[1] ARHIVA REVISTĂ de ISTORIE, FILOLOGIE şi CULTURA ROMÎNEASC\ _.��. DIN IAŞI--- 'ANUL XXXfiI Ianuarie 1926 Naşterea individualităţii limbii rOlllâlle şi elementul slav ��ţ�f:'l(n7t?,(�t *' J1j,(J�:EMrj!I .... il,... ' ,"" w �" ••• ,�,�,;,'fţ>�C(.'�'J!!:\'t.\� Argumentarea de mai sus ') ne intoarce unperros Iara "1'!'r"hnTl c, bulgară. Şi acum cară să ne Întrebăm: dacă această limbă m, ne-a dat acele cuvinte În epoca ei plslovenică, cum am demon­ strat nu cumva ni le-a transmis în faza ei de după epoca pale c­ slovenică ? Cele 6 categorii cu plsl. :& şi h sunau în limba română ca în postpaleoslovenica. Se ştie că textele plslovenice ce avem nu sunt OI"iginale din vremea chiar a activităţii lui Ciril şi Merodiu. adică rIU 'Sunt din veacul al IX, şi desigur că nici de la începutul iJneel!at al, veacului al X, ci sunt copii posterioare. de pela m iilocul sau sfârşitul acestui secol din urmă-unele, iar altele din al XL Aceasra-I concluzia Slavisticei de astăzi, Dacă acum se observă limba acestor texte, vedem că În ele, afară de faptul C21 �� şi i, vin normal la locurile lor srrăslave şi etimologice, apar, -- ca ceva nou, neobicinuit şi nenormal - şase fenomene fonetice cari. co-. respund pomenitelor categorii, În cari am Împărţit cuvintele sla ve ClI plsl. 'A, h din limba română, Cele de c,;rcRoria Il, păsrrând pe 1-=ă al for mereu, În general VOl bind, in tocite vremile lilinbii, bulgare, fireşte, nu ni: 1 prezintă ca f'lIc,men deosebit in epoca posrpaleoslovenică. De aceea cară să VOI birn ",n numai de cele ­ lalre. Categoria 1: fără 7), b finale şi năuntrice, - Deja ÎI'" textele paleoslovenice � şi h sunt Ulsdfe un:.I.)f'i dfM,i, în loede­ a fi scrise, cum, dupa limba fundamenr.ua ,j lor". �e obsen::}, că era În regula să fie Iar această lasare afară rn se arată în­ târnplându-se nu numai la sfârşitul cuvintelor ci şi in cOf.!jllJ."\ 1) V, Arhioa, XXXII. I I 1 [2] ::ror,-Întocmai . ca la cuvintele orânduire de mine în categoria 1. Astfe! în Codex Zographensis e : S7,J,ol1cati în loc de S:bkOnhcati, vsek, grţdqt şi g-rţdqr:r" irnar şi imat,'h,. -dasr varn hleb În loc de dasrs varnv, hleb", krz.v şi kr?vh. In ''Codex Suprasliensis : uprazdsniti şi, chiar ca În jimba.romS.llă, 'fără dt, interior, . uprazniti, . ternnica în loc de u-rnunica. kde 1. ::k�de, dva 1. dxva etc, Savina knlga are: prazniks şi prazdsnikx, kto 1. k:6to, CI,to în loc de C"to, t:4kmo L t;6/(l,mo etc. Aşa lăsare afara a lui z. şi " se mai Întâmpină, tot asr-Iel. . -ca ceua Jli!oh/c//lu/t şi nou, Încă şi în Iirnba altora din textele .paleoslovenice ce avem, Fenomenul acesta ne arată ca, în epoca 'CIi!l care sunt aceste texte, adică prin veacul al X şi XI, limba .'paleoslovenica suferise o transformare, care se strecură şi în aexte, anume: transformarea ca z. şi h la sfârşitul' cuvintelor, oneori, în anumite pozitii, şi în corpul lor, în general , nu-se mai pronuntau, pe când În epoca pro­ :priu cirilo-rnerodiană. adică în veacul al IX, :t, şi " se pronunţau in toate locurile lor etimologice �> cum sunt acelea din aceste -exemple. In textul paleosl. numit Fragmentele dela Kiev, care 'in această privinţa păstrează, se crede, cel mai bine dintre rex­ cete paleoslovenice limba veacului al IX paleoslovenic. ierurile '6 şi 1. SE;. păstrează foarte strict la locurile lor etimolo2'ice;) f acest lucru, pus în legătură cu regularitatea ,1> ce se observă în .celelalte texte paleoslovenice la Întrebuinţarea lui y, şi ", arată -că : 7n veacul a!!terior (OF, ad/că tJl Si!C. L)( în adevăr încă ,nu se începuse în limba bulgărească amuţirea acestor doua StI= nete. Apoi, observarea mai departe a acelei regularităţi interior a amuţit .. 1'1'1 limba bulgară, se pronunţă, fără el: numai Bregalniţa sau cel mult Bregal'niţâ cu f palatal. Aşa dar, în sec. IX, de când nu ni s=a păstrat nici un text paleoslovenic. �=ă şi h= e se pronunţau în toate locurile Jar 'erirnolcgice În limba bulgară; in sec. X Însă şi intr' al XI ele se pronunţă numai înrrunele locuri etimologice; iar în alte locuri au amuţit, adică nu se mai pronunţă. Fenomenul acesta fonetic de arnuţire la pronunţare a plsl, Il şi " abia Începuse a se produce în limba bulgărească paleo­ slovenică în sec, X şi XI,. căci în textele paleosl. ale acestor vea­ curi ele sunt mai cu seamă scrise şi numai relativ rareori sunt nescrise. In. sec. XII Însă, adică la inceputul perioadei numite mediobulgare a limbii bulgăreşti, ierurile � şi h sunt nu numai rareori nescrise ci foarte des, în special în corpul cuvintelor; căci la sfârşitul cuvintelor, din pricina tradiţiei literare, se scriu i�ncă mai peste tot, deşi ce e dreptul, şi desigur, nu se mai pro= nunţau nici aci în cea mai mare parte. Dovadă că în cea mal .nare parte 'A şi " amuţiseră În sec. XII mediobulgar ne sunt .. textele mediobulgare , căci, in acestea � şi h interioare şi finale, eli toată puterea tradiţiei paleoslovenice care cerea ca ele să se scrie unde se ştia sau se credea că Îşi au locul deşi nu se mai pronunţau, frjJSi'SC în cuvinte. mai ales în interior, de foarte JIIf/iti' or/, de /JIff!! ma/ nn./re ori de cât în textele propriu zise .paleoslovenice i ba, pe câtă vreme în textele paleosl, se observă J ri',(lufa!date, adică acel "rege1rechler Gebrauch", la scrisul lor, al ierurilor, în cele rnediobulgare nu se mai simte această regu= 'laritare, :'.), ci se lasă afară la scris În chip mai mult ori mai 1) Cf. Voudruk : A tit. si. Gram., J,'. 216, după :?cepkin. 2) Cf. Vondr,ik . AltI.:sl. (iram., p 217: Es gilJt abel' auch De]]k. 'wiiler, die norh wablJos und re.lJillo$ haide Hal!Jvokale gebrauchen. l 1 J I ! ' I J I l I [4] ILIE BĂRBU1.ESCU. puţin confuz. .Ast-fel., ca să dau şi din acestea câteva exem.pJ.cr nu sunt scrise ierurile În Paremeinicul lui Grigorovic din sec,\Xli,. s. ex. în stvori În loc de plsl. szrvorl, svja.ttlih 1. p.lsL s·7,vjat� nik1> 1). etc, în Apostolul dela Ohrida din sec, XII �): v% ,pm:"­ roceh L plsl. proorocehw, praznuerns f. plsl, prazdt.nuiemz etc; în Dobrelsovo cerveroev. :1> din sec. XIII: praznik, z drav, kllţZ, prica şi pritca 1. plsl, sz,f1ravz, k.nţzh, priraca , îi] Codiceiedela Berlin 4> din sec XIII : ·delom', vhnidc!t', vsa, prikoSllc!hetc, in loc de plsl. cu :6 finale, şi vusa. In alte texte mediohulgareînc:': f:7ipstite f. plsl. rzpZstite; în Codicelc lui Mlhanovlc din sec. XlJl"): bezdna şi bezna li). În loc de plsl. bezdz.na ere. Aşa Încă şi In o mulţime de alte texte medio-bulgare.i--ceea ce confirmă marea extindere fonetică a acestui fenomen abia Înccput şi. rar pe vremea textelor-copii plslovenice. Iar limba bulgară de astăzi cuprinde acest fenomen în de= săvârşita lui dezuo/rare mai departe .. adică /ÎI geflere C!w/lI!e/(' ei n'au b şi " plsl. finale şi în anumite poziţi! interioare: knez, zdrav, duhovnik, praznik, denie, bezna 7) şi beznă, Ci) prica etc. Iar cu privire la h= e final plsl, amuţit, limba bulgară de astăzi, in unele graiuri ale ei, se prezintă În două felmi la con­ sunantcle dună cari el a amuţit. Anume, de cele mai multe ori acele consonante au rămas tari după pierderea lui 1\ final de' după ele,' în unele cazuri, însâ, dispariţia lui 1, (care avea o notă palatală în sine) nu s-a făcut desăvârşit, ci nota-i palarală a lăsat-o consoanei precedente, palatalizând-o. Ast� fel, de regulă bulgara are azi: den coresp, pls!. dene =dhl1t., len coresp. pis!. lene =lel1h, cest coresp. pls1. ceste=ch,th etc. Dar, une�ori, are şi: den', păt' c�resp. rlsJ. denh=dllnh, p : lJob;'i:jS. ce/v" p. CI;}, iH.4;,: !\:;;a e !şi in ;j,1I text din sec XIIr (Or. Iosef Pata: Zlotnt'k eva"gei�'al'e XIJI �tuld" v Praze 19J5, p, 'iG, 4) .Jagic. în Starine, V, 57·5::'. \ 5) JagiC, în Afsll'h., III, 345, 3�8 \ 6) Greşeşte, da", Weig3lld, ill al s�u IbrS."XIV, p. Il 1.-112, u!l.cle crede că rom. besnă s-a format pe l:�::e"u·i'\ limbd române din sJa'i' IJesdnă. E beznă dinbezd"a chiar în l)ll�aj·a. 7) Miletic: Das Ostlntlg., p. JOO 8) Conev, În 8pisartie na băl,'l. Akai/" Xl, 7, p. G. 9) Oblak în .:1{sll'h, XVI, 19 J şi SbM.) X r, 659. [5] 1) CL [agi<':, in �ur }tntslehuTlgsgesch. cler l .. irchtnsl, Spra.he, 1)"'11" ;,.,�{;hi'. ai� Akad, din Viena, a. 1902, p, :S7, 2) }lileliC D(ls O$ibulgarisc7w p. 9:-3, 9iJ �i Conev: .!Jouri'jSol'o Ce/ve' "",,1t1'l]'I'''Jele, 28. ;; CI. B'�rl1ek{'i':, SLav, eL!ltn, lI'ortb, p. 411, :H9, , '1) �i sunt indr. plătit de ta,pt"Je fonetiee �l sustine :lce\l�ta, 'Căci; ..inh'adevăr, În aoeiH�i vreme se în. ii Illpl", În [lIS!. şi prer .. cenle naz, când ele scriau sau Il LI scriau pe 'II final "),. vor fiâvut," deci, şi acestea, În pronunţare, cum vor fi ;lv3na şi azi graiuri bulgare: povon, har, gr�'del/ etc. deşi scriau: povonr-. kral«. gr�delh, Iirneli, H).' " FI1 rezumat, prefacerile posterioare ale plsl, 7, şi h au foJt urrnăroarele. 'Jn sec. X, poate spre mijlocul sau sfârşituliacesnii '.' . ,. \ veac, ." şi 1, au iliceput a amuţi '(a se pierde> la sfârşitul şI' înauntrul cuvintelor, ÎI! iJ('!Jeraf.' Aşa că atunci se găsea îi, 1imi.tiJ bLT1gai'ă mare parte din' cuvinte eli z; şi fi amuţire în a:" numlre Iecuri şi dialecre, într'o mică parte din ele/' însă, mai! existau încă, în sec. X, sunetele ZŞih-şi finale şi interioare; R'evolHtia aceasta, ---- căci cu cred ,(> că se înrâmpfase o revo­ ltr,ţic in fjmbă, iar nu numai o evoluţie - se continuă, apoi, Î'll sec. XI, mărind din ce în ce numărul celor cu z,- şi " arnuţite ŞilJlicş:odtid mereu, treptat, pe al celor cu :6." Încă pronunţate .. [ar odată cu sfârşitul sec. Xl şi Începutul celui al XII, sunetele -'/., şi h nu se ma] pronunţă liic/f-ieri (afară de câteva dzut'i rămase răzleţe) fa sfârşitul cuvintelor şi în anumite locuri intc­ rioare. Amuţifea/lli z" care nu era sunet palatal: nu lăsa nici o urrMlÎricor}sonanta după care el era pron'unţat; amuţirea lui'!.', ('are era suner oarecum palatal, Însă, une-ori nu Iasă nici o lIr·· Jil<1 în conson. ci lIpă care se foste:: (s. ex· den) I dar alte&Ol'j pafataliza, adică muia acea consonantă (s. ex� den', păr'>. Aşa că, potrivit cu această dezvoltare revoluţionară a plsli 'Ii şi !I, începând cu Hiij/ocul sau sfârşitul veacului al X, adică Cir vremea scrierii textelor-copii pbJovenice, cuvintele- slavc NAŞTEREA UMBlI ROMÂNE -----'---- , 5 I l' i 1 f I 1 1 ! 1 j I I 1 I , \ ' r I 1 1 I j [6] 6 IUE BĂRBULESCU .�--------------------- vechi din limba română; pe cari le-am pus in categoria 1"'3, su= Jwr/f, în !tiNDa Jju!gară postpa!eos!oLJ{'l1ică (sec. X şi 3pv:i: fără acele i'.=ă şi h=e : sdrav (ia!' nu ca plsl. sildravă), pritC:'.:� sau prica (iar nu ca plsl. prităca), svada sau sfada (iar nu ca plsl. stlvada), svora sau sfora (iar nu ca plsl, sclvora), bdeuie sau denie I alături de Ilpkă (iar nir ca plsl. lipăl\a>, precum şi; povon (iar nu ca plsl. povone), krastkl' (nu ca plsl, has­ d>.ll�>, hrrrkl' (iar nu ca plsl. hm'ide), grendel (nu ca plsl. fP ţ-­ d!C:li:') hal' (iar nu ca plsl, hali.;) etc, alături de sobol (iar;m ca plsl. sobole>. poklon (iar nu ca plsl. pokloue). oţkl (ia!' nu. ca plsl. oC'kle> etc. Dar cuvintele categoriei noastre 1, de care vorliilll aci, au chiar această formă posrplslovenică (carei şi mediobuf,gară), adică fără plsl. 'h.=ă şi h=e finale .şi interioare: oblânc 3> «na­ cedor. blânc, meglenor. blăng). prăpăd, rând, iupân, stăpân, istror. săndeţ, b�zn;t pohtă, sfoară, smântână, denie etc. Formde ro; m�1neşti din această categorie: crisrel, grindel, hamd, puvot .·_c cari din pricina lui 1 final in loc de plsl.·-lh=/e şi -nh=ne nu, se puteau naşte din forma plsfovenică pe terenul 1îmhei fomâl}t�, cum am arătat (p. 4>' - s:au putut prod-uce numai din cel� posrplslovellice cu /' şi 11' acestea din urmă născute pe terenul bulgarei postplslovenice însăşi, după amuţirea lui h final care ;jl fă sat urme de fosta=j existenţă plslovenkii in mularea cons.o� nantei precedente lui. Anume, după cep.ostplslovenîca le=·a dat t'omânei cu acele [' În loc de p.lsl.-;h=le şi cu Il' in joc p 1sL-l1h=I1(>, limba română 1e.:a prefăcU[ mai departc, conform 1) Român. )JOflU, a�a dar, nu s-a fqrmat pe tenmwlimbij rOIJliln'.; dia plsJ: ]1;0%01""'1'11 oum credea Hasdeu,: în OolHmml lui 'lruia'ih dil.l;' 1876 p. 460, şi cum, - ca toţi, de altfeJ, -"- moi creu Ov. Dcusu�anu În /fis 1.O';'rl de lrt langue roltmaille. 1,273 c.re chiar ex-plleă grc)il că "u " ete syncop6 dan1S le dr. poftlrc=poehol eti" �i cum socoale, de ase, m coi, 'riktin in �('rP1t., Xl, 79; ci e chiar fonui! bulgar:1 (el. lII:JÎ jCl'!)' il o stpa�eosl, din pl,s!, dubJet. �lOx�·d,.'rlt clll\e � p!erd.nt.I>UIICllll ": cu Cdi' de mal sus.ef. A/8lPII, •. X\IX, !t;tf, ŞI Vond,rak tU I·ergl. sia'o, fimm" 1, 39, 146, Out' nu e llici gt ceu! H(j{)'OS cUlllp.l'edc l'hilippide Îu lsloriril ti muci rom. p, 147. '\ . 2), Vezi _lrli-ica, :\::\:\1, 2, p. 81-82 şi B-4, p. 169-170. [7] J il {j cu organismul său fonenc originar latin şi cu tenclin.ţa=i care du= rează În ea până târziu de tot, de a-şi muia pe ('şi Il' In sim» plul l'. Macedor. puvo!/lt:i ne oferă chiar stadil;l oosrplslovenic CL' care acest cuvânt' ne-a venit din bulgara, clar care apoi pe re", renul românei s-a prefăcut în actualul daca!'. puvol. Aşa vom fi, avut cândva şi din cefe cu I": hăme/l etc. Macedor.: ele astăzi ne arată acest stadiu vechi cu n", 1', pe care îl .gasIm şi În. textele române din sec. XVI-XVm ca În bănăteana actuală, 1) atât fa cuvintele originar latine, cât şi la cuvinte luate posterior din alte liml>·;, dar care in restul dacoromânei S=3U transformat ip 1. Asr-fe! 1n docurn. dacor. din sec. XVI: [upoanle şi ca azi !upoaie, Sibin1"l1 şi SihiW, gener. sg. valei şi văel. În sec. xvn : medle şi urechte ; în sec. XVIII: cunl azi cUI, vinte aei viie etc. ::;., Şi azi: dacoromân tel macedor-tiliu, dacor. mal rnacedor maliu, dacor. vulpoi rnacedor. vulpon', dacor. văduoi rnacedor. văduou', Iar în cuvinte srreine intrate în !i.mha română mult Ula; târzi u sau, In ori-ce caz, nu înainte de sec. X: dacor. condei macedor, condil'u din neogrec 1\OI'r)/'Î.J, da cor. temei din gr. l'tf.'ldÎ../(j\· bagoly '1), cuvânt care a mai dat în limha romatJa. şi "pârâul !3oi7/jil" "> din judeţul Bacău unde suntUngt:rii Ceang�ri Luându=se mai ales clape Mildosich, toli () SPUll, că mln, ml În loc de plsf. an in: smântână, sttÎnă, iupân, stăpân din această 1 categorie, cala elementele originar !.arifle ş.i organice ale limbii române (s. ex. lâna la·t. {ana, c,lnt lat. canto etc\ ar fi dovadă că aceste cllvinre ar fi, În adevăr, dintre ce.!emai vechi Împrumutate, fiindc;"r ele ali fost supuse acelei schimhări·" 1) Ha.sdeu: C'uvente, 1, 24, 24"1, 245, 2{il, 2) Of. 1I1isdeu ; j{mnRnii. Băltclte'li, E\lcure�ti 1895 (În An.lei ... ACl1>d. Rom. Suia H, tom. XVlll). 3). Atrag atenţia, însă, că fenomonul l'<: 1 se află 'ii În organisnH!1 fOJletic al limoei maglliare.Cr Arhi1J(I, \XXlI, :�. p. 1�j. . .. 4.). Proi. Gr. Cnţu: (Jel nuri 1)echi aiclianat· latinfi-rOIJlIÎ'ite8i,;it! T,;-- tlar '-'"rile«, Bucure�ti 1 �ft>5 p. 6, 7. ' 'j). N .Iorga l'rivue,ljiile 1'IWfJlîiZor dda.7'/irgu·Oen", Bucureşti 18 J.5.p.15, li} Aşa Tlktin, in ;;;:rl'h., X, 24. ; Philippide: istoria 1. ron", p: j.(j1: O. Densuşianu : Hi3{oire, 1 p. 282. [8] IUE BĂRBULESCU 'ca cele latine; acest âl1 ar fi dovadă că ele sunt din plslovenica, adică. mai precis, dintre SeC. IV sau V şi VIe în limba română 1), Ba se crede chiar că existenţa în româna încă a cuvintelor tot slave vechi, cele mai multe cu aii ca şi în plslovenica : rom. hrana, rana, ar fi arătând că 'prefacerea lui al" În' /i u era fello-,' mcn activ În limba română numai în momentul când cuvintele' slave vechi (smănrâna, jupân et c.) au Început a intra În ea, dar c,'; îndată după această Începere a lor de a intra, fenomenul în» Cf'f'I'a::r'i de a mai fi activ în româna, şi atunci celelalte cuvinte vechi slave aje de j)besugl/{' ho bisogno , şi îtal, isogno norig haben, sein' /N/JmJlt/i (tot În graiul familiar). Cred că în ambele limbi' avem a fa�e cu o contaminaţie : din a auea tre!jl/lil!a (ita!:'. aoer .6isO; �i a li' de treblt!it,fâ (ital. (lSSeF d!' bisogllo) a 1'(' :uhat a au ea di> trebuil!ţă (ital. ava ,fi [isogl1o). o probă în sprijinul explicaţie! acesteia avem, poate, În faptul că subsr. nc ooi«, sinonimul lui fri?lju/n,f/i, nu se întrebuinţează Într'o legă­ teiră de cuvinte analoagă: se zice numai am neoo/e. ... , nu şi am ,/0 nouo/«. .. r tocmai pentrucă construcţia Îmi . este nevoie ... , ne­ cesara pentru producerea contaminaţiei, lipseşte in cazul de faţă. La fei s-a născut ital, far di' !5/S0/j1l0 pe care-I regăsim In rom. (pup.) ÎmI j;,cl' d;? tr{'bl/ill,tcl. Asemenea cQntaminatiistilisrl(:e \ÎPt (,hişnuitt: În limbajul neîngrijit aloamellilor cu pUţină cui: 1:\':1';.'1,. de exemplu: aşa crpd că &, = aşa cred + cred âi da._ tJ.a ollltrebare ca asta: .s�a IÎltors X di'n cc'f(lftori(,? se poate r�is!,>unde Aşa crer! sau Crai c/f da,. din amestecul amândorol'a el re:nlrat un nou răspuns: aşa cr�d Cel da), Sau: ce de multe P,7!i' s 'ail Idclit vara asta, proveni.r din ce mII/te jJi?ri? .... + ce !Jill/t/lIle .re pere ... Abr,:! di?l1d'c dcnte: Sta' lIgI;i? Il' alle/J/' a [(7 dÎlld(l tenerc, ruyc'r l'anima'coi denti, esser rifinito: ef. rom. a ,fi' cIr sldfetu{ [10] r. IORDAN ------------ fa {lI/Fel 'a fi aproape de moarre'i-+Vasr. Afal11m' e tate si lJle/gl!,' li motle, e a (e felie i se {/{lele li' d/m{e i fiS-li pil.gano spesso le colpudei gcnitori (< id.; ironic se zice ş.i despre o cantitate mare (de pildă despre un om bogat se spline că are ureo aoClapara!..'. iar despre tin tată cu copii numeroşi că are oreo dOI copil> Ii} spaniolă acelaş serviciu fi face cuarro : cuarro pa(alin7 . -: 'citeva vorbe'. Abr." dtavele diavolo . c�i�â [as sare /a cada /1/ -,-, luog-o În cui si commis.ero misfattÎ, e dovc avvcngono disgrazic-rom �;i .... a vIrit dracu! coada.-Sic. d/avu/u: far; comu flll dicltJIII" sau fari (" d?avu(1l a quattrll esser rrrequicw ; aver il diavo[o addosso, far il diavolo a quartro ;e anco far ogui sf0r�a: far .il diavolacdo·-rom. a face pe dracul Î/1 patrII 'alle [Ichel iri B42weg'ung sp.tzen'. Tiktin s. v. drac (pg. 568, C0.f. 2> bă1wieştt: că izolarea romînească ar fi un galicisl11. Este drept că ea,lk aminteşte foarte hine de fre. Il a fait fe dia6â- el qllatro (pull?" l' i.'mp(l(;!Jer> J er hat alle Mitrei versucht (es ZlI vcrhimlern)' J totuş e prea răspândită În graiul popular, in speci al la ţar;"l, c".! să""i admitem o origine străină relativ recent�iJ cum este cea pic� supusă de Tiktill. - Aviri !u eI/avt/fu 'Ilcorp" impcTversare, arro� /' veUarsi, arrabbiarsi ; entrar nel1e furie-rom. a (u-ea pe (/'-00;' IÎltr'tIlSU/ J el' hat den T cu fel im Leibe' (adesea sllnă ca LI:, compliment la adresa unui om care ştie să scape din toare În:. cUfcăturile). Şi această izolare .există Îil franţuzeşte: (wo!/, i' di'aD(e au COl/Xi; dece Tiktin lIU se gândeşte şi aici la U!l îm ... pru!11ut ? Toclllai la exemple de acest tel se poate vedea foart, bine, cît e de greu a -hotărî dacă aven:l\de a face cu înlj)'l'lJmU� turi sau cu creatii spontane, născute independent În rnai mulT," limbi deodată. A avea pe d}' e bellissirno, ma bello. bello, quanto ce ui' entra+rom, e fru» mos că /l' al ce ziee.'·-Irp. efI dire: efI nfaccia cantargliela sul viso, fare una tirata, dirgliela netta. neap. cfieerrJ nfacc/a id. __ o rom. a zice sau li SJJ!l1l1! cuioa În f{1!ă.---Cal. Se. (ni. 234>­ ti/ce, l'a drre : se întrebuinţează impersonal cu Însemnarea 'si dice, dicono, cio vuol dire', de ex. dice clie ce'« fll cotera+­ rom. zica ca-i lioferă (În cutare loc), zice cel arde, zice ca murit cutare, ere. Avem aici construcţii eliptice, produse ale afecrului : în cal. s-a lăsat la o parte pronumele si, În rom. subsr. fUIIIt?O (căci se zici? e întrebuinţat mai mult 111 graiul orăşenesc). In vcchla. rornină intilnim pe zic (:=oolflell/l 2/C>.--CaL CI'. tliji /;1 !1fl?lf­ ZOfll!O rnentire+-rorn. a spnne millcÎulI].: in unele ţinuturi ro­ mîneşti, depildă în sudul Moldovei, verbul a !Il//t!i e caşi ne-­ cunoscut În popor, fiind înlocuit. regulat ptin a spune JJJindrmL -- Sic. dito: fe d�ta de fa !IIa/lO IlO sso (lift,,· SOCO! «prov. ant.che vuol dire clle non turti g1i llom.inl SOIlO' eguali» : ef. rom. cincI dpgffe /a o II1Î/!tl ş/ I/lI"S lll/d <1l1I s,'a. măn:'!> loale, care se Intrebuintează tot cu intelesul că oOlll1ellii sau lucrurile depe lumea aceasta trebuie să se deosebeasc{1 W nele de altele (mai ales de copiii aceloraşi părinţi, Câ,1d au n;i şi apucături diferite). Sic d'rittll dirirto : tinttu cfrtttu senza voltarsi ne in qUZt ne in la: diritto diritto:--rom. tkcpt di'ept. Repeta,rea cuvÎn-tu(.\;i in aceste exemple are de scop Întărirea nOţiunii exprimate de· c-l ; . , [12] )') . � I. IORDAN ,lÎ-,7pl ,{rcpl este un fel de superlariv, despre care ;VOI fi. vorba In capi rolu [ U rmă tor. -, la fenomenele sintactice. '6S.'lrp. ereiia erba :' cresce=com» (a ma!' ereaa propa­ ;;::lrsL'veI'lirsu, artecchire-> rom. a creste (a se Fl1tilldp, a se II!} II/ti) ca iarba cea rea (cabllrulal1a); ereua de fagatta, rrepera ga traia, neap. riaco ;il'!' ultim:o segno--rom. e fr/clIt . [13] DIALECTELE ITALIENE DE SUD ŞI LIMBA ROMÎNĂ ]::; ->---. __ ._ .. _-;- .. ---_ ... _-----�-�_._--_._-- ---_._ .... -, .. _-_. ---- Sic. !i.1/1ti: mur/r, cii' -fanr, esser uravasliato dalla farne: morir eli fame-rom. a mur: de foauie , fafami I.'llll fa l"diri di' tace/li vcntre digiuno non 'ode ne.ssuno,ha/u lina {ami c/;,c HUli ci VI/ti-rom. flI /-I .foame eli !!/I (te> v/fi{ cu oelii! (5. tli" ailltr17 ochifor): exprima constatarea unui fapt fi.::iobgic evident. Abr.� famu/!? farniglia; i fig!i: acelaş înţeles, deci.vea 1" Macedo-şi MeglenoromÎni, unde /ume(a)l'e, resp .f/fmţfl.' inseam­ nă 'familie, copii', Dealtfel şi În dacoromîna veche tot acesta este sensul obişnuit: cel 111 ai vechiu exemplu pentru fl'l1JPie I [emrnc' îl citează Dicţ. Acad. din Biblia lui Şerban ,(1688). Schimhare,< de Înţeles' petrecută In Iar . .fal/lil/a spre .a ajunge la rom. actual fel!!pie este În firea lucrurilor: cum probează de ex. cremonezul /ofllccya 'Frau des Ăckerknechtes' (dela farue, I Ackerknecbt.) ş.a. (v. �vleyer=Lubke, Rom. Etym. Wb. nr: 3180). Prin urmare, nu-, nevoie să se recurgă la explicaţii de ordin fsroric-cuhurai, elim a făcut Max Leopold Wagner, care În Zeitschrift fi'[f rom. Phi­ lologie XLI (/921), pag. 586 se gândeşre la a influenţă turcească asupra limbii noastre: familia poligarnilor Turci este, mai bine ::;3 era alcătuită mai cu samă din femei. Dar chiar sinonimnl romi" nesc al lui fam/fie, anume p/oat/i, care în multe regiuni ale Da­ ciei înseamnă 'familie', În special 'copiii unei perechi de oameni • merge pe acelaş drum semantic şi dovedeşte, aşa dar, că modi­ ficarea de inteles discutată aici se poate produce independent ntr' o limbă oarecare, la cuvinte şi În epoci diferite: Într 'adevăr g/oat/i are În Banat sensul de 'femeie' (v. Dicţ. Acad. s. v,». Dacă vrem numai decât să vedem ceva În dosul sau dedesnprui acestei transformări semantice, atunci găsim mai degrabA tin mo" tiv de natură pur psihologică, adică dispreţul pentru femeie, decit unul istoric"cultural. (ef. şi S. Puşcariu, Etym. \Vb. der rum. Sprache, Ilf. 59;, unde se dlSCLltă deasemenea această problem�>" T earetic chestiunea rilieatâ de un caz ca rC1l1. .!emr!1' a fost tratată cu pasiune şi convingae de Lea Spitzer În polemica:i cu }Vleyer�Lubke pe lemd vfrc. crama, vprov. cfamar 'anklaRen' . din "Worter und Sachen» lX (1924), Pdg. 69 urm" : cel din�ăil' crede că, Înainrc de el recuf;;e Id !IlHuentt� 'irrdine, să Încerc{ItB a eXllliea din Insaş limlhl SllHkHd [t::I h)lllt:llUi care ne preocupă, astfel d sustine, Împotriva maestrulUI său, că lat. �fa!11are a putut ajunge În Gcdia la sensul de 'a acuza, a chema Îll judecată' făr?-l. să fi hst nevoie de o inffuenţă germanică, cum admite lvleycr" [14] 14 1. I-OR[)AN �----�------_._-�---�--._--'�._--_._-�----------- Lc,bke. Spitzer revine acum de curând în »Archivum ROinanicum" IX ('925), pag. 1.29 urm., unde discută şi cazul de faţă. Cal. Se. (pag. 67> fare ca Iare le finte: jaC/a ca do rm c+­ rom. se făcea că doarme. Interesantă este nu numai Însemnare", lui far» şi l7 face, existentă dealtrnintrelea şi in alte limbi roma= nice, ei mai ales conjuncţia care l.eagă cele două verbe. -- Sic. Fari : .(;,lri/�7 ad mu« usar fraude con alcuno : burlare < = iral. /arla ad /./lJo)-rom. a (1-)0 face nn ui a ;f(.lri bmi far del bene -·--rom. a face /JiI1t! . id. (cf. lip-sa articolului in sic. şi rorn.) ; far'- fu so Ui50g/l0 o li llic/ssifil andar del corpo : far i suoi agi-rom. a-şI face nevoile *> ; CII' fa, fa per iddu ehi fa, fa a se-rom. cine face, lu1 ÎşI/aCi?; fmidmlOr/ guadagriarli : far quattrini-v-rorn. a face ualll' s. para/e , fari la uarua raderla : far la .barba-vrom. a face barba ; auir] (fi fari aver da lavorare. da darsi ,briga-rom. a ,WNl de făcut.". Sic. fasota Fagiuolo : fasota tl'l1l1irl fagiuoli in ceha ° verdi =-rom. Fas o/e !t1I!!r/!. Sic. ( e(l: cc/iii. amant di lu /e(/ arnarissirno+-rorn. I!IOI aurar d(Jdt fierea t' au/r/ (1/ fi?// a /i.1 cori i? lu mei; a la, UllCDa sentir lina casa e dissimufarla - rom. pp iJllzi? !li! i?rp, ÎI! li1imâ' /ierp Ahr. fi?rmica, /j'elJ1f11ica formiea: si?Jldl' (i? /(�rllli?c/jef/;; .avere la sensazione del!' informieola111ento-rom. il simti./il rl!/:' c/i/ur1. Abr.� ferllliDfJi? : <7l1a/7(1i? !le porti? 'II! lJlocc/j(1 na /er­ II1/C/j(1 un tantino-rom. dt la s. dllC/lI pură o fur!lică. N eap. /i/o: fi/o p(J fi/(o fil filo, ordinatamente, specifica: mente-l"Om, fir OI fir s. fir de fi"r ' ;g. 89 urrn.) că avem a face cu unul şi acelaş cuvînt, anume cu lat. !fas: intre alte argumente aduce paralele din limbi ner�" .nanice. precum germ. BIÎlfIlP şi alb. ('u('p, care însemnează floare' şi 'menstruaţie. -Sic (-/111'/ fiore : lIl1 slllÎI ciuri uunfa pr! -uaaera un fiore non fa prirnavera-e-rom .. c' o Ifoar(! IIU se face pr/m/ÎI.>o n'f. Abr." IacJ1e foco: ar/nuri (l/Ioc/;I' spengere-e-rorn. a murit tocu/' <=5' a st/IIS />; JllPtte' '.!oc/je a appiccare il foco, dar foco .l--rom. o p une foc (a ... ; ce rn errd rrv s. ce metresse le mall' a iiI lodie ci giurerei I-rom. aş pune mirt a s. m/m'/p ÎI! /:·c. Sic. [ocu . jitrari foci: s . .iittari focu p r: ft'llasc!1i sputar fuoeo, -esser accerito-rom. a scoare (5. a-i Ipşi cuIIJa),Ioc pe nas (S. De nări) a fi înfierbintat tare; far/ focu accender fuoco.' far fuoco--rom. o/ace foc rom. a pleca fruntea. Sic. fÎriri fuggiri: P 111eggliiu fuir? cu ar/oana. ca r/sra r. ntorru Cll ontrri e meglio viver piccolo che morir grande (se zice şi: mai bitIi? măgar sănătos di?âr filo::.of bolttav, dar se pare că numai în graiul orăşeni/ar>. Abr. � /1l11J1oti? bassura , avv, profondamente: dormi' fL!!/� nate dorme sodo. a buono-rom. doarme Îf1fimdat . Sic. furtulla 'soartă' : jitrtul1a s� (a /a ogllll!!lt Cfl li so /JIOltli la �orte e come una si la fa- tom. Jlorocul e CII/fi ş/:J . .facI" omul (adică soarta bună, ca şi cea rea, stă în mînile omului: dacănmnceşte, trăieşte bine, dacă;i leneş, trăieşte prost), Cf. Iar. "). De aici, prohabil, izo'arca ; a o lua la slinr1loaw, adkă' 'a o IL;". la fuga cea sanatoasa', [17] I 1 1 DIALECTELE ITALIENE DE SUD ŞI LIMBA I�Oi\1îNA ('7 -"-_.------------------------"-----'------�._�------._--_.--��---"'_ ... - ... -'---�-" _' __ .�._- forill/lom si/Ji ipstf/I! facere. Dar sic. fi/rtl/T/a are îndî şi 111- '�e1esul rom: fllrtll/ul de astăzi ,)?---)' jiirttfil/i cf Puşcariu, op.cit.nr. 686 şi Candrea-Densusianu. Diq. cr irn. al limbii rom. nr. 70z>: fl,rtlllf{1 dt mari ") ternpesta. fort l! na , fortuna di mare , Cl! acest sens ,îl inti! 11 irn în rnaxi ma /mi d/ furtlllla v!!"i fa Dunozza clopo la ternpcsta vieri fa calma -rom. d!lpc'f fl/rtlll//f ui/r« l'rC!I1!! /JUft/f. AbI'. � fi/sc rusa: /e (US!! d;' fe lia/!1!/1i? le ossa delle gambe -1'0111. filsufpic1orllflfi,. irp. filso {re !u /Ilfl/Î/!O albcro stire dei mulino. sic. fuslI efi' fu /J/uliilll fuso della macina, [usolo-> rom. (lISU/ morii' osia morii de apă care pune 111 mişcare roata de apă afară de moară, şi pe cea cu măsele înlăuntrul ei' ca rlffu!. 70. Abr." gaf/!! gallo : a ccandate de ;iaf/e al canto de! gallo, a/Ia prim' alba, sic.' cantu eli gaeldil il tempo circa a mezza norre. quando i galli soglion cantare : gallicino+-rom. la cinrarrr/' cucosifor s. fa etni/fiOr],. vast. (s. v. casp) trp'S/ a clii /a case addc;' cam!!! fa liafli!ill!! e /10 fu /J'affe trista quefla casa dove canta la ga11ina e non il galJo (< CII cîrtete ; sic. auannt: ,la .yatta Illll! pc/ ;'U/lc/r/ a fa saim, dÎcp ca fet] la volpe che .non poreva arrivar al!' uva disse ch' era acerba-vrem. mira, ci/ia ;/a;'u!/gp fa siduin d, zice câ miroasă s. cel;1 MIercurI (şi ;proverbul italienesc cu vulpea şi strugurii există aidoma în romi­ ineşte>; sic. (3, v. accattari) accattari comperare : accattari !;, /;atta ntCi .fu sacCi/ cornprar gatto in' sacco; comprar cos a sen; za vededa: cred că izolarea romineasc;l a prillJi' CI! II1Îta VI sac este o modificare a celei sicilielle. S'a zis, probabil, şi ,la noi, ca şi acolo, a cUII/petra sau mai degrabă a villJe mÎta ,./Jl sac, adică a vinde un obiect fără a;1 ar2îta cumpărătorului, deci a picîli, a înşela; mai apoi, trecîndu;se cu vederea verbul 'şi ţinlndLI;se sa mă numai ele însemnarea figurată, s'a putut pune ·\.I1l alt verb şi astfel s'au inversat oarecum folurile: înşelătoful ,devine pasiv, din activ, cum era la Început, iar cel înşelat sau ipe cale de a fi înşelat ajunge ,personajul principal. Cal. Se. (pg. 67> girarp �] WIII (11 I11lflld!r venirgli il ca-= IPogiro: aceiaş ideie exprimă rom. se ÎJ/l'Îrtl'şte (umea s. pc7= ,I11Îl1tU( CII lI/il1P. ' Abr.� grasC(' fam. abbondalna: a grasel? in abbondanza; .,lIP te!!i;' grasa ne ha eli molto,\ J/li? ('a Jar' grasce me ne ha ,dato eli molto: şi în romîneşte .gAas, ca aelverb, tinde să devie ,un fel ele superlativ de: cantitate j ,ele ex. a mtl/ca, a bea, a ,-c/şt/;qa, a fura, etc. gras, S'a pornit, probabil, deja a mÎllca .gras: mâncarea grasă e �emn ele belşug şi pentru multi oameni ,mai gustoasă. Şi gros, fie singur, fie mai ales în locu(Îunea ael; I ţ� I [19] DIALECTELE lTALIENE DE SUD SI LIMBA ROMÎNĂ 19 -_ .. __ . __ .--_ .. __ .-.--_.-_._--_. - ---�--------. ._-,-' ----------- verbială dill .<]rOS (şi cu grosul>, s'a transFormat în sensul arătat ;:,-i,ci pentru gras: cf. (J J5ea, a c/,'i!/qa, etc. d/II aros (v. Dicţ, Acad. s. v ». Sic. pura gola : cli/lI11 fillll a /a pul;] essere pieno fine a ;;- /licf!l{{ CL/tare tFlw!Jif. lrp. jOllco bianco: jaftco dl? /' uocc!;io sclerorica neap. /anco d4!' lfoec/ilo id., cal. CI'. janc!! de li' ocC/;io albugine, sic. ; irp .. k fi' cap/rfrf;' jallcli;? incal1l1tire-rom. o faCI? p<,ri alM CI/lua; irp. jal/co de /I/OUO albume-rom. a!!Jl/ş,,/ OI/fiiI; cal. Cr. jir? .7 U/IU fÎI core soffrir quel malessere che cagiona la debolezza di 3t0111aco, quando si sente fame: în izolarea calabreză cu= 'Jânrul core are înţelesul de 'stomac', ca şi rom. /It/IJU] in gra­ iul popular; de ex. mă doar? /a /1l//JId s. 111/ s'a pus lI/! leş .iN in/IlUI = mă doare s. am o slăbăciune mare la stomac. F re. cOl?ur Înseamnă deasemenea 'stomac', şi nu numai Într'o izolare oarecare, ci În foarte multe (v. Sachs; Villarte s. v.), iar din- [20] 20 1. IORDAN -----.�------------- - ------ tre limbi!e balcanice numai slrba Se pare că nu posedă aceasr ă' egalitate semantică: 1//i//hlc=Stomac, peC;nd celelalte, adiel ai:" baneza, bulgara, Ileogreaca vechiul p!!licar a devenit inrr/c ar În momentul când a Început a se întrebuinta tot mai rar din cauza concurenţei lui d'�flet/l! (cc/) mare. Sic. jirtan' gettare : liitan' li' uaro/) a iii tiCl/fu parfar in vano, predicar a' porci-rom. a arl/Ilca s, a Zi..'/Î'// vorI7:' 1;/ D/Îlt. l. Iordan. --­ , (va urma) Caracterizarea �i jmp�tr�irea istoriei l��Onl�\nilor o uouă concepţie. \ \ . Ctitorul domnesc de care amin­ leş re se atU la Domneasca din Acgeş, pe care d�I Tafrali o crede r idicară la rniilo cul veacului XIII i suntem de aceiaşi p:i­ rere, dara coroborcază cu alre informaţii. OrgaJlizarea b oierimci În senz apusean, presupusă de d-l 1v101s;1 pentru l'vluntenia, este sigură pentru Ardeal. Aici s'a des­ vclrar de rimpurru o clasă de "boerollcs" cu sigiliu propriu şi cu oficiu in afacerile publice, cu moşii moştenite şi deplină pro­ prietarc, cu dr epr .de judecată după "legile vechi ale ţinutului" sau "jus valachicum ab anriquo" şi altele, specificate în docu­ meure ulterioare. Nobilimea din cele trei ţinuturi: Haţe<�', Faga­ -raş şi Banat c pururea În arme. de unde autorul pe care-I cităm conchide .c,ci origina boierilor en instituţie; militară, grcşinl cum vom vedea �>. In că din veacul IX, când sunt date sigure - nu Suntem .de p.ircr ea istoricilor cine pun la Îndoială veracitarea afrrmaţiilor )':::I'�nic�lrului anonim al lui Bela IV;'�s'a produs în' .(:cplltul diferenţierei sociale între masa mare de ţărani, lucrători de pămînt şi păsrori. şi o clasă boercască rudimentară; recrutată printr'o selecrionare de avere, credem , Toţi Slavii el'au oameni liberi, chiar prinşii de război erau libecaţi ;" totuşi de timpuriu se srabiliril deosebirele de clasă şi moştenirea demnirătilor. Casta nobiliaril se găseşte la Începutui !CilurOr sratclor slave; efa firesc să existe şi la romîni, formată l)C. Moisil ,,'�rigiiJe llHHletarc alc Domnilor romÎoi" în .Duld. SoC1ei. IiUIHIHU. r('ll1îlll'�" JIlJieScpl. 191[). '!/ N. J)tl1slIşiwJlI, "Momente pcutnl istoria Tării .Fi"lgăl'aştlllli'·, BilC P:,,)f); gassilU. - [22] 22 P. CONSTANTINESCU-IASI �._------�---�-�-------�-�---------- "----- .- ... _�_._.- .... -_ .. ---_ ... - ------._--_._----"--."- din căpereciile satelor, de cneii şi urmaşii Jar prin dreptul ct-c crcdirare'). S(ăpînirea unui cncaz se exercita peste II Il Întins le" riroriu În primele timpuri, din ce în ce mai micşorat cu cât :le apropiem de descălicare. Clasa lor se deosebeşte de a vatama­ nilor şi juzilor: pe când cnejii formau o castă cu drepturi (iL; ereditate, ceilalţi erati aleşi sau numiţi ca sinwli dregători-��dE'şi părerile istoricilor mai noi arribue nobleţa numai voivovilor, COl;­ fundind pe cneji cu ţăranii. Cînd voivozii se Fdc domni, dupa obiceiul feodal, ei fac din cneii noi stăpîni de sate, "dăruincfu-k "din aşezărlle săteşti care slujeau ccoalelor tîrgurilor, din ccie "confiscate dela duşmani sau dela trădători, din focurile pustii şi "din braniştele domneşti, care alcătuiau rezerva domnului" '). Crasa nobililor se re irnprospăra mereu prin boicriile, însoţire de domni de pămînt, pe care domnul le acorda ţăranilor credincioşi sau viteji. Aceasta, se vede, va fi determinat pe unii istorici s,} n' admită nici o deosebire intre tarani şi boieri ccnfundâud«- i adesea. Obiceiul de-a dărui păm,înturi celor mai mici, nobil: sau tarani, era foarte Întins în intreagă Eurapă medievalâ . era un mijloc practic pentru ca marii seriiori s;1 senconioarc de ek­ menre credincioase. Caşin apus, domni rornîrri dărucsc sare -ş! moşii eplscopilor şi minăstirelor., clerul insă na Jucar niciodată ' rolul puternic al Bisericei catol.ce. Domnul păstrează şi sate cu ţărani liberi, numite sate dorn­ ncşri, care mai târziu ÎmpuţinÎlldll.'se, domnul era nevoit si cumpere dela a1iti moşii pentru a: re d.::il'ui !11')I1.'îstireJor inliillpr(', La început satele erau formate cii atarani liberi, su,plJşi autori­ t{tţii cneiilor sau juzilor. În vârful scării feod�le fiind voivodul local ; pentru cei de sub stăpâniri străine era, rege1.�, iar pentru principate, când se infiinţară, era.domnul. Mcşnenii sau răze şii. care se mai numesc şi iudcţi sau megieşi, aveau dreptul ele proprietate, DU şi de a jU,'eca, drept pc care, îf deleagă mai Ul!'ziu judedt.J= rilor ,:>. Dar în vremurile anterioare principatelor cine iud.cca ? Acest drept îl aveau cnejii, pe care, cel pUţin pentru epoca Inaintea. secolului XIV, trehue să:l\ consider{jm ca o clasă aparte J} H Hosetli Jhigina şi transformăril" clasei stăpînitoare din Moldova", Bucuresti 1901i, p. 27. \ '2) 11,. r:'osetti, op, c't., p. ,,1 . 3) 1. C. l<'illtti, Oll, cit, [1, 72 şi C. Gillrfsc'J .Despre bui·{,l"i", nu cllrB.�ti 1920, p. 1U3-lV4. [23] TMPĂRTIREA ISŢOI�IEI R01\1ÂNILOf�' 2:i; --_._"_ .. _'--_.�. -.-._-�-_.�----�----_. __ ._----_._---_ .. ---�_. __ .--_._._'o cu mai multe drepturi ca după interneere. când cnciii se confundă 111 adevăr cu taranii. "Denumirea de cneaz implica la origin, sau cu feude domneşti, pe care legea le apăra, căci. caşi'n Occidentul feodal, existau şi la noi Îngrădi[i pentru aJie� nabihrarea proprietăţii, alcăruesc o temeinică "taipa r;irii" în pri­ mele veacuri ale principatelor . "De aceea o ade­ "v�raU\ prosperitate materială şi, ca urmare a acesteia, o purer "nică expansiune naţională au fost notele caracteristice ale acelei "epoci fericite din istoria noastră". Starea bună a clasei ţărăneşti, din timpul fui Mircea şi Ştefan se poate compara cu epoca lui Caro! cel lvlare, care şi-a sustinut c ucerirele pe sprijinul ţaranllor liberi şi supuşi credincioşi. Cel mai strălucit apărăt,x�aJ ncarir­ nării rornînilor fu Ştefan cel Mare, "răzeşul creştin", cum i�a spus d=l Iorga. Inainte de toate Ştefan a fost un dârz răzeş; care şi-a apărat "moşia" cuprinzând moşiile celorlalţi supuşi, ce alcătuesc la vreme' de nevoe un scut de fer sub mina dibaciului voevod. C'a fost creştin e poate o întâmplare, ŞteFan nu duce politică creşnnă, ci naţionai-ţărănească. Se luptă cu toţi vecin';' ce prirneiduesc libertatea ţ�Jrii, a răzeşilor şi Întâmplare face ca luptele cele mai grele să le aibă cu turcii, în creştere pe arunci, Creştinismul celor +0 biserici ridicate de vocvod, nu-l împiedidl să inchine ţara turcilor sau să-i recomande de cei mai vrednic; a primi l\1oJdova sub suzeranirarca lor. Neatirnarea şi buna stare a ţării înlocuesc cele dintăi Inceputuri literare În cănilc rCÎÎgioa,c şin îascmnările călugărilor analişti, descriitorf faptelor lui măreţe. "Din punctul de vedere economic, al raportului dintre pro� ."prietar şi muncitorul de !J­ -existau patru clase sociale: boierii, slugile domneşti, cnejii şi ro­ mânii, Primele trei categorii alcătuiau stările privilegiate, cărora le corespunde scările feodale din apus i rornînii erau taranii Ii� beri sau servii. pe care i-arn văzut. Din veacul X[L·1ea şi XIl1-1ea se pomenesc cneiii CLI indatoriri feodale. În special în ţinuturile stapinire de linguri ·şi poIoni. Se deosebesc două categorii din punct ele vedere politic: în ţinuturile ungurene cneazul este supus voivodului elin Ardcal, dac oCÎrmuitor al rorninilor , în graniţele libere. apare ca "personificarea suveranltăţii" locale. Cnejii supuşi regilor linguri erau de două categorii: confirmaţi de rege în cne­ zatele lor stăpâuindu-le prin ereditate şi neconfirrnaţi, care se apropiau de a treia categorie, cneiii de pe teritoriile nobililor şi clcricilor. Toţi erau obligaţi să strângă -dările către [isc şi către stăpînul locului, să execute pe oameni la Îndeplinirea corvezilor i in schimb aveau şi drepturi, mai, multe in Galiţia ca'n Ungaria, Judecau pe săteni, percepeau o 'treime din gloabele ţaranilor pentru ei, erau scutiţi de dare pentru mai multe lanuri. dreprul de a avea o moară [a care sătenii trebuiau să macine, de a ţine cr âşmă şi în sat, de a se bucura � munca �Faruită a fiecărui taran pe câteva zile anual, de a percepe daruri în naturZi, de a 1) JLI eIlJ , d llpă diferiţi aut-ori. '.!.) luem, p. 03. [25] dispune liberi de cnezat 1)" Aveau Însă Îndatoriri militare, ca ale tuturor proprietarilor de părnînr , să iasă la chemarea voivodului cu oşteni Înarmaţi .pe socoteala lui .şi călări, Proprietarii rural. formau oştirea caşi "agrarE rnilires" de pe vremea regelui An= Rliei Henric II 2). Proprierarul liher era gata oricînd sa devină osrean . calul şi armele le avea la îndemînă, le cîntă in poezia populară din primele veacuri ale principatelor 3). Darea "calului" care apare în vechile documente se bazează pe simpla suvera­ uitate a domnului --În Suedia veacului XIfl era scutit dc Impo­ ::·jr proprietarul care se punea În slujba regelui cu un cal echipati>. In cnvlnru] boier se cuprind două noţiuni: origina nobiliară şi funcţia. Odată cu creiarea statului apar dregătoriile, care, caşi la regii mcrovingieni şi carolingleni sau la curtea bizantină, îşi rrag obîrşia dela serviciile personale aduse şefului statului. Dre= gatorii poartă din cele mai vechi timpuri două' Dumiri: boieri drcS/;1rorii cei mClri-"-şi slugi--ceilalţi 0), Nici la români n'au existat 8(hrn8ri plenare din toţi proprietarii şi boierii, după cum nici în apus nu erau pretutindeni ,,\Vittcnirgemont", Din timpurile cele mai vechi existau la l\,ferovingieni adunările, ca cele de pe cîmpia ,Drept;'îţii", Ia care ,.popurus" aştepta rezultatul deliberărilor şe� li lor cu domnul. Cei mai însemnaţi erau cei apropiati de persoana domlluluÎ, curtenii corespunzători aulicilor sau palatinilor apuseni. ,.,Cu cît statele romîneşri se aşezară mai temeinic, cu atât, şi "prin imitaţia celor ce se petreceau în ţările vecine cu o orga­ n!lizare mai veche, se simţi nevoia de)l. se specializ a atribuţiile "sfetnicilor şi de <1 se infiinta dregătorii" 1;). Aşa banul e luat dela Unguri; logofătul e bizanrinul logorhervs. -c.aşi comisil şi .spat arul toi dela greei . vistiernicul, de origină bizantină, e prae­ f<'etus aerario ,. vornicul şi posrelnicnl==praefectus cubiculi sune luaţi de la slavi, se gilsesc în Croaţia / paharnicul=spincerna e nemtesc; stolnicul=spracfecrus rncnsae se găseşte la nrşi şi boerni , clucerul-=ruansionar+us se gâseşte la bulgari, ruşi şi boemi ; pâr­ clJabul ia ger'mani şi unguri; hatmanul dela poloni şi germani 1) I. flogcktn "Despre cnc.iii romîui" Bucur eş i 1903, passim �i H. HtJ5Ctti, op. cii., paS:iim. 2) L C. Fdi.tli, o». cit., p. 80. i:l) Pllillpp'ifl(',jJ. 33 4) :;ilitli, p, 01. ,,) JdDl1J. p. Si). G) Filitli, 0[1. c t., p. 87 [26] 26 P. CONSTANTINESCU-IASI -------------_ .. __ . __ ._-_.,.�-------_._--_ .. __ .-.-_!.._ .• -_ .. _--_ .. ----- .. _ .. --_ .. -------- (hauprman] ,. medeluicerul dela unguri, In unele documen.te sun" denumitl boieri moldoveni cu titlul de "l11arsca1cusu dat de PQ·" loni dela mareşalul francez J), Pe lângă curtcni. fiecare cneaz era obligat să presteze serviciu domnului; la orice ape! al acestuia trebuia S8 facă slujba de lăncer, suliţaş sau arcaş sau să !Ti� meară un locţiitor 2). Inainte de descălicare cnejii erau singurii conducători ai h'­ mînilor. pulveriza ţi în mici stărulete, ceia ce explică ră.ped.ea cucerire a Ardea/ului de unguri. "Sulpînirea lor era 111L,i Inul! o "dregătorie", semănînd pe departe CLI ce ia ce fran'.::ejii numeau // seigneurie", iar nemţii "Her:schaft" şi de care s'au dcposcdat în folosul voizozilor şi domni/ar După descălicare. starea boierilor se aseamănă mai mult cu a nobifilor germani şi frallceji din veacul XL Erau viguroşi şi războinici, dar brutali şi lipsiţi de culrură : îşi indeplineau serviciile cu credinld, cerind mereu de la tarani împlinirea datoriilor feodale. iar pe timpul domnilor s!�\bi sc'mho­ găţeau pe seama domnului şi a ţaranilor liherima·j ale, DCllwi" tarii se schimbau des, fiecare căutând S2t mai adauge sr:ipînirii sale sate şi moşii luate dela protivnici, Acelaş. proces caşin apus. "Ni.cl "o functie publică nu era căutară de cât ca mijloc de furt şi "de-a face bani. Totul se cumpăra şi se vindea, furtul 3::jtfe.l "organizat dădea naştere drepturilor celor mai abuzive" 3>, I Il scara fe uda lă mai mari de CÎt cneju veneau voivozi: ... De origină veche slavonă. voivodatul la rornlni ia o dcsvol­ rare proprie. Pe cînd la linii slavi rămîne un conducător de oaste, la ro mini el Întruneşte suveranitatea - "imperÎum" sau "dominiumJ/ din apus. Dreprurile 101' se exercitau in toate djc" recţiile : comandanţi supr erni militari, concentrau dăriic, Jmic' cau , puterea şi r,ltlgul erau ereditare. Nobiiimea feudale) dela romîni are două caractere specifice ale feudaJi!ăţii apusene : eri:}, ereditară şi militară, Voivozii "apar pe tot cuprinse! locuit dr' rornîni • în Ardeal, urmaşi ai 'vechilor duci, ei Împlinesc [uncţia de castelani ai regilor, dar se maghiari7ează în cele din urmă Pretutindeni sunt şefii "con federatii lor" de cneii, ale cărN ne.., Înţelegeri le judecă în timp de p�ce, iar in timp de rchboi �on- \ 1) .\ellopol.IstoJ ia HomÎllilot", JH, la;;;iI89f;' Il. '1 (;·fi. 2) L Boglbn edndatorinlc lJlilit�'i'e ale cl1ej IvI' şi lJ i',rilur m·,,J­ dovenh, Bucureşti, p. �), iJ) Darl�t) dela Chavallne în F. H05etli, 0['. ciI:, p. ,'36. [27] duc oştirea. 1) Cei dintăi voivozi cunoscuţi dincoace de !11l!Hţ'; sunt Lythuon (Lythovoi) �i Sene slau. pomeniţi în diploma It:\! Bela IV din 1247, şi pe care regele ungur ii Iasă neştirbiti 1ii drepturile lor. Erau vasali direct regelui, ceia ce explică cutc­ z.anţa unuia, simţindu-se puternic, de a se declara neatîn18'. C::ind ungurii pătrund mai adinc în Ardea.!, unii dinei se refu·> giează dincoace de munţi: Bogdan în . Moldova şi legendarul Negru Vodă în IVIlllll'enia; avind ca urmare înrcmeerea prin­ cipatelor. "Oriunde s'au aşezat, ei au continuat să rrăiascâ du "aceleaşi datini, în cadrele aceloraşi orgauizaţiuni cu cnc ii şi .,voevozi În frunte". Toţi nobilii erau privilegiati - chiar dac ă nu ca'n opus de privilegiaţ! -r-: , fie din drepturile mostenire. fie din favorurilc domneşti. A doua clasă privi!t:.I;iară era, caşi'u apus, cleru'. Din primele timpuri ale organizări Bisericii, clerul Înalt --- npi5� copii" -- şi rcpublicele monahale se bucurau de cea mai bu-r,:l stare materială. Domnii şi boierii şi ctitorii de alte categorii 52" ciale, înzestrau cu danil bogate mlllăsriri!e şi dioccse le . în \'C2� eurile Xl V şi X V -Iea unele m înăsriri aLI drcprur: suverane. Toţi meseriaşii aflaţi pe rcriroriul ml'năstire!or din Moldova n"1u voe să lucreze nici chiar ·,pentru·domn, ci "numai pentru clericii stăpîni; nici o autoritate domnească sau orăşenească nare V0.;,' să judece pe oamenii de pe teritoriul mÎIl{�stiresc. lYlin�bIjre,l moldovenească din această vreme se bucură de drcpthll ,,irnm,,= nis" din apus, sau, cum se zice .cu un. c uvinr rărărcsc. rarcan. ,,)­ Abia mai tirziu, dud autoritatea monarhică a domnului ::;c;nt�i'" reşte, drepturile feudale ale ru înăstiri lor se mai dş!uiră / toWş� puterea socială a clerului, bogată pc superioritatea matcrială v+ numai egumcnu] 111111,1stirei din Rădăuri primise dela Alexandru cel Bun drepturi de stăpînire a 50 sate in ţinutul Succvei - ,,­ mase nestingherită. Către sfirş:tul evului mediu apelr C0l11uIlde Cl! o bUI'ghe;:;� influentzL Oraşe apar la romîni inainte chiar dt'llIemeerea p.ri.';� cipatelcr cu aceiaşi organizaţie european,]. �,TÎrgoveţiiu şi "il'C'� g'ustorii" IlU trebue considerati ca nişte "cofoni pc moşii dOI,,' llcşti" -, cum Îi consideră d. r�'ilitti în tendinţa d=sale gen·eric;� J) r. Bogdan "OriginolQ voivoduiuJul la nOIllîui", l:\llcllrr�U 1\!(�2 �i 1. C. Fililli, arC cir,. pg. IOS-10D, 2) N Iorget ,,'sloria BiiC'licii" 1, Villeni de Munte 1908, p. 7G. [28] :28 P. CONSTANTINESCU-IASI �· __ ·_-�---�--'----�---·_· __ · __ ·_---- . 2 . _ de�a ,;dcval·or'îzau fcudalîslllul la r ornini. Ei sunt oameni liberi, cu drepturi străvechi. respectate de dornnide când s'au stabilit -ca suzerani ai principatelor. Şi dacă nu s'a putut desvofra o bUT�hezie puternică ca'n apus 1), se datoreşte condiţiilor ccono­ mice, care au Iipsir princi carele de superioritatea burgheziei ba: zată pe profcsiuni prea lucrati ve. Afară de scăderea rolului so­ eiaJ--je fapt pc timpul «statului modem» aurocrat şi cenrralizaror şi Comunele apusene perd purerea=-, toate celelalte raporturi ale oraşelor europene se regăsesc la rornini. Jntlucll(J fericit .. � a cruciatelor asupra d e svolrării oraşelor s'a resimtir şi'n principate. Corăbiile italienilor părrur;d p înă la Du­ nărc. iar mărfurile de aici trec prin ţinururile locuite de rornini spre Ungzlria, Polonia şi mai cI ep ar le. Dela Cetatea Aibă, Brăila 5.ii Giurgiu duceau drumuri pin?l la Danzig şi chiar în Anglia.: din Flandr'a prin Bohemia şi Ungaria se scoborau mărfurile prin Sibiu şi Braşov fa Brăda şi la mare, Teritoriu! rornînesc. intră in veacul X!f II1 sfera comertulul internaţional, condiţiile apariţiei oraşelor şi burgheziei sunt creiarev Irnporrul şi exportul erau foarte abundente /, se aduceau mărfuri din Anglia şi Franţa, ale căror etcnumiTi s'au localizat dup;] Ionerica rominească :). Oraşele s'au -creiat, caşi'n apus. prin aglomerările neg'uţitoreşti dela încrucişă­ rile drumurilor comerciale � populaţia are un caracter specific în prind-parc, ereroclrrâ. Saşi, unguri, Rerrnalli, slavi, greci, armeni, evrei au aicăturr de timpuriu masa tÎrgoveţi/or, Î;1 care se înfil= >H caz ,:i apoi şi rornînii ca negustori şi meseriaşi mai ales. Traditia inremeerci jvioldovei, redata de Necurai Costin 1), 31ninteş.te de oraşele Însemllate şi mult mai vechi ca statul mol� dovan: i3itia, deSCiJlic:i.r:l de nişte olari ruşi şi Suceava de cojo= cari unguri. Tot aşa de vechi sunt şi alte oraşe: Sireti ul, unde se'nfiinţead o episcopie catolică pe timpul lui Larclf, al doilea domn al Moldovii, pcrWll srrăinii de aici; Cîmpulul1gllC repuhlică veche de tarani moldoveni, ale căror priVilegii fiecare domn era obligat să le păstre:.e/ceia cc dovedeşte vechimea aşezării lor: HaficiuJ mic, Askii=torg şi BUadul, pomenite În documellte slave dill 'veacul XIII. r IlteresC1ntă e den�inirea' republicei birlădene. In 'Muntenia cel mai vechi oraş pare k fi Cl'mpu!ungul, liber, fără J) 1. C. Filitti, oj). cit. p. lOG 2) Idern, p. \JG şi 97 Înşirarea lor. 3) .Letopisc(ii", ed. 1\')giJlnicCRlIu, HJclIreşli 1872. [29] iMPĂRTIREA JSTOr�IEI ROJ\l\ÂNILOR __ ._�_. � __ , w� • __ � ·_· 29 I Q I ieg,:îturi cu domnia şi condus de un comite în fruntea unei or­ ganizaţii proprii ; Br�li1a şi Cetatea de Floci, porturi la Dunăre. Se parecă'n Moldova oraşele erau mai numeroase 'şi mai Tll;'­ ternice can Muntenia. In adevăr, pe cîndin I\?lulltenia se cunosc voivozi puternici, prin unirea cărora se 'ntemeia::iî un staei!! Moldova descălicărorul viile de aiurea şi nu se cunosc voivozi de importanţa celorlalţi. Pentru ca să fie mai si>;'l!!', BogdZlI1 n1llt:1 capitala dela Baia, oraş liber şi din străini, la RădJuţi, centru r ominesc din ţarani pe care-I putea stăpîni mai lesne. C,"lci Fe-­ nomenul petrecut III apus, lupta regilor cu oraşele pentrir a k: supune cenrralisrnuiui monarhie, avu loc, cu rnauifcsrări mai putin violente, şi la rornlui, p.: încetul domnul e CI tot stăpîn asupra oraşelor. Totuşi oraşele se bucură de multe drepturi şi privilegii, pe care documentele le'�u înregistrat. In hrisoavele CîmpulLlngului muntean domnul se leagă să păstreze vechile lor drepturi, largi şi variate. Orăşenii sunt 'scutiţi de găleată, sluibă domnească şi , de vamă pentru toate vin z ârile şi cumpărăturile ce vor să facă, să fie scutiţi de dări către slujbaşii domneşti; li se recunoaşte dreptul dcpropricrate. fără nici un amestec str{tili�căci se ştie că domnu! era considerat proprietarul Întregei ţări; au dreptul de judecată. Mai tîrziu şi pentru oraşele mai noi domnul trage sumedenie de foloase dela orăşeni; uneori cedează elin dreptu­ riie sale membrilor din familia sa sau rninăstlrelor. Petru Muşar cedează mamei sale. pentru călugării ei, venitul lIinterului oră­ şenesc". Organizatia oraşelor fu împrumutată din dPUS, Oraşul era condus de un şoltuz==achuhheis, ajutat de un consiliu de 6 sau ! 2 pîrgari =bi.irgeri; negustori i şi meseriaşi] erau organiza ţi 1 n asociaţii, bresle, conduse de-un staroste, corespunzător francc­ zulul IImaître". Aveau proprietăţi, pe care leadministrau conform drepturilor feodale ; aveau peceţile lor, poate şi clopot/ can apus. Primăriile din oraşele apusene aveai! un turn înalt, befrols, unde se aşeza clopotul, semnul puterei oraşului, iar mai târziu un ceasornic. In oraşele ro.n incşti prirnăriile n'au importanţa celor apuscne , totuşi se păStl'C3;,;i obiceiul turnurilor ClI ceasuri. Ba!1� dinus, călătorul invăţat dda J()-!6, afirmă c 'a văzut un turn CII ceas mare la Trei El'Cllhi din [aşi , ceas care maitîrziu fu murat la palaru] domnesc. [30] 30 P. CONSTANTINESCU-IAŞI ---- Cind senfiinţează principatele, capul statului este domnul, -:e păstrează şi titlul. de Voevo d, căci puterile voivozilor Sc3= cură. iar a domnului cresc pînii la aurocratism "Singur srăpinl­ t or" -- cei din Moldova intrebuintează pronumele "noi" după apusanul "nas' - puterile sale sunt nemăsurate i ele provin din cedarea drepturilor nobililor feudali, care altfel nu şi-ar fi pur u: menţine existenta la repetatele primejdii dinafară. După concep­ ;ia generală a evului mediu, domnul nu vedea în stat de cit proprietatea sa privată, singurul izvor al oricărui drept era pcr� s oana fui. El poate delega, CÎnd crede, părţi din puterea sa; el răspf;"tteşte pe cei credincioşi cu pămînturi alodiale. Principatele sunt conduse de dinastiiLine închegate în veacul XlII, În felul familiilor domnitoare apusene. Muşatinii din :\101dova şin deosebi Basarabii sunt 5/1 strînse relaţii cu apusul, -de unde irnprurnnr ă practici suz erane ce dau o strălucire dcose­ ,j)ită curţii lor. Descoperirile recente dela Curtea de Argeş, au scos la iveală dovezi uimitoare în această privinţă. După d. G. -B::ătiallll aceste descoperiri e vcacă existenţa nu numai a unei curţi Fastuoase apropiată de moravurile occidentale, dar şi a lI; nei clase nobile ,,\!ivant de la grande vie. internationale de fe� orlaliree europeenne ". '> Un rablou sintetic al evoluţiei statului rornîn îl reprezintă biserica DO!11nească, de fapt un strălucit mo­ menr al artei bizantirne. Princi"ateie romineşri erau pe atunci punctul de Încrucişare al marilor drumuri de civilizaţie, a lurnei . greco:slave şi a lumii ac ciden tale. Pri n aceste descoperiri s' el II zdruncinat multe din părerile mai vechi asupra înfiinţării sraruh j rorninesc. D=/ Iorga vorbind despre vechile constituţii afirmă ca i s'a zguduit părerea că "stan;! nostru s'a Întemeiat pe baze ţărăneşti", de oarece e evident că rr stăpînitorul dela Argeş din ,,133°, dacă se îmbrăca aşa nu ,era un mare ţaran ... Prin urmare .,existA o dinastie şi'n jurul ei 'o clasă srăp îuir oare ". �> Si Mol­ dova are un "Sr. Dcnis" al \,ei - aşa botează d Brărianu Curtea de Ar�'q -, Rădăuţii, vechea capitală a lui Bogdan şi primilor Muşatini, toţi Îngropaţi in biserica fostă catedrală. Mor� mintele de aci n'au fost încă cercetate. nu ştim ce surprize ne rezervă viitorul. \ 1) ., Les fouillcs d , Curtea de Al"geş" În "'1evu<,, arcl1cologL{uc" 1921, p. 1-23. 2) ,Istoricul Consliluţei rc.mîacşti'· In "No;m Constitulie a Ro­ ll1îuiei, Bucllre�ti 1\)22, p. \J. I I ! r [31] î \WĂWPREA ISTORIEI ROMÂNILOR ------------------_.--._----- 31 Domnii romini erau în strînse legMuri de rubedcnie cu ca­ sele domnitoare europene, din primite timpuri. Fiica lui Aiex", .andru Basarab se mărită cu ducele de Oppeln din dinastia po­ ;"l'Ilă,. lVluşarinii sencuscresc cu mîndra familie a Iagelonilor; voivozii din Ardeal îşi dau, fetele după Alexandru rei Bun sau ,':'\lexandru Basarab; şi mai frecvente sunt înrudirele cu despoţii �irbi şi bulgari dela sudul Dun8rii. Legăturile de sîllge erau o= *,işnuirc Între toate marile farnilii fecdale . de unde şi pretenţiile -Iornnilor re.mini de-a se trage din strămoşi glorioşi. D�I Iorga­ ,după ce afirmă Cel noi n'am avut elemente Feudale O --- merge "ină acolo, în Cir crede CCl la rornîni s'a păstrat amintirea Împa= arului roman, de oarece cuvîntul Do III Il, păstrat pentru capul sratului. înseamnă imparat. Posesiunile teritoriale şi schimbările de cetăţi, nenumărate .vri petrecute în decursul istoriei medievale şi moderne, se repetă şi la rornini. Domnii r01l1ÎI1i au avut posesiuni În Ardeal dela regii unguri, care se considerau suzer anii celor dintăi. Ştefan .căpăr ă dela Mariaş cetăţile de Baltă şi Ciceiul ; la care Petru RarE'? adaugă Bistriţa şi Ungu(aşul; Petru Musaţ şi Alexan; -lru cel Bun primesc În stăpînire Pocutia dela regii Poloniei, Domnii l'vlunteniei din primele timpuri au fost stăpîni în ţara ,Jlrului: Fagaraşul şi Ărnlasul, în banatul Severillului Şi ţara daţegu!ui; primii voievozi au fost vasalii cavalerilor Ioaniţi şi T euroni. cărora li se dau posesiuni în locurile romineşri. Mai .îrziu ei mai capătă cetăţile Vinţul de jos şi Vurperul, Radu J.ela Afumaţi face un schimb Cu re!\ele Ungariei cedindu-i eera­ �ea Pocna,'j depe valea Argeşului, Turcii şi-au asigurat suzcra­ .iiratea primind stăpînire pe mai toate cetăţile Dunării chiar dela .nceputul Juchlnăn! principatelor. Giurgiul, Severinul, Brăila cad .ncă de pe vremea lui Mircea; insuşi Ştefan perde Chilia şi �=etatca AIbă; prin greşala lui Petru Rareş se perde Tig-hina şi :ntreg sudul Basarabiei; Alexandru Lăpuşneanu dărîma din 01'= -Jinul turcilor Honnul, transformat in raia. Ştefan obţinuse nu .iumai cele două cetăţi ardelene, ci şi drepturi de suzeranitate a­ supra secui lor, singurii aliaţi care-i dau ajutor la RacIJova. După moartea lui Matiaş, Ştefan Încheind o inţelegere cu împăratul :YlaximiJian pentru a=l ajuta să obţie tronul Ungariei, împăratul ii cedează dreptul de a primi jurămîntul de credinţă din partea Ardelenilor. Prerenţiile suzerane ale vechilor bulgari, ale bjzan­ 'inilol', dar mai .ales ale re cu năvălirile, naşterea poporului romîn şi democraţia ţărăn�ască din munţi; 2> perioada feodală a cnezatelor şi voivodarelor cu dife­ renţierea socială şi formarea primelor statc+-veacurlle IX-XIII; şi 3> decadenta puterei Feudale, Întronarea principatelor monar­ hice şi libere, bazate pe ţărănime prosperă-s-veacurile XIII - XVI. �P. Co nst antiries cu-Iaş! '" \ [35] IV �-Pribeuia lui ·Constantin Vodă Şerban� 1) Până la. ma.sîlfrea lui Mihnea-Vodă. Intorcându-se din campania nenorocită din Polonia Râ­ koczy avea a da socoteală staturilor ardelene despre rezultatul expediţie! sale. Oricât de mare era influenţa sa în Ardeal şi oricât de scumpă Ungurilor persoana sar nenorocirile ce căzură asupra Ardealului prin perderea Întregei oştiri în Polonia şi mai ales prin acele nenorociri pe cari avea se le aducă o invazie tur­ caască, au dus populaţia ardeleană la disperare. Căci era �ădit lucru că Turcii nu vor tolera mai departe pe tronul Ardea!ului un "hain" care a adus des ordine în ţările împăratului şi vor 'căuta a,,1 înlocui cu - ori ce preţ. Acest lucru l'au Înţeles sta­ turile ardelene şi în adunarea dela Gherla 1) dela sfârşitul anului 1657 Rakoczy şi-a văzut compromisă şi din această parte situa= ţi unea. Spre CI produce o diversiune în adunare, atunci când se discuta şi chestiunea răscumpărării prinşilor În Polonia, Râkoczv aruncă vina acestei campanii nenorocite asupra lui Ioan Kerne­ ny , captiv acum la Tătari. Răspunsul nobililor că nu Kemeny CI dorit a purta pe cap coroana Poloniei i-a arătat lui Râkoczv drumul ce-I are de urmat. Intre timp Poarta Îşi spune şi ea pă­ ferea asupra craiului : "Intocmai cum apa ploată odată de sus nu se mai întoarce Înapoi tot atât de puţin mai e cu putinţă iertarea lui Râkoczy". 2) Un ciauş este trimis în Ardeal cu Of: dine împărăteşti care soseşte odată cu deschiderea clietei dela ·8ălgrad (1657). Odată cu el soseşte şi scrisoarea lui Ioan l<.emeny prin care sfătuia staturile să mazîlească pe Râkoczy spre a cruta ţara de navala Turcilor. Pentru a nu pustii Ardea; lui Turcii cereau: 1) Să se aleag-ă un nou principe în locul lui Râkoczy iar el împreună cu Gheorghe Ştefan şi Constantin Şerban să fie extrădaţ i POftei sau ei de bună voie să părăsească Ardealul. Cererea de extrădare era făcută în baza capirulaţici ]) Sincai, III 69, 2) Hur rnuzuch! Frag. III,29C" [36] 36 N, C. BEJENARU încheiată de sultanul Suleiman cu Ardelenii prin care se prevedea că ori ce. boier moldovean sau muntean care se refugiază în Ardeal să fie extradat Porţii; tot prin această capi rulaţie se prevedea că Principele Ardealului .nu poate întreţine legaturi şi purta războiu cu principii străini fără învoirea Porţii, Cu toate ordinele T urcllor Râkoczy nu se gândea la pierderea domniei. Dacă va fj avut multi protivnici in adunare nu se poate admite că nu avea şi destui partisani În ţară .. pe care să se bazeze. Aşa să explică faptul că adunarea de la Bălgrad neîndrăsnind să-I Înlăture .il convinge să se lase singur de domnie "pentru mântuirea ţării şi a sau rezervân­ du-şi dreptul la tron dacă reuşeşte să se Împace cu Poarta. 1) De abea este instalat în locul sau Francisc Rhedei şi, în nordul Ardeaiului unde Râkoczv avea multi partizani şi unde se rerră­ sese fa moşiile sale, se produc semne de nelinişte. Mama lui, Suzana Lorantf Începu a strânge ostaşi în Ungaria, pe seama fiului ei iar Răkoczv Însuşi ceru celor din Boroş lnău. Oradea Mare şi Gherla să-i jure credinţă. Intenţiunea sa era de-aş! relua tronul şi a-I menţine cu forţa in contra oricui. Intrade­ văr în 27 Ianuarie 1658 Rakoczy mergând la Mediaş unde se întrunise Dieta, sileşte pe cei adunaţi sa-I recunoască iarăşi prinţ al Ardealului 2). Hotărârea lui Râkoczy de a deschide lupta cu Turcii 3) se datoreşte faptului cii aceştia În nici un chip nu voiau să audă de iertarea lui şi nici nu aprobau ca el să 10'''' cuiască mai departe în Ardeal. Pe cine se baza Râkoczy când deschidea ostilităţile cu Turcii? Din toate părţile era inconjnrat de duşmani, Polonia nu-i era prietenă, împăratul căruia îi trimise înştiinţare despre a doua lui domnie şi-i ceruse aiutor În cazul unui războiu cu Turcii, avea de răsbunat contra sa vechile duşmănii; Î; rămâne au numai cei doi domni rom;Înidin principate dintre cari pe Gheorghe Ştefan, deocamdată, nu putea conta Întru cât mazîlirea lui nu se produsese odată cu a lrV Constantin Şerban, Desigur că încercările acestuia de a-şi menţine domnia prin intermediul lui Uzun Ali Be1U -J) vor fi ajuns l(l urechea craiului; dar situ- 1) Şincai III, 70. 2) Galeaszo ap, Şincai III 71. Des Noyers, op. cit. scrisoarea din 1:)· Aprilie 1658" _ 3) Hurrnazakl. noe. V2 pag: 42. 4) Miron Costin în Kogălniceanu 356 = ediţia Bal'vinski 1&3, [37] PRIBEGIA LUI CONSTANTIN VODA ŞERBAN 37 3\i.l sa era de aşa natură Încât nu-i mai putea trimite ordine să-] urmeze aşa cum făcuse cu prilejul campaniei din Polonia. Pe Constantin Şerban Râkoczy s'a sprijinit dela Început. In dieta dcla Mediaş când Râkoczy este recunoscut din nou principe al Ardealului sosise şi soli dela domnul Munteniei aducând căni prin care Constantin Vodă Îndeamnă pe Ardeleni să ţină ali­ anţă cea veche ClI dânsul şi totodată adresa mustrări staturilor pentrucă maziliseră pe Rakoczi şi-le îndemna să asculte mai de: parte de "craiul" adevărat. 1> Aceste scrisori ale domnului muntean şi=au' făcut efectul lor În favoarea craiului ; ele explică cÎn bună parte hot ărârea srarurilor de a recunoaşte pe Râkoczy cu roate că ştiau că prin aceasta vor aduce năvala Turcilor şi Tă­ tarilor acasă la ei. Poarta nu voia să ştie Însă de reîntoarcerea lui Rakoczy ; ea voia numai decât extradare a lui şi a celor doi Domni români, masîliţi dela scaunele lor. Ameninţări de pierzania ţării veniră sraturilor ardelene dela vizirul din Buda şi dela Paşa de Sillsrra. Aceste ameninţări siliră pe Rakoczv să adune Dieta la Bălgrad, care Îi ceru iarăşi să se lase de conducerea Ardealului spre a feri ţara de invazie. La ameninţările Turcilor şi la cererea Die­ tei. Râl;oczy răspunde Porţii cu provocări mai mari. Solul turcesc care aduce steagul lui Francisc Rhedei este prins şi pus la în- chisoarc ceiace întărâră şi mai mult mânia turcească. Tot aşa păţiră şi sloi! vizir ului din Buda. Şi în alt chip Însă Râkoczy mai provocă Poarta. Anume domnul din Moldova, Gheorghe Ghica care d"in },.hrtie înlocuîa pe Gheorghe Ştefan, era un devotat partizan al Turcilor şi din această cauză, rău văzut de Râkoczy. Astfel domnul pribeag al :?\lo1dovei este Îndemnat şi ajutat ele "Craiu'" spre a-şi relua domnia, In Mai 1658 Gheorghe Ştefan scria din Ardeal lui Ghica şi fiului său somâudu-i să nu mai întcţească pe Turci contra lui, '2) iar 1 n Iunie se produce expediţia sa asupra Moldovei. Intârzierea ruazîlici lui Gheorghe Ştdan se datora cum am mai văzut in= ccrcărilor lui Uzun Ali Belu de a-l scapa, dar mai ales prie-: .reniei ce fostul domn al Moldovei o avea Cu Sefer Gazi, vizirul ha- nului TJtarilor care spera să-i poată reda domnia. lntrând ÎIl ţară cu 1) Frunk în Şincai, 71. 2} 011. Ghibăuescu, Articolul despre Grigore Ghica Vodă În' Arhiva Auul 1 nol. . [38] 38 N. C. BEJENARU ajutor unguresc-pe la Trotuş probabil-s'a Îndreptat spre Siret 1) aşteptând alăturarea lângă oastea sa" a ţării Întregi. Lupta Între osta-: şii credincioşi lui Ghica şi trupele năvălitoare s'a dat la Strunga �j în ţinutul Romanului.Oastea era astfel araniată încât opunerea Tă­ tarilor contra lui Gheorghe Ştefan să fie numai de formă În, ochii Turcilor. Şerim Bei Însărcinat de han vine cu JOO de ostaşi in Mol­ dova, dar nici nu-i bagă pe toţi În luptă ci pune în linie de bătae mI= maiioo. Cu toate acestea, donrnnul rnazil care se aştepta la un­ sprijin pe faţă al Tătarilor nu poate rezista şi se-retrage peste munţi în Ardeal il) unde Constantin Vodă şi Rakoczv se pregă­ tea de rezistenţa în vederea războiului celui mare pc care T ur­ cii aveau să-I aducă În Ardeal. In aceste Împrejurări Viziru! Mahomed Kopril! şt-a dat socoteală că nu va fi linişte În ţările dela Dunăre cătă vreme va rămâne IHkoczy În Ardea!. 4) Se impunea un războiu de pedepsire atât a hainului celui mare cât şi a populaţiei care nu se putea hotâri să-I Înlăture de bună voe. ") Poiitlca urmată de Râlwczy În aceste vremuri de primejdie nu Însemnează totuşi o linie dreaptă de conduită. Crezând că poate specula resentimentele imperlalllor contra Turcilor trimite pe Gavriil Keovari la împăratul Lcopold după ajutor făgăduin� du-i îu aoelaş timp cedarea Inăului ; cu toate aceste el încă mai intenţiona ca prin uneltiri la Turci să -se facă iertat de aceştia. La Portă se lovea totdeauna de îndâriirea marelui Vi;cir '5>. Aşa se explică Împrejurarea că Împăratul deşi i-a promis ajutor to=­ nrşi nu 1=a trimis răspuns despre aceasta ÎI! scris ternându-se ca nu cumva Râkoczy să trimită scrisorile la Turci spre a provoca un războiu Între cele două puteri, şi a distruge astfel pe Turci de la războiul contra Ardealului. In acelaş timp Rakoczy făcea totul spre a-şi menţine situaţia Sa preponderenţă asupra Munteniei. Aici domnea Mihnea Vodă care Îndată după instalarea sa pe tron dăduse făgăduicli crcş- 1) Miron Costin, 38 = ed }Barwinski, ::'89 ; Iorga Socotelile Bra, sovului, 1902. \ 2) Kr aus în Fontes, 1 312 unde �i se spune că lupta s'a dat la Sărea lângă Buhlu i. . , 3) Des Noyers, 44A. \ 1) Iorga. Studii şi Doc. IV, Rnpoi-tul olandez din 17 Aprilie 11)58 . .. 5) Hurmuzaki, Doc. VoL V?, 4'1, (i) Des N oyer s ·125, [39] tinilor şi pusese şi pe bcerii lui să facă acealaş lucru. 1> Ra­ koczv trimise la el un sol spre a se convinge de cele promise şi de a le statornici printr' o învoială. 2) . Purtarea noului domn al 'Ţării Româneşti pe care Turcii îl înstalaseră pe tron B) ne apare bizară iudecând faptele Ia sU"c prafaţa lor fără a cerceta şi cauzele cari au provocat' o. Altfel ea ne apare logică şi în concordanţă cu anumite planuri mai dinainte stabilite. Cât fusese la Constantinopol ca pretendent dusese :0 viaţă de intrigi şi plină de urnilinţi spre a se face iubit de cei ce-I puteau pune pe scaunul domnesc. Pentru a da dovezi de credinţă acelora, el se turcise dându-le astfel dovada de cea mai mare credinţă. De aceia Mahomed Kiupruliul Vtzirul nu cruţă nici un sacrificiu pentru instalarea lui pe tronul Munteniei. Aceste semne de prietenie către Turci continuară şi după suirea sa pe tron, aşa că Tara Românească cunoscu pentru prima oară în istoria ei, incoronarea unui domn ClI scufia ieni­ cerilor, ceremonie pe care o săvârşi Patriarhul de Antiochia. Macarie ce se găsea şi pe această vreme În ţara românească. J> Suit însă pe tronul Ţ Şi în ţara îşi arată sentimentele sale pentru creştini. La Duminica Floriilor din anul 1658 el duse de frâu calul mitropolitului împrejurul Bucureştilor iar când mi" tropolia Începută de Constantin Vodă 0) fu terminată şi trebuia SZ! fie târnosită, el Îndeplini această slujbă după toate formele pre- J) Mon, Hung. I-Iisl. Diplomataria XYIII, 73. 2) Galeaszo ap. Şincai III 73. 3) Pentru oriuinea lui Mihneaa se vedea: Cr onicele Tării în Mag. I. 316 şi IV ;)46, Hutmuznki Dac. \'� 42, Fr agmentcIll. 2�)7 Iorga, Socotelilc Brasovului 211. ' 4) Paul de Ale», op , cit. 2J1-2, 5) Hucmuzaki Fragmente lll, 20fic 6) Crouicele Ţăr-i în Ma:gc 1 şi 1 V cf, Lc QLlien, Oriens Christia­ nus Tom [11, Paris 17::,0. [40] 40. N. C. BEJENARU văzute În canoane. Indată după instalarea sa În scaun r�chenl� împrejurul lui toată armata dorobănţească ceiace făcu să dea de bănuit boierilor asupra inrenţilor sale. ,) O alianţă cu 1 rnperialii şi cu Ardealul, trebuia să urmeze egăturilor ce am văzut că le avea cu aceştia mai ales acum când T urcii se pregăteau pentru apropiata expediţie de pedepsire a Ardealului. Aceasta o vroia noul "Mihail Vodă" care-şi lu­ ase acest nume Încă dela urcarea sa În scaun. Adunând boerii şi arrn rra el le vorbi de planurile sale, care îi Înspăimântă pe aceştia. Atât armata cât şi boerii cărora el li dă ordinul de a merge la munte spre a se uni cu Rakoczv nu se supun ci pleacă unii la Pasa de Silistra alţii Ia hanul Tătarilor care intrase în Ivluntenia şi aştepta unirea cu Turcii spre a porni În Ardeal. �> Lovitura ce se pregătea T urcilor de către .Mihnea, cel ce fusese T urc la Constantinopol prieten devotat al acestora părea de necrezut si aşa se explică că el avu curajul pe de altă parte, să meargă la aceiaşi stăpâni unde Îşi arată nevinovăţia sa şi a-= runcă toată vina acţiunii ce voia s'o întreprindă. în spatele bo­ erilor care-I spuseseră Turcilor. Aci banii daţi lui Kadir Paşa cărulasi vorbi şi de trecutul său de credinţă Turcilor pe când era la Constantinopol făcu pe aceştia să-I creadă nevinovat şi să-l dea voe să pedepsească cu moarte pe boerii care-I părăsi= seră. Au fost ornorăţi astfel Vistierul Pârvul Vlădescul, Aga' Preda Bârsescul. Istrate şi Preda Brâncoveanu. De pe lista' proscrişjlor au scăpat numai Constantin Cantacuzino Posrelnieul şi ginerile său Pană Filipescu cari se refugiară în Ardeal. :l> Astfel din oastea de pedeapsă a Turcilor contra Ardealului trebui să facă parte şi lvIihnea. Armatele turcotătare ajutate de contigente muntene şi moldovene - după unele isvoare trupele năvălitoare se compuneau din 80.000 de Tătari 12000 Cazaci 9000 Munteni EOOO lvloldovelli şi 12000 Turci 4) trecută În August munţii prădând în rncd Îngrozitor. Peste 60.000 de oameni alt dus Tărarf în robie veşnică. Alba Iulia capitala principatului a fost arsă şi hanul privind spectacolul nu s'a îndepărtat până 1) Scrisoarea călugărului ILJi\�t1acoll!'1 În Hu rmuzuki it pag. 2'j5. 2) Cronicrle 'prii ÎIl Mag. I �20-1, LV 318-9, l lurmuzuki IX! la ::;1 Gel. 1659 MOD. Com. Tr'ans, Xll p. 60 ş i urm, �illcai 1Il, 121. 3) Mon. Com. Tl' -Constantin Şerban şi Gheorghe Ştefan, fie vii sau morţi.l> Primind aceste condiţii îşi Începea domnia Acaţiu Barcasai ") care, la t Octombrie era ales print G). era confirmat Îndată de Turci şi pentru sprijinirea căruia se daci ordine hanului, pasalelor dela graniţe precum şi domnilor din :ivloldova şi Tara Românească. Domnia aceasta Începea Însă sub rele auspicii: Din Un­ garia unde se refugiase, Râkoczy ameninţa iarăşi cu năvala în Ardeal şi cerea de astă dată sprijin efecti v împăratului creştin. ) Pentru a complica lucr urile, îrnpreuoă cu dânsul mai erau şi Constantin Şerban care cerea ajutor de la Suedezi şi de la Pc­ loni chiar ") precum şi Gheorghe Ştefan ale cărui legături ClI -Cazacii nu fuseseră de loc întrerupte.La Începutul anului următor fratele fostului domn moldovenesc mergea fa Cazaci pentru a aranja lucrurile cu aceştia. In loc de ostaşii ceruţi, la curtea imperială Râkccz y gă� scşte numai propuneri de a-l susţine dip lornariceşte pe lângă 1) Hn rmu zaki Fraumunto III 307, 1)0s Noyers, 4f)7. 2) Fuudgniben, (Kc mauv) Il 141, lorgo. Socotelile Braşuvului. <:Il llu rrn uz ak i, Doc. V, ol--;!, IX' 10;)-8. 4) 1. .Lupaş, ACH\iu Bucsai, pr.i.rce pele Ard ealului In An. Acad Ham. 5) Hur-muzukl, r;:rilg. 111307; Guleuzzo Ap. Şincai Ill, 74. şi Mon • Com, 'I'ra u s. :,11 60 si urm . (i) 'I'rausuhenf'el s, D. F. 0[>. cit. la anul 1658. 7) Ibidem. 13) Şincui, 71. [42] 42 N. C. BEJENARU Poartă. Astfel ambasadorul german dela Constantinopol încercă să vorbească Vizirului în favoarea ·Iui Rakoczy dar replica aceluia. Ilu"i lăsă nici o speranţă: "Dacă Turcii din lume ar muri până la unul singur, acest singur turc ar duce războiul pe viaţă şi pe moarte contra lui Râkoczv" [) In desperarea sa Rakoczy se a­ dresa şi Veneţienilcr.P) dar văzând că nici aci nu merge se ho­ tăripentrtr o supremă încercare: să-şi reia în stăpânire Ardea= lui unde să se menţie chiar contra fostului său Suzeran. 3) In zo Februarie se ştia în lagărul palon că Răf,oczy a rri­ mis un sol la Constantinopol spre a se interesa de afacerile turceşti din Asia Mică mai 'Înainte de a-şl aduce la îndeplinire planurile sale. ") De abea În zo August 1659 el vestea guver­ natorului Caşoviei că a sosit iarăşi în ţară chemat de toată lumea. Intrarea lui Rakoczy În Ardeal se datoreşte şi faptului că Turci nu rezolvaseră conflictul asiatic şi mai aveau de lucru şi cu prădă­ ciunile Cazacilor pe mare. De astă dată sprijinul efectiv a lui Mihneacra asizurarCraiului. O neînţelegere a acestuia cu pa şa Hidir de Silistra, când domnul Ţării Româneşti se zice că fu pălmuit pentru o necuviinţă la adresa Paşei, grăbi desnoclământul. C,). Refăcându-şi armata în maiorirare din Seimeni, Îşi pregăti răs: bunarea şi contra Turcilor şi contra boeriior cari îl pârâu la Poartă. Marele Vornic, spatarul mare, Vel Clucerul Diic((l, Vej Stolnicul, Danciul Posrelnicul. Marele Comis şi alţi mulţi beeri . fură sugruma ţi în Târgovişte şi aruncaţi în sunetul tabulhanalei, ÎI) mâinele ostaşilor care îi aşteptau şi care-I măcelăriră arun­ câdule trupurile În gunoiu iar pe iupânese În temniţe !). Urmă după aceia măcelul Turcilor din ţară cari. adunaţi la un ospăţ sunt măcelăriţi de oştire .. Apoi trupele se îndreprară spre Dunăre lovind Brăila şi Giurgiu! şi prinz ând pe paşa de SilistraiJ bătu şi-l răni răsbnnând astfel ofensa ce i-o adusese lui Mihnea mai Înainte. ') După aceste isprăvi despre cari el singur spune că "din mulţii principi creştini cari s'au luptat des= 1) Ilu r muz.aki op.ciL lll, 308. 2) Hurruuza ki, Doc. lXl, 10'l·-B; 119-21 SziLtg)'i op, cit. 11 G19,-:.w. 3) Mon. (oru 'I'raus, ,\t! ;)38, 4) Des Noyers. scrisoarea din 2'p Februarie. 16;19, 5) Hammer, op. cit. 1I,7i. \ (j) CronÎeele Tarii în Mag. Tom.' 1 fii IV: Kraus, Joc. cii. 382-85 HUl'muzald Doc .. \1 la 31 UeL JCiti!) şi V� pllg. GG. lIn afară dc 'Tonicele Tării mai vbi si: HUfmllUdn Dac. VI la '20 Oct. lti5!) pag. f)G V3, la 30 Sept şi 10 Oct. '1659 şi IXI asemenca flm­ muz:l.ki LOC. 1 Supl. I pag. 245 set isoal'ca călugărului Ibignacollrt. [43] PRlBEGIA LUI CONSTANTIN VODĂ SERBAN 43; . , chis cu Turcii nici unul n'au făcut cât am Făcut noi În scurt",!): - el trimite Îl1 Ardeal ° solie compusă din Mitropolitul Ignatie şi din marele logofăt Radu spre a cere lui Rakoczv susţinerea. sa şi părăsirea lui Constantin Vodă. Spre a susţine această ce ... rere a lui Mihnea era În Ardeal acum şi Ioan Kcmenv scăpat din robia tărărască prin .stăruinţele lui Mihnea Vodă. :3) In dieta; dela Osorhei se prezenta Kemeny cerând celor prezenţi supu­ nere către vechiul şi adevăratulCraiu, care din Septembrie în­ trase în Ardeal H) ceiace dieta Îngădui. In 29 Sept. 1659 el intra În" Tg. Mureşului având lângă el pe Constantin Şerban, şi urmat­ de o mulţime de 5000 ostaşi. 1) Aceşti ostaşi Râkoczv Îi adu: nasc pe lângă Tisa iar Constantin Şerban îi adunase cu pla= tă în ţările împăratului Leopold. Intrunindu-se dieta la Târgu! lvlureşului În 8 Oct. 1659 IHkoczy este confirmat a treia oară principe al Ardealului în locul lui Barcsai care Întovârăşit de câţiva credincioşi se retrase la paşa de Temişoara. 0) Intrarea ce= for doi principi în Târg. Mureşului nu s'a făcutfără oarecarepompă ceia ce denotă că ei priveau situaţia cu optimism. In fruntea' trupelor şi în suntele muzicelor mergea Râkoczy având de-a dreapta pe Constantin Şerban iar Înapoia lor urmau oştile G) S". fi fost această veselie a celor doi principi în legătură cu oarecari promisiuni de ajutor făcute de imperiali? La 1 Oct. soseşte dele­ gaţia munteană prin care Mihneafăcea cunoscut lui Rcîkoc�y re", voita sa contra Turcilor şizi cerea sprijinul. 7) Revolta lui Mihnea pricinui o deosebită bucurie lui Rakoczy dar .ii incurca planurile în ceiace priveşte soarta lui Constantin. Căci necesităţile îi impuneau o înţălegere Cli Mihnca care se şi făcu la 4· Oct. ti) iar la 6 înţelegerea făcură era iurată În bise­ rică. !I) Pentru a nu se produce spărtura între cei 3 principi se cereau sacrificii. Mihail Mikeş fu Însărcinat de Râkoczy ca s grupul slav VI' în mit În cuvinte -ca . ibovnlc-ibomnic, duhovnic-duhornnic, ispravnic-ispramnic, pivnlţăpimniţă. glavnic-glamnic etc. Numai fiindcă nu cunoşteau datele Slavisticei au putut susţine dânşii aeeasta. Ci datele accs­ tei ştiinţe ne arată că chiar limbile slave, bulgara în deosebi .. au prefăcut pe VI! în mn , aşa că acele cuvinte au venit În limba noastră chiar de la Slavi "aşa cum le vedem şi astăzi, cu acel fonetism 111/1 care e propriu 'sIavonesc iar nu român" întrInsele. Aceste 2 principii care e propriu slavonesc iar nu român» Într; Însele. Pe aceeaşi cale a acelor două principii mergând, deseori am arătat şi În această Arhivă, că multe cuvinte sau forme slave din limba română, pe cari filologii noştri le socotesc pro­ priu româneşti din pricină că nu cunosc datele Slavisticei, sunt în realitate chiar slavoneşti, Confirmarea acestui principiu o face Întregul studiu, ce public in revistă sub titlul: ,Naş/crea ilfdi'­ �icflfa(ită!ii (imfiii române şi e(cmcntu( slav. Jar deosebit de acesta, am mai adus uneori şi alte exemple în sprijinirea realităţii acestor principii. Aşa în Arliiva, XXXI, 2, p. 147=150 vorbind de cuvintele greşit interpretate de toţi filologii noştri: Zdrăilă şinărav arăt că ci la cel dintâi şi ă la al doilea sunt introduse de Slavi iar nu de Români, cum au crezut dânsii sau ; Arhiva, XXXII, 1, p. 60, unde arăt aceleaşi greşeli, din necunoaşterea Slavlsticel. la înţelegerea formelor româneşti vechi JazeI' şi Iezer. Iar in Arii/va, XXXII, 3-4, p. 296 arăt că, din aceeaşi pricină. filologii noştri au crezut că cuv. Avgar din legendele noastre bisericeşti a fost format de limba română pe terenul ei din grec sau slav Abgar, pe când Slavlstica docurnentează că acest cu" vânt e făcut cu u în loc de fi deja de Sârbi În sec. XVI. Aceste două principii, pe cari de altfel le-am mai confirmat şi prin alte articole ale Arliiv(J/, vreau să le mai învederez acum, confirmându-le, şi prin cuvintele rom. 1/llllţăIJ1(Jsc, stup, z uora» ; altă dată le voi mai Întări prin alte exemple. Rom. mulţămesc Al. Pihlippide, în cartea sa Istoria {/JJ/5ii române, Iaşi 1894, p. 89, crede că cuv. rom. nur/rdmesc, trecut prin JJ1ulţă­ nesc, s-a format de către limba română din cuvintele multi ani fără nici o legătură cu alte limbi streine si că numai' limba noastră i-a «srrârntat conţinutul» : din «mulţi ani», cum avea în" [48] 48 ILIE BĂRBULESCU ţelesul la orrgrnea sa cuvântul, srrâmtându-l, apoi, În înţeles de "mulţămesc". Aceeaşi idee o au, de altfel, toţi filologii de asrăzi, aşa e s. ex. şi in Dicţ/ott arut perman-romdn al lui Tiktin, în Dicţ/onar uniaersat, al lui Lazăr Şăineanu etc. De cât datele Slavisticei arată că lucrul nu stă chiar aşa, ci că cuvântul În forrna-i originară de "mulţi ani" sau numai "mulţămesc" .se va fi format dupa !1Iod('( slav (o calcare) şi ca. tot după slavoneşre îşi are şi intelesul cel «strâmt» de «multă­ mese». O calcate sau traducere în româneşte, aşa cum noi am mai tradus şi avem, azi chiar, În limba poporană, cuv. cun/tură din sudslav ocistclttje, «unt-de-lemn» din sud-slav, paleosl. mas/o c(revel1oe etc. Deja în a. 1880, Leskien publică, în Arcli/v Itir S(ovi5che Plil/o(og/e, IV, p, 51), ° notă în care atrage atenţia că limba bulgărească arc, chiar În poezille-i poporane de astăzi, verbul spo/aoaciî; cu Înţelesul de "danken". E tocmai rom, «multă­ mese». Mai spune apoi Leskien acolo şi : că acel cuv. bulgăresc se află. ClI acest Înţeles, deja înIirnba din Catehisrnul Bulgarilor din Transilvania, scris la Începutul veacului al X[X aci. Despre aceşti Bulgari Miklosich susţine că sunt resturi din vechii B111� gari ai vremii lui Iordanes (sec. VI),. azi însă, În deosebi după cercetările bulgarului Miletic, scrise bulgăreşte, se admite numai: că acei Bulgari cari au scris ace! cate chism sunt resturi din ca .. loniile bulgare trecute din Bulgaria răsăriteană în Transilvania prin sec. XlIII). In orice caz, deci. cuvântul bulg. soo/auatsî; cu sens de «dankens=e mulţârnesc se află În limba bulgărească deja cel pu­ ţin În sec. XIII, din momentul ce el e chiar În poezia poperonel de astăzi şi de oarece Bulgarii din Transilvania vor fi trecut cu el în sec, XIII din Bulgara răsărireană acolo, Dar CUlT. spo(vo(ti) nu�i altceva, spunea chiar Leskien, de: cât reproducerea formulei gt'eceşti [:1<; no'uet {III pronunţată «'spolaiti» şi care Înseamnă greceşte "la mulţi ani". De aci au format Bulgarii verbul «spolavactl)». care, chiar (o e/, şi-a '«strâmtat» mai apoi înţelesul îl\: danken=smultămesc. Deşi, se poate ca să fi format cuvântul slav din greceşte mai Întâi, limba rusească, prin contactul Grecilor cu Ruşii care se ştie din Istorie că e foarte puternic. în sec. X p. Chr., şi tot rusească se poate 1) cr. Ilie Bărb�ll�sey, în .-':,lrhiv(t, XXX, Soi, p. 244. - �"". ' '-'-}). "'" ... [49] COMUNICARI 49 4 să fi dat mai Întăi verbului înţelesul «strârntat» de «danken» = mulţămesc. Zic se poate, fiindcă la aceeaşi notă a lui Leskten=­ Ja�tic adăogă alta asa: că şi poezia poporoJ1(lrusească are cuv. ispotat' cu înţelesul de «mulţămesc» şi că acest cuvânt "trebue să fie de foarte multă vreme Împrumutat de Ruşi de la Grecii>, Nu e imposibil, deci, că Ruşii I-au luat dela Greci, forrnându- J din grec. "ispolaiti"=i'/S noJ.2c't i''07, deja în sec. X. Cu atât mai mult nu e 'imposibil asta, cu' cât forma rusească a cuvântu­ lui e chiar cea mai asemenea formulei greceşti: ispolat, aceasta neavând pe va din spolava'(ti) a Catechismului pomenit bulgâresc'), Toate acestea arată că rom. mutţămesc, care inseamnă ceea ce bulg. spo(ava(ti) şi rusescul ispolait], este, evident o «calcare» după slavi cui bulgăresc, care nu e imposibil că la fân: du-i (bulgârescul) va fi luat de Bulgari din ruseşte. Românii îi vor fi luat din bulg. iar nu din ruseşte, fiindcă curatul "mulţă­ mesc" egeneral În limba noastră şi numai cu Bulgari am avut un aşa contact etnografic general. cu Ruşii contactul de acest fel al nostru fiind mai numai local în Moldova. Faţă de legăturile ce făcui aci cu limba română nu se poate nici într-un caz susţine că cuvântul românesc "mulţămesc", cu înţelesul "strâmtat" al lui, s-a format de către limba română independent de bulgăreasca sau rusa. Acestea confirmă dar cele două principii de care vorbii la început. Dar le mai confirmă încă şi : Rom. stup. Ov. Dcnsuşianu. în Histoire de (a r. roum aine, 1, 363 crede că cuv. rom. stup e luat de la Sârbi cu înţelesul de "branche, colon ne" adică de stâlp. dar că limba română, pe te", renul ei, i-a schi'mbat acest Înţeles, dându-i pe ce! de "rucheu adică de "stup de albine" ce are. Acelaş lucru crede şi Lazăr Săineanu in al său Dicuonar uniuersat af (imb/i române Si, " . aşa toţi filologii. Dar lucrul acesta nu- i astfel de cât pe jumătate. Dânşir au putut ajunge la această idee numai fiindcă nu cunosc datele' Slavisticei,. căci acestea ne arată că chiar la acei Slavi cuvântul 1) N li cunoaşte aceste date deci şi se înşeală 1. Bogdan În a S:1;' Relatiile Ţării Rom cu Brosooui şi Tara Unţţurcască, Bucureşti 191)" p :39;1, unde crede că bulgarul Miletic a dat etimologia din greceşte a cuv. bulgaresc spolavati. [50] 50 ILIE BĂRBULESCU acesta Însemna nu numai "branche, colon ne" adică "stâlp"; ci .şi cel puţin "locuinţă". In limba sârbească a existat întâi numai. forma SlIP, pronunţat ca rom. stâ/p , numai din sec. X'V'ea de­ vine stup prin vocalizarea completă în u a acelui primitiv f. T otuşi în texte, fiindcă ele căutau să irnireze cât mai mult limba veche literară, pe care o socoteau sfântă, se păstrează Încă Şi scrisul vechi st(p care era literar, alături de noul stup care era poporan. Acelea arată însă, tocmai de asta, că şi stup are în � telesul lui stto. In adevăr, În "Istoria mânăstlrei Zograf" de la Sf. Munte, scrisă în sec. XIV, se pare că chiar de Sârbi din Macedonia de Nord sau centru. se spune. în limba rnacedo-slavă cu cirilica (transcriu aci cu litere latine), că: "poidose Ioann., Selima sz, bratiami ... jdeze bes� St(hpl, gl[agof]iemy pirgo"; adică În traducere: «se duseră Ioan al (mânăstirei) Selim cu fraţii": unde era stâ!;Ju( . Se află încă, astfel, şi În alte texte bulgăreşti vechi (cf, Lavrov: 05; '::01', p. 93>' Va fi la Bulgari, desigur, de demult şi cu finalul l' în loc de grec f fiindcă fenomenul fonetic LJ pentru mai vechi f e foarte obicinuit în limba bulgărcască (v. Lavrov : 05zor, p. 94>' iar u pentru o neaccentuat e organic nu numai în limba română, ci şi în cea bulgărească, Acestea ne arată încă odată, că, fără de cunoaşterea date: .101' Slavisticei. filologii noştri au interpretat şi vor interpreta mai în totdeauna greşit şi unilateral formarea şi evoluţia limbii române. Ilie Bărbulescu Un Adolf Berrnan din Iasi ş! cneazul Miloş al Sârbiei în a. 1859. D nul D1'. Tihornir R. Gjorgjevic, profesor la Universitatea din Belgrad şi unul dintre cei mai de seamă Învăţaţi ai Sâr» bilor de astăzi, a scris multe şi în diferite limbi europene lu­ crări de valoare, Citez, Între altele: La lvIaci/do/fI!?, Paris 1919, dintre cele În limbile europene apusene şi, în sârbcască : l z Srh't/c /il/{'za M/fosa; Ku/turlfi? prifth ad 1815 00 1839· godilli?, , Belgrad 192:, şi Încă: /:::: Sr17U'p /iJ1i?za Ati/osa; sta­ noul/ie/va; nase/Ia, (= Din Sârbia cncazului Milcs : populaţia, coloniile). Belgrad 1924- In GCL trecut, găsindu-mă la Belgrad, ca membru invitat al Ăcaderniei de Ştiinţe de acolo la sărbătorirea de 100 ani dela naşterea unui mare Învăţat al Sîrbilor Giuro Daniele, d. praf. GjorgjeviC mi=a dat o noră, cu privire la o Împrejurare tie subt cneazul Milos, care În parte ne interesează şi pe noi. O traduc aci în româneşte: lIA.dolf Berman, Inrâiul administrator al Tipografiei Statulu! [52] 52 ILIE BĂRBULESCU în Belgrad, a venit în Sârbia la a. 1831, chiar atunci câad s-a­ deschis prima tipografie în Sârbia eliberată , care se înterneiase aci mai ales de către Germani sau streini cu cultură germană? Dacă da, s-ar putea găsi ceva despre el şi în Arhiva acestei Societăţi. Ilie Bărbulescu Insuficienta informaţie în Ştiinta noastră Un mare cusur al Ştiit�'ţei istorice şi filologice româneşti este insuficienta informaţie a scriitorilor noştri În chestiile cu cari se Îndeletnicesc. Aceştia, În adevăr, de obicei nu cunosc nu numai' toate izvoarele cari le-ar aduce date şi lumini nouă. dar nici studiile celor cari au adus în�inte de dâr.şii noi soluţii sau ba= rem noi puncte de vedere la �ubiectele ce şi dânşii tratează. Rezultatul acestei lipse este că scriitori noştri, îndeobeştc, dă: dese În Ştiinţă numai pretinse adevăruri, pe când de fapt acestea sunt nercalirăţi şi închipulri, fără 'valoare ştiinţifică, ale minţii lor. Insuficienta cur o aşterii Izvoarelor filologice prin Slavisrică a produs ca rezultat concepţia greşită a fjl,ologilor, că Fonctica [53] CO�\UNICĂRL . 53 şj Morfologia limbii române din sec. XV şi XVI erau în un sta­ zli.1 arhaic. pe când cunoaşterea suficientă a izvoarelor. ne în­ vedereaz ă că limba română atunci nu .era În stadiu arhaic, ci, în general, chiar în. stadiul ei modern pe astăzi. Aceasea am documentat-o de mai multe ori în Arliiva şi se poate vedea şi in No .. XXIX, 2, p, 27l al ei. Iar În ArlilIJa, XXXII, 3:4, p. 267:2]1 şi 295:29) am arătat alte [nsuffcienţe de acest tel, pe când chiar în acest No. XXXIII r: mai sus arăt altele. Insuhcienta cunoaştere a studiilor celor cari s-au ocupat mai nainte cu chestia ce tratează mai În urmă un altul am do­ curnentar-o în acelaş volum XXIX, 2 al Arlii/Jvi, la p. 305�307, aualizârid lucrarea d-Ini prof. S. Puşcariu : "Zur Rekonstruktion des Uhrrumănischen". Dar am documentar-o şi în alte numere ale revistei noastre, analizând scrierile altora dintre filologii de astăzi. Prilej S.'î repet şi acum această observaţie îmi dă un arti­ colaş publicat de d.N. Cartojan, în revista 'Ftamura, din Cra­ iova, III. No 7�S din Sept. - Oct. 1925, cu titlul: "M. Ce­ gălniceal1u la Paris în 1846". Scriind despre şederea şi activita­ tea lui Cogăloiceanu atunci la Paris, onoratul scriitor vorbeşte de ziaristul francez de acolo Paul Batai llard care, Împreună cu alţi conaţionali Însemnaţi de ai lui, ca EdgaTd Quiner. etc. "fi", dicase Vocea în sprijinul naţionalităţilor oprimate din răsăritul european şi în primul rând pentru noi '. Dar, menţionând acest fel de activitate a lui Bataillard, d. Cartojan citează şi se spri» jină numai pe dizertaţia ce a publicat în «Analele Academiei Române» din a. 1923 d. N. Iorga sub titlu: «Un colaborator francez al unirii Principatelor Paul Bataillard», unde activitatea acestui francez e «insuficient», adică nccornplect arătată, pentru că d Iorga 11=-0 cunoaşte deajuns. N LI ştie d. Cartojan nimic -desprc articolul ce d. prof. Dr. P. Constantines cu-Iaşi a publi­ cat In Arii/va, XXXII, No, 1, elin IanU3.T 1925, sub titlul: "Un colabora tor francez la Istoria Românilor», măcar că aci d. Con' stantinescu dă date 1101lrl despre activitatea ziaristului Bat::tillard pentru R.omâni. Drept e că d. Cartojan nu se ocupă În acest articol al SăLI În special despre propaganda lui Bataillard între Francezi; vrea, totuşi, să atragă atenţia, că despre activitatea acestuia, care are legătură cu traiul lui Cogălniceanu la Paris atunci, c ercetărorul ei poate găsi date mai amănunţite În altă parte. A: .ceastă «altă parte» este pentru dânsul numai dizertatia pomenită [54] 54 rLIE BĂRBULESCU ----- ._------ -_._------- a d-lul N. Iorga. Dar tocmai asta este «insulicienta-i informaţie»;. căci Ştiinţa modernă i-ar fi cerut să trimită nu numai la Iorga ci şi la P. 'Constantinescu-Iaşi în Arjjiva, pe câtă ureme acesta din urmă aduce aci date-nouă, necunoscute de Iorga, C LI privi", re la activitatea lui Bataillard. Rcg pe d. coleg Cartoian, să nu-mi ia în nume de rău că fac această observaţie. O fac numai fiindcă ea constitue însăşi metoda efe cercetare a Şiinţei moderne, pentru a cărei înfigere şi la noi luptă această Arh/va. Ilie Bărbulescu Incultura scriitorilor vechilor texte româneşti In studiul meu cu titlul: «O metodă de cercetare filolo­ grea şi pretinsele "săsismeu în vechile texte româneşti», ce am publicat îu Ar/îiva/ XXXII, 1, p. 1-26, am arătat, cu scrisori a­ dunate de mine şi scrise de slujnici. soldaţi, absolvenţi ai 4 clase primare, croitorese şi inculţi în deobşte, din diferite regiuni ale ţării, cât de absurdă e teoria celor cari, (ca d. pro]. Drăgan) fără să cerceteze şi făr a cunoaşte modul mai mult ori mai puţin ortografic al oamenilor de a scrie ori copia texte, scrisor etc, se incumetează să scoată din aceste texte limba vorbită ai celor ce le-au scris. D. prof. Drăganu Însă îmi răspunde, în urmă, în revista dela Cluj ,Societatea de mâine», No. din 7 şi 14 Iunie 1925 p. 406, găsindu-rni vină că eu rezolv: «toate problemele cele mai grele din istoria sunetelor româneşti din corespondenţa actuală a LI' nei sluinici». Dar mai Întăi o rectlficare la acest răspuns. prin care face fapta urâtă de a ascunde anumite lucruri. In /'ir/;/f}{Z, XXXII, 3:4, p. 256 i""lITI arătat deja ci l(ti coleg, că nu-i adevărat ceea ce-mi răspunde : Ce1 eu în acel studiu mă Întemeiez, pentru cu­ noaşterea vechii noastre limbi, numn? pe «corespondenţa actuatâ a unei slujnici», cică mă spriiinunulr şi pe cercetarea Nc/;!for texte româneşti. Acum îi mai alTag atenţia: că nu i adevărat nici că eu mă întemeiez În Studiu 'yl!!!!la/ pe «corespondenţa u-: ne.isftU·/l/â», cum îmi răspunde, ci adevărul e că mă mai sprijin, spre a-rni susţine acea precizare şi metodă de cercetare, încă. pc «corespondenţa» unor soldaţi din' popor, a unei croitorese. 3 [55] 1 1 COMUNICĂRI ----�-------------- 5:3'" I � 1 ) '1.' 1 , unor absolvenţi a 4 clase primare, deci pe a unor aşa zişi iJ!­ culţi îndeobşte. După aceste rectificări. cer voie să-i analizcz şi altfel răs- Pl!l1SU l. Pentru d. I/lofog Drăganu, în acest răpuns, cel mai puter­ nic argument Împotriva acelei precizări de natură J/1(l{odiâ'f şi fil1goi.sticâ a mea este că am adus in discuţie, Întru susţinerea lor:. corespondenţa unei s!t�/!lIâ. Se vede că d. coleg ar fi voit să-i aduc corespondenţa vre- unui «savant» sali mare «literat», Va fi ştiind d. Drăganu şi latineşte şi va fi rezolvind.dumnealui, cum scrie în răspuns, CLI cornpetinţă «problemele cele mai grele din istoria sunetelor româneşti», cum mai dă a se Înţeleg-e tot acolo, de cât să mă ierte dacă-i spun că un lucru cel puţin nu ştie, probabil pentrucă nu posedă simţul de a observa în tate: nu ştie că scriitorii vechilor noastre texte nu erau "savanţi", nici: îndeobşte «mari literaţi», deci că nu erau oameni cu mare cultură, ci bieţi preoţi sau pisari de peia sate ori călugări din mdn ăsr/r), cari nu ştiau mai multă carte de cât un soldat din popor de astăzi, de cât o croitoreasă sau absolvent a 4 clase primare de: acum. Acei bieţi preoţi, pisari, călugări, în genere, nu aveau altă învăţătură de cât Bucoavna şi Psalrlchia. Aşa era s. ex. Popa Grigore din Măhaci . aşa scriitorii Psalrirei Scheiane sem al Codicelui Voroneţean : aşa cei ai Codicelui T oda! eseu şi Marţian, Coresi, Radu din Măniceşf şi lJ!oi toti cei/a{ţi din sec. XVI şi XVII. Rari erau, foarte rari, chiar fenomene literare, U­ rechiă. fraţii Costin, mitropoliţii Varlaam şi Dosofrei. Pe aceştia culţii eu, in acel istudiu al meu,i-am cuprins În o categorie de­ osebită de a celor dintăi, inculţii. Cei inculti dintre cei vechi tocmai de aeeea, şi pentru că deci ştiau mai numai Bucvaru şi şi Psaltichia. nu cunoaştcau decât prea puţin ortografia scrisului cu care îşi insemnau g5nduJ sau copiau texte cirilice. Aşa erau acei scriitori ai noştri, cari înrrunele texte chiar spun asta. Ba tot aşa erau şi mai curţii de cât ai noştri într-ale scrisului cu cirilica : Bulgarii, Sârbii, Macedo-Slavii. Ruşii din acele veacuri trecute. Dovadă c, între artele, un manuscris bisericesc scris de un Sârb la mănăstirea Hilendar dela Sf. MUlJte În a. 1789 . Scriitond sârb al acestui text pune ia el, In limba literară sârbcască, următoarea notiţă 1> pe care o dau, 1) eL Iordan Ivan ov : BeUgars!;i siarini iz Jla!;edon-ij'l, p, '15. [56] Ilie Bărbutescu 5_6 VIRGINIA VERICEANU aci în traducere românească: «Dacă cineva din creştinii pravo+ slavnici şi de Hristos iubitori va citi această carte, acesta să bi", nevoiască a şti şi asta : că eu sunt om l1eÎf1văţat(c!ovek neucen). nu am învăţat gro1J!at/ca . Ca acest sârb Lekov cel puţin, adică "neînvăţat" şi care «n -a învăţat ;;;ramatica» şr nu ştia «ortografie», era "'oricare 3'" proape dintre scriitorii marii multimi a vechilor noastre texte. Iată de ce un filolog nu poate trece fără să dea atenţie acestei consideraţii, când studiază limba vechilor texte româneşti, .şi de ce ortografia acestor texte' era reflexul: unor minţi la fel cu mintea «neinvătară» a slujnicei, soldaţilor din popor, croite­ .resei şi a absolventilor celor 4 clase primare. Asa ne arată simtul de observatie în firea textelor vechii • • i .noastre literaturi. Ştia Puskin româneşte? Cânrecul cunoscut la noi în traducerea lui C. Nezruti : "Şalul negru" îl găsim în opera 1) rusului Puskin cu titlul: "Cer: naia Şal, moldavskaia pjcsna" ("Şalul negru, cântec moldovenesc"). Şi acest titlu, în afară de însuşi cuprinsul cânrecului. precum ,şi mărturia Alexandrinei Roset.Smirnov descoperită�) de d. Stoicescu într'un număr pin jurnalul rusesc "Ruskij vestnik" ne documentează, că "ŞallIl negru" a fost mai nainte de traducerea lui C. Negruţi, cântec moldovenesc, pe care Puşkin l'a tradus !in ruseşte, şi pentru aceasta, trebuia mai Întăi să-i fi înţeles farmecul originalului moldovenesc. Timp de patru ani ([8\"0=24), cât a stat în Basarabia, unde "s.=a interesat de tot cea ce\ i-a atras atenţia ';)""Puskin a avut tot timpul să prindă destul df bine limba ţării. 1) Vezi ediţia A.Isakov: Socinenija A. S. Puskina, st. Peterburg 1859, val. 1 pag. 221. 2) Vezi revista "Analele Dbbrogei", H\23, No. 4. 3) .Iacisnirski în.4t:.o,fi111'a: "Rumyoskija !�aralleli i otryvki v aijckotoryu pr oizv ��!J.1J,.r.tt.���uSkina". (Aaernăuă ri şi păr u romi- IlH şti în câte-va r�. Ţimpd exi1ării lui Puşkin îl numeşte aci: "epoca Kişineni- ană" ("Ksinjevskago perioda"). Datate din Kişinău găsim cca : mai mare parte din poieziile lui Puşkin scrbe În cei patru ani de exil. E epoca în care "tânărul poet pentru prima oară a ră­ tăcit printre frumuseţile sudului splendid, cu moravuri scmi-asi­ atice. cu monumente ale trecutului neguros" ( Jacimirskij în lucrarea citată). Printre altele, [acimirski] găseşte basmelor în versuri ale lui Puşkin cu titlurile: «Povestea cu clomniţa cea moartă şi cei şapte vlteil> ("Skazka o mertvoj carevnje i o sem; bogatyrjahz) şi «Povestea cu pescarul şi peştele" ("Skazka o rybakb i rybkija"> asemănare cu variantele româneşti ale acestor basme .- Apoi, in­ fluenţă a credintelor româneşti despre vârcohci si 'strigoi, crede lacimirsLij că ar fi în poeziile lui Puskin: "Teodor şi Elena", «Marlm JakuboviC;" "Haiducul Hrizic" şi "Vârcolacul" (în titluri rusRşti: "Theodorz i Elena", «Marko lakubovic», «Gaj du. j\'7. HciziC» şi "Vurdalak:-',"). Pentru ca basmele şi credinţele româneşti să fi lăsat urme 4) Editia A hakov va\. 3, "Evg'�L1ij OnjAgin" CaT). vur pag. 187, [58] 58 MARGARETA STEEĂNESCU _._---,----- .. - ----- În opera lui Puşkin ar fi trebuit mai în tăi ca, ele să-i fi putut pătrunde CU vraja lor sufletul; iar aceasta poate nu ar fi fost posibil dacă marele scriitor rus nu le-ar fi cunoscut direct- ",11: româneşte. Virginia Veric e anu o apreciere contemporană asupra lui Tudor Yladimlrescu, Ia Puskin Intre notiţele lui Puskin ("Zapiski A. S. Puskina". J) gasim şi următoarea: «1821 - La 2 Aprilie seara, m'am dus la N. D. o splendidă grecoaică. S'a vorbit de Ipsilanti i Între cinci greci, eu singur vorbeam ca un grec. Toţi se aşteptau la reuşita in� treprinderii Eterii. Eu eram puternic încredinţat că Grecii triumfă, şi 2500000 de Turci lasă cea mai Înfloritoare parte a Eladei în seama drepţilor urmaşi ai lui Homer şi Ternisroclc .. «Cu mare durere, a!fai eu că V/adimirescli JIU are aft rn erit În afară de vit,?fia neabisnuird. L)jtejie pe care o posedă şi [os/tanti>, , şi constată că autorul "nu cunoaşte profund vocabularul slav corespunzător cuvintelor pe care le dis= cută" (pg. 119>. Aprecierea sa sufere lnsă, tocmai din lipsa prco­ cupării ce semnalasem mai sus, că nu cunoaşte recenzările fă", cute, la timp, asupra broşurelor d-Iui praf. Cancel, In Arii/va din Iaşi, revistă de istorie, filologie şi cultură rornînească. In această revistă, Arhiva, care cuprinde multe chestiuni de Slavistică .. în numărul din Iulie 1922, pg. 440-453, d. Prof, Ilie Bărbulescu stabileşte că brosura Termeni/ de p(ug ... e un rezumat din studiul invăţatului ceh Nil?der(p, Prispevek k poz­ nani srareho slovanskeho zeme delstvi, capitolul Radio a p(ffli. Tot În Arhiva din Iulie, 1922/ pg. 456--459 am observat şi eu unele greşeli din necunoaşterea datelor Slavistlcel În brosura Dcsvre ,J2uI1lÎ!1 " .. r dintre care pe unele văd că le găseşte şi d Skok. Şi d. Gafiţanu, în Arhiva, Iulie 1921, pg. 135 constată că d. CanceI nu e în curent cu datele Slâvisticei de azi. Dacă el. Skok ar fi cunoscut şi aceste trei recenzii an­ terioare asupra acestor două broşurcle, recenzia sa ar fi fost mai completă şi deci mai folositoare Ştiinţei ce cultiva. Această observaţie a mea arată încă o dată dseptarea din articolul mat SlIS citat al el-lui prof. Ilie Bărbulcscu : «Slavlstica Română in­ disnensabllă Slavisticei slave. , Margareta Ştefănescu Revista "Slavia" despre Cronica lui Manasses. In "Slavia" III, 1, p15· 172 d. N. Carroian face o notiţă a-" supra Cronicei lui t-i!andsses, cel. postuma a lui 1. Bogdan. Atrag atenţia că, csl pUţin In exprimare, notiţa d�fLli Car; tojan este incomplectă, când spune că "Constantin lvlaJ12sses a�' [60] vair influence l' eveque moldave "Macarie" [dans sa cronique . slave sur le premier rcgne du Prince Petru Rareş" ; deoarece se ştie că a influentat şi asupra lui Eftimie, cronograful lui Alex. Lăpuşneanu, şi asupra călugărului Azarie cLetop/setut fut' Aza� r/e, publicat de 1. Bogdan, Analele Acad.· Romi" Seria Il, Tom, XXXI, Mem. secţ. Ist.). şi asupra lui Moxa. Vom arăta, cu altă ocazie, şi alte influenţe ale lui Manas­ ses asupra literaturii romîneşti. '60 I.GHERGHEL ._-_._---- ! Basarab-ban ? sau Severin-ban! Dintr'o lucrare a unui academician 1) aflai de curând, că chestiunea primei menţiunl a celei mai faimoase familii domni­ toare a Românilor, pe care subsemnatul o crezusem definitiv Iim" pezită 2>·_-tot se mai discută Încă; ba, după părerea unui al, istoric s) ea ar fi fost "pusă la punct"-de către un filolog du" iean. 4) ce spicuie şi unele chestiuni isterice-Într'un sens opus părerei noastre, cunoscută de acesta incornple ct dintr' o b-osură Zi unui literat ieşan, în care ea este parafrazată. Deoarece noua părere, dată de criticul filolog ca pas/bifa se intrernează În prourrnare şi prinde a se strecura iarăşi în ar" ganizmul viu al cărţilor de istorie generală revenind la vechea părere 0), e timpul S3 intervenim pentru restabilirea adevărului. Un istoric: austriac de mâna treia cu emfaza unui diletant lipsit de modestie s'a relevat în ochii noştri, prin îndrăzneaţa în: vitare adresată Ono= rabdă? cam greu! una din condiţii spre a tinde către aşa ceva, ar fi fost, ca schimbarea propusă să fie măcar filologic posibil, cea ce după cele mai sus arătate ni se pare cam anevoios a admite. 1) Strokosdi Grassmann, Dar Einf'all der Mongolcn in Mittcle u­ r o pa, Innsbruck H:!93 p, 'iJ7; "Was den bei Haschid-edin, dOb sson, His­ ton-e des Mongoles 11, (i88 gcnannten Bezercmban, der dem Ol'dn en­ tgt'gengetreten ist, anbetrifft, 110 wI]"(ldie rumiini'c!le Geschichtss('hrti­ !Jung denselben aus del' run1ii.nischen Cieschicl1te widel'Slreehen n1[is�en .. namcntlich desshalb, weH noch.. 1. de Plano Carpmi Ordu in POle?l und Ungarn gewesen isI". :,!) Korrespondenzblatt d. V. i(itO Sic)). Landeskllode, SilJii 19\ � Germ. p. bOl;' 3) V. Bogrea. Ar Ullrll I Inst. de istori� naţionAlă, Cluj 1922, pg. 3SZ: 4) Bogrca, Anuarul Inst. de lst. !lat. Cluj 1912. [62] /62 III. In privinţa /storicd : D·l Bcgrea "făcând abstracţie de valoarea istorică a ipote= .. zei", nu putem discuta cu d-sa laturea aceasta a chesriunei , totuşi dacă d-sa care se bucură de mare vază pentru sărguinţa şi cuprinzătoarele d-sale cunoştinţe, ce au. putut să ispitească şi pe ceilalţi cărturari distinşi a-l unm:-şi=ar fi dat osteneala, lIf= rnând în această privinţă sfatul d-Iui Iorga 1>, pe care d-sa îl apreciază, credem Îndeajuns, dea consulta şi lucrarea mea, la 'care se referă d-I Hotnog, şi Iar fi putut cruţa osteneala de a se fi ocupat atât de călduros cu făşcioara acestuia. Vom discuta Însă cu ceilalţi autori amintiti laturea istorică a controversei. Atât d=l Brătianu. cât şi Fi[itti cred îndestulătoare menţi« unea unui ban de Severin in anul năvăli rei Tatarilor, pentru a valorifica pretinsa merateză susţinută de d-l Bogrea. Ne vom intreba iarăşi: Ce legătută este între existenţa unui ban de Severin la 1241 şi Între textul lui Raşid? E mai mult decât o presupusă metareză? In asemenea împrejurări chestiunea trebuia cercetată şi din punct de vedere istoric. Presupunănd Ia istoricii noştri indestulata cunoştinţă a [imbei germane, am con siderat pururea timp pierdut plămădirea .a lucruri vechi in limbă nouă. Pentru cauzele arătate mai suntem însă nevoiţi a repeta cele spuse acum 1} ani, că textul precis din "AIJ/Id/ps Craca­ uienses Drcv('s//, contimporane năvălirei Tătarilor : "Tatari sub= iugatls Bersabene/s, Lit wanisRuthenls et allis gentibus, Sa!ldo� rnirz castrurn capilfl1f/':.l> spulberă orice îndoială. Că aceşti "Bersabcnses" nu mai pot fi U11 u ban de Severin ", e limpede; că aci e vorba de un popor deasemenea. Că mai ales în fântâni polone ;\·/l!I!t(,lfia apare încă din secolul al 14·=lea sub numirea de Basarab/a, o fi ştiind-o toti cari au studiat pe Haldeu. Că ştirea e conrirnporană. o, arată textul şi critica fânrâne­ lor polone :1>, In corelaţiune \cu toate acestea am scos pentru pri« 1) N, Iorga, O gelJealogie\a B�sarllbilor, Yăleni de munte 1912. :J) :\ nnales Cracoviensis breves, :\10H Germ :S. S. III, p. 606. 3) :0eisIJerq, Die uo lnische Geschichtsschreibuug des Mittelalters, Leipzig 11)73, p, 43. [63] CQMl;J.NICAW 63 ma oară ICl iveală denumirea "Montani", 1) ce se referă, după cum am demonstrat aceasta in monografia amintită �»a Început deasemenea la A1Uflti?!1i&'-�apărând «Mcntani> tipic Între popoa­ rele năpăstuite de Tătari, .iar denumirea /vfuftOJIJl devenind din .sec. al 14-=lea r zrmenul istoric polonez pentru Muntenia r;�. Prin urmare «Bezerenbarn» al lui Raşid nu poate fi sacrifi­ cat de dragui UI1.?i rnetateze, ci trebuie alănrrat celorlalte fân; tâni istorice despre o formatiune politică românească, numită după faimoasa dinastie a Basarabilor Dr. I. Gherghel Entgegnung. ,!,) Meiner Abhandlung uber lat. el und ti im SCfditalienischen ,S. 448 f. gewidnet worden. fch durfre dern Rezensenlen ·dafLir nur dankbar sein, denn rhe orerisch har ein «Anfănger» von einem und z(z) schon aufs Latein zuri"1 ckgehcn und folglich aus letztercm zu erkLiren seien. EI' zeigt abel' nicht ,\Vie man dazu verfahrcn sollte, denli «clie un­ rerita!. Inschriften durchgehencL die Clbrigen Zeugnisse vergleicht usw. lISW» sind mir fast nichtssagende Worte. Den von E. em� pfohlenen \'(1 cg ist 1\tÎerlo (s. meinen Artikel; S. 519> gegangen, 1) .Aşcelimts apud Hurmuzachi.DensuşiaIlU, �o('urnppte II, p.23;'i; "Mallda;: prcterea, (jllOd mirabll' de t.anta occisione ltomio'Jm et m:lĂi­ ma clJris ianorllID al.: p"tis,irme HUllgarorlllTl. MOllt�lnonHI1 et P0!OUO­ rum qlli sunt ci sllbi�cti, racla per Tartaros. :.!) ap. eit. p. ;3G 3) Vezi şi Slownil.: if:;z?Jka Polskic!Ju, Liwow 1857, III p. 180.cf. !'Şi Ayhiva. AXX, <)-4,. p. 374. *) Diese Ze�le[J h�ltten f,.Ohel' llnd alldcl'swo crseb�iocn mtissen. tlfei[J Velsuch, sle in del'selben Zeitschrjft druckcn ZLl IHssen, \\'0 dlc lJep:effellde Anzelge ver,;·jffent/icht wurde, scllclterte an d, ro Charaktel' 'IeI' �Neuereri Spracl!ell", die bekarml!ich cme· Zeitschrift fiiI' den finterricbt im.Eoglische.n; Fl'allziilisclleo; llalienischen uqd Spanischeu >linii. ' [64] 64 , I.. IORDAN ------ cler fur siz. urazzu ein vulgari ar. ':'j)rattiu und ftil' iral. accor­ dare ein vulgărlat, "curciare annimmt. Ich rnochte \,(fÎssen,wie E. Liber diese Erfdărung urteilt. Ăuch Puşcarlu hat in seine, Habilitarionsschrifr, Lat. tI· und iiI im Rumănischen, Iralienischen und Sardischen, worauf R�z. hinweisr. das Latein ZUf Grundlage . seiner Untersuchung gernacht. Ich gebe geme ZlI, dass Puşca­ rius Arbeir. besonders fur die damalige Zeit, sehr verdiensr­ voll ist, abel' ich darf andererseirs gestehen, dass sie zahlreiche kunstliche und daher wenig wahrscheinliche Rekonstrukti€lflen eben deshalb enthălr, weil es sonsr unmoglich war, alles mit dem Larein zu erklăren. Ubrigens war P. schon der Ănsichr. lat. ci und ti wăren ,liberali in Italien (ausser cler Schriftsprache) zusarn­ mengefallen, und in «Dacoromania» III, S. 848 f. hat er sich uber rneine Abhand!ung gtinstig geăussert, \Vas davon zeugt, dass er meinen Gesichtspunkt berechtigt findet. Was mich am meisten wllndert, ist, dass man, nach 20 Jahren von Sprachgeographie, mundartHche Lauterschei nUllgen" wie clie von mir studiertell, immer noch als Fortsetzung latei: nischer Zllstancle betrachten will. Diese Auffassung schliesst clen. Einfluss der Schritsprache auf dic Dialekte schonvon vornhelein aus. Denn clie Sache steht einfach so : das Schriftitalienische hat im grossen und ganzen liberali c(c), wo das Slldital. entweder bloss z(z> oder abel' z «Dlesen engen Zusamn1enhang zwischen Verkehr und sprachlicher Angleichung. den die wortgeogra-: phischen Linien in diescn Einbruchslinien dartun. ist ein wichtiges Kriterium bei der Beurteilung wortgeographischer Verhaltnisse.> «So ist gewissermassen die lautliehe An", gleichung' an die Sehriftsprache das letzre und ăusserste Glied im ganzen Anpassungsprozess und wir konnen wohl sagen. dass dan, wo eine Mundart sich auch phonerisch der Schriftspraehe năherr, diese Annăherunz hine unbewusste eder lcdiglich durch elen Verkehr erzwungen isr. sondern eine bewusste und ah sicht­ lich angestrebte G1eichheit in der Ausdrucksweise bilder.> , Diese Behauptungen Ettmayersbeziehen sich zwar auf franzo­ sische Sprachzusrănde. abel' ist die Lage der italienischen Ivlund", arten dem Italienischen gegeni'lber einewesentlich andere? Ita", lien hat ungefăhr nur dic Hălfte der Oberffăche Frankreichs, Florenz und namentlich Rom liegen vieI gllllstiger als Pari SI um hren sprachlichen Einfluss auf die Dialekte ausClben zu konnen,· ZeitLIogen, Schule, Verkehr u. a. gibt es in Italien aueh : warum sol1te folglich itaI. c(C) das bodenst;indige sUdital. z nîchr verdrăngen ? Um seinen prinzipiellen Stane!punkt zu stC!tzen, fC!hrt E. ziemlich vie1e sliditaL Beispiele an, dic gegen meine These spră� chen .. Auoh \venn diese Falle noch zahlreicher une! zugleich nicht anders als E. es will zu erklăren waren, \Vas icÎ1 gal' nichtanneh� men mochte, vermogen sie die Beweiskraft der von mir bespro� chenen \X!orter nicÎ1t schwachen. Vor allem bitte ich den Lesef, die Liste der Doppe1fofmen und die der Hyperurbanismen bei mir . Imi pare bine că, ţinând socoteaiă de metoda modernă de cercetare ce am preconizat în Arliiva XXIX, z, p. 307, n'a imitat pe d, Sextil Puşcariu care, neinţele- rgând pe Gabelentz, susţinu, În Dacoromania, 1, a. 1920, p. 74=75, metoda l1tedieva(ă 2) de cercetare: că scriitorul nu e dator să cu= noască. să fi citit deci, toate lucrările scriitorilor anteriori lui care au tratat acelaş subiect ca dânsul, Numai aşa se face , Ştiinţa astăzi, iar nu ccupându-re numai de cei anteriori cad îţi sunt simpatici sau prieteni, cum fac d. S. Puşcariu şi alţii de 1) Imi permit a observa că expresia de "paleoslavă", pe care ';)i eu de altfel am întrebuinţat-o, influentat de Hasdeu mai întâi, in . cartea mea .Fonetica all'abetului cirrlic în textele r omânt-" mi se pare acum că stârneşteo confusi« între nstrăslav" (german «Urslavischs) şi «vechi bulgar» (ge"ill"l1 e altbulga r ischsj ; căci npaleoslav" î. seanmă mai curând nstrăslav". lnţelesului de «vechi bulg'Il'" i-ar corespunde e-va mai brne terrneuul de ./paleoslovenic", dat şi el gr e ş: t, de Kopitar !şi Miklo .ich ; aşa că, spr-e a evita acea confuzie, eu voi întrebuinţa de a- "cum pe «paleo slovenic». iar nu "pa!eo31av" ca autorul acestui studiu, 2) CI .Arhiva, XXIX. 1, p. 152. [68] 68 ILIE BĂRBULESCU felul acestuia spre a-şi uşura munca, dar tocmai de asta con­ struind rezultate ştiinţifice greşite sau false. Trebue să observ că, atât în acel istoric ce face asupra înaintaşilor săi cari au tratat întrucâtva această teză, cât şi când Încearcă a-şi argumenta şi documenta teza, spune cu mândrie, făcând aluzie la mine, că: "noi care rut suntem s/au/sr, Încă şi alte cuvinte cari nu sunt luate din texte paleo- [70] 70 lLiE BĂRBULESCU ------------------- �---------------- slovenice, ci sau din medio-bulgare, sau din texte sârbe ori ru­ seşti, acestea de după sec. XIL din veacurile următoare pana chiar într'al XVIII. Un cunoscător al Slavisticei ştie asta şi nu ia drept paleoslovenice toate cuvintele din Lexicon. Ast-fel. ştie Meillet în cartea sa: "Etudes sur l'Etymologie et le Vocabu­ ţaire du vieux sfave", z- e partie, Paris 1905, unde, la p. 195,­ spune chiar: "La Grammaire cornparees des lanzuesslaves de Miklosich. dant le second volume, paru en 1875, est consacre a fa forma­ tion des mers. presenre i' ntconueruen: de ne pas reposer sur le depouillement d'une Iangue une : le vieux slave de Miklosich est OI! le sai! (din Lexicon), l' ensernble de tous les texres litre> raires bulgares. serbes et russes depuis les plus anciens docu­ ments iusqu' "a la fin du moyen âge ". , Deci cel ce ia din Lexiconul lui Miklosich drept paleo> slovenice toate cuvintele de acolo, fiindcă acesta îl intitulează: "Lexicon palaeo-"sloue/lico=graeco.:latinum", nu e în curent cu Ştiinţa actuală, care a făcut noui cercetări şi a ajuns astăzi la alte rezultate de cât Miklosich ; un aşa om face greşa(a de a sa' coti ca fiind dii1 sec. IX şi efe mai nainte cuvinte cari sunt din sec. XII etc, "jusqu 'iz la "fIit du moyer: iige", adică «până la sfârşitul evului-mediu" cel puţin, după constatarea şi a fui Meil1er. Iată de ce; toată această lucrare a d-lui Capidan "pentru raporturile lingvistice slavo-rornâne" în epoca palcoslovenică, illtell1eilldi,,,,se pe o insuficientă a Lexiconului lui Miklosich, nu are nici o valoare ştiinţifică. Spun aceasta nu spre a prezenta inferioritatea autorului ei în aceasră privinţă, rog să fiu înţeles. ci pentru ca să atrag atenţia necunoscătorilor în materie, ca să nu utilizeze') cumva În altă parte aşa numitele documentări şi con­ cluzii de aci ale d-Iui Capidan cari sunt în totul greşite. Dar acum să dovedekc că În adevăr, din pricină că nu-I slavist mai cu seamă, dar şi din alte insuficiente Încă, arătările şi rezultatele lucrării acestea a sale n-au valoare ştiinţifică. Zice că în epoca paleoslovenică au imrat din româna În limba paleoslovenică următoarele cuvinte, pe cari le ia din acel Lexicon al lui Miklostch : \ 1) Cf', acelaşi principiu apJic�t relativ la A vgar, În Arhiva XXXII, 3-4, p , 2% unde spun la fel: .,atrag atenţia, spre a feri astfel pe alţii deja noi de a-l utiliza". . [71] RECENZII 71 Plsl. Aftar ar fi intrat În limba plsl, din rom. a/rar. Nu observă, mai Întăi, că Miklosich citează acest cuvânt nu din textele paleoslovenice propriu zise ci din ruseasca Evanghelie a lui Ostromir, care e nu text curat paleoslovenic, ci o copie , paleoslovenică în multe rusiflcată şi e scrisă În K;ev în secolul al XI. Asta al' putea să arate unui spirit ştiinţific critic nu nu­ mai de cât, că cuvântul era astfel În orginal bulgăresc anterior ci că poate fi şi un rusism introdus numai de Ostromir în tex.­ tul primitiv bulgar. Dar în acest caz Românii au dat Ruşilor dela Kiev acest cuvânt? Evident că nu se poate suţine asta de nimeni care e În curent cu Ştiinţa În genere şi cu Slavistica de astăzi. La Ruşi cuvântul a putut Întra atunci din greaca, arată Slavis­ rica (ef. Fasmer : Greko-slav. et. p. 29>. Dar afară de asta, admiţând chiar că cuv. a/rar era şi in paleoslovenica Însăşi, Ştiinţa arată că el se află în Peninsula Balcanică Încă: în greaşte sub forma alraricn) , în Iatinesre sub forma altare < Vondrak : [)ergfeid;. stau. Gral11JJ1atili, 1, 83), şi chiar în coloniile de Germani mai vechi; cari luase cuvântul ·din limba latină, gerrnanizându-l sub forma de altfiaeutsefi alrâri (L. Nrederle : Sfovans!ii Staro'iJtl1ost{ II, 2, P.319>. Ba şi limba letică are altaris din limba română, ci În fundamentul lui e latin, iar din latina a trecut pe căi diferite, in greacă, germană, lerică şi în română. [72] n ILIE BĂRBULESCU Tor astfel stă lucrul şi cu celelalte cuvinte, cari sunt Şi în limba română şi citate şi de Miklosich În Lexiconul său Despre ele nu voi insista aşa de mult; căci argumenrarea dela a/rar se aplică şi la celelalte. Aşa, e În Lexicon : Kracun. Să admite că cuv. e românesc şi că dela Români a trecut la BlIlgari. Nu se dovedeşte. Însă că cuvântul se află deja În limba paleoslovenică. In fond nici nu se află în aceasta. Ci la Miklosich, acolo, se spune numai că a= acest cuvânt : e în "v2chia rus â, ceha, ma/orusa, bll!..qara, maghiara". Dar în vcchia rusă şi la Kiev (unde e malorusa) se găsea, am văzut, şi a/rar. Iar cât despre limba bulgară Miklosich spune pur şi simplu că cuvântul e în bulgara, dar nu că e chiar în paleoslovenică; aşa că, chiar de am admite că în bulgara a intrat din româna (deşi nu se poate susţine asta, pe câtă vre", me. văzurărn, cuvântul e şi În cehă, nu numai în maghiara). chiar şi atunci, de unde ştie d. Capidan, pentrucă Miklosich nu spune, că acest cuvânt a intrat din chiar româna în palcoslo­ venică? Căci se poate să fi intrat În ea mai târziu, adică cu începere din sec, X, cum susţine tocmai teoria mea! Şi această argumentare se aplică şi la celelalte" cuvinte ce mai înşiră d. Capidan din Lexiconul fui Mildosich. D, Capidan mai extrage din Miklosicf cuvintele: rusa/ia, paun, Sal1107', so/ina, sapun. Şi pentrucă aceste cuvinte se gă" scsc şi la Bulgari şi in acest Lexicon şi încă la Români,-Jlpfi'f/u{ lI! curent cu .S!avis/ica, care i-ar fi spus ca fui Meillet că !1U orice cuvânt care se află În Lzxiconul lui Miklosich e scos din paleoslovenica secolului IX şi a veacurilor anterioare.e+conchide greşit: mai Întăi că aceste cuvinte ar fi de origme romana, şi, apoi, că din româna ele au întrat chiar in paleoslovenica. Eu nu mai Întru aci in discutarea etimologiei acestor cu= vin te; căci ea nu e un lucru capital pentru argurnentarea mea' Să presupun Însă că ele ar fi chiar cuvinte româneşti şi că ar fi trecut dela Români În limba bulzărească. cum afirmă autorul. In acest caz celui ce are spirit critic în Ştiinţă i se impune intreba= rea : când au intrat ele din româna în bulgară? Miklosich spune în Lexicon că cuv. rusa/ia l�a luat nu din texte paleoslovenice, ci din textul.ham'mili." între, altele, iar În Compendia, la p. XI, arată că acest "h0111.-mih." e' un manuscris . «lavr.- [73] ,J).» etc în cari Miklcsich m ai găseşte acest cuvânt. Acelaş lucru e cu cuv. pal/Il, pe care MiJdosich îl scoate nu din texte palcoslovenice. ci, Între alte, din man uscrisele «op. 2, 2, g». Iar in Compendia arată că În acest "op" intră o «Bi .. blia : anni 1+49. b, an ni 1558 şi Biblia vetcris resramenri saec. XVIII şi Pars bibliorurn veteris testamenti saee. XVI.»; deci l\Iildosich a luat cuv, pal/Il nu din textele limbei paleoslovenice, ci din texte sIave ale sec. XV, XVI şi XVIII. Tot aşa şi cuvântul sa/nor îl pune în Lexicon nu din tex­ tele limbii paleosl. ci, spune Însuşi, din: "pat." etc. Iar în Compendia arată că . In Cornpendia Însă arată că din Iaşi rămăsese fără preot la 1826, ea, prin comitetul ei compus din 3 membri Între cari şi Christian Fle chtenrnacher, chiamă pe Daniel Rot!. dela Sibiu. să-i fie' "pastor". Roth vine în Iaşi atunci, unde stă până prin Mai 183°, când Însă, din pri­ cină că era prea puţin plătit, Comunitatea neavând pe atunci decât 150 membri contribuabili pentru Întreţinerea pastortrlui ei, părăseşte preoţia şi se duce la M unchen. ca să Înveţe Medicina. In Matricula Universităţii din Munchen pe anul şcolar 1829-30 deia, Daniel Rorh e trecut cu titlul de //Kandidat der Medizin", ceea ce, tiind prea repede după plecarea-i din Iaşi, face pe d. Kfein să presupună că Rorh trebue să fi fost chiar ceva mai nainte în Ivhlt1chen la Învăţătură pentru Medicină. După ce is= prăvi aci Roth nu se mai reintoarce în laşi, ci tot în Sibiu unde se născuse. In Sibiu practică Medicina ca medic; se agită Însă şi poliriceşte. şi, chear ca scriitor politic, la 18cr9 al revoluţiei, cere "despărţirea Transilvaniei de Ungaria şi unirea ei cu MoI: do va şi Muntenia într'un imperiu daco-rornân. sub protectoratul Austriei", ceea ce corespundea şi ideilor Rusiei din acea vreme. Temându-se de oştirea ung urească, care Înainta, protrivnică Austriei şi Rusiei aliate acesteia, În Iulie 1849 fuge În Principa­ tele Române, unde fu medic oficial mai Întâi la Râmnic, apoi la Ocna, şi' În sfârşit la Iaşi. Aci fu medic militar- Căsătorit cu ','1," o germană din Munchen unde invăţase, avu o fi că, pe care o mărită ... În Iaşi, la a. 1857, cu un german din Berlin funcţionar la "Bancă Naţională din Iaşi\ In sfârşit, Roth moare aci ia 1859r după ce orbise cu un an şi jumătate mai nainte. , Acestea sunt cunoştinţele d-Iui Klein despre Rotb. li atrag .atenţia Însă "asupra unui' f�'Pt ce nu ştie din viaţa acestui pastor şi medic. \ La în ceputul anului 183<\ în care Roth studiază Medicina, se găseau în Iaşi diferiţi cărturari medici şi naturalişti. streini şi moldoveni. Aceştia, în dorinţa lot' frumoasă de a stârni o miş­ .care ştiinţifică, se constituiră într'un cerc. Actul de constituire [77] RECENZII 77 -------------------- ---------------------------------- al acestui cerc e scris la 11 Ianuar 1830 în limba germană; ba chiar şi titlul cercului este tot nemţeşte: ,JassJ'er !!lfJd/crlri5c1ie Leseaerein", adică //Cercul de lectură medicală din Iaşi". In actul acesta sunt subscrişi, ca intemeietori ai ,/Cercului de lec­ tură medicală". ZT membri/ cari, fiecare, se obligă să plătească 3 ruble de argint pe trimestru, spre a se procura reviste pentru o bibliotecă a cercului Intre ce; subscrişi sunt Gh. Asachi, Pă­ dure, diferiti boieri ca Alexandru Ghica, Aga Ni colai Ohica, şi mai mulţi streini nemţi din Germania sau Austria, ca: Dr. Sylvansky. Dr. L Czlhack, Romhiler, Fer dinand Kloss, Dr. în drept Anton Wincler şi alţii Între cari şi «pastor Roth». E irite­ resant de observat că aceşti 21 de membri ai acestui a celor mai vechi cuvinte slave mână etc.; aşa că, zic aceştia: "trans­ formarea lui cin în âu o putem, deci, considera 111c1je/atâ pe vremea când au pătruns În româneşte întâiele împrumuturi din slavoneşte". Aşa ahrmă .în deosebi S. Puşcariu (În nu numai că nu Încetează atunci de a trăi şi a se produce în organismul fonetic al limbii române, dar se perindează în organismul aces­ 'tei limbi, de atunci mereu, prin veacurile următoare până In ziua de astăzi chiar. lf vedem nu numai În elementele greceşti din" trînsa : mâl1fJâi din grec. manganeîio.s-cal cărui accent se poate să se fi mutat pe prima silabă chiar pe terenul rornânei, după ce cuvântul a fost primit sub forma rnângâ]' esc 1>, aşa cum avem şi tâ' rgul din târg'ulesc (cuvânt slav),-sau În rom. spân din gl'. spâ nos, etc., despre cari se pretinde 3) că au intrat în româna tot aşa de demult alături de neaccen­ tuatul mângâl; În cuvinte din magi iim-a, ca : b0Câllci şi bocâ!1- cari .f), ungur. bakâncs şi localitatea din corniratul Hunedoareî In Transilvania: vechi Ărânăş ,. iar azi îl vedem chiar în neologisme fronco-Tarme, ca : plâ:1tă, recorndnd. jâl1dar, comdzrdănr. a comdrrdă, mâma, 'ln limba poporană, alături de lirerarele pl.z/rtă. recomand, ian­ dar, comandant mal1ta, cu 011 şi accentuat şi neaccentuat de­ venit â», Aceste cuvinte ungureşti, turceşti etc., cum Istoria ne în= vederează, nu au intrat În limba română înainte ci numai dupe sec. X; aşa că al lor ă» s-a născut numai după acest veac, pe terenul românei, din ung., turc., etc, 011. Aceasta documen­ tează că şi jupâ!J, stăpâ!1, srnânrdzră, stână, sâmcă s-au putut produce pe terenul limbei române din postplslovenicele zupaJJ, StOP0l1, săm�tal!a, stzz/za, sl1mka, totnu�ai dupe sec. X, aşa cum, de acord, ne arată şi lipsa la ele a plslovenicelor z şi h finale (zupanz) şi interioare (szrnetana, samzka). N li e imposibil, că o confirmare a acestui lucru ne este 1) Aşa că iZn al lui 1111 înseamnă căl" vechi in r omânu, cum cred e "I'i ktin în ZfrPh., X,247. , 2) Şi de S. PuşcaI'iudupă Tik'in, in DacoromaHia, III, 38i. 3) U. Jirecek} ,n A!sIPlt., XX,, ,(il3. 4) La V. AlexaudI'i: Poezii R,opulare ale ROJlcânilor; Iheu 1'. H67, ;p. U6. \ 5) Iosef Popovici: llumiinische\ Dialecte, I,. Halle [1, d. S., OlO[), p. 13 Acestpexcruple maglliare arată' p;rl'şala lui �"'. PUişc�riu, care ziee in Dacoromania, III. 388 că: an nu Pllt'�a trece în (in În linlba J'OlJ)rlll� "În eu \Tilltc de origine ungu I'\'ascu", di'şi pe lângă aceste cuvinte, mInI putea găsi încă,. rom. săl'ânt"e din mg. zarandol�, rom. arâng în Criş:wa şi hărâllgă în ţara Haţegului (jJll mg. harang, rom. bântui din ,rog. bantani etc. [83] 1) Cum p are a constata Drino v in Aţ'sl Ph, V, 370-376, pentru re­ flexele plsl, IY' În bulgara şi O. Broch în Dic Di : lei. te des siifilichslm Serbiens. p. 14-15,. 2) Jagic, în Starine, V, Da. :î) I,jinskij, în D1emosli de la Moskva, a. 19 t 1, V, p. 5, 4) Cf. Siljanov, în hban�. J1fin" Xl, 01)3 �i ::itc.ljcev în S·O{/1'I1. 1'1(1"1'. " Util., XXXI, 11-14. ' 5) ef. Ar7liva, XXXllJ, 1, p. 4G. 83 NAŞTEREA LIMBIl ROMÎNE ._---' -macedor. stării, plural stăni care va fi trecut în greaca unde se aflăsub forma sta ni. Dar se mai poate şi altceva: că prin Însăşi revoluţia care a produs postplslovenica şi caracteristicefe posterioare medio= bulgare, să se fi născut, pe terenulbulgarei însăşi, fenomenul -de aşa numită "reducere" in ăn (cu nuanţă uneori de â» 1) ne­ accentuat, câteodată şi accentuat, a plslovenicului sau şi chiar nepaleoslovenicului (adică postpaJeosl. sau rnediobulg.) au. Poate că o indicaţie de cel puţin rnediobulgara existenţă a acestui fenomen ne dă cuvântul Ct(lXM,Y,AQHT «gr. a(lXtţw'v{}RlTOS> din Codicele bulgar dela Berlin 2) din sec. XIII şi În Hrisovul ta: rului bulgar Constantin Asan cam dela a. 1277 către mânăstirea Virpini din Macedonia 5), care nu e exclus că se va fi pronun­ ţat bulgăreşte : arhimzîzzdrit. Dar limba bulgară de azi, în unele regiuni ale ei, chiar în aşa numitul de unii dialect de vest al ei, .are de multe ori un aşa dn (sau ă» 7> accentuat şi neaccentuat în loc de an. Ast-fel, În regiunile dela Ohrlda şi T etovo .1> ale Ma= cedonieide apus, e : iZI11ă'J11�na, kurbcl'Jlite, dusmctl1ite, bitolcoj/ite, '5kopcăf1kata În loc de obicinuit: izmdmena, kurbdl1ite, dusmdl1ite, hitolcdl1ite, skopc.mkata. 1--:' onerisrnul cu aII . Acestea, legate de arhimăndrit din Codicele de la Berlin, ne arată, poate, că fenomenul de reducere ân din an ar pu- . rea fi chiar posrplslovenic , afară de reflexe de anumite cazuri. In= trebarea e, dar: amuţlse plsl. 2i şi " în sec. X--XI fa sfârşitul tuturor cuvintelor plslovenicei şi bulgarei în genere, sau numai la cea mai mare parte, iar la un număr mai mic dintre ele 'h şi h, încă se mai pronunţau la sfârşit? In această privire, Slavlsrica de astăzi răspunde diferit. In deobşte Miklosich 2), dar şi Leskien 3) şi Încă alţi slavişti de astăzi susţin, că În secolii X --XI ai textelor-copii, limba plslo­ venică nu mai avea de loc, În pronunţarea ei, sunerele-l 2i şi 1" la s/ârşilu{ cuvintelor (ci numai în corpul lor uneori). Alţii, Însă, cred că une-or i, la un număr mai mic de cu= vinre, finalele 1., " Încă nu arnuţiseră atunci, ci numai mai târ ... ziu arnuţise ele .,şi la acestea. Ăst-fel, Sobolevskii susţine că r. «câtăva cuvinte, mulţumită �nor condiţii particulare, au păstrat' câtava vreme pe :6, h finale accentuate». Dovadă de aceasta. continuă Sobolevski}, e faptul: "că, aflăm scris i)Sh mira. v sh 1) Vezi Arhiva, XXXf, 2. p. 83 şi XXXll, 2, p. 8I. 2) In Vergl. Gram., 1, 16, 21. \\ 3) In Die Vocale L\ unrl h etc." p. 44-45. In AfsIPh., XXVlI, L',,25, Însă, Leslcien pare a-şi fi modrfrcat părerea, admiţând C�I 'Ulh"-Q.ri 'f..,. şi h finale erau pronuntaie ehiar de\ copietol"ul textului SaVillil. k!liga ; căci zice că g şi h nUlllai niibel'haupl nicht mell!' gesprochen \\' m llen". C r. încă aci, p. 210. [85] NASTEREA LIMBII ROMINE '. 85 ",des :gra,j,", VSI- narcdx, S1.bor7, VSl\ f) În Evanselia lui Sava (Savina lniga>,. vs« m�r'l'.IH Codex Zographensîs ; v1> VSI> în Savina kniga -şi Cod. Lograph.; vz. proci d'nh şi na v'sek1. d'n« În Cod. Zo­ graph. De aceea, spune mai departe Sobolevskti, :l. şi h la sfât-; şiwi cuvintelor s-au păstrat =sh, vidit�",i 2)". In Savina kniga 'se constată, d.e altfel, şi un se în loc de plsl, sI" deşi el miră pe ·.şahmatov 2). }agie constată tot ast-fel, că limba scriitorulul (copierei ului> .lui Cod. Zogr. distingea pe 11 de h la sfârşitul cuvintelor, ceea ce înseamnă, aice, că " «şi aici putea să sune ca un e-i, lângă conţinutul palatal al consonantei 4), iar 'b ca un fel de o"); de aceea e in acest text: narozrost-, rodos" 1 cu ultimul o de dupe d în loc de plsl. originar şi etimologic 'b [plsl. naroda pronunţat narodâ, rod7', pron. rodrl, ef. rom. rudă}, şi Încă: dr-nest, cu e 111 loc de plsl. originar h [plsl. dhnh pron. dene]». In Psalterium Sinai ti cum e. la fel, un o în loc de plsl. 3. final în anumită po.: ziţie : izbavito i, vl,slwaljţto i, s'Amerito i, pozrehomo i, G). Iar existenţa în unele dialecte ale limbei bulgare de astdz; a unor forme cu consonanta finală moale, care a rămas aşa dupe dis­ paritia pislovenicului sunet II 7), arată «lunga durată a lui l\ final În bul�ara». De aceia şi Jagie 8) constată di: «In der That selbst hcute noch kann dialectisch im Bulgarischen hie und da in deralls/ollt{'/ld;m Erweichung d/i? {angi? 'Fortdauer des 1, b;;ohach.tet werden. L. B. pqth lautet păt, păta, cibi:f auch pătja, pătjcp>. Aşa chiar e s. ex. i1l graiul estabulgar dela Teteven 'J), confirlTI eu aci. Pronunţarea câtv3, adică cel puţin în unele cazuri sali cu- I} U .. Însii. l'X�liC3I'ca lll.i Şahrnatov, In At:�IPh. XX\I, 4Sfi, că acestea ar fţ ,.l;iinsthche Schrcllmngeu", cari se pot explica .nul' tlurch Vel'irl'lk jes h:hendigen Gefi.illles mI' 'b uud h". . '2) SulJolevskij, in TJl'cvnij cerko'lJ)!Q·slat,. jaz!J!; p. 13\J. il) eL Şahmatov În Afsli'h: .xXXI, 485 şi Leskicn; lbic!. :>iXVll, p. 17. '1) In .Afsll'It., lI: 224: "allch hiel' neben dem palatalen lnhalt COI1�onnnten ilJllJlcl' unI' elu Au�atz Zll c-i nachWl1en konnte". iJ) Ibidem p. 22l-2 plslovenice în sec. X sau XI al tex­ relor-copii o .. admit .şi W ondrăk '), Scepkln 2), Kallna. Miklosich însuşi constată forma. cu e În loc deplsl. " final: poveste (care probabil că e nearticulată), deşi el, conform cu idea-l că în vre­ mea textelor .. copii plsl. il. şi h finale nu se mai pronunţau nică­ ieri 111 bulgara, o consideră ca un fel de ceva unic şi o numeşte »befremclend" ::), Şi Milerlc crede că 4): "zu Ende des X [ahrh. das Versrumrnen der Halbvocale 1111 Austaure sowie in den Of3 fenen Stlben des Inlaures begal1l/", că, adică, amuţlrea lui :1\ şi " fiitale plsl. Clt!Î/lceput JlII/11O/> deci de Si! /ilO;' .11t1'!/(/Ili?OU Î!!că pe undeva, sau la unele cuvinte, spre sfârşitul sec. X. Iar la începutul perioadei aşa numite rnediobulgare. sec. xn şi xm, se găsesc texte bulgare cu un o final în loc de plsl. ,/", şi e final în loc de Il, ceea ce arată desigur, că cel puţin şi atunci se va mai fi pronunţat, se mcnţinea. la unele cuvinte şi dialec­ ral, iI.=ă şi h=e plsl. fInale. Astfel Apostolul dela Ohrida C'j, scris în sud vestul Bulgariei în sec. XIL are: predo, so, glasoss. hlebosz erc., în loc de plsl. pred:6, sz, glas:t., hJebz, cu L\ fiJlal, şi încă are zlh, vns. cari mai mult de cât sigur că reprezintau pe acel 1, fillo{ pronuntat G>. Că " final se va fi pronunţat cărva timp până chiar la Începutul epocei rnediobulgare. ne arată, cum. crede şi Kalina 7), e final în Joc de plsl. b şi :h în formele mc­ diobulgare din texte; l'eMf, IIMaME, u; 1111:\<, m;l' etc. Conev vede şi dânsul lin 'b=ă păstrat uneori în p rorurn­ rarea bulgărească nu numai interior ci şi ji'IfO!; dar nu şi pro» nuntarea lui " final, în textele mediobulgare din sec. Xln�> 1) IiI Yer!Jl. slav. Gram, 1,146: naradosh 2) (n Bazs!tZd. il ja.o. Bav. Xn,. p. 224. 3) !n Ver.ql. Gram., 1, 16. 4) In AfsIPlt.) XX, :)88. Cf" ac�eaşi rostirt" lu ,,"lre ci nUlllai o "ne�ll.ienţă la scris a scriitorulu.". "ne­ breznost' pisca"; ele ii arati! că In sec. XII, Z. şi 1, finale se Jllai Jlw- IJUnţall uneori. \ G) De aceea, în legă.wră cu ceh! ce adt aci, cred că OJ)lak n ';Ire dreptate (în f:Jbm·.Min., :XI, fi:>3) dind o.ombate (lcoastă idee a lui Kalina; precum, de llsemelli, nici Kulbakin lJlj� are dreptate (în JJTe'lmc-CeTklJ1'rlO­ Blav. jaz. p. 6�) când o combate la S�epkill care susţ' ne, ca [(Rlina, pronuntarea final.dor :b şi " în Savina l\niga. 7) Conev : ](ju.�t. Celveroev. p. 1O:;;i 1Jobri5j's ev. p. 32 8) laI' llU că ar fi fost numai .kiinstliehe Schreibuug» CUIB, pen· ·ru cazuri similare plslovcnjce, crede Salunatov în .Al'slPh .. XXXI, 4i'Z(';, [87] g I NAŞTEREA liMBII ROMÎNE �----- "Kj.stendilsko Cetveroevangele" şi "Dobrejsovo Evanzele'": În întâiul nu numai interior la silaba Începătoare sz. din Sl-v[hSenhl, S:bbor (cf. rom săvârşire, săbor), ci şi la finalul substantivelor: grad�, zar-ada cari,---fie şi În anumite poziţii din frază, cum ac­ centuiază Conev, - se pronunţau gradd, zapadzr; şi În al doilea 1) IagiC, în A{'slph., IV. 408--109. 2) 1. Ivanov: 1Jr1lgare1e v lILakerlo'Ai.ia p. XX V11 3) Cf .Arhiva, XXXI, 3-4, p" 166. 4) Miie�ic: Das O"tbulgaTische, p. 58, 158, ObJak, Îll Si •. Mire, �\I, [)p2. [) Conev; Do/n"efs. C'etvel"OCIJ. p. 5l. [88] 88 ILIE BĂRBULESCU Nu se poate tăgădui solid ştiinţlficeşte Însă nICI că: şi plsL '6 = ă şi II .:..- e finate s-au păstrat În bulgara de astăzi, încă din paleoslovenica la un mic număr de cuvinte , s=a păs-" trat, anume, Y. uneori ca sunet ă, alte dăti ca reflexul o pos­ terior al pls]. :6, iar " s-a păstrat chiar ca reflexul e posterior ar pJsÎ. ". In curgerea vremii, apoi, au dispărut din bulgara, prin evo­ lu�ia ei, şi mai toate aceste reflexe fina!e o sau e,. ele s-au păstrat în limba română. Însă, după ce au intrat În ea În epoca postplslovenică (sec. X> şi sunt cele rânduire de mine în eate: gorijle II şi IV; cele cu h final plsl. au lăsat urmă chiar în bul­ gara În palatalizarea consunantei precedente lui II f), iar cele cu 2\. = ă finale de asemeni. De aceea, va fi, cum crede şi lvIiletic/ 2) desigur «ein Re" rlex des OllSlOUflJlldcrt Halbvofial.s» În bulgărescul de astăzi prhf:r'-Ilas, pronunţat predă-nas, corespunzător plslovenicului pred:b. Faţă de aceasta, nu e neverosimil, măcar că se impo­ trrvesc a admite şi Oblal< 0> şi Miletic "), părerea polonezului Kalina: că în ,bulgara de azi: au, care Însemnează pronumele ou şi se află şi In vechile texte rornâno-slave din sec. XV şi XVJ, finalul {J e eşit din preface rea plsl. � din azz . Tot reflexe ale pls]. LI final va fi in bulgara de astăzi nearticularele : koble în Ioc de plsl. li:i\bl� =kăbIă, poate chiar kzbh, == kăble (cf. rom. câblel) şi În Dulg. trădoj CI), pronunţat trădaT În. foc de p lsl. tr. Apoi, forme cu o fina! În loc de plsl. 1.=03, ca rodo-s« din textele-copii plsl. ale sec X --Xl, arată şi ele că şi acestea, când se află În bulgara actuală, ar putea conţine continuare a lui" plsl. Final . ba din ele ar putea reeşi încă şi că în bulg. de asrăz i : păklo ';)/ care corespunde plslovenicului Phld:t.=peIdă 1). Apoi, la fel, potrivit şi cu cuvântul bulg. constatat de .tvWdosich ; poveste în loc de plsl. povesti', nu s .... ar putea tăgă= citii solid că e finat şi . încă tI} bolezn/ 'l) În loc de plsl. bolezn» (cf. rom. boleaznă). zordi şizoardiii) în loc de plsl. zr�d" (cf rom. ioardă), nese H) cu pierderea lui dh iniţial ca şi la alte cuvinte la roate cuvintele limbci bulgare; ci, la un număr mic din ele, mulţumită vre-unor condiţii particulare, suneru( vechi al lor Încă se mai păstra, atunci, până ce, poate chiar Î/J cursut acestei perioade, 1) ce însă .':ii altă explicare mai jos, 2) Conform cu un deja mediobntgal' fonetiRIll şi poslplsl. il pen­ tru ,�. CL Lavrov: OIJzol', 49. 52. 8; Care se află ;;;i in graiul estic bu 19ar dela Teteven, arată Co­ ne\' şi Stojccv .. în Sb. nar. 'alU, cartea xx.'r, p. XVII. "1) Conev, In Spisanie na Mia. A karl., XI. 7, p. ti şi 7. 5) GOlle'!, ',n Via/eli/ni Studii, p. 91. �i Bulgarii au dar Cll LI. ca româna (el'. de altfel şi rom. dOâsea, pls!. d7'>slm). \j) Ohtak: Maced. Siudicn, p. 12. care însă crede că acest e tinal illt aj, fi reflex al pIsL h ,ea la povbte s. cx.) ci Uil e adaus analogic devin femenine în a sau neutre în o. Că această revoluţionare se poate să fie chiar posrpls], ne arată femlnlnlzatul cu reducţia lui a final neaccentuat: glagol,'i, din norn. sg. glagola (În loc de' plsl. rwroil:t:.) în Dobrejs. Ev. ;J> din sec. xm (p. 370>. Iar că· se poate să se fi produs această re­ voluţionare ne mai arată şi bulgara de azi, fiindcă şi ea are, în adevăr, 'mai multe aşa forme femininizate sau ncutr izare în loc de masculine plslovenice terminate în 7,. Astfel: pisl. phkl7.=pek!ă e în bulgara astăzi p·t,ldo=-păldo '); plsl, cep:t:.o::::cepă, pron. ţepă, e azi în bu;g. capa pronunţat rapa i plsl. procepz, pronunţat pro.tepb, e azi bulg. pr ocap.z. pron. pro­ ţapa , plsl, rod" e azi bulg.. roda 5); p151. n:I,sk7\=rneskâ' e azi măsk.z ; plsl. bn"loRy.=brz.1ogă e azi băr1oga; p!s1. skqdel'A=skq= delă e a.zi skădela i pls!. satlq:t:.=saterâ' e azi SatTa "): pJsL gr:;;b:;;=gr"ba e azi bulg. gărba'); plsl. glog'll=glogă e azi şi glog{[�>; pls!. pedh=pede eazi peda; pIsl. liqdeiI,=I\qc!eI0 e astăzi kădela !J); pls!. pesnh=pesne e azi şi p'ăsna 10). Iar textul Dobrej50vo Evang. din sec. XIII are, ,cum am spus, nomin. S)l� 1) eF. Arhiva, XX�IIJ, 1, p. 5, :!) CL A:rhi1Ja, mal sus. \ 3) Cf. P. t:>il : Arhimăndrit. \ 4) In Sb. A.tin, XI, oii:! 5) Conev, în (fvod, p. 38 şi MiI'fec: Vie Hhodopcmundo?-Jtn. 1'. ;iL (1) COllev, in Spisanie na bălg. LJ/,ad. \1, (a. 1\):5), p. 17, 6 .. 7) ConcI', în ::.b, llJin., IV, 502. 1\) Bernekel': Slav. l!tym.JViJrlerb�tch, p. 306. 9) O. Mircev, in 8b Min., XVIII, 439. 10) A. P. Stoilov în 8pisanic na Mlg .. Ikad.) VLU, 5 (a. 191'1), p j(j:2; [91] NAŞTEREA LIMBII. ROMîNE ----- 91: g1agol", ,) în loc de pisl, glagolz, etc.. dar s-a pierdut în limba lor, păstrându-se numai În româna unde a intrat în perioada postplsl., dupe sec. IX '), Aşa că, fie prin p dst rarea chiar a fonetismului 'li şi h nu numai interioare ci şi finale plslovenice. fie prin reooturiona rea mor/ologicel a declinării şi genului plslovenice, in epoca texte­ lorvcopii plslovenice, adică în sec. X - XI, limba plslovcnică avea: 1) Conev, în ])ou'rl�iS, Evan.'lele. �) CL p. 80 că tot pe cale morfologică se poate să fi în; fat în flo.>tplsl. în u-dec llnaro unele cuvinte cari io plsl, aveau HOln ti 14. In 1, ternnnat. 3) Co nev, în SpisM.ie ?ta bălq. Allld., Xl, i, p. li . . i.) Vuk Stet'. Karadiic; Sr))s!,-i 1jecni!" Vicna 1852, p. 17, 5) lu AlsIPh., XXIX, 379. fi) Litvan sto'nas, vecillilldic .'ith,lnam, cărora le corespundG plsJ. stanz. llU arată că va fi existat deja îl! fJbl. Iti forma slan". clici tot :lŞIl mai c pls!. pojas1. şi Ltvan justa, aveslic yasta, sau plsl. nag·", Etvan Dugas, şi altele, de(:; cu 'J,. final curesp. unui Il balt()slavic. Cf. Meillat, in Rocm. Slaw, VlI, eli şi Arhiva, X'\XU, 2, p. �2. !lQta. i) Of. Arhiva, X'\XII, �, p. O), nota �. [92] ''92 IUE BĂRBULESCU ----------_. __ ._---_ .. _--� .. _---- În pronuntarea ei nu numai cuvintele din eateg. 1, ci şi cuvin ... tele categ. II ast-fel: sveklă, pt;klâ; liâ'blâ', gleznă, lep)'rl; rodă, b"tel, sruâc,'f" w7zduh, răpSt,)\, sâbor, stlvrhSiti, stancl, Sarr{l, l'Rpă, 5,;\1)1'0', blazn.J, gţogă� râr. Dar tocmai astfel sună şi au sunat aceste cuvinte : se subîmparte, de obicei, în clouă perioade, dispărţite de anul 1646, ele cînd preponderenta politică trece dela Spania la Anglia, de cînd pacea Vestfaliei pune capăt războaelor rcligioase-e-ulrime vestigii medievale-şi de cînd condipile economice pregătesc schimbări pe litoralul Arian; .ricului din Europa spre colonii. Caracterele evului modern sunt: 111 nevoia necontenită de \bogăţii, pe care clasa burgheză, mereu )/1 desvoltare, le rivnea, Va ajuus prin călătorii Indrăznete la descoperiri geografice de dntpllIri noi spre Indii sau de Ilai păminruri. Desocoerirele revolutioneaza intregul sistemul econo­ .mic al lumii. Se introduce sistemul mercannllsr , pe flngă averea .fonciară a mobilului. aurul din colonii, transformat în bani, de- [93] vine alt mare mijloc de bogăţie. Banul mânuir de ncgustor·j 11l� lesneşte desvolrarea clasei burgheze, pe care se sprijină la încc: put şi monarhii, astfel că raporturile sociale şi politice se schimbă, cu totul. Deşi nobilii şi clerul rămîn clase privilegiate, puterea feodală de odinioară e distrusă; regele este atot puternic şi ŞÎa3 cre»­ iat o nouă nobilirne de origină burgheză, snoblesse de robe ». In a doua perioadă, burg-hezia, după ce a sprijinit pe rege pentru a distruge pe nobili. devenind cel mai puternic factor ÎH stat, aj·unge· în conflict CLI monarhul absolut, la revoluţie. Inainte cun veac de Revolutia franceză, burghezia din Anglia indeplinise rcvoluţi­ onarea raporturilor sociale, jucînd rolul prim în stat şi supunind pe regele «divin». Aceiaşi soartă avu şi feodalitatea politică: fărîmitarea puterei la şefii micilor stătuleţe dispare pe încetul, concentrîndu-se în rnâinele monarhului ÎNtreaga autoritate. Fie prin sprijinu]:' claseiburgheze 'şi uneori prin înlăturarea îndepen­ denţei Comunelor, fie prin creiarca armatei permanente şi a func­ ţionarilor proprii, prin curţi strălucitoare de lux şi artă, prin răz: boae victorioase, monarhia se'ntăreşte pretutindeni pănă la absolutismul lui Ludovic XIV. Din punct de vedere religios papalitatca primeşte puternice lovituri şi indirect Biserica , mai întăi dela monarhii germani, franceji şi englef în veacurile XIV şi XV, apoi dela marea re'" . voluţie social+religioasă, Reforma, pregătită cu mai bine de-un secol Înainte. Biserica se menţine numai ca factor spiritual, deşi ingrămădlse averi pămînteşti considerabile. Cultura se desvoltă brusc, într'un veac întrecînd tot întunericul mileniului medieval. Renaşterea artistică şi literară din veacul XVI s' El desfăşurat din Spania pănăn Polonia, Înlesnită şi pregătită de celelalte prefaceri cconomico-polirice. Descoperirele deschid la;'gî orizonturi şi aduc resurse, pe care le vor folosi monarhii în glorincarea domniilor lor. Burghezia întreţine focul sacru în Universităţi, Reforma a liberat gîndirea de autoritatea absurdă a bisericei catolice; fie care neam Îşi îmbracă gîndirea in haina limbei naţionale. h istoria Romînilor s-au resimtit toate aceste mari eveni­ mente. Marile descoperiri geografice au schimbat centrul comer­ ci al dela ţărmurile Mediteranei spre Ocean , în IOC\;i! negustorilor italieni şi levantin! se vor interesa de Principate statele riverane Oceanului sau din centrul Europei. Drumurile vechi comerciale , 4 [94] '94 P. CONSTANTINESCU-IASI ---_.'-- spre Crimeia sunt Întoarse peste munţi spre Germania, de unde vin Iipscăniile-vmărfurile din Leipzig-, braşovenille din etapa Bra­ şovului şi pănă'n depărtata Anglie. Regina Elisabeta a Angliei inchee un tratat comercial eli Petru Schiopul al Moldovii la tinele veacului XVI; domnii şi boierii au legături economice şi politice cu papii, împăraţii germani şi regii franceii. Petru Rareş sprijină Cu bani planurile lui Ioachim de Brandeburg, Petru Cer= ce! e pus pe tronul Munteniei prin stăruinţele regelui francez Henric III. Petru Şchiopul a fost prietenul Împăratului german, la care şi-a găsit ultimul adăpost, iar Mihai Viteazul pune În= cepururile politice! creştine care va lega Principatele de interesele imperialilor germani. Unele din 'produsele Americei ajung curînd în Principate; nicăeri în toată Europa n'a prins porumbul arne­ rican ca' n ţările rornîneşri, unde ajunge, de timpuriu, hrana de căpetenie a taranului. Bogăţia Principatelor se sprijinea mai ales pe produsele solului şi vite; caii şi oile 'Moldovei atrăsesera poftele Turcilor, boii dăduseră rorernul ţării. In veacurile XV! şi XVII bogăţia se concentrează În vistieriile domnilor, dintre care unii s'au făcut vestit-i prin a vuţlile lor. Cronicarii amintesc de domni fugari=ca Iancu Sasul sau Gheorghe Duca în Mol­ dova, Petru Cercel sau Mihnea Turcirul în Muntenia-care trc­ cuseră graniţa cu sute de care lncărcare cu lucruri de preţ; domniile lui Vasile Lupu şi Constantin Bdncoveanu au rămas vestite prin bogăţiile concentrate la curţile lor. Interesantă e con­ statarea că avuţiile lui Vasile Lupu, ce uirneau chiar pe con­ temporani deprinşi cu asemenea fapt - )J mai multe de cum ar putea avea un Împărat" afirmă Paul d'Ăleppo+-, proveneau în cea mai mare parte din exploatările de aur şi arama dela Baia, cunoscută din vechime ca atare şi după nume Încă. "De au fost , cîndva vremi fericite acestor părţi din lume, Moldovei şi Polo; "niei, atuncea au fost. Ţară Leşască era plină de aur, care iz ­ "vara din Moldova ClI boi de. negoţ, cu cai, cu miere, şi aducea .,din acea ţară tot aur şi argint; putea-voi zice că săraci nu se ,.aRa pe acele vremi, doar care nu-şi vra să aibă. Ţara Leşască "la acea scară de fericire se'nălţase, care nici o Crăie de pe "acele vremi nu-i era din protivă aşa în bine şi în dcsmerdăciune "În ţara Leşască şi In ţara noasrră'i-e-afirmă categoric Miron Costin. Bogăţiile Moldovei, care sustlneau şi Polonia, explică nu numai «desmerdăciunea» traiului, ci şi str ălucita dezvoltare eul­ turală a epocei lui Vasile Lupti; după cum niciodată nu cunos» [95] 95 ÎMPĂRŢIREA ISTORIEI ROMÎNILOR -----_. -------'------------------ CUSC I'vluntenia'o desvoltare similară mai simplă ca pe vremea hli Brincovanu. pe care Turcii îl porecliseră Alrin bei (prinţul de aur). Importanţa aurului ca mijloc de bogăţie, pe care desco­ per irele geografice îl impuseseră în Europa, pătrunsese şi pe ,;:meleagu rile noastre. Mai mult importante sunt sclii/J1bărife sociale. Cfasa tă­ rân eas ca, pe a cărei prosperitate se bazase libertatea Principa­ telor, Începe să decadă În veacul XVI. Procesul de deposedare a proprietăţii, care se petrecuse în veacurile anterioare la Ro" mînii ele peste munţi, se accentuiază abia pe timpul lui Rareş, dincoace de munţi. Din pricina necontenitelor războae ţăranii-­ soldaţi, obligaţi să se' ntreţină singuri, sărăcesc şi sunt nevoiţi s3=şi amanateze pămînturile la boerii vecini, înstăriţi. Cu vremea nu-şi mai por plăti datoriile şi muneesc toată viata ca arendaş. ai unui pămînt ce nu le mai aparţine de cîr teoretic. Procesul de şerbie creşte cu repeziciune în veacul XVL pînă ce primeşte . o consfinţire legală prin ,.1egămÎiltul" lui Mihai Viteazul. După cum ţăranii ardeleni au încercat .. fără succes, să scuture jugul jobăgiei prin răscoalele din 1366, 1434, 1437, 15li-, taranii din Prin: cipate s'au răsculat în mai multe rinduri fie Împotriva bcerilor şi domnitorilor români, ca acea de sub conducerea lui l--Iîncu. fie Împotriva' boierilor insrrăinaţi. Şi'n celelalte ţări europene taranii s'au răsculat Încă din secolul XIV, ca sîngercasele "iacquerii" din Franţa şi Anglia sau răscoalele din Germania de pe timpul lui Luther. Dar pe cînd în Apus monarhii creiază în jurul lor state puternice, în ţările din centrul şj răsăritul Eu: ropei decăderea clasei ţărăneşti aduce decăderea militară şi pc­ [itică în lipsa altui factor social, aici burghezia fiind prea slabă; aşa s'a petrecut în .liJJperiul bizantin. Ungaria, Polonia şi Prin= cipatele romine. Starea ţăranilor ajunge atît de tristă în ultimul "veac a! epocii moderne, în cit mulţi preferau să fug;') peste graniţe sub stăpîniri străine, pe care le credeau mai bune. Procesul emigra= ţÎunÎi ino cpc în Ardeal în veacul XVI, de oarece iobăgia se accentuase mai mult aici. In 1607 Dieta Ardealului hotărăşte ca să se roage Domnul l\101dovii să trimită inapoi pe fugari, iar Constantin Mavrocordat încearcă prin reforme să oprească exo­ duf ţaranilor pestru Dunăre şi Nistru, In epoca fanariotă Prin= ciparele sărăciseră econorniceşre nu numai din cauza hlrurilor turceşti, ci şi din cauza exploatării nemiloase a ţăranilor. Sără= [96] cia Şi Jgnoranţa lor se poate compara cu a ţăranilor fnîl'licezi dela sfârşitul aceluiaşi veac, pe care un scriitor contemporau ii compară cu nenorocitii troglodiţi din epoca preistorică, sau cu a celor din Polonia, "iadul taranilor". Căderea Ungariei sub­ Turci, Împărţirea Poloniei, caşi decăderea Principatelor şi răs= coalele taranilor romîni cu aceiaşi pricină socială comună, ne aceia, după exemplu! teoriilor naţionaliştilor francezi sau a U110r monarhi reformatori-ca Iosif II -- .Constantin Mavrocordat �n­ cearcă să Jmbuueze prin reforme starea ţaranilor. Cerea ca [a= ranii să fie slobozi de «rurnînie" (iobăgie), să se aşeze unde [e va fi voia, să munciască numai 24 de zile pe an, boierii să aibă 111 schimb scutelnici, In veacul XVIII Habsburgii ,luară cîteva dispoziţii similiare pentru iobagii din Ardeal; dar atît boerii rornîni CÎt şi magnaţii unguri se împotriviră. 96 P. CONSTANTINESCU-IAŞI j Ctasa !/ofjtftfor, supuşi cu totul de regii apuseni, dupa lupte de două veacuri= XV şi XVI-ajunge şin Principate în aceiaşi situaţie faţă de domni. După ce În veacul XV, pe tim­ pul primilor Muşatini şi după Alexandru cel Bun în Moldova sau În Întreg veacul XV În Muntenia, boerii schimbau domnii după bunul lor plac, îrnpărţindu-se În taberi cari veneau cu a= jutor străin dela Polonl, Linguri sau Turci, în veacul XVI lup= rele interne dintre domni şi boieri devin atît de acute, c' această epocă a lasat amintirea celor mai multi domni aşa numiţi rirani. După CUlTI. şi'n Apus apăreau din cind în cînd, la finele evului mediu, regi puternici ca Filip August, Ludovic IX, Filip cel frumos În Franţa', Rudolf de Habsburg in Germania sau Henric Tudor în Anglia-în Principate domni ca Vlaicu, Mircea şi Ţepeş, în Muntenia, Alexandru şi Ştefan în Moldova au ştiut să ţină bine În frîu pe boerii Feodali în neast îrnpăr, In epoca modernă, după cum Francisc I, Henric IV sau sau Richelieu în Franta, Henric VIII şi Elisabeta în Anglia, Ferdiuand Caro", licul şi Filip II În Spania, Carol Quintul şi Ferdinand 1 În Ger", mania, potentaţii civili şi clerîcali în Italia, Christian IV şi Gus­ tav Adolf în ţările nordice, �oan cel Mare şi Ioan cel groaznic în Rusia, Soliman Magnificul 'în Turcia, sunt monarhî biruitori aducînd nobilimea la ascultare, tot aşa principii rornîni supun pe boierii ţării. Asprimea voievozi/ar Munteniei Mihnea ce] Rău, Mircea Ciobanul şi Alexandru cel Rău şi mai ales ai moldoveni- [97] lor Ştefănlţă. Alexandru Lăpuşncanu, 102n Vodă cel cumplit Ş1 Alon Tiranul faţă de boieri a ramas în cronici, scrise de r epre= zenranţi ptln: il i rori ai clasei baie reşti, ca ami ntirea unor fapte de domni cruzi, Adevărul este altul: aceşti domni au luptat şi au ştiut să Ît;tr;l1g;'i cerbicia fcodal.lor locali, deşi in cele din urmă au sfîrşit domnia sau viaţa răpuşi de boieri. In luptele cu boierii - «arnestecătorf de domnii>" cum îi numeşte l'-Jeculce =-s'au ilustrat din partea autorităţii monarhice şi femei: Doamna Clara, faimoasa Doamna Chiaina. Elena lui Rareş. Elisabeta lui Ieremia Movilă. In veacul XVL de cruntă luptă între boieri şi domni/ pu­ cerea monarhică este mai desăvîrşită în lvloldova ca 'n lvlunre'" nia+-poate datorită .5i lui Ştefan. - Faptul se demască În activi­ tate a spirituală a vremei. "Faţă de mînăstirile domneşti, puţine "şi mari ale J\/lolclovii/ strîns unite sub mina Domnului. Tara "Romînească aduce mînăstirile; multe şi mici, În numărul cărora "se vădeşte puterea unei boierimi care a scăpat din partea Dom; "nului şi iea pentru sine. sub toate raporturile, viaţa deosebite� "lor ţinuturi" 1). NLI era de cît un provizorat i la începutul vea­ cului Radu cel Mare şi Neagoe Basarab. Ia fine Mihai Vitea� z ul concentrează puterea; în veacul următor boierimea e supusă definitiv. Boierii, .' c)/ zidesc mai puţin ca domnii- Matei Basarab, Brîncoveanu. I Monarhii europeni tind să-şi desăvirşască autoritatea în lupta cu nobil ii spriiinindu-se pe celelal te clase sociale, în luptă şi ele cu nobilimea. Regii Franţei Filip IV, Carol VII şi 'n dC'­ osebi Ludovic XI s'au sprijinit pe burghezie dînd privilegii ora­ şelor şi înlesnind prin legi ocrotitoare desvoltarca burgheziei , Ludovic XI se'nconiurase numai de burghezi, îrnprumutase şi fe­ lul de trai al acestora. Ferdinand Catolicul răpune pe nobili cu ajutorul puternicelor Hermandade crăşene ştl, pe care mai !Îr", ziu le subordonează autorităţii sale Unii r cgi urmăresc să în� rărească şi a patra clasă socială, ţărănimea, pe care să se poată bizui. Henric IV al Fuanţei, ajutat de Sully. s'a str ădănuit În­ treaga sa domnie dela finele veacului XVI să. reîoflorească a= gricultura şi starea ţăranului, fixindu-şi deviza ca «fiecare ţaran să poată avea in fiece Duminică o găi nă în oala sa». In Da*' 1) N. Iorga era foarte iubit de ţărănime, a cărei soartă căuta s'o îndulcească faţă de nobilirne ; fiul său Frederic III înfrînse cerbicia nobilimei cu ajutorul clerului şi burghezimei. In Rusia din aceiaşi vreme domneşte «cumplitul/ ţal' Ivan Groaznic care s'a sprijinit În lupta sîngeroasă cu no­ ibilii, pe elemente de jos, Între care faimosul negustor Maluta Scuratov. Şi aOf11J!/i roinîn/ au căutat aliaţi ori unde puteau găsi, In Principate clasa burgheză, diversă ca nationalitate şi mai putin organizată. nu putea oferi sprijinul său ca cea din apus. De a­ ceia unii domni caută să se sprijine pe ţărănime. Ioan Vodă cel cumplit caută să se ridice starea ţărănimei, din care face sin­ :gurulelement militar din ţară. In ura-i de moarte contra boier rilor, din care şira ales numai pe Golia+-trădător şi acesta+. înlocuieşte cavaleri a, de obicei formată din beeri, prin Cazacii străini, în care avea mai multă incredere. După sforţări eroice fu Învins; ţărănimea nu mai era în stare să ducă o politică în� -dependenră, ceia ce-a Înţeles Mihai Viteazul. Dar şi el. spri= jinindu=se pe boieri, nu fu mai fericit. Neculai Mavrocordat se \purta foarte aspru cu boierii ţărilor romineşti, considerindu-i pe toţi de trădători ai intereselor turceşr i şi luă măsuri de Îndrep­ tare pentru ţărani; în sfaturile către fiul său, viitor domn, spune: «să nu laşi ca taranii să fie nepăstuiţi». Mai eficace fu mijlocul de a-şi creia o clasă de boeri credincioşi din oameni «noi», ridicaţi de jos sau dintre străini. îmbogăţiţi cu sprijinul domnului. Boerii sunt atrasi spre domni prin darurile ce le pot obţine de ta acesta; moşiile de odinioară, epuizate, sunt înlocuite prin dre­ :gătorii nu mai putin mănoase. Se creiază o nouă nobilime, caşi «noblesse de robe» din Franţa contemporană i căci cei ce nu vor să se supue domnului se perd În provincie ca «mazili». în= tocmai" ca disgraţiaţii regelui «soare». Nu rari sunt cazurile ca boieri de viţă veche, căzînd în disgraţia domnului, s'ajungă ma­ zili, apoi răzeşi şi chiar tarani de rind mai tîrziu. Pe timpul lui Duca, în al doua jumatate, Il secolului XVIL se pare Că procesul desfiinţării �oerilor mai dÎrji senplinise. Cro ... nicarul spune, descriind prădăciunlle şi asuprirele celei dega treia lui domnii, că «de-atunci s'au StÎns casele boiereştl mai roate> anopol şi alta după acest tratat 1). Din toate părţile se arribue acestui tratat o putere miracu-­ loasă. Au fost chiar unii-reprezentanţi oficiali ai culturii, profe� sori de universitate-cari 11' au găsit în toată istoria noastra alt act mai important cu care să compare acest tratat, decît descălica-: rea. El este acela pe care s'ar fi clădit toată desvolrarea noastră comercială, el înseamnă «căderea zidurilor s cari ni despărţeau de Apus, După teoria curentă, înainte de Adrianopol ţările romîne nu produceau decît pentru nevoile lor şi obligatiile turceşti,�' aveau o economie naturală după limbajul st. economice. Chelerub' turcesc era ruinător pentru economia noastră; el nu stimula nici, . f iniţiativa producătorilor şi nici IlU garanta siguranţa producţiei. Prin desfiinţarea sa şi acordarea libertăţii comerciale, obţinută prin tratatul dela Adrianopol, principatele Incep o eră nouă, îşi rrans­ formă economia lor naturală Într' o economie de schimb, şi pe aceasta Într' una capitalistă. Teoria trebue considerată ca în ge�' nere admisă şi ultimele scrieri asupra evoluţiei ţărilor romiue se bazează exclusiv pe dinsa. Acceptarea ei se datoreşte fie faptului că unii istorici au rămas streini de un Însemnat material! fie că sociologii evoluţiei poporului rornln, cornplect necunoscă- 1). Aurelian. Schiţe asupra stărei economice a Homâ niei în s:ec­ XVI]] Bucureşti, 1882; 1. Brezoianu.' Vechile instituţii ale Româmel·· Bucureşti 1882; A. D Xenopol. Studii, economice. Oraiov» 1882.; IstOI'HI' partidelor politice în Romârna, Bucureşti 1920. Istoria HomÎlmlor XL Buc, 1169G' C. Băicoianu. Geschichte .der rurnăuischen Zollpolitik scitd cm I-i-ten Jahrhuudert bis 1874. Stuttgart 18�6; Istoria politicii noastr-e vamale şi comerciale de la Regulamentul orgame şi pînă in prezunt. Buc, 190<1: Epur canu Costachi 1. Mişcarea şi starea {e"onomică În He, mânia. Bucureşti, 1&95; Verax : La 'Routnanie et les Juifs Buc. 190;-;; K. Grunherg Die Handelspoltischen Bez\ehuugen Oeaterreich-U ngar ne­ zu den L.�lUdern an der unteren Donau, 'Leipzig 1902; C. Dohrogeann--­ Oherea. Neoiobăgia Buc. ed. II; etc'. In. ultima - luer-ar enpărută asup,!''', problemelor trecutului nostru se găseşte vadoptat;' în Întregime, {iiiră lilici o o.biecţie acest p. de v. 81. Zeletin_ Burghezia română. Ol'igma si rolul ei istoric l3uc. 1925. [103] . BANCA NAŢIONALĂ A MOL_D_O_V_E __ I 1O_3 tori ai trecutului pe care il judecau, au primit-o fără nici o OC"' biecţiune. Este Însă interesant de menţionat că În timp ce autorii noi se intrec în a perfectiona teoria, există un Însemnat număr de isvoare, dintre cari unele destul de cunoscute, anterioare lu� 1829, şi cari toate menţionează intinsele relaţii comerciale ale: principatelor cu străinătatea, arătînd astfel că cel puţin în a două jumătate a sec. XVIII şi în secolul următor, economia noastră incetase de a mai fi:' «naturală». Lucrările lui Raicevich 1), Pevs­ sonel o, Bauer OI). Sulzer'). Hauterrive fi), Carra li), Barhiany"), Pertusler 8), Wolf u), Karaczay IO),Wilkinson 11), etc., singure conţin un atît de vast material asupra acestei chestiuni, Încît n'ar mai fi nevoe ca alt material documentar să tie cercetat pentru a se putea dovedi complecta falşitate a teoriei dominante. In mare parte, pe baza acestui material d. Iorga 1''>, Înt·!" o lucrare de alt ordin, a intercalat, un mănunchi de cercetări, determinînd realitatea chelerului şi a economiei naturale, S'a pu­ tut astfel preciza profunda deosebire dintre teoria politică şi. practica administrativă. Turc!! nu pretindeau de cât anumite ca­ tegorii de mărfuri, iar restul «bogăţii imense rămîneau libere la export», Cu toate plîngerile boerilor, totuşi În mod normal pro­ ducţia nu era stingherită ; mai ales Începînd din veacul XIX cînd. preţurile mărfurilor de vînzare la Turei se fixau de către ţara, iar capanliii nu aveau voe de a trece dincolo de bariera Gala= . 1) Raicevich. Osservazioni sto riche, na tu r a li et politicile intor no la Valachia e Moldavia. 1788. Neapol , 2) Peyssonel. 'I'ra.te sur le comrneree de la MeI' Noire, 2 vol, Paris 1787. 3) Bauer, Me.uoi r es histor iques et geographi ques sur la Valachio 1778. 4) Sulzer. Geschichte des tr ansalpinischen Daciens, Viena. 3 voi. 1781-82. 5) D. Hauterrive. Memoir e SUl' l'etat ancien .e t actuel de la Mol­ davie, 188', Buc, 1902, Ed. Ac. 6) Carra, Hlstoire de la Moldavie et Valachie, 1777. 7) Bathi.iny. Heise dureli einem 'I'hcil Ilngarns, S' ebenblirgers, der Moldau und der Bucowina in Jahr 1805. Pe sta 180. 8) Pertusiar. La Valaohie, la J\1oldavie el de I'inf'tuence politique des Grecs du Fanar. Paris 1822. 9) Wolf Beltr ăge zu einer statisch-htstorischen BO'lchreihulIg d!'s Fii['ijthenthums Moidau. Sibill, 2 vo!. 1805. 10) Karaczay, Beitriige zur europtiischen Lănder Kundc. Die &101- dau. Wallachcy,Bessarabien nud Bukowina. Viena. . 11) Wilkil1son. An' Account of the Principalities of Walachia aad. Moldavia London 1820. 12) Docu:::ente Hurmuzachi. voI. X. Prefaţa p. XVI �i urUl. [104] 104 G. ZANE ţului ori el Brăilei. De multe ori visteria era aceia care cum­ păra mărfurile pentru Turci direct dela producători, pe care apoi li preda fa Galaţi. După condicile . visrerii moldove­ neşti am putut constata că plata se făcea în preţul curent, asr ­ fei că producătorul nu era prejudiciat 1>. Urma deci că produsele ţarii puteau găsi un debuşeu şi- că desfacerea {al' pe pieţile srrei­ ne ]11 general nu era srlngheriră, afară doar de anii cu răsboaie ori răscoale. � lvIărfurile circulau şi se schirnbau in rară CLI ajutorul rno­ ncdelor strelne, cari întotdeauna, dar mai ales/ începînd cu vea= cu! trecut, s'au găsit în principate, din abondenţă. Existau de cele mai variate specii şi origine, şi numai simpla 101' prezenţă in ţară, poate să ni confirme variatele şi întinsele noastre re­ laţii comerciale. Unele din ele veneau şi pe drumul Constanti= nopolului, dar în cea mai mare parte numai cele turceşti, de: oarece Turcii căutau totdeauna să se scape de moneda 101'/ foarte deseori depreciată, din cauza deselor transformări, alrerări sau falşificaţii. Varietatea de monezi, ca şi nevoia de cumpărare ori. schimbare de bani pentru diverse plăţi, mai ales pentru cele din ţările streine. a făcut ca negustoria de bani să fie pe. cît de desvolrară pe atit de rentabilă. Beneficiile Iiclte şi ilicite pe cai i ·li aducea, au făcut ca zaraflîcul să preocupe de multe ori pe domni, supuuîndu-I la diferite reglementări. Din acest punct de vedere al modului de circulaţie, schimbarea bunurilor nu avea nimic deosebit in epoca anterioară ori posterioară lui 18292)' Schimbul pe credit era cunoscut chiar în veacul al XVnI şi cu cît ni apropiem de epoca mai nouă, cu atît pătrunde mai adînc în relaţiile economice. Singura deosebire care se poate Înregistra după Regulament, este că funcţionarea sa era mai activă, con= 'secinţă Firească a măririi producţiei. Regulamentul organic care a impins la maximum exploatarea muncii ţărăneşti, deci a dat posibilitâţii necunoscute Incă de marirea producţiei, este urmat de o epocă în care circulaţia mărfurilor atinge o activitate ne­ întîlnită în principate. Un proces identic de desvolrare paralelă ._._-_.-----------._-- \ 1) Sa ma Visteriei Moldovei 18')2-2i1, 18 . La 1835 la Bucureşti sunt ur­ măroarele case de export: Sr. Mcscu. Opreanu, Halfon, Sackc­ larie, Margareta lvanovici. ZoLini '. Nebăştinaşii reprezintă şi negustorii de export din Bră ila, printre cari se numărau, tot in 1835 ; Rubini, Sarac Millanov ich '(0 C-ic, F. Teodorovich, Kastrino. Likiardopulo, Petala, M is­ scvich, Stoizich, Carapano. iar la Galaţi casele mari strcine sunt şi mai numeroase printre cari Pcdernonte © Peretti, Bien­ werth q:) C-ic, Catacazula, Pana iotti Pavlo. Pandia Argenti © 1.) Wtlkil1son. Tableau historique geograpl:ti(Iue el politique d e la MoJ,lavlc ut Walach ie. Paris 18:<4, p, lti2. :1) Ilurmuzachi. XVII. p. 014-510. [106] 106 O. ZANE . . Si chiari, Alexandro di Basilio el C�ie! Kraus et Cvle, InglessÎ, Rpaminonda Pana, Gimba, Francisco Gilly. Z. Sinetro, Sachetri © Coie, Michalopulo, Dimopulo, Makridaky, Mar copoli, E,v= ienidi, Niotti, Tha\! şi Barbis ,). La Iaşi în 1851 din numărul total de 1165 negustori de toată mina, 836 sunt nebăsrinaşi 8). Dintre bancheri! mari, denumiti la Început numai zarafi sau do� bînzii. sunt şi câţiva băştinaşi, toţi Însă ln legătură cu ţări!e străine. Unii au lăsat În urma lor un nume faimos, fie prin pro­ porţia câştiguri lor, fie prin aceia a falirnenrelor. In Muntenia Baltăreţu la Începutul secolului a rămas În istorie ca o tigTH'ă din romane 3),. caminarul Polizachi care era socotit al doilea mare negustor şi bancher din Bucureşti, dă la 1826, un faliment de un milion şi jumătate leii) Meitani, fost băiat de prăvălie prin diferite oraşe din Turcia şi stabilit în Bucureşti la 1823, ai unge nu numai banchetul domnului dar şi baron Împărătesc, ca după ce joacă un rol dintre cele mai Însemnate în pr inci= pare să sfîrşească în 18]4 printr'un faliment de 1)4+ milioane lei 5>. Aceiaşi soartă a avut-o şi Hagi Moscu, descendent al lI= net vechi familii de negustori, in strînse legături cu marele ban­ chel' de origină rornînă din Viena, Sina, care În 1837/ după o perioadă de strălucite afaceri, dă un răsunător faliment G): După prăbuşirea lui Meitani şi Moscu, locul central ca bancher oft­ eia! al domnului şi al vesteriei îl ia Hilel Manuah, care trebue. amintit nu numai pentru rolul său economic În mare parte de diriguiror al circulatiei, dar şi pentru rolul politic pe care l'a jucat În revoluţia din 48, la care a- participat în mod activ, fiind unul dintre şefii reali,-deşi puţin cunoscuţi ai mişcării. Nu avem date suficiente; dar este probabiLcă a ajutat pe revoluţionari ') cu multi bani, mai ales că în diverse împrejurări apare şi ca han-o cher, tocmai În plenitudinea miscării. După Regulament, În Muntenia, o clasă băştinaşe de ne­ gustori Începe să se formeze. Ea se compune în cea mai mare \ 1) Hurruuzach i, XVI! p. 522 . 2) Analele ParIamentare a le RpmÎlliei r, XVlre p, 215 şi urm, ;3) Ghica,' Scd�o�'i c�tI'e V, Ale�a:j(lri XXIL Battăret.u· ' 4) Hur ruuz achi X. 3,0, \ b) A. p, R VI J86 Iii unu. Hurruuzăchi XVII. 42-43; X 32(} noi" 1. 6) Hnr muzachi X, p. 217, Mi7, 4��; A, P. R. VIII. !i4; H. :XVJ!l 8i4, 443,' A. P. R. Vll 688. 7) A, P. R XI. 465. Anul 184.8 în Principatele romîne. 1:;(}2 Buc, vol, l-VI; Album de acte ut'la 1b40. Blbllpteca UlljV. laşi No, 1. [107] BANCA NAŢIONALĂ A MOLDOVEI parte din oameni de rînd, foşti vechi li de moşie, sau mai ale­ dintre boerii de rangul al deilea cari încep să CÎştige o impor­ tanţă economică din ce în ce mai mare. Ei, apar alăturea de­ bancherii cunoscuţi, ca cei mai de seamă deţinători de numerar, şi În Împrumuturile pe cari li făcea visreria+-daroare cu zeci de milioane-micii beeri reprezintă cea mai Însemnată parte a cre­ ditor ilor 1). Capitalul rnobiliar Începe să se concentreze, şi de unde la 1830 nici nu se putea gîndi că s'ar găsi la un particular deodată o sumă de 2.000. ooo.cu cinsprezece ani mai tîrziu, aceasta părea un lucru de mare uşurinţă 2). In Moldova, poate mai mult decît în Muntenia bancheri! sunt nebăstinaşi. Deşi mai săracă În numerar, totuşi nume de bancheri mari nu lipsesc. Pentru epoca anteregulamentară trebue menţionat, Andrei Pavli, care a servit multor domni, atît celor fanarioti cit şi domnului mereu fără bani, Ioniţă Sturza. El a rămas cunoscut mai ales prin faptul că Eteristii i-au luat cu­ imprumut o sumă respectabilă, aproape un milion, pentru sus­ ţinerea revoluţiei, banii pe cari unii pretind că i-ar fi dat chiar de bună voie, şi numai de frica Turcllor a simulat împrumutul forţat B). Este iarăşi de menţionat banchetul armean Kircor, pe care mânia de nemulţumit a primului domn pămiutean îl goneşte tocmai la F ocşani 4). Ădamachi, grec de origină, foarte bogat negustor şi bancher, din epoca ocupaţiei dela' 18z8, devine chiar boer graţie unei mii de ruble ['). Spiro de la Iaşi 6) şi Acatu din Galaţi '> fac frumoase afaceri, în epoca regulamentară, după cum epoca unirii cunoaşte In evreul Daniel un bancher de mare­ renume, inlocuind influenţa pe care faimosul Hilel Începuse să o aibă şi în Moldova. Pe lîngă aceşti principali minukoride capital se mai găseşte o numeroasă categorie de negustori-zarafi, ,ca,rii fac multe şi rentabile afaceri. Procentul banilor, deşi fixat la JOfJfry ori cel mult la 12% atît prin condica Caragea cît şi prin Codul 1) A. P. R VII, IH-G, 191; VIII, 63 X. 452-3, 24.5 şi unu ;XW, 193; XVt1 1975.-6 ; XVJIt. 100.5.7: x VII1. Si8 şi unu. ; V. 73,89; Vi 4:3i' �i unu, 582,583, G21, 623; 388 lii unu. 2) A. P. H. VII, 510. 3)L!rica.riuL V 1.11. 378 4) Barna Visteriei op. cit, 5) Buciumul romtn. IV. 1875 p. ros (i) Hurmuzachi. XVII, p, 430 7) lti!'lII! 1'; p. 451. [108] 108 G. ZANE Calimach, care reglernenta minuţios "pravilnica dobindă". alunge .roruşi în tranzacţiile chiar ale Visteriei la 16,16,20,2+ şi chiar 300/01i- Nevoe de numerar aveau În primul rînd boerii. cari În vea­ eul al XJXIea îşi schimbă mult felul de viaţă. Viaţa politică la cari după 1821 participă în mod zgomotos aproape unanirni­ tarea rnareiboerimi. cerea o mulţime de bani, fie pentru inre= .rior. fie pentru Turci. Ruşi Austriaci. Desele ocupaţii srr ăinc aduseseră moravuri noi, gusturi noi, cari toate reclamau • pentru ,�l fi satisfăcute mari cantitâţi de numerar, după cum averi se cheltuiau cu călătoriile şi luxul 2>. Singurul loc unde bocrimea purea să. se adreseze 'era exploaraţia mai întinsă a moşiilor. ceiace se reducea la un plus de exploarare a muncii ţărăneşti. Atunci cînd nevoile de numerar erau prea imediate sau cînd veniturile erau insuficiente, Împrumutul şi odată cu el zaraful ori bancberul apărea, care totdeauna răspundea cu prisosinţă uevoei Loereşrt. Imprumutul era cu atît mai periculos, cu cît un fenomen caracteristic economiei noastre se dezvoltă paralel cu .Înrensificarea circulaţiei. Neavî.nd un sistem monetar naţional. ţările romine lucrau cu monede srrcine. cari sufereau 'prin a­ ceasta toate defectele sistemelor rnonerare originare. MOlledeie suferă în principate din multiple motive, În prima jumătate a se­ colului XIX, o depreciere sirntitoare. Un galben care lalSl5 cumpăra 2 chile de grîu, la 1835 nu mai poate cumpăra de cît una. Forţa sa de cumpărare scăzuse pe jumătate. Astfel Cel. cre­ ditorii căutau să se asigure contra deprecierri. impunînd dobînzi şi clauze din ce în ce mai oneroase. '3>, Toate lmpreiurările con curau. ca situaţia amatorilor de bani -sau a debitorilor În curs, să devină foarte precară, Astfel pe deoparte intensificarea circulaţiei rărea nurnerar ul, raritarea se În­ iensifica prin nevoia de bani mereu crescîndă a bocrimii. iar pc­ deakă parte atît rariratea cir .şi deprecierea mărea preţul îrnpru­ In utul ui, � urca în mod exorbitant dobîn da iar ca o cousecinţâ nea­ părarâ, boerirnea aproape în întregime, 111 lvloldova, se lega ca su­ bordonată de deţinătorii de numerar .. astfel că înceta să mai stăpînească conducerea Îlltregilo\ forţe economice ale ţării J). 111 -_. __ .�--�----- '\ i) D<: ex , : A [J. R v.r. �2,±-" \ L:) Vezi G. Zfinl?: 01'. c n p, l�J şi u rrn : 3) Hu rnruzucht X la;) 1:H, \VIJ :371 (·t,·, ('le. 4) VeZI Lcfebre Ei.udes d!jJlolllutHjlll'S el (,c0I1omiques SilI.' la Valachie, Pal'ls p. :n7 şi UfW. I [109] BANCA NATIONALA A MOLDOVEI 109' ambele principate situaţia exist,\--cu oarecari atenuări in IvI un­ tellia,-Însă ameninţînd de a deveni din ce în ce mai rea. Nc� mulţurnire a era inevitabilă şi ea ca totdeauna ccncreriz indu-se. capătă aspectul unui curent străino-fob, în special anrise mu .. S'a Încercat a se duce lupta pe două căi: unii beeri pre coni­ zau calea măsurilor brutale, reglementarea zaraflicului, leg-iferarea dobînzii şi sanctiuni gl'3VC contra srrcinilor din ţară, ,iI!ii m"i puţini încrezătorl în masurile exe pţionale preconizau alte căi. cari dacă nu 1""ar putea duce la re căpătarea vechii situclţii de dominărori ai forţelor economice. cel putin ar diminua prepon-> dera nta pe cari o deţineau ceilalţi. Astfel o acţiune energic?' şi des repetata este inrerpr insă atît în Moldova cît şi în 1\ilunte, nia pentru fundarea unei mari org-anizaţii de credit şi circulaţie susţinută de stat. Visul boerilor 1vloldoveni de lalS47. pe care o generaţie anterioară il trecuse şi în Regulament, era o mare bancă de credit. a c ăre i organizaţie să fie indr eprată nu= mai înspre asigurarea creditului şi a circulaţiei. Desigur că ea nu ar ti fOst chemată să facă 'ii comerţ căci după cum singuri măr­ turisesc «n'ar mai răspunde scopului său şi ar Întra în concu­ renţă cu agricultura şi comerţul şi li-ar fi mai mult păgubitoare de cît utilă» J>. ' Pentru a funda o ase menia instituţie trebuia mult capital, iar ei nu aveau, şi cel care era în ţară fireşte că nu s'ar fi ames­ tecat la asemeni înterprinderi ; rămînea deci numai apelul la capi­ talul de peste graniţi-cei german mai ales. In 1847, cei mai de­ seamă boieri ai Moldcvei,2) intervin pe lîngă un cunoscut negustor. din Leipzig+-anume Relnecke=-care avea legături CO" merci ale cu ţările romine. ca să ia Înţelegere cu reprezentanţii capitalismului german, pentru fundarea În ţară a unui mare in­ stitut de credit, căruia guvernul i ar acorda multe şi variate privilegii. După dorinţele sernnatarilor cererei. o asemenea în-­ stituţie nu ar avea să se mărgincască numai la afacerile unei 1) N. Io rua Mărturii istorice privitoare la viaţa şi domuia lui St irbe v Vodă Bucure şti ]\)1;) p. 362. 2) Semnati uentr u Marele Logofat (]. Sturzn, C. J-li.tr"tll«zach'l, Ma­ rele vo rn ic Tit. Ba/ş hatwllllul Grigon:e (;'htca, hatmanul A, Aslan, O. Neqri, Beizadea A,. şi C, Moru.z; aga C. Ilole«, beizadea D�tlletl'i« C(j?�­ t.aciain, marele vorruc ! ·asi!e (/h1ca, no stctnicul I. Ghica : marele VOTlJic Răc(u.canu Roseii, N, Ghiea. A. ()(/nil(Cttzino, beizadea Cr. C((ntacu;:'j'llr., ,1 .. 1). lllavrocordal, marele vOl'Oic !:icar/at Roseii. aga 1, Ca.nlltOu::-,ino, J1eme­ triu Cantae�tzino, Lcon şi Oh. Cantacuzino, marele vllrnic Yasile Shw::a, Iorga, MlirluJ'ii. p, 3G3. [110] '110 G. ZANE ;bănci de sconr. dar ea ar putea avansa fonduri pe gai şi iporecă, ,şi ar putea să deschidă o cassă de amortizare. Apelul boerilor n' a lăsat Indiferent capitalul german, căci în acelaş an Mihai Sturza şi un număr mare de beeri primesc un proiect de bancă, Datorită revoluţiunii care survine În anul următor, atît în prin: · cipate cît şi în toate ţările streine, proecrul nu poate fi realizat. Nevoia unei organizări sistematice a creditului şi a circu- · tiei era însă în acea vreme atîta de simţită în ţară, încît ea figurează exprimată În numeroase rînduri În manifestele şi scrie= liHor revoluţionarilor din ambele principate. In Moldova chiar cu -1! ani mai Înainte, ideia înfiinţării unei bănci cu bani srreini era · menţionată În programul coniuraţiei comisului Leonte Radu 1). Cam in aeiaşi epocă, În Muntenia, negustori englezi, r eprezen- .ranţi ai firmei Beti © Anderson, agitau ideia de a infiinta o 'bancă în Bucureşti, ideie care era foarte bine primită mai ales ,de beeri, aproape toţi fiind dispuşi a-si iporeca moşiile. Condi­ ';ţiile de urmărire ale neplatnlcilor fiind foarte grele, datorită Însu= ficienţei şi relei organizări a justiţiei, fac ca ideia să nu poată fi realizată. In 1848 încă înainte de izbucnirea revoluţiunii. bo= .erii printr' o petiţie anonimă cer domnitorului Bibescu Înfiinţarea i unei bănci naţionale 2) Deşi În proclamatia revoluţiei, ;1tI găsim 'printre cele 22 de puncte şi pe aceasta, totuşi chestia băncii preocupa .pe toţi revoluţionarii. Ideia dominantă părea a fi ca seculari= zarea averilor mînăsrireşri să dea prilejul unui gaj ipotecar, În ,baza căruia să se poată înfiinţa o mare bancă; o 'asemenea În= stituţie nu s'ar fi mărginit numai la răscumpărarea corvezii ci ar fi cuprins toate ramurile creditului public.3) Chestiunea era . dezbătută în ziarele revoluţionare; «Pruncul rornîn> În articolul «De ce. mai sunt oamenii nemulţumiţi» se Întreabă: «Cum poate trăi comerţul fără o bancă Naţională ?» 4) Ace/aş ziar în alt articol, atribue Întreaga criză ,comercială în cea mai mare parte numai, lipsei unei bănci Naţionale, şi anunţă înfiinţarea unei a­ semeni instituţii. fi) In Brosura anonimă «Ce sunt rneseriaşii 7» se \ '1) Hurmuaachi J IJ. p.: 4I--42. \. 2) An. 1818 I. p .. 578 3) .Idem. p. H77-9 . . \ 4) A. D.GoJesco. De l'abolitiondu ser-rage dans Jecprincipautes -danubienes, 5) .An, 1848 II p. 529. [111] BANCA NAŢIONALĂ A MOLDOVEI 111 -găseşte desbătută şi chestia băncii 1, după cum este, menţionată şl în memoriile din 1848, a lui Ghica, care arată că o bancă este reclarnată de multă vreme, înfiinţarea ei răspunzînd unei dorinţi generale 2). In Moldova campania pentru bancă este dusă şi cu mai multă elocinţă. Kogălniceanu în faimoasa broşură prin care enunţă programul partidei liberale, la punctul 34 pgf. 2 pre­ vede «înfiinţarea unei bănci nationale şi de esconră şi a caselor . Statutul de organizare şi functionare era cel alcătuit şi publicat în timpul lui Grigore G(�ica 1'856 �>. El conţinea privilegiul acordat lui Frederic N ulandr, prezidentul băncii din Dessau, directorul creditului mobiliar din acelaş oraş şi prezidentul companiei de căi ferate de la Leipzig la Magden­ burg, de a fonda o bancă a Moldovei în Iaşi. Intr'o foarte mare măsură, dispoziţiile statutare erau acele din vechile proecte cu oarecari modificări de detalii. Capitalul social 10.000.000' taleri prusieni, format din acţiuni a 200 taleri una. Din aceste 50.000 acţiuni, 2000 trebuiau rezervate Moldovei. Operaţiile pe cari avea să li facă sunt tot acele din proecrul dela 1852 men­ tionîndu-se că banca este obligată 'a consacra imprurnurului .pe ipotecă cu amortizare pînă la ).35°.000 lei. Capitalul este repede subscris. La Începerea funcţionării. sunt angajate )4.513 acţiuni ca;i aduc în cassa băncii suma de 513,570 galbeni. 3) Cea mailllare parte din vărsăminte este efectuată de capitalul german. '. Suhscripţii s'au făcut şi în ţară, Însă Într'un număr foarte restrîns. Printre subscriiton se găseşte şi Kogălniceanu cu 2 acţiuni i 4)., aceasta avînd mai tîrziu in \ \ , 1) Ver-waltungs-Berioht der Moldauischen National-Bank , witz, 18i{) P- 4 şi urrn, \ 2) Statutele Băncei Moldovene. Iaşi 1856 3) Ver waltungs-Pericht. Tableau A. ' 4) Dosar No. aO:!11768-2017. Arhiva Statului. Iaşi. Ce rno- [117] BANCA NAŢIONALĂ A MOLDOVEI 'bancă un rol mult mai Însemnat de cît acela de subscriitor. Afa= -cerile băncii merg bine la Început. Datorită relaţiilor internaţio'" nale pe cari li aveau conducătorii săi, acţiunile cresc până 12o"k Sucursala dela Galaţi avea frumoase perspective. Dar situatia aceasta prosperă nu este decât de scurtă durată, căci pentru motive pe cari li vom menţiona mai jos la 11/23 Mart 1858, deci numai peste IZ luni de la deschidere, banca incetează plăţile. Guvernul îi acordă un moratoriu de 3 luni, care ar fi putut fi prelungit încă cu altele trei, dacă proprietarul unui depozit privat, voind să fie achitat, şi fiind refuzat, nu ar fi introdus plângere la Tribunal, încât la 14/26 Iunie 1858 anulează concesi­ unea şi declară banca În stare de faliment. Sindicul care a fost numit s'a mărginit numai la socotirea montantului activului şi oasivului şi este menţinut pînă În Noembrie ace/aş an cînd în urma unor stăruinţi s'a ridicat starea de faliment, nurnindu-se -o administraţie provizorie, care convoacă o adunare generală a actionarilor la 23 Decembrie 1858, 4 lanuar 1859, pentru a se hotărî definitiv soarta băncii. 1) MOtivele pentru cari atît de cu= :rând s'a prăbuşit primul nostru mare institut de credit, sunt va" .riate, Unele din ele sunt expuse cu multă sinceritate în darea de seamă făcută actionarilor, altele reesxlln însuşi modul cum 3 funcţionat banca. Printre primele se menţionează: 1) Imprumuturile ipotecare numai cu o dobândă de 7% pe .an şi arnorrizabile în 17 ani. z) Afaceri păgubitoare, făcute prin arendarea diferitelor 'venituri ale Statului; cu rentabilitate nesigură şi fără un personal, . de exploatare altul decît cel al băncii. 3) Cumpărări de poliţe cari nu aveau nici o garanţie, .unele chiar fiind Subscrise de persoane a căror insol vabilitate era de mult notorie. 4) Ărbitragiile foarte răspândire şi cari prin modul cum se -organizau surprindeau multe case comerciale. 5> Avansuri şi conturi curente pe timp nedeterminat acor­ . -dare prietenilor directi unii. 6> Participarea la diferite afaceri cu persoane suspecte. 7> Acordarea unui imprumut de 40,000 galbeni guvernului, Jăr ă nici o siguranţă a restituirii. 1) Yerwaltungs-Bericht p. 4 şi urrn, [118] ])8 G. ZANE 8> Speculaţii particulare ale direcorilor cu denumirea de" Iombard-conro . e 9> Cheltueli mari cu localul băncei şi locuinţele luxoase ale. funcţionarilor. 1) Examinând bilanţul băncii pe ziua de 23 Decembrie 1858 o să�j constatăm următoarea alcătuire. ---------------------------------------------------------� Bilantul arată astfel o perdere netă de 165.338 galbeni deci peste 7.000.000 lei , noul cjirector al băncii particulare din Iaşi, mort mai târziu Într'o corn- . plectă mizerie la Bucureşti, Prăbuşirea băncii a adus multe ne� mulţumiri În Prusia, printre acţionari! cari perduseră un capital destul de mare. Amintirea pagubelor Însă s'a şters repede,căci nici un deceniu nu trecuse de la falimentul băncii Moldovei, şi întîlnim în ţară din nou un însemnat capital bănesc german, plasat în diferite intreprinderi şi contribuind intr' o foarte largă măsură la modernizarea aparatului nostru circulator cît şi a vieţii economice În general. G. Zane Conferenţiar la Universitatea din laşi \ \ \ 1) 1. Huttor. Proect pentru formarea unei asociaţi uni române de Fundhrife. Iaşi 1860; I. Hutter. Proect de c oucesiune perltru înfiinţarea băncii Naţro­ naIe a României. Bucureşti 1862. [121] 1 I�olul lui I. CI' Brătianu în revoluţia de la 18481)- Ioan Brătianu fusese destinat de către părinţii sai, carierei militare. In 1835 Martie 24 el intra în oştire cu rangul de iuncăr şi la 1835 Aprilie 3 era Înălţat la gradul de praporcic. In această situaţie el serveşte în armată până la 16 Aprilie 1843 când, după cererea sa este "slobozit" din slujbă şi trecut în rezerva oştirii cu acelaş grad. Un atestat 2) ce i se _ eliberează la această dată de către comandamentul oştirii constată că: «însurat nu este, .ştie să scrie şi să cerească, româneşte, greceşte şi franţuzeşte»._ Ieşirea sa din armată (1843) corespunde cu Înfiinţarea so-­ cietăţii secrete "Dreptate--Frătie" care aduna la un loc sub conducerea lui 1. Ghica şi N. Bălcescu pe naţionalişti! înflăcărati -din Muntenia şi cari începuseră pregătirea spiritelor pentru eman- ciparea ţării lor. După 2 ani de la ieşirea sa din armată Ioan Brătlanu cerea domnitorului re înscrierea sa în activitate. In 29 Iulie 1845 tănărul praporcic este reprimit în oştire şi însumat în artilerie il). Odată cu aceasta el căpăta permisiunea, pe timp d� 3 ani, de a merge în Franţa pentru studii. Raportul domnitorului adăoga că "numai atunci îi va fi folositoare reintrarea sa în slujbă când, făcând învăţăturile cuviincioase cu sllinţă, va da la Întoarcere dovezi de cerutele ştiinţe". Aşa dar Ioan Brătianu pleca În anul 1845 la Paris pentru studii. In capitala Franţei nu se găsea singur. Erau aici mulţi 1) Incă din anul 1921, dună ce îmi luasem licenţa în litere mi-am ales,-de comun a-ord cu dl profesor I. Minea-ca teză. pentru obţi­ nerea titlului de doctor următoarea chestiune: Revoluţia dela 1848 în pr iueip lele române-Ardeal, Muldova şi Ţara Românea scă. Imnrejurări in afară de VOinta mea au tăcut să-mi schimb subiectul, dupa ce adu­ na sern ŞI trecusem in revistă o bUIIă par te din materialul de mfor­ maţie. Oin notiţele ce mi-au rămas de atunci, dau acest mie articol şi sper să mai dau şi altele. Tot de atunci mi-a rămas concepută şi -comunicarea nespre preotul Radu Şapcă, care s'a publicat în numărul penultim al acestei reviste. • _ ,2) Anul 1848 in principatele române. Acte şi Documente. Bu c < !1IL1l, Voi 1, pag. 1-2. ' 3) Ibidem, pag. 12-13. [122] _12_2 N __ . C. BEjENARU __ români veniţi pentru studii cari nu rămăseseră de loc neinţe­ legători ai marei lupte pentru libertatea popoarelor, luptă Ince>: pură În Franţa lui LudovicFilip. Adăpaţi la asemenea idei, aceşti entuziaşti promotori ai regenerării noastre s'au organizat la Paris, intr'o «societate a studentilor români» cu scopul mărturisit de a sprijini la studii pe tinerii români lipsiţi de mijloace. In realitate Însă scopul societăţii era altul. Intr'un manifest adresat celor ce vor s'o ajute, iscălit de "mădularele comitetului" f)-Io�n Ghica. Scarlar Vârnav şi C. A. Rosetti-se văd mai limpede gândurile ce frărnânrau pe întemeetorli societăţii. ' Ea chema fa muncă şi la luptă pe toţi acei cari pot munci şi lupta pentru ca "momen'" tul suprem" să nU=Î găsească nepregătiţi; ea se adresa bătrâni lor ca şi tinerilor; bărbaţilor ca şi femeilor şi nu-şi îngrădea acţiu­ nea sa numai În capitala Franţei ci şi-o Întindea în ţară, ba chiar şi În Transilvania. Sub masca culturală societatea reuşi să=şi căştige aderenţi! cei mai mulţi chiar in prorlpendadă care se gră" bea să-şi dea obolul ori de câte ori societatea j,,{ cerea Z). Pusă sub patronaiul revoluţionarului Lamartine, societatea, studenţilor români din Paris ducea lup-ta pe toate căile pentru a face să se cunoască in apus cauza Românilor, şi a, pregăti desrobirea lor. In 17 Ianuarie 1847 Edgar Quiner, reîncepându=şi cursul său dela Universitate, după ce fusese închis timp de z ani, studenţ'i români îi fac o manifestatie de simpatie. Cu a­ ceastă ocazie D. Brătianu ţinu un discurs de o frumuseţe ela­ sică, În care se ogllndea toată durerea neamului românesc apă= sat din toate părţile de duşmani. Intr'o tăcere religioasă D. Bră .. rianu a expus situaţia nenorocitului neam latin de la Dunăre" cerând ajutorul Franţei pentru salvarea lui. La terminarea ma­ nifestaţiunii, toţi la un loc, moldoveni şi munteni se despart cu iurămânrul de a muri pentru 'tara lor. In această atmosferă de Ideallsm curat şi martor fa marea luptă a democraţiei franceze pentru eliberarea popoarelor, a trăj.t Ioan Brătianu la Paris. Mai activ de cât el-e-care se ţinea mai de oparte, poate din cauză că e,ra ofiţer bursier al guvernului -Ia conducerea societăţii, era frătele său Dimitrie, conducăro= rul cel mal stimat al ei. Tânăru\ Ioan Brătianu se Întâlneşte 1) Ibidem, 19. 2) Vezi lista de supsoripţie a SOI1l. stud. r-otnăui dela Paris, Î.n Anul 1848, VoI. 1, 80-85. [123] r, C. BRĂTIANU îN REVOLUŢIA DE LA 1848 123: numai ca vsprliinitor material al societăţii f) iar din corespondenta" cu fratele său Dimitrie se vede ardoarea şi ura lor contra re= gimului din Tara Românească, Se născuse in acest timp În pre­ sa franceză o polemică asupra naţionalităţii Românilor. Vorbind despre această polemică- D. Brătianu scriind fratelui său se ex ­ prima astfel: "Ah! Cănd ar fi Uri grăunte numai de credinţă în mine, in tine, în cel mai mic dintre noi, la glasul nostru ar teşi cu miile umbrele tâf!jarifor romani 2) şi o singură umbră, ar fi trăsnetul morţii pentru fiarele ce urlă.3) Acestea erau sentimentele ce le aveau, În genere toţi re=­ voluţionarii dela 1848, faţă de guvernanţii şi potentaţii de atunci, ai ţărilor române. Am spus că activitatea societăţii SI udenţilor români din' Paris era mai mult o activitate politică de cât una culturală. Membrii ei căutau să intereseze străinătatea asupra poporului­ latin de la Dunăre şi să pregătească terenul unei susţineri din partea acesteia. Orice cunoştiinţă cu personalităţile mai de vază ale Frantei era utilizată în acest scop. La Începutul anului 1848 activitatea naţionaliştilor se intensifică. De aici Înainte Ion Bră­ tianu intra şi el direct In scenă trimiţând lui Beranger un arti­ col pentru ziarul său in care arăta durerile ţărilor noastre. Acesta răspundea mulţurnindu-i şi asigurându-l că va veni vre­ mea într' o zi când mâna ocrotitoare a Franţei se va întinde şi, asupra nobil ului popor de la Dunărea de jos, care, Îşi va relua atunci locul său, meritat, în lume 4). Montalambert deputat în parlamentul francez scria tot lui L Brătianu la 8 Februarie 1848 arărându-I aceleaşi sentimente fată de neamul românesc. Activitatea aceasta a praporcicului I. Brătianu se pare că, ajunse la urechile domnitorului care nu o aprobă. Probabil din cauza aceasta, la 20 Aprilie ace/aş an, Bibescu dădea următoa­ toarea poruncă către oştire: "Pe praporcicul din artilerie Ioan Brătianu; carele nu se află în fiinţă îl slobozărn din slujbă ". ") O lună mai târziu când un grup de patrioţi munteni iau hotă­ râreă de a Începe lupta pentru schimbarea situaţiunii . din Tara' 1) ·Listă de subscrietorii societăţii, ADU.l I M8, I, 81- 8&. 2) In polemica amintită se vorbea probabil despre de scedenţa �o­ mânitor din .tâlharii ro mani'', origiue ide. care totdeauna n� au, amm­ tit duşmanii ncştri, !ti la care ( .. ce aluzie, de sigur. O. Bratlauu . 3) An 111. 1848, 1,61. 4) Anul 1848, 1, pag. 61. 5) Anul 184B, 1. 341. [127] 124 N. C. BEJENARU ------------------- Românească,-I. Brătianu se găsea printre aceşti iniţiatori. Te: rneiul luptei şi a scopului imediat urmărit de aceşti vpatrioţi era" Înlăturarea cu orice pret a arnestecului Rusiei în treburile prin�' ciparelor.Tîlindcă Intenţiile ascunse ale acestei puteri erau anexa­ rea ţărilor române, ei vor căuta să convingă Poarta despre aceasta şi astfel să capete sprijinul ei în lupta pe care vor În" cepe-o. In acest scop grupul aşa zis al "bunilor români" 1) tri­ metal! pe Ioan Ghica, agent confidenţial al lor pe lângă Sultanul ·ClI misiunea de a demonstra Porţii dorinţele ţării cari erau: 1) Principatele să fie menţinute sub suveranitatea turcească. aşa cum prevăd capitulaţiile de pe vremea Sultal1ilot Baiazid· Ilderlm şi Mahomed II; 2) Ca Poarta cu ajutorul celorlalte cabinele europene să ia orice măsuri pentru a Împedeca amestecul de tot felul ala" genţilor ruseşti în principate 2). Dar Ruşii sprijiniţi de agenţii lor din ţară printre care însuşi mitropolitul Neofit 3),--celluai mare duşman al revoluţiei muntene dela 1848---nu vor admite ştirbi rea drepturilor câştlgate ci vor lupta pe toate căile pentru răpune: rea acelora ce li se puneau în cale. Decretul de "slobozire" din armată a lui 1. Brătianu ne arată îndeajuns acţiunea politică .rusească În principatul Mnnteniei. 9-19 Iunie 1948 Am schiţat în altă parte izbucnirea revoluţiei dela 1848 <9 Iunie) 4). Pregătirea acestei revoluţii se făcuse de către mern= brii societăţii "Dreptate.=Frăţiel/ care avea de conducători pe Bălcescu, Ghica, Voinescu It Chr. Tel1 la cari se adaogă mai târziu Goleştii. Magheru şi Eliade Rădulescu precum şi tinerii Inrorşi dela Paris în frunte cu" traţii Brătieni şi C.' A. Rosetti. Elementele revoluţionare eraudestul de disparate şi ca concep; 1) Ibidem, 399-Grupul era compus din N. Golescn, D. Ghica, C . .. 1\.. Rosetti, 1.' E1'3l1e, C. Balcescu, Sţ Golescu, A. A. GOIf'.iCU, D. Brăti­ ,1�1l, 1. Br ătianu, N. Bălcescu, C. Bolii?c. R. Golescu, A. Gulescu şi 1. Cârn- .pme a nu. \ . 2) Anul 1818. I. 400. ' 3) Pentru a evidenţia rolul nefast jucat de Mitropolitul Ungaro­ Vlahiei în revolutia de la lSi8-voiu �a cât de cur ând un studiu care să. cuprinda pe lângă aceasta şi rolul preotinr-i in general, in aceste prea împortante evenimente din istoria noastră naţională" 4) N. C. Be enaru O figură interesantă a revoluţiei dela 1810 Prcc tul Radu Şapcă, în revista Arhiva. [125] 1. C. BRĂTIANU ÎN REVOLUŢIA DE LA 18,48 125 -,----- ţie politică şi în ceiace priveşte curajul de a duce la capăt ac= [iunea Tncepută. Deosebirile de vederi ale capilor mişcării vor explica nenumăratele şi repetatelegreşrli făcute de şefii revolu­ ţietcum au fost, acordarea preşederiţlei guvernului provizor ru­ sofilului şi reacţionarului mitropolit Neofit precum şi menţinerea­ în importantele slujbe de şefi ai oştirei a colonei lor Odobcscu. şi Solomon. In, bună parte aceasta va explica şi slăbiciunea unor mem­ bri ai guvernului provizoriu cart numai în faţa unui simplu svon, necontrolat, despre venirea Ruşilor, părăsesc capitala re­ trăgâridu-se la munţi aruncând astfel o lumină comică asupra re voluţlei muntene. Noi ne vom mărgini numai să scoatem din dncumentele vremii rolul şi atitudinea avută de Ioan Brătianu În aceste evenimente, rol prin care această personalitate a anu­ lui 1848 ne apare ca una dintre cele mai proeminente. La două zile după proclamarea revolutiei de la Islaz, deci la 11 Iunie se constituia noul guvern al ţării româneşti cu apro­ barea domnitorului Bibescu. La departamentul vistieriei era nu. .. mit Magheru iar pănă la venirea sa În capitală Ioan Brătianu era însărcinat cu conducerea acestui departament 1). Evenimen= tele se precipitară. Pestre trei zile numai, la 14 Iunie, ora 1 din 'noapte Bibescu abdică dela Tron, aşa că guvernul se constitue din nou În frunte cu mitropolitul şi având ca membri pe: Eliad, Golescu, Tel1, Magheru şi Scurtu iar ca secretari pe Rosetti, Bălcescu, Golescu şi 1. Brătianu 2). Chiar în noaptea abdicării' domnitorului, se expediau adrese oficiale către consulatele rornâ­ neşri din ţările europene anunţând acest eveniment 3) şi asigurând că noul guvern vrernelnicesc va păstra liniştea şi ordinea publică din ţară precum şi că va intretine relaţiunrle cele mai prieteneşti cu ţările vecine. In calitatea aceasta de secretar al guvernului provi­ zoriu Întâlnim pe Ioan Brătianu pănă în ziua de 17 Iunie. La această dată împreună cu C. A. Rosetti, Ioan Brătianu îşi dădea de­ misia din această Însărcinare 4) fără a indica motivele cari 'i'! determinaseră s' o facă. Demisiile acestea provoacă discuţii a­ prinse În opinia publică care bănuia că s'au produs neînţele­ geri mari În sânul guvernului provizoriu. "Poporul suveran" zia", 1) A nul 1848, 1, 514. 2) ldem, 1, [,64. 3) Anul 1848, 1, 565. 4) ldern, 635 [126] :126 N. C. BE]ENARU rul revoluţiei scrie un articol 1) in care face apel la unirea tutu- . ror fortelor de care patria are nevoie 'n aceste momente grefe şi indică guvernului-că atunci cineva dă dovezi că apără' cauza poporului, când împlineşte dorinţele poporului. Şi aceste dorin te erau, ca, ştirea despre "demisia cetăţenilor Brătianu şi Rosetti, cari au dovedit că sunt gata a se jertfi pentru patrie să nu fie adevărată" şi aceştia să intre iarăşi În rândurile guvernului. Se pare că demisiile celor 2 secretari ai guvernului provi» zoriu n'au fost primite. Discordia Însă din sânul guvernului­ dintre tineri şi bătrâni-favoriză aventura coloneilor Odobescu ; şi Solomon cari În ziua de 19 Iunie sub alte pretexte se prezinrară la Palat unde guvernul ţinea şedinţă declarând arestaţi pe mem­ brii săi. Răspândindu-se În oraş ştirea despre aceasta poporul fu chemat din toate părţile la Palat. Maiorul Locusteanu parti", san al celor doi colonei, plecă În grabă spre Mogosoaia spre a aresta pe Rosetti şi mai ales pe Brătianu care avea în subur­ biile oraşului o imensă popularitate Aceştia reuşiră să scape de cursă şi venind la palat 1:) a­ gitară mulţimea la rezistenţă contra armatei. In faţa aceşrei arne­ ninţări coloneii atenratori Îşi schimbară atitudinea, Solomon re= trăgându-se la Cazarmă iar Odobescu Încercând a trata cu T ell constituirea unui alt guvern afirrnând că acesta a fost singurul scop al acţiunii lui. Odobescu a fost arestat chiar în palat iar Solomon, Închis În cazarmă se pregătea de rezistenţă În contra mulţimei care alerga in valuri spre a-I aresta ca şi pe cornpli­ cele său. O nouă vârsare de sânge s' ar fi produs-ca şi cea din învălmăşeala dela Palat când 7 cetăţeni au fost Împuşca ti de soldaţi-dacă 11 'ar fi intervenit Ioan Brătianu care venind cu Mitropolitul la cazarmă, Îndemnă prin cuvântări Inflăcărate pe soldaţi să nu ridice armele cc:ntra fraţilor lor 3). Astfel el reuşi să înlăture o nouă incăerare. Colonelului reacţionar i se pro­ mi se llbertatea de a se expatria in voe, dar cetăţenii revoltaţi îl pândiră la ieşirea din oraş şi 'prinzându-I îl depuseră la arest spre a fi judecat alăturea cu tovarăşul său. Numai după această lncer�are a reactiunii de a se instala din nou la putere, guvernul provizoriu şi-a dat seama de peri,. colul ce-I ameninţă, uitând neinţelegerile ce se iviserâ În sânul \ !) Ziarul Poporul Suveran, No. 1, 1818, din II Iunie. 2) Ziarul Pruncul ron.ân No. 4, 1 841j, 22 IUI,ie. 3) AnLlI 1818, Vcl. Vl, Pr efaţa, p�g LX. [127] 1. C. BRĂTIANU il\) REVOLUŢIA DE LA 1848 127 -său. Aşa că la 19 Iunie Brătianu şi Rosetti iscăleau din nou ca membri ai Ruvernului proclarnaţieă ce se dădea ţării cu privire la atentatul criminal al celor doi militari 1). Astfel data de 19 Iunie trebue reţinută ca o zi ce era să fie fatală revoluţiei. Da· roriră acţiune! energice a mulţimei precum şi acţiunli lui Ioan Brătianu se evită lnsra'area reacţiunei la putere şi Se înlătură încăerarea ce era să se producă Între cetăţeni şi armata colo­ nelului Solomon închis în caz armă şi hOt;'irât a se opune cu armele. 19-29 Iunie 1848 Guvernul provizoriu recăpătându-şi armonia şi liniştea se 'pune din nou la lucru. Pentru a pedspsi acţiunea reacţionară din 19 Iulie se însăituia o comisie de judecată l:) şi se luau tot odată măsuri pentru întărirea şi organizarea gardei nationale l'I). Cel care stăruia mai mult pentru formarea şi Întărirea acestei gar de era 1. Brătianu. EI s'a Îngrijit din primul moment a o În­ zestra cu puşti şi a Început în acelaş timp prin ziarul "Pruncul Român" o propagandă intensă pentru Înrolarea cetăţenilor 4). Se hotărâşte apoi să se trimeată prin judeţe "mai ales prin cele bântuite de reacţionar] N câte un comisar sau dei cari să vor­ bească cetăţenilor despre "Proclamaţie" despre adevăratul ei în­ ţeles precum şi despre drepturile lor cele nouă şi despre dato­ riile lor D). In 24 Iunie I. Brătianu cerea ministrului de finanţe slobozirea sumei de 300 galbeni pentru înarrnarea gard ei naţie­ nale din Bucureşti G) care se şi dădea a doua zi 7), şi se înştiinţa tot acum oraşele şi satele ţării să-şi organizeze o astfel de gardă pe socoteala lor proprie.P) A doua zi, În z5 unie guver­ nul provizoriu îşi împărţea lucrările În mai mulre secţii revenind in sarcina lui I. Brătianu organizarea apărării naţionale 9)_ Pregătirile de apărare erau justificate de ameninţările ce veneau de la Nord şi dela Sud. De aceste amerunţari nimeni ou-şi dădea seama mai mult decât cel ce stăruia atât de mult ,pentfll organizarea miliţiei naţionale, şi care din primul moment 1) A ul 1�48, 1, (j61-h65. 2) Id. lIJ, II, 6. 3) tucnr, 3-14 4) Pru. cu, Hu" ân, No. 4, 1848 du. ::2 Iunie. 5) AlJul 848, lI, ;,6. 6) Id� III, 01 7) Iu m,8� 81 IdeII" 2 !J) Iueru, !J,l- -96 [128] N. C. BEJENARU ·_----"-------- -------_. al deslănţui rei revolutiei ştia sigur că Ruşii şi Turcii nu vor privi schimbările elin Tara Românească cu braţele încrucişate. El şi cu C. A. Rosetti reprezentau nuanta cea mal înain­ tată a revoluţiei cari deşi poate erau siguri că revoluţia va că", dea totuşi aveau convingera că ideile de reformă şi de progres vor ·prinde arâtea rădăcini cât să se poată dezvolta cu vremea şi să dea roade I. Brătianu ştia că Rusia este corbul care croncă­ neşte deasupra revoluţiei muntene şi care nu va admite nici în= rrun chip ca cele făptuite să rărnană în picioare. Intr'o scri­ soare din 26 Iunie 1848 el Înştiinţează Împreună cu Rosetti pe Ed. Quinet despre cele întâmplare în Tara Românească şi îi arătau pericolul ce ameninţă opera Îndeplinită. Ruşii Îşi ţineau la frontieră armata gata de a Întra În principate iar Turcia era neputincioasă spre a face ceva În favoarea Românilor. Singurul ajutor pe care îl nădăjduiau Românii era ajutorul Franţei pe care I. Brătianu îl cerea 1) pentru ţara sa, sora latină care luase exemplul libertăţii de la dânsa. Svonurile despre intrarea Ruşilor in ţară circulau cu per= sistenţă mai ales din ziua de 22 Iunie când armatele Tarului intra= seră şi se stabiliseră în Iaşi. Bălcescu trimis la graniţa Milcovului spre a se înforrna vesria şi el În 25 Iunie că nu numai Ruşii dar şi Turcii vor Întra În curând În ţară. La 27 şi mai' ales la 28 ale lunei toată lumea credea că armatele streine au şi întrat În principate. Guvernul provizoriu hotărăşte în faţa acestor zvo­ nuri să se retragă la munţi ceace se şi întâmplă în seara zi!;,i de 28 Iunie. Tot in acea zi, iarăşi fără să avem vre-o deraliere mai precisă a faptelor, I. Brătianu era numit Administrator al judeţului Râmnicul Sărat în locul" lui Scarlat Filipescu, şi invi= tat să se pornească În grabă în judeţ spre a-şi lua postul in primire ). Împrejurările au făcut ca această însărcinare aJui 1. Bră� tianu-de mai mică importanţă de cât aceia pe care o deţinuse până acum, ca secretar al gu�ernului provizoriu =-să folosească . iarăşi revoluţiei tot aşa de mult precum folosise şi demisia sa din guvernul provizoriu din ziha de 17 Iunie când peste 2 zile Împedeca arestarea guvernului.\ Şi iată cum. A doua zi după plecarea guvernului însuşi lVHffopolitul dădea o proclamaţie Inştiinţând ţara că . Nu, deci, prin simpla rnetateză. Servitoare le de la Spitalul Eforiei Sf. Spirtdon din Iaşi zic, tot prin proces psihologic, alergator pentru aparatul : iriţ}ator. Servitorii dela Baia Comunală din Iaşi zic, unii: coft/ml!?/' · (=calu di fer> pentru maşina de încălzit şi transmitere a căldurii: ca/or/ter. Tot În Iaşi am auzit servitoare numind, în chip absolut se­ , rios : Îl1rfrr7cit-cărbunele artrracir. cu care se încălzeşte unele case. Tot pe această cale, etirnologhizând inconştient, a mai făcut poporul la noi: Sa/rlfră, prin asemănare la pronunţare, cu verbul Iarrâ, · pentru safată. Solz, prin asemănare cu subsr, solz Din' restul păstrat alIirerii initiale se vede că nu putea fi în Ilie ci un caz V > Eu am propus un d; care în scrierea arabă puţin se deosebeşte de semnul redat ca incomplet de D'Ohsson. (Putea de altfel să fie şi un t care inlocueşre În limba tătară şi curnanăpe d iniţial corespunzător în alte limbi turco-tatare) . . Ădrniţlnd că Tătarii năvăliseră dinspre răsărit că după Rasid, şeful de hoardă cel de Ia dreapta 2) s'a luptat cu ace! personaj al cărui nume îl discutăm. cel din mijloc, Buri, s'a luptat cu Saşii iar cel de la stÎJIga a trecut Peste munţi la popoarele «Kara-Lllagh» . care foarte probabil a şi pierit în luptă, căci numele lui nu mai apare în documente după 124°. Chiar din textul cronicei lui Rasid rezultă că Kara- Ulag!Fii <7= Vlahii Negri) erau departe de acel Dezerenbam Bezeree-Fas: de D'Ohsson să fie considerat ca o metareză a unui Zeberi?l1bam (=Zeverenbam). D=sa putea să propuie chiar o metateză a unui B/mbaşa SaLJa În mod tot atît de «onorabil». 1) .Dacă Osi« este acelaşi nume peceueg Qtlu! el" e un derivat al . cuv. curnan oi (foc), deci Otlu I.focos, îufocat" [134] 134 T. HOTNOG Analogia cu metateza lui Ketar din Keraf' (n?maI'Cat11 de: mine şi nu de d.1 Bogrea. cum crede d=1 Gherghd 1), nu se potriveşte de loc. In cuvîntul Keraf merateza se explică, uşor fie prin' faptul că l şi s fiind sunete omorganice se pot schimba uşor" unul în altul, fie că Tătarii au văzut îl} numele unguresc prima parte a unui titlu de forma lui pţ1)]fer-6eţ;r (=pl'inţu{ prinţilor). adică un plural în-far de fa un subsranriv cu vocală radicală a (Kial",). D=1 Gherghel, Itl comunicarea pomenisă, crede că n' are nici un motiv să-şi schimbe vechia părere, a fui Hasdeu şi refu­ ză să mai revie asupra ei, ca şi cum ea ar fi unică şi definitivă în ştiinţă. D-sa aduce ca un argument zdrobitor citatul din Annates Cracootenses IJreves: "Tatari, subiugatis Bersatiensis, Litwanis, Rurhenls �) etc." Acest citat I1U probează nimic în, chestia discutată de noi. Numele Bersabensi seamănă din în= tâmplare cu Basarab (on' Basarabeni), Însă el ascunde vre-un­ popor {etic dispărut ca atitea altele. Tătaril au luptat cu raul­ tă ordine şi nu puteau să comită o asemenea greşală grosolană de strategie ca din Muntenia să plece tocmai la Sandonur, Alţii au luptat in regiunile lerice şi polone, alţii În sud, spre Cumanla şi Ungaria. In felul acesta d-I Gherghef comite greşala, care au co­ mis-o şi editorii colectiei Hurmuzaki , HeJcnc Vucovic, d' origine serbe, qui se disait nee â Kragll;evac. Elle pretendait etre niece d�l Prince Milos Ohl'enovic, -- ec, comme pr<:lIve de cette parel�te, dans la maison des Berman, il Iassi, figurait, en place. d'hoqneul', un portrait de ce Pl'ince, dans un '(ladre ovale, sous lequel se trouvair place un aufre cadre p3reii.t 1) Arki'!J(I, An. XXX:IH, No. L [136] �36 N. A. BOGDAN ----- deux .fois plus grand, contenant fes armo/r/es cfu-efi! Pril1c(', coussues arristiquernent avec des perles en verre de couleur, sur un charnp de canevas- Ces deux pieces, les dernieres et seu les qui subsistcnt a ujourd'hui de tout l' avoirdes Berman, se trouvent encore dans la maison du Capitaine en retraite Constantin [ilescu, pe tit­ ftfs d'Adolf Berman, et dernier survivanr de cette farnille, demeu­ rant a Iassi. Adolf Berman se trouvait donc dans certe viile depuis 1838� en verru d'un angagernent fait avec Georges Ăsaki, le premier Iirrerateur moldave de l'epoque, qui possedair une grande typo­ lithographie, presque offlclelle. Celui-el avait probablement b�sojil d'un bon conducteur de son erablissement, Comme les plus illusrres hornmes d'erat cr lirterateurs du pays i mprirnaient allors dans cet erablissernent le urs oeuvres. les lois er les ordonnances gouvernementales, Berman se rrouvait rouiours en meilleure cornpagnie sociale. NOllS en avons Ia preuve par le fait qu' en 1839 l' epouse de Herman, donnant naissance�. une fille, (/a seulequ'ds ont ell de leul' vie, nomee toujoll1's He;:; lene, comme sa mere, familierement SUrn0l11Ce 1vlicoutza>, c' es't Mihai! Kogâlniceanu, le plus grand ministre et homme politique de la Moldavie, qu' en fut le par1'ain. Micoutza Berman fClt mariee a Iassi trois fois: 1°, a Costaki Botezatu, fils d' un professeur de Iycee et homme de lettres Samoil Bbtezatu, dont elle a eli un seul enfant, Anton, dit Bubi, Borez� devenu Capitaine d'Adminisrratioll, mort depuis une douzaine el/an'; nces; 2°, a Anto'Il Pilescu,collaborateur et puis successeur de Berman dans Ia conduite de son imprimerie, avec lequeleHe eOt son second enfant, Constantin, dont j' ai parle plus haut, et 3°, au Capitaine d'Administration Constantin Vrabie, devel1u en der= nier temps General, et decede depuis quelques annees, sans des� cendanti, . En 1855 Adolf Berman devieM le proprietail'c d'une typo­ graphie nouvellement iristallee, qu'H exploite jusqu'a sa mort, e lJ 1862. Il " 'd 1 . \ ·d 1" l' L h" ci' . .. a ete enterre ans e Clmetlc,re e eg Ise .. ut ertenne·· e Iassi ia, un fel de lapte cu crez, preparat special pentru a se umplea cu -el păştile : de Paşti se obişnuiesc acolo două feluri de pască .. Cu brînză şi cu meşnită. Intre acest înteles şi cele două mentio� nate deja nu există deosebire: este vorba tot de!aptc, amestecat cu un ingredient foarte a:>emănăt,or păsatului şi crtlpelol' (acestea, din urmă se pun 1n lapte pentru a se face mfeşniră, elim rezultă-, :ll) La dtEllinsemnează la Tecuciu şi , , , '1& cîmp': ol�aşlll est� '�I}co!ljurat de locuri I"elativ inalte, und�' sarac ariiturik Totuş Îinpl'eju­ ·Tfiril" in care se, întrebuinţcllză această izolare lilot d('oscbite pentru­ .fiecare din cale două sensuri şi de81:cia ol'i.ee confuzie ('stee:<:du,s.i'\ •. [140] 140 t. IORDAN din citatul lui Tiktiri s.: v.>.A�a fiind, cred că se poate renunţa la etimologia slav. mesati 'mlschen", propusă .. de Tiktin/direct pentrul11f?şl1lţă �i indirect pentru m!eşl1lţă, şi. să rămînem la m(e/io, dela care există derivate analoage cu cuvîntulromînesc : polon. m/eczllica "Mtlchkraut (Pflanze)", sîrb. m(iecl1ica 'Milch:= schwarnrn' , pag. 209 urm., În care aduce material nou şi interesant cu privir? la chipul cum se numeşte nevăstuica în diferite limbi. RCllunţ la lnşirarea acestor numiri ca neavîndu-şi aici rostllt *) Dllpă J(;h. K. Mitsolakis, Tascllf'llw6rterbucll der neugriech!- . sellen Sclvirt -uP" Umg:'Hlgss/Jrache (Methode Tuussaint- La:Jgenscheidt). [142] 1. IORDAN dar cred necesar să relevez următoarele. In multe limbi numele -nevăstuicii coincid în parte cu ale llbelulel (==callll-dracului, s. -calul popii) şi se pot reduce .la aceste tipuri : L 'temere tînără'; 2. 'frumoasă'; ). 'nume proprii femeieşti' (depildă ita!. m arianna. germ. jllll�/(Jr 5i60(O, amîndouă pentru calul-dracului); 4. 'nume de inrudire' ('vară', 'cumătră'. erc.). 5. 'mireasă'; 6. 'vrăjitoare'. In toate aceste. numiri se vede dorinţa omului de a măguli ani- .vnalele pomenite, de a le boteza în chip plăcut. Pentruce? Pentrucă, după credinta populară, şi nevăstuica şi libelula au .. puterea dea face rău oamenilor ; avem aici rămăşiţe din vremurile mare, ta/re > tare, aşa:� de discutată în vremea' din ,urmă (cf. S. Puşcarlu, MDacoromania" 1, 380 urrn., C. Lacea, ido *) Ca atunci cînd e vo ba de drac. de ex, [143] 143 COMUNICĂRI --------------------�- 'II J!C +66 urm, N. Drăganu, ido ib. 476, 487 urrn., Al. Rosetti, «Grai şi suflet>' 11,176 urrn.). este o particularitate a dialectelor italiene de nord, În care intră şi cel genovez. Mai ales suf. lat. = ar/as. -or/a este supus acestei merareze (v. P. E. Guarnerio, Fonologia romanza. � 305, pag. 399>. 1 = a fost astfel foarte uşor scriitorului -documentului de care = i vorba să vadă în - ari - din numele romi­ nesc grupul fonetic din limba sa maternă şi, deci, să,: 1 modifice 1'/1 sensul în care modifica aceleaşi sunete În propria-i vorbire. 1. Iordan. Răspuns d-Iui G. Weigand. In Febr, 1926, d. G. Weigand îmi scrie: Ietzt erst hin rch dazu gekommen mir Ihre Dissertation 1) năher auzusehen tind hah mich gefreur zu finden, dass Sie mit Eifer und Ver­ stăndniss gearbeitet haben. Das rneiste was Sic bringen ist aller= dings bekannt ader selhstverstândlich und es wăre wohl nicht .ărtig gewesen das Material so ausfuhrlich mit Widerholul1R derselben \Vorter zu brlngcn. Es ist docil wesentlich cine Bes­ tătigung dessen. was ich bereirs ausgefuhrr hatte. Deshalb wun­ de re ich mich liber Ihre Behauptuug S.· 6' dass ich «falsche Etymologien» aufgestellt hâtte. So was muss man dort heweisen und ich wăre Ihnen dankbar, wenn Sie mir nul' ein halbes Dutzend n;ciner falschen Elymologien berichtigen wohen, als Danl, dafClr \Verde ich Ihnen mindestens zwei Duzend Verbes .. senrngen Ihrer Arbeit nachweisel1,wie z. B. Dorohoi von ruS5' doroga abzuleiren start van rut. Dorohoj = blg. Drago;". La această scrisoare aş avea de răspuns următoarele: d. Weigand îmi spune că cele mai multe cuvinte ce aduc eu sunt cunoscute şi cii n'ar fi trebuit repetat materialul deja cunoscut. Dar eu cred că se înşeală d-! Weigand. Adevărul c că in cer", cetarea mea am adus lucruri cu totul nOlli: 1) Metoda critică; astfel că reintroducând din nou În dis­ -cutie cuvintele eare au mai fost date de alţii (În vorbirea uzu­ ală de Tiktin, Şăineanu, Briiske sau in tcponimie de PiC, Wej", gand, Xenopol) şi cercetânduzle de aproape fonetismul, am sta= 1) MO"g 'tefâne-clI, Ele",�ntgL6 T9.lRt;ti ,."ten, din limba ,.omîtlea.�eă .�� vechimea lor, J,·.şi 19!4·t9L5 (Ied de d"cturat) [144] MARGARETA STEfĂNESCU ---------_. --'-,---- ---_._---- 144 bilit care dintre ele pot fi Într' adevăr ruseşti Q rutene; .sl pe mu {te .le .:. ani respins, deoarece se găseau exact cu acelaş fone­ tisrn şi Înţeles şi'n limbile sudslave, de la care le-am putut lua deopotrivă. Această procedare a mea, n'a mai fost urmată, mă conduc xiupă rezultate, de nimeni, inaintea mea, căci aşa se ex­ plică cum de-a' rândul Tiktin, Şăineanu, BrliskE'/şi acum în-ur- 1)1ă Scheludko (vezi recenzia acestuia în acest număr al revistei) au introdus printre rusisme - rutenisme si cuvinte sudslave. Si ,. ' ,.. '., cind, la pg. 6 a tezei mele/ am zls că etimologii le date de \YJ ei= g and ' sunt falşe, m'am referit la cele despre care la 'pg. 5 am spus cii mă îndoesc că ar fi ruse - rutene, ci mai curînd arbitrar socotite ca ruseşti � rutene, deoarece au aspect fonetic sudslav, Pentru Dorolioi eu am dat deja (pg. 27 op. cir.) etimologia do­ roga, nu fUS. Doroho]. bulg. dragoi. cum Îmi pretinde. 2) IIIl orizont mai larg în cercetare. introâucând şi cuvin­ tele topiee, 1) arătând şi extinderea lor geografica pe pământul romlnesc -şi răspândirea lor numerică, ceia ce nu făcuse nici \YJ eigand nici Bruske Înaintea mea şi nici nimeni dintre cei care se ocupase cu această chestiunea; iar asta dă posibilitatea re­ zolvârii. mai aproape de realitate, a unor probleme de natură, istorică, filologică şi etnograflcă chiar. In rezumat: fiindcă am privit critic materialul dat de alţii, la care adaog şi' cercetarea toponirniei, cred că d. \'Veigand n'are dreptate În cele ce-mi scrie mai sus. Marg. Ştefănescu. o "luptă veche". In volumul al doilea din vechile Însemnări de drum prin Ardeal ale d-lui Iorga ("Neamul rorninesc în Ardeal şi Ţara ungureasca" Bucureşti 1906, p, 500) s'a ilustrat textul care vor­ beşte de cetatea Ciceiului ,şi stăpînitorii de odinioară cu ° ilus­ traţie intitulată «lupta veche; după o . zugrăveală de biserică», S' ar părea deci că este vorba de asediul unei cetăţi romlneşti, sau că asediatorii ar fi rornîni \ altfel n'ar avea nici un rost într'un memorial de călătorii pril\ Ţara rominească şi mai ales la capitolul ce vorbeşte de - o v�stită cetate rornînească. D"r 1) Despre importanta cercetării to ponimie i În studiile de filologiB vezi încă rr oenz ia lui Scheludko din acest număr al revistei. [145] COMUNICĂRI Iorga mărturiseşte ca luat ilustraţiile dela alţii, Andrei Birseauu şi episcopul Vasile Hossu (p, 749>. Nu ştiu dacă aceştia vor fi Însemnat cum trebue ce-I cu această . "lupta veche>. căci de fapt e vorba de altceva ;'oricum d-l Iorga trebuia să controleze. Ilustraţia reprezintă o scenă din frescele zidului sudic al biseri­ cei Vatra Moldoviţei .lin Bucovina, aşezată ca o a 2O=a scenă a Imnului Ăcatist pe care zugravul moldovan dela Începutul veacului al XVl=lea a copiat-o după un model bizantin. Scena .se regăseşte, ca variantă, şi la frescele altor biserici bucovinene; Hornor, Suceviţa : reprezintă asediu! Co�tsta71til1oPo(lI(ui de AroDi SOl! Paşi după unele păreri, din oeacu/' a/' [)JI=(ea şi tot ea este aceaia care însoţeşte pe domnu in lunga sa pri­ begie prin ArdeaL Polonia şi la Cazaci, unde .. şi dă sfârşitul. Prof. N. C. Bejenariu 2) V,>zi mai suspag. ii) Paul de Alep, 226. [148] R��CENZII Dr. D. Scheludko. Nordsfauiclie Etemeute !Îl1 Ru/lta;:i� se hen, Balkan '" Archiv 1> 1 Band, pg. 153 = 172. Autorul respinge (pg. '53'" 159) unele cuvinte date ca ru= seşti = rutene în limba rominească de Hermann BrlIske, în laliri?sf}en'ch-f des Institut'> fClr rurnănische Sprache an der Llniv­ Leipzig, XXVI = xxrx Band (vezi recenzia " ce i= am făcut-o acestuia în Archiva anul 29, no- 4; pg, 553). Sustine că Bruske nu dă lista complectă a cuvintelor ruseşti :: rutene în limba 1'0= rnînească şi pretinde că o complectează dânsul (pg. 159 = 172>0 Cercetarea Dr. Scheludko nu mi pare Însă bună nici ca plan, nici ca izvoare de informaţie. Ca pfaJ1: deoarece, vorbind de elementele nordslavice, Bici nu pomeneşte de toponirnice, ci se mărgineşte numai asupra cuvintelor din vorbirea uzuală. Se observă că lgnorează cu totul această preocupare, căci nici macar nu spune că-şi limitează discutia, referindu-se poate numai la studiul lui Briiske. Cerce­ tarea toponimiei se impune tot mai mult în filologie; prin topo= ni mie se desleagă probleme lingvistice importante şi dificile (vezi şi 1. Iordan, despre Zeitschr. fur Ortsnamenforschung, Arhiva, 32, no 1/ pg. 79> Ca izvoare de informar.«: ',se constată că are lipsuri, de oarece-I scapă din vedere studiile ce s'au făcut şi la Rcrnîni . asupra acestui subiect �i care ar prezinta o folositoare contrl­ buţie la ştiinţă. Astfel Prof. August Scriban, în ale sale Eti- � \ moiog"i rOd1if1l?.,.f/� publicate În Arh\�a din Iulie 1921, pg. 69-7'1; 1] Fortselaung des Iahrasber-ichtes \des Iostituts mI' rumănische Spr ach e, herausgegeuen von Prof V1'. Gustav Weigand, Leipzig 1925· (Kommisionsverlag Iohann Ambl'osius Barth). [149] rutene Î� ljmb� românească. Şi eu, tot În Arjjioa : Iulie 1�1, Oct. 19i1; Ia;l. -i922, Iulie 1922, Oct, 1922, Iulie+-Oct. 1924, am cercetat rusis­ mele+-rutenismeie din 'toponimia rominească pe care le-am' g-ăsit uneor! şi' n vorbirea uzuală. Chiar aceiaşi cercetare ani manifestat�o Într'un tot, şi mai complecră, În teza mea de doctorat:' Efe'!l1(Jlj;" te/e rusesr/» rurene ÎI! !tillDa romîneascâ şi opC/ilil1e(J tor, Iaşi 1924-1925 1) Despre toate acestea autorul nu are cuilOştinţ,ă -deşi îşi scrie studiul în urma lor; şi nu poţi face ştiin'ţă solidă, -dacă nu ştii cu ce a contribuit la ea şi poporul, a: cărui !imb� -iti propui să o studiezi. 2> . Pînă aici am observat şi la D. Scheludko greşeli de proce-: -dare Il> Apoi nu - mi pare destul de' consecvent, deoarece pe -deoparte respinge unele etimologii; date de Brllske, căci le soco: are nesigure, fiindcă au corespondenţe şin polona ori in limbile sudslavice şi deci nu se găsesc numai în româna, rusă ori ru= reană, iar pe dealta. observăm fapt curios că însuşi dă (p'g. 159-172) ca ruseşti ori rurene în limba rornînească. fără aftă -explîcare. cuvinte care se găsesc cu acelaş fonetisrn şi înţeles şi' n limbile sudslave. d. ex. în bulgara (Gherov, Recnik na bălg. iazyk, Plovdiv 1895 -) de exemplu. a aţipi < ukr, zacipnuty, .zaclpyry-s-Gherov II, 125, bazaoe!i/u < ukr. bezokvi-sGberov I, 34: bezokyi i ceruert < rus. cervert -Gherov V, 549 cetvr, co[/adi/le cf. ukr. kol'adnvk+-Gherov II, 391 koliadnik, orastiă < ukr. krasna-Gherov II, 416 krosna; jjÎi < ukr. hlyza-v Ghe­ TOV V, 516 hy'zica, hyzica, -rnalka selska kăsta; !i[izl Mold. < ukr. hluzllvaty-Gherov V, 516 hylIăsla, smeiăsla bez glas samo s ustata i lice=to; !iopăesc <:.. ukr. hopaty-Gherov V, 505 : ho: pam', stavam, skacam; !iram -<:. ukr. hram Gherov V, 508 hram; /oDrillă < ultr. zaburynna-Gherov II, 40 are zaburavIă, za­ burmiă, zaburlă; [Ol!ZC[ [eză < ukr. loza-Gherov III, 19 10za numiri de plante; ar('(/llţă < ukr. dran6a; rus. dran' -Ghera v 1 ')6') dranle de la cleră, dechirer; e!iei! < ukr. ehe; ehehe !_­ ,Gherov II, 13 coe-he; Dreas{ă < uler. bratstvo-Gherov I, 69 1) Vezi mai sus Comunicarea mea pg. 143 2) el'. şi [li" Bărbltleseu, în Archiva XXVIII, ,cibiti. 2, 267 SI XXXIIJ. 1. pg 07-69 3) Vezi şi ArlJi va, 33, no. 1 pg. 58-60. 1, pg. 154-)55 Şl [150] 150 MARGARETA ŞTEFĂNESCU ----- l:julg. bratstvo, 6r/Jş < ukr .. poln. brus f in ukr. auch Felsklippe Block-Gherov L 73 6rus, s. m. kamvk, /JUral1tl, < ruS. huran-":·- 11eftigerSturm-W1nd mit Schneegestober=-Gberov L 85: bur:l s, m. buen verer ; cdrcioc < ukrvkrucok, rus krucok�-Ghero lI,:42okrCIak, krciag ; mancd dela M�rea RiIo, unele icoane în argint dela Sf. Clement din Ohrida.. citeva diptice şi alte odoare bisericeşti la muzeul din Sofia. In epoca suveranirăţii turceşti comanda se reduce la iniţia: (iva particulară a centrelor călugăreşti în deosebi' Planul comun­ e cel athonir, ca tip catoficonul Pcganovschi, biserica mare dela Baciecovo şi alte mânăstiri. Bisericile dela Arbanaşi reprezintă. alt tip specific acestei epoci de multe impedimente; două dis» pârţituri joase şi un pridvor Iungăreţ ca un coridor. După tra .. ratul din Adrianopole (1829> renaşterea bulgară susţine o nouă, comandă de biserici Într'un stil combinat. ca la Rilo. S-ta Bo� Rorodiţa din Tatar Pazargic, S=ta Nedelia din Sofia, Preoba­ jenschi Hngă Tirnova. Cele mai vechi picturi din această epocă sunt frescele dela Sf. Dumirrl! din Boboşevo (1488), ctitorii dela Kremicovschl (1493), faptele lui Isus dela Poganovschi (1400), frescele dela Sf. Gheorghe din Tîrnova, Zarze Ungă Prilep .' fru­ moase sunt frescele dela Bacicovo, bisericile din Arbanaşi au; picturi apropiate mult de cele rornineşti, unul din zugravi e din Bucureşti. In veacul al XVIII-lea se formează mai multe şcoli de pictură bisericească în centrele mînesrlreşti mai Insemnare care lucrează după regulile arhonlte, prelungindu-şi existenţa pînă' n a doua jumătate a sec. XIX. Dintre iccane două sunt mai importante: In Mesembria dela 1604 şi'n Tirnova la 1648, ambele reprezentînd pe Isus pe tron. Din cauza dominaţiei tur", ceşti sculptura şi artele minore se răstring la productiile" popu- 1) Un iuteresaut stu dir şi frumos volum a editat anul trecul Is " 1'01 ieul A, Graba!". [156] P. CONSTANTINESCU-lAŞ! --------------- ,-------, --------- Iare, de aceia poartă un caracter mai specific naţional', un cerii" -tru Însemnat la Chiprovăţ. In capitolul final ţine să accentueze că arta bulgară nu trebue .conslderară ca o ramură a artei bizantine, are un ca;'acter !la", ţional, fireşte cu multe influenţe bizantine. Ia apararea şi a C�: Iorlalte arte: sirbă, arrneană rOI11Înă, erc., cărora vrea să le ,in­ 'sufle un caracter mult mii independent. Ni se pare exagera��, afirmaţia sa. In toate marele manuale străine, ca şi În studiile de specialitate (Diehl. Miller, Bren ier, S rrzygovski), aceste arte sunt grupate În marea şcoală bizantină, fireşte că unele, suferind 'It alte influenţe-ca sîrba sau armeana ;-în orice caz Însă toc­ 'mai arta bulgară e cea mai bizantină! Ar fi caşi f:UI11 vestitele catedrale din Colonia. Milario sau Viena ar forma alt stil, fiecare aparte, decit acel general gotic, pe motiv căs înafara F ran ţei. Şi fiindcă am pornit pe observaţii, ne permitem încă alte 'remarce. In alcătui�ea stilului popular în artele minore din ul­ ti!lU epocă nu pomeneşte nimic de meşterii Macedo-romini. al căror merit nu trebuie neglijat, aşa cum de mult a atras ateu .ţia Kanitz. Unele reproduceri aparţin altor autori, cari trebuiau .menţionaţ]: "Cavalerul dela Madar" reprodus Întăi de Kanitz 1.n ..,La Bulgarie danubienne", ed. 1882, p. 413; SI' Ieodor din Pat= 'leina la I. Gospodinov "Razkopki vă Patleina" În «Izvestija» IV t914-ca să dăm numai cîteva pilde. Unele monumente din 0- hrida sunt discutate de bizanrinişr: străini, dacă aparţin artei bulgare cOllsiderÎndu=le pur bizantine; dacă pentru Sf. Sofia' suntem alături de Filov. pentru Sf. Clement nu mai este nrct o ăndoială că aparţine artei bizantine. pentru motive ce le-am des= voltat aiurea.. Atrag atenţia asupra unei scene din manuscrisul 'Cronicel lui Manasses. care reprezintă asediu] Silistrei de Ruşii lui Sviatoslav , este o prapastie,_ Arta romÎnească este un rezultat al \nfluenţei principale biza,:= -rÎne, cu infihraţiii gotice, armene şi meIsulmane, trecute prtl1 spiritul romÎl1csc -influenţe venite pe alte căi, mai importante ca [157] RECENZII cea bulgară f). Fifov neagă influenţa directă dela Bizantini, prin lipsa vecinătăţii-nu cunoaşte rolul covîrşitor al Ăthosului în . Prlnclpate-c-şl se bazează pe »dependenţa politică" a Principa­ relor faţă de Bulgaria în sec. XIV-argument destul de con­ vingător pentru noi de neseriozitatea acestei afirmaţii, care mai . mult strică operei de necontestată valoare ştiinţifică şi artistică. Or. P. Constantinescu-Iaşi General Buat : LuJelldor{. - Traducere de Maior N Vorvoreanll şi Căpitan Dirn. C. Zavalide. VoI. in 8°, de 125 pagini. Bucureşti. 1925. . Literatura militară în ţara noastră e până' n prezent destul de restrânsă, dacă socotim publicaţiile relative în limba românii şi numărul nu prea Însemna t al operilor străine, tratând această materie, ce se importă. Iată dece, credem, cartea apărută de cu­ rând, citată mai sus, trebue să ocupe un loc potrivit În biblic­ reca tuturor celor chemaţi a'şi pune capacitatea şi viaţa lor, În­ tr' o zi mai mult sau mai puţin indepărrară. În slujba patriei Ro­ mâneşti. Descrierea ce Genera/ul Buat o face despre persoana, ca= pacirarca şi caracterul acelui ce a avut întrun timp dat un rol prim în colosalul masacru ce a întunecat orizontul european in 1914-1918, este interesantă şi instructivă totodată i dar din ea se poate uşor constata cum, orice combinaţii, deducţii ori conclu­ zii sau acţiuni, ale unor indivizi, consideraţi ca firi superioare şi puteri de g-ândire excepţionale, pot Într'un moment dat fi răs­ turnare+-rcsrozolrndu-se in curentul ori potopul unor fatalităţi ce nimeni nu le poate prevedea ori preîntimpina. Ludendorf ClI tovarăşii săi Wilhelm şi Hindenburg. - cei trei crai ai nordului european din deceniul precedent, ridicaţi în fruntea poporului german ca nişte obeliscuri uriaşe.e+au sfârşit prin a se transforma in jucâria unui fatalism, pe care n'au şti LIt Îndeajuns să'I prevadă ! In cartea de mai sus se găsesc din când În când şi câte­ va note privitoare la luptele Românilor, intraţi în vălmăşagul ar- 1) Vezi studiile noastre "Influentele hizantiue aS1'lpra artei reli-1. gioase la Români, în .Vraţ« Rotnînească ' Iunie 1925 �i "Bizanlinismu În Homânia" Bucureşti 1�2(). [158] ]58 N. A BOGDAN ----------------------------------.-----_._._- .. ---_.--- --- ----- ._-- -_._-------------- ----- r marelor europene; reţinem câteva rânduri din aceste, g,;site la pagina 78 a volumului: "In toiul lunei Septembrie (19l6) concentrarea germană se face cu tărăgăneală. Nimic nu survine s'o turbure. Ar fi fos t -totul şi destul pentru Români să fi Înaintat, pentru ca să de. peste cap, pe rând, aceste divizli, pe care proasta retea de căi ferat e ale Ungariei te transporta Încet. Dar armata Română Înaintează ca mdc"r. Aripa ei stângă se razămă Între Orşova şi Sibiu i ­ numai aripa ei dreaptă, în legătură cu Ruşii, se Îndreaptă la vest -de Braşov. Ce n'ar fi obţ inut ea dacă ar fi coborât răpede pe Mures .. 'Vasarhelv şi ar fi deschis Ruşilor porţile Carpatilor! Şi dacă cel puţin Ruşii ar fi atacat, plecând din Moldova, în înţe= ,legere cu Românii! Dar se epuizau În eforturi zadarnice, contra -crestelor Carpaţilor." Mai departe (pilg. 81), Ludendorf mărturiseşte că "numai .rnulţămită stoarcerei resurselor din România Învinsă, Germania, Austria şi Turcia, au putut fi scapare de foametea' ce le ame­ sninţa din centrul Europei. Cartea merita să fie cetită de oricine. N. A. Bogdan G. D. Neştian. Si!1taxa faflilă, Chişinău 1922. Nevoia unei lucrări, in româneşte, de natura aceleia des= pre cari vom vorbi mai la vale era de mult simţiră în literatura noastră didactică. Cartea lui Vârgolici a diSpărut cu desăvârşire. .manualul mai nou al d-lui Popa Liseanu fiind singura sursă la care se adresau elevii llceelor noaste. Dt. G. D. Neştian profe­ sor la Bârlad una din marile valori ale învăţământului nostru şi-a luat asupra d-sale sarcina de a umple acest gol aşa de simţit, sarcină de care s'a achitat cu multă conştiinciozitare şi cornpe­ .renţă, Autorul lucrării de mai sus ne este cunoscut Încă de pe eând eram pe băncile şcoalei secundare, ca un profund cunos­ cător al clasicismului greco-Iatin; rara avis, la noi. Orele de limba latină ale D&lui Neştlan.» făcute de alţii atât de plictisitoare-sunt aşteptate, cu plăcere; orice oră in plus .duce în sufletele ascultărorilor.x frumusetile culturii şi gân= -dlrii greco-larlne făcând din ascultăt'ţi admiratori. D",l Neştian este un pedagog emerit. Sintaxa d-sale a al ... -cătuit' opredând, experimenrând prţn urmare in clasă, cu elevii, [159] ------------ RECENZII 159 - aceiace avea să li ofere spre învăţărură şi adoptând calea cea mai nimerită pentru o bună lucrare didactică. Orice regulă e scoasă din exemple, date şi în limba română .şi în cea latină. Aceasta satisface un mare principiu pedagogic: -a' utiliza cunoscutul spre a ajunge Li necunoscut. Manualul a­ cesta tiind scris pentru elevii cari cunosc sintaxa română, ei vor .avea înaintea lor elementele cunoscute ale limbii noastre dela -cari vor porni pentru cunoaşterea corespondentelor din limba Jatină. Având veşnic în minte acest termen de comparaţie, se va face numai decât legătura între elementele asemănătoare din limba maternă şi limba latină, precum se vor vedea şi deosebirile diferitelor fenomene ale celor două limbi, şi astfel cunoştinţele ce se vor căpăta din acest excelent manual se vor fixa mai solid il1 mintea elevilor. Consecvent principiului pedagogic arătat mai sus, autorul aşează aproape totdeauna În fruntea fiecărui fenomen exemplele -din cari elevii să scoată regula, În urmă se &01 şi aceasta. Pe Uăngă regulă Însă se dă unde e nevoe şi preţioase note compli­ m entare pentru o mai bună explicate a fenomenelor de o insern­ n ărate mai mică. Daa lin exemplu: predicatul esre vorba care .arară exisrertra. aer/unea sau starea subiectului. In manualul -despre care vorbim se precizează în notă: Predicatul unu, Iucru sau idei atistracte 11// poate arăta o lucrare (acţiulle) de2 'cdt prin conuenrie, ex : râul curge-e-arnnis fluit sau ceasorni­ . cu! hate-v horologlum sonat etc. Deşi sunt precisări de amănunte, totuşi ele ne arată că autorul a scrurar roate 'oblecţiunile cari se pot face unei regule şi le-a dat explicârille necesare. Aproape fiecare regulă e întovărăşiră de una sau mai multe note expli- -cative, ridicând astfel acest manual la nivelul celor similare str㧠ine. Pentru ca elevii să-şi în tipărească bine în minte ceiace e ',propriu limbii latine şi ceia ce deosebeşte limba română de a= ceia, se mai dă, la fiecare capitol, unde se găsesc, "Iatinismele" şi erornânismele> şi se studiază cu numeroase exemple abaterile dela orice regulă. Exemplele sunt sau improvizate adhoc sau 'sunt luate din autori. In această privinţă autorul ne mai dă la -sfărşirul cărţii şi un tablou cuprinzând numeroase exemple de fenomene sintactice scoase din autorii latinii cari să servească lia confirmarea regulefor expuse În sintaxă. Prin toate aceste calităţi sintaxa Iartnă .a D..lui N eşti an se [160] 160 N. A. BOGDAN ridică în mod deosebit peste celelalte lucrări ale literaturii n03S= rre didactice şi rivalizează cu manuale mult întrebuinţate în apus. N. C. Bejenaru Dr. Ioan Lupaş. Conrribuţiun: (a Istoria ziarisr/cei rOl11âl1i?şt/ ardelene, i v. în 8'0, de 120 pag. Sibiu, 1926 lu=' u), dar în loc de plsl. 1_ (prilostesc, coresp. pIs!. prdestiti etc.). Amândouă aceste feluri corespund Ia două fenomene fonetice cari nu existau în plslove­ nica, ci cari s'au născut mai târziu, În epoca postpaleoslovenică, adică după veacul al IX; intăiul fel corespunde fenomenului post­ pls!. numit «Întâia vocalizare 1 lui Yl>, iar al doilea corespunde fenomenului postpaleoslovenic numit "a doua vocalizare a lui 1,». Intre acestea, apoi, "Întâia vocalizare- e mai veche, iar "a doua vo­ calizare» e mai nouă, adică ea s'a produs în bulgara postpaleo­ slovenică în urma celei dintăi. Să le vedem pe amândouă, pe rând. In unele texte-copii plslovenice se constată, ca ceva anor­ mal şi mai mult ori mai puţin rar, că sunetul x=ă, când nu a­ muţeşte (Categ. 1) şi când nu se păstrează tot astfel mai departe (Categ. II), e inlocuit cu o. Această înlocuire se întâmplă de o­ bicei când cuvântul mai avusese, spre sfârşitul lui, un alt sunet y. sau h care amuţea (ca Ia Categ. 1), aşa că silaba cu celălalt sunet x rămas devenise închisă. Atunci.. acest semivocal rămas, 1., se întări şi ,-mai ales când avea accent, dar une-ori şi hîrti . 1) A se vedea Arhiva, XXXIII, 2, ]1. 92. 2) CI. IIrhi/JII, XXXI, 2, p. w\. [162] 162 iLIE i3ARBULES(!U accent'j=-se prefăcu în o. Acesta e îenomenul numit «prima VO� calizare» lui z. Ast-fel, în Codex Zographensis e uneori: tokmo în loc de normal tsksmo e tăkămo, narodoss.e-narodose în loc de mai vech] şi de regulă narodssi., rabots în 1. de regulat rabsts, ljubov« crskovr.etc, în loc de ljubxvs, crskxv«. Codex Suprasliensis are tot astfel: krepoks , srnokovi.nago 1. normal krepsks, smoksv«­ nago"), şi Ijubovnyj 1. Ijubsvnyj etc. Şi tot ast-fel, ca ceva neobicinuit, nou şi anormal, găsim o în loc de obicinuitul normal l. încă în alte, deşi nu în toate, din textele-copii plslovenice li) (deci În sec. X şi XI). Iar dacă urmărim cu atenţie acest fenomen în textele aşa numite medio-bulgare, constatăm că, cu începere chiar din vea­ cul al XII, el se maniîestează mult mai des de cât în cele plslo­ venice, cu toate că tradiţia literară impunea scriitorilor de a păstra, la scris, l. ca în acestea de pe urmă. In deosebi textele scrise în regiunile aşa numite medio-bul­ gare apusane îl au din belşug, pe când cele răsăritene numai în anumite câteva cazuri. Ast-fel Paremelnicul lui Grigorovic (sec. XII) are: ostanokz krzpoks, soiiokc, peSOkK, etc., în loc de normal şi plsl. ostansks, krppzkz, svitxks, pes kz. Evangelia lui Grigorovic din acelaş secol are: doăds 1. plsl. normal d'hzd, sot nik l. plsl. sstsniks, nac�tokl. 1. plsl. nac<;bkz, ostanoks 1. plsl. ostansks etc. Are la Iel Apostolul dela Ohrida din sec. XII: tokmo, sobrani, ljubovsna, nacetoks etc. In Şestodnev al lui Ion Exarhul din sec. XIII e, de asemeni: svitok«, krcpokY.4). Un Triod din sec. XIII: are svitoks şi cu articolul postpozitiv svitokoss''). E şi în Dobrejsovo Evang. 1) Conev, in Godinu): na Soţijskija Uniuersitei, 1, p, 46, zice că: ,(eI'O­ vete se vokalizuvat sarno v zatvoreni sricki i pod udarenie», adică : «eru­ riie se vocaliz ează numai în silabe, închise şi subt accent". Acelaş, in Do- 11f',jsoIJo Eocuu], p. 51: «samo udareno )1; dava o», adică: "numai accentu­ atul � li,! o». Dar de se observa s. ex. postpaleosl. ropot iată ele plsl r7.p2.l� unde al doilea :t. nu are accent şi totuşi a dat o, atunci se vede că se înşală Couev, Miletic e ceva mai exact, şi �;roape in sensul meu, in Das Osibul­ .r!ari:;cltc, p. 71, unde zice că: «Die 'V'eriinderung des Halbvocals in o hal. siclI ;l,wei[cllos ZLlC!'!>t nur in elen bentonten silben voJlzogen>J. Ci. p.168 lIota, 2) CI'. Vondrak: AltIrirchensl. Gl'wft2, p. 40; Kuljhakin: Dl'evnecr"k:t,vhllyj sl()v. j�z', p. 88. 3) CI. Şahmatov, în AI:�IPIt., XX?G, 485, Lesl(ÎCll În Als/PII., XX VII- 4) Lavrov: OlJzoJ', p. 36, 39. r» MiietiC, in SIJMin., XVIII, p. ]/1. [163] N .\ŞTEREA LIMBII IWMÂNe 163 1 b din sec. XIII: vrtop s, crskovs, krotoks etc. In Lctopiseţul lui Manase din sec. XIV: vratops, sladoks, etc. Şi tot ast-fel, acest fenomen: ° în loc de plsl. r. se află în o mulţime de alte texte mediobulgare, In toate aceste cazuri, însă, adică cănd plsl. r. de­ vine, prin Întâia vocalizare, sunetul o, finalul ;<. dispărusc ceva mai înainte din pronunţare; aci, dar, nu se poate zice că ar Ii existat (afară de acel l'. devenit o) şi un y, final pronunţat, ca la Categ. ni). Deci, În toate aceste exemple postplslovenice şi rnc­ diobulgare, scrisul l'. final era pus în texte numai spre a păstra tradiţia literară plslovenică, dar el nu se pronunţa la ele; ci pro­ uunţarea era: tokrno chiar când era scris ca în plsl. tokzrno, svitok chiar când se scria sxvitok s sau svitoks, vrxtop chiar cănd era scris ca în plsl, vrstopx etc. Acest lucru ni-l invederea­ ză, de alt-fel, însăşi limba bulgară de astăzi, care, mai ales În aşa numitul dialect de apus, dar la sufixul plsl. -r.k:t. Încă şi în dialectul propriu bulgăresc sau numit de răsărit, are tot aşa: tokmo, Ijubov, mornok, svitok etc.'), Faptul excepţionaliiăţii lui o în loc de plsl, y,. interior În textele-copii plslovenice şi înmulţirea, adica neexcepiionaliiaten ci mai mult ori mai puţin generalizarea lui, În textele mediobul­ gare şi în graiuri ale Iim bei bulgare de astăzi, ne arată că În sec. IX nu a existat încă acest fenomen în plslovenica, ci că el s'a început odată cu sec. X de când avem textele-copii şi de când în acestea se constată încă cealaltă preface re Ioneticâ a lui l'., adică arnuţirea lui la sfârşitul şi, în anumite locuri, şi în interiorul cuvintelor (Categ. 18). Această excepţio nalitate plslo­ venică faţă de neexcepţionalitatea, de generalizarea mediobulgară invederează că fenomenul o 1. 1. (caşi arnuţirea lui l'.) s'a înce­ put o dată cu mijlocul sau sfârşitul secol. X, adică în perioada postplslovenică, dar nu înainte de acest veac. Iar textul numit «Fragmentele deJa Kiev» confirmă şi mai mult această concluzie, prin acea că, in el, li. şi 1\ nu numai cii niciodată nu sunt lăsate afară, clar niciodata nu sunt Înlocuite prin alte vocale pline, adică niciodată l'. prin o. Limba bulgara 1) Arhiva, XXXII, 2, p. 81, 2) CI. Oblak, în A/':iIPlt., XVI, 18fi �j :::JiJMill., XI,55:2 Concv : Diulek.tu Studii, p. 36 şi Dob/'eisovo cetu., p. 30 şi SbMilţ., lll, 309 şi IV, 498. 3) Arhioa, XXX!, 2, p, 170 . [164] 164 ILIE BĂRBULESCU de astăzi prezintă pe o 1. pls!. '1. de obicei în dial, apusan : clar, În unelecazuri, aşa la articolul postpozitiv, în sufixul -ok( <:.pJsJ. -zb) şi încă în alte forme de cuvinte, ea are o 1. plsl. v; şi în cel de răsărit'). Aceasta arată, potrivit cu cele spuse şi mai sus în această lucrare, că existenţa unui o 1. plsl, ." în « Fragrn. dela Kiev» nu e manifestarea vre-unui dialect bulgar din epoca plsIo­ venică, ci e manifestarea limbei bulgare Întregi înainte de a În­ cepe în ea Întreagă să se transforme (şi în suf.-AkI;) :h interior în o 2). De altfel, pare-mi-se că această concluzie o confirmă încă şi Savina Kniga; textul acesta, care va fi scris în Dacia traiană, (p. 73), ori fie chiar şi în Rodopi, nu numai că elimină foarte rar la scris pe li. şi 1\, dar, tot aşa, nu are sigur o 1. s; decât în vre-o două cuvinte il), care şi ele vor fi în ea ortografic strecurată din altă parte. Concluzia aceasta: că o în loc de plsl, interior li. e fenomen postplslovenic, anume din sec. X·-XI iar nu din al IX veac, al Iimbei bulgare, concluzie la care ne împinge, cum văzurărn, luca Fragm. dela Kiev şi Savina Kniga, e susţinută în genere de slaviştii de astazi, deşi ei nu au adus în sprijin şi aceste argu­ mente. Astfel crede Oblak 1), că: «Die Halbvocale h und '1. wurden im Bulgar. unter gevissen Bedingungen îruhzeitig (in ei­ nigen Dialecten gewiss schon ZLl Ende des X. Zahrh.) zu o und o». Kuljbakin O), zice la fel, că: "în aceste fapte ale majo­ rităţii textelor plslovenice se manifestează fenomene mai iârzii ale veacurilor X-Xl, fenomene care s'au produs în aceste vea­ curi în felurite graiuri bulgare". Aşa şi Vondrak 15), Jagic etc- 1) Conev: Dialekini Studii, p. 35. De aceia tot Concv comite o e­ ruuro cănd (In Dobrcisovo retoeroeo. p. 51) aîinnă, ri1rrl ::;(1 hul/lrni;;easc,î c�i «vokalizacijata ... nito e povseru.stna etc, adică . «vucalizur ea ... nil c gc nerala». idee pe care, iar fără spirit, critic, o reproduce Mladcuov (în Uor;z­ Slmv.). CL}i �ocz'. Slaw. IV, 106. \ 2) CI. ŞI Arnioa, XXX, 1, p. 21. 3) Cl, Şa�hrnatov, în A/,.sIPII.,\ �XX[,. ·1131-'113" �i 1\III.iiJdl\in: f)/'I!l!I1(;- ccrtcoouo-slo» . .IGz., p. 58. De asemom A r/IIU a, XXX, 1, p, II. 1) In AtslPh., XVI, 197. 5) [li Dreane-certtouno-sloo. h'''i' p, 29. 0) In verq! . slao. Gram. 1, 149, 149, [165] De aceea e desigur o greşală, la Conev, credinţa lui.'), că: deoarece limba rusă are şi ea, ca deja textele-copii plslovenicc, o l. li, (şi o 1. h), asta ar fi o dovadă că fenomenul acesta: o 1. v; ar fi moştenit din străslava de plslovenica şi grai urile bul­ gare cari îl au 2). De fapt, o 1. Y. în limba rusă. nu era şi în cea mai veche limbă rusă, cum invederează, între altele, cuvintele ruse vechi intrate prin sec. Vllsau VIIl in Iineza şi litvana (ceeace il uitat .să observe Conev) şi cum dovedesc încă unele. vechi texte ruseşti. Pe de altă parte, nici argumentul (adus în Roczu. Slaio, III, 127) cu plsl, chxtti alături de chot-t., k6gda alături de lwgda, tsgda şi. togda nu arată acest fenomen plsl. şi străs­ lav de prefacere a lui ,/, în o, ci aceste sunt pur şi simplu du­ biete Ionetice din rădăcini cu ,0 şi cu Y. moştenite din străslava 3) poate din pricina deosebitei accentuări, Acesta e fenomenul numit "întâia vocalizare». El s'a nas- I - �. cut dar abia în sec, X, iar nu a existat mai nainte în plslovc- nica şi limba bulgară în dcobşte ; n'a existat. deci nici în daco­ sloveana . . Să vedem acum "a doua vocalizare». Fenomenul fonetic numit a '"doua vocalizare II lui s.»; (:arc nu există în plsl. şi textele-copii ale ei, s'a născut pe terenul lim­ bii bulgare după ce începuse deja şi chiar se srărşise întâia vo­ calizare. Când începu şi se desvolta "întâia vocalizare a lui. ;"", limba bulgara poseda încă: şi pe ��ă şi pe "-=8 (chiar dacă acestea şi amuţiseră în parter; când începe şi se desvoltă na doua vocalizare a lui lf," însă, bulgara nu mai avea, în general,su­ netul h=8, ci îl contopise deja pe acesta în "", aşa că acum ea. nu mai avea 2 semivocale ci numai una: pe ;. Numai după ce se nascuse din contopire acest sunet ,/, (care are ca bază în pro­ nunţarea bulgarei moderne 3 nuanţe de colorit uri : ({ inchis, 9. 1) Pe care o admite, iarăIără spirit critic, Mladenov ÎI] Rccznil, Slu­ (IIi,�IUCcIlU, lll, 127: «Dio Neigllllg i'. zu fi uud 1, zu C ZII crhcbcn dialek­ tiscll rnr II/'Ult gehalten werdon ruuss». 2) COlJeV, în Duu/'13jsouO Ceioeroeo. p. 28: «dCl U s(dwlla i ll(w!Ji;lu jl()wa». 3) eVIJl observ;:\ �i VOl1dr�lk: Vel'[Jl. ,,[(tU. Om/Jl. 1, 8�, lilo, l\şa �i Kuljuakin; Drcullc-cer!wurlO-s[ew. jGZ. p. 5fJ; "Slova 1�"I'A,i, '1"01',\,\ pn '1''[,1',\,.', 10\".\,1 Ile preebtavljajul prill1/:rov iZIII(;lIeniel y. v o; eto osobyja olJrazovdllija ot OSJlOV ho-, '1'0 ". [166] închis şi e închis), numai atunci Începe "a doua vocalizare" a acestui l'.. Numai atunci, dar, se poate ca un plsl. h=e(carc de­ venise 1.) să se prefacă În o Contopirea lui ,,= e în �= ă începe a se produce deja în textele-copii plslovenice 1), cum voi arăta mai jos la categoria VI; căci, ca ceva anormal şi rar, o găsim şi pe ea în ele, ala­ turi de "Întâia vocalizare al lui K". Dar fenomenul .vocalizărf a doua", adică de existenţă a unui o în loc de plsl. h=e (de­ venit acum �) nu se află În textele-copii plslovenice, de cat, mi se pare, in Cod. Suprasl. în skadol s faţă de skadel«, acesta din obici­ nuit sk,tdhl", şi în Psalt. Sin. în szdobc din obicinuitul 2) s, d ba. Nu se poate preciza timpul când s'a început această "a doua vocalizare" pe terenul limbii bulgare; oricum, însă, ea e desigur, posterioară chiar veacului al XI. Oblak presupunea că acest le­ nornen fonetic ar fi început spre sfârşitul veacului al XIII·), iar Kalina că deja În veacul al XII; pe când Întâia vocalizare, deci, e un fenomen fonetic postplslovenic (adică din sec. X şi XI), a doua vocalizare e medio-bulgar (adică din sec. XII sau XlH). Conform cu acestea, plsl. shpl!.h=sepătă devine nu numai sepăt. ci şi săpăt, În sec: X sau XI. prin contopirea pls\. e= \ in �::c ă; iar În sec. XII sau XIII, numai, acesta din urmă, prin �a doua vocalizare" a lui :& În o, a devenit sopot. Tot astfel plsl. prHsstiti = pr:Hestiti şi dsska = desk a devin (nu numai pr-lest-, deska, ci şi) preldsti- şi dăska în sec. X sau XI, prin contopirea pls!. e= \ În �=ă; iar în sec. XII sau XII numai, a­ cestea din urmă, prin .a doua vocalizare fI a lui � în o, au de­ venit prelost-, doska (în unele graiuri bulgare de azi ca cele dela Rodop, chiar şi doaska:'). De altfel, graiul est-bulgar dela Teteven chiar are 5) .K 1. plsJ. '" în: prii stil pronunţat prildstil, (rom. pri­ lostesc), sv.p'na (rom. şoptesc) pron. sâpna. In loc de plsl, c1.pag� Bulgarii zic azi cepak'") pentru rom. clupag . . Iar cele laIte cuvinte, cu "intâia vocalizare il lui s ", tol \ -----0 CL ol-;I;k În S/JMifl. xi, 5�. Vezi mai jos la categ. VI. 2) Vondrak . AltIisI. G,'WIl. " p:\ 193. 3) Ibid. p, 565. 4) Ci. Oblak în S/,Mill. XI, 565. Tot 1 L ,.,onform cu cele ce am adus din textele-copii plslovenice, sunară în limba postplslovenică, adică cu începere numai dela mijlocul sau sfârşitul veacului al X: dobitok, vrstop, svitok, naprsstok vezok, tokmo, ljubovnik, ropot. Fireşte că; conform cu cele ce am arătat la categ. 1 1), însă, şi lipsa sunetelor ll=ă şi b=e fi­ nale şi interioare plslovenice arată încă odată că cuvintele amăn­ doror acestor feluri sunt postplslovenice. Dar cu aceeaşi formă postplslovenică (care-i încă medio­ bulgară), adică cu o 1. � şi'" plslovenice sunt aceste cuvinte şi au fost totdeauna şi În limba română, cum arată şi vechile-I texte: dobitok, vărtop, svitoc, năpârstoc, vănzoc, tocma, ropot, ibovnic şi şopot, şoptesc, prilostesc, doască. Aşa fiind aceste cuvinte din categoria III, evident că trans­ formarea din ele a plsl. �= ă în o şi a plsl, 1> în o neputăndu-se produce pe terenul limbii române ci pe al celei bulgare, din mo­ tivele ce am arătat, urmează că ele, aceste cuvinte, au intrat în limba română nu În veacul plslovenic (al IX), şi cu atât mai mult nu în epoca lui Jordanes (sec. IV-VII), cum s'a pretins, ci numai după veacul al IX şi anume În secolul al X şi XI, unele, iar altele chiar Într-al XII veac, anume de când s'a început şi dezvoltat in bulgara fenomenul, ei organic, de preface re a lui 1. plsl, şi " plsl, în o prin întâia şi a doua vocalizare, Iar lipsa plsl, �= ă şi I>=e finale sau interioare, care s'a întâmplat la ele tot pe terenul limbii bulgare cu începere din veacul al X (Categ, 1), confirmă şi mai mult această concluzie dela Categoria 1Il. Categoria IV: cu e în loc de plsl, ". Cuvintele acestei categorii "), despre care am arătat 5) pentru ce nu au intrat din plsl. in limba română, se prezintă cu fenomenul fonetic numit "întâia vooalizare" în textele-copii plslovenice; anume, în aces­ tea ele au e în loc de plsl. h=e, tot aşa precum cele din Categ. 1lI au, prin aceeaşi "întâie vocalizare", o în loc de plsl �=ă. Deşi nu in toate, dar în cele mai multe texte-copii plslove­ nice se constată, ca ceva anormal mai mult ori mai puţin rar, că sunetul plsl. ,,=e,-când nu amuţeşte şi când nu se păstrează tot astfel mai departe, spre a se preface, apoi, în lt=ă;-e înlo- 1) Arlziva XXXI, 3-4, p. 171 şi XXXIII, 1, p, 1-8. 2) Arhioa, XXXI, 2, p. 84. 3) Arhiva, XXXI, 3.4, p. 170, şi XXXII. 2, p. S7. [168] cuit cu e, Această înlocuire se întâmplă, ca şi la l';>·o,de obicei (dar nu întotdeauna), când cuvântul mai avusese; spre sfârşitul lui, un alt sunet 1>.=8 care amuţea (ca la Ca teg. J), aşa că si­ laba cu celălalt sunet h rămas devenise închisă. Atunci acest se­ mivocal rămas : 1,= 8 se' întări şi-mai ales când avea accent, dar uneori şi fără accent ')-se prefăcu în e curat 2), întocmai cum, pe aceeaşi cale, plsi. b deveni o în texte-copii plslovenice. Aşa că, găsim în Codex Suprasliensis : temnica 1. plsl. ti.ms­ nica, sedr.sa 1. plsl.s!, dda, Ievz L plsl. 1 Vi" legzko 1. plsl. 1" g zko. razumenz L plsl. raZUl11"I1/., silens 1. plsl. sili. 111 , siarec« 1. plsl, star CI," konec« 1. pls!. koru.c«, otcc-, 1. plsl, ot«cx. Savina Kniga are şi ea un cas precis de •. p. h: skadelxnioi, skad-Lnice şi de 5 ori o p. x : koădo şi kxădo etc. 3). In Codex Zographensis.: tems­ niC;Y"ti,ml,nic.l', podobenx 1.. podobxnx, s.cec« 1. SqC"Ch. In Psal­ terium .Sinaiticum : pravr.dern, 1. prav-.dcn», konaoz, 1. konvc­ telecs 1. tel-e- etc; Euchologium Sinaiticurn are: Pavelz !. Pa­ v-.l», Dceil'; 1. oc., ts l. OC;,tR '1), tresti.ia 1. trhsthjq. Aşa încă, � 1. 1" au şi altele din textele-copii paleoslovenice ce avem. In toate, însă, unde se constată acest fenomen fo­ netic, el ne apare ca ceva anormal; rar şi excepţional, în raport cu limba generală a lor, care, ca normal şi regulat, are sau a­ rată i. la locurile unde acele excepţii pun r: Faptul acesta, pe de o parte; iar pe de alta Iaptu 1 că Savina Kniga nu are decât cu totul rar pe f L h (şi 0,,1. y.), 'precum şi faptul că Foile: deja Kiev .nu-l au de loe,-acestea toate arată, conform şi cu cele ce am spus mai sus (p. ), că în veacul al X, când izbucni revoluţia Ionetică şi morfologică a .Jimbei bulgare; această limbă începu. a suferi încă, o altă preiacere în existenţa sunetului 1. ; anume, de atunci; h nu numai că se pier du; în genere, lei sfâr­ şitul, -cuvintelor şi în anumite poziţii interioare (Categ. 1), nu nu­ maică uneori devine sunetul,", (p. 386), ci, mai cu seamă În te­ ritoriul 'aşa numit bulgar apusan, dar puţin şi în cel rasăritean, cum arată limba bulgară de astăzi, se prefăcu şi în curat e. Ba .: l)-�;.�;-�-�, nota, şi cUVân�ilPostPlSl. starec, pronunţatstaret, !aUi (loplsL starhc ... care .are accent pe\ a iar li li pe e ln 1. românu. 2) CL Conev, în S!iMill., III, 309. 3) CI'. Loskioll În AfsLeh., XX Vll, 1-40 şi 321 - 34!J �i Şilcllm:lIov: /lli­ (/elll XXXl, 485, Vonrln\k: Jl{tki/'(;hell;�l. GriUll", p., 1 wL Il) VOllllrClk: flJ. p: 1 �)O. 168 ILIB BA RBULESCO [169] NAŞTEREA LIMBII ROMÂNE 169 această prefacere în e s'a întâmplat nu numai în corpul cuvin­ telor, ci şi la sfârşitul unui număr restrâns de cuvinte, la cari, din cine ştie ce pricină, 1, final nu a amuţit ca la majoritate, ci s'a mai păstrat cătva, până ce şi acesta, ca 1, interior din silabe rămase închise, devine e (ci, p. 366, 417), Dar acel e în loc de paleoslovenicul 1\, care în textele-copii paleoslovenice apare rar şi excepţional, se îndeseşte foarte mult şi ni se arată mai mult ca regulă în limbă în veacul al XII; de acum şi în veacurile următoare, adică în vremea curat medio­ bulgară, f=e în loc de 1,= e ni se arată ca fenomen nu anormal, cum e limba propriu paleoslovenică, ci ca normal şi obicînuit în limba aşa numită bulgară de apus mai ales, dar rar şi în cea de răsărit. Astfel, în Paremetnicul lui Grigorovic din sec. XII e: peklorns în l. de plsl. puklom«, denie 1. plsl. dsnije, studenecs 1. pls1. studens cr, etc. Evangelia lui Grigorovic tot din veacul al XII: }�m .. l. plsl. i':hCI-, stekl nica l. pls1. st kls nica, dverxcami 1. plsl. dvi.n.cami etc. In Dobrejsovo Evangelie din sec. XII: dverx, skrezeste, ocets, temnica. In codicele dela Berlin 1) din sec. XIII: slepeo, l. plsl. slpi.c-, bromeci, 1. plsl, hrorns cs , silen« !. pls\. sih.nx etc. Intr'un Sbornik din sec. XIV e: temnira l. plsl. t..m«­ nica etc.'). Evangelia dela Tărnovo are dvsrz 1. plsl. dVIJrh temnici, zezla, pentru zhzla etc. Iar limba bulgară de astăzi, mai ales în dialectu-i apusan, mai rar şi în cel răsăritean, are e 1. plsl. h: temniţa, lesno (pIsl. h.sno, rom. lesne), dver (plsl, dVhr;,= dvere), stekIo (pls!. stsklo =ssteklo}, slepeţ (plsl. sl-p-cc=slepeţe), silen (plsl. silnns), denie (plsl, di.nije) 2), staret, oţet, stănzen, peveţ, kupeţ, Pavel etc. Ba are şi un e (din care, apoi i) final, care poate corespunde şi el unui plsl. din care s'a desvoltat: alne etc. (p. 366), zoardt etc. Din aceste reese, dar, că vocalizarea pls!. k = e în curat e s'a început pe terenul limbei bulgare, (ca şi întâia vocalizare a pls!. Y.,= fi în o), spre mijlocul sau sfârşitul sec. X, ca şi o 1. plsl­ '1.; ea a continuat, apoi, coprinzănd din ce în ce mai multe cu­ vinte, atât în corpul cât şi la sfârşitul lor, în veacul al XI. De atunci ele s'au perindat astfel, cu e 1, plsl. 1" în epoca medio­ bulgară şi până În bulgara de astăzi. 1) CI. şi Lavrov : Obeor, p. 3G. 2) iua, p. 31\, 42. [170] 170 ILIE BĂREULESCU Potrivit cu aceste arătări, cuvintele slave vechi ale Iimbei române din Categ. IV sunară in bulgara secolelor X şi XI: zale, korabe, pecate, pam�te, s�zen, steklo, temniţa, prekupeţ, koteţ, dusegubeţ, oţet, cinste (sau ceste), spr�ten 1), p, ten, vste, pov ste, Fne, pacoste, părte, mole, se' deţ, Pavel, pestr, p.vet, sm-ren, spreten 1). Dar tot cu aceeaşi formă postplslovenică (care-i încă me­ diobulgară, adică cu e 1. pls!. h= e, sunt aceste cuvinte şi au fost, cum arată vechile texte, şi în limba română: jale, corabie, pecete, pamlnte. stănjen, stecla, temniţa, precupeţ, staret, coteţ, Pavel, şugubeţ, oţet, cinste, sprinten, etc.. Aşa fiind aceste cuvinte din Categ. IV, evident că, trans­ Iorrnarea plsl. h= e din ele in e, neputăndu-se produce pe tere­ nul limbii române ci pe al celei bulgare, din motivele ce am a­ rătat �), "urmează că aceste cuvinte au intrat în limba română, ca şi cele cu "întâia vocalizare a lui z în o", nu în veacul plsl. (al IX) şi cu atât mai mult nu în epoca lui Iordanes (sec. IV­ VII), cum s'a pretins, ci numai după veacul al IX şi anume ClI �începere dela mijlocul sau sfârşitul veacului X; ele au intrat, adică, numai de când s'a început şi dezvoltat în bulgara feno­ menul, ei organic, de prefacere a pls!. h în curat e. Iar lipsa la unele din ele a sunetelor pls!. l=ă şi h=e finale sau interioare, care s'a întâmplat tot pe terenul bulgarei şi începând iarăşi nu­ mai din veacul al X (Categ. 1), confirmă şi mai puternic această concluzie dela Categ. IV. . Categoria V: cu u în loc de plsl. ·A. Cuvintele acestei categorii 3), despre care am demonstrat 4) pentru ce nu au intrat din pls!. în limba română, nu puteau avea al lor ll, decât dacă ne veneau cel mai devreme, din postplslovenică şi iată cum. Am arătat la Categ. 1 că, spre mijlocul sau sfârşitul veacului al X, plsl. z=ă şi h=e au început a amuţi (a se pîerde) la star­ şitul cuvintelor. în deosebi, dar şi în corpul lor. Atunci, din pri­ cina acestei amuţiri, s'a născut, în limba bulgară, formele: sta în loc de plsl. szto=săto, kmot\ 1. plsl. kămotră, z ibr l. pls!. 1) Azi, în graiul bulgar dela 'l'etoven, e : spreten (Stojcev, În SIJOJ'/l. 1/((/". II/Il., XXX], p. 342). (;f. p. 195. \, 2) Arhiva, XXXIl, 2, P 87. 3) Arliio«. XXXI, 3-4. p. 470. 4) Arhiva, XXXII 3-4 p. 1G 1. [171] NAŞTERI�A UMBJI ROMÂNE 17L Z/lJre, c�br 1. plsl. i'r:bră, molotr 1. plsl. molotră etc. Acest nou Ionetism bulgăresc, conform cu cele ce am arătai Ia Categ. 1, CI existat, fireşte, în vremea textelor-copii pls!., adică în sec. X şi XI, întocmai ca la toate cuvintele de categoria aceea, cărora tot astfel le-a amuţit atunci al lor K. Precum, adică, s'a pronunţat atunci în bulg. svada, pritca, bezdno, kto, mnogo etc. în loc de plsl. săvada, prităca, bezddno, kăto. mănogo, tot aşa se va fi zis: sto, kmotr, z br, cebr, molotr etc. Nici un motiv nu e de , ( a separa amuţirea lui l.=ă în pls!. s, to sta de amuţirea lui în cu- vinte ca celelalte cari au grupul final cons. -+ P:!:, uneori şi cons. Iii'. 1), Drept e că bulgara are azi în general reflexul cons. ăs şi cons. + ăI în locul acelor cu � plslovenice: însă regional are, în aşa cazuri, chiar şi cons, + r şi cons.-j-I, adică cu r, 1 o '" vocalis sonans. Astfel, posedă nu numai general întinsele forme măndăr. vetăr sau ventăr, corespunzătoare plslovenicelor m.. drx =sm.rdră, rom. mândru, şi vetrs, ci încă şi măndr, ventr 2): A­ cestea sunt, cred eu, chiar resturi ale primului moment 3) post­ plslovenic, când a amuţit y,=ă la cons.+pK etc.; căci apoi limba bulgară apucă alt drum aci. Anume, în urma acestei amuţiri rămănănd cu prea multe consonante, ceea ce le îngreuna pronunţarea, limba bulgară, după cătăva vreme, spre a o uşura, începe a "intereala", a "intro­ duce", treptat între consonante o vocală: pare-se că mai întăi tot un ă '1) ca cel amuţit. Acest nou ă rămase în unele graiuri ale ei chiar până astăzi; în altele, însă, el, poate de când şi prin "adoua vocalizare" (p. 386), se prefăcu în o mai des, ba chiar şi în e une-ori 5) (ca la Întăia şi a doua vocalizare), A doua vocalizare va fi Început În sec. XII (p. t66), şi, 1) CI. mai jos la capitolul "Cuvinte slave vechi cu grupele "'IIZ'!' Tjlh'!'''. elco 2) S{JMin. xi, 524 ; Oblak : Maced. Studieu p. 23, 20. 3) Se înşală, dar, Conev (în Dobrsjs. teioeroe». p. 55), când crede ca nu al' li existat în bulgara forme cu r 1 vocalis sonans. Cele ce arătăm (Ici la cuvintele slave vechi din limba �0�1ân(i îi dovedesc că se înşală : acelea bulg. cu r, l s'au păstrat de atunci în româna. () u 4). Poate că după cum fusese sau l'. sau }. cari au dispărutde lângă Il = r, 1\ =!. 5). De aceea Conev crecIe că acest nou li "vtoricell er', acliâ "el' secundar", ar ti nu o nouă apariţie. ci o metatezarc a acelui plsl, y, de după II 1\, 1\\ etc, [172] 172 ILIE BĂI?BULESCU unde s-a făcut, se va fi isprăvit, se poate, la sfârşitul veacului al XIII 1). Aşa că, între acest timp se va fi produs şi această "in� troducere" şi a doua vocalizare" a lui 7. în o, şi e la poziţia de lângă r şi l şi la alte poziţii. In textele-copii plslovenice nu există fenomenul acestei "in� troduceri» a lui ă sau o, e, pe cât ştiu eu, la substantive co­ mune în general, nici chiar în interiorul lor (al cuvintelor); ci în ele se află, dacă nu mă înşel, numai la două numi proprii: Pavels pronunţat Pavel, care e scris totdeodată şi IlmlMl'. = Pa­ vel t; în loc de regulat şi normal pls!. Pavls - în Cod. Suprasl. şi Glagolita Clozianus ; şi Peter z pron. Peter, în loc de normal Petrs în Cod. Assemanicus 2); şi înainte de m în: ossrns pro­ nunţat osăm, în loc de normal osrrn, - în Cod. Marianus 3). Această excepţionalitate de apariţie arată, desigur, că «in­ troducerea», «intercalarea» lui ă (sau o, e) după dispariţia pls­ lovenicului li. = ă nu exista în limba plslovenică a secolului al IX, ci că se va fi început, la aşa grupe, într-un număr de cu­ vinte, în sec. XI din care vor fi Cod. Suprasl., Glag. Cloz, şi Cod. Mar., dar că atunci acest fenomen încă nu cuprinsese substantive comune ca molotră) etc. din Categ. V. Găsim, însă, acest Ieno­ men, relativ întins, şi la substantive comune (ca molotrx) în textele bulgare de după veacul al XI, postplslovenic, adică în epoca propriu mediobulgară cu începere din sec. XII şi îl con­ statăm şi în bulgara de astăzi rămas, poate cristalizat, încă de atunci .f); îl aflăm nu numai la grupul cons. + rs, ci şi la cons. Il'. uneori şi pe lângă alte consonante. Apostolul dela Ohrida (sec. XII) are: hrabor 7., în loc de pls!. hrabrz pron. hrabră. Do­ brejsovo cetveroev. (sec. XIII) are: essrm, pronunţat esăm, are 1). Conev (1n Dobr js. tetoeroeo., p, 55) crede că nu ar li "introdu­ cere" C"vmetniH zvuk"), ci metateza plslovenicului final ,/, înaintea cun­ soanel care'] preceda. Darori-cum.şi dănsul socoate că aceasta .metatcza" (7� "introducere") s-a inceput numai de cand a inceput a arnuţi '1. şi " n· nale, deci tot numai din sec. x. Tot Conev mai crede că acest fenomcn (ructateza = introducere) s-a srârş'\t in sec. XIII. CI. p. 402, nota 1. , 2). Sobolevskij : Dreonij cerkoono-stao. Jazyk, p. 141 ; Conev : Do- br js. cetoeroeu. p 55. \ 3). CI. Oblak, în SiJMill., xr, 563, 4). Conev, în Dobrej«. seto, p. 57, crede că acest "vtoriccn el' c [,il v XlII vck veec svrsena rabot.,", adică; "acest er secundar e deja lucrare (fenomen) sfîrşită în sec. XIII". [173] NAŞTEREA LIMBII ROMÂNE 173 og:m li; pron. ogan, odul. pron. odăr, v.u.r« pron. vetar (ori veter ?) etc., în loc de plsl, pronunţate cu Y. sau h finale: iesms, ogni., vetr». Alte texte mediobuJgare au la fel acest "introdus» ă (", f) : hrabxr, Pavel, oszrn (plsl. osm»), psst-r, (plsl. pi.strx) etc. 1). Iar limba bulgară îl are astăzi, la fel În vihdr, hrabcr şi hrabor, odăr, vjatăr, osăm şi osem, ogăn, păstdr, Pavel, Petăr. Graîul din Kostur, Macedonia sudică, are de regulă sr, sl, dar excep­ ţional şi cu o: svekor, zolva etc. "). Dar, în Jocul amuţitului între consonante postpslovenic �. =, ă şi chiar numai între consonante succesive (fără Y. = ă Între ele), limba bulgărească, tot spre a-şi uşura pronunţarea acelor alăturate consonante, a mai «întrodus», la unele cuvinte, şi su­ netul LI (deci nu nu mai a). Acest fel de li nu se află in textele plsl., ceea ce arată că el nu e fenomen postplslovenic (ca a), ci posterior acestei epoce, deci poate mediobulgar. Ast-fel are: osum, sedum, kumet, cuvrăsto, guvozd etc., în loc de plsl. osm», sedm«, kmetv, cvrsstx, gvozdz. ti). Are, de asemeni: miica pen­ tru plsl. mrsica (din primul moment postplslovenic al amuţirei paleoslovenicului ,/, = ă), cuvânt care se află, rămas subt a­ ceastă formă, şi în limba greacă: !J.(iL"t(i(1. = msiţa ; însă are bul­ gara şi musica (rom. muşiţa), cuvânt care s-a păstrat şi în greaca sub forma fl.ouv("t(i'l. = musiţa d). Tot astfel, 1 imba greacă mai are, desigur tot cu acest îonetism bulgăresc,' cuvintele bul­ gare : <;OuM"l corespunzător pls!. zsl», y,ouBeAl coresp. plsloveni­ eului ksbls (rom. căblă , x.otJVID,'t] şi X.OU[J.e)'·1] coresp. plsl. hmel« (rom. hămel), poate şi rro6zaAo, coresp. plsl, s hlh (rom. sâhlă­ sihIă). ") Formele greceşti cu acest u "introdus" între consonantc in loc de Y. = ă ar putea să nu fie considerate ca fiind bulgă­ reşti împrumutate limbii grece chiar aşa, ci sa fie socotite nu­ mai ca o adaptare a sunetului specific bulgar )f, = ii, pe care nu-l are şi nu-l" poate pronunţa grecul, la această din urmă 1). Lavrov : Obzor, p. ill �42" 2). Ar. Kuzov, în al al lui MiletiC; IzuC'::;Uia Il(( Selllillum, Solia l!)21, -LV, p. 104·5. 3). Lavrav OlJzOf", p. 124; Miletic: Da:; O::;l/Julg, p UD; OlJla", în S(,Mill., XI, 53·1-5. 4). CI. G. Meycr: Neugriechh;che Studiell, Il. p. 43. 5). Gustav Meyer: Neugriech. Slllclien, Il, act. vac. [174] 174 ILIE I3Ărwuu:!SCU limbă care l-a perceput ca un sunet li (aşa cum, depildă UJl� gurii, percep pe ă ca o, zi când s. ex. barbat pentru rom. băr­ bat). Aşa ar fi gr. musiţa, zulapi, kuveli, suhalo, Formele gre­ ceşti cu u care nu corespunde unui li; = ă bulgăresc însă, ca hzzrnel], cuvânt pe care limba bulg. nu-l are astăzi astfel, arată, alături de bulg. mzzsica, guvozd etc., că fenomenul "intercaIării" lui II între consonante (unde nu fusese şi nu era un l'. =ă) efă altă dată mai întins de cât astăzi în limba bulgărească. Iar dacă admitem, după cum ne arată textele plslovenice în care el nu se află, că fenomenul nu exista încă în epoca lor paleosl. şi postpslovenică (sec. XI inc!.), atunci urmează că el se va fi început a se produce în bulgara cel mult în epoca mediobul­ gară l sec. XII şi XIII); în această de pe urmă vreme dar, limba bulg., care "intercala li; = ă" C> o şi e) mai ales în grupuri de consonante în cari se aflau licvidele r şi l, : hrabor, vihor, ve­ tăr etc.) "introducea « şi u între alte consonante de cât acestea, fie că între ele se gasise, în epoca anterioară (paleosl. şi post­ plsl.) un :.; = ă (mzzsica), fie că nu avuseseră acest ;r, = ă (gzzvozd). Istoriceşte, adică cu mai multă preciziune, vorbind, acest Il a început a se produce din acel z=ă "introdus", mai întăi când y.=ă se afla lângă cons. nazale m sau n. 1). EI e dar ceva mai nou, ca timp, de cât "intercalatul « '1. = ă, deşi tot din epoca mediobulgară. Astfel s-a născut mai întâi mzzsica, asum, sedzzrn, kzzrnct etc. Dar repede apoi acest u va fi început a se « introduce", prin analogie cu acestea, şi lângă alte consunante de cât ITI, Il, anume şi Între gu, cu etc., s. ex. în guvozd, cuvr:t.sto etc. In această de pe urmă perioadă mediobulgară, adica când se introduce u lângă 111, 11, trebue să admitem că s-a născut în 1. bulgară şi *kum6tr'� > *k�m6tăr şi kum6tr din plsl. şi post­ plsl. k-rnotrs, aşa cum s-a produs în ea şi musica (pronunţat muşiţa) din plsl, şi postplsl. In si'ca, amăndouă cu accentul pe penultima. De altfel, o indicaţie că se poate să fi existat În bulgara forma *kum6tr (tmm6tţîr)( < lat. commater) ni-o dă cu­ vântul ei kupotr 1) C< lat. corripater) care va fi avut, ca şi kx­ motrz. şi o formă *lc�potrK. \ Tot .atunci, precum prin an110gie cu aceste cuvinte cari ali l ). CI. şi Oblak În StiMin, Xl, 534-5 : «ne o pr el in rninava v II, a )1;, r., napr. asum, SUITI", adică: "nu o trece In (I dinaintea lui 111, ci :&, h, s, ez, asum, sum", 2). CI. A!sIPh., XXX, 311. [175] ,� 1 "' 1. I '1 I 175 m, n limba bulgară a produs şi forme cu u între alte cons. de cât m, IZ, ca : i"uvrl<.sto, guvozd etc., din plsl, şi postplsl. i"vry,stll., gvozdx, tot astfel a mai produs ea şi "suto, cu accentul pe ul­ timă, din un postpls!. şi mecliobulgar sta, "introducând" u între s şi t. Dar în aceiaşi perioadă, sau postpls!. sau mediobulgară, limba bulgară, se ştie, în dialectu-l numit vestic şi-a ridicat ac­ centul, ca în limba sărbească, adică dela siIaba ultimă cu o si­ labă în sus spre începutul cuvintelor. De aceea bulgara are s. ex. mărtuvec şi mărtovic, pitok şi petuk, pis6k şi pesuk etc. 1). Această ridicare de accent se va fi întâmplat şi la "suto care a devenit "sute, când, potrivit cu înclinarea regională a limbii bulgare 2), şi-a schimbat, pe câte undeva, şi genul din neutru în fem. devenind chiar "suta. Ba va fi făcut şi *kumotr din "ku- . o motr. Limba bulgară nu ne-a păstrat ea însăşi până astăzi nici pe *kum6tr, nici pe *sut6 sau *sut·o-*suta. Dar nu e exclus că aceste forme există în ea prin vre-o regiune încă neexploatată de dialectologi, pe câtă vreme, cum arătai, tot astfel limba nu a păstrat, sau încă nu s-au descoperit undeva, nici unele forme ale ei, pe cari i le-a păstrat însă limba grecească în: zzzlapi, kzzveli, szfhalo, hzzrneli. Forma din limba română suta este Însă tocmai cea rne­ diobulgară. U dintr-insa nu este "introdus", deci, pe terenul ro­ mănei 3) de către această limbă, cum se crede de obicei 4). Aşa că, această formă nu ne-a venit din pls!., ci din mediobulgara, şi este pe deantregul, cum o vedem, intrată din limba bulgară în româna după sec. XII; ea este dar o formă bulgărească pe care limba bulgară se pare că a pierdut-o, dar care i-a păs- 1). CL Sbtâin, XVIll, 436. 2). Arhioa, mai sus. 3) Aşa cum ar fi s. ex. la popa Grigore din Măhaci în sec. XVI) ÎI1: spurncaclune, porocilor (Hasdeu: Cuoenie, Il, 489), unde cirilicul 8 reprezintă nu pe II ci pe ii (cî. a mea Fonetică alţabetnlui cirilic), 4,) S. ex. de Miklosich În Beitrtiqe, Louiqruppen; p. 6 şi după acesta de ceilalţi ca Ovld Densuşianu în Hisioire, 1, p. 245. CI'. Caracostea, în a III Gustav Mayer : MitteiJungen. [176] 1'76 ILIE BARBULESCU --------- ------------_. trat-o limba romana (ca şi greaca pe zulapi, kuveli etc.) dela sec. XII încoace. Cuvintele acestei a V categorii cari· au un r: cumătrzz, zâmbrzz, molotru, cinbru, etc. (ef. şi adj. mândru, hătrzz, pistret), cari n'au intrat în româna sub forma lor plslovenică, cum am arătat, n'au intrat nici sub acea mediobulgară cu "introdus" a sau cu o născut din acesta prin "a doua-i vocalizare". De ar fj venit astfel în româna, trebuiau să sune şi în ea ca în bulgara: curnătdr sau curnător, zărnbăr sau zămbor, molotăr sau molotor, cirnbăr sau cimbor; căci cele astfel venite, astfel şi sună. Aşa: rom. cîubdr corespunde pls/. cebre '), bulg. modern că'bar; rom. vihor, vifor coresp. pls!. vihrd şi bulg. modern vihăr-vihor 1) ; ori, rom. hrabor R) coresp. plslovenicului hrabrs, bulg. modern hrabăr=-hrabor care se află deja în manuscrisul Apostolul dela Ohrida (sec. XII) sub forma hrabor '1). Aşa încă maîstor sau mais­ ta/'. care se află deja în vechile texte romăno-slave şi în limba bulgară (format acolo din grec biz. !l,a'{ mammaset Iigliol �mio', tot aşa taiase 1 id., ţratese t 'Ira­ tel rnio', sorasel (şi sorese 1) 'sorella mia', zijaze 'nepote mio' (v. Finamore. op. cit., pag. 22): avem aici o particularitate sti­ listică foarte interesantă, care constă în faptul că vorbitorul nu se adresează membrilor familiei sale cu numele gt:?dului de rudenie respectiv, ci cu al său însuş, însoţit de persoana III a adjectivului posesiv. In Ltteraturblatt f. qerm. u. rom. Phil .. XV (1894), Sp. 236 M.�Liibke crede că avem de a face cu expresii din graiul copiilor : aceştia vorbesc deobiceiu la persoana III, prin urmare zic mamei lor mammase, iar a� ceasta la rîndul său, ca să vorbească la fel cu copiii, repetă cu­ vîntul spus de ei. Cu vremea repetarea a fost privită ca un răspuns la chemarea copilului, căpătînd astfel însemnarea 'fiul mieu'. Leo Spitzer se ocupă în qermanisch�romanische Monats­ schriţt X (1922), 247�248 şi XII, �47�251 de aceiaş particulari­ tate şi de altele asemănătoare, puse la un loc supt titulatura "schim� bare de persoană " (citează şi caz�ri de 'schimbare de număr'. care au acelaş substrat psichologic ca şi celelalte). Părerea lui [181] DIALECTBLE ITALIENE DE SUD ŞI LIMBA RaMINĂ 181 este că originea acestui chip de a vorbi trebuie căutată în lirn­ bajul doicelor, care, cum se ştie, cuprinde nu numai cuvinte de­ ale copiilor, ci şi de-ale părinţilor şi doi celor, dar atribuite tot copiilor. Spitzer găseşte particularităţi stilistice de această na­ tură şi În alte limbi, deasemenea trimete pe cetitor la diferite studii de-ale sale şi de-ale altora, unde se pot găsi informaţii asupra chestiei discutate. Ceiace ne interesează pe noi direct aici este faptul că şi în rornîneşte constatăm existenţa fenomenului acestuia pe care Spitzer îl numeşte schimbare de persoană. In ade­ văr este lucru cunoscut că adesea părinţii îşi zic 'mamă' şi 'tată', în loc de 'nevastă' şi 'bărbate'. Mai mult decît atîta: în multe familii am auzit spunăndu-se obişnuit 'rnăso l' (la vocativ) şi 'tatsule!' în aceleaşi împrejurări. Este evident că aceste expresii îşi au obîrşia în tendinţa părinţilor (ca şi a tuturor oamenilor maturi) de a se scobori la nivelul psichologic al copiilor, de a-şi însuşi pentru un moment psichologia lor: fiindcă aceştia zic 'ma­ mă' şi 'tată', părinţii nu vor să se deosebească de dînşii în felul lor de a vorbi, nu vor să-i facă să simtă că există şi alt soiu de oameni afară de copii, şi atunci întrebuinţează aceleaşi cuvinte ca şi odraslele lor. Se înţelege că acest lucru s'a întîmplat mai intăiu în prezenţa copiilor: mama zicea soţului ei' tată', în­ tocmai cum zicea şi copilul care era de faţă; cu alte cuvinte ea spunea bărbatului 'tată', dar înţelegea 'tatăl său', adică al co­ pilului prezent la convorbire. Deaceia s'a mers ceva mai de­ parte, încercîndu-se oarecum să se precizeze sensul acestei vorbe: părinţii se temeau că un străin, depildă, ar putea interpreta pe 'tată' şi 'mamă', cu care se adresau unul altuia, în chip greşit, ceiace i-ar fi făcut să se jeneze, şi atunci au adăugat posesivul persoanei Ill, spre a evita orice confuzie şi a lămuri deplin că au în minte pe 'tatăl' şi 'mama' copiilor lor. Poate că au contri­ buit la naşterea acestor particularităţi stilistice şi sentimentele reciproce dintre părinţi: dragostea unuia faţă de celălalt i-a în­ demnat să se dezmierde ca nişte copii, iar în cazul CÎnd întîl­ nim acelaş fel de a vorbi în familii fără copii, este de admis că avem de a face cu o influenţă venită dela familiile cu copii. 'Tată' şi 'mamă' întrebuinţate în condiţiile arătate au atras du­ pă ele şi pe celelalte nume de rudenie, adică pe toate acele ale căror posesori au putinţa să se gaseasca în situaţia părin­ ţilor faţă de copii din punctul de vedere al vrîstei: 'ţaţă' (sora [182] 182 1. IORDAN mai mare), 'nene' şi 'bîdie ' (fratele mai mare, precum şi unchiul, dacă nu-i prea în vrăstă ca să i se zică 'moş', apoi în popor orice cunoscut sau chiar străin mai mare de ani), 'mătuşă' � 'unchiu', 'moş', etc. Cu o singură 'deosebire, totuş, care ne a­ minteşte de explicaţia lui Mi-Lubke, citată aici mai sus: ruda mai în vrîstă, vorbind cu cea mai tînără, i se adresează cu aceiaş titulatură de care se foloseşte ultima faţă de prima. Ex : Tact cu taia 1 (spune o soră mai mare fratelui care plînge), vin' la nenea (sau la bidia 1), haz cu moşu 1, al mieii eştt, mo­ şicule 1 (în "Cei trei fraţi de cruce", poveste de 1. C. Fundescu) ş. a. Un exemplu foarte interesant, căci ne arată că, din punct de vedere morfologic, şi alte cuvinte pot fi întrebuinţate exact la fel ca 'tatsule' (tat'su socotit ca o singură vorbă şi deaceia articulat cu -le la vocativ, tot aşa măso 1), am găsit în bucata Suprema consolare de Sărmanul Itlopştock ("Adevărul literar şi artistic" dela 14 Sept. 1924):-Mergi cu unchiu-tău la Ada-Kaleh, la Turei ?-Merg. nene Iancu.-Haidi, nentule 11).-Irp. mammamia! misericordia !-rom. măiculiţa mea 1 (ef. şi vaz de mama luz ce-a păţit) : poate că trebuie să pornim dela măiculiţa mea, dece m' az mai născut? (sciI. ca să îndur o nenorocire ca asta), care din pricina afectului, foarte puternic intr'o astfel de împrejurare, a devenit o construcţie eliptică, aşa cum o întâlnim în dialectul italian citat aici şi în rornîneşte. In aceleaşi condiţii şi cu acei aş în­ semnare se zice Doamne 1, Dumnezeule 1 (scil. az milă de mine 1) Acum de curînd s'a ocupat de particularitatea stilistică din dialec­ tul abruzzez Q. Rohlls În Arcnioum Romanicum IX (1925). pag. 439-442. Rohlîs se ridică împotriva explicaţiei lui Mi-Lubke pentru mai multe mo­ tive: pedeoparte copiii nu zic mamei niciodată mammase, pedealtăparte părinţii nu se adresează copiilor în felul arătat decît atunci cînd aceştia se află în apropierea lor, cînd părinţii vor astfel să. arate strinsa legătură alee­ tuoasă dintre ei şi odraslele lor. Afară de asta în alte grai uri italieneşti de sud (lecc., calabr. şi neapol.) se zice la tn unma lua (deci persoana II în loc de III) în aceleaşi împrejurări. Inîlne tot in Italia rneridională găsim la mamma, fără adjectiv posesiv. (CL rom. deschide, mamă, uşa: vorbeşte­ mama cătră copil; ha', tată, cu Ynille : vorbeşte tatăl cătră copil). Toate a­ ceste tipuri merg împreună, spune Rohlîs, şi deaceia trebuie dată o expli­ caţie valabilă pentru toate. Aceasta ar fi următoarea: mamma şi celelalte expresii analoage sînt un lei de cuvinte menite să dea copilului singuranţa că n'are dece să se teamă, întrucît mama, etc. se află Ungă el şi-I poate, deci, apăra de orice primejdie. Explicaţia aceasta mi se pare prea artificială şi deaceia nu mă convinge; rămîn, prinurmare, la cea expusă mai sus. J f J [183] DIALECTELE ITALIENE DE SUD ŞI LIMBA ROMINA 183 sau pentru ce m'aî adus pe lume, etc.). Cf. Leo Spitzer, Italie­ nische Umgangssprache, pag. 17 urm. Sic. manciari 'mangiare' are şi însemnarea 'pizzicare, pru­ dere': mi mancia = mi pizzica, ca rom. mă minincă tpielea, etc.); manciarisi ad unu cull 'occhi (guardar fissamente alcuno con al­ Ietto sensuale o disordonato) mangiarsi una cogIi occhi-rom. a mînca pe cineva din ochî s. cu ochiz 'a iubi mult pe cineva' (nu' are sensul peiorativ al întorsăturii siciliene): lu cancaru o la pesta ehi ti maneta (nelIe imprecazioni) canchero ti mangi, ecc­ -rom. mînca-te-ar holera, ciuma, etc. să te mtntnce ; l'ura di manctari, pri li ricchi e quannu hannu fami; pri li pooiri, quannu hannu dinari l'ora del desinare, pei ricchr" quando hanno fame; pei poveri, quando hanno da mangiare: ef. rom. bogatul minin­ că CÎnd vrea, săracul CÎnd poate. Abr. � mannă' mandate: ehi edere in moglie: ha mannaie pe' la ţijje de ... ha chiesto la mano, fatto la chiesta, delIa figli­ ola di. .. -rom. a trimes la fata Iut.:; ce manne tanda ggende ! e chiesta da tanti !-rom. au trimes aitiîa t Acest fel de a vorbi se explică prin obiceiul de a cere pe o fată în căsătorie nu direct, ci prin mijlocirea unor rude sau prietini. Neap (App.) mano: na mano lava l'auira e tuite doje la­ oano la [aceia l'uomo ajuta l'uomo, ed entrambi si giovano a vicenda, cal. Cr. una manu lava l' altra e due la [aceia, sic. una manu Lava all'auira e tuiti dui lavanu la [acei - rom. o mînă spală pe alta şi amîndouă obrazul ido CL lat. manus manum lavat la Seneca şi Petronius (Georges S. v. manus). - Sic. aoiri li manu lonqhi rubare, grancire nascostamente - rom. a avea mînă lungă sau a fi lung de mină id.; dari di manu percuotere; darsi a fare- rom. a da din minz 'a se mişca; a face treabă; a fi energic'; aoiri li manu ligati (non poter o­ perare, essere impedito) avere le mani legate-rom. a avea (s. a fi cu) mînile legate; [arisi o lassarisi scappari din mmanu 'na . casa (Iasciar l'occasione o lasciar che altri s'impadronisca di chec­ chessia) lasciar uscir di mano una cosa - rom. a scăpa (s. a lăsa să scape) din mină un lucru, o afacere; laoarisi li manu di qualchi cosa (non se ne impicciar piu) lavarsi le mani di chec­ chessia-rom. a se spăla pe mînz (cum a făcut Pilat din Pont! Deaceia întîlnim această particularitate stilistică în multe limbi ; s'a răspîndit prin biserică); mettiri li manLl supra li facu (affer- 1 1· [184] 184 1. IORDAN ---- mare calorosamente o Iermamente) metter le mani nel fuoco­ rom. a pune mîna (8. mînile) în foc pentru cineva s. pentru ceva; mettiri manu (cominciare) dare, mettere o por mano; impiegar la sua opera: por mano-rom. a pune mîna 'a se apuca de o treabă'; tnuzzicarisi li manu d'una casa (pentirsene, rabbiarsene) mordersi le mani di una cosa=-rom. a-şt muşca mînile (de dudă, de năcaz, etc.); purtari 'n chiania di manu ad unu (proteggerlo, amarIa) portar in palma di mano alcuno-rom. a purta (s. ţinea) pe palme pe cineva; mettiri li manu supra d'unu (impadronirsi, arrestarlo) mettergli le mani addosso-rom. a pune mîna pe cineva. Teram. mar' a me I, întrebuinţat ca interjecţie şi explicat de G. Savini, op. cit. 81 prin .quasi amara me 1", abr. mara triste, misero (evident că avem în acest cuvînt un amaro + prepoz. a: cî, 'mare amaro), de ex. mara me me misero, mar' a VVlI', mar' a jisse, etc., abr, 2 mare me ! sau mar' a mme 1, mare te s. a tie 1, mare esse s. a esse 1 povero me, te, lui l, vast. (s. v. case) mar' a chile casa ... povera quella casa, irp. maramel, maratel. me, te misero, maraiddo 1 lui infelice, maraedda 1 lei misera, agn. maramaja, marame amara me, amaro me : misero, misera me, marisse, maressa amara lui, amara lei, neap, ma­ risso! (esclamazione di dolore) misero lui! tristo lui!, maressa misera lei, trista lei (ap. Salvioni în Siudj romanzi VI, supt nr. 43) 1), cal. Sc. amaru tia, amaru iddu guai a te, a lui, sic. amam mia! misero me! lasso a me-rom. amar mie! s. amar de mine 1, amar ţie l, etc. (v. exemple din texte vechi şi nouă în Dicţ, Acad. s. v.). Hasdeu, Etym. Magn. Rom. 999 citează, afară de exemple siciliene, şi v. portug. amara de mii, după Diez, Etym. Wb. der rom. Spr. Din punct de vedere al înţelesului poate fi socotit ca un derivat dela amar v. rom. mărat = macedorom. mărai 'biet, sărman': s'a format întăiu un verb de conjugarea întăia, care cu vremea a dispărut, lăsînd în urma lui numai participiul tre­ cut, notat aici, şi iniinitivul substantivat din meglenoromîn: mă­ rari 'amărîre, amărăciune' (R. Papahagi, Meqlenorom. glosar). 1) Salvioni crede că intre această exclamaţie italienească de sud şi v. franc. mal' 'par malheur' ar exista un raport oarecare (iie imprumut, Iie origine comună). G. Bertoni, Romania XLIV (1918), 308 constată deosebiri sintactice între cele două limbi, iar M.-Liibke, Rom. Etym. Wb. pune pe v. franc. mal' s.v. hora (nr. 4176), pecînd pe sudital. mal" s. v. amarus. [185] DIALECTE LE ITALlENB DE SUD ŞI LIMBA ROMfN 185 Dar nici în privniţa formei nu întîmpinăm dificultăţi la derivarea lui mărai din amal': un lat. amarare este atestat (Georges s, v. şi Candrea-Densusianu, Dicţ. elim. nr. 55), iar dacă trebuie să credem lui P. Papahagi, Basme aromine, glosar, s. v. amărăscu, acest infinitiv există pănă azi în macedorom. amărare, apoi în megl. mărari. In acest caz, a amărî, de conjugarea IV, s'a dez­ voItat ulterior din *a amăra,' treceri dela conjug. 1 la IV şi in­ vers sînt aşa de obişnuite în rornîneşte, încît nu-i nevoie să mai dau exemple. La căderea lui a- din *amărat a putut contribui fie fonetica sintactică, fie dublete de felul lui amestec şi mestec, amiros şi miros, amutesc şi muţesc, etc. Deaceia M.-Llibke, Rom. Efym. Wb. pune pe macedorom. mărat s. v. amarus, (nr. 406), la un loc cu amar. ') Etimologia lui Puşcariu, Etym. Wb. nr, 1024: mal(eh)abitus, admisă şi de Tiktin, Rum. el. Wb. s. v. măroi, prezintă prea multe greutăţi, mai ales fonetice, pentru a fi con­ siderată ca valabilă. In schimb bulg. marja se soucier de, s'in­ quieter de, propus de Pascu în Archiuum Romanicum VI (1922), 217 merită toată atenţia li). In legătură cu amar mie şi corespun­ zătoarele italieneşti cred nimerit să discut .alte expresii, sinonime, care deasemenea se regăsesc în Italia sudică. Se ştie că în ma­ cedoromîn cuvintele care însemnează 'negru' se întrebuinţează figurat cu înţelesul de "nenorocit': lală (ex. latlu eli amiră 'ne­ norocitul de împărat', laia ţeată 'biata, nefericita de fată', ect.; v. Papahagi, Basme, glosar s. v.); ngernu s. ndzernu ( < slav. iern-), după Pascu, Arcniuum Romanicum IX, 302; gal 'negru; nenorocit' (Pascu, Dict. etym. macedoroum. 1, 90), apoi corbu, desigur tot din cauza culorii negre a acestei păsări (ex, nu şi ştea corbul 'nu ştia nefericitul, sărmanul', corbe l 'nenorocitule!', corba 'nefericita, sărmana',Papahagi, op. cii., glosar s. v.). Din- 1) Această explicaţie provine dela G. Pascu Arhiva XVI (1904) pag. 324. 2) CI. şi Dictionruure elymologique mticedoroumain II, 198 de acelaş, P. Papahagi citează în DunăI'ea 1 H!923-4), 186 şi Il, 100-1 macedorom, mal' di nis, mal' di el 'sărmanul de dînsul; sărmanul, bietul de el; nefe­ ricitul, amărîtul de el' şi vede în acest mal' pe lat. malus, Cred că n'are dreptate şi că dimpotrivă mal' provine din amal'LlS, cum dovedeşte con­ strucţia sintactică (el, dacorom. amar de mine) ; apoi schimbarea de înţe­ les dela 'rău' la 'amărît, nenorocit' are nevoie de o explicaţie mai amănun­ ţită. Căderea lui a- din mal' <' amarus întăreşte derivarea mărci , "amărui şi mi se pare fireasca în vorbirea stăpînită de aîect, chiar într'un dialect ca cel arornîn, cu atiţi a protetici. Şi G. Giuglea discută cuvîntul nostru În Daco/'omcmia II, 393. [186] 186 1. IORDAN tre limbile balcanice, neogreaca şi, mai cu samă, albaneza ne oferă transformări semantice asemănătoare (ef. Papahagi în al XIV-lea Anuar al lui Weigand, pag. 151, nr. 327, unde se citează cîte un exemplu din aceste limbi): alb. korb Rabe, Un­ glucksvogel, Ungliicklicher, murq grau, schwarz, unglucklich, mjer unglucklich, (ursprtinglich) schwarz (cf. mjergull Nebel), zi schwarz, unglucklich, deunde zeza (das Schwarze) Elend, Un­ gltick (toate aceste cuvinte, împreună cu traducerea lor, le-am luat din Weigand, Alb. a. und d. alb. Wb.) Deasemenea buJg. ierenx 'negru' însemnează şi 'nenorocit' (Pascu, op. cit. I, 69 s. v. corbu). In grai urile italieneşti meridionale am găsit urmă­ toarele paralele: neap. niqro-me, niqro-te, -se,-isso, - essa tristo me, etc., sic. niuro nero, (fig.) tristo, misero, abr, 2 (pag. 29, nr. 169) scure me l misero, misera me (scure = itaI. oscuro), agn. skeurame, skeuramaja "oscuro me,-a me, ossia misero,-a me"'). Cutoatecă trecerea dela sensul 'negru' la cel de 'trist, amărît, nenorocit' s'a putut face independent şi fără nicio dificultate în fiecare din limbile amintite, merită să se noteze faptul că v. grec. p.et-a.; însemna 'noir, sombre, triste, Iuneste', tot aşa lat. niger 'schwarz, îinster, duster, unheilvoll, unglucklich' (este curioasă potrivirea de înţelesuri între cuvântul latinesc şi cel grecesc, ceia­ ce se poate pune pe socoteala unei influenţe din partea limbii greceşti). Şi în alte limbi dăm peste transformări semantice a­ naloage. Depildă germ. triibe 'sombre, obscur, 'are sensul de 'rne­ lancolique' şi îi corespunde olanda âroeţ 'traurig', deasemenea germ. betrtiben, format dela trube, însemnează '(s')affliger, (s') attrister' (Fr. Kluge, Etym. Wb. d. Spr.", pag. 463�4 s. v. triibe). Sic. mari' mare: prumetiiri mari (s. mârisi) e munti (pro­ mettere molte e belle cose) " prometter mari e monti: ef. rom. a făgădui marea cu sarea. Dictonul sicilian există aidoma în latineşte: polliceri maria et 'montes. In romîneşte montes pare a fi fost înlocuit prin sal, � lis din motive de ritm. Sic. maiinu : di lu maiinu si oidi fu bon jornu il buon di si conosce da mattina-rom. \ziiia bună se cunoaşte de dimi- neata. " , Sic. 'mbriacu ubbriaco: 'mbriacu come U/1 porcu cotto come 1) Interesant este că macedorom, OIDU are sensul de 'fericit' (Pascu, op, cit. I, 31 s. v.). �, ',' [187] DIALBCTELB ITALIENE DE SUD ŞI LIMBA ROMINA 187 --- una monna, briaco fradicio-rom. beat ca un porc. Porcul este simbolul murdăriei, deaici comparaţia aceasta care exprimă dispreţul şi scirba faţă de un om beat, murdar din punct de vedere fizic şi moral. Sic. meli: cu' avi lu meli a lu manu si la licca ehi ha buono in mano ne gode-rom. cine umblă cu miere trebuie să-şi lingiJ., degetele. Abr. mende mente, memoria: tie' tina mende ricorda, tie­ ne a mente, tie' mmende l guarda, abr." tene' mmende guardare, por mente, (s. v. tene') tt mmende ! mira, ma guarda, agn. (s. v. mendettie tnende poni mente, guarda, tene tnende guardare atten­ tamente, neap. (S. v. tenere) teneretnente (sic!) "v. comp. di cui si conjuga soltanto il radicale: aîlissare, mirare, squadrare", cal. Se. (pag. 67) tenire a mmente, sic. (s. v. tnenti) teniri a menti ri­ cordarsi _. rom. a ţinea minte; '1. a nu uita, a-şi aminti; 2. a băga de samă' (adică ambele sensuri pe care le vedem şi în Italia sudică ).-Sic. nesc iri di menti (dimenticarsi) uscir di mente -rom. a Ieşi din minte; veniri in tnenti (rammentarsi) venir in mente-rom. a veni în minte. Cî. lat. venire in mentem. Sic. mettirisi cu unu (provarsi, contendere e anco azzuî­ iarsi con alcuno) porsi con alcuno-rom. a se pune cu cineva; mettiri la tavula (apprestar la mensa) metter la tavola- rom. a pune masa; mettirisi tn festa (voler fare, ostinarvisi) ficcarsi in capo-rom. a-şi pune în cap 'a se hotărî (să facă ceva)'. Teram. mezze mezzo: na case de mezze , ne grande, ne pic­ cola, ne buona, ne cattiva, mediocre-rom. un lucru de mijloc id.; ex.: CUIll a fost grîul anul acesta ?- De mijloc (=potrivit). Sic. tnenzu mezzo : mettirisi 'Il menzu (esser mediatore) essere o en­ trar di mezzo-rom. a se pune la mijloc 'a interveni', Sic. milli miIle: parir mill' anni (attender con ansieta gran­ de) parer miile anni-rom. mi se pare 1000 ani pănăla vacanţa. Sic. minna poppa: minna di vacca (sorta d'uva) brumesta -rom. ţîţa vacii 'o specie de struguri'. Sic. misura rasa (spianata) misura rasa- rom. măsură rasă (şi banită rasă: plină exact pănăla nivelul buz ei ; cînd se mă­ soară cereale cu baniţa, se 'rade' cu o lopăţică tot ce trece peste acest nivel); d'una misura (uguali, pari) d'una misura-rom. de-o măsură 'deopotrivă, la fel'. Abr. moneche (şi preute) scaldaletto ad arcuccio-rom. că- [188] 188 J. IOROAN lugărtaş] 'steclă plină cu apă fierbinte servind la încălzirea aşter­ nutului înainte de culcare'. Este curios că nici Tiktin, nici Dicţ. Acad. nu înregistrează acest înţeles al cuvîntului călugăr, aşa de răspîndit prin unele locuri. Şi în alte limbi întîlnim exemple asemănătoare: frc. moine 'Bettwărmer', span. fraile şi catal­ frate (ambele = frate, adică monah la începutul carierei) id.; în italiana aceiaş însemnare o are marito (v. Atchivum Ieomanicum ' , VIII, pag. 483, recenzia lui R. Riegler despre Alfredo Panzini, Dizionario modern o). Foarte probabil, obiceiul romînesc de a se încălzi patul în chipul arătat aici este importat, prinurrnare şi sensul cuvîntului călugăr/aş) 'Bettwărrner' trebuie pus pe sa ma unui împrumut; deunde? Această metaforă conţine o aluzie foarte transparentă Ia moralitatea nu tocmai ireproşabilă a că­ lugărilor (şi a preoţilor catolici; şi aceştia necăsătoriţi, ef. abr. preute). Că Romînii au luat obiceiul din altă parte, dovedeşte, poate, şi anecdota despre călugărul care, fiind în gazdă la o casă tinde servitoare a, angajată chiar atunci, nu ştia încă ce în­ semnează 'călugăr', a fost purtat din odaie în odaie, pentrucă fe­ meia inţelesese că trebuie să ia pe monah şi să-I ducă pe rînd în fiecare cameră: aceiaş anecdotă O povesteşte Riegler,loc. cit. Sic. morti morte: chista il la so morti (si dice delle vivande, cioe cosi vanno apparecchiate) questa e la 'sua marte-rom. asta i·z moartea (despre o mîncare care place mult, după care "moare" cineva; ex.: sarmalele sînt.moartea cutâruîa) ; aviti vistu la morti cull 'occhi (essero stato in pericol o di morte) aver ve­ duto la morte cogli occhi-rom. a fi văzut moartea cu ochii. Abr. mosca! silenzio! e si accenna con la punta dell' indice destro alIa bocca chiusa, abr. 2 (pag. 29, nr. 169) zitfe! mosche !,. (s. v. mosche) mosche!, mosc' a la ceste "mosca! zitfo!, silenzio !, buci!, acqua in bocca ", neap. (App.) mosca ! sta bene, vedrai-rom. sst! musca! [construcţie eliptică pentru: să se audă musca l, sau. să ... nu se audă {nici) musca! cum zic unii, contaminlnd să se audă musca cu să nu se audă niciun zgomot)-.Neap. (App.) mos­ ca ciuffo di peli che molti si lasciano'sul mento, o neIl' incavo che se, para esso mento dallabbro inîeriore.ipizzo, abr." muschette ciuffetto di peli tra il labbro inleriore e il mehto-e-rom. muscă ido (probabil că-i vorba de un înţeles nou, creat supt influenţă străină, dupăcum şi obiceiul de a-şi lăsa păr între bărbie şi buza de jos va fi dease­ menea importat: ef. franc. mouche, germ. Fliege cu acelaş sens). [189] DlALECTELE ITALIENE DE SUD ŞI LIMBA RO MINĂ 189 Irp. tnuorto cadavere, agn. muorte il cadavero-rom. mortul (de ex.: am văzut mortul, a trecut mortul Lacimitir).-Sic. 'nnamu­ ratu marta (grandemente) innarnorato morto - rom. îndrăgostit mort (ef. a umbla mort sau a muri după cineva = il muri de dra­ goste pentru cineva, dupăcum se zice a muri de frig, de foame, etc. = a suferi mult de frig, de foame, etc.); mottu di sili, di fattti, etc. (sommamente assetato, affamato) morto di sete, di fame-rom. mort de foame, de sete, etc.; cehia marta ca vivu (spa­ ventato) trambasciato, piu morto che vivo-rom. mal mult mort decît viii. Sic. munnu mondo: essiri 'ntra l'autru munnu (essere fuori di se) essere nell' altro mondo-rom. a fi pe lumea cealaltă s. pe cela Lume 'a fi absent cu spiritul'; lu tnunnu a La tiversa (dicesi delle cose che son al contrario di come dovrebbero essere) il mondo a rovescio-rom. (s'a Întors) lumea pe dos 's'a schimbat mult'; essiti casa di l'autru munnu (strana, straordinaria) esser cosa dell' altro mondo-rom. a fi un lucru depe lumea cealaltă ; I essiri pri lu tnunnu (andar errando di qua e di Ia) essere per il mondo-rom. a fi prin lume; da ehi lu tnunnu e munnu (da tempi antichissimi) da che il mondo e mondo: cî, rom. decînd (Îl) lumea (şi pămintul), Sic. munti: munti cu munti nun si juncinu mai (cioe i monti non si muovono, ma gli uomini s'incontrano) i monti stan fermi e le persone camminanu=-rom. munte cu munte nu s'ajunge, dar om cu om s'ajunge (se spune aşa cînd cineva nu se poartă cum trebuie într'o împrejurare oarecare sau cînd îşi iau rămas două persoane, dintre care una se teme că nu va mai revedea pe cealaltă). Sic. muriri di rabbia, di sdegtio (travagliato grandemente dalla rabbia) morir di rabbia, di sdegno, muriri di [ami, di sili, di sotuiu, di friddu, ecc. (pa tir molta fame, sete, eec.) morire di Iame, di sete, di sonno, di freddo - rom. a muri de ciudă, de năcaz, de foame, de sete, etc.; muriri di fatni mai însemnează şi 'esser mendico : morir di Iame', ca şi rom. a muri de foame = a nu avea ce minca, mutiri di li risa ti o di III ririri (ridere molto) morir dalle risa-rom. a muri de rîs; muriri di una casa sau muririnni (averne veernente desiderio) morir di checches­ sia o di voglia di checchessia: cf. rom. a muri după ceva sau de dorul unuî lucru (şi: a se omorî după ceva); pozza muriri (di i· I [190] 190 1. IORDAN subbitu) (maniera di giuramento) io caschi morto, vo' morire, poss' lo morire, eh' io assaetti=-rom. pot să mor sau să mor, dacă ... (şi: să mor pe loc, să dea Dumnezeu să mor ... etc.): mara! la testa, mara! lu vrazzu esclama cosi ehi ha un fiero dolor di capo, di braccio, ecc.-rom. mor! capul, mor! mîna, etc. Sic. muru : stari muru cu muru (abitare accanto, non avere che un muro che li divida) state a muro a muro-rom. a sta părete in părete cu cineva; parrari cu lu muru (parlare a chi non ascolta) dir al muro-rom. a vorbi la păreiî, Sic. I7lUSSU muso : fad mUS$U (far cert o segno di cruccio) far muso-rom. a face bot; mittirisi cu lu I7lUSSU (imbronciarsi) far muso-rom. a pune botul (se zice mai ales despre copii, cînd sînt gata să plîngă) ; essiti I71USSU cu mussu cu unu (stargli vicino) viso a vlso=-rom. a fi sau a sta bot in bot cu cineva 'a fi mereu împreună cu cineva' ; mettiri lu mussu a tutti banni (impacciarsi negIi affari altrui) metter bocca in checchessia-rom. a-şt viri botul in toate. Sic. muzzicari mordere : muzzicarisi li manu o li jitita (pen­ tirsi o dolersi di checchessia) mordersi le mani o le dita-rom. a-si muşca mînile sau degetele (v. mai sus s. v. neap. mano); muzzicarisi li labbra sforzarsi di non ridere; e anche frenare l'ira =-rom. a-şz muşca buzele (cu ambele înţelesuri din siciIiana). Cf. lat. labra mordere .. 75. Irp. naso : tene nasa essere ben educato: ef. rom. a-şî cunoaşte lungul nasului 'a fi rezervat, discret'; sic. ciusciarisi lu nasu (buttar da nas o il moccio nella pezzuola o altro) soffiarsi il naso=-rom. a-şi sufla nasul ; sic. aviri nasu esser avveduto, accorto: ef. rom. a avea nas 'a Îndrăzni, a se încumeta'. Con­ strucţia siciliană se apropie ca sens de lat. habere nasum : ex. : !lOIl cuicumque datum est habere nasum, în care nasum este tra­ dus de Georges prin 'spottisscher Witz, Satire'. Cal. Se. nchiudire coprirsi (il tempo), piovere dirottarnente : şi rom. a se inchide se întrebuinţează despre vreme cu înţelesul de 'a se înoura' (se închide cerul din cauza nourilor, Întocmai ca o fereastră cu perdeaua lăsată sau o odaie cu uşa închisă, ori poate e vorba de culoarea îndhisă, adică întunecată, a ce­ rului şi a atmosferei, atunci cînd' sÎf1t nouri 7). Cal. Sc. ndirizzarsi (detto del tempo) rimettersl=-rom. a se îndrepta (vremea). S'a zis întăiu, probabil, despre oamenii bolnavi: I [191] DIALBCTELE ITALlBNE DB SUD ŞI LIMBA ROMfNA 191 dupăce s'au însănătoşit, s'au sculat din pat, s'au ridicat drept in sus, s'au 'îndreptat' adică (pănă atunci stăteau culcaţi). Sau poate s'a pornit dela constatarea că obiectele flexibile, dacă-s îndoite, revin în poziţia dreaptă dela început, adică se 'îndreap­ tă'. După aceia s'a zis şi despre alte lucruri, care, dupăce şi-au schimbat înfăţişarea, o recapăfă aşa cum o avusese dela început. Vremea se îndreaptă însemnează vremea se face bună, din rea cum a fost, întocmai ca a]flcerea s'a indreptat (dupăce se stricase mai întăiu). Teran. nengue ne vi care : ci ha nenguute "metaf. si dice di ehi comincia ad incanutire: şi în romîneşte se întrebuinţează a ninge cu acest sens figurat; de ex.: ca s'ajungi acolo ... , va să-it ningă in cap niţel (din Opincaru de Jipescu, citat de Tiktin s. v. ninge). Sic. ttesciri uscire: nesciri di menti (dimenticarsi) uscir di mente-rom. a teşi din minte; nesciri la ciatu morire, sbasire=­ rom. a teşi sufletul ; nesciri di mastru (ehi arriva ali' eta da uscir di tutella paterna o delmaestro, o simili) saltar Ia granata-rom. a teşi calfă, meşter, profesor, doctor, etc. 'a ajunge .. .' (poporul aşa întreabă totdeauna pe cel care urmează Ia o şcoală oarecare: ce ieşt dupăce sfirşeşti tnvătătura r). Sic. tiettu netto: "vale anche interarnente, del tutto o di­ rittura, in un tratto": 'mbriacu nettu, pazzu nettu, etc. ubriaco, pazzo affatto, del tutto-rom. curat nebun (şi nebun curat), etc. (curat este adverb în rornineşte, cînd precede adjectivul, şi în­ semnează acelaş lucru ca adevărat: X, este curat nebun = X. este aşa de nebun, încît din cuminţenia de altădată n'a mai ră­ mas nimic, care să-i ştirbească într'un chip oarecare deplinăta­ tea nebuniei). Abr." 'nfusse, 'mbusse "p. pass. (di 'nfontie', 'mbonne) e agg. bagnato, molIe, intinto, inzuppato": sta gne 'na hallina 'nfusse e come un pulcin bagnato, avvilito, buttato giu=-rom. a sta (s. a fi) ca o găină (s. curcă) plouată. Cal. Cr. nghiuttiri inghiottire: nghiuttiri una pillola ingoz­ zare; soffrire in silenzio qualche cosa che dispiace-rom. a in­ ghiţi ido (construit eliptic). Abr." 'ngristallirse degli occhi : divenir lucidi e riflettenti ; pr. di ehi ha mal di cap o, di ehi ha i bachi, di chi da in tisico, di ehi e [192] 192 N. C'. BEJENARU moribondo: el. rom. a siicli ochii, întrebuinţat cam în aceleaşi împrejurări. Teram. 'nnomenapatre "la fronte, forse perche facendosi il segno della croce, dicendosi: in nomine patris, si tocea la fronte, Si usa nelle frasi: Iza casca te e ha schiuppate lu 'nnomenapatre, mo te dinghe na 'bbotie su lu 'nnomenapatre"-rom. a căzut şi s'a .lovit in numele tatălui, acu iţz dau una in numele tatălui, etc. (explicaţia dată de Savini: fruntea este "locul unde se pun de� getele, cînd se spune' în numele tatălut' corespunde evident ade­ vărului). Sic. notti : fati di la notii jornu (vegliare o essere occupa­ to anco la notte) far della notte giorno-rom. a face din noapte (s. a face noaptea) zi. Sic. nudu : nudu como lu fiei so matri s. comu Diu l' ha fattu (affatto nudo) nuda corne Dio l'ha Iatto, ignudo nato-rom. gol cum l-a făcut marcă-sa s. Dumnezeu. Abr.' 'n zene nel grembiule, nel grembo, sulle cos ce, stando seduti: purta' 'n zene portar nel grembiule, 171 ette , 'n zene met­ tere nel grernbiule, posare sulle cosce stando seduto, tene' 'n .zene, etc., neap. (s. v. tenere) tenere nzino avere in grembo-rom. a purta, a pune, a ţinea, etc. in sîn. (va urma) 1. Iordan. IV. Pribegia lui Constantin Vodă Şerban 2. Cucerirea Moldovei de către Constantin Şerban.-Re .. luarea Tronului Munteniei.-A doua domnie mol­ doveană şi moartea sa 1). Inainte de a se realiza schimbarea în aceste domnii, când bătrănul domn moldovean Gheorghe Ghica aştepta oştile tătăreşti spre a porni spre Muntenia, apăru de peste munţi Constantin Şer­ ban. La 21 act. 1659, pribeagul pornea din Braşov spre munţii Moldovei pe care-i trecu pela Oituz 2) de unde luă drumul spre \ � 1) A se vedea Arhiva, XXXIII. 1, p. 45. 2) Nekesch-Schuller 250-1. . ," f [193] PRIBEOIA LUI CONSTANTIN VODA ŞERBAN 193 capitala ţării. Când auzi Ghica Vodă de primejdia ce-l amenin­ ţa îşi mută tabăra la Capu Stâncei '), lângă Ţuţora în preajma Bugeagului şi trimise împotriva lui Constantin Şerban toată călă­ rimea în frunte cu Hăbăşescul Hatmanul şi cu Grigore Pahar­ nicul. Prin ştafete se află despre tăria oastei lui Constantin care era întovărăşit de Nemţi, «călări cu foc», de Seimeni şi de Un­ guri şi nebizuindu-se călărimea moldoveană să se lovească cu. năvălitorii, se hotărăşte să se retragă înapoi. Spre a lua con­ tact cu oastea lui Constantin s'au lăsat trupele lui Voicevoschi căpitanul-vreo 200 la număr-şi mai În sus de Movile pe Bah­ lui, s'a produs întâia ciocnire. Oştirea moldoveană ce se re­ trăgea, luă direct drumul Ţuţorei dar oprindu-se Hatmanul Hă­ băşescul la mănăstirea lui Aron Vodă, ostaşii au rămas în Iaşi -pustiu de boeri şi de cea mai mare parte din negustori şi din populaţie+-vlară oastea de sub steaguri au umplut tărgul prin pivnlţe slobode cu vinuri, pren case, pren poduri, morţi beţi pe uliţă». Cu toată bătaia întrebuinţată de căpitani spre a readuce sub steaguri pe ostaşi "ce care beat ascultă la treabă ca aceia 7" Voicevoschi Căpitanul retrăgăndu-se până în marginea oraşului s'au oprit în laturea târgului cu oamenii săi. Iar Constantin Vo­ dă sosind la Valea Copoului şi trimitănd ştafete să afle ce oaste e în târg, au luat'o cu oastea pe desupra Copoului "prentre vii" şi la capul viilor s'au oprit pregătindu-şi oastea de luptă. In frun­ tea oştilor sale erau lefegiii Ieşi ce fusese a lui Gheorghe Ştefan. Câţiva din ostaşii moldoveni, înîierbântaţi de beţie, fără po­ runca nimănui au început o mică hărţuială cu avangardele lui Constantin; dar apropiindu-se grosul oştilor năvălitoare, Moldo­ venii printre cari era şi Miron Costin împreună cu Voicevoschi Căpitanul au început retragerea spre târg. Au fost urmăriţi de gonaşii lui Constantin până în marginea tărgului unde s'a oprit apoi toate oştile spre a cerceta dacă nu se ascund forţe puter­ nice în oraş. Aflând prin oameni că Ghica Vodă e plecat cu tabera la Ţuţora, n'a. mai lăsat oştirea -să intre în târg, ci pe deasupra oraşului, peste valea Călcăinei au început a urmări pe fugari cari mergeau spre Ţuţora, înconjorând şi prinzând în oraş o mulţime de ostaşi beţi. In retragerea ei desorganizată, oştirea moldoveană primeşte ordinul de a se opri la Capul Stâncii şi 1) Miron Costin în Kogălniceanu, I, 362�· ed. Barwinski, 194. [194] 194 N. C. BEJENARU să întămpine pe năvălitori. Astfel" toate steagurile" au stătut pe deal, aranjăndu-se de bătae. Constantin Vodă puse ln fruntea oştirii de luptă pe călăreţii nemţi iar în urma lor veneau Leşii cu arme de foc. Oştirea moldovenească era cu mult inferioară şi ca număr şi ca armament, lucru de care şi-au dat seama conducătorii ei, dar având ordinul de a întârzia înaintarea lui Constantin, se în­ cepu lupta în aceste condiţiuni. Entuziasmul Moldovenilor făcu ravagii în primele rânduri de Nemţi «intrănd cu săbiile în ei» în aşa fel încât rândurile din urmă nu mai puteau da foc spre a nu omorî pe înşişi ai lor. Indată însă intrănd în luptă toată oastea lui Constantin şi fiind pericol de a-i înconjura pe toţi, trupele moldovene încep retragerea cu mult mai desastruoa­ să decât lupta. Retragerea trebuia să se facă pe o pantă foarte repede, ce dă de pe dealul Stăncei jos la Jijia iar aici trebuiau să treaca râul spre a merge spre Ţuţora. Jijia era foarte greu de trecut fiind aici tinoasă, nefiind nici vad nici de înotat. Pe un pod mic ce se afla nu puteau trece toţi aşa că îrnbul­ zindu-se, cădeau de pe el în apă. Multă oaste a pierit înecată. Căţi n'au putut trece au căzut vii în mânile lui Constantin prin­ tre cari şi boerii, Bucioc, Buhuş 'slugerul cel mare şi Gavriliţă Costache veI jigni cer pe cari însă i-a eliberat şi le-a lăsat mai departe boeriile lor. Oastea lui Constantin n'a mai trecut Jijia, iar Ghica auzind de soarta bătăliei dela Stânca, plecă înspăimântat spre Lă­ puşna, trimiţând la el Agasi in Bugeac, veste despre cele întâmplate. In retragerea ei însă oastea lui Ghica intră în des­ compunere. Făcăndu-Ii-se cunoscut promisiunile de lefuri mari ale lui Constantin, ei părăeesc pe domnul lor şi se întorc îna­ poi. Boerii cari însoţeau oştirea n'au îndrăsnit să încerce a o convinge să rămănă pe lângă domnul lor. El însuşi a fost insultat când a încercat aceasta. Rămânând numai cu bo­ erii, Ghica Vodă a plecat indată spre Tighina, iar Seimenii şi Dărăbanii care-I părăsis�ră, merg la Iaşi unde se în­ chină lui Constantin Vodă căruia, dela Mohilău îi sosise tol a­ tunci şi Tălmaciu Paharnicul cu, câţi-va oameni de-ai lui Gheor­ ghe Ştefan. Astfel se instală Constantin Şerban domn al Moldovei şi, din capitala ţării trimetea soli la Turci spre a-l întări în noua [195] PRlBEGIA LUI CONSTAliITlN VODA ŞERBAN 195 Domnie 1). Paralel cu acţiunea lui Constantin Vodă în Moldova Mihnea desfăşura pe a sa în Muntenia. După întâlnire a cu Ra- Koczy el plecase la Dunăre cu scopul de a face un pod de lun­ tri şi a lovi cetăţile turceşti de pe malul drept. Cu ajutorul lui -Gaudy bătu în drum o oaste turcească, surprinsă în Vlaşca când tocmai, sosindu-i ştirea despre alungarea lui Constantin din Mol­ dova, el părsi orice acţiune şi fugi în Ardeal la Craiul. Căci ,şi . Turcii aflând despre cele ce se petrec la Dunăre se hotărăsc din .nou pentru o expediţie care avea, de astă dată, să pună capăt tulburărilor. Ei rânduesc pe Al: Paşa Vizirul de Buda spre a .merge în Ardeal contra lui Rakoczy, iar asupra lui Mihnea pe -Calga Sultanul de Crime ia. Pentru a putea instala pe Ghica în Ţara Românească Calga avea de aranjant situaţia din Moldova. Pornind pe urmele lui El Agasi care se unise cu Ghica Vodă la Căşuteni îl ajunge şi unindu-şi trupele se aşează cu tabăra la Bolota mai jos de Ţuţora. De aici oastea Tătărască cu El Agasi şi boerii moldoveni eu gloatele sunt trimişi la laşi contra lui Con­ .stantin Vodă, Calga rămânând în taberă cu Ghica Vodă. Apro­ piindu-se oştile tătăreşti, nenorocosul domn al Moldovei îşi ri­ dică oastea din târg şi îşi puse tabăra la Galata, sus pe deal. Pe deasupra râului »ce se desparte de părăul Bârnovei şi vine pe sub Galata" au pus ostaşii să facă şanţ mare în dosul că­ ruia s'a aşezat toată pedestrimea. Călărimea toată stătea în deal "sus la dreapta". Oastea tătărască s'a adunat încetul cu încetul -concentrăndu-se toată Ia Ciric şi de aici au început hărţuelile mergând Tătarii până la părău. Dărăbanii de după şanţuri au în­ ceput focul, un foc însă care nu aducea Tătarilor nici o pagubă întrucât ei nu băgaseră în luptă decât patrule răsleţe spre a încerca forţa inamicului. Spre seară o parte din Seimeni cari părăsiseră pe Ghica au ieşit din şanţuri, viind la' iaz pe lângă părău până la podul Bahluiului şi trecând podul au început a da din sâneţe în Tătari. EI Agasi încălecănd, pogori singur pe şesul Bahluiului şi îndemnând pe nişte Tatari sprinteni asupra Seimenilor, îi pun pe fugă. Panica produsă fu atât de mare încât cele 2 steaguri de catane, care erau pe şes fugeau la un moment dat, gonite de un singur Tatar. Această mică harţă s'a întâmplat în seara de 20 Noembrie t) într'o Joi şi frica oştilor lui Constantin a fost 1) Cî. şi Szilagyi, II 553; 562 şi 566. 2) Cum presupune D�I Iorga în Studii şi Dac. IV CCCIV. [196] 196 N. C. BEJENARU --------. ------------_._----_. aşa de mare încât toată noaptea: au dat "din săneţe, nemteste» stricănd pulberea în vânt, Întrucât Tătarii se retrăsese "la mas». A doua zi Vineri 21 Noembrie, El Agasi chemă pe boeri la el spre a le spune că în acestă zi ei nu fac războiu nimănui ci . numai dacă sunt atăcaţi de alţii primesc lupta de oarece îi o­ preşte legea dela aceasta. Totodată le cerea boerilor informa­ ţiuni asupra oştirii lui Constantin, asupra posiţiei şi locurilor pe unde l'ar putea lovi mai bine, când în mijlocul acestor discuţi­ uni se aud tobele şi trâmbiţele oastei aceluia care pe Bahlui se şi pusese în linie. de bătae. Pedestrimea şi tunurile se cuprindeau între părăul ce v�nea alăturea cu Galata de jos şi astfel aşezată, oastea lui Constantin îşi începu înaintarea spre podul Bahluiului în număr de vre-o 8000 de oameni. Tătarii îp număr de vre-o 3000 şi Moldovenii de vre-o 300 au luat po­ siţie dincoace de Ciric, pre podiş asupra Tătăraşilor aşteptând. înaintarea lui Constantin. Au început a trage cu tunurile dar prost, fără să nimerea­ scă în duşman şi mai ales fără să-I înspăimănte. Ajungând la, . Bahlui' au început a trece râul. Când au început însă a ridica dealul pe lângă Tătăraşi, El Agasi în frunte a dat semnalul ata­ cului urmat de Tătari. Focurile dese ale Nernţilor lui Constan­ tin produc la început frică Tătarilor, cari se opresc dar nu cad, de loc dintre ei. Văzând că focul lor nu produce nici un efect asupra duşmanului, o parte din dărăbani care se aflau mai în, urmă o iau la fugă. Aceasta a fost semnalul desastrului. Tătarii încurajaţi dau năvală şi intră în pedestrimea lui Constantin cu săbiile făcând un măcel îngrozitor. Toate carele cu provizii şi muniţiuni rămăn la Galata iar ostaşii s'au împrăştiat pe unde au putut, spre a nu cădea. în robie aşa cum s'a întâmplat cu banul Craiovei Băleanul, Constantin lua drumul Scânteei 1) şi a­ poi spre munţi în Ţara Românească de unde pe la Timiş ajunse în Ardeal ') unde găsi şi pe Mihnea. Acesta nu mai avu neplă­ cerea de a încerca o luptă cu Tătarii cari aduceau pe Ghica dar trecu prin primejdii şi mai mari. Era să fie arestat de trupele sale care voiau să-I dea Turchor şi trebui să se răscumpere plă- \ 1) Salardi ap. Şincai, III. 83, ne spune că Constantin ar fi scăpat În, Muntenia lui Mihnea. 2) Hurrnuzaki Dac. V, 75. [197] PRlBEGIA LUI CONSTANTIN VODA SERBAN 197 �I . J r ., I I .tind o mare sumă de bani, 1) iar în Ardeal era să fie prins de oamenii lui Acatiu Barcsai pe cari Turcii îl reîntronaseră în domnie 2). Astfel se termină aventura lui Constantin în Moldova şi a . lui Mihnea în Muntenia care în loc să aducă vre-un folos «Craiu­ lui» care-i îndemnase la aceasta, îi aduc din contra noi pri­ mejdii. La intrarea pribegilor în Ardeal, Rakoczy nu mai era sin­ gurul stăpănitor al ţării. Barcsai fusese reintra dus de Turcii din Timişoara şi cucerind Sibiul fu înconjurat aici de trupele lui Rakoczy. Dar Poarta era hotărâtă a-l înlătura cu orice preţ din Ardeal. Ea intervine la imperiali asupra cărora plana bă­ nuiala că ajută pe Rakoczy şi pe cei doi domni români ma­ z iliţi, suîerindu-i pe' teritoriul lor. Poarta cerea extrădarea lui Francisc Rakoczy, fiul Craiului şi a lui Kemeny cari erau refu­ giaţi în Ungaria de sus, spre a se putea înlătura bănuiala ce o avea asupra lor 3). In acest timp Rakoczi continua a asedia Sibiul şi se pare că era isolat în partea de nord-vest a Ţării sale având ca cen­ tru de putere Orade-Mare şi Cluj. In oastea de asediu a Sibiu­ lui erau şi cei trei domni români: Constantin, Mihnea şi Gheor­ ghe Ştefan cari, văzând că lucrurile merg greu părăsesc asediu] . căutând fiecare să-şi aranjeze socotelile. Gheorghe Ştefan lua calea uni exil de unde n'avea să se mai întoarcă. Constan­ tin Şerban se întâlneşte în 10 Februarie 1660 în Elesd 4) de unde scria lui Rakoczy că va veni la Cluj să-I vadă. In Aprilie el se .găsea Împreună cu Mihnea la Sătrnar unde, în 23 ale lunei dă- dea un prânz mare "prietenului" şi compeţitorul acelui aş tron . . Prânzul, poate aşa pregătit, i-a fost fatal lui Mihnea care de în- -------- 1) Pentru -intăia invazie a lui Constantin in Moldova vezi; Miron Cos­ tin r, 361-367 = ed. Barwinschi pag. 194-204, isvorul cel mai de căpetenie pe care l'am urmat in expunerea de mai sus precum şi; Cronicele muntene .}n M'. C. BEJBNARU Astfel reistalarea lui Ştefăniţă se face de către Tătari cari. duc drept răsplată, din ţară, un mare număr de vite. Deabea după alungarea lui Constantin, soseşte şi pa şa de Silistra spre a desăvârşi pustiirea ţării 1). * * * Este greu a urmări 'mai departe viaţa pe care a dus'o pri­ beagul domn al ţării româneşti după ultima sa încercare de a lua tronul Moldovei. Imediat după retragerea sa Ia Cameniţa, pe teritoriul Poloniei, marele Vizir cere dela ambasadorul polo­ nez extrădarea fugarului cu intenţiunea de a-l decapita 2). Am­ basadorul refuză categoric. In urmă s'a luat înţelegere cu hanul să se închee pe cale paşnică o învoială cu Regele Poloniei În ceiace priveşte modalităţile extrădării şi luării în primire a Voe­ vodului reclamat 3). Extrădarea însă nu a avut loc, datorită u­ nor împrejurări pe cari nu le cunoaştem şi Constantin Şerban a continuat a trăi, nesupărat de nimeni în Polonia. O singură ştire avem despre pribeagul domnitor în răstimpul dintre 1660-70. Anume în 13 Martie 1665, Constantin Şerban scrie mitropolitului Ştefan să se prezinte cu scrisoarea sa Domnului Radu Leon Vodă spre a-i dovedi-cu mărturia sa-că moşiile: Lipovăţul, Runcul şi Crasanii sunt cumpărate de el cu bani dela bătrănul Hrizea şi dăruite mănăstirii sale-mitropolia Bucureştilor de azi-; deci Hrizea Vornicul fiul lui Hrizea bătrănul nu poate să le ia îndărăt dela mănăstire-cum făcuse-pe motiv că au Iost luate cu de-a­ sila de Constantin Şerban dela tată-său. Ceiace Mitropolitul face, câştigând astfel moşiile mănăstirii, devenită din acest an reşe­ dinţa mitropolitană 4). Se pare însă că în Polonia, contra căreia luptase în ali­ anţă cu Rakoczy, Constantin Vodă îşi găsise nu numai un adă­ post al vieţii sale ci şi un sprijin al speranţelor sale pentru re­ căpătarea domniei. Căci începând cu deceniul al 8·1ea din al XVII· lea veac, pribeagul domn începe a da iarăşi semne de viaţă \ 1) Hurmuzaki, Frag. III 320. ' 2) Hurmuzaki, Doc. V' pag. 8\ şi 85.' 3) Hurmuzaki, Frag. III, 321. \ 4) Scrisoarea publicată în Biserica ortodoxă Romană, XVII, pag. 751 cir. Gheorghe I. Negulescu, Ştefan 1 Mitropolitul ungro-Vlohiei 16-17-1668, Buc. 1900 pag. 47 şi Gh. M. Ionescu, Istoria Mitropoliei Ungro-Vlohiei, 1359-17l8, Buc, 1906 pag. 171-173. , , I J. .. I [203] PRIBEGlA LUI CONSTANTIN VODA ŞERBAN 203' în această privinţă. Intradevăr prin August 1670 întâlnim pe Constantin Vodă "cu mila lui Dumnezeu domn al Ţării Moldo­ vei" la Iastrzebiec de unde scrie pentru o datorie' de 5000 de galbeni ce-o avea de luat din Ardeal 1). Pentru această datorie Constantin Şerban poartă o lungă corespondenţă cu Appaii, dela care primeşte.v-cam între aceşti ani 1670-1673-0 scrisoare, ca răspuns la una din 18 Februarie, în această chestie "), Neprimind din Ardeal suma cerută, pribeagul Voevod al Munteniei îşi în­ dreaptă speranţele în altă parte spre a-şi procura banii de care avea mare nevoie. Dintr'un hrisov din 4 Ianuarie 1672, dela domnitorul Antonie din Popeşti (1669-1672) reesă că Constan­ tin Şerban incercă la această dată să ia îndărăt moşiile Lolo­ eştii şi Pestenii, pentru trebuinţele sale pe care le dăruise mă­ năstirii sale din Bucureşti (Mitropolia). "Inţelesam domnia mea -ne spune chrisovul domnului-cum au vrut Constantin Vodă să înstrăineze dela sfânta mitropolie (moşiile); iar domnia mea so­ cotit'am dimpreună cu toţi cinstiţii dregători ai domniei mele că nu se cade fiind d-lui pribeag în ţări străine să ia moşiile şi le înstrăineze dela Sfânta mitropolie care d-sa le-au dat") Pentru Constantin Vodă intervine însuşi regele Poloniei­ tot cam în anul 1673 în Ardeal în mai multe rânduri şi de unde regele primeşte răspuns în favoarea voevodului exilat '). De sigur că regele va fi vorbit principelui Aredealului nu numai pentru datoria reclarnată de acesta ci şi în favoarea planurilor politice ale lui Constantin Vodă, pe cari, se pare" neastămpăra­ tul voevod, a încercat să şi le aducă la îndeplinire cu ajutorul Polonilor. In 1673 Decembrie el veni cu Polonii la Iaşi pentru a lua Ţara Românească, dar nu isbuti şi la 29 Ianuar el se găsea la Snyatin de unde scrie iarăşi în Ardeal pentru cei 5000 de galbeni ''). Pe vremea adăpostului lui Miron Cost in în Polonia, Constantin Şerban, mai era încă în această ţară "). 1) Scrisoarea e în Torok-Mag. Allam Okm. IV, 4 4-['. 2) Scrisoarea e în : Bibl. Acad. Maghiare, Hist. act. 135, pp, 256-7 (Citată la Iorga, Studiii şi Doc. IV, 260. 3) Arch. Stat. Cond. Mitr. 2 fila 9 v: şi 10 v. (ap, Gh. M. Ionescu; op, cit. pag. 165 nota 2). 4) Scrisoarea lui Appali, către regele Poloniei" în Iorga, Studii şi Doc. IV, 259. 5) Iorga, Studii şi Doc. IV, 260 nota 1 (cfr. Torok Mag-Allam okrn, V, p 183, 190-1, 199.200, 219). 6) I. Bogdan, Cronioe inedite, 165 .. [204] ,204 N. C. EEJENARU In timpul răscoalelor Polonilor cu Cazacii, cucerindu-se dela aceştia cetatea Raskov, este asignată pribegilor domni Constan­ tin Şerban şi Petriceicu ca loc' de şedere. (1774). Cu toate că, pe această vreme era la o vrăstă foarte înaintată, totuşi Con­ stantin Şerban se mai gândea încă la recuperarea scaunului său domnesc. Căci în 10 August 1674 Ţarul Rusiei răspunde din Mos­ cova lui Petriceicu şi Constantin Şerban la o explicaţie ce a­ ceştia o adresată ţarului în 26 Februarie acelaş an,-condiţiile pe care el le pune pentru încheerea unui tratat de alianţă-în­ tre el şi cei doi principi 1). Dar aceste planuri nu s'au mai rea­ lizat niciodată şi urma lui Constantin Şerban se pierde pentru totdeauna. Să fi murit oare în cetatatea Raskov unde îşi avea ,I'n aceste ultime vremuri locuinţa? N. C. Bejenaru Caracterizarea şi impărlirea Istoriel Ramînilor o nouă concepţie 2) (urmare) De-acelaş, vis se contaminară şi unii principi romîni. Se atribue încă lui Mihai Viteazul gîndul ascuns de-a alunga pe turci şi a se opri la Constantinopol; în acest scop cuceririle sale şi alianţa cu Boris Godunov. Mai sigur şi precis nutri acest gînd .ambiţiosul Şerban Cantacuzino; el adăugă la titlul său un enig­ matec "Ţ. Ţ." poate "ţar ţarigradului" = împărat al Constanti­ nopelei. Fratele său, Constantin Stolnicul pune pe învăţatul pre­ Jat Ion Comnen să scrie viaţa strămoşului lor, Ioan Cantacuzino împăratul. Vasile Lupu, ca următor împăraţilor de răsărit în tu­ telarea patriarhiei de Constantinopol şi a bisericei ortodoxe, ur­ măria acelaş vis învăluit în 'haina religioasă, pe care faptele de stăpînire în Muntenia şi Ukraina îl descopereau. De altfel, mai toţi domnii români, dela Neagoe la Brăncoveanu, fură conside­ raţi ca "urmaşi ai Cezarilor �izantini". Neagoe Basarab căuta 1) Condiţiile acestui tratat sun\ publicate în: Polnoe Sobranie Zaco­ .nov, Tom. Il, 968; Mitilineu, Colecţiune de Tratatele şi Convenţiile Romă­ .niei : Acte şi Documente relative la Ist. Renaşterei României VoI. 1, 9-12. 2) A se vede i Arhiua: XXXIII, 2, p. 101. [205] P. CONSTANTINBSCU-IAŞI 205 să imite în totul pe împăraţii bizantini, dela încercările literare Ia zugrăvirea chipului său cu cununa de aur a acelora. Domnii Alexandru şi Mihnea din Muntenia se întitulau "basiIeis", iar după ei şi ceilalţi domni. Un patriarh afirmă că Petru Şchiopul, domnul Moldovei, ar merita să fie împărat bizantin 1 * * * Renaşterea culturală din întreaga Europă nu s'a oprit la graniţele Principatelor. Tipografiile, ca cea mai însemnată in­ venţie, ajung în jumătatea de veac şi la rornîni. Radu cel Mare aduce cea dintăi tipografie în preajma anului 1500; peste un veac întrebuinţarea tiparului e răspîndită. Petru Rareş este "un om al Renaşterei" 1), Alexandru Lăpuşneanu, fiul acestuia Bog­ dan IV, Despot Vodă, Petru Şchiopul, sunt pătrunşi de însern­ nătatea culturii apusene a strălucitului veac XVI, introdusă în Principate prin vecinătatea Poloniei şi a Ungariei. Cronicarii Ma­ carie şi Eftimie, istoriografi subiectivi, deşi imitatori ai cronicelor bizantine, prin apologia domnilor care-i susţin, se pot compara, cu legiştii şi biografii regilor franceji. Neagoe Basarab s'a de­ votat numai bisericei şi artelor, se crede a fi fost el singur de­ săvîrşit scriitor; faptele sale sunt lăudate de Gavril Protul dela Athos. Demn urmaş al lui Neagoe fu mar puţin cunoscutul Radu Paisie : Petru Cercel fu poet şi humanist format în anturajul Me­ dicilor Ilorentini şi tranceji. Renaşterea culturală din prima ju­ mătate a veacului XVI datoreşte mult şi unor femei, Despina Milita a lui Neagoe şi Elena lui Rareş; iubitoare de carte şi artă, prinseseră acest gust de-acasă, dela vechea tradiţie bizari­ tino-apusană, strălucitoare odată la curţile despoţilor sîrbi. Aple­ carea lui Petru Rareş, către cultură începe datat din clipa căsă­ toriei a doua cu Elena, iar iubirea Despinei pentru artă chiar poporul a imortallzat-o în legenda jertfirei odoarelor personale pentru terminarea catedralei dela Argeş. Ele inspirară un curent de Renaştere culturală, caşi italiencele de Medicis, regine pe tronul Franţei. In veacul al XVI se formează limba literară romînească în­ Iăturîndu-se hai� slavonă, după cum renaşterea literaturelor .na­ ţionale în apusul Europei înlăturase limba latină. Idiomul dela 1) N. Iorga "Revista istorică»: X, 10-12 p. 298, Buc. 1925; iar de cu­ rînd comunicarea interesantă a d-Iui Ciobanu la Academie. [206] :206 C'\RACTBRIZAREA ŞI IMPÂRŢIREA ISTORIEI ROMÂKILOR ---- Tîrgovişte se impune ca limbă literară prin scrierile lui Coressi, după cum dialectul toscanez fu adoptat de literatura italiană sau .cel din Ile de Frarlce pentru cea franceză. Nici precursorii Re­ naşterei nuIipsiră : autorii anonimi din veacul XV ai textelor 'măhăcene şi ai celorlalte codice religioase sau notiştii istorici ai Analelor dela diferite mănăstiri, Dar chiar pentru lumea slavă, cotropită la sudul Dunării de turci şi încă neînsemnată în Rusia, principatele joacă acum rolul precumpănitor. Pe timpul lui Radu cel Mare se tipăreşte cea dintăi carte religioasă pentru toată lumea slavă; Macarie tipograîul .Il numeşte pe Radu "Mare Voevod a toată Valahia şi a Padunopei ", titlul despoţilor sîrbi. In veacul următor Vasile Lupu e susţinătorul întregei ortodoxii, singurul sinod ţinut în Ţările romîneşti fu prezidat de el la Iaşi. In veacul al XVII Renaşterea se desfăşoară în linii mari pe timpul domniilor culturale ale lui Matei Basarab şi Vasile Lupu, Şerban Cantacuzino şi Constantin Brîncoveanu, In acest veac scriu cei mai mari cronicari şi istorici, între cari Dimitrie Cantemir cîştigă o faimă europeană cum n'a avut-o nici un romîn pănă azi; se tipăresc cele mai frumoase şi desăvîrşite cărţi bisericeşti ale mitropoliţilor Varlam, Dositei, Ştefan; apar cele dintăi cărţi de legi scrise şi tipărite în romîneşte. După cum nu numai regii, dar şi alţi seniori încurajau cul­ tura şi'n Principate mulţi boieri înlesneau pe scriitori. Familia Craioveştilor sau Banoveţii, ctitorii Strehaiei şi Bistriţei, au jucat un rol Însemnat politic şi cultural la finele veacului XV şi'n de­ cursul celui următor, dînd mai mulţi domni sau susţinînd pe alţii. Cantacuzinii iau locul în veacul următor, cei mai însemnaţi căr­ turari ai timpului aparţin familiei lor. In Moldova contemporanii Costineşti au dat doi din cei mai însemnaţi cronicari; iar înain­ tea lor Movileştii au împrumutat culturii slavone pe mitropolitul Petru al Kievului. Vasile Lupu fu ajutat de Evstratie Logofătul, pe timpul lor familia Ureche dă cutturii pe un mare ctitor şi un cronicar. Matei Basarab e ajutat de cărturăreasca familie Udrişte Năsturel. "Ştiinţa de carte î\lcepuse să pătrundă în boerime, iar "contactul cu nobilimea polonă aduse la noi�obiceiuri apusene. "care schimb ară intrucitva trkiul primitiv de 'p�nă atunci al ela­ "sei stăpînitoare" 1). Curtea lui Bogdan Lăpuşneanu era atît de 1) R. Rosetti, op. cit., p, 38. [207] P. CONSTANTiNESCU-IAŞI ------�.--------- 207 � I 1. I polonizată, că boierii geloşi pe tinerii lehi de care se 'nconju­ rase domnul, uneltiră împotrivă-i şi-l alungată. In Polonia şi-au facut studiile cronicarii Costineşti, Ureche, Milescu, celalt învăţat rornîn de reputaţie europeană şi probabil şi alţi boieri moldo­ veni. Pentru boierii din Muntenia era mai aproape Viena, unde învaţă arhitectura un Cantacuzino şi chiar Italia. Cultura romină înfloreşte spre deosebire de cea slavonă şi greacă. Vechea şcoală de 'nvăţătură slovinească, ale cărei înce­ puturi merg pănă Ia 1566, se transformă în veacul XVII într'o şccală cu scopul de-a pregăti şi scriitori în romîneşte. La şcoala lui Vasile Lupu dela Trei Erarhi, intitulată, după modelul apu­ san, collegiu, elevii învăţau şi Iiterile latine-mărturiseşte Ban­ dinus. Colegiul vasilian fusese organizat, după modelul şcoalei din Kiev a mitropolit ului Petru Movilă, cu învăţămîntul după sis­ temul, medieval în trivium şi puadrivium, încoronat de teolo­ lie : învăţămîntul clasic din Polonia influenţase pe toţi cronicarii moldoveni, pe care se cuvine să-i numărăm printre humanişiii Europei. La şcoala din Bucureşti a lui Şerban şi Brîncoveanu se învăţa gramatica, logica, retorica, metafizica, fizica şi astronomia, caşi 'n programul şcolilor din apus '). Pe lingă literatura religi­ oasă şi istorică, apar şi lucrări în versuri- ca lucrările lui Miron Costin (" Viaţa lumii, "La stema ţării"), Psalmii lui Dositei, vi­ surile dela .Pravilele împărăteşti le, unele încercări ale lui Can­ temir şi alţii; se statorniceşte acum literatura juridică. Cultura e atît de desvoltată în păturile de sus că cele mai însemnate lucrări ale Renaşterei europene, tipărituri din veacul XVI şi XVII, sunt cetite adnotate şi colectate în biblioteci costi­ şitoare. Una din cele mai vaste fu cea lui Şerban Cantacuzino cu tipărituri din Italia, Germania, Franţa, Ungaria, Polonia �). In veacul XVIII Movrocordaţii şi 'ndeosebi Constantin, posedau bi­ blioteci cu ultimele noutăţi ale literaturii europene. Cărţile tipă­ rite s'au răspîndit şi 'n popor; pănă şi literatura poporană în­ floreşte în această epocă. Udrişte Năsturel traduce "Alixandria ", pătrunsă adînc Ia ţară; .Halimaua", "Varlaam şi Ioasaf" se răs­ pîndesc acum. Deşi unii istorici nu recunos influenţa Renaşterei artistice 1) V. A. Ureche "Istoria şcoalelor", passim, 2) Em. Grigoraş în "Adevărul literar şi Artistic" din August 1925. [208] 208 CARACTERIZAREA ŞI IMPARŢIREA ISTORlEI ROMÂNILOR decît superficial, ea pătrunde încă dela începutul veacului XVI: şi e puternică în veacurile următoare. Biserica dela Dealul a lui Radu cel Mare e un amestec de spirit rasăritean şi inspiraţii a� pusene cu liniile arhitecturii simple a Renaşterei; multe din bi­ sericile din Moldova şi Muntenia au podoabele ornamentative din sculptura Renaşterei. Influenţa artei italiene e exclusivă pe vremea şi la monumentele lui Brîncoveanu-frumoasa mănăstire Hurezul, de pildă. Dacă aruncăm o privire generală asupra artei rornîneşti, raporturile ei cu arta europeană sunt frecvente şi ge­ nerale. "Toate marile epoci ale artei europene sînt reprezentate "în ţara noastră şi uneori prin exemplare de toată frumuseţea" -sunt cuvintele unui specialist în materie, dar străin de preo­ cupările noastre '), In Ardeal s'au dat de urme ale omului paleo­ litic-dacă ne scoborîm în preistorie, cînd Dacia este un mare centru-, pretutindeni apar staţiuni de civilizaţie şi artă neoli­ tică. In această epocă Romînia a jucat un rol în "deslegarea marilor probleme ale migraţiunelor şi ale curentelor ce au influ­ enţat vechea Europă" -; pictura pe vase din neolitic se crede a fi opera popoarelor din partea de jos a şesului dunărean. In epoca tracică Aga�irşii sunt cunoscuţi ca "purtători de aur"; în timpul dominaţiei romane "Dacia felix" nu cunoaşte nici o deo­ sebire faţă de 'ntreaga civilizaţie şi artă din restul imperiului. Odată cu apariţia statelor romîneşti s'a desvoltat o artă oficială, paralel cu cea veche populară, în care se resimt străvechi moş­ teniri, născute din contopirea influenţelor străine 2). vDin Orient "şi din Apus s'au întîlnit pe pămîntul romînesc curentele artis­ "tice cele mai deosebite: antipodul gotic cu cel bizantin, de pildă". In primele manifestări şi cele mai generale caracteristici arta rominească este o artă religioasă de influenţă bizantină, întrucît Biserica gravita în jurul patriarhiei deja Constantinopol, capitala imperiului bizantin, mai tîrziu către Athos. Artele me­ dievale specifice apusului au influenţat la rîndul lor arta romi­ nească. Şi dacă urmele romanice sunt foarte slabe - unele se . \ confundă cu caracterele ger\,erale bizantine-, acele gotice sunt evidente şi numeroase. In apus artiştii erau organizati în bresle, \ .' > 1) AI. Tzlgara-Sarnurcaşi «Arta Romîniei Mari» în "Convorbiri lite­ rare" Ian-Pebr. 1924, p, 9. 2) P. Constantinescu-Iaşi in "Arhiva", Aprilie 1924. [209] CARACTBRIU�BA ŞI IMPARTIREA ISTORIEI ROMANILOR 209 --� multe opere arhitectonice şi sculpturalE:� gotice sunt ,anonime; oraşele se'ntrec primind la lucru meşterii conduşi de-un j maître", al cărui nume s'a păstrat mai repetat. In Principate comanda a­ parţine domnului, boerului şi numai mai tîrziu şi colectivităţilor. orăşeneşti. Numele cititorilor s'a păstrat în consecinţă.. pentru. cele mai mici opere; al artiştilor foarte rar. Şi la rornini ar­ tiştii-lucrători erau grupaţi pe bresle, în frunte cu cîte un vătat care singur era pomenit prin vreo însemnare. * * * Reforma religioasă n'a prins la romîni. Cu toate rncercă­ file Despotului Eraclide în Moldova, ale Saşilor luterani şi Ungurilor cal vini din Ardeal de-a introduce retorrna.i nu s'a reuşit de cît indirect: introducerea limbei naţionale În biserică, ca şi'n ţările reformate din apus. Despot Vodă Înfiinţează la Cotnari o universitate cu învăţaţi reformaţi: Ioan Sommer, Ioachim Rhe-. tecus şi Gaşpar Peucer, prietenul lui Melanchton. In Ardeal re­ forma prinsese rădăcini mai adînci. Ea cîştigase mai mulţi preoţi care se adunaseră la 1569 într'un sinod la tind, sub conducerea episcopului lor Pavel din Turda. Hotărirele lor după perceptele reformei fură multă vreme ţinute de mulţi credincioşi; a trebuit să lupte din răsputeri îrnptrivă-le ierarhia ortodoxă din Ardeal. Reforma fu mişcarea burgheziei germane la început, îm­ potriva despotismului papal, care pe deoparte storcea biruri ne­ contenite pentru «dinariul Sf, Petru», pe de alta impunea prin cultul catolic formalităţi cheltuitoare de bani şi timp. In Franţa lupta contra reformei fu dusă de Parlament, .rormat din nobili şi Sorbona, centrala clerului Înalt, ambele forţe sociale duşrnane burgheziei. In Germania Luther aproba cu tărie înăbuşirea răs­ coalei ţăranilor, care credeau că noile idei înseamnă liberarea lor; nu vru să se'nţeleagă cu Zwingli, tocmai pentru că acesta reprezenta "reforma" clasei ţărăneşti din Elveţia. Un singur aliat avu burghezia german� reîormată, pe principii germani şi scan­ dinavi, care vedeau În reformă UIl mijloc de-a se'mbogăţi prin secularizarea averilor minăstireşti. La rornîni nu existau con­ diţii prielnice pentru reformă. Clasa burgheză era foarte res­ trînsă, înstrăinată şi fără însemnătate; ea nu suferea de pe urma despotismului bisericesc. Prinţi în felul celor din Germania nu existau; certurile bisericei papistaşe nu-i priveau pe romini. In 4 [210] 210 P. CONSTANTINESCU-IAŞI - ------ -,------_. Ardeal trăiau Saşii burgheji şi magnaţii unguri, care primiră imediat reforma. Prin aceştia se răspîndiră unele învăţături re­ formate şi la ro mîni. Incă din veacul XV urmaşii lui Huss ajung pănă'n Moldova-unde se crede a fi intemeiat Huşi-cşl'ndeamnă pe unii preoti din Maramureş să traducă biblia in romîneşte .. 'Unele din traduceri s'au păstrat la Vorneţ, altele în Ardeal, iar cele mai multe au circulat prin bisericele şi satele rornîneşti. Re­ ;formei corespunde invierea lirnbei poate şi'n Principate. In 1544 se tipăreşte cea dintăi carte romînească, catehismul cal­ vinesc din Sibiu; intre 1566-1580 se tipăresc la Braşov cărţile Iui Coressi, înfăptuitorul Iim bei literare. O altă urmare fu slăbirea intolerantei bisericei ortodoxe în Principate. Pe când la Constantinopol se urrnăria cu stricteţă orice abatere-un patriarh fusese caterisit, numai pentru că pă­ ruse "infectat» de idei reformate,-în Principate se realiza o a­ propiere de noile confesiuni, caşi la ortodoxii din Polonia. Vasile Lupu sprijinit de mitropolitul Petru Movilă, dă în căsătorie pe una_din fetele sale după principele polon RadzivilI, calvin, făcînd .nunta la Iaşi după ritualul reformat. Faptul scandalizase pe unii 'boieri, pe alţii nu; între aceştia din urmă fu şi cronicarul Ureche, pătruns de spiritul apusan tolerant. Aşa dar, a treia epocă a istoriei romînilor este epoca mo­ dernă, care ţine dela începutul veacului XVI, dela domnia lui Petru Rareş, şi pînă cînd se fixează terminus ad quem pentru istoria modernă a Europei, adică pentru romîni 1821, cînd se resimt influenţele Revoluţiei franceze. Se poate subîrnpărţi şi is­ toria modernă a rorninilor În două perioade bine distincte. In­ tăia dela inceputul veacului XVI şi pănă la epoca fanarioţiJor- 1527 -1716,-pecare o putem numi "epoca luptelor interne" între domni şi boieri, între boieri şi ţarani şi "a renaşterei cul-, turale.» A doua 1716-1821-este "epoca Ianarioţilor», cînd se desăvîrşeşte decăderea economică, socială, politică şi culturală a Principatelor, anunţînd vremuri de noi pretaceri, caşi veacul XVIII din apus. In acest veac apar raţionaIiştii şi enciclopediştii anglo-Iranceji, pregătitorii revoluţionari ai epocii conternoorane : la rornini apar scriitori ardele\i, povestitorii renaşterei naţionale din veacul următor. P. Constantinescu-Iaşi [211] 1. C. BRĂTEANU IN REVOLUŢIA DELA 1848 211 Rolul lui 1. C. Brătiallu in revolutia dela 1848 1) 30 lunie-4: Iulie 1848. (guvernul interimar). Aşa dar în ziua de 29 Iunie coloneii Odobescu şi Solomon, eliberaţi din închisoare erau numiţi în fruntea armatei şi cu ei vechiul regim reînvia în capitală. Dorobanţii poliţiei sub co­ manda vestit ului Costache Chihaia şi a lui Căpitan Gheorghe a­ părură stăpînitori pe uliţele Bucureştilor, punând în practică u­ neltele lor de cărmuire, datorită cărora cel dintăi se putea lă­ uda că "o să-şi îmbrace biciul cu piele de român. 2) Domnia reacţiunii a fost însă de scurtă durată. In 30 Junie,-când am văzut că rolul lui 1. Brătianu a fost hotarător.i--ea era din nou răsturnată. Căimăcarnii Emanoil Băleanu şi Banul Teodor Văcă­ resen au fost înlăturaţi de mişcarea populară şi li s'a plătit cru­ zimea lor de-o zi prin devastarea locuinţelor. Mitropolitul a trecut iarăşi de partea revoluţiei. Guvernul, interimar n'a putut înlocui însă în aceiaşi zi de 30 Iunie pe coloneii Odobescu şi Solomon cari se găseau din nou în fruntea armatei, fie că nu va fi voit să provoace o vărsare de sânge, intru cât ei rezistau contra mişcării fie că se va fi temut de o înfrângere a răs­ coalei. Ori, guvernul provizoriu, refugiat în munţi, nu consimţea cu nici un cbip să se mai înapoeze în capitală în situaţia de a fi iarăşi la discreţia celor doi comandanţi reacţionari în cari nici poporul n'avea încredere. Cu toate că în ziua de 30 Iunie se ajunsese la o înţelegere între cetăţeni şi cei doi comandanţi, totuşi a doua zi, la 1 Iulie poporul alerga din nou la mitropolit spre a se asigura de gândurile acelora ce aveau oştirea ţării în mână. Nu căpătată însă vre-un răspuns satisfăcător. O depu­ taţiune merse pentru acest lucru şi la cazarmă unde găsi trupa înarmată. Spre seară, cetăţenii în număr mare înconjurară ca­ zarma pe care tocmai atunci soldaţii, înarmaţi, o părăseau fără să se ştie unde se duc şi în ce scop. Un preot ieşi din mul­ ţime şi punăndu-se înaintea tunuriţor se adresă soldaţilor: "Pentru 1) Vezi Arhiva, an XXXIII No. 2 pag. 121-129 . . 2) Ziarul "Pruncul Român", 1348. 6-8 Iulie, No. 8-10 reprodus şi in "Anul 1848 în principele Romane". vol II 124, [212] 212 N. C. BE!JBNARU ce să mai trăim cănd voi călcaţi crucea care ne dă soare Şi; apă. 1" Cuvintele acestea îşi avură electul lor căci trupa se în­ toarse înapoi. Poporul entuziasmat dă navala în curtea cazar­ mei. In înălmăşeală însă o armă se sloboade şi mulţimea cre­ zăndu-se atacată, începe a arunca cu pietre în soldaţi. In mo­ meritul acesta critic interveni Ioan Brătianu care, sosind aici îm­ preună cu Mitropolitul şi cu Cămpineanu, se puse în mijlocul mulţimii reuşind să calmeze spiritele. Se produce o împăcare între armată şi cetăţeni, aceştia declarănd că iartă pe cei doi colonei însă cer îndepărtarea lor din slujbă deoarece nu inspirau încredere revoluţiei 1). Tratativele pentru rezolvarea acestei chestiuni duc la o' înţelegere, astfel că în 2 Iulie guvernul interimar dădea un ordin de zi către oştire anunţănd că "după dorinţa poporului se iartă celor doi comandanţi, greşala făcută recâştigăndu-şi rangul şi toate drepturile ce decurg din el" 2) dar în aceiaşi zi ambii o­ fiţeri îşi dădeau demisia din armată 3) şi părăseau ţara. In aceste condiţii membrii guvernului provizoriu consimt să se întoarcă în capitală. In ziua de 4 Iulie sosea Eliad primit cu aclamaţiuni de popor şi în unire cu guvernul interimar dădea o proclamaţie prin care arăta însemnătatea evenimentelor din 30 Iunie, lăudănd curajul cetăţenilor cari salva eră revoluţia +). 4-28 Iulie Cu întoarcerea lui Eliad, guvernul interimar îşi termisase misiunea trecând iarăşi în mănile guvernului provizoriu puterea ce o deţinuse timp de 4 zile. Rând pe rând sosesc, în zilele ur­ mătoare şi ceilalţi membri cari se refugiaseră odată cu Eliad aşa că în 7 Iulie guvernul provizoriu era compleet refacut. Atenţiunea principală şi-o îndreptă de aici înainte spre a lămuri populaţia asupra dreptuilor ce decurg pentru ea din re- 1) Articol din "Pruncul Român," 6-8 Iulie 1848 No. 8-10 (şi ÎIl a­ nul 1848, Il 326). Ascendenta ce Ioan, Brătianu şi-a căpatase asupra mul­ timii era foarte mare. Totdeauua în lhomentele când poporul adunat tre­ buia să ia vre-o hotărâre, n'o lua !ări1' a fi consultat. Pentru activitatea lui neobosită simpatia populară îl botez as El cu numele de "Firfiricu." 2) Anul 1848, VoI. II, 241. 3) Idem, 242. 4) Proclamaţiunoa guv, prov. No. 167 în Anul 1848, Il, 287. [213] 1. C. BRArEANU IN REVOLUŢIA DELA J 848 213 ----------�---,--_._-----_.- - - -- - - -�._-----�_._--_. -- voluţie căutând prin aceasta să intereseze la mişcare 1) întreaga ţărănime. Se dădeau ordine tuturor Administratiilor să adune în capitalele judeţelor câte un preot şi un delegat din fiecare sat cărora să li se explice sensul celor 22 articule din proclamatia dela 9 Iunie spre a le face cunoscute astfel in toată ţara. Gu­ vernul însuşi surprins de succesul neaşteptat al revoluţiei studia reformele cari cereau o grabnică realizare şi printre cari erau: chestiunea ţărănească, eliberarea robilor şi convocarea cons­ .tituantei 2). O intensă activitate au desfăşurat revoluţionarii spre a convinge Poarta de temeinicia mişcării lor, căutînd să-i obţie aprobarea. Ei îşi dădeau seama de marea importanţă ce avea .aceasta-vmai ales când Rusia le era în spate-şi erau siguri ca reuşita revoluţiei atârnă de atitudinea Turciei. In sănul guvernului provizoriu însă, reînviase discordia dela început. lncepănd din 15 Iulie, 1. Brătianu nu mai iscăleşte de­ cretele guvernului ceiâce arata ieşirea sa din minister deşi nu avem o demisie formală păstrată. Retragerea lui Brătianu este confirmată de scrisoarea lui Maiorescu 3) din 15 Iulie, către A. G. Golescu în care îşi arată nemulţumirea că în guvern "nu e .unire" şi că .Brătianu s'a tras la o parte. Evenimentele externe se precipirau, peste animosltaţile re­ voluţionarilor. In 14 Iulie Suleiman paşa, comisarul Porţii pentru a resta­ bili ordinea în principat, sosea Ia Ruscivk de unde avea să in­ tre în Muntenia. Este sigur că Turcii nu vedeau cu ochi răi miş­ carea revoluţionară munteană. Dacă totuşi au trebuit să pro­ cedeze in aparenţă energic au Iăcut'o spre a salva aparenţele .şi a nu da de bănuit Rusiei. Suleiman paşa refuză aşa dar, să primească pe I. Voinescu II in calitate de reprezentant al gu­ vernului provizoriu şi incins cu eşar]a revoluţionară iar în 18 Iulie înştiinţează pe Administratorul de Vlaşca, că va intra în Mun- 1) Decretele No. 185 şi 186 ale Guvernului prov. în Anul 1848, li, 315-316. ' 2) Din nenorocire guvernul nu era unitar întru rez olvirea chestiu­ nilor ce i se puneau în faţă. Deosebirile de vederi erau câteodată profunde mergând până la sdruncinarea unităţii guvernului, fapte, de care va încerca să profite reactiunea în orice moment. 1 3) Anul 1848, u, 519, 520. [214] 214 N. C. BEJENARU tenia trimiţănd în acelaş timp şi o scrisoare "tuturor boerilor" prin care le făcea cunoscută misiunea sa -). Situaţia era critică. Pe deoparte guvernul avea informaţii de bună voinţa Turciei pe de altă parte Suleiman paşa intra cu oştile în ţară şi se adresa reacţionarilor. Guvernul provizoriu protesta în ziua intrării Turcilor contra incălcării teritorului ţări] iar a doua zi la 20 Iulie poporul era adunat pe cămpia Liber­ taţii spre a decide asupra măsurilor ce trebuiau luate. Se vede Încă odată că marele animator al mulţimei în re­ voluţia dela 1848 din Muntenia a fost Ioan Brătianu, Deşi, după cum am văzut mai sus, din ziua de 15 Iulie el se retrăsese din guvern, totuşi În momentul acesta critic el reintră În scenă. Ma­ rea întrunire din 20 Iulie care avea să impresioneze foarte mult pe secretarul lui Sulemian paşa, Tinghir Efendi-trimis ca interme­ diar între acesta şi Bucureşti-a fost presidată de Ioan Brătianu. Peste 30.000 ') de oameni au venit la chemarea sa pe cămpia Filaretului spre a asculta e:wunerea situaţiei în care se găsea ţara. Luând cuvântul el arată acuzatiile falşe aduse revoluţionarilor la Constantinopol, ceru mulţimei să protesteze contra 'intrării Turcilor în ţară şi să declare În acelaş timp supunere şi credinţă Sultanu­ lui. După terminarea întrunirii punăndu-se în fruntea mulţimei porni spre locuinţa secretarului turcesc, căruia-i face o imposantă manifestaţie de simpatie ceiace impresionează profund pe acesta şi-l convinge de sinceritatea Românilor 3). Scrisoarea lui Sulemian paşa este "politicos" restituită sub motiv că boeri nu mai există în ţară şi Tinghir Efendi reuşeşte. a convinge pe comandantul oş­ tirii Turceşti să o adreseze din nou, nu numai boerilor ci şi "no­ tabililor" Ţării '). Jnsiărşit după tratative urmate şi sub impresia evenimentelor petrecute, Sulemian paşa se declara gata în 23 Iulie, , 1) Anul 1848, II 606 - 609.' Cu scrisoarea aceasta it venit la Bucureşti secretarul lui Suleman paşa, Tinghir Eiendi. Şefii mişcării au veghiat tot timpul pentru ca trimisul turcesc' să nu la contact cu reacţionarii şi nici să rămănă numai împreună cu Mitropolitul spre a nu unelti contra revoluţiei. Ei au isbutit să couvingă pe secretarul paşei de lealitatea ţării faţă de Poartă. Poporul i-a făcut ° manifestaţie de simpatie la locuinţa sa când el il eşit în balcon şi ca semn al aprobării rev\oluţiei, el sărută steagul tricolor în ura .. lele mulţimei. (Ibidem. 652-644). 2) După alte ştiri 60.000 de oameni. 3) Anul 1848, II, 654-664; Ib dem, 668-9 şi lde.n VoL III, pag. 78. 4) Idem, Val. Il. [215] 1. C. BdTEANU IN REvOLUrIBA DELA 1848 215 a recunoaşte constituţia 1). Ştefan Golescu aducănd această veste dela Giurgiu, mai înştiinţa că, paşa puse drept condiţie a acestei recunoaşteri, schimbarea guvernului provizoriu în locotenenta dom­ nească. Se provoacă o altă mare adunare ') a poporului pe cârn­ pia Filaretului la care iau cuvântul Boliac, Bălcescu şi Brătianu : de aici merg la palat unde se numeşte locotenenţa compusă din; . Mitropolitul Neofit, Eliad Golescu, Tel şi Minco O). A doua zi se dădea o proclamaţie prin care se arăta con­ stituirea locotenenţei dnmneşti inştiinţăndu-se că va avea putere desăvărşită numai după aprobarea lui Sulernian paşa şi după sanc­ ţiunea Sultanului '). Fiind însă numai o reeditare a guvernului pro­ vizoriu comandantul turc nu aproba această formaţie mai ales că era compusă din 5 membri deci contra prevederilor regulamen­ tului organic. In 27 Iulie o nouă adunare avu loc in cărnpia li­ bertăţii când reacţionarii încercată chiar a face tulburări. In timpul cuvăntării lui Ioan Brătianu s'au produs strigăte împotriva consti­ tuţiei 5) dar mulţimea înfuriată a s�rit să pedepseasca pe tulbură­ tori, cari au fost scăpaţi numai prin intervenţia lui N. Bălcescu. In sfârşit după alte tratative, Sulemian recunoaşte noua formaţie a locotenentii domneşti compusă din: Eliade, Tel şi Golescu. 29 Iulie-19 August 1848. Indată după recunoaşterea nouei orăndueli, membrii locote­ nenţii şi ai fostului guvern provizoriu iau contactul cu trimisul tur­ cesc pentru a-i expune principiile după care aveau să dea ţării o constituţie şi de a căuta să-I convingă spre a le aproba. In 3 August se forma o deputaţiune--din Şt. Golescu, N. Bălcescu, Gr. Grădişteanu, D. Brătianu, Vasiliadi şi Ubicini=-care trebuia să meargă la Constantinopol să arate Sultanului supunerea Roma­ nilor") şi a lucra pehtru recunoaşterea Constituţiei iar în 4 Au- 1) lclem II, 701-2. 2) In 5 August, cleei înainte de înăbuşirea revoluţiei, Balcescu Într'o scrisoare către A. G. Golescu acuza pc Brătianu şi pe Rosetti că s'au făcut tribuni şi "aranghează" mereu publicul în cămpia Filarerulu (An. 848, vr, 4). 3) ldem 705. 4) Anul 1848, II, 704-5. 5) Ziarul .Pruncul Român", No. 21, din 31 Iulie 1848 (Reprorlus x' în anul 1848, 1lI 95-90). 6) Decretul locotenenţii domneşti din 3 Aug. 1848 În Anul 1848, !.il, 186.c [216] '216 N. C. BEJBNARU gust Suleiman înştiinţa că va veni cu o mică gardă la Bucureşti i) ,,,aceasta pentru ca să corespundă dorinţelor repetate ale naţiei valahe", In 8 August paşa sosea în capitala Ţării unde i se făcea o primire triurnială '), Alături de mulţumirea generală pentru succesele obţinute factorii răspunzători ai nouei situaţii luară măsuri pentru organi­ zarea ţării pe toate tărărnurile. Se instituită comisii pentru. or­ ganizarea armatei "), justiţiei etc. toate formate din şefii mişcării. Pentru întocmirea constituţiei se numi o comisie de 4 membri, tntrecari era şi I. Brătianu. Acestuia, în 11 August-în urma nu­ mirii lui Mărgărit Moşoiu ca supleant la curtea apelativă de co­ merţ i se încredinţă şi postul de Şef al poliţiei capitalei, post de mare Însemnătate pentru revoluţie '). Intre timp Rusia, care privea pieziş toate cele ce se petre­ ceau în Muntenia, luă poziţie hotărâtă. Titof ambasadorul Ţarului la Constantinopol, ceru cu insistenţă Înlăturarea lui Suleiman paşa din Bucureşti şi trimiterea unui alt comisar care să restabilească "ordinea" dinainte de revoluţie. In 19 August Poartă înştiinţa pe ambasadorul rus că a însărcinat pe Fuad Efendi cu înăbuşirea revoluţiei din Muntenia "). Acesta va trebui să meargă în ţară spre ZI instala un Căimacam şi il răsturna vechiul regim. 19 August 13 Septemarie 1848. Fireşte că succesele Rusiei pe lângă Poartă au fost cun os­ cute reacţionarilor munteni. Numărul lor în ţară sporise întrucât după recomandarea lui Suleiman paşa,' guvernul provizor reche­ mase in ţară--asigurându-i de protecţia sa-pe toţi boerii fugiţi după evenimentele din Iunie. Aceştia informati probabil prin am­ basada rusă de hotărările Porţii, încep a întreţine o puter­ nică agitaţie în popor arătănd că în curând revoluţia va fi 1) Proclamatia lui Suleiman Paşa adresată locuitorilor Ţării Româ­ neşti în "Anul 1848, 111, 220-221t. 2) Anul 1848, ll1 282; vei, şi Articolul din ziarul .Popotul Suveran" No. 18 din 13 "Iulie unde se deserie pe larg intrarea lui Suleiman paşa În Bucureşti şi primirea îăcută, \ 3) Din care tăcea .parte şi 1'. Brătiann. 4) Decretul No. 420 al locotenenţii domneşti din 11 August 1848 În Anul 1848 VoI. !Il pag. 339. 5) Anul 1848. III, 551. [217] J. C. BRĂTBANIJ IN REVOLUTIA DBLA 1848 217 infrăntă şi vechea situaţie restabilită "). Se pare că până şi unii corifei ai revoluţiei au fost intimidaţi de aceste ştiri tendenţioase. Spre a împedeca întinderea neîncrederei în guvern şi în noua 0- rănduire a ţării, Ioan Brătianu în calitate de şef al poliţiei Capi­ talei dădea-probabil în ziua de 22 sau 23 August o publicaţie pentru liniştirea spiritelor '). El amintea cetăţenilor că duşmanii re­ voluţiei cărora le place să născocească lucruri fantastice cu scopul de a arunca groaza în inimile lor, au răspândit svonul că .retro­ grazii" sunt gata să facă o reactiune spre a restatornici regula­ mentul, că "reglementiştii" nu vor îndrăsni să aducă streini asu­ pra lor de oarece vor avea să dea socoteală naţiei pentru acest lucru şi, spre a insufla încredere populaţiei înspăimântate îşi ex­ primă speranţa chiar în patriotismul boerilor cari nu vor indrăsni să facă o crimă contra neamului prin aducerea armatelor străine În ţară. Asigură pe boeri şi pe reacţionarii răspănditori ai ştirilor falşe că mulţimea nu se va răsbuna pe ei=-cum circula svol?ul-întru­ cât "fraţii voştri, acei cari chiar în ziua biruinţei în loc să-şi răs­ bune v'au întins o mână frăţească şi v'au invitat la ospăţul de bucurie" , nu vor putea veni acum "ca nişte sceleraţi spre a vă ucide pela casele voastre ")". Toată populaţiunea era invitată­ oricare i-ar fi opinia politică-să nu dea ascultare minciunilor cri­ minale şi să aibă încredere în conducători cari vor da regulat ştiri oficiale despre cursul evnimentelor '). A doua zi, în 23 August locotenenţa domnească "slobozea" 1) Gazeta ele Transilvania No. 70. 1848, 26 August; reprodus şi În An. 1848, III 621 2) Anul 1!l48, III, 604-605 Dintr'o corespondenţă publicată În Gazeta de Transilvania No 70, 1848, 26 August. ailărn că reacţionarii trecuseră chiar la fapte. In 20 August, noaptea cătiva bandiţi platiti de aceştia în­ cercară să assasinez e pc membrii locotenenţii domneşti. Inainte de această dată mai întâlnim pe I. Brătianu În noua sa slujbă, la 13 August când cer­ cetează o plângere a lui Barbu lancovescu cu privire la decorarea teatrului (Idern, 401) şi la 14 ale lunii cănd dădea o publicaţie prin care obliga po­ pulaţiunea, în interesul salubrităţii generale sa se îngrijească fiecare de cu­ răţenia porţiunii de stradă corespunzătoare (Anul 1849, lll, 446). La câteva zile după aceia, îl! tot cazul înainte ele 20 August, şeful politiei capitalei printr'o altă publicaţie interzicea fumatul pe uliţă de oarece "uscăciunea fiind foarte mare, e de ajuns o scăntee ca să se dea foc Bucureştilor. (1- -dern, JlI 574). 3) Anul 1848, III, 604-605. 4) Ibidem, 604. [218] 218 N. C. BBJ BNARU , \ r în primirea şefului poliţiei capitalei suma de 400 galbeni împără­ teşti pentru organizarea gardei municipale 1). Suma era pusă la dispoziţia lui 1. Brătianu în mod extraordinar şi aceasta arată gra­ vitatea evenimentelor cari se apropiau şi nevoia de a le prein­ întâmpina '). In aceiaşi zi el Înainta Ministerului trebilor din lăun­ tru proectul pentru înfiinţarea acestei garde municipale care avea să fie compusă din oameni atât călări cât şi pedeştri, 3) şi care avea memre a apăra oraşul Bucureşti. Infiintarea acestei garde o socotea L Brătianu cu atât mai necesară cu cât rivalitatea dintre cele două partide=-reacţionar şi revoluţionar--creştea. In seara de 24 August, cei dintăi inoer­ cară un nou atentat contra lui Cezar Boliac. Insa victimă căzu un tânăr Romanescu <), care voind să meargă la acela fu luat de de bandiţi, în poarta casei sale, drept Boliac şi fu rănit la gât cu un foc de revolver. Se pare că Rosetti care ţinea locul Ministru­ lui din lăuntru, ar 'fi voit să pedepsească pe reacţionari pentru aceasta, chemând poporul iarăşi la luptă, în care scop şi dădu o proclamaţie în ziua de 25 August "). Tot atunci I. Brătianu spre a preintămpina o asemenea mişcare care ar înrăutăţi mult lucru­ rile acum când Turcii stau gata a intra în ţară şi în acel aş timp spre a nu primejdui încrederea poporului În guvern " lămuri " po­ porului printr'o laconică, publicaţie, că: "vrăjmaşii revoluţiei răs­ păndind vestea printre reacţionari că veaţa le este în primejdie, aceştia se înarmată iar publicul bănuind o reactiune fu în pi­ cioare, gata a se sacrifica, ca întotdeauna pentru libertatea lui. Iată toată istoria de astă noapte ")". Dar tensiunea dintre cele două tabere în luptă, ajunse prea departe pentru ca s'o poată înlătura o proclamaţie plină de menajamente pentru URa şi a­ proape jignind pe cealaltă. A' doua zi la 26 August 1. Brătianu era obligat a se adresa din nou populaţiei, şi de data aceasta mai energic. El aducea la cunoştinţa tuturor cetăţenilor=-pe care-i conjura În numele patriei ameninţate de vrăjmaşi-că guvernul \ 1) Ibidem. 604, Decretul locoten\ntei No. 476 din 23 August 1848. 2) Ibidem, 604. 3) Anul 1848 III 607-8. 4) Gazeta de Transilvania, No. 71 din 30 August 1848; Pruncul Ro­ mim elin 26 Aug. 1848. 5) Anul 1848, lll, 671-66.2 6) Idem, Jll, 672. , , , \ [219] 1. C. BRATIANU IN RBVO,LUŢIA DELA 1848 -----' 219 le cere în 24 ore să-şi depună la poliţie fiecare armele ce po­ sedă 1). Nimeni nu va trebui să se ascundă dela această obligaţie spre a nu atrage bănuelile autorităţilor asupra lor. Cererile guvernului n'au fost ascultate mai ales de reacţie­ nari cari primeau ştiri despre apropiata şi sigura intrare a Turci­ lor în principat şi înăbuşirea revoluţiei. Aşa că în 27 August­ numai peste o zi-şeful poliţiei capitalei, în mănile căruia se pare că se pusese soarta revoluţiei cere printr'o nouă publicaţie pre­ darea armelor. De data aceasta 1. Brătianu sub imperiul eveni­ nimentelor grave ce se anunţau era foarte energic. El ordona ca nimeni să nu mai iasă pe stradă înarmat, afară decât oamenii cari fac parte din garda naţională: cel ce va contraveni va fi privit cu drept cuvânt "cugetător de vre-o crimă" '). Măsurile. a­ cestea severe erau dictate de mersul evenimentelor din afară cari erau defavorabile revoluţiei: pentru a evita o surpriză din partea reacţionarilor, 1. Brătianu voia dezarmarea acelora deşi nu boerii şi "retrograzii" vor fi aceia cari vor sdrobi revoluţia. Intr'adevăr în 27 August Fuad Eîendi, comisarul turc însăr­ cinat cu anchetarea situaţiei, sosea la Galaţi, iar a treia zi pleca la Giurgiu spre a înlocui pe Suleiman paşa care plecase la Constan­ tinopol în entuziasmul mulţimei "). In 31 August trupele turceşti dela Galaţi intrau în Muntenia sub comanda lui Riiaat paşa, fără a înştiinţa locotenenţa domnească, ceiace aduse protestarea lui A. G. Golescu Administratorul judeţului Brăila '). Vizita genera­ lului Duhamel la Giurgiu spre a întâmpina pe Fuad, era de rău augur asupra intentiunii acestuia mai ales ca ambasadorul rus, în tot timpul şederii lui Suleiman paşa în ţară, evitase orice contact cu dansul. Surprinşi pe neaşteptate de evenimente, în imposibilitate a­ proape a menţine liniştea în capitală, capii mişcării erau desorien­ tati şi asupra atitudinei urgente pe care trebuiau s'o ia. Extre­ miştii ar fi VOit o opunere armată contra Turcilor-măcar că o de­ monstraţie a dorinţei poporului de a trăi în libertate-iar moderaţii cereau pasivitatea. A biruit părerea din urmă datorită ŞI sfaturi- 1) Anul 1848, III, 700.701. 2) Ibidem, 711-712. 3) Gazeta de Transilvania No 74, 1848, 13 Septembrie. 4) Anul 1848, IV, pag, 1. [220] 220 N. C. BEJENARU lor agenţilor diplomatici ai puterilor streine. Agitaţia şi nelinistea crescură datorită atitudmei lui Fuad ,) şi a lui Duhamel. Ioan Bră­ tianu favoritul maselor bucureştene care fusese numit probabil la 30 sau 31 August agent diplomatic al ţării la Paris ') renunţase a mai pleca spre a fi de veghe. în capitală în aceste zile critice. Poporul fu chemat iarăş a intra în scenă. In cămpia libertăţii se adună mulţimea spre a auzi glasul conducătorilor. 1. Brătianu pro­ nunţă un discurs") în care propusese ca mulţimea în masă sa meargă întru întămpinarea trirmsului turcesc la Giurgiu şi a-i pre­ zenta protestul el contra incălcării teritoriului ţării, ceiace se şi făcu la 1 Septembrie. Mai mult de 10.000 de eameru 4), luară parte la manifestaţiadela Giurgiu, însă atitudinea paşei fu rece şi ho­ tărât ''Ostilă revoluţionarilor. Pentru a complica şi mai mult situaţia avu loc în 6 Sep­ tem brie cunoscuta manifestaţie a poporului bucureştean' când re­ gulamentul organic ŞI Arhondologia, fură arse cu o mare pompă funebră În asistenta unei mulţimi imense care, entuziasmată, dis­ truse şi monumentul ridicat la mitropolie în Onoarea lui Kiselelf, Şeful poliţiei capitalei arată într'o cuvăntare impresionată impor­ tanţa adunării din acea zi şi a faptului săvărşrt "). Aceasta decise pe Turci a interveni grabnic, spre a nu provoca nemulţumirea a­ devăraţilor stăpănitori al Ţării: Ruşilor. Se ştiu evenimentele urmate. Fuad paşa înaintă cu armatele sale a­ supra Bucureştilor şi oprindu-seîn 10 Septembrie la Sineşti, trimise o scrisoare Mitropolitului prin care anunţă că vine în numele Sultanului pentru a restabili ordinea. Locotenenta domnească, căreia înaltul prelat îi comunică scrisoarea, se socoti jignită şi ceru ca Fuad paşa să se adreseze Ei, ceiace acesta nu făcu. In zilele de 11 şi 12 Septem­ brie o mulţime mare de oameni se adunară în afara Bucureştilor, pe unde avea să vină Turciispre a le ieşi În întâmpinare. Aceş­ tia însă pornind din Sineşti la 12 Septembrie au ocolit drumul a- 1) Agitatorii reacţionari putrunseseră şi in rândurile armatei. Un în­ ceput de răscoală avu loc În oştire\în 2 Septembrie dar fu repede potolită prin intervenţia lui Tell şi 1. Brătlanu. Pruncul Român No. 36 din 4 Sept. 1841l şi Gazeta de Transilvania No. 7\5, din 13 Sept. 1848). 2) Scrisoarea de acreditare în Anul 1848, IV, 148. 3) Scrisoarea lui D. Golescu către Ioan Ghica, Anul 1848, IV, 146-6. 4) Anul 1848, IV, 194·6. 5) Pruncul Roman 1848 din 7 Septembrie. [221] J. C. BRÂTIANU IN REVOLUTIA DELA) 848 221 jungând tocmai la Cotroceni în partea opusă de unde îl aştepta mulţimea. O deputaţiune de aproape 400 membri se prezintă În au­ dienţă spre a arăta dorinţele ţării. Fuad paşa drept răspuns le citi un îirman prin care Sultanul disolva locotenenţa domnească şi numea caimacam pe Constantin Cantacuzino fost logofăt al dreptăţii iar pe .Omer paşa, comandant al oraşului Bucureşti. La murmurele membrilor deputaţiunii trimisul turcesc provocă răspi­ cat pe acei ce sunt de partea regulamentului organic să-I urmeze 1) Iar acei ce sunt pentru reforme să rămănă pe loc. Toţi aceştia. la un semn al paşei au fost înconjuraţi de soldaţii turci şi arestaţi, Violenta şi duşmănia Turcilor se explica numai prin presi-· unile ruseşti căci populaţia-am văzut-v-luase hotărărea de a primi armata sultanului cu braţele deschise şi cu manifestaţii de simpatie, ceiace Fuad paşa ştia. Mai mult, se luaseră întinse măsuri pentru a evita orice manifestaţie ostilă cât de mică, spre a nu da prile Turcilor de a fi. agresori cu populaţia. 1. Brătianu în calitate de şef al poliţiei capitalei dădea, probabil la 12 Septembrie ') o pro­ clamaţie prin care cerea tuturor cetăţenilor ca, la maniiestaţia ce se . va face lui Fuad paşa nimeni să nu fie înarmat. Cu aceste sentimente de prieteme era de aşteptat trimisul turcesc atât de popor cât şi de armată. Intrarea Turcilor în Bucureşti-care s'a produs imediat după arestarea delegaţiei la Cotroceni-a ;fost un dezastru. Mulţimea care aştepta pe Turci pentru a li se face o manifestaţie de simpatie, a fost călcată în picioarele cailor iar în dealul Spirei soldaţii români cari aşteptau dezarmati, au fost mă­ celăriţi fără vre-o provocare. Tragica zi de 13 Septembrie încheie în acest mod revoluţia munteană, * * * După dezordinele primelor momente, lucrurile începură să se liniştească. In 15 Septembrie "poporul" român încă mai putea protesta pe lângă consulii puterilor străine contra celor intămplate, cerând pe de o parte retragerea armatei turceşti iar pe de altă parte eliberarea lui Ioan Brătianu şi punerea lui din nou în slujba de şef al poliţiei capitalei "unde naţia l'au ales ')". 1) Ziarul "Le National" elin Paris, 1848, Oct. 15 şi scrisoarea lui Chr.Tell către Maiorescu, Anul 1848, IV, 335 şi urm. 2) Publicaţia Şefului politiei din 13 Aug. în Anul 1848, IV, 316 3) Anul 1848, IV, 3'/2-4. [222] '222 N. C. BEJENARU Cererea poporului era o copilărie, In 19 Septembrie cei mai principali şefi revoluţionari, între cari era şi fostul şef al poliţiei oraşului Bucureşti, erau transportaţi la Giurgiu fără să se ştie unde aveau să. fie trimişi 1), iar la sfârşitul lui Septembrie 1848 Ioan .Brătianu se găsea la Paris, de unde împreună cu ceilalţi refugiaţi ce ajunseseră acolo, trimeteau un protest sultanului contra celor ,petrecute în Muntenia '). N. C. Bejenaru 'i \ \ \ 1) Anul 1848, IV 437. 2) Anul 1848, IV, 622-624 [223] COMUNICĂRI t Jules Gillteron, In ziua de 26 Aprilie a. c. s'a stins din viaţă marele dia­ lectolog francez Jules Gillieron, în vristă de 72 ani. Evenimentul acesta a trecut aproape neobservat, sau, in orice caz, n'a deş­ teptat emoţia cu care sîntem deprinşi în asemenea împrejurări. Nouă celor depe aici ştirea .ne-a venit întîmplător, datorită unui prietin, mare admirator al celui dispărut. Dacă stăruesc asupra a­ cestui amănunt, o fac fiindcă-i caracteristic pentru întreg felul de a fi fost al lui·Gillieron. Despre enorma însemnătate a operei săvîrşite de acest în­ văţat,-iată un epitet, la care el nu numai n'a rîvnit niciodată, dar ar fi zîmbit ironic ori, mai degrabă, ar fi izbucnit plin de mînie, dacă cineva ar fi cutezat să i-l acorde.c--nu-i nevoie să vorbesc aici. S'au pronunţat în această chestie specialiştii cei mai de samă, printre care mulţi nu-i erau deloc partizani de concep­ ţie şi metodă. Deasemenea vorbesc în sprijinul ei pedeoparte ma­ rele număr de lucrări alcătuite, pe baza datelor cuprinse în mo­ numentalul Atlas linguistique de la France, de Gillieron însuş şi de elevii săi, împrăştiaţi prin toate ţările de cultură, iar pedealtăparte I�umeroasele întreprinderi de ati ase lingvistice. privitoare la cele mai multe dintre limbile romanice. Cît de atrăgătoare şi deschi­ zătoare de orizonturi este geografia lingvistică, disciplină creată în chip absolut independent şi personal de cătră Gillieron, dovedesc, între altele, încercările lui Rein van der Velde, Thessalische Dia­ lektgeographie, Nijmegen-Utrecht 1924, de a-i aplica 'metodele la studiul dialectelor vechi greceşti, şi a lui Ramon Menendez Pidal, Sobre geografia Iolklorica. Ensayo de un metodo [Revista de filologia espanola VIII (1920), pag. 229-338], de a studia produ­ sele poetice populare la fel cu fenomenele lingvistice ale patois- [224] 224 1. IORDAN urilor. Se poate afirma cu toată siguranţa că geografia lingvistică însemnează cea mai profundă revoluţie produsă în filologia ro­ manică, decînd aceasta există ca ştiinţă propriu zisă; totodată ea a contribuit în cea mai largă măsură la schimbarea concepţiei despre limba insăş şi, prin urmare, a influenţat puternic asupra lingvisticii generale. Cariera ştiinţifică a lui Gillieron este însă interesantă şi in­ structivă şi din punct de vedere, s'ar putea zice, pedagogic. Iată un om care nu s'a grăbit În viaţă! Cînd a întreprins Atlasul lingvistic al Franţei, era ca şi necunoscut, deşi se apropia de 50 ani: publicase două lucrări de geografie lingvistică asupra unui graiu popular din Elveţia romandă, precum şi cîteva articole prin "Romania" sau prin volume festive, dar nu atrăsese într'un chip deosebit atenţia asupra sa, cele dintăiu, desigur, pentrucă veneau prea devreme să vorbească despre o metodă cu desăvîrşire nouă. Dar şi dupăce s'a început tipărirea Atlasului gloria întîrzia să vie, mai ales în Franţa, unde Gillieron a întîmpinat multă vreme o rezistenţă aproape ne explicabilă din partea reprezentanţilor ofi­ ciali ai ştiinţii noastre. Aşa se face că în 1913, cînd avea mai 60 ani şi cînd opera sa cea mai măreaţă, iar pentru Francezi cea mai naţională în acest domeniu, Atlasul lingvistic al Franţei, se găsea deja de cîţiva ani în bibliotecile specialiştilor, Gillieron era numai "directeur-adjoint" la Hautes Etudes, adică deabia avea cu ce să-şi ţie zilele. Pentru a-şi da samă de această situaţie, trebuie să-I fi cunoscut cineva şi ca om. Era, cum zicem noi aşa de expresiv, dintr'o bucată: nu înţelegea să facă niciun fel de concesie sau tranzacţie în viaţă, dupăcum nu voia să audă de asemenea lu­ cruri nici în cercetările sale ştiinţifice, chiar când se afla evident în greşală. Nu se închina la nimeni, nu admira şi nu flata pe ni­ meni. Avea, spunea el însuş cu mândrie, o încăpăţinare de Elve­ ţian, căre-I făcea incapabil nu numai de a se adapta la mediul parizian, aşa de imbicsit de . politicianism chiar în cele culturale, dar măcar de a-şi însuşi ceva din viaţa şi spiritul capitalei lumii, care este Parisul. Despre un 'profesor dela Sorbona, filolog CLi nume foarte cunoscut şi peste �raniţele Franţei, mărturisea că nu-l ştie nici din vedere, deşi trăiau .in acelaş oraş şi-şi ţineau cursu­ rile în acelaş local de 14-15 aniI! Ii plăcea să se simtă şi să se declare mereu Elveţian, iar prin faptele sale a dovedit cu priso­ sinţă aceasta: vacanţele şi le petrecea la o mică proprietate elin [225] COMUNICĂRI 225, Elveţia romandă, unde trăia ca un locuitor de ţară în adevaratul înţeles al cuvîntului. Acolo şi-a dat el şi obştescul sfîrşit. Nu-i, deci, o simplă coincidenţă faptul că geografia lingvistică a fost dela început şi este pănă în momentul de faţă cultivată cu cel 'mai calc! entuziasm tocmai în ţara de baştină a lui Gillieron, şi că a­ proape toţi ascultătorii lecţiilor sale erau, cum spune singur un­ deva în una din cărţile sale, străini. Astfel se explică epitetul, pe jumătate glumeţ, pe jumătate serios, cu care-I numeau cîteodată cunoscuţii: "le monstre". Il merita cu drept cuvînt în sensul că ieşea cu totul din linia oamenilor obişnuiţi, mai ales supt raportul! moral, care-i cu mult mai important decît celelalte, întrucît are o valoare absolută, şi deaceia epitetul acesta era cea mai curată laudă ce i se putea aduce. In corpul sau de uriaş se ascundea un suflet cu naivităţi de copil şi de om primitiv, care-I făceau nespus ele simpatic. Cine-I vedea credea cii se găseşte În prezenţa unui fermier, care trăeşte toată vremea la ţară, între animalele şi plan­ tele lui, şi pe care nevoile vieţii îl împing să vie din cînd In cînd' pela oraş, unde deschide ochi mari şi spărioşi, Şi în expunerea ideilor la curs dovedea multă stîngăcie, care apărea cu atît mai izbitoare, cu cît proiunditatea celor spuse cerea oarecare înde­ mînare oratorică. In scurt, o personalitate lipsită de multe din Însuşirile ele "spe­ cialist", aşa cum se inţelege curent şi nu tocmai favorabil această vorbă, dar înzestrată în schimb cu toate calităţile unui om, ale unui mare şi desăvîrşit om. Deaceia nu există printre foştii săi as­ cultători nimeni care să nu se fi legat pe vecie de el şi să nu-şi fi simţit inima strînsă ele durere la aflarea veştii despre moartea lui .. 1. Iordan. In jurul chestiunei lui Negru Vodă şi a întemerii Munteniei.. Una din cele mai întunecate chestiuni din istoria românilor este desigur aceia care va face obiectul comunicării de mai la vale .. Negru Vodă, căruia tradiţia îi trebue intemeerea Munteniei; caşi sălăşluirea neîntreruptă a Românilor în Dacia traiană în e­ vul mediu sunt chestiuni asupra cărora s'au înscris adevărate bi­ blioteci dar cari n'au fost nici astăzi definitiv rezolvate 1). Lipsa, 1) A se vedea în chestiun el sălăşluirii Romanilor In evul mediu mo­ numentala operă a domnuluiprofesor IL Philippide : "Originea Românilor" Iaşi I: 25". [226] 226 N. C. BE.JENARU totală a isvoarelor pentru unele perioade ca şi extrema lor rari­ tate pentru altele au dat drum liber fanteziei=-cum e cazul lui Haşdeu-sau, a făcut posibil un discernământ extrem, silit şi 111- tortochiat al isvoarelor existente pentru a creia astfel teorii cu totul contrarii una de alta. In chestiunea Munteniei şi a lui Negru Vodă stau faţa în faţa două păreri diametral opuse: 1) acea sintetizată de Xeno­ pol, a descălecării Muntenie(de către un voevod din Făgăraş J) şi II) acea formulată de Onciul, a desîacerii statului Munteniei din imperiul Valahe-Bulgar din peninsula balcanică '), Cei doi învăţaţi şi-au susţinut părerile până la moarte, fiecare având convingerea că teoria sa e cea mai apropiată de realitatea fap­ telor. Intr'o excursie făcută în anul 1925 în Tara Făgăraşului, am cercat să aflu sub ce formă se prezintă tradiţia inte­ merei Munteniei în patria de origine a interneetorului - după tradiţia noastră-şi ce urme a existenţei şi stăpănirii lui Negru Vodă se găsesc în ţara peste care el a domnit înainte de a trece munţii 3). Lăsând la o parte reflecţiile ce ţi le impune o rătăcire prin munţii făgăraşului, unde fiecare pisc, fiecare culme şi prăpastie te convinge că nu i-a stăpânit ntciodată altă populaţie decât cea românească, voi aduce câteva date' noui cu privire la Negru Vodă şi întemeereaMunteniei, date cari se aşează în balanţa teoriei fostului profesor al Universităţii ieşene 4). 1) Xenopol Istoria Romanilor, ed , Vlădescu vol III 2) Şi Haşdeu a scris asupra înterneerii Munteni i formulând o teorie a sa care a avut. de altfel, cu mici modificări o oarecare viaţă In linii gene­ rale ultima Iormularc a teoriei sale este următoarea: In Oltenia a existat un banat românesc independent sub conducerea dinastiei Basarabilor Unul dintre voevozii Olteniei pe timpul luptelor dintre Manoil Comnen şi Unguri s'a aliat cu bizantinii şi a cucerit Făgăraşul. De aici între 1200-1210 intră in Muntenia şi ocupa partea muntoas a ţării de unde i�i intinde, gradat. stăpânirea pănă la Dunăre.. . A se se vedea apoi şi Stoica Nicolaescu: Radu Vodă Negru şi ur­ maşii săi, precum şi "Dela întemerea Ţării Româneşti" unde tratează a- ceastă chestiune. \ 3) Remarc, după câte ştiu că \pici un. istoric mai nou care a tratat chestiunea, n'a cercetat această lature a problemei. . 4) Chestiunea întemeerii Munteniei a mai fost tratată în anii din urmă, de d. l. Minea prot. univ, În cursul său dela Fac. de litere laşi Însă nu s'a publicat nici litografiat partea respectivă a cursului, precum şi de d. .I C. Filitti ÎIl Despre Negru Vodă, An, Acad. Rom. 1014. [227] COMUNICĂRI --- 227 Inainte de aceasta, un mic rezumat al celor două teorii an­ tagoniste. Xenopol îşi formulează teoria bazat pe următoarele ar­ gumente: Mai întîi termenul cu care se denotă întemeerea Mun­ teniei ca şi a Moldovei, poartă în tradiţia naţională numele de .descalicare- termen care ar arăta prin el însuşi că înfiinţarea statelor române s'a făcut prin oameni veniţi de departe şi care sosiseră aici călări 1). Intemeetorii aceştia sunt Români din Făgăraş cari sub conducerea unui Voevod numit Negru, trec munţii, cam după. anul 1290-91 din cauza persecuţiunilor religioase la cari erau supuşi de Unguri, întemeind o ţară nouă cu capitala la Câmpulung. Existenţa lui Negru Vodă este adeverită de mai multe isvoare directe şi indirecte '). Dovezi directe despre existenţa lui Negru Vodă. Printr'o di­ plomă din 1324 regele Carol Robert răsplăteşte pe comitele Să­ lagiuiui, Martin Bulgarul, între altele şi pentrucă "a purtat de mai multe ori soliile noastre la Basarab, voevodul transalpin", iar în 1327 papa Ioan XXII, adresează o scrisoare iubitului nos­ tru fiu, nobilul bărbat Basarab, voevodul transalpin "). Acest Ba­ sarab e, probabil unu] din cei doi, pe care ni-i arată isvoarele, dinaintea lui Alex. Basarab, Ivanco şi Tugomir Basarab, tatăl lui Alexandru. Tugomir fiind numit mare Basarab Voevod, a tre­ buit să domnească şi el ar fi, aşa dar incepătorul dinastiei Basarabilor. Tugomir este însă-dovedit documentaliceşte-una şi aceiaşi persoană cu Negru Vodă Basarab, pe care un fragment de document din 1352 îl arată drept tată a -lui Alexandru Basa­ rab'). Pe de altă parte existenţa unui Negru Vodă şi coborărea lui din Transilvania este confirmată şi de raguzanul Giaccomo di Pietro Luccari, autorul unor anale scrise pela 1540 în care porne­ neşte şi despre înterneerea Munteniei 5). Pe lângă acestea la ie­ şirea Argeşului din munţi se află şi astăzi ruinele unei cetăţi numite de popor cetatea lui Negru Vodă care prin aşezarea ei în munţi arată originea transcarpatină a întemeetorului iar în- 1) Se va vedea în ce îel această parere este confirmată de tradiţia tăgărăşană a întemeerii. 2) Xenopol, Istoria Românilor. ed, Vlădescu, vol. III. 3) Hurrnuzaki, Doc. priv, la istoria românilor, vol. I,' 601-2 41 Xenopol, Istoria Românilor, ed. cit. VoI. III pag. 14. Fragmentul e publicat In Revista română, Il 1862 p. 245. 5) Luccari pretinde că a utilizat nletopiseţul boerului muntean Murgu" astăzi pierdut. [228] 228 N. C. BEJENAJU fiintarea Cărnpulungului de către Negru Vodă-cum spune Lu­ ccari-ar Însemna că descălicătoml venise pe la Turnul roş 1). Insfârşit un alt argument pentru existenţa lui Radu Negru este scos din hrisovul lui Constantin Şerban ') din 1656 cu privire la judecata dintre mănăstirea Băraţilor (Francisc ani) din Cămpu­ lung şi mănăstirea ortodoxă pentru un loc pe care catolicii îl aveau "dela răposata doamnă Marghita care a fost catolică a lui Negru Vodă" 3). Intru susţinerea teoriei sale Xenopol aduce şi dovezi in directe asupra existenţei lui Negru Vodă şi a înterneerii Munt­ eniei. Mai Întâi însăşi originea numelui de Muntenia, dat ţării =-care apare în doc. încă dela începutul sec. XV -nu poate fi căutată decât în faptul coborârei Muntenilor adecă a oamenilor dela munte, nume care a figurat totdeaunea alături de cel de Vlahia. Insiărşit succesiunea capitalelor ţării dela Câmpulung, a­ şezat mai aproape de locul de origine al înterneetorului, apoi curtea de Argeş şi în urmă Târgovişte'). Stăpânirea asupra ducatelor Făgăraşul şi Arnlaşul şi titlul domnului de "stăpânitor al Ungro- Vlahiei:' duce de tot la cons­ tatarea că interneetorul Munteniei a fost un voevod care a venit din Făgăraş şi a stăpânit şi mai departe această ţară în noua lui calitate. Identificarea lui Ugrinus din diploma din anul 1291 cu Negru Vodă, Xenopol o înlătura, pe' drept cuvânt întrucât nu reesă din diploma citată că Ugrinus este stapanitorul duca­ tului Făgăraş cum s'a pretins ci numai Cit unei moşii cu acest nume; iar cauza priacipală a ernigrării lui Negru Vodă elin Ar­ deal ar fi persecuţiunile religioase la care au fost supuşi Ro­ mânii pe timpul regelui Vladislav Cumanul 1272� 1290. Aceste persecuţiuni au provocat răscoala din 1290 când probabil o bună parte din populaţie românească a trecut munţii întemeiind o ţară nouă, 1) Vom vedea cii traditia' filgărilşeanii inlătură cu desavărşire această ipoteză. 2) Asupra domniei lui Constantin Şerban vezi: N. C. Bejenaru, Cons­ tantin Vodă Şerban şi vremea sa\ Arhiva, 1924, 1925 şi 1926, 3) Xenopol, op, cit. pag. 18.\ 4) Mutarea capitalei dela C�mplllullg la Curtea de Argeş pare (ea naturala şi ar arăta că centrul de gravitate al ţăriilse mută spre apus, după c,,: se Iace unirea intre Oltenia şi Muntenia propriu zisă. [229] COMUNICĂRI 229 Teoria lui Onclul. Fostul profesor al Universităţii din Bu­ -cureşti, a jUlJge Ia concluzia că prin Vlahii din "Bulgaria şi Vlahia" din titulatura împăraţilor Asaneşti s'ar înţelege pentru vlahia, Muntenia de astăzi iar Asăneştii ar fi stăpânit şi această ţară. Faptul ar fi confirmat prin aceia că, mai târziu când Ţara Ro­ rnăneasca se desface de sub stăpânirea imperiului bulgar, atunci şi termenul de Valahia dispare din titulatura împăraţilor suddu­ năreni. Argumentele 1) pe cari Onciul îşi sprijină teoria sunt urmă­ toarele: 1) La răscoala Asăneştilor ar fi luat parte şi Români din nordul Dunării, după cum mărturiseşte Nicetas Choniates. Acesta arată ca Petru şi Asan dupa înfrângerea suferită în prima lupta se retraseră peste Dunăre în Tara Românească şi cu a­ jutor dela Românii de dincoace şi dela vecinii Cumani-cari sunt .nurneroşi în oştile Asăneştilor în răsboaele ce urmează-s-repur­ tează victoria asupra împăratului bizantin: II) Din corespondenţa Papei cu Ioniţă ar reeşi că Valahii din imperiul Vlaho-Bulgar se aflau în vecinătatea Ungariei, deoarece se pomeneşte de nişte neînţelegeri de hotare între Bulgare- Vlahia şi Ungaria. Valahia imperiului Romăno-Bulgar pentru a fi vecină cu Ungaria trebue să fi fost la nordul Dunării, ceiace s'ar adeveri şi prin spusele călugărului francez de Rubruquis, care, enumerând ţările tribu­ tare Tătarilor le înşiră în ordinea următoare începând dela Cons­ tantinopol spre nord-est: Bulgaria apoi, Valahia lui Asan. III) A­ ceastă afirmaţie ar fi confirmată şi de cronicarul persan Fazel Ullah Raşid care numeşte ţara unde intră Tătarii după trecerea munţilor Galitiei, ţara Bulgarilor şi care n'ar fi alta de cât Va­ lahia dela nordul Dunării făcând parte din imperiul Romăno­ Bulgar al Asăneştilor, Insfârşit în 1230 se înfiinţează la hotarele imperiului Valahe­ Bulgar .,către părţile Bulgariei" un banat al Severinului ceiace dă prilej regilor unguri să se intituleze şi regi ai Bulgariei şi Cu­ mariei". Acest tilu=-susţine Onciul-şi I-au luat regii dela Buda, fiindcă banatul Severin ului se întindea şi peste judeţul Mehedinti deci peste o parte din Valahe-Bulgaria. IV) Din faptul că Ioniţă vorbeşte într'o scrisoare către Papa de principii vasali ai săi, On­ ciul scoate concluzia că acei principi nu pot fi decât predecesorii 1) Ouciul Originele principatelor române, Buc 1899. [230] 230 N. C. BEJENARU lui Lytoii şi Seneslav iar din închinarea Basarabilor olteni către Radu Negru, scoate o închinare către imperiul Româna-Bulgar. Numele de Negru Vodă nu e decât personificarea Negrilor Va­ lahi, nume dobândit dela Tătari cari obişnuiau a boteza cu epi­ tetul de Negru popoarele supuse. V) Inslărşit interpretănd docu­ mentul din 1285, Onciul admite că Lyton din Oltenia ar fi cu­ cerit voevodatul lui Seneslau din stânga Olt ului şi a refuzat a plăti regelui tribut pentru această cucerire; fiind atacat însă ele magistul George, om al regelui; ar fi fost bătut şi ucis iar fratele său Bărbat ar fi cerut iertare. dând sume mari de bani şi astfel supunăndu-se regelui ar fi păstrat ducatul lui Seneslau. Tot Bărbat ar fi unit într'un singur principat ambele voevodate de pănă atunci 1). * * * Acestea sunt, În linii generale cele două teorii antagoniste cu privire la Negru Vodă şi intemeerea Munteniei. Toţi ceilalţi cari au atacat chestiunea fie în fond fie tangential n'au modifi­ cat decât detalii ce nu schimbă deloc problema "). In timpul din urmă, teoria aproape unanim adoptată era aceia a fostului pro­ fesor al Universităţii din Bucureşti. D. Onciul prin numeroşii sai elevi răspăndiţi pe la diferitele catedre universitaredin ţară reu­ şise să-şi impună părerea sa drept cea mai apropriată de reali­ tatea faptelor B). Nimeni n'a îndrăznit cât a trăit maestrul să ri­ dice cea mai mică obiecţiune contra teoriei sale. Iată însă CEL abea moare Onciul şi elevii săi atacă cei din­ tăi în mod distrugător opera sa adoptănd In totul teoria lui Xenopol. D-I 1. Vlădescu, doctor în litere fost elev şi asistent al pro­ fesorului Onciul, docent de istoria românilor la Universitatea din Bucureşti reeditează marea istorie a Românilor a lui Xenopol \ 1) Onciul. Originile, pag\51 ; Titlul lui Mircea lui Bătrân în Convor­ biri Literare, XXXV, 1902. pag. \37-38 şi Radu Negru, In Convorbiri, XXIV. 2\ Vezi N. Iorga, în Gesctiichte des rumănischen Volkes; i, C. fi­ litti, Stoica Nicolaescu In lucrările citate. 3) De aproape 2 decenii printr'un monopol quasi.oîicial D Onciul deţinea In mâna sa, prin ex. de capaci ate şi formarea profesorilor secun­ dari de istorie, aşa că aceştia au răspândit şi în lumea şcolară părerea maestrului, părere; ce se găseşte în orice manual didactic. Acestea riscau să nu fie aprobate dacă n'ar îi fost scrise în spiritul şcoalei istorice bucureştene [231] COMUNICĂRI 231 şi "ţinân'd'o la curent" cum spune domnia sa, nu face altceva decât o critica nemiloasă contra teoriilor fostului sau profesor. In "Adaos-ul" vol. III din sus zisă lucrare D-I I. Vlădescu com­ bate punct cu punct argumentele pe care Onciul îşi sprijnră teo­ ria 3). Domnia sa socoate că este imposibil a se admite o stă­ pânire bulgareasca la nordul Dunării Într'o vreme când se ridi­ case la nordul Munteniei puternica stăpânire ungureasca iar pe cămpia Munteniei se stabilise puterea Pecenegilor (970) înlocuită mai târziu cu cea a Cum anilor. Se poate vorbi în această vreme de o inrâurire bulgară în biserică şi limba scrisă, care spre a se exercita, nu presupune numai decât o stăpânire politică, 1) Textul lui Nicetas Choniates, pe care se bazează Onciul când admite stăpânirea bulgară la nordul Dunării, vorbeşte ex­ clusiv de Cumani Şi niciodată de Români spunănd clar ca Petru şi Asan s'au dus peste Dunare la vecini lor Cumani şi că bar­ barii ce intovărăşiau pe Asan (adecă Români din Hernus trecând Dunarea se intâlniră cu Cumanii şi strângând acolo tovarăşi de arme se întoarseră înapoi în Mysia ca SEl intregească domnia Va­ Iahilor şi a Bulgarilor cum a rost odinioară. Valahii alăturea de Cum ani din oştile 'asăneşti sunt Valahii . de dincolo de Dunăre care se răsculaseră odată cu Asan căci nici un izvor nu ni-i arata că ar fi din nordul fluviului. II) In scrisorile Papei către Ioniţa se numeşte cu termenul de Bulgaria şi Valahia, totalitatea irnperului Iară a se face vre-o deosebire teritorială şi nu se poate scoate de aici un argument ca Valahia lui Asan se întindea peste Dunăre, iar Rubruquis enumeră categoric printre. ţările su­ puse Tătarilor şi pe cele de dincolo de Dunăre între cari: Vala­ nia, ţara lui Asan şi Bulgaria cea mică şi nu vorbeşte prin ur­ mare de o Valahie Ia nordul fluviului. III) Termenul de ţara Bulgarilor cu care istoricul persan, Fazel Ullah Raşid numeşte ţara în care au intrat trupele mongole după ce au trecut munţii Galiţiei, nu este decat o reminiscenţă a stăpănirii bulgăreşti asu­ pra Ardealului din vremea primului imperiu şi aceasta reesă Iim­ pe de din spusele aceluiaş istoric care arată că, dupăce trupele mongole au scoborât pana la Braşov, o parte din ele sub Bu­ gek trec munţii.. în Muntenia mare, asupra ducatului Karaulaghi­ lor, al voevodului Seneslau. Din apariţia în titulara regilor Unga- 3) Xenopol, Ist. Rom. ed Vlădescu, val. III pag 223-33. [232] 232 N. C. 13E.lENARU riei a formulei: rege ai Bulgariei şi Cumaniei nu se po�te trage concluzia ca Bulgaria stăpănea pe atunci ţara românească întru­ cât e cunoscut obiceiul regilor unguri de a păstra în titulatura lor stapănirl pe cari de fapt nu le aveau. IV). Principii valahi ai lui Icniţă de care pomeneşte el, nu pot fi voevozii şi cnezii din Muntenia ci din peninsula balcanică cu toate că Nicetas Chonia­ tes nu pomeneşte decât pe Chrisos. V), Insfărşit din doc. din 1285 nu se poate scoate afirmaţia că Lytuon a cucerit voevo­ datul român din stânga Oltului căci răscoala lui s'a mărginit numai la refuzul tributului către regii Ungariei. Dacă s'ar ad­ mite aceasta atunci, după Onciul statul muntean ar fi fost Înte­ meiat de Basarabii Olteni (ipoteza Haşdeu). Insa pe de altă parte Onciul susţine că Asăneştii sunt cei ce au pus temeliile statului român din stânga Oltului şi lor li se închină Basarabii din Oltenia. Ori, cucerirea ducatului din Muntenia a lui Seneslav de către Basarabii Olteni şi predornnirea Asăneştilor asupra Mun­ teiei mari cărora li se închină Basarabii din Oltenia sub două ipoteze ce se bat cap în cap. . * * * Evident, greutatea argumentelor d-lui I. Vlădescu, sdruncină din temelie teoria fostului său profesor şi impune o recercetare generală a problemei. Nu năzuesc însă să fac, aici, aceasta; vreau numai după cum am mai spus să aduc câteva date noi în sprijinul teoriei lui Xenopol, teorie ce devine acum iarăşi de actualitate atrăgând ele partea sa pe unul din cei mai apropiaţi urmaşi al celui mare adversar al ei. Nici fostul profesor al Universităţii ieşene, nici alţii n'au cer­ cetat cum se prezintă tradiţia asupra lui Negru Vodă şi a inte, meerii Munteniei în Ţara Făgăraşului. Dacă pentru existenţa aces­ tei tradiţii în Ţara Românească s'ar putea susţine că e o legendă de origine cultă, produs al cronicarilor şi răspăndită apoi în po­ por, care în timp de atătea v�acuri s'a putut încetăţeni, nu se poate însă, pretinde acelaş lucrV pentru tradiţia făgărăşeal1ă a în­ temeerii, întru cât aici nu il avut cine s'o răspăndească, Prin ur­ mare numai existenţa unei tradiţii În acest sens în ţara Oltului, singură ar confirma, atât existenţa lui Negru Vodă cât şi inte­ meerea Munteniei de către acesta. [233] COMUN!CĂRI 233 In tradiţia Iagarăşeana s'a păstrat amintirea unui Negru Vodă, voevod al Făgăraşului care a părăsit la un moment dat aceasta ţară trecând muntele şi întemeind ţara românească. Negru Voda însă n'a trecut dincolo pela Turnul Roş-cum credea Xe­ nopol-şi nici pela trecătoarea Branului, ci a trecut deadreptul munţii Făgăraşului, urcând pe valea raului Breaza până la lacul Urlea de astăzi (aprox. 2000 m. altitudine) şi de aici peste creasta muntelui, traversând o distanţă numai de câteva sute de metri şi peste o altitudine de 2000 m. s'a scoborăt dincolo, la isvoa­ rele răului Doamnei, care curge pe pantă sudică a muntelui, În apropierea izvoarelor Argeşului cu care râul Doamnei se uneşte imediat mai la vale. Tradiţia ne mai dă un amănunt demn de luat în seama. Negru Vodă pribegind peste munte cu tovarăşii săi şi-a potcovi! caii CIl potcoavele întoarse pe dos pentru ca urrnăritorii conduşi de urmele cailor să creadă că au venit oameni de peste munti acolo, nu că pribegi au luat calea muntelui spre a trece dincolo. Această afirmaţie a tradiţiei ne face să ne gândim că nu numai persecuţiile religioase-cum afirmă Xenopcl=-au silit o parte din românii făgărăşeni să se expatrieze ci şi luptele politice iar ple­ carea lui Negru Vodă s'a făcut prin luptă căci ce alt motiv l'ar ':fi îndemnat să-şi mascheze astfel ieşirea din ţară? Ba încă se poate afirma că strărntorările polltice mai mult decât persecuţiunile religioase au fost acelea cari au determinat emigrarea lui. Negru­ Vodă şi a tovarăşilor săi. Stăpânirea ungureasca intinzandu-se încetul cu încetul dela vest spre est în Ardeal a ajuns şi la gra­ niţele ţării făgăraşului, ţara rămasă până în ziua de astăzi cea mai românească regiune a noastră, unde stăpănea un voevod român. La început acest voevod şi-a păstrat o oarecare neatăr­ nare însă pe măsură ce puterea ungurească creştea, drepturile şi independenţa Românilor se micşorau. Către 1310 mare cetate ungureasca din Făgăraş-care există şi astăzi-era gata, ceiace însemnează că stăpânirea ungureasca devenise atotputernică aici punând mâna pe Făgăraş şi alungănd pe voevodul român ce sălăşluia aici, cu mult Înainte de anul 1310, cel puţin 3-4 decenii. In faţa întinderii stăpănirii Ungu­ reşti (cazul unguruJui Ugrinus care obţinuse moşiile Sâmbăta şi Făgaraşul este tipic pentru a vedea penetraţiunea ungureasca în aceste părţi) voevodul român şi-a mutat reşedinţa din Făgă- [234] 234 N. C. BEJENARU raş chiar la poalele muntelui, construindu-şi deasupra satului Breaza o minunată cetate, cunoscută şi astăzi sub numele ele "cetatea lui Negru Vodă ", de unde se poate supraveghea cu privirea întreaga ţară a Oltului. După cunoştiinţele mele cetatea aceasta n'a fost cunos­ cută de istoricii noştrii cari au tratat întemeerea Munteniei şi mai ales n'a fost exolorată de nimeni. Cetatea este aşezată pe un bot de deal la aproximativ 6-700 m. altitudine şi are forma dreptunghiulara. Zidul, numai până la suprafaţa pământului este bine conservat şi e facut din peatră bine înghegată având lă­ ţimea de peste 1 metru. In partea de nord CLI privirea spre Fă­ găraş avea un turn din care n'a rămas iarăşi decât baza şi care servea Ia observaţie. In partea opusă turnului se găseşte şi astăzi o fântână iar pe laturi două porţi de eşire 1) Cetatea dela Breaza este desigur ultimul refugiu al voovo­ dului român Cale se retrăgea în faţa penetraţiunii ungureşti având aici siguranţa apărării pe care i-o da muntele aşa de fa­ miliar Românilor şi aşa de puţin accesibil popoarelor de stepă cum sunt Ungurii. Pribegia lui Negru-Vodă peste munte s'a fă­ cut cu siguranţă de aici, ceiace ar confirma şi existenţa celeilalte cetaţi a lui Negru Vodâ, aşezată la ieşirea Argeşului din munţi, aceasta ar fi sau prima etapă a luării în stăpânire a Munteniei de către Negru Vodă sau va fi reprezentând un punct întărit de supraveghere a graniţei dinspre Ardeal după ce Voevodul şi stabilit capitala la Cămpulung Aşa fiind lucrurile am avea explicarea logică a mutării ca­ pitalelor ţării dela Câmpulung la Argeş după unirea Munteniei cu Oltenia şi apoi la Tărgovişte căci dacă Nevru Vodă ar fi ve­ nit pela Turnul roş, ar fi trebuit să avem din contră, capitala, Întăi la Argeş şi apoi la Câmpulung şi Tărgovişte. Evident ca. nu se poate susţine că Negru Vodă şi tovarăşii săi vor fi fost pnrmi locuitori români ai acestor locuri. Cine a străbătut vre­ odată munţii Fagăraşului s'a convÎns că Romanul şi atunci ca şi . acum n'a făcut deosebire întle o clină şi alta a muntelui şi a tronat atât pe înălţimile lui căt şi În văile sale singur şi nestin- \ 1) Cetatea este acum acoperită cu pădure şi numai un bun cunos­ cător al locurilor o poate nimeri. Profesorul N. Tataru din Lisă-Făgăraş mi a povestit ca în timpul stăpănirii unguresti un profesor dela Unţversi tatea din Cluj a venit S;'I facă săpături în cetate. Românii localnici l'au in­ dus în eroare arătăndu-i în alta parte locul pe care ar fi cetatea de oarece credeau ca umblă sa scoata atara bogăţiile cari spun ei, se afla înăuntru. I 1 E ! .. • iIII! [235] COMUNICĂRI 235 gherit de nimeni. Negru Vodă aşa dară şi-a mutat numai capi­ tala de pe o dina a muntelui pe cealaltă locuită însă de aceiaş populaţie. N. C. Bejenaru Monografii sau colectii de documente: Dorohoi, Vash;-i, Botoşani. Ne bucurăm mult când vedem că în diferite localităţi din ţara noastra apar, de o serie de ani, volume sau broşuri, con­ ţinând, sub titlul de "monografia cutărui sau cutărui oraş ori sat", text uri istorice sau quassi-istorice, privitoare la trecutul ace­ lor anumite localităţi. Cea mai veche monogralie, care să merite titlul acesta, ce apăru în ţara noastră, fu des1gur acea a Bucureştilor, scrisă de regretatul profesor G. Ionescu-Gion. Fu o lucrare de mare. va­ loare, scrisă cu pasiunea şi cunoştinţele unui cercetător serios, şi sistematizată aşa, că putu să deie normă multor altor scriitori, cari, în diferite puncte ale ţărei, s'ar mai bizui să scrie monografii ale altor oraşe. Monografia lui Gion, cu tot mater-ialul, incontestabil inte­ resant, ce a cuprins în ea, a avut totuşi un caracter mai mult literar; căci s'a introdus în ea discuţiuni, păreri sau critici, de care autorul se putea dispensa, şi s 'au omis, în acelaş timp, mai ales statisticele, informatiile administrative şi tehnice, cum şi anumite alte capitole, ce ar fi trebuit să fie absolut încadrate şi clasate în o asemenea frumoasă şi utilă lucrare. Dar, pentru un început, a fost tot ce se putea pretinde, cam în grabă, tinarului profesor, care la vrăsta sa şi până ce a dispărut dintre noi, tot tânăr, a produs o serie de scrieri istorica-literare de un interes necontestat general. Au mai apărut apoi alte încercări de monografii în diferite puncte ale ţării, dela Tărgul-Jiu până la Iaşi,-între cari şi acea a acestui din urmă oraş, al cărui autor sunt, fiecare în forma şi dimensiunea ce autorii respectivi au crezut să le dee. Bineînţeles că n'am a da aici vre-o relaţie "critică" toc­ mai despre lucrarea mea; dar, nici de a altor monografişti ce au' apărut dela Gion pănă astăzi ne-putând vorbi acum, cu oare­ care amănunte,-să ne fie îngăduit a zice câte ceva de ultimele " �lllD!!CJWI:ffJfflruDmIWf!'lUI:_ .... "_"" .... "'n",""' .. ,,, ......... """ .. �"��m�>_-----------'---"------ [236] 236 N. A. BOGDAN trei lucrări apărute În acest gen, În anul curent şi în cel precedent. E vorba de monografiile unor oraşe apropiate Iaşului: Dorohoiul, v asluiul şi Boiosanii. Monografia târgului Dorohoi este datorită valoresului nos­ tru cercetător şi colecţionar de documente naţionale, profesorul Gh. Ghibănescu, care a publicat şi publică-şi probabil va mai publica încă multă vreme, numeroase volume, conţinând tot ce d-sa a putut găsi ori unde, ca hărtii vechi, rătăcite sau rămase întâmplător într'o streşină, sau în pălărnida unei lăzi răzăşeşti, ori chear târgoveţe. Ca demn urmaş şi emul al lui Teodor Codrescu, vechiul editor al Uricarului, în 25 volume, în care şi dJ. Ghibănescu ş'a Început mai cu temei cariera sa literară, d-sa îmbogăţeşte în fiecare an biblioteca colectionarilor de documente ale ţărei ro­ mâneşti. Aşa, d-sa publică, până în prezent, o duzină de volume sub titlul de Sureie şi lzuoade; cam tot pe atătea alte volume cu titlul de tspisoace şi Zapise ; face apoi să se editeze marea colecţie periodică de documente Buletinul IO/1 Neculcea, plus o o serie de diferite alte asemenea culegeri şi publicaţii. Faptul însă că dI. Ghibănescu, după invitaţia Primarului respectiv, dedică unul din volumele sale din "Sureteşi Izvoade" oraşului Dorohoi, cu intenţia de a dota acest oraş cu o mO!1O� grafie comunală, nu ne îndriduieşte a crede că d-sa ş'a luat în serios sarcina de a scrie o monografie a oraşului Dara/zai, căci, în afară de înglobarea textului respectiv în seria "Suretelor ş� .izvoadelor", materialul documentar privitor la Doronoi, este ş' el mai mult o simplă colecţie de hărtii vechi, scrise pentru pri­ cini de orice natură, dar nu în intenţia de a servi datelor con­ -secvente, absolut necesare pentru punerea în evidenţă a vieţei publice, aşa zisă cornunală, a târgului Dorohoi, Anumite tablouri genealogice, anumite acte de hotărnicie sau transmiteri de pro­ prietate, dintre care unele priv�sc chiar localităţi străine, vor fi servind negreşit cercetătorilor de un interes general; dar Do­ rohoiul, propriu-zis, nu se poate ilustra prin ele, decât într'o lu­ mină absolut redusă. Tot aşa şi cu altă monografie, acea a oraşului Vaslui, lu­ -crare ce i-a fost cerută de Prefectura Judeţului respectiv, care [237] COMUNICARI 237 formează un volum, acel al XVI-lea, al .Surerelor şi Izvoadelor " d-lui Ghibănescu. In una şi alta din ambele monografii, Dorohoiul şi Vas/uLUI, găsim acelaşi sistem şi acelaş soi de material documentar, in mare parte ne-clasat şi neinsoţit de comentarii sau rezumate, care să uşureze întruoâtva cercetările cetitorului, interesat a scor­ moni anumite izvoare pe-ntru viaţa intimă sau publică a oraşelor despre cari este vorba. Credem că publicarea a tot ce se găseşte în anumite raf­ turi, streşini, ori pălărnide, nu poate fi de un interes general, şi mai credem încă, că în marginele puterei şi mijloacelor de publici­ tate în cari întreaga literatură română se învarteşte astăzi, o economie în tipărituri se impune, chiar în interesul respăndirei cunoştinţelor istorice de o natură ce importă naţiunea întreagă. Sub o altfel de concepţiune şi un alt sistem istoriografic, ni se prezintă o lucrare mai nouă, acea a Monografiei oraşului Botoşanii, un volum de peste 450 pagini, în,dQ mic, elegant ti­ părit şi ilustrat, având de autor pe dl. Artur Gorovei, cunoscut prin lucrările sale literare anterioare, mai ales în domeniul Iolklorului. Sub o formă tehnică din cele mai plăcute, ilustrat cu di­ ferite imagini şi portrete, din care unele făcute expres pentru acest op, volumul d-lui Gorovei atrage pe lector, mai întăi prin­ tr'o distribuţie rezonabilă a materialului, apoi prin stilul şi îngri­ jirea cu care sunt redate textele mai. vechi, extrasele din alte opuri, notele sau Însemnările luate din biblioteci sau arhive, ce i-au căzut sub mână. Pacatul general al celor mai multe din monografiile pu­ plicate în ţara noastră, este şi la dl. Gorovei, acela, că Înainte de a fi început lucrarea sa, n'a stat, ca orice arhitect, să-şi facă schiţele necesare, dela fundaţii pănă la culme, şi apoi să caute a aduna şi umple fiecare secţiune cu tot ceea ce trebuia şi se putea aduna ca material de construcţie. Lungimea dernăsurată a unor documente, mai ales genea­ logice, scurtimea sau lipsa cornplectă a representărei altor rno­ mente din viaţa publică şi administrativă, de pildă a celor pri­ vitoare la producţiile artistice din Botoşani, putina consultaţie a Iăntănilor istorice şi administrative, multe puţine câte se găsesc [238] 238 MARGARETA ŞTEFANESCU în publicaţiile apărute mai de demult în ţară şi străinătate, sau în arhivele autorităţilor, cu privire la tărgul respectiv, prezintă anumite lacune. E- drept că autorul nu putea să sacrifice prea multă muncă şi cheltuială pentru punerea la punct a unui op prea costisitor, şi pentru care Primăria BotoşaniIor nu fu în stare să jertfească mijloacele financiare absolut trebuitoare. Dl. Gorovei a făcut lucra­ rea mai mult din. iubirea ce are, de sigur, pentru oraşul seu; credem natal, şi ca un literat desinteresat a dat tot ce se putea cere într'o atare împrejurare. Materialul adunat însă, dacă nu e suficient, sau nu e ab­ solut sintetizat în cerinţa unei monografii moderne orăşăneşti, este totuş de o importanţă indiscutabilă. PLăcută la cetit şi la privit, limpede ca stil, monografia oraşului Botoşani e o lucrare ce merită să fie cetită şi reţinută, de oricine se interesează de viaţa socială şi politică a întregului romănism. N. A. Bogdan Cronica lui Const, Manasses J Constantin Manasses, scriitor bizantin, din timpul domniei împăratului Manuel Comnenus [1145-1180] a scris, In limba grecească bizantină, o istorie a lumii de la începuturi şi până la moartea împăratului Nicephorus III [1081], în 6733 versuri. Această cronică a fost tradusă în bulgăreşte pentru ţarul Ioan Alexandru, pela jumătatea veacului al 14-lea. Versiunea aceasta medio bulgară a influenţat asupra vechii noastre cronografii; asu­ pra lui Macarie şi Eîtirnie, din Moldova, care au scris cronici sla­ voneşti În sec. 16-1ea, utilizănd mai ales figurile de stil ale lui Manasses şi adoptănd calificativele pompoase, întrebuinţate de acesta, persoanei domnitorilor-români şi asupra lui Mihail Moxa, din Muntenia, care, la 1620, dă în cronica sa, până la domnia lui Mihail fiul Ducăi [vezi Hasdeu, Cuvinte 1 399]'J un excerpt din Cronograiul lui Manasses. Intr'un studiu, gata de pus sub tipar, voiu arăta şi ce anume a\ luat Moxa de la Manasses şi criteriul după care se conduce. \ ! Având în vedere aceste influenţe ale lui Manasses asupra cronicarilor români din veacul al \XVI-Iea şi al XVII-lea, m'am hotărât să dau în redacţie românească, pentru istoricii noştrii de astăzi, traducerea întregii Cronici a lui Manasses. din medio­ bulgara Ediţia I. Bogdan, publicare' postumă, 1922. [239] COMUNICĂRI - ._._---- 239 Culegere după ani a preinţeleotului cronicar Manasie, care Începe dela zidirea lumii si decurge până la împărăţia lui lOr Nikifor Volan/otul Iafo: Sufletul iubitor de tină 1) răvneşte la avuţii şi, in tot chipul, se îngrijeşte să-şi împlinească năzuinţa. 1) Tu însă, suflete împă­ rătesc şi iubitor de ştiinţă, totdeauna jinduind înţelegerea [lu­ crurilor] şi ştiinţa şi învăţătura, cu cărţile totdeauna te îndelet­ niceşti şi te îndulceştl din cărţi şi cu învăţătura îţi ocupi toată vremea vieţii tale. 0) Şi fiindcă deci ai dorit să ai ca un ucenic pentru ştiinţa bine alcătuită şi pentru o scriere întocmită, care să povestească clar poveştile cele mai vechi, şi cine domniră dintru'ntălu şi [chiar] până unde ajunseră şi cine îrnpărăţiră şi [chiar până] la căti ani, noi astfel luăm asupră-ne toată') po­ vara muncii acesteia, chiar dacă lucrul [acesta} e g-reu şi ane­ voios. Căci marile daruri ale tale şi răvna ta uşurează r,) ostene­ lele noastre la povestiri ") şi căldura 7) celui care se munceşte şi se trudeşte o răcoreşte darurile cele date [de tine] adeseori. Şi să înceteze acestea, ti) ca nu cum va linguşitoare să pară unora povestea si părăsind-o, gândul [acesta] aleargă să asculte altele. Şi pe mulţi careau descris şi au scris analii şi s'au silit sa spună drept şi cu iubire de adevăr, şi unul cu altul nepotrivind cele scrise, noi, intrecăndu-i, ni se pare că cunoaştem cu si­ guranţă şi' mai mult adeverirn şi dupa puterea noastră să­ vărşim ţie [povestea]. Inceputul. Ziua Întăi. 2 Cuvântul d-zeesc atotsăvărşitor şi creator al lumii aduse O)� la început cerul cel Iară de stele, care stralucea de nenumăra­ tele frumuseţi cu raze d-zeesti şi pămăntul cel care hrăneşte pe toţi şi cu ele lumina. Şi părnântul era neînfrumuseţat şi nevăzut 1) I. Bogdan, 429 * tinohubiv adj. iubitor de cele pământeşti. 2) dorinţa, zelan"ie. 3) şi învăţătura este vremea vietii tale, i byvaet ti zizni vse vremea slova. 4) v �spriemlem. 5) alină, mângâie, utcsaia t 6) greutăţile noastre de a prevesti, v sloveseh trndy. 7) îierbinţala, arşiţa, vara 8) şi acestea deci aici şi până acum să( -rni) ince eze, i sta ubo zde mi i do sego da prestanăt. �,) poate mai bine ca înţeles: străngăndu-se. [240] 240 ____________ MARG�RETA şrE_FANESC�� _ şi întunerecul cel adânc şedea pe spatele acestuia. Şi Tumina răsărind şi revărsăndu-se pretutindeni şi fiind zi plină de stralu .. cire şi strălucitoare, se iviră şi cele mai inainte nevăzute şi în­ tunerecul întunecos fu alungat de strălucirea luminei celor lumi­ noase. Intre acestea deci decurse prima dintre zile. Ziua a doua. Şi între acestea răsărind ziua a doua. al doilea cer se în­ tări prea mândru, şi, îăcăndu-l pe el acoperământ care acopere peste părnănturi, îl numi tărie D-zeu cel mare 1) meşter, [şi] mai mult de cât cea dintăi a doua altă tărie. Atunci şi firea pretutindeni curgătoare a apei şi beznele despărţind şi aşa ici inălţănd uşor sus spre înălţimi neînchipuite, şi colo pe pământ lăsăndu-I, aşeza intre acestea cerul ca o îngrăditură şi ca un zid tare. Ziua a treia. Şi apunea geana zilei a doua, şi a treia [zi] iarăşi strălucea şi iarăşi artistul a tot creator şi prea înţelept se îndeletnicea cu alte lucruri. Şi fiindcă decise revărsa pe părnăntul întreg câtă dintre apele cereşti rămăsese apă şi toată faţa lui se aco­ perea stagnând, toată revărsarea adună pe neaşteptate la un loc, ca şi pe Iaotele alb ") umezeala revărsăndu-se dnlce ca să­ închege şi să facă crugul cel de caş. Şi despărţindu-se deci cele 3 ce se aşezase, se ivi faţa pământului şi toate frumuseţiie stâncii şi a munţilor şi a colinelor cu văi adănci, De atunci deci corn­ punăndu-se �) tot ce era apă, se numi mare. Şi firea uscatului, câtă era compusă din piatră şi cătă din brazde groase, Dvzeu meşterul cel atot făcător o numi pământ. Şi arătăndu-şi puterea sa cea prea mare, nerăsărind încă razele soarelui uriaş cel cu multe raze, porunci plantei să crească; ici deci numai pentru dulceaţa şi frumuseţea ochilor, şi colo dătător de viaţă şi folositor celor ce existau pe pământ. Atunci întăi se inirumusetă cu frumuseţi pămăntul mai mult de cât � fecioară tânără de curând luată în 1) bun. 2) creiă, 3) noi zicem lapte dulce � [241] COMUNICĂRI 241 -------� căsătorie, care poartă aur şi care străluceşte de diferitele culori ale mărgăritarelor. Strălucea şi trandafirul cel bine mirositor. Ca şi [o) vopsea de diferite culori pretutindeni surădea, albă şi pur­ purie şi roşie din altă parte, ici deci purpurie mai mult de cât trandafirul era la vedere şi colo înălbea şi dulce strălucea. Era .crinul cu chipul de zăpadă, erau agalidele. Iachintul se rîdica : era şi bunătatea 1) narcisei şi toate trufandalele darurilor primă­ văratice. Creşteau spicele grele de grâu. Era iedera cu frunzişul negriu, clătinându-şi ramurile. Şi cu roua bună şi cu razele bu­ nătăţilor imbogăţindu-se ") pămăntul şi pariumăndu-se cu plante bine-mirositoare. Şi presărată era iarbă moale, care înverzeşte şi hrăneşte vitele, care nutreşte pe cai şi pe boi, livada inrourată. Astfel de frumuseţă prea împestritată purta pămăntul ; cu astfel de haină binelnîlorită şi bine ţesută era îmbrăcat. Erau şi rnul- 4 ţime de plante; creşteau şi dintre copaci [de cei] cu frunziş frumos şi care inîloreau frumos şi [aveau: ramuri purtătoare de fructe. Erau şi meri binecrescuţi 3) şi cu trunchiul cu fructe frumoase, mas­ lini Înfloritori '1) şi smochine îndulcitoare, plopul cu trunchiul gros, brazi, stejari, ulmi. Şi un vânt se adaose prin frunza plopului şi un şopot dulce făcea frunzelor. '') Acolo era şi ciresul cel bun şi curmalul cel mieros şi viţa, mama strugurelui, şi formă viţele şi strugurele, din care curge mustul, creştea pe viţe. Toate săvărşi­ toare de fructe şi toate prea săvărşite. Căci nimic nu fu scos -) nedăruit 7) şi nedesăvârşit. Ziua a patra Şi între acestea deci trecu şi lumina zilei a ireia şi răsă­ rea faţa zilei a patra şi iarăşi începutul lucrurilor, şi porunca creatorului cerului să fie frumos încoronat cu stele. Atunci cerul străluci de frumuseţa stelelor ca o haină ţesută cu aur şi ca [o] odăjdie cusută cu mărgăritare, şi ca şi o ţesătură împodobită cu 1) frumuseţea. 2) ca înţeles; ratati, dobrorastnyi; 3) se îrnbogăţea şi se parfuma 4) graşi vezi, Ed, Bogdan, 43 -, : tu kotocen 5) adică: printre frunze 6) creiat, . 7) ca înţe les: Iără rost. [242] 242 Mt\RGARETA STEPANESCU pietre stralucitoare. Atunci mai Întăi ') străluci lumina ) zilei, soa­ rele, marele uriaş, el dătătorul de viaţa luminător, izvor al lumi­ nei nesecate, casă") focului celui fără lemne. Atunci pentru prima oară începe să lumineze, noaptea, luna cea cu lumina albă şi cu multe raze şi desăvărşită. Atunci mai întăi cerul văzu stelele cele mari bine rotunzite şi întrecăndu-se una pe alta şi înfrumu­ seţăndu-l [pe el] ca florile pe o livadă. [Şi numele stelelor celor mari [sunt :J. Cronos era negru, cu chipul plumburiu. Inălbea Zevs ca argintul, şi Ar de flăcări se vedea.") Strălucea soarele ca lu- 5 minosul şi curatul aur. Şi strălucea ca cositorul sfera Airoditei. Ca arama roşie Ermie strălucea. Luminoasă ca cristalul lucea luna. Astfel odăjdia cerească împestriţată la vedere era, Cronos întuneca [albastru-negru] ca chipul iachintului. Ca şi crinul se înălbea Zevs şi Ar ca focul. Ca trandafirul cel roş soarele stră­ lucea. Caşi anagalida cea cu florile albe lucea lumina zilei. Caşi o floare roşie Ermie strălucea. Narcis cu foi frumoase se arăta luna. ") O astfel de culoare înflorită înfrumuseţa cerul. O astfel de frumuseţă mult felurită la vedere şi îmbucurătoare şi frumoasă la vedere acoperea faţa cerului şi făcea cerul grădină din nou sădită şi al lui grădinar Dvzeu, precum viţele ') şi odraslele, a stelelor lumină, flori mult felurite S). Atunci mai întăiu răsărind soarele şi revărsăndu-se şi arătăndu-se frumuseţile cereşti şi bunătăţile zilei, slujeau supunăndu-se poruncii creato­ rului şi săvărşi ziua a patra. Ziua a cincea Astfel deci se împlini şi cu stele, şi fu făcut soarele, stea care stăpâneşte ziua, şi geana lunei lumina noaptea. Şi nici o vieţuitoare nu trăia pe întinderile pământeşti, nici [dintre cele] care plutesc pe apă, nici (dintre cele] care merg pe uscat, nici de cele care sboară prin aier. Insă Dvzeu cel desăvârşit a pus \ \ \ 1) pentru prima oară. 2) ochiul. 3) lăcaş. 4) părea. 5) luna semăna cu un narcis\cn foi frumoase. 6) plantele. . 7) caşi, şi 8) şi a stelelor lumină [ca] Hori mult felurite, pe vite şi odrasle. [243] COMUNICARI 243 tărie firei apelor şi putere însufleţită de naştere; porunci sufle- '6 tului viu să iasă de acolo caşi copiilor, care sufăr, din pântece, printr'o nouă zămislire, impovărat de naşterea copilului săvârşit, căci, caşi sămânţa, porunca lui Dumnezeu căzând, făcea răurile cele curgătoare roditoare. De atunci păsările cu aripi întinse ce sboară prin aier, aveau aripă liberă, sbor iute şi uşor, se ridicau spre întinderile 1) văz duhurilor, înconjurând ') revărsarea lui u­ şoară. Aşa acele cu aripi mari şi cu coaste mari şi cu ghiare încovoiate şi care întindeau ghiarele ca săgeţile, [păsările] care aveau ciocuri ascuţite mai mult de cât cuţitele şi voiau lor carnea 'hrană să [le] fie şi tovărăşie la măncarea cărnurilor, vulturul cel care stăpâneşte asupra păsărilor, vulturi cruzi, şi toate [păsările] căror nu le ieste folositor focul, când mănâncă carne. De atunci păsări căntătoare şi care mănâncă buruiene, cu aripi mici şi mici la trup, căutau diferit şi în livezi strigau şi răsunau copacii; auşeii, privighetoarea, privighetorile, 3) piţigoii, grauril şi fiecare pană (pa­ săre) care înconjura buruienele de câmp şi deacolo culegea mâncare bună şi nemuncită. Atunci şi fiare straşnice se arătară pe pă­ mânt; lei cu coama deasă, urşi, pardoşi, tigri, capre colţate, ie­ puri cu picioare de pasăre şi câini cu dinţii ascuţiţi şi elefantul ,cu pieptul tare 4) şi tot felul de păsări şi tot felul de [animale[ care se tărăsc, câte în apă trăiesc şi căte în mare. Cu astfel de vieţuitoare umplăndu-se cei a ce e ud "') şi uscatul, încă şi haina ne­ ţesută de mână, aierul, lucru fin pe care-I ţesu degetul d-zeiesc, , ca o cetate cu ziduri tari şi întinzând-o peste păsările care mă­ nâncă carne şi buruiene, săvărşi cursul zilei a cincea. Ziua a şasea Şi a şasea zi iarăşi strălucea, trandafirie şi D-zeu sadea ,grădina cu pomi ") frumoşi, nesăpănd cu săpile şi nici cu hărleţele, şi nici presărând bunătatea cea prea frumoasă pe pământ nici cu palmele săditorilor ci cu cuvântul nu- 1) cuprinsurile. 2) străbătănd. 3) bregoryta (vezi Ed. Bogdan, 235) 4) lat. 5) apele. 6) arbori. [244] 244 MARGARETA ŞTEFĂNESCU ----- 8 mai. Şi creştea 1) acolo tot felul i) de copaci cu fructe bune, cu miros plăcut, umbroşi, înfrunziţi, cu ramuri frumoase şi cu miros dulce. Şi cine desi puse În faţă 3) bunătatea raiului 4) ; căci unele trunchiuri ale arborilor erau purtătoare de fructe şi altă mulţime de copaci [erau] de cei bine mirositori şi care înfloresc întot­ deauna; ici �creşteau fructe din care curge miere şi alţi copaci prin frumuseţă [şi] înălţime întreceau cerurile: platanii care se hrănesc cu apă şi bradul . cel cu vârful ascuţit, plopii cei prea înalţi şi chiparoşii şi ulmii. Frunzele copacilor ") se îmbinau la un loc, ramurile se amestecau 6), viţele se amestecau şi se alipiau de trunchiuri. Se potriviră 7) ca de bună voie frunzele de pe copaci, îrnbrăţişându-se [copacii] unul cu altul în impletiturile cele mai iubitoare. Soarele strălucea şi, apropiindu-se de plantă, pătrundea în jos liniştit şi blând [prin] frunza lor şi cât se deschidea de­ sişul frunzei. Străluceau bunătăţile 8) trandafirilor şi albeaţa eri­ nilor ; luceau şi acei trandafiri fără ţepi şi fără spini. Dar cât pur­ puriu şi alb În ei, ca o stea care trimete raze strălucea de pe pământ. Ici faţa pământului inverzea de �') ierburi, colo se inalbăstrea şi dincolo suridea. Şi zefirul care suflă liniştit de pre­ tutindeni prin florile udate cu rouă şi cu felurite frumuseţi umplea văzduhul cu mirosuri de flori. Despre pomul cunoştinţei Şi În mijlocul acestora, Cl"eSCU pomul vieţui tor care înilorea cu bunătăţi, bine înfrunzit şi frumos. Şi izvorul, mama apelor 1 ), izvora de jos şi uda locul .cel cu. copaci frumoşi al raiului şi străbătea Il) rădăcinele şi odraslele plantelor şi înmuia tulpinele 11 Inîlnrea, proz.-baase. , 2 orice copac, tot copacul, vs.ko drevo (exemplu de singular pen- tru sensul de plural)., 3 I pred licem pr.dpostavit." 4) de rafu (genet. calităţii), edernskăiă, 5) de copaci, drevnaa, adj, 6) srnăsaah. \\ 7) se asemănară, podobeh, 8) dobroty are si sensul de frumuseţile . . 91 cu, prin, trăvami, instr. \ 10) ad]. l. de subst. vodnaa, 11) înconjura, cpticase. [245] COMUNICĂRI --------- 245 fragede de flori 1). Şi de acolo, împărţindu-se în patru înce- o,, puturi 2), devine mama răurilor cu ape mari. Şi acele răuri după vorba şi limba siriană se numesc Fison şi Geon şi al treilea dintre ele Fora şi al patrulea este Edekel şi după limba elină Gangie şi Nilul cel Mare, Efrat şi Tigru. Şi astfel Gangele înconjoară hotarele regiunei Evilatului. Şi acolo se găseşte aur şi piatră verde şi acel aur nepătat şi care luceşte şi străluceşte. Şi Nilul cel cu undele albe înconjoară Ethiopia şi, udănd cu valurile cele bine hrănitoare, cărnpiile cele cu brazde groase ale Egiptului ") le face bineroditoare. Şi Tigrul pogorăndu-se ca săgeata, cu sgomot 4) şi vuete, făcând şi sgomot greu, în regiunile care se află în faţa pământului Asiriei curge. Şi o astfel de aşezare frumoasă sădind şi umplănd-o de copaci, creiă şi pe om cu palmele [Sale] atotîăcătoare din ames­ tecul greutătii") lutului, a humei şi a pământului. Şi suflare vie­ ţuitoare punând trupului [creiat] din pământ şi făcând pe omul săvărşit [şi] însufleţit şi compus din suflet şi' trup Iăcăndu-I şi minte de sine înţelegătoare dărui lui, şi după asemanarea şi după chipul său creiăndu-l, îl aşază în locul cel bine plantat al raiului '9 caşi pe un mărgăritar într'o cutie ti), altă lume într'o lume 7) [care e­ XiSU1], mică S) însă vederilor, pe cât de distinsă .era] măririlor şi cins­ tind-o cel mai mult din lumea [aceia]. Pe acest Adam precum .. ca creiat din lut roş şi pământ Creatorul îl numi fiinţă. Şi, pu­ năndu-l ca prim locuitor �) în bunătatea raiului 1"), îi porunci să mănănce din toţi copacii fructe, dar de arborele priceperii nici [cu] mâna să .nu (se] atingă. Atunci conduse la Adam toate animalele ") blânde şi pe cele înblănzite împreună 12) şi pe toate .care aleargă prin livada cea cu mulţi copaci, pe cele care umblă '1 1) ale florilor, traducere prin substantiv a adj. m.kaa, 2) direcţii. 3) egiptene, eg lpetskyie, 4) cu Iăşăit, s sumom. 5) tegoty arată aici; cantitatea din fiecare, 6) în odaie, ietac, v zrtozr. 7) lumea plantelor. 8) putina, rnala. 9) prirnvieţuitor, prvozitel. 10) edem ului. 11) la un Joc, v kup.. 12) vieţuitoarele, iÎ,vatno. [246] 246 MARGARETA ŞTEFĂNESCU pe pământ şi care sboară prin văzduh" precum ca să primească, nume dela el, potrivit cu firea. Se aduse leul cel care cască, pier­ zătorul taurilor, urşii cu ochi îngrozitori, pardoşii multicolori, cerbii cei cu pielea pestriţă şi vulpea cu coada deasă, elefantul cu frun­ tea lată, mişcând din trompă şi taurul cel care bate cu coarnele. Venea potărnichea care are picioare roşii şi cioc, graurii cu pene ne­ gre întindeau aripele şi purtau acea albeaţă de grindină. Frumuseţa 1) [îşi) arăta păunul cel cu aripi de aur, strălucea purpuriu în culoarea păunilor. Strălucea de multe îrnpestriţături şi lucea de aurul ari­ pilor. Şi înflorea în mijloc şi ca un ochiu de aur care străluceşte şi grădină sădită din pene făceau vieţuitoarele. Şi întămpinau toate pe Adam ca şi robii pe stăpănitor. Il înconjurau, şi se adunau şi linguşeau pe conducătorul neamului. Şi el punea a­ măndouă măinele pe fiarele cele neîmblănzite ca pe mieii cei mici şi nou născuţi care mănâncă lapte şi el de acestea cât de puţin nu se temea. Căci răutatea cea amarnică şi vicleană şi 10 făcătoare de rău încă nu se aşezase în inima lui. Astfel nimic nu se laudă asupra sufletului fără patimă, nici fiara, nici focul, nici îndrăzneala răului turburat, dacă împărăţeşti asupra patimelor şi dacă oblăduieşti greşelele şi calci peste vasilisc şi scorpia cea amarnică şi îrnblânzeşti leul şi îmblănzeşti tigru!. Intre acestea Însă adormi Adam, dar într'un somn amar, somn începutul răsturnării şi al vrajbei atotpăgubitoare. Şi Crea­ torul se atinse de coasta celui care dormea şi i-o luă şi creiă din ea ') pe femeie. Şi Adam cel zidit din lut şi primul dintre oameni fu mamă Evei dintr'o coastă. Şi înlăuntrul locului des­ iătător trăiau amăndoi ca şi fără trupuri, nea vând grijile celor iubitori de lucruri pământeşti, precum şi neacoperiti în tot chipul de greutatea trupească. Şi acestora împreună Dvzeu iarăşi le pu­ nea legea vorbind: "O născuţi din pământ primi vieţuitori ai Edemului acestuia, toate acestea au fost aduse [lângă voi] 3) pentru trebuinţele voastre. Pentru a voastră îndulcire fiecare 4) copac se pregăteşte. Astfel din toţi măncaţi şi din toţi hrăniţi-vă şi numai acest copac al conştîinţei este pentru pacostea voastră. 1) bunătatea, dobrotă, acuz. 2 din aceasta, ot sego. 3) privedena. 4) tot, oricare, vs-ko, [247] COMUNICARI 247 De acesta numai 1) fugiţi ')- şi pe acesta nu-l atingeţi·), căci atingerea aduce stricăciune şi gustarea fiere. Dar dacă veţi gusta numai, veţi cădea [in] cădere mare, căci fructul amar pro­ duce şi moarte încolţeşte. Dacă vă veţi păzi de aceasta, veţi evita ţepii omorît ori ') şi veţi profita de ;') întinsul vieţii celeia fără de sfîrşit. Şi acestea fură şi se temeau de cuvântul începătorului nea­ mului şi se cutremurau de ameninţarea [Lui] şi se înspăimăntau de vorba [-II şi urau din suflet copacul caşi vrăjit. Satana însă [îi] pizmuia şi scrâşnea dinţii, caşi cum îi curgea spume se mă­ nia ca şi o caprăsălbatecă. Nu răbda să-i vadă pe ei trăind ca 11 îngerii. Şi astfel vas vicleşugului său pe şarpele cel purtător de rău şi neîndurat găseşte; vicleni pe străbun a şi-i arătă ei fructul. Şi văzu ea fructul şi era fructul frumos, îmbucurător era Ia ve­ dere şi bun la mâncare. Se încăntă G) la vederea [lui] şi se fer­ meca la inima, părăndu-i-se că picură de cordiale şi dulci do­ rinţi. Il arătă pe acesta Satana şi ungea ceaşca înşelătoare cu mierea cea dulce viclenitoare 7). Şi se târi şarpele cel amarnic şi şuera cu viclenie, [şi] spuse: "Astfel daca gustaţi arnăndoi din acest copac bineroditor, dacă numai duceţi la gură fructul, geana [lui Dvzeu] se deschide peste genele voastre 8) şi veţi fi d-zei şi veţi înţelege toate". Şi ascultă acestea femeia şi luă în seamă Iinguşirea; se supuse celui ce [o] îndulcea, se supuse şi haru­ rilor care luminau bunătatea acelui fruct; )1] ia, gustă şi dă şi soţului. Mâncară arnăndoi elin fruct, nu ascultară porunca şi măn­ cară din pom şi-i lua elin urmă răul "). Şi se deschiseră ochii lor şi văzură amăndoi ruşinea lor şi cunoscură goliciunea lor şi ru­ şinarea, Şi de aceasta se şi ascunseră în livezile cu umbra deasă 1 ). şi Iugiră sub deşii şi mulţii copaci, cusură cingătoare de frunze 1, singur, edinogo. 2) amăndoi, formă verbală de dual begaita. 3) el. pg.25, nota 4. 4) muritori, (tăia) smrtnaago. ::;) veti urma, nasi. elita. 5) se amăgi. 7) prelistnyim •. 8) asupra genelor voastre, vddam vasim. 9) şi lângă picior răul lor urma i pri nogu zloe ima posldovase. 10) umbra adâncă, g!ăbokes�nnaa. [248] 248 MARGARETA ŞTEFĂNESCU ----- din frunze (de celei groase, sub plante se ascunseră 1) şi aler#' gară sub adăpost şi se rugau arnăndoi să (se) caşte asupra-le pă­ mănturile cu guri largi. Şi înţelese acestea săditorul copacilor � 12 binesădiţi şi stătu înaintea celor care amăndoi ') i se tânguiau �'dojeni nepriceperea [lor) şi batjocori rătăcirea S) lor. Şi ce să se vorbească 4) mult; [îi] goni pe ei de acolo şi [îJi chinui ) cu trud­ nice şi grele munci. Pământului dătător de viaţă porunci să scoată la iveală spini care să-i împungă pe ei şi spiniş cu ţepi ascuţite. Aduse boli amarnice şi naşteri grele Evei primei stră­ moaşă care se străduia') Şi astfel bătrănul ') şi nenorocitul începător al neamului, primind gonire neinduplecată ") de acolo, se aşeză lângă ') locul cel desfătat. Şi îrnbrăcăndu-se în haină trupească de piele şi cu­ noscând pe Eva cu patimă, născu pe Avel şi Cain. Şi astfel Cain se îndeletnicea cu arătura cămpurilor şi se grăbia să facă arate l'J) cu boii cămpiile, şi Avel mai tânăr era păstor. Şi amăndoi du- ce au începuturile 1) muncii lor. Şi aşa Ir-zeu primeşte P) darurile lui Avel, ca aduse pe drept şi Iăcăndu-i plăcere, şi nu luă în seamă darurile lui Cain. De atunci deci faţa lui Cain se întuneca 1 ,,) şi se uita la Avel cu ochi urîtori de frate şi gândea să puie pal­ mele omorîtoare asupra celui care nu-i făcuse nici un rău şi nici nu-l supărase. Căci avea în sine cuptor de vrajbă, care c1ocotea, Şi aceasta şi îndrăzni, să facă, o vai neumană minte. Şi de tăria de care au frică şi fiarele, nu se temu, dând fratelui său moartea în piept. Şi mănios 4) se uită Dvzeu asupra ucigătorului de frate şi-I acoperi cu blesteme amarnice. De atunci deci Cain gonit fu 1) a îugi sub .. J paelb ga'ti.l 2) se tânjeau tncepătorului neamului, tăzăstima rodunacealnikoma. 3) viclenia, amăgirea, prelisti, 4) şi ce mult a vorbi, i cto mnogo sloviti, 5) mcercă. urnăciti. 6) se chinuia, inl, postradâti. 7) vechiul, staryi, \ 8) iute, llutoe. 9) să are. 10) dincolo ele. 11) poate mai bine; aduceau rezultatele. 12) pritet, ia. 13) se intristă, opăsne, 14) cu mânie, gn _ vno, [249] COMUNICĂRI \ 249 -------- din 1) prima locuinţă şi mult pământ străbatănd şi aşeză curţile sale unde ochilor lui i se păru bine şi cel întăiu plănui 2) cetăţi 13 cu turnuri tari. Şi inmultindu-se neamul omenesc, asupra drume­ ţilor năvăleau şi războiu începeau; luau în plen 3), prădau 4), murdăreau măinele lor cu omoruri. Despre Sif Pentrucă era nepotolit plănsul începătorului neamului, din cauza palmelor ucigaşe care pierdusera pe Avel, O-zeu le dărui lor pe Sil cel drept, care puse nume stelelor cerurilor. Astfel de atunci, ca un copac cu rădăcină adâncă', firea mu­ ritoare, în mulţime şi răspândire ajungănd multă, pe toată faţa pământului se răspăndea şi pretutindeni străbătănd umplea tot pămăntul, Şi îndreptăndu-se aşa dar spre lucruri fără de lege, în toate se purta rău ca un cal pe câmpie, şi ca o roată învărtrtă de apă şi ajungând în rea .prapastie şi prin înşelăciuni prăvălia­ du-se ') începe să creieze zei şi să cinstească elementele, adică soarele şi luna şi stelele şi să aducă cinste d-zeiască făpturilor C). (urmează) Margareta Ştefănescu o întrebare filologică din insula lava De curând am primit o broşură de 25 pagini, sub formă de scrisoare, făcută, se pare, la maşina de scris. Are titlul: Golimuiias şi e scrisă în a. 1926" Autorul, un danez, 'mi-a tri­ mis-o din localitatea Banjoewangi, în insula Java (situată între peninsula Malacca a Asiei df miază-zi şi continentul Australia), cu rugămintea de a-i spune :' ce extensie are cuvântul galimatias în limba română, precum şi părerea mea cu privire la etimo­ logia nouă ce dânsul dă acestui cuvânt, pe care îl aîlă răspăn­ -dit mult în straturile poporului francez, englez şi scandinav. 1) dela, ot. 2) se gănd! la. smysli. 3) expresie întrebuinţată in Basarabia, plnovati, 4) răpeau, vshystaah. 5) decăzănd, mizsedsi, 6] idolilor, tvarem. _ [250] 250 ILIE BAR�ULESUU Cuv. galimatias, se ştie, nu există la Români În popor, ci numai, nu de mult întrodus în sec. XIX, în limba cultă literară. L. Şăineanu îl are în al său "Dicţionar univ." cu înţelesul de: "vorbire încurcată, confuză şi seacă" fără a-i arăta şi etimolo­ gia. De asta, cuv. acesta poate intra şi în cadrul preocupărilor "Arhivei", care se socoteşte cu atât mai obligată acum să se ocupe de el, cu cât vede cu mândrie că Ştiinţa românească, la care apelează d. Justesen, e cunoscută şi apreciată chiar în de­ părtata Java. In lucrarea aceasta, autorul face mai întâi, cum cere Ştiinţa modernă, un istoric al chestiunii, arătănd pe filologii cari înainte de dănsul au încercat să dea etimologia cuvăntului: francezul Littre îl scoate din mediolat. bollismatia, iar acest cuv. din oa-, llimation care înseamnă "dans, joc"; neerlandezul Weerenbeck din mediolat. (luat din greaca) ballimatia, care înseamnă "can­ tationes et carmina"; suedezul N elson din franc. în cazul ge­ netiv: galli = cocoş, contaminat cu grec. maihia, cuvânt făcut în Franţa medievală de Francezi, spre a se numi prin el stu­ denţii cari atunci discutau între dânşii aprinzăndu-se ca cocoşii printr'o "sorte d'eloquence et de documentation scholastique". Toţi aceştia credeau că cuvântul s'a format în Franţa clasicismului medieval şi că din Franţa a trecut la alte popoare între cari şi la Danezi. Autorul combate toate aceste etimologii, pe motivul fun­ damental că înţelesul -de astăzi al cuvăntului : "nonsens" e în discordanţă cu înţelesurile arătate de : dans, cântec, cocoş. Apoi dă dânsul o etimologie proprie. Zice că cuv. s'a născut nu în Franţa, ci în Bizanţ în sec. XI-XII, in limba grecească de aci, din verbul grec. Ia pers. 2 'sg. ltalimazis, care insemna: delier, relacher, perdre I'empire su� sci-merne. din cari in chip natural va fi eşft înţelesul de "nonsens"; tot acolo verbul a fost sub­ stantizat, aşa cum s-a substantivizat în Franţa şi în alte limbi verbele : .J'imprimatur" le "veto" etc.; aşa că halirnazis ajunse a fi substantiv cu intelesul de "donsens". > , In Constantinopol I-au învăţat Varegii Scandinavi, cari în sec. XI-Xn se duceau acolo, unde, făcând parte chiar din garda imperială, trăiau câte câţiva ani şi apoi se reîntorceau în patria lor (Danemarca, Suedia şi Norvegia), aducănd aci cu dănşii şi cuvântul halimazis cu înţeles de "nonsens"; în patriiJe lor însă, [251] COMUNICĂRI 251 --- etimologia populară scandinavă, mutilând cuvântul grecesc, au făcut din el qalimatias. Dela Scandinavi, apoi, cuvântul a trecut în Franţa şi Anglia şi numai în urmă a trecut din Franţa mai departe în alte limbi unde se mai află. Etimologia d-lui Justesen mi "se pare mai aproape de reali­ tate de cât cele anterioare, fiindcă verbul "halimazis" înseamnă. ce e dreptul, cam ceea ce "nonsens" ; nici ea însă nu e evi­ dentă, şi definitivă, pentru că nici dânsul n'a găsit în limba gre­ cească verbul halimazis cu înţeles chiar de "nonsens". Cât pen­ tru explicarea-i istorică cu Va regii la Const., atrag atenţia că şi la noi a Încercat prof. Al. Philippide (în rev. Viaţa Românească) să scoată din numele aceloraşi Varegi ai gardei imperiale bizan­ tine etimologia cuv. baraqladină. Ilie Bărbulescu Originea curentelor noastre literare: pentru limba cărţilor bisericeşti şi pentru limba cu neologisme In diferite numere ale "Arhivei", Între cari în volumul XXXII,. 3-4, p. 267-271, am arătat că aşa cum sunt scrise astăzi Istoria şi Istoria literaturii Românilor, acestea sunt pline de felurite îal­ sităţi şi insuficiente ştiinţifice. Acest cusur al lor provine mai cu seamă din faptul că istoricii şi istoricii noştrii literari nu cpnosc, de cât" cu totul superficial şi ne exact, Istoria şi Literatura popoa­ relor slave, în deosebi ale Ruşilor, cu cari noi am avut atingeri, raporturi strânse şi dela cari am împrumutat multe idei şi îndem­ nuri sociale, culturale, politice sau de alt soi. Iar din pricjna acestor lipsuri de cunoştinţi istoricii şi lite­ raţii noştri scriu, în cărţile sau articolele lor, că cutare idee sau tendinţă dela noi, dintr-o epocă oarecare maiveche S 'Ziel­ scheibe'), ea ne este confirmată de paralele străine. Riegler, op. cit" pag. 122 notează particularităţi stilistice asemănătoare: des­ pre un om de care-şi bate joc toată lumea se zice germ. el' lebt wie die Eule unter den Krăhen, franc. il est la chouetie de la societe ''). engl. to make an owl of a persoti, propr. "a face din cineva o bufniţă", fig. "a-şi rîde - de el". Ceva asemănător gă­ sim în italieneşte, unde gufo 'Eule, Uhu, Kauz' însemnează şi 'dummer, einîăltiger Mensch; menschenscheue Person', iar deri­ vatui gufare, pelîngă sensul propriu de 'wie die Eule schreien' are şi pe acela de 'verspotten, aushohnen, zum besten haben', Explicaţia acestor metafore stă în faptul că bufniţa, din cauză că nu vede În timpul zilei, este urmărită şi sîciită de ciori şi alte păsări, care au de suferit acelaş lucru dela ea pe vreme de noapte, Este drept acum că în expresiile dm celelelaIte limbi no­ tate aici mai sus, nu e vorba de aceiaş pasăre ca în romîneşte : germ. Eule, franc. chouette, engl. owl, ital. gufo sînt' Strix Ilammea', pecind rom. ciiică e 'Corvus monedula'. Nu trebuie să uităm însa că, împotriva credmţii general răspîndite şi împotriva ori căni. aşteptări, poporul confundă adesea păsări (ca şi plante), care sînt 4) Cî, şi leurdă (trei silabe), care sună la Tecuciu (auzit de mine nu­ mai ca n. pers.) leardă (lipseşte la Tiktin), iar în Banat leăardă (f'iktin), 5) In toponimie găsim, după NICI/'ele Dicţionar Geografic, nurnal derivatuJ C:LlCCl (Brăila), pentru care cf. Cioci« (in acelaş judeţ) < ciăâcă. V Bo "rea, Ducoromania III, pag. 460, nota 39 susţine că macedorom. Cii/că' "bulgăre şi căpaţină de pămînt; vîrf de munte" «nu lipseşte în toponimie. fir". I 6) De aici ţaire la chouette, în limbajul jucatorilor, cu insemnarea 'a juca singur contra mai multora' (cum luptă bufniţa contra ciorilor). [258] 258 J. IORDAN ----�--��----------���---�- numai aparent ori deloc înrudite, deunde pedeoparte atribuirea aceluiaş nume la mai multe pasari în fond deosebite între ele, iar pedealta denumirea aceleiaş pasari cu nume diferite dela o regiune la alta. Dar în. cazul nostru se poate foarte bine sa avem de a face nu cu o confuzie a ceuceî cu bufniţa, ci cu un fapt real, anume acela ca ceuca, destul de asemanatoare cu ciorile, este totuş simţită ca straina de acestea şi deaceia ciupită Ş alungata din mijlocul lor. Pentru o lămurire şi mai deplina a chestiei este necesar să amintesc ca în bulgăreşte întîlnim ca/CI, care însemnează 'mar­ teau', cukams: 'frapper, battre, etc'. Cred Însa că ne găsim în prezenţa unei simple coincidenţe fonetice. Mult mai importanta însă este împrejurarea că în limbile sîrbocroată şi slovenă exista un cuvint aproape identic cu al nostru şi ca sunete şi ca înţeles, dacă ne gindim, negreşit, la metaforele străine citate mai sus: sîrbocr. citk, slov. cuk 'Kăuzlein', socotite de Berneker, Slav. Etym.Wb. 1, pag. 163 ca onomatopeice. Este foarte probabil ca rom. cîncă să fi venit din sîrbeşte, dar şi presupunerea că ciucă = ceăcă pare destul de verosimilă. Cuvîntul nostru a preocupat mult, direct sau indirect, pe filologii romîni. A. Philippide, Altgriechische Elemente; im Pumanischen (în .Bausteitie zar romanischen Philologie, Pest­ gabe fiii' Adolfo Mussafia", Halle a. d. S. 1905), J?ag. B(a extrasului I), discută numai pe dacorom. ctucă 'Ziel­ scheibe', cu varianta mase. duc, pe care o citeaza din Bar­ ceanu: dac de munte 'Bergspitze', (deci ca macedororn. ducă) şi cîuc de păr 'Haarschopî'. . Etimologia ar fi v. grec. XlhAO<; .Kreis, Ring, Zirkel, jeder ringîorrnige eder kreisîormige Korper'. Alb. cuke 'Bergspltze' ar fi element rornînesc']. Th. Capidan, Dacorotnania II, pag. 462-3, 552 crede dimpotriva ca cuvîntul rominesc, existent şi în meglenoromîna (citică 'vîrf de deal'), ar fi împrumutat din albaneza. Alaturi de daco­ rom. ducă 'Zielscheibe', C. pune pe cîăacă 'vîrf de deal, deal, înalţime' (citat, probabil, din fişele Dicţ. Acad., căci la Tiktin lip­ seşte), al carui 0, devenit aa di� cauza lui ci următor, se dato­ reşte influenţei slav. cok. Tache Papahagi, Grai şi suflet II, pag. 397 derivă pe arom, ducă 'creştetj vîrf; proerninenţele superioare 7) N. pers. Ctucă ar putea fi trac, .spune Philippide în Originea Ro­ .minilor I, pag. 16. [259] COMUNICĂRI 259 ale Irunţii' din bulg. iuka ido Şi V. Bogrea, Dacoromania III, pag. 460, nota 39, atinge pe scurt chestia cuvîntului acestuia atît de discutat: din faptul că se ocupă în acel aş loc de dacorom. cucă 8) şi macedorom. ciucă se poate conchide că le socoteşte înrudite într'un chip oarecare. Pentru găsirea unei etimologii sigure trebuie, cred, să se ţie samă de sinonimele macedoromîne ale lui ducă, anume: ciuciulă, cîumultcă şi ciungâni, date de Dalametra, iar primul notat şi de P. Papahagi, Basme aromine, glosar, precum şi de varianta sucă (Dalametra). CI. G. Pascu, Archivum Pomanicum IX, pag. 306. Ciuboţica cucului. Cine cunoaşte această plantă de tot pri­ măvăratică, ştie că florile ei nu seamănă nici pe departe cu o ... ghiată, oricum şi-ar închipui oamenii încălţămintea cucului. Numele plantei stă desigur în legătură cu faptul că atît ea cît şi cucul vestesc sosirea primăverii: floarea a fost deci considerată ca un semn lăsat de cuc pentru a da de ştire oamenilor că a trecut iarna, odată ce cucul a venit şi şi-a lepădat chiar., ciu­ boţelele. In sprijinul acestei explicaţii vorbeşte franc. pain de .COUCOll, numele unei plante de acelaş gen ca ciuboţica cucului, anume Pritnula acaulis (Riegler, op. cit., pag. 125). Cf. şi engl. cuckoo-time 'primăvară', propr. 'timpul. cucului'. Dealtfel e� xistă numeroase plante, care nu-s numai decît vestitoare ale pri­ măverii şi totuş au numele formate la fel: floarea cucului, lap­ tele cucului ş. a. (v. Tiktin, s. v. cuc, şi Z. Panţu, Plantele. cu­ noscute de poporul romîn, passim). Cuc armenesc. Acest nume ironic al pupezei, obişnuit în Moldova, (l fost explicat exact de Tiktin, s. v. artnenesc : ele- 8) Că această vorbă, care însemnează 'colină, vîrf de deal' (mai ales apare în toponimie spre a numi ridicături 'de pămînt) i. r putea fi acelaş cu CIIC(!, fem. lui CLIC, dovedeşte un exemplu ca span., ital, lupia 'ein kreisrundes Geschwur unter der Haut', franc. lonpee ielem; der Knorren eines Baumes ; der Hacker des Kamels; eln rundes Vergrasserungsglas' (Riegler, op, cii., pag. 32-3). Este drept acum că transformarea semantică se explică aici, pa­ re-se, destul ele uşor: buboiul 'mînîncă' din corpul omului ca un lup şi-i tot aşa de primejdios ca şi acesta; iar apoi, dela forma Iurunculului, s'a por­ nit la crearea celorlalte metafore. Nu urmează însă că, dacă pentru cucâ, fem. lui CliC � C:1Ccl 'movilă singuratică în cîmpie' (S. Puşcariu, EtYI1l. Wb., nr. 424) (el. şi Tiktin, care înregistrează un olt. cucăe Art .Schornstein in Bauernhăusern') nu s'a găsit încă o explicaţie pedeplin satisfăcătoare, .identitatea lor etimologică este numai decît exclusă. [260] 260 I. IORDAN ------------- ------- mentul comun al noţiunilor pupăza şi Armean este murdăria (ci, Armean puciosţ. Nu cred însă că la naşterea parerii acesteia aşa de defavorabile despre Armeni ar fi contribuit deosebirea reli­ gioasă dintre ei şi Romîni, cum admite Tiktin, care citează un pasaj din Pravila dela Govora, unde se interzice Romînului, or­ todox, de a mînca la Armean. Observarea faptelor a fost suti­ cientă pentru a-i vîrî în cap Romînului ideiacă Armenii nu-s curaţi. Şi în alte limbi pupăza are nume care amintesc de mur­ dăria ei: germ. Siinkhahn şi Koihahn, franc. şi coq merdeux, apoi (despre un om murdar) sale comme une huppe ; dease­ menea se spune 'a mirosi urît ca o pupăză' în nemţeşte, englezeşte, îranţuzeşte şi norvegiană (Riegler, op. cit., pag. 133), Expresia romineasca întrece pe toate in frumuseţă şi expresivi­ tate: mai întăiu pupăza seamănă foarte bine cu cucul, în orice caz infinit mai bine decît cu ... cucoşul, apoi noţiunea de mur­ dărie însăş este redată printr'o metaforă. Al ctorilor 1 In Muntenia pluralul subst. ciăâră se întrebuin­ ţează foarte des în tot felul de blesteme cu acelaş sens ca drac: fire-ar al doritor!= fire-ar al dracu/uz 1, du-te la ciorile l, minca­ v'ar cîorile f, etc. Tiktin, s. v. dăcir(j, citează ştie-vă cîoarele t "dass euch der Kuckuck holte!", doară lor f "zum Kuckuck I", lucru cioarălor ! "verdammte Geschichte". Toate aceste expresii se ba­ zează pe faptul că ciorile, ca şi corbii, mînîncă bucuros stîrvuri; prinurmare, a trimete pe cineva Ia ciori, însemnează a-i dori moartea. S'a zis mai intăiu despre animale, care destul de des mor pe CÎmp, în pădure, etc. şi devin într'adevăr prada acestor păsări sinistre : după aceia s'au aplicat aceleaşi blesteme oame­ nilor ŞI lucrurilor. Cu vremea doritor sau cîorile s'a izolat cu sen­ sul de 'dracului' sau 'dracul' (= moarte 1) şi a ajuns să se între­ buinţeze în locul acestuia. In englezeşte se spune, pentru acelaş motiv, to give the crows a pudding, propr. "a da ciorilor o bu­ dincă ", fig. "a muri", apoi crow-bait, propr. "momeală pentru ciori", fig. "gloabă, cal gata să moară" (Riegler, op. cit., pag. 152), A face broaşte fII pîntece. Mai ales copiilor li se zice în glu­ mă aşa, atunci cînd beau apă prea \ multă : broaştelor, ca animale acvatice, le place să trăiască oriunde se găseşte apă (cî. lac să Jie, broaşte destule l). Exact la fel se spf1ne în argot-ul francez celui care bea apă în cantitate mare: Tu atrapperas des. grenouilies ; tot aşa, cînd Ii ghiorăie maţele unui pasionat băutor ele apă: Il (J [261] COMUN/CĂRI 261 el!!'!:; grenouilles dans le venire, iar băutorul însuş se chiamă gre­ nouillard (Riegler, op. cit; pag. 208). Peştele trebuie să inoate t Cînd se mînîncă peşte, e nevoie de băutură mai multă decît deobiceiu, din cauze fiziologice evi­ dente; deaceia musafirii sînt îndemnaţi de gazdă să bea mereu, se înţelege că nu apă, măcarcă acesta-i elementul firesc al peş­ telui. Şi în nemţeşte se zice der Fisclt will schwimmen, exact în aceleaşi împrejurări, apoi franc. (cu joc de cuvinte) poisson sans boisson est poison şi ital. sa pesei, mesei, propr. "deasupra peşti­ lor amestecă" (scil. vin cu apă; căci Italienii în mod obişnuit beau vinul numai îndoit cu apă, deaceia, probabil, debitelor de vin sau alte băuturi li se zice mescita di vino, di birra, etc.). O în­ torsătură stilistică identică există în latineşte: pisces notare opor­ tet (Riegler, op. cit., pag. 216). Muscă În lapte (acru). Aşa se spune în ironie despre per­ soanele brunete (mai ales de sex femeiesc), care se îmbracă în alb: contrastul dintre culoarea feţei şi aceia, a hainelor impresi­ onează neplăcut, e o dovadă de lipsă de gust. Cum s'a născut această metaforă, vede oricine; deaceia renunţ a o mai explica. Interesant este însă faptul că 'o regasim aidoma în limba spa­ niolă: mosca en leche, unde tot poporul de jos, ca şi la noi, o întrebuinţează în mod curent şi numai despre femei. Spaniolii zic cu acel aş înţeles, dar mai rar, şi escarabajo en leche, "cărăbuş în lapte". (Riegler, op. eit., pag. 243, 250). In romineşte am auzit-o, cred, întotdeauna supt forma muscă in lapte acru. Adău­ girea adjectivului îşi are rostul ei, căci o muscă înmuiată În lapte acru este mai bine acoperită cu alb decît una căzută în lapte dulce; prin urmare, cea dintăiu face mai degrabă impresia că ar fi.., îmbrâcată in alb. 1. Iordan. Despre Românii Macedoneni In Makedonski preqled (Revue macedonienne), 1, lase. 5, 6, Sofia 1925, pg. 63-96, Prof. St. Romanski, ne dă ştiri în limba bulgărească asupra Românilor Macedoneni, ca rezultat al călătoriei sale de studii, la sfârşitul anului 1916, În Macedonia, unde a vizitat diferite centre arornăne. [262] 262 MARGARETA ŞTEFĂNESCU ------- Studiul său, Makedonskiie Români (Românii Macedoneni) cuprinde două părţi:' la început autorul discută originea Aromă­ nilor şi vechimea lor în Pen. Balcanică. La pg. 67 respinge ideia continuităţii Românilor în Dacia Traiană. E de părere că locul unde s'a păstrat rornănismul, de unde provin Românii de astăzi a fost în Dacia mediteranea, Dardania, şi Moesia Superior, adică, zice el, acolo unde s'a dovedit mai multe aşezări (selista) cu nume roman şi deci şi colonizaţia romană a fost mai puternică. Acesta e teritoriul din Sărbia până Ia Drin şi Srem, împreună cu S. V. Bulgariei şi Macedoniei de Nord. Mai departe spune că de la sec. al X-lea s'au răspândit treptat Românii în diferite direcţii, In j:ontra continuităţii elementului roman în Dacia, aduce (pg. 67) dovada că vechile numiri toponimice (starite m/stni imena) apar azi în limba română nu în forma normală latină (nasledena napravo ot latinski), ci aşa cum s'au schimbat ele în gura slavă şi dă ca exemplu numele Olt din lat. Alutus, care ar fi trebuit să sune în româneşte Alutul, nu Oltul care e după vechiul bul­ garDar«. St. Romanski pare că ştie româneşte; aceasta se vede din faptul că utilizează bibliografie românească, citând pe Bolinti­ neanu, Călătorii la Românii din Macedonia şi Silviu Dragomir, Vlahii şi Motlacii, dar se vede că nu are cunoştinţă despre cele publicate în Arhiva, cu privire la teoriile despre regiunea unde s'a constituit individualitatea naţiei şi limbii române (Arhiva, anul 29, No. 2, 3, 4, anul 30, No. 1, 2, studiile d-lui Prof. Băr­ bulescu, care expune pe larg toate teoriile privitoare la aceste chestiuni). Mai interesantă e a doua parte a studiului său în Care arată, rând pe rând, localităţile unde. se găsesc Arornăni şi numarul lor. După numărătoarea sa ar fi în Macedonia 70.000 de Aromăni, El ca­ ută să stabilească cam ce număr ar fi în fiecare localitate şi controlează spusele înaintaşilor săi Weigand şi Kăncev (nu arată numele lucrării acestuia). Intrucăt cercetarea sa răm�ne dintre cele mai noui, după războiul mondial, ca ştire de la Românii Macedoneni, cu docu­ ment particular pe lângă statistica O�icialităţii, şi fiindcă istoricii noştri nu ştiu bulgăreşte, dăm aici, în extras rezumat, numele localităţilor cu populaţie românească din Macedonia şi numărul Românilor. Biiolia 7000 Români comersanţi şi industriaşi, Numai 118 familii naţionaliste, restul grecomani. [263] COMUNICĂRI 263 ------------------------------ Nijopole, sat aromăn la 1 �� ceas distanţă de Bitolia spre S. V. pe râul Dragor în muntele Perister, are 1228 suflete A­ români, veniţi din Gramos, dar se află şi Fărşeroţi care se o­ cupă cu păstoritul oilor. Tărnooo are 1735 suflete. Femeile se ocupă cu ţesătoria, Aici e prima şcoală românească în Turcia (de la 1864). Magarevo 1492 suflete. Malouista la sud de Bitolia (Maloviste). Populaţia de aICR a emigrat ca comercianţi în Sărbia, România şi Bulgaria. Mulţi dintre locuitori-i sunt păstori. Are 1619 suflete. Are o şcoală de băieţi şi Una de fete. Resen, 50 case v'ahe care vin din Moskopole, din Vărten şi Gopeş. Aceşti Români sunt bacali, croit ori, cismari. O parte sunt greeomani, iar în şcoala românească nu învaţă derăt 15- 16 copii. tankooei, la 2 km. spre sud de Resen, în drumul spre Ohr ida, are 20 case Vlahi, veniţi mai ales din NiKoliţa şi Gra­ mos, Cei mai mulţi dintre aceştia sunt comersanţi. Au o şcoa­ lă, care din cauza luptei cu Grecomanii des se Inchide. '" Iztok între Pres pa şi Ohrida. Aici vin în fiecare vară Vlahii din Sa marina şi Perivoli 400-500 familii stau cu turmele de la ziua SI. Gheorghe până Ia Sf. Dumitru şi spre iarnă se în­ torc înapoi în Eniser (Larisa), Tesalia. Parte dintre aceştia, cam la vreo 200 case, îernează aproape de Resen; un celnik bătrân al unei astfel de familii are 2-3 mii oi, capre şi afară de aceasta şi herghelie de cai. < Petrino şi Elino înălţimi pe care se află colibe. Aici stau Ia Văratec Vlahi din Muzachia (Albania), sunt cam 100 case. Muzachiarii vin pe vreme de vară şi stau pe vară in Galicica şi în genere pretutindeni, unde găsesc păşunea bună: spre Kri­ veni, Leoreka, Plake, Krusie, Bovno, Ehla (Evla). Iarna se duc spre Dolna şi Goma Muzachiia şi spre Velardi (Berat). Ohrid [nu dă numărul Vlahilor de aici'. Struga are 50 case de Vlahi. Goma şi Doina Belica (Beala de sus şi Beala de jos) sunt două sate macedorornăne la sud de Struga, la graniţa cu Alba­ nia. In Goma Bălica sunt 200 case de Vlahi, comersanţi şi a­ gricultori dintre care vreo 40 case sunt Iărşerote şi în DoIna Belica [264] 264 MARGARBTA ŞTEFĂNESCU ._.�- -�-�--.:.:�� --'--�- sunt 120 case. Mai ales în Doina Bălica sunt mulţi Grecomani . . Gopes e aşezare curat aromănească. Aici a prins mai mult decât în alte centre propaganda românească. Are cam 216 case cu 1070 suflete. Numărul lor s'a micşorat prin strămutarea în Bulgaria şi România. Krusouo acest oraş din sudul Macedoniei e cea mai mare aşezare aromănă în ţinutul Bitoliei, aşezat pe înălţimea, lângă cămpia Prilep. Vlahii au venit aici h� sfârşitul veacului al 18-lea. Are 507 Vlahi, adică Aromâni naţionalişti, ei se ocupă mai mult cu creşterea animalelor. Remarcă deci certuri .între Greco­ mani şi Naţionalişti. Trăsienik, la sud de Krusovo, a fost curat arornân, dar de vreo 30 de ani e gol. Birino ai cărui locuitori s'au strămutat mai ales în Kru­ sovo şi de acolo în Prilep şi alte părţi. Prilep are acum 150 suflete (30 familii) VJahi. Ţoţi sunt buni meseriaşi, mai ales' croitori, ciubotari, agricultori, cărbunar! şi comercianţi. In cele mai multe oraşe din Nordul Macedoniei, se găsesc VJahii (Ţănţari) care sunt strămutaţi mai ales din Bitolia. Ast­ fel cei din Kruşevo ca comercianţi detailişti se află în Veles (aproape 40 de case). In Skopie se află mult mai mulţi VI ahi (până la 150 de case), împărţindu-se în Români şi Grecomani. Se află Vlahi din Kruşovo şi în Kumanovo, unde sunt vreo 20 familii. La sud de Bitolia se găsesc puţini Vlahi în Lerin (cam vreo 30 famlii). El face legătură între grupa aromănă din Bi­ tolia şi cea din Macedonia de sud. Locuitorii din Lerin se bul­ garizează. ln Macedonia Sudică se găsesc răspăndiţi Vlahii în grupe pe înălţimi şi văi. Astfel insule de Vlahi se găsesc pe înălţimile dintre Cărnpia Lerin şi valea Ostrov dintr'o parte, între Costura şi Klisura de alta, intre valea Ostrov şi cămpia Solun. Localităţile sunt: \ Neveska, sat bogat, la su� de Lerin. Are 500 de case de piatră, cu două etaje; locuitorii sunt comersanţi în Egipet şi Ro mănia şi unii se ocupă cu păstoria (dar nu specifică că popu- . laţia ar fi arom ână). Belkamen se află Între Leria şi Neveska. Are 150 case de Vlahi. Mai Înainte au fost mai puţini Vlahi, după cum au sem- [265] COMUNICĂRI 265 nalat Weigand şi Kăncev, Locuitorii sunt esclusiv ciobani, care pasc turmele lor, vara, pe muntele Nevedsca, iar toamna pleacă spre Solun Ia iernat. Familia lor stă toată vremea în sat. . Negouan în care populaţia românească s'a împuţinat :dar nu dă numărul ei'. - Elooo sat, care după Kăncev, are 90 suflete Vlahi, Leskooec, după Kăncev, are câteva case de Vlahi din Neveska. Pesoder (arom, Pisoderi) sat curat aromăn pe drumul dela Lerin la Kostura, lângă isvoarele răului- Bistriţa. Kosiur are vreo 20 case de Vlahi, veniţi de vreo 50 ani din Samarina şi Gramos. Ei vorbesc greceşte şi în casă. Hrupiste Ia 1}"; ceas depărtare de Kostura, Are vre-o 200 case Vlahi, din c�re parte sunt grecizaţi. Nesram are vreo 10 case de VI ahi, care se ocupă astăzi cu păstoritul oilor. Maorooo în partea de răsărit a Costurei, are 3 case de Viahi, strămutaţi din Gramos. Apoi mai sunt Vlahi în: Klisura (Vlahoclisura) e aşezare curat arornănă. Are 700 -ease. Aici s'a predat în şcoală în româneşte încă de la 1862 . . Sisanii (Sainli) la răsărit de Vlahoklisura, după Kăncev are 400 Vlahi. Blaca întemeiată de Vlahi pe jumătate grecizaţi. Pepeliste sat, care, după Weigaud , are aproape 100 case locuitori şi Lăka care are 20 case Vlahi. Săiisia (Sătista) se compune exclusiv din vlahi grecizaţi. Kozani cu Români grecizaţi, cam 60 case. Pai.iin, sat curat Vlah, întemeiat la începutul .veacului al XIX-lea de Fârşeroţi : are 100 case. Gorno Gramaiikooo, sat curat Vlah; are 100 case. Grupa celor 8 sate Vlahe : două cu numele Selea, anume Gorno şi Dolno Se/ea, Valoda, Matusa, Doleani, Kserolioada, Kasianja, Carkootan, cu Vlahi veniţi din Pind, mai ales din Perivoli şi A vdela. Ber, oraş în care se allă cam 60 case de Români. Lioadija şi Lioadica : două sate colibăreşti pe muntele Paiak: Fetiţa, nu departe de Gorno Gramatikovo, ai cărei lecui- [266] 266 M�RGARE'.TA ŞTEFĂNESCU ---- Margareta Ştefănescu tori vara scoboară cu turmele în Katmakcalak. Are 50 case de Aromăni. In Voden şi Nequs se află aşezare vlahă ; cam 200 case, Unii dintre locuitori sunt comersanţi, dar mai ales oieri. Geoqeli are 20 case ale Arornînilor şi şcoală rornînească. In Macedonia de răsărit, foarte mulţi Vlahi din Moscopole , Pind, Vlaholivada şi unii din Vlahokisura s'au aşezat în oraşul Ser. Mai sunt Vlahi în Barakli-Dzumaja mai mult de 100 case, Demir-Hisar 20 case, Gorni Poroî 200 case. Spre N. V. de Vardar se află Vlahi în Dzumaja, Koăant, De altfel sunt presă­ raţi prin munţi: Osogovskata pl., Rodope, şi în mijlocul Mace­ doniei - Morihovo. Mai vorbeşte şi despre Rominii Megleniţi, care se găsesc sub puternica influenţă bulgară. 1) Incă o urmă de 'rotacism In Revista Istorică, XI, Nvle 7-9, pg. 201, Victor Motogna, vorbind despre un document necunoscut privitor la Istoria Ro­ mânilor din valea Rodnei, face următoarea observare: "Lângă Maier se aminteşte Aranyospataka, care e valea Anieşului. Din Munţii Apuseni izvorăşte Arieşul care în ungureşte se numeşte tot Aranyos. Ambele ape îşi iau începutul în munţii purtător. de aur: în limba maghiară se numesc " Aur ii " . Dar şi mai multi, Numele românesc e identic, căci Arieş e forma rotacisată a lui Anieş. Chestiunea e vrednică de atenţiunea filologilor noştri": Deci Arieş este o probă de rotacism în limba noastră. Şi acest exemplu întăreşte cele ce sustineam în Arhiva, 32, nr. 2, pg. 152 că nuanţele de vorbire subdialectală, necunoscute bine, căci n'avem destule lucrări de Iolklor, ascund, cu siguranţă, încă multe exemple de rotacism, şi nu 'putem admite că rotacismul a dispărut "et on n'en trouve plus de trace qu'en Istrie " pg. 11, cum zice d. Al. Rosetti, Etude sur \ le rhotacisme en roumain, Paris 1925, deoarece găsim exemple\ deopotrivă şi'n Transilva- 1) Tot in Maketlonski preqled, II (192\)) fase. 1 pg. 33-68, vorbeşte despre Rom!nii dintre Timoc şi Morava, cuprinşi pe un teritoriu de 10.733.6. Km.ll, În 16 districte şi în număr de 200.000 şi pe care-i cunoaşte în urma unei călătorii de studii din 1916. [267] COMUNICĂRI ._---- 267 nia, cum e acesta, şi în Moldova (am citat exemplele în Arhiva, 32, nr. 2, pg. 152). Margareta Ştefănescu Ştiri despre Români şi despre Orientul Europei, din pragul veacului XIV (1308). *) Dr. V. Gorka a dat la iveală în 1916, textul unui scriitor anonim dela începutul sec. XIV, text de o deosebită importanţă deoarece constitue un izvor istoric contemporan cu faptelepe care le povesteşte. Partea pregnantă a acestui opuscul este cea ge o­ grafică, însă autorul nu neglijează nici pe cea istorică. Şi daca este interesantă aşezarea politica-geografică a diferitelor popoare din Europa de răsărit in vremea �aceia, apoi nu sunt mai puţin interesante datele şi ştirile în care abundă textul acesta şi care vin - în cea mai mare parte - dela un martor ocular. Cu atât mai interesant însă este pentru Români, cu cât aici e vorba şi despre ei. Totuşi şi aici e vorba despre Românii din peninsula balcanică, despre care mai avernlştiri şi mai vechi - deşi puţine ­ dela scriitorii bizantini. Deaceia îl voiu cita în întregime: capitolul cel mai i rnpor­ tant din tot textul în legătură cu istoria Românilor. .Notandum [est hic] quod inter Machedoniam et Achayam "et Thessalonicum, est quidam populus valde magnus et spatiosus "qui vocantur Blazi, qui et oJim Iuerunt Romanorum pastores ac "in Ungaria ubi erant pascua Romanorum, propter nimiam terrae "viriditatem et fertilitatem olim morabantur. Sed tandern ab U 11- "garis inde expulsi, ad partes illas fugierunt; habundant enim .caseis optimis, Iacte et carnibus super ornnes nationes. Terram ,,(enim) horum Blachorum, quae est magna et opuJenta, exercitus *) AnonymiDescriptio Europae Orientalis: - Imperium Constantinopolltanum," Albania, Serbia. Bulgaria; Ruth enia Ungaria. Polonia, Bohemia - - Anno MCCCVIII exarata - Edidit, praefatione et adnotationibus instruxit . Dr. OIgierd Gorka Cracoviae - Sumptlbus Academiae Litterarum. 1916. (Prefata 49 pag. ; 1 14; Text 60 pag.; 1-60; Indice 10 pg. ; 6I-iO) [268] 268 P. CARAMAN ----------------�. "domini Karuli 1) qUI m partibus Graeciae rnoratur, tere totam "occupavit et ideo eonvertit se ad regnum Thessalonicense et "ectu mari terraque expugnant civitatem Thessalonicensem dictam "cum regione circumadjacente". ') Precum se vede, despre Români vorbeşte în treacăt, iar ţi­ nutul ocupat de dănşii nu-l enumeră ca făcând parte din impe­ riul bizantin. Dece n'o dă ca o provincie a parte pe această "terra Blachorum" devreme ce poporul ce o locuia era .valde magnus et spatiosus" ?--Dar ne spue că această ţară pe vre­ mea aceia era ocupată de armata lui Charles de Valois+-Dar mai înainte? Sau chiar şi in timpul acela,--fiindcă nu era ocu­ pată toată de .rlorninus karulus" ci .fere totav ? Intr'adevăr n'o arată ca făcând parte din imperiul bizantin, căci apoi urmează mai departe cu enumerarea provinciilor în afară de Tracia, provincii care ţin tot de Grecia: "Tertio Acha­ yam sic dictam ab Achayo rege" 3) (prima fusese Machedonia, secundo Thessalia) ... Ceiace se desprinde clar de tot din această scurtă descriere privitoare la Români, este caracterul lor de păstori. Aceasta re­ iese din intregul cuprins, dar mai ales din locul: .habundant enim caseis optimis, lacte et carnibus super om nes naiiones", Această afirmaţie prezintă destulă greutate chiar dacă Anonymus n'a cunoscut direct pe aceşti .Blazi" sau .Blachi", chiar dacă ne dă această ştire numai din auzite. Inseamnă că Blachii erau re­ numiţi păstori, de vreme ce li se dusese vestea că în ce pri­ veşte belşugul de brănzeturi şi lapte stau "mai presus de toate popoarele" . 1) Dorninus Karulus e Charles de Valois 2) Pg. 11, 13, 14 § 41. (Traducere i] Aici trebue notat că între Machedonia, Achaya şi Thesalonlc, e un popor îoarte mare şi întins numit Blazi, care odinioară au fost păstorii Ro­ manilor şi hălăduiau in Ungaria, unde erau păşunele Romanilor, din pricina belşugului de verdeaţă şi a rodniciei pământului. Dar în cele din urmă. alungaţi de acolo de Unguri, au fugit în \părţile acestea; în ce priveşte cele mai bune brânzeturi, laptele şi carnea, supt mai bogaţi decât toate popoa­ rele Insă ţara acestor Blachi, care e mare, şi bogata. a ocupat-o aproape pe toată armata .Domnului Carol" ce se dpă prin părţile Greciei şi chiar se îndreaptă către regatul Tesalonicului şi prin expeditii pe mare şi pe uscat cucereşte cetatea Tesalonic sus numită, impreuna cu tinutul alăturat, 3 Pg. 14 § 42. .. [269] CO/V\UNICÂRI 269 Dar apoi numirea ce le-o dă de .Pastores Romanorum", care trăiau cu turmele prin locurile unde se aflau "pascua Ro­ manorum" ... Oare să nu fi cunoscut acest anonim scrierea mai veche a lui .Anonymus Belae Regis notarius': ? Ori poate aceasta era o terminologie obişnuită pe vremea aceia? r P. Caraman Despre activitatea Iilologico-istorică a "Arhivei" Invăţatul cu reputaţie europeană, Dr.. M. Gaster, mi-a tri­ mes următoarea scrisoare, căreia, fiindcă poate sluji ca izvor pentru o eventuală Istorie a Filologiei române, îi fac loc aci cu plăcere. 193 Maida Vale, London, W. 91 June 15 th, 1926 Stimate d-/e Proî. Bărbulescu, Vă mulţumesc pentru buna-voinţă ce aţi avut a'rni trimete cele două din urmă numere din "Arhiva". M'am răcorit citind a­ cele articole ştiinţifice privitoare la limba şi literatura română. Mă unesc cu totul la rezultatele filologice la cari aţi ajuns, apro­ fundând problema aşa ziselor elemente paleoslovene În limba română. Dacă s'au strecurat încă câte-va vorbe care se aseamănă cu forme paleoslovene, atuncea mi se pare că s'a strecurat În limba poporului prin mijlocirea Iiturghiei şi slujbei bisericeşti. Iar ceea ce priveşte marele număr din graiul poporului, a ve­ nit, precum aţi arătat, cu adevăr numai din limba bulgareasca în forma ce a luat-o după secolul al 9-Iea adică când s'a plă­ mădit, limba modernă bulgareasca deosebiridu-se cu desăvărşire de cea paleoslavonă. Am mai citit cu folos celelalte articole, mai ales cele ale Prof. Negrescu, precum şi dările de seamă şi celelalte notiţe toate interesante, menite a îndruma studiul Iimbei şi al literaturei pe o cale sănătoasă ştiinţifică. Sănt acuma pe punctul de plecare în străinătate. Se poale că voiu da tărcoală prin ţară. Dacă vin şi la Iaşi, nu voiu uita a veni şi pela d-voastră. Oricum, la întoarcere voiu căuta a pre­ găti un studiu de folklor comparativ pentru "Arhiva". Pe mine mă [270] 270 _� M�. _G:ASTER ' nteresează mai cu seamă Povestea Vorbii a lui Anton Pan, pre­ cum şi ale lui Fabule şi Istorioare. pe multă vreme deja am cules paralele din literatura lumii pentru multe din ele. Am deja un material destul de Însemnat de care se vor folosi alţi cercetă­ tori, ce vor urma cu studiele lor comparative. Vă rog să primiţi, împreună cu reînnoitele mele mulţumiri, încrederea distinsei mele consideraţiuni ce vă păstrez, D-r M. Gaster Un ceh despre Basarabia La Praga a apărut în a. 1925 o carte scrisă în limba cehă 'cu titlul: iBesarabie, zetne tumunska, "Basarabia pămîntul ro­ mînesc". E scrisă de cehul Jar. Muller, In ea arată întinderea pământului Basarabiei, împărţirea .pe �judeţe a acestei provincii, oraşele principale cu suprafaţa .şi numărul locuitorilor fiecăruia (pag. 3-4); dă apoi un suc­ cint istoric al vieţii politice a ,Românilor (pag. 5). Ştie despre Moldova, la Cehi numită Multany (u nas nazj'vanou Multany) 1) dintre hotarele-i de de mult şi că numirea de Basarabia nu se ,cunoştea înainte de 1812, cînd a fost luată de Ruşi; ştie şi des­ pre retrocedarea celor trei judeţe (pag. 6). Citează apoi statisticele din 1816, 1856, 1878, 1897, 1912 (pag. 6-8), arătînd descreşte­ rea populaţiei moldoveneşti (rnultanskj'ch = rumunkj'ch) prin creş­ terea populaţiei ruseşti. Arată apoi provenienţa Velikoruşilor, a Maloruşilor şi spune (pag. 8) despre aceştia, ca şi despre alte naţionalităţi din Basarabia: Evrei, Greci, Armeni, Bulgari, Ţigani, că nu sunt autohtoni aici (=narodnosti zijici v Besarabii nejsou ăivlem autochtonim). Admite" că Nistru nu era graniţă poporului rominesc, căci Moldoveni se găsesc pînă la Bug şi Nistru. Amin­ teşte ele Duca Vodă, care la 1681, s'a numit domn moldovean şi al Ucrainei (=nazyval se pak pariem Multan a Ukrajiny) şi menţionează actuala republică moldovenească (pag. 9). Cercetea- \ 1). Cehii şi Polonii numesc cu \numele "Multani" şi "Multansko" .nu pe toţi Romînii în deobşte, adică şi pe Munteni, ci numai pe Moldoveni ŞI ţara acestora. Cuvîntul Multansko ei l-au Iorrnat din rorntnescul "Muntenia", care înseamnă, după expresia străinilor, tot Valahia (vezi Arhiva XXX, .no 3 - 4, pag. 374). [271] COMUNICARI 271 ză apoi (pag. 9-12) statistica dată la charta lui Alexis Nour, cea' dată pe judeţe de Ion G. Pelivan, pe care-I numeşte părin­ tele gîndirii romîneşti în Basarabia (=otec rumunske narodni myslenky v Besarabii), pe acea de la 1918 (pag. 12) ca şi pe a lui Ion 1. Nistor, Istoria Basarabiei (pag. 11), a lui Eugen Giur­ gea în 1921-1922 şi cea din 1923 (pag. 12). Vorbeşte despre cele două curente naţionaliste, pornite în 1905, pentru redeştep­ tarea poporului rominesc : unul aristrocratic, condus de mareşalul Pavel Dicescu, altul democratic, condus de advocatul Gavriliţă. Crede că, în privinţă culturală, stăpînirea rusască a fost pen­ tru Romîni mai rea de cît stăpînirea Turcilor (=Vubec po stran­ ce kulturAi byla pro Rumuny horsi vlada Rusu nez vlada Turku). Mai mare putere zice că a exercitat curentul democratic (pag. 13). Arhiepiscopul Serafim a uzat de toate Înaltele demnităţi spre imita rea a tot ce e rornînesc în şcoală şi în biserică. Vorbeşte apoi despre acţiunea Cuvîntului Moldovenesc (Multanske Slove), despre Sfatul Ţării (Rady zern ) pag. 14--18 şi Unirea Basara­ biei În Rominia. Această broşură, scrisă în limba cehă, prezinta interes pen­ tru noi, Rorninii, fiindca ea ne arată opinia prietenoasa a unui ceh despre drepturile indiscutabile ale Romînilor asupra acestei provincii, în care numai elementul romînesc e autochton. Se vede, din cuprinsul ei, ca Cehul Iar .. Muller se interesează de poporul rominesc şi ne cunoaşte şi limba, deoarece vedem că întreaga bibliografie, pe care se sprijine, e în limba romînească. Margareta Ştafăneseu Iarăşi despre rotacism In revista "Graiu şi suflet", II, 2; p. 354-359, d. Al. Ro­ setti a scris un articol: Note asupra rotacismului, cu prilejul unei dări de seama, În care e vorba despre o recensie a mea. In Arhiva, XXXII, No. 2, pg 151-156, am recenzat cartea d-luz AL Rosetti, Etude sur le rhotacisme en roumain, Paris 1924. Acolo, m'am opus părerii sale, că rotacismul a dispărut total as­ tazi din daco-romăna şi că nu se găsesc urme decât în Istria (pg. 11). Am susţinuf ca acest fonetism există astăzi şi în daco­ româna şi în macedo-romăna, fiindcă se găsesc exemple de ro­ tacism pe tot teritoriul românesc. [272] 272 MARGARETA ŞTEfĂNESCU --------------------'---------- In Moldova, s'a găsit Ia scriitorul basarabean Stamati, la În­ ceputul veacului al Xl X-lea : pâr' l. pân' l. până, iar Ia Suceava rapoi 1. 'napoi (vezi Prof. Ilie Bărbulescu, Arhiva XXVIII, No. 2 pg. 204); la Vutcani Jud. Fălciu se zice pâră, bite (d. C. N. Be� jănaru, XXXI, No. 3-4, pg. ,287); însami am auzit zicăndu-se în Basarabia şi prin Jud. Iaşi pâră, iar la Iaşi puroi şi punoi. In Transilvania avem rotacisme la Moţi; în Maramureş îl semna­ lează T. Papahagi, ale cărui exemple sunt citate de d. Al. Rosetti chiar la pg. 16. La 1. A. Candrea, Graiul din Ţara Oaşului, Bucureşti 1907 se găseşte găuros l. găunos, genune-gerune, giurincă I. giunincă, sărune-săruri, 1. sănuni verin, verinos. Dar şi pentru Moldova şi pentru Transilvania avem astăzi relativ puţme exemple de rotacism la îndămână, pentrucă ne lipsesc nouă Românilor texte, care să cuprindă nuanţele de vor­ bire dialectală. Ele se descopăr treptat şi la intervale destul de rare, precum destul de rar apar şi textele de natură folkoristică sau alte mijloace de informaţie, cum sunt comunicările d. Băr­ bulescu care citează în Arhiva, XXXII, No, 2, pg. 150 rotacismele: ara in te, arapoi din satul Albac din Transilvania, iar eu pe Arieş, despre care Victor Motogna (vezi mai sus, pg. 266) îşi dă pă­ rerea că ar fi rotacism din Anieş. Acum îmi atrage atenţia d. Bărbulescu asupra exemplului Irişte din Jud. Vâlcea, în loc de mai ve chiu Inişte, şi pe care l-a aflat în a lui Iorgu Iordan, Ru­ mănische Toponomastik, II şi III Theile, Leipzig, 1926, pg. 121, unde se găseşte citat şi irită pe lângă iniţă de Ia Tiktin, unde e şi colectiv inişte şi la Pascu. Deci se găsesc exemple de rotacism nu numai În Moldova şi Transilvania. ci şi în Muntenia. Dealtfel, eu am admis în . , Arhiva, XXXII, No. 2, pg. 153' că rotacismul se găseşte În toate dialectele limbii româneşti, pentrucă (lam socotit tot rotacisme pe aşa numitele pseudo-rotacisme 'ale lui Rosetti. Exemple ca sân­ geros, sângerare, numere, numărare, etc. din lat. sanguinosus, san­ guinare, nomina, nominare, etc., \ au fost probate ca rotacisme de d. Bărbulescu, Arhiva XXVIII, p�. 204-205, ci nu asimilări ori disimilări, pentrucă limba a suferi� totdeauna mulţi n In acel aş cuvânt, fără a simţi nevoia de a-i disimila, ba dimpotrivă uneori adaoge câte un n pentru comoditate. Aceste exemple se gasesc [273] COMUNICARI 273 pe tot pămăntul românesc. Pe veriti 1), serin din macedo-romăna le-am considerat provenite din venin, senin «lat. venenum, serenus) cu n prefăcut în r. Faza cu n se recunoaşte la Ro­ mânii din Sărbia, în cuvântul Sănuni 2), lespede pe care ling vi­ tele sarea, ef. lat. salem-c sare (vezi discuţia d-lui Bărbulescu, Arhiva XXIX, No, 2, pg. 305). Pentru aceste motive am spus în Arhiva XXXII, No. 2, pg. 153, că rotacismul se găseşte în toate dialectele limbii române şi deci reesă că şi În macedo-rornăna, ceiace d. Al. Rosetti, loc. cit., pg. 354 îmi socoate erezie, ca şi părerea că aşa numitele texte rotacizante au putut fi scrise nu numai de cât În regiunea din N. E. Transilvaniei, Maramureşului şi teritorului moldovenesc şi bucovinean limitrof, ci În altă parte În principate, adică în Moldova pentru care citam docurnentările d. Barbulescu din Arhiva XXVIII No. 2, pg. 204. Acolo se documenta solid că e greşită părerea .înaintaşilor când susţineau că aceste texte s'au scris numai decât în regiunile Maramureşului, datorită influenţei husite, pentru că în ele se găsesc rotacisme, feno­ men de limbă, special acelei regiuni. Dar D-l Bărbulescu a ară­ tat că se găsesc exemple de rotacisme în documentele moldo­ veneşti din veacul al XV şi XVI ceiace ne-ar îndreptăţi să cre­ dem că aceste" texte au putut fi scrise şi undeva în principate, anume în Moldova. Dar d. Rosetti nu vrea să ţie totdeauna seamă de ce s'a scris înainte-i şi că are datoria ca în bibliografie să utilize­ ze scrierile înaintaşilor săi şi, în mod critic, să le aprobe sau desaprobe. Dealtfel şi D. Gazdaru, un alt recenzent al cărţii Dvlui Rosetti, tot in Arhiva, XXXII No. 3-4, pg. 305, observă că lip­ surile bibliografice in această carte constituesc o scădere; D-l Rosetti afirmă că aş fi dat interpretări eronate Ionetis­ melor bite, pîră, şi mă Înşel când îi reproşez că nu cunoaşte lu­ crările d-lui Prof. Ilie Bărbulescu, care arătase încă din 1904, care era valoarea lui '� în textele rotacisante. Eu am citat pe bire bazată pe comunicarea d-lui Prof. Be­ jenaru, publicată în Arhiva XXXI. No. 3-4, pg. 287. D-l Rosetti respinge părerea că bite e rotacism, pe motivul că d. Be- 1) Verin, oerinos, se. găsesc şi la 1. A. Candrea, op. cit, pg. 53 În graiul din Oaş, 2) InOaş .vez! Candrea, op. cit., pg. 52) se zice sărune, săruni. 8 [274] 274 MARGARETA ŞTEPĂNESCU � jănaru i-ar fi comunicat oral în Iaşi, Oct. 1923, că "bire se aude î 11 graiul copiilor, iar în graiul oamenilor maturi în sens ironic". Aici în Graiu şi suflet, pg. 355, dă oarecare argumente. Proce­ dând ştiinţificeşte, al' fi trebuit să combată părerea că acest Io­ netism ar fi rotacism, şi era liber s'o facă, la locul cuvenit. Din parte-mi, n'am avut nici un motiv să pun la îndoială o comu­ nicare scrisă a unei persoane demne de încredere, deprins cu cercetările ştiinţifice. Şi ştiinţificeşte e mai valabilă o comunicare scrisă, faţă de una orală, cu care vrea să argumenteze în ur­ mă d-sa. D-I Al. Rosetti nu se îndoeşte de existenţa formei rapoi, dar zice că n'o înregistrează, pentrucă "nu e confirmată prin stu­ diile dîalectologilor". Dar aici am de zis că 'n cercetările filolo­ gice ce s'au făcut, la noi pănă acum, nu ne-anr'bazat numai de cât pe studiile dialectologilor de meserie, ci s'a primit de pre­ tutindeni cuvântul demn de crezut. Respinge pe pîră pentrucă apare în regiuni care n'au cunoscut aceasta inovaţiune fonetică. Aici eu socot o greşală de procedare în ştiinţa: nici hotarele politice, nici situaţiunea geo­ grafică, nu pot determina concluziunile filologice. Spune că cunoaşte scrierile d-lui Praf. Bărbulescu, dar nu le-a citat pentrucă ele nu aduc vre-o lumină în chestiunea valorii fonetice a lui + Dar în Fonetica al! cirilic, 266, 269, în concluzie, d. Bărbu­ lescu arată valoarea lui .� foneticeşte la noi şi la Bulgari şi pro­ venienţa lui grafică, după ce desvoltase aceste pe larg în pagi­ nele anterioare. D-I Bărbulescu reia discuţiun 3a despre Î În Ar­ hiva, XXIX,No. 2, pg. 304-305. Tot FOlletiea al]. cirilic, 231 îi a­ rată că ,l, pe Iănsă valoarea de a, î, cum crede d. Rosetti, mai o , are şi alte valori fonetice de; la, ea, e, .�=n, u. o Margareta Ştefănescu \ \ [275] MA. TERIALE DE FOLKLOR Povestea Sărăciei A fost odată un om. Omul cela avea nevastă ş'o casă de -copii. Toată bogăţia lui era palmele. Muncea din răsputeri, fără hodină din zori �şi pănă 'n noapte, cu nevasta şi copii mai mari şi nu se înţelegea cu nimic. Hrana nu le mai ajungea nici odată, Când se punea la masă, să mânânce ce aveau, o .lasa copiilor şi el cu nevasta înghiţau în săc, Şi nici copiii nu aveau de înbelşugare, ci plăngeau şi să băteau cu lingurile în cap dela mâncare. Ei, părinţii, văzând aşa li se însingera inima şi Ii se sdrobea sufletul de atâta durere. Inbrămintea lor, un nod în piept şi altul în spate, mai rea ca Ia calici, De încălţăminte, nu se mai vorbea nici iarna. Omul cela iaşa de obişnuit cu toţi ai lui, toată munca şi-o făcea Ia un cumătru al său, om cu dare de mână şi chiar putred de bogat; care dă, ca cumătru îi plă­ tea necăjita-i munca mai puţin de cât era sfânta dreptate, neţinănd nici o socoteală de amărăta-i vieaţă. S'a tot muncit omul aşa mult şi bine. De la o vreme, văzând că nu-i nimic de capul lui, s'a luat de gând: Cum să mai trăiască şi ce să mai facă? Gura bat-o pustiul s'o bată, care scoate fiarele sălbatece din ghizunia lor, care te vără în focul cel vânăt, nu-l slăbea din dragoste de Joc, înbrăcarea şi încălţarea îşi răclarnau dreptul lor. Greul acesta să făcea tot mai mare, De aceea, omul într'o sară, după ador­ mirea odraslelor, zise: - Nevastă, ce să mai facem şi cum să mai trăim? Muncim de esă foc din noi şi degeaba, parcă e un făcut. Jmi vine să nu mai trăesc şi să-mi pui capăt zilelor. Hararn de vieata ce-am avut. Altul şade ca un talaghir, nu munceşte ni- mic. Dreptate-i asta, tu ce zici? ' Dă, omule, răspunse femeea, ce să zic? Atâta ţi-a fost [276] 276 N. MATEESCU dat mierticul ') ca să trăeşti, Pune-ţi carnea in salamura şi rab­ dă, că poate bunul Dumnezeu, tatăl tuturor, care are grijă de toţi, odată şi odată ne va ajuta şi pe noi. - Ştii ce m'am gândit eu, nevastă, să facem? - Ştiu, dacă mi-i spune. Socotesc bine să ne ducem în toată lumea, că aici nu mai' putem trăi. Poate acolo, vom trăi dacă nu bine, cel puţin mai uşor şi nu vom mai rabda de toate, ca acum. De aceea, să ne gătim de drum. Luăm copilaşii şi avutul nostru, mult, puţin, care este, că dacă n'ai ceva nu-ţi dă nimeni, şi ne ducem cu Domnul înainte, unde ni vor îndrepta ochii. - Bine.. omule, bine, cum zici aşa fac. Poate mai greu ca aici n'om mai trăi. Bunul Dumnezeu ne va .îndrepta şi pe noi,. că are grija tuturor vietăţilor. Cel puţin pentru copilaşii aceştia, . poate nu se va îndura Dumnezeu, că-s nevinovaţi şi aşa ni va milui şi pe noi. Intr'o dimineaţă, de noapte, tare de noapte, s'a sculat omul. şi a luat nevasta, copiii şi ce mai avea şi a pornit-o la drum. Au mers, au mers până la amează şi atunci au ajuns într'o pă­ dure. Dacă au ajuns în pădurea ceea, au poposit la o fântână. A zis nevasta: - Barbate-i sfântul soare cruce şi eu am ostenit de drum şi mi-i foame. De 'copii ce să mai zic? Socot că şi tu eşti la fel cu noi. Să facem ceva mâncare, să mâncăm, să nehodinim şi pe urmă vom merge Înainte, după treaba noastră; pentrucă nu ne alunga din urmă nici turcii, nici tatarii, ca să mergem pe drum, ca vai de om Jigniţi 2) de foame. - Că bine mai zici, nevastă, parcă li-a eşit hurlubi albi din gură. Aşa să facem. . - Ceaun avem, răspunse nevasta, să facem mămăliguţă şi să ne punem stomacul Ia cale, cu ce va mai da Dumnezeu. Văaăleu l iaca ce uitucă �) sunt; am avut un bulgăraş de sare şi l'am uitat acasă. Destulă treabă, n'am cu ce săra mamaliguta. Iaca aşa proastă sunt că, l'am uitat. Doamne, dacă nu-mi vine SEt-aii dau iri cap singură şi să mor:\ - taci. femee, nu te mai crămălui 4) atâta, că nu-i nimic. �-- ' 1).· Mierticul= nerticul, popular .. o mas\ră la moară, 2). Ligniţi = Leşinaţi. 3 . Uitucă +care uită. 4). Crâmălui-e Supăra. [277] COMUNICĂRI 277 D'apoi cum nu-i nimic, dacă n'am cu ce face treabă şi ce mânca; iată plâng copiii de foame. Şi mai zici că. nu-i nimic? Ooof !. - Nu-i nimic, nevastă, că, iaca ce facem: dacă am uitat-o, trebue să murim? Nu. Tu stai aici cu copiii şi tot ce avem, că eu mă întorc acasă şi aduc bulgăraşul de sare. '\ - Bine, dacă vrei să te duci, du-te - Cum să nu mă duc? Iaca şi plec. - Du-te răpede şi degrabă şi vezi că acolo am uitat şi un ulcior. Ii bun de apă. Adă-l şi pe acela. - Aduc totul, acum. Şi s'a dus omul înapoi într'un suflet, a ajuns acasă şi a intrat înăuntru. Dacă a intrat în casă, a văzut în mijlocul casei o gânganie, care strânsese toate cotrenţele J) din casă şi le fă­ cuse grămadă In mijlocul odăiei, Ea hajma ') se vara pe sub ele şi le tot întorcea şi le ridica grămadă. Omul văzând aşa, şi ne ştiind ce-i, rămase uimit, tot uităndu-se la minunăţia ceea. A stat el mult şi a privit. Intr'o tărzie vreme, pe când omul tot se mai găndea, ce să fie, ce să fie, gângania a glasuit 3) cu grai omenesc: ---Aşaaa! ai fugit de mine şi m'ai lasat singura aici? Da, cine eşti tu ? a întrebat-o omul. Eu-s Sărăcia. Caca vrei, merg şi eu cu tine. Hai. A luat-o el, a pus-o în ulcior, a astupat gura ulciorului c'un stupuş şi aşa a dus-o la femee. Cum a ajuns acolo, a spus el, cum a găsit Sărăcia şi cum a dus-o, din fir în păr. -- Vai-de-mine, bărbate, mare poznă ai mai făcut. Cine te-a pus s'o aduci aici? De răul ei, nu ni-am luat lumea în cap? De răul ei, ne-am lăsat casa, masă, ce mai aveam, ca eram de perit, şi de sărit în apă, Vra sa zică ea era pricina de ne mer­ gea aşa de rau? Daca-i văzut aşa, ce-ai mai căutat? Să-ţi fi părut bine, c'am scăpat de ea, să fi ridicat mănele la ceruri şi s'o "fi lăsat la pocnituI 'J) acolo. Dă, 'acum ce facem? Ea fiind cu noi, vom fi tot săraci muritori de foame şi nenorociţi cât vom trăi, ori unde ne vom duce. 1). Cotreenţe-e Cărpe rele murdare. 2). Hajl11a:=Mereu. 3). A glăsuÎt=A vorbit. 4). Pocnit e.Dracu. I [278] 278 N. MATEESCU --- -- Dă femee, drept să-ţi spun că nu mi-a trecut prin minte' nimic din toate acestea şi nu mi-am dat seama de o gresală . aşa de' mare. Aşa-i omul săracul, supus greşelii: numai Cel-de­ Sus nu greşeşte. - Foarte rău că nu te-ai gândit, la ceea ce faci. Orice face omul "cu scaun la cap", măsoară de mai multe ori şi apoi. tae. Acum nu-i de făcut alta, de cât să ne scăpăm de Sărăcie; altfel ne trag cănii pe drumuri şi vom fi muritori de foame. - Bravo, femee, bine te-ai socotit, bun cap ai, ferice de cine te-a făcut. Eu fără mintea ta aş fi murit. Şi, oare, cum şi în ce chip să facem şi să ne scăpăm de dânsa? - Tot eu să-ţi spui, tu n'ai cap să te gândeşti? Nu? - Iaca n'am şi daca'i spune, ce? te pierde Dumnezeu? -- Eu simt că putem scăpa de ea aşa: aproape de aici e un ezer 1). Să mergem acolo, În mare taină, şi eu m'oi vârî în. apă, cât voi putea mai înăuntrul ezerului, să svărl ulciorul cu' Săracia cât mai la adânc. De-acolo, nu va mai putea eşi şi aşa ne vom scăpa de dânsa. Tu ce zici? - Bravo, Bravo! Zis şi făcut. Pe urmă, au stat la săraca masă, bieţii oameni, mâncând ceea-ce vor fi avut şi ceea-ce le va fi dat bunul Dumnezeu. Dacă au mâncat, au pornit la drum înapoi acasă, zicăndu-şi în cugetul şi în inima lor că, tot mai bine-i la căsuţa lor şi că ni­ căeri nu-i bine ca la casa omului. Au mers, au mers şi au ajuns într'un sat. Iaca colo o femee hrănea nişte gâşte cu boboci mici, galbeni, frumoşi aur nu alta. Văzăndu-i copiii au zis: - Uite, mamă, ce boboci frumoşi! Dacă am avea şi noi o" păreche de boboci, am prinde 'Ia sămânţă de gâşte şi s'ar în­ mulţi şi am avea şi noi aşa! Femeea, care hrănea bobocii, auzind copiii vorbind, zise: - Ce-ţi spun copiii, îemee băi? - Ce să spuie? Ia nebunii'( de-a lor. Zic că, dacă am avea şi noi o pereche de boboci, am prinde la sămânţă de gâşte" şi.' s'ar înmulţi şi am avea gâşte la f�l. - Iaca le dă mătuşa doi boboci. A luat femeea drumeaţă bobocii, şi copiilor li se umpluse' 1) Ez er e-iaz. [279] COMUNICĂRI -�--�-��-�----�--�---��-------� 279 inima de aşa mare bucurie. Să le fi dat cineva o vrabie cu lapte şi n'ar fi avut atâta mulţumire sufletească. EV îi măngăiau, îi să­ rutau, îi puneau în sân şi nu mai ştiau ce să le facă de bucurie. Par'că apucase pe Dumnezeu de un picior şi pace. Pe urmă, au mers înainte. Mai încolo, copiii văd o femee mulgând o vacă. Cum văd femeea mulgănd vaca, ei iar zic: -- Uite, mamă, ce viţel frumos! ce vacă frumoasă! Dacii am avea şi noi O vacă cu viţel la fel, am mânca lapte. Stăpăna vacii, auzind vorba copiilor, zise: � Ce spune? --- Copilării. Ci-că dacă am avea şi noi o vacă cu viţel ca a dumitale, am paşte-o, şi am mânca lapte. Asta spun? întrebă stăpăna vacii. � Da, asta. - Veniţi la mătuşa, copii să vă dau o vacă, din ocol. S'au dus băeţii şi le-au dat o viţică ca de doi ani, grăsuţă şi frumuşică minunea lui Dumnezeu. Acum copiilor le era aşa de dragă că o pierdeau pe viţică din ochi, par' că ar fi fost un boţ de aur. Au luat-o şi au mers înainte, cât vor fi mers. La o alta casă, copiii văd o femee care hrănea o scroafă cu nişte purcei de toată frumuseţea. Ei zic iară: - Uite, mamă, ce purcei frumoşi. Dacă am avea şi noi 0' purcică, am creşte-o, s'ar face mare, s'ar înmulţi şi aşa am prinde şi noi la sămânţă de porci. Stăpăna scroaîei cu purcei, auzind vorba copiilor, întrebă pe mama lor: � Ce spun copiii tăi, femee hăi? - Ce să spuie? Ia nebunii de-a lor. Ci-că dacă am avea şi noi o purcică, am prinde la sămânţă de porci. �- Veniţi la mătuşa, să vă deie o purcica. Au luat băeţii şi purcica şi le era dragă, mama lui Dumne­ zeu. Pe urmă, au mers tot înainte. Iaca la o casă văd o femee hrănind o cloşcă, care avea o grămăgioară de puişori, frumoşi, vioi, că par'că te apucau de ochi. Copiii iar ziseră: - Uite, mamă, ce pui frumoşi. Dacă am avea şi noi o pe­ reche de pui, i-am creşte, s'ar face mari şi aşa am prinde la sămânţă de păsări. - Ce-ţi spun copiii, femee hăi ? a întrebat gospodina, care hrănea puii şi cloşca. - Ce să spuie? Ia nebunii copilăreşti. Spun că dacă am [280] 280 N. MATEESCU avea şi noi o cloşcă cu pui, i-arn ţinea, i-aJTI creşte şi am scăpa la sămânţă de găni. - Veniţi la mătuşa, băeţi, să vă deie o cloşcă cu pui. Au luat copiii şl cloşca cu puii şi de bucurie par'că nu mergeau pe pământ, ci sburau şi li se părea că cloşca 'şi puii sunt de aur sadea. Pe urmă, au tot mers cu toate tot Înainte. După mai mult drum, au ajuns la -Jocuşorul lor mult dorit, scump inimei şi sufletului Jar. Acum, fiind în căsuţa lor şi având: sămănţe de vite, de porci, de gâşte şi de găini aveau atâta bucurie încât nu se poate spune. De aici înainte mergăndu-i omului celula toate bine, în scurtă vreme s'a făcut un om cu dare de mână, având ele toate, mai mult de cât îi trebuie. Acum, nu se mai duce la cumnatu-său la muncă. Avea prea multe de făcut la el şi zece mâini să fi avut şi tot nu-i mal ajungeau. Deci ne mai putând ajunge la toate, tocmea şi oameni la lucru cu plată. Cumătra-sa, femeea omului bogat la care omul sărac mun.cea "inainte din zor şi până În noapte, cu toţi ai lui, văzând că cumnatul său acum nu mai vine la muncă la ei, că are ele toate, şi că mai, mai Îi întrece în bogăţie, clocotea sângele în ea de rautate. Se gândea, se răsgândea ce să facă, ce să dreagă, ca să le strice tot rostul trebei. De aceia, Într'o zi s'a luat ele vorba Cu cumătra-sa . Doamne, cumătră, să nu-ţi fie cu banat că te întreb şi eu ca prostul. Mare avere aveţi; mai, mai ne întreceţi pe noi. Innainte n'aveau după ce bea apă. Ce-aţi făcut de v'aţi pricopsit 7. - Iată, cumătră, ce-am făcut: De groaZi'1 că nu mai aveam cu ce trăi, de greutăţi şi de datorii, ne-am sfătuit in casă şi ni-am luat să ne ducem în toată lumea asta. Şi ne-am dus, până am ajuns într'o pădure la o Iăntănă. Şi cât am mers pănă în vre­ mea aceea, era soarele la amează şi nu măncasern nimic de sara şi acum flămânzisem. Şi am ZIS: late ce apă frumoasă! Lemne avem şi făina, săne facem mămăligă. Când am căutat in traistă, făina era şi sarea, un bulgăraş, \0 uitasem acasă. Şi am zis bar­ batului meu. Du-te acasa de ada\ bulgărul de sare. Tot te duci acolo, .adă. şi un ulcioraş că mi-i'\11âna dreaptă la t�at=,. că e� stau mCI ŞI te aştept. Altfel nu avem cu ce sara mamalIga, ca destul nu-i udătură 1); batăr ') sărată sa fie mămăliga. Şi s'a dus I 1) Udătură cec Carne, hrănza. ouă, peşte etc. 2) Bcttâf � Macar. I t 1 I , 1 I [281] COMUNICĂRI 281 , omul, să aducă sarea şi ulciorul. Când au ajuns acasă, a văzut o gânganie .. , pe jos umblând, tot strângea cu gura obiele, petici şi si le făcea grămăgioară, tot băgăndu-se pe sub ele. Atunci, a stat omul şi s'a uitat la gângania ceea, să vadăce face. Acum, a vorbit gângania singură: "Aşa�i că mai lăsat singură şi ai spus că fugi de răul meu", "Dar cine eşti tu?" "Eu-s sărăcia" "Ba­ gă-te în ulcior să te iau cu mine". Ea intrănd în ulcior, el a pus , stupuşul la gura ulciorului, a închis-o acolo şi a plecat înapoi. Dacă .a ajuns la mine, mi-a spus, cum a găsit sărăcia şi cum a adus-o. Eu m'am supărat foarte tare. Ca să scăpăm de dănsa, am aruncat-o în iezerul cutare. Pe urmă am stat la masă şi mi-am luat drumul înapoi spre bojdeicuţa noastră. Viind pe drum, am căpătat sămânţuri de: gâşte, vite, porci şi găini. De atunci, ne-am pus pus pe muncă şi mulţămim bunului Dumnezeu, cum ne merge. N'avem zile de trăit, câtă avere. Do­ rim să aibă aşa şi duşmanii noştri. Când a auzit aşa femeea omului bogat, a apucat-o Du­ că-să pe pustiu de ciudă, aproape să crape inima în ea, de ră,­ utate. Ce să facă, să-şi răsbune, a întrebat: - Cumătră, îi departe iezerul în care ai aruncat ulciorul cu sărăcia? - Cam departe, cumătră, păn la amează în zi de vară a­ hia ajungi. Febre ea omului bogat, auzind cum s'a îmbogăţit al de cu­ mătru-său, ş'a pus în gănd să le-o facă. Ştirea îmbogăţirei, cum şi răsbunarea că nu le-a spus la nimene, nici barbatu-său, Era mare taina, la cap de om. 'Năcazul îmbogăţirei şi răsbunarea e­ rau numai în sufletul şi în inima ei. A doua zi, dimineaţă, îşi ia o sapă, o covată, un hârleţ şi s'a dus la elesteu şi a muncit până sara, ca să strice izetura, să curga apa, sa .rămăe ulciorul cu saracie, ca să-I ducă iar la cumătru-sau şi să-I aducă iar la sapă de lemn, cum fusese mai Înainte. Şi n'a putut isprăvi lu­ crul în ziua aceea. Sara s'a întors acasă, cu uneltele de muncă în spate. Dacă a ajuns acasă, a intrebat-o barbatu-său : - Unde ai fost, femee, şi ai muncit? Ce munca grea ai făcut, spune-mi şi mie! '? - De când trăim noi amandoi, a raspuns ea, toate ţi-am spus, dar asta nu ţi-a pot spune. Iartă-ma ... Şi iar a doua zi dimineaţa, sa scoală de noapte şi iar s'a [282] 282 N. MATEBSCU dus, ş'a muncit,ş'a muncit şi sara s'a Întors acasă. Şi a tot murr cit ea aşa 30 de zile. In fiecare sară, când venea deo la muncă, o I întreba barbatu-său şi ea n'a vrut să spue niciodată. La 30' de zile a spart, Ia izetura ezerului; s'a scurs apa din el şi ulcio­ rul cu Sărăcia a ramas pe uscat. Atunci ea văzăndu-şi munca obijduită stărşită cu folos, a simţit cea mai mare bucurie, soco­ tind că de acum îşi face gustul cu averea cumătru-său şi că din nou îl readuce în sărăcie de mai Înainte. Dar cum toate în lu­ mea asta au un capăt, aşa a avut capăt şi răutatea femeei a­ o-ştia, Ea cum a văzut ulciorul pe uscat s'a dus la el, a lua stupuşul') de la gura ulciorului şi a zis; - Aici eşti Sărăcie? -- Aici. - Am să te duc înapoi, de unde ai venit. - Ba eu acolo nu mă mai duc, pentrucă iar mă va mai' duce în vre-o apă. Acum, .m'ai scos dumneta, dar de acolo nu mă mai scoate nimene şi acolo îmi putrezesc oasele, De acurn­ nu mă mai las de gatul dumitale. - Ba nu, că eu am să te cluc la locul tău. - Ba nu, ca' eu de gătul dumitale nu mă mai las. Şi femeea ceea n'a mai putut scapa de Sărăcie. De aceea,. azi a păţit una, mâne alta' şi din un rău tot mai rău înainte. Şi omul bogat a tot dat înapoi până a perdut toată averea nici după' ce bea apa. Acum şi el şi femeea, ca să aibă o bucăţică de mămăligă şi să nu moară de foame munceau la cumătru-său. Şi aşa a păţit acea fimee cu firea ei prea rea. In loc să facă ră LI' cumătru-său şi-a făcu'! ei şi bărbatului ei. De când lumea, cine­ face rău altuia, lui îşi face. Vorba veche : "Cine sapă groapa . altuia, cade singur in ea". Aşa a fost povestea Sărăciei. Am încălecat pe o alună, Şi am spus o poveste bună. Auzită In Soci-Cârligi, j. Neamţ\în 1903, Febr. 25. . N. Mateescu \ Jnstitutor-Folklorist 1 StupuşulccPlute-cciocanul, ciocălăul, [283] RECENZII Gaston Esnault, L'imagination populaire. Metaphores: occidentales. Essai sur les valeurs imaginatives concretes du' francais parte en Bass Breiagne compare avec les patois, parlers techniques ei argpts francais. Paris, Les Presses Universitaires de France 1925.-348 pag. in 8". Graiurile populare atrag mereu tot mai mulţi studioşi. Entu­ ziasmul acesta n'are însă nimio romantic, adică aprioric în el, ci se alimentează din constatări de fapt, care dovedesc marea va­ loare, din punct de vedere lingvistic şi psichologic, a limbajului popular. Cîte păreri considerate altădată ca dogrne n'au dispărut din circulaţie, cîte etimologii Ialşe, care pe hîrtie şi în chip oare­ cum mecanic satislăceau 'legile fonetice', n'au cedat altora locul, cîte greşeli nu s'au îndreptat, decînd felul�e a vorbi al paturilor sociale inferioare a început a fi cunoscut mai temeinic! In rîndul lucrărilor născute depe urma acestei mişcări po­ pularizante trebuieşte pusă şi cartea: lui Esnault, al cărei titlu. complect îi indică deja natura. Autorul ei nu este un necunoscut, cum s'ar părea la prima vedere. In 1919 a publicat la Paris, Bossard, Le poilu tel qu'il se parle. Dictionnaire des termes popu­ iaires, recents el neufs, employes aux Armees en 1914-19/8, du­ dies dans leur etymologie, leur developpement el leur usage, operă' foarte favorabil primită nu numai de" presa beletristică, ci şi de acei dintre învăţaţi care, ca Spitzer, de ex. au înţelegere adîncă, pentru creaţiile lingvistice populare, atît de înrudite ca psicholo­ gie cu cele ale poeţilor. Le Poilu ... poate sta, supt raportul va­ lorii ei reale, alături de lucrările similare ale lui L. Sainean, L'atgot des tranchees. Paris, E. de Boccard 1915 şi A. Dauzat, L'argot de la guerre. Paris, A. Colin 1918. Dacă autorul ei a ră­ mas totuş mai puţin cunoscut, asta se datoreşte împrejurării că, [284] '284 1. IORDAN E. nu este un lingvist de meserie. Fără a fi un diletant propriu zis, el are în vedere, în scrierile sale, mai mult publicul mare decît pe specialişti. Dela aceştia din urmă a invatat să se do­ cumenteze serios, dovadă, între altele, marele număr de opere lingvistice pe care le citează şi probeaza CEL le-a şi cetit cu folos (cf. şi bogatul indice dela sfîrşit, pag. 326-345), iar dela diletanţi a împrumutat modul de expunere a faptelor, mod placut şi atra­ gător, menit sa nu obosească pe lectorii nedeprinşi cu operele grele şi adesea greoaie ale specialiştilor. In chipul acesta şi omul cle cultură şi lingvistul găseşte, fiecare în felul său, satis­ facţie la cetirea cărţilor lui E. Lucrarea de. faţa prezintă aceleaşi însuşiri. Alături de cu­ noaşterea sigura şi precisă a limbii franceze în general. şi a pa­ tois-urilor, În primul rînd al celui din Basse-Bretagne, asupra că­ ruia autorul şi-a concentrat cu deosebire atenţia, întîlnim aici o înţelegere fină şi adînca pentru fenomenele lingvistice, adica ce­ iace, cu o vorbă întrebuinţată cam des în timpul din urmă, se numeşte intuiţie lingvistica. In aceiaş vreme E. se arata a fi la curent cu cercetările mai noua şi în stare a trage îolos din ele. Totuş se pot observa unele lipsuri în aceasta privinţa. Astfel la . înşirarea şi explicarea metaforelor aparţinînd regnului animal (pag. 82-136) studiile lui Richard Hiegler (Das Tiei im Spiegel der Spraclie. Dresden unel,Leipzig 1907, apoi numeroasele articoei şi recenzii în Worter und Sachen, Arctiivum Pomanicum, Arc/ziv fiir das Studiam det neueren Sprachett und Literaturenş I-ar fi a­ jutat să înţeleaga mai bine unele particularităţi stilistice franţu­ zeşti, caci ar fi gasit acolo paralele elin alte limbi, precum şi ex­ plicaţii valabile pentru toate', fenomenele asemanatoare, Întrucît se bazeaza pe psichologia general omenească, aşa cum o cu­ noaştem din timpuri străvechi. Ca să elau numai un exemplu, voiu cita pag. 97, nota 19: spre a-şi lămuri numele franţuzesc al nevăstuicii, belette (dimmuthţl elelfl adj. bel, belle), E. cre ele Cel in­ tra în joc "Ia douceur ele son pqil". Riegler a dat de mult expli­ caţia justă, de natura mitologică: acest cuvînt, pentru care se gasesc analogii În mai multe linjbi, a urmărit In început scopul de a se cîştiga bunavointa unui animal socotit primejdios de cei­ tra oameni (v, nr. trecut al " Arhivei" , pag. 141 urm.), Pag. 1-51 cuprind discuţii teoretice asupra modificarilor .semantice, pe care E. le numeşte metaforă, metonimie, sinecdocă, I [285] ---� ��------��--�-��-�--�-��------------ etc. Definitule autorului sînt cît se poate de amănunţite şi clare, dar se pune întrebarea dacă între metaforă şi celelalte aşa nu­ mite figur de stil deosebirea este în realitate atît de mare, în­ cît să fie n(!voie de o terminologie aşa de complicată. Sînt destul de numeroşi lingviştii care în toate cazurile cercetate de E. se servesc numai de terminul metaforă, în sensul larg şi etimologic al cuvîntului (ef. germ. Obertragung): o expresie, întrebuinţată la început şi în mod propriu pentru dezignarea unei singure no­ ţiuni, ajunge cu vremea să se aplice unui număr mai mare sau mai mic de noţiuni, care, din diferite motive, par vorbitorului înrudite cu cea originară. Dacă în tratatele de retorică se mai poate vorbi-ceiace încă-i discutabil-de metonimie, sinecdocă ş. a., în lucrările lingvistice aceste denumiri, care ne amintesc prea mult scolasticismul de altădată, ar trebui să dispară cu totul. Distincţiunile aşa de fine între un fel de modificare se.­ mantică şi altul conţin ceva mecanic, şi deci artificial, în ele. In . realitate limba .nu procedează atît de savant la producerea miilor sale de metafore. De multe ori este direct imposibil să sesizăm punctul de atingere între două noţiuni, care a dus la a­ plicarea aceleiaş numiri amîndoror obiectelor: a fost, la cel din­ tăiu creator al metaforei, o viziune. care n'a durat decît o clipă, dar a fost de ajuns ca să dea naştere unei modificări de înţeles durabile. Deaceia există şi va exista mereu discuţie asupra Iap­ tului dacă în cutare caz concret avem metaforă propriu zisă sau metonimie ori sinecdocă. Afirmind că s'a dat părţii numele în­ tregului sau viceversa, nu atingem deloc fondul procesului psi­ chologic, pe care se întemeiază crearea unei aşa zise metonimii. Din alt punct de vedere E. pare că ar vrea să reformeze terminologia curenta. Astfel Ia pag. 6 urm., pentru motive pe care nu-i necesar să le relevez, spune sematisme, în loc de se­ mantisme, dar ramine la semantique, semanticien. Tot aşa ni se vorbeşte la pag. 14 de syssemantique într'un înţeles foarte înrudit, dacă nu chiar identic.cu ceiace numim toţi sinonim. Nu ştiu dacă aceste inovaţii terminologice vor prinde. Interesantă este constatarea că metaforele nu prezintă o morfologie (mai exact ar fi, poate, să zicem sintaxă) specială. Cînd se leagă mai multe cuvinte pentru crearea unei metafore. limba se serveşte de constructiile ei gramaticale obişnuite, adică de unirea cuvintelor prin prepoziţii sau prin juxtapunere pură şi simplă. etc. I 1 ·1 , I I I , RECENZII 285 [286] 286 1. IORDAN Materialul lingvistic studiat de E. este foarte bogat şi va­ 'Tiat; împărţirea se face, după domeniul de activitate omenească, căruia-i aparţine, în mai multe grupe: etre vivant�Jaune, flore, physique, alimentation, vetement, ustensiles, industrie, agriculture, .arts, sport et jeu, societe, armee, marine, geographie et histoire, .rellgion. L-a cules în primul rînd din graiul viu, dar a recurs deseori şi la izvoare scrise, adică ziare, reviste, scrieri de tot soiul (între care unele din secolele trecute), scrison, documente, glosare ş. a. Confruntarea cu limba literară, atunci cînd acest lucru se impune şi este posibil, o face servindu-se de dicţiona­ rele limbii franceze, şi nu numai de cele curente, ca Littre, Dic­ tionnaire general, ci şi de altele mai vechi. Explicaţiile care se .dau particularităţilor stilistice discutate sînt, după natura fiecărui .caz în parte, lingvistice, psichologice sau istorice. Inainte de a sfîrşi cu această dare de sarnă, cred intere­ sant şi util să notez cîteva expresii, care se regăsesc aidoma, .ori aproape, în romîneşte. Pag. 61 ramasser tine epingle 'tornber": el. rom. a lua sau . găsi un franc ido (la Tecuciu).-Pag. 74 joetus 'eleve de premiere annee de l'Ecole-Annexe de Medecine navale, etc.': cf. rom boboc, despre începătorii unei cariere, unui studiu Ş. a.-Pag. '78 piquant 'susceptibile', pointu 'homme qui tient son rang', pag. 79 pointu 'homrne qui ne plaisante- pas volontiers, desagre­ able a vivre': rom. inţepat 'supărăcios : dîrz,' ţanţoş (în atitudine şi vorbă)'.-Pag. 95 peiit chat-echaton 'fleur de saule: rom. mi­ ţişor (id. ef. şi germ. Kătzchen id.)-Pag. 99: în limba bretonă pisi­ cile se strigă cu bis-bis, bich-bich, bilis, bilich, iar în franceza cu pspsps, bibisb bibich : toate aceste onomatopeice amintesc mai mult sau mai puţin de rom. pts-pis, pis-pts. - Pag. 118-11 9 oiseau şi diferite nume de păsări au sensul figurat de 'membre viri': cu aceiaş însemnare (organ sexual, în general, la copii) se întrebuinţează şi rom. pasăre, păsărică (Tiktin S. V. pasăre citeaza, din Dame, Terminologie pag. 32, 49 şi alte izvoare, acest cuvînt cu intelesul de 'Rute des Rindes und des Pferdes').-Pag. 125, nota 5i se manger la vie 'se tracasset a l'exces': of. rom. a-şl minca viaţa id.-Pag. 127 crapaud 'boît& de fer dans laquelle tourne le pivot d'une porte' (cu acelaş s�ns crapaudine şi grenollille în franceza propriu zisă): ef. rom. broască (pentru încuiat· uşa, poarta, etc.). Dealtfel cuvîntul romînesc denumeşte o mulţime de alte instrumente (v. Dicţ. Acad. S. v.) care anuc aminte de me- , I I I I I , il [287] RECENZII 287 ._------ talere Înrudite din diverse limbi, discutate În chip foarte intere­ sant de doi filologi străini. E. Tappolet, Romania XLIX (1923), pag. 522 derivă pe franc. verrou, înregistrat de W. Meyer-Lubke. Rom. Etym. Wb. nr. 9260 s. v. veruculum 'kleiner Spiess', din lat, verres şi citează paralele foarte convingătoare franc. ecrou că Romînii din Braşov, porecliţi Trocarisînt proveniţi dintr'o co­ lonie de Meglenoromîni, refugiaţi de frica Turcilor la anul 1392 în nordul Dunării. Autorul exploatează datele istorice din co­ lecţiea Quellen zur Geschichte der Stadt Brass6 şi pe baza lor află că în 1392 eu venit Bulgari ca lucrători zidari la clădirea: bisericii săseşti din Braşov. Printre Bulgarii veniţi au fost sigur şi Romîni. Cronicele îi numesc pe toţi Bulgari, dar din alte nume pro­ prii însoţite de atributul Bulgarus, aflate în documentele săseşti' din Braşov, ca Şerb Bulgarus, Roman Bulgarus, Catană Bulgarus Birsan Bulgarus, Costea Hoţul Bulgarus etc., se vede lămurit că' erau Romîni şi că " Bulgarus " avea senz geografic, nu etnic. După ce apoi remarcă asemănarea în ce priveşte îmbrăcămintea între Romînii din sud şi Trocarii din Braşov, Lacea pune la con­ tribuţie şi lingvistica. Probele cele mai convingătoare scoase din acest domeniu sînt două: ţ înloc de c în ţelor (din cîntarea ,;Cristos a înviat": şi ţelor din motminturi) păstrat numai în această ocazie, prin virtutea tradiţiei religioase, ca o reminiscenţă din graiul de al­ tă dată, şi cuvintul june cu acel aş înţeles ca la Meglenoromîni. Dintre Meglenoromîni, cu acei din Ţîrnareca se aseamănă mai mult aceşti Trocari. D. Găzdaru. Ioan Budai+Deleanu. Ţiqaniada Poemă eroi-comică În 12 ciniuri. Publicată în forma definitivă din 1800-1812, cu in­ troducere, indice de nume şi glosar de Gheorghe Cardaş, Bucu­ reşti. Editura Casei Şcoalelor, 1925, XLI + 499 pag. Ediţii bune pentru textele vechi romîneşti şi pentru scriito­ rii vechi, sau chiar mai noui, sînt extrem de rare. Niciun scriitor din sec. XVIII şi XIX nu se bucură de o ediţie critică ireproşa­ bilă. Numai pentru sec. XVI şi XVII avem citeva ediţii îngri­ jit făcute. Sînt apoi unii scriitori care n'au văzut de loc lumina tiparului s'au n'au apărut în întregime. In această vreme însă, unele edituri speculează gustul pentru senzaţional cu publicarea de autori mărunţi şi nuli ca valoare literară. De aceea apari­ ţia elin cînd în cînd a scriitorilor romîni mai vechi sau a celor aşa numiţi clasici, în ediţii chiar mai puţin bune, poate fi COB­ siderată ca o faptă bună. [296] 296 D.OAZDARU '1 Un merit deosebit şi-a cîştigat G. Cardaş prin publicarea manuscrisului B al Ţiganiadei lui Budai-Deleanu. Toate celelalte ediţii de pînă acum ale Ţiganiadei (ediţiea Codrescu în Buciu­ rnul Romin, ed. V. Oniţ, ed. din revista Munca şi ed. Adarnescu) sint făcute de pe manuscrisul A, adică depe prima redacţie a a­ cestei poeme, care este mult inferioară redacţiei din manuscri­ sul B. Intre intenţia lui Cardaş şi realizarea ei este o mică dis­ tanţă care poate fi suprimată la o apropiată reeditare. Va fi nevoie de un aparat critic În care să se dea variau­ iele primului manuscris. Punctuaţiea greşită a manuscrisului tre­ bue înlocuită, iar transcrierea cu litere latine a textului păstrat cu chirilice trebue făcută cu consecventa pe care Cardaş o fă­ gădueşte (pag. XL) dar nu o infăptueşte (vezi Revista Istorică XI, 1925, p. 134�136). Poema lui Budai-Deleanu trebue privită şi din punct de vedere filologic, nu cum spune editorul pag, XLI : " ... opera lui Budai trebue considerată ca atare; şi nu privită ca un document filologic". Limba din Ţiganiada este foarte inte­ resantă prin latinismele introduse de autor, prin numeroasele cu­ vinte dialectale ne înregistrate în glosarele apărute, prin cîteva neologisme şi cuvinte formate de autor, atunci cînd regulele ver­ sificaţiei îl constrîngeau. De aceea glosarul dela srirşitul edi­ tiei, foarte sărac, tre bue complectat. Inşir cîteva din cuvintele care au scăpat atenţiei editorului sau care din vreun considerent oarecare au fost ornise din glo­ sar: eroe pag. 2, maresuţieţui 2, jucăreauă 3, sţtntariu 3. me­ iahirisi 11, otnăciune 23, plumîni 31, şperliie 41, ducut 'condu­ cătorul' 43, ritmă 54, 77, pungace ,68, deadepărată 78, Ileana Cosinteane 102, scopos 123, 1,50, pesteală 131, pedestru 137,' Jorqiu 137, Sin-Giorqiu 137 însă Sîn-Giorţ 139, limbă oorbeaţă 140, olnzariu 143, onor 143, dOdede 144, ptooiul 145, deşmîntă 150, geuolie 'diavolie' 152, virgoli 15� soroacă 155" pădurii­ mască 153, ctnibate '193, otntă 204, ocarnică 205, Velzăuuv 209,) cătine 213, uiiăciune 223, fap/oare 224, inimind 229, aame .' 236, 401, lată 252, bălţele 259, in�o!gind 260, oocnea 262, 0- crotniţă 275, cescuţutile 276, scîrbeaţă 295, pălmită 300, cricală 317, căpâuaş 321, pinarâ-pinere 323, 324, 325, oăloaie 330, brea 'bre' 338, eotenă 339, rupioşi 354, ciocotniţire 296, smîntâ 413, obsiqă 445. , , i \ n-r. In Arhiva XXXII, No. 2, p. 151-156, am dat o extindere mai mare rotacizrnului, bazată pe exemple de rotacizme găsite în unele vorbiri dialec­ tale şi pe generalitatea fenomenului n'> r pe tot cuprinsul limbii româneşti, inglobând şi asimilarea sau disimilarea, care sunt tot n::;:: r, lăsat a de susţinătorii micii extinderi a rotacizrnului la oparte (ef. şi acest număr al Arhivei, p. 271 şi următoarele). 10 [306] 306 MARGARETA ŞTEPĂNESCU --- Nu dovedeşte prin nimic că paleograficeşte .� poate deriva şi din 11'1 nu numai din s.. D. Prof. Bărbulescu, Fonetica Alţabe­ tutui cirilic p. 237--242, evidenţiază, prin exemplificări grafice, provenienţa lui .� din x.; d. Balotă însa afirmă, fără ca să ne dea argumente. O nelărnurire. In Reci slooenskoq porekla, p. 37 atribuie d-lui Bărbulescu că a susţinut că .� înseamnă nazalizatia voca­ lei (samo 1. Bărbulescu misli danas da ." oznacava nazalizaciju vokala-enurnai 1. Bărbulescu gândeşte astăzi că .f denotă naza­ lizaţia vocalei), citat surprinzător al unui pasagiu pe care nu l-am găsit nicăieri în scrierile d-Iui Bărbulescu ; căci d-sa susţine că .]. nu ar fi arătat nazalizarea vocalei, nici pe terenul limbilor sIa ve, nici la noi (el, concluziile cercetărilor asupra valorii lui .� din Fonetica alt. cirilic, d. 263-269). Dealtfel d. Balotă nu citează nici lucra­ rea, nici pagina unde a găsit la d. Bărbulescu astă părere. D. Bărbulescu, tocmai, arăta în Arhiva, XXIX, nr. 2 p, 305 cum în­ săşi firea limbii noastre care nu are vocale nazale ca în fr. saison, jupon, pardon respinge teoria că .� ar fi însemnat o vocală nazală. Trecând la altă ordine de idei, să ne oprim asupra techni­ cei acestei cărţi ; datorită interesantei chestiuni, anunţată chiar prin titlu-l, cartea aceasta va ajunge desigur în mâna cercetă­ torilor străini; dar sunt supărătoare foarte desele greşeli de tipar, ce denatureaza ortografia. Margareta Ştefănescu N. Cartojan. Legendele Troaâei in Literatura veche romă­ mască, Bucureşti 1925, 8°, 72 pag. Lucrarea aceasta se caracterizează prin 2 cusururi � de na­ tură principială şi metodică, cari Iac să fie nislpoasă temelia clădirei ce a ridicat autorul. Aceste cusururi sunt: 1. Că d. Cartojan, lăsăndu-se sugestionat de ideia, desigur greşită, a d-lui praf. Russo, crede şi susţine, chiar exagerând pe acesta, că: în Perioada Slavonismului dela noi, mulţime din scrierile Literaturii noastre de atunci erau traduceri sau prelu­ lucrări directe din sau după textele gr�ceşti, iar nu din şi dupa traducerile sau compllaţiile slavoneşti (bulgare, sârbe sau ruseşti) acestea din urmă făcute elin cele greceşti. Prin această ideie a sa [307] RECENZII 307 d. Russo.Lcare nu. trebue să se uite că e grec de naţionalitate şi deci anticipativ predispus a da Grecilor mai multă laudă de cât li se cuvine-voieşte să arate că mai cu seamă Elenismul însuşi, direct, iar nu Slavii prin munca şi răvna lor de tradu­ cători sau compilatori, au contribuit la cultura poporului româ­ nesc de dincoace de Dunăre chiar în veacurile XVI şi XVII din Perioada Slavonismului, deci nu numai în sec. XVIII când influ­ enţa Elenismului era netăgăduit preponderentă la noi faţă de Slavonismul atunci decăzut. ldeia aceasta de natură principială d. Russo a exprimat-o În scrierea sa Elenismul in România, Bucureşti 1912, unde, îndeosebi la p. 26, dă indicaţia, pe care d Cartojan o va întrebuinţa exagerănd-o mai târziu: că Advare (ci. Avgar, Abagar) e, la noi, de origine grecească, nu slavo­ nească ; iar la p. 57 indică, tot astfel, ceeace d. Cartojan va u­ tiliza apoi în această lucrare ce recensez aci : că povestea sau romanul cu Legenda Troiei (Troadei) e o prelucrare a Literatu­ rii româneşti din sec. XVII după textele greceşti, nu după cele slavone, 2. Că d. Cartojan crede la p. 4 (ca şi d. Russo s. ex. la p, 66-67 şi ca Pompiiiu Eliad în De l'inţ.uence [rancaise SUl' l'es­ prii public en Roumanie, Paris 1898 şi ca toţi, greşit) că pri­ mele traduceri din greceşte s'au făcut la noi, în sec. XVIII când elenismul devine preponderent, sau direct sau subt influenţa tra­ ducerilor franţuzeşti cari ne veneau din Franţa (el, articolul meu în Arhiva XXXII, 3-4, p. 268). Impins de aceste sugestii de natură principială, autorul a căutat altă dată să argumenteze că "legenda cu scrisoarea lui . A vgar Adoar, nouă ne-a venit din textele greceşti", din cari am tradus-o în sec. XVII. Eu am arătat însă, în Arhiva, XXXII, 3-4, p. 296 pentru ce se înşală şi că această legendă ne-a ve­ nit din slavoneşte, ca cea mai mare parte a operelor mişcării noas­ tre literare din sec. XVII. Impins de aceleaşi sugestii, autorul scrie şi cartea-i ce re­ cenz aci. Vechea literatură românească are, între diferitele opere ale ei, şi scrierea "Povestea Troadei", in care se istoriseşte, sub formă chiar de roman, vestita cucerire a Troiei de către Grecii antici. Invăţaţii au căutat să precizeze din ce izvor am luat noi i;l- [308] 308 ILIE BĂRBULESCU această poveste. Dr. M. Gaster, demult, a ajuns la concluzia că am luat-o din textele scrise sărbeşie , ca argument principal are, între altele, faptul că în redacţia românească se află forma săr­ bească Parij (cu j) pentru numele grecesc Paris. Rusul Istrin socoteşte că am luat "povestea" dintr'un original slav (care deci . putea fi nu numai sărbesc, ci şi rusesc sau bulgar). Şi Gaster şi Istrin însă gândesc că originalul slav la rându-i este o tradu­ cere sau prelucrare din literatura grecească, aşa cum erau de obicei cele mai multe din operele li terare ale Slavi lor cirilici. După aceşti scriitori dar "povestea Troadei" în româneşte nu e luată direct din greceşte, ci numai indirect; căci noi am lucrat-o după originale slave. D. Cartojan însă, împins şi aci de pornenitele sugestii, vo­ ieşte a argumenta că nu slavonesc era originalul după care s-a alcătuit la noi "povestea Troadei" în sec. XVII, ci că era gre� cesc. Crede, anume, că am luat-o din versiunea grecească ce s-a compus după textele mai vechi latineşti scrise de Dictys şi Dares. Explicând ce era aceasta Iatinească, spune că ea nu era versiunea cea veche care se născuse din poemele Homerice des­ pre cucerirea Troaclei (a Troiei) şi care versiune era" mincinoasă" în povestirile ei, ci era o alta "adevărată", care istorisea fap­ tele chiar aşa cum ele se întămplasera în adevăr la Troia: Spre a susţine aceasta; autorul dă două argumente: 1. că nici Gaster, nici Istrin, nici nimeni altul n-a desco­ perit o redactie slavonească al cărei cuprins să fie întocmai ca ' cuprinsul versiunii româneşti a legendei Troadei ; dacă ar fi exis­ tat o aşa redacţie, zice, nu se putea sa nu se descopere pan-a- !f cum, de 30 de ani de când scriitorii pomeniţi se ocupa cu ea. Aşa ca, scrie la p. 18, forma Pari] (cu j) dela noi nu o avem luată din o redacţie slavă a "poves.tei Troadei", ci autorul pre­ lucrător al textului grecesc în româneşte a luat-o din limba uzu­ ală a mediului literar românesc, în Care cuvântul se întrodusese din povestea "Alexandria" care istoriseşte despre faptele lui A� lexandru Machedon. ' 2. Că numele proprii din redacţi\� românească a "povestii Troadei" au forme greceşti iar nu slavoneşti. Decât, arnăndouă aceste argumente n-au putere ştiinţifică, desigur. In adevăr, argumentul 1., acesta e sileniio, n-are valoare I [309] RECENZII 309 ştiinţifică, fiindcă acel aş lucru era şi cu redacţiile "Alexandriei". Circulau Ia noi 2 redacţii slave: una a "Alexandriei" celei �a­ devărate " , şi alta a celei "cu minciuni". Miron Costin spune În cronica sa: "Scrie Plutarch, vestit istoric, Ia viaţa lui Alexan­ dru Machedon carele au scris Alexandria cea adevărată, nu basne, cum scrie o Alexandriedin grecie ori dintralte limbi, scoase pe limba românească pline de basne şi scornituri". Dar noi nu avem, pentru că n-arn "descoperit" încă, pe cea "adevărată", ci numai pe cea "plină de basne şi scornituri." Tot aşa se poate să fie şi cu versiunea slava după care am luat "povestea" noas­ tră "cea adevărata" a asediului Troadei, adică n-arn descope­ .rit-o încă. Cât pentru argumentul 2" nici el n-are valoare ştiinţifică; caci numile din redacţia românească l1U "pastrează forma greacă corespunzătoare", cum zice autorul, ci au forma slavă. Realita­ tea e ca Slavii Iormaseră acele numi în slavoneşte din greceşte, iar noi le-am luat dela dânşii. Astfel, au făcut pe Priam din gre­ cescul Priamos, aşa cum au format şi alte numai ca : German