[1] ARHIVA REVISTĂ DE ISTORIE., FILOLOGIE ŞI CULTURĂ ROMÎNEASCĂ -- DIN IAŞI-- Anw. XXXIV Ianuarie 1927 No. 1 .Naşterea individualităţii limbii române şi elementul slav 1) Categoria VI: cu ă în loc de plsl, h.-Cuvintele acestef 'categorii, despre-cari am arătat (p. 179� 189) pentru ce nu au intrat dirrplsl, în limba română, prezintă în fonetismul lor un Ie­ nomen bulgar postpislovenic şi nici de cum plslovenic. In textele-copii pislovenice se constată, ca ceva anormal şi mai mult or! mai puţin rar, că pIsl. h=e, în rădăcinele cuvin­ telor" anume când nu arnuţeşte ca la Categ. 1 şi când nu de­ vine curat e ca la Categ. IV, se preface, se contopeşte in plsI. 7;, in acel :t. secundar de care am spus (p. 236) că, apoi, de prin sec. XII sau XIII, se transformă, prin ,; a doua vocalizare ", în alte "ocale (o, u, e) clare. Această transformare o găsim în acele texte atât în corpul cuvintelor în anumite poziţii, cât şi la slăr­ şitul lor 3). Astfel, în Cod. Zograph. e : vxdova şi vsdovica în loc de obicinuit şi plsl, vsdova, mzzda în 1. de obicinuit plsl. mszda pron. mezda, tsrna.I. obicinuit şi plsl. tsma (pron. tema), dsska I. plsl. ds s­ ka (pron. deska), psrati L plsl. psrati, dsrati 1. plsl. d-rati, Cod. Suprasl. are: tsmnica şi adjectivul tsmsna în loc de obicînult şi plsl, thmt>nica-h.ml\na; sau OthCK L obicinuit şi plsl. ots o«, starscs 1. obicinuit plsl. stan.cs , zsdati 1. obicinuit şi pIsl. zs dati, ,;Meti 1. obicînuit şi plsl. zhreti, mszda 1. obicinuit plsl, rns zda, Jzsk1\1 (însă faţă de duska), flwmostij$i 1. oblcînuit şi pIs!. rhVb.� nostih� dela n, VI-BOStl,; ef. n, vsns şi rsvsnujete (I -. obiclnuitul plsl, 1) A se vedea Arhiva, XXXIII, 2, p. 92, 2) Cf. Conev, în SbMill., III, 310. [2] 2 ILIE BÂRBULESCU ' rhRhnujete=româneşte : rîvniţî), n?;(lz cu fenomenul li;. >;) şi b >e. De aceea se înşală cei ce cred2) că întâiul e mai vechi de cât al doilea în limba bulgară. Ast�fel că, conform cu cele ce am arătat la Categ. IV (p. 394): precum finalul pIs!. h deveni e în vremea acestor copii, ',_. 1) Ci. Oblak, în SbMin., IJ,{, 11 ; Kuljbakin: Drevne-cer1i:ovno� slau. jaz., p. 65. 2) Aşa Vondrak: Vergl. slav. Gram. 1, 150; Miletic: Das Ostbulg. p. 71; Leskien, în AfslPh.� XXVII, 38-39; Oblak crede acelaş lucru în AfsIPh., XVI (a 1894), p. 185, dar revine în SbMin., XI (tot a. 1894) p. 562, unde se rosteşte că amândouă fenome­ nele s-au produs în acelaş timp, "el;lnovremenl1o". [3] NAŞTEREA LIMBII ROM ÂNE --���--��-_._--------- 3 tot aşa h. final şi interior deveni şi z, nu numai e, dupe regiuni. Iar cuvintele române din această a VI categorie arată, . pentru Fonetica istorică a limbei bulgare, că preiacerea plsl. h. în z. s-a operat pe terenul acesteia din urmă la sfârşitul cuvintelor ei, şi că s-a operat nu numai când " plslovenic era, cum se crede de obicei 1), precedat de o consunantă palatală s, i, st, id, c, c etc. ci şi când acel " venea dupe o cons. nepalatală, Cuvintele ro­ mâne ale acestei categorii, observate la un loc cu cele ce au e final în loc de plsl 1. din Categ. IV, arată, în acelaş timp, că postplsl, i-. în loc de plsl. b din textele copii plslovenice, la un număr de cuvinte, la cari z. şi " finale, din felurite împrejurări, încă nu amuţise sau nu devenise e, reprezinta chiar fenomenul fonetic de preiacere a lui " în s, iar nu, cum se admite de o­ bicei, numai o ortografie. De aceea cele spuse aci sunt de a­ cord cu Leskien, că acest K e un postplsl. în loc de plsl. b, adică că e un fenomen care încă nu exista în limba bulgară din sec. IX. Sunt, însă, în desacord cu dansul 2) şi cu alţii 3) în ceea ce priveşte z 1. " dela sfârşitul cuvintelor; căci, din pricina consi­ deraţiilor de mai sus şi ale cuvintelor slave ale acestei categorii -din limba română, eu cred, repet, că, uneori, z. finale din cu­ vinte ale textelor plslovenice ca: dazda, indII, bob, kazns etc. se pronunţa chiar aşa după sec. IX, adică în perioada post­ plslovenică. Leskien, însă, crede 4) că aşa finale z. 1. b ar fi fost în totdeauna "nepronunţate" , adică "stumme Zeichen". De altfel, Mladenov aude un K final, rest din cel plsl., în satul Novo-Selo (din distr. Vidin), graiu bulg. vestic, zice, dar ames­ tecat şi cu bulgarisme estice ca: reducţia voc. neacc. a, e, o În ă, i, u (SbM. XVIII, 473). Deci el aude: leds-c plsl h.d«, bog:.r; ,-în cursul pier­ derei treptate a plsl. li, 1> şi interioare din limba bulgară-au pierdut pe acel secundar sunet ă final, aşa cum bulgara a pierdut mai departe şi pe e final născut în ea în unele cuvinte din a� celaşi plsl, h; ele s-au păstrat, ca resturi din aceea Însă, În română. Trebue să observăm, pe de altă parte, că acest ă final în loc de plsl. b ar putea fi încă, barem la unele, nu reflex al paleo­ slovenicului h devenit s , ci ă neaccentuat al substantivelor acestea când şi-au schimbat forma de au intrat în c-declinare. Se poate, anume, ca, prin revoluţia îonetică şi morfologică a limbei bul­ gare din sec. X, să se fi născut în aceasta, pe cale morfologică 1) s. ex. din plsl. dvere un nom. sg. dveru, din plsl, kobe, svi­ neţe, pohăte etc nom. sg: koba, svineţa, pohtc, tot aşa cum în texte bulgare din sec. XVII se află bulg. cerkuva sau crkva 2) nom. sg. în loc de plsl. acus. sg. crzksvi., postplsl. şi mediobul­ gar. cr (. kov şi cum azi chiar în graiul vestbulg, din Kukus-V oden (Maced.) e nom. sg. noste dar în Vodena e: noik'a «pIsl. noăt«}: în acest graiu Kukus-Voden mai e: peda-c.plsl ped-, kz dela ok), cari de atunci s-au păstrat şi azi acolo, şi că apoi, în urma acestora, se continuă, însă, pre­ facerea 1. (=ă) l. pls!. h care se născuse odată cu el şi treptat se întinse, generalizăndu-se în acel dialect de răsărit cum o ve­ -dem astăzi. Limba textului numit "Fragmentele dela Kiev" care nu numai că nu are o l. z şi e 1. h , dar n'are nici pe acest 1. 1. plsl. Il, învederează că era într-adevăr o vreme în limba bul­ gară când Încă nu începuse nu numai 'l. să devie o şi " e, dar şi " încă nu incepuse a deveni s, (CI. Categ. V). Această vre­ me e, evident, cea a originalelor pierdute a limbei plslovenice, adică sec. IX. Acest fenomen fonetic de trecere a pIsl. 1. în secundarul z , -care-i anormal şi mai mult ori mai puţin rar, ca manifesta­ re Ionetică iar nu ortografică, în textele copii pIslovenice şi de loc în Fragm. dela Kiev,-se îndeseşteîn textele bulgare din sec. XII, adică odată cu începerea perioadei medio-bulgare; iar de atunci a rămas în limba bulgară până astăzi un â în loc de in­ terior plsl. Il, deşi finalul ă l. plsl. Il 2) s-a pierdut în ea, tot a­ şa cum am văzut (la Categ. IV) că i s-a pierdut, în genere, şi finalul postplsl. e în loc de pls!. " afară de unele rari resturi ca ioardi, koble, nese, bolezni (p. 366) sau ca în bulg. cerkuvc (el, p. 4) şi crkva. , Astfel în Parerneinicul lui Grigorovici e ]:I.V)f, în loc de obicinuit şi plsl.=lwb= leu, stsblie, p s str ". 1. plsl. pi.str-u (ca în ro­ mâneşte păstrăv), tsmno J. plsl. tsmno (cî, localitatea Tărnna din Oltenia), rxvenie 1. plsl. f1,V-. Evangelia lui Grigorovici are tot astfel: tY.st,. 1. plsl, u.st« şi veuscs l. pls!. veru.c», Sbornicul Sevas- 1) CL p. 416, nota 2. 2) CI. însă mai sus, cele spuse de Mladenov : ca 111 satui 'Novo-Selo se aude încă şi azi un ă>:t. final: leds bogz; [6] 6 ILIE BARBULESCU �------------------- tian: rsvenie, tssta 1. plsl. ti.sta. In un Sestodnev e: tz mnese, tsnsko, d�bri=vallis, silva cu :& 1. plsl. 1,. Dobrejsovo cetveroev. din sec. XIII : dsra, vsdova, pzreti, mszda, stsklenica, prelsstili. Letopiseţul lui Manasie din sec. XIV are: stsblia, vz si, tzmami, prepxstrii (cî. rom. păstrăv) etc,-toate cu x în loc de pls1. r., Un Sbornic din a. 1348: mszdy în loc plsl. rm.zdy. Tetraevan- ghelia lui Mihanovic din sec. XIV are: mazda şi stsklo, fireşte ( . , cu ,); (\,)=plsl. 1. 1) dar în loc de plsl. h. Şi tot astfel, acest fenomen de trecere a lui 1, în � se a­ flă des in toate textele mediobulgare , aceasta-faţă de raritatea şi anormalitatea lui în textele-copii şi de neexistenţa.i în Fragrnen­ tele dela Kiev-Învederează că fenomenul e un caracter nou, postplslovenic, care nu exista în limba şi stadiul paleoslovenic ci s-a dezvoltat treptat numai în stadiul postplslovenical bul­ garei. De alt-fel, acest ă în loc de plsl. h se perpetuă de atunci până astăzi în limba bulgară, mai ales în dialectu-i de răsărit, dar puţin şi în cel de apus. In ea aflăm, într-adevăr : păstăr şi păstrăva, păstra, ca În postplsl. şi mediobulgara ; păkăl, ca post­ pls1. şi mediobulg. păkăl şi păklo ; tămna, mdgta, măska, stăklo, măzda 2). In graiul bulgar răsăritean dela Teteven e: preldstil, zemăglen, săpna, ţăkli (plsl. stsklo etc 3). Ba, în genere, în dial. bulgar de răsărit, fenomenul acesta postplsl. e destul de întins şi la alte cuvinte cari nu sunt în limba română, ca: săv, tă­ năk, păn, smăgnă etc 4), toate cu plsl. h în loc de acest ă. Lim­ ba bulgarilor din Cerghedul Transilvaniei,-o colonie tot a dia­ lectului de răsărit acolo în sec. XIII, dispărută, apoi, in sec. XIX -avea, la fel, pără, corespunzător plslovenicului psra şi rom. pâra. Iar tot in dial. bulgar răsăritean s-au păstrat până astăzi 4 cuvinte, În a căror formă articulată, se află 'f" adică �=ă cu muiarea consonantei precedente, în locul plslovenicului It: din's t şi h; al' trebui, anume, să fie sau să fi fost şi În ma­ ghiara, cum al' fi trebuit să fie sau să Ii fost şi în româna (nu­ mai că în aceasta de pe urmă chiar cu ă, pentru că ea are a­ cest sunet În organismul său): maghiar galambo sau galamba, abrazo sau abraza, mako sau măku, răko sau răku, parazdena, alenoko sau alenoka, riteka, kaliteka, bota sau bota, eczeto sau eczeta etc. Ar fi trebuit să fie aşa, pentru că organismul fonetic al limbei maghiare normal nu elimină ci păstrează un aşa o---a--e, precum se ştie şi arată exemple ca mara, maluc, lepedb, kelle­ mes etc. Iar la cuvintele luate de maghiara din româna, tot ast­ fel păstrează aceea pe a sau o, e corespunzătoare rom. ă : ma­ ghiar csapn rom. ceapă, mg. gulasztrc rom. curastd, mg. girgerica rom. gârgăriţă, mg. Iapadalt rom. lăpădat etc. Drept e, pe de altă parte, că maghiara mai are, chiar şi intre sec. XI--XlII, resturi din vechi "scurte vocale cari altii dată îi terminau cuvinte", .kurzen Auslautvocale" R), cari, deci, pe atunci se mai păstrau încă la sfârşitul cuvintelor, dar cari în urmă, dupe sec. XIII, au amuţit în ea (ca s. ex. lat. u şi rom li la Români); tot aşa precum,-poate chiar ceva înainte de sec. XI, pe când accentu-l încă nu se ridicase, cum îi e azi, pe 1 Aşa că aceste cuvinte sunt luate de maghiara din post­ plsl., iar nu din româna, cum crede Darnian Istvan în citata-i Adatok a magyar.rolJi(tn kălcsonliatcshoz, p. 46---47. 2) o. Asb6th, în AfslPh. X XV, 571. 3) D-r Simonyi: DLe ung. Sprache, p. 31. [19] NAŞTBRBA LIMBII ROMÂNE -------------_--.:�---------- 19 silaba începătoare a cuvintelor, ci va fi fost mobil şi pe a doua .silabă a lor--limba maghiară a pierdut din pronunţare şi unele vocale scurte şi ne accentuate din începutul (Anlaut) cuvintelor ei 1). Dar cuvintele-i slave vechi nu se arată, în vechile texte ma­ ghiare, cu un sunet final corespunzător plsl. z. şi h, care apoi nu­ mai mai târziu să fi amuţit pe terenul ei, ci, în genere, afară de câteva cazuri arătate") la categ. II, ele au fost, în maghiara, totdeauna ca azi adică fără vocală finală (coresp, plsl. Y. şi h)' ceea ce arată că aşa i-au venit şi că nu pe terenul ei s-au per­ dut scurtele vocale finale ale lor. Drept e, dea semeni, că şi maghiara are: şi szerencse, coresp. plslovenicului sKr�sta rom. strânşte şi kenez coresp. pls!. ksnedz.. De cât, acest e interior nu corespund numai de cât plsl, ă=z, ci, precum în deosebi arată lipsa lui II final plsl. la kenez, el e post­ plslovenic, ca la Categ. II, sau poate fi "introduse� pe terenul în­ suşi al maghiarei, conform cu organismul ei fonetic care nu su­ îeră grupare de consunante la o laltă. Tot aşa, conform cu a­ cest fonetism organic al ei, maghiara însăşi a format, se pare s. ex.: kereszt coresp. plsl, kr .. st s, sau cuvântul românesc, venit, in româna din slava de sigur prin maghiara: zementeşti, la popa Grigore din Măhaci, coresp. şi acesta plsl. s mesti, şi încă alte .cuvinte. \ Nici maghiarele szerencse şi kenez, aşa dar, nu pot arăta -plslovenisrnul cuvintelor slave din maghiara cari aveau K sau II în plslovenica. Neexistenţa acestor plslovenice K, h în limba maghiară a­ rată, mai întâi, că teoria lui Munkacs nu are temei; fiindcă, îna­ inte de sec. IX, în care timp el îşi aşază concluziile sale, limba plslovenică poseda sunetele-i z şi h în toate locurile etimologice, cum dovedesc indirect, între altele, elementele vechi ruse din limba Finezilor veacului VII sau VIII (p ..... ). Al doilea, această neexistenţă mai lnvederează că cuvintele cu plsl, :>1, h au intrat în maghiara cu incepere din secolul X, când fenomenul de amu­ tire a lui I� şi il tncepu a se produce şi a se laţi in, bulgara post­ plslovenică. De alt-fel, însa şi Istoria Maghiarilor confirmă această 1) Ibidem p. 45. Aşa s. ex. u, i etc. finale. " ?) .Cari am văzut că sunt nu numai plslovenice ci şi post­ plslovenlce. [20] datare pentru limba lor, Întru cât se ştie că ei au venit în Pa-o nonia la a. 895, şi pe câtă vreme nu se poate admite că chiar îndată au intrat în limba maghiară, pe întregul ei teritoriu, 2- cele vechi cuvinte slave, ci numai că a trebuit să fi trecut 50 sau 70 ani, o generaţie de oameni, până ce ele să se fi putut prinde în limbă. Aşa că, revine că şi în maghiara ele' au pă­ truns CIl începere dela mijlocul sau spre sîărşitul veacului al Xl). Dar atunci, evident că limba maghiară confirmă că ve­ chile cuvinte slave din română, cari se prezintă chiar sub as­ pectul fonetic al celor din maghiara, au intrat în limba română tot cu începere dela mijlocul sau spre sfârşitul veacului al X. Ilie Bărbulescu. 20 lLI� BARBlJlESCU ----_._---_. J .� r I Dialectele italiene de sud si Hmba rominD., (v. nArhiva" XXXIII, pag. 177 urm.) 76. Abr", otnetne), ommene 'uomo, omo=opra, persona che­ lavora a giornata in campagna': tenglie l'ummene 'ho l'opre', agil. eume, ome, plur. uomene 'uomo, uomini, Iavoratori: mi sapissi a dicere quant'uomene siiene a la oiqna? 'sapessi dirmi quanti la­ voratori stanno alla vigna ?', cal. Se. uominu 'UOri10': miniire, [1- vire uomini 'impiegare, avere opere a Iavorare', sic. otnu 'lavo­ rante's=rom. om, oameni 'lucrător, muncitor': tmt trebuie un om in oqradă, la grajd, la bOL, etc., Wl1 zece oameni la vie, la coasă, la prăşit, etc. Abr." 6me(ne), ommene, volg. 'marito": l'c­ mene me 'il mi' omo, mio marita,' neap. otnmo 'uomo ; maschio cal. Sc. uominu 'maschio (oPP. ţimminav, sic. ama 'maschio, II marito'<-irom. om id.: omul mteă 'bărbatul mieu'. Micşorarea f aceasta a sferei notiunii 'om' se datoreşte, în prima scrie cleI 1) Melich, în AfsIPIl. XXXIX, p. 233, vrea să documentez« că int sec. IX deja, chiar Inainte de a. 860, când Ciril şi Metod trec spre Rostislav, Ungurii erau deja la Dunărea de jos intre Tisa şi Mures, ba şi că Orşova e din cuvîntul nume Urs+ terrn. slava ova: Ursova, de unC\e apoi: Orsovae=adică, proprietatea lui Ors'' Urs. Crede că în sec. IX şi X şi un maghiar Barancs locuia chiar dincolo de Dunăre în banatul numit de Slavi Branicevo la Costolaţ în Sîrbia. [21] Dl!\LECTBLE ITALIENE DE SUD ŞI LIMBA ROMTNĂ 21 ---��-----------_.--_._-------._----�--,--------'-_._---- = >": -exernple, probabil unei elipse (pentru om de muncă, om de .seroicîu s'a zis numai om, mai ales că din celelalte cuvin­ te ale propoziţiei se poate înţelege foarte uşor despre ce fel de om e vorba), iar în a doua, faptului că genul masculin este considerat ca mai tare decît cel feminin, deaceia predomină a� tunci cînd este nevoie de un termin generic, care să exprime Iiinţi de ambele genuri (ef. am cind ţraţi=am do; fraţt şi trei surori ; ce-ţi fac băteţit ?=ce�ţt fac băieţi{ şi fetele?, etc.); pen­ iru acelaş motiv s'a atribuit reprezentantului sexului tare denu­ mirea menită să numească pe toţi oamenii, fără deosebire de sex. Cf. Irc. homme 'bărbat'. lrp. onqe 'ungere': onqe uno 'prezzolare, ricompensare', cal. CI'. unqtari 'ungere': cui non ungi, non vara 'non si pua ottenere un intento, senza danarî-=rom. a unge 'a mitui, a corupe, a da bacşiş, etc. spre o dobîndi ceiace doreşti'. Poate că punctul de plecare a fost următorul: dupăcum un car are nevoie să fie uns .pentruca să meargă bine, tot aşa o treabă, o afacere trebuieşte ... unsă ca să ... meargă, să fie . dusă la bun sfîrşit. In acest sens par a vorbi izolări de felul acesta: a unqe căruia s. osia, cu în­ ţelesul de 'a cîştiga prin bani bunavointa unuia de care atîrnă .satisiacerea unei cereri', deşi este posibil ca asemenea izolări să se fi născut ulterior, pornindu-se dela ideia de 'unsoare'. Popular se aude foarte des a unge ochit curva .. cu bani, cu un dar oa­ recare, etc. cam cu acelaş sens. Cf. şi stîlcirea intenţionat iro­ nică a germ. Ausweis În unstoeis depe. vremea ocupaţiei ger­ mane din 1918: pentru a intra şi a ieşi din teritoriul cucerit era necesară o permisiune din partea autorităţilor germane, care purta numele de Ausioei», Se vede că obţinerea unei atari permisiuni era legată în multe cazuri {de mituirea funcţionarilor respectivi . . CL şi ital. unqere le carrucole s, la ruota, germ. jemanâen schmieren sau jemandem die Hiuule schmieren, frc. graisser la patte il qqn, ido Sic. oricchia: veniri all'oricchia 'venir a notizia, veni!' alle orecchie' -r0111. a veni s. ajunge la ureche ido (ef. lat. peroenire aliq uid aci aures alicujus); pri 'IZ' oricchia ti trasi pri 'ti' auira ti ncsci"si dice di ehi non voglia udirev=-rom. pe-o ureche intră .. :;;i pe-alta tese id.; diri 'na casa a l'oricchia '(dirla in segreto) dîre una cosa neg1i orecchi' -rom. a spune ceva la ureche ido ((să se remarce identitatea de număr a substantivl!lui şi de con� [22] 22 1. IORDAN strucţie sintactică din partrcularitatea siciliana şi corespunzătoares ei romtneasca). CI. lat. dicere in aurem aiicui aliquid. Sic. ossu: lassaricci l'ossa 'rovinarsi interarnente omorire .. Iasciar le polpe e l'ossa'<-rom. a-şi lăsa oasele (şi pte/ea) un­ deva 'a muri Într'un Joc oarecare'; in carni e in ossa '(per asse­ verare l'esser propria in persona) in carne e in ossa' -rom. [/1 carne şi 'n oase id.; rumpiri l'ossa ad UIlU '(zornbario, basto­ narlo per bene) fiaccar le ossa a uno, metter a una le ossa in' paniere'-rom. a rupe (s. a [mula) oasele cuioa ido Sic. avu: oou battutu 'uovo sbattuto', oou battutu cu lu orodu 'brodetto'-rom. oii bătut, a bate 1lI/ ati În supă, in borş __ etc. 77. Sic. paqari : mi l'hai a paqari ,,(modo di minacciare. corne dire mi devi pagare il Iio, ecc.) me I'hai a pagarev-c-rnm. al să mi-o plăteşti l ido Dacă am notat aici această particulari­ tate stilistică, care se regăseşte şi în alte limbi, este din cauza ca în romineşte se zice şi am să ţi-o plătesc t, exact cu ace­ iaş însemnare şi in împrejurări identice. Cum se face că aceste izolări, care din punct de vedere strict literal ar trebui să se bată cap în cap, au ajuns să fie sinonime? Cred că din pricina. afectului s'a uitat cu vremea sensul adevarat al celei dintăiu care pare a fi şi cea mai veche (anume: 'fapta rea comisă pe nedrept împotriva mea ai să mi-o plăteşti', adică 'rnă vei des­ păgubi pentru răul pe care mi l-ai făcut', întocmai cum se pla­ teşte o datorie bănească faţă de cineva), şi a rămas În mintea vorbitorului numai ideia generala de ameninţare cuprinsa In a­ ceste cuvinte. Şi atunci, fiindcă ameninţarea nu poate veni decît dela persoana intăla.c-In orice caz, a asemenea ameninţare este mult mai lmpresionantă-c-.s'a înlocuit persoana a doua prin în­ tăia, lăsîndu-se Încolo expresiunea neschimbată. Neap, (App.) paglia: [uoco de paqlia poco dura .. ditterio popolarev : el. rom. foc de paie 'lucru trecător' (se spune mai ales de o dragoste fără temeiu, apoi, prin extensiune, de orice pornire iute şi lipsită de seriozitate). Sic. palora : pisari li palori '(parlar con gran cautela) pe­ sar le parole'<=rom. a ell1tă� S. măsura vorbele (ct. mâsurat s. cîntărit la uorbă, uorbe cÎnţărite sau măsurate); nwU/ri boni pa/ori '(interporsi fra due per\ metter pace) entrar cii mezzo; (ill' tercedere a pro din alcuno) mettervi una buona parola': ef. rom' [23] a pune a vorbă (bună) pelinqâ cineva (pentru WI aliul) la in­ terveni pelîngă cineva în favoarea cuiva'. Neap, pali niro 'pan bruno'-rom. pîne neagră 'pîne de calitate inferioară (deaceia neagră la culoare)'; cal. CI'. pani eli casa, sic. pani eli casa 'pane casalinga' -rom. pîne de casă ido ; sic. pezzu di pani "fig. si dice aci uomo buono : esser me' che pane: cî, rom. a fi bun ca pinea (cea caldă); sic. manciari pani 'guadagnarsela', nun cc'essiri pani '(non esservi guadagno} non esserci pane": cî. expresii romlneşti ca a mînca 6 (bucată de) pîne, a fi pine (de mîncat) undeva Ş. CI., în care 'pîne' însemnează 'existenţă, viaţă'. Abr." panze (s. V. spanzo') 'pancia': fa: la panze 'far pan­ eia, metter su pancia'v=rom. a face burtă 'a se îngrăşa (la pîn­ tece)'; irp. ţarese na panza de na casa 'torre una satolla, fai' corpacciata, scorpacciata', neap. faresene na panza 'Iarsi una corpacciata, una scorpacciata, torsi una satolla'<-rom. a-şt face un pîntece de sarmale, ele cireşe, etc. 'a mînca mult dintr'o mincare oarecare'; sic. a pansa china '(dopo aver mangiato) a corpo pieno', a panza oacanti '(a digiuno) a corpo vuoto' -rom .. cu burta plină id., resp. cu burta goală id. ; sic. stari cu la panza CI lu soli '(star ozioso) starsene calle mani alia cintola, grattarsi la pancia'<-rom. a sta cu burta la soare ido Teram. papa "i! demonio : eli uno, bruttissimo dicesi : quand' e'bbruite, pare papo"-rom.ce urît-Ii] parcă-t dracu (pe uscat)! Neap. pappalasaqne 'gocciolone, lasagnone, babbeo': el. rom. papăldpte id. Este interesantă apropierea între izolarea nea­ politană şi cea I'Omînească, atît ca formare a cuvintelor (pentru acest motiv ar fi trebuit, poate:.. s'o discut fie în capitolul prece� clent, fie mai degrabă în cel urmator, la "Sintactice"), cît şi ,a înţeles, care-i absolut identic în ambele graiuri. Toto'claW cele două idiotisme au şi o valoare istoric-culturală pentru fiecare hrnb�l în parte: la Neapolitani întllnim în partea a doua a ex­ presiei numele 'macaroanelor', la Romîni pe cel al 'laptelui', a­ dicf] la amîndouă popoarele este vorba de alimentul ,cel mai o­ bişnuit Inainte de a cunoaşte particularitatea dialectaW italienea­ scă mă gîndeam că rom. papălâpte s'a născut, pornindu-se dela constatarea c�t un nătîng sau prost, care nu-i în stare să se con­ ducă singur, aşteapUl să-I hrănească alţii, ca pe copii, şi anume tot Cll lapte, ca şi pe aceştia, că adică un· asemenea om nu-i [24] 24 1. iORD<\N --�---- --_ .. _-_.- 'Capabil nici măcar să mînince singur; sau, poate, din pricina im­ becilitătii sale, prostul nu-i în stare să mlnince cum se cuvine decît lapte, un aliment pe care nu-i nevoe decît să-I înghită, chiar cladi ar fj amestecat cu mămăligă ori cu alt ingredient lesne de mestecat. Acum nu mai cred cu tărie în posibllităţile acestea de explicare, deşi e probabil ca macaroanele, la Italieni, oricît de răspîndită le-ar fi întrebuinţarea, să constitue, ca şi laptele la noi, hrana prin excelenţă a copiilor şi, prin extensiune, a oame­ nilor maturi, care se găsesc în ... mintea copiilor.v-Tot în dialec­ tul neapolitan ne intimpină două izolări sinonime cu cea discu­ 'tată aici, anume: nzorame-tata şi pappasciuscio 'sciocco, babi­ one, milenso', care ne amintesc de idiotisrne analoage romineşti. Intr'adevăr se zice In limba noastră despre un flăcău prostuţ şi naiv insoară-mă-tată, o expresie care funcţionează în vorbire ca substantiv: ce mal tnsoară-mă-taiă Îl şi-aisia l, adică 'ce om care aşteaptă să-I Însoare tată-su', înloc să facă el singur acest pas, cel mai personal dintre toate în viaţa unui bărbat. Cît pri­ veşte neap. pappasciuscio. cred că partea a doua a acestei izo­ Iări este sciuscia 'la parte la piu onesta delle donne"; dâcă-i aşa, atunci ne aduce aminte de două idiotisme rom în eşti perfect st nonime, în care, după modelul lui papălopte, avem în prima JOI' parte papă, resp. plinge, în a doua numele organului genital femeiesc. Teram. purapatt' e 'ppace "cosi si dice quando, finita il giuoco, si e rimasti pari. Adoperasi anche in metafora": în graiul popular romînesc se adaugă foarte des cuvintele şi pace ! la sfîr­ şitul une afirrnatiuni, pe care vorbitorul o vrea energică; de ex. am fâcut pozna, şi pace l, a fugit, şi pace 1, nu urea să m'as­ culte, şi pace! Intelesul acestei expresii, menită să încheie oare .. cum sau chiar să interzică discuţia asupra celor-comunicate de vorbitor, este acela de 's'a isprăvit, nu se mai poate face nimic'. CL Ti k tin, Rumanisch-Deuisches Wb., s. v, pace, unde se ci­ tează cîteva exemple, dintre care unul din De 1 a v r a n cea, Sul­ tănica: zi-I făptură sucită, şi pace bună l : aici însemnarea de 'sfîrşeşte, nu mai vorbi de asta, nu-ţi mai bate capul' (=nu mai iaca gîlceavă? adica 'războiu', �ontl'a\'ul 'piicii'?) este şi mai e­ videntă. Dacii şi la noi punctul de plecare este tot 'jocul', n'aş putea spune; mi se pare totuş că la jocul de cărţi se întrebuin­ ţează vorba 'pace', atunci cînd cel bătut odată vrea să recîştige [25] DIIlLPCTELE ITALIENE DE SUD ŞI LIMBA ROMiNA 25 poziţia pierdută şi în acest scop, dacă joacă pe bani, dublează miza, spunînd 'la pace'. Sic. paricchia 'due d'una casa stessa: pajo', paricchia di v�i=rom. păreche de bot, apoi parigghia "nel giuoco dei dadi S0110 due medesimi numeri: pariglia ; per una coppia di cavalli . da tiro, che sono afîatto simili nel mantello e nella statura: pa- riglia" şi deriv. paricchiata 'una data rnisura di terreno lavorativo', paricchiaia di lignami 'tanto legno che ne trasporta un paio di buoi: peste tot aici paricchia are sensul rom. păreche. In Italia ur­ maşii lat. poriculus=a=um nu însemnează 'păreche' [itaI. parlqlia "Paar (von Plerden), Gespann' este Imprumutat din Iranţuzeşte, .spune W. M e y e r- L u b k e, Rom. Etym. Wb. 6410, cum dovedeşte Dealtfel tratamentul grupului ci, care în italieneşte trebuia să dea ehi; ef. totuş I. - A. C a n d rea şi O v. D e n sus i a n u, Dicţ. eiim. al limbii romtne 1332, unde pariqlia e derivat din lat. parilia, plur, adj. parilis, derivare propusă deja în Dicţ. ital.-german al lui Rigutini-Bulle s. v.] decît dialectal, şi anume, se pare, numai în graiurile meridionale: cal. parikkiu 'paio, coppia (e dicesi pro­ priamente de' buoi aggiogati, i quali importa che sieno eguali di .altezza e di Iorza)', cerign. parekkie 'pariglia di buoi', pariggie "quella di cavalli da carrozza' (ap. S. P li Ş car i u, Etţţm. Wb. der rum. Spr. 1266). Sic. pariri : mi pari malu una casa 'mi rincresce di questa cosa, mi pare male' -rom. imi pare răii de-un lucru ido CI. ngr. :;.00 l'.ay'0l'a(v€tat ido (ap. P. Pa p a ha g i, XIV. Jahresber. Inst. rum. Sprache zu Leipzig, pag. 152, _NI'. 311 b.). Sic. parrari 'parlare: dari a parrari '(far parlare alia gente
  • , cu acelaş sens că eşti. fără fund? Socotind aceste izolări drept perfect sinonime, şi nu numai de acum, ei încă dela început de tot, putem explica pe rupi şi altfel: un om care mînîncă mult şi nu se satură, trebuie vsă aibă nn stomac rupt, asemenea unui sac descusut la fund, care, ori· 3 [34] 34 1. 'ORDAN cîte lucruri ai pune în el, nu se umple niciodată; tot aşa stoma-· eul flămînd ului rămîne gol şi vrea să Înghită mereu, pentrucă are fundul rupt. In acest caz rupt de foame s'a născut ulterior. cind rupt, din cauza întrebuinţării lui şi în alte împrejurări, cu lnţelesuri diferite, avea nevoie de un determinativ, care să preci­ zeze despre C2 anume-i vorba. Iar dacă admitem prima ipoteză, că adică s'ar fi spus din capul locului rupi de foame, atunci rupt singur trebuie considerat ca o elipsă : adaosul explicativ s'a lăsat la o parte ca fiind de prisos, din moment ce condiţiile în care vorbitorul se folosea de această izolare exclude au putinţa unei confuzii semantice. Este greu de hotărît-ca mal totdeauna in asemenea chestîi=-căreia din cele două propuneri de explicare trebuie să i se acorde preterinţa : eu aş înclina pentru ultima, mai ales că, după cum aîlu acum în unită, se zice şi spart, cu a­ celaş sens: mtnîncă de parcă;"l spart s. ca un spart. (va urma) I. Iordan, o ipoie�ă ţalsă Discutia in Jurul sţărşitului lui Constantin Şerban. Sîărşitul domnului Ţării Româneşti dela jumătatea secolului XVII a dat naştere în ultimul timp la discuţie contradictorie. In­ trucăt asupra acestei chestiuni am avut ocazia să mă pronunţ 1) şi întrucât în discuţia născută s'au adus elemente, cari oricât ar fi iorţate nu pot să confirme rezultatele la cari s'a încercat. a se ajunge, voiu relua chestiunea căutând o punere la punct a ei. Am afirmat în lucrarea mea asupra lui Constantin Şerban şi a vremei sale, că nenorocosul domn al Tarii Româneşti dintre anii 1654- [658 se întâlneşte pentru ultima oară 2) În 1674 cu ocazia unor tratative dintre Alexie Mihailovici, ţarul Moscovei, 1) N. C. Bejenaru, Const�ntin Vodă Şerban şi vremea sa, Teză de doctorat, în Arhiva, Anii XXXII şi XXXIII. 2) Mirilineu, Colecţiune de 'tratatele şi convenţiile României: Acte şi Fragmente relative la Istoria renaştere rei României Voi, 1, 9--12; Polnoe Sobranie Zaconov, Tom. II, 968, [35] o IPOTF.ZA PALŞA ---------- 35 'pe deoparte, şi dintre Ştefan Petriceicu voevodul mazăl al Mol­ dovei şi Constantin Vodă Şerban domnul pribeag al Munteniei pe de altă parte. Din scrisoarea ţarului cu data de 10 August 1674 ştim că cei doi pribegi urmăreau incheerea unui tratat 1) în vederea recăştigării scaunelor din cari fuseseră alungaţi, iar drept condiţie pentru reinstalarea lor în domnie ţarul nu le punea decât recunoaşterea suzeranităţii sale asupra Munteniei şi Moldo­ vei înlocuind suzeranitatea turcească. Am amintit în treacăt despre acest tratat, întrucât pentru clarificarea chestiunei ce ne propunem Îşi are importanţa sa deosebită, In lucrarea sa "Influenţa polonă asupra operei şi persona­ lităţii cronicarilor Grigore Ureche şi Miron Costin" �), d-l P. P. Pa­ naitescu emite, greşit,-vom vedea de ce-o altă părere. Pornind dela afirmaţia lui I. Bogdan "') şi C. Giuresca 4) că Miron Costin n'a putut scrie .Chronika ziern moldawskich y multanskich:' decât înainte de- 1674, ultima dată când se întâlneşte în vieaţă Con­ stantin Şerban, în Polonia.c -despre care Miron Costin, în vremea scrierii cronicei, spune că se află încă în ţările regelui=-d-l P. P. Panaitescu afirmă că fostul domn al Munteniei se întâlneşte şi după această dată şi anume la 24 Noembrie 1679. La această dată el ar fi scris din Wulka (Polonia), regelui Sobieski o scri­ soare prin care îi urează domnie fericită şi se scuză totodată că din cauzabătrăneţelor nu a mers personal să-i facă omagii. D-l P. P. Panaitescu citează din această scrisoare numai atât cât să dea aparenţă că autorul scrisorii nu a putut fi altul decât Con­ stantin Şerban; spunănd : "Scrisoarea scrisă la această dată către regele Sobieski din Wulka în Polonia şi semnată .Constantin domn al Moldovei" 5) nu poate fi decât a lui. Domnul slăbit de 1) N. C. Bejenaru, Pribegia lui Constantin Vodă Şerban, În Arhiva, XXXIII, 1926 No. 3-4, pag. 203-204.· 2) P. P. Panaitescu, Influenţa polonă asupra operei şi per­ sonalităţii cronicarilor Grigore Ureche şi Miron Costin, Buc. 1925. 3) I. Bogdan, Cronici inedite atingătoare de istoria \Ro� mânilor. 4) C. Giurescu, Noui contribuţiuni la studiul cronicilor mol .. dovene. 5) Hurrnuzaki, Suplement II, VoI. III pag. 126-7. [36] 36 N. C. BPJE-NARU bătrâneţe arată că mijlocea corespondenţa dintre regele Sobieski şi "nepotul meu de soră" din Muntenia. La acea dată domnea acolo Şerban Cantacuzino, care era într'adevăr nepot de soră lui Constantin Cărnul. Iscalitura îotografiată ce însoţeşte docu­ mentul în colectia Hurrnuzaki însă, este a lui Constantin Cantemir şi provine desigur dela altă scrisoare şi dintr'o confuzie a edito­ rului a fost aşezată în acel loc" 1). Pentru a putea atribui această scrisoare lui Constantin Şerban, domnul P. P. P. da la o parte iscalitura Iaximilată din josul documentului care este evident a lui Constantin Cantemir -�njci domnia sa nu se îndoeşte asupra acestui lucru, explicănd'o printr'o confuzie a editorului= , în schimb aceiaşi iscălitură a lui Constantin Cantemir o transcriere.în : ,,10, Constantin voevod şi domn al Moldovei" şi o pune în josul documentului, atribuind'o, absolut fără nici un motiv lui Constantin Şerban. Domnia sa avea nevoe să atribue această scrisoare pribeagului voevod, pentru ur­ mătorul motiv. Miron Costin afirmă în cronica sa că fostul voe­ vod muntean se mai afla încă in Polonia la data scrierii croni­ cei,-dată aşezată de 1. Bogdan şi C. Giurescu înainte de 1674 ultima oară când avem ştire despre existenţa lui Constantin Şer­ ban. D-l Panait eseu combătând părerea acestora în privinţa datei când şi-a scris marele cronicar opera sa, aşează această dată după 1677. Insă pentru a înlătura contrazicerea ce ar rezulta dintre această dată--1677----cşi afirmaţia lui Miron Costin despre existenţa în vremea scrierii cronicei, a lui Constantin Şerban, pe care nu-l mai întâlnim după anul 1674, d-l Panaitescu a căutat cu orice preţ să dovedească existenţa pribeagului voevod mun­ tean şi după această dată. Vom vedea Însă că a greşit, ca în orice întreprindere unde eşti stăpânit de idei preconcepute. Afirmaţia subsemnatului ca şi a celor ce au făcut'o înaintea mea, după care Constantin Şerban şi-ar fi terminat cariera în 1674, se confirmă acum pe de-antregul, D-I I. Minea în comuni­ nicarea "Când a scris Miron Costin Chronika ziem moldawskich y rnultanskich" 1) aduce o nouă dovadă-necunoscută la redac­ tarea lucrării mele-În această chestiune. Domnia sa a găsit în arhiva muzeului ardelean dela', biblioteca universitară din Cluj, o scrisoare inedită a lui Constantîn Şerban prin care la 11 Aprilie \ 1) P. P. Panaitescu, Influenţa polonă, etc. pag, 100 nota 3, [37] o IPonzA PAişh 37 1674--după o serie de scrisori pentru ultima datF)-cerea prin­ cipelui Apaîi să clarifice chestiunea moşiei Peatra Şoimului pe care batrănul pribeag o avea în Ardeal. Constantin Şerban amin­ teşte lui Apaîi că această moşie dimpreună cu cetatea a cumpă­ rat'o dela Gheorghe Rackoczy (II) cu 33000 de talen, Scrisoarea este scrisă din Iastrembecz. Pe această cerere a lui Constantin Şerban. sub pecete e scris de altă mînă cu altă cerneală; ,,1674 24 Maji. Albae, Nehai Vajda Constantin Levele sollicitalvan az ... solyornkăi [oszagot (= 1674 24 Mai în Alba Iulia. Scrisoarea ră­ posatului voevod Constantin cerând moşia Peatra Şoimului). De aici d-I Minea scoate concluzia logică că fostul voevod al Mun­ reniei era mort la această dată. Vestea era probabil pretutindeni cunoscută de oarece ajunsese şi la Alba Iulia. D-l Minea se întreabă apoi dacă această dată, 24 Mai 1674, nu contrazice scrisoarea aceluiaş domn pribeag din Wulka, din 24 Noembre 1679 şi îşi exprimă credinţa că data acestei scrisori estecetită greşit, în' cazul când ea se poate atribui lui Constantin Şerban. In cazul acesta, domnia sa precisează că scrisoarea ar putea ii numai dintre 19-24 Mai, 1674 deoarece la 19 Mai 1674 Sobieski era ales rege al Poloniei, iar la 24 al e aceleaşi luni se ştia la Alba Iulie că Voâă Şerban era mort R). Admiterea acestei date pentru sfârşitul voevodului muntean darărnă ipoteza făcută de d 1 P. P. Panaitescu în lucrarea sa a­ mintită, in chestiunea timpului' când şi-a redactat Miron Costin opera sa. De aceia domnia sa răspunzănd d-lui praf. Minea caută '\21 intărească din nou cele afirmate în această privinţă. Intr'o co­ municare din revista istorică, 4) domnia sa afirmă că "nimeni şi nici chiar d. Minea nu poate serios" (?!) contesta că autorul seri- 1) In revista Cercetări Istorice, 1, 414-416. 2) N. C. Bejenaru, Pribegia lui Constantin Şerban, Arhiva, XXXIII pag. 203, unde semnalam cea din urmă intervenţie, cu­ noscută mie, a lui Constantin Şerban tot În această chestiune, în 29 Ianuarie 1674. 3) 1. Minea "Când a scris Miron Costin Chronika ziem mol­ dawskich y multanskich" in Cercetări istorice An. 1,414-416 ; Idem, Personalitatea şi activitatea literara a lui Dimitrie Cantemir, laşi, 1926. pag. 171 nota 1. 4) P. P. Panaitescu, Cu privire la data scrierii "Chronilw ziern moldawskich y multanskich:' de Miron Costin, în Revista istorică, An. XII, pag. 9-12. - [38] 38 N. C. BBJBN RU sorii din 24 Noembre 1679 ar fi Constantin Şerban deoarece au­ torul scrisorii care semnează "Constantin, domn al Moldovei" menţionează pe "nepotul său de soră (sestreniec) Domnul 1 ării Româneşti" 1). "Se ştie că Şerban Vodă Cantacuzino era nepot de soră lui Constantin Şerban prin mama lui domnita Elena so­ tia lui Constantin Cantacuzino PostelnicuJ, iar acest amănunt, con­ tinuă autorul, fixează şi data scrisorii care nu poate fi greşită căci Şerban Cantacuzino se urcă în scaun abea în Noembre 1678 ceiace dovedeşte că moartea lui Constantin Şerban n'a avut loc la 1674 cum crede d-l Minea : 2) D-I Panaitescu face sau o mare greşeală sau o voită gre­ şeală, spre a nu-şi dărâma ipoteza făcută cu privire la data scrie­ rei cronic ei lui Miron Costin, căci socoate fără să se bazeze pe nimic, că acel "nepot de soră- al autorului scrisorii din 1679 este dom­ nul Ţării Româneşti. Ba chiar domnia sa, cum am văzut, pune între ghilimele fraza: "nepotul meu de soră, domnul Ţării Româ­ neşti" lăsând a se înţelege că scrisoarea afirmă acest lucru. Vom vedea din cuprinsul ei că nu pomeneşte de nici un voevod al Ţării Româneşti şi de nici un Şerban Cantacuzino. D-I P. Panaitescu mai crede că îşi poate baza afirmaţia cu privire la sfârşitul lui Constantin Şerban .şi pe o altă ştire. La 10 Ianuarie 1675 Dumitraşcu Cantacuzino, domn al Moldovei dădea de ştire Turcilor că cei doi domni fugari Petriceicu şi Constantin Şerban se aşezaseră la Raşcov-pe Nistru de curând cucerit de Poloni dela Cazaci. H) De unde scoate însă autorul că acest "se aşezaseră" al scrisorii lui Dumitraşcu Cantacuzino ar echivala pentru 10 Ianuarie 1675 cu existenţa lor în cetatea de pe Nistru la acea dată? Evident că raportul voevodului moldovean se ra­ porta la o vreme cu mult în urmă=-câteva.Iuni. ceiace concorda _ 1) Nicăiri in scrisoarea amintită al cărei text îl ooiu reda mai la vale, nu se vorbeşte de nepotul de soră al autorului scrisorii ca de domnul Ţării Romtneşti. ci simpla nepotul sau de soră care cum vom vedea putea fi un beer oarecare. Intot cuprinsul scrisorii niciodată nu se pomeneşte, măcar în legă­ tură cu altă chestiune de domnul Ţării Romlneşti ? De unde îl scoate şi cum il poate d-l Panaitescu da intre ghilimele caşi cum ar face parte din texiut' scrisorii ? 2) P. P. Panaitescu, op. 'cit. în Rev. istorica, XII 1-3 pag. 9-12. 3) Hurmuzaki, V, 93 şi Iorga, Studii şi documente, IX, 168 .. 1 I J [39] o IPO nzA FALŞA 39 ,. ar putea fi dea ceia nici astfel şi cu ştirile ce le-am avut până acum. Cât priveşte în­ semnarea: ,,1674 24 Maji Albae, Ne.iai Vaida Constantin levele sollicitalvan az, solyomkoi joş joszagot" de pe scrisoarea lui Constantin Şerban din 11 Aprilie 1674 prin care revendica mo­ şia Peatra Şoimului, d-l P. P. P. socoate că d-I Minea CI tradus greşit pe .Nehal: prin "răposat" În loc de "fost" sau că e vorba de un simplu svon neîntemeiat despre moartea voevodului pribeag. Nu se poate "serios" da crezare d-lui Panaitescu în această privinţă. Pentrucă spre a şti ce Înseamnă "nehai" domnia sa a trebuit să se adreseze unei alte persoane sau dicţionarului şi nu putem contesta d-lui Minea că a tradus greşit acest cuvânt, toc­ mai domnia sa care şi-a facut atât studiile secundare cât şi cele universitare în Budapesta ungurimii şi care vorbeşte această limbă ca şi pe cea maternă. Cred că şi d-I P. P. P. va admite că nu e de loc chemat să corecteze pe profesorul ieşan în a­ ceastă privinţă şi întotcazul un cercetător serios n'ar putea so­ coti decât deplasată această pretenţie a autorului. Iarăşi în mod serios nu se poate considera un simplu svon nefondat, adnotaţia făcută pe doc. din 11 Aprilie 1674 despre moartea fostului voevod al Ţării Româneşti. Constantin Şerban.s­ o ştim din o mulţime de isvoare=-trăla foarte strărntorat in Po­ lonia având totdeauna lipsă de bani. Amintesc încercarea lui nereuşită, din 1672 sub Antonie Vodă de a relua donaţia ce-o făcuse Mitropoliei Bucureştilor constând din moşiile Loloeştii ŞI Pestenii, precum şi repetatele lui cereri în Ardeal fie pentru da­ toria de 5000 de galbeni ce-o avea de luat de-acolo fie pentru moşia amintită, Peatra Şoim ului 1). De ce după dată de 24 Mai 1674, la care se ştia în Alba Iulia moartea lui nu mai întâlnim nici o altă intervenţie pentru a-şi relua moşia de veniturile că­ reia avea mare nevoie? Scrisoarea din 24 Noernbrie 1679�) mi-a fost cunoscută cu mult înainte de a fi redactat lucrarea mea "Constantin Vodă Şer­ ban şi vremea sa" (1924). Am discutat'o cu d-I Minea şi-am contestat ca a Voevodului despre a cărui sfârşit ne ocupăm aici; 1) Vezi articolul meu Pribegie lui Constantin Şerban l. c. 2) Hurrnuzaki, Suplement Hvol. III, 126�127. [40] 40 N. C. BEJ8NARU n'am pomenit'o în acea lucrare. Părerea aceasta mi .. o menţin şi acum şi voiu încerca să arăt netemeinicia argumentaţiei con­ trare il domnului P. P. Panaitescu. Intrucăt aceasta va reuşi mai limpede dintr'o succintă analiză a scrisorii pomenite voiu repro­ duce mai j03 textul ei aşa cume publicat în colecţia Hurmuzaki, Dau textut în Irantuzeşte aşa cum e publicat în locul a­ mintit spre a nu fi acuzat de vre-o interpretare greşită il lui 1) : * * .Tres-illustre Roi et mon grăcieux Seigneur, A cause de ma vieillese et de ma maladie, je n'ai pas pu rendre personellement mes hommages <1 Vetre Majeste Ro­ yale; touteîois, mainteuant, par ma presente miserable Iettre, me prosternant aux pieds de Vetre Majeste Royale, je souhaite ti vetre Majeste que le bon meu lui accorde bonne sante ei un heureux regne. Jusqu'a present, dans ma vieillesse, j'ai recu des preuves dela grăcieuse hienveillance de Votre Ma­ jeste Royale : de merne, maintenantvje prie que je n'en sois pas prive. J'envoie aussi el Votre Majeste Royale mon serviteur qui, revenue recement de Valachie de chez mon neveu, a apporte une lettre scelle appartenant il Vetre Majeste Royale. Si cette lettre demende une reponse, Vetre Majeste Royale peut l'envoyer ea Valachie pal' le porteur de ma Iettre susmentionnee, car je doi:> l'expcdier ces jours-ci ell Valachie. le prie donc Votre'Majeste Royale, mon gracieux Seigneur, d'accorder ,1 mon serviteur nne lettre de libl'e pass21ge, afin qu'il [l'ait quelque part pendant son voyage des dificuHes. l'envoie a Voire Majeste Royaie un cadem;, tout pauvre qu'il soH, et je prie qu'il soit grâciensement accepte par Votre Majeste Royale, a laquelle jc recommande mon obei­ sance. Donne a Wulka, le 24 Novembre, anno Domnii 1679. Dp votre Majest{� Royale, mon graeieux Seigneur, le tout devoue et ÎlUlnble serviteur. Scrisoarei1 aceasta are dedesupt, facsimiJatfî, iscălitura lui Constantin Cant�mir: Iw I\Nma\l.A'.!H ". ",jOI.RC/V,. transcrisă în te�tul polon al scnsorn: ,,10 Kostanlyn. vlolewoc!a y hospodal' Zlem -- �---� .. - \ 1) Din JiPSt1 de caractere Ispeciale renunţ' a ela şi textul palon al scrisorii. [41] o IPOTt'ZA PA,ş� � 41_ Moldawskich" iar în traducerea Iranceză pe care am dat'o mai sus: "Jean Constantin Voivode et Hospodar des Pays Moldaves:'. Toţi cei ce au discutat problema sunt de acord asupra sem­ năturei Iacsimitate : ea este a lui Constantin Cantemir. Cum s'a putut transcrle, de către cei ce au publicat documentul, din "hl' 1'\'CI!WI,A.I-tH r.CHRC>.â,,"', Io, Constantin Voevod şi Domn al Ţării Moldovei? D-l Panaitescu crede că rezolvă problema astfel. Iscălitură adevărată a autorului scrisorii este cea transcrisă nu cea Iacslmilata: aceasta din urmă a ajuns aici printr'o confuzie a editorului. S'ar părea ezi in sprijinul părerii domnului Panai­ tescu vine şi faptul ca Iaosimilnl iscăliturei ,,10 Constantin Voe­ voda U nu s'ar fi putut transcrie prin ,,10 Costantin, voevod şi domn (Il Ţarii" ci a trebuit să fie o altă iscălitură din care să se poată transcrie acest text dar care, a fost schimbată de edi­ tor, printr'o greşe�Jla oarecare. In aceiaşi colecţie a documentelor Hurrnuzaki, însă, găsim scrisori emanate într'adevăr dela Constantin Cantemir şi cari au exact aceiaşi lscalitură : intâi iacsimilul "It" 1,"CBlilIlAHII I. cu Iacsimil cu tot, nu este a autorului adevărat al scrisorii. Dând la o parte iscălit ura nu mai rămâne nimic Vala­ bil din acesta scrisoare în folosul tezei susţinute de d-l P. P. Panaitescu : textul ei nu sprijină absolut prin nimic părerea sa. 1) Hunnuzaki, Supl. II. Vol. III pag. 168. 2) Ibidem, 172. [42] 42 N. C. EtJBNA RU In r devăr ce conţine scrisoarea? Un oarecare, boer poate, -Întrucât scrisori de omagii ale boerilor noştri către regii Po­ loniei găsim foarte numeroase În secolul XVII, trimite la data a­ mintită, lui Sobieski o scrisoare prin care urându-i domnie feri­ cită se scuză că din cauza bătrăneţelor n'a putut veni personal să facă omagii. Işi exprimă speranţa ca va cunoaşte şi de aici, Înainte aceiaşi graţie a regelui faţă de dănsul şi-i trimite toto­ dată servitorul său, care «intors recent din Valachia dela nepo­ tul său" a adus o scrisoare pentru Majestatea sa. Dacă aeeastă scrisoare cere un răspuns, poate să-I trimită prin omul pe care trebue să-I înapoeze cât de curând in Muntenia, numai regele să-i dea o carte de liberă trecere spre a nu întâmpina dificultăţi. Cum poate vedea oricine nicăiri În scrisoarea reprodusă mai sus, nu se spune că nepotul autorului scrisorii e domn in Muntenia cum pretinde d-l Panaitescu. Ba mai mult. Autorul scri­ sorii spune că servitorul, «Întors recent din Valachia dela nepo- . tul meu It a adus o scrisoare pentru rege, dar de aici nu reesă că scrisoarea ar fi dela nepotul său-s-pe care d-l Panaitescu îl face aşa din senin domnul Valachiei!- Nepotul din Valachia al autorului scrisorii putea fi un beer iar scrisoarea adusă pentru rege putea fi tot dela un boer mai ales când ştim că in sec. XVII· lea mulţi beeri moldoveni şi munteni, întreţineau, cu mari riscuri, legături politice cu creştinii, Imperiali sau Poloni. Când am discutat această chestiune, acum vre-o 3 ani in urmă, împreună cu d-l Minea mi-am pus intrebarea dacă nu cumvaaceas1ă scrisoare va Ii chiar a lui Constantin Cantemir? Aceasta n'o cred nici acum exclus. De ce scrisoarea este subscrisă cu titlu de "domn al Moldo­ vei"? .Dacă n'am cunoaşte in amănunţime vieaţa lui Cantemir am putea presupune că, orănduit a deveni domn se considera şi sub­ semna ca atare înainte de a se fi urcat in scaun 1) ceiace DU este probabil. O altă ipoteză ar fi mai aproape de adevăr şi a­ nume. Orănduitorii arhivului Radziwil din Neiswiez unde se g�l­ seşte originalul documentului, vor fi pus din greşală iscalitura de \ I 1) Cazuri asemănătoare mai sunt. Aşa pretendentul Iacob LocadelIo, care n'a putut niciodată să ia domnia Moldovei, sem­ na totuşi "Ia Iacob Voivodâ". (Vezi N. C. Bejenaru, Ştefan Tom­ şa II, pag. 83. [43] o IPOTEZA PALşA 43 domn a lui Constantin Cantemir pe documentul din 24 Noernbre 1679 scris şi semnat de acesta cu iscălitura din vremea boeriei sale. Bănuiala aceasta pare mult probabilă întrucăt tot în arhi­ vul Hadziwil se mai găseşte o scrisoare a lui Constantin Cante­ mir din 4 Februarie 16891), iscălită ,,10 Constantin Woiewoda y hospodar ziem Moldawskich" fără a i se da mai jos îacsimi­ Iul iscăliturii, Se prea poate ca bibliotecarul arhivului SElU cei ce au scos copiile de pe documente, ştiind că ambele aceste scri­ sori sunt dela Constantin Cantemir=-să fie pus Iacsimilul scrisorii din 1689 când Vodă Cantemir se putea semna "Domnul Moldo­ vei" pe scrisoarea din 1679 când acesta nu era decât boier şi când in virtutea unui obiceiu consacrat el scria regelui Poloniei mărturisindu-i credinţă. Şi încă ceva contra presumţiei făcută de d-l Panaitescu, Dacă Constantin Şerban ar fi trăit în 1678 şi ar fi mijlocit co­ respondenţa intre Sobieski şi "nepotul său de soră Şerban Can­ tacuzino" cum s'ar explica lipsa totală a dovezilor documentare în acest sens, căci de nicăeri nu mai constatăm acest lucru? Pe lângă aceasta, cum putea Constantin Şerban, la această dată, să semneze o scrisoare cu titlu de "Voevod al Moldovei" când ştia că pentru acest tron esteorânduit de regele Poloniei, Ştefan Pe­ triceicu, cel care se agita neîncetat pentru recăpătarea scau­ nului său? , * * * In discuţia acestei chestiuni a intervenit şi d-I Sever Zotta printr'o comunicare făcută în revista istorică 2). D-l Zotta socoate categoric că d-l P. P. Panaitescu a dovedit că "Vodă Şerban era în vieaţă nu numai În 1675 ci şi în 1678, întrucăt în contestata scrisoare din 1679 se referă la nepotul său de soră, Şerban Can­ tacuzino (am oăzut că scrisoarea nu pomeneşte de nici un Şer­ ban Cantacuzino şi de nici un Voevod al Munteniei, aceasta fiind o închipuire a d-Iui P. P. P.) care se urcă În scaun În 1678. O�I Zotta Însă aduce în discuţie un document inedit a lui "Con� stantin Voevod Hospodar al Ungro- Vlahiei, şi al întregului mal al Dunării" şi a doamnei sale Nedelea, document dat la 21 1) Publicată tot in Hnrmuzaki, IF pag. 182-183. 2) Sever Zotta, Ultima ştire despre Constantin Şerban Voe­ vod, Revista istorică An. XII No. 7-9 pag. 213-214. [44] 44 N. C. BP.JE'NARU August '1681 mănăstirii Sf. Onofrei din Sawrow (cercul Nowi­ Sambor). Documentul fireşte işi are importanţa sa pentru stabilirea datei la care Constantin Şerban şi-a sîârşit vieaţa. Numai că, date fiind cele discutate mai sus, apare suspect cel puţin ca dată. In­ suşi d-I Zotta mărturiseşte că traducerea lui, făcută la Arhivele Statului din Bucureşti "n'a fost tocmai uşoară din cauza straniei ortografii ruso-rutene' a documentului. Nu se poate admite că în răstimpul dela 1674 când avem ultima ştire despre pribeagul domn şi până la 1681 August 21, data documentului de mai sus, să nu mai fi dat nici un semn de vieaţă. In special să nu mai întâlnim nici o intervenţie în Ardeal unde avea mari interese de . aparat ca şi în Ţara Românească? De ce apoi să nu mai Întâi­ nim în acest răstimp vre-o legătură a sai cu Ţarul Moscovei cu care, am văzut, începuse tratative de alianţă în vederea re­ căpatării scaunului său şi obţinuse condiţii destul de favorabile =-sau cu regele Poloniei? De ce avem din acest timp o serie de documente vorbind despre existenţa lui Petriceicu în Polonia unde Sobieski îi plătea o pensie şi despre Constantin Şerban niciuna '? Un studiu asupra originalului acestui document şi o repu­ blicare a lui al' lămuri definitiv problema. Nu cumva s'a cetit greşit data de ·1681 în loc de 1671? N. C. Bejenaru. Ori!:linalitatea pridvorului deschis in arhitectura rominească Arta veche romineasoă preocupă azi nu numai pe urmaşii celor ce au produs-o; participarea la cele câteva expoziţii din Occident dovedeşte că şi străinătatea se interesează de ea. Dar, caşi istoria generală a poporului român-e-poate mai puţin încă ea este în studiu; câteva probleme importante sunt ne fixate încă. Cea mai însemnată ramură, a1'hitectura,· a putut da un criteriu de distinge re între doua şcoli artistice: muntenească şi moldo- [45] ORIGINALITATEA PRIDVORULUI IN ARHITf:!C.TURA RC,MIl'E.ASC 45 --��-----,' ---"._�,,---��--'- veneasca, la care o problemă a fost acea a pridvorului 'liber, un element de bază, în construcţia introductivă .a bisericelor ro­ miile şti. După cum am stabilit intr'o lucrare anterioară 1), trebue de distins la bisericele vechi româneşti o construcţie introductiva formatii din trei încăperi: la cele mai vechi sau mai simple o cameră mai îngustă sem crescînd în dimensiuni pînă la egalarea chorei, pe care am numit-o narthex : la bisericele mai noi, în veacurile XVI-XVIII apare o a doua încăpere, închisă şi de di­ mensiuni mai mici ca ale narthexului sau deschisă pe stîlpi, pe care am numit-o pridvor; şi numai la anumite monumente din Moldova apare o a treia încăpere îngustă, aşezată între narthex şi choră, pe care am numit-o cu'n termenpropriu sepulcral. Prid­ vorul liber, care corespunde exonarthexului deschis din aria bi­ zantină, apare la un număr limitat de biserici,cu deosebire În Muntenia şi nu mai curînd de 1500. Asupra apariţiei sale s'au emis câteva păreri care sufăr de. neprecisie sau chiar ele nee­ xactitate : pentru lămurirea chestiunei încercăm un mic studiu comparativ. Cercetătorii artei romineşti dinainte de război-AI. Tzigara --Samurcaş, Sp. Cegăneanu, G. Balş, Ghica-Budeşti, P. Anto­ nescu=ajunseseră la concluzia cii se pot distinge cele două şcoli arhitectonice după, Principate, prin mai multe caractere, între care întrebuinţarea pridvorului liber este specifică bisericelor din Muntenia; artiştii îşi îndreaptă toată atenţia asupra porticului de originii bizantină, la bisericele mici ocupă jumătate din întreaga clădire, 'ca la schitul Mănăiieşti din sec. XVIP). D-l Tairali re­ zumînd aceste păreri inzistă asupra caracterului bizantin al prid­ varului muntean exemplificind sumar cu similarele dela St. Ioan din Serres, Pantanassa dela Mistra sau cu locuinţa bizantină B). Intr'un studiu elin 1909 d. Ghica-Budeşti cunoştea numai trei pridvoare deschise în arhitectura moldovinească= Aroneanu, Hlin- 1) P. Constantinescu-Iaşi "Nal'thexul in artele bizantine, sudslave şi romine:' Iaşi 1926. 2) După articolul lui Sp. Cegăneanu "Contribuţiuni la stu­ diul artei naţionale" în "Revista p. Ist. Arh, şi Filologie" 1909, p. 106-24. 3) O. Taîrali "Melanges d'archeologie et d'epigraphie by­ zantines" Paris 1913, p. 88. [46] 46 1'. CONSTANT,NF.SCU-IAŞI cea şi Iţcani-c-aîirmînd că apariţia lui este o influenţă munteană 1) .. In istoricul artei vechi româneşti d. Iorga, în colaborare cu d. G. Balş, insistă încă asuma altor două pridvoare libere, dela Mol­ doviţa şi Părhăuţi, arătîndu-şi oarecum îndoeala asupra originei muntene->, trebue de admis că acest element vine tot din Mol­ dova" 3)_; clar în aceJaş studiu d. Balş afirmă că epoca de de­ cadenţă se caracterizează şi prin pridvoare deschise pe coloane sau pilaştri, "element muntean" 3). O influenţă munteană vedea d. Iorga şi la Suceviţa, cu pridvorul original alipit de clădire pen­ tru a da o intrare laterală-Simion Movilă domnise şi'n Mun­ tenia 4). In cîteva notiţe asupra pridvoarelor munteneşti d. V. Dră­ ghiceanu e de aceiaşi părere: evoluţia acestui element arhitec­ tonic începe dela mijlocul sec. XVII, de oarece înainte se obiş­ nuea numai narthexul închis, liber spre choră, după sistemul muntean sau dispărţit prin zid cu uşă, după sistemul moldove­ nesc ."). In manualul de istoria artei universale, la capitolul artei rornîneşti, d. Tafrali menţine ca un caracter distinct al arhitec­ turii munteneşti "pridvorul sau exonarthexul, alcătuit din mai "multe coloane, unite prin arcade în plin cintru, cîteodată trilo­ "bate ca la unele bisericii bizantine ale Muntelui Athos sau unele romîneşti". Numai unele biserici moldovineşti au pridvoare, ca la Aroneanu, Homarul şi Moldcviţa=Iăstnd a înţelege c'ar fi o in­ fluenţă munteană prin menţionarea imediat a influenţei moldo­ vineşti asupra arhitecturii din Muntenia fi). Din aceste cîteva afirmaţii asupra elementului arhitectonic ce ne interesează s'ar putea trage concluzia că pridvorul deschis s'a Intrebuintat exclusiv în Muntenia, iar în Moldova foarte rar şi înfluenţat. Pentrucă la o cercetare mai atentă a monumentelor 1) N. Ghica-Budeşti "Mânastirea Aroneanu" în "B. C. M.G." n, 1909, p. 19, 2) Iorga et Balş .Histoire de l' art ancien roumain " Paris 1922, p, 133. 3) Idem, p. 373. 4) Iorga "Neamul roniinesc în Bucovina" Bucureşti 1905, p. 160. \ 5) V. Drăghiceanu "NGtiţe despre pridvoarele bisericelor muntene, "Convorbiri literare:' 1908, p. 391. 6) O. Taîrali "Istoria Artelor" ed, II, Bucureşti 1925, p. 317-320. [47] ORIGINALlTAT�A PR:DVUI toate din secolul XVI. In veacul următor tipul narthexului unic, chiar de se păstrează, suferă o nouă modificare primind deasu- 1) Idem, pp. 227-229. [54] 54 P. CONSTANTINBSCU .. IAŞI pra o turlă, deobicei egală celei depe naos; aşa la Todireni lîngă Burdujeni, St. Sava, Adormirea Maicii Domnului, Nicoriţă, St. Ioan Botezătorul şi St. Ilie din Iaşi, Mvrea Birnova, St. Nicolae din Chilia, St. Dumitru din Orhei. In acest gen sunt nenumăratele­ şi puţin importantele biserici din veacul XVIII, răspîndite pe 'n­ treaga întindere a Moldovei, mai ales bisericele Basarabiei; celor mai multe li s'a adăugat cîte un pridvor închis, mic şi urît, Nevoia de spaţiu s'a re simţit în Moldova mai mult ca ori­ unde însă din veacul al XVI-lea; s'a satisfăcut prin lărgirea -nar­ thexului pănă la dublarea şi triplarea lui. Dublul narthex s'a for­ mat prin adaosul unui pridvor închis sau deschis, triplarea prin intercalarea între narthex şi choră unei încăperi înguste, destina­ tă mormintelor, pe care am numit-o sepulcral. Arhitectul ingenios al lui Rareş, a introdus sepulcralul pentru întăi a oară la Probota {1530), apoi la Moldoviţa, Homorul-Ia cite un an--, Dobrovăţ­ Vaslui şi Neamţ, care nu poate data de cît din această epocă; în acelaş veac la Slatina, Bistriţa, zidite de Alexandru Lăpuşneanu şi la Galata lui Petru Şchiopul, în veacul următor la cele mai importante bisericii: Dragomirna, Suceviţa, Solca, Golia, Caşin şi Putna. - Pridvorui închis se adaogă dela prima construire a biseri­ cei la: Uspenia din Baia, Sf. Dumitru din Suceava, episcopala din Roman, Mvrea Neamţ-toate în epoca lui Rareş-, Pîngărati, Bi­ sericani, Bistriţa, Galata din veacul XVI; la Salca, Golia, Mvrea Caşin, Socola, St. Vineri, St. Gheorghe, St. Theodor, Trei Erarhi şi Cetăţuia din Iaşi, St. Gheorghe şi Precista din Galaţi, precum şi altele mai puţin însemnate din veacul al XVIII-lea. Iar unde .nuera, se adaogă un pridvor Închis, ca la; Voroneţ în 1546, Rădăuţi, St. Gheorghe din Suceava, Tazlău, St. Neculai din Iaşi, St. .Ioan din Siret, Scînteia-Vaslui, SecuvSt, Sava din Iaşi, St. Nicolae din Chilia nouă sau la Biserica de pe poartă şi Curelari din Iaşi între cele din urmă. Trebue de amintit încă două prid­ voare închise de-o formă puţin obişnuită: elegant prin înălţime , ,şi forma heptagqnală la Dragomirna : aşezat lateral narthexu­ lui la Suceviţă, ceia ce s'a crezut a fi influenţa rnunteană. \ �(va urma) \ P. Constantinescu-laşi ! [55] " I I l' ţ : COMUNIC�4RI A pun,e în cofă, In Moldova-afirm cu siguranţă cel puţin pentru Iaşi şi ju­ deţul Iaşi, a căror vorbire o cunosc bine, din experienţă-se zice adesea: l-am pus în cafă, am pus-o În cafă, cu sensul de: a întrece pe cineva, a-i lua înainte, a-l ramănea 1), După cum arată şi sensu-i, expresiunea e figurată. Cuvân­ tul coţă se întrebuinţează numai ÎJl graiul dialectului moldove­ nesc; în cel muntenesc îi corespunde găleată, iar în Basarabia se zice vadră cu acelaş înţeles. (In jud. Iaşi vadră are accepţia de măsură). Atât numai că cola e un vas deosebit ca formă de găleată, numită şi căldare în Moldova. Coîă, după Şăineanu, loc. cit, are etym. probabil sas. Kufe 2). In rândurile de faţă, nu mă opresc asupra etym. acestui cuvânt, ci dau loc deschis unei discuţiuni asupra provenienţei sensului figurat al întregii expresii citate. Isteria vieţii noastre po­ litice, economice şi sociale din trecut ne stă la îndemână pentru unele expresii de acest fel. Se ştie sigur bunăoară nu numai ce înseamnă dar şi de unde provin expresiunile: : mi-am aprins paie'n cap; te-am prins cu oca mică ş. a. In Zeiischriţt ţur oerqleichende Reohisunssenschaţt, einsch­ liesslich der ethnographischen Rechts u, des Gesellschaftsiors- 1) L. Şăineanu, Dicţionar universal al limbei române, ed. III Craiova 1914, p. 170--21re expresia: a pune pe cineva în cafă cu sensul de: a-l dovedi prin cuminţenie ori viclenie, iar H. Tiktin, Rumănisch-Deutsches Worterbuch, 1. Band, 387 Idn. drankriegen (e=uberlisten). 2) Germ. huţa .Baum-Hohle înrudit cu gr. y,u1C'1)=Hohle (Di­ cules cu, Die Gepiden p. 177), cf: mr. coeur Th. Capidan, Rapor­ turile a/barza-române, Dacorom. II, 524. [56] :56 .MARGARETA ŞTEPANESCU chung, Verlag van Ferdinand Enke, Stuttgart XXIV (1926), I-H Heît, p. 249-288, d-r Heinz Goldsmidt din Berlin are un studiu intitulat: Das Ertrănken im Fass, Eine alte Todesstraîe in den Niederlanden. Das Ertrănken im Fass, tnecarea În buioiu, e o pedeapsă ce se dădea bărbaţilor şi femeilor (cî. p. 249) pentru .Sodornie (1730), Kindesmord (1831, 1641), Wiedertăuîerei (1570-1534), Hochverrat (1470), Kindesmisshandlung (1589), Vălscher (14Iahrh.)" În Ţările de jos (Niederlanden) anume în: Amsterdam, Vere, Haarlem, Antwerpen, Dodrecht, London, Magdeburg, (cî, p, 250--251). Această pedeapsă era foarte preţuită în sec. 14-lea. Caracterul acestei pedepse e secretul (Heimlichkeit) în care se săvăr­ şeşte, pe ascuns sau noaptea (cî. p. 255- 250), pe când arderea se făcea ziua. Autorul cercetează asiduu originea, provenienţa acestui gen de pedepsire şi găseşte următoarele reminiscenţe (p. 267); la Lu­ 'can Scholiast (M. Annaei Lucani Commenta Bernensia, ed. Herm. Usener, Leipzig 1869, ad 1, 445) se vorbeşte că "apud Gallos in plenum semicupium homo in caput demittitur, ut ibi su­ ffocetur". La Gundestrup s'a găsit un cazan de argint (Silber­ kessel), cu caracter celtic, pe care sunt expuse scene, între care şi un om cu capul în jos peste un vas 1) lung (lăngliches : Geîăss, nach Art der [uiilia 2) gehalten) în care desigur va fi înecat. Conchide că la Celţi s'ar găsi începutul acestei pedepse (p. 267/2, ;\). La început era o jertfă lui Dezeu, practicată în ascuns. Romanii, cucerind Galia, au înăbuşit practica obice­ iurilor şi a cultului celt, pe când în Ţările de Jos, ele s'au păstrat, căci aici Germanii, vecini ai Celţilor, au cultivat multe .din obiceiurile acestora (p. 276). Aşa se explică cum s'a păstrat obiceiul în Ţările de Jos, iar în Franţa nu. Ineearea în butoiu era oferită lui Mars Teutates, zeul războiului (p. 280/24- 281/\) care poate că e identificat cu un zeu al berei, (281/8-- �i căruia i se jertfesc oameni (285/1'.-](;), cu ideia că sufletul se 1) Un asemenea vas' se apropie ca formă de paharul de sticlă găsit la Sîntana de-Mureş, socotit ca rămăşiţă de la Goţi (Diculescu, Die Wandalen u, die Goten in Ungarnu. Rumănien. Leipzig, 1923 p 17). \ 2) Futile--is n., un vas cu fundul foarte ascuţit. [57] COMUNICARI 57 urca in sus prin beşicuţele de apă 1). In concluzie, la început era 0- biceiu înscris în dreptul sacral : abia mai târziu, desigur când oa­ menii devin monoteişti, devine o pedeapsă, după dreptul răzbu­ nării (Racherecht). Şi al nostru l-am pus în cofă! e pronunţat cu satisfacţia sufletului ce s'a răzbunat pare-că. De unde provine istoriceşte expresia? O fi reminiscenţă dela mult feluriţii colonişti romani ce au colonizat Dacia, despre care ştim sigur că au fost şi Iberi şi Gali şi Celţi sau poate de la popoarele barbare de origine gerrnanică ? O fi mai recent dela Saşi (dela care vom fi luat şi cuvântul colă) şi ei îl au ca o reminis­ cenţă .medievală ? Ne surprinde regionalismul Iuncţiunei ei, numai în Moldova. Să fi existat şi la Români astlel de usagii pentru pedepsire căndva? Cunoscătorii vechiului drept românesc ne-ar putea informa. Cât priveşte natura cruelă a acestui mod de pedepsire, ea s'ar putea comoda şi spiritului românesc pen tru veacurile trecute, vorbind de unii domnitori, căci domnitorii împărţeau dreptatea şi dic­ tau şi pedepsele. Bat recordul un Mihnea Vodă cel Rău şi un Ale­ xandru Lăpuşneanu şi ilustrează faptul actele de cruzime ale lui Vlad Ţepeş, cel ce trăgea în ţeapă. Tragerea în ţeapă (Das Piă­ hlen) , pedeapsă bbişnuită pentru hoţi (die gewohnliche Strafe fiir Diebstahl), se găseşte la Indieni (Goldsmidt, op. cit.p. 273/7-16), se menţionează şi la Slavi (ibid. 272/�n), de la care. vom fi luat-o şi noi. De notat că tragerea în ţeapă s' a practicat numai în Muntenia, şi numai în timpul lui Vlad, zis" Ţepeş". * * * Pe lângă locuţiune a : te-am pus în coţă, aş mai introduce în discuţie încă două expresiuni : s'a ars (m' am ars) şi i-am tras cla­ pa, căror, cu multă probabilitate, le-aş da originea tot din niscaiva ge­ nuri de pedeapsă medievală; s' a ars (m' am ars) ca o reminiscenţă din arderea pe rug, şi cu sens de a păţit-o, (am păţit) (după cum mi se că­ dea, dar nu mă aşteptam) iar i-am tras clapa înseamnă i-arn făcut-o, l-am înşelat, ca o reminiscenţă a cursei ce se întindea în veacurile 1) La noi e credinţa contrară, anume că sufletul se îneacă în ape; deaceia, când moare cineva, se varsă imediat apa din cote şi din toate vasele, care se găsesc cu apă în casă, pentruca nu cumva sulletul, ieşit din corpul omului, desorientat şi rătăcit, să se înece în apă. [58] 58 MARGARETA ŞTBFĂNBSCU --- trecute nu numai la animale dar şi pentru oameni. E interesant că Şăineanu, op. cit. p. 161 dă lui clapă etym. nemţ Klappe, capac' (dar dă şi ciapcă .cursă' din interj. onomat. clap !). Expresiunea ţi-am' tras clapa coincide cu expresiunea : te-am pus în coiă, căci în amăndouă, găsim cuvinte cu probabilă etimologie sasă, ger­ mană: cofă-r sas. Kufe şi clapă-c.nemt Klappe (Şăineanu, loc. cit.). Repet, discuţiunea rămâne deschisa. Pentru bibliografia românească veche. In revista cehă .Slaota", a. V (1926), fasc. I, p. 190·194,. M. Korneev-Petîulan comunica în limba rusă că în 1923, s'a gă­ sit, în Muzeul artelor ucraniene din Charcov, la un loc cu cărţile strărnutate în vremea războiuiui .din 1914-1917, din alte biblio­ teci din Volynia (iz .Volynskago Drevlehranilista), încă un e­ xemplar din Evanghelia slaoonă, tipărită În Braşoo la 1562, după stăruinţa lui Zupăn Hanus Begner. Acest exemplar are o încheiere cu arătarea anului şi locu­ lui, unde s'a făcut tipărirea, .însă anul e 1565 (" konec posleslo­ vija s ukazaniem goda i mesta izdanijă, no god zdesi drugor, i­ menno 1565"). Autorul dă în iacsimil această încheiere şi anali­ zează apoi şi aspectul technic al exemplarului şi cuprinsu-i, corn­ parăndu.l cu al exemplarului cunoscut din 1562. Nu explică însă cum a provenit diferenţa de dată la aceste două exemplare ale aceleiaşi evanghelii. Cu privire la originea toponimicelor slave româneşti. In Arhiva, XXIX, No. 3, p. 380-381 observam că o numire ca Cernăuţi, din punct de vedere filologic, compusa din bulg. Cern şi sufixul rutean-ăuti (din ovci cu v prefăcut în u, oV<ău), ne-ar face să credem că Rutenii, venind să se aşeze peste o populaţie mai veche, sudslavă, bulgară, au dat unei lo­ calităţi, deja existentă, o schimbare de nume prin adăogirea unei terrninaţii, proprie limbii lor.' lnsă, fiindcă în limba rusă, alături cu corn, găsim şi pe mai vJ�hiu iern, n'ar fi exclusă posibilita­ tea ca nişte toponimice ca: Gfrna, Cernica, Cernitul. Cernicari, Cernul, Cernequra, Cernauca, Cemăcăul, Cernăuţi, etc.-toate ailătoare pe teritoriul Moldovei, dintre vechile ei hotare,-să ne [59] OOMUNiCARI 59 fie .lăsate ca moştenire dela Rutenii, care desigur, şi-au avut par," teaIor de contribuţie la aşezarea statului moldovenesc, dacă nu politiceşte, la origini, poate la întocmirea gospodărească, mai apoi. Numai vădita rărire a acestor numiri în părţile moldoveneşti, faţă de cele muntene, ne face să credem că ele sunt sud-slave, venite nouă prin Bulgari, care, după cum am putut dovedi şi prin citare de exemple din cercetările anterioare, în Încercările lor de expasiune, pe teritoriul nord-dunărean, vor fi depăşit şi obişnui­ tul şi convenţionalul hotar, de pe vremuri, între tarile româneşti, pătrunzănd în teritoriul Moldovii şi chiar străbătăndu-l, dela un capăt la celălalt, căci numiri sudslave găsim presărate peste în- tregul pământ moldovenesc. " Studiul lui Janos Melich, Uber eine Gruppe oon Unqari­ schen Orisnamen, Archiv fUr Slavische Philologie, XXXIX (1925), drittes u. viertes Heît, p. 217 �235 îmi sugerează o altă supoziţiune cu privire la originea numirei Cernăuţi şi la modul de explicare a provenienţeinumirilor toponimice Slatina, Slănicul, de formă bulgară, alături de Soloneţ, Solonceni CU îonetism rusesc ca şi rus. Boloata, Bolotina, alături de buJg. Bălteni, Bălţi, baltă, etc., VIăsineşti-alături de Voloseni, Boroda-Borodeşti faţă de Brădi­ ceşti (vezi exemple numeroase în teza mea de doctorat; Ele­ mşntelemseşti�rutene din limba 'românească şi vechimea lor, Iaşi, 1924, p. 13�93). Astfel 1. Melich spune, op, cit. pg. 226: "Numirile ungureşti şi slave sunt simultane, de unde urmează că acolo unde astfel de .nurniri există, populaţia, pe vremea formării acelor numiri. din două limbi, în privinţa filologică, nu era unitară. Această populaţie trebuia să aparţie la două limbi; acolo locuiau deci Unguri şi Slavi". Cu alte cuvinte Melich admite două populaţii. Poate şi'n cazul nostru; să aplicăm bilinquitatea pe un teritoriu în altă eate­ gorie de împrejurări, anume că s'ar fi format la noi concomitant denumiri bulgăreşti şiiruseşti-ruţene, fără etape în timp, şi atunci numirile de mai sus denotă exercitarea celor două influenţe slave, bulgară şi ruteană, simultan, asupra toponlmiei noastre. Blakumen-> Vlahi In studiul lui R. Ekblom din Upsala : Die Warâger im Wei­ chselqebiete, Arh. f. SI. Phil., XXXIX, lase. III-IV, p. 211,găsim [60] 60 MARGARBT A ŞTBFANESCU citată inscripţia de pe o piatră runică [rnormântală] din Sjonhem­ Gotland, în care se spune că "un om tânăr, numit RophOs, În călătoria-i spre ţări depărtate a fost ornorăt prin viclenie de Blakumen:'. R. Ekblom identifică pe Blakumen cu Valahi}) popor ames- tecat din Romani şi Slavi, din care au ieşit Românii timpurilor noastre". El stabileşte că acel Rophi5s a fost unul dintre cei din urmă, care bătea acest drum spre Răsărit în direcţia Vistula-Bug, la vale, în jos spre Marea Neagră, spre împărăţia dela Bosior, care atrăgea pe toţi Wikingii. Inscripţia runică trebuia să provie cel mai devreme dela sfârşitul secolului al XI-lea. Intreaga discuţiune a Suedezului Ekblom asupra Românilor prezintă cu atât mai mare interes cu cât concordă întru cătva şi cu datele pe care le posedă ştiinţa românească asupra Varegilor soandi­ navi. Astîel d. Prof. Al. Philippide (Viaţa Românească anul XI, No. 1, 2, 3, p. 214-239) vede o reminiscenţă a numelui acestora în etimologia cuv. baragladină şi in mai multe numiri topeni­ mice. Va regii aceştia Scandinavi se duceau în sec. XI-XII la Con­ stantinopole, făcând parte chiar din garda imperială, (cf. Arhiva, xxxnr, No. 3 şi 4, p. 250-251-Prof. Bărbulescu, O Întrebare filologică din insula lava, susţine că Varegii Scandinavi au adus cuvântul halimatias de la Greci şi I-au prefăcut în galimatias). Oare nu cumva Blakumen e o contopire a două nume de popoare: li Comain et li Blac (adică Cumanii şi VIahii) cum îi numeşte Villehardouin ? Vlahii (adică Românii) şi cu Cum anii au avut strânse legături de arme şi încuscrire chiar, după cum arată Prof. Al. Philippide, op. cit. p. 227 şi urm. Acel RophOs din inscripţia runică a putut fi ornorăt, undeva, în Peninsula Balcanică, în niscaiva lupte ale Bizantinilor cu Vlahii, care luptau alături cu Cumanii. "Auf der Ausreise nach fremden Land" din pomenita inscripţie poate fi interpretat şi prin "în timpul cât a stat in ţări depărtate": căci ştiut e că după oare care şedere la Constantinopol, în slujba împăratului, Varegii se întorceau în patria lor. In acest mod se introduce o clarificare şi o precizare în studiul lui Ekblom care dibueşte hotarul de răsărit al Românismului, cre­ zănd că acel, german a fost numai decât omorăt pe drum. 1) \_-- 1) CL şi Bl6kll1nmanJ�hland (Or. I. Gherghel, Revista Arvi­ velor, II, No. 3, p. 389). [61] COMUNICĂRI Cfocârlie. 61 Tiktin, Rum.-Deutsclzes W6rterb., 355 nu dă etym. cuvin­ telor ciocârlie, Lerche şi ciocârlan. Şaineanu, Dict. unio. al l. rom., 153 îl derivă din ciocârlă, tras din cioc şi compară cu co­ cârlă, codârlă. G. Giuglea, Dacoromania III, 1090 din cioacă+ârlă (Wladimir), .Outclr=) şi în .Oulacouie", ") Cât despre poporul .Bersabensesi" din .Annales Craco­ oietises breoes" apoi nu din întâmplare seamănă cu Basarabeni, caci tocmai la cronicari poioni Muntenia dăinueşte prin secole 1) Seidel, Lehrbuch der arabischen Umgangssprache, Leip- zig, p. 11. 2) Ibidem, p. 13. 3) Ibidem. 4) D'Ohsson, op. cit., p. 627. 5) Ibuiem, p. 629. [70] 70 DR. ILIE GHERGHEL sub numele de .Besarabia'"; astfel la Miecnouiski, Kromer, Tar- gowiski, 10) precum şi în urice. 11) ' .. A scăpa apoi de un text incomod cu vorba, că numele .Bersabensi" "ascunde vre-un popor letic (sic), dispărut ca multe altele", nu merge. D-I Hotnog trebuia să ne indice, unde a găsit d-sa asemenea popor, ca să putem controla şi noi spusa d-sale, In fine insinuează d-sa cu nevinovăţie "Tatarii au luptat cu multă ordine şi nu puteau să comită o asemenea qreşală grosolană de strategie ca din Muntenia să plece la Sandomir. Prea bine! Dar spusarn eu aşa ceva 7 Reiese aceasta din textul latin 7 Atunci cu cine se războeşte d-l Hoinoq ? Şi cui re­ vine învinuirea, evidenţiată de orientalistul Hotnog, de a fi co­ mis "o asemenea greşală grosolană de strategie" 7. Sapienti sat! D ... r. IlIe Gherghel. \ 6) Gherghef, op. cit., p. 36,\ n. 3. 7) Dogiel, Codex Dipl. Pol. J., p. sarabia l ; C. F. Gherghel l. c. 623, la anul 1396: Bes- [71] RECENZII Gh, Ghibănescu, Vaslulul. =Studii şi Documente. Iaşi, Institutul de Arte Grafice "Viaţa Românească", 1926. Un volum in 8°, conţinând" 393 pagini, cu indice alfabetic şi tablă de materii cronologică. , Prin publicarea diferitelor documente şi pergamente privi­ toare la trecutul istoric al oraşelor şi satelor româneşti, d-l Ghi­ bănescu face un imens serviciu istoriografiei noastre atât de pre­ cară In cunoaşterea isvoarelor vechi, din cari se pot precisa fapte importante pentru istoria politică sau culturală a ţării. Publicarea documentelor câte se găsesc fie în arhivele statului, fie în cele particulare, într'un Corpus diplomaiicum, ar uşura cu mult munca istoricului atât de stănjenită de împrejurările actuale, iată de ce oridecăteori o monografie ca aceia a Dorohoiului, Fereştelor sau Vasluiului, pe care d-l Ghibănescu ne-o pune la indămănă în vo­ lumele sale intitulate Surete şt lzuoade, nu poate decât să a­ ducă un real ajutor cercetatorului iscusit, care-şi va alege ce-i convine pentru studiul său. In lucrarea sa v asiutut, d-l Ghibănescu a vroit să trateze istoricul ţinutului Vaslui, din punctul de vedere al evoluţiei pro prietăţii rurale, arătănd cum moşia Vasluiului din proprietate domnească cum era la început, pe timpul lui Iliaş şi Ştefan, ma­ rită cu diferite cumpărături dela particulari, s'a îmbucăţit cu vre­ mea, fie prin milele domneşti, făcute de cătră diverşi domnitori ai ţării către mănăstirele greceşti din orient, fie prin daniile fel­ cute tot de domnitor catre boierii slujitori şieşi sau ţării, către cari se simţea obligat pentru serviciile prestate lui de aceşti beeri. Prin citarea de documente se justifică cum moşia Vasluiui [72] 72 PROP. DR. BUPROSINA SIMIONBSCU a fost rând pe rând parcelată în decursul veacurilor, pentruca apoi să se intregească iarăşi prin cumpărări, uneori poate forţate, în mâini energice ca aceia a lui Costache Ghica, la moartea că­ ruia, în: 1848, cei 4 fii ai săi îşi împart averea rămasă dela tatăl lor, Vasluiul cu moşia de jur împrejur revenind lui Alexandru Ghica, biv veI vornic de aprozi, tatăl domnitorului Grigore Ghica elin 1849-1856. Alexandru Ghica, tatăl lui Grigore, lasă moşia Vasluiului fiicei sale Elena, maritata cu colonelul rus Alex. Şubin, ceiace dădu loc la o serie de procese Între proprietară şi tărgo­ veţi, cari se slărşesc prin cedarea. de către proprietară a unei sumi ele venituri reqaliene, ce-i proveneau dela cântar, din vinde­ rea păcurei, din tălpălărit, din tutun, precum şi venitul căsăpiilcr şi al pităriilor, Dela erezii Elenei Şubin, moşia a fost cumpărată de Gh. Mavrocordato, descendent al ilustrei familii Alex. Mavrocordato Exaporitul, moşia rămănănd întreagă, ceiace nu s'ar fi întâmplat, dacă ar fi stăpânit-o erezii Şubin, cari şi-ar li impărţit-o între ei. Făcând pe larg istoricul ţinutului Vaslui, autorul n'a avut în vedere oraşul, municipiul, cu viaţa lui istorică, economică, poli­ tică sau culturală dela 1831 înainte, ceiace ar fi fost mai degrabă o cronică contemporană a Vasluiului, ci a căutat săprecize7>e cum proprietatea mare rurală s'a imbucăţit in decursul veacurilor' pentruca uneori să se intreglască din nou, când sorţii cădeau asupra unui om capabil de a o reintregi, cazuri de sigur rari, când avem în vedere că în trecut moştenitorii erau mult mai nume­ roşi, boierii având un număr mai mare de copii decât boerimea de astăzi. In acest chip proprietatea latiîundiară rurală a devenit de multe ori răzăşie, pentruca apoi mica proprietate să se Întru­ chipeze iarăşi în moşie latilundiară. Importanţa istorica pe care Vasluiul a jucat-o în decursul veacurilor se poate deduce din raptul, că mulţi boieri din Mun­ tenia vin de se aşează aici, uneori chiar din Maramureş, iar">. domnii au făcut din oraşul Vaslui adeseori capitala ţării, ba se pare chiar că Iurg Coriatovici va fi fost îngropat in biserica SI. Ioan de aici, ceiace va provoca de sigur discuţii în istoria polonă. \ Subt Stefan Vodă, Vasluiul devine centrul luptelor sale cu Turcii. Diîerite documente citate atestă această afirmare. La început, autorul caută să explice etimologia cuvăntulu i [73] RECEN_Z_l_l _ 73 VasT ai. Citând denumirele, cari apar despre acest oraş în cronica lui Strycowsky, în cronica Moldo-polonă, în diplomele latineşti sau in cronica lui Brzesky, s'ar părea că forma cuvânt ului ne-ar duce către etimonul grecesc �1X'JIAcU;, de unde �MIA<;tlX=Vasiiudi, adică propriu prinţului, etimologie care ar corespunde ca inţăles, ele oarece Vasluiul a fost în diverse timpuri căpitala ţării, oraş dom­ nesc. Dar autorul nu se opreşte la această explicate şi fără ele a fa ee o afirmare precisă, trece în revistă alte etimologii, conţi­ nând în ele radicalul Vas -sau Vasl--; dar aici inca o chestiune greu de hotărît e dacă sufixul alipit la radical e-ui sau-lui, ori mai bine dacă tulpina adevărată a cuvăntului e Vasl--sau Vas--. Şi după ce dă o serie de etimologii, cari apropie cuvân­ tul de forme turceşti, arabesti sau turanice, încheie cu cpinia lui Weigand din al său al XIX-lea lahresberlchi că origina cuvăn­ tului Vaslui e ele natură curnanică. Dar autorul nu-şi apropie nici una din aceste alegaţiuni, le înşiră numai ca literatura etimolo gieă, lăsând pe seama filologilor deslegarea finală a chestiunei. D-l Ghibănescu atinge chestiunea Izvodului lui Clanău, arătănd încă odată Ialşitatea lui, căci această chestiune mai fusese tra­ tată de autor în Uricarul XVII, sub titlul de Epilogul izvodului lui Clanău. Arată că această ralşiîicare istorică e datorită ambiţiilor ce­ lor două familii Sioneştii şi Costăcheştii, cari aveau interesul să-şi urce ascendenţa, unii, Sioneştii, legând-o de Dragoş Vorni­ eul, care a fi fost însuşi Demir Sultan, fiul lui Mengli Gherei, ha­ nul tătărăsc dela Crăm, iar alţii, Costăcheştii. punând pe Boldur Vornicul să facă legătura intre Aurelian şi 'Bogdan Dragoş, des­ călecătorul Moldovei, făcând pe Boldur, Vornicul lui Ştefan cel Mare, socrul lui Dragoş, fiul Bogdanului, domnul Murăşului ... (sic) pg. 40, pe când în realitate Boldul' şi Dragoş I)U sunt deyât eloi boieri din armata lui Ştefan cel Mare, purtând titlul de Vor­ nic, cari au făcut fapte vitejeşti atât în luptele cu Ungurii, cât şi În cele cu Tătarii, Documentele şi actele sunt înşirate în ordine cronologică. La început se dă cititorului o privire sumară asupra trecutului şi importanţei Vasluiului şi potrivit explicărilor ni se indică pagi­ nele, în cari oricine poate citi in extenso documentul. Astfel dupa ce arată cum in că din 1807 fraţii Ştefan şi Costache Sturza, Îm­ preună cu Ion Sturza şi Elena Miclescu, născută tot Sturza, fac [74] 74 PRUP. DR. eUPROSINA SIM10NESCU schimb cu Mănăstirea SI. Spiridon din laşi, luând moşia din jurul tărgului Vaslui, în schimbul a 4 moşii, ce le dau Sî-tului Spiri­ don, Dângenii, Popeştii, Bulboacele şi Triîeştii, Costache Ghica, căruia nu-i convenea această învoială, cere dela domn să se a­ nuleze schimbul. Se naşte proces şi fraţii Sturzeşti pierd cauza, iar fiindcă Mănăstirea Sf. Spiridon luase dela fraţii Sturzeşti cele 4 moşii, pe cari acum trebuia sa le dea, înapoi, Costache Ghica fu obligat să dea el alte moşii în schimb, astfel că Măn. Sf. Spiridon cedează definitiv lui C. Ghica moşia târgului Vaslui, care fusese a Mănăstirei Precista Mare din Roman, ce depindea de SI. Spiri­ don şi în schimb C. Ghica cedează moşiile Borodnicenii şi Vister­ nicenii de pe Răut şi Soroca. Cu acest schimb C. Ghica îşi în­ tregeşte definitiv moşia Vasluiul. Documentul e citat în întregime la pgg. 217 şi 23l. Am dat numai în treacăt un exemplu de modul sisternatec, cum autorul îşi desfăşoară lucrarea. Toate actele şi pergamen­ tele privitoare la moşia tărgului cu vatra Vasluiului, găsite în ar­ hiva familiei Hinna din Bucureşti, descendenta a familiei Şubin, sunt citate şi întregite cu alte acte şi documente, ceiace face ca volumul să fie de un real folos pentru istoriografia românească, în cari cercetătorii în lor. să se înmulţească, din contra se îm­ puţinează, din lipsă de cunoştinţi paleografice, etnologi ce şi ii­ lologice. Interesanta lucrare Vasluiul este un inel din lanţul nenu­ măratelor Surete şi Izooade, Studii şi Documente, cu cari : d-l Ghibănescu a îmbogăţit literatura noastră istoriografică, scrutănd tainele trecutului şi reintregindu-l În atătea volume de o impor­ tanţă capitală pentru specialişti, recunoscători muncii saie titanice, pusă în serviciul celui mai frumos ideal, acel al cunoaşterei is­ toriei neamului. laşi, 1928 Proî, Dr. Euîrosina Simionescu. Al. Tzlgara-Samur caş., .L'art du peuple roumain: Ge- neve 1925. \ Cea mai recentă expoziţie a artelor romîneşti, din toamna anului trecut, s'a ţinut la Geneva cu tendinţa străină de motive pur ştiinţifice, de-a atrage atenţia membrilor Ligei Naţiunelor, <1- [75] RIOCENZII 75 dunaţi în seziunea din 1925. Pentru intăia oară au fost înglobate şi producţiile minorităţilor sasă, maghiară şi ruteană în patrimo­ niul artistic al Rornîniei=-arta servind un minunat mijloc de-a a­ junge la o bună înţălegere între naţionalităţile aceleiaşi ţări, cum se exprima prinţul Carol în prefata volumului luxos editat de fundaţia sa. E un catalog ilustrat cu planşe şi figuri în text exe­ cutate impecabil, cîteva în culori şi cu o schiţă substanţială a d-lui Tzigara-Sarnurcaş, animatorul şi organizatorul expoziţiei. In salele A. şi B. au fost expuse frescele: Cina dela Dom­ neasca din Argeş; ctitorii Episcopalei din Argeş, Ruxanda fiica lui Neagoe Basarab, Mircea cel bătrîn, Petru Vodă, SI. Ioan Bo­ tezătorul şi alţi sfinţi dela aceiaşi biserică. Icoane: Scoborîrea depe cruce dela inceputul sec. XVI, Christ cu Sf. Ioan şi Fe­ cioara şi alte 16 bucăţi reprezentînd sfinţi executate în sec. XVI şi XVII; 13 icoane cu aceleaşi subiecte aparţin veacului XVIII, Dintre sculpturi s'au reprodus uşile bisericei dela Cotmeana din sec. XIV, dela Snagov din sec. XV şi dela Cotroceni; apoi un iconostas, un candelabru şi un tron arhieresc din sec. XVIII. Ţe­ sături: un epigonaton şi un patrahir dela Tismana cam din 1370, trei patrahire şi un epigonaton din sec. XV,. celebrul acoperă­ mint de mormînt al Mariei de Mangop, alte acoperărninte din sec. XV dela Putna, Suceviţa, Moldoviţa, altul donat de Bogdan Putnei ; apoi acoperăminte eucharistice, manşete şi epitrahire din sec. XVI; celebrele acoperă minte ale fraţilor Moghileşti dela Su­ ceviţa, a lui Anastase Crimba dela Dragomirna, epigonate, man­ şete, acoperămlnte eucharistice şi de mormînt elin sec. XVII dela diferite mînăstiri şi biserici din ţară -cele mai frumoase dela Su­ ceviţa, Cetăţuia-Iaşi, Cotroceni şi Horezul. Sunt peste tot 56 ele ţesături religioase, sub acest raport este cea mai bogată şi re­ prezentativă expozitie organizată în străinătate. Nu mai prejos fu ilustrată şi oriăurăria cu cele 73 bucăţi alese cu gust şi pri­ cepere. Aici găsim cunoscuta placă de centură din mormîntul zis al lui Radu Negru dela Domneasca din Argeş, elin acelaş te­ zaur inelul cu "Ave Maria" şi altele şase cu petre ornate, o bra­ ţeletă şi o insignă de cavaler; apoi ripidii, potire, relicvarii, ca­ delniţe şi o candelă din sec. XV, crucea lui Ştefan dela Putna, legături de cărţi sfinte, panaghiare, cruci, discuri, potire, scoarţe de cărţi sfinte din secolele XVI şi XVII dela Putna, Dragomirna, [76] 76 P. CO\JSTANTJNP..<;C!'-IASr Suceviţa, Tismana, Dealul, Argeş, Brincoveni, Stelea, Cotroceni, Comana, Horezul sau dela Muzeul de antichităţl din Bucureşti. Arta populară s'a bucurat pentru întîia oară de-o atenţie neprecupeţită, datorită şi faptului că organizatorul ex;soziţiei este şi directorul Muzeului de artă naţională din Bucureşti, care a pus Ia dispoziţie marea majoritate a obiectelor expuse. In sala E sunt scoarţe din Oltenia şi Basarabia, Iote, oprege din Banat şi judeţele de munte ale Munteniei; pe păretele din stînga ca­ măşi, conciuri şi ii din judeţele dunărene şi scoarte din Buco­ vina şi Basarabia. In sala D scoarte din toate provinciile romi­ neşti, costume întregi romîneşti alături de scoarţe şi costume ru­ tene, broderii săseşti şi secueşti: peste tot aquarelele lui Preziosi elin 1859 reprezentînd costume, scene, tipuri şi Iarmaroace din diferite colţuri ale [ării. In sala C ţesături, scoarţe şi mai ales obiecte sculptate din lemn şi felurite tipuri de oale şi farfurii din secol L11 XIX; la intrare două admirabile scoarţedin Basarabia aparţinînd Reginei Maria. Studiul el-lui Tzigara-Sarnurcaş cuprinde cea mai largă parte a textului; tratat cu competenţă, aruncă o ochire exactă asupra evoluţiei întregei arte româneşti. Dela Daci n'a ramas aproape nimic, dela popoarele barbare trecute peste părnăntul României n'a ramas ca lucru de preţ de cât tezaurul dela Petroasa ; arta reprezentativă din ţara noastră este deci exclusiv românească. S'a format dintr'un amestec ele influenţe bizantine şi gotice în­ tr'un tot armonie şi original. Bisericele au fost construite elin lemn la început, ca material lesne ele gătit, apoi din peatră şi cărămidă . . Stilul arhitectonic e cel bizantin, căruia s'a adaptat însă ogiva gotică; în pictură artistul român, deşi copiează modelul lui Pan­ selinos, este mai orlginal, In capitolul "Producţia artistică a taranului român" cată să dovedească CLI multiple exemple că "viaţaţaranultii român nu este de cât artă şi poezie". Toate producţiile artistice nu's de cât amintirea operilor strămoşilor s2'ti ce merg pănă 'n epoca preisto­ rica. Descoperirile recente dela Arinjd dau casei simple ţărăneşti o vechime de 5000 ani; gustul românului a împodobit-o artistic pană la capo d'opera \patrânului Anton Mogoş,de pura inspira­ ţie populara. Arhitectul\ţaran a mai construit şi biserici În lemn; din care cele TIin Ardea� au pastrat forma modelului gotic; în l' I L [77] RECENZII ---.----------------------- 77 lemn s'au mai lucrat troiţele de forme şi dimensiuni foarte variate, Un artist harnic şi inspirat este păstorul, care'n liniştea şi răgazul ocupaţiei sale lucrează furci pentru iubita sa elin sat, fluere şi ustensile ciobăneşti, sapate cu dibăcie şi poezie. Acelaş talent în ceramică, căci ţaranul îşi satisface singur nevoile sale neexistând fabrici speciale în România. Dela olăria neolitică pănă la cea de azi este o singura legătură, în favoarea celei antice însă care a fixat modelele; olăria română e superioara celei săseşti prin formele clasice şi variaţia smalţurilor, Ţasăturile au. fost exclusiv opera femeei române. Or. P. Constantinescu-Iaşi. Lucian Costln (Prof. Ion Gh. Costinescu dela Liceul "Tra­ ian Doda" Caransebeş), Graiul bănăţean (Studii şi cercetări), 233 pagini, Timişoara "Cartea Romînească", 1926. Această lucrare este alcătuită din două părţi neegale ca va­ loare: 1. Consideraţiuni generale asupra dialectului bănăţean. 2. Glosarul. Partea întăia putea lipsi fără nici o pagubit Se poate spune chiar ca diminuiază valoarea generală a volumului. Capitolele Strat şi substrat pag. 5-11, Conseroaiismul [Bănăţenilor] III de­ cursul veacurilor pag. 11--14, Formarea dialectului [=3ubdia­ lectului bănăţean: pag, 14-19, Elementele lexice şi diferitele În­ [llirări pag. 16---21 nu aduc nimic nou peste ceeace se ştia din cercetările anterioare, asupra subdialectului bănăţean. Abundă în aceste Consideraţiuni frazele patriotice, locurile comune şi vorba goală de orice Înţeles. Citez ca exemplu rîndurile următoare dela pag. 14: "Limba, graiul viu şi scris al poporului, are Ia bază condiţiile de prima necesitate pentru vitalitatea poporului; limba leagă şi desleagă gîndurile, sentimentele dela individ la individ. SonuriJe îmbinate dînd noţiunile necesare au dat cuvintele acce­ sibile urechii şi gurii, care în totalitatea lor au dat elementul lexic, capitalul propriu de cuvinte". ' Autorul îşi închipue că Bănăţenii au rămas nearnestecaţi ei­ niceşte cu alte neamuri de oameni. "Inainte de năvălirile bar­ bare germanice şi slvave cade închlegarea unei mari naţiuni ... [78] 78 D GAZD�IW Deci conservatismul etnic avem să-I privim ca o podoabă ... " etc., etc. (11); că toate numirile, topice, vreo 80--100 mii, sînt numai romineşti "ori cîte sufixe slave ar avea aceste nume" (13); că n'au prea pătruns în graiul bănăţean elementele străine, din mo­ tive de ordin estetic mai ales. "Daca cuvintele slave n'ar fi la­ pădat din numărul mare şi greoi al consoanelor, nici vorbă ca le-ar fi primit urechea Bănăţeanului, care Ionetizează cam re­ pede elementele străine" (13), şi .Turcismele nu puteau să sune urechii noastre, nu puteau sa pătrundă altfel decît prin puterea sentimentului. Astfel ca turcismele le privim ca rătăcite prin limba noastră ... Vocabularul turcesc s'a restrîns la însuşi poporul tur­ cesc" (19). .Rorninii bănăţeni au ramas izolaţi şi de Maghiari şi de Germani, credincioşi instinctului lor etnic daco-roman'{Iă). In capitolul Cîteva obseroăti asupra [oneiicei şi morţoloqiei acestui dialect, sînt cîteva date nouă, nerelevate de E. Picot şi G. Weigand (E. Picot, Documents pom servir il l'etude des eli­ alects roumains. Extras din Revue de linguistique et de philolo­ gie comparee, V, 1872; G. Weigand, der Banater Dialekt în Ja­ hresbericht des Instituts f. rumănische Sprache. III, 1896) discu­ tate însă într'un chip cu totul nesistematic şi cu o încurcătură în termini tehnici : 'codalb este adjectiv reduplicat' (sic.) p. 47, 'o din pivniţă este bilabil' (sic.) p. 42, etc. Citează apoi ca au­ torităţi în materie de filologie pe un avocat din Timoc şi Bulet. Inst. de literat. Numai glosarul prezintă interes. Ni se dau vreo 1810 cu­ vinte clialectale din Banat, culese de autor sau scoase din alte - lucrări literare ori îolklorice, Majoritatea din ele este publicată acum pentru prima dată. Vreo 134 cuvinte se află şi în glosarul publicat de Weigand. Se observă oarecari nepotriviri de Ionetism sau de înţeles între unele din aceste 134 cuvinte comune în glo­ sarul lui L. Costin şi G. Weigand. Le dau în paralelă, întăi cu­ vintul din Costin şi după o liniuţă forma corespunzătoare din Weigand : aimuc+uinmoki ; arece, aret=orieară ; a astăura 'a stărui' -'ich lauere aui etwas', ţotar=ţoîai : glidă-gl'edă,. cloţă =ctoaţă; cloanfăr-kl'omp!Vr; călare=călară; crosnie=croşnă ; curelnic=cuiealtuc ; cheptoare=keptoară ; ctunez=lctnez ; mal­ zări=-muidztt; napraor=năprăot .. oqrăisii=oqrtsit ; pauăr=paur, ţiaure ,. piţiganie--piţigQl7Q; polecniţă=poleiniiă ; seciu, săciu-« I ! , , , , [79] 79 Rt!CEI'Zll ------------------------- .sea�'; . sfln[aş--sfinti;'; spăioane=spătoanâ ; tulbeni +iulbend " niorini 'inviorător' --"violett' ; oirzob=virzop ; zănat=zanat, Ar fi fost necesar un control pe teren' al celor puse de Weigand pe 'sama sub dialectului bănăţean, fiindcă e firesc ca un străin să facă greşeli, atunci cînd redă în scris materialul unei alte limbi decît cea maternă. Un prilej nemerit pentru .un ase­ menea control l-ar fi oferit şi publicarea lucrării profesorului din Caransebeş, Cu toate că autorul nostru cunoaşte lucrarea lui Wei­ gand (îl citează la pag. 49), nu relevă însă niciodată deosebirile dintre el şi W., iar dintr'o cercetare a acestor deosebiri rămîi cu impresia că realitatea e mai bine înfăţişată de Weigand, decât de Costin. Laţ; să urmeze acum citeva observaţiuni privitoare la glo­ sar: Ordinea alfabetică a cuvintelor În glosar nu-i păstrată cu stricteţă.-- Trebuia însemnat accentul emiatic şi consonantizarea, .ca să putem şti pronunţarea adevărată. Un cuvînt ca aidominie (55) de exemplu, _ dacă n'am şti că în Banat şi azi n se înmoaie cînd e urmat de i şi e, am crede că are, cinci silabe, pe cînd în realitate are numai patru şi se pronunţă adică otdominte>: La multe cuvinte de origine germană şi maghiară li se da eti­ mologiea. De ce nu li se dă la toate cîte intră în această cate­ gorie ?-Autorul nu cunoaşte înţelesul cuvîntului căbrelniche, ci­ tat în versurile "Căbrelniche să cioplească, cu mortu să putre­ zească" (63). Pare a fi înrudit cu verbul înregistrat la aceeaşi pagină a căbri 'a meliţa şi pieptăna cînepa', In acest caz ca­ brelniche ar însemna instrumentul cu care se meliţă şi se piap­ tăna cînepa. =Cahală sau căhală? (68).-Casc insamnă 'căscat', nu 'descîntec de căscare', după cum se vede din .Cascul se mută dela om la om" (73). - cebă e definit 'pocrovită' (74), iar pocroviţă = 'poneavă' (161), Mai trebuia poneavăeecebă, ca să fie complect cercul viţios l Cf, şi macat='procoviţă' (132).--ln "Asta cîntă ca o chichirează:' (77) avem de-a face mai de­ grabă cu un feminin dela chichirez ("Despre oamenii care nu tac se zice că le umblă gura ca chichirezul"), decit cu chichi­ rează 'balegă de oae', cum crede autorul pag. 77, căci balega nu cîntă.- Chineros, cu definiţie necunoscută pentru autor, e tot una cu chiniruz (78).-Îi prea vag înţelesul dat pentru chiz şi Uz (79).--­ Cisu din .Măi, dar aîlaşi lemne cum îi cisu" (84) nu-i adiectiv şi nu însarnnă 'bun', ci-i substantiv, numele unui copac, tisă 'taxus [80] 80 D. GAZDA�U ._----- baccata'.-In "Nu izăflă moşi pe groşi", groşi nu insamnă 'trun­ chiuri de lemne' (144), ci moneda Groschen. Vezi explicarea dată de A. Philippide, Principii de istorica limbii, pag, 139.--lorgan Insamnă 'plapornă, oghral' nu 'rnindir'. Că acesta-i înţelesul se vede şi din propoziţiea "M'am acoperit cu iorganu" (122).-Pri­ garit insamnă foarte prcbabil 'fript' (el. Tiktin, Dicţ. s. v.), iar nu 'pete roşii ce ies pe piele cind s'a fript cineva'.-Uşinică din versurile citate la pag. 212, necunoscut autorului ca senz, este 'un fel de ştoiă de mătasă'. Vezi Tiktin, Dicţ. sub urşinic. D€ remarcat cîteva numiri pentru drac: bisiraqu, bestragu, bestrega (60), curi. (97), izdat (123), mită laică (138), poqan, (162), socea (183). D. Găzdaru \ \ [1] IVA REVISTĂ DE ISTORIE, FILOLOGIE ŞI CULTURĂ ROMÎNEASCÂ. -- DIN IAŞI-- Anul XXXIV Aprilie 1927 No. 2:; Cuvintele sla ve vechi din limba română cu :'f. şi 1\\ plsl," Trei categorii în limba română In limba română se află o sumă de cuvinte slave socotite' vechi, cari cuprind în fonetismul lor: unele grupele nazale ân. (ăn) sau âm (ăm), altele pe un (um) şi altele in sau lan. Gru­ pul românesc al lor ân corespunde atât sunetului plsl, s. (�{) cat şi lui In (y); un corespunde numai plsl. .1\, Iar in şi lan cores­ pund plsl, In sau ;f\. De aceea aceste feluri de cuvinte se pot răndui în 3 categorii. Categoria I-a cuprinde cuvinte cu grupele ân ,şi un cores­ punzătoare plsl. .1\. Astfel: dâmb (s. ex. în numele topic Dâmbo­ oiţâ) , blând a (boala de piele), gângav, oblănc, tămp, osăndire, istrorornăn săndeţ, a pândi şi pândar, trărnhă, glâmboacă, trărn­ biţă, tânguire, tănjire, mândru, vechi gănscă, dobândă, crâncen, golâmb (mai ales în Banat), crâng, sgâmboire şi sgămbor, gănj, porâncire (pe 121l1gă poroncire şi poruncire), etc,-acestea, şi al­ tele ca ele, cu ân ; şi: undiţă, scump (macedor. scumpu), dum­ bravă, dungă, cumpănă, muncă (meglenor. mănca), smuncesc (istror. zmuntesc), scund, luncă, prund, pungă, grumb (istror. grurnp). paunjinî, de va fi existănd cu adevărat�) etc,-acestea, şi altele ca ele, cu un. Acestea sunau În plsl. (sec. IX) şi limba "de aproape înru- 1) Vezi Arhiva XXXIV, p. 1 şi urm.: Naşterea indtoiducli­ tâţii limbii române şi elementul slao, 2) Caci Weigand, cel puţin, afirmă că ar fi existând dia­ lectal (în Jahresberichi, XIX-XX, p, 102). ef, p. 456. [2] 2 ILIE B RBULF.SCU dită" CU ea ast-fel: dabovica, gagnivK, oblcks, tapK, oscditi, se- ( ( « ( ( dscs, pcditî, padan, traba, gla( boka, trabica, tagovati tazitb, msdrs, ( « « c : ( QaShka, dobada, kraCina, gol\fbK, kragK, *sKgabovati, gazh, po- ""-'( « {( ( rai:iti, *blada 1), adica, ska( PY;, dr(lbrava, daga, kapona, maka ss- ( « « ( matiti, sksds, lzka, prcds, p:zgy, grab:!;, paazinh. ( ( ( ( ( ( ( Categoria II-a cuprinde cuvinte cu grupul in corespunză- tor plsl. NI (�). Ast-Iel : cimpire, grindă. grinder, colindă, lindină, mince şi minge, oglindă (meglenor, oglindalo), opintire, păminte (istror. paminte), pinten, scrintire, smintire (macedor. mintescu, istror 2) mintes), sprinten, stingherire, sfinţire, jinduire, ţintă, [in­ tiţă) etc, Acestea sunau în plsl. astfel: *c'ipiti, gryda, gr�delb., koleda, l�dina, m�ch, ogleda sau oglcdalo, *oP9titi, pametv, P'itb.no, *SK­ kretiti, ssmesti, sspretvns, sz.t!;gn;rti, svetiti, z'idati, c9ta, *z�tica, Categoria IH-a cuprinde cuvinte cu grupul ân (ăn) co­ respunzător plsl, NI ('i) şi (invers Iaţă de categ. 1) cu in şi chiar cu îan.em (en) corespunzătoare plsl. s: (�t). Astfel: ţăntă (pe lângă ţintă, ca la categ. II), nătăng, macedor. pământ Il) (dacor, şi is­ tror. păminte), potăng, rănd-rânduire-urăndire 4), rânză, stânjen, smantână (istror. smăntăr�), spânz (macedor. 3) spinzu), sfânt (ma­ cedor. svănt), tânjală, rândaş, rEtnjire, zvâcnire G), strânşte, van­ zoc, încot, înstângănesc, sâmbră 7),-acestea cu ân 1. pIsl, n.; sau cimbru 8), zâmbru, paing \1), pintenog,-acestea cu in; Ipătalljen 10) 1) Conev: Istorija na bălg. ezUc, 1, 83. 2) A. Philippide: istoria Zimbei rom., p. 148, însă, crede că acest cuvânt nu ar fi slav, ci latin "derivat prin s din minte". 3) CI. Byhan, în Jahresber., V, 328. 4) S. ex. în Cronica lui Moxa din sec. XVII (Hasdeu: Cu- venfe, 1, 442). 5) CI. 13yhan, în Iahresber., V. 333. 6) Acesta elin *zvzlncnire, ca gâsca din gi:1nsca. 7) Cf. Vasmer, în Roczll. Slaw., III, 24; Byhan, în lahres­ ber., V. 308; Bcrnekcr : Slai/). eiym. Wb, ad c,Ou, p. 160. 8) eL Îns21 greşit, ca al' fi la Homâni de provenienţă gre­ cească, la Vasmer, in Roczn Slav., II, 27 ; sau c1. P. Skok, în Revue des Etudes Slave,';, m (1923), 1-2, p. 71). 9) CI. şi p. DI. Lunga 'discutie a lui \Iv �dlciewicz j'vJitteil. Inst. rum. Spr., (a. 1914), 1, \p. 280-284 nu mai poate avea loc azi, din momentul ce se ştie ceea ce lut V';. i-a scăpat din ve­ dere, că Sârbii din Bosnia au ,;�etica, care corespunde unui bulg. pls. zetica (în AfslPh. XXXV, (3. 1903), p, 348, 36, 586. (10) Forma dialectală paunjinI, dacă există in adevăr, cum [3] NAŞTEREA LIMBII ROMÂNB 3 'fc .şi steangă-prăjină-cu lan, iar istror. demboacă, dobendi, sendi, ternp! cu em (en) 1. pls1. .1\. Acestea sunau în plsl. ast-fel: ceta, netfgz,.; pamets, potfgz;, r�dr;, rfdza Sfzhnh, ssmetana, *sKpr$!Zh, svets, netfgK, t�zalo, redash, *rezati, zveknati, s'&reSta, vezsks, ekotz 2), vsstegncti 3), c: � c (l. ( ( ( sebrs : sau cabn, paakli, patonogK 4) şi paaCina, stegz, *daboh 5), E. ( ( (t:. ( dobsd-, saditi, tctpf .. ( ( ( Părerea de până acum despre originea acestor 3 categorii în limba română. Toţi acei cari s'au îndeletnicit cu studiul limbii române şi al cuvintelor slave vechi din ea, începând cel puţin cu Miklo­ sich, ca să nu mai înşir şi pe P. I. Saîarik, etc., susţin că Românii au luat cuvintele acestor 3 categorii din şi sub forma plslovenică intre sec. IV sau V şi VII, şi că apoi, limba română, pe terennl său, a prefăcut pe plsl, ,1, Ci) şi iti (f) în acele (În, un etc. Aşa susţine Miklosich, în .Die slav.Elern. im Rumanischen", derivănd din plsl. cuvinte din aceste categorii. Iar în "Beitrăge", Voca!. III p. 22, vorbind de cuvinte ca cele puse aci În categ. Il, chiar scrie că: .Diese Worte sind von elen Rumănen aus der Sprache der dakischen Siovenen II) entlehnt worden, die RI in der Form en bis ZUlU Aussterben ihrer Sprache bewahrt haben". ("Aceste cuvinte sunt imprumutcte de Romani din limba Slove­ nilor Daciei, care au păstrat pe ,,\ în forma en până la stingerea limbei lor"). Când vorbeşte de cele din categ. I, scrie: " In an­ dern Worten wird ;r, durch un, UI11 rellectirt : da sicli dieses lUZ aus on [plsl.] entwickelt, so haben wir in un den ălteren reflex afirmă Weigand (in Ialiresber. XIX-XX, 102), aparţine, prin al său un 1. plsl. s. la categ. 1. CL Skok, în Reuue des Etudes Sla­ ues, m, 1-2, p. 71. 1) CL Sb. Min., IX, 52, De aceea e greşală derivarea acestui cuvânt din lat. pop. *adreddare, cum dună altii, crede şi Ov. Densuşianu (în Histoire, I, 148). ,. 2) Conev : Ezikouni uzainuwsti p. 103. 3) CL Byhan, în falzresber., V, 335. 4) Conev, în Spisanie na bâlg. Alwd., XI, 7 (a. 1915), p. 24. Deci se greşea până acum, când se deriva cuvântul româ .. nesc deja pinten. 5) ef. NIik!osich Beitriigc, voc. m, Cons. I, p. 23. 6) In Vergl. Gram., F, 92. [4] 4 ------------ ILIE BJ.l?BULESCU ---- des ,'h". ("In alte cuvinte, ,'h e reflectat prin un; şi fiindcă acest un s-a dezvoltat din 0/1, urmează că în un avem cel mai vechi' reflex al lui ,f. "), Iar, vorbind de cele puse aci în categ. III, spune Miklosich, în "Vergleich. Grarnmatik", I (ed. 2) p. 33, că: "Auf. rumun. lautgesetzen beruhen rnd series : redz, sîxnt sanctus r svetz , wăhrend munkă labor, mzka aui magy. munka zuruckgeht:" ("Pe legile fonetice româneşti se întemeiază rsnd : redz sisnt r sve1r., pe când munkă : mnka pe maghiarul munka "). Cât pentru ( , cele de categ. I, spune: ",'1', fii (adică franc. on în ronde) devine în macedor. en, în dacor. en, în: între ii şi en se află on". (adi- o o (o că: "'Y" a (d. i. on in fr. ronde) geht mrum. in en, drum. in en În uber ; 'zwischen a und en, Î/1 liegt on")." c ( c- Iar cum cei de după Miklosich nu aduc ceva nou în ches­ tia elementelor slave vechi din limba română, toţi repetă, aproape în întregime, aceste idei şi rostiri ale lui. Ast-fel, Tiktin scrie 1) că: "pls!. q, după consonante, se re­ îlectează când prin ân, când,-totuşi mai puţin cles--prin un, fără ca să se poată observa vre-o regulă" ("Ksl. \1 wird nach Kons. bald durch În, bald= doch weniger hăufig-durch un dargestellt; ohne dass eine Regel erkennbar wăre ; oblîno obl kii, pîndi p ... " diti neben luncă 1 ka, dumbravă d; bra va "). Iar vorbind de cele cu pls!. In = f3, spune că: "pIsl, y dă mai întâi en, din care apoi se naşte parte in parte in: grindă greda, sminti sumc:tr,I, rînd; rediî, sfînt svetii" (adică: "Ksl. � ergiebt zunăchst en, woraus dann teils in, teils În: grindă gr�da, sminti siimet«, rînd redii, sfînt ( sv�ti:î "). Atrag atenţia asupra insernnatei constatări că: reflecta- rea în româna a plsl. ,'h prin ân (el scrie În, ceea ce-i tot una) e mai deasă de cât cea prin Ull. Tot ast-fel, adică tot ca Miklosich, susţin Lambrior �), Phi­ lippicle 3), O. Densuşianu +), Weigand "). Byhan,-atrag atentia, Însă ceva ce mi se pare că nu s'a băgat de seamă, că nu el cel din�' tEd, ci dupE.l o indicaţie a lui Oblak "')-susţine 7), pe lângă cele- ._------ 1) In ZfrPh., II (a. 1889), p, 237--8; ef. Ib .. xr, 78. 2) In Carle de citire, Iaşi 1890, p. XLIX. 3) In Istoria limbii romine, p. 161, 158, 160, 4) In Hisfoire, 1, 270-271.\ 5) S. ex. în lalzresber., XVI, 226. 6) In Sb. M /1. XI, 538 şi AfslPh., XVII, 146-7_ 7) In lalzresber., V. 354. r I , ., [5] NAŞTEREA LIMBII ROMÂNE 5 ,Ialte la fel cu Miklosioh, o modificare că : "cuvintele în cari a­ cum se află în ăn faţă de pls!. ,,,- sunt împrumutate din medio­ bulgara în care ,,,- era = ăn" (el îl .inseamnă 9, precum pe in î .mseamnă un) adică: .Die Worter, in denen jetzt un, Qn altbulg o o ;i, gegeniiberstehen, sind aus dem Mittelbulg., wo ,y, = ă war, -entlehnt. Nach folgende helle Vokale konnen un zum Ubergang .in in veranlassen". Iar alt filolog, Candrea, �epetând, mult în .urma lui Oblak şi Byhan, vechia idee despre plslovenismul aces­ tor cuvinte, pănă chiar şi despre cele cu rom. ân corespunzător plsl, ,l>, crede chiar că a descoperit legea după care ori-ce an, atât in cuvinte latine cât şi în slave, se preface une-ori în un, alte ori în Î/1, in limba română,-deşi, precum am văzut mai sus, Tiktin declară că, în această privire, "nu se poate recunoaşte o regulă", "ohne dass eine Regel erkennbar wăre". Spune 1), anume Candrea, că un -1- COI1S., cînd e accentuat, rămâne un, iar când e neaccentuat, se preface în in (îm); cu toate că lesne se poate vedea îalşitatea acestei pretinse legi, pe câtă vreme a­ vem accentuat: adânc (lat. adunco) şi mai ales cuvintele slave accen­ tuate pe În: golâmb, mândru, trărnbă, dobândă etc. sau neacc. pe um dumbravă, a zmunti, Aşa spun toţi pretutindeni, deci, despre aceste cuvinte slave vechi. Din cele ce voi arăta eu, însă, aci, se va vedea că şi a­ ceste cuvinte,-ca cele din cele 6 categorii' cu Z, h.- nu au intrat în limba română înainte de veacul al X şi că varietăţile lor cu ân, in, un nu s'au produs pe terenul acesteia, ci chiar aşa au iintrat ele în ea din bulgara postplslovenică. Dar pentru aceasta să vedem mai întâi care-i sunetul plslo­ veni celor ,l> .şi IJ\ în plslovenica şi epoca lui Iordanes. Fonetismul plsl. ,y, şi 1" în plsl. şi epoca lui Iordanes. Miklosich a aratat cel dintăi sistematic şi întemeindu-se pe "diferite izvoare, "că pls!. IJ\ şi ,,,- sunau ca nazalul e şi O", adică �lnt2liul ca en nazal şi al doilea ca an nazal 2). Aceasta potrivit 1) In Buletinul Socieiăţei filologice, Bucureşti 1905, No. 2 :P' 28. Cf, şi Miklosich: Beitrăqe etc. Vocal. II, 62-63. 2) Aşa şi în Vergl. Gram .. 1, ed. 2, p. 32, 91; Geschichie .Lautbez. im Bulqarischen p. 10. [6] 6 -_.------�-- ILIE B"RBULESCU cu credinţa că deja străslava avea pe aceste on şi en, cari s'au transmis şi în limbile slave diferenţiate din ea, apoi, cu nazale. Mai în urmă, s'a făcut încercarea, cu deosebire pe temeiul nazalismului limbii polone, a se susţine că în străslava corespun­ dea an şi jan iar nu on, en plslovenicelor '" şi Do, şi pe temeiul acestei susţineri s'a încercat a se admite că an întunecat ("dumpf") era sunetul reprezintat de plsl. '" şi cam jan cel al lui iti 1). Dar principiul Filologiei moderne, de-a determina sunetul unei limbi din ea însăşi, a împedicat de a se admite această ipoteză 2), pe care o combate expres şi Miklosich (in Gesch, âer Lauibez, 1111 Bulg. şi în Vergl. Gram. 1, 93) şi Oblak (în Sb: M., XI, 537). S'a mai făcut încercarea izolată de a se susţine că plsl. ,li. re­ prezenta nu numai pe on ci une-ori şi pe un nazal. Aşa Mileti,' mai de mult 3), iar acum în urmă Nacov -), au pretins că plsl.. ,li. trebue să fi avut, în vremea cirilo-metodiană cel puţin, doua valori fonetice: şi on şi un. Susţin aceasta, întemeindu-se mai întîi pe faptul, constatat. azi în deobşte de Slavişti, ca şi de proi. Wondrak .Ci), că chiar limba slavă comună avea dublete cu fonet. an şi u (din un), ca m.rliti şi muditi, sm-neti se şi sumvneti s� etc., precum şi pe faptul că limba bulgară de azi ar avea un li corespunzător paleosl. ,y" cea ce ar fi continuarea acelui strâslao fonetism. Această părere a lui Miletic şi Nacov, însă, nu eîrn-· 1) Potebnja în AfsPh., III, 614-620. 2) Cât înţeleg eu (mai ales din AfsPh., III,354-357), Iagic nu susţine că plsl. "'şi iti din sec. IX, ci numai cele postplslovc­ nice, din vremea textelor-copii plslovenice (sec. X sau XI), re­ prezentau pe ăn "dumpf" şi pe jan : în sec. IX, .der Bestand­ theil des ;" nicht a sondern o war", zice. Iagic Ibid. p. 357. In­ ţelege greşit, dar Mladenov, în Roczntk Slaunsiţţcznţţ, III, 130. Aşa trebue înţeles şi Lavrov în Obzor p. 17, care zice: .v'to vremja, kotoromu otnosjatsja pamjatniki", adică în sec. X şi XI şi apoi. 3) Cf. Ilie Bărbulescu: Relaiions des Roumatns auec les Serbes, les Bulgares, les Grecs et la Creatie, Iaşi 1912, p. 46. 4) In Sbornik u slaou V. Iaqica p. 492. 5) In Vergleich. slaoische Grammatik 1, 126, 130. După ce constată "Wechsel zwiche� �t und u im Urslav", formulează că "Schon im Urslav ist also in einzelnen Făllen der Nasal ct geschwunden-, şi precizănd calea, că: .Dieser Prozess ăusserte sich offenbar so, das sich a zunăchst einem v năherte, woraus dann bei Schwund der N asalităt ein u wurde". Cl. Kuljbakin; Otuiâskaţa rukapis Apostola konca X veka, Sofia 1907, p. LIV_ [7] I • j . I părtăşită azi de nimeni dintre filologii de seamă, ci toţi susţin că. actualul u din bulgară nu e rezultat din vechiul ,li. = un ci e o' influenţă a limbii sărbe. De aceea o combat Oblak 1), Wondrak 2), Sobolevskij �), etc, precum o combătea şi Miklosich mai înainte. Ast-fel, cei mai de seamă slavişti de astăzi susţin că pe: tot teritoriul limbei bulgare, adică şi în limba "de aproape înru­ dită" cu pls!. sau daco-slovena, plsl, ;r, suna numai 0/1 şi plsl. Ih. suna numai en nazale, iar că nuanţele an şi un în loc de plsl., .l>, in 1. pls!. NI sunt posterioare plslovenicelor on, eli, posteri­ oare, deci, veacului al IX. Aşa susţin pe lângă Miklosich, Sobo·· levskij 4), Leskien "), W ondrak (\), Oblak ') etc. Iar argumentele mele de aici (p. 89) învederează şi mai: mult că aşa era realitatea, pentru că numai din veacul X încep. să se individualizeze dialecte şi alt nou stadiu, până atunci fiind. numai mici nuanţe fonetice aproape imperceptihile, în tot cuprin­ sul limbii bulgare. Această concluzie a Slaviştilor, începând cu Miklosich a ad­ mis-o totdeauna şi Asboth, când a susţinut teza sa care era şi a lui Miklosich: că cele mai vechi cuvinte slave ale limbii ma­ ghiare sunt din plslovenica, De aceea, evident, el derivă numai­ din pls!. NI, nu numai pe maghiarul (din cuvintele slave) en, ci şi pe en, ba chiar pe El ; precum tot numai din pls!. ,li. derivă; atât pe maghiarul (din euvintele slave) 011, om, o, cât şi pe un, u, ba chiar pe an H). In nici una din lucrările sale Asb6th nu zice, că aceste varietăţi fonetice din cuvintele slave vechi ale maghiarei faţă de pls!. ,li. şi NI ar fi provenind în maghiara din varietăţi fonetice dialectale ale lui ,li. şi Ih în terenul limbii bul­ gare din sec. IX, ci, repet, pe toate le derivă numai din plsL 1) In Sb. M., XI 535. 2) In Vergl. Slav, Gram., 1, 127. 3) In Dreonij cerkotmo-slau. jazţjk, p. 36. 4) In Dreonij cerkoono-slao . jaz, p. 75. 5) In Handbucli şi în Grammailk der alibulq. p. 6-7. 6) In Alikirchensl. Gram, p. 67 şi în Vergl. slav. Gram.. 1, 115. 7) In Sb. Min., XI, 519, 537-8. 8) S. ex. în AfslP!?, XXV, 576 şi, în Zbornik u Slauu V . Jaqica p. 235. [8] ILIE BA RBULESCU - �-�� ------- ----�-- -�--------- ----------- --- - D!1 (= ;,\\) şi plsl. en (= ii\) şi susţine că toate aceste varietăţi fonetice (en, en, e, sau an, om, o, un, u), s'au născut pe terenul maghiarii din /li şi ," plslovenice. Aceeaşi concluzie, despre uniiarele fonetice ;)i. = on şi 11\ in Jot teritoriul limbii bulgare din sec. IX, pe care o admitea şi .Asboth, cum zic, eu am discutat-o faţă de cuvintele sJave vechi din limba română, în lucrarea-mi .Kad su pozele da ulaze u rumunjski jezik etc", ajungând la o concluzie nouă, pe care o menţin şi aici, şi pe care o vom vedea îndată. Dar atunci, după aceasta lucrare, nu ştiu dece acel aş Asboth apare cu pornenita-i .recenzie, în care mie îmi găseşte vină din faptul că susţin ca plsl, ,), suna unitar an şi plsl, ii\ en, deşi această "pronunţare u­ nitară" a lor nu eu am scos-o la iveală, ci, cum arătai mai sus, toţi Slaviştii de seamă pomeniţi, şi deşi Asboth însuşi o admisese mereu până în clipa apariţiei acelei lucrări a mele. Intradevăr, -dănsul scrie (in Nyelutudomany p ... ) următoarele: "Cine cu­ noaşte cât de puţin bulgăreasca de astăzi, cine ştie cât de va­ riat sună sunetele cari ţin locul vechilor ," şi NI după provincii, acela se va feri de acel dogmatism nesănătos [al lui Bărbulescu] de a porni de la o pronunţare unitară răspăndită pe întreg te­ ritoriul bulgar, macar în timpul lui Ciril, adică la sfârşitul seco- -lului IX etc". � Aşa îmi impută Asboth mie, cu toate că el însuşi uită, re­ pet, că altă dată sustinuse că nu avea nuanţe dialectale limba slavă, adică dia!. bulgar de apus, care a dat maghiarei cele mai vechi cuvinte slave ale ei, şi deşi tot dansul, numai "pornind" de la o aşa "pronunţare bulgară unitară", a susţinut înainte de apariţia lucrării mele, că HU din "variate sunete bulgare după provincii bulgare", ci numai din plslooenica au Maghiarii cuvin­ tele, s. ex.: donga din plsl. d9ga pron. donga, munka din plsl. 'lU9ka pron. monka, szornszed din plsJ. ssed«, p6k din plsl. pa(lk, 'szllszek din plsl. sfseh, şi galamb din plsl. golib];, sau pentck -din plsl. petskz, l'erzd din plsl, red s, meszar din plsl. mesars etc, Aşa le derivă Asboth pe, aceste şi alte cuvinte de felul lor numai din plsl, cu ,y, = a = on şi numai din plsl. cu ii\ = Ii=en, ( \ adică "pornind" numai dela o "pronuntare bulgară unitară În timpul lui Cir il , adică la sfârşitul sec. IX". Dovada că aceasta a fost totdeauna, înainte de lucrarea mea, ideea lui Asboth, e nu numai acele derivări în sine prezentate de dansul cum le-am a- [9] NAŞTEREA .LIMBll. ROMÂNE 9 rătat aci, ci încă stăruinţele sale de a scoate că acele diferenţe fonetice (când en sau en sau e; când on, sau an, sau un ori u) cu cari se prezintă în maghiara cuvintele plslovenice cu NI şi cele cu ,); nu sunt transmise aşa din diferite dialecte sau graiuri bul­ gare, ci aceste diferenţe s'au produs pe terenul maghiarei din uniiarele plsL ;); şi NI. De nu ar ti Iost de această părere, că ele derivă din uniiarele plsl, ;); şi NI, Asboth trebuia să susţină, cum zice acum despre cele din limba română ale lucrării mele, că donga a intrat în maghiara din alt dialect al bulgarei de cât l11Llnka şi acesta din altul de cât p6k sau szzfszek ori de cât go­ lam b. Aceasta, Însă, nu a spus-o înainte, ci pe toate aceste 'cu­ vinte le-a derivat numai din cuvintele pls!. corespunzătoare cu ,y-. 1). Ba, când îmi face mie această învinuire, Asboth mai uită că, înainte de apariţia concluziilor din lucrarea mea, dansul chiar se rostise că nu admite dialecte în limba care a dat maghiarei cuvintele ei slave vechi. Ast-fel scrisese deja în a. 1902, că: 2) "până acum, în cuvintele alese de mine eu n'am găsit diferenţe dialectale ale acelui dialect bulgar pe care l'au ascultat Maghia­ rii când au ocupat teritoriul lor" ("do sich por ja v razbirae mych mnoju slovach ne nasel dialektologiceskich razlicij togo bolgar­ skago narecija, kotoroe uslysali Magyari pri zanjatii territorii".) Iar altă dată, în a, 1906, deşi constată diferenţe fonetice pe te­ .tenul maghiarei la formele cu Tlll,'I'-T\'I.T, totuşi declară aceeaşi .idee, scriind 8) că a dat acele cuvinte slave : "limba bulgara, aşa CUIIl ea poate fi construită de noi, pe temeiul izvoarelor plslove­ .nice (bolgarskij jazyk, kak on mozet byt konstruirovan nami na -osnovanii staro-slavjanskich istornikov"). Admisese aci cel mult ,nuanţeimperceptibile ca: trăt sau tărt faţă de plsl. '1'\11'.'" şi '1'Ilb'I', «iar nu diferenţe dialectale. Asboth a admis, dar, totdeauna că limba slavă care dădea -cuvintele ei Maghiarilor era Ioneticeşte unitară, cu toate că se -observă diferenţe fonetice între cuvintele slave vechi ale maghia- .rei. Şi nici despre cuvintele slave vechi ale limbii române n-a zis înainte altfel. 1) In lsvestija Academ. din Petersb. tom VII, c. 4, p, 261. 2) Tot aşa nu derivă din dialecte diferite ci din plslovenica -unitară maghiarele: csorbadin plsl, st, şi mg. csuka din plsl. stjuka, cari aui: = cs 1. plsl. st. şi pe Pest, mostoha deşi aces­ uea au st =stca inplsl, (In Reflex slav vida Tll:l;·v,'pI\Tetc. p. 9) 3.) JnR�fleks slova vida 1'1'7,1'-TIII,T etc. p. 2. -------------- .. [10] 10 tue BĂRBULESCU Dar chiar de nu ar fi "pornit" el însuşi dela o "pronunţare­ bulgară unitară" a plsl. ,1\ = an. şi iri = en, încă şi atunci, corn­ baterile mele nu ar putea cădea. Şi n'ar putea cădea, fiindcă rostul lor e de a învedera, mai întâi că Miklosich, şi ca el toţi, filologii până la mine, luăndu-se după dănsul, susţin părerea lui; că cele mai vechi cuvinte slave din limba română cari au na­ zale în loc de plsl. li, şi /il, au intrat în ea din stadiul paleoslo­ venic al limbii bulgare între sec. V sau IV şi VII; al doilea, să arate că această părere Miklosich o întemeiază (şi ca el toţi, fiindcă toţi primesc şi susţin argumentele lui) pe "pronunţarea bulgara unitară" on a plsl. li, şi en a plsl. iri; şi al treilea, în sfârşit, sa arate slăbiciunea acestor argumente şi greşala concluziei trasă din ele. Dar, totuşi, rămâne constatarea că: nu numai Miklosich şi' cei cari, ca dănsul, se îndeletnicesc cu studiul limbii române, ci încă şi cei mai de seamă slavişti de astăzi susţin ca el, că "lim­ ba de aproape înrudită" cu plslovenica avea an corespunzător plsl. ,y, şi en corespunzător plsl. -", şi că, deci, în sec. IX, şi cu atât mai mult între sec. IV, şi V sau VlI, plsl. s. suna, tot astfel. . numai an, iar plsI. lrI numai en, adică cu o "pronunţare unitara" pe tot teritoriul limbii bulgare; căci dilerentierile dialectale fo­ netice bine perceptibile ale lui ,1\ şi iri încep în această limba numai după sec. IX, adică odată cu izbucnirea revoluţiei interne a limbei bulgare. Acesta e ultimul rezultat al Slavisticei, pe care în general, îl îmbrăţişase şi Miklosich, de altfel, şi pe care l-am confirmat eu încăodată aci (la pag. 91). Cum sunau în plsl. cele 3 categorii din limba română Potrivit cu aceste constatări şi rezultate ale Slavisticei, cu­ vintele limbii române din aceste 3 categorii sunau, în plslovenica veacului al IX şi în "limba de aproape înrudită" cu ea, ast-fel: Categoria I sune (conform şi cu cele ce am demonstrat la capitolul despre s, h): domboviţa, gongnivă, oblonkă, tompă, 0- sonditi, sondete, ponditi, pondare, tronba, tronbiţa, tongovati, tOI1- ăiti, mondră, gonseka, dobonda, kroncina, golonbă, krongă, săgon­ bovati, gonz.e poronciti, blonda, etc.; şi: ondiţa, skompă, don­ brava, donga, kompona, monka, sărnontiti, skondă, lonka, pron­ dă, pongâ, gronbă, paonăine. [11] NAŞTEREA LIMBII ROMÂNE 11 Ilie BărbuIescu. :1 I Categoria Il suna: cenpiti, grenda, grendele, kolenda, len­ dina, mence, oglenda, opentiti, pamente, penteno, săkrentiti, să­ mensti, săprentenă, sătengnonti, sventiti, zen dati, tenta. Categoria III suna: tenta, netengă, potengă, rendă, rendza ,. senzene, sămentana, sventă, tenzalo, rendaşe, renzati, zvenknonti, sărenşta, venzăkă : conbre, paonkă, pontonogă şi paoucina, dom­ bokă, văstengnonti. Dialectele italiene de sud şi limba romînă .. [v, nr- precedent al "Arhivei") 79. Irp. sacca 'tasca ; saccoccia': tene una int'a la sacca 'non temere di alcuno; essere superiore ad alcuno'-rom. a a­ vea pe cineva În s. la buzunar 'a avea pe cineva la discreţie, a dispune de el după voie'; metterese una ini' a la sacca 'so­ praffare una per valore, ingegno od altro': ef. rom. a pune s. otrt (băga) pe cineva În sac ido Nu ştiu dacă- în romîneşte se zice şi a vîrî pe cineva În buzunar; totuş între cele două izolări notate aici există o strînsă legătură, în sensul că prima poate fi considerată drept urmarea celei dintăiu: dupăce 'ai băgat pe ci­ neva în buzunar', adică l-ai învins într'o întrecere oarecare, l-ai i 'rămas', cum se zice popular, apoi dispui de el cum crezi de cuvi­ inţă, întocmai ca de un lucru, pe care l-ai purta cu tine şi l-ai întrebuinţa oridecîteori ai nevoe de el. Sinonim cu a vîrî ÎIl sac' avem rom. a vîrî În oală s. în cafă. Despre aceasta din urmă V. Marg. Ştefănescu în numărul trecut al "Arhivei", pag. 55 urm., unde se încearcă stabilirea unui raport intre expresiunea metaforică a pune În cafă şi existenţa la Celţi şi la unele po­ poare germanice a unei pedepse, care constă în îneca rea într'un vas a celui condamnat. Lucrul nu este cu neputinţă, deşi în ase­ menea cazuri e de preferat să recurgem la explicaţii mti apro­ piate de noi şi de viaţa obişnuită a oamenilor: s'a pornit intăiu, probabil, dela împrejurări în care expresia respectivă avea un sens propriu, mai mult decît evident, depildă :a vîrî sau a avea un lucru oarecare în buzunar' ; şi apoi s'a aplicat cu privire- [12] 12 1. !'1RDAN "la oamenii slabi de fire, incapabili de a opune vreo rezistenţă în faţa celor puternici, astfel încît aceştia dispun ele ei cum ar dispune de un obiect care le aparţine. Irp. sacco : ţeccă d' ini'a lu sacco 'burlare, ingannare'­ Tom. a băga pe cineva Î/1 sac 'a birui pe cineva într'o lntreprin­ -dere', apoi, pentrucă în această întrecere te poţi folosi şi de mij­ Joace necorecte, 'a înşela, a picîli', Irp. oenne, accaită la gatta ini' a lu sacco 'vendere, cornperare cosa senza vederla, osservarla : vendere, comprare gatta in sacco', neap. (s. v. sacco) oennere, acea- tiare lagatta inio alo sacco 'volerla vendere, senza farla osservare ; comperare senza averla veduta; detto di donzella, volerla concedere, -o condurla a nozze senza aver con Iei fatto all'arnore, come di­ cono i napolitani, o parlato, come dicono altrove: el, rom. CI prinde cu mita 'Il sac 'a prinde pe cineva cu şiretenia, cu în­ -cercarea de a înşela'. Despre această izolare am mai vorbit în ""Arhiva", val. XXXIII (1926), pag. 18, s. v. irp. gatfa. CL şi Irc, acheter chai en poche, germ. die Katze im Sack kauţen. Teram. salamore 'salamoja' : e na salamore 'di cibo o mi­ .nestra trop pa salati': ef. rom. if slatină (aşa se spune despre o anincare sărată din cale afară la Tecuciu, unde cuvintul slatină J1U se mai întrebuinţează decît în această izolare). , Sic. sanqu 'sangue': sangu di.: '(imprecazione, esclamazi­ -one minaccevole) sangue dell'aglio' : şi în romîneşte se aude în­ jurătura sînqele măsei , etc. Vorba sÎ.ngeeste aici sinonimă cu "neam, seminţie', căci în sudălmile populare legăturile de rude­ nie joacă un rol covîrşitor: aîectul celui care înjură îl face să îmbrăţişeze în mînia sa nu numai pe provocatorul supărării, ci .şi întreaga-i familie. Sic. santu : aoiri qualchi saniu o bon saniu 'mparadisu '(aver buoni ajuti o protettori in far checchessia) aver qualche :santo o buon santo in paradiso: ef. rom. a avea sţinit (sau rude 1) la Ierusalim ido (probabil numai în graiul orăşenesc, deşi nu-i de mirare s'o auzim şi în gura ţăranilor, decînd viaţa de toate zilele, aşa de diferită faţă de cea de odinioară, îi sileşte .şi pe ei să umble după intervenţii pentru obţinerea unui drept sau a unei favori). Izolarea romînească este ceva mai concretă de­ cît cea siciliană, întrucît fixează: ... sediul protectorilor pe pămînt. "Cît priveşte varianta a avea rude sau neamuri la Ierusalim, ea [13] DII.ILE('TPLP ITAI lENE DE SUD SI LIMBA ROMTNĂ 13 este interesantă din punct de vedere psichologic : avem în ea,' oontaminaţia unei expresii proprii, a avea rude s. neamuri pu­ ternice, cu una metaforică, a avea sfinţi la Ierusalim. Acest a­ mestec s'ar explica foarte bine cu ajutorul teoriilor lui Freud: vorbitorul spune sţinţt, dar se gîndeşte la oameni, la rudele ce­ lui protejat, şi atunci, fără voie, întrebuinţează terminul propriu în locul celui figurat, trădîndu-şi în chipul acesta adevărata gîn­ dire. Sic. pari un saniu appizzatu a muru 'che esternamente da a divic!ere essere un santerello, detto di donna, in Toscana di­ rebbesi: parere una madonna, o una monachina infilzata: ef. parcă-I o icoană de pus ÎIZ părete, cam cu acelaş sens ironic" mai ales la adresa femeilor cu aparenţe mai mult decît serioase" clar necorespunzînd realităţii. Sic. sapiri: sapiri 'na cosa a la dritta e a la riuersa '(sa­ perla per bene) saperla per 10 senno a mente: el. rom. a şti­ un lucru pe faţă şi pe dos ido ; nun sapiri quantu [annu quottru e quattru':'(si dice'ad esprimere .una ignoranza rnassiccia) non sapere quanti piedi entrano in uno stivale'-rom. a nu şti cit fac patru şi Cll patru (sau dor şi cu don ido N'aş putea spune dacă această. izolare este răspîndită şi în popor sau nu. Abr.? sbunazza' '(intr. del tempo) rabbonacciare'-rom. a se răzbuna (despre vreme) ido Ital, rabbonacciare este tradus de­ Rigutini-Bulle prin 'ruhig werden, sich besănîtigen (besonders vom Meere gebraucht) ; sich legen (der Sturrn)'. Verbul romînesc dim­ potrivă se întrebuinţează numai despre timp, şi anume despre orice schimbare în bine a lui, indiîerent dacă a fost furtună, ploaie, ger, etc. Dealtfel, judecînd după explicaţia elin paranteză, şi abr. ':' sbunazza' tot numai la timp se referă, fără să ştim dacă se Lt-­ plică excIuziv la potolirea furtunii, ca ital. rabbonacciare, sau la orice fel de îndreptare a vremii. Afară de asta rom. a se răz-­ buna este reflexiv, pe cînd verbul abruzzez intransitiv. Cal. SC. scappare 'scappare : venire con violenza e disav­ vedutamente: scappare le laqrime, la pisciazza, li risi : ef. rom. a se scăpa În noi s. pe sine 'a-şi face nevoile în pat sau pe sine'. Sic. scappari di 'mmanu 'sfuggire di mano; anche fig.'­ rom. a scăpa din mină ido ; scappari 'na parola (o simile)' scap­ pare un motto, un sorriso, un motto cii stizza-=rom. a scăpa o vorbă 'a spune ceva împotriva voinţii sau fără a-ţi da seamă'. Teram. scaranzije 'scheranzia o squinanzia: "e una delle [14] 14 1. IORDAN --------------------------_ .. - nostre imprecazioni usitatissime che 'tie oinqhe na scaranzije" : {;I. rom. dare-ar gUca s. anqhina în tine (să dete)! Abr.? sceme 'scemo, imbecille': fa' lu sceme 'Iare il nesci' -rom. a face pe prostul ido Abr. sci 'uscire: sci' prene 'divenir gravida', scî oacande 'non gravida', sci' fuffe 'guasto', sci' pazze 'impazzire: şi în ro­ .mlneşte se întrebuinţează verbul a teşi împreună cu un substan­ tiv, adverb, etc. şi.avind sensul 'a deveni, a se face, a ajunge', depildă a teşi ao icat, doctor, etc., a ieşi bine, răii, prost, etc. dintr'o afacere ş. a. Particlpiul trecut îemenin al abr. sci, anume sciie, însemnează 'diarrea', şi aduce aminte aşadar de rom. a ieşi (afară), deunde s'a format subst. ieşiioare 'latrină', citat de Ti k tin, Rum=deutsches Wb., s. V. eşitoare, numai din texte a­ parţinînd sec. XVII. Nu ştiu dacă acest cuvînt se mai întrebuin­ ţează ori nu curent cu acest înţeles şi peunde anume; se pare totuş că exemplele dela Tiktin nu se datoresc unei simple în­ tîmplări, vreau adică să spun că vorba teşitoare pare învechită. Astfel la Tecuciu, unde ea a fost înlocuită prin umblătoare, s'a păstrat numai într'o strofă pe care o spun copiii, cînd, jucîndu-se 'de-amija' (= 'de-a v'aţi ascunsele'), trebuie să se hotărască cine 'rnijeşte'. Citez aici acea strofă, pentrucă prezintă un interes lin­ gvistic deosebit şi prin alte cuvinte pe care le conţine: Uniele, dodiele, Caraiene, Caracaş, Prinde popa "epuraş, Dă'n deal, dă'n vale, Dă cu nasu'n îeşitoare. Tot aşa neap. asciuta 'uscita', întrebuinţat In legătura a­ sciuta de cuorpo, însemnează 'scioglimento di ventre, menagione, sciolta, cacajuola, soccorrenza'. Abr. sciammerija, sciammereca 'nome generica e sprege­ vale di sopravveste: : le sciammerije o sciammereche 'i signori': d. rom. surtucar (dispreţuitor despre orăşeni). Analogia dintre expresia din Abruzzi şi cea rorninească este mai mult- psicholo­ gică, întrucît în prima numele hainei însăş, pecind în cealaltă un \ derivat dela numele hainei serveşte pentru denumirea unei ca- tegorii sociale, care se deosebeşte de ţărănime prin faptul că se îmbracă altfel decît aceasta. Iq schimb ambele expresii au o va­ loare istoric-culturală însemnată: ele ne arată că şi la noi şi în [15] DIAlBCTBLB ITALIENE DE SUD ŞI LIMBA ROMINA 15 Abruzzi masa mare a populaţiei a avut o îmbrăcăminte diferită -de a păturii conducătoare, care a dus altă viaţă şi a suferit alte rinfluenţe decît clasa de jos. Neap. sciato 'fiato': piqliare sciaio 'riposare, far punto, far .pausa, respirare'-roin. a lua suflet ido Irp. sciusciă 'soffiare: sciusciă uno de fu munno 'uccidere' --rom. a sufla pe cineva depe fata pămintului ido Neap. scotolejare 'scuotere": scofolejarese li panne 'lavar­ : sene le ma ni, non volerci aver parte': în romîneşte nu avem o -izolare corespunzătoare, dar există gestul, care a dat naştere , celei din dialectul neapolitan. Intradevăr, cînd vorbitorul vrea să se descarce de orice răspundere într'o afacere, în care lumea îl socoteşte pe drept sau pe nedrept amestecat, odată cu afirmarea prin vorbe a nevinovăţiei sale (depildă: nu ştiă t, n'am văzut 1, fe­ rească Dumnezeă t, etc.), îşi apucă surtucul cu amîndouă mînile .de reveruri şiI scutură. Să avem oare de a face cu gestul unui personaj istoric, ca în cazul izolării a se spăla pe mînz, unde-i vorba Ia origine de Pilat din Pont? Sau trebuie să ne gîndim nu­ mai la faptul că, scuturînd o haină, dăm jos depe ea praful, atele, gunoaiele, etc., de care dorim să scăpăm? In această depe urmă ipoteză, care mi se pare mult mai verosimilă, cel ce vrea să fie scos dintr'o afacere neplăcută simte apăsîndu-i oarecum în spate răspunderea şi deaceia imită .mişcarea: făcută de cine caută să scape de o greutate mare din spinare. Sic. scrioiri 'sorivere": scrioiri cu lu pedi di qaddinu (seri­ vere biasimevolmente e in moda poco leggibile, impiostrare i fogli scorbiandoli) fa re raspature di galline, scrivacchiare': cf. rom. laba qtştei (despre scrisul urît şi plin de pete de cerneală) ; scrioirisi 'na casa 'Il testa o 'nira lu cori '(non deporne il pen­ siero) legarsela al dito'-rom. a-şi scrie ceva În cap id. Tradu­ cerea italienească a particularităţii stilistice siciliene ne aminteşte de rom. a se lega la deget sau a face nod la batistă 'a nu uita', propr. 'CI lua măsuri pentru a nu uita'. Abr.? scurce 'scorza, per isch. pelle umana, buccio': levit' lu scurce 'ammazzare'-rom. a lua ptelea cuioa 'a-l săraci corn­ plect, a-l aduce în cea mai mare mizerie'. Abr. sedute 'stantio. che ha perduto l'odore e il gusta pro­ prio delia casa fresca (carne, uova, frutto, vino, dulci, ecc.)": cu acelaş înţeles se întrebuinţează în rornineşte stătut, participiul [16] 16 r. IORDAN trecut al verbului CI sta, sinonim cu ital. sedere. Stătut se spune şi despre un om ajuns la o anumită vrîsta. Irp. seqno 'segno, cenno: seqno eli [rita 'cicatrice-=rorn. semn de friptură s. arsură ido Teram. selluzze 'singhiozzo": "c'e Ira noi la soperstizione che quando unu singhiozza e segno che qualcheduno altro da lontano 10 vada rinominando": aceiaş credinţă este răspîndită şt. la noi în popor, unde, îndatăce sughiţă cineva, spune mă po­ meneşte taica sau matca, etc. Irp. senapo 'senape": sali li senăpe ncapa 'saltar la mosca, il grillo, montar la stizza', neap. senăpo 'bot. sinapio nigra, se­ nape: salire lo ssenapo 'saltar la mosca, il grillo, venir l'umore, le lune, montar la stizza', neap. (s. V. mostarda) saqlire la mos­ tarda a 10 nasa 'montare in ira; sentir disdegno'-rom. a-t sări curva muşiarul ido Se ştie că muştarul, întocmai ca şi hreanul, dacă-i luat în cantitate mare, irită, atît fiziceşte, cît şi sufleteşte .. Şi în limbajul familiar franţuzesc se zice la moutarde lui monie au nez cu aceiaş Însemnare. Sic. seniiri : seniirisi. di qualchi cosa '(sapersene) intender­ sene'-rom. a se simţi (ceva) de o intimplare oarecare id.; di-· riia comu si senil '(dire apertarnente la sua opinione) dirla come s'intende'-rom. a spune un lucru cum Îl simţi. ido Sic. serpi : cu' nuirica la serpi 'n senu, e paqatu di uilenu 'nudri la serpe in seno, ti rendera veleno: : şi în romîneşte se compară omul nerecunoscător, care-ţi răsplăteşte binele prin rău, cu şerpele, spunindu-se a Încălzi şerpele la sÎI1. Neap. sela 'sete' : venire la seta 'far sete, assetare==rorn .. a-I veni sete 'a i se face sete'; marire de sefa 'affogarsi di sete' -rom. a muri de sete ido ; statii la seta 'cavare la sete, spe­ gnere la sete'----rom. a stinge setea 'a potoli setea'. Ultima meta­ foră se datoreşte unei analogii intre un foc şi căldura pe care o' simte omul, cînd i-i sete tare :pentr.u amîndouă este nevoie de­ apă ca să le stingă,' deaceia în rornîneşte a stinge, în neapoli­ tană stuiăre 'smorzare, spegnere, estinguere'. Irp. sţasciă 'sîasciare: sţasciă n'anemale 'scarnare': în a� cea�tă izolare .ver�ul are 'f�ela? înţeles pe �are-l are r?m. � s{ă­ şia 111 mod OblŞl1tUt. ItaI. sfascLUl'e este mm degrabă Sll10mm Ctl. rom. a des{ă.5a. AbI'. sgridâ' 'farc la pubblicazione dei matrimonio in. chie- [17] DIALECTELE ITALIENE DE SUD ŞI LIMBA ROMIN 17 sa'-rom. a face striqările ido (v. citatul din El. Se vas t o s, Nunta la Rominî în dictionarul lui Tiktin s. V. striga 1, b.). Sic. siccu . tussi sicca '(quella che non e accompagnata da spurgo) tosse secca'-rom. tusa: seaca ido Cf. blăstărnul (cîteo­ dată cu sens ironic) tusa seaca, sa nu mar. treaca. Sic. simenza : di la simenza 'dicesi di persona o cosa ot­ tima nel suo genere, e si suol prendere in maIa parte': ef. rom .. de săminţă, despre animalele care, spre deosebire de' altele de acelaş soiu, se păstrează pe\îngă casa omului spre a servi la continuitatea speciei; deobiceiu se aleg cele mai bune, deacela izolarea de săminţă se întrebuinţează adesea cu înţelesul de 'bun, foarte bun, rar': cucoş, porc, etc. de sămînţă. Şi despre lucruri se zice aşa; deex. cînd îţi cere cineva un obiect, din care nu poţi da decît o parte mică de tot, spui tţt dau numai de sămtnţă ; tot aşa cînd refuzi, cel care stăruie în rugămintea sa spune macar de sămînţa, adică oricît de puţin sau atît de puţin, cit este necesar la o plantă s'o sameni, ca s'o poţi cultiva .. Sic. siminari 'seminare': siminari a lu oeniu '(durat Iatica vana) seminar nella rena'-rom. a sămăna În vint ido Dar nu, numai cu acest verb întîlnim Iocuţiunea adverbială În vint, cu, însemnarea 'în zădar, degeaba', ci şi cu alte verbe: a vorbi în otni, a arunca sau cheltui bani in vînt, etc. Nu cred că în ro­ mîneşte punctul de plecare pentru asemenea izolări a fost a sa­ mina in vint, întrucît un vînt nu prea puternic nu poate împrăş-­ tia sămînţa. S'a zis, probabil, mai lntăiu despre alte acţiuni, pe care vîntul într'adevăr le poate stingheri pănă Ia nimicire desă­ vîrşită, depildă a vorbi Ş. a. Sic. spadda 'spalla: a li spaddi mei, ecc. '(a carico mi o; tuo, ecc.) alle spalIe, p. e. cam par alle spalle di questo o di quel- 10': ef. rom. pe spinarea S. pe spatele cuioa ido Neap. smerza: a la smerza "m. avv. al rovescio, al con­ trario : soserse co la culta a la smerza 'leva�si coll'umore, sve­ gliarsi col ticchio, con alt ro in testa" -rom. a se scula cu curu'n sus S. cu el III sus ido In izolarea romînească tn sus exprimă, acelaş lucru ca neap. smerza, care-i înrudit formal şi semantic cu mmierzo=a 'rovescio, riverso' (ultimul provine din lat. 111- oersum). Neap. sora, sare 'sorella": sora de padre 'consanguinea'; sora de madre 'uterina'-rom. sora de tată, soră de mama id, 2. [18] 18 J. IORDAN , -----------------��----- Neap. sorece 'topo, sorce' : parere, farese comme sorece nţuso all'uaglia 'esser divenuto fradicio dell'acqua, della pioggia; farsi molle da capo a pie, divenir tutto molliccio'-rom. a fi ca (s. a părea) un şoarece murat id, Comparaţia aceasta se regă­ seşte şi în' alte limbi; v. "Arhiva" XXX,III, pag. 256. Cal. Cr. spanu 'sbarbuto": Deu mu ndi libera da omu spa­ nu e ela donna cu la boroa, sic. spanu 'rada'; .detto di uomo che abbia barba o capelli radi, spelacchiato; prov. Diu nni scanzi d'omu spatiu e di [immina oarouia e una. de' tantipregiudizi per cui si crederebbe tristo l'uomo di poca barba, e la.donna barbuta" -rom. să te ferească {),zeu de omul spin (să, se compare pen.. tru această credinţă populară pasajele respective din Harop Alb al lui Creangă). Despre bărbatul spîn se zice că a mîncat din pomana dracului, are, adică, legaturi cu necuratul; cum s'ar putea altfel explica lipsa bărbii ? Dealtmintrelea toate 'abaterile de natură fiziologică dela regula generală sînt puse de popor pe sama diavolului : de ex. despre cine nu se îngraşă, nu imbătrîneşte. etc. se spune că-i al draculuî : de-al dracului ce-i nu. prinde carne pe el s. nu-I tese păr alb. Sic. spartiri 'spartire, separare': nun ouliri aoiri ehi sportiri cu UI1U 'non voler avere a fare con alcuno'-ram. I1U vreau să am (nimic) a împărţi s. ele împărţit cu cineva id., propriu vor­ bind 'a nu: vroi tovărăşia cuîva într'o afacere oarecare, pentru a nu fi silit după aceia să împarţi cu el beneficiul întreprinderii'. Teram. spaoende de li cille( = ital. spaoenio degli uccellîş "uoma a donna bruttissimi ; perche nei nastricampi si mette un Iantoccio di stoppa per teuer lontani gli uccelli dalle biade che rnaturano" : la fel se zice în rornineşte despre cineva urît că-i bun să sparit păsările sau ciorile cu el, şi din aceiaş cauză ca in dialectul din Teramo. . Abr.? spine 'spino, spina": 'nu spine de pesce 'una spina, una lisca di pesce', irp. spina 'spina(: spina grassa de pesce 'resţa, spina, liscia'-rom. un ghimpe de peşte ido In sudul Mal� ,davei (la Tecuciu) se zice şi un spine dE- peşte, întocmai ca în Abruzzi, întrucît spine şi gl1l{npe sînt sinonime. 'Sic. spizzari 'spezzare'�. spizzari lu prezzll 'canvenire, can� chiudere fissanda il prezzo tra venditor e compratare'-rom, a rupe (s. Uita) preţul ido Despre izolarea ramînească, în campa­ raţie cu corespunzătoarea sa din dialectul sicilian (accatarO a [19] DIALECTELE ITALIENE DE SUD ŞI' LIMBA ROMINĂ 19 prezzu ruitu, a maifost vorba în "Arhiva" XXXI, pag. 209. Cf. .şi ,spusele lui G. W e i g a n d în al XVI Anuar al său, pag. 74-5, .şi pe ale lui V. B o g re.a în Dacoromania III, pag. 414-5, 436-7. Sic. sputari 'sputare: spuiari 'nta la [acei ad unu 'fargli ingiuria, offenderlo'-rom. il scuipa pe cineva în faţă, în obraz, in s. între ocht ido Pentru oamenii de jos dela noi această in­ suită este cea mai gravă dintre toate, deaceia izolarea citată se întrebuinţează adesea la adresa sa însuş de cătră acel care fă­ .găduieşte sau ameninţă că va face ceva, ca o întărire a afirma­ ţiilor sale: să mă SCUlp{ în ochi dacă.: CI. să nu-mi zid pe nume ... , eă-mî razi barba ... Ş. a., sinonime cu aceasta. Abr. sta 'stare. Spesso per essere: se sta bbene e agiato'­ rom, a sta bine id.; ef.cu stare, a' avea stare Ş. a., unde stare are sensul de 'avere, bogăţie', provenit foarte probabil din izo­ darea notată aici şi care se regăseşte în dialectul abruzzez. Abr.! (s. V. nghe) sta' nghe le parinde 'sta dai parenti, in casa dei parenti', (s, V. abbeiâ' 'abitare') sta' de case. despre care se spune -că-i sinonim cu abbeia', dar mai obişnuit decît acesta, cal.Sc. stare 'stare, abitare (stare de casa)' : şi în romîneşte a sta a de­ 'venit sinonim cu a locui în exemple de felul lui a sta cu părin­ ţii, a sta în Bucureşti s. în strada cutare ş. a. Mai întăiu s'a zis, probabil, a şedea, cum se mai spune încă, dar, deoa­ rece acest din urmă verb este, nu se ştie dece, înlocuit la orice pas prin a sta (cî, a sta pe scaun), acelaş lucru s'a întîmplat şi în cazul de faţă, unde se pare că avem de a face cu a con- .structie eliptică (şed la părinţi pentru şed acasă s. cu casa S. cu locuinta la. părtnţl). Abr.? (pag. 26, nr. 151) sta ch'ri da parti' -e sul punte di andar via': ef. rom. stă să plece, cu aceiaş în­ semnare de 'sînt gata' a verbului stau. Sic. stari este explicat de Traina şi prin 'indugiare, tardare', întocmai ca rom. a sta în să nu star mult unde te duel, bine al mal stat la club, etc. Din exemplele citate mai sus se observă lesne de ce mare vitalitate semantică şi deci stilistică se bucură acest' verb, care altfel, ju­ decînd după puţinătatea-i fonetică, ar trebui să fie ameninţat de primejdia unei apropiate dispariţii. Sic. staffa: stari cu lu pedi alla staţţa 'pronto a partire'­ rom. a sta cu pictorul în scară ido (la origine despre un călăreţ grăbit). O altă izolare siciliană, în care intră subsf. staffa, sună perdiri lastaffa şi-i explicată precum urmează: "si dice quando [20] 20 I. IORDAN a ehi eavalca esce il pie dalla staffa, perder la staîîa, e fig. im­ pazzire, ingrullire, perder la staffa". Nu ştiu dece la cetirea a­ cestor cuvinte mi-am adus aminte de rom. a (�şt) pîerde sărita; a ( .. şt) teşi din sărite, a scoate din sărite, al căror înţeles este foarte apropiat de cel figurat al expresiei siciliene. Poate numai, din cauză că săsită m'a făcut să mă gîndesc la cal (el. a merqe la sărite = a merge la galop). Imi vine totuş să bănuiesc că vorba aceasta, despre care Ti k tin, Pum=â. Wb. spune că lk neori ,are sensul de 'săritură, salt', dar mult mai des se întrebu­ inţează în izolările pomenite, a Însemnat odată scara pe care călăreţul pune piciorul pentru a încăleca, adică pentru a sări, a se arunca pe cal. CI. germ. Steiqbiiqel, unde prima parte vine dela steigen = ital. salire =-= rom. a sări. Căci nu văd cum s'ar ex­ plica în alt mod naşterea particularităţilor stilistice romîneşti. AI pierde sărita nu are, din punct de vedere formal, nimic comun cu sărit (din minţi] , afară de faptul că conţine un derivat dela acelaş verb; altfel la ultima izolare este evident că-i vorba de a sări cu înţelesul pe care-I vedem în exemple ca a sărit roata din butuc, t-au sărit măselele dela loc, să-t sară oclu: din cap, etc. Cal. Sc. siidda 'stella': oidire (tare oidire) le stidde 'sen­ tire (far sentire) vivissimo dolore', sic. oidiri o [ari uidiri li stiddi di menziornu '(sentire o far sentire vivo dolore) vedere o far vedere le steUe a mezzogiorno, far vedere le lucciole ad alcuno ' -rom. a vedea s. a face să vadă cineva stele oerzî ido In ro­ mîneşte se spune aşa, cînd cineva este lovit cu putere în faţă sau ameninţă că va lovi pe un altul în acest chip. Intr'adevăr o izbire puternică a capului de un obstacol oarecare produce sen­ saţia exprimată prin 'stele verzi' ; cel izbit vede înaintea ochilor . nişte scînteeri de diferite culori, printre care predomina verdele şi albastrul. Interesante sînt determinativele subst. stidda, resp. stele din siciliană şi romină : vorbitorul, simţind nevoia de a ex­ plica la ce fel de stele se gîndeşte, tocmai spre a evita confuzia, a adăugat acolo vorbele di menziornu, iar la noi oerzi, adică nişte însuşiri pe care stelele obişnuite nu le au. Probabil Însă că nu atît nevoia de a fi clar, cît mai ales afectul (furia, dispreţul, ironia, etc.) a făcut să se adauge aceste atribute, care prin ne� ,. . aşteptatul din ele-faţă de substantivul determinat-i-sună neobiş- nuit de ironic. . Irp. stommaco 'stomaco: itene stommaco 'avere anima, co- [21] DIALECT!'!!.R ITAUFNP. OF SUD SI LIMBA ROMTNĂ 21 raggio', neap. avere stommeco 'aver animo, coraggio, vigore": această izolare ne aminteşte de 'confuzia, intîmplată în sens in­ vers, dintre inimă şi stomac din romîneşte, unde popular inimă însemnează 'stomac'. Cf. şi a nu avea pe cineva la stomac 'a nu-l stmpatlza', în graiul orăşenesc. Sinonimia cuvintelor acestora, care denumesc lucruri aşa de distincte pentru oamenii de cultură,se In­ tîlneşte şi în alte limbi romanice. W. M e y e r-L ii b k e, Rom. Etym. Wb. 2217 ne spune că în evul mediu lat. cor avea şi înţelesul de 'stomac', deaceia frc. i' ai mal au coeur=rom� pop. mă doare la inimă, iar prov. curalha, derivat dela cor 'inimă', este tradus de E. L e wy, Petit dictionnaire prouencal-ţrancais prin 'courage' ş i 'entrailles'. W. Domaschke, în al XXI�XXV Anuar al lui Welgand, pag. 93, crede, conform doctrinei maestruluI său, care oridecîteori e vorba de coincidenţe între limbile remînă şi bul­ gară o face pe prima tributară celei de-a doua, că rom. inimă I 'stomac' este un calc după bulgăreşte, Cu drept cuvînt se gîn- deşte P u Ş car i u, Dacoromania 1, pag. 409 şi la un raport invers, mai cu samă că romîna nu se găseşte izolată între celelalte limbi romanice din acest punct de vedere. Poate că şi în neap. span­ tecare 'patire de svenimenti per cagion d'amore, sdilinquire, spa­ simare, passionare', spantecato 'avvenevole, squasimodeo' trebuie să vedem o modificare semantică asemănătoare, întrucît verbul acesta, provenit din' "expanticare «pantex) şi însemnînd, după M e y e r-L li b k e, Rom. Etym. Wb .. 3032, şi 'Krămpfe haben', a a­ juns la sensul de spasimare (fig.) 'sterbIich verliebt sein'. Sic. strafa 'strada': strata batfuta '(quella per dove passa sempre delIa gente), battuta'-rom. cale bătută, drum bătut id.; ţarist La straia fig. '(introdursi, inviarsi per conseguire un fine) Iarsi strada'- rom. a-şi face drum s. cale id.; mittirisi a la sira­ fa '( essere indirizzato in checchessia) mettersi per strada"-rom. a se pune pe drum s. pe cale id.: lassari 'm menzu d'una strata '(abbandonare) lasciare nel mezzo d'una strada-=rom. a Lăsa pe cineva În mijlocul drumului s. în drum id.; essiri, mannari, ecc. 'Il menzu la strafa 'rovinare una senza che egli abbia piu dove rivolgersi) essere, mettere in mezzo di strada o sulla strada' =-rom. a fi, a rămtnea, a arunca (pe cineva) pe drumuri s. În drum ido . Cal Se. string/re 'stringere, strettire (parlando di abiti); rifl. striminzirsi (della persona); ristringersi, usar par citit', strittu 'stretto; [22] 22 1. IORDAN avaro', sic. striitu: aotrt la manu stritta '(essere avaro) aver la mano stretta' : ef. rom. mă strîng hoinete, strîns (la mină), mînă strînsă ş. a. Sic. sunari: .sunartcci ad unu l'ura, per. es. mi sona l'ura (l'ora si avvicina, scorca, mi passa, nel fare taI cosa o per fare tal cosa) mi fa I'ora": rom. a.i suna cuîoa ceasul se spune nu­ mai despre ceasul morţii. Sic. susu '(sopra) su, suso': jiri 'n susu e qnusu (' n jusur 'andar su e giu'-rom. a merge în sus şi în jos id.; piqqhiari di susu '(dicesi di ehi dolgasi di alcuno, il quale forse avrebbe ragione a dolersi di lui) metter le mani innanzi per non cadere' :: rom. a lua de sus pe cineva are un sens analog cu explicaţiile date la izolarea siciliană în paranteză, dar nu se potriveşte cu celelalte. Să fie o greşală? Abr.? suitile 'sotiile': sta' a suttile (fig.) aver pochi o punti danari, esser magrissimo': ef. rom. a fi supţire la punqă ido I. Iordan. (va urma) Originalitatea pridvorului deschis in arhitectura românească Evoluţia construcţiei introductive e, deci, destul de variată şi'n Moldova; pridvorul îşi schimbă dimensiunile, dar mereu în­ ohis, totuşi nici cel deschis nu lipseşte. In adevăr, el apare încă din epoca lui Ştefan cel Mare, dela forme modeste, fără a a­ junge însă vreodată la desvoltarea celui muntean. Se pot deo­ sebi două faze: una a încercărilor, dela începutul veacului XVI şi a doua a realizării în bună parte a ceia ce era pridvorul li­ ber în Muntenia, cuprinzînd două veacuri. Primele începuturi le-am, descoperit la, două biserici con­ temporane : Arbora, zidită de \hatmanul Luca Arbore la 1502 şi Ruseni, începută de Ştefan cel Mare în 1503, terminată de său în anul următor. (fig. 2). Bisericile sunt perfect asemănătoa­ re, trebue să fi fost construite de acel aş arhitect; fără turlă şi fără sînuri exterioare, au cîte un narthex cu intrarea pela sud! [23] ORIGINALITATEA PRIDVORULUI IN ARHlTECTUItA ROMINEAscA 23 Fig. 2. F�euseni. Fi13. 3. Părhăuţi Spre vest zidurile Iongitudinale se prelungesc cu vre-o 2,50 m,-din 25m. lungime totaIă-,la partea inferioară lăr­ gindu-se puţin în formă de soclu, iar sus uniţi printr'o boltă. Se închide astfel un mic spa­ ţiu care nu poate servi de intrare, dar a a­ dăpostit cel puţin clopotele, care până dăunăzi erau atărnnte de-o grindă de lemn transver­ sală 1). Nu mai poate fi vorba, deci, de-o a­ părătoare a inscripţiei, care se găseşte lîngă intrarea pe la sud, ci de-a încăpere uşor de­ terminată. Aceste încercări au deşteptat ideia lărgirei construcţiei introductive nu numai mărind di­ mensiunele narthexului, ci şi prin adăugirea unei a doua Încăperi. Cea dintăi sforţare, fireşte ti­ midă şi greoae, o face arhitectul bisericei din Părhăuţi, zidită cu cheltueala logofătului Gavril Totruşan la 1522 (fig. 3 şi 10). Asemănarea cu bisericele din Reuseni şi Arbora este extrem de vorbitoare : fără turlă şi sîn uri laterale, de aceleaşi dimen­ siuni (25,6 om. lungime pe 9,10 lăţime), cu narthexul, naosul şi altarul aproape identice, avem atace deci cu acelaş arhitect sau aceiaşi şcoală. Poate chiar un meşter al familiei lui Luca Ar­ bore, a cărui fiică era soţia lui Totruşan; inmormlntată în narthexul dela Părhăuţi. Intrarea în narthex se face pela vest, ca'n cele dintăi biserici, păzită de-un exonarthex ; zidurile prelungite dela Reuseni şi Arbora au mai înaintat puţin şi s'au închis la vest cu un alt zid formînd astfel o încăpere cu două etaje. Sus două ferestre largi la vest şi cîte una laterală dau suficientă lumină camerei clopotelor: cea dintăi clopotniţă a­ lăturată bisericei; jos numai peretele vestic e străpuns de două băi mari, ce-alcătuesc o largă intrare. Este cel dintăi pridvor li­ ber şi de-o formă cu totul proprie; el face 1) G.Balş "Bisericile lui Ştefan cel Mare", Bucureşti 1926, p. 115. [24] 24 DR. P. CONSTANTINESCU"IAŞI ------------------ parte integrantă din clădire; toate încăperile se adă postesc sub acelaş acoperiş . . Pentru întrebuinţarea "pridvorului liber a concurat încă un element arhitectonic, specific artei moldoveneşti, clopotniţele a� lăturate bisericei. Cel mai vechi exemplu pare a-l aduce biserica din Bălineşti-Dorohoi, ridicată de logofătul Tăutu şi terminată la 1499 (fig. 4 şi 11). De un plan cu totul original, cu narthexul şi altarul poligonale pe dinafară, fără turlă pe naos şi sinuri la- , terale, are pe faţa sudică a narthexului, a- (1 .. '-, lipită o clopotniţă, partea cea mai bogată arhitectonic. Este mai înaltă ca biserica şi împărţită în două etaje printr'un brîu de peatră ; cel de sus închis, dar străpuns de ,. , . " trei ferestre largi, . inferiorul formînd un 1-.' -;;. ti pridvor liber. Ac.esta se reazemă de-o ... parte pe zidul blsericei, pe de alta pe . .. , p. 114. 1. FIlm& .... [27] ORIGINALITATEA PRIDVORULUI IN ARHITICTURA ROMINEASCĂ 21 ai Sucevei 1); oricine a fost ctitorul, epoca lui Rareş rămîne ca dată mai sigură. Lui Petru Rareş se mai datoresc şi alte biserici. ca : U spania din Baia, Si. Paraschiva din Tg> Frumos sau Sf. Dumitru din Su­ ceava, care au, un altfel de pridvor închis complect şi cu intră­ rile variate, construit odată cu clădirea sau adăugat posterior. Cel mai vechi dublu narthex pare a se fi întrebuinţat la Baia; după dezastrul lui Rareş dela finele primei domnii se sta torni­ ceşte în arhitectura moldovinească ca tip specific. Adaosuril e care se fac vechilor biserici -la Voroneţ chiar în timpul domniei sale-erau lucrate dnpă acest tip, mai potrivit nevoilor şi climei locale. Totuşi pridvorul liber se luptă încă pănă'n veacul XVIII, apărînd izolat ca timp şi loc, fără a avea puterea să' se 'impună. Din acel aş motiv el rămase sub vechea formă mai greoae, care apare în Muntenia la mijlocul secolul XVII; nefiind o continui­ tate, evoluţia lipsită de tradiţie se reducea Iii reluarea modelului anterior. In Moldova nu apare nicăeri sionul brîncouineec şi din lipsa complectâ a influenţelor italiene .. aici s'a resimtit mai mult inriurirea monumente/ar gotice lipsite cu totul de porticuri introductive. Către finele veacului XVII două minăstiri din tarinele Ia- , , şului, Hlincea şi Aroneanu, sunt înzestraţe cu biserici avînd prid­ vorul liber. Hlincea fu ridicată de Zotu Tzigara, ginerile lui Petru Şchiopul, în timpul domniei acestuia şi puţin reîăcută de Şteîă­ niţă Lupu, care-i păstră vechea formă. De plan triconc, cn turlă; are la faţadă un pridvor mic, dar mai elegant ca acele de pănă acum, format din trei largi arcade vestice şi două laterale, sus­ ţinute de doi pilaştri la vest şi c te unul pe laturi; acelaş soclu nu prea înalt lasă obişnuita intrare vestică. La 1594 Aron Tira­ nul înalţă biserica din Aroneanu în acelaş plan; spre apus fa­ ţada are un pridvor liber: format din patru coloane şi doi col­ tari şi boltit cu două cupole sferice-e de cea mai frumoasă factură din întreaga serie a pridvoarelor moldovineşti (fig. 7). Nu se poate vorbi de influenţa munteană, cum s'a susţinut, pentru simplu motiv că nu exista încă model pănă atunci în Muntenia, Mai tîrziu, din aceiaşi pricină a vîntului ce suflă dela nord pe 1) Iorga "Istoria Bisericei romîne" 1 Văleni de Munte 1908 .. p. 103. 2) Ghica-Budeşti "Mînăstirea Aroneanu", ,,8. C. M. 1." 1909. p. 19. [28] 28 Fig. 7 Arorieanu DR. p. CONSTANTINESCU-IASI --------�-�-�. platoul liber de lîngă Iaşi, călugării greci îl zidiră : cînd la res­ asignate, de oarece vedem după cercetarea unui numeros material documentar din acea epocă, că ceiace preocupa, era în special chestiunea monedelor metalice. Trei probleme principale vor agi­ ta epoca aceasta până la 1868; şi anume: stabilizarea cursului: zărăfia şi pietrele de cumpănă. 'Toate aceste chestiuni alcătuesc LIn' interesant capitol de istorie economicăn�tionaIă, asupra că­ ruia am dat oarecari lămuriri în altă parte, rămănănd ca un stu­ diu amănunţit să fie dat ulterior, G.. Zane Conferenţiar la Universitatea Iaşi . Din relaţiile comerciale moldavo-polone în sec. XVII-lea e- Procesul vistiernicului moldovean Ursachi cu negustorul polon Balaban. Relaţiile comerciale ca şi cele politice şi culturale dintre Moldova şi Polonia au fost totdeauna intense. Ele au dat naş­ tere adesea la diferende între cele două ţări; pentru cari nu rareori însuşi regele sau domnul interveneau spre a le aplana Întrucât prejudiciarea intereselor negustorilor însemna nu mai puţin decât atingerea intereselor statului. Un interesant diferend comercial în sec. XVII a cărui rezolvare a necesitat multă vreme este acela dintre marele visternic moldovean Ursachi şi ne­ gustorul palon Balaban din Lemberg a cărei relatare o vom în-­ cerca mai la vale. [46] 46 N. C. BEJENARU Despre fostul mare visternic Ursachi ne vorbesc cronicarii 'N. Costin 1) şi Ion Neculce 2) la a treia domnie a lui Duca-Vodă. El trebue să fie una şi aceiaş persoană cu .Llrsachi vistiernicul cel mare" care în 10 Aprilie 1633 cumpăra dela Alba, femeia lui Pecurin "giumătate de jirebie din Lipoeşti cu tot venitul" ceiace .constatăm dintr'un zapis facut cu această ocazie. 8). Ursaohi agonisise o avere imensă după arătările cronica­ rilor citaţi mai sus. Avea 25 de sate, 8 prisăci, 44 fălci de vie, 2 case şi alte clădiri la Iaşi pe uliţa croitorilor precum şi nenu­ mărate turme de vite, cai, oi, etc. 4) ceiace îl pusese în situaţia de a îndatori însuşi pe domnii ţării, imprumutăndu-Ie adesea bani pentru plata tributului către TUrci. "Deci când venea birul dela împărăţie, de multe ori când era grabă îl încărca 'dela casa lui .şi-l pornea la Ţarigrad şi mai pe urmă îşi lua Ursachi banii dela ţară.") Aceasta deşteptă ura lui Duca Vodă în contra lui Ursachi şi deschise între dânşii un conflict care va avea urmări triste pentru bogatul lor moldovean. Incă din a doua domnie a sa Duca-Vodă «au început a se .acolisire de dânsul şi a-l prădare» fapt ce l-a determinat pe Ur­ sachi să meargă cu pâri la Poartă "iar mai pe urmă ştiind Duca Vodă că Ursachi au avut gâlceavă şi pără cu un negustor mare din ţara leşească anume Balaban şi au avut şi giudecată acolo, trimis-au la acel negustor de au venit în ţară de au pârât pe Ursachi şi i-au făcut strămbătate lui Ursachi că l'au dat rămas să plătească lui Balaban vre-o 4-500 pungi; şi aşa i-au luat tot lui Ursachi şi l'au închis in temniţă cu tălharii şi-I scotea În toate zilele de-,I bătea la tălpi pănă ce i-au sgârcit vinele şi au rămas 1) N. Gostin, Letopiseţul Ţărei Moldovei în Kogălniceanu, 'Cronicele României Val. III, ed. II pag, 22. 2) I. Neculce, Letopisetul Ţării Moldovei, în acelaş loc, pag. 222. ' 3) Codrescu, Uricariul, IX. 493. Vezi N. Iorga, Istoria comer- ţului Val. I, unde îşi exprimă părerea că Ursachi e una şi aceiaşi persoană cu Ursul negustorul �are se întâlneşte la 1651-2 în Iaşi unde se judecă cu Pitarul, Pandele, şi Studii şi Dac. XVI pag. 191. \ 4) Vezi Iorga, Istoria Comerţului românesc., 1, 1915 pag . .319 unde ni se arată ca biserica din Tg. Ocnei este ctitoria sa .şi o ridicase acolo ca mănăstire.' 5) Neculce, 1. c. pag, 222. [47] DIN RELATIILE COMERCI,ALE MOLDA'O-POLONE 47 ----_.-.-_._----------� -olog pănă la moarte. Şi la moartea lui din cea bogăţie multă "ce avusese n'avea cu ce-l griji; au vândut un sat la Bacău, Fân­ tanele de l'au grijit" 1). Astfel diîerendul comercial dintre Ursachi şi negustorul palon s'a complicat cu lupta acută dintre Duca-Vodă Şl fostul mare visternic moldovean; amestecându-s� în conflict Duca-Vodă n'a urmărit atât un act de dreptate faţă de Bălaban, - care dealtmin­ teri apelase la autorităţile polone spre a i se face dreptate,-,-­ cât mai ales răzbunarea contra unui rival politic şi mai ales a unui rival care îl împedeca de a realiza el câştigurile pe care le avea acesta din negoţul său. Căci, odată instalat în scaunul ţării, Duca Vodă a căutat să exploateze el, cu oamenii săi toate bogăţiile acestei ţări. Intovărăşit cu Krasowschi deschise acelaş comerţ ca şi Urs achi căutând să acapareze atât peaţa polo­ nă cât şi Ukrania unde Ursachi avea rădăcini 2). Este aşa dar în acest proces un interesant caz de răzbu­ nare domnească contra unui boer bogat şi independent, caz ce merită să fie cunoscut mai de aproape. * * * Fostul mare vistirnic Ursachi exporta în Polonia potasă şi -cenuşă extrasă elin pădurile Moldovei şi avea la Danzig deposi­ tele sale cu vânzare cărora însărcinase pe Alexandru Bala­ -ban, arendatorul vămilor Rusiei "). Insarcinarea aceasta şi-a luase negustorul polon în baza unui contract scris şi semnat de el prin care, între altele se obli­ ga să vie odată pe an în Iaşi şi să predee socotelele îurnizoru­ lui său, obligaţie pe care nu şi-a ţinut'o, fiind de rea credinţă în rnănuirea banilor rezultaţi elin afacere. 1) Neculce, 1. c. 222-223: N. Costin, 1. c. 22 precum şi Letopiseţul Ţării Moldovei atribuit lui N. Muste în Kogălniceanu Cronicele României ed. II, VoI. 3. 2) N. Iorga, Studii şi Dac. VoI. XX, pag. 72; Ukrania mol­ dovenească, pag. 357 şi Istoria Industriilor române, Buc. 1917 pag. 172. 3) Iorga, Istoria comerţului şi Ukraina Moldovenească unde exprima părerea că Balaban pare a fi român. N. Costin însă ne spune că era Rumeliot ca şi Duca Vodă şi că avea surori în Rumelia. (Letopiseţ, pag 35). [48] 48 N. C. BPJENARU Pe lângă aceasta, mai survenind şi alte dificultăţi s'au năs­ cut pretenţii deosebite de o parte şi de alta cari au deschis pro­ cesul între cei doi tovarăşi. Pentru că Balaban n'a venit în Iaşi să predea socotelile şi fiindcă [Ursachi n'a putut merge la Lemberg să le ia, acesta' ti trimis în Polonia ca împuterniciţi ai săi pe Michel Maniov şi pe Gina cu însărcinarea de a tranşa diferendul. Imputernicirea dată acestora de către fostul mare visternic era întărită de întreg' divanul ţării şi de însuşi Duca-Vodă '). Aceşti doi împuterniciţi ai lui Ursachi n'au parvenit să facă socotelile clientului lor şi deci să tranşeze diferendul cu necin­ stitul negustor polon. După informaţiile primite dela ei, Ursachi Ia 31 Iulie 1671 îi autoriza să aleagă de arbitri pe Mazarachi si pe Affendik cari împreună cu arbitrii lui Balaban să ducă la rezolvirea procesului. Din partea sa boerul moldovean declara că se va supune hotărărei ce o va lua această comisie arbitra­ lă oricare ar fi ea. Şi pentru a da mai mare putere acestei de­ claraţii el cerea domnului şi întregului divan să o confir­ me şi să o intărească în virtutea autorităţii lor şi în numele său specificând încă odată că hotărărea arbitrilor vafi valabila pentru totdeauna şi că niciodată chestiunea nu va fi reluată �) .. Balaban şi-a numit şi el ca împuterniciţi ai săi pe George Papara si George Nicolai instituindu-se astfel comisiea de 4 membri care avea să-i judece cazul, ceiace arnăndouă părţile au: acceptat. Pentrucă Balaban avea neîncredere în Michel Maniov văr al său dar împuternicit de Urs achi a lua in primire mărfu­ riIe ce i se vor cuveni, acesta a delegat în loc pe Dumitru Ipati care împreună cu Gina avea să le recepţioneze dănd şi:, chitanţa necesară J). Şi instituirea aceste comisii ca şi însărcină­ rile anterioare ale lui Maniow şi Gina au fost întărite de Duca­ Vodă şi de întregul divan al Moldovei stipulăndu-se astfel că ho­ tărârile ei vor fi definitive cele două părţi obligându-se în mod. solemn Ia aceasta B). Arbitrii s'au întrunit ia L�mberg pentru a rezolvi diferendus ---------- 1) Hurrnuzaki, Supl. II VoI. III pag. 186-7 şi 189. 2) Hurmuzaki, Sun]. II VoI. III pag, lB9. Hurrnuzaki Supl. II Vol. III pag. 186-7. 3) Ibidem, 189. [49] 4 DIN �ELA lllLE CO,\\ EReI il. LE MOLDA VO-POLONB 49 ŞI In 3 August 1671 ajungeau la încheerea unui compromis între cele două părţi in litigiu 1). Din el aflăm punct cu punct pentru care motive cei doi tovarăşi de negustorie au ajuns la judecată. * * * In primul rând Balaban refuza lui Ursaki plata a 40 de tone de potasă, care fiind depositate la Kazimierz au fost îneca­ te în urma unei revărsări a Vistulei, cerând ca această pagubă să fie suportată de exportator. Comisia a stabilit ca în magazia în care aceste mărfuri au fost inundate se găseau în total 216 tone dintre cari 142 aparţineau lui Balaban iar 74 lui Ursaki. Urmează deci ca perderea de 40 de tone să fie suferită de cei doi tovarăşi, proporţional cu cantitatea ce fiecare o avea depo­ sitată acolo;' şi chiar pentru aceasta trebuia să se dovedească precis dacă cele 40 tone s'au perdut din cauza revărsărei Vistulei sau în timpul transportului, în care caz toată ar fi în spatele lui Balaban. Lui Ursachi revenindu-i perdere numai 14 tone, negus­ torul polon era obligat să plătească pentru restul cantităţii de marfă după contract. Pentru negoţul acesta cu potasă cele două părţi contrac­ tante trebuiau să aducă în mod egal capitalul necesar. Balaban probând cu registrele că în timpul ultimei recolte (dela 22 No­ embrie 1670) el a pus la mijloc 1231 taleri mai mult decât Ursachi, cerea deci ca din marfurile produse în această perioadă să i se atribue lui o cantitate mai mare, proporţional cu suma investită în afacere. Arbitrii n'au admis acest punct de vedere întrucât exportatorul moldovean a făcut dovada că Balaban îi datora, din urmă, pe mărfurile sale o sumă de bani din care pu­ tea să avanseze pentru el în afacere cei '1231 taleri, aşa că din marfa produsă el nu va putea lua decât jumătăte, cealaltă jumătate rămănănd lui Ursachi. Suma pe care a pus'o în comerţ mai mult decât acesta şi-o va retrage din ceiace îi datoreşte. Balaban mai arăta că bancherul Tomislawschi îl nelinişteş­ te şi chiar i-a sechestrat nişte mărfuri chemăndu-l şi în judecată pentrucă din vina lui Ursachi un oarecare Bekier şi-a perdut 3) Compromis entre Leurs Grâces Messieurs Ursaki et Ba­ laban, în Hurmuzaki, Supl. II VoI. III pag. 197-104. [50] 50 N. C. BEJE.NARU banii ce acela îi imprumutase şi pe care îi investise în această afacere. Pentru a se reboniîica la răndul său, negustorul polon refuza să plătească vistiernicului moldovean mărfurile pe care le avea în depositul său, ceiace comisia arbitrală nu admite motivăndu-şi hotărărea pe considerentul că «Ursachi este un om căpătuit şi cu toate că e dintr'o ţară străină prezintă suficientă garanţie de plată la o eventuală condamnare» 1). Cu ocazia unei alte sechestrări făcută de Ploniewschi, 30 de tone de potasă au fost lăsate la Kazimierz : neputând iitran­ sportate odată cu celelate mărfuri la Danzig s'a înregistrat o perdere evaluată de Balaban la 600 taleri pe care o arunca în spatele lui Ursachi ceiace comisia nu aprobă hotărănd să facă. o anchetă. Pentru a nu da loc la noui tărăgănări şi cheltueli părţile s'au pus de acord împărţind paguba în două. Cu privire la chestiunea în litigiu a cheltuelilor pentru tran­ sportul mărfurilor dela Nistru la Danzig comisiunea fixează un tarif pe tona de potasă, pe care îl impune celor două părţi de oarece Balaban "n'a putut prezenta nici registrele sale şi nici contractele încheiate cu persoanele ce au tăcut transportul" iar preţul pe care îl pretindea, fiind exagerat, nu era primit de Urs achi cu nici un chip. Un transport de mărfuri fusese surprins pe drum, în Polonia, de o incursiune a Tătarilor şi Cazacilor; mărfurile au fost lăsate in voia soartei, în câmp de insotitori cari au fugit în toate părţile. Perderile suferite cu această ocazie Balaban credea necesar sa le arunce tot în spatele lui Ursachi. Comisia arbitrală este revoltată de această pretenţie găsind'o nedreaptă căci «inamicul a făcut pagube la întreaga populaţie, pe unde a trecut, fără a alege» şi cei jeiuiţi nu pot să ridice pretenţii de despăgubiri pe cari, de altminteri nici n'ar avea cui să le ceară. Pe lângă acestea, necinstea lui Balaban este con­ semnată oficial, deoarece arbtrii în hotărârea lor îi amintesc ca după vinderea la Danzig a acestei mării stricate, şi-a făcut de mai multe ori socotelile cu Ursachi fără a-i mai reclama perde­ rea; ba chiar a scris vistiernic\llui moldovean o scrisoare prin care îi spune că nici un moment nu s'a gândit să ridice vre-o pretenţie in această afacere. 1) Compromis, etc. în Hurm, S. II V. III, 200. [51] DIN RELATIILE COMERCIALE MOLDAVO-POLONB 51 Comisia a mai hotărât apoi ca prisosul de fabricate de .anul trecut (1670) ce se află la îabrica Teliţa să fie împărţit în .dcuă iar perderea de 1900 florini pe cari Balaban i-a trimis la Kazimierz pentru cheltuelile de transport a mărfurilor, prin ami­ cul său Bochcn care a fost atacat în drum de hoţi şi prădat, să Iie suportată de amăndoi în proporţia cantităţii de fabricate pe care o aveau în acel transport; lui Ursaki i-a revenit astfel 369 tlorini sumă ce trebuia s'o plătească negustorului polon. Balaban mai pretindea dela Ursaki suma de 600 taleri pe care a plătit'o domnului Moldovei, plus 372 ducaţi plătiţi tot lui Duca-Vodă ca redevenţă dela potasiu. Suma de 600 taleri, ho­ tărăşte comisia, va fi suportată în comun întrucât e din anul precedent (1670) când amăndoi făceau comerţul În comun, iar în privinţa celor 372 ducaţi ambele părţi vor plăti sumele cu­ venite după atestarea domnitorului. Cât priveşte despre cele 12 tone şi jumătate de potasă văndute la Constantinopol-pentru .care Balaban primise dela Ursachi o scrisoare comercială spre a le putea ridica, dar care nu fusese onorata la Tarigrad-ne­ gustorul polon cerea ca această marfă să-i fie restituită.-Un oarecare Stati, martor al său afirma chiar că Ursaki ar fi con­ venit să i-o restitue ceiace împuterniciţii săi negau întrucât Ba­ laban primise scrisoarea comercială amintită si se învoise să-şi procure el marîa fără a mai ridica vre-o pretenţie. Comisia ne­ având nici o altă cale spre a rezolvi problema a hotărât ca Balaban să depună jurământ: 1) că nu i s'a dat la Constanti­ nopol mărfurile deşi a prezentat scrisoarea lui Ursaki; 2) că a­ .cesta i-ar fi promis a-i da [cantitatea corespunzătoare dela fa­ brica sa Poeneşti şi 3) că n'a rugat pe martorul Stati să depună în favoarea sa. Numai după ce va depune acest jurământ Ba­ laban îşi va putea ridica 121/2 tone de potasă dela Ursaki, după cum pretinde. Ursaki se învoise la pretenţia lui Balaban de a plăti lui Neculce 300 taleri precum şi lui Duca-Vodă 1500 de taleri, sume ce le achitase acesta din urmă pentru anul în curs (1671). Apoi arbitrii hotărau a socoti în contul lui Ursaki suma ce ar proveni din intârzierea plăţii a 6742 Iiorini pentru 63 tone po­ tasa ce Balaban le vânduse la Danzig şi pe care le achitase anticipat aceluia şi obliga totodată pe fostul mare visternic mol­ .dovean să plătească negustorului polon suma de 2000 tai eri I [52] 52 N. C. ilEJENARU pentru ostenelile sale cât au făcut negoţ împreună cât şi pentru cheltuelile de transport. Inslărşit rezumând toate punctele în litigiu comisia stabilea că Ursaki datoreşte lui Balaban 87547 fiorini şi 6298 taleri iar acesta datoreşte lui Ursaki 6794 taleri precum şi 270 tone po­ tasă şi 247 tone de cenuşă, mărfuri ce erau depositate Ia Dan­ zig şi pe care Balaban le ţinea sub sechestru. Aceste mărfuri întreceau în valoare datoria lui Ursaki şi aveau să-i fie restituite numai după plata banilor lui Balaban. Sub pedeapsa de a plăti o amendă de 3000 ducaţi, cele două părţi erau obligate să se ţină de acest compromis încheiat de arbitri 1). * :{< * Din încheeriJe cormsier arbitrale se poate constata drepta-­ tea lui Ursaki şi necinstea lui Balaban în afacerile cu fostul visternic moldovean. Nu ştim ce s'a întâmplat după hotărărea din 3, August 1671, dacă cei doi rivali s'au supus decisiunilor dela Lern­ berg sau nu. Procesul dintre aceşti doi negustori se redeschide mai târziu însă nu putem afirma dacă e;redeschiderea aceluiaş proces neterminat sau dacă e altul nou. Căci se poate admite că în 1671 cei doi negustori şi-au aranjat socotelile şi apoi au con ti·· nuat negoţul împreună mai departe până când în 1677 intră ia­ răşi în conflict unul cu altul. Intr'adevăr în 22 Iunie 1677 din Constantinopol, Zamoiski, ambasadorul Poloniei, scriind domnului Moldovei, îl ruga între altele să decidă ca comisia afacerei din­ tre Ursachi şi Balaban să se întrunească la Stanislavov 2). Probabil este vorba de comisia care în 18 Decembrie 1679 ajunge să se institue şi să se întrunească în localitatea Creshentsi de unde dădea o decisiune referitor la conflictul din­ tre cei doi rivali. Decisiunea privea aceiaşi necinste a lui Bala­ ban care nu recunoaştea toată cantitatea de marfă ce-o primise dela Ursachi. Cum acesta dovedea "cu acte autentice şi demne de crezare" că Balaban a primit o cantitate de marfă cu mult mai mare decât aceia pe care o recunoaşte, comisia îl obliga \ 1) Hurmuzaki, Supl, II Vol. III pag. 197 şi urm. Compro­ mis entre Leurs Graces Messeieurs Ursaki & Balaban. 2) Hurm. S. II V. III pag. 120. [53] DIN' Rt!LATIlLE COMERCIALE MOLDAVO-POLONE 53 încăodată Ia plata întregei cantităţi arătate de fostul vistiernic moldovean 1,. Negustorul polon era dovedit mincinos şi de astă dată. Cu toate acestea---instigat de Duca Vodă el nu se lăsă ci se adre­ să Sultanului pentru a-i face dreptate şi mută astfel locul de [u­ decată al procesului în Moldova. El aduse voevodului Moldovei firman dela Poartă prin care se ordona lui Duca Vodă a judeca procesul din nou şi "a face dreptate". In 17 Octombrie 1680 Duca Vodă institui a o comisie corn­ pusă din marele logofăt N. Racoviţă, vornicul Ilie Sturza, vis­ tiernicul Giewka şi marele vistiernic Todiraşcu cari, asistaţi de negustorii Iani Condurat, vameşul Aslan, Iani şi Constantin sta­ rostele negustorilor şi alţii aveau să judece această afacere de natură comercială, ceiace primeau şi cei doi rivali. Comisia instituită astfel îşi încheia cercetările cu surpriză­ toarea constatare că Ursachi datoreşte lui Balaban 74.000 tai eri suma pe care acesta a cheltuit'o pentru fabricate şi transport, 2) în timp ce negustorul polon nu datora nimic lui Ursachi! După hotărârea acestei comisiuni Duca-Vodă ordona ca fostul vlstier­ nic să plătească lui Balaban atât suma de mai sus cât şi ceiace va mai pretinde de acum înainte pentru Iabricele rămase lui Ur­ sachi în care şi el şi�a în vestit capitalurile sale! Neputănd plăti, Domnul Moldovei dădea un decret în -21 Iunie 1681 prin care ordona ca Urs achi să fie ţinut închis până la complecta achitare a sumei iar lui Balaban i se dădea voe să-i urmărească în ţara toată averea "fie în bani, În boi, în oi etc., până ce-şi va fi achi- . tat întreaga sumă R). * * * In tot timpul judecării procesului, pentru mai mare apăsare a lui Ursachi, Balaban stătuse la Iaşi, unde fusese ţinut, probabil de domnul Moldovei care-şi pregătea răsbunarea cu o ferocitate diabolică. II întâlnim aici şi după hotărărea comisiei lui Duca- 1) Hurm. S. II V. III pag. 120. 2). Hurrnuzaki. SupI. II. VoI. III pag. 210. 3), Idern, 210 (Lettre du Hospodar de Moldavie aux Boyards du pays Moldaves). 4). Ibidem, pag. 211 şi 212. [54] 54 N. C. BEJENARU Vodă, cănd rămăsese desigur spre a se "despăgubi" de cei 74500 taleri. Aşa în 11 August 1671 era la Iaşi fiind între intirnii curţii domneşti. El seriala această dată atât regelui Poloniei cât şi unui nobil din această ţară, dându-le amănunte exacte despre visita lui Duca la Constantinopol şi despre numirea sa ca gu­ vernator al Ukrainei 1) La 20 Septembre acelaş an Balaban scria din nou regelui dându-i alte noutăţi dela curtea domnului Mol­ dovei 2). De aici aflăm că şi regele a intervenit pe lângă Duca în favoarea lui Balaban şi că acesta îi promisese măsuri dras­ tice spre a termina această afacere. Duca Vodă şi-a ajuns astfel scopul plătind în chipul cel mai groasnic unui adversar temut. Decretul său din 10 Decembrie 1682, este de o cruzime nemaipomenită: "Fac ştiut tuturor că, după lungi contraverse, comisia de comercianţi şi de boeri insti­ tuită pentru a rezolvi conflictul dintre Alexandru Balaban şi Vis­ tiernicul Gheorghe Ursachi, a "stabilit" că acesta din urmă da­ toreşte celui dintîi 140 mii taleri: neavînd cu ce plăti această sumă, în virtutea decretului meu, Ursachi a fost pus în închisoare. Conîormindu-mă deci "sfintei dreptăţi" am atribuit lui Bala­ ban pentru complectarea datoriei, toate domeniile lui Ursachi : sate, vii, case, argintărie, aurărie. bijuteriile, turmele, caii, tot ce se va găsi aparţin ind acestuia." 3) Confiscarea averei nu l-a scos pe Urs achi imediat din În­ chisoare. Se pare că din temniţă nenorocitul vistiernic al Mol­ dovei n-a ieşit decît spre a trece în mormîntul pe care Duca Vodă . i-l pregătise cu atîta bestialitate. N. C. Bejenaru \ 1) Hurmuzaki. S. II V. III, 198. 2) Idem. 140 -141. 3) Idem, 214. [55] COMUNICĂRI Un publicist-ascet al teoriilor umanitariste la noi. In pătura noastră cultă, şi mai ales între intelectualii cari ş'au făcut educaţia socială şi politică din spicuirea a diferite vo­ lume, reviste ori ziare, ale numeroaselor partide sociale, mari sau mici, ce s'au ivit în ţara noastră, în epoca în care trăim, puţini cetitori au avut prilejul să aiba sub ochi o serie de tipă­ rituri ale unui publicist, trăitor la Bucureşti, care, de mai mult de 30 de ani face să apară adeseaori, fie sub formă de reviste periodice, fie în broşuri mai mult sau mai puţin voluminoase, nu­ meroase scrieri, atât originale, cât şi traduceri, estrase ori sinte­ tizări din alte opere străine, vechi şi moderne, cari s'au ocupat cu teoria umanitarismului, tălmăcită în diferite chipuri, în diferite epoce. Incepănd cu anumite argumente polemice şi conchizînd în diferite peroraţii, extrase din teoriile ideilor numite umanitariste ori socialiste, pe vremea când acestea abia începeau să fie cunos­ cute şi parcimonios răspîndite la noi, prin publicaţiile periodice tipărite la Iaşi, in anii 1878-88, de câţiva profesoraşi şi tineri, abia eşiţi din unele şcoli locale, sau proaspăt reîntorşi dela anu­ mite studii din străinătate, ca fraţii Gheorghe şi Ion Nădejde, V. G. Morţun, D-rul Russel, Const. MiIle şi alţii, un tânăr, de loc din Roman, după cât mi se pare, Panaite Muşoiu, debută în publi­ cistica bucureşteană, prin o serie de articole, tipărite într'o foaie specială, intitulată Revista Ideei, în care atît el, cît şi alţi cîţiva tineri din acea epocă, căutau a-şi exprima în chip platonic păreri apropiate, dacă nu chiar adoptate, din cele expuse în periodicul Contemporanul, editat la Iaşi de fraţii Nădejde şi prietenii lor. Părerile şi ideile manifestate în Revista Ideei, surprinzând pe unii, delectănd pe alţii, au fost totdeauna bine primite de un mic număr de cetitori.c-ţinînd seamă de faptul că acea foae se [56] 56 N. A. BOGDAN tipărea într'un număr foarte restrîns de exemplare. Dar ele n'au putut avea prilejul de a se vedea discutate în presa cotidiană, nici ridicate Ia vre-o tribună publică, prin faptul că oamenii noştri politici, cum şi intelectualii de frunte din ţara întreagă, priviră, din primul loc, faţă şi cu puţin a importanţă personală a lui Muşoiu, ca fără oportunitate, şi mai ales, chiar ca primejdioasă răspîn­ direa unor atari idei pentru naţia noastră. Au trecut ani deatunci, lucrurile politice în ţara romănească au luat o altă faţă, alţi mulţi propagandişti ai diferitelor păreri sociale şi politice s'au manifestat în diverse moduri,-dar scrii­ torul Muşoiu, a rămas statornic în ideile şi misiunea ce-şi im­ pusese, continuând a publica; din ce în ce mai singur şi-poa­ te - mai convins, ideile sale, prin o apariţie intermitentă, dar continuu stăruitoare, pe cale absolut paşnlcă.v-menţinăndu-se totdeauna în teorii, pe când alţi părtaşi ai unor atari idei, treceau, cu oarecare violenţă, la fapte, înaintând unii chiar pănă la scaune ... ministeriale. Muşoiu n'avu parte nici macar de-o "bi­ sericuţă", Activitatea sa trecu din ce în ce mai neobservată. de marele public şi de publicistica mare. Aprobată de puţini, ironi­ zată de alţii, opera acestui publicist solitar a ramas până astăzi încunjurată aproape de un indiîerentism patent al cercurilor sau partidelor de orice nuanţă din ţară. Şi cu toate aceste trebuie să recunoaştem că murica lui Muşoiu, pe calea literaturei ideologice, a însemnat ceva, mai ales prin faptul că el a ştiut să aleagă din întreaga producţie literară­ socială a lumei întregi, bucăţi de o valoare incontestabilă, care să ajute Ia înbogăţirea cunoştinţelor teoretice şi practice ale unei vieţi politice şi sociale moderne. Compulsând şi reproducând 'Prin compilări, traduceri şi co­ mentări şi prin editura sa, o sumă de scrieri, nu numai a celor ce se pretind înaintaşi a ideilor sociale moderne, dar şi mai ales ale vechilor cugetători şi autori savanţi ai evurilor antice, ca Aristoţan, Platon, Flutarc, Seneca, Xenoţon etc., cum şi a celor mai apropiaţi veacului nostru, ca Arnold, Berthelot, Bouer, Car­ lyle, Chateaubriand, Coeurderoţi, Deshumbert, Gamond, Kropotkin, Maeterllnck, Ma/atesta, Morris, Ryner, Safi/'etc,-Muşoiu a făcut operă de instructor a multor inteligenţi tinere, în marele meca­ nism al vieţei sociale,--aşa cum în, şcolile noastre nu se atinge chestiunea, din 10 teamă copilăreaseă poate, -. dând posibilitate --�- j [57] COMUNICARI 57 oricărui cetitor al broşurilor sale, de a face o comparaţie folosi­ toare între educaţia oficială clasică, adesea ori bugedă, confuză şi seacă, şi între vălmăşagul unor idei înaintate, ce par multor profesori de, stat periculoase pentru tinerime. Precum un copil nu ştie să se păzească de jăratec până nu se frige cel puţin odată, tot asemenea ideile molcorne, clasice, nu pot ajunge la rezultatele preconizate de respectivi propulsori, până ce ele nu se PQt pune faţă în faţă cu teoriile mari asupra exerciţiului unei vieţi ideale, sau pretinse cel puţin ca atare. Vom cita unele titluri numai dintre publicaţiile lui Muşoiu, nu pentru a le recomanda insistent cetitorilor noştri, dar pentru a da o ideie de sensul activităţei literare a acestui scriitor izolat, ale cărui păreri şi propagande, dacă nu pot servi imediat la o în­ drumare absolut practică, totuşi contribuiesc Ia înbogătirea cu­ noştinţelor necesare fiecărui individ ce caută a'şi da seama de situaţiile prin care trebuie să treacă, în epoca noastră actuală, un creer omenesc, ce cată a discerne practica unei vieţi sociale, demne şi acceptabile în diferite prilejuri. Iată câteva din tipăriturile vorbite ale lui Panait Muşoiu: Licurq de Plutarc,-Evoluţia Substanţei, de Auguste Boyer, Dioqene+Sportacus de Louis Combes,-cS'bou-Ala-el-Muarri, de Dr. Abdulah Djevet,-Foame oândută, de Paul Lafargue,-Ban­ chetul, sau despre Amor, de Platon şi Banchetul de Xenolon, -Isus, de Eduard Schure.>- O călătorie pe lumea cealaltă, Raiul, Iadul, Purqaioriul etc., de Eugene Hins, - Catehism de morală .Raţionatistă, de M. Debende,-:::;'alea spre Socialism şi Blocul muncitoresc-ţărănesc, de N. Buharin, etc. După cum se vede; opera lui Muşoiu este intensă, variată şi meritoasă, în alegerea subiectelor cu L cari se îndeletniceşte. Dar acest autor, compilator şi editor al unor atari scrieri, trăitor într'o poziţie socială cât se poate de modestă şi abia cunoscut de puţini din clasele noastre diriguitoare, ar fi putut produce cu mult mai mult în domeniul intelectuali­ tăţei româneşti, dacă cei ce, prin poziţia lor, fiind puşi să impartă mijloacele necesare producătorilor intelectuali ai ţărei, ar fi ţinut să cunoască mai bine, să 'şi apropie în oarecare măsură şi să sprijine simţitor şi Ia timp pe acest salahor al condeiului. în lămu­ rirea ştiinţei celei mai necesare vieţet publice în ţara noastră. Societatea Scriitorilor Romîni, Sesereul, cum obicinueşte a [58] 58 N. A. BOGDAN \ se intitula, spre a prescurta lungimea titlului său, din Bucureşti, care astăzi, mulţămită muniîicenţei unor guvernanţi, sau a unor proteguitori ai marcantelor personagii ajunse a face parte din ea, se bucură de fonduri de milioane, împarte premii pentru poezii, romane şi alte scrieri asemenea, mai mult sau mai puţin uşurele, şi 'şi rîdică chiar palate cu mai multe etaje, i-a făcut doar, mai anul trecut, lui Muşoiu cinstea ... de a'l înscrie între membrii săi, şi a-i acorda un ajutor de subsistenţă de... mi se pare 1200 lei pe lună. Fu şi acesta un ajutor la timp, pe vremurile în care trăim! Cu asemenea sumă, se, poate căpăta .din piaţă actualmente o păne şi un bulgăr aş de brânză pe zi. N. A. Bogdan. Câteva precizări filologice -- istorice I. - - Romînia 1. In călătoria ce am întreprins-o în anul 1909 prin Serbia şi Bosnia, străbătui marele podiş de vre-o 60 km. lăţime, ce se întinde la Apusul Drinei în spre Saraievo şi care poartă acest nume evocator de regiuni şi timpuri îndepărtate. La congresul bizaniinoloq din Bucureşti mi-am permis, ca simplu oaspe, să atrag atenţia conferenţiarului d-l Froţ. Ir-r Sil­ viu Draqomir, care vorbea tocmai despre populaţiunea românească medievală din ţinuturile acelea - asupra acestei denumiri, căpă­ tănd însă un răspuns, la care nu mă aşteptam, adică, că ar fi de provenienţă greacă. Nefiind locul şi neavănd nici calitatea de a polemiza acolo asupra acestui subiect, am lăsat chestiunea încurcată> E timpul încă de a reliefa această denumire, unică în felul ei şi caracteristică, indicănd nu numai provenienţa, ci şi Iăurirea ei românească. Slavei - bine înţeles - nu poate fi, dar nici greacă. Mai e nevoe de a stărui în privinţa aceasta? Atragem atenţi unea d-lui Iorga pentru iucă o Romanie a �-sale. 2. La expoziţia de muzică şi teatru din Viena (1892), era expus în . despărţărnântul turcesc uufnstrument muzical îr; forma cobzei, purtând numele: «Romania»! [59] COM UNiCA RI -----��--�----�--- n. - Valaeh = cal (juganit) La cele spuse de Haşdeu la congresul orientalist din Viena, (v. Romănlsche Revue 1886 p. 648) şi reîmprospătată de Boqrea (Anuarul d. ist. naţ., Cluj, 1926, p. 496) mai amintim «ulah- la Comani (v. Kuun, Codex Comanicus, Budapest 1880, p. 119) şi «Blakkr», la Normani (Snorre Sturlasson, Heims Kringla, Chris­ tiania 1868, p. 776) cu înţeles de cal - descoperite de noi cu altă ocaziune. m.- Valasca La observaţia lui Bogrea (op. cit. p. 497), că acest cuvânt "se răsfaţă prin toate dicţionarele», mirăndu-se de mirarea mea, răspundem postumului tot cu mirare, că în cele dicţionare .va­ laşca- e "un soiu de tpporv ; "parva securis"; .Handbeil> : "ScM­ feraxt"; dar nu baltag, cum îl poartă şi astăzi pădurarii noştri ca şi « Tlţiserii» de sub Tatra! IV. - Blachernae. - Vlachernae In loc de laudă, că am contribuit cu o sumedenie de ar­ gumente în contra părerii de până acuma, că numele Vlach ar fi de origină qermanicâ, ni se insinuiază, că «persisiăm» în a vedea Via ehi (Români) în Blachernae - Vlachernae (Bogrea op. cit. p. 499). Concluzia noastră este alta, limpede - exprimată în ultima pagină a studiului (p. 16). Vezi şi răspunsul nostru la aceeaşi chestie dat d-Iui Prof. univ. N. Bănescu În Bizaniinische Zeii- schriţt. ' v. - Ramon de muntaner Cetind şi citând rău pe Philippide (Originele p. 708) Boqrea Ia adăpostul acestuia Insinuiază, că aş fi văzut în numele de mai sus - un român! a face o glumă dintr'o neatenţie a cuiva­ mai merge; dar a o lua de bună, Iormulând apoi - încă cu ci­ taţie greşită, căci la p. 708 se vorbeşte într'adevăr de Ramon ele Munianer, Însă pe socoteala d-lui A. D. Xenopol - acuzaţiuni de neseriozitate, putea Bogrea să şi-o cruţe; căci mai întâiu tu cată ) să fii precis, inainte de a da altora lecţii de nepreciziune. Şi mai avem o pildă pe seama lui Bogrea: VX. - Bllaha = Valahi Boqrea mai scrie (ibidem p. 519): [60] '60 DR. ILIE GHERGHEL 1. "V erhotnnţii sâni, precum' se ştie, Huţulii», iar ca con­ cluziune : « Valahii de la munte (fiindcă asta insemnează "Ver­ hoonic»] recunosc ca Vlahi pe «Rutenii» din vale» ; Deci: Verhovinţii = Huţuli Verhovinţii = Valahi; ergo Huţulii = Valahi! 2. Bliaha, această "Benennung der ungarischen Ruthenen bei den Verhovinţii" . Căci Bliaha asta înseamnă (= valahi»). "O spune Însuşi autorul bogatului -Ruthentsoh-Deutsches Worter­ .buch (1. Lemberg 1886), E. Zelechowscki»). Zelechowscki = Dovadă ?! 3. «Zelechowscki . ' .... trimite la Blati (sic) (p, 32), iar, -de acolo, mai departe la Dolisnianin «Bewohner der Ebene, der Thăler (p. 195». Iar în notă mai adaugă Bogrea: La un germa� nism huţul, româneşte se zice: huţean ! din Blache, Blachţeld, evident că nu putem gândi: nici autorul nostru n'o face». Atunci dacă de la -Blach- ne trimite Ia "Locuitorii din vale» iar, «Blache» .şl «Blachfeld» nu ne dă deslegare - am fi rămas Ia jumătatea -drumului l Forma «Bliaha» e însă învederat o ccntaminare a lui «Blach» pl. «Blachi» (cî, "Bolechow", Blak") cu «Bliacha», .Blechour (din germ. .Blech" la "Zelechowski", op. cit. p. 34)= "tinichea"; cî, rom. bleah, bleahuri); iar Blacti e învederat supt din .Blak", forma nord-germană, aci săsească, cum bună oară de aceeaşi origine onomatologică sunt şi "Bolechow" (woloski şi ruski), "Bo� lechovice, Wola Bolechowska" şi altele multe amintite de "Mic­ klosichr-Kaluzniacki" (Wanderungen der Rumunen, p. 26). Infiltraţiunile româneşti prin carpaţii " păduratici " galiţieni se inîăptuiră în diferite răstimp uri. :Acesteaînvederează şi forma mai nouă Blacli (1), posterioară aşezării Saşilor în Ardeal şi Germanilor de Nord în Galiţia, pe lângă cea de "Voloch" (Zele­ choioscki op. cit. p. 119), adevărata formă ukraină. (Va urma) Dr. Ilie Gherghel Constantin Negruzzi în ruseşte In revista rusă istorice-literară intitulată Istortieskit Viestnik din anul 1884 luna Februarie la bagina 337 aflăm sub titlul " Pus­ kinskaia Grecanka" traducerea schiţel lui C-tin Negruzzi, Kaliţiso. J I [61] COMUNICÂRr 61. Cu un an înainte aparuse în aceiaşi revistă, I. V., 1883, No. 5, pag. 381 articolul lui Leon Maţievici intitulat "KiSinevskaia pre­ dania o Puskinie", în care autorul dăduse la iveală diferitele po­ vestiri pe care le adunase în Kişinău, din viu grai, referitoare la viaţa marelui poet rus Alexandru Sergheievici Puşkin în timpul celor trei ani aproape dela 1828-1822, .petrecuţi în capitala Basarabiei. Traducerea povestirii lui Cvtin Negruzzi, Kalipso este făcută de către judecătorul de pace din Kişinău H. S. Kirov. Cele eate-va date cu care atât traducătorul lui Negruzzi' cât şi redacţia revistei insotesc traducerea, nu le socotim atât de lipsite de interes pen­ tru a nu le face cunoscute. Astfel H. S. Kirov spune: "Onoratul colecţionar al antichităţii din Kişinău, L. S. Ma­ ţievici, în studiul său «Puşkin în Chişinău» 1) tipărit in «Istori­ ceskiî Viestnik, anul 1883, No. 5, s'a adresat către toţi vechii trăi­ tori ai Kişinăului cu rugămintea de a-i comunica tot ceia ce ştiu despre traiul lui Puşkin în acest oraş. Citind acest apel, mi-am adus aminte cii încă din copilărie am tradus în clasă (pănă la 1863 în liceul din Kişinău se preda limba moldovenească, ca obiect neobligator-'), un fragment din opera cunoscutului scriitor moldovan, K. Negruzzi, cu titlul "Kalipso", referitor la Puşkin şi la vremea petrecerii lui în Kişinău. Acest fragment se află în vo­ lumul operelor lui Negruzzi, tipărit în anul 1'857 sub titlul « Paca­ tele Tinereţilor (Griehi iunosti) care alcătuiesc astăzi o raritate­ bibliografică. Găsind abia acum, cu mare greutate, această raritate, nu am socotit de prisos a reda bucata «Kalipso» în întregime, în] traducere ad litteram, întrucât, după cât ţin minte, ea nu a Iost încă tipărită în ruseşte". La aceste cuvinte ale lui Kirov redacţ.a revistei ruse adaugă: "Negruzzi, se pare, nu a ştiut că Puşkin a deJicat eroineş din povestirea sa .Kalipso» o întreagă poezie sub titlul -Grezornka, care se începe astfel: Tu te-ai născut pentru a înflăcăra Imaginaţia poeţilor, 1) Adevaratul titlu al studiului lui Maţievici este: Kisinevs­ kaia predania o Puskinie după cum s'a aratat mai sus. 2) Paranteza este a traducătorului lui Negruzzi. [62] {)2 j)1? I. NEGRESCU ---- Pentru a o tulbura şi a o robi Cu vioiciunea amabilă a complimentelor. Cu pasiunea orientală a cuvintelor Cu strălucirea ochilor de oglindă, Cu acest picioruş indiscret; Tu te-ai născut pentru visătoria molatică Pentru înaltarea pasiunilor, r Puşkin în memoriile sale o numeşte pe Kalipso "superbă", Negruzzi în bucata sa spune deasemeni că ea era de o frumu­ seţă ingerească. Insă, după cuvintele lui Liprandi această greacă _. Kalipso Policroni - reîugiată din Constantinopol în Odesa, iar de la jumătatea lui 1921 aşezată în Kişinău, nu era frumoasă: mică la statură, cu un sân abia vizibil, cu o faţă lungăreaţă, uscată .şi zugrăvită, cu nasul şi ochii foarte mari; după părerea lui Li­ prandi ea nici nu a putut fi obiectul iubirii lui Puşkin, care se distra doar cu povestiri; Kalipso era Înamorată de Byron, despre .ceia ce se şi vorbeşte în poezia "Grecanka". Negruzzi afirmă că cunoscuta poiezie a lui Puşkin "Şalul negru" a fost scrisă de poet sub influenţa cunoştinţei cu Kahpso dar Efremov în observările la această poiezie dă părerea că pen­ tru "ŞaluI Negru" i-a servit ca bază cântecul tinerei moldovence Marioara, care servia într'un restaurant din Kişinău, dese ori frequentat de Puşkin. A cui afirmare este mai adevărată nu ne angajăm a hotărî. După aceste observări revista rusă dă tradu­ cerea lui Kirov din Negruzzi. In studiile de pănă acum asupra operelor lui C�tin Negruzzi, criticii noştri literari au arătat cât de mult au fost folosite isvoa­ rele şi Iiteraturile străine. Avem acum ocazia să arătăm că şi operile lui Cstin Negruzzi, la răndul lor, au fost folosite de literaturile străine, cel puţin în mod fortuit, în speţă de către literatura rusească, după cum s'a arătat în rândurile de mai sus. Dr. I. Negrescu. \ [63] 63 COMUNICARI -- ------ --------=-��-'----------------- Cotcar - Cotcărie-r Cotcă � a . a La Şăineanu, Dicţionar universal al limbei române, Craiova 1914, găsim: coţcă s. f, 1) zar, 2) înşelătorie, şmecherie; coţcar s. m. Mold. pungaş' escroc; coţcărie s. f. înşelătorie, pungăşie. Et. serb. koţca, zar (Şăineauu transcrie prin ţ pe sI. c), Acelaaşi ,sensuri pentru aceste trei cuvinte le găsim şi la Tiktin, Rum. Deut­ sches Wărterbuch, p. 355 (sau 4241), (coţcă Wurîel Mold. Fam. .Betrug), coţcărie Mold. Fam. Schwindelei, coţcar Mold. Schwindler. -et. serb. kocka Wurîel. La acestea aş avea de adăogat că coţcar nu înseamnă numai pungaş, escroc ci şi şi om glumeţ, ef. pe coţcar la Creangă, -ca poreclă: Moş Nichifor Coţcariul, voind să caracterizeze pe .acel om plin de ghiduşii (cu nuanţe de înşelăciune ),vesel. Dar etym. dat de Şăineanu şi Tiktin nu-mi pare just. In bulgăreşte găsim: kockar s. m., koîto krade drebni raboti, koko- • sar, pungas, dăebcija (Gherov, Recnik na blăgarskyl jazyk, p. 175), cf. şi srb. kocka Gltickspieler. kockar m. Gluckspieler, kockati se, Wurfel spielen (Filipovici, Dzepni rjecnik Hrvatsko- njemacki dijel, 'Zagreb 1896, p. 171). ' Rom.: coţcă, coţcărie, coţcar. au etym. bulg. kockar, ci nu sârb. kocka, cum au crezut Şăineanu şi Tiktin. Margareta Ştefănescu Despre Românii din Rusia Subcarpatică Intr'o bună monografie, scrisă în limba cehă, alcătuită de - Jos. Chmelaj - Stan. Klima - Jar. Necas şi intitulată Pod Karpat­ skâ Rus (Rusia subcarpatică) 1), se găsesc ştiri şi asupra Româ­ nilor, cari locuese în această regiune. Astfel ni-i arată (p. 25) pe Români că locuesc numai în 4 cornu­ . ne din judeţul Marmaros, plasa Teresva, anume în Niăna şi Seredna Apsa, în Bila Cerkov şi Solotvina Sela (Rumuni obj'vaji ve 4 1) P!-'aha 1923, 206 pagini; are două hărţi: una geologică ,(p. 39) ŞI alta etnografico-politico-admlnistrattva, la sfârşit. Lucrarea este compusă din 21 de studii, care ating toate chestiunile privitoare la viaţa acestei ramure slave, şi semnate de «diferiţi scriitori. . [64] 64 MARGARETA STEFANESCU --- obcich V okresu teresvanskem V lupe marmarosske ; Nizna a Seredna Apsa, Bila Cerkov a Solotvina Selo"). Se designează chiar pe harta finală ,teritoriul ocupat de Români, încercuit cu contur roşu şi redus la un patrat. destul de mic. In schiţa statistică (p. 21), nu se arată precis numărul Ro­ mănilor, când se dă cifra de ,,11724 [inych (Rumunu)". Imparte (p. 23) pe Ruşii Subcarpatici în trei ramuri: Lemky, Bojky şil Huculi. In vreme ce despre Lernky spune 'că sunt Rusini şi Slo­ veni, iar despre Bojky că sunt din ramura ruşilor subcarpatici, Huţulilor nu le arată originea, o trece sub tăcere, ori chiar n'o, cunoaşte ("Rusini v Podkarpatske Rusi deli se na tri narodni kmeny a sice Lemky, Bojki a Huculy. Lernkove jsou Rusini ze Slovenska. Irneno sve majl odtud ze misto naseho jen a slo­ venskeho len rlkaji lem, kdezto ostatni Rusini ilkaji lis. Bojkove jsou jadrern Podkarpatskych Ruslna a sid1i v zupe Uăhorodske, v iupe bereăske a v okresich Volovoje.H ustoje a Tiacevo v iupe marmarosske. Huculove konecns sidli v nejvychodn jsi casti Pod­ karpatske Rusi kolem Jasin i a Rahova a nosi nejkrasnejsi kroje a ieny jejich zhotovuji nejkrasnejs( vysivky". După cum se vede, despre Huţuli spune numai atât că poartă portul cel mai frumos. şi că femeile lor coasă broderiile cele mai frumoase. Cartea, dealtfel, cuprinde foarte multe gravuri reuşite; ele mărturisesc tacit ceiace iscusita eclectică omenească, pentru sa­ tisfacerea Intereselor, ştie să treacă sub tăcere. Die ele consta­ tăm până la ce grad această populaţie rusă ne-a influenţat sau a fost influenţată de Români. Astfel curtea cu stogurile de fân­ selsky dvăr z okoli-(p. 45), clădite întocmai ca la noi în Basarabia; gardurile de leaţuri orizontale, cumpenele la Iăntâni (p. 51); gar­ durile de nuele şi casele cu acoperişul şlndrilit dintr'o comună românească - rumunska obec Niăna Apsa - (p. 71); răşniţa de măcinat popuşoi - mletî ovsa ha rucnirn mlynku v Uăoku - (p. 49),. tipurile şi portul ca al nostru -� selsky dviir z okoli -Iasin- ze zadu - şi mai ales (p. 60), portul bărbătesc şi C!l femeilor din Iasina (p. 131, 133), grupul de femei huţule din Rahova (p, 135), toate, atât de asemănătoare cu ale noastre, ne indreptăţesc să credem că mai sunt Romăni şi dincolo de graniţ� stabilită de autorii acestei mono� gram anume în regiunea Huţulilor, despre care Ondul, Zlll' Ges� chichte der Bllkowina, Czernowitz. 1887, p. 13 a spus că ei (huţu� lii) par să fie "die slavisierten Nachkommen Kumanischer Reste"" [65] COMUNICĂRI ---- 65 urmaşii slavizaţi ai resturilor cumanice-, iar Kaluăniackl (Denk­ schriften der Wiener Akademie der Wissenschaften 1889. Phil, hist. CI. Bd. XXX, S 49 u, 58) zice: .sollen die Huzulen sla­ visierte Rumănen sein, oder genauer die Slavisierten Nachkorn­ meu romanisierter Kumanen = Huţulii trebue să fie sau urmaşii slavizaţi ai Cum anilor romanizati sau Români si avizati. Un lucru rămâne cert: că e mare deosebire între portul huţulilor, ce seamănă cu portul nostru naţional, şi cel din Uăok şi UZhorod. Dovada cea mai bună că acei Huţuli ar fi Români sau o populaţie influenţată mult de Români. Asupra toponimicelor romîneşti de origine rusească-ruteană Lista comunelor din Rusia Subcarpatică (Seznam obci o Podkarpatske Rusi), întocmită de Stan Klima,şi cuprinsă în mai sus mentionata monografie Podkarpatskâ Rus alcătuită de Ch, melar-Klima şi Neras, Praha 1923, p. 193 şi UrITI., ne ajută să con­ statăm că pe acest teritoriu se află o mulţime de localităţi cu nume identic cu al unora din Moldova, Bucovina şi Basarabia şi pe care le-am dovedit CI. fi ruseşti-rutene în toponimiea noastră, în teza mea de doctorat: Elementele ruseşti-rutene dir: limba ro­ mînească şi vechimea lor, Iaşi, 1925, p, 13--93. Am dovedit acolo că unele toponimice rom în eşti, de origine slavă, prezintă fonetism rusesc, de nuanţă ruteană, şi am dovedit aceasta înfăţişînd şi toponimicele de origine sud-slavă şi cores­ pondenţele acestora chiar în toponimla sud-slavă-bulgară (după Spisăk na naseleniie mesta, Sofia, 1885). Acum am prilejul, pe baza materialului ce mi-I dă mai sus po­ menita monografie, scrisă în limba cehă, asupra Ruşilor sub carpatici, să ofer pentru toponimicele ruseşti-rutene din Moldova şi numiri geografice corespondente din învecinata Rusie Subcarpatică. Le iau în ordinea, admisă în lucrarea mea: Astfel: Pentru Berezina, Berezova, Berezna, Berezlogi, Berezeni, Berazana (p. 13-14) în Rusia subcarpatică se află: Velike Be­ seznoţe, nume de plasă (okres) şi comună în distr. (iupa) UZ� horod, Bereznoje Muie în plasa Bereznoje, distr. Uzhorod, Bere� zinka, zupa Bereg, okr. Mukacevo, Berezooo, ăupa Marmaros. okr. Chust, Berezniku, iupa Marmaros, okr, Dovhoje. 5 [66] 66 MARGARETA ŞTEFĂNESCU Pentru Berejniţa (p. 14) - Berehy în lupa Bereg, okr Berehouo. Pentru Seredina, Sereda (p. 16) - okr. Serednoje - lupa UZhorod, Pentru Soloneţ, Soloncenl (p, 18-19) - Solotuina A/ma şi Solotoina Selo în ăupa Marrnaros, okr. Teresva. ' Pentru Voloseni (p. 22) - Volosjanka - zupa Uzhorod, okr. Velike Bereznoje. Pentru Voloşca, Voloşcova, Voloşcani (p. 23 şi nota 1) - Voloskoje în zupa Bereg, okr. Irăava, Pentru Holm, Holmina (p, 36-37) -, Cholmec - zupa Vellke Bereznoje, okr. Serednoje . . Pentru Dolha, Dolhopole, Dolhasca, Dolheşti, Dolheni (p. 43-44)- okr, Dovnoje, 1) obec (comuna) Douhe în zupa Marma­ ros, Douhoje -- zupa Velike Bereznoje, okr. Serednoje. Pentru Hatna, Hatnauca, Hătcăuţi,- Hatei, -- Hatinei (p. 46) - Zahata, zupa Bereg,. okr. Irsava. Pentru Hliboca, Hlibocul, Hliboci (p. 47)-Hlubokoje, zupa Velike Bereznoje, okr. Serednoje, Pentru Hlina,: Hlinola, HlinovuJ, Hliniţa. Hlincea (p. 48)­ Hlinance, zupa Bereg, Svaljava. Pentru Hora, Zahoreni, Zahorna. Nahoreni (p. 49) -- Cahory zupa Bereg, okr. kosino, Podhorjaruţ, zupa Bereg, okr. Rozvihovo , Horinieoo, zupa Marmaros okr. Chust. Pentru Horodişte, Horodniceni. Horodca, Prihorodcul (p. 50--51) - zupa Uăhorod : obec (comuna) Podhorod, okr. Muka­ cevo, zupa Bereg. Pentru Hribescoi (şi hrib în vorbirea comună p. 153) cî, Hribooce, zupa Bereg, okr. Rozviho. Pentru Hulubul, Huluba, Hulubăria, Hulubiştea (p. 54)­ Holubinnoje, ăupa Bereg, okr. Svaljava. Pentru Ciorna hora, Ciornohuza, Ciornişul, Ciornohal, Ciorna (p, 58-51)-Como!wloua, 2) ăupa Uăhorod, oee.Vellke Bereznoje. Pentru Luca, Lucava, Lucavăţul, Străluciue, Lucareţ, (p. 65--66), Preluca-Preluci (p. 70) -'- Lukooo, okr. Irsava, zupa Bereg. \ .-- ;)-���dă pe 1 după fon�. ucrainean.' _ . . r 2) In toponimia românească Goloviştea, ef .. rus. golova, rut. holova. \ I J [67] COMUNICĂRI 67 Pentru Dubăuţi, Dubova, Dubul, Dubaşul, etc., (p. 90)­ Duboooje, zupa Marmaros,' okr. Teresva. Pentru Dubruvăţul - Dubrookaciuot: Bereg, okr. Irsava. Pentru Stavnicul, Stavişteatrespectiv Stăuceni -- p, 82)­ Stavnoje, zupa Uăhorod, okr. Velike Bereznoje. Am găsit în totul 20 de corespondente în toponimiaRusiei Subcarpatice pentru toponimicele din Moldova, Basarabia şi Bucovina, socotite de mine ca ruseştl=-rutene. , Mai toate se referă la aspectul pământului: înălţimi = Ca­ hory, Podhorjany, Horincevo; văi adănci Hlubokoje; ceva căm- pii mai întinse, mai lungi Douhoje ; la natura pământului Hlinance ; ia bogata vegetaţie de munte Berezovo - Bereznik sau Dubrooka; la dealuri Berehooo, Dubovoje. Cholmec ; la ape Stavnoje; la lunci lukooo; la vieţuitoare păsări: Holubinnojc şi vegetale comes­ tibile Hribovce. Se denumesc şi urme de locuinţe zahaia şi oraşe Uihorod, Podhorod. " Margareta Ştefănescu Rotaeisme -- curună 1. de cunună pe la Varîalău, 1. Turda (recunoscut ca rotacism chiar de Alexiu Viciu, Suplement la "Glosar de cu­ vinte dialectale" din graiul viu al poporului român din Ardeal, Memorille secţiunii literare, Seria III, Tomul III Mem. 2, p.6'­ din extras). - dapără, 1. deapănă, dapănă (recunoscut de Viciu, op. cit., p. 6. ca rotacism, în doina pop. din Varviz: .Bră, brâ, oaie oacără, şezi tu jos şi dapără). - ţaara (ef. fauna, bună -, soiu bun de vite, vezi Viciu, op. cit., p. 7, care atestă şi pe faulă, zicând că l-a auzit alături de îaura). - pără (ne informează Viciu, loc. cit., p. 12, că astfel zic oamenii pe la Răşinari-- S1. Vidrighin, iar pe la Tărnava-Mică se zice: pănă = până), - Pară (Paharnic) intr'un document dela Mănăstirea Cămpu­ Jung�Muscel, din 1 Sept; 1641 (Dumitru 1. Băjan, Documente Câmpulunqene, Anuarul Institutului de Istorie Naţională III 739), care cuprinde cartea de donaţiune a [upănesei Elina, soţia Parăi [68] 68 MARGARBTAŞTEPANI'SCU f --------- .�----- Margareta Ştefănescu 1) Numai dacă nu e, cumva, numele Iructuluil, cf. Meăre Vornicul-Revisfa Arhivelor I� 3, p. 318. . . 2) Dacă nu avem aface cq o greşală "de tipar, căci greşeli de tipar se găsesc Ia fiecare pas în această publicaţie, atunci şi amărun­ te 1. de amănunte e tot rotacisrn (Suflet Oltenesc, 1, No. 1, p. 31),. jud. Dolj. Paharnic, cred că se strecoară ca formă rotacizată 1) pe lângă: Pană, pe care-I găsim destul de des în aceste documente din sec. XVII-lea şi al XVIII-lea, ca nume de. spătari, părcălabi şi ispravnici (p. 1;40-747). - păr J. pănă (Intr'un document dela Antioh Cantemir let 7221 Mai 9, în expresia "păr Ia un an"-Rcvista Arhivelor II, 3,321). / ": mărunchiiut A. mănunchiu Ia Fântâna-Banului-Dolj, pe malul Dunării (informaţie aflată în Suflet Oltenesc �), Culegere şi cercetări folkloristice, Pleniţa- Dolj, 1, No. 2. p. 62). - (Piciorul) Jer.âpănului -Suceava =jineapăn < lat. ju­ niperus (Iorgu Iordan, Rumănische Toponomastik, Il u. Ill, Teil, Bonn u. Leipzig 1926, 121. . Dacă adăogăm aceste exemple Ia cele reluate în discuţie în Arhiva XXXIII, No. 3-4, p. 271-272, observăm că rotacisrne se găsesc răspândire .pretutindeni pe pământul românesc. (Prof. Ilie Bărbulescu, Arhiva XXVIII, No. 2, p. 204-205). Astfel în Mol­ dova; la scriitorul basarabean C. Stamate, la Suceava, în vorbire şi toponimie, Ia Vutcani, jud. Fălciu - şi într'un document de al lui Antioh Cantemir. In Muntenia: la Muscel în documente, apoi Ia Dolj, lângă Dunăre şi în toponimice (jud. Vâlcea). In Transilvania, pe lângă exemplele dela Moţi, cele semnalate de T. Papahagi In Maramureş i în Ţara Ouaşului de 1. A. Candrea; Ia Albac semnalat de d-l Bărbulescn ; Ia Varviz, Varfalău după Al. Viciu. L.a Macedoromăni, însemnărn pe otrqhiră, etc. (G. Pas cu, Dictia­ nnaire etym. Macedoromain, Iaşi 1925 1, 186 şi Per. Papahagi, Dunărea II, 100). Ele se găsesc şi'n unele împrumuturi româneşti în 1. ruteană, d. ex. samarati ăhneln (in Galiţia), tuşira, zweite Scherung der Widder (Ia Huţuli) din a semăzza şi tuşiuă (ef. tuşinez) vezi D. Scheludko Rumănische Elem. im Ukrainischen, Balkan-Archiv II Band, 142, 143. Exemplele se descopăr treptat şi destul de încet din cauza lipsei de lucrări folkloristice, care să ne puie 11:1 îndemână dife­ ritele nuanţe de vorbire subdialectală. -4/ I , 1 ,1 [69] COMUNiCARI . "Bersabeni" din Cronic ele vechi poloneze 69 Cronica pe scurt a Craeouiei 1) relatează subt anul 1259 următorul fapt: .Tartari su bjugatis Bersabenis 2), Lithwanis, Rut­ henis -et aliis gentibus, Sandomirz castrum capiunt:' 3). Altă cronică poloneză, numită a Sf. Cruci 4), după numele unei mănăstiri, un fel de variantă a celeilalte, înscrie acelaşi fapt istoric. aproape întocmai: Anno Domini 1259 Tartari subjugatis Bersabeis 5), Lithwahis, Ruthenis et aIiis gentibus castrum Sando­ miriense capiunt" 6). Dacă evenimentul narat de celadouă cronici anonime po­ lone ar fi fost unul lipsit de importanţă şi dacă, mai ales, nu ni s'ar fi păstrat şi alte inlorrnaţiuni referitoare la el, atunci numele Bereabenis, Bersabeis 7) s'ar putea, la urma urmei, identifica şi cu Basarab (= Român din Muntenia) 8). Dar expediţia Tătarilor contra Sandomirului (oraş vechiu, pe Vistula, capitala unei pro­ vincii cu acelaş nume), Ia 1259 este un eveniment foarte impor­ tant în istoria Poloniei, căci este a doua năvălire mare a Tăta- 1) Rocznik Krot. Krakotoski, în Monum. Polon. hist., Lwow 1872, vol. li. 2) Adam Naruezeioicz, renumit istoric polonez, în opera sa Historya narodu polskiego, Lipsea 1836,. voI. VII, pg. 29 Nota, dă acelaşi text din Cronica cracoviană: "Tartari, subjugatis Bes­ sarabenis, Lithwanis, Rutenis etc" şi pune numele .Bessarabcnts­ în legătură cu numele provinciei Basarabia ("Bessarabija"). Vo­ lumul consultat de mine a aparţinut lui Hasdeu. 3) Rocz. Kr. Krak., Mon. Pol. hist., II 806. 4) Rocznik Svietokrzyski, Mon. Pol. hist., III. 5) Editorul face (la pg. 73) observaţia că numele Bersabeis apare în manuscrise în diferite variante ca: Bersabeis, Bersabis, Bersabis şi Sarsabis. Tot odată el observă (Ia pag; 72) că edi­ torii germani ai acestei cronici redau numele Bersabeis prin Bes­ sarabis ("Bessarabis zamiast Bersabeisrş. 6) Rocz, Swiet., Mon. Pol. Hist, 73. 7) DI. Ilie Gherghel cunoaşte numele din ediţiile germane ale cronicei şi e interesant că şi d-sa îl redă ca .Bersabensisr iar nu .Bessarabents: (Arhiva pe 1926, No. 1, p. 62). Probabil totuşi că Germanii au cunoscut manuscrise în care numele era redat în forma Bessarabenis şi Bessarabis. 8) In acest caz ar fi putut fi vorba cel mult de Românii care convieţuiau cu Nogaii şi Cumanii în Moldova răsăriteană, iar nu de cei din Valahia. [70] 1) Mon. Polon. hist. V 892, 2) - Id. II 153. . 3) - Id. II 585. Ad. Naruszewicz, op. cit. VII 165 Nota, îl numeşte pe acest cronicar Baszako. . 4) Zbior dzieiopisow polskich,Warszawa 1766, 1, supt 1259. 5) Idern II 282. . 6) J. Duglosz, Historia Polonika, Leipzig 1711, voI. 1 supt 1259. 7) L. A. Gebhardi, Geschichte des Reichs Ungarn, Pesth 1802 voI. II 112; Iqn. A. Fesster, Die Geschichte der Ungarn, Leipzig 1848, voI. II 603. Fessler arată într'o notă (op. cit. pg. 603) că informaţia o are dintr'un document din 1621, contem­ poran deci cu faptul relatat (" Ur�unde des Bela fiiI' den Agramer Probot Tobias Boynd"), . . 8) Gebhardi, op, cit. II 119; \Fessler op. cit. II 603. 9) S. Soloviev, Istoria Rosii drevnrerstch vremen., Moskva 1853 III 224, 225. rilor în această ţară, după cea de la 1241. Despre ea vorbesc toţi cronicarii şi istoricii poloni. Citez izvoarele cele mai impor­ tante, în afară de cele două care conţin numele obscur Bersa­ benis, Bersabeis. 1. Annales Mansionariorum Cracoviensium; 1) 2. Rccznik (-Cronică) Krasinski ; 2) 3. Cronica lui Godyslaw Paszka ; R) 4. 'Martin Bielski 4); 5. Matei Sirykotoeki 5) 6. Ioan Dlugosz fi). Evenimentul de la 1259 este menţionat şi în izvoarele con­ temporane maghiare. Tătarii, înainte de a face această expediţie, a propus regelui ungur Bela IV o alianta, pe care acesta a re­ fuzat-o 7). Pe când regele ungur punea la cale împăcarea cu Otokar al Boemiei, în urma luptei de Ia Marchek (Bohemia) ne. noroc oase pentru Bela, o hoardă tătărească de 52000 luptători trec Carpaţii Nordici cu gândul de a năvăli în Ungaria. Bela IV soseşte la timp, îi surprinde şi îi nimiceşte aproape pe toţi (la 1261) 8). In preajma anului 1259 au loc lupte crâncene între Po­ loni, Lituanii păgâni, Ruşi şi alte popoare aliate unele împotriva. altora. Chiar la 1259, Lltuanii, conduşi de regele lor Mindovg (creştin numai de formă), aliaţi cu Prusii păgâni (Prutheni), pus­ tiesc cumplit Prusia Cavalerilor Teutoni, apoi se îndreaptă spre Polonia, înving oastea poloneză iar comandantul acesteia, un print, este ucis 9). Aceiaşi Lituani, împreună cu alte ramuri de popoare letice, înrudite cu ei, trebue să fi luat parte şi la ex­ pedlţla de la Sandomir, care are loc Ia sfârşitul aceluiaşi an 1259. 70 T. HOTNOG [71] COMUNICARI --- 71 Cu un an mai Înainte Daniel, regele rus al Haliciului, im­ preună cu fratele său Vasilie şi cu fiul său Lea, însoţiţi şi de Polooţi ("majacego 3 soba Poiowcov"), atacă Polonia 1). . Am dat aceste puţine detalii pentru a înţelege mai bine textul laconic al Cronicei Cracoviene, din care Ia prima vedere s'ar părea că Tătarii au făcut expediţia de la Sandomir singuri, după ce au fost subjugaţi Bersabeni, Lituanii, Ruşii etc. 2) Pe când din toate celelalte izvoare reiese ca Tatarii împreună cu Ruşii, Lituanii şi alte popoare.. care în acel timp erau în stare de duşmănie cu Polonii, au năvălit în ţara acestora şi au ase� diat cetatea Sandomir de pe Vistula pe care au cuprins-o prin vicleşug şi apoi au măcelărit şi înnecat în fluviu populaţia refu­ giată între zidurile acestei cetăţi. După aceia năvălitorii au pornit pe cursul Vistulei în sus spre Cracovia, mergând până Ia Bithorn. Direcţia atacului a fost dinspre nord-est (Lituania) spre sud-vest 3). Ca expediţie au luat sigur parte Tatarii supt conducerea hanilor Nogai şi Telebuga, apoi Ruşii din Galiţia şi Lituanii. In această privinţă toate izvoarele sunt de acord, afară doar de Cronica lni Godyslaw Paszka, Ia care lituanii sunt ·înlocuiţi cu Pruthenii (·Prusii păgăni), popor înrudit de aproape cu Lituanii şi care, cum am văzut mai sus, la 1259 se războiau împreună contra Polonilor. Tatarii, Lituanii şi cu Ruşii an avut cea mai mare importantă atât prin număr cât şi prin faptele războinice, 1) Teodor Narbutt, Dzieje narodu litewskiego, Vi1na 1839, V 58-63. Despre Cumani, (Polovţi) aliaţi cu Ruşii de data asta nu împ triva Pol anilor, ci împotriva Iatvingilor ajutaţi de fraţii lor .Prussl i Bortî" , supt anul 1251, vezi Ia S. Soloviev, op. cit. III 226-227. ;2) - 01. Gherghel dovedeşte în "răspunsul" d-sale din Arhiva pe 1927 No. 1 Pg. 70 că n'a înţăles de ce eu socotesc ca o greşală grosolană de strategie din partea Tătarilor" dacă ei vin la Sandornir trecând mai intăi prin Muntenia. DI. on. spune că n'a afirmat aşa ceva şi nici nu rezultă din textul cronicei. Dvsa a interpretat numele Bersabensi cu Basarabeni şi prin aceasta a afirmat, fără să-şi dea poate seamă, că Tatarii sunt foarte ageamii în ale războiului, cum voi dovedi mai departe. 3) D'Ohsson, Histoire des Mongols II, 183: "Apres avoir fait en 1259 une incursion en Lithuanie, ou ils egorgerent tous les habitants ... ils (Ies Tatars) entrerent en Pologne avec des tro­ upes russes et Jithuaniennes, qu'ils faisaient marcher sous leurs drapeaux". . [72] 72 T. HOTNOG săvârşite cu prilejul acelei expediţii. De aceasta nu se poate în­ doi nimeni. In izvoare mai apar încă două nume de popoare: Cum anii şi Bersabenii; şi anume in izvoare diferite. Cronica lui Godyslaw Paszka relatează astfel: Anno quo supra (1259), ante festum Sancti Andreae apostoli peccatis christianorum, intraverunt Tartari cum Pruthenis ( = prusii păgîni), Ruthenis, Comanis et aliis gentibus terram Sandomirensem ... " 1) _ .. -- In acest text observăm că Bersabensis din Cronicile ano­ nime polone, e înlocuit cu Comanis, Am putea deci să identifi­ căm cu mai mare uşurinţă Bersabenis cu Comanis (= Cumanii), de cît cu Basarabii ( = Rominii din Muntenia). Dar indentificarea Bersabeni-ux cu Cumanii au făcut-o de -, fapt, de mult istoricii străini. Astfel Fessler, vorbind de faptele războinice ale regelui Bela IV spune că acesta aleargă in grabă (la 1261) spre trecătorile Carpaţilor nordici, contra Kapcaki-io» de subt comanda hanilor Nogai şi Telebug, cari cu o hordă corn­ pusă din Tatari, Lituani, Cumani ("Polowzer") şi Ruşi tributari ("Zinsbare Russen "), după ce pustiiseră regiunile Sandomiriei şi Cracoviei, năvăliseră apoi în Ungaria muntoasă.") Acelaşi fapt îl istoriseşte, după izvoare contemporane, şi Gebhardi. 3) E greu de admis că Bersabenii din cronicile poloneze au fost Romîni şi iată de ce. 1. Cronicarii polonezi înşiră numele de popoare după im­ portanţa acestora şi, poate, după cum ele sunt mai mult sau mai puţin cunoscute. Greu ne .. vine a crede ca ei să fi menţionat pe Romîni şi să fi omis pe Cumani (Polovţi), popor atât de impor­ tant şi de cunoscut Polonezilor. Polonezii, ca mai toate popoarele sIa ve, au numit la început pe Romîni Vlahi (ei întrebuinţează forma rusească Voloch spre deosebire de Volo"ch cu care denumesc pe Italieni). Dacă ar fi luat parte, într'adevăr, Romînii la asediul Sandomirului, cronicarii i-ar fi numit de sigur Volochy, iar nu Bessarabeni. Numele Bes­ sarab, cu înţăles de Romîn, nu apere în izvoarele poloneze înainte de sfîrşitul sec. al XIV, fapt carei nu trebue trecut atît de uşor --i) Godysl;w Paszka, Mon. pbl. List. II 585. 2) Fessler, op. cit. II 603. \ 3) Gebhardi, op. cit. II 112. El numeşte pe Cumani .Ku­ maner". [73] COMUNICĂRI 73 cu vederea. 1) Trecuse acum aproape jumătate de secol dela marea victorie a lui Basarab Vodă contra regelui Carol Robert. Acest rege trufaş se socotea un mare apărător al catolicismului, aşa că înfrin­ gerea suferită în munţii Valachiei din partea "ciobanului" Basarab, cum îl numise el înainte, va fi făcut o puternică impresie Ia popoa­ rele catolice, în special Ia 'Polonezi. Tot acum (sfîrşit. sec. XIV) domneşte Mircea Basarab, numit de istoricii bizantini numai Basa­ rab, voevod care a avut un rol important în luptele dintre creştini şi Turci. La 1259 Polonia nu era încă vecină cu Moldova, pe cînd la sfîrşitul secolului următor era. Intre 1259 şi 1400 are loc ma­ rele fapt istoric al înterneerii principatelor romîneşti, fapt care contribuie foarte mult la răspîndirea numelui de romîn. Turcii numesc Moldova Boghdan, dar nu înainte de a fi trăit adevăratul intemeetor al Moldovei, Bogdan Voevod. Altădată, înainte de a fi studiat cu deamănuntul chestia, afirmasem că Bersabenii din cronica pe scurt a Cracoviei trebue .să fi fost numele vre-unui popor letic 2) Acum însă după ce am cercetat izvoarele mai importante, cred că Bersabenii (cu toate variantele lui din manuscrise) reproduce, cu mici modificări Ione­ tice, numele vechiu şi popular Ia Polonezi al popoarelor maho- metane, de forma besermen. \�, In apropierea anului 1260 împărăţia hanilor mongoli era colindată in lung şi lat de tot felul de rnisionari : mahometani, creştini (catolici şi ortodocşi), mos ai şti şi budişti, care, profitînd de toleranţa religioasă a Tătarilor, căutau să convertească la re­ ligiile respective popoarele de sub stăpînire mongolă. Cele mai mari şanse le aveau însă mahometanii deoarece ei reuşiseră să convertească încă din secolul al Xvlea pe Turcii Seldzuci şi pe Turcornanii din Asia, iar în secolele XI şi XII ei cîştigaseră ade­ derenţi printre unele popoare din jurul Mării Caspice. Este sigur că la sfîrşitul secolului al XII Bulgarii de pe 'Volga (mai sus de oraşul actual Kazan) erau mahometani în mare parte 3). Dintre aceştia au venit, foarte probabil, Bulgarii mahometani+ş care 1) D�l I. Gherghel, în art, cit. pg. 69 şi 70, îmi dă să înţăleg 'că d-sa este dintre rarii fericiţi cari ştiu că Polonii numesc pe Rominii din Muntenia şi Basarabi. Mai ştiu şi alţii.. " 2) Arhiva pe 1926, No. 1, pg. 63. 3) D'Ohssol1, ap. cit. 1 345. 4) Cronicarii maghiari îi numesc "ismaelitae". r , Il ii i , [74] 74 T. HOTNOG --- �----------���-�- acaparaseră negoţul Ungariei în sec. al XIII). Mahometanii aveau, mai multă trecere la Tatari de cît creştinii după cum mărturiseşte Rubruquis (misionar creştin la Tătari între 1253 şi 1255), fapt care dovedeşte că ei făcnse o propagandăputernică mai înainte şi îşi cîştigaseră mulţi adepţi. La 1272 Tătarii trec În masă la maho­ metanism "), însă ei incepuseră a se mahometaniza mai dinainte. Este foarte probabil că înaihtea Tătarilor trecuseră la isla­ misrn şi alte .popoare turceşti din cuprinsu imperiului mongol. Trebue să fi fost mahometani mulţi Curnani, care nu urmaseră pe Kuten în Ungaria, ci se supuseseră Tătarilor. Cumani şi Pe­ cenegi .mahometani au fost şi în Ungaria, după cum dovedeşte şi numele de localit. Boszărmeruj (în comit. Sabolcs şi Bihor). 2) In oastea numeroasă a regelui Bela IV care a fost înfrăntă de Otokar al Boemiei, la 1260, între multe alte naţiuni erau şi Va­ lachi; lsmaetiţi (= Bulgari mahometani din Ungaria), Bezzermini şi Tătari. H) Bezzerminii aceştia erau ori Cumani şi Pecenegi din Ungaria, ori Cumani mahometanidela Dunăre (din Basarabia veche). Numele besermen, la început cu sensul de "mahometan",. a devenit apoi nume etnic pentru unele popoare. Astfel se nu­ miau pe la 1245 Bisermini, o populaţie turcească depe ţărmul oriental al Mări Caspice, despre care Plan Carpin spune că vor­ biau limba cumană. 3) Se numesc până astăzi Bessermeni o po­ pulaţie Iineză, compusă din câteva mii de suflete, din guverna­ măntul Viatka (Rusia). Limba acestora este un dialect uotiak (limbă finică) 4). Tot Bessermani se numiau înşişi, cu preferinţă, Tătarii în sec. XV şi XVI ("Bessermani appellari gaudent") '"'), � Besermen ca nume etnic derivat din beserman = mahome­ tan, a fost explicat de mult. Astfel Molie-Brun, Geographie uni­ vers. 1, pg. 228, vorbind de poporul Besserminilor, menţionat de Plan Carpin, spune: �Le nom de ce peuple est sans doute une 1) Rambaud, Histoire de la Russie, ed. IV. Paris 1893 p. 146. 2) Z. Gombocz es 1. Melich, Magyar etymologiai szatar, Bu­ dapest 1914 col. 530-531. 3) Gebhardi,op. cit. II 112, 113. 4) Molie-Brun, Geographie, universelle. Paris 1841, vol, 1 ed. V, p. 228; Tiu. de Saint-Martin et L. Rousselet, Nouveau dictionnaire de geogr.o univers., Paris s. a. v. 1 p. 425 (n une tribu de Bissermianes"], \ 5) Philippus Cluoerus, Introductio in universam geographiarn etc. Amstelaedarni 1729. Nota Bunonis pg. 475. [75] COMUNICĂRI 75 corruption de celui de musulman, etdesigne les . mahornetans. -qui demeuraient sur les cotes ()rientalesde larner Caspienne ". O discuţie pe larg a cuvâutului besermen (cu multe varianta în diferite limbi) o fac: Gombocz Z. şi Melicli 1. în Dicţionarul eti­ mologic al limbii ungureşti, Budapesta 1914, sub b6sz6rnU31lY (în ungureşte) şi Hannes Skăld în Slavi a 11 (pe 1923) într'un articol intitulat: Un emprunt slaoe aux tanques turques (pg.290-203). In rezumat autorii aceştia spun ca "cuvântul arab muslim (der sich in Gotteswillen ergibt), il dat în limba persiană derivatele musliman, mtişulman. Dela Perşi cuvântul' a trecut la primele popoare turceşti mahornetanizate, care I-au transformat în mu­ surman şi apoi în busurman, busurman.rbasarman. Dela po­ poarele turceşti islamizate şi dela Tătari, cuvântul a treeut la toate popoarele sia ve, la Unguri, Români şi Germani 1):' rbt be­ sermeni se numiau, foarte probabil, şi Bulgarii mahometani, atât cei din Ungaria cât şi cei depe Volga în sec. XII şi XIHi21; . Tătarii, pe la 1250, stăpăneau toată regiunea stepelor Ru­ siei sudice şi orientale şi subjugaseră toată Rusia centrală şi ra­ săriteană. Când au atacat 'Polonia la 1259, ei aveau desigur multă oaste de religie mahornetană, recrutată dela popoarele tur­ ceşti din Zipcak şi ţinuturile Mării Caspice şi dela popoarele fi­ neze din. bazinul Volgei şi al afluenţilor ,săi. Musulmanii din hoar­ dele tătăreşti care adăogau la barbarie şi fanatismul religiei lui Mahomet, se vor fi distins în cruzimile săvărşite Împotriva ghiau- rilor dela Sandomir. Cea mai mare parte dintre ei trebue să fi t I fost Cumani (Polovţi), de oarece aceştia erau 'Ioarte iscusiţi în I lupta cu arcul 3) şi apoi avem şi mărturia unor izvoare contem-l porane 4). Autorul anonim a înţeles, foarte probabil, prin Bersa- beni (=* Beserbeni, Beserrneni) ori pe Cumanii mahometani, ori pe toţi luptătorii mahometani la un loc din hoardele hunilor Te- lebuga şi Nogai. 1) bessirmenqn, bessermeine, provenite foarte probabil din ungur. boszormen,lf (Gombocz şi Melich, op, cit. 530-531), 2) Ibid. O dovadă poate fi şi grupuleţul votiak,numit Be­ sermeni până azi şi care trăeşte pe teritorul evechilor Bulgari (guvern. Viatka). Vezi nota 3 pg. 8. 3) Cumanii au fost cei. mai buni arcaşi din oştile ungureşti, mai cu seamă în timpul lui Bela IV, a lui Ştefan, fiul sau, şi a lui Vladislav Cumanul. . 4) Cronica lui Godyslaw Paszka şi istorici mai noi (vezi mai sus). ' :1. [76] 76 T. HOTNOO Bersabenl, Bersabei reproduc foarte probabil numele Bă­ .sărmăn pronunţat Băsărbăn fie de înşişi Cum anii, fie auzit astfel -de către Polonezi. Pentru schimbarea m ::> b în limbile turceşti putem folosi ca exemplu însuşi cuv. besermen -0nO!) 3), adică Câmpu-Longu. care nici până azi n-a devenit Câmpu-Lâng ci numai C.-Lung. Apoi, în doc. româneşti din sec. XVI şi XVII e : Câmpolongu, Dornnedzăă, covântul �), monte 5) etc. pe lângă, fireşte, Câmpulung, Durnnedzău, cuvântul, munte, dar nu Cârnpuldng, Dâmnedzău, câvântul, mânte 2). Şi, tot din vechime, graţie aceleiaşi tendinţe fo­ netice, în graiul unor aurari din jud. Gorj, cari se poate că sunt de orlgin e italiană (dalmatină sau veneţiană), cuvântul italian so­ togrondal, care înseamnă straşină sau acoperişul casei, a devenit 1) Cf. Mlklosich: Beitrăge, Voc. II, 62 şi Tiktin în ZfrPh. XI, 78 şi XII, 220. 2) Hasdeu: Cuvenie, 1, 155.; ef. rnsnte alături de munte in Grai şi SUflet, 1Il, 1, p. 12. Uneori însă z=o în texte. 3) In ediţia Bonn, a. 1838, Il, p. 457. 4) La N. Iorga: Documente rom. din Arhivele Bisiriţei, Il. 35, 49, 88. 5) La 1. Bogdan: Letopiseţul lui Azarie, Bucureşti 1909, p. 4. [84] 84 IUE BĂRBULESCU ------------- numai sugrunde ') iar nu sugrânde. Aşa precum, din pricina ace-­ leiaşi tendinţe spontane şi normale, chiar astăzi, în diferite sate mai probabil încă în anul 1376, când vedem pe Ludovic numind un Ban unguresc la Severin, ceea ce însemna o declaratie de război. Precum Regele Ludovic pornise cu război la urcarea pe tron a lui Vladislav contra acestuia, fiindcă: ,.fără a fi cerut-cum zice ,.in diploma sa respectivă-şi obţinut consirnţimântul Regelui ma­ .ghiar Domnului său firesc, proclamându-se Domn cu voia şi in .inţelegere cu poporul SăU spre batjocura suzeranului său" 1), tot astfel el, acuma, porni război contra lui Radu 1, care procedase tot astfel, cum procedase fratele şi predecesorul său; de acea campania având loc in Iulie 1377, ţinând seamă de timpul necesar pentru pregătirea campaniei de către Regele Ludovic, e probabil că urcarea pe tron a lui Radu avu deja loc în 1376, când apare in diplome şi Banul unguresc de Severin. La izbucnirea războiul ui, situaţia politică faţă de Ungaria În Ţara Românească era tocmai aceaşi, cum am spus mai sus, ca şi În ultimii ani ai lui Vladlslav 1. Radu I era aliat atât cu cumnatul său Straşimlr, Regele Bul­ gar din Vidin, cât şi cu Turcii. Campania lui Ludovic avu dar loc contra acestor trei inamici cum e zis desluşit in textul primitiv al cronicei italiene. Bătălia avu loc În ziua de 7 Iulie, după cronica italiană, .ne!« parti d'Ottgaria, cum zice aceaşi cronică, adică despre păr­ ţile Ungariei, probabil dincolo de Dunăre, în regiunea Severin ului, de unde Ludovic atacase şi pe Vladislav l. Dintr'o parte şi din alta ar fi fost patruzeci de mii de luptători. Lupta fu înverşunată. şi, la un moment, Ludovic era În pericol de a fi zdrobit mai cu sarnă din cauză că Senioria de Veneţia ar fi dat zece mii de ar­ mure complete inlidelilor, dându-Ie astfel putinţa de a echipa zece mii de Călăreţi, şi s'a aflat personal într'un mare pericol, dar sur­ venind ajutorul lui Dumnezeu, el scăpă şi reuşi a respinge şi a învinge pe duşmanii săi. La această luptă se referă dar istorisirea lui Mannesdorfer despre ofranda ce făcu Regele Ludovic blsericel din Maria ZeII spre mulţumire de a fi scapat 2). După cronica italiană. Ludovic ar fi repurtat o izbândă strâ- 1) Hurmuzaki, Docurn, 1, 2, 93. 2) A. Huber, Ludwig 1 von Ungarn und die ungarlschen Vasallenlănder, . În Archiv fUr oesterreichische Geschichte, LXI (1885) pp. 39-43. [92] '92 C. KOGĂLNICEANU .� Iucltă, după cum ar fj scris el lui Francisc de Padua, deşi nu se poate controla aceasta căci, după cum am spus, scrisoarea însăşi nu se află reprodusă. Istoricul austriac Huber ') a contestat această victorie, ba chiar lupta însăşi. Şi în adevăr, dacă Ludovic ar fi repurtat o victorie atât de strălucită, este de mirat, cum e şi părerea lui Huber, cum că nu se face menţiune despre această victorie nici în scrisorile papale, nici macar în biografia lui Ioan de Ktikiillo, nici în una din cronicele occidentale, şi Huber conchide că această luptă nici n'ar fi avut loc şi că n'a existat decât în închipuirea călugărilor din Maria ZeU, Din cronica italiană, se constată că lupta a avut loc, dar pro­ babil că rezultatul luptei n'a fost o victorie str ălucită, ci Ludovic deabea a putut respinge şi scapa de pericolul personal pentru care dărui bisericei din Zel! o statuetă a Maicei Domnului şi a'te reliquii. In scrisoarea sa, se poate că Ludovic, spre a masca o în­ frângere, sau exagerând succesul obţinut, să fi anunţat o victorie strălucită, după cum Matei Corvin, un secol mai târziu, rănit şi invins de Ştefan cel Mare, Ia Baia, anunţa amicilor sâl din Ragusa o mare izbândă ungară. In ori ce caz, el nu reuşi nici a impune un Ban la Severin, care rămase în posesiunea lui Radu 1, nici a-l sili pe acesta de a-l recunoaşte ca suveran, de oare ce intr'o diplomă, din acelaş an, 1317, din 19 Noernvrie, recunoaşte el singur aceasta mângăindu-se : ,,<::u speranţa că ClI ajutorul lui Dumnezeu va ajunge a pune iarăşi "mâna pe Ţara-Românească ... " 2) Această luptă arată că Radu "prea slăvit prin legendă şi uitat de istorie" 3) n'a fost numai un pios ctitor de mânăstiri şi biserici, dar tot odată şi un războinic viteaz, împotrivindu-se celui mai pu­ .ternlc monarh din timpul său. De acea îl şi vedem reprezintat pe monedele sale ca cavaler armat din cap pănă În plcîoare=-caz chiar unic în numisma­ tica noastră.- Dar dacă Banatul SeverinuJui cu cetatea şi cu partea olteană din întreg Banat dincoace de Carpaţi, tocmai graţie acestora a remas În stăpânirea voevodului român, feudele xle dincolo de Carpaţi, duca- 1) Op. cit. \ 2) Hurm. Doc. 1, 2. pp. 242-243. 3) G. l. Brătianu, op. cit. p. 8L [93] RADU 1 (1376-1382) 93 tul Făgăraşului şi al Almaşului aii cont'nuat a rernâne in stăpânirea ungară, cum fusese şi in ultimii ani de domnie duşmănoasă a lui Vladislav 1, fată de Ungaria. Căci din momentul ce voevodul român nu mai recunostea suzeranitatea maghiară, neaparat că perdea fon­ durile transilvănene, despărţite prin munţii Carpaţi de teritoriu românesc, De aceia afirrnaţiunea lui D. Onclul '), cum că Radu este domnul român care părăseşte ducatele de Făgăraş şi Amlaş, nu este întemeiată. Dar tot pe atât neîntemeiată este aserţlunea lui Bunea 2) Cum că Radu n'ar fi părăsit Făgăraşul, "care totdeauna ,şi neîntrerupt a fost În mâna vreunui Domn român până la 1462", Feudele transllvănene fusese Iorţamente părăsite deja de predecesorul său. Astfel in anul 1374, localităţile Vineţia şi Apele­ Calde in ţara Făgăraşului, dăruite in 1372 de Vladislav 1 lui Ladislav de Doboca şi numite atunci ca fiind În "terra Fagaras", sunt ara­ tate ca aparţinând "părţilortransilvane" şi făra legătură cu Ţara Românească S). Şi tot această stare de lucruri a trebuit să existe şi în domnia lui Radu, cât timp acesta nu recunoscuse suzeranl­ tatea ungară. Se vede in să că, pe la sfârşitul domniei sale, el s'a impacat cu Regele Ludovic. Impacarea însă nu se putea face decât dintr'o parte, Domnul român recunoscând suzeranitatea un­ gară, iară din cealaltă Regele Ungariei redând vasal ului său feudele transilvânene, căci Banatul Severinului rernăsese in stăpânirea lut Radu. Această împacare rezultă din înfiinţarea episcopiei catolice' la Severin şi alta la Argeş chiar ceia ce nu ar fi putut avea loc dacă relaţiunile dintre Domn şi Rege ar fi fost incordate. Se vede că restabilirea relaţiunilor prieteneşti intre Ţara-Ro­ mânească şi Ungaria avu deja Joc în anul 1379; cel puţin din acest an există o bulă papală, prin care se concede călugărilor mlnorlţt dreptul de a infiinta anumite mână stiri în "Basarat" adică în ţara lui Basarab sau Ţara Românească '), cea ce nu se poate admite decât fiind pace intre aceasta şi Ungaria. De acea este probabil că episcopia catolică la Severin a fost infiinţată deja în această epocă, de oare ce. figurează ca in fiinţă 1) Originile Principatelor Române, Bucureşti, 1899, p. 59. 2) Incercare de Istoria Românilor, Bacureşti, 1912, p.225. 3) Hurrn, Dac. 1, 2, p. 222-223. 4) Hurm. Doc, 1, 2, p. 268. [94] 94 În liber Cancel'arlae Apostolicae, scris pe la anul 1380 '). In 1 Mai 1381, fu infiinţată, după îndemnul Regelui Ludovic, o a doua episcopie catolică la Curtea de Argeş, unde s'ar fi zidit şi o ca­ tedrală, anume pentru acest scop, cu [urisdicţlunea asupra ţării dincoace de Olt, restringându-se [urisdicţiunea episcopie! din Se­ verin numai asupra Olteniei 2). Dar dacă Radu 1 s'a aratat astfel tolerant fată de religia catolică, mai cu sama din motive politice, el a fost unul din cei ma! evlavioşi voevozi ortodoxi, zidind biserici şi mânăstlrl sub indemnul lui Nicodim. De acea amintirea lui a remas in popor ca acea a unui Domn evlavios, ctitor de biserici şi mânăstiri, venerat prin tradiţia rnonastică de la Tismana şi protectorul cultului ortodox. Se vede că Radu era În legături cu Nicodim, de pe când aceasta se afla încă în Serbia, în timpul domniei lui Vladislav 1, când, după baladele sârbe, am văzut că Radu rezida la Severin. In districtul Crainei există o blsericuţă zisă Mânăstiriţă, d'asupra uşei altarului căreia se cetea până mai dăunăzi CU vântul Radu, atribuită lui Radu şi lui Nicodim 3). E foarte probabil chiar că Nicodim a venit în Ţara-Românească, după îndemnul lui Radu, în timpul dom­ niei încă a fratelui său Vladislav 1 după 1�n5, care zidi mânăs­ tirea Vo diţa, după îndemnul lui Nicodim. -Radu zidi o biserică la Călimăneşti, unde, mai tărziu, fiul său, Mircea cel Bătrăn, zidi mânăstirea Cozia 4), precum şi mănăstirea Cotmeana. Hasdeu atribuise zidirea acestui locaş lui Mircea 5), iară eu lui Dan 1 6). Ambele păreri sunt eronate. In chrisovul lul Mihail 1. din 12 Iunie 14187), el zice: "dat-am "domnia mea această poruncă arnânduror mânăstirilor, care sunt zidite de moşul domniei mele şi de părintele domniei mele dela r---.---- , 1) Dr. O. Euler, Leipzig 1888, pp. 22-26 În Epi�copia cato- lică de Severin de C. Auner în Revista Catolică, Bucureşti, 1913, p. 53 2) C. Auner, op. cît. 3) Hasdeu, Ist. Cri t. 1, p. 146. 4) Hasdeu, .lst. Crit. 1, pp, 130 131. Chrisovul lui Mir�e� din 20 Mai 1388 din care se vede că înainte ca el să fi ZIdIt Cozia exista în apropiere de C\ălirnăneşti o biserică clădită de "tatăl său Radu. 5) Ibid. pp, 131-133. \ 6) Istoria Românilor, Iaşi 1903, PP. 99-100. 7) Hasdeu. o. c. p. 139. [95] RADU 1 (1376-1392) 95 Cozia a sân tii începătoarel ge viaţă Troiţe, şi a sântei Bunei-Vestiri care este dela Cotmeana ... • Fiind sigur că Cozia a fost zidită de Mircea, nu mai incape nici o îndoială că Cotmeana a fost zidită de moşul lui Mihail 1. Eu credeam că prin moş Mihail desemna pe unchiul său Dan, dar moş e bunic; prin urmare Cotmeana a fost zidită de bunicul lui Mihail 1, adică de Radu I. Tot el a zidit şi mănăsttrea Tismana din temelie, cu concursul socrului său Ţarul sârb Lazar 1), dar muri înainte de a o fi is­ prăvit, după cum o aflăm din crisovul fiului său Dan 1, din 30c­ tomvrie 1385, În care zice: Am aflat în părnântul "domniei mele, la locul ce se numeşte Tismana, o mână stire cu toate lucrurile nesevârşită, pe care reposatul intru fericire blagocestivul Radu Voevod, părlnte:e domnie: mele, din temelie a înalţat-o, şi scurtân­ du- i-se viaţa nu s'a sevârşil ••. " Ea a fost terminată de către fiul său Dan I. Radu I făcu daruri şi la muntele Athos vechei mânăstiri, clădită, sub Imparatul Alexie Cornnenul, de Arabul Cutlumuz, res­ taurată de fratele său Vladislav 1, pe la 1373, după îndemnul mi­ tropolltului oltean Harlton, care se retrase, pe la 1386, în această rnânăstire, unde fu ales ca Protos. De acea ea figurează şi sub denumirea de mână stirea lui Hariton. De acea vedem pe fiul său Mircea cel Bătrân, dăruind şi el Sfântului Nicolae din Cutlumuz satul Cireşovul pentru pomenirea sa şi a părinţilor săi zicând : "pentru că este a noastră mânăstire". (St. Nicolaescu, în Univer­ sul din 30 Aprilie 1913). Se vede că el a restaurat şi biserica domnească dela Câmpu­ lung, zidită de bunicul său Basarab 1, unde este astru cat şi acesta şi tatăl său Alexandru J. De acea traditia populară atribuie zidirea ei lui Negru-Vodă prin identificarea acestuia cu Radu presupusul ctitor al bisericei. Din cauza legăturilor de rudenie nu numai cu Ţarul sârb Lazar şi fiul său Despotul Ştefan dar şi cu Ţ'arul bulgar din Vidin Straştmir, cu care era cumnat. deşi izvoarele istorice sunt mute asupra raporturilor dintre aceste ţări şi Tara-Românească, e:e au trebuit să fie din cele mai strânse şi prieteneşti, de oare ce Radu, ca şi frate-Său Vladislav, precum şi fiii săi Dan şi Mircea 1) Hăsdeu, o. c. 1, p. 143. Uricul lui Ştefan, despotu 1, fiul şi succesorul lui Lazar, din 1391. [96] figurează, pănă astăzi, ca o malestoasă pleiadă de eroi in baladele poporane ale acestor popoare. 1) Radu 1 ar li murit, după Onciul, in 1384. Această dată e bazată pe o argumentaţlune foarte problematică. El zice: "Anul morţii lui Radu!, a cărui mână stire o săvârşeşte fiul său Dan în 1385, este, după indiciile ce avem, 1384 (=6892). Acest an scris 3fi)CR a fost transcris greşit 3fi)KK" (6822 = 1314) ca anul morţii lui Radul Negru, confundându-se C (=90, mai târziu scris '1 cu K=20)" 2). DealtmintreIea Onciul însuşi, neţinând sarnă de această argumentaţiune, într'o scriere posterioară, pune moartea lui Radu in 1385" 3). Cred că Radu 1 a murit cu mult înainte, şi anume în anul 1382, înainte chiar ca să fi murit Regele Ludovic. Acesta, în ajunul morţii sale, în 15 Martie 1382, ordonă castelanului din Orşova, ceea ce este iarăşi o dovadă că Severinul se afla în stăpânirea Românilor, să privighieze cu atentiune la hotarele de acolo şi să raporteze despre cele ce se vor Întâmpla sau ce va auzi. 1) Aceasta denotă o schimbare a stării prieteneşti dintre ambele ţări In ultimii ani de domnie a lui Radu, o incepere de stare duşmănoasă, Se vede că Radu, închlzând ochii, fiul său Dan 1, succedându-i, refuză de a. recunoaşte suzeranltatea ma- . ghiară, şi în impetuozltatea .sa, se pregătea chiar de a năvăli in Ungaria, cea ce s'a şi întâmplat puţin mai în urmă, după cum arată aceasta Regele Sigismund, soţul Reginei Maria, fiica lui Lu­ dovic, într'o diplomă din 1390, zicând: "Din timpul când Dan Voevod cu puternica sa oştire năvăli în districtul castelului nos­ tru Mehadia". 5) La aceste evenimente neaparat voeşte a face aluzie regretatul Bunea a cărui manuscript publicat după moartea sa de Academia Română se sîârşeşte cu acest pasaglu neisprăvit: "Mai probabil este că Radu 1 a urmat pe tronul fratelui său Vladislav în anul 1382, când s'a întâmplat un lucru de mare însemnătate in Ţara­ Românească, care poate a fost chiar o schimbare de tron, căci, regele ...... " 6) Fraza nu este terminată. 1) Hasdeu, Ist. crit. 1, p, 83, \ nota 2. 2) Orig. Prlnc, Rom. p. 207.\ 3) Din Istoria Românilor, Bucureşti, 1914, p, 184. 4) Hurm. Doc. 1, 2, 275. \ 5) ibid. p. 331. 6) Incercare de Ist. Rom. p. 226. 96 C. KOGĂLNICEANU I 'r \ [197] ____ HA_DU 1 (B76-138-c2),--_ 197 ----- Bunea admite dar o schimbare de domnie şi oare şi care e­ venimente însemnate care dau de gândit Regelui Ludovic, dar. crede că e vorba de urcarea pe tron a lui Radu în locul fratelu' său vladislav, pe când aci nu poate fi vorba decât de succesiunea lui Dan 1 în locul tatălui să!.l Radu 1 care muri în acest an. Insă evenimentele de mare însemnătate nu pot fi decât, cum am pre­ supus, răzvrătirea. lui Dan şi pregătirile sale pentru o năvălire în Ungaria. Este bine stabilit dar că Radu 1 a domnit în mod efectiv Se poate zice, cu destulă siguranţă de a nu greşi, din 1376 şi până la 1382 şi că domnia lui efectivă a acestui mare Voevod nu se va mai pune la îndoială ca pâna acuma. EI lasă din Căsătoria cu Calinichia, fiica Cneazului sârb Lazar, pe Dan 1 şi pe Mircea 1 cel Bătrân. Radu este înmormântat, după toate probabilităţile, în biserica domnească dela Curtea de Argeş, fără a ::;c putea desemna cu siguranţă În care din mormintele descoperite acolo, în ori ce caz nu în morrnântul ctitoresc, În care s'au aflat. rămăşiţele mai intacte de ctitorului bisericei. şi care este predecesorul şi fratele lui Rad111 Vladislav 1 sau VJaicu. 1) C. KOOALNlCEA�U Do�ctrina economică a @Codului Calimach Alăturea de materialul documentar, Iegisl aţia pozitivă COil­ stitue in mod netăgăduit un mijloc efectiv de cunoaşterea unei e·­ poei în structură, tendinţile şi mentalitatea ei. Pentru cunoaşterea vieţii economice În special sunt folositoare legislaţiile economice, pe lîngă cari se adaugă cele civile, pentrucă fiecare din ele con- 1) A se vedea despre Radu 1 şi următoarei e mele scrieri: O genealogie, răspuns d-lui N. Iorga în Conv. Literare, Noernvrte 1912, p. 1262-63: Biserica S]. Nicolai Domnesc dela Curtea de Argeş in Conv, Uter, Octornvrie 1922, p. 723-730; S]. Nicolai Domnesc În Conv. Uter. Octornvrie 1924, p. 759-766 şi Negru- Vodă în Conv. Uter. Iunie 1926, p. 456-422. 2 [198] 198 G. ZANE sacrînd raporturi de ordin material Între membrii societăţii, sau între lucruri şi oameni, evidenţiază pentru o anumită epocă o stare de fapt generală. Astfel chiar numai din cercetarea legisla­ ţiei civile se poate şti care era la o anumită epocă concepţiunea dominantă asupra bunurilor, valorii, producţtunu, factorii de pro­ ducţie, muncă şi capital, organizarea producţiunii, schimbului, pre­ ţului, monedei, creditului, proprietăţii, rentei, dobînzii, salarului etc. Mai mult chiar decit cunoaşterea coucepţtunli economice do­ minante referitoare la aceste chestiuni, cercetarea acestor texte de legi oferă mijlocul de a avea înaintea noastră înfăţişarea orga­ nizării sociale a acestor categorii economice şi prin confruntarea acestor texte cu materialul documentar-pentru a constata sfera de aplicaţie a legilor şi efectele lor-vom putea stabili astfel cu o suficientă preciziune starea socială a epocii. Codul Calimach intrat in vigoare în anul 1817 este cea din­ tăi legislaţie civilă complectă care s'a elaborat la noi şi care­ cel puţin parţial-s'a aplicat într'o eră de adînci preiaceri eco­ nomice şi sociale. Cercetat in doctrina sa economică se pot ob­ ţine rezultate preţioase atît pentru cunoaşterea stărilor de fapt de la noi şi a relaţiilor dintre societatea moldovenească şi economia ei, cit şi pentru stabilirea analogiilor dintre structura economiei noas­ tre şi a concepţiunilor despre dînsa şi alte vecine ori trecute, prin ,cercetarea isvoarelor pe cari Codul Calimach li-a pus la contri­ buţie pentru elaborarea sa. Această legislaţie constitue astfel un mijloc de o netăgăduită însemnătate pentru cunoaşterea originilor economiei noastre moderne, şi pentru fixarea locului pe care-l o­ cupa economia noastră la incepulul veacului trecut. în cadrul ce­ lorlalte economii naţionale. Cercetarea de faţă tinde să aducă o cît de modestă contribuţie la lămurirea acestor chestiuni 1). 1). Printre studiile asupra doctrinelor economice cuprinse în diferite legislaţii se pot menţiona următoarele: G. G. Tydeman. Des­ quisitio de Aeconorniae Politicae notionibus in Corpore [uris Civilis justinianeo. Lugduni-Batavorum, 1838: H. v. Scheel. Die wirtschaftli­ chen Grundbegritie im Corpore juris Civilis (jahrbucher Iur Natie­ naloekonomie und Statistik, VI.) Jena. 1866; Endetnann. Studien in der romanisch-kanonistischen Wirtschaîts-und Rechtslehre, 2 vot Berlin. 1874-83; Ad. Bruder. Zur oekonornischen Charakteristick des romischen Rechtes. (Zeitschrift fUr die gesamte Sraatswissen­ chaiten) Tiibingen. 1876-9 ; P. Oeiimann. Die Volkswirtschaftslehre des Corpus [uris Clvilis. Berlin 1891. ; Bechmatin. Oeschichte des [199] · DOCTRINA ECONOMICĂ A CODULUI CALIMACH 199 PARTEA 1 Noţiunile Iundamentale economice CAP. 1 Concepţia bunurilor Noţiunea fundamentală a economiei politice-bunul-este şi unul din elementele principale ale legislaţiunii civile. Economis­ tul şi juristul nu pot vedea bunurile sub înfăţişări deosebite, căci în fapt bunul în sens economic şi bunul în sens juridic repre­ zintă unul şi acelaş lucru. Nu poate exista bun economic care să nu fie în acelaş timp bun în sens juridic, de oarece însuşirea de obiect de drept condiţionează existenţa bunului economic şi deci intrarea sa în sfera de studiu a economiei politice teoretice. Carac­ teristica principală a unui lucru, socotit bun economic, constă d n apropriabilitate, caracteristică care în viaţa socială dă naştere la raporturi de drept între una sau mai multe persoane şi un lucru oarecare. Existenţa sau non existenta acestui raport constitue criteriul de clasificare a tuturor lucrurilor cari Servesc viaţa orne­ nească, În bunuri economice şi bunuri non economice sau libere 1). Kaufs Im rornischen Rechtes. Erlangen, 1876; Paul Thomas. Essai sur quelques thcories econorniques dans le Corpus Juris CiviJis. Paris. 1899; R. Kaulla, Der Wertbegriff im rornischen Rechr. (Z. Iur d. gesammte. Staatsw.) 1902. Jn afară de aceste monografii, legislaţiile din punctul de vedere al doctrinetor economice sunt stu­ diate şi În diferite istorii de doctrini economice, Ca în Iulius Kautz, Die geschichtliche Entwickelung der National- Oekonornik und ihrer Literatur. Erste Abtheilung. Wien. 1860; Fr. Schulie. Die Geschichte der Quellen und Literatur des canonischen Recnts von Gratian bis aui Gegenwart. Stuttgart 1877; L. Cossa. Histoire des doctrines economiques, Paris. 1899; A. Oncken. Geschichte der National­ oekonornie.Il A.. Leipzig 1920; J. Rambaud. Histoir e des doctrlnes cconomlques. llI-e Ed, Paris. 1909 ; R. Gonnard. Histoire des doc­ trines economiques, Paris. 1921-2; R. Kalllla. Die geschichtliche Entwicklung der modernen Werttheorien. Tubingen. 1906. 1) Asupra bunului economic vezi �i G. Zane, Introducere în studiul problemei valorii. Iaşi. s. a. p. 69 şi urm. Criteriul muncii adoptat in această lucrare pentru clasificarea bunurilor în economice şi neeconomice nu contrazice criteriul de mai sus, al existenţii sau neexistenţii unui raport de drept între persoane şi lucruri. In fapt rezultatele obţinute prin întrebuinţarea unui criteriu sau al celui­ lalt sunt exact aceleaşi, de oarece un lucru ca să devină ob.ect de drept trebuie ca el nu numai să aducă un f910s, dar produce­ rea sa săneces'te o cheltuială de muncă umană. [200] 100 G. ZANE Astfel la bala doctrinei ee momice a unui cod civil trebuie să stea concepţia sa despre bunuri 1). Codul Calimach, identifică "lucrul � cu "bunul" întrebuinţînd in ediţiunea primă terminologa de .,ltPO:·fI�a." cuvint care exprimă o noţiune mai largă decît acel de "lucru" deoarece prin cuvintul grecesc se înţelege lucrul in sensul cel mai general posibil. 2) Adoptarea acestei terminologii este datorită textelor din Ba­ zilicale care Întrebuinţează pe "ltpa·TI�a." în sensul latin de "res". De influenţa acestei terminologii romane n'a rămas strein nici codul civil austriac) care întrebuinţează pe "die Sache". Această influenţă însă n'a pătruns în codul Napoleon sau în codul nostru civil actual, care adoptă terminologia, primul de "biens" si al doilea de "bunuri", prin însuşirea unui termen special din dreptul roman anume "bona" care avea Însă un înţeles mult mai larg decît cel de "res". Terminologia aceasta a bunului, adoptată de codul actual civil şi întrebuinţată de toţi juriştii şi economiştii moderni, are dealtrnin­ terea o străveche origină; Thotnas d'Aquino ca şi Aristotel o în­ trebuinţează curent, înţelegînd printrInsa noţiunea de lucru "res" şi dîndu-i definitia: botuun est, quod omnia appeiuni. 3) Bunul astfel denumit, Codul Calimach iI defineşte ca fiind "tot acea ce nu este persoană şi slujeşte spre întrebuinţarea oamenilor", adoptînd prin aceasta, concepţia codului austriac 4). Deci existenţa bunului este condiţionată de două împrejurări, una care se referă la constituţia sa, deci o condiţie obiectivă, şi anume aceia că poate să aparţină 1) "Distincţiunea care a fost stabilită Între bunurile economice "şi acelea cari nu sunt, se modifică după pozitia socială a indivi­ "zilor şi claselor, după legislaţia în vigoare asupra libertăţii, con­ "strîngerii, muncii, dreptului de proprietate şi întrebuinţării bunuritor ,,(a bunurilor libere şi economice) ; noţiunea de bun economic de­ .. vine astfel o noţiune juridică, ea se mod fică la diferite popoat e, "după puterea lor politică, după avantagiile cari sunt în legătură "cu situaţia geografică a ţării". A. Wagner. Les fonc!ements de l'econornie politique tr. par L. Polack, Paris. 1904, t. I. p. 424. 2) Ni servim de K00�� TCOA�'�Y.OG reu -tPVP,(1tMOU ,"% MOAOcY.6wG. Eu (cY.O(W 1817. şi de Codica civilă seau politicească a Pr nţipatului Moldo­ vei. Eşii, 183�. 3) Vezi Edmund Schreiber. \Die volkswirtschaitlichen An­ schaungen der Scholastik selt Thomăs v. Aquin. Jena. 1913. p 53. 4) Art· 285. AUes, was von den Person unierschieden ist, uttd zum Gebrauche der Menschen dient, wird im rechilichen Sinne fine Sache genanni. [201] DOCTRINA ECONOMICĂ A CODULUI CALIMACH 201 orişicărei categorii din lumea exterioară, afară de aceia a persoanelor, şi o condiţie subiectivă, aceia de a putea aduce un folos, prin fnhebuinţarea sa. Definitia conţine astfel o conditie negativă şi una pozitivă, fără a căror îndeplinire un lucru nu poate intra În sfera juridică a bunurilor. Persoanele deci, nu pot fi socotite ca obiecte de drept, de 511nt numai subiecte de drept, şi această concep­ [iune a lucrului mijloc şi a persoanei scop n'ar fi imposibil să fie o influenţă kantiană, pătrunsă În codul austriac prin intermediul juriştilor filozofi germani. 1). Astfel după această definiţiune ar urma că oamenii nu pot figura ca bunuri comerciabile, ceia ce cores­ pundea stării sociale a Austriei, dar nu celei a Moldovei, deoare­ ce vom vedea că un alt text al Codului Calimach infirmă pe dean­ tregul această definiţie a bunului. Identificarea prealabilă a lucrului cu obiectul de drept, pe care o adoptă codul nostru din cel austriac, nu provine nici din Bazillcon şi nici din dreptul roman 2). Ea este în special opera doctrinei juridice germane: Hnfet anâ, Gliick, Heineccius, dintre autorii mal vechi, Schillinş' Millzlenbruch şi Boeking dintre cei mai noui 3), 11!.l concepeau altfel lucrul decît identificîndu-l cu obiectul de drept. Westphal încă din 1791 spunea că toate lucrurile (Dinge) de pe pămînt, care fiind În raport cu oamenii au o utilitate temporară, sunt acele lucruri (Sachen) Cl.! cari se ocupă ştiinţa dreptului 4). Doctrina economică germană 1) Un an mai tirziu de tipărirea codului austriac, economistul johanll Paul Har! în Vollstrăndiges Handoucb der Staatswirtschaft und Finanz. Erlangen. 1811. spunea că "Persoana este şi rămîne scopul însuşi, averea trebuie să fie subordonată ca un mijloc" p. 141. 2) Citaţi În Ioseph Unger. Systcrn des oesterreichischen allge­ rneinen Privatsrechts. Leipzig. 1856. voi 1. p. 354. nota 6. 3) Doctrina juridică romană, şi în urmă Bazlliconul n'a dat o definiţie complectă a bunului, Care ar fi putut să treacă şi în Codul Calimach, Elementele constitutive ale unei definiţiuni a bu­ nului sunt dispersate in diverse tex e. Astfel element ul utilitate în Digeste L. 16. 4�, unde se menţionează că Jionorum appelatio aut naiuralis aui civilis est. Naturaliter bona ex eo dicuniur, quod beani, hoc est beatos [aciunt : beare est prodesse", Alte texte de'imitează noţiunea de "res" faţă de "pecl1nia" ca în Digesie L. 5. unde se precizează că : "rei appellatio Iatior est quam pecuniae, quia eliam ea, quae extra comp utationem p atrimonii nostri sunt coniinet : cum pecuniae signiţ tcaiio ad ea referatur quae in patrimonio sunt", Text citat şi în Gliick. Ausftihrliche Erlăuterung der Pandecten. II-Er TI. Erlangen. 1842. Il Auf!. p, 457. 4) Syst-rn des r ornische n Rechts liber die Arten der Sachen. Besitz, Eigentum und Verlăhrung, citat în Unger op-cît. p. 354. nota 7. [202] 202 G. ZANf:: secunda de aproape doctrina juridică. Walther 1), Ahnert 2), Benseti 3) Lueder 4) [akob 5), aveau păreri asemănătoare asupra bunurilor, accentuind ideia bunului ca mijloc pentru scopurile omeneşti, CO:1- cepţlune care se menţine şi ulterior epocii de elaborare a Codului, prin Harl sţ, Weber 7), Hufeland 8), Lotz 9), etc. Dar nici în codul austriac şi nici în codul nostru această concepţlune iniţială a lu­ crului nu-şi păstrează întegr itat ea. Astfel codul nostru cu ocazia legatelor spune «că de obşte se pot lasa legatum toate lucrurile supuse comerţului. cum şi driturile, manufacturi şi alte lucruri cari să pot preţătui .. (Art, 795), transcriind un articol din codul austriac«), De data aceasta conceptul lucrului apare mai limitat decît în de fi­ niţiunea iniţială; de unde Ia inceput el cuprindea generalitatea mijloacelor de satisfacţie, cari nu sunt persoane, de aceas tă dată i se adaugă întăi condiţia de cornerclabilitate, şi apoi se limitează creindu-se categorli aparte de bunuri din "drituri, manuîactun" termeni prin care juriştii moldoveni au tradus greşit pe "Arbeiten" prin cari trebuiau Ea înţeleagă pe latinescul "Qperae" iar pe "Hand­ lungen " nici nu l-au mai tradus, pentru că probabil nu i-au găsit termenul corespunzător. Eroarea provine din faptul că nici termenul "die Sache" şi nici acel de "lucru" nu corespundea ideii pe care 1) Ftiedrich Ludwig Waltller. Versuch elnes Systerns der Cammeralwissenschatten. Giessen. 1793, 1. 2) Christian Gotihelf Ahnert. Grundsătze der Macht und Gluckselig keit der Staaten în Rucksicht auf Relchturn und Bev51- kerung, Leipzig und Riga. 1794. 3) Heinricli Bettsen. Versuch eines systernatlschen Grundrisses der relnen und angewandten Staatslehre Iur Kammeralisten. II-te Abth. Erlangen 1799. 4) August Ferdinand Lueder. Ueber Nationalindustrie und Staatswlrtschaft. Nach Adam Srnlth bearbeitet. Berlin. 1800. L 5) Ludwig Heinricli [akob, Grundsătze der Policeygesetzgebung und der Policeyanstalten. II. Charcow (Halle und Leipzig.) 1809. 6) Iohatui Paul Harl. op cit. p. 142. 7) Benedict Friedricli Weber. Lehrbuch der politlschen Oekonomie, I. Breslau. 1813. \ 8) Goiilieb Hufeland. Neue Grundlegung der Staatswissen- schaftenkunst. Wien. 1815. voI. I. ' . 9) Joflalln Friedric!z Eusebias Lot'z. Handbuch der Staatswirt- schaftslehre. Erlangen. 1821. voI. 1. 10) Ar. 653. Alles was im gemeinen Verkehre stelzt: Sac/zefl, Rechte, Arbeiten 11l1d andere Halldluflgen, die einen Werth haben. konnen vermacht werden It. [203] DOCTRLNA ECONOMICĂ A CODULUI CALIMACH 203 voiau s-o exprlme.vcăci ambele reprezlntau o nuanţă de mate­ rlalitate, cu toate că după cum vom vedea mai jos, cele două coduri adoptă clasificarea romană a lucrurilor, în corpor ale ŞI Ill­ corporala. Astfel că nota dominantă in conceptul lucrului, silea pe redactori, ca atunci cînd vorbeau de bunuri incorpora le, să li precizeze în afară de cele materiale exprimate comun sub denu­ mlrea de lucruri. Dar Codul Calirnach se depărtează complect de cel austriac inlirmînd definiti v definiţia iniţială dată bunului prin concepţia pe care şi-o tnsuşeşte asupra persoanei. Căci în momentul clnd so­ cotea lumea bunurilor aparţinînd unei categorii distincte de aceia a persoanelor, trebuia neapărat să se precizeze conceptul per­ soanei. Personalitatea în sens juridic este concepută ca subiect de drepturi şi ideia uniforrnităţii subiectelor de drept, impu ne ega­ litatea juridică a individualităţilor omeneşti. D1n acest punct de vedere, cod ul austriac adopta ideile dreptului revoluţionar fran­ cez, prin consacrarea concepţiei despre existenţa drepturilor înăs­ cute cari se cunosc prin raţiune, impunind astfel recunoaşterea a ceiace drept se cheamă persoană 1). Această concepţie În fondul său, desigur că se găseşte intr'o deplină armonie, cu definiţia dată "lucrului" şi este adoptată şi de codul Calimach care prin art, 26 stabileşte că "tot omul are driturl fireşti, care cu desă­ vîrşire să înţăleg prin povăţuirea minţii deci dar trebui a Se socoti ca o perscană", Dar se pare că această largă concepţie asupra persoanei nu satistăcea pe redactorii codului. cari se gră­ besc să adaoge în cod o notă CLI intenţiunea de a lămuri în fapt ce este o persoană, spunind că aceasta se cheamă în legi "omul ce are într'un stat stare politicească adecă politiceşti drituri şi în­ datoriri", Se introduce astfel un element nou, drepturile politice, sub care am greşi dacă am inţelege aşa numitele drepturi poli­ tice actuale, căci el reprezintă numai drepturile civile la cari aveau vocaţie locuitorii băştlnaşi. "Tâlcuitorul" dela sfîrşltul codului, unde se definesc cîteva noţiuni juridice, spune că "persoana în legi să zice omul ce are stare civilă în vreun stat adecă drituri şi înda­ toriri civile", Numai este vorba de o recunoaştere prin "puterea povăţuitoare a minţii" a unor drepturi fireşti şi cari aparţin tuturor 1). Art. 16. Jeder Mensch hai angeborene, schon durclt die Vernunjt etnieuchtende Rechie, und isi âcher eine Person zu be­ trachten. [204] 204 Q. ZANE ._---- oamenilor; concepţia persoanei se limitează la ideia de stare civilă, de drepturi conferite în marginile unui teritoriu anumit, ocupat de o populatie organ'zată în stat. Amendarea concepţiunf iniţiale trebuia făcută pentru a ar­ moniza legea civilă cu starea socială a ţării. Nu era posibilă con­ sacrarea ideii revoluţionare franceze într'o ţară în care producţia in cea mai mare parte era rezultatul regimului iobag şi în care robia avea să mai dureze încă 30 ani după elaborarea codului Caii mach. Şi imediat după de fin iţia persoanei C. C. se grăbeşte a determina natura şi sensul robiei. Ea trebue primită, spune Codul deşi este în potriva "dreptul u! firesc" şi singurul argument pe care il invoacă pentru a o susţine, este tradiţia istorică 1). Prin rob!' co Jul declară că nu Înţelege sclava În sensul roman, care presu­ punea dreptul proprietarului chiar la viata sclavului, ci o stare de drept care consacra pe una de fapt, in care o categorie de oameni sunt lipsiţi de plenitudinea drepturilor reale şi personale. In rapor­ turile dintre stăpîn şi robi care la noi erau numai ţigani, robul este considerat ca un lucru; În raporturfle dintre rob şi ceilalti oameni el era socotit ca o persoană, Codul austriac din contra, statu­ rază cornplecta desfiinţare a robiei şi sclaviei 2). 1) .. Robia şi aceia cu privire către dânsa urmată stăpânire, "deşi sânt împotriva firescului drit al omului, sau urmat din în­ "vechime in principatul acesta, Insii şi aşa precum Romanli într'o "vreme alt urmat şi cu o mare deosebire. Căci ai-e puterea stă­ "pinului nu poate vreodineoare supt nici tin cuvînt, seau pricinii "a se intinde asupra vietii robului, iar asupra averii lui, atunce "numaI, când nu va ave legtuiţi clironoml, seau când fugind fără a se mai întoarce nu va avea neapărat clironoml (precum sunt Iii şi părinţii), seau când va vătarna, ori va păgubi pe stăpânul său ;, prin furtuşag, sau alte răle urmări. Dintre aceste vederat . se cu­ "noaşte, că robul nu să socoteşte Întru toate ca un lucru, şi încât "faptele, Iegăturile, driturile si Îndatoririle lui privesc către alţii iar "n li cătr ă stăpânul său să socoteşte el ca o persoană ; dre pt acea "esterobul supus pământeşti lor legi, şi se apără de cătră ele" Art. 21. 2) Art. 16 ... Sclaverei ader Lelbeigenschaţt, und die Ausiibung einer darauf sicli beziehenden Machi �ird in diesen Lăndern nicht gestaitet" . Servajul destul de răspîndit În Austria, Începe să fie desfiinţat Încă din timpul lui losef al Il-lea astfel că pe la Înce­ putul veacului următor nu mai exista, \ fiind Înlocuit cu un regim special pentru strelni, desfiinţat şi acesta în 1848. Sclavla deşi decretată ca desfiinţată prin Codul civil a continuat totuşi să perziste, astfel că se pune în congresul din Viena dela 1816 şi la cel din [205] DOCTHlNA ECONOMICĂ A CODULUI CALlMACH 205 In Moldova robia arunca pe piaţă marfa-om, în sensul strict a! cuvîntului, ţiganii participînd în circulaţia bunurilor ca orice alt bun cornerciab!l, avînd un preţ curent determinat de legile pieţii mărfurilor pînă în anul 1848. Astfel prin existenţa de fapt Şi Verona din 1822 hotărîndu-se desfiinţarea comerţului cu sclavi. Decretul din 1826 hotărăşte că "orice sclav de pe teritoriul im­ perial sau după navete austriace va fi imediat liber". Vezi M. v. .Stubenrauch Das allgerneine burgerliche Gesetzbuch, Wien. 1854. !. p' 114. şi urm, In. Moldova chiar după punerea în aplicare a Codului Ca­ iimach continuă a fi în vigoare "Sobo1'l1icescul hrisov pentru danii, i vânzări şi pentru tig ani" din 1785 a lui Alexandru Ma vrocor­ dat. In 1836 acest hriso v fiind din nou cercetat de jurlsconsulţf . moldoveni aceştia se pronunţă că "lămuririle ... asupra acestui so­ bornicesc hrisov fiind cuprinse în condica politicească rămân aşi a vea urmarea lor: iar pentru netărnurirea ce urmează prin zice­ rea de sărac şi starea de jos, se lămureşte ca acea stare se in­ ţelege a fi razăştt acei săraci şi alte îngiosite trepte Iăcuitoreştr, iar toate celelalte stări afară de aceste aratate nici cum nu se cu­ prind in mărginirea aceasta el sunt slobozi a dispozarisi de a­ verea lor precum vor voi după pravile" An. Parl, a Rom. VI. p . .843. Prin hrisov se stabileşte valoarea monetară curentă a ţiga­ nilor hotărlndu-se preţul unei ţigănci Ia 50 lei, iar al unui ţigan 70 lei. Valoarea lor creşte din moment ce sunt meşteşugari, In caz de neînţelegere ea urmează să fie stabilită prin judecată, a­ fară de cazul cînd robii sunt muzicant'. Supraestimaţia sclav ului în caz când poseda oarecari calităţi deosebite producătoare era cu­ noscută şi dreptului roman, ceia ce este desigur firesc. In Digeste IX. 222 se stabileşte că: "item causae corp ori cohaerenies aes­ timaniur, si quis ex cotneedis, aut stmphoniacis, aut getnellis, aut qua­ driga, atit ex pari mularum unum vel unam occiderit : non salum enim peremii corporis aestimaiio facienda est, sed et ejus tatio Iiaberi debet quo caetera corp ora depretiata sunt". Tot în ma­ terie de despăgubiri dreptul roman stabilea că vino vatui ar avea să plătească valoarea maximă din cursul acelui an, pe care sela­ vul ar fi avut-o eventual .Jdem luliatius scrib it, aestimationem lzo­ minis occisi ad id tempus rejerri quo plurimi in eo anno [uit. Digeste. IX. 2.23. Iti principate preţul curent al ţiganilor varia. In 1812 două familii de ţigani, prima compusă din barbat, femeie şi 6 copii, iar a doua din barbat, femeie şi un copil se plătesc cu 700 lei. Uricariul VI. p.-;::opili şi prin hrisov fiind preţuiţi mai puţin, 35 lei feciorul şi 25 fata. Intre 1820-1823 preţul unui ţigan era Între 200 şi 250 lei. Ac. Rom. Crest- Colect. 1907. p. 208-209. Pe timpul lui Wilkinsoll preţul unui ţigan era Între 5-600 iei. In 1834, ţiganul agricultor este estimat la 100 franci,f erarul la 70 tr., unul fără nici o meserie 50 fr. şi ° familie 300-400 Ir, Hurmuzac/zi . . XVtlI. p. 353; între 1841 şi 1842 preţul lor în Muntenia se [206] 206 G.ZANE consacrarea ei legală chiar prin Codul civil. atit definiţia per­ soanei cît mai ales aceia a bunului date in cod, nu const.tuesc o corelaţie exactă între ideia pe care vrea să o re prezinte şi starea de fapt pe care o legilerează, Contradicţia este evidentă însă ea îşi găseşte justtficarea firească în tendinţa clasei stăpl­ nitoare spre modernizarea formelor legale fără a transforma stările de fapt de pe urma cărora beneficia. Aceiaşi mentaletate o găsim şi în proectul de reformă al Codului Calirnach elaborat în 1834, în care se păstrează intactă concepţia robiei, persoanei şi bunurilor din epoca dela 1817 1). In concepţia bunurilor, Codul Calimach care pleacă dela concepţia austriacă, ajunge astfel la concluziuni cu totul deosebite de cele ale legislaţiunii vecine. El este însă în concluziuni mai menţine la J O galbeni unul, deci aproximativ vreo 320 lei socotiţi în cursul Visteriei, An. P. R. X'. p. 639, XIII, p. 618. Pe timpul lui Thouvenel preţul lor era 100 fr. pentru ţiganul agricultor, 70 pentru fierar şi lucrător şi cel mult 500 pentru o familie. La Hen­ grle et la Valachie. Paris. 1840 p. 249. Răscumpărarea lor din 1848 Se face pe preţul de 10 galbeni. An. P. Rom. XViI. p. 1265, XVIII p. 861, deşi În 1844 un ţigan cota chiar 12 galbeni. An. P. R. XV' p. 111. Numărul lor era destul de mare; Wilkillson spune că ar fi 150.000, octrmuirea avînd 80.000. ; după CO/SOll numai domnia avea în Muntenia 3851 de familii. De l'etat present et de I'avenir des princlpautes de Mol­ davie et de Valachie, Paris 1839 p. 142 şi urrn. In 1832 nu­ mărul lor În Muntenia se ridica la 22266 (4463 fam'lii) pentru cei ai ocîrmutrit, şi 72.270 (14.458 familii) pentru cei ai particu­ larilor. Hurmuzaki. XVII. p. 336, In Moldova în 1831, ar fi fost 5D.OCO aparţinînd particularilor şi 25.000 dornn.ei, deci cam 15,000 familii. Ibidem. p. 360. In 1835 robii ocîrmuirii sunt în număr de 3214 liuzi An. P. R. VI. p. /96-797, iar după o statstJcă din 1834, numărul total ar fi 95.000 pentru Munten'a şi 75.000 pentru Moldova, Hurmuzaki. XVII p, 382. In 1847 numărul lluzilor ţigani Moldoveni aparţinînd statului era de 4009 An. Par. Rom. XV. p. 899. Dintre particulari cei cari posedau ţigani fireşte că erau mai mult boierii. La 1848, Barbu Ştirbei avea 1386, fraţii Costescu 176, logofătul Belu 112, log. Suţu 162" Serdarul Pană Olauescu 105, Ioan Ruset 52, marele ban beizadea Costache Ghlca 54. logof. Iordache Văcărescu 50, Serdarul Toma Popescu 53 etc. In 1849 găsim, proprietari de ţigan] pe marele visternic Alexandru Ghica cu J 538, fraţii Lenş 528., serdarul PilJti 160, marea logoleteasă Zoe Ghica 136, paharnicul Tache ZLssu" 133. etc. An, ParI. Rom. XVP. p. 1265. XVW. p, 861. 1) An. ParI. Rom., UI2 p, 252. [207] DOCTRINA ECONOJVnCp. A CODULUI CALlMACH 2,()7 apropiat de Bazllicon de care in schimb se depărtează la enuntarea principiilor generale. De aceasta va fi mai apropiat în sis­ temul de clasificare a bunurilor - nu însă şi de concepţia, bunurilor astfel clasificate-care ocupă în codul moldovenesc UI1 loc însemnat. Criteriile de clasificare sunt două: unul al prourie-ă­ ţilor particulare ale bunurilor, şi altul după subiectul posesor. După primul critriu=-al Ieturimii lucrurilor-după expresia codului ele se dls.ing : "în trupeşti şi netrupeşt', în mişcătoare şi nernlşcă­ toare, în cheltuitoare şi necheltuitoar e (adică în cele ce prin între­ buinţare scad sau să strică sau să împuţinează şi în acele ce prin Intrebuintare nici scad, nici să strică) şi în preţăluitoare şi ne­ preţăluitoare". In aparenţă acest articol reproduce un text al co­ dului austriac 1), în fond el este adoptarea unor texte ale Bazili­ calelor spre deosebire de articolul austriac care îşi însuseşte di­ viziunea din Corpus juris Civilis. Căci în acest capitol al bunu­ rilor, codul austriac nu se mai inspiră din teoria economică sau juridică germană, ci adoptă simplificînd concepţia dreptului rom sn, câteodată chiar însuştndu-şi corectări din Bazilicon. Astfel Codul Calimach defineşte lucrurile trupeşti ca fiind acelea "ce sunt supuse simţurilor" definiţiune pe care o găsim şi în codul austriac 2). Dar codul vecin nu împrumuta această definiţie. din dreptul roman, căci juriştii Romei dădeau o definiţie mult mai limitată lucrurilor cor­ porale 3). Ea se găseşte însă în Bazilicon 4)-pe care autorii codului 1) .Die Sachen werâen nacli dem Unierschiede ihrer Beschaţ­ [enheit eingetheilt . in kărperliehe uttd unk ărpertiche ; in beweg­ Zic/le und unbewegliche : in verbrauchbare und unverbrauchbore .­ in schătzbare unii unschittzbare" Art. 291. 2) "K ărperliche Sachcn sind diejenigen, welche in die Sintie fallen : sonst heissen sie unkărperliche z. B. das Reclzt zu jagcn, zu fischen und alte andere Pechie" Art. 292. 3) "Corporales hae sunt, quae rangi possunt, veluti fundus homo vesiis aurum, argentum el denique aliae res innumerablles ; incorporales sunt, quae tangi non possunt, quaiia sunt ea, quae in jure consistunt, SUlZt Izereditas, USllS, fructus, obtigationes quoquo moda contractae. Digeste. I. 8. 4) El corporales quidem sunt, quae sub tacturn aut sub oculorum- aspecturn cadunt : ui ager, homo, vestis, aurum, ar­ gentum et aliae deniqlle res illTllllllerabiles. J ncorporales aufem sunt quae neq1le tangi, neque cemi possunt, cujusmodi sunt, que in jure constitunt, sicut hereditas, id est incorporale sive, jlls succe­ sionis, jlls hereditatis el uSlljructus el obligationes quoquo moda contractae. Bazilicon. XLVI. 3. Scholia. [208] 208 Q. ZANE moldovenesc îl declară ca isvor principal i), întrebuinţat mai puţin decît pretind autorii codului şi mai mult decît crede Casso 2)_ care ideslgur că a fnfl uienţat şi pe autorii codului austriac. Prin lucruri' mişcătoare codul moldovenesc intelege pe acelea "ce să pot muta fă(ă stricarea fîintii lor" iar prin cele nernlşcă­ toare pe cele vce nu se pot muta fără preîacerea sau srlcarea întregirei lor". Interesant este înţelesul pe care îl dă cuvîntului fiinţă. Intr'o notă din josul paginii în care este tipărit acest arti­ col, noţiunea de fiinţă este lămurită ca reprezentînd pe aceia de "substanţă" care "este aceia ce să. socoteşte statornică întru al­ cătuirea" unui lucru, "adecă părţile sale materialnice, din care este alcătuit, şi forma, prin care să deosebeşte de alte lucruri". Sta­ tornicia mnţii are atunci loc "cînd părţile lui să păstrează Întru intregimea lor nevătarnate şi forma neschimbată, şi aşa pot toate să slujească ia scoposul pe care îl arată părţile şi forma lui". Jdela de păstrare a caracterului initial a substanţei şi a formei ei pentru determinarea lucrurilor irnobile aparţine după cum se ştie dreptului roman, însă ea a fost însuşită de aproape unanlmitatea jurlştilor mo derni, Ea a fost adoptată şi de codul austriac, care îutrebuinţiază expresiunea "Sllbstanz" şi nu "fi!ntă" ceia ce ar.cores­ punde lui" Wesen" sau "Sein" 3), şi după care Codul Calimach re­ dactează articolul său. Juriştii moldoveni se depărtează însă de Codul Austriac şi în determinarea noţiunii de lucru cheltuitor şi ne cheltuitor. Pentru dînşii sunt cheltuitoare sau jungibiles lucrurile "cari aduc oblci­ nuilul folos, fără numai când se strică, sau să cheltuesc" iar ne- 1) "Am pus dar la cale această lucrare şi am sfîrşit-o cu ajutorul lui Du rnnez eu, Iăptuitorul a toate bunurile, avînd ca te­ meiu la aceasta Vasilicalele, care cum am spus au fost aduse aci pe la începutul veacului al 15-lea, de către răposatul Alexandru întăiu, zis cel Bun". Pretaţa Cod. Calimach. ed. din 1817. Vezi şi 1. Bianu, Bibliografia veche romtnească. Buc, 2) L. Casso. Dreptul bizantin în Basarabia. 1907. tr. de Al. Varzar şi revizuit de P. Davidescu. Chişinău 1923 p, 50 v. 55. 3) .Sachen. welche ohne Verlet�llIzg ihrer Substanz von einer Stelle zar andern versetzt werdeti kănnen sind beweglich . În entgegengesătzen Falle sind sie ullb�lVegliclz" Art. 293. Codul austriac cît şi cel moldovenesc conţin o Serie întreagă de dispo­ ziuni referitoare la bunurile mobile sau lmobile de drept, cari Îl] cadrul unei cercetări cu caracter economic, cum este aceasta, 'înteresează mai puţin • ................. ------------ [209] DOCTRINA ECONOMiCA A CODULUI CALIMACH 209 chsltuitoare sau non fungibiles "cele ce-au din .rnpotrivă Insuşlrl" Terminologia latină este lntrebuinţatâ în ediţia rornînească, de­ sigur pentru a lămuri mal bine ideia pe care termenul romlnesc n'o exprima destul de clar. Dar în momentul cînd se adopta această terminologie se dădea un cu totul alt Înţeles acestei ca­ tegorii de bunuri, de cît cel pe care-I avea În codul austriac. In această Iegislaţlune se întrebuinţează termenul de .. verbr auchbare" şi "unverbrauchbare Sachen" căruia îi corespunde în textele latine "res, quae usu minuniur vei consumuniur" exact deci ceia ce gă­ sim şi În codul austriac 1) Această definiţie nu corespunde însă la aceia ce dreptul roman Înţelegea prin lucru fungibil, şi cari sunt acelea "quae pondere, numero, mensura constitunt" 2) şi cari în terminologia juridică germană sunt exprimate prin "vertretbare Sachen" 3). S'ar putea crede că este o eroare a autorilor traducerii reia ce însă n'ar fi exact, de oarece aşa se prezintă lucrurile şi în Bazilicon. Şi această legislaţie Înţelege prin bunuri fungibile exact reia ce codul Calimach a înţeles şi exprimat în art. 397�) lucru ce constitue o dovadă elocventa că juriştii moldoveni, dacă adrniteau sistemul codului austriac, nu odată recurgeau la fondul Baziliconulut. Despre "preţuitoare lucruri" codul Calirnach spune că sînt acelea "a căror preţ să poate hotără în daturi şi luaturi prin asă­ măluir! cu altele; întru aceasta se socotesc şi slujbele şi 1 ucr ările cu mâna şi cu mintea; iar acele lucruri, a. căror preţ prin nici o asărnăluire cu altele nu să poate hotărâ, să numesc nepreţâluitoare, 1) "Sac!zen, welche ohne ihre Zerstărung oder Verzehrung den gewăhlnichen Nutzen nicht gewăhsen, heissen verbrauc!zbare: die von entgeşengeszter Beschafţenheit aber uuverbrauchbare Sachen" Art 301 2) "Mutui daiio consistit in his rebus, quae pondere, numere, tnensura consistunt, quoniam earum datione pOSSIlI7Z11S in creditam ire, quae in genere suo îunctionem recipiunt per solutionem, quam specie, naminceteris rebus ideo in creditum ire non possumus, quia aliud proalio invita credit ori solvi non potest". Digeste. XI!.!_ 3) Pudolpti Sohm. Institutlonen. Leipzlg, 1908 p. 357. 4) "Qllae usa toliuntur, vel minuniur, quae fl! abusu COI1- sistllnt quac in absullItionc sunt quae in abusll". Bazilicon. XVI. 5, XXII. 1. O eroare fac însă traducătorii În limba latină a codului austriac, care traduc pe" verbrauchbare" cu "fu ngibiles", în textu 1 acestui articol. nRes qua1'l!!71 ordillarie llSUS !lon est, nisi destru­ ullfllr aut coflsuman!uf, fungib:les, iliac quae confrariam /laturam habent non fungibiles dicllnfur". Codex civilis universaIis pro omnibus terris hereditariis germanicis Imperii A ustriaci. Viennae. 1817 [210] . precum este slobozenia.; darurile sufleteşti, faptele cele în bunătăţite şi c.J." Se admite astfel ideia că, din punctul de vedere al valorii, bunurile aparţin la două categorii, unele a căror valoare rezultă din comparaţia lor cu altele, iar altele cari au o valoare proprie, autonomă de aceia a altora. Dacă cele dintăi sunt din categoria celor cornerclablle, pentru că o comparaţie în "daturi şi Iuaturt= nu poate avea loc decît în comert, celelalte neaflându-se nici odată în comerţ nu pot fi comparate CU altele. Şi de această dată imperfecţiunea termenului lucru obligă atît pe legiuitorul austriac cît şi pe cel moldovean să enumere şi o serie de bunuri nemateriale cari trebuesc socotite Ca estimabile 1). Spre deosebire de codul austriac codul nostru dă şi o enumerare de bunuri neestimabile: Arrnenopulos îi va procura un exemplu în libertate, căci pentru dînsul H €ASVOSpt Răspuns d-Iui P. P. PANAITESCU. In revista Istorică 1) d-l P. P, Panaitescu răspunde artico­ 'iului pe care autorul acestor rânduri l-a scris în Arhiva 2) intitu­ Iat .. O ipotesă Ialşă> şi în care căutam să dovedeasc că d-sa se Înşela afirmând,-pe baza scrisorii din 24 Nov, 1679 3)-că fostul voevod al Munteniei, Constantin Serban trăia la acea dată. Am arătat în orice caz până la prisosinţă că scrisoarea de mai sus nu se poate atribui fostului Voevod muntean şi am demonstrat aceasta cu argumente prea puternice pantruca d-l P. P. P. să În­ cerce a le dărâma. Inainte de a-i citi răspunsul am prevăzut că .d-sa va ocoli chestiunea atacată de mine. Cu o abilitate, specific bucureşteană, D-l P. P. P. vrea să scape prin tangentă de în­ curcătură În care s-a băgat şi ţine morţiş să arate ca adevăr is­ toric, ceiace este o născocire a d-sale, născocire care-i ajută să nu i se dărâma nişte "teorii" � emise in lucrarea = "Influenţa poonă În opera şi personalitatea cronicarilor Gr. Ureche şi Miron Cos­ tin". 4) Pentru a Inlocui o argumentaţie care să doboare sustine­ riie mele din citatul articol, autorul nostru recurge iarăşi la mls- 1). An XIII, No. 3"4--Ian.-Mart 1927. 2). Arhiva, XXXIV, 1927 pag. 31-44. 3). Hurrnuzaki, S. II. V. III 126-7. 4). Buc. 1925. , [116] 116 . N. C. BEJENARU tificări şi ... îndrăsneală. Intr'adevăr eu am cerut categrioc să-mi răspundă de unde scoate d-sa că nepotul din Ţara românească al autorului scrisorii din 1679 refugiat În Polonia ar fi Şerban Cantacuzino, pe care d-sa, în artico I ul "Cu privire la data scrie­ rii ,.Chronica Zlern etc." 1) din revista istorică, îl dă între ghili­ mete ca şi cum aşa ar fi În acea scrisoare? Şi de unde scoate d-sa că acest "nepot al său"-ad!că al autorului scrisorii-este Voevod al Ţării româneşti, dat iarăşi Între ghilimete? 2) Nu este o adevarată mlsutcare de a reda astfel fapte de cari nici pe de­ parte nu pomenesc izvoarele pe care le citezi? Ori d-I P. credea că se adresează unui public Care va lua drept literă de evan­ gheliile spusele d-sale şi nu se Va mai osteni să deschidă co­ lectia Hurrnuzakl spre a controla buclucaşa scrisoare din 24 Nov. 1679? Această mistificare am arătat-o şi în articolul meu citat mai sus. In loc de a răspunde la aceasta acuz ă, d-I P. P. P., împru­ mutând aerele unui potentat al cultur ei român-şti, încearcă să de­ ruteze Iecto rul mutând chestiunea pe alt teren, şi adu cându- mi Învinuirea ca n'am discutat şi celelalte argumente pe care d-sa le aduce pentru fixarea datei scrierii cronicei lui Miron Costin. Şi dacă n-am procedat aşa =-scrie d-l Panatescu=-aceaste nu înseamnă că celelalte argumente nu interesau În chestiunea sfâr­ şitului lui Constantin Şerban, ci-reproduc textul-,.pentru că d-I Bejenaru nu cunoaşte de loc problemele ridicate de opera mare­ lui cronicar nici discutiile urmate în jurul lor". Precum se vede ... îndrăsneala d-lui Panairescu e foarte mare. Din toată această ... îndrăsneală a d-Iui P. faţă de subsemnatul, nu reesă însă şi curajul de a spune deschis tot ce gândeşte ; căci eu citesc printre rânduri ceiace d-sa ar vrea să spună însă îi e frică. De fapt noul potentat al ştiinţei istoriei româneşti, d-l P. P. P.-n'ar vrea S3 spună că eu nu cunosc problemele ridicate de opera marelui cronicar ci că nu cunosc "prob:emele" ridicate de marea d-sale opera "Influenţa polonă etc". D-I P. nu are cu­ rajul s'o afirme, ceiace-I face să apară modest unui necunoscă­ tor al lucrurilor. El ştie că nu e prudent să-ti dai aere de men­ tor în ale istoriografiei române, pretinzând că operele tale ridică \ 1). Rev. istorică An XII pag. 9-;-12. 2). Vezi articolul meu ,,0 ipoteză Ialşă" In Arhiva XXXIV pag, 38, nota 1. [117] t· L DIN NOU .0 IPOTEZA FALŞÂ" probleme, etc •.. căci atunci intri in domeniul altuia şi nu e bine să te pui rău cu ... stăpânirea, care te poate inalta dar şi umili. Simplă prudentă şi menajamente. Vorba unui coleg al meu intr'o recenzie: "E bine să se calculeze omul." 1) Dar fiindcă împrejurările vin şi inainte de a intra în discu­ ţla "argumentelor- aduse de d-I P. in răspunsul său, sa-m: dea voe să-i amintesc nu atât pentru d-sa cât pentru cealaltă lume care ţine la probitatea ştiinţlfcă şi alte .acte ale "prudentei- d-lui P. P. P. In primăvara anului 1924 d-I P. prezenta facultăţii de litere din Iaşi, in manuscris, lucrarea sa "Influenta polonă e' c." şi cerea pe baza ei să i se admită a trece doctoratul în litere şi filosofie. A trebuit aşa dar să ia contact cu profesorii Ce aveau să-i cerceteze lucrarea. In prealabiljţin să amintesc că deşi venea la Iaşi spre a-şi trece doctoratul, manifesta o cumplită aversiune faţă de aceşti pro­ fesori şi in genere fată de cultura ieşeană având bine inteles "pru­ denta" Să-şi exprime alte sentimente În faţa lor. Dau un exemplu. Unui membra din comisia ce avea să-I examineze-şi care îi co­ municase că s'ar putea ivi complicaţii în chestiunea doctoratului său-i-a declarat că, spre a apărea oarecum un adept al şco alei Istorlco-Iilologîce ieşene, e gata a publica un articol intr'o revistă ştiinţifică din Iaşi, deşi prin aceasta va supăra pe cineva dela Bu­ cureşti, dar că va face-o, spre a-şi uşura situaţia şi în urmă va explica la Bucureşti cum stă .. chestiunea". Tot acestui membru i-a mai declarat că va cita în manus­ crisul tezei sale, de circumstanţă, de cât mai multe ori lucrările unui alt membru din comisie, spre a-i căpăta astfel bunăvoinţa 2). Cu asemenea manevre d-l P. reuşise să j se facă chiar raportul de aprobare a tezei de către profesorul referent. S-a întâmplat însă ca profesorul ca-referent specialist în materie să fie de altă părere şi astfel dintr'o trăsătură de condei .. marea lucrare" să fie res­ pinsă pur şi simplu ca suspectă. Nici nu se putea altfel. Şi iată de ce D-I P. îşi lucrase a­ ceastă teză de doctorat în Polonia şi se baza în cea mai mare 1). D. Găz daru în Revista Critica, An I. 1927 No. 1. 2). Declara Fa o deţin de la Un profesor a cărui nume îl ţin la dlsposţia d-lui P. deşi d-sa trebue Să-I ştie. [118] 118 N. C. BEJENARU parte pe izvoare polone. Logic era ca domnia sa să-şi treacă doctoratul la Universit itea din Craco via sau Lernberg unde a: stsdiat şi unde profesorii polonezi îi puteau controla serios lu­ crarea. Acolo numai, se putea şti care-i partea de contribuţie personală în lucrerea d-lui P.; căci În literatura polon a trebue să fie nenumărate studiile şi articolele ce vor fi tratând fie de fond fie atingător problemele ce-I preocupă şi pe autorul nostru în teza sa. La Iaşi ca şi la Bucureşti greu se putea face�aceasta mai Întăi din cauză că limba polonă e prea puţn cunoscută la la noi şi al doilea din lipsa isvoare!or consultate de autor. Un doc­ torat trecut în asemenea condiţii nu e serios. ba e deadreptul sus­ pect; căci profesorii ce l-au dat nu l-au putut controla neştiind, limba polonă-a izvoarelor întrebuinţate. iar pt ofesor li poloni cu care autorul a lucrat teza sa iarăşi nu-l pot controla acum, ne­ ştiind limba în care e scrisă lucrarea? De ce a procedat oare astfel d-I P. P. P. ? Nu e oare ceva bucureştean în această a­ facere? Am făcut această digresiune spre a Scoate în evidenţă me­ todele de lucru ale d-lui P. P. Poate să aducă ceva lumină şi in chestiunea de care ne ocupăm. Aşa dar d. P. În loc să răspundă argumentelor mele insi­ nuează "îndrăsnetN că nu cunosc problemele ridicate de opera Dvsale, Cât cunosc aceste probleme ii voiu arăta altă dală. Acum îi atrag atenţia că ştiinţa este universală, nu este a­ panagiul nimănui. Dacă de ex. cineva ar putea s-o transforme într'un monopol al său şi să dea apoi dintr'însa numai câte- o linguriţă d-lui Panaitescu etc., atunci ar avea dreptate autorul nostru; n'ar cunoaşte "problemele şi discuţiile" etc. decât acei cari s'ar ridica până la favoarea de a li se împărtăşi ştiinţa de către fericitul deţinător al ei. Dar -aşa ... chiar fără voia O-lui P. ne-am ocupat de "operall sa, ceiace-i vom dovedi altădată. Deocamdată ne oprim asupra răspunsului d-sale -Siârşitul lui Constantin Şerban" publicat în recentul număr al revistei is­ torice 1). Printr'o sofisticărle, oarecum isteaţă, d 1 P. crede că desco­ pere o contrazlcere în afirmaţiile Of subsemnatul le fac cu 'privire la sfârşltui lui Constantin Serban. Si anume. Din toate documen- , " \ 1). Rev. Istorică An. xm N). 1-3 pag. 55-31. [119] DIN NOU ,,0 IPOTEZĂ FALŞĂ" 119 tele publicate până azi, din nici unul nu se constată existenta fos­ tului Voevod al Munteniei după anul 1674, această dată fiind ul­ tima când mai întâlnim documentar pe Constantin Şerban. Ori, mai precis, la data când 1. Bogdan şi C. Giurescu fşi redactau lucră­ rile lor, unul cCronice inedite», celălalt • Noui contrtbuţiunl etc., nimeni nu formulase, pe bază documentară, ipoteza că fostul Voe­ vod muntean a trăit şi după 1674 1), ipotesă care, pe falşe pre­ surnpţii a pus-o în circulaţie d-I P. spre a-şi justifica teoriile de cari a fost vorba mai sus. Si fiindcă Miron Coslln in .. Cnronika , . Ziem Moldawski·etc" vorbeşte despre pribeagul Voevod al Mun­ teniei ca fiind în veaţă, Iar pe de altă-parte fiindcă, documentar acest domn nu se mai întâlneşte după data de 1674, s'a tras con­ cluzia logică de aici că Miron Costin n'a putut scrie această o­ peră decat înainte de 1674. Cum putea Însă d-l P. să-şi valoriice .. teoriile" dacă l-ar fi lăsat pe Constantin Şerban să moară în 1674? S-a întâmplat ca data aceasta, pe care d-I P. ţine morţiş s'o mute mal târziu, să fie confirmată de public-area unei notiţe de pe un document din 24 Mai 1674 (Vezi articolul meu = ° i- I). D-I P. socoate că a descoperit o contrazlcere din faptul că în articolul meu -Prtbegia lui Constantin Vodă Şerban», Ar­ hi \f ii. XXXIII, pag. 192- 204, citez pe 1. Bogdan care afirmă În "Cronice inedite", pag. 165, că pe vremea adăpostu'ui lui Miron Costin in Polonia Constantin Serban mai era încă acolo, şi cum adăpostul marelui Cronicar moldovean în ţara vecină a fost între cnii 1684--1686, urmează deci că eu mă contrazic citând pe Bogdan pentru data de 1674. li .recomand d-lui P. să mai citească odată şi să vadă că de nicăiri nu reesă că eu mă bazez în a­ firmaţiamea, pentru anul 1674 ca sfârşit a lui Constantin Şerban, pe citatul din 1. Bogdan. Eu nu pun terne'u de cât pe docu­ mente, însă eram dator in calitate de cercetător obiectiv să a­ mintesc şi de părerea lui 1. Bogdan, fără a o adopta însă. O-sa pu ea vedea bine aceasta în citatul articol, căci imediat după re­ pr oducerea părerii lui Bogdan, arăt, bazat pe documente, data ul­ timă când se întâlneşte Constantin Serban (Arhiva, XXX, 204). Părerea lui Bogdan fără sprijin documentar nu putea fi. luată în seamă, deşi am citat-o, ca şi părerea d-lul P. de alt fel, emisă pe falşe presumţii. Oare din faptul că am citat şi discutat această părere a d-lui P. în articolul meu ,,0 ipotesă Ialşă" (Arhiva, XXXIV, 33-44) nu-mi va face d-sa irnputarea că am adoptat- o, combă­ tând-o, deci contraztcăndu-rnă >! [120] 120 N. C. BEJENARU potesă Ialşă, 1. c.) În care se vorbeşte categoric de răposatul Constantin Şerban. Cum Înlătură d-l Panaftescu această dovadă eloquentă că la data de 24 Mai 1674 pribeagul Voevod al Mun·· tenlei era mort? Foarte simplu. D-sa afirmă că d-I Minea a tra­ dus greşit cuvântul unguresc .Nehai" prin .răposat- în loc de .fost- ; iar la observaţia subsemnatului că nu putem contesta d-lui Minea că n'a tradus bine acest cuvânt, d-I P. răspunde, că "nfei eu nu contest acest lucru, dimpotrivă il atest" (op. cit. pag, 59 nota 3), după ce in comunicarea sa .Cu privire la data scrie­ rii .Chronika Ziern etc.v afirrnă categoric sau .că d-l Minea a tradus greşit sau e vorba de un svon nefundat" asupra sfârşitului lui Constantin Şerban? ') D-I P. ar fi bine să-şi pună ordine În limbaj, altfel PiO� priile sale contrazlcer! le aruncă în spatele altora! D-l P. Insă, foarte isteţ, crede că mai descoperă ceva ce 1 se pare că nu ştiam (eu şi d-l Minea). Ne trimIte la cartea d-lui Iorga, Studii şi doc, IV, spre a ne arăta că scrisoarea din 24 Mai 1674 e citată acolo şi noi n'o cunoaştem ci o socotim Inedită. Repet Încă odată, d-I P, e foarte istet, căci dacă n-ar fi aşa n-ar confunda scrisoarea cu indorsaţia de care a fost vorba. Unde vorbeşte d-l Iorga despre această insemnare pe care desigur n-e cunoaşte cu toate că e publicată in Torok-Măgyarkori etc. 1871 ? Cine a relevat până acum importanţa ei, minimă pentru Unguri foarte însemnată pentru noi? Relevarea indorsaţiel de pe documentul din 24 Mai 1674 are exact valoarea unei ştiri de istorie românească P-t care am cu e­ ge-o acum, să zicem dintr'o cronică persană care e tipărltâ d'� peste 100 de ani şi arhi-cunoscută la Teheran dar despre exis­ tenta căreia noi aflăm de-abea azi. Ori poate d-l P. e de altă părere? Nu cumva d-sa are pre­ tenţia de a o fi cunoscut Înaintea domnului Minea ! Aştept să ri.­ dice şi această pretenţie in alt răspuns. al său. Mai departe autorul nostru trece la examinarea documente­ lor pe baza cărora crede că poate muta sfârşitul lui Constantin Şerban peste anul 1674, documente pe cari le-am analizat şi eu În articolul "O ipoteză Ialşă fi. \ 1). D-I P. o face pe naivul atirmănd că eu, neînţeleg â.r d 1). P. P. Panaitescu, "Cu priv;)e la data scrierii Chronika Ziem, e.c " Rev, istorică An. XII, 9-12. [121] DIN NOU .. O IPOTEZĂ FALŞA- 121 textul documentului din 10 Ienuar J 675 am prefăcut presentul verbului "constitunt" în mai mult ca perfect, traducându-I În "se aşezaseră", sau conştient rnlstiflcă, Eu am reprodus exact spusele ' dIui P. care afirmă in articolul "Cu privire la data scrierii Chro­ nika Ziem, etc." J), traducând documentul din 10 Ianuarie 1675. că domnii fugari .Petriceicu şi Constantin Şerban, se aşezată" Ia Raşcov pe Nistru" ; am adaos că "se aşezaseră" (traduce ea d-lui P.) nu echivalează cu se găsesc la acea dată acolo. Cine n'a Înţeles textul documentului de mai sus şi sensul Jui "constitunt .. ? Nu explică aceasta îndeajuns de ce am stăruit la inceputul acestui articol să descopăr metodele de lucru ale d-lui Panaitescu ? Ori e chestie numai de limbaj autorul îrnpedecându- se in vorbă şi scriind ceiace greşit a pronuntat? 2). Cât priveşte scrisoarea din 24 Noernbrie 1679 d-I P. n'a răspuns cn nimic la argumentaţia mea, care presupune sau că Scrisoarea e a vreunui boer muntean oarecare, refugiat la Vulka (Polonia), sau că e o scrisoare a lui Constantin Cantemir din vre­ mea boerlei sale la care, dn greşeală, fie orânduitorf arhlvului Radziwil din Niezwicy fie cei ce au copiat documentul au Iacsi­ milat iscălitura lui Constantin Cantemir ca domn în locul aceleia din vremea boeriel sale. Argumentaţia ce am dat În articolul citat .. O Ipotesă faIşă" 2) relativ la acest document, n'o mai reproduc spre a nu lungi peste măsură acest răspuns. Pun însă din nou d-lul P. intrebarea ce l-am pus-o şi acolo: unde se vorbeşte în scrisoarea amintită de nepotul de soră al autorului scrisorii ca de domnul Ţării româneşti, când în întreg cuprinsul ei nu se pome­ neşte nici măcar în legătură cu altă chestiune de Voevodul ace­ lei ţări? Şi mai ales, cum poate D-I P. să dea Între ghilimete, ca şi cum ar face parte din text ceiace nu este scris în documentul pe care-I citează? 3). Tot în rnenţionatul articol am arătat de ce nu se poate pune bază pe suspectul document din 21 August 1681; întrucât D-I P. nu răspunde observaţiilor mele de acolo, mă scutesc ia­ răşi dea le mai reproduce aici. 4). Cât priveşte documentele din 15 Iunie 1682 şi 15 Dec. 1). Rev, istorică An XII, 9-12. 2). Arhiva, XXXIV, 1927. pag. 34-44. [122] 122 N. C. BEJENARU 1682 ele au şi mai puţină valoare în chestiune. A trage concluzii despre existenţa la data de 15 Iunie 1682 a lui Constantin Şer­ ban numai din faptul că documentul îi zice .dumnealui" Însem­ nează să tragi o concluzle de mai înainte condamnată la Ialşltate. Să cerceteze d-l Panaltescu o colecţie de documente să vadă sute de exemple când hoeri sau voevozi răposaţi li Se zice "dum­ nealui". Eu, asa dar, nu d-l Panaitescu, am dreptul să consider a­ ceastă chestiune definitiv închisă. N. C. Beţenaru CONTRIBUŢII PRIVITO ARE LA ORI G I NEA, L 1 M B A ŞI I N F L U E N Ţ A MITROPOLlTULUI DOSOFTEIU 1. MACEDOROM1NJSME IN LIMBA SCRIERILOR MITROPOLITULUI DOSOFTEIU Dintre scriitorii secolului XVII, Dosofteiu este acela asupra căruia s-au făcut cele mai multe studii speciale, deoarece el este aproape 'cel mai interesant scriitor din literatura romînească veche şi foarte însămnat în ceeace priveşte terenurile nouă literare, neexploatate pînă la dînsul (să se gîndească cineva ce însarnnă munca de ver­ sificator al tuturor psalmilor, intr-o limbă ca cea romtnească, care nu mai fusese supusă unei asemenea operaţii literare), apoi, mai ales, în ceeace priveşte limba în care şi-a scris opera, precum şi grija de a reda cu luare aminte şi cu multă consecvenţă sunetele rornlneşti prin alfabetul chirilic. \ Cu toate că este aşa de interesant, Dosofteiu n-a fost cer­ cetat în întregime şi din toate punctele de vedere. De altfel cer- \ cetări serioase asupra literaturii româneşti vechi nu se pot î ntre- prinde cu real folos pentru ştiinţă decît de către filologi. Aseme­ nea studii, bazate şi pe reala lectură a textelor şi scriitorilor, se [123] r COi\lTRIBUŢII PRIVITOARE LA DOSOFTEIU 123 i r fac la noi abia de cîţiva ani. E drept că monografiea lui St. Ci 0- banu, Dosofteiu Mitropolitul Moldovei (tradusă din ruseşte de Şt, Berechet), Iaşi 1918 aduce multe contribuţii nouă privitoare la ac­ tivitatea lui Dosofteiu, mai ales pe terenul literaturii ruseşti, dar e concepută mai CII samă din punctul de vedere al istoriei lite­ rare. Chestiunile lingvistice care s-ar fi putut discuta cu acest pri­ lej sînt atinse mai mult în treacăt de către Ciobanu, La pag. 194 ni se spune chiar că "nu ne punem ca scop special studierea lim­ bii lui Dosofteiu", Dar Dosofteiu interesează într-o foarte mare măsură tocmai prin problemele pe care le pune limba in care şi-a scris multele sale opere. O particularitate foarte interesantă a limbii Mitropolitului Do­ softeiu este întrebuinţarea cîtorva macedoromînisme. Pînă acum sin­ gurul dacoromîn în limba căruia să se fi aflat macedorornînisme este Petru Maior. Cel care a scos la iveală acest din urmă fapt este Th. Capidan în articolul Petru Maior şi Aromtnii, publicat în Junimea literară, An. XII (Hl23) pag. 63-69. In aceeaşi revistă, An. XIV (1925) pag' 275-291, Th. Capidan se ocupă în general cu Aromfnismele din dialectul dacoromîn şi problemele care se leagă de ele, chestiune care a făcut obiectul unei comunicări Ia Congresul filologilor ro mîni ţinut la Bucureşti în Aprilie 1925. In nota 1, pag, 291, Th, Capidan afirmă că "Adevărate arominisme, astăzi nu găsim decît la Petru Maior în 'Ietoriea pentru tncepuiui Romtnilor tn Dadea şi în LexiconuL Budan.; Acum în urmă, domnul G. Murnu a introdus un număr de arornînisme În Odisea", Socotim ca rnacedoromînisme şi cîteva cuvinte aflate la Do':' softeiu în următoarele scrieri: Psaltirea uz versuri, Uniev, 1673, reeditată depe manuscrisul original şi depe ediţiunea dela 1673 de I. Bianu. Bucureşti, 1887. Psaltirea slavo-rotntnă, Iaşi, 1681. Fiindcă Biblioteca Cen­ trală dela Universitatea din Iaşi nu posedă niciun exemplar, am utilizat glosarul şi aparatul critic din 1. A. Candrea, Psaltirea Scheiană comparată cu celelalte psaltlri din sec. XVI şi - XVII,. vol, II, Bucureşti, 1916. Molitvenicut, Iaşi, 1681. După studiul şi glosarul din studiul lui D. Puşchilă : Molitvenicul lui Dosofteiu. Extras din Anal. A­ cad. Rom. ser Il, voi 36. Memoriile secţiunii literare. Bucureşti, 1914. Vieţile Sfinţilor, laşi, 1682. După studiul şi glosarul din stu­ diul lui C. Lacea : Untersuchung liber din Sprache der "Viaţa şi [124] 124 D. GÂZDARU petrecerea svlnţilor" des Metropoliten Dosoftel, in jahresbericht des Instituts fur rurnănische Sprachezu Leipzig, 5 (1898) p.51-144. Aceste cuvinte sînt: câce 'pentruce, dece', .,Oară căce Doamne te rnutaşi de­ parte-La loc de nevoae şi nu ne tiI parte?" Psaltirea În versuri 959/32 [==Psalmul 9, versul 59, pag, editia Bianu 32], 96S/32, etc.: Vietile Sfinţilor 81b, 3; 302,27. - Identitatea de înţeles cu mr. căţe o relevă mai întăi C. Lacea în glosarul dela studiul său din jahresbericht 5, 101. Apoi Ov. Densusianu, Histoire de la lan­ gue roumaine I 330 pune în legătură de înţeles cuvîntul mr. cu căci din Banat şi Transilvania. Cf. şi Th. Capidan Junimea Lite­ rară XIV, 281. -Cn acelaş înţeles întîlnim cuvintul şi în Codex Sturdzanus (la Hasdeu, Cuvinte din Bătrîni, II 199, 383, 486). ettlneţe 'indurart milă' ... Greşala mea cea de tiner�te- Ui­ tă-o Doamne -n eftlneţe". Psaltirea ÎIl versuri 2422/76, 7623/253, 114]1/399, 70so/230, 78.,/268; Molitvenic 106 b. (Puşchilă înre- gistrează cuvîntul în glosar fără să dea locul din Molitvenic) ......... - Cihac şi Tiktin nu-l înregistrează în dlcţlonarele lor. Cuvîntul se află în dialectul macedoromîn. (vezi G. Pascu, Dict. etyrnologlgue macedoroumain, Iaşi, 1925, III 611). Irunceaoa 'fruntea' Vietile Sfintilor 249 b2Q, 2935,- Tiktin, Dict., s. v. citează numai două locuri în care apare cuvîntul şi ambele din Dosofteiu. Că acest cuvînt e macedoromin a spus-o S. Puşcariu, Istoriea literaturii romine,I, Sibiin 1920, p. 198: "In limba lui Dosofteiu sînt într-adevăr unele cuvinte ca frunceă (ef • . arornâneşte frimţeao), care nu se găsesc decît la Arornâni." Cf. şi următoarele cuvinte din dialectul macedorornîn la G. Pascu, Dict. 1 644: sufrîmţeao, sufrătnţeao, sufrinţeaîiă, sufrănţeao, sufrenţaisă. lunlcată 'lunecoasă'. �Cal'ea să le fie -ntunicatâ-e-Cu petic­ nituri şi lunicată". Psaltirea în versuri 34]s/114.-Şi ca formă şi ca înţeles se potriveşte foarte bine Cll macedorom, a/unicat (vezi G. Pascu, Dict. I. 59). ' plărnlnă 'plărnîră' Psaltirea în versuri" 412/139, 44�o!148.­ Cuvântul dacoromîn corespunzător este de genul masculin. La Do­ softeiu este feminin ca şi următoarele forme macedoromîne date de G. Pascu, Dict. 1 1265: plitnună, pulmună, pătmună, pîrmună, plimune. \ timbartul 'piesă de îmbrăcăminte de iarnă, făcută din păr de capră, cu mînecile desfăcute şi prevăzută cu glugă' (înţeles [125] CONTRIBUŢII PRIVITOARE LA DOSOFTEIU 125 r dat de Th. Capidan, Romînii nomazi, Extras din Dacoromania IV., Cluj, 1926 p. 83). Vieţile Sfinţilor 72o.-După cum remarcă şi Th. Capidan, Românii nomazi, p. 87, este acelaş cuvint cu mr. tîmbure, Prezenţa lui într-un glosar manuscris din prima jumătate a seco­ lului XVII (Ia Hasdeu, Cuvinte din Bătrîni, I 30S) nu este o pie­ dică în a-I considera de origină macedoromînă pentrucă în acel glosar se mai află şi cuvântul macedoromin auă 'strugure'. Nu ne surprinde nici prezenţa cuvîntului în tipăriturile lui Coresi unde probabil că are aceeaşi provenienţă. Şi nu este exclus ca tipo­ graful Coresi, venit din sud şi considerat de unii istorici literari ca grec de naţionalitate, să fie în realitate macedoromin. In Co­ resi se mai întîlneşte şi auă. tute 'toate'. Molitvenic 102 b (la Pnşchilă, pag. 21), Psaliirea în versuri p. 4288, Vieţile Sfinţilor (Ia Tiktin Dicţ.).-mr. fut. Aceste cuvinte macedoromîne nu-s introduse de Dosofteiu cu vreo intenţie ca acea () lui Petru Maior de a puriiica limba rornî­ nească de elemente străine, în locul cărora a pus şi macedorornî­ nisrne (o asemenea tendinţă patriotică este exclusă pentru vremea cînd trăeşte Dosofteiu), ci se pot explica ca provenind din dialectul lui matern, ale cărui resturi mai persistau în mintea lui Dosefteiu. De aceea el nu adaogâ nicio explicare după un atare macedoromînism, aşa cum va face mai tîrziu Petru Maior după cuvintele macedoromîne întrebuinţate de el (vezi pentru aceasta articolul lui Th, Capidan din Junimea literară XII, 66-67) sau cum face chiar Dosofteiu CÎnd întroduce unele neologisme (vezi de ex. Psaltirea in versuri ediţiea Bianu p, 83, la cuvîntul aposcorachinţă, P. 330 după bodzti}. Se întîlnesc Ia Dosofteiu şi alte cuvinte înrudite cu dialectul macedorornîn prin fonetism sau Înţeles. Nu le-am Înşirat mai sus, ci am făcut din ele o categorie aparte, pentrucă sint susceptibile şi de alte interpretări şi sînt deci îndoelnice din punct de vedere al originii lor macedoromîne, Astfel amurţire întîlnit În Psaltirea slavo-romîtui Ps. 68 verset 4 Ia pertectul compus am urţît-au , care în dacorornîna sună amorti, samănă cu mr. amurţire (v. PaSCl!, Dict, 1 1027) dar şi cu bănăţeanul amutţi (la Tiktin, Dicţ, s. v.) - ap ătos adj. Psaltirea în versuri 7357/246, Liiurghiar 1684 (la Tiktin Dicţ. s. v.) dacă se află numai la Dosofteiu (după cum reese din citaţiile lui Tiktin. Dicţ, s. v.) cu Înţelesul de 'bogat în apă' ar fi tot una cu' mr. apătos (la Pascu, Dicţ, I 87), - căli plural de la cale, în Molitvenic 76a, 125a (Ia Puşchilă p. 35) I � [126] 126 D. GĂZDARU . prezintă pe l' care pe vremea cînd trăeşte Dosofteiu trecuse în faza i şi dispăruse, aşa că un asemenea cuvînt trebuia să sune în dacoromîna pe vremea aceea Întocmai ca şi căi de azi. Numai în macedoromîna, istroromina şi subdialectul băneţean (Weigand, Jahresbericht III 234) acel l' (1 muiat) se păstrează. N-ar fi deci exclus ca acest plural din Molitvenic să fie un macedorominism. O altă explicare ar fi că avem de a face cu un plural analogic după singular: sgl, cale, pl. căli.- cuieaşe 'Meisbrei', Vietile Sfintilor 25 b16 asemănător cu mr. culeaş în privinţa vocalei -u- din temă. Tiktin, Dicţ, s. v, înregistrează formele colăaşă, coleşă şi numai Ia Dosofteiu află cuvîntul cu forma citată mai sus. A. Viciu, Glosar de cuvinte dialectale din graiul viu al poporului rornîn din Ardeal, Bucureşti, Academiea Romînă, 1906, dă formele coleşă, culeşă. - curabie în Vietile Sfintilor 87 b, (Ia Lacea 73, neinregistrat in glosar), Molitvenic 54 b (Ia Puşchllă 28, neînregistrat În glosar), Psaltirea tn versuri p. 961U prezintă fenomenul prefacerii Ini o nenazal şi neaccentuat În u, în elementele slave, fenomen nenormal în dacoromîna, probat însă cu numeroase exemple în macedoro.mîna: agtulire, apugtiâire < slav. godă, pogoâă ; arăbâş, răbtiş < slav . . raboş; aroput < slav. râpot ; avuzire < slav. vozld; etc. (vezi Pascu, Dict. V Elemente slaves şi Th, Capidan, Elementul slav În dialectul aromîn, p. 11). Acelaş fenomen fonetic îl prezintă şi cu­ vintele diavul, pugort, şuvăi, umori, tot Ia Dosofteiu. Propensiea aceasta de a preface pe o neaccentuat slav în u îl apropie pe Do­ softelu de graiul Macedoromînilor. - hoară 'ceată' În Motuventc 116 b (Ia Puşchilă 80). Tiktin Dicţ. s. v. ÎI află şi in Vieţile Sfin­ tilor (în glosarul lui Lacea lipsă). Să fie acelaş cuvînt cu mr, hoară ? In dicţionarele şi glosarele cunoscute cuvîntul e înregistrat Ură diftong, hard. Prezenţa diftongului se poate explica În două chipuri, sau avem de a face cu macedorom. hoară 'sat' < ngr. XWplX, fată de care ca înţeles nu se deosebeşte prea mult hoară 'ceată' din Molitvenic, sau avem de a face cu o schimbare analo­ gică petrecută în limba lui Dosofteiu, după modelul cuvintelor cu diftong, poate chiar după modelul cuvîntului macedoromln hoară (In acest caz din urmă hoară \ < ngr, xop6� sau bulg. hora). Cu­ vintul este discutat şi de 1. 1 ordan , Diftongarea lui e şi o accentuaţi in poziţiile ă, e, Iaşi 1921, p. 232.-puţ 'fîntînă' în Molitvenic 86" . Deoarece în Moldova se zice nurltaijllltfnă, cuvintul din Dosofteiu ar putea fi sau un împrumut pe cale literară din Muntenia, cum crede [127] CONTRIBUŢII PRIVITOARE LA DOSOFTEIU 127 Puşchilă 76, sau macedoromînul puţ(v. Pascu, Dicţ, I 1327).-ponoslu în Molitvenic 84a (Ia Puşchilâ 35) are articol enclitic, după cum reese din aşezarea cuvintelor în propoziţiea -ne facem de ponoslu vecinilor noştri ... Intrucât Dosofteiu era macedoromîn ca origine, nu este exclus sa avem de a face aici CU chipul de a articula substantivele al Macedoromînului. - Şcheau este înregistrat de Tiktin, Dicţ, s. v. cu înţelesul de 'Bulgar'. In Dosofteiu însă, Vietile Sfinţilor 24-i3�' are acelaş înţeles cu cuvîntul corespunzător macedoromîn sctau, adică 'rob, sclav'. Vezi C. Lacea, Sînt în Transilvania aşezări de Rornîni veniţi din sudul Dunării sau nu sînt?, Extras din Dacoro­ rornania IV (1926) p. 10. Dacă pentru aceste din urmă cuvinte, asemănarea cu macedo­ romîna poate fi pusă pe sa ma unei Simple coincidenţe, pentru cele dintăi însă simpla coincidenţă nu-i suficientă pentru a le explica, ci trebue să le socotim ca reminiscenţe ale dialectului macedoromîn vorbit de Dosofteiu în copilărie. Aceste urme din graiul macedo­ romîn in limba lui Dosofteiu întăresc ipoteza pe care o fac cu pri­ vire la originea lui macedorornînă, ipoteză sprijinită şi cu alte probe istorice, filologice şi deductive. 2. ORIGINEA MACEDOROMINĂ A LUI DOSOFTEIU. Asupra originii Mitropolitului Dosoiteiu s-au făcut mai multe presupuneri contradictorii, fiindcă lipsesc datele precise şi catego­ rice, ca aproape pentru majoritatea celor mai interesanţi scriitori din literatura romînească de pînă aproape de secolul nostru. Şi cum la cultura rornînească au contribuit în mare măsură străinii . (v. Pascu, Ist. lit. romîne din sec. XVII, pag. 30), istoricii literari au fost înclinaţi să atribue obîrşie străină multor scriitori romîni, Tot aşa s-au petrecut lucrurile şi cu Dosofteiu. A fost considerat pe rînd de diferiţii cercetători ai vieţii lui ca aparţinînd la diferite naţionalităţi. Arsenie de Pscov, Cercetări şi monografii pentru is­ toriea bisericii moldovene, Petersburg 1904, pag. 52 (Ia Şt, Cio­ banu, Dosoftei Mitropolitul Moldovei, traducere din ruseşte de Be­ rechet. laşi 1918, pag. 71) presupune că Dosofteiu s-a născut în Iaşi ;-N. Iorga, Istoriea literatura romîneşti 12, Bucureşti, 1925, pag. 370 înclină pentru originea grecească a lui Dosofteiu ; iar în O tipăriiură romînească la Uppsala, Bucureşti 1926, Extras din [128] 128 D. GĂZDARU Analele Acad. Rorn., Mem. Secţ. Ist., Seria lll, vol, 3, No. 3, pag, 4 Iasă loc liber şi altor posibilităţi spunînd că D. »aparţinea prin ori­ ginea sa acelei lumi amestecate din Liov, care cuprindea ... represintanţi ai rassei noastre alături de Greci şi de Armeni.";- D. Puşchilă, Molitvenicut lui Dosofteiu pag. 11, bazat pe existenţa lui y în limba scrierilor lui presupune ca loc de naştere nordul Moldovei sau Bucovina; Alti istorici îl credeau de origine munteană (v. Convor­ biri Literare LIV,1922, p. 70) ;-Şt. Ciobanu, Dosojtei Mitropoli­ tul Moldovei, traducere din ruseşte de Şt, Berechet, pag. 75 a­ junge la concluziea că D. e malorus, iar în Contribuţiuni privi­ toare la originea şi moartea Mitroţiolitului Moldovei Dosofteiu, Bucureşti, Acad. Rom., 1920 revine adoptînd oarecum părerea lui Iorga (Zic oarecum fiindcă adaogă Ia pag. 12 că e posibil să aibă ,,0 origine romînească din Pind te) *) ;-G. Pascu, lsioriea literaturii romîtie din secolul XVII, laşi 1922. pag. 30 spune: "marele Mitropolit Dosotteiu era desigur Grec". Singurele rezultate pozitive care se pot desprinde din dife­ ritele cercetări în această chestiune sînt următoarele două: 1. Locul de naştere şi de copilărie nu-i în Moldova, ci in Poloniea, anume În Galiţiea, Dovezile aduse: a) Incă de pe vre­ mea cînd era simplu călugăr la Pobrata ştiea, printre alte limbi, latina şi polona, limbi care nu se puteau învăţa în Moldova (Iorga. Istorica literaturii rotnîneşti {2 370).-b) Avea cunoştinţi nebănuite pe atunci care nu se puteau căpăta în Moldova, ci la vreq şcoală înaltă din Poloniea, poate la şcoala Bratscaia din Lemberg (Cio­ banu, Dosojieiu pag. 78-79).-c) Este originar din tarniliea Pa­ pară, stabilită pe acea vreme în Poloniea (vezi mai jos şi ef. Ci 0- banu, Dosofteiu, pag. 85, Coniribuţiunl pag. 7-11).-d) Simpa­ tiile statornice ale lui Dosofteiu pentru Poioni (Iorga, Ist. tit. rom. 12370). 2. Ca naţionalitate (= limbă) nu ela Romîn [mai bine zis, nu era dncorornin]. Dovezi: La 1649, călugăr la Pobrata, Dosof- *) Cel dintăi care a bănuit că Dosofteiu ar fi fost macedo­ romîn este Hasdeu care spune următoarele în Etymo!ogicum mag­ nurn Romaniae III 3238: "Numele cel mirenesc al nemuritorului Mitropolit Dosofteiu era Dimitrie \BăriIă, iar după nu mile de botez ale părinţilor săi: "Leontar" şi �Misira" (A. I. R., 1,118), se vede că dînşii nu erau Moldoveni de baştină, ci nişte Macedoromîni stabiliţi în Moldova, unde Iiiul lor \a ajuns apoi un adevărat lu­ ceafăr de credinţă şi de ştiinţă". [129] CONTRIBUŢII PRIVITOARE LA DOSOFTEIU 129 teiu se ocupa cu limba latină, greacă, romtnă şi polonă (Bianu, Psaltlrea in versuri, pag. introd. VII). Aceste rezultate voiu Încerca să le întregesc cu nouă presu­ puneri şi probe, făcute pe baza materialului deja publicat de Ci9- banu în Contribuţiuni, pe baza limbii din scrierile lui Dosotteiu şi pe baza unor probe indirecte scoase din relatiile dintre cronicar-ul Miron Costin şi Mitropolitul Dosofteiu. Asupra acestor relaţii mi-a atras atenţia D-l Profesor universitar G. Pascu într-o comunicare orală. Din două pornelnice ale familiei Papară din Poloniea, unul aparţinînd bisericii Sf. Ioan Teologul din Liev (pomelnic transcris şi tradus de Ciobanu, Conitibuţiuni pag. 8�9), celalt mînăstirl] lazeniţi din judeţul Zolocev (pomelnic pomenit de istoricul rus Petruşevici, la Ciobanu, Conirib, p. 9), În care numele Mitropoli­ tului Dosoiteiu e pus alături de al celorlalţi membri ai familiei (Gheorghie Papara, Alexandru Papară şi Chiriachie Papară), re­ zultă că Dosofteiu era originar din această familie. "Faptul că Teo­ dor Papară şi mai pe urmă Alexandru l-au pus pe fratele lor Gheorghie în rînd cu Dosofteiu (şi în pomelnicul Sf. Ioan Teolo­ gul se pomeneşte despre Alexandru), ne face să credem că Do­ softeiu a fost frate cu Gheorghie, Teodor şi Alexandru», spune Ciobanu, Coniribuţiuni pag.12. Iar despre Chiriac Papară, însuşi Dosofteiu spune că e ruda sa, într-o scrisdare dela 29 August 1683 adresată Patriarhului Moscovei, Ioachim, în care îI roagă pe acesta să protejeze pe Chiriac Papară de persecuţiile îndreptate în con­ tră-i de Şumleanschi. (vezi scrisoarea redată în întregime de S. Dragomir, Contribuţii privitoare la relaţiile bisericii romîneşti cu Rusiea în veacul XVII. Extras din Anal. Acad. Rom. ser. II, vol, 34. Mem. secţ, istorice, Bucureşti, 1912, pag. 131-133). Familiea Pa pară făcea parte din nobilimea poloneză: Gheorghie Papară era încadrat acestei nobilimi încă dela 1685, iar frate-sau Teodor Pa­ pară fusese paharnic de Novogorod (Ciobanu, Contribuţiuni, pag. 11). Ca membru al familiei Papară, deci de origine nobilă, şi Do­ sotteiu a putut ajunge de timpuriu, la vîrsta de 34 ani, pe scau­ nul de episcop al Huşilor. "Vfrsta aceasta se poate socoti ca prea timpurie dacă socotim că Dosofteiu se trage din ţărani" (Ciobanu, Dosofieiu, pag. 76). Familia Papară era de origine macedoromtnă.Jn adevăr, pen­ truca unii membri ai familiei Papară să fi putut intra innobilimea poloneză pela 1685 sau să ocupe functii înalte ca cea de pahar-o />. [130] 130 D. GĂZDARU riie, trebue să ni-t închipuim ca de foarte multă vreme stabiliţi În Poloniea, în tot cazul cu mult timp înainte de 1656, dată la care între membrii confraternităţii stavrcpighiene din Liov se găseşte un Gheorghie Pa pară şi foarte probabil mai devreme şi decît 1624, anul de naştere al lui Dosofteiu. Nişte venetici proaspeţi n-ar fi putut căpăta într-un timp aşa de scurt dreptul de a pătrunde în nobilimea poloneză. Iar din însemnările genealogice ale descen- dentei din această familie, Teo::!osia Papară, tipărite la 1853, re­ zultă că strămoşii ei se trag dia regiunile laninei şi că au emigrat prin Moldova în Poloniea (v. Ciobanu, Coniribuţiuni, pag. 11). Foarte probabil aceşti Papară au venit ca negustori. Printre ne­ gustorii înşiraţi de N. Iorga, Istoria comerţului românesc 1, Văleni de Munte, 1915, pag. 318 este şi un Gheorghe Papară, Că multi " > dintre negustorii emigranţi spre nord, după căderea Constantino- polei sub Turci, erau Greci nu încape îndoială. Că printre ei erau şi Rornîni din sud este iarăşi mai mult dectt probabil. Astfel printre negustorii din Liov, socotiţi Greci şi amintiţi într-un act din 1595, act studiat de un scriitor rus citat de Ciobanu, Coniribuţiuni pag. 10, este unul Dziani Coreşi. Originea macedo-romînă a acestuia este evidentă. I. Caragiani, Studii istorice asupra Rominilor din Peninsula Balcanică, în lista de numele Macedoromînilor contri­ buabili ai comunei romîneşti Avela de pe Pind dela anul 1824 dă, după catastihul lui Ziană, pag. 38 şi urm. şi doi contribuabili nu­ miţi Ziană : Ziană Străcăneală şi Zianâ Papa Sterghiu, iar la pag, 57 spune: c [ani este în loc de Ioan, care foarte rar se aude [Ia Rornînii din Sud]. Din 'Iwdvv71� Grecii scoţînd pe (J) făcură l\dvv71�' Ro­ mînii scoţînd pe a făcură r�Wvv71�, pe care îl pronunţă Ghlon, loni, Ghtoni, Ghin, Ghini, Ghina, Ghinea, Gitui (=Dzinu), Ztani, Ztanâ ... Chiar Paparăeste nume macedoromîn, anume o poreclă după nu- ',1;" ' mele mîncării ciobăneşti p aţiară, 'o mîncare pregătită de ciobani la stînă din bucăţele de pîne amestecate cu brînză fărămiţată şi pră- jite în unt' (Th, Capidan, Rornînii nomazi p. 103, extrasdin.Dacoro­ mania IV.), nume obişnuit la Macedoromâni după cum reese din cele spuse de 1. Caragiani, Studii pag. 61 : «Bucuvală şi Păpară \ sînt doauă porecle ciobăneşti de� auzite... porecla Papară o găsim şi la Romînii din Parga, unde a .existat tribul Păpăraţilor. Tot din această familie Papară trebue să f�e şi boerii Lelipopară din lanina trimişi la 1431 ca ambasadori la Salonic la sultanul Murat pentru t L I [131] CONTRIBUŢII PRIVITOARE LA DOSOFTElU ---- 131 predarea cheilor laninei.o c-E interesantă indicarea localităţii Ianina, amintită şi de Teodosiea Pa pară ca loc de origine a strămoşilor ei (vezi mai sus). Nume balcanic, rornînesc sau bulgăresc, poartă mătuşa lui Dosotteiu, Sianca, iar o soră a lui tine pe un Şerbul, cu nume curat rornlnesc (vezi Iorga, Ist. lit. rom. 12. p. 370). Nu­ mele bunicului, Barila, (in Cercări de cotuieiu ale lui Dosoţteiu publicate de Hasdeu, Arhiva Istorică, 1, 1865 pag, 118, acest nume apare sub diferite forme, Barula, Barila, Barilovici) ar indica o o­ rigine tot balcanică. In albaneza, b ari înseamnă păstor, iar sufixul -ilă din cuvintele romîneşti Zorilă, Murgită, etc., se îniî1neşte şi la nume Proprii macedorornîne. Un Bambsilă Hristu de exemplu este notat de Caragiani, Studii p. 10 1, printre contribuabilii comu­ nei arornîneşti Molovişte. Foarte interesant pentru punctul nostru de vedere este existenţa unui nume topic Bari în regiunea laninei şi anume tocmai prin părţile locuite numai de Aromîni (vezi Th, Ca­ pidan, Romînii nomazi, pag. 160). O altă probă pentru originea macedoromină a lui Dosofteiu se poate scoate din interpretarea unor pasagii din Miron Costin, Acest cronicar e cel dintăi Dacoromîn care dă ştiri despre Romînii din Sud. Din chipul cum vorbeşte despre Cuţovlahi se vede că aceste informaţii le-a cules pe cale de conversaţie de la vreun Macedoromîn. Nu este exclus ca informatorul lui să fie chiar 00* sotteiu, cu care de altfel se găsia în bune raporturi. Astfel Miron Costin scrie 18 versuri despre originea latină a RomîniJor pe ulti­ ma pagină a Psaltirii în versuri a lui Dosofteiux Nu-i fără interes de amintit, cao probă indirectă, împrejura­ rea că Dosofteiu scrie cu băgare de samă. Mai atent la ortografiea unei limbi este străinul de acea limbă. Astfel s-a remarcat după primele examene de bacalaureat că în multe locuri candidaţii au scris mai corect din punct de vedere ortografic teza ia limba franceză decît la remînă. Niciun scriitor din acei care aparţin vechei ro mîne (sec. XVI şi XVII) nu a fost cu atîta consecvenţă Ia scris ca Mi­ tropolitul Dosofteiu. Această consecvenţă în ortografie (el scrie de ex. li�ge, însă l-tgă *) la ajutat pe Tiktin, Studien zur rumănischen Philologie 1, Leipzig t 884 să tragă coecluziea că in secolul XVII *) Alt exemplu de scrupulozitate ortografică la Dosofteiu re­ levă 1. Iordan, Diftongarea lui e şi o accentuaţi în poziţiile ă, e, Iaşi, 1921, pag. 176 nota 1;' [132] D. OĂZDARU 132', diftongul ea în poziţiea e se pronunţă ca y (e deschis). Dacă la toate aceste probe adăogăm prezenţa celor cîteva elemente macedoromîne din limba lui, putem trage concluziea că Dosofteiu era de origine macedoromînă, că s-a stabilit relativ tîr­ ziu în Moldova şi că aici a învăţat dialectul dacoromîn în care şi-a scris, cu cîteva reminiscenţe din dialectul matern, operele sale. 3. INOVAŢII DIN CAUZA RIMEl FĂCUTE DE DOSOFTEIU îN LEXICUL PSALTIRII ÎN VERSURI. In CMRO K?; '1HTdTMIO 'cuvînt cătră cetitor', Dosofteiu arată care-s elementele caracteristice scrierilor în versuri de care a ţi­ nut samă la Întocmirea Psaltirii versificate. Din cuvintele lui, pag .. 9 ediţiea Bianu, rezultă că el cunoştea numai două elemente,. a­ nume măsura (vstlhur! cu număra tocma în slovenitti") şi rima ("in coadele stihurilor pre o glasnică într-un chipu tocmite"). Mă­ sura este respectată de Dosotteiu cu foarte multă grijă; abateri dela egalitatea numărului de silabe in versuri sînt rare de tot. Ca să obţină această regularitate în măsură, Dosofteiu s-a văzut silit să stropşască pe alocuri cuvintele, să facă unele eliziuni neobişnuite în vorbirea comună şi cîteodată, foarte rar, să amplifice numărul de silabe în unele cuvinte din vers, cum face de exemplu în ver­ sul 60, psalmul 10 pag, ed. Bianu 232, În care se adaogă cu­ vîntului monosilabic zori o silabă mai mult, zu-ori, pentruca ver­ sul să aibă opt silabe şi să se potrivească astfel în măsură cu celelalte versuri din psalm: Iară eu hie-n ce vreme=Lîngă tine nu m-oi lyme,-Ce-ţ vol adaoge cîntec=Dtn zuort de cînd mă mtnec. 705no/232. In privinţa rime! e cu mai puţină băgare de samă. Foarte deseori întilnim simple asonanţe, iar' cîteodată nici măcar atît. Ca să făurească rime, chiar aşa imperfecte, Dosoiteiu adoptă un pro­ cedeu interesant: creiază cuvinte sau forme neexistente pînă la el în .subdialectul moldovean şi unele nici in dacoromîna în general, sub înfăţişarea sub care le aflăm \ la sfîrşitul versurilor lui. Aceste cuvinte creiate de Dosofteiu nu trebue să fie înţelese în senzul u­ nor creaţil imediate şi nfCi în senzul alcătuirii de către; Van Hel­ mont a termenului gaz, despre care termen se crede, în urma cer­ cetărilor făcute de curînd (vezi Revue de l'Universite de Bruxeăes, [133] CONTRIBUŢII PRIVITOARE LA DOSOFTEIU 133 An. 30. 1925, p. 457-459), că nu-i pe deantregul o scornitură .a învăţatului Ilarnand, ci algătuit pe baza cuvîntului grec xr1.°G sau fla­ mand geest. Tot silinţei de a obţine rime se datoreşte între­ buinţarea foarte deasă a sufixului - ez la verbe, chiar şi a,. tunci cînd acestea nu-s - de conjugarea 1, de exemplu: «Lupii urlă şi scincează - Cînd 'spre vînat se găteadză» 10389-90/356, «Presie capul mieii umbreadză -N dzt de toi, să nu mă vadză» 139 27-2S1472, etc. Se întîlnesc apoi abateri dela topica propoziţiei .romîneşti tot din cauza acestui sacrificiu pentru rimă, de exemplu: c O de mi s-ar căile derege=Să-ţt pociti feri Doamne sftnta lege» 118ll-J2(407, «Că le-aii porţi zdrobiiu-le de-armă- Cu răiedze tare fără samă» 10637-38/375, .,Am dormit somn« cu odihnă=Pi­ nă-n dzuă de la cină 3]9-20/17, etc. Cele mai multe din inovaţiile lui Dosofteiu sînt de pe tere­ nul derivării şi neologisme lor. Pe acestea le înşirăm în ordine al­ ta'vetică, cu toate locurile unde se află, făcînd citaţiile depe edl­ ţiea Bianu (psalmul, versul, pagina). aposcorachlnţă sb. f. 'desmoştenire, părăsire'. • Ce-mi tri­ .miie, Doamne, a ta socotintă==Sâ 1111 dudi de lungulii aposcora­ chinţă,» 2638'83.- Tiktin, Dicţ. s. v. : -Von Dos. aus gr. &1to"xopa- 'y,[�w 'verstosse' gebildet-. Explicat de Dosofteiu într-o notă mar­ ginală în ediţiea 1673 astfel: "Aposcorachinţă .să chiamăcă:-şl părăseşte corbul puii pănă-s cu fulgt albi. de nu-I hrăneşte că nu să-ncrede ... In manuscris această notă' e mai dezvoltată, (vezi edi­ ţiea Bianu pag. 83). clrstee sb. f. pl. 'cîrstei' «Şi cerşură de le-au dat cÎrstye­ .Ş! potîmichi de căra cu spee» 1 C4115/365.-In toată rornînimea .ctrsteiul este masculin şi la singular şi la plural.. Dosofteiu i-a 'schimbat genul pentru rimă cu sPfe. O probă convingătoare că aşa . este ne-o dă versul ., De le-au adus cîrsteit cu ctrduri» 7780/259, unde acelaş cuvînt are forma de plural normală. (ef. şi Tiktin, Dict. s. v.) cugetătură sb, f. 'cuget, suflet'. "Ascultă-ml Tl1!!a, Dutnne­ . dzău sfinte - Şi nu mă trece, ce-m 'ta aminte-Ca-m fecl rea ( . '., voae pentru grea ură-De sÎni eli spaimă-rz cugptătură� .. 54,/179. -Derivat din cugetat, participiul verbului cugeta" şi sufixul-ură, .,derivat neexistent azi în niciun dialect rO,minesc. Derivate prin su­ fixul---cură, unele tot aşa de artificiale, găsim şi în Molitvenic (vezi "Puşchilă, Molitvenicul lui Dosofteiu, pag.63). Faptul că MoHtve- [134] 134 D. GÂZDARU ----------- ------ nicul este scris în proză şi că deci Dosofteiu nu era forţat de rimă ca să făurească asemenea derivate, însamna că la constrîngerea din partea rimei s-a adăogat necunoaşterea temeinică a dialectului dacoromîn. Lipseşte la Tiktin, Dicţ .. gludeciea sh. f. 'judecată'. «Ce să lăsaţi bueciea=Să vă cău­ tati g iudeciea» 812,/277. Vezi şi 14027!474.-Derivat artificial prin sufixul-ie. Tiktin, Dicţ. sub judecie citează numai pe Dosofteiu Însă află cuvîntul şi în Vieţile Sfintilor. Prezenţa cuvîntului şi îi! Vieţile Sfinţilor, lucrare ulterioară Psaltirii în versuri, se poate ex­ plica prin aceea că odată creiat pentru rimă, cuvîntul a fost între­ buinţat de Dosofteiu şi În alte scrieri ale lui. hoarbă, cu varianta grafică ghoarbă. sb. f. 'glostâ, mulţime', «De vii cu totul iadul să-i soaraă= Să 11U mai hie ca lumea-Il hoarbă.» 54401181. Vezi şi 87r;1297, 103451353.- In Vieţile Sfinţilor cuvîntul apare fără diftong. (vezi glosarul dela studiul lui Lacea din Weigand's jahresbericht V). Pe terenul limbii romîneşti nici nu s-ar fi putut dezvolta un diftong în acest cuvînt de origine sla­ vonească. Dosofteiu avea nevoe de diftong pen'ru rima cu soarbă. In ce priveşte etlrnologiea cuvîntului, nelămurită de Tiktin, Dicţ. s. v., vezi P. Skok, Zeitschriît Iur rornanische Philologie, XLI!!, 193 şi· Ov. Densusiarm, Grai şi Suflet II 16-!7. Varianta ghoarbă 87c,1297, 103451353 este PUI' ortografică, fără nici o valoare fonetică in plus. faţă de ltoarbă, ci e scrisă numai ca o imitare a ortografiei ma­ loruse (v. I. Bărbulescu, Fonetica allabetului cirilic în textele 1'0-' mîne din veacul XVI şi XVII, Bucureşti 1904, pag. 438-440). Ct, şi gltaslâ, gholbură, ghulturul şi poghoae mai jos sub 4. Izbăvluţă sb. f. 'izbăvire' «Că tărie mi-eşti şi năeuinţâ=­ Şi-Il greul mieii fu-m eşti izbăvinţă» 301o/100.-Derivat artificial prin sufixul-intii. Pentru prezenţa cuvântului în Vieţile Sfinţilor (la Pascu, Sufixe 44) şi În Molitvenic (la Puschiiâ op. cit. 61) vezj mai sus sub judeciea. Derivate artificiale prin-intă sînt multe în scrierile lui Dosofteiu. Vezi de exemplu cele constatate de Puşchilă op, cit. 61-62. Lipseşte la Tiktin, Dicţ .. izraltească adj. 'evreească'· «Şi din toată vita cea izrailească -Să CÎnte pre Domnul şi să-I proslăvească." 671l71220.-Dicţio-· narele nu înregistrează acest cuvînt. E posibil ca numai Dosoîteiu să-I fi folosit, pentru rimă. \ (î)ndurărninte sI. f. 'îndurare', c Ve! să-ţ îtnpli pre toi rodul graiuri sjinte,-Ce te-ntoarce cairă nof cu-ndurătninte,«: 76221253.-Lipseşte la Tiktin, Dicţ .. [135] CONTRIBUTII PRIVITOAHE LA DOSOFTEIU ------------------ 135 jidovie sb. f. 'jidovime' ... Fetele din jidovie- Te-aşteaptă CLl bucurie" 96s31333.-Faţă de înţelesul de colectiv al cuvîntului, ne-am fi aşteptat la forma jidovime care însă n-ar fi rirnat cu bucurie. Lipseşte Ia Tiktin, .Dicţ .. mestecăciuue sb. f. 'amestecătură (de oameni)'. ,.Nice el să giură ClI vro-nşelăciune=Catră cel deaproape in mestecăciune» 23) �173.-Prezenţa cuvîntului în Vieţile Sfintilor (Ia Pascu, Sufixe 24) se poate explica ca mai sus, sub giudeciea. Alte multe deri­ vate artificiale prin sufixul-ciune găsim şi În Molitvenic, fapt care a sugerat lui Puşchllă op. cit. pag. 114 observaţiea interesantă că ,,0 mare bogăţie de derivate ui=tnint şi ciune fac din Oosofteiu un fel de predecesor al lui Aran Pumnul." mtnglinţă sb, f, 'mîngiere' «Că te-ai Întors cu priinţă.>: De mi-ai trimis mîngîinţă.» 70Id234.-Cf. izbăvinţă. Lipseşte la Tiktin, Dicţ .. onlăuulnţă sb. f. 'conducere, stăpînire' .• Şi pre Iacov ai 0- blăduinţă - Că pămîntul tot ti-i CIl credinţă.» 2630/83.-Cf. izbă­ vin/ti. Lipseşte Ia Tiktin, Dicţ .. părăsăclune sb. f. 'părăsire'. "Nu mă lăsa Doamne cu p ă­ răsăciune=Fâră mîntulnţă, ce-mi dă eriăciune" 263D!83.-Cf. mes­ tecăciune. De observat că întîlnim cuvîntul sub forma ţiărăsiciune în Leastviţa lui Ion Scărariul (la Gh, Ghibânescu, Leastviţa lui Ion Scărariul, Extras din Arhiva, Iaşi, 1915 pag. 32�. Lipseşte la Tik­ tin, Dicţ .. pltnsură sb. f. 'plîngere, lacrămi'. «Ne-ai hrăniiu-ne cu păine de plînsură=Şi ne-ai atiapat ÎIl lacrămi cu măsură» 79n1271. =-Lipseşte la Tiktin, Dicţ .. poame sb. f. 'porniri rele, impulsuri, ispite' . «Păcătoşii i-am oprit de poame-Şi greşiţii să nu scoată coarne», 741l/249.-Cf. cele spuse despre hoarbă. In Molitvenic (Ia Puşchilă, op. cit. 58) cuvîntul apare fără diftong, porna. prince sb, f. 'price, împotrivire' • Şi între toti pizmaşii ţ-vei fnvince- De ţt s-ot pleca fără de prince,» 1 098/388.-Sub forma obişnuită price, întrebu inţată şi azi dialectal, cuvîntul e foarte des întrebuinţat de Dosofteiu. Chiar În versul citat mai sus, În textul tipărit la 1673 îl întîlnim cu forma price. In manuscris însă, ale cărui variante sînt înşirate în ediţiea Bianu, se află prince, de sigur pentru ca să rineze CII învince. Lipseşte la Tiktin, Oicţ .. scăpătate 'apus' "Că nu veţi şti oare despre soare - Vine [136] 136 D. OĂZDARU Domnul să va dea strinsoare?- Au vă vine dela scăpătate,­ Cînd va laa sama de păcate?" 74191249. Vezi şi 102i31349, 1067i373. - In celelalte scrieri ale lui Dosofteiu cuvîntul apare sub forma scăpătat, Acel e final din versul de mai sus este cerut de rimă. scutlnţă sb. f. 'scut, apărare' «Ş; tuturor Doamne tu le eşti scutinţă-Ce-şi au cătră tine nedejde-n credinţă." 1787153. Vezi şi 118207/420;- Ct, izbăvinţă=sSe află şi în mijlocul versului 1797/54. Lipseşte la Tiktin, Dicţ .. secetate sb, f. 'secetă'. "Trupul mişelul să schimosyste,­ Ca-n pustii dese şi-ti secetate=Fără de apă si necălcate:" 627/201, ---:" Pentru a, obţine rima cuvîntului tiecălcaie, lui Dosofteiu, care cunoştea limba latină, îi va fi venit uşor ca pe baza cazurilor ob­ lice ale cuvîntului siccttas.s-atis să transforme pe obişnuitul secetă în sece/ale. Lipseşte la Tiktin, Dicţ .. smlntă sb. f. 'sminteală'. "In beserica ta sfinta-Şi mă du fără de stnlntă" 5aoll1. Vezi şi 17lU156, 18ul58, 2019163,222, (ma­ nuscrisjţr l, 2�2� (ediţiea 1673)172, 24341:77, 26�4183, 2710184., 281886, 29'0199, 30261101, 30881104, 4781156, 475&1157, 481'1160, 505,/171, 54101179,.63181205, 64u1207, 6781213, 70861233, 73121244, 77'81256, 84321285, 8521285, 8661288, 8816�1308, 90�o/315, 918/317, 92il81321, 93'81323,93851325, 95581331.96531334, 102221348, 102811351, 104.7.:1363, 1098s1386, 111�1391, 11661402, 118101407, 118261408, 1187oI4'i0, 1181581415, H821.14H, 1182301418, 118�16J427,. 120M31, 120ul-t31, 121:101433, 12731444. 135281459, 135621460, 136ao\463, 138!1466, 138121468, 138831470, 146gj488.- Tiktin, Dicţ. s. v., citează şi.un loc din Vieţile Sfinţilor unde se află cuvîntul acesta, şi anume tot îu rimă: • Tute trei [sfinţii) aceştia troiţă ţine sJfntă- Te spun preste lume Domn. fără de smîntă», iar explicaţiea dată de Tiktin este următoarea: "probabil creaţie nouă a autorului", Trebue să fie în adevăr un neologism din vsl. C:&I"..v..T� 'turbatio' (Miklosch, Lexi­ con paleoslovenico-graeco-latimnn, p. 939) introdus pentru rimă. CInd rima nu-l cere, sau; in mijlocul versului, cuvîntul se află sub forma obişnuită azi sminteală (vezi de ex. 5,�121). Interesant de re­ levatrnai este că şi Ioan Budai-Deleanu Il întrebuinţează odată numai şi-tot.în rimă (Ţiganiada �d iţiea Cardaş, 1925, pag. 413). Vezi mai jos sub 5. . , tAlmAcle sb. f. 'tălmăcire' "Cuvintele tale -n tălmăcie-« Lu­ tnineadză mintea din pruncie" 118m\422.-Se află şi in Molitve­ nic. (Ia Puşchilă op. cit. 61). Cf. g iudeciea. Lipseşte la Tiktin, Dieţ .. [137] CONTRIBUŢII PRiVITOARE LA DOSOFTEIU 137 tlcăinţă sb. f. 'suferinţă' ,.Pleacă-ti Doamne urechea cea sfîntă-Şi să mi-asculţi la vreme de S!l1Întă-Că-s în lipsă şi In ticăinţă.:- Cruţă-mi sufletul În cuviinţă". 8531285. Vezi şi 106,21373. 'Tiktin, Dicţ, s. v. crede că e introdus pentru rimă. vlndecăclune sb. f. 'vindecare'. »Ce-ţi fie Doamne milă de-a mea lîngegiune, - Oasele mi le stringe cu vituiecăciune," 6.122. Vezi şi 68981226.-Cf. mestecăciune. Lipseşte la Tiktin.Dicţ .. vintă sb. f. 'scăpare, nădejde' .• Am strigat cu glasul mare - Cătră Dumnedzău cel tare,-Că m-aude şi mi-i vţniă=-Dinir-a sa măgură svîntă", 3J1116. Vezi şi 32621111, 33s.lt 13, 79101270, 79221271,93861325,1182131417,120211431, 139?1i1472, 1412,477. Se află şi în mijlocul versului 2112165.-Tiktin, Dicţ .. s. v. crede căe un cuvînt fermat de autor. Ci hac, Dict, 1, 316 îl explică ca o imitaţie din partea lui Dosofteiu a cuvîntului italian vanto, Că e un neolo­ gism introdus de Dosofteiu pentru rimă, e foarte probabil, dar că e de origine italiană, e greu de admis, pentrucă Dosoftelu nu cu­ noştea limba italiană. Cum trebue explicată prezenţa cuvîntului Ia I. Budai-Deleanu şi O. Asachi, vezi mai jos sub 5. 4. ELEMENTE LEXICE, CARACTERISTICE PRIN RAPORT CU LIMBA ACTUALA, SCOASE DIN PSALTIREA îN VERSURI (EDIŢIEÂ. BIANU). a prepoziţie întrebuinţată dinaintea unui substantiv, adiectiv şi nurnerale pentru a exprima dativuI. ",Şi cu a ta milă a săraci să giudeci" 9121135, etc. abur sb. m. 'suflet, duh' .Urechi au şi nu pot să audză,- . Nice abur nu le este-ti budză", 134,,1457. aburit participiul verbului aburi. 'ametit de vin' 772001265. acmu adv, 'acum' 2&5115, etc. adevară sb. f. 'adevăr' 701101234 etc. adever adj, 'adevărat' 410118, etc. apătoşa vb. refl. 'a se umplea cu apă' ,.Şi păraole s-apă­ toşară=-De băură toţi şi s-aâăpară" 77611258. aproape sb. m. 'aproapele' .Deşert cătr-aproape tot omul grăeşte-s-Şi cu-nşelăciune va de-l păgubyşte· 115137. Articolul -le ar fi lungit cuvîntul cu o silabă (aproa- [138] 138 D. OĂZDARU ��--- pele_5 silabe) şi ar fi stricat măsura versului. De aceea Dosotteiu întrebuinţează adverbul aproape ca substantiv, fără articol. In Tiktin, Dict. nu-l înre­ gistrat. are sb. f. 'arie' 11T112. areţl sb. m. pl. 'berbeci' 113»1395, "ficiori de areli adică miei" pag. 88 . . " b f ' .. , 77 1?�9 t arma s . . rnsrp 85 �J , e c. atocma adv. 'întocmai' 7/8125. bezned sb. m. Intelesul? "Şi ClI urlete ploi mare vărsa tare, - De herbe undele-n bezned ca-n căldare." 7644!254, Lipseşte la Tiktin, Dicţ .. bfşugu sb. eterog. 'belşug' 3519[12:0, etc. blămaţî vb, 'haideţi' "Blăl7laţl să-i pierdem" 82111278, etc. bodzil sb. m. pl. art. 'idolii'. Neologism explicat de Dosof- teiu într-o notă marginală. 95201330, etc. (Sgl. boz în Vieţile Sfinţilor v. Tiktin Dicţ, s. v.). boerln sb. m. 'boer' 104Go[362. bornlci adi. pl. 'luptători, războinici' "Şi ucisă crai bo'inlcI, -FăCÎnd pre-ot să! slobodnici" 135091461. brodi vb. 'alerga' " Vei brodi prin singe Cu şi de mainie" 67105!219. brudiv adj, -necrescut, minor' 2430176, etc. bucln sb. eterog 'bucium' 67801218. buecle sb. f. 'semeţie, sburdălnicle' 80301275, etc. butac adj, şi sb. 'sălbatec, fioros' 482r.1160, etc. bulguciune sb, f. 'extaz, uimire' Pag. 100 în titlul psalmului 30 buiguit adj. 'extaziat' 115[,1400. bulzul sb. m. art, 'bulgare, boţ (de caş)' "In cap cine-au pus audzui=şi ochiul intreg ca ba/zai" 93'0/322. bUOTI ad]. pl. 'de bour' 7 h!249. căind vb. trans 'căindu-se' "Şi nu-ş va se/limba căind cu- vîntul" 1091,1389. căpul vb. 'apuca' 991/33. etc. căttr sb. f. pl. 'vase în care se pune tămre' 105591369. cenăt vb. 'chelălăi' "Să să-ntoarcă spre noapte s-alerge [pizmaşii]-Ca cîinele, şi să\jIămtndzască,-Pregiur ttr­ gul tot să cehăiască" 58591194. cerbice sb. f. 'ceafă' "Le�all despărţit capul de cerbice" 128121446. [139] J CONTRIBUTII PRIVITOARE LA DOSOFTEIU 139:' --- cetere sb. f. 'ceterâ' 3251108. chiar adv. 'clar' Pag. 300. chlltn adj. 'despărţit' .,Că l-arl pus ca turmele chiline=Pre moşii in rînd, cum li să vine". 1061051378, "Şi ochii tăI doamne sjinie.s-Lmi văd lucrul de maime-s-Că-tt cartea ta toţi chiline -- Să vor scrie cum să vine," 138551469. chlşavr adj, pl. 'nesupuşi, refractari' -Pre cela ce-s chişavi da-le-va strînsoare" 67201214. ciudese sb. f. pl. 'minuni' 92129, etc. crevete sv. f. pl. 'clevetiri' 1183071422. clevetnlc sb. m. "clevetitor' 10020\341. coarneş adi. 'cu coarne, cornorat' 67[ ,,/220. concenl vb. 'distruge, nimici' 131e140, etc. cucirt vb. refl. 'se umil i, se supune' 35151121, etc. cuconească adj. f. 'copilârească' .vărstă cuconească" 70731232� cuconul sb, m. ari. 'copilul' 13071448. cusra vb. 'trăi' 91t;\29, etc. custul sb, m. art. 'vieaţa' 89371312, etc . . deahtr ea adv, 'distins, însemnat' 368,1125. "Omul, eli dea- /zirea, I(sle o nemică: 38181130. deatocma adv. 'Ia fel, tocmai' »deatocl1la cu îngeri" 817128, etc. deavalorna adv, 'împreună' Pag. 95. delunga vb. 'lungi' "delwzgezi traiul" 143,.1482. depreună adv. 'împreună' 440119. derădlca vb. 'libera, scăpa' "Sufletul tnieti, Doamne, să-I derâdtci [în loc de derăâlci, ca să rimeze cu eăl­ bdtici],- Unişoara mea de lei sălbatici." 34611117 .. ef. âerădică 6331204. derege vb. 'îndrepta' "Şi spre tine-mă deregi paşii" 533121, etc. dereptate sb. f. 'dreptate' 5"6120. deşteptare sb. f. 'stare de veghe' ,.0 !DlImnedzău sfinte.. că ett ni ce-Il visuri=Nice-n deşteptate nu-ţ uit de şiruri", 83.1281. Lipseşte la Tiktin, Dicţ •. detorni vb. .,să detornira-n volnicie largă". 1314140. dinse pron, 'dînsele' 445.1150. ef. aproape. dodel vb. 'necăji' 2320174. dodeială sb. f. 'necaz, năpaste' 1183.gI425. [140] 14D D. OAZDARU dosadă sb. f. 'chin, supărare' 93'61322, etc. drăgostlv adj. 'drăgăstos' 85J 81286. durori sb. f. pl. 'dureri' 1116138, etc. (numai la plural). dvori vb. 'servi, oferi omagii' 44,"1149. dzăcare sb. f. -zăcere' 4091136. dzuă sb. f., articulat dzua 'zi' 320117, 6122 eşit sb, m. Explicat de Dosofteiu Într-o notă marginală ast­ fel: "eşit este sfărşenia" 120261432. tăgadă sb. f. 'făgăduinţă' 55271185, etc Cuvîntul se mai în­ tîlneşte azi în Muscel (v. C. Rădulescu-Codln. O seamă de cuvinte din Muscel p. 30). Iăalnă sb. f. 'făină' 49361165. lÎăţare sb. f. 'faţă de arie' 11 a112. ferlcinţă sb. f. 'fericire' Pag. 11, În subtitlul dela Ps. 1.­ Lipseşte la: Tikin, Dicţ .. trămseţe sb. f. 'frumuseţă' 2815187. frimbii sb. m. pl. 'ciucuri, canafi' "Aurul dă radu, frtmbit, cuviinţă 44191150. Iunt sb. f. pl. 'funii' 1181331413. găta vb. 'găti' .• gătate: 738126, "găfarâ" 943131, "găfeadză" 83111281, etc. ' genune sb. f. 'mare' 54711183. ghizdav adj. 'frumos' 44"It/ 147. gludeci sb. m. pl. 'judecători' I 48s:M93. giunge vb. 'ajunge' 2210172. Lipseşte la Tiktin, biet .. giunJ sb, m. pl. 'tineri' J 483.1493. gir�ă sb. f. 'spate' 128139, etc. (foarte des întrebuinţat de D.). gî�teJ (scris glitej]; pl gllteje 'gîtlej' 517121, 9J2.135. golişte sb. f. 'înălţime goală, munte gol'. Pag. 95. govl sb, f. pl' 'fecioare, tinere' 77m1264, )Ietc. grozntca adj. 'groazn�c' 95171330, Ps. 96 subtitlu. haslă (scris gttaslă) sb. f. 'glas' "Ferice dţ-aceae breastâ-Ce . ţ-at: stiutu-ţt de ghastă,: 86881303� herbătoare sb. t. 'vas pentru topit metale' "Când ne cerca, Doamne-n strecătoare.-De tie-arae"l o-argint in herbătoare" 653,21210. .' ntata sb. f. slava 310116, etc.; \(zvala 72901243. biltă sb. f. 'răutate? batjocură ?', .. Unde-ţi fisie Domnul? Mă iau tTI prohită-Pre fot ceas mă-iitreabă şi grăesc cu hiltă".41461141.- Lipseşte la Tiktin, Dicţ .. [141] CONTRIBUŢII PRIVITOARE LA DOSOPTEIU 14t "- . 1 I I , t nltpăt sb. m. 'plâns cu suspine, cu sughiţuri' "De suspint, de hlipăt inema să stinge". 87181127. holbură (scris gholbură) sb, f. 'vâltoare' 88381302, hulturul (scris ghutturuîş sb. m. 'vulturul' 102171348. imbe num 'amândouă' 163,147, etc. imputa vb. 'învinui, reproşa' 105551368, etc. Iuşor adv. 'uşor' 105140/372. Iuşura vb, 'uşura' 30821104, etc. ivi vb. trans. 'arăta' " Când ţ-al ivit a ia sţântă jaţă" 113191396, etc. improhita vb. 'batjocori' "Şi-flire oameni tncă-s de ocară-Şi mustrare tuturor din ţară=-Mă-mprohiiă cine-ş: mă zăreşte" 2125165. imvlta vb. refl. 'se îndemna' "să-mviteazău 20113, etc. lndărăpnlc adj. 'îndărătnic' 17 7�152. indărăpt adv. 'îndărăt' 629124. Infrtcat adj, 'înfricoşător' "Sfânt Îţi este şi-njricai ctnstiiut nume". 110211390 înlrlrnşa vb. 'înfrumuseţa' 44471149, etc. înplea vb, 'îndeplini' "fnplînd toată porunca lUI Dumnedzăar Pag. 89. lntlr! vb. 'alunga, isgoni' 1639147, etc. intrebăclunt sb. f. pl, 'întrebări' "Să mă-nirebe tnirebăciuni gryle" 34381115. intresta vb. refl, 'se întrista' "să-niresteadză" 64211207. tnveştt vb. refl. ind. 2 sgl. 'te îmbraci' 10371352, "lnvăscutfl , 92 .. .1320, "să să-mvască" 131151450; etc. învtnce vb. 'învinge' 977132,etc. jancuri sb, f. pl. 'cârcei agăţători? butaşi de vie?' ,,[-al lă- ţttu-i [viei] rădăcinile cu ţancuri» 79a71271. jecui vb. 'jăfui' 881591308. jemnă sb. f. 'jimblă' 80371275. jim'bi vb. 'zîrnbi' 56231186. jlrebla sb. f. 'ţara hotărîtă mai dinainte?' "ftl vOl da ţara ce ţine=Hanaatiul din dzîle bătrtne, - jirţbi« ia cea măsurată-şi de Hanaan tmpresuratăr 104�31361 leafă sb. f. "camătă' 1425142. - . l�şnicl sb. f. pl. 'ascullsuri' "Ascuns să supune -n leşnlc: cu bogăţî'i,-Ca să viclenească să nu-l simtă a lIn'" 93.133, efe. � ------- [142] 142 D. OĂZDAHU --_ ... _--_ .. --_._------ leşul vb. 'pîndi' �CQ leu În ogradă ascuns leşusşte" 900133. limbile sb f. pl. art. 'neamurile' 2d 14, etc. Iîngeglunea sb. f. 'neputinţa' 63122. Iucoare sb. f. 'lumină' 1212/39, .Iucori" 11122/391; etc. Iunlcătoare sb. f. 'alunecare' 114'6P99. malnte adv, 'mai înainte' 430/19, etc. ef. însă "mainainte" 122,,1394. mâduha sb, f. 'măduva' 108""385. măhăi vb 'face semn' nşi cu ochii să nu măhăiască" 34r.aI117. rnăzdă sb. f. 'mită' 1428142, etc. meser adj 'mizer' 10,7136, rnestec sb. rn. 'ameătecătură' 67,04/219, Lipseşte la Tikin, Dicţ .. mieor sb. m, 'rnieluţ' 113,5/395. mIlost adj. 'milostiv' 110,0/390. etc. Lipseşte la Tiktin, Dicţ .. mlşelătate sb. f. 'sărăcie' 1115/38, etc. miză sb. f. 'clipeală?' "Că lumea aceasta-î ca o miză mică, =Omul cât deahirea, este o nemică," 38J1/130. rnîntuinţâ sb, f. 'mîntuire' 941/31, etc. rnînule sb. f. pl. art. 'mînile' 87/27, etc. minecuş sb. eterog, 'dimineaţă' 4938/165, «mînecuşurl» 7247/241. rnîşcoala sb. f. 'catîrcă' 3126/107. morcoti sb. 'cîrti, mormăi' .,Şi-n sălaşele lor morcottrâ,-- Glasul Domnului nu-l socotiră: 10579/369, etc. mur sb. 'm. 'dud' 77'39/262. rnursă sb. f. 'mied' 68761225. neavutul sb. m.art. 'săracul' 9lt1134.: necătoare adj. f. 'care îneacă' 12312/438. Lipseşte la Tiktin, Dicţ .• neharntc adj. f. 'odvrednic', 1776153 . . nenea sb m. 'tata' "M-au părăsît ne( nea, ş-am rămas de , ( mamă." 2641/83. nepace sb. f, 'războiu' 980133, etc. nevoae sb. f. 'nevoe' 39116, etc., însă nevoia 3082/104. etc. Dif­ tongarea lui (} în acest cuvânt ca şi în voae (vezi mai jos) este o schimbare personală petrecută prin analogie În mintea lui Dosofteiu, fiindcă nu cunoştea \ bine dialectul da�oromîn după cum tot unei schim- bări individuale, fară răspîndire În masa mare a dia­ lectului, se datoreşte forma nevoaie din Anton Pann (la 1. Iordan, Dittongarea lui e şi o accentuaţi În po­ zitiile 11, e. laşi 1921, p. 294). [143] CONTRIBUŢII PRIVITOARE LA DOSOFTEIU 143 nurne sb. eter., pl numere 146,,1/488. nuora vb. 'noura' 77'11/259. obărşl vb. 'sfârşi' "Păcătoşilor răul să sa obărşască=-Să-n­ dereptedzi direptul să să proslăvască" 725/25, etc. obor! vb. 'doborî, trânti jos' 88174/309, etc. ocelnţă sb. f. 'disperare' "Cum sii hUL cu oceinţă,-Să n-aib agiutoriti de tine" 35/16 oclna -vb, 'moşteni' .ocineadză" 3673/124. oclnătoare sb. f. 'moştenitoare' Pag, 19, în titlul Ps. 5. lip­ seşte la Tiktin. Dicţ .. ornentme sb. f, 'omenire' "şi n-avea nime-Să să găsească din omenitne' 6870/225. Lipseşte la Tiktin, Dicţ .. Este Înregistrat de Pascu, Sufixe, 141. omoritură sb. f. 'omorîre' Pag. 185 În subtitlu la Ps. 56. ostlnteală sb. f. 'apărare, protecţie' "Şi să n-aibă osfinteală -s-Maică-sa despre greşală" 108�7/384. osfinti vb, 'apăra' "Că Domnul- preste cel buni prăv�şte,­ Cu mila sa de le osţinteşte [sufletul]" 3218/110. osJabă sb, f. 'odihnă, repaos'; Şi 11 robie le-au 'ăatu-le s-albă -De cătră toţi iuşor şi oslabă" 105140/372. Lipseşte la Tiktin, Dlcţ, E acelaş cu vsl. ce""!>d 'relaxatio' (Miklosich, Lexicon palaeoslovenico-graeco-latinum, pag. 518). os tie sb. f. 'vîrful ascuţit al lăncii' 5620/186. ovilit adj. 'ofilit' "lacrămi ovilite" 625/24. ozoară sb. f. pl. Inlelesul ? "Cu săcuri unşotii să-t oboară. -Să-i dezbrace aur cu ozoară" 73�0/244. partnlc adj. 'părtaş' 118m/414. păgînăţîea sb. f. 'păgînătatea' 21107169. Lipseşte la Tiktin Dicţ •• părtl vb. 'părtini' 56171] 86. pecie sb. f. 'carne' 49571166. pesteală sb, f. 'zăbavă' 69181229. pistreleadză vb. 3 sgl. 'ţîşneşte ,aruncă scîntei' "Fata fa cea sftntă cu foc pistreleadză" 1728150. pirlşeşte adv. 'pîrînd, acuzînd' .Pre robul tău in bine-t pri­ im9şfe,-Sămelil să nu-mi stea pirtşeşte" 11828M21. Cf. tlcăiţeşte. Lipseşte la Tiktin Dicţ, pfşcăi · v b. Intelesul? 'a ocărî?' "Să să-nioarcă de sirg cu ocară=Cela ce mă pîşăescăin ţarăfC.69.1228. ef. şi 113t7/396. [144] 144 D. GAZDARU pişcăială sb. f. Inţelesul? -Plscăiala-m ştii şi de ocară" 68631225. plean sb. eter. 'pradă' 1329/41. podpri vb. 'opri' Clnd a(L podptit marea ca-nit-un foaLe­ De i-au trecut preste-arină moale" 77.u/257. Lipseşte la Tiktin, Dicţ .. pogorul sb, m. sgl. ari, 'pogorîrea' 87LO/299, etc. pohoae (scris poghoaeş sb. eter. pl. 'puhoae' 289187, etc. pohvăli vb. 'lăuda, slăvi' Pohvăleste Ierusalime-s-Pre Dom- nul, şi-l laudă-ti desltne-: Sionule, ... " 14711490. pottgnl vb, 'culca, pune jos' "Şi Lăncile taLe sînt bine' căliie, -Că dzac tntiainte-ţi trupuri poligniie" 4413/148. pomazanlc sb. m. 'uns' 1918/61. pomăzul vb. 'unge, mirui' 88,511307. pomlnoace sb. f. pl, 'daruri' 2195169, etc. potrtcăll vc. 'găuri, străpunge' "Gf(te de viclent mă ocoliră, -Mfni, picioare îmi potricăliră, Il 2150167. pradntc adj, 'hoţ' 68,6/222. pravul sb. m. sgl. art, 'praful' 117/12. prăvl vb. 'privi' 5,6(20. prtceştul vb, refl. 'se Împărtăşi' Pag. 343 în nota dela Ps, 10120. priei vb. ref 1. 'se certa' ,126101443. prlsne adj. 'neamestecat, nefalsificat' n Cu vin prţsne şi plin de âresuri" 74291250. prohttă sb. f. 'batjocură' 41451141. etc. prorocestvle sb, f. 'prorocie' Pag. 300. Lipseşte la Tiktin, Dicţ .. prostatlc adj. 'prost, simplu' 2465178. raduce vb, 'compara' "Şi cu ce cu altă te-aş răduce ?-Că sint şi dectt stredea mai dutCi!. ""18,,,159. răgtila pl. răgule sb, f. 'seminţie, popor, trib' "Păgîni din toate răguie" 95.311330, "răgula" 104,001364. răhni vb. 'rîvni' 3611120, etc. răsturbura vb. 'turbura' 87d299. \ , răzdrumlca vb. :a. fărî�aiîn bucăţi mici' 47441157. Lipseşte la Tlkm, Dlct;. rod sb. m. sgl. 'neam, popor' 762d253, etc. rostul sb, eter. 'gură' 1513143, etc. [145] CONTRIBUŢIl PRIVITOARE LA DOSOFTEIU 145 ---- 5 rude sb, f. pl. 'neamuri, popoare' 104251360. săgetătură sb. f. 'săgeta re' 1796154. sămaţul sb. rn. 'semeţul' 9123135." sămostrea sb. f. Tradus de Tiktin, Dicţ, s. v. prin 'Selbst­ schuss', "Şi căpcana încă să-; gă.c;ască,-Şi pre sămostrea să-şI tiemerească" 34261115. să vai adv., conj. 'măcar' 9w131, etc. scapăt sb, m. sgI. 'apus', 11281393. scărşcind vb. partic. prez. 'scrîşnind' 33111 7. schlmbăclunea sb, f. art. 'neconsecvenţa' 882021310. Lipseşte la Tiktin, Dicţ .. schlmosl vb. 'strîmba'3491114. scrăşcare sb. f. 'scrîşnire' 111391393. scrîpl vb. 'sclipi' 1727150, etc. scumpărare sb. f. 'răscumpărare' 9H130. set sb. m. 'scaun' 89J91312. şever sb. m. 'miazănoapte' 10681373. sfară sb. f. 'jertfă prin ardere' 39d133, etc. Cf. svară. slătulnţă sb. f. 'sfat' 19Jo160. Lipseşte din Tiktin, Dicţ .. strepla sb, f. art. 'sălbătăciea' 1646147. stt vb, refl. 'se teme' 3521119, etc. sllală sb. f. 'sfiiaIă' 629124, etc. sllnţă sb, f. 'sfiia1ă' 262181, etc. silţă sb. f, 'cursă' 21'113, etc. sîmbră sb. f. 'tovărăşie, societate'. "Cel cu căută/ura mtn­ dră=Nu l-am avutu-l tn stmbră=Nice-am suferit tn casă" 10022/341. stmcelos adj. 'ascuţit' 54601182. slrguială sb, f. 'grabă, sîrguinţă' 66123, etc. slobodnlc sb. m. 'liber' 135'101461. Lipseşte la Tiktin, Dicţ .. smeren adj, 'smerit' 1773153. smldă sb, f. 'grindină' 289187, etc. spăminta vb, refl, 'se spăimînta' 1031221358. spăsl vb. 'mîntui' 5311177, etc. spee sb. f. 'coş' "Şi cerşură de le-aii dat ctrştee-Şi potît­ nichi de căra cu sp�e" 104111;1365. speminta vb. cf. spămînta. 671331220. spovadă sb, f. 'mărturisire' 31141106. etc. I r I -�---------------------------------------------------------------- [146] D.OĂZDARU �------------------ 146 spravul sb, m. sgl. art. 'praful?' "CInd s-a vintura dintr-are provul.-« Vă veţi duce cum să .duce spravul" 11�/12. Lipseşte la Tiktin, Dicţ .• sprejlneală sb, f. 'sprijin' 391I 6, etc. Foarte des întrebuinţat şi aproape numai în rimă. spurcăclos adj. 'nelegiuit' 36911125. st�je sb. f, 'grabă' "Esind la război cu steje" 149231495. steji vb. intr. şi refl. 'se grăbi' .. Cu cii eşti de ghizdav tinde şi steţeşte=-Cu a ta frtmseţe şi lmpărăţeşte" 4411/147, etc. sterevie sb. f. 'funingine' 6751213. stideală sb. f. 'ruşinare, teamă, sfială' "Şi sama să �i a limbi păgtne=Ce IZ-au, Doamne, stideală de tine" 5810/192, etc. sUdl vb, refl. 'se ruşina' 248175. . stoli vb. 'înarma, aşeza în şiruri de bătae' 73 .. /254. strălucoare sb, f. 'strălucire' 43d 19. strălumina vb, 'lumina' 1780153. strecătoare sb. f, 'un fel de veşmînt' 344211 15, etc. strede sb. f. 'miere de fagure' 1842159. struncinat participiu 'sdruncinat' 87H1299. sugar sb. m. 'prunc' 8.127. surupa vb. 'surpa' 59.11 95. svară sb, f. 'jertfă prin ardere' "De-şi giunghiară cuconit de svară=Dracilor, vărsînd sînge prin ţară" 1051151371 şarbă sb, f. 'slugă' 85441287. . şcopeta .vb. 'şchiopăta' "Să să şcopetedze-n călţăminte sparte" 17128/55. şerb sb, m. 'rob, slugă' 881,o/3lO. ştiut sb. m, 'prietin, cunoscut' .Depărtaşi de miile ţraţti şi ştuţU-N chinuri Il-am pre nitne din tot cunoecuţti", 87,,,1299. Lipseşte la Tiktin, Dicţ .. şumăn adj. 'beat' 77�ooI265. .. tagă sb. f. 'negare, îndoială' 5181173, etc. tăgadă sb, f. 'negare, îndoială' 3113/106, etc. tălnl vb, 'întîlni' 1088,/38�, etc. tăul sb. m. sgI. art, 'iaz,\ baltă' 621101202, etc. ttcăct vb. 'suferi' "M-am -sgtrcit cu lotul ticăclnd tn chinuri" 371./126. \ tlcălţeşte adv. 'suferind, în mizerie' "Să pee ticăiţeşte=Ca ceara ce să topeşte" 5731[189, etc. I L [147] CONTRIBUŢII PRIVITOARE LA DOSOFTEIU 147 tlmpurhul sb. m. sgl. art. ,,7u mi-al cunoscat tlrztiul=-De-l tălneşti cu timpuritul" 13812/467. tlngă sb, f. 'tînguire' 1630147, etc. tlrzîlul sb, m. sgl, art. (ef. timpuriiuîş 13811/467. topazion sb. eter. 'topaz' 11829,1421. tulbă sb. f. 'tolbă' 108135. tulblţă sb. f. diminutiv delatuLbă 734126. tutlnderea adv. 'pretutindenea' 17137156, etc. umori vb. 'omorî' 9320/322. unda vb. 'ondula, face valuri' "Şi s'or veseli secerătorii-De zăpodă ce vor unda gttne" 64431208. văr v sb. eter, 'vîrf' 46,�5,/154. vechi vb. re fI. 'se Învechi' 17127/55. veghtată adj. "voe veghiată" 'părtinire, favoare' 8171276. vtcot sb, eter. 'viscol, vînt' 17120/55, etc. vlpt sb. eter. 'hrană' 64341208, etc. vivor"sb. eter. 'vifor' 3991132. vlrtute sb- f. 'întărire' J7 �149. voae sb, f. 'voe' 73771247, etc.-Cf. nevoae. voInicie se. f. 'libertate' 13]4140, etc. vorovi vb. refl. 'se vorbi' "să vorovăsc cu sfaturi" 25113. vraclu sb. m. 'doctor' 87261298. zăblăul sb, m. 'o haină' 29.0199. zăduv sb. eter. 'zăduf' 120181431. zăpodle sb, f. 'loc expus vînturilor' 64'31208. (O discutie a­ supra acestui cuvînt vezi în Arhiva XXVlII.2J 1). zbori vb, refl, 'se înfuriea' "Ce poate fi de povf(ste.-Ca aceasta şi de veste ? - De să zborîră ţrăotnii" 2.113. zgăul sb. eter. sgl. art. 'rărunchi? mitră?' "Că tu cerci dea­ mănuniul inema şi zgăul" 721125. zgromojd sb. m. sgI. 'vuet ?' "Că audz a mulţi zgromojd de ptră=-Din pregiurul meu ce sjătuiră,»- Să-mi scoală din miile bietul suflet" 30011102. zloblv adj. 'iute, neastîmpărat' 49811167, etc. zoare, pl. zuori sb. 'zori' "TIlCâ zoare nu răvarsă" 57/20, "Ce-ţ vOI adaoge cîntec=Din zuori de cînd 17l(1 mi­ nec" 706Q1232, etc. [148] D. GAZDARU 5. INFLUENTA LUI DOSOFTEIU ASUPRA LITERATURII DE DUPĂ EL. Se afirmă de obiceiu că în istoriea literaturii rornîne, intre cele două literaturi, veche şi modernă, nu poate fi vorba de un raport de continuitate, că nu se surprinde pînă la jumătatea seco­ lului XIX o influenţă a scriitorilor anteriori asupra literaturii pos­ terioare, decît doar In evoluţiea genului istoric, şi că celelalte ge­ nuri literare au răsărit pe ogorul culturii rornlneşti in urma însă­ mînţărf diferitelor influenţe străine, astfel că literatura noastră mo­ dernă ar apărea cătră inceputurile ei ca un reflex al Iiteraturilor străine, în special al celei franceze. Aceasta e adevărat dacă priveşti chestiunea mai în general şi cam pe deasupra. O cercetare mai În amănunte asupra unor scrii­ tori rornîni arată că' oarecari raporturi de continuitate au existat între literatura veche şi cea modernă. De aceia şi negarea categorică a oricărei urme de influenţă a lui Dosofteiu (a Psaltirii in versuri) asupra literaturii poslerioare poate fi considerată ca o exagerare. I. Bianu, Dosofteiu Psaltirea in versuri, Bucureşti 1887 pag. introd. XXXIII exagerează cînd spune că. ,.Psalmii lui Dosofteiu n-au avut nici un răsunet, n-au dat nici un implus în mişcarea literară ulterioară; ei au fost în curînd uitati". O. Pascu, Istoriea literaturii romîne din secolul XVII, Iaşi 1922 pag. 127: "Făcută într-un spirit străin de limba rominească, traducerea lui Dosofteiu n-a avut nicio influenţă. Numai psalmul 46 'Limbile să salte' a pătruns În literatura populară devenind CÎntec de stea". Oare Psaltirea versificată de Dosofteiu să nu fi 'avut- niciun rol la îndemnul pe care Teodor Ivanovici Corbea, -Ia începutul se­ colului XVIII, şi Ioan Prale, la începutul secolului XIX, I-au luat de a versifica şi ei psalmii lui David? Ar fi prematur de răspuns nu cită vreme un studiu asupra acestor două psaltiri lipseşte. CÎntecul de Crăciun reprodus de M. Gaster, Chrestomatie romtnă 1, 136 după manuscrisul No. 167 din biblioteca bisericii Sf. 'Nicolai din Braşov şi care pare, judecînd după limbă, mult posterior datei 1600-1650 fixată îb mod arbitrar de Oaster, să nu fie de fel înrudit cu versurile lui D\osofteiu? Indoială nu poate fi însă că Ioan Budai-Deleanu şi O. Asa­ ehi au cunoscut, au citit Psaltirea versificată de Dosofteiu şi au [149] CONTRIBUŢII PRIVITOARE _ LA DOSOFTEIU 149 utilizat în scrierile lor expresii caracteristice limbii Mitropolitului Dosofteiu. Iată pe ce ne bazăm când afirmăm acestea. Cum am văzut mai sus, sub 3, Dosofteiu din nevoi de simetrie. pentru rimă, creiază cuvinte care nu se mai întîlnesc in literatura anterioară Psaltirii lui în versuri (1673). Mai bătător la ochi apare acest procedeu la cuvintele smln­ fă şi vîntă, Ambele cuvinte se întîlnesc la 1. Budai-Deleanu in Ţiganiada, smîniă la pag. 413 iarvtntă la pag. 204 (paginile edi­ ţiea Cardaş 1925) şi tot în rimă. Vtntă se află şi la G. Asachl, Poezii, Eşi]' 1836 în poeziea Epitaful dela pag. 94, în Nuvele istorice ediţiea Haneş Bucureşti-Minerva 1915 pp. 135,222,298, 303-şi 310. Această împrejurare denotă că Psaltirea In versuri CI avut ră­ sunet şi influenţă într-o oare care măsură asupra scriitorilor de mai tîrziu. Chiar dacă n-a pătruns in Transilvaniea, măcar că nu este exclusă această posibilitate, exemplare din această psaltire circulau de sigur în Poloniea (această operă a fost tipărită in mănăstirea Unievş unde va fi cunoscut-o şi citit-o I. Budai-Deleanu in lungul timp cît a stat la Lernberg.i--Şi mai siguri încă sintem de faptul că Asachi a cetit-o. In adevăr, în vacabularul dela sfîrşitul volumului de poezii dela 1836, Asachi înşiră între altele cuvintele vtniă şi vipt şi I� însoţeşte de aceste explicaţii : Pag. 156 "Vipiu. Hrană, cuvint din psaltirea lui Dosoftei" Pag. 157 "Vtllfă. Slavă vechi cuvînt care s-au intrebuintat de Mitropolitul Dosoftei în psahirea lui tipă­ rită în Eşi I= Uniev]", D. OAzdaru [150] MARGARETA ŞTEFĂNESCU Influenţa traducerii rnedlo=bulgare a Cronicei lui Manasses asupra literaturii romîno= slave şi rornîne vechi. . Comunicare făcută la al treilea Congres al Filolo­ gilor Romîni, în ziua de 21 Maiu 1927, Ia Universitatea din Cernăuţi. Cronica bizantirrului Manasses, scrisă în 6733 versuri 1), nu­ mită Sinopis istotiki 2), tradusă in limba medlobulgară s), în veacul al XlV-lea,�) în timpul domniei ţarului bulgar Ioan Alexan­ dru, a fost utilizată in vechea noastră literatură istorică -, ro­ mîna-slavă şi romînă=-şi în cea beletrlştrică. Despre influenta cronicei lui Manasses asupra literaturii ro­ mineşti se ştiu unele lucruri. Hasdeu, cel intiiu la noi, în prefata ditirii cronicei lui 1). Krumbacher, Geschiehie der byz. Lit. Munchen, 1891, P 369-370. 2). Prof. Dr, Milos Weingart, Byzantske kroniky v llterature cirkevnssiovanske, cast !, Bratislava 1922, p. 160-236, o anali­ zează (G. Vernandskiî, Slavia V 3, p. 6:H, numeşte .cimnoe izslădovanie". preţioasă explorare, această lucrare a hiza nti- nistului ceh). \ 3). Versiunea medlobulgară în proză a cronicei Lui Manasses se intitulează: Prămqdrago Msnasta i Ietopisca esbranie lătno, of s'Z.zdallta miru naeinaostee i tek�t8te do samogo carstva Kir Niki­ fora Yotaniota" , adică: A preatnţeleptului Manasie letopiseţ şi culegere după ani, care începe .dela zidirea lumii şi decurge ptnă la tmpărăţia lui Kir Nikifor . Votaniottu, este editată de Ioan Bogdan, şi a fost publicată, după moartea lUI, la 1922, de Prof. 1. Bianu, Cronica lui Constantin Manasses. Această ediţie a lui J. Bogdan este o ediţie critică, căci, pe lîngă că ne dă în întregime textul dela Moscova, îl compară cu mscr. dela Vatican şi Tulcea (nu însă şi cu cel dela Hilandar)\ Textul este insotit şi de un glosar. \ 4). 1. Bogdan, op. cit. (titlul 'lfdi!ării), afirmă că traducerea s'a făcut pe la 1350, din .bizantina î'n mediobulgar ă, iar Weingart, op. cit., p. 216, îl combate, argumentînd că s'a făcut în Trnovo, intre anii 1331 şi 1340. [151] INFLUENŢA LUI MANASSES ASUPRA LITERATURII ROMINE VECHI 151 Moxa 1), Cuvente den Bătrţni 1, Bucureşti, 1878, p. 339-340, comunică părerea lui Gregorovici, răposat profesor rus, care. Ia 1859 deja, susţinea, în studiul său O serbii v eja otnosenijan k sosădnitn deriavatn, Despre Slrbia in raporturile ei cu statele ve­ cine, publicat la Kazan, cum că intre izvoarele lui Moxa trebuia sA fi fost o traducere slavică a cronlcei bizantine a lui Constan­ tin Manasses. După Hasdeu, admit influenţa luI Manasses asupra cronicel lui Moxa următorii: Ioan Bogdan, Beitrag zur bulg; 11. serb, Oeschichtsschreibung, AfsIPh., XIII (1891), p.- 501-502, socoa te cronica lui Moxa o compilaţie; G. Adamescu, Istoria literaturii române, Ed. II (I 920), p. 160: "Lucrarea lui Moxa e ° compilaţie âupă di­ feriti scriitori, dintre cari cel mai Însemnat e Constantin os Manasses, blzantinul, in traducere slavonă .... şi e tncarcată cu slavonismes : Sextil Puşcariu, Istoria literaturii romtne, vol. 1, Sibiu 1921, p. Tl : "Moxa {şi alcătueşte scrierea sa intr'o fru­ moasă limbă rominească, intemeiat pe Hronoşraful lui Manasses, a­ poi pe nişte anale bulgaro-slave din veacul al XV, prescurttnâ orlgi­ nalul şi oprinâu-se mai mult la descrierile tmpodobite ş, la părţile a­ necdotice" ; Alexe Procopovici, Introducere tn studiul literaturii ve­ chi, Cernăuţi 1922, p. 83-84, referindu-se la lectura de predilecţie a cărturarilor noştri din trecut, spune că "una dintre cele, mai cunoscute opere e a lui Constantin Manasses, scriSfi În versuri la Constantinopole, în secolul al XII şi tradusă in bulgăreşte pela In ijlocul veacului XIV pentru ţarul Ioan A lexandru. Versiunea slavă a ajuns şi la noi şi i s'a făcut şi ° traducere prescurtată tn romîneşte pe [Il 1620". Ca şi Procopovici, şi Pypin - Spa­ sovlc, Histoire des litteratures slaves, Paris 1881 (traduit par Er­ nest Denis), p. 125 nota 2, nu dau chiar numele traducătorului Moxa, ci ne Iasă să-I subînţelegem: "Ia traduction roumaine du texte paleo-slave de Manasses-1620-a ete completee avec des chronlques jougo-slaves ou roumalnes". N. Cartojan, Legen­ dele Troadei ÎII literatura veche romînească, A. R. MemorHe Sectiunii Literare. Seria III. Tom. 111. Mem. 3, p. 37, r eferindu-se la capitolul despre împărăţia Troienilor spune: "Compararea textului 1). Moxa îşi intitulează cronica sa: .. Af'H'ImI:lT!:I" ,,!:IMIffH AI' H TJlIO«. [152] 152 MARGARETA ŞTEP ĂNESCU romînesc a lui Moxa cu textul bizantin al lui Manasses Inve derează că cronograful lui Moxa-desfăcut de infloriturile stilistice, de multe ori ar tificiale, ale operii bizantine-nu numai că nu corespunde nicăiri verbal cu Manasses, dar omite foarte adesea din naraţiune epi­ soade Însemnate." (cf. şi p. 38). Nu pomenesc despre influenta lui Manasses asupra lui Moxa: Ar. Densuşeanu, Istoria limbii şi literaturii romtne, Iaşi 1885, p, 169-170: HCronica lui Moxa cuprinde multe slavonisme": AI. Phlllpplde, Introducere UZ Istoria limbei şi literaturei romtne, Iaşi 1888, p. 80: .. Cronograful [scris) de Mihail Moxa, Oltenia, 1620, mscr. din veacul al XVII-lea"; M. Gaster, Chrestotnatie romtnă voI. J, 1891, ef. p. LXII-LXIV (Introducere): .Cea mai veche din Cro­ nlcele universale, scrise la noi, e acea a lui Moxa, dela 1620, tradusă din slavoneşte": Dr. W. Rudow, Geschtchte des rumănischen Schrlf­ tums bis zur Gegenwart, Wernigerode 1892, p. 27 ...... in der ersten Hăltte des 16 Iahrhunderts lebte der walachlsche Monch Michael Moxa (lie), der eine kurze kronik von Anfang der Welt bis 1489 sch­ rieb, um 1630" ; Dr, I. O. Sbiera, Mişcări culturale şi literare la Romi­ nii din sitnga Dunării, Între 1504-1714, Cernăuţi 1897, p. 240-244, afirmă că tn cronica lui Moxa nu se observă nici o ['11- rîurlre străină UZ dicţiune, UZ pronunţie şi in stil; O. Pascu, Isto­ ria literaturii romtne din secolul al X VII-lea, Iaşi 1922, p. 54-55 : .Hronograful lui Moxa este o compilaţie după hronograjele greceşti în redacţie slavenească"; P. V. Haneş, Istoria literat urii rom In eşti, Bucureşti 1924, p. 22: "Moxa a compilat un hro­ nograf din isvoare bulgăreşti şi sîtbeşti ... Moxalie nu mtnuieşte tocmai bine limba; se lasă prea mult influenţat de originalul sla­ vonesc şi dă mare loc arhaismelor ", După Hasdeu, care a introdus la noi părerea lui Gregoro­ viei, că Manasses a servit lui Moxa drept izvor de inspiraţie şi informatie, deci istoriografiei ramine vechi din Muntenia, in vea­ cul al XVII-lea (1620), părere pe care unii o repetă, iar altii 1) o trec cu vederea, sub tăcere, cum s'a văzut mai sus, Ioan Bogdan, în mai multe studii succesive, a .arătat in ce constă Influenţa lui Manasses asupra istoriografiei \romino-slave din Moldova, în 1). Dintre străini, deja C. Jlr�eek, Geschichte der Bulgaren Prag ]876, 322 spune că cronica lui Moxa este "eine aus slavis­ ehen Aonalen compilirte Chronik", dcr nu pomeneşte de ManBsses. [153] INF LUENŢ A LUI MANASSES ASUPRA LITERATURII ROMINE VECHI 153 secolul al XVI-lea. Astfel, in Vechile Cronice moldoveneşti până la Ureche 189J, Cronice inedite atlngătoare de istoria Romtnilor 1895, Letoplseţul lui Azarie 1909, Bogdan arată influenţa lui Manas, ses asupra lui Macarie, Eftimie şi Azarie, trei egumeni din Moldova, care au scris istoria t�rii Moldovei În limbă slavă. Cerce­ tările răposatului 1. Bogdan se rezumă Ia dovezile că Ma­ carie introdusese în istoriografia M8tdovei manierismul [sti­ listic] bizantin al lui Manasses 1); Azarie, e un adept mai fidel al şcoalei lui Macarie decît urmaşul acestuia Eftimie 2); Azarie, con­ dus de maniera modelului său, adică opera lui Macarle, creiază un stil foarte apropiat de al lui Manasses ; imprurnuturi'e din Ma­ nasses 3) compromit pînă şi cuprinsul real al Cronicei lui Azarie. I. Bogdan cercetează, deaproape şi amănunţit} Cronica lui Azarie şi stabileşte în ce a constat anume influenţa lui Manasses asupra stilului acestui clerical scriitor moldovean .' După 1. Bogdan; scriitorii noştri, de-arîndul, iubind tradiţia, repetată cam ce-a spus acesta. Astfel N. Iorga, Istoria literaturii 1'0- mineşti I 1925 (a Il-a ediţie), p, 135 : "Macarie de Roman a lăudat pe bătrînul Rareş într'o lucrare retorică, al cărui stil e luat ge-a dreptul din vestitul Cronicar bizantin Manasses, ce-I fusese cu­ noscut prin traducere slavonă, foarte veche. Şi il'! Adunarea şi tipărirea izvoarelor, publicat în "Prinos lui A. D. Sturdza", 1 903, p- 91 şi în Medaillons d'histoire litteraire byzantine, publicat in .,Byzantion", revue internationale des etudes byzantines, Tome Il (1925), p. 289-290, pune într'o lumină deosebită importanţa Cro­ nicarului blzantin şi succesul CI I mare pe care l-a avut la Greci, apoi, mai tîrziu la Slavi, elevi al civilizaţiei b'zantine. Sextil Puş­ cariu, op, clt., p. 44-46; fi numeşte pe Macarie prim croni­ car romtn. Arată influenta lui Manasses asupra Cronicarului Ma­ carle. Spune despre Eftirnie că fiind mai puţin erudit şi avînd ceva mai mult simt istoric, cronica sa a fost ferită de rătăcirile stilistice ale predecesorului său, iar despre Azarie că scrie intoc­ mai ca dascălul său, Macarie, subt nemijlocita înrîurire a lui Ma­ nasses, din care împrumută pasagii întregi, spre a-şi împodobi po­ vestirea, fără scrupule, când iitllsifică istoria. l. Minca, Letopiseţele moldoveneşti, scrise siavoneşte, laşi 1925, preocupat de şti- 1). Letoplseţul lui Azarie, p.,3. 2). ibid., p, 33. 3). ibid, p. 36. [154] 154 riie privitoare la Istoria Romînllor, aflate În Letopiseţele moldo­ veneşti, scrise slavoneşte, cum le numeşte d-sa, sau În Vechile Cronice moldoveneşti ptnă Ia Ureche, cum se exprima I. Bogdan, ori in literatura istorică romtno-slavă, cum credem că e mai bine să se zică, cercetând fondul şi forma cronicelor lui Macarie, Ef­ tirnie şi Azarie, spune că Manasses a fost model şi normator al cronicei lui Macarie ar. 71), că Manasses serveşte ca o cheie, fără de care opera lui Macarie rămîne ieroglife indescifrabile (p. 73), că Eftimie ş'Ie să dea o formă vioaie, plastică, naturală ex­ punerii, fără să cadă in manlerismul [stilistic] al lui Macarie (p. 144). Găseşte că Ureche utilizează pe Macarie şi pune, adeseori, a­ celeaşi vorbe ca şi acesta (p, 82, 83, 89), are prescurtări după Macarie (p. 85), şi stilizeazâ pretenţios, ca şi el (p, 94). Mai ara' � (p. 102, 126, 132, 156) că şi Azar!e a influentat asupra lui Ureche. Deoarece Macarie şi Azarie se servesc de maniera stils­ tică a bizantinului Manasses, şi aceştia au fost utilizaţi de Ureche, putem deduce că influenta lui Manasses se exercită, pe cale in­ directă, adică prin scriitorii rornino-slavi, Macarie şi Azarie, şi asupra istoriografiei romine din Moldova, in secolul al XVII, reflectlndu-se În cronica lui Ureche. Cronica lui Manasses se întrevede, intrucitva, şi in vechea literatură beletristică romînească, anume în povestirea despre răz­ botul Troiei, intitulată la noi "Războiul Troadei" J) şi în "Ali­ xăndria". 2) Admit, În chip vag, contribuţia Cronicei lui Manasses Ia baza textului povestirii romîneşti despre "Războiul Troadei'": 3) Karl Praechter, Das griechische Original der rumănischen Troîka, Byzantinische Zeitschrift IV (1895), p. 519-546 l) şi lstrin, Beitrăge zur griechisch-slavisclien Chronographie, AfslPh. XVI{ (1895), p. 1). La Slavi: Trojanska prica, publicată de Fr. Miklosic Sta­ rine !II, 156-186. 2). La slavi: Pripovetka o Alexandru Velikam (ed, critică Stojan Novakovic, Belgrad 1878, Glasnik srpskogucenog druătva IX) sau sivot Aleksandra velikogt: (ed. critică a lui V. Jagi6, Starine 1lI Zagreb 18/1, p. 218-329) d{i Alexandreis=Aiexandrida. 0). Publicată de M. Oaste!', Byzantiniscne Zeitschrift III (1894). p. 528-552. \ 4). 3). Leca Moraril1, Riizboiul 7roadei după Codicele Popovici, Cernăuţi 1924, p. 26-28. [155] INFLUENŢ A LUI MANASSES ASUPRA LITERATURII ROMiNE VECHI 15� 416-429. 1) N. Cartojan, Legendele Troadei tn literatura veche rom tnească, Bucureşti 1925, cf. p. 17 însă, spune că textul 10- rninesc se apropie într'adevăr mai mult de versiunea slavă a lui Manasses; totuşi nici versiunea slavă a lui Manasses nu poate fi aşezată la baza textului nostru 2), �Acelaş, op. cit., p. 92, sus­ ţine că ceva urme despre mitul troian Se găsesc În Alexandria. Din acest istoric al chestiunel şi din notiţele bibliografice indicate pînă aci, constatăm că Cronica lui Manasses a fost uti­ lizată în vechea istoriografie de Macarle, Eftirnie .. şi Azarie, scrii­ tori rornîno-slavi din Moldova În secolul al XVI-lea, de Moxa din Oltenia şi indirect de Ureche din Moldova în veacul al XVII-lea, apoi se mai reflectă şi În literatura beletristlcă veche anume in "R�zboiul Troadei" şi în "Alixăndria". In expunerea de faţă, nu mă ocup de influenta lui Manasses asu­ pra istoriografiei romîno-slave din Moldova, căci nil trebuiesc repe­ tate aci lucruri deja cunoscute. Cercetările lui Ioan Bogdan sun t suficient de edificatoare. Volti insista asupra rezultatelor la care am ajuns, comparînd versiunea mediobulgară a Cronicei lui Manasses �) CU Cronica lui Moxa precum şi cu povestea Troadei şi Alexandria. Această preocupare a mea constituie o cercetare nouă; Hasdeu, in 1879, în prefata tipărfrei Cronicei lui Moxa, Cuvente den bătrîni 1, 339, anunţă că Tocllescu va face un studiu asupra Cronlcei lui Moxa, studiu, care, după cît ştiu, n'a mal fost rea­ lizat. In urmă, Ioan Bogdan Ein Beitrag ... , promitea şi el un stu­ diu asupra lui Moxa, asemenea neadus la îndeplinire. Şi N. Car­ tojan, Legendele Troadei tn literatura veche romtneascâ, 38, are În vedere un astfel de studiu. Deoarece. această ld .ie preo­ cupă pe mai multi, ea nu e lipsită de importanţă. 2). Prof. Ilie Bărbulescu, Arhiva XXXIII 3-4,· p. 306-312, arată părţile discutabile ale acestui studiu; anume că se susţine că nu slavonesc era originalul după care s'a alcătuit la noi "Poves­ tea Troadei" În sec. XVII, ci că era grecesc, şi că forma Parij (cu j) dela noi nu o avem luată din o redacţie slavă a nPOVC3- tei Troadei", ci autorul prelucrător al textului grecesc în romi­ neşte a luat-o dn limba uzuală a mediului literar rornlnesc. 3). Am tradus prealabil versiunea medio- bulgară a Cronicei lui Manasses în rornîneşte şi am supus-o aprecierii Casei Seca­ lelor pentru gratuită tipărire. Inceputul Cronicei 1-13) 8 'I-am tipărit În Arhiva XXXIII, 3-4, p. 239·249 (acolo s'au strecurat, la tipărire, unele greşeli). [156] 156 MARGARETA ŞTEFĂNESCU Influenta lui Manasses asupra lui Moxa Din bibliografia deja enunţată, cu privire Ia raporturile dintre Manasses şi Moxa, se vede că mai toti Invăţaţil cred, despre Cronica lui Moxa că este ° comptlaţie (după Manasses, zic Hasdeu, 1. Adamescu : după diferiti scriitori, zic C. jirecek, Ioan Bogdan, P. V. Haneş, O. Pascu). Unii sustin că e o traducere (Pypin -- Spasovic, AI. Procopovicl, N. Cartojan după Monasses, iar M. Oaster, O. Pascu, P. V. Haneş din slavoneşteţ, că ar fj o al. căiuire, întemeiată pe Hronograful lui Manasses şi pe nişte anale b..Igaro-slave (Sextil Puşcariu şi Rudow). S'a zis că Moxa omite pasagii interesante (N. Cartojan), că se opreşte mai mult la descrierile Împodobite şi la părţile anecdotice (Sextil Puşcariu). In privinta formei unii pretind: că e încărcata cu slavonisme (O. Adarnescu), că Moxa se lasă prea mult influenţat de origi­ nalul slavonesc şi dă mare loc arhaismelor (P. V. Haneş), iar alţii susţin contrariu că Moxa alcătuieşte scrierea sa într'o frumoasă limbă raminească (Sextil Puşcar iu) şi nu se observă în cronica sa nici o inrturire străină i'n dicţiune, in pronuntie şi tn stil (Sbiera). Faţă de aceste rezultate, de multe ori contradictorii, ale Şti .. inţei, am cercetat Cronica lui Moxa în comparaţie cu a lui Ma­ nasses, reluind în discutie părerile înaintaşilor. 1. S'a zis despre Cronica lui Moxa că e o compilaţie a Cre­ nicel lui Manasses (insumi am ezitat la întrebuinţarea acestui ter­ meu). Este interesant de precizat ce anume preferă să ia, să compileze cronicarul nostru din opera scriitorului bizantin, care i-a servit ca izvor de inspiratie şi informaţie. Se constată că Moxa elaborează mereu izvorul bizantin; este eclectic, pînă Ia manie, pentru punctul de vedere pe care-I urmă­ reşte. EI e un scriitor a these , la pozitia care-i convine şi trece sub tăcere părerile lui Manasses, pe care le respinge. Să luăm un exemplu 1), care confirmă ceeace voim să susţinem. Bunăoară Ma_ nasses 2), 43 I 20-15' spune că doua ar fi putut fi cauzele pentru care Regele David a refuzat să dea ajutor lui Priarn : 1) ori că . acesta era de neam străin sau c� 2) îi ura pe Elini şi barbari ca pe unii ce nu cunosc pe O-zeu şi slujesc idolilor şi se temea să 1) Pretutindeni s'a redus, la \cît mai puţine, numărul exern­ plelor, pentru a micşora întinderea acestei comunicări. 2) citez totdeauna: după ediţia Ioan Bogdan. [157] l'NFLUENTA LUI MANASSES ASUPRA LITERATURII ROMîNE VECHI 157 nu cadă În rătăcire jidovii 1). Moxa, 35323-26, alege a doua .alternati vă, convenabilă sufletului său religios: "VăZll Prîarn cratu că-i slăbeşte puterea, trimise Ia David împăratul ovreesc de cerşu ajutorlu, ce nu-i dede, căsi ţeria oamenii să nu se mestece cu păgăniir, In Cronica lui Moxa, predomină sentimentul religios, pe cînd În a lui Manasses spiritul profan. Astfel se explică de ce Moxa evită a povesti viaţa monarh'lor păgîni şi înclinările lor ,pasionale; el trece peste acel element, pe care, cu îngăduinţă marit, l-am socoti pitoresc, ajuns, adesea, la descrleri scandaloase, şi scabroase chiar de ex. viaţa lui Sardanapal (Manasses 209- 2216), Procedînd astfel, Moxa scrie o cronică mai concisă 2), mai prescurtată (54 pagini) faţă de a lui Manasses (222 pagini). Din religiozitate însă, el descrie, ampllficînd, cu bogăţie de amă­ nunte, asediul Erusilirnului şi risipirea cefă!i; şi a bisericei şi arată numărul celor robiţi 35930-32; arată atitudinea lui Dorniţlan fată de creştini 36021-27' dînd, în plus chiar, date care lipsesc la Manass-s, Tot aşa, din izvor străin de Manasses, introduce ştiri despre săborul cneştinesc din Ţarigrad 3712;;-27: "şi'n al 26 de ani Împărăţia lui fu a luată (s'c) lumea al clncile săbor adunat îw Ţarigrad 165 de părtnţt", Moxa dă mare importanţă elementului biblic; pe el îl interesează firul povestirii despre viata creştinilor, cu prologu-l biblic, ce se confundă cu Istoria Evreilor; deaceea înşiră, 3491n-3f" pe urmaşii lui A vraarn, ceeace lipseşte la Ma­ nasses, Ca probă că pe regele David, oricît de important e prin psalmii săl, Manasses îl Iasă ca element de fondat În povestirea tragediei dela Troia, cind zice: "pe cind David stăptnea Încă peste . neamuri, s'a pregătit la Treia luptă de către Elini pentru Elena, care era a lui Menelau";«) ca să se povestească apoi, pe multe pagini, de-arîndul, legenda (p, 36--67); el ţine mai mult să poves­ tească tragedia dela Troia şi nici de cum să insiste asupra lui David, deaceea redă, cu bogăţie de amănunte, şi 'n două chipuri -de două ori-, această povestire: aici se povesteşte cum Elinii 1) "no Davyd ne dast emu, i1i ot sego szprutiv'e� se [azykom lnoplemennyirn iIi i nenavide Eliny i varvary Iako ne vedyshih baga nu idolom sluzastHl, i boase Iako da ne vpadnăt v prillsti zidove ... ) ( I c ( ( 2) cum însuşi declară, p. 299; "acicea s'au adunat ca În scurt �i ca în de tot", 3) ,.Davydu ie obladaqştu este inoplementiyimi, iaie v Tro­ iam branl!.' Eliny sista vIena byst radi Eleny zellY sţtfit\,11tt Menelaovy". [158] i 58 MARGARET A ŞTEFĂNESCU ------- (dela Nord) şi ceidela Răsărit făcură cîndva luptă mare tntre ei 1) 3612-4510) şi Despre luarea cetăţii Troia 2) (4517 -6911 ). La Moxa această povestire este redată relativ foarte pe scurt (3520-35414), Manasses dă importanta cuvenită În expunere, rînd pe rind, tuturor domnilor, evidenţiind, În sens modern aproape, epoce e­ roice adevărate sau din domeniul legendei şi al fantaziei. . . Pe Moxa nu l-a interesat poiezia cu care Manasses caracte- riza pe fiecare monarh şi preferinţele lui pentru unul sau altul dintre auto erati, ci superstiţios, par'că, alege pe cei mai reprezen­ tativl ca Cyrus, Alexandru Machedon, ori Ptolemeu şi sub titlul num�lui Jor (ct, Moxa 351-352) expune iar cronologic, fără să părăsească un moment grija de Evrei-element primordial În is­ toria Creştlnismulul. Moxa este un scriitor pozitiv. Evită orice ele­ ment ireal şi fantastic În povestirea-i, înclt nu pomeneşte măcar prea cunoscuta şi admisa legendă că o lupoaică ar fi hrănit, cu laptele ei, pe legendarii copii lepădaţi Romulus şi Rernus, Moxa evită orice notă de realism pronuntat şi Înclinare pornografică =-refleetatâ în anecdote privitoare la viaţa domnilor-care abundă în romanesca povestire istorică a lui Manasses. Astfel nu spune nimic despre căsătoria lui Sit cu propria sa mamă (Manasses 13�-16)--o monstruozitate, fireşte, pentru timpul său. Moxa nu face nici o economie în exprimare Însă, ori de cîte ori e vorba de zugrăvirea caracterului moral al vreunui mo­ narh, atunci cel deprins cu enumerări şi exprimări concise (vezi d. ex. Crearea zilei a cincea la Moxa, 346nu faţă de Manasses 517-628)' care trece peste" toate perlfrazele lui Manasses, scoţînd numai idea ce-i trebuie, sau niscaiva note biografice (d. ex asupra lui Marcian 36820-25, cf. Manasses 1 052i- i OBa) urmăreşte, pas cu pas, pe acesta in descrierea împârăţle] lui- JlIs!ip cel Mic şi .rnai ales în zugrăvirca caracterului moral al acestui stăpînitor. Ca şi pentru acesta, găseşte, deasemenl, cuvinte calde şi mult sentiment de sim­ patie şi pentru Tiverie acel ce înţelegea să-şi facă datoria. Ce e curios, vedem că in astfel de Împrejurări, cînd e vorba de a arăta calităţile monarhilor nu evită, cum procedează de obiceiu, chiar unele repetiţii de epitete. \ In jurul acestor două nuante sufleteşti, caracteristice lui Moxa, \ 1) Zde poveduet kako (veeerqri) Elini (i) vsstocurt meădusobncl» rat s(&)tvor(i)s.tf .vejik� nekogda, . 2) O preţlh Treia grada, I I [159] INFLUENTA LUIMANASSES ASUPRA LTI'ERATURII ROMîNE VECHI 159 sentimentul religios şi moral, el excerptează Cronica lui Manasses, Deaceea Moxa nu numai că ia dela Manasses aceia, ce-l trcbule, după cum am vazut, dar adaoge mereu informaţii ce-I lipsesc Cronicarului bizantin. Aceste adaosuri confirmă credinţa, pe care au mai a vut-o şi altii, că Moxa a utilizat ş! alte izvoare, afară de Manasses. Constatăm că lipsesc dela Manasses adaosul lui Moxa 34811-161 cum că Sim a avut de urmaş pe Arthaxad şi înşirarea numelor dsscendenţllor acestuia. Asemenea menţiunea despre Ioa­ metea cea mare, din vremea împăratului Claudiu dela Moxa 3595, episodul religios despre tăierea capului lui Sf. Pavel, Moxa 3596--17, apoi detaliile asupra asediulul Erusalimului, Moxa 339-340 (pu­ tea să fie şi simplă compozitie a acestuia), ştiri mai cornplecte asupra lui Marcian 36827-39, despre calităţile războinice ale lui Tiberiu ( .. Tiverle") şi luptele de defensivă contra duşmanilor, cu "Şchiaii" (Bulgarii), începute încă din timpul lui Anastasie, din cauză că aceştia luaseră Diul şi Ohrlda, Moxa 3735-17, Moxa introduce În cronica sa cronologia '). Arătarea descendenţilor din seminţia lui Sit, pînă la Noe, 34727--R9, ceea ce lipseşte cu totul dela Manasses, J4, care trece direct la Noe şi Potop, e un bun Indiciu cum că Moxa a mai utilizat şi alte izvoare, afară de Cro- , nlca lui Manasses, unele contradictorii poate, din care a rezultat oarecare diferenţe de informatii; astfel Moxa, 35835, spune că Galus a pierit junghiat la războiu, iar Manilsses, 837, că a fost ucis în miţtocul curţilor tmpărăteşti. In ceeace priveşte întocmirea cronlcei, alcătuirea ei din ma­ terialul agonisit deja Manasses, se observă că Moxa divide, aran­ ieaz�, întocmeşte materlalul altfel de cum îl găseşte la acesta; tltlurlle, aliniatele fixate de el, nu corespund întotdeauna cu ale Cronicarului bizantin. Moxa e mai sărac in titluri, mai econom deobiceiu; clici 'cuprinde şi Îngrămădeşte sub aeelaş titlu mult ma­ terial dela Manasses; d. ex Manasses, 1-152G pune zece titluri; mai Intăiu titlul cronicei, (vezi mai sus, p, 150) apoi Inceputul, Ziua 1, Ziua 11, Ziua III, Ziua IV, Ziua V, Ziua \II, Despre po­ mul Inţelepciunii, Despre Noe şi Potop), pe cînd Moxa, 345-348{ 1) Nu ne oprim asupra cronologei, căci Ioan Bogdan deja a designat in Ein Beitrag zur bulgarischen u. serbischen Geschi­ chtsschreibung, Afsl. Ph, XIII, p. 502, şi urm. Skazanievu kratcă tetom« s0�timh. ot« Adama do nYlleslllgo vretnene rodom« ca iz­ vor de informatie, luat de Moxa pentru cronologie. [160] 160 ---- MARGARETA ŞTEFĂNESCU . __ . întrebuinţează unul singur (De'nceputul lumiei de'niăiu), Din po­ trivă, Manasses, 74,., continuă povestirea sub titlul Impărăţia lui Tuliu şi nu fixează nici măcar un aliniat nou, iar Moxa, 3568, În­ troduce titlu nou: Domnia Rimului cei orăndiţi, deşi povestirea coincide deocamdată cu a lui Manasses, Manasses, 83 I 7-8' vor­ beşte despre sfârşitul lui Gaius la începutul domniei lui Claudius, iar Moxa 25835 la sflrşltul domniei acestuia. Din cele de până aici se vede că cronica lui Moxa nu e tocmai o compilaţie, adică o lucrare alcătuită din bucăţi extrase din Manasses ori alţi scriitori, cum au susţinut C. jirecek, Ioan Bogdan, O. Adamescu, O. Pascu şi P. V. Haneş, ci, mai degrabă, o compunere 1) conştientă, rezultatul unei munci în jurul unor idei şi sentimente predominante : religiozitatea şi morala. Moxa omite, În general, balastul de exprimare în jurul unei idei, iar în privinta fondului, după cum s'a arătat mai sus, ceeace era păgîn, antemoral şi lipsit de cuviinţă. Numai lectura ambelor scrieri În întregime, ne poate da nestrămutata convingere că Moxa mai nu omite epi­ soade însemnate, după cum s'ar crede, din primul moment, compa­ rînd concisia Ia care a ajuns faţă de Întinderea cronografulul bi­ zantin. Cred că N. Cartojan s'a referit numai la povestea trolana. cînd a spus că Moxa omite foarte adesea din naraţiune episoade Însemnate. Acele episoade păstrează relativ numai califica tivul de • Însemnate ca aparat necesar în povestiri literare. II. S'a zis, dar fără dreptate, că Moxa nu coincide nicăieri verbal cu Manasses. Din studiul de comparare a celor două cro­ nice, am observat tocmai contrariul, căci am găsit nenumărate pa­ sagii In care exprimarea lui Moxa e identică cu a lui Manasses. din a cărui operă traduce uneori «ad lltteram-, d. ex. Moxa 357 18-20: nPobedi Iărăde număr multe limbi şi ţărl- şi lărgi tăria Rimulul pînă la marginea pămîntului" fată de Manasses 769-10; "i pobădiv bezăislănye ăzykom naăelniky, j rim:&sk�tl�t krepostt daie do samyih Oadir i do slsuecnyih vsstok rasprostaniv" (in traducere: şi biru'nd nenumăraţi şefi ai limbilor (adică neamurilor) şi tăria romană pînă la Gadir chiar şi pănă la răsăritul soarelui (în poveştile noastre populare; soare, răsare) întinzlnd-o, \ 1) Se apropie mai mult de adevăr, în modu-l de exprimare, .Sexttl Puşcariu, op. cit., (tot a�a şi Rudow, op. cit.), cînd zice: Moxa îşi alcătueşte scrierea sa, întemeiat pe Hronogralul lui Manasses şi pe nişte analii bulgare-sia ve. [161] j r {NFLUENTA Lur MANASSE') ASUPHA LITERATURII HOMîNE V�CHI ��� Alteori traducerea e aproape ideniică : Moxa 39313-15: "ded încă fiind Foca În aste (sic), Roman tmpăratul muri; şi domni 3 ani, şi lăsă mueriei Theofaniei împărăţia şi coconilor " iar Manasses 19025-27 1) : pe cînd se lupta Foca În luptă, moartea răpi pe împăratul Roman, lăsînd domnia [emeiei sale Theofana şi copiilor, care erau mici. Aproape nicăieri însă textul lui Moxa nu coincide cu Manas­ ses pentru o mai lungă durată, datorită, cum am văzut mai sus, manierei lui de a elabora necontenit, mentinind numai ceeace pă­ rea conform punctului său de Vedere. Iată cîteva pasagii din am­ bii cronicari, din cari se poate vedea bine, cum, anume, ştie Moxa să compuie alături de Mallasses, inspirat însă şi Informat de acesta: Deci au fost oşti şi războaie şi vărsare de sânge pînă toc­ mai 12 ani, pînă cînd se sfă­ tuiră Grecii să-i părăsească, »Deci feceră wn cal de lemn găunos şi închisM'ă într'însul niste bărbati si se Feceră a se J ,j {' duce; lăsară calul şi se ascun­ SC?'ă într"un ostrov. Ş'i Troia­ nii ieşiră şi văgttră pristaniş- Şi iarăşi fură asasinate şi tă­ eri, Iarăşi ucideri de bărbaţl şi iarăşi câmpia troiană fu acope­ rită de sînge. Şi îndată f(1CUră nn cal de lemn şi se aşeza-ră, închişi în el, bărbaţi, pt efăcându-se că pieacâ în patria 101'. Şi lâsat'ă deci celui, acolo, În port . .b'i înşişi se lJl'ej'ăCtwă că se afun­ dă în insula Tenedos. Şi p1'i- 1) Din cauza economiei de tipar, las la o parte textul me� diobulgar, aflător În Ed. Ioan Bogdan. Voiu da În original nu­ mai ceeace e prea caracteristic, ca de pildă exemplul precedent, în care Moxa păstra În compunerea rornînească două cuvinte me­ diobulgare netraduse, ci potrivite numai după Itexiunfle timbii romîne: pobedi şi limbi. [162] MAROARET A ŞTEFĂNESCU �----------�-------------------- iea ,) pttstie, numai calttl ce, afiară şi întălu sfătuiră să-l ar­ ză sau să-l nece. "Pusese în scattn de împără­ iie Traian, voinic şi bărbat vi­ teaz şi răbdtwiv întru jt�deca­ tă şi drept şi ne(ăţarnic. Aces­ ta plecă cerbice a Egiptenilor, 2) şi birui trufa Turcilor şi în puţină Vt'eme de marginea lJălI1-ântulni până în margini o primblă şi toţi înălţaţii sttl)l sabia Rimultti curînd pleacă. vind Troenii ce s'a intimplat, văz'ură portttl gol. Şi văzînd numai calul.,; porniră să-I pră­ pădească; să-l dea tocu,lui satit să-I arunce în jos de ziduri sau în adincul mării aceleia .. , Manasses 879-881: Dar şi pe acesta (Nerva) în scurt moartea răpindu-I, îl PH­ se outocrat pe Traian, bărbat rltzboinic şi biruitor şi Ctt ini­ ma blîndă, viteaz şi tare, ne­ înduplecat în jttdecăţi. Acesta umili neîndnplecatcle gîturi ale Geiilor ; acesta tăiă năzuinţa Partilor iu bitori de războae, căci atunci ei ajungînd foarte (departe) În întindere, pră­ dînd regiunile asiatice şi toate (Mile străbătînd, omorînd şi dînd foc, locuinţe aşezară pe rîul Eufrat. Si Traian îi făcu pe , cei străini din nou îndrăzneţi şi cunoscînd îndrăzneala cu­ tezanţel Partilor, de la un ca­ păt al pămîntului, lJînă la (celălalt) c'lipăt al pămînlttlui trec'/', în squrt"." l 1) Cuvint slav pristaniste n. port, întrebuinţat şi În tradu­ cerea mediobulgară a lui Manasses, p. 45, 166, 179, 184, 209. 2) aproape nu este coinci�entă între c!tll1umir:a p�poarelor la Moxa şi Manasses : astfel Mbxa 3611 numeşte Egipteni pe Ge­ tii dela Manasses, 8713 şi Turci\3612 pe Parţi (Manasses 87,.). Spune despre Alexandru MachidcJn că oborî domnia Turcilor şi plecă în India (351-352); numeşte Turci 36484 şi pe . Perşii dela Manasses 9522, [163] INFLUENŢA LUI MANASSES ASUPRA LITERATURII ROMINE VECHI 163 ---' Ce nici W� bine p1'C lu,me n�t iaste ca să mI, se amestece Cl� scârbă �'i cu, mult amar: soa­ rele acopel'e nouri«, aşa şi pre bine vrăjmaşii; Impârăţla lu Costantln Duca, Moxa 3987-J7 Fu Duca Împărat şi domnea bine, că nice se foarte înălţa, ntce se iară lăsa, ce mergea pre cale împărtească, Şi avea 7 feciori născuţi den doamnă-sa Evdochia, ce ducea grije di'nsa, că era tînără şi frumoasă, deci se temea după moartea lui că se va mărita după altul şi va naşte feciori cu alt bărbat, deci se sfătui să o scoaţă dela dins şi să dea coconii la alţii să-i Dar nimic nu, este, dupcl, cum Se pare, cu noroc În viaţă, ne­ părtaş de f1wtuni .şi supărări : şi nu e fruct, care să nu aibă crescuţi pe el şi spini; geana de soare se Întunecă de nouri şi vrajba creşte asupra celor ce fac bine şi tot ce e no­ roc şi tot ce e frumos în viaţă are 1) şi nefericire în sine. Impărăţla lui Costandlu Duka Mauasses 2131,-21515 Şi Duca luînd CÎrma lmpă­ rătească, conducea, după cum se cuvine, 2) căruţa cea de aur cu patru cai ... Şi Întărind casa cu 7 copii, ca pe stîlpul cel vestit cu şapte Întărituri şi voind să moară 3), av,a in inimă sgo­ motul nenumăratelor tristeţi şi purta grljile feluritelor furtuni, căci iubea pe Împărăteasa şi tngrfjitoarea copiilor lui şi păr­ taşa domniei, dar o bănuia pe ea de vîrsta tinereţei, căci În­ Ilorea de aprinderlle şi arde­ rile [poftelor] trupeşti .) şi se gîndea ca nu cumva să se că­ sătorească şi să fie iarăşi mamă copiilor de alt neam şi ai lui 1). cuprinde, ef. imat i zlocestvo razrneseno s soboe, 2). ravne, 3). să iasă din viaţă, hote preiti ot iiti'i! i zitriskyih. 4). raădlzanmi i razgo: ănrni plătskymi căvtese, [164] 164 MARGARETA Ş'l'EF.ĂNESCU ---------------- crească şi să-i ţie; ea ştiu, deci se adeveri cu ju­ rămînt mare că nu se va mărita după moartea lui, ce- i va socoti feciorii şi-i va cruţa ... " să se piardă 1) şi la cei de alt neam să treacă stăpînirea. Şi aşa tulburîndu-se cu furtunile unor astfel de gînduri, se în­ cerca să ducă pe lrnpărăteasă de acolo şi să lase Împărăţia liberă copiilor. Acestora, pen­ trucă erau tineri, le puse alţi îngrljttorl.; împărăteasa sim­ ţind aceasta, şi aflînd tot pla­ nul soţului ei, îl strîmtoră cu jurăminte straşnice, ca şi cu [nişte] legători, [zlcîn d] că după el nu va face a doua căsătorle şi că nici nu va cunoaşte odaie de nuntă, ci va păstra copiilor lui stăpânirea ... Aceste exemple dovedesc că Moxa a luat, pe de-a Întregul, u­ nele pasagii dela Manasses, fiindcă conven eau punctului său de ve­ dere, paralel cu precedarea contrarie, cînd omite cei a ce nu-l convine. Ele sînt suflclente pentru combaterea părerii lui N. Cartojan, 2), op. clt., p. 37, care susţine că Cronica lui Moxa nu coincide ni­ căieri verbal cu a lui Manasses. Ele ne mai arată că Moxa ştiă.. des­ tul de bine, limba rnediobulgară din care a tradus şi utilizat ma­ terialul informatcr, căci numai fiind bun cunoscător al limbii din care traduce este În stare să extragă numai esenţialul, fără să se piardă in prea numeroasele amănunte de povestire, care abundează in opera lui Manasses. Nu tăgăduim totuşi că il surprindem pe Moxa, uneori, că nu prea poate traduce bine; d. ex 35322: traduce prin "Ahalie .. se lovi cu Ector tn ttădeţdea Troianilor" pasagiullui Manasses, 43) -2 : ucide pe cei mai de seamă luptători şi (lmpreuoă) cu ei pe Ee­ tor" stîtpul (nădejdea) Troenllor, 3) Alteori, servlndu-se de lnver- ,- , 1). i ot nego [prozebsaa] �.ve�ăt. 2). Vorbind Cel puţin de pasaglul privitor la războiul Troiei. 3) poblvaet pirvoborce i s niml Ektora, stîlp a troiskago (Ia Manasses sttţpa, nădejdea, e apoziţie), [165] INFLUENT A LUI MANASSES ASUPRA LITERATURII ROMtNE VECHI 16� siunt, ne dă o expresie în care se întrevede exprimarea lui Ma­ nasses d. ex, 34513: "Inceputul lu D-zeu ce fu Iăcătoriu desăvîrşit lumei: dintăiu făcu ceru fără stele, numai cu cuvântul fece" pen­ tru pasagiul lui Manasses 27-3: Cuvîntulţlui D-zeu cel atotsăvîrşitor şi creator al lumii creiă la început cerul. 1) Moxa traduce liber, dar nu izbuteşte întotdeauna, d, ex 36611 : "socoteşte-ţi atâta şi frim­ seţele" faţă de Manasses, 987--10526: "spunind că ei să-i fie indeajuns o soartă frumoasă, întrecind prin toate frumuseţile fe­ meieşti pe toate celelalte". Moxa dă loc la unele erori de sens, . 36636: Gezerich ... robi lu Maxim rnuerea şi fata", iar la Manasses 10526: Oezerich robi chiar pe lmpărăteasa şi pe fata acesteia. Se observă neexactitate in traducere la Moxa: "Şi Sofia o dedese împărătesei lu Iustln it, căci la Mana.rses se spune: ba chiar pe prea cu multe talente dăruita Împărăteasă Sofia o cinsti cu o Întunecime de binefaceri Aceste mici nuanţări, greşeli de per­ cepere chiar, constatate, nu rezultă dintr'o slabă cunoaştere a lim­ bii; ele sînt rezultatul acelor inevitabile greutăţi pe care le intim­ plnă, în general, orice traducător, oricît de bine ar poseda el limba din care traduce şi cauzate mai ales dintr'o fundamentală deose­ bire de spirit a celor două limbi de care se serveşte. Moxa tra­ duce, de obiceiu destul de bine; În unele locuri, şi destul de des, îl reproduce pe Manasses, servindu-se chiar de inversiunlle Între­ buinţate de acesta; aceste inversiuni nu jignesc spiritul limbII noastre şi mai nu dau loc la o monstruozitate În exprimare cum crede Ioan Bogdan, Vechile cronici moldoveneşti p. 21, că i s'ar fi întlmplat.jdacă ar fi tradus "literal" cronicele lui Macarie şi Eftimie. III. S'a zis că Cronica lui Moxa e Încărcată de slavonisme (O. Adamescu, op. cit., p. 160). Cercetind-o şi din acest punct de vedere, constatăm că ea cuprinde oarecare slavonlsme luate de-adreptul din traducerea rnediobulgar ă a lui Manasess d, ex.: stîlpul: In zi'ele lu Fakel s'au făcut stîlpul (Moxa 348!16)=slav. sthp m. stîlp, turn (Manasses 15, 43, 147, 162, 188, 213). crugul: puţin nu ajunse ctugui lunei (1,{l3,1'�'\, Moxa348!2Z)=­ slav. Kr�g m. cerc, sfer ă (Manasses, 2, 4, 5, 16, 120, 148). tlnălubă : suflet linătubi: (Moxa Il)=slav. tinoliubiv adj.Iubi­ tor de cele pămînteşti (Manasses, 1). 1) Boile vsesăvrăăenoe i rnirozizdltelnoe slovo nebo bezz­ vezdnoe privede v nacelă, I ; [166] t I I 166 lV_1A_R_G_IA_RETA Ş-=-T=E�FA:..::."N=-:.=ES=-C=-�U� _ pobedt : pobedi fără de număr multe limbi=slav, pobediti -Zdq-dild-(Ia Manasses 21, 26, 37, 69, 76,90,96, 116. 126, 130. 158, 161, 163, 179. 182, 197-198, 190), a birui. ogodească : el nu ascultă sfatul bătrînilor să le ogodească (Moxa 350s)=slav. ugoditi-ZdCJ-dW a se face plăcut, a sluji, a cinsti (Manasses 12). pridădi : pridădi supt mîna lui ţări multe Moxa 35139) ef. sia v, pridavtet! -i!rţ-i!esi, a strgru ma, a covîrşi (Manasses 205). Şălneanu Dicţ. Universal allimb'i rornîne p: 595, il dă ca de origine necunoscută. pesteală : fără pesteată Alexandru Parie, plu-şi ucise un frate Moxa :352,,0' ef. slav. pesti se-ka se-cesi se, a se îngrfji (Ma- >J ( «( ( nasses, 20, 122, 190, 111, 108, 164, 205). ostrov: ostrove (Moxa3531)=slav. ostrov m. insulă (Ma­ nasses 29, 39. 40, 45, 136, 139, 190. 206, 208, 209). hrăborî : multi viteji hrăbori (Moxa 35:310)=sJav. hraber adj. tare. viteaz, războinic (Manasses 19, 30, 39, 40, 41, 43, 50, 54, 65, 87, 96, 118, 126, 148, 176, 184, 191, 211, 221). prlstanlştea : pristanişiea pustie (Moxa 353n),=sJav. prisia­ niste n. port (Manasses 45, 166, 179, 184 209). ctn : iară pre coconii i-Iepădală cu un cin pre apa Tiveriei (Moxa 35526), nu e slav cin m. tagmă, rînd, cin (Mauasses 92, 106, 106, 107,115, 145), ef. cinovnic, ci e mai degrabă cin "luntre dintr'un singur trunchiu scobitlt-slav cllinll--etimologie după or­ tografia lui Şăineanu op. cit., p. 151). cludese . făcea ciudese mari (Moxa, 358f)=slav. C'tudo, pl, cludesa, n, mInune (Manasses, 91, 107). bogat: Iece bogat rău (Moxa, 3581S'-lU)'=SI. bogat (Manasses 46, 209, 212). sireap : nărav sireap (Moxa 35880), =slav. svertepş: feros (Şăi­ il eanu, op. cit. 692). măscornicii: măscornicţi (Moxa 35832), cf. slav. mrszzk, adj. murdar, urit, ruşinos (Manasses, 10., 19, 83. 92, 122, 133, 146, 149, 150, 152, 172). blaznă : Clavdie era blaznă \�i fricos (Moxa, 359,) ef. poate blazn« f. linguşire (Manasses 153): . ogodnic : Tit ... era 0111 dunlllez�\csc şi prea voinic bun şi ogod- mc (Moxa 360a)=slav. ugodllik m. fndatoritor (Manasses 18). r [167] INFLUENT A LUI MANASSES ASUPRA LITERATURII ROMINE VECHI 167 btagocestlv (Moxa 361al-a2)=slav. blagoăustiv adj. credincios pios (Mana sses 88, 96, 111, 113, 137, 147, 152). bozl : se închlnă bozilor (Moxa349�, 361ao),=sla V. bog�-pl. bozi m. Dumnezeu (Manasses, 13, 15, 23, 35, 58, 70, 108, 135, 157, 168, 169). vrăh : urca în vrăh (R{IZr la Moxa 3631)=slav. vrsh m. vlr! (Manasses, 14, 159, 165, 193,211). dosădi: vreţi dosădi (Moxa 3679); multă dosadă (Moxa 37328)= sI. dosaditi--Mr;-di!d a batjocori, a face rău (Manasses 12); do­ sada, ocară, nedreptate (Manasses 25, 35, 38). vircolac : Zinon Vîrcolacul (Rî'ZK'MJKS,\, MOX3 36917),�bulg. vrzkolak. vihor: scorni negura lntunecată şi vihor iute (Moxa 369.,),= sI. vihrz: vifor (Manasses 219, 185), omtlenle : se ruga cu omilenle (Moxa 370,) cf.slav. umilen adi jalnic, trist, abătut. nenorocit (Manasses, 33,114, 117,' 130, 154,170) paşmaţli: ţiaşmaţii (Moxa 370, 38931)=buşmachii rn. pl. Mold, papuci femeieşti (etyrn, rus. basmakti, Şăineanu, op. cit. 100). delă : mă ia din scaun de-mi fă pr e delă (Moxa 372�G)=slav. dăto n. lucru, faptă (Manasses 1, 2, 4, 13, 16, etc.). proclcă : I-au săgetat [Il procieă (Moxa 37512) e o viciate poate a slav. proiee adv., aşa dar (Manasses 32, 79, 104). sulinar : sulinariu (Moxa 3738) întrebuinţat la Manasses 140 sulinar din gr. (JOlA"I]Vc!PlO'I. obraz: rade obrazele de pre ziduri (Moxa 379s,),=slav. obraz m. chip, formă, făptură, figură! icoană (Manasses 17, 20, 23, 45,57, 58,71, 89, 147, 150, 151, 164, 170, 197,204). sfitoc: un sjitoc minunat de pîntece de şarpe (Moxa 38023. slav. svitok m, legătură, tom (Manasses 149): svitok edin ciuden ot creva zzmîeva). Iconoboreţ : Irnpăr ăţia lu Leu iconoboteţ (Moxa 3791S).-=slav, ikonoborec m. iconomach (Manasses, 1465: Carstvo L:6 va ikono­ bor ca 156, 160). otravnic: Iărrnăcătoriu şi oiravnic (Moxa 38033)=sla v. otrov­ nik m, otrăvitor (Manasses 135, 150). gadină: gadini (Moxa380�7)=slav. gadină, reptiiă (Şăineanu 309) nepotrebnic: 1l1crure nepotrebnic€ (Moxa 3812.)=slav. Tlepo­ trcben adj. nefolositor (Manasses, 119, 134, 165, 221). [168] 168 MAHGARET A ŞTEFĂNESCU a rnăgll : nişte arumitori hitleni îl măgliseră de şi goni pr e mumă-sa, el. slav. m'L.gla L ceată, nor (Manasses 60, 157) adică întunecaseră la minte. pelinat: păhar amar şi pelinat (Moxa) sla v: pelynen adj. de pelin (Mauasses 156: vz.kusivsQ1tl pelyn'n09' j gorko�l pocrape ăase�= gustlnd, goli ceaşca amară ca pelinul). pesteală i jără pesieală se sculă (Moxae-penti u 383;19) pentru etyrn, vezi mai sus aceiaşi expre sls, smlrd : lipi pre lîngă ti nişte hlapi şi smtrzi (Moxa 38722)=slav. smriidă murdar (etym. dat de Şăincanu, 695). virtelniţă : făcea vîrtelniţâ (Moxa RP1.TfI\HlILţ� 38734) cf. slav. vr?;teti-vr1.st�-vr1.tisi, a învîrti (Manasses 13) 139-140). tuboste : cîntări de iubeste (Moxa 38738) c'. slav liuby 1. iubire­ blagodarenle : în loc de blagadarenie (Moxa 38812) d. slav. blagodaren adj, mu'ţămltor, recunoscător (Manasses 80). a obidi: Ignatie-I obidi (Moxa 38831 N'h./Au)=slav. oblâeti-: id9' -disi a obijdui, a nedreptăţi (Manasses 38, 115. 139, 155, 156,179). ltubov . liubovul lui (Moxa 393'7}=slav. liubov« f. iubire (Manasses 27, 41, 100, 101, 106,110, 1/7, 122, 168, 186, 192) 206). jltniţă : jitniţe pline de pâne (Moxa 394,),=slav. zilnica f, grînar (Manasses 194'8: iscn�patj povele zitnicy=porunci să golească grînarele. a siripi: ce de pripă siripi bura trupască (Moxa 39S19)=slav. bur! f. furtună pe mare (Manasses 38, 58, 64, 102. 113, 124, 125, t 56, 170,173,183,184,199,'207,213,2141": no vsnezaapc razsverepevse plxtxskye bury=dar fără veste Irămîntîndu-so furtuna trupească) hrăbor: e mai hrăboară urîciunea şi plzma'(Moxa 3994)=slav. hraber adj. tare. Aceasta ar ft lista slavonlsmelorl) mai rare") din opera lui Moxa. In tot cazul, prezenţa lor în 1extuJ Cronicei romÎneşti a lui Moxa nu jă dreptul nici lui O. �damescu să susţie că ea e În­ cărcată de slavonisme, nici lui P. V: Hancş că Moxa se lasă prea mult 1) Hasdeu. op cit., 341 citeazA dintre acestea ca "slavisme ne'mpămintenite" numai pe: blagocestiv, blagodarellie, cludese, tarl, omi/e{lre, sveti, svefaa, zlalallst, ogodi, ogodllic, a pobedi. Socot că cuvintele: sveti-svetaa şi Zlatahst nu prea trebuiesc socotite slavonisme neîmpămîntenite în llrr:bă;, În laşi se aude des cuvîntul Trisjetiteli, numirea populară pentru qiserica Trei-Erarhi şi Zla­ faust pentru biserica Sj. Ioan Gură de Aur din .. BeeIic". 2). De altfel aproape toate cuvintele din această listă se gă­ sesc în vorbirea uzuală şi în scrierile vechi. [169] r r I INFLUENŢA LUI MANASSES ASUPRA LITERATURII ROMÎNE VECHI 159 influenţat de originalul slavonesc, după cum exagerată se pare şi susţinerea lui I. G. Sbiera că În Cronica lui Moxa nu se observă nici o înrlurire străină in dicţiune, în pronunţie şi în stil, Asupra stilului, Sbiera s'ar fi putut exprima, stilul fiind ceva petrlflcat, dacă se poate zice astfel, dar pronunţia, dlcţiunea, cum o poţi cons­ tata după rnscrisul unui scriitor mort cu 250 ani Înainte?! (nu era doar încă vremea fonografelor !). Slavonlzrnele constatate, de altfel puţlne la număr, nu-ţi dau posibilitate să susţii că opera e cu totul lipsită de influenţă străină. Insa mai potrivită-mi pare părerea lui Sextil Puşcariu că "Moxa îşi alcătueşte scrierea sa intr'o frumoa-ă limbă romînească". Cadrul lucrării de faţă nu permite a arăta aci nenumăratele pasagii dln această cronică frumoase prin poe­ zia lor. Şi Hasdeu, op, cit., p .. 341-342 susţine că stilul lui Moxa este foarte r ornlnesc, abundînd in vorbe şi intorsături po­ porane şi că Moxa îşi cunoştea prea bine limba şi-şi rnlnula prea­ bine condeiul 1). Cuvintele străine din cronică: ungurizrne, gre cizme, turcizrne şi slavonizme erau inevitabile prin Uz (cele trei dintătu), far slavonizrnele se datoresc şi modelului-izvor de inspira­ ţie şi informatie-de care se servea. Un pasagiu ca : "iară,steagul şi ROtl\ cu visterele domnia Roman" la Moxa 39221 În care s'a pus cuvintul slav RORl, vOy R�H pl. rn. oaste, întrebuinţat de multe ori în traducerea mediobulgară a Cronicei lui Manasses, (vezi ed. I. Bogdan, Glosar, 243) denotă strecurarea involuntară a unui cuvint slav neîncetăţenit la noi, Ca dovadă că aşa este, a vern jntrebuin­ tarea cuvîntului oşti de nenumărate ori in aceiaşi povestire şi lipsa aproape cornplectă a altor exemple de transpunerl de cuvinte sia ve neuzuale în limba rornînească. IV. S'a zis că Moxa se opreşte mai mult la descrierile Îm­ podobite şi la părţile anecdotice. (Sextil Puşcariu). Am constatat dimpotrivă; Moxa, călugăr şi scriitor, fiind sobru În manifestările sufletului său, elaborind necontenit, e econom şi in întrebuinţarea figurelor de stil şi ajunge, nu arare, la un stil concis, contrariu lui Manasses, la care abundă Inflorlturlle, de stil, epitetele, expuneri mitologice, bogate perlfraze, comparaţii, lungi tirade, pentru a da efecte poetice. 2) Iată cîteva exemple: 1). Haneş op. loc. cit. zice contrariu că :Moxa nu rnînueşte tocmai bine limba. 2). ef. Krumbacher, 369-370. [170] J __ �� ... ' . 1) din nou; 2) creiâ ; 3) noi zicem lapte dulce, Manasses 190�2-24 iarăşi Întoarse mamei cu copii frumoşi pe fecioara frumoasă şi cu chip frumos. MAROARET A ŞTEFĂNESCU 170 Moxa 39315 : "şi lăsă rnueriei Theofaniei Îm­ părăţia şi coconilor". Alt exemplu: Moxa 34521-3465: "A treia zi: străluci şi a treia zi; atunce tocmi iazerele şi izv oar ăle şi văile şi munţii şi pietrele, virtoapele, codrii, pădurile durnbrăvlle, pomii, erbilo, sămănăturile, Iegumile. florile şi toată frimseţea pămîntului. A patra zi : lumină şi a patra zi, Începu a podobi cerlul cu stele şi cu Iucefer], cu soarele şi cu luna, de se Întrec una cu altă, întru lauda cui Ieau fapt şi să cunoască oamenii vremile ailor. Puse pe Cron mai sus, al dollea Zevs şt al treile Aris, al patrula soarele de luminează lumiei, al cincile Afrodit, al şasele Errnia, şi luna mai jos şi îmblă nepărăstt, după zisa lu! Dumnezeu, care şi in rândul el". ct, Mal1asses 22u-516 redă astfel acelaş pasagiu : "Şi apunea geana zilei a doua, şi a treia [ziJ strălucea şi ia­ răşi i) artistul atotcreator şi prea Intelept se îndeletnicea cu alte lucrări. Şi fdndcă se revărsa pe pământul Întreg cită dintre apele cereşti rămăsese apă şi toată faţa lui se acoperise de ape care stagnau, el adună toată revărsare a pe neaşteptate la un loc, după cum umezeala;lapiclui alb 2), revărsîndu-se dulce, încheagă şi face crugul cel de caş, Şi despărţindu-se deci apa de uscat, se ivi faţa pămîntului, şi toate frumusetile stîncii şi a munţilor şi a co­ lin. lor cu văiadânc], De atunci deci adunînîndu-se la, un loc 8) tot ce era apă, se numi mare. Şi firea uscatulul, cîtă era compusă din piatră şi cîtă din brazde groase, D-zeu meşterul cel atottăcător o numi pămînt. Şi arătîndu-şi puterea sa cea prea mare, răsări tncă cu razele [sale] soarele uriaş cel cu multe raze; porunci plantei să crească, ici numai pentru dulcea ta şi frumuseţa ochilor, şi colo dătător de viaţă şi folositor celor ce existau pe pământ. Atunci Întăi se înfrumusetă cu frumuseţi pământul mai mult de cât o fecioară tînără de curînd luată În căsătorie, care străluceşte de diferitele culori ale mărgărintarelor, Strălucea şi trandafirul cel �ne mirositor; pretutindeni su­ rîdea alb şi purpuriu şi roşiu ; ici ca �urpara trandafiriu era la vedere \ [171] INFLUENŢA LUI MANASSES ASUPRA LITERATURII R 0lV!ÎNE VECli!-.-!71 şi colo înălhea şi strălucea. Era crinul cu chipul de zăpadă, erau agalidele. Şi iachintul se ridica; era şi bunătatea 1) narcisei şi toate trufandalele darurilor prtmăvăratice, Creşteau spicele grele de grîu. Şi ledera cu frunzişul neg riu, clătinîndu-ş! ramurile. Şi cu roua bună şi cu razele bunătăţilor se îmbogăţi 2) pămîntul parfu­ rnîndu-se cu plante bine-mirositoare. Şi presărată era iarbă moale. care hrăneşte vitele, care nutreşte pe cai şi pe boi, Iivada era Inrourată. Astfel de frumuseţă prea împestriţată purta părnântul ; cu astfel de haină bineînflorită şi bineţăsută era îmbrăcat. Erau şi multime de plante; creşteau şi dintre copaci, [de cei] cu Irunziş Iru mos şi care înfloreau frumos şi [aveau] ramuri purtatoare de fructe. Erau şi meri frumos crescuţi 3) şi cu trunchiul cu fructe frumoase; maslini Înfloritori 4) şi smochine îndulcitoar e, plopul cu trunchiul gros, brazi, stejari, ulmi, Şi un vint se adaose prin frunza plopului şi un şopot dulce făcea printre frunze 5). Iată şi cireşul cel bun şi currnalul cel mieros şi viţa, mama strugurelui, şi strugurele din care curge mustul, creştea pe vite. Toate săvîrşl­ toare de fructe şi toate prea săvîrşite, Căci nimic nu fu creat 6) fără rost 7) şi nedesăvlrşit. "Şi Între acestea deci trecu şi lumina zilei a treia şi răsă rea faţa zile! a patra şi iarăşi se Începe lucru, şi porunci creatorul cerului să fie frumos încoronat cu stele. Atunci cerul străluci de frumuseţa stelelor ca o haină ţesută cu aur şi ca (o) odăjdie cu­ sută cu mărgăritare, şi ca şi o ţăsătură Împodobit! cu pietre stră­ lucitoare. Atunci mal Întăi 8) străluci lumina 9) zilei, soarele, marele uriaş, el dătătorul de viaţă lumlnător, izvor al'Iuminei ne­ secate, casă 10) focului celui fără lemne. Atunci pentru prima oară 1) frumuseţea. 2) ca înţeles: rotaţl, dobrorastnyă 3) se îrnbogăţea şi se parfuma 4) graşi . vezi, Ed, Bogdan, 40) ; tukotocen 5) adică: printre frunze 6) creiat. 7) ca înţeles: fără rost. 8) pentru prima oară. 9) ochiul. 10) lăcaş. [172] 172 MAHOARETA ŞTEFĂNESCU -------------------- incepe să lumineze, noaptea, luna cea cu lumină albă şi cu multe raze şi desăvîrşită. Atunci mai întăi cerul văzu stelele cele mari binerotuuztte, intrecfndu-se una pe alta şi înfrumuseţîndu-l [pe el] ca florile pe o livadă, (Şi numele stelelor celor mari [sunt] : Cro­ nos era negru, cu chipul plumburiu. Inălbea Zevs ca argintul, şi Ar de flăcări părea. 1) Stralucea soarele ca luminosul şi curatul aur. Şi strălucea ca cositorul sfera Afroditei. Ca arama roşie Errnie strălucea. Lu-ninoasă ca cristalul lucea luna. Astfel odăjdia cerească lmpestriţată la vedere era. Cr onos Întuneca [albastru-ne gru] ca chipul iachlntului ; ca şi crinul înălbea Zevs şi Ar ca focul, Ca trandafirul cel roş soarele strălucea. Caşi anagalida cea cu florile albe lucea lumina zilei. Ca şi o floare roşie Ermie strălucea. Narcis cu foi frumoase se arata luna. 2) O astfel de culoare tnflorită în­ frumuseţa cerul. O astfel de frumuseţă mult felurită la vedere şi Îmbucurătoare şi frumoasă Ia vedere acoperea faţa cerului şi făcea cerul grădină din nou sădită şi al ei grădinar O-zeu, iar vite 3) şi odrasle, flori mult felurite a stelelor lumină, 4). Atunci mai întăiu răsărind soarele şi revărsîndu-se şi arătindu-se fru­ museţile cereşti şi bunătăţile zilei, slujeau supunîndu-se poruncii creatorului şi săvîrşi ziua a patra". Moxa exprimă În cuprinsul a 11 rinduri ceeace Manasses desfăşura, ca ideie, în 33 de rînduri de tipar, Moxa schimbă com­ poziţia; adaoge citarea numeratlvă şi ordinală a stelelor, care rp­ seşte la Manasses. Omite, cu totul, caracterizările fiecărui corp Cl resc, lipsindu-I de epitetele care Îmbogăţesc stilul acestuia. Moxa evită desele adjective şi epitete : le suprimă, prinde numai ideia şi o dă în locul calificativelor. Iată UII exemplu: pe bes­ Cislttn01tt [dobrotore], fără de număr (de măsură) frumuseţă [zemy] osepitatelnic-», pămînt care hrăneşte pe toţi, dela Manasses, Moxa le redă prin; şi-i inţrumuseţă Ir-zeu cu frumuseţa lui. Omite fi­ gurile de stil; pune În loc de expresia lui Manasses 46: itma naleăaaăe glttbokaa Ha toiy ple stu") : "era [pămîntul] coperit cu 'ntu­ nerecul ", Moxa evită sistematic descrierile interminabile in care se complăcea Manasses, d. ex.: :J 1) părea. \ / 2) luna seamănă cu un narcis Oll foi frumoase. 3) plante. \ 4) căci, şi \ 5) şi a stelelor lumină [ca] fiori mult felurite, pe viţe şi odrasle. 6) şi întunerec adînc punea pe spinarea acestuia [pămîntului)' [173] I"NFLUEl'!"TALUl MA'NASSES ASUPHALlTEHATUfUl HOMiNE VECHI i1�� Manasses 173 -26 : Şi Seruh cel dintăiu începe să se ocupe cu facerea sculpturilor; [el era] al optulea nepot al lui Noe cel drept. Aşa dar acest Seruh clnstind pe cei de demult, ca pe inventatori ai ce- . lor bune, ca viteji În lupte, căpetenii (fruntaşi) ai înţelepciunei şi iscu­ siti în lupte, [le] făcu chipuri şi trupuri cioplite, precum ca să fie spre amintire despre cele bune făptuite de ei. Care [scop] mulţi dintre cei Care s'au născut după aceea neînţelegindu-I şi necunoscînd gîndullui Seruh, cinstiră ca pe [nişte] Dumnezei trupurile neînsu­ fleţite şi Se închinată statuie lor lucrate de mîini de om. De atunci deci înclnînd a jertfi după un cult străin, născociră fiecare dintre ei Dumnezeul său. Astfel Egiptenii se răsvrătir ă mai mult decît toţi altii şi aduseră pînă şi cele mai de ris jertfe. De atunci cinstiră vi­ pere, păsăret [de tot felul] şi capre, boi şi cîni şi crocodili şi alte născociri vrednice de priceperea lor. Şi mai mult decît toate altele, cinsteau pe boul pag, care avea multe pete (culori). Când se afla la ei un astfel de bou, care avea pe limbă şi pe coadă şi la frunte un semn asemănător lunei cu două vîrfuri, petreceau, prăznuiau, făceau serbărt, caşi unui O-zeu nou şi frumos, care-ar fi venit [printre et], Şi pe el îl hrăneau cu tot felul de bucate preţioase, ba chiar şi el petreceau toată ziua cu Mutul şi petrecerile. d. Moxa 3492-,: "mai rău era. că se închina bozilcw de vrea ijderi cineva ceva pre lume, ei îl făcea că e Dumnezeu şi i scria icoană" de i se Închina", Nu vei găsi la Moxa acea bogăţie de adjective, epitete şi cuvinte compuse, care caracterizează stilul lul Manasses, ca d. ex : neudrzanaa pl'J.tolit�bie, nestăpînită iubire a cărnii, bli(dtt obestni1c, destrtulul ascultător, ,(j0r-a gZqtbokodolnaa, munte cu văI adâncl, Ielatonosesti. purtător de aur, be!ofJracna, alb la vedere, odezda dobroc{lvtQl.s:taa i dobrotkanaa haină bine în Ilorltă şi bine ţesută etc.') Dăm aci extrem de puţine exemple, pentru economie la tipar. 1) Prof. Dr. Milos Weingart, op. clt., 198-215, citeaza, pe rînd, cuvintele compuse medio-bulgare din Cronica lui Manasses, dind alături cuvîntul bizantin. Ioan Bogdan, Letopiseţullui Ar:arie, 36 şi urrn. arată cuvintele compuse luate de Azarie dela Manasses, cît şi pe cele creiate de el in acest sens. [174] 174 MARGARETA ŞTEF ĂN Eseu ------ --------------- Se găseşte numai un singur exemplu la Moxa 11 suflet: tinăiubă dela Manasses 1,: dusa tinoliubivaa, suflet iubitor de pămînt (ori mai bine zis: legat de pămînt). Pînă aici am văzut: 1) Ce fel de compofJiţie e Cronica ltti JJloxa (noi o considerăm mai curînd o alcătuire din mai multe iz­ voare, şi o excerptare a Cronicei lui Manasses, decît o compilaţie sau traducere a acestei Cronici); 2) Ce omite Moxa din Cronica lui Manasses (omite povestirile de prisos, şi nici de cum niscaiva pasagli însemnate; reduce totul la {dea principală pe care o des­ face din perlfrazele şi figurile de stil ori 'de cugetare ale lui Ma­ nasses : menţine în toată povestirea sa o notă religioasă şi o preocupare morală: evită ceia ce este ireal şi prea pitoresc; evită legenda şi luxura de imaginaţie şi exprimare): 3) Am arătat pa­ sagf traduse de Moxa ad Iitterarn din Manasses, căci concor dau cu punctul său de vedere, şi exemple din care se poate vedea ce prefera el să omită ; 4) am văzut că Moxa cunoştea bine limba medio-bulgară (se vede aceasta din felul CulTI ştie să utilizeze acest iz vor, scotind mereu ideea principală, desprinsă din tirade întregi, şi cît de exact traduce pasagii întregi. Prin lucrarea de comparaţie a Cronicei lui Moxa cu a lui Manasses, at.ărn nu numai ce raport există Între aceste două cro­ nice, ci obţinem.şi mai multe cunoştinţe şi lămuriri asupra Cronicel lui Moxa în sine : putem caracteriza pe Scriitor şi opera lui. Cercetarea' Cror.icel lui Moxa în comparaţie cu a lui Mana­ sses, ne arată prelerrnţ-lele cronicarului bizantin de a păstră unele pasagil din opera bizantină şi grija de a le evită ŞI omite pe altele. Acestea ne dau poslbllttatea să cunoaştem şi să caracterizăm Individualitatea lui Moia-sufletul lui: cultura ce-şi putuse însuşi, vederile-l asupra omenirei, gusturile sale după cele ce caută să reţie din citirea cronlcei lui Manasses. Ca istoric, Moxa pare să aibă foarte reduse cunoştinţe; a­ mestecă numele popoarelor (vezi mai sus p. 162, nota 2). In această primă parte a Cronicel sale, în care se inspiră şi se injormează şi din Manasses, \rare că nu-l preocupă istoria patriei sale (ori poate că e numai un defect de plan, avînd a se ocupa de istoria neamului său În a doua �arte a lucrării, dela p. 39920 pînă la sfîrsit), deoarece la povestirea despre domnia lui Traian, 360Z4 - 361 13 , nu spune, mai nimic, despre cucerirea Daciei şi pa r . [175] I 6 lN1"LUENTA LUI MANAsSES ASUPHA Lri'ERATURll HOMîN E V ECHl 175 colonlzarea ei. Ceeace e mai grav, din acest punct de vedere, e faptul că servindu-se de opera bizantină, tradusă in limba medio­ bulgară, utilizează şi el, şi pune În Cronica sa, pasagii ce priviau pe Bulgari, adăugate În versiunea bulgară a Cronicei bizantine de traducătorul bulgar. Iată numai un exemplu din cele multe; urmind fidel versiunea bulgară, Moxa se exprimă astfel 992a-l002 : "al nos­ iru. tron Ţarigrad", uitînd că era rornîn J) şi scriia pentru Rornînl Un monah ca Moxa poate că nu înţelegea strălucirile vieţii lumeşti şi de-aceea n'avea gust pentru deşi nu le punea în scrIe­ rea sa. Doar aşa se explică de ce-i lipseşte întresul pasagiu dela Manasses 93'5 - 942, în care e vorba despre strălucirea Bizan­ ţului. căci altfel care-ar fi motivele ce-l fac să-I treacă cu vede­ rea. Necunoscind, şi neimaginîndu-şi măcar, îrnpărăteasca stră­ lucire bizantină, introduce în cadrul povestirei sale o notă mai slrnplistă, rnonahală, în ton potrlvit cu cadrul unei vieti sobre. Fiindcă trece prin prizma sufletului său, raportînd la cunoscut, tot ce primea din pompoasa scriere bizantină, traduce pe baf}1'f}n� n�t'ic( pla,stanicfj1 2) dela Manasses, 109,0-21, prin căftan mohorit. Vede colorit de mediu simplu ţărănesc, şi spirit re.iglos, cînd zice despre împăratul Nikilor Foca 39416"'-20 "că se culca jos pe rogojină şi psaltlrea nu-l trecea in zi" sau: "şl-l găsită durrnind jos pre un tol". Moxa 3928-� înlocuieşte expresiile Ivi Manasses, 1841.1 prin altele din sfera noţiunilor mai cunoscute de el ; astfel, In loc de: "şi adunind polcuri cît nisipul mării" s) zice: "de eră mulţi cttă frunză şi iarbă". Uneori Moxa reducînd la simplitate cele aflate la Manasses, apare ca o parodiare a acestuia, d. ex, 387 �:. unde, spune că Mihail împăratul cel care nu purta grijile domniei, se prindea curnătru, boteza, cununa. Prin toate acestea, din care se ve de ce ia anume călugă­ rul cronicar romîn din Manasses, se arată că nu prea are dreptate d. Minca, cînd spune, op, cit.. despre cronica, lui Manasses că "era aşa de apropiată de sufletul unui Călugăr 1 ", Citirea cronlcei bizantinului Manasses ar alcătui, chiar pentru vremea de astăzi, una dintre cele mai realiste lecturi pentru mlrenl şi profani şi nici de cum pentru călugări! Am văzut că Moxa adaoge la fondul luat 1) Hasdeu, op. ·cit., p. LXXVIlI, combate părerea lui 1. Baritz, adoptată şi de Cihac, precum că Moxa, ar fi fost grec, dela Chio, 2) hlamidă de purpură. 3) ni plsky ssbrav iaky rnorz.skyi pesz.k". [176] 1'76 MARGARET A ŞTEFĂNESCU ------- ���-------------- din Manasses o notă clertcală.r-relfgioasă, morală-în redacţiunea sa. Confruntarea Cronicei lui Moxa cu a lui Manasses ne lă­ mureşte şi asupra unor amănunte de tehnică literară rornînească. Astfel Manasses, 1320-21 spune despre Noe că era al no­ ulea generatie de la Adam: "bese ze nekto Noe praveden k S:­ Io văh vnukoh âevetyi ot semene Adama", iar la Moxa 34740- 41 că era al doilea: "Numai ce era de în ruda lui Sif drept Noe al doile după Adam", Faptul că aceste cuvinte numerale, după sonu­ ri, după sunet şi deci după ureche, se confundă şi că s'ar fi pu­ tut scrie unul în locul celuilait de cineva, ne-ar duce CU gândul că Mo!Ca va fi scris cronica după dictare, ori că el mai de grabă a dictat-o cuiva. Căutând să urmărim în ce consta, anume, interesul literar al oamenilor învăţaţi din trecut, preocupare ce a avut-o şi 1 Bog­ dan, Cron, molâ, înainte de Ureche, p. 3) deducem, că Moxa-Oltea­ nul reprezintă un spirit mai pozitivist, mai ştiinţific; se Informea­ ză din fondul Cronicel lui Manasses, pe cînd înaintaşii săi, scriitorii din Moldova călugării Macarie, Eftimle şi Azarle, adop­ tă numai maniera stilistică, cu bogăţia ei, a scriitorului bizantin. Influenta lui Manasses asupra literaturii romine beletristice vechi. ,.Povestea Troadei" după mscr. Codicele Const. Popovici 1796, publicat de Leca Morariu 1), în "Glasul Bucovinei", an VI. (1923), s'ar, oglindi în Cronica lui Manasses, p. 36J5-4516, ed 1 Bog€lan. ' Din comparaţia ambelor texte, se constată i.că între cele două redacţlunl, r ornînă şi mediobulgară, e ste . coincidenţă mai mult în ce priveşte conducerea firului povestirii, căci exprimarea diferă, str icto senso. Iată deosebirile: , TI'. Pop. 42 2): Alex, Paris (Parii) se duse în ţara Mezaftra la Minaleu împărat ... Man.3) 3723-24 : pleacă spre Menelau dela 'Troia spre Sparta (otide k Menelau ot Troja v Spart) TI'. Pop. 1) C omplectează cu text�1 publ icat de Gaster începutul şi �fîrşitul povestirei, care se vede că s'au distrus din acest mscr. 2) TI'. Pop. 42 înseamnă prescurtare pentru: Troada, mscr. Const. Popovici publicat de Leca Morariu; cifra indică pagina. 3) Man, înseamnă prescurtare Manasses. i \ I I i I [177] INFLUENŢA LUI MANASSES ASUPRA LTI'ERATURII ROMiNE VECHI 177 42 arată că Paris s'ar fj dus cu câţiva oameni pe lângă el; f.­ cest amănunt lipseşte la Manasses, Tr. Pop. 42: nlară Mina!eu împărat s'au gătit de au mers la Crit unde era bolaiul Iul Dios, dumnezău! elinesc". Man. 37u-S8 "Şi plecă Menelau ..... (otide ze Mcnelae, a osta edln Parte) fără să se spue, unde anume. Tr. Pop. 42: "că aşa era de frumoasă [Elena, Impărăteasa lui M'llaleu Impărat] cât nu să află alta de potriva ei in toată lu­ me aşe era precum spune istorie că când o vidd zice ti se pă­ re că-i zugrăvită", Man. 37-38. Şi era femeia foarte fru­ moasă, cu sprincene frumoase, frumoasă la fată, cu obrajii fru­ moşi şi frumoasă la faţă 1), cu ochii mari şi ca zăpada albă şi era plină de multumirile darurilor" ( .. be ze z -na prekrasna, dobrovezdna, dobrozradna, dobr oliăna i dobroobrazna, golemooka i iaky sne� bela i dar ov isplxncm mnoăastvorn sg,sti"'). Tr. Pop. 24-43: Strânsu-ş-au Elena zestre ce au avut şi tot ce au fost mai bun in casa bărbatului ei lui Minaleu împărat şi au trnplut o cătargă de ace averi şi au intrat e cu patru r oabl feti a ei şi Alexandru Panj cu oarn. nii săi şi au purces pre mare". La Man. 38,-e e simplu: n voind s'o răpească ş! să fugă Impreună, şi fuga neputind astfel să coutenească, în corabie şi pe mare ple­ că (se duce Îfl Fenicia), .. vashyti �� hot�st<;ţ i b/ga se �t; i bega­ nija ne mogy lnako utoliti, v ko rabt vsăed morsskyi oude v Flnlk", Iar Tr. Pop. 43 nau eşit la cetate Sidon la Protisău" Man. 3818 -Protevs, împărat egiptean» (Pr otevs cars egipet sskyl}, Tr. Pop. 44 " .. .Iată că-ţi zic să te duci din olatul Ţării rnell sa nu te sămţi să nu rărnăl aice că apoi lrn voi treci plste glurământ şi voi putle sufletul cu tine. Iară Alixandru Parij Într'acel ceas şiau luat pre Elena şi tot ce au avut şi au intrat în cătargă şi s'au dus tocma la Tro,;da la Tată-săo ... Mart. 39;l--r. ..... şi acum pe femeia aceasla şi averea nu ţi-o dau; chiar decă mă înconjori de multe linguşiri şi o păstrez grecului de tine vătămat; tu de ea Iasă-te şi fugi din Egipt. Aşa cu aml nintări ProtE vs goni pe Paris. Şi ('1, cu mâinele goale, se întoarse spre patria sa, gustînd numai cu vîrful degetului plăcer eq.,." "Nlne ze ti imeni'a i 2en(1- si�t ne dam, aste i mnogymi m? obyJe.fi podhybami., elinu ie �t tobog napastvovanomli s�bilud0 1) Ia Man. găsim adesea astfel de repetări ale unei şi ace� eaşi expresii. [178] MARGARETA ŞTEFĂNESCU 178 ----------------------�------------------------ ty ze ot neq ostani se, Î ot Egipta b�zi. ... on [Alexandru Paris] ze izslamÎ Vz.zvra ti s� rqkami k otea.stvu si, slasti vskusiv kraem prssta tskrno, i k vszduhu dos�z�ditii plarnen vzzeg". Tr. Pop. 45: "purceasără amândol [Tindareu şi Mlnaleu] pre la toţ alţi împăraţ plângând şi căzînd inainte-le cu Ieţăle la pământ jăluindu-să pentru ruşine şi pozna ce le-au făcut AIi­ xandru Parij ficiorul lui Prilam împărat, di(n) Troada şi le aduce aminte cum să giurasă crai Elineşti la nunta Elenii cum de s'ar scula niştine fără vesti să o ia cu săla" J ef. Man. 39a: "Şi se duseră în mijlocul celor mai însemnaţi dintre elini cu feţele mur­ dare şi scîrbite şi amintesc lor de acele jurăminte straşnice, cînd lor [li] se închinau toti El'nii, că precum dacă Se va întîmpla să fie răpită de careva Elena, toţi cu corpurile lor să lupte", "po srăM ze privedoăg elinsskye prl&vy� odrani licy s�8ta poăn .. nena i kletsv vsspornsnue: strasnylh oneh, imize zaklinaah se elini vast, Iako aste priklîucit s� ot nekogo Elend vxshystenc byti, vssl svoimi telesy o nei da boret s�. , Tr. Pop. 46-47, introduce un pasagiu, lipsă la Man.,:anume despre procedeul diplomatic al Grecilor Europeni înainte de a înceta războiul" ... socotiră întăi di trimisă carti dela Tindareu tatăl Elenii şi dela Minaleu bărbatul Ei şi dela toti crai şi domnii Ellneşti şi cu carte trimisă sol pre Agamernnon cumnatul Elenil bărbatul Climlnlstrli să zică lui Priiam împărat să trimită pre Elena cu toată avere ce au luat să vie la bărbatul său ... " şi nepăsarea Elenei la primirea scrisorii : "Iară Elena muere lui minaleu şide alăture cu alixandru Pari] bărba­ tul ei cel proaspăt lângă Tată-său Priiam, Pentru să o vază mai bine Solii lui Minaleu bărbatul ei, şi dând cărţile la Priiam împărat Dat-au Agamernnon şi Elenii cumnată-sa carte dela Sorusa elim!­ nistra şi citlndu-o au râs nebăgând în samă nici decât", apoi în­ căpăţlnarea lui Priam şi răspunsul hotărît că nu dă înapoi pe Elena, veste ce umplu de amar (pe Minaleu şi Tindareu]. Pasagiul din Tr. Popovici, 56Q-4713 este intercalat În firul povestirii lui Manasses 3818 (la sfirşitul rindului). Inşlrarea numelor ţărilor aliate se succedă in ordine identică aproape, în ambele text@ ef. Const. Pop. 47t7-2s-'Man. 3620-'-'° La Man. reapare ideia că Elen� era sechestrată de Protevs ",Auzind Elenii despre Elena precum ',că regele Protevs o răpeşte dela Parie şI că la el o păstrează in\ cetatea MemfisH-pasagiu introdus fără legătură cu restul-precedent şi urmare-care se [179] I i INFLUENŢA LUI MANASSES ASUPRA LITERATURII ROMINE VECHI li9 preocupă numai de pregătirea grecilor europeni să pornească la Treia. Tr. POp 52 spune despre Palarnid filosoful că: .... au scornit curnplnile cu dramurile. Acesta au aflat 17 slavi în carte elinească adică A. V. O. D. E. K. I. L. M. N O. P. r. s. t. u, Iară Alti) filosof, anume Cadrn au izvodit tril slove o, ;}S, r, iară alt filosof Siminid au izvodit doao slove H GJ. Alt filosof, anume Epiharm au [zvod.t Irii slove 3 'it !,l. Şi s'au făcut di toate slovlle 24 carlle stă de treabă in carte elinească şi sârbască, iară alti slovi ce sânt mai multe în carte sârbascâ le-au izvodit Kiril dela Palistina, Ambele isvoare povestesc apoi despre îndîrjirea lui Ahile pentru că fusese omorit Palamide, despre uciderea lui Patrocle ş! a lui Ector. Tr. Pop. nu spune nimic despre r egele Prîarn, cum că ar fi chemat în ajutor pe Arnazuane, ef. Man. 436-7 (Prizva Priarn na pornoăn, Arnazony), Const. Pop. 581-8, "Au Trimis la David împăratul din le­ rusallm Să-i de oasti într' agiutor, ce nu vru Să-i de nici un aglutor pentru că nu să căde jidovilor să de agiutor altor neamuri că ei să chierna norod D(u)mnezăesc Alta să teme David împărat că de-ar trimite oştile sali să nu să deprlnză şi ei a să închina bozi­ lor după obiceiul elinilor pe(n)tru aceasta n'a vrut să de aglutor lui Priiam împărat" iar Man. 43g: Aşa de toti părăsit fiind neno­ rocitul bătrîn, trimete la regele David al Iudeilor, cerînd mînă de ajutor dela el. Dar David nu-l dădu lui, sau de aceasta se îrn­ potrivea că era cu limba de neam străin sau şi îi ura pe Elini şi barbari ca pe unii ce nu cunosc pe D-zeu şi slujesc idolilor şi te­ mlndu-se ca să nu cadă în rătăcire [idovil, dacă ar fi trimeşi de el in ajutorul celui care era in Treia �). 1) Nu-mi convine să păstrez pretutindeni maniera grafică din textul Const. Pop.; bunăoară aci scrie pe alt cu litera mare iniţială. 2) .ot vsseh u bo pust byv okaanyi staret v Davldu carlu iudeiskornu posilaet, r9klJ prese pornoăti ot nego, Na Davyd ne dast emu, iti oi sego sz.protivJe� s9 ezykorn inoplemennYlm, iti ! ne.�a,:idp Elinyv i varvary Iako ne vedpstiih bog.a n� Idolornslu­ z�stllh, 1 bo� s9 îako da ne v,;pa9n�t v preh.sn, zldove, a�te p.slani ba dat ot nego na pomostl!. sastum v Troi". \ , [180] 180 MARGARETA ŞTEFĂNESCU Denaturărl de nume proprii în povestirea romînească 1) : Const. Pop. 58,0' Priiam au trimes la Indie ia Tain împărat cu mari rugăminte să-i trimită agiutoriu faţă de Man. 4311: Priiam rugă şi pe Tavtaniie 2), regele Indiei. (II Tavtantîa ze indi'iskago care Prrarn urnoli"). Tr. Pop. 58: I)Deci Tain •• , îi dedl multi oşti tot arapi Negri cu Mimtiă Căpitanul său." Mao. -43J6-J7 : Şi cu o rnulţme nenumărată [de oşti] îl trimese [Tavtanite] pe Memnon (ni s rnno­ zistvom posilaet se Mernnon bezcislxnsgo �isla "). Ca şi MOX3, întocmitorul versiunii războiului Troadci, so­ cotind cel puţin, după mser. Cod. Const, Popovlcl, dă povestirii tonul sufletului lui şi al vremii sale, Astfel: Const. Pop. 595 : "Iară viind Sărbătoare cari o sărbă şi Elinii şi Troedenli adică: paştele lor făcură legătură şi glur ământ să să odihnească oştile în 12 zile." Man. 432627 : Intre acestea se aprop iă serbarea de jertfite a Elenllor, chiar şi a barbarilor şi tuturor le era linişte de lupte şi munci. (" V sih je nasta zfztzvnoe Elinorn 1rnz7>stvo, paee ze i varvarom, i vssern te pokoi ot ratei i trudov, "). Tr, Pop. 59: I)Şi fiind în Troada Caplşte lui Apolon du- mnezăul elin lor." Man. 448: •• biserica lui J Apoion Alseatiinul (crzkovs i\ polona Alseanina). Pasaglul Tr. Pop. 59 : "Iară Ahilău gătindu-s ă [să ceară în căsătorie pe Polixenia] luă cu sine pre Odisei viteazul şi pre Aenda" [ipseşt; la Manas es. Moartea lui Ahile=Ahi\ău es:e mai amplu descrisă în Cod. Const. Popovici 50, decît de Manasses. Tot aşa de amplu Se po­ vesteşte şidespre transportarea trupului lui Ahile la TI'. Pop. şi îngroparea lui. 1). Astfel de denalurări sînt foarte frecvente şi la Moxa, d. ex. Sostrie 1. Sesostrie, Nomdjl Pombilion l, Nutna Pompitiu, Pombie 1. Pompiliu, Spasian 1. Vespasiall, Domeniian 1. Domi­ ţiaa, Argllropolskoe 1. Arg/liropol;\ Irakloll l. Iraklian. La Manas­ ses : Sesostri'e, Nllma, Uespesi'an, Dometi'an, Argiropul, Irakli'aTl. 2) Moxa 35327 Tavtanie; în trad. mediobuJg. a lui Manasses� 43]8 TdR1'tlHTHf [181] INFLUENŢA LUI MANASSES ASUPRA LITERATIJRII RoM1NE VECIn 181 Intervenţia lui Pir în luptă, prooroclrea vrăjitorilor 1) şi hotă­ rlrea să se construiască un cal urmează in ambele texte. O observaţie foarte interesantă de retinut: Sîtrşliul mscr. Cod. Const. Popovţct aproape coincide cu sfîrşitul povestirei lui Manasses SI-'5' intitulată: Aici se povesteşte cum Elinii de Nord şi cei de răsărit război mare cindva făcură. Leca Morariu, socotind povestirea neîncheiată aci, adaoge, din p rvestirei publicată de M. Gaster In traducere germană, povestiri despre introducerea calului în cetate, despre moartea lui AI,�x. Paris, a lui Diiiov, despre un idol, numit Paladie, despre moartea lui Ea Telernonie, a lui Odiseu, Agamernnon, despre Orlst, fiul lui Aga­ memnon despre Mane'au şi Elena, despre Eanda şi moartea sa, despre regele Diomidu. Lipsindu-i mscrsulul Const, Popovici şi inceputul, Leca Morariu i-l reconstituie adăogîndu-i-l pe acel al lui Moses Gaster, care se potriveşte, fără perfectă identitate, însă, pînă la un loc, unde e vorba de găsirea lui Paris de către păstori, cu Manasses 36,5-37 apoi variază, dar foarte puţin în exprimare. Confruntarea cuprinsului mscr, Const, Popovici cu versiunea lui Gaster şi cu Manasses ne arată că textul, publicat de Leca Morari« diferă de Gaster şi se apropie de prima povestire dela Manasses, 3611;-4510, ci nu de a doua povestire asupra răz­ boiului Trolei, (Manasses 46u-67]1') Deaceea dacă Leca Morariu, ar fi procedat ştiinţific, nu trebuia să întregească 12 cunele mscr, Popovicl, servindu-se de textul pnblicat de Gaster, deoarece însuşi afirmă (ef. p. 30) că mscr. Popovici diferă de versiunea lui-Ga­ ster tn aşa fel, tnctt reprezintă o nouă variantă. Asupra raporturilor dintre Povestea războiului Troadei la noi şi Trojanska priăa, (text bulgăresc, publicat de Fr, Miklosich, Starine 111 156-187, împreună cu o traducere latinească.) şi Ma­ nasses, dn comparaţie, se'poate vedea că Trojanska prita se cu­ prinde în textul lui Manasses 462S-671l> care conţine o povestire mai amplă, pusă într'un cadru mai complex. Din cele ce s'a spus pînă aici, se poate trage concluzla că 1) (Man. 44U!28 vlăhvi, cart; le povestiră lor cu prevestiri pre­ cum că nu e cu putiaţă 5.1 ia Trola cu ruinele, ori cu sabia ci nu­ mai prin viclenie (Im proroăsst vom izrekoăc Iako rest moătno. nZ9ti po ratl Trei, ni r9kamf, oi po meetu n� tzkmo Iistl� edinoş) .. [182] 182 MAR GAR ET A ŞTEF ANESCU literatura belestrică rornînească veche, ca şi cea bulgară, cunosc povestirea despre războiul Trc'ei, Povestirea acestui eveniment În lumea slavă bulgară şi la noi este cuprinsă şi În Cronica lui Ma­ nasses, traducere mediobulgară, În două variante. Prima variantă este cuprinsă în .Povestrea Troadei" romînească, iar a doua În »Trojanska prica- bulgărească 1). Asupra [ustelor raporturi dintre Povestea războiului Troadei la noi şi Cronica lui Manasses nu se poate spune totuşi ultimul cuvint, căci numai o cercetare amănunţită şi a celorlalte variante =-tlpărite ori manuscrise 2), cîte se vor fi af1înd,-cine ştie cîte surprize ne-ar putea oferi in această privinţă. Deasemeni nu numai compararea textelor noastre cu cele bulgăreşti, dar şi cu cele sîrbeşti, deci sia ve, in general, ne-ar putea oferi posibilitatea să decidem din care anume literatură slavă am luat povestirea de-a­ dreptul, ori dacă am crelat-o prin mijlocirea lui Manasses, pe dea­ 'ntregul noi. Cu privire la influenta lui Manasses asupra altei foarte cu­ noscute şi mai mult răspîndite povestiri populare .Alixăndria·, N. Cartojan, Alexandria tnliteratura romtnească, Buc, 1922, ef. p. 25 ci­ tează un pasagiu dintr'un ms. al Alexandriei, scris la 1801 de Negoiţă Blănaru, pe care îl consideră interesant, pentru că n'ar fi conţinînd numele. proprll ale eroilor in formă grecească corecta, N. Car­ tojan spune că acest pasagiu nu se găseşte tn redacţlunlle slave şi bizantine. Din paralela ce urmează, în care se compară textul acestui pasaglu, cu un altul corespunzător din Manasses 36a-39,. se vede clar ceeace Cartojan n'a observat, că acel pasagiu nu e străin de Cronica lui Manasses: Iată pasaglul indicat din mr Negollă BIănaru: .27. In zilele lui Davidu Impărat jidovescu Impărăţă In Troada Priam împărat şi ave tmpărăteasă ce o chema Ecava şi cu dinsa: J) textul bulgăresc se intitulează. Povăstt o izvestovannyih: vdtti tz.e o hrauh pricft i ° rQzdenih i prebyvanih=Historia de rebus certis, narratlones de regibus et de eorurn genealogia et vita. far la Manasses: Povsstt o i;y/stovannyib v<.stei eie o kraleh pJi�e I o roidenlh i pr �byvanih. Şi titlurile, caşl povestirile ace- stea sfnt identice. '� 2) N. Cartojan, Legendele Troadei, 21. dA lista msselor ne­ publicate, aflătoare In Biblioteca Academiei. [183] INFLUENŢA LUI MANASSES ASUPRA LITERATURII ROMINE VECHI 183 Iăce fii mulţi şi Iătii , şi mai pre urmă de toţi se tngreună şi cu altu fiu: Şi văzu un vis înfricoşat: unde eşa din pîntec.le el un tăciune aprinsu şi aprinsă Troada cu toate oraşăle ei şi atâta pară să înălţă în sus cât nu să mai vide. Şi acest visu, dacă văzs, forte să înspăimîntă şi chernă vrăjitorii şi le spuse lor. Iar ei ziseră: mai bine va fi cetăţii şi oraşilor, cum să va naşte prun­ cul, au să-I ornoră, au să-I ee să-I de să-I mănici Ierele, Şi cînd vini vreme naşterei născu pe Alexandru Paris. ŞI văzîndu-l atîta de frumos, din mila ce părintească nu să îndură Să-I ucigă, ce-l dete in mâna unei slugi de-l dusă şi-I aruncă (28r) într'o crivină ca să-I mănînce hiarăle, Şi trecind un păstor pe acolo, îl auzi plin­ gind şi să dusă de-l lua. Şi ductndu-l acasă, află pre muerl lui cu pruncul care il Iăcusă de curind mortu. Şi luo pre Alexandru tn loc de ficor şi pusă numele Paris şi-l crescu, Şi cind fu de 15 ani Alexandru Paris, să vesti la Priam impăratul de fi-sul şi trlmesă de-l luo împreună cu păstorlul, Şi pusă pre păstor la gre pe­ deapsă şi mărturisi adevărul, precum nu le este mlor adevărat Alexandru Paris, ci numai l-au luat şi l-au crescut. Allasta, dacă auzi Prilam, îl luo in palaturtle lui. Iar Alexandru Paris, dacă trecu cîtăva vreme acolo în palaturile tătîne-său (28r.), să sfădi cu unul din fraţii lui şl-l [unghe şi fugi IaEleni.la Menllau craiu, Ş'-I primi pre dinsul Menelau ca pr e un fecior de tmpărat şt-t cinsti şi-I boiri. Şi dacă trecu cîtăva vreme, să dusă Menllau cralu la oste, într'un loc departe şi lăsă pre Alexandru Paris şi pe crăiasa lui Elena. Şi era Elena frumoasă preste fire cit nu să pute găsi alta ca dinsa în toată lumea. Şi să tndrăg! cu Alexan­ dru Paris şi luară toata avuţiia, lui Menilau craii! şi fugiră la Troada. ŞI dacă veni Menitau şi nu-şi găsi crelasa şi avuţlia, in­ cepu a plinge cu amar, şi căzu cu rugăciuni la toti craii elineşti. ca să margă cu oştile lor la Troada să o bată sll-şi răscumpere ruşinea ce i-au făcut Alexadru Paris .•• -, lată aceiaşi povestire la Manasses: .Pe cind David domnea tneă asupra celor de alt neam, fată că Elenll au făcut luptă la Trola pentru Elena, care era femela lUi Menelau ..•. Soţia împăratuluî fiu Priam care stăpînea Troia era Ekava fiica lui Kis şi mamă a multor copii cu acest bărbat. Şi fiind in_' greunată şi fiind aproape să nască, era tnspălmlntafă noaptea de visuri grozave, căci visa că-i arde capul de focul care Ieşea [chiar] [184] 184 MARGARETA ŞTEFĂNESCU din pîntecele EI ŞI ardea cetatea toată tot odată. Şi auzi acestea Priam şi spuse [visul] vrăjitorilor. Şi înţelese [dela aceştia] că ar fi bine pentru el şi pentru cetate, dacă [copilul) născut va fj dat fia relor sa u va fi aruncat în foc, spre pierzare. Puţin după acea, Alexandru veni la lumină, copil vesel, frumos, frumos la chip. Nl1 se cuvenea să in'ârzle Priam [în executarea planului] nici ca cum, ci (trebuia] să dea Îndată pierzării pe copilul abia ieşit din pântecele mamei sale. Dar el invins de fire [de dragostea natu­ rală a părintelui către copii săi], cruţă pe [noul] născut. Socotind că ocoleşte arnărnicia [acea) pentru o soartă mai bună, aruncîndu-J pe câmp ca să-I creasca al (ii şi fiind [copilul] părăsit, fu numit Paris. De ci fu aruncat fără îngrijire. Şi-I găsită nişte păstori, şi le fu milă [de el], şi-l luară şi-I îngrij iră pe copil, şi ca pe un copil îl hrănită nu­ mindu-I Parld, ŞI apropiindu-se de vârsta adolescenţei, Priam îl primeşte ca pe un oaspe la masă, părlndu-ise că s'a evitat [de-acum) nenorocirea ce trebi ia să vie din partea Iul. Dar erau nedesîă­ cute firele (mrejele) destinului şi numai cu spusa nu era posibil să piară. Alexandru deci ornorînd pe una dintre rude, dintr'o pornire fără de voie, plecă la Menelau, dela Troia spre Sparta. Şi acela [Menclau] îl primeşte ca pe un tovarăş, cinstindu-l şi găzdulndu-l [ca pe un oaspe J şi-l era drag de tot. Ale 1 iti este jocul tău, Eros, tiranul tuturor, aici e jocul tău să­ mînţă a vrajbei şi deaceea ai aprins marele cuptor al luptei.Ş plecă Menelau, şi rămase singur Paris şi văzu pe sotia lui Me­ nelau in casă. Şi era frumoasă femeia, cu sprincene frumoase frumoasă la privir o, cu obrajii frumoşi. cu ochi mari şi aibă ca zăpada şi plină de mulţimea darurilor firei. Şi ce să mai lungim mult vorba, voind s'o' răpească o şi luă la fugă. Şi fuga nepu­ tind altfel s'o facă, in corabie se sui şi plecă pe mare în Fenicia, îndreptîndu-şi drumul spre Troia 1). • • • , • •.• • , • • ,. • • " • • • • • • e • • • • • • • • • • • • Se intoarse Menelau din călătorie, şi afl� despre cele ce se pe­ trecuse, tşi smulse (rupse) vestmintele sale, şi cu el Dareu tatăl Elenei. ŞI se duseră printre fruntaşii 1 crai] elenl şi cu feţele jal­ nice şi cernite, şi-i rugau să-şi aducă aminte de jurămintele straş­ nice pe care le făcuse zicind că, daţă se va Intimpla ca Elena să fie răpită de cineva, toii se vor lupt� cu trupurile lor din cauza \ 1) urmează povestirea despre furtunile care i" a aruncat În îrnpărăţla lui Proteza 38,-3910, [185] INFLUENŢA LUI MANASSES ASUPRA LITERATURII ROM1NE VECHI 185 'ei. Şi astfel rugîndu-se mult şi căzînd la părnlnt [in genunchi], În­ duplecară pe Elini să se oştiască cu Trolanli" 1). Asemănarea dintre ambele texte e evidentă. Se remarcă unde diferente de exprimare, faţă de Manasses ca şi în Povestea Troa­ dei, Ca şi la Moxa chiar, dar găsim în Alexandria (citez după N. Ca­ rtojan p. 116 din Codex Neagoenus, p. 71) idei şi mod de exprimare ca laManasses : ,,0 lume rninciuno să, lume înşelătere, o moarte n�­ prasnică, o lume deşartă, o mărire putredă şi rnângânoasă şi in­ şclătore, cum te arăţi dulce in puţ'nă vreme şi degrabă vine amar; cum să zice: nu este bucurie pre lume să nu se schimbe cu jale; nice mărie pre pământ să nu să pogore ; binele multii. rău aşteaptă", ef. Manasses 10212• Intocmitorii versiunilor Alexandriei şi ai Povesiei Troadel fac parte, ca şi Moxa, din cel de-al doilea curent literar din literatura romînă veche, luat dela scriitorul bulgar Ion Exarhul, care cerea ca traducerile să dea numai înţelesul operii şi să nu urmărească traducerea cuvînt cu cuvint, cînd aceasta nu se potriveşte cu spiritul limbii în care traduce. D. prof, Ilie Bărbulescu a tratat tot la acest congres despre ambele curente literare În lit. veche romi­ ne-slavă şi remînă. D-sa a arătat, ceea ce nu se ştia până acum la noi, că în activitatea literară romînească (lin sec. XV-XVII, reprezentată prin traduceri din slavoneşte În romineşte, se manifestau două cu­ rente literare, luate de Romîni deja SIa vi şi aceştia dela Bixantini : u­ nul e acel pornit dela Ion Exarhul, iar altul, şi cel mai vechi li, dela Grlgore Prezbiterul din sec. X dela Bulgari. Traducătorul, care se ţinea de şcoala sau cu rentul lui Grlgore Prezbiterul, trebuia să traducă mecanic, cuvînt cu cuvînt. Astfel, preocupat numai de formă, crela un stil confuz. Din acest curent fac parte scriitor! Macarle, Eftimie şi Azarie şi autorul codicelui Vor oneţean. Din acest punct de vedere Macarie, Eftirnie, Azar e, indirect Ureche pe deoparte, Moxa şi autorii versiunilor Povestea Troade] şi Alixandria de alta, deşi au utilizat acelaş aisvor, dlcă pe Manasses, şi au fost puternic lnfluenţaţi de acesta, fac parte din două curente literare deosebite. Ca şi pentru »Povestea Troadel", şi despre »A!exandria" şi raporturile ei cu Manasses, chestiunea nu poate fi considerată ca Il Nu s'a reprodus aci şi textul mediobulgar pentru econo­ rn'a tiparului. [186] M�RGARETA ŞTEFĂNESCU definitiv discutată, plnă ce nu vor fi cercetate toate mscrlsele IY aflătoare in păstrarea Academiei Romîne, Pînă ce nu vor fi con­ fruntate variantele romîneşti ale Alexandriei cu cele slave-e-sîr be şi bulgare, nu putem hotărî definitiv de la cari dintre Slavi a pro­ venit povestlrea despre Alexandru Machedon în literatura noastră" Ca concluzie a cercetărli ale cărei rezultate se cuprind in cadrul acestei comunicări, putem spune că influenta cro­ nicet lui M anasses, tra dusă in limba medio-bulgară, asupra literaturii româneşti vechi este considerabilă. Această inftuenţă se­ resimte la Moxa, cronicar oltean dela 1620 şi'n literatura bele­ tristidi, devenită poporană, din veacurile trecute, anume În Po­ vestea Troadei şi În Alexandria. Am arătat ce anume 2) din pome-­ nitele scrieri poate fi socotit ca luat dela Manasses. Ceia ce constitue, cred o contribuţie nouă ştiinţei. \ 1) vezi lista lor la N. Cartojan, Alexandria in literatura ro·­ mtneasca, Bucureştţ 1922, p. 7-8. \ 2) Numărul discutiilor şi al exemplificărilor a fost redus, simtitor, tinind seamă de extinderea ce se dă unei comunicări. [187] COMUNICARI - Ce se poate scrie într'un anuar ? Intârnplător mi-a căzut in mână .Anuarul şcoa'ei rnc dU (ci­ vile) Iosif Vulcan din Arad pe anul 1921-22" publicat de dl. Vic­ tor Babescu .directorul definitiv" al şcolii. Pentruca cititorii Ar­ hivei să aibă idee despre ce poate fi un Anuar dau mai la va'e câteva spicuiri din această .. operă", Broşura e de 54 pagini şi are 14 capitole din cari 13 nu­ merotate şi unul (cel dintâi) nenumerotat, Acesta este intitulat •.• Vălenii de munte. (?!) După ce autorul ne spune că oraşul e aşezat în .. valea în­ cântătoare a Teleajenului" şi e locul de unde împrăştie "lumina cunoştinţli, profetul şi părintele neamului rornânnsc" (e vorba de d. N. Iorga), trece la descrierea solernnltăţii deschiderii cur­ surilor de vară la 1 August 1921 la care au luat parte şi A. S. R. principele Carol, pentru a ajunge la şedinţa solemnă din ace­ iaşi zi, ţlnută în onoarea principelui, când, .. dl. N. Iorga prezintă Alteţei-Sale vre-o câteva persoane conducătoare a veţii publice .. şi cu vădită bucurie şi pe fosta sa elevă, pe d- na Lucla V. Ba­ .bescu născută Popescu, asemenea şi pe scriitorul acestor rânduri= (e vorba de dl, Babescu directorul şcolii şi de sotia d-sale). Aflăm apoi tot în acest capitol titlul conferintelor tinute de dl, Iorga in vara anului 1921 precum şi numele celorlalti conferenţiari r D-nii 1. Suclu, D. Scraba, De Martonne, Gaster, Craldge, Wiright, Cha­ aprnan, iar drept incheere, autorul ne asigură încă odată că pu-· tem privi pe domnul Iorga "ca pe Mesia al neamului" .ş'i cu a­ .devărat şi fără exagerare îl putem considera ca profet-o [188] 188 B. N. ------------------------- ------------------------ Cine nu ştie că dl Iorga, inainte de orice e pr ofet ? Trecem mai departe la capitole numerotate: Cap. 1. Demolarea cetăţii Arad, în care autorul, cetăţean al Aradului se îngrijeşte de soarta "metropolei noastre moderne". Cum populaţia se înmu'ţeşte şi cum pentru adăpostul ei se cer locuinţe d, Babescu nu e de părere să se imite marile oraşe din străinătate unde casele au etaje multe, căci atund Arădenii vor avea "cop;j anemici, slăbănogi, d generaţi" ci să se treacă Mu­ reşul şi să se construiască case În ... Banat şi astfel vom avea aer, lumină, higienă, oraşul fericit şi frumos, D. Babescu ne dă Şi proectul liniilor de tramvai electric cari vor lega suburbiile oraşu­ lui CU centrul. Sunt În număr de 5 : Linia 1, II, III etc. Ajungem Însă la cap II: "Cursul liber de seară, Arad, II care e o anexă a şcolii. "Ce grandioasă e munca de a forma sufletul omenesc" 1 exclamă extaziat D. Babescu. "Imi serveşte spre mare bucurie, a găsi această mentalitate ,.Ia acea nobilă gardă de muncă, care mă înconjoară şi care este "ambitioasa ceafă În activitatea extra-şcolar ă din Arade.Il Cine formează acea "nobilă gardă" "acea ambiţioasă ceată" "care mă înconjoară"? O aflăm indată: "Corpul profesoral al cur­ "sului liber de seară e tot cel de an: Pe lângă aceasta ne-a reuşit "a câştiga Încă o forţă la secţia franceza" (e univers'tate cursu de seară din Arad?) În persoana d-uei Lucia V. Babescuţ licenţiată, etc, etc. Apoi domnii: 1. Mager L. Roşculeţ, (des­ pre aceştia nu ni se spune dacă sunt forte) şi mai departe: .. Conducătorul cursului francez pentru începători a .fost prof. d-na Lucia V. Babescu, născută Popescu, Care a .. obţinut re­ zultate frumoase", dar "cu sirguinţă şi tenacitate de "fer" (Ceilalţi profesori cari au obţinut rezultate frumoase nu au avut sârguinţa de fer a d-nei Lucia V. Babescu, născută Popescu?) DI. Director aduce şi rnulţum'rl celor ce au dat sprijin material cursului 1 ber, între cari şi guvernului francez pentru cei 2000 franci francezi cari au fost cheltuiti ÎIl sensul chitantelor aflătoare la directia şcolii, apoi închee satisfăcut această repede privire asupra cursului liber, convins .că n� a servit prin el decât limba "maternă şi limba franceză", (dece nu şi limba germană de ex, 7) Insfârşit după ce cap. III ne irl\dică autorităţile şcolare ale ţării şi dupăce În cap. IV-a ne este indicat corpul profesoral .în 1. [189] COMUNICĂRI 189 rruntea căruia stă dl, Victor Babescu, profesor titular, director definitiv urmat de d-na Lucia V. Babescu născ. Popeccu, etc. etc. ajungem la : Activitatea extra şcolară a corpului Profesoral. Aflăm aici că dl. Victor Babescu, "e8te directorul cursului "liber şi a condus agendele Invăţărnântului şi cele administrative. A redactat anuarul şcolar". Mai principal aflăm că: .Articolele .,sale apărute în anuarul şcolii (? 1) din anul trecut au fost re­ .. produse de mai multe ziare din Cluj şi din Capitală": ba Încă .,au atras atenţia mai multor savanti iluştri ai culturii noastre şi "din străinătate, ca: D-nii N. Iorga, Mehedinti, Vălsan, Chapman ",De Martonne etc." (ce-o fi inlr resândo pe străinătate activitatea intra şi extra şcolară a d-lui Babescu.) Insfârşit s'au mai remarcat în activitatea extra şcolară: "d na Lucia V. Badescu, Ioachim Dabiciu şi Lazăr Roşculeţ". (Bine în­ el es d-nii Dabicui şi Roşculeţ n'au fost remarcati de savantii străini pentru că n'au redactat ei anuarul.) La capitolul IV aflăm că directorul General din Cluj a numit cu ard. 13196jV921 la catedra de Istorie �i Geografie pe d-na Lucia V. Bahescu năs­ cută Popescu. Capitolele VI, VII şi VIiI tratează: Materia predată în cur­ sul anului, Clasificarea şcolarilor (atât ar fi trebuit să Ilpseasca pentru ca să nu avem de-a face nici cu o umbră de anuar) şi tabela statistică a elevilor. Dar în Capitolul IX: "Cronologia anu­ lui şcolar" DI. Director începe iarăşi să ne întreţie : .,Incă dela Începutul anului şcolar a fost numită la şcoala "noastră - o forţă nouă -- d-na Lucia V. Babescu, născută Po­ .pescu, perrnutată dela şcoala comercială Lipova" iar la 20 Oct­ ombrie, ziua naşterei M. S. Regina Maria "s'a ţinut o însufleţltă "serbare cu care ocazie a vorbit foarte mişcător d-nd Lucia V. ,,8abescu şi prof. N. Bâru", şi mai departe: "O-na Lucia V. Babescu profesoară a donat şcolii o colecţie (250) numismatică efe. Insfârşit -şi acum Vedem misterul capitolului de la Început, intitulat , Vălenil de Munte"-mai aflăm că "În cursul vacanţiei trecute directorul şcolii .(dl. V. Babescu însuşi) a întreprins o călătorie de studii cu du­ "rata de 6 săptămâni în vechiul regat (partea cal pc tf.ă) şi În .capitala ţării visitând institutiile culturale şi industriale. A parti­ "cipat la cursurile d-lui prot, N. Iorga la Vălenii de rr.nte" De aceia şi capitolul este nenumerotat, El nu face parte din anuar : [190] 100 �B�.�N�. __ e rezultatul "căIătoriei de studii- a d-Iui Babescu in Vechiul regat, (partea carpatică), la Vălenii de Munte, Ce-i de vină dl. Babescu dacă vorbeşte prea mult in Anuarul şcolii despre activitatea d-sale şi nu vorbeşte în aceiaşi măsură de activitatea colegilor: N. Bîru, T. Grozescu, I. Dabiciu, I. Halma­ giu, M. Musca şi L. Roşculeţ? Acesta o vor face d-lor când vor scrie şi ei .. Anuare" şi când vor face .căIătorli de studii" în ve­ chiul regat, partea carpati că, la dl. Iorga adecă. Aşa anuar mai înţeleg şi eu. B. N. Cum se tineau crlşmele pela sate, cu aproape U11 veac i11 urmă. Din vremuri mai vechi cunoaştem că boerii ţărei noastre erau oameni practici, nu numai în afaceri politice sau de stat, dar chear şi în negustorii de tot felul. Moşierii însă, mai ales,-şi majoritatea boerilor erau moşlert.c-pe Ungă produsele agricole ce e reallzau, ţineau mult să facă în acelaş timp negoţ nu numai cu cea ce scoteau din pămînt, dar mai ales cu ceea ce trebuia să hrănească şi să adape pe locuitorii ce erau la porunca lor, pentru ezecutarea munellor agricole. De aceea, prima condiţie ce căuta s'o prindă mai bine, in localitatea unde'şi aveau boerii moşiile, era de a avea la dispo- =_:j;:.r� e�c1,U-:-Î",:jta.,��a el�stnelor,. prin cari se putea tine Jatndemină atât angajamentele muncitorilor depe moşie, cit şi toată remune­ raţia ce trebuia să li se dee, ca preţ al muncei prestate de tarani. Cu toate acest�,,,.şi in toată starea de aproape-Sclăvie a ţă­ rănlmei de acum un veac în urmă, vedem totuş nu rare exemple, în cari taranii încearcă să obţle ei negotul crîşmelor, şi mai ales, ai băuturilor, fie pentru simplul interes al cîştigului negustoresc, fie şi pentru a scăpa de angajamentele mai totdeauna silite ce prin mijlocirea acestor stabilimente, proprietarii de moşii le rea- Iizau, în' paguba ţărănlmet, \ .. !-1� doeume?t al acelei vre�i li găsim Intr'o hotărîre [ude­ cătoreascâ, dată între proprietarii şi răzeşii de pe moşia Berbin- c�nii, ldin judetul Bacău, din care '\sevede: cum' se pertractau pri­ crn�lede acaparars a crîşmelor, sauortndelor din 'satele Mol- dovei, prin anii 1830"'::"40, şi cum ambele p;ărti,-boeri şi răzeşl-« [191] COMUNICĂRI 191 uneori chiar şi simpli tarani, căutau să puie mîna pe negoţul pro­ ductiv al crîşrnelor. Lupta se dă CU toată iscusinţa unor intere­ . saţi de a dobîndi dreptul, ce crede fiecare că e al său şi că şi'I poate apropria,-şi acolo unde dreptatea nu e aparentă, se In­ cearcă tot felul de chlchiţe, şicane sau cumpărături "cu hapca", pe preţuri de nimic. Lupta deoparte şi, de alia se înteţeşte din ce în ce mai mult,-şi judecătoriile de odinioară, compuse mai totdea­ deauna din beeri, Sau ciocoii lor, dau de obicei dreptate nu­ mai la ai, lor. Şi dacă ţărănimea nu se Iasă cu una cu două, ea totuşi, după lungi trăgănăr] de judecăţi trebue să îngenunche, stoarsă de purtări pe la icoane, de drumuri, pierderi de vreme şi cheltueli de [udecată, şi mai ales de aplicarea legilor bune-rele cîte erau pe atuncea, după cum conveneau judecătorilor şi nu după cum cerea dreptul fiecărui Inpricmat. O asemenea judecată o înfăţişază hotârlrea de mai jos, pe care o reproducem În întregime, ca document al timpului: GIUDECĂTORIA DIN BACĂU jurnal No. 278 In numele Prea Inaltului Domn Mihail Grigoriu Sturza­ Voevod, Stăpînitor Principatului Moldovei. Anul 1836 Februrie 22. Giudecătoria ţinutului Bacău a luat În tractaţie dela priclnel pornite la ea de D-Iui Vasile Nacu zăt {glnerele) Păhărnicesei Burchi şi au aflat in ea întăi jalba D-sale Nacu, pornită la trecutul an 1835 Oet., asupra răzăşllor de pe moşia Berbincenii, arătătoare, că în pomenitul hotar, avînd cea mai mare parte de moşie €lată zăstre de soacră-sa Păhărniceasa Bur­ hi, la însoţirea sa în anul 1832, dîndu-l şi învoiala săvărşită cu Răzeşii acei moşii la 1817, de sevîrşitul din viaţă Paharnic, ca pentru trupul de moşie Iordachi-Burchi, ce pîrîţil aveau în acel hotar, pe care avea făcute şi orîuzi., să le dee cîte una sută două­ zeci lei pe fiecare an, pentru partea lor de orîndă, şi ei să nu mai aibă nici un amestec la orînda băuturii, ci numai [ăluttorul să aibă orînzi În sat ori-cîte va vroi a pune; pe temelu cartea le-au şi dat banii înainte pe trei ani; şi acum după moartea ră­ posatulul, D-ei Păhărniceasa au dat În posesie partea sa de moşie dumisate Agăi Costache Bocşănescu, dîndu-i şi invoiala săvîrşită curăzăşli, pentru a-şi putea avea ortnzile numai Dumnia-lui. Şi [192] 192 N. A. BOGDAN ------------------- pîrî1ii văzînd că nu are CU ce a-i împotrivi, fiind învoiala la Dvlu! Aga, au deschis pe la toate casele lor vinzare de băutură, închi­ zînd cu totul orînzele jăluitorului şi invoiala fiind făcută pentru vecinică stăpînire, Iar nu vrernelnlceşte, cerînd a se opri cu totul acea urmare a lor. Şi prin adresul cu No. 5618, s'a povăţuit Gludccătoria a scrie privighitorului acelui ocol, ca mergind la faţa locului, să cerceteze pentru care pric.nă nu urrneaeă invoiala. Şi, dacă acolo nu-l va putea pune ia cale, apoi cu înştiinţarea sa să trimeată pe amîndouă părţile la Giudecătorie, ca să li să tractarlsească pri­ cina. jăluitorul la 5 Februarie, poftoreşte pe acea întăia jalbă, ară­ tln I că prin p-ivighitorful urmînd numerarisitei porunci, au şi so­ ro c it pe îrnpricinaţi cu vadea de 15 zile şi ei nici pînă astăz n'au fost următori; cărora prin zaplsc i cu No. 640 li s'au în­ semnat vadea, ca la 18 a acestei· luni numai decît să se afle Întru înfăţişare, şi tot )a 5 a următoarei s'au primit înştiinţare pri­ vighitoriului, cuprinzătoare, că mergînd la faţa locului, unde adu­ cînd pe toţi răzăşil, ei mai îniăi au tăgăduit, zicînd că n'au şti­ inţă de acea Învoială şi În urmă cctindu-li învoiala şi arătîndu-Ie iscăliturtle bătrînilor lor, ne mai putînd tăgădui, s'au întors a zice că au ştiinţă de învocală, însă nu de veci, ci TIt mai pe trei ani, şi tot odată făcînd cercetare de au stăpînit răposatul paharnic o rtnzele după acea Învoială şi au dovedit că le-au stăpînt o vreme; iar deja săvîrşirea din vieaţă a paharnicului toţi răzăşii au des­ chis crîşmăeate cum alt vroit. Şi astăzi fată fiind împricinatele părţi, s'au cerut mai întăiu de la [ăluitor documentele întru această pricină şi au şi înlăţoşat următoarele: l-iu) Zapisul de învoială, ce dau r ăzăşii răposatului paharnic Iord achi Bnrchi la 1817 Oct. 26, in care se cuprinde, că dritul ce au a avea şi ei orîndă pe numita moşie îl vînd de veci pa­ harnicului Burchi, ca pe toţi anii să aibă a le da CÎte 120 lei pe an, pe partea lor de or îndă, şi el. să nu mai aibă nici un amestec la orînda băuturii, ci numai a răposatului paharnic să fie oricîtă va voi a pune pe moşie, de cît ei sa-şt iea banii arătaţi, pe an, I pe an. \ 2-lea) O adeverinţă din 1817 Noembre 10, opt tscăl.turl a răzăşilor, ce o dau rapos. că şl-au primit 120 lei pentru orîndă . , pe an după alcătuire. 3-lea) Altă adeverinţă sub iscălitura răzăşilor dn 1819 Ghe- [193] COMUNICĂRI 193 narie 11, prin care arată, că şi-au primit şi pe acelaş an 120 lei, bani pentru partea lor de orîndă. 4-Jea) Porunca Ispr v, Romanului din 1825 Ghenarie 15, 'către Dvlui Medelnicerul Grigori Malghinu, ca să meargă la faţa lo­ cului şi să oprească pe răzăşl de a vinde băuturi pe la casele lor, ci să fie următori învoelei, 5-lea) Altă poruncă a Isprăvniciei, din 1827, Decembrie 6, cătră Căpitanul Gheorghie Fulger, pe care-I rlndueşte să meargă la faţa locului şi pe la toate or îndele răzăşilor să fae cepurile şi să rărnîie numai or înda Dvsale Paharn. Burchi. 6) Porunca Divanului cătră Isprăvnicie din 1830 Febr. 28, prin care Se cuprinde ca să îndatorească pe răzeşi a urma învoelei, 7) Porunca Isp. Romanului din 1830 Mart 28, cătră polcov, Lupu Lazăr, ca S3. îndatoreasca pe răzăşi, de a nu mai vinde băuturi pe la casele lor, ci să fie următori învoelli. 8) Un particularnlc răspuns din 1835 August 2, a Dvsale Vasile Bocşănescu, cuprinzător că dacă învoiala îi este trebuitoare să-i răspunză un stog fîn, ce are a lua dela dumnia-ei păhărni­ ceasa, şi apoi îi va da-o. Impotriva cărora şi pîr îţii au întimpinat cu aceste dovezi: 1) Scrisoarea paharnlcului Iordachi Burchl din 1825 Mai 25, cuprinzătoare, că au primit trei vedre vin, ce au luat de la Lupu Damaschin pentru o clacă. 2) Porunca Isp. Romauulul d'n 1827, Decembrie 15, cătră păhărniceasa Catinca Burchi, ca împreună cu răzăşli să meargă la Isp, să cerceteze pricina tăerei cepurilor. 3) Porunca Isp, Romanului din 1827 Dec. 17, câtră Căpitan Gheorghie Fulger şi vătăjia de rnaziil, u: mată după jalba unor r ăz ăşi, că cei mai bogaţi vînd băutură pe la casele lor şi pe ei nu-i împărtăşesc cu nimica. 4) Un zapis al răzăşilor din 1828 Ghenaril 1, ce-I dau la mină lul Ştefan Obrez şi a Lupului Darnaschin, pentru năirneala orînzii pe un an cu 40 lei. 5) Scrisoarea de alcătuire din 1828 Oet. 27, a durni-sale Agăi Costachi Bocşănescu, ce au inchiet cu răzăşii, ca mai mult de patru crtşme să nu fie într'amîndouă satele, din a cărora cu­ prindere şi punere inainte a arnînduror părţilor s'au lămurit Glu­ decătoria, că răpos. Paharnic fiind cu cea mai mare parte în acel trup de moşie, la anul 1817 Oct, 26, au săvărşit învoială cu bă- 8 [194] 194 N. A. BOGDAN trînii răzăşl din acel hotar prin bună tocmeală, că adică orînda să fie numai a durni-sale Paharnicul, pe vecinicie, în pret de 120 lei pe fieşte care an, din care, după analoghie pe stînjinii ce au tieştecare să se împartă : iar ceilalţi răzeşi să fie perioresiţl ca nici unul să nu cuteze a ţinea orîndă sau băutură pe la casele lor, păzindu-se aşa precum şi la alte moşii boereşti, ci numai răpos, paharnic să fie voinic a ţinea orîndă şi a face ori cîte cttşme va voi neoprit de ntmene : Ia care pîrîţ.i vrînd acum a se împotrivi au adaos a zice că acea Învoială a fost năimită pe trei ani, dar vre-o dovadă n'au scos, întemeindu-se numai, că adică jaluitorul ar trebui să aibă ţidule de plata banilor pănă la rnoartea paharni­ nicului, iar nu numai acele două ţidule, ce au înfăţoşat : la care ăluitorul au dat răspuns că de la moartea răpos, după învăluirile ce au fost în hîrtii, s'au perdut, cs ci şi aceste în urmă le-au găsit aruncate. Şi pentru că stăpînirea s'a păzit necurmat pînă după moartea răpos, paharnic, au îniăţoşat şi o poruncă a Ispr, din let 825, aplicarisită la porunca Divanului din 830 Feb. 28, cînd ei s'au arătat CU împotrivire. Dar răzăşi! spre dovadă au în­ Iăţoşat un contract din 1828, cu care au năimit ei un bătrîn orîn­ dar pe un an de zile cu 40 lei, prin care mai sus s'au dovedit că pomenita învoeală s'au păzit neprihănită, fiind bine potrivită; că după cum acea moşie umblă pe trei bătrîni, însuşi ei au văd.t că se împlineşte cuprinderea învoelei de 120 lei pe an; însă Giu­ decătoria spre a să încredinţa de au urmat stăpînirea orînzii pînă la moartea răpos. paharnic, spre descoperirea adevărului s'au În­ trebat pe însuşi pîr îţii citi ani sunt de cind a murit păharnicul . şi au arătat că nouă ani sunt la primăvară. Apoi făcîndu-se so­ coteală şi scăzîndu- se din 19 ani, ce se cuprind pănă acum dela 1817, se înţelege, că pînă la 1827 au avut pacinică stăpînire, pre­ cum mai ales dovedeşte şi însuşi contractul lor din 828, ce au nălmlt un bătrîn, că învoeala repos. paharnic au fost statornică, iar nu pe trei aui, după cum zic ei acum. Aşa dar cunoscîndu-se, că învoiala nu poate fi prihănită; în temeiul § 1152, 1155, 1164, 1168 şi 1178 partea 2, a cap. 20 din condica ţivilă ; Giudecătoria Încheie a sa socotlnţă, că [ăluitorul în puterea invoelei Să-şi urmeze stăpînirea orînzii întocmai fără a fi supărat despre răzăşl, şi pentru ca părţile h aibă a li da pe tot anu ana­ loghion din acei 120 lei, care jurnal\cetindu-se, părţile îrnpricinate vor şi Iscăli în el mulţămire Sau nemulţămire. Iar valoarea ace- [195] COMUNICĂRI _____ 195 I I 1- stui proţes fiind de competenţa acestei Giudecătoril, în numele Prea Inal ţatului Domn Mihail Grigoriu Sturza Voevod, să porun­ ceşte tuturor celor cu putere executivă să aducă şi pe aceasta întru întocmai împlinire. Iar cînd vre- una din părţi va iscăli ne­ mulţămire, nu va fi putinclos a ridica pricina în apelaţie pînă nu V(I pune Iegiuita cauţie- Preşedinte, Grigori Motţun, Comis. Director, V. Alexandri 1), Aleea Anastasiu, Stolnic, Cu această hotărîre am rămas mulţămit. Vasile Nacu. 1836 Iulie 14 zile. Cu această hotărire am rămas nemulţămfţt : Lupa Damaschin, Vasile Mogti, Ioan Lucitcă, Lupul Bă­ tăuţă şi altii. 1836 Aug, 27. * Daca această hotărîre, ce a nemulţumit după cum se - vede pe răzăşii din Berbinceni, a fost sau nu apelată la Divanul res­ pectiv nu ştim; e lucru îndeobşte cunoscut însă, că pănă la pro­ mulgarea Codului civil actual, după unirea ţărilor Romîne, judecăţile de asemenea natură, dacă nu erau curmate răpede prin puterea in­ fluentei celor sus-puşi, ele trăgănau la nesfîrşit, cum am zis. pen­ tru ca la urmă, fie prin suma cheltuelilor ce trebuiau să facă ţă­ ranii, fie prin lehernetisirea lor de alergături şi stăruinţi nefoJo­ sitoare,-totul să cadă in baltă, împreună cu dreptul ce-I puteau avea simplii muncitori ai pămîntului. Transrniterl de proprietăţi din veacul XVII. Un zapis din 1698, pentru vânzarea unul sat răzăşesc, cu 350 Iei, cătră marele visternic Iordachi Roset, ne poate da o ideie de chipul c'um se treceau proprietăţile rurale în Moldova CU vr'o trei veacuri in urmă, când vechile răzăşll Începură a se topi, spre a forma marile moşii ale boerimei, aşa cum le-am con­ statat În ultimile două veacuri. Acest act scurt, dar cuprinzător, s'a putut găsi numai in condica Mitropoliei din Iaşi, unde însă nu Se văd decât iscăliturile marturilor şi nu şi acelea ale contrac­ tanţilor, lucru ce dă de bănuit, că tocmala se va fi făcut poate în conditii şi mai oneroase pentru răzăşt, cari n'au mai fost che- 1) Tatăl poetului V. Alexandrl, [196] 196 N. A. BOGDAN rnaţi să'şi exprime liberul lor consinţimânt la autentificarea actului, ce Se făcea pe atunci în condice!e Mitropoliei Principatului. Cuprinsul zapisului În chestie, în care se vede iscălit ca mar­ tor şi un viitor Domn al Moldovei, Mihai Racoviţă, este următorul: Copie de pe condica Mitropoliei Zlata, fiIca Stolniculuî Pătraşc, irnpreună cu fiiul meu Lupu şi cu nepotul meu Constantin ficiorul surorlî mele Ruxanda, fi'îca Stoln. Petraşcu de la Piticeni, şi Împreuna cu răzăşii noştri, Lupu Zarnă şi nepoţli lui lonaşcu, Vasile şi Ursu, fiI Naiset, soră lui Lupu Zamă, şi cu Ioan şi Ştefan, fiii lUI lonaşcu cu nepoţil lUI Zamă şi cu Ioan, fiiul lUI Grigoraşcu. Totuşi, scriem şi marturi­ sim prin acest al nostru de faţă zapis, că am vândut adevărata noastră moştenitoare moşie, un sat Întreg numit Piticer.I, aflător n ţinut. Roman, care se scrie in scrierile părţii de sus, şi ese hotarul acestui sat: 230 părnântui l cu vatra satuluî, cu loc de heleşteu, l}i nu nurnat de ţearlnă şi de feoaţ şi cu 10CUlI de pă­ dure, şi cu Iocurt de prisecf, şi pămîntul câte de 30 paşt şi pa­ sul câte de şese palme. Acest sat întreg cu tot venitul lUI l'am vândut durul-sale boeruluf, marele Visternic Iordachi Roset, cu 350 IeI, şi neaii plă­ tit deplin, pe care Sat nOI îl avem moştenitor şi cumpărătură de la răzăşii noştri, şi am dat dumi-sale şi vechi zapse şi hrisoave a acestut sat, ca să fie Durni-sale adevărată moştenitoare moşie in vect, şi spre întărire am iscălit. Nimene 11U este iscălit, iar ca martori următorii : »Vasile Costa ehi, mare Vornic : Lupu Bogdan, Hatman ; Mihail Pacovtţă, mare Spatar, iIieş Enache Stolnlc". 7206 (1698) Noernbre 27. N. A. BOGDAN Cărţi necunoscute sau puţin cunoscute despre Romin! In »Revista istorică" X (1924�, 1-3,'.d. Karadja a vorbit de cartea unui călător [enne, intitulat� "Hern [enne's Reisennach St. Petersburg, einen Theil von Deutschland, Frankreich, Kroa­ tien, Slavo nien, Itallen, die Mold au, Wallachei, Sieb angtiregn und Ungarn nebst einem Reise- Journal der Donaufahrt von Esseg bis aus Schwarze Meer. Pesth. Mathias Tratfner 1788, 80 1 + in8 [197] COMUNICĂRI 197 p." dind un rezumat in ceiace priveşte Rornînil 1). Tot odată d-sa mai semnalează şi o altă lucrare a acestui călător, care i-a rămas încă necunoscută, cu toate cercetările făcute. Această rarissimă operă pe care am găsit-o recent, se compune din trei volume, fiecare purtînd cîte un titlu deosebit. Astfel primul vo.urn este intitulat: jenne's Relsen von St. Petersburg bis Malta und der Do­ naumiindung bis in der Quadalquivir durch einen Theil von Asien und einige Stădte in A frik a. Erster Theil. Fran kfutt uttd Leipzig 1790. 8+ 544+ Registru nepaginat. Volumul al doilea: [enne's Reisen nach dem Archipelagus der europaischen 1 iirkey, Moldau, iVa/ac/zei, Siebenbiirgen und Sl avonien. Zweiter 'Theil, Frankţurt tind Leipzig. 1790. 506 p. + Registru nepaginat şi volumul al treilea: [enne's Peisen tiach Sp anien, Piemont, der Lombardie und Tyrol. Dritter Theil. Frankfurt und Leipzig. 1790. 470 p.+Registru . nepaglnat. O prelucrare a lucrărilor lui Jenne a apărut în 1834, sub titlul Rudo/plz von [enny's Handbucli [iir Reisende în dem ăsterreichischen Kaiserstaate. Durchaus umgearbeitete utid ver­ tnehrte zweite Auflage von Adolplt Schmidl. III Comtnission bei Richard in Giius und Yolkmar in Leipzig 1834,4 voI 8°, X + 504 p., XII + 600 p., X + 324 p., şi X + 821 p, Pentru noi prezintă un interes mai deosebit numai lucrarea din 1790 a acestui Jene, jenne sau [enny, deoarece Schrnidl s'a mărginit mai mult la călătoriile pe teritoriul austriac şi numai de puţne ori se găsesc menţiuni despre vecini, inclusiv despre Romînl. După cum reiese din prefata primului volum din 1790, Jenne a fost un călător pasionat, călătorind Încă din 1764. In această lucrare, el vorbeşte de mai multe călătorii în principate. Prima dată cu ocazia călătoriei pe care o face dela Malta la Viena trecînd prin Constantinopol, Vama, Bucureşti, Arad, Presburg In 1785. La 27 Septembrie trece de Ia Rusciuc la Giurgiu întîlnind Iregata baronului Taufer er 2) de unde pleacă la Bucureşti, pe care-I descrie sumar, anunţînd că se va ocupa mai de aproape altă dată. A doua vară vorbeşte cu ocazia călătoriei dela Viena la Cons­ tantinopol pe care o face pe Dunăre şi M.lrea Neagră plecînd la 1) Deasemenii În -Spicuitor în ogor vecin» IIl1924 p, 64 şi urm. 2) Vezi Doc, Hurrnuzakl XIX p. 146; N. Docan. Explora­ tiunis austriace pe Dunăre la sfîrşitul veacului al XVIlI-Iea An. Ac. Rom. II XXXVI. [198] 198 G. ZANE 16 Mai 1786 din Viena şi dind un intinerar exact (pe ore). Dela Orşova la Vidin face 211/2 ore, dela Vi Jin la Nicopo le 303/4, dela Nicopol la Husciuc 17, dela Rusciuc la Sflistra 221/�, dela Silistr a la Brăila 301/z' dela Brăila la Galaţi 4'/2' dela Galati la Sulina 33 nit Descrie Galaţul în care găseşte Greci şi Armeni Crede că cea mai mare parte a produselor ţării trec către Constantinopol; nu­ mai bol frec 10.000 în fiecare an. Vinul "foarte delicat" asemă­ nător şampanie! de Epernay, peş-ele foarte eftin, pîinea foarte rea sunt lucrurile principale care-i atrag atenţiunea. Dela Galaţi nu pleacă decît În Iulie 1785 continuîndu-şl călătoria spre Constan­ tinopol. A treia oară jenne trecu prin Principate la Întoarcerea din Constantinopol fiind În drum spre Viena. Venind tot pe Mare şi Du­ năre se opreşte la Galaţi, de unde pleacă cu poşta la Bucureşti. Aici găseşte pe [ohann van F esteticsch 1), ca re avea o casă de co­ merţ cu două sucursale, una la Galaţi şi alta la Brăila, făcînd »foarte frumoase afaceri". De data aceasta, jenne încearcă' şi o descriere a principatelor oprindu-se în special asupra produselor. Vinul, cerealele, lemnele, oile, lîna, laptele, vitele albe, caii, porcii albinele, păsările, peştele, mineralele, sarea etc., sunt articole des­ crise in calitatea şi cantitatea lor, CU atenţiunea specială unui negustor. Vorbeşte apoi de negoţul principatelor, făcut în cea mai mare parte de străini, greci, armeni şi evrei din Galiţia, de cur­ sul monetar, consult, aprovizionarea Constantinopolei, de Lazi, exportul cailor etc. Se ocupă şi de organizarea politică a ţărilor pe care o găseşte despot/că, de dări, vecini, lux.s--apreciat ca exa­ gerat,-de legislaţie, pedepse, serbări, demnitari, puterea Domnilor şi raporturile cu Turcii. Dă o listă de venituri şi cheltueli ale Ţării Rornîneşti şi Moldovei, pe anul 1782, pentru Cea dintăi şi 1785 pentru a doua, şi continuînd se ocupă de saline, populaţiune, curieri, ostaşi, oraşe, sate, mănăstiri, biserici, religie, tipografii, cul­ te străine, îmbrăcăminte şi hrana populaţiei, căsătorie, obiceiuri funerare, distracţiuni etc. Inspirată şi orientată după lucrări ante­ rtoare=-tn special după Raicevlch-vcartea lui [enne, prezintă Şi inforrnaţluni noi asupra cărora va trebui să se revină. \ * * '\ * Beschreibung des Banais, der Walachey, Moldau und die \ Kăttigreiche Serbien und Bosnien, aue den besten Schriftstellern 1) Doc. Hurrnuzaki XIX 238. [199] COMUNICĂRI 199 gezogen. Ein Beitrag zur tiăhern Kenl1tniss des gegenwăriigen !(riegschauplazzes. Leipzig. CarI Friedericli Sclzneidem1789; 96 p 8g, După cum se arată în însuşi titlul ei, această carte este menită să prezinte puţină importanţă din punct de vedere informativ, deoarece nu este lucrată după isvoare originale, ci împrumută isvoarele altora. Pentru partea referitoare la principate imprumu­ turile sunt din Sulzer, ale cărui lucrări pentru anonimul autor a acestei descrieri, fac parte dintre acei ea a căror valoare »este de mult recunoscută". Interesează mai mult faptul, că intr'o oarecare măsură a contribuit ia răspîndirea cunoştinţelor despre principate în epoca cînd, din cauza războiului, ţările ramine atrăgeau ater;­ [lunea. Dă o descriere geografică a ţărilor, a produselor lor, o SChiţă istorică şi a stării lor prezente, având toate .defe cte: e şi caii­ tăţlle informaţiunilor lui Sulzer. * * * Topographisch-hlstorische Beschreibunq der beyden Fiirsienihii- mer Moldau utid wattacney, Wien. 1810, IV + 202 p. Cartea de faţă este ceva mai cunoscută. Ea este indicată de d. Iorga în lista blbliografică pe care o dă în voI X din Doc, Hurrnuzachi şi utilizată ca isvor informativ fn prefata aceluiaşi volum. Cela ce trebueşte reţinut, este faptul că aproape unanirni­ tatea intormaţlunilor sale se referă în cea mai mare parte la o altă epocă şi anume la mijlocul celei de a doua jumătăti a veacului al XVlII şi nu la timpul cînd se tlpărea. Explicaţia o dă faptul că această descriere din 1810 este o prelucrare a cunoscutei cărţi» Osservazioni storiche naturali, et politiche intorno la Valachia e Moldavia Napoli, 1788" şi datorită după cum se ştie lui Raicevich, Cartea lui Raicevich căpătase in acea vreme o mare răspîndire; avea în 1819 in limba germană două traduceri una intitulată nBemerkungen liber die Moldau und Wallachey in Ruckslcht auf Geschichte, Naturprodukte und PoJitik. Aus dem italiănischen des Hern v , Raicelvch. Wien 1789", deci numai cu un an mai târziu de apariţia originalului, şi o alta "Oeschichle naturliche Beschaffenheit und Verfassung der Wallachei und Mo!dau. Aus dem italiiinischen ubersetzt v. Hern prof. Piehl. Strassburg 1790 II Probabil după una din aceste traduceri s'a luat anonimul autor al descrierilor. Scopul acestei lucrări era de ordin cu totul practic. "Descrierea produselor naturale şi industriale ale unei ţări este de cea mai mare însemnătate pentru industriaşl, fabricanţi şi negus- [200] 200 G. ZANE tori, mai ales cînd este vorba de o ţară care se găseşte atît de aproape de Austria şi are atîtea variate raporturi cu Monarhia" sunt primele cuvinte CU care începe această carte. Pentru aceasta infor maţ'unea economică caută să fie mai abundentă. Sulzer este pus şi el la contribuţie, de asemeni şi oarecari reminiscenţe străine de isvoare'e principale. Partea istorică nu-l interesează. In schimb arată un interes deosebit pentru topografta ţărilor. Incearcă o descriere rapidă a oraşelor. Spune că în 1792 Bucureştii ar fi avut 42000 locuitori şi că pe vremea sa, unii urcă cifra la 60000. Iaşul ar avea 15.500 locuitori; altă dată a avut chiar 5U.000. Bun oraş de comerţ, in special de vinuri. Din Galati se exportă pe Dunăre lemne, mere, ceară sare, unt silitră şi grîne. G. Zane. Rotaclsme 01'. Cre tu, Lexiconul slavo-romtnesc al lui Mardarie, Bu­ cureşti 1900, p. 79 citează "două exemple rare de rotacisme= ; pe grinâire, ') aflat în Lexicon p. 63, cuvîntul al 725�lea, şi pe pecingire, 2) p. 140, cu vîntul al 1676-1ea. Tot În acest Iexicon al lui Mardarie Cozianul se găseşte şi rotacismele : amerinţare 3), în Lexicon p. 148 al 1764 lea cuvint Şi amerinţti 4), p. 205, al 2466-lea cuvînt. Aceste 4 exemple din Lexiconul lui Mardarie: grindire, pe­ cingire, amerinţare, atnerinţă sînt foarte interesante, căci ne indică că În graiul lui Mardarie, pisarul mănăstirii Cozia, se afla rotaclsm, Ele constltutesc exemple de rotacisme în Jud. Vilcea, pe lîngă cele deja semnalate de noi. 5) 1) .. r·�i\OTh : I'JlIiHAlfjl� (?), J'YlIll,� "- Erym. lat. grandinetn. 2) "i\HUJ/\ii: lU'IBHI,Jlfpf ..... -Etym. lat. (im.) petiginem, (Şăi­ neanu, Dicţ. Univ, al l. române, p, �50). 3) ",\\dJHi'€, II'M'\(\I\NII, ,\I\.\Hlf : M\fJlII"lI,dpf,,-etym. lat admi­ naciare din minanciae, ameninţări (Şăineanu, op, cit. 25 socoate pe amerinţa o formă secundară). ' \ 4) "nfM\i\RdlO ; d'"fPH"l�h. "-Etym. vezi flota 1. 5) Arhiva XXX, No. 3 şi 4, p. 272. [201] COMUNICĂm 201 Tot în Oltenia, se mai găseşte rotacism în graiul Călugă­ ru'ui cărturar Mihail Moxa. care a scris Cronica sa 1) la 1620, din indemnul episco oului dela Rîmnic. Astfel in Cronica sa, ed. Hasdeu, Cuvente L 39310 găsim "c:&-/I nti�f .i)\m��tlTb", deci pure in loc de pună [et. lat. ponere], La Oh. Ghibănescu, Sureie şi izvoade (documente sia vo­ române între 1230-1546), volumul XVIII, laşi 1927, găsim urmă­ 'Ioa rele trei rotacisme: __ iKM.:'HilH, 2) nume de sat, într'un document dela Suceava, anul 6980 (1472),25 Ianuarie, transcris de Gh. Gh bănescu op. cit., la p. 74-76 şi tradus p. 76-77. Insuşi Gh. Ghibănescu, p. 77 in­ dică că iK(\/\'\HilH e rotacism din J)M\HHlf=Gemeni 3) [etyrn. geminus]. - i\'\d}liKlf)lE �) IOM, nume de diac, într'un document scris in Vaslui la anul 7036 (1528), luna Martie în 13, transcris de Gh. Ghibănescu op. cit., p. 127-128 şi tradus p. 128-129. La indice, p. 240, indică greşit însă paginile 123, 141, fără să fie acolo vorba despre acest nume [etyrn. marginem]. - Bura într'un document dela Huşi, 7054 (1546) Mai 1 transcris de Gh, Ghibănescu, op. cit. p. 215-217, cred că eiforma ro­ tacizată din Buna [etyrn. bona] n, propriu Iernenin şi 'că re­ prezintă numele romînesc Buna, alături de obişnuitul slav. Dobra, prin analogie cu rnasculinul Dobrul, indicat de mai multe ori chiar 1) Vezi mai sus, p. 150-186 studiul meu asupra acestei cr onlce. 2) Citez după Ilie Bărbule scu, Arhiva XXVIlI, 2, p. 204. Aici Se găseşte atestat, pentru a doua oară acest rotacism, Hasdeu, in Cuvente II. p. 13-14 ti observase într'un document din 1470 pe iKf'\-UP€l.IJIH (alături cu alt exemplu (()wHl'wjli;i\f) şi pe J,Idt\\Wj1K într'un document m aldo-slav din a. 1453 ').lIie Băr­ bulescu, Arhiva XXV lll, 2, p. 204 adaogă pe iK","lIp" dintr'un document moldo-slav din 1472 dn revista lui Gh. Ghibănescu : 'T. Codrescu 1 Sept 1916, p. 177. 3) "Satul Gem-ni s'a z s mai apoi Fântâneale, azi e satul Mârzeştil> (Gh, Ghibănescu Surete şi Izvoade, volumul XVU! pag. 27). 4) Pe '"djliKHllf, 011. Ohibănescu îl transcrie prin Margire, iar pe iKM\UjlH, prin [ărnlrtl, ceia ce dovedeşte că transcrie pe .it> În două chipuri; prin j şi gl, Acelaş, în Glosarul Psaliirei Scheiene, laşi 1902, p. 89 indică pe j ca transcripţia lui iK, in cuvinte ca: jaloste, jelanie. jelui iar pe ge pentru Lol, în cuvinte .ca gerul, genunchile, etc. [202] 202 MARGARETA ŞTEFĂNESCU În acest citat volum, ca nume de diac şi logofăt, p. 61, 55, 701 72, 74 (vezi indice) şi în toponimie: (Dobra, corn, rur. vîrf de munte, vale, Sat Jud. Mehedinti; comună rurală, Jud. Dimbovlţa ; cîmpie, munte, deal Jud. Mehedlnţi ; pisc,· Jud. Olt; deal, Jud. Bacău; pădure, Jud. Vîlcea) Cuvîntul apare în toponimie şi cu diferite sufixe: -aia, - ana, vezi Marele Dictionar Geografic al Romtniei III, 1, p. 144 şi urm. In toponimie se găseşte chiar Buna, deal, Jud. Vaslui şi Ptrlul. Bunei, piriu mic, jud. Suceava (vezi Marele Dicţionar Geografic al Romlniei II, 1, p. 72, 73). In Lumea, ziar Ieşan, anul X, nr 2728 (9 Sept. 1927), Traian Ichlrn, paleograf, publică un act de despărţenie, dat de Veniamin, Episcopul Romanului, în 1797 Sept. 23; În acest act se găseşte un rotaclsm : amăruniul ("prin cercetarea cea cu amăruntul ce am făcut") ; pentru etym, ef. mărunt din mănuut = lat. rninutus (Şăineanu, op. cit., p. 450). Toate aceste rotacisms : grindire, pecingire, amerinţare, a­ merinţîi, pure dn Jud. Vilcea din veacul ai Xvll-lea : [amiri din Suceava 1472, Marjire din Vaslui 1528, Bura din Huşi 1546, a­ mărunt din Roman 1797, sporesc lista exemplelor de rotacisme din limba rominească şi Întăresc părerea noastră 1) că rotacismul a fost şi este încă un fenomen mai general răspîndit decit cum a fost socotit de alţii 2). Pentru trecut, exemplele se descopăr treptat de prin documente, în măsură ce aceste ne devin accesi­ bile, iar pentru vorbirea de astăzi, prin cunoaşterea nuanţelor de vorbire subdlalectatâ, pe măsură ce căpătăm probe despre ele" Coincidenţă între un cintec popular rominesc şi unul ceh, In colecţia de cântece populare a lui H. jelinek şi Jaroslav Kricka, Chansons populaires tchecoslovaques, editlon Henn-Geneve, 1) Arlziva XXXIV, No. 2, p. 68, ef. Arhiva XXXII, No. 2, p. 151-156, Arhiva XXXIII, No. 3 şi 4, p. 271-273. Prof, Ilie Bărbulescu, Arhiva XXVIII, No. 2, p. 204, în studiul intitulat: ,.Catoliclsmu! iar nu husitismul e inlţiator al scrierii limbii romîne", arată că rotacisrnul e un fenomen aflat În documentele moldo-slave din sec. Xv şi în limba de azi mun- teană şi moldovenească. . 2) Opinia oamenilor învăţaţi de !a\ noi înclină spre părerea con­ trarie, ad.că că rotacisrnul e un fenomen numai local maramu­ reşan sau transilvănean (vezi Ilie Bărbulescu, loc. cit). [203] COMUNICĂRI 203 un cîntec popular incepe astf'el : Pod nasima okny teăe vodiika (sub ferestrele 1) noastre curge o apă), expresie care coincide cu CÎntecul romînesc Sub [ereastta casei mele curge-lin pîriiaş cu jele., din colecţia de căntece populare a lui Brediceanu. Să fie o simplă asemănare de cuvinte? sau amîndouă CÎn­ tecele, cel ceh şi românesc, fac parte din acea comoară nesfîrşită de productii populare, comună tuturor popoarelor, izvorîtă din vibrările oricărui suflet omenesc, nediferenţiat încă prin viaţă autonomă de naţiune sau clasă, prin cultură sau tradiţii? Deal ifeI, am mai observat această coincidenţă de fond (motiv) şi stilizare şi Intre o poveste cehă "Hloupa zena", adică femeia proastă, din Studiile lui Polivka de literatură comparată (V. Ttlle, Polivkovy siudie ze srovnâvaci liieraiury în "Sbornik praci ven­ ovanych Prof. dr, J. PoJiv kovy sedesătyrn narozen inărn", întocmit de Dr. Horak, Praha 1918) şi povestea lui Ion Creangă "Prostia. omenească". 2) Foarte folositoare ar fi intervenirea unui cunoscător în ale rnuzicei şi melodiei, care să ne spue, dacă este asemănare Între melodia cântecului ceh şi cel romînesc, Un lucru afirmăm cu siguranţă: cântecul din colecţia lui Bredlceanu este trist; jale, melancolie cuprnd şi cântecele populare cehe, după cum afirmă citaţii colectori de cân tece populare cehe. Asupra orlgtnel curentului poporan Ia noi. După cum se ştie, pela 1840 se constata in Europa un deosebt interes literaturii populare. La noi Alexandri, din îndemnul lui AI.. Russo, dă la iveală prima colecţie de poiezii populare. Şe ştie că şi Asachi şi Negruzzi au cules poiezii populare. Ideia de a se colecţiona producţiile poetice ale poporului ne-a putut veni nu numai din Apus, unde Kogălniceanu, Russo şi Alexandri îşi făcuseră studiile şi unde Herder scosese deja la iveală celebra "Stimmen da Vălker", dar şi dela vecinii noştri Ruşi. In Histoire des litteratures slaves a lui Pypln şi Spasovi<\. 1) [elinek şi [aroslavo Kricka traduc greş't pe Pod năsima okny prin "sous nos murs ruiselle " în loc de: SOLlS nos ţmetres ruiselle, căci okno înseamnă Ienetre ci nu mure 2) Arhiva XXXIV, No. 1, p. 61-63.