominum abire, voliiare
per ora virum, in ora vulgi pervenire, toate avind înţeles identic
cu cel din remînă şi siciliană.
Teram. vttccone 'boccone': vuccone de III vellane 'quel piccolo
pezzo di vianda che il contadino lascia nel piatto, per far vedere
che ha mangiato poco': în rorninr şte se spune bucăţica ruşina­
sulul despre ceiace rămîne in farfuria mare, dupăce s'au servit
toţi dela masă (căci cel care şi-a scos mîncare la urmă de tot,
din jenă a mai lăsat ceva acolo). 1) Din cît cunosc pe ţăranii
noştri, ştiu că ei n'au acest obiceiu, care mi se pare de origine
orăşenea scă, deci artific.ală, a dică ... politicoasă; deasemenea n'a m
,
1) Dacă această izolare provine din rr ediul ţărănesc, expli­
caţia cea mai verosimilă ar fi următoarea. Se ştie că toţi meu br ii
unei familii de ţară mînîncă din a�daş strachină, care se pune în
mijlocul mesei. Si atunci, cei indţăznt ţi sînt In avantaj faţă de
cei ruş'noşi (mă' gîndesc, fe înţel�ge, la copii, ('are nu se pot
stăpîni ca oamenii mari), aşa Că păr nţii vor fi intr rven nd în fa­
voarea dcestor din UI mă În sensul că oprc sc ceva pentru ei ia,
fundul străchinP.
[27]
DIALECTELE ITALIENE DE SUD ŞI LIMBA ROMîNĂ 27
văzut ţărani care, în cazul cînd mînîncă fiecare din strachina sa;
ar lăsa o cantitate cît de minimă nemtncată. Şi cum bănuiesc că
ţăranii nu se deosebesc prea mult dela o ţară la alta, sînt dispus
să mă Îndoiesc de exacttarea explicaţie i date ter am. vuccone de
tu vellane. Cred dimpotrivă că această izolare Însemnează 'bucă­
ţica rămasă În farfurie, - pe cal e numai un om needucat (itai,
villano a căpătat încă din evul medu sensul peiorativ existent
şi în f c. vi/ain) 'e în stare s'o mai m'nlnce'.
Sic. vuci 'voce': fad vaci 'gridare, urlare', dari 'na vuci
'(chiamare) dare una voce': aceste două izoJări amintesc, prin
înţelesul lor, precum şi prn construcţia grarnaticalâ, de Tem. a
face gura şi a da o gură, unde, e drept, compllmentul verbelor
este-alt cuvînt decît în siciliana, dar svro=eto». voce (v. Dicţ,
Acad" s. v. gură, nr. 4°, d).
83. Teram. zije 'zio': «1 nostri contadini danno del zije a
tutti i ver chi, e 10 tengorio come titolo dj riverenza : zezi, vocat,
di zije, r he si usa ch arnando qualunque veccho, d! cui non si
sappia il nome. Lo usano anche i bamb'ni pr r vezzo, ch'amando
i loro zli, come pure per vezzo gli zii e le zie chamando i loro
nipoti>, abr.> zi', zije 'zia; nome col quale i co ntadini, per ris­
petto, ch'arnano i pili anziani, anche sconosciuti', cal. Se. zianu
-'zio': «detto assolutarnente e per 10 pili coli' articol o (lu zionu] ;
nel chiamare: /ziu, zu, zii (tu Zll Ntuoni).-rom. 1110Ş, întrebuinţat
deasemenea ca titlu (în loc de domn), înaintea nurnehi de bo-ez
al unui om în vrrstă, cunoscut ori necuno sct t, rudă ori nu; dea­
semenea se zice moşule l unui bătrîn, al cărui nume nu se cu­
no aşte. Să nu se creadă că acest cuvînt se întrebuinţează la În­
tîrnplare pentru toti oamenii mai în vrîstă. Este nevoe de o anu­
mită diferenţă de etate Între cel care VOI beşte şi cc l căruia i Se
adresează VOI ba. Astfel în sudul Moldovei, unde ştiu din experi­
enţă cum se petrec lucrurile, se zice moş unei persoane, care a ...
par ţ'ne unei gEneraţii antcrioal e (deci mai bătrîne cu cel puţin
20-22 ani decît vorbitorul). Altfel se zice btdie. Tot aşa la adresa
femeilor se spune mătuşă sau, rrai obişnut, mamă, resp. ,taţâ.
In graiul adulţilor există Încă un termin, intermediar Între aceşti
doi. Unui băI bat de vrfstă mijlocie între bÎdie şi moş i se zice
bădiţă; la fel unei femei în aceia� situaţie lele sau, mai des, leliţil
(act'sta din urmă aproape totdeauna cu i căzut). Pe copii nu i-alTh
auzit nic'odată spunînd bădiţă, resp, lele ori lelită.
[28]
28
r. IORDAN
84. Pentru a termina cu particularităţile stilistice vc'u nota
arci cîteva, pe care din d.ferite motive n'am putut să le discut
supt numerele precedente. Astfel În dialectul abruzzez articolul
nehotărît contribuie în anumite împrejurări să în ărească ceiace
vrea vorbitorul să spuie. Depildă (v. G. Fin a mor e.. op. cit.,
ed, II, pag. 20. nr. 127): te' 'na jorze 1, 'tia jame f, 'nu sonne!
'ha che Iorza, f ime, sonno'. La fel zicem în rornineşte : are o pu­
iere ', mi-i o foame 1, i-am tras U11 somn I ş. a. In aceste cazuri
substantivul ar trebui, conto. m r egu'e.or gramaticale, să apară
-singur, fără niciun soiu de articol înainte. Dar pentru intenţiile
celui ce vorbeşte o asemenea exprc s e ar fi lipsită de tărie:
foame, somn sînt oarecum sbstracte, întrucît denumesc şi noţiunea
.însăş a foamei, re sp. a somnului; pentru a concretiza cele spuse
ne folos m de art'colul nedefinit, care ne strămută din lumea ab­
.stracţiiior în aceia a realităţilor. Probabil că iz olărtle citate sînt
nişte construcţii eliptice: are o putere (scll. grozavă" straşnică, etc.),
mi-l o foame (scil. ca aceia) ş. a. Am impresia că întrebuinţarea
cu a .est sens a articolului nehotărît are loc numai în exclarnaţii,
-ceiace lar ăş pare a vorbi în fo. voarea ipotezei că la orig ne avem
a face cu niş:e elipse.
In acelaş dialect se repetă substantivul, cînd VOI bitorul Vrea
să stăruie în chip special asupra marelui număr de obiecte sau
flinţi respective. De exemplu sbr.' (loc. cit., pag. 19, nr. 120): i'e 'seite
macchie macchie pe' la vite 'gli sono venute fuori molie rnacchie
sulla pele', l'a jatte pizze pizze 'l'ha ridotto in pezzi', adică În­
tocmai ca în limba noastră, unde se spune în aceleaşi condiţii
l-allleşit pete pete pe piele.l- a jăcot bucăţi bucăţi ş. a. T ot aşa se
întîmplă şi la adjective, re sp. adverbe, a căror rr petare echva­
lează cu gradul superl ativ : abr.s (loc. cit., pag. 19, nr. 120) ggio­
vene ggiovene 'da quando era giovane ; sebbene gio vane', cioppe
cioppe 'zoppicando, a 1110' degli "zoppi, sebbene zoppo'-rom.
tilZdr tinăr 'fJar1e tînăr', singur singurel 'singur de tot', bine bine
'foarte b:nt;' (ef. şi şontîc şontîc=abr. cioppe cioppe: aici repe­
tarea se datoreşte, poate, faptului c� un om care şch oapătă re­
petă Într'adevăr aCeastă mişcare de .�ouă ori păr.ăcînd face un
pas). Şi alte cuvinte, depildă verbe, s'� în:rebuintează dublu şi în
a2elaş scop, Deasemenea nu-i dialectu� abruzzez singurul care o­
feră astfel de cazuri, ci şi cel slciJian. apoi limba italiană literară
insăş. cun se vede din spusele lui W.,Meyer-LLibke, Gram-
[29]
DIALECTELE ITALIENE DE SUD ŞI LIMBA ROMîNĂ 29
matik der romanischen Spractiett, Ill. Band: Syntax, paz. 164·
urrn. Tot din această operă aflăm că afară de r or- ina şi italiana
(cu dialecte cu tot) numai limba pro vensală nouă mai posedă
procedeul stilistic discutat aici. Să se compare şi finele observaţii
incidentale făcute de L. S p i t zer în articolul Ober den Imperativ'
im Pomanischen publicat în ale sale Aufsiitze zar romanischen
Syntax und Stitisiik, Halle a. S. 1918, pag. 181 urm. In alte limbi
neolatine repetarea cuvintelor se face cu ajutorul unei prepoziţii
care le leagă (v. M.-L Li b k e, op, cit., pag. 282 urm). Neogreaca
şi bulgara oferă construcţii identice, sau aproape, cu cele romi­
neşt: şi siciliene, cînd e vorba de adjective şi adverbe (v. P.
Pa p a haz i, loc. cit., pag. 144, nr. 232).
85. Insfîr ştt am găsit în dialectul abruzzez citeva prover be,
care .arnmtesc de-ale noastre. Numărul lor este destul de redus,
din cauză că autorul lucrării din care mi-am adunat eu rn ater i­
alul, n'a vrut să ne dea altceva dECÎt un vocabular, Însoţit de u­
n ele observaţii gramaticale şi de a It ă n atu! ă. Pentru ace' aş motiv
nu înregistrez exemple din alte graiuri italieneştl de sud. Pe ce'e
de mai jos le-am luat din G. Fin a mor e, op. cit., ed. 1, pag.
243 urm.
Ugnune sa addo' je preme la scarpe (pag. 243)-rom. fie­
care ştie unde-I roade aubota ; ap p oc' appoche se fece ROl71e
(pag. 243): ef. rom. încetul cu incetul se- face oţetul, Încet În cet
departe ajungi; ehi fa, pe' sse fa (pag, L44)-rom. cine face,
luI îşi face; la sorte e ccoma uue se le fa (pag, 245)-rol11'
soarta-i cum Ş1-0 face omul; l'uomene s'aftacc' a la parol', e le
vuov' a le carne (pag, 245)-rom. omul se prinde cu vorba şi
boul cu coarnele s. de coarne; lu povere fa coma po, e lu ricche
coma vo (pag. 245)-rom. săracul face cum poate şi bogatul
cum vrea; Lu sazije nen gred' a lu dijune (pag. 245)-rom. să­
tulul nu crede celui [lămînd ; ehi e state muccecate da la şerpe
â poure de la luscerta (pag. 247)-ro111. CÎne a fost muşcat de
şarpe se teme şi de şoplrl'â (ef. şi cine s'a fript odată suflă şi'II
lapte acru, cu acelaş Înţeles); da la maline se CI1nosce la bboJl
ggiorne (pag. 248)-1"om. ziL'la blInd se cunoaşte de dimineaţă (cL
sic. di lumat/nu si vidi lu bon jorna, notat în Arhiva XXXIII,
pag. 186, s. v. sic: 17iatiJllI).- Tot aici trebuie cita! calle clz' ab­
bajje ne' mmoccec/ze (pag. 244) - rom. cÎnele care latră JIU
I71lişcă (v. proverbul neapoHtan identic, înregistrat deja în Arlziva
[30]
3D
I. lORDA_N _
XXXI, pag, 208. s. v. neap. abbajare), precum şi teram. (s. v.
ombre) vrevugnasse de Pombra Sll -rnetaî. di uomo eccessiva.nente
timido», asămănător cu rom. a se teme s. a-l fi frică şi de umbra
lui. Inţeleg Toarte bine că coincidenţele dintre dialectele Halit ne
merldionale şi limba romină sînt În acest domeniu şi mai puţin con­
cludente decît cele privitoare la particularităţile stilistice propriu zise,
căci proverb de constituiesc, în majoritatea cazurilor, un bun comun
al ornenir.i Întregi, nu numai din pi.nct de vedere al conţinutului,
ci adesea şi al formei. Am citat to tu Ş e xernplele de mai sus pen-
. truca colecţia de materiale lingvistice, pe care m'am gîndit s'o
.pun supt a.eas.ă formă la dispoziţia cetitorilor, să te cît mal bogată.
1. Iordan.
.Doctrina economică a Codului Callimach
Cap. II.
Valoarea si Pretul
, ,
A doua noţiune fund.rrnenta'ă a econom'el politice-valoarea-
este deaserneni o Noţiune principală a Iegislaţtunii civile şi comer­
ciale. In legile pozitive, Însă IlU atit noţiunea valorii, ci mai mult
aceia a preţului, ocupă locul dintăi. Dar pentrucă În economia
politică teoretică,--dis..:ipLna care studiază prin exce'enţă PlO­
blsma valorii,-nu se poate despărţi într'o analiză complectă, ches­
tiunea valorii d� aceia a preţului, se impune ca şi cercetarea
preţului, în conceptia unei Ifgi pozttive, să fie tacuta după indi­
caţunile metodologiei speciale. Cu atît mal mult, adoptarea acestui
punct de vedere este necesară, cu cît legis!aţiile de cari ni ocu­
păm nu sunt streine dacă nu de terminologia valoare, cel puţin
de problemele pe care le ridică chestiunea valoril. Codul Calimach
nu intrebu.nţează nlcăeri termenul valoa\e. S'ar părea că limba mol­
dovenească nu cunoştea acest termen.vcăcl peste tot locul unde
juriştii moldoveni trebuiau să întrebulnţeze cuvintul "valoare" ei
recurgeau la acel de "preţ", sau la o perifrază oarecare. Mai a-
[31]
-devărată cred că ar fi Ipoteza că juriştii mo'doven', nu Intrebuln­
tau acest termen fiindcă nu sesizau exact Ienomenul Exprimat de
termenul valoare, pe care-I confundau cu acel exprimat de "preţ",
de oarece nici în originalul grecesc nu se Întrebuinţează terrne­
nul valoare, ci numai acel de preţ "tLft11", cînd aveau la înde­
mînă un termen curent corespunzător şi pentru valoare. AsHel mod
-obligaţl să traducă primul aliniat al articolului 304 d.n C. A. unde
se defineşte valoarea unui lucru spunîndu-se că "der bestimtnte
Wertlz eitier Sache Iieisst ihr Preis" se dă art. 400 dn Codul
-Callirnac hi versiunea: "Aceia ce hotărît face un lucru, să nu­
meşte pret ti lui". Intre expresiun.a .valoarea determinată" din
codul ausr iac şi între "aceia ce hotărît face un Iucr u" este de­
sigtlr o deosebire. Juriştii austriaci prin preţul unui obiect, au
voit să Înţeleagă quantumul valorii sale,într'un moment oarecare,
.c. iace nu reese din definiţia din codul moldovenesc. Prin aceasta
-din urmă s'ar putea in.elege mai degrabă că prr ţul exprimă va­
loarea intrinsecă a unui obiect, indferent cînd, iden :ificîndu-,Se
chiar cu ea. Def'niţia aus.riaca conţine o subtilitate, lrnprurnutată
dela şcoala econom-că germană, dealtrn'nterea ca Şi întreaga con­
.cepţlune asupra valorii şi preţului, subtilitate cale scapă j, riştilor
moldoveni. La această neînţ-legere a fenornt uului a contr.buit de­
.sigur şi imperfecţiunea terminologiei noastre, pe lîngă lipsa de
-cultură economică a [uriştilor vrerr.ei, Nici traducerea în limba
remînă, apărută în 1812 nu cunoaşte termenul valoare, întn buln­
ţîndu-se pent.u germanul "Werlh"-"prelăluire". In traducerea la­
-tină se găse�te însă L rmenul "vaIor" iar aliniatul de mai sus este
. astfel redat: "determinatius rei valor ipsius pretiurnd.citur " 1) Numai
în traducerea d n 1851 găsim întrebuinţat cuvîntul "valoare"
dîndu-se o traducere li.erală textului gerrnae, care în versiunea ro­
rnîueas ră este astfet : "Va'oarea determinată a unui lucru se nu­
meşte preţul lui" 2).
1) Cod .x civilis universalis p. 93.
2) In codul austriac se confundă şi În alte ocazii noţiunea
valorii cu aceia a preţ-ilui. Astfel În art. 637, care i.'a trecut in
Codul Calimach, fiind vorba să se spe nfice modul de determi­
nare al preţului curent al unui fideicomis se lntrebuinţe .ză ter­
menul .. Werth" în loc de "Preis".-Der Wertlz eirzes Fideicommis'i
-Gutes, wellll e:> verfausc/zt oder verse/wldet werden soli, witd
durelz die gerielztlic/ze SclliitzllIzg, wellll es aber zu Geld gemacht
werdefl soli, durc/z offentliclze Versteigerung besfimmt. Deasemeni
-D conIunzie sil11:l3.ră are loc în art, 934- şi 935..
[32]
32
Q. ZANE
----
1
!
In conce pţlunea codului austrac trecuta şi în codul nostru,
deterrri'narea valorii unui lucru s e poate face dură două criterii:
utilitatea generală bunului şi proprietatea specif'ca a unui lucru.
In primul caz factorii loc şi timp au rolul de elemente cor diţio­
nale, iar în al doi'ea afecţiunea care ni leagă de un bun, place­
Ha spe cială care ni-o procură,-"die besonder e Vorliebe " va
hotărî valoarea lui. Dar această concept une nu este despărţită
de noţiunea de preţ. In raport cu dinsa se deosebesc două cate­
gorii de preţuri: "der ordentlir he und gerneine Pr eis" sau �o:­
bi; nuitul pret" care se formează după utilitatea generală pe car e
un bun poate să o aducă, "adcă pr eţălulrea ce i să face de pe
obicinuitul şi de c bştie folc s, care Să poate dobîndi privind cătră
vreme şi cătră loc", şi "der ausseordentlic her Pr eis", "preţul r:eQ
obişnuit" Care reprezintă "Pl eţăluire a, ce i se face cu pr iv ir ea
cătră deosebitele relaţii (legături), ce poate avea acel lucru cătr ă
prirnitoriul preţului, şi p!r carea acestuia cătr ă acel lucru pricinuit
din intîmplătoarele sale însuşiri" (401) 1). După exemplul dat de
însuşi codul Calirnach un lucru are, un preţ neobişnuit pentru
proprietarul său, atuci Cind l-a obţinut prin vre o "vestită a lui
faptă". Dar în acest caz nu mai poate fi vorba de preţ în sensul'
obişnuit, adică cantitatea de bunuri date pentru a obţine alt brn,
căc', darul din exemplul de mai sus nu este obţinut pe calea
schimbului pentru că el să poată avea un preţ, avem deaface aci
cu ideia de valoare, independentă de acea a preţului, re care ve­
dem că [ur.ştii moldoveni o confundă cu aceia de preţ.
Preţul neobişnuit este acelaş cu pretul aier ţiun!i. Prin
acest preţ "tîlcuitorul" dela sfîrşitul codului Calimsch inţelege'
"preţlJI ce are un lucru pentru nişte întîmplătoare cu litale sau
relaţii în ochii stăpînitoriului lui: pentru care după socotinţa lui,'.
meritoriseşte acel lucru a fi protimisit inaintea tuturor altor lu­
cruri de asemene soiu, spre pildă darul dela stăpînitori, dela
mire, dela mireasă, dela soţul său".
1) IVIrii eine Sache nach dem Nutzeu geschiitzt, dcn sie mii
Piicksicht ali! Zeit und Ori gew'Ohlnic/zllnd atlgemein Ieistet, 50
[iillt der ordentliche tind gel71eille\I�reis aus. nimmt man aba ali!
die besonderen VerhăltrzisS"e und ali! die in zllfiilligen Eige,έ
sclza/ten der Sache gegriindete bes�ndere Vorliebe desjenigen, del7l
der Werllz ersetzt werden muss, Riicksiclzt, 50 enfsfeht ein Dllsser-·
ordelltlic/zer Preis ari. 305.
I
L
�
I
I
[33]
DOCTRINA ECONOMICĂ A CODULUI CALlMACH 33
---
o deosebire esenţială este între Codul Austriac şi Codul
Calimach, in ceiace priveşte obligaţia În. anumite cazuri, de a se
aprecia valoarea unui bun după cel . de al doilea criteriu, al
proprietăţilor particulare pe care le are fată de un anumit om.
Codul austriac obligă pe posesorul de rea credinţă, intrat îupo­
sesle printr'o faptă pedepsită de codul penal, să restitue pe lîngă
bun şi foloasele pe care le-ar fi avut prin posedarea sa, estimate
fiind după valoarea "der besonderer Vorliebe", adică după p: eţul
lor extraordinar J). In codul nostru nu se găseşte un asemenea
articol, iar la paragraful referitor la stăpînitorul cu rea credinţă,
nu se specifică modul de apreciere al îoloaselor pe care ar fi dator
să le restitue. Chestiunea trebuia de sigur să rămînă la aprecierea
instanţelor de judecată. Această deosebire a codului moldovenesc nu
poate fi atribuită unei simple omisiuni redacţionale ci interesului
special al clasei sociale care elabora codul. In Moldova dela în­
ceputul veacului trecut, cînd latifundiile ajunseseră la definitiva
lor funcţionare, datorită aproape exclusiv vcleşugului şi tncălcărl­
lor, posesorii de rea credinţă trebuie să fi fost destul de nume­
roşi, şi foarte dese ori chiar din clasa boierească. Această nepre­
cizare din codul Calimach faţă de posesorul de rea credinţă nu
pare a fi străină de această stare de fapt. Ea indică una din mă­
suri!e pe care clasa care legifera le lua, pentru a scăpa de sanc­
ţiunile pe care le prevedea legea austriacă, deşi nu s'ar putea pre­
tinde că organizarea juridică a Moldovei din acea vreme, ar fi
dat măcar o garanţie obişnuită ţăranului dăunat.
Această· intenţiune de a se proteja autorul unei daune co­
mise prin vicleşug, reiese şi mai clar din art. 1758. Articolul 1331
din codul austriac prevede că la despăgubire simplă, adică pe
preţul ob'şnuit, este ob'igat numai cel culpabil de neîngrtjire in­
vederată sau intenţionată, Codul Calimach introduce În această
categorie şi pe dăunătorul prin vicleşug, fără Însă a-I obliga la
1) Der unredliche Besitzer isi verbutuien, nichi nur alle durch
den Besitz einer fretnden Sache erlangte Vortheile zuriick zti­
sielien : sondem auch diejenigen, welche der Verkiirzte erlangt
haben wiirde, und allen durcli seinen Besitz enstandenen Schaden
zu ersetzen. 111 dem Falle, dass der unredlicher Besitzer durcti
eine in den Strafgesetzen verbotetie Handlung zutn Besitze gelan­
get isi, ersirecket sicli der Ersatz bis zutn Werthe cler besondeten
Vorliebe.
[34]
34
G. ZANE
-----------=--==-----_. __ ._----.
un anume mod de despăgubire, ci menţionează numai că dăuna­
tul "are drit să ceară despăgubirea sa", Dăunatul are' dreptul să
ceară chiar şi pretul extraordinar al lucrului său, În caz când a
fost dăunat prin fapte pedepsite de legea penală, însă numai să
ceară,-desigur instanţelor judecătoreşti-fără ca posesorul de
rea credinţă să fie obligat la o asemenea restituire, ce ia ce este
cu tot 111 altce v a. •
Alături de noţiunile de "preţ obişnu 't" şi "preţ extraordinar",
prin care s'ar putea Înţelege valoar. a de schimb şi valoarea de
întrebuinţare, ambele coduri mai disting noţiunea preţului pieţii.
Codul austriac inţelege prin acest preţ, preţul mijlociu al pieţii
din locul ŞI din timpul cînd va avea să expire un contract. In
ceiace priveşte valorile imobiliare, si uaţia pieţei Moldovei trebuia
să impună oderogare dela aceste principii. La noi funcţiona încă
înainte de punerea în lucrare a codului Cairnach sistemul pre­
ţurilor fixate de ccîr muire, al pre ţurilor politicile. D f aci ia de ter­
minarea preţului pieţii era legată de această stare de fapt, astfel
că r edacţiunea ar., 1420 este următoarea: "Dacă Sau pus drept
temeiu preţul, ce să pclitice şte la piaţă atunce să înţelege preţul
cel de mijloc În piaţa locului, unde şi la vremea cînd trebue să
se Săvîrşească tocmeala". Urmează deci că nu mai este vorba de
un preţ al pieţii care să iasă din libera dezbatere dintre cumpă­
rător şi vînzător, pentru ca din o serie de asemenea preţuri să
se stabilească o medie, ci despre o medie obţinută din mai multe
preţuri "politicite".
Preţul într'o vlndere-cumpărare trebue să îndeplnească trei
condiţiuni: să fie În bani, hotărît, şi drept. Articolele 1415-1421
din C. C. reproduc În această privinţă principiile codului austriac.
In ambele coduri nu se admite ideia unei vlnderl-cumpărâri a
cărei pret să fie altceva decît moneta metalică, cu excepţia mo­
netei fiduciare în codul austriac. O vindere-cumpărare a cărei
preţ ar conţine şi altceva decît manetă, trebue considerată ca
schimb, în caz că valoarea obiectelor întrebuinţate În compunerea
preţului, de pildă, vitele, cere alele etc., Întrece pe aceia a banilor,
rămînînd să fie considerată ca o vinderc-cumpărar e propriu zisă,
în cazul invers, adică cind valoarea banilor este mai mare ca a-
l
cela a obiect dor, Preţul mai trebkie să fie determinat, adică În
fiecare contract, să se indice suma, In cazul cînd determinarea
,preţului ar rămine la aprecierea Ul\ei a treia persoane, atunci
ti
I
f
[35]
DOCTRINA ECONOMICĂ A CODULUI CALIMACH 35
avem o vindere-cumpârare fără un preţ cert. Pe lîngă această
conditie preţul trebuie să fie şi just, această rerninlscenţă medie­
vală f ind inserată în ambele coduri. După codul austriac, justetea
preţului este fixată de eventualele taxări ale mărfurilor, iar după
codul moldovenesc de fixarea de către autorităţi a anumitor pre­
ţuri pentru bunurile ce servesc allmentaţiei, sau altor nevoi prin-
ci iale. In caz cnd preţul d n contract întrece limita fixată de
.a.it rr tăţt, cumpărătorul este În drept de a cere restituirea dife­
r enţei ce i s'a Încasat pe, nedrept.
*
* *
Atît cît se poate deduce din puţinele, elemente ce ni se o­
feră, conceptia valorii împărtăşită de jurişti, este o concepţiune
subiectivă, Dacă cercetăm mai de aproape cele două criterii după
care un bun poate fi clasat În categoria valorilor,-a lucrurilor
pretuite, după terminologia codului,-ele se reduc la unul singur
·de ordin strict subiectiv, utilitatea, fie posibilă de obţinut, după
primul criteriu, fie obţ nută deja, după cel de al doilea.
Două împrejurări SpE ciale, credem că au dictat adoptarea
acestei concepţiuni : prima, şcoala dominantă austro-gerrnană care
intluenţase şi pe redactorii codului austriac, şiadoua, starea so­
etală a Moldovei, în epoca de elabo: are a codului ei.
In literatura germană, anterioară elaborării codului austriac
stăpînea de multă .vrerne ideia subiectivismului valorii, mentalitate
care se păstrează şi după această epocă. Iohann Georg. v. Walc1z,
încă din anul 1727 încearcă să demonstreze întîietatea elemente­
lor subiective în procesul valorii. 1).
Christian Gofthelj A/znert apreciază ca pnma cauză a eva­
. Iuării unui lucru, utilitatea pe care poate să o producă 2). Iohann
Chr. Fr. Meister acordă şi dînsul o importanţă specială folosinţei
pe care un om poate să o obţină dintr'un bun sau o acţiune,
astfel că pentru dînsul valoarea absolută este dată de raportul
care se poate stabili Între un lucru Sau o activitate cu nevoile o­
meneşti 3). La fel Ioh. Fr. Eus. Lotz susţine că v aloarea unui lucru
este dată de "gradul capacităţii unui bun ca mijloc de satisfacţie
1) R. Kaulla. Die geschichtliche Entwick'ung, p. 108-109,
2) Grundsatze der Macht und Gluckseligkeit ere. p. 202.
3) Iohann Chr. Friedr, Meister. Leh: buch des Naturrechtes
Franckfurt an der Oda 1809. p. 269.
[36]
36
G- ZANE
---
al scopurilor omeneşti" 1). Deasemenea Iohan Paul Harl, admite
că valoarea unui lucru este determinată de cantitatea şi calitatea
tolosulur său 2). Iulius von Soden, care după KauJla este primul'
teoretician german care caută un drum propriu în teoria valorii"
este un subiectivist tot atît de declarat 3). Mulţi alţi economişti'
germani împărtăşesc aceleaşi vederi, astfel că su biectivisrnul se
poate considera ca şcoala dominantă a vremei, în ştiinţa germană.
Introducerea acestei concepţiuni În legislaţia pozitivă, afirmă
şi mai mult această dominaţie, ştiut fiind, că în le gile pozitive
nu-şi găsesc loc decît conceptiile sau principiile, care în circula­
l'a ideilor au o vechime oarecare şi un ascendent bine stabilit. 4).
Adoptarea, în MOldova, a acestei idei exprima şi nevoia de­
a armoniza modul de producţie şi starea generală socială, cu i­
deia valorii produselor. Legîndu-se valoarea bunului de o pro­
prietate oarecare, independentă de subiectul valorificator-de pildă
calitatea mărfurilor de a fi produse ale muncii=-ideia valorii­
muncă scoate in primul plan categoria producătorului. Din contra.
ideia valorii-utilitate reiiefează categoria consumatorului. In epoca
cind se elabora codul, economia ţărilor romîneşti era În genera­
litatea ei, o economie quasl-iobagă : ea era domi�ată de un regim În
1) Revision der Grundbegriffe d-r Nationatwlrtscbaftslehre­
Koburg u. Leipzig. 1811-1814. t. 1. p. 37; Handbuch der Staats­
wirtschaftslehr e. t. I. p. 36 şi urm.
2) Op. cit. p. 163. ,
3) Iulius von Soden. Die Nationaloekonornle. VoI. 1. Leipzig ....
1805. p. 39 şi urm.
- 4) Nu s'ar putea sustine că juriştii austriaci au urmat ÎJ1>
ceiace pnveşte teoria valorii, concepţia dreptului roman. In le­
gile romane, începînd chiar din epoca celor 12 table, Se găsesc
numeroase indicaţiunl despre concepţia cont.mpor ană a va.orii.
Un sistem unitar a lipsit insă, Iată. de pildă citeva texte din
D igeste: "plus est in mattus pretio, quam inre: L. 16,13; "pre­
tiam non in substaniia, sed in arte sit posttumr L. 16,14; "Prefia�
rerum non ex affectu, nee utilitate singulorum sed communitur
funguniur, Nec enim qui filium naiuralem possidef, fanto locu­
pletior est, quod eum, si alius possideret, plurimo redetnpturus­
fuisset, Sed nec illae, qui filium alieum possidet, tantum Izabet
qua nti eutn patri vendere potest. Ne� expectandum est, dum ven-
dat; sed in praeseniia, non qua fi/ius alicujus sed qua homo
aestimotur. Eadem ea usa est ejus servi, qui noxam nocuit ; nec:
enim dcliquendo pretiosior JUA XXVI. \2. 63.
[37]
DOCTRINA ECONOMICĂ A CODULUI CALIMACH 37
care producerea unei cantităţi insemnate de bunuri, se făcea
.. pentru trebuinţe'e altora, în mod silit, şi de drept şi de fapt.
Totodată producţia aproape întreagă a ţării era rezultatul muncii
ţărăneştl, A admite ideia valorii legată de categoria producăto­
rului, înseamnă implicit şi recunoaşterea valorii acestei clase, şi
a tuturor consecinţelor cari pot decurge dintr'o asemenea recu­
noaştere. Ori o astfel de atitudine din partea însuşi a boierimei
care elabora Codul, nu putea fi cu putinţă. Singură concepţiunea
valorii bazată pe ideia utilităţii putea să-i con vină, adică valoarea
unui lucru este atit cît folosul pe care-I obtine cineva. Consu­
matorul este deci factorul decisiv care introduce sau scoate Ju­
cruri din categoria valorilor. Consumatorul creiază astfel prin ne­
voile, gusturile ori capriciile sale însăşi valoarea clasei producă­
itoare. O altă concepţie, credem n'ar fi putut fi primită oficial
ilntr'o legislaţie elaborată în condiţiile Codului Calimach.
G. Zane.
Rolul boerimei în politica externă a principa=
tului Ţării Româneşti inprima jumătate
a sec. XVII=lea.
(Constatări generale)
Actiunea lui Mihai Viteazu deschisese boerimei muntene
calea unui noul orientări politice în afară. EI restaurează politica
-de alianţă cu creştinii şi rupe cu a păsătoarea şi umilitoarea supu­
mere a ţării faţă de Turc', Această schimbare În politica exernă
a principatului muntean era reîntoarcerea la situatia veche care
dispăruse odată cu ingenunchiarea Ungariei de către Turci după
'bătălia dela Mohaci (1026). De astă dală lmperialil erau vecinii
cari ofereau şi căutau alianţele domnilor români nu atât din do­
rinţa de a scoate principatele de sub jugul Turcilor cât mai ales
.din dibace calcule politice; iar trăsătura de unire îutre ei şi prin-
[38]
38
N. C. BEJENARU
cipate O făcea Ardealul românesc, refugiu acum al mândriei ma­
ghiare îngenunchia te de urgia turcească.
Pătrunderea spre răsărit şi sud a Habsburgilor 1) a vizat, do p ă
cum era şi firesc, mai întâi Ardealul. Evenimentele, cum au urmat
au dovedit că Hab sburgii nu au nici puterea nici dibăcia nece­
sară pentru a Înlătura influenţa turcească dela Dunărea de jos.
Incercările însă vor continua.
Cucerirea politică a Ardealului de către imperiali prin in­
stalarea lui Basta a fost vrernelnică şi a avut drept rezultat ff­
acţiunea ardelenească manifestată prin rolul politic cum l'a jucat
principatul ardei. nesc după moartea lui Mihai Viteazul până la
Appafi I. Din Ardeal şi prin Ardeal avea să se ataşeze Muntenia;
influenţei irnperialilor, rărnânând, deocamdată asupra Moldovei,
covârşitoar e, influenţa poiană.
Năzuinţele Habsburgilor vor întâlni dela început rivalitatea
polonă, care dela Zarnoiski până la Sobieski, În forme diferite,
va râvni aceiaşi situaţie. Domniile Movileştilor din Moldova sunt
o indicaţ'e în acest sens. In legătură cu imperlalismul po an se
constată,-însă mai mult ca un episod al unei stări de transiţie,
sau primirea pentru moment a unei anumite situaţiuni-c-existr nţa
unor simpatii polone 2) în rândurile boerimei munteneşti, Dar acest
part d era foarte slab şi compus mai ales din bo eri obscuri pe
cari, alipirea la un domn fără prieteni îi va scoate la suprafaţă.
Dovadă evidentă despre aceasta este faptul că după Mihai Vi­
teazul acelaş partid al său în frunte cu Ud rea Banul, Negrea
Cluce rul (foşti regenţi în Moldova) şi Stoi.hlţă Posu lntcul deţi­
nea situaţiunea pol.tlcă. Aceştia s'au ţinut în rezervă la prima;
venire a lui Movilă; acuzaţi însă că uneltesc contra Domnului sunt
omorîţi 3) (1601) şi astfel Domnul Polonilor d n Muntenia comite
•
greşala care-i va scurta cu total şederea pe tronul cu care-I mi-
luise Zarnoiski. Intr'adevăr prin Iunie a anuiui-1602-răscoalar
pusă la cale de acest partid a lui M hai Viteazu I isbucneşte în
1) Vezi N. Iorga, Studii şi Do,c. la Ist. Românilor, VoI. iv-
Prefata. \
2) Hurrnuzacki, Dac. priv. la �.!stOria rornân'lor, VoI. II pag.
26, unde se vede că vei logofătul (Dan şi Focşa Petriceico merg
în delegaţie la 11 Ianuarie 1601 la regele Poloniei.
3) N. Iorga, Basta şi M'hai Viteazul p. 53 şi urm; idern.,
Scurtă istorie a lui Mihai Viteazul p. 107-8.
[39]
ROLUL BOERIMEI îN POLITICA EXTERNĂ A SEC. XVII-lea 39
părţile Olteniei. Răsculaţii-vre-o 120CO la număr-În frunte cu
fraţii Buzeşti silesc pe Simion Movilă să părăsească ţara luând
drumul Moldovei de unde nu avea să mai revie. 1).
Sltuaţiunea poiitică o vor complica însă lmperialii ; ei aveau
pretendentul lor la Tronul Ţăr ii Rorr âne şti iar Turcii sprijineau
pe altul. Tradiţia alâtur ârii pe lângă puterile creştine şi- În unele
suflete umilite de vremuri-resemnarea în primirea suzeranităţii
turceşti, arătau boerimei muntene dru muri deosebite. Aceste sen­
timente şi calcule adună pe unii boeri în Ardeal pentru a începe
-cu succes-lupta pentru moştenirea lui Mihai Viteazul.
Tradiţia politică a marelui erou din amurgul sec. XVI-lea,
va supraveţui astfel prin boerirnea creată în vremea sa. Condu­
cătorii acestei boerimi erau fraţii Buz eşti stăpânitorii de fapt ai
ţării. Domnul pus de dânşii, Radu Serban, era o rudă a lor, fost
mare paharnic sub Mihai VitEazul '2), el Însuşi un erot{ care va
răsbuna cu prisosinţă ti ădarea magnaţilor Unguri contra Înainta­
şului său. Radu Şerban va fi un devotat prieten al Împăratului
căruia îi jurase credinţă Încă Înainte de a se statornici ÎI1 scaun. 3)
Noul domn va Întâlni ÎI1 boerirnea de ţară o reacţiune în contra
imperialismului pclon, iar instalarea sa în scaun va Însemna un
triumf al irnperialilor. Turcii au promovat, fără să-şi dea seama,
interesele politice ale Habsburgilor, prin nehotărîrea şi oscilaţiile
lor faţă de cererile polone. Partidul turco-fil din Muntenia îşi avea
pretenţiile sa'e deosebite de orice legătură cu Polonii : boerii al­
cătuitori ai acestui partid cereau Turcilor să li trimeată pe Mihnea
ca domn al lor ceiace aceştia şi fac, cu toate că În urma insis­
tenţelor polone aprobaseră domnia lui Simion.
După bătălia dela Teleajin acesta se retrase în Moldova şi
cu dânsul se stabiliră aici şi partizanii săi boeri de mâna a doua
scoşi la suprafaţă de împrejurările amintite, nădăjduind în reve­
nirea unor vremuri mai bune pentru ei. Printre aceşti pribegi din
Moldova se numără: Mitropolitul Eftimie, logofătul Dan Dani­
lovici, logofătul Teodosie, Enache Spatariul, Cristea Arrnaşul,
1) Iorga, Stud.l şi Documente la Istora românilor VoI. IV
pag, VI. Prefata.
2) Papiu Ilarian, Tezaur de monumente istorice, 1, 389.
3) Iorga, Studii şi doc. IV. pag. XI; Quellen zur Geschichte der
Stadt Kronstadt, VoI. IV, pag. 198-199. Chronicon Fuchsio Lu­
pino Oltardinurn, în Quellen etc.
[40]
40
N. C BEJENARU
Andreico Comis, Tudor Siuger, Daniil Postelnicul, Fierra logofătul,
Oancea Vornicul, Şărban Vornic, Dumitraş Stolnlc şi Barbu
Arrnaş 1). In 9 Aprilie 1603 ei trimit o solie la regele polon c.e­
rând ajutor pentru Simion Movilă.
N'am putea afirma însă că toţi aceşti boeri aşteptau rnântu­
irea ţării lor dela Poloni fiindcă printre ei erau de aceia ce ţineau
cu Turcii şi Cari ternându-se de a face politică creştină În prin­
cipat, urmau pe Simion Movilă-om al Poloni1or-recunoscut
totuşi de Turci.
Pe tronul Munteniei însă Radu Şerban se întărise definitiv.
Schimbările în politica internă a ţării sub noul domn sunt radi­
cale. Nici unul dintre boerii cu attudini rezervate nu fac parte
dintre conducătorii ţării. Divanul ce-l constatăm în August 1602
reprezintă această structură. Cei trei fraţi Buzeşti, Preda vei ban,
Stroe vei Stolntc şi Radu .vel Clucer }mprel1nă cu: Vornicul
Cernica, vei logofătul Stoica, veI spatar Leca, vei visternic Nica,
vei comis Oiurgea şi paharnicul Constantin reprezentau partidt:l
naţional triumfător pe care se sprijinea domnul. Acest partid cerea
mai departe lup ta cu Turcii cu cari Radu Şerban o şi Începuse
prădând dincolo de Dunăre.
Interveni însă răscoala lui Szek-li a cărui reuşită ar fi în­
semnat o victorie poloneză şi domnul muntean trebuia să-şi ia
măsurile de precauţiune. Din această cauză s'a hotărît a inter­
veni în conflictul din Ardeal. Situatia era foarte grea. Simion a­
men inţa din Moldova, Turcii din Silistra ; totuşi sub indemnurile
partidului naţional credincios irnperialilor, Radu Şerban trecu
muntii şi la Braşov (1603) distruse pe răsculaţi înlăturând astfel
primejdia ce ar fi reprezentat'o, pentru situaţiune a politică creată,
răscoala lui Moise Szekeli, In timp ce era în Ardeal însă, în ţară
partidele duşmane-atât cel polon cât şi cel turco-Itl=-reuştră să
atragă de portea lor pe mitropolit şi aduc la tron în lipsa
. domnului pe Ştefan Vodă fiul lu,i Petru CerceI. 2) Duşmăniile par­
tidelor politice se înteţesc. Boerîi pribegi din Moldova se agită
mereu pentru reinstalarea lui Simion pe care Turcii o hotărăsc
din nou. In Iunie 1604 Basta părăs! Ardealul care ajunge prin­
cipat independent de imperiali. A��fel situaţiunea devine Iavora-
1) Hur.nuz aki-Bogdan, VoI. n\ 2, 265.
2) N. Iorga, Un pretendent la tronul muntean, în Omagiu lui
Titu Maiorescu pag. 155 şi Idem, Sţudii şi dac. IV, pag. XXXVI.
[41]
ROLUL BOERIMEI îN POLITICA EXTERNĂ A SEC, XVII-lea 41
�bilă unei lovituri de instalare a supremaţiei polone in Muntenia.
Dar acest plan al boerilor pribegi şi al Polonilor a fost dejucat
-de actiunea lui Preda Buzescu care încă Înainte de plecarea lui
Basta din' Ardeal începuse în secret tratative cu' Turcii.
Tratativele cu Turcii cari duc la rezultatul dorit Întrucât
Radu Şerban primeşte dela ei întărirea în scaun, precum !}i insta­
ilarea lui Bocskay ca principe al Ardealului, complectează eşecul
politice! imperiale în ţările româneşti iar tratatul din 5 August
1606 caracterizează situaţiunea Cea nouă. Eşecul politicei irnpe-
riale în Ardeal ni-l arată mai cu deosebire întronarea lui Sigis­
mun d Răkoczy. Pe acesta îl felicita Clucerul Radu Buzescu în nu­
mele domnului său, când în contra voinţii imperialilor lua rnoşte­
nirea politică a lui Bocskay. 1).
In felul acesta partidul creştin din Muntenia se adapta
noilor curente politice, ferind ţara şi de prea umilitoarea supunere
faţă de Turci şi de încercările polone de a-şi stabili o suprema­
ţie asupra ei. Când însă principele ardelenesc va ridica pretenţii
imperialiste, Radu Şerban va lupta pentru cât mai posibilă nea­
tărnare a ţării sale. Numai aşa înţelegem relaţiunile lui cu Gavril
Bathory. Acesta îşi adusese În Ardeal pe Patraşcu Irul lui Mihai
Viteazul spre a trece la momentul oportun munţii şi a-I instala la
Târgovişte. 2) Domnul muntean ştiu Să împedece lovitura fără a­
jutorul nimănui. Logofătul Stoich '11 fu trimis in Ardeal la noul
Craiu spre a-i explica sentimentele domnului său faţă de dânsul
şi astfel în acest an 1608 S) o nouă situaţiune politică se crează
in sud-estul european, situaţiune pe care imperlalii nici într'un
.caz n'o voiseră. S� întăptuia acum o confederaţie a ţărilor ro­
mâne Însă nu contra Turc.lor cum voiseră imperiali! ci sub va­
salitate turcească.
Intelegerea aceasta Însă era impusă adhoc, de împrejurări.
Gavriil Bathory îşi va atrage repede duşrnănia Poloni1or cari atrag
prin Constantin Movilă, de partea lor şi pe domnul Muntean. De
bună seamă domnul Moldovei făcuse pe Radu Şerban să se ad­
reseze pentru ajutor Poloniei unde trimise pe visternicul Pană
spre a cere regelui să i se vândă un castel unde să-şi poată a-
1) Iorga, Studii şi Doc, IV.
2) Iorga, Siudii şi Doc. IV, Prefata.
3) Memoriile lui Weiss în Transchentets. Deutschz Fund­
gruben.
[42]
- -------------------------------
42
N, C. BEJENARU
--------
dăpostl la nevoe averea şi familia. Un ambasador extraordinar
este trimis chiar spre a duce jurărnântul de credinţa lui Sigisrnuntf
regele Poloniei. In acelaş timp Radu relua şi relaţiunile cu irnpe­
rialii presimţind că tot la răsbolu va ajunge cu Bathory.
lntr'adevăr În 1610 "nebunul" intră în Muntenia pe care
Radu o părăseşte fugind În Moldova, În timp ce Turcii trimit ca
domn al ţării pe Radu Mihnea, care fusese cerut de un grup de
beeri. 1) Prin urmare la 22 Februarie a anului 1611 când n0l11
domn intra in ţară Îşi avea partisanii săi pe care se putea bizui
in conducerea ţării. Intre boerii susţinători ai nouei domnii găsim
şi pe doi credincişi sfetn'ci ai lui Radu Şerban: Cernica Ştirbey
fost mare vornic, făcut acum mare spătar precum şi Stoica fost
mare logofăt şi Înaintat acum mare visternic. Tudor vei ban 2),
Vintilă vei vornic, Cristea vei spatar 3), Coclu vei comis, Panaite
veI stoln'c, Stanciu paharnic şi Fete vei postelnic sunt boeri di­
vaniţi ai noului domn. Nici unul dintre fraţii Buzeşti şi nici Lupu
Mehedinţeanul secondar.tul acestora În regiunile oltene nu se gă­
seau printre partisanii nouei domnii. De sigur că aceştia' pregă­
tesc renstalarca domnului pribeag care era în Moldova şi care
îşi pregătea şi el revanşa cu ajutorul Polonilor şi al lmerialllor. 4)
Radu Mihnea va reprezr nta politica de resemnare În faţa
oricărei pretenţii turce şti. Astfel va jigni pe mulţi din t re ace i cari
se alăturaseră lui şi deci le înlesnea r eîntorcer ea În Iagărul lui
Radu Şerban. La reîntoarcerea acestuia in ţară toţi părăsesc pe
protejatul Turclor D'n Muntenia Radu pentru a doua oară trece
în Ardeal şi la Braşov distruge cu desăvârşir e pe Bathory, repe­
tând bătălia din 1603.
Astfel îşi atrase Radu Şerban duşrnănla turcească. Mazilirea
lui fu hotărâtă şi el nu se mai opuse. Trecu În Ardeal, de aici:
în Moldova şi apoi în Polonia spre a nu se mai întoarce din exil
niciodată. G) RadL1 Mihnea fu statornicit în scaun şi cu el partiduî
turco-f I stăpâneşte Ţara Românească sch.mbând în acest sens
1) Hurmuzaki IV2, 312 şi Mateiu al Mirelor.
2) Un Tudor s.uger găsim ��tre boerii refugiaţi din Mun-
tenia cu Simion Mov.la. .
3) Intre aceiaşi pribegi îl găsjm ca armaş.
4) Hurrnuzaki Ooc. IVI, 436-441 şi 142.
5) N. Iorga, Un blruitor, Radu-Voda Şerban, sec. 1911�
[43]
ROLUL BOERIMEI ÎN POLITICA EXTERNĂ A SEC. XVII-lea 43
situaţlunea pc'Itică generală mai ales că şi în Moldova tronul fu
dat lui Ştefan Tornşa om al Turcilor.
Dar curentul creştin din Muntenia era prea mare spre a lăsa
tara în această s'tuaţiune umilitoare. Boerii cari alcătuiau acest
partid nu vedeau de loc bine pe Radu Mihnea, creatură a Tur­
cilor; armata Roşilor deasemenea nu mai putea suporta să stee
mereu înarmată pentru a susţine un domn ce nu se putea baza
pe nimeni. Cei câţiva boeri amintiţi mai sus pe cari reuşise să-i
atragă de partea lui reprezentau prea puţin ca autoritate, În Ţara
Românească şi nu puteau sta faţă în faţă cu tabăra adversă bo­
erească alcătuită din ce a vea ţara mai de frunte. Acest ia din urmă
pregăteau schimbarea situaţiunii în care fusese adusă ţara.
De astă dată în fruntea partidului naţonal stătea vei sbl­
ri'cul Bârcan dela Merişani, care a fost În tot timpul domniei lui
Radu Şerban, stolnic. El se înţelesese cu alţi boeri luând hotărărea
de a lupta până la ultima picătură de sânge în contra domnului.
Răscoala poartă pecetea naţională Întru cât avea ca ţintă pe lângă
alungarea domnului" un Turc, fiu şi frate de Turc" şi pe Grecii Săi.
Ei se adresează În acelaş timp Împăratului Austriei spre a li trimete
CU ajutoare pe Radu Şerban domnul lor adevărat. 1) Printre boerii
răsculaţi întâlnim pe Mihail cămăraşul 2), Standul Paharnicul­
cel care în 1611 răsculase Roşii contra lui M hnea silindu-l a
fugi peste Dunăre=-Murgu Spatariul, Lec-a Postelnicul, Grigore
Comis, George Armaşul, Neagoe, Nica Visternicul, Lupul logoiăt
şi Paharnicul Lupul (Mehedinţeanul). Domnul fu mai tare însă.
Căpeteniile răsculaţilor, Bârcan Stolnicul, M hail Cămăraşul şi
Standul Paharnicul fură omorîţi în chinuri grozave. Mihnea arătă
prin acest masacru că politica turcească este învingătoare în prin­
cipatele române căci şi în Adeal Bathory este Înlocuit cu omul.
Turcilor, Gavriil Bethlen, pentru instalarea căruia luptară trupe
muntene şi moldovene.
Cu toate aceste vremuri grele, partidul creştin nu contenea
lupta, Boerii duşmani ai Turcilor vedeau În Radu Mihnea un vândut
Porţii şi trimeteau mereu Îndemnuri de luptă domnului lor Radu Şer­
ban. 3) In ura lor contra Turcilor ei Îşi lărgiră terenul de ac-
1) C. Obedeanu, Grecii în Ţara Românească, Bucureşti;
1902 pag. 30-31.
2) N. 101 ga, Stud'u şi Doc. IV. CIV.
3) Hurrnuzaki IVI, 552 şi 479.
[44]
44
N, C, BEJENARU
tivitate şi peste Milcov, in Moldova. Domnul de aici Ştefan Tornşa,
omul Turcilor, fu în pericol de a fi răsturnat de boerli Moldo­
veni, ajutaţi de mercenarii munteni în frunte cu Mârza cel mare
�ostul mare spătar a lui Radu Şerban 1). Amestecaţi in complotul
contra lui Tornşa, boerii munteni urmăreau un scop mai Înalt de­
cât numai alungarea de pe un tron a unei unelte a Turcilor; el
urmăreau triumful ideilor lor politice in cele 3 ţări române: Ar-
deal, Moldova şi Ţara Românească, Căci nu-l o simplu întâmplare
faptul că tocmai atunci stăpânirea lui Bethlen În Ar deal era ame­
ninţată de trupele lui Radu Şerban şi Homonay, răsculaţi contra
Iui. Despre Radu Şerban se ştia in Mai 1613 la Alba Iulia că se
scoboară în jos 2); tot atunci b ierii munteni cereau trupelor po­
lone cari, urmând pe Tornşa ajunseră În Muntenia, pe �adu Şer­
ban ca domn al lor. 3).
Dar şi de astă dată Turcii reuşesc prin desbinările creştini­
lor să-şi salveze situaţia. Instalând in Moldova pe Radu Mih­
nea în Muntenia pe o bscurul Alexandru Iliaş iar în Ardeal redu­
când la credinţă pe Bethlen, Turcii Se mulţumesc cu acest aran-
jament în momentul când, scăpaţi de încurcăturile asiatice aveau
.<:1 Începe răsboiul cu Polonia, răsboiu amănat prin convenţia de
Ja Iaruha (Bussa) (1617).
Domnia grecului Alexandru Illaş nu putea produce decât a­
ceiaşi nemulţumire în iară. Boerii de ţară luară poziţiune şi se
ridicară într'o cumplită mişcare de revo ta spre a împedeca lo­
vitura ce se dădea clasei boereşti prin Înlăturarea din toate dre­
gătoriile şi inlocuirea lor cu Grecii.
Era deci o mişcare naţională în adevăratul înţe'es al cuvân­
tului, In fruntea ei se găseau de astă dată paharnicul Lupu Me­
hedinţeanu, căpitanul Buzdugan şi Cârstea Vornicui (Cocorăscul) ')
susţinuţi de armată Roşilor. Descoperiţi de domn, paharnicul Lupu
.şi Buzdugan scăpară în Transil vania iar Cârst. a Vornicul rămas
în ţară fu prins şi ucis mişeleşte lângă Târgovişte alături de multi
alţi credincioşi ai săi. Rascoala a fost potolita cu ajutorul seime·
1) Vezi pentru aceasta lucrarea mea: Ştefan Tomşa II şi ri­
-valitatea Turco-polonă pentru M ildova Iaşi 1926.
2) Szragy. B .thlen Gabor feiedelem K'adotlan politikai le­
velec Budapesta 1879 pag. 48 Tradus de N. Tataru.
3) VEZi lucrarea mea: Stefan Tom şa.
4) Stoica Ludescu, in Mag. i'st. p. Da.Ia. IV, 308.
[45]
ROLUL BOERIMEI ÎN POLITICA EXTERNĂ A SEC. XVII-lea 45
nilor Care purtau încă credinţă domnului fiindcă le piătea lefurile ..
Lupu Menedlnţeanu in 7 Septembrie 1) se găsea la Braşov unde'
e primit de Bethlen şi sfătuit să se Împace cu Alexandru I1iaş.
Cu el erau mai mulţi pribegi cari-cu consimţimăntul tacit a lui
Bethlen=-adunau trupe.
In Iunie 1618, În fruntea lor, paharnicul Lupu trecu munţii
pe la Bran, surprinzând pe neaşteptate pe domn care, spre a
scapa, se refugia În grabă la Brăila iar de aici la Constantinopol"
perzându-şi chiar Doamna care apucase drumul Giurgiului, Pa-­
harnicul Lupu şi căpitanul Buzdugan apucă scaunul ţării şi cer
domn nou dela Poarta 2).
(va urma) N. C. Bejenaru.
Un . produs' al Şcoalei lui Ion
Exarhul la noi;
Manuscriptul al III-lea din Sbornicul dela Ieud. :1)_
Acest manuscript l) dela Ieud (Maramureş) cuprinde trei
texte: 1) Scriptura Domnului Hristos cătră oameni căzută în piatra
din cerlu, 2) Invăţătură la Paşti, 3) Invăţătură la cumenecătură.«)
Primul text 6): Poslanie ... e o alcătuire din propoziţiuni, ori
fraze chiar, slave, urmate de traducerea lor În româneşte 7) (pg.
1) N. iorga, Socotelile Braşovului, 42.
2) N, Iorga, Studii şi Doc IV, CXXXIll şi Memoriile lui
Kemeny În Deutsche Fundgruben, Mateiu al Mtrelor in Papiu, Te­
zaur, I 327-352 şi Hurm. I. 182-3.
3) din colecţia de Texte de limbă din secolul XVI, repro­
duse În Iacsimile, îngrijite de I. Bianu, sub auspiciile Academiei
Române, tip. Cultura Naţională, Bucureşti 1925.
4) dat În 48 pagini facsimile. Şi N. Drăganu, Recenzii în "Da-'
coromania" IV, p. 1096 Se referă la el.
5) vezi N. Drăganu, Recenzii "Dacoromania" Ill, p. 930-931,
discută şi despre Catehismul luteran, a II-a ediţie, descoperită de
Andrei Bârseanu, care' cuprinde şi o: Poslanie, Poucenie şi Pou-
6enie ot sta Pricestenie.
6) ef. Hasdeu, Cuvenie II, 43-55: "Legenda Durnlnicei"
după mscr. lui popa Grigorie.
7) cf. şi introducerea acestei publicaţii, făcută de I. Bianu··
[46]
JVIAHUAHt:TA ŞTEF ANESCU
1-28); celelalte două: Poucenie v ne(d)lf( pas/li (pg. 28-39) şi
Pouăenie o staa priăeştenie (pg. 40-48) sunt scrise numai în ro­
-rnâneşte.
Aceste trei texte prezintă interes din două puncte de vedere:
'1) tex.ul prim cuprinde o paralelă Între textul slav şi cel româ­
.nesc ; din compararea acestora, putem st. bili gradul de depen­
(j�nţj a traducătorului faţă de izvorul d n care face traducerea,
adică faţă de limba s.avă, 2) din cercetarea limbii româneşti din
toate aceste trei texte, constatăm înfăţişarea ei, În momentul când
.au fost ele scrise.
In ceeace priveşte modul de a traduce al scriitorilor români
d.n literatura slavă, d. Praf. Ilie Bărbulescu, În Arhiva XXXV
{1928), No. 1, 1) p. 12, arată că "scriitorii curentutui române-slav
au copiat de la Slavii cirilici curentele literare ale acestora, anume
şiŞcoala lui Ion Exarhul care cerea ca traducerile din altă limbă
să se Iacă după înţeles şi Şcoala lui Grigore Prezviterul care
zicea că traducerile să se facă literal, adică cuvânt de cuvânt".
Cercetată din acest punct de vedere, spre a hotărî cărui
curent aparţine, traducerea românească din textul slava-român,
.dela p. 1-28, nu aparţine şcoalei lui Grigore Prezviterul, care Cerea
ca traducerile să se facă ad litteram, ci şcoalei lui Ion ExarhuI, de­
.carece constatăm că traducătorul caută să dea numai înţelesul textu­
lui, fără să-I preocupe numaidecât şi fidela transpunere a formelor.
lată un şir de diferenţe Între textul românesc şi cel slav 2)
cu privire la forma în cale traducătorul redă aproape acelaş in­
teles al textului slav, neţinând seamă de formele slave, de foarte
multe ori.
I) Intrebuinţarea plur alelor la substantive în locul singula­
rului din textul slav: şI atl;Y, )I\tr�(n)sa scripturi 2H-W�i obrhte
vz. ne(m) pisanie (scriptură) 214; trernişu la val scripturi 3;<=
posla(h) va(m) pisanie 216-17; cu curate olovire IO,=cstno,y, par-
1) Şi într'o Comunicare la al III-lea Congres al FJ!o­
logilor Rcmâni. Malu 1927 la Cernăuţi (vezi şi Arhiva XXXIV,
no. 3-4, o. 231).
2) Şi textol românesc şi ,cel slav sunt scrise cu a'fabetul
crilic. Iată modul de transcriere � în textul românesc 'G=e, w=i,
ă in interiorul cuvintelor prin K. \
Am pus În paranteză literile suprapuse din textul slav şi
cel românesc. \
[47]
UN PRODUS AL ŞCOALEI LUI ION EXARHUL LA NOI: 47
:�[ro-" (=;:u curată purpură) 10,,-(\; hecteşucurile 12(l=1-"cavhstvie
124-5; de supt mxnule mele 135-G=ot rx.ki moex 133-(; scriptu­
riie nrele 1610=pisanie moe 168; �\V'Aţ;r.turile 1513-14 .poueenie
1513; spre toale reuhţile=vz.s+,kx. zlobrl� (ac. sg.) : cu braţele mele
cele ntialte 104, 5=miscc-" moes. visokos. (instr. sg.) 103-4; in locul
penilor 147=vli\ m-hsto peria 14(\; exce ugotov/e(t) Sh\ diavolu 191n3
=l.\sle gxtat dracilotuir» 1913-1�; C." e u s�(n)th �\ toate zile
241S-251=jako azs je(s)m" vers) dtu, 2418; )I\gerilo(r) hiclenului
1 9!J- n=agglu Iz.kavomu 198,
2) Traducătorul într ebt.inţează singular ul substantivelor În
loc de pluralul lor slav: mencumosului 221=k!eve(t)niko(m) 22, ; o
,(a)mar celu s. g'tudeţh. ce grudecz, szracli neder eps (sic) 2117-18=0
gore sx.dA\sti(m) po mxz.d-k siroiafm) i siromaho(m) nepravo 211(\-17 ;
o arnan, celus; ce curveşti )1\ ms.ns.stire 222"4=0 gore manastir sni­
ko(m) bll1dl.\sti(m) 222; o arnan, celui« ce-şI. ds; p-snigii sst 225=
o gore dax..sti(m) srebro svoe 224; slovesa moa ne mimoide(t)
316'17=-lar,T.cuv.,,(n)lu(f) miu nu va trece 41-2,
Dar întrebuinţează şi bne, uneori, a ât singularele cât şi
plural-le, acolo, unde tr e buie: Sodomlenilun, şi Gornurenilon,
20t;=SodomI1:no(m)i Gornor.anoun) 1918-201; pre popa sau pre
-calugherul 20H-15=(ukau�e(t) popa lli kalug era 201�;
In ambele texte subiectul la plural, iar predicatul la singular:
i1bo i ze(m)ll.\ rn.mo ide 3t6=cer'iu(J) şi pz.mil\(n)tu(l) va trece
.317=41,
3) Exprimă prin perifraze unele forme de viitor slavic:
nu VOtU ave a fremite (cAtenie) 121v-14-ne imam pustiti 1211;
VOlU ave a face 131-s=sxtvoriti ima(m) 136; vo (sic) ave a ploa
13J3=odo;i,diti ima(m); VOtU ave a lasa pre vol 143=pustiti
ima(m) na vi (1, na vas) 141"2; veţi m'e 1711-12=ima(t) dati 1710
(traducătorul a omis int. dati); ce veţi ave a secera 24H=Cto
imate zaU 2413; am" a trimh\te pre voi heri ... 101, II,=pustiti
ima(m) na va(s) zV'krA\ IOIG-17; avea VOtU a-mi intoarce faţa mea
de către voi=otvratiti ima(m) lice svoe o(t) V.1(s);
Toate aceste exemple slave reprezintă forme perifrastice de
Futurum slav paleosJovenic, care se formează cu verbul ajulător
imGlIlh (ho;:; .l\, roachnx_, VKc"n,.'.) şi infinitivul verbului de conjugat
(vezi A. Lo:skien, Handbllc/z der Altblligarischen Sprache, Weimar
J 905, p. 158) şi pe care scriitorul român le trad uce altfel
,
[48]
48
MARGARETA ŞTEFĂNESCU
._---
nu cu obişnuita formă de viitor: voiu + inj. sau am să + sub]. ...
sau o să + subj., ci traduce prin viitor numai pe imam«.
Scriitorul român are şi unele forme de viitor românesc li­
terar (voiu + infinitiv): lumina va merge 10], va lasa lucrule­
.(sic) 11'3' VOlU deschide, cine să va află, fără ca ele să cores­
pundă însă unor forme slave de viitor.
4) Foarte des întrebuinţează forma de Viitor 1 pentru lnd­
cativul Prezent slav 1) Issa votu pre vOI ome(t) şi geru greu ..•
4r,-6=pust.ll. na va(s) srrhgs i mraza th\�kij 42; şi vor" cs.d« de­
ceste semne mu(I)te 41J=i napade(t) sia znamenia mnoga 410;'
nu-s va lasa lucrule saile (sic) l112-13=ne ostavnt) rabotati (tra­
ducerea nu e exactă) II Il; nu o va priimi 20r-s-2211=ne prrernlett),
20,,-229-10; scrzba va ave 2011-12=skr7.bh imat 2010-11 ; 57. va chitna:
2115=narece(t) SiJ\ 21]4; va cuperi 2217=zakrye(t) 22.6; va scrie-
233=pr""pise(t) 2218; va tremite 23�=pusti(t) "" 23, ; da(s) 232=
o va da 235; S7l. von. erta 2318 (n'a tradus bine persoana)=o(t)-,
pusti)', 2317 (dar ef. şi 2312: ertate vor .. fi lui 23J1: o(t) puets. ..
emu); o va cu(m)pera 2315=iiKe kupi(t) i\\ 2313; eu mare şi ap •• >.
le. voiu seca 241[,-16=az more i r·/:;kb.1 izsui»; 24,,-15; vă va pre voi
mântui dela mine=spsi(t) S� o mrrk ; şi nemernicii va duce J1\
casa saei (sic) 261n,=i str ani v7.ved.ll.(I) vs do(m) svoj 261::; şi,
pre acex eu voiu sătura de bunatate raiului 2617=t7. i az« Il a siM"y,.
ego bogatestva raiski(h) 2615-16; şi va zice 2716=i re(e)l" 2716�.
multe (sic) scsrbx va ave 2718=mno(g) skrzb« ima(t) 27,,; ce
nu va vre sz o procitescx 22u-15=lle hostett) procitati sie 2213.
[aici traduce pe hostet prin viitor: nu va vre, fără să ţie seamă
că hoetet proăitati e un Futurum perifrastlc ca şi Iormaţiile cu
imami, şi infinitivul].
5) Alte forme de viitor pentru aoristul sia v: de vor" /11.ll.(n)ca
11n=; da jadRl(t) 113 şi vor vărsa sângele vostru=i proliase
krxvi vasx : şi aşa doară vă veţi pocăi=i sici poeaasti SRI; ce
pentru răutăţele voastre ele VOLti săca=n.ll. za zlia gr-khi va�ii\
paki izsuSi(h) (aorist, pers. I sg.),
6) Alte forme de viitor condiţional: de nu veţi feri 1013=
ast� !le s7./zranisle 100-12; de llU le veţi lăsa 129"10 (greşita între­
buinţare a persoanei l : aste ii ,ne ostavite)=aste li ne osfavi 129;
de IlU vă veţi lepada=o(l)lllcis\e Sh\.
1) obişnuit, dealtfel, şi'n 1. \slave.
[49]
7) Intrebuinţează un SOll1 de perfect compus, aşa de des
întrebuinţat în Moldova, dar mai întotdeauna În formă viciată, în
locul aoristului din textul slav: val nu crezutt) 1) 3" 7' !l' ţill=S
creztut] 3g=ne v'krovaste 217, 35-0,38, 3"'-1\; nice vz. luai ... arnente
de ce SPI1(ş) voo 3'o"ll=ni s"hbljudoste e�e zapovudath] va(m)
3"-10; ne poslusaste 314=nice aseu(l)ta(t) 315; si v'am dat voo=
i da(h) va(m); mai mult rău tnciput a face=lZaci�sle (aorist pers.
II pl.) ger saa tvoriti; pomwtele a me (sic) daei) voo rod 6,,=dr1;va
moa dad�(t) va(m) plo(d) 5�-5'
8) Intrebuinţează aoristul slav ca indicativ prezent: nu dati
67=ne daste 6G; iara voi pri înşi nemiluiţi 6�=a vi ih ne pomi­
tovaste 63; gi'f.(n)deseu 50 .pomislit Il) 55; ms; milostivsscu 510=
lIml(s)rdi(lz) s� 50-10; ms: roags. 5,J=1l1l1Olise tn» 514-,5; gr.MsC,v.
voo 12c--'gla(lz) va(m) 123; c,v.(n)tlh. 25'5"lG=sIUitd (li(t)rgi�) 2513.
9) Intrebuinţează pentru ind. prez. slav un timp tr: CI t:
gr,v.� 2314=glth (grăieşte) 23,2.
Intrebuinţează totuşi şi bine timpurile:
=-Aoristul : arătă voo (pers. întrebuinţată Însă greşit)=
pokazaţh] (arătăi) va(m); eu dediu lege m� 610-17=az da(h) va(m)
zako(n) moi 616.
-Aoristul tradus tot printr'un timp trecut (perf. compus):
i da(lz) va(m) 417=şi v'am dat 51•
-Indicativul prezent: bess.dueţt) 201G-greeşie 2017; agonie­
vae(t) 241=al71lh.rreşte (sic) 24n; nev'Z.zbuzdae(t) 272-3=nll-ş
deşti�(p)t.v. 275; ne vede(t) 27�=duce 2h; ne ostavi/t) 270"10=
nu lass. 2711-12; kako umisliie ukloniti s� ili b'kZati 25n=kx.umu
(�f,=lh. scris de prisos) vs; gx.(n)diti a v s: J�china şi aa (sic)
fugi 252-3; ce nu-şi JI\Vaţx. eze ne uCi(t) cada SVOlh. dhovnaa 24�=
finii (sic) 2); nici i duce 271 ne vede(t) 27�.
10) Schimbă modurile:
-lntrebuinţează subjonctivul în locul imperativului: s� pos­
tesc,y, 123 pastile 12,.
-Neglijează forma de Imperativ, şi-l înlocuieşte prin Indi­
cativ-Aol ist = şi gla(s) fu a patriarhului şi piatra şi o deşcflise
2'"-14=i gla(s) bi(s) priimi patrialhse kame(n) i razvr1.ze 211-12=
1) Scriitorul român a omis vec bul ajutător (aţi) din formarea
perfectului cornpu<;.
2) des:gur că s'a transcris greşit la copiat H (11) În loc de
II (i), confuzie obişnuită şi astăzi la scrisul de mână, pentru linii
şi la tipar.
4
[50]
1) primeşte.
2) 'n textul slav s'a dat greşj� terminatia a, inducând În e­
roare şi pe traducător; de fapt e nominativ, căci iată propoziţi­
unea: pJtr.arha s1'>bon, s:&tvori 26'
[iată traducerea corectă a textului slav; "şi glasul fu iea 1) pat­
riarhe, piatra şi deschide-o, căc! priimi şi razvrsze sunt verbe la
modul Imperativ, iar traducătorul întrebuinţează aoristul pentru
razvrsze , pe priimi îl omite],
. Il) Nu traduce exact part. prezent şi gerunzi ul slav; cur
cătr ă voi plângând-tek.Y..(t) po va (8) ptasaue SHI [placaste SHI
e gerunziu nu part. prez.]; şi vor ave=inzh.s!i (care vor a \ ea) ;
veţi grăi glSfe (vorbind); lege c'l.lcif.(n)db 16\}=zako(n) piraxste
i poplrxste : urnduvs; 161z=omrazax,Ste 1611; cleveătusti 1613=
'(c1evetindu-se) purts.ndu menauni 1614'15; lege mh. Ix,sa(t)=
zakona moego ostavl-sxste 175 (lăsând-o, părăsind-o) ; şi va zice 209
=nx. gliA 206 (ci spunând); ce-ş certs; datoria 271O-1l=dl'/,.gh
iskativ 2718 (datoria căutând) (scripturile mele); neascultândw 1610
=(piSanie moe) ne sluhaete (nu ascultaţi) 168,
12) Schimbă cazurile la subs: antlve şi pronume:
-patriarhse 211-10 e În cazul Vocativ, ci nu Oenetiv: a pat­
riarhului 212'13.
-V'l. edi(n) drn, patriarha 2) ier(s) Ii(m)skil 25�G=4\tru zilele
patriarhutl) Ier( s )limu I ui 2'-8'
-i ts.goti (gen. sg.) ego nernoseţt) nikto(z) ispovksti 2a-4
=şi de greutate ei nime nu putx spuni 24-0 [se poate traduce
bine şi astfel: "şi nimeni nu poate spune greutatea ei", căci
IHlgoti e gen. sg. dela ti�gota f, cu -i final În loc de plsl, '/,.1,
adica e un genetiv cu sens de acuzativ].
-va(m) 211=( dat. pl.)=la voi 32 [dar traduce şi bine: po­
rne tele a me dat voo rod 6G=dr'kva moa dadHl(t) va(m) plod] 6!-;;.
-tii mi� urnoliăe miA za va(s) (gen. pl.) 51l'15=aceiA rnx
roagx derep voi 516'16.
-o(t) va(s) (gen. pl.) 51G="despre voI 511,
=-gnkva se(g) Hva (gen. sg.)=de mx.niiA acesta lui Hs.
-khl o(t)v'k(t) 17!O=de care r,y,spu(n)su 1711.
-ne ostavi(t) pokoa ubogomu 279"lo=şi nu las.r, )1' r,y,pao(s)
mişelu(1) 2711'12,
Aceste schimbări uneori dăunează înţelesului, alteori sînt
cerute tocmai de el:- i s:&U'(;d",(t) trav,y, jako skoti po ze(m)1i
\
-- �------ -��
[51]
UN l'HODUS AL
LOI !OÎ\) EXAHHUL LA NOI: si
182=şi von, m,y.(n)ca II\rbx. ca şi dobitoacele spre p,y,mx.(n)tI,
180-4 [greşit întrebuinţează aci pr er.oziţ'a spre 1. slav. po.].
Dar întrebuinţează şi bine cazurile, imitând servil stilul slav :
da aste v'krue(t) setnu p oslaniju 18';i1,=/;\re cine va crede acsştt»;
trimitere [în ambele texte cazul dativ] 18ji-'5; tomu clku 20'2=aceJUi.\
20u [substantivul e omis elin expresia românească; în textul slav
pron. dernonstr. tz, în cel românesc acel}; o gor e tomu popu
24:,=0 ama(r) popei 24'-5'
13) Intrebuinţează uneori alte prepoziţii de cât cele din text . .'
Vl, sfx.e ne(d)JIiI 2"'s=la sfz.nta Oumeneca 27(;; V'Ii hod iti VK
Ci ko(v) 2 !G=merge la sfnta besereci. 227-8; V'Ii dn h. s;r,.( d)n j)' 2'718
=la zua (sic) g'îudeţul111 281,
Faţă de toate aCE ste constatări să nu se creadă însă că s :1έ
itorul român, traducând, lucrează nu rnai în diferenţieri faţă de
textul slav; se observă şi influenţa sla vă asupra-i în ceeace priveşte
construcţiile de acuzativ fără pe, apoi lexicale: cuvinte sIa ve, în­
troduse în traducerea românească de el pentru prima dată sau
de acelea uzuale în textele bisericeşti:
14) Acuzatlvul fără prepoziţ'a pe uneori: a piarde toţi oameni
5G-,=V1.si.kago clka pogubiti 55; invat'" (sic) oamenii 247=uci(l)
ljudi 246; fls.ms.nzii 1) a i satura 2611-l2 şi golit 26,n. şi sotoşli
26,2 şi nemernicii 2614=gla(d)nia [nasiti(v)] 26'0' iadni 2610"11' nagi
261na, strani 2613; deşte ptx feosrii (sic) 27 5=vKzbuz( d)ae(t) cada
277; amărăşte părintele său 242-a=ogofh.!3evae(t) roditel-h svoi 241-2,
15) Cuvinte slave în textul românesc: )� tri zile şi ;1\ tr e i
nopţi 29-, og dni i g nasti 211 [tri e nurner alul slav iri sau e
numai o alunecare de condetu, căci imediat urmează forma co­
rectă trei]; ukar.set popa iIi kalugera 201S-211uJ ne ukar/;\e(t)
popa 211=ne ucarsete pre popa 212; nu face pamete svenţilotr)
25t;-g=ne tvori(t) pamati sti(m) 257; o man. (sic) ceei proscor­
niţi [în loc de prescurăriţi] 2511=0 gore prcscutrjni]! 25,0; şi
poartx sfnta pricatdenie şi priclo,Mll/;\'Ste 25IG-1s=i vz znoslft]
s,,' stoe priclilstenie i pric/;\stae(t) S� 2514-15; o cu(m) nu se
px.lesc,» llsllele lu (sic) 261=0 kako ne opali(t) Slil usn'k ego 2518;
prigvoz(d)irx. piciorele 8lG=noie prigvoz(d)iSIi\ 813; I1M. g,)\Voz­
dit,y, mx.nule 8H=gvoz(d)h. mi r,y,C'/; mi 8n-13; llcrop 132=ocro(p)
1216-17; nu voiu ave a treme!e c'litenie pre p;r,.mx.(n)th 1212-J5=
ne ima(m) pustiti eetenia na zemli 12wJ2'
1) i H final scris ca u (vezi obsr.rvati::t de mai sus, p. 49).
[52]
16) Traducând prelucrează: Introduce expresii pentru cotn­
plectarea ideiei : iM� de nu veţi feri sf�(n)ta Dumenecs şi sîznta
Veneri şi nu veţi ci( n)sti praznicele mele [introduce pronu mele
posesiv] 101n5=aste ne sshraniste st�i.\ nE(d)J,;:. i stil p,;:.k i
praznikot 1Ou-13; takomi aggls moi i arhaaggh, 1210-1]=as,;:. ms.
voiu giura pr e -'i'gerii mii şi pre arhaaglii 1012-13; [cornplecte ază
înţelesul prin: mz, vofu gtura] ; şi voiu issa pre voi li(m)bi pog,y..ne
(nu e În textul slav) 3J1-J2; deşegubeţilotr) rei 163-,! (ibid.); pin­
zs.tori la suflete 16n; kil o(t)v-k(t) ima(t) dati vz dns s,l>(d)n i
1710-11=de care r,l>spu(n)su veţi ave la zova (sic) gîudeţului j�aitii\
me 1711-13; C;i;'ZU o piatra, rnicx şi rece 22=pa(d) kame(o) ma(i)
stude(n) 21,
17) Omite cuvinte şi expresii din textul slav:
-Omite unele caracteristice ale limbii slave: d, ex. conjuncţia
enclltică slavă Li, veI, aut (Miklosich, Lexicon pal. sl. gr, lat., 336),
ne vii\steli 71-2, 713"13' 710, 89, 247, 24,6=nu ştiţi 711> 71" 810-", 24s-�
sau: aste ne dam vam d�z( d)a v:& vrkmii\ svoe=de nu VOIU da
eu ploe [omite vs vd:mii\ svoe]; za stx,ii\ ne(d)l,;:. i vsscrts)n.e
41l-12=dereptb sfnta Dumenecx -'i'viere lui Hs. 41a-a [omite con­
juncţia i ; alteori o adaoge însă: legea mea şi botezul meu];
ciudo 18 rămâne netradus.
18) Traduce independent, după inteles: cu tsris. sa 227=
samo vlasno 226 (cu de sine stăpânire, ca locuţiune adverbială);
ce voiu deşchide şepte cxrturi şi voîu ploa spre voi piatrx
arzsndu 12,7-131-2 (ct. rus. voda gor.acee, apă fierbinte, cloco­
tită) s=n� o(t)vrzzi z nbsi, i odoacditi ima(m) kamenie gorii\cee
1215-16; şi vor figătiatl (sic) ca u (sic) votnic spre războia şi
vor mânca trupurile voastre ef. i bri',de(t) ugotovani tako i farisei
ise na brain) pold.stt) plxti vasa [lipsă de acord, căci b,l>det
e singular, iar ugotovani plural]; şi vaa [sic] fi JI\prellJz,l> cu
il\gerii [în traducere exactă: şi vor fi părtaşi] 27n=i bx.d;r,(t)
pricii\snici (Miklosich, 688: priCii\stbnica f. particeps) sz 2 ggli
moimi 2618-27,; ce pre(n)trurx.utaţeJe voastne 68-\l ef. za zlia
gr-khi vasii\ 67; inimi oarbe 101]-12 ef. sr(d)cem sl'f>pi'î 610; li(m)bile
p�gx,ne 6a ef. ii\zyci Ilev-kmi 6ţ2; şi o va posti curat=i drzzit
Gisto [trad. exactă: şi ţille curat, \ef. expresia românească: a ţi�e
postul,-Lunea, Mercurea, Vinerea,] ; mi pare r,l>U de rx.t:&ţile (sic)
1517=kax.. Sii\ o zloba(h) 1515; şi\ frate la frate purt�f1du men­
c'iuni 16.13-15=i bratiami klevestusti 1613; şi larx. m,)'. vOlu glllra
[53]
UN PRODUS AL ŞCOALEI LUI ION EXARHUL LA NOI: 53
cu scaaunu(1) miu cela J�fricatu(l) 1010-n=i tako mi pr(..<;)tla mo­
ego straenago lOg-lo (în traducere exactă mot a mot: şi aşa pe
pristolul meu amarnic; în textul slav nu există verbul a se lfîura
în acest pasagiu; el se explică În textul traducerii româneşti ca
subînţeles al verbului de mai sus klxrrk SH. 103=m.;r; vOIU grura 10 •.
19) Denaturări-schimb ări de Înţeles: ii\fe cine va ci(nsti) "'"
sfxnta Veneri şi o va posti cura(t) 9H-JG, acela o(m) va ave viaţa ne­
trecutx 91(; şi lumina va msrge apriJ�s..l\. IlGJl'te IOJ-2 ef. ize po­
uitae(t) stgo p",(k) i dr:&zi(t) cis!o iz CJh imae(t) zivo(t) v'Mni
i sv'Kstnikh. neugasimîi 9J2-13, 15' J7 [svastnike neugaslmneesfeşnlc
(ef. Miklosich, 832 Iucernae repositorium) nestins); poveste fu de
demuţltt« �tru stxnta ceatate Ierslmululln=pov'bsth bivsaa divna
V7. sti>(m) grad-h Ier(s)lm'li 12-3, [în loc de divna (povkst«) tra­
ducătorul pune un adverb: de demult]; �\truatite ai 16-1 ef. nu­
meralul slav [vz: l'li] s 17; ascultaţi oameni 1) iubitori la oameni
ad",(n)cu(l) şi bls.ndeţele ce fece lJ5-16=slisite Ilu(d)e cţkoljabia
glsbina 2) i krotostia eăe sztvori 112-14 [În traducere exactă;
ascultaţi, oameni, adâncimea iubirii de oameni şi a blândeţe! pe
care o făcu ... cloVH.koljubije (n, humanitas, Miklosicb 1119) este
împreună cu krotost», căruta i s'a schimbat înfăţişarea, atribut
pe lângă gl;r.bina, f. profunditas, Miklosich 131]. Din acest exem­
plu din urmă se observă că autorul traducerii se incurcă în tra­
ducerea numelor (cuvintelor) compuse. Tendinţă de prelucrare,
se observă d. ex. acolo unde ar căuta să evite prin diferenţieri de
sens,ceva mai pronunţate, sinonirnele aflătoare în textul slav, astfel
pe zlod'klci i zlotvorci 24IG-17 le traduce prin rsitor şi j"'c «tot:
rs: 241'1-18' Aceasta s'ar putea interpreta şi ca o tendinţă de a
reda textul slav În toată amploarea lui, dar mot a mot.
Cam aceste sunt constatările rezultate din compararea tex­
tului slav' cu cel românesc. In rezumat, autorul traducerii ro­
mâneşti. a textului slav: 1) întrebuinţează pluralul substanti ve­
Jor în locul formei de singular din textul slav; intrebulnţea­
ză singularul substantivelor În locul pluralului slav din text;
3) exprimă prin perlfraze, ori mai blne ZiS exprimă prin tradu­
cere mot it mot formele de viitor slavic (mai des întrebuinţat în
1), 2) după aceste cuvinte urmează câte un spaţiu liber cam
de câte 5 c. m.
[54]
lVUUH.JAJ:lJ:<.IA ŞTEF ANESCU
-------------- --------
textul slav e imarm, cu Inftnitivul verbului de conjugat; foarte
rar apare însă şi hostx.; 4) întrebuinţează foarte des forma
de viitor 1 pentru Indicatlvul prezent slav; 5) forme de viitor
pentru aoristul slav; 6) are forme curioase de condiţional, timpul
viitor; 7) peri. compus, fără auxiliar, redat numai prin partea a
II-a a perifrazei, adică prin partic, trecut, în loc de aoristu I sla v ;
8) întrebuinţeazâ tndicauvu! prezent în locul aoristului slav; 9)
un timp trecut pentru ind. prez. slav; 10) schimbă modurile faţă
de textul slav; 11) nu traduce exact partic, prez. şi gerunziu
slav; 12) schimbă cazurile la substantive şi pronume, fată de
cum se găsesc in textul slav; 13 Intrebuinţează uneori alte pre­
poziţii decât cele din textul slav; 14) acuzativul fără prepoz'[ia
pe (pre), ca'n textul slav; 15) cuvinte slave introduse în text,
exact transpuse din cel sla v; 16) introduce expresii neexistente
În textul slav pentru complectarea ideiei din acesta; 17) omite
cuvinte şi expresii din textul slav; 18) traduce uneori cu totul
independent: după înţeles; 19) denaturează înţelesul textului slav.
Din toate acestea se vede că traducerea aceasta reprezintă
lucrarea unui scriitor r ornâno-slav, care aparţinea şcoalei lui Ion
Exarhul la noi, care cerea ca traducerile să se facă după înţeles,
adeseori prelucrând, iar nu cuvânt cu cuvânt şi, fără preocupare
asupra sensului, cum rezulta din rostul şcoalei sau curentului lui
Grigore Prezviteru 1.
Dela p. 289 şi până la sfârşit (p. 48), se află numai textul
românesc, scris tot de aceeaşi mână, şi care suportă următoarele
observări ; astfel se găsesc:
=-Rotacisme : (zua) lumiriei 28121 lumirats: 28]6,3418 Iumirs:
29]) 3)181 (ne) Iumirs.m 298, lumirati 477, au Iumlrat 3617, tumirat
3410, ms.r»: 29'3' ms.rs.ncs: 2914-1:;, nrsrs.nce 421X' mzrs.nca 42,(;,
citi 2917, pure 29", burs.tate 301, 3011' 43, 11 burs.tsţi 4313' spurc
30111 30lJ, circ 318, 3!Io, 36, (de două ori), 4310, 447 4611' 461:)1
4617, 4711, 4717, si re 3010, spurcsciurlle 32LK, spll(r)c,'f.dllri 481."10,
rtl/./:x,c'fllre 3310,48, bure 33!1> 34u� 3412-1:)' 43H, burs. 4511, 47!" 43"
ssrul (=sînuJ) 33, tJ J�prelm; 3314, Jj\falill(l) 34�, bs.trxri! 341 r,'
virit 3511 p srs. 357, 35�, PU'h 4281 ruşiraţi 35", veriţi 402 (de
două ori), creşiirii 364, creştiri 45(\, sarxiaie 36}4> depreurs. 36J5'
1 ertaciure 3611;, l�rt'L.clur(; 4110, teVIi,clure 47jr" uruţl) 3518• 361>
37"-, 37J�' 392, 47", ţirutuilllu 37", 3,8!1: ţiruttul), putregture 39,,1,
CII rusul 391", ţirer/ :i9l" :1\chil111Ciurr;\391x' tirerii 40:\, ln.II'L.,ri'l 40"
[55]
I
, 1,
UN PRODUS AL ŞCOALEI LUI ION EXARHUL LA NOI; 55
---------
cumerecxiurs; 406, 450' cumerecs.ţ-tură lipseşte ]481> cumerecs­
turs: 466-7, cirs: 41'2' cira 447, bire 42�, ţir (lI,Hph=ţine ?), ruşire
4316, .;l\preuraţi 444, vir (RUi1t..=vin sau vine?) 4418, vir (RUp) 45'5'
;�chirx.m 32u' cu vire 48'D' Interesant e de menţionat că În partea
dela inceput, in textul românesc nu e nici un rotz cism.
-n intervocalic conservat: ertzciune 41'7' cutnenecs.ture
46,6, mKllx.JI\cx. 4215, suspin 306, puţin 30s, vinut l) 46a,rml,Jjlca 46/1'
-grupul nr: j!trimx. 433, e(r)tz.c'iunre 46n, vi(n)rh 465,
cn.tacru(n)rc 472,
=-cuvânt compus: burs.ms.ndrie. 1)
-- reflexe de viitor slav cu hotkti : vrem da 32" 323, 32"
(de) vretm) fa(ă) şi vre(m) ts.cut, 481]-12' vre afla 4813, vre(m)
crede(m) 48'0' vre(m) tzveli 48,5.
-acuzative fără prepoziţie pe (pre}: Jj\ndulci noi, cela ce
au iubit noi.
-pre conservat: 30.,;, 313, etc.
=-cuvinte sIa ve: toate jazyci 367, pita 426) piis: 428, cela
ce be şi m:tinx..r�cz. nedostoinic 42,5, neispitiţi li' credi(n)ţx. 471,)
=-două sinonime, unul după altut : acela chip şi obraz 40,.
(ef. p. 23, aliniatul al II-lea) poate şi: sfecla şi btidutt] 434,
=-alternanţă Întreg şi Iz 2):: pshartul) 41 J2l pshar« 427,
pz.garh 41,4,
Margareta Ştefănescu.
1) cf, şi iubitori la oarneni-eclovakoljubie (P. 51).
2) În teza mea de doctorat: Elementele ruseşti-micile din
limba românească şi vechimea lor, p. 38 atr ibuiarn prezenţa lui h 1.
g în elementele slave din limba română influenţei rutene,
[56]
COMUNICĂRI
Limba română scrisă de Turci.
Prof. N. Iorga, În broşura sa: Noi acte româneşti la Sibiiu
Bucu.eşrl 1927, p. 9, afirmă că de oarece diferiţi Turci oficiali
au scris, cu incepere din sec. XV] până chiar În al XIX, "cores­
pondenţe" in limba românească către Români, faptul acesta ar fi
al ătând că "limba noastră ajunsese a căpăta o valoare interna­
ţională".
Afirmarea aceasta însă este rezultat al metodii "patriotice",
dezrădăclnată din Ştiinţa noastră istorică şi Îndepărtată de Hasdeu,
dar r eintrodusă în această Ştiinţă apoi de Iorga, care, tocmai din
pricina ti (a metodii), scrie o "Istorie a Românilor" în multe lo­
curi falsă. Metoda aceasta cere (ceva foarte uşor): ca istoricul
să nu reconstttuiască viaţa popoarelor numai după şi din izvoa­
r ele rămase dela ele sau uneori şi dela alţii; căci aşa ar recon­
stitui-o falş; ci să o reconstituiască din şi după observările făcute
de el, cu judecata lui, asupra vieţii trecute a neamurilor ce stu­
diază. Metoda aceasta a făcut chiar Şcoală, pentru că o consta­
tăm şi la alţii mai tineri de cât Iorga, ast-fel la răposatul V.
Pâ 'van, În scrierea-i despre Dacia Traiană, cuprinsă în broşura
Ţara noastră, Bucureşti 1923. '
Am arătat această urâtă metodă, falsificătoare a Istoriei
noastre, deja În Arhiva XXXI (a. 1924) 1, D. 64-71, relativ nu nurnai
la a ea scriere a lui Pâr van, ci şi I�, alte ale Înaintaşului acestuia
Iorga. In această nouă broşură a lui\lorga, metoda apare iarăşi,
CLI falsif câril. pati iotice ale ei. \
1
I
[57]
COMUNICARI
57
Intr-adevăr, scrierea de către Turci a limbii române nu În­
semna de loc că aceasta devenise o limbă "internaţională", ci
arată pur şi simplu că Turcii, cari ţineau să respecte biserici şi
alte instituţii şi obiceiuri ale cuceriţilor sau supuşilor lor, se
sileau uneori să se apropie de sufletul acestora şi scrilndu-Ie În
1 lrnba lor: Sârbilor în limba sârbească, Românilor în 1 irnba româ­
nească etc. Iorga nu ştie, pentrucă nu cunoaşte toate izvoarele
Istoriei Turcilor (măcar că a scris o Geschic!zte des Osmanischen
Reiches), nu ştie că un mare capitol al Istoriei Turcilor cuprinde
raporturile lor cu cucerita Bosnie şi vasalul Dubr ovnik (Raguza),
amândouă locuite de Sârb o-Croaţi, şi că aceste raporturi nu pot
fi luminate şi lămurite de cât de un cunoscător al limbii sârbo­
croate din Raguza şi Bosnia; căci atât împăratul Turcilor, cât şi
alte autorităţi şi personalităţi oficiale ale Turciei au scris diferite
multe acte şi scrisori stăpânitorilor Sârb o-Croaţi ai Bo sniei şi
Raguzei, Parte din aceste acte le-a tipărit de mult de tot Miklosich
în Monumenia Serbica ; pe altele le-a tipărit apoi Ciro Truhelka
şi Karl Kovac În Glasnik zemaljskog Muzeja u Bosni i Herze­
govini. Dar Iorga nu ştie de ele.
Dau aci ÎI1 transcriere cu litere latine începutul unei scrisori
trimisă din Adrianopole în a. 1430 de către sultanul Murat către
Raguza în sârbeşte şi cu cirllică :
"Od" velikoga gospodara i velikago arnire sultana Mura(t)
bega mnogoplemenitem i mnogopocteniun) premudrerns i preu­
kraăennims knezerm. i vlastelorn dubrovcanonu, mnogocestno
Ijubovno pozdravlenlje i radovanije etc.
In traducere: "Dela marele gospodar şi marele amir sultan
Murat beg preanobililor şi rnult-cinstiţilor preainţelepţi şi preadis­
tinşilor cnezi şi boieri dubrovcani preacinstită şi iubitoare salutare
şi bucurie".
Şi aşa, s-au descoperit o multime de astfel de scrisori ale
sultanilor şi altor autorităţi turceşti, În sârbo-cr oată, către Ragu­
zarii şi Bosniaci. Atrag atenţia d-lui Iorga asupră-le, să le utilizeze
în o nouă editie la a sa "Istorie a Imperiulu! otoman", pentru că
altfel, până acum, această lucrare este (cum a dovedit deja orienta­
Iistul german Brockelmann Într'o revistă germană) superficială şi
falsă nu numai pentrucă d. Iorga nu a consultat izvoarele În limba
turcă, (neştiind turceşte], dar şi pentru că, neştiind nici sârbeşte,
n-a consultat nici aceste acte, emanare dela sultani �i alte autorităţi,
turceşti În limba sârbo-rroată.
[58]
58 ILIE BĂRBULESCU
------�----------------------_ .... ----
Dar, revenind la scopul prim al meu aci, scrierea limbii
sârbeşti de către sultani, nu Înseamnă deloc că această limbă
devenise internaţională; căci doar se ştie asta din cea mai ele­
mentară carte de Istorie sau de Istorie a civilizaţiei.
Deci, tot aşa, Întrebuinţarea limbii române de către Turci IJU
Înseamnă Că aceasta devenise limbă internaţională, cum' pretinde
"metoda patrioti-ă" a d-Iui prof. Iorga.
Metoda modernă de cercetare a Istoriei cere istoricului să
cunoască toate limbile izvoarelor poporului a cărui istorie o stu­
diază, precum şi ca să reconstituiască trecutul nu superficial,
adică din intuiţia închipuirli sale, ci din toate izvoarele ce stau
Ştiinţei la îndămână în clipa când el face cercetările sale istorice.
Ilie Bărbulescu.
Un document moldo-slav din a. 1612
P. S. S. Visarion, episcopul Hotinului, mi-a trimis, cu rugă­
mintea de a se copia şi publica în A rhiva , patru documente ori­
ginale româno-slave, Public În ace.t No, unul dela Ştefan, dom­
nitorul Moldwii, din a. 1612, pe de o parte "spre a servi Istoria",
potrivit cu dorinţa P. S. S., iar pe de alta spre a arăta, conform
cu recenzl le făcut- mai jos publicaţiilor de documente (scrisori)
ale domnilor Silviu Dragomir şi N. Iorga, cum cere Slavistica
modernă (şi Ştiinţa îndeobşte) ca să se înfăptuiască astfel de
publicaţii: 1)
�
t r@ crmlj>d(H)· ENR<:I(A.l) Ii;I� I\\I\(�m'j� l'(c)n(A)�� (3)MMH
IH6)( /1 )Ad( R)C"ClH, i\MH E( C )/HH II Ih'mR�:6AIMH, 1I(IUWf Il\�11 crndll
;�\<:IH'\( c )nllf(�) "I,\(.3)ÎmM'Hill rO/I�11 /16)(1'), f(iK) E( c) /\WII<:I(X') cffi:i" IHO-
1"'( c),rm(p) fl) R(w�ne(T) f(iK) 11,1 I'OpH MJo(B)crwlm, [{�cii •• tI( Cl') Ft\lIKO(C)
H3IifjJf(T) '!d( C'I'), H/liiml /\tHIXZlfIl'li ţl,O('I)KI\, Crnolm(\HH, II C7; CIlIl1([{),
H C2: <\\/iI/(H). tlil ll'kl�H 110 mO(IH) eft\O, '1100 m"" '",(eT) f(e'!') Ad'\Hi'e crr;;-\I\v
luoH/l(e)rrmp.o, rll'k(/u) }III(A), ",\r;o AI' f(el') CIII'k..! 1\t\OIM(c)nllJ(�) II
. , \
1) Din pricina greutăţilor tipografice nu putem pune şi aci
suprapuse literele suprapuse În origina\l ; spre a arăta Însă supra­
punerea lor în original, le publicăm în paranteze.
[59]
59
COMUNICĂRI
. __ ._-��-_. __ .�-----
CiJ('I') I-I<\(C) ':-('1') tuUl (\ II 1I';'lIIl{�I:&("');VHi'f, C� I�KCf('''') .\';'X':-I\�('")'�
U(H) /l,(I(C) Unril'lHUJM(T). nu(c) V t.t(c) ,\'1;('1') -l-3p" '�€[{ll UI.
-f- n(A)u� {IE('I) (Pecete cu ceară, ruptă).
K�III,,) BE(/I) i\CiJ(r') ve'!). -l-li:&dmvi\»
Traducerea e următoarea:
+ Io Stefan voevod, cu mila lui Dumnezeu gospodar Ţării
Moldoveneşti, dat-am şi am întărit rugă-Junri noastre, sfânta mâ­
năstire numită Golâi logofătul, care este rnetoh al sfintei mânăs­
tiri dela Vadopet ce-i la muntele Aron, toată pz rt-a câtă se alege
partea Ileanii Mihăilea, fica Stofcanii, şi cu eleşteu şi cu moară la
râul din acest sat. Căci această parte este danie sfintei rnănăstlri.
Drept aceea, precum ca să fie sfintei rnânăstiri şi dela noi ocină
(= otnină) şi întăritură cu tot venitul. Şi altul să nuse amestece .
. Scris în laşi, leatul 7120, Fevrjuar ] 18.
Domnitorul a zis (pecete cu ceară ruptă).
Voico veI log. a executat. Băseanul.
Observărf, Limba documentului nu e rusească, cum a zs
răposatul 1. Bogdan că ar fi limba documentelor slave moldove­
neşti (=moldo· slave). Nu e rusesc în ea nimic, afară de un sin­
gur cuvânt: AOl",a=[j�a. Incolo e limba sudslavă (macedo-slavă),
cu al ei casus g eneralis : ,"\OIh\(C)TH(p) U(\(3)HRMt"i'II, c:& ('ma(H), cz
i\\I\H(H), csac ; cu sudslavicul Au În loc de rus, lţ10['I:.. ; şi cu or­
tografia sudslavă, iar nicidecum rusească. Acest document e, prin
urmare, o nouă confirmare a celor ce spun în noua-mi lucrare:
Curentele literare la Români in perioada Slavonismului Cultural,
Bucureşti 1928, p. 345: că limba documentelor interne moldoslave nu
e rusească, ci, ca muntcano-slava din Muntenia, e limba În cea mai
mare parte macedo-slavă, numai că aceasta din urmă are în Mol­
dova (cum nu e În munteano-slava) strecurate elemente mai ales
lexicale (cuvinte) ruseşti din cancelariile în cari se efectuau do­
cumentele slave externe pentru desele raporturi ale Moldovli cu
l�uşii Poloniei şi Rusiei însăşi,
Cu privire la consunantele suprapuse în original şi în a­
ceastă transcriere aci tipărită-a se vedea observările de mai
jos, la Rtcenzii.
Ilie Bărbulescu,
I
I
[60]
60
G. ZANE
"Elzevire" CU informaţiuni despre Romtni.
In următoarele trei opere din colectia celebrelor tipărituri
elz evirţene, se găsesc diverse inforrnaţtuni despre Romîni.
Rassia seu Moscova itemque Tartaria. Commentar!o Topr ­
graphico atque politico illustratae. Lugduni Batavorum, Ex of­
Iicina Elzeviriana.
CDDCXXX (1630) 327 p. Registru.
Turciei Imperii Sta/as accedit de Pegti. Algeriano atque
Tuneiano Comtnentarius.
Lugdunl Batavorurn. Ex officina Elzevirlana.
CDIJCXXXIV (1634) p. 363.
Peţiublicae sive sta tus Reglli Polonia, Liivaniae, Russiae,
Livotiiae efe. Diversorum autorum.
Lugduni Bata vorum. Ex officina Elzeviriana.
CIJI:)CXLlI (1642) 417 p. Registru.
O. Zane
"Argint în plic"
In volumul XV2 din "Documentele Hurmuzaki" la pag. 875·
876 este publicat un document unguresc din 1618, April 30, cu­
prinzînd un ordin al lui Gabriel Bethlen către Bistriţeni, prin care
se opreşte exportul de aur, argint şi blănuri, prin negustorii greci.
Documentul nu este atit de interesant prin faptul că exprimă con­
ceptia de politică mercantilă, curentă în acea vreme după cum
reiese din numeroase documente, ci prin întrebuinţarea unei ex­
presiuni caracteristice şi al cărei sens urmează să fie lămurit mai
jos. Astfel partea privitoare la această chestiune în traducerea ro­
mînească este următoarea:
"Cu toate că, după aşezămintul ţării şi Înainte de aceasta
am făcut să pornească tot felul de porunci ca să aveţi grijă săr­
guincioasă şi băgare de seamă faţă de negustorii greci. ca să nu
aducă din ţara aceasta aur, argint Î/Z "plic" sau În alt chip sau
\
piei salbatece... poruncim ... să nu \ţă scoată din iară aur, argint
În "plic", şi groşite de Braşov, piei salbatice dar mai ales monedă
să nu să scoată din ţară nici o dut�, fie bună, fie rea, sau alt
fel de bani buni.i.; (sublinierile sunt ale noastre).
[61]
CUMUNJCAHI
61
Terminologia "argint în plic" interpretată după sensul frazei
În care este cuprinsă, ar exprima un mod de transportat argintul,
mai ales că înţelesul care-I are in 1. romînă cuvîntul plic ar fi un
indiciu că o asemeni interpretare, ar fi totodată şi o interpretare
COrectă. De ce nu şi aurul nu ar fi în "plic" sau şi mo netele,
de sigur că nu s'ar putea explica prin datele furnizate de acest
document.
Acestă termologie care a fost adoptată de traducătorul romln
pentru a traduce termenul unguresc "plikben" , are Însă un cu
totul alt sens decît cel aparent. O expresiune apropiată, din care
poate deriva şi cea ungurească se găseşte frequent În docu me n­
tele mai vechi sîrbeşti şi bosnia ce sub forma "srebro pliko".
Cu ocazia studiului pe care Emilian Lilek îl face tezauri lui
familiei Hranict (Die Schatzkammer der Familie Hranict (Kosaca)
în "Wissenschaftliche Mitfheilungen a us Bosnien und Herzogc­
vina) vol, II Viena 1894, se repunejn discuţiune acestă termi­
nologie, deoarece parte din argintul depus de Hranici este rnr 1-
ţionat prin expresiunea "srebro pliko", Istoricii şi filologii sîrbi
nu sunt Însă toţi de acord asupra înţelesului aces.ei ex­
presiuni. De pildă Danicic crede că ea exprimă o calitate anumită
de argint, bazîndu-se pe termenul german Blicksilber care indică
argintul amestecat încă cu plumb; Mijatovic, după referinţele a­
celuiaşi, este de o altă părere, anume că această expresiune se
referă la forma argintului şi nu la puritatea sa. Lilek mal produce
încă cîteva argumente noi, În sprjinul aceIiaşi păreri, fără însă a
afirma cu toată tăria exactitatea conciuztunil pe care o pune.
Cercetarea etimologică a. cuvîntului ptik« întîlnit .n docu­
mentele strbe şi bosriace, îl face pe Lilek să presupună că avem
deatace cu o formă dialectală a termenului german "Blec1z", fără
însă a preciza că minerii saxoni cari erau întrebuinţaţi în m.nele
bosniace şi sârbeştl au întrebuinţat forma "plik".
Explicaţiunea dată de Mijatovi6 şi adoptată de Lilek cred că
trebuie să rămînă definitivă şi în sprijinul acestei păreri Se pot
aduce noi argumente de ordin etimologic şi lingvistic cît şi do­
cumentul menţionat mai sus.
Termenul blec/z este sinonim în germana veche CU ce 1 de
bani, cu moneta; există expres/unea: er /zat blech, ori in bcerna
mă plissky, după cum termenul blechen înseamnă a lasa bani.
D1n Blech care inseamna foaie de metal.e-Iarnina-vs'au format o
[62]
U. ZAN1�
serie de variante ca: pleh în althochd. utsch, blech in m'ttelhoch­
deutsch, blick În olandeza modernă, bleck În suedeză, blik În da­
neza, plecli În boema, blacha in polona, plaque în franceza, după
cum se poate vedea din dictionarul Gtimm. Desigur că Iorrm
pliks: sau plik este o variantă a aceliaşl rădăcini; că arg'nt "p1ik"
trebue să arăte acel argint care se găsea în formă de foi, poate
laminat. Documentul din 1618 ar fi fost tradus mai corect
-ţinînd seamă de formele iniţiale-argint "plik" decît argint "in
plic", dacă traducătorului Îi era strein sensul acestei termine­
Iogli, arată că nu este vorba de o calitate specială a unui fel de
argint. Se menţionează astfel că se interzice exportul aurulu i şi
argintului, fie nplik" fie nîn alt chip". Prin precizarea că se in··
terzice exportul orişicărul fel de argint, în orice chip ar fi el,
se admite că ar fi mai multe feluri de argint, ceeace desigur este
exact, căci se ştie că argintul nelucrat circulă pe piaţă sub forma
de discuri, bare ori grăunţe. Interpretind termenul argint "p1ik"
ca reprezentînd o calitate în sensul lui "Bliksilber", ar trebui
admis că În circulaţiune existau numeroase alte calităţi, produse
de diverse combinaţiuni, şi pe cari documentul nu le mai enumer ă
mulţumindu-se cu formula "sau în alt chip". Ori vedem că atunci
cînd e vorba' de calitatea unui metal, documentul prezează cum e
în cazul monetelor, cînd se arată că se opresc la Export, fie
de ar fi bune, fie de ar fi rele.
Rămîne credem, admis, că nu poate fi vorba decît de o
formă a argintului nelucrat, aceia în foi. Circularea argintului În
forma aceasta trebuie să fi răspuns mai ales nevoilor bisericilor
ortodoxe ale căror icoane se ferecau în argint, şi care pentru a
putea fi lucrat mai uşor, trebuia să fie în rr.>rmă de foi.
G. Zane,
Câteva preclzărl filologice-istorice: VII. 1)
Blakumen-Blăkumannaland, (an capite! din nomeclatura
poporului român).
In Arhiva 1927, 1, p.60, D-şoara 'Dr, M. Steiănescu se În-
\ ' .1'
treabă cu drept cuvânt: Oare nu cumva \ " Blakumen " e o conto-
--------- \
1) Arhiva, 1927, p. 58 sq.i--Se va în1drepta acolo "f�oman;a
1 entru Romîn;a 1
[63]
COMUNICÂHl
63
pire a două nume de popoare: "Ii Comain et li Blac" (adică
Cumanii şi Vlachii) cum îi numeşte Villehardouln ?
De oarece la urmă se aminteşte şi denumirea .Blăkutnanna­
land", nu numai r elevată de mine, cum se exprimă .Bogrea " , 1)
ci analizată, comentată şi adusă pentru prima oară În discuţiunea
băşt'nătăţii Românilor În ţările nord-dunărene ;-şi nu abia În anul
1920, ci cu 28 de ani în urmă 2); de oarece de altă parte s'a mai
afirmat-de astă dată numai prin viu graiu, dar mâne poa.e şi
prin scris- că Blăkumannaland ar fi pur şi simplu: Ţara Co­
manilor negri: ne vom folosi de ocaziunea, ce mi se dă-v-pentru
a nu lăsa nici o urmă de Îndoială asupra acestei celei mai \ echi
Ş iri despre stăruinţa istorică a poporului român în patria sa stră­
veche-s-de a lămuri, după cunoştinţele noastre, ambele nedumeriri.
1. Din punctul de vedere cronologic ar fi un anacronism,
de a anticipa numirile, răsărlte după cucerirea Constantin.rpolulu)
în cruciata a patra (1204) la cronicarii acestei campanii-pentru
a le vedea folosite în Islanda (1) de Snorre Sturlasson-sau
Într'o inscripţie "runică" pe Ia finele secolului al XI-lea. 3).
2. Din punct de vedere al geografiei istorice iarăşi nu pct
intra aci În combinaţie Comanii, de oarece după studiile noastre
ei nu pot fi priviti ca locuitori ai ţărilor române şi ai teritoriilor
jână ia Dnipru Înainte de 1189. l).
3. Din punct de vedere filologic e: a) anevoioasă admiterea
unei contracţtuni între două numiri de popoare diferite În una
singură; iar pentru întărlrea formei caracteristice nortnane a am­
belor denumiri discutate servească f xpllcarea, că terminaţiunea
"man" ,,(-men)" să adaoge ca şi engliz eşte (ef. şi în ung. ,,-ember")
la tulpina etnică, astfel: Bushmenland, Engelsmenn; b) cât pri­
veşte traducerea lui ..,Blak" sau "BlOk" prin "negru", apoi să se
1) Bogrea În Anuarul Inst. de Ist. Nat., Cluj 1926, p. 526.
2) Gherghel, lur Geschichte Siebenburgens, Wiel1, 1892,
p, 28 sq.
3) Herzberg, Gesch. d. Byzantiner, Berlin 1883) p. 273 ;
Gelzer la Krumbacher, Gesch. d. byz. Literatur, p, 1017, Bogrea,
op, cit. 1. c.
4) Ibidem, p. 45; cf. Gherghel, N. Iorga cele dintâi crista­
Iizări de Stat ale Românilor, În »Arhiva", Iaşi XXX, 2,; N. Bă­
nescu, cele mai vechi .ştiri bizantine asupra Românilor, în "Anuarul
Inst. de Ist. naţ Cluj 1921 J 22, p. 151, n. 1.
[64]
64 Dr. ILIE GHEHUHEL
---,--� .. -._---�_._,_._----�-"-�--------------_.�-� -�, ��-�,,_._----�-- ......
ia aminte că în norrnana "negru" se exprimă prin "blaa'l, şi nu
prin "blok", ca în engleză. c) Că "blak" e bine tradus prin
Il Ytach", se învederează şi din alte două împrejurări: blak e
mai Intăiu forma nord-germană pentru" Vtach", cum o găsim la
cronicarii normanzi O. de Villeliardouin şi H. de Valenciennes;
precum şi cea asemănătoare la Saşii din Ardeal: .Btoctr şi
II Blochsland". d) "blak" însemnează în nordica chiar "cal", 1)
precum corespondentul său "VlacJl" în multe limbi; denumire
pusă cu drept cuvânt pe seama Românilor, moştenitori ai mese­
riei jugănitului din străvechime (ef. "equus scythicus") relevare
a lui Haşdeu, la congresul orientalist din Viena la 1890.
Această constatare ridică termenul "a quo" a stăruinţei Ro­
mânilor la nordul Dunării cu mult înaintea menţluull ,.Blokumanna­
land" "Ţara Românilor" din 1094.
Dr. Ilie Gherghel.
Două nume de monedă măruntă în Basarabia.
Infima valoare monetară, după valuta de azi (!), leul, e de­
numită acum în unele locuri din Basarabia şi prin cuvintele: cio­
rap, pl. ciorachi (Ia Bădragil-Vechi, Jud. Hotin; la Frurnuşica,
jud. Soroca; la Duruitoarea, jud. Botoşani, pe terltorul ce apar­
ţinea până la noua împărţire administrativă judetului Bălţi) �i
şal-şali-şălişori (Ia Frurnuşlca, jud. Soroca ; la Vărzăreştli-Noui,
jud. Lăpuşna : la Terşiţei, jud. Orheiu; la Bădragn-Vechi, jud.
Hotin).
Mai înainte designau moneda măruntă. 2).
In forma diminutivalâ le-am găsit în "Plllguşorul" 3) din sa­
tul Frumuşica, Jud. Soroca, (auzit dela Mihail Lae), În pasagiul
următor:
Daţi-ne câte-o capelcuţă
Să ne cumpărăm câte-o măntăluţă ;
Daţi-ne câte-un ciorăchel
-------- \
1) Gherghel, Zur Gesch. Sieb. \Jp. cit. 1. c.
2) După cum imi atestează elevele mele basarabence.
3) Din colecţie mea de Cântecesllocete, Colinde din Basa­
rabia, obţinute prin elevele mele, din el. V' a şi a Vl-a liceu. ca
exerciţii de folklor din Basarabia.
[65]
COMUNICAtiI
ti5
Să ne cumpărăm câte-un cojocel ;
Daţi-ne câte-un şălişot
Să ne cumpărăm câte-un boldişor
Să 'mpungern boii la botişor.
Ambii termeni rnonetari aci citaţi lipsesc din dicţionarele noas­
tre (Şi de Ia Tiktln, Eiym. v/orterbuch şi dela Şăineanu, Dictio­
nar universal al Limbii Române).
Asupra etym. nu ştiu dacă se poate face legătura între cu-.
vintele turceşti şal şi ciorap (cu altă accepţie: termini privitori
la îrnorăcăminte) şi aceşti termeni. Pentru şal, întrebuinţat numai
la sg. în Basa rabia cf. poate şalăii=şalenghii din Schilling (vezi
Sexul Puşcariu,_ Recenzii în "Dacoromania" II, 851).
Margareta Steiănescu.
Rotacizme în Basarabia.
Rotacizrnul : mănlllc!liu-mănlnclzillrile-măn/nchioase-ma­
nunchiu-mănunchiurile-mănunchioase, semnalat de mine 1) In
.Pluguşorul" (Hăltul) din Basarabia, comunile: Senatovca (Jud. So-'
r-ica) şi Mireni (Jud. Lăpuşna), se află şi 'n viul graiu În Basa­
rabia (şi În dirninutivu l mărunchele 1. ttiănunchcie] în comunele
Mireni şi Vărzăreştii-Noui (Jud. Lăpuşna), la Terşiţei şi Chiştel­
niţa (jud. Orhei), la Bursuc şi Frumuşica (Jud. Soroca) după
cum mi-au afirmat, cu seriozitate, elevele mele de liceu, de prin
aceste locuri.
Margareta Ştefănescu.
1) In Arhiva XXXIV. N'o. 1, p. 67-68.
5
[66]
RECENZI1
Silviu Dragomlr: Documente nouă privitoare la relaţiile
Ţării Româneşti cu Sibiiul În secolii XV şi XVI. Bucureşti (Tipogr.
Cartea Românească) 1927.
Autorul publică aci 70 de documente slave (Iăcându-Ie şi
traducerea fn româneşte), cari s-au descoperit în anul trecut de
către prof. 1. Lupaş în Arhiva baronului Bruckenthal din Sibiiu.
In conţinutul acestor documente se înfăţişează, pentru Istoria
noastră, felurite relaţii ale domnitorilor, domniţelor, boierilor, ele­
rlcilor din Ţara Românească cu comunitatea Sibiului reprezentt.tă
prin "judeţul" (pârgarmeşterul) şi cei 12 pârgari ai ei. Despre
relaţii ale noastre cu Sibiul se ştie şi de mai nainte; aşa că
această publicaţie nu ne aduce de fapt la cunoştinţă noul fe­
nomene istorice, ci numai adaugă mai multe la cele deja cu­
noscute şi publicate. Totuşi bine a făcut autorul că a publicat şi
pe acestea; şi a făcut bine nu atât pentru cuprinsul istoric al lor,
cât pentru limba slavă în care sunt scrise aceste 70 de acte.
Drept e că nici limba asta a lor nu ne dă vre-o nouă indicaţie
de cât cele ce ştiam din documentele slave publicate mai nainte
de B. P. Haşdeu (în Arhiva Istorică, mai ales), de Ion Bogdan,
de Stoica Nicolaescu, bulgarul Miletic şi rusul Venelin. Totuşi,
pentrucă încă Se studiază felul limbii documentelor slave scrise
la Românii din fostele Principate şi Ardeal şi fiindcă sunt îm­
părţite părerile despre originea ei; e bine să se publice mai multe
din ele: astfel Se poate ajunge la \:ulloaşterea temeinic şi Indlscu­
t abil a acestei Iim bi şi a originei �i.
Păcat numai că autorul acestei puhlicaţ i, nefiind slavist,
(adică cunoscător al Ştiinţei despre lumea slavă), ci numai ştiutor
[67]
HECENzn
fi7
al limbii vii actuale sârbeşri, 11-a ştiut ce criteriu sa-şt aleagă
după care să publice aceste documente slave. Dânsul, precum
însuşi spune la p. 4: "m-am nizuit să urmez metoda marelui
nostru maiestru, a regretatului profesor Ioan Bogdan", neputând
să-şi dea socoteală, fiindcă nu-i slavist, că "metoda" acestuia de
a publica documentele stave (pe care a cunoscut-o în Relatiile
Ţării Româneşti cu Braşovul şi Ţara Ungurească, în Documen­
lele lui Ştefan cel Mare şi în Documente Hurmuzaki) este rea
pentru că Ialşifică limba reală a scriitorului documentului; e rea
şi falşificătoare a limbii, din pricină că consunantele spuprapuse
le pune pur şi simplu în rând, la transcriere pentru publicare,
fără să ştie că scriitorul documentului slav, când suprapunea o
consunantă, subttnţelegea, fără a mai suprapune, şi vocala imediat
următoare consunei care împreună cu această consună constituia
de regulă o silabă deschisă, adică o silabă terminată în vocală.
Acest rost de subtînţelegere a vocalelor la consunanta su­
prapusă îl înţelesese deja Hasdeu; de aceea acesta, când publică
textele române cirilice vechi din sec. XVI şi XVII, în cartea sa
Cuvenie den betrâni, nu pune în rând consunantele suprapuse, CI
le păstrează chiar aşa suprapuse in transcrierea şi publicarea sa.
Apoi a Înţeles aceasta, după Ion Bogdan, Stoica Nicolaescu În
publicaţia sa de Documente slava-române, care, la fel, păstrează
În ea supr apunerile. In urmă, eu am atras, de asemeni de multa
vreme, atenţia asupra acestei caracteristice a suprapunerilor În
documentele slave şi române; astfel, în Revista din Iaşi, 1 (a.
1908), No, 4, p. 221-224, şi În Arhiva XXVlII (a. 1921), No. 1,
p. 146-149. In deosebi, în acest număr al "ArhivEi", la p. 147,
Se vede cum această "metodă" care nu arată Sau nu păstrează
suprapunerile, ci le pune pune pur şi simplu în rând la tipărire,
falşifică limba slavă a scriitorului textului.
Neştiind acestea, (pentrucă, nefiind slavist, poate că nu e
În curent cu aceste date şi rezultate nouă ale celor ce s-au o­
cupat cu Slavistica), autorul comite aceleaşi mari erori ca şi
Bogdan, şi, ca şi acesta, ne transmite, in publicaţia asta a sa, o
limbă slavă nereală, pe care, în multe părţi, nu a gândit-o şi Il-a
pronunţat-o scriitorul documentului.
Ast-t el, autorul transcrie şi publică I\\I�"" .3i\lldl{"1E (p. 14 şi
în mai toate documentele acestea), I,N'� S(\\H�iKlI'l' M'I' (p. 27 şi
În alte documente), IIIIUJfI\\':-, •• c!:lrEi\�(\\ I'S�)f'd�l,�\UIJFjl H cSi\u,S (p.
[68]
68
ILIE BĂHBULESCU
28 şi În alte doc.), ne fUX' !,EA�I\\ AI\ .CTI> (p, 31 şi in alte doc.),
1\�II�CI\dl\ CI\SI' şi I\\MKS GIT jKEM.3 (p, 32 şi alte doc.), HUIII (p,
35), II� J\'UN' (p. 38), 'I'S,lI.ţH... CJ\(\AIW lIPI ... 1\\1i I1CCi\dX' (p. 41),
eST. jlE'! (p. 42), UI\WE jlPI (P. 44), ;/<HIII '�(\UI (p, 45), �ST IICTUIUI
jli'! (p, 48), CST l:ldE"'1 C"SI' (p, 49); I\� IIMII I\'\IIMC'I'" (p. 50),
sg. BdW Ci\SI', 'UW eST p-I\', IICTIUIII (p, 52), HMII C1Jjl�o\\IlC'1 (p, 58),
"d EdUUl'd Ci\SI' (p, 65), ChAl�S I\jl<\MI{ (p. 74), fAuC '\lIIH' (76),
Hd HdW ASwS (p. 77) etc.
In originalul documentului ce a publicat astfel e scris Însă:
1""0(1'), ceea ce scriitorul lui citea cu o subtinţeles : mnogo; /\E(T) 1),
ceea ce scriitorul citea leta, adică cu a subtînţeles după supra­
pusul '1' ; nSjll'lljll"E1I1fjl ceea ce scriitorul citea cu u subtînţeles :
purgartnestere ; EEAM', ceea ce scriitorul citea vedomo «au ve­
domu) eli o subînţeles; c"S(!'), mf/\E(3), ml(IIJ), i"H�(r'), llf("), ncc­
M(X'), Ed(W), jli('!), el'S(r'), '{i\(W), Hl\(UJ) Ci\S(r'), Il-R('!) HIl(W), Ci\S(I'),
I\jld/\E(R), KHU(I'), ".s(m), ceea ce scriitorul documentului citea: slugc,
zeleza sau zelezc, nlstc, mnogo, reci, poslahă vase, reci, reci, slugi,
do vase milosti, nasa sluga, reci istini, naSi slr ornasi, na vasega
slugu sau sluga, sădcu kralevu, edno (=ednu) knigu sau kniga,
na nasn (sau nasa) duău,
Deci, din pricina acestor necunoaşter i a rostului suprapu­
nerilor se inventează o limbă falsă sau greşită, de care, cum
vedem, nu e de vină scr iitorul documentului, căci acesta n-a
pronunţat-o niciodată' ast-fel, ci de vină sunt em noi cei de astăzi,
fiindcă nu ştim cum să descifrăm exact gândul acelor vechi scri­
itori. Dar tot din această necunoaştere a noastră a mai eşit şi
teoria că vechii scriitori din sec. XVI şi XVll nu mai ştiau sla­
voneşie şi că de asta scriau greşit; aceştia însă nu scriau În
genere greşit, cum arătai, ci noi cei de azi gândim astfel, f.indcă
noi nu ştim să-i înţelegem. De asta am combătut această teorie
Ialşă şi greşită deja În Cercetări istorice-filologice, Bucur eşti 1900,
p. 90-95, cu prilejul pasagiului mitropolitului Varlaam din "Cartea
românească de Învăţătură" tipărită la 1643; căci, după această
greşită teorie, ar urma că nu ::e ştia la noi slavoneşte nici În
sec. XIV şi XV, căci aşa greşeli se inventează, cum văzurărn la
Dragomir şi Bogdan, şi În texte\ din sec. XV. Sunt greşeli În
Din pricina greutăţilor tipografice, nu pot pune, în această
transcriere, suprapunerea în original a consunei; o însernnez Insă,
prin fap tul că o pun in rând în paranteze.
[69]
RECENZII
69
textele romăno-slave, dar nu ace �tc a, ci altele de altfel, pe cari
le au însă însăşi textele slavi lor citilici propriu zişi; acestea au
p icinuit naşterea Gramaticei lui Sm0trickij ain sec. XVII, despre
care scriu în Cercetări cu prilejul pomenitului pasaj din Varlaam.
Afară de astea, publicaţia de care VOI bim mai comite erori
punând în rând consunantele suprapuse şi când la suprapunerea
lor se subtânţelege nu o vocală pronunţată, ca în cazurile de mai
sus, ci un y. sau h. nepr onunţate adică cari se scriau numai de
prisos, ortografic, aşa cum noi scriam altădată româneşte cu u
de prisos la sfârşitul cuvintelor (s. ex. acesta omu buna, pro­
nunţate: acest om bun). Prin introducerea consunantelor supra­
puse în rând, (cum face 1. Bogdan şi acum d. Silviu Drago mir
imitând pe acela), împiedică pe cercetător de a cunoaşte Şcoala
literară a ierurilor (bulgărească, sârbească, macedo-slavă sau ru­
sească) din care făcea parte scriitorul textului. Ba mai mult chiar.
Eu am documentat, mai Întâi in Arhiva, XXXi (a. 1924), No. 1,
p. 1-13, deci cu 3 ani înainte de apariţia publicaţiei de care
VOI bim, şi apoi în Glas al Academiei de Ştiinţe din Belgrad
(Sârbia), cartea CXXI (a. 1926), No. 66, ţ , 93-108, că era la
Slavii cirilici şi la Români o Şcoală literară croato-catolică care
influenţase . literatura ortodoxă cirilică şi o făcuse să scrie ca ea
cu vintete, adică fără suprapuneri, dar şi fără ace le l!. şi " de prisos.
Aşa că un text Iă: ă y. şi h finale trădează pe scriitorul lui,
că Îşi făcuse educaţia literară conform cu Învăţătura acestei Şcoli
create. Dar Bogdan .şi acu d. Silviu Dragornir introduc pur şi
simplu consunantele chiar suprapuse în corpul cuvintelor nu nu­
mai fără vocalele pronunţate, ca în cazurile de mai sus, ci şi fără
aceste y. şi h. nepronunţate. Prin asta. acum după ce din desco­
perirea mea se cunoaşte Şcoala literară Creata pomenită, a pre­
zenta cuvintele cu consunantele finale neurrnate de :& şi hale Şcoa­
lelor lit: rare bulgară, sârbă, macedo-slavă, rusă, Însemnează a le
prezenta falş şi anume a ni le prezenta ca şi cum textele lor fac
parte din Şcoala literară Creată, Iar d. Silviu Dragomir face, în
această privinţă, tot ca Bogdan: rnuus-r, ,\\':-'MA A<lCpHM npHdTf­
M,\I\ C,)T CfAh.'\\, C<l\A'VM H n"PI'dP<lI\\ etc. (p, Il). Şi aşa pune În
toate documentele ce publică, măcar Că în original nu e aşa, ci nu­
IlH(T} ,\\<1,,,(,\\) 1\<1"1111(1\\) nlIlWl'fi\E(I\\) cu(,.,) Cfl\h('\\) C<l\AU.f(I�\) n"jl�
f'(\"\)(/\t\), cuvinte la cari, conform cu subtînţelegerile de vocale mai
sus pomenite, se poate că scriitorul subtînţelegea sau nurnai x (Şcoala
[70]
bulg. şi macedosla vă), sa u nu mai 1, (Şcoala sârbească şi macedoslavă),
sau şi pe 1; şi h cu predominarea uneia Sau alteia, după alte Şcoli,
Aşa că, dacă scrţi.orul textului subtinţelegea aci pe 1; şi h, el
nu făcea parte din Şcoala Creată, ci din celelalte. Desp e aceste
Şcoli eu am tratat, de altfel, deja în Arhiva, XXX (a 1923), No.
1, p. 51-59.
Iată de ce tipăritorii de texte cirilice, ca să nu se prezinte
falş Şcoala scriitorului textelor ce tipăresc, trebue să indice În e­
diţii:e lor suprapunerile consunantelor : căci numai astfel nu va
putea fi tndus În eroare studietorul lor de astăzi cu privire la
Scoala literară a scriitorului originalului slav.
,
De aceea, pentruca această publicaţie să fie cu adevărat ştiin­
ţifică ar trebui ca documentele ei să se publice dln nou, ţinân­
du-se astfel socoteală de suprapuneri, aşa cum ţin socoteală de
ele Hasdeu şi Stoica Nicolaescu,
Cât pentru traducerile în româneşte ale autorului, ele sunt în
genere corecte; uneori numai sunt prea libere. Aşa la p. 11 :
CfAtll\\ C'I'M"Rf se traduce prin: şeapte judeţe. Ar fi mai strict,
cred eu : şeapte scaune. Tot aci; CilT Lll" iH" CTE A"''" � 3BMtif
se traduce: din ceea ce mi-aţi făcut cunoscut; ar fi mai strict
Însă: din cele ce mi-aţi dat de ştire. Tot aci: CE BjliILr'''''' naxu
H""'îMr c.&r" se traduce: să se întoarcă iarăşi acum, in loc de
strict: să se întoarcă iarăşi îndărăt acum. Pe cz CRfi\\ îI traduce:
ClI de toate, în loc de stri.t : cu totul. Aşa şi în câteva alte locuri.
Cât pentru limba În care sunt scrise aceste documente, pe
care eu, ca slavist, o înţ-Ieg CLI toate acele lipsuri de care po­
menii ale publicaţiei, ea este o nouă confirmare a teoriei mele.
Am argumentat, documentănd, În potriva Ştiinţei de până la mine,
că limba documentelor munteano-slave nu e cea bulgărească pro­
priu zisă, ci cea aşa numită de unii vest-bulgară, iar de mine,
m icedo-slavă, pentrucă e cea din Nordul şi Centrul MaCedoniei
În esenţa ti. Aceasta am arătat-o deja în cartea mea Relaitons
des Romains avec les Serbes, les .Bulgares, les Gecs et la Croa­
tie, Iaşi 1912; iar mai amănunţit o voi arăta în cartea-mi ce va
apare În curând CU titul : Curentele literare la Români tn pe­
rioada Slavonismului nostru CulturaJ.
Fiecare din aceste 70 de documente îmi confirmă din nou
exactitatea acestei susţineri a mele. \
De aceea, ac-astă publicaţie de documente, chiar dacă nu
, l
l
J
I
[71]
aduce nimic nou ca fenomen istoric şi ca limbă, e folositoare, to­
tuşi, pentrucă cel puţin un specialist, care-şi poate da socoteală
acum de lipsurile pomenite, are, prin ea, la Îndemână, mai multe dale
istorice şi frlologic , confir.natoare ale fenomenelor deja de mai nainte
cunos .ute. Pe nespecialist Însă broşura îl ind uce în eroare, cum
am arătat,
ilie Bărbulescu.
N. Iorga: Noi acte romtneşti la Sibiiu, Bucureşti (Cultura
naţională) 1927, 8°, 9+13 faximile.
Pe lângă actele şi scrisorile române şi româno-slave desco­
peri'e În timpul din urmă În arhiva Bruckenthal şi tipărite-cele
româneşti de prof. ,: Lupaş, iar cele rornâno-slave de prof. Silviu
Dragornir (vezi p. 66),-lot acolo a mai descoperit de curând alte
documente şi scrisori d. Bulat. Acesta a atrag atentia asupră-le
şi profesorului N, Iorga, care pe trei din ele le transcrie şi le
tipăreşte În bro şui a aceasta ce recenzez aci, iar pentru altele (ca
şi pentru aceste trei, de altfel) ne dă şi facsimilele lor în număr
de 13.
Cele transcrise şi tipărite aci de Iorga sunt: o scrisoare
(sec. XV!), În stavoneşte, trimisă de domnitorul Ţării Româneşti
Radul Voevod către "pârgarmeşterul şi pârg arii" din Sibiiu; o
scrisoare În româneşte şi alta în greceşte, trimise de> Ali-bei dela
Nicopole către aceiaşi conducători ai Sibiului (Ia a' 1619).
Din cele 3 ce transcrie şi tipăreşte Iorga aci, cel mai mare
int-r.s prezintă pentru noi cele 2 dintâ', adică scrisoarea s'avo­
nească şi cea română. De aceia mă opresc numai la ele.
Scrisoarea slavă are, În tiparul lui Iorga, 7 rânduri; in
ace se rând�·rj sunt Însă cel puţin 12 greşeli de transcrie re. Gre­
şelile acestea ni le învederează Iacsirnilul alăturat; ele sunt: tran­
scrie I.MA��·"", I'CHI" n�II,I'''�/lAfLllf�W, iî (Iorga, desigur că prin
eroare tipcgraficâ, are aci, (rândul 6), de fapt Ri:); în Iacsirnlul
originalului e însă cu z : 11,1,t\�Y"Z, r,ffll'., n,I�I'''0i\HLpf�V} eî. Iorga
mai transcrie, în rândul 4, Ee'!'; În Iacs. e, Însă, cu e lat: (;;c('I').
Tipăreşte TS.3H, cSC'k,t\u, I:\SN'I', �'Y'IIIWfT; în fa�s. e Însă '1'1(.311,
O'C-RAH, l,SIV(T), V'IHIHI(T). ,\ic.i transcrie v 3111\\.\/\\, pe câtă vreme
în facs. e un sing rr cuvânt v:w/\!\'\(/\r\). Trans 'fie II/EM "Y'lIiUWI' ;
În Iac=. e lusă IIJE'\r\c V'III//II('I'). Iorga transcrie BNI'.'\'\il, p: când
[72]
72
n.ts BĂRBULESCU
---�--��---._----------
în Iacs, e Însă sUlmUl,'\,\. Iar cât pentru consunantele suprapuse,
Iorga le pune pur şi simplu în rând, fără a da vre-o indicaţie că
ele sunt suprapuse în original şi fără să arate că lângă ele (în
suprapunere) se subtînţelegea sau o vocală nepronunţată (2'. sau
" de prisos, ortografice) sau o vocală (a, o, e, i), din cele pro­
nunţate. Face ca şi Silviu Dragomir (vezi p. 67) şi ca răposatul
Ion Bogdan. De aceea si Iorga are aci fIlmlET, IIjl7.r','�)fI\i\, CIISUH,
,\,\1,,\/\\, "13AfT, ;:'V''I'fUlI'!' etc., În loc de cum e În Iacs. IlIIUJE(T),
IIjl�I',lllf(/\i\), C111>11 (u], AdL{(\(/\s\), I:WAE(T) etc., unde se subtinţelegea,
după '1', iH, 11, M, sau z. sau 1\, sau se putea, după Şcoala croată
(ef. p. 69), să nu se subtinţeleagă nim 'c, adică nici una din aceste
litere pur orlografice şi nepronunţate. Sistemul acesta însă, de el
pune consuna suprapusă În rând, l-a mai aplicat şi la greşitul
transcris de dânsul SEC"'I, pe câtă vreme În Iacs. e Sf(C)/\Il şi re­
prezenta pe pronunţatul veseli, adică cu un sunet e subtinţeles
după suprapusul c.
Toată această sumedenie de erori in numai 7 rânduri de
tipar comite, la rându-i, mulţime de [alşificări faţă de cultura
scriitorului scrisorii acestea r ornâno-slave şi faţă de Şcolile Jilt­
rare În cari el Îşi va fi făcut învăţătura scrisului său. Punere a
de către Iorga a lui h în loc de z. îalşifică, pentru că prezintă
astfel pe scriitor că făcea parte din Şcoala cu .. (v. mai sus, p. 69),
pe când el era din Şcoala cu z.. Transcrierea LIHi\s\ 0V"IHHIfT fa \­
şifică, pentrucă poate să ne prezinte l'Je scriitor că scrie cu forma
de limbă bulgara-slavă; Iacs. însă cu LIIEf'M V'IUHU(T), adică cu a
(stema) la pers. 1 plurală, arată că scriitorul scria aci cu limba
�ârba-slavă (sau chiar macedo-slavă), Transcrierea Ee'!' faţă de
€C(T) din facs. îalşilf că şi ea; căci E s-ar fi putut să reprezintc,
la pronunţare, pe simplul sunet e (adică est), pe când € exprima
chiar pe le, deci lest(:r;, k) nu est(K, 1». Litera v (vpsilon grecesc)
arată o Şcoală ortograiico-literară la un scriitor, iar:5 arată altă
altă Şcoală; aşa că transcrierile. Ia Iorga cu s in loc de v Ialşi­
fică şi această Şcoală la scriitorul scrisorii lui Radu Vodă de
care vorbim. Aşa şi la transcrierea cu ;:. în loc de Ul (I�UlmUlAd).
Apoi transcrierea lui Iorga falşifieă Şcoala literară a scriitor ului
şi când pune consunantele sl1pr�Pl1se în rând, fără a indica că
ele sunt suprapuse în original; căci astfel prezintă pe scrii lor ca
fLând parte din Şcoala Creată, pe \câtă vreme el se poate să fi
r(j,�;t el 11 Şcolile cu � şi 1, finale subtînţclcse ld supr.rpuueri. iar
[73]
RECENZII
73
neînţelegând acest lucru ia supra puneri, Iorga mai transcrie fH.MI
adică vesli pe IH(C)I\If, cuvânt care, aşa, nu există pronunţat În
nici una din limbile literare slave şi nici în române-slavă, adică
nici în mintea scriitorului acestei scrisori; căci scriitorul, subtiri­
ţelegând pe E după c suprapus, citea : veseli, nu vesli, cum tran
scrie Iorga greşit.
Iar toate aceste Ialşif'cări şi greşeli le face Iorga ţ.entru .că:
s-a amestecat într- un domeniu unde nu se pricepe, şi nu se pri­
cepe fiindcă n-are nici o pregătire În el. 1) De sţ.re aşa lucruri eu
am scris însă multe În Fotietica Alfabetului Cirilic şi apoi de 7 ani
repet mereu În Arhiva; Iorga Însă care aplică În Ştiinţă metoda:
intuitia capului său (vezi la Comunicări), crede că nu e nevoe
să studieze cercetările altora, ca acele ale mele, ci să combine ce vrea
dup ă mintea.sa numai. De aceea a ajuns la aşa comedii din
punctul de vedere ştim] fic şi la falşificări der ealităţi şi adevăruri
obiective.
Din pricina aceleeaşi metode Iorga falşifică, tot astfel, şi
limba românească a scrisorii Ce a transcris şi publicat de asemeni
in aceast.i broşură. Vorbind de scrisoarea asta, dănsul spune
(p. 5) că n11-a scris-o-ve evident-un Român, ci un Sârb ori un
Tu rc dunărean". Dar această evidenţă a sa nu rezultă din Iacslmil,
adică din originalul scrisorii, ci din modul cum Iorga o transcrie
şi o publică, care- i al său, după metoda-i mai sus pomenită; de
ar fi studiat a mea Fonetica alfabetului cirilic Însă şi cele ce am
arătat mereu în Arhiva, de cari ţine socoteală şi Ştiinţa străina,
scrisoarea asta ar fi fost şi pentru dânsul evident făcută de un
Român, iar nu de Sârb sau Turc. Aşa cum altădată, scrisoarea
din Arhivele Bistriţei, a cărei limbă i se păi ti lui Iorga "curioasă"
şi "coruptă" pentrucă nu cunoştea înţelesul ce scriitorul ei îl dă­
duse slovelor ciril ice cu care a scris-o, aceeaşi scrisoare, trans­
crisă după datele şi criteriile din a mea Foneiica Alfabetuiui
cirilic, de către al tcineva �), nu a mai apărut acestuia astfel, ci
c.i ea .,nu are nimic curios şi corupt". Dar Iorga crede că Ştiinţa
1) Tot aşa se amestecă fără să se priceapă şi În adă, cum
arată AI. Tzigara-Samurcaş : Dictatura Artistică Iorga & Co.,
Bucureşti 1927.
2) De Dr. George Pascu: Istoria Literaturii şi limbii ro­
mîne din scc. XVI, Bucureşri 1921, p. 5.
[74]
74
ILIE BĂRBULESCU
se face numai cu intuitia închipuirii minţii sale, iar nu cu cer�
cetarea izvoarelor prin acea Intuiţie.
In adevăr, Intrebuinţând această metodă medievală a sa,
Iorga atribuie scriitorului scrisorii o limbă neexistentă niciodată
În mintea acestuia; căci îi transcrie : iau (Ali-beiu) pe scrisul în
original (facsimil): xv : transcrie mâu pe ,\>\x..s j ştiră pe '/lIp.». ;
âu pe x..v; arâ pe "$Ix.. j şiu pe une etc. Nu ştie ceeace am a­
rătat de mult in Fonetica Alţ'ab, Cirilic şi apoi în Arhiva, că, prin
fenomenul bulgăresc amestecul iusuriJor, s-a ajuns că x. înseamnă,
şi la Slavi şi la Români, nu numai ă sau â, ci şi e. Aşa că acolo
scriitorul scrisorii pronunţa ca orice Român: eu (nu iau), meii
(nu mâu), ştire (nu ştirâ), eu (nu du). Apoi regula de iotare a
lui Konst. Filosoful Kostenski, de care am vorbit în Fonei. Alfab,
Cir., cerea (imitând scrisul grecesc), ca cuvintele să nu se Înceapă,
,ţ
la scris, cu '=1, ci pe acest I Să-I lase afară, să-I subtînţeleagă
Însă, dar Să-I citească şi să-I pronunţe (ct. şi cele ce am spus
la suprapuneri despre aşa subtlnţelegerl, p. 68). Aşa că, conform
cu această regulă ortografică, şi scrisoarea aceasta are "$1"', dar
scriitorul ei, care subtinţelegea pe 1, citea Iară, iar nu arâ, cum
greşit transcrie Iorga, atribuind scri'torului ei această din urmă
formă de limbă.
In Fonei. Alfab, CiI. am mai documentat Că, şi la Slavi şi
Li Români cari îşi luau ortografia dela acei dascăli ai lor, 10 În­
semna nu numai Iu {its}, ci, uneori, şi i (ca şi cir ilicul v). Iorga
nu ştie nici de asta, şi de aceea transcrie ŞÎu, ca şi cum scriito­
rul scrisorii pronunţa şiu ; de asta, ca şi de celelate, îl face Sârb
sau Turc; realitatea e rnsă că acel scriitor citea şi pronunţa aci
şi nu şiu.
Şi tot astfel, această scrisoare, aşa cum a transcris-o şi ti­
părit-o aci, e plină de greşeli şi falşificări, din pricina lipsii de
de cunoştinţi a lui Iorga în ce priveşte scrisul cu cirilica. Nu mai
stărui Însă de a le reproduce şi pe celelalte, căci ajung acestea.
Chiar numai din cele ce am arătat până acum se vede, că numai
această lipsă a putut să-I facă pe Iorga să declare ciudăţenia (a­
semene cu cea despre scrisoarea din .Arhivele Bisstriţei), că scri­
itorul scrisorii acestea către Sibieni e \n Sârb sau Turc. Tot din
această lipsă, de altfel, a fafşificat, CUI1\ am văzut, şi scrisul scri­
sorii slave de mai sus a lui Radul voevod către Sibieni, atribuind
[75]
RECENZII
75
prin transcrierea sa, acestui scriitor gându ri pe care el nu le-a
avut la redactarea ei.
Am scris aceste observâri, pentruca nu cumva cineva să ia
drept bune aceste transcrieri ale lui Iorga şi, pe temeiul lor, să
c1ădească greşit ciue ştie ce vederi, greşite şi ele, cu privire la
vechia limbă sia vă şi românească dela noi.
Ilie Bărbulescu,
D. 1. Gavrlliu : TUTUNUL: Cultura, fabricaţia, vânzarea.
Un volum În 8°, cu multe ilustraţii, de 140 pagini. Iaşi, Viaţa
Românească, 1927. Cartea apărută sub acest titlu e lucrarea rne­
ritoasă a unui tînăr, functionar distins al R. M. Statului, şi, prin
materialul dat la iveală prezintă un interes deosebit atît din pune­
tul de vedere industrial românesc şi strein, cît şi din acel isto­
ric.s--Intrucit d. Gavriliu se vede a-şi fi dat silinţa de a ne arăta
originea şi fazele prin care a trecut şi s'a generalizat uzul ori a­
buzul acestei ierbe a dracului, ce de cîte; va ve acuri În ur mă ­
ca să nu zicem din vremi imemoriale, - face deliciile unei mari
părţi din populaţia lumei Întregi, fără a avea vre-un alt merit de
cât acela de a elimina multe minute din viaţa individuală, bună
sau rea, cum se prilijeşte, şi a face ca statul în primul loc să în'
caseze sumi colosale, de care adesea profită mai mult anumiţi
făleoieni, dtmbo viceni etc.
Ca orice cunoştiuţi şi orice studii, lucrarea d-lui Gavriliu are
m.ritul de a arăta multe lucruri de interes practic, pentru cei ce
se ocupă cu cultura şi exploatarea acestei plante, din care ne ni­
cotinisăm adesea creerul şi gîtlejul, şi se ceteşte cu interes, intru­
cît tot ce se scrie în ea e copios ilustrată cu desenuri şi foto­
grafii perfecte. Dacă mulţi din marii funcţionari, întrebuinţaţi de
stat, mai ales, în diferite e xploatări s'sternatice, cu caracter eco­
nomic, ar imita exemplul d-lui Gavriliu,-n'am avea decît să ne
felicităm de toţi cei ce urmează cursuri de specialitate, prin mij­
locirea a grase burse, subvenţii şi... cornlsiuni, atît În ţară, cît şi
În străinatate.
N. A. Bogdan
[76]
76
__ �_J\i!\RGARETA ŞTEFĂNESCU
I. Rovenţa şi 1. Cristescu, Introducere in paleografia ehi­
rilică, culegere de diferite scrieri şi texte chirilice după stampe
şi manuscrise, pentru uzul Liceelor, Şcoalelor Normale, Seminari.«
lor universitare de paleografie, etc. (aprobată de Onor, Ministe­
rul Instrucţiunii cu avizul Consiliului Permanent No. 2704 din
1927) Bucureşti 1927.
Această broşură nu poate servi ca manual introductiv (nici
macar cât de simplu, cum îl recomandă, 'în prefaţă, d. N. Carte­
jan, căruia autorii îi sunt elevi), pentru citirea unui text
scri s cu chirilice, deoarece cuprinde o importantă greşală de fond;
.necunoaşterea valorii fonetice a unor litere chirilice din tipăritu­
rile româneşti. Astfel observăm, în tabloul alf. literilor mari şi in
acel al llterelor celor mici o accepţie limitată, ori falşă, pentru
unele litere, în vreme ce altele sunt omise, 1)
Lui � îi dă valoarea de ă (minuscul şi rnajuscul), dar in
Foneiica Alţabetului cirilic, d. Ilie Bărbulescu arată, documentând
că z; însemna In textele româneşti a, â, a, e, o şi mai era scris
şi ortografic numai, adică de prisos, fără valoare Ionetică. Pe h
autorii acestei broşuri îl omit din alfabet! '1;, după părerea d-lor
Însemna ea; d. Bărbulescu află că 'k=-==e, dift. c, 'fa. '" cu valoa­
rea de ia-Ia d. Bărbulescu, op, cit., are valoarea de e, dift. e, la,
IU, ÎIl. x,,=el (rnajuscul şi minuscul), d. Bărbulescu, op, cit., gă­
seşte pentru această literă valorile fonetice ă, â, tn, e, dift. e, 'fa, u .
. �=ill, dar d. Bărbulescu arată că )� are Încă valorile in, in e, dift.
c, la, el, â, U şi scris "de prisos". KI majuscul=I\I, şi numai mi­
nuscul=lo=iu. Omite pe dzialo din alfabetul minusculelor ; pe
\II(, li' ; pe �I şi h. In alfabetul rnajusculelor Însă apare �y.
d. Bărbulescu a dovedit acestea pr in exemple luate din di­
ferite texte. La acestea adaog şi eu exemple despre valoarea Iitc­
t erelor de mai sus dintr'o recentă cercetare asupra unui Mscris
deja Ieud (vezi mai sus, p. 45).
,v,final �= î sau ă ; 'fara 311U/ dupa 31]], flamandh 36,; 3,
( , ( . « i)
= i 8f�mta 29]J bl�nde 311" m�[ndi:ie 3211; "y,=e: apele 2415, ,1.=
de prisos; al� (cui) 31141 C,)',Ul11U 252; ",=e: rnyu 1817, cerîuri
12r7-131; 17I=ea: acee 19Jj1 26]G1 n;I9'ri�) 301U; I7I=ea, esau ă :
greeşte 20,7' şepte 230, apropieţi 35'0 � I�""",la : yri( 1013, 2114' rne :
1) De criticat sunt şi textele dat� Ca material pentru lecturi.
Când avem atâtea texte SCrise cu cirilică--tipărite ori manuscrise­
nu găsesc bună inspiraţia de a da ca model de citire două po­
ezii de-a lui Eminescu: 'lE TE Mil\mll (sic. I. legeni) 1\\l1\IISM şi o I\\(\I"\�!
[77]
HECENZII
77
.1
, '.-l;o.t--'Î
I
I
,�
'Il: = e sau ea; ave 241'1> 271", trjm�tere 28J, be 2VJ,-,; 'h=ia; a­
fiţe 1 i; 'k=ia: atiţe 17 ; 'k=ă ; )1\Vaţe 24" grei 29" ; 'f; ='1 ; pre
10171 121�' 1416, preut h 22]4; l\l=i: scriptura 23�-�, durnin ca 289,
JI\cll:r�m 329; 1\=1 JI\runcaţh 293• omeneşti, 2910, Iurniraţi, 3516;
h final de prisos: locr, 32]0> traţllor« 321< ; h în interior de prisos;
deşerstc 347 • "=---=ă: beser ec« 22'-8' sl\=că 341 ; Durnenec« 5s• 1014,
(
117; :&=ă sau Î: platz 3518 ; :&=i: sxngele 2916; z final de prisos:
nespus li 30� ; z=ă: astz z! 36" pxrnintul 33)" Ixudat ;3317-341 ; K
=e: sz=se 2318; z�o: vzsfru 313• IzkuySC9 910,
Margarda Ştefănescu
O. Tafrali: .Lndtumări culturale". Bucureşti J 927, pp. 152+
31 planşe.i--După subtit.u "Artă, istorie, chestiuni culturale" noul
volum al d-lui TafraJi este ceia ce numesc francejii un "Melanges",
colectînd mai multe foiletoane din "Viitorul", poate cea rr.ai utilă
operă a acestei foi politice. "Mici studii", cum le-a botezat mo­
dest autorul, ele folosesc nu numai studenţilor şi elevilor de curs
superior, ci şi marelui pub'ic, În special pentru articolele de z rtă
şi istorie- din Ieri.Ire cea mai mare parte a volurnuh i. Şi când
considerăm cvndiţiile tehnice În care a apărut, nu ştim cui să
mulţumim mai mult: autorului care a inspirat sau editurii care a
executat. Prin această lucrare "Cartea Rornînească" aduce un a­
port insemnat artei grafice rornlne egalind slorţările celeilalte edi­
turi moderne "Cultura naţionaIă",învingînd-o prin rezistenţă,
Planşele ataşate volumului reproduc, cele mai multe după toto­
gratii proprii autorului, vederi de la Balcic, Callatis (Mangalia),
unde d-sa a făcut Săpături În 1924, Domnea sca din Curtea de
Argeş, Humorul, BăJineşti, Suceviţa, Trei Erarhi-Iaşi, Putna, Su­
ceava, Voroneţ, precum şi numeroase podoabe din tezaurul dela
Putna sau dela celelalte biserici amintite: fresce interne şi ex­
terne, petre de mormînt, candelabre, triptlce, ripidoane, patrafire.
Studiile sunt grupate sub capitole. "Arta veche rornîneascâ"
cuprinde: "arhitectura muntenească şi rnoldovinească", în care se
revăd principalele caractere ale celor două stiluri, primul mai a­
propiat de modelul bizantin, ca cel moldovinesc, cu vădite pu­
ternice înrîurlri apuaene=-nou este apropierea pe care o face în­
tre cupola sveltă moldovinească şi biserica Vasile Blajenie din
Moscova, o înr îurlre musulmană la bază. ,.,FresciJe bisertcelor (Un
[78]
78
Bucovina", o comunicare la Academia de Inscripţiuni şi litere fru­
moase din Paris -vconstitue unul din cele mai originale caractere
ale artei moldovineşti prin zugrăvelile externe, minunată .. tapi se­
rie cu figuri armonioase şi strălucitoare", cele mai frumoase la
Humor, Moldaviţa, Voroneţ şi Suceviţa. Un capitol original îl for­
mează "Asediul Constantlnopolei în frescele Bucovinei", scenă pe
care o crede unică în arta bizantină; reproduce asediul Ţarigra­
dului de Arabi in sec. VII, iar nu cucerirea lui de Turci, cum a
crezut d, Iorga. La "mânăstirea Putna" nu s'a pastrat dela pri­
mul ei ctitor, Ştefan cel Mare, de cît două turnuri de stll atonlt;
biserica actuală este un monument din sec. XVII cu influenţe 0(­
cidentale noi. Obiectele dăruite de Ştefan şi dornniţele sale COI]­
stitue unul din cele mai rari tezaure din arta bizantină-studiate
în tezaurul M-rei Putna. Trei vestminte bisericeşti aparţin epo­
cei Paleologilor şi trebue să fi aparţinut vreunei biserici imperiale;
dintre cele lucrate în ţară se distinge pinza Mariei de Mangop.
Se ocupă în deosebi de .aerul" din sec XIV, interesantă contri­
buţie, comunicată şi Academiei de inscripţiuni din Paris; a fost
lucrat de o prinţesă sîrbă Eupraxia În a doua jumatate a secolu­
lui XIV. Tot aşa de interesantă "învelitoarea Mariei din Mangop
dela Putna", prinţesă din neamul Paleologilor, nu a Cornneni­
lor-cum credea d. Iorga şi alţii,-căreia se datoreşte crearea 1:­
nui curent artistic puternic la curtea din Suceava.
"Mănăstirea Voroneţ" păstrează minunatele fresce externe
cu dantesca judecată de-apoi, ca şi "biserica M-rei Humorului",
Pe Scurt istoricul şi descrierea -Sucevei şi monumentelor ei» a'"
trăgînd atenţia asupra profanării Mirăuţilor şi bisericei Sf. Gheor­
ghe, care prin restauraţie au devenit monumente moderne. «Bise­
rica din Băllneşti» s'a păstrat mai apropiată de forma primitivă;
adaogă importanta contribuţie a fixării anului 1494 pentru înce­
putul bisericei, după cîteva grafite descoperite de d-sa. (( Mănăsti­
rea Bistriţei- se bucură de aceiaşi atenţie, clădirea actuală este
dintr'o singură construcţie, nu cum au susţinut unii din diferite
epoci; toi aici d-sa constată că picturele actuale sunt recente, nu
contemporane cu clădirea cum susţinea Iorga; de asemeni scoase
la iveală din bisericuta alăturată, �atate din timpul lui Ştefan cel
Mare, după comparaţii tehnice şi grafite.
In ((Arta romînească contemporană» grupează articolele:
-Arta În şcoală» în care pledează cu competenţă pentru întro du-
[79]
RECENZII,
cerea istoriei artelor în şcoală; -industria casnică la expoziţia
din Iaşi», ţinută în toamna anului 1923, în care face o detailată
descriere a ţesăturelor şi scoarţelor din fiecare judeţ al vechii
Moldove; apoi expoziţiile lui Kimon Loghi, Marin Georgescu,
Băeşu, Poiteriu-Scheletti şi Schweitzer-Cumpănă, toate organizate
la Bucureşti În 1923-de un interes mai puţin actual, dar instruc­
ti ve. -Din cultura şi arta bizantină" însăilează interesante popu­
larizări: «Sfînta Sofia», a cărei descriere şi istoric le face cu pri­
lejui reluării discuţiei de-a se reda cultului creştin; «artele sornp­
tuase la Bilant» după lucrarea capitală a lui ]. Ebersolt evocînd
bogăţiile şi podoabele împărăteşti; În «Moldova şi cultura bizan­
tină- se arată legăturele dintre focarele culturii bizantine şi nenu­
măratele monumente moldovineşti, cari într'o vreme au servit de
model �i ve cînilor. «Sărbătoarea în vierii" aminteşte practici pa­
gtne, cultul lui Adonis, Cybelei şi Atis din Asia mică, la Bizan­
tini se sărbătorea cu un fast deosebit; credincioase amănunte de
la -congresut de bizantlnotogte» ţinut la Bucureşti În 1924, În
două articole.
In "Note asupra artei moderne şi contimporane" se popu­
larizează Într'o formă aleasă "grădinele şi palatele din Versaillles "
cu nenumăratele capo d'opere adunate din dărnicia regilor fran­
ceji ; viaţa şi opera "pictorului Leon Bonnet" cu ocazia morţii
Inl în 1923. Sub «Biblioteci şi muzee- se atrage atenţia asupra
"bibliotecilor şi muzeelor privitoare la război", înfiinţa te şi cu Iti­
vate pretutindeni în străinătate; în special .. b-blioteca şi muzeul
războiului din Paris", "muzeele din Limoges şi Gueret" şi mu­
zeul napoleonian din Chateauroux. In «Oraşe vechi �i noi- ne
dă descrieri sugestive asupra "Athenei" din antichitate pănă azi,
"Cartagena" dispărută; apoi cetăţile străvechi, azi În posesiunea
noastră dela "Balcic", .,Cavarna �i Teke ", "CaIi· Acra" şi "Man­
galia", interesante istorice culese după autorii antici sau proprii
conjecturi. Insemnari moderne se dau În "Parisul de ieri şi de
astăzi" "cutreerînd Parisul", "cutreerînd Bucureştii" şi "Impre�ii
din Timişoara".
In dtspărţimîntul mai larg «Pagini de istor ie» se dau frag­
mente care pun la punct multe chestiuni de ordin ştiinţific sau ac­
tual. Citeva pioase cuvinte cu ocazia "centenarului descifrării hie­
rogllfelor=, "fantome egiptene" la mormîntul lui Tut-Ank-Amon=,
obiceiuri şi prac.i 'i in «înmormîntarea la Egipteni», introducerea
[80]
P. CONSTANrlNESCU-IAŞI
"zeităţilor egiptene în statul ro n-an" sa u al "culturilor străine în
statul roman", apropouri despre "jocurile olimpice" cu ocazia
înfiinţării unor jocuri similare la Paris şi mai ales "Ptolo�eii pro­
tectori ai culturii şi învăţămîntul modern" ca o frumoasă pildă a
datoriei monarhilor; note despre "Calendarul" mult discutat, "co­
memOrarea Iwi Vergiliu la Paris ca nouă manifestatie de simpatie
latină; "rolul ortodoxismului la Rornîni", "Napoleon 1lJ, un mare
binefăcător al' Romînilor" cu prilejul a 50 ani dela moartea celui
din urmă monarh francez; "cultura latină", "învăţămîntul clasic",
"clasicismul în Franţa "-cu prilejul reformei Învăţămîntului fran­
cez-sau instructivele lecţii din .. relativitatea documentului", "di­
psihia"-adieă definirea sufletului.c--j.Iicurtciul", «insule de idea­
llsm- , "cultul morţilor", "deocamdată atîţi" şi "manifestările im­
punătoare" •
La urmă cîteva capitole dtn «Chestiuni sociale», care nu mai
adaogă nimic valorii celor anterioare; dstorieaz.ă chiar cu restul
prin latura lor prea susceptibilă. In aceiaşi ordine de idei, ar fi
fost de dorit să se fi înlăturat personalităţile, mai ales criticile
severe, ce nu mai au loc Într'un volum cules la oarecare răstimp
după trecătoarele supărări, Greşită afirmaţia că bisericele lui Şte­
fan cel Mare n'au narthex, Chiar la exemplele date: Sf, Gheor­
ghe din Hîrlău şi Popăuţt, el există bine distinct printr'un arc
larg spre naos, care de fapt s'a produs prin tăerea ulte­
rioară a zidului dispărţitor spre naos=-ceia ce a indus În eroare
pe d. Tafrali; toate au narthex, dispărţt prin zid cu uşă de
naos.
Rezumarea credincioasă cred c'a servit ca sigur imbold pen­
tru a se urmări mai de aproape problemele valoroasetvlucrări a
d-lui Tafrali.
P. Constantinescu-Iaşi
\
\
\
[81]
A R HI V A
REVISTĂ DE ISTORIE,FfLOLOOfE
ŞI CULTURĂ ROMÂNEASCA,
DIN IAŞI
Anul XXXV
ApriI 1928
No.2
e Naşterea individualităţii limbii ro-
mâne si elementul slav. 1)
•
\
l
\
;
\
Cuvintele din categ. Il-a de ar fi intrat în limba română din
plslovenica, adică în secolul IX al acesteia, trebuiau să sune
sau să fi sunat şi În româna cu două caractere ale plslove nicei,
iar nu numai aşa cum le avem, şi trebuiau să se prezinte şi ele
cu ceva din Ionetismul la fel al elementelor originare latine ale
limbii noastre.
In elementele originare latine ale limbii române, vechiul en
sau că, în cea mai mare parte, se preface În in 2), sau că, une-ori,
el se păstrează până târziu ast-fel 3). Aşa, astăzi, rom. dinte <lat. _
dentern, rom. linte <lat. lentem, rom. minte <lat. mentern, rom.
părinţî <lat. parentes, rom. credinţa <lat. credentia �), rom. părinc
(=mei) <lat. pop. panicum, rnacedor. vintu <lat. ventus (dacor,
vânt), macedor. vin du, dacor, vând <lat. vendere fi) eet. Acestea
sunt însă, cu aşa aspect, în cele mai vechi texte române sau, la nume
proprii şi geografice, sunt tot aşa, deja în textele româno-slave
cari sunt şi mai vechi de cât cele române, Aşa că, tot in aceleaşi
vechi monumente vedem păstrăndu-se formele vechi cu el! alături
de aceste mai noi, derivate din ele, cu in. Iată exemple. In doc,
moldoslave din anii 1462, 1469, 1483 aflăm numele de femeie
1') A se vedea Arhiva XXXIV, 2, p. 2 şi 11.
2) Deja În latina vulgară începuse en a deveni in, elim (:'-
xernplifică Schuchardt : tirnpus, estruminto, timptationls etc.
3) Despre dacor. şagâ şi macedor. iandză voi trata cu alt prilej.
4) Miklosich: Belirăge, Voc. II, p. 13.
5) CI. Byhan, lahresbericht, III, 18-19.
[82]
82
---------------_ .. ---�-------------------'------._- -.-
'\\"i)W,\, pe care În doc, moldoslav din a. 1470 îl aflăm scrts
l\r\"illl",\. In un dac. moldoslav din a. 1487 găsim şi ,\rhllEHI' şi
.\h.pm.,\. In dac. moldo-stav din a. 1490 vedem AO A'h(/\) II",'TE­
HS"�;'1=până la dealul Paltenului, şi tot aci forma adjectivală a
cuvântului românesc slavizat în fraza slavă: II.\t\'I'In1oM=de paltin 1).
Pe in În loc de en il vedem şi În doc. mun teanc-slav scris în
Bucureşti la a. 1468, în numele VÎntilo pah[arnic], şi în alt dac.
scris la Târgovişte În a. 1483 În numele: jupan Vifltilă Florescul 2).
In dac. român din 1521, scrisoarea boierului Neacşu dela Cârn­
pulung : cuvinte :\) alături de den (azi din), pren (azi prin) etc.
Iar în secol ii următori in in loc de en apare mereu În texte, aşa
cum il vedem in cuvintele de origine latină de mai sus, până ce,
însă, azi, e peste tot de regulă numai in, vechiul en fiind dispă­
rut poate de pe la Începutul sec. XVIlI.
Dar vechiul originar latin en, care treptat dispare în curge­
rea secolilor până într'al XVIII, se păstrează În textele române, cum
e şi firesc, până ce dispare de tot, alături de noul in, ca şi in do­
cu mentele munteano- şi moi do-slav e mai sus pomenite din sec.
XV. Aşa, în Psaltirea Scheiană, care poate fi copie după alt h xt
din sec. XV, e: mente, a menţi, vendecă, Iar flil textele posterioare,
începând cu sec. XVI cel puţin, găsim: dente, plural denţi (azi
dinte, dinfi); fierbente, pl. tierbenţt (azi fierbinte, fierbi.ntl); fier­
benteală (azi fierbinteală), merite (azi minte), amente, verbul mente
(azi minte), rnenţlrn, menctunlle, menctunos, cuvente, pămentesc,
rugămente, veşmente, veşment, credenţă, învenge, împellg, sernenţe,
semenţie, spămentează, spentecat, vendec, vendecare, ventre ,) şi
ventricel &) etc. Toate alături de aminte, minţim, mincîunile, minctu­
nos, cuvinte, îmbrăcăminte etc., aşa cum, şi în Lexlconul lui Mar­
darie Cozianul din a. 1649, se află: fierbente, împeng, învengerea,
alături de învingere, împinse, G) credinţă etc.
Acestea nel arată că În, lupta care se dă, pe terenul limbii
1) Ilie Bărbulescu : Curentele literare la Români în perioada
Slavonismutui Culinral, Bucureşti 1928, p. 65.
2) La Al. Steîulescu : D1cumente slava-române relative la
Gor], 'Târgu-jiu 1908, p. 18, :.c�.
3) La Ilie Bărbulescu : Carefltele literare la Români ele. p, 17.
4) La Iorga: Dac. rom. di�z Arclz. Bistri,tei, Il, p. 80.
5) Ci. Cipariu: Prifzcipia de limba şi de scriptură, Blasiu
1866, p. 373-380.,
6) Or. Creţu: Lexicofl Slava-românesc, Bucureşti 1900 p.
77, 73.
[83]
române, la elementele originar latine ale ei, Între vechiul en şi
noul in, en Se menţine puternic, alături de În, până şi in veacurile
XV, XVI şi XVII cel puţin, chiar În aceleaşi cuvinte: mente şi
minte, dente şi dinte, cuvente şi cuvinte, credenţă şi credinţă etc.,
aşa cum am văzut că şi vechiul OJl latin se menţine lungă vreme
in lupta-i cu noul un născut din el 1). Dacă am avea texte macedo­
române mai vechi de sec. XVIIl, de sigur că şi În ele s-ar găsi şi
en şi in. Acestea ne mai arată, apoi, că e PUf şi simplu o închi­
puire fără temei în limbă, afirmarea unor filologi ai noştri (Candrea,
Ovid Densuşeanu) că amestecul lui en cu in În v echele texte ar
fi arătând că limba de atunci avea În locul lui en şi in un Ione­
tism special an pe care În urmă l-a pierdut 2).
Cuvintele slave ale limbii române din această a doua cate­
gorie, însă, nu se prezintă în general de cât cu in: cimpire,
grindă, grindet, colindă, lindină, minge, oglindă etc. Ele În genere
nu se află şi cu en, nici azi şi nici În vechile texte ale aceloraşi
veacuri În cari cuvintele de origine latină au deodată şi en şi in,
cum am văzut. Două-trei cuvinte dintre cele de origine slavă, dar
trebue să se observe că şi acestea cu înţeles bisericesc iar nu
profan, fac excepţie, fiindcă au şi en pe lângă in În vechile texte
daco-rornâne : e : svent sau sfent (cu varietăţile-I morfologice :
sîenţească, în Cod. Voroneţean imperativ svenţiţi, sventă etc.) şi
în doc. române din sec. XVI şi În texte religioase, precum şi
zementeşti la Popa Grigore din Măhacl tot din acest veac B), care
În. Psaltirea Scheiană e : srnentiră-se, Eşi parnente În Psalt. Sch,
Aceste cuvinte corespund plsl, ad], fem. sventa, verbului sventiti,
sămensti, subst. pamente ; ele sunt azi în româna, cum apar şi
în veacul al XVI de regulă, cu tin şi În: sfânt, sfinti, sfintească
şi smmttre, păminte. Dar al lor en nu e desigur acel originar
plslovenic, ci la cel dintâi şi al trei! ea e en care se păstrează in
limba slavă bisericească din vremea plslovenieă până astăzi, un
ett, deci, care a putut veni pe cale literară, chiar şi in sec. XV
sau XVI la Români; iar la al doilea cuvânt (zementeşti), en e
importat prin limba maghiară, desigur. Intr'adevăr, în limba slavă
1) Cf. Arhiva, XXXIV, 3-4, p. 85.
2) A se vedea Ilie Bărbulescu : Curentele literare la Români,
p, 411 ; cf. Ovid Densuşianu : Histoire de la langue roumaitie, II,
1, p. 66; Candrea : Psaltlrea Scheiană, 1.
3) Hasdeu: Cuvetite, 1, 80.
[84]
lLIE I3AHi3ULESClJ
din Macedonia sudică se constată şi azi svent '), ceea ce e, fireşte,
continuare până acum a plslovenicul cn În CK/,'TZ, care, de re­
gulă, după epoca 1'1151., 'se preface În svet, CtI e în loc de plsl,
lI\=ell (=�), atât în aşa numitul dialect bulgar de răsărit cât şi
În cel de apus, deci şi i'n Macedonia de nord şi centru. Dar în Ma­
cedonia de jos, unde se află acest svent, erau centrele cultr rale
dela O!Jrida şi Kratovo, de unde porneau influenţe culturale bi­
sericeşti Între Românii de dincoace de Dunăre mai ales după sec.
XII, cum am arătat altădată 2). Aceste influente culturale ne-au
adus pe acel excepţional svezt local dialectal, cum dovedeşte, în
deosebi, şi forma cu t slav în loc de rornânizat t din Codicele
Voroneţean : imperativ slenzlţl : căci seritorul păstra cât mai a­
idoma forma slavă. Deşi acest cuvânt ne putea veni, pe cale li­
terara sau chiar prin contact direct, dela Bulgarii estici de pela
Şurnen şi Provadia din care, În sec. XIII, regele maghiar Ştefan
V, fiu al lui Bela IV, în urma unui războu cu Bulgaria, dusese,
se pare, un oarecare număr de Bulgari din Bulgaria în Transil­
vania şi-! aşezase aci; căci şi aceştia îl avură, şi în sec. XIII
până târziu Încoace :1).
De altă parte, e de du pe z în zementeşti precum şi faptul
că acest cuvânt se află numai În text din Transilvania, adică din
cuprinsul maghiar, ne arată, cum constatăm şi mai sus, că acest
cuvânt, cu această formă dela Grigore din Măhaci, e intrat prin
Maghiari în limba română. Căci Maghiarii au en, până azi, cores­
punzător plslovenicului şi postplslovenicului Iii, cum arată Încă
alte cuvinte ca: serencse rom. strânş:e, plsl. C1.{lIl\II"'. Cât pentru
smentiră din Psal. Scheiană şi alte vechi texte, lipsa lui :& interior
plsl, (plsl. sămensti) arată că şi en al lui e tot post-plslovenic ca
acea lipsă. Iar excepţionalele În dialectul macedor. grenda, rellde,
(=răzător), şclendză (turcă), tengală (=gumă), sunt şi azi cu efi
în dialectele slave din MacEdonia; deci au intrat in arornâna În
urma lui mintescu şi cui il/dă. ,
Din aceste motive putem, sustine, dar, că cuvintele slave
vechi din această a doua categorie nu se prlzintă in româna nici
----- \
1) Cf. L. Meletic, În Spisanie a Academiei bulgare, XXXIII,
18 (Sofia 1926), p. 20 şi 39. \
2) Lavrov: Ohzor, p. 14. '
3) In Relations des Roumaills aveC les Serbes, les Butgares,
les Grecs etc.) p. 226 şi Curentele culturale etc. p. 294.
[85]
85
ii
+
. .
l'
MORMîNTUL LUI RADU 1 BASARAB
-------
unul cu en, ci numai cu in, pe când cele de origine latină se află
în acelaş timp, până târziu Încoace, şi cu en şi cu in. Această
deosebire, care nu trebue trecută cu vederea, ne dă indicaţie că
aceste cuvinte slave n-au existat niciodată în româna şi Cll en
(adică: ccmpire, grendă, grender, colendă, lendine, menge, oglen­
dă etc.}; căci de ar fi existat şi aşa, nu se putea ca limba să
fi pierdut numai la ele, dar nu şi la cuvintele latine, formele cu
fonetismul en. Dovezi toate că ele nu au intrat În româna cu
. plsl. ell=R., ci chiar cu in, şi că, deci, al lor in nu s-a format
pe terenul limbii române, ci pe terenul altui stadiu decât cel pls­
lovenic al limbii slave care ni le-a dat. Iar o altă dovadă că ele
nu ne-au venit din plsl. ci din alt stadiu al limbii slave care ni
le-a dat e, pe lângă aceasta, lipsa, la unele, a plsl, x=ă şi "=e:
rom. grindet, plsl, grendelC; rom. scrin tire, plsl, săkrentiti; rom.
smintire, plsl. sămensti; rom. sprinten, plsl, săprentenă; rom.
stingherire, plsl. sătengnonti. Aşa că, pe câtă vreme acestea sunt
a st-tel, conform cu cele ce am spus mai sus nu se mai poate
susţine nici că cele cari nu au avut niciodată etimologicele :& şi h,
ca: ţinta, colinda, lindina etc., ele singure, ne-au venit din plsl,
Ilie Bărbulescu
Mormîntul lui Radu 1 Basarab
in biserica domnească dela Curtea de Argeş
In diferite scrieri 1) am dovedit, cred, că morrnântul ctitoresc
din biserica domnească dela Curtea de Argeş este al lui Via dis­
lav I sau Vlaicu şi nu al fratelui şi succesorul Mi acestuia Radu 1,
cum pretinde D-1 V. Drăghiceanu, Dealtmintrelea chiar d-I Dră­
ghiceanu, de oare ce admite şi cu drept cuvânt că în această bi­
serică se află astrucaţi şi Vladisalv 1 şi Radu 1, recunoaşte prin
1) Biserica Sl. Nicolai Domnesc dela Curtea de Argeş În
COllV. Liter. Bucureşti. 1922, anul 54, No. 10 pp. 723-730; Sf.
Nicolai Domnesc in COllV. Uter. Bucureşti, 1924, anul 56 Oc-
tombrie, pp. 759-766. '
[86]
86
c. KOGĂLNICEANU
---�--
aceasta, vrând nevrând, că mormântul ctitoresc nu poate fi decât
a lui Vladislav I. Acesta domnind şi murind înaintea fratelui şi
succesorului său Radu 1, este evident că a trebuit să fie înmor­
mântat la locul de cinste al ctitorului, căci nu este admisibil ca el
să fi fost astrucat În alt mormânt, rezervându-se rr.orrnântul cti­
toresc pentru fratele său Radu 1 care era încă în viaţă.
Apoi faptul că Vladislav I este înmormântat în acest lăcaş
dovedeşte că biserica n'a fost zidită, după cum pretinde d-l Dră­
ghlceanu şi după cum admite şi dl MoisiI ') 'de Radu 1, ci de
fratele şi predecesorul său Vladislav 1, deşi poate tatăl lor Alexan­
dru 1 să fi început zidirea fără a o sfârşi, de oarece el n'a fost
Înmormântat în această biserică, ci la Câmpulung În biserica dom­
nească de acolo. Şi tot astfel se poate că Radu 1 să fi contri­
buit şi el la zidirea bisericei sau în orice caz Ia împodobirea ei
şi de acea să fi fost considerat şi el de ctitor, de al doilea ctitor
al bisericei, cea ce explică, după cum vom vedea, de ce în această
biserică figurează două portreturi de ctitori.
Aci este locul de a indrepta o greşală ce am făcut cu pri­
vire la portretul mural al Cavalerului fără cap din această bise­
rică. In diferite scrieri susţinusern că acest cavaler nu putea re­
prezenta pe un Voevo d român, mai cu samă din cauza costu­
mului atât de pronuntat occidental şi atât de contrastând cu sti­
lul eminamente oriental al bisericei. De acea adrnlsesem că por­
tretul trebue să reprezinte pe viteazul nepot de soră al lui Vla­
dislav 1, magistrul Vladislav de Doboka. 2).
După ce am luat Insă acuma cunoştinţă de banul lui Radu
1, reprodus de d-I MOisil, care înfăţişază figura 'unui cavaler, im­
bracat fu armură, CLI coif pe cap şi ţinând În mâna dreaptă o
lance, iară în mâna stângă un scut, nu mai incape nici o îndoială că
portretul Cavalerului din biserică reprezir tă pe Radu I. Asemănarea
dintre cavalerul acesta şi acel figurând pe banul lui Rădul 1 este
izbitoare. Armura, scutul, suliţa, totul se asamănă,
1) Monetărla Ţării Româneşti în Anuarul institutului de is­
torie naţională, III, 1924-25, quj,1926, p. 137. De observat tste
că monedele cu legenda latină �onfirmă explicarea actuală a cu­
vântului ,,10" din titulatura domneasca. Acest ,,10" este redat în
caracterele latine prin [OI1S, cea ţe nu poate însemna decât 10-
hannes prescurtat. ,1,
2). Conv, Uter, Bucureşti, 1924 Octomcrie, p. 760.
[87]
MORMINTUL LUI RADU 1 BASARAB
_'. __ .. �C-�-� c -_�_.
87
Prin urmare pe când portretul de deasupra uşei de intrare
în naos reprezintă pe ctitorul bisericei, pe Vladislav 1, portretul
acestui cavaler reprezintă pe Radu 1, al doilea ctitor care a urmat
a sfârşi pe deplin biserica.
Astfel se explică de ce in această biserică este rnorrnântul
dar la a căruia capăt se afla zugrăvit pe stâlp chipul ca valerului
fără cap trebuie să fie al lui Radu 1.
Tot aci lângă dânsul cată să fie înmorrnântată şi Doamna sa
Calinichia.
Cu toate dovezile produse În Tabloul genealogie şi crono­
logic al Basarabllor 1) cum că Calinichia soţia lui Radu 1 şi muma
lui Dan 1 şi Mircea 1 eel Bătrân, a fost fiica Kneazului sârb La­
zăr, unii istorici urmează, după părerea greşită a d-lui Iorga 2),
a o considera ca o principesă bizantină. Astfel d-I C. Moisil, În
remarcabila sa scriere despre monetărta Târii-Româneşti În timpul
dinastiei Basarabllor, sustine că Mircea ar fi fost născut din casă­
toria lui Radu I cu o principesă bizantină. B).
Soţia lui Radu 1 a fost în adevăr Calinichia şi nu Ana, după
cum a susţinut greşit d-I SI. Nicolaescu ,) şi altii după dânsul,
după însemnarea din portretul mural dela mână stirea Argeş, În
care ea figurează cu acest nume, iară Radu cu epitetul de Negru,
cea ce arată că nu avem a face CU portretul original. Dealtmin­
trelea acest portret este zugrăvit prin secolul al XVI-lea. Din eri­
sovul lui Vlad Ii Dracul, din 2 August 1439 5) fiul lui Mircea 1
cel Bătrân, şi prin urmare nepot de fiu al lui Radu 1 şi al soţiei
sale, rezultă în mod sigur cum că soţia lui Radu a fost Calini­
chia, căci Vlad aminteşte pe bunicul său Radu şi pe bunica sa
Calinichia. Faţă de această filiaţiune preciză cade obiecţiunea d-lui
Iorga, cum că -actul lut Dan Il, nepotul lui Mircea, care o pome­
neşte, îi zice româneşte (actul e slavon): .. lealea-. -Lelea- şi
1) C. Kogălniceanu, Bucureşti, 1912, p. 7.
2) Istoria Românilor în chipuri şi icoane, Vălenil-de-Munte,
1912, np. 9-10.
3) In Anuarul Institutului de Istorie Naţională, Cluj, III,
1924-25, p. 152.
4) Radu Negru Vodă şi urmaşii săi, în România Nouă, Bu­
cureşti, 1908, p. 55.
5) Hasdeu, Etymologtcum magnurn, p, CCIX,
[88]
88
C. KOGĂLNICEANU
-enne- se zicea însă-avem şi atâtea exemple istortce-c-suror ilor
şi fraţilor mai mari>. 1).
După lista anonimă a Domnilor Ţării-Româneşti, compusă
în secolul XVIII după diferite cronice locale de cătră Constantin
Scarlatti, Dan 1 şi fratele-său Mircea'[ cel Bătrân snnt nepoţi ai
cneazul ui sârbesc Lazăr. 2) Hasdeu se îndoieşte de această filia­
ţiune scriind: "Prin ce minune deră putea fi elin nepotu allu lui
>J Lazara, principe nu mai vechîu, ci chlaru contimpurenu cu den­
sulă, urcată pe tr onuln Serbiei abia pe la 1371 ?" �),
Această obiecţiune nu este întemeiată căci pe când Mircea
tânăr încă se urcă pe tronul Ţării- Româneşti în 1386, bătrânul
La zâr moare În 1389. Deşi el n'a început a domni decât deabia
in 1371, după moartea Ţarului Vucaşin, el a jucat un rol Însem­
nat deja depe la anul 1356, prin-urmare el poate fi considerat
ca un contimpuran al lui Alexandru 1, bunicul lui Mircea cel
Bătrân.
De aceea deşi Scarlatti nu indică izvorul inlormaţlunei sale,
ea este întărită printr'un crisov al fiului şi urmaşului lui Lazăr,
Despotul Stefan, citat de chiar Hasdeu însuşi o).
In acest act din 1391 Stefan zice între altele: .. Am eliberat
"mânăstirile, dând fie-cărei după a sa demnitate, filtre care mâ­
,.năstiri am găsit şi pe acele din Tara Românească, zidite cu a­
,.jlltorul tatălui meu, anume templul Prea Curatei de Dumnezeu
.născâtoarei la 1 ismana şi al marelui Antoniu la vodiţa. Şi aşa
"dar metoaş ele lor cele din provincia Domniei mele, fiind ajunse
.,ca şi altele, la o desăvărşltă uitare şi pustiire, m'am rnilostivlt
"Domnia Mea de a le Înoi şi, întărîndu-Ie cu credinţa mea, a le
"înapoia zise lor mânăstlri şi anume metoaşele: Tribordl, Hapovţi,
.. Dragevţi, Cruseviţa, cu Duhovţi, etc,".
In acest act Ia sfîrşit se face menţiune şi de popa Kir Ni=
cadem.
De altă parte vedem pe', Radu 1, zidind, după indemnul pro­
babil al lui Nlcodern, o mănăstire în Serbia. In districul Crainei,
1), O Genealogie a Basarabilor, Vălenii-de-Munte, 1912,
pp. 9-10. \ ' .
2) Pray, Dissertationes, 140: "Pater nescitur, sed dicuntur
esse nepotes Lazari regis ServiaG{'.
3) Istoria critică, 1, p. 82.
4) Ibidem p, 143.
[89]
89
MORMîNTUL LUI RADU 1 BASARAB
------- ----'------�---
în apropiere de Cladova, se află o bisericuţă numită Manastiritza,
a căreia zidire poporul de acolo .o atribuia "unui sânt Nicodem".
D'asupra uşei altarului se afla o veche inscripţie, din care se mai
putea cef În secolul trecut cuvântul ,.Radulbeg" scris cu litere
clrilice, adică Radu-Vodă. '),
Această stare de lucruri denotă nişte relaţiuni familiare foarte
strinse între dinastia Basarabilor şi Ţarul Lazar şi fiul său Ştefan
şi Întăresc afirmaţia lui Scarlatti după care mama lui Dan şi Mir-
cea soţia lui Radu 1 ar fi fost fiica Ţarului Lazăr. '
Dsalmintrelea această înrudire este confirmată şi de o veche
cronică sârbească care insamnă la anul 1373 cum că Radu era
ginerile lui Lazăr. 2). Prin urmare nu mai Încape nici o Îndoială
cu privire la această căsătorie. De acea dl. Iorga este silit, într'o
broşură pe care mi-a făcut onoarea a o publica sub titlul de .,0
genealogie a Basarabilor" anume spre a răspunde la criticile tăcute
unor păreri ale sale greşite după mine, a conveni cum că: "S'ar
"putea admite după cronica sîrbească (la Onclul) cum că Radu luase
"pe fata cneazului sîrbesc Lazâr=-adăogând însă-dacă ar fi si­
"guranţa că Radu din 1373 e acelaş cu Radu care poate să fi
"domnit între Vladisla v şi Dan."
Această rezervă este fără temei de oarece între Vladislav şi
Dan n'a fost decât un singur Radu, anume Radu 1, tatăl lui Dan
1 şi al lui Mircea 1 cel Bătrân.
Căsătoria lui Radu cu Calintchla 'a trebuit să aibă loc încă
în domnia tatălui lui Radu, Alexandru 1, adică inainte de 1364
când muri acesta, de oare ce fiul lui Radu, Dan 1, urcându-se la
moartea acestuia in 1382 pe tron, trebuind să aibă cel puţin vre-o
douăzeci şi doi di ani, tatăl său a trebuit să se căsătorească I prin
anul 1360.
C. Kogălniceanu
1) Milecevic, Monastiri u Sirbii, în Glasnik, XXI, 37 apud
Hasdeu, Ist. crit.· 1, 146.
2) D. Onciul, Originile Principatelor Române la "erată".
[90]
Un pamflet istoric
...... Akatistullui Mihai Or. Sturza .. Vodă -
Nu de mult, in anul 1924, am Început a publica in Revista
Arhivelor, No. 1, din Bucureşti, şi am urmat apoi În această re­
vistă Arhiva, No.3-4, din Octombrie acel an, o serie de bucăţi
politlco-literar e, ce au fost apărut in laşi, În chip clandr stin
şi anonim, în ultimii ani ai Domniei lui Mihail Grigore Sturza­
Vodă. redactate şi tipărite, nu se ştie În ce tipografie şi oraş, de
un număr de tineri .bonjurişW, cari Crea fă o epocă de tranziţie
dela ceea ce s'a petrecut, ca situatie politică, "Între momentul a­
plicarei Regulamentului Organic şi detronarea zisului Domnitor.
In proză şi în versuri, tinerii politiciani dela 1848, Mihail
Cogălniceanu, Vasile Alexandri, Eudoxiu Hurmuzachl, Costachi
Negri, Alecu Russo, Anastase Panu şi alţi mulţi, adăpaţi de lu­
minile şi ideile liberale ale Occidentului În care-şi făcuse, cei
dintâi dintre Moldoveni, studiile, redactară numeroase articole de
protestare în contra chipului samovolnic tn care Vodă Sturza
,
credea că trebuie şi poate să guverneze ţărişoara, a cărei frâu i
se lncredlnţase de Impărăţiile aşa zise protectoare, Rusia şi Turcia.
lntrunirile secrete şi sfătuirile în scopul unei pretaceri politice
cit mai largi şi mai liberale, nu scăpară atenţiei oamenilor dom­
neşti din acea epocă. Toţi tinerii ce pretindeau schimbarea mo­
dului de guvernare fură răpede cunoscuţi de Domnitor şi urmă­
riri şi surgunirl, ba chear ameninţări de baionete, nu Iipsiră să
lucreze În potriva celor ce cereau prefacerea sistemului politic
ce apasa atunci asupra multimii.
Deaceea. şi pentru a putea cîştiga cit mai multi partizani in
popor, bonjuriştli dela 1847-48, Intreprinseră ca mijloc de pro- .
pagandă, scrierea şi editarea a numeroase fiţuici, adevărate pam­
flete, ce loveau direct sau indirect �\ persoana lui Sturza-Vodă
şi a acoliţilor sei. .
In Revista Arhivelor am reedit� bucăţile in versuri Cătră
Români (de Vasile Alexandri) şi An die Romănen (de acelaş, Însă
În traducere În limba germană). Alte cinci bucăţi, din cari una in
[91]
N. A.BOGDAN
91
Iranţuzeşte şi celelalte în româneşte, le-am reprodus în această
revistă, cum am aratat mai sus; mi-a mai rămas, din cele des­
coperite de mine. o bucată mai mare, în proză şi în formă de
broşură, pe care până acum, din anumite împrejurări n'am pu­
tut-o publica. Aceasta e intitulată; Noul Akatist a Marelui Voevod
Mihail Grigoriu, şi ea conţine o aprigă diatribă, sub formă litt:­
rară-bisericească, prin care se aduce cele mai puternice Invinuiri
persoanei lui Vodă Sturza şi tuturor acţiunilor şi oamenilor sei,
Intrebuinţarea stilului bisericesc în alcătuirea unei asemenea
publicatii fu menită desigur să producă o impresie mai puternică
în acea epocă, în care cuvântările religioase aveau mult mai mare
trecere şi influenţă În popor, de cât ar putea avea În zilele noastre.
Multe din cuvintele şi frazele cuprinse în acest Akatist Întrec mar­
ginea unor argumente de luptă politică, ajungând la insulte ordi­
nare; dar, precum se crede în genere, că scopul scuză mijloa­
cele, e bine înţeles că, În lipsă de alte arme mai puternice, con­
spiratorii dela 1848 făcură tot ce le îngădui greaua lor situatie
pentru a reuşi să răstoarne un regim puternic şi temut, căutând
prin orice mijloace să'I facă cât mai urît şi mai de despreţult În
ochii poporului, pe care'I stăpânea.
Pe de altă parte întrebuinţarea acestui stil bisericesc ne face
să presupunem că, între cei ce urzeau În taină detronarea lui
Mihai Sturza-Vodă, trebuie să fi fost şi ceva feţe bisericeşti, mai
Înalte, Întrucât se ştie că printre cei dintăi ce au avut să sufere
din pricina actelor arbitrare ale lui Sturza, fu şi marele prelat
Veniamin Costachi, Mitropolitul Moldovei, urmaşul seu Meletie şi
mulţi alţi clerici de seamă, ce nu'şi puteau obţine ori păstra drep­
turile sau Înaintarea lor, decât cu mari şi costisitoare inlervenţii
pe lângă Vodă.
Intre timpul dela care am început publicarea acestor pam­
flete si pînă În prezent, o bună parte de asemenea material con­
spirativ a mai fost descoperit şi de DI. Artur Gorovet, care l'a
dat la lumină În revista Junimea Literară din Cernăuţi, în .1926,
unde pe lângă cîteva bucăţi privitoare la epoca lui Sturza, găsim
şi o continuare de bucăţi pamfletare, sau scrisori inedite, cu ca­
racter politic, cari ajung până în epoca lui Cuza-Vodă, Între cari
şi o bucată mai lungă în versuri, intitulată Iaşii, 1856, Panorama
Moldovei.
Găsesc util a reproduce aici, de astădată, Akatistul aflat de
[92]
92
UN PAMFLET ISTORIC
:
mine, de care am vorbit, întrucît el se prezintă ca o lucrare mai
copioasă în invinovăţlr! şi lovituri din cte aduse fostului Voevcd
Sturza.
Iată-I, cu chenatul seu În doliu:
t
t t
NOUL
AKATIST
a
Marelui Voevod
MIHAIL GRIGORIU
Inainte cuvâniare
"Mare nedreptate să poate face, a lăsa în tăcere pomenirea
faptelor, care cinevaşl În vieaţă ali săvârşit ; iară cât pentru a lor
calităţi-ori În ce parte fie. aceasta nu rămâne îndoială, că acea
Persoană nu va putea iubi o laudă, potrivită cu urmarea sa, că
precum au iubit a face, va iubi şi aplauza lucrărilor sale. Ase­
mene dreaptă judecata singur Hs. ne' o propune în două ziceri :
cea Întâi: "cu Ce măsură vă vor măsura, măsuraţi şi voi lor "
şi a doua: "Vor Învie cei ce au făcut bine întru moştenirea fericirii;
eară cei ce au facut răle Întru osândă veşnică". Apoi cu cât mai
vărtos noi oameni fiind, să IlLI păzim o aşa sfântă dreptate? Eu,
nefiind Îngrijit despre aceasta, fără mustrare am alcătuit următorul
Akat'st, Întru cinstea celui, ce au vroit a se face vrednic unei a­
semenea cuvântări,
Inceputul facem cu zicerea, "Doamne răsplăteşte".
AKATI'�T
Icosul 1 ".
lnvingerile cele adese cătra perza'j'e vestinduţisă prin Ingerul
cel purtător de nedreptate, şi gata fiind În tot ceasul a le priimi,
=-
7
[93]
N. A. BUGDAN
nu te-au mustrat nici o datorie să nu Întinzi crimele pe soarta
Compatrioţllor tăi, pentru aceasta după vrednicie auzi dela noi
unile ca aceste:
Bucurăte zid, în care Se sprijinesc râlele nenorociţilor.
Bucurăte Liman, in care se oploşesc rălele dureri a ostn-
diţilor !
Bucurăte Maică, din care izvorăsc părerile cele otrăvitoare!
Bucurăte inimă, care porti lăcomie de prisos!
Bucurăte suflet, purure însatat de strîmbătăţiri !
Bucurăte minte, totdeauna neabătută spre obşteasca fericire!
Bucu � ăte electricitate, care inrăurezi fărădelegile Amplolaţllor !
Bucur ăte rnahină, care prefaci minciuna in adevăr!
Bucurăte luceafăr, ce Intuneci lumina folosinţei !
Bucurăte mare fâcătoriule de răle!
Condacul I
Nici odată mai bine, decât În parte'ţi n'ai cugetat, şi niti ai
gândit a te face priitorlu obştescului bine, ca prin aceasta săţi
câştigi buna laudă a postului, În care soarta te-au aruncat; deci
au rămas numai un sîngur mijloc, lui Dumnezău să strigăm A­
leluia !
lcosul 2
Mai înainte de lntronare abătindu'ţi cugetul cătră cele de
fată prppăşiri a feluritelor osîndiri, şi ca pre Iuda tavorisîndute
norocul a te face vânzătoriu fericirii cornpatrioţtlor tăi, gata sântern
şi noi Spre mulţămire a'ţi zice unile ca aceste:
Bucurăte cela, ce rai Înălţat numele spre obştească ocară!
Bucurăte cela, ce primeşti hula, drept cinste!
Bucurăte cela, ce'ţi speli caracterul cu sîngele celor saraci!
Bucur ăte cela, ce amara cuvintare a norodului o bei cu
plăcere ca pe un nectar!
Bucurâte, că inpietrit de iubire de argint fiind, nici o defăi­
mare n li sîmţeşti I
Bucurăte, că nic! o hIJIă a meritului nu te abate dela urâ­
tele tale fapte!
Bucurăte haos, neputut a se umple cu toate averile popo­
rulul [
Bucurăte Gherghir încăpătcri a [ăculrllor 1
•
[94]
UN PAMFLET lS'rOR1C
Bucurăte cămară, În care lucrurile răpite se păstrează!
Bucurăte Iăcată, care încui 'poarta norocirei noastre!
Bucurăte pecete, pe care este scrisă litera rnârşăviei !
Bucurăte mare făcătoriule de răle !
Condacul TI
Cine va putea cuprinde sub poala hule! toată dernoralizaţta
ta, că ori cât ne vom sili in faptă şi În izbândă, totuş nu cum­
păneşte pre cât meritul cere căzuta răsplătire a călcărilor dato­
riilor tale: Deci dară lăsândute în judecata Creatorului, strigăm
cu umilinţă lui Dumn�zeu Aleluia t
ICOSlil 3
De vom lăsa in părăsire acele ce'ţi vădesc urmările mărşă­
viei talc, vom fi cu dreptul mai mărşavi şi mai necunoscători a
celor ce_ ne fac rău sau bine: deci pentru ca În viltorlme şăză­
torii pe scaunul tău, să se ferească de a se face şi ei părtaşi
a cestel cuvîntări, strigăm cu însetare :
Bucurăte cauză, a cărei efect stînge bucuria muncitorilor de
pămînt!
Bucurăte Mannă, ce îndestulezi cu amărăciune pre cei atlr-
naţi de tine 1
Bucurăte gata despărţitor! dreptăţei celor slabi!
Bucurăte cela, ce laşi În năcazuri pre cei despoiaţi!
Bucurăte, că fără milă priveşti pre acei, ce l-ai înplîntat in
durere 1
Bucurăte, că nici un ceas nu te-au lasat cugetul a te face
apărători drepturilor fraţilor tăi 1
Bucurăte cela, ce ai mutat soarta celor din codri În pala­
hai Înalte I
Bucurăte, că Instrucţiile tal� sănt mai vătămătoare decât
Săbiile Hoţilor 1
Bucurăte cela, ce ne-ai aşazat obşteasca nevoe!
Bucurăte, că niai stîns slguranţia avutului, cinstei şi a vl-
eţei noastre I \
Bucurâte mare Iăcătoriule de re'\e 1
Conâacul fII
Intru ce '(om mai fi nădăjduindune, cînd în toată ziua îţi
[95]
95
Si
N. A. BOGDAN
.. _ ..•... _-_._.-._--. __ ._ .. _----�------._-- .. _ ..• �---_. ---'-�'-_._--.-_.-
aduci o nouă iz vodire de rări, şi În loc de a te preface, mai
mult te inţăleneştl întru fărădelegi; aglungă acum întîmplările şi
vie vremea a ne face şi pre noi tnvingători, ca să strigăm lui
Dumnezeu Aleluia l
Icosut 4
De ai simţi cât este de frumoasă banda Guvernatorllor celor
buni, şi de ai cunoaşte iarăşi, cât de îngiositcare este acelor răi,
poate, că fără Îndoială ai protimlsi să'ţi ei mal strălucitoare ur­
mări. Insă pentru că În sătoşarea iubirei de avere ţ'au ponegrit
moralitatea şi cu greu este a ţi se spala rugina lăcomiei, priirneşte
fără drept de imputare unele ca aceste:
Bucurăte Invechitule În fapte răle l
Bucurăte în răpire fără mustrare întinatule 1
Bucurăte pizrnuitorul acelor, ce caută adevărul!
Bucurăte cela, ce te măguleşti cu falzele bune=-cevântarea
linguşitorilor!
Bucurăte cela, ce te leginl În leagănul celor de o ststernă
cu tine!
Bucurăte că nu suferi În cuprinsul stăpînirei tale pre acei
iubitori de dreptate 1
Bucurăte izgonltoriule a celor ce'ţi descriu vrednicille fără
minciună 1
Bucurăte cela, ce îmbraci magarii În porfiră, eară pre oa­
meni în harare 1
Bucurăte cela, ce legi la gâtuI porcilor cinstiri, şi la a Drep-
ţilor lanturi de fier 1 ..
Bucurăte cela, ce întruneşti in caracterul tău obiceiurile cele
mai mârşave dela Nord şi Miazăzi 1
Bucurăte mare făcătoriule de răle J
Condacul IV
Nici cum osebindute de dobitoacele, care se Îngrijesc numai
pentru îndestularea pântecelui, şi sarac de fapte bune fiind, ce
te putem numi mai mult, decât un necunoscator a Însuşi dreptu­
lui şi tnsăr cinărel tale, deci ca asupra unui nevrednic spre bune
urmări, strigăm lui Dumnezeu Aleluia I
,;W;L3S!SiJQma
[96]
Icosul 5
Şi ce este mai pretios decât lauda Guvernatorilor, şi decât
a simţi cinevaş dulceaţa bunei cuvîntări a Norodului, căci toate
alte fericiri cu moartea odată să ruinesc; lată'acest Templu înnalt
in veci rămâne neşters de pe buzele urmaşilor veacurilor viitoare:
Însă tu mai mult decât lăcomia ne estirnînd alta, nu tăcem spre
plăcere'ţi a striga:
Bucurăte cela, ce sameni chibzuiri spre scurgerea pungelor
de monetă, fără de ruşine I
Bucurăte mare, ce mistueşti averile călătorilor pe dînsa!
Bucurăte soare care usuci indărnânările saracilor!
Bucurăte tortună, care sfarml nădejdea fericirei noas: re!
Bucurăte magnet, care tragi strânsurlle de prin cele mai
tainice locuri!
Bucurăte cela, ce te faci proprletariu pe părnânturfle cele
străine de neamul tău J
Bucurăte lconomule fără de voe a agonisirtlor omeneşti!
Bucurăte Ideă, spre jăcuire abătută 1
Bucur ăte cela, ce In cuget trebuie să te tăvăleşti ca râmă-
toriul în tină I
Bucurăte rădăcină, ce ai odrăslit ramurile ticăloşiei!
Bucurăte, că prin sateliţii tăi 'tai Însuşit drepturi fără de lege!
Bucurâte mare Iăcătorlule de răle 1
Condacul V
Intru cât 'tau Ilpsit persoane, a te face vraşrnaş înalntlrei
impilatului cotun, ai dat prilej celor de o aplicaţie cu tine, a În­
deplini ticăloşia soartei cei mai Înainte menite, deci spre izbăvirea
noastră, strigăm lui Dumneze u Aleluia.
Spre mai mult a spori rodurile neomeniei tale şi mai cu
Înlesnire a te sui pe treapta strjmbâtăţirei, trasai Întru ajutorul
tău pe acil, ce iai deprins să fie vrednici sprijinitori osânditoa­
relor tale abuzuri : pentru aceasta \ Împreună cu dînşii priimeşte
a auzi: ' \
. Bucurăte munte, ce urnbreşti pe cei făditori de răle prin
pol iti! ! \
Bucurăte Duh, ce lnsufleţeşti mărlnlmla acestor tălhari 1
Bucurăte vreme, ce Incorajărtseşti aplecările jăfuitorilor!
[97]
N. A.BUUDi\N
!l7
Bucurăte negură, ce întuneci adevărul 1
Bucurăts armă, ce îufrlcoşezt păn şi deşteptarea celor ne-
deprinşi a rabda !
Bucurăte lopată, care vânturi rânguirile ca pleava!
Bucurăte lipitoare, ce sugi sângele fericirei norodului!
Bucurăte credinciosule întru neschimbare de aceia ce ai a-
pucat!
Bucurăte cela, ce mitulrele le-ai sfinţit astăzi ca o jertfă
bine primită!
Bucur ăte piatră, care nu te ciopleşte nici un feliu de rezon!
Bucurăte osândă trimeasă pentru pacatele noastre!
Bucurăte mare făcătoriule de răle !
Condacul VI.
Toate cu vreme îşi .eu schimbare; iară voi cei ruginiţi în
vicleşuguri nu vă mai prefaceţi, Urmaşi aţi fost totdeauna crime­
lor strămoşeşti şi Întru răutăţi vă veţi săvârşi : nici lurnei bine nu
v'aţi deprins a face, nici lui Dumnezeu cu inimă curată a cânta
A leluia.
Icosul 7.
De ai fi pogorâtoriu din neamul lui Iuda vânzătorul, totuşi
În urmă te-ai fi căit de urmarea cea mai crudă decât a lui, căci
acela au vândut pe Hs. ce au fost ornorât, pentru adevăr: iar tu
ai ucis pre sângurul adevăr. Şi cine din noi s'au arătat mai vred­
nic spre a căpăta răsplata, cunoaşte singur, şi priimeşte de. Ia noi
astfeliu de urări :
Bucurăte cela, care domneşti întru sfetnicii care pricinucsc
cangrena Naţiei!
Bucurăte, care iscăI eşti drăceştele socotinţe l
Bucurăte Şef, care povăţueşn banta călcătorilor de lege!
Bucurăte masă, care ospătezi pomenitele nesăţioase fiare!
Bucurăte hrană, ce însătoşezi acii câni muşcători l
Bucur ăte blândeţe, care zimbeşti CU plăcere linguşitorilor!
Bucurăte magazin, În care se spiculariseşte soarta publicu-
lui celui osândit 1
BUcurăte foc, care mistueşti osândtrlle vinovaţilor;
Bucurăte molie, ce nimicntceştt lucrările sfintei pravile !
2
-
[98]
j
I
t
98
UN PAMFLET ISrUI�IC
Bucurăte cela, ce vinzi drepturile fraţilor la isgoniţil de prin
alte ţări străine !
Bucurăte cela, ce rai uitat datoriile, ce ai cătră noi!
Bucurăte nevre dnicule de bune fapte!
Bucurăte mare Iăcătoriule de rate :
Condacul V!l.
De ai purta şi În inimă sentimentul Maicei care ti l'ai in­
titluit, totuşi n'ai rămâne In defăimarea, care astăzi urmarea ta
ţ'au scris: pentru aceia nu te vei scuti de răspunderea răsplăti­
toare, rnăgulindute că şi tu strigi lui Dumnezeu Aleluia !
Icosul 8.
Nu vei putea sub nici o închipuire aţi găsi siguranţie im­
potriva răspunderei, care eşti datori şi dacă tot aceste întâmplâri te
vor Iavorisi, şi în viaţă nu-ţi va veni răsplătire, urmaşii tăi tot
vor fi nescutiţi de dreapta judecată, a căreia hotărâre s'au înche­
iat În judecata adevărului spre nădejdea celor ce strigă:
Bucurăte cela, ce ne-ai Înstrăinat de dreptele mcşteniri ale
suitorilor noştri !
Bucurăte cela, ce ne-ai făcut săraci de drepturile câştigate
cu sângele strămoşilor noştri!
Băcurăte cela, ce ne-ai injosit în privirea tuturor Natiilor I
Bucurăte Satană, care tragi inimele de la frăţeasca datorie!
Bucurăte Fantomă, ce îngrozeşti pre cei mici la suflet Să-ţi
fie credincioşi I
Bucurăte tun, care sfarmi unirea fericirei !
Bucurăte metal, ce otră veşti masa desiătărel !
Bucurăte vrăjmaş, ce izgoneşti pre prunci de la ţiţele mu­
m eşti !
Bucurăte duşman, ce ai ,gătit amărăciune şi celor Încă ne­
născuţi!
Bueurăte cela, ce împingi patria în ticăloşie, pentru - înde­
plinirea spurcatului tău interes \!
Bucnrăte vicleanule voitor] de rău!
Bucurăte, că pentru a'ţi îmiga netrebnica Iiinţă-e-puţin, şi ne
vei pune subt veşnicul jug a vatv aiizrnului !
Bucurăte hohot, ce acoperi neînţelegerea Norodului!
Bucurăte mare Iăcătoriule de răle I
I
r
I
�
I
I
, .
[99]
____ � �N�. A. BOGDAN
99
Condacul VIII.
Răutatea faptelor tale ades lovindu ne simţirile, n'am putut
niciodată a face lurne i cunoscut, dar de tine totdeauna fiind ne­
băgate în samă�şi pentru a nu rămâne până în sfârşit neajuto­
raţi, unim astăzi pentru a noastră izbândire glasurile .de cânrare
lui Dumnezeu Aleluia,
Icosui 9.
Precum odinioară Diavolul s'au întins a rasrpt toate averile
dreptului Iov, În neosebire şi tu ai fost trimis de aceiaşi soartă:
dar aducândune aminte şi privind Ia pildele, ce nu prea târziu se
întâmplă a răsplăti, şi că dreptul până în sfârşit nu piere, şi pa­
gubele lui i se adaug întru sporire, nu lepădăm nădejdea, în aş­
teptarea pilduirei tale, iar pe tine după vrednicie te încununăm cu
aceste laude:
Bucurăte cap, ce ne porti pe cărările curselor de tine îm­
pletite !
Bucurăte povata fiarelor. ce ne sfăşie binele vieţei I
Bucurăte duh, ce însufli cu răceală în vestejitele flori a pa­
triei!
Bucurăte cela, ce înghiţi îndestularea timpurilor!
Bucurăte piept, de care este aninat ordinul văditoriu rău-
tăţilor !
Bucurăte cununa blăstămaţilor I
Bucurăte podoaba rnânjiţilor de necurăţie!
Bucurăte cela, ce totdeauna iti îndreptezi picioarele pe calea
ticăloşilor!
Bucurăte vreme, ce rezi rădăcina vlăstarului înnaintitoriu
publicului!
Bucurăte cela, ce Întristezi inimele norodului!
Bucur ăte mare făcătoriule de rele!
Cotulacul IX.
Au nu']i este în privire a celor trecuti. înnalta slavă, care
pe pământ au avut, Însă acum abie se pomeneşte numele lor: si
aceasta dupre fapte care În priinţa obştească au săvârşit. Dar
tie ce'ţi rămâne după moarte ? Negreşit blăstărnul cel fără de nu­
măr, de la t0it aceia cari'i cântă lui Dumnezeu Aleluia!
[102]
i '
I
Un produs al Şcoalei lui Origore Prezviterul
la noi: Psaltirea Voroneţiană
In traducerea românească a textului slavon al Psaltlrei Vo­
roneţiane (ediţia Constantin Gâluşcă, Slaviseh-Rumânisches Psal­
ter bruchstuck, Halle a S. 1913), scriitorul a urmat, cu destulă
strlcteţă, principiile Şcoalei literare a lui Grigore Prezviterul, a­
doptată, şi ea, de traducătorii români ai operelor religioase şi
mirene din limba slavonă, alături cu altă Scoală Iilerară : acea a
,
lui Ion Exarhul. 1) Astfel se observă:
1) Acuzative, fără prepoziţiunea pe, ea obiect direct, acolo
unde În textul sia v se găsesc tot aşa acuzative (exprimate prin
genetiv, cum se obişnuieşte În limbile slave :
Ispîtlr« dzxul 93=ba (pe D-zeu); şi Svxntu] 93=i stgo (pe
Sfântul); n.daci, ea oile 95=dviie jako ovc,« (ea pe oi); şi is­
pitir şi msniîar sxul de sus 95=i iskusise, i progl1'kvaf'RI ba (pe
D-zeu); şi dracie lor coperi i mare 95=i vragy ih pokry more;
OClH" foarte Iizdrail 96=i uniuiii dz'klo Iil-k (pe bdrail); glurii lor
msucs i fucuI96=junosi;\ (pe tinerii) ih pojasu, ogrn, ; si vsn.rm,
dracii SKi j�rapoi 97 =i porazi vragy (pe duşmanii) SVOh\ nsph\!;
ce nu ştiu tire 98=ne zna,y,sf,li.tI\ tebe (pe tine); Dnul nu Iasz burul
j�bJx,ndu fy,r:& rzu I05=gb ne !isit blga (pe cel bun); m:&ntu,"şte
şerbul tzu I07=spsi raba (pe robul) tvoego; calci leu şi zrnxu
113=poperesi lzva (pe leu) (i .nnea (pe smău}; arde dracii lui 119=
popalit vragy (pe duşmanii); cire Iubeşte d.nuJ 121=Jjubestei ga (pe
Domnul) ; r:t.dicati Domnu 125=n.3nosite ga ba (pe Dnul Dzeu);
ascultai ei 125=poslusaa�e 111 (pe ei): ce clevetita JI\ntru ascunsu
soţul szu acesta i goniîa 127=d.kleveta,1\stago (pe cel Ce clevetea)
iskrxn-hgo s voego (pe al Său) sego (pe acesta) izgon-kahh; se de­
d.31egefiii 131=sny (pe fiii); laud:!; eJu141=nshvaliJ\(h ego (pe el);
\
\,
1) Desvoltarea acestei c11f'stiuJli, despre vechiI e curente li­
terare la Români, o cuprinde, pentr�l Întăiaşi dată, Praf. Ilie Băr­
hule:;cuÎll Curentele /iterar(' la Români, Edit. Cas('j Scoalelor 1928,
p. 254, 375---382. '
\.
[103]
tU)
szlzşluÎ ade f1,Y.I11Y.l1dzii 141=v:l.se!i fu al(:I.\;I')�h\ (pe cei Ilărnânzi) ;
Jluzlţ7. meseruI151=n.'lllOs/.\ uboga (pe cel sărman, nefericit) ; puse
sterpaa JI\ casz 151=V7.se!'h neplodve ,) (pe Cea neroditoare) vx
dom; ce facu ei 1 55c=tvorA\stei 1.\ (pe ei); noi vii blsvimu Domnul
157=my zivii blsvirrn. ga (pe Domnul); hr,)�nh\şte tirerii 157=mla­
denc.x (pe tinerii); )!\nţelepţed31. tirerii 1 63=vx.1razuml·l\et mla­
dencx (pe tineri) ; nu arde tire 173 ne oiezet tebe (pe tine); C1.
Iakovi, alese şie Domnul 187=jako Iakova (pe Iakov) izbra seb-k g ... ;
Domnul 2) 189=ga (pe Domnul); plecaţii Vh\de 195=sm'l:renaa
(pe cei smeriţi) zrit ; mere aşt-eptă 205=mene (pe mine) id,,,t; ce
izbăvişi Davidu 209=izl,avl'k,);stol11U Dvda (pe David); rxdicx Drn­
nul toţi ce cadu gosu şi scoate toţi ce"" ce su gosu lepxdaţi
213=podemlet g ... VZS/.\ (pe toţi) nizpadaxstx,« i vxzvodit V:&Sh\ (pe
toţi) nizvrzzenYA'; hrxneşte Dmnul toţi 215=hranit gh vxs"k (pe
toţi; toti pxczfoşii 215=ns'k (pe toţi) gr-ksniky ; Dmnul dez­
legx. ferecaţii 217=gh rksit okcvany.e (pe cei Ierecaţi) : )�nţe­
lepţeas orbii 21"I=Ullu'.idr·ket" sl'!':p"'\ (pe cei orbi); scoate
Iepxdaţii de ,g-osu 217=v:&zvodit nizvrzzEnYh\ (pe cei al uncaţl
jos); Iubeşte derepţii 217-=ljubit pravedniky (pe cei drepţi);
hr,y.ni�şte (sic) veri ţii 217=hranitk priselr.e, (pe cei veniţi)'; szraca
şi vz dua priirneşte 217=sira i vdovx (pe sărac şi pe văduvă)
priernlet ... ; Iaudz Er osalme Dmnul 219=pohvaJi ... ga (pe Dmnul};
laudz Dmnedzsul tzu 219=hvaIi ba (pe D-zeu); lzudaţi Drnnul
223, 225,=hvalite ga (pe Domnul); b.udaţi I eJu 225=hvalite
ego (pe el); sz.mz.r1. fiii lui Adamu 235=rass'ka sny (pe fiii);
szturz j elu 235=i udovli ego (pe el); JI\cungiurz. elu şi J!\V:t.tz
elll 235=obyde ego (pe el) i nakaza rgo (pe el); ferii elu 235
=i sz.hrani ego (pe el)_; h�sz Dmnui 237=ostavi ba (pe D-zeu) ;
JI\I'alţ� de pzmz.ntu mişelul 247=V7.zdvidzaeh, ot zemll:\ uboga
(pe cel mizer); şi foc vr,y.jmaşii mKnca va prenşii 253�i nil1'k
ognr. szpostaty (pe cei protrivnici) pojastr.; prid:t.dit ai noi 259
=pr·kdal ... esi nas (pe noi) ; nu ruşira noi 263=ne posrami nas
(pe noi) ; prejl\l':&lţati elu 267 II) 269 4)=pdwz.'1Il0site ego (pe el);
1) poate că aici ar fi bine tradus şi făra prep. pe.
2) de trei ori se repetă acest exemplu.
3) se repetă de cinci ori.
4) de şapte ori.
[104]
(
'/
10-1 l1�_�J_�QJ�JS_��: �S;(�;\f,l:LI�IJ) Ci}{JUmm pn�L��!.:�I�H�lI._,_, __ ,
blsviţi fii oameriloru 26S='blsvite snove uluI-stii (pe fii!); blsvirm,
tat,y,J şi filulh şi sfxntul duh 265=blsvil11h oca (pe tatăl) j sna (pe fiul)
i stgo dha (pe sfântul Duh); măreşte DI1l11ul 271=velir:ith ga (pe
Domnul); rz dicz, smeriţi! 271 =velicitl. ga (pe Domnul); rxdicx
seriţu 271 =v:t,znese srrrkreny /,\ (pe cei smeriţi); Ilxrnzndzf ;1\111-
plu .il\ d ulcaţ:t. 271= alc""�t.y.,,, isplsn i blg« (bunătatea urnpl u pe
cei flămânzi).
Se găsesc Însă şi destule exemple de construcţluni bune ale
acuzatlvului-e-regim dlrect=-cu prepoziţiunea pe (arhaic pre): priimi
prenşii 235=pri",t" ih (pe ei, pe dînşii); szturz i prenşii 235=
nasiti ih (pe dînşii); purta prenşii 235=vo%ctase n. (pe ei); ;I,tz­
rztu prenşi 239=razdraz..r, ih (pe ei); iubxscu sprensu 2I5=lju­
biAstago ego; etc.
2) Inversarea pronumelui reflexiv, ca'n limba slavă, şi a pro­
numelui personal, în cazul acuzati v :
şi Jl\toarsen. se şi se Iepz.dar ca pzrinţil Jor 95= i obratise
SiA i otvr:&gosiA Sl.\ 1) (şi se întoarseră) jako.ăe i oei ih; şi duse i
95=i vzzvede ii\ (şi-i duse) ; rnanii te 99=gn'!wae::ii SiA (te mânii);
vrut ai 2) l05=blsovoliih. es! (ai binevoit); turnat ai 105=vKz­
vratih, esi (ai în turnat) ; ertatai 105=otpustilh esi (ai slobozit):
JI\bl.l\l1dzit ai l05=ukrotil esi; Jlmtors ai I05=v2'.zvratifl, Sii\ esl
(te-ai intors); audzişi rnz 109=uslysa mn. (mă auzişi) ; JI\V7.tar�
se 109=poucaah.l\ S;;\ (se învăţau); bucuru mx 1 15=vt.zradu;Y,
Sii\ (mă bucur); msrlrz se 115=v:&zveIiăiSn. s/,\ (mărlndu-se) ; a­
dsncarz se 115=uglrli.bis,y,. s[l:\] (se adănclră) ; spargu se 1l7=
razyd..r,t Sii\ (se împrăştie) '; se r .. dice se 119=da podvi;/,.l\t Sn.
(să se rîdice) ; JI\mpzrzţi se 119=ncri sn. (împărăţeşte 3); che­
mu te 129=prizov..r, tiA (te chem); USUCK.se 129=szsx!1os.y, s[l:\]
(se lIscară) ; lepi Se 129=prilxpe kosh, (se lipi osul); J�mputa mi
129=ponosaah..r, mi (îmi imputau); cei ce lzuda m.y. 129=hva­
li�stei mii\ (cei ce mă lăudau); g'iura se 129=kIKwkah,y. sn. (se
jurau) ; ,iveşte se 131=javit Sii\" (se iveşte); saturz se I",mnele
135=nasytl.\t Sl:\ (se satură); plecz se 137=sm'/,fi se. (se smeri);
rKdicar:& se 139=vz.shodiAt (se rIdică) ; topia se 141=taase (se
\
\
1) în textul slav ambele verbe sunt sinonime.
2) Inversarea formelor la peN. compus la noi se socoate
populară.
3) nu se poate traduce în româneşte printr'un verb reflexiv.
[105]
• '"'!-
- MAfWARETA ŞTEFANESCU 105
, ��_.-._--�------------�_._._--_._�--------------._- .. �_. ._�.4
ta pea; turburarx se 141 =sl11x,ti�lt� SA; tsmpira se 107�sditosta
gi� (se intâlniră); cl�ti1.\ se 141=v:&skoH.bas� Sh\ (se Iegănară}:
deşchiserz se 147=otvrxzos;.\ (se deschiseră); Jl'clll1giurarz. me
147=obydosh\ m;.\ (mă tncongiurară) : lspovediscu me 1) 147 ; dat
au 147=dalt. jes [tr,]; Iordanul turnz, se 153=V1,zvrati (se fn­
turnă); rzdicz se psmsntul 153=podvlza Sh\ zernla 2) (pămân­
tul se cutremură) ; ce temu se Domnul 155= box.stei Sh\ ga (cei
ce se temeau de Dnul}: Drnnul ce pomeni ne, blagoslovi ne 155
=pom'knx,v ny (pornenlndu-ne pe noi, amintindu-şi de noi), blsvl
ny (ne blagoslovi ; blsvit au 155=blsvll es[h.) ; prenssra me 157
=obh\i3tx. mh\ (prinzându-rnă] ; alian; me 157=obretos� m1.\ (mă
aftară, mă găsiră) ; smeriîu me şi' spssitu me, plecaîu me foarte
159=smiuih Sh\ i spse mx, srrrhrlh 81.\ dz-klo (mă smerli şi mă
spăsiîu, mă smerlt) : JIlcunglurau. me 161=obydosh\ m1.\ (mă in­
conjurară) , protivix me lor 161=protivl'kh Sh\ Im .. (mă potrivii) i
urzitu le i 167=osnova!l.\ h\ esi (le-ai urzit); gonia me 167=iz"
gonaăte] m1.\ cei ce mă izgoneau); dodela me 167=1 st�za�i mi:
bucuru me 169=vz.zradu.Y, Sh\ (mă bucur); spasescs me 169=
sp[a]sti In1.\ (salvează mă) ; lupta se 171=bor-khdl. Sh\ (se luptau);
rnsrtt au 177=vz.zvelicil esţts] (s'a mărit, s'a mândrit); rogu me
203 pomlih Sh\ (mă rugâtu}: bucura se 213-vz.zradud\t sn. (se
bucură); a vu te 235=st?\za th\; fece te şi 'zidi te 235=sz.tvori t?\
i sz.zda t1.\ (te crelă şi te făcu pe tine); S2>turz. se 237=nasyti SIt\
(se sătură); m�mjh\rz. me 237,239=razgn'lwasA\ m", (mă mâniară);
adurarz. Se 241=sKbras1.\ Sii\. (se adunarâ) ; pecetluirz se 24(=
zapecatH. S?\ (se pecetiuiră); JI\chirz sz. 243=poklonit I s?\ (se
pocloni); .Jjlntz.r?\şte S1.\ 245=utvrzdi Sh\ (=se întări); fKdic:& se 245
=V�znese Sh\ (se ridică); veselilu me 245=vz.zveselih sn. (mă
veselilu) ; �\l1Cinserz se 245=pr1.poasasl.\ SRl (se fncinseră) ; J2>�
sari se 245=lis!sh\ Sh\ (lipsiră se); blsvit au 247=blsvil es[h .. ];
sp2>mlJ.nta1u me 247=uboah Sh\ (mă temulu); miralu me 247=
divih S1.\ (mă (miră'îu); rzdic& se 249=podvi�a Sh\ (se ridică) ;
topirz se 249=rastaase Sh\ (se topia) j topiR! se 249;;:"-�staas,,, SRl
(se topia); spz.m1>ntarz se 249=uboh\t Sil\ (se împăimântă) ; prx,­
pd\di se 249=razs'kdet Sh\ (se împrăştie) ; bx,gat ai 249=.=:vzloZi
esi (ai pus În); spz.m�nh� se 249=uboah Sh\ (mă temulu) ; dat a
1) dintr'un verset, care n'are corespondent slav,
2) 1. zemlja.
[106]
106
I
I
UN PRODUS AL $COALEI LUI OmOORE PREZVITERUL I
253=v:r.dal esi (ai dat); pomenimu te 255=pom.[;t;"r.hom-- 1;.\ (te i
pornenirăm}; şi auzi me 255=i uslyăa mil\ (şi mă auzi) i bucurs :
se 271=nzradova Sil\ (se bucură), i
II
Dar se găsesc şi exemple de pronume reflexive neinversate :
se se vesel",sc3, cerluh, 1) 119=da vzzveselwt SiI\ nbsa; se se I[!
leg..tî.re mare şi plinuh, ei 119=da podvlzit S", more i islpjlane­
nie ego; se se bucure czrnpii .. , 119=n,zradu..tî.t sr.-.; se se bu- i
cure pxmxntul 119=da raduet Si!\ zemlh\ i se se veselescs OS-I�:I'I.'·'
-trove 119=da vesel", t sr.-. ostrovi.
3) Păstrarea cuvintelor compuse şi in traducere şi injgheba­
rea unor expresii în româneşte pentru aceste cuvinte compuse;
dulce spureţi 117=blgov'hstite (ef. Blagoveştenle, Buna vestire);
cz dulce vrura 131=jako blgovolisx , mare Irxmseţe 147,=vel­
l-kpota ; oile lor multe plodite 211=ovc,", 111 mnogoplodny; şi
slava mare trxrnseţe 213=i slavx vell-kpoty : şi saturi toate vieţile
[de] dulce vr ere 213-i nasystaesi vzs-kko zivotno (ori ce vie­
ţuitoare) blgovolenia (buna voinţa); dulce vru J) 219=blgovolit I
(bine voieşte); JI\c1opote cu hure glasure 227=v't. kumval-kh do- I
broglasnyh ; şi nu dulce vru 227=ne blgovoli (nu binevoi); cs
dulce vru Dmnul J�ntru oamerii szi 225=jako blgovolits gh;
lemnele plod purtatoare 233=ddiVa (copaceii) plodonosnaa (pUI'­
tători de fructe); Oameri nu mxndri 235=ljudie nernaidril (neîn
ţelepţi) ; b;rz legtulmu 259=bezakonovahomt. (cf. bezakonovati=
a săvârşl nelegiuiri); dulce cuvsnta 265=,::blsv'kah3.; ce fii lor
ea noa rzsxditx �\mpl..tî.ntat3. JI\!ltru tirereţele sale 211=ihze snove
ih jako novosasdennaa v1'.dr..tî.zena V� junosti svoeiî.
4) Trrduceri ad literram, şi deaceea, de multe ori sensul
sufere = i
şi scul .. se kadurmitu dnul 96=i vzsta [ako' SPii\ gh (=şi
se seulă ca din somn DnuI); ca silnic şi şlumz.l1I, de viru 96""",
jako silenh i sum.el1l. 2)ot vina (ea copleşit şi zăpăcit de vin)
gludee oamerilort.\ ;1\ dereplate 1 19=s..tî.dith ljudem VY. pravos[t
(să judece pe oameni în-eu-dreptate); gieeţi ;�ntru liby 119==
rz.c·kte V1. r.-.zyd.h" (spuneţi popoarelor); ce se laudz. de idolii s�
121=svalr.-.stei o id�l-kh svoih (cei ee se laudă eu idolii lor); ,
) d j, d'
1 ar urmeaza IITIe lat o
m,y.ntul=raduet Si\\ zeml""
2) exemplul se repetă.
formă inversată; bucure se p:;;.�
[107]
\ MARGA HETA ŞTEF ANESCU
�--
107
detepli10r cu ;1\ril11a ,veseli� 1 �l =i pravY�l srdcern« vese�ie; ;J\
preuţii lui 125=v:6 (Intre) Iereih ego; blsvits ",ste casa lUI Arorn,
155 "blsviI es[Jb] dom Aarons (=a blagoslovit casa lui Aron,
t�!. versetul precedent: �blsvjt au casa lui Izdrai�=blsvil est." �om
, lilevk); se nu Dnul .:I�lre casa Am deşer ti, ��udl 51.\ �!GI �ld.tndu
l77=aste ne gh s�dZlzdltJ, dornu vz. sue trudiăx S1.\ dZlzd.l\stel ( .....
dacă Dnul nu ia parte la zidire, în zădar se trudiră cei ce zi­
d��c) 2); şi ,'/lndebiu [;Im] stlspul pi\l,re�ilor tzi .173=i obilie (=
belşug) V� stl70pust'lmah tvoih (portalurile}; ferice de cel ce JI\ple
'deşideratul S70U dinşi 1 79-blzen h ize isplsnit zelanie svoe ot nlh ;
!l&dic70 nuarii din sfxrşitul psmsntului 187=vzzvod1.\ oblaky ot
fposl'kdnih (marginele) zemli; cz acie 4\ntrebarx. ne prxdstorf
ţue cuvente de czntare 191 jako tu vsprosiăe ny pl'lmsei ny slo­
Ves p1:snei (=că aci ne întrebară cei captivaţi de glăsuirea cân­
tecului}; şi duo1.\ pre noi 4\ csntare 191=i vedăei nas p-knie (=
şl cei transporta ţi de cântecul nostru; cxntaţi noo de csntecele
.Sionulnl 191=v:&spoite nams ot p ksnei Sionskyh : -'" salce prim
mijloc de la 191=na vrsbi po sriid ex. (pe salcie În mijlocul ei);
:c�rart� me şi neclzcata m1.\ 195= stx.zx. mO,l\ i nepotlecenn;r.GI
,maX. (=şi cărarea mea, necălcată de mine); apoii\ ml.\ şi demulta
Lml.\ 195=posl'kdll'ka i drevl1'ka moa (=urmările şi trecutul meu) :
ce zidi Ierusalimul Dmnul 217=dziidx. lerslma ga ; oameri ne ..
i buri şi nu m.l\ndri 235=ljudie bui nemx.dri'î; şi sz.nge de aua be
vift! 237=i krl'..vh. grozdovx. piaha. vino (=şi beau vin, sânge
d;n struguri) ; cz g'îdec:& Dmnul oameriIor szi· 241=.fako sa.dit gt.
Ijudeml. svaiml\ (pe oamenii s�i); şi nu e sf:&ntu alegz.ndu de tire
245=i n'hs[tI.] stI. razv-R tebe (şi nu e sfânt afară de tine); nz"
tare (=nutare) 247=nemostna ; sc:&zurz oile de hranz 253=os­
kx.d'MliI OVC1.\ 01 pist� (=lipsiră oile de hrană); cz 01;1.\ cerdure
apropiGl se a naşte şi �\ durere sa strIga, aşe fu iubitului tzu 255
=jako balil\stia priblizaet sr.. roditi, i vz. bol'hzni svoe'( văpiase,
tako vyhomh vzzjublennomu tvoemu ..... (precum boleşta 3) cea ce
e aproape de naştere, şi În durerea sa striga, aşa strigăm tie prea
;c , iubitul). _
iţ! 1) ef. sumiti, a bee sgomot ; sumen, adj.=amelit de cap prin
! ceva (sgomot, viu).
! 2) şi'n textul slav şi În traducerea românească, aici nu se
ţine seama de corespondenţa timpurilor.
3) sufere.' .
[108]
5) SIavizme ,) păstrate şi În traducere a româneasă :
şi n .. "stl.vi 95=; nastavi; i dos[t]oanie 97=dostoania; Dnul
spssitcrtul nostru lOl""",Be (Dzeule), spsitelju (Voc.) nas; spsenla
nostra l05=-spsen;i naslh ; iveşte noav l05=javi nam : spssnix
ta l05 ....... spsenie (rnântuirea) tvoe; spre podoblţli sxl 105=-na pr­
pdnyx SVOA; prpodobitu s eu 107=prpdbeUl, [esrm. ; ispove­
descu rns 109=ispov'km SRI; presJ,y;.vx.sclI l09=proslavlA ; nx.sl:&­
veşte fii lor lll-=nastavi sny ih; n,y,dzRlşte te 113=nadiiesi SA;
poticneşti 113=priitzkn-ksi; cx spre mere opovzl şi Izbz vi volu
elu 115=jako na mRl upova (ef. upovati=sa spera) i lzbavla i ;
ispovedire 117=ispoviidanie; plinul ei 119=is [p jlznenle ego;
şi lspovediţi parnxnte sfnţila lui 121=i ispov'kdaite pamxt stinRl
ego; spsenia lui 123=spse[nie] ego; fire lege kxlcatonu 2) 127
=vest� vakonopr-sstapux : podobilu me nessturatul pustllei 129
=upodobih Sit\ njRlsyty pustinn-ki (mă asernănălu pustiei nesă­
ţioase); pamRlti. ta 131=pamRlt tvoa : pajişte 135=pazit ; şi dzise
bursei 141=i povel-k buri (furtunei); şi derese i;!lm pristanişte
vota lor 141 =nastavi A vă pristaniăte (port) horhnia svoego (şi-i
puse pe ei la adăpostul vrerii sale) ; săblaznire lor 143=i oblazni
iî\; pamente fapt t 47= pamxn. (amintire) sxtvorih, jes[t,.] ; ogo­
descu ;�ntre Dnul 157=ngoZd,y;. pr-kd gms : din gunorşte 151 =
ot gnoiăta : iubilu porxucitele tale mai vrstos de aurul şi de pa­
zi� 163= ""' __ pace zlata i pazia; derept ace ispytiiî\ le sufletul
mieu 163=sego radi ispytaet it, dsa moa; CK pon;.ncitele tale je­
luilu 163=jako zapov'l;di tvOl.\ ielaah; de c1evetele 165=ot kle­
veti; chiemu cKtrz. tire, spKseşte me 165:::="vzzvah k teb·'. spsi
(salvează) mRl ; tu ai sleditu 195=ty esi isl·tdovalh (ai urmat) ;
omnosi se voru 197=umnoz8,t sn.; nelt.lwiditorii tI.:i Dmne n,y;.­
vide seu i 199=nellavidRlst8,RI (pe cei ce te ur�sc) li th\ gi vzz­
nenavid-kh (îi urîlu); ispiteşte me 199=ispitai mRl (fnvată-mă);
hrana rostului mieu 203=poloii gi hranenle (pază) Ilstom moim
(=pune Dne pază buzelor mele) ;�\ rod şi rod 211, 217=rod
i rod (neam şi neam, adică: din neam in neam, generatiile de-a
rândul); ca podobiiî\ besereciei f11=jako podobie crkve: vl,y;.dio
cil.\ 213=vldCh.stvo; prepodobni�ii 213=prpdbllii; ;I\n toate ro-
,
1) unele dintre ele se Întreb�intează şi astăzi în limba ro ..
mâoescli.
2) cuvânt compus.
[109]
MARGARET A ŞTEFĂNESCU
109
dure şi rodure 213=v:& vskkom rod'k irod'" ; prepodobnic 215,
213, 233 = prpdbem, : obiditorilor 217=obidimym; i cîudele
tale spure vor 213= i (şi) ejudesa (minunile) tvoa pov kdat ,
pamente mullil\\ dulcxţeei 213=paml\\t umnozenia bJgsti (am in­
tirea sporirei bunătăţii); nu VK nJ>.d:&ireţi 215=ne nad-kite Sl\\ (n u
speraţi, nu vă lncredeţi) : nu espsenie 215=n'ks(f1,) spsenie ;
Jl'cepeti Dmnului Jf\ ispovedire 219=nacn1de gvl V:& Ispov-hdani ;
ispovedire lui 223 = ispov-kdanie ego; povelire 1) puse 223
=poveHmie poloz! ; din tsmpxna 225=VK tumparrk ; 4\ Ispssenle
225=v� spsenie; toata dihanix se laude Drnnul 227=v:&s'kko
dyhanie (suflare, fiinţă) da hvallts ga : Jf\ spsenie 229=v:& spsenle :
vaznesescu 229=vzznes.l\ ; daţi velicie 233=dadite velicie (mărire) ;
prpdbnlcii 4'. slavx. 225=prpdbnyi vs slav k ; oblicire 4\tru oa­
meri 225=oblicenia v:& ljudehz ; prpdbnicilor lui 225-==prpdbnym ..
ego; şi cex ce nu nevidescu da voîu 243=i nenavidastărn .. (ce­
lor ce nu mă urăsc) mii\ vszdams ; ce nu nevidle prensu 245=
nenavldastirnr, ego; proldlrs pxrnxntul 245=pdddosh\ zernl.a (în­
conjurară părnântul) ; puse Iubeste tare vrstute sa 249=i polozi
ljubov tVlzd.l\/i\ kr-kpostix svoex : Jf\ntru Dumnedzxu spssltorful
meu 253=0 bdz-k sps-k moern .. ; cs nu I\\ste rece upovxindu pre
tire 261=jako I1'k'\(th) studa upovax..sfimh na tii\ ; şi scoate ne dupz
cludele tale 263=i izmi ny po cjudesemh (minunea) tvoim ...
5) Topică slavă păstrată in traducere, după cum s'a putut
observa şi din exeplele de până aici; traducătorul nu e preocu­
pat totdeauna şi de sensul propozitiunii, de aici rezultă traducere
greşită, căci IlU totdeauna topica slavă se identifică cu cea a lim­
bii romine:
cale fece cz.r[t lri şi ffi:&niei sale 95=ptt sz.tvori stzzJ>. gn­
'kvu svoemu (făcu drum şi carare mâniei sale) ; şi mJ>.nil.ar prinsu
Jpm munţii s:t.i şi .'�ntru istokanii SKi .i\1�r:t.tar prellSu 96=i prag­
nevaSA\ i n hlxm'kf1 svoih, ; v:& istukanllih svoih razdra�isl\\ i (şi
se mâniară şi asupra hâlmurilor 2) lor şi asupra sculpturilor­
statuielor--Ior îl aţâţară) ; şi Pz.scu j 4\ Iler�ul -'I\rima sa 98=i u­
pase ih vz nezlob'f; Srdca svoevo (şi-i păsui pe ei în llerăutatea
in imei sale); şi mai multu de acii mUllc:& şi I:t.ggory 1 (1=; mno­
zae i11 truci i boHiZl1h (şi inmultind a lor chinuri şi boală); ce
1) povelire şi ispovedire din sI. povelenie şi ispov'kdanie nu-s
exemple de rotacisme În elemente slave ?
2) movile comemorative.
!&Sa
[110]
110 UN PRODUS AL ŞCOALEI LUI ORIOORE PREZYITERU_L ,
Iecers trecere urare 127=tvor tl\st,l\JI\ pr'kstxplenis vzznenavid-kh
(urîtu pe cei ce fac abatere); fuiu ca de nopte corbu ;�n turnu
1 29=byh jako noătnyl vran na nyrlăti (fuiu ca bufniţa pe ruine) ;
ca pasare j�nszggurr. se spre zidru 129=jaşo ptica osobwăria s�
na zxd-k (ca pasărea ce se izolează pe zid); din mijloc de piatrx
135=ot sr-kdl kamenia (de printre pietre); ternuţilor densu 147=
boxsttm s� (celor ce se tem); [s]e de lor ;1' ocinz limbi 147=
dati imi. dosţtjanie (îndestulare) �zykh ; JI\m pamente de vek 149
...."vz pamxtt, v·kcnx.", (în veşnică amintire) ; fu Iudei sfinţiJl\ lui
153=bys[h,] Iudea stlni ego; se nu c�nva nez limbile ius e
dzsul lor 153=da nekogda rekxt Jl\zyci gde esjt«] bz, ihh ; Dnul
nostru spre cerru 153=na nbsi; Dnul nostru spre pzrnsntu 153
=na zemli; blsviţi ss mtu ternuţii de Dnul 155=blsvil� esjt«] bo­
.v.st.Y.� s� ga (=blagoslovit re cei ce se tem de Dnul) ; blsviţi
voi Dmnului 155=blsveni vi gvi ; milostivu e Dmnul şi dereptu
157=mlstivl. g� i pravedem. ; Dnul mie agrutorru 16I=gh mrrk
pomoătniks (Domnul ajutătorul meu»; şerbul tsu ssmtu eu 163
=rabt. tvoi esrm. aZI> (eu sunt robul tău); şi porsncite dereptate
mrsturie ta şi dedevzrul foarte 165=zapov'kda pravda sv-kd-knla
tvoa i istino dz-hlo : si şerbul tzu Iubi lu 165:.:::i rabi" tvoi Vl'.Z­
Ijubi e ; glurelu eu sz.mtu 165=junosa aZh esml. ; vr'kme e se fan.
Omnulu [il sparserz l-kJl\ ta 163=vf'km� sz.fvoriti gvi razoris;y,
zakon tvoi 1); ocuz.tu dereptzţile tale lluitalu (pic) 165=ul1ici;2em,
opravdanii tvoih ne zabyh; ainte apuca'fu fMîI. vreme chemaîu spre
cuventele tale nedezdullu 167=varih vz bezgodi i vzzvah na slo­
vesa tvoa upovah (apl1caiu fără de cale şi chemălu şi nădăjduilu
în cuvintele tale); departe de Pz.cztoşi spseniJl\ el, derepl�,ţile lale
nu cerşurz. 167""",daleee ot gr-hsnilll. spsenie jako opravdanii 2)
tvoih ne vz.zyscas,y,; eftinşigurele tale multe ()mnc dupz ghldeţul
tz.u ;Iwie me 167=stedroti tvo,v, mnogy gi po s,y,db'h tvoeI zi vi
m� j cx,tr,T, Omnul czndu scr7,b,iJl\ chemalu şi auzi me 169=k6
gu egda skrzb'/;h yy.zvah i uslysa 1111a' (când, din cauza scârbilor,
strigăi către Outll şi-el--mă auzi); ez. se nu vre Omnul fi JJ\l1-
tru noi 175=jako aste ne gh bi 'ţylt. vz nas (că dacă Dnul nu
ar fi în--între-noi); cx"trx. tire rzdicăru ochii miei viitoriul spre
cedu 175=k tel)'/,; vz.zvedoh or,i �oi zivx.stomu na nbsi (ridica'fu
1) textul slav Însuşi e neclar.
2) s'a abis 11 suprapus În redactarea şi ed. Găluşcă.
[111]
ochii mei către tine, care trăieşti în cer) ; furrn, veselindu ne 177
=byhom .. veselxste SA (şi ne veselirăm); )1' deşertu voao laste
rnsrecare 177=V'L. sue varrn, esţn.] utrsnevati ; sculaţi vx puşii a
şede ce mxncaţi p:&Jlue durzvre csndu vz da Iubiţilor sai somnu
177=V2'i starrkte po skdanii jadJ>stei hH:bi. bol-kzni, egda das [t .. 1
vxzljublenaym svoim ssm- (=ridicaţi-vă pe şezut cei care mân­
caţi pânea durerii, când vă dă somnul cu iubirea sa); cela ce
fece Iumirz mare uruI 191=sl'.tvorsomu sv-ktila velia edinomu
(numai aceluia care făcu lumină mare acelui singur care făcu lu­
mină mare) ; cel ce tece ciude mari urui lS9=s:&tvorsomu cludesa
velia edinornu (unuia singur-singurului care făcu minuni mari);
şi JI\raltul e şi de departe şti 195=i vysokaa iz. dalece s:&V'(,Sth;
pedepseşte me dereptul cu meserere şi oblicxşte mGl 203=po­
ka ăet mGl pravednikx mlstia, i oblicet mh\ (arată-mă vrednic de
mila ta şi scoate-mă la iveală 1) ; şi nu era ştlutori mere 205=i ne
b-k znaxt rnene (şi nu mă ştiuau) ; omul deşertului asamsrx se
209=clk .. suerk upodobi Sh\ negura ca ceruş,e vrasx o 221=
m.<Kgl.l> jako pepel« posypaxătago : greşire nu a lui Ieeori vino­
vaţi 233=s:&grMii3G1 ne togo eGIda porocnaa : şi nu sta aruncsndu
el slugile JI\mpl'.ratului 263=i ne pr-hstasz vzvrsgose ih slugy
crevy (şi slugile Împăratului nu Incetarâ=-nu mai conteniră-a­
lungându-I),
____ --.:M.ARGARETA ŞTEFĂNESCU
111
In rezumat, în Psaltirea Voroneţiană, se păstrează topica sla­
vă, inversiuni de pronume obişnuite în limba slavă, forme de A­
cuzativ (obiect direct) fărăprep. pe slavisme multe, cuvinte com­
puse croite în româneşte după cele sia ve, şi din cauza acestora
ea trebuie socotită ca produs al Şcoalei literare a lui Grigore Prez­
viterul la noi.
(Va urma) Marg. Ştefănescu.
1) Se observă însă şi câteva, dar prea puţine, Încercări de
a traduce după înţeles dzilele mele ca umbra trecură 131=dnie
moi jako s-krn, uklonisx Sili ; se nu aibx ai lungi 239=da ne
dlsgo H:("s�vL1X,tl. (ef, H�to, an); pusi le )1' veacul vecului 223=postavi
GI v vky i V'L. v'kka v'kka (traducătorul omi:e pe v vl;y i, din textul
slav); se dellllgz. şi de D 11111 ul ce I I1lMtlli prensu (adăogit de
traducător) 237=i o3h,pi ot ba svoego (şi nu păşi de lângă D-zeu)
,1
I
i
,.......el
[112]
I
Rolul boerimei în politica externă a princlpa­
tului Ţării Româneşti în prima jumătate
a sec. XVII .. lea.
(urmare) ')
(Constatări generale)
Cu toate că. avem de a face cu o victorie a partidului creş­
tin totuşi Bethlen şi Impăratul nu reuşesc a pune În scaunul ţării
pe Mircea Vodă, favoritul lor. Speculând decăderea turcească, Po­
Ionii reuşesc să impună pe tronul Munteniei pe Gavrilaş Movilă
mai ales că acesta a şi plătit suma cea mai mare pentru obtine­
rea scaunului.
Incă nu Începuse in cadrele sale generale şi hotărâte mai
târziu, planul de luptă al Habsburgilor În, contra Turcilor. Lovi­
turile date acestora şi pe calea armelor şi pe cale diplomatică
sunt dese şi numai extremei corupţlanl şi desordini din irnperul
otoman se pot atribui succesele continui. Opinia publică generală
era aşa de ostilă Turcilor Încât nici creaturi ale lor cum a fost
Gaşpar Gratiani 2) nu se pot menţine în contra curentului vremii
ci se dau după el, aşa cum va fi bănuit şi noul domn muntean,
Deşi trimis al Turcilor Gavril Movilă guvernează tara cu boeri
reprezentanti ai partidului creştin În frunte cu Papa logofătul şi
vei cornisul Buzescu 3). In timpul răsboiului turca-polon-care,
cu toată dibăcia lui Graţiani nu poate fi Înlăturat-se vede bine
curentul filo-creştin ce se născuse În ţările dela Dunăre, datorită
căruia insuşi Gratiani fu nevoit să-şi părăsească stăpânii pericli­
tându-şi tronul şi veaţa -),
1) Vezi Arhiva, XXXV 1928, No. 1, pag. 37--45.
2) N. C. Bejenaru, Gaspar Graţiani, Îl) rev, Cercetărt Is-
torice An. 1. \
3) Gh. Ghibănescu, Divanuklle domneşti În Arhiva, XXVI
No. 7-8 pag. 163. \
4) Vezi lucrarea mea, amintită mai sus precum şi biografia
lui Gratiani de Ioan Iaucovict În IJurmuzacki-Bogdan, vol. III. S.
II G2�G9.
[113]
N. C. BEJENARU
-�-
113
In răstimpul dela 1620 până la 1633 când domni fricoşi,
umili faţă de Turci şi fără încredere în creştinătate se succed la
tron, partidul boeresc creştin a trecut printr'o grea criză. De altfel
nici situaţi unea generală externă nu oferea o alimentare a simpa­
tiei faţă de creştini.
Partidele politice din tara românească îşi dispută În această
vreme numai impărţlrea demnităţilor şi se desinteresează de ori­
entarea generală a ţării in politica europeană. Invingerea Polonilor
În 1621 făcuse pe conducătorii politici din principate să nu se
mai gândească la o apropiată scuturare a jugului turcesc. Erau
însă şi dintre acei cari susţineau din convingere politica turcească;
aceştia erau stâpânitorii de fapt ai ţării. Printre aceştia găsim Încă
din 1625 ca mare postelnic pe Constantin Cantacuzino, 1) un de­
votat partisan al Portii iar În divanul Ţării în locul boerilor păs­
trători al traditiei .politlce a principatului incep să se întroducă
streini ca un Minetti, Condilo, 2) Trufanda, poate tocmai spre a
răpi boerlmei de ţară posibilitatea de a mai pune in primejdie
stăpânirea turcească prin alianţă cu creştinii. Atât de mult caută
domnul a ţine pe lângă el persoane devotate lui şi stăpânitorilor
dela Constantinopol încât Radu Mihnea când trece din domnia
Munteniei În acea a MOldovei Îşi ia cu dânsul şi o parte din
boerii cu ajutorul cărora domnise În principatul muntean. Intre
aceştia găsim pe Trufanda, grec de origine pe Furtună, comisul
pe Hrlzea Visternicul şi pe fraţii Celebi unul din ei Paharnic,
altul pârcalab de Neamţ 2).
Dar jignirea aceasta a demnităţii nationale va provoca reac­
tiunea firească. Străinii uzurpatoei În conducerea Ţării aveau să
deslănţue o reacţiune din partea boerimei de ţară, pentru a-şi
redobândi drepturile şi a-şi manifesta adevăratele ei sentimente
în ceiace priveşte orientarea politică a ţării lor. In fruntea miş­
cării care avea la bază lupta contra infiltrării elementului străin
la conducerea ţării-deci contra domnului şi a Turcilor cari fa­
vorizau aceasta-stăteau boerii olteni in frunte CU Mateiu Aga din
Brâncoveni, Ridicându-se contra domnului care pusese biruri im-
1) N. Filiti, Arhiva Gh. Or. Cantacuzino pag. XXVIII şi Oh.
Ghibănescu, Divanurile domneşti În Arhiva XXVI No. 7-8 pag.
170-172.
2) Gh. Ghibănescu, Divanurile domneşti, Arhiva, An. XXVI
No. 7-8, pag. 169,
[114]
114 ROLUL BOERIMEI ÎN POLITICA EXTERNĂ A SEC. xvn-i-«
posibile, o ceată de boeri trec în Ardeal (1630) înainte de a se
fi statornicit acolo domn, Gheorghe Racokzy 1, lăsând În urma
lor indemnul de a refuza plata dărilor impuse precum şi nădejdea
că in curând vor avea un domn al lor dintre boerii pământului.
Ţărănimea săcătuită de biruri şi boerii câţi mai rămăseseră in
ţară primlră acest Îndemn cu bucurie 1).
Dar În Ardeal ei găslră o situatie tulbure În ceiace priveşte
legăturile cu imperialii, Mulţumiţi că li se dă voe să se refacă
aici ei supt obligaţi să ia parte la luptele noului print ardelean
cu Impăratul la Tisa şi astfel boerii pribegi printre cari erati :
Mateiu Aga, Aslan Vornlcul, Gorgan Spatarul, Barbul Brădescu
paharnicul, Mihail spatarul Coţofeanul, Dumitru Slugerul Felişanul
şi Mitrea vistiernicul 2) sunt obligaţi să-şi lege soarta lor şi a
ţării de aceia a Craiului din Ardeal.
1 n legăturile de arme ale acestor pribegi cu Ardelenii şi in
ajutorul dat de Rakoczy pentru ridicarea lui Mateiu Aga în sca­
unul dela Târgovlşte găsim explicarea prieteniei ce domnul mun­
tean a purtat-o "Craiului" până la moartea sa. Politica filo-creş­
tină a partidului boeresc muntean nu mai are ca sprijin pe impe­
riali ci Ardealul, politică urmată până î n 1654 când tronul Ţării
este ocupat de Constantin Vodă Şerban.
Cât de puternic era curentul naţional in Ţara românească
ne-o arată şi atitudinea lui Leon Vodă după refugiarea boerilor
amintiti mai sus, în Transilvania. Deşi susţinut de Turci totuşi
el crezu că e necesar să facă orice pentru a-i decide să se în­
toarcă în ţară. Ii ceru lui Rakoczy, le trimise şi lor "cărţi de
jurământ" însă toate aceşte nu erau decât manopere spre a-i a­
trage În cursă-În ţară=-unde IJ Grecul" ar fi putut să li dicteze
pedeapsa; ceiace prtbegli refuzară cu îndârjire.
Simtind însă agravarea pericolului şi generalizarea curentului
ostil lui, Leon Vodă îşi schimbă brusc atitudinea. Isgoni din ţară
pe cărnătarii greci, ridică birurile apăsătoare şi căută prin înru­
dire cu boerii din partidul naţional să-i atragă de partea sa. Ii
adună în divan şi le declară că se leapădă de orice prietenie cu
\
\
1) Cronicele Ţării de Constantln-Căpttanul şi Stoica Sudescu
în Mag. VoI. 1 şi IV, precum şi scris�area din Iorga, Studii şi
Doe. IV, 20-21.
2) N. Iorga, Studii şi doc, IV, 20-21.
[115]
N. C. BEJENARU
�---
115
, >
�
I
I
Grecii. Poate şi acestui inceput de măsuri bune pentru ţară se
datoreşte înfrângere a lui Mateiu Aga lângă Bucureşti în 1632, când
acesta năvălise din Ardeal spre a ilua tronul. Respinşi în luptă
pribegii trecură iarăşi muntii la Rakoczy-noul reprezentant al i­
deiei creştine l}-care va căpăta prin ajutorul ce-I da lui Mateiu,
un more ascendent asupra acestuia în timpul domniei sale.
Cu tot ajutorul creştin, Mateiu Vodă pentru a lua scaunul
trebui să se pună bine cu turcii mai ales că boerimea credincioasă
acestora şi domnului îl arneninţau atât pe el cât şi pe Rakoczy=­
În cazul unei năvăliri din Ardeal-cu urgia lui Cantemir şi a Tă­
tarilor săi. Aşa că Mateiu Vodă, sfătuit poate şi de Rakoczy luă
drumul Banatului, de aici trecu Dunărea şi merse la Nicopole
unde se găsea Abazza paşa cu care se Înţelese pentru luarea
domniei.
La 7 Noembrie 1632 Mateiu Basarab luă, prin luptă, tronul
Mnnteniei şi pentru a înlătura pe singurul contracandidat mai
periculos, tăe nasul lui Constantin Şerban cel ce revendica scaunul
părintelui său 2).
Pe cine se bizuia Constantin Serban când formula această
,
pretenţiune de vreme ce boerii partizani ai Turcilor ereu credin­
cioşi domnului lor, iar partidul creştin se- va fi bucurat de suc­
cesul şi înălţarea lui Mateiu Basarab în scaunul ţării ?
Imprejurările în care noul domn se urca pe tron, ajutat a­
decă de Rakoczy şi atitudinea acestuia faţă de Imperiali cari aveau
scopurile lor bine definite la noi, nu conveneau de loc a­
cesiora. Mateiu Basarab avea să fie însă cel puţin un prieten cre­
dincios lui Rakoczy care era duşmanul Irnperialllor opunându-se
din răsputeri la penetraţiuuea acestora înspre răsărit. Mateiu Ba­
sarab deci nu era ornnl care să le poată fi lor de folos. Fiul lui
Radu Şerban acel ce făcuse servicii reale imperialilor şi care-şi
pierduse tronul din cauza prieteniei ce le pastrase, putea să apară
celor dela Viena ca omul, prin care ideia politică creşină patro­
nată de Habsburgi poate fi reînviată În principatul dunărean. Aşa
1) Memoriile lui Kemeuy În Deutsche Fundgruben,
1) Hurmuzakl, Prag III, 264 şi Miron Costin În Kogălni­
ceanu, Letopiseţe 1, 348.
[116]
116 ROLUL BOERIMEI îN POLITICA EXTERNĂ A SEC. XVII-lea
s'ar explca oare imprejurarea că întâlnim pe Constantin Serban
pretendent la tron odată cu Mateiu Basarab? 1) •
Dar opinia publică din Ţara românească aşa cum era in
prima jumătate a sec. XVII nu putea distinge aceste dedesubturi
ale polltlcel generale europene. Ea a fost bucuroasă că un boer de
ţară, aliat cu creştinii, a putut să urce scaunul domnesc fără să
mai provoace din partea Turcilor vre-un războiu, Pentru a pro­
duce o ameliorare a relatiilor dintre partidele boereşti din iară
Mateiu Vodă menţine În divan pe unii dintre boerii cari fuseseră
devotati Turcilor in timp ce puterea o trece de fapt În mânile
boerilor care-I ajutaseră la căpătarea domniei. Cel mai de seamă
dintre cei dintâi este postelnicul Constantin Cantacuzino, prin
prezenta cărora în divan se arăta Turcilor devotamentul domnului
către Poartă iar in fruntea celorlalţi este Radu Buzescu pus mare
ban al Craiovei, vajnicul luptător pentru alianta cu creştinii.
In tot timpul domniei sale Mateiu Basarab a fost un sincer
şi devotat prieten al lui Rakoczy, fără ca acesta să-i răspundă
la fel. In anul 1644 când principele Ardealului avea nevoe de trupe
in lupta ce-o ducea în contra Habsburgilor, un sol este trimis la
Târgovişte pentru a cere ajutoare. La această dată boerimea tării
era pe deplin împăcată. Constantin Şerban .0 rudă a Domnului"
a condus contigentul de ajutor trimis lui Rakoczy care deschisese
; războiul cu casa de Austria. Era stabilit la această dată ca suc­
l cesor la domnia ţării să urmeze fiul lui Radu Şerban pe care
Mateiu Basarab îl înlâturase la urcarea sa în scaun.
Desemnarea aceasta se pare că nu este o simplă întâmplare.
Domnul Munteniei a avut adeseori dovezi de nesincerltatea prie­
teniei cu Rakoczy şi atunci pierzănd încrederea În principele Ar­
dealului Mateiu Basarab, îşi căută un sprijin adresându-se impe­
rlalilor. Incă inainte de începerea războiului cu Ardealul, aceştia
au fost înştiinţaţi de către domnul Munteniei despre tratativele ce
se duc intre Rakoczy şi Suedezi : punând prin aceasta o punte
de legătură între cele două ţări. Prin desemnarea lui Constantin
Serban ca urmaş al său în domniei se poate ca domnul Munteniei
. \
să fie urmărit facilitar ea aceleaşi âpropierl de imperiali de care
fusese despărţit pănă acum de Rakoczy.
\
1) A se vedea articolul meu "Constantin Vodă Şerban fată
de imperiali şi Cazaci" in Rev. Arhivelor An II.
[117]
N. C. BEJENARU
H7
Incercarea de a se da Tării această orientare politică n'a
dus la rezultat. Poate sub Influenţa Postelnicului Constantin Can­
tacuzino sau datorită intrigilor ce se ieseau Jacurtea lui Mateiu
Vodă domnul fşi schimbă şi atitudinea sa în politica externă şi
hotărărea referitoare la moştenirea tronului. Se pare că, bătrân şi
bolnav, Mateiu Basarab deveni prietenul devotat al Turcilor 1)
convins că puterea lor e prea mare ca sa-i poată ei resista mai
ales când îşi pierduse increderea în sinceritatea aliaţilor. Poate
va fi fost indemnat să ia această atitudine şi de boerii care-I în­
conjurau În frunte cu Diicul Buicescul, Acesta îi pândea moşte­
nirea Tronului şi se gânda de sigur că are nevoie de ajutorul
Turcilor pentru aceasta. Astfel constatăm că marele domn îşi în­
chee cariera politică partizan al stăpânilor săi dela Constantinopol,
fără însă să fi putut atrage în apele acestei politici toată boeri­
mea ţării. O mare parte din această boerirne Işi păstrase inde­
pendenta faţă de această nouă orientare politică; moartea lui
Mateiu Basarab îi va da însă prilejul să-şi manifeste sentimentele
politice prin alegerea la tronul ţării a lui Constantin Şerban in
contra lui Diicu reprezentantul împreună cu postelnicul Constan­
tin Cantacuzino al politic ei turceşti în principat.
N. C. Bejenartu
1) Paul de Alepp, Călătoriile patriarhului Macarie de AnU,..
ohle, ed, Cioran, pag. 107.
[118]
Comunicări
Cuvintele româneşti siălpar şi alilutar
In Dacoromania, 1, 408, d, Sextil Puşcariu reproşează d-lui
praf. Weigand dela Universitatea din Leipzig şi metodei cu care
se lucrează în "Seminarul românesc" de sub direcţia acestu'a a­
colo, următoarele: "lnflutnţa activă a limbei române asupra lim­
bilor în vecinate se reduce [de către Weigand şi Şcoala sa] la câţi­
va termeni păstoreşti. Când Însă un cuvânt, evident ro manie, se
găseşte şi la Slavi, cu deosebire la Bulgari, se trage adesea la În­
doială continuitatea lui în limba română, iar când poate fi îndo­
ială dacă o vorbă românească derivă din latineşte sau din vreo
limbă balcanică, etimologia neromanică este preferită a priori, tre­
cându-se cu uşurinţă peste dificultăţi semantice şi formale. Iată
câteva exemple: stâlpar e derivat din bulg. stzlps, cu acelaş sens
ca »stâlpul" nostru, deşi înţelesul cuvântului românesc ne trimite
la *stirpalis. (din stirps «ramură) şi forma nu ne împiedecă să
admitem această etimologie». Apoi spre a-şi documenta acea în­
vinuire, mai dă d. Puşcarlu şi alte exemple. Trec însă peste
celelalte, fiindcă scopul tervenţiei mele în această discuţie de
natură principială este, nu să 'arăt care din doi: d. Puşcariu sau
d. Weigand are dreptate, ci numai să ofer cercetărilor limbei ro­
mâne un cuvânt rornânizat vechi, pe care nu l-a înregistrat
până-acum nici un dicţionar şi\ nici chiar dicţionarul Academiei
Române. \
In acest caz n-are dreptated. Puşcartu, Intr'adevăr. Sla­
vistica arată că cuvântul stlzps Înseamnă în limba bulgărească nu
[119]
ILIE BĂR13ULESCU
119
numai stâlp, ci, cum afirmă Şcoala d-lui Weigand, şi ramură. Ast­
fel, în Dicţionarul bulgăresc al lui Diuvernua pe care-I am acum
la îndămână, găsim: cetire stlspae--patru stâlpi, dar şi stlzpove-te
na slekite dărveta izsăhvat=ramuriie tuturor copacilor s-au uscat,
şi Încă: edno stlzpăe ciresi=o ramură de cireşt.
Iar cât pentru sufixul - ar din stâlpar e şi el bulgăresc.
Am arătat deja în Arhiva, XXX, 1, P: 61. Acum mai adaug, ca
exemple, pe bulgăreştile : kărrnllcr, globar (S. S. Bobcev, în )u­
ridice ski pregled, XXVI (Sofia 1925), cartea 6, p. 228-9).
Deci, pe câtă vreme e slav (bulgar) stălp, este şi stă/par,
konjar, kărmilar, globar. In acest caz nu se poate nici într- un
caz admite în Ştiinţă presupusul de d. Puşcariu că ar fi existat
vre-odată în limba latină: =stirpalis din care ar fi făcut Românii
stirpar >stâipar> stâlpar. Să mă ierte d. coleg Puşcariu, dar
asta e o etirnologhizare prea trasă de păr ca să iasă patriotic
din latineşte.
Tot ast-fel ca siălpar, de altfel,--într-un manuscris române­
slav cirilic cu oarecari rânduri glagolltice, din sec. XVI, scris în
mănăstirea Putna din Bucovina, găsesc cuvântul românizat: 3/V
I WIIIHdE TCh\ = IIMI"�Hi\\"fM=aci se începe Aliluiarele I), E cuvântul
bulgăresc sau mai bine bulgarizat alilujar din aliluia ; el se află
şi în al lui Miklosich : Lexicon ţialaeoslovenico-graeco-laiinum,
luat dintr-un text bulgăresc din sec. XVI. In acest cuvânt aliluiar
e vorba de rugăcunea bisericească în care se cântă refrenul
aleluie, Are înţeles bisericesc, de altfel, şi cuvântul românesc
stâlpar : Duminica stâlparilor, cea dinaintea Paştelor (Lazăr Şăi­
neanu: Dicţionar universal). Aşa că limba română din sec. XVI
avea, luat din bulgăreşte, poate mai de mult, cuvântul sg. aliluia,
pl. aliluiare=aliluiarele.
Ilie Băr bulescu
Originea cuvăntulul drum în limba română
Cu privire la originea cuvânlului drum în limba română sunt
trei păreri:
1. O părere e că cuvântul ne-a venit sub forma oQOfW; deja
1) Iacirnirski : Sest state] po slav. i russkoţ pismetiosti, p. 33.
[120]
120
COMUNICĂRI
În epoca romană, dela Traian spre A urelian, prin coloniile gre­
ceşti pe cari Romanii le-au adus "ex toto orbe r omano", Aşa
rezultă că crede s. ex. Lazăr Şăineanu in al său Dicţionar Uni­
versal. Iar prof. O. Pascu, care gândeşte tot ast-fel, precizează
chiar (in Revista Critică, II, 1, p. 54) mai mult de cât Şăineanu:
că din oQ6poc; limba romană din Dacia sau româna chiar la ori­
ginea ei, a prefăcut pe S"rec 6 accentuat În LI accentuat În pozi­
ţia de dinaintea lui m, şi i-a romanizat terminaţia greacă os În us,
aşa cum aceeaşi limbă a făcut bun din lat. bonus.
Această părere Însă e greşită, cum vom vedea mai jos; ea
e chiar greşit argumentată, pentrucă, deşi avem în limbă cazuri
ca lat. bonus> rom. bun, lat. monte > rom. munte, lat. ponte>
rom. punte, cu on> lin, totuşi n-avern, pe cât ştiu eu, nici un
caz de om> tim (cu m) şi nici autorul acestei păreri nu ne-a a­
dus nici unul În argumentarea sa. Iar sunetul m, fiind o labialâ
nazală, e deosebit de sunetul n care-i dentală nazală.
2. Altă părere e a d-Iui prof. C. Diculescu dela Universi­
tatea din Cluj. Dânsul crede (in Ducoromania, IV, 1, p, 419), tot
ca şi cei cu părerea. dintâi, că cuv , a rămas În limba română chiar
din epoca romană, când el a venit În Dacia prin coloniile gre­
ceşti "ex toto orbe romane"; dar, deosebindu-se de părerea Întâi,
zice că a venit aci nu sub forma atică oQO/AOS; care apoi în Dacia
a devenit drum, ci sub forma din dialectul tonle al limbii greceşti
de atunci ,: oQo'u!A,o�=drumos, din care, apoi, prin romanizarea
terminaţi ei făcută în Dacia, s-a născut aci drllm(u).
Acestă părere-i însă numai În parte justă, cum se vede din
cele ce urmează.
3. A treia părere o are d, H. Tiktin, Dânsul spune (În Ru­
mănisch-Deutscltes Worterbllc/z, p. 578) că cuv, drum=-cete-i de
origine grecească, derivat din oQO/Ao<;;,-vine In româna din sârbo­
slava bisericească; deci, după Tiktin cuvântul a venit la Români
nu in epoca romană, ci În perioada când Încep relaţiile noastre
bisericeşti cu Sârbii, ceea ce, În orice caz, nu poate fi de cât după
sec. XII când Începe a se produce Literatura bisericească sârbă.
După acest Învăţat, sârbo-slava qi I-a dat chiar cu terminaţia
grec. ac; slavlzată in ii, adică sub forma drum il, după ce tot a­
ceastă limbă slavă a prefăcut, pe terenul ei, pe grec. 6 (O(lOIWs)
în li (drumti). Această părere şi-a extras-o Tiktln desigur din al
lui Miklosich Lexicon palaeoslovenico-graeco-latinum p. 177.
[121]
ILIE BÂHBULESClJ
--------- -------
121
,
t
l
f
I
1
1
- I ,�
1
De cât, Mtklosich nu ştia, când a tipărit al său Lexicon, că
Cl1V. drum e nu numai În vechia sârbă ci şi in texte bulgare vechi.
Ast-fel, într-un document bulgăresc dela ţarul bulgar Ion Alexan­
dru din sec. XIV e : A� ... M�r'"(\ ')=do ... druma=pânăla ... drn­
mul..., deci chiar cu lI. Nu ştia Miklosich nici că cuv, drum e
chiar aşa şi În limba velicorusâ 2), aci introdus pe cale literară­
bisericească dela sud-slavi. Iar azi au acest cuvânt, tot ast-fel, nu
numai rusa, ci şi sârb a şi hulgara şi limba slavă din Macedonia;
orice dicţionar arată aceasta. De aceea, e greşită afirmarea lui Dicu­
lescu (Op, cit. p. 420) că "serbo-bulgarui drum e din româneşte",
pe câtă vreme găsim cuvântul la Bulgari dela în sec. XIV fără a-I
putea dovedi tot aşa de vechi şi în limba română. Astfel că, În
stadiul de acum al Ştlinţel (pe care Îl prezint eu aci) şi până ce
se va descoperi vre-un text oarecare românesc mai vechi de cât
acel bulgăresc dela Ion Alexandru, nu se poate susţine ştiinţifi­
ceşte de cât că cuvântul e slav sub forma drum şi că slavii i-au
format şi terminaţia m din grec -os.
La Slavi acest cuvânt grecesc putea intra sub două forme:
sau ca drâmos din dialectul grec care avea 000�w�, sau ca drumos
din dial, ionic care avea o00UfW�. Dacă Intra ca 'drâmos, el nu
putea. apoi, pe terenul slav, să devie drum de cât în limba bul­
gară a dialectului Rodopilor; căci numai acest dialect are feno­
menul de trecere a lui 6 accentuat În li accentuat (restul limbii
bulgare nu-l are) l iar în acest dialect fenomenul va fi transmis
desigur prin conlocuirea Bulgarilor din Rodopi cu Grecii din di­
alectul ionic, Intr-adevăr, în acest dialect Bulgarii vorbesc astăzl :
stul=ernasa, guste-oaspe, nust=snoapte, gul=gol etc., pe când res­
tul Bulgarilor de dinafară de Rodopi, cari n'au În limba lor feno­
menul o> li, zic numai: stol, gost, nost, gol. 3) Forma dromx
o Înregistrează şi Miklosicl1 în al său Lexicon ca bulgărească şi
sârbească, Aşa că, În dial. bulg. al Rodopilor va fi existând, po­
trivit cu acel fenomen organic şi intins acolo, şi drum, care poate
să fie format din bulg. tirom, ca rodoplc stul, gust etc. din bulg,
mai vechi stol, gost.
--�-------
1) Iordan Ivanov : Bălgarski starini iz Makedonija, p. 152.
2) M_ R. Fasmer : Greko-slavjanskie etjudy, în Sborntk al
Academiei din Petersburg, tom 86, p. 5.
3) Cf. Miletie: Die Phodopemundarten der bulgarischen
Spractie, p. 79.
[122]
COMUNIC.kRi
Fnnomenul o> u poate să fie vechi În limba Rodopilor;
căci, în acelaşi doc. din sec. XIV mai sus pomenit, dela ţarul
Bulgarilor Ion Alexandru, găsesc, pe lângă Mcy,\\z=drum, încă
şi hrisâvul alături de hrisuvul (aşa pare a fi fost accentuat), şi
alături de kalzlger (care, la rându-i, e sau din gr. kalogeras sau
din ionic kalzlgeras).
Drâm nu se putea naşte din dram nici pe terenul limbii
sârbe, nici pe al velicorusei, pentru că in nici una din aceste
limbi nu e organic fenomenul o> li. Aşa că, dacă drum e pro­
dus pe terenul Rodopilor din un drom, el a trecut, apoi, pe cale
mai mult ori mai puţin literară, poate că chiar prin literatura pa­
leoslovenică a sec. X şi XI, la Ruşi şi la Sârbi ; de altfel, după
conceptia de astăzi a Slavistlcei,") limba paleoslovenică era limba
bulgărească care se vorbea intre Salonic şi Constantinopol, unde
este dial. Rodopilor de astăzi.
S-ar putea însă şi că limba bulgărească a Rodopllor, şi
chiar dialectul bulgar din care e literara de astăzi care are drum,
să fi luat acest cuvânt din ionicul drâmos şi din acesta a făcut
drăm. Jar apoi, prin Literatura ei, care se ştie că a trecut şi .la
Ruşi şi la Sârbi, limba bulgară să fi transmis acest cuvânt în
limba acestor popoare slave, cari îl au şi azi amândo uă sub
forma drum.
Astfel că, pe câtă vreme Diculescu nu dovedeşte CH nimic,
că al nostru drum e ionicul drtunos şi pentru că la Bulgari cons­
tatăm pe drum deja în sec. XIV, pe când nu avem dată aşa de
veche pentru t(.Xistenta lui In limba română, urmează că rom. drum
nu e altceva de cât bulg, drum, pe care ni l-au transmis sau
, Bulgarii sau Sârbii pe cale literală şi poate că chiar şi prin con­
tact direct etnic cu Românii, În orice caz nu înainte de sec. X
când se începe Literatura paleoslovenică cirllică.:
Iată de ce spuneam ca, după datele de astăzi ale Ştiinţei, nu
se poate-admite de cât părerea a treia, pe care eu acum o do­
cu mentez cu date necunoscute lui Tiktin, susţlnătorul ei.
Ilie Bărbulescu,
\
1) CL laglă : Zar Elllsfel?llllgsgeschic1lte de!" kirchensl. sir«­
che şi Conev: Koi novobălgaiski govori sioţat najblizu do sta­
robătgarski v leksiknlno otnosenie, în Spisanie a Acadc m., Sofia,
XI,7, p. 1.
1
l
I
I
...
[123]
ILIE BÂRBULESCU
123
Un document slav cu rotacism românesc
în sec. XV
Răposatul 1, Bogdan, În cartea sa "Documentele lui Ştefan
cel Mare", vol, II, la p. 70-72) a tipărit un document cu data 5
Febr, 1495 dela Stefan cel Mare, domnitorul Moldovii. L-a tipă­
rit însă nu după 'original, cum spune acolo, ci l-a reprodus după
rusul 'Murzakiewicz, care l-a publicat, la a. 1863, în Zapiski ale
"Societăţii istorice şi arheologice" din Odesa. Iar Murzakiewlcz
l-a tipărit în aceste "Zapiski", atunci, după original chiar, care se
afla, la a. 1863, în Muzeul din Odesa al acelei "Societăţi istorice
şi arheologice". In 1913, când Bogdan tipări acest volum al său
cu documente dela Stefan cel Mare, acel document din 5 Febr.
,
1495 nu se mai afla la Odesa; aşa spune chiar Bogdan, care cău-
tase să se în formeze despre document prin Consulul României
dela Odesa. •
Azi pot să spun eu unde a fost dus dela Odesa. Am pri­
mit din Chişinău ziarul Drumul nou, foaie închinată tnazâlilor şi
răzeşilor din Moldova lui Ştefan cel Mare şi Sfânt, anullll, No.
2 şi 3 din Februarie 1928. Aci d. L. T. Bologa publică, chiar în
facsimil, acest document slav împreună cu traducerea românească
făcută de dânsul. In o notă d. Bologa spune că originalul, scris
pe piele de viţel în limba slavă, se află la Arhivele Statului din
Chişinău.
In acest Iacsimil se vede clar scris numele de om P�V'iKuila
de mai multe ori. EI nu e desigur altceva, de cât scrierea, după
ortografia moI do-slavă a sec. XV, a pronunţării moldovenesti d-a­
tunci a cuvântului (şi nume de om): Rugjiră pentru astăzi Ru­
,gjină (cu sunetul compus moldovenesc gj în loc de muntenesc
g)=în limba din Muntenia: Rugină.
Un nou cuvânt cu rotacism, deci, in limba din sec. XV În
Moldova, de unde s-a pierdut în urmă devenind obicinuitul Rllg'�
iină. Incă o dovadă că se înşală acei dintre filologii noştri (Puş­
cariu etc.), cari cred că rotacismul era În limba română veche
de dincoace de Dunăre fenomen numai dlaleetal în ţinuturile Tran­
silvaniei şi Maramureşului, Exemplele adunate, astfel, mereu de
noi, în Arhiva, arată că rotacismul era fenomen general În limba
românească de dincoace de Dunăre prin sec Xy şi XVI. A se
vedea şi cele arătate de d-şoara praf. Margareta Ştefănescu În
Arhiva, XXXIV, 1, p. 67; XXXIII, 3-4} p. 266; XXXI, 3-4, p.
[124]
124
COMUNICARI
287; XXVIII, 2, p. 150 ; precum şi cartea mea Curentele literare.
la Români in perioada Slavonismului Cultural, Bucureşti 1928,
p. 61-62.
Ilie Bărbulescu.
Entgegnung. 1)
. In der ZONF III, 153 ff. beschăftigt sich Gustav W e i g an d
ausftihrlich mit meinern Buch Rutnânische Toponomasiik, Bonn u.
Leipzig 1924-1926. Bei der LeklLire dieser Besprechung habe ich
das GeHihl gehabt, dass W.meist die wirklichen oder angeblichen
Măngel und sehr wenig die Verdienste meiner Ar beit hervorge­
hoben hat. Daher konnte ein unvor bereiteter Leser den Eindruck
bekommen, dass es sich urn eine irn Grunde schwache Leistung
handle. Dies wurde um sa mehr befremden, als andere Rezen­
senten sich daruber erfreulich gunstig geăussert haben. So ernp­
fiehlt P. S k o k, Ar/ziv za arbonasku starinu, jezik i einologiju
II, Belgrad 1924, S. 414 f. den ersten Teil meines Werkes allen
denjenigen, die sich fUr Geschichte und Sprache der Balkanvolker
interessieren, und M. F r ied w a g ner, Deutsche Literaturzei­
tung' 1926, Sp. 802 ff. scheut slcn nicht, dieselbe Lieferung fLir
"grundlegend" zu halten und ihre Bedeutung auch ausserhalb Ru­
măuiens anzuerkennen, Denn da s hat W. nicht berucksichtigen
wollen, dass ich als erster eine grosse Menge von ON (etwa
2000) des alten Konigreichs Rum�[nien von allen moglichen Ge­
sichtspunkten a us zu erkIaren versucht habe, wobei es freiIich
nicht ohne Versehen tind Fehler gehen konnte. Warum aber fast
nul' letztere betonen und die grossen SChwierigkeiten eines
solchen Unternehmens nicht einmai erwăhnen? Sonst mLisste
ich aber. mit W.'s WLirdigung. hochst zufrieden sein, wenn ich
1) Die Schriftleitung der ZONF (=Zeitsclzrijt jiir Otfsnoa
menjorschung), an die ich die fdJgenden Zeilen geschickt hatfe,
konnte sie nicht veroffentlichen, weil es gegen die schon von An­
fang 3n festgesetzte und seither \ immer befolgte Norm, keine
Entgegul1l1g' auf eine Besprechung aufzunehmen, gewesen ware
(Brief des Herrn Doktor Joseph Schnetz vom 29. Januar 1928).
[125]
r. IORDAN
125
heispielswelse an die Besprechung des bekannten [ahrbuches Da-
, coromania (von S. P ti Ş car i u in Cluj heausgegeben) im Bal­
kan-A rchiv Il, Leipzig 1926, S. 257 ff. denke, wo W. dte ver­
schiedenen Ansichten, Etymologien u. ă, der Mitarbeiter mit Wor­
tern wie .. unrnogtich-, -unannehmbar>, -kornisch-, «phantastisch-,
-grob-, «Iăcherlich-, «ungeheuerllch-, -Blodsinu- usw. bezelchnet.
lch fuhre diese Ausdrucke nur deshalb an, wei! ich dadurch zei­
gen will, d ass W. sich mit den rurnănischen Sprachforschern in
einern bitteren Kampf befindet. Auf die Grlinde dleser Haltung von
W. geht S. P LI Ş car i u in seiner Antwort, Dacoromania IV (1926),
S. 1396 ff. tiei genug ein, Aber darnit rnuss man das strenge
Gebiet der Wissenschaft verlassen, was ich keineswegs beabsi­
chtige, Ich rnochte bloss ein paar Einwănde W.'s gegen meine
Ansichten herausgreiten, um zu beweisen, dass die Sachen nicht
irnrner so einfach und selbstver stăndlich sind, wie er zu verstehen gibt.
S. 154 (vgl. S. 40 meines Buches) macht sich W. darii bel' Iustig,
dass ich den ON Şarul von altbulg., bulg. Sar-r. 'color, couleur'
ableite. NUl! Iinden wir bei H. Ti k tin, Rumiinisch-deutsches
Wărterbuc/z, S. 1363 das aus einem altrumallischen Texte ge­
scliopfte Wort ŞaT 'Farbe', welches abel' heute �och mundartlich
UbJich ist, wie aus der Beschreibung il11 Marele Dicţionar Geo­
grafic al RomfnÎe'l, Bd. V, S. 507 s. v. Şarul (Suceava) deutlich
hervorgeht: dieses Dod "habe seinen Namcn vom ri:itlichen Bodell
bekommen, der vieI Arsenik enthăIt und frUher benutzt wurde, in­
dem er l1ach Osterreich versandt war. Dieses Mineral finde! sich
in Stlicken". Damit ist meine Del1fung, wenigstens Hir den ON
Şarul in Suceava 1), gesichert. Ausserdem erlaube ich mir zu be­
merkeri, dass W., tro'z seiner Forderung lIder rum. Ortsllamen­
forscher muss unbedlngt des Magyarischen machtig sein", doch
magy. sar 'Morast, Sllmpf; Dreck' und szar 'Kot, Dreck' ein
bis5chen verwechselt, jedenfalls in bezug auf dercn Reflexe in der
Toponomastik des a/ten Rum21nien, WQ es, nach den Angaben des
Marele Dicţ. Oeogr., bloss ein Sâroşul oder Sâroşa, abel' keinen
auf sar zurlickgehenden ON gibt.
S. 154 (b{'j mir 114); den ON Afumati fUl1rt W. aut den
Brauch, die Hauser wahrend der Pestepidemien ZLI berăllchern,
zl1rUck. So vieI mir bekannt ist, hat man erst selt dem sogenannten
1) Heute heisst dieser Bezirk Fălticelll.
� &ZL.,;';J4i\3M%i&k frtiiUM
[126]
126
COMUNICĂRI
Organischen Reglement (1832) amtliche Massregeln gegen die Pest
zu treffen angefangen, und mindestens zwei von den acht Dărfern
dieses Namens bestanden schon im 17. eder sogar 16. [ahrhundert.
Und dann, hat es im Laufe der Zett nur acht rumanische Ort­
schaften gegeben, deren Hauser man unter solchen Umstănden be­
răuchern musste? Wurden die anderen von der Pest verschout >
Wenn nicht, warum bloss acht, die ausschliesslich in der Walachei
(und der Dobrudsa) liegen ? Aber auch sprachliche O/Unde sprechen
gegen W.'s Verrnutung. Afumaţtist die mănnliche Mehrzahlform von
afumat, wozu die weibIiche afutnâie lautet, und casă 'Haus' ist
ein Femininum, Offenbar bezieht sich der ON AfumeZţl auf die
Einwohner oder venlgstens auf den Grtinder oder Besitzer des
hetreltenden Dorfes, Im Dicţionarul Acadetnieî, Bd. 1, 1, S. 63
ist afumât 'berauscht' ein einziges Mal aus einem walachischen
Schriftsteller angefUhrt: ist es Zufall oder wird das W ort mit dieser
Bedeutung nur in der Walachei gebraucht? Vorlăuflg ist es mir
nicht moglich, die Frage zu entscheiden, jedoch einen geographi­
schen Zusammenhang zwischen der Verbreitung des ON Ajumâţ;
und der metaphorischen Anwendung von afumal kann es wohl
geben. Dass derartige Ortsbezeichnungen tatsăchlich vorko111men,
beweist das lange Verzeichnis bei mir, S. 114 f.
S. 154 f: (bei mir 115): in Val de el sieht W. "eine scherz­
haft volksetymologische Umgestaltllng von Vaîdenl, Einwanderer
aus SiebenbUrgen aus Vatda> Va'ldă-'îclll> Valdeelll (Haţeg)",
'Unmăglich ist es freilich nicht, aber warum eine Volksetymolo­
gie anzunehmen, wenn der ON auch unmittelbar entstehen konnte?
S. 114 f. meines Bucl1es habe ich ON wie Opăritl, PirUţt, Zgir­
el/l, Flămi'l1zl, OOlellll u. a. besprochen, die reichlich beweisen,
dass solche Benennungen nicht nur moglîch sind, sondern aucb
wirklich bestehen. Die Bewohner eines Dorfes werden von ihren
Nachbarn 'die HlIl1grigen', 'die.Nackten', 'dic Oeizigen', usw. ge­
nannt. Ebenso leicht konnte mall fUr schr arme Leute die Worte
'weh ihnen' gebrauchen, die dann Zllm ON geworden sind. W.'s
Deutung wUrde, ohne die Annahn,!-e einef volksetymologischen Um�
gestaltung, besser fiir das Dorf t(alde'lel1't (Vîlcea) zutreffen, von
dem der Dic/. Gcogr., Bd. V, S. �02 sagt, es sei von siebenbUr­
gischen Rumanen gegrUndet word0n, obgleich die "Oesetze" der
rllmanischen Worlbildung eher eine Ableitung Va'tdenl < Vâlda
verlangen (vgl. Tomenl <Toma, lTIold. FOCŞClll <Pocşa li. a.),
[127]
1. IORDAN
127
S. 155 (bei mir 125): dass Yulcâna als die serbische Ent­
sprechung von bulg. Yllcâna anzusehen ist, habe ich selbst S. 273
nach A. P h i Il p P i d e, Originea Romţnilor 1, Iaş'î 1925, S. 725
nachtrăglich hinzugefligt.
S. 155 (f. bei mir 133): bei Hulb6ca <Bălb6ca spreche
ich ni c h t, wie W. behauptet, von Umstellung, sondern vcn "re­
gressiver Assirnilation", die durch den Einf1uss von bulbuc, bol­
borosesc erleichtert wurde. Zwar stimmt der Vokal (ă -) u) nicht,
abel' Bătboca ist nur eine Nebenîorrn von bolboâcă, bulboăcă,
deren o, resp. II dern li von Hutboca sehr gut entsprechen. Allein
das hat keine wesentliche Bedeutung. Was dagegen sehr wlchtig
ist, liest man an derselben Stelle : die slav. ON in der Walachei
seien nicht alt-, sondern mittelbulgar isch, weil die Rumănen sich
erst irn 13. [ahrhundert dort niedergelassen hătten. Diese Behau­
ptung gehărt zu W.'s apodiktischen Spr uchen in dem ethnolo­
gischen Prozess unseres Volkes, Unter den Rumănen gibt es
weder Sprachiorscher, noch Historiker, die dieser Meinung wăren.
Ilie B ă r bul e seu allein, der Iaşier Slavist, geht, aber nur
teilwelse, mit W. zusammen, indem er auch glaubt, dass das Ru­
rnănische keine alt-, sondern ausschliesslich rnittel- und neubulga­
rische Lehnworter besitze, wozu er nament1ich sprachliche Argu­
mente bringt. Nach B. sollen die Rumănen und die Bulgaren erst
in dem 10. und 11. jahrhundert in BerUhrung gekommen sein,
was bei der geographischen Lage der von beiden Vălkern bewohn�
ten Oebiete hochst unwahrscheinlich ist (s. jetzt A. P h i 1 i p P i de,
op. cit., S. 804 ff.). Aber W. begeht auch einen logischen Fehler.
Wenn die Rumănen in die Walaehei nicht frLiher als im 13. jahr­
hundert eingewandert sind, sO,haben sie in dieser Provinz andere
V blker gefunden, und· zwar vor allem Bulgaren, wie aus ciner
Abhandlung W.'s Liber del1 Ursprllng der siidkarpathischen Fluss­
namell in RUI71ănien, XXVI.- XXIX. ]aluesberichl des lnstituts far
mmiinische Sprac/ze Zll Leipzig, Leipzig 1921, S. 70 H. zu erfah­
ren ist. Damit aber die walachischen ON slavischer Herkunft
mittelbulgarisch sein kănnen, muss die Besetzung der Walaehei durch
die Bulgaren erst im Laufe des 11. oder 12. Jahrhunderts stattgefun­
den haben, was von niemand, auch von W. selbst Ilieht, behauptet
wird. Folglich sind viele dortige Ortschaften schon jahrhunderte
vor dem Anfang der mitlelbulgarischen Periode von den slavi­
schen Bewohnern jener Oegcnd benannt worden, d. h. sie haben
[128]
128
COMUNICĂRI
_____ ��-_. __ �___________.,.. •• <�_� .-�_v ---_o
slavische Narnen in altbuJgarlscher Gestatr erhalten. Dtlher kann
W.'s Behauptung uber den mittelbulgarischen Charakter de!' 81a­
vischen ON in der Walachei hochstens teilweiseangenol11men werden-
S. 155 (135 ff., 142 ff. bei mir): in der Endung -a von ON
wie Btrtoăga, Boboâca, Bulzlşa, Catira, Coârba, Ctu:a u, a. sieht
W. "das balkanische Ortssultix", was in den meisten Făllen ab­
solut falsch Ist. Die rumănischen Worterbucher Iuhren aus ver­
schiedenen Quellen birloăgă, Nebenîorm von bîrlog, ca ară, Fcrnin­
nun catir, coârbă, Fernin. zu corb, etică, Femin. zu cuc usw., tind
nun kornmt W., der ungetăhr 50 zu uns spricht : glaubt nicht, dass
die angefuhrten ON auf den betretfenden Appellativen beruhen,
sondern Bildungen mit dem lokalen Sulfix -a sind. Es ist von
einern Frernden, mag er des Rumănlschen noch kundiger sein als
es W. ist, mindestens anspruchsv o Il, ein solches Gesprach zu
halten. Woher weiss er denn so genau, dass ON wie die oben
erwăhnten unbedingt auf die angegebene Weise ztl deuten sind?
Ist eS bei der ungeheueren Anzahl von Tkrnamen in der Topono­
mastik jedes Landes nicht empfehlbar, B6ura, Cati'ra, Codrba u.
ă. als weibliche Forl11cn zu bour 'Auerochs', catIr 'Maulese!',.
corb 'Rabe' aufzufassen, zumal diese Feminina verschiedentlich
belegt sind? Diese Haltllng W.'s del11 Rumănischen gegenliber
steht gar nieht vereinzelt da. In seinen zahlreiche n Studien betont
er lml11€'f die Abhăngigkeit des Rllm�injscheI1 von den Balkan­
sprachen, wobei er oft den Tatsachen Gewalt antut. 1) Das sieht
1) Wie herrisch W. mit unserer Sprache gelegentlich schalt et
tind waltet, beweist u. a. foJgel1des Beisplel. Mundartlich (in
der Moldau) sagt man a lua in hiolâ namentlich von wUtenden
Rindern, wenn sie alles auf ihrem \Vege mit den H6rnern stossen
wollen. Oas Wort !ziolel. mit der Nebenfonn MuIă, wurde van
zwei fumănischen Gelehrten gleichzeitig und unabhăngig vonein­
ander aus lat. fibiila abgelei,tet, was eine glanzende Erklărllng
jSt. W. erlaubt aber nicht, dass die Zal11 der lateinîschen Ele­
mente im Rumănischen irgendwie vermehrt wird, und denkt daher,
indem er diese Etymologie,sozusagen bekămpft (5. Bal­
kan-Arc!ziv Il, S. 261), an cine Variante von ... /ullă 'Hohn, Schimpf,
VerJellmdung', folglich ist a lua fll llfulâ=a lua [n luilă 'verhOh­
nep,_ v.erleumden'.! D�rum, dass (;fie a�gebliche Variante hiulă�-:­
IUlIa U1rgends belegt lst, dass we<fţr dle Lautgesetze des Ruma�
nischen, noch die Bedeutung der ,beiden Worter cine derartige
Vermutung rechtfertigen, 11. a. 111., kUmmert sicl1 W. gar nicht:
er dckretiet1 und man I11USS gehorchen!
\
,;
[129]
L IORDAN
---� ----�
129
man sehr gut S. 156, wo er nlcht nur Cireâşovut, Malovălul 11.
a., sondern auch Cticova, Cârbova, Câcova fUr bulgariseh hălt,
Und warum ? Weil es bulg. Kukuvitsa, Corbova ( Gorbova),
Kakova gibt! Dass es aber rum. cuc 'Kuckuck', corb 'Rabe', coc
'scheissen', lautar lateinische, also ererbte Worter, bestehen, tu!
n'chts zur Sache, Im Gegenteil, W. schreibt ganz ruhig : "dass
der Stamm [bei bulg. Kakova] ursprungllch romanisch ist, kommt
hiel' nlcht in Betracht". Von Booveni sagt er, es beruhe auf einern
alteren boueni, worin ein hiatustilgendes v entstanden sei, Ieh
gestatte mir nur soviel Zl1 bemerken, dass mein Sprachgefuhl eine
Ableitung boueni <boii als unmoglich empfindet: aus bott kann
rurnănisch mit dem Suffix -teni bloss ein bOlell't gebildet werden
S. 155 (bei mir t 52): um Săhătent zu erktăren, braucht
rnan die .. Vokalharmonle" ') nicht, denn ausser sa/uit besitzt das
Walachische dle Nebenforrn solzat, wovon· dann die Ableitung
Sohătent, dessen unbetontes o ahne die geringste Schwierigkeit zu
â gewarden ist (auch wenn keln ă in der folgenden Silbe ge­
wesen wăre).
S. 155 f. (bei mIr 159 fL): gegen meine Erklărung von
Moldova <molfd 'Fichte' + -ova tOhrt W. die ON Mold(lu, Mol­
dova in Bohmen und im Erzgebirge. Es ist mir !1icht moglich,
diesel1 Benenmtngen nachzugehen, aber aus den Aushîhrungen
verschiedener GeJehrten in Archiv fiir slav. Pili!. XLI, S. 40 L,
ZONF III, S. 42, Zeitscllrijt f. slav. Phil. II, S. 525 gent deutlich
hervor, dass deutsch Moldau zuerst als Wuldall erscheint, wel­
ches seinerseits aus Vltava entstanden ist. Zugleich kann Moldau
auch aus einem germ. *Milda!zwa 'Mildache' abgeleitet werdcn.
Daraus ist Ztl schliessen, dass man meine Etymalagie, gleichwohl
ab sie richtig ader falsch ist, nicht mit solchen Argumenten be­
kămpfen kann, wie die eben erwahnten, und 110ch weniger mit
der durch nichts begrLindeten Behauptung (S. 156): .. Das rum.
Moldova ist lweifelsohne slav. Ursprungs".
1) Dieser Ausdruck kann irrefUhrend wirken, indem man
unwiIlkUrlich an die Vokalharmonie der finnisch-ugrischen Spra­
chen denkt. Damit hat aber eine rumanische Lautverănderung,
wie II oder o >ă unter dem Einf!uss eÎne:> ă in der năchsten
Silbe, absolut nichts zu tun. In ăhnlichen Făl1en handelt es sich in
unserer Sprache einfach um cine Assimilation. Es gibt im Rumă­
nischen Uberhaupt keine Erscheinung, die der .. finnisch-ugrischen
Vokalharmonie irgendwie ahnlich ware.
4,
[130]
S. 156 (bei mir 185): W. will Dobrovţiţul U 11 d Dubruvăţul
unbedingt bulgarischerHerkunft wlssen und spricht van meinem
"schweren Fehler", da ich diese ON aus abulg, *d9br'A 'silva' ab­
geleitet habe, Zuerst Ist es nicht ganz richtig, was W. sagt: S.
185 schreibe Ich, nachdem ich die betreffenden ON angefiihrt
hahe, n vgl. altbulg. d9bn. 'silva' und dle ruth, Ortsn. Dubrova,
Dubrovyca (Miklosich, Ortsn. s. v. dobrava]", Dazu kornmt noch
etwas Wichtiges in Betracht. Die ON Dobrovăţul und Dubruvâţu!
liegen in den Bezirken Vaslula, resp. Iaşt, also in elner Gegend,
wo der ruthenische Einfluss sehr gross gewesen ist. Was die erste
Ortschaft betrifft, findet man sogar direkte Beweise dafUr. Sie
zerfăllt in zwei Teile: Dobrovăţut-Moldovent und Dobroviiţul-Puşt,
d. h. letzterer war ursprungllch von Russen (=Ukrainern oder
Ruthenen) bewohnt, die mit der Zeit entnationalisiert wurden.
Und die Ausfiihrungen des Marele Dictionar Geografic, Bd, III.
S. 158 sagen ausdrucklich, dass dieses Dorf "seinen Namen einer
Kolonie von ruthenischen Masuren verdankt, die sich, wie man
erzăhlt, s.hon in der Zeit Stephans des Grossen [15. jahrhundert]
dort niedergelassen haben", Ist es unter solchen Umstănden nicht
wahrschelnlicher, dass dlese ON ruthenlschen und nicht bulga­
rischen «dob'Ar'l. 'gut') Ursprungs sind, Zumal auf kleim:ussi­
schem Sprachgebiet die sehr ăhnIichen ON Dubrova, Dubrovyca
bestehen? W. nimmt Anstoss an dem o des ON Dobrovatul,
dem ein u im Ruthenischen entspricht; weiss er aber nichi, dass
unbetontes li und o im Rumănischen regelmăssig miteinander
wechseln?
Aui andere Einzelheiten verzichte ich u. a. auch deswegeu,
weil meine Entgegnung schon zu viei Raum eingenommen hat.
Es schien mir in jeder Hinsicht ratsam, auf gewisse Behauptungen
- von W. hinzuweisen, damit die �it dem Rumănischen weniger
vertrauten Sprachforscher des Auslandes Uber die Schwăchen und
Verdienste meines Buches, aber zţjgleich auch liber den Wert
van W.'s Besprechung im klaren sein konnen.
130
COMUNICĂRI
Iorgu Iordan.
\
Nachtrag. Die obige Entgegnung \war schon ziemlich langf'
niedergeschrieben, als ich den III. Band des Balkan-A rchivs (1927)
lesen konnte, wo W. sich iiber mein Refetat Die rumallisc/w
[131]
I. IORDAN
131
Orisnamenforschung in der ZONF 1 (1925-1926). S.64ff. aussert,
. Er findet es naturlich "nicht vollstăndig", was Ba ri c auch sei­
nerzeit in Arttiv za arbanasku starinu, jezik i etnologiju 1, S.
253 festgestellt hatte 1).lch benutze diese Gelegenheit, um die
Lucken mei nes . bibliographischerr Berichtes zu erklăren, Als ich
eingeladen wurde, Fachleute liber die rumănische Ortsnarnen­
Iorschung zu unterrichten, rnachte mlch der Herausgeber der
ZONF darauf aufrnerksam, dass meln Artikel nicht mehr ais 4-5
Druekseiten enthalten sollte. Infolgede ssen musste ich mich nur
aufs Wiehtigste beschrănken, indern ich vor allem an auslândtsche,
des Rumănlschen wenig oder gar nlcht kundige Gelehrte dachte.
Und doch nahm der Bericht 7 Seiten ein ! Aber auch ohne diese
gewollte Einschrănkung Mite es Măngel dar in slcherlich gegeben,
denn dies ist das Schicksal aller bibliographischen Versuche, ins­
besondere wenn man, wie in meinern Fali, kelne Vorarbeite n
besitzt, Daher kann man von jeder solchen Abhandlung, auch von
der besten, sehon im voraus sagen, sie sei unvollstăndlg : es
wird s'ch irnrner irgend eln kleiner Beitrag, eine kurze Notiz u.
a. finden, die man zulâlligerweise nachtrâgllch entdeckt hat.
Was ich aber Weigand vorwerfen darf, ist, meine reichhaltigen
bibliographischen Angaben in Rumănisc/ze Toponomastik, S. 259
ff. nicht beach!et zu haben ;sonst hătte er sehen kănnen, dass
dieselben mein Referat in der ZONF in hohem Masse ergănzen. Bald
wird in Buletinul Societăti'f. Regale Romfrze de Geografie ein
anderer Aufsatz von mir (Incercare de bibliografie fopollimică
romînească) erscheinen: damit wird sÎch unsere Ortsnamenfor­
sehung i m Besitz eines fast vollstandigen Repertoriums der TăHgkeit
auf diesem Gebiet bis Ende 1925 finden.
Was den mazedorum. ON Bătasă betrifft, habe ieh ZONF
1, S. 68 ni e 11 t behallptet, es sei aus bale + -(5{[să enlstanden.
Dass dem dakorllm. bale ein mazedorum. bQ1te entsprechen sollte,
weiss doeh jedermann, auch ohne rumănische dialektologisehe
Studien, wie es W. getan hat, getrieben zu haben. Ich habe nur
1) C. Ta g li a vin i hat sieh beeilt, djeses Urteil in seinen
Studi Rumeni J (J uni 1927), S. 121, wahrschein1ich denjenigen
bekannt ZLI maehen, die ... kein Scrbisch verstehen! .
[132]
sovlel geschrieben: ,. vgl. zur B i 1 d ung dakorum, Schitul-Băiasa",
d. h. der mazedorum. ON Băiasă konnte eine Ableitung auf -oasă
sein, deren Stamm ich aber nicht angegeben habe. Nun meint
W., dakorurn. Băîasa wăre vom bulg, PN Bai (vgl. bulg. Baiko
oder slav. Baio) mit elem Suffix -rasă gebildet. Es ist sehr wohl
moglich, aber darum muss meine Erklărung baze + -oasă nicht
von der Hand gewiesen werelen. In diesem ON hătten wir mit
bale 'Bergwerk', nicht 'Bad' zu tun: in der Toponornastik, ebenso
wie In der lebenden Sprache, ist erstere Bedeutung von baie
sehr verbreitet. Die Lage des Ortes (im Gebirge eles Bezirkes
Vilcea) wurde auch dazu passen, obgleich ich irn Dicţ. Geogr.
nichts daruber finele. W. schreibt loc. cii; S. 305: ..,Die Bildung
von bale auf -oasă wurde gewiss nicht eingetreten sein, weil das
gar keinen Sinn gabe Iur das qualitative Sulfix", Ich verstehe
bloss ungciăhr, was er damit rneint, trotzdem verweise lch auf
S. 177 ff. meiner Pum. Toponotnastik, wo es eine Unrnenge von
verschiedensten ON aui -os, -oasă gibt, darunter Bătăâsa selbst
(vgI. bătoe 'reich an Bergwerken' im Dicţ. Acad. 1, 1, S. 437), dann
Borişâsa, Budăio âsa, Căsoasa u. a., van denen eil1 voreingenom­
mener Forscher ebenfalls behaupten dtirIle, sie ngăben gar keinen
Sinl1 fUr das qualitative Suffix". Endlich beweist der ON Babo'iâsa
<baba7U 'Barsch' + -6âsă, dass eI:eses Suffix sein o verlieren
kann. Es ist nun richtig, dass elie Bedingl1ngen bei BaboYoasa vieI
gLinstiger dazu waren als bei BătMsa, aber eine Dissimilatiol1
.ă-·{)â >ă-a ist nicht unmoglich, wenn man bedfnkt, dass ă und
o bi;; aur die Lippenrundung des lelzteren in ihrer Art!kulation
identisch sind. Ausserdern hat die Ăhnlichkeit der beiden Suffixe
-dasâ und -lasă, namentlich in einem Fali wie der unsrige, wo der
Stamm auf i endet, auch dazu beigetragen.
Damit will ich gar nicht behaupten, dass meine Etymologie
der Weigand'schen vorzuziehenist. Meine Absicht war nur, wie
schon eingangs bemerkt, Zll zeigen, dass die Dinge rneist viei
weniger einfach Iiegen, als es W. vermutet.
\
\
1. I.
[133]
MARGARETA �TEFÂNESCU
133
Superstiţii la Slovaci, asemănătoare cu ale noastre
In culegerea de superstiţii de pe valea Kysucke (din Slo­
vacia), dată la iveală de Ignac Hajnal, Povery 1) Z Kysuckej Do-
liny, În Sbornik Matice Slovenske], Praha 1927, 3-4, p, 174-
179, se găsesc unele superstiţii pe care le are şi poporul nostru.
Astfel:
- KeeI' na Novy' rok Cigâti nâm prlde prvym priaf budeme
mai: staslivy' rok, Cigani nosia vten den so sebou ovos. Ke(l' Ci­
gan vâjde do domu - o povie svoje riekadto, obsype kaedcho, aby
po sehnanie tak sa sypalo na domâcich, ako tie ovsie zrnkâ sa
syţn; na âoveka. Când la anul nou ne vine în casă ce întăiul un
ţigan, vom avea un an fericit. Ţiganii poartă cu sine in această zi
ovăs. Când ţiganul intră În casă şi spune colinda sa, seamănă pe
fiecare, pentru ca binecuvâu'area să se reverse asupra celor din
casă, după cum boabele de ovăs se Împrăştie peste fiecare om).
La noi: Când se deschide, dintru'ntăiaşi dată, un nou ma­
gazin, dacă primul ce vine să cumpere e un ţigan, sau mâcar o
persoană oacheşă, comerţul va merge bine (din jud. Oorohoi). Şi
la noi: sernănatul cu orez, grâu, porumb, cânepă, la Anul Nou,
dar nu numui decât de ţigani.
- Vrăji şi superstiţii ale [etelor de 'măritat 111 noaptea Sj.
Andreiu, ca şi la noi.
- Ked' psi nil dvore dietu vyhrabu, v tom -a/ebo v sîised­
notn dotne niekio utnrie (Când cânii fac groapă in curte. din casa
aceea sau din casa vecinului va muri cineva).
Şi la noi e credinta că dacă cânele sapă o groapă cu ghia­
rele şi labele sale, va muri cineva din acea casă.
- Verl sa, ::;e pochovauy' na druhy dee. po pohrebe pride sa
Itrcii do domu (Se crede că cel Îngropat a doua zi după îngro­
pare revine acasă).
Şi la noi se crede că sufletul celui mort rătăceşte în jurul
casei sale, câtva timp.
1) Privitoare la: anumite zile şi părţl ale anului (P. zvlastne
dni a catstky roku), Săptărnâna Mare (vo Vel'korn tyidni), la ziua
şi noaptea Sf. Andreîu (na Ondreja), la boli (na charaba), la
moarte (l1a smrt), la copilărie (na detsky vek), la nuntă (svadba) ;
despre fericire, nefericire, vrăji, vreme, gospodărie şi iubire stas­
tie, nesfastie, carstvo----farovanie, povetrie, gazdovstvo, lasky.
[134]
COMUNICAm
_ Ked' dievka spi v muzskej koşeli, skoro sa vydâ (Când­
dacă-o fată doarme îmbracată cu o camaşă bărbătească curând
se mărită).
- Ked' dievka si zo siedtnich domov py'ta măkă, z toho si
chlebiăky sjomntie, sprav! si najprv cesto, po tom ich zakrttti do
muşsky'ch nohavlc a pod Iz/avu poloşl, bude sa iej snivut', kto
bude je} muşom (Când o fată cere de la şapte case făină, din
care face o pâne, şi o ascunde in nişte jambiere bărbăteşti şi o
pune sub cap, se va visa cu acela, care va fi bărbatul ei).
Şi poporul nostru cunoaşte vrăji, ce se fac cu cămaşa celui
iubit, sau cu o turtă făcută şi coaptă in condiţii ca cele de
mai sus.
- Ked' nâhodau najdetne podkovu, treba ju zdvihnut' a
pribit' na prah domu, tebo to donâsa st'astie. (Când pe drum gă­
sim o potcoavă, trebue s'o râdicăm şi s'o batem pe pragul casei
că eceasta ne aduce fericire).
Se găseşte şi la noi.
- Kedi niekam cestujeme a stretnetne stară zenll, a/eba ak
sa pre nieăo vrâtime alde nâm niedto v ttsirety s prâzdnytn i nâ­
dobami, cesta nasa nebude �tâstlivâ (C ând mergem-căIătorim­
încotrova întâlnim o femeie bătrână, sau bând ne Întoarcem şi ne
ese cineva înainte cu vase goale, drumul nostronu va fi norocos).
- Ktorâ dievka zrkadlo zabije, sedem rokov sa nevşdd a­
lebo bude nett'astnâ (Fata care sparge o oglindă şepte ani nu se
va mărita sau va fi nefericită).
Ked' sa b!izi burka, treba zvonii', aby sa obţaky rozitdy,
(Când se apropie furtuna, trebue să se tragă clopotele, pentru ca
nourii să se împrăştie).
- Ked' sa zâpotia (zâstera) niektorej dievky sama od seba
otvâra, jejmlâdenec za !'iOll Ziali (Când se deschide de la sine
agrafa unei fete, flăcăul - iubit o doreşte).
Nici unul dintre exemplele de mai sus n'au nevoe de multă
interpretare, căci cuprind vrăji şi superstiţii cunoscute şi la noi.
,
\ Margareta Ştefănescu
\
1
[135]
MARGARETA ŞTEFANESCU
Valach = cioban, păstor
135
In Sbornik Matice Slovenskej, 1927, 1-2, Dr. Drahomir
Strănskă se ocupă de populaţia din Dolnă Poruba (magh, Berczes,
anterior Als6 - Poruba), din valea ce se Întinde dela Trencanske
Teple până sus În munţi, adică În partea de Nord Vest a Slo­
vaciei. Populaţia din această comună duce o viaţă patriarhală şi
se ocupă cu păstoria.
Găsim următorul pasagiu (p, 51): v l<Wi pase ovce maly,
pasăk, valach (nebo valaekaţ, po rozlehly'eh horsky'ch pastvistich,
kde vedou pirde (stezky, pa nichz ovce hodi), a na poledne a na
noe zahăn! je do kosiarue-vara paşte oile un mic păstor valah pe
păşunele Întinse de pe munţi, unde duc părtiile (cărările pe care
merg oile) şi la amiază şi pe noapte le mână la coşer).
Autorul nu pomeneşte despre Valahi = Români pe aceste
locuri, dar În nomenclatura dornestică a locuitorilor de aici găsim
termeni de ai noştri: olivance = podlisniky (un fel de cIătite), ef.
rom. alivenci ; ko slar, ef. rom. coşer; brytuiza (sir na zimu =
brânză pentru iarnă), ct, rom. brânză; hurda, iincica, el, rom.
urdă, jiniiţă ; gelăty, rom. găteatâ ; lauku, ct. laiţă, laviţă ; păr-­
ţile roţii: buksa, spice şeiezna os = bucşa, spiţe, osul; leuie =
leuca,
Margareta Ştefănescu
"Amărâta turturică" în Iiteratura rusească.
Şi Ruşii au în literatura lor motivul despre: turturica cea a­
mărîtă pentrucă şi-a pierdut soţul.
Perete: Akt o Sarpidă, dukse A siitijskom , fragment din is�
toria teatrului În epoca lui Petru 1, În Izvăstija otdăenija Russkago
jazyka i slovesnosii rosijskoj Akademii nauk, sojuza sovetsklh
socialistlceskih respublik tom XXVI, Petrograd 1923, p. 116-117,
Întrevede, În exprimarea plânsului Leonorei din piesa Dux Sarpiâ,
pasagtul din zifÎa Aleksşja ăeţovăka Boşia despre turturica cea
[136]
136
COMUNICĂm .
amărîtă, care stă pe lemn uscat şi tânjeşte după soţu-l pierdut
("gorIicu grustnoljubivuiju po isceznuvsem supruge):
Radu oiselş [ako gorlica pustynl priIetaja,
"Ou, gu" vosklicaja, gorlica l/ze ne vidaja.
Vodvorjusja kupno ss neju, mutnu vodu
pijustt,
Iznositi glas mo], vz gorestnyh sJezah vo-
pljuătl.
Ona=-cgu, gu", azz ze, "uvy", llce okrop-
Ija]a,
SJezami moimi dU8U i serdce ornyvaja,
In traducere liberă: VOlli fi deacum ca turturica care sboară
prin pustiu,
Olu, glu, strlgând, ne mai văzâtuiu-şt tur­
turelut,
Mă votu înaoţi cu ea, bând apă tulbure,
Voiu da drumul glasului meu, care va striga
Ia cer cu lacrămi pline de durere.
Ea: "gu, gu" şi eu "vai", faţa umplându-rni
De lacrămi care vor spăla şi sufletul şi
inima.
Perete compară apoi acest fragment cu altul dint'o poezi-
oară rusească dela inceputul secolului al XVIII�lea:
Oorlica ubo skorbin, sugubo
Egda druga si ne vziraets,
lmeets zalostl., Iiăaets radost ... ,
A na SUl1011l"h drevş sedaet
In traducere liberă: Căciturturica se scârbeşte
Când tovarăşul nu şi-! vede.
Are dqrere, pierde bucuria
Şi pe lemn uscat şede.
\ Margareta Ştefănescu.
�� = � � -��. --. �
--�" - -
[137]
T. HOLBAN
--_._---
Document moldo-slav din a. 1610
137
I
r
r
Alt document din cele patru, pe care P. S. Visarion, epis­
cop al Hotinului, le-a dat d-Iui profesor Ilie Bărbulescu spre a
le publica în Arhiva, e acesta din a. 1610. D. profesor Bărbule.scu
mi l-a încredinţat mie, ca să-I public, ceea ce şi fac după indica­
tiile sale ştiinţifice, pe cari le-a expus în Arhiva, XXXV, 1, p. 58.
-+
-+ _. -
t H61 Ko(c)mi\(H)mu(H) .\\OI'Ui\d l10ERO(Ad) &a.YIO Mi\(e )mllO r( c)-
n(I\)II1. .3E(,"),\U '","(i\A.m)cKou &l(iK) npW'l\owlI\ np1>(A) Hd'"H H
nll'k(A) H"WfM'�' ,"o( i\ )A"( K )CKIf'"''t 1> e I\'l:p,', 1fi\1m" '"HX'''Hi\'k e1>
AO('I)K" crnOHK" &l(T) cmofiK(\H�' HfKH(M) H€IIOHV(iK)AfHd fi HH "1IIfe'iM-
R"H" H,y. 311 CRN Aoepd RONk ii A,A(") Kl.e:& 'lI\(e'r) f'" .3" 61(T)HHV
-nne "'""(A) &l('!') csae cmoflKllHl"1f cz ,\\":(er) 3.:\ Cml\(R) If 31\ '"M(HV)
1/' nOmOK" mOl\\II' csae eTO(H)'M(HIf) maa A"(") "lUIf(''''V) '\\OH"(c)e
f1H1(plI) R"mO'WI' &l(T) mp:&(") Id(C)KU(X') P.:\(Ai) "'Wf 61lţlf fH fi p"­
(A'I) ĂWf f'�' '3KO i\" e:&r\f(T) npdRd 61(T)HHV CmH(,"V) '"OHd(C)'rIf(p)
C·" R:&C'k(,\\) Ă0X'0Ă (rupt ms.) '1"1.(,") IM(Ai) l'n(Ac)Ri\UI RIIAf(R)l.Ut
3" AO&po fH l{O,\'" AMd R:&c:& "de('I') fIf -une e� H3efpf(T) 61(1') mO(I')
Ctl\O cmoHKd(H). m('I') H,,(e) flJJf(iK) AMU U nov('r)Rp:&,I\u(i\) ema­
(,\"v) K"KO 11." &"AE('I') "jll\RIl (O('I')HHII' ,�, A""H'ia: Ha: nOpII'WfHX. HIfKO"
"1f(iK) HI\ R1m�,. 11 n(H) A,,(e) HW,\\'-IIlJM(T) np1>(A) CII(I") i\H(e) ....
mO(I\\> HdWfi(,"').
-+ ,'n(A)"''' pE("). pecetle pe hârtie.
uu(e) v IIl(m) '\("') X' .3pÎ-ti" I\�"(�I) fi'
++ nhrnp"(IlI)KO RE(I\) '\01"'0(4) V(l') II II(C)Kd(i\)
-+ X'''PWI'OH
Traducere românească:
-1- 10 Costantin Moghila Voevod, cu mila lui Dumnezeu gos­
podar Ţării Moldoveneşti, iată veniră înaintea noastră şi înaintea
boerilor noştri moldoveni, Ileana Mihailea cu fiica Stoica din Stoi ...
cani, nesilită de nimeni şi nici forţată, ci din buna sa voe, şi a
dat toată partea ei din oclnă ce avea din satul Stoicani şi cu
4*
[138]
138
COMUNICARI
locul pentru heleşteu şi pentru moară În râul acelui sat Stol­
cani; aceasta a dat'o sfintei mână stiri Vatopet din târgul Iaşilor,
pentru sufletul părinţilor ei şi pentru sufletul (i, ca să fie dreaptă
ocină sfintei mănăstlri cu tot venitul. Pentru aceea Domnia mea,
văzând că din buna sa voe a dat toată partea ei, ce se alege din
acel sat Stoicani, din partea noastră încă am dat şi am întărit
Sfintei, ca să fie <dreaptă ocină şi. danie nestr ărnutată niciodată
în veci. Şi altcineva să nu se amestece În fata acestei scrisori
a noastre.
Domnitorul a zis (pecetie pe hârtie).
Scris În Iaşi anul 7118, Mal 15.
P atraşco mare logofăt a învăţat şi iscălit.
-1- Hariton,
Th, Holbau.
Cuvinte româneşti în limba Germanilor
din România.
In apropiere de Dorna se află staţiunea Iacobeni, pe valea
Bistriţei, un sat frumos cu o populaţie în cea mai mare parte for­
mată din nemţi. Işi zic "Zipsern", dupa regiunea Zips din Unga­
ria, de unde au fo rt aduşi, cei mai vechi acum mai bine de un
veac, ca colori'zatori al Bucovinei austrlace şi ca lucrători la mi­
nele de mangan, ce se exploatează Încă şi azi. Că patria de ori­
gină este Germania o spune nu numai tradiţia, dar Si limba ­
cu accent tărăgănat ca al lirnbei maghiare, datorită influenţei din
Z'ps=-şi numele celor mai însemnate familii: S'arek, Mumm,
MUlIer, Weisshaupt, Knoblau, Lang etc.
Locuind şase veri printre ei mi-am putut da seama de limba
lor obl.nultă, care-i presărată cu numeroase cuvinte româneşti,
din care voi cita numai câteva, ca un îndemn pentru cei pregă­
tiţi la un studiu detailat de filologie.
Cele mai multe sunt cuvtnte pentru diferite mâncăruri, o­
bişnuite şi la Germani în genere, ca dovadă că au în limba lor
cuvinte respective nemţeşti. C�I mai interesant şi răsptndit e
.brinză» (brindza) corespondent brînzel de oi, gsrmanul ,.Kăse"
fiind întrebuinţat numai pentru brînza de vaci; ace/aş romlnism
, .
I
P
'< I •
[139]
P. CONSTANTINESCU-IAŞI
139
se găseşte şi 'n limba Saşilor din Ardeal, ceia ce dovedeşte o in­
fluenţă generală. Apoi spun .borsctr: pentru bor şul sau ciorba
noastră, ceia ce corespunde cu "eingemachtes" ; "placinte", dela
plăcinte, pentru "strudel", dulceizi" dela dulceţuri pentru "einge­
sottenes= şi "pilaf" care a fost Împrumutat tot dela Romîni, luat
de aceştia dela Orientali. Două nume de fructe par a veni numai
dela Moldoveni: "harbllz" dela harbuz penti u gerrnanul "Wasser­
melonne" şi poate acelaşl origină are cuvântul .. Kiirbiss" tot dela
harbus pentru bostan (-"Melone"). Tot acelaşl origină pare a
avea şi "fisolen" dela fasole pentru gerrnanul "Bohne".
Interesante sunt încă: .prost: dela prost pentru "dumm",
mai exact .ein ganzer durnm" şi "bota" dela "bîtă" sau bot ă, cum
zic şi Romînii din Bucovina, pentru • Stock" sau "KnUtfel ", Afară
de acestea luai sunt şi altele intrate firesc în limba lor ca "ma­
maliga", căruia nu-l putea găsi noţiune corespondentă sau altele
privitoare la termeni din administraţia rornînească, de provenienţă
mult mai nouă (primar, secretar, jandarm etc.). .
De unde le-au împrumutat? Din contactul cu Romînil din
Iacobeni e mai puţin probabil, de oarece numărul Zipserinilor
covîrşeşte cu mult-sunt vreo 3000 suflete -pe Romînii locali. In
jurul Iacobenllor sunt mai multe sate locuite În întregime de Ro­
mîni: Ciocăneştl, Mestecăniş, Argestru şi'n deosebi satele Dornii,
Mai toti Ztpserlu'I sunt plutaşi sau tăetori de lemne În întlnsele
păduri de brad din munţii nordului Moldovii, unde se duc cu săp­
tărnlnele la lucru-obicei de cel puţn 50·60 ani in practică. De
acolo au adus, sigur, "har buzul= moldovinesc şi "brinza", de oarece
numai romînii oblşnuesc a tine turme de oi.
P. Constantinescu-Iaşi.
Două ştiri despre Români
Istoricul rus Solovlev, in cartea sa de istorie: "Istorija Ros­
sii sa dre vnejsich vremea", tom VI-X, la pag. 1455 dă urmă­
toarea informaţie: "In 1597 ... pe posesiunile hatrnanului Za­
moysky 1) a fost prinsă slugii cr eazului Ostro7.ski, care mergea
o Un nobil polon.
[140]
140
COMUNICARI
in Valahia să cumpere cai pentru cneaz şi s'au găsit la el nişte
scrisori. In aceste scrisori erau cuvinte grele la adresa Poloni­
lor". E o ştire importantă şi din punct de vedere economic, dar
mai ales explică relaţunile diplomatice ale lui Mihai Viteazu. De­
sigur că scrisorile erau adresate lui Mihai, care pe la 1597 era
destul de bine cunoscut, şi relaţiunile lui de prietenie cu [arul Teo­
dor, apoi cu Borls Godunov, sunt cunoscute. La 1 Octomvrie 1598,
Petru Arrneanul, spune lui Maximilian că Domnul său l'a mai in-.
sărclnat să-i spună ce i-a vorbit Voevodul Kievului, când a fost
trimis la el, .. înainte de vr'o şapte săptămâni" (Dr, I. Sârbu, Is­
toria lui Mihai Viteazu, voI. II. p. 1, p. 65).
De altfel poate ca un rezultat al străduinţelor Iscusitului
diplomat, Mihai Viteazu a primit şi bani de la Boris Oodunov.
Ştirea aceasta se găseşte tot la Soloviev--informat din .. Dela Kryrn­
skja "-şi anume la pag, 712: "Ca şi mai Înainte, în timpul Dom­
nieiIul Teodor, Boris ajută pe voevodul moldovenesc Mihail-de
aceiaşi credinţă ;-in afară de bani pentru susţinerea luptei contra
Turcilor in Moldova s'au trimis diferite podoabe bisericeşti şi i­
coane". Deoarece Soloviev vorbeşte numai de Moldova şi. de Mi­
hail voevodul ei, credem că banii au fost primiţi de Mihai după
ocuparea Moldovei. La A. D. Xenopol, Istoria lui Mihai Viteazu,
p. 130-131, se găseşte informatia, Însă ca întâmplată .înainte de
a cuprinde Mihai Moldova.
Th. Holbau
Ştiri despre anul 1821 in Principatele Române'
D. Prof, Ilie Bărbulescu: mi-a dat o carte, scrisă în franţu­
zeşte cu titlul: .Histoire des �venements de la Grece";: de M. C.
D. Rafenell, Paris 1822, ca să', extrag din ea, în traducere româ­
nească, câte va ştiri ce se rapoartă la Istoria Românilor.
Cartea fiind scrisă în jurul anului 1821, când Tudor Vladl­
mirescu a dat primul semnal �e scuturare a jugului străin, şi
mal ales scrisă-după cum autorul Însuşi declară în pretată,�
după propriile sale observatii, ne Interesează ştirile pe care le dă-
După ce începe expunerea revoluţiei, la pag. 16 (nota 1),
ne dă următoarea inforrnaţle : "Alegerea acestor provincii [rornâ.
w==
Y'··M
[141]
TH. HOLBAN
141
neşti] pentru a servi ca teatru primelor scene ale revolutiei, nu se
fâcuse fără ţintă; motivul nu se poate explica, decât prin nădej­
dea ce o aveau şefii [-=Tudor şi Ipstlanti], de a primi ajutoare
din străinătate sau de a fi mai uşor de a merge spre Constanti­
nopol. Fără una din aceste ţinte, situaţia topografică a Moldovei
şi Munteniei, nu folosea aproape nimic, acestui prim început. In­
cătuşate în statele vecine, •• aproape în intregime sunt locuite de
Musulmani. In acest fel era greu de stabilit comunicatii imediate
cu celelalte puncte răsculate",
Mai întăi observăm spiritul de ostilitate cu care tratează
Princlpatele Române. Pe Români îi consideră cu totul întunecaţi
şi nici nu se gândeşte că s'ar fi putut porni revolutia din initia­
tiva lor. După el: »era greu de presupus că din aceste provincii
nenorocite, abrutizate de cel mai crud selavaj, s'ar fi putut porni
prima scânteie de libertate". (pag. 14). Pe Tudor Vladlrnlrescu îl
consideră ca pe un subaltern al lui Ipsilanti, spunând că »Tudor
credea că are aceleaşi drepturi de a comanda oştirea; de aceia
îl privea pe Ipsilanti, ca pe un rival odios şi-I căuta peirea".
(p. 228). 1
Astfel caracterizează acest Francez pe Românii din acea vreme.
Se vede că el judecă cu patimă şi ar voi să facă răspunzător pe
Tudor Vladimirescu despre nereuşita revoluţiei greceşti. Fiindcă
mai departe spune: "Aşi vrea să trag perdeaua asupra tuturor
faptelor ce se leagă de aceste provincii; dar adevărul istoric mă
face să vorbesc; aici nu se va vedea nimic generos, decât câte­
va actiuni izolate: trădarea, laşitatea, perfidia, se vor prezenta
sub culorile cele mai odioase".
Aşa priveşte autorul pe Români şi actiunile lor din acea
vreme. E bine să cunoaştem aceste câteva păreri, nu atât prin a­
devărul lor, cât mai ales ca să ne dăm sama, despre informatiile
greşite ce le avea opinia publică europeană despre Români, În a­
cele timpuri.
Mai departe, la pagina 213, ne dă pătimaşa dorintă a lui
Tudor Vladimirescu de a ocupa tronul Munteniei: "Ambiţiosul
Tudor din Simpla dorintă de a ocupa tronul Munteniei, prin cea
mai ticăloasă trădare, se vându Turcilor, cărora le descoperi toate
planurile lui Ipslantl : Încă din luna Mai, le-a dat Turcilor planul
nefericltului şef al Helenilor. Nu se multumi cu călcarea [urărnân­
tului şi al onoarei, ci el îşi propuse ca la Bucureşti să se unească
[142]
rn. Holban
cu Otoman ii ca să extermine pe fraţii săi". A şa era Pafenel infor­
mat de prin gazetele timpului; la aceasta se mai adaoge şi dra­
gostea lui mare pentru greci.
Ca o răzbunare pentru eşacul revolutiei greceşti la pag. 215'
ne dă moartea lui Tudor Vladimirescu; mustrându-I cu cuvinte
grele, zice: "Ipslanti văzându-se împedecat pe toate locurile de
către Tudor» trimite pe căpitanul S311 Iorgaki cu 300 arnăuţi, pen­
tru a'l prinde Înainte de a-şi pune planurile sale În aplicare. lor­
gaki intră În cortul generalului vinovat .. şi-l prinse, Condus
inaintea lui Ipslante, el avu Îndrăzneala să nege crimele sale; însă
era prea târziu, prea multe avea pe capul său. EI fu judecat de
către un consiliu de războlu şi condamnat la moarte. Sentinţa fu
executată pe câmp".
Astfel autorul după ce pedepseşte pe Vladimlrescu, îi face
o deosebită plăcere să pedepsească şi pe supuşii lui. "Moldova
şi Valachia după o criză de câteva luni, căzură din nou sub ju­
gul turcesc, devenit mai nesuferit,
Toţi locu'torli acestor provincii, meritau o aserneaea soartă,
atât de grozavă. Sperjuri fată de [urământul lor, trădători şi laşi,
ei singuri procurară Turcilor, mijlocul de a-i supune a doua oară.
Aceşti nenoroc'ţi mai mult de plâns eecât de blamat, nu erau sus­
pect.bili elanulul patriotic de pe vremea marelui Ştefan".
Aceasta este ultima ştire despre Români în contra lui M. C.
Rafenel, Era firesc ca autorul-care tratează şi simpatizează cu
Grecii-să vorbească rău despre Tudor şi românii săi, deoarece
ştim că Tudor singur a spus, că nu s'a răsculat contra Turcilor,
ci în contra Grecilor. De aceea şi eşecul revolutiei greceşti, Ra­
Ienel îl pune tot pe sama Românilor.
Ori cum aceste ştiri au importanţă pentru noi, fiincă măresc
câmpul de cercetare istorică, a anului 1821.
Bersabeni \, Besermenl ?
Discuţiunea asupra numel\lÎ Basarab 1) continuă spre e di-
1) Arhiva 1926, p. 60 sCJ. i 13 1 �q.; 1027 Ianuarie p. 68
SCJ. Aprilie : p. 69 sq.
, ,
I
I
p
. .
,
:
.. \ '
[143]
ficarea cetitorilor Arhivei, cari pot urmări maniera, cum se scrie
uneori la noi istoria.
După ce răposatul Bogrea a înlăturat lectura d-Iui Hotnog
.De Zeren ban", 1) iar subs, pe cea a lui Bogrea .. Zerenbanr, 2)
dl, Hotnog a încercat să-şi mai apere părerea "De oarece dl,
Gherghel cunoaşte părerea mea numai din recenzia "sub:.ectivă şi
maliţicasă a d-lui V. Bogrea", 3) accentuâud mai ales asupra
faptului, că litera începătoare în textul lui Paşid-ad-ditue D'Ohsson
ar fi mai degrabă un d decât un b ; iar cât priveşte pe .Berza­
benses" din Analele Cracoviene, că ar "ascunde un popor letic" . .1)
In urma întâmpinării subs. &) dl. Hotnog a lăsat să cadă
• aceste argumente. Totuşi O-sa nu se dă bătut-lucru ce-i face
cinste-şi pune în discuţune mai amănunţită textul din Analele
cracoviene zicând : .. Altădată, înainte de a fi studiat cu deamă­
nuntul chestia, afirmasem că Bersabenil din cronica pe scurt a Cra­
covlei trebue să fi fost numele vreunui popor letic, Acum însă
după ce am cercetat isvoar ele mal fmportantev cred că Bersabenii
(cu toate variantele din manuscrise) reproduc cu mici modificări
fonetice numele vechiu şi popular la Polonezi al popoarelor ma­
hornetane, de forma besermen".
Nu putem trece cu vederea noua părere a d-lui Hotnog,
mai ales din consideraţia, că mulţi cetitori ,..neşcolitiH metodiceşte,
Iau afirmaţia dreptarvonă sau un început de dovadă, ca în
justiţie, în dauna celui care tace-după maxima: "qui tacet, con:
senttre v idetur" I
Şi o consideraţie patriotică ne opreşte a lăsa pentru bunul
plac al cuiva pe "Basarab-ban" şi pe "Besarabeni'" răsluiţi, după
ce ei, în urma cercetărilor şi întâmpinărilor noastre, au fost le­
gitimati prin consimţământul tacit al istoricilor şi filologilor noştri
de seamă.
Cum susţine acum dl. Hotnog noua sa părere? O-sa zice
textual: »Dacă evenimentul narat de cele două cronici anonime
polone ar fi fost unul lipsit de importanţă şi dacă, mai ales, nu
ni s'ar fi păstrat şi alte informaţinni referitoare la el, atunci nu-
1) Anuarul Inst. de Ist. uaţ, Cluj 1922 p, 382.
2) Arhiva, 1926. p. 61.
3) Arhiva, 1926, p. 131.
4) Ibidem, p. 134.
�'" __ 5) Ibidem, Aprilie, p, 73.
-
[144]
144
---�--
_______ C.OMUNICĂRI
mele Bersabenis, Bersaoeis s'ar putea, la urma urmei, identifica şi
cu Basarab (=Român din Muntenia). Dar expedlţla Tătarilor
contra Sandornirului ... Ia 1259 este un eveniment foarte impor­
tant in istoria Poloniei, căci este a doua năvălire mare a Tătarilor
În această ţară, după cea dela 1241. Despre ea 1) vorbesc toţi
cronicarii şi istoricii poloni", Citează apoi "isvoarele cele mai
importante" •
1. Annales Mansionariorum Cracovienstum. Pentru ce a
citat dl, Hotnog această fântână? Mai întâi aceste anale sunt
pănă la a. 1399 o compilatie din Analele "Sfintei Cruci polo­
neze, cum o spune şi editorul. 2) Apoi la locul citat (Mall. Pol.
V. p. 812) nu se vorbeşte de cuvântul controversat, ci numai de
"Thartari Lythwatios, Rutltenos expugnanies, Sandomyriam ex-
cideruntr, '
2. Rocznik Krasiuski. La locul indicat (Mon. Pol. Il 153)
nici urmă de aşa ceva; citatul se găseşte abia in vol. III; şi nu
la p. 153, ci la p. 133. Această cronică însă e scrisă abia În sec.
al l&-lea, 3) şi e şi mai macră : "Anno do mini 1260 Tarthari
depredantur Sandomlrlam",
3. Cronica lui Godyslaw Paszka (sic). In fine un cronicar
din sec. 13-lea, 4) Paska şi nu Poszka cum il scrie dl. Hotnog.
Acest cronicar însă nu vorbeşte despre popoarele pe care le-au
SUbjugat Tatarii, cum se arată În pasagiul cu pricina, ci despre
cele cu care Tatari împreună au atacat. Apoi aci e vorba de
devastarea ţfnutuful- terram, 5) nu de cctatea-castrum-Sandomi­
rulul, ca în prima relaţiune, A alătura aceste ştiri, a le egala şi
apoi a inlocui. G) Bersabenses, cel subjugaţi de Tătari mai ina­
inte-subjugatis-din pasagiul controversat, cu "Comanis" ata­
eatori=tiu merge.v-Asemenea greşeli nu pot fi îngăduite. Cât
priveşte istoricii poloni Dlugosz (sec. i5-lea), Bie/ski şi Stryjkowski
(sec. lfi-Iea), am dori să ştim, pentru ce i-a mai răscolit şi pe
aceştia. Aceştia toţi nebinevoind a fi În ajutorul d-lui Hotnog,
-------
1) Arhiva 1927 Aprilie p, 69-70.
2) Mon. Pol. op. cit. 1. c. p, 890; Kornpilacya Swietokrzyska,
3) byla doprowadzona dor. 1399. .
4) Mon. Pol. IIl. p, 127: �pisany w XVI wieku, obok roc-
znika swietokrzyskiego". \
5) Ibidem, II, p. 585.
6) Hotnog 1. c, p. 72.
[145]
DR. ILIE GHERGHEL
--�--�--�--�
145
pentru a lămuri, cum spera O-sa, textul primordial, am fi in drept,
după pr opria-i Iiberalitate a identifica numele Bersabeis (Bersa­
benses] .,şi cu Basarab". ')
Dar dl. Hotnog mai face apel şi la "izvoarele contimporane
maghiare" deşi nu le cunoaşte pe acestea decât prin mijlocirea
istorlcilor de mult Invechiţl Gebhardi din 1802 (1) şi Fessler din
1848, ed, 1 (1).
Că asemenea chestiuni nu se tratează de cât pe temeiul
fântânelor originare, se ştie.
Ca acest lucru să-I înţeleagă şi alţii, să ne fie ertat a ac­
centua, că in ediţia II-a Fessler, se exprimă cu totul contrar, de
ce vrea dl, Hotnog să ne facă să credem.
Eacă ce relatează D-sa: .,Pe când regele ungur punea la
cale Împăcarea cu Otokar al Boemiei,... o hoardă tătărească ...
năvăli in Ungaria. Bela IV soseşte la timp... şi îi nimiceşte (Ia
1261)" 2). Fesster însă În a doua editie zice: .. Despre marea
victorie, pe care Bela ar fi repurtat-o de astă dată la poalele
Carpaţilor asupra lor (Tătan), nu găsim nlcăeri nici o urmă, nici
la cronişti, nici în numeroasele urlce contirnporane. Legenda s'a
iscat mult mai târziu" 3).
Atât renuntarea d-Iui Hotnog, de a mai sustine lectura sa,
"de Zeren ban", cât şi constatarea noastră recentă, privitoare la
nepotrivirea textului controversat din Analele Cracoviene cu ce­
lelalte tântâni istorice polone sau ungare, ne desobllgă, chiar
dUPă părerea 4) preopinentului nostru, a mai Întinde discuţi unea
pe tema aceasta.
O-sa însă mai caută a clătina chiar textul Analelor Craco­
vieue, ,.cel mai venerabil monument al an alisticei polo ne", 5) stă­
ruind 6) că ar fi fost din partea Tătarilor o greşală grosolană de
1) Hotnog, p. 69.
2) Hotnog 1. c.
3) Fessler, Die Geschichte der Ungarn, Leipzig 1867. ed.
Il. p. 407, "Von dem grossen Siege, den Bela diesmal am Fusse
der Karpaten uber sie errungen haben soli, Ilndet sich nirgends
eine Spur weder bei den Chronisten, no ch in den zahlreichen
Urkunden dieser Zeit; die Sage von demselben ist erst spăter
entstanden" •
4) Vezi mai sus.
5) Zeissberg, Die polnische Geschichtsschrelbung Leipzig
1873 p. 43. "'ceC.;, �j,.�
6) Arhiva 1926, p. 134 i ;.1927 Aprilie p, 71. n.�.2.
Rtâ&"W!4I maSi
[146]
146
COMUNICĂRI
strategie, ca din Muntenia să plece tocmai la Sandc mir, trecând
peste protestul nostru, că aşa ceva nu relesă nici din text, nici
din afirmările noastre 1).
Nu este deci decât o insinuare, o greşală de strategie gra­
maiicală din partea d-lui Hotnog, nu "din partea Tâtarilor, dacă
ei vin la Sandomir, trecând mai Întâi prin Muntenia": dela nă­
vălirea lor in Muntenia (1241) pănă la cucerirr a cetăţii San dornir
trecuseră doară 18 ani şi nu era nevoie, cum recunoaşte şi dl.
Hotnog, ca ace'aşi Tătari să fi făcut ambele isprăvi.
In fine după ce O-sa crede a fi preparat îndeajuns terenul,
ne serveşte noua O-sale hipoteză, că: "Bersabenii" ... reproduce ...
numele vechiu şi popular la Polonezi al popoarelor tnahometane,
de forma "besermen".
In trucât dl, Hotnog iarăşi nu ne indic ă, unr' e a găsit acest
nume vechiu (?) polon, nu ne simţim îndemnaţi a discuta cu O-sa
această chestiune.
Lăsăm Insă la aprecierea distinşilor filologi, cari abundă pe
la universităţile noastre, de a cumpeni după justă valoare stră­
duinţele d-lui Hotnog privitoare la identificarea numelui Bersabeni-:
alăturând şi cele invederate din discuţiunile urmate-cu "beser­
menii" O-sale, de nu vor avea poate îngăduinţa de a-I lăsa în
credinţă, că a susţinut şi D-sa o părere-c-oricurn= origlnală, tra­
ducând pasagiul cu pricina astfel: După ce Tătarii 2) au subju­
gat pe Bersabeni (recte: "Ma/lOmetani") Liiîani, şi alte popoare,
au luat cu asalt cetatea Sandornir ... (J) In acest caz am putea În­
chide discuţiunea cu vorba străveche: Sapienti sat!
Dr. Ilie Gherghel.
\
\
1) Arhiva 1927, Ianuarie P. 70.
2) (Ei însăşi mahometanit]
i
I
. ,
[147]
RECENZII
J. Lupa�.: Doi umanişii Români în secolul al XVf.a, Bu­
cureşti (Cultura Na ţională 1928.
In aceaată broşură autorul tratează despre Nicolae Olahul
şi Mihail Valahul (Csaki), doi umanişti Români din Secolul al XVI-a.
Nicolae Olahul, român de orgină, născut la Sibiu în 1493,
s'a distins ca scriitor în direcţie umanistă. Are lucrări istorice şi
religioase; printre lucrările istorice numărăm Hungaria, Attila şi
o cronică. A avut însemnătate în viaţa bisericească, politică şi
culturală a Ungariei. La 1522 ajunge Canonic la Strigoniu, iar mai
t'rziu la 7 Mai 1553 este numit mitropolit şi primat al Ţării- Un­
gureşti. Ca şef al bisericii catolice din Ungaria, şi-a dat sama că
reforma e primejdioasă catolicismului şi de aceea a început să
prfgcnească pe relorrntşti, A ajuns de timpuriu în serviciul regi­
lor Ungariei, pe care i-a servit cu multă pricepere. După o muncă
cinstită şi plină de onoruri, a murit În Bratislava la 1568, Ia­
nuarie 14.
Mihail Valahul a jucat mare rol politic în Transilvania. Năs­
cut la 1490 dintr'o familie românească din Bihor, studiază la
Cracovia şi ajunge curând în serviciul reginei Izabela. Fiind pe­
dagog al lui Ioan Sigismund, 1 'a influenţat intr'atâta, Încât acesta
când va ai unge rege, nu se va putea lipsi nici dintr'o ocazie de
sfatul lui. De aceea Mihail Valahul În tot timpul domniei lui Si­
gfsmund, a fost mult stimat şi a avut mare trecere la curtea a­
cestuia. După moartea lui Sigismund influenţa sa scade şi ClI toate
că a avut multe bogăţii pe mână, a murit sărac. Mihail a fost un
[148]
148
T. HOLBAN
.��----
om de actiune religioasă şi politică. EI a avut un suflet blând şi
a sprijinit reforma.
0-1 1. Lupaş are şi alte lucrări în domeniul istoriei noastre.
Tratând aparte pe aceşti doi scriitor români, intr'o broşură spe­
cială, umple un gol care se simţia În Istoria Culturulă la noi. Dar
nu este singurul care s'a ocupat cu această chestiune.' D-I prof.
Ilie Bărbulescu încă la 1902, î,p lucrarea sa, Studii privitoare la
limba şi istoria Românilor, a vorbit despre Nicolae Olahul ana­
llzându- i activitatea în raport cu ideile de atunci despre tatinitatea
Românilor. 0-1 prof Ilie Bărbulescu, discutând biografia acestui
scriitor, spune următoarele: .,Românul Nicolae Olah fost primat al
Ungariei şi locotenent regal, nepot de soră al lui Ion Corvin de
Huniade, născut la Sibiu În 1493, scrie în latineşte o lucrare
istorică asupra Ungariei. In această carte, şi el, un Corvin= des­
pre care am văzut că Bonfiniu insistă a-i arăta originari din
tara românească,-deşi mare preot catolic, nu se sfieşte a spune
că • Valahia (=Ţara Românească) se zice că a fost numită dela
Ftaccus, carele a adus acolo coloni-e de Români" ("Hun�ria» la
Cipariu). ')
Dacă familia lui Nicolae Olahul, n 'a moştenit -ulcl sângele
vlujesc- 2) şi «nici patima fără asiâmpăr» 3), a familiei. Drăcu­
ieştllor, din care se trăgea, a fost înzestrată de natură cu darul,
de a-şi iubi neamul. Astfel «cu toate că nobilii Unguri rideau de
neamul lor, cum spune Bonfiniu, OI ah se declară totuşi Român,­
CU toate că era primat al Bisericii Catolice, iar noi pravoslav­
nici!» 4) EI s'a ocupat de problema Jatinităţii noastre. Sirnţindu-se
Român, se mândrea cu acest nume şi a căutat să dovedească că
neamul său se trage din Romani.
Cu această problemă s'au ocupat mai mulţi scriitori catolici,
atât inainte de Olah, in secolul al XV-a; eât şi după el. O ştia
I chiar Ferdinand, împăratul german, -La 1548, dând lui O/ah, pri­
I matul. catolic, dreptul de nobleţă în imperiul şi regatul său, îi
I spune intre altele: c Valahii, neamul tău se constată că se trag din
! Roma, cetatea stăpănltoare a lumii şi că au fost aşezaţi În partea
,
\,
1) Studii priv toare la limba şi Istoria Românilor. p. 123.
2) Doi urnanişti Români.-p. 2.
3) Acelaş. p. 2.
4) Studii p. l23.
. 'iEd
[149]
RECENZII
149
cea mai bogată a Daciei, al cărei nume e acum tara românească,
spre a stânjeni năvălirile duşmanilor vecini în provinciile romane.
De aci, chiar azi, se numesc ei În limba lor Români". 1)
Problema latinlnităţii poporului românesc, a fost cercetată
îndeajuus de 0-1 praf. 1: Bărbuleseu în diferitele sale studii. D-I
1. Lupaş, nu scoate în evidenţă această notă de mare însemnă­
tate pentru noi, din scrierile lui Nicolae Olah, Dar 0-1 prof; J.
Bărbulescu după cum am văzut, a cercetat rolul cultural al lui
Olah şi l'a oferit .. Cercetătorilor istoriei noastre literare şi cultu­
rale", nu numai .. in timpul din urmă-, 2) ci mai demull. încă la
1902 3). In studiul, Curentele literare la Români, 0-1 pr of.L Băr­
bulescu spuue intre altele -pag. 103-: «Dar şi în afară lucra
catoliclsmul astfel, proclamănd stăruitor origina noastră latină dela
Roma, chiar dela Generalul roman Flaccus dela care aveam. pe
atunci numele de Vlah (pe lângă cel de -Romăn-) ; căci aşa scriau
lumii, spre a se şti despre Români, diferiţi scriitori calolici, ca
papa Eneas Silvius Piccolorninl, Bonfinlus, Petaucius, călugărul
benedictin Cerva Tubero etc. din secolul al XV-a şi alţii-din
secolul al XVI-a, ca Nicolae Olah primatul catolic al Ungarlei,
Ferdinand impăratul german şi rege al Ungariei, Conrad Gessner,
Tranquillus Andronicus, Iacob Bongarslo, Goreckl etc.".
Deci dIn cele ce am spus se poate eonstatacă 0-1 1. . Lu­
paş, nu a cetit studiile D-Iui praf. I. Bărbulescu, În care am vă­
zut că a scris chiar mai mult despre rolul cultui al al lui Nicolae
Olah.
Ceea ce Însă într'adevăr constltue o noutate pentru noi, din
broşura O-lui I. Lupaş, este al qoilea scriitor Mihail Valahul (Csaki),
care nu se găseşte tratat de D-l 1. Bărbulescu şi nici de altii.
\
T. Holbau
.....
Cercetări istorice. Buletinul Seminariulul de Istoria Ro­
mânilor, al Universităţei din laşi. Director I. Minea.-An. I. 1925.
Anul Il-III. 1926-1927. Două volume.
Profesorul Universitar I. Minea, cal e astăzi e titularul ca-
1) Studii. p,123.
2) Prin studiul, Curentele literare la Români. .• Buc. 1928.
3) Prin, Studii cu privire la limba şi istoria Românilor.
H
[150]
150
N. A. BOGDAN'
tcdrei marelui istoric al tărei noastre A. D. Xenopol, pe lângă
multe alte scrieri mentoase, tipărite în diferite publicaţii perio­
dice din tară, şi maicusarnă a monografiei fostului Domn al Mol­
dovei Prinţul Dumitru Cantemir, lucrare de o bogată erud.ţte.i-­
Irce să apară acum, în mod periodic, un buletin, cu titlul de mai
sus, în care, pe lîngă un număr de lucrări proprii, în domeniul
istoriei patriei, a întrunit şi anumite studii în acelaş domeniu, ale
unei serii de noi scriitori, in mare parte studenti ai cursului său.
Acest buletin, cu cuprins voluminos, aduce noi lumini În
diferite vremuri ale istoriei, şi contribuie prin conţinutul său la
sporirea cunoştinţelor ce avem pînă azi, mai ales in ceea ce pri­
veşte trecutul politic şi social al Principatului Moldovei.
Primul număr, un volum de peste 400 de pagini, ne dă lă­
muriri mai întăi asupra Cronicei lui Stoica Ludescu ; apoi asupra
lui Mihail Cantacuzino, Gaspar Graţiani, Alexandru Lăpuşneanu,
Cronicarul polon Bie/ski, a Movtleştilor, despre Curtea Domnilor
Moldoveni în preajma epocei fanariote, despre stema Moldovei,
MirOIl Costin, Ureche etc.
In volumul II-III, se dau preţioase lămuriri şi discutii a­
supra Dreptului canonic tn literatura română, Influenţa elenis­
tnului asupra lutnei traco-dacice, Reforma lui Constantin- Vodă Ma­
vrocordat, Manuscrise vechi, Dumitru Cantemir şi alte multe ştiri
de Interes general. Şi acest volum, de aproape 300 pagini, cu­
prinde studii, note şi cercetări de valoare, cum rari publicaţii de
specialitate din ţara noastră pot să ne deie din cînd In cînd. Sti­
luI limpede şi argumentaţia sănătoasă din cuprinsul acestor bu­
letine, ne dovedeşte că D-I Minea lucrează cu deplină autoritate
şi competenţă în opera de erudiţie ce a întreprins, şi care va
fi negreşit de mare folos, mai ales pentru tlnerlmea studioasă, ce
se ridică şi instrueşte astăzi sub direcţia şi conducerea sa.
*!
Surete şi Izvoade. VoI. XVlI. Drăcenii, Păseştt, Băbâia,
Leuşeni Şi Ghermăneştt, (Fălcill)"de Gh, Ghibănescu. Publicaţi­
une făcută sub auspiciile D-Iui Parăl Mickiu.-Un vol, În 8°, de
LXXVlII+299 paglnl.c-Huşl, 1927.,
Cu acest titlu, a apărut de curând, unul din cele mai noul
volume, date la lumină de neobositul cercetător al trecutului is­
torlc românesc, DI. Gh. Ghihăneseu, care până in present a În�
[151]
RECENZII
151
\!'
, i
t·
î
bogăţit arhiva noaslr ă naţ'onală cu peste 50 v olume, conţinând
documente şi înscrisuri, eul eSe cu multă râ vnă şi atenţie din toate
isvoarele de unde se putea estrage ceva de interes public, pentru
alcătuirea Întregului trecut românesc. In cea mai mare parte a ei,
Moldova a furnizat D lui Ghibănescu materialul bogat, scos din
întunericul unor rafturi mucegâite, din pălămizi de lăzi, sau dn
streş'ni putrezite. Şi din tot ceeace majoritatea deţinătorilor ve­
chilor noastre ispisoace nu-şi dădea sa mă ce comori pot cuprinde
nişte terfăloage soi oase, plouate şi şterse de lungimea veacurilor,
acest harnic cercetător şi scormonitor, a pus in vederea acelor
ce se devotează pentru evidenţiarea faptelor şi meritelor băştina­
şilor vechei Moldove, lucruri de interes şi învăţămînt, pentru care
generaţiile ce vor urma îi vor fi recunoscătoare, Iar dacă până
acum, contimporanii noştri eruditi, n'au acordat încă deplina a­
tenţie unor asemenea lucrări,-fie din lipsă de timp, sau de ...
bună şi sinceră voin1ă,-lucrul nu este de mirat, căci şi alţi a­
semenea cercetători, ori muncitori intelectuali pe ogorul patriei
româneşti, au rămas tot aşa de neevidenţiaţl.c-Iaţă mai ales cu
unii ce au acaparat monopolul laurilor, ce II S'au acordat în a­
nurnl!e timpuri şi îrnprejurărl, din motive cu totul străine adevă­
ratelor merite şi competenţi,
DI. Ghibănescu, după cum ştim,' mai posedă strîns, dar
nepublicate încă, după o muncă titanică, un material de zeci de
volume, cu caracter istorfc.s--care dacă nu este dat până azi la
lumină, e din pricina numai a greutăţilor şi scumpetei tiparului
în vremea de faţă; căci, pe când autorităţile noastre oficiale, în
frunte cu Academia Română, cheltuesc anualmente,. cu tipărituri,
până şi în limba spaniolă, ale căror rost şi merit numai îngădu­
itoarea pronie o ştle.s--pentru adevărat necesara documentare a
trecutului neamului nostru nu se găsesc decât prea parciminios
şi prea cattcos=-ca să zicem aşa,-câteva sume mărginlte, cu cari
nu se poate da la lumină ntc macar două-trei litere pe an ...
din Dictionarul, Început acum o jumătate de veac, al Litnbei Ro�
măneşti.
De aceea, gestul unui proprietar de pământ, descendent al
unor din cele mai vechi familii moldoveneşti cunoscute, DJ. Pavăl
M'chiu, care a finanţat şi făcut posibilă apariţia volumului sus-c.tat,
ne umple inima de bucurie, şi ne sileşte a'i aduce cuvenitele la­
ude, că n'a lăsat să mai doarmă Încă citeva decenii, ori să Se
[152]
152
N. A.BOGDAN
---------
piardă, nu se ştie prin ce prilejite întâmplări, o sumă de documente
în care se scrie, cîteodată cu sudorl de sînge, mişcarea şi perpe-.
tuarea vrednică a neamului nostru.
Dacă în loc de tipărituri de natură a evidenţia numai Ctl­
rnătrlzmul şi cooperaţiea interesată a acelor ce dispun de copioase
fonduri, testate de unii foşti merituoşi donatori din trecut.v-s'ar
acordajmljloacele necesare de a se pune în lumină opera acelor
cercetători ce s'au devotat viaţa Întreagă numai ddservirii
interesului public şi a meritelor înaintaşilor noştri,-literatura noas­
tră istorică şi anumite fapte eroice, ar putea căpăta înfăţişarea
deplină a unei opere desăvîrşite.
Dar ca D l Pavăl Michiu se găsesc puţini, În epoca noastră
de ... premii şi misiuni de propagandă culturală, ex-officlo, pe cari
înaltele autorităţi le acordă actualmente acelor ce au ştiut mai
bine a se pune in evidenţa lndrurnâtorilor culturel patriotice de
astăzi, prin mijloace numai lor cunoscute.
*
Anuarul Şcoalei Normale "Vasile Lupu= din laş), pe anul
şcolar 1926-1927. Un vol, în 8°, de peste 200 pag. Iaşi, 1927.
Harnicii profesori ai Şcoalei Normale de Invăţătorl din Iaşi,
şcoală care pare" fi o continuare a primelor încercări de luminare
a poporului românesc, după bezna seculară din veacurile prece­
dente, au făcut să apară de curând un frumos volum, cu mai
multe articole şi ilustraţii, de ordin cultural şi istoric, retrospectiv,­
prin care se lămureşte storţarea făcută de un număr de cărtu­
rari din prima jumătate a veacului al XIX-lea, în Iaşi, cind abia'
se putea pune baza unei educaţluni- şcolare primitive, a mulţimei
ce zăcuse pînă atunci în orbia unei cornplecte necunoştinţi de
drepturile şi datoriile cetăţeneşti.
Noul Director al acestei şcoale, D-I St. Bărzănescu, ajutat
de profesorii V. Petrovanu, I. Slmlonescu, D. M. Cădere, 1. Tu­
fescu, Gh, Ghibănescu, Radu MaI\oliu, M. Costăchescu, M. Barbu
şi altii, contribuiră la reeditarea unei prime încercări, de a se da
la lumină munca, priceperea şi metoda atîtor cărturari, cari au
putut profita de cele dintăi opintlri \ntelectuale ale marelui dascal
ce a fost T. L. Maiorescu, cînd, în 186\4,. el scrise cele dintăi pagini
ale unei monografii şcolare, în cuprinsul intreg al ţări! noastre.
Restabilirea primelor date şi amintiri relative le formarea şi
I
i
1
.. I .
[153]
153
propăşirea unei Şcoale de învăţători în Moldova, se face în a­
cest opuscul, cu multă precizie şi competinţă, Apoi câte-va ar­
ticole de ordin superior, istoric şi educativ, contribuie asemenea
la interesul acestei lucrări. pe care dorim să o vedem continuînd şi
în anii ce urmează întru-cât ea aduce reale servicili înv ăţărnân-
,
tului public, şi mai cu seamă dă un impuls serios tinerimei ce
studiază în asemenea şcoaIă,-care are menirea de a răspândi,
la rtndul ei, pentru uzul unor noi generaţii, elementele cele mai
trebuincioase pentru o conducere demnă şi folositoare întregului
nostru neam.
N. A. 8ogdan.
Aurel A. Mureşlanu: Clădirea şco alei româneşti din Braşov
de către popa ,Mihai În anul 1597 (din "Anuarul Institutului de
Istorie Naţională", IV), Bucureşti 1927, 32 p., 8°.
Autorul a descoperit, ne spune, în Arhiva oraşului Braşov,
"mai multe documente de mare Însemnătate pentru Istoria Româ­
nilor braşoveni şi a Românilor în genere". Intre aceste doc, este
şi o dare de seamă sau socoteală cu data de 6 Fevr. 1598, fă­
cută în limba săsească de acolo, "pentru administratorul primăriei
acestui oraş de către "p0pa Mihai", cunoscutul protopop de a­
tunci al bisericei Sf. Nicolae din Braşov-Scheiu". In această dare
de seamă popa Mihai arată cheltuielile ce a făcut în anii 1595,
1596 şi 1597 cu ridicarea noului turn albisericei, cu acoperirea
ei cu ţiglă, cheltueli şi pentru îngrădirea cimitirului celui nou,
pentru cumpărarea unui teren spre a se mări curtea bisericei,
pentru construirea unei mici cap ele de lemn, precum şi pentru
clădirea lângă biserică a şcoaiel româneşti-toate d'n dania mi­
Iostivă făcută bisericei, în a. 1595, de către Aron, voevodul Mol­
devii. Se vede că Aron vodă depusese banii săi de ajutor la
primăria Braşovului, ca aceasta să-i dea popii Mihai spre a plăti
cu ei ce'e ce avea de făcut pentru biserică şi şcoală. De aceea
această dare de seamă a popii către Primărie. Observând chel­
tuiala ce s-a făcut pentru şcoală, care era de 150 florini, şi com­
par ând-o cu cheltuiala ce se făcuse de către Saşi, în a. 1547,
pentru "c\9direa renumitei biblioteci publice a Braşovului" care-i
costase (nu numai pentru clădire, ci şi pentru aranjarnentul ei
intern) 465 florini şi 34 1/2 aspri, autorul conchide, cu oarecare
5*
[154]
I
I '
i
j,
I I
:1
J
I
,1
I
II
il
' 1
i
dreptate, ,;că noua şcoală românească a fost o clădire destui de
mare, de demnă şi' frumoasă".
Cu prilejul acestei socoteli Însă autorul nu se mărgineşte
numai la ea, deşi chiar titlul acestei scrieri arată că trebu:a să
se mărglnească numai la darea de seamă a popii Mihai, ci face
şi alte dezvoltări, citând din cronici şi însemnări locale braşovene
săseşti şi române spre a arăta ce se mai poate spune şi ce se
ştie despre biserica St, Nicolae şi despre această şcoală, cari se
poate că, arnândouă, existau deja de mai demult în Braşov. Cu­
surul acestui excurs e însă, ca metodă, că ne dă spusele unor
cronici din sec. XVIII Spre a confirma datărl din al XV secol.
Aşa, ne citează însemnarea "învăţatului dascăl al bisericei Sf.
Nicolae, Radu Duma" din a 1754, spre a documenta că această
biserică a fost începută în a. 1495 de către Neagoe Basarab,
domnitorul Ţării Rom. care a clădit biserica noastră dela Curtea
de Argeş.
Autorul ne mai citează .părerea istoricilor modern! Saşi şi
Români, cari sustin că Românii din Şcheiul Braşovului fuseseră
la originea lor "Bulgari", dar s-au rornânizat cu vremea; dânsul
însă crede a· fi descoperit anumite date, cari ar fi arătănd că
cei din Şchel a fost în totdeauna Români, veniti aci în sec. XIV
nu chemati de Saşi (cum zic aceştia azi) din peninsula Balcanică,
spre a le fi într' ajutor la clădirea marei I biserici catedrale Sf.
Maria (astăzi Biserica Neagră) Începută in a. 1385, ci veniti, din
propria lor voinţă, ca negustori, în acest Braşov care pe atunci era
un însemnat centru comercial. Fireşte că acest excurs nu prea
are atace cu titlul studiului "CIădirea I şcoalei rom. din Braşov
etc."; dar dacă, totuşi, se pune în discutie această chestie, tre­
buia ca barem să se caute a fi pusă în lumină cu ajutorul ulti­
melor cercetări. Ar fi trebuit,' anume, să se menţioneze şi să se
arată ce trebue să se susţină 'ori nu din lucrarea, scrisă în. bul­
găreşte, a pret, Miletic dela Univ'ersitatea din Sofia: Sedmogradsktte
Bălgari i tăchniţnt jezik, apărută în Spisanie a Academiei Bulgare,
XXXIII, 18, Sofia 1927, p, 1 -1183. Această scriere a învăţatului
bulgar se referă nu numai la B�lgarii disparuţt azi din regiunile
Blajului şi Sibiului, ci şi la cei �in Şchelul Braşovului, În care
chiar numele de Şchei nu e altceva de cât Sclavusee Slavus alba­
nizat şi apoi venit între Români in Transilvania. Miletic aduce în
această lucrare o serie de documente vechi, cu ajutorul cărora
\
J�
,
I
i
[155]
RECENZII
sustine că Bulgarii aceştia din Transilvania au fost aduşi aci ca
robi (pradă) de război de către regele Ungariei Ştefan V, fiul lui
Bela IV, la a. 1266 când a bătut în război Bulgaria. Această
pradă de bulgari a aşezat-o pe moşiile diferiţilor nobill, credin­
cioşi şi viteji ai lui, cărora le-a dat pe acei Bulgari ca robi pă­
mântului (iobagi). Aşa că, după Miletic, Românii din Şcheiul de
astăzi sunt vechii Şchei=Slavi=Bu)gari românizaţi.
Dar despre această nouă şi destul de documentată părere
�utorul nu pomeneşte nimic, probabil fiindcă nu ştie bulgăreşte,
ca să poată citi studiul lui Mii etic. Avem atace dar din nou cu
ceeace de mult susţin, şi În alte scrieri ale mele şi in această
Arhivă, că fără de cunoaşterea Slavisticel, deci a limbilor slave
ale vecinilor, nu se poate scrie, în chip ştiinţific, Istoria veche a
Românilor, precum nu se poate înţelege ştiinţific nici constituţia
limbii române.
Când cineva tratează, oricât de pe scurt, despre originea
Românilor celor din Şchei, metoda Ştiinţei istorice moderne ii
impune să discute părerile şi susţinerile din studiul acesta al lui
Miletic.
In acest excurs al său, autorul mai menţionează diferiţi
fruntaşi ai culturii române a Braşovului din veacurile trecute, cari
au fost urmaşi ai culturii întemeiate de popa Mihai prin şcoala
dela 1597. Intre alţii pomeneşte şi de braşoveanul Todor Corbea
din sec. XVII, despre care se pare că nu ştie că la a. 1700 a
scris, pentru episcopul Buzăului Mitrofan, un Dicţionar laiinesc­
românesc. Il rog să citească însă cele ce am scris eu despre a­
ceasta In Arhiva, XXXIl (a. 1925), 2, p. 145.
In general Însă această lucrare a d-lui Mureşianu e intere­
santă. Pentru că mi se pare că autorul e un începător intr-ale
Istoriei Românilor si pentrucă din acest studiu al său mi se des­
prinde impresia că are stofă de cercetător, îmi permit numai să-i
dau sfatul amical: să caute a cunoaşte limbile slave vecine;
căci numai aşa va putea scrie, cu adevărat ştiinţificeşte, Istoria
Românilor, nu numai pe cea veche din perioada Slavonlsmuluî,
ci chiar şi pe cea nouă din Sec. XVlll şi XIX.
Ilie Bărbulescu,
[156]
156
TH. HOLBAN
N. Iorga. Imperiul Cum anilor şi Domnia lui Băsaraiiă. Bu­
cureşti (Cultura Naţională) 1928.
In această comunicare, făcută la Academia Română, D-I N.
Iorga tratează o vreme din Istorta poporului românesc, despre
care. avem puţine ştiri. . C
Strămoşii noştri, spune D-I Iorga, au trăit din nostalgia stă­
pânirii romane şi multă vreme au aşteptat revenirea Impăr atului.
Comandanţii lor se nurniau duci-un cuvânt latin-, care sub in­
fluenţa statului morav dela Dunărea de mijloc, s'a transformat în
Voevod, după cum Judele. s'a schimbat în sbor sau Adunarea
poporului. Nu ştim"de unde la această ştire dl. N. Iorga, relativ
la cuvântul duce, întru cât ştim că duces din cronica anonimă a
regelui Bela este o influenţă franceză. La fel nu înţălegern prin
ce deducţie a scos D-sa pe sbor din Jude, deoarece Se ştie că
Judex, însamnă Judecător şi sbor sau szbor, însamnă adunare.
Ce legătură există între aceste cuvinte nu putem şti dela D-Ilorga.
După aceasta explică stăpânirea bulgărească la Cetatea AIbă
prin cedarea lui Nagai sau Toctai, .Hani tătăreşti de pe malurile
dunărene, către vasalul lor din Târnova, a unor venituri de vamă
dela Cetatea-AIbă. DI. Iorga sustine că n'a existat o stăpânire
bulgărească la Cetatea-Albă, după curn : n'o admite nici D·I Ilie
Minea 1), cu toate că D-l O. Brătianu stărue cu anumite argu­
mente ale sale În sprijinul ideii contrare. 2) De altfel, o stăpânire
bulgărească Ia nord de Dunăre nu este admisă în ştiinţa noastră
istorică mai nouă.
După aceea intră in discuţia subiectului care-l preocupă în
această comunicare: influenţa curnană asupra Românilor. D-l N.
Iorga,cetind o carte scrisă în englezeşte de D-l A. Bruce Bos­
well, prof. Ia Universitatea din Liverpool, a dedus lucruri inte­
resante privitor la un nume despre care s'a vorbit mult in filo­
logia şi istoriografia noastră. E vorba de m uit discutatul Basarab.
Cu edificarea acestui cuvânt s'au ocupat mulţi istorici şi filologi
Români şi fiecare i-a dat nouă interpretare, rămănând totuşi ade­
vărul la marginea îndoelii.
Iată in sfârşit D-l N. Iorga. vine cu o nouă părere, de alt­
fel foarte probabilă. Preocupat ae\influenţa cumană asupra Ro-
l) 1. Minea.-Cercetări istori�e anul II-III, 1926·1927, p. 283.
2) S. L Brăteanu : Contributions il. l'histofre de Cetatea AIbă
(Akkerrnan) aux XIII et XIV siedes, Buc, 1927.
[157]
RECENZII
157
mânllor, crede că "numele Băsarabă desigur" este o rămăşiţă cu­
"mană. Ajunge la această concluzie, prin aceleaşi procedee ca mai
inainte, adică prin presupuneri. Scriitorul englez-după care s'a in­
spirat 0-1 Iorga -, vorbind de Curnani sau "Chipciacj", cum le
mai zice, spune că au exercitat o influenţă mare asupra Ruşilor,
dar şi el au fost influenţa]! de aceştia. Astfel la Cumani se în­
tâlnesc aceleaşi nume, pe care le au pentru Polovţf analele ru­
seşti. Intre aceste nume citează pe Tacsaba, care are corespon­
dent în letopiseţele ruseşti pe Tacsobici, D-l N. Iorga găseşte că
"Tocsabă e un boer muntean din 'eacu1 al XV. Un sat Tacsobeni
există in Moldova. Şi un şir de nume româneşti au aceeaşi finală,
până acum neexplicată : Talabă (în ţara Făgăraşului)-un Tălă­
bescul se intâlneşte fn Moldova secolul XVII-a; satul Tălăbeşti,
Tălăbăeşti, Tăbăleştţ, vine dela alt Talabă decât baronul Iăgără­
şean- Tâncabă (de unde satul Tâncăbeşttlor) şi în sfârşit Bă­
sarabă=.
Această constatare o deduce din prea marea influenţă pe
care au exercitat'o Curnanli asupra noastră. In sprijinul păreri!
sale D-I N. -Iorga invoacă puterea ce-au avut'o Cumanii asupra
Ungurilor: «peutru ca ... Cumanii să joace rolul pe care l'au a­
vut în regatul Ungariei... pentru ca să poată da o regină unui
stat de o atât de înaintată cultură ca a" Ungurilor la sfârşitul
secolului al XIII-lea, pentru ca să crească pe un rege ca Ladis­
las ... pentru ca să ajungă la punerea În scris a limbii lor, în acel
Codex Curnanicus .. a trebuit ca seminţia turcească oprită la Du­
nărea aproape două veacuri să se fi împărtăşit larg de civilizaţia
occidentală a timpului ... De ce n'ar fi exercitat o influenţă covâr­
şitoare asupra alor noştri într'o fasă de desvoltare mult mai rno­
destă ?» D-I Iorga merge atât de departe in credinţa aceasta, în­
cât afirmă că "precum Rusia moscovită continuă hanatul Tătarilor,
Hanatul Cumanilor se continuă in domnia a toată Ţara Rornâ­
ocască-.
E adevărat că o influenţă Cu mană se va fi exercitat asu­
pra noastră, dar îmi permit a crede că e o profundă eroare să
gândim că statele româneşti au reprezentat o continuare a statului
Cuman şi că noi de la Curnani am învăţat să ne organizăm. A­
mintim faptul că în secolul al IX-a la venirea Ungurilor, a exis-"
tat un stat românesc, când Curnanii nu erau pe acestellocuri, deci
nu datorim acestora organizarea noastră .în formă de stat.- C�I
[158]
158
TH. HOLBAN
mult putem admite o influenţă a Hanului tătăresc, care şi-a Întins
puterea şi la nord de Dunărea.
Cât priveşte originea cuvântului Basarab, pe care D-I Iorga
am văzut-îi pune În legătură cu ruso-tătarul : Tacsaba, rămâne
de discutat dacă se poate face o aşa presupunere, pe câtă vreme
nu vedem nici măcar o asemănare tonetlcă În aceste două cuvinte
diferite.
Th, Holban
Praf. Dr. Petrov: Sbornik Fr. Pesiyho Heliseg nevtara-«
sezman osad v Uhrâch z r. 1864-65 jako pramen historiko-de­
mografikyclt tidaţu o slavenskych a karpatoruskyctt osadâch,
Praha 1927, 158 pg. (Nakladem ceske Akademie ved a urnenl),
In această disertaţie despre demografia istorică a aşezărllor
(osady) slovene şi subcarpato-ruse, ce au aparţinut Ungariei in
veacul al XVllI-lea şi XIX-lea J), autorul se sprijină, În mare
parte, pe o lucrare a sa" anterioară: Nârodopisnâ mapa Uher
podle tiiedniho Lexiconu osad z roku 1773, Praha 1924.
Lexiconul indică, în total, 8946 colonii, dintre care 802 ro­
mâneşti (Nar, mapa, p. 33; lista lor p. 121-129),3507 maghiare,
2563 slovace, 699 ruseşti, 637 nemţeşti, 275 croate, 144 slovene,
99 sărbeşti, 24 polone, 1 bulgărească şi 1 cehă. Românii sunt
designaţl In districtele: Arad, Bekes, Bihar, Canad, Maramureş,
Sabolca, Satmar, Terneş, Ugoca,
In Sbornik, Prof. Petrov cercetează provenienta fiecărei co­
mune şi dă, ici colea, când are date, menţluni despre populaţia
la origine şi ast ăzt. Pe Români ii găseşte În unele aşezări din
Arad, Canad, Bihar şi Marrnaroă, mai ales. Populatia românească,
după părerea-i, ar fi venită din Zarand, Bihor, Transilvania şi
Moldova (după cum se poate recunoaşte după Irecventul nume
de familie Moldavcuk). Autorul nu e b'ne informat asupra numă­
rului locuitorilor români dinţomunele pe care le cercetează şi-l
frece uneori sub tăcere. EI dă-ca ruseşti următoarele nume; Po­
lon/cki, Poloniski, Sup Hurki, la Belei, Koblli, Hudina, Dubistile,
Iriku, Virvu Pleski, Maliski, B�restje, Brano, Stor onko, Cerna.
Fodorovica, Dubruka, Voronic, \ Faca Osojuluj, Dosu Osojului,
1) Priv. doc. Or. Frint� (Pr�ha) îmi atrage atentia şi asupra
orlginel străine a nobllirnii ungureştl, după cum se vede din Slo­
venska , Ciiankâ 191O,lp. 192�(sunt şi Români Între nobilii Unguri).
�"'�--- - --- -
t
1
\
1
I
� I
[159]
HECENzn
159
Margareta Ştefănescu.
HiIboca, Humena, Sesu Monasteri, D'alu Kalugei uluj, Val'a humeni,
Luhurilje, Silci, Vasakt, V�neikov, Vara Mieei.
Oricine cunoaşte, chiar mai puţin, limba românească îşi dă
seamă de neadevărul cuprins în aceasta, căci româneşti sunt:
Slip (prep.) Hurki, la Belei, ef. Bălţi, Dubiştlie, (-i1e art. rorn.)
Virvu Pleski (Vârful Pleşcăi, ef. n. propriu Pleşca, în Basarabia),
Faca Osoiului (=Faţa Osoiului, ef. Osoi, comună jud. Iaşi),
Dosu Osoiului, Sesu Monasteri (Şesul Mănăstirei), D'alu Kalu­
geruluj (Dealul Călugărului), Yala hutneni (ef. rom. valea), Lu­
hurilje (sigur românească e terminaţia -Ije== -le), Val'a Mieei
şi nici de cum ruseşti.
Ernest Muka: Serbke lezownosine mjena a jlcli woznatn.
"Slavia occidentalis" tom. VI, Poznaă 1927, p. 225 şi urm.
Autorul analizează structura morfologică şi semantică a nu­
melor de localităţi din Lusacia superioară şi inferioară (Serbske
Hornje i Dolnej Luăicy). Ele au la bază acelaş sens pe care-I au
cele mai multe dintre toponimicele de origir e slavă de la noi;
astfel: bahno=Sumpf (rom. Bahna), bor _ Kiefer . (rom. Borăuţi),
brezy=Birken (rom. Ber ezeni), brj6h=Abhang, Ufer (rom. Be­
rejnţa), bllk=Buche (rom. Bucovina), cert=Teufel (rom. Ceortolorn),
COfTzy.=schwarz (rom. Cernăuţi etc.), dolhi=lang (rom. Dolhasca,
Dolheşti, etc.), droha=Strasse (rom. Dorohoi), dllb=Eiche (rom.
Dubăuţi, Dubina), dllbrava=Eichwald (rom. Dubruvăţul), gat­
hatc=Teich (rom. Hatna, etc), glina-hlina=Lehm (rom. Hlina,
etc.), gora-hora-visetg (rom. Horlncea, etc.), g6zd < vsl. gvozds
(rom. Gvăzdăuţi şi rus. Gvozdovci), htuboki-hlubina-euei, Abgrund
(rom. Holboca), 11Oll)=Taube (rom. Huluba, Hulubeşti, Hulub),
Izrod=Burg (rom. Gradlşte-Horodişte), hrib=Pilz (rom. Hrlbescoi,
în delta Dunării), hus-=Gans (ef. poate rom. Huşi),
Autorul citează, pe rând, şi numirile derivate din aceste
cuvinte şi derivările lor. Unele păstrează forma slavă 'curată, al­
tele Însă au suferit influenţa germană, după cum şi ale noastre
unele au aspect sud-slav, iar aItel�, rusesc.
Materialul acestui studiu poate fi indicat ca complectare la
teza mea de doctorat despre Elementele ruseşti-rutene in limba
românească şi vechimea 10f, Iaşi 1925, căci îmi furnizează exemple
[160]
160
de toponimice nord-slave ca corespondente ale topon. slave ru­
seşti-rutene de la noi, deoarece în teză eu am arătat numai cores­
pondentele sud-slave, care mă interesau imediat pentru a proba
şi adevărul istoric prin realitatea filologică.
Margareta Ştefănescu.
Dr. Karl Kurt Kleln : Beziehungen Martin Opitzens zum
Rumănentum, Hermannstadt 1927.
Autorul vrea să demonstreze că poetul german Opitz (1597-
1639), cât a stat în Ardeal (1621-1622), chemat de prinţul Gabriel
Bethlen, şi după aceea, până la moartea-i, s'a interesat de Români
şi i-a cunoscut.
Afară de unele pasagii din poezia Zlatna, În care s'ar în­
trevedea că O. avea conştiinţa despre latinitatea limbii române:
,. ... sind verwandt Walachisch und Latein", despre un "edles Blut",
de "obiceiurile şi moravurile strămoşilor nu de tot părăsite" şi
despre "Menscher, die noch jtzt fast Rornlsch muster trageri" din
Ardeal, celelalte susţineri rărnân supozlţiuni ale cercetătoru­
lui, (d. ex. că iubita-i "grata Vandala" era o româncă şi că
poetul' ar fi ştiut româneşte). Opera lui O. Dacia Aniiqua s'a
pierdut, aşa că nu putem şti În ce mod s'a exprimat el asupra
Românilor (şi dacă s'a exprimat despre ei) În ea. Doar preocu­
parea acestuia asupra Daciei antice şi de mai târziu se constată
numai, prin deducţie, din corespondenţa-i şi dintr'o colecţie de
Inscriptii.
Un lucru merită să fie notat: O. a descris hora în "Zlatl1a"
vers. 105-114 (Klein, op. cit. 13), aşa după cum, În vremea
noastră, aproape În aceleaşi. cuvinte, a descris-o G. Coşbuc, În
"Nunta Zarnffrei", .
Margareta Ştefănescu.
\
\
l
[161]
ARH·/VA
REVISTĂ DE ISTORIE, FILOLOGIE
ŞI CULTURĂ ROMANEASCĂ
DIN IAŞI
Anul XXXV
Iulie-Octomvrle 1928
No.3 şi 4
-
Naşterea individualităţii limbii ro­
mâne si elementul slav. 1)
•
Cuvintele categoriei m-a de ar fi intrat în limba română
din plsl., cum am văzut că se susţine, trebuiau să sune sau să
fi sunat şi în româna cu alte două aspecte fonetice dintre cari
unul curat plslovenic, iar nu numai aşa cum le avem, şi trebuiau,
chiar de aceea, să se prezinte cu ceva din fonetismul la fel al e­
lementelor originar latine ale limbii noastre.
Dacă se observă, la grupul nazal âti, cuvintele originare la­
tine ale limbii române, se vede că sunt, într'adevăr, unele cu aşa
ăn din mai vechi latin etî;» in dela categ. II. Aproape întotdeauna,
însă, sau barem la un destul de mărişor număr dintre ele, se gă­
seşte în limbă, alături de aceste cu ân, în acelaş timp încă şi
forme orglnare cu in sau en. Astfel, în vechile texte: veşment şi
veşmânt ca astăzi, spămentează şi spăîrnântează ca astăzi, pă­
mente şi pământe ca azi, jurământele şi jurărnentele, fierbenteală
şi Iierbântealâ ") etc. Iar acelaş raport în tre ân şi mai vechile en
sau in găsim încă cornparând dialectele române de astăzi şi chiar
în cuprinsul aceluiaşi dialect, la elementele orginar latine. Ast-fel :
dacor. sân şi sin, macedor. sinu ; da cor. spânzur, macedor. spin­
dzuru, lat. suspende, *expenduloi dacor. vând, macedor, vindu, lat.
1) Cf. Arhiva, XXXIV, 2, p. 2.
2) Cf. Cipariu : Principla, P. 378,377: Byhan, tn jahresberlcht,
III, 44-48.
[162]
ILIE BĂRBULEStU
vendo, dacor, vânt, macedor, vin tu, lat. ventus; dacorom.
svântur, macedor (z)vintur; dacor. cuvânt şi a cuvânta, covânt, is­
tror. infin. cuvintâ, lat. conventus ; dacor. mormânt, macedor. mur­
mindu, lat. rnonurnentum; dacorom. acoperernânt, macedor. acoperi­
mindu, lat. adcoperimentum (?); vântra şi vintr e, lat. venter : pământ
rnacedor. pimintu, lat. pavimentum; dacor. tâmple, macedor. timpii,
lat. tempora 1); dacor, jurământ, meglr. jurămint, lat. jurarnentum i
dacor. fringhie şi frânghie, lat. fimbria ; dacor, strâmt şi strimt,
lat. *strinctus, macedor. strimtu şi strerntu, Istror. ştrint fem.
ştrimta etc.
Acestea înseamnă, mai Întâi, că nu entm) acesta a devenit
âm 2), la elementele latine, ci că ell>in, şi, numai apoi, acesta de­
vine ân ; şi înseamnă, al doilea, că în lupta care se dă, pe tere­
nul limbii române, la elementele originar latine ale ei, între noul
ânşi vechile en>in, din cari s-a născut ân, în această luptă
en sau in se menţine puternic, alături de ăn, şi in veacurile În­
ceputurilor noastre literare sec. (XV, XVI) şi mai În urmă, până
astăzi, chiar În aceleaşi cuvinte: cuvânt şi cuvint, cuvent : fier­
benteală, fierbinteală ; vânt şi vintu etc. Apoi, cele arătate aci mai
învederează că e greşeală a crede il) că, în limba română, en(m)
devine tn când a doua silabă conţine ă sau u şi că devine itum)
când a două silabă are vocale palatale ; căci, doar, macedo-rornâna
e socotită, de acei ce sustin această greşală, tot ca parte a limbti
române.
Cuvintele s'ave ale limbii române din această a Ill-a cate­
gorie, însă, nu se prezintă, nici în vechile texte, nici azi, de cât
cu lin 4) corespunzător plsl. RI=en: nătâng, nu şi neteng sau ne­
ting; pământ, nu şi părnent sau pămint; potâng, nu şi poteng
Sau poting ; rând, nu şi rend sau rind; rânză, nu şi renză sau
1) Chiar şi rom. mânz din i1iricul menzana a păstrat, se pare, un in
Intermediar În numele propriu din documerr'e vechi: Minzu'. Cf.
însă falş înţeles de O. Densuşianu : Hist. de la 1. roum. p. 271
şi 395. Vezi însă şi Ilie Bărbu Iescu : Curentele literare la Ro-
mâni, p. 93. \
2) Cum Se crede şi la Ov, Densuşianu : Hisioire, Il, J, p. 21.
3) Cum se cre-de s. ex. \şi la Ovid Densuşianu : Htstoire
11, 1, p. 21.
4) Şi Lambrior observase (în Carte de Citire, Iaşi 1890, p.
LI) că : "In vorbele slave rend rind. rensa, rinsă ar fi trebuit să
avem un i". Şi Tiktin, în ZjrPh., XI,60, zice acetaş lucru.
� 1 ,
t '
f
, 1
1
i
f
[163]
rtnză etc. Excepţie de la aceasta nu e de cât poate rom. ţântă,
care, însă, şi el nu se află în limba română şi sub forma plsl, cu
ii\=,;n: ţenta, ci numai: ţinta, d :ci cu in, despre care am arătat
la categoria II că nu e plslovenic Ia noi;
Deosebirea aceasta între fonetismuI lui ân de origine latină
şi cel de origine slavă veche învederează că aceste cuvinte slave
din categ. III n-au Io st niciodată in româna şi cu en sau in, cum
au fost cele latine cari au ca ele ân; n-au sunat, adică, niciodată,
În limba română: neteng sau neting, părnent şi pămint, poteng şi
potlng, rend şi rind, renză şi rinză etc. ; căci, de ar fi sunat ele
şi aşa, nu se putea ca limba să nu fi păstrat numai Ia acestea
sta ve, iar la cele latine, să fi păstrat cum am văzut şi forme cu
e� in. \
Aceasta învederează, dar, că ele n-au intrat În româna sub
forma plsl. cu lA=en şi nici măcar cu cea nepaleoslovenică in 1) ;
al lor ân, deci, nu s-a format pe terenul limbii române, cum s-a
crezut, ci ne-a venit chiar aşa, de pe terenul altui stadiu de cât
cel plslovenic al limbii slave care ni le-a dat.
Cât pentru celelalte cuvinte tot din această a III categorie,
e tot aşa de evident că nici ele nu ne-au venit din plsl,
Căci, pls!. iombre (cqbfh),-conform· cu Ionetisrnul elemen­
telor latine originare ale limbii române, precum şi potrivit cu cele
ce am arătat la categ. 1 din acest capitol şi la categ. 1 şi V din
capitolul despre z, ",-·nu ar fi dat româneşte cirnbru, Pls!. zonbrz
ar fi dat în rom. zârnbru ; ztmbru, deci, poate avea im din un post­
plsl. cu «amestec al iusurtlor- : 3ii\&1l& "), Tot din aceleaşi consi­
deraţii, nu putea da nici plsI. paonkă * paonsină pe rornânescu
păing sau păianjen, nici plsl, pontenogă pe rom. plntenog, nici plsl,
dornbokă pe rom. (istror.) dernboacă. E şi aci "amestecul tusunlor=.
Iar ceea ce şi mai mult întăreşte concluzia de aci, că toate
1) Deci greşeşte Byhan (în Iahresber., V, 346) şi S. Puşcariu
(în Dacoromania, II, 384) şi toţi greşesc când cred că acest ân
În loc de n. din cuvintele noastre slave s-a născut din in pe te­
renul limbii române.
2) Aşa se explcă aci i În loc de â, iar nu-vcum crede Ov,
Densuşiauu : Hisioire, 1, 269-270-că el ar fi luat din plural zim­
bri, prin asimilare. Cf. Puşcarlu (Dacorom., IV, 2. p. 1373):
"între glandula latin şi ghindură român n'a fost *glendltră) ci
"gl'ătulură", - -
[164]
164
lLIE BĂRBULESCU
.�-------_._-�------�--��_._-_._-
aceste cuvinte din categ. III nu au intrat în româna din plsl., e,
=-chiar de n-ar fi consideraţiile şi faptele fonetice arătate mai
sus.c-tncă faptul că la unele din ele lipsesc plsl, z.=ă şi h.=e:
părnănt, plsl, pamente ; rând, plsl, rendă; stânjen, pls\. senzi'lI1e;
smântână, plsl, sămentana; rândaş, plsl. rendase; strânşto, plsl,
sdrensta ; vânzoc, plsl. venzăkă; cirnbru, plsl, co nbră; păing,
păîanjen, plsl. paonkă.
In rezumat, cuvintele din aceste 3 categorii şi ori-cari pot
intra îu ele, adică cari În plsl, aveau ."" şi i\'\, nu au intrat În ro­
mâna din plsl., in veacul al IX, şi cu atât mai mult nici între vea­
curile IV-VII (epoca lui Iordanes), când plsl. s; şi 1:1. erau şi mai
răspicat Oll=f! şi en=� ci alt venit in limba română de altunde­
va, adică sau din vre-o altă din �limbile slave cu cari Românii
puteau avea atingeri etnice, sau din vre-un alt stadiu fonetic al
aceleaşi limbi bulgare din care paleoslovenica era un stadiu deo­
sebit mai vechi.
Fiindcă, din motivele arătate, s-ar putea zice că aceste cu­
vinte ni le-au dat sârba sau rusa, cred că, spre a Îmbrăţişa pro­
blema larg ştiinţificeşte, trebue să discut acum (fie cât de pe scurt)
dacă nu cumva aceste cuvinte ne au venit din acele două limbi
slave vecine În epoca Iul Iordanes,
Ilie Bărbulescu
Un produs al Şcoalei lui Grigore Prezviterul
la noi: Psaltirea Voroneţiană 1)
In această traducere cuvânt de cuvânt, se observă o multime
de greşeli de traducere. Traducătorul 1) schimbă, uneori, cazul
şi numărul la substantive,adjective şi pronume, iar la verbe, mo­
dul, timpul, persoana şi nurnărul ; 2) traduce greşit unele cuvinte.
a) schimbări de cazuri : şi\ dede rugi plodlul (dat. sg.) lor
93=i dasţt«] jeresevi plod (acuz. sg.) ih; şi pridxdi cu gr in­
dire 95=i pr-kdasţ u.] gradu (dat, sg.) skoty ih ; din ceputul a
totul trudul lor 95=nac1:I.tokr, (acuz.) vss'bkgo truda ih ; mJVU-
1) A se vedea Arhiva XXXV, 2, p. 102 şi 111
[165]
UN PRODUS AL
LUT GRIGOHE PREZVJTERUL 165
lor (gen.) sale 99=r;Kko,'\\ svoex (instrumental) ; Dnul rnieu 107
=Be moi (vocativ) ; Dne Dzzul 109=gi be (voc.) ; Iaudu czntecul
[Acuz.) l l l=ehvala p-ksni (Dat.); Dzau 209,145, 1 25=Be (Voc,);
trufaşîul cu ochiul şi nesxturatul cu J�rima cu acesta nu mzn­
caîu 127 = grxdym okom (Instr.) i nesytyrn srdcem sz slm ne
[ad-kh : casa lui Iakovs 153 = domu (Dat.) Iako vl-k ; cu aprinşii
czrburi pustiiei (Gen.) 169 = sz gorzvstim! II\glz.mi pustynnymi
(Instr.}; Ilirosalimu 173 = Iirslme (Voc.); sfinţila ta 178 = stn.s
tvoeî (Gen.); şi dereptsţilor (gen.) 163 = i opravdaniem tvoirn
(Instrum. sg. sau plural; nu ştim dacă avea -h sau -n final); şi
mzr.Ile lui 21I=i veliciîu (dat.) ego; cire va spure Dmnul mieu
227.,..,j kto vxzv-hstit gvi moemu (dat.); unse me cu untura un­
gert\'\ sa 227=mastj� pomazania svoego (Gen.); struguru amaru
loru 241=grozdh. goresti ih (Gen.); şi lauda lui JI\mplu pzmsntul
249 = i h valy (Gen de lauda) ego isplzni St\'\ zernlx ; spsmsntx
se JI\rima rrrk 25l=::u boah s� srdcem moims (In str.) ; cs dede­
vxru şi grudeţu aduseş] 259 = jako istinox i sxdorm, (lnstr.) ;
feceţinere braţeloru sale (dat.) 275 = sstvort drz.zav,'\\ miăcex
svoex (Instr.); gr,y,i lui Avramu şi semsnţa lui 271=Avraamu i
sxmeni ego (Dat.); nu Iece aş{}. a toatz limba 221 = ne satvori
tako vss-kkomu .r�3yku (dat.); şi JI\mpz.ratu nedereptu şi hiclenu
259=i crju nepravednomu i l.,y,kvn�dsu (dat.);
b) schimbări. de număr: scrz.bi (pl.) 95=sklZ.bk (sg.; dar
poate că aici -1. =H şi atunci e tot la plural); �\llţelepclure (sg.)
deres au ei 99 = VK razuml'kh (pl.); capetele (pl.) 101'= glav.v..
(ac. sg.); �\il toate dzile (pl.) 107 = ves dnh (sg.); mirure (sg.)
109, 117 cjudesa (pl.); de cuvenfe (pl.) 113 = ot slovese (gen.
sg.); de cursele (pl.) 113=ot s'kti (sg.) ; spre mz.ru (sg.) 113=l1a
r�kah (gen. Pl.); )1\11 tate nopţi (pl.) 111=na vzs'l.k;r. nostb (sg.);
-'I\ntru faptele tale mz.rulor (pl.) 115 = r.,y,ku !voe'iu (sg.); aCt\'\sla
(sg.) 115=sih (gen. pl.); Iz.udare cz.ntecelor (pl.) 117. 121 ==:hvala
p'ksni (gen., dat. S5'); cz.n�ece 110ao (pl.) 117 = p'ks[nk J nov,1).
(sg.); drepţilor (dat. pl.) 121 = pravedf!iku (dat, sg,); de glasul
suspirilor mele (gen. pl') 129=ot glasa vzzdyhania moego (gen.
sg.); pietrile (pl.) lui 131 = kamenie (�g.) ego; uşile (pl.) de a­
rame 139=vrata (sg.) m'/;dnaa; )1\ corabie 139 (sg.)=vz ko[raJ­
blih (Pl.); -'il cunntul dereptz1i1or (gen. pl.) tale 163=i vz slova
pravdy (gen. sg.); ca steblele (pl.) 229 = jako stzblie (sg.); mz.­
ni/J\ zl11zului (sg.) 241=jarosti zmeeVk (pl.); JI\rapolll piGoarelor
[166]
166 MARGARETA ŞTEFĂNESCU
�---�'�"�-�-. ��--�--��---- .,-- --'-��-'---'�--�-�-----------'-�--�--'-'��'-�"""
(pl.) lui 249=za Ph\tu (sg.) ego; A\ vie (sg.) 249 = vs vynogra­
d'l>hb (pl.); de ochii hd (pl.) 257�ot ociîu tvoeîu (sg.);
c) schimbări de mod:
Indicativ 1. Part. prez.: nu se Jj\toarce (prez.) 93 = ne 0-
braălax ; ce era (imperf.) 9Q=sx,stiirri (dat. pl.); cu ce viu (prez.)
==s� zivx,.stiimi (instrum.); cire Iubeşte (pr ez.) 121=Jjubi\\stei (no­
minat. pl.}, şedzu (perf. simplu) 123 = s'kdi\\i (nom. pl.) i izbxn­
d;h\i (imperf.) 125 = mzstax.; ce feri (perf. simplu) 127 = u­
klant,l,stago 81.\ (genetiv) ; tinseşi, coperlşl 133 (perf. simplu)=pro­
plnax pokrivaz : puse, JI\mbJx,., Iece, urzi 133 (perf. simplu)
=polagax,.i, hodi\\i tvor.s ', osnyvax l ; trerniseşl (perf, simplu) 133
=eposylaxl ; ce rxssrişi (perf. simplu) 135=prodzn.ba,l\I; ve[se]­
Ixşte se (prez.) 151 = veseli\\8tx,. sx ; mare vxdzu (perf, simplu)
153 = more vidi\\; hrx,.nh\ şte (prez.) 157 = hran.a ; ce te fereşte
(prez,) 173=hranh\i tn.; de czndu pomenixmu (irnperf.) noi Sionul
191=pom'kn,l\vse Siona : rnllu.wşte me dupz gtudcţe ce 'iUbKSCU
(prez.) numele tsu 163 = pornlui mi\\ po sxdu Ijub.aătih (gen.)
i mi\\ tvoe; ce facu (prez.) f2'.rz lege 203 = tvor i\\stih (gen.); ven­
decz (prez.) = isc·kl'kn.; numara (perf. simplu) 217 = izi5ita,l\i
(norn:n. pl.); nume puse (perf. simplu) 217='mena naricax ; ce
priirni (perf. simplu 217=priemli�; plecz (perf. simplu) P2'.:2'.toşii
219=smiu'k-v. gr-ksuiky : frx,.nse (perf. simplu) r�zboaele 229=s�­
krusa,l\ brani; ce tragu (prez.) se pre p�mKntu 239 = pd:smy­
ka,l\stim sn. (dat pa zemli; fl..J;m,l\ndzin. (aur.) = alcl.\stei (nom.
pl.); spzrseşi (perf. simplu) 249 = rastaca,y,; veselilu me (aor.)
253=v�zveseIHi Sh\;
-Subjonctiv 1. lnfinitiv: se viu 103=ziti; se pue 151=posaditi;
se spKseşti 249=spasti;
-Subjonctiv 1. Indicativ: se bage (prez.) 107=vKseli;
-Indicativ prez. 1. Participiu: ce se zidescu (prez.) 131=dzi-
idemii (trec.); JI\Vf2'.tOŞn. te (perf.'.simplu) 147=utvrzzdeni (trec.);
--lildicativ l. 111[initiv: ca vulturul ce coapere cUlubul SZll 235
=jako oreI" pokrlti gwkzdo svoe; \
d) schimbări de tim;JUri şi de p�rsoană : crescu (perf. simplu,
II! sg.) = nikl<�RI (a)r. III pl.); prc'Aml,ltaşi te (aor. II sg.) 121
=pr'kvzzneset (prez. 1lI sg.); nu nfi',�idi (lI sg.) 121=nenavidite
(II pl.); grx,i 125 (perf. simplu) = glaase (imperf.); feria (lI!
sg.) 125 = hran'!::hx, (III Pl.); erai (imperf. II sg.) 125 = byvaase
1lI sg.); �recn. (III sg.) 127=pr'khoi;daah (1 Sg); ucide (!II sg.)
[167]
UN PRODUS AL ŞCOALEI LUI GRlGORE PREZVITERUL 167
129=uzbivaah (1 sg.); mxnca U (perf. simplu) 131=jad'l;h (Im­
pert.) ; mestecaiu (perî, simplu) 131= rastvar-hah (imperf.) ; vire
(prez.) 131=priide (a or.) ; miluir s (perf. simplu III pl.) 131=u8-
tedr.et (prez.); hmjih\ 137 (imperf. III sg) = nst,'i1.Zisx. (aor III
pl.); uxduşta (imperf. lI! sg.) se 139 = v zgn,'i1.sa Sil\ (aor.) ; nu
Se Jj\mpuţznar� (III pl.) 143 = ne umala (III sg.); vzdzu (perf.
simplu) 151 = uzritr, (prez.) , ce ţi fu (perf. simplu) 152=Cto ti
esţts]: vre (imperf.) 153=vzshot'h (aor.); spnlu (1 sg.) 212 = po­
v'kdh\t (III sg.); pierdzi (II şg.) 215=potr'kbit (III sg.); pzştil\
(III sg.) 227 = pas-hh (I sg.); audzi 227 (perf. simplu) = uSIYS,tb
(prez.) ; lepsdarz se (III pl.) 229=vzzvrzze (III sg.); priimi (aor.)
235=prih\t" (prez.); nu vede (imperf. Illrsg.) 237=ne v'kd'ksiI\
(aor. 1II pl.; nu ştii� (imperf. III sg.) 237 = ne v'kdil\sh\ (aor. III
pl.); Izrgiil\ (imperf. III sg.) 245=rasiri8h\ Sh\ (aor. III pl.) � go­
tovix (irnperf.) 245=ugotova (aor.) ; cz greşimu, fzrz. legîu'rnu,
pregreşiurnu (prez.) 259 =s,;gr'ksihomh, bezakonovahom .. , pr 'k­
pr'hsihoml> (aor.); ascultzrnu (prez.) 259 = poslushorru, : ferirnu
(prez.) 259=sKbljudahomh., (aor.}; Iecerm, (prez.) 259=sztvorihom
(aor.) ; mlcu era (imperî. III sg.) Jlmtru fraţii mei 227 = m?lh
b-kh (1 sg.) vz bratii moei;
=-Ind. prez, si. tradus prin viitori}: nu se va pomeni 103
=nepoml.'net Sh\ ; va g'ice=recet 105; mz.niil\ te veri 105=prog­
n1waesi ST.\; veri vor 109 = priidx.t; J)\chira se vor 109 = po­
klonil\t Sil\ ; sJ.wi vor 109 = proslavlil\t; merge vOlu 109"""" poi­
dx.t 2) ; gice va 113=reeet; umbri te va 113==os'hnit th\; de sz­
gete (pl.) 113=ot str'kly; !recu (aor.) 113=pr·khodil\st.'i1.h\ (part.
prez.); c�de va 113=padet; nu se vor apropiil\ 113=ne pri�
bliit Sil\; cKuta veri 113 = sKmo!risi (=te uiţi); vede VEri 113
=uzrisi; nu va veri 113 = ne priidet ; luate-vor 113=vzzmux.t
ti,'; auzi va 1l7=uslysit j izbavi va pre Jj\şi 121=izbavit h\; vere
veri 127 = priidEi';j; adura se vor 133 = s'&berx.t Sil\; nu se va
pleca 133=şe pd;klonit S1l\; fugi vor 133=pob·(;gnx.t; spzmzn!a
se vor 133=ustras,r"t Sil\; va czuta 149 = vzzrit; topi se va 151
=rastae!; auzi va 157:::::: uslysit; chiema 1 vOlu 157 = prizoV,y,;
vOlu da 159='1zzdamh; feri volu 3) 165 = szhranil\; r�gg.î vor
1) Se obişnueşte însă şi în limbile slave,
2) Trebue Pl1S. III sg.
3) de două ori.
[168]
16S
MARGARET A ŞTEFĂNESCU
usnele mele 169=otrygneH; ustn-k moi p'lmie; Izuda te va 169=v�­
shvalit t�; agluta vor mie 171=pomogx,t rnrrk ; efi/ni va 175=
uătedri ; secera vor 177 =po;:;en;r;t; nu se vor ruşina csndu voru
gr.T,i 179=ne postydat SI.\ egda glli\tL\; A\Veşte se vor 183=
obl-kkxt Slt\; volu J�vxta 183=nauâl.\; şede vor 183=sli\d;"t; cum
vrem cz nta (viilor?) 191 = kako vaspo sm , se nu ainte pomeni
voîu 193=aste ne prkdlo;:;l'l.; pieri vor 2IS=pogYbnx,t; turna se
vor 215=nzvratit Sl.\; adura i va 217=szberet; topi le va 221=
rastaet ja ; sufla va 121 =edxhnet preslx vi volu prinsul 229=prosla­
vll.\ ego; spure va tie 235=vzzv'kstill, teb-k ; gice vor ţie 235=re­
k,l'l.tl\ teb-k ; adura voin 239=5zberx. ; sfrz şi le voi 239=skonca,y, ;
trernete voîu 239=posll.\; J�lltoarce voru 237=otvrast,l'l. Iice rnoe ,
spure voru 237=pokaz,l'l. ; szm�a volu prenşi 239=rass'k,l'l. ih ; cun­
tiri voiu 239=lIstavlli\; radica voru, gurra me VOIll, ascuţi voîu, pri­
imi va, volu da, da volu, adapa vOILl 243 = vzzdvign.l'l., klznx.
Sl.\, poostrx, priimeth-, vszdam .. , UPOI.\; veri va, turbura se va
249=-priidet .. , sm,y,tit SIi\; merge vor 249=poid,l'l.t .. ; rzpusa votu
251 ..... poeix.; nu vor face 249 = ne satvor.st .. ; bucurame voîu
253= /zzfadu,y. Sl.\; mzreca va 253 -utr:&njunetr.; ruşira se von.,
253 = posh\ldlt\t Sl.\; priimi vor 253 -priimx.t; nu vor vede 225
= ne imlt\ti vid'kti; �vie vor morţii, scula se vor, veseli se vor
255=vzskrsnx.t .. , vzstanx.tb., vzzvesell.\t SI.\ ; adauge vOlu 257 =
priloz;i; şi şti vOlu 163=uv'�m ;
-Aoristul slav tradus prin viitor: c:&ndu rzsz.ri vor 116=pro­
dZli\bn,.y,sl.\; mznca va 253 =: pojast .. ; me veri da 205 = nzdasi
mn'h; da va 107=das[tb]; dzice va 113=zapov'f:;s[thl.
Traduceri cu sens difer:t sau nuanţate:
-J� zisa lui 93=n zav'lWk ego 1); se foarne urgik'l sa 93=,
v�z vratiti (întoarcă); urgilt\ 93 jarostz; )�cinde 93=razdezeth
(aprinde); pdiţt. 93 = plzth (trup); de.!l\tru 'ia izbavx, prinsi de
mZrule dodeltorXului 93 = nnze jzbavi ih iz rx,ky sil.\zax,stago.
, ,
nu hz.!zstui 95 = ne pos!.l'l.d'h; pzdure cli\sta ce fece derepta lui
9S"""'gorx. six. li\ze stli\za desnica ego; de faţa lor 95 =ot lira ih
(din faţa lor); şi dup .. soarte 4\tnp&rti lor pzmzntul cu fu.i\re da
Ia mzsun. 92 = i po ZI 'kbiju razd'kll im zeml'k, .y,zem d'hlom'kr­
nom (=Şj pe herebli le Împărţi pămâ�tul cu funia de măsurat);
1) pe zavet îl mai traduce prin sfCture 103 I 6; legli\ sa
147 (=zav'I:>th svoi 147, 149).
rl 4.
[169]
f
I
!
,
• 1 c
uN PRODUS AL ŞCOALEI LUI ORIOORE PREZVITERUL Hî9
mun, (verb) 95=nseli (=aşeză); gerunchele tu Izrai1u 95=ko­
lhna lileva ; nu Ierin, 95=ne szhraniăe (nu serbară); JI\ln mun­
ţii 96=vz hlzrn-kh ; JI\:nputare de vecu 97=ponos [v]ecno; urzi
97=osnova (puse temelia); ce se mulgu (verb.) 99 = ot doilici
(subst.) : dereptu=radi (cu gen.==pentru); deregeţl 101=oprav­
daite (îndreptaţi) ur dztturile pxmzntului 101=osnovania (temeliile)
zemll; de cei gtudeci 101 =ot knmZh ; dobsndeşti 10 I=nasl'l.:disi ;
cu alxtu 11� r avu 101=vole,y,; spre 101=na; di limbi 103 = ot
t.\zykl. (dintre limbi); rutescu (sic?) t03=k tomu; pr.sdare 105
=pl·knl. (captivitate); dulceaţa l07=blgostb. 1) (=bunătatea); de-o
reptate ;I\ntre elu �rainte i merge 107=pravda pr-kd nim pr-kdi­
det; urmele sale 107 = stopy (paşi) svo.s , hr,y-nt.\5te sufletul
mieu 107 ;::�� szhrani (păzeşte, apără) dsx, mo.s ; catr.s tire luaîu
107 = k tebh (de la tine) V7.Zmh; nu e cuvios ţie 109 = rrks]t«]
po dobna teb-k (=:1semănător); ;� dz ei l09=v, bodz-hh (= între
zei); plecx mz 109=navedi mm (=condu-mă); l' cale ta 109=
na (pe) P,y,t tvoi ; cu r7.ţ;m ta 109 = t.\rostix, tvoex (de urgia ta:
instr ); JI\'1tre tire 109=pr-kd (înaintea) sobox : dereptu dzile 111
=za dni (pentru ziua); ce J\\tr�nse plecatunwi 111=v,,; nmze (în
care) srrrkril ny esi; lucrurele m7.rulor nostre derege spre noi
III = d'hla rx,kh, nasih ispravi (indreaptă) spre noi 1) fugire mie
113=prib'kz'ste moe (= refugiul meu); opovzinlr. (= nădejde, ef.
113 I 9) 113=prib'!iZiste; c:t.tr7. (1. def1l3=k7.; cumva 113 =
kogda (=cândva); [cu] lungi (adj.) dzile 115=dl7.got;r, (subst.)
dnii; le (1. Iar) 115=ze; ;1\ sus (loc. adverb.) 115 -= cel de sus
(vysnyi); c:& adec 117=jako (cum) i şi r7.dic� se ka l1Jluui cornul
mleu 117=i vzneset Sh\ jako iroroga rog7. moi (�i se ridică cor=
nul meu ca al unui inorog) 2); şi b7.tr.y-neţele mele J!\ntru [untul
grasu 117=; starost[hJ moa v:& idei mastit s� (şi bătrăneţa mea
se ÎnmJaie în ololu?); spureţi 117=V7.zv·l;stite (vestiti); fricosule
spre t')1i dzii 117 = strasenb jes ltl'] nadh (între) V1.smmi bogy;
;j\iltr,Y-.I1SU 117 =prild nim (inaintea lui); b.rie 1 17=oh5hstvia (cu­
răţia); cumnh.dari 11 9 .... zr:&tvi ; lui 11 7 =tvoego; derese 11 9=is­
pra vi j toat.Y-. lume 119=V7.selen�m; tot7. lum/.\ 119=V7.selen'hi;
derege (verb.) scaunul lui 119=:spravlenie (subt.) pr['k]stola ego;
ml:&ni/;\ fgo=fulgerele tale 121 ; tate cumplitele 123=vKsi konci
----._--
1) expresiunea se repelă.
2) vietuitoare imaginară.
[170]
i70
MARGARET A ŞTEF ĂNESCtJ
(cf. konec, capăt, sfârşit); A\ntre 123=prRd (înaintea); spre
A\osu 123 = na nei; spre toţi omerii 125 = nad vKs'kmi lîudemi
(=între toţi oamenii); .Jf\ Iakovs 125=vz lakov-h (=asupra lui
Iacov) j A\m padure 125 = vx gort j rsdlcaţt vz Dnjuljdzwulr,
nostru 1 L5=vzznosite ga ba; dzxului 125 = gvi (Dnului); �m­
tr.snsul 125=pr'hd nim (înaintea lui); Jldte okii miei 127, 129=
PI 'kd (înaintea) otima moima (înaintea. r">_ ); nu derege 129=ne
li] spravl kaăe j de faţa 131 = of lica : Ixcueşti 131=pr'kbyvaesi;
Ieteftinişi Sionul 131 = ustedriti Siona (=a compătimi, a se în­
dura de ... ); plecatilor 131 =esrrrkrenyh ; suspir ele 131 = vszdi.i­
hanie (suflarea); de aparatul txu 133 = ot zaprkstenia (arr enin­
tarea) tvoega ; destinggu 133=nizhodl.\t; izvoarz ;1\01 blate 133=
istodnlky vs dsbreh (isvoare în dumbrăvl P) : ot pr-kvysprz nih
svoih=135 de preasupra sa; ststu cetu [adv.) 141 = sta vz, ti­
sin3. (=în tăcere); spre 141= na (la); vz �znm'k 147-. A\ zbor;
Ieftin e Dmnul t 47=stedrz gh; fricosu e numele lui 149=strasno
(straşnic) imn. ego; .Jf\m porancita lui va foarte 149=vz sapov-k­
deh ego vxshosten« dz-hlo : dulce brzbalu 149=blgh (bun) m.ll.zh.;
b.ll.det pravednih=149 fi va dereptul; J{\vrztose se 149=utvrzdi
sr.. (se întări) j dracii sai 149 = vragy svo.e ; nad vz vhmi ezyki
=151 spre toate limbile (intre toate limbile); spre cei lure 151
=nad nbsl ; ce spre .Jf\ralţii vii 151= ize na vysokyhs zivyi ; de
oameri varvari 153=iz (=din, dintre) Ijudii varvar ; munţii 153=
hlxml : scutitort.r 155 = zastltnlk (=apărător) ; spre Drnnul (155
=na ga) (In Dmnul); durere 157 = boli.znt..; vz uzase moeml\
159=j� mirure mn.; scafx (ef. scăfărlie) ] 59=cas3, ; �\ntre 159
=pr'kd (de 3 ori = înaintEa) ; j� curţile casa Dmnului 159 = v:&
dvof'kh donur (dat. sg.) gn'k; meser'hre lui 159, 161 = mlst" ;
Izcu.Y.ştc=pr'kby vaet; dulce e 159=blgb (de 4 ori); draci 159=
vragy; mai bine 159=bJgo; spre bOir\re 161=na kU'lizir\ ; A\cun­
gIura de ;jlcung'iurart. me 161 'i=obysedse o bydos.y, mr.. (=încon­
jurând, mă înconjurară); deri.\ge me 163=naprav!'/)h S� (==:I11ă
îndreptaiu); jl\v:&ncz. mere 163..:,....udel·het mi; j� eşire apelor scoa­
serz ochii miei 165 (=ochii mer, cunoscură�aflară-văsură-că apele
pornesc) = ishodista (part. prez\) vodnaa izvedost'k oCi rr.oi i
după g'îudeţul tM 167=pos.Y.db-k\ (sortirea) tvoe'î; de lege ta de­
Jungarz. se 167=ot zakona ie tvoeg[01 udali s3. fir\=(se depăr­
tară); j�v-e me 167=zivi mr..; c� aflăm br:&ne multe 169=jako
obr'kta;v,. kOristh mnog3.; cz por:6ncite:e tale lubilu 169=jako za-
-----=-r-�
[171]
f.UU,
UN PRODUS AL ŞCOALEI LUI GRIGORE PREZVITERUL 171
---
pov-sdi tvox iz v oljh ; gîudcţ-le tale 169=s;r.:lby tVORl; dclungs
se 171=udali SRI (se depărtă); emuze priii.\stie ego vskup-k 173
==,;;e era mesteca re lui depreurz ; rodurele 173 kol-knă (genunchii,
fig. generatiile); �\n gîudeţu 173 = na ş3,d'k (Ia judecată) ; şi
mulţlri 175=i oblle (=belşug); .1mdebiu 175=obilfe; dereptu
175, 183, 207, 261=radi; spre (t. pe) t83=na (de două ori) ;
izvoli ego V7. zili8te seb-k = şi vru el J� viiaţs şle 183 = (şi i
permise lui - să intre - în locuinţa sa); spre toţi (1. între toţi)
=nad vxs-krni bogy ; V7.1�m� 187=porazi (imprăştiă}; mijloc de
tire 187=po si-hd tebe ; Am despusul (de două ori) dzileef 191
=VK oblasţts] nosti : fetele Vavilonului msratele (1. amărâlele,
poate) 193=d�sti Vavllon,w okaannaa (=sărmanele); pr-hd aggli
=193 JI\tre JI\'lgeri (mai înainte de); dereptu 195=za; spre mere
195=na mn-k (asupra mea); nu delunga 203=nu otirni ; aSCUI1-
seră mie 203 = ssstaviăe mn.s (alcătuirs}: �\tr;"nsu 205 = pr-hd
nirn (de două ori-e înaintea lui); na p�ti semn ponernuăe hczdaah
==spre (1. pe) cale ceasta Ce prensz �\bla (1. pe calea aceasta pe
care umblam); cz utalu dederepta 205 =-= szmatrkah o desnx.s :
h-;'hborie 209 = oplscen'e : fetele lor J�mburztate şi �\fr�msete
211=..::dzsteri.\ ih udobreny]t] pr-hukraseny 3 hranele lor J�mplute
su 211=hraniinicRl (grânarele) isplxru, (poate că h.=u, şi atunci e
isplsnr, imperativ); de rnultu ura JI\ntralalt,;r, 211=otriga�sf3,RI ot
sili> vz on.Y- (textul slav nu e clar); şi vxrtute fricoasa a ta dzi­
CLl 213 = i sil,;r, strasnyh tvoih rek."t; eftin 11 213 = stedl �; eftin
şugurple 213=sedroty (îndurările); nu e mzsurz 219 = n'ks[tt,]
cisla (număr); dereptate 221=opravdanie; gludecarile 221=s,;r,­
dby; gllldeţul SKU 221=s."dobb svoih; acela dzise, acela poveli
221 =tz. rec�, tz. povel-li; sturi 223=golot; duh repede 223=duh
huren (furtunos); dupz premult� meserere lui 227 = po prem­
Ilogomu veliăI.stviju (mărire, mândrie) ego; V� tiimpawk i lici=.rj\
tzmpM,;r, şi ;1\ zborure 227; )1\ clopote cu strigare 227 = vz
kUmva[['[:]h v:l.sklicania; oi SnOVh = dela fiul 2_ 9; nfzmorz. se
229=pogri.\�os!.\; po ăislu = dup:h sama 235; spre llnu�rul = na
(pe) ramu; ei 239=ţi; nu Jlmlru Dmnednu 239=ne o bodz'k;
dereptu m�niRl 237=za (=pentru) gwl:;va. ; c;t, limb� pierdut svatu
I.\ste 23Q=jako ;r,zykh pogublK szv'I:;!" esth. 1) 239=de Gomora.
241=Jt G)mOfhl (din Gomora); o dela bdz'k moel11b=1\n Dnul
1) Set neclar.
[172]
t'i2
M:ARGAR Et A $TEF ÂNESClJ
m'eu 245 ; spre dracii miei=ena vragy mOli\ (asupra Dracilor mei) ;
Drnnul 245=bz (D-ZăU); natarii (=nu tarii) 245=nemostnyi (ne­
purîncloşll) ; Dmnul de austru vire 249 = Bs ot juga (sud.) pri­
idet .. ; spre stegure 249=na skuptry : dede fzrzfundu glasul ssu
249=das!h bszdna glas svoi; şi ""raltul vederile sale 249=i vy­
sota privld-knla svoa; radics legaturi pars la cerbice �\ sf:uşitu
249=vzzdvize jazy adovya vskonec .. ; cu mirure 251=uzasom
(cu groază); �\ grize 255=vz pecali (=de două ori); spre PK­
mzntu=na zernli ; curu 257=pr'kdosli\; rece 259=stud (ruşine) ;
dcreptu Avraamu 261 = Avraama radl : rrks]n.] studa =nu este
rece; şi cli\remu fata ta 261=i isţemh (căutăm) lica tvoego ; şi
se rzcescz. se de toate txriile 263 = i postydxt (ruşineze) Ch\ ot
\lzstko.:Yi. sily : Jjlmpense 271=nizlozi (puse jos).
-preface formele gramaticale: a) substantiv in locul unui
Verb: rnultu oaspe (subst.) fu sufletul mieu 171=mnogo (adv.)
priăslstovnva (verb.: călători) dăa moa ; b) adjectiv în locul unui
substantiv: scaunu slz vitu (adj.) 247=prtsto�" slavy (subst. gen.
sg.; al slavei, de slavă); c) adverb în loc de adj. cu Iuncţ'e sub­
stantivală : csndu �\i1lpzrtila de sus (adv. de loc) lirnb'le 235=
jegda razd'sl-kase vyănli (Cel de sus-e-Dumnezeu) li\zyky; d) ad­
jectiv in locul unui verb la modul Participiu: sufletul flx.mzndu
(adj.) 137 -dsli\ alcli\s!.1\A (part.: care flărnânzeşte}; sufletul dl­
şertu (adj.) 137=dsiY, (zst"y. (care năzueşte, lnc. arcă).
EXPLICARI :
Transcrierea: Am p�strat p J>, 1.\, �\, z, f_ În ambele texte (şi
cel românesc şi cel slav); -1; păstrat în text ul slav, 'k=e În textul
românesc; în ambele texte 111, :'l.!=Y; iK=z în ambele texte; s=dz,
în ambele texte (deşî ca valoare fonetfcă putea să fie şi z); 111,
tll=8, st (fn textul slav), ş, st (în textul român); IJ,=c (în textul
slav), t (În. cel român); 1(=15 (în textul s�av), c (in textul român) ;
il = ii (în tedul slav). N'am transcris toate chirilicele cu latine,
din cauza greutăţilor tipografice,
Cifrele puse după textul I;omânesc indică pagina cu text
românesc din ed. Găluşcă şi num�rul cu o unitate în minus (Ia
care am renunţat) subînţeles pagina de text slav
N'am mai repetat, acolo unde �m arătat greşelile de tradu�
cere, şi exemplele deja date de Găluşcă, op. cit., p. 13 şi urm.
niargareta Ştefănescu
[173]
Reglementarea schimbului de bani În
timpul domniei lui Mihai Sturza,
Veacul al XIX-lea aduce în economia monetară a principa­
telor române, agitate Irărnântări, Producţia crescând mereu în urma
pref'acerilor dreptului agrar, activa circulaţia irnpunând aparatului
circulator o adoptare la această nouă stare de lucruri. Astfel În
această fază a economiei noastre, Se produc numeroase şi vari­
ate fenomene de circulaţie, cari dădeau mult de lucru ocîrrnutrii,
Forma cea mai evidentă pentru contirnporanl sub care se
manifestau aceste f nomene era scumpirea banilor. Aceasta SP.
traducea nu numai printr'o dobândă urcată a banilor împrumutaţi,
dar şi printr'un agiu foarte mare la schimbarea diverselor specii
monetare. ,
Am arătat În altă parte ce înseamnă în realitate această
scumpire a banilor, şi măsurlle luate de ocârrnulrea Moldovei
pentru .a feri de consecinţele sale diferite categorli prtvlleglate,
Rămâne să ne ocupăm mai deaproape despre reglementarea co­
merţului de hani, În special a schimbului, mai ales În t.mpul lui
Mihai Sturza, a cărui domnie este fecundă în asemenea regle­
mentări, după cum o dovedeşte o serie Întreagă de acte aflate In
Arhivele Statului.
Intreaga politică monetară a acestei epoci are un caracter
represiv. Ocârrnuirea nu putea să ia nici o măsură propriu zis
prevenavă pentru că Moldova nu avea un sistem monetar naţie­
ilai ci trebuia să suporte rezultatele unui import de bani străini,
speculator şi ruinător pentru economia ţării. Măsurile care se
puteau lua trudeau la lmpiedecarea şi sanctionarr a speculării ex­
cesive a comertului de bani, care se practica Într'o mare măsură
datorită-după cum spuneam-atât varietăţi] banilor, dar mai ales
enorm de numeroaselor specii monetare.
In aceste condiţiuni era firesc că acest comerţ de bani-ză­
răfia-şi categoria socială care-I reprezenta zarafii-să fie obiec­
tul unei atenţiuni speciale. Structura economiei general el făcea ca
[174]
G. ZANE
această atentiune să devină şi mai mare. Existenta clasei marilor
proprietari, a căror economie era intr'o mare măsură o economie
de cheltuială, mărea şi mai mult însemnătatea acestui comert.
Nevoia de bani lichizi, simţită în special de clasa marilor proprie­
tari contribuia şi ea să hotărască un loc important negoţului de
bani, iar zaraful,ocupând locul bancherului, să fie che mat a exer­
cita o importantă funcţiune economică.
Cel puţin pentru Moldova în această primă jumătate de veac
zărăfia aparţinea CU exclusivitate Evreirnii. Relaţlile sale interna­
ţionale, o predispoziţ'e ancestrală, interzicerea altor ocupaţiuni,
afară de negoţ, erau împrejurări cari hotărau acest loc cu exclu­
sivitate evreimil, şi tot o da.ă erau generatoarele atmosferii care
înconjura populaţia evreiască trăitoare in Moldova. Demidoff
care a văzut zarafii reprezentanţi ai acestei populaţii ni-a lăsat a­
supra lor una dintre cele mai sugestive descrieri.
In faţa dughenilor lor de pe uliţa mare a. Iaşului, el i-a vă­
zut aşezaţi pe marginea pragurilor, învăluind trecătorii într'o pri­
vire arzătoare plină de pasiunea câştigului şi sunând mereu între
palmele lor aurul şi argintul galbenilor şi al rublelor, stând ne­
clintiţi de dimineaţă până seara, nepăsători la batjocura unora, şi
neobosiţi în faţa greutăţilor şi mizeriei meserti lor. Căci z ărăfia a
fost în acea vreme o meserie de risc. Frărnântările provocate de
modificarea dreptului agrar aduceau pe lângă o criză continuă de
circulaţie-normalizată oarecum prin perzlstenţa sa,-dar şi crize
acute cari aveau conseclnţi asupra agenţilor circulaţiei.
O antipatie in contra acestei profesluni şi a agenţilor săi era
firesc să se nască, şi să continue a ex'sta, nu numai pentru că
ea câştiga un loc din ce În ce mai larg, dar pentru că era ali­
mentată, şi de prejudecăţilo seculare ale populaţiunilor creştine
faţă de Evrei. Ceia ce este interesant de menţionat e faptul că
originile antisemitismului la noi sunt paralele cu desvoltarea exer­
citării comerţului de bani de către Evrei.
Pentru contimporani zărăfla părea de o însemnătate atât de
mare, încât un om luminat ca principele Moruz a putut spune pe
la mijlocul veacului că nun moldovean nu poate să se nască, să
trăiască sau să moară fără ca (Evreii) să nu tragă vre'un profit
oarecare" ').
1) Progres et liberte. Galatz. 1860, p. 123.
[175]
REGLEMENTAREA SCHIMBULUI DE BANI
175
Aversiunea contra zăr ăfiei şi zarafi/ar străbătea întreaga SO�
cietate şi ea se exprima foarte clar în măsurile luate de o cârmu­
ire pentru reglementarea comerţului de bani. E drept că alterarea,
ciuntirea şi fa.şiflcarea monetelor erau fapte curente ce trebuiau
sta villte, pentru oprirea deprecierii unora d ntre cele mai bune
rnonete, Însă greşit se puneau aceste operaţii numai în sarcina
zarafi.or. Din dosarele existente în Arhive se poate vedea că
aceste operaţiuni erau practicate şi de alte persoane decât de zarafi,
desigur şi numai întârnplarea că unii erau Evrei, contribuia la
confundarea lor cu neguţltcrii de bani propriu zis.
Politica monetară a ocârrnulrll Moldovei, ave a deci două o�
biecte: 1) măsuri pentru păstrarea valorii reale a monetelor con­
form valorii nominale şi 2) măsuri pentru evitarea şi sancţiona­
rea speculaţiunf schimbului monetar. Ambele tindeau ca odată
realizate, criza nurnerarului s ă fie mai putin acută, dacă nu să
dispară.
Incă din timpul ocupaţiunii ruseşti (18�8-1834) Sfatul Ad­
ministrativ luând în discuţie variatia cursului monetar îl pune în
sarcina inmultirii zarafilor şi a schimbătorilor de monete care se
află cu nmeseli pe pieţe" hotărând a se mărgini numărul zaraf­
lor şi a-i obl'ga să depună o anumită garanţie la tribunalul de
comert. Sfatul propunea chiar şi unele sancţiuni pentru acei za­
rafi cari ar pune în circulatie moneda tăiată, urmând a fi pedep­
siţi după prevederile pravilel penale întocmai ca şi calpuzanii 1).
Propunerile sfatului n'au fost Însă traduse în măsuri
concrete, de oarece cu un an mai târziu mai marele -starostiei din
Iaşi trebue să intervină făcând Visteriei o serie de propuneri prin­
tre cari reducerea numărului zarafilor .. rămânănd numai acei cu
stare cunoscută care să dee chezăşie că vor urma întocmai după
alcătuire şi poruncile o cârrnuirii ci să vor da asupra monetei",
Numai astfel-după părerea mai marelui staroste 'şi a negu-
1) Codica penală a Moldovei pusă în aplicare în 1826 şi
Incă În vigoare la această epocă prevedea mai multe fapte pe­
depsibiie în legătură cu monetele. Astfel : "tipăr'rea" de monedă
fie .,mincinoa,ă" fie de aur bun sau argint, tăerea lor, şi schim­
barea celor deprecia te.
Pedepsele prevăzute după gravitatea faptei, puteau fi "trimi­
tere la groapa ocnei în îndelungată hotărâtă vreme" 1 sau 11 bataia
trupului şi închiderea în temniţă", Art. 207-209.
B&1,-&P:tik..444 .. .2,. U'!9i ... uweUCQJ - bQ4bA
[176]
176
G,
ţitorilor-se va putea curma răul Care prov'ne din cauză că "mu1timea
zarafi!or ce astăzi se află pe piaţă nu numai că din zi în zi sue
moneda, dar apoi tae galbenii şi irmilicii Încât galbeni drepţi la
cumpănă prea puţini se găsesc în pi3ţă" � 2).
După aceste, noi propuneri numărul zarafilor din Iaşi va tre­
bui redus la patru, iar câştgul lor să fie limitat şi în acelaş
timp obligaţi de a schimba orişicui pr ntn, a se evita specula­
tiile nepermise.
Mihai Sturza îşi incepe domnia cu măsuri contra zarafilor,
însuşindu-şi punctul de vedere al lui Suţu şi A. Ghica.· In urma
unui doclad al acestora prin care se afirmă că "mulţimea zarafilor
jidovi Ce se află în piaţă sunt pricina nestatornicului curs a mo­
nedei şi a ciuntirti ei" propun Domnului, care-şi dă aprobarea, că
in Iaşi să nu mai rărnână decât 6 zarafi, aleşi de către negustori,
dintre oamenii cu "avere şi cu destulă încredere" care "să dea În­
scris că vor urma întocmai regul-lor ci să vor statornic!", Ne'
guţitortmea pietii, prin reprezentanţii săi, avea să hotărască
pretul schimbului la fiecare moneta, preţ ce urma să fie publi­
cat În gazetele ţării. Totodată se anunţă şi măsuri stragnice În
contra zaraUor cari vor pune în circulaţie moneta tăiată, sau
vor eumpeni banii în cumpănă Ialşă, şi nu vor voi să schimbe
orişicui, sau are vor lua pentru schimb mai mult de cât s'a
hotărât. Sancţiunele vor fi pentru cele dintăi doua cazuri pierde­
rea dreptuluţ de zarafie, şi trimiterea vinovatului În judecată după
prevederile condicei penale referitoare la calpuzani, iar în celelalte
două cazuri pierderea dreptului de zărăfie �).
Se hotărăşte de asemeni că numărul zarafilor pentru cele­
lalte oraşe din ţară nu va putea fi mai mare de doui, fiecare 0-
bligându-se de a respecta regulamentul zarafilor ieşeni. Grija a­
plicării acestor măsuri cădea În sarcina ispravnic'Hor de judeţe,
ceia ce Înseamnă o nouă grEutate şi un plus de corespondenţă
cu Iaşul.
J) Actele principale asupra regimului zărăfiei în Moldova,
în această epocă le-am găsit În A'fhivele Statului din Iaşi. O parte
din ele sunt În curs de PLJblicar� în buletinul "1011 Neculce ",
1928. iar restul vor fi date În extenso altădată.
2) Arh. Stat. iaşi. Dosar No.l1I8 11764. Fila 54--56.
3) Idem fila 58-6Q,
[177]
177
Zarafii din provincie nu vor să primească reglementarea dr pă
normele de la Iaşi. La Tecuci, 'În acelaş an, în 1838-!111 oare­
care Şmll ar primi să fie zaraf numai dacă i se admite o majorare
a preţului schimbului, adică 20 de parale pentru un galben, 10 pa­
rale pentru un irrnilic, 7 parale pentru o carboavă, 2 parale pen­
tru un sorocovăţ, Sfatul de la Iaşi însă refuză, iar târgui rămâne
fără zaraf. 1)
Cazul se repetă şi în alte locuri. Zaraff altor oraşe sau
refuză să-şi mai exerciteze meseria, sau pun condiţii; de pildă
din Neamţ se cere ca şi din Tecuci un plus de preţ la schimb şi
.anurne : 25 parale pentru un grăunte lipsă la un ga'ben, 10 pa­
rale pentru schimbarea unui galben, 8 pentru un irmiiic, 6 de
car boavă, 3 de sorocovăţ, iar din Bârlad Se cere aprobarea de
a s � lua 5 parale mai mult decât în Iaşi la fiecare galben schim­
bat: 2).
Zarafii se ascund, iar negotul sufere. Nernulţumri se ridică
din numeroase locuri. Incercarea de reglementare lui M'hai
Sturza se poate socoti nereuşită. In contra ei se ridică protestele
şi ale creştinllor şi ale evreilor. Obştea negustorilor evrei şi creş­
tini din Tg. Frumos se plânge Visteriei că nu-şi poate îndeplini
îndatorirea pusă de Ispră vnicie pentru că nici unul dintr e zarafii
locali nu are sumele necesare pentru garantie.
Faţă de această situaţie Alexandru Balş, "ministrul Iinansu­
lui", se simte dator a interveni la Sfat pentru o grabnică dezle­
gare 3). Sfatul nu dă nici o deslegare iar nevoile comerţului a­
run.ă în desuetudine reglementarea lui Mihai Sturza,
Odată cu libera exercitare a cornerţulului de bani, Încep să
se ridice noi nemulţumiri în contra zarafilor. Bărlădenii Îşi spun
nemulţumirea; il supără mai ales faptul că În iarmaroace zarafii
au eşit iar cu mesele lor pline de rnonete În piaţă şi cer să fie
con strânşi a sta numai În dugheniJe lor, unde bine înţeles să în­
celeze a mai tăia banii "după a lor obiceiu". La Iaşi nemulţumi­
rele fiind şi mai marl, iar aga fiin J un om energic, agia da o pu­
blicaţie prin care opreşte cu desă v ârştre practicarea orişicărei
schimb de bani, O lungă şi plângătoar e jalbă căre sfat este ur-
fila
1) Idem fila 75.
2) Idern fila 114. Pentru Bârlad şi Vaslui aceiaşi situaţie,
113-114.
·9) Idem fila 142-J43,
[178]
178
G. ZANE
marea: Zarafii, se plâng că ei care practică această meserie Încă din
tinereţe, şi plătesc dările în mod regulat, sunt opriţi dela exerci­
tarea ei; că nici Într'o ţară din lume acest alişveriş nu este o­
prit, că nu ei suie şi coboară preţurile [a monete, că totdeauna
au ascultat de porunc'Ie vlst: riei, şi că acesta este singurul lor
mijloc de a cişt'ga o bucăţică de pâne ') Curând ei recapătă li­
bertatea practicărei negoţului lor.
Lăsaţi din nou a eşi cu mesele pe uliţi, cei 10 zara fi stator­
nici pentru Iaşi ridică imedat in contra lor nnui protestăr i, Ei
sunt acuzaţi de această dată de perceperea unor taxe mai mari
de schimb. Sfatul văzând eşuarea primelor măsuri, hotărăşte că
până la coborârea cursului galbenului la 31. 20, zarafii să aibă
dreptul de a lua dublul celor hotărâte, adică 10 parale la gal­
ben, 4 parale de irrnilic, 2 parale de sorocovăţ 2).
Prin legiuirea monetară din 1836 zaraflîcul este În deaproape
reglementat şi organizat pe o perioadă de vreme care a durat
2U de ani. Principiile reglernentărf sunt acelea din Încercările an­
terioare numai că sunt puse intr'o concordanţă mai exactă cu ne­
voile zilei.
Astfel se hotărăsc 10 zarafi pentru Iaşi, ce urmează să fie
aleşi dintre oamenii cu stare, care să-şi ia obligaţia că vor schimba
orice sumă, şi care să dea o declaratie scrisă că nu vor recurge
la protecţia străină în ceiace priveşte eventualele procese ce s'ar
naşte din practicarea zaraflâculut.
Preţul schimbului este fixat la 5 parale de galben, 2 parale
pentru irrnilic, 2 pentru o carboavă, Urla pentru soro covăţ etc.
Inspirându-ss din reglementarea din 1834 noua legi uite stabileşte
o serie de pedepse privitoare la următoarele fapte:
1) Schimbarea de monede tăiate sau depreciate.
2) Cumpenirca În cumpene Ialşe.
3) RefuZLII de a schimba.'
4) Pretinderea pentru schimb a unui pret mai mare decât
cel fixat. \
Şi de această dată pentru cele două dintăi cazuri zaraful era
trimis în judecată penală şi perdea dreptul de a mai practica za-
1) Idem. fila. 35, 36, 37.
2) Idem. fila. 85,
[179]
REGLEMENTAREA SCHIMBULUI DE BANI
179
raflîcul, iar pentru celelalte două scapă numai cu ultima sancţiune
din pedepsele categoriei întăia de infractiuni,
Se pare că partea privitoare la regulamentar ea comerţului
de bani din aceasă leglu're a avut o aplicare norocoasă, căci ea
continuă de a fj în v'goare încă În 1856 cela ce reprezenta pen­
tru acea vrene o lungă existenţă.
Dar ar fi greşit să atribuim menţinerea acestei legiuiri nu­
mai efectelor sale imediate. Tulburarea monetară foarte agitată
până la urcare a lui Mihai Sturza pe tron începe să se mai liniş­
tească. Arrnonizar ea dintre fenomenele de producţie şi cele de
circulaţie tinde să devină d.n ce în ce mai complectă, ceiace face
să at enueze criza de circulatie. Nevoia unei revizuiri a regularnen­
tărei zaraflâcului poate nu mai era aşa de simţită, Cine ştie dacă
nu cumva şi spiritul tolerant al domnitorului-suspect de tolerant
după unii-nu a contribuit la îndreptarea către alte domenii a e­
nergiei administrative a lui Mihai Sturza.
Zarafllcul continua totuşi a ridica proteste. Ele priveau mai
ales dobânzile excesive şi În contra lor singura cale care putea
duce la u rezultat imediat părea înfiinţarea unei bănci Naţionale.
In anul În care luă fiinţă cea dintăi Bancă Naţională a Mol­
d ivel, se modifică şi regimul zaraîlâcului stabilit În 1836, Nu
era vorba de a se stabili o nouă ordine de lucruri, ci mai mult
de a se armoniza ordinea legală cu starea de fapt.
Sub protecţa unui regim binevoitor numărul de 10 zarafi
prevăzut prin legiuirea din 1836 crescuse În 1856 tocmai la dublu.
Preţul schimbului se urcase şi e l, şi de sigur câştigurile trebuie să
fi fost şi mai mari, deşi În această epocă deosebirea dintre zarafi
şi bancheri este definiti v făcută. O cornisiune compusă din şeful
Poliţiei Capita'el, prezidentul şi membrii eforiei orâşeneşti, consul­
tată de sfatul administrativ opiniază pentru anumite reforme. Se
propune astfel Înmulţirea legală a numărului zarafilor, deoarece
în timp de 20 ani populaţia crescuse cu mult cu ea şi numărul afa-
cerilor pentru ca să poată fi satisfăcută numai cu cei lO zarafi
din 1836. Viaţa scurnpindu-sc era, firesc ca maximum căştigulul
legal acordat în urmă cu 20 de ani să fie apreciat insuficient.
Numărul zarafilor trebue fixat la 15 iar preţul schimbăril unui
galtJe 11, jumătate În monedă măruntă şi jumătate În monedă mare
[180]
180
G. ZANE
I
I
I
se urcă 1) la 25 deparale, pentru un irrnilic 10 parale, pentru o
rublă 8 etc.
Legiuirea lui Mihai Sturza, care în anumite privinţi-de pildă
aceasta a zarafilor dur ase mai mult decât anii săi de domnie,
capătă o modificare care păstrând regimul vechlu legal fixează re­
gimul noii stări legale pe care o găseşte În Moldova evenlrnen­
tele din 1859.
Zărăfia-episod bogat însă puţin cunoscut din trecutul eco­
nomiei noastre naţionale trebuia fatal să dispară sub forma sa
veche, în momentul când, după unirea principatelor, se introduce
un sistem monetar indigen. Ea a mai supravieţut însă după u­
nire, căci marea reformă monetară nu intervine decât În 1867.
Odată cu apariţia leului nou - semn nu numai al noii noastre
suveranităti naţionale dar mijloc real de progres al economii, a
apărut şi decretul de condamnare irevocabilă a zărăfiei. Ea devine
inutilă din moment ce dispăreau d'n circulaţie spetele variate de
monete, care i dăd user ă prilej fă existe. Ca atâtea alte o cu pa­
ţiuni şi zaraflâcul care-şi pierduse rostul a trebuit să piară, fiind
Înlocuit de alte profesiuni, 1 eclarnats de noul sistem monetar.
G. Zane
\
1) Arhiva Stat-Ja�i-Dosar citat. fila 120-122.
[181]
Dialectele italiene de sud si limba
I
(v. "Arhiva" XXXV, pag. 13 urm.).
V. Sintactice.
 '"
rornrna
86. Intre fenomenele discutate în cap. IV (v, "Arh:va" XXXI,
pag , 207 urrn., precum şi vol. XXXII urrn.) şi cele despre care
va fi vorba aici există aşa de mari asernănâri, Încît nu-I posibil
totdeauna să le distingem cu preciziune unele de altele. Deaceia
o parte din cazurile cercetate În acest capitol ar putea figura cu
destulă dreptate În cel precedent, după cum iarăş particularităţi
lingvistice înregistrate acolo şi-ar avea tot atit de b.ne locul aici.
Dealtrnintrelea este firesc lucru ca în multe cazuri să stăm la În­
doială, dacă ne găsim 1n faţa unui fenomen de natură stilistică
sau sin tactică: într'un asemenea domeniu, unde simţul penti u
limbă, fatal diferit dela un individ la altul, joacă un rol principal,
deosebirile de concepţie şi de interpretare trebuie să fie mai mari
decît deobiceiu. Totuş un criteriu distinctiv se poate găsi, şi pe
acesta m'am Întemeiat eu însumi cînd am clasificat exemplele no­
tate de mine, anume: un complex lingvistic aparţine stiistlcii, cînd
pelîngă valoarea lui semantică pur intelectuală, adică pelîng ă sensul
lui propriu zis, mai are şi o valoare afec ivă : dacă aceasta din
urmă llpseşte, atunci fenomenul În discuţie trebuie studiat la sin­
taxă. Sau altfel: particularităţi sintactice sînt acele care au de­
venit deja forme gramaticale, sint deci oarecum fixe şi supuse
unor n gule respectate de toţi merr brii unei comuni' ăţi lingvistice;
cele stilistice se bucură dimpotrivă de o libertate mai mare sau
mai mică, după împrej.irări, şi păstrează Încă, măcar în parte,
caracterul originii lor individuale, de unde provine acel eli rnent
afectiv, care le Iace să I.e simţite, oricît de veche le-ar fi exis­
tenţa În limbă, ca fiind întrebuinţate mereu pentru întăia oară.
Dar nici acest criteriu n'are o precizie prea mare, deoarece ho­
tărîrea că o expresie oarecare este sau nu colorată de al. ct Se
bazează tot pe simţul lingvistic al fiecărui cercetător: ceiace unuia
i se pare că exprimă o noţiune sau un raport pur şi simplu, alb
'$%T5TEZW
[182]
182
�------
1. IOnbAN
-------�------
tula ii poate deştepta în suflet şi o nuanţă afectivă mai mult ori
mai putin pronunţată.
Un exemplu potrvit să arate concret diferenţa dintre o par­
ticularita'e lingvistică de natură stilistică şi una de natură slntac- .
tică cred că este următorul: repetarea adjectivului sau adverbului
supt forma lui dela pozitiv deoparte şi superlativul aşa numit
absolut de altă parte. S/ spune deoblcelu că în unele limbi, pre­
cum remîna, italiana, etc .. superlativul se exprimă şi prin repe­
tarea pozitivului: bine bine, frumos frumos, singur singur ş. a.
au acel aş înţeles ca foarte bine, foarte frumos, foarte singur. A­
firma tia aceasta, fără a fi neexactă, redă numai aproximativ a­
devărul. Căci frumos frumos exprimă nu numai cel mai Înalt
grad al însuşirtt respective, ca foarte frumos, ci mai spune ceva,
care lpseşte formulei din urmă. E greu de lămurit în ce constă
acel 'ceva', dar simte fiecare cu cea mai mare uşurinţă. O casă
frumoasă frumoasă e altfel decât una foarte frumoasă, şi anurr.e
mai mult decît aceasta: e o casă care ţi-i şi dragă, parcă ar fi
a ta ori ai dori să-ţi aparţie, o casă rară, chiar un că, la care te
te gândeşti mereu, care ţi-a lăsat o impresie durabilă, etc. Din
cauza asta adjectivul sau adverbul repetat se pronunţă cu o ir­
tonaţie specială, care-şi are izvorul tocmai în elementul afectiv,
produs de calitatea obiectului în discuţ'e. Şi această intonaţ'e deo­
sebită există în -vorbirea tuturor, chiar a acelora care în mod
obişnuit sînt extrem de sobri şi măsura ţi la întrebuinţarea infle­
xiunitor vocale, a gesturilor, etc. D'ncontra o casă foarte fru­
moasă exprimă numai rezultatul unei constatări obiective, la car e
sufletul propriu zis al vorbltorului nu participă de loc; deaceia
chiar oamenii deprinşi să exagereze intonaţia şi mişcările glasului
nu se simt în general ispitiţi să pronunţe acest superlativ în chip
deosebit, iar dacă totuş o f�c, ne dau impresia de afectare, de
nenatural-ţă. (Cf J. Ve n d r y e s, Le langllge, Paris 1921, pag. 180).
Deasemenea ar putea fi discuţie cîteodată, dacă un fenomen
aşezat de mine în prezentul capitol nu şi-ar' fi avut mai d-grabă
locul în cap. II (" \i1orfologice")� De pildă irp. tene, neap. mene
ş, a., Care corespund rom. tine, 'miile. AU deosebirea de apreciere
se întemeiază pe un criteriu istoriţ: dacă luăm în consideraţie as­
pectul actual al acestor cuvinte, pe care orice vorbitor nepreo­
cupat de etimologlsrn le simte ca unităţi pure, este evident că ar
trebui să vorbim de ele la morfologie j ţinînd sarnă, dimpotrivă
tst
[183]
DIALECTDLE I1'ALIENE DE SUD ŞI LIMBA ROM1NĂ
)------���------------------�-------------------
de originea lor, care ni 82 arată supt. forma unei compuneri (te
+ne, me+ne), atunci sintaxa are dreptul şi datoria să le studieze.
In cele ce urmează discut un .num rr de particularităţi sin­
tactice care se găsesc în rornîneşte şi în dialectele italleneşf meJ
ridionale. Gruparea lor am făcut-o dupa categorii gramaticale, sub­
stantiv, adjectiv, pronume, etc., fiindcă o altă normă nu efa
posibilă.
87. Sub sta n tiv u 1.
a) Spre deosebire de limba italiană literară, unele graiuri din
sud întrebuinţează, În loc de atribute adjectivale, substantive legate
de cuvîntul precedent prin prepoziţie, ca în r ornîneşte. Trebuie
remarcat însă că această particu I aritate carac: erizează în general
dialectele, adică vorbirea populară, in comparaţie cu 'limba lite­
rară, şi ca atare ne întîrnpină şi În alte părţi, Cal. Cr. accedu di
giorno 'uccello diurno', accedu di notte 'uccello nolturno' - rom.
pasăre de zi, pasăre de noapte; cal. Cr, acqua di pioggia 'ac­
qua piovana'-rom. apă de ploaie.
b) Deşi intre construcţia rornînească a acuzativului personal
întrebuinţat ca obiect direct, cu pe înainte, şi corespunzăto area ei
din dialectele italieneşti de sud, cu a înaintea substantivului, nu
pare a exista vreo legătură istorică, cred interesant să stăruiu
puţin asupra lor, fiindcă asămănarea este destul de mare, cum a
remarcat d-ja W. M e y e r - L ti b k e, Grammatik der romanischen
Sprachen III, pag. 373, § 351, cînd spune că "lui a spaniol îi
corespunde în rornîneşte pre din lat. per". Căci în limba spaniolă
apariţia prepoziţie! a înaintea acuzativului numelor de fiinte, cind
acesta serveşte ca obiect direct, e ste tot atit de obişn u ită ca şi În
rornîneşte. Exemple: cal. Se. (nr. 236) pijia a jrăietto, chiama a
Maria, sic. (s. v. a) io amu a Diu, io amu a la virtu. După G.
B e r ton i, Italia Dialetiale, pag. 178, § 111, fenomenul acesta
se Întîlneşte În Sllicia, Calabr!a, Apulia, apoi. într'o anumită mă­
sură, în Abruzzi, provincia Roma, insula Elba şi Corsica. Şi ci­
tează sic. l'aviti vistu a mi; frati?, cal pijja a frateta, rc man.
sentiteme a mme, con:. aglzju vistu a bâbitu, Bertoni spune că şi
limba sardă prezintă o constructie identică. Dar şi dialectul na­
politan o cunoaşte, judecînd după spusele lui B. C ro ce, La
lingua spagnuola in Italia, Roma 1895: am nrglijat să notez pa­
gina, dar mi-am însemnat exemplul accidere a ano, pe care
autvrul îl compară cu span. matar ci uno, Croce crede că Ieno-
aua IISW
[184]
184
---�---
I. iOR0AN
menul s'a dezvoltat În mod indep ndent În ambele limbi, măcarcă
altfel influenţa spaniolă a fost puternică În sudul Italiei vreme de
un secol şi jumătate (XVI şi XVII). M.-L Li b k e, op. cit., pag, 371
urm., § 350 urm. constată existenţa acestei construcţii in spa­
niolă, portugheză, italiană (dialectele din Silicia, Calabria, Lecce,
Abruzzi şi Roma) şi re tor omană (Engadin şi MLins\ertal). Dar
răspîndirea lui e cu mult mai mare, cum rezultă din cele scrise de
G. MiII ard e t, Linguistţque el dialectologie romanes, Monlpel­
lier-Par.s 1923, pag. 452-3, care adaugă la Irnbile şi graiurile
deja pomenite pe cele din Istria, Fr anţa de sud (d'n Gascogne
pănă în Carcassonne şi Narbonne), Elveţia Romandă (cantonul
Fribou: g) şi Belgia (În franceza familiară din Bruxelles). Deaceia
Millardet este dispus să vadă în această construcţie un fenomen
care va fi existat in limba romanică comună, mai ales că dOCL!­
mente latineşti din sec. XI pr- zintă cazuri identice, In asemenea
condiţi n'ar fi imposibil ca rom. pţr}e, deşi apare deabia pela
jumătatea veacului XVI, să continuie o tendinţă cu mult mai veche,
analog ă sau chiar identică cu ceiace se observă în alte limbi ro­
manice. In acest sens par a vorbi exemple ca a reti citat de V.
B o gre a, Dacoromania IV, pag. 1041 din F r î n cu - Ca n d rea,
Romtnu din Munţit Apuseni (Mofil) şi cu a ta milă a săraci să
gtuâea, notat de D. G ă z dar u, Arhiva, Iul.e=- Oct. 1927. pag.
137 din Dosofteiu. Evident că asemenea cazuri sint cam nesigure
şi putin numeroase, dar la o cercetare rrai atentă ele ar putea să
se înmulţească, Despre construcţia romînească a publicat acum în
urmă un important articol S. P ti Ş car j li în Dacorotnania III, pag.
565 -581, unde se dă şi bibliografia anterioară. Puş cariu combate
pe L-A. Candrea şi pe Ilie Bărbulescu, care încercaser ă
a arăta că Vechimea lui ptr)« înaintea acuzatlvului numelor per­
sona'e ar fi mult mai mare decît se admite deobiceiu,
c] Numele zilelor săptămînii apar în dialectele ltal'enr şti
rnerldionale fară dl, deci întocmai ca În romîneşte (apoi În pro­
vensală, spaniolă şi graiurile din nordul Italiei). Dep-Idă : C03,
(nr. 91) juovi 'gio vedi', (nr. 116) miercuri 'rner coledl', cal Se.Luni
'lunedi', marti 'rnartedl', miercuri 'mercoledi' (Cr. mercuri), juovi
'gio vedl', vennari 'venerdi', sic. luni, marti, mercuri, vennari (şi
vennirîş, sic. Girg, mercuri, venneri (despre celelalte nume de zile
se spune la pag, 27 că sînt compuse cu di, ceiace ar fi o proba
că şe datore sc influenţ-i limbii comune: dece au rezistat însă
[185]
DIALECTELE IT ALlENE DE SUD ŞI LIMI3A ROMîNA 185
numai mercur! şi venneri? In rornlneşte aceste două numiri apar ;;
des în poveştl, unde se vorbeşte de Si; Miercuri şi Sf. VinetI;
să fie tot aşa şi în literatura populară din Sicilia ?).
88. Adi e c tiv u 1.
a) In ce priveşte poziţia adjectivului fată de substantivul pe
care-I determină, dialectul abruzzes � despre celelalte n'am notat
nimic În legătură cu această chestie-samănă cu limba romină,
anume cu cea vorbită şi în special CU cea populară, căc! adjec­
tivul se aşează regulat după substantiv. G. Fin il mor e, op, cit.,
ed. Il, pag. 20, nr. 130 spune că abaterile dela această normă
se în tîmplă "per necessit a di p recisare una determinata qualită
del nome, e specialmente per gli aggettlvi belle (che spesso sta
per buonoţ, grosse (grande, cosa grande in generale), granne
(grande, e specialmente cosa ampla, larga); es. 'na bbotta mamme
'una buona madre', la mamtna bbone 'Ia madre ver a, non la ma­
trigna'; 'nu bbeţle eltele 'un barnbino, anche non bello, ma sano
e granite": 'nu cltele bbelle 'un bambino anche un po' stentino,
ma bello, ecc'," La noi VOI birea populară Întrebuinţează adjectivul
inaintea substantivului iarăş numai in mod cu totul excepţional;
deobiceiu atunci cînd este nevoie să se stăruie CU tărie asupra
unei însuşiri oarecare, adică atunci cînd. se atribuie adjectivului
şi o valoare afectivă; de pildă bun vin, frumoasă casă, vrednic
om, etc. : în aceste cazuri adjectivul, contrar regulel, poartă ac­
centul principal faţă de substantiv, care-i mai slab accentuat, toc­
mai ca o confirmare a exp licaţiel date, că adjectivul este într'o
astfel de legătură elementul cel mal important, deaceia se pune
inainte.
b) Sînt CÎteva cazuri, puţine la număr, în care unele dialecte
ltalieneştl de sud, abătîndu-se dela limba literară. samănă cu ro ..
mîna din punct de vedere al unor constructii adjectivele. Astfel:
cal. S:. buonuvenuio 'benvenuto's-crcm. bun venit (deci adj. buo­
nu, resp, bun, în loc de adv, bene); sic. surdu e mutu 'sordo­
muto' -rom. surd şi mut (surdomut este un neologism, termin
technic medical); abr.s (pag. 21, nr. 133) de sopre 'superiore',
de sotte 'Inleriore', passate 'anteriore', cehii: 'nnatize idern, che
voe' doppe 'posterlore', che sta 'rreie idem, cehii'! vece1zie 'seniore',
cehil! ggiovene 'giuniore': adică în locul comparativeIor de ori�
gine latinească, cultă, dialectul abruzzes se serveşte de forma'"
tluni 'regulate', cu pili plus pozitivul adjectivului respectiv, con�
structii care, fireşte, există şi în italiana literar ă, dar Într'o ma..,
[186]
1. IORDAN
�------------------
sură mai redusă. Unele din exemplele citate samănă foarte bine)
in ce priveşte sintaxa, cu rom. (de) deasupra, (de) desupt, etc,
89. P r o n u m e t e,
Din cauză că particularităţile sintactice privitoare la a,
ceastă categorie gramaticală sînt numeroase, le-am grupat după.
felul pronumelui: personal, posesiv, etc.
a) Irp. tene 'te', tune 'tu', neap. tnene "attenuativo del pron,
pers. io in caso- obliquo, rne ", felle "altenl1ativo del pron. pers.,
ted, furie "attenuativo di tii": aceste forme pronorninale amintesc
minunat de bine pe ale noastre mine, tine, sine, al căror -ne tre­
buie să fie identic cu cel din dialectele italieneşti aici citate. In
ce priveşte originea lui, părerile exprimate de divet şi lingvişti
variază. W. M e y e r - L îi b k e, Italienische Gramtnatik, pag. 1!72-3,
eonducîndu-se după existenta lui -ne şi la negaţie, crede că aici ar
putea fi punctul de plecare: "Aus betontem non konnte entwedcr
na, oder aber none (vgl. cuore, fieteş e ntsti hen und das Neben­
elnander von no und none konnte dann mene, fene uSW. hervor­
tufen". Am avea, prinurrnare, a face cu un fenomen fonetic; de
aceia-l şi discută M.-LLîbke în partea Icnetică a cărţii sale. La
fel explică acelaş autor pe -ne din rom. cine in Romanische Gram­
matik 1, pag, 462, § 551 (precum şi în alte locuri din această
operă) : quem a devenit quen (el. Irc, rien � lat. remş, din care
apoi am căpătat cuvîntul rorninesc, printr'un adaos fonetic, Mult
mai convingător mi se pare Ce spune A. P h Iii P P i d e. Principit
de istoria limbii, pag, 78 urrn.c -ne este particula Interogativă lam
tineascâ, întrebuinţată la inceput numai pe lîngă cuvinte care nu
exprimau o întrebare, mai tîrziu însă şi pelîngă cele cu SEns în ..
trebător. Philippide citează numeroase exemple latineşti, Ca quem­
ne, egone, lene, mene. De ac,eiaş părere Este A. B y han în Weia
gands III. /ahresbericht, pag. p-8, 11-12, fără să pomenească însă
nimic de Philipplde. S. P u Ş car i u, Etym. Wb. der rum. Sprache,
nr. 366 crede că rom. -ne mi poate fi despărţit de alb. -/le dii1
cuvinte ca urne) 'eti', ti(ne) \tu', deasemenea nici de -ne din
dialectele ital!eneşti sudice şi e�tice: originea acestei particl'le ar
putea fi nelatlneascâ, iar la răSpîndirea ei ar fi contribuit inflU­
enta unor forme pronominale d�ble, ca Ilime alături de nimene.
Tot P u Ş car I u În Dacoromania III, pag. 401 ar fi d spus sâ
vadă În . ne pe lat. ne, dar nu înţelege cum a trecut această· particulă
dela Întrebări la răspunsuri. 1.. A. Ca n d rea şi O. De n s u ..
- -- -
[187]
DIALECTELE ITALIENE DE SUD ŞI LIMBA ROMÎNA 187
sia nu, Dicţ. elim. al limbii ramine, nr. 345 admit pentru cine
expl.caţta lui M.- Llibke, am.ntită mai sus. In alte cazuri însă, de
pildă pentru atuncine (nr. 113), pornesc dela un +ad-tunccene,
spriiinindu-se pe quatidone, iar pentru mine (nr. 533, s. V. ell),
ldela "me-ne "care şi-a luat probabil naştere sub influenţa lui
"quene > cine (paralelismul ce-CÎne a atras după sine pe me­
mine)". Trebuie să adaug, drept încheiere, că unii din autorii citaţi
aici. ca M.-LUbke, Puşcariu, dau şi alte exemple de cuvinte corn­
puse cu -ne, nu numai din dialecte itaIieneşti meridlonale, ci şi
din altele (roman, toscan, etc.), precum şi din limba sar dă.
a') Repetarea pronumelui personal întrebuinţat ca obiect,
care are loc în multe limbi atunci cind este nevoie să se înlăture
o confuzie, să se scoată în evidenţă persoana în discuţie, etc.,
pare a fi în unele graiuri dn Italia sudică o adevărată regulă sin­
tactică, întocmai ca în limba rominească vorbită. De exemplu:
terarn. (pag, 86) te l'aje detfe a' tie, je l'aje scritte a' hesse, tne
l'ha dett' a' mme=totu. ţi-am spus ţie, l-am scris lUI, mi-a spus
mie; abr.r (pag. 22, nr. 138, b) dammele' a mme, Il' Il de l' a dati' a
tie ?, c-i-a mannai' a mme, a mme ne' mm' t da nnutnenă, cî
chiamat' a mme?, me c-i-a mess' a mme e' Il avetre=tom. dă-mi-i
mie, nu ti l-a dat ţie>, m'a trimes pe mine, pe mine nu trebuie
să mă numeşti, m'ar chemat pe mine>, m'a pus pe mine şipe
un altul. CL O. De n sus i a n u, Hist. langue roumaine 1, pag. 34.
b) Pronumele p o s e s i V,. care însoţeşte un substantiv, se a�
'şează totdeauna după acesta în dialectele italieneşti sudice, spre
deosebire de limba literară, unde poziţia lui este fie proclitică, fie
enclttică. Mai mult decît atît: cind e vorba de nume de rudenie
posesivul este aşa de strins It gat de substantiv, cu care formează
un singur cuvînt din punct de vedere al accentului, încît se şi
scrie împreună cu acela, după cum se va putea vedea din exem­
plele de mai jos. Prin urmare, situaţia este exact ca în romineşte :
şi la noi în cazul din Urmă sentimentul că substantiv şi pronume
alcătuesc un element lingvistic unic este foarte puternic, şi deaceia
la genetiv şi dativ, de pildă, articolul femenin se adaugă adesea
la sfîrşitul intregii unităţi sintactice, nu la urma substantivului, a­
dică această casă e a soacră-mii (alături de... a soacrei mele,
care pare forţat, Iiindcă-i prea solemn), am spus neveste-mir, am
dat bani sot-mit ş. a.
Terarn, (pag, 101) I'amiche mi, lu patre ta, lu rre Iare, apoi
[188]
188
i. IORDAN'
patreme, mammete, sorete ; abr. (pag.3) la casa me', la pecura
te', apoi "mio e tuo si suffiggono a nomi'parental!" patreme, ma­
treme, tnoijeme, fijjeme, soreme, jrateme. nepoteme, scioreme, cu­
nateme; ab,» (p-g 22, nr. 140, a) la casa me, le p arinde
nuştre, etc., (pag. 22, nr. 140, d) ",i pronomi possessivi di
I-a e II-a persona singolare comunernente si affiggono ai
nomi mdtcantl gradi di parentela : patreme, maireme, frateme,
soreme, mojjeme, fijjeme, zţieme, cunateme, tiepoteme, petre­
te, ftţjete, ecc. Anche patroneme 'il m.o padrone', ţiatronete
'ii tuo padrone'; nell'esclarnare, si affige la terza persona sin­
gilare : taiase e mammase 'Iigliol mio', fratesti 'Iratel mi o', so­
rase, sorese 'sorella mia', zijase 'nepote mio'< ') ; vast. (pag. XX)
nPronomi possessi li si pospongono sem p real sostantivo ....
Anche alcuni aggettivi possessivl si pospongono al sostantivo,
cerne felme, soreme, soceme, jenetne, noreme, ecc.", apoi (din
glosar) cuneteme 'rnio cognaio, mia cognata', cuneiete 'tuo co­
gnato, tua cognata": irp. fratemo, frateto 'rnlo, tuo frate Ilo', mari­
temo, mariteto 'mio, tuo marlto', matrema, matreta 'mia, tua
madre', moglierame, moglierate 'mia, tua rnogtie', muglietna, tnu­
gliela idern. nepotema, nepoteta 'mia, tua nipofe', neplltemo, ne­
pllteto 'mlo, tuo nipote', patremo, patreto 'mio, fuo padre', pa­
iriomo, patdoto 'mio, tuo patrigno', sorema. soreta 'mia, tua so­
relIa', vavomo, vaVofe 'mio, tuo avo', vavema, vaveta 'mia, tua
ava', zianema, zianeta, alaturi de ziema, zieta 'mia, tua zia', zia­
Ilemo, zianeto, al. de ziemo, zieto 'mio, tuo zio'; agl1. (pag. 9)
tu pietze mejje, la vigna tajja, fi scieure sije, apoi caienateme
'mio cogl1ato', sorma 'mia soreIIa', norema 'mia nuora', ,ba chiar
ti /rdime 'i miei fralel!i', iar din vocabular am notat exemple ca
.frateme, fratete, ienerme, ienerte 'mio, tuo genere', mariteme, ma�
titfe, matrejame, matrejata 'matrigna mia, tl1a', Ilorema, noreta,
pafreme, pafrele, patrijme, patrijte 'patrigno mio, tu o', simtijt1"
feme, simajurete 'mio, tuo avo, sorda 'sorella tua', sor(e)ma 'mia
sorelIa', vaveme, vavele 'mio, tuo avo', zijeneme, zijenema 'mio
zio, mia Zia', zijenete, zijeneta ,.\ camp. (pag. 146) sorema 'mia so-
l) Despre însemnarea şi întrebuinţarea sli1is.tică a acestora
din urmă s'a vorbit În Arhiva XXXIII, pag. 180 urm. - Deose··
birea dintre pronumele de persoana 1 şi II şi cele de a !lI se ex�
pIică, probabil, prin faptul că ultimele aU Căpătat, În legătură cu
substantivele respective, un Sens special.
i
• 1
[189]
DIALECTELE ITALIENE DE SUD ŞI LIMBA ROMINA 189
-�. -::----- " _.. . -- - -'"
rella', (pag. 149, nr. 14) tnuglierema, (nr. 184) ,,1 prenorni posse­
ssivl qul (corne in tutto il Mezzogiorno, s'Io non m'inganno)
vanno posposti sernpre al norne : la ltbbre mie, la casa mejja, le
casera toue, la casa noura. ecc. E col slngolari dei nomi ind!­
canti gradi di parentela i pronorni possessivl di prima e seconda
persona singulare sogliono fareuna voce soia (sempre senza l 'ar­
tico!o) : patreme, frateme, figlieme, ţigliema, mariteme, nepoteme,
nepotema, suocreme, suocrema, ecc, u; neap. jigliema, jiglietno,
[igiieta, figlieto, iratemo, jrateto, (s. v. ma) "ma 'mia'; e si
trova sempre unito con aItre parole mammema, ziema, sorema e
sirnili", maritemo, mariteto, nepotema, nepotemo, nepoteta, ne�
poteto, sorema, soreta, vavema 'mia ava', vaveta 'tua ava', zlema,
zieta, ziemo, zieto ; cer. (nr. 18) soreme, (nr, 23) sorme, mes­
ghjerllle 'mia moglie', (nr. 109) la căse tneje, u cambe tue " .... e
sono [i pronomi possessivi] affisi ai norni di parentela : attaneme
'mio padre', mamete, sorde, jrateme, jratte, zejaneme, nunete
'tuo nonno', tianete 'tua norma', canalte, ecc. • ... Ancora: patru­
nete ; e finalmente caste 'casa tua', ma non caseme" ; bar. (pag,
45) ziallde, 'tu o ZiO', llleggllÎerde 'tua moglie', maridme 'marita
mio', jradme 'frateJlo mlo', (pag. 58) .,I1 pronome possessivo, a�
dvperato come aggettivo, perde l'articolo e si pospone sempre
al sostantivo che aecompagna; anzi coi nomi di parentela i pos�
sessivi di 1 e II persona singolare s'incorporano col sostanfivo
causando quei mutamenti, che le leggi fonetiche richiedono", după
care urmează exemple de felul lui canademe 'mio cognato', ca­
nafte 'luo cognato', zianme, ziallde, maritie, apoi casie 'casa tu a'
(ca în CerignoJa); mat. (nr. 24) seereme 'mia sorella', mammete,
(nr. 88) seerde 'tua sorella', kelllbarde 'il luo compare', (nr. 112)
jratte 'tuo fratello', ftaleme, maratie, marateme, llepotte, nepote­
me, (nr. 127, 2) caseme, casele 'la mia, la lua casa', apoi "In
nessun caso il nostro dialetto prepone il posseFsivo al riome" ;
tar. (11r. 57) aftaneme 'm:o padre', sorele, (nr. 68) maritte,jratte,
(I1r. 187) mariteme, mugghierete; leec. (nr. 71) fraima, jraita,
jraisa 'mio, fuo, suo frateIlo'; magI. (nr. 53) sirama, sirafa 'mio,
tuo padre' (de:a sire 'padre'), Jratesa (şi !raisa), jraima. fralta,
(nr, 182) lu locu meu, li jUi mei, la jame foa, apoi fiiuma, fi­
jama, n/putima, Ilipatuma, socruma, ziama, sora/a, sorasa, etc.,
deci adjectivul posesiv sună pretutindeni ma, adică�i femenin, in­
d!ferent d.acă subs!antivul de.terminat de el este masculin sau fe�
[190]
t. ŢOHDAN �,
---.---- .- �,...-.' .•. .."..,,..,� .. -. --�----------�
menln (despre senllara 'genere' ni se spune tot supt nr. 182 că
nu se uneşte îu'r'un singur cuvînt cu posesivul de după el, pr n­
trucă poartă a .centul pe antepenultima); cos. (nr. 151) mammata,
patriia, jratitta, suorta, prluurmare iarăş numai Iernenlnul pese­
sivului şi la substantivele Iemenine şi la cele masculine, apoi se
pare că numai pronumele de persoana Il se contopeşte cu nu­
mele de rudenie precedent; cal. Se. (pag.50, nr. 151) ,,1 pronomi
possessivi singolari si suliiggono ai nomi di Iam'glia e parentela
nella forma di : ma, ta, sa (enclitici): mammatna, suorma, suorta,
zlusa, canatetta, patressa, fijjaita" (deci tot numai supt forma fe­
menină, ca în dialectele imediat precedente), cal. Cr. mammasa,
matnmata, mugghierima, -Ia,- sa 'mia, tua, Sua mogie": sic.
iatamâu, tatameu ,,(si dice ad uorno dappoco) moccicone" (a
căpătat, deci, un Înţeles special, peiorativ, ceiace dealtfel nu in­
teresează aici, unde se discută numai poziţia posesivului faţă de
substantivul lui).-Exemple analoage cu cele citate pănă aici am
găsit şi în graiul din Alatri (provincia Roma): mamtneta, sorema,
zijema, zljeta (v. Archivio glottologico italiana X, pag. 167 urrn.,
nr. 34). Deasemenea în vechea italiană: [atio so, apoi signorso,
slgnormo, tratetto, mammata, [igliuolti, traielma (v, B. W ies e,
Attitaţientsches Elementarbuch, pag. 122, § 211). c. M. Bartoli,
Das Dalmatische 1, § 164, col. 304.
c) Construcţia romtnească un ptietin (de-ţal mIel! se regă­
seşte supt o formă foarte asărnănătoare în cîteva dialecte din
Italia meridională. Astfel: terarn. (O. S a vin i, J dialeiti delIa Pro­
vincia di Teramo, estratto delia Monografia delta Provincia di
Teramo, Teramo l896, (pag. 21) n'amiclie de Ii mi, na fijje de
li tu, abr.2 (pag. 22, nr. 140, b) 'nu pare!lde de le mf 'un mio
parente', '!la bbardasce de le mf 'una mia ragazza', '/IU Cllmbare
de le Ilustre 'un 110stro compare', neap. 'Il amiclze du mije 1),
1) O. B e r ton i, Italia dia leit ale, pag. 176, care-I traduce
prin "un amico mio, cioe un amico del mio", adăuglnd că În
englezeşte se spune la fel: a friend of mine, "che sta a dimos­
trare come, in Juoghi diver5i e I\n. tempi diversi, Iingue diverse si
incontrano in particoJari exwesSioni pel pfnsiero." Evident că
are dreptate, mai cu samă cînd e, vorba de două iimbi, care, ca
în cazul de faţă, sînt atît de îndepărtate şi din punct de vedere
geografic şi d'n acel ist0r;c. Dar pentru corespondenţa dintre ro­
mînă şi italiană avem dreptul să ne gîndim şi la o Înrudire, nu
numai Ia o coinc'denţă pură şi simplă,
[191]
bIALECTELE ITALIENE DE SlJD ŞI LIMBA ROMINA 191
--�
cal. Se, (nr. 225) sa libru e de lu sue. M. Bar t o J i, Das Dal­
matische 1, § 156, col. 289, ocupindu-se de acest fenomen sin­
tactic, spune că tipul un amico de' miei este posibil şi în italiana
literară, dar alături de acesta există în sudul Italiei un alt tip: un
amico del mio, care este perfect identic cu rom. un prietin de-al
m'ieu şi există, după Fr. D' O vid i o, Archivio glott. itai. IV, 182
nota în Abruzzl, Calabria şi Napoli. Bartoli consideră constructia
un amico del mio ca relativ nouă, în orice caz mai recentă decît
un amico de' miei şi decît questo catie e il mio-s-tetu. acest cîne
e al m'ieti (ultima se întîlneşte, după spusele lui Bartoli, loc. cit.
col. 288 în Calabria, Bari şi Abruzzi şH denumită de el "iliro­
romanică"). In cea dintăiu : un atnico de! mio el vede o contam­
naţie a celorlalte două. Trebuie adăugat apoi că un prietin al m'iell
are o corespondenţă perfectă în albaneză, unde se zice lle vetane \)
i-im, ad.că literal IEn frate al rnreă' (ct, Kr. Sa n d fel d J e n S e n,
Dle nichttateinischen Bestandteile des Iaimantschen în Grăbers
Grundriss P, pag. 528 şi S. P u Ş car i u, Zur Rekonstruktion des
Urrumănischen În XXVI. Beiheţt zur Z. ţiir rom. Phil., pag. 60).­
In legătură strînsă cu constructia aceasta stă o alta, pe care am
amintit-o deja tot aici, după Bartoli : abr." (pag, 22, nr, 139)
qneşt' e lu mi;' 'questo e mio', quess' e Iu te' 'codesto e tuo',
care-i la fel cu rom. acesta t-ai mieii, al tău, etc.
d) Pronumele ref leii: i v se este înlocuit În dialectul abruzzes
prin pronumele personal corespunzător, oridecîteori nu se găseşte
Înaintea unui verb. Astfel abr." (pag, 21, nr, 137) e mmenute da
esse 'e venuto da se', dece (ra de esse 'diceva ha se', nem benze
clz'a esse 'non pensa che a se stesso', parle fra de hisse 'parlano
fra loro', Şi limba romInă vorbită evită în general întrebuinţarea
reflexivului, care în limba populară se poate spune că lipseşte,
cu excepţia, bineînţeles, a conjugării reflexive: zicea tn el, nu se
glndeşte decit la el, vorbesc fntre el ş. a.
e) In Abruzzi pronumele rei ati v c!ze apare în mod obişnuit
fără prepozitie, chiar atunci cînd se găseşte în alt caz decît la
nominativ: abr.2 (pag. 23, nr. 144) "c!ze, pronome relativo di per­
sona e di cosa, nelle relazioni dell'oggetto indiretto, suol essere
llsato, anche pill arditamente che nel toscano, con ellissi delia
preposizione: quelle che pparlesem' a;ere 'Cip (di cui parlammo)
1) Cu l veJar.
[192]
192
1. IORDAN
che discorremmo ied', quille che (=al quale) je ct mannate la
tettere; quitle che (=Ji quali) nne' je place la jatije; l'anne che
(=nel quale) sso' nate ii"; a lu tetnbe che (= nel quale) ji' me­
ne, ecc." A ceastă particularitate sinta etică, specifică graiului po­
pular, neîngrijit al oamenilor inculţt, ne întîmpină în aceleaşi
condiţli foarte des şi în ro mlneşte : cel care (sau ce) l-am trimes
scrisoarea, anul care m'am născut, UZ timpul care am venit, omul
care l-am văzut, etc. Mai ales este răspîndită la noi lipsa lui pe
la acuzativ înainte de care, căci o întîlnim chiar la oameni culţi,
gi nu numai În vorbire, ceiace este explicabil intr'o măsură oa­
recare, ci şi in scris. Cît de caracteristică este această construc­
ţie ",necorectă" pentru limbajul popular, dovedeşte, intre altele,
faptul că scriitorii noştri cu simt lingvistic puternic obţin CU a�
[uterul el efecte stilistice min una te, fie cu s copoi de a caracteriza
un personaj oarecare şi prin acest mijloc, al limbii! ca la Bră­
tescu- Vcineşti, fie cu intenţii sat iri ce, ca la Caragiale.
90. Ve r but.
Cele mai numeroase apropieri de natură sintactică Între dia­
lectele ita'ieneştl de miazăzi şi limba noastră privesc verbul. In
acelaş timp unele din ele,· depildă formarea viitorului, sînt şi
printre cele mai importante. Ca deoblceiu, mă mărglnesc să În­
registrez aici numai faptele, renunţînd la explicarea lor, asupra
căreia totdeauna va exista discuţie, cum nici nu-i posibil altmin­
trelea Într'un asemenea domeniu.
a) Cu privire la vii tor, iată ce-am aflat in lucrările COI1-
sultate de mine. Teram. (pag. (3): acest timp este exprimat fie
prin prezentul verbului respectiv, fie prin prezentul lui vule 'vo­
Icre' şi inlinitivul verbului care se conjugă. N'am notat exemple.
Acelaş autor, S a vin i, În 1 dialeiti della Prov. di Teramo, pag,
18 spune că viitorul seîntrebuinţează foarte rar şi numai la persoa­
nele II şi IiI singulare; totodată această formă verbală are în
orice împrejurare un sens dubitativ, "almeno in forma esatta".­
Abr. (pag. 4): viitorul apare foarte rar În forma lui proprie, a­
dică aşa cum se prezintă în Iim ba literar ă (caniero, ei c.), tiin d
\
exprimat de obicelu prin formulele vo' ja' (= itaI. "vuoie jare)
şi ha da fa' (=ital. Iza da jare). Abr." (s. v. vale' 'volere'}: vo'
esse' la rere? 'sara vero ?; sara dunque vero ?', ehi sa se vvo'
meni' ? 'non so se veriga : verră ?'. Tot acolo (pag. 24, nr. 148
C, c) ni se spune că de cele mai multe ori prezentul serveşte
[193]
drept viitor, de pildă ve u ne' vve? -verră o non verră ?', vo'
vede' se tte le po da' 'vedră se potr ă dartelo' (deci două forme
de viitor în aceiaş frază: prima compusă din prezentul lui volere
plus lnfinitivul vedere, a doua identică cu prezentul verbului res­
pectiv), dumane vâ' 'domane verră'i=-Agn. (pag, 9): viitorul es.e
redat prin prezent, de pildă vale 'merg; voiu merge' sau prin
forme compuse, ca haje da ije sau vuoglie ije ldern. '- Camp.
(pag. 183, nota 6): viitorul apare rar, ca in mai toată Italia de
sud; este înlocuit prin prezent, iar cînd însemnează o necesitate
sau o obligaţie, se exprimă prin avere, la prezent, urmat de in­
Iinitivul verbului care se conjugă, de ex. aja purta 'ho a portare',
ara purta 'hai da portare', ara purta 'ha da purtare', etc.-Cer.
(nr. 113): alături de forme comun romanice, care Însă dispar
Încetul cu Încetul, precum cattdarragge sau ("contadinesco") can­
darragglzje « cantare habeo), se întîlneşte mult mai des
agghja cattda', agghja sende 'ho cautare, sentire', - Bar. (pag,
60): viitorul n'are o formă proprie, spune autorul, ci este redat
prin perifraze, adică agglzi' a ia', agghi' a dice' ş. a. Deaseme­
nea lipseşte viitorul trecut, în locul căruia se întrebuinţează per­
Iectul compus (după cum am vazut în alte dialecte că prezentul
face funcţie de viitor).- Mat. (§ 128, 4): ,; Futuro. Formate sempre
perlfrasticamente col presente di avere e I'Inftnito del verbe", de
pildă agglz)' a kkandă, iar la persoanele 1 şi 11 plurale apare a­
[utătorul essere In locul lui avere, adică siime, suie a kkanda.­
MagI. (nota 4 dela pag. 37�38): numai prea puţine verbe au
viitorul format ca în italiana literară; la cele mai multe prezentul
serveşte şi de viitor, sau acesta se formează din pre zentul lui
avere şiinfinitivul verbului respectiv, de ex. agghju avire, ag­
ghju ccaniare, şi anume .atunci cînd are înţelesul că o acţiune
trebuie făcută (ef. rom. am a mă duce in cutare loc 'trebuie să
mă duc'). Dar, lucru interesant şi nou totodată, ideia de viitor
se mai exprimă şi în felul următor: verbul ioccare, Întrebuinţat
impersonal, la prezent, urmat de cu (conjuncţie) şi de prezentul
conjunctivului verbului de conjugat, iar dacă aceasta n'are o
formă specială pentru conjunctiv, atunci se pune in loc indica­
tivul. De pildă: facea cu bbau 'mi tocea andare ', tocea cu [azza
'mi tocea fare'. Trebuie adăugat că cu se poate lăsa la o parte.
-Sic. (O r e g., pag. 9, 11) aju a ffari=it.al. [ară ; .aju a + in­
ln., in cui puo esprimere, il futuro, o conlenere il significato di
[194]
194 1. IORDAN
-_.��-��-�,".---",�--.-, .. _."..-�-�. ------�-,_.�...........,-�. �-, .-.��. -. �. - �.��-- ,.,..-=--�-_. - ... ":
"dovere", (Alături de această formă, există alta, asămănătoare cu
cea din italiana literară: amiraggliju sau -ogghju, al cărei -ag­
gll;u, -ogghiu este lat. Iiabeo, deci la fel ca în ital, ameră, unde
�o ..::::.fzabeo.)-G. B e r ton i, Italia dial., pag, 180, § 114 vor­
beşte despre viitorul aşa zis de necesitate, compus din ltabeo-ş­
ard) sau Iuibeo-s-dte) ard) şi injiniuv şi existent în toate dialec­
tele italieneşti. Cele centrale şi rnertdionale prezintă însă numai
pe a doua din aceste formule [habeo+d(e) a(d) + itzfin.], ală­
turi de care întîlnim şi construcţia fără prepoziţie, adică Izabeo
+injill. Ultima afirmaţie a lui Bertonl este contrazisă însă de
fapte (v, lista de mai sus).
Trecînd în revistă materialul înşirat pănă ale', constatăm
următoarele. Prezentul indicativ ului îndeplineşte funcţiunea de
viitor ca şi în ro mlneş!e : aîectul face ca vorbitorul, s'gur că o
acţiune viitoare se va întîmpla numai decît, să exprime această
siguranţă printr'o formă verbală adecvată, şi deaceia recurge la
prezentul lndicatlvului, trecînd astfel peste diferenţa de timp dintre
acesta şi viitor, care, pentru necesităţile momentului, i se pare
neesenţială, Cu vremea repetarea întrebuinţării prezentului în loc
de viitor a contribuit la ştergerea oricărui etement afectiv, astfel
că construcţia a devenit sintactică din stilistică, cum fusese la
început. Dar această particularitate există în nenumărate limbi;
deaceia nu prezintă un interes special pentru discuţia noastră.
Alt fapt, mai important, este formarea viitorului din prezentul
lui habere şi infinitivul verbului respectiv. Formula aceasta, şi
adică injin.s-habeo, este aproape general romanică (excepţie fac
romina, dial. vegliot şi unele dialecte italieneşti de sud,· unde ea
lipseşte cu desăvîrşire sau aproape; deaceia nu interesează aici).
Supt forma liabeo + infin., viitorul există În rornîneşte şi în mai
toate graiurile Italiei meridionale, cum se poate ve dea din exem­
plele de mai sus. Limba noastră posedă două forme pentru un
astfel de viitor: am a merge, care În vechia remînă avea însem­
nare de viitor propriu zis, pe CÎnd astăzi exprimă mai ales ne­
cesitatea de a săvîrşi o acţlu ne, ,şi am să merg, întrebuinţat curent
\
nu numai în limba populară, ci\şi în cea comună, a oamenilor
culţi. In popor este, alături de rnunt. o să merg, singura formă
.de viitor, căci oii: n2Crge are o nuanţă dubitatlvâ aşa de pronun­
ată, încît sensul de viitor i-a dispărut aproape cu totul. Graiurile
italieneşti de sud prezintă trei formule: habeo + injin, habeo + aâ
[195]
DIALECTELE ITALIENE DE SUD
LIMBA ROMINA
195
r
I
,1
+ infin. şi Iiabeo + de + ad + inţin. A doua din ele se întîlneşte
şi În sarda : apo a kaniare (O. De n sus i an u, Hisioire de la
langue roumaine 1, pag. 181).
Dar cea mai importa-ntă construcţie pentru viitor este volo+
injiniiiv, care există în romîneşte şi în cîteva dialecte italleneştl
meridionale, anume, după lista dată mai sus, în Teramo, Abruzzj
şi Agaone.Se ştie însă că această formă de viitor ne întîmpină
şi în limbile balcanice: greaca, bulgara, sirba, albaneza (ultima
are numai o variantă secundară, răsp îndiiă excluziv în dialectul
tese). Kr. Sa n d fel d J e n s e n, loc. cit., pag, 526 crede că această
construcţie îşi are obîrşia în limba greacă, cum ar dovedi intin­
derea geografică a fenomenu!ui; de acolo ea s'a întins în celelalte
limbi din Balcani şi Dacia. Dar existenţa ei în graiurile italieneştl
notate aici mai sus pare a vorbi împotriva afirmaţie! filologului
danez. Căci mi se pare curios că viitorul cu volo lipseşte în Ita­
lia meridională tocmai acolo unde influr nţa grecească a fost mai
puternică, adică în sudul extrem al peninsulei (Apulla, Calabria
şi Slcllia). In citeva teritorii putin întinse din' această regiune
(anume Asprornonte şi Terra d'Otranto) se vorbeşte încă şi astăzi
greceşte [după G. Ro h I f s, Griechen und Romanen in Unieri­
talien, Geneve 1924 şi cei mai mulţi recensenţl ai acestei cărţ',
populatia n spectivă ar fi o rămăşiţă din vrerr.ea Magnei Grecia,
după altii, depildă C. Bat t i sti în Revue de Linguistique Romane
1lI (1927), pag. 1 urrn., urrnaşă a coloniilor bizantine din sec. IX
şi urrn.]. Şi totuş gra'urile italleneşti din acele ţinuturi sau din
ţinuturile vecine nu prezintă construcţia viitorului cu volo, Dar
părerea lui Sandfeld Jensen se izbeşte şi de alte fapte. Formula
vota + injin. pentru a exprima viitorul se Întîlneşte în limbi asupra
cărora influenta grecească nu s'a putut exercita în niciun fel.
Astfel avem dalrnata, în care însă construcţia noastră nu-i sigură
(v. Ba rt o I I, Das Dalmatische II, col. 423 urm., § 534); afară
de asta, din cauza aşezării geografice, această limbă a putut primi
indirect viitorul cu volo din greceşte. Apoi în retoromană (grupa
vestică, dialectul suprasilvan) şi în unele dialecte franţuzeşti, dintre
limbile romanice (cf W. M e y e r - L il b k e, Gramm. rom. Spra­
chen III, pag. 342, § 322). Dar chiar În franceza literară je veux
faire este pe cale de a deveni viitor, adică de a se izola compleei,
astfel că vorbitorul Începe să nu mai simtă cele două verbe ale
acestei construcţii ca elemente independente; A. Mei II e t, Linguis-
[196]
196
IORDAN
iique historique el lţnguistique generale, ed, II, Paris 1926, p, 145,
afirmă că "dan� la bouche de beaucoup de Francais je veux
iaire forme deja un groupe dont le sens s'est assez affaibli pour
equivaloir it une sorte de Iutur", Şi ÎI1 limbi nerornanlce întîlnim
construcţia în discuţie: engl, 1 will make,corespunzind franc.
je veux jaire, se găseşte faţă de acesta într'un stadiu şi mai
înaintat de dezvoltare, spune Mei Il e t, loc. cii.; deasemenea
germ. ic!z will mac/zen are în unele împrejurări un sens destul de
apropiat de al lui ich werde machen, Aceste exemple probează
că viitorul cu volo s'a putut naşte independent în diferite limbi,
chiar dacă-i vorba de limbi înrudite. Cauza fenomenului stă, după
Mei II e t, loc. cii., in nevoia de a Întrebuinţa forme (şi cuvinte)
cit mai expresive cu putinţă: o formă gramaticală oarecare de­
vIne � la un m�ent dat, din pri�i.na uzului ,prea îflde)ung�t, ştears�
slaba, nu mal corespunde nevou sufleteşti a vorbltorului ; deaceia
acesta recurge la una nouă, mai plină de expresivitate decît cea
veche. Cu toate acestea, în cazul cînd limbile în discuţie au între
ele legături istorice (ca remîna, dalrnata, gralurile italieneşti de
sud) sau geografice (ca greaca, bulgara, albaneza, sirba, dalrnata,
rornlna, dialectele italieneşti meridionale), se poate VOI bi, fără să
fie posibilă proba, de origine comună sau de influenţă reciprocă.
Acum de curînd G. W e i g a n d, Balkan-Archiv 1 (1925), pag,
X a aruncat afirmaţia că viitorul C:.I volo ar fi de origine traco­
albaneză, dar ar fi trecut încă din timpurile vechi în greceşte.
Weigand n'aduce n'ci o dovadă În sprljinul acestei opinii, pe
care o exprimă din fUsă, în prefata revistei citate. A, H. [eisen­
berg) o combate în Bqzautinische Zeitschrijt XXVll (1927), pag.
184.-Despre chestia discutată aici se mai poate vedea, afară de
operele deja citate, M. Ba r t 01 i, Das Datmatische 1, § 156,
col, 285-6, S. P u Ş car i u, Locul limbii rOI7ZÎ/le tnire limbile 1'0-
manice, pag, 29 şi Studii istrorotnîne Il, Bucureşti 1926, pag. 360,
apoi Dacoromania IV (1924-6), pag. 1256-7, 12"/8 urrn., etc. Din
punct de vedere al lingvistic ei generale cf. J. Ve n d r ye s, Le
langage, Paris 1\.)21, pag. 179-1f,�, unde vedem că şi limba chi­
neză, depildă, se serveşte de 'a voi' pentru a exprima viitorul.
b) Condiţionalul p r e z e n.t se formează În Matera din
imperfectul lui volere şi infinitivul verbului respectiv, întocmai ca
în romîneşte, unde aş este lat. volebam sic (v. A. P h i lip P i de,
Principii de istoria limbiI, pag. 69-70, care, fără să· dea din-
[197]
r
I
DIALECTELE ITALIENE DE SUD ŞI LIMBA ROMÎNA 107
tr'odată explicaţia justă în toale amănuntele, a susţinut cu con­
vingere că aş trebue să fie o formă de-a lat. velle, apoi G. We i­
g a n d, III. [ahresberichi, pag. 139-161, care, bazat pe material
lingv stic nou, a produs demonstraţia definitivă. Numai Ti k tin,
Zeiischrift j. rom, Phil. XXVIII (1904), pag.691 urrn. mai susţine
vechea părere că aş ar fi o formă a lui Iiabere, şi anume habe­
rem sau habuerim, cu -ş analogic, venit dela perfecte forte de felul
lui duş <, duxi). Intr'adevăr, G. B. Fes t a, autorul studiului
asupra dialectului din Matera folosit de mine în această lucrare
(v, bibliografia în Nr. 1 al voI. XXX dn Arhiva) scrie (Nr. 129):
"Condizionale. Non ne esiste la forma organica, ma se neottlene
il valore approssimativo per via di perlfrasi, speclalrnente con
l'imperfetto di volere, oppure con le forme del P! esente o dell'im­
perfetto di potere, seguite dall'infinito". Dealtfel nu-l nimic SUf'"
prinzător În acest fapt, dacă ne gîndim că limbile romanice în
care viitorul se exprimă prin prezentul lui Iiabere + Infnitivul,
îşi formează condlţlonalul din imperfectul aceluiaş verb ajută­
tor + infinltivul. Tot a şa în ro mîneşte: velte serveşte şi pen tru
viitor şi pentru condiţional. Curios este însă altceva: prinre gra­
iurile italiene şti meridionale care recurg Ia velle pentru formarea
viitorului, nu se găseşte şi cel din Matera (v. aici mai sus). Cum
s'ar putea explica această situaţie, nu interesează direct aici,
c) 1 n fi nit i v u l se întrebuinţează foarte rar sau chiar a dis­
părut cu totul din unele dialecte a'e Ital.ei sudice. In locul lui apar
construcţii personale, întocmai ca In limba noastră. Depildă : cal.
Se, (nr. 228) vuojju mu niesciu 'vog1io escire', vaju mu (3au
ppemmu] lu viju 'vo a vederlo', prima mu mi nde scuordu, etc.
Deci iuf.nitlvul este Înlocuit prin indicativ, precedat de ma sau
ppemmu. In romîneşte deasemenea avem un mod personal, con­
[unctivul (care dealtfel nu se deosebeşte de indicativ la pers. 1 şi
Il din singular şi plural decît prin existenţa conjun cţiel să), ca
locţiitor al infinitivulul : vreall să fes, mă duc să-I văd, doresc să
cumpăr, etc. De această problemă sintactică, aşa de caracteristică
gralurllor italieneşti extrem meridionale, s'a ocupat în mai multe
rînduri G. Ro h l f s. In Griecheti und Romanen in Unieritalien,
pag. 64-65 ne arată, Între altele, Întinderea geografică a fenorne­
nu lui, precum urmează: Calabria sudică, şi anume la miazăzi de
o linie care ar trece prin Nicastro, Sersale şi Cotrone, apoi Terra
d'Otranto (în Apulia meridională), iarăşi la sud de o linie, care
[198]
198
i. IORDAN
coincide cu ve ch'a cale Appia (Tarent-Francavi'llaFontana-Brin­
disi), şi Sclia (coltul nordestic al acestei insule: Messina, No­
vara, Milazzo). Exemple: calabr, vorrfa mu sacciu 'aş vrea să
ştiu', non pozzu mu ti viju 'nu pot să te văd', annu raggiuni mu
ti chiatnanu ciucciu . 'au dreptate să-ţi zică măgar', non pozzu mi
vivu senza mi tii viju 'nu pot să trăiesc fără să te văd', jiu m'u
piggl2ia 'umblă să-I prinda', salent. ulia cu mme 'llamentu 'vroiam
să mă pling', tocea cu seutu 'tre buie să al!. d', nnanii cu Meni
'Înainte ca să vii', nu basta cu le Ueggi 'nu ajunge să le ceteşti',
egnu cu cercu 'v.n să caut', etc. Cum vedem, particulele care
leagă cele două construcţii personale Între ele sînt ma (în Ca­
tanzaro), mi (In provincia Reggio şi în nordestul Siclliei) şi ku (În
Terra d'Otranto), Amănunte numeroase, mai cu sarnă În ce pri­
veşte condiţiile gramaticale În care apare fenomenul discutat aici,
dă Ro h l f s Într'un articol din Zeitschrijt f. rom Philologie XLII
(1922), pag. 211 urrn, Iată ce aflăm de acolo. In Apulia şi În Ca­
Iabria infinitivul este înlocuit prin construcţii personale precedate
de ku, resp, ma, în următoarele împrejurări: 1) cînd infinitivul ser­
veşte ca obiect a) după expresii care arată vointa, b) după 'a pu­
tea', 'a trebui', c) după 'a incepe', ş. a., d) după 'a pune (să se
facă ceva)', 'a face', ş. a., e) după 'a se hotărî', 'a porunci', 'a
vedea', f) cînd infinitivul atîrnă de substantive, g) de adjective,
h) după pre ,Joziţii; II) cînd inf.n'ti vul serveşte subiect; III) cînd
Infinitlvul indică un scop (mai ales după ve, bele de rn'şcare}:
IV) cînd infinitivul exprimă o lndo'ală (numai in Calabria). Astfel
de construcţii p ersonale introduse prin ku sau ma, nu apar, cum se
�
crede deobiceiu, numai In locul infinitivului, ci şi în locul conjunctivu-
lui, şi anume atit în propoziţii finale, concesive şi consecutive, cît şi Îl1
propoziţii relative şi subiective ;', deasemenea în propoziţii princi­
pale optative şi adh ortative. Originea celor două particule o găseşte
Rohlts în lat. eccummodo 'acum'j adverb temporal la început, care
CU vremea, din cauza poziţiei sale slab accentuate în frază, s'a
şters ca înţeles, devenind conjuncţie, Cînd era accentuat eccăm=,
a dat ku în italieneşte ; cînd dimpotrlvă purta accentul pe partea
a doua (--moda), s'a prefăcut snrnu, Această origine a parti­
culelor în discuţie ne explică totodată pentruce după ele se af ă
totdeauna indicativul. P. Inurrnare, ku şi ma au fost conjuncţ'i copu-
lative, de felul lat. ac şi ef, care există pănă astăzi în Sicilia, Ca�
Jabria şi Apulia de nord şi se întrebuin1ează exact ca şi acelea
[199]
f
I
bIALECTELE .ITALIENE bE sun $1 LIMBA RO MÎNĂ 199
în construcţii care înlocuiesc lnfinitivul. Caracteristic este mai de­
parte faptul că verbul pus la indicativ după ku şi tnu stă aproape
totdeauna (excepţiile foarte puţine, trădează influente din partea
limbii literare) la prezent, chiar dacă în propoziţia princpală
verbul stă la un timp trecut (v. exemplele de mai sus): aşadar în­
tocmai ca în rornîneşte, unde zicem mă apuc să lucrez, m'am
apucat să lucrez, mă apucasem să lucrez, etc. Existenţa prezen­
tului în astfel de cazuri o atr:buie Rohlfs 'fantaziei plastice a Ita�
Iianului de sud', bazîndu-se pe K; Vo s s I e r, Posiiivismus und
ldealistnus in der Sprachwissenschajt, pag. 21. Dar au nei, fiindcă
acest prezent se întîlneşte pretutindeni şi în rcmîneyte În conditii
similare, urmează că şi Rornînul are o Iantaz!e plastică, ceiace,
natural, nu poate surprinde în sine; pare totuş curioasă această
identitate de fantazie plastică la două popoare altfel de stul de
deosebite ca temperament.
Insfîrşit acelaş autor revine din fugă asupra problemei dis­
cutate aici în Z. f. rom. Phil, XLVI (1926). pag. 139, 146, afir=
mînd, intre altele, că În jumătatea sudică a Calabrlei, In toată pe�
nlnsula Otranto şi În nordestul Siciliei întrebuinţarea infinitivului
este .,denkbar unpopulăr" şi citînd exemple.
Inlocuirea infinitivului prin construcţii personale ne întîmplnă,
dupăcum se ştie, şi În limbile balcanice: greaca, bulgara, albaneza
şi sîrba, în proporţii care variază dela o regiune la alta. Bazat pe
această răspîndire geografică, precum şi pe faptul că in limba
grecească fenomenul nostru este atestat din timpuri vech', Kr,
Sa n d fel d J e n s e n a susţ'nut părerea, emisă deja de G. M e y e 1"
şi H. Pe de r se 11, că punctul de pleca.e al lntrebuinţării de con­
strucţii personale (=propoziţii secundare) pentru infinitiv este Iirr.ba
greacă, de unde s'a exercitat apoi influenţa şi asupra celorlalte
limbi pomenite aici (v. Der Scltwund des Infinitivs im Rumănischen
tind den Balkanspt achen în W e i g. an d s IX. [ahresbericht, pag.
75�131, unde discuţia se face arnănunţt, dîndu-se şi bibliografia
chestiei; ef. a c e laş în G r ă b e r s Grunâriss 12, pag. 525- 6).
Ro h I f s, Griechen li. Rotnanen, pag. 64-5 şi Z. f. rom. Phil,
XLII (1922), pag. 211 urm. admite explicaţia lui Sandh ld jensc n
şi pentru dialecte:e italieneşti rneridionale, ceiace pare cu atît mai
îndreptăţit, cu cît întinderea fenomenului acestuia în Italia sudică
este strîns legată de existenta unei puternice influenţe greceşti.
EI vede În particularitatea sin actică discutată aici un rest din
[200]
200
1. IORDAN
-----
felul de; a gîndi şi a simti al vechii populatii greceşti, care, dacă
împrejurările au silit-o să- şi uite limba şi să primească alta străină,
şi-a păstrat totuş unele trăsături sufleteşti caracteristice (Rohlfs
vorbeşte odată de tendinţa "fremdes Material nach griechischen
Sprachernpftnden anzuordnen", altădată de "Nachhall ursprlinglich
griechischen Denkweise", ceiace însemuează acelaş lucru). Ct, şi
Revue de Lingutstique Romane 1 (1925), pag. 191-2, 298-9, III
(1927), pag. 213, Dacoromania III (1923), pag. 161-2, IV (1924-6),
pag. 1299, 1382-1383, etc.
O, W e i g an d, Balkati Archiv r (1925), pClg. XI consideră
înlocuirea infinitivului prin propozitii. secundare În limbile remînă
şi balcanice ca fiind de origine traco-albaneză, aşa cum făcuse cu
viitorul format din velle+ infin. (v. mai sus, supt a), dar tot fără
să aducă argumente de vreun fel oarecare. A. H. [eisenberg],
. Byzaniinische Zeitschrift XXVlI (1927) pag, t 84 îl combate, şi
CU drept cuvînt.
Nu ştiu dacă între fenomenul cercetat pănă aici şi un altul,
care poate fi socotit tocmai ca opus acestuia, există vreo legă�
tură, Mat. (nr. 130): conjunctivul prezent, care lipseşte În acest
dialect, este Înlocuit prin infinitiv + ka (=ital. e!le). Cos. (nr.
138) - pentru conjunctiv se întrebuinţează infinitiv + ehi sau mu,
Asămănarea Între ambele particularităţi sintactice pare a fi numai apa­
rentă deşi ne putem gindi că, din moment ce infinitivul a Început a fi
redat prin constructii personale, în mintea vorb.torului s'a stabilit
un fel de 'identitate între infin.tiv şi conjunctiv (=indicativ). In a'"
cest sens pare a vorbi particula mu din dialectul cosentin, pe
care am văzut-o servind în Calabria ca element pe legătură între
e-le dOLIă constructii personale (v, mai sus). Pedealtăparte Însă
graturtle pomenite aici nu fac parte dintre acelea, în care infinitivul
dispărut este înlocuit prin propoziţii intregi. Deaceia mă multă­
mese să pun numai problema, fără a încerca s'o rezolv, mai ales
că-mi lipsesc mijloacele necesare pentru o informaţie mai bogată
şi mai precisă.
d) Tim put il e t r e C 11 t\� C om p u s e se formează adesea
În dialectele italieneşti de sud, cu ajutătorul avere, ca în rornî­
neşte, pe CÎnd italiana literară se serveş-te În aceleaşi cazuri de
essere. Teram. (pag, 94): cele \mai multe verbe intrausltive se
conjugă cu ave, de pildă toate acele care exprimă o mişcare, apoi
esse ÎI1SUŞ; numai cîteva, ca durml, ride ş. a. se folosesc de
I ,
i
P
I
i
[201]
bIALt:CTELE ITALIENE DE SUD ŞI LIMBA ROMÎNĂ 201
esee. Deasemenea apare ave la toate verbele reflexive, precum şi
la cele impersonale. In schimb Se conjugă cu esse verbele tran­
sitive, printre ele şi ave, mai ales la perfectul compus. Se Între­
buinţează şi ave, dar nu-i "genuino". - Abr." (pag, 25, nr. 151,
a): verbele auxiliare essere şi avere sînt amîndouă în uz, dar nu
la intransitive primul şi la trans'tlve al doilea, ci fără alegere;
de pildă hajje state 'sono stato', dar sa' 'vute 'ho avuto', apoi
sa' fatte, sa' ditte, dar hajje jite 'sono andato', hajje menuie
'sono venuto'. - Vast. (s, v. ava'): . "ava' 'avere' si usa rnolte
volte invece de Il' ausiJiario essere, nel tempi sernplici : mo' ajje'
asciute 'ora, sono uscito", nel tempi compostl : ajje' Mai' am­
malate 's ono stato rnalato'" .-Cal. Se. (nr. 230): la verbele re"
Ilexive se întrebuinţează de cele mai multe ori avere (dar şi essere),
de ex. m'aju jattu mate 'mi son Iatto male', m'aju cumpratu le
caze 'mi son comprato i calzoni'. (Nr. 231): acelaş auxiliar ser­
veşte aproape excluzlv la formarea timpurilor trecute compuse
dela verbele subiective sau neutre, de pildă aju currutu 'sono
corso', Iza chiovuto 'e piovuto', ha rreusciutu, dar şi e rreusciutu,
apoi totdeauna numai signo statu 'sono state'.
Acest fenomen fşi are cauza în tendinta limbii cătră simpli ..
Iica re şi uniformizare, care se manif'eştă în orice moment şi pre ..
tutind �ni. Deaceia Îi întîlnim şi în alte părţ, de exemplu În spa­
niolă şi portogheză, Ct, W. M e y e r � L li b k e, Grammatik rom.
Sprachen III, pag. 311 urrn, (la pag. 315 cetim Că dialectul si ..
cilian se serveşte la forma activă numai de verbul a viri, trebuie
adăugat, deci. şi el la lista de mai sus). Tendinţa spre unfor­
miz are se poate manifesta şi în sens invers: in Cerlgnola (nr.
110) "nei tempi cornposti spessissimo Inter viene l'ausiliario 'es'"
sere' invece di 'avere'". Şi M. - L ti b k e, op. cit., pag. 313 con­
stată că din cele trei tipuri existente în limbile romanice pentru
formarea timpurilor trecute compuse, şi ad:că: 1) cu habere şi
esse, 2) cu flabere şi 3) cu esse, ultimul tinde să dispară în a­
vantajul celui de-al doilea.
e) Re p e t are a ve r bul u i, atunci CÎnd vorbitorul vrea sa
Insiste în mod deosebit asupra acţiunii, ca în rom. de mtnctlis
am mfllcat ( ... dar!lu m'am săturat) de murit, Il' a murit ( ... dar
nicI mult IZU mal are i asta-i complecfarea celor ce erau de spus),
se. regăse ite in Abruzzi într' o formă cîr se poate de apropiată de
a limbii noastre: abr.2 (s. v. pe' 'per') pe' lu meni', vi' 'quanto a
:1:tl
[202]
I. IORDAN
202
-------------------------------------------
venire, verră', Tot aşa se repetă adjectivul, cînd formează predi­
catul împrei, nă CU auxiliarul essere : pe' tu ricch', e rricche 'qr ar."
to a essere ricco, e r.cco', Îhlocmai ca rcrn, de bogat, e bogat.
Deosebirea dintre construcţia abruzzesă şi cea romînească slă mai
cu sarnă În felul cum este înţeles raportul; deaceia diferenta de
prepoziţie şi, ca urmare firească, înirebuinlarea articolului în dia­
lectul din Abruzz i. Cît despre modul la care se află verbe'e în
cele două limbi, avem a face cu o nepotrivire numai aparentă. Căci
de fapt rom. venit, etc., abr. lu ment', etc. sînt substantive ver­
ba'e : ultmul prov'ne din infinitiv, fiindcă lin.ba italiană în gene­
rai nu transformă, aşa cum face r ornîna, participiul trecut În sub­
stantiv. Dealtrnintrelea lipsa articolului dn cons'rucţia romînească
se explică şi prin natura limbii noastre, cae, se ştie, cere sub­
stantiv nearticulat după prepoztţil (excepţie face numai cuş.
Această particularitate sintactică exisiăşi in albaneză: tne i
besii, mos i besoni 1, pe care We i g ar: d o compară cu rom.
de crezut, să nu-I credeţi, socotind o ca una din cele mai izbi­
toare paralele cu limba remînă. Tot aşa me pvet kerkinn nuk
pveti-ro:n. de tnttebct, nimic nu întrebă (Balka!l�Arclliv 1, pag.
181, vers 95, pag, 205, vers 937, pag. 237, nota la vers 95).
Ceva asămănâtor, mai mult ca idee, decît ca formă, întîlnim ÎII
serbo. cr oata : jesam li sustii, vala jesam 'je suis fatigue, mon
Dieu, je le suis' [P. S k o k ap. G. Pas c u, Archivum Romanicum
VI (1922), pag. 221].
f) O i v e r se. Cal. Se. aguannu 'quesi' anno": aguannu cehi
bbene 'I'anno venturo' -rom. anul ce viile. Coincidenta in:re dia�
leetul catabrez şi limba noastră constă aici în faptul că adj. ven­
turo, resp, viitor este Înlocuit printr'o propoziţie întreagă. Graiul
popular romînesc nu cunoaşte cuvintul viitor cu această întrebu­
intare; pretutindeni se serveşte de perifraza care S. ce viile.
Abr.' (pag. 21, ,nr. 137} se 'Ilgrasse'--rom. se fllgraşă: itaI.
lllgrassare este intran5itiv, 'apare, deci, totdeauna fără ref!. si,
pe cind În romlneşte şi fn dialectul abruzzes ace/aş verb este
pronominal. In Abruzzi fenomenul acesta nu-i izolat. Si alte verbe,.
Intransitive În italiana literară, �e in(rebu:n1ează cu s�: s'e cere ...
paie te scoppiato', s'e mmorte te marto', ek (tbld.).
91. AdverbuI.
Teram. alllle 'l'anno passato:, abr. afUIO "assolufamente vale
�jant1o passato", abr,' (pag. 28, nr, 161) val/ne I,n qUf:sto alUlO;
i
i
[203]
DIALECTDLE ITALIENE DE SUD ŞI LiMBA ROMiNA. 203
I'anno passato': şi În rornîneşte an, Ca adverb de timp, arată
'anul trecut'. Deja lat. anno, ablativul lui annus, Însemna acelaş
lucru (v, G e o r g e s s. v ). Deasemenea întîlnim pe anno cu a­
cest sens şi în dialectele ros-an, veneţian şi roman, după W. M­
L li b k e, Rom. Etym, Wb. nr. 487.
Abr. (s. v. juorne 'giorno') a iuorne 'aII' alba' - rom. la
ziăă id ern (a ceiaş prepoziţ'e şi acelaş lipsă a articolului pe lîngă
substantivul următor). Abr," (8. v. notte) natie pe' notte 'ogni
notte, tutte le notti": ef. rom, noapte după noapte.
Irp. jaccia 'faceia': de jaccia "m. avv. di fronte, di contro"
-rom. de ţaţă (sensul este întrucîtva diferit, dar construcţia s'n­
tactică este foarte interesantă).
Irp. pressa 'pressa, fretta": de jretfa 'in fretta' - rom. de
grabă idern (ct, mai ales prepoziţia),
Sic. (s, v. aieri 'ieri') l'autru ajeri 'ieri l'altro, avantieri' �
rom. alaltăieri (ef. ordinea cuvintelor şi articolul 1 din s'cillană
şi al- din rornîneşte. Se spune şi în ita'iana literară l'altrieri, dar
mult mai rar decît ieri ['aUro).
Sic. (8. v. supra) di supra 'addosso, in dosso': stari d!
supra coma la morti 'guardare, badare attentarnente, minacciare
contlnuarnente o importunare: star addosso": ef. rom. deasupra
[acelaş prepoziţie serveşte la formarea adverbului),
Sic. (s. v. unni 'do ve, ove : donde') per unni 'per dove'......."
rom. pe unde (v. observaţia făcută la cuvîntul precedent).
92. P r e p o z it i a.
In multe cazuri dialectele Italieneştt Sudice se servesc de a ..
celeaşi prepoziţii ca limba rornînă pentru a lega două cuvinte
intre ele; în schimb, se deosebesc de italiana literară, În care
găsim alte prepoziţli În caturile respective.
Abr,« (s, v, a) sta a tu lette 'e in letto, nel Ietto (e rnalato),
"-'-rom. stă la pat (adică-i bolna v, zace; stă În pat Însemnează
cu totul altceva); e mmort' a lu sessande 'mori nel' 60' - rom.
a murit la '60.
Sic. cori 'cuor e": cu tutiu la coti 'volentieri, Con sornmo
placere: di tutto cuore'- rom. cu toată inima, cu dragă inimă,
etc.: aviri a cori 'amar grandemente: avel e nel cu ore' - rol11.
a· avea pe cineva la inimă idem (mai ales se întrebuinţează a�
ceastă izolare la forma negativă); (s. v. onz�ri) llesciri cu ollurt
[204]
204
I. IORDAN
-----------------------
di 'na cosa 'uscire o riuscir a onore d'una cosa' -rom. a Ieşi ClI
cinste dintr'o încurcătură.
Cal. Se. (pag. 67) povarieddu de mia! o"", rom. sărăcuţut de
mine I
Irp, (5. v. preta 'pietra') preta de molino 'macina' (= ital,
pietra da mulino)�rom ptatră de moară; cal. Cr. (s, v. cafli)
cani di caceia 'bracco, se gugia' (= itaI. calle da caccia) - rom.
cîne de vînătoare; sic. (s, v. mulinuţ mutinu di ventu 'mulino a
vento' -rom. moară de vînt.
Sic. (s. v. testa) senza nenti in testa '(col capo scoperto,
senza cappello) in capelli' - rom. fără nimic i'n cap (ef. cu pâ­
tărie, cu căciulă, etc. în cap).
9}. Con j u n c ţii.
Abr." (s. v. nghe, che 'con) nglze ttutie ca 'tutto che, sebb cne',
sic. (s. v. tuttuş cu iuitu ca 'con tutto che' - rom. cu toate că.
111 dialectul siciiIan se mai zice şi cu tuttuchi, variantă a primei
forme.
Abr.' sende ca ( = essendo che) 'poiche, siccorne' - rom.
fiindcă: conjuncţia abruzzesă samănă foarte bine cu cea. r ornî­
neascâ nu numai în ce priveşte chipul cum s'a format, ci şi ca
înteles. Rom. fiindcă şi-a pierdut în parte sensul cauzal în graiul
popular; la Tecuciu, depildă, se' întrebuinţează aproape excluziv
în fraze ca aceasta da mal sta! oleacă, hine' al venit = tot al
Venit, deci mal stai puţin.
Abr," (s. v vote 'voita') 'IZa vote 'm. avv, giacche, dai mo­
rnento, sic. carne'; ef. rom. odată ce (= deoarecej.:
1. Iordan.
\
[205]
BOERII LUI MIHAI VITEAZUL 205
,--���----�--------��----------�
Boerii lui Mihai Viteazul, 1)
Boerimea rnuntenească din jumătatea a doua a secolului al
XVI-a din cauza desei nestarornlcii a domniilor în urma influenţi!
mediului din Stambul, p: in contactul intim cu situatiile politice
variate din Ardeal, precum şi a decadenţei politice din lăuntru se
prezintă cu o fizionomie în parte spc dală 2). Această bcer.me de
multă vreme nu mai lupta, decât pentru pr ete ndr ntul pribeag a
cărui cauză o susţinea. Ene rgia pe care altă dată o întrebuinţau
pentru apărarea ţării în contra duşmanilor, acum o cheltuiau în
intrigi şi in lupte interne pentru schimbarea domnilor, în lEgă­
tură cu cari începeau noul Iavorurl sau se cur mau cele avute, re­
zuma şi frământările politice ale hoerilor. Domnul care nu putea
oferi privilegii tuturora era combătut de nemulţumlţi, când aceştia
găs'au sprijin în Ardeal, sau la curtea moldovenească, cum nu a
fost o singură dată şi când conducătorii inf.uenţi la Poartă ai
Grecilor constantinopo litani aveau interese şi putere să impună
pe alt pretendent sau rneghtstanii dela curtea sultanulul nu erau
sătui de avere, cum a fost cazul aproape totdeauna. Boerii mun­
teni vroiau să aibă cât mai multă parte la domnie şi scutiri, căci
b'rurile erau foarte mari; s'ar părea uneori că le era indiferent
domnul. Nu se poate afirma însă, că boerimea ace.el vremi n'a
avut şi idei politice cari o călăuziau,
Atâtea motive erau deci, ca domniile să fie de "scurtă du­
rată şi situaţiile boerilor schimbătoare "). Boeril nu se puteau
menţine decât cu ajutorul puterii, pentru aceasta ei trebuiau să
fie: ori cu domnul, ori împotriva lui.
Aşa era situaţ'a şi in Noemvre l592, când o parte din boe­
rime, fiind nedreptăţită de Alexandru cel Rău a reuşlt=-prln mijloa­
cele ce se lntrebuinţau atunci=să aducă do mn pe Mihai Viteazul. Toţi
1) Lucrare cetită în Seminarul de Istoria Românilor al U·
niversităţii din Iaşi.
2) N. Iorga: Soarta faimei lui Mihai Viteazul, BUCUrEşti,
1919, p. 8.
3) C. Giurescu : Vechimea rumâniei în ţara-românească şi
legătura lui Mihai Viteazul, p. 28.
[206]
boerii-cei de neam şi cei de slujbe 1), -erau bucuroşi de o schim­
bare şi nimeni n'a protestat la urcarea pe tron a noului domn "),
mai ales că el s'a arătat bun, temător de Dumnezeu şi "crutător
de boeri" 3). Mihai a înţeles că elementul boeresc trebue păstrat
pentru marile sale planuri -de aceea a căutat să le acorde cât
mai multe scutiri 4), ceeace însă era şi în spiritul vremii. Nu i Se
mai poa'e imputa azi lui Mibai Viteazul "robia ţăranilor".
Intr'adevăr noul domn S'a arătat ban, blând, prudent fată
de boeri. In orice Împrejurare ţinea socoteală de sfatul lor, ba
uneori atât le intra În voe Încât .,dispare •.. În dosul" sfetnicilor
săi 5). Astfel toate izvoarele sânt de acord, că înainte de a Începe
răscoala, Mihai a ţinut sfat cu bJerii,-probabii pe la '/2 lui Oc­
tomvre 1594, când toti au hotărât alăturarea de creştini şi in­
ceperea luptei cu Turcii 6). .
Cu toată bunătatea lui Mihai, o parte dintre boeri au rămas
nemultumiti de felul cum au fost Împărţite favoruriJe şi mai ales,
1) Boerii, o creaţie a primilor domni români, erau îrnpăr­
tiţi în două categorii: boerii de neam şi boerii de slujbe (ef. I.
Minea, Curs Universitar 1927 I 28), apoi boeri mari şi boeri mici.
cum se află În multe documente (d, e. St. Nicolaescu : Documente
slavo-romăne, Bucureşti 1905, p, 17, este un document din 7
Iunie 1600, unde se vorbeşte de "c""tiJU RfiUlJnI\,:& H /\<\(\1\11\,:&",
etc.). Trtlurile boerilor sânt diverse: dela banul cel mare până
la c1ucerul cel mare se numesc credincioşi .. cei din clasa a doua
şi boerii zapcii se numesc hoerii noştri; iar cei mai mici, pre­
cum şi căpitanii de afară, slugi ai domniei. (ef. Istoria politică
şi geografică a Ţării Româneşti-ed. Fraţii Tunusli, trad. din gre­
ceşte de G. S'on, Bucureşti 1863, p. 21). Această împărţire se
păstrează şi În vremea lui Mihai Viteazul.
2) AI Şteful. s .u: Documente slavo-române relative la Gorj;
T. Jiu 1908, p, 293.
3) N. Bălcescu: Românii. sub Mihai Vodă Viteazul. Ediţia: AI.
Lapedatu, p. 23. Nu putem vcrbi de partide boereştt în vremea
tui Mihai - cum face N. Bălcescu-mai ales la urcarea sa pe tron,
când nu se constată nici o opoziţie.
4) A. D. Xenopol: Istoria \lui Mihai Viteazul, extras din voi.
V, ed. Il, Bucureşti 1915. p. 263.
5) N. Iorga: Cronici muntene apud Dr, I. Sârbu : Istoria
lui Mihai Viteazul, domnul Ţării-lRomâ()eşti, 1904, 1, p. 188 şi
N. Iorga: Despre Mihli Viteazul - cuvânt de comţmorarţ--2l
Noemvrie 1919, pp. 273-4.
(j) 1. Sărbu op. c. 1, p. 186� I
TH. HOLBAN
�06
[207]
80ERII LUI MIHAI VITEAZUL
207
--�
În urma izhârizilor strălucite avute în cont: a Turcilor, au rămas
cu totul -decepţionaţi, căci ei voiau ca să fie "tocmai cu căpitanii
lui" '), doriau să-I scoboare cât mai mult, pentru ca să-I poată
scoate mai uşor din domnie. Dorinţa acestor boeri de a-l umili
pe Mihai, s'a văzut la închcerea tratatului din 20 Mai 1595 între
Ţara-Românească şi Ungaria, că:i plenipotenţ'arii lui n'au sus­
ţinut punctul de vedere românesc ci "scăzură pre Mibai Vodă
despre domnia ţării şi despre venitul ei" 2). Acţiunea de clasă
a delegaţllor a dat de bănuit domnului şi singur a stârnit o ne­
mulţumire generală contra ruşinosului legământ 3). Boeril dele­
gaţi nu numai c'au dat dovadă de nedestoinicie politică şi diplo­
matică, ba, mai mult, merită titlul de trădători: ei şi-au sacrificat
domnul şi interesele mari ale ţării pentru mici nemulţumiri şi fa­
voruri personale de clasă; căci prin tratatele în chviate, boerii câş­
tigau mult, ei s'apropiau de nobiltmea ardeleană "căpătând drep­
tul de a lua parte prin d-Iegaţl la dletele Ardealului" l) şi mai a­
les erau scutiţi de ori ce dare cătr ă domn.
Incepând cu data de 20 lVLd 1595, boeri vor cere tot mai
multe drepturi, iar Mihai va avea din ce în ce mai mare nevoe
de fi. Inainte de această d ată bo eril n'avuseră prilejul s'arăte pe
faţă meschlnărtlle lor politice. Cei 14 beeri bătrâni : Ertirnie, mi­
tropolitul din Târgovişte, Luca episcopul de Buzău, Theofil epis­
copul de Râmnic, Mitrea vornic, Cristea vornic 5), Dumitru lo­
gofătul, Dan vistierul, Teodosie vistierul, Radul duca Buzescu,
Radul postelnic, Borcea logofătul, Vintilă clucer, Starnate postei­
nic şi Preda Iogofătul s) "erau trimişi de Mihai pentru tocrnală ;
1) Cronica cantacuzinească În Magazinul Istoric, IV, p, 281
(termenul acesta a fost Întrebuinţat în discuţiunile Seminariului de
Istoria Românilor dela Universitatea din Iaşi).
2) Ibidem p. 281.
3) I. Sârbu op. c. 1, p. 284.
4) Ibidem p. 284.-N-am putut avea şi deci ceti numerele
din Convorbiri literare, unde d. Iorga a publicat o istorie a dom­
niei lui Mihai Viteazul.
5) Hurrnuzak', Documente, III, p. 209. E reprodus docu­
mentul unde e scris: Krizar, vornic, care mai curând ar putea
fi tradus prin Cesar vornicul, decât prin Cristea, cum e la N.
Bălcescu op. C. p. 71. Documentul ni s'a păstrat în două forme,
vers-unea dată de Nicolae Co stin e din cartea lui Bethlen: Pray
a publicat altă versiune.
6) Hurrnuzaki, Documente, Ill, p. 209.
[208]
1) Cronica cantacuzinească ed, Magazinu Istoricu. V, p.280.
2) N. Iorga: Soarta faimei lui Mihai Viteazul, p, 9.
3) C. Giurescu op. c. p. 28. Aşa e cazul lui Antonle Gra-
ma, pe care-I răsplăteşte În 1600. .
4) 1. Minea: Istoria Românilor, Curs universitar, 1926-1927,
5) A; D. Xenopol op. c. p. 232. In Martie 1601 mulţ. boeri
Între care şi "Vestiţii fraţi Radu şi Stroe Buzescu= s'au închinat
lui Simion Movilă.
6) I. Sârbu op. ·C. 1, p. 2�O.
7) Ibidem p. 296. . \
8} Ibidem p. 312. Cronicarul ungur Szamaskozy ştie deja
Petru Armeanul că în lupta dela \Călugăreni "Câţiva boeri Între
aceştia Mirislău logofătul şi Dan vlstierul, din duşmănie pe Mihai
ori de frică" sfătulră pe Kiraly şi Horvath să nu meargă la luptă.
9) N. Bălcescu op, c. p. 96,
dar învrăjbitorul diavol, umbla în mijlocul lor şi ei se apucară
unii cu altii mai mult să facă vrajbă decât pace, cum să scoată
pe Mihai Vodă din ţară, iar ceilalţi boeri ce se nevoiau să slu­
jască domnului lor cu dreptate, de neprieteni fură biruiţi" 1). Mi­
hai a aflat aceste uneltiri şi se păzea; dar mai ales a căutat să
f.e mai poruncitor. Incepusera războaele cu Turcii şi domnul a­
vea nevoe de bani, care erau În mâna ar:stocraţiei, a boerilor,
care nu erau numai mari proprietari de pământ, ci "erau şi cres­
cători de vite şi negustori" 2); din prea mare nevoe Mihai Îm­
prumuta de multe ori cu forţa bani dela ei 3), ori se ştie că "bo­
er.i munteni au arătat totdeauna un spirit intens de indepen­
denţă" �) şi probabil din această cauză se pare că Buzeştii s'au
cam Îndepărat de domn în ultimul timp. 5) ,
Nemulţumirea boerimei merse până acolo, încât, se cerca se
să-I Îndepărteze pe Mihai prin mai multe comploturi. Uneltirile
erau de mult în prepara ţie, au început îndată după Întoar­
cerea delegaţilor din Ungaria; de "aceea credem şi rioi că iz­
vorul lor "el a în Ardeal la nobilimea nemulţumită de acolo" G).
Mihai simţise demult aceste pregătiri; În lupta dela Călugăreni,
la Măgurele (sat pe moşia soţiei sale) ţinu sfat de război cu boe­
rii şi căpeteniile oştirii sale 7) şi aici află că o parte din boerime
cârteşte reînceperea luptei, bănuind că s'ar fi unit cu trădătorul
Dan vistierul, care se făcuse vinovat tot În cursul acestei lup.e 8),
căci la încăerarea din 13 Noembrie 1594 era alături de Mihai. 9).
lntr'adevăr documentele ne arată că sultanul,-nepulându-l .
il
208
TH.HOLBAN'
[209]
.BOEHll LUI MUiAT VITEAZUL
209
răpune pe Mih::d prin arme, reuşi să atragă de partea sa pe cei
mai bătrâni dintre boeri : Dumitru logofătul, Cesar logofătul cu
fiul său 1), Dan vlstierul, VintiIă clucerul şi a'ţii, care organizară
un complot contra domnului, Dar conspiratorii fură .prlnşi la timp
-cu 4 zile Înainte de a izbucni-şi 3 zile mai târziu unii dintre
răzvrătiţi au fost ucişi 2), alţii ca Dan vistit rul, clucerul Vintilă
au fugit în Moldova, de unde pela 13 Octombrie 1599 U) îi ve­
dem sernnând o scrisoare adresată regelui polon, iar unii ca
Mrislău logofătul au fost ertaţi. Aceasta s'a întâmplat între 15
August 1596-·îndată după Sfânta Maria Mare (cum spune cro­
nica 10geI. Teodosie)-şi 6 Septembrie, când Mihai scria princi­
pelui Sigismund despre cele intârnplate in ţara sa 4); iar Într'o
scrisoare din Iulie-August 1596 arată amestecul lui Eremia Mo­
vii ă în aceste conspiraţii 5).
Un moment de Iinişe şi alţi boeri cari începuseră a se să­
tura de vijelioasa domnie a lui Mihai Vi'eazul, Încep une'tirile, Ei
intrebuinţază bunele relaţii in care domnul intra tot mai mult În
legături cu Turcii fi) spre a-l discredita În faţa cornisarilor împă-
-----�-
1) N. Iorga: Studii şi Documente, V, p. 643, spune că .. Du­
mitru vornicul, trădându-şi stăpânul, fu omorât", Din cele ce-am
arătat deja s e vede că nu poate fi Dumitru vornicul amestecat
în complotul din 1596. Mai întâi izvoarele vorbesc de un boer
bătrân Dumitru. ori acesta nu putea fi altul decât logofătul Du­
mitru care ca sfetnic bătrân fu trimis să semneze tratatul din 20
Mai 1595, iar vornicul rămăsese în ţară, ca fiind mai tânăr.
2) Va llant : La Romanie ou histoire, langue, litterature, 0-
rographie. statlstlque des Romalns, tom. 1, Paris 1844, p. 348 ; N.
Iorga: Scrisori domneşti, vălenf de Munte, 1912, p. 90 şi Tine­
rimea Română, XII, 1895, p. 242.
3) N. Iorga: Scrisori domneşti, VăI. de Munte 1912, p. 42
şi urrn. şi l. Sârbu op. c. Il, 1, p. 228. Scrisoarea boerilor trădă­
tori-spune I. Sârbu=-către regele polon este trimisă după în­
morrnântarea reginei lui Sigismund, întâmplată Ia 13 Octombrie 1599,
4) N. Iorga: Scrisori domneşti, p. 90; Hurrnuzaki, Docu­
mente III, 1, PP. 277. 278 şi I. Sârbu op. c. I, pp. 420 şi 230
unde sustine că inainte de 30 Martie 1595, când s'a cuprins Bră­
ila, a mai fost o răscoală, nu se poate documenta.
5) Hurrnuzaki, Documente, XII, p. 268.
6) A. D. Xenopol op, c., p, 75.
4
[210]
210
TH. HOLBAN
-------- -----
făleşti, faţă de car e Mi hai tărăgăna mereu jurărnântul ").
Pr. gătirlle pentru cuprinder ea Ardealului se făceau în cea
mai mare taină, despre intenţiile Ivi Mihai, ştiau numai intirnii
săi, cari vor căuta să-I trădeze. Astfel secretarul său Ion Maro,
i-a vândut planurile lui Erernta Movlă 2) ; acelaş lucru îl făcuse
tot un secretar de al lui M'hai, Ion Raţ, faţă de Andrei Băthory 3).
In fata trădării lui Maro şi arnentnţării lui Andrei, Mihai adună
pe toţi boerii la un sfat şi aici s'au observat opinii separate: unii
erau contra cucerii Ardealului, printre care erau şi fraţii Buzeşti 4).
In contra acestei încercări era şi bătrânul logofăt Teodosie,
dimpreună cu doamna Stanca, soţia lui Mihai Viteazul, care pre­
zicea n-noroclrt »). Cu toate acestea Viteazul Vo evo d, impins de
chemarea s-a lăuntrică şi susţinut în planul său de banul M'hal­
cea şi alţii, a crprins Ardealul.
Spiritul lui Mihai de mare strateg nu făcea şi nu conta pe
abilităţi diplomatice. Calculul nu intra în hotărârile acestui suflet
de r ăzboiu,
Boerii din Ţara-Românească au tras nu odată prea repede
concluzii greşite. Intr'adevăr ei pregăteau o răscoală Ia Craiova,
în lipsa domnului prigonit de soartă, totuşi nu fără frică G). Mi­
hai, în.orcându-se la Craiova învins în lupta dela Argeş şi des­
coperind noi comploturi de beeri, se răzbună currptit, distrungând
cu totul multe case de ale lor dimpreună cu femei şi copii 7).
Ultirnile zile ale lui Mihai au fost adânc rnăhnite de nesta­
tornicia unora d n boerii săi. Dar cei mai mulţi şi mai vestiţi l'au
1) 1. Sârbu op. c. I, p. 558.-Cf. şi M. Lascarls, Deux pu­
blications serbes concernant l'histoire rourna ine în Revue histo­
riq IJe du Sud-Est europeen, IV, 1927 p. 206 şi urm.
2) Waillant op. c. P. 362.
3) V. Ion Rai.
4) Hurmuzaki, Documente III. p. 352. "Li Baroni Valachi e
particolarmente li Buzesti hanno per male che il Waiwoda resta
in questo paese ... ma li baroni Serbi [Baba No vac] e greci [MI­
h rlcea] sono motto contrari alle 101'0 optnione".
5) Szamaskozy, II, p. 28� apud J. Sârbu op. c. II, 1, p. 304
şi Vaillant op. c. p. 364. S1 se' observe însă că expunerea lui
Szarnoskozy este t.ndenţioasă. Cf. şi N Iorga, Sfătuitorul bizan­
tin al lui Mihai Viteazul: Miiropolitul Dlonsie Raii Paleologul în
Revista istorică V. 1919 nr. 1-2.
6) A, D. Xeriopol, Istoria lui Mihai Viteazul, e d. li p. 232.
7) Ibidem.
t
[211]
BOEHU LUI MIHAI VITEAZUL
.=--�-�. �'--""'--'--'" �-----��"�-
211
I
t'
;,
I
I
.slujit cu credinţă pănă la sfârşit. Cei cari n'au murit alături de
domn au căutat să ducă mai departe politica creştină al lui Mi­
hai. Aşa se expl icâ că după 9 August 1601 b reri! munteni vor
fi alături de Radu Şerban-continuatorul politicii lui M hai- şi
vor alunga pe Simion Movilă-omul Turcilor ').
In rândurile ce urmează vom analiza activitatea boerilor de
samă din serviciul lui Mihai Viteazul.
BAN 1 1.
Preda Buzescu. Cei trei fraţi Buzeştl : Preda, Radu şi Stroe
erau fiii lui Radul Armaşul-feciorul lui Vlad banul Bnzescul,»)
care trăia pe la 1518 ")-şi ai Mariei, fata logofătului Giura-fe­
clorut lui Mogoş Spătarul şi a ViJoaei �), acesta fiind fiul lui Mo­
goş banul 5). Buzeştli erau cei mai bogaţi, cei mai cu vază în
faţa lui Mihai şi jucau acelaş rol, pe care-I jucaseră Craioveştii
mai inainte vreme 6). Această familie era vestită in războaie: oş­
tile cele mai bune erau Buzeştii şi Răteştii 7),după numele căpitanilor
lor. Mulţi scriitori străini vorbiau cu admiraţie de aceşti "baronl
valachi Buzeşti" ; iar poporul românesc recunoscator le-a trecut
numele in po-zre :
Pe Buzeşti şi pe Căpleştl,
Zmeii Ţării Româneşti,
Purtătorii oştilor şi fruntea boerilor 8).
Buz eştii s'au ingrijit şi de clădirea lăcaşurilor sfinte. Astfel
1) Hurrnuzaki, Documente, IV 2, p, 38. In 15 Iulie 1601
Augustino Nani, În raportul său către doge, vorbeşte de răscoala
ho er ilor munteni in potriva lui Simion Movilă. Iar la 30 Aug.
1601, acel aş scrie: .. Vennero Ii glorni passati alcuni delli primati
di Vala-hia a ricercar per Principe il figlinolo di Micno ... " (Ibi­
dem p. 39).
2) Gen. P. Năsturel În Anal. Acad. R0m., XXXII (1909-10),
p.846.
3) Alex. Ştefulescu: Gorjul istoric şi pitoresc, T . Iiu, 1904,
p. 289 O. G. Leca: Familiile boereşii române, Bucureşti, p. 110.
4) Analele Acad. Rom. XXXII, p. 846.
5) N. Iorga: Scrisori de boeri, p. XXVlJ.
6) N. Iorga: Istoria Românilor, clasa VlH şi a IV, editia a
IV, Bucureşti 1920, p. 218.
7) N_ Bălcescu op. cit p. 257.
8) Q. O. Leca op, c. p. 113.
.-. ",. a _"
[212]
212
TH. HOLBAN
!
1 I
mănăstirea Stăne şti din jud. Vâlcea, Închinată de fii lui Radu Bu­
zescu-Morla şi Radu postelnicul-Ia 19 Mai�1615, patriarhiei din
Constantinopol, a fost zidită din temelie de strămoşii Buzeştilor :
Mogoş Banul, tatăl lui Mogoş Spătarul, pe care o reedifică la
1536 Giurea logofătul cu jupâniţa sa Viloaia, În zilele lui Petru
Paisie 1). O ctitorie a Buzeştllor este şi ITI-rea din comuna Că­
luiul, zidită în timpul lui Mihai Viteazul, unde se află şi oasele
familiilor lor 2).
Preda, marele ban al Craiovet, frate mai În vârstă Între cei
trei, născut pe la 1/2 primă a secolului al XVI-a, a jucat rol po­
liti ; însărrmat în vremea lui Mihai Viteazul, ocur ând funcţiunile
cele mai înalte..
In documentele anterioare domniei lui Mihai Vit: azuI, nu-I
aflăm. Pănă'n Ianuarie 1595, îl găsim spătar în armata lui Mihai.
In această calitate este trimis împreună cu fratele său Radu, la 1
Ianuarie 1 595, să cu p r i :1 d ă H â r Ş o va 3). O sin gur ă
dată la 20 Mai 1595, În tratatul lui Mihai cu Sigismund, apare
ca logofăt 4); În celelalte documente din timpul lui Mihai, Preda
ocupă demnitatea de postelnic-consilier intim al domnului. Ca
posteln'c, Preda împreună cu fraţii săi, zdrobeşte pe Tătari la sa­
tul Putinei 5). In documentele următoare: 6 Iulie 1595 fi), 28 De­
cembrie 15�5 7), 7 Ianuarie 1596 8), Marlie 1596 u) 8 Iunie 159619),
1) St. Nicolaescu : Documente slavo-româns, Bucureşti 1905
p. 56 şi Anal. Ac. Rom. XXXII, p. 846.
2. Alex. Odobescu: Scrieri literare .•. p. 474.
3) Cronica cantacuzinească, p, 280 ; N. Bălcescu op, c. p.
47. C'a fost spătar În vremea lui Mihai Viteazul, atestă şi un do­
cument din 2 Aprilie 1627-pupă moartea lui (cL Arhivele Olteniei,
1923, 6, p. 125).
4) Hurrnuzaki-cDocurnente, Ill, p. 209.
5) Cronica cantacuzlnească, p. 279.
6) N. Iorga: Studii şi documente cu privire la Istoria Ro­
mânlor, VI, II, p. 459 şi Gh. Ghibăuescu : Surde şi Izvoade, VI,
p. 170, reproduce acelaş document unde Preda apare ca spătar.
7) Gen. Năsturel : Neamul boerilor Pârşcoveni, Bucureşti
1906, p. 16. \
8) Alex. Ştelulescu : Mânăstirea Tisrnana, Bucureşti 1 �Og,
p. 289.
9) N. Iorga: Studii şi documente, V, pp. 290 şi 291.
10) Th. Co drescu : Uricariul XIV, p. 316.
[213]
BOERII LUI MIHAI VITEAZUL
4 Iulie 1596 1), 7 Iulie 15962), 28 .Septembrie 15963) 31 Mar.
tie 1597 �), Preda apare ca mare postelnic. Intr'un document din
30 Iunie 15975), unde Mihai Viteazul face o danie doamnei
Stanca, îl -găsirn simplu postelnlc, iar în 3 Septem brie 15976),
Preda din nou e mare postelntc, Intr'un hrisov din 25 Aprilie
15937) unde Mihai face danie unei mânăstlrt, printre marturi fi.
gurează şi Preda ca postelnic, Iar la 5 Iunie 15988),6 Iunie 15989).
ca şi la 17 Iulie 159810) 9 Septembrie 1598 ") şi 13 Ianuarie 1599'2),
îl aflăm ca mare postelnic. In documentele următoare: 26 Iunie
159913) şi 1 Iunie 160014), Preda se iscăleşte postelnic. Este ul­
tima dată când îl aflăm în documentele lui Mihai Viteazul.
Se pare că s'a produs o schimbare în credinţa politică a lui
Preda Buzescu, căci la 25 April 1601/5) şi la 30 April 1601 15)
îl aflăm ca sto.nlc în divanurile lui Simion Movilă, ,ca şi în 5
Aprilie 1602, când e mare stolnic 17).
In anal 1632 (8), supt Radu Şerban, Preda Buzescu e ridicat
la rangul de ban al Craiovei. In documentele lui Radu Şerban din
an.i următori: t 9 Apri! 160219), 12 Mai 160320), 20 Decembrie
1) Al. Ştelulescu : Strâmba, T. jiu 1906, p, 28.
2) Uncariul XIV, p. 318.
3) Literatura şi Arta Română, 1907, p. 565.
4) AI. Ştetulescu : Documente slavo române, p. 295.
5) N. Iorga: Studii şi documente, V, p. 639.
6) Ibidem p. 291.
7) Ibidem p, 174.
8) Bule inul Comisiei istorice a României, V, p. 184.
9) N. Iorga: Studii şi documente, V, 175.
10) Al. Stefulescu : Documente slavo-rornâue, p. 296.
Il) Ibidem p, 299.
12) Literatura şi Arta Română, 1907, p, 567.
13) I. Sârbu op. c., II, 1, p. 188 şi A. D. Xenopol op. c,
p. 104.
14) Prinos D. A. Sturza, p. 161,
15) 1. FiJi!ti : Arhitra lui Gheorghe Gr. Cantacuzino ... p. 204.
16) Iu rii Venelin : Vlacho-bolgarscâla grarnoty ... p. 239.
17) Arhiva,Iaşi, 1915, p. 25.
18) N. Iorga: Studii şi documente, V, p. 681,
19) Revista istorică, 1925, 1 p. 223.
20) Venelin op. c. p. 245.
[214]
1603" 24 Mai 16032) 12 August 1603.) 6 Martie 16044), 30
April 16045),9 Mai 1604°), 12 Septembrie 1604 '),3 Iulie 16058),
Preda se iscăleşte ca mare ban al Craiovei. La 26 Apri! 1606,
Radul Şerban, dărueşte satul Voinigeşti "cinstiţilor dregători şi
întâilor sfetnici ai domniei mele şi mai cu samă din casa dom­
niei mele jupânulul Radu Buzescu clucer ş; jupânului Preda ma­
relui ban al Craiovei" 9). In aceeaş dregătorie de mare ban îl a­
flăm şi în următoarele documente: 12 Ianuarie 1607 '0), 15 Martie
160711), 20 Septembrie 1607 1�), 160813) 16091<), 1610 15), şi începu­
tul anului 1611 16), când fuge Împreună cu Radu Şerban. Preda Bu­
zescu moare spre sfârşitul anului 1611 17).
Mihai Viteazul avea multă încredere în Preda, când Iipsia
il lăsa să-i ţie locul 18). In multele lup te ce le-a pur t a t Vi­
teazul Voevod, fraţii BuzeşI şi mai ales Preda a luat parte la
toate şi adesea îl scăpau dela moarte pe Mihai. Astfel la 10 Sep­
tembrie 1595, În lupta dela Vidin, un Turc îi înfipse lui Mihai o
suliţă în pântece şi era gata să-I omoare, când de-oda ă fraţii
Preda şi Stroe au obServat şi alergând au ucis pe Turc 1). In mi­
siuni diplomatice mai grele, Preda era trimis ca om mal de is-
1) I. Fii it ti op. c. p. 204.
2) N. Iorga op. c. p. 293.
3) Arhiva, Iaşi, 1915, p. 26.
4) Arhivele Olteniei, 1923, 8, p, 307.
5) AI. Ştefulescu: Documente sla ve-române, P. 304.
6) Venelin op. c. p. 243.
7) Ibidem p. 245.
8) Ibidem p. 246.
9) I. Filiftl op. c. p, 20.
10) AI. Ştefulescu: Strâmba, p. 33.
11) Ibidem p. 37. '
12) I. Filitti op, c. 205,
13) Arhiva, laşi, 1915, p. 28.
14) Ibidem, p. 90.
15) lbdern, p, 91.
16) Ibidem p. 92. _
17) L Filitti în Arhivele OltEniei, 1927, p. 278 şi O. G. Leca
op, c. p. 110, spune c'a murit în 1612 însă nu ne dă izvorul de
unde a luat data. \
18) O. O. Leca op. c. 23. Preda a administrat un timp Ol­
tenia in Jocul lui Mihai în anul 1599.
. 19) Cronica cantacuzinească, p. 290 şi N. Bălcescu op. c.
p. 215.
[215]
EOERII LUI MIHAI VrrFAZUL
-----------------
210
�---
pravă. In cursul lunei Septembrie 1599 în preajma cucerirf Ar ...
dealului, Mihai voind să-şi ascundă planul fată de Andrei Băthory,
trimise pe Preda şi pe vlstierul Darnian să ceară voe ca Să treacă
CU armata prin Ardeal în aj uterul Impăratului german, care avea
să lupte la Strigoniu În contra lui lbrahirn pa şa 1). Abia se în­
tO.H.5e din această mis'une=-pe la sfârşitul lui Septembrie-şi Mi­
hai insărclnă din nou pe Preda şi pe Giurge Raţ să anunţe pe
Andrei Băthory că el e gata să pustiască în Bulgaria 2). Mihai
făcea aceste manevre numai spre a amorţi bănuelile lui Andrei,
căci nu peste mult timp-'/2 lui Octombrie-trecu munţii în Ar­
deal. După prima cio mtre, ce avu loc În folosul lui Mihai, se In­
stitui un armistiţiu şi se trimise zăloage de ambele părţi : din
partea lui M hai, Preda Buz eseu şi G. Raţ, iar din partea lui An­
drei MoisJ Sz ekely şi Mh hr l Bog athy 3). In urma misiunii lui
Malaspina se trimise din nou în chizăşie, Preda Buze seu .şi
Grigorcea postelnicul 4). Miha', după ce a cuprins Moldova a
s chmb it stăpânirea vrernelnlcă compusă din cei patru boeri : U­
d-ea hatrn nul, Andronic vistierul, Sava arrnaşul şi Neg-rea spă­
tarul şi a încr edinţat'o lui Marco Vodă, fiul lui Petru Vodă CH­
cel, trimlţând cu el şi pe Pr eda Buzescu 5). 'Dar n'au stat mult
căci au fost fugăriţi de Erernia Movilă.
Preda Buzescu era un om foarte bogat, l'a împrumutat şi pe
Mihai cu b.ini, După lupta dela Bucov din 20 Octombrie 1600,
d rmnul având mare nevoe de bani, Preda i-a dat 17000 aspri şi
un cal bun 6).
Mihalcea banul. Mihalcea-originar din Brăila-este un beer
1) l. Sârbu op. c. n, Ii pp, 286 şi 281.
2) L Sârbu op, c. II, 1, p. 284 şi N. Bălcescu op. c. p. 239.
3) J. A. Vaillant op. c. p. 364 şi N. Bălcescu op. c. p. 260.
4) 1. Sârbu o o. c. Il, I, p, 318. E acel Gligore Bălogh (s.ân­
gaciu), trimis În misiune prin Noembrie 1599 şi despre care Mi�
hai s:rie: nRogll-Mă Mărici Tale să crezi pe omul nostru pre
Gllgor e po steluicul de ce va grăi" (d Anal. Acad. Rom., se ia
II, voi VllI (1885), comunicarea lui D. A. Sturza).
5) Cronica can!acllzinească, p. 298.
6) St. Nicolae3cu, Portrete istorice: Domn'ta Floricc, fiica
lui Mihai Viteazul şi a Doamnei Stam'a, Bucureşti 19J 2, p. 6
(nota ).
[216]
de neam grec 1), din familia Pătârlăg-Ie, care familie, pe la 1/2 se­
colului al XVII se va numi Cândescu 2). Dintre toţ! cei ce aveau
trecere la Mihai, numai banul Mihalcea e pomenit ca unul care
împărtăşia întru totul întinsele sale planuri şi-I incuraja prin sia­
fui său înainte. "EI strălucia peste toţi boerii prin rang, prin In­
ţălepciune şi cultură: ştia limba italiană, [grecească şi nernţească] a),
dar era Întinat În toate blăstămăţiile şi nu se ferea dela nici un
păcat". 4)
Mihalcea banul este un boer mai nou. In documentele anu­
lui 1590 îI aflăm mare stolnic: 9 Iunie 5) şi 17 August 6). In tim­
pul domniei lui Mihai Viteazul în divanuri ocupă rangul de ban.
Astiel în 20 Mai 15957), 9 Iunie 15988), 26Iu'nie,15999),20No ..
embrie 1599 '0), 23 Februarie 160011),9 Ianuar 1600 12) şi lIunie
160013), Mihalcea apare ca ban. Intr'un document din 6 Iulie 160014)
e mare ban, iar în 8 August 1600 15)-ultimul document unde-I
aflăm-e fost mare ban.
MihaIcea nu era numai un bun diplomat era şi un mare om
de oaste. La 8 Ianuarie 1595 a făcut o expediţie contra Silistrei
unde a câştigat o frumoasă victorie 16). Pe când beglerbegul Ru- ,
216
'['H, HOLBAN
1) I. Filitti : Arhiva .. , p. 246 Un document din '20 Noern­
brie 1599, îi spune Mihalcea Caragea din Chios (ef. Hurmuzaki=­
Documente, III, pp, 356 şi 357 şi Anal. Acad. Rom. XX, p. 460).
2) O. O. Leca op, c, p. 127.
3) Anal. Acad. Rom. XX, 490, este o scrisoare scrisă de Mi-
halcea în greceşte.
4) I. Sârbu op. c. II, 1, p. 304.
5) AI. Ştefulescu: Documente slavo-rornâne, p. 282. ..
6) Ibidem p. 286.
7) Hurrnuzaki-Documente, m, pp, 209 şi 288.
8) Ibidem, XII, p. 359 şi 1. Sârbu op. C., 1, p. 570,
9) Hurrnuzaki-Documente, III, p. 329 j 1. Sârbu op. c. Il, I,
p, 188 şi A. D. Xeriopol op. c. p, 104.
10) Hurmuzaki- Documente, IJl, p. 356.
11) Ibidem, XII, p. 721.
12) Ibidem p. 597. .
13) Stoica Nicolaescu : Documente dela Mihai Vodă Viteazul,
Bucureşti 1916, p. 10. \.
. 14) Ibidem, p, 21. .\
15) Ibidem, p. 16.
16) Hurmuzaki-Documente, XU; p, 35. Scrisoarea lui Ioan
de Marini: "Waiwoda aveva rnandato Bano Michalzo, con una
banda di giente, in clrcha dua mlllia ..• per dar sopra Silistria citia,
I
, I
I
[217]
hOERll UJt ivJlJ-IAl VJTEAZUL
217
mel'iei intra cu triumf în Rusciuc la 8 Iulie 1595, marele general
Mihalcea era cu armata la Dunăre 1). Banul Mihalcea a asediat
Brăila de două ori; a două .oară venindu-i Albert Kiraly în' aju­
tor, a cuprlns'o, în ea Mihai a instalat un ban ca şi la Buzău,
cari păzeau graniţa 2). .'
Pela 28 Decemvrie 1596, Mihai pleacă în Ardeal la princi­
pele Sigismund 3), pentru unele chestiuni; printre cei câţiva boeri
cari-I însoţiau era şi banul Mlhalcea, Mihaiu s'a întors in ţară, iar
Mihalcea a' rămas la curtea lui Sigismund. La 12 Ianuarie 1597;
când principele Ardealului pleacă la Praga, în suita lui era şi
Mihalcea, care se ducea să spue dorinţele domnului său In faţa
Irnpăratului 4). Slglsmund s'a întors înapoi în Ardeal, iar Mihalcea
a rămas acolo la curtea împărătească. "EI a fost cel dintâl care
a Izbutlt a stânjeni înrăurirea lui Sigismund Ia curtea Irnpăratulu
deasupra domnului său şi i-a putut câştiga de acolo cele dintâl
ajutoare nemijlocite" 5).
In preajma cuceririi Ardealului, de multe ori a fost trimis
de Mihaiu în solie. Atunci când domnul fusese pârât de duşmani
în fata lui Sigismund, că s'ar fi unit CU Turcii, spre a se desvi­
novăţi il trimise pe banul Mihalcea şi pe RadulBuzescu 6). După
30 Octornvrle 15997) când pleca din Ploeşti Toma Ciomortani,
împreună cu el se duse la Andrei Batohry banul Mihalcea "cel care
mai mult ar fi îndemnat pe Mihai la cucerirea Ardealului" ,îni"
preună cu Giurge Raţ, După ce Mihai cuceri Ardealul, impăratul
dove vi ora pervenuto Stephano Walwoda ... et queL. han dato
la fuga", ,
I) Vaillant op, c. p, 339. . .
2) Hurmuzakl=-Documente, Ill, p. 295. Intr'o scrisoare din 11
Iulie 1598 (adresată lui Sigismund Bathory), Mihai spune: "Banus
noster Bozanariensis et Brallensis nostro iussu miserat hominem
ut exploraret tam Moldavos quam Tartaros et Cazacos qui omnla
vidit et perambulavit et hodie mane hora sexta redyt, ac certo
attulit ... ", iar într'o scrisoare din 6 Iulie 1598 se vede mai bine
rolul lor: »Boierius meus, qui fines Provinciae custodit scrlpsit
mihi has literas, quas Magnificentiis Vestris mitto ... " (Ibidem
p. 294). . (
3) Cronica Cantacuzinească p, 286; 1. Sârbu op, C., 1, p. 432.
4) Vaillantcp. c. p.351 şi N. Bălcescu op.c. ijp. 179-181.
5) 1. Sârbu op. c, 1, p. 304. . .
6) Cronica Cantacuzinească p. 286.
7) 1. Sârbu op. c. II, 1, p. 286-7, şi N. Bălcescu op, c. p. 231.
[218]
Z18
TH. HOLBAN
trimise veste să-I părăsească-în urma intrigilor lui Basta.: dom­
nul se împotrivi şi trimise pe banul Mfhalcea şi pe Stoica logo­
fătul în 20 Noemvrie 1599 ') să se explice în faţa împăratului 2).
La 2 Ianuarie 3) şi la 26 Ianuarie 1600, banul M ihalcea şi Stoica
se aflau tot la curtea împărătească, căci la această dată Mihai
le trimite instrucţiuni prin Pantaz! logofătul 1). .
Mihai Viteazul plecând să cucerească Moldova a lăsat ca
loctiitor În Ardeal pe banul Mihalcea şi pe Lupu Corniş şi
înştiinţează despre aceasta pe comisari 5). Anul 1600, timpul rât
a administrat Ardealul, este foarte bogat în activitate: A avut mult
de lucru cu dr. Pezzen şi Ungnad David comisarii îrnpărăteşti.
Mihai auzind de sosirea lui Pezzen, trimise pe Francisc
Alord şi Andrei Barcsai la Cluj, unde era banul Minalcea, ca
împreună să se ducă Ia Sat-Mar unde aştepta trimisul împăra­
tului 6). In Mai 1600, cu ocazia arestării cornisarilor, se schimbă
mai multe scrisori 7) intre Mihalcea şi comisari.
La 19 Mai 1600, Mihalcea scrie către comisari despresucce­
sele lui Mihai Vodă în Moldova: "Despre domnul meu îndurător,
Voevodul, îţi scriem d-tale aceea Că Dumnezeu sfântul, după aş­
teptarea MărieiSale Irnpăratului i-a dat toată Moldova". Se is­
căleşte astfel: ,.Mihail banul, ispravnicul M. S. lui Vodă, sfetni­
cul cel mare- 8). La 30 şi 31 Mai 1600, Mihalcea scrie Blsfriţenilor
,
1) Hurmuzaki, Documente, III, pp. 356-357 şi Analele Acad.
Rom. XX. p, 460. .
2) Cronica cantacuzinească p. 295.
3) Ibidem.
4) N. Iorga: Scrisori domneşti. Vălenii de .munte, 1912� p .• 98
şi urrnăt; Hurmuzaki, Documente, III, p. 389: " ... Legatos nos­
tros, Michaelem Banurn et Ztolsca Vtztertum, ad suam Maiestatem
Calesarearn proximis diebus .expediveramus, quas ut sua Maiestas,
quam primum cum benigno responso ad nos rerntttere d'gnetur"
şi Hurmuzaki, Documente, XII, p. 771.-: ,.Der furt auh Brief von
dem Hern Waida an R::itz Of ărgen und an den Baan Mieha­
Iitsch ".
5) Hurrnuz, ki, Documentţ. IV, 1, p. 46 şi A. D. Xeno pol
1. c. p. 132. " .
6) N. Bălcescu l. c. p. 321. .. '
7) Hurrnuzaki, Documente.uv, 1, p. 57, 59 şi 62; Ibidem
XII. p, 902 ,§i 905.
8) N. Iorga: Scrisori de boeri, Vălenii de Munte,1912, P. 37,
şi ediţia II, p. 45.
- � - - - - =�" �� - - - -
----"".."....,���
[219]
BOERH�LUl MIHAI VrrEAZUL
219
să-f aducă la Bălgrad, praf de puşcă, tunuri şi patru cară 1). In 6
Iunie 1600, scrie cornisarilor că în curând va veni să- i în­
soţească 2). Dar din cauza unei trădări comisarii sunt arestaţi de
logofătul Theodosie, Mihai auzind din Moldova de aceasta faptă,
scrie la 27 Iunie şi mustră pe banul Mihalcea, trirniţându-l ime­
diat să plece înaintea comisarilor. In aceeaş zi Mihalcea scrie
d-rului Pezzen că va veni să-I întârnpine 3).
In vremea de restrişte din domnia lui Mihai, Mihalcea îl
încuraja prin cuvinte îndrăzneţe. Astfel susţinea cu toată tăria
"că de nu va face să peară nobllil= 4), va peri domnul. Tot el
îl sfătui pe Mihai să se opue lui Basta după, dezastrul dela Mi­
rislău, EI însoţi pretutindenea pe domn; după Mirislău au plecat
împreună la Belgrad şi apoi la Făgăraş unde se afla doamna
Stanca 5) •
[n zădar s'a zbătut Mihai să facă faţă nenorocirilor care
cădeau pe capul lul, La 25 Decernvrie 1600, cu 70 călăreţi, 12
trăsuri, însoţit de banul Mihalcea ajunse la Viena. M'halcea, cari
cunoştea lucrurile dela curtea lmpărătească, i-a folosit mult lui
Mihai Viteazul 6).
Mihalcea era un om bogat şi avea mulţi bani. A avut ocazie
să cumpere sate intregi de cneji sau de vecini. Astfel la 28 Mai
1594, cumpără Orteşti', un sat de cneji 7) şi satul: Călugărenii lui
Manea şi Stoica 8).
Banul Mihalcea a avut 2 fraţi: Iorgu, care trebue să fi murit
în Braşov, unde fusese Închis in 1600 - după 11 Septernvre, când
se răscoală Sibienii - şi George care fusese închis şi el in Braşov 9).
Fiul său Petraşcu Cocorăscu nu a jucat .rnare rol, iar fiică-sa
Preda împreună cu soţul ei clucerul Radu Buzescu a pus o piatră
1) Hurrn, Documente, XII, p. 925 şi 929, şi N. Iorga : Seri-
sori de boeri şi domni, ed. II, p. 45.
2) Hurmuzaki, Documente, IV, 1, p, 68.
3) Ibidem, p. 81 şi 82.
4) N. Bălcescu o. c. p. 339.
5) Tinerimea Română, XII, 1895, p. 5.
6) Ibidem p. 6.
7) A. D. Xenopol op. c. p. 264.
8) Prinos D. A. Sturza op. c. p. 156.
9) Tinerirnea Română, XII, 1895, p. 7 şi N. Bălcescu op. c,
pag. 349.
[220]
220
TH.HOL13AN
pe mormântul lui Mihai. A mai avut o fiică Illnca, măritată după
Preda vornlcul din Sărata, fiul lui Dragornir spătarul '), care trăia
pe la 1595, dar care a murit inainte de 1613. Dintr'un document
din 1596 reesă că Iane şi Tudor erau nepoţii lui Mihalcea 2).
Mihai Viteazul l-a iubit mult pe Mihalcea. Numai în ultimul
timp, pentru a arăta că nu-l adevărat zvonul-ce l-au înregistrat
corn sarii=-că el ar fi' zis că ţine Ardealul împotriva voinţ'i Impă­
ratului pentru sine. s'a prefăcut supărat, spunârd că "banul nu-i
decât un bătrân nebun" 3) A fost un suflet plin de avânt şi fără
frică. Intr'o scrisoare Mihalcea spunea că dacă i s'ar da lui Mihai,
oameni ar goni chiar pe sultan din Constantinopol 4) - atâta în­
credere avea el În fortele domnului său' S'a ridicat de jos şi a
ajuns departe - Toctlescu spune că era pastramagiu 5) •
• In fine veni rândul să zboare colosalul suflet al lui Mihal­
cea" 6). După moartea lui Mihai, Ungurii l'au pus În temniţă, Şi
fără milă pentru cei 71 de ani, cu grele chinuri l-au muncit şi l-au
spânzurat În ziua de 19 A ugnst 160 I 7) .
• Asttel fu sfârşitul banului Mihalcea, lntimul consilier al lui
Mihai Vodă, părtaşul său la fericiri ca şi la nenorociri, una dintre
cele mai strălucite figuri ale boerimei române din veacul al XVII,
care arăta un sublim devotament pentru interesele naţionale şi
merită coroana de martir al marei cauze române" 8).
Iane banul. Iane era neam cu Mihai Viteazul. Ce fel de
neam era nu se ştie sigur. In privinta aceasta .sunt mai multe pă­
reri. S'a spus c'ar fi un oarecare Grec, venit de tânăr înţară,
s'a îmbogăţit şi căsătorlndu-se CU o fată de beer, a', putut să
ajungă la dernnităţile cele mai mari 9). O altă părere e că ar fi
tatăl doamnei Stanca şi deci socrul lui Mihai Viteazul. Această
părere este cu totul înlăturată, întru cât Se ştie că doamna Stanca
a avut următorii fraţi: Dragornir postelnicul, Tudor postelnicul şi
1) O. G. Leca o. c, p, 429.
2) O. G. Leca op. c. p. 1\ 28.
3) A. D. XenopoJ, op. c. \p. 147.
4) Tinerirnea Română, antt� 1922, p. 29,
5) Ibidem, XII, 1895, p. 61\
6) Ibidem, p. 5.
7) Ibidem p, 6 şi VariJant o, c. p. 385.
8) Tinerlmea Română, XII, 1895, p. 6.
9) Tinerlmea Română, XII. 1895, p 169.
,..
[221]
BOERII LUI MIHAI VITEAZUL
- __ 1----._
221
pe Mara, având ca părinţi pe Neacşa şi Radul logofătul din Dră­
goeşti '), iar Iane a avut un singur fiu, Apostol care s'a turcit supt
numele de Curt Salam Ceauş, Cea mai nouă părere şi poate cea mai
aproape de adevăr e că ar fi frate CU doamna Tudora-în călugărie
Teafana-şi deci moş lui Mihai Viteazul z), fiind de viţă greacă.
Iane a ocupat diferite functiuni supt diferiţi domni, atât In
Muntenia cât şi în Moldova. La 14 Septembrie 15543), supt
Petraşcu cel Bun, îl găsim mare postelnic, iar la 9 August 1555 �)
e numai postelnic. Această functie încredinţată lui Iane, arată o
rudenie apropiată Între Petraşcu şi acesta. Dela 1582-1591, cu
intrerupere, emare vistier in Moldova. La 3 Mai 15865) e pa­
harnic în Muntenia. In documentele următoare: 8 Iulie 15876),
25 Noemvre 15887) şi 7 Noemvrie 15898) îl aflăm ca mare pos­
telnic. In 1592 ajunge mare ban in Muntenia 9), iar în 9 Ianuar
15931°) îl aflăm mare paharnic. Incă dela 1587 până la 1594 e
totodată şi capuchehae la Poartă.
Ca mare ban în Muntenia şi capuchehae la Poartă, a putut
să asigure domnia Ţării Româneşti nepotului său Mihai. Banul
Iane nu-l nici un fel de rudenie cu Mihail Cantacuzino, zis Saitan-
Oglu, pe care l'au spânzurat Turcii II). . ,
1) Al Ştefulescu : Documente slavo-rornâne, p. 293; 1. Filitti
în Convorbiri Literare, 53, 1921, pp. 619-621 şi într'un articol
mai recent în Archivele Olteniei, t 927, p, 269, afirmă că Neacşa,
mama doamnei Stancăi e deosebită de Neacşa din Drăgoeşti;şi că
tatăl ei este-probabil Stau, care era mort în 1588. Acetea sunt însă
simple presupuneri. O. G. Leca in cartea citată p. 300 spune în trea­
căt că Chir ca paharnicul din neamul Creţuleştilor a fost tatăl doam­
nei Stanca.
2) 1, Lupaş: Studii, conferinţe şi comunicări istorice, Bucu-
reşti 1928, vol. 1, p. 117.
3) Al Ştefulescu op. c. p. 128.
4) Ibidem p. 129.
5) Ibidem p. 244.
6) Ibidem p. 257.
7) Ibidem p. 282.
8) Arhivele Olteniei, 1923, 9, p.384.
9) 1. Filitti: Arhiva, p. 23.
10) D-tru Furnică, Din Istoria comerţului la Români, Bucu­
reşti 1908 P. 1.
11) S. Sârbu op. c. I. p. 49, crede c'ar fi fiul lui Mihail Can­
tacuzino, iar 1. Filitti în Arhiva p. 23, susţine că. nu sunt rude.
Si într'adevăr Iane banul nici odată nu se numeşte Cantacuzino.
,
[222]
222
TH HOLBAN
5=
Iane vlstlerul şi banul din poema lui Larnpros este acelaş
cu Iane banul din poema lui Matei al Mirelor, care dela 1589,
are pe pecete inscripţia »Ianis vistiaris Moldovlahias" 1), fără vul­
tur bicefal.
Era un om foarte influent la Ţarigrad, mai ales in timpul
din urmă. EI făcea şi desfăcea totul. Sprijinul lui cel mare era
Sinan paşa. După moartea acestuia - 3 April 1596 - şi-a perdut
postul; s'a întors în Ţara Românească, unde, fără să joace mare
rol politic, a murit după 26 Februar 1617 şi înainte de 16242).
Iane banul într'o vreme sărăclse. Astfel, dela 1588 şi până
la Aprilie 1590 il ve dem eliberând mai multe chitante sau obli­
gaţii la feluriti negustori, mai toţi turci pentru împrumuturi de
bani 3).
Acest grec, rudă cu Mihai Viteazul, era considerat foarte
viclean. Doctorul Pezzen într'o scrisoare cătră arhiducele Ernest
spune că ,.banul Iane e cel mai mare trădător ce s'a născut vr'o
dată pe pământ; la mulţi pretendenţi la domnle le-a răpus viaţa
cu viclenie 4)".
Udrea banul. Udrea a fost unul din cei mai buni hatmani
ai lui Mihai Viteazul, fiind fiul lui Radul clucer din Băleni 5). Era
un .general În toată puterea cuvântului şi nu cap războinic ca
Farcaş aga. Mihai il întrebuinţa în războaele cele mai grele 6).
Astfel după bătălia dela 1595, spătarul Ud rea luă calea Nicopo­
lului, cu oaste, să-I cuprindă. La 1598, in calitate de "mare arrnaş",
1) 1. FiliUi, Arhiva p. XXIII.
2) Ibidem, spune că în 1603 era mort; I. Sârbu op. c. 1,
p. 54' crede că Iane banul a murit în anul 1624; cf. şi un articol
din Literatura şi Arta Română 1904, p. 135 unde Înclină a crede
c'a murit În 1603. Anul 1603, ca an al morţii lui Iane, nu poate
fi considerat, intru cât îl aflăIn În viaţă într'un document din 26
Februarie 1617 (ef. Al. Stefulescu : Documente slavo-rornâne,
p. 376), iar după această' dată nu-l mai aflăm prin documente.
3) 1. Sârbu, op. c. 1, pp, ,50 şi 53.
4) Ibidem p. 51. �
ti) 1. Filitti, Arhiva, p. 23; In Arhivele Olteniei, 1923, 8,
p. 321, îl arată ca fiind fiul lui �etru Bâleanul ; de aceea credem
că Udrea şi cu Badea postelnicul erau fraţi vitreg], acesta din
urmă fiind fiul lui Petru Băleanu (ef. 1. Filitti, Arhiva p. 25).
6) St. Nlcolaescu : Dac. slavo-române, p. 2S8.
[223]
BOERII LUI MIHAI VITEAZUL
... ----���----�---�_._---
223
a mers contra paşei Hafiz şi cu multă vltejle şi viclenie l-a pus
pe fugă luându-i toată munitia 1).
Banul Udrea e din familia Băleanul, care apare prin secolul
al XV. Numele acesta vine dela moşia "Bălenii" din jud. Dârn­
boviţa 2). TatălJui Udrea banul sau "hatman", cum fi numesc
cronicile, este Radu clucerul din Băleni, pe care-I găsim într'un
document din 15853) •.
U drea a fost caimacan. Mihai plecând să cucerească Ardealul,
a lăsat conducerea Ţării Româneşti în mâna lui Udrea şi a Bu­
zeştilor. Acesta avea poruncă, ca împreună cu Baba-Novac şi cu
Radu Buzescu să treacă în Ardeal cu oaste în ajutorul lui Mihai.
Tot Udrea a fost acela care a plecat cu un detaşament de armată
înainte ca să cuprindă Moldova, căci domnul aştepta la satul
Breţcu pe mandatarul Impăratului ').
După ce a cuprins Moldova, când evenimentele îl chemau
în Ardeal, Mihai lăsă lângă cetatea Hotlnului, cu însărcinarea să
(3 cuprindă pe Ud rea, Deli-Marcu şi Baba-Novac 5). Intorcându-se
la Iaşi, Mihai primi [urărnântul boerllor, apoi institui o cornisiune,
care să administreze Moldova în locul lui, compusă din: Udrea
hatmanul, Andronic vistierul, Sava arrnaşul şi Negru spâtarul s),
împreună cu 6000 oameni sub generalii �U{gu şi Moise SekeIi.
Udrea încă din Mai, a fost numit hatman de Suceava; in această
calitate el scrie, la 24· Mai, o scrisoare către birăul de Bistrita 7).
Udrea era considerat printre boerli cei mai de seamă şi de
către Unguri. Astfel la 1 Mai 1601, când Mihai primise însărci­
narea să cuprindă Ardealul, împreună CU Basta, nobili! Unguri
concepută o scrisoare Ialşă către următorii boeri : Udrea, Blpsei
banul, Negru, Şarpe logofătul şi Stoichiţă postelnicul, în care
huleşte pe Impărat şi pe Germanii lui 8), crezând că-I vor compro­
mite pe domnul român.
1) Ibidem p. 308; I. Sârbu, o. c. II, 1, p. 77; C-tin Căpi-
tanul, p, 233.
2) Oct. G. Leca o. c. p. 22.
3) 1. Filitti o. c. p. 25.
4) N. Iorga: Istoria Românilor ci. IV-VIII, p. 232.
5) N. Bălcescu op, c, p. 314
6) Cron. cantac. p. 297; şi A. D. Xenopol o. c. p. 138.
7) N. Iorga: Istoria Românilor, el. IV-Vlll, p. 232.
8) A. D. Xenopol, o. c. p. 248; AI. Lapedatu, o. c. p. 50,
_aai. . .!iUa;;;;:JiIIi
&tiRe dti'*'
[224]
rtr. HOLBAN
Banul Udrea nu l-a părăsit pe Mihaj� nici chiar atunci când
domnul perduse speranta să-şi recapete tronul. La 25 Noemvre
1600, Udrea, cu 4000 oameni, prin părţile Argeşului se lovi cu
PoJonii şi Moldovenii, lui Simion Movilă, dar fu fnfrânt şi oastea
lui fugărită 1). Miron Costin spune că "până de 3- ori au dat răz­
boi Leşilor; iar a patra oară au purces în risipă oastea Udrii" 2).
Incă de la 28 August 1598 îşi făcuse testamentul În care
spune că are un frate Badea postelnic şi o soră Grăjdana" sau
Urbana-pe atunci era mare armaş 3). După Hajdeu mai are o
soră măritată cu Hrizea portarul 4).
Simion Movilă a intrat în ţară şi a tăiat capul lui Udrea ba­
nul, Negrea c1ucerul şi Stoichiţă postelnicul prin Iulie 16015),
inainte de 8 August, când este ucis Mihai Viteazul, Inainte de a
fi ucis de Simion, Ia 9 Iulie 1601, Udrea cheamă călugării dela
m-rea Panghia şi le-a dăruit mai multe sate pentru odihna su­
fletului său 6). A fost îngropat în m-rea Nucetul din Dâmboviţa,
fondată de Gherghina Băleanu, pârcălabul dela Poenari 7) .
.. Banul Udrea a fost cântat pentru vitejiile sale nu numai de
poeţii români ci şi de cei poloni şi greci. El a fost o rară fiinţă.
o natură romantică, nobilă, cavalereaseă ; leu in bătae; credin-
cios domnului până la moarte 8). II I
Calotă banul. Calotă, poate frate cu Dobromir banul, căruia
la 1587 i se atribue unele din satele lui Dobromir 9), este unul dintre
boerii de frunte a lui Mihai Viteazul. Dela început îl găsim OCU-
greşeşte când trimite scrisoarea în Ţara Românească, căci adre-
satorii in această vreme erau în Moldova. •
f 1) AI. Lapedatu o. c. n. 19; Vaillant o. c. p. 383, dă data
de 25 Octomvrie."
2) Miron Costin apud Oct, G. Leca o. c. p, 22.
3) St. Nicolaescu : Doc, slavo-rom. p, 308; Oct. O. Leca
o. c, p.22. ,
4) Hajdeu apud St. Nlcolaescu o •. c. p. 288.
5) Al, Lapedatu o. c. p. '66, nu este bine informat când spune
c'au fost tăiaţi in Martie 1601" deoarece la 24 Mai Udrea dădea
document. Nici D-l Bejenaru Îţ1 Arhiva 1928, Iaşi, No. 1, p. 38
n'a controlat izvoarele când afi�ă că aceştia deţin situaţia după
8 August 1601. ,
. 6) Hajdeu apud St. Nicolae�cu o. c. p. 288.
7) Oct. O. Leca o. c. p. 21. .
8) St. Nicolaescu o. c. p. 288.
9) Arhivele Olteniei, 1927, p.' 272.
! •
:i
I
[225]
BOERII LUI MIHAI VITEAZUL
225
pând rangurl mari. Prin documentul din 2 Iulie 15951) Mihai
îi întăreşte stăpânire în Codreni, Calotă este numit mare spătar
ca şi În 4 Iulie 15962). In documentele anului 1598, îl găsim de
două ori ban: 12 Februarie 8), 9 Iunie s) şi de două ori mare ban:
23 Mai 5) şi 6 Iunie 6). Actul din 26 Iunie 15997), Calotă îl iscă­
leşte în calitate de ban.
Nicolae Voevod, fiul lui Mihai Viteazul, dă lui Calotă banul
moşie in Răşinari la 25 Ianuarie 1600 8), unde face schimb cu
fiul său cel vitreg, Avram postelnicul feciorul Borcii logofătul din
Bucşanl, pentru un loc de casă in Târgovişte. In 1605 Calotă, în
calitate de ban, primeşte moşia Dulcuţa dela [upânul Preda 9).
Călotă banul avea sotie pe Calea, care împreună cu .Stanca
vornlceasă a lui Danciul vor ne şi cu fraţii lor Barbu şi Matei,
dăruesc jumătate de sat din Hărvăteşti lui Alexie pentru credinta
fată de părintele lor Danciul la 12 Fevruarie 15981°). Calea deci
era fiica lui Danciul vornic, Calotă banul mai avusese o nevastă,
pe mama lui Avram postelnicul fiul logofătului Borcea, murind
Calotă, Avram postelnicul cere Calei zestrea mamei sale în 15
Ianuarie 1610. Deci Calotă trebue să fi murit În 1609 11). Este citat
de Marini Pauli,
Giurgi Raţ mare ban. Oiurgi Rai. sârb de or iglnă din fa­
milia Brancovici, a fost unul din cei mai "străluciţi diplomaţi din
zilele lui Mihai Viteazul. EI cunoştea mai multe limbi,
1) N. Iorga: Studii şi documente, VI, 2, p. 459 şi Gh. Ght­
bănescu, op. c. p. 170. "
2) AI. Ştefulescu, Strâmba, p. 28.
3) Stefan Greceanu : Genealogiile documentate ale familiilor
boereşti, '1915, voi. 1, P. 312.
4) 1. Sârbu op. c, 1, p. 570 şi A. D. Xenopol op. c. p, 85.
5) Şt. Greceanu op. c. p. 312.
6) N. Iorga: Studii şi documente, V, p. 175; şt. Greceanu,
op, c. p. 313 şi Literatura şi Arta Română, 1907 p. 566.
I 7) Hurmusaki, Documente, III, p. 329 j 1. Sârbu op. c. II, 1,
p. 188 şi A. D, Xenopol op. c. p. 104.
8) St. Greceanu op. c. p. 314.
9) ilie Bărbulescu : Relations des Roumains avec les Serbes,
les Bulgares, les Grecs et la Creatie, Iaşi 1912, p. 214.
lO) Şt. Greceanu op. c. p. 312.
11) Literatura şi Arta Română, 1907, p. 568.-Procesul îl
judecă Radu Mihnea, ceea ce ne face să credem că banul Calotă
a murit În vre-o rezlstenţă contra noului domn.
ii
TI n = M**
'VEW'
[226]
TI-!. I-!OLBAN
------��---�----_.�----------.--�---
226
In dIvanurile lui Mihai nu-I aflăm. O singură dată Într'un
document din 1 Fevruarie 1600 1), unde dă Privilegii satului
Tismana, Giurgi Rat se semnează mare ban al Craiovei. Inainte
de domnia lui Mihai îl găsim menţionat într'un document din 1576,
fără funcţie şi se iScăleşte: Giurgi ot Răci 2).
Meritul său constă În diplomatia cea desfăşurat-o. EI a fost
Întrebuinţat În multe solii secrete. Anul 1598 mai tot l-a petrecut
pe la curţi Împărăteşti. La 10 Iunie 3), G. Rat împreună cu Ioan
Pasony plecau Spre curtea hanului tătăresc. La Il Iulie ') Mihai
Viteazul nu ştia nimic sigur despre Raţ, iar la 26 lulie5), Szuhay
şi Istvanffi scriau împăratului despre întoarcerea lui Giurgi Rai
şi Ioan de Pressburg dela hanul Tătarilor. La 13 August 15986),
Raţ era sosit de câteva zile la comisari în Ardeal Împreună cu
solul hanului. La· 15 August 1598 7), Ioan de Pojun şi Giurgs Raţ
erau trimişi din nou Spre hanul Tătarilor. La curtea hanului au
stat păna'n Septemvre când s'au întors şi la 15 ale lunii plecau
la Praga cu recomandatie dela arhiducele Maximilian 8). Tocmai
la 1 Noemvre Giurge Rat primia răspuns dela împăratul nemtesc 9),
iar la 18 ale lunei primta carte de liberă trecere şi Împreună cu
Alexandru Paleologul, solul tătăresc, se întorc spre ţară 10). La
12 Ianuarie 1599 pleca din Caşovia 11). In toamna anului 1599
este trimis din nou ca să Spioneze gândurile lui Andrei Bathory,
iar la 16 Decemvre 1599 (2) este trimis În solie la arhidu;ele Matei.
După cuprinderea Moldovei a fost trimis la Poloni In solie.
GiurgeRat a fost şi un oştean de frunte. In (upta del� Bra­
şov din 7 Iulie 1603, a desfăşurat o mare vitejie,
In divanul lui Radu Şerban, G. Raţ apare ca mare comis.
1) AI. Stefulescu, Tismal1a, P. 87.
2) I. Bi�nu: Documente româneşti, BUcureşti 1907, " p, 1.
3) Hl1rmuzaki, Documente, III, p. 291.
4) Ibidem p, 295.
5) Hl1rml1zaki, Documente,\XII, p. 378. li;
6) I. Sârbu op. c. II, 1, p. 120.
7) I. Sârbu op. c. II, 1, p. al.
8) Hurmuzajj, Documente, X,I/, p. 390.
9) 1. Sârbu op. c. p. 102. \
10) Hurmuzaki, Documente, IU, p. 314.
II) 1. Sârbu, op, c. p. 145.
12) Hurrnuzajj Documente, III; p. 386.
[227]
BOERII LUI MIHAI VITEAZUL
------------------_.
227
In -12 August 16031), 19 ApriI 16022) şi 6 Martie 1604 '), In 24
Martie, 7 Iunie 1604, G. Ra] se află la Braşov, căci îl vedem
trecut În socotelile analelor acestui oraş 4).
G. Raţ, s'a bucurat în faţa lui Mihai de mare trecere. In
1599 este nu mit căpitan al cetăţii Deva 5), iar în 1600 a fost
trimis de Mihai să aresteze pe Gaspar Corniş 6). A murit la 9
Iulie 1611 În lupta dela Braşov În oastea lui Gabriel Bathory 7).
(Va urma).
Th. Holbau.
Mănăstirea din Câmpulung
Cine a zidit mânăstirea sau mai bine zis vechea biserică din
Cârnpulungul Muscelului?
S'a admis În genere că ea ar fi fost zidită de Nicolae Ale­
xandru 1, fiul lui Basarab 1, pentru motivul, unicul. dealtmintrelea,
că el se află înmormântat în această biserică; aceasta s'ar fi do­
vedind cu piatra sa funerară care se află şi azi acolo.
Nici tradiţia, nici cronicele, nici hrisoavele nu zic însă că
el ar fi zidit această biserică.
Din vechime această biserică era de mir, şi, surpându-se,
a fost rezidită din temelie de Matei Basarab în 1636, transfer­
mând-o in rnânăstire.
După tradiţia populară biserica a fost zidită de Negru- Vodă,
după cea literară de Radu Negru. Este dovedit că un Radu Negru
n'a existat nici odată, că acest nume s'a iscat dintr'o confuziune
între Negru-Vodă şi Radu 1, fiul lui Nicolae Alexandru J, tatăl
1) Arhiva, laşi, J915, p. 26.
2) Revista Istorică, 1925, 1, p. 223.
3) Arhivele Olteniei, 1923, 8, p. 307.
4) Analele Academiei Române, 1898-1899, p. 117.
5) Ibidem, XX, p, 470.
6) Ibidem.
7) Ibidem .
•• Ji.5t4If4M • .iMdZJh6&&Si,lUJiNtlA.m2ii .... ,JliAIwwld.m.
[228]
228 c. KOG.A LNICEANU
lui Dan 1, şi al lui M.ircea 1 cel Bătrân. Această legătură dintre
Negru-Vodă şi Radu 1 se mai întări şi prin faptul că în biserică
se afla un portret care înfăţişa pe Radu 1 şi pe fiul său Dan 1,
cea ce arată că aceştia au fost şi ei nu primii zidltor], dar
nişte înoitori şi ca atare şi ei ctitori.
Biserica era mult mai veche decât din timpul .lui Radu 1.
Ea a trebuit să dateze nu numai din timpul tatălui lui Radu 1, Ni­
colae Alexandru 1, de oare ce este înmormântat în această bise­
rică, dar şi înainte de timpul bunicului său Bararab 1, de oare ce
şi acesta cată a fi înmormântat tot acolo. Intr'o notiţă 1) despre
mormintele descoperite in biserica Domnească dela Curtea de
Argeş ziceam că mormântul său trebuie să se afle în biserica dln
Câmpulung şi că dacă s'ar face săpături ca la Argeş s-ar desco­
peri de sigur şi morrnântul său. Şi de fapt În săpăturile făcute,
după apariţia notiţei mele, în biserică la Cârnpulung s'a găsit in
mijlocul bisericei un mormânt cu oase, care, întrucât in mijlocul
bisericelor se înmormăntau Voevozii, nu poate fi decât al lui Ba­
sarab 1, mort dealtfel la Cârnpulung cum ne spune grafitul din
tencuiala veche a bisericii Domneşti dela Curtea de Argeş 2).
De aceea şi hrisoavele în care ,e pomenit Nicolae Alexandru 1,
nu zic că el ar fi zidit această biserică. Astfel în hrisovul lui
Gavril Moghilă din 13 Noemvrie 1618, în acel al lui Şerban Can­
tacuzino din 20 Aprilie 16143) e zis numai că el a dăruit satul
Bădeşti bisericei dar nici de cum că el ar fi zidit-o.
Intr'un singur şi unic hrisov al lui Constantin Şerban din
30 Octomvrie 16544), Nicolai Alexandru 1 e pomenit ca ctitorul
"sfintei mânăstiri", cea ce trebue înţeles ca un inoitor al bisericei,
căci ca atare apare şi fiul său Radu I.
. Din contra, in toate hrisoavele vechi e zis anume că Negru­
Vodă a zidit cel dintăi din temelie biserica dela Cârnpulung, fi­
gurând când sub numele de Negru simplu, când sub acel de
Radu-Negru. \
Astfel Gavril M.oghilă în suscitatul său hrisov din 13 Noem-
\
1) In Dimineaţa, Bucureşti, \ 3 Octomvrie 1924, an. XXI,
No.6428.,
2) Dan I. Slmtonescu, viaţa literară şi culturală a mânăstirei
Câmpulung, Cărnpulung-Muscel 1920, p. 7.
3) Condica rnănăstirei Câmpulung, pp .. 234-241.
4) Idem pp. 601·605. I
[229]
MĂNĂSTIREA CÂMPOLONG
---
229
vrie 1618. în care zice că satul Bădeşti a fost dăruit bisericei din
Cârnpulung de către Nicolai Alexandru 1, spune anume despre bi­
serică "care este intemeiată şi zidită a reposatului Negru Radul
Voevod- 1),
Asemenea se exprimă şi Matei Basarab În hrisovu! sau din
28 Iulie 16502), numlndu-l pur şi simplu Negru-Vodă, nu Radu
Negru: "Facem ştire pentru această sfântă mănăstire dela Cârn­
"pulung ca fiind brserică de mir făcută din descălicarea ţării de
"rep,)satul Negru-Vodă". Greşeşte Însă Iăcându-I pe Negru-Vodă
bunic al lui Nicolai Alexandru 1 şi tată al lui Basarab 1, mai întâi
fiind că tatăl lui Basarab a fost Tihomir sau Tugomir şi a doua
fiind că Negru-Vodă nu ar fi putut fi decât cel mult tată al lui
Tihomir, deşi e mult mai probabil, după cum am arătat în studiul
meu "Negru-Vodă" 3), cum că Tihomir şi Basarab 1 sunt dinţnea­
rnul Voevozllor de dincolo de Olt. Nu este exclus că Voevozii de
dincolo şi de dincoace de Olt să fi fost din acel aş neam din Haţeg,
de oare ce şi Negru-Vodă ar fi fost Haţegan 4)
Tot astfel în hrisovul lui Constantin Serban din 30 Octom­
brie 16545) e zis că Egurnenul Varlaam cu' toţi călugării şi cu
bătrânul Micud din Stoeneşti, om de 90 ani, şi toti [urătorf au
urat cum că au pomenit Groşanii rumâni la piatră dela zi direa
bisericei lui Negru-Vodă daţi vecini Ia mănăstire. De aci ar părea
că pe când Bădeştti au fost dăruiţi bisericei de Neculai Alexan­
dru 1, Groşanii au fost daţi de Negru-Vodă însuşi la zidirea bi­
berlcei,
Este evident dar că biserica n'a fost zidită de Nicolai Ale�.
xandru 1 ci, cu mult mai inainte de Negru-Vodă, probabil la a�
nul indicat în pisania pusă de Matei Basarab la rezidirea biserl­
cei, care dată, tocmai pentru că se deosebeşte de data întemeie­
rii Ţării-Româneşti de Negru-Vodă din hrisoavele lui Matei Vodă,
cată a fi mai veridlcă şi luată din vechea pisanie, dată care con-
1) ldern pp. 202·209.
2) Anuarul Institutului de Istorie Naţională, Cluj, 1926, tII,
p, 740. ..
3) In Convorb. Liter., Iunie 1926, pp, 456-462.
. 4) Operile lui Constantin Cantacuzino, p. 19, în N. Iorga.
Inscrlpţii din bisericile României, Bucureşti, 1905, I 132. ..
5) Anuarul Institutului de Istorie Naţională, Cluj, 1926,
ma �. 741.
1I'l"_SWiEp··wmi.mwrmm"S'in'·p"93iilF=mwrmnr
[230]
c, KooALNICEANU
cordă cu epoca domniei lui Negru-Vodă, care a venit din Fă­
găraş la Câmpulung pe la începutul veacului al XIII sau pe la
sfârşitul veacului al XII-lea ').
Imprejurarea tocmai că în pisaale s-a pus anul 1215, pe când
În celelalte acte din această epocă era pus ca an al descălecării
lui Negru-Vodă anul 1290, arată că această dată a trebuit să fi
fost luată din vechea pisanie sau din altă veche sorginte.
După tradiţie soţia lui Negru-Vodă se chema Ana, Doamna
spun bătrănil din Cârnpulung ; isonul clopotelor, când se tră­
geau, îl tineau copiii repetând vorbele: ,.Negru-Vodă, Ana Doamna,
"Nrgru-Vodă Ana Doamna". 2).
Preoţii .dela biserica domnească din Curtea de Argeş, cu­
noscând această împărecnere tradiţională şi atribuind zidirea a­
celei biserici tot lui Negru-Vodă,-după tradiţia populară, după
care toate zidiriJe vechi erau atribuite acestuia,-în fiecare an când
se sărbătorea hrarnul bisericei, slujau parastasul în dreptul stâl­
pului la baza căruia s'a descoperit morrnântul ctitor esc, iară în
pomenirea ctitorllor, începeau CU numele lui Negru, Vodă S) sau
cu acela al lui Radu-Vodă şi al Anei Doamna.
Din cauza acestui nume al Doamnei Ana, unii scriitori 4),
admiţând că Doamna lui Radu 1, fiUl lui Nicolae Alexandru 1, s'ar
fi chemat Ana, (pe când, in mod indiscutabil documental, ea 's'a
chemat Callnichia), conchid că ctitorul acestei biserici domneşti de
la Curtea de Argeş ar fi fost Radu 1 şi că prin urmare el este
ingropat in . mormântul ctitoresc. Alţii 5), stabilind cu drept cu­
vând, că ctitorul ar fi fost Radu 1, comit altă eroare susţinând
că ctitorul ar fi fost Radu Negru adică Negru-Vodă descălecă­
torul Ţării-Româneşti sau mai exact al Voevodatului dincoace de
Olt, Cârnpulungean, .
Negru- Vodă nu are nimjca a face cu biserica domnească
dela Curtea de Argeş zidită deabea de Vladislav I care se află
1) C. Kogălniceanu, În Convorbiri Literare, Iunie 1925, pp.
456-462. \
. 2) S. Nicolaescu in România Nouă, Bucureşti, 1908, p. 455.
3) Aurel Savela, Descopeririîe istorice de la Curtea de Argeş,
Bucureşti, p. 10. \
4) V. Drăghiceanu, Curtea Domnească din Argeş în Bule-
1inul Comlsiunei de monumente istorice X-XVI.
5) Curtea domnească din Argeş in Convorbiri Literare, Bu ..
cureşti, 1925, p. 383.
,i
\
5" $
II
[231]
MÂNĂSTIREA CÂMPULUNG
231
------
înmormântat în morrnântul ctitoresc din această biserică zidită de
dânsul, dar care' poate să fi fost isprăvită sau reparată de fratele
şi succesorul său Radu II) care şi el e înmormântat în această
biserică.
Reşedinţa lui Negru-Vodă şi a succesorilor săi a fost la
Cârnpulung, până în domnia lui Vladislav I care a strămutat-o la
Curtea de Argeş 2). .
Negru-Vodă a fost înmormântat de sigur la Cârn pul ung, unde·
descălecase venind din Făgăraş, în biserica domnească de acolo,
zidită de el fie de lemn fie de piatră. Acei cari sustin") că a fost
de lemn şi că deabea Basarab 1 sau fiul şi succesorul său Nlco­
lai Alexandru 1 ar fi zidit-o de piatră nu aduc nici o dovadă pen ...
tru această părere, ci emil numai o simplă ipoteză.
In actualul nivel al bisericei de azi, la doi metri adâncime prin
săpăturtle făcute 4), s'a dat de fundamentele vechei biserici de tip
roman, ca plan basilical. Această împrejurare, turnul neobişnuit
de mare, în fine toiul sămănând atât de mult cu bisericele săseşti
din Ardeal din veacul al XIII-lea, atât de deosebit cu chiar bi­
serica domnească de la Curtea de Argeş, ne îndreptăţeşte mai
degrabă a admite că biserica a fost chiar dela inceput de piatră
şi retnoită numai de Basarab 1 sau mai probabil de fiul său N!­
colai Alexandru 1 cari sunt şi ei îngropaţi în aceaşi biserică 5).
C. Kogălniceanu.
1) C. Kogălniceanu, Biserica Sf. Nicolai Domnesc dela Cur;"
tea de Argeş, fn Conv. Uter. Bucureşti, Oct. 1924, pp. 759-766.
2) C. Kogălniceanu, Ibidem, pp. 760-761. '
3) I. C. Filitti, Negru-Vodă, în Analele' Academiei Române
1924, 19.
4) Vezi comunicarea făcută de d-I V. Drăghiceanu la Con­
gresul al 2-lea de bizantologie, în Adevărul din 20 Aprilie 1927.
Prin urmare părerea d-lui N. Iorga, Istoria bisericei româneşti,
Vălenii .. de-Munte 1908, p. 31, este neîntemeiată: cum că forma ei
ar fi sarnanat cu biserica domnească dela Curtea de Argeş.
5) C. Kogălniceanu, Btserica Sf.: Nicolai Domnesc în Conv,
Uter. Bucureşti, act. 1922, p. 726. '
[232]
Din istoricul Slavisticei in România 1)
In jurul anilor 1860 -70 Ştiinţa Istorică şi filologică româ­
nească era în mâna diriguitoare a aşa numitei Şcoale latiniste a
Românilor din Ardealul încorporat Ungariei, cari o transrnlseseră
sau o aduseseră mai înainte şi dincoace de Carpaţi în România.
Această Şcoală, care Se născuse ca un rezultat al luptelor poli­
tice şi disputelor Românilor ardeleni cu Maghiarii stăpânitorl ai
lor, căuta să dovedească, impotriva Ştiinţei străinătăţii (reprezen­
tată de oameni ca Rosler şi alţii), că Românii sunt descedenţi cu�
raţi ai Romanilor împăratului Traian; că limba lor e curat latină,
că cuvintele streine, îndeosebi sia ve, ce au intrat intr-insa în
curgerea vremilor dela Traian încoace, sunt prin abuz intrate; că
poporul sau popoarele slave cari le-au impins în limba română .
erau barbari şi că, de asta, aceste cuvinte trebuiesc eliminate şi
înlocuite cu cuvinte latine din limba clvilizaţllor Romani, Unii
mergeau până acolo, în cât să susţină că alfabetul cirilic nu a
fost compus de slavii Bulgari cari l-au transmis Românilor, ci,
dimpotrivă, l-au format Românii şi aceştia I-au dat Bulgarilor. Jar
diferite cuvinte din limba română, cari erau evident slave, adeptii
acestei Şcoll latineşti le scoteau că sunt curat latine; ast-fel, ti�
lologi ca Laur/an şi Maxim lucrară, chiar din sânul Academiei Ro�
măne de pe atunci, Dicţionarul limbii române, în care găseau că
s. ex. cuvântul din limba noastră a greşi nu e slav ci latinescul
gressus, sau că rom. dobândă, la fel, nu e slav, ci lat, do a=
bunâe etc.
Ca o reactiune impotriva acestei Scoli patriotice far nu ştiin­
ţlfice, care cu aşa metodă a el de cercetare Ialşiîica cele mai e­
lementare şi evidente adevăruri, numai spre a scoate pe Români
cât mai pur Romani şi, deci, cât mai nobili şi mai civilizaţi prin
originea lor, se născu, în juruJ\anilor 1860� 70, În România de
atunci, Şcoala Ştiinţei istoriceşi'[îlologice moderne. Reprezentanţii
1) Studiul acesta.e-subt această formă, afară de unele mici a­
dăogiri completatoare=-a apărut întâi în limba cehă, in revista din
Praga: Slovansky Prehled No. 4 din Apri! 1928.
[233]
DIN ISTORICUL SLA VISTICEI îN ROMÂNIA
----
233
de seamă ai acesteia fura, în acea vreme, B. P, Hasdeu, episco­
pul Melchisedec, Al. Odobescu, toţi trei Români, şi Cihak, acesta
ceh de origine,
Hasdeu se născuse şi trăise în Basarabia; fostă cândva ru­
sească; ştia deci bine limba rusească, ba şi polona. Episcopul
Melchisedec studiase Teologia în Chievul Rusiei; cunoştea prin
a -::easta limba literară bisericească slavă şi pe cea vie rusească.
AI. Odobescu ştia ceva ruseşte mai cu seamă, se pare, prin soţia
sa, o rusă de origine. Iar Cihak, care era ceh de origine, cu­
n işt sa, pe lângă limba sa cehă, încă alte limbi slave cu- care se
ocup ase împins de curiozitatea minţii sale distinse.
Toţi aceşti patru incep a studia Istoria şi limba română nu
numai cu ajutorul limbilor latină si romanice, cum făcea metoda
Şcoalei latiniste, ci sprijinindu-se şi pe Sla vistică. In acest fel,
au ajuns să prefacă în întregime, scriind, Istoria Românilor şi să
dea o cu totul altă idee-potrivit cu Ştiinţa din apus, de altfel­
despre constituţia limbii române, pe care ei nu o mai vedeau
curat latină, ci cu multe amestecuri slave şi de altfel în ea; iar
cultura românească a trecutului să o înţeleagă nu ca moştenire
roman), ci ca existâ id veacuri dearândul subt influenţa şi îndru­
marea c rlturii slav o-bulgare mai întâi, iar apoi sârbe şi ruseşti­
care a dat Românilor şi alfabetul cirilic şi limba cu ortografia ei
sia vă cirilică. Pentru aceşti reprezentanţi ai nouel Şcoli istorice şi
Iilolcgtce moderne, limba română era, în adevăr, Jatlnă în esenţa
ei, dar era şi plină de slavisme intrate în ea prin împrejurările
istorice de mai apoi: a greşi nu vine din lat. gressus, ci din
sia v gresiti; dobânda e nu din lat do abunde, ci din slav do­
bcda ; gloabă nu vine din lat. gabela, cum spunea Şcoala la.i­
nistă, ci din slavul gţoba, nici coabe din lat. cupie ci din slav­
kobx etc.
Toate aceste preiaceri ale Ştiinţei istorice şi filologice ro­
mâne le-au expus B. P. Hasdeu în a sa Istoria Critică a Româ­
nilor, Cuvenie de beirăni, Arhiva istorică a României şi în alte
scrieri a'e sale; Melchisedec În ale sale Cronica Romanului, Cro­
nica Huşilor, în Analele Academiei Române / etc; Odobescu în
Revista Română etc j Cihak în al său Însemnat Dictionnaire d'ca
tymologie daca-romane.
Aceştia, prin lucrările 10f; crează În România o atmosferă
ştiinţif:că modernă, la fel cu a apusulul civilizat. Ei caută să tor-
[234]
234
ILIE BĂRBULESCU
------------------------- -----------------
meze şi pe alţii în spiritul acestei noui atmosf.re şi metode de
cercetare, în cari Slavistica ocupă un loc de frunte. Subt inf'u­
enţa lui Hasdeu şi Odobescu fu trimis să studieze, între altele,
limbile slave la Praga şi Moskva, Grigore Tocilescu ; acesta, de­
venind apoi profesor de Istoria Antică şi Epigrafie la Universi­
tatea din Bucureşti, studiază şi cercetează trecutul poporului şi
ţărilor ro mâne şi din epoca romană dar şi din epoca influenţelor
slave. Folosindu-se de Slavisiică, Tocilescu a creat Revista pentru
Istorie, Archeologie şi Filologie în care a dat un loc de seamă
izvoarelor sla ve; şi, pe ele întemeindu-se, a scris a sa Istoria
Românilor, în care nu mai punea exagerările patriotice al Şcoalii
latiniste cu privire Ia cultura şi politica Românilor, ci se ţinea de
adevăr, pe care i-I arăta foarte mult documentele rornâno-slave
ce Însuşi studie. Graţie acestei noui Şcoli şi metode cari se spri­
jineau pe Slavistică nu se mai spuse În această carte de Istorie
a Românilor, cum scriau istoricii Şcoalei latiniste, s. ex, că Ro­
mânii (ca urmaşi ai mult civilizaţi/ar Romani) erau aşa de civi­
lizaţi. În cât În sec. XIV deja, sub domnitorul nostru Mircea cel
bătrân, ei aveau deja, în Ţara Românească, o oştire permanentă, pe
câtă vreme, În restul Europil, nici chiar cele mai înaintate În ci­
vilizaţie dintre popoar e şi state nu aveau.
Aceeaşi atmosferă, pe care a creat-o activitatea ştiinţ fică,
înternelată mai ales pe Slavistlcă, a lui Hasdeu, Melchisedec etc,
a produs pe de. o parte Într-unele minţi mai alese, dorinta de a
învăţa şi ele Slavlstică spre a înţelege şi lumina, prin aceasta,
Istoria Românilor şi constituţia limbi! noastre, iar pe de alta în
minţile conducătoare luminate ale României a produs simţirea ne­
voiei de a se completa Invăţărnântul superior românesc prin creare
de catedre de Slavistică În cele două Universităţi ce aveam, la
Bucureşti şi Iaşi.
In [urul anilor '1885-1890, profesorul secundar Gh, Ghi­
bănescu, ca autodidact, se ocupa, În Iaşi, să înveţe limba docu-
�6mâno-slClve. Pentru. aceasta, fiindcă avusese ocazie să
cunoască ruseasca, traduse chiaŢ, şi pentru altii, Gramatica Iim­
bit vechi slavone pe care o şi tipări la Iaşi mai târziu, la a, 1900.
Aceasta nu era altceva de cât tr�ducerea Gramaticel ruseşti : Sta­
rosslavjanskaja Gramatika, scrisă derusul Kolosof, profesor la
Universitatea din Varşovia şi tipărită de acesta mai 'nainte, în
vre-o Hl ediţii, la Kiev. Dar deja mai 'nainte, Ghibănescu tipărise
[235]
DIN ISTORICUL SLA VIsfrCEI ÎN ROMÂNIA
--�--
anume În a. 1892, o sumă de "documente slavone=, În colecţia
cunoscută sub numele de Uricariul lui Th. Codrescu, In urmă,
la a. 1906, Ghibănescu Începu a tipări şi alte "documente sla­
vone" in colecţiile sale proprii cari 'poartă numele Sureie şi Iz­
voade şi Ispisoace şi Zapise. Afară de acestea Ghibănescu a
scris şi diferite studii cu privire la Istoria şi Literatura veche a
Românilor, în toate înterneindu-se, mai mult sau mai puţini pe
cunoaşterea limbii slave a documentelor noastre rornâno-slave şi,
rectificând, prin aceasta, multe din afirmările anterioare ale Şcoalei
latiniste, Ghibănescu publică şi astăzi documente rornâno-stave.
Un alt autodidact, pe care l-a produs atmosfera nouă ştiin­
ţifică creată de Hasdeu, M elchisedec etc, a fost . A[(:x.gnJilJLŞte�
jl�tituiD_r la o şcoală primară din orâŞ'uT Târgu- Jiului. Ac
--'cesta, acum răposat, învăţa singur limba documentelor rornâno­
slave, îrnp'ns şi încurajat mai ales de Hasdeu şi Tocilescu, Jar
apoi, interesându-se de dezvoltarea Istorică a oraşului şi jude­
ţului său, tipări documentele slave ce găsi despre acestea În trei
volume din cari pomenesc: Incercare asupra Istoriei Târgu­
jiului (Bucureşti 1899).
In sfârşit, un alt autodidact, produs al aceleiaşi atmosfera
fu profesorul secundar Orlgore Creţu, care 'Ia a. 1900 tipări, după
un manuscris ce dese-operi,un Dexlcon�slavo-românesc şi tâlcui­
rea numelor, din 1649; pe lân gă că scrise şi diferite stu dii cu
privire la limba şi literatura română veche, în care utiliza oare ..
cari date de Slavistică.
Acea atmosferă pentru Slavistică creă) însă. cum am spus,
şi la guvernanţi dorinţa şi înţelegerea de a completa Universită­
ţile prin ca'edre de această nouă Ştiinţă. Pentru acest SCOP, în
jurul anului 1886, guvernul, şi subt îndemnurile lui Hasdeu şi
Tocilescu, trimise pe Ion Bogdan, licen.iat în Litere dela Uni­
versitatea din Iaşi, să'-învete' SrâViSifc:a�laViena şi Cracovia. După
4-5 ani de studii acolo Intorcându-se în ţară, Ministerul Instruc­
ţiei publice creă, la a. 1891, Catedra de S'avistică Ia Universi­
tatea din Bucureşti pentru dânsul , astfel că Bogdan devine pro­
fesor de această nouă materie aci, unde profesează şi lucrează
până la rnoartea-i [ntâmplată de curând. Iar peste nu multă "Vreme
acelaş Minister trimite la Studii de Slavisţicâ pe Ilie Bărbulescu,
care o învaţă aproape cinci ani de zile la Universităţile din Praga,
Agram, Leipzig, Berlin şi Viena, obţinând chiar titlul de Doctor
[236]
rUE BĂRBULESCU
________ •. =_lo<\.
În această specialitate. La Întoarcerea acestuia dela studii, se cre­
Iază pentru dânsul, în a. 1906, Catedra de Slavistică dela U ni­
versitatea din Iaşi, pe care o ocupă, ca profesor, şi unde lucrează
şi astăzi.
Atmosfera de Slavlaticâ.t--pe care o creeaseră Hasdeu, Mel­
chisedec, Odobescu, Cihac şi din care se ridicase şi Ion Bogdan,
- se preocupa de luminarea şi construirea Istoriei reale vec/zi a
Românilor şi de studierea constituţiei şi evoluţiei limbei române.
S'a văzut aceasta din cele ce am spus mai sus prin titlurile scrie­
rilor scriitorilor eşiţ: din această atmosferă şi ale celor cari o crea­
seră. Ion Bogdan, ca profesor de Slavistică, merge în aceeaşi di­
recţie şi pe acelaş drum al înaintaşilor şi acelor contlmporanl
imediaţi ai săi; căci şi dânsul se foloseşte de Slavlstică numai în­
trucât poate lămuri, lumina şi reconstrui, cu ajutorul ei, părţi din
Istoria veche a Românilor de dincoace de Dunăre, puţin şi din
limba acestora. Interneindu-se pe Sia vistlcă, Bogdan a scris câ­
teva studii cu cuprins istoric; În ele a arătat, Între altele, că Ro­
mânii din fosta Dacie Tralană au început au se ocupa cu scrierea
Istoriei lor mai întâi în limba literară slavă, la sfârşitul secolului
XVI, şi că numai În urma acesteia în slavoneşte, anume în sec.
XVII, au început a scrie şi româneşte Istoria lor. Istoria Români­
lor În româneşte au început a o scrie Românii atunci subt influ­
enţa celor scrise de ei în slavoneşte, a arătat Bogdan cu aiuto­
rul cunoştinţelor sale de Slavistică, Afară de studii in acest sens
pentru viaţa trecută a Românilor-conform în total cu atmosfera
creată de Hasdeu etc. din care se ridicase-Bogdan a mai copiat
şi tipărit diferite documente scrise la şi de Români În slavoneşte
( rornâno-slave) în secolli XV, XVI şi XVII; ba a lucrat spre a
tipări şi redactia medio-bulgară a Cronicei lui Manasses.
In scrierile sale şi în \cariera-i profesorală, deci, Ion Bogdan
a fost (ca şi înaintaşii şi contimporanii imediaţi ai săi, ce am po­
menit mai sus) numai un fel\.de teoretician; pe dânsul îl interesa
viaţa popoarelor slave numai În trecutul ei şi întrucât ea pu­
tea să-I slujească la luminarea şi înţelegerea Istoriei tot trecute a
poporului românesc de dincoace de Dunăre; nu-l preocupa nici
de cum folosul practic de act�alitate ce ar putea trage Românii
din Slavistică, pentruca prin cunoaşterea limbilor slave vii de
astăzi să cunoască şi viata de astăzi a acestui popor slav fără
preocupare de raporturile lor în trecut cu Românii. 111 lecţia de
[237]
DIN ISTORICUL SLAVISTICEI ÎN ROMANI�_____ 237
--�--
deschidere, în a. 1891, a Cursului său de Slavistică Ia Universi­
tatea din Bucureşti, pe care a tipărit-o peste 3 ani cu titlul; In­
semnăiatea studiilor slave pentru Români, spune, într'adevăr, ur­
mătoarele : "Cunoştinţa practică a limbilor slave nu va intra nici
odată în domeniul invăţământulul nostru universitar. Scopul nos­
tru trebue să fie exclusiv studiul teoretic al lor şi prin aceasta
studiul întregii fiinţi a popoarelor slave, Întrucât ele au. exercitat
oarecare influenţă asupra vieţii noastre din trecut .... Am trecut cu
vederea peste folosul cel mare practic, ce l-am putea trage din
cunoaşterea mai de aproape a limbilor slave moderne, de oarece
studiile universitare Il-au a face cu trebuinţele practice ale vieţii,
ei CU ex igenţele ştiinţelor istorice".
După ideia lui Bogdan, deci, ca şi după cea din atmosfera
arătată din care el eşi se, Ştiinţa Sia visticei nu trebue să fie în­
trebuinţată în universităţile noastre şi pentru trebuinţele practice
actuale a vieţii româneşti, ci numai pentru cunoaşterea trecutului
Românilor.
In aceiaşi direcţie merge şi activitatea urmaşului lui Bogdan
Ia Catedra de SIa vistică de Ia Universitatea din Bucureşti. După
moartea lui Bogdan în a. 1919, Catedra aceasta rămase puţin neo­
cupată de un specialist, ci numai in suplini rea altuia. Dar indată
apoi, se întoarce de la studiile speciale de - Slavistică, ce face, mi
se pare aproape doi ani la Universitatea Cehă din Praga, d. P.
Cancel, şi, în a. 1920 i se dă acestuia suplinirea până în a. 1923
când ocupă catedra ca profesor titular în locul lui I. Bogdan. Ca
slavist şi profesor, d. Cancel a scris, a Iară de câteva mici arti­
cole, trei broşurele : una Despre .rumăn" şi despre unele probleme
lexicale vechi slavo-române, alta cu titlul Termenii slavi de plug
Îl! daca-româna, ŞÎ a treia, în sfârşit, despre Originea poeziei
poporane.
In toate acestea se vede-ca şi în titlurile lor, de altfel­
directiva teoretică şi pentru cunoaşterea trecutului I Românilor, pe
care am arătat-o Ia Bogdan, contimporanii imediaţi şi înaintaşii
acestuia. Iar lecţiile ce d. Cancet face, precum şi Iucrările-i cu
studenţii în Seminarul de Slavistică, sunt în aceeaşi direcţie, cum
se vede în Anuarul publicat de Universitatea din Bucureşti,
Această direcţie teoretică pentru cunoaşterea numai a tre­
cutului Românilor o urmează un alt fost student al lui Bogdan:
d, Stoica Nicolaescu. Acesta e acum profesor de limba buJgă-
[238]
ILIE BĂRBULESCU
rească la Scoala de Război, în care ofiţeri din oştirea românească
învaţă bulgara. Ca profesor de această limbă modernă Nlcola­
eseu, evident, face o activitate practică iar nu teoretică : de cât,
aceasta o face nu din ideia sa, ci pentru că tendinţa spre practi­
cism a răposatului rege Carol împinsese, ca ceea ce se socotise
de curent a nu se face în Universitate, adică învăţarea limbilor
sIa ve moderne, să se facă cel puţin Ia Şcoala de Război. Activi­
tatea proprie a d-lui Nicolaescu însă e tot cea teoretică a lui
Bogdan: pentru cunoaşterea vieţi trecute a Românilor; şi o ve­
dem în publicaţia-i de documente slave cu titlul: Documente sla­
va-române şi alte lucrări istorice ale sale,
Aceiaşi directie aproape numai teoretică: de a cunoaş'e tre­
cutul istoric,economic, etnografic, filologic al Slavilor vecini nouă
atunci-Ruşii, Sârbii, Bulgarii-deşfăşură Institutul sud-est euro­
pean, creiat la Ianuar 1914 În Bucureşti, prin stăruinţele d-lut pro­
fesor N. Iorga şi ale reposatului profesor geograf şi geolog N.
Murgoci. Drept e că acest Institut, care nu mai există astăzi, are
practic în activitatea sa faptul că în cuprinsul lui se făcură cursuri
de limbile bulgară, rusă şi sârbă actuale; numai atât însă) căci
incolo activitatea lui se mărginea, pare-se, numai la cunoaşterea
trecutului mai mult sau mai puţin îndepărtat al acestor popoare
slave. Spre a confirma aceea ce spun, dau aci titlurile câtorva
conferinţe, ce se ţinură În Institut în a. 1914-1915, În afară de
cursurile de acele limbi slave: "Din Istoria Bulgariei" (conferinte
ţinute de bulgarul Radef), "Din literatura populară şi modernă
sârbească= (confer, de sârbul Svilokosicl), "Resturi de vechi in­
fI uenţe sărbeşti în viaţa noastră" şi "Utilitatea învăţărnântului lim­
bilor neos!ave" (conferinţe de prot. Ilie Bărbulescu), "Istoriogra­
fia b.zantină şi Peninsula Balcanică, Românii şi cronicarii greci
după 1456" (confer, de Russo) .. "Haiducia în Peninsula Balcanică
după monumentele literare," (confer, de Pericle Papahagi) etc.
Aşa că, activitatea Institutului sud-est european propagă în­
văţarea practic a celor trelIlrnbi �slave moderne, ca o complec­
tare a cursurilor universitare de Siavlstică ale lui 1. Bogdan, care
susţinea că studiile de S:avi�ică la Unlver sltate nu trebue să se
ocupe de trebuinţele practice ale vieţii învăţând limbele sJave mo­
derne ; încolo, şi acest Institut nu cercetează şi nu dă învăţături
ascultătorilor săi despre viaţa vie, pol.tică, culturală, economIcă
etc. de astăzl a acelor Slavi vecini, ale căror limbi) totuşi, le propagă.
;. ti ţ" T
; "1;
[239]
l}IN ISTORICUL SI.,A VISTICEI IN ROMÂNIA
239
Direcţia teoretică pentru studiile de Slavistică a lui I. Bog­
dan�pe care acesta, repet, a luat-o şi continuat-o de la înain­
taşii săi Hasdeu, Melchisedec, Odobescu, Tocilescu=-o urmează ă.I,
Batotă: Acesta=-după ce a fost student al lui Bogdan la Universl­
tatea din Bucureşti-s-a făcut mai departe Slavistica la Universlta ...
tea din Belgrad. Balotă, care a fost, mi se pare, asistent al pro"
Iesorului Cancel, a scris, în acel spirit teoretic: Reă slovenskog
pare/da i rumunska nazalizacija, apoi La tiasalisaiion et le rho�
iacisme dans les Iangues roumaine et albanaise etc., totul spre a
arăta, şi cu ajutorul Slavisticei, diferite stări şi fenomene vechi
din limba română.
O abatere, dar numai parţială, de la această directivă teo.
retică a lui Hasdeu, Bogdan, Cancel, Balotă, dar aproplindu-se de
felul de activitate al ,.Instltutului sud-est european", o face d. P.
_ P, Panaitescu, numit în anul trecut conferentiar de Istoria -popoa:'----­
relor Europei orientale la Universitatea din Bucureşti (o catedră
similară celeia pe care o are şi Universitatea din Cluj, aci.o­
cupată de prof. Silviu Dragomir, despre care vorbesc mai jos).
D. P. P. Panaitescu nu a studiat Slavistica în special, ci, prin
faptul eă a învăţat şi in Polonia, cunoaşte limba poloneză. pe
care o utilizează în scrierile sale.' Aceste. scrieri se referă, ce e
dreptul, În sensul directivei teoretice, la raporturile [Il trecut ale
Românilor cu Slavii (în deosebi Polonii); pomenesc din ele pe:
Le pr ince [Dămetre Cantemir el le mouvement intellectuel russe
sous Pierre le Graiul. Dar influenţat, se pare, de directiva prac­
tică de la Catedra de Slavistică a Unirersităţii din Iaşi, despre
care voi vorbi Îndată, precum şi, poate, de aceia a fostului "In­
stitut sud-est european", predă studenţilor săi, şi limba poiană
de astăzi, spre a completa, în parte, ideia lui Bogdan; fără ca
Însă să predea ceva şi din vieaţa internă actuală a Poloniei, fi­
indcă crede, se poate, şi dâ.isul ca răposatul I. Bogdan, şi chiar
ca "Institutul sud-est Europe-an", se pare, că "Ştiinţa n-are a face
cu trebuinţele practice ale vieţii, ci numai cu exigenţeleŞtiiniei ,
istorice" .
Direcţia aceasta teoretică o urmează şi d. Ştefan Berechet,
fost student în Teologie la Chiev şi Petrograd:ia-racum�pr'ore:­
SOI' de Istoria Dreptului românesc la Universitatea din Iaşi. Scrie­
rile sale se referă numai la Istoria veche a Românilor şi uneori
dau indemnuri de a se lnvăla limbeleslave actuale;' pentru ca!
[240]
240
ILIE BĂRBULESCU
,�
prin citirea lucrărilor relative la trecut, apărute În ele, să putem
lumina şi lămuri trecutul românesc În legaturile lui CU Slavii În­
conjurători. Aşa cum, in acelaş chip şi pentru acetaş scop, făcea
"Institutul sud- est european" şi face d. P. P. Panaitescu. Nu se
"
ocupă şi nici" nu îndeamnă a ne ocupa cu mlşcărtle vvieţli ac-
tuale slave.
Insernnătatea S'a visticei pen tru tre buinţele .practice ale vieţii
române actuale a înţeles-o În parte, cel dintăi în România, răpo­
satul rege Carol. Nevoind să se amestece în Universitate, a supli­
nit defectul ei, teoreticianismul, prin crearea, deja de peste 20 de
ani, a unei catedre de limba rusă şi al.a de limba bulgară la
Scoala de Război. Nemai de limbă însă. Voia ca, ast-fel, cel pu­
ţin unii din ofiţerii noştri să poată citi scrierile ruseşti şi bulgă­
reşti cari ar avea oarecare legătură cu interesele militare ale Ro­
mâniei. Ca consecinţă a acestei creaţii avem un Dicţionar ruso­
român şi alt Dicţionar româna-rus făcute de Em. Grigor oviţa, a­
cum răposat, fost profesor de limba rusă la Şcoala de. Război şi
Dicţionar bulgara-român scris de Zamfir Arbore, profesor la a­
ceiaşi Şcoală militar ă de ofiţeri după moartea lui Grlgorovlţă,
La această Scoală de Război însă s-a predat Slavistică, nu-
,
mai spre a se învăţa limbile actuale bulgară şi rusească cala "Ins­
titutul sud-est european". Nimic mai mult, cu privire la viaţa in­
ternă actuală a Ruşilor şi Bulgar.lor nu s'a predat şi nu se pre­
dă acolo.
Profesorul de Slavistică de la Universitatea din Iaşi, ilie
Bărbutesat, abătându-se de la drumul lui 1. Bogdan şi al înainta­
şilor săi îndeobşte, şi apr opiindu-se de cel croit, în altă parte şi
cu o mai mică lărgime, de regele Carol, dă o nouă largă direc­
tivă studiilor de Slavistică, .atât prin scrierile sale, cât şi prin ac­
tivitatea ce o desfăşoară cu studenţii la Seminarul de Slavlst'că
al său. Noua directivă este, că catedra sa trebuie să aibă şi preo­
cupări teoretice, adică de a cunoaşte şi arăta legăturile trecute ale
. Românilor CU Slavii (cum făceau în lucrările şi prin activitatea Jor
i" .ştiinţifiCă Hasdeu, Mel.chisedec� Odobescu, Bogdan etc.jjdar, în
ace/aş timp, trebue să aibă şi\preocuPări practice, adică de a
. cunoaşte şi arăta şi vieaţa actuală a Slavii or. Această activita te
să o desfăşoare atât pentru cultlvarea studenţilor şi a publicului
extrauniversitar ; căci aceştia pot. învăţa multe lucruri' folositoare
de la unii dintre Slavi, aşa de la I foarte civilizatii Cehi şi Poloni;
_!Li2Z22
#1
[241]
DIN ISTORICUL SLAVISTICEI îN ROMÂNIA
241
cât şi pentru ca aceşti studenţi şi careva din publicul extraunl­
versitar, care vor fi conducătorii României de mâne, să cunoască
nu numai limbile slave (ca la Şcoala de Război), ci şi mişcările
vietii slave tn toate formele ei actuale.
Bărbulescu a gândit şi crede şi astăzi că ace astă dir ectivă
nu numai teoretică, ci şi aşa larg practică, .tre buie să o aibă ac­
tivitatea catedrei de Slavistică chiar in Universitate; numai aci poate
fi asigurată continuitatea statornică a acestei activităţi practice;
căci în altă parte, anume fn instituţii sau institute, ca acel "sud­
_est european" de pildă, cari sunt creaţii vremelnice, continuitatea
acestei activităţi poate fi uşor nimicită. cum-parcă prevăzând­
sva întâmplat cu ea prin moartea acelui Institut.
Această a sa nouă directivă a formulat-o profesorul Bărbu­
lescu chiar în Lectia de deschidere a Cursului său de Slavistică,
pe eate a tipărit-o, în anul 1906, sub titlul : Problemele capitale
ale SI avlsiicei la Romăni.
Această nouă directivă se vede, de altfel, în însăşi activita­
tea, ca scriitor de opere ştiinţifice şi ca profesor, a slavlstulul de
la Universitatea din Iaşi.
Activitatea-i teoretică, adică pentru trecut, a sa, se vede pe de
o parte În scrierile profesorului Însuşi, lac pe de alta În scrieri
ale studentilor şi studentelor care i-au urmat cursurile şi îndru­
mările. Scrlerile sale se referă, unele la Istoria Românilor în atin­
gerile acestora cu Slavii, aşa Relaiions des Romains avec les Ser­
bes, les Buigares, les Grecs ei la Croatie ; altele la limba Rornă­
nilor, aşa Fonetica aljabetului cirilic În textele române din seco­
lul al X VI şi XVII, tn legătură cu monumentele literare p aleo-,
sârbo-, bulgara, r11sO- şi rotnâno-slave ; altele se referă la Is­
toria" Literaturii Românilor, aşa Curentele literare Ia Români ÎIl
perioada Slavonismului Cultural.
Iar la studenţii săi se vede această directivă teoretică, adică
pentru trecutul atingerii Românilor cu, Slavii, la următorii. Prof.
Dr, Eufrositia Simionescu a scris, sub conducerea sa : Accentul
În cuvintele slave vechi din limba română.-Prof. Al. Epure des­
pre: Influenţa [abulistului (LIS Krylov asupra jabuliştilor Ro­
mâni A. Donici şi C. Stamati.--;-Peof. Dr. Margareta Ştefănescu
despre: Elementele ruseşti-rutene În limba românească şi vechi­
mea lor. Ca să pomenesc nu toate, ci numai unele din lucrările
foştilor studenţi ai proi, Bărbulescu,
[242]
242 iLIE BÂRBULESCtj
Iar activitatea practică a nouei directive de la catedra de Sla­
vistică a Universităţii din Iaşi se vede, încă de la începutul creării
acestei catedre acum 21 ani, pe de o parte in cursurile făcute, mai
nainte, de profesor pentru ca studenţii să înveţe limbile s'ave de
astăzi vecine cu România: rusa, bulgara şi sârba etc.; iar pe de
alta se vede in Conferinţele ce, de 21 de ani, ţin În fiecare săp­
tămână, la Seminarul de Slavistică, studenţii şi studentele, despre
diferitele probleme ale vieţii actuale a Slavilor vecini.
Spre a se vedea această nouă directivă practică şi de ac­
tualitate, dau aci câteva din titlurile Conferlnţilor ţinute săptămânal
de studente şi stdenţl la Seminarul de S'avistică al Universităţii
din laşi, În anul acesta 1928 până-acum: Despre republica Celio­
Slovacă ; despre: Invăţămâtitul tn Ceha-Slovacia; Partidele po­
litice şi activitatea lor în Ceho-Slovacia ; despre Rusia Sub-car­
patică din Republica ceho-slovacă; despre Societăţile de Socoli în
Cehoslovacia; despre Slovaci! din republica Cehoslovacă ; despre
Tolstoi, Dostoevski, Maxim Gorki, Turghenev şi opera lor lite­
rară; despre Muţicu! rus ; despre Comunismul bolşevic şi Lenin ;
Apropieri între revolutia franceză din 1789 şi revoluţia rusească
din 1917; despre Iugoslavia de astăzi ; despre Literatura şi arta
III special decorativă din Iugoslavia de astăzi ; despre Progra­
mul partidului Socialist-revolutionar din Rusia de azi etc.
Acestea pentrucă noua directivă a catedrei de Slavistică de
la Universitatea din Ia�i crede că Ştiinţa "are a face" şi cu tre­
buinţele vieţii practice, nu numai cu cercetarea teoretică a adevă­
rurilor abstracte şi trecute. Iar despre toale s'au publicat în tot­
deauna rezumate În ziarul Opinia din laşi, pentru ca şi, publicul
cel mare să se instruiască din ele.
După marele război face parte din. România Încă două uni­
versităţi: acea din Cluj şi cea din Cernăuţi. Amândouă au astăzi
catedre de Slavistică. \
Profesorul catedrei de' Slavistică de la Univer s itatr a din
Cluj a fost până acum, 2 luni, când a încetat din viaţ�,_1qsif
Popovici. Acesta a studiat, cum spunea, la Viena, Leipzig şi
în Paris; n-a făcut însă stu\m speciale de Slavistică,cum
se vede din chiar scrierile sale,�i mai curând de Filologie roma­
nică şi Fiziologia sunetelor. Căci într-adevăr, iată titlurile scrieri­
lor sale: Fiziologia vocalelor româneşti ă şi t ; Ortoepia şi Fo­
netica ; Abatete Rousselot creatoruîfoneticet experimentale; Voca-
[243]
u;;;sw
DIN ISTORICUL SLA VISTICEI iN ROMÂNIA 243
.���-
lele româneşti; în preparţie avea: Câmpul auditiv la surdotnuţi şi
Dijtongii româneşti. Dacă în aceste studii ale sa:e de Rornanis­
tică întrebuinţează ici-colo şi oare cari date din Slavistică, face
aceasta-se vede din ele-nu ca cunoscător specialist în această
ramură de Ştiinţă, ci ca ori-ce r ornanist astăzi, care trebue să
cunoască şi câte ceva din Slavistică , aşa cunoştea şi întrebuinţa
deja de mult, rornanistul Schuchardt, care discuta cercetările din
Cuvinte din bătrâni ale lui Hasdeu, şi tot aşa, ba chiar mai mult
de cât Ios'f Popovici, întrebuinţează oarecari date ale Slavis­
ticei rornanlstul, profesor chiar la Universitatea din Cluj. d, T.
Capidan. In acest sens trebue dar luate cele ce se spune în re­
vista din Praha : Stavia, 1, 1, p. 186. O singură dată face Io­
sif Popovici ceva Slavistică propriu zisă, dar, şi atunci, mai mult
Fiziologia sunetelor, pe care o învăţase la abateIe Rousselot; e
când a scris mica-l broşură cu titlul; Une prononciation bulgare
(Cluj 1921).
Activitatea ca scriitor a lui Iosif Popovici e, dar, mai ales
cu aceea directivă veche teoretică a înaintaşilor Hasdeu, Ioan Bog­
dan etc. şi a contimporanilor săi Cancel şi Balotă. Ca profesor,
însă, are o oare care activitate şi În sensul directivei practice ce,
de 21 de ani acum, se practică de către profesorul de Slavistică
de la Universitatea din Iaşi. Anume, fiindcă cunoştea din practică
limba sârbească, ca unul ce-i bănăţean de origine, iar nu ca fi­
lolog sia vist, preda studenţilor săi limba sârbo-croată de astăzi.
Numai limba Însă, nu se ocupa şi cu viaţa sârbo-croată sub for­
mele ei interne diferite actuale; aceasta se constată în Anuarul
Universităţil din Cluj.
I Tot În sensul vechii directive teorefice este activitatea d-lui
Silviu Dragomir, profesor de Istoria sudest-eur opeană la Uuiver­
sitatea din Cluj, (catedră similară celei a d- lui P. P. Panaitescu
de la Universitatea din Bucureşt ). Această directivă se vede, în
adevăr, pe de o parte din "Anuarul Universităţii din Cluj", iar
pe de alta din chiar publicatiile sale. Pret, Dragornlr nu e slavist
propriu zis; căci nici n-a învăţat în special Slavistica şi nici nu
e în curent cu cercetările ei; prin faptul Însă că e bănăţean de
origine şi, prin aceasta, ştie sârbeşte;: şi pentrucă înainte de răz­
boi a făcut ceva studii teologice în Rusia, are oarecare înclinare
de a se ocupa cu probleme din Istoria trecutului românesc care
au legături cu lumea slavă. As!H, anul trecut a copiat şi publi-
[244]
244 ILIE BĂRBULESCU
cat nişte documente rornâno-slave de curând descoperite. Publi­
caţia aceasta are titlul: Documente nouă privitoare la Relatiile
Ţării Româneşti cu Sibiiul în secolli XV şi XVI; despre ea, din
punctul de vedere al Slavisticei moderne eu am scris o recenzie
În revista din Iaşi, al căreia director sunt: Arhiva, XXXV, 1.
Universitatea din Cernăuţi are şi ea o catedră de Slavistică ;
e ocupată, din a. 1927, de d. Grigore Nandriş, Acesta a învăţat
Slavistlca, între alte părţi, în Polonia. Activitatea sa este În sen­
sul acelei vechi drective teoretice a lui Hasdeu, se par e , aşa
rezultă cel puţin din scrierele-i care Se referă numai la trecutul
raporturilor Românilor cu Slavii şi la trecutul slav. Pomenesc din
scrierile saI e : A spectele verbale tn evangheliarul slav de la Putna
(sec. XIII-Xl V) şi Les diphiongues ci Iiquides dans les elements
slaves du roumain apărută În a. 1926.
Eu-acum alături şi de Încercările, Le şi numai parţiale,
spre practicism ale profesorilor P. P. Panaitescu şi Iosif Popo­
vicr=-stăruesc mereu a crede că, de oarece Româna e aproape­
de toate părţile înconjurată de state şi popoare slave, un interes
vital al ei este de a cunoaşte nu numai teoretic viata trecută a
.acestora pentru trebuinţele Ştiinţei istorice şi filologice române şi
pentru lămurirea Istoriei trecute a poporului romanesc în legătu­
rile acestua cu Slavii, ci de a cunoaşte şi practic, atât limbile
cât şi viaţa lor actuală, sub diferitele ei forme, pentru nevoile
.vieţil Statului românesc de acum şi pentru a şti ce îndrumări se
cade să se dea acestui stat spre viitor. Aceasta cu atât mai mult,
cu cât unele dintre popoarele slave de astăzi, aşa Cehii, sunt de
o superioară cultură ccciden: ală.
De aceea, cred că, îndeosebi de aci inainte, ar tre hui ca şi
catedrele de Slavistică de la celelalte Universităţi româneşti să
înceapă a se indeletnici, ca cea din Iaşi. nu "numai cu ex'genţele
Ştiinţei ietorice ", adică nu numai cu viaţa trecută a Stavilor şi
nici numai cu Învăţarea unor limbi slave actuale, ci şi cu cu­
noaşterea vieţii interne a acestor Slavi de astăzi; căci, numai pe
această cale mergând, vom fi în ,stare să dăm soluţiile cele mai
reale problemelor politico-social� şi naţionale, interne şi externe,
româneşti actuale şi viitoare. "
\ Ilie Bărbulescu
[245]
COMUNICARI
o recenzie în "Zeitschrift fiiI' romanlsche
PhiIologie"
Prof. E. Gamillscheg, pe când era profesor de Romanistică
la Universitatea din Insbruck, a recenzat în r ev. germană Zeit­
schrift fOr romanische Philologie din a. 1923, numerile din a.
1921 (voI. XXVIII) ale Arhivei. A înţeles deci ce scriu eu (ct,
Arhiva, XXX, 2, p, 205-214). Despre aprecierile salc.e-cari sunt,
cât omeneşte e cu putinţă, obiective-am relatat deja cu satisfac­
ţie în Arhiva, XXX (a. 1923), 3-4, p. 384-387. Acum, de când
nu mai e la Insbruck (în Austria), ci profesor de aceeaşi materie
la Universitatea din Berlin, a recenzat nurnerle din anii 1922,
1923 şi 1924 (voI. XXIX-XXXI incI.) în aceeaşi Zeitschrijt jur
rom. Phiţologie, vol. XLVIlI, Iasc, 1 şi 2 din April 1928. In a­
ceastă nouă recensie a sa Garn. apare, ca şi în cea trecută, omul
de Ştiinţă adevărată şi, pe cât e cu putinţă omeneşte, obiectiv.
Impins de acest spirit, spune, între altele, că "cercetările făcute
în "Arhiva" asupra raporturilor reciproce slava-române dau aces­
tei reviste valoarea ei deosebită (ihren besonderen Wert) ; aşa că,
zice mai departe, ea (revista) constitue o intre gire a altor re vis: e
care se îndeletnicesc numai cu elementele romanice ale limbii ro­
mâne. Iată pasaglul acesta: "Der grosste TeiI der Zeitschrift wird
von dem Herausgeber Ilie Bărbulescu, dern Slavisteu der Uni­
v-rsltăt ]assy bestritten. Es slnd daher gerade die Untersuchun­
gen, uber dle slavisch-romanischen Wechselbeziehungen, die d.e­
ser Z iitschrilt ihren besonderen Wert verleihen, so dass sie als
Ergănzung der anderen rumanisch.n, in erster Linie die Roma-
[246]
2 ILIE BĂRBULESCU
46, ---------------------------
nischen Elemente be.uckslchtlgenden Zeltschriften voile Existenz­
berechtigung hal".
In această obiectivitate a sa Gam., crezând greşit că din
lan uar 1925 Arhiva a avut o întrerupere in regulata ei apariţie,
daclară că "ar fi fost fără 'ndoială foarte regretabil, dacă această
întrerupere a apariţiei ei ar fi dus-o la o totală încetare de a mai
apărea" (Seit [ănner 1925 ist die Veroflentlichung der Zeitschrilt
unterbrochen worden, und es wăre zweifellos sehr zu bedauern,
wenn diese Unterbrechung zu einer vollstăndigen Elnstellung fuh­
ren sollte). In realitate însă revista noastră n-a fost niciodată în­
treruptă, în apariţia el, din 1921 de când am reinceput a o scoate,
după război, până astăzi. S-a înşelat, deci, prof. Garnlllscheg.
Această obiectivitate a sa-care face cinste şi prof. Gam. şi
Ştiinţei germane, deslgur=-onoratul coleg o împinge aşa de de­
parte, încât, scriind despre o observare ce, cu privire Ia prima-I
recenzie i-arn făcut (in Arhiva, XXX, 3-·4, p. 387) despre o eroare
ce comisese zicând că rom. Urechie ar fi venit în româneşte din
lat auricula, iar nu din lat. pop. oricula, recunoaşte şi, fără să
fie obligat, rearninteşte că: also meine Folgerung en liber die lat.
Grundlage VOR rurn, ureclzte .... nicht begrundet [sind=deci con­
cluziile mele cu privire la originea rom. Urechie nu sunt înteme­
iate. Un altul, trebuie să o recunoaştem, n-ar ti făcut această de­
claraţie fără să fie obligat, ci, ca să nu pară că nu e grozav de
învăţat, ar fi tăcut din gură. Totuşi, câteodată apare şi Oam. om,
deci cu slăbiciunea omenească de a nu fi chiar cu totul obiectiv.
Deja în voI. XXX făcusem observarea, că înclină oarecum a fi
ceva părtinitor cu cei de specialitatea sa, adică cu rornaniştii, A­
cum face odată acelaş lucru, măcar că mai sus recunoaşte că ob­
servările mele slujesc ca o ..,întregire" (Ergănzung) revistelor cari
se ocupă numai cu elementele 'romanlce. Astfel, vorbind despre
recenzia ce am făcut În Arhiva din a. 1922 studiului d-lul Sextll
Puşcariu publicat în "Zeitschr. {ţir rom. Phil." sub titlul: "Zur
Rekonstruktion des Urrurnănischen", zice că în acea recenzie a
mea s-ar fi văzând că "ihm", adltă mie: doch fehlen die notigen
Kenntnisse aus der Romanistik, u\n ein richtiges Urteil abgeben
zu konnen (p, 215)". De cât, dacă mai sus recunoaşte, cum am
arătat, că obs :rl!ările mele slujesc ca "întregire" (Ergănzung) stu­
diilor de Romanistică, evident că e o contrazicere din parte-i a
spune numai ceva mai jos, că mie îmi lipsesc: die notigen Kent-
I
[247]
COMUNICĂRI
--------------------
nisse aus der Romanlstlk. Cum că în aceasta lipseşte lui Garn,
obiectivitatea ştiinţifică pe care o are de obicei şi îl caracteri­
zează, cred că poate sta dovadă faptul că un romanist ca şi dân­
sul, prof. A.Philippide, in noua sa operă Originea Românilor, 1,
Iaşi 1925, p. 824, recunoaşte că am doborât cu succes susţine­
riie lui S. Puşcar!u, spunând că Bărbulescu : "a putut aşa lesne
reduce la nimic afirmările lui Puşcartu=.
De alt-fel, mic.le observaţ-i, ce Garn. îmi face cu privire la
cele ce j;"trisesem eu în recenzarea studiului "zur Rekonstruktlon"
al lui Puşcariu despre dualismul rom. auz şi aud, văz şi văd etc.
precum şi despre irnperfectul rom. pers. 1 sg.lăudam şi lăuda nu
pot nici de cum să arăte că "doch fehlen ihm", adică mie, acele
"nofigen Kentlnisse aus der Rornanistlk", indeosebi pe câtă vre­
me eu nu admit teoria că limba strărornână (das Urrumănische)
s-a format pe teritoriul de extraordinară intindere, adică şi din­
colo şi dincoace de Dunăre cum,-ca alţi, sustine şi d. Puşca riu
în acel studiu al său; căci eu cred, cum se va vedea şi din stu-.
diul ce public în Arhiva sub titlul: Formarea individualităţii lim­
bii române şi eleme?itul slav, că "Oas Urrumănische ", adică "stră­
româna" s-a format numai la apus de Olt până la râul Temeş din
Ban at, deci pe un foarte restrâns teritoriu ...
Mi se pare dar, din acestea, că Garnillscheg se simte prea
mult legat sufleteşte de romanişti, deci şi de Puşca riu, pentru ca
să se expună Ia aşa evidentă contrazicere. Trebuie să observ însă
că nu de toţi romaniştii se simte aşa de legat prin simpatia sa;
căci, s. ex, articolele din "Arhiva" ale profesorului romanist 1.
Iordan, cu toată seriozitatea lor ştiinţifică, le apreciază în recenzia
sa (p. 213-214), mi se pare că greşit, nu cu aceeaşi bunăvoinţă.
Iată de ce spuneam mai sus că şi Oam. e relativ obiectiv,
adică numai atât cât e omeneşte CU putinţă.
Oricum însă, această lipsă de obiectivitate în folosul specia­
lităţii sale şi a d-lui Puşcariu e lucru mic faţă de restul recenzie!
sale in care e obiectiv într'adevăr.
Ba ceea ce face şi mai mult onoare profesorului Oam. şi
revistei germane "Zeitschrîft fUr rornanische Philologie" e că, d şi
recenzează despre studii în mare parte de Slavlstică care au nu­
mai atingeri cu lumea romanică, totuşi analizează aceste studii cu
o solidă arnănunţlme. Regret că trebue Să fac această observaţie
în comparaţie; dar trebue să' o fac, fiindcă, dacă ne căznim toţi
[248]
248
iLIE BĂRBUL�SCU
.���---- ----- --------�
pentru aflarea adevărului, acest adevăr ce găsim trebuie să fie
luat sau nu luat în seamă de cei care citesc despre el nu după
anumite consideraţii oportun'ste sau după ce le şopteşte tenden­
ţios la urech'e unul sau altul dintre cei protinic interesaţi. Căci,
iată, de pildă, revista din Paris Revue des etudes slaves ; ea e
deci o revistă de Slavistică, şi totuşi, când s. ex. în Tom. VII
(a. 1927) găseşte cu cale să pomenească despre stu diile de Sla­
vistică din Arhiva nu le analizează ca Oam. cu solida sa Ştiinţă
germană, ci se mărgineşte a zice pur şi simplu (Ia p. 274): On
notera dans l'Arhiva de la Socie.e dhistoire et de philolcg'e de
Iaşi (XXXIV, no. 3-4) la suite des observations d'Ilie Barbu­
Iescu sur les elemente slaves en rournain (p, 81-87) et l'etude
de Margareta Ştefănescu sur l'influence de la traduction moyen­
bulgare de la Chronique de Manasses sur la litterature rournaine",
Atâta tot.
Dar cam cari sunt aceste "observations" ale lui Ilie Bărbue
lescu şi Margareta Ştefănescu, cari toate sunt din domeniul Sla­
visticel, adică din domeniul revistei Revue des eiudes slaves-nib
mic! Pe câtă vreme "ZeitschriL" şi Gam. arată şi analizează aâ
ceste 'Iobservations" de Slavistică pentru a aduce Ioloase Roma­
nisticei pe 11 pagini ale revistei şi cu literă mică (petit).
Atrag atenţia d-l ui Garnilscheg însă, că la p. 206 a recenslei
acestea a sale îmi reproduce greşit gândul teoriei mele despre
,J'ormarea individualităţii limbii române şi e'ernentul slav". Eu sus-
1'0 că cele mai vechi cuvinte bulgare au pătruns în limba română
nu după sec X (ua-h dem 10 jdt) cum scrie acolo Garn., ci cu
i Începere din sec. X, adică cu începere de când, prin vre-o revo­
luţie internă intâmplaă în limba bulgară, încep a se ivi În aceasta
"abaterile" de la limba paleo slovenică (altbulg. Sprache), pe cari
le constatăm, ca ceva neobicinuit şi anormal, în textele paleoslo­
venice ce avem azi şi rari sunt copii din sec. X după originale
pierdute din sec. IX, de când, dacă am fi avut acele originale din
sec, IX, nu am fi găsit şi În'� ele acele abateri. Abateri sunt: su­
netele postpaleoslovenice (sec. X) o pertru 'K, e p, h, Z p. h, pierde­
rea sunetelor z şi h, ameste9-11 lui .il\. cu 10\, i p. '1\ etc. Aceste
"abateri" sunt Întocmai şi în cuvintele slave vechi din limba ro­
mână, Ceea ce înseamnă că ele au început a intra în limba noas­
tră nu în sec. IX, căci atunci nu existau, ci cu începere din sec.
X când s-au ivit În textele pisio venice (vechi bulgare).
[249]
COlVIUNICARI 249
-----------------�.-.-_._�----------_.
Gam., vorbind Încă (p. 215) in darea sa de seamă despre
recenziile ce se fac În Arhiva, spune că, în afară de studii: "şi
în recensli se găsesc multe lucruri bune (rnanches Gute). Dar,
continuă, trebue să se condamne hotărât, că psrsonalele antipatii
ale recensenţilor şi autorilor îşi fac loc aşa de puternic în recensii,
cum face un domn în recensiile sale despre lucrările lui S. Puşcariu,
Are dreptate Gam.; recensille acelui domn, care acum de mult
nu mai scrie la .. Arhiva", erau în adevăr prea tari, uneori chiar
vulgare în expresii. Eu desaprob aşa recensii faţă de un om de
muncă ca Puşcariu. De cât, nu ştie Gam., că uneori aşa expresii
tari sunt o apărare înpotrlva mijloacelor necorecte cu cari, în Ro­
mâni-, lucrează ambiţia neindreptăţită a unora spre a scoborâ
munca şi valoarea altuia. In Germania nu au, poate, loc aşa am­
biţii şi aşa ambiţioşi; la noi însă sunt multe şi mulţi, potrivit cu
sta diul nostru relativ redus cultural şi ştiinţific. Ast fel, anumiţi,
adversari au Iucrat-=prln intrigă, căci prin Ştiinţă nu pot-ÎllPO=
triva mea la lumea învăţată din străinătate cu cari am avut legă­
turl, Despre o aşa intrigă am scris altă dată în Arhiva, XXX
(a. 1923), 2, p. 213. De atunci însă s-au mai ivit altele. lată
două. Acum un an s-a ţinut la Belgrad Congresul de Bizantino­
logic. L'a prezidat acolo prof. univ. Radonie, care mă cunoaşte
personal şi cu care am stat chiar de vorbă în Belgrad acum doi
ani când, fiindcă sunt membru c. al Academiei de acolo şi fiind
invitat de aceasta, m-arn dus la serbarea centenarului lui Daniele,
Pe de altă parte se ştie ce strânsă legătură este intre Slavistică
şi Bizantinistică. Ei bine, Congresul din Belgrad a invitat să ia
parte la el, pe alţii din România, între cari pe prof. Iorga, iar pe
mine nu. De ce? Să-i spun eu d-lui Garnillscheg : fiindcă "intriga"
aceleaşi persoane (cf. Arhiva, XXX, 2, p. 204--206 şi XXXI, 2,
. p. 143) a operat ca Belgradul să facă astfel. Dar încă una.
Direcţia nouă, pe care am înfiinţat-o pentru Slavistică la
Universitate, e ca să se facă conferinţe şi despre viaţa actuală poli­
tică, economică, culturală etc. a Slavilor cu cari Românii au avut
şi au legături 1). De aceea am căutat să se ştie bine la noi, s. ex.
ce se face În Jugoslavia de după război. Pentru asta am rugat
acum 3 ani, pe ministru! plenipotenţiar al [ugoslaviei d. Ctolak
Antic ca să-mi trimită la Iaşi ziare care îi vin zilnic din patria
1) eL p. 242.
[250]
250
---�---
ILIE BĂRBULESCU
sa, pentruca şi studenţii mei să le citească şi Ca, astfel, să cunoască
şi ei viata zilnică din Iugoslavia. Ministrul, foarte bucuros, a pIi­
mit şi mi-a şi trimis vre-o 2-3 luni. De la o vreme însă, apoi,
nu mi-a mai trimis. I-am scris câteva scrisori, cu rugăminte de
a-mi trimite mai departe. Nici nu mi-a răspuns la scrisori însă,
şi nici nu mi-a mai venit ziare până astăzi. De ce, mă rog? D.
Garnillscheg nu ştie, dar să-i spun eu: din pricina intrigilor invi ..
dioase ale aceloraşi de mai sus, despre cari mai spun lucruri de
acestea în Arhiva, XXX, p. 213 şi cari o identică operaţie au mai
făcut ca să mă ocolească congresul de Bizantinologie de la Bel­
grad. Aceleaşi intrigi s-au operit şi la Congresul istoricilor, care
s-a ţinut vara aceasta în Oslo: nici n-a invitat Arhiva şi pe ni­
meni d'n cercul ei, măcar că e o revistă care apare de 35 de ani.
Ei bine, aşa apucături, care paralizează activitatea ştiinţifică
a unui om, nu merită să fie inlierate tare, "stark"? Eu cred că
da; şi, totuşi, Arhiva, afară de acel domn, şi-a păstrat sângele
rece întotdeauna, chiar când alţii au intrebuintat vulgarităţî de stil
(ca s. ex, Drăganu, În Dacoromânia, IV, 2, p.768-774) faţă de
studiile şi recensiile din ea, pe cari însuşi Oam.le laudă (ef. p. 251).
In sfârşit, în această recensie a sa, prof. Gamlllscheg mai po­
meneşte de cartea mea Foneiica aljabetului cirilic apărută in 1904,
care a adus însemnate inovaţii în cunoaşterea limbii textelor ro ..
mâne din sec. XV şi XVII, impotriva reconstituirii greşite a aces­
tei limbi de către filologii de până Ia apariţia ei. Mentionarea ah
cestei cărţl o face cu regretul pentru Ştiinţă că: »Das Buch ist
leider in romanistischen kreisen vollstăndig ubersehen worden"
Recensiile profesorului Gamillschez, repet, fac cinste nu nu"
mai autorului lor, dar şi Ştiinţei germane îndeobşte,
iarăşi despre etlmologla cuvântului "Ardeal"
In Arhiva, XXXII, 2, p; 120 şi 3-4, p. 255-258, interve­
nind În polemica dintre d-nii\ praf. N. Drăganu şi maior I. Mar­
ţian Cl1 or vire la etimologia c�vântului Ardeal, spuneam în con­
cuzie. că: ch-sti- et.m-iogi ii cuvântul :i Ardeal, pe care d. Drsganc,
ca mulţi altii, înt: e eri 'Ilai de sean.ă Maghiari, îl scot din limba
maghară, lIOstă încă deschisă" şi că "greşit îşi tnchlpue dânsul
că a rezolvit-o",
[251]
COMUNIcAm
251
Cu prilejul acestor discuţii am făcut (în acele numere din
Arhiva) şi unele excursii filologice lăturalnice, spre a-mi întări
această concluzle arătată.
Onoratul domn Drăganu s-a supărat foc însă, că mi-am
permis să nu gândesc ca dânsul, macar că ideile sale cu privire
la Ardeal erau şubrede. Şi îmi răspunde În Dacoromania IV, 2,
p. 768-774, atât CU privire Ia Ardeal, cât şi cu privire la ex­
curslile-ml lăturalnice despre cuvintele rablă şi sulă.
In răspunsul acesta al său, care-i îrnpănat cu vulgarităţi de
stil, spune, mai întăi că eu nu ştiu nici latineşte, nici ungureşte;
nici Filologie română, ba nici limba cehă, cum ştie dânsul care
in acelaş număr din Dacoromania (Ia p. 1121) recenzează o carte
cehă, şi că, totuşi fi-am amestecat în acea polemică a sa. Ba că
nu ş\iu nici Slavistică, spune dumnealui I Risum teneatis, amici!
Apoi, spre a dovedi neştilnţa mea, dă zor cu fel de fel de schim­
bări de consunante şi vocale cari crede dânsul că se întâmplă În
limba română: 1 în r (p. 770), b în ii, r-r în l-r (p. 772), ă
in î, a în ă (p, 773) etc., etc. O comedie de Filologie, care fără
Să vreau îmi aduce aminte de vestita ironie a lui Voltaire la a­
dresa filologilor din vremea lui: "L'Etimologie est une science oll
les veyelles ne sont rien et les consonnes fort peu de choses=.
Nu. raspund la vulgarităţile de stil ale domnului coleg,
pentrucă eu riu vreau să-miterfelesc astfel condeiul. Nu i .. aşi ras ...
punde nici dumnealui, în general, daca nu ar fi la mijloc nevoile
Ştiinţei. Aceasta însă ne impune ca, atunci când îi găsim date nouă,
să trecem peste orice neplăceri, spre a le transmite celorlalti
pentru luminarea deplină a adevărului. Iată de ce, totuşi, răspund:
fiindcă am de spus ceva nou.
Ziceam În acele intervenţii ale mele, ca etirnologia din limba
maghiară a cuvântului Ardeal încă nu e rezolvatăvcurn credea
d. Drăgan că a rezolvat-o dânsul definitiv. Cuvântul acesta, l>PU�
neam, se poate să fie de altă origine, Şi citam numele călugărului
italian Ardelio dela anul 1728. Acum aflu încă ceva În Franţa.
Anume, A. Vincent arată (In Revue belge de Phllologie et d'His�
toire, VlI, 1 (a. 1928), p. 25) că: "L'A.rdelon, aHI. g. de la
Grande-Maine a la Milliere, Vendee, passe, peu apres sa naissance,
a Ardelay, Vendee. Nous devons supposer une statle intermedialre
"Ardeleon",
Aceste Ardelio, Arâelon, Ardela;v, *ArdeleDil Se POate Să Uit
[252]
2$2
ILIE BĂBBULESCU
cuvinte celte acolo. Dar nu e exclus că şi noi avem cuvinte cehe
in numirile . noastre topice. Atrag atenţia, fiindcă mi se pare că
a trecut n ebăgat de seamă, asupra studiului, încă nu prea docu­
mentat şi susţinut, dar de oarecare valoare prin noutatea ce con­
ţine, pe care d. Ioan Bileţchi Albescul a publicat în revista din
Bucureşti Orpheus anul IV, No, 2, din Mart-April 1928. sub titlul
"Celţii fu topotiomasiica României".
Cu toată supărarea d-Iul Drăganu, se poate foarte bine că
cuvântul nostru Ardeal n-are deloc atace, ca origine, cu ungur.
Erdely < Erdă-elu, cum crede şi dănsul, pe câtă vreme îl găsim
la fel şi în Franţa; se poate ca, intocmai ca aci, el să fie şi la
noi de origine celtică,
Originea suîlxulul românesc -- eseu
Sufixul românesc - esc(u) se află În toate limbile europene:
greaca, latina, traca, germana, lituaua, slava etc.; în aceste însă
el are forma tipică - isk, adică cu i în loc de rom. e. De ace­
ea, unii, având în vedere credinţa în puternica latinltate a limbii
noastre, susţin că acest rom. - esc e de origine latină. In timpul
din urmă însă. d. A. Graur susţine în revista Romania (Paris
1927, p. 539-552), că acest sufix nu e latin ci trac, dânsul cre­
zând, poate, în un puternic tracism în limba română. Zice că -esc
nu poate fi latin, mai întăi pentru că el nu-l pa re că era (indo­
european) în limba latină şi nici nu era prea întins în aceasta, ci aci
era de origine germană, iar al dolle a fiindcă în limba latină, când
se află, acest sufix arată dlrreinutivul cuvântului pe care-I termină.
Limba tracă însă are acest sufix foarte răspândit, şi, în ea, el arată,
nu dtminutive, ci originea şi cui aparţine ideia exprimată de cu­
vântul pe care el îl termină. ,
Din aceste argumente îqsll nu rezultă de loc tracismul lui
...... esc. Tot aşa de altfel, nici în�intaşii săi nu aduceau nezdruncl­
nabile probe pentru latinitatea lqi -esc.
In adevăr, expresia, vico riunanisco în text din sec. VII şi
Vlll din regiunea Salzhurgnlui se traduce exact prin saf roma­
nesc, adică rornanic ; ea arată că .suf.xul nu e gerrnanlc aci, îna
deosebi pe câtă vreme şi limba italiană mai are cagnesco cu
sensul de rom. căînesc, adică spre a arăta nu diminutiv! ciori-
t t w>ţ
[253]
COMUNICĂRI
-----------�
253
glnea sau aparţinerea. Aşa că, de asta, se poate sustine mai de�
parte foarte bine că sufixul e latinesc în limba română. Singura
deosebire a lui de latina e că aci sună - isc, ca în toate limbile
indoeuropene, pe câtă vreme în româna Ei e - ese, cu e nu cu i.
De cât, se ştie, C� e dreptul, că un lat. i a dat în româna e.
Totuşi, atrag atentia că, cu ajutorul Slavisticei, se mai poate
su sţine şi altfel originea acestui sufix.
Lui - isk din limbile indceuropene mai sus pomenite ii co­
respunde în paleoslovenica, adică bulgara veche, SUfixul ssks, in
care Il. s- a născut din un i indoeuropean, In limba bulgară sufixul
acesta formează, ca şi in acele limbi indoeuropene şi, deci, ca
În tracaşi latina, adjective, cari arată originea şi aparţinerea . din
idela tundarnântală a cuvântului pe care-I termină sufixul. Astfel,
din pls!. b e s (1'.) = drac, s-a făcut în, plslovenica din sec. IX, adj.
b e S o V-b.sk:& = drăcesc, din Care apoi, in sec. X, s-a născut
b e 1;0 v s k şi chiar b e 5 o ve s k; din plsI. SI o Ve n = Siovean
s-a derivat in plsl, veacului IX adj. s l o ve- n-bsk:& =- slovenesc,
din care in sec. IX s-a produs si o Ve n s k şi si o Ve nes k ,
din Grele s-a născut adj gree-ksk& = grecesc, din care, apoi, a
ieşit (în sec. X) grec e s k; din plsl. Latin(in) s-a născut adj,
latin b. sks, din care (în sec. X) a eşit latinesk. Aşa şi din pogan
= păg ăn > adj, poganesk = rom. păgânesc, din el o v e k = om >
clovecesk = rom. omenesc, din m�z�bărbat>m�zesk = bărbătesc,
din zena = femeie> zenesle = femeiesc, din idol> idolesk, din
dety=copil> detesk=copiIăresc. Toate aceste, cu un e în
loc de pls!. b., conform cu prefacerea fonetică a lui It. în e cu în­
cepere din sec. X, - despre care am discutat pe larg în Arhiva,
XXXIII, 3-4, p. 167-170. Cf. Vondrak : Vetgtetcnende Slavische
Gratnmatik, e d, 2,1, p. 623 şi Altkirchenslavisehe Gratnmatik, ed.2,
p. 200, 203, 207, 211.
Acest -esk postpaleoslovenic (din sec. X) e tocmai ca sufixul
rom. -esc, cu e, iar nu cu i ca la celelalte limbi indoeuropene,
Aşa că, pe câtă vreme spre a-l' scoate din latineşte şi traca trebuie
mai întăi să presupunem că lat. sau tracul i a devenit în rom. e,
in bulgara (postpaleoslcvenicâ) din sec. X il aflăm chiar cu e :
esk ca în româna. De aceea se poate chiar mai uşor presupune
că rom. '- esc e luat din vechia bulgară cu Începere din sec. X,
tot aşa cum din aceeaş limbă a mai luat româna şi alte sufixe,
ca =nic (5. ex. în dornic), ca =lşte (5. ex. nortşte) etc. Iar această
[254]
concluzie confirmă Încă odată teoria mea, a posfpaleoslovenismului,
prin care susţin (În Arhiva) că cele mai vechi cuvinte slave au
intrat în româna din bulgara nu in epoca lui Iordanes, adică nu
intre sec. IV sau V şi VII, ci cu începere din sec. X.
De altfel, pentru originea slavă a rom. -eseu militează şi fap­
tul că în textele româno-slave din sec. XV din care eu am extras
exemplele cu acest sufix (în Arhiva, XXIX, 2, p. 270 şi urm.) pe
cari le menţionează, cttăndu-rnă, şi d, Graur, acest sufix prin ra­
riiatea cu care se întrebuinţează fată de numile fără de el, pare
a nu fi intrat de prea multă vreme in limba noastră; căci în
acest secol (al XV), cele mai întrebuinţate sunt nurnile simple:
Hudlcr, Vltott, Costea, Grozea, Gangur, Neagu, Mârzea, Standul
etc., mult mai rar vin şi cele ca Călinescu(1), Sinescu, Goenescu,
Dimltrescu, Vitoltescu, etc. Aceste CU �eseu par, prin această ra­
ritate a lor faţă de celelalte simple fără sufix, că sunt o inovatie
mai mult sau mai putin vechie, dar că, în orice caz, nu sunt aşa
de vechi ca momentele de plămădire ale elementului trac cu cel
român din care a eşit apoi individualitatea etnică românească.
Oricum, aceste noui date ale Slavisticel arată-ca Ia discu­
tiile ce am făcut cu privire la e din cuvântul românesc creştin
(în ale mele Studii privitoare la Limba şi Istoria Românilor P. 66)
-pe de o parte că Slavi sti ca deschide noui orizonturi în studie­
rea şi cunoaşterea origlnei şi formării limbii rornânâne, iar pe de
alta că, in specie, nimic nu dovedeşte nezdruncinabil nici tracls­
mul nici latinitatea sufixulul �escu din limba română,
Hie Bărbulescu
Istoricul "a.facerei" Glozel
Poate nici una din certurdle ştiinţifice dela război încoace,
- iar În domeniul veşnic frărnâatat de dispute al arheologiei pre­
istorice mai de mult încă-n'a d�t loc la atacuri şi manifestări
paslonate ca "afacerea" Glozel, Termenul nu ne aparţine, dar e
perfect justificat. In adevăr descoperitor; străini de specialitate­
un taran şi apoi un doctor-, doi ani de tăcere sau "lucrături"
locale, interventia pe rând a tuturorarh eologilor, geologilor, pale-
[255]
COMUNIcĂm
ontologilor şl orlentallştilor franceji, apoi străinl, in cercuri din ce
În ce mai largi, tabere În cruntă polemică în întreaga opinie pub­
lică, condusă de mari cotidiane, de "glozelieni", şi ,.antiglozelienif',
cornis.i internaţionale de anchete, învinuiri de falşuri şi incorec­
tltudeni, intervenţia Însăşi a parchetului care să resolve adâncl
proble me de preistorie 1
O Întreagă literatură pro şi contra, din care unele lucrări de
serioasă envergură, s'a publicat în 1927 şi 1928; o publicaţie de
seamă ca "Mercure de France" s'a ţinut in pas cu succesivele
săpături şi descoperiri, rezurnând în fiecare număr o cronicii "quin­
zenală" a Glozelului. Un inventar cronologic al obiectelor desco­
perite se poate găsi în cele patru broşuri ale dr. Morlet 1), epu­
isate de mult; o cronică credincioasă a evenimentelor glozeliene
a publicat Rei�ach în recentele sale "efemeride" 2). La noi d,
Tafrali a scris câteva articole în "Viitorul" de anul trecut şi cu­
rent, un sumar cu bune informaţii de un elev al d-sale în .Arta şi
Arheologia", un articol documentat şi rezervat al d, Botez in nu­
mărul de vară al « Vieţei Româneşti». Ecoul Glozelului răsună în
România numai la Iaşi; pare curioasă tăcerea specialiştilor şi mai
de aproape interesaţi dela Bucureşti.
Ne propunem a lărgi cercul cunoştinţelor la noi În iară a­
supra acestei chestiuni, care pare definitiv tranşată din vara cu­
rentă. nu atât după mărturisirele specialiştilor, cari rareori se con­
ving În conversiuni bruste, cât mai ales după opinia generală a
celor pricepuţi În materie, de care m'am putut convinge «de visus
-ca să spunem aşa. Şi pentru motivul că o lucrare de ansam­
blu n'a apărut încă-mi s'a spus c'o pregăteşte MorIet, autorul
Glozelulul=-ş! mai ales pentrucă aşa s'a desvoltat "afacerea", ca
un foileton de roman, vom expune în primul capitol desfăşurarea
cronologică a descoperlrelor dela Glozel •
. Glozel, o mică aşezare din comuna Ferrieres- sur-Sichon,
la 20 Klm, de Vlchy, numără printre puţinii locuitori familia Fra­
din, stabilită de mai bine de 50 ani în partea locului. Reprezen-
1) 01'. A. MorIet et E: Fradin -Nouvelle station neolithlque ..
Vichy 1925, 1926 (2) şi 1927.
2) Salomon Reinach "Ephemcrides de Glozel" Paris 1928.
[256]
p, CONSTANTINESCU-IAŞI
tantul celei de-a treia generatii, bunicul fiind încă în viaţă, E­
mile, arând cârnpul numit "Duranton, la 1 Mari 1924, dă peste
două cărămizi cu "cupule" şi cercetând mai departe scoale la i­
veală o groapă ovală lung� cu olării, iar a doua zi o cărămidă
cu semne. Peste două săptămâni învăţătoarea comunei, O-ra Pi­
cadet, venind in excursie cu elevii, adrniră groapa bine conser­
vată, cu păreţii sticloşi şi imediat scrise inspector ului Academiei
din departamentul Amer, anunţându-l că probabil sunt urmele u­
nui vechi oraş cam 300 ani a. Ch., distrus de Vizigoţi. După sta­
turile ei, Emile Fradin sapă mai departe şi descoperă la 1 1JI.
adâncime un dalaj de cărămizi pe o lungime de 2,50, sub care
trei pături de petre, ciment şi pământ roş se succedau acoperind
rămăşiţi de oase şi hârburi; la margine o lespede mare verticală
părea să fi marcat un mormânt. S'au mai găsit şi alte cărămizi,
dar multe din obiectele descoperite au fost luate de curioşi, dis­
trugând aproape în întregime groapa.
Preşedintele Societăţii de emulaţie a Bourbonnais- ului, infor­
mat de inspector, trimite in cursul verii pe institutorul Clement Ia
Glozel, despre care se interesează la Început, dar încetează mai
apoi vreun motiv mai serios. In acelaş timp vine şi procurorul
LViple, care se crede în fata unui cuptor; cu consimţimântul lui
Fradin trimite Dr. Capitan câteva fragmente. Clement prezintă So­
cletăţii burboneze un raport cerând o mică subvenţie pentru să­
pături, pe care neobţinând-o se pare c'a fost câştigat unei ten­
dinţe antiglogeliene. Informat de acest refuz În Aprilie 1925 Dr. A.
Morlet, medic de profesie în Vichy, dar familiarizat cu preistoria,
vine Ia Glozel, unde Fradtn mai descoperise câteva galeuri, şi-şi
dă seama imediat de importanţa sta ii unii.
De-acum începe perioada de glorie a Olozelului. Pentru a
cerceta în tihnă, Morlet închiriează pe 9 ani locul, pe care Fradin
era tocmai gata să-I redea lucrului, Ambii încep săpăturile, pe
care le conduce Morlet într'un chip original, dar prudent­
cele ce-au urmat au dovedit dreptatea acestei prevenirl -:
tae pârnântul În tranşee separate, lăsând teren virgin pentru să­
Pături ulterioare de probă; fără \grabă se detaşează fiecare obiect
cu cuţitul. In acelaş timp Clemeet îşi redactează raportul, din
care vede c'afară de olărie, cunoştea încă galeuri şi topoare de
silex cu semne, concludând pentru un cuptor. La Olozel vine în
• i
Iunie şi Capitan. In Septembrie prima campanie de săpături se'n-
[257]
COMUNICĂRI
257
chee c'un fericit rezultat, un material bogat de cărămizi cu cupule
sau cu semne, unelte de peatră cu semne, vase; MarIei publică
o broşură la Vichy, bine colportată.
Primul semnal fu dat. Cei dintăi care îl primesc bine şi îl
pun in lumină sunt Van Gennep cu articolul său în n Mercure de
France" şi colonelul Saint Hilier cu o scrisoare În "le Matin"
fiind de părere că s'au descoperit inscripţii egeene în Franţa. In
Noembrie Morlet vine la Paris pentru a vizita pe specialiştii sa­
vanţi: Dussand, MortiIlet, Boule, jullian, Reinach, Brenil şi Chan­
pion; fu primit variat: primul e sceptic, se îndoeşte chiar de an­
ticitate, Boule îi scrie entuziast. Cam tot .atunci Clement e dat, in
Buletinul Soc. burboneze, Ca adevăratul descoperitor al 010-
zelului, "
Cu începutul lui 1926 se'ncepe lupta împotriva Glozelului,
care va duce la culrninări puţin obişnuite. Sunt două fronturi:
unul mai mic local, pe care se va sprijini din când În când luptă­
torii celuilalt front al savanţilor dela Paris. In "Buletinul Societăţii
pentru ernulaţia Bourbonis-ului" apar articole şi informaţii tenden­
tioase ale lui Clement şi Viple, ceia ce aduce un protest din par­
tea D-rei Picandet pentru inexacţităţile lui Viple, un altul a! lui
Fradin contra lui Clement, care doar a vizitat de câteva ori 010-
zelul şi a împrumutat obiecte găsite de Fradin pentru a le foto­
grafia şi demisia lui Morlet din societate. Iar la Paris Capita n,
făcând darea de seamă a broşuri! lui Morlet, semnalează o bu­
cată de fier ce s'ar fi găsit în groapă şi 'crede că e vorba de-o
statiune gal o-romană, dacă nu cumva e opera unui Ialşificator.
Cei doi colaboratori nu se descurajează, în Martie dau la
iveală a doua broşură cu ultimele descoperiri. Sunt foarte impor­
tante obiectele în şist şi galeuri cu semne alfabetlce - br oşura
poartă subtitlul "Alfabetul dela Glozel"-şi figuri stilizate : şi cu­
rând Morlet publică primul articol În "Mercure de France" despre
acelaş subiect. In acelaş timp inteţeşte corespondenţa cu Rein ach,
care sceptic la Inceput, pe încetul se convinge de dreptatea ar­
gumentelor lui Morlet. Von Gennep e pe deplin câ ştigat în urma
unei vizite la Glozel din Iunie, lună în care Morlet se aşteaptă la
o vizită din partea unei delegaţii a Comisiei monumentelor istorice.
In curând apare a treia broşură, Morlet şi Fradin sapă
mereu; pe lângă simtlarele obiectelor anterioare, apar harpo ane,
vase cu inscripţii şi "cap de mort". Işl continuă şi colaborarea la
7
[258]
"Mercure de France" cu studii speciale şi'n "Nature"; acceptă
vizita delegatiei numită de directorul Artelor frumoase, cu con­
diţia ca să nu facă parte Dr, Capitan, ce-a afirmat falşitatea gi­
sementului dela Glozel, Conditia n'a fost primită Ia minister, se
renunţă astfel la quasl-ancheta oficială.
In cursul verii, paralel cu săpăturile, Morlet are o întinsă
corespondenţă cu caracter polemic sau primeşte diferite vizite,
dintre care pomenim pe acea a regelui 'Ferdinand 1, ce-şi făcea
cura la Vichy. Avertizat de SaI. Reinach, răposatul rege vizitează
ferma la 19 August, când scrie prlnclpsel Marta Bibescu t
"Eri am fost cu Dr, MorIet, care face săpăturlle, la locul de
"care-mi vorbea S. Relnach la Paris. Trebue să spun că tot ce
"s'a găsit acolo e foarte interesant, mai ales plăcile de pământ
"ars cu semne alfabetiIorme : s'a putut distinge până'n prezent
.. 90 -semne. Este, În ade" ăr un alfabet, sau semne indicând si­
.,labe? Nu se poate Încă pronunta, dar dacă s'ar adeveri, ar fi o
Hadevarată revolutie. Gândeşte-te, dacă s'ar găsi cheia şi dacă
l,noi - adică anumiti! savanti - am putea ceti scrierea neolitlcă I".
In cursul aceleiaşi luni îşi spun cuvântul, în diverse publi­
catii sau comunicări: H. de Varigny, care-i de părerea lui Morlei
că Occidentul a inventat alfabetul; Chabot, preşedintele Academiei
de inscripţii, contestă caracterul fenician al alfabetului dela Glozel:
Jullian: staţiunea n'are nimic neolitic, intră în domeniul vrăjitoriei
clasice; abatele Breull cam de aceiaşi părere. Spre finele lunii
SaI. Relnach vine pentru întâia oară Ia Glozel şi după două zile
de săpături, la care Fradin nu luă parte, se declară cornplect
convins; şi s'a tinut de cuvânt, fu cel mai vajnic apărător al
Glozelulul În bătălia ce urmă. In prima zi a fost insotit şi de
Seymour de Rieci, care consideră totul de falş şi nu se sfieşte
a-l acuza pe Fradin de excrocherle. Reinach şi [ullian îşi desvoltă
părerile, de care am amintit, in ''două şedinţe apropiate ale Aca­
demiei de inscripţii, iar la 10 Septembrie Intăiul se face inter­
pretul lui Morlet ce prezintă Academiei o serie de fotografii după
\
obiectele descoperite. \
In Septembrie apar noi apărători: Clement Pallu de Lessert,
în timpul lui A. Mallat; garantează [a Societatea anticarilor din
Franţa de moralitatea descoperitorllor ; dela 9-11 Septembrie
Esperandien, membru al Instltutulut, tace săpături, însoţit pe rând
de profesorul portughez Leite de Vasconcellos şi de Mosnier,
-
- - -
.- _. --
[259]
COMUNICĂRI
� ... �_. __ ""��' ... , _ .... --,�-'p'r,...,�-. � ... ."..,...,..,..,.,..,_ ...... --,. .• "",,"",,_.�.�.��_�_.---.c.:-_�_�
259
toti trei prieteni ai Glozelului după acesta; Deperet, decanul fa­
cultăţii de Ştiinţi din Lyon şi Viennot, prezidentul Societăţii geo­
logice din Franţa, fac săpături la 14 şi 23 Septembrie, descope­
rind, între altele, cărămizi străpunse de rădăcini, ceia ce adaogă
la convingerea lor că pământul n'a fost remaniat, gisementul e
autentic. Inafara acestor ajutoare de preţ, Morlet continuă săpă­
turlle şi studiile sale, fie publicând articole de comentarii În
.,Mercure de France", fie polernizând cu adversarii, între alţii cu
Begoneu, ce reclamase o comisie de control.
In şedinţa Academiei de inscripţii dela 24 Septembrie Rei­
nach ceteşte scrisoarea-comunicare a lui Esperandieu, de o im­
portanţă capitală pentru înlăturarea tuturor bănuelilor şi învinui­
relor aduse impotriva autentlcltăţii gisementului. Asistând cu a­
tenţie declară că era imposibil ca cineva să fi ascuns cu repe­
ziciune obiecte în părnântul sapat, de oarece mai toate cărămizele
sunt de o extremă fragilitate, că uneori numai apucarea lor cu
mâna le sfarmă. Ipoteza pregătirii terenului cu anticipaţie este
iarăşi de exclus, de oarece unele cărămizi sunt străpunse de ră­
dăcini, care întretae păturele de pământ de deasupra, cei a ce de­
notă o vechime de cel puţin 30 ani, Fradin n'are de cât 21. Şi
apoi cât de învăţat şi abil trebue să fie falşificatorul, cel bănuit
fiind un simplu taran. De aceiaşi părere este şi Deperet, iar de
Varlgny conchide într'un articol din "Debats": "Ceia ce o vizită
ş,la Glozel trebue să inspire mai întăi cercetător ului este că gise­
"mentul e la loc, natural, spontan, autentic". In comunicări di­
verse se stabileşte natura unora dintre animalele gravate : căprioare,
străine de localitate sau chiar un ren, cela ce împinge vechimea
stati unii dela Glozel până'n paleolitic,
"De-acum apar studii şi comunicări în mai multe reviste.
Camille [ullian menţine părerea că e statiune gal o-romană, inscrip­
ţiile sunt "laminae lltteratae" latine cu formule magice; invită
pe specialistul Audollent, decanul Facăltăţii de litere dela Clermont­
Ferrant să le descifreze-acesta însă a contestat orice caracter
latin. [ulllan a in vitat şi pe profesorul portughez Mendes Correa.
Deperet stabileşte data Giozelului În neoliticul franc, apropie scrie­
rea cu semnele dela Alvao (Portugalia) şi dela Montcombroux,
considerate ca enigme. Loth, profesor la College de France şi
. membru al institutului, e de părerea lui Moriet În privinţa sim­
bolului idolilor neolitici. Două publicaţii englezeşti, una datorită
profesorului Smith, se ocupă de aceiaşi chestiune.
[260]
260
P. CONST ANTINES�U-IAşr .
In Octombrie vizita importantă a lui Loth şi Brenil, acesta
din urmă ca delegat al Institutului de paleontologie umană, Boule
raspunzând lui Morlet că nu poate veni; fără nici un gând de
contestare, Breui! crede că este o colonie orle ntală, venită cu ani­
malele sale, dar În strânse raporturi cu ultimii rnagdalenieni, iar
Loth că Olozelul este mai vechi de cât epoca megalltelor. La fi­
nele lunii vizita englezului O. S. Crawfor d, ce publică un articol
in "Observer" şi a lui Audollent, care nu vede nimic roman. In­
teresantă e părerea lui Loth, comunicată într'o scrisoare către Mor­
let, că Olozelul ar putea fi opera unui trib magdalenian, rămas
izolat. Studii în "Revue des etudes anciennes", "Mercure de
France", "Correspondent", "Anthropologle", .Revue sclentifiq u e",
"Revue celtique", "Times", publicate de Morlet, Loth, jullian,
Brenli, Franchet - care fixează gisementul În epoca ferului -,
ElIiot Srnith, care face o comunicare la Universslty College şi
două detailate comunicări la Academia de inscripţii ale lui ]ullian
susţînându-şl tema obişnuită. Din toate remarcăm, încheerea unui
articol din "le Ternps" al lui Loth : "Descoperirea dela Glozel e
"poate cea mai imporrantă ce s'a făcut de-o sută de ani in Franţa
"pe tărârnul arheologic".
La Sorbona, în şedinţa Societăţii preistorlce franceze, Felix
Regnault cere o comisie, urmată de o discuţie îndelungată, În
genere ostilă Glozelului ; de MortiIlet crede În fatşificăr i, la care-i
răspunde Van Oennep. Noi adesiuni prin scrisori din partea lui
Esperandlen, Courty şi Clement Pallu de Lessert : cu trei răspun­
suri ale Dr. Morlet către diferiţi detractor] şi adesiunea Iui Ven­
drpes se uchee campania anului 1926.
Cu Începutul anului următor literatura glozellană se Îmbo­
găţeşte mai mult ca indoit, faima staţiunii va trece graniţele şi
"chestiunea- va lua uneori aspecte senzaţionale. Reinach publică
un articol de ansamblu In "Antiquaries Journal" din Londra şi
trimite o scrisoare lui Morlet, care mai primeşte mărire dela Loth
şi Esperandieu ; toţi Ii aprobă sistemul inteligent după care a făcut
săpăturlle - tocmai învinuirea ce� mai gravă ce i se aducea În
ultimul timp. "
Se făcuse mare caz de prez�ta unei bucăţi de fer, care
ar contrazice vechimea n zolitică dată zăcărnântului ; D-ra Pi­
candet explică însă că e vorba de un fragment de fer de plug,
al Pradin-llor+-pentru cine e de bună credinţă. Intervin Încă Mar-
'"5
-
[261]
COMUNICARI
201
cei Ba:udouin, care vede la Glozel o rămăşiţă a civilizaţiei Atlan­
tldei ; Butavand, care ceteşte inscripţii greceşti; Begouen într'o
lecţie dela Toulouse. e de părerea lui jullian, staţiunea e auten­
tică, numai' săpăturile nesistematlce ; Paul Lecour, secretarul ge­
neral al Societăţii de studii atlanteene, susţine aceiaşi temă ca
Boudouin.
Breuil În ,.Anthropologie" recunoaşte autenticitatea staţiunii,
dar crede Într'o influenţă orientală, ridiculizând pe cei ce-au a­
nunţat cu sgomot o apropiere mare de timpurile noi a rnagdale­
nianului, Contrarul acestei păreri, pe care o admite şi e loglează
Begouen într'o altă lecţie de curs, îi constitue comunicarea lui
Brinkmann, directorul muzeului zoologic din Bergen, care vede
în cervideea gravată un ver.tabil re n; deci glozelianul l-a cunos­
cut, e autochton, Pe când Begouen face rezerve, apărându-se de
învinuirea c'ar fi gelos, Mortillet atacă mereu, provocând un răs­
puns din partea lui Morlet, ce-i aminteşte doar eroarea enormă
de-a atribui picturele autentice dela Altarnlra unor ciobani
spanioli.
Felix Regnault aduce învinuirea că Morlet nu s'a adresat u­
nei reviste de specialitate, la care răspunde Van Gennep că "Mer­
curea s'a oferit cea dintăi, că publică de mult articole ştiinţifice,
şi apare mai regulat; pentru popularizare face o dare de seamă
entuziastă de Varigny În "Je sais tout", după care şi "l'lIustra­
tlon= va da o deosebită atenţie Glozelului, trimeţînd un delegat
special, Labadie, cunoscut prin săpături anterioare reuşite. Intre
timp apare a patra broşură a lui Morlet şi Fradin, cu ultimele
cercetări din 1927 şi studii separate de Morlet În "Mercure de
France", pe care Loth le prezintă Acadamlei de inscripţii eloglin­
du-!e .... Pentrucă Begruen se antrenase şi devenise pătimaş atacâ nd,
i se răspunde pe rând de Loth, Esperandieu şi MorIet punând
la punct unele afirmaţii neadevărate.
O nouă campanie de săpături se'ncepe în Iunie, când Mor­
let deschide primul mormânt, ce va da la iveală numeroase obi­
ecte similare celor deja găsite; curând al doilea; despre ambele
Esperandieu face o detaliată dare de seamă la Academia de In­
scripţii imediat după descopei irea lor. Interesant e amănuntul că
la descoperirea celui de al doilea mormânt asistând mai mulţi în­
văţaţi, unul din ei roagă pe Esperandieu să nu-i pună numele în
comunicare, fiindu-i teamă să nu fie rău văzut de antiglozelieni 1
[262]
262
P. CONSTANTINESCU-IA!::'l
In adevăr ceata acestora se mărise; de curând se adăugară Nourry,
de Klercker, Vayzon de Cradenne, ce crede totul Ialş : însuşi,
Begoneu devine mai accentuat antiglozelian,
Cu aceiaşi intensitate răspund prietenii: Reinach într'o co­
municare Ia Academia de Inscripţii de la 15 Iulie, după care peste
cinci zile sapă la Olozel cu Esperandieu, Alex. de Laborde, AI�
bert Dechelette şi alte persoane; acelaş Într'o scrisoare către
Morlet şi într'o nouă comunicare scoate în evidentă amănuntul
interesant că nu se găseşte nici- un B între cele 1500 caractere,
caşl 'n alîabetele iberice, ceia ce denotă imposibilitatea falşulul=­
argument pe care nici un critic nu l'au putut distruge. In ultIma
şedinţă a Academiei, provocat de Relnach, şi Laborde fu obligat
să recunoască autenticitatea zăcâmântului ; acelaş lucru îl face Bu­
tavand în "Mercure de France",
La 31 Iulie noi săpături "de control" se fac de Deperet, dela
Academia de ştiinti, Dr, Arcelin şi Bjorn, conservatorul muzeului
preistoric din Oslo-toti declară deocamdată că recunosc virgi­
nitatea terenului în "Mercure de Prance" de la 1 August, număr
bogat În cronica glozefiană. Cuprinde: studiul lui M orlet asupra
ultimului mormânt descoperit, un ironic răspuns lui Vayson, altul
lui julian şi explicarea neinvitaţ'ei la săpături a lui Begouen, care
are obiceiul să publice în ziare decoperirele imediate. Dacă Vay­
son răspunde glozellenilor în ,.Bulletin de la Soc. prehistorique",
Bjorn aruncă o expresie care va rămâne celebră. "Cât priveşte
"chestiunea autenticităţii, trebue să fie orb sau necinstit cel ce ar
"vrea s'o mai pună din nou".
Un nou articol al lui MorIet descrie pe larg cel de-al doi ..
lea mormânt, din care a scos 121 obiecte; cela ce-i da curaj să
primească noile atacuri, de fapt mai mult apărări ale lui Bego­
uen şi Vayson, care se plâng de învinuirile lui Morlet. Acesta se
explică imediat şi dovedeşte cu fapte manierele lui Begcuen cu
prilejul săpăturilor de la Hounaton, despre care a publicat fără
să amintească pe adevărata I descoperitor. Vayson de Cradenne
publică În acelaş timp un articol detailat "Bul. de la Soc. pre­
hlst, fr.", În care se încearcă se. desvălue treptatele faze de falşi�
ficărl, datorite în special lui Fradln, pe care de frica justiiiei îl
numeşte numai "geniul de la Glozel",
După vizita lui Bayet, de la Academia de medicină din Bru�
xelless, care-i scrie lui Morlet e'a avut impresia să fi vizitat Eyzles
, I
i
f
[263]
COMUNICĂRI
263
şi Treia deodată, Mendes Correa, profesor la Universitatea din
Porto şi L. Mayot, de la Lyon, fac săpături la Glozel la 11 Sep­
tembrie; ambii fac imediat declaraţii asupra necontestate! auten­
ticităţi şi valorei deosebite a staţiunii, Curând însă intră în luptă
un mare adversar al Glozelului, R. Durrand, cunoscut prin lucră­
rile sale asupra civilizaţiei prehelenice şi teniclene, atacând ca falş
gtsementul descoperit de Morlet şi pe acesta, intr'o şedinţă se­
cretă a Academiei de Inscripţii j imediat "a şi apărut un rezumat
al critlcei sale în "le [oumal-, dat de el însuşi şi probabil tot de
el În "le Petit Partsien=, Totuşi, în acelaş timp, Bjorn scrie elo­
gios in .. Tidens Tregn " din Oslv, Care mai pulicase şi alte arti­
cole despre Glozel ; iar Morlet un studiu important în "Mercure
de France, despre gruparea inscripţiilor de la Glozel,
Morlet, care impută prin acelaş organ lui Dussand c'a venit
clandestin la Glozel, refuzând să vie cu el în 1925, când l-a in­
vitat, primeşte scrisori de noi încurajeri de la Loth şi Relnach,
acesta explicându-l ne exactitatea dării de seamă din "Journal",
Asupra aceleiaşi şedinţe scrie şi Begouen în "Debats", menţio­
nând că deşi membrii au jurat menţinerea secretului, au transp.­
rat unele informaţii: teza lui Dussant n'a găsit nici un răspuns,
deşi Reinach era de fată; la care acesta răspunde imediat tot În
"le [ournal" pentru Dussand, iar pentru Begouen în "Debats".
O nouă intimpinare din partea lui Dussand În ziarul .J'Oeuvre"
nu înaintează chestiunea cu nimic, caşi scrisoarea lui Labadie din
"Progres civlque" pentru Glozel, O dată mai importantă demar ..
chiază ziua de 25 Septembrie, când o echipă de invatati, formată
din Peyrony, conservatorul muzeului de la Villeneuve-sur-Lot,
face săpături cu rezultate fericite, consemnate şi subscrise de toti
Într'un proces-verbal.
In aceiaşi zi era în toi congresul internaţional de antr opolo­
gie de la Amsterdam, care va însemna unul din cele mai impor­
tante episoade ale aiacerei Glozel, Format din membrii de-o mare
inegalitate ştiinţifică, Institutul lntern'nt de anthropologie este În
bună parte sub insplraţiile lui Capitan şi Begouen ; de aceia, când
a vorbit Mendes Correa despre Glozel, tixat în ordinea de zi,
avu o sală aproape în întregime ostilă; totuşi se hotărî ca o co�
misie internaţională să ancheteze la faţa locului, după propunerea
lui Begouen şi Correa. Malet acceptă ancheta. comisiei inter­
naţionale, desemnată de congres, nu de Begouen, secretarul gene",
rai al congresului.
[264]
264
r. CONSTANTlNESCU-lAŞl
Urmează o serie de articole şi polemici în "Figaro", "Petit
Parisien", .,]ournaI", ,)'Oeuvre", "Debats", "Comoedia", semnate
de Dussaud, jullian, Reinach, Loth, Char les Chasses-e de reţinut
o scrisoare a lui Dussand, pe care la Început o trimete anonimă,
apoi e silit să se recunoască autor-ceia ce aduce o interpelare
din partea senatorului Massabuau, Dussand fiind Înalt funcţionar.
al Luvrului, muzeu de stat. Morlet continuă seria studiilor intere­
sante În "Mercure", la 1 Octombrie despre "Glozel, le premier
âge de l'argile", În ace/aş timp polemlzând prin scrisori cu
Dussand, a cărui intervenţie înfluenţase mult opinia publică.
Alte articole În "Echo de Paris Il care trimite un corespon­
dent special la Glozel ; În ,,1'Intrasigent" sau În zare de province
şi străinătate, ca'n .,Gazetfe de Francfort" cu o obiectivă dare de
searnă ; Marcel Sauvage dela "Comoedia" se'ntoarce convins din
vizlta la Glozel ; Mendes Correa expune săpăturile executate de
el într'o publicaţie portugheză : Cazedessus răspunde lui Bego uen
În "Mercure de France"; Reinach trimite un articol la "Pctit
Parisien", şi un interviev la "Intransigeant", În special În ches­
tiunea interpretării unor anumite semne.
La începutul lui Octombrie două fapte noi se produc, CU
urmări importante mai târziu. Ministerul Instrucţie! anunţă că va
deschide "o instanţă de clasare" pentru Glozel, autorizând săpă­
turile, dar sub supravegherea delegaţilor săi: Pegrany şi Charn­
pion, directorul atelierelor dela muzeul St. Oennain; la care Morlet
răspunde indignat, desvâluind metode necorecte din partea lui
Capitan faţă de sine. In acelaş timp Begouen anunţă formarea
comisiei internaţionale indicată de congres, de fapt aleasă de
Begouen şi Capitan, prezidentul Marin iscălind de formă.
P., Constantinescu-laşi
Paris, Septembrie 1928.
Obiceiuri Ia, Cehoslovacl
Aşa cum e organizat În rnortientul de faţă, Muzeul etnografrc
din Praga ') poate bine informa p'� oricine-ar dor i să ştie despre
viaţa poporului cehoslo vac : obiceiuri, locuinţe, portul naţional,
1) Situat în grădina Kinsky',
[265]
• i T
COMUNICĂRI 265
--'-------- ---------- ._---
mica industrie rustică, ocupaţlun', muzică, dan suri, ceramică etc.
Multe obiecte expuse în acest muzeu denotă o viaţă rustică
asemănătoare cu a ţăranului nostru.
In Mladoboleslavska o covată, ca la noi : la Tv.donic ulcio­
raşe cum am găsit la Bistriţa-Năsăud ; Într'un loc o chitiă de
lemn În felul celor româneşti; în tindă râşni,tă-zerna-şi culcuş
pentru g ăini, ca la noi (s in s cerucu kuchynl a iz ba' Oravskă) :
culmea ţine loc de cuier, ca şi cuiul din grindă, unde se atârnă
cuşma ; în grindă se pun obiectele de valoare, care nu se pot
lăsa pe mâna ori cui, prin casă (vezi S Ve t n i c e z P I z e il s k a);
pe jJs,pământul, după ce a fost' bine bătut, se presară cu nisip
galben, iar la noi se unge cu lut (se lipeşte, se dă o lipitură).
Termeni pastorali de la Valachii din Moravia: salase=ber­
geries, baăa = ga-de-rnoutons, :tinGice = caille, koliba = baraque
dans la montagne pour l'abri du baca ei de ses a'des : koMr=
dans le voisinage de la koliba, sort de parc, ou les brebis res­
tent avant d'etr e traltes : strunea = abri primitif ou les rnoutons
restent Ia nuit 1).
Intre obiceiuri:
Obiceiul de a împodobi pom (stromiiek). Se află expus uit
pornrşor (Strornek svatebni ze sardic, Ku yjova) pentru ceremonia
nunţii; ramurile sunt împopobite cu ţărţămur i de hârtie colorată j
de ele atârnă colaci şi diferite figuri făcute din turtă dulce, vopsite
în culori şi cu diferite inscripţii de urare, scrise cu dungi de Za�
hăr ; în vârfuri se înfig tot felul de poame. După cât ştiu, la Iaşi
se pregăteşte un astfel de pom la panaghie, iar în Basarabia, la
înmormântare chiar. In ambele cazuri, s� pun şi haine pentru
a se da de pomană, de sufletul celui mort.
Bukal sau by'k e un fel de buhalu (instrument bourdonnant),
care serveşte de acompaniament muzical, când se cântă colindele
de Crăciun (in muzeu se află un exemplar).
In dimineaţa Duminicei Floriilo r, În Cehostovacla, băeţii în­
conjoară satul. Ei bat la fiecare uşă şi plesnesc 2) pe femei şi
fete cu ramuri de salcie. Am observat acest obiceiu şi la Chişinău,
dar seara, Sâmbătă, înainte de Florii.
Margareta Ştefănescu
1) Vezi Gulde du visiteur des collectlons du
graphique Tchecoslovaque, Prague 1914, p. 76.
2) La noi flăcăi şi fetele se bal cu urzlc! de
deadedimineaţă.
Musee Ethno ...
Sf. Gheorghe.
t*
[266]
266
���=====--------------------------------------------
MARGARETA ŞTEF ANESCU .
-----------------
A s y n de t e n
Pro î, OI d r i c h Hujer : K nauce O asyndeiu, Sbornik Prof.
Ioseta Zu bateho 1885-1925, Praha 1926, p. 152-174, tratează
despre fenomenul sintactic 11 syrideton, dă exemple din limba cehă
şi observă, ori de câte ori poate, coincidenţele din celelalte limbi
sIa ve, din latina şi greaca clasică,
Vlad. S mir au e r în recenzla : O sborniku Zub aieho "Brao
tislava", casopis ucene spolecnosti saf a; j k o V y, cislo 1-2,
roc: II (1928), p. 277-978, adaoge, fa exemplele date de Hujer,
op. cit., paralelisme din limba ungurească, Susţine că existenţa
asynd. În ceha s'ar datori influenţei maghiare (.,Zda se mi ze tito
shody cini vliv rnad'arstiny na oblibu asindeticky'ch spojenl prav­
dăpodobny'rn") iar in rusa influenţei finice (părere susţinută şi de
[acobson, aVTI,OwQoV, 1914, p. 206).
Mi se pare justă părerea d, Hujer p. 173-174 când zice
că nu se poate rezolva definitiv chestiunea asyndet. în limbile
sla ve, deoarece fenomenul acesta nu este Încă destul de cercetat:
În unele e numai menţionat, în altele e trecut cu vederea chiar.
Prezenţa lui în latina, greaca, engleza, contrazice presupu-
nerea do Smilauer că ceha I-ar avea prin influenţă ungurească.
Menţionez existenta asynd. şi În limba românească şi citez 1)
din ea corespondente aproape la fiecare dintre exemplele din
limba cehă, discutate de Hujer şi amplificate în urma, cu parale­
lismele din maghiara, găsite de S miI a 11 e r.
�- Asynd, compuse din cuvinte care sună la fel, apropiat
în totul sau în parte, rimând (Hujer, 161): rom. tura-vura, ceh.
trrna-vrrna.
� Asynd. prin repetarea acelulaş cuvânt (Hujer, 162): 'rom,
de mult, de demult .. , (aşă Îrt,cep unele poveşti)" ef. ceh. dăvno,
dăvno ; încet, încet departe ajengt",
1) Citez din memorie exemple luate numai din limba vorbită
românească, neavând acum la \ îndemână, aci la Praha, operile
scriitorilor români şi nici diferitele colecţii de literatură populară.
Terenul fiind neexploatat, Sir impun cercetări minuţioase în
această direcţie. Programul de lucru e bine schiţat de d. Hujer,
172: Bude t re b a popsatl [eho roz il i 'r e n i, dobove i mistni,
sledovati jej, v mluve lidove i [eho v yuzitf v dikci băsnicke
nalezti . pokud jde o ustalena rceni a pokud uzito asyndetickeho
spojeni samostatn�, volne a pod.
[267]
COMUNICĂRI
261
- Repetarea comparativ ului adverbelor (Huţer, 162): rom,
mai departe, mai departe; mai încet, tot mai Încet, el. ceh. vy­
sei vysei; hlube hlubez v [ordan vstupil : dălez dalei potahuje :
blizez blL�ez; m e ne z m e n ei; viecez vleceă : slaiei; lepez
h�pei; Iepe 1 epe : v le-vie (ung. tobb: Il- tobben).
- Asynd. compuse prin combinarea a două cuvinte cu În­
ţeles diferit (Hujer, 164): rom. "te aştept zi noapte, dar nu vii", cf,
ceh. ve dne v noci (ung. ejjel-nappal) : fie iarnă vară, ceh. v.
zlme V' lete (ung. telen-uyăron) : din cale-afară, ceh. na ceste
rnimo cestu (ung. uton-utfelen) : ce mai în sus în jos (caută'n sus,
caută'n jos, ce mai la deal la vale), ceh. hory doly (n a h o F e - do le­
na horăch v udoli), ung. hegyen- volgyen ; se uită la dreapta la
stânga, ceh. pravy'-Ievy' ; unul dela răsărit, altul dela apus, ceh.
zăpad-vycho d ; câte'n lună şi'n soare (el, şi cât îi lumea şi p ă­
mântui pe cuptor nu bate vântul ; i-a făgăduit marea şi sarea),
ceh. nebe-zernă : tnainte-tnap oi, ceh. v p re du - v zadu; "stăpâll
şi slugă, cu toţii la olaltă", ceh. păn nepăn : numai ochi şi urechi,
ceh. vyjde (z p Ev a c k a) v p o s t i e d s veucem bobkovy'rn,
zaăne, vsechnech oei, uei na ni j nesărai, nechip ărat, ceh. neslany
nemastny'; cu trup, cu suflet (sau trup şi suflet), ceh, duse­
telo, s tel e ms dusi (ung. testestul-Ielkestul}; unul altul, ceh.
[eden druhy'; ici colea, ceh. sem tam, tu tam; azi mâine, mâine
poimâne, "că doar nu te ştiu de eri de alaltăieri", ef. ceh. dnes,
zitra; unul doi, Ceh. [eden .. dva (magh. egz-ket); o zi două, două
trei zile, ceh. jeden-dva (ceh. jen dva-t r j dny tam = rom. ia!
acolo două trei zile numai); în lung şi'll larg, ceh, siroko daleko ;
.,dau din mâini, dill picioare doar să ies la liman", ' mă silesc,
ceh. rukama-nohama, rukami-nohami (ung. Kezzel labbal); tineri,
bătrâni, ceh. stări mlad[; săraci, bogaţi, ceh. ehudi bohaU; mici
mari, Ceh. malf velcf; vrând nevrând (de voie-de nevoe rus.
volej-nevolej), ceh. chte-nechte, chtej > slov,'·cheejuc-neehcejuc.
-Asynd. prin exprimarea membrilor de familie: "Iăsăi mamă,
lăsăi tată", ceh, otec-matka; frate-soră (cf. şi repetitia: frate,
frate dar brânza-i <cu bani! = f!e cine-a fi), ceh. Qratr�sestra;
femeie-copii! ceh. zena-deti i să-ii tie de sete de foame, ceh,
jidlo-pitL
(Voiu reveni cu complectări).
Margareta Ştefănescu
[268]
MARGARErA ŞTEF ANESGU
�-�--�-
268
Românii de peste hotare
După recensământul din 1920, s-a constatat că ar fi în Bul­
garia 57312 Români. In anul şcolar 1925-1926, ei au avut 3 in­
stituţii şcolare cu 6 învăţători şi 167 elevi (vezi noua revistă
bulgărească OTfU.� IIdllcw1, Sofia , anul 1 (1928), nr. 1, pg. 15,
recerizia lui Misev asupra cărţii Minoriies en Bulgarie, editată de
Balgarskija S7.jUZ7. za m'rs i zaobstestvoto na narodite, Sofia
1927).
In USRR ar fi 238930 Moldoveni, anume în Katerincslavstine
5172, Olexandriiska 5172, Odestnie 48365, Odeska okr. 6345, Zi­
novîvska 10707, Mikolalvka 6510, Persomaiska 24071, Herso nska
732, Razom 53537, Ljudimist 474, Ukr. 54011 (vezi Etnografit na
Mapa ukraitis'koi socialisiicnoi radjanskoî tespubliki, 1 edactată
de Narodnogo Komisar jat Vnutrisnih Spray USRR, graniţele ad­
ministrative din August 1924, nomenclatura geografică îngrijită de
secretarul Academiei, academicianul Krimskij. O notă marginală
indică statistica populaţiilor din ea. Harta aceasta a fost expu să
în expoziţia ruşilor sovietici (Vy'stava dneăni skoly a Iidove o s­
vety v SSSR) dela Praha, în Ma'!u anul acesta,
Margareta Ştefănescu
Un clopot al lui Const, Brăncoveanu
în Trnovo 1)
In "Sieverna Makedonia" de Iordan Ivanov, Sofia 1906, la
pag. 168, în notă se spune că la besearica St. Nicola din Trnovo
se află un clopot. a cărui inscripţie românească spune: "Acest
"clopot iaste făcut de Măria �a Ioan Constantin Brâncoveanu
"Basarab Voevod şi Iau dat besearecii de la satu Brâncoveni ude
"este hrarnul svintului şi Iăcătorulunde minuni Nicolae 7215"=1707.
Cum va fi aj LIns acest clopot de la Brâncoveni (Rornanaţi)
1) A se vedea Arhiva, XXXI, 2, p. 122 (Ilie Bărbulescu):
O biserică a lui Mate] Basarab În I Vidin.
,
[269]
-'1Ii. =wn
COMUNICĂRI
la Trnovo, nu ştiu, în tot cazul n'am putut înţelege din Iord,
lvanov, dar ştiu că lângă Trnovo este satul Arbanaşi, care înainte
vreme era loc de vilegiatură şi pentru bolerii din Muntenia; Const.
Brâncoveanu avea o casă acolo, a cărei inscripţie a văzut'o fostul
Consul la Rusciuk, D. C. Petrescu, cu multi ani în urmă, pe la
1898 î-mi pare.
M. Burghelea
Puskin despre Români
In volumul Puskin .. Pis'tna" ') se cuprind 192 scrisori "be­
lovye i ăernovye" (adică scrisori expediate şi ciorne), scrise de
Puşchin între anii 1815 şi 1825, şi comentariile redactorului a­
supra lor. Modzalevskij a revazut originalele, 'păstrate acum în
diferite biblioteci şi muzee din Rusia Sovietică; el a verificat da­
tarea lor, din ediţiile precedente, fixând-o pe-a unora (vezi p.
XLIII - XLIV, XLV).
Insernnătatea acestei noui ediţii a Scrisorilor lui Puşchin, din­
tre 1815 -1825, a fost deja evidenţiată de Alexeev În r ecenzia
din lsvestija pa russkomu jazyku i Slovesnosii Sojuza Sovetskih
socialistiăeskih Respublik, izdatel'stvo Akadernii Nauk SSSR, Le­
ningrad 1928, tom 1, kniga 1, p. 309 - 325.
Pentru Români, această publicaţie este importantă din două
puncte de vedere: 1) Unele d.ntre scrisori cuprind ştiri asupra
evenimentelor politice ale timpului, petrecute pe pământul ţării
noastre, sau în Isgătură cu noi şi asupra Basarabiei, a Chişinău­
lui şi a lumii de-acolo; 2) din Cornentările lui Modzalevskij a­
supra scrisorilor, pentru care el a consultat pe "puşchiniştii de
primul rang", obţinem o bibliografie rusească, cuprinzătoare de
ştiri şi date asupra unor persoane -- ruşi sau pământeni - al că­
ror nume rămâne legat de Basarabia, unde el ali avu! un rol po­
litic ori administrativ În acea epocă.
Ştirile despre evenimentele politice ale timpului sunt cu pr-
1) Pod redakciet i s primecanijami B. L. Modzalevskogo, tom
1 (1815-1825) -trudy puskinskogo doma Akadernii Nauk SSSR,
gosudarstvennoe izdater'stvo Moskva- Leningrad 1926. 538 pg.
+ 48 prefata. 17 ruble,
[270]
I
il
.1
I
.,
270 MARGARETA ŞTEFĂNESCU
------_-'._-----'--------'----�---� ------
vire la revoluţia din 1821 a Grecilor efe rişti, conduşi de Ipsilantl
şi Tudor Vladimirescu. Ca martor ocular, în Basarabia, Puşchln
relateaz ă despre această mişcare lui V. L. Davydov tn scrisoa-
rea din Mata 1821, Chişinău. In această scrisoare se vorbeşte
despre mişcarea lui Tudor Vladirnirescu, începută în Fevruar:e
1821, şi despre mersul ei crescând. Pentru Ipsilanti �i entuziasmul
insurgenţilor P. găseşte vorbe de laudă. Constată sacrif ciu şi ab­
negaţie din toate părţile: Grecii d.n Basarabia şi Odesa îşi vând
avutul, ca să cumpere arme; fac donaţii şi subscriu benevol st me
pentru susţinerea cauzei. SUbliniază momentul când Ipsilantţ se u­
neşte cu Vladimirescu şi patriotismul grecilor, căci "până la cel
din urmă călugăr se inscriu ca voluntari". Puşchin se întreabă,
ln cele din urmă, asupra rezultatelor care le vor avea aceste miş­
cări, asupra politicei ruse şti: de aici se vede pla nul ruşilor de. a
inainta În Balcani, trecând peste ttrUe rc mâne ori ocupandu-re.
lată cuprinsul acestei scrisori:
V. L. Davydovu. p. 19-21 : "U\i�dom!jaju rebja o proizsed­
stvijalu [naăego kraja, OM] kotoryja budutz imts [vaznyja] pos­
ledstvija vaznyja ne tol'ko dlja nas [ihs] ego kr aja, no i dlja vset
-Evropy - [osobenno dlja Rosii -].
Grecija [vzbuntavalas'] vozstala i provozglasila svoja svo­
bodu. [Nekto] Teodorx Vladitniresko, sluzevsij nekogda VK votsk«
pokotnago knjazja -Ipsilanti Vz. nacală fevralja nynjasnjago goda
-vyseh in Buharesta [sz neskol'kim] [ss tolpot] sy malymz:
ăslomz. voorusennyhx Arnautovz: i obziavib; [va] ilo [ugn.taernye]
Greki [le5i1is'J ne v� silalts bolee vynosii' [nespravedlivosu] [ugd2J
priiesnenii i grabitel'stvz: Tureck [ago] ihs. {Pravitel'stva] !latal'
nikovs, ct� oni re5ilis' osvobodit' [sja] rodi <!lU> ot� [nesnos­
nago iga ih�] iga nezakollllago,,- [Cto vperedz] (.\"to namereny plali'
[ispolnjatj tol'ko podati, nalozennyjapravitel'stvomz.-Siia pro­
k1al7lacija vstrevozila vsi(c::> Mold < aviju. [k. Succoj [v� znah]
k. Succo i ... J) konsul� . • • hoteli uder.iat' r < aspros!ra :>
l1enie - bunta. - Pandury i Arna�ty otovsjudu be.iali kz. smelomu
Vladirniresko - i vz. neskol'ko d�e'î Ol1z. uze nacal'stvOYalz. 700
volska. ,
\
1) Prozzeno, kak i dai ee v me5tah, gde postavleno mno­
gatoNe.
[271]
COMUNICĂRI
271
2-1 Fevr. Generala knjazz Aleksandrz Ipsilanti - S7. dvumja
iz2'. svoihs bral'evz i sx knja. Georg. Kan, prlbylz vs J lSSY, iz1.
Kisiueva, gde ostavils ons mat' sesterz i dvuhs brat'evs. Onz byls
[prfnjah'J vstrăcens 3 starui Arnautovs. Kn. se. i R. K, i totcasz.
[obsjaviiz sebi'] prinjalz nae il'stvo Gorada. [S < uliol ::> y h
nemu javilis'] Tarnz izdala 011Z. proklamacii kotoryja bystro raz­
lilisja povsjudu - [ons] vs nihz skazano - eto [casz voz.] Feniksa
Grecii [vozsta] vosprjanetz izz svoego pepla, eta casz gibeli dlja
Turcii nastolă i praf. i eta Velikaja Derzava odobr ijaets [sii] [sel]
podvlgs velikoduănyt [cto Rositskoe] [Vostorgs] [Trl zna mja],
Greki stali stekat'sja tolpami pods ego troe znamens [-13] izz ka­
toryhz adna trehzetnce, na drugams raz vevaetsja krestx obvityt
Iavrami S1. tekstorns sims zuamenernz pobădisi: na tret'erns izo­
braăerra vozrcădajuătiîsja Ienikss, - Ja [citalz.] vidă'x pis'mo od­
nago insurgenta - sz [vostorgorns] zarom:1, opisyvaelz onz. ob­
rjadz. osve�tenija znamenz i me(�a knjazja Ipsilanti - vastorgz.
Duhovenstva i Narada - i prekrasnyja minuty Nadezdy i Svo­
body -
Vz Jassahz. vse spokolno - semero TurkoV7. byli privedeny
kK Ipsilanti - i totcasz kazneny - ['ltrannoe di:Hstvie] strannaja
rlovosi' [dlja] [dlja] so storony Evropelskago Generala [Sz. ko�
torymz. za < ne ;ko > l'ko dnel [sto] [sto] . � • plakahz Tu: ki, vz
cisle 100 celoveh, byli perer < thany > [Greki] - < tri > dcat'
Orekov toze ubity - Izve ;tie o [semz] Vozmustenii <. dostig >- 10
Konstantinopolja. Ozidajutx .•• este ihz. netz - Troe bezavsih�
Grekon nahodjatsja [tej)erz] so vcerasnjago drja vz. zdesl1em� ka�
ratine - oni llnictozili mnogie laznye sluhi - Starec:r. Aliprinjalz
HristianskujLl Veru i okresten� imcnemz Konstantina - Dvuhjys­
jaeny'î otrj ldz ego, kotorYl selz na svedinenie s:r. Su/iafami - u­
nietozenz Tureckim volskomz.
V Jstorg� umov� doselz do vysocalser stepeni; vs� my sli
IGrekovz.] usll'emleny kz odnomu [celi] predmiHu -- na n2za­
vlsimost' dl'evnjago ot(i�stva - V'.l.. Odessah:r. ja uze ne zas'aly;,
ljub) py' nago zre:ista: v'Z lavkalu;, na ulicahz, vz traktirahz vezde
sobiraHs' tolpy Grekovz., vse [pokupali] prodayali za niCto svoe
imustestvo, pokupali sabii, oru%'ja, pistolely, vse govorili ob1. Leo�
nide, obz Themistokm, vile s!i n vOlsko statlivsa Ipsilanti [Vse]
zizn',imenija Grekovz vz ego [vz rukăhz.] razporjazenli! Vz
naca1e imelz anz dva milliona - odinz Pauli dal:r. 500 t. pias.,
[272]
2'72
MARGARETA STEFĂNESCU
S� te ns ctoby emu ihs vozvratlt' po vorstauovtenn Grecii. 10,000
Grekovs zaplsalosi, vs voisko [MoI drugs, vseeto prekrasno]
Ipsllantl idetx na soedinenle sz Vtadimiresko. Ons [orinlala] na­
zyvaetsja Glavnokomandujuăttrns săvernybz Grec. votska _ i
upolnomodennyrnz Tatnogo Prav.tel'stva. [D'ja tocnogo ponjatja
sego temu] Dolsno znat' to uie tridcar' lelz [vz J.. [or o J sosta­
vilos' i razprostrantlos' tamoe obătestvo koegu cellju bylo osvo­
bozd .nle Grecii. .. razdeleny na trl < step > enL. Niz < suju st>
epen' [byli voennye] sostavljala voennaja ... - vloruju - ... dane:
cleny '< tret) el s.epeni [nogl.] imeli pravo kairJy'î -< priisk-at'
sebe tovartă'et=-no n e voinov�-btoryh� izbirala tol'ko 3 vyssaja
stepen', Ty vi dis prostot hods i glavnuju rnysl' sego obătestva
kotorago osnovateli este neizvestny- -otdel'naja Vera,otdefny"
jazyks, nezavislmosf knigopecetanija; ss odnot storony proves­
tente, ss drugoî glubokoe neVelestvO - vse pokrovitel'stvovalo
volnoljubivym7. patriotamz. [Vse Greki, vseJ [Ne bylo odnogo,
Monah3, Koto} Vse Kup,.:y, vse dL1hovenstvo do poslednjago mo­
nlha, sCitalos' V:& (seml':) obstestve toriestvu€Î� i koego cisloeste
... vot7. [v� kakom'lI poloz�nie nahodjatsja] tebe podobnYI [korotkl]
otcet� [o] paslednihz [:]asih�J pt oizsedstviI [nasego kraja - ki-.
nem� proroeeskii vzor1.. na budustee, i postaraemsja razgadat'
sud'bu [vozobnovlennolJ G(ecii].
Strannaja Kartina J Dva [blago -< ro > dnyhg] [velikie] ve­
I:kie naroda, davno padsihz vz prezrite1'noe nictoi�stvo,. v� odna
vremja voztajutK [ot1. dolgago usyplenija] in praha - i \'ozobn0v­
lennye, javljajutsja na politiceskomz popriste [Evropy] mira-PervyI
sag� Ipsilanti prekrasen1. i. b!istatelen�! On:& stastlivo nacJ1.'- 28
Ie:1. [lasluiennoe] otorvannaja ntka, cel: velik,)du811aja 1 otnyne i
mer!vYl iIi pobedite1' onz prinadl('iit� Istorii-Zavidnaja u:&ast' i­
Kinzalr. izmennika opasnee dlJa negosabli .( turk > on; Kons­
tantin:& Pasa ... ne sovestnee b\ldet:& Klodovika ... imlra... vlijanie
molodago mstitelja Gretii... ego [i3odozritel'nym] ego vstrevoiit'
-[Pokam2s/, meZ& nami1 Pdzn�j115' ja by prosovetoval1. V. lpsi­
lanti predupredii' prestal e'ago zl?deja: nravy toi strany, gde ouz
'teper' dejstvuet' [budut7> dostatochymz opravdaniem1. sego1 oprav­
daj utz p oliticeskn e [udarz] ubijstv.p.
Vainyj vopros:&: etos/anet d�lai' Rossija; zajmemz li my
Moldaviju i �ralalziju pod7. vidom� miroljubivyh:& posrednikov1.;
perejdemz li my za DUI/aj [zastitrzikamij sojllznikami Grekov'l. i·
[273]
COMUNICARI
2'73
vragami ihs: vragovs ? [Va vsjakorns slucae budu oăevidnyl svlde
tel' pervhs] Vo vsjakomz s l uc ae [na vsjakoe .văănoe] budu
uve Iomljat' ... 1).
in traducere:
,,'1 ti comunic despre întâmplările [de prin părţile noastre, ele]
'care vor avea [însemnate] urmări însemnate nu numai pentru
părţile noastre, ci şi pentru întreaga Europă � (Indeosebi pentru
Rusia -l.
Grecla [s'a buntuluit] s'a răsculat şi şi-a reclamat libertatea.
[Un oare care] Teodor Vladlmiresco, care a slujit cândva in ar­
mata răposatului cneaz Ipsilanti la începutul lui Februar al acestui
an - porni din Bucureşti [cu câţiva] [cu o multime 2) 1 cu un mic
număr de Arnăuţi înarmat şi a anuntat [întru câl] că [dn cauza
apăsării] Grecii [s'au hotărât] că nu mai sunt în stare să suporte
[nedreptatea] 3) apăsarea şi jafurile' conducătorilor [Guvernulu.]
Turci, că ei s'au hotărât să- şi elibereze patria de nelegiuirea in­
suportabilă [că dintru întăi] că au intenţia să plătească [să înde­
plinească] numai birurile, impuse de Guvern. - Această procla-
-rnaţle a ridicat întreaga l\'�oldovă. [K. Suţu 1 [ca semn] K. Suţu şi
... consulul ... au vrut să oprească 4) întinderea buntului.-Pandurîi
. şi arnăuţi] de pretutindeni la chemarea 5) lui Vladimirescu - şi în
câteva zile acesta avea deja sub a sa conducere '100 ostaşi.
La 21 Februarie, Generalul Cneazul Alexandru Ipsilanti-cu
doi dintre frap săi şi cu Cneazul, Georg. Kant. ven'ră din Chi­
şinău � unde lăsase mamă, surori şi doi fraţi �- la laşi. El fu
[primit] întâmpinat de3 sute de Arnăuţi, de Kn. Su, i R. K., şi
din acest moment [i s'a anunţat] a primit conducerea oraşului.
[Sulioţii i se înfăţişară]. Acolo a dat el proclamatia care : repede
. s'a răspândit pretutindeni � [el] în care a spus - că [ceasul re=
învierii] Penixul Greciei [se înalţă] îi scot din cenuşă că a venit tl)
ceasul pieirei pentru Turci şi altele 7) şi că Marele Stat preţueşte 8)
1) Am lăsat textul Întocmai aşa cum l-a dat Modzalevski,
2) ceată.
3) ugne ca sinonim în ldeie, îl las netradus,
4) ţie în frâu.
5) kx smălorns.
6) nastala,
7) i proc,
8) odobjaeta.
[274]
214
MAROĂRET A ŞTEFĂNESCU
---
li
r 1
II
I
[această 1)] mişcare mărinimoasă [că Ruseasca] [aţâţare} [trEi stea­
guri]. Grecii revoltati aleargă se adună în cete sub cele trei stea­
guri dintre care unul de trei ori mai mare 2), pe al doilea Iâlf'âie
crucea fmpodobifă de lauri cu tecstul cu această emblemă vei în­
vinge; pe al treilea e întruchipat fen'csul care învie. - Eu [am
citit] văzut scrisoarea unui insurgent - cu [aprindere] foc descrie
el ceremonia sftnţlrii steagurilor şi a săbiei lui Ipsilanti - focul
splritualltăţll şi a poporului - 3) şi prea frumoasele minute de nă­
dejde şi libertate.
In)aşi linişte în toate �� şapte Turci fură duşi la Ipsflanti=­
şi îndată judecati [stranie faptă] stranie noutate [pentru] [pentru]
din partea Generalului European [din care 4) peste câteva zile [o
sută] [o sută} o •• plângea Turcii, în număr de o sută de oameni,
fură tăiaţi [Grecii] •.. treizeci de Greci deasemenea ucişi - Ves­
tea despre revoltă a ajuns la Constantinopole. Aşteaptă ••. n'au
ştiri de la ei 5) - Trei dintre Grecii fugari se găsesc [acum] de
eri in carantlna locală c) - ei au nimicit pe multe slugi falşe­
Bătrânul Ali a primit legea creştină şi a fost botezat cu numele
de Constantin - Două mii, din detaşamentul lui, care au eşit 7)
la unire cu Sulioţii - nimiciţi de armatele turceşti.
Aprinderea spiritelor a ajuns până la cel mai Înalt grad;
toate gândurlle [Grecilor] năzuiau spre 11n [tel] lucru - pentru
neatârnarea vechii patrii � la Odessa eu n'am mai întâmpinat 8)
priveliştea curioasă: în dughent, pe uliţe, în tractire pretutindeni
s'a adunat cete de Greci, toţi Iau cumpărat] au vândut pe nimic
avutul lor, au cumpărat săbii, arme, �istole(e, toţi vorbeau despre
Leonida, de Ternistocle, toţi veniră la oaste dând lui Ipsilante
{toată] vlaţa, avutul Grecilor În a lui fîn mânile] dispoziţie I La
început a avut el două milioane - Un oare care D) Paule a dat
600 mii p'aştri, cu acea conditie ca răsculaţţ! să i le dea înapoi
1) /sii] (sel].
2) trehcetnoe. \
3) vostorgz Duhovenstva i Naroda,
4) pentru care. '
5) este ih netz.
6) de aci = zd�3n'i � venit = &el�.
7) zastals,
8) odinz =' unul.
[275]
COMUNIcĂm 215
'"-----'·,--�-,�-·�...,-.----�----------------��·-----t___-�·.,......��-�2"'�
după reconstituirea liberărli 1) Greciei. 10,000 Greci s'au Înscris
În armată {Dragă amice, asta-i admirabil] Ipsilanti se uneşte 2)
cu Vladimirescu, EI [a primit] se numeşte Comandant principal al
armatelor greceşti din Nord - şi plenipotenţiar al guvernului se�
cret [Pentru exacta înţelegere a acestui cu elR)] Trebuie să ştii că
deja de treizeci de ani [în] ... [pentru] s'a alcătuit şi s'a răs­
pândit 4) societatea secre tă al cărei ţel a fost eliberat ea Greciei •• o
divizată în trei secţii 5) - treapta cea mai de jos [erau ostaşii] al­
cătuind armata ... a doua ... cotizaţiile 6): membrii într'a treia
secţ'e [au putut] au avut dreptul fiecare să-şi caute tovarăşi dar
nu dintre ostaşi - dintre care s'au recrutat numai pentru a treia
sectie şi cea mai înaltă. Vezi tu calea simplă şi principalul gând
a acestei societăţi al cărei fondator încă neştiut � - Credinţă
autonomă 7), limbă autonomă 8), libertatea presei; pedeoparte cul­
tură 9), pe dealta adâncă inconştienţă '0) - pe toate le-a ocrotr
prin patrioţii voluntari. [toţi Grecii, toţi] [Nu a fost nici 110 călu­
găr, care] Toţi negustorii, toată preoţimea până la cel din urmă
călugăr, s'a înscris II) În [acea] societate � [acea] care acum tri�
umiă şi a cărei număr încă -- iată [în ce stare se găsesc] � şi
o amănunţită dare de seamă despre cele din urmă [ale noastre]
evenimente [din părţile noastre şi o privire prevăzătoare asupra
celor ce se vor întâmpla, şi maistăruesc să ghicesc soarta [re�
înoirei] Greciei.
Ciudat tablou! Două dintre nohilele mari popoare, de mult
căzute în despreţultă netnsernnătate 12), în acelaş timp se ridică [din
indelunga adormire 13)] din pulbere ,-şi tnolte, se arată in mersul
1) vozstanovlenie,
2) idetx na soe dinenie,
3) cu aceasta =sego temu,
4) razprcstranilod',
5) grade, trepte.
6) dani, �
7) otdelenaja văra.
8) otdel'enji jazykz.
9) prosvăneni.
10) glubokce neveiestvo.
11) scitalos'.
12) \IZ. prezritel'noe nic!oiestvo.
13) otz dolgago usyplenija se vede că era frază curentă În­
trebuinţată; o avem şi În al nostru ..,Deşteaptă-te, Române, din
somnul cel de moarte 1".
[276]
politic [al Europei] al Jumei - Primulpas Ipsilanti cel minunat 1)
şi strălucitor! El a început cu noroc - brat [încercat] 28 ani mână
ruptă 2), ţel mărinimos I deacum sau mort sau învingător el apar­
ţine Istoriei - Soarta compătimltoare 3) şi - pumnalul trădător
cel mai, periculos pentru sabia lui < Turcilor; Constantin Paşa .•
nu e sigur va fi Klodovik ••. Emir ••• influenta tânărului răz­
bunător al Greciei. • • pe el [intre necredincioşi] pe el îl tul ..
bură - [Intre acestea, între noi] Imi închipui 4), că eu 2Ş fj sfă­
tuit pe K. Ipsilanti să întreacă pe prea bătr ânul u) rău făcător;
moravurile acestei regiuni, unde el acuma îşi desfăşoară act.vi­
tatea (vor fi destul de îndreptăţite ale acestuia) îndreptăţesc asa­
sinatul (lovitura politică).
O chestiune importantă: ce rămâne să facă Rusia; ocupăm
oare Moldova şi Valahia sub chip de mijlocitori iubitori de pace;
vom trece oare peste Dunăre (ca apărători) ca aliati cu Grecii şi
printre duşmanii duşmanilor lor (in orice caz voiu fi printre cei
dintăi martori oculari) In orice caz (când va fi ceva important)
îţlvolu da de ştire .•• «
Dar apoi pare-se că entuziasmul poetului pentru cauza gre­
cească scade, despre ceia ce-I bănueşte şi Davydov într'o scri­
soare, Ia care Puşchin răspunde desvinovăţiudu-se, justlficându-se,
prin scrisoarea de la jumătatea anului 1824, din Odessa: p. 80.
V. 1. Davydovu ? (cernovoe) - seredna 1824 g. Odessa.
,,(Mile) Sz udivlenlems slysu ja eto ty pc citaes' menja (var­
varornz), vragomz osvoboădajusteisja Grecii i pobomikorns Tun c­
kago rabstva. (Mne sluealos' inogda govorit' o Grecii:) Vidno
slova moi byli teM stranno peretoJkovany. (Povtorju tebe) (etobz
opravdat'sja). No ctObK tebe ne govorili, ty ne dolăeus bylz ve.­
rit', ctoby kogda nibud' st rdoe moe nedobroăatel'stvo <valo)
[osvoboădeni]u) (svobode) blagorodnyms usilljams (svobody) voz­
raădajuătagosja naroda. Zaleja 'eto prlnuădens opravdyvat'sja pe­
redz toboju, po vtorju (febe) i zdes' to cto sluzalos' mne (dumaju)
govorit' kosatel'no Grekovs -. \
\
1) prekrasenz, \
2) 28 letz [sasluăennoe] otorzannaja ruka.
3) zavidnnaja ucast',
4) priznajus',
5) prestaretago,
1l ! ti
lE
[277]
COMUNICĂRI
271
Ljudi po bol'sel casti (ljudel) samoljubivy, (ogranlzenny),
bezparnjatny, legkornyslenny nevezestvenny, uprjarny ; staraja istina
k itoruju vse taki ne hudo povtortt'<-Oni (ne)(s:& trudorns) l�dko
terpja.z (ni rezkago) protivurcăija nikogda ne prostajuta neuva­
zenija; ani legko uvlekajutsja pysnyrni slovami, ohotno povtorja­
jut:& [eto] vsjakuju novost'; i (odnaădy prinjava) k:& net prlvyknuvz
vie ne moguts s:& neju raztat'sja.
Kogda ăto nibud', javljaetsja obstms mneniemz to (ono ne
prlrnâlno) glupost' cbătaja=-vredita ernu stol-ăe skol'ko obstc e
(usilie) edinodi.sie ee podderătvaets. Greki meădu Evrop. imejutz
(mnoz. glupyhz) gorazdo bolse vrednyhz pobornikovs, nezeli bla­
gorazumnyhx (poleznyhz) druzef- (Neveăestvo) niăto" e ăte ne
bylo stol tioradno kaks d�10 Grekovs, hotja mnogie vs iha po­
IitlG'eskom:& otnoscnlt byli vazn{\e dlja Evropy" o
în tra ducere:
"Cu mirare aud că tu mă socoti (dintre barbarii) printre
duşmanii liberârli Greciei şi părtaşii robiei turceşti (Mi s'a întâm­
plat să vorbesc câteodată despre Grecia : ) Evident că vorbele
mele ti-au fost comunicate. ciudat. (Iti repet) (că I1'ă justific), Dar
despre aceasta nu ţi-au spus, tu n'ai fi trebuit să crezi, că nici­
odată. inima mea n'a fost nebinevoitoare (Iiberării) (libertăţil) no­
bilelor sforţări (ale liberării) ale poporului care se reinoeşte. Do­
resc afectuos ca să se adeverească înaintea ta, îţi repet şi aicea,
cei a ce mi s'a.Intârnplat să (cred) spun cu privire la Greci.
Oamenii cea .. mai mare parte (dintre oameni) egoişli (măr­
giniţi), lipsiţi de pricepere, uşurateci, inconştienţi, . încăpăţinaţi ;
se. silesc să repete cu sens rău adevărul cuiva.- EL (nu ) ,(cu greu­
tăţi) rar sufăr (nici ce e pe scurt) contrazicerea niciodată nu
iartă dispreţul. Ei uşor se Iasă atraşi de cuvintele pline de stră­
lucire, CU plăcere repetă orice noutate; şi, (îndată ce, o primesc)
sunt obişnuiţi şi n'o pot tine.
Când ceva, după. părerea tuturor, se, arată (lip,sit ,de însem­
nătate) complectă prostie�valorează într'atât cât obşteasca nă­
zuinţă (curajul) îl susţine. Grecii Între Europeni au (mulţime de
proşti) au foarte mulţi vredr.lici sprijiniteri decât înţelepţi (folosi­
tori) tovarăşi - (Inconştienţa) Nimic Încă n'a fost atât de popular
ca afacerea Grecilor, fiindcă în ce priveşte: raportul politic a
fost însemnată pentru Europa.
IuL'o scrisoare, rămasă c'iornă, adresată tot lui Davydov,
[278]
din mijlocul anului 1824, el se declară contra ofiţerilor greci,.,
şi rldlculizeazâ incapacitatea lor, dlscutând-o :
p, 80: V. L, Davydovu (?) cernovoe (Sereâina 1824 g.
Odessa.
"de Constanttnople-«. a de gueux (de courtiers, ... des juifs,
de coupeurs de bourse) timides, voleurs et vagabonds qut n'ont
(ne pouvoient me fa) (jarnais) pu me.ne soutenir le premier Ieu
de la mauvaise mousquetterie turque, (vollă ce que sant les) (ces
h -r.) torrnerolt une singuliere troupe dans l'armee (Russe) du
Comte Vitgen,-Quand ace que reg. lea officier s, ils sont pires
que les soldats-(ou peut voir) N. avons vu les nouveaux Leo nidas
dans les rues d'Odessa ei de Kichenev - (nous) plusieurs nous
sont personellement connus, nous certifions leur cornplette nullite->
aucune idee de l'art militalre nul polnt d'honneur, nul enthou­
siasrne - (un) ils ont trouve l'art d'etre insipides, rnerne au mo­
ment (me.) ou leur conservation devoit interesser tout Europeen=­
les (officiers) francois et les Russes qui se trouvent ici - (leur
disent des grosses injures en face et quelquefois) leul' marquent
un rneprls dant ils ne sont que trop dignes, ils supportent tout,
meme les coups de bâton avec un sang froid digne de Thernis­
tode-Je ne suis ni un Barbare ni un apotre (du gouvern) de
l'alcoran, la Cause de la Grece m'Interesse vivement, c'est paUl'
cela rreme que je m'indigne en voyant ces miserables revctus du
minis1ere sacJ(� des defenscurs de la Iiberte.
ImpresHle sale asupra Basarabiei, a Chişinăului a oamenilor
de-acolo şi a vieţii În acest mediu le găsim în fraze şi versuri
incidentale în unele scrisori.
Sosit În Basarabia, cu nădejdea că şederea aci va fi de scurtă
durată, poietul se simie bine În ea, dovadă scrisoarea către ba­
ronul Del'vig, 23 Martie 1821 Chişinău):
p. 16: Baronu A. Defvigu 23 go Marta 1821 g. Kisinev •
.. Nedavno prieehal:& v:& Kfsinev:& i skoro ostavljaja blagos­
,,(oven/luju Bessarabiju; est' strany blagoslo\lennf,e.-Prazdllyj
"mir:& ne samoe li:Csee sostojan'ie zizni, daze i Skarmentado ka­
"zetsja ne pran: - Samago 111�sago sostajanie net.,. !la svete;
"ilO roznoobrazie spasitel'no dljadusi".
\
în traducere:
"Nu de demult afli sosit În Chişinău şi În curând voit! pă­
răSI biae;uval1tata Basarabie) ţară bineCllVâ!ltată ...
[279]
COMUNICARt
Nu există o stare mai bună pe lume; varietate Salvatoare
pentru suflet.
Poetul se înfâţişeazâ pe sine În state contemplativa Îi1 scri­
soarea către N. 1. Gnedlă, 24 Martie 1821 Chişinău .-
p. 17.: N. I. Onedciu 24 Mart 1711 g Klsinevz;
"V'A strane, gde Iulieî venăannyj
,,1 hitrYITI1. Avgustorns (vă.rcannyj) izgnanny]
"Ovidii mrăcny dnl vlacilz;
"Ode elegiceskuju liru
"Gluhomu svoemu Kimiru
"OU'A maloduăno posvjatils,
"Daleăe severnoj stolicy
"Zabilz ja vecny vass turnam"
,,1 vol'noj glasz: moej cevnicy
"Trevoiit1. sonnyhx Moldavan1.".
în traducere:
In locul, unde de Iulia Incununat
Şi de August cel viclean [încununat] isgonit
Ovidiu a dus întunecate zile;
Unde CU lira elegiacă
Şi-a Umplut chimirul său Cel gol
Descurajat,
Departe de capitala nordică
Am uitat veşnica ta ceaţă,
Şi liber glasul lirei mele,
Deranjează pe Moldovenii cei somnoroşl.
Dar fiindcă exilul durează, poetul îşi arată nemulţumirea şi
nrâtul său În aceste locuri: scrisoarea către N. 1. Gnedic dela
97 Iunie 1882 Chişinău.
p. 32. "Zdes' u nas Moldovallno i toşno ; ahs Boăe 1110j
"eto to SK nlrns dl:Haetsja - sud'ba ego menja bezpokolts do
IOkrajnosti - napisite mne obs nemz esli budete otvecat'
în traducere,
Aici la noi moldovenism şi antipatic. Ah, O-zeul meu, ce
e cu el- SOarta lui mă nelinişteşte la culme - scriţi-mi despre
el, daca-mi veţi scrie.
Sau scrisoarea către Cneazul P. A. Viazemski, Sfârşitul lai
Dec. 1822-lflceputul lui Ianuarie 182J;
[280]
. p. 42: Knjazju P. A. Vjazemskomu, konec Dekabrja 1822
g.-naGalo [anvar]a 1823 g. Ktăinevz.
"fa barahiajus V7i grjazi moldavskoj, cort� znaets kogda
$> vykarabkajus', Ty - barahtajsja V7i grjazi otecestvennot i durnaî :
"Otec:estva' i grjaz' sladka nams i prijatna-".
În traducere:
Eu mă bleotocăresc în rglodul Moldovei. Dracul ştie, când
mă volu cărăbăni de-aci. Tu - bleotocăreşte-te în glodul patriei
şi cugetă; Patria şi glodul dulce-şi plăcut neuă=-,
El se simte izolat, ca un pustnic În Basarabia: Scrisoarea
către Gtiediă 13 Mai 1823 Chişinău.
"Blagodarju Vass, Ijubeznyt ipoztennyî, za ta eto vspomnili
"vy Bessarabskago Pustynnika" o
În traducere:
"Vă mulţumesc, iubite şi stimate, că v'aţi adus aminte de
un pustnic al Basarabiei,
Sau în scrisoarea adresată unei doamne necunoscute, Noem­
brie=-Decembrte 1823 Odessa .•
p. 63: Neizvăstnyrna-daman.s (cernovo'c) � Nojabra � De
kabr' 1823 g. Odessa).
"Oui, sans doute [e les ai devlnee, [cettes] les deux Iemmes
,.charmantes qui [se sont] ont daigne se ressouvenir de l'hermite
"d'Od., ci devant hermite de Kichenef - j'ai bai se miile fois ces
Iflignes qui m'ont rappelle tant de folie, de tourment, [de soirees],
"d'esprit, de grâces, de soir ees, [valses] mazourka etc. - Man
,;Oieu, que vous.stes cruelle, Madame, de croire que [e puis
"m'amuser la ou [e ne puls ni vous rencontrer ni vous eubller.
lff-Ielas, airnab!e Malguine, loin de vous tout maussade [toutes]
'"mes Iacultes s'aneantissent, l'ai perdu jusqu'au talent des carti­
"ca\ures, quoique �Ia fami < Ile > des Pr. Mourouzi [m 'en ai]
"soit si bien .digne de m'en inspirer [Ies des plus grotesques] ... ".
Departe de amicii săi, se \ plictiseşte: scrisoarea către A.J.
Tllrgenev, 7 Mai 1821 Chişlnă«, '.
p. 18: A. I. Turgenevu 7�go Moja 1821 g. Kisinev.
" ... bezz Karamzinz, bez"A vas"A dvuh'f., da este 'bez izekolo­
IIryhz. izbrannyhz, sos/(ucÎs'sja i ne V"A Kiseneve, a vdali Kamina
1fK. Galicynol zamertnes' i podz. 'nebomz ltalii". Vz. rute tvaj
�predaiusja, Olee! Vy, kotoryj sblizeny S" zlteljami Kammenaga
280
MARGARET A ŞTEFĂNESCU
1
1
I
l
• !,
1
I
[281]
COMUNICARI
"oslrova, ne moăete-Ii vy rnenja vytrebovai' ca neskol'ko dneî
,,( odnakoăx ne bolee) S:& moego ostrova Pathmosa ? [a prlvezu
.. varns za to soziinenie vo vkuse Apokalipsisa ... V naăei Bessarabiî
"V2: vpecatlănijahz nedostatku nătz, Zdăs' takaja kaăa (!to huze
"ovsjanogo kiselja, .. ",
in traducere:
Fără Karamzin, fără voi doi, şi încă câţiva aleşi, mă plic­
tisesc nu numai în Chişinău şi nu numai departe de căminul lui
K. Galicin ci ch'ar sub cerul Italiei. In mâinele tale mă dau, pă­
rinte ! Dta care eşti aproape de cei Ce locuesc în Kamena O�­
trovo nu mă poti cere pentru câteva zile (nu mai mult) În al meu
ostrov Pathmos ? Eu vă voiu aduce pentru aceasta compunerea
în genul Apocalipsului... In Basarabia noastră DU e lipsă de irn­
presii, aici e o astfel de caşă 1) că-i m ai rea de cât. .. 2)
In "Moldova" (Basarabia) viaţa îi va fi părut de tot primitivă,
vezi seri soarea către fratele său L. S. Puşchin, Odessa 25 Aug,
1823 :
p. 53: " ... Zdarov'e moe davno trebovalo morskihz vannz,
\
"ja nasllu ulornalz Inzova, ctobs 011:&, ctpustilz menja V'A Odessu
,,-ia ostavilx moju Moldaviju i javilsja V'A Evropu-Restoracija
"i Italian skaja Opera napornnili mnă starinu i ej bogu obnovili
"mne dusu-Mezdu temz priez.zaetz Voroncovs, prinimaets menja
"ceen' Iaskovo, obzjavljajut' mnă elo ja per ehoz u pods EgO na­
"cal'stvo, eto ostsjus' V'A Odesse=- kaâetsjă i horoăo=-da nova]a
"peeal' mnă sz;la grud'-mr.e stalo zaI' moiha pokinutihx c�pe'î
"Priehalz vz. K'senevz na nesbl'ko dn;i, provelK ihz. neiz'jasni­
"mo elegieeski .j veyhalz. ottuda navsegda-o Kiscneve ia vzdo­
",'l/ZU!:& - Teper' ja opjat' V71 OJesse i vse este ne mogu pri­
"vyknllt' kz. Evropejskomll obrazu iizlli-vproceem'l., ja nigde ne
"byvaju krome vz TeatJ e"
În traducere:
Pentru sănătatea mea de mult mi-au trebuit băi de mare,
eu cu greu am înduplecat pe Inzov ca să-mi dea drumul la 0-
dessa--am lăsat Moldova mea şi mi-am făc:ut aparitia în Europa
-Restaurantul şi Opera Italiană mi-au adus aminte de trecut şi
zău m'-au relnoit sufletul-Intre acestea a venit Voroncov, m'a
înştiinţat că eu trec sub a lui ocrotire, cât timp voiu sta in 0-
1) un fel de pilaf.
2) las expresia netradusă.
�--
[282]
282
MARGARETA ŞTEFĂNESCU
dessa-şi-mi pare bine-o nouă tristeţă îmi apasă pieptul- m'a
cuprins jalea lanţurilor mele părăsite- M'am dus Ia Chişinău pen­
tru câteva zile, le-am suportat ne explicabil de trist - şi plecând
de-acolo pentru totdeauna- O Chişinău, am respir at - Acurna-s
din nou în Odessa şi încă nu mă pot CU totul obişnui cu un chip
de viaţă europeană-dealtfel, nu mă duc nicăieri decât la teatru.
Denumeşte Chişinăul -Sodomă- în scrisoarea către Cneazul
Vjazemski, 140ct. 1823 Odessa şi În acea către F_ F. Vigel', ci­
ornă, din Noembrie 1823 Odessa îi spune »prokljatyj gorodz Ki­
seneva", învoacă tunetul şi trăsnetu' asupra caselor lui murdare,
asupra dughenelor [ldovilor şi chiar asupra casei lui Vartolornei.
In Chişinău viaţa-i apăru plină de lipsuri (sg. ne naîdeă' ni mi­
lyhs dams, ni svodni, ni knigoprodavca) şi deaceia nu-l poate
compara (egala) cu vechea Sodornă «Pariiz. bibleiskit", pe deplin!
p. 55 Knjazju P. A. Vjazemskcrnu 14-90 oktjabrja (1823
g). Odessa:
«Zd�s' Sturdza monarhiăeskot, [a s? nirnz ne tol'ko prija­
.. tel', no koî o oems i myslirns odinakovo ne lrkavja drug? pe re­
"dz. drugoms, Citals-li ty ego poslddnjuju brochure o Or eeil ? ...
c Vigel) zdăs' byls, i poehab; Vl'. Sodomz-Kisenevx, gdi!dumaju,
"budetz. Vicz-Gubernator orns.
p, 56 F. F. Vigelju (lernovoe) Nojabr' 1823 g. Odessa:
c(Ja znaj il) Prokijaiyţ gorods. Kiienevz;
«Ty (ty li) (pero ustanets) (pere)
c Tebja branit' jazyk' ustattetz:
«(Na) Kogda nibud' na gresny] staryj krovz:
«Tvoihs; zapuskannyhs; domovu
«Nebesnyi grotnz: koneăno grjanetz: -
«l ne naîdu tvoihx sU�dbVz..
«(1 rihnuts vdrugx) Padul7., pogibnut".& plameneja
,,[ lavkl grjaznyja Zidovz.;
el pestryj domz. Vartlzalomeja.
,,(Ne) Ta k:z. , (zdes') (slovaţr':& ••. ) esli verit Moiseju
"PogibK ne'Stastlivyj Sodon\z.-
"No tol'ko sz eilmz. (milym}/ gOl'odko!717.
»fa Kisenevz ravnjat' /le sl71eju,,­
,,(Sodomz. blistal:r. i prosvesten'emK)
,,(Pariz'.l. biblejskij (otliL'<'alsja)' by1z. otlic;en7.)
,,(Ne tol'ko vezlivymz.) (Oostepriimstvomz. i grlhom:t.)
[283]
COMUNICARi
"Ja s'fskoms ss Bibliej znakomz
,,1 kz lesti VOVE(�· ne prlvydens.
"Sodomz-ty znaes'-bylz. otlic�nz
"Ne to.tko veilivywz grăhorns,
"No prosvăătenlerns, (stihami) plrami,
r(Gostepriimstvomz i pirami) Gostepriimnyrni domami
"Krasotoj nestrogths dăvs,
,,(Za cemz. ze) plarnennyja shry (1 bezpostadnyj gromx),
"Mne ial' (serdeeno) eto gromami
"N.idz nims •.• bozll) Ego sraziIz Egovy gnăvs,
"Vz blazenstve, vs razvlecen'jahz sveta
IIIzbrannyj Bogorn czelovch
,,(Skaii, kakz (tvoj) tv provodis') Provels svoj mlrny] v�kz.
"No vz K isenere, vi dis' samz: -
"Ty ne natdes' ni mllyhs: dams,
"Ni svodni, ni knigoprodavca,
"zalEja o tvoej sud'be,
,,(kz tebe) "Ne bojsja e.zeli fie pridutz) Ne znajuts, prldu's
li kK tebă
"POdK vecerz (rnilyha) 3 krasavca,
,,(No [a (javljus') priădu, rnlly] moj) Na vsţako] sluca],
grustnyj drugs,
"Lis' tcl'ko brudet, rnnă dosugs
.Prostus' s':& Odessoju (dorogoju) [avljus":
"Tebe shăit' ja budu rada
;,Svoej besMoju sal'noju,
hNo (to 'ko) Vigel'�postadi moj zadz-
"Eto st hi, sleJ!;tvenno sutka-ne serdites' i usmehnites' Jju­
"beznyj Filip FiI.- Vy skucaefe V'& (etomz) vertepe, gde skucal'.l,.
,,ia 3 goda. Zalej I vasz (utes:t) raz3ejat' hot' na minutu-i so­
"obStaju vamz. svedenija kotoryhz vy trebovali otK menja vZ pis'
"mc kz Sv.; iZK 3 (kras.) zna •.. dumaju godenz na upotreblenie
"vz POI'Zll s 'Jbstven no sa llyj men'soj (Note scandaleuse) N B,
"On� spit7> v� odnol Komnate SI'. br. Mihai. i trt:sutsja nemilo­
"serdno-izK etogo mozete vyvesti vaznyja zakljucenija, predos­
"tavl�aju ihz vase! opy nosti i blagorazumiju-·Starsij brat1. kakK
"vy uie zamctili gl!lPK kakz. Arhierejskij zezIK-(vtoroj) Van'ka­
" < ... > _ sledstvenno iortz SK nimi - obn:mite"'; ihz otl.
"m e n i a druzeski - se str u ta k z e - i sko'zite imA
[284]
284
,,�e-i sk.Jzite ims eto Puăklnz caluetz rucki MaIginz., zelaelz /
"ei stas'tja .na zemle=-umalclvja o nebesaba=-
,,- O kotoryhz ne polucilz (obz nihz) este dostatocnyhe s­
"vejenij. Pul'herii V. obzjavije za tainu ito [a vljublenz vz nee
,.bezz. pamjati, i budu na dnjahz ekzekutorz i kamergerz vs podr.
• "drugu Zaval'evsko mu ; Poltora cktrnz poklonz i staraja druzba l
"Alekseevll toi� i este cto-nibud'-Gde i 0.0 Liprandi? Mne
"brjuhomz hocetsja vide!' ego-".
în tra ducere :
(către Vjazernskl) Aici e Sturza monarhul; eu cu el nu-s
numai prieten, dar şi ceia ce gândim de o potrivă nu minţim u­
nul faţă de altul. Citit-ai broşura lui ultimă despre Grecia? ... Vi­
gel' a fost aci şi a plecat în Sodoma - Chişinău: unde socot, că
va fi Vice- Gubernator.
(către Vigel)
(Eu cunosc) blesternatul oraş Chişinău.
(Tu (tu oare) (pana Se oboseşte) pana)
Limba-ţi se (osteneşte) de-a batjocori 8)
(Pe) Oare-când pe (păcătosul) vechiul acoperiş
A caselor tale mânjite
Va detuna inslârşit tunetul ceresc 8)
Şi nu votu mai găsi urmele tale,
(Şi tot odată va cădea) va nimici flăcările
Şi dughenlle murdare ale jidovilor,
Şi casa pestriţă a lui Vartholomel.
(Nu) Astfel, (aci) pe cuvâ.it s) ... ) dacă crezi pe Moisi
Pl.rzănd 5) nefericita Sodomă-
Dar numai că cu acest orăşel.
Eu nu Îndrăznesc să compar Chişinăul,
(Sodoma a strălucit şi pr,in cultură)
U J Pariz biblic (s'a distins) fEnd distins 6) )
Nu numai prin politeţt) (prin ospitalitate şi pacate)
Eu nu-s prea mult initiat ÎJ;! chestiile Bibliei
"- \
1) proklij, tYj=proclet.
2) tebja branit' jazyk' ustanejs,
3) ncbesny] grOmz. konezno grjanetz.
4) slovarnz.
5) pogibz neătastlivy] Sodomz.:::±::::nimicihd ...
5) (otlicalsja) bylz, otlicenz)
� - -� �._- - ----
[285]
COMUNIcĂm 285
�.,�_�_c-.� .. __ � __ .-"........,........_�_,�.�,..._�_��..-..".c ���_""",�"",,·",,_-,--�
Şi ale linguşlrei pe deplin 1)
Sodoma -tu ştii-s'a distins
Nu numai prin pacatele politeţei 2
Ci prin cultură, (prin versuri) prin ospeţe,
(Prin ospitalitate şi ospeţe) prin casele primitoare de oaspeti
Şi prin frumuseţa fetelor bune la inimă 3)
(Şi pentru ce) săgeţile fulgerului (şi îngrozltorul tunet)
Imi pare rău (din inimă) că prin tunete
(Asupra lui. .. zeii) L· a doborât 4) mânîa lui Ehova,
In fericire, în răspândire de lumină
Om ales de D-zeu
(Spune, cum (a ta) tu-ţi petreci timpul 5) ai petrecut veacul
tău Ilniştit 6)
Căci 7) În Chişinău, vezi singur­
Tu nu găseşti nici dame plăcute,
Nici amante 8), nici librării.
Iti jălesc soarta,
(Spre tine) (Nu te teme dacă nu vin) Nu Se ştie, vin oare
la tine
Spre seară trei zîne plăcute 9)
(Eu Însă (se pare) vin, vin, dragul meu) In orice caz, trist
amic,
Numai cât Îmi va fi lene 10)
Imi iau rămas bun de la Odessa (cea scumpă) îmi fac a­
paritia.
Iti voiu sluji ") bucuros
Cu vorba mea prostească,
Cu versuri, cu proză, cu tot sufletul,
1) J 1 sliskornz s:& Bibliej znakomz. 1 h Iasii vovse ne pri-
vycenz.
2) vezlivymz grăhornz.
3) Lipsite de severitate = nestrogij.
4) srazils = ruinat,
5) ty provo diă = o duci.
6) pacinic = mlrnyj,
7) dar = no,
S) svodnja-I = Kupplerln,
9) (mlyhz) 3 krasavca.
10) lis' tor'ko budet' rnnc dosugz,
11) ca să-ti slujesc.
II
:
1\
j"
I
1·
I
[286]
Dar (numai) Vigel' - să-mi râzi din urmă 1)
Iată versuri, Încercări drarnat.ce - nu te supăra şi nu râie
dragă Filip. Fii. - O-ta te plictiseşti În (această) bort ă, unde eu
m'am plictisit trei ani. Iti doresc să te distrezi fie şi pe un minut
şi îţi comunic 2) cunoştinţa care mi-ai cerut- o în scrisoarea cătr e
Sv.; dintre cei 3 ştiu .•. cred pot r ivi t peu.ru uzul. pro­
priu numai pe cel mai mic. EI doarme Într'o odaie cu fratele Mi­
hai şi se chinueşte fără îndurare - din aceasta poti să tragi în­
semnată concluzie, ţi-i încredinţez Experienţei O-tale şi Inţelepciu­
nii D-tale - Fratele cel mai mare, după cum aţi observat e prost
ca şi bastonul 3) Arhiereulul - (al doilea)', Vanka _ < ... > _
În cele din urmă dracul să-i ia 4) - îrnbrăţişaţi-l din parte-mi fră­
ţeşte - pe sora lor deasemenea - şi spuniţiIe că Puşchin sărută
mânuţele lui Maigiti şi-i doreşte fericire pe pământ - să tacă des­
pre ceruri - despre care n'am primit (despre ei) Încă suficiente
dovezi. Pulheriei V. desvăluie-l în taină că eu sunt Înamorat de ea,
pierzându-mi mintea 5), şi voiu fi Într'o zi ecz eeutor şi camerhcr
lui Zavalevski ; Inchinăclune lui Poltoraeki şi veche prietenie!
Lui Alecseevici deasemenea şi încă ceva - unde-i şi ce-i cu U-
_ prandi ? Tare vreau săl văd->".
O descrierea Bâcului (râul lângă care e aşezat Chişinăul) cu
apele sale triste (dămoale) Poetul aruncă cu ironie o privire la
sltuaţla-l de-acum, dar fost membru al societăţii literare "Arzamas",
în scrisoarea către A. 1. Turgenev, a doua jumătate a lunei lui
Iulie-August 1821 Chişinău. '
p. 23. A. I. Turgenevu (cernovoc)--vtoraja polovina Ijlllja­
avgustz 1811 g. Krsinevz).
"Vz lăto 5 otz Lipeekago potopa- -(prevos!lOditel'nyj Peinz
"i prevoslioditeînoj ialobnyj svertiokz (sidja n) na (Iuzr.) iUzice
"goroda Kiseneva (svoi) imenuemoţ Bykomz sideli i plakali vos­
"pol7linaja tebe, (o) Arzamass, (Ierusallrnz uma i vkusa) ibo ( etz)
"blagorodnye gusi velieestvenno (gusi) barahtati« predz ihs: gla­
"zami VZ mutnyliz (potokahz) vo daliz (eja) (Byka) (vy�eskazalllloj
\
\
1) postadi mal zadz = să \mă batjocoreşti pe la spate.
2) Socbstaţu.
3) zezl� = Stab,
4) cort1> sx niml,
5) [a vljuble ns Vl. nee ben pamijati,
[287]
COMUNICĂRI 281
--'","-�.-,.-.'-j---,' �",.-.��.�-,�---��-�.--�.---�------��-�-.-""""""",--",.�--""",,,,,--.,,,,,,,,,-,,,
"reclei i ss br atskoj) upotnjanutoj. zivo predstavilis' (namz) ims
"vasi otsutstvu [ustle prevoshoditel'stva i (otz izbytka) vs polnote
"serdca (nasego) svoego (sostavili my zasedanle, sostojastee) po­
"loziIi uvădornit' o sete (brat[u) clenovz pr avoslavnago bratstva
,,(osvj,stajulishz) ukrasajustihz berega Mojk' i Fontar k:-(i potornu).
"In al 5-lea an dela Potopul lui Lipeţchi � (excelentul Rein
şi excelentul gri ere tânguitor, stând pe malurile unei mocirle a
oraşului Chişinău, numită Bâc, stau şi plâng aducându- şi aminte
de tine 0, Arzamas (Erusalirne), căci (nu) nobilele gâşte maiestos
(gâştele) se bleotocăresc înaintea ochilor lor (În tristele) ape ale.
(acelui) (Bâc) (acelui mai sus numit râu şi cu frăţească) celu'
amintit. Viu li (nouă) se înfăţişează lipsa Excelenţei Voastre şi
(din prisosul) CU deplinătatea inimel (noastre) 'jam făcut o cons­
Iătuire constatând) am hotărât să înştlinţăm despre noi pe pra­
voslavnlcii fraţi (care luminează) înfrumuseţează malurile Moikăi
şi ale Fontankăi-> (şi după aceasta).
Din scrisorile de până aci citate, am văzut că e VOI ba şi
despre persoane d.n Basarabia: Ipsilanti (scrisoarea către Davy­
dov), Tudor VLadimirescll (aceiaşi), Sturza (către Cneazul Vja�
zernski) şi Încă despre alţii, d. ex. despre eroii Skulian şi Seku,
despre Iordaki (in scrisoarea către printul Yjazemski din .5 Aprll
1823 Chişinău). '
p. 48. Knjazju P. A. Vjazemskornu ; 5�go Aprălja 1823 g.
Kisinevz,
" ... Esli letomz ty pozdes' VK Odessu, ne zaverneş-li po do­
"roge v;& Kisenevs; ? la poznakomlju iebja s:& Geroiami Skuljanz
"i Seku, spodvisnikamt forda/d, S2'. Grecankoju kotoraja calo­
"va/as' S'J. Bajrol10111'/,,".
p. 48. Cneazului P. A. Vjazemskl 5 Apdl 1823 Chişinău:
"Dacă la vară te duci la Odessa, nu te Întorci din drum
prin Chişinău? Am să-ţi fac cunoştintă cu eroii Skulian şi Seku,
cu lo:daki şi cu grecoaica care s'a sărutat cu Byron".
Despre grecul Sajianos, "eroul dela Sculeni", despre jiica
lui, Rodoes, şi despre Caterina Krupenski, solia jostului Guver­
flator al Basarabiei, vorbeşte în scrisoarea către li li k o v s le ij
la sfârşitul lui Octombrie 1824 Milzail€lvskoe:
p. 93: V. A. zukovskomu Konec Oktjabrja 1824 g. Mi­
hallovskoe.
1) Cu toată inima.
[288]
288
"Ne znaju polueilx-li ty ocen' nuznoe pts'mo i na vsjakoj
"slucal povtorju vi; kratc : o deie kotoroe rnenja zadiraets za zivo .
.. 8-i lătnjaja Rodoess Sal'anoss, doC' Greka, padsago vs Skul­
"janskol bltve Gero]a, vospityvaetsja vz Kisenevă u Kateriny
,.Hristoforovny Krupenskoj, zeny byvsago vîcz - Gubernatora
"Bessarabii, Nel'zja-Il sir otku prijutit'? Ona plemjannira Ruskago
"polkovnika, sl,�dstv. rnoăets otvezat' za dvorjanku.
În traducere:
Nu ştiu primit-ai foarte trebulncioasa scr'soare ; În orice
caz Îţi repet pe scurt despre afacerea care mă interesează Îl1 chip
viu. Rodoes Safianos de 8 ani, fata grecului, care a căzut în
lupta dela Sculeni ca un erou, e crescută la Chişinău la Caferina
Hristoforovna Krupenski, soţia fostului Vice-Gubernator al Basa­
rabiei. Oare nu trebue s'o ocrotim pe orfană. Ea e rudă a pol­
covnicului rus, prin urmare poate să se înfăţişeze ca o nobilă.
Despre Yartholomei şi casa sa se vorbeşte în scrisoarea
către Vigel', mai sus menţionată, şi În scrisoarea către Gorcakov,
sfârşitul lui Ianuarie 1823 Chişinău puţin: p. 45. V. P. Gorca­
kovu, konec januarja 1823 g, Kisinevx.
"Zimna mne ryhloju stănoju
"Kz vorotamz zagradila put'
"Poka tr opinku predz soboju
"Ne pr otopcu ja kakz nibud',
"Si.ll1 ja doma, kakz bezdc'Vnib; ;
"No ty, cto budetz vz ponedă/nikz ,
"C t o skaeets; nas'!. Varthotomej.
în traducere:
Iarna mi-a găurit zidul
Mi-a închis drumul spre porii
Cât nu-l pârte Înainte-mi
Nu fac un pas nicăleri;\
Stau acasă, Ca un pierd�-vară ;
Dar tu, Ce va fi Luni \
Ce ne va spune Var tholomel ?
Din citaţiile de până aci se găsesc şi nume de femei; 1I1a[­
ghin (nu Iasă a inţelege cine anume era) şi Pullieria, fiica lui
[289]
COMUNICĂRI
280
Vartolornzi, pare că I-au interesat mai {mult dln societatea basa­
rabeană (deşi, am văzut, mai sus, că spune că Chişinăul n'are
doamne plăcute).
Aluzie la gusturile societăţii de-acolo din Chişinău În scri­
soarea către Cneazul P. A. v'jazemski 6 Februarie 1823 Chi­
şinău. p. 46: Knjazju P. A. Vjazemskornu 6-go fevralja 1823 g.
K sineva.
"U nasz poslă zavtra balz - prH�zzal potancovat' j-> PoI-
torackie zovutz.
"Sfastie supruseskoe
»Domu sidja i bezz dă'a
"Budu lle.2no govorir'
"AhK mal drugz ! kakz ty < .... > !
" VotK modnye stihi vz Kisbzeve - ne moi - Poltorackago­
vz 0.s1' budustej mosj zenit'by".
în traducere:
, "La noi poimâne ebal - vino să dansăm-
Fericire casnică
Stâud acasă şi fără treabă
Voiu vorbi gingaş 2)
Ah tovarăşul meu! Cum tu .
Iată versuri la modă în Chişinău - nu ale me'e - ci ale lui
Poltoracki - în cinstea căsătoriei mele.
Basarabia îl inspiră totuşi pe poet. In scrisoarea către A.
A. Beztuşev (ciornă) vorbeşte despre versurile sale "Contempla­
tii din Basarabia'":
p. 52: " •• Vz razsuădenli 1824 goda (ja) postarajus' "pris­
lai' (varnz) tebă svoi bessarabskija bredni",
în traducere;
La Începutul anului 1824 mă silesc să-ti trimet (să vă) ale
mele Contempaţli din Basarabia.
Atât cuprinde această parte a Cor espondenţii lui Puşchin cu
privire la Basarabia şi Moldoveni. Pentru o cunoaştere cornplectă
a acestui material ar trebui cercetate toale celealte scrieri ale lui 1}
1) In corespondenţa lui Puşchin apare şi numele lui Alex,
Rosetti (vezi Cjavalovskij Pis'tna Puekina i K Puekinu Moskova
1925 Gos. Akad, Hudoă. Nauk şi indicele de la colecţia Pis'tna
[290]
290
mai ales Jurnalul "Dnevnik" (vezi interpretrrile lui Modzalevski,
p. 177-538). Interesante ar fi, dacă am putea cunoaşte şi seri­
serile localnic lor moldoveni către Puşchin. In culegerea lui M.
Cjavlovskij: Pis'ma Puskina i k Puskinu, p, 8. se găseşte un
bilet al lui A. Balş (Oct. 1820 - Iunie 1823 Chişinău); .,Com­
ment tair e pom vous tr ouver ?".
Interpretăr.le lui ModzaJevski, aducătoare de explicatii, În=
lesneş:e c tii orului înţelegerea cuprtnsulut şi a unor aluzii din aceste
scrisori. Menţionăm câteva note privitoare tocmai la pasagiile
de noi reproduse mai sus:
Puşchin dă explicări despre revoluţia din 1821 lui Davydov,
care era .. dekabrist", deportat apoi în Siberia (p. 224). La Odessa
a lucrat eteria, Ruşii au sprijinit-o. Ipsilanti a locuit la Chişinău
pe la începutul anului 1820, la sora sa, soţie a gu vernatorului
Katakazi, Fondatorul eteriei a fost grecul Skupas. Ştiri ruseşti
despre desfăşurarea revoluţiei. Despre relatiile dintre Puşchin şi
Mihail Suţu la Chişinău şi felul de viaţă al acestui din urmă şi a
familiei sale aci, apoi În Rusia; despre familia Ipsilanti în Basa­
rabia şi Cm azul George Kantakuzen, membru al eteriei : ornorâ­
rea lui Tudor Vladlrnlrescu, de către Ipsilanti, pentru că a îndem­
nat pe Valahi pentru propria eliberare, ci nu la susţinerea cauzei
greceşti, despre Masonerie În Basarabia (p, 231), despre Ioan Balş
d,e la Gura- Galbănă, despre Vartolomei (p. 263), despre "horo­
senka Kukottica Pulheria" fiica lui Vartolornei (p, 263), despre
Eroili Skuljan, Seku, lor daki Otimpiot (p. 268); despre greccaica
ce-a cunoscut-o Byron (268); despre Sturdza, syn byvsego Pra.
vltelja Besarabii (p. 278), care a cunoscut bine pe Puşchin şi-a
fost cunoscut de acesta - scriind reciproc unul de altul în jurna­
lele lor j impresiile minunate de bine ale lui Vigel' despre Puş­
chin (p. 279) ; despre familia Cneazului Mur uzi (P. 291); despre,
Krupensky -bor's»] hleb oso." (p. 219); despre Liprandi, preţuitu
amic (\1 lui Puşchin, şi Înalt funcţionar în Basarabia (P. 237), des­
pre Gorcakov (p. 235), despre Şalul Negru (p, 228), etc.
O lipsă simţită in acest volum e acea a indicelui, indispen­
sabil la o atât de bogată colect� de note şi observaţii.
Margareta Ştefănescu
--:....--
Puro/âna le Elizavete Mihajlovne Hitrovo 1827--1832 trudy Pusle
Doma vyp. XLVIII, Leningrad 1927 izd. Akad. Nauk SSSR, 1927,
redaktor izd. ak. S. F. Platonov.
i
[291]
291
o comunicare la Academia rusească
despre Români
N. V'aicov în Izves'ja otdelenija ruskago [az yka i slo ves­
no stt imperatorskoi Akade miî naukz 1914, tom XIX, cartea a 4·a,
supt titlul : Iz� oblasti vlian'ja ruskoi literatury na rumynskuiu, (din
domeniul influenţei literaturii ruseşti asupra celei româneşti) l'e­
cenzează cartea d-Iui A. Epure : Influenţa Iabulistului rus Krylov
asupra lui A. Donicl şi C. Stamati,
N. Vlaicov, după ce arată că domnul prof. Ilie Bărbulescu
este titularul catedrei de slavistică din laşi-silpt direcţia' căruia
a lucrat domnul A. Epure-c-, afirmă că AI. Donici şi C. Starnati,
amândoi fabulişti români din Basar abia, au jucat un rol mare în
istoria literaturii româneşti.
In partea In'âia=-spune recenz sntul= Al. Epure tratează "is­
toria întrebârii" : influenta literaturii ruseşti asupra Pomânilor a
cărei început îl pune În timpul lui Petru cel Mare, întărindu-se
În veac. al XIX-a. Inşiră apoi scriitorii cari au scris despre AI.
Donici şi C. Stamati, arătând talentul Iabuliştilor În lucrările lor
originale şi în cele prelucrate după Krylov.
In partea a Il-a, d-I Epure după ce combate întâlnirea per­
sonală a lui AI. Donici cu Puşkin ca fiind neadevărată, Întru cât
datele biografice nu permit această afirmare, trece la subiectul care-I
preocupă. N. Vlaicov laudă sistemul de lucru al d-IuilEpure, care­
Ia fabulele caracteristice şi cele comune şi le alăturează origina­
lului. Observă că atunci când fabuliştii români se cam îndepăr­
tează in traducerile lor de original (cum e mai ales Donicr) "perd
orice poezie". A poi spune, că, luând în con si deraţie mai mult for­
ma, vom găsi că fabulele lui AI. Donicl sân! mai bune ca ale lui
C. Stamate, Versurile celui dintâi sânt mai armonioase mai poe­
tice d.căt versurile prozaice ale lui C. Starnate. In general Donici
ţine mult la formă, pentru care jertfeşte adesea continutul. După
d-l Epure însemnătatea acestor doi îabulişti constă într'aceea
c'au tras primele brazde în ogorul fecund al literaturii româneşti.
N. Vlaicov închee, constatând cu plăcere că învăţaţii, atât cei
Români cât şi cei Ruşi, încep să se Intereseze de influenta litera­
turii ruseşti asupra celei româneşti şi doreşte domnului AI. Epure
un inceput bun.' .
Th, Holban
[292]
292
TH. HOLBAN
----- ----------
Iarăşi chestia rotaelsmulul şi dlslmllărfi
In comuna Coşcodeni din judeţul Bălţi şi prin împrejurimi
am găsit următoarele cuvinte cu rotacism : păr, mai'rainfe, mai­
'rapoi, mărunchi, ţiâroi, ae-umăruntut, nimărui, şâră, a şirâţ, Ghe­
rea (nume de familie; probabil e rotacisrn dela 11 urnele de femeie Ghe­
nea), gerunchi. suschiră, ghire (bine) şi altele. Toate acestea sunt
o dovadă că cuvintele care au n intervocalic prefăcut În r, sunt
rotaclsme, care era un fenomen general în limba românească
cf, Arhiva, XXXV, 2 p. 123, după cum dovedeşte d-l prof. Ilie
Bărbulescu.
D-l Sextil Puşcariu a revenit, (cf, Margareta Ştefănescu în
Arhiva No. XXXII, 2 p. 151 şi urrn.), spunând că nu întotdeauna
sunt disimilări ; de asemenea a revenit şi dI Procopovlci care
în Dacorornania IV, 2, p. 1175, zice la Iel.Juându-se după d-l prof.
Ilie Bărbulescu, care reprezlntâ această părere În Arhiva loc. cit. şi În
opera sa. E regretabil însă că domnii S. Puşcariu şi Procopovici,
revenind la părerea d-lui Ilie Bărbulescu, nu spun aceasta, cu m
cere adevărata ştiinţă.
rn. Holbau
Fenomene Iinguistice din Basarabia
Moldovenii dintre Prut şi Nistru se impart în două grupe:
cei care trăesc În regiunile păduroase se numesc coâreni, iar cei
dela câmpie, câmpeni. Deosebirea dintre dânşii nu constă numai
În port ci şi in limbă. Astfel la câmpeni se păstrează fenomenul:
a neaccentuat Înainte de vocală accentuată nu se prefaceIn ă
după cum de obiceiu există această lege în limba română. Exemple:
la câmpeni haram-Ia codreni hăram, balan-bălan, matană-:
măiană, matasă=-mătasă, harapnic+hărapnic, lasai-lăsat, batut
=bătut, talancă=tălancă; baiţă-sbăiţă (bădiţă): etc.
Afară de aceasta, cârnpenil mai au in limba Ior un fenomen
foarte interesant. Exemple: l'au băiută-lă, l'au trântttă-Iă, l-au
\
ţugărită-lă, s'au sfădită-lă, ne-au \ăzută-Iă, l'am lăsată-lă, apoi
hotărâtă-lă. venită-fă, trâniită-lă, etc., etc. Acest -lă este un
pronume arhaic, care s'a păstrat şi, �n virtutea, tradiţiei, il menţin
în limbă, deşi fără nici un rost, întru cât vedem-din exemplele
citate mai sus-că ei mai pun un pronume Înainte.
Th, Holban
[293]
RECENZII
P. P. Negulescu: Reforma Invăţămâniului, Bucureşti 1927,
p. CLXXXVlII + 250. Editura ",Casei Şcoalelor".
Orice istorie scrisă trebuie, după concepţia modernă a acestei
Ştiinţe, să cuprindă, în expunerile sale, şi un Capitol despre miş­
carea culturală a poporului cu care se Îndeletniceşte. In acest
Capitol are să intre, mai Întâi ideile mai mult ori mai puţin ge­
nerale, acele principiale şi curentele de gândire cari se desprind
dn activitatea cercetătorului În feluritele ramuri ale Ştiinţelor, Li­
tere'or şi Artelor; acest Capitol na se ocupă, prn urmare, de
cercetările de specialitate ale acelor ramuri, ci numai de rezulta­
tele generale ale acestor cercetări şi cel mult şi de directivele sau
metodele după cari se fac, In al doilea rând, apoi, intră În Ca­
pitolul acesta de Istorie a Culturii-pentrucă Istoria nu este moaşte,
ci un organism viu-aprecierile istoricului scriitor, în legătură cu
medul cultural şi social al epoclor, asupra valorii acelor Idet,
curente şi directive din punctul de vedere al progresului, Ce ele
au fost sau nu În stare saa ducă societăţii ci cărei Istorie o scrie.
In acest fel înţe'egând rostul istoricului, revista "Arh:va",
care caută să studieze şi să lurnlneze viaţa istorică a poporului
românesc, Se simte datoare, când se poate, să se ocupe şi cu
problemele de Invăţământ : aceasta o face însă În cadrul aci a­
rătat: nu analizându-Ie din punctul de vedere al cercetărilor spe­
ciale pedagogice, ci numai din acel al ideilor generale, al curen­
telor de gândire şi al dire.tivelor sau m.tode'or cari se desprind
dn acele cercetări speclale. Acesta e şi motvul pentru care voiesc
a mă ocupa aci de cartea .. Reforma Invăţământului", care după
titlu ar părea mai mult de natură pedagogică, dar in fond intră
j \1
l'
[294]
294
ILIE BĂRBU LESCU
----�----------- ------------
în sensul pomenit mai sus, şi în cadrul Capitolului despre Istoria
culturală a Românilor.
Volumul acesta cuprinde în esenţă gândirile autorului, con­
cretizate în 4 proiecte de legi,-pentru "reforma învăţămânruluî­
nostru de toate gradele, începând dela Şcoala primară elemen­
tară cu grădinile obligatorii de copii, premergătoare ei, cu învă­
mântui primar superior obl'gator şi cu învăţământul adulţ'Ior, tre­
când prin şcoala secundară t.oretică şi profe slonală ClI corolarul
ei şcoala medie, apoi prin Universitate, spre a culmina in urmă
cu Academia de Ştiinţe, care va fi o prelungire a Ştiinţei ce ar
trebui să Se facă, dar nu S-ar prea fi făcând, în Universităţ'.
Volumul cuprinde însă şi un Proiect de lr ge pentru orga­
nizarea Administraţiei şi Controlului învăţământului, care se face
tot în interesul bunului mers al lnvăţărnântului de toate gradele;
şi mai e prevăzut cu o Introducere şi un Discurs ţinut in Senat,
în cari se explică şi se lămureşte gândurile autorului, cari au
prezidat alcătuirea proiectelor sale de legi.
Deja faptul, că aut irul s�a gândit să cuprindă subt o pri­
vire unitară întreg învăţământul nostru, pe care l-a studiat în
toate gradele lui înainte de-al legifera, arată superioritatea con­
cepţiei sale fală de reformele încercate până acum de alţii. D. Ne�
gulescu a Înţeles' că a studia învăţământul în etape, adică sau nu­
mai cel primar mai Întăi, pe urmă cel secundar şi în urmă cel
universitar, ori studiind pe cel secundar mai Întăi şi apoi pe cel
unversitar şi în sfârşit pe cel primar deosebit, cum s-a făcut
de alţii, însemnează să facă lr gi delectucase pentru oricare din
aceste etape Sau grade; căci, în fond, e, pentru un splritor obs: r­
vator, o mare legătură de continui late şi ajutorare reciprocă nu
numai între învăţământul secundar şi un.verstar, ci chiar şi Între
cel p. imar şi universitar, dacă leguitorul vrea să obţină maximum
de efecte pentru progresul cultural şi social al ţării. Studierea şi
reformarea şc.ialelor în etape face ca legiuitorul să piardă firul de
l-gatură şi de influenţe reciproce 'dintre gradele de învăţământ.
E aceeaşi psihologie care se obs�.rva la şcolarul din licee'e de
până mai acum, când nu dădea examen de fine de an odată la
toată materia fiLcărui obiect, ci numai la părţi dn ea În cursul a­
nului ; acest ş.iolar care astfel trecea clasa, chiar de era bun
elev, nu rărnânea cu idee clară despre legă'urlle dintre părţile
obiectului şi deci, nici despre Întregul obiect, astfel că trecea
TC
n
[295]
:RECENZlI
-----
295
clasa cu foarte slabă Înţelegere de cuprinsul materiilor ce învăţa
şi de unitatea lor. Tot astfel nu poate avea idee justă de nevoile
învăţământului de. orlce grad şi de chipul cum să le îndrurneze
reforrnatorul care le vede numai în etape pe fiecare şi izolat.
Această concepţie largă, pe care i-a dat-o spiritul său de
profund observator, l-a pus, apoi, în stare de a formula tot aşa
de la;g şi scopul învăţământului. După autor (p. LXXXI şi
LXXXVIII), "Şcoala-primară, secundară şi superioară-caută,
pe de o parte să dezvolte puterile sufleteşti ale tinerilor, spre
a le ajuta să funcţioneze normal şi intensiv, ca oameni şi cetăţeni
feriţi de rătăciri şi atitudini etice şi soc 'ale urâte şi nedemne, iar
pe de altă parte, caută să le dea cunoştinţile indispensabile În
vlaţă : dar încă trebuie ca, în acelaş timp, să "lucreze, pe de o
parte la unificarea sufletească a neamului nostru, acum după răz­
boi, ca să-i consolideze unitatea politică, iar pe de alta la apro­
pierea claselor soclale, ca să întărească organismul statului"
(p, CLXX).
Potrivi! cu acest scop, autorul crede că, spre a-I ajunge,
trebuie să se schimbe metoda de pânăcum d( a se forma în şcoli
tânăra generaţie, Şi cere, anume, ca în grădinile de copii şi şcoa­
lele primare să se introducă, În locul meto dil chiar intuitive, me­
toda sau "ş�oala muncii"; În învăţământul secundar să se renunţe
ia ideia specializării În cursul superior, cum Ha până acum, şi la
ideia unora de a i se pune ca bază materia unu! ob.ect, aşa
Filosofia (după d. prof. I. Petrovlci) ori Sociologa naţională (după
d. prof. Zeletin) sat(alt obiect, ori Ştiinţele pozitive după altii
(aşa după d. pr of, E, E. Racoviţă dela Cluj), ci să se cons'dere
toate materiile egal de importante pentru cultura generală a ele­
vilor şi Încă să se dea o mare dezvoltare nu creării de licee, cum
se face, ci de Ş ioa'e profesionale; în învăţământul universitar,
apoi, să se prevadă pe de o parte un an preparator, pentru ca
astfel studenţii să piată înţelege cursurile speciali. ăţ-lor lor din
Universităţi, iar pe de alta să se facă "cursuri enciclo pr dice cu
caracter de sir.tezâ" cari, îrnbrâţişând mai multe Ştiinţe deodată, să
COIl1plecteze cursurile de specializare şi astf.I ele să lărgească
orizontul mintii studenţilor pentru problemele ştiinţi fice �i inţelc­
gerea unităţii vieţilor de pe pământ. Pentru ajungerea acelui scop
formulat al învăţărnântului, ce am arătat mai sus, apoi, autorul
mai preconizează în învăţământul superior "extensiunea univer-
[296]
2D6
ILIE BA RBULESCU
sitară", adică conferinte, tinute de profesori ai Univer sităţ-lor în
afară de Universităţi, cu caracter popular Şi pentru rrarele public,
în diferite oraşe, asupra diferitelor chestii de actualitate.
In sfârşit, ca o prelungire a cercetărilor ştiinţifice-cari se
fac În universităţi, dar nu într'o suficientă măsură, din pricină că
profesorii din ele, fiind prea mult ocupaţi cu facerea cursurIlor,
n-au timp şi pentru aşa cercetări-autorul cere transformarea A­
cademiei Române din instituţie numai pentru studierea I'mbii şi is­
toriei Românilor, cum e astăzi, Într'un institut de cercetări în do­
meniile tuturor ştiinţelor i ori, dacă Academia Română se împotri­
veşte la aşa transformare, cere crearea, alături de ea, a unei alte
Acadernii care să aibă acest scop şi căreia statul să-i puie la
Îndemână, Iormându-i, o mare bibliotecă şi alte mijloace de lucru-
Astfel înţe'ege d Negulescu că trebuie reformat învăţănântuj
nostru., Sunt, in această reformă a sa, o lărgime de vederi şi o
finetii a spiritului de observaţie, nebănuite chiar la noi, şi acestea
impreunate cu rezultatele celor mai noul cercetări ale Psihologiei
şi Filosofiei cu privire la chipul cum se capătă cunoşt.ntele de
mintea omenească. Intr'adevăr, preconizând "metoda muncii" În
p )triva chiar a metodii intuitive, În grădinele de copii, şcoala
primara elementară şi superioară şi în şcoalele profesionale, f-a
întemeiat pe ultirnlle cercetări ale acestor ştiinţe şi ale cugetării
Iilo sofice, cari arată că cunoştinţele omeneşti se formează în min­
te-ne, deci şi În mintea copilului, nu numai prin simţurile pasive,
văz, auz, pipăit, miros şi gust, adică nu numai prin contemplaţie,
ci şi prin senzaţiile musculare şi voinţă, adică prin simţurile
active. Iar sirnţn] fin al observaţie! se vede, în comparaţie cu în­
cercările de "reforma învăţământului" ale altora, la s.ăruinţa ce
pune de a se da mare dezvoltare nu liceelor, ci şcoale.or profe­
sionale. Dacă s-ar fi ascultat ideea aceasta a sa, invăţamântul
n rstru secundar n-ar fi ajuns, în halul de ignoranţă a elevilor la
cari asistăm şi apoi n-ar mai fi fost nevoie să cnăm, pentruca
acum să fim nevoiţi a transforma, cum se face chiar în acest an
şcolar, diferite şcoli teoretice în \p'ro�esionale, cum s-a făcut s. ex,
la Pleniţa din Oltenia, la Be'ceşf din laşi şi în alte părţi, O mare
greşală, eşită din lipsa unui aşa ' fin spirit de observare a rrali­
tăţilor ar fi fost desigur şi Încercarea (d-lui profesor I. Petrovici
din Iaşi) de a transforma liceul din şcoală cu 2 cicluri, inferior
şi superior, în liceu unitar. Această mare el oare nu e însă În re-
[297]
R'ECENZn
'297
forma de care vorbim, fiindcă simţul de observaţie i-a aratăt au­
torului că aproape 3 sterturi din numărul şcolarilor intraţi în
clasa 1, apucă altă dir ecţie de cât aceea de a merge mai departe
în cursul superior al liceului, aşa că, prin o unificare a celor 2
cicluri toţi aceşti elevi cari s-ar fi lăsat de şcoală la terminarea
clasel a 4-a ar fi rămas, în societate ch'ar fără cunoştlnţi indlspen­
sabi:e în ea. Precum, de asemeni, spiritul de observaţie a reali­
tăţilor 1 a făcut să nu admită organizarea liceului cu o materie ca
fundament (aşa Filosofia după d. praf. Petrovlci) În fiecare clasă,
căci ar fi dat elevilor o cultură în sens unilateral şi protivnic sco­
pului şcolii, Filosofia fiind prea abstractă şi prea lipsită de
date pozitive sau măcar coherente şi unitare. Şi nu pe acea stil
cale se pot dezvolta puterile sufleteşti ale elevului, care-I unul din
elementele scopului esenţial al învăţământului. ln sfârşit, desfiin­
ţarea secţiunilor de specializare de mai 'nainte din cursul SUpe­
rior al liceului şi inlocuirea lor prin 3 ani comuni şi numai unul
de specializare (clasa VII) sunt iarăşi o dovadă de înţelegere a
realităţilor, deşi, ce e dreptul, această desfiinţare au cerut- o mai
demult deja mare parte dintre profesorii secundari şi preşedinţii
comisiilor de absolvire a liceului. Sunt şi eu de părere, că se
procedează prin inţelege rea realităţilor, când se pune în cadrul
Universităţii anul preparator, pentru ca studentii să poată pricepe
cun se cade cursurile de specialitate universitară i căci numai
profesorii universitari pot cunoaşte lipsurile culturale cu cari vin
studenţii din liceu şi din care pricină nu înţeleg lecţiile lor de
specializare.
Autonomia unive rsitară, pe care o susţine autorul, e lucru
bun, cred şi eu; numai, a'ci pare-se că ar trebui să se pună oare­
ca-i sa :ţiuni î mpotrl va spiritului de gaşcă, clădit pe interese perso ..
nale sau de altfel, între profesori. Va fi bine ca la recomandarea
proesoritor să se ceară în rândul întăi lucrări scrise şi numai Ît1
rândul al doilea colocvlu'sau examen. Dar şi la această cerere va
trebui, cred, să se pună sancţiuni împotriva aceluiaşi vechi spirit
de gaşcă, constrângând prin lege pe raportorii asupra scrierilor
să dec'are În rap n tul lor ce, anume. idei noui a descoperit Sau
a desprins candidatul in lucrarea sa. Prin aceasta raportorul va tre­
bui să dovedească el însuşi, mai întăi, că e bine cunoscator al pro­
blemei tratate de candidat; căci, dacă se va dovedi, apoi, că nu
ştie a arăta acele idei noul, el însuşi îşi va compromite situaţia
[298]
2M iliE BĂRBlJLESCU
�------�--------��� .���--------------�
sa pentru viitor. Pân-acurn însă rapoartele cuprind de re gulă numai
generalităţi, fără să se arate ce nou aduce candidatul; şi de asta
a fost cu putinţă că cei mai mulţi candidaţi, deşi n'au scris de­
cât cornpilaţli, să fie recomandaţi de raportori profesori deadrep­
tul pe temeiul vestltulul articol 81.
Şi eu cred, că va avea bun efect pentru formarea spiritului
ştiinţific al studenţilor crearea acelor "cursuri enciclopedice cu
caracter de sinteză", pe cai e le recomandă volumul de care vor­
bim. Se simte, tnadevăr, nevoe de aceasta pentru lărgirea orizon­
tulul de vedere al lor. De altfel, că prevederea unor aşa cursuri
Însemna, din partea autorului acestui volum, sirnţirea nevoilor re­
ale culturale ale tuturor, dovedeşte faptul că îndemnul acesta al
său a şi început a da roade; căci a şi creat o mică atmosferă
intelectuală În acest sens. Anume profesorii de Filosofie de la Uni­
versitatea din Iaşi (d-n'i 1. Petrovicl, P. Andrei şi M. Ralea) s-au
înţeles între dânşii să creeze şi au creat in acest an "Minerva,
revistă de sinteză culturală" din care au şi apărut pân-acurn 4
i.lscicole. Această revistă, însă, nu prea În �eplineşte bine rolul
pentru care a fost făcută, articolele-i fiind adeseori nu cornplect
sintetice cum ar trebui, ci cu mari lipsuri. Astfel, cel al d-lu i
prot. I. Petrovici CU titlul "Credinţa in progres" pretinde să ne
dea, rânduind in trei grupe sau tipuri es: nţiale, teoriile cari s-au
emis cu privire la idei a de progres. Şi ne prezintă insuficient şi
superficial teoria evoluţiei retrograde, a stabilităţii şi a evoluţiei
progresive. Vorbeşte de J. J. Rousseau pentru întăia, de Nietsche ,
Schopenhauer şi Rerny de Oourmond pentru a doua, de Hegel şi
Auguste Cornte pentru a treia. Uită in să să încadreze in această
.. sinteză" tocmai pe cel mai de seamă gânditor cu privire la mer­
sul umanităţii, pe Vico, care, 'in a Sa monumentală operă "Prin­
cipi di una Scienza nuova", fprmulează, cu o intuiţie genială că
omenirea trăeşte într'un vecinic' .. corso e ricorso", In felul insufi­
cient, cum e scris articolul d-lui Petrovici, poate fi bun pentru o
conîerinţă de vulgarizare, scop pentru care a şi fost făcut mai
întâi pentru "Ateneul popular N.Io\ga" din Bucureşti; spre a îrnpl.ni
rolul stiintific de "sinteză" însă \şi a fj publicat În o revistă cu
aşa caracter, nu. \
Apoi, articolul d-Iul AI. ROSetti cu titlul: "Fonetlcă istorică,
Fonetică generală şi Fonetică experimentală" - care, potrivit cu
scopul "Minervei", vrea să ne dea sinteza cercetătorilor oblec ..
[299]
telor din titlu- are cusurul. de a ne da unilateral şi,prin urmare,
iară necomplect şi eronat această sinteză. O-nul Rosetti, fiindcă
a Învăţat dânsul şi a lucrat la Paris În Institutul de Fonetică ex­
perimentală al abatelui Rousselot dela Sorbona, ne prezintă Şcoala
franceză de Fonetică experimentală ca singura dătătoare de ton
şi formatoare de nouă directive fn studierea sunetelor limbilor pe
cale experimentală cu aparate. In fond însă lucrul e unilateral,
dacă n-aşl putea z.ce chiar falş, prezintat astfel. Căci există ală­
turi, şi tot aşa de demult, ba chiar mai veche, În diferite centre,
o şcoală de Fonetlcă experimentală anglosaxonă şi germană. Do­
vadă de asta poa'e sluji - spun in treacăt - chiar faptul, că la
"Congrasul internaţional al filologilor", ţinut la Haga între 10-15
April 1928, constituindu-se "Societatea internaţională pentru Fo­
netică experimentală" (cu numele chiar englezesc : International
Society of Experimental Phonetics), Congresul, deşi luau parte şi
reprezentanti ai Şcolii pariziene, a ales preşedinte al Societăţii
pe prof. Scriptura din Viena, iar nu pe careva din Paris. O lipsă
importantă, proven'tă din judecată unilaterală, dar, şi în prezen­
tarea acestei "sinteze" din domeniul Filologiei, deşi articolul dă
o serie de cunoşt'nţl folositoare cititorilor dela noi.
Astfel că, pentru ca să nu se întâmple aşa lipsuri din in­
suficientă şi unilateralilate şi la acele universitare "cursuri enciclo­
pedice cu caracter de sinteză", autorul volumului ce analizăm
aci, sau oricine va avea frumoasa inspiraţie de a realza astfel de
cursuri la Universităţile noastre, va trebui să ia, În vre-un fel,
măsuri, ca aceste lectii să fie de adevărată sinteză, iar nu de
superficialitate şi vulgarizare sub fi rrna pompoasă de sinteză H
enciclopedie.
Dar. ceea ce e cu deosebire rezultat din observarea nevoii
realităţilor este acea "extensiune universltară-, adică conferinte
,,'\supra chestiunilor ce vin necontenit la ordinea zilei", pe cari
profesorli Universităţilor ar avea să le facă pentru marele public
extrauniversitar. Aceasta e o problemă la care şi eu m-arn gândit
de multe ori, subt impresia examenelor de absolvire a Iicee lor ce
am prezidat deseori înainte de război. Dădeam subiecte asupra'
cnes �iilor de actualitate, ca să se facă teze scrise. Şi am observat
că şcolarii aveau-în toate oraşele unde am prezidat-ideile anu­
mitor ziare mai răspândite asupra diferitelor chestii. Acestea, deci,
le formali mtuţ.le, fie în chestii politice externe, fie în chestii in-
[300]
300 ILIE BĂHBULESCU
."'-.-........-...,-..--_..........., .-e=".�.----,-....,.-- .•. ...,....�-.- .. -_--..,. .. .,...�-.""" � ,-c-.--�---c···� .. :�-, -�-"---C--�-- ""', ... ------,--;--� -��-" . ..,....�.�_.-...
teme de natură politică, economică sau socială actuale. Iar apoi,
ca studenţi, şi pe urmă ca cetăţeni, citind 'mai departe aceleaşi
ziare răspândite, ei lucrează chiar În societate după acele anumite
idei pe cari le-au înttpărlt şi le întipăresc mereu în sufletul
lor acele anumite ziare foarte răspândite. Iată de ce, potrivit chiar
cu unul din elementele scopului îuvăţământului: de a face unifi­
carea sufletească a neamului nostru, va trebui ca fără Întârziere
să nu se mai lase publicul şi chiar pe stud: nţi pradă ideilor şi
îndemnărilor provocatoare de dezbinare şi descompunere socială,
cu cari ii hrănesc zilnic anumite ziare şi curente nesănătoase. Ro�
lul acesta nu-l poate îndeplini ni meni mai bne, desigur, de cât
Universitatea; de cât şi aci trebuie să se ia anumite măsuri ca
acest gând frumos şi folositor prin excelenţă să nu fIe şi el schim­
bat În rău de vechiul spirit de gaşcă şi politicianism. Deşi eu
înclin a crede indispensabilă aşa "extensiune", chiar şi în cursul
superior. al liceului.
. In sfârşit, în această "Reforma îuvăţământului" se mai pre­
vede, spre a se da noui îmboldirt cercetărilor tuturor Ştiinţelor,
transformarea vechii Academli Române, sau crearea unei alte A­
cademii in care toate Ştiinţele să fie reprezintate. E şi aceasta po­
trivit cu nouile noastre nevoi de după război, de sigur. Numai
că şi aci trebue să se ia măsuri, ca să nu se încuibe - ca în ve­
chia Academie Română - spiritul de gaşcă, cale regulează aproape
totul după interesul individual, sectar sau de grupare şi care, de
asta, paralizează toate bunele intenţii. Să se ia măsuri, deci, ca
cei chemaţi În Acadern'e, să fte aleşi după criterii numai ştiinţi­
fice, iar nu după alte criterii, ca de pildă după "ajutorul" ce pot
aduce unora sau altora din cei cari îi aleg.
In anul 1927, un cuvios preot şi profesor, membru ac­
tiv al Academiei Române,-cflre Însă va fi fost ales nu pe criterii
ştiinţifice, căci nu are vre-O 'valoare pentru Ştiinţă, ci cel mult
pentru "ajutorul" Ce va fi dat sau tăgăduia că va da În sânul
instituţiei vreunei g�şti sau vre-unui conducător de gaşcă,-pro­
pune Academiei pe un învăţat.vspre a fi ales academician onorar,
nu numai pc temeiul operelor ştiinţifice de însemnată valoare, ce
acesta, în adevăr, avea, ci, pe lângă acestea, îl mai propune Încă
şi pe motivul că: "ni-a fost intotdeauna de ajutor" 1). De un aşa
1) Analele Academiei Române, tom. XLVIII, Bucureşti un8,
pag. rsa
[301]
RECENzn
301
fel de recomandare nu era nevoie pentru învăţatul ce propunea.
căci acesta era destul de distins prin operele sale ştiinţil.ce şi
trebuia să fie ales numai r e temeiul lor; dar prin ea cuviosul
preot trăda inconştient spiritul ce domină în Academie la alege­
rea altor membri: "ajutorul" de feluri deosebite ce se poate avea
prin cei pe cari îi aleg. Din pricina acestui spIrit, n-au fost
şi nu pot deveni membri cei ce nu pot sau n-au avut de unde
oferi sau făgădui vre-un "ajutor", ci numai cari, ca cuviosul pă­
rinte, n'au scrieri descoperitoare de adevăruri necunoscute sau
creatoare de directive noui ; de aceea, n-au putut ajunge membri
ai Academiei Române nici În trecut, răposatul profesor D. Alexan­
drescu dela Universitatea din Iaşi, cel mai mare şi valoros scriitor
de cărţi juridice al nostru; nici acum prof. Oreste Tafrali .• un
Însemnat arheolog al nostru; nici prof. E. Lovinescu, un distins
scriitor al Istoriei Literaturii şi Culturii române moderne; nici
pr ot, Ilie Minea, un prea valoros cercetător în domeniul Istoriei Ro­
mânilor; nici Iorgu Iordan un Însemnat profesor de Rornanistică
la Universitatea/ din Iaşi şi scriitor apreciat şi de Rornantstlca din
apus; nici prof. Şt. Zeletin, un valoros gânditor În domeniul
S iclologlel noastre; nici încă alţii. Toţi aceştia, cari nu au fost
aleşi şi nu fac parte din Academia română, sunt, prin scrierile
lor, cel puţn încă o dată mai valoroşi pentru Ştiinţă de cât mulţi
din cei cad au Iost chemaţi, mai ales anii din urmă, în secţia
istorică şi literară şi, deci, fac parte din ea. Singura excepţie e
învăţatul de mai sus. Ei bine, tocmai de asta, pentru ca buna
intenţie a autorului "Reformei În văţărnântului" să poată da roade
sănătoase va trebui să ia măsuri, când va avea putinţă de rea­
lizarea ei, ca Academia cea nouă să fie ferită de spiritul de gaşcă
şi de năzulnle după "ajutor" cari .o caracterizează pe cea vechie,
O Acad imie trebuie să aleagă pe membrii ei numai pe criterii
, ştiinţ-ftce, şi numai în cazuri extraordinare şi pe marii bărbaţi
de acţiune.
Volumul "Reforma Invăţărnântului" de care vorbim aci e,
cum se vede, o comoară de vederi principiale largi şi de f ne
observări ale realităţilor noastre sociale; el e Însemnat încă şi
prin gândirile noui ce sugerează cititorilor săi. Irnpreună cu aceste
sugerărl, volumul poate sluji istoricului, drept frumos material
pentru scrierea Capitolului de Istoria noastră culturală. de la
începutul secolului al XX.
ilie Bărbulescu
[302]
302
TH. HOLBAN
-------------------
Ilie Bărbulescu : Curentele literare la Români tn perioada
slavontsmulul cultural. p. VI1+423, Bucureşti 1928.
In această carte autorul prezintă iA sinteza ideilor sale pe­
rioada Slavonismului cultural pe care o împarte în două părţi :
slavonisrnul etnografic (s. X-XII) şi slavonismul cultural (5.
XII-XVII).
Mai întâi stabileşte că Dacia tralană oficială se cuprindea În­
tre "râul Temeş din Banat la apus, latura nordică a Carpaţilor
Ungariei la miază noapte, cursul superior al Nistrului şi întreg
râul Siret din Moldova la răsărlt şi fluviul Dunărea la miază-zi";
Moldova veche de la Siret nu intră în Dacia traiană, se pare că
nu făcea parte nici Muntenia de la răsăritul Oltului până la Siret
şi poate şi partea Banatului de la apusul râului Cerna până la
Timeş. ca şi porţiunea Transilvaniei de la Moigrad spre latura de
nord a Carpaţilor---In cadrul acestui teritoriu se va desfăşura in­
fluenţa slavonă,
Slavii se constată de timpuriu în Dacia traiană ; -în secolul
al VI-a. Iordanes ni-l ara'ă În chip documentar că se aflau de la
râul Ult prelungit vertical: spre răsărit şi nord, ad'că în Transilva­
nia, Muntenia, Moldova şi mai departe in Rusia, Slovenii - de
neam bulgar - se Întindeau de la Siret sau Carpaţii vestici ai
Moldovei spre apus peste Muntenia şi Transilvania; iar Antes­
de neam rusesc - se întindeau de la Siret spre răsărit peste Mol­
dova şi (În Rusia. Românii se constată în Dacia traiană abia în
sec. XII când Slavii Bulgari se Întindeau şi la apusul Oltului,
Oltenia, Banat şi Transilvania '). In veacul al XII În Moldova locu­
iau numai Slavii Antes, poate şi ceva Bulgari, Românii, în migra­
tia lor dinspre apusul Daciei Trafane Începută În sec. X, Încă nu
ajunsese aşa departe, ori cel mult ajunseseră până aproape de
Siret. Acestea erau raporturile geografice între popoarele din Da­
cia traiană când se constată cele mai vechi texte scrise aici.
Pe teritoriul Daclel traiane s'au întrebuinţat patru feluri de
scrieri: cirilica, glagolltlca, latina şi greceasca.
Scrierea cirilică, este cea maţ veche; cu ea s'au scris texte
În 5 limbi: slavoneşte, româneşte.Tatlneşte, greceşte şi ungureşte.
Slavoneşte cu cirilica s'a scris în sec. X sau Xl În Dacia traiană,
1) D-I prof. Ilie Minea nu admite o stăpân're bulgărească la
nord de Dunăre (v, Arhiva, 1928, II, 156).
[303]
tmcENZII
303
anume în Moldova de Ia răsăritul Siretului-deşi nu de Români
nici intr'un mediu românesc : Savina Kn'ga şi Codex Supraslien­
sis. Cartea lui Sava e o evanghelie şi pare a fi scrisă spre sfâr­
şitul sec. X sau Inceputul s. XI; iar Codexul de la Suprasl e un
mineu şi e mai nou aşa că va fi fost scris În a 2-a 1/2 a s. XI.
Aceste texte sunt copii după originale din s. IX-a.
Un alt text scris cu cirilice În Dacia Traiană este diploma
din 1134 a lui Ivanco Rostislavovlci. 1. Bogdan, Onciul, interne­
indu-se pe o premisă greşită, au socotit această diplomă Ialşă;
domnul prof. 1. Bărbulescu argumentează docurnentând că ea este
autentică.
La noi, În reglunele unde erau Români, nu avem nici o
probă că s'ar fi scris cu chirilică mai Înainte de secolul al XII.
Apoi arată, aducând exemple - că cu cirilica s'a mai scris in gre­
ceşte, latineşte şi ungureşte.
De la cine au luat Românii scrierea clrilică. In această pri­
vinţă autorul spune că sunt patru păreri: 1) Barnuţiu sustine că al�
fabetul cirll'c e moştenit de leţ Romani; 2) Hajdeu, Xenopol, On­
elul, S. Puşcariu, Procopovici, susţin că s-ar fi luat de Români
de la Bulgari În SeC. IX sau X; 3) I. Bogdan şi N. Iorga cred
că l'am luat de Ia Bulgari În veacul al XIV-a, şi a patra teoJie­
care este a autorului - susţine că Românii au primit alfabetul ci�
rilic spre sfârşitul veacului al XII de la Bulgari. Pentru a docu­
menta această nouă teorie se foloseşte de fonetismul lilerelo r Y,
1>, 3.., NI.
Arată că aceste litere În scrisul vechi românesc nu repre­
zintă bnetismul rusesc, nici cel sârbe sc şi nici cel al 11mbii bul­
gare, din sec. X şi XI şi nici pe cel din al XIV veac, ci numai
Ionetlsmul mediobulgar din sec. al XII. Acest argument cu desă­
vârşlre nou În ştiinţă îl docurnentează cu fel de fel de exemple
din textele slave.
Alfabetul cirilic s'a introdus în Dacia traiană cel puţin în se4
colul al XI-după cum l'am văzut manifestat în Savina Knlga, Cod,
Suprasliensls şi diploma Bârlădeană=-unde nu erau Români ci
Slavi; iar mai pe urmă În secolul al XII· a, spre sfârşit, de la Bul­
gari a trecut la Români. Pe teritoriul Daciei traiane erau două cu­
rente bulgare clrllice : unul În părţi'e Bucovinei sau ale Moldovei
răsăritene, o continuare a curentului bulgar care în secolul al
X-a-XI-a dădu Ruşilor cirilica-în care s'a scris evanghelia lui
[304]
TE. HOLBAN
Ostromir-şi altul În restul Daciei din Muntenia, care era mai nou.
Când s'a 8;:1"s în româneşte cu cirllica. Cele d'rităi texte
scrise româneşte cu cirilica sunt aşa numite texte rotaciz ante :
psaltirile Hurmusaki, voroneţană, Scheiană, de. In privinţa datării
şi originii acestor texte sunt mai mult păreri: d-l N. Iorga spune
că au fost scrise in veacul al XV-a în Maramureş, d-l S, Puşca­
riu în nord de Mureş, d-l Candrea spune că în regiunea Oaşului
din Maramureş. Aceştia se sprijină pe faptul că textele rotacizante
au fost scrise acolo prin îmboldirea propovăduirii bisericii husite,
fiindcă-susţin dumnealor-numai aceasta cerea răspăndirea cu­
vântului lui Dumnezeu În limba naţlona'ă.
Autorul acestei carti, controlând izvoarele, arată că teoriile
expuse mai sus nu sunt adevărate, întru cât documentele vremii
ne vorbesc că "erezia" husitismului s'a întrodus mai cu seamă
În Moldova şi Ţara Românească şi apoi în Ardeal, cum ne arată
chemarea de către episccpul catolic George la anul 1436 a călu­
gărului minorit Iacob" de Marchia.
Apoi arată că şi catolicisrnul propovăduise în limba naţie­
nală a poporului respectiv, dând pentru aceasta o sumă de do­
cumente neştiute de cei cu teoria husitlsrnului, ca hotărârile u­
nor conci!ii din secolii al XIII, XIV şi XV, în care se decide ca
Să se slujească în biserici şi În limba naţională a poporului res­
pectiv.
Trecând apoi la argumentele filologice autorul arată că este
greşită părerea d-lui N. Iorga care sustine că rotacismuJ se afla
numai în Maramureş. dovedind că este general în limba româ­
nească. ') Apoi u final intreg, o 1. oa, en 1. În, 1 Înmuiat in i, u
neaccentuat nepreiăcut În ă, lipsa prepoziţiel pre cu acuzativul
regim direct; pentru toate acestea aduce exemple din textele române­
slave care scăpaseră din vedere susţietorilor teoriei rnaramureşene
=-poate fiindcă nu sunt slavlştl. .
La toate aceste argumente erudite, cu ocazla combaterii teo­
riei "săsismelor", mai aduce un Iapt foarte interesant neobservat
până acuma în ştiinţă. Imparte p� scriitori în două cstegorti: 1)
mecanici şi inconştienţi (culti) şi ?) psihologiei �i conştienţi (mai
\
1) Că această teorie a d-Iui profesor Ilie Bărbulescu es:e
justă arată şi retractăriie d-lor S. Puşcariu şi Procopovici (el, Ar�
hlva, No, de fală, p.292)
---,..--. -
[305]
RECENzIt
puţin Culţi), Ace�te fenomene sunt gEnerale omeneşti şi prin ur ..
mare le găsim şi la Slavii cirillci.
Propaganda catolică cre'ase în Principatele Române un CUo
rent Iatino-Iil şi antislav, pe care ni-I dorurnentează pentru sec,
al XVI Francesco de lla Valle. Acest curent prin faptul că lupta
contra Slavilor-mai ales contra Sârbilor care acaparaseră diferite
situaţiuni În T. Rom.-ne a trezit conştiinţa noastră naţională-
Scrierea glagolitlcă, La noi o găsim În texte româneşti, într'o
inscripţie din Bucovina ca şi În texte slavoneşti : cât pentru timpul
când ea s'a introdus, autorul arată că s'a putut introduce în se­
colul al XIV prin raporturile Croaţilor cu Românii şi prin rapor­
turile Moldovenilor cu Polon ii în Sec. XIV şi XV-Mai ales prin
legăturile culturale cu Academia din Cracovia, Pentru acestea a­
duce documente necunoscute până acuma În ştiinţă.
Românii au intrebuinţat În perioada slavonisrnulul cultural
şi scrierea latină. Cu ea s'a scris în latineşte, slavoneşte şi româ­
neşte. Latineşte avem diplome ca cele din 1369 ale lui Vladislav,
apoi tractate şi diferite acte; slavoneşte avem diferite acte şi seri­
sori de ale domnilor. In sec. XVII găsim În ţinutul Lugojului bă­
năţean o întreagă literatură cu scrierea latină În româneşte, lepre"
zentată prin Ştefan Fagaraşi, Mihail Haliciu şi Ion Viskt, apoi Vito
Pilutfo cu catehisrnul românesc din 1677. La 1593 Luca Str oicl
aerle un tatăl nostru cu litere latine pentru (polonul) Sarniţki, A­
poi o m irturle că Românii scriau cu litere latine avem din anul
1581 a episcopului catolic din Nona, care scrie mlslonarulu! Hie."
rontrn : afară de 'asta mai este o carte În Iranţuzeşte din anul 1543,
Care ne spune că Românii scriu cu litere latine, aceste-două din
urmă documente sunt descoperite de autor. Scrierea latină s'a in­
trodus la noi odată CLI propaganda catolică, care începe cam în
secolul XII.
In perioada sl avonlsmuiui cultural pe terltorlul Daciel traiane
Si a Întrebuinţat şi scrierea grecească , cu ea s'a scris numai
greceşte. Avem scrisorile mltropoliţilor : Hyaclnt, Daniel Cristopo­
los, etc., a lui Mircea cel Bătrân scrise În greceşte către Patrlar­
hie ş. a. Românii au luat această scriere probabil Înainte d.e cea
sla vă, pe când era cultura bizantină În floare,
Mişcarea literară cirilică la Slavi. Cuprinsul llteraturii bul ..
gare care ne-a venit în secolul Xll=.împreună cu alfabetul ci! ilie
=='::fa numai traduceri din literatura bizantină şi ceva din cea la-
[306]
TH. HOLBÂN
tină. Aceasta cuprindea Ilteratura lui Ciril şi Methodlu În copii
din veacul al X şi al XI, care deşi se făcea numai pentru bise­
rică, totuşi avea un caracter enciclopedic. Cuprindea afară de
psaltirl, hornilii, minte etc., istorie (cronici sau hronogr afe) din
cronica blzantinului Malai as, Zona ras, Harnartolos şi alţii; opere
cu cuprins f.losoflc : Isbornlcul lui Svjatoslav, "Z!atostl'tlj" a ţa­
rului Simion, sau opere teologico-filosofice : 'sestodnev a lui Ion
Exarhul, Apoi lucrări gramaticale: ,,0 plsmeneh= a călugărului
Hrabsr : şti'nţe naturale (medicina, astronomie) "Fiziolog", lite­
ratură beletristică În proză: Alexandria VarIa am şi loasaf, Po­
vestea Troei şi altele .. poezii (bisericeşti): Azbuzna Molitva, Pro­
logul lui C-tin Prezviterul şi "Pohvala" ţarului Simion, apoi opere
juridice: Zakon S�ldnyj" (civile) şi "Zapoved svetich ot"CI>" (bi­
sericeşti).
Această literatură bulgăreascâ cu caracter multilateral din s,
XII ne-a transmis şi două curente literare (relativ la traduceri);
un curent susţinut în opera sa tradusă din greceşte "Bogoslovia"
de Ion Exarhul şi alt curent susţinut în traducerile sale de Or!­
gore Prezviterul, Ion Exarhul a tradus opera lui Dionisie Ariopa­
ghites şi scrie în "Prologul" ce pune la nBogoslovia" sa că el
traduce să se înţeleagă şi nu ca să fie frumos, adică el susţinea
ca traducerile să fie făcute după înţeles; iar cealaltă şcoală sus­
ţinea ca traducerile să se facă "cuvânt de cuvânt", să se păs­
treze genul cuvintelor şi armonia frazei greceşti.
De şcoala "cuvânt de cuvânt" se pare că ţinea Grigore Pre­
vlterul care a tradus cronica lui Malalas : de acestă şcoală ţinea
şi scriitorul care în sec. XlV a tradus cronica lui Manassr s, ca
şi traducătorii de poezii bizantine şi alte texte pe care de ase­
menea le înj iră ; iar de şcoala .lul Ion Exar hul ţine şi ius «Izbor­
nicul lui Sviafos1av»--o cornptlaţie apocrifă din opere bizantine-
şi diferite alte texte. ,
In privinţa ortografiei literaturii clrfllce a Slavilor se dcose­
besc 6 şcoli: şcoala etimologtcă, 'z, b. - [erurile se scriu exact;
şcoala cu jerurile amestecate (din \regiunea Tâ movei şi Ohridei};
şcoala fonetică: � se întrebuinţează acolo unde voia să se arăte
ă (şi o), iar b se punenumai de prfsos ; şcoala dela OhrIda, după
care nu scriu de loc b. ci z; şcoala de la Zletovo (Macedon;a),
după care nu se scrie z ci numai t. sunt descoperite de Conev şi
şcoala croato-catolicâ, după care :& şi h "de prisos" nu se seri-
-
[307]
ţ�t:CENZlt
:307
eau de loc la sfârşitul cuvlutelor. Această dia urmă şcoală este
descoperită de d-I pro], Ilie Bărbulescu, Textele cu adaptări au
emigrat la toţi slavii şi din aceste colaborări reciproce au r ezul ..
tat influenţe reciproce, adică sârbisme în texte bulgara � şi mace­
do-slave, buigarlsrne în texte sârbo-şi macedo-slave, etc.
La aceste compromisuri se ajunsese la Slavi graţie concep ..
tiei de a se căuta a se scrie în limba sfântă a apostolilor Ciril
şi Metodiu, numită, i"'32<m� CI\Ndi:Hh.CI\Y.. Deci această ameste­
care e datorită silinţ ei fiecăruia de a scrie în limba sfântă şi pe
care nimeni n'o ştia exact, astfel că se întroduceau cuvinte noi
după credinţa scriitorului. Aceşti copietori de multe ori întrodu­
ceau cuvinte cari nici la ei acasă nu se vorbeau. "Prin urmare
Bulgarii mai întâi în sec. XII când au învăţat pe Români limba
lor literară, iar apoi ceilalţi slavi cirllici ..• au pus la îndărnâna
Romanilor spre a citi şi învăţa: o literatură slavă CU caracter multi
lateral şi o limbă literară sIa vă compusă din amestecu ri reciproce,
din limbile tuturor acestor Slavi cirillcl, precum şi o ortografie,
compusă şi ea din amestecuri, până la forme abracadabrante chiar
ale ortografiilor tuturor acestor slavi". .
Curentul literar române-slav. In sec. XII şi XIII cureti­
tul bulgare-slav e singurul printre Români, până când a început'
să se ridice statul sârbesc ş! să înceapă un curent de emigrare
de Sârbi şi Ma cedo-Slavl de nord şi centru, iar la sfârşitul sec.
al XIV curentul bulgare-slav aproape e înlocuit. Cam În sec. al
XV-a se strecoară la noi şi curentul ruse-slav. Prin urmare ma­
relele curent româna-slav se compune din: curentul bulgare-slav
sârb o-slav, maced-slav şi ruse-slav. '
Curentul române-slav în cea mai mare parte l1u-Î decât cir ...
cularea şi copierea textelor celorlalti slavi pe la noi, aşa că avea
aceiaşi cornpoziţle r enciclopedică, puţin interes pentru poezie şi
pentru ştiinţă.
Astfel ni s'au păstrat texte din toate genurile, de care le.
ţ
văzusem la slavi, cu cuprins juridic bisericesc şi mirearn, avem
Gllwr,tr,"d ,"dTfl<1 1�(\dC'fd�<1 din anul 1474, un rns. din Moldova
în redacţia bulgare-slavă sau macedo-slavă şi altele CU cuprins
gramatical, avem un Lexicon în GIII-I·fM'i'.U '""-d'I'El4 RMC'l'dPd, ş. a.
Cu cuprins istoric: cronica bizantinului Harnartolos, o copie
din sec. XV În redacţia sârbo-slavă,
Cu cuprins ştiinţific : di n IIFi ziolog" ni s'au transmis părti
· �.
[308]
308 TH. HOLBAN
.�---------------- --------------------
Într'un sbornic s c ris, În Moldova în sec. XVI. In scrierea
"Invă1ăturiie lui Neagoe Vodă către fiul său Teodosle= din sec.
XVI se află mai multe pilde din "Fiziolog".
S'au mai transmis medicină şi astrologie, cu cuprinsul lite ..
rar: "Povestea despre VarJaam şi Iosaî", despre înţelepciunea lui
Solomon, Alexandria. Un Penticostar tipărit de un Sârb la anul
1649 cuprinde 50 versuri, iar în "$lM{lli\d lui Udrişte Năsturel se
află o poezie În slavoneşte.
Odată cu aceste genuri Românii au luat şi curentele slave
ale lui Ion Exarhul "după Înţeles" şi al lui Gr.;Prezviterul "cu­
vânt de cuvânt". După Gr, Prezviterul a scris Macarie şi Eftirnie
cronicele lor. Aceste documentări sunt lucrări cu desăvârşire noi
în ştiinţă.
Odată cu toate genurilei�:literare s'a introdus la noi şi tipul
de limbă a celor patru literaturi, numai nu cu aceeaşi extindere,
In viaţa vie a principatelor române, acte, documente, etc. se
Întrebuinţează curentul sârbo-slav, care din veacul al Xlll-a din
cauza deplasării centrului cultural propriu bulgăresc spre apus înce­
puse să devie preponderent; acest curent s'a strecurat mai ales prin
înrudiri domneşti şi prin m-rea de la Si. Munte, unde mergeas Şi
călugării Români şi prin emigrare de Sârbi se propovăduia În
Sârbo-Slavo. Prin urmare=-Iucrul nou În ştiinţă-limba documente­
lor româno-slave e macedo-slavă şi nu bulgărească cum au În�
cercat să dovedească, MileJic, Oblak şi apoi 1. Bogdan.
Individualitatea limbii româno-slavs şi ortografia ei era un
fel de compromis ca şi limba şi ortografia celor patru tipuri de
literaturi slave. Astfel odată Cll transplanta rea curentului slav a
trecut şi curentul grecesc care era În colaborare cu slavii; acesta
in sec. al XVI şi XVI! se accentuase Îndestul. Afară de cărţile
cari s'au tradus din greceşte şi s'au scris chiar În greceşte mai
avem şi unele reminiscente ortografice, dintre care aduce mai
multe exemple.
Precum la Slavi exista un cueent latino -fil, aşa s'a Iorrnat ŞÎ
între Români. Acesta propaga cato�cismul, supt influenţa lui am
inceput a scrie româneşte şi cu litere latine.
Curentul literar românesc. In Veacul al XII-a, Xlll-a şi poate
că şi În al XIV mişcarea culturală s'a făcut între Românii din
Dacia traiană numai În limba sIa vă; Spre sfârşitul sec. al X \ V
poate, sigur într'al XV-lea, catolicismul izbuteşte să creeze un cu-
[309]
RECENzn 30[1,
._��_. ,� ..... _--,-.....,..---..,..��-�'- -�·---�--'-,---",-·_-_·_----=-"""""-----·--'-:---,.--lt��--v:--'---·�·:�-'
ren! românesc În Prlncrpatele Române, Fondul literaturii curentu­
lui românesc este identic cu cel române-slav. Astfel în ramura Il.,
teraturii bisericeşti, În timp ce cei din curentul române-slav copi­
au cărţi slavoneşti, ce i din curentul românesc le şi traduceau­
Tot aşa în literatura juridică, în ramura gramaticală, Jn ramura
istorică, ştiinţi naturale, etc.
Cele două şcoli literare dela Bulgari-pe care le-am găsit in
curentul român-slav-i-cu privire la traduceri au trecut şi in curentul
românesc. Şcoala lui Ion Exarhul ..,după înţeles" o vedem în cro­
nica lui Moxa, ms. de la Ieud. e.c., iar cea "cuvânt de cuvânt"
al lui Grlg. Prez vlterul, o vedem În traducerea codicelui Vorone­
tau, 01. prof, I. Bărbulescu dovedeşte cu exemple din codex că
Într'adevăr face parte din această şcoală,-lucru cu totul nou În
ştiinţă. Tot aşa ortografia textelor române este ia fel cu a textew
lor româno-slave,
La urmă d-I prot, Ilie Bărbulescu, ca un adânc cunoscător
al limbilor şi literaturllor slave, conchide În sensul următor că:
mişcarea literară curat românească e reflex al literaturii române­
slave : a Bulgarilor, Sârbilor, Macedo-Slavilor şi Ruşilor; este o
literatură cu acelaş fond, din traduceri: pune preţ mai mult pe
textele bisericeşti şi are un caracter de multilateralitate, cultivând
foarte puţin poezia şi ştiinţele naturale. Face traducerile după cele
două şcoli, astfel că unele texte sunt confuze, iar altele clare, da­
torindu-se şcolii pe care o urma scriitorul. Slovele cirilice din
textele curat româneşti au fiecare toate Însemnările fonetice din
textele celor cinci literaturi sia ve.
Prin urmare "cine studiază Istoria literaturii curat româneşti
procedează în chip neştiinţiî.c, când separă produsele curat ro�
măneşti de cele slave ..• numai o "Istorie a literaturii româneşti
vechi" care va cuprinde cel puţin rezultatele unor aşa cercetări
largi va fi o Istorie literară reală a perioadei slavonismului nostru
cultural"-adaugă cu atâta dreptate autorul. Roadele acestei cărţi
--care este prima de acest soi la Români-vor prinde în curând
rădăcini printre cei dornici de muncă şi de adevăr,
Am făcut un rezumat aşa de lung al acestei cărţi, pentru al
pune la îndămâua celor ce nu ar avea timp să cetească cuprinsul
ei atât de bogat şi nou pentru stiinţă,
T11. Holbau
[310]
MARGARETA ŞTEFĂNESCQ
... �-="'.. - '��-"-'" -- -.-,...-�.
Nărodoplsny' v{!lstnik ceskoslovensky' (k semdesătyrn na�
rozeninăm Prof. DoIU [irfmu Polivkovi), rocn k XXI (1928),
Praha C, 1 şi 2.
Cuprinde un bogat şi interesant material.
Notăm că poveştile ungureşti şi cele cehe, ca şi ale noasti e
încep-prin : a fost odată. Ast-fel în Magyarischen Sagen, Măr­
chen u. Erzăhlungen von Iohann Orafen Maylăih găsim: Es war
einttmal eln Kănig u. eine konigin .•• ef. ceh. Nărncovă, Năr.
băchorky 1: Byl jednou [eden Kr al (vezi studiul d-Iul V. TiJle:
Pchădkove pr arneny, p. 21).
d. Jiri Horăk, traducând articolul rusului Mark Azadovskij:
Pohadky z hornolenskeko Kraje (Siberia), observă, p. 43, că a
dispărut întrucâtva vechea fantazie din poveştile siberia ne din ca­
uza puternicului curent pentru introducerea În poveşti a elerr en­
telor din viata reală; oamenii noui modifică vechile poveşti, aşa
cum în evul mediu burghezul a schimbat formele şi materia literaturi
ca valereşti ... după priceperea sa.
Păcat că interesantul articol-studiu al d, J. F. Svoboda;
Horâcke sklo, tratând, p. 64-63, despre fabricarea sticlăriei în­
Moravia, cu începere din sec. XIII, în localităţile Fryăava, Năme­
cke- Vrist', Kr.zănky-Milovy, Heralec, Novy' jimrarnov, Krasne, Cik,
hăj= Kocanda.Bnov, Vortovă, Svratouch, nu ne spune nimic şi des­
pre comerţul ce se va fi făcut, pe timpuri, cu această producţiu­
ne moravă.
• La p. 116 şi 188 se citează numele a diferitelor muzee din
republica cehoslovacă. Şi prin mulţimea J) acestora, Cehoslovacii
dau dovadă că au puternic desvoltat cultul trecutului. Iniţiativa
part'culară şi statul le înfiinţează, le întreţine şi subvenţlonează.
Marele public se interesează mult de ele, d. ex. pe cel din Ko­
sice l-a vizitat într'un an 82612 persoane, pe cel din Olornouc peste
7000 persoane (acest dn urmă are 1299 membri: casa aduce pe
an 294 276 kJ. venit, subvenţii �nuale 10600 kc, daruri şi con­
tribuţii de ale membrilor 14450 kc), Ministerul de Instrucţie se în
grijeşte mult de astfel de instituţii �fn anul trecut l-a înfiinţat pe
1) le găseşti mai în fiecare localitate, pe lângă cele înjghebate şi
în Castele ca Krivoklat, Karlst\'jn, etc.
[311]
j:\ECENZlI
cel din Banske Bystrici sub numele de Banske museum Diony'sa
Snl.a), .
Deosebit de importantă şi pentru noi e comunicarea d.
F erd, Pătek : O zazâivănî Iidl a zvlrat do zâkladu staveb 1), p.
181, În care arată că şi la cehi va fi existat obiceiul de a se zidi
o femeie sau o tânără mamă în temelia unei noui clădiri, spre a-i
da trăinlcie : dovezi despre aceasta ar fi pomenirea faptului in
bala deie populare (în cele slovace "Zidirea iubitei Într'un turn de
fier") şi în povestiri despre zidirea unor femei în zidurile unor ceQ
tăţi boherne, în care s'au găsit, in realitate, schelete omeneşti (d,
ex. la Hasisl ejn, Rab, etc.)
Obiceiul e păgân. Creştinătatea nu s'a putut lepăda corn­
pled de el şi pentru ca să nu se mai facă rău oamenilor, de la
o vreme, se zidi animale 2) şi mai târziu ouă 3), ca simbol al ger­
menului vieţel acestor animale. In ruinele unor ziduri de întărlturţ
de la Li'omertc, s'au găsit câteva ouă, tot aşa şi la Teplicke.!lLa
repararea castelului Hrădek Krivolklăt s'a găsit scheletul unui hu­
lub 4) sub piatra pc care se încrustase anul Iondării,
La Cehoslovaci, ca şi la noi, broasca e întrebuinţată pentru
vrăji. Ferd, Patek citează comunicarea lui . Mikovek în "Lumir"
1858, nr. 35 despre superstiţiile oamenilor de prin părţile�diiin,
anume că mai inainte de a se începe a se zidi o clădire, ceva,
prind o broască verde (un buratec, pesemne), apoi cu făină mu­
iată cu roua dinainte de Sf. Ioan Botezătorul, fac o pânişoară
(bochnlk, bochanek, ef. rom. bocăneţ, bohace). Zidesc broascajşl
această pânişoar ă in temelie, şi cât timp va mânca broasca din
pânişoară, atât nu va ploua.y Aşa se zice că s'a făcut şi la
întreprinderea ccnstruirel liniei ferate Pardubtc-Liberec,
1) se bazează pe o mai veche comunicare a lui Karel [aro­
mir Erben în Sasopis Seskeho musea. 1848.
2) La Iaşi, când s'a găsit într'un părete de vă'ătuci o mâţă
cornplect murnifiată, unii oameni au zis că trebuie să fi căzut a­
colo, Asta ar denota că aceştia n'aveau ideie despre un astfel de
obiceiu al zidire unui animal. Alţii însă presupuneau să fie o vrajă.
3) La noi se pune dea biceiu o sticluţă cu aghiazrnă, el, şi
superstiţia : tucrea. umbrei şi aşezarea ei tn zid.
4) Şi Olandezii aveau acest obiceiu, după cât ştiu dintr'o
comunicare orală a d, D-rand Th, Locher, olandez de la Haye,
(Olanda).
tJ
[312]
312 MAHOAHETA ŞTEFĂNESCU
\.,...----. -_._--,---.,..._._--_ .. _---.,.-.-�_ . ...,....--'_._._,..----_._-_ .. _- .�-_.---:�----....-��-"
.Jn noaptea de Crăciun, la miezul nopţii, animalele domes­
tice vorbesc Între ele"-credin1ă pe care o au locuitorii din re­
giunea rurală a Karlsbad-ului 1) Sagen der Karlsbader Landschajt,
gesarnrnelt von losef Hofrnan, Gustav Kuhchera, Haus Nnrnberger,
KarIsbad 1 926, 'recenzie în Narodop, vfist eeskosl. XXI, c. 1, p. 114).
Şi la Iaşi, e credinţa, în popor, că )n noaptea anului nou
VOl besc animalele între ele",
Margareta Ştefănescu
Al. Rosetti: Chronique roumâine (1923-1926) În "Revue de
L'nguistique Romane", publice par la societe de lingulstique ro­
mane Tome III, 11.11-12, p. 207-262.
In această cronică, autorul inforrnează greşit şi insuficient,
prin faptul că nu pomeneşte nimic despre unele lucrări apărute
în acest interval 1924 - 192G, precum nici despre unele păreri
contrarii celor ale sale.
Astfel p. 249 (ef. şi p. 245) la rubrica despre Ionetică, vor­
bind despre rotacisrn şi "pseudo-rotacism" ("passage de Il a r dans
les mots qui contiennent deux occlusivcs nasales dans des syl­
Iabes diîterentes"), nu spune nimic despre o altă teorie cu privire
la rotaclsm, exprimată de d. Praf. Ilie Bărbulescu, în Arhiva 1921
Oct., p. 204, reluată de mine în recenzta cărţii d. AI. Rosetti E­
tude sur le rhotacisme Arhiva XXX!!, 2, p. 151-156, recunos­
cută în urmă (şi de d-ri'i Al. Procopo viei 1) şi Sextil Puşcariu 2),
teorie care admite că toate preface.ile de Il intervocaltc în r sunt
rotacizrne, ci nu disirnilări şi că rotacizrnul se găseşte şi astăzi în
limbă, ca dovadă că se descopăr necontenit exemple pe care tot
Arhiva le notează treptata).
Tot cu privire la Ionetică, din materialul pe care-I oferă
Arhiva, dă P. 251 numai articolul \9. Prof. A. Scriban Ceva despre
1), 2) Vezi mai sus p. 292, alin. 2.
3) Bejenaru Arhiva XXXI 3-----'4' p. 287 (exemple din satul
Vutcani). Ilie Bărbulescu Arhiva XXXII, 2, p, 150 (ex. din satul
Albac din Transilvania), Victor Motogna, Revista Istorică, Xl,
7 -9, p. 201 (Arleş formă rotacizată din Anieş). Margareta Şte­
fănescu Arhiva XXXIV, 1, p. 67; 3 - 4, p. 200 (Basarabia:
jud. Sora ca, Lăpuşna ; în Lexiconul lui Mardarie Cozianu, exemple
din doc. 1472, 1228, 1546, d'n Suceava, Vaslui, !-Inşi şi într'un
act de despăr!eulc: 179"1 d.n Moldova). Tl1. Holban Arhiva
XXXV, 3-4, p. 292 (în Basarabia: jud.
[313]
RECENZII
313
vocalele tnionate tn limba românească Arhiva XXXI, p. 138 139,
dar omite articolul d, Bărbulescu despre A neaccentuat nepreţăcut
tn ă tn limba română Arhiva XXXI, nr, 1, p. 39-41 în care se
arată că "a aton există astăzi, ba a existat continuu până cel
puţin în sec. XV, şi în Muntenia şi Oltenia", ci nu numai ÎIl re­
giunea unde s'au scris textele rotacizante.
Discutând despre articolul lu «Blu) din studiul d-Iui S.
Puşcariu : Der tu- Genetiv im Romăntsclum ZRPh., XLI (1921), p,
76-82, nu spune nimic despre articolul d-lui Prof, Ilie Barbu­
lescu : Le geniU] en lu en comţiaraison avec lui dans la langue
routnaitte, Arhiva XXX' 1, p. 73-76, în care autorul ajunge la
alte concluziunl de cât acele ale d-Iui Puşcariu, admiţând că "Ia
repetition de lui faite deux fois par «Toader diac- et l'mexlstence
de J\� et dans ce document et dans d'autres documents rournaine­
slaves du Xveme siecle, montre plutot que ce dernler n'aurait
pas ex'ste que tres peu de temps dans ce siecle mais qu'il serait
repandu un peu plus tard (au XVI erne siecle des copies) apres
"�II, -il est possible queforrne merne de celui-ci, tandis que, comme
nous avons vu, I'�U lui meme est genitif comme tu des texte
"hussites" et de Coresl", Apoi probează că nu e adevărat că lui
a învins in "regiunile de sud şi Iu in cele de nord, trăgând din
această cercetare concluzii impotriva teoriei că textele numite
husiie şi rotacizante au fost scrise În Maramureş numai decât,
precum că şi limba română în sec. XV şi al XVI-lea ar prezenta
un stadiu arhaic spre deosebire de stadiul ei actual.
Deasemenea, în legătură cu studiul d. S. Puşcariu Despre
pre la acuzativ, DR, II (1922), p. 565--581, pe care-I discută tot
la rubrica Syntaxe p. 257-258, iarăşi nu spune nimic despre
articolul d, Ilie Bărbulescu: Relativ la "vechimea acuzutivuiui cu­
pre" Arhiva XXX, 2, p. 201-204, în care autorul aduce dovezi
că prepoziţla pre (pe, pă) "s'a născut în limba noastră cu acu­
zati vul regim direct înainte de 1574 şi că există în ea cel putin
din sec' XV" şi că acestei prepoziţii îi corespunde prep, slavă po
cu acuzativ, informaţiuni pe care autorul acestei cronici nu le
poate avea din studiul d-lui Sextil Puşcariu, şi aerecunoaşterea
lor îl face să afirme p, 257, după acesta, "quant a la date ă la­
quelle elle [prep, pe) s'est produite, il est impossible de la fixer,
dans I'eţat actuel de nos cOl'naissances".
Ll rubrica tl xtclor ar fi de adăogit studiul d. Praf. Ohibă·
[314]
�H4 MARGARETA ŞTEFĂNESCU
------
nescu asupra Evangheliarului Mitropolitului Varlaam Arhiva XXX,
no. 3 - 4, p. 256 - 273. publicat tot În Arhiva XXI, 185-190;
2H-219.
Cu privire la toponimie, d, Rosetti, p. 260-261, se opreşte
mai mult asupra studiului d-lui I. Iordan Rumănische T opono­
mastik 1 - 1 1 Teil1 924 et 1926 "consacre a l'etude qes noms de
lieux de l'ancten royaurne de Roumanie, a l'exception de la Do­
brogea". Intr'o notă, p. 261 se citează ceva din articolul meu
despre Rusismele-rulenismele din toponimia românească, Arhiva,
XXXI (1924), p. 199-206, anume despre numărul acestor topo­
nimice. Nu pomeneşte însă nimic despre broşur a mea, teză de
doctorat, Elementele ruseşti-ruiene din limba românească şi ve­
chimea lor Iaşi 1924-1925, în care, arăt şi corespondentele sud­
slave ale toponirnlcelor ruseşti-ru.ene, de mine discutate,numărul,
răspândirea şi extinderea geografică a unora şi a celorlalte, un
numai În vechiul regat ci între hotarele României Mari. Omite şi
discuţiunile d, Bărbulescu asupra toponimiei, Arhiva XXX, 2, p.
10-19.
Din cauza unor astfel de lipsuri, socot că această cronică
inîormează greşit şi insuficient pe cei ce-ar dori .să cunoască, din
ea, stadiul în care se găseşte ştiinţa românească in momentul de
fată. Indiferent din ce cauză provin aceste lipsuri: faptul că au­
torul nu s'a oprit asupra unor studii aci mai sus citate, fie că le-a
trecut cu vederea, din cauză că nu cadrează cu păr: riie sale, ele
micşorează valoarea lucrării, foarte importantă prin natura ei.
O bună cronică n'ar fi orn's nici din lista perioâtcetot (Pu­
blicatlons periodiques) p. 209-210 revista Arhiva, apărând astfel
necornplectă, iar la etimologii (Recherches etyrnologiques, p. 2�9
şi urm. 1) nu s'ar fi mărginit numai la lista ungurismelor lirnbei
I
româneşti Arhiva XXX (1922), p, 273 -286 de Prof. A. Scriban,
deoarece mulţi dintre colaboratorii acestei reviste au dat deseori
şi etimologii. \
Pentru o sistematică şi cOI�plectă lucrare de acest fel, la
rubricele date de d, Rosetti sale aş adăogl tina despre ortografie
şi în ea şi cercetările Arhivei în această direcţie: Falşificărl cul­
turale în transcrierea lui :& şi .. prin ă şi li XXX p. 51 (Ilie Băr­
bulescu), recenzie lui N. Drăga11u,şi în legătură cu aceasta, şi
1
[315]
RECENzn 31:)
�--�--�----------
Limba unei Cazanii după vechea direcţie filologică XXX, 2, p.
192 (Ilie Bărbulescu), în care se arată modul greşit de transcriere
a textelor de către cei ce nu cunosc Ionetica alfabetului clrtlic şi
O şcoală cirilică necunoscută la slavi şi Români XXX, 1.
Uneori chiar dacă s'ar prezenta ca fapte de amănunt, de mi
s'ar reproşa, totuşi peste care ştiinţa, nepărtenind, nu poate trece
cu vederea.
Margar\!ta Ştefănescu
Dr. JarosIav Bidlo: La uiteratture historique tclie coslovaque
Compte-rendu 1921-1926.
A utorul, profesor de Istorie, la Universitatea din Praha, În­
globează în această dare de seamă mai multe domenii speciale,
pentru care consultă pe mai mulţi specialişti competenti după cum
însuşi declară, (pg. 1, nota 1).
Iată domeniile, împărţite pe paragrafe, În care d, Bildo ne
dă ma' erial informativ bine sistematizat:
I. Istoria naţlonală : 1) bibliografie, publicarea izvoarelor,
instrumentele de Lucru, lucrări generale, ştiinţe auxiliare;
2. Istoria politică., timpurile preistorice, începuturile peri­
oadei slave până la 900, perioada fixării statului 900-1200), pe­
rioada sec. XIII şi XIV, dela moartea lui Carol IV până la înco­
ronarea habsburgilor, dela întoarcerea habsburgilor până la bă­
tălia dela B81a Hora, dela această bătălie până la intoarcerea Ma­
riei Tereza, dela domnia ei până la 1848, dela 1848 până la răz­
boiul mondial, dela 1914-1918.
3. Istoria instituţiilor politice sl saclale :
4. Istoria economică; 5. Istoria artei.
II. Istoria generală: 1) antichităţt, 2) evul mediu şi timpu-
rile mcdrrne :
lll. Istoria marelui războiu;
IV. Istort i Europei ortentate şi a lurnel slave.
Din acest Corupte rendu reesă că cea mai mare parte a
cărţilor şi a articolelor privitoare la istoria cehoslovacă publicate
Între 1921 şi 1926 tratează despre desvoltarea religioasă şi ecle­
siastică a Bohemiei. Acum numai se cercetează, cum se cuvine,
personalitatea şi doctrlna lui Hus şi Se publică «Akty Jednoty