[1] ANUL XXXIX IANUAR-APR!L 1932 No. 1-2 1 REVISTĂ DE ISTORIE, FILOLOGIE ŞI CULTURĂ ROMANEAScA DIN IAŞI Individualitatea limbii române SI elementul slav 1) , 'Cuvintele slave vechi eu plsl, XI în limba maghiară Cele mai multe din cuvintele slave vechi ale limbii ma­ ghiare cari în plsl, au sunetul KI au în maghiara i în loc de � 2) ; un număr mic din ele, însă, au în maghiară ă sau o şi e în loc de plsl, sr. In amăndouă aceste feluri ru = ă se găsea înăuntrul cuvăntului : când, însă, acest sunet termină cuvântul în plslo- ,venică, atunci în maghiara el nu are nici un sunet în locu-i ci e dispărut. Ast-fel: maghiar pihe corespunzător plsl. n";iX'- şi rom. pih. = fulg. Sau: mg. tok coresp. plslovenicului TK!K:K.I şi rom. ticvă; mg. rakottya coresp, plsl. p.ml>.IT garlice, gerlice, poate şi chiar gorlice. Cam acel aş drum se vede a îi străbătut pe terenul rnaghia­ rei şi cuvintele române cu â intrate într-Insa, măcar că unele din ele se prezintă în maghiara şi cu i în loc de general â ro­ mânesc. Intr-adevăr, cuvintele rom. pătrunse în maghiara au în aceasta: unele i, iar altele au e (e) şi chiar o în loc de rom. â, Astfel: mg. amarit, brîu, gyilok, girgerica, Szzrba, din rom. în general: amărât, brâu, gâlcă, gâfgăriţa, Sârba; dar şi mg. : gerzsa, peresalen, rezsnyice, rezsil din rom. cărie, prăsnel, răjniţa, a rânji; şi chiar mg. m6ca din rom: mâţa. Filologia maghiară crede 1) că cele dintâi au al lor i ca rellex, perceput şi pronunţat de Maghiar, al sunetului rom. â, ca şi e, 6 la cele d'al doilea. Ar fi trebuit, însă, mai întâi să ob­ serve că maghiarul poate proveni, 6hiar aci, din un rom. i ; căci un rom. â de astăzi e. dese-ori, i; în limba veche. De aceia, înainte de a hotără asupra provenienţe! acelui maghiar i trebue să ne întrebăm: dacă nu cum-va, în regiunile 1) S. ex. la Damian Istvan : Adatok a maqţţar-român !tăI­ csonnatăshoz, p. 47. [3] INDIVIDUALITATEA LIMBn KOMANE ŞI ELEMENTUL SLAV 3 limbei române cari au venit în contact cu maghiara căreia i-a dat acele cuvinte cu i, însăşi româna nu va îi avut şi având aşa cuvinte cu i rom.: arnărtt, brru etc. Ar trebui să se facă cercetări dialectale şi regionale în această privinţă. Eu cred că de s-ar face aşa cercetari s-ar constata că în adevăr româna însăşi, în anumite regiuni ale ei, avea acele cuvinte chiar cu i, cum ele au trecut şi în maghiara. Şi mă îndritueşte a susţine aceasta textele vechi române din sec. XV sau XVI şi XVII, ca Psaltirea Scheiană, Popa Grigore din Măhaci, Cronica lui Moxa şi altele (cî. p. 322) cari au i în loc de rom. general, chiar a­ tunci ca azi, â: ride, riu, urrtu, pogoritu, ocări, etc. Iar cerce­ tările dialectale ne-ar arăta, poate, chiar azi încă, în vre-o re­ giune cu cari Ungurii au venit în atingere, aşa forme ale limbii române cu i In loc de â, deşi, acele cuvinte, fiind relativ vechi şi în maghiara, se poate susţine că ele au intrat în ea chiar în vremile apropiate de Psalt. Scheiană etc., adică cu i I. â de atunci. Deci acest i din cuvintele române ale maghiarei nu arată nici de cum, cum s-a crezut, că Maghiarul percepe sunetul ro­ mân â ca i, ci el arată, poate, chiar pe romanescul iîn acele cuvinte. Rămâne, dar, ca faptul cel mai incontestabil în picioare, constatarea că şi sărbo-croatul şi romanescul â(r) au în ma­ ghiara, ca reflex, pe er, şi că acest er mai are în limba maghiară strânsă legătură cu un or din care s-a născut. Legătura lui e cu o pare a sta în aceea că sunetul â e şi a îost perceput de Maghiar şi pronunţat ca un 6, sau poate că, mai întâi de toate, când el a venit întâia oară în contact cu acest sunet, la Bulgari şi Români, l-a pronunţat ca eu; în urmă, pe terenul Iim bei sale, Maghiarul a prefăcut pe eU în o, iar după aceasta, mai târziu, iarăşi conform cu îonetismul organic allimbei sale maghiare, a transformat pe ă in e. Poate că această primă fază en ni-o arată scrisul din documentele maghiare: Hurvat, Bulgar, Turir 1) cu al lor ul, ur. Acestea vor fi intrat în maghiara cu eU sau 6 din nişte slave (sărbo-croate sau bulg. apusene): Hrvat, Blgar. Trtr. De o o o alt- fel, mie mi separe că drept dovadă că limba maghiară per- cepe şi pronunţă pe sIa v K1, în momentul celei mai vechi atin- 1) CI. Melich, în AfsIPh., XXXIV, 548. [4] 4 ILIE BARBULESC[J geri a ei cu bulgara, ca ă sau eU, ne slujeşte s. ex. şi maghiarul tok căruia îi corespunde plsl, TZIKXI. Aşa că chiar pe m6ca şi gerzsa etc. Maghiarul le va fi luat sub forma me-ca şi geurzsa, din care apoi a facut moca, m6ca şi gorzsa, gerzsa. Aşa dar, plsl. ru = â pare a fi fost perceput şi pronunţat de maghiar ca o (e"). In urmă numai, şi anume pe terenul ma­ ghiarei, 6 devine e, conform 'cu Ionetismul organic al ei care face s. ex. vizen sau vizen şi vizan etc. '). O ipoteză, de o cam dată, dar care are valoarea ei, întru cât atrage atenţia asupra unor fenomene încă nestudiate larg de Fiiologia maghiară. Dacă aceste consideraţii corespund realităţii, ele arată că dacă celelalte cuvinte slave din maghiara, cele mai multe, cari au i 1. pls\. ru, ar fi venit în maghiara cu xr, adică din.plslove­ nica, limba maghiară n-a vea de ce să nu le perceapă şi pe ele atunci, ca pe acestea, cu ă (e''), o, şi deci să le aibă azi, şi în trecut să le fi avut, nu cu i 'in loc de plsl, XJ = â. Acest i arată, tocmai, că aşa, adică cu el iar nu cu â plsl., au trecut ele din slava în maghiara. Pe de altă parte cuvintele slave vechi din limba maghiară care în plsl, se sîarşeau cu zr : plsl, ploskâ-IIAoc"7a, magi ar palack, rom. ploscă; plsl. tâkâ--TXIKlll, mg. tok, rom. ticva; plsl, braskă-c-spacxsa, mg. barack : plsl. ma.rkâ-,"pl>"l!.I, mg. rnurok, murk etc., - despre cari Miklosich credea 2) cum crede, dupe el, şi Melich 3) şi Asboth 4), că vin în maghiara din plsl., adică cu â, şi că limba maghiară a lăsat afara pe acel â = Kl final plslovenic, aceste cuvinte nu au pierdut un â final ci i final, deci ele nu au intrat în maghiare cu pls!. â ci cu postplsl, i. N-au observat acei învăţaţi, că dacă ele veneau cu plsl, sr, trebuiau să aibă In maghiara sunetul o (sau chiar ii, poate). cu care a­ ceasta percepea pe â = XI şi cu care n-avea de de ce să nu-l perceapă şi la finele cuvintelor ca în corp. Limba maghiară arc, în organismul ei fonetic, cuvinte terminate în ă sau o şi u; aşa: himt�ac de b�oderie), hegedu (�ioară), oltuzo (îmbrăcăminte), 1) Dr. S. Simonyi : Die uruţarische Sprache, p. 13.5-8. 2) In Slao, Elemente im Magyârisc1zen. 3) In AfsLPh., XXXIV. 4) S. ex. în IZ!J�stija Akad. din Petersburg, tom. VII, c, 4 (a. 1902), p. 309. [5] I < 1, I INDIVIDUALITATEA LIMBII P. une diphtongue, on voit tout de suite que le changement s'est produit independamment. D'autre part, d'apres le traitement dil­ Ierent d'un � tonique provenant du lat. AE dans un mot comme HAEDU[S, - U[M C> roum. ied, en face de l'alb. e{}, comrne CRAECUS > alb. grek, etc.), ou d'apres les diphtongues �e en albanais pour le latin E (cî. alb. iiequle, rilt -< TEGULA, RETE; ital. tegola, rete, etc.), on voit que Ies conditions de la . . diphtongaision ont ete en albanais tout autres qu'en roumain, el, par consequent, que le phenomene s'est produit d'une maniere independante dans ces deux domaines. A la merne conclusion mene l'anaylse de quelques mots paroxytons avec E + N en albanais ei en roumain : tandis que E tonique dans un mot comme TE'J\TE[T s'est. dipht�ll1gue en roumain (ţine; tout comme l'ital. tiene), eu albauais nous avons la voyelle velaire c, comme pour tout' E, E latins + n, m : ndcn, ndcj (ef. Meyer-Llibke, Mittei­ lungen, 1, p. 31). Cette conclusion est d'autant plus evidente, si l'on com­ pare l'italien et le roumain; en italien 'ESCA, -A[M, HE'DERA, -A[M, PE'LLl[S, �E[M, PE'CTU[S, -UM, PE'RDERE, efc. son1 de­ venus: esca, edera, pelle, petto. perdere, a la difference de BERI (>ital. ieri), PE'DTCA, - A[M (>vital. piedica), etc. qui ont en roumain le meme traitement !f� :lască «*!esca), iederă, p�[e, Piept, p�rde,.e,}eri, piedecă, etc. Quant a la diphtongaison de 6, malgre quelques exemples atiestes par les inscriptions (cI. SUOROR, Philippide, Orig. Rom., 1, § 109), elle n'est pas connue par le domaine rOllmain. [16] 1. ŞIADBEI ====== ========�-================ Selon M. Meyer-Lubke (Revista Filoloqică, 1, p. 32) c'est d'une maniere independante que s'est produite en roumain la diphton­ gaison d'o- initiale en llO-; mais ce phenomene est, sans doute, tout it Iait recent 1). La diphtongaison de o manque aussi en albanais, car les cas de -- o + 1 > - uol > - ual, geg. -uel ou -ul doivent etre tres recents, les elemente italiens connais­ sant le meme traîtement: lenzuolo > alb. lenisuel, etc. (cî, Grober's Grundriss», 1, p. 1045). Il s'ensuit donc, que les changements tardits attribues par Schuchardt au developpernent commun des langues rornanes jusqu'ă l'an 700, et par d'autres [usqu'au VI-e siecle, apparais­ sent dans le latin oriental cornme produits d'une maniere in­ dependante, ou bien sont completement ignores, Et meme dans le latin oriental, a partir d'un moment qui coîncide avec la separation definitive des deux Empires rornans, les change­ ments se sont produits d'une maniere diîîerente, quoique leur point initial ait ete probablernent identique. 4.-Ce point Initial commun apparaît, en dehors de tous les cas deja cites (11', g'; e, 0, etc.) dans une serie de pheno­ menes identiques, qui caracterisaient le latin oriental. Nous al- 10n5 enregistrer ici encore deux phenomenes, qui mOl1treront mieux ceHe unite auterieure it la separation des deux Empires, et par ce fait, la chronologie des changements. Le sort des voyeHes latines l et t toniques a ete le illeme en roumain et en albanais; un f latin a efe conserve comme i' ferme (fIIU[M :> roum. fi'r, alb. fil; VESICA, -A[M > roum. be.sică, alb. mcWfc, etc.), tandis que tout '{ tonique latin a ete iraite comme e ferme (PISCIS > roum. peste, alb. pe,�k, SA­ GITTA, -A[M > *sag�ta > roum. săg�ată, alb. scjetE. etc.). Dans le traitement de U, il toniques' latins, il n'existe pas de paral­ lelisme, comme dans les autres langues romanes; le roumain, (linsi que l'albanais, ont tmite d€: la meme maniere l'u. ferme ei ['u ouvert toniques latins (CULMB.[N > romn. culme, rtlb. lmlm; PLUMBU[M> roUrll. plumb, alb. pl'ump, etc.). La diHerence dans le 1raiternent des voyelles toniques, 1) CI. aussi lVIiklosich: Beitr. Lautgr., p. 61: "im Anlaui vorkommende IlO fUr o hat mit cler romanischen Diphtongierung wohl nicht zu 'thel1'". [17] LE LATIN DANS L'EMPIlH� D'ORIENT 17 s'explique par une diîference de chronologie. M. H. Grandgent admettait dans son manuel Introduzione allo studio del lat. volgare, Milano, 1914, §§ 201 et 208 pour le traiternent i > ele lll-e siecle, et pour le changement d'a :> o le siecle suivant, Mais, de ce que nous avons constate ici, resulterait pour ii > o une date posterieure . au lV�e siecle, date qui n'a pas depasse Ia seconde moitie du V -e siecle (v. ci-dessous, no. 6). Les memes conclusions sont indiquees par la conserva­ tion d'ii en neo-grec : BULLA > ngr. �OUAAU; *BULGEA> ngr. (:lovQYLu, GULA > ngr. YOVAU (eomme en roumain gură), etc.; -par le maintien de l'E tonique et du C+E il la phase k' : CELLA > ngr. xEUa, CENTUNC[U]LUM> ngr. 'XEVTO'lJ'XAOV; LA� CERTA:> ngr. AU'XEQoa, etc. J). 5.- Sauf le traitement d'a et de e, a toniques, tous les autres phenornenes constates dans les paragraphes precedente appartiennent d'ailleurs au roman commun. Dans le domaine latin oriental, existaient toutefois quel­ ques diîlerences phonetiques, qui ont ete accentuees apres la separation des deux Empires. Nous donnerons ici quelques Iaits, qu'on peut deduire de la cornparaison de l'element latin de l'al­ banais et du rournain, sans avoir la pretention d'epuiser la ma­ Here. Il est tres interessant il remarquer, que dans ces diver­ gences I'elernent latin de l'albanais connaît en general le merne developpement que dans le reste de la Romania, en s'opposant au domaine roumain. Tandis que le mot roumain commun * kămeose (:::::-: adr. kămeăăe, -ă ; dr. kămase, �ă, kămesă; mr. kămease--;' megl. kă­ mes6; istr. kâmese) suppose une forme origînaire CAMISIA, �A(M, avec 1 devenu e (eL no. 4), diphtongue ensuite eu ea sous l'inHuence d' �A de la syllabe suivante; en albanais, 'la forme kEmisE demande une forme avec I, comme presque dans toutes les autres langues romanes (cI. A. Thomas, Romania, XXX, p. 420; Aseoli, A. glott. itaI., XIV, p.>469) 2). A ceHe divergenee prenait egalement part le roman de Dalmatie, qui 1) v. G. Meyer, Sitzungsberichte Wiell, phil.�hist. Classe, t. 132, p. 6.. , 2) Dans Candrea�Densusianu, Dicţ. elimo/., 235 on cite encore friul k'ameze et beII un. kamesa comme remontant il la forme avec 1 bref. 2 [20] 20 ===�I.. ŞIADBEI toutes les langues roma nes qui appartenaient it l'Empire occi­ dental, ne parviennent plus au territoire rornanise de l'Europe orientale; et les cas de ti ::> 6 en roumain, dont nous avons patle ci-des sus, sant assez probants, D'autre part, sur le territoire roman de l'Empire d'Orient, les innovations sont le plus souvent autres que dans les lan­ gues qui se sont developpees dans les provinces de l'Empire occidental. Et merne les innovatios similaires sur ces deux ter­ ritoires, qui ne sont pas de date romane commune, doivent etre expliquees il cause de leurs conditions diflerentes comme des innovations produites d'une maniere independante. Parmi cel­ les-ci, il îaut noter comme tres importa�te la diphtongaison d'� en ie (v. no. 3), qui a provoque ensuite en Orient une rnodi­ ficatton essentielle des occlusives dentales et des siillantes '); ces changements ne sant plus connus de l'albanais, et appa- raissent parlois en d'autres conditions ou avec d'autres resultats, dans quelques langues romanes occidentales, Il ressort de ces Iaits, que dans l'evolution du latin d'O» rient, apres la phase commune qui peut etre etablie en corn­ parant l'element latin du roumain et de I'albanais, a existe une epoque pre-roumaine. A cette epoque se sont produites les in­ novations caracterlsant le roumain commun, et que l'element latin de l'albanais ne connaît plus. Paris, janoier 1929. 1. Şiadbei . Românii pe teritoriul polonez până în sec. XVII 2) Introducere Poporul românesc, născut în primele veacuri ale erei noastre pe ambele maluri ale Dunării, fiind tncă sub scutul împărăţiei Romane a dus o viaţă liniştită şi înfloritoare o bună bucată de \ 1) Le phenomene a ete admis comme posterieur il l'etat du roman commun, "'suivant d'autres considerations que les no­ tres, aussi par v. Ettmayer, Geschichie der indogerm. Sprach­ unssenschaţt, hgg. v. W. Streitberg, 1, p. 260 sqq. 2) Teză de doctorat, susţinută la Univ. din Varşovia în a. 1931. [21] ROMANII PE TERITORIUL POLONEZ PANA LA SEC. XVII 21 vreme; dar odata cu secolul al IV d. H., când dinspre răsărit au început să se mişte grosul popoarelor barbare, Românii fiind aşezaţi tocmai în calea năvălitorilor, pentru ca să-şi salveze viaţa şi averile, au fost nevoiţi să se retragă la munţi în codrii cărora nu puteau să aibă altă ocupatie decât paşterea turmelor de dobitoace. Primăvara şi atunci când la orizont nu se arătau hoarde de sălbatici, strămoşii noştri se coborau cu turmele la şes, pentru ca toamna tîrziu să se Întoarcă din nou în cuibu­ rile lor muntene 1). Această stare de lucruri a dural multă vreme şi Românii 2) s'au deprins să trăiască aproape numai din urma păstoritului. Trebuie însă să deosebim un păstorit stabil, mai mult sau mai puţin civilizat şi practicat după anumite norme ale cunoştinţii omeneşti, precum şi un păstorit nomad practicat de popoarele sălbatece, Primul, care după cât se ştie nu se află pe treapta cea mai de jos a gospodăriei omeneşti, îl praeticau Românii. Dar cam prin veacul al X, atunci când zarea Întru cătva s'a luminat, popoarele năvălitoare în parte s'au astâmpărat, a­ şezăndu-se şi întemeind state. Românii iesă din munţi, căutând noi locuri de aşezare 3), însă, ca popor frate cu muntele şi co- -------- 1) Obiceiul de a porni cu oile, primăvara la »vărat", iar toamna de a se întoarce din nou de unde s'a plecat la "iernat", se practică şi azi de către majoritatea Românilor; dar mai bine păstrat este la cei din Macedonia. Semnificativ este faptul că acest obicei se găseşte şi la locuitorii polonezi - aşa zişii go­ rale (munteni) - din Podhale, păstrat subt forme de "hale" (stâne) păstoreşti (CI. K. Potkanski, Pisma posmiertne, 1, Cracovia 1922, pag.77). 2) Botezul de Român şi l'au dat ei singuri şi aceasta mai târziu În timpurile istorice. Străinii însă i-au numit în di­ ferite vremuri în diferite chipuri. Mai des a fost întrebuinţată numirea de Valah sau Voloh. Prima dată au fost numiti aşa de către Germani, apoi de către Greci şi în sfârşit de Slavi. Nu­ mirea de Valah sau de Voloh s'a format, probabil, prin analo­ gie cu numirea poporului celt Wolkov (Ci. AI. Bruckner, Walka o jezyk, Lwow, 1917, pag. 152 şi AL Jablonowski, Sprawy vo­ loskie za JagieIlonow, pag. VII�a mai vechi). 3) De altfel veacurile de mijloc sunt cunoscute îndeajuns prin hoinăreala popoarelor: apusul are pe Albaneji, iar răsări­ tul în afară de Români, cunoaşte pe Flamanzi, Olandezi şi pe Germani. [22] 22 TII. HOLBAN dru, ei au pornit, mănăndu-şi turmele, în lungul aceloraşi munţi Carpaţi '), iar parte dintre dănşii au rămas lipsiţi de aceşti munţi până la cea din urmă vreme, socotindu-i drept o moştenire sfântă lăsată lor de natură. Au pornit însă, în colindările lor, nu ca fugari singuratici, ci organizaţi în societăţi mai mari sau mai mici, având În fruntea lor un cneaz - şeful civil al socie­ tăţii 2) - şi un voevod - şeful militar al societăţii -, fiind tot­ deauna gata de hărtueli războinice 3). Trebuie s� admitem, că Românii în vremea aceea nu erau puţini. Inconjurau ei Carpaţii ca o cingătoare vănjoasă din toate părţile şi deci era natural, ca eşind din munţi să nu apuce nu­ 'mai într'o singură direcţie. Şi într'adevăr, izvoarele ne dovedesc că ei au pornit în toate cele patru puncte cardinale: miazăzi, apus, răsărit şi miazănoapte. Pe de altă parte, trebuie de adău-. gat că Românii pe atunci nu erau un popor nomad, sălbatec şi lipsit de ideea de stat - după cum unii au susţinut în argu­ mentările lor istorice 4) -, întru cât ei, eşind din închisoarea mun­ ţilor, găsind locuri liniştite şi ferite de surprize neplăcute, acolo descălecau şi organizau gospodării pe baza dreptului vechi ro­ manesc ale căror urme se întâlnesc des prin documente. Unile din aceste gospodării în scurtă vreme s'au transformat în state, putând pune mai uşor piept pericolului de din afară, state după a căror prietenie se băteau ţările mai mari dimprejur. Bat el-o cea stă grabnică Qrganizare este şi Q dovadă că ideea de star la Romănl era veche. potrivit direcţiunilor apucate de Români în colindările lOI, 1) K Potkanski, op. cit., pag. 323. 2) Mai târziu, prin sec. al XIV şi XV gasim mai mare pe cneji, Crainicii; dar aceasta este ,o vreme când instituţia voe­ vodală decăzuse, nemai coresponzănd vremurilor. 3) Aproape toate documentele de mai târziu îi arată ca un element foarte neastâmpărat (Vezi Proi. dr. A. Petrov, Drev­ nejsia gramoty po istorii Karpato-Ruskoj Cerkvi j ierarhii 1391- 1498, Praga, 1930, pag. 38-39 nota). . 4) Aşa crede K. Potkanski în lucrarea citată. In schimb proî, 1. Minea în cursurile sale dela Universitatea din Iaşi din anii 1927-1928, susţine că prima dată când a putut să ia naş­ tere ideea de stat la Români a fost sec. VII, atunci când prin naşterea imperiului bulgar li s'a întrerupt comunicaţia lor cu imperiu] Roman. [23] HO.\lANII PE Tfi:HITOHIlJL POLONF:Z PA.NA LA SEC. AL xvn 23 s'au întemeiat foarte devreme următoarele state: la miazăzi - Ţara Romfmească, la apus --- Banatul Severinului, la miază­ noapte îi g�'isim organizaţi încă prin sec. al lX 1), iar la răsărit, Românii au întemeiat ţara Moldovei. Românii, în expansiunea lor spre răsărit şi miazănoapte au ajuns şi s'au oprit în ţările ruseşti şi cele poloneze, unde au format gospodării organizate după chipul şi dreptul românesc. Şi tocmai această din urmă chestiune vom trata 'in lucrarea de faţă. Când şi pe unde au venit Din documentele scrise, precum şi din resturile ce s'au păstrat până astăzi în limbă, în îmbrăcăminte şi i'n felul de viaţă la ţăranii poloni din Pod hale , cât şi la Huţulii din Galiţia 2), reesă fără nici o îndoială 3), că Românii au trăit căndva pe pă­ mântui de azi polonez şi anume în ţările ruseşti �), care în prima jumătate a veacului al XlV au trecut subt coroana poloneză şi în Carpaţii apuseni: Tatra şi Beschizi. Intămpinăm însă unele greutăţi la fixarea datei venirii lor în aceste părţi, Intru cât nu 1) Polnoje sobranie russkich letopiseţ, t. VI!, Petersburg 18,56, pag, 270. Arhiva din Iaşi, 1928, No. 2, pag. 157. 2) Prin termenul Galiţia -- numire dată de Austrieci Polo niei Mici după anul 1774 în legătură cu oraşul Halicz --, se înţelege teritoriul cuprins între răurile Bug, Nistru, San şi munţii Carpaţi, teritoriu care pănă'n sec. al XVI se nurnia Rusia Roşie - în legătură cu nişte bani roşii cari se socoteau în aceste părţi - (CI. Mihail Bobrzynski, Dzieje Pol ski w zarysie, ediţia a IV, 2 volume, 1927, Warszawa, unde dă harta acestei provincii). 3) St. Wedkiewicz, Dyalekt rumunski uzywany na zie­ miaeh polskich (Jezyk polski, czesc II, pag. 449), spune că "e­ xistenţa populaţiei româneşti pe pămăntul etnografic polonez, adică în Carpatii Apuseni. Tatra şi Beskizi este foarte probabilă, pe părnănturile ruseşti însă nu încape nici o îndoială" ; dar vom vedea, că nici pentru Carpaţii Apuseni nu încape îndoială. 4) Prin pămănturile ruseşti, adică prin Galiţia, populaţia care mai mult ne aminteşte pe strămoşii noştri se numesc Hu­ tuli. Despre aceştia, I. Malinowski, O niektor ych wyrazach lu­ dowych polskich (Rozprawy Akademji Umiejetnosci.Xvll, 1893, pag. '3), spune că strămoşii Huţulilor sunt Români veniţi din Ungaria, iar Karel Kadlec, Valasi a Valasske pravo, Praha, 1916 pag. 296, crede, după Kaluâniacki, că sunt de origină moldo, venească. [24] 24 TII. IIOLBAN posedăm urme scrise, unde să se pomenească despre Români şi dreptul lor mai înainte de sec. al XIV 1), cu toate că dovezi indirecte ne arată, că au venit aici mult mai devreme. Toţi autorii de păn'acum, cari s'au ocupat cu această ches­ tiune sunt de acord, că cea mai veche colonie cunoscută în Rusia Roşie, organizată pe baza unui drept, a rost întemeiată de Români pe baza dreptului "valah", într'o epocă foarte în­ depărtată 2). Această epocă se poate fixa drept jumătatea a doua a sec. XIV, potrivit cu cel mai vechi document cunoscut "). Faptul însă, că Românii la această vreme au putut înfiinţa în aceste părţi una din cele dintăi colonii, dă loc Ia presupunerea, că ei au trebuit să vie mai înainte şi că au putut să întemeeze şi alte colonii după dreptul valah, dar ale căror urme n'au a­ juns până la noi şi aceasta poate din cauză, că ei au înfiinţat acele colonii prin locuri, cari nu aparţineau nimănui 4). Şi tocmai, având în vedere documentul pomenit, precum şi presupunerile CE' se pot face, nu toti autorii admit aceeaşi dată relativ la venirea Romanilor pe părnănturile poloneze. Sin­ gur Kaluzniacki crede, că Românii, în mici pălcuri de păstori şi negustori, spre sfârşitul sec. al XII se aflau deja în Galiţia 5). 1) Primul document" unde se pomeneşte precis de Ro­ mâni şi de dreptul valah, este datat din Decembrie 1377, dat de Vladislav Opolski lui Ladornir Valahul, întărindu-l în pose­ siunea câmpiei Hodle cu însărcinarea de a forma acolo sat după dreptul valah; documentul este scris în limba ruteană (Akta Grods- kie i Ziemskie, VII, pag. 22). ( 2) L. Malinowski, op. cit., pag. 2, afirmă că "coloniile ro­ mâneşti au fost organizate mai întăi în Galiţia, într'o epoca foarte îndepărtată", iar la pagina 3, fixează această data drept începutul secolului al XIV. 3) Akta Grodskie i Ziemskie, VII, pag. 22. 4) A. Petrov, op. cit., pag. 62 şi passim, observă că in­ tre sec. al X-XIV nu avem ştiri despre populaţia de păstori tr,âit�are�prin locurile păduroase ��e\. �arpa�ţil,or,. dar, probab!� ca el trăiau după dreptul valah, fiindcă mal târziu, cand Regii Unguri au început să se întereseze de acele locuri, le întăreau, dăndu-le dreptul valah, care de altfel' era şi un drept excluziv al păstorilor. 5) Ober die Wanderungen der Rumunen in den dalmatis­ chen Alpen und den Karpaten (Denkschriîten der Kais. Akad., 1880, pag. 41), fixează că între 1130-1164 Românii se aflau [25] ROMANII PE TERITORIUL POLONEZ PANA LA SEC. AL XVII 25 Ceilalţi învăţaţi sunt nevoiţi să admită sec. al XIV 1), în afară de Hruszewski, care dă sec. al XIII 2). Presupunerea lui Kaluzniacki ar fi mai aproape de adevăr, întru cât, în parte, se înpacă şi cu izvoarele istorice. lntr'adevăr, încă la anul 1070;, cronicarul român, D. Can­ temir 3) Insamnă, că Izjaslav, principe de Chiev, în lupta ce-a avut cu regele polon Boleslaw al II Indrăzneţul, a fost ajutat de mercenari V ALAHI �). Şi este lucru evident, dacă ştirea dată de Cantemir nu poate fi pusă la îndoială, că aceşti Valahi au ,putut Ii recrutaţi, sau dela voievodul ardelean, sau dintre cetele răzleţe cari colindau prin ţările ruseşti, veniţi în aceste părţi fie ca păstori în căutarea de locuri mai bune de aşezare, fie ca mercenari, cari anume căutau să se înroleze În armatele prin­ ţilor dela Chiev; fiindcă nu avem nici o menţiune, că la Est de Carpaţi, la această dată, să fi existat un stătuleţ de Români vecin cu Ruşii şi deja care principele pomenit ar fi putut cere ajutor. De altfel, nu avem nici un motiv să contestăm auten­ ticitatea ştirii de mai sus, cu atât mai mult cu cât ştim. că pu­ terea suzerană a principilor de Chiev, până la decăderea lor politică. se întindea peste întreaga Moldova până la Siret. Prin aceste părţi, încă din sec. al IX se pomenesc ca locuitori cele două triburi slavice: Tiverţil şi Uglicii, plătind tribut Chievului şi cari în sec. al X dispar sub lovitura Pecenegilor; dar şi Pe­ cenegii n'au stăpânit multă vreme, întru cât pe la anul 1091 sunt distruşi de Cumani. Suzeranitatea printilor dela Chiev, din pri­ cina acestor Irămăntări, slăbeşte şi odată cu moartea lui Vla­ dimir cel Mare (1015) dispare, pentru ca să reînvie în sec. al deja în Moldova de azi, iar dela 1164-1231, vremea când între Chiev, Halicz şi Volyn se vorbeşte de şeful Bolohovenilor -- a­ dică al Românilor -, ei au trecut graniţa în Rusia Roşie (Vezi şi K. Kadlec, op. cit. pag. 46). 1) Intre aceştia numărăm pe K, Kadlec, op. cit" pag. 299 ; Dr. Izydor Szaraniewlcz, Rys wewnetrznych stosunkow Galicyi wschodniej, 1869, pag. 58 ; Sz. Rundstein, Ludnosc wiesniacaza ziemi halickiej w wieku XV, 1903, pag. 39, precum şi alţi. 2) Mihail Hruszewski, Istorja Ukrajny-Rusy.f. V, pag. 373. 3) Hronicul Rornăno-Moldo-Ylahilor, ed. Grigore Tocilescu, pag. 385. 4) Michail Bobrzynski, op. cit., 1, pag. 93. [26] TII. HOLHAN XII în frunte cu Rostislav '). Este natural, că Ruşii în decursul veacului al XI au încercat adesea să distrugă pe barbarii nă­ vălitori, iar în ciocnirile dintre ei este tot atăt de natural să se fi aflat şi cete de Români, cărora de altfel le era foarte aproape drumul 2). In legătură cu ştirile de mai sus trebuie să mai adăugăm şi cea dată de Letopisetele ruseşti. Anume se spune, că la anul 6406 (898) 3) Ungurii au intrat - întocmai ca şi Polovţii - in munţii, care mai pe urmă s'au numit "ungureşti" şi au ocupat teritoriul pe unde înainte de această năvălire trăiau Slavii dim­ preună cu Valahii. Slavii au rămas pe loc, iar Valahii au fost alungaţi şi cari au plecat spre Nord-Est. Se mai spune acolo. că stăpânirea slavo-rornănă se Întindea până la graniţa provin- 1) A. Czolowski, Poczatki Moldawii i wyprawa Kazimierza Wielkiego w r. 1359 (Kwartalnik historyczny, 1890, 4, pag. 258-285), crede că în sec. al XII se înfiinţează Rusia Subcar­ pati că şi puterea ei, mai ales- subt lvancu Berladnicu, se Întinde până Ia Dunărea. Se bazează însă, pe diploma din anul 1134- (CL Ilie Bărbulescu, Curente literare la Români în perioada sla­ vonismului cultural, Bucureşti 1928, pag. 9), care după toate in­ diciile este un falsificat din sec. al XVI. Şi ca să arătăm câteva dovezi pentru afirmaţia de mai sus, vedem mai întăi de toate că acea diplomă poartă datarea dela Hristos, fapt care pănă'n sec. al XVI nu se întâlneşte nicăiri în actele eşite din cancela­ riile Rusiei Roşe şi apoi se pomeneşte de un voievod prin păr­ ţile .Moldovei, care termen putea să se rapoarte numai la o or­ ganizare românească, nici într'un caz însă la una a Ruşilor (O. A. Petrov, op. cit., pag. 44 şi următ.); iar despre o organizaţie a Moldovenilor fa această dată nu avem nici o ştire. Prof, Ilie Bărbulescu însă (op. cit., pag. 4), dovedeşte că Românii au putut să ajungă in Moldova de azi numai după sec. al XII, dar asu­ pra acestei chestiuni vor reveni. 2) In sprijinul părerei de mai sus ne vin multele rărnăşiti cumane din limba noastră. D-I N. Iorga admite, că numirile ca Băsărabă, Tălabă, Tacsabă, TăIăbesfu, Tăncabă. etc. sunt de origină cumană (Imperiul Cumanilor- şi domnia lui Băsarabă, Bucureşti, Cultura Naţională, 1928). Par Cumanii şi-au lăsat ur­ mele existenţii lor printre Români nu numai in limbă, dar mai ales şi in organizarea noastră de stat, desigur că nu subt ra- portul prezentat de d-l Iorga. • 3) Polnoje sobranie ruskich letopisej, t. VII, Petersburg, 1856, pag. 270. [27] ROMANII Pl� TERITORIUL POLONEZ PANA LA SEC. AL xvn 27 ciei Voly», chiar şi mai departe peste râul Bug. '). Privind mai de aproape toate aceste ştiri, putem deduce că existenta Ro­ mânilor prin ţările ruseşti hotărîtoare cu Moldova de azi, în se­ coleleal X şi Xl poate fi posibilă; şi această chestiune poate Ii admisă cu atât mai uşor, cu cât vedem, că începând cusec. al XII menţiunile despre Români în aceste părţi se înmulţesc. Astfel avem ştirea, că la anul 1150, Românii apar sub nume de Bolohoveni departe în nordul Moldovei până la râu­ rile Bug şi Don 2), iar în 1164 se aminteşte precis de "Vlahi la hotarele Galiţiei o). Aceste sunt ştiri, eari dacă prin ele în­ su-şi nu pot fi crezute-după cum s'au pronunţat parte din is- 1) Probabil că nu toţi Slavii conlocuitori cu Românii au rămas alături de Unguri; parte din ei, unindu-se cu alţi Slavi cari veniau dinspre răsărit, fugind de groaza altor năvălitori, au tre­ cut spre Nord şi au ocupat parte din "Carpaţii Apuseni" orga­ oizând acolo ţara, care şi până azi poartă numele de "Rusia Subcarpatică", Printre aceşti Slavi este lucru hotărît că au fost şi Români, dacă nu cumva au fost chiar mai mulţi Români de­ cât Slavi, dar cari pe urmă au fost asimilaţi de marea mulţime de Slavi veniţi în vremurile de mai târziu dinspre răsărit (CI. A. Petrov, lucrarea citată). . 2) Cum că aceşti Bolohoveni au fost Români, azi nu mai încape nici o îndoială. In primul rând este o pronunţare slavă mai veche a cuvăntului Voloh sau Volohoveni, In limba polo, neză a fost Uri timp, când l1U exista - sau foarte puţin - în pro­ nunţie sunetul literii v (f). Acest timp se poate fixa cam pe vre­ mea când au intrat în limba poloneză cuvintele nemţeşti ce conţineau acest sunet, de ex. germ. Farbe - pol. Barwe, etc. (CL St. Szober, Zycie wyraz6w, 1, 1929, Varşovia). Ca o urmă elocventa a acelor Romăni-Bolohoveni, există încă în sec. al XV, prin ţinutul Przernysl, un sat cu numele Bolohovce, fiind locuit de Români după dreptul valah (Akta Grodskie i Zierns­ kie, XVIII No. 2791). De adăugat şi faptul, că în Moldova şi până azi sunt frecvente numele de familie Bolohan sau Bolo­ can, precum numirea comună, bolohan-mal, bulgare mare (el. D. Onciul, Originele Românilor pag. 237, nota 21 ; CrCogălni­ ceanu, Românii sub Unguri până la întemeierea Ţării Româneşti şi a Moldovei, Arhiva, 1929, 3--4, pag. 245 unde încă nu şi-a dovedit teza; apoi prezintă importanţă şi faimoasa, de odini­ oară, teză a lui. X. A. Petruszewicz, Kto byly Bolohovskije kniazia? In revista Slowo dln Lwow, 1877, No. 94-95). 3) Nicetas Choniates. Bonnae, pag. 171 şi A. Czolowski, op. cit., socoate această ştire foarte nesigură. [28] 28 TH. HOLBAN toricii de pân'acum,-sunt ele confirmate prin documeete demne de luat în seamă. Istoricul polon, Mihail Bobrzynski'), în cerce­ tările sale istorice, relative la aceste vremuri, găseşte că prin veacul al XII prinţul de HaIicz Roman, în unire cu Leszka cel Alb, a avut adeseori de luptat şi de suferit de pe urma năvă­ lirii Valahilor uniţi cu Polovţii. Şi aceasta este o dovadă mai mult, că la venirea Pecenegilor şi a Cumanilor, cete de Ro­ mâni se aflau prin Moldova de azi, conlocuind cu triburile ru­ seşti. Prin urmare putem deduce, că prin secolul XII, cete de Români au putut trece şi să se aşeze pe teritoriul Rusiei Roşii, fie ca păstori, negustori ori mercenari de luptă. Drumurile a­ cestei ţări, Românilor le-au fost cunoscute mult mai devreme, având În vedere luptele dese ce s'au desfăşurat prin acele părţi şi la care ei, ca element războinic, au luat mereu parte. Dar la aceasta se mai adaugă un fapt de importanţă şi mai mare. Prin jurul anului 1300 se înfiinţează episcopia de la Ha­ licz; de această episcopie ţinea şi episcopia de la Cetatea Albă, înfiinţată cam tot prin acest timp 2), şi de care ţineau Românii. Astfel legăturile dintre Moldova şi Halicz au devenit mai strânse şi deci trecerea dintr'o ţară în alta devenea mai uşoară. Aşa dar presupunerea că, Românii chiar la începutul sec. al XII au putut să ajungă şi să se aşeze prin stepele Rusiei Roşii, nu poate fi lipsită de adevăr. Aceştia însă au putut fi cete de păstori aşezaţi prin locurile pustii de pe la graniţa un­ garo-rusă, locuri de cari nimeni nu se interesa, şi aşa se ex­ plică că au scăpat ne notaţi de cronicarii vremii. Dar să ne în­ trebăm cu drept cuvânt, ce cauză a putut împinge pe Românii 1) Op. citat. 2) Dr. Jan Fijalek, Sredniowieezne biskupstwa Kosciola Wschodniego na Rusi i Litwie (Kwartalnik historyczny, 1896, No. 10, pag. 491-494), afirmă că de mitropolia de la Halicz. Infiinţată pe la anul 1303, ţinea şi episcopia de la .Bialogrod" (Akkerman) de Ia gura Nistrului". Această episcopie spune au­ torul, a fost Inîiinţată în jurul anului 1300, cu toate că actele patriarhale, amintesc despre ea de abia începând cu anul 1401; iar de episcopia de Ia Akkerman ţineau şi Românii Moldoveni din vremuri vechi. [29] ROMANII PE TEHITORlUL POLONEZ PANA LA SEC. AL X\'lI 26 din Moldova şi Ardeal să-şi părăsească locurile lor mai bogate şi să se ducă în alte părţi necunoscute şi de multe ori conţi­ nând pământuri mai sărace. La această firească întrebare vom împărţi răspunsul în două părţi, după cum şi chestiunea de care ne ocupăm se împarte în două părţi şi anume: o parte din Ro­ mâni au trecut din Ardeal în Podhale - pământ etnografic po­ lonez -, iar o altă parte au trecut din Maramureş şi din Mol­ dova pe teritoriul Rusiei Roşii - pământ etnografic rusesc. Din Ardeal, Românii au pornit în căutare de locuri noi, fiind Iorţaţi, fie din lipsuri de pămănturi necesare pentru paşterea turmelor lor, fie din cauza apăsării Ungurilor catolici, iar din Moldova, în primele veacuri, au fugit din cauza deselor lupte cu popoa­ rele barbare şi din care cauză nu se putea întemeia gospodării. Se duceau cu turmele in locuri ferite de surprize neplăcute şi mai ales departe de urgia războiului cu popoarele sălbatice. Aşa Încât primele colonii din Români, cari au putut să se for­ meze prin poenele Tatrei şi BeschiziIor au fost anume formate cu scopul de a nu da ochii cu stăpănitorii din împrejur. Această din urmă afirmare s'ar părea că Românii se Ie­ reau de a intra în formaţiunea unui stat. Intr'adevăr ei se îe­ reau de statul, care căuta să le schimbe ocupaţiunea lor de păs­ tori, tineau la obiceiurile moştenite şi reacţionau la măsurile noi. Mai târziu când la Est şi Carpaţi a luat naştere un stat al Moldovei, iar stăpănii de pămănturi puneau cu forta pe unii din păstorii români să lucreze pămăntul, aceştia din urmă, în­ cepând mai ales cu sec. al XIV, în grămezi mari au trecut gra­ oiţele Moldovei, aşezăndu-se în Rusia Roşie, unde locurile pus­ tii, Încă neatinse de nimeni, se potrivia de minune cu ocupa­ ţi unea lor. Dar în decursul vremurilor la cauzele de mai sus s'au a­ dăugat şi altele, tot atât de hotărătoare şi care au făcut ca a­ tăţia Români să lepede ţara. După întemeerea unei ţări a Mol­ dovei, relaţiunile dintre domnii români şi regii poloni au prici­ nuit mult ca schimbul de oameni, din Moldova în Polonia, iar din Polonia în Moldova să fie frecvent, fie că acest schimb a fost de ordin politic sau economic. Ştiri documentare despre aşezări româneşti în Rusia Ro­ şie, înainte de trecerea ei sub coroana regelui polon (1348), nu prea avem. Şi aceasta nu pentru că Românii nu ajunsese încă [30] 30 TII. HOLEAN In acele parti, ci din cauză că acestora - după cum am amintit­ ca popor de păstori, le plăcea să trăiască mai mult prin locuri retrase, prin codri mari şi în definitiv locuri ce nu aparţineau nimănui şi pentru cari nici un alt popor de altă ocupaţie nu se lăco­ mia 1), pustiuri ce formau graniţa dintre Polonia, Ungaria şi Ru­ sia Roşie, aşa cum erau îniundăturile din codrii munţilor Tatra şi Beschizi. Mai târziu şi anume cam prin Intăia jumătate a vea­ cului al XIV, când aceste locuri au început să se împuţineze. fiind colonizate mereu de alte neamuri, diferiţi stăpănitori de prin împrejurimi s'au interesat de soarta acelei populaţii de păs­ tori, supunănd-o la biruri şi diferite alte obligaţii s). Şi de abia atunci dreptul acelei populaţii româneşti a putut Ii notat şi cu­ noscut de pisarii vremii. Se înţelege însă, că acest proces nu s'a terminat în secolul al XIV, din contra s'a întins în sec. XV şi parte dintr'ai XVI; "iar în acest timp noi serii de Români ­ fie bejenari politici sau păstori de oi -- veneau şi colonizau deşerturile din Galiţia, însă de data aceasta le trebuia o spe­ cială învoire din partea stăpănului acelui loc, în care se în­ seamnă de ce naţie este, în ce sat şi după care drept vrea să trăiască. Şi tocmai din aceasta cauza, începând cu jumătatea a doua a secolului al XIV, documentele asupra acestei chestiuni se înmulţesc. Existenţa Românilor în Polonia, a fost uşurată de anumite , privilegii, privilegii de care se 'bucurau şi alte naţiuni. Astfel, potrivit constituţiei Poloniei medievale. ori ce naţiune trăitoare pe teritoriul ei avea posibilitatea să se conducă după dreptul ei particular. De această prerogativă s'au folosit şi Românii a­ şezaţi în Polonia, precum şi cei ,aşezaţi în ţările ruseşti, din momentul când Casimir cel Mare le-a alăturat coroanei sale. Dar asupra Românilor din aceste, părţi, a domnit un timp - şi o vreme hotărătoare în soarta minorităţilor din Polonia - un tavor special venit din partea palatinului Poloniei Mici, care a domnit între anii 1369-1370. Ace�ta a fost un membru al Ia­ miliei regale al Piaştilor, numit Vladislav Opoliski, care încă din anul 1334 s'a însurat cu Elisabeta, fiica lui Basarab, voe- 1) K. Potkanski, op. cit., pag. 331. 2) A. Petrov, op. cit., pag. 64 şi pâssim, [31] [.� 1. I l 1 , ( 1 (ji I 1 I I I HOMANII PE TERJTORIUL POLONEZ PANA LA SEC. AL XVII 31 voevodul Ţării Româneşti '). Această înrudire a avut o în­ semnătate deosebită pentru soarta Românilor din Polonia. Este foarte natural, că Elisabeta, ca fiică a unui domn in­ dependent, ambiţios şi bogat, cum era Basarab, să fi avut pe lângă sine o suită mare de Români şi Rornănce, pe care soţul ei i-a dăruit cu moşii în posesiunile sale (Un Polonia. Unii din aceşti Români, având sprijinul monarhului, au putut ca foarte de vreme să ajungă 'să ocupe posturi înalte în administraţia po­ lonă, iar datorită acestei imprejurari se puteau ridica şi ceilalţi Români, ailători de mai înainte acolo. Aşa se explică, că din vremea când Vladislav s'a însurat cu Elisabeta, dar mai ales după ce a ajuns pal atin în Polonia Mică, soarta Românilor de acolo se schimbă spre mai bine. Ii vom vedea deseori, ocupând funcţiuni înalte, dărui ţi de rege cu părnănturi şi ridicaţi la rangul de nobil. In felul acesta, începând cu a doua jumătate a secolului al XIV, amintirile despre satele cu drept valah şi în general despre Români, se înmulţesc. In anul 1353, episcop ortodox în oraşul Przemysl este pomenit un Chiril Romănul s), care dacă 1) Jan Dabrowski, Ostatnie lata Ludwika Wielkiego, Cra­ covia, 1 9 18, pag. 41-43. De mare însemnătate este faptul, că pentru această căsătorie a stăruit mult Elisabeta Lokietkowna, soţia lui Carol Robert şi mătuşa lui Wladislav Opolski, o fe­ meie, care a jucat un rol mare in destinele Ungariei din vea­ cul al XIV, şi care cu drept cuvânt In unele planuri ale sale se aseamănă cu Ecaterina cea mare a Rusi-ei. Ori, dacă fiica lui Basarab a putut căpăta simpatia acelei femei, în mănile careia, pe acea vreme, se afla cărma Ungariei, înseamnă mult pentru romanca ajunsă la curtea din Buda fie chiar dacă acest lucru era întrebuinţat pentru ajungerea anumitor scopuri politice a Lokiet­ kownei. Vladislav cu Elisabeta a a avut patru fiici : 1. Agni­ eşca, care în 1367 apare in oraşul Stary Sacz - unul din cuibu­ rile coloniştilor Români - subt numele de Clarisca ; 2. Chinga, pe care în 1369 o găsim în Buda (e interesant, că în anul 1357- Kodeks dyplomatyczny Malopolski, III, pag. 372 - vorbindu-se de o măn�s_tire din Stary Sacz, se spune "privilegium per do· mmam Ielicis memorie Kingam lunoni"}: 3. Elisabeta, care în a­ nul. 127? apar� ca soţie a lui Jodoka Moravul şi 4. Caterina, soţia lui Henric Clogowski. 2). Kwartalnik historyczny, 1896, No. 10, pag, 814-815, s� pu�bhcă ur� document în redactie mediobulgară, pe care îl dam In anexa. [32] 32 TH. HOLBAN la acest an ajunge să ocupe un post atât de însemnat în viata populaţiei din Rusia Roşie, el trebuia să ii ajuns in acele părţi mai dinainte vreme, iar meritele sale să fie bine cunoscute mi­ renilor, cari au convenit să le ne părinte sau .vlâdăcă''. Dar acest post mai însamnă şi o favoare re gală specială pentru un Român cu mari capacităţi, fiindcă la numirea episcopilor, in afară de dispoziţia mitropolitului din Halicz, mai exista şi con­ simţămăntul regelui, care de altfel de multe ori decidea 1). Ase­ menea iavoruri însă n'au fost puţine. In anul 1391, un oarecare Simeon, ieromonah în Rusia Mică, dar de origină moldovan (moldawski-i se spune), a primit înştiinţare dela patriarhul din Constantinopol, că după moartea arhiepiscopului din Halicz să ia el conducerea bisericii de acolo. Dar, adaugă mai departe scrisoarea patriarhiei, că de se va întâmpla ca Simeon să moară mai inainte - se vede că era bătrân -, atunci voevozii Baliţa şi Dragu, cari sunt ctitori ai acestei biserici, vor numi ei singuri urmaşul 2). (Va urma). . Th, Holban ETIMOLOGII Corlopeţ Pluralul acestui cuvînt e identic cu singularul. Il găsesc numai cu poreclă dată de Bucovineni (j. Suceava) celor din Vechiul Regat, alături de corjeni, colbeci. Ultimul e înregistrat de Tiktin din Moldova cu înţelesul de 'Schnecke' şi socotit ca o formă derivată a lui melc. Cuvintele corjân şi corlopeţ nu le găsesc înregistrate nicăieri. Cel dintîi are şi înţelesul de 'mai bătrîn, mai cuminte' (j. Suceava). Corlopeţ, cred, trebue pus În 1) Dr. Jan Fijalek, Biskupstwa greckie w zierniach ruskich od polowy wieku XIV (Kwartalnik historyczny, 1897, No. 11. pag. 1-63). 2) Ibidem. Aceşti doi voevozi erau din Ardeal, însă aveau moşii întinse şi prin Rusia Roşie; ei au ridicat un număr mare de biserici atât în Ardeal cât şi în! Rusia Roşie. La anul 1391 au ridicat mănăstirea din Muncac la gradul de stavropighie pa­ triarhală (A. Petrov, op. cit., capitole speciale). [33] ETrMOLOGII 33 '1 ' ! l -- � i, I I 1 � I - I \ 1 legătură cu corlă (pentru care cî, acum Iorgu Iordan, Arhiva 38 (1931),' Omagiu profesorului Ilie Bărbulescu, pp. 44-41), cor­ lată, curlă, curişit < * curlişii 'strîmb, încovăiat, ef. 'a bate ha­ pucul curişit' = 'intr'o parte, greşit', care toate pornesc dela un primitiv * cori 'strîmb, încovăiat' de origine onomatopeică. Gtlmos Cuvîntul lipseşte la Tîktin. Bietul părinte Macarie avea un nas mare strîmb şi qilmos, Damian Stănoiu, Duhoonicul Maici­ lor, Bucureşti 1929, pg. 46. Nu poate fi despărţit de familia de cuvinte qolomcţ 'Klumpen, Knăuel', qolornăţ, qoloqă], golomoz, qălămoz, qlomotoc 'grosser Klumpen, Ball', qlomozî 'zusammen ballen', qoqoneţ 'rundlich, kugelig', care pornesc de la un pri­ mitiv bot < * bob6ţ < boabă îrnîlătură + ot < lat. * bomba, cf. fr. bombe. G. Pascu Despre Cimilituri 1 129. Pentru trecerea mb ;» b d. G. Pascu compară o. c. pg. 225 coroabă 'porumbrică' < >1< coroambă, istr. corumbe = lat. columba, A. Philippide Z R Ph 31 (1907) 307. Goaometurt 'Lucruri mărunte, gunoaie', o dezvoltare din qoz, de origine, necunoscută după Tiktin, element unguresc, v. Arhiva 30(1923)275, dezvoltare care, cred, nu s-a întîmplat pe terenul limbii romi­ neşti, ci în însăş limba de unde ne-a venit gaz. Şogan Pluralul e ş6gan'î. Cuvîntul e o poreclă dată de ţăranii din jud. Baia celor de peste vechea graniţă, din Bucovina, în deo­ sebi din jud. Suceava. Etimologic porecla era îndreptăţită înainte de război cînd şi Rornînii bucovineni erau tot Nemţi faţă de ceilalti, Poziţiea accentului, pe silaba penultima, şi nu pe sufixul - an, pare nenaturală. căci cuvîntul nu e decât o dezolvare din primitivul sog, şoagă "termin de ocară = şoabul, şţabul = germ. Scluoabe cu schimbarea lui - ab - în • og - subt influenţa lui mo­ (fui = mocut prostul" A. PhiIippide ap. G. Pascu Despre Cimi .. liiuri 1 25. H. Mihăescu 3 [34] 34 lORGU IORDAN Etimo logit popu Iare. In "Viaţa Romînească" din Iaşi, nr. depe Iulie 1923, pag. 119 urm., am tipărit, pentru publicul mare, un articol despre etimologia populară. Dupăce explicam cum se produc modifică­ rile lingvistice din pricina acestui principiu de limbă, înşiram şi' discutam un număr de exemple, luate unele din A. P h i­ lip P i de, Principii de istoria limbii, pag. 106 urm., altele, ma­ joritatea, din Alecsandri şi Caragiale sau din vorbirea curentă, exemple pe care dicţionarele şi alte opere asămănătoare nu le-au înregistrat Încă. Terrninul 'etimologie populară', întrebuinţat în mod obiş­ nuit pentru astîel de cazuri, a început să fie simţit ca impro­ priu, şi pe bună dreptate. Deaceia unii lingvişti se gîndesc să-I înlocuiască prin altul mai precis, mai apropiat de ceiace este în realitate fenomenul discutat aici. Astfel A. Dau z a t, autor a numeroase lucrări lingvistice de popularizare, se serveşte (el. La qeoqraphie lirujuistique, Paris 1922, pag. 72 urm.) de expre­ sia a t t rac t ion h o m o n y mi q u e, pe care eu o găsesc mult mai potrivită decît cea curentă. Intr'adevăr, un cuvînt care cu timpul se modifica supt influenţa altuia, este în realitate a t ras de acesta, din cauza unei asărnănări exterioare, indi­ ferent dacă sensurile lor prezintă ori nu vreun punct de atin­ gere. Este vorba, aşadar, totdeauna de o înrudire ionetică, deci aparentă, în baza căreia cuvintele se atrag reciproc, schimbîn­ du-se pănăla contuzie totală din punctul de vedere al scheletului, pănăcînd devin, adică, omonime. Terrninul 'atracţie omonimică' trebuie preferat celui de 'etimologie populară', pentrucă acesta din urmă ne trimete la originea cuvintelor, care însă nu se a­ mestecă deloc în majoritatea cazurilor de acest [el. Stabilirea originii unui element lexical oarecare implică luarea în consi­ deraţie şi a înţelesului, nu numai a sunetelor: între etimon şi urmaşul lui trebuie să existe, dacă \lU o identitate, cel puţin o înrudire semantică mai mare sau mai mică, după împrejurări. . Acelaş lucru ar urma să se petreacă şi la aşa zisa etimologie populară: cuvîntul modiîicat şi cel modiîicator ar trebui să aibă însemnări întrucâtva apropiate. Dar această ipoteză se reali­ zează numai in puţine cazuri. De cele mai multe ori sensurile [35] ----- ETIMOLOGII POPULAHE 35 ambelor cuvinte nu se ating nicidecum. Cel mult, dupăce trans­ formarea a avut Joc, ni se pare că putem constata o apropiere semantică, şi aceasta din pricină că vrem cu orice preţ s'o gă­ sim, slrnţindu-ne oarecum obligaţi să-i descoperim substratul psihologic. De aici şi slăbăciunea celor mai multe explicaţii care se dau etimologiilor populare considerate izolat. Tot A. Dau z a t propune, în cartea sa Les paiois, Paris 1927, pag. 109, o a doua denumire, care cred că-i şi mai pre­ cisă, anume a t t rac t i o n p a r o n y m i q u e. Şi iată dece. Cele două cuvinte care se influenţează devin omonime în mo­ mentul cînd fenomenul atracţiei s'a produs deja. Inainte de asta, ele erau numai paronime, înrudite, adică asămănătoare, supt ra­ portul înfăţişării exterioare. Iar punctul de plecare al modificării lingvistice în discuţie este tocmai această înrudire aparentă a cuvintelor. Prinurrnare, trebuie preferat terrninul care precizează însăş cauza fenomenului, în cazul de faţă 'atracţie paronimică', aceluia care constată numai efectul. Totuş denumirea 'etimologie populară' este, graţie uzului vechiu, aşa de înrădăcinată în ter­ minologia lingvistică, încît cu greu va putea fi înlăturată. In articolul citat Ia începutul acestor rînduri am făcut unele afirmaţii, care au nevoie de rectiîlcare. Astfel [armazon, cores­ punzînd frc. [ranc-macon, există şi în ruseşte, iar D i c ti o n a­ r ulA cad e mie i II, pag. 64, col. 2 admite explicaţia lui C. vo n S an z e w i t s c h, care în II. Jahresberichi des Instiiuts ţur ru­ mănieche Sprache zu Leipzig, pag. 202-3 scoate cuvîntul romi­ nesc din rus. ţarmazonx (ci, şi V. B o gre a, Dacoromania III, pag. 438, nr. 99). Dar, supt forme identice sau foarte apro­ piate de acestea, el se regăseşte în macedoromînă ifarmazonş, neogreacă «(paQpa�6'Vo<;) şi turcă (farmasun) (v. G. Pas c li, Elementele romanice din dialectele macedo - şi meqlenoromine, Analele Academiei Romîne, Seria II, Tom. XXXV, Memoriile Secţiei Literare, Bucureşti 1913, pag. 168 [26J, col. 1 şi Diction­ naire etYl71ologique macedoroumain, vol. 1, Iaşi 1925, pag. 208, col. 2) deci mai pretutindeni în Balcani. Cît despre boierel pen­ iru bourel, pe care-I explicam, după P h il i P p j d e, op. cit., pag. 106, ca un produs al etimologiei populare, supt influenta lui boter, nu înţeleg bine ce spune B o gre a, loc. cit., unde se vorbeşte de "un derivat din forma pl. a radicalului, sau o refacere după pl. derivatului însuş, întocmai ca şi ţlăcătanâru, [36] 36 IORGU IORDAN ptriiaş, etc."'. Aceste vorbe nu pot fi interpretate decît Într'un singur chip: B. s'a gîndit la bot, plur. lui boli, socotindu-l drept temă a lui bour, al cărui derivat este bourel. Evident că ne găsim în faţa unui lapsus, produs al unei... etimologii populare. Căci intre bou şi bour nu există nicio înrudire, lingvistică, bine­ înţeles, cel puţin în romîneşte, singura limbă care 'interesează la o discuţie de felul acesteia. Firoscos, pentru filosof, are şi varianta hiloscos, citată de D i c ţ. A cad. II, pag. 130, col. 2 după J i P e seu, rezultată din [iloscos, pe care am auzit-o eu Însumi la Fălticenl.. Cred CEl. această din urmă formă este cea primitivă, cum probează, între altele, păstrarea lui 1 din etimon. Firoscos a ieşit ulterior din ţtloscos, în urma înlocuirii, atît de frecventă în limba noastră, a lui 1 prin r. Prin urmare, asociaţia de idei între filosof şi scos din fire, pe care o admite şi D i c ţ. A cad., dacă într'adevăr a avut. loc, s'a produs nu dela început, cînd filosof a devenit ţiloscos mai mult din cauza unei înţelegeri . greşite, datorită lipsei de pregătire ii organului aperceptiv pentru asemenea lucruri, ci mai tîrziu. Ca să slîrşesc cu explicaţiile preliminare, voiu cita citeva exemple de modul cum efimologia populară poate duce la sta­ bilirea de raporturi între notiunile cele mai îndepărtate cu putinţa. Spuneam în "Viata Romîoească" că prelacerea lui păreetmi în miezul sau miezii păreţi'! a dat naştere unor credinţe În care păreţii ocupă un loc important. I. A. Ca n d rea, Adevarul literar şi artistic dela 1 Aprilie 1923, enurneră, Într'un articol Intitulat Sfinţii, unele fapte asămănătoare. Alături de numele sărbătorii Foca, în care nu trebuie să lucrăm, fiindcă- i rău de .... foc, caz cunoscut de toată lumea, găsim pe al S], Chiril, numit popular Ciurică şi considerat, deaceia, ca protector contra pri­ mejdiei de a Ii.. .. ciuruit de bătăi, sau pe al S]. Griqore Teo­ loqul, care deasemenea se cade a Ii respectat, dacă vrem să scăpăm de .... ologeală. In paglnile de mai jos voiu Insira şi explica un număr de aproximativ 40 etimologii popuiare:\auzite de mine în vorbirea zilnică a Romînilor ori Întîlnite prin opere literare, dicţionare ş. a. Ar fi trebuit, poate, să le divid în categorii, întrucît nu toate sînt identica, supt diverse raporturi. Unele aparţin la pă­ turi sociale largi, altele la un număr restrîns de indivizi; unele se referă -la nume proprii, altele la cuvinte obişnuite; unele pri- [37] ETIMOLOGII POPULARE 37 vesc neologismele. altele elemente lexicale vechi, etc. Am re­ nuntat totuş la o împărţire a lor. În grupe, nu numai pentrucă orice clasificare este prin definiţie artificială, căci sileşte să intre în calapoade fixate de mai Înainte lucruri născute în chip firesc şi spontan, ci şi pentrucă în multe cazuri o categorisire ar fi imposibilă. Pe lîngă asta, chiar exemplele asămănătoare sînt numai aparent astlel : în realitate ele - se deosebesc unele de altele prin diverse amănunte şi nuanţe care sînt adesea esenţiale. In acest domeniu, al etimologiei populare, Îşi găseşte apli­ caţia cu mai multă dreptate decît aiurea principiul admis astăzi de toţi lingviştii, că fiecare cuvînt îşi are istoria sa proprie. Se va mai observa din exemplele strînse de mine că atracţia ornonimică sau paronimică se exercitează tot atît de bine asupra cuvintelor populare, ca şi asupra neoJogismelor. Este de ajuns ca un element lexical oarecare, indiferent de vechime, să se afle în situaţia de a �i atras de un altul, pentruca modificarea lui să aibă Joc. Că atracţia se produce mai uşor cînd un cuvînt stă oarecum izolat în limbă, nu' se poate tăgădui; deaceia şi sînt neologismele mai mult supuse prefacerilor de acest soiu. Dar numărul cuvintelor vechi schimbate din cauza etimolo­ giei populare este aşa de considerabil, Încît nu mai corespunde adevărului afirmaţia, destul de răspîndită încă prin lucrările lin­ gvistice, că domeniul în care lucrează cu cea mai mare putere acest principiu de limbă este acela al neologismelor. Din cazurile citatemailavalesevorvedeaşialtelucruriinteresante.de� pildă cum un neologism mai puţin cunoscut este modificat supt influenţa altuia mai curent întrebuinţat (cî. pronume), sau cum etimologia populară se poate manifesta şi în sensul că o unitate lexicală este simţită ca un grup sintactic (ef. într'o ispită). Urmează acum exemplele, însoţite de discuţia respectivă şi aşezate În ordine alfabetică. Adâqtu : acest cuvînt apare în gura unor oameni cu înţelesul de 'adaos', fiind atras de verbul a adăugi (în special de varianta I a adaoge, D i c ţ. A cad. I, 1, pag-. 31�32), cu care samănă într'a­ devăr foarte bine din punctul de vedere al sunetelor. Un pro­ fesor universitar spunea la o şedinţă oficială "să facem în procesul verbal un adagiu în acest sens", să adăugim, adică, un amănunt oarecare. Trebuie observat că în cazul de faţă etimologie popu­ lară a atins numai înţelesul cuvăntului adaqîu, care s'a confundat [38] 313 TORGU IORDAN compleei CU al paronimului adauge (=adoage). Infăţişarea Io­ netică i-a rămas neschimbată, pedeoparte pentrucă asărnănarea este supt acest raport prea mare, aşa că nu s'a mai simţit nevoia unei modificări, vreau să spun că în mintea vorbitoruJui cele două cuvinte fac impresia unuia singur şi în ce priveşte sunetele, pedealtăparte o transformare Ionetică a lui adagiu pănăla iden­ tificarea cu adauge ar fi fost, poate, şi imposibilă, din cauza deosebirii de categorie gramaticală (unul substantiv, celălalt verb), dar ar fi făcut atent pe vorbitor asupra confuziei comise şi ar fi împiedecat, deci, producerea fenomenului. 1) Aprig6n: aşa sună cîteodată numele lui Harpaqon, nernu­ ritorul tip din comedia L'Auare a lui Moliere (auzit la Buzău.) Evident că modificarea s'a produs supt influenţa lui aprig: 'su­ biectul' despre care-i vorba ştia că Harpaqon reprezintă chin­ tesenţa zgîrceniei, prin urmare, neputînd reţinea cum trebuie acest nume străin şi, într'o măsură însemnată, dificil pentru un om cu prea puţină cultură, I-a introdus în familia lui aprig, care exprimă o noţiune oarecum înrudită cu aceia de 'zgîrcit'. Pentru Iămu­ rirea deplină a modificării discutate aici, este necesar să adaug că vorbitorul respectiv întrebuinţa numele Aprigon nu glndindu­ se la eroul lui Moliere, ci ca o figură de stil, la adresa cuiva. care în mintea lui se apropia, supt raportul avariţiei, de Harpagon. Berqamănte : astfel spun oltenii ieşeni celebrelor pere ber­ gamote pe care le vînd pe străzile oraşului. Partea a doua a cuvăntului, căci este sigur că l-au despărţit în berga şi mote, a fost atrasă şi apoi confundată cu munte. Blindescu : un cunoscut medic din Iaşi, Blidescu, este nu­ mit Blindescu de unii clienţi sau poate numai de acei care nu-i ştiu numele decât din auzite. Oricît s'ar părea de curios, nu rămîne îndoială că la această deformare a numelui a contribuit influenţa cuvîntului blindăi. Deşi blid, primitivul lui Blidescu 2), 1) Se vede că această eti�;)logie populară este un .... apanaj al profesorilor universitari: un coleg, matematician, dar cu simtul lingvistic foarte dezvoltat, .îmi face cunoscut că a auzit subt. adagiu într'o imprejurare perfect identică şi cu acelaş sens ca şi mine. 2) Se poate să fac şi eu o .... etimologie populară, stabi­ lind legături de origine Între aceste două cuvinte. dar pentru discuţia noastră o astfel de greşală n'are importanţă: este dea- [39] KflMOLOGlJ POPUI.\HE 39 este un element popular, pecind blinâai un neologism dintre cele mai recente, situaţia lor deosebită în limba noastră actuală explică suficient această inversare de roluri, care face ca un element lingvistic vechiu să se lăse atras de unul foarte nou. Intr'adevăr subst. blid a dispărut complect, sau aproape, din graiul oră­ şenesc (cî. D i o ţ. A cad. Il, 1, pag. 581, col. 2, unde citatele au un caracter vădit arhaic şi popular), pecînd blindai s'a bu­ curat în vremea războiului şi cîtva timp după aceia, tocmai graţie împrejurărilor speciale cunoscute, de o răspîndire extra­ ordinară în gura a tot felul de oameni. Trebuie precizat apoi că medicul ieşean al cărui nume îl discut aici şi-a început ac­ tivitatea în anii războiului, într'un moment, deci, cînd automo­ bilele, trenurile, etc. blindate erau la modă. Dacă la aceste consideraţii adăugăm şi faptul că populaţia Iaşilor o formează în bună parte străini, cărora un cuvînt aşa de neaoş ca blid le este prin definiţie inaccesibil, înţelegem de ce Blidescu tre­ buia să devie Blindescu, cu atît mai mult cu cît clienţii reali sau virtuali ai unui doctor se recruteaza în asemenea condiţii cu deosebire dintre străini, ca fiind oameni în general mai avuţi şi oricum mai atenţi la sănătate decit Romînii. In cazul Evreilor a putut lucra şi influenţa germ. blind. Burâiic = brăâtic, înregistrat, după mai multe izvoare. în D i c ţ. A cad. I, 1, pag. 654, col. 1, unde se dă şi explicaţia mo­ dificării lingvistice: ,,+ bură, deoarece prevesteşte ploaia". Eu voiu preciza numai că la Tecuciu varianta buratic este singura întrebuinţată. Cît despre legătura de fapt dintre broaiic şi bură, am impresia, daca nu mă înşeală cumva memoria,- căci de multă vreme am pierdut contactul cu viaţă de ţară -, că broa­ ticii nu anunţă ploaia; ci apar în timpul ei şi continuă să se arate şi să cînte cit durează umezeala. Cîocaniin : se numeşte aşa o specie de păpuşoiu, cu tul­ pina mai subţire şi mai puţin înaltă decît a celui obişnuit, dar în schimb mult mai productiv decît acesta. Ştiuleţii şi, deci, grăunţele sînt deasemenea mai mici, de culoare galbăn-porto­ calie. Este considerat în sudul Moldovei ca o specie total deo- juns ca vorbitorul să simtă că numele Blidescu vine dela blid pentruca luarea în consideraţie acestuia din urmă să fie justi­ ficată. [40] 40 --=-=-=== TORGU IOHOAN sebită de a păpuşoiului tradiţional, căruia i se zice moldovenesc. Chiar din acest depe urmă amănunt înţelegem că-i vorba de o importaţie recentă. Int'adevăr în italieneşte găsim subst. cinquan­ tina 'Art turkischer Weizen ader Mais (der fiinfzig rage zum Auîgehen und Reifen braucht)' (R i gu tin i - Bul 1 e, itai. deu­ tsches 11l1d deuisch-lial. Worterbuclz, vol. 1, s. v.). După cîte ştiu, acest IeI de păpuşoiu a fost adus în ţară de Ministerul Agri­ culturii, atît pentrucă-i mai spornic în ce priveşte producţia, cît şi, mai cu sarnă, pentrucă se coace mai repede şi, prinurrnare, primejdia de a fi cules crud şi a provoca diverse boli de nu­ triţie este exclusă. Specialiştii şi oamenii culţi îl numesc cincantin sau cicaniin (forme cetite ori auzite de mine). Poporul îi spune ctocaniin, din cauza influentei lui ciocan, cioeălă ş. <1., care ex­ primă noţiuni din aceiaş sîeră de activitate. Lipseşte Ia Tiktin.') Ciuma ţetei: după Z. C. Pa n t ti, Plantele cunoscute de po­ porul ramin, ed. II, Bucureşti 1929, pag. 66, col. 1 planta ciumă­ ţaie 'Datura Stramonium' (L) poartă In Transilvania numele ciuma fetei. Şi Ti k tin, Rumăn.sd. Wb., pag. 367, col. 1 citează această variantă, fără să precizeze însă nici izvorul, nici regiunea. Nu­ mărul formelor notate de Tiktin este mare: ctumăţaiii, duma­ la tii , ciomoţată, ciomoţaie, ciomoţoate, ceiace dovedeşte nesi­ guranta vorbitorului, provocată, probabil, şi de lipsa unei no­ ţiuni clare cu privire la această plantă, dar mai cu samă de situaţia oarecum izolată în limbă a cuvîntului respectiv. A­ vem, prinurmare, toate condiţiile necesare pentruca atracţia omonimică să se producă. Prima parte a acestui nume a fost simţită fără nicio dificultate şi, cu siguranţă, încă din capul locului ca identică cu CIumă. Cît despre cea de-a doua, ea a': mintea de particula fa 1, cu care oamenii din popor se adre­ sează femeilor mai tinere. Din moment ce in mintea unui vor­ bitor oarecare s'a stabilit o legătură Între - [aiă, - [aie, etc. şi fa f, n'a fost greu să se transforme ciumaţaiii în ciuma ţetei. Se poate ca la început să se fi amestecat întrucîtva şi voinţa, adică intenţia de a face o glumă, 0\ aluzie ş. a. Să nu uităm 1) el. şi cele spuse tot ele mine 'asupra acestui cuvînt în Omaqiu Profesorului Ilie Bărbulescu, laşi 1931, pag. 33-4 Din harta qran turco a Attasului Itruşolstic şi etnografic al Italiei şi Elveţiei meridiotuile, voi. II, rezultă că terminul cinquaniino este foarte răspîndit tocmai în regiunile vecine cu Peninsula Balcanică. [41] ETIMOLOGII POPULARE: ==== 41 că planta în discuţie este otrăvitoare, iar fetele şi femeile în ge­ neral se folosesc în dragoste de buruieni spre a atrage sau a-şi păstra pe bărbatul iubit. Cirnesc = cîrmesc '(Iaire) tourner, (faire) devier'. In graiul popular din Moldova verbul a cîrmi a fost înlocuit pretutin­ deni priu a cîrni, cum rezultă şi din informaţiile date de D i c ţ. A cad. 1, 2, pag. lS0,coJ. 2, pag. 154-5 şi de Ti k tin, op, cit., pag. 297 -8 şi 299, col. 1. Punctul de plecare al acestei etimologii populare pare a fi fost dublu: fonetic şi semantic. T j k 1 increde că cele două verbe s'au confundat din pricina pronunţării dia­ lectale mi> 11i, care-i general răspîndită în Moldova, fără ca totuş ea să lipsească în celelalte ţinuturi romîneşti, depildă în Muntenia, Prin urmare, între a cîrrzi (= a ctrmiş şi a cirni n'a mai existat aproape nici o deosebire fonetică, astfel că cu vremea ele au ajuns identice şi în ce priveşte sensul. Explicaţia este ingenioasă şi pare justă, cel puţin în parte, cum dovedeşte răs­ pîndirea geografică a fenomenului acestuia: se întîlneşte numai acolo unde mi > 11i este o modificare Ionetică generală. Dar eu cred că atracţia ornonimică între a cîrmi şi a cirni s'ar fi exer­ citat şi fără existenţa pronunţării dialectale pomenite aici. In­ rudirea exterioară, paronimia adică, era şi aşa cît se poate de mare, Intrucit un singur sunet diferă dela un cuvînt la celălalt. Elementul hotărîtor în producerea acestei etimologii populare a fost înţelesul. Asta rezultă, între altele, chiar numai din faptul că confuzia a avut loc excluziv pentru sensul 'a întoarce, a (se) abate din drum', nu şi pentru celelalte. Punctul de atingere se­ mantică a lui cîrmesc şi ctrnesc a fost în expresia a cîrni nasul sau elin nas 'a strimba din nas (de miros greu, de nemulţămlre), 11 arăta printr' o încretire a musculaturii nasului neplăcere sau dezaprobare' (D j c ţ. A cad. 1,2, pag. 154, col. 2). 'Cîrnirea nasu­ lui' şi 'cirmirea unei căruţi' au fost considerate ca două acţiuni identice, şi cu drept cuvînt, căci şi una şi alta însemnează 'schimbarea directiei (unui lucru)'. Aici stă, după mine, şi ex­ plicaţia faptului că etimologia populară în discuţie apartine gra­ iului moldovenesc. Din citatele D i c ţ. A cad. reiese că a cirni din nas sau nasul se întîlneşte numai În Moldova. Pentru a sfîrşi, voiu aminti că a cirni, supt forma a în.., etrni şi fără vreun complement după el, însemnează la Tecuciu 'a se da pe ghiaţă în călcăie'. Se ştie că potcoavele deja ciu- [42] 42 botele băieţilor servesc, împotriva destinaţiei fixate de părinţi, la un fel de patinaj: dupăce-ţi faci vînt, cu mai multă sau mai puţină putere, .îţi dai drumul alunecînd numai pe călcăie, şi anume pe marginea lor dindărăt. In chipul acesta, rămîn pe ghiaţă două urme paralele: cu cît distanţa între ele este mai mică, cu atit dibăcia se dovedeşte mai mare. Virtuozitatea cere să poţi aluneca cu ambele potcoave pe aceiaş linie, lucru dealt­ mintrelea posibil, după un exerciţiu îndelungat, însoţit fireşte de oăzături dintre cele mai straşnice. Dece se zice acestui joc a incirni ? Pentrucă alunecarea se face în linie curbă, adică în forma unei cotituri (altfel nici nu se poate, din cauza poziţiei corpului). Această însemnare a verbului (tnlctrneec n'o găsesc notată nici în D i c ţ. A cad., nici la T i It tin. Combinaj = concubinaj: la un proces În faţa Curtii cu juri din Iaşi un ţăran, dorind să vorbească în concordanţă cu at­ moslera palatului de justiţie, s'a sfiit să întrebuinţeze expresia obişnuită în graiul popular pentru a caracteriza situaţia legală (sau nelegală, dacă vreţi) a doi amanţi şi deaceia a spus că trăiesc i'n combina]. Nu îndrăznesc să susţin că modificarea se datoreşte influenţei verbului a combina şi a familiei lui, măcar­ că răspîndirea acestuia printre ţărani începe să se observe. mai ales decînd cu interesarea lor la viaţa politică (el. combinaţii electorale ş. a.). Greutatea mare provine de acolo că a se com­ bina 'a se împreuna (din punct de vedere sexual)' are o Între­ buinţare foarte restrînsă chiar În limbajul orăşenesc, şi numai acest sens ar putea provoca o etimologie populară concubinaj+. combinaj. Deaceia este mai probabil că avem de a face cu un soiu de haplologie: silaba a doua, - cu -, a fost cu atît mai uşor socotită drept identică cu prima, con-, cu cît e vorba de un cuvînt dificil şi la pronunţare şi la înţeles. Fără dor şi poate în loc de fără doar şi poate. Inlocuirea adverbului doar prin subst. dor în această izolare am auzit- o şi o aud foarte des. Dar, lucru, a� putea zice, curios, această substituire apare cu deosebire, poate chiar excluziv, în graiul oamenilor mai mult ori mai putin oplţi.. Ba se pare că ivirea ei este direct proporţională, dacă nu cu cultura propriu zisă, cel putin cu o anumită cultură. Astfel pe scena teatrelor naţionale se spune, cred, totdeauna fără dor şi poate. Este un fel de eti­ mologie ... cultă sau etimologie populară el rebours. Existenţa ei [43] ETIMOLOG[[ POPULA�R=E========4=3 în cercuri anumite se datoreşte, probabil, împrejurării că expresia fără doar şi poate este necunoscută vorbirii populare. După T i k tin, op. cit., pag. 556, col. 1 în Muntenia se zice dor pentru şi alături de doar, însă nu dă exemple din texte, Dacă această informaţie corespunde" realităţii, originea lui fără dor şi poate este muntenească. Oricum, la înlocuirea lui doar prin dor va fi contribuit şi un element estetic. DiftonguI oa este simtit ca urît şi pentru aceia evitat oridecîteori se poate fără primejduirea clarităţii în exprimare. Aşa cred că se explică, între altele, răs­ pîndirea mai mare printre oamenii culţi a variantei cartoţă, plur. cartoţe j) (şi cartof, plur. cartofi ca nume al fructului 1) şi nedii­ tongarea lui 6 în cuvinte ca costă (al. de coastă), evocă (al. de eooacăş, etc., iarăş în limbajul oamenilor de cultură. 2) Ftltqrâm : adeseori se aude această formă în loc de filigran, a cărui parte finală a fost atrasă de subst. gram, conlundîn­ du-se cu el. Furtun = horttun 'tulumbă pentru udat curţile, grădinile ş. a.', care are şi alte variante, precum hurttun, forttin. Influenţa lui furtună a putut lucra cu atît mai lesne asupra acestui cuvînt, cu cât stropitul în cantitate mare aminteşte de ploaie şi de fur­ tună aducătoare de ploaie. Holercă : aşa sună cea mai uzitată dintre numeroasele forme ale subst. horelcă 'rachiu' < rus. horelka (v. D i c t, A cad. II, pag. 401). Pentru explicarea acestei prelaceri fonetice nu-i necesar numai decît să admitem existenta atracţiei omonimice; metateza reciprocă a celor două lichide. ar ajunge. Pedealtă­ parte însă nu se poate tăgădui influenţa lui holeră, dacă ne gindim că băuturile alcoolice tari sînt considerate ca strică­ toare chiar de acei care le consumă în mod obişnuit. Dovadă că noţiunea 'holeră' (= boală) a jucat un rol în transformarea a­ ceasta ne-o aduc variantele bolearcă şi bulearcă, înregistrate 1) Eu însumi zic cartoaţă, plur. cartoafe în Împrejurări normale. Cînd mă găsesc însă la un loc cu persoane faţă de care am motive să mă jenez, într'un chip oarecare, întrebuinţez variantele cu 6. Şi-mi dau bine sarnă de acest lucru: adesea mă corectez singur. fiindcă spun cartoaţă unde s'ar cuveni să fac uz de forma fără diftong. 2) Izolarea fără doar şi poate o discut mai amănunţit în vol. VII din Dacoromanta, care se află supt tipar. [44] 44 IORGU IOHDAN de D i c t, A cad. II, pag. 401, col. 1, care le explică prin contaminarea holercă + boală: (Bomboane) înfundate pentru (bomboane) fondante (auzit la Fălticeni, în graiul copiilor unei familii cunoscute mie). Se poate să fie din capul locului o etimologie populară glumeaţă, creată adică intenţionat şi, bineînţeles, de oameni maturi, care au vrut să rîdă pe socoteala copiilor ori să-i facă pe ei a rîde. Intr'o (ispită): cunoscutul pasaj din rugăciunea" Tatăl nos­ iru" şi nu fie duce pe noi intru ispită este modificat de şcolari şi anume în 'mod general, fără nicio excepţie (afară doar de acei care, ca seminariştii, depildă, au contact cu biserica, unde formula este pronunţată, deobiceiu, corect) în şi nll ne duce pe noi tnir'o ispită. Prep. întru, care în limba veche avea o în­ trebuinţare curentă şi, în general, era sinonimă cu in, a ajuns cu timpul să fie înlocuită de aceasta din urmă aproape pretu­ tindeni, cu excepţia unor anumite formule devenite fixe (de­ pildă întru nimic, intru citva, etc.) şi a unor construcţii, în care după prepoziţie urmează un cuvânt începător cu vocală (pre­ cum într' adevăr, in tr'însul, intr' o zi, etc.). Cauza acestei stări de lucruri stă mai cu samă în faptul că alături de tntru exista în, cu aceiaşi însemnare şi funcţiune; astfel prima din ele deve­ nea de prisos şi limba a eliminat-o încet încet din cele mai multe construcţii, lăsînd-o numai acolo unde Îndeplinea un ser­ viciu cu adevărat indispensabil. Se poate ca în acest proces lingvistic să se fi amestecat şi prep. intre: în momentul cînd intru n'a mai fost întrebuinţat decît în formule de felul celor citate mai sus, unde apărea ca o variantă, impusă de împreju­ rări speciale, a lui În, existenta lui în condiţii altele decît a­ cestea putea duce în mintea vorbitorilor neiniţiaţi, adică a ce­ lor mai mulţi, la o coliziune semantică cu Între. Alături de în, prep. intru face impresia unui cuvînt arhaic şi caracterizează limbajul mediurilor unde tradiţia lingvistică are putere, de exemplu în biserică, apoi '[n opere literare cu subiect religios, istoric ş, a., ai căror autori ţin să redea culoarea lo­ cală a vremurilor trecute şi cu ajutorul limbi i (cî, romanele şi povestirile istorice ale lui M. Sad o vea n tl, Vieţile Sfintilor de M. Sad o vea n u şi D. D. P ii t r ă Ş c a n li, etc.). Mttroc pentru miioc : în Iaşi se află o biserică, numită o­ bişnuit Miiocul Matcilor sau simplu Mitoc, fiindcă locuinţile [45] ETIMOI.OGlf POPULARE 45 din ograda ei, construite anume în acest scop, servesc la găz­ duirea călugăriţelor dela mînăstirile Agapia şi Văratic, cînd vin cu diferite interese la Mitropolie. Cuvintul miioc, altfel ne­ întrebuinţat în limbajul orăşenesc, întrucît noţiunea Însăşi lip­ seşte, l-am auzit odată, e drept că la un copil de şcoală pri­ mară, supt forma tniiroc. Nu este exclus, dimpotrivă pare pro­ babil, ca această variantă să se bucure de oarecare răspîndire, tocmai din cauza Imprejurărilor speciale deuare-i vorba în ca­ zul de faţă. Prefacerea lui miioc în miiroc se poate explica în mai multe moduri: sau supt influenţa numelui de persoană Mitru, şi atunci am avea într'adevăr a face cu o etimologie populară, sau prin analogia cuvintelor terminate în - troc (adică in - ac, dar precedate de grupul -tr- din temă), ca poiroc ş. a. Deasemenea ne-am putea gîndi la epenteza lui r din cuvinte de Ielul lui Ca listra (= Ca list) , listră ( listă), maşinisiru. (:==: maşinist), etc, Normă: am auzit la Buzău pe o doamnă, cu puţină cul­ tură, spunînd regulat normă pentru noimă în exemple ca a­ cesta : n'are nicio normă (recte noimă) să-mi pun pălăria asta. Atracţia ornonimică a fost provocată aici de asărnănarea fo­ netică a celor două cuvinte, care diferă între ele printr'un sin­ gllr sunet, dar şi de o oarecare înrudire semantică, explicabil!': în mintea unui vorbitor care, din cauza inculturii, se multă­ meşte cu aproximatii. lntr'adevăr noimă este, în cazuri ca cel citat mai sus, sinonim cu rost, sens ş. a. Pedealtăparte însem­ narea curentă a subst. normă este 'linie de conduita, regulă', adică ceiace impune Iogica, bunul simt. etc. Aici se află punc­ tul comun al noţiunilor exprimate prin doua cuvinte. care pentru un om de cultură sint perfect distincte. Acest exemplu de e­ timologie populară prezintă un interes special prin faptul că un element lingvistic mai vechiu este înlocuit, din cauza confuziei, printr'un neologism, contrar de ceiace se întîmplă obişnuit. Şi totuş limba trebuia, într'un caz ca acesta, să apuce pe alt drum. In ochii semidoctului cuvintul nou, Întrebuinţat numai în pătu­ rile sociale distinse, se bucură de un prestigiu extraordinar. De unde tendinţa de a vorbi ca oamenii consideraţi superiori, din punctul de vedere al poziţiei lor în societate, tendinţă care în exemplul nostru a dus la crearea unei etimologii populare. Palmac 'măsură de 12 degete sau a opta parte dintr'o [46] 46 TORGU IORDAN palmă a stînjenului moldovenesc' (L. Ş ă i nea n u, Influenta orientală II, 1, pag. 285): este acelaş cu parmâc 'stîlpuleţ de lemn, zăbrea' (tdem, ibid.284) şi provine din turc. parmak, care are amîndouă sensurile din romîneşte. Varianta cu 1, singura întrebuinţată cu înţelesul de 'măsură' (Ş ă i nea n u, op. cit. 285 pare a spune că alături de palmac se zice ori s'a zis şi par­ mac, cu această însemnare, dar dă exemple numai pentru formă cu 1), s'a născut uşor, căci a fost ajutată de condiţii favorabile. Astfel r din etimon a putut lesne deveni 1 din cauza naturii In­ rudite a acestor două sunete, fără nicio influenţă din partea altui element lexical romînesc (cî, şi alte cazuri discutate in prezentul articol). Este evident însă că modiîicarea se datoreşte atracţiei exercitate de cuvîntul palmă: pedeoparte acesta însuş denumeşte o măsură, care-i multiplul palmacului, ambele apar­ ţin, deci, acelui aş domeniu de activitate, pedealtăparte turc. parmak Însemnează ca măsură de lungime 'deget (= '/2 din­ tr'un picior)' şi, prinurmare, a deşteptat în mintea Romînului cu cea mai mare uşurinţă noţiunea 'palmă', mai ales că între cu­ vîntul străin şi cel rornînesc, care au fost ccnsiderate înrudite, exista o deosebire fonetică minimală. Avem aici La exemplu de etimologie populară cu adevărat rar, întrucît au ajutat la pro­ ducerea ei şi scheletul şi înţelesul cuvintelor respective. Păt-oaqon . în graiul celeriştilor vagonul de bagaje se numeşte pat-vagon. Pănă am băgat de samă despre ce-l vorba, m'am gîndit la vagonul de dormit (= uiaqon-lit, adică vagon cu pat), şi probabil că acel aş lucru I-au făcut ori chiar îl mai fac numeroşi Romîni ... nespecialişti. Acest cuvînt, atit de curios din punct de vedere al regulelor de compunere ale limbii noas­ tre, se trădează tocmai prin Iniăţişarea lui ca un elemen străin. Şi într'adevăr el este germ. Packuiaqen 'chariot de bagage, îourgon', adoptat în romîneşte fără nicio modificare lingvistică esenţială. Se ştie că în terminologia căilor ferate există nume­ roase elemente de origine germană, căci primele drumuri de fier au fost construite la noi de Germani. Relaţiile economice şi politice CL! Germania au contribuit apoi la menţinerea şi în­ mulţirea terminilor tehnici nemţeşti.' Printre aceştia a fost şi Packuiaqen, devenit rom. pat-vagon: c> t se explică şi printr'o auzire greşită, dar şi printr'o anumită afinitate Ionetică între c şi t, care face ca în vorbirea copiilor c să fie înlocuit foarte . . I 1 , I ) � ...-. [47] ETIMOLOGII POPULARE 47 des prin t (ci. tuioană pentru cucoană ş. a.). Probabil însă a lucrat şi influenţa subst. pai: în vagonul de bagaje se află un pat pentru conductor. Dintre toate vagoanele unui tren obişnuit acesta este singurul înzestrat cu pat (vagonul de dormit nu contează pentru oamenii în mediul cărora a avut loc modifica­ rea lingvistică în discuţie), prinurmare existenţa patului con­ stitue un amănunt esenţial în alcătuirea noţiunii respective. Ast­ fel a fost uşor să se vadă în germ. Pack- rom. pat. Este inte­ resant faptul că germ. Pack a intrat în romîneşte şi ca cuvînt independent şi sună pac: la Tecuciu am auzit în copilărie spu­ nlndu-se regulat un pac de tiutiun pentru un pachet de tutun; În alte expresii nu-mi amintesc să fi auzit această vorbă (T i k­ ti il, op. cii., pag. 1103, col. 1 notează pac de tutun, de şfoară, etc. din limbajul familiar modern, fără să-i arate întinderea geo­ grafică). Păstor: graţie unei modificări fonetice obişnuite în romi­ neşte, anume căderea vocale! din silaba neaccentuată, aşezată între o silabă cu accent secundar şi alta cu accent principal, şi ale cărei începuturi-datează din limba latină populară (ci. domnu < dominus, cdu < oculus, etc.), precum şi datorită unei strînse înrudiri semantice cu păstor, cuvîntul păzitor se confundă prin unele părţi (la Tecuciu, depildă) cu acesta din urmă. Dealtfel în graiul mi eu de acasă n 'am auzit niciodată subst. păstor, care era înlocuit regulat prin cioban, adesea şi prin mocan : pentru mine păstor a fost totdeauna un element lingvistic de origine literară, existent cu deosebire într'o anumită literatură. Iar omul care păzea vacile era numit păzitor, cîteodată, dar foarte rar, cu atributul vacilor lîngă el, şi pronunţat totdeauna păstor, din cauza sincopel lui i şi a asimilării lui z la t următor. Cînd mai tîrziu am început să mă Iamiliarizez la şcoală cu păstor = cioban, aceste două cuvinte veneau mereu în coliziune şi de aceia le confundam, mai bine zis simţeam nevoia să precizez că vor­ beam de păzitorul vacilor, nu de păstorul oilor. Patr6p: supt forma plur. potroace cuvîntul potroc este frecvent in Muntenia, ca nume de mîncare. Ti k tin, op. cii., pag. 1227, col. 2 îl traduce prin 'Gericht aus Eingeweiden von Gefliigel: Gellugeljungea-klein', ceiace nu mi se pare tocmai exact, luîndu-mă după propria-mi experienţă prin restaurantele din Bucureşti şi prin numeroase familii din Buzău. In aceste [48] 48 IOHGU IORDAN ====== două oraşe potroacele sînt o ciorbă, făcută din zeamă .de varză: murată şi măruntaie de păsări (ficat, rînză, labele picioarelor). Calitatea esenţială a potroacelor este să fie acre şi sărate. Ele se servesc deobiceiu după o masă bogată şi îndelungată, stro­ pită din belşug cu băutură, şi au de scop să dezmeticească din mahmureală, Deaceia se şi spune la petreceri (nunţi, botezun ş. a.) între intimi, cînd cheful se prelungeşte mult după miezul nopţii: stăm şi la potroace, aşteptăm potroaceie, etc., adica 'avem de gînd să rămînem pănă la ziuă, CEl să ne trezim din ameţeala băuturii, mîncînd ciorbă de măruntaie', indiferent dacă amlitrionul serveşte ori nu această mîncare. Ceiace dovedeşte că expresiile citate aici au şi un sens figurat, anume 'vrem să petrecem pănă tîrziu de tot'. La Tecuciu există deasemenea o ciorbă, nu identică, ci numai asămănătoare cu aceasta. Se pre­ parti, - vorbesc de familii modeste sau sărace, în celelalte nu ştiu cum stau lucrurile -. din măruntaie de porc (plămîni, ficat. inimă) şi zeama ieşită din ele, care se înăcreşte Cll oţet. Şi a� colo se caută ca ciorba să fie cît mai acră şi mai sărată, dar n'are menirea pe care am văzut-o mai sus, ci serveşte pur şi sim­ plu ca o mîncare de toate zilele. Sezonul ei este la Crăciun, cînd oamenii obişnuesc să taie porci pentru trebuinţile casei. O astfel de ciorbă se chiamă la Tecuci potrop, variantă a sing. palme. Schimbarea finalului s'ar putea explica la rigoare şi nu­ mai cu ajutorul foneticii, ca în cazul lui c devenit t (v. mai sus s. v. pat-vagon), admiţînd o confuzie între c şi p din cauza unei percepţii auditive greşite, măcarcă p şi c n'au nimic comun în felul lor de a se pronunţa, afară doar de faptul că a­ mîndouă sînt explozive aîone, Cred mai degrabă că potroc s'a transformat în poirop Supt influenta unui cuvînt cu care a fost pus, fie şi numai ironic, în legătură. Acest cuvînt este poiropop (aşa se zice popular pentru protopop). Explicaţia propusă aici nu-i produsul unei asociaţii de idei impuse de nevoia cauzei, ci se întemeiază pe o realitate 'psiholog ică. Mi-aduc bine a­ minte că, fiind copil, mi se spunea acasă, de părinţi şi de fraţii mai mari, cînd intrebam ce mlncare avem la masă şi se nime­ rea, fireşte, să avem potroace: potropop, cu o vădită intenţie de ironie În glas şi figură. Negreşit că e greu de spus, dacă influenţa acestui din urmă cuvînt s'a exercitat înainte de modi­ ficarea potroc > poirop, pe care, deci, ar fi provocat-o, sau ) I � ! Î [49] ETIMOLOGII POPULARE 49 după aceia, tocmai din cauza marii asămănări exterioare dintre potrop şi potropop. Rămîne Însă faptul indiscutabil că În min­ tea vorbitorului s'a stabilit o legătură între aceste două noţiuni. Pentru a sfîrşi trebuie să spun că la Tecuciu cuvîntul în dis­ cutie mai are o variantă, cu alt înţeles: potroacă. Se zice des­ pre o mincare acră şi sărată din cale afară că-i potroacă, după­ cum despre una numai sărată se spune că-i slatină. Cred că ezistenţa acestei variante sprijină explicaţia propusă aici. Preamâre : după S. FI. Mar i a n, Nunta la Romini, pag. 739-740 cale primară se numeşte cea dintăiu vizită pe care, după nuntă, tinerii căsătoriţi o fac la părinţi ori o primesc dela a­ ceştia. Prin unele regiuni se aude cale prea mare (el. idem, ibid.). Din lat. primaria a rezultat, conform legilor fonetice, rom. premare, care-i atestat (nu numai pentru Iernenin, ci şi pentru masculin) în literatura veche. Cînd nu s'a mai simţit că-i vorba de un singur cuvînt, căci întrebuinţarea lui premare s'a redus numai la formula cale premare, vorbitorii au început să vadă în el două cuvinte: prea mare, lucru cu atît mai uşor, cu cît această izolare denumeşte un eveniment aşa de ... mare în viaţa unei case nouă. Modificarea a fost ajutată şi de condiţii fone­ tice prielnice: in numeroase ţinuturi adv. prea se pronunţă pre, conlundîndu-se astfel cu prima parte a cuvîntului nostru. Privinţă: pentru a sta (tnchis) In preoenţte se spune popu­ lar a sta în privinţă. Intre cuvintele notate aici şi considerate de oamenii inculti ca identice există. într'adevăr o mare asă­ mănare Ionetică, Se poate întîmpla ca în mintea unora să se fi stabilit şi o asociaţie de idei În acest sens. Subst. privinţă apare .des În gura oamenilor de rînd ca sinonim cu pricină, şi anume în formula din privinţă că (= din pricină că). Cum am­ bele cuvinte: preoenţie şi pricină aparţin aceluiaş domeniu de activitate, adică dreptului penal, identitatea pricină = privinţă el atras după sine identitatea preoenţie = privinţă. Aceasta din urmă a fost mult uşurată de apropierea Ionetică dintre cei doi termini. După Ti k tin, op, cit., pag. 1264, col. 2 privinţă este un cu­ vînt nou, deşi format dela o temă ro mîne as că veche, deci un a­ devărat neologism supt raportul răspîndirii şi funcţiunii (cred că [Il privinţa ... ,- aceasta-I, singura locuţiune în care există cuvîntul nostru -, este decalcat după fre. au reqarâ de ... 'irn Vergleiche mit, was ... betriltt'), Avem astfel iarăş un exemplu de neologism * 4 [50] 50 IORGU IORnAN ipreuenţieş înlocuit printr'o expresie tot nouă, dar mai accesibilă (privinţă). Pronume: acest cuvînt apare aproape, dacă nu chiar tot­ deauna, în vorbirea oamenilor inculti, ca şi în a celorlalţi, pen­ tru corectul prenume, atunci CÎnd e vorba de arătat cum îl chiamă pe cineva -. Cu acelaş prilej are loc încă O confuzie. Se înţelege prin pronume (= prenume) nu ceiace însemnează el în realitate, adică numele de botez, care se pune înaintea ce­ luilalt, în toate împrejurările (alară de şcoală şi de cazarmă), ci numele de familie. Ti k tin, op. cii., pag. 1269, col. 1, explică pe rom. pronume 'Zuname' ca o formaţie nouă după mode­ lul rus. proznânie 'Bei-, Zunarne', prozutste 'Beiname; Spitz-, Spottname', Cred că se înşeală. Introducerea la noi a actelor de stare civilă, date în sama autorităţilor comunale, s'a făcut în ultimii ani ai domniei lui Cuza (1864,' mi se pare), odată cu adoptarea codului civil francez. Mai înainte se ocupau preoţii, aşa cum puteau, de chestia aceasta. La fel a fost şi pe vre­ mea Regulamentului Organic, cind într'adevăr ar fi putut avea loc o decalcare a cuvintelor ruseşti pomenite. Tiktin s'a lăsat ademenit de înţelesul lor, dar a greşit, căci rom. pronume în­ semnează 'nume de familie', nu 'porecIă',sau, mai precis, in­ semneaza şi 'poreclă' numai Întrucît 'poreclă' este echivalent cu 'nume de familie', ceiace nu se întîmplă totdeauna. Explica­ ţia justă mi se pare următoarea. Frc. nom et prenom, întrebu­ inţat ca formulă în acte oficiale de stare civilă, a devenit rom. numele şi pronumele. Şi deoarece numele (de botez) se află obişnuit inainte (Vasile Gheorqhiu, depildă, nu Gheorqhiu Va­ sile, ca la şcoală şi în armată, instituţii evident recente), a rămas ca nume să însemneze ceiace el însemnat mereu, căci mai de mult Romînii nu aveau, drept vorbind, decît nume de botez, cărora li se adăuga, în diierite : împrejurări, porecle, iar pro­ nume s'a zis numelui de familie. Aşa se face că 'pronumele' se pune în urmă, prin contradicţie cu .etimologia lui, şi are alt sens decît cel care ar trebui. Dece însă\ din îrc. prenom a ieşit rom. pronume (şi nu prenume)? Tocmai ,aici a intervenit atracţia o­ monimică. Subst. pronume era deja cunoscut, şi încă bine, de cătră toţi oamenii care au urmat măcar cîteva clase primare şi au auzit, deci, la gramatică de această parte de cuvînt aşa de importantă. Pedealtăparte prenume avea ceva prea insolit r [51] ETIMOLOGII POPULARE 51 în el pentruca să poată prinde. Şi chiar dacă traducătorii co­ dului Napoleon sau unii magistraţi, avocaţi, etc. vor fi adoptat ia început forma corectă, au trebuit curînd să cedeze în faţa răspîndirii mari, printre oamenii cei mulţi şi puţin scrupuloşi ia vorbire, a variantei mai comode, pronume. Poate că prenume era condamnat de mai înainte la pieire şi din cauză că amintea de construcţia aşa de răspîndită În limba veche şi chiar in textele religioase actuale, pre nume, cu care ar fi fost în pri­ mejdie să se confunde cîteodată. Puricâr : în "Adevărul literar şi artistic" dela 13 Februarie 1927, pag.4, col. 3 am întîlnit acest cuvînt, care, judecînd după context ("cleştele arătătorului precaut lipit de purtcarr; ef. a­ celaş ziar, cu data de 1 Ianuarie 1928, pg. 3, col. 2), nu poate însemna decît 'degetul mare al minii' şi este deci identic cu policar din "Adev. lit. şi art." dela 24 Februarie 1929, pag. 1, col. 3 ("vroiam să deschid felinarul, dar policarul îmi alunecă peste încuietoarea de tinichea "), Transformarea lui poticar < lat. pollicaris în puricar se poate explica şi printr'o asimilaţie (1-1' > 1"1'), care nu are, deci, nimic a face cu etimologia populară. Este probabil însă că modificarea aceasta a fost cel puţin ajutată, dacă nu chiar provocată, de atracţia omonirnică pe care a exercitat-o subst. purice asupra lui poticar, În momentul cînd acesta a inceput a fi din ce în ce mai rar întrebuinţat. Să nu . uităm că forma primitivă a cuvîntului nostru trebuie să fi fost pulicar, cu o latinesc neaccentuat devenit li, ca in atîtea alte ca­ zuri. Este posibil apoi să fi contribuit la schimbarea discutată aici şi altă împrejurare, anume o asociaţie de idei între noţiunea exprimată de pulicar şi numele organului genital masculin, care seamănă aşa de bine cu tulpina cuvîntului în discuţie. Poate că aici trebuie căutată chiar dispariţia aproape cornplectă a lui, căci, dintre dicţionarele accesibile mie, l-am găsit numai la Ci hac 1, pag. 212, supt forma poticar, pe care însă P u Ş car i u, e Etym. Wb. rum. Spr. nr. 1398 o consideră de origine savantă. Textele citate mai sus de mine dovedesc totuş că Cihac a avut dreptate, cînd el admis în dicţionarul său acest cuvînt. Ruşţert : subst. ruşţet '1. Geschenk an einen Beamten, um ihn wlllîahrig zu rnachen, irn engeren Sirme Bestechung, Be­ stechungsgelder; 2) Arbeitsleistung der sich der Land pachtende Bauer ausser dem Pachtschilling verpflichtet' (T i k tin, op. cii., [52] 52 IORGU IORDAN pag, 1347-48) < turc. rtuoet a devenit în graiul moldovenesc ruş­ fert (Tiktin nu notează exemple din texte, dar Ş ă i nea n u, op. cit. II, 1, pag. 303 reproduce mai multe pasaje din lenachi K o g ă 1 n i cea n u, unde această variantă apare regulat). evi­ dent supt influenţa lui şţert, cu care partea finală a lui ruşţet a fost confundată. Nu numai asămănarea Ionetică, ci şi o oare­ care asociaţie de idei trebuie să fi provocat această confuzie: poate că cu înţelesul de supt 2) ruşţet denumea o anumită mă sur ă, ca n tit a t e de muncă, în proporţie cu întinderea de pămînt arendată, Că ruşţet s'a schimbat În ruşţert tiin cauza atracţiei exercitate de şţert, probează şi faptul că prefacerea a avut loc numai în Moldova, nu şi în Muntenia; se ştie însă că în această din urmă provincie se zice sfert, nu şţert, ca în prima. Sărăcică: aşa se zice în sudul Moldovei (la Tecuciu) pentru sărictcă = sare de lămiie 'zitronensaueres Salz, Sauersalz'. In acest diminutiv al lui sare s'a văxut cu vremea (ori poate chiar dela început 1) un derivat dela sărac şi astfel s'a petrecut trans­ formarea notată aici. Este posibil să se fi stabilit Între sărtcică şi sărac chiar o înrudire noţională, Sarea de lămîie serveşte la înăcrirea ciorbei, întocmai ca borşul, preparat prin fermentarea tărîţelor de grîu Ştiu din proprie experienţă că a avea borş în casă este printre oamenii de jos o însuşire care dovedeşte vred­ nicia gospodinei, dupăcum lipsa acestui preparat dovedeşte contrariul. De multe ori însă hărnicia atîrnă şi de o relativă bună stare materială. In cazul de faţă este nevoie, pentru a umplea borş, cum se spune popular, de un vas special, o pu­ tină sau altceva, şi dacă n'ai cu ce-l cumpăra, se înţelege că renunţi la preparea în casă a borşului. Mai ştiu deasemenea că vecinii şi cunoscuţii de aproape se împrumută reciproc cu lu­ crud necesare gospodăriei. Cînd o femeie recurge în mod obiş­ nuit la acest mijloc de a-şi procura borşul, - ciorba este la oamenii săraci o mîncare aproape zilnică --, dă ocazie să se spuie multe pe socoteala ei, între altele să se stabilească o legătură între apelul la bunavointa semenilor şi sărăcie. Am au­ zit spunîndu-se adesea "cere ca \ Tiganii", lnţelegîndu-se prin 'Ti zan' 'om sărac lipit' (la Tecuciu, cînd se aude un cerşetor la , ,::J ... poartă, se zice regulat "este un Tigan la poartă"). Somn 'Wels (Silurus glanis)' este rus. S0111'b idem, con­ fundat cu somn 'Schlai', cu care se asarnănă ca sunete. O aso- [53] ETIMOLOGII POPULARE 53 ciaţie de idei n'a existat, probabil, dela început Între aceste două cuvinte. Dupăce s'a produs însă etimologia populară, îantazia vorbitorilor a început să atribuie peştelui unele particularităţi în legătură cu somnul. Aşa se explică versurile privitoare la somn din următorul cîntec de leagăn: Vino, peşte, De mi-I creşte, Şi tu, somn, De mi-I adormi, Şi tu, ştiucă, De mi-I culcă. Somnişor : urarea pe care şi-o fac oamenii înainte de cul­ care sună în gura multora somaişor în loc de :;0171n uşor. Este evident că ultimele două cuvinte au fost simţite ca unul singur, ceiace ce s'a întîmplat cu atît mai lesne, cu cît pedeoparte e­ xistă multe derivate diminutivale În -uşor, pedealta accentul frazei în somn uşor cade, împotriva regulelor gramaticale şi potrivit celor stilistice, impuse de situaţia specială a vorbitoru­ lui, nu pe substantiv, ci pe adjectiv. Din moment ce acest pro­ ces a avut loc, a început lupta îrrtre "eomnuşor (cred că acest diminutiv nu există; avem numai pe somnuleţ, cu u intre ter­ minaţia primitivului şi sufix) şi somnişor. Primul trebuia să fie învins, pentrucă era simţit instinctiv cu o formaţie hibridă, ne­ existentă în romîneşte, Biruinţa lui somnişor a ajutat-o, poate, şi un motiv de ordin estetic : "somnuşor sună, din cauza lui li, mai urît, mai puţin 'distins' decît somnişor. Stol : Irc. store '(Fenster- )Rouleau, Rollvorhang, Markise' a intrat în rornîneşte ca stor 'cortină la ferestre ce se ridică sau se lasă cu un resort' (Ş ă i nea n-u, Dicţ, unio., ed. V, pag. 613, col. 1). Dintre scriitorii noştri mai vechi il întrebuinţează VIa­ huţă în cunoscuta sa poezie "Mamei": De soare-i plină casa. Tu 'ncet, păşind pe scînduri, Laşi sforurile groase şi dai muştele-afară. In vorbirea obişnuită acest cuvînt, întrebuinţat tot atît de de des ca şi sinonimul transparent, a devenit stol, conîundîn­ du-se, din punct de vedere al scheletuJui, cu stol 'Zug; Schwarm, Kette (van Vogeln)', care I-a atras din cauza marii lor asărnă­ nări fonetice. [54] Strămuta: Ia Tecuciu oamenii inculti zic strămut în loc de strănut. Aşa-i de înrădăcinată varianta cu m, încît mi-aduc aminte că eu personal am rămas extrem de surprins cînd, la gimnaziu, am Început a lua cunoştinţă de forma corectă. Mi-a trebuit vreme îndelungată pănă să mi-o însuşesc pe aceasta, care mi se părea curioasă şi prinurrnare .... greşită, neromînească. Este evident că strănut a fost analizat în stră-, prefixul prea răs­ pîndit în romîneşte, şi nui, care n'avea familie şi dea cei a a fost pus în grupa lui a muta, devenind identic cu acesta. Modifica­ rea s'a făcut uşor şi repede: deoarece în graiul popular stră­ mut = transfer nu există, era exclusă confuzia între cele două verbe, identice ca sunete, dar atît de diferite ca înţeles. Stuţlş : deşi derivat dela stuf 'Schilf(rohr)', acest cuvânt nu însemnează, cum ar trebui, 'loc acoperit cu stuf', ci are sensul de 'Gebusch, Dickicht', este adică sinonim cu tufiş, din care a şi rezultat, fiind inîluenţat de stuf. Ti k tin, op. cii., pag. 1522, col. 1 crede chiar că primitivul lui stuţiş este tufă, cu st- provenit dela stuf, iar pe acesta îl consideră ca un derivat probabil de-al lui tufă. Pentruca atracţia omonimică tufiş + stuţ :» stuţiş să se fi putut exercita, 'a fost deajuns ca cele două cuvinte să fie sim­ ţite ca înrudite într'un IeI oarecare. Şi acest lucru a fost posibil, pentrucă tema lui tufiş samănă foarte bine cu stuf în privinta sunetelor. Dar mai este ceva: un loc acoperit cu stu] este prin excelenţă un tufiş, din cauza desimii şi a întinderii, precum şi din cauză că-i ceva Ia Indărnîna oricui, cel putin în numerease regiuni ale ţării. Astfel tuţiş şi stuf erau sortite să intre în coli­ ziune prin faptul că atît sunetele, care le constituesc, cît şi înţe­ lesurile lor le împingeau unul spre altul. Deaceia despre o plantă cu frunze multe şi dese, apoi, în general, despre orice lucru asă ... mănător, nu se mai zice apro�pe deloc iuf6s, cum ar trebui, dacă ne gindim că tufă însemnează 'Busch, Strauch', ci stufos. Sînt totuş cazuri cînd conştiinţa că stufiş este formal derivat dela stuf impune o diferenţiere. E;u personal, depildă, spun tufiş pentru desişurile formate din oride fel de plante, afară de trestie; acestuia din urmă îi zic stuţiş. Stire iepe: într'un 'pluguşor' din satul Lozna, jud. Dorohoiu, pe care l-am auzit cu mulţi ani în urmă dela elevul Per i u Costantin din seminarul "Veniamin Costachi", pasajul arhicunos­ cut "zece repe (tot) strepe" a devenit "zece Iepe, stire 'iepe". 54 IORGU IORDAN [55] ETIMOLOGIl POPULARE 55 Avem aici un caz de etimologie populară asămănălor cu într'o < intru notat mai sus: un cuvînt, ajuns neînţeles cu vremea, este descompus în do u ă. Fenomenul de faţă se explică uşor. In graiul moldovenesc i după s este pronunţat ca i, deci strepe pentru. sirepe. Cînd mai tîrziu acest cuvînt a dispărut din vorbi­ rea obişnuită, păstrlndu-se numai în pluguşor, a trebuit să fie Introdus într'o familie oarecare, ca să nu rămiie izolat. Şi atunci partea lui' finală a fost simţită ca identică cu iepe, ceiace s'a putut petrece cu atît mai lesne, cu cît, din cauza ritmului, se va fi zis, foarte probabil, striepe (cu pat r u silabe, întocmai ca În prima jumătate a versului, care în total trebuia să aibă opt silabe. ca toate versurile celelalte). Iar partea întăi a a fost soco­ tită drept adjectiv, cum nu se putea altmintrelea, devremece elementul următor (repe) era substantiv, şi astfel confundată cu sllr(e): între t şi u deosebirea în pronunţare se reduce numai la neparticiparea, respective participarea buzelor. Şură: prin sudul Moldovei subst. şiră, cu sensul de 'Miete, Triste, Feirne', pe care Ti k tin, op, cit., pag. 1433, col. 2 îl atri­ buie numai dialectului muntenesc, sună şură şi se confundă, astfel, cu şură 'Soheune, Scheuer'. Pentru a evita totuş o neînţelegere, care-i foarte posibilă în acest caz, întrucît e vorba de noţiuni din acelaş domeniu de activitate, vorbitorul caută să clarifice sensurile celor două cuvinte devenite omonime, întrebuinţînd, deobiceiu, pe şură pur şi simplu cu însemnarea 'Scheune' şi adăuglndu-i atributul de pate, atunci cînd e vorba de 'Miete, Triste, Feime' (cî, mere 'Ăpfel' şi mere de albine 'Honig' în gura acelor oameni, care nu mai pronunţă pe cel de-al doilea nici miere, nici 1îel'e). EtimoJogia populară şiră> şură se explică întocmai ca In exemplul precedent: i după Ş s'a prefăcut în i, iar apoi în u, şi pentrucă între Î şi u există atîtea puncte co­ mune În ce priveşte modul lor de articulare, şi pentrucă şiră a fost atras de paronimul său şură. Trebuie notat că Ti k tin, op. cii., pag. 1537, col. 2 înregistrează s. v. şură, nr. 3 următoarele: .. (de lin Heu-) Triste, hat die Forrn der Strohtriste (gireadă s. d.) Corn. HuşI". Aceasta dovedeşte pedeoparte că etimologia popu­ Iară discutată aici există şi în alte regiuni ale Moldovei, pedealta că indicaţia dată de Tiktin s. v. şiră, că acest cuvânt ar apar­ ţinea excluziv Munteniei, este şi mai ne exactă decît părea la început, deoarece îl vedem răspîndit nu numai în Moldova de [56] 56 IORGU IORDAN sud, unde e firesc oarecum să apară, ci şi într'un judet moldo­ venesc central, cum este Fălciul. Tiţur ; în satul Răpciuni, situat pe Bistriţa (Jud. Neamţu), se allă nişte instalaţii industriale, al căror proprietar este un Francez, numit Duţour. Ţăranii din partea locului îi zic însă Tlfur : În silaba a doua a numelui franţuzesc ei au văzut pe rom. fur (dela verbul a fara), şi atunci dti- trebuia să fie atras de pronumele te, pronuntat moldoveneşte ti. Se ştie că ii străin este redat în romîneşte prin i (ct, fr. bureau <::. birou), astfel că di-, rezultat din dă- nu putea rămînea neschimbat înaintea ver­ bului fur, pe care nu-l preceda niciodată vreun de sau di, ci numai te, ti (celelalte pronume personale de Acuzativ nu intră în consideraţie din cauza prea marii deosebiri fonetice dintre ele şi dii-, âi-). Ttreă'ii : Damian Stil noi u scrie în "Viaţa Romînească", Septembrie 1928, pag. 206 "îi dă tat'său 20 pogoane ele ara­ tură ... şi tîrsăut tol". Frc. [rousseau a devenit în gura ţăranilor zi tîrsă , din cauza influenţei unor cuvinte ca tîrsă 'serment des­ seche', tirstnă 'hărenes Gellecht : hărenes Seil, hărene Schnur' ş.a . . Ulctâr 'Gerstenkorn am Augenlid' < lat. hordeolus s'a con­ fundat peste tot în romineşte, deci foarte de timpuriu, cu ulcior 'Krug' < lat. urceolus. Aceasta numai din punct de vedere al sunetelor, căci sensurile au rămas aşa cum au fost deja început, fără să se influenteze unul pe altul. Totuş, în anumite împre­ jurări, vorbitorul simte nevoia să evite o neînţelegere, tocmai pentrucă aceasta s'ar putea uşor produce. Astfel se zice tot­ deauna am avut un ulctor la ochiti, am făcut un ulcior la 0- chtii, etc., se adaugă adică deterrninativul la ochiă, pentruca ascultătorul să nu se gîndească la ulcrorul de păstrat apă. Cînd se vorbeşte de acesta din urmă, nu-l nevoie de nicio lămurire, probă că ulcior a fost o bucată de vreme numai urmaşul lui urceolus, nu şi al lui hordeolus, care deabia mai tîrziu a devenit şi el ulctor. Şi aici etimologia populară �\ dat naştere unei credinţe În legătură cu ulciorul dela ochiu : se spune anume, parte In glumă, parte în serios, că te poţi vindeca' de această afecţiune, dacă te uiti cu ochiul bolnav într'un.; ulcior. Cit despre transforma­ rea lui ureter 'Kl'llg' în ulcior, care ne întimpină pretutindeni în Moldova, nu este nevoie să admitem, cum face Tiktin, in- . fluenta lui oală şi ulcică, mai ales că între aceste vase şi ul- [57] ETIMOLOGII POPULARr-; 57 cior nu există alt punct comun decît modul de fabricaţie. Cred că 1 < r se datoreşte disimilaţlei, întocmai ca. în mold. saltar < sertar ş. a. U'nqer : aşa se zice totdeauna la Tecuciu pentru uger. Ti k tin, op. cit., pag. 1672, col. 1 citează varianta cu n din Palia dela Orăştie, ceiace probează marea vechime a fenomenului. Conducindu-se după o altă formă a acestui cuvînt, anume ut­ ger, pe care o atribue dialectului moldovenesc, fără să precizeze însă lucrul mai deaproape, Tiktin crede că uger s'a modificat, în chipul arătat, din cauza influenţei lui a mulge, respective a miinqe (dar la locuJunde discută pe mulge citează varianta cu n numai din istroromîn). Este posibil să aibă dreptate, mai cu samă în ce priveşte pe ulqer. Toluş mie mi se pare că proce­ dăm mai în conformitate cu spiritul etimologiei populare, dacă recurgem la o explicaţie. mai simplă: uger a devenit unqer fiind atras de verbul unge, iar ulqer este o formă ulterioară, re­ zultată din unqer printr'un soiu de disimilaţie (n-g -e; l-g). Se ştie că ugerul vacii pare gras şi pe dinăuntru şi pe dinafară. Mai cu samă exteriorul dă impresia în orice moment că-i uns, căci străluceşte. Iar cînd se face mulsoarea, femeile, pentru a trage mai repede şi mai uşor de ţîţe, le udă cu apă sau cu lapte, ceiace iarăş deşteaptă în minte ideia de 'unsoare'. Zori (de ziuă): T j k t i n, op. cii., pag. 1796, col. 2 notează s. v. zări, nr. III, 2 expresia populară se zăreşte de ziuă jder Tag bricht an', citind cîte un exemplu din I. Re t e g a nul şi I. Z bie r a. Răspîndirea ei este cu mult mai mare decît s'ar părea din citatele lui Tiktin. Astfel ea se întîlneşte aproape în toată Moldova: foşti elevi de-ai miei, originari din judeţele Bacău şi Tutova, o întrebuintau foarte des în compoziiţile lor. Dease­ menea am găsit-o la Lucia Ma n tu (scriitoare ieşeană), în "Viaţa Rominească", April 1929, pag. 66. Prin unele părţi se spune însă a se zori de ziuă: un fost elev din Şipote- Iaşi şi un altul din Flămînzi-Botoşani au întrebuinţat, iarăş în compoziţii libere, izolarea de faţa, supt această forma, explicîndu-mi că în satele lor şi prin Imprejurimi aşa se zice în Joc de a se zări de ziuă. Este evident că zări a îost atras de zori, cu care apoi s'a identi­ ficat, şi din cauză că samănă ca sunete (ă neaccentuat se pre­ face uşor în 0, chiar fără influenţa unui cuvînt oarecare, căci ă se deosebeşte de o numai prin neparticiparea buzelor la pronun- [58] 58 fOHGU IORDAN tare), dar şi pentrucă în mintea vorbitorului s'a stabilit o legătură noţională Între se zăreşte de ziuă deoparte şi zori (de Ziuă), se zoreşte (adică 'ziua se sileşte să apară') dealta. Adăugiri şi Indreptări. La exemplele discutate în pagi­ nile precedente pot adăuga acuma încă vreo cîteva, pe care mi le-am notat după redactarea articolului acestuia. Iată-le. Btizo-relieţ în loc de bâso-relteţ : varianta cu z este mult mai răspîndită decît cealaltă, chiar în gura oamenilor culţi, pro­ babil şi a specialiştilor. Prefacerea lui s în z s'ar putea explica, la rigoare, şi fonetic: deoarece la multe cuvinte s intervocalic se pronunţă z (mai exact spus, z intervocalic este redat în scris prin s, după modelul ortografiei franceze), s'a cetit şi prima parte a expresiei noastre bazo - în loc de baso - (ef. Hal. bassortlieoo, frc. bas-relief). Mult mai verosimil însă este că baso - a fost a­ tras de paronimul bază, aşa de curent în terminologia şcolară de toate felurile, ceiace s'a petrecut uşor şi din cauza unei po­ triviri semantice între aceste cuvinte (baso-relieîurlle se găsesc în partea de jos, adică la ... baza statuilor). Chităn : numele cunoscutei fabrici de ciment din Bucureşti, Titân, El devenit in gura unui ţăran bătrîn, al cărui fiu este funcţionar acolo, Chitan, Atracţia şi apoi confuzia acestor două cuvinte a avut loc cu atît mai lesne, cu cît deosebirea îonetică dintre ele se reduce la minimum (dovadă prelacerea, aşa de răspîndită prin Ardeal şi alte părţi, a lui f în k şi viceversa). Emerit, care în toate limbile ... de cultură însemnează 'pen­ sionat, pus în retragere' (Irc, emerite, germ. emeritiert, etc.; el, şi germ. Emerit = Emeritus 'cure [prot, pasteur] emerite ou en retralte'), pentrucă-i : part. trecut al lat. emereo(r) 'verdienen' ausdienen' (cî, mai ales emeriius 'ausgedient, alt, unbrauchbar geworden'), la noi are înţelesul de 'meritos, distins, eminent', Nu-i nevoie să aduc citate, căci fiecare Romîn are prilejul să cetească ori să audă zilnic, dela ziarişti, dar şi dela oameni culţi (el, cele spuse mai sus despre adagiu), această etimologie populară neaoş rornînească. Este evident că vina acestei mo­ dificări semantice aşa de profunde o poartă subst. merit, care samănă pănăla ... confuzie cu emerit. Este posibil să se fi ames­ tecat şi eminent, cu al stiu e - şi cu sensul destul de apropiat. Pantomină pentru pantomimă: aparţine, ca şi precedenta, I .jiIf .. \ ; [59] ETIMOL00II POPULARE 59 la categoria etimologiilor pe care ar trebui să le numim, nu populare, ci... culte, adică in-culte. Intr'un articol, semnat I. Ş e r­ ban, din "Adevărul literar şi artistic" dela 14 Iunie 1931, pag. 5, col. 1 am găsit regulat forma în -nă pentru cea corectă în -mă. Trebuie să recunosc însă că greşala poate avea de autor pe zetar, cum ştiu toţi acei care au a face cu reprezentanţii artei tipografice. Atracţia omonimică a fost provocată aici de mină 'faţă, expresie', care şi fonetic, clar şi semantic, se apropie mult de partea a doua a cuvîntului pantomimă. Ridiclzlul : astfel se zicea (poate se mai zice şi azi, dacă terminul mai are întrebuinţare în limba curentă) pentru retichiul _ frc. rettcule 'Handtasche, Tăschchen, Arbeits -, -Strickbeutel (der Frauen)'. Cu 25-30 ani în urmă circula o anecdotă, prin care se ridiculiza mania cucoanelor de a-şi umplea gentile de mînă cu tot felul de lucruri, ceiace le îngreuia enorm mişcările, cînd trebuia să scoată de-acolo un obiect oarecare. Mi-aduc aminte că un pasaj al anecdotei suna astlel : " ... deschide ridichiulul, scoate portofelul, închide ridichiulul ... " Necunoscînd cuvîntul, mi se părea că povestitorul spune "deschidere de chiul", resp. "închi� dere de chiui", deşi-mi dădeam samă că n'are niciun înţeles. Transformarea îrc. reti eule în rom. ridichiul, ajutată mult de si­ tuaţia lui curioasă în limba noastră, a fost provocată de atrac­ ţia paronimului ridicul, mai ales la oamenii care pronunţau a­ cest depeurmă cuvînt ca pe frc. ridicule. Că aşa stau lucrurile, probează îaptul menţionat în Sac h s - Vii l'a t t e, Enzţţklopii­ disches ţranz, � deutschee urui âeutsch-ţranz, Wărterbuch 1, Ber­ lin-Schoneberg 1917, pag. 784, col. 3, s. v. reticule, că se aude adesea şi pronunţarea 'necorectă' ridicule. Nu-i exclus, deşi pu­ ţin probabil, ca rom, ridichiul să-şi aibă originea chiar în a­ ceastă variantăpopulară a lirnbii franceze (importată la noi, poate, prin negustori). Pag. 39: ctocantin. Păpuşoiul numit aşa are, pelîngă alte calităţi, şi o greutate (la hectolitru) mai mare decît cel moldo­ venesc: şi acest lucru a contribuit la introducerea lui în ţara noastră (comunicare orală a Dvlui E m. Dia con e s c u, con­ ferenţiar la Facultatea de Ştiinţi din Iaşi). Harta qranturco a Aitasului ltalieişi Elvetiei meridionale, de care amintesc în nota dela pag. 40, va figura în vol. VI; alături de cinquanitno există, în aceleaşi ţinuturi răsăritene ale Italiei, şi quaran- [60] Iorgu Iordan. \ . tina 'păpuşoiu care are nevoie de 40 zile spre a ajunge la ma­ turitate' (după informaţiile lui Karl J a b e r g, unul din autorii Atlasului). Pag. 40: cetltorul atent a observat ca etimologia populară <1 lucrat şi altfel asupra numelui de plantă ciumăfaie, preiăcîndu-i partea a doua în foaie (aşa se explică varianta clama/oaie, ci­ tată de mine dupa Ti k tin). Pag. 47 : pentru păzitor> păstor să se compare, din punct de vedere strict fonetic, fenomenul identic petrecut în uăzut > oăet. IORrm IORDAN 60 [61] Comunicări Nou despre cuvântul viaţa etc., din care, apoi, şi mai târziu, a apărut forma narlă din satul Tere­ blecea in Bucovina. Astăzi, când examinez din nou exemplul pe care l-am dat in numărul mai sus pomenit al "Arhivei", văd că el se poate că reprezintă la scriitorul documentului din 1492 unde l-au găsit, anume la diacul "Măti'iaş din Suceava", nu pronuntarea mier-lă, cum credeam atunci, ci chiar pronunţarea mi-ter-lă. Căci acesta scrie, în acest document, cuvântul de care vorbim, subt formele următoare: MmjMl&, Mb.Jflli\X şi MIE"i\'l, iar forma din urmă Mlflll\7> arată, în cele mai multe cazuri (deşi nu absolut în totdeauna; atârna de cultura şi şcoala ortogra­ fică a pisarului documentului), că aci Mătifaş pronunta mi­ [tjer-lă 1); aşa că şi la primele două forme H şi 111 ale lor repre­ zentau nu sunetul rom. J jumătăţit, ci pe i intreg care forma silabă cu m: mi. Se poate că, urrnărindu-se din acest punct de vedere cu­ vântul 'de azi mzerlă în jud. Suceava de unde pare că era Mă­ tiiaş, s-ar mai găsi prin vreun sat chiar şi acum pronunţarea milerlă. Dar, în orice caz, dacă presupunerea aceasta a mea: că cuv. mzerlă, pe care îl aflăm în sec. XV sub forma probabilă milerlă în jud. Suceava, cuprinde adevărul că el nu ne-a venit din lat. merula, ci din slav raguzan rnijerla (pronuţat mi-ser-laş, atunci acest cuvânt nemai adaugă o nouă pagină documentară la cunoaşterea relaţiilor Principatelor Române cu Raguza şi Raguzani In sec. XIV şi XV, despre cari am tratat pe larg în studiul meu: Re­ laiions entre les Principautes Roumainee, Raquse et les Paqu­ sains dans la Perioâe du Slaoonisme Cultural, Dubrovnik 1931, în deosebi p. 5; acest cuvânt ne mai arată, poate, că şi în Su­ ceava se exercita se influenţa slavă raguzană în acele veacuri. Ar fi şi un nou exemplu de cum Filologia poate servi ca do­ cumentare istorică, când documentele istorice lipsesc. Rămâne, totuşi, repet, să se cerceteze, dacă'nu cumva se mai găseşte şi astăzi pe undeva În lini�a română forma trisilabică miierlă, pe lângă cea cu două silabe mierlă. Ilie Bărbulescu, 1) A se vedea suprimarea la scris, după un i a lui t, care însă se pronunţa - în a mea Fonetica Alţ'ab, Cirilic in textele române etc., la cap it. despre ti şi E. [63] COMUNICARI 63 Contribuţtunl Ia istoria literaturii române Date nouă despre: M. Cuclureanu, C. Negruzzi, Th. Codrescu,G. Asaki, Al. Paplu-Ilarian şi Al. Russo. In 1839, poetul l\'lihail Cuciureanu tipăreşte - În Iaşi, e­ ditura "Albinei" lui Asaki, -- prima sa broşură (pp. 40) de poe­ zii intitulate: Poetice cercări. .Broşura are următoarea închi­ nare: "Prea Inalţatului Domn Mihail Grigoriu Sturza V. V. Prinţ stăpănitoriu a toată Moldavia", In dosarele Arhivelor Statului din Iaşi [Ministerul de ex­ terne, tr. 1764, op. 2013, No. 4322 (No. 87)J am găsit cererea lui Cuclureanu, adresată lui Vodă, pentru ca acesta să-i ac­ cepte închinarea broşurei cu poezii. Pre(a) Inălţate Doamni! ') Incurajat fiind de blăndeţea cu care ocrotiţi pe lucrătorii literaturii naţionale, am COlppUS câte-va mici poetice cercări, (pe) care, aducăndu-Ie astăzi la Picioarile Inălţirnei Voastre, vă rog să bine voiţi a primi Închinarea lor. Inăltirnei Voastre pre(a) ascultătoriu şi pre(a) credincios supus: IVlihaH Cuciuran. 1838, Decemvrii 19. Cererea lui Ouclureanu a fost primită la 10 Ianuarie 1839 ŞI 1 s'a pus rezoluţia: "se recomandueşte Dum. (isale) VeI Post. (elnic) în 10 Ianuarie 1839. Şeful secţiei jalobelor, Stoianovici". lar în alt loc, altă rezoluţie: "Până vor fi infăţoşate comisiei cercetărilor cărţilor, se vor înfăţoşa mai întăi". Din limba frumoasă a cererei, se vede că M. Cueiureanu era un om de cultură, nu poet. Din viaţa lui C. Negruzz], lunile Ianuarie şi Februarie ale anului 1850 nu dau nici un fapt. In urmă, am găsit în Arhi- . vele Statului din Iaşi [Ministerul de externe, tr. 1764, op. 2013, No. 4449 (No. 27)], că Negruzzt, plecase la 20Februarie 1850 în Rusia, adică Basarabia. In condica întitulată : .Jnsămnore de feţile cărora Ii s'au învoit mergire(a) în Rosiia, după notele Im- 1) Păstrăm stilul şi ortografia documentului (n. P.). [64] 64 LrC!AN PRRDESCO părătescului Consulat a(J) Rosiei, mai gios lnsămnate," e trecut şi Postelnicul Costachi Negruzzi, la 20 Februarie 1850. Se pare că Negruzzi n'a stat în Basarabia decât câte-va zile, căci un ziar (" Gazeta de Moldavia", XXII, 2 Mart 1850, No. 14, p. 57) - cu data de 2 Martie 1850 anunta ca atunci Negruzzi face parte dintr'un comitet de ajutorare'. * Th. Codrescu, renumitul culegător al colecţiei Uricariu­ lui, a fost şi un bun cunoscător al limbei franceze. EI a scris multe abecedare şi lexicoane franceza-române şi a tradus ro­ mane franţuzeşti. In Arhivele Statului din Iaşi [Ministerul de externe, tr. 1764, op. 2013, No. 4322 (No. 27)] se află trecuta într'un dosar o ce­ rere a lui Codrescu către cenzură, ca să-i aprobe traducerea din Iranţuzeşte în româneşte a cărţii .Jetora tănărului Enric de Aişenţele" (sic). Această operă a lui Codrescu e necunoscută şi nici Academia Româna nu o posedă, nefiind înregistrată în Bibliografia (vol. II, p. 94; voI. III, p. 71) lui Gh. Adamescu. Iata cererea lui Th, Codrescu: Cătră Prea Cinstita Ţenzură din Prinţipatul Moldovei, gios iscălitul, traducănd din limba franceza În cea românească Isto­ ria tănărului Enric de Aişenfele şi vroind de a o da la lumină, rog pre prea cinstita Ţenzură, ca, oercetănd-o, să bine voiască de a-i da autorizaţia cuvenită. 1838. Sept. 17 Iaşi. Teodor Oodrescu. * Din cererile de mai jos, aflăm despre două opere nouă ale lui Gh, Asaki. Prima, .. Enciclopedie începătoare franceză şi ro­ mânească", nu se află la Academia Română. Ea-i citată, în schimb, în Uricarul lui Codrescu (voI. XVI, p. 413) cu titlu : Enciclope- ,dia franceza-română (1839)". Aşa dar, cererea lui Asakl ele mai jos vine să întărească afirmarea din Uricar şi existenţa u­ nei noui opere, din 1839, a lui \Asaki. A doua, "Abecedarul Irancezo-romăn" (din 1838), e cu totul necunoscută, şi Acade­ miei şi Uricariului. Iată cererile lui Asakl : Cătră Cinst. Comisie a cercetării cărţilor ele cetit. Insti­ tutul Albinei. [65] Tipărindu-să la acest Institut Enţiclopedia începătoare îran­ teză şi romănească, cu toată cinstea să alăturează alee un e­ xemplar, poltind pe Cinst. Comisie să bine-voiască a-i da le­ giuita aproba ţie. G. Asakl - Iaşi, 19 Iulie 1839. Se pune rezoluţia următoare: "se va cerceta de cătră d. Barozzt. A doua cerere: Cătră Cinst, Comisie a cărţilor de cetit. Proprietarul In­ stitutului Albinei 1). Având a să tipări în două limbi Abeţedariul franţez pen­ tru tinerirnea românească, să supune Cinst, Comisii spre a lua cuvenita împuternicire. Eşi, 18 Iunie 1838. 6. Asaki. � 1 j 1 I r J r COMUl'vJlCAIU 65 In concluzie: la operile lui Th, Codrescu va trebui să se adauge: "Istoria tânărului Enric de A işenfele", Iaşi, 1838, tra­ ducere din Iranţuzeşte în româneşte. La operile lui Git. Asakl va trebui să se adauge: Abecedarul [rancezo-română, Iaşi, 1838, şi Enciclopedia ţrancezo-română, Iaşi 1839, * lntr'un dosar 2) am aflat data morţii lui Tu. Codrescu, şi, în legătură cu ea, şi alte date biografice. Un comisar raportează Prefectului de poliţiei, ca "în ziua de 22 Mart 1894 s'a săvărşit din viaţă ])#1 Theodor Codrescu, pensionar din cassa Statului şi membru al Ordinelor Steaua României şi Coroana României" (p. 33). Iar în alt loc: "a vă raporta, că pe urma decedatului Th, Codreseu n'a rămas nici un moştenitor cu dreptul de pen­ sie" (p. 43). * Am mai găsit diploma de împămăntenire, ca cetăţean al 1) Să se retie că Gh. Asaki era proprietarul institutului tipografic "Albina", unde scoate şi revista cu acelaş nume. 2) Ambele cereri în Arh. Stat. Iaşi, Minister. de Externe, tr. 1764, op. 2013, No. 4322. 5 [66] 66 LUCTAN PI{EDESCU Principatelor-Unite, a istoricului transilvănean Alex. Papiu Ha­ dan. lat-o ') : 1861 Noi Alexandru Ioan l-iu .... Văzând votul A- dunării Legislative a Moldovei dat în şedinţa sa din 9 Febru­ arie, prin care se acordă Dvlui Doctor in drept, Alexandru Papiu Ilarian, dritul deplinului indiqenai în Principatele Unite. * Atât se ştie: în 1851, Grigore Ghica � primul Domn de după revoluţia dela 1848 - numeşte pe Alex, Russo "candi­ dat la Divanul de Apel din laşi" 2). Căutând dosarele de "jurnale" ale Divanului de Apel din Iaşi din 1851 3), am putut urmări data când a fost numit Russo în funcţia de mai sus, când a demisionat şi alte amănunte. Russso apare .celenul" Divanului de Apel din Iaşi 'intre 10 Iulie Şi 5 Octombrie 1851, asistănd la 56 procese. Cea mai mare parte din aceste procese sunt iscălite şi de Russo (iscălea sim­ plu Rusa), alături de iscăliturile altora, între cari şi Alex. Do­ nici, fa buJistul. N'am aflat, în schimb, pentru care motiv Russo a demi­ sionat din Divanul de Apel. Lucian Predescu. 1) Arh. Stat. Iaşi, Prefect Poliţiei Iaşi, tr. 1809, op. 2070, No.85. , 2) Arh. Stat. Iaşi, Inscrierea Diplomelor de împămăntenire în Moldova. 3) V. Alexandri, A. Russo, "Albina P!n�ului", 1, �868, No. 2, p. 35 (CL ibid. în "Foaia soc. p .. �ult: ŞI 1It. rOl�. "dm Buco­ vina", IV, 1868, No. 6-7, p 149; CL ibid, In "Conv. 111. , VI, 1873, No. 12, p. 438). .., 4) Arh. Stat. Iaşi, Iurnalurile Divanului de Apel pe 1851. Necatalogat. Dela No. 186-241. [67] COMllNICARI Iară cuvântul 11<\ AptiJ"I, = In jos la drum 1). Ilie Bărbulescu Rotacisme în Oltenia Se ştie că filologii noştri, îndeosebi rornanişti, ca domnii Sextil Puşcariu, Al. Rosetti, Candrea etc., susţin că r în loc ele 17, în cuvinte cari contin doi n în silabe deosebite, nu este ro­ tacism, ci disimilaţie, cu toate că aceiaşi filologi, când află în limba franceză Iontara (în localitatea din Franţa Courmayeur) şi funtara (la Pinache-Serres- Wiirtemberg) în loc de francezele fontaine şi fontana, zic că acestea nu sunt disimilaţii ci rota­ cisme. Aşa se contrazice s. ex. d. Al. Rosetti, cum îi arată d-şoara Marg. Ştefănescu în Arhiva, XXXll (1925), p. 153. Apoi, aceiaşi filologi mai susţin că rotacismul, chiar şi numai aşa greşit şi redus cum îl înţeleg dănşii, nu se întindea, când exista în limba romănă.. s. ex. în sec. XV şi XVI, peste toată limba noastră, ci numai în o bună parte din Transilvania, în Maramureş şi în Bucovina de vest; în restul teritoriului ro- 1) Iordan Ivanov: Bălqarski Siarini iz Makedonia, Sofia 1931, p. 159. [68] -68 ILIE BARBUL8SCU ==================== mănesc al Daciei Traiane, anume în restul Moldovii, în Mun­ tenia cu Oltenia ei nu a existat şi nu există rotacism în limba noastră, zic ei. Eu, în această Arhivă, am combătut de mult şi întâia şi a doua sustinere a acestor filologi. A se vedea "Arhiva", XXIX (1922), p. 305, XXXII (1925), p. 150, şi XXXVI (1929) p. 144. Adaug, acum, alte 2 exemple, din cari se vede că rota­ cismul există şi astăzi şi în restul limbii române, anume în Oltenia. Intr-un manuscris, copiat la a. 1824, depe altul mai vechi de un dascăl Ghiţă Dascălu din satul Colţeşti în Oltenia, ms. care cuprinde "Minunea sfântului mucenic Gheorghie", găsesc ,cuvântul nimurui în propoziţia: nimurui nu i se face milă'), în loc de nimănui. De altă parte acest cuvânt îl are, sub forma nimărui, şi poeta moldoveancă din Iaşi. Otilia Cazimir, în poezia sa din "Adeverul literar şi artistic" dela 10 April 1932. Forma acestui cuvânt cu r pentru n eu o socotesc rotacism, iar pomeniţii filologi disirnilaţie (contraz icăndu-se şi greşind, ca d. AI. Rosetti, cum am văzut că arată d-şoara Ştefănescu). Dar mai am alt cuvânt, care combate şi mai evident pă­ rerea lor. In anuarul Grai şi suflet V, 1 (Bucureşti 1931) p, 69 şi 119 găsesc, în graiul limbii române din judeţul Gor], cuvân­ tul singular brecir, plural breciri şi brăciri, pentru obicinuitul în alte regiuni şi chiar în jud. Gorj: brăcin şi brăcinar. Cum se vede în acest cuvânt brăcin, el avea deja r în prima silabă (bre) şi Il în a 2-a (etil), ca în cazurile În cari filologii noştri susţin că limba face disimilare spre a evita doi 11 în acelaş cuvânt, şi cu toate astea limba din Gorj preface pe n final (din brecin) în ,. şi face brecir. Doar nu vor fi voind acum să zică, că aici e "asimilarea", iar nu rotacizarea lui n în r! In că o do­ vadă şi aceasta, fie şi indirecta, că e greşită interpretarea că preîacerea în cuvinte a celui de al doilea 11 in r este disimi­ laţie. Acest brăcirdovedeşte încă odată că pretacerea celui de al doilea IZ în r este şi ea un .rotacism, iar nu disimilaţie, cum am arătat în Arhiva XXIX, 30\5 pentru exemple ca sângeros etc. 2) Adaug că forma de plural brăcir/, cu r, se aude şi azi în Transilvania şi Moldova de dincolo de graniţa fixată de filologii 1) In revista Arhiuele Olteniei, X (1931), No. 54-55 din Mart-Iunie, p. 117. 2) CL şi Ilie Bărbulescu : Curentele literare la Români, p. 62. 1 " . l� [69] COMUNICARI 69 noştri pentru rotacism; o menţionează Tiktin în al său Rumii­ ntsch-Deutsches Wărlerbuc/z, p. 219. De aceea, atât cuvântul nimurui (lat. nemo -inis), cât şi brăcir în loc de brăcin arată, pe lângă cele ce am mai dat în volumele precedente ale Arhioei, între cari mai adaug vol. XXXIV (1927), p.68, că rotacismul era altă dată, ca şi acum, în toată limba românească din Dacia Traiană, iar nu numai În Transilva­ nia, Maramureş şi sudvestul Bucovinei, cum susţin filologii noştri. Ilie Bărbulescu, Cu privire Ia articolul masculin -u! al numelor proprii. In trecut, în limba românească, substantivele proprii mas­ culine (nume de botez întrebuinţate, adesea, şi ca nume de fa­ milie, alături cu cele provenite din porecle) erau articulate cu articolul masculin -ul. Aceleaşi substantive apareau însă şi fără de articol, adică terminate în consunantă şi, mai rar, cu artico­ lul înjumătăţit -u (din -ul). Aşa le-am găsit în documentele ro­ măno-slave din secolele XIV şi XV-lea 1), care pot fi socotite ca cele mai vechi izvoare pentru cunoaşterea limbii româneşti vechi. In ele predomină substantivele articulate cu articolul -ul alături cu cele fără articol destul de numeroase şi ele; cele cu articolul înjumătăţit sunt mai puţine. Astăzi sunt destul de rare substantivele articulate cu ari. mase. -ul, tot aşa şi cele cu articolul eornplect dispărut. Predo­ mină însă substantivele cu un articol înjumătăţit -u, provenit din -ul ; ele reprezintă o fază mai nouă, care se furişa în limbă deja în sec. XIV şi XV, în care am găsit-o mai slab exernpli­ îicată, dar îăcăndu-şi loc pe lângă celelalte două care erau în plină vigoare atunci. Este necesar să se urmărească, în documentele române­ slave, în ori-ce alte documente şi izvoare din secolele următoare secolului al XV-lea până în momentul de fată chiar, înfăţişarea substantivelor masculine în privinţa articolului oul, anume pro­ cesul de descreştere a întrebuinţării substantivelor articulate şi 1) Margareta Ştefănescu, Urme de limbă românească În documentele româno-slaoe (moldo- şi ualaho-slaue) din secolele XIV şi XV, Arhiva XXXlII (1931) No. 2, 3, 4, p. 609-642. [70] 70 MARGARETA ŞTEFANESCU nearticulate complect şi a înlocuirii lor cu formele articulate înjumătăţit. 1) Cercetarea trebue extinsă asupra limbii din toate ţinuturile nord-dunărene, locuite de Români. In ceea ce priveşte o regiune din Ardeal (anume Ţara Oltului) ne înlesneşte eI-1 Ştefan Paşca prin recentele-i Studii' de Onomastică - Circulaţia numelui de botez in Tara Oliului - extras în 27 pagini elin revista "Ţara Bărsei" No. 5 şi 6 din 1931. D-sa dă tabele statistice de nume de botez (p. 10, 12-13" 14-15, 16, 17 -18), pe baza materialului cuprins în urbariile comunelor Corbi, Porumbacul de Jos, Porumbacul de Sus, Să­ rata, Ucea de Sus, pe anii 1680, 1688, 1726, 1766, 1789. Din aceste tabele, se vede clar cum numele cu articolul -ul tind să dispară cu cât ne apropiem de timpurile noastre; de la o vreme. locul lor îl iau substantivele masculine nume proprii de botez cu articularea înjumătăţită. Astfel cu articolul -ul În Comuna Corbi numele Stanciu] apare de câte două ori în anii 1680 şi 1(88; în Porumbacui de Jos Bratul o dată 1688, Daicul o dată la 1680, Dancul de 6 ori la 1680, 3 ori 1688. 4 ori 1726, o dată 1766, Josul câte odată la 1680 şi 1688, Lupul 2 ori 1680, 4 ori 1688, o dată 1726, Marcul o dată 1680, 2 ori 1726, o dată 1766, 2 ori 1789, Micul 5 ori 1688, o dată 1766. Nitui o dată 1726, 5 ori 1766. o dată 1789, Pas eul o dală 1680, o dată 1688, Stanciul 11 ori 1680, 14 ori 1688, 15 ori 1726, 5 ori 1766, 2 ori 1789; Porum­ bacul de Sus Micul o dată 1766, Vălcul o dată 1680, Săra fa Micul 2 ori 1720, o dată 1766, 2 ori 1789; Ucea de Sus Lupul 2 ori 1680, 4 ori 1688, 2 ori 1720, Neagul o dată 1680, o dată 1688. Cu articolul înjumătăţit în Corbi Dumitru o dată 1726, 6 ori: 1766, 2 ori 1789, Marcu o dată 1789, Niţu o dată 1726, 3 ori 1766, o dată 1789, Şandru 4 ori 1726, 2 ori 1789, Savu o dată 1766. Vascu o dată 1726, Zmedu odată 1766, 2 ori 1789; Porumbacul de Jos Dumitru trei ori 1680, '\5 ori 1688, 4 ori 1726, 5 ori 1766, 6 ori 1788, Petru o dată 16Sd, 2 ori 1688, 2 ori 1726, 6 ori 1766, trei ori 1789, Şandru o dată 1688, o dată 1726, 3 ori 1) Asupra acestui punct de vedere îmi atrase atenţia d-I Prof. Ilie Bărbulescu. [71] CUM1JNICAI{[ 71 1766, 2 ori 1789, cî, pentru acest scop şi tabloul numirilor din Comunele Porumbacu de Sus, Sărata, Ucea ele Sus. Tot aici găsim şi substantive proprii masculine, nume de botez, fără articol chiar, d. ex. Ionaşc, Pădurean, Şerb, Vlad (p. 15), Barb (p. 17), etc. etc. Foarte utile sunt aceste cercetări şi tablouri, întocmite de d-l Ştefan Paşca; ele arată "drumul de dispariţie a unor nume vechi de botez" (el. p. 13), "scoaterea lor din circulaţie" (ci. p. 20), .reducerea puterii de circulaţie în graiul comun şi înlocuirea lor cu altele" (cî. p. 20-21). Români înstrăinaţi? In Reoue des Efudes Slaoes X (1930), 3-4, p. 221-230, Pierre Deîlontaines şi Mieczyslaw W oinowski, La vie pastorale dans Czarnahora, studiază viaţa păstorească din regiunea mun­ toasă poloneză Ctornahora. Autorii observă că se află acolo toponimice de origine românească: Bolaseni, Rotundul, Rodul, Kukul, că unele numiri sunt comune întregului lanţ al Carpaţilor, cum sunt Kicziera şi Magora, şi par că ar dovedi "vechi migraţiuni româneşti" dealungul acestor munţi '). Intrebăndu-se de unde vine această viaţă pastorală la Hu­ ţulii din Crornahora, susţin că predilecţiunea Huţulilor pentru păstorie şi aptitudinea lor mediocră pentru agricultură nu-s ca­ ractere slave. Ei consideră pe Huţuli că sunt Români şi disting în vocabularul lor multe cuvinte româneşti: uiaira le Ieu, mar­ zina le betail, brţjndza Irornage, qellata se au a traire, uiaiacli pătre-chel 2). * 1) an est irappe par l'origine roumaine de la toponymiei locale Bolaseni, Rotundul, Rodul, Kukul, Luskun, Albin, Regieska ... Ces noms paraissent se grouper par colonies : certains sont comrnuns a toute la chaîne des Carpathes, ainsi Kicziera ei Magora et sernbleraient prouver d'antiquesmigratlons roumaines a travers toute la montagne. 2) D'ou provient cette vie pastorale des Huculs de Ia Czar­ nohora? .. L"1 predilectlon des Huculs pom la vie pastorale et [72] 72 Chestiunea originei Huţulilor rămâne încă nedesluşită, Au discutat-o deja tnvătaţii 1). S'a constatat deja că Huţulii se deo­ sebesc, în multe privinţe, de ceilalţi slavi. Autorii articolului mai sus citat pot avea dreptate, dacă-i consideră pe păstorii din Ciornahora Români la origine. Topo­ nimlcele citate cu articolul - 1I1 sunt româneşti; ele pot fi chiar de o origine mai veche, întru cât am arătat deja că articolul - ul era frecvent în trecut 2) in limba românească şi astăzi e pe cale de complectă dispariţie. Cuvintele privitoare la viaţa pastorală, deasemenea mai sus citate, fac şi ele parte din lexicul ciobă­ nesc românesc. Ba se găsesc chiar şi în uzul altor păstori so­ cotiţi Români slavizati, cum sunt Valaşii din Moravia (Ceho­ slovacia) 8) şi păstorii din Silezia �). Ele s'ar găsi în Polonia şi în alte regiuni 5). Tabloul vieţii păstoreşti din Ciornahora sea­ măna cu viaţa păstorească de ia noi G). Viaţa ciobănească în leur attrait mediocre pour l'agriculture ne sont pas des traits slaves. Beaucoup de mots de leur vocabulaire sont roumains : uiaira "le Ieu", dzamira "bonnet", etc., surtout les norns se rap­ portant a la vie de \' elevage : marsina "betail", brţţndea "fro­ mage", gellata "seau il traire", le norn de ioatach, donne au pătre-chel, sernble indiquer aussi une origine valaque. 1) ef. şi Arhioa 1927, p. 65. 2) Urme de limbă românească in documentele. române­ slaoe ... din sec. XIV şi XV. Arhiva XXXVIII (1931), No. 2,3,4, p. 609-642. 3) Frantisek Tăborsky', Rusava zivot valasske dediny, 010- mouc - Moravia 1928 vezi recenzia mea din Arhiva 1929, 2, p. 145 -154); K. Kadlec, Vala,9i a Valasske pravo, p. 425. 4) J aroslav Nelhubl, Numiri româneşti in terminologia cio­ bănească din Silezia "Obranna Slezska" Orlova 1 (1929) (fie-mi îngăduit să citez din memorie acest articol, care momentan mi-i inaccesibil. 5) Th. Holban, Influenţe româneşti in limba polonă, Arhiva XXXVIII (1931), No. 2, 3, 4, p. 260-277. 6) La vie pastorale se con centre autour de la cabane ou staja, bătiment primitif en poutres 'non equarries et le plus sou­ vent sans fenetrc. Le toit possede nne aLlverture qui laisse e­ chapper Ia fumme du foyer, alJume'. au milieu de la cabane. L�s fentes eatre les poutres, en general ne. sont pas bouchees, alors qu'elles le sont dans le chalet d'hiver. Ces cabanes pos­ sedent le plus souvent une pefite chambre basse, dant le pla- [73] Dare de seamă despre jubileul de 25 ani de profesorat al D=lui Prof. Ilie Bărbulescu Ciornahora se petrece la staja (rom. stână), construcţie primi­ tivă, fără coş, cu o spărtură în acoperiş, prin care iesă fumul. Brânzeturile, numite btuiz (rom. bulz) sunt puse într'o grindă, apoi SUl1t puse Într'un putinetu berbenice (rom. berbinţă). l\'largal'eta Ştefănescu ./' , . , I I .j " . I I CO�1UN(CAHI 73 l ) Implinind 25 de ani de activitate, colegii şi foştii săi elevi au sărbătorit pe profesorul ieşan printr'un volum omagial, şi apoi printr'o serbare organlz ată în aula Universităţii din Iaşi în ziua ele 1 Martie 1932. Sărbătorirea aceasta iese din cadrul comun preocupărilor noastre de toate zilele; ea arată existenţa unui sentiment nobil de admiraţie a muncii omeneşti, CI acelei munci neobosite închinate pe altarul ştiinţei. Din partea acelora cari au organizat aceste manifestări culturale este o deosebită cinste, după cum o cinste deosebită pentru Iaşul cultural este şi faptul că un public numeros şi distins a luat parte la îestivitate. In răndul întăi, aproape toţi profesorii Fac. de litere, colegi ai sărbătoritului, precum şi deja celelalte Facultăţi ai Universităţii ieşene. Am observat pe lângă familia sărbătoritului pe d-nii pro­ fesori: Meissner fost ministru, TI'. Braiu" fost vice preşe­ dinte al Senatului, P. Andrei fost subsecretar de stat, P. Dra­ qornirescu decanul Facultăţii de drept, M. D. Ralea, 1. Botez, O. Botez, ilie Minea, P. Nicorescu, 1. Marinescu, O. Taţrali, I, Iordan, 1. Hudiţă, O. Botez, A. Oţeiea, 1. Popescu-Spineni, St, Berechet, Gh, Zane, Ionescu- Tudor, 1. G. Botez, C. Mată!}, N. A. Bogdan, A. Scriban, D. Găzâaru, N. Bejănariu, etc. etc. ; d-nele prolesoare Margareta Ştefănescu, Balmuş, M. Găzâaru şi Sp, Pascu, etc. fond est muni de rayons ou sont deposes les îromages nornmes budz ; on les conserve [usqu'a ce qu'ils aient pris un gout sur­ fisamment acre; ils sant ensuite sales et mis en barriques (ber­ benice) ; ils constituent ztistajka, espece de hutte destmee it a­ briter le pătre qui doit toujours dormir aupres du troupeau.con­ fie it sa garde. Le pătre en chef, nomrne valach, a seul le droit de passer la nuit dans la staja. [74] D-I prorector Praf. P. DRAGOMIRESCU a inceput sărbă­ orirea 01 următoarele cuvinte: o-netor şi Ii-lor, Regret că din cauza grabei pe care a trebuit s'o pue spre a pleca şi apăra la Bucureşti interesele Universităţii, D-I Rec­ tor, n'a putut fi printre D-voastră. Dvsa, însă, se asociază, prin mine, în numele Universită­ ţii, la sărbătorirea muncii şi a ştiinţii pe care Ir-I profesor Băr.. bulescu a desfăşurat-o zi cu zi, un pătrat de veac - sărbătoare pe care colegii şi studenţii au organizat-o dintr'un sentiment spontan de admiraţie şi de recunoştinţă. Ii urează încă mulţi ani de viaţă pentru ca, în mijlocul tinerelor generaţii de studenţi, să-şi poata duce până la capăt Inalta sa misiune de profesor universitar. 74 O. TAFRALI l I 1 i l" D-l Praf. 0, T AFRALI a vorbit în numele profesorilor dela Facultatea de Litere: Domnule Decan şi stimate coleg, In numele colegilor Facultăţii noastre de Litere, vă pre­ zint felicitări călduroase cu prilejul împlinirii unui sfert de veac de activitate şcolară universitară, Ati luminat numeroase generaţii ele studenţi, îndrumân­ du-le pe căile adevărului, pe care le-aţi făcut să-I iubească şi să-I descopere prin mijloacele cele mai erudite şi cele mai ştiinţifice. Lumea slavă, care ne înconjoară şi cu care e plărnădită viaţa politică, socială, religioasă şi economică a poporului ro­ mânesc, a fost pusă în plină lumină prin Invăţărnăntul Dv, Ia universitate. Prin operele Dv. ştiinţifice, care au trecut de mult hotarele ţării, aţi adus mari servicii istoriei şi filologiei, con­ tribuind din belşug la bunul nosţru renume în străinătate, Colegul nostru, d. Iordan, Iva vorbi cu cornpentenţă de această rodnică activitate ştiinţifică. Mie, să-mi fie îngăduit să rostesc câteva cuvinte asupra personalităţii Dv. Aţi fost şi sunteţi un profesor, devotat şcoalei. V'aţi făcut .. 1 I � [75] COMUNICARI 75 şi vă faceţi datoria cu conştiinţiozitatea preotului, care îşi să­ vărşeşte slujba divină. Un suflu sacru vă însufleţeşte în această activitate, nu lipsită de momente de depresiune, pe care, din nenorocire, orice om de bine le are, într'o societate, unde In­ drăzneala şi superficialitatea sunt mai curând resplătite, decât competenta şi munca serioasă. Sunteţi un caracter, într'o lume săracă în caractere. Orice credinţă a D-voastre poartă pecetia sincerităţii. In timpul războiului modial, ne-am găsit în două tabere potrivnice. Fie care dintre noi îăcea parte dintr'o grupare, care credea într'un fel sau altul. Cu toate acestea, deşi v'am corn­ bătut, n'am încetat o clipă să respect în Dv. pe omul cinstit şi sincer, care îşi apără cu tărie crezul. Aţi fost şi sunteţi omul de caracter, care, fără să renunţe la iddeile sale, ştie să fie drept şi cu adversarii, acordăndu-le stimă pentru opiniile Jor şi chiar sprijin când erau atacaţi pe nedrept. Alcătuiţi, astfel, una din rare le insule de idealism, în o­ ceanul scăderiIor morale de tot felul, care ne înconjoară. Niciodată acel "rari nantes in gurgite vasto" al poetului latin n'are o mai bună aplicare, decât în momentele de- mare criză morală, prin care trecem. De aceea, la omagiul ce vi se prezintă astăzi, am ţinut să alătur şi pe al meu personal. Stimate coleg, primeşte prinosul stimei distinse, ce vă păs­ trăm cu toţii şi urări să duceţi cât mai departe opera Dv. utilă şcoalei, ştiinţei şi ţării. Ca îost elev al d-lui proî, Bărcbulescu a vorbit: D-I Prol. I. IORDAN făcând o dare de seamă a operii d-lui Bărbulescu : Mult stimate şi iubite Domnule Bărbulescu, In calitate de fost elev, de colaborator la "Arhiva" şi de coleg, îmi revine sarcina cea mai grea, dar şi cea mai plăcută cu prilejul sărbătoririi D� Voastre de astăzi: sarcina de a pre­ zenta publicului din această sală un bilanţ al activităţii D- Voas­ tre ştiinţifice de peste 30 ani şi de a trezi în sufletul D- Voas­ tre, prin amintirile pe le voiu împrospăta, bucuria succeselor şi [76] satisfacţia că v'aţi făcut pe deplin datoria faţă de ştiinţa romi­ nească, A trece In revistă, oricît de sumar, aproape 250 lucrări, de toate dimensiunile şi scrise în mai multe limbi, tratînd ches­ tiile cele mai variate cu privire Ia filologia slavă propriu zisă ori Ia raporturile culturale dintre Rornîni şi Slavi, este irnposi­ sibil, nu numai din cauza împrejurărilor în care sînt chemat să lin această cuvîntare, ci şi pentrucă, mărturisesc în toată sin­ ceritatea, n'am competinţa necesară. Căci eu n1:1 sînt specialist în domeniul pe care D-Voastră îl stăpîniţi cu toată siguranţa. Dar mă mîngîiu cu ideia, care însemnează totodată şi cea mai mare laudă pentru Dvvoastră, că un astfel de specialist nu există, chiar dacă toate celelalte universităţi ale noastre au şi ele ca­ tedre similare cu a Dvvoastră. Eu slnt numai rornanist, mă ocup, adică, de limbile romanice, în primul rînd de limba mea ma­ ternă, şi, pentrucă aceasta CI avut şi arc cu idiomele slave le­ gături dintre cele mai strînse, urmăresc foarte de aproape tot ce se referă la aceste legături şi poate să le lumineze. In chipul acesta am luat cunoştinţă la timp de conţinutul tuturor lucrări­ lor mai importante ale D-Voastre şi mi-am dat samă de marele folos pe care-l poate avea orice filolog (şi, adaug, orice istoric) rornîn dintr'o utilizare serioasă a JOI'. Vrasăzică vorbesc Intr'o materie pe care o cunosc destul de bine, dar nu ca obiect prin­ cipal al preocuparilor mele, ci numai ca o ştiinţă ajutătoare. Aceste explicatii vă rog să le interpretati numai ca o scuză pentru ceiace va lipsi din cuvăntarea mea ori vi se va părea, dacă nu chiar greşit, în orice caz unilateral. In ultimii ani ai secolului trecut, - nu vă emoţionaţi de a­ ceastă formulă, care, este drept, duce amintirea înapoi mai mult decît trebuie! =:, când v'aţi făcui studiile în Austria şi Germa­ nia, slavistica se afla înrr'o epocă de cornplectă transformare. Operele luI Miklosich, întemeietorul acestei ştiinţi, continuau să li f,ie considerate ca fundamentale pentru cercetările lingvistice de tot felul, dar nu mai puteau găsi aprobarea întreagă a acelora care, cu toată admiraţia şi veneraţia pentru maestrul lor, cre­ deau necesar un progres în disciplina lor ştiinţifică. Numeroase păreri ale patriarhului slavisticii începură a fi revizuite, obţi­ nîndu-se astfel rezultate adesea surprinzătoare. D- Voastră aţi ştiut să vă Insuşiţi roadele acestei activităţi înoitoare şi să le aplicaţi, în mod cu totul personal şi original, la studiul rapor- 76 IORGU IORDAN [77] • COMl'NICARI 77 turilor lingvistice şi culturale slavo-romăne. Pe timpul acela o ştiinţă slavlstlcă propriu zisă nu exista în ţara noastră. Singu­ rul specialist, Ioan Bogdan, ale cărui merite nu pot fi tăgă­ duite, era mai mult istoric decît filolog şi-şi făcuse pregătirea ştiinţifică supt regimul vechiu al slavistici1. De aceia inovaţiile îi rămîneau necunoscute ori, mai ales, erau primite cu rezervă, poate şi cu ostilitate, cum se întâmplă deseori în cazuri de a­ cestea. Ceilalţi filologi şi istorici rornîni, cu excepţia lui Has­ deu, care suferea însă de alt cusur, mai mare, de romantismul exagerat şi nelalocul lui în disciplina noastră, ştiau despre Iim­ bile slave atât cit putuse fiecare să înveţe singur. Asta nu-i Impiedica totuş, pe mulţi dintre dînşii, să publice documente vechi (rornîneşti, dar şi slavoneşti), a căror cunoaştere era atlt de necesară pentru studiile de istorie şi filologie remînă. Aşa se face că documentele acestea erau pline de lecturi şi interpretări nu numai greşite, dar chiar imposibile. E destul să spun, CU titlu de exemplu, că o grafie ca săirmă (Sz.J-) sau trâziu (trz.-) era socotită drept bună, ca şi cum ar fi pronunţat Romînii vreo­ dată săirmă pentru sîrmă şi triziu pentru tîrziu. Greşeli de soiul acesta a ţi relevat D- Voastră în Fonetice alfabeiului chirilic in textele ramine din oeacul XVI şi XVll, Bucureşti 1904, lucrare cu adevarat fundamentală pentru paleografia şi limba veche rornţnească, atît prin partea ei negativă, de critică a sistemului vechiu de cetire şi transcriere, cît şi prin partea ei pozitivă, bazată pe achiziţiile cele mai nouă ale slavisticii apusene. Afir­ maţiile făcute In această carte au stîrnit, la început, împotrivire, adesea acerbă şi violentă, ca între .... filologi şi istorici, mai ales cînd sînt Romini, dar încet Încet lumea s'a potolit şi.... s'a convins. Astăzi nu este cercetător care în publicaţii sau lecturi de documente vechi rornineşti să nu ţie sama de îndrumările DvVoastre de acum aproape 30 ani. Din preocupări asămănătoare OiI. ieşit o altă lucrare mare şi importantă il D-Voaslre: Indioidualiiatea limbii romine şi ele­ mentele slaoe oecht, Bucureşti 1929, care, deşi recentă, a fost pregătită vreme îndelungată prin studii şi articole anterioare. Şi aici punctul de vedere al D� Voastre diferă profund de al tuturor istoricilor şi filologilor români. lntr'adevăr, pecind aceştia admit că cele mai vechi elemente slave intrate în limba noastră aparţin perioadei numite paleoslavc, dinaintea sec. X, D- Voastră susţi- [78] 78 J()RGU IORDAN neţi că importul de cuvinte slave începe Ia noi cu epoca post­ paleoslavă, bazîndu-vă în acest scop pe argumente lingvistice (asărnănări mari între aspectul cuvintelor slave din romineşte şi corespunzătoarele lor din perioada postpaleoslavă), Nu pot intra în amănunte, fiindcă mai ales aici sînt necesare cunoştin­ ţile de specialist propriu zis, de care vorbeam la începutul cuvin­ tării mele. Trebuie să spun numai că şi această operă a Intim­ pinat opoziţie, care continuă, întrucît cartea e încă recentă, şi, în parte, din aceleaşi motive ca şi Fonetica alţabetului chirtlic : se deosebeşte enorm de ceiace crede toată lumea. Singura obiecţie cu drept cuvînt serioasă care s'a adus teoriei D-Voastre este următoarea: dacă lucrurile ar sta aşa cum sînt prezentate în Individualitatea limbii romine, ce explicaţie se poate da fap­ tului, unic în istorie, că două popoare, Slavii şi Romînii, despre care se ştie sigur că au vieţuit nu numai In ţinuturi imediat vecine, ci şi pe aceleaşi teritorii, "au trebuit să aştepte cîteva sute de ani pănă să înceapă a-şi împrumuta elemente lingvistice şi de civilizaţie. Şi, cu toate că nu sînt slavist, îmi permit sa recunosc, cu aceiaş sinceritate ca şi pănă aici, că argumentul acesta cu greu poate fi răsturnat. Dintre celelalte lucrări ale D-Voastre voiu mai aminti citeva, care se referă la domenii de activitate altele decît cele de mai sus. Una, Curentele literare la Romini in perioada sla­ oonismului cultural, Iaşi 1928, şi prin întindere şi prin problema pusă, trebuie considerată iarăş ca fundamentală. Dupăcum în Individualitatea limbii ramine aţi căutat să elucidaţi, in mod cu totul original, raporturile lingvistice slavoromîne din epoca de ormaţie a limbii noastre, la fel şi aici Încercaţi să limpezi ţi, iarăş pe baze nouă şi cu interpretări personale, legăturile lite­ rare (în accepţia largă a cuvintului dintre Romîni şi popoarele slave. Inslîrşit chestiile politice de asemenea au atras atenţia şi curiozitatea ştiinţifică a D- Voastrev Mă gândesc, bineînţeles, ia politică în sensul de istorie pOlitică,\ istorie a raporturilor poli­ tice slava-române. Deşi astfel de preocupări apar în activitatea D-Voastre încă dela început (depildă Vechile relaţii ale Princi­ patelor Ramine cu Croaţia, Bucureşti 1903, Românii fată de Sîrbi şi de Bulgari, Bucureşti 1905), se poate spune că ele devin actuale in timpul conflagraţiei balcanice, la care, în 1913, avea [79] I I COMUNICARI să participe şi Romînia. Atunci aţi publicat, Între altele, Ne/a­ tiOI1S des Roumain» avea les Serbes, les Bulqares, les Grecs el la Creatie, Iaşi 1912, carte mare şi importantă. Ideile D-Voastre cu privire la aceste probleme politice, care se leagă strîns de chestia Macedoniei, se pot rezuma în două propoziţii : 1) vechile relaţii ale' Romînilor cu popoarele slave din Balcani sînt la Inceput, pănă pela finele sec. XIII, foarte strînse cu Bulgarii şi ca şi neexistente cu Sîrbii, iar după aceia vreme, de cîteva sute de ani, Sîrbii stau pe planul întăiu : 2) populaţia slavă din Ma­ cedonia, pentru care s'au dus şi se mai duc lupte Între Bulgari şi Sîrbi, formează o unitate etnică aparte, cu o limbă care prezintă asămănări şi cu sîrba şi cu bulgara, fără să se poată afirma serios că vreunul din cele două popoare slave dela Sudul Du­ nării ar avea mai multe drepturi asupra teritoriului în discutie. Regret că din motive uşor de înţeles trebuie să mă opresc aici cu descrierea lungii şi bogatei D- Voastre activităţi ştiinţi­ fice. Voiu adăuga numai doua vorbe pentru a o caracteriza aşa cum mi se pare mie că se înfăţişează. Ceiace distinge înainte de toate această activitate este continuitatea şi pasiunea cu care s'a manifestat ea totdeauna: probă hotărîtoare a dezinteresării şi idealismului, sau, dacă vreţi, a interesului pur teoretic, aş putea spune filozofic, pentru chestiile tratate, adică pentru ştiinţa însăş, In al doilea rînd, osteneala de fiecare moment de a spune lucruri nouă ori cel puţin de a prezenta pe cele ştiute supt un aspect nou, într'un cuvînt originalitatea glndirii, care deaseme­ nea caracterizează orice activitate cu adevărat ştiinţiîică. Rugîndu-vă să primiţi omagiile mele sincere de fost elev şi de actual coleg, vă urez, onorate sărbătorit, sănătate şi viaţă lungă, pentru folosul ştiinţii romîneşti şi al universităţii noastre. Să trăiţi! D-I V. CRÂNJALA a vorbit în numele Studenţilor Facul­ tăţii de Litere : Domnule Profesor, Inainte de a trage - prin sărbătoarea înălţătoare de as­ tăzi - trăsătura de unire dintre sfertul de veac care se închee In activitatea Dv. proîesorală şi cea pe care o veţi desfăşura fat cu atîta succes încoronată şi de-acum înainte - cât mai mult _ [80] 80 DUMfTHU CRANJALA vin, ca în numele unei întregi studenţirni, care vă cunoaşte, vă preţueşte şi vă admiră -- să exprim cu smerenie dragostea cu care mintea noastră vă însoţeşte întodeauna şi mulţumirea noastră că avem norocul de a fi martori Ia sărbătorirea împlinirii a 25 de ani de când - cu o sîrguinţă neobosită - călăuziţi minţile tinere dornice de muncă şi de adevăr. Domnule Profesor, recunoştinţa este una dintre cele mai frumoase şi mai delicate flori ale sentimentelor omeneşti şi noi pe a noastră o exprimăm - acum - întreagă şi neprihănită. Vă suntem recunoscători, domnule Profesor, pentru munca Dvs. în serviciul unui ideal din cele mai înalte: curajul ade­ vărului in ştiinţă. Dvs. aţi ştiut să imprimaţi operelor şi gene­ raţiilor Dvs. de studenţi caracterul adevărului fulgurant, chiar Cind acesta el venit în conflict cu concepţiile Învechite şi de un patriotism poate rău înţeles ale înaintaşilor şi contimporanilor D-vtră chiar. Dvstră aţi ştiut să deschideţi o cale nouă în activitatea universitară pe terenul filologiei slave în Romînia, accentuînd partea practică a contactului intelectual imediat cu popoarele slave prin învăţarea limbilor lor şi a contactului cu publicul nostru cel mare, extra-universitar, prin ziare şi revistă. Aţi ştiut să îmbinaţi cît mai fericit metoda istorică în ştiinţa căreia îi faceţi onoare, studiul anume al Slavisticei ca document istoric în viaţa poporului nostru cu ştiinţa realităţilor prezente şi vii, anume cu studiul popoarelor slave actuale în cornplexi­ tatea lor integrală. Desigur că noi ne simţim slabi ca să apreciem succesul Dvs. pe terenul pur al ştiinţei pe care o prolesaţi, cum a făcut-o In mod atît de strălucit 0-1 Profesor Iordan; dar nu ne putem opri de a nu exprima deosebita noastră satisfacţie, cînd vedem că ideile D-stră îşi fac curs de torent în viaţa zilnică. A prevedea, înseamnă a avea arma cea mai importantă în lupta cu viaţa atît de variată 1\11 manifestările ei. Şi Ovs.- cu un deosebit simţ al înţelegerii viîtor ului - aţi spus - acum 25 de ani, la inaugurarea catedrei pe care din suflet dorim să o deţineţi cît mai mult - că activitatea Dvs. va aduce nota per­ sonală a studiului popoarelor slave actuale, căruia i-aţi dat toată importanţa cuvenită .. Şi - doar - pentru aceasta trebuia atunci curaj! Era o inovaţie îndrăzneaţă faţă de concepţia răposatului r I , . . l' \ , 1 [81] COŢ,IlUN[CARI 81 Ion Bogdan care - inşelindu-se profund - spusese la Bucureşti: »Cunoştinţa practică a limbilor slave nu va intra niciodată în domeniul învăţămîntului universitar, deoarece studiile universi­ tare n-au atace cu trebuinţele practice ale vieţii, ci numai cu exigenţele ştiinţelor istorice". In contra acestei concepţii vechi şi greşite viitorul v'a dat deplină satisfacţie: astăzi studiului popoarelor şi limbilor slave i se dă aiurea şi chiar la noi o covîrşitoare impo�tanţă. Imi amintesc cu admiraţie de momentele, cînd anii trecuţi spuneaţi că ar trebui să se pornească Ia noi o campanie de presă pentru deschiderea de catedre de limbi slave Ia şcolile secundare cel puţin în acele centre, unde contactul cu aceste popoare este nemij locit. Astăzi ştim că şi aceasta e o realitate îmbucurătoare, cu perspective din cele mai frumoase. Dacă aşi avea 100 de guri - CI zis poetul latin Persius ­ şi tot n-aşi putea cînta bine pe iubitul meu profesor Cornutus. Şi mai multe dacă am avea noi, toi n-arn putea analiza activitatea Dvs. rodnică, în amănuntele ei importante. In faţa unui fenomen măreţ al naturii rămîi în extaz - admiri ! In faţa unui om mare - admiri şi respecţi! fără să poţi vorbi mult. Chiar marele Napoleon, după ce a vazut pe şi mai marele Goethe nu a spus decît "acesta este un om!' Şi el, Napoleon, nu avea nevoie de Goethe, de geniul lui! Noi Insă-s-studenţii Dvs. avem o inexprimabllă nevoie de în­ drumările Dvs., de lumina minţii Dvs. pe calea vieţei şi a ştiinţei. Şi nu numai noi! Ştiinţa romînească şi slavă în genere simte ne­ voia contribuţiei, a jertfei Dvs. pe altarul ei, tocmai acum, cînd activitatea Dvs, se desîăşoară în deplină maturitate şi abundenţă. Deaceia, D-le Profesor, vă rugăm încă odată să primiţi feli­ citările noastre modeste pentru împlinirea a 25 de ani de cînd aţi inaugurat catedra de Slavistică dela Universitatea din Iaşi şi urările noastre de bine pentru un viitor cît mai rodnic, mai gene­ ros şi îndelungat 1 Să trăiţi! 6 [82] 82 1. WUDIŢA D-I Prof. 1. HUDIŢĂ vorbeşte în numele foştilor elevi: Domnule profesor, onorat auditoriu, Din cuvintele calde care s'au rostit la această tribună in legătură cu diversele aspecte ale personalităţii d-Iui prof. Ilie Bărbulescu, s'a putut vedea cît este ea de unitară. In domeniul specialităţii sale, cercetător pasionat, original, plin de onestitate şi de aceia respectuos de onestitate şi de aceia respectuos de adevăr chiar dacă supără, in viaţa publică om cu judecată independentă pe care ştie să şi-o manifeste fără teamă de consecinţi ; în universitate, faţă de colegi, bun carna­ rad, totdeauna corect, incapabil de-a supara sau jigni, iar fată de studenţi, un părinte, care este în stare să trezească senti­ mente de dragoste şi admiraţie ca acelea exprimate mai înainte de un vrednic reprezentant al lor. Profesor sever, in să pentrucă este conştiincios şi drept, studenţii il iubesc şi-I respectă. De 25 de ani el merge pe-un drum drept: cinstit în ştiinţă şi În viaţa publică, profesor con­ ştiincios, om al datoriei, în Universitate. De 25 de ani el dă studenţilor pe iângă o solidă pregătire În domeniul slavisticei şi un puternic exemplu de muncă onestă. Şi Doamne. cît e de necesar acest lucru, mai ales în vre­ muri CInd oamenii de felul acesta sunt aşa de rari. Domnilor, De la cele dintăi lucrări publicate şi pînă astăzi d-l profe­ sor Bărbulescu se caracterizează printr'o puternică originalitate. EI face parte dintre rarii cercetători în domeniul ştiinţii, care n'a publicat niciodată o pagină în care sa nu aducă ceva nou. Niciodată compilaţia, verbiajul gol şi aşa zisul "simţ al construcţiei" n'a avut un adversar mai hotărît ca domnia sa. In lunga sa carieră de om de ştiinţă a avut însă şi neplăceri. Dese ori teoriile sale au întîmpinat mare rezistenţă din partea acelora care şi le vedeau năruite pe-ale lor. Cu timpul in să, ele s'au impus,_ Şi cum onestitatea este un lucru rar, nu totdeauna adversarii i-au recunoscut paternitatea lor, ducîndu-se Ia sursele semnalate de el, însuşindu-şl teoriile, prezentîndu-le ca personale fără să citeze nici numele adevă, ratului lor părinte! Fiind adunaţi aici pentru o sărbătorire, nu [83] COMUMICARI putem jigni pe nimeni, căci cel dintăi care s'ar supara ar fi tocmai d-sa. Ţin totuş să precizez pentru toţi acei cari încă nu ştiu, că foarte multe din teoriile d-Iui praf. Bărbulescu care au fost combătute la început cu violenţă, astăzi au intrat definitiv in patrimoniul istoriei şi filologiei romîneşti. Domnilor, De 25 de ani de cînd ocupă catedra de slavi sti că dela Universitatea noastră, după avizul tuturor specialiştilor putem afirma că slavistica în Romînia este o ştiinţă ieşana. Mi-aduc aminte de-o întîmplare caracteristică: In 1920, la 'examenul de capacitate - la Istorie - ţinut în Bucureşti, în prezenţa profesorilor străini, sub preşidenţia temutului D. Onciu, de la primele conversaţii angajate cu colegii noştri din Capitală cu privire la diversele subiecte care ni se puteau da fie la înscris �ie la oral, spre marea noastră satisfacţie, aflăm din gura Bucu­ reştenilor că dacă ni se dă vreo chestiune în legătură cu vreo problemă de slavistică, noi ieşenii le luăm înainte. "Noi ştim de mult, ziceau colegii noştri din Bucureşti, că D-stră ieşenii faceţi foarte multă carte cu Barbulescu". Şi aşa s'a întîmplat: atît la înscris cît şi la oral; noi am pus mereu la contribuţie cunoştinţele noastre de slavistică, şi la urmă, locurile cele dintăi la clasifica ţie, au I.ost cucerite de ieşeni. Domnule profesor, In numele foştilor elevi dintre cari unii sunt astăzi colegii Dvstră ia!' ceilalţi ilustrează atîtea catedre în învăţămîntul se­ cundar, cărora le-aţi călăuzit cu atîta dragoste primii paşi spre cercetările ştiinţifice şi le-aţi dat un exemplu atît de elocvent prin conştilnciozltatea şi independenţa caracterului, vă aduc cele mai calde urări de sanatate şi mulţumire. Răspunsul el-lui PROF. ILIE BĂRBULESCU: Iubiti priettni, Elogiile acestea măgulitoare şi caldele sentimente ce îmi arătaţi au stăruit în sufletul meu o aşa de puternică emoţie, încât vă mărturisesc că nu sunt în stare să găsesc cuvintele cari mi-ar trebui, pentru ca, la răndu-mi, să vă exprim gândul şl sentimentele ce am pentru d-voastră, [84] 84 ILIE BARBULESCU Voi încerca, totuşi, pentru că, în definitiv, ceva trebue să vă răspund. Din această frumoasă sărbătorire, domnilor, ca şi din im­ punătorul volum jubilar cu care mă cinstiţi, mie mi se des­ prind două constatări fundamentale: întâi, calda simpatie, ce o aveţi pentru mine şi care vă face să exageraţi însuşirile ce le voi fi având, şi al doilea, biruinţa binelui împotriva răului. Caldă simpatie, da, fiindcă nu eu voi fi aşa de lipsit de modestie, încât să-mi închipui că aceste măgulitoare elogii co­ respund în totul insuşirilor ştiinţifice, didactice şi sufleteşti ale personalităţii mele. Nu, domnilor. Aceste elogii sunt o iperbolă, prin care voiţi să simbolizaţi tipul real al profesorului universi­ tar desăvârşit, aşa cum experienţa şi mintea d-voastră I-au vă­ zut şi îl concep, şi cum, de altfel, eu însumi îl simbolizez; căci. şi după concepţia mea, care-i la fel cu a d-voastră, un profe­ sor universitar desăvârşit trebue să fie, în răndul întâi, un a­ dânc cunoscător al Ştiinţii specialităţii sale; al doilea el tre­ buie ca, prin munca-i fără de preget, să fie în totdeauna în cu­ rent cu cele din urmă cercetări, date şi rezultate ale Ştiinţei specialităţii sale, pe care să le împărtăşească studenţilor, prin cursurile ce le face; al treilea, trebuie să fie un cercetător om de Ştiinţă, prin ale cărui cercetări şi rezultate obţinute această Ştiinţă să facă un cât de mic pas înainte; şi, în sfârşit, al pa­ trulea, un aşa profesor desăvârşit trebuie să fie încă un punc­ tual împlinitor al datoriei sale profesionale, adică să-şi ţină cursurile regulat la vremea şi ora lor. Acesta este tipul real al profesorului desăvârşit, pe care voiţi a-l simboliza; iar aceste elogii se referă la mine numai în măsura în care eu mă apropii mai mult ori mai puţin de el. Dar, precum spuneam, domnilor, din această frumoasă sar­ bătorire şi din volumul [ubilar ce-mi oleriţi, se mai desprinde pentru mine şi biruinţa binelui împotriva răului. Căci, iubiţi prietini, oricât de scurtă este vremelnicia vieţii acesteia pe care o trăim cu toţii, e, în sufletul 6elor mai mulţi dintre oameni, atâta iad de patimi, de invidii şi răutate, în cât, cel puţin de la o vreme, trebuie să înţelegem cu toţii că �oamenii sunt în­ tre ei ca lupii", homo homini lupus. Dumnezeescul Hristos însuşi, ori cât de măreaţă i-a fost învăţătura, după ce şi-a dat socoteală că "între ai SEU Ei rost şi [85] COMINJCARI 85 ai săi nu l-au cunoscut", dezgustat şi amărât de răutatea ome­ nească, a trebuit să exclame şi el îndurerat că: "împărăţia mea, doamne, nu e din lumea aceasta H. Iar cu toate că răutatea ce­ lorlalţi l-a răstignit pe cruce, pentru că În cele din urmă binele trebuia să biruiască răul, astăzi 700,000,000 de oameni, urmaşi ai celor ce I-au răstignit, se pleacă cu smerenie dinaintea ade­ vărurilor învăţăturilor lui. Dacă "cele mari se pot compara cu cele mici", si vis magna componere parvis, crâmpei din o aşa viaţă zbuciumată de invidia şi răutatea omenească sunt şi cei 25 de ani ai vieţii mele pe cari îi sărbătoriţi astăzi. Căci şi ei au fost, în tot lun­ gul lor, chinuiţi de această invidie şi răutate răstignitoare a u­ nora, cari s-au năpustit asupră-le - unii, din fericire nu mulţi, lăinuind în mare parte cele ce am făcut, pentru că astfel să-le reducă suprafaţa personalităţii lor culturale şi ştiinţifice, alţii şi aceştia, ce e dreptul, puţini, tăgăduind, cu acelaş scop, valoarea operilor ce declară că aceşti ani au făcut. Le-am suferit toate cu credinţa nestrămutată în biruinţa binelui care trebuia să fie şi a venit de mai multe ori în aceşti 25 de ani. Dar rea mai înaltă expresie a acestei "biruinţi a binelui împotriva răului" este sărbătorirea de astăzi, la care ia parte atătea suflete şi personalităţi alese, şi acest volum ju­ hilar, la care colaborează, mărturisind, prin aceasta, recunoaş­ tere, nu numai foşti elevi ai mei şi prieteni sau colegi, ci şi învăţaţi străini, cu nume' distins în Ştiinţa apusană. Tuturor le mulţumesc din adăucul sufletului şi cu recu­ noştinţă. Mulţumesc, în rândul întăi, iniţiatorilor înîăptuitori ai a­ cestei frumoase sărbătoriri : domnului rector al Universităţii Bogdan şi celorlalţi învăţaţi colegi, d-nului Tafrali şi foştilor mei studenţi iar acum învăţaţi colegi Iordan şi Hudiţă, atât pentru realizarea acestei solemnităţi, cât şi pentru măgulitoarele cuvinte ce mi-au adus aci. Mulţumirile mele cordiale, de asemeni, iniţiatorilor reali­ zatori ai impunătorului volum [ubilar cu care m-au onorat: domnişoarclor Dr. Euîrosina Simionescu şi Margareta Ştefănescu, domnului Constantinescu-Iaşi, profesor la Facultatea de Teo­ logie din Chişinău şi d-lui profesor secundar Nichita, toţi aceş­ tia foşti studenţi ai mei. [86] 86 I. BARBl'LESCU Cu aceleaşi sentimente adânc re cunoscătoare mulţumesc tuturor colaboratorilor la acest frumos volum "Omagiu". Mul� ţumesc, dar, colaboratorilor streini, cari au ţinut să onoreze volumul şi pe mine cu însemnatele lor articole: învăţatului cu nume european d. Moses Gaster dela Londra; d-lui Ernst Ga­ miIIscheg, profesor Ia Universitatea din Berlin; d-lui Ohijenko, profesor la Universitatea din Zagreb, şi d-lui Ludovic Treml de Ia Budapesta. Cu recunoştinţă caldă mulţumesc şi tuturor colaboratorilor pământeni Ia acest impunător "Omagiu". Mulţumesc în răndu] întâi colegilor şi prietiniJor, domnilor C. Cogălniceanu, cunos­ cutul consilier de Legaţie şi cercetător în Istoria Românilor; M. Burghele, fost ministru plenipotenţiar; general Sc. Panaitescu ; distinşilor colegi de universitate, domnilor profesori Oreste Tafrali, G. Pas cu, Ştefan Berechet şi domnilor conîerenţiari Eu­ gen Pavlescu dela Facultatea de Ştiinţe din Iaşi, T. Simensky dela Facultatea de Teologie din Chişinău, D.r Karl Kurt Klein de la Facultatea de Litere din Iaşi, şi încă d-lor N. A. Bogdan cunoscutul autor al "Istoriei Iaşilor" ,Gh. Ungureanu, doctorand în Drept şi valorosului Iolklorist Nicolae Mateescu. Mulţumesc apoi din toată inima foştilor mei studenţi, din­ tre cari unii imi sunt astăzi învăţaţi şi valoroşi colegi: dom­ nilor Iorgu Iordan, P. Constantinescu-Iaşi, profesori la Universi­ tatea noastră; Ion Hudiţă şi D. Găzdaru, conferenţiari tot aci : umbrei de amintire duioasă a răposatului N. D. Lăbuşcă, fost conferenţiar în aceeaşi .alma mater" a noastră; precum şi dolar Petru Caraman şi Teodor Holban, doctori în Litere de la Uni­ versitatea din Varşovia şi Licenţiaţi ai celei din Iaşi; acecaş mulţumire domnişoarei Margareta Ştefănescu, doctor în Litere dela noi şi distinsă asistenta universitară aci: doamnei Maria D. Găzdaru, distinsă profesoară secundară; domnilor Teodro Palade, doamnei şi domnului N. Nichita, valoroşi profesori se­ cundari şi scriitori şi domnilor Lucian Predescu, Const. Stoide şi Haralamb Mihăiescu, distinşi Ikenţiaţi în Litere ai Universi .. tăţii noastre. Toţi aceşti colegi sau prietinl acum, sunt foşti studenţi ai mei; de aceea sufletul îmi e cu atât mai întraripat, exprimăn­ du-le această recunoştinţă. [87] COMUNICAR[ 87 N. C. Bejănaru Mulţumesc din inimă distinsului meu fost student, iar acum Licenţiat, Drnul Crănjală, pentru cuvintele calde ce mi-a expri­ mat; precum la fel mulţumesc tuturor studentilor, cari cu en­ tusiasmul lor, asistănd la această sărbătorire, au umplut de bu­ curie sufletul profesorului lor. Mulţumirile mele re cunoscătoare tuturor colegilor univer­ sitari, cari prin prezenţa lor aci, au dat atâta strălucire acestei solemnităţi. Mulţumesc, în sfârşit, din toată puterea sufletului, tuturor distinselor personalităţi, care au onorat cu prezenţa lor aci a­ ceastă sărbătorire a celor 25 de ani ai vieţii mele şi a biruinţei binelui împotriva răului. Cu privire Ia Diploma Bârfădeană din a. 1134 D. profesor P. P. Panaitescu încearcă, în "Revista Istorică Română", II, 1 (a. 1932), p. 46, să dovedească, în urma răpo­ satului 1. Bogdan şi ca acesta, că Diploma Bărlădeană din 1134 ar fi unul din "falşurile patriotice ale lui B. P. Haşdeu". Argu­ mentele sale sunt însă Ia fel şi în sensul celor aduse de 1· Bogdan: mai mult de natură negativă şi fără putere doveditoare. Ast-fel, intre altele, spune, ca o dovadă că această Diplomă e îalşiîicat, că: .. de şapte ori grafia oS din "Instrucţia publică" (ziarul in care Hasdeu a publicat întâia oară Diploma Bărl.) e transformată în 0r în "Traian" (alt ziar, în care Hasdeu a pu­ blicat a doua oară Dipl. B.). Fapt este că niciodată în docu­ mentele slave, fie româneşti, ruseşti, sau sudslave nu se scrie es, ci r sau c'{, iar în documentele ruseşti se scrie exclusiv �'{ (până în veacul XIV). Acest singur element era hotărâtor pentru a condamna autenticitatea diplomei bârlădene". Deci zice, că oS nu se allă în texte şi că asta e un "elemen.t hotărâtor" în dovedirea ce vrea să ne facă cum că Dipl. e Ialsilicat. Acest argument însă, ca şi celelalte, de altfel, ce aduce d. Panaitescu şi asupra cărora nu mai stăruesc acum, nu are va­ loare, fiindcă adevărul e altfel: că în diferite Literaturi slave se ailă oS cu însemnarea lui or, acest oS născut prin identitatea [88] 88 ILTE BARBDLESCU ====================================��� în texte, a lui � cu y. Eu în Fonetica AHab. Cirilic, p. 381, am documentat existenţa acestui «s în texte sărbeşti din sec. XIV-XVI, în texte bulgăreşti din sec. XIII-XVII, în texte romăno-slave şi române din aceleaşi veacuri, şi am dat o sumă de aşa exemple, ca în Dipl. BârJ., în ele: C��POAHHK", KO�Ki\''''h, r�tlpd, INŞĂ�'f" etc. Iar acum mai am şi alte texte curat slave în cari se află un aşa o�, şi pe cari le voi prezenta în ediţia 2-a ce pregătesc a "Foneticei AHab. Cirilic în textele române". Acestea i-au scă­ pat din vedere domnului praf. P. P. Panaitescu, când a facut acea afirmare. De aceea cred că, dacă va da mai multă aten­ ţie şi celor ce am arătat eu, în cartea mea Curentele literare la Români in Perioada Slaoonismului Cultural, p. 10, despre Di­ ploma Bărladeană şi dacă va judeca obiectiv şi fără spirit gregar, va trebui să fie de acord cu mine, că nici un argument valabil nu s-a putut aduce de nimeni până astăzi, cum că această di­ plomă e Ialşificat. Ilie Bărbulescu, Legenda Meşterul M anole ·1. o menţiune în Se aII ia despre legenda romînească, Manuel Mila y Fontanals, fost profesor la Universitatea din Barcelona, în articolul Balaelas ele la Rumania (Prtncipotes Danubianosş, recoqidas Y publicados en ţrances por V. Alexandri publicat întîi în Diario de Barcelona 1857 şi reprodus mai tîrziu în voI. IV al operelor lui complecte (Manuel Mila y Fontanals, Obras completas. Coleccionaclas por el Dr. D. Marcelino Me­ nendez y Pelayo. Tomo IV. Barcelona 1892), pp. 552-559, face o dare de seamă amplă despre colectiea de poesii populare a lui V. Alecsandri. Cu această ocazie rezumă pe larg poesiea populară Manoli o el monasierio el, Argia [sic]. ---- 1) Articolul lui Milă y Fontanals mai cuprinde şi un istoric pe scurt al poporului românesc şi rezumate din alte poezii popu­ Iare: La Oueja [Mioriţa] şi La Colina de Burchel. Din Mioriţa şi din alte două poesii populare reproduce părţi întregi în ro­ mîneşte, Face şi o remarcă de limbă: constată asemănarea dintre span. se ve, se cree şi rom. se vide [sic], se crede. [89] COMUNJCAl1.[ 2. O variantă rumellotă publicată în ltaliea, 89 In renumita revistă italiană de îolklor, Archioio per la stu­ dio delle tradizioni popolari, publicată între anii 1882-1907, la Palermo, supt direcţien lui G. Pitre şi a lui S. Salornone-Marino, se află în anul al IV-lea (1885) al revistei, pg. 596--597, fără semnătura culegătorului şi fără nicio indicaţie mai precisă de unde a. fost culeasă, următoarea variantă din Rumeliea, a J e ­ gen d ei M e Ş te r li 1 li i Ma noI e supt titlul .Leqqenda sui Rumelio ti " . O dau într'un scurt rezumat. 'Pe vremea lui Voiuole [sic] Neaqoe, nouă zidari s-au dus în Rurneliea, să construiască o cetate, supt conducerea lui Manot dt Curtea. Lucrătorii s-au pus sa sape un şanţ şi să-I încingă cu ziduri. Dar noaptea zidurile cădeau înăuntrul şanţului'. Apoi legenda continua în tocmai ca în legenda Mînăstirea Curtea de Argeş a noastră, cu soţia lui Manol, numită aici Flora. La sfârşit, se spune în Archivio că legenda este traducerea poetică a une superstiţii locale. Rumelioţii cred că orice casă de piatră as. cunde un suflet zidit. Pentru a asigura soliditatea clădirilor, zi­ darii măsoară umbra unui trecător şi pun apoi acest simulacru supt zidărie. Am semnalat aici această variantă balcanică a legendei noastre ,), fiindcă nu a fost utilizată şi nici măcar citată în stu­ diile de Iolklor comparat ale lui Şăineanu 2) şi Schladebach 3). Fiind publicată cu titlul Legqenâa sui Rumeltoit, foarte uşor a scăpat neobservată acestor studioşi. 1) Legenda românească a fost tradusă şi publicată în ita­ licneşte la 1887 (S. Friedmann ed E. Toci, Il monastero el' Arges. Canto pop. romeno tradotto, în Cronaca Minima, Livorno I, 1887, No. 42). 2) L Şăi reanu, Legenda Meşterului Manole la Grecii moâerni, în Convorbiri Literare XXII (1889) 669-682, articol reprodus apoi i'n Studii ţolklorice. Cercetări în domeniul litera­ turii populare, Bucureşti 1896, pp. 47-66. Lezare Sainean, Les rites de la consiruction dapres la poesie populaire de l'Europe Orientale, În Reuue de l'hieioire des reliqions 45 (1902) 359-396. 3) Kurt Schladebaoh, Die aromunische Ballade oon der Artabrucke, În G. Weigand's Jahresberichi des lnsiituts [ur tu­ mănische Sprache Zll Leipzig, 1 (1894) 79-121. [90] 90 D. GAZDAHU E interesantă pentrucă e ulterioară legendei romîneşti în privinţa cuprinsului şi arată în mod clar călătoria motivului: din Balcani la noi 1) şi deja noi iarăşi spre Balcani. Numele Voevo­ dubli Neagoe şi Manol di Curtea vădesc origina rornînească a legendei rumelisfe. Foarte probabil că "guslarii", cîntăreţii sîrbi, dela curtea lui Neagoe Basarab - unde, pe canavaua vechii le­ gende despre zidirea de cătră legendarul Negru Vodă a Bise­ ricii Domneşti San-Nicoară, vor fi brodat frumoasa noastră le­ gendă, aşa cum o găsim în colecţiile lui V. Alexandri, Giuglea­ VîIsan, Mateescu, Pamfile, Păsculescu, Teodorescu şi Tocilescu, înlocuind adică numele lui Negru Vodă printr-acel al lui Neagoe­ vor fi trecut iarăşi în Peninsula Balcanică. Acompaniaţi de gusle, vor fi recitat isprăvile lui Neagoe, a căruia soţie, Doamna Des­ pina, era de neam sîrbesc, povestind construirea unei cetăţi de cătră Manol di Curtea şi Induioşînd pe ascultători cu soarta tragică a soţiei acestuia, Flora. * * * 3. Valoarea documentară a legendei romineşti. Semnalez în această notiţă ultima contribuţie privitoare la Ia problema valorii istorice a legendei 'Meşterul Manole' con­ tribuţie adusă de O. Tairali, în opera sa recent publicată asupra Monumenielor bizantine dela Curtea de Argeş. O. Tafrall, Monumente buzantins de Curtea de Argeş. Texte. Paris, P. Geuthner, 1931, Ia pg. 4-15 cercetează din punct de vedere istoric această legendă şi aduce următoarea soluţie: Plusieurs litterateurs et historiens roumains affirment que cette legende, devenue populaire, concerne l' egllse episcopale que Neagoe Bassarab bătit â Curtea de Argeş au cornmence­ ment du XVI-e siecle. 1) Origina sîrbească a baladeţ romineşti a fost afirmată de N. Iorga Jstoria tit. romineşti', voI. I, Buc. 1925, pag. 35. Pă­ rerea lui Iorga, exprimată mai întîi în Balada populară romi­ nească: Vălenii de Munte 1910, a Iost adoptată şi de D. Mar­ melluc, Figuri istorice romineşti in cintecul poporal al Rotnini­ lor, Extras din An. Ac, Rom. Seria II, T. XXXVII Mem, Secţ. ur, No. 4) Bucureşti 1915, pg. 6. [91] COMUNICARI 91 C'est une erreur. En eHet, nulle part dans ce poeme il n'est question de ce prince, ni de son eglise. Par contre, on y parle d'une randon­ nee de Negru-Vodă, venu du nord dans ce pays, ce qui corro­ borerait le recit du .Descălicat" de la Chronique anonyme. Negru-Vodă, accornpagne de sa suite, dans laquelle se trouvaient dix maltres-macons avec leur chef Manoli, chercha longuement une place, ou il savait exister "un vieux mur ina­ cheve et abandonne", Il fonda son eglise, que le poeme appelle princiere (Domnească), et vraisemblablement aussi sa residence, sur l'emplacement d'une localite en ruines, dont le renom his­ torique l'attirait. L'on voit, par consequent, que notre poeme concerne Ia fondation de l'eglise Domnească de Curtea de Argeş et nulle­ ment celle de Neagce-Bassarab du XVI-e siecle. (pg. 7-8). In nota dela pg. 8, după ce expune părerile altora în a­ ceastă privinţă, Tafrali spune: L'on voit I'invraisemblance de cette hypothese [e vorba de ipoteza lui G. Dem. Teodorescu, Poesii pop. rom. p. 460 notă şi Literatura pop., în Revista Tocilescu an. II, t. III, 1884, p. 372], qui veut ra1tacher la legende, ou l'on parle d'une maniere precise de Negru-Vodă du XIII-e siecle, ei de l'eglise princiere, a l'eglise episcopale du Curtea de Argeş, bătie au XVI-e sie­ cle ... L'on voit donc combien etait tenace, dans les milieux roumains, au XIX-e siecle,- elle l'est encore aujourd'hui - Ia croyance que cette legende concernait I'eglise de Neagoe-Vodă du XVI-e siecle, tandis que, en realite, elle se ratfache a l'e- . glise Domnească, Saini-Nicolas de Curtea de Argeş, monu­ ment dedaigne et ignore de tous jusqu'a ces derniers ternps, Am citat aproape în întregime concluziea formulată de Taîrali, pentru importanţa ei. Această interpretare istorică a legendei 'Meşterul Manole' mi se pare singura plausibilă. In adevăr, Ia studierea legendelor istorice trebue să se ţină sarnă de faptul că, în regulă generală, raporturile temporale dintre erou şi fapte sînt deplasate. Din acest punct de vedere, legendele istorice se supun la două legi opuse: unele legende au tendinţa de a atribui evenimentelor cintate o vechime cu mult mai mare decît cea reală; altele întineresc faptele, atri­ buind întîmplări vechi unor eroi posterior! 1). Pare mai frecventă 1) CL A. Van Gennep, La formation des leqendes, Paris 1910, În capitolul La ualeur documeniaire des leqendes historlques. [92] 92 D. GAZDARU tendinţa din urmă: cîntăreţii anonimi ai legendelor istorice pun în sama unui erou contemporan isprăvi de mult trecute. De ce să nu admitem deci că guslarii sîrbi, care vor fi trecut pela curtea lui Neagoe, au adoptat vechea legendă romînească, năs­ cută în sec. Xlll pentru glarificarea legendarului Negru-Vodă, căruia i-au atribuit zidirea bisericei domneşti dela Curtea de Argeş, la evenimentele din sec.. XVI, din timpul domniei lui Neagoe Basarab, a căruia cea mai însemnată faptă a fost toc­ mai zidirea Minastirei Curtea de Argeş? D. Găzdaru Etimologii Acuşica (1\1un1), vine de la acuş, dimin. de la acu. acum (lat. "eccu-modo, ca cum din quomodo, iar eccu sau eccum vine din ee ee eum, Iacătă-l). După buJg. tuke, rut. tutka, rus. zdăka, aci, s'a format şi rom. acuşica şi, probabil, şi antica, nimetica (nimeni). Alfman, a ajunge ia aliman, a ajunde la arnan, la anan­ ghie, la mare nevoie, vine de la turc. arab. el- etnan = aman, rom. arnan, alimănit să fie, afurtsit să fie, adică "ajuns la arnan". Alim6jdii, V. Gălămoz, Aţîţ vine de la ţîţă, adică J! deprind cu ţîţa", căci prun­ cul, la început, nu suge. Cu tăciune şi fr. aiiiser, n'are le­ gătură. Auşel (Mold ), a păsărică numită şi sţredeluş (regulus cristatus), nu vtne de la ma­ cedororn. ouş, moşneag, ci din lat. pop. aucellus, variantă din aucella, aotcella, cristel, dimi­ nutiv de la aois, pasăre, de unde şi ital, ucello, fr. oisel, apot oiseau. Întîi s'a zis "aucel, apoi auşel după frumuşel. Ban, titlu boieresc, vine de la v. germ. ban, poruncă supt ameninţare de pedeapsă, ju­ risdicţiune, ocol, judeţ, v. germ, bann, cu verbul bannen, a fermeca, oerbannen, a exila, ban, proclamatiune ş. a. Ban nu s'a prefăcut în bin fiind-că suna ca lat. an11US, rom. an. Noi l-am luat de Ia Goţi ori Gepizi. Înţelesul a evaluat de la\ "judeţ" la stăpînul judeţu­ lui", adică "ban", apoi la "moneta banului", cam ca du­ cat, maneta ducelui. Deci ban, "maneta băniei", a banatului. De Ia noi au luat cuvîntul [93] COMUNICARI 93 Ungurii, Sîrbii, Bulgarii şi Po­ lonii. Belesc e o variantă din pelesc (Mold.) şi pielesc (Munt), Iau ptelea, [upoi, inîluenţat poate de vslav. beliii, a albi, a bili (mold. a qhili), Tot aşa cojesc de la coajă, Bîrlad (rîul şi oraşul) vine din Biriat, vechi slav. *blrlatu, cu multe cotloane (vizuini, bîr­ loage), după aspectul rîului Bîrlad, rudă cu sîrb. brljaqa, baltoagă in care se tăvălesc porcii. Tot de aici şi vechi slav. birlcq, bîrlog (Berneker, 1, 120) Înrudit: numele satu­ lui Firlădani (Basarabia, lîngă Ttghina). Bordel şi -eu e de aceiaşi origine ca fr. bordel şi e luat de nOI de la Goţl ori Gepizt, De pe rom. vine bulg. bordel şi burdeţ, rut. bordel. Fr. bor­ del e un dimin. de la barele, şopron, stînă, fermă, înrudit cu bord, germ. de jos bord, din brett, scîndură. Blrllstur( e), o buruiană din neamul scaiului, vine din got. sau gepidicul "bursiilo, dimin. de la bursi, ţep, ghimpe; vgerm. burst. ghimpe, an­ glosaxon bţtrst, brystl, engl. brisile, ghimpe, păr de porc. norv. brusiet, zbîrlit, ţepos. Din "burstilo sa făcut *brus­ fila, brusiure. V. bursuc şi cp. cu bursuc, fluture, strugure, uiezure, tot germanice. o Buclarisesc, o scrîntesc. încurc o afacere, ar veni din bulg. =burakltsam, de la burak, sfeclă, adică "mă înroşesc cn sfecla, o sîeclesc". Bursuc (est), vtezure, ani­ mal caracterizat prin zbîrlire şi originar din centrul Europei, e de origine gotică, din răd. =burzu, de unde vine şi an­ glosax. bur, din *burr în loc de =burzu, ţepos, burzuluit, de unde vine şi ung. borz, pol. rut. bulg. borsuk. rus. borsuk şi barsuk, turc. burstik, borsuk, borzuk, bursuc. De aci şi borz (zbirlit), blrzoi, bursoacă, bur­ ztilutesc (ung. borzolniş, brus­ ture. Ctoară, cp. cu albanezul ăaul«, cîoară, tarentin cola, mac.-rom. ţo ară. Cp, şi cu alb. SOrta, ctcara, friu lan core, rudă cu vgrec. kârax şi lat. corvus, corb. Crochtnă, coada şeler, ar­ cada din apoi a şelei, cîrlig la unele cingători ţărăneşti, ar putea veni de la ital. ciocca, strugure, dirnin. ciocchina, şi, probabil, e înrudit cu cîor­ chlnă, strugure (în Moldova "strugure fără bObiţe"), pre­ cum cîrcet, filament de vită care se agaţă ca un cîrlig: înseamnii şi "strugure mic". [94] 94 AUGUST SCRIBAN Bănuiesc că ciocca e un cuvînt· germanie (ca şi ctuf) şi că noi l-am luat de la Goţi ori Ge­ pizi. Pentru tnţeles, compară. cu Ir, grappe, strugure, de la vgerm. de sus chrap]o, ngerm. krapf, în Picardia şi Charn­ pagne crappe, cîrlig, cala, stru­ gure. Fr. grappin. "cîrlig de cange, ancoră mică", vine tot de aci. Cp. şi cu fr. rafle, oiorchină (fără bobiţe), râpe, crorchină, răzuitoare, de la vgerm. de sus raspon, a răzui. CIucure (vest), canal, snop de fire de aţă, pare să fie un cuvînt gotic ori gepidic înru­ dit cu cIuf (V. la ţopîş, de aceiaşi formă cu brusiure, nas­ ture, strugure, fluture, viezure, poate şi simbure, care-s dimi­ nutive germanice, luate (unele) de Albaneji de la noi. In sudul Moldovei căucur, "ciorchină, strugure fără bobiţe", Chiciură (Munt. vest), "promoroacă", e o metateză din ciucure, adică "flori de gheaţă". V. cror­ chină. Ctrcrog, 1) subterfugiu, şi­ sană, 2) simulacru, imitaţiune, e o variantă din cîrciob (Munt.) zgîrcit, care vine de la sstr­ cîoabă, persoană zglrcită, rar acesta de la zqtrci, bulg. ş. a. g rer, cartilagine, cu verbul a se zgtrci, a se strînge, vslav. giireitl şi su-g tirciti se De aci şi circi (Olt.), circel, influenţat , şi de vslav. kriU iti , a suci. Cofer (Munt. vest) Şofer (Olt.) şi Şofet (Banat, Trans), căuş făcut din doage legate cu cercurI de lemn şi prevă­ zut c' o coadă lungă de vre-o dol metri de scos borhotul fer­ binte din cazan. În Munt. est şi Mold. sud "cană mare de metal (cu sa fi îără capac) de adus vin, de ţinut apă ş. a. (caută, ghtum)", figurat (iro­ nic) "stacan, ceaşcă sau pa­ har mare" (Bem cu coferul, c'aşa ne e jelul), vine de la săsescul scuujel, germ. schau­ fel, lopată adăncată, căuş, in­ fluenţat şi de cofes (de la cofă). De aci vine şi pol. szufla, rom. şuflă. in Trans. "căuş", în Mold, nord "lopată adăn­ cită de luat petriş, gunot ş. a.". \ August Scrlban. [95] Recenzii. Dictionarul Enciclopedic Ilustrat "Cartea Românească". Partea 1, Dicţionarul Limbii Române de 1. Aurel Candrea şi Partea II, Dictionarul Istoric şi Geografic Universal de Gh. AM damesou, Editura "Cartea Românească" S. A, Bucureşti. XXIV + 1948 pg. cu numeroase desenuri, tabele în negru, planşe şi hărţi în culori. Pentru că Dicţionarul acesta cuprinde 2 părţi, una cu pri- • vire la limba română şi a doua CL.! privire Ia Istoria şi Geo­ grafia Universală, mă voi ocupa aci de' amăndouă pe rând. Trebuie să observ însă, dela început, că Înainte de il apărea acest Dicţionar exista "Dicţionarul Universal" al lui Lazăr Şăi­ neanu, cu acelaş înţeles şi conţinut, căci şi acesta din urmă are 2 părţi: întâia cuprinzând cuvintele limbii noastre, iar a doua cuprinzând "nume proprii-biografie, geografie, istorie, mi­ tologie." Dicţionarul Enciclopedic e însă format aproape 4° şi are în partea 1 a sa 1472 pagini, iar în partea II 476 pagini şi 8 pagini de ,)ocuţiuni, maxime, proverbe române şi străine"; "Dic­ ţionarul Universal" al lui Şăineanu e în format 8° şi cuprinde în partea 1 a sa 812 pagini şi nu are ,,!oeuţiuni, maxime, pro­ verbe române şi streine", iar în partea-i II cuprinde 177 pagini. Dicţionarul Enciclopedic e, deci, mult mai mare şi mai bogat de cât Dicţ. Universal, atât în partea 1, cât şi în a II. Partea 1: limba română. Autorul acestei părţi, d. prof. Candrea, spune în Prefaţă că lucrarea asta a sa cuprinde din limba veche românească repertorul aproape compleet al cuvin­ telor dispărute din graiul vechi şi pe acelea care se întrebuin­ ţează astăzi. Precizează însă că din această limbă veche nu [96] 96 ILIE BAHBULESCU dă chiar toatefcuvintele cari existau în ea (şi cari nu mai există în limba de astăzi), ci că dă numai cuvintele curente din limba veche, cari circulau în ea, anume in marea masă a populaţiunii, dar că a lăsat afară. nernenţionând, cuvintele turceşti cari se întîlnesc numai sporadic la cronicari, apoi derivatele fanteziste ale mitropolitului Dosoftei şi Dirn, Cantemir, precum şi acele slavonisme fără impor­ tanţă, care se întâlnesc câte o singură dată în textele biseri­ ceşti." Iar cu privire la limba română de astăzi spune că elin ea dă În Dicţionarul său "pe lângă cuvintele băştinaşe comune tuturor Românilor de dincoace de Dunăre şi pe cele regionale, încă şi neologismele curente, cele mai multe de origine fran­ ceză, cunoscute de mai toţi oamenii culţi, precum şi termeni technici, introduşi treptat dela o vreme încoace, privitori la toate ramurile ştiinţei şi în genere la toate maniîestaţiunile activită­ ţii omeneşti". Mai precizează apoi, în Prefaţă, că "dintre ter­ menii tehnici a ales din miile de cuvinte, Întrebuinţate de spe­ cialiştii Iiecării arte sau ştiinţe, numai pe acelea pe care cititorul le poate întâlni câteodată în lecturile curente, iar nu în scrierile speciale. " Selecţionarea aceasta a cuvintelor a făcut-o, pe cât îmi pare mie, mai just şi mai cu măsură la cele din limba veche, mai puţin raţional însă a făcut-o la neologismele limbii de as­ tăzi. Neologisme, în deosebi, a pus în Dicţionarul său mult mai multe de strictă specialitate, adică de acele cari nu se întâlnesc de fapt de cât foarte rar în »lecturile curente". Prin astea, mai cu seamă, Dicţionarul s-a umflat şi a luat, fără să fie nevoie, proporţii mari de tot faţă de similarul său "Universal" al lui Lazăr Şăineanu. Dar pe lângă astea, are şi la limba veche şi la cea de azi lipsuri diferite, pe cari uneori nu le are Dicţiona­ rul lui Şăineanu, sau le au arnăndouă dicţionarele la fel. Ast-fel, Candrea, deşi are cuvinte de limbă veche biseri­ ceasca, cum e Praxiu, cu toate că are interjecţia cxclamativă "AleJuia", pe care-o deriva din vechea slavii sau noua grecească, nu are şi substantivul "Aleluiar";\ plural articulat "Aleluimele", \ X . care se găseşte şi în sec. XVI (cum am aratat în Arhiva, X .. XV, a. 1928, p. 118) şi înseamnă cartea În care se află căntecele bisericeşti cu refrenul des "aleluia". Toi ast-fel. Candrea are, ca şi Şăineanu, cuvântul "cratima" numai cu înţelesul modern tipo­ grafic şi ortografic de "trăsături"l de unire, liniuţă care uneşte [97] H.8CENZII 97 două vorbe sau care desparte două silabe". Crede dar ca şi Şăi­ neanu, că acest cuvânt e modern în limba română. Probabil că nu ştie însă, pentru că nu arată, că în limba românească din sec. XVI deja exista cuvântul "cratima", în acelaş text în care se află şi precedentul "Aleluiar", cu înţeles de un fel de căutare bisericească închinată unor sfinţi, ca Prucopie, Ioan dela Su­ ceava etc. In acest text cuvântul se află sub forma "cratima" la singular şi .cratimele" la plural articulat.-Candrea cunoaşte ca şi Şăineanu cuvântul prag nu şi cu înţelesul de "cascadă", pe care cuvântul îl avea, în deosebi, în limba veche românească; i-ar fi ştiut şi această însemnare însă, dacă ar fi cunoscut sau nu i-ar fi scăpat din vedere CroniceJe lui Miron şi Nicolae Cos­ tin, Axinte Uricarul şi Neculce şi în deosebi de nu ar fi trecut fără să dea atenţie Arhioet, XXIX, a. 1922, p. 123 şi 243 unde se citează cuvântul din aceste cronici cu acest înţeles.-Candrea are cuv. "filosof" cu însemnarea "fI'. < gr.", ceea ce înseamnă că acest cuvânt de origine grecească e introdus în limba ro­ mână de influenţa franceză, anume la începutul secolului XIX sau sfârşitul sec. XVIll când începe influenţa franceză la noi. Adevărul e însă nu acesta, ci că acest cuvânt grecesc a fost Introdus la Români de Slavi cel puţin la începutul secol. XV. Candrea nu ştie că deja într'un document slavo-rornăn din a, 1423 apare ca proprietar în satul de astăzi Grajduri din jud. Vaslui, aproape de Iaşi, boierul cu numele Moişe Filosof (l-a tipărit Gh. Ghibănescu : Surete şi Izvoade, 1, Iaşi 1906, p. 22, 27). Cuvântul e Ia Slavi încă din sec. Xl cel puţin şi însemna: un învăţat care ştia să înterpreteze Sfânta Scriptură şi care stu­ diase Filosofia vremii acelea, adică Metafizica (v, revista By­ zaniinoslavica, II, 1, P 129, Praha 1930). Şi nu e de mirare să fi avut noi pe atunci, in Moldova, un aşa învăţat, pe câtă vreme, cum arată "Album Studiosorum" al Universităţii din Cracovia, ce am publicat În cartea mea Curentele literare la Români tn Perioada Sluvonismului Cultural, Bucureşti 1928, p. 71-72, deja la a. 1405 şi în anii următori se aflau la studii, în această Uni­ versitate din Polonia, diferiţi tineri din Moldova. Iar episcopul Cracoviei Petrus Wysz de Radolino întemeie această Universi­ tate cu scopul, pe care-I arată în actu-i de fundaţie: ad fidei propogationem ... gentium ... Ruthenicae et Waluchicae ... clariorem s ilutis illuminationem. Deci şi acestea lipsesc despre vechimea 7 [98] 98 ILIE BARBULr�scu ======= şi sensul cuvântului "mosof" în limba română, în Dicţ. Enr-icl. al lui Candrea, ca şi în Dicţ, Univ. al lui Lazăr Şăineanu, de altfel.-Eu înţeleg ce a spus autorul în Prefaţă, că nu dă. în Dicţ. Encicl. cuvintele turceşti şi slavone cari se întâlnesc numai spo­ radic la câte un scriitor; dar pe câtă vreme are cuv. maiestate, pe care îl prezinta ca provenind din [fr], adică din franţuzeşte, trebuia să dea aci şi forma tnaiestat, care se găseşte în Dedi­ caţia Psaltirei tradusă în versuri româneşti de Todor Corbe a. Acest Corbea, care la' 3. 1700 a scris, şi s'a păstrat în manus­ cris, un nDicţionar latinesc-rornănesc" pentru episcopul Mltrolan al Buzăului, a tradus în versuri româneşti Psaltirea, care dea­ semeni ne-a rămas în manuscris; această traducere el a dedicat-o tarului de atunci al Rusiei Petru cel Mare, cum însuşi spune în rândurile ce a scris ca Dedicaţie pe ea: "întru tot prea seni­ natul şi prea putinclosul împărat şi monarh a toată Rusia, ma­ estetul lui cel împărătesc, prea milostivul meu stăpân". Cuvân­ tul acesta se află astfel şi în limba rusească vorbită de alun ci ; în ea el a intrat dela Germani. Am arătat acestea deja În Arhiva, XXXII, a. 1925, p. 146; dar d. Candrea nu ştie de ele în Dicţio­ narul său Enciclopedic. Mai lipsesc în Dicţicn, Encicl. şi alte cuvinte şi înţelesuri ale lor din limba românească veche; nu le mai înşir însă acum. Din limba românească de astăzi, în afară de neologizmele culturale, Candrea are mult mai multe cuvinte de cât Dict. Univ. al lui Şăineanu. Ast-I • .::l, să dau numai câteva exemple: celead, celeadnic, celuesc, cehăesc, cehuesc, celan etc. pe cari nu le are Şăineanu, Acest mare număr de cuvinte în plus, justifică aprobativ, în parte, grosimea Dict, Encl. al lui Candrea faţă de Dicţ. Univ. al lui Şăineanu, care-i mult mai mic şi subţire;' căci, de bine de rău, cuvintele acestea şi altele de felul lor se vorbesc în regiuni întinse şi multe ale limbii române de popor. In această privinţă Dicţ. Enc. e superior Dicţ. Universal al lui Şăineanu. Dar nu se poate admite, cred eu, Iaptul că Candrea a. umflat Dicţi­ onarul său cu neologisme de pură \specialitate, pe cari nu le în­ tâlnim nici o dată în "lecturile curente", cum zice dănsul În Prelată, ci contrar de cum spune cimdrea, le Întâlnim numai În "scrierile speciale". Astfel în nici o lectură curentă nu se ailă cuvintele: cegesimal, cedent, cJoazon, clasament, abscrisă, cerco­ pitec, abstrus, actnic, actinie, actinot, acuminat, adiabatic, algu- [99] RECf<:NZII ========= 99 azil, alidadă, altern, brigantină, etravă, şi alte multe, o sume­ denie pe cari nu le mai înşir aci. Acestea nu se atlă în Dicţ, Univ. al lui Şăineanu, şi e o superioritate a acestui dicţionar că nu au fost puse în el. Prol. Candrea Însă le-a luat pur şi simplu din Larousse, fără să discearnă că aceste cuvinte franţuzeşti pot face parte numai din un dicţionar francez, pentru că ele sunt răspândite în uzul limbii franceze graţie atmosferei cultu­ rale din Franţa: se poate că Francezii mai mult ori mai puţin culţi au cunoştlnţi multllaterale, adică din dilerite domenii din cari fac parte cuvintele aci înşirate, le întrebuinţează în vorbire şi atunci simt nevoie uneori de anumite lămuriri cu privire la înţelesul lor. De aceia le-au pus în Dicţionarul lor. Dar atmos­ fera culturală dela noi e alta: oamenii noştri, aproape toţi, nu au aşa cunoştinţe multilaterale şi nici odată nu întrebuinţează În vorbire acele cuvinte. Ba ele nu se află Bici în ziare, cari reprezintă limba vie în circulaţia şi evoluţia ei zilnică, şi În nici o scriere literară; nu ştiu de vor fi existănd măcar în vre-o scri­ ere de specialitate. Dovadă ca nu există e chiar faptul că prof. Candrea n-a Iăcut nici o citaţie deja vreun autor sau scriere care să aibă aceste cuvinte, ci s'a multumit să Jj le arate Insern­ narea ca în Larousse sau alt Dicţionar francez. Cu aceste cuvinte de prisos, cari se găsesc numai în scri­ erile franţuzeşti, pentru cari însă. sunt Dicţionarele franceze cari să le arate ce însemnează, Dicţionarul Encicl. s-a umflat volu­ minos, iar Dicţ. Univ. al lui Şăineanu, care nu le-a cuprins, a rămas mult mai mic, cum ştim, şi bine il tăcut că a rămas aşa. In schimb Însă Dicţ. Encicl. n-are, ca şi Şăineanu, de alt­ fel, neologisme cari sunt răspăndite în vorbire şi scrierile noas­ tre şi cari se vede că nu le-a găsit în Larousse. Astfel n-are cu­ vântul Boş cu înţeles de German, nici camuflare şi camuflaj, sadic, a standardiza, interlop, a handicap a, a epiJaga, compars plural comparşi, a raţionaliza, ială = un fel de broască -lacat de uşe şi alte multe cuvinte, cari, chiar de nu ne place că se aud în vorbirea zilnică şi că s-au introdus şi în scrieri, ele, totuşi, s-au Introdus, şi un Dicţionar Enciclopedic care pre­ zintă atmosfera culturală de la noi, trebue să ni le arăte ce însemnează. Căci .iată s. ex. ziarul Lumea de la 5 Iunie C., care scrie: "prert mult au călătorit împreună d-nii T. şi M., pentru ca ceilalti şeli de partide să nu se socotească hundicapoţi ; tot [100] 100 ILTE DARBULESCU acest număr mai are: acei comparşi, adică tovarăşi. Iar în Ade­ vărul de la 5 Iunie 1931 pg. 4 găsesc: "ţesătura tragicei în­ tâmplări epţtogată cu sfârşitul lui I. Gh." şi "lumea interlopă a Iocalurilor de noapte etc. Tot în Adevărul dela 13 Iunie c. găsesc: "în raţtonalizarea producţiunii noastre agricole". De altfel acele cuvinte arătate aci se întâlnesc aproape zilnic în diferite ziare" şi înainte de a. ]926 de când se spune în "Prefaţa Editurii" că s-a început a se tipări Dicţ. Enc.; de aceia ele tre­ buiau să fie cuprinse în Dicţ. lui Candrea, mai ales că-i mai mare de cât al lui Şăineanu, Aceasta e o mare lipsă într'un Dicţio­ nar Enciclopedic apărut astăzi. Pe de altă parte, Candrea spune, În Prelata Dicţion. său Enciclopedic, că: "m-am ferit de a întroduce în Dicţionar acele formaţiuni de cuvinte recente, cum sunt de ex. a conjerenţta "a ţinea o conferinţă " (de ce nu atunci şi a discursa "a face un discurs" ?) a concerta "a da un concert", etc. etc. create, de ieri de alaltă ieri, de câte un gazetar francez şi adoptate cu prea multă grabă şi uşurinţă de presa noastră. De asemenea cuvinte nu se simţea nevoie şi n-au ce cauta în limbă". Eu cred însă că a făcut rău că nu a pus de acestea în Dicţionar. Ele se află în limba zilnică a ziarelor şi în vorbire, nu fiindcă ni le-a transmis din franceză vre-un gazetar sau mai ştiu eu cine de la noi, ci pentru că această creaţiune franţuzească co­ respundea şi în sufletul românesc şi în sufletul limbii noastre cu o necesitate organică a lor care spontan le admitea. Anume este principiul sau legea naturală ca economiei fortelor, care domină în toate limbile, şi în limba română, de la individuali­ zarea ei până astăzi. Intr/adevăr, precum de la rumen sau ru­ meneală, suliman sau sulimeneală Rornănul a făcut, spre a e­ conomisi vremea şi organul vorbirii,un cuvânt: verbul rurne­ nire-rumeni, ca să nu piardă prea multă vreme şi forţăzicând lung, cum explică însuşi Candrea : "a (se) drege cu sulirnan", .a (şi) spoi obrazul cu rurnencli " ; tot astfel limba noastră, îm­ pinsă de acelaş principiu naturali al economiei forţelor, a mai format o mulţime de alte cuvinte de acest fel. Ast-fel de la "benchet" a făcut verbul .benchetui", spre a nu zice mai lung, cu două sau trei cuvinte, cum pune însuşi Candrea explicănd verbul: "a face bencheturi". Tot astfel de la �fiu" a făcut a "în­ fia", spre a nu se zice mai lung, cum explică verbul chiar Can- [101] RECENZII 101 drea : • a face fin ", a lua de suflet. După acelaş principiu al economiei limba noastră (ca şi alte limbi, nu numai franceza) de la individualizarea ei până astăzi a făcut: din subst. "ţeapă" spre a-şi scurta vorbirea, verbul "înţepa", spre a economisi să nu zică prea lung, aşa cum explică însuşi Candrea sensul ver­ bului: pa împunge uşor cu o ţeapă". Din "vecinic" a făcut a .,învecinici", spre a nu zice lung, cum explică însuşi Candrea la verb: na face să rămăie vecinic" etc. etc. Servitoarea mea zice despre o casă a ei: am să "duşamez" spre a nu spune mai lung, am să pun duşarnea. Din acelas motiv psihologic limba noastră, spontan şi fără siluirea nici unui gazetar şi nici măcar a modei, il admis şi Impărnăntenit nu numai a etatiza, ci şi a camufla, a standardiza, a conţerenţia, a epiloga, chiar a hatidi­ capa, deşi acest cuvânt din urmă e încă rar întrebuinţat, de a­ semeni a raţionaliza etc. Iar dacă încă n-a admis pe a âiscursă, de care vorbeşte Candrea ironizănd, e, poate, pentru că acest cuvânt prin compoziţia lui Ionetică nu place încă gustului ac­ tual; nu e însă exclus că înviitor nu se va zice şi chiar a dis­ cursa, pentru că şi el intră în cuprinsul legii economiei forţei de care am vorbit, spre a nu se zice mai Jung: a ţine un discurs. Aşa că lipsa în chip arbitrar a acestor cuvinte din Dic­ tion, Enciclopedic constitue un destul de important cusur al lui. EI trebuia să constate existenţa cuvintelor în uzajul limbii zil­ nice şi să le cuprindă întrănsul, dar nu să le elimine elin limbă, deci din Dicţionar, după gustul şi ideile autorului Candrea. Dar Dicţ. proîes. Candrea are mari lipsuri şi la arătarea etimologiei cuvintelor, precum şi la arătarea provenienţii lor în limba română. In Prefata sa spune că "etimoJogia fiecărui cuvânt e dată numai când e sigură, la sfârşitul articolului în­ tre paranteze pătrate r r. Dar pentru autor etimologia cutărui cuvânt e sigură numai fiindcă o socoteşte dânsul aşa şi fiindcă nu cunoaşte. sau poate se preface că nu cunoaşte, că alţii au evidenţiat că etimologia acelui cuvânt e cu totul alta de cât aceea pe care dănsul o dă sau o admite ca sigură. Astfel, e­ timologia cuvăntului cobiltiă, după dansul sigură, fiindcă o pune, conform cu cele spuse în Prefaţă, este r vls. kobylica]. Iar cu­ vântul kobylica care vine din kobyla însemnează în os., adică 'in slava veche, iapă. Dar, precum am arătat, în Arhiva, XXXI, a. 1924, p. 127, bulgarul Matov a evidenţiat, deja în a. 1893, [102] 102 ILIE BAHUULESCU că cuv. bulg. kobilica nu vine, cum s-a crezut, din bulg. kobyla = iapă. ci din bulg. kăblă =găleată, care în limba veche româ­ nească se numea chiar câblă; acest cuv. e deci nu din bulg. kobylica, ci din bulg. koblica j» kăblica. Această nouă etimolo­ gie corespunde chiar cu rostul cobilitei : de a purta g-ăleţi. Şi totuşi Candrea dă sigură etimologia-i din vsl. kobilica. Tot ast-fel, Candrea dă ca sigură etimologia cuv. rom. siâlpare că ar fi din [lat. *stTrparia < stirps]. Nu ştie Candrea că deja în Arhioa, XXXV, a. 1928, p. 118, am arătat, eviden­ ţiind, că nu din lat. * stirparia, care măcar nu se docurnentează că ar exista in limba latină, ci din chiar bulg. stă/par vine cu­ văntul nostru siâlţiare. Nu e sigură nici etimologia cuv. rom. drum, cum o dă Candrea aci [serb. drum < gr. drornos], anume că cuvântul gre­ cesc l-a dat limba sărbească românei. Eu am arătat că cuvăn­ tu] vine in limba română din cea bulgărească a RodopiJor şi am spus pentruce, în Arhiva, XXXV, a. 1928, p. 122. Dar d. Candrea nu ştie de asta, trecând astfel peste evidente. Tot ast­ fel nu e sigură etimol. cuv. rom. ctoţlinţiar din limba germana venit în română, cum pune Candrea: [germ. Schuhllicker cîr­ paciu]. Şăineanu, cel puţin, îl dă în Dicţ. său cu "origine ne­ cunoscută". De fapt înţelesul acestui cuvânt n-are desigur nici o legătură cu "cărpaciul"; el vine, la originea lui, din cuv. tur­ cese cillik, care înseamnă moşioară, fermă; cu acest înţeles îl are limba bulgărească. In limba bulgărească el înseamnă, de­ mult, clăcaş pe ciflicuri, adică pe acele 'moşioare. Dealtfel a­ ceasta putea s-o vadă d. Caridrea deja În observarea d-lui pro­ fesor August Scriban în Convorbiri Literare din a. 1924, p. 587. Cuvântul e ironic în limba romană, fiindcă aceşti cioflicari sau clollingari cari veneau pela noi, erau oameni foarte săraci, tot aşa cum făceau impresia de săraci cu duhul Bulgarii Găgăuţi, cari ne-au lăsat în limbă acest cuvânt cu sensul comun de "prost". - Cuvântul rom. palto�l e de origine franceză, Iranţ, paletot, dar nu e venit în limba română din franceza, cum pune Candrea; căci în acest caz ar fi avut la voi terminaţia OLl, ca la cadoă, rulou, landou etc.; deci a, fi fost rom. palton : ci vine din polona (prin intermediul oştirilor ruseşti din sec. XVlII sau XIX); căci acest 11 final dela palton din limba română se află în polona şi la alte cuvinte, Ga, Ş, ex. pol. rulon din franc. rou- [103] 103 leau, pol. szodon din franc. chaudeau. Tot astfel nu din franceza - cum spune Candrea în Dicţ. - ne-au venit (deşi prin origi­ nea lor sunt franţuzeşti), ci din polona cuvintele: paravan, colet şi favorite (ca barbă), convoi, amant; etc. ; căci aceste cuvinte se pronunţă tocmai ca în româna şi în poloneşte. Aceasta e o chestie la care voi reveni amănunţit cu alt prilej; dar Can­ drea putea să vadă asta-In cărţile poloneze, ori cel puţin în nrticolul "Des mots Irancais en Pclonais", publicat de J. Mo­ rawski in Revue des Ein des Siaves, VII, 3-4, p. 178, Paris 1928, Şăineanu, deşi Dicţ. Univ. al său e mult mai vechi de cât Dicţ. Encicl, al lui Candrea, are În privinţa cuv. palton meritul de a fi simţit că nu vine chiar din franceză, căci a pus fir. paletor, printr-un intermediar slav]. Iar la cuv. caiet, de cât să dea rău: că e din franţ., cum a pus Candrea, Şăin. mai bine nu i- a dai nici o etimologie, fiindcă simţea că nu poate fi în româna venit chiar din fran­ ceza. Asemenea nici la paravan Şain. n-a pus nici o etirnolo­ gie, simţind, evident, că nu poate proveni la noi din franc. pa­ raoent, cum rău a pus Candrea. Iar cuvintele terminate rom. în -- da, cari derivă din Irant, în - iO/I, ca s. ex. administraţila, oraţiîa, declamaţila, [ustiţiîa, poliţita etc. nu au venit în limba (,):11. din [fr.L adică elin franceza, cum [June Dict Encicl. al lui Caudrca, ci din franceză ali trecut mai întăi în polonă, apoi din polonă, cu o mică schimbare de îonetism, în rusă, şi deabia din rusă, prin ocupaţiile ruseşti ale sec. XVIII şi XIX, au trecut în româna. Candrea însă le pune pe toate cu [Ir.], ca şi cum din franceză direct ar fi intrat În româna. Şăineanu însă, care cel puţin avea intuiţia că aceste cuvinte nu vin direct din franceză în romănă, nu le arată nici un fel de etimologie. Aşa c mult mai bine, de cât să arăţi îalş că e [fr.] un cuvânt care în fond e de origine rusească în limba română. De aceste cuvinte am scris eu, de altfel, deja în Arhiva, XXXII, a. 1925 p. 145; i.!ar Candre a nu ştie de asta. Cum că autorul când pune numai [ir.] înţelege, Într-adevăr, ca cuvântul însemnat astfel vine în româneşte direct din îran­ ţuzeşte, iar J1U numai că el e de origine franceză indiîerent de calea prin care il intrat în limba română, dovedesc celelalte cazuri numeroase, în cari arată că cutare cuvânt franţuzesc sau grecesc din limba noastră derivă elin altă limbă în cea îran- [104] 104 TLIE BAHBf LESCU ceză sau greacă. Astfel la cuvântul "filosof" a pus fr. < gr. ; la cuv, "drum" are srb. drum < gr. oQ6!--tOt;; la cuv. "magazie" pune ngr. �wyai < te. magază : la cuv. penitenţă scrie ir. < lat. Un alt cusur al Dicţ, Enoicl. e că cuvântul însuşi al limbii din care crede ca e originea celui din româna nu-l dă în tot­ deauna, ci numai când ise pare că e prea mare deosebire de aspect între cuv. românesc şi cel strein. De asia are s. ex., cum se cuvine, îr. parauent pentru rom. paravan, pune ngr. JtCJ.Qc<ţEVnt; pentru rom. vechi paraxin, şi aşa în alte cazuri similare, dar la cuv. rom.leguminoase pune numai [Ir.], fără să arăte cum e, anume, cuvântul Irjanţuzesc]. Asemeni face la cuv. rom. tnazurcă [IL], mecanic [Ir.], mecanism [fr], necromanţie [fr.]. ostentatie [fr.] etc. Deşi, precum am văzut, aceste şi altele nu ne-au venit chiar din franceză în limba română, totuşi ar fi fost bine ca barem fiindcă autorul le anunţă ca franţuzeşti să ni le arate şi cum sunt ele în franceză. Aceasta putea s-o facă Candrea cel putin spre a fi consecvent cu alte cazuri, ca s, ex. la cuv. neţlă la care spune nu numai [ff.), ci [Ir. nefle], deşi nu e nici aici mare deosebire de aspect Între rom. neilă şi îr. nelle, Aşa face Can .. drea şi Ia cuvintele de origine turcească, maghiară şi de alte origini. Şăineanu însă e superior În această privinţă; căci ela şi cuvântul franţuzesc, turcesc, maghiar etc. când arată că ele sunt originea cuv. românesc. Astfel Candrea are cerceoea [te.], dar neconsecvent peltea [te. pelte], pe când Şăineanu pune con­ secvent: cercevea [turc. cerceve], peltea [fure. pelte] etc. In cele ce am arătai până aci am prins aproape toate punc­ tele principale de observaţii filologice, ce am avut de Iăcnt Dicţionarului Enciclopedic al d-Iui Candrea. Mai am de făcut o observaţie de technică. Autorul a pus în Dicţ. său aşa de multe semne: cercuri goale în interior, cercuri cu cruce în interior, cercuri cu puncte În interior, cruci, steluţe, mască, etc., în total vre-o 90 Ia număr, In cât ca cineva să consulte cu înţelegere Dicţionarul trebuie să puie o muncă încordată pentru ca să ţie minie la ce se referă fiecare din aceste semne. Asta îngreuiază foarte mult consultarea Dicţionarului Enciclopedic. Dicţionarul Universal al lui Şăineanu e, şi în această privinţă, mult moi uşor de mănuit : căci el n-are aşa semne. Partea II : Dicţionarul Istoric şi Geografie Universal. Această parte a Dicţ. Encicl., pe care a lucrat-o d. praf. Gh. [105] RECE:NZII 105 Adamescu, e şi ea mai mare şi mai cuprinzătoare de cât cea corespunzătoare ei din Dicţ. Universal al lui Şăineanu ; ea are, înadevăr, mult mai multe numiri de cât acesta din urmă, pe de o parte, iar pe de alta, pe când Dicţ. lui Şăineanu, în chip prin­ cipial, nu dă numele persoanelor de seamă în viaţă ale Româ­ nilor şi date biografice despre ele, ci numai pe ale celor dece­ daţi, Dicţ. lui Adarnescu cuprinde şi "pe cei în viaţă". In ce priveşte numele Românilor răposaţi şi biografia lor precum şi In ce priveşte numele şi biografia oamenilor renumiţi în lume, Dlcţ, Encicl. oferă date biografice mult mai bogate de cât Dicţ. Univ., pe lângă faptul că e şi mai bogat în nume de cât acesta din urmă. Ast-fel Dicţ. Encicl. vorbeşte, pe când cel Univ. nu, despre Karl Marx etc. dintre streini, iar de la noi despre A­ cademie, răposatul P. S. Aurelian, Adventism etc. Prin acestea d. Adamescu face real serviciu răspăndirii culturii şi a cunoş­ tinţelor în lumea care-i va consulta Dicţionarul său; pe când Dicţ. Univ. face mult mai puţin acest serviciu pentru întinde­ rea culturii între Români. In cea ce priveşte Românii de seamă în viaţă însă, serviciul pe care îl face Adam. e de tot mic, fi­ indcă prezintă dese ori numi de oameni cari n-au aproape nici o valoare culturală sau ştiinţifică drept personalităţi de seamă, din pricina criteriilor greşite sau rele ce şi-a ales cu privire la ci şi pentru că la unii n-a avut destulă. obiectivitate spre a a­ răta realitatea cum sunt, ci i-a prezentat numai cum ar fi dorit, poate, dansul sau altii, ca aceştia ce-i pune să. fie. Intr'adevăr, criteriile de care s-a călăuzit autorul "În ce priveşte pe cei în viaţă" sunt: că il "ţinut să figureze -- spune în Preia ta sa­ Membrii Academiei Române (toate categoriile), profesorii uni­ versitari cari au cel puţin 25 de ani funcţiune (din 1905), scrii­ torii şi artiştii cari au obţinut premiul naţional" efe. Când ştim însă că politicianismul s-a vârât în toate manifestările noastre culturale, corupănd sufletele şi aprecierile cinstite de altădată, mă întreb dacă e bun criteriul cu "scriitorii şi artiştii cari au obţinut premiul naţional" ! Dar cel puţin cu membrii Academiei Române e sigur că-i greşit. Academia, în deosebi după moar­ lea lui Haşdeu, V. A. Urechiă şi Tocilescu a ajuns o instituţie găşcară, pe care o stăpâneşte, ori cel puţin a stăpânit-o până În anul acesta, sau profesorul Iorga, sau gasca cu caracter regio onal a altora, care trăeşte prin tranzacţii cu cea dintăi. Nu poate [106] 106 ILIE BARBULESCU intra de asta, în Academie, nimeni numai prin valoarea operilor sale, ci numai dacă admiră superficialitatea scrierilor lui Iorga 1), minţind că sunt opere de mare valoare ori geniale. Membrii Academiei trebuie să se supună şi se supun acestei stăru­ inţi a lui Iorga - unii din laşitatea fricei faţă de el, iar alţii din interes personal ori gregar. Că în adevăr Academia e, sau cel puţin până în acest an, când se pare că a început o reac­ ţiune contra lui Iorga, a fost stăpănită de acesta dovedeşte şi faptul că Iorga fiind Ministru al Instructlei Publice, a intro­ dus, în noua lege a Invăţămăntului Universitar făcută de dăn­ sul, un articol (57) că : "la vrăsta de 70 ani împliniţi, profeso­ rii titulari, după consultarea Academiei Române, pot continua funcţiunea lor, păstrăndu-şi toate drepturile etc.", cu toate că aceaş lege, prin ari. 2, declară că : "Universitaţile sunt institu­ ţiuni de Stat autonome" şi deci că Academia n-are ce căuta în ele. Dar Iorga, care ştie că Consiliul Facultăţii nu-l agreează şi nu-l va agrea de loc desigur nici în viitor, va putea hotără pensie­ narea lui la 70 de ani, a voit să se asigure că nu va fi pen­ sionat atunci,-prin Academia Română, unde stăpănea dansul până acum şi în care n-au putut intra atătea valori ştiinţifice rămase pe din afară din pricină că nu le-a voit el. De aceea prol. P. P. Negulescu a voit acum câţiva ani, când era Ministru al Instrucţiei Publice, să creeze alături ele această Academie Română, găşcară În slujba ambiţiilor nelndreptăţite ale lui Iorga, o altă Academie în care să intre valorile reale ce stau pe din­ afară. Am arătat asta deja În Arhiva, XXXV, a. 1928. p. 301, numai că astăzi eu Însumi aş mai reduce din numărul celor citaţi atunci acolo şi aş pune în locul unora pe alţi cercetător: valoroşi. Pe câtă vreme, dar, Academia şi-a ales membrii după acest sistem găşcar, evident să-i. greşit criteriul d-lui Adamescu ele a pune în Dlcţ, său pe cutare [iirutcă e membru al Acade­ miei. Aşa că de căt să pună în această parte a Dicţ. Encicl. pe cutare domn, al cărui nume nu-l mai dau aci, pentru că-i 1) A se vedea In această privinţă diferitele numere ale /vrhioei de la a. 1921 pănă astăzi, precum şi studiul d.lui prol, C. C. Giurescu, cu tit.ul : ,,0 noua sinteză a trecutului nostru (N. Iorga, Istoria Romanilor şi a civilizaţiei lor)", publicat În Reoista Istoricii Română, vol. 1, a. 1931, îasc, 4 şi val. II, a. 1932, fase. 1. [107] RECENZII 107 membru al Academiei, deşi n-are nici o scriere cu cercetări sau gândiri proprii ci cel mult vre- o compilaţie, era mult mai folo­ sitor pentru cultivarea celor cari îi vor utiliza Dictionarul să Înscrie în el s. ex. pe d. Ibrăileanu, criticul literar al revistei "Viaţa Românească (1, şi prol, al Universităţii din Iaşi. Drept e al critica d-lui Ibrăileanu, care nu-i academician, nu poate fi du­ rabilă, pentru că-i numai impresionistă şi sectară şi ea iar nu şti­ inţifică, dar, în orice caz, acest critic .a căutat cel puţin să găn­ dească el însuşi şi să scrie observări proprii cu privire la di­ feriţi scriitori literaţi şi la operele lor. Tot astlel ar fi trebuit sa puie în loc de cutare alt academician de valoare nulă, nomina odiosa, pe neacademicianul O Tafrali, profesor la Universitatea de Iaşi şi foarte cunoscut şi peste graniţă cercetător cu rezul­ tate personale în domeniul Arheologiei. La fel stă lucrul şi cu alţii încă, pe cari 11l1-i mai înşir aci, Dar d. Adarnescu a ţinut ca astfel cum a făcut, SEI dea autoritatea unui Dicţionar Enciclopedic instituţiei cam zdrunci­ nate a Academiei din care însuşi face parte. Şi a greşit precum vedem. De asta, poate, a tăcut mai bine Dicţ. Univ. al lui Şăi­ neanu care, spre a se feri de aşa erori, TI.-a cuprins şi pe cei vii, ci numai persoanele decedate. Partea a II a Dicţ. EncicI., însă, e slabă şi din pricina lip­ sei de informaţii suficiente cu privire la persoanele în viaţă, des­ pre cari vorbeşte cu aceste criterii pomenite aci mai sus. Să mă iau de exemplu pe mine. Pentrucă corespund cel puţin criteriu­ lui cu Academia al cărei membru sunt de pe vremea când trăiau Urechiă, Hasdeu, Tocilescu, d. Adamescu m-a trecut şi pc rnine în Dicţ, Enciclopedic De cât, dacă admitem că TIU a făcut cu intenţie rea cele ce a scris despre personalitatea mea, e cel puţin rău informat cu privire la activitatea mea ştiinţifică, pe temeiul căreia Academia m-a ales în sânul ei în a. 1908, adică acum 24 ani. Iată, în adevăr, ce scrie d. Adamescu despre Bărbulescu Ilie: "profesor român. Are la facultatea de litere din laşi cate­ dra de limbi slavice. A publicat în limba creată o teză despre ţoneiica alţ abetului citi/le (1899). A publicat multe scrieri de specialitate, între cari: Problemele Slauisiicei la Români (1906), Istoria literaturii şi gramatica limbii bulgare vechi (1930)". Aşa spune d. Adamescu, dar adevărul e cu totul altfel. [108] 108 ILIE BARBULESCU Anume, eu n-arn "publicat multe scrieri de specialitate", adică de limbi slavice, care cu un aIt termen general se numesc Slaotstică şi pentru care fac cursuri la Universitate, ci numai una singură, acea din urmă: lstorta literat. şi gram. limbii vechi bulgare,' titlul chiar arată că în ea mă ocup strict de una din "limbile slavice". Incolo toată activitatea mea de cercetător şi scriitor de Ştiinţă se referă la Români, a căror limbă şi is­ torie le luminez cu ajutorul limbilor şi al scrierilor sIa ve. Nu­ mai o singură dată, deci, din întreaga mea activitate mă ocup strict de Slavistică, iar în tot restul ei mă ocup de aşa numita Românistică. Intr-adevăr, nici teza de doctorat, pe care o po­ meneşte aci Adam., nu e din domeniul pur al Slavi sti cei, ci şi ea e tot din cel al Românisticei; căci titlul ei nu e astfel, cum îl dă greşit Adarn., ci e : .Fonetica alîab. cirilic în textele ro­ mâne, în legătură cu monumentele sărbe, bulgare şi române­ slave", Şi tot astfel, din domeniul nu al Slavisticei ci al Rornă­ nisticei fac parte toate celelalte scrieri ale mele: şi "Cercetări istorica-filologice", Bucureşti 1900; şi "Studii privitoare la limba şi istoria Românilor", Bucureşti 1902; şi "Românii faţă de Sărbi şi Bulgari", Bucur. 1905; şi "Problemele capitale ale Slavlsticei la Români", Iaşi 1906 j şi "Relations des Roumains avec les Serbes, Ies Bulgares, les Grecs et la Creatie", Iaşi 1912; şi "Cu. rentele literare la Români în perioada SJavonismului cultural," Bucureşti 1928 şi toate celelalte. Aceste date le putea vedea d. Adamescu s. ex. În dosul copertei cărţii "Curentele literare la Români etc." în 1928, ori chiar în dosul cărţii "ReJations des Roumains avec les Serbes les Bulgares etc." în a. 1912, pe lângă că ele se vedeau mereu în Arhiva de la 1921 încoace. Dar, deosebit de acestea, autorul care compune un Dicţi­ onar Enciclopedic trebuie să vadă şi să prezinte sintetic pe toate personalităţile pe cari le pune în cartea sa, iar nu numai pe unele şi, cum Iace Adarnescu, pe altele nu; căci această faptă trădează neoblectivitate. A trata sint'ţtic însemnează a spune că Ilie Bărbulescu cuprinde cu activitatea sa 3 domenii diferite şi anume: domeniul Filologiei Române, cum arata cartea acestuia .Fonetica Alîabetului Cirilic" din trecut; domeniul Istoriei Ro­ mânilor, cum dovedeşte cartea-i "Relations des Roumains avec les Serbes, le Bulgares, les Grecs et la Creatie" ; domeniul "Is­ toriei Literaiuret Românilor, cum dovedeşte scrierea "Curentele [109] [{EC��NZ [[ 109 literare la Români", ale cărei cercetări au început să apară deja, în Arhiva din 1921. Nu ştiu însă de ce nu a procedat d. Ada­ mescu în Dicţionarul său astfel şi faţă de Ilie Bărbulescu, pe câtă veme priveşte în el astfel pe alţii, ca s. ex. pe Sextil Puşcariu despre care spune că "s'a ocupat de istoria literaturii române şi de filologie românească" sau pe Aurel 1. Candrea, care zice că na publicat studii de filologie romanică, de filologie română, dialectologie şi Iolklor ". Lipsa aceasta de obiectivitate scade şi mai mult valoarea părţii d-lui Adamescu din Dicţ. Enciclopedic. Iar faţă de alte personalităţi culturale româneşti în viaţă, partea II-a Dicţ. Encicl. nu respectă, nu ştiu de ce, nici chiar criteriile ce d. Adamescu însuşi şi-a ales la compunerea Dicţio­ narului. Am văzut anume, că în Prefaţă spune că a "ţinut să figureze în această lucrare aşa [pe lângă membrii Academiei Române] şi profesorii universitari cari au cel puţin 25 de ani de funcţiune (dirz 1905)". Insă dintre aceştia cu 25 de ani face parte şi d. Constantin Stere, care era profesor la Universitatea din Iaşi în 1905 şi este şi până astăzi de fapt. Cu toate astea numele acestui profesor şi scriitor nu I-a pus în Dicţionarul său Enciclopedic d. Adamescu. Dece? Ca să placă cuiva? Dar a­ ceastă faptă a sa dovedeşte încă odată că-i lipsit de totala obiectivitate, care se cere pentru un aşa Dicţionar. Nu mai stăruiesc în observări, fiindcă cred că am prins deja toate punctele principale de observaţii ce aveam de făcut la Partea II a acestui Dicţionar Enciclopedic. In rezumat, pot spune acum că acest Dicţionar întrece pe al lui Şăineanu prin grosimea şi mărimea lui, adică prin canti­ tatea cuvintelor şi numilor ce cuprinde şi prin llustratiile con­ cretizatoare ce dă; în ce priveşte calitatea materialelor filologice şi a spiritului care străbate Dicţionarul Enciclopedic însă, ea este, în acesta. de multe ori interioară calităţii Dicţionarului Univer­ sal şi lipsită chiar de obiectivitatea ce se cere dela un Dicţio­ nar Enciclopedic. De asta, acesta din urmă nu poate fi folosit cum trebuie, de cât dacă se are alături de el şi explicările şi năzuirile de obiectivitate ale Dicţionarului Universal. Ţin să se ştie acestea fată de exagerările iperbolice ale unui - să mă ierte dacă îmi permit a-i spune - necunoscător, d. N. Pora, care afirmă, în Adevărul deja 5 Iunie 1932, că d, Candrea ar fi, prin [110] 110 ILIE BARBULE3CU lucrarea acestui Dicţionar Enciclopedic: "unul din murit tălcu­ itori ai rostului şi cuprinsului cuvăntului românesc"; ţin să se cunoască aceste observări ale mele, încă faţă de exagerările tot iperbolice şi ale aItui necunoscător - 11 rog şi pe acesta SR mă ierte, dacă-i pomenesc nume le - d. IOD Pilat, care, în Universul de la 12 Fevruar 1932, numeşte Dicţionarul Enciclopedic "un nou monument al limbii române". Ţin să se ştie acestea pentru ca cei ce vor utiliza Dicţio­ narul Encicl. să fie preveniţi şi circumspecţi, pentru ca nu cumva să li se Ialşiîice înţelegerea cuvintelor şi viaţa acestora şi a personalităţilor ce li De prezintă, primind ad litterarn, ca dela o lucrare în adevăr monumentală şi ca dela "mari tâ1cuitori", toate cele ce spune acest Dicţionar Enciclopedic. Ilie Bărbulescu J. Horak, M. MurIm, M. Weill1gart, St. Petfra, Sbornik praci 1 sjezdu slonanskuch filolog;] li Praze 1929, Praha 1931- La centenarul morţii marelui slavist J. Dobrovsky (1929), din lăudabila şi meritoria iniţiativă a cunoscuţilor profesori M. Murko J. Polivka, M. Weingart, J. Horak, etc .. s'a ţinut la Praha Con­ gresul filologilor slavi, sub protectoratul Domnului Preşedinte al Republicei Cehoslovace, T. G. Masaryk. Despre acest congres am scris o dare de seamă în Arhiva XXXVI (1929) p. 281�288; xxxvn (1930) No. 1, 2, p. 43�51, 139�142. Acum In urmă, aceiaşi profesori publică (în rezumat snu in extenso şi însoţite de un rezumat In Iranţuzeşte), într'un vo­ lurn ("sbornik"), mare de 1137epagini, toate prelegerile cu care participanţii au colaborat şi contribuit la măreţia Congresului, Volumul este interesant, căci, pe lângă că este oglinda desfăşurării activităţii în congres, cuprinde unele studii valo­ roase. semnat: de In.vă!aţii (�e seam� ai ţărilor �lave şi n.eslavc: Materialul e împărţit m trei grupe corespunzatoare ceror 1](1 secţii care au lucrat In congres: lirerară-Istorică, lingvistică, pedagogice-didactică. Găsim tratate chestiuni de istorie literară în deobşte (343- 345, 354-360, 177-184, 273-281), pe lângă acele referitoare la literatura fiecărui popor slav în parte (a Ruşilor 10-36, 160-161, [111] RECENZII 111 I I I ' I 229-272,292-327,328-345,346-348, a Polonilor 133-140, 162-176, a Ucrainienilor 349-353, 368-376, a Slavilor de la Sud 162-176) sau a raporturilor dintre popoarele slave (54-59, 60-73, 74-89, 90-92, 282, 377-382, 383-390, 431-433) sau a literaturilor slave în general 282 (283,291, 383-390, 391-398, 399-404, 405-430) şi legătura lor cu literatura veche slavă (49.51). Literatura populară - lolklor-ul - serveşte îndestul de mult ca obiect de studiu şi discutii (45-48, 52-53, 93-114, 160-161, 141-159, 195- 205, 218-228, 354-360, 361-367), tot aşa şi cercetarea textelor vechi (185-194). Foarte interesante sunt studiile de lingvistică ale slavişti­ lor - studii asupra unor capitole speciale de filologie slavă: de îonetică (541-547, 577-585, 561-571) sau morfologie (505-513). S'a adus în discuţie necesitatea creiării unor lucrări de geo­ grafie lingvistică (458-475), necesitatea unui atlas lingvistic slav (592-593), a unui catalog al manuscriselor glagolitice şi cirilice (557 -560), a editării critice a textelor slave (594-598). Deaseme­ nea interesante sunt şi cercetările asupra limbii slave din unele regiuni mai neexploatate din acest punct vedere (610-6'25, 599· 609, 586-591). In totul considerat, volumul interesează nu numai pe sla­ vişti, dar şi pe învăţaţi în general pentru mulţimea problemelor ce pune în discuţiune şi vederile largi şi inovatoare (în unele metode de cercetare). Aici găsim publicate şi studiile celor trei participanţi români: Praf. Ilie Bărbulescu, Cartojan şi P. P. Pa­ n aitescu. Iaroslav Miiller, Nasi rumunsii sousede. extras din re­ vista cehă "Moderni Stat". Praha 1932. 5 pagini. Autorul, ceh de la Praha, ni este cunoscut încă din 1925, când a scris despre Basarabia: Besarabie, zeme rumunska (vezi recenzia mea In Arhiva XXXIII, p. 270); este unul dintre acei cehi cari, din intelectualism sau din simpatie pentru poporul nostru, au învăţat destul de bine limba românească. In acest articol, Intitulat Vecinii noştri Românii, tratează despre "trecutul cel mai îndepărtat al strămoşilor Românilor de astăzi". Ii consideră pe Românii (dela N. Dunării) de facto Daco­ Geti (1, 3), iar pe Istrieni, Megleniţl şi Macedoromâni Traci şi [112] 112 MARGARETA ŞTEFANESCU Iliri romanizati (4). Se vede că simpatizează pe Daca-Geti de la care crede că "Românii , s'au referit numai la tipărirea răzleată, din cînd în cînd, a unui număr de documente, nesisternatizate, a unor dări de sarnă a­ nuale, sau a unor relaţluni succinte,- fără nici o corelatie, Iără nici o legătură, şi fără ca să represinte, în mod competent şi compleei, istoricul şi drepturile legale şi intangibile ale acestui aşeziimînt,---din cari s'ar fi putut vedea în orice moment rostu­ r ile, datoriile, mijloacele şi căile ele urmat, pentru perpetuarea şi îmbunătăţirea acţiunilor filantropice ale unor asemenea in­ stituţii. O monografie a Casei Sf. Spiridon nu s'a scris pînă as­ tăzi, deşi din budgetul ei s'au cheltuit sute de mii ele lei pentru alte soiuri de publicaţii răzleţe. Nimene pînă astăzi n'a contri­ buit să formeze şi să publice un op în care drepturile Epitropiei să fie expuse şi aparate, aşa ca în fiece moment, fiece individ chemat în fruntea conducerei instituţiei acesteia, să poată vedea ca într'o mare oglindă, drepturile şi datoriile ce le incumbă! Habar n'a avut cei mai multi din foştii chemaţi -- "nechemaţi"­ cum şi în ce chip ei trebuiau să'şi 'opere aşezărnăntul ce') con- duceau ... în bobote! \ S'ar părea, acum, că tînărul autor al broşurilor sus-men­ ţionate, Gheorghe Băileanu, a pornit pe o cale bună,- calea ce i-a indicat-o inteligenţa şi competenta răpede căştigată în scur­ tul timp ce a condus, ca simplu. Director, Epitropia. Dvsa ex pune, analizează şi indică rostul şi drepturile acestei Case, în-. [115] I RECENZII 115 j 1 1 1 ) I tr'un mod concordant cu dreptul public şi civil, şi ne Iăgădueşte chiar a urma această lucrare, din toate punctele de vedere ce-i iucumbă, Ar fi un act de competenţă şi demnitate ca D-sa să nu ostenească prea răpede în misiunea ce ş'a atribuit, - aşa că opera sa să fie un sprijin sănătos şi de regenerare, în viitor macar, a instituţiei de care ne preocupăm. N. A. Bogdan Leo Spitzer, Rontanische Stil - unâ Liieraturstudien, KăI­ ner Rornanistische Arbeiten, herausgegeben von Lea Spitzer. Marburg a. Lahn 1931. Band 1 und Il. 301 + 301 pag. 8°. In multe privinţi aceste două volume trebuiesc socotite ca o continuare la Auţsăize zur romanischen Sţjntax und Stille­ iik, Balle a. S. 1918 şi Siilsiudien, MUnchen 1928 de acelas autor (despre acestea din urmă v. Arhiva XXXVI [1929], pag. 65 urm.). Ne găsim şi aici în faţa unei culegeri de studii, care, cu mici exceptii, au văzut lumina zilei mai îniăiu În reviste : aşadar lucruri deja cunoscute, aproape în întregime. Şi totuş, faptul că autorul le grupează şi le publică din nou într'o anu­ mită ordine înlesneşte stabilirea unei legături între ele şi ne ajută să urmărim ideia conducătoare, comună tuturora. Dease­ menea constatăm o identitate de metodă, cel puţin la articolele înrudite ca subiect, între cărţile citate mai sus şi aceasta de acum: Spitzer porneşte dela limbă spre a ajunge la sufletul care o crează şi o pune în mişcare, indiferent dacă-i vorba de 'langue' sau de 'parole' (cu terminologia lui F. de Saussure), adică de limbă în general, aceiaş la o întreagă colectivitate omenească, sau de vorbire, de limba particulară a unui anumit individ (= stilul unor scriitori). Este metoda psihologică, n u so­ cial-, ci individual-psihologică sau, mai scurt, stilistică, pe care autorul o aplică, de atîta vreme, cu cel mai strălucit succes. Pedealtăparte însă există şi deosebiri, adesea esenţiale, între aceste două volume şi înaintaşele lor. Faţă de Auţsiiize ... diferenţa este enormă: acolo cercetări pur lingvistice, chiar cînd aveau de obiect stilistica, aici articole despre stilul şi persona- [116] 1) Pelîngă asta,-lucrul se înţelege dela sine-, va ţinea samă şi de fondul producţiilor literare, ba încă acesta va juca un rol cu mult mai important, cum spune Spitzer singur în voI. II, pag. 45, vorbind de metoda pe care a utilizat-o în articolul despre Saint-Simon : " ... elementul stilistic- lingvistic (adică ana­ liza lingvistică a stilului] apare de astădată la locul care i se cuvine, adesea chiar în forma umilă a notelor, ca o expresie necesară şi totuş numai ca 'un corolar al temperamentului scrii­ torului" ... "Elementul lingvistic nu numai că nu l-am prezentat, dar nici nu l-am observat aparte, ci, dimpotrivă, cu privire şi ca adaos la o trăsătură caracteristică a scriitorului, considerat în total". Iitatea literară a unor scriitori. Dar şi în comparaţie cu Stil­ studien opera de acum însemnează o schimbare importantă În atitudinea autorului: acelea luau în consideraţie şi limba COd mună şi stilul (individual), aceasta Iasă la o parte mijloacele de expresie colective, ocupîndu-se numai de cele care aparţin unui singur om. Cine a urmărit cu atenţie activitatea romanis­ tului dela Colon ia nu se poate arăta prea surprins de această constatare. Deja În Sillstudien era vizibilă tendinţa de a da pre­ ferinţă stilisticii literare în dauna celei lingvistice: volumul 1, Sprachstile, consacrat acesteia din urmă, avea de două ori mai puţine pagini decît Stilsprachen, Afară de asta, În cartea pe. care o recensez acum, se găsesc şi articole de critică literară propriu zisă: cercetări asupra unor anumiţi autori, bazate pe analiza nu numai a formei, ci şi a conţinutului, cu scopul de a reconstitui imaginea sufletească a personalităţilor în discuţie. Dar distanţa străbătută dela Stilsiudien la Stil- und Litera­ turstudien se dovedeşte a fi în realitate şi mai mare, dacă ce. tim cele trei pagini ale introducerii şi primul articol (Zar sprach­ lichen Interpretation oon Wortkunstwerken) din vol, I. Autorul îşi ia pur şi simplu rămas bun dela lingvistică, declarînd că volumele sale viitoare se vor ocupa excluziv de literatură. Ne­ greşit că cercetarea stilului diverselor opere poetice va continua să-I intereseze şi mai departe, dar nu din punct de vedere lin­ gvistic, ci estetic: în chipul de a se exprima al unui scriitor va urmări emotia pură şi o va interpreta, adică va căuta s'o scoată Ia iveală, tot cu ajutorul simţirii, al propriei sale simţiri 1). Din ramură a lingvisticii, cum a cultivat-o pănă acum, Spitzer se si­ leşte să transforme stilistica într'o ramură a literaturii, s'o rea- ) I , . j '" I :f' i I i IORGU IORDAN 116 ! '1 I 1. I 1 1: I [117] RECB:NZII 117 ducă, deci, Ia ceiace a fost dela început şi a continuat totdeauna să Iieîn ochii criticilor literari, bineînţeles perfecţionată şi îrn­ bogăţită cu cîştigul experienţei dobindite în cei 20 de ani de activitate filologică. Pledoaria pentru stilistica literară (= studiul limbii ca expresie estetică), în care vede o disciplină tot atît de îndreptăţită ştiinţificeşte cum este şi gramatica istorică (-== studiul limbii ca instrument de înţelegere între oameni), mi se pare convingătoare. "La urma urmei, scrie autorul (voI. J, pag. 30), ştiinţă este nu numai cînd arăţi ce forţe fizice condiţio­ nează în mod constructiv luna, ci şi cînd faci pe altul să pri­ ceapă dece luna, care ni se înfăţişează pe cer, ne apare tocmai aşa şi nu altlel.,;" Spitzer caută să ne explice pentruce n'a făcut dela început istorie şi critică literară. A fost influenţat de atmosfera care stăpînea romanistica acum 20-25 ani: faţă de strălucirea unui Ascoli, a unui Schuchardt sau a unui Meyer-Ltibke, toţi lingvişti, şi nimic altceva, studiul Iiteraturilor romanice nu putea pre­ zenta niciun nume glorios. Iar mai tîrziu s'a ocupat atît de a­ siduu cu stilistica, numai ca s'o introducă în lingvistică, unde spiritul istorist îi interzicea să pătrundă. J) Evident că această explicaţie este justă, dar necornplectă. O personalitate puternică şi originală, ca a lui Spitzer, nu se Iasă prea uşor influenţată de mediul înconjurător. Şi dacă acest lucru va fi fost posibil în tinereţă, acum, la maturitate, trebuie să căutăm aiurea cauza unei schimbări aşa de profunde. O găsim, mai exact o gîcim în alorismele dela sfîrşitul vol. IT (pag. 284-5), care ne arată o concep­ ţie nouă a autorului despre ştiinţă şi despre viaţă în general. Ast­ fel Spitzer se arată credincios preoeptelor lui Schuchardt, pe care l-a admirat atîta, că ştiinţa, deci şi reprezentantii ei, tre­ buie să se înoiască mereu, să se menţie necontenit tînără şi viguroasă. Dacă făgăduiala făcută se înfăptuieşte, lingvistica ya înregistra o pierdere sirnţitoare, de care nu ne vom putea consola decît cu gîndul că istoria (şi critica) literară va cîş­ tiga o îorţă de mîna întăia. 1) Ar urma că astăzi balanţa se apleacă În favoarea is­ toriei literare. Pentru Germania mai cu sarnă, poate chiar şi pentru alte ţări, situaţia se prezintă Într'adevăr astfel: lingvistica are, în domeniul disciplinei noastre, fireşte, reprezentanţi mai puţin iluştri decît istoria (şi critica) literară. [118] 118 IORGU IORDAN '1 I Iată titlurile studiilor din ambele volume: 1) Zur sprach­ lichen Inierpreiaiion oon Worfkllnsfwerken,. 2) Marie de France­ Dlchterin oon Problem-Mărchen ; 3) Zu einer Stelle bei Eustache Deschamps; 4) Zur Auffassung Rabelais"; 5) Die klassische Dămpţunq in Ractnes Stil (la sfîrşitul volumului 1 se găsesc două anexe, dintre care a doua se datoreşte unei eleve a au­ torului); 6) Saini-Simons Porirăt Ludwigs XIV; 7) Zur Kunsi Queuedos in seinem Buscon ; 8) Zu Gonqoras "Soledades"; 9) Das Gefiige einer cenianiinischen Novelle ; 10) Uber die Eiqen: namen bei Graciân ; 11) Pedro Calderon de la Barca; 12) Ei­ niqe Voltaire-Inferpretationen; 13) Vigny's "Le cor"; 14) Zu Higuy's Stil; 15) Zum Problem des ţranzăsischen Amot. Iorgu Iordan. Emile Petrovlcl. De la nasalite en rournain. Recherches experimentales, Cluj 1930. 8D, 139, pg. + 9 planches hors texte. - Lucrări de Ionetică. Publicaţi unile laboratorului de Ionetlcă experimentală al Universităţii din Cluj, 6. Pornind de la înregistrări fonetice proprii, întreprinse la Paris şi Cluj în laboratorul de îonetică experimentală, d. Petro­ vici încearcă să îmbrăţişeze în acest studiu fenomenul nazali­ taţii din limba română i'n mod complect. Partea întâia a cărţii tratează despre consoanele nazale ni, 11: 1. urmate de vocale, 2. Ia sfârşitul cuvintelor, 3. urmate de consoane ; partea a doua despre.' 1. vocale nazale, 2. fenomene nazale interjective, 3. nazalizare română şi franceză. In apendice se discută semnul cirilic 4\, vechea nazalizare română şi rotacismul. Autorul ajunge la următoarele concluzii. Nazalele româ­ neşti 111, n urmate de vocale sau la sfârşitul absolut au articu­ laţii fixe şi nu sunt supuse inîluentii din partea sunetelor în­ vecinate. F. de Saussure, Cours de linguistique generale 277-83 le-a numit consoane nazale ex�lozive sau nouvranfes". Cînd' sînt iniţiale nazalele m, n îşi pierd Ionicitatea în prima parte a articulaţi ei lor. Acelaş lucru se întîmplă şi cînd sînt urmate de consoane aîone, de ex. Rlşnoo. La sfîrşitul cuvintelor ele îşi pierd Ionicitatea în partea lor iinală. Nazalele 111, n urmate de consoane nu mai au articulaţii fixe, ci articulaţiile lor se adap­ tează sau se identifică cu articulaţiile consoanelor urmatoare. , , [119] RECENZ[[ 119 F. de Saussure le-a numit consoane nazale implozive sau "fer­ mantes", cu alt termen .consonnes nasales appuyees", Urmate de explozive, printr'un fenomen de asimilaţie organică, ele tind să-şi apropie articulaţiile lor de cele ale explozivelor următoare de ex.: tip > mp, nb > tnb, nit > uk, 119 > yg etc. Inaintea iricativelor nazalele /11, n nu mai au ° închidere oornplectă, ci ele capătă modul de articulaţie al fricativelor ce le succed, de­ vin fricative nazalizate. Autorul le notează.prin îricativa respec­ tivă cu semnul nazalizării, de ex: iuuât, I2sk/'iu, iiostt .etc. = inoâţ, inscriu, injosit etc. Inaintea unui 1, r, h sau a unei vo­ cale consonante, m, 11 sînt în realitate 1, r, 11 sau vocale COl1- sonante nazalizate, de ex.: lllăfllr, ăr rămas = înlătur, am ră­ mas etc. Vocalele precedate de nazale se nazalizează în partea lor iniţială, cele urmate de nazale în partea lor finală, iar vo­ oalele ce se găsesc între două nazale se nazalizează compleei. Vocalele nazale din româneşte au ° nazalizare normală spre deosebire de cele din limba franceză, care au ° durată mai lungă şi un timbru diierit ; a nazal are un timbru cu totul deo­ sebit de a nazal rominesc, fiind un sunet intermediar între a şi o. Presupunînd că limba remînă n-a cunoscut o nazalizare mai puternică de cît cea ele azi, autorul crede-că rotacismul nu poate fi atribuit nazalizării, La fel semnul ciriJic .j\. a fost introdus în scrierea cirilică română din motive grafice de scribi cari aveau în vedere texte s!ave şi nu din cauză că există ° nazalizare mai Întinsă decât cea din remîna actuală. Plecând de la credinţa lui F. de Saussure, Cours de lin­ gulstique generale, ed. II, Paris 1922, pg. 79, că, la orice legă­ tură a două foneme, acel ionem care prezintă ° inchidere mai mică poate li denumită cu termenul de exploziv faţă de celălalt care este imploziv, aceasta nu numai cînd este vorba de explozive, ci şi Iricative, nazale, lichide şi chiar vocale, el. E. Petroviol distinge în romineşte nazale explozive sau "ou­ vrantes" şi nazale irnplozlve sau '"rermantes" (v. mai ales pg. 86). Potrivit concepţiei lui F. de Saussure în rornînescul m-am, ele pildă, avem: nazalu explozivă sau »ouvrantes" m, vocala implosi vă a şi nazala implozivă (nu explozivă !) sau "fermante" m. Această distincţie pe care a urmat-o d. E. Petrovici şi care i-a făcut să spună (pg. 85) că nazalele finale sînt explozive sau "oLlvrantes", cînd de fapt ele sînt implozive şi - evident- [120] 120 H. MIHAESCTJ "fermantes", nu poate prezinta pentru fiziologiea sunetelor şi pentru cunoaşterea articulaţiei lor o însemnătate prea mare. Ce mare deosebire poate fi între cei doi m din m-am l Articulaţiea lor este aproape identică şi cu toate acestea F. de Saussure ar fi distins un 111 exploziv şi altul implosiv. Avem de a face aici într'adevăr cu fenomenul de explozie? Iată elim se exprimă despre această chestiune O. Jespersen, Phonetische Grundfra­ gen, Leipzig 1904, pg. 115 (această carte a lui Jespersen nu se găseşte în lista bibliogralică a d-lui Petrovici): In ma, na, ya este cam îndoios dacă avem de a face cu ceia ce ar re­ clama numele ele explozive. In consecinţă ar trebui să vorbim totdeauna de explozie la orice legătură a unui Ionern cu altul al cărui închidere este mai mică, de ex.: sa, si, 'te, tia, ba etc. Trebue să se ştie că într-adevăr, dacă priveşti bine lucrurile în aceste treceri se află ceva ce aminteşte re exploziea ce are loc după o explozivă. A vând în vedere Însă greutăţile ce se ivesc la stabilirea graniţei apariţiei fenomenului explozie, es1e cu mult mai bine să nu i se dea acestui fenomen o însemnătate mare pentru stabilirea articulaţiei fenomenelor". Faţă de această dis­ tinctie pentru orice Ionern In exploziv şi imploziv a lui F. de Saus­ sure pe care d. E. Petrovici a urmat-o în cercetarea nazalelor romlneşti, s-ar fi făcut mai bine dacă denumirea de explosion, implosion lăsată numai pe seama explosivelor propriu zise: p, b, t, d, k, 9 etc. In acest caz termenul explozie nu poate fj a- plicat nazalelor. .. Intre n şi r din grupul fir se produce uneori un sunet de trecere d. Autorul dă ca exemplu pe Ir. gendre < lat. gen(e)rem. Fenomenul e frecvent în alte limbi. Amintesc aici mai ales pe v. grec. aVlîQ, *&vQOC; > avOQoc;. Cît priveşte limba remînă d. E. Petrovici afirmă (pg. 56) că: .,il n'y a pas d'exernple roumain de I'epenthese d'un d entre I'n et r" Se putea cita şi un exemplu rominesc, sufixul -andru < ·*anru < augrnentativ -an + di­ rninutiv-urzz (A. Philippide, Principii \ de istoriea lirnbir, 151). In decursul lecturii am întîlni! foarte multe greşeli ele ti­ par. Autorul a căutat să le îndrepte în erata de 2 pagini de la sfîrşit, totuşi au rămas multe neindreptate, dintre cari notez: pg. 6, Codrul Cosminului 1 este din 1925, nu din 1929; pg. 7, Grai şi Suflet III 413-415 nu 913-915; pg. 8, W. Vietcr, Ele­ mente der Phonetik, ed. VII este din 1923 nu din 1913; pg. Il [121] RECENZiI 121 r ; J le nez nu la nez; pg. 14, deţintttons nu eLefinution; pg, 17 80- norite nu sonoriie ; pg. 36, pour nu paur ; suioi nu suiois pg. 66, totalement nu toalemeni etc. etc. Cartea s'a tipărit probabil în privinţa Iondului na este foarte merituoasă, aduce multe lucruri nouă şi autorul ei discută cu competenţă toate chestiunile ce le tratează. Proî. 1'>1. Goldşteln, Valoarea [oneiică a lui ce şi ci la­ tin. Giurgiu, 1931. 29 pg. 8°. Chestiunea pronunţării limbii latine interesează nu numai pe latinişti şi indogermanişti ; ea s-a impus atenţiei romaniştilor încă dela ivirea metodei comparative, dela începutul sec. XIX încoace, deoarece sunetele şi formele romanice trebuiau rapor­ tate mereu la limba latină. Invers, latiniştii căutau să utilizeze rezultatele lingvisticii romanice în cercetările lor asupra limbii latine. Emil Seelrnan, care era de fapt latinist, înainte de a a­ borda chestiunea pronunţării latineşti, s-a văzut silit să se ini-· ţieze mai întăi în studiul limbilor romanice, folosind toate re­ zultatele obţinute pînă la dînsul (Ausprache des Latein, Heil­ bronn, 1885, fig, X). EI recomandă chiar ca latiniştii şi roma­ niştii să meargă mînă în mînă în cercetările lor şi pe celelalte terenuri ale gramaticii. Brosura ce-o prezint aici nu îndeplineşte aceste condiţiuni. Cei a ce-i lipseşte e tocmai faptul că autorul ei ignorează cele mai elementare noţiuni de lingvistică romanică şi rornînească. 'In latineşte c + e, in-aveau valoarea k. Dintr-un pasagiu din Plaut, Amîitruo 383, unde se află un joc de cuvinte Sosiam­ socium se pare că c din socium, se pronunţa sibilant, ca în cu­ vintul c'ieplo din l. polonă de exemplu, şi nu ca k, pentrucă altfel acest joc de cuvinte n-ar fi putut produce comicul dorit de autor. Argumentul cuvintelor latineşi reîlectate în limba ve­ che germană cu !î' nu poate fi o probă, deoarece Germanii n-aveau sibilanta c' şi ei au trebuit să redea pe c latin din a­ ceste cuvinte în limba lor prin k, Cuvîntul romînesc chingă < ciu­ gula <. * cingla, < * clinga nu dovedeşte că c din cuvântul latinesc se pronunţa k, căci şi cu pronunţarea c' (c' polonez) ar fi dat prin metateză �'cltnga, de unde române scul chingă. Din [122] 122 H. MlHAESCU pasagiul următor din Quintilian, Inst. Orat. 1 7, 10; "Nam k quidem in nullis verbis utendum puto nisi quae slguiîicat it", ut sola ponatur; hac ea non omisi, quod quidam earn, quotiens a sequatur, necessariam credunt, cum sit littera c, quae ad om­ nis vocalis vim suam perlerat' se pare că c latin avea două valori, una înainte de a, o, II şi alta înainte de e, i', Las să urmeze propriile mele observaţii ce s-au putut des­ prinde din lectura acestei cărţi că argumentul cuvintelor latine cu k în 1. veche germană nu poate fi o probă sigură au ară­ tat-o deja alţii, şi deci relevarea acestui fapt nu aparţine acestei cărţi cum crede autorul ei, cî. W. Meyer-Lubke, Elnluhrung-, pg. 161 : ,,[Aceste cuvinte] beweisen nur, dass die Gerrnanen und Kelten, die, die Worter aus Rămermund tibernommen haben, keinen Laut hatten, der dem lateinischen ce năher gestanden hătte als ihr tce, nich aber, dass ihr ke sich genau mit dern lateinischen ce gedeckt habe." Nu e just că Guarnerio ar fi afirmat că c + e, i ar fi avut doar o "asibilare uşoară" în tot timpul cît s-a vorbit limba latină. Guarnerio nu neagă pronunţarea ke, Ici, ci împinge doar mai departe în timp, în sec. III p. Ch., aîricatizarea lor în limba latină populară, nu în sec. V sau VI cum credeau Schuchardt şi G. Paris. cî, W. Meyer-Liibke, Eintuhrung>, 161. Nici pasagiul din Plaut cu jocul de cuvinte Sosiam-socium, pretins ca descoperit de autorul acestei broşuri, il-a rămas ne­ cunoscut acelora ce s-au ocupat cu pronunţarea limbii latine, cînd îl citează pînă şi E. Lovinescu. Pronunţarea latină în epoca clasică, Bucureşti 1.904, pg. 40. EI nu dovedeşte nimic pentrucă Plautus era din Umbri a şi dialectul umbric poseda aîricată 1; Mai departe (pg. 8), autorul se întreabă cum se explică potrivirea limbilor romanice în africatizarea lui e-l-e, i dacă a­ ceastă aîricatizare s-a petrecut după diferenţierea limbii latine, în perioada romanică. Iată o afirmaţie care era d� ajuns ca această carte să fie lăsată sub tăcere, dacă autorul ei nu s-ar simţi oarecum nein­ dreptăţit, de oarece "lingviştii au greşit Iăcind aiirrnaţiuni a­ supra textelor fără a le citi, iar filologii au gr�şit speriindu-se de formule magice", căci "ştiinţa cere muncă şi spirit critic" (pg. 20) 1 j • J . . [123] RECENZII 123 Africatizarea a început deja în perioada prerornanică 1. latină populară şi era generala în sec. V, după Schuchardt sau în sec. VI, după W. Meyer-Lubke, v. A. Philippide, Originea Ro­ mînilor, { 227. H. Mihăescu casopis pro modern! filologii XVII (1931), nr. 1-2 -re­ vistă care apare la Praha, redactată de clubul filologilor mo­ derni (cu comitetul de redacţie compus din profesorii universi­ tari, unii dintre ei şi academicieni: Iosif Ionko pentru gerrna­ nistică, Milo,� Weingart pentru slavistică, 'vue« Mathesius pen­ tru anglistică şi Mir. Haskooec pentru romanistică), cu subven­ ţii din partea Ministerului Şcoalelor şi Instrucţiunii Publice Ceho­ slovace şi a Academiei Cehe. Volumul citat este închinat profesorului loseţ Chlumsk.f - la 60 de ani - din partea colegilor, elevilor şi amicilor. Multe nume bine cunoscute în domeniul studiilor Ioneticei. limbisticei şi al istoriei literare subscriu articole şi studii publi­ cate în acest volum al citatei reviste cehe. Iosil Chlumsky' este profesor la universitatea cehă "Carol IV" din Praha, directorul Institutului de Ionetică de la această Universitate, Membru al Academiei Cehe şi ., Oliicier de l'Instruc­ tion Publique et Maître en phonetiquc la Universite Catholique din Paris" şi Sokol ceh. A fost elev al lui Gaston Paris şi al a­ batelui Rousselot, asistent al abatelui Rousselot, la College de France. De la 1919 e profesor de îonetică. Din iniţiativa-i s'a în­ zestrat laboratorul pentru ionetică experimentală cu felurite a­ parate. necesare pentru astfel de studii, deasemenea şi arhiva lonogralică. La cursurile sale, şi cu deosebire În laboratorul de îonetică experimentală, lucrează pentru specializare, mulţi stu­ denţi nu numai cehi ci şi din alte ţări slave ori neslave (fran­ cezi, germani, etc. iar dintre români, subsemnata), experimen­ tănd fiecare asupra limbii materne. [124] Dr. Dusan J. Popovlc., O Haiducima II. Beograd 1931. 158 pagini, prelegeri ţinute în 1930 la Universitatea din Belgrad. Autorul, folosindu-se de o bogată bibliografie (studii, me­ morii şi descripţii de călătorii, Iolklor), cornplectează ştirile des­ pre haiducii sîrbi. Studiul acesta, scris în sîrbeşte, prezintă in­ teres şi pentru noi, Românii (vezi şi recenzia mea asupra pri­ mului volum în Arhiva XXXVIII No. 1, 54-64); poezia popu­ lară românească epică ni-i înfăţişează pe haiducii noştri cam la fel, în multe privinţe, cu cei sîrbi. Sirbii au cunoscut obiceiul tăierii capului. Această încli­ nare sadică este ca o reacţie faţă de Turcii stăpănitori, cari să­ vărşiau cruzimi asupra creştinilor. La rândul lor Turcii chinuiau pe creştini, căci erau încurajaţi de Coran (9). Şi la Români gă­ sim re!lexele acestui obiceiu în baladele haiduceşti; "Pe Ungu­ rul Miul Sglobiul bine-I aducea, cu sete-I trăntea, în pământ îl băga de viu l'îngropa.; Paloşul scotea şi capu-l lua" (Miul Sglobiul Teod. 499) 1). Exemple de sadism mai găsim deasemenea în Corbea Teod. 527, Ghiţă Cătăuuţă Tocilescu 207, Toma AIimoş Toc. 38, A­ g uşiiă al lui Top ală Toc. 56-58, Sioian Bulibaşa, căpitanul de Craina Toc. 58, etc. Şi la noi Turcii făceau asprimi: "Pe Badiul nu-l deslega, la ilacăre-l dogoria şi de moarte mi-I gătia" (Badiul, Teod. 542). Dar Românii se răzbunau : .Badiul tăia un cap, tăia două, tăia nouă zeci şi nouă ... Un cărbune că lua, foc la case că dădea să arză zalhanaua cu toată turcimea'n ea" (Badiui Teod. 548-549). Haiducii sîrbi călătoreau mai mult noaptea, numai pe dru­ muri lăturalnice (12) ; preferau strămtorile, drumurile pe unde mergeau unul după altul (20). Tot aşa şi cei Români: "Pe la miez de noapte, ce frunză se bate cu fiori de moarte? Frunza co­ drului ş'a molotrului şi cu-a bradului, mişcată uşor ... d'un măn­ dru căntic, căntic de voinic ... dar calea coteşte, codrul se'nde­ seşte. lată că Miul, SglobiuJ, Miul haiducul, Miul voinicul, la munte suia, pe cal dormita, murgul cehia şi se poticnia, din somn îl trezia la Valea adâncă, la Poteca strâmtă (Miul Sglobiul Teod. 496). Capul haiducului e dus la stăpânire (87); în poezia româ­ nească la fel: »Cosiea [ciobanul] lancea-şi apuca, inimioara-i I 1) G. Dem. Teodorescu, Poesit Populare Române Buc. 1885; 2) Tocilescu, Maierialuri Folkloristtce Buc. 1885, vol. I. 124 MARGARETA ŞTEFANESCU [125] RECENzrr 125 I !j săgeta, capul cu sputa-i tăia [lui Fulga, haiducul], în suliţă i-l punea, la domnie că-I ducea. Domnul, măre, de-l vedea, tot lui Costea-i mulţămea. cu podoabe-I dăruiă" ... (Fulga, Teod. 512). Familia îngrijea de haiducul rănit de moarte (63). Ase­ menea în poezia românească: "Ilenuţa l-asculta, din ochi ne­ gri Iăcrămă, popă că mi-i aducea, creştineşie-l spovedea, cu tai­ nă-l împărtăşea, ţumânarea că-i ţinea şi Doicil suiletu-şi da" (Doicit, Teod. 581) sau .Corbeo, maică, mai trăeşti? Spune-mi, maică de eşti viu, spune maichii ca să ştiu; că de-i îi măi­ cuţă mort, să dau la popă d'un ori, cu popă să te citesc, de pomeni să-ţi îngrijesc" (Corbea, Teod. 518). Turcii ţinea pe haiducii sîrbi în închisoare, în temniţe în­ tunecoase (59), strâmte, adânci "gropi fără fund", umede; nu pătrundea în ele "nici soarele, nici luna" (60) ; acolo erau şerpi, viermi, şopărle, scorpii, nevăstuici (zmije, guje, gusteri, jakrepi, lasice) ; toate-l îngrozeau pe condamnat şi-l Iăceau să moară cu zile (60). Când ieşeau din închisoare, unii cădeau jos morţi, alţii orbeau de lumina soarelui, iar alţii rămâneau, pentru toată viaţa, cu tare nervoase (63). Despre aspectul temniţei la Români şi caznele haiduceşti vezi balada Corbea Teod, 518,527: .. Temniţa de piatră, in pământ, adânc, săpată, cu zăvoare pe la uşi, cu ţăţănele'n cătuşi, cu'n lacăt cât banita de-mi închide porti ta ", "zace-mi, zace, în temniţă, ... zace-mi Corbea viteazul, zace-mi Corbea, haiducul, şade'n apa ţiânăn sapă şîn noroi pănă'n ţur­ loi, cu lacăte pe la uşe, cu mâini dalbe în cătuşe iar la gât pe­ cetluit cu cinci, litre de argint, cum n'am văzut de când sunt. .. Tot mai znce'n temnictaară nouă ani şi jumătate şi alţi nouă Imi mai şade: de trei ori tot câte nouă îmi fac două zeci şi şapte de când în temniţă şade". Aspectul celui întemniţat e fioros: "în temniţă m'am uscat, că'n ea, de când am intrat, din chica ce mi-a crescut mi-am făcut de aşternut, cu barba m'am învelit, cu mustăţi m'am ştergărit. Aicia, când am intrat, ce-am văzut, când m'am uitat? Bâjbâiau şerpoaicele şi erau ca acele, broaştele ca nuci le, năpârci ca undrelele. Acum sunt şerpoaicele, maică, sunt ca grinzile, broacele ca ploscile şi năpârci ca bu­ ţile ... unde, mai maică se întinde, inimi oara mi-o cuprinde". La sărbători Turcii permiteau poporului sîrb, rudelor, să ducă condamnaţilor din temniţă hrană (63). In poezia noastră, s [126] 126 MARGARETA ŞTEFANESCU se intrevede acest obicei: �In Vinerea ouălor, dinaintea Paş­ telor, muma Corbii c'a aliat unde'n temniţă-i băgat. Pănă'n ziuă s'a sculat, faţă tristă şi-a spălat, cruce dreaptă s'a 'nchinat, şi pc drum a apucat, cu trei patru ouăşoare, unul alb trei roşioare, să le aibă de mâncare pentru zi de sărbătoare" (Corbea, Teod. 532, cî. 519: la cărciumă se ducea, mâna pc-o cotă punea, cinsprezece oca vin turna .. şi'n mâna Corbii c'o da"). Se făceau intervenţii familiare pentru răscumpărarea hai­ ducilor. Mituirea era în obiceiu (61) şi la noi, Corbea spunea mamei sale să încerce.să-l salveze: "De-ai făcut vr'o dată bine, fă-ţi pomană şi cu mine. Tu la Vodă să te duci, la biserică să-I apuci, şi d'o fi să-I întâlneşti, de departe să'i vorbeşti, iar d'aproape să'ngenunchi, mâna, poala să-i săruţi, şi cu lacrămi să te rogi că ce-am fost eu vinovat de'n temniţă m'au băgat". Iar mama sa, ca să-I răscumpere, dă lui Vodă calul lui Corb ea, pe "roşul" zicăndu-i : , Nu mi-e roşul de vânzare, nu mi-e roşuJ de schimbare, ci mi-e chiar de dăruială cui o da pe Corbea-a Iară, că e, Doamne, fiul meu şi-i păcat de Dumnezeu să stea'n tem­ niţă băgat ca un mare vinovat fără vină, nici păcat" şi baba reuşeşte (Corbea, Teod. 533-.534): intervenţii familiare pentru ameliorarea situaţiei tot în balada lui Corbea-mama lui Corbea mitueşte pe păzitori "dă ouă roşii portarului, temnicerului, lui vătal Gheorghiţă ; ... baba ouăle'npărţia, la îerestre-o 'ngăduia". Haiducii mai puteau Ii eliberaţi prin trecerea la Islarnism (16), cî, la Români cunoscuta baladă Iancu Mare; Când scăpau din închisoare, haiducii se răzbunau (94-98) La Români la fel "Corbea .. pe boeri că mi-i tăia, sânge la. glezne erea" tCorbea, Teod. 527). Haiducii erau supuşi încă şi la variate chinuri grele pen­ tru scurtarea vieţii (67). Pedeapsa cu moartea-tragerea în ţeapă se sevârşea la drum, la răscruci. lângă ziduri, în faţa geamii­ lor, dinaintea portilor palatelor, pe \poduri, sau în lacuri de seamă. Tot aşa şi la Români: "Miul spânzurat la pod' târqu­ lui âaţară'n două iurci ş'o cumpeoara, ca să-I bată vânt de vară, să-I privească multă ţara" (Fagul Miiului, Teod. 504, 508). Erau lăsaţi la Jocul de caznă, în chinuri multe zile, pradă vulturilor şi câinilor (67-80). La noi în balada Corbea se vor­ beşte despre "ţeapă" ("jupăneasa Carpena ") despre "vulturi" I [127] nECl�NZ II 127 care-I sîaşie : "ei pe mine s'ar lăsa, cu carnea-mi sor sătura, cu sânge s'ar adăpa .. " (Corbea, Teod. 517---521, 529) sau .trupu'alară rămănea şi la câini, măre, că-I da" (Corbea Teod. 531) Se vorbeşte şi' despre alte cazne, despre tnecarea În apă, În apă clocotită. In poezia românească "trupu'n Dunăre-i trăn­ tea", cî, şi proverbul românesc »a pune în cafă" şi interpreta­ rea mea din Arhiva XXXIV, 55- 58. Impotriva haiducilor se luau măsuri; construiau pălănci (pa­ lanke) pentru apărare, [aşine, certiace despre care au rămas multe numiri şi în nomenclatura geografică din Jugoslavia şi Ungaria. Şi pe teritoriul nostru se află şi astăzi mai multe locuri (sate, piscuri, dealuri) cu numele ele Pa/anca, cu urme de gropi, şan­ ţuri şi cu menţiunea tradiţiei că au servit drept Joc de apărare " deasemenea numirile Cerdac şi Caraula (Marele Dicţionar Geo­ grafic al României Il, IV). La Sârbi ca şi la noi tFcqu! Mitului Teod. 507, Corbeu Teod. 525) se instituiau potere pentru prinderea haiducilor, iar dorobanţii şi străjile (caraule) păzeau drumurile şi le iereau de ei. Haiducii aveau credincioşi şi gaz de (40-53) el. la Români, balada Stanislau, Teod, 572, Faqul Miului Teod. 507, Corbea, Teod. 525). Iată am arătat în paralelă, îoarte pe scurt, câteva asernă­ uări dintre haiducii sîrbi şi cei români. Aş mai fi avut încă de făcut multe alte observări la care trebuie să renunţ din cauza lipsei de spaţiu. Jiii Horak, T. G. Masaryk a stooanetee literaturţţ, 27 pa­ gini; Masaryk a Dostojeoskiţ, 59 pagini, Praha 1931. D. J. Horak, profesor de istoria literaturilor slave de la Universitatea ceha Carol IV din Praha şi talentatul estet, care pune atăta suflet în prelegerile sale universitare pentru ca să facă înţelese frumuseţele literaturilor slave (mai ales ale celei ru­ seşti), tratează, în aceste doua scrieri, despre D-I preşedinte al Republicei Cehoslovace, T. G. Masaryk - interesul acestuia pen­ tru liieraiurile slave şi raporturile sale cu Dostoeuskij. In toate maniiestările sale, în întreaga sa activitate (Ince­ pută la 1882), în parlament, prin conferinţele publice, în operile sale, Masaryk a deşteptat totdeauna interes pentru lumea slava [128] 128 MARGARETA ŞTEFANESCU (24), in sfera de interese politice şi culturale. Incă din adoles­ centă s'a ocupat de studiul1imbilor slave (26). Are un continuu interes pentru literatură in deobşte, după cum însuşi a declarat "trăiesc prin poiezie, fără ea n'aş fi putut trăi; în ea găsim în­ ţelepciune şi mijloace de cunoaşterea sufletului omenesc" (27); e orientat În literatura universală şi cunoaşte bine literaturile slave. Pe Tolstoj I-a cunoscut personal, la Jasna Poljana ; acesta, împreună cu Dostojevskij, îi serveşte de model. S'a ocupat de romanul rus în sec, XIX şi raporturile lui cu realitatea socială. Se interesează şi de Jugoslavi, cunoaşte bine sufletul lor şi li­ teratura şi aspiraţiile lor. Printr'o conferinţă cu prilejul Cente­ narului morţii lui Dositej Obradovic (1911) înfăţişează publicului valoarea acestuia (66-67). Se interesează şi cunoaşte şi problema ucraniană (68-70). Cunoaşte bine şi literatura polonă (64-65). Masaryk a fost în Rusia; acolo i-a cunoscut pe Ruşi, la ei acasă, (1910) şi literatura lor. Pe Dostojevskij îl consideră "scriitorul său favorit": Ei se apropie prin aceia că arnan­ doi cred că viaţa omului numai atunci are un sens deplin când ştim s'o înţelegem sub specie aeternitatis. Ambele aceste scrieri în 1. cehă ale Dvlui Horak sunt va­ loroase şi importante. Prin ele înţelegem mai bine personalita­ tea marelui bărbat Masaryk, a cărui treptată pregătire ne face să înţelegem că astăzi sub conducerea-i se lucrează din con­ vingere, nu pentru moment, cu slavofilism pentru realizarea ideii panslaviste. Prof. Horak ne oferă şi un bun material pentru înţelegerea unor chestiuni de literatură slavă. Dr. Th. J. G. Locher. Dle nationale Diţferenzierunq IL Inieqrierunq der Slooaken u. Tschechen, ihrem Geschichttichen Verlauf bis 1848, Haarlem 1931, 208 pagini. Autorul, profesor de liceu la Haag (Olanda), elev al slavis­ tului olandez Dr. N. van Wijk, (de la Leida), realizează această lucrare, după doi ani de cercetăr] la Praha şi Bratislava, des­ pre Slovaci, istoria lor, starea lor politică, formarea conştiinţei lor naţionale şi starea lor actuală. Cartea aceasta despre poporul cehoslovac, scrisă în 1. ger� mană, este folositoare acelora dintre noi cari nu putem utiliza bibliografia scrisă în limba cehoslovacă. l\'1argareta Ştefănescu [129] ANUL XX�IX OCTOMBRIE 1932 No.4. A R H 1 VA REVIST Ă DE ISTORIE, FILOLOGIE ŞI CULTURĂ ROMÂNEASCĂ DIN IAŞI Individualitatea limbii române şi elementul slav') IV. Cuvintele slave cari au sunetul 'k în paleoslovenica In limba română se află o sumă de cuvinte slave socotite vechi, cari în plslovenica au sunetul -t. In limba română, însă, aceste cuvinte, din acest punct de vedere, se înfăţişează sub patru forme diferite, pe cari aci le vom aşeza in patru Categorii. Categoria I cuprinde cuvinte, cele mai multe la număr, cari au în limba română sunetul diftongal ea (dialectal la, în loc de plsl, -k2). Ast-fel: blerzsc, breaz, deal, hrean, leac, leasă, leat, mreajă, mreană, macedor. nvzastâ 3) (dacor. nevastă), Neamţ, pleavă, plean, pleaşă, pribeag (şi, ca la Categ. 11: pribag), sâseac, steag, teasc, treabă, cireadă, veac (şi, ca la Categ. lI: vac), jgheab, cuvinte cu suficsul-eală ca istror. supeală, şi încă podbeal, sirezrp, etc, Iar în limba română veche va fi fost: vreame, poveaste, veaste, smearen, sfeat (şi, ca la Categ. Il: sfat) etc. 1) Continuare la Arhiva, XXXIX, 1-2-3, p. 6. 2) Pe -t l-am transcris, în această lucrare, uneori prin e, dar mai ales prin ii. 3) A se vedea şi alte exemple în rnacedor. Ia T. Capidan: Elementul slav tn dialectul aromân, p. 10. [130] 130 ILIE BA RBULESCU Acestea sunauţîn plsl. ",d;:cKz-bliiskă, cwh3z-briiză, A'kA:&­ dălă, X'p-kHz-hriină, i\'kK:&-lăkă, ,,'kct\-liisa, i\'k'fo-liito (sau i\"''fh?) i\l\pi>iKL\ -mriiia; ,\\piHt\-mriina, Nu�ic'I,t\-neviista, N'k. i\l\bU,b- Niim .. cs, n,,'kKd-pltiva, n"RHz-plitnă, ni\'klJJb - pliise, np"'c'krz-priibiigă, c.1\dml'.-sqsiikă, cT'hrl'.-stiigă, 'f'kcKl'.-tii­ skă, Tp"'''4-triiba, lJ�-kAd-crada, Id>Kl'.-viikă-, "'""',,z- zllibă, Nn"'" .. -sopiile, nI!lA"ii\z-podblilă, cREp"'nz-sverlipă şi R�'lil\\ii\ -vrame, nI!lR'kC'fb-poviiste, K'kC'fb-vaste, C:&I\\'kPbHl'.-Sl'.mliren?;, Cl'.R'kTZ.-săviită etc. Categoria Il cuprinde cuvinte, mult mai puţine la număr, cari au a în loc de plsl. .... Ast-fel: izmană, pomană, dacor. ne­ vastă (vechi neveastă, ca Ia Categ. 1, şi macedor. nvrastă), proţap, sfat (vechi sfeat, ca la Categ, 1), -ţapăn (şi, ca la Categ. 1: ţea­ păn), vadră, ţavă (şi, ca la Categ. 1: ţeavă, şi macedor. tale, tage din ţavie) 1), vac (ŞI, ca la Categ. 1: veac), datină, omag, pag, prisacă (şi, ca la Categ. l : priseacă) 2) etc. Acestea sunau în pls.: H3lwkHiI-izmiina, nI!lIWlmd-pom-ana, HEKicTt\-nevasta, npl!lu,tnl'.-prociipă, Cl'.R'k'l'l'.":'-'săvată, u,1m'kH1�­ căptui», RiM�-viidro, U,'liRb,-Ctive, RiKz-V/.ikă, A·tAHH4-diidina, <:I,whr�-omiigă, n-krL-piigă, npictK. Dar în Praga, mult dorită, o copleşesc acum cele mai mari [138] 138 MARGARETA ŞTEFANESCU nevoi si dureri. Aici, la Praga, cunoaşte cea mai mare sărăcie; ceeace-i trimete soţul ei nu ajunge pentru trei guri - ea şi doi copii; acum prietenii o ajută; Îşi fac datoria; dar lipsurile sunt mari, şi obolul totuşi prea mic faţă de umilinţele ce i se impun. - Acum (1853), îi moare băiatul cel mai mare - Hynek - copil si­ litor, bun, cea mai frumoasă nădejde a mamei! Soţul ei, dat afară din slujbă, nu-i mai poate trimite bani de loc. Prietenii o ajută tot mai puţin, căci aveau fiecare grijile şi cheltuelile lor - timpurile erau grele. Literatura n'o hrănea; ea nu găsea editor care să-i plătească anticipat. Ea nu găseşte nici un mijloc de trai. Ar fi făcut ori ce slujbă, doar ca să câştige pentru existenţa celor doi copii ai săi. I se oferea postul de damă de companie pe lângă o damă bolnavă de melancolie, la casa de nebuni, dar aceea înebuni brusc şi familia trebui să-i tocmească o slugă zdravănă ca s'o liniştească cu forţa. Şi aşa B. Nemţova pierdu şi această posibilitate de câştigat bani. In această epocă de restrişte a vieţii ei, când nu se poate aştepta la nimic bun şi ea, ca şi toţi Învinşii soartei, se refugiază cu gânduI În trecut -la timpul fericit al copilăriei. Fiinţa eispi­ rituală tinde către paradisul pierdut şi - cu diagnoza acestei aprige nostalgii - creează nemuritoarea operă "Bunica". Romanul ,.Bunica" este cel mai reuşit tablou al vieţii cehu­ lui ţăran din prima jumătate a veacului al XIX-lea. Este descrie­ rea vieţii săteşti în curs de un an întreg. Este vorba de familia scriitoarei îu jurul unui personagiu principal, bunica, şi această familie în cadrul şi mediul rural ceh. Scriitoarei nu i-a scăpat din vedere nimic, nici un amănunt chiar, care ar avea Însemnătatea pentru înfăţişarea şi deplina înţe­ legere a vietii cehului din popor. Cum am spus mai înainte, B. N. Îşi însusise '- acumulase - prin studii şi observări anterioare ,.de visu" atâtea cunoştinţe de etnografie şi folklor. Ni-I prezintă pe săteanul ceh în '�iferite momente ale vieţii lui. B. N. descrie fidel casa ţărănească cehă, aşa cum o pu­ tem vedea astăzi şi la Muzeul Etnografic din Praha: ,.Lângă o sobă mare era o laviţă, dealungul zidului era pa- tul bunicii, îndată la sobă, după pat, era lada cea văpsită • " In [139] SCRIITOARE CEHE 139 mijloc era masa de lemn de tei, cu picioarele în crUCI, Iar dea­ supra atârna de la tavan în jos o porumbiţă, drept simbol al sfân­ tului Duh. In colţul cela de la fereastră sta roata de tors, furca cu caerul legat, in caer era înfipt fusul şi în cui se afla vârtelniţa. Pe părete atârnau câteva iconiţe de sfinţi, deasupra patului bunicii o cruce, împodobită cu flori. In fereastră, într'o oală de flori, înver­ zea muşcata şi busuiocul, iar într'un săculeţ de pânză atârnau fel de fel de ierburi de leac: floare de tei, de soc, muşeţel şi alte asemenea doftorii ale bunicii. După uşe se afla o cristelniţă [vas mic cu apă sfinţită, la Catolici]. In saltarul mesei era cusătura bu­ nicii, o colecţie de cântece bisericeşti, .. un ghem de şinoare pen­ tru roata de tors ca să le aibă la nevoie, creta cea de bobotează [cu care Cehii înseamnă prin iniţialele numele celor trei crai, dea­ supra uşii] şi o lumânare sfinţită la sărbătoarea Intirnpinării Dom­ nului pe care o avea Întotdeauna la îndămână şi o aprindea în vreme de furtună" (9). Din casă nu lipseşte lada, lada braşovenească, lada cea a- . tragătoare şi plină de mistere pe care bunica o deschidea numai câteodată .. : "Ce le plăcea însă mai mult copiilor. în cămăruţa bunicii era lada ei cea văpsită. Le plăcea să se uite la trandafirii albaştri şi verzi cu frunzele cafenii, crinii albaştri şi păsărelile roşii galbene În mijlocul lor, toate zugrăvite pe câmp roşu; dar bucuria lor era şi mai mare, când bunica deschidea lada. Aveai la ce să te uiţi". Erau aci scrisori de la prietene, şiraguri de granate - suve­ niruri de familie; în pălărnida lăzii rnătănti sfinţite, cordeluţe strânse cu îngrijire; hainele şi rufele bunicăi în rânduiala cea mai bună­ rochia cea mai preţioasă - o rochie pe care o avea de 50 ani­ cu care trebuiau s'o îngroape, un pieptar de la străbunica, şorţul de o vârstă cu mama copiilor şi banii de cornând II (10-11. Acesta e un pasagiu foarte evocativ pentru fiecare dintre noi, căci fiecare am avut plăcerea de a scotoci, cândva, prin Iăzile şi scrinuri, pline de mistere pentru noi, ale bunicei şi ale unor mătuşi bătrâne. B. N. oferă o lectură reconfortantă, căci ne prezintă o lume Notă. Toate citatele din "Bunica" sunt făcute după traduce­ rea lui jarnik, editura .Cartea Romănească=. [140] 140 MARGARETA ŞTEFANESCU simplă, senină - o atmosferă de bonhomie, ceea ce caracterizează, într'adevăr, pe indivizii ce constituesc această naţiune. Ni-I înfăţişează pe cehul ruraL la muncă - la lucrul cârn­ putui, la tăierea lemnelor în pădure, la moară - sau in repaos­ la cislă, la birt, la hospodă cum zic ei - ori între ai casei la săr­ bători, la hramuri, serbări şi nunţi - pretutindeni apare acelaş om cu dispoziţiuni sufleteşti egale. Ospitalitatea cehă deasemenea se vede clar: "Nu ţinu mult şi intră pe uşă doamna casei cu mâinile pline. Pe masa de ste­ jar se ivi o pânză tură albă, farfurii de majolică, cuţit cu plă­ selele din coarne de căprioară; mai găseai fragi, jumări, srnân­ tână, pâine şi miere, unt şi bere" (51). E vorba deşpre bunătăţi pe care şi le procură cu sacrificii; pentrucă, obişnuit, hrana locuitorilor din Riesengeberge e sub me­ diocră: dimineaţă, la amiază şi seara mereu aceiaşi alimentaţie ­ varză acră, cartofi. (95). Cu toată această pace şi aici, ca şi pretutindeni în omenire, intriga şi clevetire a îşi au cuibul lor - critica gospodăriilor, in­ trige la măritiş etc. - caractere pe care Nemcova le prinde foarte bine. a deosebită amploare dă B. N. [Il descrierea sărbătorilor de iarnă cât şi a Paştelui şi în potrivită măsură şi celor de peste an. Poporul ceh, atât cel de la ţară, cât şi cel de la oraş, are destule datine la sărbători. B. N. le-a cunoscut pe toate şi le-a descris în povestirea sa. La Crăciun Cehii fac fel de fel de vrăji: fetele pentru măritat, bătrâ­ nii pentru prevestire a timpului. Colindătorii, merg ca la noi, din casă în casă, odată cu Vicleimul şi, tot ca şi la noi, se uită îndată în palmă să vadă ce-au căpătat. Aşteaptă Paştele cu sfinţenie şi cu post negru, Invierea pentru pasca sfinţită la biserică; bătutul cu vergile din ziua a doua de Paşti, ca şi la noi cu urzici de SI. Gheorghe. Scriitoarea Bojena Nerncova, mica Barunka din povestire. îşi aduce aminte cu duioşie de caîda-i copilărie. Povesteşte cu emoţie tristul episod al unei fete nenorocite de un vânător, "un italian teribil şi de pripas pe locurile acelea", în satul co­ pilăriei. Victoria, aşa se numea fata, Victoria cea nebună, după acea întâmplare aleargă prin păduri disperată, SI:' sbuciumă, iarnă [141] SCEUITOARE CEHE 141 şi vară, sălbătăcită, fugind de oameni, până la moarte. Această vi­ ziune pare să fie simbolul vieţii neliniştite a scriitoarei, chinuită de un sbucium, care rămâne, în mare parte, altora neînţeles. Fru­ mos şi delicat e schiţat şi romanul de dragoste al contesei caste­ Iane, la curtea căreia părinţii scriitoarei slujeau. O dragoste ro­ mantică, dar fericită. Sunt două episoade care însufleţesc povestirea şi care pasio­ nează şi distr,ag, la vremea lor, şi preocupă lumea, pe care Nem­ ţova ne-a înfăţişat-o. Alături de elementele Iolkloristice, şi etnografice B. N. ne oferă frumoase descrieri a deslănţuirii fenomenilor naturii: furtuni, inundaţii - atâtea pericole pentru viata sătească; apoi viziunea munţi! or uriaşi Piesengebierge ai Bohern iei, sosirea pri­ măverii pe plaiurile boheme; viaţa la şcolile săteşti (ne oferă no­ ţiuni aici în povestirea "Bunica" cât şi aparte într'un portret "Dom­ nul Invăţător=}: despre viaţa nobililor [Il castelele lor vechi, luxul. rafinamentul şi bogăţia cuprinse în acele castele, dintre care nu­ mai unele se găsesc intacte şi astăzi, pe alocurea, în Cehia, iar cele mai multe stau În părăsire, cu gospodăriile răvăşite. Şi acolo, ca şi la noi, pe alocurea, în urma reformei agrare, găseşti huzu­ rind de bine, în luxul pe ieften obţinut, proprietari noui, de cu­ rând înstăriţi, însă cu manierele şi sufletul lui Tănase Scatiu al nostru, tipul parvenitului din romanele 'lui D. Zamfirescu. Găsim la B. N., în povestirea "Bunica", predilecţia de a se o­ cupa şi de înfăţişarea castelanilor cehi (ori germani), viaţa de cas­ tel, raporturile lor cu poporul, raporturi bune, apropiate şi uma­ nitare. Despre acestea a tratat şi în alte scrieri ale sale de ex. în Castelanii ŞI cei de pe lângă castel. Este o viaţă pe care a 'cu­ noscut-o bine, încă din copilărie. Vedem pe ţăranul ceh, concepţiile lui asupra vieţii şi mor­ ţii - nunta, care la oamenii cum se cade trebue să ţie câte opt zile, şi practicele la înmormântări. Bunica e personagiu principal în povestire-ea este sfătuitoare, vrăjeşte pe toţi ca un unchiaş sfătos, cu basmele şi povestirile ei; ea este doftoroaia familiei şi a cunoscuţilor : ea ştie multe lea­ curi şi vrăji. Ea dă nepoţilor lectii de patriotism cald: "In fiecare zi să ne rugăm pentru sporirea ţării boerneşti, căci ne este mamă". Ea li duce la biserică pe copii. [142] 142 MARGARETA ŞTEFAN Eseu "Bunica" este cea mai populară lectură a poporului ceh. Cu cât o citeşti mai des cu atât te atrage mai mult. Această operă este mai cunoscută chiar de cât scrierile pedagogului ceh Kornensky. E tradusă în toate limbile. In limba noastră a tradus-o marele filo­ român şi mare învăţat ceh, acum defunct, [an Urban [arnik, ale cărui sentimente de iubire pentru noi le regăsim şi la fiul său, Hertvig [arnik, actual profesor de Iimbele romanice la Universita­ tea cehoslovacă din Brno (Brunn) - Cehoslovacia. "Bunica" Bozenel Nămcova se aseamănă cu "Amintirile lui Creangă. Bozena Nărncova ne oferă material ca să-I putem cu­ noaşte pe cehul ruraJ - cum trăieşte în gospodăria lui, cum gân­ deşte despre oameni şi tot ce-I înconjoară. Străinul care citeşte -Arnintirtle- lui Creangă îşi face o ideie despre ţăranul român mol­ dovean şi viaţa lui. Şi Nămcova Cehilor şi Creangă al nostru au văzut În trecut timpul cel ferice. Intr'o lume care nu-l înţelege şi împovăraţi de ad­ versităţile vietii, îşi găsesc refugiul ideal în trecut, prin întoarce­ rea la amintiri din calda copilărie. Şi Nămcova şi Creangă scriu din Îndemnul celor de la oraş, intelectuali doritori să afle direct, chiar de la cei născuţi, crescuţi şi trăiţi în mediul ţărănesc, adevărata viaţă a ţaranului. Şi Nărncova şi Creangă scriu simplu, fără pretentie şi se ex­ primă cel mai des prin zicători. Creangă al nostru a fost institutor şi pentru copii a scris de­ sigur basme cum e "Capra cu trei iezis ; rîdicat din popor a dus într'altă lume, aceea a oraşelor, încântătoarea comoară de basme a poporului; Creangă le-a redactat din memorie, cum le ştia din copilărie, şi le-a publicat, Bozena Nămcova, crescută şi ea la ţară, În mediul modest În care se născuse, silindu-se să cunoască de-aproape poporul, i-a cunoscut şi basmele, poveştile; le-a spus În repetate rânduri celor patru copiii ai săi, apoi le-a publicat, nu numai pe cele din Ce­ hia, dar şi din Slovacia. Dintre acestea merită să cităm pe cele asemănătoare cu ale noastre cum e acea cu motivul Sarea în bu­ cate, Fata babei cea leneşă şi fata moşului cea harnică dintr'un mare număr de poveşti. Un filorornân foarte bine cunoscut şi nouă, A balele Meto­ diu Zavoral dela o însemnată mănăstire din Praha, care acum câţiva ani a vizitat ţara noastră, şi laşul, a tradus nişte poveşti [143] SCRIITOARE CEHE 143 clu), de la doskâ, scîn­ dură, în Transilvania doască, scoarţă de carte, vsla v. dăska, scîndură, masă (germ. tisch, lat. discus, grec. diskos, disc), Probabil, de aci vine şi nadi­ ceancă şi nadişancă (Vlold.), brişcă. Drlst, (Covurlui), a băga la drist, a înfricoşa prin arnenln­ ţărf', poate să fie rus. dia!. dristă, diareie, adică "a face să aibă diar eie de frică" (Berne­ ker, 1, 224), . Dura (Mold.), temelia aco­ peremîntului unet case ţără­ neşti de moda veche: pe ca­ petele grinzilor de afară se aşezau costoroabele, cîte trei de fie-care parte a casei, şi J(JlmaLI dllraua (Şez. 36, 33), vine de la turc. tura, fascicul, legătură. Un document de la 1792 zice: tura(lG de sattiene, adică "legătura, pachetul'". Ver­ bul a dura (o casă) ar veni şi [155] ETIMOLOGII 155 el de aci mai degrabă de cît . de la lat. dolare, a clocăni, a forma. Falafastîc şi (mai des) fa­ rafastîc, uzitat la plural, -rnot­ tur î, alintătur l-, vine de Ia turc. pop. jalan jystyk, literar filan [ysiyk, asta şi acela, a­ dică .,una şi alta". (Va urma) Fercheş, elegant, cochet, curăţel, sclivisit, bine îmbrăcat, vine de .Ia ung. felekes, cu a­ celaşt inţeles iekes, împodobit), influenţat de jerchezutesc, ung. ung. felkendăzni, a sulemeni, [elekesitni, a împodobi, jerke­ zni, a ajunge, a străpunge. August Scriban Iarăşi despre forma ;�11� din documentul lui Radu Praznaglava De mult deja eu am susţinut că forma Lţp'O din documentul sJavonesc dintre anii 1424-1427 dela Radu II Praznaglava, dom­ nitorul Ţării Româneşti, nu poate să fie "abreviaţiunea" cuvântu­ lui întregit L1,"plO= ţarul, cum zisese C. Jirecek. Conţinutul textului, unde se vorbeşte de vama ţării, îmi dete mai întăi indicaţia de a mă abate dela această "interpretare" a acestei "abreviaţiuni"; iar apoi cunoaşterea faptului că este chiar, în limbile slave, în limba sârbească de pildă, cuvântul IJ,<\PI1"<1P" = vameş, vocativ sing. L1,"P'I­ H"P� - varneşule, mi-a sugerat ideia că cuv. 1J,pIO nu e "abrevia­ ţiunea" vocativului sing. L1,<\P'O de la nornin. sg. IJ,"P" = ţar, ci a vocat. L�"pUH"plO. Asta 'am susţinut-o în cartea mea: Studii privi­ toare la Limba şi Istoria Românilor, Bucureşti 1902, p. 105-110. După ea însă, răposatul Bogdan a tipărit colecţia sa de documente slavo-române : Relatiile Ţării Româneşti cu Braşovul şi cu Ţara Uttgurească, Bucureşti 1905; aci în introducere, la p. XXVIII, ­ supărat pe mine, cum era mai demult, din pricina vederilor mele nouă În cartea mea Cercetări istorico-filologice, Bucureşti 1902, împotriva tradiţiei celor de până atunci între cari se număra şi dânsul,- scrie următoarele: "AbreviaţiunlI� sânt Fn documente] tot aceleaşi ca în manuscrise. Normele lor sâni constante, şi nu putea fi altjel ; paleografia greacă şi latină, cu mult mai bogate în abreviaţtunt de cât cea chirllică, prezintă aceiaşi însuşire. De aceea [156] 156 ILIE BARBULESCU este o aberaţiune paleografică încercarea d-lui Ilie Bărbulescu de a explica abreviaţiunea pentru IJ,"P" (împărat, ţar) din porunca lui Radu II Praznaglava ca pentru l�(\PUHdpl\ (vameş); LWI(I = lţdPUHdPIO ar fi un non sens în paleografia chirilicâ ; i'W1(I nu poate fi de cât lţdPI(I, vocativul dela IJ,"p", cum r·,. e tot dea una ro ClloA", nu\ e totdeauna roclloAuHI" şi aşa mai departe". Sublinierile din reproducerea aceasta a aflrmărilor lui Bogdan sunt făcute de mine. Eu am, deatunci chiar, de când afirmările lui au apărut. ideia că generalizarea ei e uşuratică şi unilate­ rală ca judecată; n-arn arătat-o însă, fiindcă nu am voit să mai îmi fac noui duşmănii şi neplăceri. Căci nimic nu supără pe oameni mai mult decât să ai idei şi ei să nu poată avea. Cred însă că a­ cum ar fi momentul să arăt unilateralitatea judecăţii acesteia a lui Bogdan. Intr'adevăr, e unilaterală generalizarea lui Bogdan că "nor­ mele abrevlaţiunilor erau constante" absolut, cum şi zice dânsul, şi că de asta abreviaţiunea 4PI(I "nu putea fi altfel" de cât de la cuv, IJ,dplO::'= rege; căci între textele slave din vechime e şi câte un "unicum", care are forme ce nu se mai găsesc în mulţime de texte similare din epoca în care a fost scris acest .,unicum". Ast­ fel e un "unicum" textul paleoslovenic numit "Foaia Macedoneană", pentrucă are. forme bulgăreşti ca UPX''', !'I.p,&.", cari nu se mai gă­ sesc în nici unul din textele secol. X sau XI din care a fost scris el (Wondrăk : Altktrchensl. Gratn., ed. 2, p. 179); căci absolut toate textele de atunci au numai RP"X'h, rp"A". Tot "unicum" e o Tetroevanghelie sârbească din sec. XIV care pune un apostrof la sfârşitul tuturor cuvintelor deasupra, lor, ceeace nu se mai face in nici un alt text din acea vreme (Conev: Kjustendilsko Evangele, p. 5). Precum de asemeni "unicum� e în Plovdivsko Evangele din sec. XIII, text macedo-slav, cuvântul OI\UO cu înţeles de coş, horn, şi cuv. C",ŢUHI�" cu înţeles de han, cari în nici un alt text nu se mai găsesc astfel, căci în celelalte sunt alte cuvinte pentru aceste înţelesuri (v. Dr. Josif Pata, în \ Spisanije a Academiei de Ştiinţe din Sofia, XXII, 12, p. 220). Şi tot "unicum" e textul ru­ sesc din sec. XIII, care are litera & cu valoarea numerică a lui 3 adică cu valoarea 6 (v. Karskij: Pateografia, Varsava 1901, p. 223). Insuşi Bogdan, de altfel, constatase mai demult un "unicum" în Le­ topiseţul Moldovenesc, anume cuvântul IJ,djllf, despre care spune [157] COMUNICARI 157 ... : I 1 i , , , I ' 1 1 că : aceasta este singura cronică, precât ştiu, în care domnii Mol­ dovei sunt numiţi "ţari", în loc de obicinuitul "gospodari" sau "voevozi" (1. Bogdan: Cronice Inedite, p. 12) . Aşa că nu acea ipoteză a mea, care nu admite generalizări unilaterale ca a lui Bogdan că "normele abreviaţiunilor sunt con­ stante" absolut, este aberaţie, ci din potrivă o aşa afirmare e abe­ raţie prin unilateralitatea şi uşurinţa cu care generalizează. Dar, însuşi C. [irecek constatase (în Archiv jar slavische Philologie, XXI, a. 1899, p. 96) că in un document slav de Ia Ioan Castriot, ducele Albaniei, pentru negustorii Raguzani, e forma L,.,II nu ca abrevlaţie a cuv. lJ,dllU = rege (abatere după declin. in i), ci a cuv. U."llIIHCKH = vameşul, în expresia 3dKOHh. U.PH. Şi. dacă el a inteles pe IW� din doc. lui Praznaglava ca lJ,tl"�, asta desi­ gur a făcut-o fiindcă nu s-a gândit atunci, cum s-a gândit în 1899 cu prilejul doc lui Kastriot, la lJ,dllUlltl.,h. = vameş. In orice caz, Jirecek n� a putut crede, ca Bogdan, că LWI� reprezintă absolut constant numai pe U.tlllU = regelui. ca un caz genetiv-dativ singu- lar s. ex. : S,\KOUh. LWI� = legea ţarului; ci el va fi ştiut desigur, că mai sunt şi unele "unicum ", de asta I:..a .. socotit ca prescurtare a lui lJ,d�lmcKu = vamal. De altfel aşa "unicum" se poate găsi şi astăzi Ia noi. Se ştie că de regulă, constant, cum zice Bogdan, se scrie la noi prin d-ră, abreviaţia cuvântului domnişoară. Totuşi,basarabeanuI. V. Stroescu publică în ziarul din laşi, Opinia dela 24 Mai 1915: o scrisoare către "mult stimata doamnă Alistari (. ; în scrisoarea asta e astfel: aScrisoarea d-ră s-a primit la Odesa" adică .. scrisoarea dumnevoastră s-a pr. U şi "chiar de colegii d-ră "1 adică "de co­ legii dumneavoastră" şi "dar d-ră nu luaţile toate aşa la inimă", adică "dar dumneavoastră nu luaţi". Deci, cu toate că constant se scrie azi abreviaţia d-ră pen­ tru domnişoară, totuşi această prescurtare nu e absolut constantă pentru acest din urmă cuvânt numai, ci, ca un "unîcum" la d. Stroescu e pentru cuv. dumneavoastră. Aşa e desigur şi cu cuv. l.w�; el putea fi abreviaţie obiş­ nuită pentru U.tlillO = rege, dar era uneori şi pentru U."lluHd"� = vameşule. Ilie Bărbulescu [158] Recenzii Iorgu Iordan: Introducere in studiul limbilor romanice. (Evoluţia şi starea actuală a lingvisticii romanice). Iaşi, 1932, 1 ­ val. in-So, 480 pag. In t 924 d-l Iordan a publicat în Stand und Aufgabe de!' Sprachuiissenschaţt (Festschrift fur Wilh. Streitberg) un condensat articol despre starea actuală a Iinguisticii romanice (Der heutige Stand der romanischen Sprachawissenschaţt, Heidelberg, Winter, 1924), care s'a bucurat de aprecieri elogioase din partea criticii competente din Occident. Opera ce avem acum în faţă se află in nuce în articolul ci­ tat; e însă de douăsprezece ori mai voluminoasă (cuprinde 480 pagini) şi reprezintă rnedttarea şi prelucrarea unui material vast, adunat în aproape şepte ani de muncă ştiinţifică. Autorul şi-a împărţit cartea în patru mari capitole. In cap. 1, după ce face un scurt istoric al romanisticii, trece la expunerea doctrinei corifeilor acestei discipline linguistice înainte de 1900, precum şi la aceia a marilor curente din Iingulstica secolului al 19·1ea. Unitatea cap. I o formează însă mult desbătuta pro­ blemă a "legilor fonetice", doctrina neogramaticilor (Osthoff, Brug­ mann, H. Paul, Meyer-Ltibke) şi a adversarilor ei (Georg Curtius, Ascoli, Schuchardt...) incluziv starea �ctuală a numitei probleme (Gramrnont, Vendryes, Meillet, Puşcariu, Menendez Pidal ... ) alături de care ne înfăţişează atmosfera înviqrătoare de la sfîrşitul de veac amintit, adusă de Schuchardt şi Meringer, în special prin me­ toda "cuvinte şi lucruri ", Dintre toţi cei notaţi mai sus, figura lui Schuchardt se înalţă dominantă şi profetică, pentru a rămînea mai departe nu numai [159] RECENZII 159 I y i 1 , r ,'1 . - I mentorul, divinitatea protectoare a intregii cărţi a d-lui Iordan, ci şi a,rhegetul Hnguisticii romanice. Cap. Il e consacrat în intregime şcolii idealiste sau estetice a lui Karl Vossler, cunoscutul profesor de la MUnchen. D-I lor­ dan urmăreşte isvorul ideilor lui Vossler in doctrina lui W. von Humboldt, Schuchardt şi a filosofului italian Benedetto Croce; ba­ zat pe o directă cunoaştere a operei linguistului filosof munchenez, d-sa expune cu vădită simpatie teoriile acestuia cu adevărat revo­ I uţionare, faţă de mtcrologlcele preocupări ale" negustorilor de su­ nete" (căci aşa sînt numiţi neogramaticii de către Vossler), teorii care s'ar putea formula foarte pe scurt astfel: limba este o expre­ sie individuală a spiritului uman, istoria limbii este, prin urmare, istoria spiritului omenesc. La sfîrşitul capitolului se ocupă de opera multilaterală a lui Leo Spitzer, care, adoptînd principiile şi metodele lui Vossler, nu numai că priveşte in atît de numeroasele sale lucrări, întregul do­ meniu romanle, dar intrece chiar pe maestru prin interesul tot atît de' viu ce manifestă pentru limba vorbită ca şi faţă de limba o­ perelor literare. In cap. III tratează pe larg despre geografia linguistică, adică despre studiul cartografic al graiurilor populare. D·I Iordae se arată entuziasmat - şi pe bună dreptate - pentru această metodă nouă şi fertilă În rezultate, căci atlasele geografice ne conduc in labo­ ratorul graiului viu. Figura centrală a acestui capitol o formează personalitatea ştiinţifică a lui Gillieron, linguistul dotat cu o intui­ ţie aproape unică pentru elementul viu din limbă. Autorul discută cu toată amploarea cuvenită operele capitale gillieroniene: Atlas linguistique de la France (care a provocat o vehementă opoziţie În rindurile unor tradiţionalişti ca Thomas, Bourciez, Grammont, dar a găsit, în schimb, deplină înţelegere din partea lui Meillet) şi L'Abeille, considerînd ca adevărate cuceriri pentru ştiinţa lim­ bii următoarele rezultate la care a ajuns învăţatul francez: cuvin­ tele migrează întocmai ca oamenii; în calea Jor, ele intră în luptă cu alte cuvinte şi ies biruitoare sau învinse, după cum sînt bine sau rău înarmate pentru viaţă; cuvintele care pornesc din capitale politice şi culturale se bucură de prestigiu şi înving aproape in­ totdeauna; de asemenea, un centru oarecare de cultură este mai dispus să accepte inovaţiunile Iinguistice venite din capitală, decit o localitate fără însemnătate culturală. [160] BALMUŞ 160 ================�================ / Pe lîngă acestea, Gillieron declară insuficiente cele două procedee ale necgramaticilor de a explica pref'acerile din�imbă: alunecarea sunetelor şi analogia. EI descopere trei cauze funda­ mentale de schimbare a limbii, de "îmbolnăvire" a cuvintelor: omonimia, etimologia populară şi hipertrofia semanticii. Din ne­ voia de claritate şi din tendinţa de evitare a confuztunii, indivizii vorbitori recurg la tot felul de mijloace de "vindecare" t) (tera­ peutica verbală" !) ; aceste procedee terapeutice sînt toate pro­ duse psihice. Pentru Gillieron partea mecanică şi distrugătoare a limbii stă in tonetică, in timp ce viaţa limbii este tntreţinută de sufletul individului vorbitor, care descopere mijloacele de vinde­ care a cuvintelor "atinse de boală", roase de uz. După Gillieron, d-I Iordan ia În cercetare munca depusă de . către specialiştii diferitelor ţări pe terenul geografiei Iinguistlce, formind paragrafe speciale din nume ca acelea a lui Millardet, Bruneau, Terr acher, Bloch, Dauzat, Mort, Gauchat, Iaberg, lud, Hubschrnied, von Wartbur g, Gamillscheg, Spitzer, von Ettrnayer, Griera, Bertoni şi Terracini. In cap. IV (care-i şi ultimul), întitulat "Şcoala linguistică franceză", .autorul incepe cu doctrina lui Ferdinand de Saussur e, creatorul şcolii franceze, continuă cu aceia a lui Meillet, Vendryes, Bally, Sechehaye, Brunot şi Grarnrnont, şi incheie cu o privire a­ supra studiilor despre argot- uri (Sainean şi Dauzat), Ferdinand de Saussure, în adevăr, a fost indoeuropenist; totuşi, întocmai ca şi Ascoli şi Schuchardt, îşi are un loc justificat rntr'o introducere În studiul limbilor romanice, atit prin însemnă­ tatea concepţiei sale despre limbă (concepţia sociologică), cît şi pentru motivul că multi elevi şi 'adepti ai lui Saussure sint ro­ manişti cu renume. Şi Antoine Meillet este indoeuropenist, dar există oare o ramură din ştiinţa limbii În care acest învăţat să nu-şi spună părerile, care, de cele mai multe ori, culminează în constructive şi originale sinteze? * * * \ In prefaţă şi de mai multe ori Î,n cursul expunerii sale, d­ Iordan declară, cu exagerată modestie, că scrie pentru studenţi. Cine răsfoieşte, chiar numai În grab], această carte, vede îndată că aici pot găsi cunoştinţe serioase şi profesorii secundari de limbi 1) A se vedea exemple caracteristice la pag, 185 şi urrn. [161] RECENZII 161 clasice şi moderne, iar prin discuţia critică a problemelor, prin neobişnuit de bogata informaţie bibliogratică (intr'o ţară fără bi­ blioteci ştiinţtfice la curent cu toate publicaţi unile 1) şi prin bel­ şugul de note erudite, va putea fi utilizată de ori ce Iinguist. Operă de felul acesteia nu există in altă limbă. Cunoscuta Einjiifzrung in das Studiam der romanischen Sprachen (ed. 1, 190], ed. III 1920) a lui W. Meyer-Liibke tratează chestiuni prin­ cipiale cum sînt: graniţele exterioare şi structura internă a lim­ bilor romanice, materialul limbilor romanice, elementele străine, sistemul fonetic, morfologic, sintactic; şi numele proprii, iar Intro­ duztone afla Neolinguistica a lui M. Bartoli (Geneva 1925). şi Breviario di Neolinguistica de Bartoli şi Bertoni (Modena 1925) nu sint decit expuneri de teorii personale. Cartea profesorului de romani sti că de la laşi e construită pe un plan mult mai întins; atitea pagini, ca acele desnre Schuchardt, Vossler, Glllieron, Meillet şi Spitzer, fac parte de-a-dreptul din istoria culturii şi vor interesa pe orice om de litere. . D-I Iordan a pornit la lucru cu o pregătire ştiinţifică re­ marcabilă: la început germanist, s'a format totuşi ca Iinguist la şcoala savantului Ieşan A/. Philippide, ajungind cel mai de samă elev al acestuia; a studiat apoi la Meyer-LUbke, acel principe neogramatic al romanlsticfl ; la Bonn a cunoscut pe multilatera­ luI şi ingeniosul lingulst Leo Spitzer, care l-a influentat adinc sporindu-I entuziasmul pentru maeştrii săi Schuchardt, Vossler şi Gillieron, iar la Paris a avut norocul să audieze chiar pe Gillie­ ron, Dacă la formaţiunea sa teoretică se mai adaugă şi cunoaşte­ terea practică a limbilor franceză, italiană şi spaniolă, se poate a­ firma că d-sa era indicat să scrie "Introducerea în studiul limbi­ lor romanice". Ca atitudine generală, d-l Iordan este un llnguist de forma­ ţiune pozitivistă, cîştigat definitiv de şcoala idealistă, direcţiunea Gillieron, Numărul paginilor consacrate lui Schuchardt (34-38; 55-73; 77-80) lui Spitzer (157-165; 274-276; 372-373; 430 -431) lui Gillieron (172-234) şi geografiei linguistice (167-323) vorbesc de la sine în această privinţă. Şi fiindcă peste toată cartea pluteşte spiritul btnetăcător al lui Schucltardt, să-mi fie îngăduit a incheia cu o vorbă a acestui ilustru Iinguist: .. Nur dann arbeiten wir mit GIUck, wenn wir mit Liebe arbetten= (Schuchardt-Brevier p. 253. ed. 1), căci, într'adevăr, autorul nostru a lucrat cu iubire. Balmuş 3 [1] IANUAR-APRIL 1933 ANUL ;\L40·lea R H 1 v No.1-2. A \ REVIST Ă DE ISTORIE, FILOLOGIE ŞI CULTURĂ ROMÂNEASCĂ DIN IAŞI Individualitatea limbii române şi elementul slav 1) Fa irerHe de până acum despre originea acestor patru Categorii în limba română. Filologia de până acum a susţinut că aceste cuvinte şi altele încă de felul lor au intrat în româna din plslovenica, adică între sec. IV sau V si VII, cu acel sunet ... în de, şi că, apoi, limba romană însăşi, pe terenul ei, a prefăcut acel plsl, i În e, ă (ă), i, etc -: , adică în formele fonetice din acele diferite Categorii rân­ duite aci. Astfel Miklosich 2) le derivă pe toate din plsl., adică daco­ sloveana, cu e după acelaş fenomen În limba bulgară la datina şi ţavă, izmană etc., totuşi Densuş. pretinde câ datina are a în loc de plsl, -k din pricina unei »confusion avec 1(; verbe dare". Sau pe rom. ceavă păsl, cevt - lţ·kKh. îl explică într'un fel, iar pe oţel, ocelI-ou,t.i\c., deşi are acelaş fel de compoziţie fonetică În plsl., adicăă după ţ şi urmat de i (s), totuşi îl explică altfel. Aceeaşi părere o găsim la toţi filologii Români mai vechi; aşa la Tiktin J), Philipide 2), Lambrior 3), în ale lui Weigand Ja­ hresbericht 4) unde le derivă numai din plsl, cu ea, ceea ce, de altfel, nu e altceva decât ideea lui Miklosich din "Beitrăge (că ne-au venit din limba bulg. cu dift. ea), pusă în acord cu noua teorie a Slavisticei despre macedo-bulgarismul plslovenicei. Aşa, gândesc şi cei mai noui, ca 1. Iordan 5) şi T. Capi dan 6). Toţi, dar, găsesc că cuvintele slave din aceste Categorii ne-au venit din plsl., cu '1:; al acesteia. Eu voi arăta aci că aceasta e o greşală; pentru asta însă trebue să ştim mai întâi, ce sunet avea '1, În plslovenica. Ilie Bărbuleseu, 1) In Studien zur rumăn. Phil , p. 10, 9, 50 şi ZRPIz, XI, 163, 66, 69; ef. şi XII, 238 cu excepţia lui mâzga, oţel, despre cari special vezi aci mai jos, că crede că ele nu ar fi din plsl. ci "durch andre sprachen als das Altbulg. vermittelt". 2) In Istoria limbei române p. 159, 40, 44 etc. şi în Origi- nea Românilor.t, p. 820-822. 3) In Carte de citire, p. LXI. 4) S. ex. În voI. XVII-XVIII, 46: .ţeapăn steif cepen�". 5) In Diftongarea lui e şi o acceniuaţl În poziţiile ă, e. laşi, 1921. 6) In Elementul slav în dialectul aromân, p. 10. [4] 4 MARGARETA ŞTEFANESCU CĂRŢI RUSEŞTI aflate în bibliotecile din Tările Române , Ia începutul secolului al XIX=- lea Contribuţie la istoria literaturii şi culturii romîneşti Intr'un interesant studiu 1), d. prof. univ. Ilie Mihea preci­ zează ce anume citise generaţia unirii din Moldova. O-sa tratează despre bibliotecile-publice şi particulare-ale timpului (p. 5-7), despre profesori (p, 7- ), despre cărţi străine intrate în ţările române atunci, anume "In 1837 şi anii următori" (p. 17- ); conchide că "literatura engleză, ca şi cea italiană, face cam 3°10, literatura germană 1701°, iar restul de 80°10 îl da Ii­ teratura franceză- şi că "toate preocupările mărunte ale cetitului sunt satisfăcute prin opere franceze, la ceeace a contribuit nu numai strălucirea literaturii, dar şi afmitatea sufletească .:" (p. 17). D. Prof. Minea cercetează în chipul mai sus arătat, o în­ treagă epocă, acea de după anul 1828, în care s'a făcut "restator­ nicirea şcoalelor naţionale" şi până către 1859, anul unirii, şi in­ sistă, pentru bogăţia manifestărilor culturale, asupra intervalului dintre 1828-1838. Noi credem că e nimerit să se adauge că generaţia primii jumătăţi a veacului al XIX-lea citise şi ruseşte şi îşi putuse forma sufletul şi gustul pentru literatură şi prin citirea unor scrieri ruseşti. In sprijinul acestei afirmărt, o dovadă ar fi existenţa căr­ ţilor ruseşti - originale şi traduceri în limba rusă din diferite literaturi străine - în bibliotecele şcoalelor noastre Academia Milzăileană (Iaşi) şi dela Colegiul Si. Sava (din Bucureşti). Dacă literatura rusească originală şi producţiunile literare traduse din alte limbi n'ar fi avut căutare. la noi, şi ar fi fost considerate de prisos în ţările noastre, ele n'ar fi existat tocmai în bibliotecele 1) Ilie Minea, Ce citise qeneraitunea unirii din Moldova, extras din Anuarul Girnnaziului "1. Maiorescu", Bucureşti 1919, pagini 20. .1. [5] CARTI .RUSEŞTI 5 oficiale şcolare. Să admitem că erau mai puţin citite de cât căr­ ţile scrise in celelalte limbi, mai cu trecere atunci la noi (franceză, greacă, italiană, germană), dar, ori cum, tot trebuea să fie citite. Cei ce cunoaştem psihologia şcolărească şi preferinţele la citit ale elevilor, ştim bine că, fără o prealabilă îndemnare ori constrângere programatică chiar din partea profesorului, majoritatea elevilor nu citesc din biblioteca şcolii de bună voe cronicele, scrierile pur serioase, aşa zisele cărţi "grele" ori cele în limba germanii, ori engleză de ex .• Aceste cărţi sunt totuşi citite de cei câţiva, puţini la număr, care s'abat dela linia comună - tocmai categoria celor puţini, aleşi, dintre mulţi chemaţi-deobicei viitorii oameni de seamă. Intre limbile care se învăţau la noi era şi rusa, alături cu franceza, germana, turca, greaca şi latina (ci. A. D. Xenopol şi C. Erbiceanu, Serbarea şcolară de la laşi p. 361-ştiri cuprinse într'o epistolă «adusă de Căminarul Ioan Vârnav- şi alipită la un Manual de filosofie a unui elev Rossett, 1798) Studiul limbii ruseşti era prevăzut în programul de învăţă­ mânt al Academiei Mihăilene. Se ţineau chiar şi examene de limba rusă: "Din clasurile Iimbei Germane şi Rosiene s'au cercetat regulile gramaticei, din e­ timologie şi sintaks cu tălmăcire şi analis" (Suplement la No. 56 Albina Romănescă, anul 1837; e vorba de examenul unui Semes­ tru la Academia Mihăileană. Observăm că programul e mai amă­ nunţit pentru limba franceză şi greacă). Dintre elevii de aci, unii erau trimeşi să înveţe mai departe, spre continuare de studii, În Rusia; printre aceştia se numără Pi­ tarul Popescu-Scriban (<. Cărţi ruseşti, păstrate în Biblioteca Universităţii din laşi care au pecetea "Biblioteca Centrală laşi: Adamina ili isputantja dobrodeteli, angliskoi roman, pere­ vod s francuzskago, tom vtoryî Moskva 1806 = Adamina sau cul­ tivarea binefacerii, roman englez, tradus din ţranţuzeşte, tom. 1 şi II (într'un singur volumaş), iscălit "Petra Zinovlskova" dar pe tarta] scris şi şters "iz knig M. M. Stepana Grigorreviăa" şi mai jos, sub rind, ceva neclar; pe altă pagină, după tarta], iniţialele latine P ... Z ... (?) Adelaida ili po naruznosti ne sudi C. pervaja, {:. vtoraja­ perevel s francuzskago M ... ju ,Sanktpet. 1819 = Adelaida sau nu judeca după aparenţă, partea 1 şi a II-a, traducere din ţran­ ţuzeşte. Allzira iti Amerikanou, tragedija soc. G. Voltera, Sanktpet, 1786 = Alzira sau Americanii tragedie de Voltaire. Iscălită de A­ lexiej Gekariokov. Anekdoty i deţanija velikih i slavnyh mueei takee oili­ Civsihsja hrabrositju i neustrasimosiiju va oremja prosedştn ' kompjsanii rossi'iskih Geroeo, v Sanktpeterburgă 1809 = Anecdote sau faptele marilor şi renumiţilor bărbaţi, care s'a distins prin vi­ tejie şi curaj în vremea campaniei eroilor Ruşi. Baron Fleminq iti strasti k tiiulam soc. Avgusta Lafontena perevod s francuzskago, Sanktpet, 1806 - trei volurnaşe (partea 1, II, lll) = Baronul Flerning sau patima pentru titluri de Aug, Lafontaine, traducere din ţranţuzeşte. Basni i skazki, socinenija G. Gellerta c3Stl 1, perevel s Ne­ măkcago na Rossiîskol jazyk M. Matinskor, v Sanktpeterburgă pri Imperatorskoi Akadernil Nauk 1775 g. = Basme şi poveşti, scrie­ rea lui G. GelJert, partea 1 tradusă din nemţeşte în J. rusă de M. Matlnskoî, Sankpetersb. pe lângă Academia Imperială de Ştiinţă. [26] 26 MARGAR.ETA ŞTFFANESCU Basni moim detjam, soc. Kjurtila per. s francuz. Th, Drja ckov Sanktp. 1831 == Poveşti copiilor mei, scrise de Klurtil, irad. din [ranţ. de Th, Diiacrkov. Pe tartaj jucării cu peniţa ,.Ia folie Olga" -Aspasle Alexandre". Biblioteka puteseetou muiet znamenityh perevod s Nămec­ kago C. pervaja, Moskva 1826 = Biblioteca călătoriei bărbaţilor însemnaţi, traducere din nemţeşte, partea 1; partea II, III, IV (a­ dică trei volumaşe) iscălite "A. Greci". Buket 1829. Cuprinde literatură tradusă şi originală rusească. Beglec soc. Baroneta Valltera Skotta v treh castjah Moskva 1821. . Bitva pri Vaterloo V. Skota Moskva 1827 Univ. Tipogr. = Lupta dela Vaterloo de W. Skott, c:elovele v sorok taleroo, socinenie G. Voltera, Petersb, 1792 = Omul de patru taleri, scriere a lui G. Voltaire. Cetyre oremeni goda, poerna Tornsona, Moskva 1798 v Univ, Fipogr. = Cele patru anotimpuri, poemă de Tomson. Cetyre oremjani goda v in sokraetenii cetţtre casti dnja, poerna G. Caharija, podrazame Tomsonu, perevedeno s nernec. A ... Lbkim, Sanktpet. 1805. = Cele patru anotimpuri ale anului. Daniil Graniliştik iti povesti masterovago soc. Mihaila Re­ mona perevel s francuzskago Zdanko casti vtoraja St. Peterburg 1833; casti pervaja zena St. Peterburg 1833 = Daniil Granilştik sau povestea meşterului, scriere a lui Mihail Remon, tradusa din ţranţuzeşte de Jdanko. Davyd Prostyc ili istinnyi drug soc. G. Filtdinga, pere vod s franc. Sanktpet, 1796. tom. 1 == David Prosti ci sau adevăratul tovarăş, de Filding, irad. din ţranţ, Dobroâusnui iti izobrasenie pariiskin nraooo i obycaev v nacală XIX stol., perevel s franz. S. de Saplet, elen voltnago obă­ testva Ljubitele'i Rosltskoî Slovesnosti, Sanktpet. 1824 = Repre­ zentarea moravurilor şi obiceiurilor 'parisiene la începutul secolu­ lui al XIX-lea, tradusă din [ranţ, de S. de Chapelet, membrul so­ cietăţii libere a iubitori lor Literaturii Ruse. Dostopamjatnuja i liubopţşinţşja; prikluceniia Aljreda Ko­ rolja Anglosalesonskago. soc. Barona Gallera, perev.s franc. Mos- [27] CARŢI RUSEŞTI 27 kva 1788 = Memorabilele şi ciudatele întâmplări ale lui Alfred, regele Anglosaxonilor. de Baronul Oaller, trad, din jranţ, Faraonooa Doct, kornedija v odnom de'îstvi'i, soc. Avgusta Ion Kocebu, perevod s Nămeckago Sanktpet, 1809 = Fiica lui Fa­ raon, comedie într'un act, scrisă de Aug. von Koţebue, traducere din nemţeşte. Gomerova lliada, perevedennaja Ermilorn Kostrovym vo grade. S. Petre 1787 = lIiada lui Homer, trad. de Ermil Kostrov, Graubtndec ili bereg volsebnic, soc. Gauri Csokke, c. 1, Mos­ kva 1831. Grobnica socinenie O-zi Radklif izdannoe posle eja srnertă, perevod s francuzskago Moskva 1816 = scrierea O-rei Radklif, editată după moartea ei, traducere din franţuzeşte, trei volumaşe. Gussity, ist. roman K. F. van der Felîde perev. s. franc., Mo­ skva 1829 = Husiţti, roman istoric de K. F. van der Felde, traâ. din ţranţ, Goianskîi pustţjnnik ili izobraienie pariiskth. nraooo i 0- bycaev v nacale XIX sioleiija, soc. G. zni, perevel s franc. S. de saplet, 3 vol, S. Pet. 1828 = Pustnicul din Guyana sau înfăţişarea moravurilor pariziene şi a obiceiurilor de la începutul veacului al XIX, irad. din ţranţuzeşie (făcută de un franţuz). Hisina na vysotalz alţpitskiţi noveTSi roman, soclnenie O-zi Montolîe, izvăstnoî socinitellnicy Karoliny Litfild, perevel s fran­ cuzskago N. Pobed!n, Moskva 1817 = Cabana de pe înălţimile Alpilor, roman mai nou, scrierea D· rei Montolier, cunoscuta co­ laboratoare a Carolinei Litfild, tradusă din franţuzeşte de N. Po­ bădin. Cinci cărţi mici. Ioana Ft ancuzskaia istoriceskaja novostr soc. O-zi Zanlis, casti pervaja Moskva 1816. = Ioana franceza, nuvelă istorică de [anlis. Isi. Nşmec. Imperii s. franc. jaz, perevel nadvornyt sovătnik Petr janovskil, S. Peterb, 1811= Istoria Imperiului german trad. din franţ. de Petru [anovschi, consilierul curţii. Pe ea se observă: o iscălitură, nişte însemnări în J. rusă; însemnaţi Încă anii 1827, 1823, 1830. lsorija Prussii do Priâriha Yelikago soc. Kamilla Paganelja, perev. s franc. Sanktpet. 1831 = Istoria Prusiei până la Frederic cel Mare de Paganeli, irad. din jranţ, [28] 28 MARGARETA :ŞTEFAN��SCU Ist, a razorenii Trai, pereved. s. Gn ăeskago na Slav, jazyk a nyne s onago vnov pereloz ennaja dlja udobnăiăago ponjatii na c'styl Rossnskir Ivanorn Mihailovym izd. IV Moskva 1824 = Isto­ risirea râsipirei Troiei, trad. din grec. În r. slavă şi din 1. slavă . din nou tradusă şi prelucrată În 1. rusă de Ivan MihaiJov. Istorişrskija Zapiski soderzaătija v sebe povestvovanle o zna­ menităîsih prcissestvijah, sluzivăihsja v carstvovanie pjati Gosudaret, kak-to Ioanna VasiJlevica, Groznago, syna ego Theodora loannovica, Borisa Feodorovca Godunova, Lzedimftrtja i Vasilja Ivano vica Suiskago, nacinaja s 1590 po 14-e Sentjabrja 1606 goda s priso­ vokupleniern opisanija nravov i obyc iev v to vrernja, Moskva 1830. = Memorii istorice (istoria Rusiei de la 1580-1606 şi înfăţişarea moravurilor şi obiceiurilor Curţii Ruseşti şi ale poporului din acea vreme). Iulija i A do/It, socinenie L. K. perevel s poliskago Aleksandr Polovcov cast 1, II Sanktpeterburg 1830 = Iulia şi Adolf, scrierea lui L. K. a tradus din polona Alecsandru Polovţov, E de observat că această carte e legată ca unele dintre acele care poartă pecetea bibliotecei Academiei Mihăilcne. Acesta ar constitui un argument încă în sustinerea că şi cărţile ruseşti cu pecetea bibliotecei centrale au aparţinut, de fapt, bibliotecei Aca­ demiei Mihăilene. lzuvşenniit socinenie Seniina perevod s Francuzskago Sankt­ pet, 1833 = Opera fragmentară a lui Sentin, traducere din franţ, Zenatyi filosof, komedija v pjati derstvijah soc. De/usa pe­ revedennaja s Francuzskago V. Karatyginym predstavlena v per­ vy'i raz na Bolîsom Teatre 1827 g. Sanktpet, 1827 = Filosoful că­ sătorit, comedie în cinci acte de Detouche, trad. din franţ. de Ka­ ratighin, reprezentată prima dată în Marele Teatru din Petersb. 1827. Klara Djuplessi i Klarant, istorija odnot familii vyhodcev Francuzsklh, pisannaja na nem. jazyke avtorom Rodollfa Verden'­ berg, Moskva 1804 = Clara Dup!ess)\ şi C/aranf, istoria unei fa­ milii din neallJ francez, în nemţeşte scrisă de Rodolf Verdenberg. Konrad, rycar Icrestovylz pohod, proizsestvie XII stolefii, pe­ revod s francuzskago C. pervaja OreI ] 820 �= Conrad, cavalerul cruciat, fapte din sec. XII, trad. dirz freznt. Are o iscălitură «iz Knig Nadezda Elkasevoil»; şi pe foaia dinlăuntru are Însă o iscălitură. [29] Koran ili z'iznl, harakier i cuvsiva Lavrentija Stema Pre­ bendarija Jurskago Vikarija Suttonskago Forrestkago i Stililingston­ skago podle Jurka, sluzastil pojasneniem na vse ego socine nija s prllozeniern opisanija ego iizni i dopolnenija k Tristr. sandi c. perlvaja Sanktpeterburg ă 1809; Koran iIi opyty cuvstva, haraktery i Kallimaăii c. vtoraja = Coran sau viaţa, caracterul şi sentimentele lui Lavr. Stern ... Krasoty greceskoi istorii ili p amjatnik vaznelsilz prolssestvi; sodşlavşitt nezabvennymi Grekov, soc. G. Djurdana, perevod s franz. Moskva 1824 = Frumuseţe le istoriei sau memorialul celor mai distinşi. .. Greci, scrierea lui G. Dlurdan, irad. din franţ. Scrie pe ea (voI. II) "iz k. pas. (?) Derenusee (?). Lalla-ruk, vostocnaja povăstf, perevod s Anglilskago Moskva 1830 = Lalla-ruk, poveste orientală, traducere din englezeşte. Ljubeznaja Gorbunja iti zjull.eta Belifur perevod s Anglits­ kago c. pervaja Moskva 1823 = Amabila sau Julieta Belfur, trad, din eugl. Makbel, tragedija sakspira perevod. A. Rotcev Sanktpet. 1830 = Macbeth de Shakespeare tradusă În ruseşte de A. Rotcev. Marmion ili 'biiva pri Ftaddenfiidş. soc. Valtera Skotaperev. s Francuzskago v druh castijah, casti pervaja Moskva 1828 = Marmion sau lupta de la Floddenfield, scrisă de Walter Scot irad. din fratiţuzeşte În două părţi, partea l-a Moscova 1828. Konneiabl cesterskît il! Obrucennye. Valt. Skot Sanktpet. 1828 = Conetabilul cistercensian sau Logodna. Molodaja Markitanka, roman v dvuh .dnjah vo vremja po­ hodov francuzov v Egipie i Italiju, soc. Stanislava Makera, pere­ vod s Francuzskago, Sanktpeterburg, pecetano v Tipografii Staba otdăltnago korpusa Vnutrennet Strazi 1832 = Tânâra vivandieră 1), roman în două zile, în vremea campaniei francezilor În Egipt şi Italia, scrierea luiStanislav Maker, trad. din franţ., tipărită În Ti­ pografia Ştabului, Minutnaja neostoro snostt komedija, soc. Vafflarda i Fjull­ zansa, perev, s franc. Imper. Moskovskago Teatra Akter Lapanov, Moskva 1825 . Neatenţia de-ilO moment, scrierea lui Vafflard şi 1) ef. Vivandiera În literatura noastră. [30] 30 MARGARETA ŞTEFANESCU Ftuljans, trad. din franţ, de Actorul Lar aDOV de la Teatrul Im­ perial din Moscova, Comedie reprezentată În folos propriu. Mui i Ijubovnlk ili obrazovanie provinciala, komedija v od­ nom d istvjj peredălannaja s fr" ncuzskago R. M. Zotoyyrn Sankt­ pet. 1824 ==== Bărbatul Şi amantul sau educaţia provincialului, co­ medie Într'un act, prelucrată din ţranţuzeşte de R. M. Zotov, reprezentată la "Marele Teatru" din Peterburg, prima dată, in 1823, în beneficiul d-rei Valberhov. Naslednica, Komedija v odnom dăistvii v stihah, peredălan­ naja s francuzskago A. I. Pisarevym = Moştenitoarea, comedie În­ tr'un act În versuri, pretucrată din [ranţuzeşte de A. I. Pisa re v, reprezentată în teatrul Imperial din Moskva prima dată În 1824, în beneficiul actorului G. Saburov. Are o însemnare pe prima pagină după tartaj • . Neştastnyt Neapotitanec iti prikliucenlja gospodina Rozelli soderzaştija v sebă povestvovanie o ego roidenii, nevoltnicestvă, o o uedinennom ego sostojanii, zakljuăenii v Inkvizicii, i o raznyh ego predirijatijah v ltalii, vo Francii, Gollandli, casti pervaja pe­ revel s francuzskago jazyka na Rossiiskiî K. K. Rernbovskiî Mos­ kva 1792 goda = Neapolitanul Nefericit sau întâmplările domnului Rozelii cuprinzând în sine povestirea despre naşterea, captivitatea, despre solitara lui viaţă, închiderea în Inchiziţie şi despre diferi­ tele lui întâmplări în Italia, Franţa şi Olanda, trad. din franţ. Pe ambele cărţi se află scris de mână «iz knigs G ... Kyşlneu=. N'am putut distinge bine iscălitura. Nevşsta Lammermurskaja Va It. Skotta Moskva 1827 = Lo­ godnica din Lammermor de W. Scott, 3 volume. NovNsi'f rossiiskii izbrannţţt pesennik soâeriastt: v sebe polnoe sobranie lucsih raznago roda pesen, kak upotrebtielinţth, sak i ocen mnogih doselr: netzoestnuh Moskva 1817 = Colecţie de cele mai alese cântece mai noui ruseşti, cuprinzând în sine o cornplectă colectie de cântecele cele �ai bune de tot felul, atât cele mai uzitate cât şi cele mai multe până acum necunoscute. CUPI inde poezii pastorale, de iubire, populare, hori (horo­ vodnyja) ţigăneşti, etc. Novoe jadro rossiisko: istorii of samot ârevnosti rossijan i do dnei blagopolucno nyne carstvujustago imperatora Alexandra Pervago, na pjati periodov razdelennoe, pisal Ivan Nehacin, c. 1 [31] Moskva 1809 = Nouă sintetizare (precis) a istoriei ruseşti de la cele mai vechi timpuri ale Ruşilor şi până la Alexandru 1, ţarul actual - împărţită în 4 perioade. , Otgoloski serdca moego pri razmyşlenii ob istinah sv. pi­ sanija M. P. Sanktpet. 1832 = Ecourile inimei mele la meditările adevărurilor sfintei Scripturi. Patricii, istoriceskaja povesti XVI stol., soc. K. van der Felda, s nemeckago perevel N. Pavlistev, Sanktpet. 1831 = Patricii, po­ veste istorică din sec. XVI, scrisă de K.van der Felde, tradusă din nernţ. de N. Pavliştev. Posolistva v Kiiat, soc. van der Feljde, perevel s nem; Va­ lerian Langer, Sanktpet. 1830 = Solia în Chltai, scrierea lui van der Felde, tradusă din nernţ, de Valerian Langer. Poterjannyt ra; Mi\Jtona, perevod. innostrannago jazyka ed, V, Moskva 1820 == Milton, Raiul pierdut, traducere din limbă străină. Povesti iz socinenii Gna Bujlera i O-i ianus. Supruăestvo po mode prevrativşeesja v supruzestvo istinnoj ljubvi, Dobroduă­ ny'î Sen - Lambert ili izlornannaja Kareta. Senkler ili iertva nauk i hudozestv. perevod s francuzskago Sanktpet, 1820 = Poveştl din scrierile O-lui Bufler şi a O-rei Janlis. O căsătorle de modă, devenind căsătorie adevărată. Sen Larnbert cel bun la suflet sau careta stricată. Sainclalr sau jertfa învăţăturilor şi artelor - irad. din franţ, Pe carte se află mai multe iscălituri "Ljub'obratic"; pe fie­ care pagină jos, scris de mână câte o silabă pg. 1-97 consti- tuind acest nume. .' Razbo niki v poâzemle Kutanskago Zamka, angliskoe soei­ nenie perevod s francuzskago Moskva 1802 = Briganzii în subso­ lurile castelului Kutan, scriere englezească traducere din franţ. Pe tartajul din dos are ceva scris. Roman TIa odin cos ili cudnot v odnom deistvii perevod s francuzskago Th. Th. Kokoskina, predstsvlena v pervyj raz v Sanktpeterburgă na Bolsorn Teatre, 1820 g. v poljzu Aktera G. Stenikova - Sanktpeterburg 1820 � tipografii Imperatorskih Tea­ trov = Roman într'un ceas sau Miraculcsul, irad. din jranţ. de Th. Th. Kokoşchin, reprezentată prima oară în S. Petersb, în Ma­ rele Teatru, 1820 tn folosul actorului G. Stenikov S. Petersb, , 1820 in tipografia Teatrelor Imperiale. CARŢI RUSEStI 31 il il I , '1 [32] MARGARETA Şl'EF'ANI';ş;CU 32 ======================b=====�==��======� Rueskurskaja Deva, ispanskaja pov esti soc. V. D. perevod � francuzskago Moskva 1832 = Fecioara din Rueskar, poveste spaniolă, irad. din jranţ, EcastliVYl Soldat iti prikljt cenija g. de Vervalja imenuemago Belleroz se C. G. Marmontelja perevedena s Frankuzskago na Ros­ sirskor jazyk Sanktpet, 1778 g. = Soldatul fericit sau întâmplarea D-Iui de Verval' numit Belroz, scrierea lui Marmontel tradusă din jranţuzeşte in ruseşte. Are o iscălitură "iz knig ... " urmează apoi un nume şi men­ ţiunea "Kisenev". Sunt două volume. Seîiskaia Ziznl, tvorenie gospodina GirSfel da, prevel s Ne­ rneckago student Grigorei Rubanovskct Moskva 1792 = Viaţa s�­ tească, creaţia Domnului Hirschfeld, traducere din nemţeşte de studentul Grigore Rubanovskot. Cuprinde Îndemnuri pentru a se iubi natura. Sobranie obrazcooyh ruskilt scăinenii i perevod v proze iz­ dannoe obstestvorn ljubiteleî oteeestvennor slovesnosti, casH per­ vaja Sanktpet. v medicinskot tipografit 1817 goda = Colecţiunea modelelor operelor ruse şi traducerea lor în proză, editată de so- . ci etatea iubitorilor de literatură naţională. Pe tartaj se află numele donatorului ("K.. P. Mistenskom") şi nişte Încercări de scriere. K. Svetonija Trankvilla ZiZlli dvetiadcatl pervyh Cesarei Iămskttt cast I perevedeny s latinskago jazyka na Rosshskot tituljarnym sovătnikorn i Trolckot seminarii prefektorn Mihailom Iliin­ skim v Sanktpet, pri Imperatorskoi Akadernii Naukă 1776 goda = t, Suetoniu Tranquilus, Viaţa celor dintăi 12 Cesari ai Romei, partea [-a tradusă din limba latină în 1. rusă de Consilierul ti­ tular şi prefect al Seminarului .. Troiţchi" Mihaillliinski în Sankt­ pet. Tipogr. Academiei Imperiale de Ştiinţe anul 1776. Tabla de materie (Oglavlenie) este scrisă de mână, la înce- putul volumului. \ Taitty glasverskago zamka la nagubtiyja sledstvija vrednyh znakomstv prevedena s Anglirskago G. Levekom na trancuzskit a s onago na Rositskir Moskva 1828 = Tainele castelului Glasver sau consecinţele prleteniilor vrednice tradus din englezeşte de D. Levek tn franţuzeşte şi din franţuzeşte in ruseşte. [33] CARŢI RUS'ESTI 33 Tainstvennaja strannica puteşestvujustaja po svetu ili llzas­ naja igra fortuny soc. Kramera perevod s Nemeckago = Pagină misterioasă călătorind prin lume sau grozavul joc al soartei, scrie­ rea lui Kramer, traducere din nemţeşte. Moskva 1822. Teatr dlja druşestvennago zanjatija v derevne soc. Avgusta Kocebu, perevod Ivana Renofanca, knizka vtoraja S. Peterburg. pri lmperatorskor Akademii 1824 = Teatrul pentru ocupaţi unea 3- micală la ţară, scrierea lui Aug. Koţebue, traducere de Ivan Re­ notanţ, cărticica a II-a St, Petcrsb., publicată de Academia Im­ perială. Teatr G. Ftoriana, perevod s franc., Moskva 1821 = Tea­ trul lui Florian, irad. din franţ. Varnavy Brissonija, glavnago v Pari;�e senatora, O Perskom Carstve c. 1, II, perevedena Suhoputnago �Ijahetnago Kadetskago Korpusa Ueitelem, Kapitanskago ranga Ivanom Aleksăevyrn, Mos­ kva 1871 == Despre împărăţia Perşilor, partea 1, II, III, scrisă de Varnava Brisson, principal senator al Parizului, tradusă de Ivan Alekseev, profesor al corpului de cadeti. Vlaska deva bogemskaja, romanticeskaja tragedija, vzjataja iz izvăstnago romana socinennago van der Feltdorn pod zaglaviem "Bogemskaja deviclja voîna", Sanktpet. 1831 = Fecioara italiană bohernă, tragedie romantică, inspirată de renumitul roman scris de van der Felde sub titlul de "Fecioara Boh'emă răsboinlcâ". Volşebnyş nos iti talismany i jiniki-volsebnaja opera - vo· devil v sesti deîstvijah, peredelannaja s Irancuzskago A. 1. Pisa­ revym, Moskva 1825, v. Tipogr.lmperat. Mosk. Teatr. = Nasul sau operă-vodevil în şase acte, prelucraiă din franţuzeşte de A. I. Pisarev. VseobStaja estestvennaja istorija grafa de Bjuftona, prelo­ zena s Irancuzskago jazyka na Rossnkot Akademikom Ivanom Le­ Iehinyrn, izdana ekstraordinarnyrn Akademikom i Kavalerorn A. Sevastîjanovyrn, led. Sanktpet. 1808, izdivenlem Imperatorskol Akademii Nauk: c. IV ed. III (1812), c. V ed, III (1810), c. VI ed. II (1817), c. VII ed. 1 (1802), c. VIII ed. 1 (1804) c. IX ed. I (1806), c. X, ed. 1 (1808) = Istorie Generală Naturală a Grafului Bufon, tradusă din [ranţ., în ruseşte de Academicianul rus Ivan Lelehin, editată de Academicianul extraordinar şi Cavaler A. Se­ vastian, 3 [34] 34 MA r..UA.HETA Zigjrid de Lindenbetg, pomeranskot dvorjanln, letopisi sved­ skot Pomeranii, I. O. Mlul!era, perevod s francuzskago Moskva 1831 = Ziegfried de Lindenberg, dvorianin porneranian, letopiseţul Porneraniei suedeze de I. O. Mi.i II er, traducere din jrrmţuzeşte, 2 volume (partea I şi a Il-a). Znatnye ne po porode ili dobrodeteţt va vsjakom zvanii nuiti moşno zapiski Zjul1enja Deîttnura pisannyja im samim, so­ cinenie O-zi ian1is Moskva 1822 = Distincţia nu e din naştere sau binefacerea se poate găsi, memoriile lui [ulien Delmur scrise de el Însuşi, scriere a D-rei Genlis, 6 volumaşe. In total se află 71 (şapte zeci şi una) cărţi ruseşti. Din­ tre acestea, originale ruseşti sunt numai câteva (şase); celelalte sunt traduceri: din franţuzeşte 35 (trei zeci şi cinci)-ale origlna­ lelor franceze unele, altele ale traducerilor în franţuzeşte din diferite limbi (astfel din englezeşte trei, din nemţeşte lIIlG); din nemţeşte 8 (opt); din englezeşte 6 (şase) ; din greceşte 1 (una); din polona 1 (una); din latineşte 1 (una); î prelucrări din Iranţuzeşte (trei piese de teatru). Cărţile ruseşti, păstrate tn Biblioteca Universităţii din laşi care nu au nici o pecete, dar care-s tipărite în aceeaşi epocă ca şi cele din precedentele două categorii. anume între 1780 şi 1830 - 1840, tol in Petrograd şi Moskv« : Arii iz opery Dijanina dreva:::..-= Arii din opera "Copacul Dianei". Jos, pe prima pagină, o iscălitură cu litere cirilice. Pe tartaj scris tot cu cirilice : "iz Knig Voroneva ?" Jos, invers, e altceva scris. Pe tartajul din dos e altceva scris, re lângă nişte cifre ... "de la Makov ? Blagoi: samod. veuki]« gosuâ Imperatricy Ekateriny Vtoryja Moskva 1789, c. 6, 9 (două .volume mari) = Domnia Impărătesei Ecater ina a II-a. casmaja Retorika N. Koeanskago izd. III, Sanktpet. 1836= Retorika de N. Koşanski. Are nişte iscălituri şi anul 1838 sau 1848. cu des a Naiury il i Sobranie neobvknovennytt i primecanila dostoinyh javlenii i ptikljucenit v ce/om mir tll soc. O. Sigo de [35] CARŢl RUSEŞTI 35 la Fon, perevel s Nămeckago Vasilir Levsin v. 4 castjah, cast III, c. IV. izd. vtoroe, Moskva 1823 v Unlversitetskoî Tipografii = Minunile naturii sau colecţie a celor neobişnuite sau observarea vrednice/or fenomene şi aventuri in corpurile din lumea întreagă, scrierea a lui, O. Sigo de la Fon, trad. din nemţeşte de Vasile Levşin, ed. II. Au pe ele o însernnătură grecească. E o . carte de şi. na­ turale, geologie şi psihologie. Drevttjaja rossuskaja blbliothece soderşouaţa v sebe sobra­ nie drevnostei rossiisklh, do istorii, geografii i genealogii rossiis­ kija kasajustihsja, izdannaja Nikolaem Novikovyrn 1788 = Biblio­ teca Antică Rusă, conţinând în sine o colecţie de antichităţi ruse, privitoare la istoria, geografia, şi genealogia rusă, editată de Ni­ colae Novicov, trei volume. Istorija o poslednem razzorem svjatago grada Ierusalitna i o vzjatii Konstantinopotja stolicnago grada grfciskol monarhii iz raznyh avtorov sobrannaja na slavenskom jazyke c. I izd. III Mos­ kva 1807 = Istoria despre dărîmarea cetăţii Erusalimului şi des­ pre luarea Constantinopolei, capitala monarhiei greceşti, din dife- riţi autori alcătuită În 1. slavă. . Cartea rău întreţinută, foarte uzată, cu nişte Însemnări în ci­ rilică, Kraikoe rukovodstvo k Krasnoreciju, kniga perlvaja v koto­ rol soderzitsfa Ritorika pokazujuătaja obstija pravile oboego kras­ norăcija to est Oratorii i Poezii, socinennaja v pollzu ljubjastih Siovesnyja nauki-trudami Mihalla Lomonosova Imperatorskoi A� kadernii Nauk i Istoriceskago Sobranija Clena, Himii Professora Sanktpeterb. 1748, pri Imperatorskoi Akademii Nauk = Scurt ma­ nual despre Retorică ... , alcătuită spre folosinţa iubitorilor de li­ teratură - scrierile lui Mihail Lomonosov, membru al Academiei Imperiale de Ştiinţe şi al Reunirii Istorice, profesor de Chimie. Carte mult uzată, cu multe scrisuri pe ea - cu iscălitura -Kamenskago- şi încă: (p, 9) Sia Ritorika, (p. 11) pranadleătt, (p. 13) ceva neclar (?), p. 15 Lobobratica, p. 17 v 1833 godu, p. 1 9 11 go Martia, p. 21 kupena za, p. 23 odin cervonec şi sus e scris un nume, p, 28 v Iassah. Cartea e plină de sublinieri; se vede bine că de pe ea s'a învăţat. Novaja vsemlrnaja istorija o proiziesivijah v Evrope Azil, Ajrik« i Amerike, izdannaja v pollzu Narodnyh Ucilist Rosiiskol [36] 36 MARGARETA ŞTEFAN Eseu ==== Imperii, Sanktpet, 1806 pri Imper. Ak. Nauk. c. III = Noua işto­ rie universală despre evenimentele din Europa, Asia, Africa şi A­ merica, editată spre folosinţa Şcoalelor publice ale Imperiului Rusesc, Pluiarhovy sravnit eizneoplsanit slavnyli muie; S. Pet. 1818 = Biografiile oamenilor celebri de Plutarh. Pojata do ci' Lezdetki ili Liiovcy v. XIV stolătii, 'istoric. roman F. Bernatovica perev. s Polrskago, c. 1, Il, III, IV (patru volumaşe), Sanktpet. 1832 = Fiica luată sau Litovţii în sec. XIV, roman is­ toric de F. Bernatovici, trad. din polona. Polnyl ţrancuzsko-roseiikii slovari izd, tretie protivu vtorago izdanija francuzsko-rossiiskago Ona Statskago Sovetnika 1. Tatisteva, ispravlennoe i vo mnogom dopolnennoe, Sanktpet. 1824= Slovar cornplect rranţuzo-rusesc, ed. Ill-a, a lui I. Tatiştev, consilier al statului, întru mult îndreptată şi cornplectată. tom perv cu o dedicaţie: "Aux rnessieurs Serviroh Kaietan (?) et Dydak (?) de leurs cousine M. Sawitsky"; tom cetverty] (R do Z) Moskva 1824 pe tartaj scrie de mână cu cirilica "sija kniga prinadlezajut Origoriju Kantakuzina 1827"; tot acolo mai sunt şi nişte cuvinte franţuzeşti, pe pagina antemergătoare copertei scrie "aller vous en satislalre ... " şi alte câteva cuvinte şterse. Un alt volum (tom IV) are dedicaţia Sawitschy (vezi mai sus) în a­ celeaşi cuvinte. Un alt volum (tom 1) e iscălit. Prince Georges Cantacuzeue ; la fel încă alte volume (tom. II, III). Pisitna iz Ekateritiosiava soc. O. Titova Odessa 1849 = Scrisori din Ecaterinoslav. Ruskie prostonarodnţje prazdniki i suevernye obrjady vyp. 1, II, llI, IV, Moskva 1838 = Sărbătorile populare ruseşti. Toate volumele sunt iscălite. Pe tartajul volumului i sunt .scrise versuri de mână. Puskie v svoilt noelovtcati J� Gnegireva Moskva 1831-1834 Knizka 1, II, III, IV = Proverbele poporului rusesc, Severnye cvety 1825, S. Peterburg, Sobranye Baronom De­ ljvigom, v tipogr. Departamenta N arodnago Prosvăsteniia .= Florile Nordului, colecţia baronului Delrvig, În tipografia Departamentului Instrucţiunii Poporului. E un exemplar uzat; pe tarta] se văd nişte iscălituri de , , , . [37] CARŢI HUSESTI 37 oameni începători la scris: "Litovski, Ecaterina, zenja, Nadeăda-> Dvorjanski", Mai e o iscălitură sub titlu. Nu e Alexandre Puşchin ?! Slovo o polku [gore perevel Minaev. Sanktpeterb. 1846 = Povestea despre poJcul lui Igor, traducere de Minaev. Are o is­ călitură. Slova o veSfem Olegă, soc. D. Minaeva Sanktpet. 1847. Sobranie socinenî! i perevodov v proze i stihah dlja upraş» nenija v Yaiaho-Moldavskom : 1) slovarja, 2) Sobranija Stavjan­ skili pervoobraznyh slov, upotrebtjaemyli v jazyke valaho-Mot­ davskom, sostavlennoe [a. Ginkulovyrn, Sanktpeterburg tipografi! Imperatorskol Akademii Nauk 1840 = Colecţia operilor şi a tra­ ducerilor în proză şi în versuri pentru exercitarea limbei valaho­ moldave, cu anexarea unui slovar şi a unei colecţii de cuvintele slave prlmordial e, întrebuinţate in limba valaho-moldavă, alcătuită de Ja. Ghinculov, la St, Petersb. în tipografia Academiei Imperiale de ştiinţe. Siransivovanie Telemaka syna Ulissova, tvorenie Fenelona, Sanktpeterb. 1805 = Călătoria lui Telemac, fiul lui Ulise, scrierea lui G. Fenelon, Pe tartajul volumului I se află nişte însemnări În limba slavă (?). Sianistav Potijaiovskija ili Sekretnyja istoricşskiţa sobyiija XVIIl veka soc. Grafa Bronikovskago perev. s. franc. = Stanislav Poniatovski sau un eveniment istoric din veacul al XVlll-lea de . Graful Bronikovski. Sobranie nailucsih rosiiskil: pşsen c 1, II, III, IV, V izdan­ nyja izdlveniern knigoprodavca F. Merera v Sanktpeterburgă 1781 g = Colecţia celor mai bune cântece ruseşti. E un singur caiet cu note de muzică şi text. Trudy i letopisi obetestva istorii i areonostet rossiiskih, Il­ creSdennago, pri imperatorskorn moskovskorn universitetă, Moskva c. 1 1815, c. II 1824, c. III 1826, c. IV 1828, c. V t830, c. VI 1833, c. VII 1837, c. VIII 1837 = Lucrările şi lepopiseţele socie­ tăţii de istorie şi a antichităţei ruse, instituită pe lângă Universita­ tea imperială din Moscova. partea 1, Il, III, IV, V, VI, VII, VIII. Vracevstvo of unynija i o tcajanija, perevodeno s innostran­ nago jazyka Sanktpet, = Leacuri pentru tristeţă şi desperare, tra­ ducere din limbi străine. c. 1, II (un singur volum) iscălit: «iz Knig lvana Barkova", [38] 38 MARGARETA ŞTEFANESCU Ataia ili ljubovr dvuh dikih v pustynă SOC. Franciska Av­ gusta satobriana, perevel s francuzskago N. P. Moskva 1801 = Atala, Pe tartataje nişte desernne primitive şi o iscălitură În ruseşte. Arriana peripl ponta Evklsinkago perevel Andrei Fabr. O­ dessa 1836 = Ariana trecând Pontul Euxin. Felicija Vlttmar ili izobrasenle cetoveeesko: zizni roman Gna Blansarda, perevod s franc. = Felicia Vilmar sau reprezentarea vieţei omeneşti. Sunt de toate 26 (două zeci şi şase) scrieri. Spre deosebire de categoria (grupa) a II-a, mai sus arătată, care cuprindea mai mult traduceri şi prea puţine scrieri originale, această a III-a grupă cu­ prinde aproape numai scrieri originale ruseşti (şi traduceri opt). Şi din cercetarea cărţilor din cele două grupe din urmă (a. cu pecetea ., Biblioteca Centrală Iaşi", b. fără nici o pecete) ca şi din a celor din grupa primă (cu pecetea "Academia Mihăileană 1835"), putem constata încă că: 1. s'au răspândit la noi, pe lângă scrieri originale ruseşti, o mulţime. de scrieri din ale altor litera­ turi străine, în traducere rusească ') ; 2. cele mai multe dintre a­ cestea sunt traduceri ale unor opere din literatura franceză j' 3. unele scrieri I1U-S traduse de Ruşt, în ruseşte, din originalul străin, ci din vreo traducere franţuzească (d, ex. nu totdeauna traduc di­ rect din englezeşte scrierile lui W. Scott, ci din franţuzeşte el, mai sus p. 29 alineat 7, p. 32, al. 9); 4. unele scrieri ruseşti, anume piese de teatru, sunt prel ucrări, ada ptări şi pastişări ale unor scrieri 1) Dealtfel se vede că Ruşii aveau tradiţia traducerilor din limbi străine occidentale nu numai a scrierilor beletristice, ci şi a celor ştiinţifice şi filosofice în general. Despre aceasta m'am putut \ convinge de visu la Chişinău (cât am stat acolo, ca profesoară, fnt�e 1918 şi 1928) prin cercetarea cărţilor unei biblioteci publice din Chişinău nu cea mai principală Gorodeţkaja devenită azi (Bibliotecă Municipală) ci una de mâna a doua dintr'o stradă mai mărginaşâ. Găseam acolo totdeauna mulţi amatori de cărţi de citit cu împrumut acasă, � mai ales tineret din şcolile externe din oraş şi mai ales evreime. Se aflau În această bibliotecă orice fel de tratate, pentru orice ramuri ale ştiinţelor, precum şi toate scrierile de seamă ale tuturor hteratu­ rilor În traducere rusească. Admirabilă posibilitate de instruire! [39] CARŢI flUSP�ŞTI ==== 39 teatrale franţuzeşti; chiar scriitori ruşi de mâna Întăi, prelucre ază piese de teatru. Faţă de această constatare, poate că nu- i greşit să admitem părerea că Ruşii au înlesnit pătrunderea Influenţii literaturii occi­ dentale, şi mai ales a celei franceze la noi, întrucât traducerile ru­ seşti ale unor scrieri literare franceze stăteau la îndămâna acelor cititori români, cari voiau să cunoască şi literatura franceză a A­ pusului, şi cari, în acel moment, vor fi cunoscut mai bine limba rusă, şi eran mai deprinşi cu ea decât cu cea franceză (despre rusofilia unor moldoveni ef. şi D. V. Barnoschi, Originele Demo­ cratiei Române "Cărvunarii", constituţia Moldovei dela 1822, ed. Viaţa Românească, 1922; despre rusofilia boerilor munteni, ef. Stanislaw Lukasik, Relaţiuntle lui Mihai Czajkowski-Sadyk-Paşa • cu Românii, Revista Istorică Română, fa se. II-Ill, p. 240: pasa­ giu dintr'un ms. Czartoryski No. 5410. Vezi mai jos p. 41 .ct.: încă şi Ilie Bărbulescu, op. cit. Francoftlia constatată la noi se aseamănă mult cu acea a Ru­ şilor. Limba franceză trebue să fi fost mai cunoscută Ruşilor, sau mai preferată la ei de cât alte limbi, deoarece scriitorii lor, când traduc chiar din alte literaturi, se servesc de multe ori, nu de original, ci de versiunea franceză. Această tradiţiune culturală dăinuieşte chiar şi acum şi la noi: traducerile din limbi străine se fac de cele mai multe ori tot cu ajutorul textului tradus în franţuzeşte. Poate că şi de la Ruşi ne-a venit şi nouă gustul de a prelucra unele comedii-vode­ viluri din franţuzeşte. Trupe ruseşti veneau la Iaşi, la începutul sec. al XIV-lea (ef. Sandu Teleajen, Teatrul Naţional din laşi, în revista "Boabe de Grâu" III, nr. 11, p. 521). Dovadă că prin Ruşi se înlesnea pătrunderea literaturii franceze la noi ar fi şi faptul că cele mai multe cărţi ruseşti (traduceri), din bibliotecile aci ară­ tate, sunt traduceri din franţuzeşte, şi prea puţin din alte limbi. Nu găsim traduceri ruseşti, din greceşte, căci Românii nici n'a­ veau nevoie de ele, întrucât ei trăiau încă în tradiţiile epocei fanariote, în atmosfera culturei bizantină şi elină, şi astfel limba greacă era ştiută destul de bine la noi, ca să poată cineva citi in original, şi nu prin intermediul versiunilor ruseşte. Nu găsim deaserneni traduceri ruseşti din latineşte; nu era nevoie de ele, deoarece. datorită curentului latinist, ca o consecinţă a activităţii Şcolii Ardelene, se ştia destul de bine această limbă, . [40] 40 MARGARETA ŞTKFANESCU Şi aceste cărţi, ca şi cele din Categoria Întăi, ar merita să fie cercetate rând pe rând ') în arnănunţtrne şi din toate punctele de vedere. Poate că în ele îşi vor fi găsit nu numai Asachi (vezi mai sus p. 9) motive de inspiraţie nemărturisite, după moda timpului, pentru ale sale nfeiletoane" dar încă poate şi alţi moldoveni din vre­ mea sa: Donici, Negruţi şi alţi scriitori mai mici de pe atunci. Şi apoi în paralelă, cu aceiaşi metodă, să se cerceteze şi cărţile ruseşti din Muntenia, despre care am spus că se află În biblioteca Acade­ miei Române cu pecetea bibliotecii Colegiului Sf. Sa va - pentru o mai complectă informare asupra culturii ca să se constate şi in­ fluenţă rusească exercitată poate şi asupra lui 1. H. Rădulescu şi altor scriitori din Muntenia În prima jumătate a sec. XIX-lea e, In comunicarea de faţă ne-am limitat la prezentarea listei cărţilor ruseşti care se află astăzi În Biblioteca ("CentraIă"}a Uni­ versltăţii din laşi, cărţi apărute În Rusia În ultimele două-trei decenii ale sec. XVIII-lea, şi despre care credem că au putut fi citite de generaţiunea ce trăia În acel timp În Moldova, pentrucă le avea la îndemână 2). Prof. univ, Ilie Bărbulescu pune În circulaţie şi susţine cu argumente numeroase ideile despre influenţa spiritului rusesc a­ supra spiritului public În Principatele Rornîne din Întîia jumătate a sec. XIX, despre influenţe ruseşti asupra scriitorilor noştri, des- 1) Ar mai trebui cercetate Încă alte două biblioteci din laşi: a Conservatorului de declarnaţie şi Artă Dramatică ca urmare a Conservatorului Fi/armonie Dramatic Întemeiat de Gh. Asachi la 1836 şi a Muzeului de Ştiinţe Istorico-Naturale (din Strada de Sus, azi J. C. Brăteanu) proprietatea Societăţii de Medici şi Na­ turalişti, înfiinţată de Dr. Iacob Cihac, Ia 1833, ca să .se vadă dacă în ele nu se află cărţi ruseşti şi să se vadă ce rezultă din cerce­ tarea lor. Alte cărţi ruseşti din Biblioteca Centrală a Universităţii din Iaşi provin sigur din dona/ia Hasdeu. Sunt cărţi importante, se­ rioase şi sunt iscălite frumos, cu iscăliturt cuviincioase, de Thad­ âet Gizdeu sau de Alexandre H1sdeu\ Sunt cărţi de istorie, filologie şi foJklor. Multe dintre ele sunt din aceiaşi opocă ca şi cele mai sus menţionate, altete sunt mai recente, 2) Pentru cornplectarea cunoştinţelor despre influenţa culturală rusească asupra culturii româneşti rămâne de cercetat şi activitatea culturală a unor călugări ruşi pe la mănăstirile noastre, despre care imi atrase atenţiunea D-I prof. univ, Ilie Minea, acum în urmă, când comunicarea aceasta era aproape toată culeasă pentru tipar. [41] • 1 fI CARTI RU�S�E�ST�I======c============4=1 pre influenţa occidentală venită la noi prin Ruşi, despre cărturarii noştri cari "citeau în ruseşte şi apoi traduceau ori compilau din scrierile ruseşti în româneşte operele grece, latine şi franceze". (Arhiva XXX p. 76-82: Istoria Literaturii Romtne şi Directia noastră literară; XXXII, p. 144-150, 267-271 : lnsuficienţe ştiin­ ţifice ale istoricilor noştri: Necunoaşterea limbii şi Istoriei Ruşilor, Decadenta civilizaţiei Principatelor Romine în sec. XV!II; XXXII, p. 311). Margareta Ştefănescu Notă Tipografică. Din cauza lipsei c pentru cirilic '1, În multe locuri s'a pus c (mai ales de la pg. 25 până la sfârşit). Dar prin c s'a mai transcris şi litera u corespunzătoare latinei ţ. S'a mai luat libertatea de a transcrie pe cirilicul " prin r, ci nu prin '. Traducerile titlurilor cărţilor ruseşti sunt făcute după înţeles şi nu cuvânt după cuvânt. Românii pe teritoriul polonez până in sec. XVI 1) 1 Originea Coloniilor Vom arăta mai jos câteva persoane însemnate şi cari după toate presupunerile sunt fugari politici din Moldova. La anul 1359, într'un document 2) găsim arnintindu-se de un Ştefan Valahul Ry­ botycki (cet, Rîbotîţchi), adică lin nobil din satul Rybotycz (cet, Ribotlci), căruia îi aparţinea întregul sat. Pe acesta îl aflăm din nou ca martor - Stetanus de Riboczycz - într'o scrisoare a lui Vladislav Opolski din Mai 1373 B), unde se vorbeşte de satul Ja- 1) Continuare la Arhiva, XXXIX (1932), p. 32. 2) Akta Grcdskie i Ziemskie, VII, pag. 3. şi K, Kadlec, op, cit., pag, 291 după Liniczenko, . 3) A. G. Z. (aşa vom da în prescurtare colecţia de docu­ mente Akta Grodckie i Ziemskie). VIi. pag. 15. [42] blontca (cet. Iabloniţa) din ţinutul Sanok. Cuvântul Ryborycki, În latineşte de Rybotycz l),-ca pronume de familie al Românului­ Ştefan, arată că el era de origină nobil şi că satul Rybotycz apar­ ţinea familiei lui, ceea ce ar fi şi o dovadă, că neamul acestui Ştefan venise mai demult în Polonia, dacă n'am admite că este vre-un refugiat politic intrat în graţiile unui oarecare nobil de acolo. In afară de asta în scrisoarea lui Opolski se mai pome­ neşte de două sate : Wolosze 2) (cet, Voloşe) şi altut Ulucz 3), ca vecine cu satul Jablonica, de unde reesă că Românii în ţinutul Sanocului, la această dată, erau în număr mai mare de cum se crede '), dindată ce au putut Înfiinţa şi sate după numele lor. Dar cu câţiva ani mai târziu, prin Decembrie a anului 1377 5), palati­ nul Poloniei Mici, acelaş prinţ Vladistav Opolski, dărueşte "slugii credincioase, cu numele Ladornir Voloşin (Woloszynj, care ne-a slujit nouă şi încă ne va sluji" �), câmpul Hodle 7), un loc pustiu de dincolo de râul Tarnava--tot prin ţinutul Sanocului-, ca să facă sat "după drept valah", Se Înţelege, că după cum nur-iele arată, - Ladornir în loc de Vladimir -, Românul pomenit ÎQ 1) Termil1aţiunea -ski (cki) este un sufix posesiv, arătând rangul de nobil al familiilor poloneze. 2) Acest sat, mai târziu a fost numit Wolodz, aşa cum este În documentul din anul 1472 (1', Wierzbowski, Matricularum regni Poloniae Summaria, 1, No. 883); dar îl aflăm şi sub forma Wojoz (A. G. Z., XiV, 2386, an, 1497) sau Wolosz (ibidem, 2259). 3) Cuvântul "Uluei" În limba polonă n'are nici un sens; de aceea ca să-i explicăm, întrucâtva etimologia, îl apropiem de cu­ vântul românesc: ulue, ciuluc, uluc], ciuluci, numiri cu cari ade­ sea se botează localităţi din România. 4) K. Kadlec, l. cit. 5) A. G. Z. VlI, pag. 22. Documentul a fost scris Între 26 şi 31 Decembrie. 6) Wladysjav Abraharn, Powştanîe organizacy] Koscioja la­ ciriskiego na Rusi, 1 Lwnw, 1904,\ pag. 288, arată că Înainte de Decembrie a anului 1377 a avut Idc un război intre Ludovic Un­ garul şi prinţii Lituant, aliaţi cu: Gh�orghe de Halicz, In acest răz­ boi au luat parte şi fraţii: Vladislav şi Boleslaw Opolski (Kodeks dyplomatyczny. III). Probabil, că În urma acestui război, palatinul Vladislav a dăruit cu pământ pe Ladcmir Românul. 7) Acest câmp se afla, probabil, între satele de azi: Hadle Kanczuckie şi Hadle Szklarskie din ţinutul Sanocului, I i I I . II 42 TU. HOLBAN [43] HOMANII PE TEfUTORUL POLONEZ 43 scrisoarea lui Opolski era originar din Ardeal şi care se prea poate să fi venit odată cu prinţul din Ungaria unde a fost cunoscut la curtea de acolo. Dar faptul, că se vorbeşte despre dreptul valah ca despre o legiuire bine cunoscută în Polonia 1), ajungem la ace­ eaşi concluzie, că prin această.vreme trăiau acolo şi alţi Români după acelaş drept. Cam tot prin acest timp şi anume pela anul 1377, acelaş Vladislav Opolski, dărueşte satele Nowoszczyca (cet, Novoşciţa) şi Stupniţa, sate aflătoare în ţinutul Sarnborului, ooeoodului valah Dziurqiu (sau Czurch, Czurcouiic), CtI condiţia să se plătiască câte doi grosi de fiecare casă, precum şi să se prezinte în caz de război "cum una hasil et duobus sagittanis in equis valentibus" 2). In anul 1386 se pomeneşte de un "Waywoda Walachorum" cu numele Nayn (= Nan), ca "assesor iudicii generalis" în oraşul Sil­ noe "), Cu patru ani mai târziu, Într'un document din J 390, dat de nobilul Spytko din Melsztyn, printre alţi martori, figurează şi un "Dzingio de Stupnica" (cet. Stupniţa) 4), voevod al Valahilor şi l ) In sec. al. XIV, populaţia din Polonia, mai ales prin păr­ ţile muntoase cum era ţinutul Sanocului, era destul de rară şi de aceea aderenţi pentru formarea de noi sate era greu de găsit. Fon­ datorul,adică cneazul, putea să atragă pe colonişti după condiţiu­ nile prevăzute În privilegiul de bază după care mai târziu aveau să se conducă. Ori, dacă am presupune că la anul 1377, sate cu drept valah nu existau În Polonia, era absolut necesar ca în acel document să se insiste mai mult asupra condiţiunilor prevăzute de dreptul valah, pentru ca coloniştii să poată şti la ce se angajează. Acelaş lucru ar fi trebuit să se întâmple, chiar dacă am presupune, că acest drept este o compilaţie după cel nemtesc şi rusesc. Dar dimpotrivă, trebuie să admitem - după cum dovedim În altă parte a studiului nostru -, că anume atunci, când satele cu drept va­ lah au început să se amestece cu sale de alt drept-adică locui­ torii în acelaş sat trăiau după diferite drepturl=-, autorităţilor le venia greu să deslege diferitele chestiuni administrative după spu­ sele locuitorilor; de aceea începând cu sec. XV, s'a simţit nevoe să se specifice în fiecare document punctele principale ale aces­ tu i drept. 2) K. Kadlec, op. cit., pag. 292-după Hruszewski 3) Scriptores rerum Polonicarum, VII, 8, p. 380. 4) Despre această persoană s'a scris mai mult. Intre scrierile ce merită mai multă atenţie este şi acea a lui Michal Babinski (Bibljoka Warszawska, 111, pag. 292--294) : acesta spune, că "Dzin- [44] 44 === TU. HOLBAN care este acelaş cu Giurgiu din 1377. Este o persoană foarte În­ semnată. II vedem în bune legături cu palatinul Opolski, apoi cu marele proprietar de părnânturi si mare demnitar la Curtea lui Ja­ giello - Spytku. Mai târziu, În anul 1395, îl găsim sub numele "Dzurdz woywoda Walachorum", fiind stăpân al satelor Dolhotuka şi Linne i) iar în anul 1396 apare subt numele .Diundia voevod român de Stupniţa" 2). Vedem deci, că este un om influent şi bo­ gat: puterea lui i-o arată titlul, iar bogăţia satele ce le. poseda. Un voevod, pe vremea aceea În Polonia juca mare rol În viata ei administrativă. Termenul slav .,voevoda", rom. "voevod", ung. "vajda", lat. "vojvoda", precum şi termenii "crainic" şi "cneaz", sunt cei drept de origlnă slavă - imprumutaţi şi aduşi de către Români dela Slavii de sud in Polonia -, însă instituţia legată de aceşti ter­ mini este de origină curat românească 8). Un voevodat din Po­ lonta-i-vom.vedea=-, cuprindea câteva craine, iar o craină mai multe cnezate; ori este un lucru dela sine înţeles, că de îndată ce in a doua jumătate a veacului al XIV, găsim pe teritoriul Poloniei doi voevozi, prin urmare două voevodate, trebuiau să existe la giusz sau Dzinga, cel pomenit în privilegiul lui Spytko din Mel­ sztyn, a trebuit să fie un voevod al adevărate! Valahei (= Mol­ dova). Poate, că el este indentic cu acel Dan ucis în anul 1394". Această chestiune rămâne Încă de discutat. 1) A. G. Z., XIX, 3056. 2) Dr. Izydor Szaraniewicz, Rys wewnetrznych stosunkow Galicji wschodniej, 1869, pag. 58, spune că, «în satul Stupniţa aproape de Sambor, din vremea lui Spytko din Melsztin, în 1396 trăia voevodul român Dzurdza-. 3) A. Petrov, op. cit., pag. 44, dovedeşte, că aceşti termeni au fost Împrumutaţi de către Români dela Slavii de Sud.-fapt ce-ar vorbi despre o emigrare a unul val de Români dela Sudul Dună­ rii pe teritorul adevărate! Dacii. Prin urmare, atât terrninii cât şi 'instituţia, la nordul Carpaţilor, au Iost aduse de către Români şi era deci natural ca să se aplice \ numai organizaţiunilor lor. Este adevărat, că termenul de voevodvşi, desigur, odată cu el şi instituţia de pe teritoriul polon, foarte devreme a dispărut. II În­ tâlnim numai În sec. al XIV si inceputul celui de-al XV. Dispa­ riţia acestei instituţii se datoreşte faptului, că ea nu mai corespun­ dea necesităţii vremii, voevodatuI fiind o organizaţie războinică. [45] HOMANII PE TERITORUL POLONEZ 45 acea vreme şi un număr relativ mare de sate cu drept românesc 1). Aşa dar, pentru a se ajunge la înfiinţarea a două voevodate, ce sluţiau numai pentru administrarea satelor cu drept valah, şi a­ nume unul în ţinutul Sanocului, iar celălalt în ţinutul Samborului, implicâ un număr respectiv de sate cu drept valah, sate care nu se puteau forma in decurs de 10-15 ani, dacă am admite, că cel mai vechi sat cu drept valah a fost cel dela anul 1377. Ră­ mâne dar dovedit că în timpurile sanok şi Sarnbor, coloniştii 1'0- măni au venit mai înainte de sec. al XIV - în tot cazul înainte de jumătatea a doua a secolului al XIV. Dar pe de altă parte vedem, că asemenea conc1uziuni se pot '. admite şi pentru alte ţinuturi din Galiţia, pentru aceasta avem ma­ terial şi urme destul de vechi. Astfel, in anul 1387, valahii Ivan şi Bocec au primit privilegiu dela Vladislav lagielo pentru satul Swaryczow (cet. Starîciuv) din ţinutul Lwow-lui şi care privilegiu va fi întărit în anul 1511 de către regele Sigismund 12). Mai de­ parte avem o scrisoare a regelui Vladislav Iagielo, scrisoare dată din 1391, În care se dărueste fraţilor Benedict, Ştefan, Andrei şi Martin Laski.v=satul Kolodnica (cet. Colodniţa) 'cum pasquis Wa­ lachorum-, care arată că aici păstorii români îşi păşteau vitele. De asemeni scrisoarea aceluiaş rege din 13993), unde dărueşte lui Dragnea valahul-satul Czolhan. In 1397, doi Români au înfiinţat două sate după drept valah, într'un loc pustiu de pe lângă râul Opor-numit Skodle '). In acelaş an, Ion Valahul căpătă privilegiu de locatare asupra ccivitatis Lyanzaysko-, unde el era şi -advo­ cat- 5). 1) Având în vedere, că instituţia voevodaIă este de ongma românească, nu putem admite că prima colonie cu drept valah în Polonia a fost înfiinţată la anul 1377. Nu putem admite, fiindcă faptele ne-ar contrazice: în 1377 se înfiinţează o colonie cu drept valah în ţinutul Sanocului, iar în acelaş an găsim un întreg voevo­ dat în ţinutul Sarnborului, 2) A. G. Z., 230. Relativ Ia acest sat, Franczyszek Persow­ ski, -Osady na prawie ruskiern polskiern, niemteckiern i woloskiem w zierni Lwowskiej, Lwow 1927, pag. 87, spune c'ar putea fi unul din cele mai vechi din aceste părţi. 3) K. Kadlec, op. cit., pag.92 după O însemnare din Metrica Litewska, 4) Ibidem. 5) T. Wierzbowski, Matricularum Regni Poloniae Surnmaria, ! [46] 46 TH. HOLHAN Dar, trecând în secolul al XV. aceste sate se Înmulţesc din ce în ce mai mult, fie că eşiau la iveală sale vechi, fie că se for­ mau noul sate de Românii, cari veniau mereu ispitiţi tiind de CG­ drit galiţieni. In anul 1402, un oarecare Laţcu Valahul vinde satul Blisne din ţinutul Sanocului, lui Matei-episcop de Przernyşl '), Trebuie însă să amintim, că în secolul al XIV, precum şi parte din al XV. dacă stăpânul unui sat era un Român, acel sat poseda drept valah, chiar dacă aceasta nu se specifică În document. In anul 1407, regele Vladislav Iagielo, dă "credincioasei sale slugi" Ivan Voloşânovici 2) şi copiilor lui 3), crâşma numită Wierbiaz de , pe lângă râul Scireţ, dimpreună cu toate drepturile, cu câmpuri, cu păduri, cu dumbrăvi, cu Iânaţuri, cu iazuri, cu ape, cu prisăci, etc., fapt ce ne arată că Wierbiaz nu era o simplă crâşrnă, ci o adevărată colonie 4). Kadlec 5), aminteşte �i de orăşelul n Bolechow li, 37 (Supliment): Vladislaus II, Poloniae rex, privilegiurn super locatione civrtatis Lyanzaysko anno 1397 daturn, ad petitionern Jo­ hannis Walach, advocati de ibidem, confirmat. Această confirmare se face În 1416. Prin cuvântul «advocat» se înţelege cneaz, soltuz sau vatamari depinzând de dreptul ce poseda acea colonie ;in ca­ zul de faţă se Înţelege cneaz. 1) A. G. Z,. VII, 46. In document nu se specifică după ce drept se conducea acel sat, dar reîerindu-ne la pasagiul următor: .Laczkc Walachus non cornpulsus, nec coactus, nec alicuis eno­ ris scrupule circurnventus, sed sanus merite pariter et corpore exis tens, suorurn fretus consilio amicorum prernaturo, villam suam Blisne ... vendidisse, Acest pasagiu se referă la "juris propinqui­ tatis", o clauzulă specifică dreptului valah, pşa Încât putem crede că şi satul poseda drept valah. 2) A. G. Z., II, pag. 59, document scris În medio-bulgara (vezi Anexa). Termiuaţiunea Voloşin-o-vici, arată că acest lvan era fiul unui Voloşin. 3) Trebuie să amintim că, donatiile regale se făceau În trei fe­ luri: pe veci-deci cu drept de moştenire->, pe viaţă şi până la o anumită generaţie. . \ \ .,-"'--.� 4) In acest document nu se specifică după ce drept se con­ ducea această posesiune, însă în anul, 1423 (A. G. Z., II, pag.70) În scrisoarea aceluiaş rege, cetirn ",villam dictam Werbez, ... de jure Polonico, Ruthenico et quovls alio in ius Teutonicum, quod Sredense dicitur, transferimus perpetuo , duratururn", iar prin ex-, presia "qllovi� alio" se poate înţelege şi dreptul valah. 5) Op. cit. pag, 293 după Kaluzniacki. [47] ROMANII pr� T1UI.1TORUL l'OLONEZ ==�-======= 47 Walacornm" I)_pe atunci sat--, precum şi despre o "Woloska wies " (sat românesc), în apropiere de Bolechow. Aceste sate au fost înfiinţate în vremea lui Vladisla v Opolski sau a lui Ludovic e-l Mare (Ungarul) cu speciala însărcinare-spune Kaluzniacki-> de a asigura retragerea garnizoanelor ungureşti aşezate În oraşele: Przernysl, Lwow, Halicz, jaroslaw,-Lopatyn, Gr6dek, Rochatyn, Trebowla, Sniatyn, Kremeric, Ol-sk, precum şi din alte oraşe ale ţinuturilor Halicz şi Wolyri, în caz când armata ungurească ar fi trebuit să se înapo eze în Ungaria. Mai departe, Kaţuzniacki 2) spune, că inslgn-le nobilitare "Sas" şi "Drag" sunt .genus Valachicum ex rnuntibus et silvis provinciarum Russiae, qui Polonlrry nuncu­ pantur, ,ducens originem", cari neamuri în vremea regelui Ludovic si a fiicei sale Maria, au înfiinţat colonii româneşti prin ţinuturile Halicz şi Sanok. Şi vedem, că această afirmaţie corespunde ade­ vărului, întru cât am văzut că, fraţii Baliţa şi Drag, fii at voevo­ dului S35, erau primi ctltort - poate prin moştenire - ai bisericii metropolitane din Halicz, care a fost ridicată la acest rang- după cum am văzut-pela anul 1303, iar biserica însăşi a tn buit să fie construită cândva în secolul al XIII. Prin urmare, obse. văm că, era natural ca mai târziu să se găsiască urme din familia voevo­ dului român. Pe de altă parte vedem, că în vremea lui Djugosz (1415- 1480) familii cu pronumele Sas şi Drag au fost multe. In Pocuţia de răsărit, aproape de graniţa moldovenească, pela anul 1424, Skirgailo dărueşte slugii sale credincioase Maxim, numit şi Vlad Dragoşinovici 3), satul Kosow Stary de pe lângă râul Rybniţa, co­ lonizat de către Români încă din anul 13984), 'precum şi două lunci lângă Ceremuş, numite Berezova şi zabie 5). (Va urma) Theodor Holban ---------'- 1) A. G. Z. VII, pg. 127. 2) Apud Kadlec, loc. cit. 3) Terrninaţiunea -ici, ne arată că acest Maxim era fiul unui Dragosz. 4) 1. Nistor, op. cit., pag, 23. 5) Localităţile Kos6w Stary, Berezowo şi Zabie se aflau în nordul Moldovei aproape de graniţa ei, cam prin părţile pe unde s'a admis, că inainte de Bogdan 1, a existat o ţară a Sipinţilor , o "Moldovă dragoşească" (1. Minea, Informaţiile, pag. 14) şi deci am putea presupune, că acest Maxim să fi fost vre-un descen­ dent de al lui Dragosz 1. [48] 48 --'--' AUGUST SCRIBAN Etimologii (Urmare) Fluture vine din gepidicul * flu ti/o , înrudit Cu germ. flut­ teren, a flutura, jalter, fluture, fledermaus, liliac (animal) şi fluture, în Tirol ftăttrtnaus, flu­ ture; flieder şi ţlederbautn, li­ liac (floare) şi flitter, fluture, foiţă de metal. De pe rom. vine alban. fliutură. Rudă şi cu ital, fiuiola, un fluture de noapte, şi fiotola, flaut. Verbul a jiu­ tura corespunde cu germ. fla­ tern, mai vechi flutteren şi jlo­ tferen. Gălămoz şi golomoz şi - oţ (Mold. Trans.) şi glomnz (Bucov.), cocoloş, rnototol, ehi­ limoţ, boţ, o plantă graminee sălbatică (dactylis glomerataş, e rudă cu ceh. hlemy'ed', melc. adică tot un cocoloş (Berneker, 1, 303). O variantă a acestuî cuvânt e găIămoz şi golo­ moz (Mold. Trans.) şi glomoz (Bucov.), hăIămujdie,invălrnă­ şeală, hărrnălale, zăhărală, de ceh. hlomoz, sîrb. glomot, go­ mot, cu aceiaşi înţeles. Deci, zgomot, cu varianta gomot (Mold. Serbia), vine de la sîrb. gomot şi glomot, neoslov. go­ mot, zgomot, învălmăşeală, for­ foteală, amestec (Berneker, 1, 327). Tot de aci hăIămujdie, mare dezordine şi gălăgie, ve­ chi rus, hlomozd hurutalâ, La Dosoftel şi zgromojd. Prin' Mol­ dova şi hălămustă, halamuşte, lămâste şi lămuştie. La Aca­ demie .alimojdit fleacurl. De aci şi limujder (Mold. rev. Ion Creangă, XIII, 66), scandalagiu, hlrbareţ, Ghimpe, ca mai multe altele, trebuie să fie un cuvînt gotic sau gepidic, rudă cu medio­ germ. gupt, gupte, ngerm. * gilpfel, gipjcl, vîrf ascuţiţ, ghimpe. Poate să fi existat şi o formă * gilmpje, care se de­ duce din germ. de jos timpen, oland. tip = zipjel, gipfel. Al­ banezul ghiămp e luat de la noi, nu invers, cum se credea. GUmă, dîlmă, deal izolat; tumoare, unflătură, bolfă, gîlcă, hîlrnă : om prost (adică «go­ goneţ, gogornan-) poate fi în­ rudit cu vechiuljndic gulma-s tumoare, rudă cu lat. glomus, ghem, şi glans, ghindă (walde) şi cu rom. jolnă (Mold.) boltă, \ scrotule, rut. ioIno, ceh Muna, .bolfâ, ·şi poate şi cu rom. mîglă, 'maglă, morman, măgură, munte, ca mătură din vslav. metla. De pe rom. vine ung. mâgla, ma­ gIya, morman. [49] ETIMOLOGII 49 Glămujdesc (Mold. nord), Grămujdez şi Gremujdez (Trans.), fac gură, protestez, crîcnesc, vine de la vrus. hlo­ mozdziâ, ceh hlomoziti, din aceiaş origine cu gălătnoz, A nu gremujda nict un cuvînt Înaintea cui-va (Reteganu, Noua Rev. Rom. 15 Aug. 1900,95). Glod, în Mold. «noroî-, În Munt. «sediment, substanţă nE­ disolvată căzută la fund" (sa­ rea, zatiăru a rămas glod la fund), la pl. "noroi brăzdat de roate şi uscat ori îngheţat», e rudă cu leticul giuda, lut. şi cu Iitv. grâdas, grăunte, gro­ âas, glodurl, noroi uscat (Ber­ neker, 1, 308). Glomotoc, ghelmotne, ghemotoc, ghlomotoc, ghtolmotoc şi golmoto c (Munt. Olt.), rnototol, vine tot de unde vine şi gălămoz, mai precis din sîrb. glotnot, gomot, zgomot. Ideta e: dezordine, zgo­ mot, învălmăşeală, vălătuc, melc, cocoloş, mototol, Variante: folmotoc, hoimotoc, fojoloc, şomoltoc, moş falcă, în Trans. volomoc, voltomoc ş. a. Glonţ şi glonte, pl. numai gloante şi (vechi) glonţurt, vine din grăunţ şi grunţ, de unde s'a făcutglonţ,apolglonte, prin analogie cu munte-munţi, ca şi grăunte. Glonţuros şi grunţuros. a11 acelaşt înţeles. Gomonesc (Mold. Trans.). vorbesc, convorbesc (hoţii, au­ zind gotnonind prin ogradă, aii plecat), vine de la rus. go­ moniti, a vocifera. Tot de aci şi g6mon (rus. g6mon), vorbă, gălăgie (în poezia pop), Gotcă (Mold.), 1) raţă le­ şească (anas tadorna), 2) un fel de raţă mal mare care mi­ roase a mese (anas moschata], 3) un fel de raţă sălbatică pes­ triţă, mijlocie între raţă şi gîscă, 4) găinuşă de munte (tetrao bo­ nasia), care are în prejuru o­ chilor un cerc lat de un roş aprins, ar putea veni dela Got, fem. Gotcă, (nume de popor), mai ales că gotca (anas ia­ dorna) se numeşte şi Leaşcă, fem. de la Leah, Polon. Rut. gotka e luat de la Romîni. Cp, şi cu rus. karagâika, un fel de raţă. Grăunte şi (mar vech) Grăunţ, pl. numai grăunţe, e o variantă din grunţ, Singularnl grăunte s'a format prin analo­ gie cu munte-munţi. Gresie (vest.) cute, peatră de ascuţit, vine din aceiaşi ră­ dăcină cu grisă, pol. gris, gryz, sîrb. kris, de la germ. grtess. Grind (Dunăre) teren de a­ luviune neinundab]l (mai mare decît p6pina) pe care se află case şi chear sate, vine de la vsJav *grâd'i(grond't), pol.grad,grind, 4 [50] 50 AUGUST SCRIBAN T I scruntar, ca crint, mămăligă uscată, din vsl. *krotii (Ber­ neker, 1, 356) sau de la înru­ ditul frison gritiâ, banc de ni­ sip, oland. grini, savură, nisip gros, germ. grand, nisip, gt und, fund, temelie, teren. In limba lat. corespunde Cll jrendere, a ronţăi, a cronţăni, engl. to grinâ, a scrîşni (Walde). Vslav prădii, rom. prund şi prunt, petriş de rîii, ca şi scruntar, insulă, şi scrutiţar, teren zgrunţuros, îmi par să fie înrudite (Cp. şi cu litv. krântas, mal rîpos). E­ xemple : girle printre scrutitare (Sadov. Vţ. Rom. 1922, 11, 164), năboirea apelor care cupriti­ seseră lot scruniaru (Soveja, oameni de la munte, ed. II, 1921, P. 194), jălindu-şi băr­ batu, rămas tn scruntaru mo­ rtt (il. p. 199). Grohontlş, petriş provenit din îngheţul şi dezgheţul stîn­ cilor, e sîrb qruh, petriş, rudă cu rus. dia!. gttihnuti sia, a se prăbuşi cu zgomot, (Berne. ker, 1, 357, precum şi cu gro­ hot (Trans.) morman de petre (vslav. grollOtii), grohotesc (Munt. Mold.), prefac în gro- \ hotiş (vslav grohotati), grohăi \ ş. a. Orunţ, Zgrunţ, si Grunz, grăunte, bobită, la pl. "asperi­ tăţi pe o suprafaţă (pînză, pă­ rete, drum)": omătu mu'tat fn­ cepea să Lflgheţe 'tar În grun- zurt aspre (Sadoveanu, V], Rom. 1911, 7, 6), vine de la vgerm. gruzzl, ngerm. griiize, grunţ, grăunte, gratid, nisip; vslav. gruda, glcdurt, noroi brăzdat de roate şi uscat orl îngheţat; litv, grtuias, grăunte. grâdas, glodurt ; lat. gratuio, grindină, alb. gr udă , ung. go· răngy, bulgăre. (Berneker, 1, 357. V.şi Walde la grando şi rudusş. Sunetul N din grunţ poate să fie de la grunzen, a grohăi, idele înrudită cu "a stărăma, a preface În grăunţe" ; grohotiş e npetriş din petre sfărămate prin îngheţ". Guşă (est) şi Guşe (vest) e rudă cu Iitv. gussys, ladeş, sternul păsărilor, gM,ys, guşă, letic gusa,guşă, care şi ele-s în­ rudite cu latino-galicul geusiae, obrajî, it. gozzo, fr. gosier, gîtlej. De pe romîneşte vine alb. guşă, sîrb. bulgar. rut.gL1sa, ung. gusa, neogrec. gkussa. De aci şi verbul a suguşa eu sugriş, a sugruma, a gîtui. Habotnlc, probabil de la rus. =nobotntc, (pronunţat ha-) de la hâbot, trompă, prin a­ luziune la şalul şi la cornuL pe care şi-I pun Jidanii cînd se închină. De aici şi rom. hobat, vălul mireseI. După alţii, de la rus. Iwbadnfk, membru al unei secte pietiste habad, de la e­ braicul hohma, bina, daath, � înţelepcIune, sagacitate, ştiinţă. 'f�': [51] ETIMOLOGII 51 HăIămujdie, V. Gălămoz. Halcă, mare bucată ori felie de pîne, de carne, de caşcaval; Hărchinăşiflărşehlnăf Mold. nord), acelaşi înţeles; Jarcă (Mold.), halcă, [archină şi hîr­ şie (piele cu blană); Jărchină (Mold. Munt.), haină ruptă şi Hîrşie, piele [upuită cu blana pe ia, vin toate din interj, narş, harşt, htrş, hirştt, jart, jap, care arată zgomotul unei lovirt răpezî, unel [upuiturl ori sfişierl ş, a. De aci vine şi făr­ chinos şi jatighinos, zdrenţă­ ros, şi a jărcăni, a juli, a zgîria, a şîrşia. Mai departe, sînt înrudite şi cu hapea şi japca (a lua cu hapca), care vin de la bulg. hapka, îmbu­ cătură, găIătuc, înghiţitură. Hilbe şi Hîlbării, (Trans. Maram. Mold. nord), lăturr, zOI, rachiu otrăvit, poate fi rudă cu bulg, bălvoiina, borltură rom. balbotine, poame crude), biil­ vam, vărs, ca hoştină-boşti­ nă.htittcit-bîlttcii ş.a. Exemple: Spală-ţi, mamă, blidele şi dă mîndrei hilbele (Sezătoarea, 31, 106. Să-şI. otrăvească trupul cu hllb ărliie lor ârăceşti (ra­ ,chiui JidanuluI), la Rebreanu, :Ion, ed. 1, voI. 1, 30. Hîrşag, (Vaslui), vreaseur'l (colectiv), ar veni de la vslav. *vrUsak,dedus dinbulg.vilrhari, vreascuri. Cp. şi cu ung. har­ :siak, copad din neamul teIuluI. Hlobăn, (Mold. nord) şi H6băn (Trans.), rz-ănă, a clă­ tina, a legăna, e ung. himbalni, cu acelaşt înţeles. Hurhip (Mold. sud, Munt. Trans.), gurlup (Argeş, Olt), gulup, golup, golop (Banat, Mehed.), pe aiurea ghirtoc, pir­ toc, chlrlatică, cocoş şi CllCO­ şel, prună deformată de ctu­ perca parazită exoascus pruni, e o variantă din mold. nord hulub (rut. hâlub, rus. g6Iubl). Unii aii numit-o după numele porumbelulur, alţii după al co­ coşului. Iazrnă e dat ca venind din aiazmă, agheazmă, cu care se alugă duhurile rele. Dar cp. şi cu vslav. bulg. lazva, rană, decî "boală, dihanie", ca smi­ dă, desiş, din vslav. *svida, pol. swid, corn (pom). Inc şi Hine (Mold.), baz, farmec, atracţiune, vine din incot (Mold.) zburdălnicie, zbe­ guire, dat deja de Bărbulescu (Individualitatea limbii rom • 251). de la vechîul slav en­ kotă. Candrea, la incot, zice "comp. inc". Izbelişte, ZbEmŞte şi Be­ lişte, loc expus vînturilor saii loviturilor, vine *izvielişte (com­ pus al lUI Vielişte, vechi slav *veliMe, loc expus vinturilor, de la veiati, a sufla) şi e nu­ mai influenţat de izbesc. [52] 52 AUGUST seRIBAN Incăî şi încatlea. ce 1 pu­ ţin, vine de la încă, ca ctndai şl cîndailea de la cînd. luca­ lea e re dus din ţncaîlea, Iar incaliea din ţncaletea, formă rară. Silaba -tea poate să fie identică cu -te din pasă-mi-te ort cogeamite. Incotoşmănez şi tncotoş­ mez (Mold.), imbrac cu prea multe haine, vine de la contuş sau contoş, un fel de manta blănită pe care o purtau boe­ ril, Iar aZI ţăranii bogaţi (rut. pol. kontuzs). tnm s'a zis in­ contoşmănez, apot a căzut n ca'n Costaniin, vulg. cotingent În loc de Constantin, contin­ gent. De aci şi cotoştnan (mo­ tanul cotoşman) şi conioman, suman blănit. Insăilez, inşulăresc, cos cu îrnpunsăturt rare şi În mod pro­ vizoriu, ar fi got. insatljan, a lega cu funii (germ. seil, funie). De aici şi sâiiă, sala şi sălo), însăilătură. Cp. şi cu ung. suit, aţă. Jăpiţă (vest) [ămplţă (est), adausul de deasupra proţapu­ lui prin care trece ctocilteul (pironul cel mare) şi care ţine jugul, poate să fie o deformare din germ. zug, şir alaî, trăsură, şi spitze, vîrf. La Candrea de­ rivat de la bulg. sablca. bros­ cută. Lămoste şi Iămuştle, v, gălămoz. Leurdă, o plantă liliacee (allium ursinum] are aspect latin. CP. cu lat. liiridus, livid Cred că litridus vine din * loe­ ridus (ca ptuidus din joetidusş, cela ce ar explica forma romi­ nească. Pentru sincopă, cp. cu calidus, cald, horrida, urdă, ş. a. De aei leurdar (Mold. sud), om păcătos, corn de desiş» (ca tîlhar din *tîhlă, sîlhă, desiş)" mai ales că leurda creşte prin pădurile umede şi umbroase, De alt-fel, În Bihor (Şez. XXXVII, 129) se zice le'ur­ deasă, -pădurice •. Limujder, v. gălămoz. Loptă (Banat), minge, de o­ rigine neştiută la Candrea, e ung. lapta, labda, minge. În nordul ţării habuc şi hapuc, pe la Suceava şi hapuce, min­ ge. A bate hapucea, a perde timpul nefăcând nimic. La A­ cademie harpuce, un joc co­ pilăresc. Cp. şi cu haboca, cu sila (ung. liabâka, zânatic, Acad.). De aci şi hăbuc, ză- \ păcit, şi poate şi hăbuc: (1 \ face hăbtu: ori hăbuct, a rupe' . ferfeniţă. Maniţă (la Filimon), un fel de stofă de anterie şi ro­ chil, vine de la ngrec. mantisa manşon. [53] ETIMOLOGII 53 l\'Iăcăleandru. o păsărică (linota sau acanihis cannâbina), vine, fără îndotală, de la vgrec. kâlandros, un fel de cîocirlan. Dar mă- poate să. fie o pres- ) XXXVIII, 2-3-4, a. 1931) profesorul de Slavisncă dela Univer­ sitatea din Varşovia, d. Iwan Ohijenko, a tipărit un studiu de Pa­ leografie cu titlul: Cum trebuesc editate documentele moldoveneşti. Prilej pentru acest studiu i-a dat publicaţia d-Iui profesor M, Cos­ tăchescu : Documentele moldoveneşti Inainte de Ştefan cel Mare, 1, Iaşi 1931. E vorba dar, in cercetarea de care vorbesc a d-lui 0- hijenko, de documentele rnoldo-slave cirilice, Profesorul Universi­ tăţii din Varşovia spune că toate editurile de documente slavo-ro­ mâne făcute până acum şi de Români, ca Ion Bogdan, şi de streini ca rusul Uljanickij sau bulgarul Miletic, sunt după metoda, inie­ rioară pentru Ştiinţa de astăzi, inaugurată acum o sută de ani (Ia 1831) de ucranianul Venelln. Toţi aceştia, zice, le-au publicat ueştiinţific. Singura excepţie a făcut rusul Iacirnirskij, care a tipă­ rit şi el câteva documente moldo-slave, dar după metoda modernă de a se face aşa tipărituri. Atrag atenţia însă că d. Ohijenko nu ştie de existenţa volumului de documente slavo-rornâne, publicate de: Grigore Tocilescu şi apărute la Viena postum, in a. 1931, precum, de asemeni, nu pomeneşte, pentru că nu va fi ştiind nimic, nici de publicaţia d-lui Stoica Nicolaescu : Documente slavo-române, Bucureşti 1905, cari şi ele fac excepţie ca a lui laclmirskij, pen­ tru că şi editorii lor le-au tipărit după metoda modernă ca laci­ mirskij. Dar care-i această metodă? Prof. Ohijenko zice că o publicaţie de documente slave ci­ rilice, pentruca astăzi să fie ştiinţific făcută, trebuie ca .. textul e­ ditat să redea, in limita POSibilităţilor tipografice, cât mai aproape şi cât mai exact însuşi originalul, aş� ca diferenţa între textul e­ ditat şi originalul său să fie cât mai mică, deci ca textul pe care îl edităm să corespundă originalului său literă cu literă şi- punct cu punct". Dar asta-zice-nu o face nici unul dintre editorii po­ meniţi ai documentelor (afară de Iacimirskij, eu adaug şi Grig, Tocilescu şi Stoica Nicolaescu). De altă parte d. profesor P. P. Pţanaitescu] dela Bucureşti, recensând pe scurt acest studiu al d-luâ [55] SLA YISTICA DE ASTAZI 55 Ohijenko (în Revista Istorică Română, Il, tasc, 2-3, a. 1932, p. 317) îl combate, spunând următoarele "O-sa [do Ohijenko] reco­ mandă păstrarea În textul editat a prescurtărilor necornplectate, a . literilor aruncate deasupra, a majusculelor şi a punctuaţiei din ori­ ginal şi pe cât se poate chiar a diferenţelor de forme a literilor. In realitate nu putem pune principii de editare a documentelor slave, principiile de editare a textelor sunt generale pentru toate limbile. Ele sunt azi tocmai contrariul celor susţinute de d. Ohi­ jenko. O ediţie ştiinţifică modernă nu e o copie a tuturor parti­ cularităţilor paleografice ale unui text, ci o interpretare a lui. Un text editat nu trebue să fie descifrat de cititor, ci de editor care e mai competent în materie, cititorul trebue să poată citi textul, nu să fie silit să rezolve o problemă. Ca atare o ediţie modernă trebue să aibă prescurtări le completate, literele aruncate deasupra cobo­ râte în text, puncluaţia originalului trebue schimbată cu una gra­ maticală, actuală, majusculele puse acolo unde cere gramatica noastră, nu a diacului, Din nefericire va trece vreme până ce se va ajunge in editarea textelor slave la aceste principii de mult câştigate. pentru ştiinţa apuseană". Din citatul acesta al d-Iui Pan. se vede că dânsul învinueşie Ştiinţa slavă că e rămasă înapoi, faţă de cea apusană, În ce pri­ veşte editarea documentelor; căci pe când în cea apusană edito­ rul .. descifrează documentele- punând "prescurtăriJe completate, literile aruncate deasupra coborâte in text, punctuaţia originalului schimbată etc.", în Ştiinţa Slavilor se face ceea ce cere d. Ohi­ [enko, adecă nu «se descifrează originalul», ci se păstrează, la edi­ tare, "prescurtăriJe necornpletate, literile aruncate deasupra, majus­ culele şi punctuaţia din original şi pe cât se poate chiar diferenţa de forme a Iiterilor". Mărturisesc că mă surprinde pretenţia d-lui Pan, (conform cu spiritul deia Revista Istorică Română, de altfel) de a da direc­ tive noua Slavisticel, până şi Într'un domeniu În care, cum se vede din acele aîirmărl ale sale, nu e încă destul de iniţiat. Dumnealui crede că Ştiinţa practicată în lumea slavă editează documentele păstrându-Ie transcrierea aidoma cu originalul, din un capriciu sau din nepriceperea vreunui slavist cu mare autoritate, care şi-a impus, prin această autoritate, tuturor celorlalţi învăţaţi Slavi modul său de a edita documentele, adică cu "prescurtările necompletate, literlle aruncate deasupra, majusculele, punctuaţia şi [56] 56 ILIE BAHBULESCU chiar diferenţa de forme il literilor". Pare a crede că şi d. Ohi­ jenko cere acelea ca executor al acestei autorităţi tradiţionale. In realitate îrisă, pentru cunoscători ai chestie! lucrul stă altfel. Mai întâi d. Pan. pare a gândi că editarea documentelor slavo­ române se face spre ii le citi toată lumea. Nu e aşa însă; ele nu se tipăresc pentru distracţia diletanţilor. De altfel, câţi diletanţi sunt cari să le citească în slavoncşte ? Evident că nici unul sau cel mult unu sau doi, de ar Ii, (1(',. Dar, tocmai de asta, editarea documentelor slavo-rornâne seIrce numai pentru erudiţii cunoscători ai limbii alave din ele şi,' prin asta, scormonitori aj gândurilor şi sufletelor limbii şi vieţii istorice cuprinse în ele, Aşa că reprodu­ cerea acestor documente uidoma cu origtnalele lor slave are un mare rost ştiinţific ; în aceste reproduceri omul de Ştiinţă cerce­ tător al vremii din care e originalul poate descifra-dacă e pre­ gătit ştiinţificeşte să poată=-fapte istorice, culturale, lingvistice etc, despre cari nu are de loc sau suficiente izvoare scrise care SD-i spună de pildă: din ce Şcoală literară făcea parte scriitorul originalului slav, In ce chip manitestează el, în scrierea documen­ tului său, această Şcoală şi ce influenţe culturale şi literare s'au exercitat asupra Şcoalei literare din care făcea parte el şi asupra lui chiar; din acele reproduceri ale originalului se mai poate con­ stata constituţia sau elementele constitutive ale limbii scriitorului o­ riginalului, sau şi alte lucruri încă. Documentele deci, în forma în care au fost scrise, în prescurtările sau "abreviaţiunile" lor, în semnele de punctuaţie din ele, În liter ile aruncate deasupra rân­ durrlor, în formele literilor de. reprezintă pagini din Istoria Cul­ turală şi a limbii poporului în mijlocul căruia au trăit scriitorii lor şi le-au scris, Pagini despre cari, altfel, nu avem sau avem insu­ ficiente texte mărturisitoare scrise, cari să ne arate expres această cultură şi limbă a vremilor. Aşa pagini de Istorie cuprind în deo­ sebi documentele slava-române. Dar ca fiecare cercetător să poată găsi in aceste documente pro­ blerm care-I intereseaza trebuie ca\editoful să i le prezinte aşa cum ele sunt în original, iar nu să le «interpreteze» el, schimbându-Ie la tipărire după felul cum crede dânsul că Se "interpretează"; căci aceste "interpretilri" ale editorului nil sunt astăzi lucruri aşa de stabilite de Ştiinţă şi fixe, în cât ele să nu se mai poată face de altcineva şi altfel de cât le-a făcut editoml documentelor; dar, pe I [57] SLAVISTICA DE ASTANI 57 lângă asta, se poate chiar ca "interpretatorul" acesta să le "inter­ preteze" greşit, fiindcă nu ştie anumite lucruri. Aceste fapte le au în vedere Paleografia şi Diplomatica Sla­ vilor cirilici şi tot aceleaşi şi d. Ohjjenko, când cere ca documen­ tele româuo-slave să se editeze aidoma cu originalele. Iată ce, de­ sigur, n-a băgat de seamă sau n-a înţeles d, Panaitescu, când, în acea recenzie a sa despre studiul d-lui Ohijenko, irnpută solemn Ştitnţel Slavilor că: .,din nefericire va trece multă vreme până ce se va ajunge În editarea textelor siave [de către erudiţii Slavilor] la aceste două principii [cerute de dansul] de mult câştigate pen­ tru ştiinţa apuseană". Dar să şi dovedesc aici că într-adevăr acele lucruri le au în­ vedere Slavii cirilici şi d. Ohijenko, dar că i-au scăpat d-lui Pa­ naitescu de a le seziza; măcar că are ţrete nţia de a da noui di­ rective Ştiinţii Slavilor. D. Ohijenko cere «păstrarea În textul editat a prescurtărilor neccrnpletate », pe când d. Pau. zice că dimpotrivă «o ediţie mo­ dernă trebue să aibă prescurtările completate», Dar d. Pan, nu ştie că acele prescurtări din textele cirilice au un anumit înţeles şi nu sunt făcute numai de formă. Ele (prescurtările) se numesc în scrierile Slavilor titto sau titla, după grec. tit/os. Iar un text slav zice că: «Ce e sfânt şi plăcut domnului se scrie sub titlu, iar ce e vulgar şi decăzut se scrie în felul de tot obişnuit, nici de cum nu se acopere [cu semnele pentru titlu], asta astfe l : antiohijskij, asijskij şi alte asemenea acestor [cuvinte]». A se vedea parte din acest citat În slavoneşte în a lui Karskij : Slavjattskaja Kirilovs­ kaja Paleografija, Leningrad 1928, p. 23. De altfel, Karskij chiar sintetizează aci observârile cu privire la aceste prescurtări ("titluW) din textele slave cirilice. EI zice (dau În traducere): ,.Intrebuinţarea acestor sau altor »titluri", în textele serniunciale sau cursive, are oarecare însemnătate şi pentru determinarea vremii în cari au fost scrise manuscrisele". Şi apoi dă anumite aşa după cari se determină manuscrise cirilice din sec. XV, XVI şi XVII. Iar pe de altă parte, uneori un aşa "titlu", adică prescurtare, cere studiu spre a se şti ce anume cuvânt prescurtează; căci, cum am arătat eu - şi în Arhiva, XXXIX (1932), p. 155, - prescurta­ rea t.W10 poate fi "interpretată", după expresia d-lui Pan.: sau ca fiind a cuvântului Ll,dll" = ţar, sau ca fiind a cuvântului Lţdll"H"ll" = vameş. Iar când editorul textului "interpretează" originalul des- [58] 58 TLIE BARBULESCU făcând şi cornpletând prescurtarea numai În l�"�IO, cum a făcut s. ex, Bogdan şi cum pretinde şi d. Pan., fără să spună că acest cuvânt nu e în original astfel întreg, cu acel a scris, ci că e scris prescurtat, adică sub semnul de "titlu" r�, atunci acest editor ni- miceşte cercetătorului putinţa de a "interpeta" pe u:P", şi altfel de cât �"Jl'" = ţarc, anume de a-l interpreta ca �,,�uH"ll'" == vameşe. Tot aşa mai poate fi şi cu alte cuvinte prescurtate în originale. Dar deosebit de asta, "interpretarea" originalului de către editor prin "completarea prescurtărilor" fără să spună că el a "complectat" cuvintele, mai dă loc şi la anumite alte falsificări. Ast-fel într-un document al ţarului bulgar lan Asan Il, din sec. XIII, e s. ex. scris cuvântul 'w astfel, aci cu înţeles de ţar, Prof. rus Iljinskij, care l-a editat (în Drevnosti Societ. Arheol, din Moskva voi. V, a. 1911, p. 13), l-a lăsat în ediţia sa chiar aşa cum l-a �ăsit în original. Dacă I-ar fi completat, "interpretându-l", în L�"�t. după limba veche cirilo-rnetodiană a sec. IX şi X, sau în \J,"�l". după limba şi textele mediobulgare, cum pretinde d. Pan., Iljinskij ar fi falsificat directiva culturală a scriitorului documentu­ lui original; căci în lumea slavă erau, pe vremea acelui docu­ ment şi mai apoi chiar, 6 1) Şcoli literare cu privire la modul de întrebuinţare : cu precurnpănire, sau aproape exclusiv sau ameste­ cat a lui 1. şi a lui 1" sau cu nescrierea acestor litere de loc. Am a­ rătat (în Arhiva, XXXI a. 1924, p. 1-13) că 52) din aceste Şcoli literare de origine bulgărească, cari privesc scrierea lui z şi h, sunt constatate mai întăi de prof. bulgar Ţonev şi apoi recunos­ cute de rusul P. A. Lavrov în Enciktopeaia Slavjanskoj Filologii, 4. 1 (Petrograd 1915), iar pe a VI-a Şcoală de provenienţă cato­ lico-croată am constatat-o eu într'un studiu sub titlul: "Une ecole litteraire cyrillique inconnue chez le Slaves et les Roumains" pu­ blicat în acel număr al "Arhive!". Constatarea celei de-a VI Şcoli. care nu scrie deloc 1. şi II. la sfârşitul cuvintelor, am făcut-o însă apoi şi în limba sârbească în acel studiu publicat în Glas Srpske Kraljevske Akademije din Belgrarf vol, CXXI, drugi razre d, 66, sub titlul: O znaiaju rumunske Filologije za proueavanje srpskog je­ zika i knjiievnosti (adică: nDespr� Însemnătatea Filologiei ro­ mâne pentru studierea limbii şi literaturii sârbeşti"), în a. 1916 1) Nu 7, cum a apărut greşit in Arhiva XXVIII, p. 148. 2) Nu 6, cum s-a trecut greşit, În Arhiva, XXVlII, p. 147. [59] SLAVISTICA DE ASTAZr 59 Aceasta a VI Şcoală a fost şi ea recunoscută de academicianul sârb Ljuba Stojanovio în publicaţiile sale şi anume în cartea-i Stare srpske povelje i pisma, publicată în Sbottiik za lsioriju, [ezik i Knjisevnost srpskog naroda al Academiei Sârbe de Ştiinţe, Bel­ grad 1929, unde editează »Vechile diplome şi scrisori sârbeşti" după indicaţia aceea nouă, cu a VI Şcoală a mea; căci, cum el însuşi spune în Prelaţa cărţii, editările de texte ce făcuse până atunci nu mai corespund nevoilor Ştiinţei contimporane (adică: dosadasnja izdanja ne odgovaraju potrebarna savremene nauke). Iar In această nouă editare, în care ţine socoteală de nouile mele cer­ cetări şi rezultate, adică de "nevoile Ştiinţei contimporane", pre­ zintă cuvintele originalelor "necompletate" şi păstrează şi literile suprapuse În original, şi nu le scoboară în rând fără un 11. sau l� după ele,-ceea ce nu făcuse în publicaţiile-i anterioare cari »nu corespund Ştiinţei contimporane", dar cum, greşind, face la noi Ion Bogdan şi cum cere d. Panaitescu ". Aceste Şcoli literare însă n'au fost băgate de seamă de d. Pan., când îi reproşează d-lui Ohijenko : dar d, Ohijenko cere -prescurtările necompletate" tocmai fiindcă are În vedere, fiindcă cunoaşte, aceste 6 şcoli, ca şi Ljuba Stojanovic şi ca lljinsklj. A se vedea acel studiu al meu din A rhiva in deosebi la p. 13 din el. Apoi, d. Ohijenko cere şi "păstrarea în textul clrilic editat a literilor aruncate deasupra", pe când d. Pan. zice dimpotrivă că "o ediţie modernă trebuie să aibă literele aruncate deasupra co­ borâte În text". Dar nici la asta d. Pan. nu ştie că acele aruncate aveau anumit înţeles în aruncarea lor deasupra. Anume, prin sim­ pla coborâre a lor în text, fără un l'A sau " după ele, editorul ar falsifica Şcoala literară din care se cultivase şi făcea parte scriito­ rul originalului slav; căci astfel (fără 11. şi It. după cons. fostă a­ runcată deasupra) s'ar face să se creadă de cercetătorul de astăzi că acel scriitor făcea parte din Şcoala catolice-creată a cărei e­ xistenţă am descoperit-o eu şi care scria cuvintele fără un K sau " la sfârşitul lor. Astfel deci, editorul ar prezinta falş directiva li. terară a scriitorului originalului slav. Iar dacă acest editor ar co­ borâ în text Iiterile suprapuse şi după ele' ar pune, spre a com­ pleta, literile K sau 1., ar falsifica de asemeni directiva literară a scriitorului originalului slav, pentrucă în cazul cu precumpănitor .. I-ar pune în Şcoala sârbească fără ca să facă parte din ea, pe când în cazul cu � precumpănitor I-ar pune În cea bulgărească etc., tot [60] 60 ILIE BAI\BULESCU fără să facă parte din ea, cum arată Ţonev şi cum am mai demonstrat eu la editarea de către răposatul prof. Găluşcă a textului slav al Psaltirei Voroneţene (v, Arhiva, XXVIII, a. 1921, p. 147). Deosebit de asta, scoborârea pur şi simplu în rând, ceeace face Ion Bogdan, a literilor aruncate deasupra (suprapuse) în originalul slav ar falsi­ fica şi limba originalului, cum am arătat şi în această recensie a­ supra Psalt. Voron. şi în recensia ce am făcut (în Arhiva, XXXV. a. 1928, p. 67) documentelor slavo-rornâne publicate de praf. Silviu Dragomir. Ast-fel ar falsifica limba scriitorului originalului slav edito- - � r3 r rul care pe Ci\S, (v otkrytii etih vlijanih i Z8- kljuăaetsja glavnaja cennost' j original'nost' knigi Bărbulescu). Cu toate că toţi aceştia au, în anumite puncte ale probleme­ lor ce eu discut, păreri ale lor, cari de obicei sunt acele tradi­ tionale ale Ştiinţei de până la apariţia acestei cărţi a mele. Astfel Skok. Aşa şi Macurek, care nu împărtăşeşte părerea mea că Diploma noastră Bâr!ădeană din a. 1134 nu e un falşlfi­ cat. Tot astfel Rozov, care nu împărtăşeşte părerea mea că docu­ mentele moldoslave nu sunt scrise În limba rusească apusană, cum s-a zis până la cartea mea, ci că sunt scrise tot În limba macedo­ slavă, ca cele rnunteano-slave, dar că au elemente fonetice şi le­ xicale ruseşti intrate in ele (în doc, moldo-slave) prin scriitorii din cancelarile documentelor externe. Rozovare tot părerea tradiţională, ca şi d. Pau. De altă parte însă d. P. P. Panaitescu dela Bucureşti, corn­ pilând sau reproducând În cea mai mare parte obiecţiile acestor streini şi cu privire la Diploma Bârlădeană şi cu privire la limba documentelor moldoslave şi la alte, găseşte, în recensia ce publică în Revista Istorică Română, că aproape nimic n-ar fi valabil în cartea mea. Dar cum se poate o aşa părere faţă de a celorlalţi cunoscători pomeniţi şi chiar faţă de mine care, doar, ştiu ce scriu când scriu ceva? Iată însă originea acestei recensii a d-lui Pari. II'l Arhiva, XXXIX (1932), p. 87, susţinând punctul meu de vedere «Cu privire la Diploma Bârlădeană din a. 1134": că nimic nu dovedeşte că ea ar fi un falsificat [al lui Hasdeu]. mi-am per­ mis, delicat şi cuviincios, să arăt d-lui P. P. Panaitescu dela Bu­ cureşti că n-are valoare argumentul ce dânsul a adus în Revtsta Istorică Română, 11, 1 (1931) p. 46) spre a dovedi contrariul, anume că Diploma aceea e falsificată, cum mai spusese înainte, în recensiile lor, şi Macurek şi Rozov, şi numai după aceştia d. Pan. Argumentul acesta propriu al d-lui Panaitescu era, aplicat la ea : că "niciodată în documentele slave, fie româneşti, ruseşti sau sud­ slave nu se scrie oS, ci 'f sau oI{, iar în documentele ruseşti se [64] scrie exclusiv O\( până în veacul XIV". Eu însă i-arn răsturnat a. ceastă afirmare dovedindu-i (prin a mea Fonetiea Alfabetului Ci. rilic etc. p, 381) că în texte sârbeşti, bulgăreşti şi rornăno-slave se află de multe ori acest o� = 1( sau 0\(, dându-i din ele chiar exemple ca coti�OĂmm", KO�K"," .. etc. Domnul P. P. Panattescu însă, care se vede că e plin de sine însuşi. s-a supărat grozav pentru această îndrăzneală a mea de a-i arăta că dânsul nu ştie ceva. Crede, se vede, că dumnealui ştie toate. Şi pentru asta inde irae I cu cari încearcă în aceeaşi Revista Istorică Română, II, 2-3 (1932), P. 289, să facă cărţii mele Curentele literare la Români În Perioada Slavonismutui Cul­ tural, Bucureşti 1928, ° recensie in care vrea să arate că eu n-arn nimic valabil în această carte şi nici cap deştept ca dumnealui n'am, măcar că până la acea notă din "Arhiva" şi până la această recensie mi-a trimis în tot deauna publicaţiile sale cu inscrtpţta "omagiu etc. din partea autorului". D. P. P. P. nu şi-a dat însă socoteala, scriindu-şi recensia, că supărarea nu e nici odată bun sfătuitor. Fireşte, eu am alte lucruri mai bune de făcut de cât să mă ocup de eşirile pretenţioase ale unora sau altora Şi ale d-lui P. P. Panaitescu. Totuşi pentru ca cei rău voitori să nu creadă că nu răspund fiindcă d. Pan. m-a prăpădit şi că spune lucruri drepte şi de seamă, îmi voi zmulge din timp să prezint publicului chipul cum acest domn recensează. D. Pan. îmi impută că acea carte a mea păcătueşte prin pla­ nul ei, pentrucă, vorbind despre introducerea limbii slave şi a al­ Iabetului cirilic le. Români, am pus şi capitole despre texte greceşti cu ciriIice, texte ungureşti cu ciriIice, despre scrierea latină: latineşte. slavoneşte cu alfabel latin etc. Şi zice că asta complică subiectul în chip inutil cu probleme cari n-au legătură cu el. Dacă însă d-lut crede că astea n-au legătură cu subiectul meu, îl priveşte; eu cred dimpotrivă că are mare legătură, cum, de altfel, am ară­ tat cu argumente şi texte în fiecare din aceste paragrafe. Ca să. evidenţiez şi acum acea legătură ar trebui să reproduc aci acele paragrafe din carte. Dar fireşte că .lISta nu se mai poate. De altfel ceea ce d. Pan. n-a înţeles, a înţeles perfect d. P. Skok, căruia nici nu i-a trecut prin minte, în recensla sa, Ca să-mi găsească o aşa vină. Ş-apoi, la dreptul vorbind am scris acea carte după cum mi-am conceput eu subiectul. Nu mi se poate cere, doar, ca să o 64 ILIE HARHULEseu [65] COMUNICARI 65 fi scris după cum l-ar concepe astăzi, în urma mea, d, Pan. Mai ales când, cu simple atirmăn, dânsul nu dovedeşte de loc că ar fi fost mai bine cum imi cere în recensia sa. Imi mai spune ceeace înainte de dânsul mi-au spus Skok şi Macurek: că eu zic greşit că Sa vina Kniga şi Codex Suprasl. au fost scrise în Dacia Traiană, pentrucă rusul Kul'bakin arată că a­ ceste texte au fost scrise in Bulgaria. O fi zicând aşa Kul'bakin - cea ce ştiam, de altfel·- dar eu acolo admit, Întărind cu ar­ gumente proprii, părerea lui Vondrăk, Iagic etc., că în Dacia Tr. au fost scrise. De aceste argumente nu pomeneşte de loc d. Pan. Imi mai irnpută că eu nu ştiu că rusul Sobolevskij (in afară de Ion Bogdan) a scris un "excelent studiu" în care conchide că Diploma Bârl, e falsificat. Ba eu ştiu asta, dar mai ştiu că eu am adus argumente noui proprti prin cari combat (în Curentele liter. la Rom., p. 10-11) ideia că Diploma e Ialşă, Iar despre aceste idei noui d. P. P. P. nu pomeneşte nimic în recensia sa. D. Panait. imi impută că rău am făcut În teoria mea asupra "introducerii limbii slave ca limbă literară la Români şi asupra adoptării alfabetului cirilic de către limba română", când am tra­ tat înpreună aceste două probleme, ci, zice, tr ebuiarn să le tratez pe fiecare deosebit. O fi aşa, după părerea dumnealui; dar eu văd că am rezol vat chestiile astea şi fără să le despart. Imi spune tendenţios că: ,.e incontestabil că el [allab. ciri­ \ic] a fost adoptat dela Bulgari, au mai spus-o şi alţii inaintea d-lui Bărbulescu". Da, dar eu argumentez În cartea mea ceea ce alţii până la mine numai au afirmat, şi aduc dale filologice şi pa­ leografice proprii ale mele, pe cari nu le mai adusese nimeni inainte de mine. Apoi nu acesta e punctul esenţial în argumenta­ rea mea de acolo, ci altul: timpul când am luat noi dela Bulgari alfabetul cirilic şi limba lor scrisă; iar aci dau, de asemeni, ar­ gumente fonetice, paleografice etc. proprii şi ne mai aduse înain­ lea mea de nimeni. Când aduc ca argument şi pe călugărul bul­ gar Paisie, eu nu-l aduc ca pe unul ce numai prin sine poate do­ vedi ceva; căci el, fireşte, trăieşte În 1762; dar vreau numai să spun că Paisie va fi luat din vreun izvor istoric vechi spusa-i că, în sec. XII, fraţii Petru şi Asan au impus prin forţa armelor Ro­ mânilor de dincoace de Dunăre religia ortodoxă şi limba bulgară; pentrucă această ştire a lui Paisie completează şi confirmă argumeti- 5 [66] tarea mea fiiotogico-ţialeograftcă. Deci d. Panaitescu n-a înţeles nici rostul Invocării lui Paisie în această chestie. Apoi, după ce discută În acest fel, adică fără să Înţeleagă deplin, spusele mele în carte despre această probleme a introducerii scrierii cirilice la Români, zice: .problema însăşi trebuia pusă altfel". Se poate. Dar eu am pus-o aşa cum am pus-o şi cum am rezol­ vat-o. N-are de cât s-o puie dumnealui alt-fel şi să vedem cum are să o rezolve; atunci ne vom spune cuvântul nostru. Jmi mai impută d. Pan. - ceeace mai nainte de cât dânsul mi-au imputat Macurek şi Tagliavini şi Skok în recenziile lor­ că eu susţin greşit că Catolicismul iar nu Husitismul a început la noi traducerea cărţilor bisericeşti şi a predicat în limba română. Zice ,.că dela tolerarea în chip excepţional [de către biserica cato­ lică] până la predicarea ca un principiu şi la pornirea unui cu­ rent de traduceri este o mare deosebire». O fi. Dar eu am ar­ gumentat în carte cu deamănuntul pentru ce Catolicismui "din prin­ cipiu" întrebuinţa limbile naţionale şi traducea în ele cărţile bise­ riceşti. Ba am reluat această chestie - pe care eu am pus-o astfel cel diniâi, relativ la noi - şi în Arhiva, XXXVII (a. 1930) p. 233, pentru d. Tagliavini, care a zis acelaş lucru mai nainte ca d. Pa­ nait., deja în Studi Rumeni, IV (1929--1930). Şi repet d-lui Tagl, ceea ce acum fac şi pentru d. Pan., că la p. 53 a cărţii mele Cu­ rentele liter. etc. spun că biserica catolică îrnpinsese la formarea unui curent de traduceri în limbi naţionale, prin care s-a tradus În limba polonă în sec. XIV, între alte, Psaltirea numită "Floriană". Deci şi asta a scăpat-o din vedere sau n-a Înţeles-o d, Pan. Ba, dacă vrea, pot să mai adaug acum şi pentru dumnealui, că şi in limba cehă s-a tradus Evangelia deja în SEC. XIV şi XV îna­ inte de ivirea Husitisrnului, cum se vede În cartea cehului [osef Vasica Staroteske Evangeliaie, v Praze 1931, din "Rozpravy ceske Akademie ved a urnăni", trida III, cislo 68. D. Panait. afirmă că: influenţa latină nu se arată la noi în sec. XV. II priveşte. Dar eu am arătat În carte, la p. 71 şi urm., semne ale culturii latine în Moldova de atunci. De altă parte eu n'am spus în carte ce a Înţeles d. Pan.: că tinerii ale căror numi sunt arătate în .Album studiosorum" şi învăţau la Universitatea din Cr acovia în sec. XV, erau Români moldoveni, ci numai că erau "tineri moldoveni". Se poate 8(1 fi fost Între ei şi Români, asta n-o poate tăgăd.n solid nici chiar d. Pan. Dar i-arn pus acolo, ca să arăt 66 ILIE BARBULESC:n [67] COMUNiCARI 67 numai că prin aceşti «tineri moldoveni» se transplanta cultura la­ tină şi influenţa ei in Moldova, şi că in atmosfera acestei culturi se formau aci şi Români. Deci nu m-a Înţeles d. Pan, nici aici. Iar in ce priveşte afirmarea sa că: "cele câteva cuvinte latine din hrisoavele slave (române) sunt o influenţă diplomatică a diplome­ lor din cancelariile apusene, nu arată o influenţă a culturii latine la noi-, e şi ea o simplă vorbă faţă de cele arătate documentar de mine în carte la p. 73, între cari si cuvintele latine turn şi mur = zid in inscripţia dela Ştefan cel Mare din 1481 dela mănăstirea Putna din Bucovina. In lucrarea mea, discutând de unde au putut lua Românii alfabetul latin, pe care ii vedem întrebuinţându-! În sec. XV, zic, alături de unele consideratii ce fac şi pe care d, recensent Pan, le trece cu vederea intenţionat, spre a mă putea combate, zic că: "se poate ca el să ne fi rămas şi să se fi perpetuat Într'o oarecare parte cât de mică din populaţia românească Încă din epoca stă­ pânirii romane În Dacia. Aceasta e deocamdată numai o conjec­ tură probabilă". D. Panait. însă exclamă ironic: .nici mai mult nici mai puţin dela Traian fără Întrerupere până azi au scris Ro­ mânii limba lor cu alfabet latin". Eu Însă cum se vede În cuvin­ tele mele, zic că aceea e "numai o conjectură probabilă". Atunci ce noimă are acea exclamaţie? Nu e permis oare în Ştiinţă să se facă conjecturi, pe câtă vreme unele date şi consideraţii - ca acele pe cari le-am adus eu acolo - le pot da putere de oarecare probabilitate? Dar d. Panait. însuşi, fără să exprime ca mine că-i conjectură, îşi spune părerea sa că cuvântul boliar din limba ro­ mână ar fi arătând "existenţa unei clase nobile în această epocă [in sec. X] la Români şi prin asta existenţa unei organizaţii so­ ciale avansate" (în broşura sa: La litterature slavo-roumaine etc., Praga 1931, p. 3). Aş putea şi eu să exclam-cu mai mult drept de cât dumnealui, pentru că dânsul nu zice că asta e o conjectură a sa: organizatie socială avansată în sec. X ?! Şi totuşi nu o fac, pentrucă nu înţeleg să fiu, ca dânsul, un recensent pretenţios. D. Panait. mai afirmă În recensia sa, că eu nu acord în car­ tea mea "nici un rând lucrărilor originale În limba slavă scrisă la noi". Dar eu, totuşi, spun la p. 254 că : "mie mi se pare că a­ ceastă din urmă Şcoală, a lui Grigore Prezviterul, îşi are expresia ei in Letopiseţul române-slav al lui Macarie şi în cele ale uceni­ cilor acestuia Evtimie şi Azarie din sec. XVI etc". Am vorbit deci [68] 68 ====== ILIE BAllBUL.ESCU despre aceste lucrări originale, cât am crezut eu cu cale pentru subiectul meu, în orice caz mai mult de cât un rând. Deci nici asta n a băgat-o de seamă d. recensent. D. Pan. încearcă să combată ideia mea, contrară tuturor sla­ viştilor, că limba documentelor româno-slave nu e bulgara propriu zisă, ci limba dela apusul liniei Iskăr-Salonic care prezintă im­ portante caractere fonetice sârbeşti, Şi pentru asta întrebuinţează iarăşi numai vorbe, fără dovezi sau argumente şi fără cunoaşterea, sau fără înţelegerea lor: «Nu s-a Încercat Încă () analiză lingvistică a unui material complet de documente slava-muntene, comparate cu limba hrisoavelor bulgare sau a celor sârbeşti, ca să putem da un răspuns definitiv. Un asemenea studiu ar fi de dorit, dar din aspectul limbii documentelor slava-muntene luate În general se desface caracterul Jar medio-bulgar (cu UJ'I' şi iKA, 1;, nazalele di­ ferenţiate, genetiv masculin în 1'0 pe lângă rLl etc)-. Dar această exprimare a d-lui Pan, cuprinde numai vorbe. Căci ce am tacut eu în acele 57 de pagini 8°, dela p. 269-326, ale cărţii mele de cât o «analiză lingvistică a unui materialcom­ plet de documente» ? Ş-apoi, pentrucă n-a înţeles această "analiză lingvistică" a mea mai face afirmarea greşită că "din aspectul lim­ bii docum. slava-muntene, se desface caracterul lor medio-bulgar, cu LUT şi iKA etc. Căci de fapt, cunoscătorii ştiu că nu numai do­ cumentele rnediobulgare au WT şi iKA în scrierea lor, ci - ca forme literare sau ortografice tradiţionale - şi cele sârbeşti, ca să nu mai pomenesc de cele ruseşti. Ast-fel ca să dau numai'nn exemplu, În documentul din a. 1336 al lui Ştefan regele Sârbiei pentru mâ­ năstirea Hilandar, publicat de Miklosich în "Monl1menta Serbica" la p. 121, găsim: ImIM/\, i\lolmllIMI\!!. oI(Tcll"iKAHllm, no'qlol(iKN­ HIII. etc. Şi În toate docurn. sărbeşti publicate În aceste .vMonu­ menta Serbica" găsim nenumărate astfel de exemple; ba încă şi geuet. sg, în - ['O care-i o formă literară tradiţională şi ea ca cele CUll1 �i il-A; astfel, în acelaş doc. din 1336: 1�, in numărul cu care a inceput să apară, spunea în Cuvântu-l introductiv, iar d. recensent accen­ tuiază, apoi, in val. II, fasc. 1, p. 103: că cei grupaţi în jurul ei, între cari se află şi d. Panaitescu, vor da directive nouă ştiinţi­ fice şi morale în domeniul Istoriei Românilor. Cu aşa fel de re­ censii însă, cari sunt şi lipsite de ştiinţa trebuitoare şi profund imorale, desigur că această revistă nu se arată că poate fi în stare de a crea ceva trainic şi folositor, mai ales când, cum voi arăta în articolul următor, şi alte recensii din ea sunt la fel. Ilie Bărbulescu Observări la o altă recensie De când a apărut cartea m'ea Individualitatea limbii române şi elementele slave vechi, laşi 1929, au eşit în reviste, cu privire la ea, pe cât ştiu, 3 recensii : două ale domnilor prof. AI. Rosetti din Bucureşti şi Gr. Nandriş dela Cernăuţi În româneşte, arnândouă în Revista Istorică Română, 1, 2 (a. 1931), p. 146 şi II, 4 (a. 1932), p. 386 şi a treia a d-lui prof. academician P. Skok din Zagreb (Croaţia), în franţuzeşte în revista din Praga Slavia, VIII, 4 (a. 1930), p. 782. [71] COMUNICARI -----���-=-==-=====-=-------------- 71 Recensiile celor doi Români sunt consecinţa unei supărări, 'Şi de aceea, pe lângă alte cusururi de natură intelectuală, mai au şi pe acela de a fi împletite de subiectivlsm personal, pe când recensia cro atului Petar Skok are numai lipsuri în adâncirea şi judecarea ma­ terialului ce-mi discută, d ar nu e de loc subiectivă cu caracter perso­ lUI. Skok, recensând, caută să-şi susţină anumite idei ale sale despre cari scrisese mai demult şi pe cari indirect nu i le admit cerce­ tările şi rezultatele cărţii mele, iar d-nii AI. Rosetti şi Or. Nandriş nu au nimic propriu de susţinut, ci numai de răzbunat nişte apre­ cieri defavorabile unor lucrări ale 10l făcute în "Arhiva". De aceea se înţelege dela sine inferioritatea recensiilor celor doi din urmă faţă de cea a celui de al treilea. Voi arăta acestea în rândurile de mai jos, mai întâi pentru cei doi Români, pe rând, iar apoi voi căuta să prezint şi scăpările din vedere ale lui Skok, care in multe puncte nu a adâncit Îndestul acea carte a mea ce recensează, In orice caz însă, am toată consideraţia pentru obiectivitatea acestuia din urmă, care-mi aduce aminte cu plăcere de obiectivitatea în discuţie a profesorului E.Oamillscheg dela Universitatea din Ber­ lin, pe care am arătat-o În Arhiva, XXX, a. 1928, p. 246 (cf, Ibi­ dem, XXX, a 1923, p, 385, 64 şi 207). Să încep, în acest număr al "Arhivei«, cu recensia d-Iui AI. Rosetti. In Arhiva, XXXV, a 1928, p. 299, într-o recensie ce am făcut eu despre rostul revistei 'filosofice, atunci apărute la Iaşi, Minerva, care-şi lua drept scop să prezinte sintezele cercetărilor şi rezulta­ tele diferitelor probleme din diferite Ştiinţe, am spus că articolele cu caracter de sinteză apărute atunci în "Minerva" nu aveau de loc acest caracter: spre a arăta asta luam drept pildă, între alte articole, pe cel al d-lui AI. Rosetti din domeniul Filologiei, des­ pre care scriam următoarele: "Articolul d-Iui AI. Rosetti cu titlul ,.Fonetică istorică, Fonetică generală şi Fonetică experimen­ tală" - care, potrivit cu scopul "Minervei", vrea să ne dea sin­ teza cercetărilor obiectelor din titlu din domeniul Filologiei - are cusurul de a ne da unilateral şi, prin urmare, iară ne­ complet şi eronat această sinteză. D-nul Rosetti, fiindcă a tnvă­ ţat dânsul şi a lucrat la Paris în Institutul de Foneticâ Experimen­ tală al abatelui Rousselot dela Sorbona, ne prezintă Şcoala fran­ ceză de Poneiică Experimentală ca singura dătătoare de ton şi formatoare ne noul directive în studierea sunetelor limbilor pe cale [72] 72 ILIE BARBULES(;lJ �--------�.========== ===========�=========== experimentală cu aparate. In fond însă Iucrul e unilateral, dacă n-aşi putea zice chiar talş, prezintat astfel. Căci există alături, şi tot aşa de demult, ba chiar mai veche, în diferite centre, o Şcoală de Fone­ tică Experimentală anglo-saxonă şi germană. Dovadă de asta poate sluji-spun în treacăt-chiar faptul, că la .. Congresul internaţional al filologilor", tinut la Haga Între 10-15 Apri! 1928, constitum­ du-se "Societatea internaţională pentru Fonetică Experimentală " (cu numele chiar englezesc: International Society of Experimental Pho­ netics), Congresul, deşi luau parte şi reprezentanţrat Şcolii pari­ ziene, a ales preşedinte al Societăţii pe pret. Scriptura din Viena, iar nu pe careva din Paris. O lipsă import:mtă provenită din ju­ decată unilaterală, dar, şi în prezentarea acestei "sinteze" din do­ meniul Filologiei, deşi articolul dă o serie de cunoştinţi folositoare cititorilor dela noi", De altă parte, d-şoara prof. Dr. Margareta Ştefănescu, asis­ tentă universitară la catedra de Slavistleă dela Universitatea din Iaşi, analizând (în Arhiva, XXXtr, a. 1925, p, 151) o altă scriere a d-Iui Rosetti: Etude sur le rhotacisme, apărută la Paris în a. 1924, prezintă drept caracteristice mai importante ale acestui ss nu se ocupă de el nici Grandgent 3). Traducerile lui Oribasius cunosc un derivat iossanus-einţertor (tr, mai veche: 812,5; 812,16 şi 212, trad. mai nouă 330,16). Dentala, ajutată de 1) G. Helmreich, Beobachtungen au! dem Gebiete des Me­ dicinerlatein, în Archiv fUr lateinische Lexikographie und Gram­ matik l (1886) 221-328; M. Niedermann, (jber einige Quellen unserer Kenninis des spăieren Vulgărlateinischen, în Neue ]ahr­ buchet fur das klassische Altertum 29(1912)313-328; A.Tho­ mas, Notes lexicographiques sur la plus ancienne traduction des oeuvres d'Oribase, În MelalZges Havel, Paris 1909, pp.501-528. 2) Bine neue Quelle des Vulgărlateins, in Symbolae Osloen­ ses VI (1928) 42--51. 3) lntroduzione alia studio de! latina vo/gare, Milano 1914, p. 291. [94] 94 H. MIIlAIESCU vocala In hiat, se găseşte africatizată şi redată prin 'f consonant. Fenomenul, in alte izvoare decît cele literare, este mult anterior sec. VI. Sint interesante atestârile scriitorilor care arată că el fă­ cea parte din limba comună. Anthirnus, De observatione ciborum, 25 are un deiuso < dedeorsum, deiosum > rom. de jos, iar glosele dela Reichenau iussu. - Latinescul sai - is s'a păstrat in romîneşte supt formă femenină, o schimbare de gen. Această schimbare se poate urmări chiar În latină: sale maritima, saluta sit salis, Ori­ basius trad. mai veche 825,7; 856,8; salis [rictus, salls confecias trad. mai nouă 198,8. - La Candrea-Densuşianu, Dictionarul eti­ mologic al limbii romîtie, no, 953 Se găseşte '" lavatura, cu as­ terisc. Este bine venita deci atestarea acestui cuvînt in textul la­ tiu al lui Oribasius : ad jullonum lavaturas, '. acredinem in lava­ turas, acredinem in lavatura deponii, trad. mai veche 14,5 ; 429,29. Dicţionarele latine nu înregistrează un salimuria, moştenit aproape in toate limbile romanice. el. rom. saramura. Mor/and il citează de citeva ori din Oribasius supt forma salitnoria, Intemeiază din punct de vedere al lui ii, ij în domeniul romanle. Discuţia pe larg a făcut-o întîi G. Grober ') bazat pe compararea limbilor roma­ nice, fără să deie atestări din izvoare latine. El se pronunţă pen­ tru ă deschis, şi explică În parte formele romanice, care presu­ pun un o închis, ca fiind inprurnuturi mai nouă, W. Meyer-Ltibke în dicţionarul său etimologic reconstrueşte un * salmiiria, cu fi inchis, cerut de fr. saumure, lăsind neexplicaţi urmaşii romani ci mai numeroşi ce presupun în etinon un ă deschis. Dar pentru o explica re mai plauzibilă a fr. sautnure trebue pomenită forma sa/moria, pe care o găsesc' in altă traducere cu conţinut medical din secI. VI, editată de Puschrnann supt titlul 'Nachtrăge zu Alexander Trallianus, Berlin 1886'. E just. Pusch­ chmann dă o lecţie propie, căutînd s�-şi apropie textul cit mai mult de uzul clasic, salis muria, dar manuscrisele cunosc forma salmoria în trei rînduri: oportet in primis salrnoriarn inicere de \ sale arnoniaco tactarn : multi salmoriam\ iniciunt : salmoriae con- ditae sunt. Dela salmoria, acum atestat, la fr, satimure drumul e destul de apropiat. Toată greutatea constă în pref'acerea lui -6- 1) O. Grăber, Vulgiirlateinische Subsirate romanischer Worte, in Archiv fUr Iateiniscne Lexikog raphie und Orammatik IV (1887) 120··· 121. [95] RECENZII 95 în -Ll-. De arci raţiunea unui * sctmcria reconstruit de W. Me­ yer-Lubke, Cantitatea lui -r-Ll+-« din muria este notată foarte di­ vers. In dicţionarul etimologic Candrea-Densuşianu. No. 1151 se găseşte meria. cu adausul "schimbarea Ini -u- în -0"'- neex­ plicată încă". Candrea in dicţionarul enciclopedic Cartea Porni­ nească îl notează Însă cu il, la fel A. Philippide, Originea Pomt­ ni/ar II 82. Atestările salim aria (Oribasius, trad. mai veche 825,14 ; 561,1; trad. mai nouă 152,5; 283,18; 826,8; Anthimus,Deob­ servatione ciborum, 29 şi 43: de sa/emaria bene tangantur, in salemoria tangantur; Rufus, De podagra, 247, 5: salemoriaş pot vorbi pentru u 6 închis, rezultau din L, nu pentru ă, Problema rârnjne o crux philologica căreia ronologia romanică încearcă ză­ darnic să-i deie o dezlegare, Moria, partea a doua din salimoria, explică mai bine şi pe rom. moare, deşi ii) o se află, şi'n alte exemple: auttimnus » toamnă etc.v-Tendinţa analogică a uniformi­ zat în latina tîrzie tot mai mult termina ţii le cazuale. - er apare der transforrnizat în - us : acrus, nigrus (Oribasius, trad. mai VE­ che 495,22). Interesantă e atestarea riposus » ripos, de altf el ne­ cunoscut Iexicelor latine (Oribasius, 133,25; Cassius Felix 175,11 extantiae rtposae).>: Pentru rom. sănătos, .Candrea ') a propus un latin popular >:: sanitosus < * saniiatosus dela sanitas, întoc­ mai ca * virtosus < * virtutosus din vittus. Acest sanitosus trebue , eliberat acum de aste riscul său. EI se găseşte de două ori la 0- ribasius, trad. mei nouă 426,6 aer sanitosus el optimus, 437,6 in receniibus el veteribus sanitosus-=Le baza cuvîntului r ornlnesc a alerga a fost reconstruit un latin popular * allargare, perivat in-are dele adj. largus, cu transformarea lui --a- În -e- supt. influenta lui a merge. Un largare n'a fost înregistrat pînă acum. Pentru sprijinirea etimologiei propuse sînt binevenite deci arestările din Oribasius : trad. mai veche 814,23 per hoc largan­ tur jacile, 126, 26 sufficit largare venatn, 574,14 largantur nervi. In privinţa lui largare Morland se gîndeşte la o influenţă din par­ tea lui laxare, cu acelaş inţeles, mai ales că largus e identic in acest text cu laxus. Dela laTgare un compus cu - ad va fi exis­ tat de fapt În latina vorbită. dar a rămas străin izvoarelor de in­ formaţie ce !le-au fost transmise. Forn13ţiunile acestea dela adjec­ tive sau substantive erau, după mărturia limbi lot romanice, mult 1) Dicţionarul enciclopedic Cartea Romineasl.'ă, s. v. [96] 96 H. MII-IAJ<.:SCU mai numeroase în latina comună. Dacă izvoarele cercetate pînă acum nu le-au scos la lumină ele nu intirzie să se ivească me­ reu Cu orice text nou studiat. R�surselt! unei limbi sint rnul t mai bogate decit le poate oglindi scrisul, in care se manifestă ea la un moment dat. De aceia nu e nimic mai natural, şi În acelaş timp ştiinţific, reconstruirea pe baza urmaşilor rornanici a proto­ tipselor latine. Atitea creaţluni de-ale filologilor prevăzute cu as­ terisc dovedesc că timpul o existenţă de fapt. Ieşirea lui E. Seel­ mann 1) cu atita hotărîre împotriva aşa zisului 'Konstruktionslatein' al rornaniştilor nu trebue privită ca întemeiată în totul. Dela ven­ tus, de pildă, limba rornină cunoaşte urmaşi care s-au format foarte probabil nu pe terenul ei, În latină: avinia < * adventare, zvînta < * exventare, ef. şi fr. eventer < eventare. Va fi existat deja in latină un derivat in - are dela ventus, ventare? Dicţionarele nu l-au înregistrat pînă acum. Traducerile latine ale lui Oribasius cunosc un eveniare, care, ca dezvoltare Ionetică, ar putea cons­ titui etirnonul rom. avinta, cu preface rea lui e - ne ace. iniţial la­ tin în a-. H. Mihăescu Gaston Richard, Cultura română şi statul român În Re­ vue Internationale de Sociologie No. IX-X (1923), traducere de AI. 1. Alexandrescu, cu învoirea autorului. Gaston Richard, profesor onorar de ştiinţă la Universitatea din Bordeaux, director la "Revue Internationale de Sociologie", pre­ şedintele Institutului internaţional de Sociologie, tratează despre «Statul român, despre poporul român dela origine şi până În tim­ purile actuale. Se informează din A. D. XenopoI, Histoire des Roumains, voI. 1 cartea 1 cap. II, III, IV, cartea II, cap. I § 1 şi cap. IV § 1 şi se declară contra teoriei sud danubiene (p, 25-26). Se exprimă asupra situaţiei şi rolul principatelor române pentru diplomaţia europeană (p, 27); despre viaţa politică şi mai ales culturală a Basarabiei, unde arată că ,.rusificarea a bântuit asu­ pra nefericitei provincii" (p. 28--129), despre starea culturală a Bucovinei; atinge putin viaţa Ardhlului (p. 29-30), tot aşa su- 1) Kritischer jahresbericht liber die Fortschritte der romani­ schen Philologie, 1 (1890) 49 sqq. [97] RECENZII 97 .=== mar atinge şi chestiunile despre Românii dela Sud de Dunăre _ din M3cedonia (p, 32 - ). Se referă la istoria limbii "scrise­ (p. 38 - ) pe care o consideră "renovată de curând prin lu­ crările Profesorului iBărbulescu", dintre cari citează Curentele literare la Pomânt tn perioada Slavofzismului cultural (p. 38). Sustine părerea, admisă de unii, de cei mai mulţi, că con­ tactul cu Slavii ar fi putut provoca �primejdia încorporării" na­ tiunii române la «limba scrisă şi cultura popoarelor slave> (p, 40), dar că primejdia aceasta a fost înlăturată printr'o influenţă grecească "şi o cultură greacă .. superioară cu.turii Slavilor din Balcani şi din câmpia rusă" (p. 40). Se conduce după Xenopol, op, cit., şi arată că influenţa fran­ ceză pătrunde în principate direct prin francezii cei emigrati sau adusă de tinerii români care Învăţaseră în Franţa (p, 45 şi urm.), Cu posibilită ţiile unui cercetător, care, precum se vede, ştie ro­ măneşte, se ocupă şi de literatura românească beletristică (p. 44 şi urrn.), şi apreciază câteva nume de literaţi, dintre cari/în; justă măsură, pe M. Eminescu. lntr'un studiu de popularizare, ca acesta, cuprins in 23 pa­ gini (format mic), în care trebue înfăţişată. pe înţeles, intreaga viaţă a poporului, şi din toate punctele de vedere, desigur că trebue să ne aşteptăm că e posibil ca multe lucruri să fie trecute mai uşor de autor. Totuşi, deşi susceptibil de unele obiec­ ţium, articolul rămâne foarte important prin faptul că se datoreşte unui profesor francez ftloromâu, care a studiat România "ca pe un model de energie naţională" (vezi tacs, prefeţei autorului). Foarte meritorie este şi Indeletnicirea d-Iui traducător şi prin faptul că însoţeşte traducerea articolului de o biografie, care re­ constitueşte personalitatea d-lui Gaston Richard şi ne-o face în­ ţele asă. Al. Epure, Insemnări Critice, Roman 1933. 112 pag.nr. Autorul, profesor de liceu la Roman, analizează Poeziile lui Duiliu Zamfirescu şi arată că "atât din punct de vedere al con­ cepţiei cât şi al formei. .. sunt mai frumoase decât ale multor poeti de azi" (p. 1-12). Tratează despre Cronica lui Ureche (p. 13- 41); despre MirOIl Cosiin şi scrierile lui De neamul Moldovenilor, Le­ topiseţut Ţării Moldovei; despre scrierile în limba polonă, Viata 7 [98] 98 Lumii (p, 53-112). D-I Epure se prezintă ca un traditionalist şi iubitor al trecutului: "e bine a ne apropia de scriitorii noştri vechi şi a ne însuşi ceva din înţelepciunea lor" (p. 112). In comunicarea Un prieten rotnoşcan al poetului Cerna (p. 42-52), arată că Cerna a avut un bun prieten şi coleg de facultate din 1<0- rnan căruia i-a adresat între 1904-1905, o corespondenta de 11 scrisori; unele-s iscălite Cerua, altele Panait. altele. Panait Stanciov. O menţiune ni arată că ambii prieteni au murit cam în acelaş timp, in 1913. Este lăudabilă intreprinderea O-sale de a face cunoscute a­ ceste date, care îmbogăţesc materialul pentru cunoaşterea vieţei poetului, În timpul când 1"1 scria poezia Ideal pentru o iubită (v. p. 48), Plinsul lui Adam (p, 49) ... Tot aşa ar trebui să fie Scor­ monitori ai trecutului şi harnici observatori, în locurile unde se găsesc cu slujba, toţi profesorii, contribuind la îmbogăţirea mate­ rialului cultural, epuisându-L; astfel ar determina manifestări de activitate culturală chiar până şi În centrele mai mici. O preocu­ pare În acest sens constatăm, de altfel, în unele părţi. Observăm d. ex., laTârgovişte, Prof. Ioan Negoescu îngrijeşte ediţia de Poezii de V. Cârlova, cu prilejul centenarului morţii poe­ tului, apărută la 1931, cu un portret de V. Blendea. O notiţă a­ arată că s'a tipărit ediţia poeziilor lui V, Cârlova, .. cu sprijinul Asociaţiei profesorilor secundari, sectia Târgovişte, Prefecturii jud. Dârnboviţa şi Primăriei oraşului Târgovişte, şi se vinde in folosul ridicăr ei unui monument poetului V. Cârlova". Ji-;:i Horăk, J. Matiegka?, K. Weigner, ceskostovenska VLastiviJda sv. Il : clovek, ed. Sfinx B. [anda, Praha, 303 pagini, Etnografia şi Iolklorul sunt În floare la poporul- cehoslovac ; ele nu se reazemă pe cercetările întârnplătoare ale unor diletanţi; \ . . . astăzi ca şi în trecut, ele sunt obieetul preocupanlor celor mal reprezentati vi oameni şi scriitori ai acestei naţiuni. lnvăţaţi filologi de seamă ca J. Dobrovsky' (1753-1829), Pr. Lad. eelakovsky' (l799-1852), [an Kollar (1793-1852), P. J. Safori): (1795-1861), J an Gebauer l){ 1838-1907), [osef Jireeek (1825-1888), Konst. jirecek (1854-1918) s'au interesat de pro- 1) al cărui elev este, la noi, 0-1 Bărbulescu. [99] RECENzn 99 ducţlunile literare ale poporulut r), Beletrişti ca: K, j. Erben (1811 ---1870) a cules poezii populare şi nu rare ori te-a cizelat după gustul celor de la oraşe 2), întocmai ca şi Alexandri al nostru; a deşteptat gustul pentru poveştile cehe a), după cum Bozena Nem­ cova (citeşte Bojena Nrernţova) a deşteptat gustul pentru cele slo­ vace 4) .Nu s'a lucrat numai în Cehia, la Praha, în acest domeniu, dar încă şi în Moravia, unde un harnic cercetător Fr. Bart05(1837 1906) procedează şi ştiinţific, cornparând unele poiezii cehe cu cele morave 5). Un centru important de activitate de acest fel e 0[0- mouc, din Moravia.: cu un muzeu însemnat G). Deasemenea şi Brno unde este director Fr. Pospiţit. Tot aşa şi în Slovacia 7). La 1895, se face la Praha 8) o expoziţie naţională pentru ilustrarea v ieţii săteşti 0). Compozitori muzicali ca B. Stnetana şi Atttonin Dvo rak se inspiră din producţiile muzicale populare. Pictori ca 1 Maties, a­ semănător cu Grigorescu al nostru, ni-i înfăţişează în pictură pe oamenii din popor; f ot aşa M. Ales,}. cermak şi L. Kuba zu­ grăvesc tipuri de la Slavii din Pen. Balcanică. Bogată în materiale "privitoare la poporul din Cehia, Mora­ via, Silezia, Slovacia şi popoarele învecinate" e revista de etno­ grafie şi folklor 'cestcy' Ud, condusă până mai anul trecut de prof. dr. C. Zibrt, care fusese îndrumat de dr. L. Niederle, un mare et­ nograf şi istoric 10). Chiar Domnul Preşedinte al Republicei T. G. Masaryk preconizează importanţa cunoaşterii producţiilor popo­ rului pentru soluţionarea problemelor sociologice 11). Dela 1895 până astazi aceste studii şi cercetări se fac sis­ tematic ştiinţific. De curând defunctul prof. univ ]. Polivka a condus Societatea etnogr afică tNdrodopisnâ Spolecnost ceskoslovans/{(i) şi Muzeul etnografic din Praha, condus acum de Dr. Stranskâ. Fostul director. tOr. Fabian făcea lecţii despre costumul naţional, pe regiuni, şi îl demonstra pe rnanechine vii (d-ne şi d-re din societatea praghenză), la nişte cursuri ser ale, lncepând cu 1890, se organizează muzee etnografice în diferite oraşe din Cehia şi Moravia, ca Caslav, Kutnâ Hora, Ktatovy.Ţindr Hradec, Novy' Byâeov, Horice, Nâchod, Pardubice, Plzen, Ces. Bu- 1) op. cit. p. 305-342, 373, 374, 383 (K. jir. a scrisşi despre păstorii români nomazi). 2) Arhiva XXXIX. nr. p. ; 3) op. cit. p. 348; 4) ibid. 5) p. 387- ; 6) p. 392; 7) 416-418 ; . 8) 402-408; 9)412--415; 10) p. 408-409; 11) p, 415. [100] 100 dşjovice etc., conduse de persoane devotate şi pricepute J). In mare parte am putut a le vizita. Au şi foarte numeroase publicaţiuni de etnografie şi folklor (sbornice) regionale 2). De regiunile ocupate de Valasii din Moravia s'a ocupat, în special, M. Vâc/avck (1842-1908) "). • O foarte preţioasă bibliografie cu comentarii ni se oieră a supra epocei actuale (dela 1918-1932) '), despre fiecare scriitor, pentru fiecare regiune şi pentru fiecare specie de preocupări. Volumul se distinge printr'un cuprins prea bogat şi instructiv, într'un domeniu ca acesta în care s'a lucrat prea puţin la noi. Acum Prof. Dr. j. Horâk de la Universitatea din Praga, ele­ vul profesorului Polivka, duce mai departe firul tradiţional şi direc­ tiva de studii în acest domeniu (Vom reveni). Slovansky' Pj-ehled. Sbornfk pro poznăvăni politlckeho, , o o sociăl-niho a kulturniho :(;ivota slovansky'ch stătu a nărodu, roc. XXV, (:. 1--2 (Aprilie 1933). Această revistă lunară cehă împlineşte În anul acesta 25 ani de existenţă. Primul ei număr a apărut în 1898. Odată cu isbucnirea războiului mondial şi-a Incetat apariţia până În 1925, când reapare cu material bogat informativ despre viaţa politică, socială şi inte­ lectuală a statelor şi naţiunilor slave. Editor este Adolf cerny' (ca poet iscăleşte Cll pseudonimul [an Rokita) ; directori sunt A. Frinta, profesorul dela Univ. Carol IV din Praha şi J. Slavik, director al Arhive! Huse "de peste hotare" la Praha : in Consiliul de redacţie Dr. J. Fiala, V. Charvât, E. lanousek, H. Ripka, toţi persoane distinse. "Slovansky' pj:ehled" nu numai că ne Intorrnează pe noi des­ pre lumea slavă, dar în acelaş timp o inforrnează pe aceasta de­ spre cultura noastră românească cu prlvire la Slavi. I11 anul 1928 publică un studiu al D-Iui Bărbulescu şi o recenzie a mea asupra scrierii sale Curentele literare. Se referă şi la revista Arhiva şi la lucrările Seminarului de Slavistică \ (vezi Slav. Prehl., 1931, p. 398-399). Pentru serviciile pe care le aduce culturii În deobşte, fi urăm viaţă Îndelungată acestei interesante reviste. Margareta Ştefănescu 1) p, 423---425 ; 2) p. 426 - ; 3) p, 430 - ; 4) p. 447' [101] RECF:;NZ[] 101 Treml Lajos r A magyarorszâgl latin s-ezes az otâhban, Extras din "Magyar Nyelv": XXIX (a. 1933), 1·-2, p. 25-37. Budapest 1933. Autorul acestui articol-studiu, un Maghiar, se pare, e un foarte bun cunoscător al limbii române, pe care o scrie corect, şi adânc ştiutor al Literaturii şi limbii Române vechi, precum şi al Filologiei noastre actuale. In genul profesorului universitar italian Tagliavini, Dvnul Treml e, desigur, ca şi d. Tagliavini, cunoscut Ia noi, in deosebi prin valorosu-i studiu, ce a publicat-în revista Ungurische [ahrbiicher, Vl/I, 1-2, Berlin-Leipzig. p. 25-51 şi IX, 2--3, p. 274-317, Berlin-Leipzig, 1929---sub titlul: Die llll»: garischen Lehnwărter im Pumtiniscnen (Cuvintele ungureşti din limba română). In această lucrare a sa, publicată in limba ger­ mană, autorul cercetează cuvintele maghiare cari au intrat Între Românii fostelor Principate şi au pătruns, şi în limba vorbită a păturei culte şi in limba lor literară, mai întâi În literara slavă a vechilor documente de dinaintea sec. XVI şi apoi, în parte, şi In cea românească literară şi chiar poporană din sec. XVI În­ coace. Dar d. Trernl mai e cunoscut la noi şi prin interesantul articol cu titlul: Uber die rumănischen Zeitwărter ungarischen Ursprungs (Despre verhcle româneşti de provenienţă ungureasca), ce a publicat in Omagia profesorului Ilie Bărbulescu la 25 ani de profesorat (Arhiva, XXXVHI, 1931, No. 2-3-4). In amândoua aceste lucrări ale sale, scrise În nemţeşte, pri­ veşte problema influentelor ungureşti asupra limbii române in moci istoric, adică nu rnărg inindu-se numai la starea prezentă a cu­ vintelor maghiare intrate În limba noastră.v-ccum au privit-o chiar cei mai apropiati inaintasi ai săi, ca Stefan Darnian în a. 1912 (acesta în lucra;ea-·i: Ad�tok a Mag;;ar-Roman Kăţcsănhatâshoz = Date cu privire la influenţa recinrocă a limbii maghiare şi ro­ mane) şi ca Stan Vasile in 1905 (acesta in scrierea sa: Magyar elemek a mocok tiyeloeben = Elementele unguresti în limba Mo­ ţilor)-ci d, Tr ernl scormoneşre cuvintele maghiare din limba ro­ mână spre originea intrării JOI' in limba noastră, în documente şi texte, chiar până în sec. XIV şi XIII. De aceea arnândouă aceste cercetări sunt valoroase şi prin metoda istorică ce întrebuinţează pentru luminarea problemei ce şi-au propus şi prin mulţimea cUA noştinţelor autorului, cu toate că în unele puncte eu mă deose­ besc de părerile d -lui Treml. [102] 102 Jl.fE: 8Afl 8ULESCU ==-:::::::::.��==:::::=:::.----:-:.:::::::::-==----=-----=--------::::---�-=::-...::::=:::::::�=----=:..�--=:::�.;;:::.::=:::=--=::::::::=-�---===--���-:: Acum, d. Trernl adauga la cercetările sale cu privire la influenţa limbii maghiare, în curgerea vremilor asupra române! c; " , încă una; e lin articol-studiu scris ln ungureşte şi pe care, sub titlul: A magqarorszăgi latin s-ezes az oltihb an, l'a prblicat în re­ vist r Magyar Nyelv, XXIX, 1-2, Budapest 1933. In acest arti­ col, călăuzindu-se de acelaş spirit istoric, ca în celelalte lucrări ale sale, autorularată că În anumite împrejurări şi ca fenomen vechi În limba maghiară, latinul clasic s ai actelor latine medie­ vale şi moderne pe cari le scriau Maghiarii, aceştia îl pronunţau ,� (=ş). Dă chiar exemple, ca ltabebiş, falsum teStimonium, ukso­ rern, eks, nostrum etc., în 10.: de liabebis, Ialsurn etc. Constată, apoi, că subt ii1flucnta cărturarilor, a literaturii şi ortografiei tex­ telor maghiare, se află, şi in texte române şi, intr-o măsură mică, şi în vorbirea rornâneas câ Ş in 10: de S, mai ales în Ardeal, dar într'o oarecare măsură şi in vechiul regat. Acest fenomen îl constată la noi deja in sec. XV, ia numele boierului Dornoncus, pe care-I socoteşte numele unguresc Domonkus şi il găseşte În cartea mea: Curentele literare la Români [IZ Perioada Slavonistnului Cultural. Fenomenul îl reaminteste, apoi, în Paleia din Orăştie din sec. XVI, unde l-a recunoscut deja profesorul francez Maria Roques, în cu­ vinte ca Heteus din Heteos etc.; in texte româneşti din sec. XVIl din Ardeal, în cari se află: hiştoria, teştamentorn, Pontiuş etc, E şi in sec. XVllI. Apoi în cărţi din chiar sec. XIX scrise in Tran­ silvania, ca Lexiconul dela Buda, unde află cuvinte multe ca inş­ tanţă, stipendiu, stolar, ştatistic, şi În cuvinte latine din textele oficiale ale cancelariilor administrative protestante şi calvine, ca : a arestelui din maghiar arrestăl, arhivarăs din archivarius, articu­ luş din articulus, aristaţie din attestatio, ceşse din cassa, a con­ fişcă!ui din magbiar konf'iskăl, a conscribălui, conscripţle, notareş din notarius, proţesus din proce sus, vocş din vox. Crede că şi chiar cuvântul şcoală din vechiul regat are al său Ş subt influenţa maghiară, ca şi ardelenescul işcoală şi ca bulgăr eseul skola. Articolul acesta al d-Iui Treml e\valoros mai întâi, prin fap­ tul ca atrage att'nţia Clmănuntit asupra "fenomenului s> s din limba maghiară, unde··1 constată la cuvinte latine pronunţate de Maghiari cu s în loc de latins; apoi prin aceea că adună la un Joc şi ne arată diferite texte Cll acest fenomen din cuprinsul scrisului, Li­ teraturii şi vorbirii r- reprezintă sunetul je "), Milosich zicea că 'K era= e, adică era "der Laur des fran­ zosischen eU, lIder Laut eines gedehnten e, eU, ein stark offenes e, etwa wie magy. e in nem, din care e, mai apoi, s-au desvol­ tat sunetele ea, ia, ia, "woraus sich der Laut ea, ia, ja entwic­ kelte" a). Tot ast-fel socotea cândva şi Jagic, că 'Ii era în sec. IX, a­ dică În vremea activităţii lui Ciril şi Metodiu, un "eng-gedehnter e Laut- ("strâmt -Iungit e-sunet", din cart', îndată apoi, anume chiar în secolii textelor-copii (sec. X sau Xl), s-au desvoltat dift, ea ", ia. "De multe ori, zice Jagic 4) mai târziul a, propriu zis ja, 1) Urmare la Arhiva, a 40-lea No. 1-2, p. 3. 2) In Studija nad historyjn ifiz. bulgarskiego, p. 161-165 .. 3) In Vergl. Gram., P, 47' şi Geschichte der Lautbez, im Bulgarischen p. 20. 4) In AfslPh., VI, 75-78; XX, 34; XXIII, 558; ef. şi Oblak, în AfsIPIz., XVII, 161, nota 1. [106] 106 ILIE BARBULESCU se pare că au sunat e, ea" În vremea mai veche" ("Manches spă­ tere a, eigentlich ja, mag in ălterer Zeit noch als e, ea geklurrgen haben"). Tot cam ast-fel şi Lesklen, ') care zice că: "t e wahrschein­ ltch = geschiossenem deutschem e wre in See ", sau că: "im Alt­ bulgarischen... das einheitliche e ist entwerder auf dem ganzen Sprachgebeit oder dialektisch offen, ii, gewesen". Leskien însă, în Handbuch, ed. 6, a. 1922, p. 159 pare a admite că, chiar in sec. IX sau X, t, în unele regiuni ale bulg., era pronunţat ea. Cam la fel se pare că crede şi Conev"), care dă lui 1> valoarea 'a, a­ dică ia şi ea, din care, apoi, mai târziu s-ar fi desvoltat sunetul e, Alţii, de altă parte, ca Geitler J), Se e p k i n 4), fiJologul Tik­ tin 5), pare-se că şi Asb6th 6) cred că plsl, 'f:; reprezenta dift, ea, din care, În urmă, s-au dezvoltat reflexul 'a adică ia şi dialectal ea Oblak 7), Fortunatov, Kul'bakin 8) Vondrak v) cred că -k era in plsl. "uicht ein eng-gedehnter e-Laut, sondern dem heutigen iii, ea der Dialecte der năchsten ostlichen Umgebung Saloniki's gleich". Iar Sobolevskij 10), Miletic Il), sac h mat o v12) susţin că pls. of:; reprezenta sunetul german ii, care era un fel de francez "e închis" sau ai francez, adică compus ea dintr'un a fundamental şi un re- 1) In Handbuch, în Grammatik der altbulg. Sprache, p, 8 şi în AfslPh., XVII, 165. 2) In Uvod p.35 şi Do b r ej s. Cetveroev. p. 76; ef. şi com- baterile lui Iagie, În AfslPh, XXJIl, 558. 3) In Starobulh arskâ Fonologie p. 38. . 4) Spre ex. în Uăebntk: bolgarskogo jazyka, Moskva 1909; Cf. Ia recenzia lui Mdetic, În Af,IP!z., XXXI, 615. 5) In Studien p, 10 . 6) In pom e nita-i recenzie din Nyelvtudomâny, 7) In AfslPh. XVII, 161 ; XV, 131. 8) In Drevne- cerkovno-slovjanskij jezyk p. 10 şi 55 şi Ohrids- kaja rukopis p. c.: 'k = nsirokoe �". . . _ 9) In A itkirchensl. Grammatik, ed:, 2, Berlm, p. 66 ŞI In Verg. slav Gram., 1, 55, 59, 67: "Das e war damals also offrn und ftihrte daher z:.t a". \ 10) In Cerkovno-slav jaz. p 35: .,zvuk·k byl dlja nih otkrytoe mjagbe e. v znaCitelnoj stepeni priblizavavseesja k a i re z k o ot!icavi\eesja ot eU. . .' . 11) In Das Ostbulrzarisclzf! p. 6 şi 75: .'k em zlemlJch brelfes ii mit mittelpalatalem Charakt�r". Acelaş În AfslPh. XX, 581. 12) S. ex. în Rocznik Slaw., Il. 164. [107] INDIVIDUALITATEA LIMBEI ROMANE ŞI ELEMENTUL SLAV 107 dus e dinainte-i. De altfel această părere l'lU e decât cam la fel 'cu a celor, ca Mik!osich, Jagic etc., cari socot pe -k = ea , adică 'Cu e ca sunet fundamental al diftongului dar şi cu a scurt în el. Nu e rostul meu aci .a discuta diferitele argumente, pe cari 'se întemeiază aceşti în văţaţi spre a-şi susţine arătate le lor păreri cu privire la fonetismul plsl, 'k. Trebue totuşi, să arăt, în treacăt. părerea cea mai verosimilă. Dacă îmbrăţişem cu o privire toate aceste idei, găsim că ele se pot reduce, grosso modo, la trei: a) că 'k reprezenta pe je, b) că -k era = cu dift. ea, c) că -k re­ prezenta un fel de a: adică după unii pe ea, cu element funda­ mental e şi cu element secundar, redus, a (Sobolevskf s. ex.), sau, din vn.t-j9' iI\A\Aknf - iKh\iKAs. din z�d-jif' 'rp"n'kTH - Tphni\'.v.. etc. Aşa că, dacă fonetismul plsl.·k ar fi cuprins, la Începutul lui, pe j, nu se poate ca, precum în cazurile de mai sus, să nu transforme şi acest j consunantele arătate premergătoare lui. In plsl., însă nici odată 'k nu exercită o aşa transformare. nici asupra lui t, d, nici asupra lui p, b, v, m; ci cum văzurăm, e numai RPhT-kTu la infin., pe când unde nu e -k ci jq, adică la prezentul indic. e, in adevăr, Bpzuvr.v.. iKAiKA.Y. etc. Tot aşa, niciodată nu apare In plsl. s. ex. *C.lWi\t.TZ ci numai CgWkT�, niciodată *Ci\"kiKdTH, ci numai c"kiKdTH, niciodată *ni\"iCKZ, ci numai n",kcKz. niciodată *,"i\'kmdnl ci numai 'WhpHTH. Acestea invederează, cred eu, că sunetul plsl. 1i nu cudrindea pe j la inceputul lui. Dar nici pe e întreg (ca in diftongul ea) nu-l cuprindea acest sunet al lui 'k. Organismul fonetic al plslovenicei cerea ca cons . . ", ,r, X, când erau urmate de un e, să se prefacă in '1, m, l1J .adică : nom. sg. OC,\X,K� "''''' rom. oblânc are voc. sg.O"'i\.y,. şi În epoca aşa numită a lui lordanes, adică între sec. IV sau V şi al VII 2). Ilie Bărbulescu 1) In POlletiea Alf'abetului cmu« p, 110. 2) Cf. Conev: Uvod p. 33: "obstobălgarski i1i prabăiga�ski izgovor na ·k kato ea ili 'a"; Ibid. p. 34: "scitame starobalg. ezik kakto ni e zapazen v cistlt] si pametnici, za obăta osnova na dneătnite' bălg. govori.-Cf. Oblak În AjsIPh., XVII, ]61. [109] ETIMOLOGII Etimologii (urmare) 109 a se Ocîrji şi (Mold.) 0- girji, a se usca, a slăbi, a se urîţi, ar fi vslav. * ukry şiti, de 'Ia kryet, cîrjă, influenţat şi de .a se zgirci, a se stringe. Exem­ plu: contele se ocîrjea mal mult, trăia departe de lucru­ riie acestea (Dragomir Valahul roman de căpitanul Dessilă, Bucureşti, tip. Independenţa, an probabil 1927, pag. 126). OIejesc (Mold. sud), zărno­ răsc, ţin cu prea puţină rnîn­ care (şi mă olejesc, mănînc mal puţin de cît îrnî trebuie: de abea m'am olejit eli puţină mîncare), vine de la rus. oleg­ ,cut, a uşura, a potoli, 'iar 0/­ tenescul mă olejesc, mă adă­ postesc cum pot: un loc unde să mă olejesc (Bul. Soc. Geo­ gr. 1922, 120), vine de la vslav: '*uleşti-lllellgofl, compus de la teşti, a se culca, ca şi slejesc (V. mal jos). Orbu, V. Ulbu. Oropsesc, nu mai iubesc, nrgtsesc. e neogrec, orizo, măr­ ginesc, determin, separ, aoris­ tul ârisa şi âripsa, de unde, prln asimilarea lui t, oropsesc, ca polologhle in loc de potilo: ghie ş. a. Ursesc e o variantă din 0- rizo, de unde şi bulg, orisvam şi urisvam, ursesc. Ortoman, puternic, VOInic, e probabil alterat din Iotrotnan, (Bihor), hoţornan, hoţ. tîlhar (Şez, 37; 129), de la totru, tîlhar, in Mold. "vesel, viol". În Argeş hartonian, În Munt. . Olt. obişnuit tortoman, în Ser­ bia ioltoman. Cp. şi cu gtrto­ man şi gtrtan, (Munt. vest). mojic, ţoplrlan, şi cu vslav. griitan4, gîtlej, şi cu a girtoni (Olt. Munt. vest), a grohăi. Papugiu, tînăr neserios, u­ şuratic (papllgfi1 de Bucureşti) e turc. papUC/fU, cizmar, CÎr­ pact, păzitor de papuci la gea­ mie, dar la noi vine de la a­ cei chefliî numiţi "papugil" care, la chefuri, aveau obi­ cei să bea din papucit sau Ie­ surile damelor În semn de omagiu. Pîelm şi Piemn (vest), mă­ lai, fă ină de poru m b, in Ma­ ram. "pospai", In Olt. şi Serbia "făină de grîii amestecată cu făină de porumb, coaja de fă­ ină de grîu la turta de mălai", În Mold. cheim şi chilm, poate fi comparat cu alban. miel, făină, ca posac faţă de mosac (Cp, Berneker, 2, 36). [110] 110 AUGUST SCRIBAN Po p ln ă (Munt.), gorgan, mare movilă de pămînt, (Du­ năre) loc mai înalt neinundabil care apare ca ° movilă sau ca ° insulă în bălţile Dunănt (nu­ mită şi gradişte), mal mic de cît grindul, poate veni de la pop, poponeţ. (Cp, Berneker, 1356). Praf tură şi (mal des) praj­ toriţă vine de la praf, prin aluziune la praful care Iese CÎnd loveşti cu ia. în Mold. pleaf­ tură. In Olt. prajtorlţă înseamnă şi "uşă rudimentară din nurele împletite", ca şi praftoriţa Ie­ raruluî (Bul. Soc. de Oeogr. 1922, 123). CP. şi cu bruft, prima tencutală nenetezită a­ runcată pe zid. Prunc vine din lat. provcn­ tus, progenitură, pUI, trecînd prin fazele *proent, *p tu în 1, (de unde vine ung. poronty, porongy), apot prunc după junc (juvencus), ca crunt din *cru­ înt, lat. cruenius. Pururea şi (Trans.) Puru­ rea s'ar putea deriva din lat. provorsus, prorsus, de-a drep­ tui, absolut, din care s'ar fi făcut *pororsus, apoi purnri si pururea, ca aturea din alior­ sum, fr. ailleurs. Cp. şi cu purced din procedo. Răcan, soldat noii, recrut, e un augmentativ de la rac, ca broscan orI broscoi de la broască, mal ales că tot de la rac vine şi racăteţ, răcănel: Deci epitetu glumeţ de răcan e ca şi ce) de broscoi, adresat copiilor. Raz (Munt.), unealtă de ră­ zuit zăpada de pe lespezi, ră­ zuitoare de răzuit lemnul, pîr­ ghie, rangă, drug cu un capăt lăţit de scos pietrele din pavaj ş. a., e sîrb râz, cormană (Ia plug), presa lată care răstoarnă pămîntul. Sel (Dobr. Ialomiţa), torent, şivot, şanţ de scurgere, vine de la turc. sel, arab. seil, to­ rent. a se Sle]t (Mold. nord), a se altera, dar a mal fi încă bun de mincat (de ex., brînza aibă), vine de la rus. slesât» sea, a se aprinde, a se altera de căl­ dură. V. olejesc. Smidă (Mald. Trans.), de­ siş de cumi, alunî, porurnbt, smeură ş, a., ar putea veni din vechiul slav. *svida, pol. swid, swidwa, rus. svidina, corn (pom) saU ar putea fi înrudit cu neogrec. sitnyda, mesteacăn. . Sorcovă (Munt. Mold. sud), \ramură împodobită cu care, la Anul Nou, copiil te ating şi-ţI Jre�zăsănătate, vine de la bulg, survaki, Anul Nou, surovica, ramură verde, de la surov, sur­ va, verde. [111] ETIMOLOGII 111 a Speria (Munt. Mold. sud) şi a spăria (Mold. nord), vine din lat. expavere, de unde s'a făcut spoi, a *spăla, apot, supt influenţa lui par şi par, a pă­ rea, s'a zis spar, a sp ărea, a speria şi, supt alte influenţe, a trecut în conjugarea întîia lă­ sînd o mulţime de forme vech ar! dialectale. Sprehutesc, V. Zbrehud. Stîlfoare, V. Tîrfă. Şuflă V. cofer. Tearh (Mold. Tiktin), sar­ cină, greutate, vine de la ung. ierh, sarcină, cu verbul ter­ helni, a împovăra, rom. a ter­ jeli. Tîlhar, ca şi ung. tolvaj, vine de la *tilhă, "tîhlă, vari­ antă din sihlă, silhă, ţîhlă, de origine nelămurită. Sihlă în­ searnnă "desiş în pădure". Vidu dă forma sîlhă (Trans. vest). brad înalt, la Frîncu "co­ dru", care nu cred că vine din ung. szil]a, ulm. În Bacău (Gra­ 'îul nostru, 434) găsim ttthă­ ris, desiş de tufe, sihliş, Ung. tolvajolni corespunde cu ve­ chiul rom. a tîlhui, a tîlhâri, rar tolvajsâg cu vechiul tîlhu­ şag, tilhărie. NOI am luat a­ ceste două cuvinte de la Un� gurI, dar tîlhar trebuIe să vie din *tilhă, pe care nu-l al) UnguriI. Ar putea fi de origine slavă şi înrudit cu lat. silva, pădure. Tîrfă, ferneîe desfrînată, vine din *stfrjă, de la stîr] (Munt), stîrv, vechf slav. stărvti, de unde vine şi tirfoare (Mold.) lapte acru stricat, sttlfcare (Mold.), excrement, tîrforeală (Olt.), diarere la vite, şi ttrve­ lişte (vecht), mulţime de stir­ vurî. Decî tîrfă înseamnă "pu­ toare". Toloapă (Mold.), încălţă­ minte prea largă, trebuie să fie o variantă rutenească dln ung. talp, rom. talpă, ca totoacă, loc mal întins în sat ori la marginea satulut unde pasc vi­ tele şi se joacă copiil, rut. rus. tolâka, vechi slav tlaka, rom. clacă. O variantă din totoapă al' putea fi şi talapană (Mold. nord), labă (talpă, mînă) Iată, şi lostoţrană (Mold. Munt. est), bucată mare de norol, iaurt ş. a., trecînd prin *lolopană,*sto­ lop ană. Troahnă şi Troană, gutu­ rar, e o alterare din ngrec, vrâhnos, răguşeală. Ţaclă şi Ţaglă (vechi), vîr de săgeată, aZI "a te uita ţa� glă" (Munt.), a te una fix: cu chil ţaclă (Vţ. Rom. 1912, 10, 53); în Trans. taglă, manelă (două la număr) pe care se poartă seniul la ţară, e rudă germ. zacke, ţepuşă, şi ung. csak, vîrf, ca şi cu rom. ţăcă­ fie, cioaclă, cloclu şi inţăglat. [112] 112 AUGUST seRIBAN Ţiglă (Mold.), frigare de lemn, e o variantă din ţaglă, Cp, şi cu germ. zwickel, clin(de pînză). Ţăcălte, frigare de lemn, proţap, (Munt), barbă ascuţită, croc, e o variantă din ţagtă, ţiglă: crap la ţăcălie (Turtu­ cala). Ţef şi Ţeft (Murit.) steajăr, parul din mijlocul ariei, centru, loc de acţiune, moment deci­ ziv, vine de la rus. ceh (ţl'h), de la germ. zecile, breaslă. Ardelenescul ţeh, breaslă (ung. ceh), e dat de Tiktin. Ţopl, porecla Moţilor, vine de la sas. zop, germ. zop], gîţă, coadă de păr împletită, moţ, precum Haholiî (Ucrani, enlr) îşI trag numele de la tia­ hol, rut. rus. "moţ". Hoţ e o variantă din mot, adică .moţat", cu părul rnoţat orI cu căciula ţugurată, după cum clocot, la început .. valet, lache ă ", vine de la cloc, moţ de păr, Cluf, moţ, vine de la longobardiul zupp]a, de unde ital ciuf]o, moţ, fran­ cic tup]a, fr. touf]e, moţ, rudă cu lat titja, vgr. typhe, moţ, egretă, rom. tufă, de unde vine neogrec. lufa, tufă, moţ şi al­ ban. tufă, tufă. Tot de aci şi fr. toupei, moţ. dimln. de la vechiul fr. tOl/P, fop. germ de jos topp, germ. de sus zaPf, moţ (vîrf) de tufă, moţ de păr. Huţanii sau Huţulii îşi trag porecla tot de la ho/. V. cIucure. Utbu şi Orbu tocutot (Mun­ tenia ) orbeşte, in bobote. la noroc, e o locuţiune stricată din orbu ochiulut, macedo-rorn, orbu octiu, tîmplă, după buig. slepo-oko, tîmplă, literar "ochI orb". Exemple: încălecă şi se nărui i'n uibu locului (Conv. Lit. 1910, 316), a lovi în uibu locului. Veşted s'ar deriva cel mai uşor de la lat. * viesci dus, de la viescere, a se ve ştezi, influ­ enţat 'poate de viscidus, cleios, cofleşit, Nu e nevore să pre­ supunem un *vescidus, de la vescus, slab, nehrănit. VIezure (vest), bursuc, vine din vgerm. wisuta, oland. we­ zel, ngerm. wiesel, nevăstuică, de unde, poate, şi bretonul bieuzr, castor, De pe rom. vine alban. v'îedhullii. viezure. Cp, cu mazăre şi brusture, Vig'Iă (Dunărea de jos), pîne lungă, jimblă, vine de la germ. Wei!!/, după numele unul bru­ tar, mi se pare. Vîre 01 (Olt.), vo!bură, ro­ tocol, vîrtej: apa curge În vîr­ coaie (Arhivele Olteniei, 1928, '158), vine de la sîrb. vrtlog, �îrtej, de unde s'a făcut *vîrt­ g6!i, *vMcol, vi/col. De aci şi ve�bul q se vlfcoli şi zlJircoli, în Trans. zvîrgoli, la Dosoftei vlrgoli. Cp. şi cu ung. verg6dlli, a se zvircoli. Cp. şi (u rotocol. [113] ETIMOLOG1I 113 Vreasc şi (vechi) Hreasc, uzitat la pl., În vest Răscote, (V)rascur'î, în Mold. nord, şi Hreşturt sau Hreştrurr, vine de la vechl slav. hvrastă, hra- si l/, vreasc, hvrastiie vreascun; , bulg. hrast, copăcel, fraste, vreascun, sîrb. hrast, stejar, rus, hvârosi, vreascurt, proba­ bil înrudite cu germ. forst, ital. ţoresta, fr. foret, pădure. Zbrehild şi (mai ales) tern. Zbrehudă (Mold.) sturlubatic, dezordonat, zăpăcit vine din brehut (Mehedinţi, DOIna, 1, 260), tehuî, halhul, zăpăcit, poate de la a brehăi şi a brehni, a hămăi (vslav. brehati, *brelz­ noii, a lătra), cu varianta a blehăi şi lehăt, a flecări. De aci şi verbul a se zbrehui (Mold. Rar) a se zbengui, şi zblehu­ lat şi dezblehuiat (Mold. Pop. .. set), dezmăţat, îmbrăcat negli­ gent. Poate că şi a sprehui şi a sprăhui (Trans.) a scutura de colb (vslav. prah, rom. praf), e înrudit, mâl ales că se zice şi sprehuit, zbrehud. Zgomot, V. Gălămoz. August Scriban Românii pe teritoriul polonez până in sec. XVII) 1 Originea Colonlilor După Kaluzniackt 2), fraţii .Gheorghe, Zan şi Dumitru, can In 1402 capătă cârnpul Dobre din ţinutul Sanocului 3) sunt români, iar după Prnchaska s) sunt ruşi. In decursul acestui timp se clădiau mereu sate noi cu drept valah 5), iar celor vechi li se re înoiau documentele, specificându-se amănunţit ce cuprindea acest drept, l1U pentru că de abia acuma s'ar f făcut cunoştinţă cu el, dar pentru ca să se deosebiască "--------- 1) Urmare la Arhiva, anul al 40-1ea 1-2, p. 47. 2) Apud Kadlec, op. cit., pag. 293. 3) A. G. Z., pag. 44. 4) A. G. Z., XVI, pag. XIII (prefaţă). 5) Trebuie insâ de observat, că începând cu sec. al XV, dreptul valah s'a înUns şi asupra satelor ce nu erau locuite de români. Un exemplu, intre cele multe, avem în satul Zubrza, care în 1407 poseda drept polon-fiind locuit de către RUŞi şi Poloni=­ În 1408 a primit drept nemtesc, iar în 1453 poseda drept valah (Persowski, op. cit., pag, 90). [114] 114 TH. HOLBAN bine cuprinsul dreptului valah de celelalte drepturi, cari, odată cu secolul XV au inceput să se influenteze reciproc. Astfel în anul 1422'), Ziemow.t al IV, un prinţ polon 2), dărueşte lui Miczko şi lui Iacob Valahul satul Lubicza din tinutul Beţz, S.3t ce exista încă de mai Înainte vreme după "more et iure Valachorurn, prout tdictum ius Valachorum in omnibus suis punctis, articulis et condlclonlbus ab antlquo extendit se et requirit" 3), de unde vedem, că sate cu drept valah în acest ţinut încă din secolul al XIV, iar acest drept era "ab antiquo ' bine cunoscut. Mai departe înşiră din ce constau punctele mai de sarnă ale dreptului valah, cu toate că satul, după cum reesă din document exista în această parte mai de multă vreme, iar dreptul românesc în sine cunoscut bine de mai Înainte, fapt ce întăreşte concluzirle noastre de mai sus. Creşterea numărului de colonii româneşti pe părnântul polo­ nez - după cum am mai amintit - se făceau din următoarele două motive: 1) Moldova, fiind o ţară bogată şi mică, În acelaş timp, foarte devreme locuitorilor păstori nu le mai ajungeau locuri pentru paşterea turmelor, iar 2) pe de altă parte, vremurile în­ demnând pe domnitor să-şi deprindă supuşii şi cu munca pă­ mântului - cu agricultura -, desigur că a fost nevoit adeseori să întrebuinţeze măsuri mai aspre şi atunci moldovanul legat de tra­ diţie a preferat să ia toiagul pribegiei, decât să-şi schimbe ocu­ paţia. Dar, este lucru ştiut, că mulţi români au trecut graniţa În Polonia ca fugari palid ci, adică atârna de felul de legături ce le avea anumitul domn moldovan cu regele polon. Raporturile din­ tre Polonia şi Moldova, de altfel, totdeauna au jucat un rol ho­ tărâtor În emigraţia românilor. O perioadă mai bogată în această privinţă s'a început odată cu venirea lui Vladislav lagiello. 1) Andrei Luniv : "Lubicza-Kniazi", Pricinki do istorij volos­ kogo prava v Galîcyni (Vezi Zapyski Naukovogo Tovarystva t­ rneny sevcenko, t. CL, Lwow, 1929), În anexă publică dccumen­ luI ce-I cităm. 2) Ziemowit în 1388 s'a însurat cu sora lui Vladislav lagiello, iar în 1396 a căpătat conducerea aparte a tăI'ii Belz. şi a murit În 1446 (ibidem). . 3) Despre acest sat pomeneşte §,i Lubornirski, PtStnocno Ws­ chodnie Wojoskle osady, pag. 10, însă spune c'a fost înfiinţat după drept valah pela sfârşitul veacului al XIV, (Vezi şi M. Hruszewski, Zerela do istor]i Ukrainy Rusy, JIl, pag. 178, unde docum. dela ]564 arată, că neamul primului cneaz a ajuns la a 'l-e generaţie, ce s'ar Împăca cu spusele lui Lubornirski). [115] ROMANII PE: TERITORIUL POLONEZ 115 1 I . < • 1" I I 'TI . , l' ! Un an mai târziu, după urcarea pe tron a lui lagiello, in 1381, Petru Muşatin, domnul Moldovei, s'a prezentat la Lw6w, unde dimpreună cu sfetnicii săi lula căpttanul, Bârlă, Drăgoi ma­ reşalul, Stanciul şi Stan, a jurat credinţă noului rege J). In acelaş an, Petru Muşatin împrumută cu bani pe strâmtoratul rege polon, care în caz de neachitare îi fâgăduise intreg tinutul Halicz 2). Dar ştim, că Petru a căpătat ţara Sepenicului sau a Spinţului, Prin Decem­ brie a anului 1389 boerii lui Mircea, Manea şi Roman, dimpreună cu Drăgoi, boerul lui Petru, stabiliau modalitatea de ajutorare a regelui polon împotriva celui unguresc 3). Domnii români se te­ meau de furia turcească şi erau deci nevoiţi să se puie subt paza unui rege creştn mai puternic. In anul t 393 Roman, domnul Mol­ dovei se închina regelui palon 1); iar Vlad Uzurpatorul, intre 1395 --1396 a fost un favorit sincer al aceluiaş rege 5), care după ce a fost izgonit dela tronul Munteniei a şi rămas în Polonia până la moarte. Roman dimpreună cu fiii săi Alexandru şi Bogdan pela 1394 au fost prinşi şi duşi în Polonia, unde până la moarte au trăit din mila regelui polon 6). Urmaşul lui Roman, Ştefan era in­ surat cu o rudă a regelui 7). Boerul lvaşcu a călătorit adesea in Polonia, cerând domnia Moldovei pentru sine, însă n'a izbutit şi a fost condamnat să rărnâie până la moarte in tara protectoare. Nu izbutise Ivaşcu, fiindcă domnia Moldovei o ocupase Alexandru cel Bun, În vremea căruia raporturile dintre Polonia şi Moldova devenise mai stabile. lată deci, că Într'un timp scurt vedem atâta mişcare În sferele de sus ale celor două ţări ce făcea loc !a noi valuri de colonii În părţile polone 8). Diferitele tratate militare, cât şi economice, încheiate intre 1) Hurmuzaki-Densuşianu, Documente, 1, 2, pag. 295-297. 2) Ibidem, 1, pag. 29'1. 3) Al. jablonowski, Sprawy wcloskie za [agienonow (V. Zrodla dziejowe, X, Warszawa ] 878) pag. XIX-XXII şi N. Iorga, Istoria poporului românesc, Il, Bucureşti, pag. 54. 4) Hurrnuzaki, Documente, 1, 2, peg. 816. 5) AI. jablonowski, op. cit. pag. XXii, îl socoate fiu din flori al lui Mircea. 6) N. Iorga, op, cit. pag. 56. 1) Ibidem, pag. 51. 8) Dar dacă românilor le era deschis drumul să colonizeze părnânturi din Polonia, tot aşa le era deschis şi poloniIor să co­ lonizeze pământuri din Moldova, mai ales pela hotare (V. AI. Jab­ lonowski, op. cit., pag. XLX). [116] 116 rrr. HOLBAN cele două ţări, permiteau moldovenilor să se viziteze reciproc, să se cunoască economiceşte 1) şi culturaliceşte. In felul acesta legăturile economice şi culturale dintre cele două popoa re căpătau noi cârn­ puri de activitate, tntlnzându-se atât la sate 2) cât şi la oraşe. In această privinţă, dreptul valah, care era un drept specific păstori­ lor, n'a lrnpedicat deloc românilor ca să trăiască şi la oraşe. Din potrivă -- documentele ne arată, că mulţi dintre Români au trăit în oraşele mari, unde de multe ori ocupau funcţiuni înalte. Nu numai atât, erau oraşe, unde parte din locuitori trăiau după drep­ tul valah,-fapt ce dovedeşte, că unele puncte din acest drept se potriveau şi pentru viaţa de oraşe. Astfel, în oraşul Dobrotwor o parte din locuitori trăiau după dreptul valah 3) ; în afară de asta o stradă din acest oraş purta numele de : ulita Woloska, ceea ce ne arată, că aici trăiau mulţi români. Tot aşa în oraşul Rohatin, pela anul 1442 găsim doi 1ă­ rani (kmier), cari trăiau după dreptul valah -). In târguşorul Tar­ nagora din ţinutul Krasnostaw, într'un document dela anul 1654 găsim următorii locuitori: cneazul Borîlko 5), Woţoszynkowa, Knia­ ziowa, Steczko Wojoszyn 6); aceste numiri, după cum vedem, ne 1) Schimbul de mărfuri dintre Polonia şi Moldova din vre­ muri vechi era foarte frecvent. Se importau şi Se exportau articole de diferite soiuri. Din Polonia se aduceau mai ales: postavuri --­ probabil fabricat tot de românii deveniţi cetăţeni ai Poloniei (V. J. T. Lubomirski, op. cit., pag. 16)-, barhotă, pălării, pantaloni, cureluri, pânză de Lemberg şi nernţească, cuţite, coase, seceri, etc., iar din Moldova se exporta mai mult vite, precum şi blănuri, lâ­ nuri, etc. (AI. jablonowski, op. cit., pag. XXXII). 2) In privinţa activităţii românilor la sate ne vom ocupa În­ tr'un capitol special, dar vezi şi J. T Lubornirskl, op. cit., pag. 16 şi urrnăt. 3) Zerela, III, pag. 310. 4) A. G., XIV, 463, 474, 478 şi Zerela, 1, pag. 152-155. 5) Şeful unui sat cu drept rusesc se nurnia : tivun sau �a­ taman, uneori şi deseatnic, în satele au drept palon se nurnra : wlodarz, în satele cu drept nemţesc: vuit sau şoltuz, iar în sa-tele cu drept valah totdeauna cneaz : -acest cuvânt formează un crite­ riu după care se poate cunoaşte, dacă îun sat anumit se conduce după drept valah sau nu, pe câtă vreme celelalte numiri adesea se amestecă între ele. (Vezi K Kadlec op. cit, pag. 299). 6) Zerela, III, pag. 27-30. [117] ROMANII PE TERITORIUL POLONEZ 117 arată.că în orăşelul de mai sus o parte din locuitori, dacă nu toţi, erau colonişti români şi se conduceau după dreptul valah. Români găsim şi În oraşele: Betz, August6w 1); in oraşul Chelm �), un oarecare Radku Woloszyn poseda una din cele mai frumoase case. In Karnionka orăşel în ţinutul Karneneţ (din Podolia) 3) de asemeni găsim locuitori de origină românească; iar În însăşi Kameneţ, pe la anul 1514 găsim un cetăţean cu numele Wolos Ivanovici, care moştenise casă bună dela tatăl său 4). Trăiau Români în oraşele Krasnostaw 5), Drochobycz "), Hrodlo '), Lubaczow 8). In Lwow . găsim români ajunşi la înalte demnităţi: în anul 1486 un oarecare Ion Valah este consul general 9), iar În 1489 nobilul Sirna Vala­ hul şi câţiva fraţi de-ai lui Iti) a par ca cei mai bogaţi carr eni din acest oraş. In oraşul Potylica din ţinutul Lubacz6w primar era Irku Valahul 11), iar în oraşul judeţan Sanok, pela anul ,1407 găsim pe un Nicolai Valahul !»), care în 1417 13) şi 1430") este consul ge­ neral in acest oraş. In orăşelul Socal de pe râul Bug, în anul 156415) aflăm doi români, precum şi în oraşele Stojancw din ţi­ nutul Sokalski 16), in Sczerzecz din ţinutul Lwowului 17) în Steczow din ţinutul Sniatyri-ului 18) În Zawalie din acelaş ţinut 19), etc. Dar 1) Ibidem, pag, 139, 143. 2) Ibidem, pag. 41-45. 3) Ibidem, pag. 170. 4) Litovska Metrika, 1, 1, No. 149. 5) Zerela, 111, pag. 3. 6) Ibidem, 1, pag, 198-202. 7) Ibidem, 1lI, pag 74. 8) Ibidem, III, pag. 238-242. 9) A. G. Z., XIV, pag. 140. 10) Ibidem, XV, No. 2007. 11) Zerela, III, pag. 242-252. 12) A. G. Z., XIV, 108. 13) Ibidem, 160. 14) Ibidem, 258. 15) ZereJa, 219. 16) Ibidem, 223. 17) Ibidem, 357--363. 18) Ibidem, 1, pag. 5. 19. Ibidem, pag. 6-8. [118] 118 TH. HOLBAN în afară de aceste numeroase exemple, multe din oraşele polo­ neze cari au apărut în secolul al XV şi al XVI au fost la înce­ put sate cu drept 'valah. De pildă, satul Bolechow Walachor6w din anul 14721), după această dată, a fost transformat în oraşul Bo­ lechow. TQt aşa satul cu drept valah Dubna, Înainte de anul 1593 a fost transformat în oraşul Debno 2). Aşa Încât nu putem admite părerea, că românii, ca unii cari se ocupau numai cu păsroritul aveau ură înăscută faţă de oraşe şi că din această cauză n'au putut trăi şi organiza oraşe 3); din potrivă, după cum am văzut erau chiar părţi de oraşe ce se conduceau după dreptul valah. Este adevărat însă, că dreptul valah prima dată a fost compus de păstori pentru gospodăriile păstoreşti, dar după cum vom vedea, elirninând anumite puncte din acest drept, referitoare numai la viaţa de păstor, vom căpăta un drept cu pretenţii şi întrebuinţări urbane; partea din dreptul valah, - care mai mult se potriveşte pen­ tru părerea emisă este, fără îndoială, organizaţia judecătoriască 4). Pe de altă parte vedem, că românii erau un element harnic şi întreprinzător, având în vedere, că multe din satele locuite de ei după dreptul valah au fost transformate în oraşe şi în deosebi forma îngrijită în care era ţinut satul românesc; iar această cali­ tate a românilor ne dovedeşte în deajuns însemnătatea ce-au pu­ tut'o juca în devoltarea culturală si economică din Polonia. Incepând cu anul 1431, relaţiunlle dintre Moldova şi Polonia se strică. Cu toate că, oarecum din cauza deselor lupte dintre a­ ceste două ţări, ne-am fi aşteptat la o scădere a coloniilor româ­ neşti în Polonia, vedem că se întâmplă tocmai contrariu: vremea fiilor lui Alexandru cel Bun şi vremea domniei lui Ştefan cel Mare insarnnă o culme in desvoltarea acelor colonli-). Luptele polono­ române se învârteau în jurul oraşelor Sniatyri, Kolornyja precum şi întreaga Pocuţie 0) cari între anii 1388 şi 1411 se aflau în mâ- 1) A. O. Z., VII, 127. 2) K. Kadlec, op. cit., pag. 294. 3) Ibidem, 1. c. \ 4) Despre care tratăm În capitol special. 5) Izydor Szaraniewicz, op. cit., pag. 41. 6) Pocuţia cuprindea partea de Jară din.tre Ni�tru. şi Car�ati, mărginindu-se la apus cu făşia de pământ dintre raurI,le Lukiew şi Bistriţa, iar la răsărit cu linia afluentil�r Kolaczyn ŞI partea de jos a Cerernuşului (Vezi K. Kadlec, op, CIt. pag. 295). . [119] nile Moldovenilor, dar după această dată au fost perdute şi de abia Ştefan ce I Mare, pela anul 1502, a reuşit să le recâştige ; însă n� pentru multă vreme, fiindcă odată cu moartea sa (1504) Po­ cuţia a fost perdută pentru totdeauna. In acest răstimp, adică până la sfârşitul secolului XV, si­ tuaţia coloniilor româneşti din Rusia Roşie se prezenta în modul următor. Mai mult au fost colonizate ţinuturile păduroase dela poalele Carpaţilor, şi anume ţinuturile: Lwow, Sanok, Halicz, Przernysl şi Sarnbor ; însă nu mai puţine colonii româneşti cu drept valah s'au fondat şi mai departe spre nord În lungul râurilor Stir, Bug, Belz, Huciwi şi Wieprza prin ţinuturile Belz şi Chelm 1). Ast­ fel, În secolul al XV găsim următorul număr de colonii: în ţinutul Lw6w-peste 50 aşezări, în ţin. Sanok-peste 45, În ţin' Halicz­ aproape de 402), În ţinutul Prezrnyşl-e-peste 28, În ţinutul Sarn­ bar-aproape de 20, În ţin. Belz=-aproape de 6, iar în ţinuturile Drohobycz, Sniatyri, Bar (Podolia) câte mai puţine. In secolul următor satele cu drept valah se adaugă, in unele părţi chiar destul de mult, Însă odată cu sfârşitul acestui veac în­ cep şă-şi îdecadă 3). In această vreme mai multe colonii s'au în­ fiinţat în ţinuturile Sanok, Sambor şi Przernyşl. Numărul noilor colonii formate în decursul secolului al XVI se prezintă cam În chipul următor: in ţin. Sanok-68, Sambor-62, Prezemysl-29, Belz-19, Skala-8, Chelm-5, Kamiouka-4, Halicz--4, Hrcdlo-e- 2, iar În ţinuturile Grodek, Ryanow, Lwow, etc., câte una, sau două. Vedem deci, că În afară de tinutul Lwow, în toate celelalte numărul coloniilor noi din sec. al XVI s'au mărit cu mult, În u­ nele ţinuturi, cum este cel al Samborului s'au întreit. Pe de altă parte satele cu drept valah, sate de păstori emi­ namente, nernaiavând unde să se Întindă spre apus, şi-au făcut loc spre nord În stărostia Ratenskl, pela Ratna În basinul Pripetu­ lui şi al Turiei Această parte de ţară ocupa o întindere cam de 30 mile poloneze şi era foarte băltoasă şi mocirloasă 4). Până pela 1) J T. Lubomirski în Biblioteka Warszawska, 1853, IV, pag. 1-56. 2) Linicze nko le socoate aproape de 50 (Vezi K. Kadlec, op. cit., pag. 296). 3) jan Rutkowski, Skup solectw w Polsce w XVI wieku, Poz­ nan, 192!, pag. 1-- 26 . 4) . Biblioteka Warszawska, 1855, II, pag. 209-232 (J. T. Lu­ bomirskl, Starostwo Rateriskie), i .. , .J \ 'l'j , •···.H·.' , " D •• j'. , , . , "' li I I ROMANII PE TERITORlUL POLONEZ 119 [120] \ 1) Biblioteka Warszawska, 1. c. 2) De exemplu în ţinutul Samborului s'au întreit. 3) In ţinutul Lwow, sec. XVI-câteva, ţin. Halicz, sec. XV- 38, în sec. XVI-4. anul 1528 locuitorii acestei provincii se ocupau mai mult cu tăie­ rea pădurii şi prinderea peştelui, iar ca o urmare a acestei ocu­ paţii, În aceste părţi a înflorit pescăria şi industria forestieră. Nu mai mică însemnătate pentru ocupaţia locuitorilor de acolo avea şi vânatul animalelor sălbatice. Dar trebuie să subliniem faptul, că agricultura nu s'a putut întinde pe o scară mai mare, cu toate că pe alocuri îi mergea destul de bine şi nu s'a putut Întinde pen­ tru că părnântul era sărac şi pe deasupra plin de bălţi. Dar din cauza neraţionalii exploataţit a pădurilor, precum şi din cauza pă­ mântului puţin roditor între anii 1538 şi 1551, o bună parte din locuttort au părăsit acele locuri şi s'au mutat in alte părţi. Faţă de această situaţie prefectul acelui ţinut dimpreună cu adrnistra­ tarii săi s'au gândit, că lucrurile se vor Îndrepta, dând satelorră­ mase drept valah, pentru ca În felul acesta părnântul nepotrivit pentru agricultură se va transforma În toloacă pentru oi şi vite albe. Şi într'adevăr conform acelui plan, unde satele au căpătat drept valah 1), Însă coloniile românilor În acele părţi nu s'au înmulţit, mai ales din cauza locurilor băltoase. Din cele de mai sus constatăm, că satele cu drept românesc au trecut departe hotarele Galiţiei şi s'au întins în toate părţile pe teritoriul polonez. Este adevărat însă, că cele mai multe din ele au fost întemeiate pe teritoriul Galiţiei, adică în ţinuturile Sano­ kului, Samborului şi Przemysl-ului, In aceste trei ţinuturi dupăcum am văzut, coloniile româneşti, cu deosebire în secolul al XVI au luat un mare avânt 2), în timp ce în alte ţinuturi, ca de ex. în a Lwowului, Haliciului, din potrivă, au scăzut 3). Satele cu drept românesc din Galiţia n'au fost înfiinţate nu­ mai pe părnânturile regale, dar şi pe cele private. Este drept, că mai multe au fost satele regale, decât cele private, întru cât primele şi-au putut păstra mai mult vreme dreptul lor valah cu foarte puţine schimbări, pe câtă vreme În satele particulare totul depindea de voinţa proprietarului, care adesea era stăpân direct al locuitorilor, adică era cneaz. , Urme ale satelor particulare eu drept valah ne-au păstrat scrisorile rămase de la bogătaşul pdlon Petru Kmita, pe ale cărui , I t TH. HOLBAN i20 I I I i i 1: I [121] ROMANII PE TERITOHIUL POLONEZ ======= 121 posesiuni au trăit mulţi români. După un document din anul 1584 ') reesă, că pe pârnânturile acelui nobil la acea dată se aflau pe-te 30 colonii cu drept valah 2) lntr'un inventariu din anul 1553, În ţinutul Prezernyşl, În lungul râului Slrwiez, se numără cam vr'o zece din astfel de sale; iar după un nit in­ ventariu din anul 1561 .,) se găsesc peste J 7, ceea ce însarnnă, că în cursul a 12 ani s'au format acolo şapte noi colonii. Tot 17 sate numără în această parte şi scrisoarea din anul 1589 '). Dar judecânu după restul de documente, ce s'au descoperit ulterior şi ale căror număr este şi mai mare, găsim că astfel de sate au fost mai multe ;'). După cum reesă din colecţiunea de documente "Zerela" CI lui Hruszewski, cele zece sate cu drept valah menţionate la anul 1553 şi cari se aflau În bazinul fluviului Strwicz, ar fi următoarele: Ustrzyki (cet. Ustşăki), Bandrow, Stebnik, Lopusznica (cet. Lo­ puşuiţa), Starzawa (cet. Stajava}, Smolnica, Korosno. Liskowate, Berehv şi Prosiek ; iar cele şapte colonii mai ilai, menţionate dim­ preună cu ceie J O la anul 1565, sunt următoarele: Lopuszanka Mala, Pohorila, Korostenko, Lodynka Mda, Katyna, Smereczna, Lodyna; cu toate că unele din aceste din urmă colonii sunt tot atât de vechi cât şi cele zece (de ex. Srnereczna şi altele). Trebuie încă de amintit, că unele din aceste sale poscdau câte două drepturi. De exemplu în satul Brilinca, găsim drept va­ lah şi rusesc G). De luat în consideraţie este şi faptul, că uneori cneazul unuia din satele pomenite, avea subt stăpânirea sa şi alte sate mai mici, cum a fost de ex. cneazul din Brilinca, care stă­ pilnia şi Cisowa, aşa încât astfel de sate-s-nepomenite în docu­ mente ca sate aoarte=-, formate pe proprietăţi pri vate, În a doua jumătate a secolului al XVi au trebuit să fie mai multe. Kadlec socoate, că trecezu peste 20 2). Privind Îl! general răspăndirea satelor CIl drept românesc, în­ fiinţate în ţările ruseşti Ît] decursul veacurilor XIV, XV, XVi, În 1) Biblioteka naukowego zakladu irnienia Ossolinskich, 1847, 1847, II, 37-40. �) �1. Stad.nicki, O wsiach tak zwanych woloskich, pag. 5-7 . o Zerela. II, pag. 10. 4) AI. jablonowski, Zr6dla dziejowe, XVHI, II pag. 2-3. 5) Vezi partea: Răspândirea satelor valahe. 6) Zerela, II, pilg. 121 şi AL jablonowski, op, cit., pag. 3. 7) Op, cit. pag. 298. 2 [122] 1) Vai Răspândirea satelor. Prof. Fr. Buj(lk, Historja (:sad: l1ktwa ziem polsklch w kr6tkim zarysie, 1929, pag. 17, arata ca În decursul veacului XV şi XVI în Polonia s'au format cam peste 500 colonii ClI drept valah, în timp ce Kadlec găseşte numai 315. \ 2) Această chestiune mai am,nunţit o discutăm În partea II-a: Dreptul Valah. 3) Numiri de persoane cern �unt: Stăncel, Nicel, Demian, Ursar, Turei, etc. (A. G. Z" XVII, 1503, anul 1478). 4) Cum erau de ex. satele Sucha, Wadowice, Porernbka, etc. din ţinutul Zafor (Brblioteka ordynacy. Kr. sinskich, t. Il, anul 1564 pag. 339 şi 308). Th. Holhan TH. HOLBAN 122 urma unei mai atente cercetări a documentelor, găsim, că numărul acestor sate Întrece cu peste sută suma dată de învăţatul ceh Kadlec l)-singurul cercetător mai nou şi mai demn' de încredere a acestei chestiuni. In cercetările noastre ne-am ţinut strict de cri­ teriile, după cari se poate stabili, mai mult sau mai puţin fără greşală, dacă un sat anumit posedă drept valah 2). Trebuie de pre­ cizat, că nu s'au luat în socoteală şi acele sate, cari după numi­ rile curat româneşti Se dovedeşte, că acolo trăiau romănt s) şi nici acele sate şi localităţi, unde se menţionează. că românii îşi păş­ teau turmele, plătind dările cuvenite conform dreptulUi lor valah -). N'am socotit aceste sate între cele cu drept valah, fiindcă nu Se poate dovedi prin nimic, vizibil, că ele posedau acel drept, cu toate că prin presupunere se poate admite aceasta. Un sat Se con­ sideră cu drept valah, posedând cel puţin următoarele date: 1) menţionarea În document, că satul se conduce după drept valah; menţionarea în document, că satul are în frunte cneaz; 3) un kmet (ţăran) cu drept valah se putea mufa În alt sat numai cu dreptul său; 4) Locuitorii unui sat cu drept valah sunt judecaţi în primul rând de cneazul lor, precum şi alte puncte. Aşa dar, pentru ca să cunoaştem, dacă un sat se conduce după drept valah, trebuie să cunoaştem continutul acestui drept, chestiune pe care o discutăm într'un capitol aparte, Dar trebuie să mai avem în vedere, că în afară de acest nu­ măr mare de sate cu drept românesc documentar dovedite, multe au trecut din vreme la alt drept, fie ca despre ele nu ni s'a păs­ trat nici o ştire şi în felul acesta n'au putut să ajungă la cunoştinţa noastră. (Va urma) ) [123] CONT!HBUrIE LA BTOGR<\FIA LUI EUSTR \T1E LOGOFATUL 123 Contribuţie la biografia lui Eusrrattc" Logofătul o biografie a lui Eustratie logofătul nu s'a scris; în treacăt nurnat s'a spus despre viaţa lui că e "necunoscută cu totul"2), sau ."aproape cu totul necunoscutăv-). Fiindcă publicaţiile noastre de­ cumentare oferă câteva date care aruncă oare care lumină asupra vieţii acestui om de ştiinţă al secolului al XVll, z m crezut că ru .of; inoportun adunarea lor, şi prin aceasta reconstituirea fie şi m:­ mai din câteva trăsături a împrejurări lor în care a putut trăi un 0' r 1 [143] COMUNICAI11 ==== 143 al lui Hvper ion .xoroano-i arde pare", din giulgiul negru "se âesţăşor marmoreele braţe', iar ochii "lucesc adinc, himeric, ca două patimi fără saţ". EI se naşte de data aceasta din haos. Şi soarele e tatăl meu, Iar noaptea-mi este rnumă. Acum el are ceva hlpnotic, ceva care tulbură adincurile su­ fleteşti, şi Cătălina simte aceasta, cînd spune că are frumuseţea unui demon şi că privirea lui "o arde" şi nu o lnghiaţă ca mai înainte. Această putere seducătoare, această atractie, este indi­ cată aici nu numai de cuvintul "demon" ci şi de acel giulgiu negru pe care-I poartă acum fiul nopţii şi nu al mării. Sentimen­ tul pe care la inceput Cătălin a il simte ca ceva eteric, creşte, devine o pasiune puternică şi irezistibilă. Se poate spune, deci, că întrupările Luceafărului nu sînt decît simbolurile evoluţiei sentimentului de dragoste ce stăpîneşte inima Cătălinei. Cătălina, a afirmat iarăş d-l Vianu (op. cit. pag, 130), "are ceva din psihologia uşuratică a petsonagiului [ementn din "Ve .. nere şi Madonă" sau din "Scrisoarea IV". E mai clar credem că psihologia ei este aceia caracteristică unei tinere În a cărei minte există un chip ideal pe care-I iubeşte şi de care este per­ fect conştientă că nu-l va aparţine: In veci îl voiu iubi şi-n veci Va rămînea departe. Ceva instinctiv îi spune ei că această dragoste este impo­ sibilă şi atunci trebue să accepte dragostea unui pămintean. Cind ea îmbătată de amor, ridică ochii, vede Luceafărul ..... Şi 'ncetişor Dorinţele- i increde, cu acei aş rugăminte ca să-i pătrundă în gind, dar nu să-i lumi­ neze "viaţa" ca la inceput, ci .norocui". Felul cum ni-i prezen­ tată Căt ălina, arată că Eminescu a simţit că nu poate fi vinovată nici şi nici Hyperion (respectiv omul de geniu), deoarece ei spune că geniul, pe pămint, "HlI e capabil de a ferici pe cineva nici capabil dea fi fericit. El n'are moarte, dar Il' are nici noroc" (M. Eminescu, I11S. acad, 2275 bis, pag 56). Sint fiinte a două lumi de care nu-i poate despărţi nimic. Cătălina şi Cătălin, cărora Eminescu, datorită intuiţiei sale artis- [144] N. D. Audl'ieş 144 N. D. ANIJb.1IEŞ =--=---.--=-::-::---.----.::-=.:=.::::=.:::::::.-==���TI::::::::::.��=:._::.:..::::::::....�::_ _ _:::..�=: tice, pe IIngit alte atribute de asemănare, le dtj şi actlaş nume, deosebit doar prin gen, rămin să trăiască În lumea in care-I pe­ frece norocul. Monetde curente în Moldova şi contra va= loarea lor în Polonia Ia sfârşitul sec. al XVI. 1) Printre alte documente aflate În arhiva generală din Varşovia, am găsit patru Însemnări relativ la averea lăsată de Iancu Sasu, domnul Moldovei. Acest domn nenorocit, care a domnit între anii 1579 şi 1582, fiind mazilit de Turci a fugit In Polonia dimpreună cu averea şi curtea sa. Aici însă, din ordin turcesc, dar mai ales din dorul de răsbunare CI lui Ştefan Bathory 2), ca Un al doilea Ştefan Tomşa, la 20 Septembrie 1582 a fost decapitat în inchisoarea d il! Lern­ berg. Iancu intrase în Polonia cu soţia sa Maria şi 5 copii, cu 8 curten] şi 36 slugi, cari după moartea stăpânului lor, afară de fa­ milie, au fost expediaţi inapoi În Moldova. Averea domnului 11101- dovan însă a fost oprită de regele f!ămând de bani. La 20 Septembre, adică În aceeaşi zi când a a fost ucis Iancu, Ştefan Batho-y din Varşovia împutfrnicise pe tezaurariul curţii, Iactnt Mfodziejonski, căpitan de Krzeczon, să caute pretutindeni averile domnului român 3), fiindcă regele era precis informat, că Iancu afară de banii găSiţi la el, mai avea diferite sumt datorate sau împrumutate pe la diferiti negustori din Polonia. In felul acesta s'au Înscris în "socotelile regale", aşa numi­ tele "rachunki Kr6Jewskie", dările de samă, pe cari le (film mai jos, ştiri cari până acuma încă n'au fost date publicităţii. In aceste "Socoteli" găsim, că Iancu a adus cu sine din Mol­ dova În numerar: 31179115 taleri, dintt'� cari: 18257 taleri erau ----- \ 1) Comunicare pregătită pentru c6ngresuJ numismatic din Bucureşti, ţinut Între 19-20 Octombrie 1933. 2) N. Iorga: Relaţiile comerciale ale ţărilor noastre cu Lern- bergul, BUcureşti 1900, pag. 53-56. I 3) N. Iorga, op, cit., pag. 56, I I [145] C0MUN1CAHI 145 1 I I , '1' compuşi din monetă măruntă: aspri şi bani, 6695 taleri din aspri bani (=aspris banls), probabil o altă manetă măruntă, iar 6237 taleri compuşi din tal eri vechi (=taleri antlquis). Deşi pisarul regal adesea se încurcă În total urile date, totuşi noi vom cita aceste sumi pentru a putea să ne dăm sama mai uşor de valoarea monetelor curente În Moldova în valută polo­ neză. Documentul ne spune, că un taler adus de Iancu conţinea uneori 40 aspri, iar alte ori 50 aspri sau 60 bani. In valută po­ loneză un taler valora 35 groşi şi numai rareori 30 groşi. După cum reesă din acest document, banul era socotit drept o manetă moldovenească (=moneta valachlca), iar talerul şi asprul erau ma­ nete străine întrebuinţate numai În Moldova. D-l Proî. O. Zane, în interesantul său studiu numismatic, publicat la laşi În revista Cercetări istorice (1928, an. IV, No, 1, pag. 4) arată, că În Mol­ dova în sec. XVI se întrebuinţau următoarele monete : aspri, zloţi tătăreştl, ughi, arii, galbeni turceşti şi ungureşti, lei, taleri, florini şi potronici. După cum vedem, nu aminteşte despre ban. Pe de altă parte ştim, că în Polonia secolului XVI se între­ buinţau următoarele manete: Ilorinul polonez egal cu 30 groşi, groşul egal cu 18 denari, --- denarul era cea mai mică monetă-, florinul unguresc (de aur) egal cu 35 groşi poloneji, talerul egal cu 35 groşi poloneji, deci În valută poloneză un florin snguresc era egal cu un taler. Afară de acestea se mai întrebuinţau, însă mai rar, zlotul, grzywna sau marca. Documentele citate ne arată, că voevodul moldovan a adus cu sine taleri, aspri şi bani, iar regele avea nevoie să ştie câte parale a capturat dela Iancu în valută poloneză, adică în Ilorini - cea mai întrebuinţată pe atunci În Polonia. De acea contabilul regal face socoteală şi găseşte, că 31179115 taleri fac 36376 Ilo­ rini, adică suma de bani gata găsiţi În cassa voevodului, soco­ tind câte 35 groşi de fiecare taler, Cât priveşte răspăndirea celorlalte surni ale domnului 11101- do van lăsăm să vorbească documentele ce le anexăm şi cari in­ teresează mai mult pe economişti. Dăm numai numele persoanelor cu cari Iancu a avut legături comerciale: Belczecki dela Lwow, Lubiemecki, Stetanowski, Makowecki, Stanislaus Szulcz dela Lw6w, Iosef Nachyrnowicz evreu dela Lwow, [146] 146 TH, HOLBAN un alt evreu dela Lwow, Constantin Cormaetri, Gavril Karpusz armean, Iurg Paczo, Filip Armeanul, Leon Grecul, Iarakari Grecul Chajmlecz evreu din Buczacz, evreul Samuel, evreii Israel şi Stema din Snlatyri, Marku Kawka din Sniatyn, Stăncel dela Lw6w, un alt evreu din Lwow. Toţi au fost constrânşi să plătească datoriile con­ tractate ClI domnul moldovan lui Ştefan Bathory, deşi unii dintre negustori au protestat Împotriva acestei măsuri 1), arătănd ca la trecerea prin Moldova li se vor cere să achite datoria faţă de sta­ tui contractant, Documentul arată că nişte negustori poloni au fost arestaţi la graniţă din ordinul voevodului Petru, pentru neachitarea datoriilor vechi. De abia la intervenţia În scris a regelui a fost eli­ beraţi. Astfel prin prezentarea acestor patru dări de samă regele palon a putut şti precis averea lăsată de Iancu, iar datorită curio­ zWiţii Jui,astăzi o putem şti şi noi, An e x e: Anno? 11579--158Z] 2). Spissanie czeliadzij Hospodarskijviţ [ancula Palat (=/nvcn­ tarierea cornpanionilor domnului lancul voevod): Dunna uxor illius I Bochdan puer illius I Domna Lianna Anni 11 I Demna Knessna Annt 10 I Dornna Woinyka I Donna Despina. Mamka habet uxorern in Soczawa: Pril1ij (?) mator palatinae ! Fotinij (?) Greca Ancilla I Heli­ zabet Ancilla Manceps I [assirni Ruska 3) Ancilla Kupna I Solornia Greca Ancil1a I Maryka Greca Ancilla I Czarnlinij Hungara I Glucka Greca. Sludzy (= slugile). Michael Wisthiary thess, rerrestris I Antoni Generi Palatlui Grecus I Bernardus, Zupparius ex Insula Rodis I Stroyss logoffeth. Ancill(a) I Philipus Pilius uxoris palatini Arrniger senior I [anakij kuprar pocillator I Petrus prefecfus equorum turcicofum I Besani \ 1) N. Iorga, op. cit. 2) Rachunki Kr61ewskie No. 348, Il (foI. 86--87) în Archi­ wum GI6wne din Varşovia. 3) In loc de o ştersătură: Turkini. [147] COMUNICA.li 1 _ .. _---====.-- == 147 Armass ') senior tortorum I Georglus Fogarasslus 12 Anni Scriba Hung. 2) 1 Paraschewa Scriba ,) Grecus puer adultus I tlor. 2 Ma­ nuel Orecus puer 1 fior. 2 Georgtus Hungarus puer ! fior. 2 Marczln od Warschawij puer I Stati puer adultus I Petrlls Armiger I Petrus Valachus Dobos vezyk I Antonaci Grecus !OCllS penes dominam I fI. 3 Szepticzkij I fI. 2 Szimon Szass I fI. 2 Czobosanus, Pedites. Bratoj Tizides I Szereny Peter I Racz Mihaly I Bekessy Mi­ klos I Racz Farkas I Horwat Peter I Racz [anos I Horwath Istwan I Racz Peter I Szasz Oeorgy I Wozuicze odprawicz I Szobek fI. 1 I Chwedor n. 1 I Gawrila fi. 1 I Staszko fI. 1. Anno 1583 August=Septetnbre 4). In deposito jancula incuti tanturn taleri No. 24484115. In as­ pris videliczet et Banis valachicis nurneran' aspras per 40 ad Tha­ Ierurn et Banos 60 similiter ad Thal. Cuius summa in banis et asprie TaI, No. 18257 et in Taleri antiquis No. 6237. Totius per gros. 35 polonico a'stiman' facit fior. 28564120. Qua corn' pecunia in Aspris banis Taleri 66.95 facit per gros. 35 fior. 7811110. Toti tacit fior. 36376. Distribuia eiusdem. Do Belczeczkv de gratia S. M, R. dati Talert 1000 facitflor. 1166120 [anculincy Leopoly per me fior. 500. In Expeditionern familiae Stabuli puerorum et aliorum servi­ torum [ancula In' provisionen equorurn solutionen in hospicijs dati fior. 310. Lubiemeczky pro Tapetijs fior. 1400. Damni in maneta Walachica excussione pra nemefl' jlor. 28/2117. Suma Sorum debitorum cum domno facit fior. 618917. 1) In loc de prefectus pedie. 2) pe margine: 5 inensis. 3) Şters: grecus. 4) Rachl1nki generalnl' No. 36213 (foi. 182-184) ân Archi­ vum Gl6wne din Varşovia. [148] 148 TH. H()L[L\N PXl1t parata pecuniam depositi [ancula Palatini fior. 30186124. R!l Damni in Aspris et Banis. Ad probarn facien' in officina Monetaria ad rnanus Stepha­ nowsky dati erant in Aspris Ta'J 1200 in quemlibet Taler' 40 aspras cornputan' (ussi sunt exhac surnma Taleri Dom' per gros. 30, fior. 1134. De essent ad integram surnmam palon' ilor. 266 et hac ex cd rone' qucd 40 Aspras tantem numerat erant. in Taler' ct ad pondiis Ta'l nonis positi Aspris 50. Ta'I nonu' efficint Ha puod 1200. Ta'l efficerent Aspris in Ta'l 40 poslte No. 48000. Et so in Ta'l positl efîlcerent Aspras No. 60,000. Decsent itaque Aspra' No. 12.000 per 50 positi in Taler efficerent Ta'J 240 per gr. 35 fior. 280 Et per 40 ponen' facit Ta" 300 facit fI. 350. Minus vero per enssores damni positi fior. 16 cum tanturn ponunt fior. 266. Ad eandem officinam in manus domini Makoweczky in Aspris et banis dati Ta'l 9600 Cussi sunt ex eisdem Ta'! 7278. Ex qui­ bus in irnpensarn distribuf Ta'I 1398. Rxiit' Ta'I 7 J 38127 per gr. 35 fior. 8428117. Deessent ad integram Summarn Ta'l 9600 deducti impctjsis suprascripti Ta'l 2182 gr, 27 facit polanicos fior. 2546117. Ta!eri 9600 per 40 Aspr' computan' pronemllnt Aspre,t' No, 384000. Et per 50 numeran' prOnenilJllt Aspra' No. 480000. Decssent Aspra No. 96000 per 50 in Ta'] computan' facit Ta'l 1920 per gr. 15 polonicos fIor. 2240. Et per 40 computall' eS5ent Ta'l 2400 facit fior. 2800. Plus per cussores positi damui fior. 306. Summa damui per Cussofes positi fior. 2546117. Rut'in Aspris et Banjs Ta'l 10183117 per gr. 35 computaii tacit Hor. l1880122. Parafa pecunia' in Ta'l et Manda Polonica fIor. 8843114. Summa totius resta parata pecuhia' fa cit fior. 30186124. A/uza 1583 (August-Sep/embre) '). \ Percepia Debitorum j,mcula pala�ini Valacbia ex inquisiti ombus Leopvli facit. , In prima inquisiti'one Stanlslaus Szulcz Civis Leopo!iell'. Residum debiti sui propry Ta') 4410. Pro l')sepho Nachymowicz judao Leopolien' fidciussÎonis Ta'l 560. [149] COMUNlCAHJ 140 Totius facit Taleros No. 4970 tacit fIor. 5798i 10. Ad ronern eius debitl. Judao Leopolien' pro argento apud tundem accepte el in usus Palatlni converso : quod etiarn est confiscati solvr re debebit fior. 652. Pro bobus per Domino Thesaurari Curiae apud eundern ac­ cepti reslduum debiti per S. M. R Mtern suscepti fIor. 346. Stanislao Scholcz condonati per S. M. R. Mlem fIor. 200. Surnma deductorurn fior. 1198, Residuum debitl rebus Sericeis et pannis Montelupius exol­ vit una CUlTI debito M. D. Franasa' Ueselini fior. 300 in ea' SUtTI­ mam computatorurn inx' condusi om' roms cum ipso Iacta Iacit fior. 4600[10. Per Coustantmum Cormaetri. Debita parata pecunia accepta eorum Summa facit fior. 2027. Videliczet: Apud Gabrielern Karpusz Arrnenum qui debebat Ta'l 1508. Ex quibus pro cuppa argentea olim [ancula dati deduxit Ta'l 180. Rxut accepti ab eodern Ta'l 1328 facit fior. 1549120. Jurgi Paczo debebat Ta'l 236 iacit fior: 275110. Philipus Arrnenus debitorum dedit Ta'l 26 facit fior. 30!1O Leoni Graecus debebat Ta'I 240 dirnissi sunt eique Ta'l 4 residuum dedit fior. 274120. [arakary Graecus debebat Ta'J 371 dedit ;J71 dedit ad rom fior. 397. Rut apud eundem exigen' que sunt exolut ut suma. Summa totius facis flor. 2527. Ex 11is Janculincy ex gratia S. M. R. ad literas dati fIor. 500. Hut' ut supra fior. 2027. Debita nondum percepta Ex prima inquisitione. Apud Chaymiecz ]udeutrl de Buczacz probobus 340 p1'o eisque Panni Lundul1' Stani 31 per gr. 40. Parata pecunia Ta'l 1225. Ex his solliti domino capto' Ba- 1) Rachunki generalne No. 36213 (foI. 185-187) in Arhiwul1i g!()wtle din Varşovia. [150] 150 TH. HOLBAN eu' ad quletonern [ancula boues et pro 140 bobus unt' perctpien't fior. 980. Quarn summam [udaeus obligavit se sol dur' pro Iesto Pen­ tecoste futuro. Samuel [udaus pro bobus 320 retinint soluti Bandei et Ka­ zljnildec recognoverunt. Ex secunda inquisitione. Israel et Sioma de Sniatyn juda'i debent panni Lundunen Stam' 20 per Ta') 40 tacit Ta'J 800. His arestata erant merces in Walachia ei ad literas S. M. R. prop­ ter absentiam Theloneatorum Walachia nondurn libertate ac solu­ tio debiti ad literam mlsslonem merem' ex Walschia delata. Marek Kawka de Sniatyn tenetur panni Luudunen' Stam' 5 et Ta'l 40. Anno 15831). Rerurn Sericearum et panni diversi in exsolutionl de biti per Stanczel civem Leopoliensls Palatini olim Walachiae. Anno 1583 contract. �. Suma debiti eiusdern in ex. inquislotion' factam Iati Ta'l 4970 per. gr. 35 facit fior. 5798110. Ex hac summa Judeo Leopolien' pro argcnto ab eodem accepte in usum [ancula debitum exoluturn fior. 652. De gratia M. R. Stanczlo dirnisissi fior. 200, etc. etc, Summa donati per S. M. R. fac. fI. 1498. Restat summa debiti fior. 4300. ru. Holban. Un document dela Ştefan V. T ornşa. 1622 (7131) Oct. 24. Ştefan Tomşa : au venit Înaintea lui Vodă şi a boerilor Bejan biv staroste şi cu luraşco şi s'au pârât cu Nichita paharnicul din Hilipeşti pentru păr[i de ocină şi ve­ cini din satul Balma ţinutul TrotuşuJui. 1) Rachunki Kr61ewskle No. 258 (foI. 284) în Archiwum gI6wne din Varşovia. [151] 151 ,., .. _-"-_. =.-=_.============ HUl ClTU;\>d( H) 1000(1" )IUd K�fKO(i\") emIl(! 1"1\( C )mll(! rn(i\)llf. 3f(I\<\)i\l 1"\Ul(i\i\dR)CKO(i') Ul(iK} npllli\E np'''(J\) M.î 1" ,.. Ci\8rd Hd(W) &E}I�"(H} &H(<<) cmdpo�c)mE. Ii IOpd(W)KO H mEr,I,'H(C) 3/\ i\HLI,H(M). C� Ci\Srd HUlf HEKlmM'\ t11.(X) ("i)(m) X"IMunHIHI "/l(i\H) Hklm(X) '1(\(cm} 3/\ Ul('IIl)UHItS i�1 ll.l('&'U) H'kKII(X) C1.CF!i\H) Ul(rn) CEM &1\(X)Itz. '1100 S RMo(cm) rn�mpS(ILI)I,(H)'O 1', ne REII10(1\<\) (sic) w(U\!) ne u(X) I\O"P01(! RONII: cz.mRopH(I\H) I",(mi\l:!) ItHI"'1 m�(K)I"l\i\O ,'IItO i\o(c)mMO(C) RK '11\(em) C(')­ il,a(lt) Im(&) cmdpc(cmH) Udi '1i\( ('111) pa4"EI(! 1', cr. fi\I;i(u) Cf.Cf(i\U}. 1'11\>\,1; 1I(Il)LI,"k 1', XHI\lI(n) II K7.C-k 'Id(cm). 3A RI'U,SUMlllf. '1010 �1i\"d("I1) Ul(m) HUlHi\(IU)'\S tt>ll\7,1f C7. �,&,'i(B) CUf('&') �11H'k XHi\u(n) I\"'IXIUO. d 1{1. 'l(\(em) UHwmM nY>(x) i\o(c)mMO(C) ta.d: 'Id(em) UlU.S f(l') I\PY.l'(\(�) "MUC'!). el'. e(i\)u(u) e1.Cf/I./1 ,'1,\>\1. ;;'1>111 �)P'j;(H)\J"'1 '�I I)S(llh1tl CiJ(rn) *7.(I-I)mI-.H:& II Il'krllll(l:ic) \1 nd�(I\). A K� 'lt\(CI1l) IOpc\(W)',S /\o(c)rn(\/\o(c) .\I-I/\o(p). H "'M<\II. lU'.,\rJ:(R)WE ne IIX i\<:IG{lOI(! RO"'" mC(K),"""I.\ �I i\,\rti(t\)m •. 1'1 t"il(rn) I-II\(C) 1\,\(1\11) ,'. nOIllKp7.t\II(I\II) (EC) ,\\(u) H(,"). Ud n(x-) {I,\(S)t\'kMtli'E ";\"0 ,\,d CKi\f(IlI). n(X) n.hlKM CiJ('t)UHl:!. II i\ 'k(/\)III-IS C'I. lUW(,''') AOXO,�O(,\') II(H) i\<.\(C) IH t'MII­ 'Udf{m) UpR(I\) ell(I\\) illi(c)rn':'(I\<\) IHlIU('\\). X l'(e)N'h &fI\·I�(,\). X "i/l(n�rrJ: RE(I\) /\01'Q,t.HlI 8'11( S e li! Ki\m� ""'1-3Îli\,\ m( K) "1\ X I\t!I\"('1) Original pe hârtie bine păstrat. Pecetie pe ceara roşie, in­ disciîra bilă. Arhivele statului Secţia laşi. Pachet 95. Dos. No. 4. Acelaş Pachet la No. 3 e şi sur etul documentului în următorul cuprins. Tălmăcirea ispisocului .. ". Domnului Ştefan Tornşa Vvd pentru păr a a nişte părţi din satul Bahn a din leat 7131 Oct. 24. NoI Ştefan Voevod cu mila lui Dumnezeu, Domn pământului Moldovei vin ind inaintea noastră Bejan biv staroste, şi luraşco, s'au părât de faţă cu sluga Nichita păhăr. din Hilipeşti pentru neşte părti de acină, şi pentru neşle vecini din satul Bahna ce este in ţinutul Totruşului. Şi apoi intru aceste ei dintru a lor bună voe intre dânşii tocmindu-să s'au învoit. Deci s'au vinit în partea lui Bejan fostul staroste toate părţile lui Rafei şi cu neşte vecini anume Itea şi Hi1ip şi toate părtile de cumpărătură ce au avut de la Iona şco [152] 152 C. A. STOlDE === Bilăe şi cu un vecin anume Filip Mihai. Iar în partea lui Nichita păhămicel s'au venit toate p�rt!fe tâtâne său Drăgan Galic; eu neşte vecini anume ginerele Prenţi) şi Giurgiu! de la Făntână şi Pctir şi Paul. Iar în partea lui Iuraşco s'au venit Andor. Drept aceia noi văzând a lor de bună voe toemală şi in­ voi re şi de la n ri am dat şi le-am întărit lor ale lor lmpărţiri ca să le fie lor drepte ocine şi moşii cu tot venitul şi altul să IlU se amestece inaintea aceştii cărţi a noastre. Domnul au poruncit In Eş anul 7131 Oct. 24. L. P. G, ss. Ghengne De pe orighinalul sărbesc .... tălmăcit de mine gios iscă/Hul din cuvânt in cuvânt intocmai. Hrisant Erimonah. Iulie 1 Const. A. Stoide Cu privire la întinderea rotacismului In Revista Istorică Română, III, 2-3 din 1933, /a p. 3l2, d. prof. A. Rosetti publică o notă in care afirmă că nu e adevărat ceea ce spun eu in Arhiva, XXXIX, p.67-69, când zic că: cei­ lalţi filologi, afară de mine, ar fi "negat trecerea sporadică a lui n la r, În anumite cuvinte, În afară de graniţele teritoriului unde inovaţia a fost cândva normală (adică in afară de Bihor, Mara­ mureş şi Bucovina). Aceste fapte SUtJt grupate însă (Ia cei/a/ţi filologi) sub denumirea de "pseudo··rotacism". Aşa zice d. Rosetti. De cât deosebirea dintre mine şi ceilalţi filologi (intre cari se află şi d. Rosetti) stă tocmai în faptul că ceea ce dânşti numesc .. pseudo-rotacism", şi pe care dumnealor il atribue dislrnilaţlei, adică evitării li mbii de a a vea 2 Il în acelaş cuvânt şi de acea \ pe unul din aceşti Il limba îl preface Î\ll r, eu spunând contrariul zic: că nu e adevărat că limba evită 'astrel 2 Il şi că, de asta, nu e adevărat că, În aceste cazuri cu �!l, un 11 prefăcut În r ar fi dlsirnila]ie. ci această pref acere e tot rotaclsrn. Acest lucru l-am dovedit cu cuvinte din limba română, pe cari ceilalti filo­ logi şi d. Rosetti nu le băgaseră de seamă când şi-au formulat acea părere a lor; le-am dovedit mai intâi în Arhiva, XXVII, p. [153] COMUNICARI 153 204 şi XXX, p. 385-6, şi apoi in alte numere posterioare, De altfel, această susţinere a mea a prezentat-o, Încă o da tă şi d-şoara prof. Dr. Margareta Ştefănescu cu prilejul recenziei ce a făcut - in Arhiva, XXXII, p. 152-3 - ideii greşite. la fel cu a celorlalţi filologi, din cartea d-Iui Rosetti Etude sur le rhota­ cisme, apărută la a. 1924. Dar d. Rosetti, in nota sa mai sus ci­ tată din Rev. Isi. Rom. nu pomeneşte nimic de această recenzie şi de prezentarea argumentelor mele făcute de d-şoara Ştefă­ nescu; ba nici nu răspunde la argumentul meu, însoţit de exem­ ple: că limba română are, în acelaş cuvânt 2 n in cuvinte ca senin lat. < lat. serenus, anină < lat. arena, cunună < corona, sau adaugă un al doilea Il în g enunchlu, amănunt. Imi permit a crede însă, că nu astfel se discută problemele ştiinţifice: negând pur şi simplu cuiva ceva fără să intre în discutarea argumentelor acestuia. Astfel că faţă de această negare fără argumente a d-lui Rosetti, rămâne valabilă şntnţiftceşte numai susţinerea argurnen­ tată Şi exemplificată a mea: că ceea ce ceilalţi filologi împre­ ună cu d. Rosetti numesc "pseudorotacism", adică distrnllaţle, nu e astfel, că e pur şi simplu rotacisrn "În afară de graniţele teri­ toriului unde inovatia a fost cândva normală" (adică în afară de Bihor, Maramureş şi Bucovina). De aceea şi exemplul meu nimu­ rui, cu r în loc. de Il (lat. nemine(m), nu e disimitaţie, adică pseu­ do-rotacisrn, ci e rotacism în Oltenia la 1824. Acest lucru, evident nu l-a înţeles din articolul meu d. Rosetti şi de aceea imi spune că: nimeni nu a negat trecerea sporadică a lui Il la r. Apoi, d. Rosetti, privind cu un strâmt orizont, zice că În cuvântul pl. brecirt nu e., cum am spus eu, un Il (din un sg. bre­ cin) prefăcut in r, ci că aci t' chiar un "r etimologic", pentru că acest cuvânt e in latineşte hraci/e (deci ca în sare < lat. salem etc), Dar desigur că .?i a:î gr ·şeşte. Şi iată de ce. In adevăr, la­ tina clasică are br acile ; dar ,e că nu toate formele româ­ ne:;;ti de origine latină trebuiesc scoase din cele cunoscute 111 la­ tina clasică. Aşa că, din momentul ce limba română are numai brăcia, hr ăcinar şi brecirf sau orăcin nu avem dreptul să scoa­ tem cuvântul românesc din bracile ; căci formele rom. ne arată cel mai probabil Că va fi existat o formă de latină populară DU cu suL-le, ci cu un suf.-n. Şi desigur că asta a avut 1'1 vedere şi Tiktin, care in Dicţ. român-german al său, pune, la etimologie, nu pe lat. bracile, cum face, privind cu orizont strâmt, d. Rosetti, 4 [154] Ilie Bărbulescu -. Recenzii 1 I ,� rLH:: BAH.BULESCU 154 şi ca dânsul Candrea în Dicţionarul Enciclopedic al său, ci pe lat. bracae, atât la cuv. pl. brăcm cât şi la brăcinar. Aşa că r din brăcirî provine din un Il ( OVICI dat de Domnul Mihail Racoviţă lui Ioan Neculce, care chemase la judecată pe cumnatul său Ilie Catargiul, pentru că acesta ar fi făcut "cărţi cu mesteşuguri pe Prigorenii ; Catargiu niagă vreo pre­ tenţie asupra aceste moşii şi Domnul hotărăşte că dacă cineva ar fi făcut astfel "de cărţi" pentru moşiile lui Neculce "să nu se creadă". In preambulul documentului se aminteşte împrejurările prtbegii fostului hatrnan, şi reîntoarcerea lui prilejită "den porunca prisăminaţit porţii de ertari", când Domnul s'a "milostivit şi Dom­ nia me şi l'am adus pe pământul său." Original pe hârtie la Direcţia Liceului. 2) Un document dat de Domnul Origore Ghica din 12 Mai 1739 (7247), lui Ioan Neculce biv vei vornic în pricina cu M-rea Secul pentru hotarele Prigorenilor. O relaţie interesantă aflăm în document, anume că mama lui Ioan Neculce fiica lui Iordache vis­ ternicul, rămasă văduvă (toarte tânără după alte isvoare) s'a re­ căsătorit c'un Iordache grarnaticu. Documentul e inexact transcris, făcând din Chiriac pahami­ cu care e Chiriac Sturza două persoane şi căsătorindu-t cu ambele fiiei ale lui Orig. Ureche."Antemie Păhu fata lui Ureche vornicul", şi "un Chtriac păharnic ci-au avut fimeie pe Alexandra fata lui Origore Ureche, sora Aqtemiei Păhu", pentru ca ceva mai jos să spună "Chiriac Păhu ce-au ţinut pre Alexandra". P. P. Panaltescu, Corespondenta lui Constantin Ypsitantl cu guvernul rusesc 1806-181O.-Bucureşti 1933. In arhivele fa­ miliei Czartoryski din Cracovia, autorul publicaţiei a găsit scriso­ rile adresate de către C-tiu Ypsilante princepelui Adam Czarto­ ryski, rămas sfătuitor al ţarului, după ce exercita se funcţia de ministru de externe al Rusiei. Această corespondenţă aduce un în­ semnat aport pentru cunoaşterea mai amănunţită a evenimentelor din 1806-1810. Mai mult, în aceste misive in numr r de 36, a­ dresate prinţului Adam Czartoryski, ministrului rus generalul Bud­ berg, comandantului oştilor de luptă ' .. contra Turcilor, generalul Michelson,- memoriile către guvernul r�s şi suplica înain.fala t�­ rului etc.,-se găsesc ştiri necunoscute până acum de istotlOgrafJa noastră. Dar publicaţia O-lui P. este şi un preţios izvor pentru elucidarea unor chestiuni de istorie universală europeană a timpu­ lui. lntr'adevăr corespondenţa princepelui Ypsilanti dă amănunte I I [167] RECENZII 167 asu pra rivalităţii franco-ruse în genere ŞI In principate. Conturează rolul ce l-a jucat autorul ei În deslănţuirea războiului ruse-turc, arătându-se cu acest prilej ca şi altădată, un abil diplomat şi bine informat asupra politicei constantinopolitane. Scrisorile îl mai arată convins ruso-fil in opoziţie cu Alex. Şuţu, Caii machi, Hangerti franca-fiii -luptător pentru ideia creş­ tină şi precussor al evenimentelor din 1821. Se remarcă ca pro­ pagandist În răscoala Sârbilor. Nu mai puţin interesante sunt ideile lui de unire a principatelor Într'un stat "Dacia" al cărui rege, evi­ dent. să fie dînsul - fapt realizat În parte pentru o scurtă durată. Ca urmare a acestor idei este "memoriul asupra organizaţie! prin­ cipatelor române" adresat guvernului rusesc În 1807, care merită atenţia noastră. Ideia unificării principatelor la care să se adaoge şi Basarabia (Bugeacul) este demonstrată de data aceasta ca fiind În interesul Rusiei şi chiar Porţii. Se ridică contra Fanarioţilor - bine înţeles exceptând pe Ypsilanti. Face consideraţii asupra reformelor ce-ar trebui înfăptuite -- dovedind, dacă nu o înţelegere a structurii aşezărnlntelor ţării adoptive. - o cultură remarcabilă. D-I P. sprijinit pe informaţii bogate, face apoi o discuţie a acestui memoriu-proect. D-sa indentificâ pe autorul memoriului în persoana marchizului de Saint-Aulaire, secretarul lui Constantin Ypsilanti - socotit de generalul Langeron ca autor al ideii dacice. Corespondenţa ce succede memoriului conţine ştiri de mai mică importanţă - începuseră intrigile contra lui. O ultimă licărire de activitate politică a ex domnului este relatată de post-scriptumul scrisorii din 2 Martie 1808 în care arată prinţului Czartorijski, credinciosul său protector, că Mustata Bairaktar i-a cerut să me­ dieze ca pacea Între Ruşi şi Turci să se negocieze În Muntenia sau la Rusciuc şi nu la Paris ? ... In ultimele misive printul ce elaborase planuri aşa de măreţe se arată depeizat - el căzuse victima calomniilor şi persecuţiilor generalilor ruşi. Se retrage cu toată familia la Kiev unde-şi cum­ pără o casă - nu închiriază cum spune D-I P. - relatez acest amănunt din scrisoarea către contele Romantzov "Votre excellence n'ignore pas que j'ai achete une maison ă Kief" etc., ca fiind şi aceasta un argument de a rămâne în menţionatul oraş, atunci când i s'a cerut să se mute la Moscova - fiindcă izbucnise războiul În Galiţia. Public-aţia se închee cu scrisori ce formează obiecta 1 vieţei [168] 168 v. POPOVrCI de familie. In 1816 C-tin Ypsilantt moare la Kiev. D-I P. Înso­ ţeşte importantele documente cu un studiu introductiv care Între­ geşte şi confirmă ştirile - reuşind să dea astfel un tablou al vremii - cu toate că nu aceasta i-a fost intenţia - spune dom­ nia-sa -. V. Popovici. L. 1. Boga, A doua ocupatie rusească a Ţărilor Române Chişinău 1930. - Politica mestanismulut rusesc a găsit în Eca­ terina II-a o preţioasă colaboratoare. Dar în drumul Cspolulut vi­ zat atît de mult de planurile creştine ale monarhilor ruşi, ţările ro­ mâne erau o barieră incomodă - deaceea la rigoare erau ocupate. Cartea O-lui B. aduce o contribuţie de date relativ la răz­ boiul ruso-turc die 1769-74 şi în special la istoria politică, eco­ nomică şi socială a principatelor În perspectiva evenimentelor, Studiul cuprinde o descriere a dosarelor moldoveneşti şi munte­ neşti din cele 95 pachete cu documente din arhiva ministerului de justiţie din Moscova. Materialul este ordonat în 2 capitole mari: dosarele moldoveneşti şi ale Tighinei şi dosarele munteneşti etc. In primul capitol sunt relatate ştirile despre organele ad-ţiei cen­ trale, ţinutale, dînd în rezumat bogate piese din dosarele arhivei. După ce sunt arătate circumstanţele în cari a fost ocupată Moldova se semnalează guvernatori! şi activitatea desfăşurată de de ei - peste care plana supla inteligenţă şi profunda înţelegere a situaţiei - generalul Purneanţev comandantul armatei 1 ruse.­ Ucazurile şi mai ales rapoartele şi ordinele conţin informaţii unice. In ele se oglindesc istoria operaţiilor militare, a situaţiei politice, economice, financiare şi religioase a Moldovei acestei vremi. Deasemeni se găsesc suficiente elemente pentru istoricul cercetător care ar vrea să dea o schiţă a opiniei publice de atunci şi promotorii ei. "Dosarele munteneşti" ne dau qate interesante relativ la admi­ nistraţia rusească a Munteniei şi a felului de a lucra a divanulu] - - împărţit în patru departamente -- în\ plus expediţie chestiunilor banatului Craiovei şi raiaua Brăilei. Şi aici se remarcă puternicul impuls al generalului Rurneanţev, dat guvernatorului Meder. Dosarele abundă în ordine în cari se tratează despre înfiin- [169] R.ECENZII 16 ţarea paştelor în Valahia, situaţiei ţăranilor, o egală distribuire a impozitelor şi alte multe acte interne. Conchid: Dat fiind că istoriografia noastră nu cunoaşte ma­ terialul documentar 'din arhivele amintite mai sus, studiul O-lui B .. e un preţios Îndreptar pentru istoricul ce ar căuta să reconstitu­ iască istoria acestor timpuri învăluite de neguri. V. Popovtcl, N. S. Derăavin. - Literaturnoe siroiteîsivo v socialisiiceskoj Moldavii (Structura literară în lv\o!dova socialistă) în Trudy lnstituta slavjanove denija Akademii Nauk SSSR 1, 1932, 239-296. La Il Oct. 1924 - prin hotărârea VUCIK - a fost creeată Republica Autonomă Socialistă Sovietică a Moldovet (AMSSR) '), 2). Pentru promovarea unei vieţi naţional-culturale în această re­ publică s'a luat o "rezoluţie" în 19303). Până în 1932 s'au creiat : un "Institut al instrucţie! naţionale" - prima instituţie de înaltă învăţătură, 9 şcoli technice pentru diferite specialităţi - cu mai mult de 6000 studenţi moldoveni - 4 ziare noi, dintre cari 3 în limba mold., unul fiind al pionerilor comsomoli 4) şi 4 şcoli FZU, pe lângă stabilimentele lndustriale, urmate de 5000 audienţi la cursurile de zi�i de seară - cam 200° Îo faţă de 1929. Dela 388 1) "Ca un istoric răspuns la răpirea Basarabiei - de la pa­ tria ei sovietlcă (241) - de către burghezia română, la asupririle ce se petrec acolo .... Ia rornanizarea forţată a teritoriului" (239) "cucerit cu puterea baionete; militare si cu neruşinarea politicie­ nilor şmecheri din Sfatul Ţării. ... , pentru a servi ca un fel de co­ lonii interne (Ia olaltă cu Bucovina, Banatul, Transilvania şi Do­ brogea nouă "răpite" şi ele) şi ca arenă a unei permanente ex:­ ploatări a masselor populare (240). 2) In rep. ,; moldovenească" populaţia românească e de 34,2°! o. Restul: 50,4% Ucrainieni. 5,7°/0 Ruşi, 4,8°/0 Evrei; 4,9°/0 Bulgari Nemţi, Polonezi, etc. (243). ' 3) Rezoljucija dispn zidirja nacyonalo-kulturnlky yntărlty la sedinca bjurouluj KPCU di oblasti dila 25, Xll, 1930 (în ziarul "Moldova socialtsty" 1931, 1, 2). 4) "Skynteju Leninistr (sic), cuprinzând literatură pentru co­ pii, apare la 2 săptămâni. 5 �t,��-'---- [170] D. CHANJALA 170 =========================================== coaIe de tipar productia s'a ridicat în 1930 la 1529 coaIe. Rezo­ luţia mai propune: crearea unui teatru, cor şi o orchestră simfo­ nică moldoveneşti, răspăndirea cinematografului, a radiolui şi în­ zestrarea bibliotecilor J). Prevăzând piedici în calea "moldoveni. zării", puse de diferite elemente ale aparatului sovietic - şovinis­ mul dominaţiei ruseşti - şi pe acelea ale unui naţionalism local şi democratic sau pur şi simplu românesc (deja apărute, pag. 247), ea adaogă încă la capăt: lupta contra tuturor abaterilor de la linia leninistă În chestiunea naţională, pentru moldovenizarea aparatului sovietic fără a-I desucrainiza, sprijinirea ziarului "Moldova socia­ Jisty" şi apropierea lui de rnasse, Îmbunătăţirea tiparului pentru copii şi tineret şi crearea de legături ale scriitorilor locali cu or­ ganizaţiile literare ucrainene şi ruseşti. H Comitetul ştiinţific mol­ dovenesc" (Moldnauckom-ul), cel mai înalt organ de iniţiativă ştiin­ ţifică moldovenesc, va lucra pentru studierea Moldovei şi a culturii (limbă, istorie, literatură, etnografie, artă, etc.) şi răspândirea ştiin­ ţelor teoretice şi practice (statut 1. 2). 2). Atât Sovletele cât şi autorul acordă importanţă limbii rnoldo­ veneşf mai mult din p. d. v , principial politic (251). Dar, insi­ nuând În ace/aş timp contra "teoriei unităţii P. române în dialec­ tele ei", ca În contra unei "ipoteze, care serveşte interesele na­ tional-fascismului românesc" �şi care Îşi· propune să paralizeze unul din izvoarele (adică, limba deosebită) ideologiei autotiomiste şi separatiste ale Basarabiei", autorul cuprins de o subită dra- 1) Rezoluţia apreciază că: "RE:alizările Moldovei sovietice s unt cei mai buni factori pentru revoluţlonarea şi libera rea rnasse­ lor populare de pe malul drept al Moldovei (sic). Insufleţtrea miş­ cării revoluţionare În Basarabia, cererile masselor ei muncitoare de a se uni la Moldova Sovietică dovedesc că România Boerească nu poate înăbuşi tendinţele Basarabiei muncitoare către AMSSR". (Ia autor pag. 247). 2) Din cauză că "nu urmează' linia marxistă-leninistă". nu selecţionează elemente tinere, "nu se\ opune decât foarte slab t�.n­ dinţelor Îngust naţionaliste". nu întreţine relaţii cu organizaţlJle ştiinţifice marxiste ucrainene şi ruseşti] autorul deja crede că Mold­ nauckornul trebueşte .. radical reorganizat-' (248). Lucrul e foart� semnificativ si firesc totodată şi desigur că timpul va duce la ŞI mai mari neînţelegeri între tnternaţionalismul iudeu-rusesc şi rnol­ doventsrnul - oricum românesc. [171] RECENZII 171 goste faţă de soarta limbii moldoveneşti 1) şi a Moldovanului ba­ sarabean, care nu înţelege nimic din limba românească 2) străină .splrttului limbii lui 3). Faţă de atunci existenta orientare "pseudo­ moldovenească", adică "vorbind la propriu românească" a. J. rnold., sau faţă de o formă "săracă" locală, el propune ca bază "limba vie a masselor moldoveneşti, trnbogăţind-o treptat în mă­ sura creşterii poporului moldovenesc şi creind un anume xcitV11, in care s'ar imprima procesul reconstrucţiei socialiste al repu­ blicei" şi o cultură naţională ca formă, dar internaţională ca con­ �tinut 4). Toate acestea însă fără a duce la o .mecntică rusificare sau ucrainizare' a ei şi nici la o separare a ei "printr'un perete . artificial" de elemente străine de limba română a masselor mun- 1) Ca re "se prezintă ca limbă şi nu ca unul din gralurite dialectului daca român" (252). 2) In loc să constate pur şi simplu o reală desrobire Între limba populară şi cea literară - ceiace este fatal, chiar la bol­ şevici - O-sa se hazardează În demagogice afirmaţit că limba românească ar fi fost impusă de către boeri, etc; etc. Este dea­ dreptul nenorocit sistemul acesta de a face ştiinţă. Dacă O-sa s'ar ii gândit puţin la limba rusă pe care o scrie, dacă această limbă ar putea fi înţeleasă de orice rus, care nu a făcut serioase studii clasice şi franţuzeşti, desigur că ar fi fost mai măsurat. Limba D-sale este revoltător de inutil împestriţată cu tot soiul de barba­ risme. Dela Kotnuna la motivtrorka, etjud şi oportunisto-impre­ sionisticeskt eniuziazm este un zarzr,summarno un cikl organic de elemente străine integraltto nemotivirovanye, cari dau traktov­ «ai O-sale un aspekl de agitacionnast' şi intensivno-subjekttvnyj aijekt. 3) "Limba română În Basarabia are ca vehicul pe moşieri, fabricanţi, negustori, jandarmi, funcţionari fiscali, judecători, în­ tr'un cuvânt pe aceia cari traduc în fapt colonizarea provinciei şi pe cari Îi urăsc rnassele apăsate şi exploatate" (252). şi "în calea evoluţie] istorice, ea (limba română) apare deja ca o forţă statică şi ca o piedică" (253). 4) Se teme imens totuşi de "adoptarea de elemente burgheze­ beereşti din 1. română, de un naţionalism îngust", ca şi de ,,teii­ şizaţla unei limbi ţărăneşti mărginîte, lipsită de vechiul trai sătesc şi de psihica individualismului strângător al burgheziei ţărăneşti" ,(254). [172] 172 D. CRANJALA citoare 1) ŞI mei de limbile slave inconjurătoare t bis], pentru ca să poată "să devie o rnassă de limbă organizată pentru toate massele muncitoare moldoveneşti şi înrudite cu ele" (355). Neavând nici o tradiţie literară până la revoluţie, deoarece sub turci, sub ţari ca şi "acum sub copita burgheziei şi boerirnej româneşti Basarabia a rămas ca un fel de adaos colonial, periferic ducând culturalmente o jalnică existenţă (257)" - fără centre cul­ turale, ea a fost lipsită de o creaţie literară; şi, chiar dacă a avut una - de originale sau traduceri, În special după revoluţia din 1905 - aceia "se limita la burghezi mea şi boerimea inteligen­ ţei cu tendinţele ei românofile şi pseudopoporane" (258). Moldova de dincolo de Nistru n'a avut nimic. In schimb are "comoara ine­ puizabilă a poeziei orale ţărăneşti"; doine. hore, kyntăce din Jumia veki, haiduceşti, povestiri, proverbe, etc., cari îşi aşteaptă cerce­ tătorii folcloristici 2) - una din sarcinile nobile ale Moldnaucko­ rnului. Influenţe În literatura moldovenească revoluţionară nu s'au putut exercita decât din partea poeţilor ruşi noi şi câteva urme formale de la Alexandrl şi Eminescu. Literatura aceasta s'a născut în timpul efectuării procesului de reconstrucţie socialistă şi na­ ţional-culturală al AMSSR, odată cu prima gazetă a Mold. şov.: Plugarju ros (înlocuită acum de una mai mare "Moldova socialisty") care, spune "criticul moldovenesc tov. S. Lehtcyr": 3) "a pătruns în toate satele şi sătişoarele Moldovei". Creată de numitul critic moldovenesc, cu o limbă care la Început era adesea pseudo va- 1) Mai ales, fiindcă ( comparaţi cu nota 1) limba moldovenească de pe teritoriul AMSSR şi Basarabia e cu totul aproape şi ge­ netic tnrudită la baza ei cu limbile de naţie moldovenească ale masselor muncitoare din Valahia, Macedonia, Tracia .... " (255). 1 bis) "Stând pe deterrninatele poziţii naţionale, să nu uite poziţiile de clasă, cari în condiţiile speciale de existenţă al AMSSR. ridică obligaţia şi necesitatea nnei strâmte comuniuni ClI munci­ torii intregii Uniuni sovietice şi a întregit Românii, la graniţele cărora Moldova sovietică este aşezată ca un forpost al nou ei lumi" (256). \ . 2) P. Kjor Kyntici moldovinest' (norodnici) kulesy di P. KJor, Balta 1927-28. \ 3) In articolul "Plugarju ros" - ,,0 gazety zylniky" din co­ lecţia de articole literare şi critice: I. Yainberg şi .. S. ��}Itcrr Ynirebâr' literari, 1928-30 Ed. di Stat a MoldovlJ, Tlrlspolja, 1930. [173] lahă-recte românească, gazeta aceasta GBnţinea o .Pastna literary" ') ; in 1928, această pagină devine "Molâova literară", organ al SSMP supliment la Plugarju ros şi apoi independentă, cuprinzând şi cri­ tică 2) "Editura âi sfat a Moldavij", creată încă din 1924, a tipărit, până În 1929, 4� cărţi beletristice moldoveneşti printre cari şi tra­ duceri din ruseşte şi ucraineşte; iar de atunci cifra cărţilor tipă­ rite s'a mărit creindu-se şi .Biblioteka skriiiorilor tnoldovinest', Acestor creatii - spune autorul - oricâte lipsuri şi greşeli li s'ar putea imputa, nu li se poate nega meritul de a răspândi cuvântul moldovenesc în AMSSR, între colonii le moldoveneşti din Ucraina şi Caucaz, ca şi în Basarabia. Literatura moldovenească ne având în urma ei decât 3-4 ani de existenţă - "epoca primei concen­ trărt de forţe literare sovietice rnold., a primilor paşi de literatură naţională În republică" - şi deşi încă îşi dibueşte mijloacele de expresie, "totuşi întâlnim o cantitate destul de mare de lucrări, aparţinând unei întregi grupe de scriitori" (261). Despre şcoli şi grupuri literare nu poate fi încă vorba, "deşi nu se poate nega că deja se constată tendinţele unei diferenţieri sociale, corespunzând situaţiei diferitelor grupuri sociale în AMSSR şi prezentând fapte variate şi adesea contradictorii" (262). Produs al reconstrucţiei sovietice, ea poartă caracterul specific al expresiei' ei ideologice, fiindcă "rădăcinile ei se hrănesc din prezent". r\ 1" I • ,1 j RECENZII 173 Primul original În proză e povestirea lui D. Milev: Mos Goricy 3), în limba vie moldovenească. Descrie nenorocirea stă­ pânirii româneşti În Basarabia. Moş Ooriţă ("figură cu totul tipică a reprezentantului revoluţiei sărăcimii ţărăneşti - bolşevice -" (263), care in fruntea ţăranilor protestează contra unor abuzive confiscări de grăne de către jandarmi, e arestat şi dus la închi­ soare, după nestârşite bătăi. Se termină cu dictonul "Apa (adecă, stăpânirea românească) kurii, ketrili rămyn". D. crede că autorul 1) Unde au scris şi Kjor, Miler, Andriesku, Durnitrasko, cari mai târziu s'au organizat În (SSMP) Uniunea scriitorilor moldo­ veni sovietici "Răsăritu". 2) literatură mai conţin şi celelalte organe de publicitate ce apar în AMSSR. . 3) ........ o povestire din viaca Basarabiei, Edit. di Stata Mold., Balta, 1927. [174] 174 D. CRANJALA a reuşit să dea o clipă din tragismul în care trăesc rnassele asu­ prite din Basarabia, o scenă "din prima etapă a revoluţiei sociale de acolo, fară a-şi Ii idealizat eroii, ci cu cel mai crud realism, In Cara noastry 1), Stănesku, Eu zjok yn kărc', 621;2 şi În restul' povestirilor apar figuri de ofiţeri şi agenţi de sig-uranţă, cari sub. numele luptei contra bolşevismului asupresc şi jefuesc; funcţionari cari -nu clintesc fără "magicul" şi "tradiţionalul şi rornânescul bac­ siş"; de bande fasciste ale unei studenţimi patriotarde şi barbară e, In Yn zor' de zy 2) se repetă tema din prima şi e mai slabă din p. d. v. al autorului, fiindcă ar fi lăsând pe al doilea plan pro­ testul uriaş şi masiv al massei contra asupririi "ocupatoriIor Ro­ mâni. Ceiace iarăşi îl nemulţumeşte pe O-sa este caracterul prea fragmentar al povestirilor, cadrul lor prea redus. După el, tema "vieţii asuprite a Basarabiei sub cizma românească" (266) se pre­ tează la o întindere şi adâncime mult mai mare a subiectului, ca să reflecteze şi lupta proletariatului basarabean şi izbucnirile re­ voluţionare bolşevice - cum a fost cea dela Tatar-Bunar şi, spune el, din alte părţi. Dar Milev abordează şi lupta de clasă în sat, lupta contra culacilor şi apreoţimei - în Zespili ynky byzyi 3) ­ viespile cari, deşi mai pot muşca, sunt sortite peirii în faţa noilor puteri, a nouăi vieţi, care capătă forme. Această ultimă lucrare au­ torul o consideră "ca un mare pas de progres în desvoltarea li­ teraturii moldoveneşti". Povestirile lui A. Aur ») cu subiecte din aceiaş atmosferă sunt însă mai slabe, fiindcă lui îi lipseşte pute­ rea de ooncentraţie. însufleţire şi expresie a lui Milev. In Zag boiresk 5), încercând să trateze o temă din lumea proletară a lu­ crătorilor din fabrica "Textila" Iaşi, unde tănărul ţăran Teodor 1) Povestiri (Bibl, Sknit, Mold. No. 7) Edit, di Stat a: Mold., Balta, 1929. 2) ldem Kălătorij, povestiri din viaca Basarabiij okupanty (sic), Ed. di Stata Mold., Tirispolja, 1830. 3) .•...... o povestire din viaca Basarabiij, Ed. di Stat a Mold." Balta, 1928. \ 4) Povestiri (Bibl. Skriif.\Mold. No, 6) Ed. di Stat a Mold. Balta, 1929. . 5) In O viacy'n rogil acţiunea se petrece Înainte de !âzbol: Ţăranul Gheorghe, fiindcă preotul nu \voia să-i îngroape făra .plata copilul mort de mizerie se împrumută la moşier, cu obllgaţla de a-i lucra mult mai mult. Durerea exploatatului ţăran, ca şi figu�ile celorlalti sunt destul de bine reliefate, însă cu foarte multă sim­ plitate. [175] . }) Deci, programatic, o literatură tendenţioasă, condusă de criterf pur polltice-propagandiste. 2) Povistiri (Brbl, Skriit, Mold. No. 4) Edit. di Stat a Mold." Balta, 1929. 3) ........ Povistir', Edit. di Stat a Motd., Balta, 1929. Coban - venit să lucreze ca să-şi întreţină familia muritoare de foame - este groaznic bătut de poliţie la ordinul fabricantului, fiindcă nu voise să se facă trădătorul planurilor tovarăşilor săi revoltaţi. EI nu reuşeşte să dea decât o serie de aspecte cu totul neverosimile şi mincinoase - melodramatice - caracterizate de o totală lipsă de motivare psihologică şi chiar de o falsă înţelegere a propriilor intenţii literare; nici massa proletară nu apare decât oarbă şi pasivă, nedeterminată politiceşte. N. Mosan în Oaspic' În mormynt descrie cum un boer, Simion, care mergea noaptea la o întâlnire de dragoste, in trecere prin cimitir, cade într'o groapă de mormânt peste un berbec căzut şi ci acolo. Scriitorul prezintă numai câ eva momente comice şi nu se ocupă deloc cu activitatea şi destinele politice ale ţărânirnei, de realizările luptei de elibe­ rare (ce ironie) şi reorganizare şi autorul nostru socoteşte că sim­ plificarea aceasta care ar fi foarte primejdios să se motiveze prin trebuinţele poputarttăţti şi accesibilitatea povestirilor pentru massele populare ţărăneşti" este o greşală din cele mai serioase a litera­ ţilor moldoveni, fiindcă, după dânsul, "chemarea fundamentală a literaturii moldoveneşti etc. într'un cuvânt, de a prelucra artistic procesul reconstrucţiei socialiste a satului în întreaga lui complexi­ tate şi adâncime" (269) 1). Greşala aceasta o face şi D. E. Mirza în Din argac' Kotnunar' 2), care, pe lângă aceasta, se mărgineşte la o înregistrare par'că protocolară de fapte, fără caracter literar. Nu motivează pslhologiceşte cum ţăranul Ştefan, Întors din armata roşie, şi-a convins concetăţenii pentru "Komuna", rolul kornunei, organizarea şi soarta ei în acţiunea de colectivizare a întregei ţă­ rănirni, lupta contra culacilor, etc. etc. N. Markov, student la pedtehnicurn, fiu de argat, scrie din 1924 din atmosfera satului revoluţionar. In Panagijkaşş, La vjacy nouă, Skoala sy obiăejurtli, Mătuea Maranea-tioftoru sătesc, Omu nostru, dă câteva tipuri şi momente de înapoere culturală "de un tip de corespondenţă ga­ zetărească (scrisă la Plug. ros) artistic însufleţită" (271). In La vjacy nouă, Buny porniri, Klas pi klas abordează tema colecti- 175 RECENzn [176] 176 D. CA.ANJALA ================== vi zării rurale fără multă putere de persuasiune şi concentraţie. Pe aceiaşi temă, scriitoarea A. Sfekla, în La hatu satului 1) --.: deşi protocolară şi meIodramatică - reuşeşte să dea mai multă viaţă eroilor săi şi mai multă profunzime Însăşi temei. O adâncire a preocupărilor sociale însă şi a psihologiei eroilor - o motivare necesară - prezintă numai în cazurile uşoare. Astfel, deplină În Averja părincitor, unde comunistul Nikolaj Albu are de luptat cu o nenorocită heredltate şi termină prin sinucidere, figura eroului apare puţin verosimilă şi convingătoare cu atât mai putin cu cât nici reuşita prezentării tragediei lui ca un efect al contrazicerilor epocii nu este deplină; el rămâne pentru cititor "ca o abstracţie pslho-patologtcă-, prezentată "într'un aproape neîntrerupt şi multi­ verbal dialog lămuritor" (273). In ultimul timp, încercările de des­ criere artistică ale procesului adânc de prefacere socialistă sunt din ce în ce mai numeroase: S. A. Paskar', În Yn dosu nopcij, descrie o Încercare eşuară a culacilor de a zadărnici colectivizarea . Într'un sat. Cum acelaş lucru tratează P. Izdjckî (Pi lanurile nout) N. A. Horclnski (Sini pi sini), 1. Kanna (Kynd nourij sy 'ngroasy) (sic) 2). Schiţa este slab reprezentantă; autorul citează pe F. MaJaj Di la yntunerik la luminy B), unde - cu destule lipsuri şi superficialitate -descrie organizarea şi evoluţia unui kolhoz. Mult mai slab este Rape, in Gyndurile ârumeculuj, pentru că "a lăsat din cârnpul observaţi ei sale diferenţa de clasă din sat, a neglijat problema reconstrucţiei socialiste a gospodăriei săteşti şi şi-a mobilizat atenţia la carac­ teristicile extern-descriptive, pur etnografice ale obiectului său" 1) In voI. După sfatu mamij, Povestir', Edit. di Stat a Mold., Tfriănclja, 1930, mai are: O noapti di toamny, Doj sy una şi Pi drum la vjacy, Ultima mai ales cu sentimentalismul ei abun­ dent şi cu sfârşitu I nesemnificativ al povestirii - plecarea la oraş a orfanei sătulă de neornenia culacului la care sluja - este şi mai slabă. 2) In transcrierea rusească a cuvintelor şi numelor româ­ neşti sunt multe greşeli de tipar. Socotim inutilă arătarea 101 decât acolo unde nu le putem reface (aici er�: sy'ngro apy), Transcrie­ rea o facem cu diacriticile filologice:�, c, C, s, Z, y=l, ţ, d-e, ş, j, â-î. Pentru ă mold. Ruşii pun 3; noi îl refacem. '(sus)=in­ rnuerea rusească. 3) (Bibl. hudozniky (=artistică) a kolektivulul) Edit, di Stat a Moldovii, Tirtăpolja, 1930. [177] RECENZII 177 I I (276). Aproape inexistentă este însă literatura dramatică. Seria de tablouri din faptele lui "Codreanu" ') (un haiduc legendar ca şi Tobuljtoku (?), Bărăganu= (?) ,.a cărui figură este una din mani­ festările revoluţiei ţărăneşti- nu-şi merită titlul, după însăşi părerea lui D. Bazată numai pe tradiţia liricii poporane, poezia moldove­ nească 2) actualmente în intensă creştere - emană totuşi din el şi exprimă procesul de reconstrucţie socială al AMSSR, in slujba căruia stă pe atât pe cât e posibil în această perioadă de arnas­ sare ideologică iniţială, a tnstăpănirii unei noi tehnici a versului, a formării indlvidualitâţilor poetice" (278) Cel mai bătrân poet mol­ dovean e K, Kosărău (1861), învăţător din Tatar-Bunar, fugit în 1918 la Ruşi. Cântă de obicei natura şi munca grea a plugarului - acum cu caracter socialist: Kodru, Vine primăvara. Yn zyua de yntyj Maj, etc., unde lirismul tradiţional rural se împleteşte cu sentimentul de solidaritate proletară, luând accente de imn. A tra­ dus satisfăcător pe Krylov, Puskln, Nekrasov şi alţii. Deaserneni traduceri din poeţii ruşi şi ucraineni revoluţionari au dat P. Kjor (Internationala), S. Durnitrasko, S. Lehtcyr, Komfeld, Poezia lui Dumitrasko - unul dintre primii colaboratori lirici ai Plug. ros ­ "se deosebeşte prin technica sa înaltă şi matură (279)", iar criti­ cul S. Lehtcyr 3) spune despre el că "e primul care a introdus ritmul muzical în poezia moldovenească", Temele lui preferate erau: peisajul naturei, munca ogorului, copiii şi lumea lor, jocu­ rile. şcoala sovietică şi lirica revoluţionară. A scris între altele: Zăci an', Zalja Basarabiei, Revoijucija din Oktjabt', Marsu pio­ neriior, Noroku Motdovanutui (din AMSSR faţa de cel din Ba­ sarabia) povestire pentru copii. Tot către Basarabeni se adresează: Nu dorni căranute I şi Hadi, skulac' ! Ajuns la o apreciabilă ma­ turitate politică, sfârşitul lui prematur este considerat de către ac­ tor ca ,,0 perdere a unui reprezentant din cei mai talentaţi ai Ii- 1) S. Lehtcyr Kodrjanu Piesa istoriky din epoha feodaly yn Basarabia yn 4 akti, Edit, di Stat a Mold., Tiriăpolja, 1930. 2) Un fel de antologie au tipărit S. Dumitrasko şi S. Lehtcyr : Deklamatoru Moldovensk, O kuleăyri di poezyj originali sy tra­ ducir', Tirispolja, 1930. 3) ef. nota 13 şi 32. [178] 178 teraturii moldoveneşti. S. Lehtcyr '), basarabean, fost student la Universitatea noastră din Cernăuţi, cu două condamnări pentru co­ munism la noi şi scăpat peste Nistru, criticul en titre, ca să zic aşa, al literaturii moldoveneşti împreună cu 1. Vatnberg,") re­ prezintă în evoluţia lui două faze sau, mai bine, două aspecte: romantic-emoţional şi revoluţionar-socialist. Dacă poeziile în genul din urmă sunt tolerabile pentru un p. d. v. special Şi specific­ nu pentru noi, cele dintăi sunt atât de lipsite de ceeace se apre­ ciază cu cea mai largă îngăduinţă ca poezie şi inspiraţie, Încât te revoltă batjocura pe care o sufere cuvântul românesc În gura aces­ tui moldovean şi ideia de artă. Cităm ca exemplu pentru inspi­ ratia sa rornantico-emoţională : Moldova Yn bracili tali Moldova Am ynceput eu sy kynt Ynsuflecit sy di Nestru Oi kodri izvoary sy vynt Kyntici, dojni sy hoar i, Legendili vek' di hajduc' Vyntu li tot povistesti Soptind prin krenz' di nuc'. , Pădurja, pămyntu sy pynja Toati a fost boi rest' Az sy mosyili toati-s Yn mynili muneltorest'. Sy pi kyrnpij 'nlărzltl, Ku traktor yn lok di boj Moldova muncitoarl Răsuny ku kyntici noj. Tot aici aparţin: Cobanu, Nestru, Ftueraiu, Basarabija. Din cele în cari abundă patosul luptet revoluţionare (Yntyiul Mai, Ba­ sarabija-alta) iată deaserneni citeşte o' mostră: Lupta cei din urmy \ 1) - Poezij (Bibl. Skriit. Mold. No. 3) Edit. di Stat a Mold., Balta, 1929. 2) 1. Vainberg "Aktivitatja literary ia lui S. Lehtcvr" in co­ lecţia Yntrebăr' literari, 132-145. [179] RECENZII Prin ruin' sy trupur', sy skeletl, Undis kufundac' yn synz! ­ Ocelu, omu, kalu ... 179 Ku gurili di tunur', Din karl strigy moartja Ynarmat păseSti kapitalu. In Iljatta, o ţărancă luptă eroic contra bandelor lui Denikin şi apoi lucrează pentru socializarea satului; iar în Kim şi Neţata - două poeme de proporţii mai mari - sunt descrise momente din războiul ci vii şi revoluţia tractorului în colectivizarea muncii agricole. Aproape cel mai popular poet e F. Malaj (Păunel), ba­ sarabean, din pătura de jos, colaborator la Plug. ros. In 1929 şi-a tipărit colecţia Ocelu zia 1), împărţită din actualitatea politică şi "făcând serviciul unei vii, nemijlocite şi active propagande poli­ tice" (284). Are: Ocetu uu, Skitnbu VKP, La moartja fui Lenin, Zyua protetary=-zyua de 'ntyj Maj, Douy focur' (în care apune cele două lumi: "lumja veki boirjasky - diacel rogit sy apăsat, di lukrător' si di căran'"), N'o trekut, da o zburat, Făry kyrmy di 'mpărat, A săsa tositury, 'Năravu. din năskari, 1918--23 Febru­ arie-1928 cei zece ani ai armatei roşii), Kuliura pt kymp, Fe­ meilor muncitoari, Căranka disrogity , Cara răstigniiy (adică Ba­ sarabia), Sytiierosy sărbari -- cu ironicul subtitlu "piesă Într'un act pentru teatrul românesc" - .,în care discută între ei asupra progreselor realizate eroii "epopeei basarabene" Inculeţ, HaJipa şi uu general român de jandarmi", La mormyntu lui P. r: Tkacenko, Poezia aici citată Urari este deadreptul fără nici un Dumnezeu şi simplă până la cretin. Ca să nu se spue că exagerez, o trans­ criu şi eu: Azjutorju partlij "Zinovat" ! Cerbinţi. Sprintm . . . . ., Skimb sănătos, Cu partja 'n rynd Apriz'tu Leninist : Aj luptat; Lumina Komunij Kalky I Păsest! La toati ci - avem Sy meră' tot 'Naint' Dobyndiţi - Kupartja 'n rynd K'avern ynky Sy tu est' nu mult Cyj urari Multi di 'nvins. Ceva mai poetică pare In amintirja lui O. 1. Kotovskij, în care ar vrea să facă simţită o violentă ură contra burgheziei ro- 1) ........ (Bibl. Skriit. Mold.) Edit. di Stat. a Mold. (No. 6), Balta, 1929. [180] 180 s. CRANJALA ====================�����===============-= , mâneştţ, Aceiaşi ură "instinctivă" - spuns autorul _ "faţă de asu­ pritorii burghezi" afirmă şi banditul răsculat, haiducul Stezar (din poema Stezar Velucy), când îşi asmute tovarăşn, în pădure: Eu dau kuvynt di faca voastry Sy zurămyntu cel maj sfynt Ky m'oj lupta păn toc' boerij N'ar fi zătric' 1) dipi pămynt.. .. Pi-a (sic) cij sărac' sy fără dreptur' La lupta gre noj j-orn kerna Sy pienfr'un rob dat la pedjapsy Noi trij boer' om spintika .... Oi/a boer' ci-om apuka no] Ku rogij frac' sy ni 'mpărcim Sy dintr'a lor bogati ryndur' Noj hoc' rnaj muJc' sy prygătim. Ultimul din "vechea generaţie" de poeţi moldoveni e Mihaj Andriescu - 1898 - tot basarabean, fost argat, lucrător pe liniile ferate în SSSR, soldat în armata roşie şi ' .. însfârşit literat şi poet, Scump la producţie de altfel. A tipărit În 1929 un volum de Po­ ezii 2) "care reprezintă până acum una din apariţiile cele mai in­ teresante şi importante ale tinerei literaturi moldoveneşti" (288) şi "care are indiscutabil o importanţă prim calitativâ" (289). Ca să fim mai lămuriţi, e destul să reproducem fragmentul citat din' ; Buna ziua, mama (adică Moldova sovietiCă) ; Undi-n soba munci] Undi aj tăj eroj Yn flakăra di Iok Ostenirî n'au Sy nask entnziasmur' Sy kyntynd sporesk Ideili sy kok 3). Din (�okani dau. O sută de ni] abuzează de rnoţivul popular; frunză verde; mai are Primăvara -- comsomolcă cu braţele pline de flori, Kalu meu - tractorul, hrănit cu benzină, Ynainti,jracylor, Skripşij meli, 1) = şterşi. Pentru pi-a cii, prinfrYun, etc" etc. ertaţl că po­ eţii nu prea stau bine cu ortografia - �nvenţie burgheză (?). 2) •.•••••. (Bibl. Skriit. moJd. No. 21\ Edit. di Stat a MoJd., Balta, 1929. 3) Cât şi le-o fi copt poetul, ca să dea o atât de patetică ineptie? [181] Hangu nărokosului - horă. Generaţia tânără de poeţi moldoveni e deja reprezentată de comsomoli, trecuţi din câmpul muncii agri­ cole în cel al literaturii, unde "au reuşit să marcheze un progres technic şi ideologic". N. Markov în Kuvyntu zru îşi descrie co­ pilăria grea de ţăran rob. Din viata satului revoluţionar, are: Ynaititi, La karii, cărani 1, Piugorju slobod, Ynoesti cara, Stefan sy Donica, Zyditn viitorju. Ca şi cei dinainte însă şi acesta su­ feră de o preferinţă a episoadelor statice. ignorează momentele luptei de clasă la ţară şi de o - noi am spune, firească - fra­ zeologie la umplutură. Nu in aceiaşi măsură e criticat A. E. Kaî­ tanaki - 1910 _. poetul komsomol-kolhozist, care cântă formele .. noi şi tibere" ale muncii colective atât agricole cât şi industriale. (Primăvara, La noi sy la dynstj (adică la noi), Moldova, La ză­ vod 1). Cităm Serarju: \ \ ) , \ y. I ., RECENZII 18 Ej, skulac'! Rydikac' ! Toc' s'okanij odaty'n sus Sy kyntac' Dzyn' Munka'n slobody cary Dzyn' Fok! Rydikac' Pary ! Are încă balada Douyzes sy iri}, în care descrie momente din războiul civil şi a poernă Partizani}. In cea mai mare parte ins­ pirat din activitatea industrială şi de industrializare a ţării este L. Kornîeld 2): Taki nou, TRES (staţiunea electrică a regiunii Tiraspol), Sărarja �), Masina, Moara dl vynt (căreia îi opune pe pe cea actuală, motorizată) Zavod, cari toate sunt tratate "cu to­ tul abstract". Tratează şi colectivizarea gospodăriei săteşti: Ko­ lektivizarja Moldovij, Mute' or' UTIU, Sărbătoarja roadij�) Bri- 1) Fabrică, stabiliment industrial, atelier. 2) Zersuri [eljuriţi, Edit, di Stat a Mold., Tirispolja, 1930. 3) Desigur greşală de tipar, în loc de sărărija, aşa cum tra­ duce autorul - Kuznica. . 4) Poate aceia, când sărmanii ţărani flămânzi sunt îrnpuş­ caţi în flagrantul delict de a tunde spicele grânelor înainte de se­ ceriş, pentru ca să-şi astâmpere foamea "libertăţii" şi a muncii În "slobody cary". Credem ca D. D. nu ignorează aceste maniles­ tărt de "fericire" internă, fiindcă însăşi ziarele sovietice vorbesc din când în când despre aceşti "coiffeurs", pe cari îi gratifică cu titlul de burzui, kulaci, subkulaci, etc., etc., iar actul lor de "sa� botaj" nume cari, În orice caz, nu pot astâmpăra foamea grozavă [182] 182 D. eR.A NJALA gada 'n sat, Lukrătorju 'n sat, dintre cari vom cita: Pămyni : Părnynr, părnynt Nu plynăl ! Cynui (sic) 'n suflet skreua (sic) sub băton 1) Pârnynt, părnynt ! Nu stynzi Fokul sel aprins di rniljoany Ill. .. In această poezie şi încă În altele cântă şi lupta proletariatului; iar În Priletirja descrie momente din războiul civil şi suferinţele sărăcimii evreesti din Moldova - program - cu impresionante scene de dramatism. In concluzie, paşii literari făcuţi până acum În Moldova so­ vietică îl îndeamnă pe autor să creadă că ---- şi cu noile şi tine­ rele forţe cari se vor mai grupa -- literatura moldovenească, care este pe calea cea bună, va înregistra progresiv succese mai mari - în strictă dependenţă de dezvoltarea forţelor socialiste din re­ publica Moldovei. Deocamdată însă - savant de nobilă descen­ denţă şi de fină intelectualitate, cu un gust ales, dar cu un punct de vedere cu încăpăţânare restabilit şi menţinut 2) - cel sovietic­ şi deci cu o infinltă clemenţă de recunoştinţă - critica lui, to­ tuşi acerbă, se îndreaptă către toţi, iar absolut toţi, literaţii aceştia moldoveni, cari suferă - iarăşi toţi - de o crasă ignoranţă ­ chiar În ale bolşevismului - mai întâi de toate şi de o firească ignorare a limbii moldoveneşti - adăugăm noi - unii. Ar avea ca literatura moldovenească să fie expresia fidelă - aşa cum spune D-sa, de formă naţională, dar de conţinut internaţional­ a procesului de reconstrucţie 3) socialistă al societăţii atât dela a populaţiei muncitoreşti .liberate"· de jugul capitalului -- pentru că apoi "proletari de al de Deda vin să vină - cu ce alta decât cu cinism? - să le considere din punct de vedere al "recons­ trucţiei" sociale politice şi al Iiteraturlr, 1) Aproape insurmontabile greşeli de tipar. Probabil: 1JCyni'n suflet skyrba sub beton". \ 2) Vezi de acelaş edem L pag. 1-14 "Nasi zadaci v oblasti slovja novedenija": 3) Poate tot reconstrucţie înseamnă jefuirea întregei ţări de [183] \ , RECENZII 183 oraş cât şi dela ţară '- între cari să nu mai existe deosebire - la suprafaţa ocupaţiilor ca şi adâncimea sufletească. Lăsând la o parte această absurdă şi oarecum jenantă pentru seriozitatea auto­ torului - superbie - a "literaturii sovietice". pe care el ar vrea să o aşeze la antipodul "oprimărei burgheze" 1) - ceeace este cel puţin cinic, noi credem că multiplele şi adesea funda­ mental contradictoriile 2) reţete pe cari le prescriu - în vederea dezvoltării literaturii moldoveneşti _. sunt importante, fiindcă for­ mează un complex prea Întins pentru o activitate atât de săracă; şi, apoi, chiar dacă - menţinută în ţarcul literar preconizat de D. - Iiterafura moldovenească va ajunge să exprime "cu destulă plinătate aspectele sale de clasă", nu va însemna aceasta că s'a realizat o literatură, decât dacă cuvântul acesta ar fi - ca şi acuma -- în special întrebuinţat cu foarte multă indulgenţă. In perfectarea unei limbi literare importă foarte mult procesul ei de îmbogăţire, cine şi sub controlul cui îl efectuează. Ori, critici lite­ rari şi anirnatori in republica moldovenească sunt S. Lehtcyr şi 1. Vainberg ceiace probabil lui D. îi pare firesc. Anumitele Îm­ prejurări din Rusia justifică acest straniu mentorat, În adevăr. Nu fie poate însă nimic obliga să credem că aceasta se egalează cu un norma! şi util progres cel puţin În dezvoltarea şi împărţirea limbii literare moderne. Aşa că, această nouă limbă literară, dacă cele mai preţioase lucrări şi obiecte de artă sau cultură şi vân­ zarea lor peste hotare. Mai Înainte Berlinul, iar acum Praga - de­ sigur şi Parisul - Îşi face un deliciu din a admira bijuteriile ta­ rilor. expuse spre vânzare în vitrine (Praha, [ndftch Hyrs-Ume­ lecky Dtim În Prikopi). In momentul acesta Englezii poate au şi cumpărat - Macdonald s'a declarat de acord în Parlament - un manuscris (Codex Sinaiticus) din sec. IV, unic şi foarte scump pentru valoarea lui în problemele de reconstituire ale textelor bi­ blice, despre cari vorbeşte Narodni Listy Vecernik, 349, din 21 XII 1933 sub titlul "Un rar manuscris din sec. IV furat şi vân­ dut (zaăantrocili) de Soviete În străinătate". 1) In privinţa ;,libertăţii" şi a "federii" sovietice ne pot lă­ muri şi declaraţiile miilor de fugari moldoveni la noi, cari sunt - după spusele unor colegi cari au făcut închisoare în Iaşi pen­ tru turburări antisemite - mai mulţumiţi la Doi pe viaţă cu regi­ mul de închisoare şi încă românească, ei aşa numiţi şi bănulţi ca n bolşevici". 2) Vezi pentru aceasta cele în legătură cu notele 7 şi 10. [184] 184 D. CRANJALA I i nu va suferi jugul unei rusificări, care o vâ desfigura şi înstrăina de înţelegerea largă, va cădea - presuputJând că Lehtcyrii şi Vain­ bergii, prin minune, vor dispărea - în extrema românizării 1), rât se poate de fireşti. Iar, dacă împrejurările vor face cunoscut Mol­ dovenilor din republică faptul că în Moldova reală şi în România nu mai există nici boeri, nici moşieri - ca inainte şi nici acea oprirnare teribilă cum nu numai exagerează, dar minte 2) dema­ gogic D. Derăavln, ne va scuti de orice propagandă românizatoare 'Şi În contra voinţei noastre 1) va trebui ca România să-şi bată ca­ pul şi pentru soarta acestor aproape 200.000 de Români de peste Nistru - după cum face acum numai pentru cei cari prin ploaia de gloanţe fug de fericirea acelei libertâţi - a căror existenţă acolo nu serveşte decât ca instrument de inutilă instigaţte 5) pen­ tru nişte păcătoşi şi politici şi morali - profitori şi exploatatori apocalrtici de pe "munca liberă" a unui popor de peste 100 de milioane prefăcut in vite şi pretinzând cu cinism ca lumea să-şi închipue că au dat cea mai bună soluţie de viaţă omenirii. Din capul locului şi programatic bolşevic; mărturisind ct: mândrie o lipsă de obiectivitate şi o tendinţă socialisto-centricăs), nu trebue să impresioneze şi mire pe nimeni rătăcirile afirmaţiilor sale În ce priveşte limba moldovenească = limbă aparte fată de cea românească, opresiunile inimaginabile din Basarabia şi _ 1) Dacă poeţii moldoveni l-ar citi pe D. D. şi -- imitân­ du-I - ar împrumuta pentru limba lor literară neologismele Şi bar­ barismele - mai ales din franţuzeşte, neînchipuit de multe­ procesul de "românizare" al 1. moldoveneşti s'ar face datorită - o ironie a soartei! - tocmai D-sale, care din capul locului recomandă să fie evitat ca ură. Işt dă oare O-sa seama că neo­ logismele şi barbarismele limbii sale ruseşti "proletare" + fondul limbii moldoveneşti = tocmai limba românească burgheză, tot aşa de puţin boerească, după cum ar spune şi O-sa că este limba rusă pe care o scrie? \ 2) Minte, fiindcă, după cunoştinţele din viaţa noastră Iit�rar� şi socială de care dă o foarte frumoasă dovadă, e impoSi.b�l. sa nu cunoască reformele cari s'au făcut \Ia noi asupra proprietatll. 1) Cu nici un cuvânt autoritar şi responzabil �in România nu va putea dovedi D. D. tendinţa noastră imperialista de a trece Nistrul. O-sa face numai demagogice flori de stil. Cf. Nota 50. 2) Cf. nota 42. , 1 i [185] 185 culmea ..,- imperialismul românesc, mai grozav parcă decât cel german 1). In volumul acesta mare academic, D. D. mai are două ar- ticole şi multe dări de seamă, cari dau dovezi incontestabile de cunoştinţe, de perspicacitate, de spirit, de o dialectică neobosită şi mereu în picioare - adesea comice stratagerne de sofist; dar, ceiace îi lipseşte principal este - încăodată- obiectivitatea. Re­ gretăm că nu putem să-i fim recunoscători pentru acest merit "), a cărui răsplată ar fi trebuit s'o caute numai între hotarele ţării sale cu aceste studii de bolşevică demagogie. Pentru oamenii din celelalte ţări, cari, pe lângă politică latissimo sensu inerentă ştiinţei, mai caută şi ceva obiectivitate, studiile acestea n'au avut decât darul să cam şifoneze reputaţia D. Derzavin �). Praha, 24 XII 1933 1) "Bogăţiile naturale ale regiunii (Basarabia), importanţael ca cheie la gurile Dunării si ca plaţdarrn pentru atacarea SSSRÎn scopul unei mai depărtate expansiuni către malurile Bugului şi basinul - toate acestea obligă burghezia româ­ nească să dea o specială atenţie colonizării provinciei şi întăririi legăturilor ei cu metropola" (240). 2} Doar pentru partea negativă, instructivă pentru noi. 3) In recenzia asupra acestui volum academic, în Casopis Narodniho Musea CVIl (1933) I-II, pag. 138, se spune: "vedem In el pe lângă material şi lucruri noi şi articole cu caracter de agitaţie şi propagandă, cari au foarte puţin comun cu ştiinţa". Şi' după ce se apreciază în felul acesta articolul introductiv în vo" lurn al lui D. - vezi nota 42 - si tot aşa celălalt "Stojan Mi� hailovski (poet bulgar) ca satiric, 1856-1927", pag. 15-95, se adaogă, pe scurt: "AI doilea articol al aceluiasi autor este pe deantregul fără valoare. In realitate, el este un lung panegiric a­ supra guvernării sovetice şi asupra realizărilor culturale ale re­ p�blicii moldoveneşti". Noi am redat şi păstrat pe cât posibil ca­ pitolele şi ordinea expunerii autorului, cu aprecierile lui şi a noa­ stre; tocmai, pentru ca cititorul român să fie cât mai fidel infor­ mat şi lămurtt. - ( [186] Baltici Latyşi 141. 703 0,1 116.002 0,1 Lituani 41.463 0,0 21.816 0,0 . Latgali 9.707 0,0 8.061 0,0 Mold. şi Români 283.556 0,2 264.664 0,2 Greci • 213.765 . 0,2 202.620 0,1 Albanezi. . 3.057 0,0 3.008 0,0 Unguri 5.476 0,0 6.282 0,0 Total general 115.346.664 116.350.023 A N. Derzav�n, Nasi zadasi v oblasti slavţanovedenija, pag. 14 in Trudy Instlt, Slav. Akad. N. SSSR 1, 1932 şi nota 1 dela pag. 13 ibidem. Populaţia Rusiei europene actuale. Grupul şi naţionalitate după naţionalit. % după limbă o Slavii 14.648.337 77,9 115.728.570 787 , Ruşi . . 77.791.124 52,9 84.1 95.653 57,3 Ucrainleni 31.194.976 21,2 27.570.081 18,7 Belo ruşi 4.738.923 3,2 3.465.651 2,4 Polonezi. 782.334 0,6 362.904 0,2 Bulgari • 11 1.296 0,1 106.072 0.1 Cehi şi Slovaci 27.123 0,0 25.079 0,0 Sârbi . 2.561 0,0' 2.130 0,0 186 b, CRAN]ALA � i\ f' �; , I '1 A. Teodorov-Balan, Rădăcini şi forme ale numelor per­ sonale bulgare în Bălg. Pr. Ii, 1, 106-117. Un foarte frumos şi documentat articol, unde autorul ana­ lizează şi pe Miklosich, care s'a ocupat în general (Die Blldung der Slavischen Personennarnen, Denkscriften, phil-hist. Klasse X, 1860, 215-330) şi pe Weigand (Dte bulg, Rutnamen ... [ahresbe­ richt XXVI-XXIX, Leipzig, 1921, !O�-192), care a cercetat in special această chestiune. . Utitizând materialul nou publica t \!n materie de nume bul­ gare omeneşti, având asupracelorlalţi dJi avantajul naţionalităţii, recte al limbii materne-ceiace ii uşurează enorm sirnţirea şi fi­ xarea exactă a diferitelor forme, derivate şi desmerdate -- este \ I re [187] 187 B.ECENZII ====�= ===����==================� regretabil mult faptul că autorul s'a limitat numai la aceste scurte "însemnări" . Notăm că între formele derivate din Gheorghe autorul dă şi pe j\iKy'jl,I\iKO AlKO'p/\,iKO (după ital. Giorgio, franc. Georges) şi Ho'!lPO (pronunţare grecească): din Lazăr> Laţco, din Eu­ statie> Stati, Dumitru> Mitro. 1. Goşev, Nou descoperitul document dela Vaioped al fag rului Ioan Asen II (cu ţaceimil) în Bălg. Pr. II, 1, 65-90. (Descoperit de către prof. univ. la Salonic, M. Lascaris şi editat împreună cu un studiu al lui de Acad. bulg. de Ştiinţe în Bălgarski Starini XI). Autorul cercetează cu cea mai mare minuţiozitate textul şi propune modificări bune la lectura lui Lascaris, aducând pe dealtă parte şi sprijinul unor bogate date istorice pentru fixarea titula­ rului acestui act de întărire (M-rea Vatoped a Maicii Domnului), pe care primul o presupunea pe motivul simplist că actul a fost descoperit acolo. După autor, actul e dat după 1236, deci e al II-lea în vechime, după cel raguzan, dintre cele 8 dac. bulg. din din sec. XllI--XIV cunoscute până astăzi. (1. Ivanov Bălg. sta­ rini iz Makedonija, Sofia, 1931 dă la 26 (pag. 475-618) 9 do' cumente + l a lui St. Decan. Cf. recenzia lui N. Derăavin din Trudy Inst, Slav. Ak. N. SSSK, pag. 441-5 asupra lui I. 1.). Transcrierea autorului poate servi ca model pentru editorii noştri anachronlci şi rutinari, cu stupide pretenţii -de populariza­ tari şi indeosebi editurilor. (Vezi frumosul pasagiu din Arhiva XL, 1933, 1�-2, pag. 56 la 1. Bărbulescu : "Slavistica de astăzi la editarea textelor slave cirilice", pe lângă 1. Ohienko : "Cum ţrebuesc editate dac. mold., citat acolo). B. von Arnim, Câni aduşi ca jertfă sub ţarul Simeon, In Bălg. Pr. II, 1, 91-98. Din ştiri cunoscute până: aCUiTI şi din scrisorile patriharhu­ lui Nicolae Misticul (LXVI şi LX VlI, Miglle, Patrol., gr. t. 111, . col. 264-7 sub numele 'A,'i{J):(�» analizate aici de autor, reese [188] 188 clar că, sub ţarul Simeon încă, Bulgarii aduceau jertfe barbare de animale, intre cari şi câni, pentru a con sfinţi de pildă un tratat. : Autorul are prilejul să-şi exprime indoiala în "credinta adânc creştină" a lui Simeon, deşi recunoaşte că acest viteaz şi înţelept ţar a adus nepreţuire servicii creştinismului bulgar. A vând în vedere că şi astăzi creştinismul se împacă - chiar oficial con­ sacrate - cu anumite manifestări păgâne şi că vorbele patriarhu­ lui nu sunt lipsite de fariseismul special bizantin, ni se pare că autorul exagerează. S'ar putea sustine cel mult persistenta ace­ stor rituri la poporul bulgar de curând creştinar, pe care ţarul războinic înţelegea să nu le respingă - mai ales în raporturile cu Bizantinii sperjur], deşi vechi creştini. Ivan Lekov, Bulgar diatectal eli pentru ests; (e) în Bălg. Pr. II, 1, 116-117. Relevată de Miletic încă din 1901 în Sb. M. Sofia XVIII, 62 şi apoi Îf.l Sviştovski Damaskin(sec. XVlIJ) publicat în Bălg. Starini VII, 1923, unde, după ce arăta imposibilitatea transfor­ marii fonetice vblg. IfCTZ > fTII, propunea o contaminaţie· între forma abreviată e şi cea arhaică fCTH < WrE, fără să insiste asu­ pra părerii sale. Autorul vine cu o nouă şi interesantă propunere: că f'l'U ar proveni din alipirea inversată a dativului etilic enclitic TU (pers. II a pron, pers.) la e (pers. III prez, ind. dela CXI\\K = sunt), deci ETH < TU e. Sprijinit pe multiple exemple din celelalte limbi sIa ve, unde dat. eth. şi particula Tii se găseşte răspândită in conbinaţii de acest gen cu diferite forme verbale şi pe cele câte­ va cazuri din Sv. Darn., autorul îşi susţine frumos ipoteza. Fiindcă însă e vorba de o formă nou bulgară, nu s'ar pu­ tea aduce oare în sprijinul acestei explicaţii şi asemănarea cu formele populare din vorbirea emtatică, deictică-generale, cred - cum sunt: fT<:I 'I'H şi mai rarele ET<:I UII,-KI\!\, in cari - poate pentru o regiune, da�ă form� est� î� a.de�ăr r:gior.aIă, sau, poate numai pentru un copietor ort mal mulţI al unui text en vogue a­ tunci -- s'a făcut reducerea (haplologie) demonstrativului 'N (din "1'<:1) sub impresia falşă că el s'ar repeta În 'l'/1? Eu Înclin să cred că ETil e o formă hibiridă - intelectuală, dacă aşa putem spune, - fiindcă prea e caracteristică şi limitată la acest grai, [189] HECENZII 189 unde poate a şi dispărut până acum 1). Deşi nu pot să citez nici un caz asemănător - chiar dintr'o altă limbă. Mă gândesc nu­ mai la glumeţele Momukba (Momuka + rnukba) kozaeks (koza + zaeks) etc., căci, deşi au un alt caracter şi sunt mult mai noul, totuşi ar indica, pentru mine, cel puţin o dispozitie sufletească spre combinatii de acest gen. Henry Hauser, Impressions de Pologne el de Congres in Le Monde slave X-a t. IV No. 10. Al VII-lea Congres internaţional al ştiinţelor istorice (21-26 August a. c. la Varşovia şi 27-28 August la Cracovia), la ale cărui şedinţe şi excursii autorul a participat, Îi dau prilejul să scrie aceste impresii În care vorbeşte prea puţin de congres in sine. Pune în schimb foarte mult suflet În judecarea problemei "Antisemitismul polonez", pe care îl găseşte -- durere - firesc, condiţionat şi provocat de anumite împrejurări locale (cu oare­ care analogii posibile şi la noi). In chestiunea aceasta - dealtfel, pentru ea pare a-şi fi scris «impresiile» - intervine "ca un oc­ cidental şi mai ales ca un francez (?), sectator al Drepturilor omului» - şi o tratează franţuzeşte, cu apa căldicică a celui uma­ nitarism !;3nS borne, cu pelteaua infinită a literatului necalificat şi cu acel aer de je sais tout, ce caracterizează multe scrieri fran­ ţuzeşti, cari nu reuşesc să spue nimic apreciabil şi durabil. Praha, Decembrie. Drd. Dumitru Crânjală. Sergij Vilinskij, Petko Jur. Todorou (ziuot a dilo), nr. 36 din Spisy Filosoficke Fakulty Masarykovy Universitv v Brn e, 8r no 1933. 151 pagini, pretul 18 Kc Ministerul şcoalelor şi al culturii poporului din republica Cehoslovaciei sprijine, subvenţionând, Iacultăţile de litere dela Universităţile cehoslovace, Acestea publică, ill,,,cele mai bune con- ditiuni şi regulat, scrierile profesorilor lor. ' 1) Vezi Sb. M. tot acolo. [190] f90 MARG AHETA ŞTEf ANE:SCU-SEF\GHI Cartea de fată, scrisă În limba cehă, cuprinde un studiu sintetic, ne mai încercat până acum (vezi p. 6 prefata) asupra unui scriitor de seamă al Bulg-arilor: Petko Jur. Todorov, Autorul Prof. Sergij Vihnski] este un fost profesor şi pro­ rector (în sensul alcătuirii invăţământului superior din Rusia) al Universităţii din Odessa, În vremea Rusiei Ţariste. A trăit ca e­ xulant în Bulgaria, la Sofia, in cele mai aspre condiţiuni de viaţă, intre 1920-1923, până ce marele slavist V. Vondrăk află despre existenţa-t acolo, in 1921, şH înlesneşte numirea ca profesor de literatura rusă la Universitatea "Masaryk" din Brno (Cehoslo­ vacia) in 1922 (p. 5). Ca rezultat al şederii lui În Bulgaria şi in urma unor repetate călătorii acolo, după aceea, produce acest studiu. P. Todorov (1879-1916) este 11n scriitor bulgar, originar din micul târg Elena, de pe lângă Trnovo, dintr'o famili� de proprietari "Corbadzi". După ce studiază in târgui său natal, apoi In Şviţera, Pr aha, Varşovia, Lvov, călătoreşte la Paris, În Rusia, etc. (p. 13 şi urrn.). Se formează sub influenţa literatur ei ruse mai ales, pe care de timpuriu o cunoaşte (p. 12), se interesează de marxism şi devine, pentru scurt timp, adept al ideilor socia­ liste (p. 12). De la 1900, incepe să producă scrieri de valoare. Fiind inzestrat cu un puternic spirit de autocritică, prelucrează mereu scrierile sale (17, 24, 27). A scris povesti, dra me, idile, articole prozaice de critică literară (23). Din orice scriere a sa se intrevede un suflet de poet (33). Motivele preferate (e P. Todorov, În idilele sale, sunt natura şi aspectele vieţii săteşti (35-39). Ne infăţişează viaţa sătească (39- ). Preţueşte viaţa de familie şi pe femeia mamă şi soţie şi pe femeie in general (40). Cunoaşte legendele şi tradiţiile populare şi prelucrează şi-şi insuşeşte motivele literare populare (41- ), în ldilele sale găsim citate din poeziile populare (42); cântă iubirea şi tinereţa (42- 45), dorinţa de singurătate şi viaţă liberă (45- ); deaci dispo­ zitia romanesca de simpatie pentru' ţigani (48- e vorba şi despre grădinarii .slin .Dobrudzi" = bObrogea '?), dispoziţia pesi­ mistă pentru tristetă şi izolare a perso\lalităţii voluntare (49- ), inclinarea spre fat;lism 52- ), umanitarism (55- ), chestiuni de morală şi credinţă 56- ), teme ideale din domeniul imagi­ ţ}a�iei (63- ) şi tantaziei (70--). [191] HECENSJf 191 Tolstoi ca şi Gorki, cunoscuţi de el, n'au avut o puternica in­ fluenţă asupra lui T. 68- ). Simbolism şi colorit liric (72- ). Are o limbă bogată (l08- ). Autorul acestui studiu, in partea finală (cap. V p. 135 şi urrn.), caută să stabilească Însemnătatea activităţii lui P. Todorov pentru literatura bulgărească (Vyznarn cinnosti Petka Todorova pro bulharskou llter aturu] şi are aci, ca şi alocurea, în pagtnele an­ terioare, o oarecare atitudine polemică fată de alţi critici, unii de­ favorabili, ai poetului bulgar. Studiul de fată e important din două puncte de vedere: ne Înfăţişează o personalitate ce ocupă un loc de seamă in bele­ tristica invecinatului popor bulgar, şi ne face să constatărnvşi prin acesta, că lnvăţaţii Ruşi emigrati lucrează intensiv pretutin­ deni, unde ei se află. Prof. Dr, Jan Jakubec : Dejinţ; literaturţţ eeske Iasc. 61 -62. Ministerul Instrucţiunii publice al republicei Cehoslovaciei ni trimete' regulat, cum apar, fasciculele din publicaţiunea citată : Istoria literaturii cehe (p. 938-90). Fascicola 61-62 se încheie cu iniă ti şa rea personalităţii lui Karel Haolicek Borouskv (1821--1S56), Însemnat literat, jurnalist şi om politic ceh. In Iascicolele precedente apar frumos şi clar evidenţiate toate figurile - dealtfel multe la număr - care au luat parte la des voita rea şi înălţarea vieţii naţionale la Cehi şi ocupă un Joc de frunte în literatura acestora. Viaţa şi activitatea fiecărui scriitor ne apare amănunţit şi judicios cercetată. Pentru calităţile acestei publicaţiuul, aşteptăm cu interes apariţiunea fiecărei noui Iascicole. Despre ea merită să revenim ulterior. Boabe de grâu, revistă culturală, anul IV n-rul 7 (Iulie 1933), publică un prea interesant studiu --- o monografie - a d-Iui Prof, St. Pop despre Colegiul Naţional Si. Saua. Autorul face istoricul acestui aşezământ cultural; cum a functionat, dealungul I 1 1 I I � 1 � [192] 192 ==�_M�RGARETA ŞTJ1:FANESCU-SI<;RC,H! vremii, dela prima manifestare culturală Între zidurile mănăstirii SI. Sava, in a Il-a jumătate a sec. XVlI-lea (p, 387), şi până În timpul nostru, tnfăţişând toate transformări le pe care le-a suferit. Leagă prezentul cu trecutul îndepărtat de aproape 250 ani şi ne arată, în această monografie, Întemeiat pe date preţioase, întreagă viata şcolară desfăşurată aici (regulamente: şcolare, năzuinţi de subsistare, profesori, elevi), În acest aşezământ bucureştean de o însemnătate culturală, şi În trecut, tot aşa de mare ca şi a Aca­ demiei Mihăilene ieşene. Aflăm in această monografie oarecare intormaţiun! pe care le-am mai putea găsi şi la monograhştii anteriori d-sale (d-ex. Ure­ chia) cu privire la influenţa culturei ruseşti În Ţările Române din care am publicat, În cursul acestui an un paragraf intitulat Cărţi ruseşti aflate in biblioteceie din ţările române la Începutul secolului al XIX-lea, anume cărţile din biblioteca Academiei Mrhăflene (Ar­ hiva anul al 40-lea No. 1-2, p. 4-41): despre solernnitatea deschiderei cursurilor în anul 1832--33 în prezenţa Generalului Kisseleff (p. 399), despre sprijinul bănesc al acestuia (p. 399), despre predarea limbilor slavon cască şi rusească între cursurile .,slobode" în 1832 (p. 400); despre profesorul de limba rusă Cectot, care înlocueşte pe praf. Cuniţchi (P. 400) etc. Si mai preţioasă ar fi această monografie, dacă ar fi cuprins şi o cercetare asupra totalului cărţilor vechi din biblioteca veche a colegiului, şi care se găsesc acum în biblioteca Academiei Ro­ mâne (vezi studiul nostru mai sus citat). Studiul D-Iui St. Pop poate fi luat de model şi îndemn şi pentru alţi profesori ori directori de şcoli ca să întocmească şi ei, dar tot cu o asemănătoare competenţă, o astfel de monografie şcoa- lei lor. Prof. Gh, Nedioglu: Manual qe Stilistică şi Compoziţie pentru clasa IV gimnazii şi licee de bă�Si şi fete, şcoli normale, seminarii, etc., edit, "Cartea Românească-. Un foarte bun manua� de stilistică, cu teorie ilustrată prin exemple luate din cele mal de seamă productiuni din literatura românească. Destul de bun material pus la tndemâna elevilor pentru descrieri sunt. cele 2� planşe -- copil după picturile celor mai de seamă pieton români [193] RECENZII 193 _ de la sfârşitul cărţii; unele sunt foarte clare, chiar în ce pri­ veşte cele mai mici amănunţirni. Fireşte, În cromolitografii ele ar fi putut deveni şi mai folositoare, Margareta Ştefănescu-Serghi Dlacon Paul Mîhailovici, Mărturii Româneşti din Bulga­ ria (1464-1867) Chişinău 1933, 111 pagini. Autorul broşuri! cu ajutorul unei burse acordate de Consiliul Eparhial din Chişinău, a făcut o călătorie de studii În peninsula balcanică. Rezultatele foarte rodnice, ale călătorii sale, din care face parte şi cartea ce ne propunem a recenza, ali fost comuni­ ca te marelui public şi specialiştilor în diferite publicaţii: "Up an de studii în Orient", Iaşi 1932, "Opt documente moldoveneşti dinainte de Stefan cel Mare" Iaşi 1933. "Docu!�ente moldoveneşti găsite la Constantinopol" (1462- 1755) Iaşi 1933. Dacă datoria obiectivităţii ne impune a nu precupeţi nici o. laudă relativ la râvna depusă de 0-1 M. pentru a aduna aceste documente, şi la sacrificiile materiale făcute, nu acel iaşi laude i se cuvin pentru modul în care le-a adunat şi apoi dat la lumină. O grabă Întru nimic justificată, l'a făcut să le e diteze fără a fi mai întăi În posesia unor precise cunoştinţe de paleograîie române slavă, şi fără a poseda cunoştinţele de istorie românească nece­ sare unei atari intreprinderi. La aceste defecte: transcriere incorectă, editarea fără a se cerceta dacă au mai fost sau nu unele documente publicate, lipsă de informatie în ce priveşte epoca, se adaugă o metodă imprecisă şi fundamental eronată in editarea lor. Dacă majoritatea documente lor sunt date numai În traduce re românească - vom vedea mai departe ce lipsit de temei e acest procedeu - alte documente sunt in schimb date în original fără traducere, fiind prin aceasta inaccesibile pentru unii cercetători. In această din urmă categorie intră documentele greceşti pu­ blicate la pag. 57--9 şi "însemnările de pe manuscrisele de la Mânăstirea Riia ", pag. 53-6. In chipul acesta e sortită poate să rărnână neobservată multor cercetători, mai ales foarte interesanta inscripţie pe care d-l Mihailovlci a găsit-o la pag. 366 a unui [194] J 194 o. A. STOTlm =--====:;---":'::;=--=:::-_-::''::::::=:=:=':::::'==:::::::::::'::'=';;:::=--::::'':;:::::;;:::;'''-::::::::::--�--'::::=:::::':::::�.:::=-.::.:.:::=:::::.::.:.::=::::=.-=-=-�--:::::::=:=...-::=::---::--...=-...::::=::.:::.:===::- tetroevanghelier legat În aur. Acesta a fost scris din ordinul lui Barbovschi parcalab de Suceava de erirnonahuj Macarie de la Putna în 1529. E oare acest Macarie acelaş cu prea cunoscun.ţ "dascal al Moldovii" episcopul si cronicarul Răreştilor? In prefaţă la "Documente moldoveneşti găsite la Constanti­ nopol u, D-I Mihailovici spune că din pricina timpului pl ea scurt pe care l'a avut s'a văzut nevoit ca pentru o parte din documen­ tele care i-au trecut prin mână să scoată numai traduceri; pen­ tru documentele din publicaţia de faţă nu ne spune dacă s'a ser­ vit de ace/aş procedeu. Chiar dacă D-I M. ar prezinta solide cunoştinţe de paleogra­ fie şi limbă slavă a documentelor moldo-slave (vom vedea mai departe că cunoştinţele d-sale sunt cu totul relative) şi Încă pro­ cedarea dumisale neprezentând garanţii ştiinţifice n'ar putea fi ac­ ceptată decât dacă d-sa s'ar fi mărginit pentru economie .de spa­ ţiu, să dea numai regeste de documente, şi aceasta numai pănă. când autorul sau altcineva ar Întreprinde publicarea integrală a documentelor. Căci, la ce serveşte pentru ştiinţa istorică - prin publicarea numai a traducerii fiind exclus ori ce interes filologic - balastul formulelor introductive şi de inche ere aproape steriotip documen­ telor noastre. Dar d-l Mihailovici nu cunoaşte paleografia române-slavă, nu cunoaşte limba; de aceia cetirea dumisale în majoritatea ca­ zurilor e inexactă. De istorie n'are câtuşi de puţine cunoştinţe; În chipul ace­ sta necunoaşterea paleografii şi a lirnbei adăogate cu necunoa­ şterea epocei În care documentele au fost emise, l'a făcut să a­ glomereze eroi peste erori atunci când şi-a publicat broşura. Vom lua primul document al broşurii pe care neam propus s'o recenzăm. In regestă d-l M. scrie: .,6976 April 5. Suceava. Stefan Voevod, domnul Moldovii, dărueşte lui Duma părcălab, sa­ t'ul Gdebil depe Bogdana şi seliştea\ Gdebil depe Trotuş", efe. In cuprinsul documentului pasagiul următor al traducerii Dvlui M. ne spune că Ştefan a dat şi-a întărit lui Duma "un sat dintr'ale noastre sate pe numele Gâebil pe Bogdana şi o selişte În acelaş hotar pe Trotuş pe numele Gdebil" ." . In document Însă era scris: "fAlfll':- 17f1\':- fil'!' HMIJIIX CfMX". [195] nEcr�NZII 195 1-1<\ IM"f I'{\f &IM il\fTf IH s N"'I\.\H(\ , H fAtI" efi\lfLl1<\ ST<:'/\\i1\E X�T,.I�U IM '1'ClTpSill, Ud lli\\r.I C'l\f &111\ (i)JHd (i)T I\>\OU ll/(\" , deci traducerea exactă a documentului era următoarea: "un sat dintre satele noa­ stre, anume unde a fost Fete pe Bogdana, şi o selişte pe acelaş hotar Ia Trotuş, anume unde a fost Oana, de la Moisa". Din acest "1' 1\' I>IM" care înseamnă pentru ori cine are pu­ tine cunoştinţe de slavoneşte "unde a fost", d-l M, a făcut satul "Odebil", şi sellşteaj Gdebil". Dacă d-l M. ar fi avut şi oarecare cunoştinţe de istorie s'ar fi îndoit de citirea datei şi n'ar fi datat cu atâta uşurinţă docu­ mentul cu 1468. Lipsa din divan a părcălabiIor de Chilie şi Cetatea Aibă, atestarea credinţei şi de fii lui Şt. Vodă: Alexandru şi Bogdan­ Vlad (0-1 M. a transcris numai "Alexandru şi Bogdan") pe lângă Domn, iar fi putut spune că documentul e de după 1484, data căderii sub Turci a Chilii şi Cetăţii Albe. In sfârşit dacă, puţină curiozitate - în istorie aceasta nu strică -, I'ar fi făcut să de­ schidă cel puţin publicaţiile lui 1. Bogdan: Documentele lui Şte­ fan cel Mare val. 1 şi II, ar fi găsit publicat Ia pag. 344-6 a voI. 1 acest document. EI poartă data" -t-stţ.o.s, ",diCMLI,d (In. i", adică "6996, luna April 5", cea ce face În ani de la naşterea lui Hristos 1488. In notă 1. Bogdan dă şi unele informaţii asupra documentu­ lui: originalul se află în Biblioteca Naţională din Sofia; a fost în posesiunea unui student al Academiei din Chiev A. Zopolski, care l'a comunicat lui Vespasian Erblceanu şi acesta l'a publicat în Revista Arhiva din laşi val. 1 pag. 375-77. Documentul al doilea al publicaţii d-lui M. se prexintă cam la fel: In regesta de la Începutul documentului se spune: ,,1552 Februarie 2. Ioan 1 (sic) domnul Moldovei" efe. Documentul după conţinut: boeri şi fiul domnesc, e de la Ioan Vodă Arrneanul (1572-4). Din traducerea d-Iui M. ar reeşi că nu acest Ioan domneşte, ci doar că e fiu de Domn. D-sa scrie: "cu mi/a lui Dumnezeu Ion Voevoda, feciorul lui Stefan Voevod domnul ţării Moldoviei", şi e Întrebarea la cine se' referă "Dom­ nul ţării MoJdoviei", la "Ion Voevoda" sau la "Sftfan Voievod". Data de an a documentului e distinsă şi d-l M. datează cu 1552 (!!). Numele boerilor cari întăresc hirisovul sunt deasemenea une- . ' 01'1 reproduse Într'un chip revoltător: numele lui Lupea Huru atât [196] 196 C. A. STOlDE de cunoscutul pârcălab de Hotin şi socru al Domnului din scaun, e transcris prin "Lipuhur" (Il). - 0-1 M. pune semnul? dnpă numele lui Ioan Caraghiuzel parc. de Hotin În 1573 (vezi atât pentru Lupea Huru cât şi pentru Ca­ raghiuzel dac. din 6 Man 1573 în Hajdeu, Ioan Vodă cel Cum­ plit, ed. III pag. 218-9 şi din 17 Mart acelaş an, în !. G. Sbie­ rea, Familia Sbierea etc. pag 52-3) Numele lui Maxim parca­ labul de Neamţ (vezi bibliografia citată) e transcris prin Martin. Numele diacului atât de cunoscut al domnii lui Ioan Arrnea­ nul, Cristea Musteevici (vezi N. Iorga: Studii şi doc, V. pag 5 şi Ghib. Ispisoace şi Zapise l. 1. pag. 145) îl transcne d-I M. prin Cristea Musteaţă (It), Intr'un document muntenesc din Sept. 1566 (pag. 10) nu-o mele postelnlcului Ghiorrna e transcris Ghiufrna. In acelaş document numele vornicului Nedelcu e trecut de două ori fără rost. Despe acelaş document se spune (în traducere) că s'a scris "În oraşul scaunului la Bucureşti". Insemnările de petmanuscrisele slave din biblioteca naţio­ nală din Sofia nu sunt redate cornplect şi nici exact. Ex. pe foaia 283 a tetraevangheliarului din secl. al XVI (Ia D-I M. nota la pag, 52) după "K& IIIIKEi'u" urmează ,,"Z(J) �dT fPIIi\\lf f1�IEHTSl!:i CTH IH­ l\!:iildE C1. rIIE ,Id l'fCESlm". etc. vezi B. Ţonev, ClnIlCI\ 11,\ SlX\I\NIIICIIT'" II C'I"\SlI.'flPMTHWI"k I\lItU'U n,1 n(\�ICli\U,IT(\ 1>11&,IUClTE"d R7. co.ţU5I, So­ fia 1910 pag. 42-3. Inscripţia reprodusă de D-l M. la pag. 52, În care se spune: "Această sfântă Evanghelie", nu e făcută pe un manuscris ci pe o carte tipărită, spune Ţonev nl�Z. rwl""\ETO 11<\ I\OS1Oi\5t Ri\'Iţ\HC/',IRd" ; şi această inscripţie e reprodusă inexact şi incornplect căci între ... "Evanghelie şi "Eu pan Negcescul" de la D-I M. Ţonev citea "Evanghelie a legii noastre cei creştineşti a am cumpărat eu pan Negoescul", etc. D-I M. trunchiază şi�fârşitul inscripţii. (vezi Ţo- nev ob, cit. pag. 480). \ Exemple de acest fel s'ar putea cita la nesfârşit în cartea d-lui M. Dar în intenţia noastră nu e numai gândul de a scoate in evidenţă lipsurile cărţii ci de-a o prezenta cercetătorilor aşa cum se găseşte. Inainte de a încheia darea de seamă vom repeta cele ce spuneam la inceput, că dacă din punctul de vedere al editărl! pu- [197] 197 blicaţia d-lui M. e fără exagerare uneori sub critică, În schimb informaţiei- pe care o aduce documentele adunate de Dvsa, in parte, au o reală valoare pentru istoria românească. Iată o scurtă enumerare a cătorva documente (am ales numai doc, din via cuI XVI şi XVlI): Documentul de la Ioan Arrneanul analizat mai sus (docu­ mentul de la Ştefan cel Mare, nu merită nici o atentie în ediţia D-lui M.) şi care e din Februarie 1573 documentul poartă dată de lună, şi nu putea fi dat În 1572 Februarie pentru motivul că pe atunci Ioan Armanul nici nu domnea în Moldova, iar în Fe­ bruarie 1574 se operase câteva schimbări în divan, şi anume: Ioan Grurnez e vornic al ţării de sus în locul lui Păcurar; Ioan Caraughiuzel trece de la părcălabia de Hotin la Roman, iar la Neamţ În locul lui e Maxim şi Romaşco e Toader (Hajdeu, Ioan Vodă pag. 226. N. Iorga, Studii şi Documente v. pag. 4-5. Ghib. : lspisoace şi Zapise I. 1. pag. 144-5); un suret de pe un docu­ ment moldovenesc de la Radu Mihnea, din 1617, precum şi o foarte interesantă carte de judecată dată de dlvaniştl în frunte cu vei logofătul Ionaşcu Rusu 1, la 28 Martie \ 655, in pricina dintre Beldiman vornicul şi Miron Ciogolea clucer, pentru un cal. Nu de o mai mică importanţă sânt o serie de documente munteneşti dintre 1566-1663; între acestea un document de la Mihai Viteazul ca domn al Munteniei ("întregului pământ al Un­ gro Vlaviei") din Decemvrie 1593. Ţinând seamă de modul în care s'au prezintat publicaţiile O-sale până acum, am dori O-lui P. Mihailovici, căruia nimeni nu-l poate contesta merite de sârguincios culegător de documente, mai prielnice dispoziţii pentru a-şi cornplecta o pregătire care să-i asigure editarea documentelor atât de iscusit adunate) într'o formă acceptabilă şi sincer folositoare disciplinei căreia pare a se fi dedicat. Pană atunci publicaţiile d-sale trebuesc folosite cu multă prudentă. c. A. Stoide