[1]
REVISTĂ de ISTORIE, FILOLOGIE şi CULTURĂ ROMÎNEASCĂ
-- DIN IAŞI --
Anul XXXII
Ianuarie 1925'
Nr. l�
o mefoai De cercetare filologică 1) şi prefinsele
"săsisme" În vechile texte romÎneşfi
Lipsa cunoştinţelor de Slavistică cu privire la scrisul vechilor
texte rornîneşti cirilice mai întîi, şi apoi, unilateralitatea (izvorîtă
foarte mult din această lipsă) cu care minţile filologilor cari le-au
cercetat şi le studiază privesc alcătuirea Ionetică a limbii acestor
.texte, amîndouă aceste mari cusururi au făcut să se creadă, în Fi-
lologia de pînă acum, că în veacurile XVI şi XVII fiinţa lirnbiă
romîneşti se află în un stadiu arhaic faţă de stadiul ei de după,
aceste veacuri, care-i, în general, chiar cel modern de astăzi şi decj
deosebit de acel arhaic anterior.
Ast-fel au socotit, din aceste două pricini, în afară de file­
logii mai vechi, şi cei de astăzi ca: prof. Const. Găluşcă (despre
care am scris în Arhiva XXVIIl, 1, p. 145 şi care însuşi declară:
că nu e slavist), la fel, apoi, Sextil Puşcariu, Ovid Densuşianu, L
A. Candrea şi N. Drăganu, cari, ce e dreptul, nu fac, ca Găluşcă,
aşa declaraţie deschis, dar din scrierile lor se vede clar şi splritus
unilateral cu cari privesc vechile noastre texte şi lipsa cunoştintelor
Slavisticei cari i-ar fi împedicat, desigur, dela această unilaterah­
tate, cum am învederat,' între altele în Arhiva XXX, 1, p. 51, 73,
64 şi XXX, 2, p. 192.
Eu, în diferite rînduri am arătatîntradevăr, şi în această Ar­
hiva şi mai cu seamă În cartea-mi răsturnătoare a vechilor con­
cepţii filologice: Fonetica aljabetului cirilic Uz textele romtne din
veacul XVI şi XVlI tn legătură cu -monumetuele paleo-, sirbo-,
1) Cf. Arhiva, XXXIII, p, 47 şi XXX, 1, p. 63.
[2]
ILIE BĂRBULESCU
bulgaro-, ruso- şi ro nîno-slave, că acea credinţă a filologilor noş­
tri despre arhaizmul limbii romîneşti din sec. XVI şi XVII nu nu­
mai că e o greşală prin care ei falşifică limba vechilor noastre
'texte, cînd o studiază şi vor să o reconstituiască din monumente,
{jar e 0 greşală chiar productivă în alţii;' căci" luîndu-se după din­
.şii, aceşti alţii, cari atîrnă oarecum de ei şi sunt încă şi mai puţin
'cunoscători intr-ale Slavisticei de cît îndrumătorii lor, Ialşifică şi
mai departe limba vechilor noastre texte. Aşa greşeli falşificatoare
a comis de pildă preotul C. Bobulescu, cînd, fără a ţine socoteală
de arătările anterioare ale mele ori fără a le cunoaşte, s-a apucat
să transcrie limba unei Cazanii din anul 1708, despre care am
'Vorbit în Arhiva, XXX, 2, p. 192; şi tot astfel, din aceiaşi neş-'
tiinţă luată dela alţii, prof, Iorga a falşificat, ca şi Bobulescu, limba
unor vechi documente şi Cazanii rornîneşti din sec. XVII, despre
care am tratat în Arhiva, XXVIII, 1, p. 158 şi! b. 2, p. 290.
Aceşti filologi şi irnitatorii lor, încurcaţi de arătările documen­
tate ale mele, şi-au însuşit, ce e dreptul, in chip tainic (incorect _
de altfel) unele din aceste arătări ( aşa O. Denşusianu şi I. A. Can­
drea şi Iorga, cum am arătat în Arhiva XXX, 1, p. 71). In chip
taintc, fiindcă vanitatea îi împinse să nu se arate pe faţă că ne­
cunoştinţele într-ale S avisticei şi, 'de asta, lipsa de orizont i-au fă­
-cut să comită această greşală. La alte din acele arătări ale mele
.însă, ei au stăruit, apoi, mai departe, de a nu şi le însuşi (măcar
.tainic), ci s-au îndărătnicit să falşifice mereu, după vechile lor idei
.arhaizatoare şi greşite, /prefăcînctu-se-tot din vanitatea de a nu
ese arăta necunoscători şi greşitori -- că dînşii constată, că eu nu
văd bine problema limbii vechilor texte romîneşti.
Pare-se însă, acum, că, cu toată îndărătnicia cu care s-au silit
-să nu recunoască că au greşit şi că au scris în zadar şi fără du­
.rabilitate cele ce au scris În filologia remînă, au început ei înşişi
acei filologi să-şi dea socoteală de acea greşită arhaizare a limbii.
.Aşa că acum, - de altfel, tot spre a nu-părea că nu cunosc Sla­
wistica şi că au privire unilaterală! � părăsind o parte din acele
'vechi silinţi de a arhalza, au inceput, în locul a o parte din ele,
.să susţină altceva tot aşa de greşit şi unilateral : că unele din ve­
chile noastre texte cuprind în limba lor elemente fonetice şi mor­
Iologice streitie, anume mai cu seamă săseşti, ceea ce dovedeşte,
.afirmă aceşti filologi, că acele vechi texte, cari ar fi cuprinzînd în
ele -astfel de săsisme, ar fLIQ�t unele copiate, altele scrise de Saşi,
::iar nu de Romîni. AcesteA�săsisme de astăzi erau mai înainte so-
[3]
o METODĂ DE CERCETARE FILOLOGICĂ 3
-cotite de ei mai cu seamă arhaizme, conform cu părerea ce spu-
-sei că aveau despre stadiul fiinţei limbii noastre vechi din sec. XVI
şi XVII. In timpul de pe urmă, d. C. Lacea a încercat să tormu­
muleze iarăşi această nouă greşeală, susţinînd că cei 3 copişti ai
textul ui numit Psaltirea Scheiană (copie din sec. XVI) erau Saşi,
'cum i-ar fi arătînd scrisul limbii din text. Asa spune Lacea în Da­
coromania, III (a. 1924), p, 461. [ar d. N. Drăgan susţine, adăogînd
probe cari voi arăta că sunt toate greşite, că, tot astfel, a fost scris
-de un sas "Manuscrisul liceului grăniceresc G. Coşbuc" din sec.
XVII, cum i-ar fi arătînd scrisul limbii din acest text, despre care
tratează În acelaşi volum din Dacoromania, la p. 472. Şi aşa mai
'susţin aceştia acum încă despre alte texte vechi: săsisrne în limbă.
Dar şi această nouă teorie a săsismelor, ca şi cea veche a
artuiizmelor din limba rornîneascâ veche, se întemeiază mai întîi
pe o unilateralitate de i tidecată a făuritorilor acestor 2 teorii, iar
în al .doilea rînd pe lipsa lor de cunoştinţi în domeniul SIa vis­
, ticei in genere şi în domeniul Slavistecei romtneşti ţn deosebi.
Aceste 2 lipsuri ale lor îmi voi permite să le arăt aci În cele
ce urmează, pe cea dintîi dovedind-o prin scrisul limbii romîneşti
astăzi, pe de o parte de către şcolari Începători, pe de alta de
'către alte persoane mai mult ori mai puţin culte, iar lipsa a doua
dovedind-o mai ales prin prezentarea unor fenomene ortografire
slave şi rornîno-slave despre cari nu am scris în Fonetica alfabe­
tutui cirilic, şi de aceia filologii noştri, necunoscători ai Slavisticej,
neştiind că ele există chiar în sistemele ortografice slave şi romîno­
slave, le-au luat mai înainte drept arhaizme iar acum, de cînd cu
noua lor teorie, le iau drept săsisme în limba textelor romîneşti vechi.
Să încep cu scrierea limbii rornîneşti astăzi; căci aceasta ne
va învedera unilateralitatea judecăţii cu care filologii noştri au ajuns
la a crede mai Întîi În arhaizmul iar acum în săsismul unora din
vechile noastre texte. '
Scrierea limbii romlneştl astăzi
Filologii noştri, şi vechi şi noui, fiindcă n-au fost pregătiţi în
ale Slavisticei spre a înţelege cuprinsul .Foneticei alfabetului ciri­
lic" a mele, n-au băgat de seamă că, spre a cunoaşte exact' limba
unui popor din textele scrise ale lui, cercetătorul trebue să aibă
:in vedere următoarele două consideraţii :
Intii că, atunci cind scriitorul unui text, sau chiar copietorul
'.
[4]
4
ILIE BĂRBULESCU
lui după altul, e om mai mult sau mai puţin cu cultură, fie şi în­
cepătoare, a vremii sale, cultură căpătată sau, prin şcoala la care
a învăţat, sau 'prin şcoală şi atingerile-i cu literatura limbii sale ce
Însuşi, în chip autodidactic, citeşte, -atunci el, fiindcă astfel a ajuns
de cunoaşte exact valoarea foneiică ce ortografia sau ortografiile
timpului său au dat fiecării litere a alfabetului, transpune exact
sunetele limbii sale În aceste litere cu cari o scrie. In acest caz
, scriitorul (sau copietorul) unui text face o lucrare mai numai obiec­
tivă şi cu totul mecanică cînd scrie limba ce vorbeşte.
Dar al doilea, cînd scriitorul sau copietorul textului e om
fără cultură, ad ică care 'a învăţat prea puţin în şcoală (cel mult'
clasele primare) unde se arată ortografia şi valoarea fonetică a li­
terelor spre a şti cum s*-şi scrie limba ca ele, şi nici contact cu
literatura vremii sale, prin autodidacticism, nu a avut sau prea puţin
a avut, spre a învăţa singur din aceasta, atunci el nu cunoaşte e­
xact valoarea fonetică ce ortografia sau diferitele sisteme ortogra­
fi ce ale vremii sale au dat-o literilor. Din această pricină a necu­
noaşterii exact, cînd îşi scrie sau copiază limba textului său-şi-o
transpune exact în litere numai atît cît i-a rămas În minte limpede'
din ortografia învăţată sau observată de dînsul în prea puţinele-i
citiri proprii; în afară de atîta însă, scriitorul, CÎnd nu-şi mai aduce
arhinte de ortografia vremii, face el însuşi analogii ortografice În­
tre cele ce a învăţat şi cunoaşte mai mult ori mai puţin exact prin
-lapsus memoriae •. Aceste analogii, cari de obicei atîrnă de firea
individului, sunt adeseori incorectitudini logice, şi de asta, ele au
ca efect faptul că, printr-însele, acest scriitor incult transpune (po­
trivit cu logica falşă a analogiilor stabilite de mintea lui) neexact
sunetele limbii în literile cu cari o scrie. In acest al doilea caz,
lucrarea scripturistică a: scriitorului nu e mecanică şi aproape in­
conştientă ca în cel dintii, ci în cea mai mare parte psihologică
şi conştientă.
Spre a documenta aceste două observaţii, pe cari nu le-au
băgat de seamă filologii noştri CÎnd au ajuns la ideia pomenită a
arhaizării limbii noastre din veacul XVI şi Ia săsismele pe cari le
văd în aceasta astăzi, reproduc aci unele din scrisorile ce, urmă­
rind această idee, 'am adunat, în diferite vremuri după apariţia căr-·
ţii mele -Ponettca alfabetului' cirilic-, dela felurite 'persoane din
amîndouă cazurile sau categoriile de cari vorbii pînă acum. Pentru
ca documentarea mea din ele să fie şi mai limpede, observ de la
Inceput că in scrisul nostru actual, circulă nu numai ortografia A-
[5]
o METODĂ DE CERCETARE FILOLOGICĂ 5
-caderniel de astăzi, cu diftongii ea şi oa scris întregi, cu 1 ŞI U
penţru sunetele i, II întregi şi jumătăţite (altă dată t, 'I,i), etc, ci şi
-ortografia Academiei de la întemeierea ei şi introducerea scrierii
latine în locul celei cirilice, din ai cărei reprezentanţi şi elevi tră­
esc şi astăzi printre noi, şi cari scriau cu ii. scurt nepronunţat la
sfîrşitul cuvintelor, cu e pentru dift, ea, cu 6 pentru oa etc. Iar
'cei inculţi de acum, de cele mai multe ori prin puterea tradiţiei
transmisă lor de înaintaşii imediaţi cari încă chiar trăesc de multe
-orl printre dînşii, amestecă amîndouă aceste sisteme ortografice,
cel vechi şi cel nou, producînd la scrisul lor fenomenul psiholo­
gic de care am vorbit; deşi, chiar cărturari (ziare şi filologi s. ex.)
amestecă la fel părţi din vechia ortografie cu cea nouă (aşa l şi
u din vechia şi dift, ea, oa din cea nouă), socotind că iau raţional
din amîndouă ortografiile literele prin cari se transpune mai exact
;)ijmba.
In a. 1906 aveam o servitoare de loc din satul Hălmeag din
'Transilvania; era în vîrstă de 22 ani, se numea Ana (Nuţica)
.Zglimbea şi era rornîncă ţărancă neaoşe. Atunci mama ei i-a tri­
-mis de acasă din Hălrneag o scrisorică pe o cartă postală, pe
care însă nu i-a scris-o ea însăşi; pentru că se pare că nu prea
ştia să, scrie uşor (fiind femee bătrînă); ci i-a făcut-o învăţătorul
din sat la dictarea sau spusa marnii şi care şi el era de loc tot de
acolo. Această scrisorică, pe care o ţin la dispoziţia filologilor, ca
'să nu pretexteze că inventez eu cele ce spun, are pe ea chiar pe­
'cetea Poştei din Ungaria "Sarkany" şi pecetea celei din Iaşi cu
.data de 1906 Apti! 10. Faptul cel a fost scrisă de un învăţător
,( om în vîrstă) arată că a fost făcută de un om d in categoria întîi
.de care am vorbit, adică de unul cu oarecare cultură a vremii sale
�şi care, de asta, transpunea mecanic sunetele limbii ce vorbea.
Reproduc aci această scrisoare, literă cu literă şi cu punctuaţia ei:
Hălmeag 25 Martie
"Prea dorita nostră fică Nuţico, Află despre noi ai tăi părinţi
"că sântem sănătoşi cu toţi. Şi am primit scris6rea ta şi ne am bu­
-curat că eşti sănătosă, Şi dacă vi pe paşti acasa să ne scri şi săţi
<cumperi aţă negră şi albă şi un bobin gălbior că acolo sânt mai
-eftineşi mal bune. Dacă vi în bucuresci săşi (sic) grijescă (sic) 1)
, 1) Aci se .vede că a uitat a numi persoana de care scrie
-Jfi�ei sale.
[6]
6
ILIE BĂRBULESCU
--------------------------
bani că mumăta este ruşine să mai csă în lume că auzit că a pus:"
întro sară 60 de franci şi Româniea t6tă numai de ţela (sic) vor­
beşte şi mie ruşine. Şi să ne seri dacă vi acasă ca să ştim. Şi
ghiţă este sănătos dar a fosta (sic) 3 săptămcnf (sic) închis cace 1)
nu a vrut să stea la husarr. Şi săşi lase pe curva pe tărana 2) săşi
vază de copii. Dacă vi în Bucuresci săi aduci so citescâ, Şi Dacă
găsesci unIepeden frumos săţi aduci. Draga Nuţico află şi despre
noi că suntem sănătosev.
In această scrisoare se văd amestecate reminiscenţe culturale
vechi şi nouă la un loc, adică sistemul ortografic al vechii Aca­
dernii rornîne cu cel nou al Academiei de astăzi. Din vechiul sis-,
tem are: l pentru sunetul i jurnătăţit, s. ex. în; tăI săptămant etc,
alături de cel nou i pentru l s. ex. în noi ai (tătj ; are e şi o s.
ex. în: negră, so citescă, sau nostră, scris6rea, dar şi după noul
sistem: scris6rea, prea; are LI final nepronunţat după vechiul sis­
tem (un ii scurt): ela, a fostu etc., dar şi numai el, tosr; după sis-
t> temui cel nou. Aşa că, graţie acestor compromisuri şi reminis­
cenţe ortogratice ajungem Că, spre a, desprinde limba reală a ce­
lui ce a făcut scrisoarea asta, trebue să ţii socoteală. ca filolog, de
amîndouă sistemele ortografice ; căci dacă puişpreţ numai pe unul
din ele, adică numai pe cel Vt ehi sau numai pe cel nou, ajungi
să inventezi o limbă romînească pe care nici odată n- au pronun­
ţat-o -nici scriitorul scrisorii nici nimeni în satul Hălrneag şi nici în,
altă parte. Căci, în adevăr, nu se pronunţa la 1906 în Hălmeag şi
nici acum nu se pronunţă; elu. a fostu, ci numai el, fost; nu se
pronunţa şi i - [umătăţit şi i întreg finale: ai tăi părinţî.; sănătoşi .. r
că eşti ... mai eftine şi mal bune, ci numai: al tăl părinţi, .. sănă­
toşi ... că eştt., mal eftine şi mal bune; nu se pronunţa cu un sin­
gur i final: dacă vi pe paşti acasă să ne seri, ci tot cu doi i
(: ii=i'i) ca în: de copii. adică: dacă viî, să ne scrii (sau,' după
\ ,
noul sistem ortografic: vii, scrii). '
Filologul, repet, trebue să cunoască toate sistemele sau apu­
căturile ortografice ale vremii scriitorilor textelor, dacă vrea să des-,
prindă din scrisul acestora limba reală pe care o scriau; căci, dacă.
nu le cunoaşte pe toate, ci numai pe vreunul, şi aplică numai la
acesta ca la un calup scrisul, atunci va născoci o limbă neexistentă
la scriitor ci numai în închipuirea sa, o limbă, care ar putea părea.
1) Pentru: căci
2) Pentru : ţăran a
[7]
o METODĂ DE CERCETARE FILOLOGICĂ 7
------
chiar de Sas sau de alt neam, mai ales cînd afli scris, după scă­
pări (lapsus) analogice ca: să şi grije scă, şi mai esă ori săptâmzni,
cari, precum vede m, se întîrn olă şi la seri itori cu oarecare (deşi,
evident, mică) cultură a vremii lor. Căci, nici în Hălmeag şi nici
în altă parte pe acolo nu pronunţau Romînii astfel pela a. 1906, şi
nici chiar Bucuresci, găsesci, care-s imitaţie după vechiul sistem
ortografic în loc de pronunţatele de învăţător : Bucureşti, găseşti.
Dar mai departe, în a. 1907 această Nuţica Zglimbea plecase
din serviciu! meu acasă în Hălmeag. De aci ne scrise la laşi o
cartă postală, care poartă aceeaşi pecete a Poştei de mai sus şi pe­
cetea Poştii din Iaşi cu data de 6 Martie 1907. O ţin şi pe aceasta
la dispoziţia filologilor, ca. să nu pretexteze că am inventat-o eu a­
cum "pro domo"; o reproduc însă aci li,teră cu literă: .
Hălmeag in 19 tebruare
"Sănit Măni1e Coniţă şi Conaş ca sănt bine şi aş dori să aflu
şi: despre dumneavastră că ce matfaceţă (sic) didinica i bine vă Sărut
Mănile coniţc ca dumineca in 25 februare mă căsătorescă (sic) vă
Sărut Mănile şi Sărut pe didinica şi Sărut mana şi adomnişari (sic)
Emili.
rămaei (sic) adumneavcstră supusă Anica Zglirnbea-, .
Anica Zglimbea nu avea altă. învăţătură de cît acea a" şcoli
primare săteşti din Hălrneag ; încolo nu citea niciodată nimic. Ea
face parte, deci, din categoria a 2-a mai sus rînduită de mine, a-
<dică dintre cei cari nu cunosc bine nict o ortografie şi 'cari, de
asta, fac deseori Ei înşişi "analogii ortografice" după înclinări psi­
hologice ale lor. In orice caz, în şcoală Învăţase sistemul nou al
Academiei (era şi tînără, de altfel); căci pune ea nu e ca Învăţă­
torul din Hălrneag pentru diftong. Diitongul oa nu ştie să-I repre­
zinte nici după sistemul vechi: 6, nici după cel nou: oa; căci
scrie a pentru el, s. eX' în dumneavastră de 2 ori, a dornnişcri,
probabil prin analogie cu altceva. Nu ştie să reprezinte sunetul t
(â); căci scrie numai ă şi a, şi pentru acest din urmă sunet şi pen­
tru â : vă sârut şi mănile, sătu, măna şi rărnaei. Ba stabileşte ea
însăşi analogii logice sau psihologice în: ce mai far.�ţă, mă căsă­
torescă; căci nici ea nici nimeni în Hălmeag sau în altă parte nu
pronunţa aceste forme Cll ă final, ci nu mai: faceţ, căsătoresc. Care
va fi originea psihologică sau logică a acestei "analogii grafice"?
Nu cred că ar fi alta de cît, că Zglimbea numea literele alfabetu­
lui (cum va fi învăţat Ia şcoală, poate): bă, că, dă. fă, gă etc., pe:
[8]
8
ILIE BĂRBULESCU
Octombre \S/§09. Buzău.
Draga taţ 1) Anicuţo
"Am primit scrisore matal şi tot de odai şi pachietu cari îţi
.sarut man-îrn vine forte bine foile şi de lungi şi de largi Ia beteli
că nu trebui să le' mai facă nimica şi jachietu de asemene parca
.sunt făcut pe corpu meu. atat tălile să le mai ajustez puţin. Vam
mai scris vreo două scrisori şi nu am primit nimica nu ştiu de ce
cînd alţii, se ştie, le numesc bâ, câ, dâ, fâ, gâ etc., iar alţii be, ce
de, fe, ghe etc.; şi, la scris credea în mintea ei, că ţâ, că repre­
zintă pronunţatele de ea: ţ, c. Iar cît pentru ei din rămae/, nu ştiu
acum cărei "analogii" făcută de mintea ei să-I' atrihui : căei aşa nu
pronunţa ea nici odată. Ba e ciudată în scrisorica asta. şi morîo­
Iogia : Conaş, în forma de norninativ singular în loc de vocativ:
Conaşule, (sau chiar ca în limba veche: Conaşe), cum ne-am aş­
tepta dela un rornîn, cum de fapt pronunţa însăşi Zglimbea cînd
era Ia mine în serviciu şi cum se vorbeşte de toţi şi în Hălmeag.
Dacă acest scris al Anichii Zglimbea 1· am înţelege numai
după ortografia de acum sau şi chiar numai după vechiul sistem,
ar trebui să zicem-ca d-nii Lacea şi Drăgan etc despre scriitorii
Psaltirei Scheiane şi ai altor texte invocate de dînşii - că Zglirn­
bea e sasă sau altă streină : căci scrisurile ei: "Sărut mînile Co­
niţa şi Conaş" nu le-ar pronunţa azi aşa de cît un strein ; precum
tot numai vre-unui strein i s-ar putea atribui că ar fi pronunţînd :
ce mai faceţă, mă căsătorescd, sau rămaei , ori chiar durnneavzrs-
ira, (a)domnişari etc. -
Iată, dar, la ce absurdităţi ne .duce teoria nouă a săsismelor
iJ;1 limba vechilor texte rornîneşti I
Dar şi alta încă.
In anul 1905 aveam o servitoare cu numele Anica Ionescu,
-de origine din oraşul Buzeu, rornîncă neaoşe şi dînsa. Ea avea a­
<colo o nepoată în vîrstă de vre-o 20 de ani, de asemeni, romincă
curată, care învăţase, în, şcoala din Buzeu, 4 clase primare şi apoi
mtrase la meşteşugul croitorie! într-un atelier. Această nepoată,
care se numea Elena Ionescu; scrise de acolo raătuşii sale o seri­
.soare, pe care o ţin la dispoziţia filologilor, ca şi pe celelalte două
«le mai sus, şi pe care o reproduc aci, în parte, literă cu literă;
�at-o: '
1) Pentru: taţă. '
[9]
o METODĂ DE CERCETARE FILOLOGICĂ 9
----
-una aiest din parte mea iar alta din parte rnarni. Eu am deschisa 1)
,0 şcola şi atelier de sericicultur şi filaturn ţesatori şi lucruri na­
tionale ... pană acuşl caştig nu am avut de cît atrebuit sa scoţa �)
din pung S) dar sper că o să fiu in curajaz 4) atct de minister cit
.şi de cl.etele (sic) din oraşa n) am cîte va lucrctore ... Aurica am dat
la pension sa Îl} veţe cursa u) licial ca la prima var 7) să de e­
xamen la liceu ea în vat 8) ..• bine era so dam la normal dar nu
avec etaz 9) ..• Torele în vaţ 10) la şcol !!) .• D oresczî 12) draga taţ 13)"
să te vad vazand ca nu neţi uitar.; nu ştiu de merge la şco!...
aveţi ocazi va eşim la gar ... caci mat ") meai spusa 15) mult şi
adevarat aiost şi eu tem a sculta lG) şi te voi ascult 17) etc".
Autoarea acestei scrisori face parte din categoria 2-a a mea
de aici. Ea amestecă amîndouă sistemele ortografice, luind din fie­
care cîte ceva mai mult ori mai puţin corect. Aşa, are, după sis­
t .mul vechi e şi 6 pentru dift. ea Şi' oa ; însă neştiind clar ce va­
loare are accentul • deasupra lui e şi o, nu-l- mai pune, ci scrie:
am primit ser isore pentru scrisorea, forte bine, din parte mea, din
parte mami -pentru din parte, are şcola, să scoţa, cîteva lucratore,
şcol şi neţi uitat pentru neţi, tem ascultau) pentru tem etc. Are
însă şi după noul sistem ortografic ea p. e : avea, meai spusfă)
etc. Cunoaşte, ce e dreptul, şi întrebuinţează literile ă şi â, după
noul sistem ortografic, pentru sunetele corespunzătoare lor şi as­
tăzi, dar pune şi t după vechiul sistem : aşa: că, să, facă, făcut,
sau cât, câteva, şi învaţ, îţi etc. lnsă, deseori, se vede că neînţe­
legînd limpede ce' rost are semicercul deasupra lui ă. şi unghiul
\
deasupra lui .â şi î, pune chiar simplul (1, at t pentru sunetul ă, cît
şi pentru sunetul â (î): parca, o şco Ia. sa scoţa, lucrctore, so dam:
să te vad, vrrzand, sau atct, vazand, pană, caştig. man[aJ etc.
Dar, afară de acest amestec mai mult ori mai puţin corect sau
necorect al acelor 2 sisteme ortografice autoarea scrisorii face ea
însăşi, cu' mintea şi potrivit cu lipsa sa' de cultură, oarecari "ana­
logii grafice". Aşa, fiindcă va fi învăţat să numească consunantele
cu vocala ă după ele, adică: bă, că, dă, fă, gă, ţă, ră etc, cînd
are nevoe, în limbă, să scrie aceste silabe ca sunete, pune numai
1) Pentru: deschis. 2) Pentru: scot. 3) Pentru: pungă. 4)
pentru: încurajată. 5) Pentru: oraş. 6) Pentru: curs-e-cursul. 7)
P. primavară. 8) P. învaţă. 9) P. etate sau etatea. 10) P. învaţă.
Il) P. şcoală. 12) P. doresc. 13) P. tată. 14) P. mata. 15) P.
.spus. 16) P. te-am ascultat. 17) P. asculta.
[10]
10
ILIE BĂRBULESCU
._--------_. - .. -- .. _-- ._--------
consonanta, cum a învăţat, subtînţelegind că vocala ar fi cuprinsă
chiar în ea; de aceea scrie: taţ pentru tată, odat, - sericicultur şi
fii atura , să fiu în curajat, primavar, învaţ, normal, şcol, la gar
etc, pentru : odată, sericicultură, Încurajată, primăvară, învaţă, nor­
mală, şcolă, gară. Iar pentru că amesteca pe ă Cll a, cum am văzut
mai sus, prin aceiaşi "analogie" snbtînţelege şi sunetul lui a în ast­
fel de cazuri; astfel că scrie şi : îţi sarut mall pentru mâna, mat
p. mata, te voi ascult p. asculta.
Ba, scriitoarea numeşte consunantele alîabetului, ca şi alţii, şi cu
vocala e după ele: be, ce, de, fe, ghe, he etc. De aceea, amesie­
cînd şi aceasta la scrisul său, scrie şi matal p. matale, etat p. etate.
Deosebit de acestea, scriitoarea mai face »analogii ortografi­
ce", şi ea ca Zglimbea de mai sus; ceea ce arată aceeaşi psiho­
logieca temelie. Astfel, precum Zglimbea scria un ă nepronunţat
în : ce mai faceţd, mă căsătorescă (p.. 7), tot aşa şi această Elena.
Ionescu pune ă sau egalul lui, Ia ea. a: nu trebui să le mai facă
p. fac, eu am deschisa p. deschis, sa scoţa p. să scot, cursa licia!
p. curs licial, meai spusa p. spus etc. Asta şi la ea după analo­
gia ce 'făcea în minte-i din faptul că numea consonantele: bă, că;
dă etc, pe cînd le da valoarea fonetică b, c, d 'etc, după reprezen­
tarea acestora în scris şi cărţi.
Mă opresc aici cu analiza acestei scrisori. Eu am vorbit Cll
Elena Ionescu, autoarea ei, am cunoscut-o apoi mai deaproape şi
am văzut că n-avea absolut nici un defect mintal sau de pronun­
ţare. Vorbea şi pronunţa exact ca oricare dintre noi. Dacă însă am
lua scnsul ,ei după scrierea (ortografia) noastră de astăzi, evident
că am inventa la ea o limbă care nu exista în pronunţarea dînşii,
ba nici in pronunţarea nimănui din Buzău sau din altă parte; ace­
laş lucru ni s-ar Întîmpla şi cînd am lua scrisul ei numai după ve­
chiul sistem ortografic; tot aşa am face şi dacă n-am ţine să cu-·
noaştern "analogiile ortografice" cari fac parte din psihologia scri­
sului ci. Ba dacă n-arn observa că Elena Ionescu amestecă în scri­
soarea ei şi sisieme ortografice deosebite şi analogii 'grafice pro-'
prii, şi dacă, spre a-i desprinde limba cea reală ce pronunţa ea"
n-am căuta să scoatem din aceste sisteme şi analogii pronuntarea
şi morfologia ei, am putea trage foarte uşor şi concluzia (d-Ior La­
cea, Drăgan, Puşcariu etc): că Elena era o sasă sau nu ştiu ce altă
streină, Căci, în adevăr, numai un strein ar putea vorbi: taţ, seri­
sore matal, sarut man, forte bine, să le mai facă p. tac, foile ... şi
jachietu parca sunt făcut p. făcute, atat, din parte mea, din parte,
[11]
o METODĂ DE CERCETARE FILOLOGICA 11
marni ; din oraşe p. oraş, sa scoţa din pung p. să scoţ din pungă"
am câteva lucratore, la prima var să de examen p. la primăvară să
dea examen, Torele învaţ la şcol p. învaţă la şcoală, vazand ca nu
neţi uitat p. văzînd că nu ne-aţi uitat etc.
Iată la ce absurdităţi ne împinge teoria sasismelor d-lor La­
cea. Drăgan, Puşcariu etc.
Dar pentru ca discuţia aceasta să cuprindă cît mai mult din
teritoriul Rominiei, să dau un exemplu şi de Moldovean.
In anul războiului 1915 aveam o bucătăriţă rornîncă numită
Floarea. Bărbatul ei, un rornîn moldovean Ion Corbiţă, muncitor cu
braţele, în vîrstă de 40 de ani, era mobilizat undeva în Mol-·
'dova. De acolo a trimis nevestii sale o cartă postala, care poartă
pecetea Peştii din Iaşi cu data de 3 Octombrie 1916, şi pe care o
ţin, ca şi pe celelalte, la dispoziţia filologilor; o reproduc şi pe
aceasta aci literă cu literă:
"Dragă florei (sic) Dispri mini vei şti că sunt Bini sănătos Dar
vroi să mă trimetă Pi cîmpul Di luptă şi eu nu vrau să măduc
Dacă vrai trimetirn 20 lei că La 15 luna viitorii vioiu să viu Acasă
trimeti numai Dicăt că. tu ştie (sic) Pentru cii să J1U măîntărzi Di
loc. Ion Corbiţă".
Cu acest Corbiţă, care a învăţat să scrie şi să citească cînd
era soldat în oştire şi deci face parte din categoria 2-a a mea, eu
am vorbit; el nu are nici un defect mintal sau de pronunţare, ci
vorbeşte ca oricare moldovean din laşi. Dacă observăm scrisul lui
Însă, vedem şi la dinsul amestecul celor 2 sisteme ortografice,
vechi şi nou, mai întîi: cel vechi in o pentru noul oa, în florei;
cel nou în cele lalte, ca i şi pentru vechiul l şi 11 pentru Li, s. ex.
în: 20 lei, vrai, ori în vroiu să viu. Iar deosebit, are analogii pro-­
prii ale minţii lui, s. ex. în florei, deşi el pronunţa, ştiu pozitiv:
Floarte, căci Ieşenii au deseori un aşa re în loc de general şi mai
vechi rornînesc e; ori mai pronunţa şi, iarăşi ca Moldovenii, Floarr.,
potrivit cu ce mai are: mini, Binr, viitorii, cii, pentru: mine, bine,
viitoare, ce. Tot o analogie numai grafică a minţii lui este: tu
ştie, provenit .. pin amestecul pronuuţării lui proprii care are r pen­
tru e neaccentuat (în mini, bini) cu scrisul limbii Iiterare rîn zia­
rele ce cîteodată îi intrau şi lui Corbiţă În mînă şi care limbă IL
terară scrisă are, se ştie, e: mine, bine etc. Căci eu am vorbit cu' I
el şi ştiu că nu pronunţa de cît: tu ştlt.· O analogie a lui grafică.
mai e şi scrisu-i : luna vitarii, pe care el nu-l pronunţa, ştiu fiindcă
II
I
!
II
I
[12]
ILIE BĂRBULESCU
---------------------
.am vorbit cu dînsul, de cît: viitoari; numai că nu-şi mai aducea
aminte cum să-şi scrie diftongul oa din pronunţare, ci punea doar
litera corespunzătoare sunetului celui mai puternic şi în evidentă
din diftong; cum am văzut, de altfel, mai sus că mai fac şi alţi
inculti ca acest Corbiţă.
In sfîrşit, să aduc şi scrisul unui Oltean. In a. 1918 eu eram
senator în Parlamentul ţării şi director al ziarului Iaşul. Ca di­
rector, am primit, venindu-rni din Tecuci, o scrisoare dela un sol­
dat oltean, care se găsea cu regimentul său acolo. Acesta era ţă­
ran, fără altă cultură de cît a şcolii satului unde a învăţat şi de
unde era; nici vre-un defect mintal sau de pronunţare nu avea,
cum am văzut mai tîrziu Cînd a venit chiar la mine şi am vorbit
cu dînsul; era, deci, din categoria 2-a a mea . Ţin şi această scri­
soare la dispoziţia filologilor; pentru subiectul ce mă preocupă
aci însă, o reproduc şi pe ea literă cu literă; iat-o :
Anul 1918 Agustu 7 tecuci
,;Sî triiţl d-olrne (sic) directori (sic)
prin aceste rinduri vîrogî cu lîcrzrni în ochi princare eli sol­
datu Moţa Mirea din rlgtmentu 1 Arlilere Grea Statu major! (sic)
contingentu 1917 nuştiu dinpartea lu Iubituli tneiu (sic) frîţiorf de
cînd veneam in retragerf (sic) dela Bucureşti priacare Vîrogl bu­
nrtatea domnii dumneavcastr/ sîm Publicaţi în ortşi ce gazetz' a
Capitali iaş aceste cuvinte Rogi pe toţi camaraz şi toate persoa­
nili care ştie de fratili me.zz Moţa Alixandru din Spitalu Militari
Craeova îi rogl cu lîcrtrni în ochi pe toţi care ştie szm comunice
ve adresa mea soldatu Moţa Mirea Rigit 1 Artilere Grea Statu ma­
jnrl al Acestiu (sic) Rigimentl sunt din Comuna drincea judeţu
Mehedinţi fitI lui Niculae Moţa şal Marii Niculae Moţa
sîtrîiţ domnule director vîsalut cu respect"
La acest Moţa se observă, de asemeni, amestecul celor 2 sis­
teme ortografice. Sistemul vechi e în deasa întrebuinţare a lui î,
pe -cînd se ştie că sistemul cel nou are mai numai â. Tot după
vechiul sistem are Moţa scrierea lui 't final nepronunţat , gazetr,
rogi, rigimentl, pe cînd are şi după noul sistem: director, salut,
respect etc. In a(Jicarea aci a vechiului sistem însă, Moţa face, în
acelaş timp, o analogie proprie, fiindcă nu-şi aduce aminte lim­
pede de cerinţa sistemului după care scrie; - anume, ştiind şi vă­
-2îrid. că noul sistem are numai i p. 't şi u p. LI, dar că altii mai
[13]
o METODĂ DE CERCETARE FILOLOGICĂ 13
pun şi 1, ii, şi, în mintea lui, ne mai făcînd distincţie între valo­
rile fonetice ale' acestor 2 litere, a ajuns să creadă că amîndouă
reprezintă acelaş sunet, în anumite poziţii. Pe de altă parte, nu-şi
aduce aminte nici cu ce să scrie sunetul pe care şi sistemul vechi
şi cel nou il reprezintă prin ă şi â (i), şi de asta pune pentru a­
cestea tot 1: szrn, rinduri, ori î pentru ă: si trliţ etc. Analogii,
Tot analogie e în scrisu-i cu î final: rogf pentru rog din pronun­
ţarea sa; el numea consunantele : bî, cî, dî, fî etc, iar nu be, ce,
de, fe, sau poate chiar nu bă, că, dă. etc. ca Zglimbea sau ca Elena
Ionescu de mai sus : de asta scrie gi cu înţeles de sunetul g ceia
ce reprezintă în realitate chiar acea numire.
Moţa pronunţa mteu, şi totuşi scrie de 2 ori meiu. Pronunţa
acestui, şi totuşi scrie acestiu. Deci, precum Corbiţă (în fl6rei) şi
Ana Zglirnbea (în rămaez), ,aşa şi acest Moţa nu ştie unde să scrie
pe i din diftong, ci-I pune sau înaintea sau în urma vocalei cu
care· acest sunet' formează diftongul sau o silabă.
Dacă n-arn tine socoteală de sistemele ortografţce, pe cari
le întrebuinţează mai mult ori mai puţin clar, şi de analogiile pro­
prii, am putea spune că acest Moţa e 'strein ; căci, potrivit cu sem­
nificaţia de astăzi a literilor fie după sistemul vechi ortografic fie'
după cel nou, numai un strein, vre-un sas s. ex., ar zice şi scrie:
rinduri, vt rogf, meiu, scesuu, retragert etc.
O nouă dovadă de absurditatea teoriei d-lor Lacea, Drăgan et c
O altă dovadă a celor arătate aci de mine şi a absurdităţii
teoriei sasismelor d-lor Lacea, Drăgan, Sextil Puşcariu etc. ne dau.
observaţiile făcute de d. prof. Axente Banciu asupra scrisului e­
levilor cari, venind din şcoalele primare ale Ardealului, s-au în­
scris în Clasa 1 secundară a Liceului din Braşov "Andrei Şaguna"
ÎI1 a. 1923. Aceste observări d. Banciu le-a publicat, sub titlul
"Constatări dureroase", fn revista Transilvania, din Martie 1923.
Ca profesor, dînsul a dat, Ia începutul anului şcolar, şcolarilor in­
traţi în clasa I a Liceului, nişte teme: în unele să compue anu­
mite subiecte în limba ro mină, iar în altele să copieze din cărţi o
poezie a lui Coşbuc. Asta spre a vedea cu ce cunoştinţi de a scrie
limba ro mînă vin şcolarii din şcoalele primare de pe unde veneau
, în clasa 1 liceală. Rezultatul obţinut i-a fost, ca şi rezultatele mele
de mai sus Ia cei din categoria 2-a dela mine, la Ana Zglirnbea,
Elena Ionescu, Ion Corbiţă, Moţa. Anume, şi elevii d-lui Ban ci u,
t@!i Rornîni, aot scris, mulţi: Tatăl nostru care/ eşti în cer, dăn-o
[14]
14
ILIE BĂ.RBULESCU
-------------------------- ------------------
.pentru dăne-o, ne rnântueşt p. mîntueşte, sau precumâ pentru pre­
cum, ori iart pentru iartă, în ispit p. ispită. Astea corespund cu
cele ce am constatat eu la Zglrmbea, Corbiţă, Moţa, în: ce mai fa­
-ceţd (p. 7), am deschisa p. deschis, pung p. pungă, etat p. etate
;
(p. 9), rogî p. rog (p. 12) etc.
Dar d. Banciu a mai constatat la elevi scrisul: să nă urma­
ţie pentru urmaţi, corespunzător lui rămaei dela Zglirnbea ; şi cerui
p. cer.ii (după sistemul nou s-ar scrie: ceriu) şi aşai p. aţYa, co­
respunzător lui meiu, aceste: dela Moţa; ori nau etc., 'Pentru noauă
corespunzăror lui: domnişari, dumneavastră dela Zglirnbea, viitarii
,dela Corbiţă etc. A mai constatat: pici ore p. picioare, etc şi sfin­
cescăsă p. sfinţescăsă (sfinţească-să) efe, corespunzătoare cu: am
. primit scrisore şi să de examen dela Elena Ionescu.
Iar la toţi elevii se constată şi amestec chiar al ortografiei
vechi, ca e şi ,6 pentru ea şi oa al celei noui. Ba d. Banciu a mai
constatat şi abateri grave morfologlce (aparente) :, porni asupra un
redutei şi asupra unei rudute/, ori: găina are ciocul puţin încovo­
late şi groase, un căpitani, un hoţi p. căpitan, hoţ etc. corespun­
zătoare lui Conaş pentru Conaşule din scrisoarea Nuţei Zglimbea.
Deşi toţi şcolarii cari scriu astfel sunt rornini curaţi din sate, ca şi
Zglimbea, Elena Ionescu) Corbiţă, Moţa.
Toate aceste censtatări ne arată, pe de o parte absurditatea
teoriei săsismelor in vechile texte romîneşti scornite de d-nii Lacea,
Drăgan, Puşcariu etc, iar pe de alta ce vreau să învederez eu aci
(tot în legătură cu fonetica vechilor texte rornîneşti, de altfel) : că
filologul, spre a desprinde limba reală a unui text (fie Ia Zglim­
bea, Elena Ionescu) Moţa etc, fie Ia şcolarii prof. Banciu), trebue
mai iniîi să cerceteze, ca să cunoască, sistemele şi apucăturile or­
tografice în mijlocul cărora a trăit şi de la cari a luat totul sau
cîte Ceva scriitorul textului, precum, de asemeni, trebue filologul,
în acelaş timp, să caute ca prin ajutorul cunoaşterii acelor sisteme
şi apucături, să cunoască şi "analogiile orlografice" pe cari scri­
itorul le-a stabilit el Însuşi din acele sisteme şi apucături între­
buinţate de el. Căci, cum am arătat, mai fiecare scriitor amestecă
.în acelaş text al său diferite sisteme şi apucături şi face el însuşi
diferite 1 analogii ortografice, iar nu scrie cu un singur sistem cum
.ar face uh scriitor foarte cult (deşi mult mai cult de cit învăţătorul
din Hălmeag care 'a scris' către Zglimbea) din categoria 1 ale celor
<două categorii rînduite de mine. Ba mai mult, filologul trebuie s�
[15]
o METODĂ DE CER'CETARE FILOFOGlCĂ 15
----
caute a distinge în textul Ce studiază şi " lapsus-urile" , făcute de
"Scriitorul lui sau prin scăpare dtn vedere sau din uzanţă.
Cine nu face astfel pentru textele rornîneşti vechi (din sec.
XVI, XVII etc), ci se mărgineşte a le citi numai după' 1lI1 sistem
bulgăresc al însemnârii fonetice a slovelor cirilice, sistem pe care
îl găseşte în azbuchea bulgărească mai nouă, cum fac filologii noş­
tri Ovid Densuşianu, Sextil Puşcariu, N. Drăgan, C. Lacea, Gă­
luşcă, I. A. Candrea etc. şi cum fac �lţi tipăritori de vechi texte ca
Iorga şi preotul Bobulescu, acela scorneşte, ca aceştia, o limbă rornî­
nească veche arhaică care nu exista în vremea scriitorului textului (ca
Psaltirea Scheiană, Psaltirea Voroneţeană etc) ce studiază; sau, tot ca
aceşti filologi, văzînd în sfîrşit, in urma criticelor de pînă acum ale
mele În Arhiva, că acea arhaizare e o Ialşificare a limbii noastre ­
vechi, va inventa, şi el, poate, teoria că Saşi ar fi fost scriitorii acelor
texte vechi iar nu Romîni.
Cele două fenomene grafice şi la Slavii cirilici
Cele două fenomene scripturistice, pe cari le-am individuali­
zat mai sus în 2 categorii deosebite, adică şi cel mai mult meca­
nic şi inconştient, şi acela mai mult psichologic şi conştient, sunt
nu fenomene locale numai rornîneşti şi nici numai vremelnice, a­
dică numai ale vremii actuale ale scrisului nostru cu litere latine,
ci Îndrăznesc a afirma că sunt generale omeneşti. Pentru trebuinta
discuţiei noastre de aici, care, ca scop ultim, se referă mai cu
seamă la scrisul limbii vechilor texte romîneşti din sec. XV-XVII
inclusiv, susţin că ele sunt Ienorhene scripturistice şi ale lumii
.slave cirilice. In adevăr, precum deja în Fotietica alfabetului ci­
rilic etc. p. 47-52 mai întîi, apoi în studiul, ce sub tit ul nUne
ecole litteraire cyrillique inconnue chez les Slaves et les Roumains"
am publicat in Arhiva, XXXI (a. 1923), 1, p. 1-14, şi încă 'în
cursul meu dela Universitatea din Iaşi din a. 1922, care-i litografiat,
am arătat,-pe pămîntul literaturii scrise sîrbeşti, adică În textele
ti vechi, se amestecau, . în acelaş timp, deseori şi în acelaş text, di­
ferite curente sau direcţii ori apucături ortografice, nu numai pro­
prii sîrbeşti, ci şi venite din scrisul bulgăresc, rusesc, ori chiar,
uneori, latinesc ; precum, de asemeni, pe ogorul literaturii scrise
bulgăreşti, adică În textele ei vechi, se amestecau în acelaş. timp,
deseori in acelaş text, diferite curente sau direcţii ori apucături Of­
tocrafice, nu numai proprii bulgăreşti; ci şi venite pe calea cultu ....
i
,1
.1
i
I
[16]
16
ILIE BĂRBULESCU
rală, din scrisul sîrbesc, rusesc, ori chiar 'Iatinesc ; tot aşa cum,
pe tărîmul literaturii scrise ruseşti, adică în textele ei vechi, se a­
mestecau, În acelaş timp, deseori şi în acelaş text, diferite curente'
sau direcţii ori apucături ortografice, nu numai proprii ruseşti, ci
şi venite, pe cale culturală, din scrisul sîrbesc, bulgăresc şi chiar"
latinesc, In' cursul meu Iitografiatnumesc aceste atingeri reciproce
cu termenul: colaborare literară reciprocă.
In aceste amestecuri din aceeaşi vreme şi în acelaş text con­
statăm, apoi, de foarte multe ori, şi acele analogii grafice de na­
tură logică sau psihologică, de cari am vorbit mai sus aci la in­
dividuaizarea celor 2 fenomene în categorii. ,
Deci fenomenele aceste sunt nu numai romtneştl şi tIU nurnal
actuale ale noastre, ci le găsim şi cel puţin la milioanele de Sîrbi,
Bulgari şi Ruşi ciriJici.
Le găsim însă, În acelaş timp, şi în textele rornîne vechi, ca
să nu mai stărui a spune că le aflăm şi în textele romino-slave,
adică în cele scrise slavoneşte, de şi Ia Romini, În veacurile XV­
XVll inclusiv. Că le gasim I.n vechile texte rornîneşti, ca Psalti­
rea Scheiariă, am dovedit în cartea mea Fonetica Mţabetului ci­
rilic, unde am arătat că scriitorii acestor texte ale noastre ameste-
,cau, la scrierea lor, diferite curente sau direcţii ori apucături or­
tografice sîrbeşti şi bulgare mai ales, dar uneori şi ruseşti. Ba am­
arăt, t acolo că aceşti scriitori, cari de regulă irnportau d ela Slavi
şi amesrecau ort. grafiile acestora, făceau uneori şi analogii orto­
gr,,fice proprii, ca: G}JZIl<1T pronunţat bărbat, KllZIJ,HM pronunţat nu
crăţile cum ti scris, ci cărţHe.(Fonetica, p. 423) după scrisul bul­
găresc, sau C.'f'llillIfTl:\i\b. (tb. p. 424) pronunţat sfîrşitul, după scri­
sul sî- besc sau macedo-slav : ori, de asemeni, analogia grafică
IlZi\>\Ul'.TtlllU pronunţat nu părnnături cum e scris ci pămînturi; sau
pSI\'\U� pronunţat nu rurnnâ cum e scris, ci rumîn (Fonetica, p. 4(1)
care e chiar o analogie curat proprie, făcută după ortograficele
slave cu - Ill. _. Ca mai sus, ortografie însă care la Slavi nu se
află şi la consonanta N=n, ci numai Ia p=sr.
Textele rornîneşti vechi, aşa dar, cuprindeau În scrisul lor nu
numai amestecate diferite ortografit sia ve, ci şi analogii făcute de
scriitorii lor după acele sIa ve. Ca şi cele scrise astăzi cu litere
latine de .noi, curh am arătat mai sus Ia Zglimbea, Elena lones-
c;u etc. ,
Cel ce nu caută să cunoască, prin Slavistică, 'aceste ameste­
curi şi analogii, spre a descoperi astfel limba reală pe cari ele "
[17]
i
o METODĂ DE CERCETARE FILOLOGICA 11
----------"-._� "--"-----_. .
îmbracă, nu poate de cît, cum au ajuns filologii înaintaşi mie şi
cei de acum, să scornească o limbă rornînească în alt stadiu în
sec. XVI-XVII inclusiv, arhaic faţă stadiu 1 de astăzi; cel ce cu­
noaşte însă prin Slavistică acele amestecuri şi analogii ortografice
vede, ca mine în Fonetica afjab. ciriiic, ă în sec. XVI limba
noastră trecuse deja de stadiu-l arhaic, care era anterior acestui
veac şi mi se 'pare că anterior chiar veacului XV, şi se afla, în
general vorbind, în stadiul ei actual şi modern.
La fel, cel ce nu cunoaşte, prin Slavistică, acele amestecuri
şi analogii ajunge să scornească că limba Psaltiriei Scheiane şi a
altor texte rornîne vechi a fost scrisă de Saşi, pentru că, înceea
ce e CUrat ortografie slava sau analogie rominească în texte
acesta vede fonetism vorbit săsesc. Aşa erori mari comite, din
aceste pricini fundamentale, ideia -săsismelor d-lor Lacea, Drăgan,
Sextil Puşcariu etc.
De aceia, să arăt acum că pretinsele lor săsisme vorbite sunt
curată ortografie slavă necunoscută de dînşii, ori analogii grafice
şi uneori lapsus calami,
Pretinsele săstsme fonetice sunt ortografie sau fonetlcă
romîneasca in Psaltirea. Scheia.ni
Lacea crede (în Dacoromania, III, 464) că, în Psaltirea Sche­
iană, sunt fonetisme ale limbii săseşti de pela Bistrita Transilva­
niei aplicate de copietorul sas limbii romîne a acestui text, ur­
mătoarele:
1. a afon netrecut în ă. Dar acest fenomen e şi un caracter
al Ioneticei limbii rornine, din vremile cele iuai vechi ale ei pînă
astăzi, cum am arătat în Arhiva, XXXI, 1, p. 39 şi în alte nu­
mere ale revistei noastre citate acolo. Deci un curat rornin vorbea
chiar cu acest a aton, iar nu numai un sas.
2 �W:I(7r-d1n-Psalt:--ScneTaifă' erâ�pronuffţal'ea-·"tl'1lUi.
'sas, zice Lacea. Dar eu am documentat în Fonetica alfab . cirilic
359-360, că şi alte texte romîneştl şi rornîno-slave, scrise şi în
Muntenia şi în Moldova (nu în Bistriţa Transilvaniei, deci), au
forme cu i pentru generalul i. Astfel numele de "oameni Minzul,
Strimbea, Moghildea şi cuvinte ca szmteţi; singele, peminteşti pen­
tru plural pămînteşti, văzfnd să le tzmpine, dinsul, necutezmd, Iar
alte exemple ce mai am ne prezintă i pentru general atunci şi de
astăzi t, nu numai înaintea nazalelor n, ITI, ci şi înaintea altor
consunante, ca Ia l în: Moghildea pentru Mogî1dea. Ba, precum
am arătat la p. 360 a Foneticei mele, fenomenul i pentru i trăeşte
2
[18]
18
.. '
ILIE BĂRBULESCU
'Şi astăzi în limba romînească, atît în Muntenia, Moldova, în Ba­
sarabia, cît şi în cea macedo-romînă, Deci nu numai un sas se
poate să fi pronunţat atunci Kmilor 1), ci şi un romîn, deşi acie
de discutat, dacă i (cirilic H) pentru f (cirilic, subt influenţa' or­
tografiei amestecate maloruse cu cea velicorusă, u) nu era o ana­
logle, care se mai află şi în alte texte moldo-slave, făcută de
scriitori între velicorusul 1\1 care însemna f şi malorusul hl =i. Unii
scriitori, adică, .analoghlzind, întrebuinţau chiar pe H cu valoarea
fonetică velicorusă 1,1 = î. In adevăr, pisarul Isai scrie la a. 1458
'in Vaslui un document moldo-slav, în care are I'hIPMMU, citit
.evident : gfrlami (= cu gîrlele) ceea ce era o pronunţare şi scris
velicorus, măcar că pentru această pronunţare are şi scrisul literar
bulgăresc şi sîrbesc B:OCEi\P:OiI\UTEI\'k pronunţat : vssedjrjitelia. Are
<leei scrisul hlfJ şi pz, pentru pronunţat l r. Un alt pisar, Vulpaş, scrie
în Suceava la a. 1458 un doc. moldo-slav : acesta pune, la fel.
numele de boieri f{bINAE, Gar;�\IJJ cu .hl='Î velicorus ; căci se pro­
nunţa, evident, Kînde;: Sakîş ; măcar' că şi V111paş are pe acest
,hl = î scris şi cu ortografia sud-slavă s. ei. în cP�W-1EM'!. şi cu cea
rusească s. ex. în I1Yl'fiEfJil\(\EI'llU (1. Bogdan: Dac. lui . Ştefan cel
Mare, 1, 8 şi 11). Totuşi pisarul Toma, la 1463, scrie în Su­
ceava, Într-un doc. moldoslav: Calmfl, {{uNAE (Ib. p. 74); precum
acesta mai scrie numele Ikl'ufJ pentru numele boerului pe care Vulpaş
de mai susîl scrie, după ortografia sudslavă, He'rph (Ib. 32), spre
a-I pronunţa Peiîr sau Petăr. Deci şi l1E'I'up îl pronunţa . Petîr.
Se poate că şi MOrllt'AE de mai sus, care se scrie uneori şiJ\'\or­
hlt'AE, reprezenta tot pronunţarea cu H =Î: Mogîlde.
N-am pus în Fonetica ; acum am însă, pentru o nouă ediţie
a ei, multe dovezi că, în Moldova, exista curentul cu II=Î, născut
prin analogie grafică între- scrisul şi pronunţarea velicorusă a lui
hl şi pronunţarea malorusă H a lui hl. Nu e locul aci să dezvolt:
cred că indicaţiile acestea învederează chiar numai ele aceasta.
3. Vocala o în locul diitongului oa, zice că "e de asemeni
un fenomen frecvent În gu�a Saşilor cari vorbesc rornîneşte". O
fi, dar astae şi un fenomen rominesc ortografic pentru pronun-
- ţatul oa. Am arătat acest lucru în Fouetica p. 406 şi în Arhiva,
XXVIII, ::!, p. 206. Fenomenul acesta; pe care-I constat şi în Mol­
dova şi în Muntenia (deci nu numai în Bistriţa Transilvaniei la
Saşi), e cu totul rornînesc ortografic şi l1-are nimic săsesc în
Psaltirea Scheiană.
n Şi astăzi, Cînd se pronunţă l'peccle cuvintul m iîue se aude mine;
aşa şi piue pentru pâtuc ; poate ca �i Kine p. citn e.
[19]
1
o METODĂ DE CERCETARE FILOLOGICĂ 19
-----
4. o în loc de II în poziţie atonă nu are nimic săsesc cum
'crede Lacea, ci e pur şi simplu o ortografie bulgărească, imitată
uneori şi de Sirbi, cum arat în treacăt în Foneiica p. 5Q şi cum,
la o nouă ediţie a acestei cărţi, voi arăta mai pe larg că a fost
luată şi de Romîni, cari, potrivit cu ea, şi prin analogie grafică,
mai au şi invers II accenfuat pentru o, în exemple ca fac pentru
joc etc. prezentate de Hasdeu în Cuvenie 1 mai întîi.
5. O pentru sunetul ă (cirilic z,) nu are nimic săsesc în el, l
cum crede Lacea, ci e pur si simplu o apucătură ortografică bul­
gărească şi rusească, trecută dela acestea şi la Sîrbi şi la Romîni.
La Sîrbi o avem s. ex. în un text sîrb se din sec. XV, unde e ­
scris COli" pentru sîrb Chfl!. şi paleosl. Cbfll. (Statiile din Zagreb,
vm, 39); şi într-altul din al XIII veac, în care se află: 3\).\0,
,WO, Ilp1'AO etc. cu o pentru ts (lb. Vi, 72). Iar. Ia Ruşi, Bulgari asta,
-€ foarte des. Iar în Moldova, csnstatăm acest o .p. ts la diacul
Steţco din sec. XV în un doc. scris de acesta în Suceava la a.
1469, unde este: nSA'K'l'O, i\\oEP3'k, l[;lKOEP,\UE, As M)E, 31i'R.\\PO,
etc. (Uricar-Codrescu, XVIII, p. 33). Alt scriitor din a. 1507 scrie:
8Ci\hllUlITO iară cu o p. {; (Ib. p. 82).
Deci şi în Psalt. Sch, scrisul nOH� etc, avea o p. ts=ă orto,
grafie şi se pronunţa. pănă sau până de către scriitor. Aşa şi la
-celelalte exemple: razboi, flornăndu, sărbotoare.s scriitorul le pro­
nunţa război etc., după şcoala ortografică slavă pe care o imită.
6) Scrierea inversă cu ă în loc de o sau 71, pe care Lacea o bo­
tează "greşită" şi săsism, nu e d� loc aşa, ci pur şi simplu o 'Or­
tografie trecută dela Bulgari la Ruşi şi Sîrbi mai Întîi. Am arătat
aceasta În Foneiica p. 271, 280, 287 .. Dela aceşti slavi cirilici,
apoi, această ortografie a trecut şi în anumite curente la Români,
Î:n textele slave şi în cele ro mîne ca Psalt. Scheiană, cum arăt în
Fonetice p. 289-297, 306. Aşa că, în ortografia cirilică în genere, \
uneori z. reprezenta, prin diferite analogii grafice făcute de Slav, .
mai întăi, şi sunetul o sau, tot ortografic arnestecatul cu el, u, L
De aceea, ca În textele slave, îngrz şarâ-se, csnusculu, rsstu etc.
scriitorul le pronunţa ingroşară-se, conosouiu, rostu. Ceea ce e cu
totul rornînesc, iar nici de cum săsism.
7. Diftongul rom. ea redus la a, de ex. în aşteptă etc., nu e
săsism, ci pur şi simplu o ortografie luată de Ia Slavi, cari uneori
.subtînţelegeau sunetul i după consonantă, aci după t. Fenomenul
ortografic a trecut de la Slavi la Romîni în textele lor slave, unde-I
găsim s. ex. în: zemla, ostavlahu etc. pentru pronunţatele zemlte,
-ostavlîchu (I. Bogdan: Relaţiile Ţării Rom. cu Braşovul p. 141,
[20]
20
ILIE BĂRBULESCU
--�------ ----�------
.. 259, 125). De altfel şi în alte texte romîneşti, acestea scrise în'
Muntenia şi Moldova iar nu în Bistriţa Transilvaniei, se află acest ..
fenomen, încă şi la alte cuvinte ca: stagul, vitaz,· (C, Cartojan :
Alexandria p. 44, 43), sau branişta (Cuvente, 1, 217), moştan
(ar. Creţu : Lexiconul lui Mardarie, p. 75), cari toate se pro­
nunţau însă stlagul, vitl az, braniştîa, moştlan, căci acel scris era
numai o ortografie astfel.
Nimic săsesc, deci, nu este nici în acest a pentru dift. ea,
ci cel mai curat romînism ortografic luat de noi 'dela Slavi.
8. Confuzia între consonante sonore şi mute iară nu e săsism
ci pur şi simplu manifestarea inculturii celui ce scria, sau, la unele;
poate şi a unui "Iapsus". Aşa confuzie se poate vedea, ca greşeli
şi lapsus, la elevii absolvenţi a 4 clase primare, pe cari i-a exa­
minat d. profesor Axente Banciu la Liceul din Braşov. Aceştia sunt
rornîni şi totuşi scriu: vor vi, va vi pus, ori fa fi P LlS, bine Cll-
'fînta, faţa joastră, sau fiintcă, privinto, crije, crăunţe etc., cuvinte
pe cari elevii le pronunţă, totuşi, spune însuşi d. Banciu : vor fi,
va fi pus, bine cuvînta, faţa voastră, fiindcă, privind-o, grije, gră­
unţe (Transilvania, no. citat, p. 112-113).
Deci, tot aşa, erau, în Psaltirea Scheiană, greşeli din neşti­
inţa ortografiei, sau din lapsus, la un curat rornin, iar nu scrisul,
unui sas: clurni-me-voiu pentru glumi-rne-voiu, sparcu-se p. spar­
gu-se, fricuI p, frigul, videle p. vitele, căntu p, căndu, lugrătorii
p. lucrătorii etc.
. 9) Intercalarea unui i după vocala tonică, în: maire, tazre,
minume etc. Această metalonie, pe care Lacea pune mare preţ, că
ar fi săsism în Psalt. Scheiană şi în alte texte unde ea se mai
găseşte, ca rarităţi în toate, nu e desigur şi ea de cît un fenomen
analogic al celor din categoria doua individualizată de mine în­
acest studiu. Am văzut mai sus (p. 7,11), cum apare un aşa i şi
la transilvăneanca Ana Zglimbea în cuv. rămaei, şi la moldovea­
nul Corbiţă în florei, şi la olteanul Moţa în acest/a, meiu. Asta
I invederează, că nici acele metafonii din vechile texte ca Psalt
Scheiană nu sunt în ele săsisme, anume pronunţarea limbii ro­
mîneşti de către un sas din Bistriţa Transilvaniei care o scria. Va
fi sau o analogie grafică, sau o nepricepere, din inculşrră Ti­
terară, a scriitorului de a reda pronunţarea sa: mar.e, tarte, mi-·
nunre etc., întocmai cum, nepricepere din incultură era la Zglim­
bea, Corbiţă, Moţa scrise le lor; rămaei, florei, acestiu, meiu, pen­
tru pronunţatele de ei: rămîî, Iloarle, acestur, mteu. De alttel are'
[21]
o METODĂ DE CERCETARE FILOLOGICĂ 21
:aşa metafonie şi Radu din Măniceşti care era rornîn (nu sas) din
Turnu-Măgurele. -,
Nici un săsism dar în toate aceste puncte ale d-lui Lacea,
'Ci cele mai curate rornînisrne fonetice şi ortografice şi lapsun
uneori.
Pretinsele săaisme sunt ortografie Ba.U limbă.
romtnească în Manuscrisul Năsiudea.n
, N. Drăganu crede (în Dacoromania, III, 475) că Manus­
crisul Năsăudean vl său de pela 1600 ar fi o copie făcută de
un sas de pela Bistriţa Transilvaniei ca şi Psaltirea Scheianâ. A­
ceasta pentru că socoteşte că în acest manuscris ar fi următoa­
rele săsisme.
1. In acest manuscris "se întrebuinţează (y, foarte des şi pen­
tru tot felul de sunete: pentru 'la, el 'Ii".
Asta însă nu e de loc săsismjfiu am documentat în Fonetica p.
231, că toate aceste însemnări le aveau Bulgarii, şi dela ei în
parte Ruşii şi Sîrbii, în textele lor; că dela ei le-au luat Romînii
şi le avem în textele romîneşii scrise atît în Muntenia cît şi în
Moldova, deci nu numai în Bistriţa Transilvaniei. Nimic săsesc,
deci, În aceste plurale însemnări ale lui tIl.
2. Deasa întrebuinţare a lui e În locul lui ă. __ o Dar nu-i să­
sism asta, cum crede Drăgan, ci e influenţa scrisului latinesc, care
circula şi la noi prin mijlocirea bisericei catolice c -şi propoveduia
doctrina ei şi prin texte cirilice proprii, uneori şi prin texte cu
scrierea latină. Am aratat acecata în Arhiva, XXIX, 2, p. 302.
Dovadă e, că însuşi Miron Costin pune e pentru el cînd scrie cu
litere latine cuvinte romineşti. Evangelia slavo-romină poate a
lui Coresi, are greind, greesc, seu, reul nu în limbă, ci ortografic
pentru pronunţatele grăind, grăesc, său, răul (I. Bogdan, în COIl­
vorbiri literare, XXV, 36). De altfel, că acest e pentru ă repre­
zentă o ortografie iar nu- un săsism fonetic dovedeşte şi scrisoa­
rea domnitorului Petru Şchiopul, care scrie rornîneste : chendu
cherţi, ghendul etc., deşi pronunţa (că doar era Ro�în '!): CÎnd;
cărţi, gîndul (A se vedea scrisoarea la N. Iorga, în Anal. A­
cad. Potn., sectia ist.,seria II, tom XX, 441).
. ,
3) Diftongarea ea În loc de e ar fi săsism, -- Dar mai întîi,
asta nu era o diltongare În text; '1, din el nu reprezintă difton­
gu! ea, cum greşit crede Dr., ci (cum eu am documentat în Fo­
n-tica p. 1.55 şi în Arhiva, XXVIII, p. 159), aci '1,: reprezinta, ca
Ia Sîrbi, Bulgari şi chiar Ruşi, sunetul e.: Scrisul 'lE'dii\OP etc.,
[22]
22
ILIE BĂRBULESCU
,
\
reprezenta, deci, Ia scriitorul Manuscrisului Năsăudean, nu ce­
tealor, cum îşi închipue Drăgan, spre a-I scoate Sas, ci chiar pe
rornînescul : cetelor.
4. Confundarea lui u cu v ar fi săsisrn în Manuscr. Năsă­
udean, crede Drăgan. Nu e aşa însă. Asta era influenţa ortogra­
fiei latine şi desigur şi a celei rutene la noi. Aşa influenţe circulau
şi la Ruşi, ba şi la Bulgari şi Sîrbi.
Se ştie că în ortografia textelor latine litera v reprezinta
nu numai sunetul v, ci şi sunetul usau u ; s. ex. se scria vni­
uersis şi se pronunţa zzniversis.
Un text rusesc din sec. XIV are scris B\IEtHIK'Zl=vceniK3,
B X0=- vho etc. pentru obicinuitele 8'lEIlH HZ, 8XO, care in genere
se pronunţă şi astăzi zrcenik, uho = ureche (In ! zvestija .Acadern.
de Şt, din Petersburg, XVIII, 1, p. 218). Aşa ceva se găseşte
uneori şi la Bulgari şi Sîrbi. Dar e şi la Romîni.
La noi s pentru sunetul II sau ti prinse nu numai prin in­
fluenţa latină, ci şi prin cea a scrierii cuvintelor limbii rutenc în
documente moldoslaoe dar şi a cuvintelor velicoruse. Unde unc­
ori velicorusa avea şi are sunetul B, malorusa are U S:HI ti; dar,
spre a păstra tradiţia literară a scrisului care era cea velicorusâ
cu s, păstrează la scris s, Însă îl pronunţă u sau li. Aşa malo­
rus scris scrca, nJWJO[{ se pronunţa ustaii, pişoti,
Acest mod ortografic rutean (rnalorus) de a scrie s-a in­
trodus .şi in Moldova, fie subt această influenţă numai, fie, în a­
celaş timp, şi subt influenţa scrierii latine. In documentele mol­
doslave din vremea lui Ştefan cel Mare (sec. XV) s. ex. se' află
foarte des scris cînd [{z,c'lL\\=tutufor după limba literară şi veli­
corusă, cînd 8d�M după pronunţarea ruteană, chiar în acclaş text'
(d. ex. Ia Ion Bogdan: Doc. lui Ştefan cel Mare, 1), cînd [;'1>_
3PUT cînd 83pflT etc. Influenţa latină pe care o constatăm În scri­
sul unora ca Miron- Costin, Petru Schiopul etc., pe de o parte,
iar pe de alta aceasta malorusa ne arată că În Moldova circula
grafia eu [{ =U. Asta e de sigur şi în scrisul: 'l'oro napo[{a=pa­
rova=..:.a acestui piirăll (Ib. 1, 113), cu cuvîntul rom. pus la ge­
netivslav, cu terrniniţia a.
Dar, ca Influenţă latină, găsim acest Il =u şi in Muntenia,
In doc. munteano-slav din sec. XV e EOEos=bobov pentru ba­
boli, care e scris uneori şi I.\OEO (1. Bogdan: Relaţiile, p. 20 şi
18) ; asemeni şi 1\830S pentru Buzăif (Ib. 192).
Ba şi în sec. XVII, a. 1633 se află în idoc. munteano-slave r
[23]
o METODĂ DE CERCETARE FILOLOGICA 23
"episkop "S3"RCK�I" şi "episcopie 1>83"G(I\OM8" (Miletic, În Sbor-
nik Minisr. din Sofia, IX, 372). _J
Nu e nimic săsesc, deci, în acest 1> pentru II din Manuscr. .
Năsăudean. Deci: v-avu dăruit e : v-ati dăruit.
5. Scrisul aştaptă etc. nu e nici el săsism fonetic, ei nu­
mai o ortografie slavă la Romîni, care ne indică însă pronunţarea
aştlaptă, cum am arătat mai sus la punctul 7 dela Lacea pentru
Psalt. Scheiană.
6. Scrisul Pomîntti etc. nu e săsism fonetic, ei ortografie
slavă la Romîni, cum am arătat la punctul 6 dela Lacea pentru
Psalt, Sch. O aci reprezenta, ca şi la Slavi, sunetul II sau litera
cirilică z.
Aşa şi a aton pentru ă, confundarea lui o cu a, scrisul o
pentru oa, e pentru 'k �-=ea, nu sunt nici ele săsisrne fonetice, ei
ortografie slavă : şi analogii grafice, cum am arătat mai sus la
Lacea.
Cît pentru "particularităţile sintactice", pe cari Drăg.Je so­
coteşte pronunţate aşa chiar de scriitorul textului, ca să se vadă
că se înşală crezînd astfel, recomand să se recitcască scrisorile
mai sus pomenite dela Anica Zglimbea şi mai ales Elena Ionescu,
precum şi observările profesorului Axente Banciu cu privire la
scrierea limbii romîneşf de către elevii acestuia, absolvenţi a patru
clase primare. Toate cele 15 puncte adunate de Drăgan în acest
paragraf sunt sau rezultatul ortografiei slove lor I�, E, s; '1, etc.,
pe care dinsul nu o cunoaşte, deşi o putea vedea în Foneiica
mea, sau "analogii" grafice, sau "lapsus" din pricina ignoranţei
scriitorului, ca la elevii profesorului Banciu, la Zglimbea şi Elena
Ionescu, toate însă romînisme cur ate.
Astfel, punctul 1 : "Suhst. urmat de un atribut a rămas near­
ticulat" nu e construciie săsească, cum crede Drăgan, ci dativul
rornînesc vechi; el. domn ţării Moldovii, domn ţării romîneşti. Aşa
şi punctul 2 şi 3. La punctul 4 e lapsus pentru: pre o oae. La p.
5 nu e nimic neromînesc ; cel mult un ,y\ pentru sunetul a (C,
lagic : Wie lautete ,y\ bei den alten Bulgaren, în Archiv. [iir slav.
Phi/.). Nimic nerornînesc nu e nici la p. 6, 7. La p. 8: a toată
dihanie; toată nu e săsism, cum ere de 01'.. ci românisrn ; el. a toată
ţara rornînească din vechile documente. Nici p. 9 nu e săsism, ci
rornînism. La punctele 11, 12, 13, unde "se confundă numerii".
"se confundă genurile" şi "se fac alte acorduri greşite", astea nu
sunt săsisme CW11 crede Drăgan, ci pur şi simplu "lapsus" ca a-
I
[24]
214 ILIE BĂRBULESCU
----------------- ----------
celea ce a găsit prof. Banciu la incultura şcolarilor săi şi cum am
arătat şi eu mai sus la Elena .Ionescu, Zglimbea etc,
La p. 14 nu e, de asemeni, săsism forma: şi-l dede la svetii
Gheorghie; căci ef. ro 111. dă-l dracului şi dă-l la dracu.
Concluzie
Din toate cele ce am arătat în acest studiu S:1 desprinde, ca
'metodă de cercetare ştiinţifică a limbii textelor vechi şi noui,' ur­
mătoarele:
Filologul, spre a desprinde limba reală pe care o pronunţă
scriitorul unui text (fie Zglirnbea, Elena ..Ionescu, Moţa etc. de as­
tăzi, fie scriitorii Psaltlrei Scheiane, ai Manuscrisului Năsăudean şi
ai oricăror altor texte) trebue mai Întîi 1) să cunoască (să cerce­
teze, deci) sistemele şi apucăturile ortcgrafice [IZ mijlocul cărora
a trăit şi dela cari a luat totul sau parte scriitorul sau copietorul
textului ce studiază; în acelaş timp, trebue 2) să cunoască (să
cerceteze, deci, spre a cunoaşte) "analogiile grafice", pe cari,
din acele sisteme sau apucături ortografice le-a făcut, fie însuşi
scriitorul sau copietorul textrului ce studiază, fie alţii Înaintaşi a­
cestui scriitor. Căci, cum am arătat, mai fiecare scriitor amesteca,
În acelaş text al său, diferite sisteme şi apucături şi face el În­
suşi diferite analogii. Ba, mai 'mult chiar, filologul mai trebue 3)
să caute o observa .Lapsos-urile", pe cari le poate face un scri­
itor, fie prin scăpare din vedere, fie din pricina ignoranţii lui în
cultura vremii sale,
Exemplificările ce am făcut spre a prezenta această meto dă
au arătat, în acelaş timp, sper, aceea ee am repetat mereu şi în
această Arhiva: că numai filologul. care va cunoaşte (care va cer­
ceta, deci) "Fonetiea allabetului cirilic în textele rornîne vechi" În
"legătură Cll textele bulgare, sîrbeşti, ruseşti" cari ne-au dat diferite
'Sisteme şi apucături ortografice nu va născo ci nici arhoizme nici,
săsisme, nici nimic altceva, în limba vechilor noastre texte; căci
numai un aşa filolog va putea să deosebească ce e În ele forle­
iism real de ce e numai ortografie şi analogii grafice sau "lap­
sus calami".
Filologii noştri O. Densuşianu, S. Puşcariu, I. A. Candrea,
Găluşcă, şi alţii, aceştia numai tipăritori de vechi texte, ca N. Iorga
şi preotul Bobulescu, pe de o parte, iar pe de alta C, Lacea şi
Drăgan au născocit altă dată arhaizme iar acum săsistne, (de
fapt neexistenie nici în Psaltirea Scheiană, nici în Manuscrisul
Năsăudean şi nici în alte din vechile texte mai de seamă eunos-
\
[25]
o METODĂ DE CERCETARE FILOLOGICA 25
-cute), pentru că nu şi-au dat seama de acest . larg adevăr, formu­
lat de mine aci în cele trei puncte ale meroâii ce preconizez, şi,
ca consecinţă a acestui cusur, pentru că n-au căutat să cunoască
datele Slavisticei cari le-ar fi luminat şi lor calea spre a cunoaşte
limba reală a textelor.
Că aceste concluzii sunt observaţii absolut juste în totul şi,
deci, şi în ce priveşte teoria săsismelor, dovedesc scrisorile, şi ele
cu cirilica, cari ne-au rămas dela Petru Vodă Schiopul, domnul
Moldovii, pe cari acesta le-a scris cînd trăia ca exilat în Tirol.
Sunt de pela a. 1594. Aceste scrisori sunt evident făcute de un
Rornîn ; căci se cunoaşte, doar, despre domnitorul Petru Schiopul că
era romîn. Ei bine, iată cum scrie acesta întruna din aceste scrisori
ale sale (o reproduc: după transcrierea făcută de prof. Iorga
cu litere latine, măcar că originalul ei e cu cirilice) :
.Dornne, rog dornnetale se me asculta aceasta nevoia mele
cu ceasta Araguzele ce rne purtat pin. mini 9 luna ca on tilhar
den judeţ den tirgu, N-am tostu vinuvate lor lucrule ee tostu fo�
cut de dornniia nosturu domnetale, che n-arn Iocur niciu 011 ne­
goţu tara domnetale ; negoţ şi tocmele, cari se tocut, Molduva;
ian, se va tocmi Molduva cari va hi Domneia, iaste În ţara, a­
ceala sa cavuta cui va 11i detoriia; iars alţi domni, iaşii den Dom­
niia, DU ia lege, ceri datori, cum şti tote lume; domne, aceasta
nu ia aSCLll1SU; domneta Iocut aceasta lege, tirsrnes pin, noi la
judeţul dornnetale 9 luna etc, etc (In Analele Acad. Pom., seria
II, tom XX, Memor. secţ. ist., Bucur. 1899, p. 444). Mă opresc
aci cu scrisoarea restul ei o poate vedea oricine în acele Anale
alE� Acad .. Rom.
Dacă citeşti scrisoarea asta numai după Iiterile ei şi înţele­
sul ce li se dăastăzÎ? evident că ea parcă ar fi scrisă de un
strein. Şi, dacă n-am şti că e făcută de Petru Schiopul, ci ar fi
anonimă, atunci cei cu teoria săsisrnelor ar fi găsit - ca şi pentru
Psaltirea Scheiană, Manuscrisul Năsăudean etc: - că e scrisă de
vre-un sas oarecare de pela Bistrita Transilvaniei.
Dar Petru Schiopulscria şi el ca scriitorii Psaltirei Sche-
iane, ca cel al Manuscrisului Năsăudean din trecut, . şi ca Ana
Zglimbea, Elena Ionescu, Corbită, Moţa, şcolarii profesorului Ban­
ciu de astăzi - după diferite sisteme şi apucături ortografice, cari
circulau În Ivloldova unde şi dînsul trăise şi învăţase cit putuse
învăţa; zic : cît putuse, pentru că trebue să se observe, că acest
domnitor era din categoria celor foarte inculti în cultura rornî­
nească de pe vremea lui: era cam ca Elena Ionescu, Ana Zglim-
[26]
be� sau ca elevii prof. Banciu de astăzi, de aceea şi la Petru
Schiopul sunt mai multe "Iapsus", caşi la aceşti din vremea noastră.
Aceste diferite sisteme puneau unele o pentru sunetul z; =ă, şi de
asta şi Petru Schiopul scrie: Iocut, dar citea făcut; puneau v
pentru u, şi de asta şi Petru Schiopul scrie: cavuta, dar pronunţa
cauta; puneau e, i, u între 2 consunante, şi de asta şi el scrie:
pin, noi, tirsmes, nosturu, dar pronunţa pre, tremes, nostru; acele­
sisteme puneau o pentru oa, şi de asta şi Petru Schiopul scrie:
demne, dar pronunţa doamne, puneau i pentru sunetul î, şi ele
asta şi voevodul nostru scrie tilhar, tirg. Şi aşa mai departe.
Aşa că pentru mine care cunosc aceste sisteme, apucături
şi analogii crtografice, scrisoarea asta e tot ce poate, fi mai ro··­
minesc, iar Petru Schiopul o pronunţa nu cu înţelesul de azi al
slovelor, ci cu înţelesul de pela 1594, adică astfel:
Doamne, rog domnitale să mi asculţt aceste nevot a 1) mele
CL! ceste Araguzele ("Raguzani) ce m-a purtat pre mini 9 luni
ca un tîlhar den judeţ elen tîrgti. N-am fostii vinovat [aci: "lor
lucrule" va fi pentru: de lucrurile - un lapsus al lui P. Schiopul;
dacă nu va fi al copietorului originalului praf. Iorga] ce-a fostă
făcut dornniia noastră dornnltale : că n-arn făcut nicf un negoţă
în ţara dornnitale ; negoţ şi to cmele care s-ea făcut, [înJMoldava :,.
iar se (=dacă?) va tocmi Moldova, care va l1i domni/a, acela să
caute 'CUI va hi detoria : iar alţr dornnr faci va fi Iapsus : ce-au]
ieşit din domni.e nu la lege ce-an datori, cum ştii 2) toată lumea �
"doamne, aceasta nu Te [ceva] ascunsu : dornneta [ai] făcut această
lege, [ai] trernes pre noi la judeţul domnitale 9 lune etc.
Aşa pronunţa Petru Schiopul scrisoarea sa, deci. Dar, spre a şti
aceasta trebue să cunoşti mai întîi sistemele grafice cari erau ale
acelei vremi şi pe cari le întrebuinţa şi acest domnitor în scrie-o
rea slovelor scrisorii sale.
Ilie Hărbulcscu
1) Mold ovenism pentru: ale.
2) Motdovenism peutru literar: ştie
[27]
INFLUENŢELE SLAVE
---
Influenţele slave
asupra. fabulei romîneşt! in Iiterature,
populară scrisă.
PREFAŢA
21
by tot narod, kotoryi. ne urn=
svoih myslej, viecno sliedil by za.
nemernic,_ ar fi acel popor, care nepu-:
nici ideile sale, veşnic ar urma după
Lucrarea de faţă 1>, prin caracterul ei istoric-comparativ,
aducînd la lumină �n mănunchi de împrumuturi străine, dobin­
dite de literatura romină În urma raporturilor ei cu Iiteraturile
sia ve, intră în categoria acelora Impotriva cărora se' ridică de
obicei reactiunea prejudecăţilor excluziviste. atit de adese-ori­
prezente, în aprecierea orlginalităţii literaturii naţionale.
Reprezentativ din acest punct de vedere a fost la noi V.­
A. Ureche, care în toate studiile sale asupra literaturii n'a pu=
tut să recunoască nici G urmă de influenţă străină «conchizînd
pururea la originalitatea lirefaturii române», după propriile sale
cuvinte.
Aceste prejudecăţi s'au dovedit însă neputincioase a înlă­
tura cel mai mic amănunt din faptele ce s'au desfăşurat totuşi
În cursul istoric al vremii, pe care istoria literară trebue să le
Înregistreze pentru a sprijini cunoaşterea deplină a evoluţiei une
literaturi.
A urmări astfel influenţele străine, a urmări, adică. proce­
sul istoric prin care forţa şi inclinaţiunile specifice suffetulu 1
unui neam, işi însuşesc parte din motivele Fabulelor călătoare în
răspântiile destine/ar lui, adaptindu-le, modelându-le. scuturind
din ele uneori orice urmă străină-e-aceasră trudnică sarcină de
a privi in domeniul bogăţiei naţionale nu Înseamnă a nega ori",
ginalitarea unei literaturi.
« ... zalok, nicrozen byl
ieia naiti ni svoih slav, ni
cuz oju ukazkoj».
« ... vrednic de jale,
tând găsi nici cuvintele,
exemplu străin».
Cu aceste «adevăruri elementare» cu care încă Alexei V c=-
1) Cu această lucrare am trecut, În ziua de 18 Iunie t 924, la"
Urnvcreitatca din laşi, examenul de doctorat în filologia slavă, înain­
tea cormsiunii compusă din d-uii profesori; Ilie Bărbulesou, Pe trovici..
Phitippide, Ibr-ăileanu şi Minca.
[28]
28
selovski îşi făcea profesiunea de credinţă la anul 1896, cînd por­
nea să arăte influentele [iteraturilor occidentale asupra noii lite­
raturi ruseşti, putem trece să arătăm care sunt contribuţiile no]
pe care socotim a le fi adus prin această lucrare a noastră.
Pe cât de cultivat it fost acest gen al fabulei de scriitorii
din prima jumătate a secolului al XIX-lea, pe atât a fost des­
preţuit de cercetătorii literari din a doua jumătate "el aceluiaş
secol. Fabula considerată ca un gen inferior a fost părăsită şi uitată
cu totul de rnonografiştii şi istoricii literari cari au atacat genurile
superioare, romanul si drama, şi cari parcă prin aceasta înălţau
în acelaş timp nivelul şi valoarea propriilor lor cercetări. Iar cei
ce s'au zăbovit totuşi în treacăt sau mai dinadins asupra fabu-
Aei, s' au mulţumit, de cele mai multe ori, să publice însemnări
statistice de fabulişti) cu anul naşterii şi morţii, extrase din dl­
ferite enciclopedii, cornplectare cu colecţii, uneori destul de bo=
gate, de fabule.
Fabula însă, încă de la originile ei foarte Îndepărtate, a·
flând mereu noi şi noi aplicări, s'a fixat în ferme statornice şi
-călătoare de la rasă la rasă şi de la popor la popor, şi de aceia,
credem, ea nici nu poate fi studiată de cit numai In mod corn­
parativ.
In această lucrare pentru prima dată am îmbrăţişat studiul
pildelor şi fabulelor din literatura populară scrisă, pe basa textelor
-cornparative slave şi române. Am folosit pentru aceasta exemple
din pildele de origină indiană, precum sunt acele din Varlaam şi
Ioasaf şi Fiziologus, în text slavon, făcând istoricul lor şi pri­
vind mai de aproape legăturile şi raporturile lor cu redacţiunile
corespunzătoare româneşti din «Invăţăturtle lui Neagoe Basarab»
şi «Fiziologus» românesc. De asemeni pe baza paralelismului
textelor slave şi române au fost urmărire raporturile dintre «isopii»,
povestea «despre înţăleptul Archir» şi texiu! aceleiaşi povesti PU=­
blicat de Anton Pann.
La studiul fabulei din literatura· cultă, par�le1ismul cu lire­
raturile slave a inlesnit producerea unor noi contribuţii pentru
cunoaşterea operelor fabuliştilor noştri. Astfel este cazul celui
dintăi [abulist romăn, D. Tichindeal, pentru studiul căruia toţi
istoricii literari s'au folosit de un izvor incornplect şi indirect
anume de traducerea lui L RUSSLI din 1885. In această traducere
Rusu nu a redat tnsă· credincios textul sârbesc al lui D. Obra­
dovici, pe care-I folosise D. Ticbindeal, ci a localizat şi el schimbând
, .. textul fabulistului sârb, Iosif Vulcan, care a studiat în 1893 de
[29]
, INFLUENŢELE SLA VE
29'
aproape pe Ţichindeal, a spus că Rusu «numai ni-a indicat origi­
nalul la care' trebue să ne reintoarcem>.
Părăsind deci textul incornplect dar îndeobşte .utilizat pana
acum al lui I. Rusu şi adresându-ne direct izvorului sârbesc al
lui Dositei Obradovici, părţile ce rămăsese încă necunoscute din
, opera lui D. Ţichindeal au putut fi descoperite şi elucidate.
Trecând de la influenţa Iireraturilor sudslave la influenţa
literaturii ruseşti, noi contribuţii au deschis calea unei cunoaşteri
mai depline a fabulelor scriitorilor noştri ca Asachi, Sârbu, Sta=
rnati, Donici, Negruzzj etc., înlesnind determinarea valorii şi însern­
nătăţil traducerilor şi localizărilor surprinse faţă de izvoarele
lor slave,
Nădăjduind că prin aceste încercări voi fi adus câte-va.
contribuţii � folos literaturii române, recunoştinţa mea se i'n=
dreaptă către profesorii mei de la care am primr încurajatoare
îndrumări şi Îndemnuri; - fără sprijinul moral al fostului meu
profesor de Slavistică, t dl. Ilie Bărbulescu, şi fără bunăvoinţa-i cu
care nu o singură dată mi-a pus la dispoziţie preţioase cărţi din
biblioteca proprie pe care nu le=aşi fi putut afla aiurea, această
lucrare nu ar fi putut lua fiinţă.
Introducere
Studiile comparative ca parte integrantă din istoria liter a»­
turii şi raportul lor cu genul literar ai fabulei
La studiile cu orrguu foarte îndepărtate asupra operelor n­
terare şi autorilor lor, de natură biografică, critică, analitică sau
clasihcatoare, numită pentru prima dată, pare-se, În ansamblul lor,
istoria literaturii, pe la mijlocul secolului XVII=lea În lucrarea
<Prodrornus historiae Iitrerariae 1>, s'a adăugat În vremuri cu totul
noi În sistemul studiilor comparative.
Intradevăr, studiile de literatură comparată au fost dererml­
nate de cele două direcţii în care se manifestă ştiinţa secolului
al XIX.=!ea; ele s'au desvoltat, pe deoparte, În urma vastelor
cercetări de filologie comparată,Întreprinse În prima jumătate a
secolului al XIX=lea de învăţaţi filologi ca FI'. Diez, Iacob Grimrn,
1) Pypin : Istorija r-ussko] Iiter atury. T. 1. SP. 1907 pg, 5.
[30]
'30
1. NEGRESCU
Franz Bopp, \Y/. v. Humboldt, ş. a., iar pe de altă parte,în urma
re ve/aţi ei producţiunilor şi Iiteraturilor populare, prin care se afirmă
'romantismul Împotriva atitudine! false şi nedrepte faţă de popor
a pseudoclasicismulul.
Paralelismul cu filologia ne arată că după cum înainte de
operele Invăţaţilor filologi arătaţi mai sus, în studiile limbii la
Romani, Greci şi Indieni a lipsit comparaţia limbilor Între ele,
tot aşa, in cercetările asupra literaturii, a lipsit cu totul sistemul
Studiilor comparative şi al influienţelor reciproce intre popoare.
Numai ;după ce gramatica comparată <: îmbrăţişat întinsul câmp
de studii al celor mai diferite limbi, de la sanscrita. zenda şi
arrneana, de la limbile malaice şi polinezice, până la limbile re­
manice, s'a trecut, prin legătura n erniilociră şi hotărâtoare care
există Între literatura şi limba unui popor, la studiile comparative
asupra producţiunilor literare. Căci numai prin studiul comparativ
.al credinţelor, obiceiurilor, supersriţiilor, legendeior populare etc'
's'a putut ajunge apoi la mitologia Comparată, la istoria comparată
a artelor, a dreptului, a religiei etc.
Aceste fapte se pot surprinde şi în publicaţiile filologice ul­
terioare, ca «Grundriss der gerrnanischen Philologie» a /(d Herman
Paul, s«u <Grundriss der romanischen Philologie» a lui Gustav
Grober, sau insfârşit în publicaţiile de filologie il;do�arică şi de
filologie slavă, în care, alături de studiul, comparativa! formelor
gramaticale, iau o mare' desvolrarc şi studiile comparative asupra
producţiunilor literare.
Pe de altă parte şcoala romantică, răscolind cu mult en=
tusiasm monumentele de literatură popuţară, până atunci ignorate
şi dispreţuite prin descoperirea unor motive atât de asemănătoare
la"cele mai diferite popoare, contribue să îmbogăţească şi ea cu=
.prinsul istoriilor literare cu un număr Însemnat de paralele şi de
studii comparative.
Când zicem şcoala romantică întălcgcrn mişcarea pornită în
acest senz de Învăţaţi ca Herder. Grimm şi Schlegel în sec. al
XIX':'Jea, cu toate că interesul pentru producţlunile populare se
manifesrase de mai Înainte vreme, pentru prima oară, pare-se, în
Anglia prin publicarea unui ccdice de balade vechi engleze şi
şotlande de Thomas Persv în 1765: The reliques of ancient eri­
glich poetri li <Londra>.
1) Iz. Lekcij pa istorii russkoj lyteratury. A. S. Arha 1ge1'.,j;ago
Kazan 189". pg. 2.
[31]
De altfel tot unui scriitor englez, \Y./. V. Thorns, i se date­
reşre înlocui-rea termenului de Iirerarură populară prin acel actual
de <Iolklore>. socotit de atunci, 18+6, ca cel mai propriu. 1)
Şi cu toate acestea, şcoala romantică R"erm�ll1ă este aceia
care a dat impulsul şi a trezit interesul general pentru produc=
ţiunile popoarelor, şi care a culminat, în cela ce priveşte direct
studiul nostru, prin bogatul material comparativ adunat şi inter­
.pretat în cele 2 volume: . Panciatantra, Funf Bucher indischen
Fabeln, Leipzig 1859, de Th. Benfey.
După cum însă, în domeniul cercetărilor filologice, corn"
'paraţia a concentrat atentia învăţaţilor asupra raporturilor veche
limbi indiene cu limbile europene şi după cum compararea a fos t
-exagerată, în Încercările de reconstituire a vechei limbi indo­
germane, până acolo, că Schleicher Încearcă să scrie o fabulă în
1imba străveche indogermană �>, tot aşa în domeniul literaturii,
compararea diferitelor motive comune din basme, din baladele
cu fond istoric, din mituri din fabule etc. au făcut pe unii In­
văţaţi a le explica prin raportarea lor la originea străveche a
unităţii etnice a neamurilor. 3) Astfel, bunăoară, fraţii Grimm
"considerau basmele ca' nişte ultime ecouri din vechi mituri co­
.mune neamului indo-european» 4).
In cele din urmă, Însă, prin restricţiunile impuse de noile
teorii ale irnportaţlunii şi ale antropologlştilor, astfel de afirmaţiuni
au fost reduse la iustele lor proporţii.
Dar nu numai curiozitatea ştiinţifică a fost mcbilul stu­
diilor comparative asupra producţiunilor literare; adeseori ele au
fost în funcţiunea elucidării unor adevăruri psichologice. Astfel,
I. Gottfried Herder. dînd În mod semnificativ colecţiunilor sale
de cîntece populare titlul de «Srimmen cler Volker>, a adăug-at
�n prefaţă că poezia populară este floarea prin care se caracte­
rizează un popor cu limba şi ţara lui, cu indeletnicirile şi pre­
judecăţile, cu patimile şi, trufiiie, cu muzica şi chiar cu sufletul
lui [». H, T aine a extins înţălegerea psichologiei unui popor
după literatura ldL şi fără a mai face distincţiune Între litera=
tura populară şi cultă a spus în Introducerea la Istoria litera-
1) Ovid Deusuşi anu : F'olklorul, Cum trebue înţăles. Buc. 1910 pg. 4,
:!) Beitrăge. Funtter Band. pag. 2Qti.
h) Pypin, Op. cit. pg. 30.
4) Lazăr Şăineanu. Basmele Române. Bac.l895 pg, 50.
5) 1. Gottfried Herder.- V, Vo rrede der Volkslieder, 1778·79.
[32]
32
J. NEGRESCU
turii engleze: «J'entreprends ici d'ecrire l'hisroire d'une littera­
ture et d'y chercher la psychologie d'un peuple 1)>>.
Principiile aceste enunţate de Herdcr şi Taine, de a recu­
noaşte în literatura unui popor psic holcgia lui, pot fi uneor i
primejdioase Întrucât folklorul a descoperit c serie de motive
paralele şi comune în Iireraturile popoarelor celor mai îndepăr­
tate unul de altul: aici intervine rolul studiilor comparative spre
a de cerne mai int iiu temele şi motivele obşteşti şi călătoare de I
la popor la popor, de aceia ce poate fi considerat ca produc­
ţiunea specifică a sufletului, a fantaziei şi irnaginaţiunii unui po-
por şi unui autor. I
Din acest punct de vedere necesitatea şi valoarea studii»
lor comparative în aprecierea operilor literare au fost rccunos­
cute dc însuşi T aine : <routes les esrheriques et toutes les poe ..
tiques mises ensernble ne valent pas la lecture dune piece de
Shakespeare cornparee Iigne a Iigne aux nouvelles italiennes et
aux vieilles chroniques que S'hakespeare avait en eerivant sous.
les veux> 2).
Elementele pe care aveau să le determine studiile cornpa­
rative produse în Tmpreiurările amintite, elementele comune sau
similare din diferitele ramuri ale producţiunilor literare îmbrăţi­
şate, au avut rolul de a stabili că Întreaga istorie a clvllizaţiej
este istoria unor necontenite împrumuturi şi influenţe reciproce
de la cele mai vechi epoci până la care ajung cercetările şi
pînă in vremurile noi; că istoria culturii omeneşti este istoria
moştenirii întregului material de cunoştinţe, a direcţiilor gîndirii,
a formelor şi ideilor literare [», care ca un fir neintrerupt, au le:
gat generaţie de generaţie, asigurând progresul vieţei morale, În
procesul istoric de succesiune şi de continuitate a neamurilor
în omenire.
Dar nu era domeniu în care circulaţia, imprumuturile şi
moştenirea aceloraşi motive de la rasa la rasa şi de la popor
la popor să fie mai vădite şi mai ademenitoare de cît acel al
genului literar al fabulei. Aici, în fabulă, se aflau cele mar pal­
pabileraporturi ce leagă romanitatea de elenism, elenismul de
ariansm şi de orient, slavismul do romanism şi de elen ism. Era
deci terenul cel mai prielnic pentru studii comparative şi ele nu
1) H. Taine. Histoire de la litterature anglalse. lntroduotio n
XLVlll
2) [-I. Taine. La Fot1ts..tine el �eS Fables Paris 1921 pg, 231.
3) Pypin Op. cit. \
[33]
INFLUENŢELE SLA VE
33
au Întîrziat de a se produce. In cadrul fabulei nu numai ope -
rele vaste precum sânt 'acele asupra fabulelor indiene, În care
s'a îmbrăţişat un material foarte bogat, dar chiar monografiile
asupra unor autori rnoderni cu o puternică originalitate şi de s»
valoare mondială, nu s'au putut dispensa de sistemul compara­
tiv. Astfel Taine în studiul său asupra lui La Fontaine s'a vă=
zut fa un moment dat nevoit să adopte acelaş sistem, arătînd,
prin comparaţii, raporturile dintre La Fontaine şi originalele sale
Esop, Fedru, Rabelais, Pilpav, Cassandru. etc.
. La aceasta a contribuit şi faptul că fabula constitue unu!'
din cele mai vechi genuri literare: Căci, chiar dacă am trece
peste coniecturile asupra originilor străvechi ale fabulei, precum
sînt acele ale lui Iacob Grimrn ') sau Edelstand du Meril �>;
în care începuturile fabulelor sunt raportate la epocele îndepăr­
tate, cînd omul trăia laolaltă cu lumea animală, cînd în cunoş­
tinţa lui ind nici nu miiise deosebirea între om şi animal, cînd
el credea în transformarea În animale şi în puterile supranaru­
f'ale ale animalelor, atribuindu-Ie facultatea graiului, conchizând:
astfel că fabula este produsul raporturilor nemijlocite dintre om
şi mediul înconjurător, prin exempliflcarea cunoştinţelor dobân­
dite despre fenomenele naturale sau despre particularităţile şi
instinctele animalelor, origini ce se perd În noaptea timpurilor,
şi ne-am opri la studiile în care conjectura este Înlocuită prin
document, încă vom afla originele fabulelor urmări te într'un tre­
cut foarte Îndepărtat. Astfel Iulius Landsberger, în introducerea
«Llntersuchung uber das Vaterland der F abel» la ·Iucrareasa
«Die Fabel .des Sophos syrisches Original der Grlechisohen Fa­
beln des Svndipas», Pasen 1859, a căutat să arăte originea fabu­
lelor la evrei: «I111 Hinblicke auf die verschiedenen Momente
unsrer Abhandlung glauben wir daher mit vollem Recht behaup­
ten zu konnen das die Hebrăer die Erfinder der Fabel sind».
La noi 1. Eliade Rădulescu, În studiul său asupra fabulei 0)
'din 1860, desvoltă o teorie cu totul artificială asupra otiginilor
fabulei:
«Negrii reprezintă pruncia omenirii; pruncul nu ţine minte
Negrii nu avură tradiţiuni.
1) Deutsche Mythologie, Berlin 1875-78. .
2) Poăsles inedites du moyen âge. Pari_s 1851.
3) Satir-ile şi Fabulele lUI I. Heliade Radulescu.
pag. 2J5-247.
Craiova 1883·
3
[34]
.34
�
I. NEGRESCU
---
[ndienii şi alţii popoli ca dînşii, cum şi quei que a adoptat
mai mult sau mai puţin ca nişte credinţe, tradiţiunile lor, reprc­
.zinră copilăria. Historia lor e toată inveliră În fabulă».
«Chinesi! reprezintă adolescenţa omenirii, şi tradiţiunile In-,
dienilor trecînd la Chinezi cată să reveste forme mai umane,
ca să fie crezute, şi mai. folositoare omului ca să fie adoptate».
«Slavii ca stirpe şi mai nouă, Ca prăsle Însă a pămîntului
În decrepitudinea lui (pentrucă legea eternă a impus miş=
cării ascindere şi descindere) slavii sunt producţie În descinderea
creaţiunei terestre şi ca astfel au Iîpsele tuturor copiilor ce se
nasc la bătrîneţe» etc. etc.
Artificialitatea acestei. teorii o demonstrează, între altele,
-şi sbornicele de fabule culese de la popoarele sălbatice, r recum
sint acele publicare de englezul Bleck «Reynard The Fox În
south Africa», unde găsim felurile motive: fabula despre şacal,
-omul alb şi şarpele, leopardul şi berbecele, fabule despre soare
şi lună l) erc., despre care fabule, la popoarele sălbatice, la ho­
ten toţi, vorbeşte şi Friedrich Mt.:dler în lucrarea sa <Ăllgerneine
Ethnographie» .
Desvoltându-şi Însă teoria sa, I. Eliade Rădulescu ci tează
ca cele dintâi Începuturi de fabule, cele două pilde din Biblie,
din istoria lui Israel: prima, a lui Ionahtan <Judici, cap. IX 8-15),
Semnele ce-şi caută un rege, iar a doua, a lui Nathan către
David <Regi II. Cap. XII, 1:--7, spre a=] mustra de nelegiuirea
ce a făcut luând pe femeia lui Urie heteul, care deveni mama
1<([i Solomon.
Acela care a combătut Însă teoria că Evreii ar fi înte­
meietorii fabulei în sensul că Evreii ar fi intrebuintat pentru prima
dară acea formă de compoziţie care se numeşte fabulă şi că de
la ei fabula s'ar fi răspândit la toate popoarele, la care o găsim
a fost Th. Benfey în studiul său: «Zum Ursprung der Fabel».
Th, Benfev a arătat că problema originilor fabulei" nici nu
se poate pune în felul În care a pus-o, bunăoară, [ulius Lands­
berger R. în opera cit. Căci, după cum nu se poate pune între=
barea, cine a inventat poezia epică. sau, vorbind În chip ştiinţific,
fa ce popor a apărut Întâi poezia epică, sau cine a născocit
statul, la ce. popor s'a ivit statul, ci numai, cine sau unde s'a
dar poeziei epice acea formă artistică pe care toate popoarele
1) V. traducerea rusă: Basni i Sk azki dikich narodov S P. 1874.
2) Orient uud Occident, 1 pg, 304.
[35]
INFLUENŢELE SLA VE
35
·desvoltate au recunoscut-o şi o recunosc ca model. tot aşa nu
Se poate Intreba cine a inventat fabula, ci, cea mai importantă
1ntrebare a istoriei ei este, cine sau ce popor i=a dat ei forma
model. cu tin cuvânt forma esopică.
Inceputurile prime ale fabulei DU pot fi raportate la poporul
evreu. după cum ele nici nu pot fi căutate la un singur popor.
"Ueberh:::upt aber liegt die Fabel im AlIgemeinen dem Gestal­
tungsvermcgen und der Gesraltungslust cler 1vIenschen sa nah.
-dass es sehr zweifelhafr. ia hochst unwahrscheinllch ist, das die
ersten Anfănge derselben bei einem einzigen Volk zu suchen seien.
Sonach wurde. bei genauerem Eingehen auch van dem sa ge=
ias:st-en Satz schwerlich mehr ubrlgbleiben, als vieffeicht: dass
die Hebrăer das erste cler bekannten Volker sind, in deren Sch­
rifrcn Fabeln vorkomrnen , zweifelhaft bleibr. ob sie sie noch
şchon von einem andern Volk uberkornmen , noch zweifelhafrer.
.')D die gesammte Fabel -- dichtung auf sie zuri.ich zu fuhrcn sei> 1>.
In general, în diferitele sale studii asupra fabulei din revista
Orient und Occident precum şi În introducerea la traducerea
fabulelor indiene, Th. Benfey a atins şi problema raporturilor
dintre fabulele europene şi cele indiene, susţinând părerea că
aceste din urmă nu ar fi decât nişte modificări mai mult sau mai
�Llţin însemnate ale fabulelor europene - esopice, fiind aceasta o
urmare firească a raporturilor necontenite dintre Greci şi Indieni,
Cl! deosebire în urma expediţiei lui Alexandru cel Mare.
Această interpretare este conformă teoriei sale istorice, de
migraţiune a producţiunilor folklorice a po"veştilvr şi a fabulelor,
care teorie nu va putea explica deosebirile ce există totuşi în�
tre fabulele europene şi indiene de cît prin c01�tribuţiiIe celor
1:1I1te teorii similare precum este teoria antropologică a lui T ylor
Ş,f A. Lang, teoria alegorică a originilor indo-europene a fraţi­
lor Grimm, teoria, solară a lui Max Mi'dler, teoria atmosferică
a lui Kuhn, teoria lui Hasdeu, 2> etc,
CălCi oare=cari deosebiri sînt netăgăduite Între fabulele in=
diene şi cele esopice, Din acest punct de vedere DI. Dr. }'/1.
Gaster a spus în studiul său asupra literaturii populare române:
<.; Considerind insă fabulele orientale mai .de aproape şi compa=
dndu=le cu cele occidentale, nu se noate tăgădui o deosebire
Jundamental2\ : 1n Orient sînt al'lin ale' e, oameni rravestiţi, cari
1) Orient und Occident. 1 pg. 356
2) L.Şăiu':<IlU. Bl+smele Române pg. 4060.
[36]
36
I. NEGRESCU
vorbesc şi raţionează ca oameni, au toate pasiuuile omeneşti /.
cu un cuvînt, putem Înlocui pe animalul cu un om care are un
nume propriu de animal d. e. urs, leu ere.. pe cind în Occident
fiecare animal reprezintă un caracter, o singmă pasiune, corcs­
punzînd cu firea sa inăscută ; vulpea e totdeauna numai repre­
zentantul vicleniei, ursul: greoi 1)>> etc.
Prin fabule indiene înţălegern fabulele eate au ajuns la cunoş­
tinţa noastră prin cele două .căi : pe deoparte prin colectiunea
desvoltată pe însăşi teritoriul Indiei, panciatantra, pe de altă.
parte, prin traducerea făcută În rnedio-persană, pehlevi, în sec.
VI, din acei aş operă fundamentală indiană, ce se va fi numit
"niticiastra" «Handbuch der niti» , textual «der Fuhrung>. care
corespunde titlului din traducerea latină "Directoriul11 hurnanae
vitae". Nu Se ştie nici în ce timp nici de ce autor va fi fost
compusă acea operă fundamentală indiană «niticlastra> din care
s'a desvoltat apoi «pancîatantra> şi traducerea Kalilah şi Dimuah,
făcută în timpul domniei celui mai insemnat dintre sasanizi, Khos­
ru Anus hirvan (631-579). Th. Benfey în studiile sale :!) abia
dacă a putut data existenţa acelei opere primitive înainte cu 500
ani de era creştină, precum şi faptul că cuprinsul ei constă n li
din cinci părţl, cum arată panciatantra, ci din unsprezece pă [ţi.
Din acest punct de vedere traducerile, Kalilah şi Dimnah, au
pastrat mai bine fondul primitiv de cît îns ăşi p anciatanrra , Din
medio-persana o altă traducere s'a făcut în arabă sec. VIII. Ka=
lilah şi Dimnah sint numele celor doI şacali, care joacă rolul
principal în prima carte. Studiile orientaliştilor ali stabilit că fa:
bulele indiene au influenţat deasemeni şi literaturile altor popoare
orientale, a Chinezllor şi Tibetanilor. In afară de traducerea a=
. rabă, o traducere veche latină s'a perdut. La anul 1080 Simeon
Serk a făcut o .traducere 'grecească cu titlu ,,,Stephanites ke
Ichnilares". «Incoronarul şi Iscoditorul». Prin această traducere
grecească fabulele indiene au pătruns Ia popoarele slave de sud
şi la Ruşi. G: Danicici a publicat în cartea II din <Srarine> tex­
tul sudslav a acestor fabule indiene cu titlu: «Indiiske price proz­
vane Stefanit i Ihnilat 5)>>, după diferitele manuscrisesudslave
care corespund manuscrisflor studiate de Pypiu. GOI ski ş! N evos­
trijev, -şi din care manuscrise sudslave, manuscrisul diu Belgrad,
1) OI'. 1\1 Gaster. Literatura populară rorntnă pg. 193.
2) Paaciatantra r, XVI. XVII şi Orient un Occident VoI. 1. Uehe r
�lie aUe deutsche Uebersetzung des Kalilah uml Oimnah pg. 138.
3) Starine, iI, pa. 260.
[37]
INFLUENŢELE SLAVE
37
.atribue traducerea lui Ioan Damaschins : pritcach s pisanie
Slrha Anitiocha, drudzy rnnevse iako s.1\t Ioana Damaskina
dzelo pesnotvorca, eze o dzverech naricaemych Stefanit i Ech=
nilara,
La 1250 s'a făcut-o traducere în l-ba spaniolă. La 1270 s'a
făcut o traducere latină «Directorium humanae vitae» a lui Ioan
de Capua după o traducere ebraică din care o jumătate s'a
'perdut iar cealaltă jumătate nu s'a publicat. Traducerea latină
a servit pentru toate celelalte traduceri din occident, precum este
vechea traducere germană intitulată: das Buch der Weisheit der
aften \Veisen», precum şi prelucrările franceze «Livre des Lu­
rnieres ou la conduite des Roys cornpose par le sage Pilpay
Indien, traduit en francais par David Sahid d'Ispahan din 1644;;-�-:--'
, , l ,.. \ �
traducerea daneză din 1618, olandeză din 1623- După traducerea'
I
spaniolă s'au făcut prelucrările italiene de Firenzuola 1548!4:jCAJ)I�Mmllf.
D \ -, J
. 'oni 1552, după aceasta din urmă italiană, cea engleză din 157QKq?dj�:ttf!/
prin Tho111S North, J> etc. "-.-
Călătoria acestor fabule indiene de la popor la popor este
notată adese-ori în titlul traducerilor: «Hic est liber parabola­
rum antiquorurn sapienturn nationum mundi. Et vocatur liber
kelile er dimrie, er prius quidern in linqua fuerat îndarum trans­
latus. Inde in linquarn translatus Persarum. Postea vero reduxerunt
.illum Arabes in [inquam suam. ultime exinde ad linquarn fuit
re dac tus hebraiciarn. Nunc anrern nostri propositi est; ipsum in
Iinquam fundare latinam. Est anrern liber delecta bolis doctrlnae ,
er preciosis serrnonibus plenus 2)>>.
Fabulele indiene nu sânt unităţi independente ca cele eso.:
pke, ci în legătură. continuă unele' 'cu altele, formând un ci cI�1
in serviciul învăţăturilor morale şi politice a acelora ce vor fi
conducătorii popoarelor.
Pentru a trage atenţia marelui împărat Dobşelim asupra
g Feutăţilor ce şi le va întâmpina în călătoria trudnică ce el
vroia săo intreprindă la muntele Serandib, învăţatul indian Pil.:
pary îi povesteşte fabula despre porumbelulcalător, în legătură
cu această fabulă «şoimuf şi corbul» şi apoi întregul ciclu al
fabulelor grupate în jurul unor idei mai generale n). Din pri�
,cÎ'lna acestui sistem fabulele indiene au Ul� caracter de artificiali",
1) Ol'ient und Occident V. 1 pg. 139-146.
2) Orient und Oecident I, pg. 170.
3) Politiceskija i lll'avouciteloyja Baslli PilpajaJ filosofa indejs_
I;:a.go. Vz Spb. 1762 pg. �O=28.
[38]
38
I. NEGRESCU
-----------------
tate şi de didacticism mai pronunţat decât aşa numitele «fab li­
aux> franceze şi de' cât oposul medieval german 1>.
In ce priveşte fabulele' esopice. asupra lor s'au făcut Fe ;
Imite observări, Încă din vremea celor mai vechi scriitori gre c
şi, latini.
Astfel celebru! fiIosof grec care anticipează ideile creştin e
cu patru veacuri, Plato (429-347 a. Chr) vorbeşte despre valoarea
şi rolul educativ al miturilor, poveştilor şi fabulelor prin care se
poate forma sufletul mult mai lesne decât se poate modela corpn l
prin educaţia fizică <De Repub. Cartea 2>.
Că scriitorii greci prin termenul «JJUOOS», înţălegeau fabula,
ca şi prin termenii «(UV"S, ),oyo:;, ((.no),o)'o;, ncc[i;'.ItICC» reiese ciil,
cuvintele istoricului Dionysius Halicarnasseus 1), care în lucrarea
sa asupra antichitătilor romane spune: «Nimeni să nu creadă
că eu ignorez că povestirife -greceşri sânt folositoare oamenilor ,
unele arărând fenomenele sufleteşti prin alegorie, altele alcătuire
pentru mângâierea nenorocirilor omeneşti, iar altele împrăştiinp
turburările sufletului şi nimicind temerile şi credinţele falşe etc­
<Rom. Antiq. Iib. Il.
Strabo, marele geograf al antichităţii, vorbeşte de asernen i
de interesul pe care-I deşteaptă în sufletul omenesc povestirile
alegorice, ademenind prin noutatea lor şi pregătind sufletul pentru
câştigarea cunoştiuţilor noi, (1ib. I>.
Filosoful şi moralistul grec din primul veac al erei creştine.
autorul «vierilor paralele». Plurarch, vorbeşte despre «micile pc­
vestiri ale lui Isop» care amestecând preceptele filosofice, privi­
toare la suflet, cu diferite povestiri uşoare, entuziasmează cu
plăcere, Plurarch însuşi vorbeşte în alegorie» După cum man �
dragora, crescând lângă viţa de vie şi rransmiţându-şi puterea
în vin, face mai uşoară pentru băutori consumarea lui, tot astfel
poezia luând principiile din filosofie şi arnestecându-Ie cu nara­
ţiuni, face uşoară şi plăcută pentru tineri învăţătura <De audiendis
Poeris]. .
Agellius În «nopţile ati ce» vorbeşte despre însemnătatea r III
Esop ca fabulist. El a propăvăduit învăţăturile morale nu În'
mod rigid după cum este obiceiul filosofilor: «sed festivos de­
lectabilesque apologos cornmenrus, res salubrirer ac prospicienter
animadversas in merites anirnosque hominurn cum audiendi qua­
dam illecerbra induit» (Nocr. Attic Iib. 2).
1) Pypin. Ocer k literat. ist. Pl-(. 150.
[39]
Priscianus Sofistus a vorbit mai în amănunt despre natura
fabulei. El a arătat că cei mai vechi autori s'au folosit de fa=
bulă: Hesicedus, Archilocus, Plautus, Horatius. Expunerea fa­
bulei trebue să fie vioaie şi lipsită de arnplificări. «Fabula est
oratio ficta versirnili dispositione irnaginem exhibens veritatis: <Ex.
arte. Rhetores).
Aphronius a imprumutat apoi definiţia lui Priscianus : «Est
autern fabula serrno fictus. imagine quadam repraesentans veri",
tatern». A continuat însă clasificarea fabulelor În trei categorii:
«ea ve ro est triplex, Rarionalis. Moralis, Mixta. Rationalis in qua
aliquid ab homine geri confingitur. Moralis, quae eorum imitatur
meres, quae sunt rationis e xpertia. Mixta vero que rationale ira",
tionale cornplectitur.
In sfîrşit Philostratus a făcut de asemeni istoricul fabulei,
aflînd-o întrebuinţată mai mult în forma ei alegorică, la Homer,
Hesiod, Archiloc, etc. pînă cînd Esop a pus-o in serviciul prin:
cipiilor morale şi filosofice 1).
IH timpurile mai noi au vorbit de asemeni despre natura
şi caracterele fabulei diferiţi istorici literari. Astfel Marmonte1
(1723-1799) în Elemenrs de litterature t. 1. X arată condiţiile
acestui gen de literatură, subliniind deosebirea dintre apolog şi
alegorie, meritul apologului este de a ascunde sensul moral sau
adevărul pe care-I propagă, pînă în momentul concluziunii, care
se numeşte morală, alegoria însă are de scop, nu să ascundă
adevărul, ci să=1 facă mai sensibil. I. S. Baillv (rn6-1793) în
«Essai sur les fables et leurs histoires e arată că fabula a îrn­
brăcat cele 'dintâi manifestări sufleteşti ale omului: «C' est une
immortelle dont la voix mensongere en tous temps nous charme
er 1l0US amuse , c' est une enchanreresse qui nous entoure de pres ...
tiges . qui il. des realites substitue ou du moins aioute des ehi,
meres agreables et riantes et qui cependant soumise a l'histo'ire
et a la philosophie, ne nous trompe jamais que pour mieux nous
instruire. Fidele il. conserver les reafites qui lui sant confiees
clle couvre de son enveloppe seduisante et les le<;ol1s de l' une:
e.t les verites de l' autre».
In afară încă de mulţi alţi critici şi istorici literari care au
analizat senzul şi r::aracterele genului, teorii aparte asupra fabulei
1"/ ..... "?".
tf.
�'
.
I
J
1
A
f
INFLUENTELE SLA VE
39-'
1) Neveleti - Fabulae vueiorum ullCtorum nempe. Aesopi fabulac
- Franca farti M De. LX. un pracfatio "De fabularum turn natura
î,um ngbilitate".
[40]
au desvoltat Lessing. Hippolyte Taine şi profesorul de la Uni",
versitatea din Harcov A. A. Porebnia.
Gorhold .Ephraim Lessing (1729-1781) a desvoltat teoria
fabulei filosofice, Taine (1828-1893> teoria fabulei poetice, iar
Potebnia a studiat fabula în raporturile ei cu celelalte genuri
literare.
In studiul său <Ăbhandlungen iiber die Fabel> din 1759
Lessing, analizând definiţiile fabulei date de diferiţi înaintaşi ai
săi, ,precum sânt acele ale lui De la Marte:
«La .Fable est une instruction deguisee sous l' allegorie ci' line
action J)>>, a lui Richer «La Fable est un 'petit poeme qui con=
tient un precepte cache sous une irnage allegorique 1>>>, a lui
Breiringer <eine unter der wohlgerarhenen All�gorie einer ăhn­
lichen Handlung verkleidete Lehre und Unterweisung 2)>>, a lUi
Ch. Batteux> «L' Apoloque est la recit d' LIne action allegorique 3»),
a formulat definiţia !fabulei în modul următor: «Wen wir einen
allgemeinen rnoralischen Satz auf 'einen besonderen Fall zuruck
fuhren, diesern besondern Falle die \Virldichkeit ertheilen, und
ei ne Geschichte daraus dichten, in welcher man den allegrneinen
Satz auschauend erkennt : sa heisst diese Erdichtung eine Fabel» i).
Această definitie a fabulei dată de Lessing a fost adoptată
de dl. Of. M, Gasrer. care a redar-e astfel În româneşte: »Dacă
reducem un principiu etic genera! la un caz special. şi dăm acelui
caz realitatea, şi compunem dintrânsul o poveste, prin care se
recunoaşte principiul general, atunci se numeşte acea cornposi-
.. ţiune: fabulă ;,>.
Dând această definiţie a fabulei, Lessing srărue asupra ca=
racrerulul filosofic pe care I:a avut la cei vechi; făcând parte
din domeniul filosofiei şi al' retoric ei pâriă la La F ontaine, care
a izbutit să o transforme într' o piesă poetică. După Lessing, scopul
fabulei este impunerea unui principIu moral, pentru care fabu=
listul va căut�, cu multă grijă să evite de a des voIta conţinutul
ei, să evite aţâţarea pasiunilor, să evite orice podoabe cafe sunt
protivnice acelei condiţiuni neapărat necesare, scurtimii, În des='
voltarea ei: «Die Fabel hat unse�e ldare und Jebendige Erken�
ntniss eines moralischen Satzes zllr Absicht. Nicnts verdunke1r
40
1 NEGRESCU
t
� ..
1) Discours sur Ia Fable V. Abbandlnngen pg. 347.
2) Fables nOllvelles. Preface pg. 4 V. Abhandlungon pg. 349.
3) OeI' kritischcn Dichtkullst crst. Balld, sieb Ăbschitte pg. 3:)1-
4) PrJncipes ,de littel'uture T. Il pg. V v, ' Abhandlungcn p". 3a'.!.
0) Abhandlungen Lessing's pg. 357. "
ti) 01'. M. Gastcl'. Literatura populară română pg. 181- 82.
r
[41]
INFLUENŢELE SLAVE
------------------
41
unsere Erkenntniss mehr als die Leidenschaften. Folzlich muss
-der Fabulist dle Erregung der Leldenschafren so viel als moglich
vermeiden>. Wenn ich mir einer rnoralischen Wahrheit durch die
Fabef bewusst werdensoll, so nl!SSS ich die Fabel auf einmal
ubersehcn konnen, und um sie auf einmal ubersehcn zu kounen­
muss sie so kurz sein, als moglich. Alfe zierrathen aber sind
dieser kClrze entgegen, denn ohne sie wurde sie noch kurzer sein
kormen ; folglich streiten alle zierrathen, in so fern sie leere V er=
langerungcn sind. mit der Absicht cler FabeL Z. E. eben mit ZUr
Erreichullg dieser kurze. braucht die Fabel gern die allerbekan­
ntcsten Thiere. da mit sie w eiter nich ts als ihren einzigen namen
nenncn darf, UIl1 einen ganzen Charakrer ZlI schildern. urn Ei;
Senschaften zu bernerken. die ihr ohne diesen N amen allzu vieI
\Vorte kosten wCrrden.» '>
In opoziţie tocmai cu teoria fabulei filosofice care cere în:
Iă turarea tuturor amănuntelor, care nu foloseşte alegoria decât
în [ru atât, întru cât demonstreaz8 o lege sau un adevăr moral,
care nu foloseşte evenimentele de cât pentru a le transforma în
precepte, desvoltă Hippolyte Taine teoria fabulei poetice, al cărut
rO! este tocmai, din potrivă, de a insuffeţi o maximă morală. Pe
1 când Lessing cerea înlăturarea tendinţei de ampliticare în alcă:
wirea unei fabule, pentru ca spiritul lectorului să nu fie antrena
de vreun alt adevăr moral de cât a�ela pe care trebue să:j COI1"
chidă ansamblul fabulei, Taine spune că este indiferen t dacă lec:
forul trage din povestire un principiu sau altul; pe când Lessing
este Împctriva aţâţării pasiunilor, T aire spune că acest luc1'll este
.partea importantă, dacă lectorul a fdJst interesat sau mişcat; fa:
bula este utilă din momentul ce a plăcut. Pentru ca fabula să
placă insă, forma rigidă va trebui schimbată: «Puisqu'il y a dans
l'apologue la maxime qui conclut et le recir qui prOllve, il faudra
·changer il la fois le n�cit et la maxime. N OllS la retierons de cette
p!ace invariable oLl elle semblait confinee par un syllogisme, nous
la porterOl1S tailtot au mi/ieu, tantor au commencement et nous
la ferolls voyager par toute la fable». 2>
«Ainsi, descriptions, recits discours, t;,our s' est reforme, tout
;s'est ranime de soi:meme,. une fois rentree au coeur la vfe a
couru dans tOLlS les membres. Elle a penetre d' abord dans fes
... 1) Lessiug's Abhandlungen pg_ 366.
2) H. Tame; Theorie de la rabIe poetiqlle dans La F(wtaine et se;
,f·ab!es pg. 3::!7.
[42]
42
1. NEGRESCU
,
expressions. Les Mots les plus familiers et les plus OrIF;II1aWC
sont accourus sur Ies Ievres, parce que seuls ils peignent tout
l' obier ci' un seul coup. Les constructions variees ont imite Ia
variete de Ia pensee i quand elle s' est rornpue, la phrase S' es;
rornpue avec elle. et le chant des mots sonores a note par scs-
,
inflexions visibles les ondulations invisiblcs du sentiment».
«lI ne resre plus rien maintenent des idees .I5'enerales el ah"
straires , Ies voila denarurees deux fois. Elles sont devenus de,
etres particuliers et cornplexes, et se sont melees a des sentiments
cornplexes et parriculiers.»
«Certe fable qui repete la nature et que gouverne la I o�
gique, ou j'unite de la cause ordonne la variere des effets, ou
ia variete des effets anime l' unite de la cause, qui interesse
comme un ctre vivant et qui instruit cornme un raisonnerne nr.
est la fable de la F ontaine>. 1>
In sflrşir în studiul «Basnia. Poslovica, Pogovorka», Harcov
1894, <Fabula, Proverbul, Zicătoarea>, a studiat caracterele fabule ii
profesorul A. A. Porebnia, Condiţia neapărată a unei fabule este
de a conţine o acţiune, adică o serie de schimbări, iar ca scop,
de a fi un predicat neschirnbător la subiecte schimbătoare. Alta
condiţiune pe care trebue să o Îndeplinească fabula este unitatea
acţiunii cuprinsă în ea. Faptul că fabula a trăit mii şi mii de ani
se explică prin faptul că ea a găsit noi şi noi aplicări.
Incidental au vorbit despre fabulă diferiţi critici literari ruş-.
Între care memorabile sînt observaţiile lui Bielinski pe care le
face cu ocazia ediţiei fabulelor lui I. Krylov din Spb. 184°. Dup;\
Biefinski 2> fabula este poezia raţiunii. Ea nu cere inspiratia,
adîncă, care se produce prin pătrunderea subită în misterul unei
idei desăvîrşite; ea cere acea Insufleţire care este atît de proprie.
oamenilor cu o natură domoală şi liniştită, cu un caracter ne�·
grijuliv şi în ace/aş timp circumspect şi care este adeseori rodd
unei veselii Înăscute a spiritului,
Cuprinsul fabulei îl alcătuieşte înţălepciullea vieţii, Învăţa-­
mintele experienţii zilnice In sfera existent;i famillare şi generale'
Uneori fabula arată de=a binelea scopul ei, dar nu printr'un 1'2-
ţionament rece, nu prin sentenţii morale fără suflet, ci printr' 0
expresiune vioaie, Cclre se adre3ează la proverb şi zicătoare. Fa�
bula nu este o alegorie şi nici nu trebue să fie, ,d':lCă este o la.-
1) Up. cit. pg, 340.
2) Socinenija V. Bjelinslogo - C�sti cetvartaja -- Moskva 1879 pg ..
93 --04.
[43]
I e
1
k
I
I
_________ IN_-F_L_U_E_N�ŢE_LF_�_S_L_A_V_E __ . 43
bulă bună, practică; dar ea trebue să fie o mica povestire, G
dramă, cu personagii şi caractere, schiţate În mod poetic. In­
să-şi personificările În fabulă trebue să fie im aglni vii şi poetice"
Insâşi zicărorile şi proverbele populare. În acest sens, sîI1I
poezie, sau, mai bine zicind, - inceoutul, primul punct de ple­
care a poeziei ,; dar fabula în raport ClI zicătorile şi proverbe] e,
este un gen mai Înalt, o poezie mai inaltă, sau poezia zicători Iar
şi proverbelor populare, care a aiuns pănă la desvolrarea ei ul=
timă. de unde nu mai poate merge mai departe.
Asupra acestui gen literar al fabulei, mai puţin indigen de:
cit oricare altul, vom Încerca să privim cuprinsul literaturii ro=
mîne. Cum s'anăscut sau, mai exact, În ce Împrejurări a apa;'
rut fabula în literatura remînă, cum s'a desvo1tat, adoptîndu-sc
fa stările sociale şi politice specifice mediului nostru, În ce ma­
sură s'a colorat de caracterul etnic rornînesc, ellberindu-se de
diversele influente străine pe care le "a suferit În scurgerea
vremii, iată Întrebări la care nu vom putea răspunde de cit
numai privind în mod comparativ întreaga evoluţie a acestui gen
al fabulei În literatura romină.
Vom căuta deci să grupăm producţiunile acestui gen lire=
rar după raporturile de dependenţă mai mult sau mai puţin ac­
centuate faţă de motivele similare din alte literaturi, în traduceri,
prelucrări Sau localizări şi să rindulm aceste categorii, după o 11a­
tură precumpănitoare a izvoarelor şi influenţelor străine.
Vom avea atunci să urmărim Îr) primul studiu influenţele
slave, după care ar trebui cercetată idfluenţa franceză; şi numai
atunci, abia, vom putea vorbi de originalitatea fabulei rorninesri
Insăşl cronologia ne impune mai Întîi cercetarea influenţelor sla­
ve , căci, nu numai cele mai multe motive din fabule dar şi cele
mai vechi, atît în literatura populară scrisă, cit şi în literatura
cultă, au ajuns la noi pe calea lireraturilor slave.
Din aceste literaturi slave cele mai vechi influenţe le e",·
xercită literaturile sudslave.
Lireraturile sudslave au fost cîmpul de propagare a pro-:
ducţlunilor literaturii bizantine de 101 [ustinian <529> qină la că­
derea Constantinopolului (1453>, a căror caracter cornpilativ este
mai dese ori bisericesc-dogmatic, legendar, istoric şi mai rare:
ori romantic.
Impreiurări istorice protivnice n'au dat, răgaz popoarele r
[44]
I. Negrescu
1. NcGRESCU
sud-slave să se organizeze politiceşt e Într' un chip mai statornic
in acest răstimp, În aşa fel În cât să poată creia o literatură
care să Întunece pe cea bizantină ce urma tradiţiile vechei eul­
turi greco-romane. vechei literaturi din primele veacuri ale bise­
ricei creştine, altoite de influenţele literaturilor orientale, indiene etc.
Ca şi limba latină însă slavonismul a împlinit rolul de a
transmite timpurilor moderne, în cele mai vechi forme, materialul
uriaş al producţiunilor greceşti atât de natură laică (povesti, [itii.
apocrife, cărţi populare) cât şi de natură biblică liturgică.
In cârnpul [iteratnrilor sud-slave a prodominat în epoca veche
a slavonismului, când domeniul limbei bulgaro-slave sec. XII - XIV,
când al celei sârbo-slave, sec. XIV - XVII=lea 1)
Unele lucrări de origină recentă asupra cărţilor din litera =.
tura populară scrisă la Români, precum este aceia asupra Ale=
xandriei stabilind provenienţa ei din cârnpul lireraturilor sudslave
şi anume din domeniul literaturii sârbo-slave, confirmă prin aceasta'
teoria emisă de DI. Prof. Ilie Bărbulescu asupra rolului 'predo=
minnnt pe care l-a avut limba şi literatura sârbă în epoca sl a=
von ismului din secolul XIV - XVII=fea în raport cu limba şi li,:­
terat ura română.
Lireraturile sudslave au fost căile de răspândire a produc=
tiuni lor literaturii bizantine nu numai către literatura română, dar
şi către literatura rusă, după cum afirmă istoricii literari ruşi ca
Pvpin, Buslaev, Ikonikov, Korliaresky, Porfiriev, Veselovski etc.
La rândul ei literatura rusă, în ceia ce priveşte fabula, a
exercitat o influenţă vrednică de luat amin te, asupra literaturij
române şi anume cu deosebire prin scriitorii moldoveni cari au
cunoscut direct oper ile fabuliştilor ruşi ca Krylov, Ismailov, Hern­
niţer, Dimitriev etc.
Din acest punct de vedere, raporturile intre pildele şi fabu­
lele din literatura populară română scrisă precum şi dintre opera
cel ui dintâi fabulist român pe deoparte şi operele corespun ză=
toare sudslave pe de altă parte şi apoi raporturile dintre fabu­
iiştii români şi ruşi, vom căuta să le privim mai de aproape în
paginile ce urmează.
(Urmează)
1) Ilie Bărbulescu. Rclations des Roumains pg. 299.
\
[45]
UN COLABORATOR FRANCEZ LA ISTORIA ROMÂNILOR 45,
Un colaborator francez
la. Istoria, Românilor'
Intr' o comunicare recentă la Academie, d. Iorga eviden­
ţieaza' meritele frumoase = mai mult de cit echivalentul de re c LI.;'
noştinţă ce s'ar fi cuvenit->. pentru inzlstenţa depusă în spriit­
nirea cauzei romine din epoca Unirei de Paul Batalllard, «un co>
laborator francez al Unirei Principatelor», cum îi mai spune d-sa.
Prin acest subtitlu i se rnărginesc însă meritele lui Baralllard->
voit sau nevoit de d. Iorga. Cu mult mai strînse erau legăturile
sufleteşti faţă de Cauza rornînească, pe atunci în foarte multe
raporturi cu o altă cauză mai cuprinzătoare: democraţia bu!'=
gheză, plan tată adânc în istoria continentului de repetatele re:
voluţii franceze 1).
Batalllard făcea parte prin credinţele politice-sociale din fa=
langa liberalilor, democrati şi revoluţionari, i'n mijlocul cărora
activează ca militant din 1846, Fost elev la «Ecole des Char­
tres>. cu pregătire temeinică de istorician, se consacră unei mc­
nografii ce i-a luat Întreaga viaţă, Istoria Ţiganilor. Pentru con­
tinuarea şi desăvîrşirea studiilor fu nevoit să se interesese în
«ţara celor din urmă robi europeni», Ca să culeagă date exacte
a intrat în legături mai strînse fie cu francejii ce călătoriser ă:
sau se opriseră mai multă vreme În Principate, fie cu fiii acestor
provincii, aflaţi, pentru studii În deobşre, la Paris, Ca elev al
lui Edzar Quinet. despre opera căruia a scris o lucrare, trebuia
aşiiderea să cunoasca pe romini şi să le devină prieten, Către
unii din rornini aflători la Paris fu atras şi prin alte legături:
sc'ntilneau În aceleaşi cenacluri politice, aveau aceleaşi idealuri.
Intocmirea cea nouă a societăţii din prima jumătate a vea­
cului XIX reclama o expanziune pan europeană din Franţa spre
ţările vecine, pănă'n depărtarul Orient. Popoarele mici, oprirnate
de regimuri au toc rate şi semifeodale, trebuiau. să-şi cîştige 1i=
bertatea pentru a întocmi state după chipul şi asemănarea mâl:
terială şi ideală a celor din apus. Franţa sta În frunte, de aici
pornise procesul. Intre franceji şi romîni latinitatea fu puntea de
legătură; iar tratatul dela Adrianopole, ce libera navigaţia pe
1) N'am găsit în istoriografia noastra de cît o simplă ;menţiul'Jec
În tr ea-ăt la 'Xenopol într'o Hotă din .Partidele politice În revoluţia.
din 1848 în Principatele romine", Bucureşti 1910, p. 5.
[46]
46 P. CONSTANTiNESCU-IAŞI
--------_._--_._--------_ ... _---._.- --'-------'----
Dunăre pentru toate vasele europene-respectiv a celor din a­
PUS-, deschisese o largă cale de apropiere Între cele două ţări
., surori N.
'Nlai toată tinerimea studioasă la Paris era cîştigată de 00'
lle frămîntări şi curentele care agitau domnia lui Ludovic-Fi­
lip. Cauza remînă e îmbrăţişată, caşi toate cauzele drepte, de
democraţii francezi liberali, republicani, socialişti. Intr'o lucrare
din 1857 despre Principate Barailiard declară: «Atent de peste
"Zece ani la evenimentele care se urmează pe malurile Dunării,
<avînd rarul privilegiu de a cunoaşte Moldo- Valachia, nu nu­
"mai prin studiile care-I duceau către acest pămînt calcat de-a­
• tirea rasse. dar şi de lungi relatii cu un J1L111lăr mare din cei
"mai �rednici reprezentanţi ai acestor ţări nenorocite, care viu
«din extremităţile Orientului să idenrifioe cauza lor cu a noas=
tră» 1). O parte din studenţii rornini aflători la Paris încep agi=
ratiile pentru constituirea loc În societăţi, care să'rnplinească
scopul prezenţei lor În Franţa: desăvîrşirea culturii lor şi a co"
'naţionalilor lor din ţară. Incă din 1839 un grup, sub conducerea
lui I. Ghica, A. G. Golescu şi D. Brărianu, pune bazele "So=
cierăţii pentru Învăţătura poporului r ornîn ", avînd ca scop prin=
cipal, Între altele, cetirea foilor publice. La finele procesului-ver=
bal de constituire găsim intre primele foi recomandate "Naţio=
nalul", "Şarivari", "Revederea Progresului" :l), cunoscutele or­
gane ale opoziţiei liberale, care nu se sfiau a ataca nu numai
guvernele franceze, ci Întreg regimul lui Ludovic-Filip. In spi­
ritul revoluţionar şi democratic se educau tinerii rornîni la Paris .
ideile republicane îi îrnpinseră ca mai tîrziu să se adreseze co­
rifeilor revoluţionari din Franţa.
Mărindu-se grupul studenţilor se simţi nevoia constituirei
unei societăţi anume care să cuprindă pe toţi cei veniti din un:
ghiurile româneşti si cu scopul inalt de a susţine ca bursieri pe
tinerii de valoare fără mijloace. Un ape! şi o broşură anunţă la
J. 5 Iulie 1846 constituirea «Societăţilor studentilor români», pusă
sub patronatul lui Larnartine, cunoscutul poet şi luptător repu­
blican. Manifestul, l1J frunte cu un motto din versurile lui La=
martine, era o patetică chemare către toţi cei avuţi a=şi 4a obolu 1
lor pentru colectarea unui fund, dar mai ales către femeile romine.
1) După rezumatul d. Iorga .Paul Bataillard", Bucureşti lV23,p.3·
2) .A nul 1848 În Principalele rOlllÎue", acte şi documente, voI. 1,
Bu mreşti 1902, p. 11.
[47]
UN COLABORATOR FRANCEZ LA ISTORIA ROMINILOR 47
care <covârşesc pe bărbaţi prin instinctele sentimentului». 1) Co;­
mirerul se compunea din Ion Ghica. Scarlat Vîrnav, C. A. Ro:
sctti. corespondent pentru Ardeal Gh. Barit. senfăptulse -Llnirea
cu mult înaintea celei de-acasă. Scadat Virnav ia asupra-şi şi
duce la bun sfârşit în acelaş an organizarea unei biblioteci ramine,
cu un cabinet de studii şi un salon pentru intâlnirea romînimei
aflate la Paris. O broşurică- "Biblioteca Rornene din Paris fun­
JateÎn anul 1846" - dă toate explicaţiile anunţând că va fi des:
chisă În toate zilele până la 101/2 seara, «îndemânare ce nu se
SL�seşte la nici, o bibliotecă publică» şi aşezată în plin centru
universitar, Piaţa Sorbonei. Aici veueau nu numai rornîni, ci şi
străini, în deosebi patronii şi prietenii intelectuali franceji din
gruparea lui Lamartine, Edgar Quinet. Michelet şi 'alţii. Printre
ci fu �i Paul Batail/ard. Intr' un răspuns către fostul domn a!
}Jo!dovei Grigore Gbica. din Septembrie 1856" el scrie: «De
mult eram admis la şedinţele care se ţineau în Biblloreea romi­
nească>. �)
Intâlnirlle în salonul societăţii şi bibliotecii rornîneşti în­
lesneau apropierea Între părtaşii aceloraşi idei înaintate pregătind
nu numai pe viitorii conducători ai poporului rornin, dar şi pe
rnarii lor sprijinitori din Franţa. Şedinţele erau frequentate, schimbul
mai bogat, societatea progresa, căci «înmulţirea numărului tine:
::imei noastre se face din zi în zi mai serioasă şi mai interesantă».
\13i la toate şedinţele importante, la care se hotărau destinele
:,Joporului rornîn. lua parte şi Bataillard pentru a-şi da părerea,
cum singur declară în amintita scrisoare: «De zece ani orice
adunare în care Moldo- Valachii din! Paris discutau interesele ţării
for mi-a fost deschisă oricînd am vrut».
Studenţii români căutau orice mijloc pentru a-şi apropia pe
marii lor prieteni. Cu ocazia anului nou 1847 ei trimit mai rnul­
[Ora câte o pancartă CU felicitări şi semnaturile lor. Printre ei Ş
lui Edgar Quiner, care se grăbi să le m ulţămească printr' o fru­
moasă scrisoare. "La primirea acestei scrisori � scrie Batalllard
,in darea de seamă pe care o face foarte pe larg - avu loc la
;vloldo:Valachi o explozie mişcătoare de bucurie", hotărând să
meargă în corpore ca să rnulţărnească aceluia pe care de doi ani
nu-l mai audiaseră. cursurile fiind Închise din ordinul guvernului
a utocrat al lui Guizor. In prima Duminecă - 17 Ianuarie 1847 -
1) "Anul 1818" pp. 16-23.
2) N. Iorga, op cit., p, 12.
[48]
48
P. CONSTANTINESCU-IAŞI
veniră cu toţii la Quiner. unde «unul din Moldo-Valaohi în nu�
«mele tuturor <D. Brătianu) adresă lui Quinet un discurs scris.
(pe care veţi fi fericiţi să-I cetiţi, dar care trebuia auzit. Doi:
«sau trei tineri franceji nurmi azistau la întrevedere şi acela
«dintre ei care-I fixează acum amintirea <P. Baraillard) nu vor
«uita nici odată solernnitatea adevărată şi mişcătoare din această
«întrunire a unor oameni plăngând împreună în numele unui mic
«popor care-şi reclamă partea sa de drepturi şi datorii în ma­
rea operă:comună» 1>. După ce reproduce în întregime discursu r
fui Brărianu, o rugă ferbinte către marele luptător pentru liber­
rateapopoarefor, şi răspunsul extrem de emoţionat al profc­
sotului Quiner, Bataillard adaogă : <Cuvintele d-Iui Brătianu au
.. fost ascultate într'o tăcere religioasă... Accentul JOf erau acel
«al durerii şi al rugăciunei , şi lacrămile, care curgeau încet pe
«toate feţele, răspundeau singure acestei expresiuni a sent irnen­
<tului comun. La această privelişte de-o măreţie antică, te puteai
«vede transportat pe vremea lui Oedip şi Antigonei.. .. » 2) După
Quinet luă cuvântul Vîrnav. care termină cu: «Să jurăm tori
de-a muri pentru ţara noastră '» - şi toti iurară despărţrndu-se
apoi», termină Paul Bataillard.
Dc acum 'Baraillard s'apropie mereu mai strîns legat dc 1'0=·
mîni. intereslndu-se de trecutul lor,. de starea prezentă şi nevoile
complexe. Pentru ca să se documenteze mai mult asupra so anei
romînilor se hotărî în 1847 să facă o călătorie de «studii şi de
peregrinaţii> în ţara romînească, cu atit mai mult cu cît aici putea
să strîngă material interesant şi pentru monografia sa asupra ţi=
ganilor, ce l=a preocupat mereu. Pregătirile erau făcute/ trebuia
să fie însoţit de mai mulţi tineri rornîni, Între care aminteşte de
N. Bălcescu, «un prieten pe care-I pot numi» «acest nume de
care Rominia se onorează» - dar împrejurări neatirnătoare de
voinţa sa îl împiedicară atunci pentru totdeauna. Aceasta nu-l
împiedică să se intereseze de poporul amic şi să=l ajute în orice
împrejurare.
Era poate cel mai în măsură dintre franceji să susţină te=
meinic pe romini, căci le cunoştea Istoria şi nevoile. mai de a=
proape. II ajutase prietenia cu istoricul şi luptătorul revoluţionar
Bălcescu, despre care aminteşte în repetate rinduri cu elogii şi
regrete pentru dispariţia=i prematură. Bălcescu l-a ajutat cu date:
1) ,Anul 1848", pp.57-44.
2) Idem, p. 43.
[49]
UN COLABORATOR FRANCEZ LA ISTORIA �OMINILOR 49'
asupra ţiganilor - este între puţinii cei dintîi autori romîni citaţi
Într'o lucrare străină. Intr 'un studiu din 1849 scrie: <Datoreso
«comunicarea acestor două bucăţi prieieniei d-iui Nicolae BăI;,
«cescu, tînăr erudit romin, care a fost membru al guvernului,
«provizor al Ţării Romîneşti în recenta revoluţie şi n'a Încetat
«de atunci prin inteligenta sa activitate şi devotamentul său să-şi
«cîştige titluri noi la recunostinta cornp atrioţilor săi» 1). Intr\m
alt articol din 1875 asupra aceleaşi chestiuni citează :«traducerea'
«romînească a teatrului slavon pe care o am Întreagă scrisă de
«mîna regretatului meu amic Nicolae Bălcescu, mort În 1852 şi:
«care, tînăr incă, era deja un istoric pe atit de distins, pe cît
«de eminent coleg» �). '
Incă de la începutul anului 1848 fraţii I. şi D. Brătianu, ÎrF
numele studenţilor romini dela Paris şi al poporului Întreg, îna­
intau repetate memorii tuturor oamenilor politici franceji, din o­
poziţia liberală în deosebi, pentru a sprijini cauza rom înească.
In <Revue des deux mondes> H. Desprez publică un lung articol;
extras apoi în broşură, «La Moldo- Valachie et le mouvernenr
roma in», În care apără cu căldură interesele unui popor În mii­
locul �ăruia trăise cîtva timp. ti) In Ianuarie 1. Brătianu trimete
un articol lui Beranger, care-i mulţămeşte şi:l asigură de Întreg
devotamentul său şi al Franţei pentru cornpatrroţii solicitatorului. 4>
Le începutul lui Februarie aceleaşilegături cu senatorul Monta"
lamberr, Unul din şefii partidului catolic, Înaintat in idei, tare
Iăgădueşte lui Brătianu că va susţine cauza romînilor în paria-
menr. ") fi
La sfîrşitul lunii izbucneşte revoluţia din Paris, care aduce
pe primul plan politic pe Lamartine, membru important in gu­
vernul provizoriu, Quinet şi toţi ceilalţi prieteni ai rorninilor şi"ai
lui Bataillard. Citeva zile în urma proclarnării Republicei fran­
ceze, studenţii romînf aflători la Paris se prezentată să felicite
noul guvern în numele poporului rom în' subjugat încă, presen­
tind delegatiei oficiale sub conducerea ajutorului de primar al
Parisului, Buchez, steagul tricolor al romînilor, simbolul unirei
lor. Manifestaţia se bucură de-o largă dare de seamă în ziarul;
"Constitutione1». G)
1) N . Ierga, op. cit., p, 3.
2) Idem, p. 13. _
3) .AnuI1848", pp. 8� -122.
4) Idem, pp. 132-133.
5) Idem, pp. 136--137.
(i) Idem, OD, 140-141.
[50]
,
\
50
P. CONSTANTINESCU-IA�I
Dar tinerii nu se mulţărniră numai cu vorbe. Toţi se' ntoar­
seră cu gînduri mari În ţară, unde ferberea neliniştitoare înce­
puse să cuprindă tinerimea din laşi şi Bucureşti. In Martie mai
toţi tinerii dela Paris se'ntorc in ţară. La 29 Martie Bălcescu se
afla la Hanovra, unde primeşte o scrisoare din partea amicului
său, contele Rystizonovschi, către sora acestuia din Drezda, pen=
tru care servicii contele Îi mulţămeşte mai tîrziu, cînd Bălcescu'
se afla la Bucureşti 1). In că o dovadă de rnultilateralitatea legă;
turelor lui Bălcescu, amicul lui Bataillard. In aceste împrejurări
rolul lui Paul Batail1ard fu mai important. El aduce note lui
Lamarrine despre ro mîni-după cum recunoaşte în scrisoarea a=
mintită din 1856.
Lamartine, ca ministru de externe, ceruse informaţii pleni­
potenţiarului Franţei dela Bucnreşii, de Nion, care raportează,
Între altele, şi despre afişele revoluţionare clandestine lipite
noaptea în cartierele mai populare 2). Lamarrine voia Însă să-şi
complecteze informaţiile cu date mai sigure - poate din nu prea
mare încredere în de Nion, fostul plenipotenţiar şi al vechiului
regirn+-. pentru care se adresase şi lui Barralllard- EI ajută Şi
pe unii' din prietenii săi <?), «care a tradus proclamatia română
ce-a apărut În limba franceză>, să combată influenţa ungurească
Impotriva românilor prin ziarul «le National» 3). Ungurii în lup=
ta pentru neatârnare se adresară şi opiniei publice franceze, dar
nerecunoscând drepturile rominilor, adevăraţii prieteni ai cestora
din urmă le luară apararea. Bataillard colabora mai de mult la
"National", unde îl vedem intervenind direct mai de multe ori
pentru romîni. Prin sprijinul său se va fi publicat În numărul
dela 17 Aprilie o scrisoare despre situaţia rorninilor în Orient,
semnată anonim «un valaque> 4). In numărul dela 1 o Mai o co­
respondenţă din Moldova, din partea unui martor ocular şi vic­
tima a nenorocitelor mişcări dela sfîrşitul lui Martie, descrise cu
amănunte interesante şi date precise '). Informaţii asupra stărilor
1) ldcn., p. 34 t.
2) ldem, pp, 159-1 G2.
3) N. Iorga, op. cit, p. 12.
4) «Anul 848», pp. 245-240, Articole despre evenimentele care se
succedară cu r-pez cciune în Principale s'au puhlcat si'n alte foi fran­
ceze. ".Journal des Dcbats" ora cel mUl căutat chiar de r-ornîuivuen­
trucă era aproape singurul ziar francez care se primea în Germania
şi Ungaria. Oorespondente similare s'au publicat în "le S:ec!e" dela 13,
15, 28 Iulie, 1, 6, lfi, 17; 20 August şi altel i păuă Ta fineIe lui S�tem­
hrie : in "le Constitutlonel" deja 13, 15, 28 Iulie, G, 18 August şi altele
{lin Beptembrle.
5) "Anul 1818", p. 479.
[51]
UN COLABORATOR FRANCEZ LA ISTORIA ROMÂNILOR 51.,
din Principate se mai publicară în numerile dela 5, 11/ 12, 25 Tu-·
nie stil nou.
Avind de pildă mişcarea nereuşită a revoluţionarilor rnol­
doveni, tovarăşii lor din Muntenia ştiură să organizeze din timp
răscoala. Mai toţi tinetii întorşi dela Paris, Împreună cu boerii
liberali din ţară, trimit pe Ion Ghica la Constantinopol, sem­
nând la 17 Mai o împuternicire, ca să pledeze cauza poporulu i
rornîn pe lângă Poartă. La Paris aveau prieteni siguri, cum era
Batai!1ard. Bănuim că' n urma stăruinţelor acestuia se hotărî ca
să se trimeată un agent special, "agent confidenţial al guvernu­
lui francez»-cum se'utitulează singur ->, doctorul Louis Mandl,
.pentru «a face o dare de seamă exactă a situaţiei politice din
fvIuntenia". In scrisoarea sa din 2 Iunie către ambasadorul Franţei
.la Cohstantinopol, recunoaşte că Muntenia este "gata a face
o revoluţie", numai teama de Rusia o împiedică şi-i cere sprijinul
5)entru misionarul român trimis la Constantinopo1.
Prezenţa lui Mandl. în Bucureşti încurajă şi n�ai mult re=
v oluţia, care izbucni în provincie la 9 Iunie; la 11 Iunie revolu­
.ţionarii sunt stăpâni compleei pe situaţie. In aceiaşi zi trei din
foştii membri ai . clubului de la Paris fură numiţi În posturi de
încredere: C. A. Rosetti ca şef al poliţiei , N. Bălcescu, amicul
bun al lui Batrillard, ca secretar al statului , D. Brătianu ca
agent diplomatic pe lângă guvernele Aus.riei şi Ungariei. După
abdicarea lui Bibescu sunt patru secretari ai statului, toţi dintre
-cei mai sinceri şi entuziaşti revoluţionari: N. Bălcescu/ A. 00=
lescu. C. A. Rosetti şi 1. Brătiann, acei ce la Paris erau în strânsă
legătură cu revoluţionarii francejl. Posturile lor erau peatra de
încercare a noului regim, căci aveau controlul politic asupra
ţării întregi. '
La 14 Iunie noul guvern înştiinţă pe miniştrii puterilor străine
la Bucureşti; corespondenţă specială poartă ministrul afacerilor
străine, I. Voinescu II, cu ambasadorul Franţei la Constantinopol.
In urma evenimentelor din Paris, care aduc ruptura între repu­
blicani şi socialişti, ministru de externe fu numit Bestide, iar la
Bucureşti fu trimis Hory, care înştiinţă regulat guvernul .său
despre întâmplările din Muntenia. Bataillard, ca amic al repu­
blicantlor. Îşi păstra 'aceiaşi trecere în opinia publică franceză,
continuând s'o întreţină cu ştiri favorabile rorninilor. Către el se
Îndreaptă foştii camarazi cerându-i sprijinul pentru câştigarca opi­
niei franceze'. Legăturile în Franţa cad mai mult în sarcina fra­
ţilor Brătianu şi c.. A. Rosetti.
[52]
52
P. CONSTANTINESCU-IAŞI
La 26 Iunie ei trimit o scrisoare fostului lor profesor Edgal
Quinet, acum deputat influent în Camera franceză, pe care o­
încep astfel: "Noi vă trimetem primul act al civilizării noastre
-"sociale. Vă aparţine căci e opera D=stră. Numai spiritul D=stră
"ne=a însufleţit; ale D=stră' au fost ideile pe care nc=am Încercat
"să le rraducem", Menţionând primejdiile din partea Rusiei îŞi
manifestă toată Încrederea şi nădejdea În Franţa, "a doua patrie". J >
Peste câteva zile se trimite, probabil tot de ei, un protest şi pro­
clamaţia guvernului din 29 Iunie cu privire la ameninţarea inter ­
venţiei armatelor ruseşti către ziarele "Journal des Debats" Şi:
"le Constitutionnel". care le publică în numerile dela 18/)0 Iulie 2)
Cuvântul lui Batail1ard va fi intervenit şi aici.
Pentru ca - intervenţia lui Baralllard să fie mai eficace, D.
Brătianu, agentul guvernului pro vizor în Ungaria, îi scrie din
Buda-Pesra la 30 Iunie o inimoasă rugăminte, interesantă şi pentru
raporturile dintre revoluţionarii români şi amicul lor francez, "cel,
mai bun frate al meu" - cum 'îl numeşte Brărianu. �> Şi trimite
mai multe foi din "Gazeta Transilvaniei", pe care roagă să le
ducă la un compatriot indicat de grupu1 romin dela Paris, care
le va traduce, iar Bataillard să le publice intr' un ziar francez"
de preferat "Debats", singurul ziar care pătrunde în Germania
şi Ungaria. Intre prietenii franceji care l' ar putea ajuta numeşte
pe Pascal Duprat. Cere să-i trimeată cât mai multe ziare fran­
ceze care vorbesc de rornîni şi să povestească foştilor lor pro­
fesori faptele din principate, căci, "gloria frumoasei revoluţii romîne
le aparţine ... ", "ei sunt aceia care au înarmat braţul nostru". In
numele tuturor îl roagă pe BatailJard să ceară de la conducătorii
Franţei sprijinul moral şi material, precizează chiar; arme şi 2�}
ofiţeri superiori. 4) Scrisoarea e adresată lui Bataillard, dar an­
gajează şi pe ceilalţi prieteni buni ai rornlnilor : Pilette, Gambon,
Rayon şi Gedroye (Guedrovici). După ce-I făgădueşte că-I va
ţine' în curent şi cu evenimentele ce se vor succeda, In post=
scriptum arată pe scurt reformele adînci efectuate de revoluţie­
narii rornlni , "noua noastră Constituţie e copiată după Constituţia
voastră republicană", '
,1) "Anul 1848" 1 vol, II. Bucureşti 1902 pp. 134-136.
2) Idem, pp.166-167.
3) "Anul 1848", II, pp. 187-189. .....
4) Se pare că la aceste cereri răspunde Aristîde Tavernicr, re­
comandat de T. Gauthier, care-şi oferă serviciile sale militare gu ver­
nului romln printr'o scrisoare dia 30 Iulie, lui Bălcescu ("A.nul liHS"
111, pp. 68-69).
[53]
UN COLACORATOR FRANCEZ LA ISTORIA ROMANILOR 53
La intervenţiile lui Bălcescu către doctorul Louis Mandl,
acesta îi răspunde la 18 Iulie punându-l în curent cu stăruinţele
-sale pe lângă Herbette, autorul unei interpelări În Camera fran­
ceză împotriva ruşilor, şi pe lângă ziarele franceze. Declară că
sprijinul lui "Debats" şi "le Courier" este Indoelnic ; mai sigur e
al ziarului "le National", unde stăruia, precum ştim, Bataillard. ')
In Iulie guvernul provizor din Bucureşti trimite o adresă de
mulţămire lui Lamartine 2> şi alta deputatului Herbette. lndemnuţ
principal era teama de ruşi, în taţa cărora numai Franţa putea
I I
'să se opună spre a sprijini pe rornîni.Jln aceiaşi chestie Intreaga!
Tună Iulie opinia publică franceză este informată prin ziarul
"le National". In fiecare număr aproape -la 3, 5, 1], 14, 15, 19,
27,,28, 29 Iulie - apar articole şi Informaţiuni, nesernnate, dar
sigure ale lui Bataillard , o comunicare, publicată în numărul de
Ja 29 Iulie (10 August), despre vestea ocupării Principatelor de
armatele ruseşti, e semnată de P. Bataillard. 3) Protestând cu jn­
-Iignare împotriva amestecului ruşilor în afacerile interne ale ro=
mînilor, el descrie regimul de jaf al ocupaţiunelor anterioare,
-citind dintr'un scriitor al evenimentelor dela 1828, «foarte exact».
Bverii mnnteni s'au refugiat la Braşov, unde s'au grupat in jurul
fostului domn; "nobilii sunt pretutindeni la fel; ei vor să aibă
pe cât se pare, un 93 (1793) In Muntenia ca şi'n Franta". Jn
numărul dela 1/13 August publică un nou articol, în care sinteti:
zează ultimele informaţii asupra evenimentelor din Principate, după
.ziare sau ştiri primite direct dela "corespondentul nostru" - in=
forrnatori. Esenţa articolului se r�feră tot la mişcările trupelor
ruseşti .. l> Corespondenţa şi notele din "le National" continuă
Şi'n August , În numărul din 3 I 15 se anunţă oprirea marşului
.trupelor ruseşti.
Bataillard era principalul om de legătură între capii revo.'
.luţiei dela 11\48 şi rnisionarii lor în străinătate. Intr'o scrisoare a
lui A. Golescu (Negru) către membrii guvernului provizor, În
r:
care raportează asupra demersurilor sale pe lângă guvernele din
Ungaria şi Austria, roagă să i se;crie la Paris pe adresa lui
Bataillard, care-i va păstra corespondenţa până la sosirea aces=
tuia acolo. Of Un alt revoluţionar român care activa la Paris,
1) "Anul 1848", 11, pp. 320-322.
2) La care Lamartine răspunde in August, când era "simplu ce-
:tăţean" (Idera, 111, p. 180.
3) «Anul 1848», 111, pp. 43-45.
4) Idern, pp. }o5-J57,
(J) Idem, p. 143.
[54]
P. CONSTANTINESCU-IAŞI
,54
� 2- __
face un derailat raport către A. Golescu la 8 August, prin care'l.
pune la curent cu propaganda rominească şi Filoromlnă din Franţa­
In faţa multiplelor şi necontenit variatelor veşti, care-I făceau
"să moară şi să învie de trei ori pe zi.,", n'a putut lucra mai
efectiv, mai ales că noul guvern (republican, În locul celui repu­
blican-socialisr) e "aşa cum I=a dat Dumnezeu". Dintre ziare
singur "Reforma" dintre cele neoprire (socialiste), În număr de
12, susţine cu sinceritate cauza romînilor; chiar "Naţionalul"
pune oarecari piedici acum. Aflăm totuşi că Bataillard a rămas
acelaş sincer prieten şi sprijinitor i împreună cu el a lucrat o
broşură, care trebuia să iasă curând de sub tipa r.
«Cu Bataillard şi cu D=r Mandel mă ajut mult». Ultimele
informaţii privesc raporturile lui Măllnescu cu ofiţeri franceii
pentru venIrea lor În Principate ca organizatori ai armatei Romîne
revoluţionare. 1)
Cu toate învinuirile lui Mălinescu «Naţionalul» .dela 11 I 2J
August publică o dare de seamă asupra evenimentelor din preaj>
ma sosirei lui So/iman paşa în Muntenia; la 12 I 24 o corespon=
denţă din Bucureşti, 15 1 27 din Bucureşti şi Iaşi . Ia 22 o infor=
maţie după un ziar din Bucureşti - tradus lui Bataillard de unul
din prieten-ii săi rornîni dela Paris, poate de Mălinescu - anunţă
aprobarea Constituţiei de Curtea otomană. La 23 o corespondenţă
particulară din Bucureşti aruncă o scurtă privire asupra si tuaţiei
revoluţionare din Muntenia şi Ardeal, unde se agită ideea unirei
ungurilor cu rornînii Împotriva Rusiei reacţionare.
Intre timp A. Golescu soseşte la Paris, unde Baraillard ­
care pentru cîteva zile plecase în provincie - îi pastrase un pa=
chet cu scrisori din ţară, cu instrucţiuni de a căuta trei fran­
ceil specialişti. pentru a organiza în Principate dările, o bancă
naţională şi un birou statistic. In puţinele zile care-i rămîn, Go>
les cu îi scrie lui Batalllard să se'ntîlnească cu el fa Paris pentru
a se pune În curent cu «ultimele evenimente». 2> Misionarul ro­
mîn se informa asupra noutăţi lor din Princtpate dela Bataillard t
De fapt Golescu călătorise 'ii îutîrziase mult prin Ungaria, Aus =
tria şi Germania, aşa că numai la Paris se putea pune la punct
cu afacerile din ţară - cum mai aflăm şi dintr'o altă scrisoare
dela Paris a lui Leca. 3)
Dela Paris Golescu expediază un raport detailat ministrul LI f,
1) "Anul 1848" pp. 285 287.
2) Ideru, IV p. 7
il) Idem, pp. 11-14.
[55]
UN COLABORATOR FRANCEZ LA ISTORiA ROMANILOR 55
de externe al Munteniei, în care se plânge de lipsa unei propa­
gande serioase filoromine. Peste tot maghiarii au ştiut să icâştige
opinia publică franceză că ei sunt singurii campioni ai ideei de
libertate pornite din Franţa În Orient, din cauză că nu le-au
lipsit b1 nii. «DI Bataillard, om de talent şi devotat cauzei noastre
«naţionale, pregăteşte o lucrare care va apărea peste două săp­
«tărnâni şi care ne va face l1tuft bine. Nu voi sta la Îndoială a
«tr'We 2000 exemplare pe socoteala Guvernului nostru,. pentru a
«le distribui tuturor membrilor Adunărei naţionale şi a o traduce
«in germană şi engleză. Vă voi tril�ite socoteala pentru chelrue­
<lile de traducere şi tipărire, caşi a banilor de care am dispus
«până În prezent...» «Redactorii ziarelor, cu toată prevenirea lor
«nedreaptă în favoarea ungurilor, ne sunt destul de favorabili:
«dar n'au nici timpul, nici cunoştinţele necesare pentru a se ocupa
«de noi. Ne trebue unul sau doi redactori, al căror timp să fie
«consacrat în Întregime nouă. Pentru aceasta vă recomand pe
«d-nii Bataillard, Desprey şi Coradini , primul are şanse să de:
«vină redactorul şef al "N aţionalistului" ; . al doilea solicită un
«post în Orient, dar e puţin probabil să-I obţină; şi al treilea
«(moldovean) trebue să se inapoeze la Paris pentru a-şi face si=
«tuaţie în presă. N'am putut cere d-lu] Bataillard să devină avo­
<catul exclusiv al cauzei noastre, căci în acest moment lipseşte
«din Paris, dar cred că nu va refuza». 1) Ceilalţi doi puneau con:
diţii pe care Golescu nu le refuzase, dar el aştepta răspunsul hli
Bataillard. pe care-I considera cel mai indicat. Volumul lui Batail­
fard voia să-I Înmîneze personal celor mai' mulţi dintre depu-
taţii Adunării. .
Brosura a apărut, urmările ei nu mai folosesc efectiv, căci
tristele evenimente dela 13 Septembrie pun capăt gloriosului episod
al revoluţiei romlne. «Le National» dela 17 Septembrie publică o
lungă corespondenţă din Constantinopol asupra întârnplărilor din
Principate, într'un stil şi-o cugetare de amară ironie pentru lipsa
de interes din partea Europei faţă de «revoluţia valahă>. (O ţară
«care, încrezându-se cu drept cuvânt În bunele dispozitii al e
, '
«Porţii, pentru a cuceri mai multă demnitate şi bună stare, VI' a
«să se libereze de jugul Rusiei, apăru Europei prea îndrăzneaţă
«şi capabilă de a o pune rău cu Împăratul Nicolae». Ţarul poate
fi mândru, revoluţia rorninilor e distrusă; reactiunea domneşte
peste tot şi Europa a rămas surdă. Z) La 25 Septembrie o altă
1) nAnul 1848", IV, pp, 197-198.
2) Idern, pp, UIO-IV3.
[56]
1) Idem, pp.201 206
2) "Anul 1848" IV, pp. 230-232.
3) Idem, p, 276.
4) Id'lID, pp. 313 şi 316.
6) Idem, pp. 328--331,
-coresponden ţă particulară din Bucureşti descrie în arnănunţirne
invazia armatei ruseşti în ajunul datei fatale de 13 Septembrie.
Guvernul revoluţionar n'a putut opune celor 70.000 Cazaci decât
16000 oameni, echipaţi in .grabă, Însă pătrunşi de un înalt spirit
-de sacrificiu. 1> Peste alte două zile o altă "corespondenţă pune
'in curent publicul francez cu ultimele evenimente / era în clipa
'când Fuad effendi sosise la Giurgiu. In toată ţara se făceau pre ;
gătiri pentru rezistenţă, toţi era u însufleţiţi de Sentimente înalte
sfmpatizănd cu revoluţia, numai o clică de boeri bătrâni, în frunte
<cu mitropolitul Neofit, aşteptau cu nerăbdare pe Ruşi. 2) O noră
Din 9 I 21 Septembrie anunţă ultimatul trimis de Rusia guvernului
provizor pentru a se demite singur dela putere. ,:) La 12 Sep­
rembrie două notiţe după ziare germane, vestesc încălcarea «ne:
norocitei Moldove» de armatele ruseşti şi intrarea trupelor turco­
ruseşti În lvluntenia. 4) Evenimentele din ziua de 13 şi cele
următoare sunt descrise pe larg în două corespondenţe, publicate
mai târziu, dar expediate în seara de 13 şi i6 Seprernbi ie, ")
La ştirea înaintării armatelor turceşti şi ruseşti anii dintre
conducătorii mişcării fură de părere să se organizeze rezistenţa
la munte chiar împotriva turcilor, nădăjduind castfel vor atrage
mai mult atenţia Europei. Cei 111'i moderaţi se opuseră incre­
zându-se În turci, a căror bunăvoinţă sperau s'o capete. Părerea
celor din urmă izbutind mai toţi conducătorii eşiră plecaţi înaintea
turcilor care, pe măsură ce se făceau stăpâni pe situaţie, îşi
manifestau adevăratele lor sentimente. trădarea încrederei rornî­
nilor, Nenorocirea nu mai puru fi evitată; soldaţii romîni dezar­
maţi, mulţi revoluţionari arestaţi. Sinzuruf punct luminos se datori
bravilor pompieri din Dealul Spirei, care dovediră tuturor ce-ar
fi urmat pentru soarta revolutiei şi -a roruinilor. dacă părerea
«extremiştilor» ar fi izbutit, chiar dacă rezistenţa ar fi fost sfă­
râmată de masele turco-ruseşri. Poate această rezistenţă ar fi fost
semnalul râdicării tuturor romlnilor opresaţi, Intr'o corespondenţă
dela Iaşi din 14 Septembrie, publicată mai târziu în <Naţionalul».
precizează: «Intrarea generalului Lieders în Moldova a ridicat
(ura poporului contra ruşilor. Locuitorii dela munte se află intr'o
vie agitatie şi cu arme pentru a alerga în ajutorul Muntenilor
Poate acest gest puternic ar fi mişcat mai mult în primul
J;
i
.1
P. CONSTANTINESCU-IAŞI
56
[57]
UN COLABORATOR FRANCEZ LA ISTORIA ROMANILOR 57
rând pe conducătorii Franţei, aduşi la cârrna statului de-o revo­
-1uţie şi n'ar mai fi avut Cuvînt să se plângă Împotriva Franţei
unii din revoluţionarii romîni. A. Golescu, într'o. lungă scrisoare
trimisă lui Bataillard, imediat În urma evenimentelor dela 1] Sep­
tembrie, îşi manifestă amărăciunea şl - dezlluaiile dureroase. Il
anunţă că 1 a Însărcina t pe Leca să-i trimită traducerile mai multor
articole din ziarele rornîneşti din Transilvania, care povestesc
despre asupririle ungurilor, despre arestarea lui Lauriani, omul de
încredere al revoluţionarilor rornini, care fu apoi eliberat din Închisoare:
de 10.000 rornini sub arme. Inchisorile ungureşti sunt pli�e de romlni.
Golescu Însuşi ştie că e condamnat la moarte de tineri mea ma:
�hiară, va - şti Însă să se salveze la timp. In Principate situaţia e
foarte tristă. Cu toată simpatia manl fes tată de generalul Apick
din partea Franţei. .srăpâneşre tot vechea diplomaţie vicleană, de­
parte de «cinstita şi deschisa di.Jomaţie, visată la 24 Februarie
\(18+8)>>. «Aştept cu nerăbdare momentul de-a pleca, căci simt
-că nu mai e nimic de aşteptat dela o rl?pu/J(ica /Jurg!zl?za; ')
<imi vine foarte greu să'ntrebuinţez un limbaj aşa de aspru pentru
«scumpa D tale Frantă. dar crede-mă, pentrucă şi mie mi-e tot
"atât de aspră. Eu mă consider unul din fiii ei şi de aceia sufăr
-de scoborârea ci ... Dacă Franţa vra să fie glorioasă, dacă se
«declară campioana tuturor drepturilor, protecroarea tuturor na­
«tiunilor slabe, ea trebue să superte şi sarcinele». Nu cerea o
intervenţie armată, ci numai una diplomatică, un protest care să
salveze drepturile istorice. «In astfel de împrejurări publicitatea
"este singurul mijloc de mântuire. Termină mai repede, dragul meu,
<cu prima parte a lucrării. Scoate. cel puţin 1000 exemplare şi
«osteneşte-re încă odată, căci am nevoe de D ta inainte de a
«mă întoarce pe cîmpul de luptă'). 2>
Epilcgu! revoluţiei dela 1848 În Muntenia, fuga şi urmărirea
revoluţionarilor, noua căirnăcămie, bucuria reacţionarilor, perzis­
renta ocupaţiunei ruseşti şi alte evenimente sunt comunicate
Franţei prin corespondenţele din cursul lunilor Octombrie şi
Noembrie din «le National». 3> O neobişnuit de voluminoasă
corespondenţă din Iaşi şi Constantinopol, care trebue să fi ocu­
.pat un număr Întreg, publică «le National» din 12 I 24 Octom-
1) Subliniat în text; DU ne miram, de oarece am văzut şi din
rapor-tul lui Mătinescu că numai ziarul socialist ,Heforma.'· ŞI guvernul
.republican socialist se arătase sincer apărător al revoluţiei rorntuc.
2) "Anul 1848" pp t95-397.
B) ldem, p. 603, 719,7i!1.
-4) ldem, vol, V, Brcureştl 190J., p. 116.
[58]
58
P. CONSTANTINESCU-IAŞI
--�
brie, povestind faptele pe larg. In mai multe numere din N oem»­
brie şi Decembrie corespondenţi obişnuiţi sau particulari din:
Constantinopol, Bucureşti şi Iaşi ţin în curent pe redactorii «Naţio�
nalului> - unde Bataillard era cel ma! de vază - cu evenimen­
tele în curs, restabilirea ordinei în Principate cu «extrema _ lor
nenorocire». 1) Corespondentul din Constantinopol era ziaristul
Hogues. care fusese în legături cu guvernul provizor cerând în-
lesniri băneşti. Nu acesta era motivul campaniei sale, căci şi
după înăbuşirea revoluţiei, Hogues continuă filo-românisrnul său.
Pentru a:i mulţumi şi a-I îndemna, scrie D. Brătianu dela Paris.
la 6 N oernbrie, lui I. Ghica, ce se afla la Constanrlnopcl. 2>
Corespondentul din Bucureşti fu nevoit să fugă din Muntenia
in faţa oştilor vrăjmaşe revoluţiei şi după multe peregrinări de
aproape două Juni se stabili la Cernăuţi, de unde scrie «Natie­
nalului» abia la 1 Dece.mbrie. Afirmă, Între altele, că, după ob­
servaţiile sale luate în timpul colindării satelor, dispoziţia sufle=
rească a poporului era de-aşa natură că rezistenţa ar fi fost
posibilă, dacă revoluţia ar fi fost mai bine con dusă. 0)
Intre ultimele contribuţii aie lui Bataillard in sprijinul miş-
cării dela' 1848 este o notă cu privire la misiunea lui Golescu
la Paris. La începutul lui August A. Golescu sosise la Paris.
unde prin intermediul unui amic fusese primit de Bastide, minis­
trul de externe, expunîndu-i cerinţele rorninilor şi interesele COI1=
comitente ale Franţei de a le susţine. Bastide îi făgăduise 5000
de puşti pentru înarmarca gărzii din Bucureşti, dar numai făgă-­
duială rămase. Golescu văzu a doua oară pe Bastide după că­
derea revoluţiei, cerîndu-i să acţioneze pe fingă ambasadorul en=·
glez care se bucura de mare ascendent asupra porţ!i. Rezultatu!
tuturor intervenţiilor lui Gofescu nu rnulţămea de loc pe Barail­
lard, care, în textul notei şin adaosurile dela notiţe, arată că
adunarea dela Francfurt, la care ape lase de asemenea Golescu.
s'a aratat mai preocupată de chestia remînă de cît guvernul
frarlcez şi chiar de cît reprezentanţii stîngei din Adunarea na­
ţională franceză. 4) Bataillard, în dragostea sa pentru rornîni şi
revoluţie, nu se sfia să=şi blarneze cornpatrioţii, consideraţi infe-«
riori germanilor din acest punct de vedere.
Bataillard nu-şi epuizase serviciile în sprijinul inrereselo.c'
1) "ADul 1848" V, pp. 26ii 267, 355, 418-4'21, C6G.
2) Idem, p. 378.
3) Idem, pp. 4(Hi-467.
4) Ide m, pp, 533 - 535.
[59]
UN COLABORATOR FRANCEZ LA ISTORIA ROMANILOR 59'
fomineşti,. despre rolul său în epoca Unirei a aratat ceva d-I
Iorga în pomenita broşură.
Prieten bun cu studenţii romini, elevi ai aceloraşi magistri
ai libertăţii şi democraţiei din metropola lumii; susţinătorul catr­
zei romîneşti, alături de dr. Mandel, Ubicini şi alţii, dar mai
presus de toţi , pătruns de acel aş ideal revoluţionar care-i per­
mitea să-şi critice conaţionalii guvernanţi nu în destul de apă­
rători ai revoluţiei romine ; Paul Baraillard şi-a multiplificat ac­
tivitatea pentru a o servi. Prin recomandările către foştii dascăli,
ajunşi la cîrma statului; prin in formaţii şi îndemnuri printre de=
putaţii Adunării naţionale dela Paris, provocînd interpelarea lui
Herberte ; prin campania susţinută prin piesă şi' n special la «le
National» şi prin broşuri; printr'o bogată corespondenţă cu co­
rifeii rornînl , prin legături durabile cu Bălcescu, Alccu Golescu
şi alţii, Paul Bataillard a colaborat intim şi asiduu la unul din
cele mai strălucite capitole din istoria romînilor. Fiinţa celui ce-a
străjuit pînă'n pragul zilelor noastre se contopeşte cu generaţia.
de «paşoptişti», cea mai glorioasă generaţie pe care a născut-o·,
poporul romîn.
P. Constantinescu - Iasi
,
[60]
·
COMUN}CARI
Ia zer fi iezer
Ovid Densuşianu, în Hisro/re de . fa !al1gue roumairre,
II (a 1914>, p, 74, vorbind de forma iazer, care se găseşte în
Psaltlrea Scheiană şi încă alte texte vechi alături de iezer, zice
că: «forma primitivă fiind cea din urmă (compară vechi bulg.
iezere). aceasta fu schimbată În iazer prin contaminare cu Iaz».
Această exprimare, pusă în legătură şl cu cele ce a spus
în val. 1 despre elementele slave din limba rOI11Înă, arată că
după Dens., cuvîntul de care vorbim e unul dintre cele vechi
bulgare (= paleoslovenice), care, şi el ca cele lalte vechi, a
intrat în limba noastră Între sec. IV sau V şi VII, el sub forma
paleosl. [ezero, pronunţată iezero, pe care, apoi, limba rcmină,
pe terenul ei, I�a transformat în laur, pierzindu-i pe o final şi
-prefăcînd pe le (= je> iniţial în 'ia.
Dar părerea asta nu e altceva de cât ceea ce se cunoaşte
-din publicaţiile lui Miklosich <Lexicon palaeoslov.> şi, «Die sla­
vischen Elemente !111 RUl11unischem\, apărute întâia la a. 1865 şi
a doua la 1861. Dela Miklosich încoace ins.i, Slavistica a adăo­
gat noui cercetări şi rezultate, pe cari Dens. nu le cunoaşte,
măcar că voI. If al său cu nota de care vorbim a apărut
În 1914.
Astfel, la a. 1877, [agic! constara (111 Arelziv jiir staaisc/ie
PllI/o!ogie, val. II, p. 269> că În textul paleoslovenic (= vechi
bulgar) Codex Zographensis se află 2 forme ale aceluiaşi cuvint ..
şi jezero şi jezer. Mai tîrziu s-a văzut că tot aşa, amândouă
.sunt şi în textul paleoslovenic ceva mai nou numit Codex StI=
prasliensis <despre care vezi Arhiva, XXX, 1, p. 6, 9 şi XXIX,
2, p. 194>; aceasta a arătat-o s. ex. şi Lavrov În cartea sa 06=
.zor zvuliovych i jorma!/1ydz osooennosre/ 6ofgarsliago jazcylia,
.apărută la Moskva în 1893, la p , 125.
[61]
COMUNICĂRI
Ba, mai mult: tot în cartea asta a lui Lavrov (fa p. 176'7
se mai arati că şi in veacurile următoare epocii numite paleo­
slovenice, care se Întinde 'Încoace pînă în sec. Xl inclusiv, CLI='
vîntul se află În texte bulgăreşti, deci în limba lor, încă .şi sub
forma Izzzar , iar că astăzi, această limbă are, de asemeni, pe
lîngă asta, şi leura şi lezzr. Cit pentru prefacerea lui le iniţiat
în la, ea e un fenomen obicinuit în limba bulgărească.
Toate acestea invcderează că cuvîntul de care vorbim a,
avut în limba bulgărească din toate timpurile şi forma .cu o fi;
nal : Iezere şi pe cea fără acest o : iezer, Ba mai mult: fapt ul
că amândouă se găsesc deodată şi în limba sorabă, şi dialecra r
în rusa şi sloveana, arată că ele sunt amăndouă chiar străslave,
că, adică, au existat împreună În limba srrăslavă din care s-au
diferenţiat cu vremea bulgara, soraba, sloveana, rusa şi celelalte
limbi sla ve. Ba, cum deja între anii 1908-1913 arăta al lui Ber­
neker Sfavisches ef;ymofagisches . Wărterbuclz p. 455, limba so=
rabă are, ca şi bulgara, chiar cu dlfr. la iniţial: .iazar, pe lângă,
forma cu o final; aşa că nu e exclus că, În vre-o regiune a
străslavei, să fi existat şi chiar forma cu la iniţial.
_ Asupra acestor lucruri, despre cari se poate vedea şi ce
spune Meiller în Roczl1ili Sfalvisti;yczft;y, VII (1914 -(915), p. 27,
eu am atras atenţia, In treacăt, deja in Arliiva, XXX, 1, p. 9.
Toate dovedesc, în orice caz, că forma i.izer nu a for-:
mat-o limba ro mînă, pe terenul ei, din . mai vechi bulg. Iezere;
şi că nici o contaminare (cu iaz> nu a luat parte la naşterea eir
cum credea Densuşianu , ci, pur şi simplu, ne-a dat-o chiar
ast-fel însăşi limba bulzărească, iar aceasta ne=a putut-o da nu
numai Între sec. IV-VII, ci şi cu îricepere din veacul X în­
coace, cum susţine teoria post-paleoslovenisrnului formulată de
mine (cf. Arlziva, XXx, 3'-4, p. 249>.
Dar tot această arătare a mza mai învedercază, că cerce­
rătorul limbii române, aş). D�n,. şi oricare altul, trebue să nu
se mai mărginească ca până acum, la cele ce a scris Miklosich
în nernţeşte , căci aşa, e înapoi ClI datele actuale ale Ştiinţei,
ci să caute a Învăţa limbile sIave moderne, căci în publicaţiile
acestora va găsi date nouă pe cari nu le cunoştea Miklosich..
dar pe cari Ştiinţa le-a descoperit dela el încoace. Tocmai cea
ce de altfel fac şi arăt eu în studiul ce am Întreprins în această
revistă sub, titlul Naşterea il1dividualităţi; limbii române şi
efemelltuf s/ao, şi ce am spus şi în Arhioa XXXI, 1, p. 47,
dar despre care onoratul coleg d. Sextll Puşcariu. fidelul nein=
[62]
ILIE BĂRBULESCU
.ţelegăror al lui Gabelenz <ef. Arhiva, xxrx, 2, p. 307>, se pre­
face, în Dacorornan/a, ne p. 850, că noa citit pentru ca să
se creadă îndreptăţit a spune apoi nu numai despre unii, ci des:
pre toţi <slaviştii noştri», că : «n-au contribuit cu aproape ni=
mic la cunoaşterea raporturilor slavo-rornâne. ci cei ce le-ali
studiat au fost romanişril».
Dar cele ce am spus despre laur documentează incâo=
-dară ce fac rornaniştii aceştia astăzi pentru cunoaşterea limbii
române şi că, pînă nu vor ajunge să cunoască datele nouă are
Slavisticei nu vor putea face nimic valabil ci nurn ai greşit pen-
'"
rru Filologia română.
Ilie Bărbulescu
Intemeietorul filologiei slava
In cuprinsul ştiinţei istorice şi filologice, la noi, sunt răspân­
. dite multe idei cu desăvârşi re falşe, provenite fie din neştiinţă, cu
toate că transmiţătorii lor se cred oameni de ştiinţă, fie dintr'un
spirit oarecare de aşa numită gaşcă, prin care se poate «parveni»
a multe situaţiuni, în ştiinţă, ca şi ori unde. IvI uite din aceste
.falşificări în ştiinţă au fost, arătate şi distruse în revista «Arhiva»,
care, neurmărind interese personale, are de scop, după cum dl'
.profesor Ilie Bărbulescu spune în «Un cuvânt Înainte» din vo/.
XXVIII 1921 No. 1 pag. 1, cu care a început reaparitia acestei �
reviste după războiu, nu numai de a clădi adevăruri noi, ci şi de
a curăţa, pe cât va fi posibil, ştiinţa noastră istorică şi filologică
de falşificările sau greşelile ori cui şi de orice fel.
Determinată de această credinţă principială, îmi permit şi eu
să îndrept o idee greşită, apărută de curând la noi, cu, privire
la «întemeietorul filologiei slave».
In revista din Cernăuţi «Junimea literară» din Aprilie-Mai
-192), la pagina 58, dl. profesor universitar Nisror crede că Vra­
roslav [agici, fost profesor la Universitatea din Viena până la
război şi mort nu de mult, ar fi «Întemeietorul filologiei slave».
Personalitatea ştiinţifică a lui Iagici e interesantă pentru no i
Românii prin aceia că el, după cum dl. profesor Ifie Bărbulescu
arată În revista «Arhiva» voI. XXX[ a 1924 No. 2., a făcut o
recenzie a Dicţionarului etimologic daco-romin al lui Cihac. pro­
punând, în "Archiv fur slavische Philologie", 1880; oarecari nou]
etimologii, necunoscute încă filologile:' noştri; şi acesta este în al
doi/ea rând motivul ce mă face să arăt aci, locul ce se cuvine
[63]
COMUNICĂRI
63
aui Iagtci in istoria filologiei slave, iridreptând greşala d-lui pro­
fesor Nistor.
Intemeietorul filologiei slave a trăit cu o sută de ani înaintea
lui Iagici. Acesta a fost "marele slavist Dobrowskv". Niederle
în "Manuel dantiquire slave+ Paris 1923 Tom. I pag. VI spune:
"le grand slaviste [oseph Dobrovsky", - El este "primul erudit,
care a privit dintr'un punct de vedere ştiinţific şi le-a rezolvit
din acelaş punct de vedere" chestiunile ce se ridicau în domeniul
slavisticci <Niederle în "Manuel d'antiquite slave " pag. VI: "Le
premier erudit qui ait envisage les questions, d'un point de vue
scientifique, et les ait resolues du merne point de vue .... ").
Abatele ceh Dobrovsky. <1753-1829) este recunoscut nu
numai de Niederle, dar de toţi cunoscătorii filologiei slave. ca
in temeietorul acestei ştiinţe <Leger în «Le Panslavisme et lin­
reret francais> Paris 1917 pag. 84 zice: « ... l' abbe Dobrovsky, le
fondateur de la slavistique moderne». Diels în «Die Slaven>
pag. 135. nota 2: Die slawische Psilologie. irn weitesten Sinne.
'Fard von Cechen Dobrovskv gegrundet •. Tadeusz Lehr=Spla­
winsky în «Revue des etudes slaves» Tome III, fascicules 3-4
1923 Paris, pag. 173 spune tot astfel: « ... le fondateur de la l in=
guistique slave, Ioseph Dobrovsky .. ).
Dobrovsky, în 1822, a dat prima gramatică ştiinţifică slavă,
cu titlul latinesc de: <lnstirutiones linguae slavicae dialecti vere­
ris». Tot el, primul, a abordat chestiunea origine! rasei slave şi
aceia a formărei limbilor slave. In 1823 a scris «Viaţa apostolilor
'Slavi Ciri! şi Merodiu>, care «era oarecum cheia bolţii studiilor
panslave ale filologiei şi istoriei religioase» (Leger în «Le pans�
lavisme et I'interet fran<;ais» pag. 115: Ce travai!... etait en
quelque sorte la elef de' la voute des etudes panslaves de phi'
Jologie et d'histoire refigieuse»). \
Iar de la Dobrovsky la lagici, în domeniul filologiei slave, au
1 ucrat, făcînd să progreseze această ştiinţă, mulţi alţi Învăţaţi.
Printre aceştia se numără Palacky, Hanka, Safarik. Hanka în
1848, a fost primul profesor al catedrei de slavistică din Praga.
Safarik, directorul bibliotecei Universităţei din Praga, a scos în
1837 lucrarea «Slovanske starozitnosti», a cărei valoare ou e scă=
. zută de vechime. Safarik este adevăratul organizator În dome­
niul ilavisticei <Niederle în «Mannuel d'antiquite slave» pag.
VI zice: «.� . .le veri table organisateur de ce domainc de la sIa"
vistique est Paul Ioseph Safarik... »). .
Tot inaintea lui Ia�Iici, un slavist de seamă a fost Miklosich,
[64]
64
VIRGINIA VERICEANU
fost profesor înnaintea lui Iagici la Universitatea din Viena. Şi.
acesta s'a ocupat de slavlstica rorninească. Opera sa de seamă
între altele este «Verglelchende Gramatik der slavischen Spra�
chen>.
Ajungem in fine la Iagici (mort in 1923>. Acesta a dat şi
el, caşi predecesorii lui, un preţios dar filologiei slave. prin ed i=
tarea cea mai «precisă», zice Meillet în «Revue des erudes sla­
ves» Tome III, fascicules 3-4, pag. 308.) a principalelor texte
slavone vechi (Codex Zographensis, Euchologiull1 Sinairtcum,
Psa1terium Bononiense). Iagici este şi el unul din marii sla­
vişti. Cu el această ştiinţă face numai un pas mai departe pe
drumul deschis de întemeietorul ei, cu drept cuvînt aşa numit,
care a fost Dobrovsky. drum continuat pînă la Iagici de 111ul(
alţi valoroşi Învăţaţi.
Virginia Vericeanu
Activitatea filologică in Catalonia
Am amintit altădată 1) de Atlasullingvistic al acestei provincii
spaniole. Chiar numai de aici se poate bănui că în capitala ei,
Barcelona, se desfăşură o puternică activitate filologică, căci in=
treprinderea unui atlas presupune luerări pregătito»re care trebuesc
numai decât făcute. Şi în adevăr aşa este.
Deosebirile destul de însemnate care există Între Catalan!
şi Spanioli din punct de vedere al limbii şi 'al Psichologiei au
făcut pe cei dintăi să se considere ca un popor aparte şi să lupte
pentru dobândirea unei autonomii cît mai largi. Ţinta aceasta au
aiins-o Iri mare parte, fiindcă pretenţiile -lor se sprijineau înainte
de toate pe o muncă uriaşă în toate direcţiile, graţie căreia Ca';'
talon ia a ajuns cea mai prosperă provincie a Spaniei, iar Barce­
Iona un oraş industrial şi port maritim de primul ordin. Se. pare
că anirnozităţile dintre Catalani şi Spanioli sânt foarte puternice,
dacă judecăm după anumite manifestări de tot interesante. Astfel
primii nu vor să facă uz nici Odată de limba spaniolă, deşi o
cunosc, fireşte, tot atât de bine ca pe cea maternă, şi asta chiar
când se găsesc In afară de hotarele Spaniei. La Bonn am cu­
noscut nn filolog catalan. care prefera să vorbească greu nern­
teste şi nu spanioleşte, CLI unii Germani foarte bucuroşi altfel
să discute în această din urmă limbă. De aceia actualul guvern
1) Vezi Arbica, XXX], 3·4, p. 282.
[65]
65
COMUNICĂRI
--------
din Madrid a dizolvat arbitrar vechia dietă, a/easă, a Catalonlel
înlocuindo prin alta llU/tl/ta, iar avocaţilor li s'a interzis între=
buinţarea catalan ei În pledoariile lor. Această Invrăibire este, se
Înţelege, păgubitoare ambelor popoare, şi s'a!: putea mult atenua,
dacă dela centru, vreau să zic dela Madrid, s'ar arăta mai multă
înţelegere pentru revendicările autonomi�te ale Catalonilor, care,
satisfăcute după cuviinţă, n'ar primejdui cu nimic unitatea politică
a regatului spaniol.
In schimb activitatea intelectuală a avut numai de ciştrgat
din pricina neînţelegerilor acestora. Spre a dovedi dreptatea luptei
10f reglonaliste, Catalonii s'au luat la intrecere cu Spaniolii ÎI1
toate domeniile de activitate ale vieţii sullereş ti şi în multe
privinţi ali ajuns la rezultate În adevăr remarcabile. In special:
limba şi literatura catalană au deşteptat dela început interesul ce!
mai mare, Întrucât cu ele, mai mult decât cu orice alte argumente!
se poate proba că se deosebesc de Spanioli şi că prin urmare Ir
se cade să ducă o viaţă diferită de a acestora.
In primul rând Catalonii s' ali gândit să interneleze un fel
ele academie, care să se ocupe exclusiv de limba, literatura, fol=
dorul, etc. ţării lor. Aşa a 11Ia� naştere "Institut d'Estudis Ca�
talans" cu sediul în Barce!ona. Secţia filologică a acestuia şi=a
propus între altele publicarea unui dicţionar general al limbii ca­
ralane, care să cuprindă toate cuvintele, vechi şi nouă, precum
Şi toate varietăţi le graiului popular. Ca organ de publicitate al
acestei intreprinderi lexicologice serveşte "Butlleti de Dialectologia
Catalană", care a început să apară În 1914_ cam 'odată cu "Re�
vista de filologia espanola" din Madrid. Şi Atlas linguistic de
Caralunya, menţionat În comunicarea precedentă, este produsul
activităţii acestei secţii a Institutului.
Tot aşa de importantă ca alcătuirea dicţionarului şi a a=
tlasului este adunarea tuturor numelor de persoane şi localităţi
catalane. La sfârşitul anului 192/ secţia filologică a Institutului
a creat o «Oficina de Toponirnia i Onomâsrtca », a cărei con»
ducere a fost încredinţată profesorului [osep M.=a de Casacu­
berra, Dintr-un raport asupra activităţii acesteia În cursul ani­
lor 1922 şi 1923 vedem că scopul întreprinderii celei nouă este
strîngerea numelor proprii şi a denurnirilor topografice depe în�
treg teritoriul lingvistic catalan, precum şi studierea originii şi
dezvoltării fonetico-sernantice a acestor cuvinte. Autorul rapor­
tului, profesorul Casacuberta, arată principiile care l=au călăuzit
la adunarea materialului: toponimiei i s-a dat lntăierate faţă de:
5
l
1
f
[66]
66
1. IORDAN
patronurue ; numelor de Jocuri li s-a acordat aceiaş atenţie ca
şi celor proprii; s-au adunat toponirnicele moderne şi contem­
porane deopotrivă cu cele vechi; s-a năzuit cărră cea mai mare
obiectivitate posibilă în strîngerea tuturor acestor denumiri. Mii­
Ioacele 'întrebuinţate au fost: anchete la fata locului asupra nu=
melor existente in prezent ·(Iocurile interesante ca formă, poziţie,
culoare sau a/te particularităţi topografice vor fi schiţate sau
fotografiate>; despoiarea textelor vechi (documente publicate şi
inedite, texte literare antice), a hărţi/ar, planurilor şi �adastrelor ;
cercetarea lucrărilor apărute deja asupra roponimiei. onomastice)
ş. a., a revistelor şi a operelor cu conţinut divers, dar cuprin­
zlnd nume de locuri şi persoane; alcătuirea şi trimeterea la co",
t '
respondcnţi locali a unor chestionare privitoare la, orografie, hi-:
-drografie, litoral, terenuri, clădiri, drumuri, diviziuni teritoriale,
nume personale, etc. Materialul adunat în chipul acesta se trece
î;1 fişe, notindu-se la fiecare nume variantele lui. alte nume În
legătură cu el, date istorice şi geografice. descrierea naturii 10=
eului şi numele apelativ din care derivă cel propriu. Fişele se
grupează apoi alfabetic şi cu ajutorul lor se alcătuiesc deocam­
,dată liste de nume pentru fiecare localitate.
Alte lucrări la care se gânde şre conducătorul acestei În=
treprinderi sînt: să scoată într-o nouă ediţie «Nornenclător de
les ciurats, viles i pobles de Caralunya», coriiind formele greşite
şi adoprându-le ortografiei actuale şi, pe cât posibil, pronunţării
locale; să revizuiască hărţile speciale din care se compune harta
cea mare a Cataloniei (publicată de «Servei Geografic de la
l\1ancomunitat»), pe baza aceloraşi norme ca <Nomenclărors-ul.
După cum se vede, ne găsim În faţa unei opere uriaşe,
care nu peste prea m ulr timp va pune Catalonia Într. o situaţie
superioară tuturor celorlalte ţinuturi romanice din punctul de ve=
<iere al cunoaşterii toponomasticei şi patronornasticei.
1. Iordan
ehi vu t ă.
Tikrin, Rum. d. Wb. s. v. explică acest cuvânt, care j s'a
comunicat din Bucureşti, prin, «Frau, die \X1ănde Kalkr, wird auf
den Marktplărzen gedungen». Erimologia îi este necunoscută.
Evident că cl1ivuţă a rezultat din Parasc/uuuţa, diminutlvul
lui Parasch/va ·(d. 'Cttiţa <Parasc!ziţa, Ch/va < Paras chiv a,
?""*' $.
••
[67]
COMUNICĂRI
-------------------
67
a.p,>i mase. coresp. efI!'" Cii/vu ş. a.), prin urmare avem de a
face cu un nume propriu devenit apelativ. Acest fenomen este
destul de răspândit, elim dovedeşte.depifdă rom. Iă"ase, care
iill' locuţiuni familiare de felul lui a f;7CC pe Tăllase = a face
).}p prostul; şi-a pierdut înţelesul de nume personal. Aceiaş
-soartă tind s o aibă, din cauza prea desei întrebuintări,· n. fam·
.POpescu (cf. un Popescu s, un Popescu oarecare despre un
arr1Q:I1Îm), n. de botez 1011 (cf. pop. să vorbească 'şi 10/1 că şi
it' om, precum şi' dirninutivul .Nicu - în Moldova de jos, ce I
puţin, ţăranii înţeleg acest nume ca un diminutiv dela [on, 11 li
-dela Jclecu!aiu - într�uinţat CLI sensul dezmierdător de băiat
�,;iic, de ex. ce mai fac), mă,. Nicu!e, adresat unui băieţel, chiar
cînd i se ştie numele . poate că la această modificare semantică
a contribuit şi omonimia lui I1/C <mic cu Nicu> ş. a. Şi în
ahelimhi Întîlnim izolarea numelor proprii ca nume comune;
rl'epild?1 germ. NicRe! < lv/Ra!atls în compuse ca ZOrJt11ic/id
]JuJltperJ1iclie!, Nic/,e!111aJ1l1, Scliweil1!1iclie! <ultimul a devenit,
p,rin etimologie populară, Scliwt'illigef), apoi HaJlse! Rijpe!
ere. cv, R. Riegler. Das Tier im Spiegel der Sprache. Dr�sden
.u. Leipzig 19°7, pag. 17, 18),. deasemenea în Iranţuzeşte nume»
-roase nume proprii au căpătat înţelesul de «prost», şi printre
de găsim pe Aranasie şi lot! (v . W. v . Warthmg, Franzosis­
ches Etymologisches Worterbuch. Bonn u. Iseipzig, 1922, pig.
V). Dar Cliivtită n'are numai însemnarea dată de Tiktin. In
,,;Cuvîntul liber» dela 27 Sepr, 1924, pag. 5, scriitorul Tudor T e=
odorescu-Branişre, vorbind de ziarişti în general, spune: <Ga­
. .:crarul-neputlnd deveni predicator-va fost osândit să rămînă o
chivuţă. O chivuţă. care să arunce sudălmi şi să poarte vorbe
<de colo, colo-după poruncă». Asta mă face să cred că subsr.
cli/utltă este sinonim cu Ţigancă: după cîte ştiu, mai ales Ţi:
gancele se tocmesc pentru a ten cui şi vărui casele, apoi tot ele
iniură şi intrighează mai mult decât altele. Rămîne de controlat
numai, dacă numele Parasclziva e mai răspîndit printre Ţigani
decât printre Români, ceiace dea1tmintrelea _n'are importanţă
prea mare, căci a fost deajuns să se spuie o singură dat"'\ clii=
L'tfţâ unei Ţigance, pe care o chema Paraschiva, pentruca a:
('eastă denumire nouă s;'\ se dea şi altora. Ulterior mi se comu·
nică din Buzău că acolo terminul chivuţ/i Ţigallcă este curent
;;î se aplică în special Ţigancelor care văruiesc şi lipesc, sau
vînd farfurii[ etc. in schimbul hainelor vechi. 1)
1) Acest înţeles îl are :mvântLll ChivtJ.ţă şi în Bucureşti (Nota Dir.).
[68]
68_· I_._IO __ R_D_A __ N __
Col t ea
Şi numele acestui spital din Bucureşti, al cărui turn depe
vremuri. a da; naştere cpmparaţiei: (minciu/1!!, erc.) cât Co/rea
ae mare, Îi este etimolog"iceşte necunoscut lui Tiktin. Sufixul=
ea ne arată că-i vorba de un nume de persoană (cF. B/egea,
Corbi?O, Lupea ş, a.), adică de o poreclă, derivat dela �o(t
. «dinte canin»: unui omcll coltii mari i s'a zis foarte natural
Co/rea. Spitalul a fost Intemeiar de cineva numit astfel ori . 'sia
clădit pe locul care aparţinea unui Co(tea. Cf. Gof/a din Iaşi,
biserică şi fost ospiciu de alienaţi, unde există pănă' astăzi LIn,
turn destul de Înalt. Şi acest nume propriu (Ia origine, Pc.l'SO=
-nal) a intrat În vorbirea curentă: a auce pe ci!!eva fa Gofia= ..
a-F ,duCI? fa bafamuc, mare cit rurrur/' Gofie/� etc.
1. Iordan
Va la şka 1)
Acest cuvânt ecunoscut lui Bartos, DiaJekticky Slovnik
Moravskv, Praha1906, II., p, 473: valaşko, sekyrka valaşka, Pro ,
venienţa sa în Carpaţii centrali <la Popraoşi după cunoştinţele
mele şi În Galiţia la Za/iopal1e) pare a indica dira romÎnismului
călător. Ceeace însă îi sporeşte însemnătatea e, că acelaş baltag
îlsemnalează Bil?({erl11a/1l1, Dle Romanen, p. 81 şi la Cicii istril?l7 i
şi îl poartă, pe cât ştiu, şi Hu!al1l!" caroar/m. Scda, nu cu=
vânrul, o fi transmis' o Românii în colindările lor carpatine în tim:
purile anterioare secolului al 15-/ea, -- cuvinte ca Jd' ag, colastra
invederează aceasta. Deci anterioare contactului acestora cu Turcii r
Deoare ce însă baltagul e un cuvânt ce=şi are corespondentul său
în turcescul <bolrog>, <Dict, 1. rom. 1., p, 465); el cată � fj fost
Inprumurar de la un trib tatar.
Dr. Ilie Gherghel
Intemeietorul Slavisticei la Români: B. P. Hasdeu 2>
.... Acum dacă ne-am întreba cine-i adevăratul întemeietor
al SJavi�ticei in ţara noastră, am putea răspunde sigur şi fără et.
fi contrazişi : e răposatul B. P. Hasdeu.
1) ce A1'Jtiva, XXXI. 3-4, p. 2G7.
2) Fragment din lucrarea "Slavistica la Româui".ce se va ceH.
la seminarul de Slavistică de sub direcţ!unea d·lui profesor Ilie Băr­
blllescn la Universitatea din laşi.
[69]
COMUNICĂRI
69
1 s'a răpit pe nedrept locul ce ise cuvenea şi unii ali pus
În vârful piramidei pe I. Bogdan. fostul profesor de limba paleoslavă
la facultatea de litere din Bucureşti.
Aşa a făcut profesorul I. Bianu, care în «Cronica lui Ma=
nasses>. la prefaţă, pag. V scrie: « Au trecut 30 de ani de când
neuitatul int eme/eror al studiilor slave în România, Ioan Bogdan
.erc> ,. Iar DI. N. Iorga, ţinând acelaş ton, zice în a sa «Istoria
Românilor» pentru clasa IV =a şi a VIII=a secundară, ediţia 4,
Bucureşti 1920, la pag. 4.12: «1. Bogdan, creatoru/' Slavisticei la
noi etc».
MLiltor oameni maturi cari vor fi cetit cartea d-Iui I. Bianu,
cât şi şcolari lor cari VOI fi cetit pe aceia ad=lui N. Iorga, li
se va fi Întipărit de sigur în minte acest neadevăr, exprimat mai sus.
P.sichologiaînvaţă, că cu cât afirmăm şi repetăm timp mai
Îndelungat ,o ideie. cu atât acea ideie prinde, se impune pe ne=
simţite. Pentru acest motiv, spre a alunga, prin aceleaşi mijloace,
acest neadevăr din mintea celor ce au crezut, poate, că-I curat
adevăr, adică că 1. Bogdan a Întemeiat studiile slavice la Romint,
ne propunem a schiţa în câteva rânduri, atât activitatea lui B. P.
Hasdeu cât şi pe aceia a lui L Bogdan, în domeniul Slavisticei.
1. Bogdan, a tipărit diferite documente slave cu traduceri'
dar asemenea documente a tipărit slavistul B. P. Hasdeu mult
.ina/nte, în "Archiva istorică a României ", acea minunată publi­
caţiune periodică săpîămânală apărută în Bucureşti dela 1865-1867
Îq trei mari volume şi unde găsim o !mulţime, cu explicarea loc
\
izvoare indispensabile istoricului şi filologului român I culese cu
multă râvnă din arhivele diferitelor ţări ce cutreierase, mai ales
că cunoştea vreo 10 limbi antice şi moderne, precum şi toate
,diafectele sla ve. Dânsul. prin t,urmare, avea, după cum însuşi spune,
cheile cele mai necesare pentru a inţelege tot ce poate arunca
vreo lumină asupra trecutului romîn.
Bogdan a studiat Crollici j'omÎna=slave ,. dar asemenea studii
CI făcut şi Hasdeu, cu mult Înainte, tot în «Arhiva ist.»
Aşai însuşi I. Bogdan, în cartea sa: «Vechile cronice moi­
dovenesci pînă la Ure'chiă», spune, la p. 42: «Cronica moldo­
poloriă, pulj;kată .. , de d-Iii Hasdeu în Ărhiva Istorică III... A=
ceasra a constatat-o d",lll Hasdeu în studiu! său din Arch. ist.
UI». Deci, Hasdeu a publicat nu numai crcnica slavă moldo­
polonă. ci şi un studiu asupr i ei.
Bogdan a scris cite un mic studiu, întemeiat pe Slavistică,
.orecurn : «Originea voevodatului la Rornîni>. «Despre Cnejii Ro-
[70]
70
N. MUSTAŢĂ
._----
mîni» etc. publicate în Analele Academiei Rornine , tot aşa însă ş�
Hasdeu despre V/ahi în Zakonicul lui Ştefan Duşan etc. publi=
cat în revista arătată mai sus.
Dar Hasdeu a făcut gigantica lucrare «Istoria critică a Ro­
mînilor» publicată 111 1873-1875 ; un fel de sinteza istorică pel1tn,r
perioada veche. Aşa ceva însă Bogdan na făcut;
Apoi, tot Hasdeu a creat <Ervrnolozlcurn magnum RO!l�a�
niae», studiu bazat tot pe Slavistică <deşi pe alte vaste cunoş=
rinţi), ceiace Bogdan n'a făcut; căci pe cînd 1. Bogdan era 1Hi�
mai istoric, slavisrul B. P. Haşdeu, acest co/os, cum îl numeşte
Contele Ange/o de Gubernatis, era şi istoric şi filolog.
S'a spus de unii că în domeniul Slavisticei Haşdeu ar avea
greşeli. Ar fi de cercetat însă cine are mai multe greşeli: H3Ş­
deu sau invidiosii bîrfitori ai lui i şi mi se pare că rezultatul ar
fi că aceştia din urmă.
Hasdeu e. aşa dar, cI?! dintcÎt' în domeniul Slavisticei ; din­
sul e creatorul ei la Români şi se cuvine, în interesul ştiinţet
adevărate, să ocupe vârful piramidei, de unele, pc nedrept, dl. N·
'Iorga şi dl. 1. Bianu îl înlăturaseră, dând răposarului Ioan Bogdan.
unu! de prietenie altul din rudenie, un loc ce nu i se cuvenea.
N. Mustaţă
Urme tra eiee in obiceiurile noastra?
Este cunoscut lucru că T racii credeau În nemurirea sLific=
tului, Din această idee a nemuririi s'a născut obiceiul pe care
ni-I raportează Herodor, că la ei «cînd se năştea un copil toate
rudeniile lui înconiurlndu-I plîngeau asupra relelor pe care avea
să le sufere, din momentul ce văzuse lumina zilei şi numărat!
gem ind toate mizeriile omeneşti cari îl aşteptau.
La moartea Însă a unuia din concetăţenii lor, CI se dediw
dimpotrivă pese/iei, t/ acopereau CL! p/fmt/lt il! mijloc!!! g!u=
me/or şi:.! fericeau de a se fi sfirsit. fiil1d mtlItu/t de rete/«
acestei vieţi» 1).
Este interesant a pune în legărură obiceiurile acestea deja
moartea Tracilor cu acele ale noastre. La poporul nostru cu
mult sînge trac în el se găsesc credinţe şi obiceiuri izbibr aS2=
.mănătoare. Adesea ori auzim din gura prietenilor şi chiar rudel or
unui mort exclarnaţii de fericire pentru acel ce a murit şi tot 0=
1) Herodot V 4 la Xenopol, Istoria Rominilo r din Dacia 'I'rujarră ;
ediţia 11, Val. 1 Bu c. . \): 4 p�lg. 95.
[71]
COMUNICĂRI
._----
7t
dată tînguiala pentru cei În viaţă, că au rămas să îndure mai de:
parte chinurile ei.
Dar r1f3i interesant decît atît este manifestarea unei veselit
neînţelese la căpătîiul mortului in timpul celor 2-3 nopţi cit stă
În casă.
E vorba de priveghiu.
In 'cele 2 sau 3 nopţi cit un mort stă În casă, se adună-la
căpătîiul lui oameni şi femei, rude şi prieteni, ha de cele mai
multe ori se adună lume care niciodată n'a cunoscut pe mort.
Rudefe Îşi pling pe cel mort, dar priveghiul nu constă din aceasta.
Lumea cealaltă adunată; bărbaţi şi femei mai tinere, flăcăi şi
fete se dedau la o petrecere generală. Rîd şi glumesc pe soco­
reala mortului, ba cite odată cadavrul chiar e întrebuinţat pentru
distracţie. Am asistat la o scenă care mi s'a părut o profanare.
IvIl/rise un om şi era aşezat pe o masă în miiiocul casei cu pi­
cioarele Înspre fereasrră şi capul În fun'(lul casei. Nişte tineri au
legat in ascuns cu o sfoară destul de groasă gîtul şi corpul mor:
tului, şi apoi, pe sub cearşafurile care îl acopereau, au scos ata
pe fereastră afară. In timpul nopţii cînd lumea stătea rmpreiurul
mortului, deodată cadavru! se ridică Încet în sus, A fost o
spaimă generală; lumea se îngrărnădea îngrozită la uşă spre a
ieşi. Cind s'a aflat adevărul, toată lumea s'a Întors liniştită la
loc; nimeni, nici rude nici prieteni nu s'au supărat pentru a:
ceasra. Fiecare este liber să născocească orice fel de distracţie
pentru lumea de acolo. Aceştia fireşte vin la priveghiu numai
pentru ris şi joacă şi nu din vre-un sentiment de compătimire
pentr LI mort sau pentru familia lui.1
Distractiile cari se fac cu ace�stă ocazie sunt multe şi va:
riarc . nu e locul să ne ocupăm de toate aici.
Ori pe cine am intrehar de 'ce fac asemenea lucruri la că:
Diltiiu! unui mort, mi-au răspuns că aşa au apucat; mai mult
încă, se consideră ca in afară de rîndul oamenilor, ca un blestem
dumnezeesc, acel care nu are priveghiu la moartea sa.
Să fie oare în aceste manifestări o urmă. modificată bine­
Înţeles, a vechiului obiceiu tracic după care la moartea unui
trac «concetăţenii lui se dădeau la veselie generală, îl acopereau
de pămînt în mijlocul g lurnelor şi-l fericeau de a se fi sfîrşit şi
a fi scăpat de chinui rile vieţiis ?
r». N. C. Bejenaru
[72]
72
VIRGINIA VERICEANU
-------- ------------ .. -----
Măsura. valorei operelor de Ştiinţă.
Valoarea intelectuală a unei scrieri se măsoară după lun'
gimea duratei 'in timp a rezultatelor noi dintr/însa. Această trăi=
nicie în timp a rezultatelor ei invederează, În aceiaş vreme, pătrun­
derea superioară a spiritului autorului care a conceput şi făurit
scrierea.
Aceste gânduri îmi vin în minte, privind in urrr.ă apariţia
111 anul 1912 a cărtei d-Iui Irie Bărbulescu «Relations des Rou­
rnains, avec les Serbes. les Bulgares, les Grecs et la Croatie»,şi
menţionările care se fac despre ea în străinătate �hiar astă=zi.
Când în anul 1912 a apărut acest volum, care cuprindea o
interpretare originală şi nouă dată documentelor vechilor raporturi
ale Românilor cu Sârbii şi Bulgarii, şi care descoperea unele le=
găwri cu Croaţia despre care nu se cunoştea nimic în Istoria
Romînilor, atunci, invăţaţii specialişti din străinătate au scris
despre ea, în revistele de acolo, laude cari de cari mai mari­
Astfel, academicianul Louis Leger şi [ules Herbette din Paris'
academicianul [recek din Viena, academicienii }3idlo si Kadler dela
Praga, Ţ viici şi Protici de la Belgrad/ ca să nu mai pO�îeflim î��ă de
alţii. Iar profesorul Proliaska. unul dintre istoricii Croaţilor, rcz
cenzând această carte într'o revistă din Agram în 1912/ după ce
o prezintă cu mari elogii, ca şi .ceilalţi învăţaţi ee am pomenit,
adaogă următoarea măgulitoare cerinţă, că : «ar trebui ca unele
capitole din această carte, să se traducă în limba croată».
Recellsările elogioase ale acestor învăţaţi se pot vedea În
brosura «Memoriu», de prof. Ilie Bărbulescu, Iaşi 191+ Ele arată
deja atunci, insemnata valoare a cărtei de care vorbim.
Dar marea ei valoare. o arată faptul că, rezultatele dintr'i'nsa
sunt trainice şi astăzi. Astfel am dinaintea ochilor ziarul sirbesc
din Belgrad VreJfle de la 10 Iunie 1922/ care pe o întreagă pagină
de format mare, In cinci colca-ie. reproduce părţi din pomenita
carte a domnului profesor Bă;bulescu, spre a' arăta vechile ra­
porturi istorice ale Rorninilor cu Sîrbii in fostele noastre princi­
pate, şi spre a prezenta rolul limbii sîrbeşti, în mişcarea literară
rominească dela noi. Aceasta o făcea ziarul «Vreme», în clipele
cînd una din priucipesele noastre se căsătorea CLI regele Serbiei.
Prin reproducerea de ca.e vorbesc, lumea politică sîrbească voia
să dea o temelie Istorică şi veche, spre a fi trainică, legăturii
actuale care Se stabilea între dinastia romînă şi cea sîrbească.
Dar trăinicia resultatelor acestei cărţi trece nu numai peste
[73]
COMUNICĂRI
._.-�--�---
73
recenztlle din 1912, ci :şi peste reproducerea din 1922 în «Vreme>'.
Am Într' adevăr. de asemeni, în faţă ziarul de format mare <Hrvats
al Croaţi lor, care apare în Zagreb. Acest ziar Într'un număr din
Noembrie 192+, pe două coloane şi jumătate, reproduce din această
carte a d-Iui profesor Bărbufescu felurite pasagii pe care le pune
sub titlul «Hrvati i Rumuni», adică «Croaţii şi Romini!». Acesta
reproduce din carte în deosebi cefe ce dl. Bărbufescu arată, des­
coperind Istoriei care nu cunoştea: vechile legături ale principa­
telor rornine cu Croaţii catolici şi cu Sirbii ortodoxi din Croaţia
în secoiii 16 şi 17.
Actualitatea păstrată acestei cărţi dela 1912 neîntrerupt, prin
1922 la Belgradul Serbiei şi 1924. Ia Agramul Croaţi ei, evidenţiază
ceia ce am spus fa inceputul acestui articol: insemnata valoare
ştiinţifică a ei; căci, .repet : valoarea intelectuală a unei scrieri
se măsoară după lungimea duratei în timp a rezultatelor noui
dintr'însa. Virginia. Vericeanu
C o r h a n ă.
Tiktil1, Rum. d. Wb. s. v. citează acest cuvînt după r·
Costinescu, Dicţionar romîn-Francez <Bucureşti 1870) şi din
Creangă: După ce-ai purtat ciuborele atîta amar de vreme ... :;;i
1 c-ai scrcrnbăit pe la jocuri şi prin toate corhane!e şi coclaurile.
Originea lui, necunoscută lui Tiktin, trebuie căutată în ruteneşre.
Neavând la îndămÎnă un dicţionar rurenesc. citez numai forma
cuvintului după Berneker, Slav. Etym. \Vb. L pag. 6/.1-8 : kttrlidl1.
In ruseşte îi corespunde kurgai1'6" pe care Pawlowskv. Russ.>­
deutches Wb. III ed., pag. 608 îl trhduce prin 1. (Grab-) HLigel ;
:. \VasserpfCltze, etc. Inţelesul 2. se potriveşte foarte bine cu ale
vorbei romineşti date de 1'iktin: 'Schlucht, Klufr'. Cuvintele
slave înseşi sînt, dupăcum ne spune Berneker Joc. cir., de origine
turcească : în această limbă kllrga!! înseamnă 'Bld'g, Festunz',
De d i ţ ă.
La cele spuse de Leo Spitzer In Dacororn ania ne 649, unde
se citează paralele din diferite limbi pentru a întări erimologia pr o�
pusă de mine în Arhiva XXIX <1022>, pag. 431 <: vb ulg. 0'1;. er'f..
'fGrossvater'), ar mai Fi de adăugat că la naşterea acestei numiri
rornîneştl, care înseamnă literal 'bunicuţă, bătrînică', a putut con:
aibui nu numai aspecwl fructului, 'necunoscut mie, dar, după
descrierea dată de Spitzer, asemănător cu al păpădiei, ci şi în�
făţişarea florii ÎI15ăş. In primăvara trecută am avut prilejul SZt văd
de aproape un buchet de dedIfe sau oeoe/i?i: florile au culori
, felul'ire, dar ca1'acteristica tuturora este că·,s rotunde şi acoperite
1 n Întregime cu un puf alb destul de mare şi des, cei a ce deş�
i'tcaptă foarte lesne imaginea unui cap de om bătrîn. 1. Iordaa
/
[74]
RECENZII
Reulliul1ea " Frăţia" a ROJJlÎl!ifor cfil! comuna Ca/a (5lud'
'Idrl1G!Ja }v!are): « Un sfert de veac» (1695-1919). Bucureşti 19''1-
Ioan Boamhă: "Banca lvfarmorosdi Efal1/( el Com».
Soc. anon/l1ul" (J848-1920), Bucureşti 1923-
Citind scurta dare de seamă a societăţii «Frăţia», avem Uit
nou document de luptă aprigă, dusă de neamul românesc, contra
uraganului v cotropitor maghiar, pentru păst-area celor trei comori
nepreţuire moştenite dela străbuni: pământ, limbă şi rdig-ie.
O mână de români din Caţa, pe care asuprirea străină i-au
aruncat peste culmile Carpaţilor in mijlocul. fraţilor liberi, arraşi
de strigătul de desnădejde al celor rămaşi acasă ce'! asupritorii
doreau să le răpească cel mai credincios tovarăş: glia strămo­
şească/ sub forma unei legiuite excrocherit votată de parlamentul
maghiar, au hotărât formarea societăţii «Frăţia» în anul 1395 cu
scopul de a scăpa pămânrurile câţenilor din ghiara duşmanului
şi pentru ajutarea culturci naţionale în Ardeal şi în special în
comuna Cara.
Totuşi această societate cu un accentuat caracter local a.
avut o evoluţie interesantă de când În fruntea ei a fost ales d l­
Ignat lvlircea în anul 1897. In timpul celor 25 ani de preşedinţiei
nu numai nevoile românilor din Caţa ci şi cele ale. intregulu
neam rorninesc încep să fie scopurile mieei societăţi, graţie În:
drumărei date de preşedinte. Mijloace aveau puţine, căci ba/urile
şi cotizaţia puţinilor membri erau resursele principale ei; însă
toţi membrii, mai ales preşedintele, aveau conştiinţa că, fiind bun i
rornîni, era de datoria lor să muncească pentru alinarea durerilor
celor de aceiaşi limbă, credinţă şi obiceiuri. Tăranii in timpul se�
cetei din 1899, studenţii şi nefericitii orbi in 1906/ adăpcstiţi in
azilul «Verrei Luminoase» infiinţată de decedata regină Elisabera,
au fost ajutati de ea. Aceste gesturi de un altruisrn miscărer
căci şi-a l!it�t propriile interese pentru a afina suferinţele' cdc�
în lipsă şi pentru ajutarea cu/turei naţionale, i-a atras simpatii:!
�
f
1
[75]
RECENZII 1'5
----- ----�---�--
întregei lumi culte din capitală având printre prietenii şi sprijini",
r orii ei pe Barbu Delavrancea, De C. I. Istrate ministrul cultelor
şi mulţi alţii.
Anul 1907 era pentru cei rămaşi acasă, anul nelinişte: şi al
disperarei. Legea Ăppony trecuse prin parlament şi cuibul sără­
căcios de cultură romînească - şcoala din Caţa - era ameninţat
să fie desfiinţat de furia duşmană.
Strigătul de disperare I-au auzit fraţii din Bucureşti, şi-ime=
diat di. Ignar Mircea, preşedintele societăţii, s'a hotărât să Îl1=
frunte urgia străină. Munca a fost grea, neînchipuit de grea, căci
nu era un; re nici chiar în sânul societăţii, şi Il ici fonduri necesare
pentru construcţia unui nou local. Toate aceste piedici au fost
înlăturate de omul conştient de importanţa luptei Începute; căc i
o Înfrângere ar fi Însemnat că o nouă cetate 3 rornînităţei a căzu!
în faţa duşmanului. Nici regina nu l-a uitat pentru ajutorul dat
altă dată «Vetrei Luminoase» ; şi pe prima pagină a cărţei de aur'
pentru construirea şc oalei din Cara. se poate citi rânduriie ei :
«ajutaţi cu iubire la clădirea şcoalei-. Indemnul a fost urmat de
mulţi romini, şi în lccul micului cuib s'a ridicat o mare clădi re
în stil rornînesc, o nouă redută în faţa duşmanului.
Credem că bucurie mai mare n'a simţit in viaţă omul care
muncise cu atâta râvnă pentru apărarea limbii rornincşti. decât În
ziua de 27 Decembrie 1910 când s'a sfinţit sfântul I�'caş de cul­
tură naţională. Laude pentru asemenea gesturi ar fi de prisos. Ne
mărginim să-i transcriem propriile cuvinte, rostite În şedinţa sc ­
cierăţii când s'a votat construcţia şooalei şi care îi revin:' «U;c
neam Întreg ajuns la conştiinţă şi prin ea la unitate şi mărire va
va binecuvânta».
Acum când visul secular s'a implinit, preşedintele Societăţii
a păstrat cu sfinţenie tradiţia; şi când se simte undeva lipsă de
fonduri pentru cultură naţională, ajutorul lui nesolicirat soseşte.
dând cu acea bună voie caracteristică omului convins de impor­
tanta actului făcut, Societatea, « Tinerimea romină» din Bucureşti,
ajutorul dat cunoscutului nuvelist Patraşcanu N. pentru tipărirea
unora din operile sale, ajutorul material Însemnat dat la sfîrşituri
anului trecut pentru această «Ărhrva> dela Iaşi şi pentru alte
instituţii încă, fac că mulţi sunt recunoscători generozltăţii bunului
romîn Ignar Mircea.
Pe când Darea de seamă a «Frăţiei» e o cărţulie modesta
cu câteva foi, Însă în fiecare rând vei găsi dragostea de neam.
\ şi ţară, cealaltă dare de seamă a Băncei Marmorosch B!ank, a
[76]
76
ŞT. CAZA CU
aniversărci celui de al 75�lea an dela Înfiinţare, e un volum ju­
biliar foarte luxos. lnfiinţară În anul 1848 de Iacob Marrnorosch
cu un capita! de 170.000, lei averea băncei ajunge în prezent până
la 125.000.000 lei graţie priceperii conducătorilor, dar fireşte,
şi bog,; ţiei ţării noastre.
Sfertul ele veac al «Frăţiei» se închElie cu un bilanţ unde
capitalul şi câştigul se cifrează la suma de zero lei; căci nevoile
naţionale erau cele mai puternice argumente pentru cei dela «Fr<ţtia»,
care îşi cheltuia nu numai capitalul ci chiar contracta şi d�toriî
pentru apărarea culturei naţionale. Pe când alte societăţi, al căror
capital se cifrează la sute de- milioane, ţin cornptabilitare În dublă
partidă, chiarşi pentru aşa zisa ajutorare a culrurei româneşti,
alţii uită această regulă elementară şi fără a=şi mai consulta re�
8'istrele dau cu dragă inimă, căci ştiu că ajutorul lor e trebuin-
. cios neamului!
St. Ca aacu
N. Iorga. Istoria a rt ei !1!('dievafe şi moderne fir fepă­
tură cu desoo/rarea societdţi/. Bucureşti 1923, PP.298.
Incercind o părere asupra uneia din cele mai noi lucrări a
d-lui Iorga � niciodată nu poţi spune "cea mai nouă", căci piuă
la imprimare înţelesul s'a perimat datorită prodigiozltătii autorului
-- mă duc cu gîndul la cel dintăi istoric al artelor, la stilisrul fin
Al. Odobescu, caşi la pleiada urmaşilor săi, azi dispăruţi : , Gr.
T ocilescu, Teohari Antonescu: Baltazar şi alţii cu vieţi ir:chinate
studiului migălos şi pretenţios al istoriei artelor. N LI e alt dorne­
niu beletristic care să pună pe cineva la încercări mai grele prin
vraja subiectului, prin ascunzişul adevăratului fii- călăuztror. ca şi
prin discreta condiţionare a formei. Dacă filozofia cere o profundă
cultură universală, istoria artelor necesită o educaţie sinceră a seri­
tirnentului estetic pe aceiaşi măsură ca adînca pricepere a lJeXU�
lui istoric - care azi nu e încă deplin dezvoltat - şi pretenţia
unei 'forme mai literare. Istoria este o ştiinţă, ştiinţa nu este litera­
tură; istoria artelor e puntea de legătură între ştiinţă şi literatură.
Să cercetăm întrucît lucrarea d. Iorga îndeplineşte condiţiile
amintite. Din prefaţă porneşte dela o constatare iusră, care este o
capitulaţie faţă de vechile convingeri - la omul politic e ceva de
toate zilele - o izbîndă a unei 'concepţii istorice de mare viitor.
Istoricii idealişti fixează ca determinant factorii rezultant: ai sufle",
. rului ximan. In faţă s' ci ridicat concepţia marerialisră a istoriei, că-
/
[77]
r
� .
1 "
,
"
� .. 1�
""�"-�ţ
RECENZII
reia noile lmprejurări dela război incoace îi "aduc apă la moară". ,
Id�alistul istoric Iorga recunoaşte că «arta e explicabilă numai prin
societatea căreia trebue să=i fie aplicabilă». Un rn are adevăr, de
care pomenind d-sa se opreşte la jumătate cale, Şi mai mult des:
pre aceasta vom inzista. D,,-5a nu ne arată totdeauna cauzele adânc!
ale desvolrărf societăţii care reclamă o artă sau alta, un gen, o
rechnică sau chiar un subiect.
Mai întăi un amănunt, Suntem deprinşi cu o clasică impăr=
tire a istoriei, după care epoca modernă ţine de la începutul vea­
cului XVI până la 1789. Secolul XfX aparţine epocci contemporane;
ori d=sa vorbeşte de artele acestui secol Incadrându-le în capite­
luI artelor moderne (7)
Primul capitol, <lncercăr: ŞI tipuri creştine pnmrtrve ». e în
legătură cu manifestarea capitală a vieţei istorice din primele vea=
curi ale Evului mediu. Cauzele profunde ale creştinismului. cveni­
rnent de complexă amploare, nu nurn ri de caracter religios, nu le
expune. Creştinismul a fost creiat de necesitatea economică a dis=
pariţiei clasei robilor şi înlocuirea lor prin colonii romani şi servi,
medievali, mai liberi pe persoana lor. Ca' n toate vremurile revo­
luţionare principiu] ţ>galităţii fu fluturat În primele timpuri. Arta
creştină este deci strâns legată de masele plebeiane şi rurale, a.
căror viaţă de robi IlU putea aduce mijloace bogate materiale, Arta
creştină primitivă este sacră; ea imită operile greco,romane din
ultima perioadă imperială. Biserica trece curând în sprijinul noilor'
stăpâni, adevăratul creştinism a murit odară ('L! dispariţia rostulu
revoluţionar. Arta nouă creştină, bizar�tină în Răsărir, este o artă
oficială, pusă în serviciu! porenrnţilor imperiali sau ec1esiastici. Cei a
ce fu arta bizantină În Răsărit, fu mult mal tîrziu arta romanică
pentru Apus/ când liniştirea năvălirilor determinate de nevoi ma­
teriale şi ferrnenrarea noilor' natiuni chemată şi ţările apusene la
cârrna istoriei. Arta romani că este emanaţi unea stăpânirei bisericei;
catolice.
De fapt artele medievale nu' nsamnă nici un progres faţă de
artele antichităţii. Mai bine de 15 veacuri - dela arhitectura şi
sculptura greacă şi până la Renaştere-arta variază pe aceleaşi,
teme. Abea desvoltarea Comunelor, acele minunate furnicare de
producţie şi creaţie la finele Evului mediu, a dat naştere, pe lângă
începuturilor de literaturi naţionale/ şi artei gotice, cea dintăi care se
rupe de convenţionahsrnul milenar al artei creştine, spre a trece la
inspiraţia naturii, spre realism, deslezănd puntile Renaştel'ei, Care­
dralele gotice sunt cele mai mari clădiri, hale, căci sunt locuri de
,.
[78]
P. CONSTANT!NESCU-IAŞI
intrunire ale orăşenilor burgheii. Şi dezvoltările mai mărunte pot
t;ăsi echivalentul lor în condiţiile materiale. Astfel : restrânzerea ar:
"el bizantine pe vremea iconoclaştllor era în perfect acord cu poli=
t ica [sauricilor, care sunt nevoiti de mişcările claselor de jos să
acorde reforme: pământ ţăranilor, drepturi femeilor, reducerea că­
lugărilor paraziţi. Numai aşa imperiul mai poate trăi şi rezistare­
pcratelor atacuri ale Arabilor şi Sta vi lor.
In aprecierile de mare consideraţie (pg. 110, 119)penHu Ca:
munele Evului mediu descoperim o curioasă apropiere la Df. Iorga
de marele teoretician anarhist, prinţul Kropotkin, care plânge de=
'opotrivă Înăbuşirea minunatelor colectivităţi orăşeneşti de monarhii
statului modern. De aice DI. Iorga contestă - punind jn discuţie­
progresul artistic adus de Renaştere «mişcare artificialăs+-cum Şi
mai curios o numeşte d-sa.
Marile descoperiri geografice, care deschid drumuri noi spre
îmbogăţirea materială şi spirituală a Europei; creşterea necontenită
a burgheziei, introducerea sistemului rnercantilisr care ridică pe
posesorii aurului şi negoţului la rangul unei noi clase puternice
în stat; toate la un loc pregătesc Reforma, spiritul ştiinţelor pozi­
rive, creşterea puterei monarchice bazată pe supunerea Comunelor
-şi "Renaşterea". Incetul ClI încetul creştinismul slăbise; în locu
artei exclusiv religioase apăruse un Început de architectură civilă
şi scultură realistă în arta "gotică". Renaşterea se serveşte de
creştinism numai ca pretext-; cultul antichităţii înlătură prudicitatea
farisei că; sculptura şi mai ales pictura şi-au dezlegat tainicile
comori. După veacuri de dibueli arta atinge culmi geniale, În=­
treţinute de monarchi dornici de măreţie, de clasicism.
Dar numai bogăţia oraşelor, înghiţită acum de regi, sprijină
Renasterea. Şi numai aşa admitem inţălesul capitolului 7 din fu='
crarea d-Iui Iorga "Intinderea europeană a Renaşterei in servi:
eiul Papilor şi Regilor" sau urmă torul "Renasterea şi regalitatea
franceză", care putea fi, fără sringhereală, lnglobat În primul şi
amîndouă Într-un larg capitol al "Renaşterei". In împărţirea ca­
pitolelor lucrarea d. Iorga este cu totul arbitrară. Tot fără noi:
mă ni se pare înglobarea tuturor şcolilor. aşa de strălucite şi
deosebite, din Spania, Italia, Flandra şi Olanda veacurilor XVI
şi XVH sub capitolul "Renaşterea şi regalitatea franceză". Pen­
tru Renaşte/ea În Germania nu prea are cuvinte de -laudă, Ni
se pare că descoperim urmele gcrmanofobiei politice În dispreţul
pentru atit de p opularefe grav uri ale maiştrilor DCrrer şi Grunewald,
[79]
RECENZII
7fJ
In care se face o enormă risipă "de talent fără a,.pe forma
tll,acar prin aceasta gustul unui popor !".
D. Iorga personal şi pătimaş pretutindeni, În politică, în artă.
Vremurile monarhiei absolute, care se baza pe necesitatea
� ,
celor dintăi state unirare ducînd la apogeu sfărmarea feodallrăţf
dife!:enţiale, reclamară o artă nouă, de fapt o desăvîrşire a in­
spiraţiilor Renaşrerei. Măreţia lui Ludovic XIV, stăpînul unui
stat perfect echiltbrat de spiritul înalt economic al "bur ghezulu!
Îl'lohilat Colberr, nu poate fi satisfăcută de cît prin liniile mari
ale clasicisrnului literar şi artistic. Caşi faraonii de odinioară,
monarchul modern epuizează ultimele resurse .economlste de su­
ljjuşii săi pentru opere a la Versailles. Clasicismul, icoană fidelă
a măretiilor antice, se răspîndeşte peste toate ţările Europei cu
!ffl"onarchii victorioase, mai ales in Germania, Anglia şi Rusia.
Capi rolul "Arta şi regalitatea franceză în secolele XVII şi XVIII"
cuprinde iarăşi rrarări necorespunzătoare titlului; artele din Ger:
mania, Italia, Polonia, Rusia etc. - pe !;'lng-ă că e foarte sumar
[Il raport cu extcnziunea dată artelor barbare din Evul mediu.
Cum revoluţiei franceze, cu evenimente mari, urmează opera
iC13poleoniană, necesitatea clasicisrnului se menţine o vreme. Indată
ce roadele Revoluţiei se produc, burghezia luînd Întreaga orinduire
a societăţii, se simţiră şi prefacerile în suprastructura ideologică.
Capitalismul în desvoltare cere redarea Întregului rendement de
\llfOducţie al fiecărei natiuni, care trebue să fie liberă şi unită. Incepe
veacu! naţionalităţilor cu literatura si artele romanice, glori ficarea
forţei creatoare a fiecărui neam. c�piblis111u! exploarator creiază o
�louă viaţă de un realism brutal, deci o nouă artă naruralistă. Cu­
noaşrerea naturii duce spre impresionism În frunte Cll şcoala dela
Barbizo!l, precum vesnica frământare a timpurilor mai noi creiază
expresionismul dinamic contemporan � despre care dl. Iorga nu
vrea să ştie nimic. Explicarea adaptării artelor Ia dezvoltarea so­
cietăţii Îi scapă d-Iui Iorga pentru secolul XIX, tocmai pentru veacul
cel mai lesne de înţeles,
Cu toate că prin tendinţa sumară nu poate fi socotit decât
un indreptar al artelor, cetirea numai a unui singur capitol oboseşte
necum roată cartea. Stilul e cel obişnuit d-lui Iorga. inrortochlar,
;J;'alopa'l1t, obositor. Din pricina goanei n'a supravegbiar nici editura
căci lasă. să se strecoare neadmisibile erori � Velasquez a trăit
dela 1599-1600, iar Tizian, cel cu viaţă lungă, dela 1477 '-1500
-; unele clişee sau' sunt de neînţeles sau fac pagina de pe versa
:licciteaţă. Am luat un singur capitol şi l-am controlat riguros c-un
. ,
,
[80]
Prof. P. Constantinescu-Iaşi
manual francez; capitolul lui Iorga abundă în greşeli, pe care JR1
stim În searna cui să le mai aruncăm; raspunderea e a d-sale însă.
, ,',
Aşa In ultimul capitol: Proudhon în loc de Prudhon (p. 270, 271>:
Moritz van Schmidt în loc de Schwindr (274), Descamps iri loc de
Decamps (277), Callais în loc de Gallais <277>, Bomington în loc de
Bonington <.284>,Lembach în loc de Lenbaoh <293> şi altelea sernenea.
De ce oare 11' a lăsat d. Iorga noua lucrare In' f�rl11a ei
iniţială, «un curs făcut la Universitatea din Bucureşti», până la o
nouă revedere? Poate cerem cam mult pentru cei <treizeci de ani
de experienţă în domeniul pe care 11 tratează», dar şi domeni; l
e exigent.
P. CONSTANTINESCU-IAŞI
80
[81]
ARHIVA
REVISTĂ de ISTORIE, FILOLOGIE si CULTURĂ ROMÎNEASCĂ
,
-- D}N IAŞI---
ANUL XXXII
Aprilie 1925
NO.2
Naşterea, individualităţii limbii
romîne si elementul slav J)
,
b) Cuvintele categoriei II paleoslovenice (prcld, sfecJâ,
gleznă, cîblă, răpştesc etc), fiindcă 'au in 1 mba rornlnă su­
netele paleosL 'b.=ă şi [,=e (nl sl, peklâ, svekl ", gleznâ, kâblă,
râpăston) s-ar putea sustine, întem elndu-se cineva numai pe.
acest fapt, că au intrat in romlr. a din paleoslovenica , adică
intra sec. IV-1X inclusiv. La observarea mai de aproape a
constituţiei lor fonetice însă, se poate vedea că o aşa susţi­
nere nu are temei ştiintific. Şi iată de CE'.
Dacă băgăm de seamă fonetismul cuvintelor acestei a
II-a categorii, vedem că ele sunt de două feluri: unele nu
au în compoziţia lor pe 'b.=ă sau b.=e plslovenice finale sau
interioare, iar altele îl au, a Iică nu se prezintă cu această
lipsă. '
In felul întâi intră : rom. li pcă plsl. 1'& păI5-ă, poate căblă
plsI. 1{�beIă, 2) poate gleznă plsl. glez-nă, rât plsl. rată, smă­
cesc plsl. sărnăcati, văzduh pls", văzduhâ, răpştesc plsl. ră­
ţă�ton, şatră plsl. şatcră. ACEstea şi ori cari n.ai sunt ca elE',
cu 'f,. sau [, lipsă, prin chiar această lipsă ne stau dovadă,
conform cu demonstraţia de la categ. 1, că n au intrat in
româna din plslovenica, ci din alt stadiu fonetic al limbei
bulgare ce ni le a dat, stadiu cae, tocmai aşa, nu avea pe ,6
'f,. şi [,.
1) Vezi Arhiva, XXXI, 3·4, p. 170 şi 176; Ibidem, 2, p. 83.
2) CI'. lituan Klibilas din bielorus l�'f,.th 1 Z, = c�h �kbeJ, s�rb kll.­
bao sloven ko bel. Cuvântul acesta Slava 1 au luat msa dela Germani,
din' "alldeutsch" *Kubil rcr. Berueker : Slav. EtY'Il.WI i. 1, 6�8 şi K. Buga .
Iu Zciischri]! jar slav. Pliil, I, l-:!,ceP.
/ b�··;"-:;
[82]
82
ILIE BĂRBULESCU
• In felul al doilea, adică cari nu au lipsa lui 1. sau b,
intră: rom. pâclăplsl. peklă, sveklă pls, sveklă, rudă plsl.
rodă, bătă plsl. bătă, stană plsl. stană 1) etc. Acestea şt ori­
Dari mai sunt ca ele, cu 1. şi b plalovenice, ştientificeşte nu
se pot despărţi ci trebuesc considerate la un loc cu cele de
la categ. 1 cari nu au pe 1. şi s : oblonc plsl. oblonkă, rind
p181. rendă, dâmb plsl. donbă, stâlp plsl. stl1.pă etc, De alt­
fel şi Miklosich şi toţi de după el, ca Ovld Densuşianu, le
socotesc elemente paleosJ. in romină.
Substantivele pls1. votnikd, zupand, stopand, sondece.
fiind adjectivale în limba română nu pot fi de multă dovadă
In această chestie.
Din psihologia limbilor M şti!", de altă parte, că ele se
formează şi împrumută nu încbip capritice, ci cu o anumită
regularitate, şi că, chiar când analogia sau alt factor
provoacă o schimbare în mersul unui fenomen sau prefaceri
din ea, chiar �i atunci, această nouă schimbare se face nu
capriţios ci CU o anumită normă şi extensie. Ace:ilt element al
Psihologiei aplicăndu-I la această categorie a limbei române,
trebue să observăm că această limbă s-ar fi format sau ar
fi împrumutat din bulgara in chip cu total caprltios, dacă
ar fi luat acele cuvinte de felul al doilea in adevăr din plslo­
veni ca ; căci, in acest caz, ar urma că, după capriţiu, a pri­
mit la unele pe al lor � şi b finale sau interioare plslovenice,
(bâtă, pâclă, sveclă etc), iar Ia altele nu le-a primit (rât,
oblânc, lipea etc).
O aşa acţiune capritioasă a limbei, însă, Ştiinţa nu ad­
mite că ar fi putut exista nici la limba român ti ca la ori­
care altă limbă.
Pe de altă parte, judecănd aceste cuvinte şi după sen-
'sul ce au, nu se admite că cele de felu11ntâi (lipoă, rât etc)
ar fi intrat in romana mai în urmă de cât cele de felul al
doilea (pâclă, sveclă etc), ei că amăndouă felurile au intrat
in acelaş timp. Dacă e aşa,-şi eu Însumi cred că aci Ş ilnta
are dreptate, începând cu Miklosioh şi . sfarşind cu cei de
,astăzi,-atunci cuvintele de felul întăi arată implicit, vechi-
It S. Puscariu, in Daco�o;n(J.ni� .. 1II, ;�81. ahătân du-sa ceva, presu­
pune. ca cuv. st�nă care ar.fl de origme sârbească la Români, ar pu­
tea Ii nu slav, CI artohton indceuropean, ŞI l-am avea ca atare de
r!inaintea· contactului nostru cu slavii paleoslovenicei. ' ,
[83]
NAŞTEREA LIMBII ROMÎNE
83
mea. când şi cele de feIul al doilea (cu � Il lipsă) au pătruns
in româna.
Lipsa lui g şi Il la intăiele arată, conform cu demon­
strările dela, categ .. I, că ele au intrat în româna nici din
plslovenica şi nici Inainte de veacul al JX, căci atunci limba
bulgară nu pierd ase ci ineă avea în pronunţare pe acele
'7>.. Il finale şi interioare, ci că au intrat din alt stadiu al
Iim bei bulgare, stadiu în care se pierduse sunetele � şi Il. Iar
aceasta arată, în acel rş timp, că nici acele cari au pe Il şi �
de la felul al doilea (bâ'ă, pâclă, sveclă 6tC) nu au intrat În
româna In sec. IX sau mai inainte, ci tot din acel alt sta­
diu, ca şi cele (Iipcă, rât etc) fără � şi Il, al limbii bulgare.
Greşala lui Asb6th 1), care pretindea că româna schimba
finalele cuvintelor plslovenice spre a le păstra genul grama­
tical pe care ele II aveau în aceasta, se arată încă o da'ă
evidentă prin exemplele acestei a doua categorii; căci mase.
plsl. bătă 2) e rom. femenin bătă, mase. pl sl, rodă e rom.
fem. rudă, mase, plsl. �ate�ă e rsm. fern. şatră, Aşa că nici
această schimbare de gen, de s-a făcut, nu s'a făcut pe bază
plslovenică.
Totul ne Invederează dar, că cuvintele din categ. II şi
oricari de felul lor au intrat în limba română nu dia. pislo­
veni ca sau mai nainte ci din alt stadiu al limbii bulgare
care ni I-a dat.
Cuvintele din categoria IU 3) (ca dobîtăkă, vrlltăpă,
săvltăkă etc), dacă ar fi intrat în limba română din plsl.,
.adică în sec. IX, trebuiau să fi sunat în ea căndva jşi si'f.
sune şi astăzi cu acele �=ă şi Il=e, cum le vedem în plslc­
-veni ca, iar nu cu o în locul lui :n şi Il, cum le avem şi le-am
a vut din' cele mai vechi timpur-i.
Limba română trebuia, dar, să aibă sau să fi avut:
dobîtăc, vârtăp, svităc, năpârstăc, vânză; etc., iar nu dobi­
toc, vlrtop, svitoc, Improşc J) cum are.
]) C1". Arhiva, XXXI. 3·(, p. 175.
�) Cf. S. Puscariu, in Doccromania, III, 382, nota 1, unde înclină
a crede pe rom. bîtă nu slav ci autohton ca şi pe rom. stînă. Ci. însă
'li la mine: Arhiva, XXXI, 2, pag. 83.
3) Cf Arhivl .• XXXI, 3-i p. 170 şi Ibidem, 2, p. 83-4.
4) S. Puşcariu, în Docoromania, III, 6�1, crede acest cuvânt, gre­
. şind, din TUşeşte.
[84]
84
ILIE BĂRBULESCU
Si iată de ce.
ra'}ă observăm cuvintele române din a �eastă categorie"
vedem că ele sunt de 2 feluri: unele cu o accentuat 1 a loc
de plsl. 7i 'ii h şi altele cu asa o ns accentuat. Din felul întâi"
unele au accentul la sfârsltul altele în năuntrul lor : dobito i,
vărt op, svito», năpărstoc, vânzoc, pominoc, sărăntoo şi tocma,
ropot, ibovnic, şopot, joardă, doască. Din al doilea fel sunt:
ţâ'rcov, şopti're, peilosti're.
Cele cu accentul pe o, dacă ar fi venit din plsl. nu
aveau, în organismul fonetic al limbii române, motiv ca să
schimbe plsl. 7i şi h În acel 0, pentru că acest organism cu­
prinde in sine,-chiar la elementele-i originare latine, nu nu­
mai Ja cele streine posterioare-tendinţa de a păstra pe ti
accentuat, iar nu de a-l preface în o. Aşa intră'm, destrrr'm
din lat. trama, defă/Irn din lat. diffamo, Iăudă.m din lat.
laudamus şi Iaudavirnus etc. 1) Dia]. macedor., pe lângă aces­
tea, mai are Şi ten Iina pentru un ă final accentuat la de­
clinarea I; aşa: Apostolă, Martă', cari pot fi formaţie ori­
ginară latină din gentilicele latine in -as, şi în posterior îm­
prumutatele din limbile greacă sau turcească: alumă/, amiră ',
năstrăpă, armatulă', oăplămă' etc. Iar dial. dacor., care n-ar e
acestea, percepe şi păstrează ca ă final accentuat cu vintele
maghiara terminate în această de pe urmă limbă in o oan­
titativ 2); aşa: da cor. bădără'ii din ung. badsro, mangalăo
din ung. mango16, ceatlă'n din ung. csatlo, hărdăti din ung;
hordo etc.
Aceste feluri de exemple arată că într'adevăr, organis­
mul fonetic al limbii române nu avea de ce să prefacă pe
accentuatul � (sau h) plslovenic, adică pe ă ia 0, fiindcă el
însuşi, deja in elementele-i latine originare, dar şi în cuv'nte
streine lmprumu' ate mai târzia,-păstrează şl are tendinţa
de a păstra pe ă accentuat. De aceea, dacă aceste cuvinte ar­
fi intrat în româna din plslovenica, ele trebuiau să sune în
cea dintâi cu acel �=ă plslovenic : dobită'c, vărtă'p, svită'c.
năpărstă'c, etc., şi tă'cma , răpot, ibă'vnic, şa 'pot S1U şe'rol-, ,
ji'rdă (din jărdă), dă'scă .
. Orj, prefacerea pe care organismul fonetic al limbei rc-
1) Cf. A. Philippide: Istoria l. române, p. 20.
2) Cf. A. Philippide : I�toria l. române, p. 21.
[85]
NAŞTEREA LIMBII ROMÎNE
-----�
85
rnăne ar fi operat-o la acele cuvinte, ('e le-ar fi luat din
;plslovenica, ar ti fost cel mult ca pe al lor ă să-I transforme
in â ; căci aceasta e, in adevăr, o tendinţă a organismului
rornânei. Anume, limba română preface azi mereu, în unele
-regiuni ale ei, desigur că prefăcea deja şi in vremile îatâielor
-ei texte scrise (sec. XVI sau XV), şi nu e imposibil oă incă
din primile timpuri ale formării sale prefăcea pe ă accentuat
şi neaccentuat în â. Astfel in dacor.: puîcâ, poală, adapă,
lasă, sau râdic, câştig, mânie, mănâncă etc., in 10c de, cum
-se află în alte regiuni: purcă, poală, adapă, rădic, căştig,
mănie, mănâncă 1). Iar macedor. are şi mai mult tendinta
către â în loc de da cor. ă ; aşa macedor. sănătos, sârbă­
toari, sârătură, săpătură, cărari etc. Şi aci trebue să obser­
văm, că, In privinţa tonetismului, dial. macedor. se află în­
tr'un stadiu mai vechi de cât cel dacor. ; aşa că se poate că
�tendinţa-i spre â în loc de ă e cea străveche şi generală
(lin limba romăna de dinaintea desfacerei ei în dialecte pre­
-cise, şi că această tendinţă, apoi, s-a păstrat redusă în da-
-eor. dar s-a dezvoltat în macedor. I:tI' vechile texte române
ne-ar putea confirma 2).
De aceea, prefacerea lui ă în â fiind organică a limbii
,române, dacă cuvintele acestea din categ. In ar fi fost au­
zite de Român, când i-au venit" cu acel 'b=ă plslovenic,
.atunci limba Iu', confo-m cu organismul ei, cel mult le
prefăcea pe ă in â şi ar fi pronunţat: dobitâr, vărtâp, svi­
V1c, năpârs'âc, tâcma, râpot, ibăvnic, dâscă. Cum că huba
-română avea cel mult această tendinţă, ne dovedesc cuvintele
turceşti intrate în ea mai târziu: paşaldc, tembelzic, geamlzic,
hagralzio, matrapazldc, tela'âc etc., cari păstrează pe al lor âc
.final ce corespunde lui ac din ouvintele acestea ale catego­
riei a III şi lui -z-k1. plslovenic.
Nici un motiv nu putea avea limba română, dar, de a
,,�Jreface pe, un plsl. n accentuat in o, ci sau îl păstra alŞa,
sau il prefăcea în â, conform cn organismul său fonetic 3).
De aceea, existenţa in aCjst� cuvinte în limln română a lui
() accentuat în loc de plsI. n=ă arată că e-le nu au intrat
1) Cf. A. Philippide: Istoria 1. române, p. 19 şi 231 şi Tiktin în
,Zfr Ph. XII, 2il4.
;J,) Ilie Blirbulescu : FOlletica alfab. cerilic, la capitolele despre 2, şi ,».
3) ef. Asb6th în AfsIPh., XXII, 477.
[86]
86
ILIE BĂRBULESCU
înt r-lnsa din plsl., ci din alt stadiu al limbii bulgare care i
le-a dat.
Iar deosebit de acestea,-1l9paleoslovenismul lor ni-l mai
Invederează încă faptul că ele nu conţin, in constitut'a lor
din româna, nici pe �, h. finale sau interioare plsloveniee :
rom. dobitoc. în loc de plsl. dobytăkă, vârtop 1. plsl, vn.tăpd,
svitoc 1. plsl. săvităkă, vănzoc 1. plsl. săvenzăkă, tocma 1.
plsl. tăkdrna, şopot 1. plsl, sepătă etc. Lipsa acestor z, h. plsl.
e, cum am demonstrat la categ. I, un caracter nepaleoslo­
venic al bulgarei.
Cuvintele din această categorie cari nu au accentul pe
01. pIsJ. � sau h., ca: ţâ'rco'l, şopti're, prllosti're, soroc, c1upa'g,
se putea S:1 fi intrat în româna din plsl., adică cu acel plsl.
�=ă, iar apoi, limba română, pe tererul ei, să fi prefăcut
pe ă în o. Se putea aceasta, fiindcă organismul fonetic al ei
prezintă uneori acest fenomen din cele mai vechi timpu i
literare şi până astăz], Astfel, un text oltean din a 1560
are: nă'odul, JăcJit '), ceea ce maitârziu �j acum 8 : norodul,
locuit. Iar azi e : zăbovesc din mai vechi zăbăvesc, rostorn
din răstorn, răscolesc din răscolesc, vopsesc din văpsesc etc.
Şi, atât vechile texte, cât şi limba de astăzi ne oferă acest
fenomen de trecere a lui ă in o �). Aşa că, conform acestei
prefaceri fonetice organice, limba română se putea să prj·
mească din plsl. ţ�lrcăv, sărok etc. pe care, apoi, să-I pre­
facă in tărcov, soroc etc. Dar cec], ce arată că nu a primit
aceste cuvânte sub forma plslovenioă e faptul, că in aceasta
de pe urmă, (adică in sec. IX şi înainte), ele SUD�LU ţrh.kăv(',
sărokă etc., anume cu e şi ă finale, pe care nu le are ro­
mâna şi care, conform cu cale demonstrate la categ, I, în­
vederează provenienţa nepaleoslovenică a lor. Iar cât pentru
cele Jalte cuvinte ale acestei categorii cu o neaccentuat în
româna, ca şoptire, prilo3tesc, clllpag, al căror 0, şi la core�­
punde plsJovenicului l}=e,-acest o din El nu se putea naşte pe
terenul românei, ca fenomen organic al ei, fiindcă acest fe­
nomen nu e propriu românesJ 3). Nu se poate admite, dar,
1) Hasdeu: Cuvente, 1, 8·9 şi passim
2) Cf. T,ktin, ÎI! ZfrPh., XII, 225-235.
3) Oseblt faţă de slav osob •.• nu e născut pe terenul român, ci
desigur că tot pe cel,slav, pe câtă vreme Însăşi pis!. are odol1,ti �i
odedW, iar În limba Siovenilol" e chiar osebuj (Wondral\:: Vergl. �lav.
Gram., 1, 87, 408).
[87]
NAŞTEREA LIMBII RO MÎNE
------
87
că. româna a primit aceste cuvinte din plsl., sub forma de
acolo şeptesc, prilestesc, cepag (deşi in vechile texte se află
uneori şi literarul prilestesc), şi că ea, apoi, le a prefăcut în
şoptesc, prilosteso. Acest o 1. plsJ. 1, al JOI' arată, că româna,
le-a luat chiar aşa din altă parte, anume nu din plsl., ci din
alt stadiu fonetic al Iimbei bulgare care i le-a dat.
Acelaş lucru e cu ori-ce alte cuvinte slave veahi de
felul lui ţârcov, şopot, prilostesc, adică cu o neaccentuat in
loc de plsJ. li sau h.
Aceste fapte şi consideraţii demonstrează, cred, că cu­
vintele categoriei EI şi altele cari fac parte din ea nu au
intrat in limba română din plslovenica, adică nici în sec.
JX şi nici mai 'nainte; căci de intrau atunci, trebuiau să
sune saă să fi sunat în rom ma cu ă (sau â) in loc de pIsl.
z,) h, iar nu, cu o, cum sună.
- Ci româna le-a luat de alt-undeva, adică din alt stadiu
fonetic al limbei bulgare,
d) Cuvintele categoriei IV (ca zale) korab/, obi.:3tti etc.)')
dacă ar fi intrat in româna din plslovenica, adică în veacul
al IX, trebuiau S1. fi sunat altă dată şi să sune chiar astăzi
în cea dintăi cu acel 1,=5, cum sunt In plslovenica. Dacă,
însă, Iim ba română nu avea, în tonetismul organic al ei, un
euneb ti (care, cum am arătat, 2) se deosebea de curatul ro­
mânesc e) atunci ea putea avea două atitudini faţă de plsl.
h =e : sau să-I a :lopte cu caracter-istica acustică şi fiziologică
cu care Românul auzea că-I pronunta acei Slavi vechi, sau
să-I înlocuiască în pronunţare ClI sunetul din organismul
lirnbei sale care se apropr ia cel mai mult de acel "=8. Ca­
zul dintăi era cu putintă, fiindcă şi alte limbi lmprumută
sunete dela al/te; al?l, s. ex. rusa modernă a Imprumutat de
la Francez! pe 3, în: dzpo, karrs, kups. konsorns, bszs etc 3).
Numai că nu se observă nică eri, că limba română ar fi avut·
1) Arhit'.x, XXXI, 3-1, p. 170 şi Ib., 2, p. 81.
2) Cf. Arhiva, X X"XI, 3 -4, p. 169.
3) Cf. K Buddc in zltrn�l Ministerstva t1arodn. prosvist., Noem.
19!6, p. 42: «pojavteurje novyh zvuko v : 03:,10 etc). Tot aşi Oblak crede,
că sunetul muntenegr ean de azi li ar fi luat dela Albanezi (in Maceâ:
Studiew p. 11 şi SbM., XI 067) Şi limba cehii veche are sunete sau Ie­
norneue fonetice luate de la Germani (Gebauer : Mluvnice jaziJl�.I ceskeho , 1)
[88]
88
ILIE BĂRBULESCU
vre-odată vre-un sunet fi ca cel plsl. h; formele POVO! cores­
punzător plsl. povonă, ha.mez coresp. plsl. hm'kle nu arata
nici de cum aşa ceva (cf. mai jos la categ. V), chiar dacă
slavlştli admit că muiarea consonantei finale, după care în
plsl. urma un h, arată existenţa altă dată acolo a sunetului
plsl, h=e în limba bulgară: povol, hamei etc, cu al lor l fi­
nal, arată numai urme de existenţa acolo căudva a unui
'Slav h=e, dar nu arată pe însuşi sunetul h=e.
Ast-fel cl, rămâne de admis numai că Românii, când
au intra! In cel ni li vechi cont act al 10[' cu Slavii, au per­
ceput sau pronunţat pe acel h nu ca e, ci ca curatul e din
organismul fonetic al limbii române. Aşa fiind lucrul, fii
unele din cuvintele acestei categorii avăndu-Ie astăzi, cum
textele vechi araM, că le-am avut fii la trecut, cu e ia loc
de plsl. h, se poate susţine, la prima vedere, că 'ele au fost
luate din plslovenica. D � cât, la. o observare mai de aproape
a lor se vede, că o aşa afirmare nu p:a'e fi sprijinită ştiin­
titiceşte.
Intr-adevăr, dacă b tgăm de seamă fonetismul cuvintelor
acestei a IV categorii, vedem că ele sunt de două feluri.
Unele au e in loc de plsl. h final şi interior, iar altele nu
au nici UIZ sunet în 10:; de pl sl. 1\ final şi interior.
In felul al doilea intră: rom. stă njen plsl. senzene,
temniţa plsl. tenenic1, obşte plsl obe�te, coteţ plsl. kotec,',
oţet plsl. ocetă, pinten plsl. pente:Jă, chiar p1�veţ plsl. pkvece,
:şi PdV<3! plsl. Pave;ă, măcar că aceste din urmă reprezintă
finţă masculine. Totul conform cu nepaleoslovenismul fone­
tismului de acest fel, ca am arătat mai sus Ia categ. 1. Pe
acestea, însă, ştiin '{ifICeşte vorbind, nu la putem despărţi, ci
trebue să le punem la un loc cu e-le fără h=3 final dela
categ. 1: gănj, sobol, cristef, grindet, hamei, povol, cari fii
ele, cum am arătat 1), se terminau cu h în plslovenica r
gonze, sobole, krastele etc. Subst. plslovenice pr1dcupece, sta­
rece, I'lugubece, sandece, pe 3trb vă, fiind adjecbi vale în limba
1'0mână, uu pot a::1uce dovadă nici pantru nici contra În
<1CJeastă chesti-',
In felul Întăi intră: rom. jale, corab:e, pecete, păminte,
cinste, veste, poveste, lene, pacoste, pârte etc., cHi au e 1.
pIs!. h .•
1) Arhiva, XXXI, 3-4, p. 169.
[89]
NAŞTEREA LIMBII RO MÎNE
89
Din Psihologia limbilor se ştie, pe de alt;'[ parte, că ele
l(Ilprumlltă şi se formează nu în chip capriţios, ci cu o re­
gularitate, şi că, chiar' când. analogia sau a It fenomen pro­
voacă o schimbare în mersul unui fenomen din ea, chiar şi
atunci, această nouă schimbare se continuă nu capritios ci
cu o anumită no-rnă, Aces element al. Psihologiei aplicându-l
la această categorie a limbei ro nâne, trebue să observăm că
limba aceasta s-ar fi format sau dezvoltat în chip cu totul
..
capriţios, dacă al' fi luat aceste cuvinte din plsJ.; fiindcă,
în acest caz, 11, unele, după capriţiu, a primit pe led lor h=e
final (jale, corabie, pecete etc.), iar la altele nu lau primit
(stănjen, sobol etc).
O aşa acţiune capritioasă a limbei, însă, Ştiinţa nu ad­
mite că al' fj putut exista nici la limba română.
Pe de altă parte, judecăndu-Ie şi 'dupa. sensul ce au,
adică după felul obiectelor ce reprezintă, nu se admite că
cu vin tele de felul în tăi (jale etc) ar fi intrat m ai de demult
. de cât felul al doilea (stânjen, sobol) în limba română, ci că
.în ace/aş timp f) au intrat amândouă feluri!e. Dacă e aşa, şi
eu Însumi cred că aci Ştiinţa, prin Miklosich, are dreptate,
atunci cuvintele de felul al doilea arată implicit vechimea
când şi cele dintăi au intrat in româna. Vechimea celor de
al doilea o arată neexisienţa în ele a lui b��e plslovenic [L­
nal şi interior: ele, fiindcă nu au pe acest plsl. h, nu au
intrat în română nici în sec. IX nici înainte, căci atunci
limba bulga ă îl avea în fonetismul său, ci au intrat in alt
stadiu al ei, când ea pierduse pe acel plsl. h. Dar asta arată,
că nici cele cu e în loc de plsl. k' (jale etc.) nu au intrat in
româna în sec. lX şi nici inainte, ci tot ia acea, altă perioadă
a bulgar-i, ca şi cele făr:1 h (gânj, eobol etc). Conform cu
cele ce am demonstrat la categ. I,2) unde am atins şi pro­
blema schimbării genului gramatical sau a păstrării lui, de­
monstraţie al cărei rezultat se aplică şi aci la categ. IV.
(urmează) "Ilie Bărbulescu
J) FiloJo"nl croat P. Skok, aliătându-se câtva, crede că rom,
.cirje, care 'ar putea. face parte din această categorie, nu vine în ramina
din palesl. krIzr., ci din croat krz a (în B!JJ't!e des etudes slaves, III, 1-2,
,!Il. 63). N LI pare lt avea dreptate insă,
2) Arhiva, XXXI, 3'--41 p. 175. '
[90]
90
D. NICHITA
Contribuţii asup11la, pâ.rcă,lăbiei
în moldova
până. la. sfârşitul secolului al XVI-lea.
Instituţii de organizare socială, politică şi culturală se con­
stată la toate popoarele, deoarece instituţlunile sunt exteriorizarea
societăţii omeneşti sub diferite aspecte impuse de colectivitate.
Cu privire la aşezărnintele juridice, administrative, militare
etc. un popor ajunge târziu să-şi definească în forme stabile
instituţiunile de care are nevoe. Naţlunele sunt supuse arâtor
schimbări datori te necesităţilor interne şi influenţelor - din afară,
încât exreriorizarea organizaţi unei lor prin instituţii este mereu Îl}
trans formare.
Fiindcă aşezămintele pleacă dela necesităţile interne ale vieţii
colective, ele vor avea origina în cea mai mare parte în substratul
naţiunei de la care pleacă. Existenţa lor este condiţionată şi de
factorii externi cari pun în contact popoarele unele cu altele şi
sub acest raport se introduc şi elementele străine. Prin urmare
la baza instituţiunelor se găseşte un substrat vechi naţional, În=
tru cât ele pornesc dela nevoile interne şi peste care se supra=
pune cu timpul şi contribuţiile aduse de popoarele vecine. Aşa
dar atunci când se fac cercetă.i asupra felului de organizare a
popoarelor, trebue s:'i se aibă în vedere atât elementele specifice
naţiunei, cât şi cele străine, cari Împreună răspund la alcătuirea
socială.
Instituţiile la Români, precum şi funcţiunile boereşti se SL!S=
ţine În parte că sunt de origină slavă şi bizantină, fără să se
'aibă mai mult�ln vedere elementul românesc, peste care s'a su­
prapus cel străin ca un de cer.
Dacă s'a ajuns la concluzia că insiruţiunele noastre vechi
sunt de origină slavă s'a ţinut seamă de conveţuirea noastră cu
slavii şi apoi cuvintele de cari ne servim la numirea aşezămintelor
sunt si ele în parte de aceiaşi' origine. Mai totdeauna haina
ascunde alte realităţi şi de aceia nu trebue să punem multă bază
pe ea, cu atât mai mult cu cât chiar un fond comun instituţiilor
la difetite popoare, nu ne-ar îndreptăţi să, credem că ele au
aceiaşi origine.
[91]
PÂRCĂLĂBIA ÎN MOLDOVA
91
La bază popoarele au un fond sufletesc comun ŞI 111 faţa
aceloraşi necesităţi reacţionează la fel, încât o potrivire în orga­
nizare, nu Înseamnă numai decât o imitare, un împrumut, mai
ales că În vremurile de cari vom vorbi, influenţele, legăturile din­
tre popoare, nu dispuneau de arâtea mijloace tehnice ca astăzi.
Cu privire la origina instituţiilor noastre cercetările n'au
ajuns la concluzii definitive, de oarece lip'sa de isvoare pentru
vremurile mai vechi nu duce decât la ipoteze. Contribuţiile noi
încep a stabili că aşezămintele noastre se sprijină pe o veche
organizare românească, aşa că primele forme ale vieţii noastre
sociale şi politice, anezatul şi voevodatul, sunt instituţii străvechi
româneşti. Ele se sprijină pe viaţa rurală, care în prima fază
avea ca reprezentant juridic şi administrativ cneaiui, iar ca şef
militar şi politic voevodul.
Corespunzător vremii secolului XIII-lea aceste forme de.
organizare erau singurele elemente de unificare ale Românilor.
Se poate presupune însă, că tot pentru acest secol existau În:
cercări de intăriri în senzul cetaţi lor de mai târziu, deoarece
oraşe şi cetăţi găsim Înainte de intemeierea principatului moldo­
vean, după cum pomeneşte cronicarul rus, Nestor, din sec. Xli-lea
şi cari se socot dependente de pretinsa stăpânire haliceană 1>
Dar din secolul al XIV -Iea, când intemeierea principatului
este un fapt Îndeplinit, împrejurările externe impuneau ridicare
; de cetăţi pe locul de reşedinţă a voevodului, b regiunele de ho­
rar şi în centrele principale, care deveniseră târguri În locurile de
întrerăer e a drumurilor comerciale. Acestui progres politic şi eco­
nomic trebuia să-i corespundă o complicare în forma de organi­
zare. Acum o nouă funcţiune se impune faţă cu începutul de
viaţă urbană; aşa că ceiace reprezenta cneazul în sat, trebuia să
reprezinte noul conducător în târg şi cetate. După cum cneazul
era în sat judecător, administrator şi şef militar în dependenţa/de
vcevod, tot aşa se impunea ca şi târgui să aibă un reprezentant
cu obligaţi unele cneazului, sub ascultarea voevodului.
Faţă de noile Împrejurări, de începutul de urbanizare a unor
centre şi în legătură cu cetatea va apărea o nouă instituţie, pâr:
călăbia, Ea nu se crează într' un mediu cu totul urban, deoarece
în aceste vremuri nu poate fi vorba de o mare deosebire Între
târg şi oraş.
1) D. Onciul, Originele principalelor române, 1899, p ag, 83 şk
nota 13, pag. 233
[92]
'92
D. NICHITA
---------------- ---------------------
Inceputul pârcălăbiei în Moldova stă în legătură CLI ve­
-chirnea tărgurilor şi cetăţilor, despre ale căror Începuturi docu­
mentele nu ne vorbesc, ci le amintesc ca existente abea mai
târziu, când se constată şi '0 influenţă a saşilor asupra 10L
Cele mai vechi târguri moldoveneşti ca: Bala. Siret Su­
-ceava se constată chiar din timpul stăpânirii ungureşti de la 1n=
-ceputul secolului al XrV"lea. Acum vor ,fi fost şi cetăţi, Încât
'În această vreme putem pune data înfiinţării pâr călăbiei. indiferent
de ce nume vor fi purtat asemeni conducători de târguri şi cetăţi.
Se poate crede că chiar înainte de înternierea vozvodatului
Moldovei dela Baia, să fi existat un început de organizare ur­
bană şi militară, mai ale" sub influenţa Ungurilor şi Polonilor.
·cari căutau să Înlăture din aceste părţi stăpânirea ratară. Se
poate adăuga în sprijinul acestei idei, că în 1370 Ladislau de
Oppeln, ajunge guvernator în Galiţia şi aşează castelani unguri
în cetăţile: Cameniţa, Olesca, Hrodlo. Loparyn şi Snvarin'),
de unde putea să ne vie o inflenţă, Întrucât aceste târguri erau
În vecinătatea ţinuturilor româneşti.
Moldova Începe să se organizeze Î>1tr' o formă independentă
politică odată cu ernigrarea Românilor mararnureşeni sub voe­
vadul Bogdan, încât curtenii veniţi cu el vor organiza mai corn­
plecr principatul, deci şi pârcălăbia va tinde spre o formă mai
desăvârşiră. fără să putem şti că ea ne=a venit din acele ţinuturi
maramureşene.
Odată Întemeiat principatul, relaţiunele cu Polonia Încep şi
mai mult, fie prin legăturile de înrudire dinasrică prin interesele
-cornune comerciale. prin alianţele politice şi raporturile culturale.
Apropierea de lungă durată între Polonia şi Moldova ne
-Îndreptăţeşte să susţinem influenţa polonă asupra organizaţiei pâr=
-călăbiei la noi, Întrucât târgurile şi cetăţile din Galiţia şi Podo-
[ia. aveau ca conducători ai lor şefi de cetăţi; cari se numeau
starosti, cu atribuţiuni militare caşi castelanii din apus, aşa cum
vom arata că aveau şi pârcălabii la noi.
In Rusia pârcălabulul nostru Îi corespundea din timpurile
-ccle mai vechi posadnicul, care din secolul al XfII=lea poartă
numele de narnesrnic.
Posadnicul era pus de cneaz ca să administreze cetatea. şi
1) Ilie Mlnea, Principatele române şi politica orientală a impă .
. ratulni Sigtsmund, pag. 29. Duc. 1919.
[93]
P ÂRCĂLĂBIA ÎN MOLDOVA
93
târgul , namestnicul era loctiitorul cneazului 1). Posadnic vine de
la cuvântul slav JW(Clf\Z" sau nOCctAa, care înseamnă suburbiu,
mahala 2), deci slujbaş În leg tură cu târ zul.
Pârcălabul avea drepturi juridice şi administrative nu numai asu­
pra târgului, ci şi asupra Întregului ţinut împreună cu satele ce de=
pindeau de el, mai' ales unde erau şi cetăţi. Locuitorii erau obli­
gaţi să Întreţină prin dări subzistenta garnizoanelor din cetăţi.
precum să ia parte la ridicare de ziduri şi reparaţii.
Dacă admitem autenticitatea documentului 3) din 1374- bnic 3,
. Bârlad, avem pentru Întâia oară În Moldova narnestnicul, Iacşa
Litovoi, dela Cetatea-Albă, căruia Iuga Coriatovici îi dărueşte
satul Zubrouţi pentru victoria de la Vlădiceni in contra Tătarilor.
In .actul omagia] � lui Petru Musat din 1387 şi În documen­
tul din 1397 a lui Ştefan L apare Întâia oară .. ' , ., capitaneus
moldavieusis 4). Identificarea acestii titulaturi cu staroste este,
aproape sigură, Întru cât se constată sub această denumire că=
pitanul cetăţii Sandomir şi Premisl în documentul din 1454 ").
In privilegiul comercial dat Lernberzenilor de Alexandru cer
Bun, în 1408 fi>, se Întâlneşte srarostc. Dacă în cele mai vechi
documente se constată titlul de staroste, trebue să deducem că
această numire ne-a venit dela Poloni, cari ziceau srarosti cas-:
telanilor de cetăţi şi apoi regiunea din nordul Bucovinii cu târ=
guri şi cetăţi a fost şi sub stăpânirea Poloniei. Că starostele nos­
tru va fi avut aceleaşi atribuţii ca cel din Galiţia, documentele
nu ne spun, trebue să credem Însă că aveau unele obligaţii co-
I
mune. :
Precizări nu se pot face.
După staroste găsim .numirea cea mai veche de pârcălab În
documentul din 28 Iunie, 1411 7>.
1) r. Bogdan, Ol'ganiz<j,rea armatii moldovene în sec. X V, an. ac.
rom. Se r Il torn. XXX; Nota 'IU, pag. 412.
2) Idem, nota 49, pag, 4i3.
3) 1. Mmca op. c. pag. 3", nota L Do cuuicntul l-a publicat Haşdeu
în Foiţ.i de,istorie şi literatură, laşi 1860, No. 2, pag 41.
'1) Lui 'I'itu M<liurcSCLl omagiu şi Con v. l.ter, XXXIV, 432, Post­
cr iptu rn la Sturostia sepinicensă <le Gh. Po po vici. (Do e. in lhjunickv,
Ma teiial y pag , �) si Ilurmuz aki. .
5) Hurruuzaki, v ol. li ::l, pJg. 43. Nos Predhorius de Conyeczpole
saudomirreusts preuiisliensis capitaneus et Iohanesikmîtha.
6) 1. Bogd au. Iusvriţ.ţii de la Cetatea-Albii. An. ac. rom. Sel', Il,
Tom. XXX, pag 30, 1908.
7) Gh. Gll:băuest.:L1, Surele şi IsvQadc I, pag. l(j,j «�'�!?a WCCII,\!?Ct
J<El?I;a.\a�cc». cred nţa lui Şaildl'a p"l'cnlalJa. .
[94]
D. NICHITA
Funcţiunea de posadnic se constată întăi la 1421, sub Alex­
.andru "cel Bun, când se citează posadnicul Laţco ').
La 19 Sept., 1436, într' un document a lui Iliaş, se pomeneşte
Îndată după boierii cei mari, posadnicul Stan 2) acelaş care-şi
vinde un sat la It Aug., 14453)
Intrun document de la Ştefan 11, din 1 August, 1444, e
amintită funcţiunea posadnicilor, de sub al cărora Iurisdicţiune e
· scos un sat al mănăstirii Horodnlculul 4).
Documentul se reinoeşte la 1445, Apri/17, când mai cedează
aceleiaşi mânăstiri un alt sat, În partea unde a fost curtea lui
· Petre Varana.
In documentul din 5 Octombrie, 1447, găsim pârcălabul
Stanclu 5) şi nu Costea cum citează greşit Codrescu în lista
pârcălabilor G). Pârcălabul Coste e amintit în documentul din 18
F ebruar, 11-48 7). Documentul din Vaslui, 3 August, 1449, porne­
neşrepe pârcălăbul Petru 8). In 1452, Aug. 12, într'un document
a lui Alexandru II este citat Coste pârcălab 9), precum în acelaş
an, Sept. 7, Coste şi Danciul pârcălabi 10>.
In documentul din 3 Aprilie, 1453, sunt numiţi pârcălabii
· Stanciu Şi Coste II). In hrisovul de la Cotnari 25 August, 1454
este amintit Duma pârcălab şi Fedor posadnic 12) In timpul lui
1) 1. Bogdan, Inscripţii de la Cetatea Albii, ser. Il. Tom.. XXX,
Nota 2, pag. 33. (Uljanioky, Materi aly, pag. 2(\, (W4KO notaHH,\K71)
.Laţcu posadnlc,
2) Uljanicky, Materialy, pag. 51 şi 52, (crcnz notaA"IHKZ) Stan :
.posadnic (citat după Bogdan).
3) Gh. Ghibănescu, Surete şi lsvoade I, 138.
4) I. Bogdan, Org. arrn, ruold. 111 sec. XV, nora 47, pag. 409 Şte-
· fan Il confirmă la 1 AlIg. H44, mânăstirii Hurodnic stăpânirea asupra
satului Balasineşti \ii zice că oamenii din ac-I sat n'a-li să dea "nici
-dajdie, Bici ilis, nici podvo adă, nici dijm ă, nici osluhă, nici posadă, mei
la moară n'au să lucreze, nici la cetate, nici viu n'au ss o ue. nici la
oaste n'au să meargă niciodată, nici măcar cu leafa. şi nici o altă slujbă
a noastră sau dajdie nu vor avea să dea 'ia veci". (Copia lui F. A,
Wickenhauser , pach. XXX VI, din manuscrisele păstrate la comitetul
Ţerii Cernăuţi).
Doc, e publicat în Geschichte der Kloster- Huruor, Sch. Onofri
etc. pag. 203. .
"6) Al'chiva istorică, Il, 113.
6) Uricar. XVII!, pag, 478.
7) ldem Xl, pag-. 6 şi 70 -72.
8) Conv liter. XXXIX,pag. 8 '4, Dac. moId. din sec; XV şi XVI în
,Arhiva Bra�ovului de 1. Bogdan şi Stoica Nicolaescu, Dac. sI rom. p. 10:>.
9) ldem, pag. 838 şi Nicolaescu pag. 110.
10) Uricar. Xl, pag. 6.
11) Arhiva istorică, h. 142.
12) Preot Popescu, Câtova docu:nentE' llloldovineşti, pag.8.
[95]
"Stefan cel Mare, la 13 Martie, 1458 se citează pârcălabul Vlai­
�ull). Alexandru Lăpuşneanu, în documentul din 15582), nu-
· rneşte pe Coste, din timpul lui Ştefan cel Mare posadnic,
Din aceste documente se constată că starosrele, pârcălabul
-şi posadnicul nu e citat în legătură cu târgul şi cetatea, cu toate
acestea se întâlnesc pârcălabil, în această .epocă până la Ştefan
cel Mare şi în dependenţă de cetate şi târg. Aşa afară de lacşa
Liravol, se aminteşte la 1435 un guvernator la Cetatea AIbă, care
voia să intre în relaţii comerciale cu Veneţia. N u-I ştim însă
numele. r. Bogdan crede a fi cnnoscurul popa Iuga de la Baia 3).
Inscripţia grecească de la Cetatea AIbă, din 1440, pomeneşte de
Fedorca, pârcălab al cetăţii 4). Iurghici, boierul lui Ştefan II îl
Întâlnim pârcălab de Cetatea AIbă în 14435). In documentul din
1453 Ianuar 26, se găseşte Stanciu, pârcălab de Cetatea Albă 6).
Pârcălabul de Horin, Manoll, apare întâia oară în documente
· în 14527), precum şi în 1453, Ianuar 26 8), acelaş care între anii
1448-49 fusese epitropul lui Alexandru II, numai de 11 ani, urcat
.pe tronul Moldovei 9).
Tot în aceste decenii se co'nstată În documente .şi nume de
boeri în legătură cu târgul şi cetatea. Aşa avem, Şandru de
Dorohoiu.... de Siret,... de Horin.... de Suceava..., de Neamţ.
· Se poate deduce că aceştia nu erau altceva decât pârcălabi,
-de oarece întâlnim odată pe Iurghici, şi fără titlul de pârcălab.
-ci numai <ld,�orl?aACKoro) ... de Cetatea AIbă.
Prin urmare În această epocă până la Stefan cel Mare,
întâlnim o singură dată namestnie. foarte �ar' starosre, şi mai
adeseori posadnic şi pârcălab, Cele 3 nume dela Început vădit
că sunt venite dela slavi: Poloni şi Ruşi, numirea de 'pârcălab
însă, după cum ni=l dă Cihac, de la Burgtaf, vine de la Saşi,
-cari au contribuit la organizarea târgurilor în Ardeal şi la noi.
r
I
PÂRCĂLĂBIA ÎN MOLDOVA
95
1) Cons, lite r. XXXIX, pag 841 ari. citat şi A. Nicolaescu op, c.
illag. 121.
2) Gh. Ghibăneseu, Surate şi lsvoade, 1, 144.
3) 1. Bogdan Inscripţii dela Cetatea-Albă, (Jug. 344.
4) Idern pag, 6. _
[) i Hurmuzaki, vol. 1-2, pag, 880 şi 885: credinţa p anului (Iur­
.ghici pârcăab de C. Aibă) si Uric. voi XI, pag. 5!, dac din 8 Mai 1443.
6� Archiva istorică, It, 103.
. 7) Cons. Uter. rol. XXXIX, 838, r. Bogdan artic. citat şi St. Nico-
-Iaescu op c. pag. 110 şi Notite.
8) Arh. ist. Il, 103.
9) A D. Xenopol, Ist, rom. lll, 180, Bucureşti, 1914 şi Nicolaescu
op. c. 110. (Notiţe).
[96]
96
D. NICHITA
.------------------------
In Moldova putea să vie şi din Maramureş unde se con:
stată la Unguri sUD forma de pârcalab sau din legăturile Mcl­
dovei cu Ungaria. Documentele nu ne pot lămuri aşa de precis;
ca să ne scoată din ipoteze. Pe cale dlriguistică se poate deduce
de la Unguri. .
Care era deosebirea Între staroste, posadnic şi pârcălab, nu
se poate ştie în chip amănunţit, Întrucât isvoarele ni-i citează
fără a specifica atribuţiile lor mai cu deamănuntul. Obligaţiunile
trebue să fi fost cam aceleaşi. Stare stele caşi pârcălabul avea
mai mult îndatoriri militare, cum se constată de altfel şi în epoca
lui Ştefan cel Mare. lşi exercitau şi drepturile juridice şi adrni­
nisrrative, 'cari se pare, pentru epoca lui Alexandru cel Bun, că
aparţineau mai mult posadnicilor, de oarece găsim şi o dare nu=
mită posadă, care consta din anumite dări către târguri precum
şi pentru subzisrenţa garnizoanelor din' cetăţi, deci aceleaşi atri­
buţiuni pe cari le aveau slujbaşii corespunzători la slavi. Dacă.
posadnicii sunt citaţi în documente fără a fi puşi în legătură cu
cetatea, putem deduce că ei nu aveau un caracter militar, ei
erau mai mult nişte administratori' ai târgurilor fără cetăţi, care
caracter administrativ îl vor fi avut şi cei dintăi pârcălabi fără
cetăţi. Aceste Însărcinări administrative corespund de altfel cu
epoca de organizare internă a lui Alexandşu cel Bun, vreme de
linişte; în care s'a consolidat Tara Moldovei.
Caracterul militar putea să-I afirme în lupta contra Tătari=
101� cum avem pe lacşa Litovoi, şi în certurile interne pentru
tron, cînd interveneau şi P010nii, ca în 1454, când Alexandru
Vodă, fiul lui Iliaş. În lupta cu Bogdan, fiul său, este ajutat. de
Leşi, cari «au trimis Înainte carele cu pârcălabul de Hotin şi cu.
dânsul toţi Moldovenii şi Podolenii» J).
Dacă până la Ştefan cel Mare se constată pârcălabi la.
Cetatea Aibă, aceasta ne dovedeşte că oraşele bogate aveau cele
dintăi nevoe de apărare, de oarece asupra lor se Îndreptau Tătarii.
Mijloacele materiale. permiteau ridicarea de ziduri, iar bur­
ghezia avea tot interesul, căci nu putea părăsi locul. Organizarea
acestei vechi cetăţi de la marea N eagră s'a făcut sub. Genovezi.
Dacă apar pârcălabi şi la Horln, aceasta e În legătură cu situ=
aţi unea geograhcâ de la hotar, de unde se srrăiuiau incursiunele
Tătarilor şi Polonilor şi apoi era în vecinătatea cetăţilor din Ga="
liţia şi Podolia, cari aveau pe această vreme starosti.
1) Letop. ;fiil"ii Moldovei pag, 23, ed. Glur-e scu, 1916,
[97]
PÂRCĂLĂBIA ÎN MOLDOVA
------ ------------------
97
Către sfârşitul jumătăţii întâia şi Începutul celei de a doua
a sec. XV-lea posadnicul începe să dispară din documente şi în
locul lui apare şoltuzul, judeţul, cum se constată în documentul
din 3 Ăug. ,1449. Odată cu această Înlăturare se precizează rolul
militar al pârcălabului şi se consacră definitiv această numire
pentru căpitanii de cetăţi. Acum intrăm îJl epoca lui Ştefan cel
Mare" când documentele din timpul lui şi după el, pomenesc
foarte des de ei.
Datorită Tătarilor, Turci/ofl Ungurilor şi Polonilor, cari
ameninţau existenţa Moldovei în a doua iurn. a sec. XV, insti­
tuţia pârcălăblei ajunge la cea mai mare desvoltare. Ştefan Începe
o nouă organizare militară prin formarea cetăţilor, aşa că de acum
vom asista la un nou sistem de apărare. Timp de jumătate de
veac aproape, geniul militar al acestui barbat, este pus la con­
tribuţie pentru apărarea ţării.
La Nistru erau oşteni, cari îndeplineausluiba de străiari,
anunţând năvălirea Tătarilor. Ei făceau parte din ceata unor
beeri. Aşa se întâlnesc patru oşteni, «din ceata boerului Gan- .
gur», pomenit la curtea lui Ştefan cel Mare întâia oară În 1466
şi dela 1470-14801 ocupă functia de pârcălab al Orheiului 1).
Se poate admite deci că pârcălabii in cetăţile dela hotar,
pe vremea lui Ştefan cel Mare se recrutau din boierii ce făceau
strajă cu oşrenii în acele părţi, aşa că pârcălăbia în această
vreme apare cu un caracter specific moldovenesc. In documen­
tele de la Ştefan cel Mare, pârcălabii sunt citaţi adesea ori. Aşa
avem în documentul din 1451, Ilie şi Petru Ponici, pârcălabi de
Suceava şi Ciopia, pârcălab de Neamţ 2). Goian, pârcălabul de
Hotin, este citat în documentul din ljt643). La Chilia găsim
pentru prima oară doi pârcălabi, Isaia şi Buhte, puşi de Ştefan
Vodă, la 28 Ianuar, 1465, după ce luă Chilia de la Pâgini 4).
In 1466 se pomeneşte pârcălab de Roman G). Sberea, pârcălab de
Cetatea Albă, este amintit în documentul din 9 Februarie 1469 .l5),
1)' I. Bogdan, Documentul Răzanilor din 1484, etn. ac. rom. ser
11, Tom. XXX, pag. 367. '
2) L Bogdan, Documentele lui' Ştefan cel Mare, 1, pag, 4.
13) Idern, pag. 78. .
4) L Bogdan, Cronici inedite atingătoare de isi. Rom. An. ac. rom.
pag , ol-5t, Letop, Ţarii M.old. pag. 45 ŞI L Bogdan, Doc. lui Ştefan
cel Msre, vol, 1. pag. 92, unde în dac. din acel aş au, Decernb. 13, se
citează ÎIl locul lui Puhte, Bucium.
5) r. Bogdan, ODe. lui Ştefan cel Mare 1, 112.
6) ldern. pag , 104.
2
[98]
98
D. NICHITA
-----------------
La Orheiu este boerul Gangur pârcălab din 1470 ').
Cetăţile la Început aveau câte lin pârcălab, dar îndată ce
Turcii se stabilesc în sudul M. Negre şi devin un pericol per=
manenr, ele încep a avea câte doi pârcălabi. Se mai poate ad­
mite că adăugarea unui pârcălab să fie În legătură cu nevoia de
administrare a târgurilor şi de organizare a cetăţilor. DOi pârcă­
Iabl se constată Întâi la Suceava, Ilie şi Petru Peniel, din 1457,
amintiţi mai sus. In documentul din 9 Iulie, 1466, sunt pomeniţi,
Vlalcul Ş'Î Golan, pârcălabi de Hotin l!). La Chilia avem pe Isaia
şi Buhte, citaţi mai sus. Lazi Pitica şi Boureanu, pârcălabi de
Neamt în 1467 3> .. La 1471 erau pârvălabl de Cetatea AIbă, Luca
şi Vlaicu, iar la Chilia, Neagu şi Ivaşcu 'l) La 1491, Ciortorovscki
.şi Secară erau . pârcălabi de Roman 5), precum şi În celelalte
cetăţi.
Pârcălabli În această epocă sunt citaţi În documente şi fără
titlul funcţiei, numai cu numele cetăţii. Aşa avem în documentul
din 1468, Albu de Neamţ 6), În cel din 1469, Zberea de Cetatea
Albâ ,). In acelaş an, În documentul din 5 Iunie, Suceava, Pascu
de Chilia 2). La 147°, Gangur; de Orheiu il), precum şi În alte
documente, Aceasta dovedeşte că pârcălabul nil putea fi con=
ceput fără cetate, care devine punct de apărare a graniţelor şi
toc de concentrare a trupelor în ţinuturile din interiorul tării,
unde domnul, împreună ClI oştenii, se retrăgea la vreme de ne­
voe din faţa duşmanului şi rezista. Pârcălabil aveau mare trecere
înalnrea domnului, luau parte fa divanurile domneşti, după cum
.se constată din hrisoavele oficiale, unde sunt citaţi ca marturi
împreună cu ceilaţi boieri.
Prof. D. Nichita
(va urma)
1) ldem, pag. 146.
2) Arh. ist , II, 1t[, şi 1. Bogdan op . c. lOii.
q I. Bogdan op, e. 119.
4) Idem. 160
fl) ldem. 467.
{i) Iedrn . 130.
[99]
�B). Răscoala. Seimenilor (1655)
::fi stabilirea. suprema.ţiei politice a lui Bakoczy
asupra Ţării Româneşti. 1)
[u rrna r e)
Indemnul pentru răscoala oştirii l'au dat cei mai de frunte
. dintre beeri. prin aceia că i-au dat lui Constantin Vodă sfatul
-de a concedia pe seimeni 2). Pe de altă parte, Constantin Şerban
"va fi aflat de complotul urzit în taină cu ajutorul unora dintre
.boeri, pentru răscoala seimenilor şi atunci spre a o preveni a luat
această hotărâre. Faptul că Râkoczy ţinea la dânsul pe un fiu
a lui Diicul pe care voia să-I facă domn în 1655, Îndată după
.isbucnirea răscoalei, ne Îndreptăţeşte această părere 0). Că unii
'boeri ai lui Constantin Şerban uneltiau contra domnului lor, ne
. dovedesc jurămintele de credinţă ce le depun, călăraşii după
potolirea răscoalei, lui Constantin Şerban şi lui Râkoczv, In aceste
�urăminte, diferitele cete de călăraşi, declară că i.n'am păzit cre=
-dinţa către Măria sa cum s'au căzut ci am umblat după cuvântul
-unora şi a altora din beeri şi din sluiitori.; şi aşa am căzut în
greşală către Măria sa" 4).
Un astfel de jurământ, dau Domnului şi Craiului şi seirnenli
în 17 Aug>1655. In frunte cu Flora Ianoş "racsoknat Razitanza"
.şi cu Stoicse ciaus, trupele seimenilor îşi exprimă supunerea către
Râkoczy Gyorgy "regele" Ardealului precum şi lui Constantin
- .Şerban, regretând că «au urmat indemnul unor beeri şi slujitori şi
am păcătuit, dar de acum înainte vor asculta srumai de domn şi
. de rege» ">.
Isbucnind răscoala, posiţia domnului muntean era dintre cele
.. mai critice. Unde putea găsi aiutor ? Deşi trecuse aproape un
.an dela urcarea sa în scaun, relatiile cu Rakoczy erau tot rele
căci «legătura» încheiată prin Bunea Vistiernicul, Lldrişte Năs­
turel şi Sava Logofătul H> deşi Întărită de lin sol al prinţulur, era
1) Vezi Archiva An. XXXI NO.34 unde este începutul capitolului.
2) Hurmuzaki, FI"ag. Ilt, 276.
3) IUJ'ga, Răscoala Serueinilur , pag. 20 şi Studii şi Doc. IV, CCLXV.
4) Iorga, Studii şi DdC. IV pug. ;\7-'13.
fI �zazodok, lIi9!;. XXVI pug 4H, comunicată din această revistă
ungurească de d-I pi-ofeso r 1. Minca.
6) Tor lenetmi 'f{tl', 1889 6G;J-4.
[100]
100
N. C. BE]ENARU
mai mult un act al unor beeri tradiţionalişti, care aveau dorinţa
ca domnul lor să continue vechile legături ale lui Marciu Basa ..
rab cu Ardealul-decât exprima dorinţa sinceră a domnului in-:
suşi. Iar iurământul de credinţă a lui Constantin Cantacuzino
Postelnlcul către Rakoczy 1), ne-ar arata mai mult credinta ne­
clintită a lui în puterea turcească, care credinţă şi-o mărturisla prin
acest jurământ închinat unui «craiu» creştin prieten T urei lor,
decât, într'adevăr, relaţiuni de «prietenească vecinătate». Voia
poate Constantin Cantacuzino, prin aceasta, să forţeze mâna
domnului din ţara românească de a lua şi el această atitudine?
Cazacii, prietenii lui Constantin Şerban, erau În luptă cu
Pclonii iar Turcii luptau în Asia şi cu Veneţia �>. Impăratul era
departe. In aceste împrejurări Gheorghe Rakoczy era încredinţat
că, cu toată duşmăni a sa; domnul Munteniei i se va adresa lui
pentru a-l scăpa din încurcătură. Dar intervenţia lui Constantin
Şerban nu s'a produs. Râkoczy a găsit totuşi calea, spre a nu
pierde ocazia ce i se prezenta de a pune sub tutela sa pe dom:
nul Munteniei. O intervenţie a sa În Muntenia, nemotivată �j
fără aprobarea Turcilor ar fi deslănţuit ura acestora contra Ar=
dealului. La el, În ArdeaL se găseau Însă pe Lingă Diicul şi fiul
său, duşmani ai tronului lui Constantin şi o mulţime de boeri
fruntaşi ai Munteniei, refugiaţi aici în urma răscoalei militare din
ţară. Isvorul de unde luăm această ştire :3> ne spune hotărât că
o parte din beeri au fugit în Ardeal din cauza răscoalei militare,
iar o parte au fost ademeniţicu binele de către Pâkoczy, de
s'au stabilit în Ardeal. Pe aceştia i-a pus principele Ardealului
să subscrie o petiţiune prin care-I invită să intervie cu armele
pentru pacificarea Munteniei ").
In fruntea celor ce semnează această petiţie stau: Vlădică
[gnatie, fosti-II mitropolit de pe vremea lui Mateiu Basarab, şi
retrogradat de Constantin Şerban la rangul de Episcop, şi Dii=
cub, biv spatar, dar şi Stroe Logofătul, Gheorghe vel Dvor=
nic 5) şi Preda Logofătul beeri cari fac parte din divanul domnesc
a lui Constantin Şerban şi înainte şi după răscoală. In aceasta,
1) Iorga, Studii şi Dac. IV, 32-33. ,
2) Hammer, op . cit. T0m. 10, 377 şi Iorga, Geschichte des osma-
nischen Rerches, Tum. 1 V, pag. SI)
3) Hurmuzaki, Fragmente JlJ, 279
4) Iorg+, Studri şi Doc. lV, 1$3-36,
5) Vezi Gh , Ghibănescu, Divanurile Domneşti În Arhiva, An..
xxvni No. 1 pag. 41.
[101]
RĂSCOALA SEIMENILOR
101
petiţie, boerii cer craiului să vină să potolească răscoala trupelor,
. pentru ca să poată tl supuşi mai departe împăratului şi să poată
plăti haraciul la timp. Grija aceasta a boerilor de a lucra pentru
sultan ne arată că ei făceau parte din partidul turcc-hl. iar boerii
lui Constantin Şerban cari subscriu petiţia, o fac pentrucă dom­
nul lor nu avea nicăeri unde SZI se adreseze decât T urcilor, cari
singuri puteau hotărâ la o acţiune, contra trupelor muntene re."
bet�, pe craiul ardelean, ca un vasal al Porţii ce era 1). Râl\Oczy
îşi ajunse astfel scopul fără a intra 1n ceartă cu stăpân ii săi
Imcii,
Prin mijlocirea 1 ui Siavuş Pasa de Silistra şi pe temeiul ce."
rcrci fi1cute de boerii munteni refugiaţi în Ardeal, Rakoczv reuşi
să capete de la Poartă aprobarea pentru expediţia ce proecta În
�vluntenia �>. Ocupaţi cu 'răsboiul din Asia, Turcii n'au văzut la
inceput, dedesubturile acestei cereri, de aceia i-au dat o apro­
bare aşa de repede. Această aprobare a fost imediat retrasă şi
111 doua rânduri s'au trimis ordine interzicându-se lui Rakoczv
intervenţia lui armată În Muntenia 0>. Povestirea cronicei atri­
buită lui Constantin Căpiranul, cum că domnul Munteniei ar fi
trimis beeri în IvIoidova şi In Ardea! după ajutor ar putea fi
ecoul evenimentelor petrecute în urmă, când Constantln Şerban
.Intră în relaţiuni amicale şi cu Gh. Ştefan şi cu Rakoczy. Cro­
nicarul explică adecă. această intervenţie cunoscând relaţiile de
prietenie dintre cei trei princioi, după potolirea răscoalei selmc­
nilor.
Că Într' adevăr acest «ajutor» a lui Rakoczv a fost impus,
ne dovedesc rapoartele residentului imperial din Constantinopol
către Impăratul, prin care se spune (fă boerii elin Ardeal numai
prin ameninţări şi parte prin asigurări ademenitoare au putut să-I
prelucreze pe Constantin pentru interesele lui Râkoczy şi să-I
câştigc de partea lor 4). Constantln Şerban ştia că înăbuşirea răs­
coalei cu ajutorul lui Râkoczy, ar fi dat loc la un crâncen războiu
-civll fără să ştie sigur, totuşi, că trupele rebele vor fi înfrânte,
El cunoştea bine puterea acestei oştire creaţie a lui Mateiu Basarab
-care era înzestrată şi cu o puternică artilerie. Pentru aceste mo-
1) Iorga, Studii şi Doc. IV 33-36.
2) Hurmuzaki, Frugm. Ill, 280; Szylâgyi, Erdely ele. 1, 511, Tradus
,ile Dl. N. Tătaru. .
il) Ibidem, 280.
4) Hurmuzaki, Fragmente, Ill, 280
[102]
102
N. C. BEJENARU
tive el n' a căutat ajutor la nord ci s'a adresat paşei din Slllstra,
voind prin aceasta să arate că poartă credinţă Turcilor.
Domnul Munteniei se preface deci că se împacă cu trupele
sale şi aruncă toată vină măsurei luate-de desfiinţarea oştilor­
asupra boerilor cari l'au sfătuit «ficlenil beeri cari tot nu s'au lăsat de .
răotate ci au fugit în alte ţări spre a aduce oşti srreine asupră­
ne» 1). Ameninţaţi din afară.ostaşii rebeli ai domnului muntean'
se adună din toate părţile făcând zid împrejurul său, şi se hotărâsc
să meargă cu el în frunte În contra lui Râkoczy. Acesta, Încă,
din Ianuarie trecea prin ţara Bârsei cu putere armată spre ţara.
românească, contra poporului rebel al seimenilor 2), inainte de
isbucnirea răscoalei ceiace este o dovadă că el era sigur că miş .. ­
cafea se va produce. In Martie, îl găsim apoi pe "Craiu" intere- .
sându-se de mersul răscoalei de peste munţi 3). Intervenţia lui
'Râkoczy în treburile Munteniei, s'a făcut totuşi cu mult mai târziu ..
Intârzlerea provenea din faptul că nu se putea hotărî cu cine să
Înlocuiască pe Constantin Şerban: prin fiul lui Dlicul care se.
găsea în Ardeal sau cu Mihnea, fiul lui Radu, care era fa Con=
stantinopol şi cu care Râkoczy avea legături 4). Intârzierea mai>
putea avea şi un alt motiv: Râkoczy aştepta poate ca trupele
rebele să înlăture de la tron pe domnul iar, sau aştepta ca acesta i
să intervie formal la dânsul pentru ajutor.
Constantin Şerban însuşi, se pare, fu la Început Într' o mare
nedumerire. Sfătuit de beeri, forţat de aceştia el consimte să tri­
meată, în 7 Mail655, o scrisoare prin care arată lui Rakoczv
că-i trimite spre a=i cerceta sănătatea pe Ignatie Mitropolitul, pe
marele logofăt Preda Brănconeanul, pe Dancul Părăianul, marele
postelnic, pe Ivaşco Ceparlul mare armaş împreună cu o mare
suită de alţi beeri şi boerinaşi care rnerseră la castelul lui Râ­
koczy de pe Mureş, luând ClI ei În drumul lor şi pe mulţi pri ...
begi din Ardeal 5). Scrisoarea aceasta, fără a fi o cerere de aiutor..
o capitulare deci a lui Constantin în fata "Craiului", era totuşi
un triumf a lui Râkoczv, sau acesta o putea considera ca atare,
---------
1) Const, Căpitanul în Magazin, 1 pag. 3LO .
2) Trauschenfels, Deutsche Fundgruheu, Historische Ammerkun­
gen etc. la anul Hi55
3) Monumenta Comitialia Transilvaniae, Xl, 223·224
4) Szil6gyi Sandor, op. cit. Tom. 11, 2L2. Pentru a întreţine bu­
nele relaţii cu Poarta, Capichehaia ardeleană sfătuia pe Pc inţ să strice,
acea prietenie cu Mihnea.
5) Szit6gyi Saudor, op, cit. 1, 394·5.
[103]
RĂSCOALA SEIMENILOR
---
103:
La 20 ale lunei, aceşti boeri îl asigură pe Craiu că dacă lŞI va
jntinde yuterea şi ajutorul său, spre a scoate ţara din rnânlle stră­
inilor. spre a fi iarăşi supusă împăratului, ei, pentru acest lucru
îl scapă de orice răspundere fată de Sultan "căci vom merge
noi cu capetele noastre să dăm sarnă la împăratle, iar Măria s2lc
nici o sarnă să n'aibă a da 1).
Nici într'un fel nu este angniat prin această scrisoare numele
domnului muntean, care în cazul unui eşec a lui Rakoczy, era
scăpat de orice răspundere, această căzând toată asupra boerilor
cari au cerut intervenţia lui. De altfel avem ştirea cu 2 zile mai,
târziu, la 22 Mai 1655, că Constantin Vodă avea altă atitudine
şi probabil nu se gândea prea mult la ajutorul lui Răkoczv. El se
hotărâse să ceară ajutorul pasei de Si listra. In această zi, 011,
Ştefan scria "Craiului" despre această atitudine a lui Constantin
şi -renunţa a mai fi, cu trupele sale la locul fixat şi în ziua hotă=
rită, pentru a trece În ţara românească 2).
Atitudinea aceasta nehotărâtă a lui Constantin Şerban se
complectează cu împrejurarea următoare:
Adunându-se trupele muntene din toată ţara, plecară impre­
lină cu domnul, care se prefăcu a ţine cu ele, spre Gherghiţa să
iasă Înaintea lui Râkoczy, la T elealen, Mergând până la Gher­
ghiţa cu oştile, Într'o noapte, au fugit Constantin Vodă la Paşa
din Dârstor [J), Astfel domnul muntean, nici nu va fi la locul bă­
tăliei care se va da Între ardeleni şi trupele seimenilor. Întrucât
ternându-se de o eventuală Înfrângere a lui Rakoczv, în taberă
căruia el ar fi trecut, ar fi riscat să-şi peardă tronul, Turcii aru­
când asupra lui toată vina răsboiului <;les!ănţuit." .
Constantin Şerban dacă n'ar ti avut această temere, putea
trece şi în timpul bătăliei în tabăra lui Rakoczv, contribuind la
demoralizarea cornplectă a seimenilor chiar În timpul bătăliei,
Această atitudine i-a fost dictată domnului muntean de împreiu­
rări. Răscoala trupelor sale provocase la Constantinopol o vie în­
grijorare şi de felul cum va fi ea rezolvită atârna mentinerea sa in
scaunul domnesc. Trebuia deci ca domnul să dea dovadă Turcilor
că lucrează după ordinele lor. Se luaseră de altminteri şi alte
măsuri pentru a dovedi Porţii credinţa Ţării şi a Domnului. Agăi
trimis la Bucureşti, pentru a lua tributul i s'a făcut de către trupe o
1) Iorga, Studii şi Doc, iv, 33-36.
2) Szil6gyi Saudor, Erddy etc. 1, 396.
3) Const. Căpitanul în Mug. 1 HIO
[104]
104 N_. C. BEJ�NA_R�
foarte bună pnrmre şi i-au jurat statornica lor supunere şi credinţă
faţă de Sultan. Seirnenii regretă în faţa trimisului turc violenţele
săvârşite de ei contra boerilor, în timpul răscoalei şi promit nu
numai de a le acorda libertate cornplectă ci se obligă tot odată
a le restitui, după putinţă, avutul prădat. Dar în acelaş timp,
selmenii se declarau hotărât! a lupta până la moarte, dacă boerii
pribegi nu se vor întoarce acasă şi Vor continua a instiga mai
departe în contra lor şi a ţării 1). Aceste declaraţiuni au şi decis
Poarta să interzică lui Rakoczv năvălirea în Muntenia şi în acelaş
timp, lui Siavaş Paşa să se reţie dela orice expediţie armată.
Dar evenimentele se precipirau. Amărăciunea ambelor partide,
innnsefe lor pregătiri de luptă şi punerea în executare a planu­
rilor lui Rakoczv erau aşa de înaintate, încât intrarea sa în Mun�
renia şi deslănţui rea războiului nu se mai putea opri printr'un
simplu ordin al Porţii 1>. La 12 Iunie Rakoczv era în ţara Bârsei.
iar Gheorghe Ştefan ajungea la 13 ale aceleiaşi luni la Bacău, il.
doua zi la Răcăciuni 2), ambii gata de a intra în tara românească.
Jafurile seimenilor au durat până Ia această dată, Iunie 1655.
In acest timp domnul se îrnpăcase cu trupele rebele aslgurându-le
că vina hotărârei luate de a le desfiinţa, o poartă «ficlenii boerl
cari umblă cu răotate şi acum de aduc oşti strelne asupra
noastră» n). Convinşi că' domnul este al lor, trupele seimenilor se
adună din toată ţara şi se îndreaptă cu domnul în frunte spre
Gherghira. -1> să iasă înaintea lui Râkoczy la T eleaien «că aşa
vrea Constantin Vodă să-i dea în gura tlngurilor şi . a Moldo�
venllor I Şi mergând cu oştile Într' o noapte au fugit Constantin
Vodă la paşa de $ilisrra, lăsând trupele seimenilor în voi� soar­
tei, o>)) Plecarea lui Constantin Vodă din mijlocul trupelor sale,
se explică şi prin altceva, decât prin dorinţa lui de a produce
panică in rândurile lor şi a le da astfel in mânlle Ardelenilor
.şi ale Moldovenilor Ori cât de bine simti/ase împăcarea cu
ostaşii săi şi oricât de meşteşugit îşi ascundea gândurile, totuşi
1) HurllJu�aki, Fragmente Ill, 28l.
1) Hurmnzaki, Fragmente, lll. 282.
2) !:izil6gyi, op. cit. 1 401 şi urm. [tradus de dl. N. 'l'ătarn) ef. si
Kraus în l<'onLe.� rerum austriacarum :şi Nckesch Schuler În Quelleil.
etc. la anul t655.
el) Constantin Căpitanul ;11 Mag. 1 310.
4) Coustantln Capitanul la M.ag. 1 310.
5) Ibidem.
[105]
105
RĂSCOALA SEJMENILOR
---- ---- - -----------------------.. ---------
1) Iorga, Studii şi Dac' IV CCLXVlll.
2) Ibd em.
1» Stoica Lud eseu iu _ Mag. IV 311.
4) Naraţia genl1ană dn Iorga, Studii şi Dac. IV 126-7 ef. Genea-
logia Cautacuzin'Ior pag. 77 şi Paul de A!ep Călătoriile, pag, 198.
5) Diplornataria XXIII 190 ŞI 191. •
6) Const. c-ăpila,nul, în M .�azill I, 310.
i) Ibidem. ef. ŞI Miron Co stin în Kogălniceanu, Letopisete 1, 3;)0_
= ediţia Burwin-kl pag, 174,
S2 pare că trupele sale Îi bănuiau intenţiile. Erau printre beeri
unii, cari unelteau chiar În mlilccul itrupelor contra domnului, cum
era fostul spătar Hrlzea.
După înlăturarea lui Diicul din marea spătărie fusese numit
�n acest post, H1'Îze 1. Dar şi Hrizca e înlăturat şi după o va­
canţă de câteva luni postul e dat lui Pană, care-I ocupa ladata
trecerii Ungurilor În ţară. Hrizea fusese numit mare paharnic dar
e scos şi din această slujbă. 1) C1t fusese mare spătar, reuşise să
se facă iubit de ostaşi care l'ar fi voit de conducător şi mulţi
dintre semieni priveau la el ca la viitorul lor domn. 2) EI In=
demna pe faţă gloatele să ucidă pe Constantin Şerban şi să-I
Dună pe el în loc. 0) Puţin! erau dintre acei cari aveau deplină
încredere în Constantin al cărui tron Turcii erau gata a-l scoate
la mezat. Unii şi voiau înălţarea lui Preda Brâncoveanu '1) -- dar
acesta avea prea Întinse legături cu Ardealul şi nu inspiră des­
tulă încredere selrnenilor - iar la Constantinopol, Mihnea unelna
contra domnului asupra căruia apasă vina răscoalei. (j) Bănuit de
trupele sale în mijlocul cărora beeri cu trecere uneltiau contra
lui, viaţa domnului era ameninţată în fiecare clipă; plecarea sa
din tabără era o necesitate.
Plecarea lui Constantin din mijlocul rupelor sale, n'a pro­
dus de loc panică, mai ales că selrnenii aşteptau sosirea ajutoa­
relor dela Cazaci, care ajutoare n'au putut sosi fiind oprite de
Tătari. Apropierea Însă a Ungurilor din munţi şi a Moldo·
venilor. precum şi perspectiva venirii T urcilor în ţară, pline
oarecare neorânduială În rândurile trupelor rebele. "Şi În mii­
tocul acestor vremi, văzînd Slujitorii că i-au năpăstuit domnul
- şi oştile strelne erau aproape, se mira ce să facă că le era toate
socotelile înghesuite. G> Şi viind şi Hrizea spătar dela margine
în oastea lor l'au ridicat să le fie domn <lui încă i-au fost voia
după cum se vede») .') S' au făcut şi Încercări de pace prin o solie
trimisă în lagărul ardelean, fără Însă a se ajunge la vre-un re-
I -
lI:
i
[106]
106
N. C. BEJENARU
---
zultat. ,) Aceste încercări s' alI făcut sub influenţa boerilor duş-:
marii lui Constantin Şerban, În frunte cu Hrizea şi alţi dregători'
munteni cari aşteptau la Focşani să înceapă tratative de pace şi'
cu Moldovenii. Hrizică a şi trimis la Dablia, boerul moldovean'
ce păzea graniţa, pe Dumitraşco din [lleşr! pentru aceasta. 2>
Aceste Încercări nu duc la nici un rezultat, aşa că, ridicat domn"
Hrizea trebui să facă faţă evenimentelor. A început deci a-şi
orândui oştile de luptă aşczându-Ie dincoace de T eleaiin În aş=
reptarea lui Râkoczy care era aproape.
Acesta trecuse nu fără greutate munţii, . întârnpinând rezis­
tenta semienilor cari reuşesc să captureze ceva pradă dela carele
de aprovizionare cari Însoţeau trupele unguresti. 3) Trecerea se
făcu totuşi în bună rânduială, craiul luând dinainte măsuri spre
a Împedeca desordlnea. 4) In fruntea trupelor sale stătea Ioan
Kemeny, un cunoscător al ţării care in 26 Iunie, descoperi pe ne­
aşteptate, peste Telealen în apropiere de Şoptea, trupele muntene. 'J)
Nici nu avu vreme să aştepte sosirea grosului trupelor sale Ci
strânse repede pe câţi îi avu aproape de dânsul şi Se găti de
luptă. Gheorghe Ştefan C�I oştile sale era la Sărata, in Buzău de
unde nu îndrăznea să Înainteze, iar grosul trupelor lui Râkocz}'
nu luase încă contact cu avangarda comandată de Ioan Kemenv.
Domnul Moldovei temându-se să nu fie lovit de Hrizea cu oştile
sale, rămase 3 zile pe cârnpia Buzăului, aşteptând pogorârea tru­
pelor ardelene d!n munţi. Incă înainte de a descălica cu toată
tabăra i se aduse la cunoştinţa lui Rakoczy întâlnlrea trupelor sei­
menilor la Vadul T eleaiinului unde s'a grupat toată pedesirlmea­
şi tunurile. Vestea adusă pe neaşteptate produse mare panică în
rândurile trupelor lui Rakoczv mai ales că nu se îrnpreunase cu.
oştile moldovene. Căpitanul de nemţi a lui Rakoczy, Gaudy sai:
vează oştile unguresti din încurcătura în care le pusese seimenii.
Aceştia Îndată ce-au ridicat pe Hrizică domn, s'au hotărât să
1) Nekesch Sohuller, în Quellen, 1, 2!O.
2) Scrrsoarea lui Ladistsu Barkoczy către lin. anonim în IOI'gtl
Studii IV, 243.
?} V..,zi scrisoarea lui Dabi]a din 11 Iunie 1655 în Iorga, Studii
şi Doc IV, 36 -'07. (Despre această ser+soare se vorbeşte in o scrisoare
:1; lui Gh. ŞtI fan in Mai, Mon. Hung. Hist Dipiomataria XXIII 1195 şi în,
alta a lui Mikes Kelernen în Szil6gy, Erdely elco J, 411).
4) Nekesch Schulter în Que.leu, I, 240 el'. �i Iorga Studii şi Doc.
IV CCLX1X).
5) iorga Studii şi Doc. IV 157.
6) Nekesch Sr hull er, In Quellen l, 240.
[107]
RĂSCOALA SEIM!3NILOR
lOT
meargă să lovească Întăi pe Râkoczy care era mai aproape, Ha=
rărârea aceasta a şefilor selrnenilor este adusă la cunoştinţa tru­
pelor, cari, ne mai aşteptând nici o poruncă, »nici vreme nici toc",
meală şi nici pe lângă sine vre-o tabără cum se cade unei pe­
destrimi să meargă", încep a Înainta, mânând repede bivolii cari
trăgeau tunurile, Într' o desordine cumplită, cari cum puteau butuc
după buluc», Indată ce aLI ajuns la vadul Teleaiinului au început
a da din sâneţe şi de-odată se «stollau» până vor ajunge şi ce=
lelalte bulucuri. Cind al! sosit tunurile aproape de vad, bivolii
înfierbântatl şi năduşiţi de căldură, cum au văzut apa au năvă­
lit în ea peste oameni şi ali băgat cu dânşii şi tunurile în râu.
Gaudy privea toate acestea de peste vad, şi Îmbărbătează
pe Rakoczv să-şi găteasce oastea, iar el aleargă cu toată pe=
destrimea nernţească şi cu tunur ile şi "au stătut împotriva sei­
menilor la vad îndreptând tunurile contra lor".
Lupta Începe cu furie din amândouă părţile. Loviturile de
maistru ale lui Gaudy nimeresc în plinul trupelor duşmane : trag.
şi seimenii din sineţe şi din tunurile cari mai rămăsese nebăgate
in râu de bivoli, dar loviturile lor nu-şi ajung ţinta. Aga Bulgă
comandantul artileriei seimenilor este acuzat ca într' adins a în;;
dreptat tunurile ca să bată Înapoia oştirilor ardelene. Aducându­
se la cunoştinţa ·lui Hrizlcă acest lucru, ,,90mnişorul" mânios
alergă În fuga calului şi ajungând la tunuri scoase paloşul şi lovi
pe Aga Bulgă "de=l făcu i'n două", Dar nici cu aceasta nu folosi
nimic, căci multi căpitani ce au avut înţelegere cu Constantin
Vodă şi cu pribegii au plecat cu steagurile de s' au dat în oastea
ungurească, impreunându-se cu boerii pribegi. l\i II întârzie mult
şi intră În luptă şi grosul oştirii lui Rakoc'zy, care văzând panica
din mijlocul seirnenilor dă ordin trupelor sale să treacă râul "pe
din sus şi pe din jos" inconiurându-i,
Cu toată vitejia desfăşurată de Hrizea Vodă, totuşi trupele
sale au intrat în risipă. Călăreţii unguri urrnărindu-l "au intrat
intr'ânşii ca lupii in oi, de-i tăia, de-I Împungea, de zaeeă gră­
mezi", Fură urmăriţi aşa până la Ploeşti, iar câţi au putut scăpa
de acest măcel au luat drumul Brăilei în frunte cu Hrizea. Mulţi
soăpară prin munţi, alţii peste Dunăre, prin toate găurile Se as­
cunseră, lepădându-şi hainele militare spre a fi scutiţi de urgia
urmăritorilor. După unii, lupta s'a dat în 26 Iunie st. nou. l>�.
/
1) Hurrnuzaki, Fragmente Il! 283.
[108]
"
�08 N. C. BEJENARU
�--------------------------------
Engel în Gescbichre der \Valach�y ne dă data de 17 Iunie 1655
iar -Kraus..ne spune că lupta s'a dat în Ploeşrl fără a ne da data.
In "Historische Ănmerkungen eines Kronsrădrers vom [ahre
1631'-166Q" 1) găsim data de 3 Iulie "am eineirn Sonnabend/l cînd
Râkoczy susţine o crâncenă bătălie. Constantin Căpitanul În
. cronica atribuită lui, nu ne dă data iar Stoica Ludescn ne spune:
ca "Sâmbătă 17 Februarie Începu diavolul a împărăţi şi tot Sâm­
bătă 17 Iunie incepu a slabi" 2) Data de 17 Iunie nu corespunde
realităţii. . Cronicarul vrea să arate această dată ca ceva predes­
-rinar (Inceputul şisfârşituf răscoalei). Lupta s'a dat, în 26 Iunie
sr. n. după cum ne spune însuşi Râlcoczy, in scrisoarea ce o
trimite cancelarului Ungariei în 17 Iulie 1655.3) SziIâgy ne mai
spune că taberă lui Râfwczy a fost Între râurile Luboicza şi
Zetles 4> iar Kraus, Între râurlle Doboitză şi şi T elche 5) proba:
hil Dârnbovirza şi Teleajin.'
Gheorghe Ştefan este înştiinţat să sosească în grabă la T e-"
leaiin. In noaptea de 20 spre 27 Iunie, el Tşi gTăbi mersul spre
locul bătăliei dar sosi prea târziu i victoria era căştigară şi el nu
făcu altceva decât să meargă pe urmele biruitoare ale lui Rakoczv
.şi să intre în aceiaşi zi in lagărul acestuia la Ploeşti. Intâlnlrea oşti =
-lor e salutată cu lovituri de tunuri; iar a doua zi trupele sunt În­
toarse Înapoi şi In 28 ajung la podul DridovuÎui G) lângă Gherghiţa:
Luând, veste de distrugerea seimenilor Constantin Şerban
plecă dela Dunăre întru înrâmpinarea lui Rakoczy. La Ciocăneşn
.el prinde pe doi agenţi de-ai fui "Hrizică"-cari mergeau cu
scrisori la Turci, pentru domnie, şi pe care·i spânzură. In a treia
zi după căştigarea victoriei, Constantin Şerban Inrovărăşir de vre-o
300 de oameni se întâlneşte cu Râkoczy şi cu Gheorghe Ştefan
1) Kr aus, in Fontes r-erurn austiacaruru, Scriptores 1.
2) In T, auschenf'els, Deutsche "·u"dgrubon.
3) Aceiaşi versiune si tutr'un manuscrrs al Dvlui prof. Mluea.
4) Iorga, Studii şi Doc. IV, 242.
5) Comunicat d.n ungureşte de OI. prof. Minea.
6) Pentru lupta se va vedea următoarele isvoare : Cronicele Ţării
-atr ibuite lui Oonst. Căpilannl �i Stoica Ludescu îa 1'11 'gazia 1 şi IV. Mi­
ron Co_tin În KogălnIceanu, Letopisete, J, il48-351--ediţia Barwinsclli,
"'0p. cit. 174-178_ Crodca lui KnlUs; Nekesctl-S huHer; Cronloa lui l.
Belhlen ; ScrIsorile ar delene din 23 şi au Iulie 1655 în 10 ga, Studii si
Doc. LV lh;J-3 şi Idem, ::lo.otelilo Braşovului 1)9-91 apoi descrierea lup.tei
�e un anolli(l] in Ieu'git, Stu.tii 1 V, 126-1â a;.>oi ziarul lni luau Nemes
'.tipărit în T6rtenelmi 'far, 191J� !Jl'oşura H (16521659).
7) Mil'on Lostin, În KugA1l1iceanu, Let., 351,-ediţia Barwinschi
/J:lag. 177 ef. şi Iorga StUdii ŞI Duc. IV CCLXXl.
8) Const. Căpitanul În Mag, I, 311.
[109]
RĂSCOALA SEJMENILOR
ŞI împreună se oprită la Gherghiţa, pentru sărbătorirea victoriei t>,
Constantin venea dela Silistra Întărit cu un noucaftan de domnie
iar din urma lui venea însuşi Siavus Paşa cu câteva sute de că­
lăreţi, desigur pentru a arăta ţării şi .invingărorului Râkoczv ca.
ei recunosc de domn legiuir tot pe Constantin Şerban.
Astfel că, chiar dacă Râkoczy ar fi voit să aşeze pe tron,
o creatură a sa, n'a putut' o face din aceste două motive: 1> în�
tăi, însăşi intervenţia lui în afacerile muntene era o călcare a
ordinelor PO'rtii pentru care el avea a da socoteală şi a dovedi
că nu inrervenise cu intenţia dea schimba situaţia politică de
aici în folosul său şiIf>, întărirea din nou În 'scaun a lui Cori­
stantin Şerban rar fi pus în conflict direct cu Poarta.
Aşa fiind lucrurile, sărbătorirea victoriei se Iăcu. de cei trei
domni împreună. Constantin Şerban era bucuros că-şi vede re­
stabilită situaţia, iar Rakoczy era vesel că a putut pacifica Mun­
tenia ingenunchind măndria fui Ccnstantin ŞerbaH. Alături de
Gheorghe Ştefan ei au petrecut 3 zile ,,în ospeţe cu vin dulce"
la care asista însuşi paşa din Silistra.
Ospăţul dela Gherghiţa Însemnează desăvărşirea planurilor
politice ale lui Rakoczv adecă de a atrage şi pe domnul dela Târ­
g'ovişte în alianţa sa" Domnul muntean va avea de aici Înainte
legături strânse cu "Craiul" ca şi vecinul său de peste Milcov.
Soarta ţării munteneşri este strâns legată În viitor de aceia a
Ardealului lui Gheorghe Rafwczy II. Scopul acesta l'a urmărit
principele Ardealului încă dela urcarea sa în scaun şi imprejură­
rile i-au permis să şi-l înfăptuiască acum când avea cea mai mare
nevoie de dânsul, '
La ospăţul de la Gherghiţa-vuude Craiul stătea în fruntea:
mesei având În dreapta pe Gheorghe Ştefan iar in stânga pe
Constantin Şerban "boerii lui cu boerii ambelor ţările vrâstaţi,
în fruntea tuturor Ioan Kemeny hatmanul său"2)-ambii domni îşi
subscriau sentinţa de condamnare, iar Gheorghe Rakoczy Însuşi,
sentinţa de moarte, Planurile regale poloneze 3> îl urmăresc şi
ele îl vor distruge atât pe el cât şi pe domnii români. Indată
1) Mir-on Costin în Kogălniceanu, 1 3i) l-ediţia Barwinsehi cilali�
pag. 177 Const. Căpitanul in.Mag 1 3d-şi Stoica Ludescu, în Mag IV
:;42,
2) Miron Costin În Kogălniceanu, 1 351, editia Barwinschi, cit.
pag. 177.
3) Data întoarcerei lui Rrikocz y În Ardeal ar fi ,15 Iulie după, Re­
laţiile CItate din 'I'rauschefeis Deutscne Fundgruheu, la auui 1655.
[110]
11O_------N-' C. BE]ENAR_U _
Răkoczv se Întoarce în Ardeal 1) ducând cu el prada căpătată
în luptă, printre care 33 de tunuri şi numeroase steaguri 2).
Că Râkoczy, după distrugerea seimenilor ar fi voit mai bine
să lase un om al său pe tronul Munteniei, ne-o dovedeşte şi
scrisoarea lui către Poartă prin care-şi justifică acţiunea sa con=
tra ţării Româneşti. Anume, fiindcă la Constantinopol expediţie
lui produsese o mare turburare - Întrucât T urcii o interzisese-e­
el scrie Porţii, arătând că a intreprins această expediţie în inte=
resul sultanului. fără a produce ţării vre-o pagubă şi că "fiece'
rând de a/rmiater: Ilici sch,i1thare de dOIJ1I1" lasă Poarta să
hotărască după buna ei chlbzulre asupra purtării lui 3).
Este invederat că intervenţia lui R6.koczy s'a făcut cu scopul
de a Încerca o schimbare de domnie in ţara românească şi numai
din cauza aritudinei T urcilor fată de el această schimbare nu s'a
făcut.
Cu tot iurărnântul reciproc de alianţă credincioasă, RaLoczy
nu avea multă Încredere în domnul muntean 4).
De aceia "Craiur' a căutat să se asigure din partea lui,
nu numai printr' o alianţă care putea fi ruptă la prima ocazie. El
duce În Ardeal cujsine întreagă ar-tilerie a selmenilor+-jj de
tunuri-care căzuse pradă În mânile trupelor sale la Şoptea, deşi
aceste tunuri nu erau ale seimenilor ci a domniei În contra că­
reia trupele se răsculase şi pentru care domnie Rakoczy interve­
nise din Ardeal. Numai patru din tunurile sale fură lasare lui
Constaotin. Râkoczy voia prin aceasta să scadă puterea de re­
zistenţă a lui domnului muntean şi să'( poată ţine astfel în mai
de aproape atârnare.
Victoria lui Râkoczv la Şoplea mai Însemnează şi disrru­
gerea puterii armate a Munteniei, care desăvârşeşte supremaţia
politică a lui Râkoczv asupra ţării. Cei zooo de soldaţi lăsaţi
pentru paza lui Constantin în ţară - după plecarea Craiului->
arată pe deplin această supremaţie precum şi această distrugere
a puterii militare a ţării.
La puţine zile după bătălia delaŞoplea, boerii bănuiţi de a
fi provocat răscoala merg Înaintea domnului şi promit mai de=
1) Iorga, Socotelile Sibiului, 9; Mont Hung: Hist. Diulomaar-ia
-;\xrv, 213 ŞI Iorga, 8LULiii şi D"c. IV OCLXX,
2) Hur-nu.zuki, Doe. V2, 2�.
�) Hur-mvzacbi ; Fnagmente IlI, 284.
4) MOD. Huig Hrsl. Diplomatariu XXIlI, 205.
[111]
RĂSCOALA SEIMENILOR
111
'parte credinţa şi serviciile lor. Toti conducătorii călăraşilor de
asemenea au făcut acel aş jurământ 1) - afară de aga Vasile <?>
\pe care l'au adus călăraşii cu forţa şi pentru care lucru i s'a
tăiat nasul. 2)
Dar cu toată victoria desăvârşită de la Şoplea, totuşi sei­
menii nu sunt desfiinţaţi cu desăvârşire. Cei ce au supraveţuit
din această armată, care-şi avea traditia ei de lupte glorioase nu
.s'au putut deprinde aşa repede cu ideia desfiinţării lor. Aşa că
domnul a trebuit să intreprindă opera grea de distrugere a ră­
.snăşiţelor acestei armate, care după plecarea lui Râkoczy a înoe­
put să se grupeze în pălcuri, pâlcuri spre a reîncepe lupta. Cei
2000 de soldati lasa ţi În ţară sub comanda lui Gaudy şi a lui
Boros, pentru a fi la dispoziţia lui Con stantin Şerban aLI făcut'
această operă de distrugere. Şi nu numai seimenii, dar Întreaga
populaţiune a suferit rigorile unei astfel de expediţii [{). Deşi
Constantin Vodă, mergând la T ârgovişte dă arnnistie pentru toţi
vinovaţii, iertându-le toate greşelile, cu condiţia de se aşeza fie=
care la locurile lor, totuşi agitaţii le continuă. Aceste agitaţii ale
seimenilor sunt conduse mai ales de Hjzică care, scăpând din
măcelul de la Şoplea se refugiază la: Brăila unde organizează
rezistenţa ").
Măcelurile seimenilor durează multă vreme; doi ani de
zile Constantin Vodă a avut de lucru CLI rămăşiţele acestor
trupe şi multă populaţie a fost pedepsită cu moartea fără vre-o
vină. Urmărirea lor individuală a dat naştere la o adevărată ne­
norocire mai ales asupra populaţiei care nu luase parte la răs­
coală. Mulţi oameni paşnici erau pâr�ţi domnului că au rost
seimeni şi dacă jura cineva că Într'adevăr aşa este, victima era
trasă în ţapă, pe loc, fără altă judecată.! U)
De la Început Constantin Şerban a luat măsuri ca să tac
nodul central În jurul căruia seimenii răsleţiţi căutau să se gru­
.peze şi care era Hrizea, EI înştiinţă pe Siavus paşa despre aceste
desordini pe cari fostul spătar le procură ţării, şi-] ceru să-i tri-
1) Iorga, Studii şi Doc, IV 37 şi urm, şi Szazadok, 1892, XX VI
,pag. 149 (comunicat de DI.,P' of. 1. Miilea).
<') "ZdOgYl sandor, Erd e ly ete., 1 415. •
3) Mul1 Hing-Ilist. Dtplomatar ia X xur 208.
4) Coust, Oapita nul în Mag. Jst. 1, 312; Stoica Ludescu În Mag,
-Ist. IV, ::142.
6) Miron Coslin Ju Kogălniceanu, l, 302, editia Bar wlnschi cit.
lJag.178.
[112]
112
N. C. BEJENARU
----
mită oşti la Brăila unde se găsea el ca să-I prindă '). In 16 Iu/j.e
Hrizea e prizonierul Turcilor care îl aduc în Târgovişte înaintea
lui Constantin Vodă. Domnul n'a putut să-şi răzbune cum ar E
voit nu pentru că se temea de marea popularitate a sa 2) ci pen-­
tru că l'a cerut "Craiul" spre a-I păstra la sine-de sigur pen­
tru ca cu el să poată ameninţa oricând pe domnul din Târgo­
vişte--. Nedumerit faţă de această cerere, Constantin Şerban a
trebuit să-I trimeată în Ardeal cu toată dorinţa ce-o avea de a
se răsbuna pe el. In loc de pedeapsă Hrizea fu internat Împreuna
cu soţia şi copii săi. 'În Belgrad "la gasdă bună făcându-i şi obroc
bun şi avea cinste şi socotinţă din destul" il)
Prinderea lui Hrizea n'a potolit cu totul încercările răsboi"
nice ale semeinilor. In număr de vre-o 2000, ei pun la cale la
Bucureşti, prin August, răsturnarea domnului. Prevenit la timp>
despre aceasta. Constantin Vodă li surprinde pe neaşteptate şi=;
distruge trecând pe cei mai' mulţi prin sabie.l) Lupta principală
cu ei s'a dat la Călugăreni , fiind disrruşi. o parte s'au refugiat
la Ruşii de Vede iar alţii au trecut Dunărea. ii) A doua oară
deci tronul lui Constantin Şerban este scăpat de trupele craiului.
In aceste condiţii domnul Tării româneşti se simte obligat. drept
mulţumire să trimită lui Râkoczy prin unul din cei mai de frunte
boieri ai săi un dar de 20.000 de taleri. Ii) N LI mai Începe
nici o îndoială că Constantin Şerban şi-a legat definitiv soarta ,
de Gheorghe Rakoczv II. .
Dacă Însă distrugerea trupelor rebele muntencşti se datoreşte
lui Râkoczy, menţinerea domnului pe tron se datoreşte Turcilor.
Reconfirmându-l în scaun Turcii urmăreau politica de dlsoluţiune
între ţările Româneşti. Cei trei principi fiind, aliaţi reprezentau
o forţă puternică care ar fi putut aduce mari neajunsuri Turci"
ior. In nici într'un caz Turcii n'au dorit această alianţă care s'a
făcut în contra aşteptărilor lor. Poarta ştia unelteriile lui Ra­
koczy atât la Constantinopol cât şi în ţară pentru mazilerea
1) Const. Căpitanul in Mag. Isi: 1, 312 şi Stoica Ludescu În Mag.
lst. IV, 3>12. �.
2) MOD. IIung. HH. Diploruataria XX�Il, 206.
3) Cronic-Ie 'Prii în Magazin I, 312 ŞI lY 342.
'1) Hurruuzakt, Fragmente III, :l85 şi SZl16gy Sandor, Erdely etc.
1427.
5) Miron Costin, I 1152, ed, Barwinschi cit. pag. 778, Hurmuzaki,
Fr&gmente IlI, 21:>5.
6) Hurrnuzaki Fragrn. 1 1 285
[113]
RĂSCOALA SEIMENlLOR
domnului din Muntenia. precum şi sentimentele acestuia faţă de
craiu ; aşa că ea îşi Închipuia ca reIa ţi unile dintre cele două ţări
vor continuă astfel mai departe. Schimbarea acestor relatii Într'o
alianţă sub hegemonia Ardealului a produs şi la Constantinopol
efectul natural. T urcii vor căuta de aici Înainte să rupă legătu­
rile dintre Rakoczv şi cei doi domni români, prin uneltiri mal
Întâi şi apoi cu armele.
Lupta Turcilor în contra celor 3 principate se duce de aici
înainte tot aşa de constant după cum alianta celor 3 principi se
întăreşte treptat. Spre sfârşitul anului 1655, când trupele craiu­
lui se găseau încă în ţară, Constantin Şef'ban iscăleşte tratatul
de alianţă cu Râkoczy, care fusese făcut în Ardeal. In acest
tratat 1) după ce domnul muntean enumeră binefacerile avute:
dela Rakoczy îi jură pe D�zeu, pe Sf. Evanghelie etc. de a-i Îm=
părtăşi prieteniile şi duşmăniile sale ,şi a=i da ştiri despre orice
mişcare militară. Va sluji după cerere pe craiu şi se va uni CLI
dânsul după ce se vor linişti lucrurile. Dregătorii mari ai ţării.
Îi va pune dintre aceia ce pot să placă Ardealului. Darul pe
care Mateiu Vodă îl plătea craiului în suma de J 500 bani vechi
el îl măreşte la 3000. Ast fel de angajamente fac şi boeri! şi
soldaţii. 2>
Uneltirele Turcilor în contra acestei alianţe s'au făcut pe mai
multe căi. Mai întâi asmunţarea Cazaci lor asupra ţărilor române.
Încă din toamna acestui an hotarale de răsărit ale Moldovei sunt
ameninţate de aceştia, sub privirile binevoitoare ale marelui Vizir
care nu ia nici ° măsură contra lor-la rugămintea lui Gheorghe
Ştefan-'-ba din contră, dă speranţe de domnie lui Vasile Lupu.')
Aceleaşi speranţe se dau şi lui Mih110a care lupta la Constanti:
nopol pentru scaunul muntean .J) şI pentru înlăturarea căruia
Constantin Şerban trata în 1656 cu interpusul Caracaş la Con;
stantinopol '). Pretendent pentru scaunul lui Constantin mai era
şi Radu, fiul lui Leon Vodă G), şi tot acum se răspândeşte svonul
1) Originalul, fără dată se află în biblioteca Bathy.inyi din, Alba­
Iulia r;;i a fost publicat de Kemeny în Notitia etc.j I pag. 129; ef. 051 Iorga
Studii IV, 37 si urrn.
2) Iorga Studii şi Do c. IV, 37 şi urm.
3) Hurrnuzakr, Fragmente III 286
4) Mori. Huug. Hist i Diplomatarta XXIII.
5) �zil6gyiJ op. cit. II, �2"J.
6) MOD. Hung. Hlst. Diplornataria XXllJ, 254, 310.
3
[114]
114
N C. BEJEN_A_R_U _
că Mihai Părraşcu vrea Ardealul 1>. Erau şi dintre aceia cari unel­
tiau in Muntenia contra domnului, agenţi de-ai lui Diicul şi Preda
refugiaţi În Ardeal şi pe cari în 13 Aug. 1655 Boros îi cerea În
ţară '2>. Din toate părţife se arătau duşmanii lui Constantin Vodă
şi dacă s'a menţinut totuşi, pe tron. aceasta se datoreşte numai
I
ostaşilor lui Râkoczv. Dar tot acestor ostaşi îşi datoreşte şi izo-
larea sa cornplecră faţă de boerii ţării şi rezerva in care se pun
aceştia faţă de dânsul.
Multi beeri făcuseră gol împrejurul domnului, din cauza
acestor trupe care se purtau foarte rău chiar cu ei pângărlndu-le
casele. Desperarea lor ajunsese aşa de mare încât la anunţarea
năvălării Cazacilor din toamna acestui an, căpitanul de Buzău le-a
putut scrie Cazacilor următoarele: «Noi stăm rău: Ungurii ne
biruesc, ni pângăresc bisericile, ni ard icoanele Şi le rup. Să dea
Dvzeu să i.sbutiţi, că atunci poate vom scăpa şi noi de foame»3).
Pe atunci Cazacii erau în răzhoiu Cll Polonii şi' trlmiseră Încă din
.'ZI Ăug, 1655 soli la Constantin Şerban, cerându-i să le fie cre­
dincios cu beeri cu tot. Neştiind ce atitudine va avea Rakoczv
faţă de ei, domnul nu dere nici un răspuns solilor Cazacilor, dar
nu dădu nici ajutor Polonilor ceiace făcu pe aceia să-i mulţu­
mească pentru purtarea sa creştinească 4).
Că domnul din Muntenia îşi râdicase o pronunţată opoziţie
în ţară, ne-c dovedeşte şi raportul capichehaiei ardelene U) din
acest an in care se comunică prinţului ca ţara românească l'a
părăsit pe domn şi strigătele de nemulţumire ale ei străbat până
la Constantinopol unde se inrărise credinţa că domnul muntean
este ţinut cu forţa în scaun prin ajutorul armelor ardelene.
Tolerând aceste excese pentru a=şi .purea menţine tronul,
Constantin Şerban a devenit suspect boerilor. iar el neîncrezător
întrânşii Începe să se Înconjoare mai mult de Greci (j> lucru care
măreşte şi mai mult neînţelegerile dintre domn şi boerii săi.
Incă Înainte de potolirea răscoalei, Vizirul care nu era de
loc binevoitor lui Constantin Şerban luase horărârea de a-l În-=-
1) Ibidem 223·4 şi SziJ6gyi op, cit. II 22� (scrisoarea din 10 Iulie
1(56).
2) Moo. Hung , Hist Dip'o mataria XXItl, :!33.
3) Mon. Hui.g. Hist. Diploruataria xxm, 230.
4) SzilOgyi, op. cit. H35
5) SZil6gy; op, cit: 212 şi urrn.
!î) Mon. Hung. Hrst, Diplornataria, XXIlJ, 236.
[115]
RĂSCOALA SEI MEN1LOR
115
Jocui, fapt pentru care se bucura Ştefan Varadv, omul craiului
.ta Poarta În Înştiinţarea sa către Prinţ din 1655 1). Răsboiul Tur­
cilor cu Veneţia a Întârziat acest lucru până toamna, când
situaţia lui Constantin Şerban la Poartă se îmbunătăţeşte. lnrr'a­
văr Turcii, tiecomptând pe viitoarea prietenie a Domnului mUI1=­
rean cu Râkoczy, dau lui Constantin Şerban o nouă confirmare
a domniei sale «pe viaţă) confirmare Însă care s'a obţinut cu
mari chelrueli din partea acestuia 2). Această confirmare o dau
Turcii tocmai fiindcă ea era cerută fără ştirea craiului căci _ ca=
pichehaele munteneşti tratează această chestiune păzindu-se de
.rezidenţii ardeleni, ceiace însemnează că chiar acum în Decem·
hrie, 1655 domnul Ţării româneşti avea motive să se Îngrijească de
Râkoczy 3).
Cu toate evenimentele întâmplare în Muntenia În cursul
acestui an, totuşi isvoarele ei de bogăţie sunt atât de felurite
încât domnu! a putut trimite Portii trlbutul odată cu cel al MoI=­
-dovei 4). Ba încă pe deasupra trlbutului, domnul Muntel�iei mai
plăti porţii tot în această toamnă 30 de pungi pentru ca să-şi
capete reconftrmarea domniei :'). Cu toată această reconfirmare
tronul său era lncă şubred. Alianta sa cu Râkoczy care era duş­
man cu lrnperialii şi se va înduşmăni şi cu Poloni, îl va duce la
-perderea acestui scaun.
Evenimentele ce urmează ne vor dovedi că pretul care i l'a
-cerut Râkoczy pentru "servicîil� făcute" Însemnează nu mai puţin
decât perderea acestui scaun şi drumul pribegiei.
Prof, N. C. Bejenaru
1) Szilogy! 1, 547. _
2) Szil6gyi op, cit. 1. 52J.
3) Ihidem, 537, ;138.
4) Hur-muz akt, Fragmente 111, 285.
5; Mon, Hung. Hist. Diptornatarta XXlII, 2135.
[116]
Asupra decora.ţiei exterioare,
la bisericele romiu.esti
,
După părerile mai noi, vechea părere că 'ntre monumentele
arhitectonice româneşti nu există deosebiri a căzut şi s'a ajuns la
fixarea mai multor caractere, în ce priveşte cu deosebire arhirec­
tura, specifice srilurilor moldovenesc şi muntenesc. Intre aceste.
d. tafraJi fixează pentru clădlrele din veacul XVII şi al XVHI
Următoarea caracteristică: "In secolele Xv ll-Iea şi XVlll-Iea.
"bisericele munteneşti s'au construit după un plan tref'at. Una
"din caracteristicele lor este brâul, în formă de frânghie sucită
"în acelaş senz şi care înconjoară clădirea Impărţind-o, în exte=
"rior, în două zone aproape egale. Arcaturi mari, de asemenea
"egale împodobesc atât zona superioară, cât şi pe cea inferioară
"Acest brâu există şi la bisericele contemporane moldovineşti,
"dar are un alt caracter şi împarte zidul În două registre nee­
"gale 1). Şi mai departe pentru clădirele moldoveneşti: "la cele
,,:fin secolulXVlT, un brâu caracteristic, format dintr'o impleti=
"tură de trei mor/uri sau ciubueuri, întreruptă din distanţă în
"distanţă de o sucitură şi care înconjoară edificiul împărţind pă=·
"retii în două zone inegale, din care numai cea superioară are
"o serie de firi de suprapuse" ).
Reţinem deci c'aceste caractere ce privesc brâul şi firidele­
arcaturi apar În veacul XVII atât în Muntenia, cât şi'n Mol=
dova. E drept, se afirmă c' aceste motive decorative apar frec­
vent, altfel nu devin caractere. T oruşi ni se pare data de ma i
sus ca prea târzie pentru multe din monumentele moldovineşti.
şi chear pentru/unele din Muntenia, la care elementele luate dis­
parat, uneori chiar împreună, apar evident. Se găsesc monumente
cu aceleaşi caractere cu un veac jumătate Înainte.
Cel mai specific monument al arhitecturii munteneşti din
veacul XVI-unii considerau din Întreaga artă românească-este
biserica episcopală din Curtea de Argeş, zidită de Neagoe Ba:
sarab şi sfinţită la 15 August 1517. Păreţii sunt împărţiţi Ia exte­
rior în două zone egale printr'un brâu de aceiaşi formă amintită .­
zona superioară e împodobită cu arcaturi oarbe, iar cea inferioară
e împărţită, prin frumoase chenare. în panouri egale şi corespun-
1) O. Tafrali «Istoria Artelor», Bucureşti 1922, pag. 292-293.
2) Idem, p 294.
[117]
ASUPRA DECORA TlEI LA_ BISERICI
117
zătoare arcaturelor de sus. E o mare apropiere de decoraţia
�bisericelor munteneşti din veacurile XVII şi XVIII; ciubucurile
au aici rolul de dispărţitură a celor două zone. Pentru Moldova
acest caracter apare şi (TIai de timpuriu; pentrucă brâul are o
origină mult mai veche, de provenienţă orientală. Apare mai întăi,
cu rost pur decorativ, la petrele de mormânt. Asemenea petre
5ăsim la rnorrnântul Doamnei Oftea din 1465 de la Poiana ve=­
cină cu Probota si la "acel al lui Roman Vodă de la Rădăuti.
puse de Ştefan cel Mare. '
Sub o altă formă se găseşte linia de demarcare a celor două
zone la biserica mânăsrlrei Dealul, zidită de Radu cel Mare în
î 502. Păreţii externi sunt împodobiţi Cll două rânduri de firide şi
L!1ii în relief care le despart. Sistemul de-a fnlocui ciubucul dis:
părţitor prin simple praguri revine frecvent în secolele XVII şi
XVIII, ca la Galata lui Petru Şchiopul (1584), Aroneanu lui
Aran Vodă (1594), S f. Ilie din Iaşi zidită pe la 1620 şi altele.
O formă intermediară aduce brâul simplu de peatră dela Cetăţuia
de lângă Iaşi din a doua jumătate a secolului al XVIL,lea.
O altă afirmaţie priveşte deosebirea de ornamentaţie a bl­
sericelor rnoldovineşti. la care firi deie apar numai la zona supe­
rioară. Dacă înţălcgem decoraţie şi arcaturele. de oarece pentru
bisericele din Muntenia se vorbeşte de arcatuti. observăm apari",
ria lor încă de la primele rnon umente cunoscute şi foarte repe:
tate la bisericele din epoca lui Ştefan cel Mare. Dintre cele mai
vechi am observat la mai multe şi anume:
Biserica din Rădăuţi, zidită după unii în 1359 de Bogdan t
.după alţii de Alexandru cel Bun (1400;-1432>; prezintă două re=
gistre inegale la păreţii exteriori ai absidei centrale şi a celor două
Jaterale, împodobite, cea superioară cu un rând de fidde mici,
iar bea inferioară CL! nişe-arcade, ce merg de la dispărţiţura ZO�
nelor şi până aproape de temelie, deci în proporţiile amintite
pentru bisericele moldoveneşti din veacul XVI[ şi întocmai ca la
coate bisericele munteneşti din acelaş veac. Biserica Mirăuţii din
Suceava, care se crede zidită de Alexandru cel Bun-în orice
caz aparţine stilului bisericelor lui Ştefan cel Mare-are păreţii
Împărţiţi în două zone; cea superioară împodobită în întregime
cu arcaturi mici, iar ceâ inferioară pe suprafaţa absidelor numai,
cu arcaturi similare, dar mai lungi.
Biserica Sf. Ilie din comuna cu acelas nume <Bucovina),
·zidită de Ştefan cel Mare în 1438, prezintă 'pe fetele exterioare
ale celor trei abside : două rânduri de Iiride la zona superioară
[118]
118
P. CONSTANTINESCU-IAŞI
şi un singur rând de arcade la zona inferioară, de aceiaşi marime­
Ca la Rădăuti. La biserica Sf. Gheorghe din Hârlău, zidită de
Ştefan cel Mare în 1442, se observă aceiaşi decoraţie începând
dela capetele absidelor şi până la vârful altarului, cu o variatie
mai bogată: flridele mari din zona inferioare au duble arcaturi
la partea de sus. Biserica din Borze$ti <Bacău), satul copilăriei.
lui Ştefan, zidită de acesta în anii 1493=1494, Iipsindu-i absidele
laterale, prezintă pe păreţii exteriori ai altarului, două rânduri de
arcaturi : unele la zona superioară, mai mici ş'i înconjurând bise­
rica, altele la zona inferioară, câte una la două mici, acoperind
restul păretelui răsăritean până la, temelie. O variantă interesantă
care face tranziţia Între cele două tipuri, cel vechi stabilit de
cercetătorii de până acum şi acel ce pare că reesă din consta­
tările noastre. La fel Voroneţul aceluiaşi Ştefan.
Biserica Sf. Neculai din Popăuţi <Botoşani), zidită de Şrc­
fan cel Mare în 11,96, prezintă o altă variantă: ca Ia primele:
biserici firidele apar pe toate feţele externe, ale absidelor , arca:
deie zonei superioare sunt ca de obicei, acele lungi de Ia zona
inferioară se aseamănă cu acele dela Sf. Gheorghe din Hârlău.
Biserica Sf. Gheorghe din Botoşani, zidită de Doamna Maria,
sotia lui Ştefan cel Mare, în 15°1, oferă o nouă variantă: \AU
rând de arcade mici cu arcurile dublate la zona superioară, că­
rora le corespunde alt rând de arcade mari, tot cu arcurile du=
bfate la zona inferioară; totul pe păreţii celor trei abside. La
Probota, zidită de Petru Rareş la 1530, sunt trei rânduri de fjride :
mai mici sub streşină, altele puţin mai mari imediat dedesubt şi
un al treilea rând de firide lungi până la soclul bisericei. Ulti­
mele două merg numai pe feţele altarului şi sânurilor, iar cele
mici din primul etaj se opresc la pridvor. Acelaş ris tem la bise­
rica contemporană a Hornorului.
Toate exemplele date prezintă o notă comună, care a sus»
citat critica observaţiunilor noastre: apariţia celor două zone
decorare cu arcaturi numai la o parte a bisericei. Există un caz
Însă care coroborează în totul la observatiile noastre. Mănăstirea
Putna are o biserică, clădiră în prima ei formă de Stefan cel
,
Mare Între 1466�1470; această biserică prezintă ca decoraţie ex=
ternă două zone, pe toată (ungimea /or IÎJlpodofj/te CII arcade
regulate, din care cele superioare mai mici şi înguste faţă de
cele inferioare ce merg până la temelie. Şi bănuim c'aşa trebue
să fi fost lucrat monumentul şi'n prima lui formă. '> Poate numai
J). Vezi des.�nul din 17�7 publicat �e Dr.C. r. Istrati "Biserica ş�
podul Chil Borzeşti , Bucureşti 1904, p, 46.
[119]
!
L
1
ASUPRA DECORAŢIEI LA BISE_RI_C_I __ �_1_19
ciubucul caracteristic stilului moldovinesc din ultima epocă să fi
fost mai târzlu adăugat. Sunt două exemple însâ+-e drept, aproape
ae veacul XVlt dar aparţinând secolului al XVI-Iea-, care în­
tăresc coniecturele noastre, Biserica mănâstirei Galata de lângă
Iaşi, zidită de Petru Şchiopul În 1484, are două rânduri {fe fi",
ride pe toate faţade/e , imediat sub streşină unul singur din
firide mai mici, la pridvor al doilea rând din firide mai-mari, pe
restul clădirei din arcade cu mult mai mari fată de cele din pri­
mul registru; iar dedesubt un brâu de benzi scoase În relief des",
parte de registrul ferestrelor. La Aroneanu de pe ţerina opusă a
iaşului Aron Tiranul Înalţă o biserică În 1594, care vrea să riz
valizeze. dacă nu să Întreacă, Galata; decoraţia externă e aproape
aceiaşi insă. Putin mai jos de srreşină aleargă trei dungi de peatră
scoase in afară, sub care vin imediat firidele În rând şi de aceiaşi
măsură CLI ferestrele; aproape de părnânţ alt rând de fîride mai
mici-iată o curioasă variantă, care apropie acest monument de
bisericele din Muntenia, la care flrldele celor două registre sunt
egale, E un caracter nou, pe lângă cel CUnoscut al pridvorului
deschis ca' n Muntenia, Ambele registre de firide merg pe toate
faţadele bisericei,
Ce concluzii se impun din Înşirarea tuturor exemplelor date
care mai pot fi amplificate? Se mai poate vorbi de apariţia ce�
lor două Zone abia în veacul XVII drept caracter esenţial, când
il găsim atât de frecvent la bisericile moldovincşti din a doua
jumătate a secolului XV, la Dealul, la Curtea de Argeş? Se
.poate fixa ca punct de deosebire Între cele două stiluri apariţia
arcaturelor la zona inferioară numai, la bisericele din Muntenia,
când ele apar sub diferite forme şi didlensiuni la numeroase bi�
seriei din Moldova şi încă atât de timpuriu? Până la o probare
definitivă a bănuelilor noastre, pe care le credem temeinice, se
impune o rezervă, dacă nu o revizuire a acestui caracter de di­
ferenţiare referitor la decoraţia externă, Că în veacurile din ultima
epocă a artei rornineşti vechi, pe lângă celelalte caracteristici,
acele susţinute de ştiinţa curentă referi toare la decoraţie sunt
evidente şi repetate-nu- ne' ndoirn. Precisa lor definiţie rămâne
meritul d-Iui T afrali , adevărul distincţiei celor două stiluri ră­
mâne categoric. Credem Însă că nu-l preiudiciern dacă cerem,
pe baza datelor menţionate, un termen a quo mai timpuriu.
Prof. P. Constantinescu-Iaşi,
[120]
OOMUNIOĂRI
Cu privire la etimologia cuvântului "Ardeal".
Am primit din partea d-lui 1. Marţian brosura sa : Ardeal;
istorie ş/ toponimie, Bistriţa 1924 şi dela d. prof. N. Drăganu
revista Soc/etatea de mdine, a. II, No. '1- şi 5 din lan. 1925 cu
articolul său: Ardea!.
Amândoi autorii polemizează între dânşii CLI privire la eti z
mologia cuvântului Araea/, despre care mai scrisese şi altădată:
d. Drăganu, în «Toponimie şi Istorie», Bucureşti 1924, iar d. Mar
ţian în «Despre numele Ardealului», Bistriţa 1906.
Domnul Drăganu sustine că cuvântul Ardeal vine, cum
au spus deja învăţa ţii srrelni ca istoricul maghiar Hunvalry mai
nainte, din ungurescul Erdi/;y <acesta din mai vechi maghiar
Erdo"'e!îI) care înseamnă «regiune dincolo de pădure», şi-i compus
În limba maghiară din erdo+-pădure şi elu - spaţiu de dincolo
de ceva i cuvân tul corespunde dar lui « Transsilvania» din tex-
tele latineşti. ..
D. Marţian Însă găseşte că d. Drăganu se înşeală, pentr li
că cuvântul acesta e rrac. dela Daci rămas direct sau prin mii=
loci rea Romanilor, şi că, Încă Înainte de aşezarea Ungurilor In
Transilvania şi chiar în Ungaria, se află menţionat la scriitorii
bizantini sub formele Araa/os şi Arde/os, .l).rc.{e{ios sau Arde/ion.
De altfel şi părerea asta a fost susţinută mai nainte de alţii.
In această polemică de natură filologică, d. prof. Drăganu
spune despre d. Marţianu, un autodidact se pare in această ma=
terle. că acesta, când scrie despre erimologia cuvântulul «Ardeal»
se amestecă în Filologie în care e «necomperent» şi «dovedeşte
desăvârşiră ignoranţăs , iar cel din urmă, la rându-i, fără să fie
aşa aspru În expresiuni, e drept, arată despre d. Drăganu că,
prin acea susţinere a sa despre originea maghiară a cuv. «Ar=
deal», tinde să �onfirme cunoscuta teorie a lui RosIer susţinută
de Unguri, fiindcă le convine azi politiceşte : că aceştia au venit
Întîi în Ardeal pe care ei I-au botezat chiar ClI acest nume un­
guresc <Erdo=elu>Erdely) şi că numai mai târziu, In urma lor,
au venit Românii cari au primit de la Maghiari numirea de «Ar=
deal» sau «ArdeJl(l» care se pronunţă acolo aşa şi astăzi. De
[121]
COMUNiCĂRI
121
asta, d. Drăganu nu ar prea fi patriot, pare că înţelege a spune
printre rânduri d. Marţian, când, fără să aibă probe ci numai
susţinerile. nedovedite şi ele, ale lui Rasler şi ale Ungurilor Ca
Hunfalvy,. căci, de fapt, zice d. Marţian, cu v, «Ardeal» e traco­
dac, trecut la Români deja prin Romanii cucerirori, cum au sus=
ţinut şi alţi învăţaţi, ca Wolf În 18,85 şi Nagel În 19°'),
D. Drăganu pretinde că" prin' discuţiile făcute de Hunvalfy
asupra originei acestui cuvânt la 1876 şi ceva mai apoi, nu se
mai poate susţine şi nici nu se susţine de oameni «competenţi»
altfel, de cât că Arcfrali,[ e termen unguresc; ba, ca o mai
puternică dovedi re aduce şi câteva, argumente filologice ale sale
din limba română, după cari conchide, apoi, că de acum «tre­
bue părăsită» definitiv părerea că numirea aceasta este rracă sau
latină, şi că nu se mai poate susţine de cât că ea e maghiară.
De cât, cu toate că d. Drăganu declară «necompetent» şi
<ignorant s în Filologie pe d. Marţian, îmi permit a susţine. că
nici afirmarea şi argumentele sale filologice nu se prezintă prea
competente.
In adevăr, mai întâi nu toţi "competenţii" s'au plecat dela
1876 încoace înaintea argurnentărilor lui Hunvalfy, Rog pe În=
brăţişetorii erirnologiei acestuia să nu se supere, dacă le atrag 3=
tenţia că însernnatul istoric Pii\ scria la ,a. 1889 în studiul Dic
Dac/schcll 5/{wCJi tlm( Cseraeder BU!;7arell/ ce a întreprins În
colaborare cu Amlacher, următoarele <Ia p. 256):
«Die Rumănen warcn scit der Răumung Daciens bis in die
Periode der bulgarischen Herrschafr nach meiner oft vertheidig­
ten Meinung vor allern Bewohner des Gebirges, dessen N omeri­
clatur zu 99 I 100 der rumănischen Sp1iache entnommen ist. gin
neuer Beleg fel!' die gennante Ansicbt ist in dern Bergnamen Ar=
(leu und Arc/raii, in der Năhe des Cindrel gegehen. Diejeni=
gen ungarischen Gelehrten, welche mit besonclerer V orliebe den
H.umănen vorzuwerfen pflegtcn. dieselben hâtren in ihrer Spra
che nicht einmal eine Benennung des Landes, das sie ihre Ur�
he in1Jt nennCIl, werden wohl zugeben, dass diese zwei einfachen
N amen ldar nachweisen,' dass «Ardealll» alls «Ardeu» entstaden
ode!' letzteres. die urspriingliche, ersteres die abgeleitete Form
reprăsentirt; es wird weiter auch kein Zweifel mehr entstehen
k onncn, dass Ardeu aus dem vulgărlateinischen ardeus, welches
in dem Stadtnamen Ardea in Latiuln sich erhalten, ebenso ent�
,standen ist,wie aureu aus aureLls, ,vas ich bercits an eincr an=
.... ,
[122]
122 ILIE BĂRBULESCU
�--��- ------------_._--------
deren Srelle verrnurher habe, Ta mall konnte auch weiter gehen =
'in Ardealu enrspricht das ea dem slavischen '1; und dieses im
ungarlschen als e : penz, ded, szena <penendz, d(�d; seno), so
dass nach ungarischen Ăusprache Ărdealu als Ardei Idingen
wurde; nun hat die ungarische Sprache weirer die Eigenheir.
dass auf Grund der Vocalharrnonie der Vocal im Ănlaut dens
Stammvocal assirniliert wird, wie z. B. aus dem sl. nevolia (ne=
cessitas) das ung. nyavalya (rnorbus) entstand es wurde dernnacl»
Ardeal im I.Ingarischen ganz correcr ars Erdily lauten konnen,
um sa mehr. da von dem UI1[. Wone erdă-Wald das ad], \Val:­
dig-erdos Iautet".
Deci, după Pii\ la a. 1888 (în urma lui \X! olf), cuvîntul "Ar;'
deal" vine din latineşte şi din româna l-au luat Ungurii, cari şi
I-au asimilat CLI atât mai mult cu cât/ prin er/motoaie popo­
rana maghiară, cuvântul acesta românesc găsea în limba ungtr­
rească cuvintele asemândroare ca sunete: erdo-pădure şi erdos­
pădures. Şi doar Pie era destul de «competent» şi, cum vedem,
şi dânsul cunoaşte etimologia învăţaţilor maghiari I
Apoi, argumentele filologice aduse de d, Drăganu din limba
română spre a susţine maghiarismuf «Ardealului» sunt şi efe lip=
site de «competinţă», aşa că llu=i dau dreptul să trateze de
;;necompetent» şi «ignorant» pe d. "l'vIaqian, Să 111 1 ierte, dacă,
împins de dorinţa de a îndemna să se facă Ştiinţă CLI obiectivi=
,ate, spun acestea fără să cunosc personal nici pe d. Martian·
!lici pe d. Drăganu.
I.nrr'adevăr, spre a dovedi că, cum scrie (in revista 51)cie=
tatea de mÎ/te, p. 64>: «nu este posibilă nici o combinaţie de
sunete În limbile preromane [ca tracă] .şi În cea latin'1», zice că .
dacă cuv. Ardea/ n=-af veni din ungureşte, ci din formele trace
sau latine pomenite «Ardalos», «Arde/os», ar fi trebuit să avem
în româneşte A'rdâr sau A'rdăr, ori A'rder, A'rdăr, Arder, Ardzer,
pentru că: «În Jocul lui 1 ar trebui să avem r. Dintre cei doi a,
cel aton trebue să dea ă».
Dar dovadă .că acest argul�ent e «necompetent» !le stă,
tocmai limba română care are, 1n toate timpurile: «sula>\ nu sura
din lat. subula,. are În Codicele Voroneţean, Psaltirea Scheiană
şi În alte vechi texte din sec. XVI: cărtufariu iar IlU cărturar.
Deci mi on" cÎl1d, cum crede greşit d. Drăganu, «dacă avem U11l.
singur f Între doua vocale, după legile Ia care s=au supus CLl""
vintele noastre vechi În locnl hIi l ar trebui să avem r.»
[123]
COMUNICĂRI
Apoi dovadă că nici «dintre cei doi a cel aton trebuia să
dea d», cum crede iarăş greşit d. Drăganu, e tot limba română
veche şi nouă, pe care 11.a băgat-o de seamă, ca şi În cazul
cu 1> r. In adevăr, şi în vechile texte şi astăzi avem: ama'r nu
ăma' 1', adu' c nu ădu' c, ale' rg nu ăle' rg, ari' el nu ăric1, ca şi
apoi în grecescul de origine: arga't nu ărgat etc.
Apoi, d. Drăganu mai zice, continuând, că cuv. românesc
Ardet t Cll acel fi final IlU poate veni nici el din preromanul
Ardeft'os sau Ardeliol!, ci e tot o formă maghiară a aceluiaşi
cuvânt unguresc; căci de ar fi perornan [adică trac] «am avea
azi .Ardem ori Ardze1l! (cf. filius) filll> fiii». De cât nici acest
argument nu e «competent». In adevăr, însuşi scrie că : "Ardea­
lul se mai numeşte provincial şi Ardetiu. Dintre aceste două
forme, cea dintăi pare a fi cea mai veche, cea din urmă e mai
nouă». Deci .Ardeft'u e formă mai nouă. Iar limba ro'mână are
în sec. XVI şi XV, în Psaltirea Scheiană : terne/T alături de re­
mer, deci tot cu rnuiarea in r a lui fi final; în alte texte vechi
e fiubov pe lângă lubov, f;ubovnic pe lângă ibovnic <din iubov:
riie) de astăzi. Cronica lui Moxa Olteanul dela voao care are ;
{il.lbovu{ <Hasdeu: Cuvente, I, 393>, are şi lubă <cuvânt care se
mai aude şi astăzi în judetul Bacău) în cuvântul compus «tină­
[ubă». Astăzi, apoi, mar pronunţărn fefr, pe lângă fel, din ung.
fele,
Din momentul ce până astăzi, şi In diferite veacuri, s'au
păstrat şi forme Cll ft alături de cele cu 1 rezultate din acelea,
urmează, evident, că se putea foarte bine ca, la fel, chiar din,
acele nernaghiare, adică «prerornane», Ardelios sau Ardelion, să
avem un Arde1:it'l=:Arde1T, iar nu numai de cât Ardefu.
De altfel, se pare că d. Drăzanu nu ştie că, chiar, din un:
gureşte de am avea noi ClIV. ArdealH't-se putea să ni se trans­
forme, cuvremea, pe terenul limbii noastre în ArdeT, Căci, în
adevăr, deja la Coresi, În sec. XVI, avem: pătrânjefz/l, deci un
pătrînjel, alături de obicinuit părrînic/' <sau chiar părrînjell, ca
actualul fell, poate>, din ung. petrezselyern. Ba Jvem în limba
română şi alte icuvinte mag-hiare al căror fi e devenit la noi r ;
astfel, rom. corot din ung. karoly, rom. şoim din ung. so'IYI11,
1'0111. hott din ung. hoit etc.
Deci, precum acestea, dacă pe terenul rornânei s'au prefăcut
(lf) i), au devenit pătrÎnje1, coro', şorm, hOit, tot aşa, În vremea
acestor prefaceri ale cuvintelor maghiare, putea şi un unguresc
[124]
124
ILIE BĂRBULESCU
---------------------- ------------------
Ardely să devie. tot pe terenul limbii noastre, A.c,del (cf, Însă
pag. 125>.
Chestia prefacerii Il>]' e dar mai complicată de cât o crede
-d. coleg Drăganu.
Drept e că, precum Pil� aşa şi d. Marţianu nLI aduce vre �
un argument horărător că cuv. Ardeal ar fi traco-dac sau latin;
nu e mai puţin adevărat însă, că, precum am arătat, nici cele
aduse de d. Drăganu nu-i dau dreptul să proclame «incompetentă»
şi «ignoranţă» filologică la d. Marţianu.
Discuţia poate fi Încă deschisă, aşa dar, şi ar fi de dorit să
fie obiectivă ia;' nu personală.
Ilie Bărbulescu
Cuvintele române de origine maghiară cu fenomenul Il> L
Discuţia ce d. prof Drăganu face cu privire la termenul
rom. Ardea/Iz/ care n-a devenit ArdeI, CLIm, zice, lat, filius a
devenit fiHî, ne arată că dânsul crede că un. aşa ! putea deveni
i numai pe terenul şi prin acţiunea limbii române. N LI ştie, deci,
. că fenomenul acesta de aşa prefacere se află şi în limba maghi­
.' ară chiar, cum eu am dat să se inţeleagă În comunicarea mea
precedentă (p. 123>. Acest lucru nu-l ştie, de altfel, nici a lui
Ovid Densuşianu ;HI�<;toirl' de la lal/glle roumaine. I, p. 376 ;
căci acesta scrie acolo: «Ly s-a redus [pe terenul român ei] la r:
. ung. karoly, solyom=vdacor. corei, şoim. E de mirare că se gă=
seşte / şi în loc de un ! slrnpiu : ling. hoft=dacor. hoit; spre a
explica această formă din urmă trebue să admitem o veche pro­
nunţare "hol't [adică ho/Tr]».
Dar că fenomenul există organic şi în limba maghiară ne
arată Dr. S. Sirnonyi în cartea sa: Die u!1gansche 5prac!ie,
Srrassburg aoov, unde scrie <Ia p, 138>: «pronunţarea originară a
sunetului !;y <=palataf 1) o păstrează numai Paloţii şi Ciangăli»
maghiar] din Hetfal6. In celelalte dialecte de la rasarita! Du=
nărli se pronunţă totdeauna un j, În apus obicinuit un 1 Pe
temeiul acestor şi altor deosebiri împărţim <după Iosef Balassa)
intregul teritoriu lingvistic maghiar în 8 teritorii dlalecrale 1) dial,
vestic, 2) dial. de dincolo de Dunăre, 3) dial. rei(iunei Dunăre:
'fisa, 4> dial. secuiesc, 5> dial. nordvestic, 6) dial, Secuiforîn
I t
1)
[125]
COMUNICĂRI
125
care Întră şi Ceangăii din Moldova etc. Dial. vestic are în loc
de fy şi fi un f sau ff. Dial. de dincolo de Dunăre are pentru
/y mai ales ;; dar pentru fi se vorbeşte j [adică româneşte j].
Dial. regiunei Dunăre= Tisa are totdeauna j (=1) pentru lv. ca
in karo] (pronunţat rom. carol) din karl. Dial. nord vestic are şi
f şi j (=1) pentru ly (p. 140).»
Deci, dialectele-rnaghiare dela apusul Dunării au f iar cele
dela răsăritul ei j adică rom. 1 în loc de 1'=IL
Aceasta ne arată că-spre a ave l o metodă de cercetare
cu adevărat ştiinţifică= nu ne e permis a pretinde că cuvintele
unguresti din limba română cari au la noi 1 pentru un maghiar
/s, ca corof. şoIm, hoit, de cari am vorbit, sau ca numele te­
pice transilvănene Şeîca din ung. Selvk, Brate! din ung. Barâtelv
<Dacorornania, III, 939, 94.1), ori ca Odorhe'î din ung. Lldwar­
helv etc.. au căpătat acest 1 în loc de fI (=ly, li maghiar) pe
terenul şi prin acţiunea limbii române, ca în filu din lat. filius
etc. Ci mat' Întăi trebue să cercetăm, dacă nu ne-au fost date
c/uar aşa cu '1 de limba magNară din dialectele estice ale
acesteia. Numai după ce am hotărât' aceasta, printr'o aşa seri­
oasă metodă ştiinţifică de cercetare, am avea dreptul, să susţinem
că a'la cuvinte maghiare s-au format, cu al lor 1 pentru !î, pe
terenul şi prin acţiunea limbii noastre.
Aceasta-i, repet, singura metodă cu adzvărat ştiinţifică,
pentru că nu-i unilaterală şi superficială în cunoaşterea faptelor
lingvistice ca metoda de până acum ce combat aci.
Ilie Bărbulescu .
..
[126]
o carte rusească din 1792 (cu descrierea luptelor
-din Moldova şi Basarabia de la 1787-1790 dintre Ruşi,
Austriaci şi Turci).
Pereoens
iz? sobstvennago svoego zurnala
V� prodolzenie prosedsei voiny
pri zavoevanii
Moldavii i Bessarabii
sz. 1787 po 1790 &,odz.,
sZ- priobseeniernz odnogo \Serteza.
Socinials
v� pisumachz k� svoernu drugu
Imperatorskoj Rossiiskoj sluzby
Sek : Matorz fon1. Raan�
Pecarano v7> Sankrpererburgie 1792 goda ,).
Extras
-din propriul meu jurnal din timpul războiului trecut de cucerire
a Moldovei şi Basarabiei de /a anul 1787 până la 1790 cu adausul
unui plan. L-am compus în scrisori către un prieten al meu,
'Maior sec. în serviciul imperial rus Von Raan.
Tipărit în Sanktpeterburg în anul 1792.
Acesta este titlul cărţii din 1792 în care autorul, Maiorul
Von Raan, după cum arată şi în prefata «Către' cetitor», descrie
peripeţiile războiului din 1787"'1790 la care a fost martor ocular,
înrrebtiinţând forma de scrisori.
In revista "Spicuitor În Ogor vecin" Anul 1 Fascicolele
4"12 Buc, 1921 p&" 166 dl. Ştefan Berechet a făcut o amănunţită
dare de seamă a acestui plan pe care Maiorul Von Raan I=a
adăugat la cartea sa, mai sus pomenită,' spre o mai bună întcle­
gere a mişcărilor trupelor aliate imperiale ruse şi austriace în
Moldova şi Basarabia, şi pe care J alcătuise după schitele diferi",
relor mişcări ale trupelor, la care 'el însuşi luase parte. In darea
sa de seamă din Spicultor intitulată «O hartă rusă din 1790,
necunoscută nouă, a operaţiilor lui Suvorov în principatele ro",
1) Dia cauza dificultăţilor de tipar sântem nevo ţi a face tran­
scrierea originalului cit-iti c cu Ilte rc latine.
[127]
,
COMUNICARI
121
mâne în campania 1787-89» d-l Berechet nu numai că a redat În
româneşte toate lămuririle autorului rus, din câmpul liber al pla­
riului, dar a anexat chiar acestui număr din Spicuitor Însăşi copia
hărţii necunoscute până atunci în bibliografia cartografi că privi­
roare la răsboiul din'7S7-1790. Lăsând deci la o parte chestiunea
planului studiat în "Spicuitor" noi vom privi mai· de aproape
-cuprinsul însuşi al cărţii numite «Pereăens».
Vom trece deci în revistă cuprinsul acestei cărţi În care
autorul Maior fan Raan a Înregistrat unele amănunte asupra si:
ruaţiunilor politice şi sociale din Basarabia şi Moldova rare ali
fost teatrul războiului dintre Ruşi şi Turei. Asupra cauzelor
.acestui război precum şi asupra cooperărilor anterioare cu ar=
matele austriace autorul nu spune nimic, motivând aceasta prin
. faptul că aceste lucruri au fost deja tratate în două lucrări an;
zerioare apărute în limba germană intitulate: Istoria actualului
război între armatele unite ruse şi austriace împotriva portii oto­
mane i iar a doua: Descrierea nepărtinitoare a actualului război
intre Rusia, celelanre state participante şi Turcia.
Cartea sub formă de scrisori, al cărei titlu rusesc l-am re­
produs mai sus, cuprinde În total 30 de scrisori.
Prima scrisoare este din 16 Noernbrie 1787 din cetatea sf.
Elisaveta iar ultima din ro Iunie 1790.
Cea dintăi scrisoare care ne priveşte mai de aproape este
scrisoarea No. 7 din -(agărll( de (a P(opi ÎI1 Mo(dova di"
19 Iufie 1788, �
In această scrisoare care urmează după acea scrisă din
Moghilev, autorul arată cum corpul de armată a plecat În trei
coloane spre Plopi, la Z4 vârste de Moghil�v, unde s'a aşezat în
lagăr. Duşmanul a părăsit graniţa poloneză: şi a ocupat ţinutul
despre Iaşi pe Prut şi în retragerea sa-a nimicit cu totul pe 10:
-cuitorii de pe acolo (<<soversenno razorilz tamosniha zitelei» pg. 19).
·Căldura este atât de puternică, încât soldaţii nu pot lucra nimic
in timpul zilei, furajul lipseşte şi trebue adus de la 20 sau 30 de"
vârsre, şi, pe lângă aceasta, duşmanul la ori ce pas pustieşte to>
.rul în urma lui Hotinul resisră însă _ cu încăpăţînare.
Scrisoarea a S=a "de (a 1 Sept. din (ag/iru( de (a satur
Gherman, pe Prut",
Turcii au părăsit Iaşii, primind ştiri despre mişcările trupelor
ruseşti. Atunci comandantul trupelor austrlace ce ocupa Botoşanii
se scobori şi ocupă Iaşii. Turcii însă strângăndu-şi trupele inain-
[128]
C. NEGRESCU
128
rară Înapoi' şi ocupară iarăş oraşul pe care Austriacii îl părăsiră
fără lupte.
Scrisoare 9=a "dÎ/l {a,gâru{ de {a '[uţora. ap roape cfL'
[asi, 19 Sept." Lazărul aşezat foa;·te bine pe malul Pmwlui. In­
depărtare ta 17 vărste se văd turnurile mănâstirîlor din Iaşi, La­
gărul duşmanului la 25 vărste departe, Inamicul a pustiit toate
satele care se află Între lagărul nostru şi al lor. chiar şi Ţurora
unde stăm acum. Este cu totul t'I-ist să vezi la fiecare pas noi
pustiirii 'Ţ urcii de obicei, în retragerea l�r, aprind toate satele
pe lângă care trec. Locuitorii şi-au găsit mânruirea. în parte,
către graniţa poloneză, iar alţii cu copii şi avutul lor în ,păduri,
Scrisoarea /0 este copia unei scrisori primite de la un
carnarad din armata Feldmareşalului Kniazul Potemkin-Tavrtceski
scrisă din lagărul de la Ociakov.
Scrisoafea 1/ "din {agăru{ de {a '[uţora Sept. 26". Au­
torul arată că 's'a primitcurierul de la Hotin care anuţă că acest
oraş, după o rezistenţă de încă 3 zile, a capitulat în faţa forţele!'
fuse şi ausrriace. Garnizoana dezarmată' a fost lăsată liberă să
părăsească cetatea.
Scrisoarea 12 "dÎ/1 {agăru{ de (a Tuţora-Noembrie 8".
Autorul descrie [aşul. oraş mare, CL! multe case de piatră, con='
s.ruite după sistemul asiatic. In interiorul lor, ele samănă cu cas­
relele vechi ale cavalerilor cruciaţi. Cea mai mare parte din zidiri
este distrusă, şi negustorii, »upă ocuparea oraşului de către Ruşi,
au pus, in parte, în ordine magaziile lor. Scumpirea vieţii este
aici extraordinară. [n iarna viitoare va fi aici cvartirul principal
al feldmareşalului. Generalul Saltâcov s'a scoborât de la Hotin
prin N ovoseliţa. Briceni etc. spre Bălţi, de unde apoi va merge
spre Chişinău unde se va opri. �l" .. �'.:
• Garnizoana turcească din Hotin, care după capitula ţie a •
obţinut - plecarea slobodă din cetate, a ajuns cu convoiul aici.
Am fost spune autorul, la Jocul unde se odihneau, sub cerul
"liber. Paşa, un om bătrân, nu a descălicat de loc calul. Ei ne-au
vândut pistoletele şi sabiile ce le mai aveau-lucru care arate"!
sărăcia lor. Corpul de armată austriac sub conducerea prinţului
Sacsen-Coburz s'a Îndreptat pe lângă Lipcani, T ârgu-F rumos şi.
va Înainta spre Roman. Locul unde râul Moldova se varsă În
Siret este hotărât pentru quartirul principal al corpului de ar;
mată austriac la iarnă. Eri, spune autorul, m'am. Întors dintro iii
recu!:oaştere În care pe neaşteptate am aflat cum trăiesc ţăranii
I
!�
[129]
COMUNICĂRI
care şi-au părăsit satele lor. Dimineaţa m'am întălnit cu o ceată,
de Tatari. Aceasta, după o mică încăerare, s'a retras.
Inainrând Încă o vârstă, am ajuns la o pădure mare în care
nu departe am auzit strigăte jalnice în limba moldovenească.
Am poruncit să se cerceteze această pădure, dar nici îri�
tr'un chip nu se putea găsi un loc de intrare în ea; în cele
din urmă un cazac descoperi un drum îngust , am trimis oameni'
pe acolo care după multe Încercări au aflat un loc deschis la:
cuit de moldovenii pe care îi prădau T atarii ce se retrăseseră,
La arătarea cazacilor mei, ei (f atarii) au lasat prada şi au
fugit. Inconiurând o parte din această pădure şi pătrunzând inăun­
rru, am văzut o grămadă mai mare de 100 de oameni bătrâni şr
tineri aduna ţi într'o rarişte spre care drumul era foarte greu şi
nici nu se putea observa. Ei trăiau acolo cu tot avutul lor ,.
fie care familie avea o căruţă mare, de 7 arşini lungime, 2 şi
jumătate lăţime şi 4 arşini înălţime de la pământ, cu totul aco=
perită. Ei înjugă la această maşină peste măsură de mare 10 sau
12 boi şi duc în ea, de la un loc la altul, ferrieile, copiii şi toate
lucrurile lor casnice. Ei au adus căruţile În acest loc Îngust şi
intervalele le-au acoperit cu coajă de copac. Acolo îşi pregătesc
mâncarea, dorm şi lucrează sau În căruţe sau sub ele.
Autorul arată apoi că inamicul părăsindu-şi lagărul. a doua
zi cu corpul de sub conducerea generalului Kaminski va trebui
să-I urmărească.
Scrisoarea 13 Oiil aaaruru/' de cauronament Oiit satur
Ca/araşi. -- Autorul arată cum plecând din Ţuţora prin Brăruleni
şi Troisteni, pe unde au avut mult de suferit din cauza frigului
şi zăpezii, au cantonat la Calaraşi pe, Bâc. T urcii s'au retras
paralel spre Bender, având aşezările lor Ila Căuşani, iar T atarii
la Ţ alkuţi. F eldrnareşalul are quarrirul !tii În Iaşi. Divizia gene",
" ralulul Elimpt este mai jos de aici CLI quartirul la Vaslui. Ge­
neralul Karninski îşi are divizia a II:a la Paşcani.
Scrisoarea 14. o,» Lozona de la 25 Decemtir/e. Duş:
manul s'a apropiat de posturile ruse, a ocupat Oangara pe răul
Botna. Având ordin de a=i alunga, Ruşii perd câţi-va cazaci pe
cârnpul de barae. Autorul descrie Chişinăul. Inainte de pustiirea
lui de către Turci era un oraş mijlociu. Dar la retragere Turcii
j=au dat foc. Este o privelişte mişcătoare să vezi la fiecare pas
noi pustiiri şi distrugeti. N LI vezi de cât coşuri le şi sobele din,
cele mai bune case a căror număr era de vre-o 300. Magaziile
J
i li
[130]
130
1. NEGRESCU
He ustoreşti care alcâtuiau un. gvadrat de piatră cu 300 aşezări,
.se gafJă sub cenuşă caşi cele 6 sau 7 biserici.
Scrisoarea 15. Din Lozoua. 2 7!ehr. 1789.--Se descrie
lupta dintre Turci şi Ruşi de fa Drăguşăni şi Dorleşti, în care a
fost ucis fiul hanului tatar. Generalul Camlnski a poruncit ca
-să fie îmbrăcat în hainele de care fusese desgolit şi dus tatului
'său spre a-I lnmorrnănta.
Autorul arată cum după sfârşitul acestei expeditii, În drum,
au găsit într' o biserică 100 de oameni, femei şi copii, care fugise
<lin sate şi dizerase de frig, pe care ei i-au Îngropat.
Scrisoarea /6 cuprinde o copie de pe scrisoarea Hanului
Tatar din Căuşani-după primirea corpului fiuiui său ucis.
Scrisoarea 17 de Ia Ocia/ioo care a căzut În mâinele ar­
matelor de la Ecaterinoslav. �
Scrisoarea /8. De fa auartiruf principat' dIn satur Str;;',.
sen/. dela 26 'Fehruarie.-Autorul arată că s'au mutat cu co­
rnandamentul corpului in Străşenl pentru a putea face retrasa­
mentele la Chişinău, intenţionând a face din acest oraş, distrus
.de Turci, baza operaţiunilor impotriva Benderului.
Scrisoarea /9 din Drâauşani pe râu! K agafmli /0 Apri!ie.
Feldmareşalul primeşte ştirea că Inaltul Vizir, care stătea Cu ar­
matele de cealaltă parte a Brăilei, pe Dunărea, şi-a mărit efecti­
vul de la 12 la 16.000 de oameni, spre a Înainta pe Prut să în­
rărească cetăţile Ismail, Akerman şi Bender. Avangarda de 6000
oameni a Înaintat pe Siret. Trupele ruseşti se mişcă de asemeni
-o parte trec in Basarabia la Hănceşrl şi Cimişlia unde găsesc
multe furage părăsite de Tatari-dar nimic mai mult; de la gra­
niţa Moldovei până la ţărmul Dunării nu mai poţi vedea nici un
arbore. Fle-care gospodar, Înainte de a fugi, a distrus cu totul
casa şi n�i am găsit numai nişte colibe, fără uşi, fără sobe. şi
in cea mai mare parte fără acoperişuri.
In sfârtit autorul vorbeşte despre o incăerare Între R uşi şi
T urei în care Ruşii au avut 60 de morţi. Feldmareşalul graf.
Rumianţov Zadunaiski a fost chemat la Pererburg şi se aşteaptă
spre a lua comanda supremă feldmareşalul Potemkin de Tavrida.
Scrisoarea 21. Din Lagăruf de fa Chiş!i1ău / [un:«.
Autorul descrie luptă între armatele ruse şi rurceşr: de la Galaţi.
Galatul era Întărit cu 3 redute şi para pete pe care, după înde",
Iungare hărtueli, Ruşii le ocupară şi dădură foc Galaţulu] şi sa=
relor din Împrejurimi pentru ca Turcii să nu mai poată face ia=
[131]
COMUNlCĂRI
-----
13t
irăşi baza de operaţii în acest oraş de pe malul Dunării. Comanda
.supremă a fortelor ruse o avea Kneazlll, Repnin care Împarte
astfel armata în 3 părţi : prima parte la Riaboi Moghile sub co"­
manda lui Repnin , a doua la Chişinău sub comanda generalului
Kreeetnlkov ; a treia fa Bărlad sub comanda generalului Suvorov.
Ruşii aşteaptă armatele de la Ecaterinoslav sub comanda lui
Poternkin-pentru a,.-şi indrepta toate acţiunile asupra Benderului.
.Scnsaarea 22. Dtil ace/as fagăr,de fa 22 Iutie. Arma­
tele ruse care până acum fusese în Polonia s'au adunat laolaltă
şi eu cu cea mai mare parte din armata de la .Ecaterinoslav.
Hărtuell continui cu inamicul care ocupă Benderul spre care se
vor Îndrepta în curând sforţările armatelor ruse. Kniazul Repnin
a trecut Prutul şi s'a îndreptat spre găurile râului Lăpuşna.
Scrisoan'a 23. Din fagaru( efe fa Hâncesti. 25 Apri(ie .
. Corpul de armată al generalului Krecetnlcov a sosit de 10 zile.
Avantgarda o formează un detaşament al generalului Laşii. In
Kişinău se află acum generalul Poternkin cu 7000 oameni. Feld ..
mareşalul Kniaz Poternkin s'a îndreorar spre Duhasari de partea
-cealantă a Nistrului.
Scrisoarea 24. Din Bârtaa' efe fa 15 Apnlie. - Este
copia unei scrisori primită de la armata lui Suvorov, Se arată
. acţiunea întreprinsă acolo de generalul Suvorov. Acesta aflând
că inamicul Înaintează Spre Bărlad, socotind că nu este conve­
; nabil a-l aştepta pe duşmania Bârlad, hotărî să-I întâmpîne.
O parte din forţele sale trecură râul Bârlad şi T utova, apoi
. trecură Siretul la Adiud, unde se uniră cu armatele imperiale
austriace, conduse de prinţul Saxen -Coburg, ce comanda coloana
'dreaptă, iar generalul Suvorov coloana stângă până la Mărăşeşti,
Trupele ruseşti se acopăr cu avangarde austriace, pentru a
.nu se descoperi T urcilor unirea armatelor ruso-austriace, In di­
ferite încăerări Turcii sub comanda Paşei Osman sânt siliţi să se
-rctragă în F ocşani. O parte din Infanrerie se retrage şi se în�
chide În mănăstirea sf. Samuil de lângă Focşani. Ruşii şi Aus­
triacii înconjură mănăstirea. Această mănăstire, spune autorul,
este foarte cuprinzătoare, înconjurată cu zid înalt şi foarte
bună pentru apărare. Turcii au dat foc magazinului de praf toc:
mai în momentul când Ruşii şi Ăustriacii pătrundeau în mănâs­
tire. Mulţi comandanţi superiori ruşi şi austriaci au fost răniţi,
.intre care generalul Şahovschi ş. a. In mănăstirea sf. Ioan - o
'vârstă jumătate de la Focşani-au fost captur2ţi un agă şi 52
[132]
I
I
132
T urei. In total s'a .capturat 1500: oameni, 10 tunuri, 16 steaguri,
Duşmanul dispunea de 20.000, oameni care s'au retras în cele
două direcţii Bucureşti şi Brăila.
Scrisoarea 25.Din7ăfcitl, pe Prut. 20 S2pt.-Atltoruf
arată cum corpul de armată Kreoernikov plecând din Chişinău-'
spre orăşelul Lăpuşna+-rrecu râul .Lăpuşna, apoi râul Sarata, râul
Ţiganca, până la râul Larga. Autorul spune că este de observat
că acum nu se mai afl� sate în Basarabia În aceleaşi locuri în
,care sânr arătate pe planurile luare în războiul trecut şi că lo­
cuitorii abiaIşi mai pot aduce aminte unde au existat aceste
locuri sau sate, căci toate .: În general au fost distruse.
Se descriu apoi diferite lupte ce, au .avut loc intre Salcia.
mare şi Salcia . mică şi apoi marşul armatelor, ruse spre Sud şi
luptele dela lsmail, după care oparte din armate se Îndreaptă
spre Bender şi Akerrnan. , ",'
Scrisoarea 26.D//l Tecuci. 16 Sept.- Vizirul ClI armata,
sa s' a îndreptat împotriva corpului de armată austriac condus
de prinţul Coburg de Saxen. Acesta porni spre întâmpinare la
Focşani, cerând ajutor de la armatele ruseşti. Generalul Suvo­
rov pled În ajutor dealungul râulul Bârlad spre Tecuci, Mără­
şeşti, trecu râul Putna �i se uni cu armata austriacă nu departe
de râul Milkov. Lupta cu inamicul se dete nu departe de satul
; . - .. ,' .' I
Martlneştl.e-Jnamicul fu urmărit până la Rămnic, lăsând 79 tu-
nuri, 200 morţi etc.
Scrisoarea 27.Dil1 Bdrfad. 170ctombrie.-Armata fLI:
sească ocupă arnândouă ţărmurile răului Bărlad de la Tecuci la
Vaslui, lângă F urciani, la 'ţărmul răului Siret în legătură cu ante­
posturile ausrriace, Armata austriacă se află o parte dela Trotuş
la Bacău, iar altă parte în Valahia. Gvartiru! principal al prin:
tutui Saxa Coburg este În Bucureşti, la 60 vărste de Giurgiu,
unde este multă armată rusească. - Autorul arată apoi că la 3°­
Ocr. s'a primit ştiri de' la armata Kniazului Potemkin Tavricesb
că s'a ocupat cetatea Akerrnanului. La 10 N oembrie, în urma
blocadei În care a fost ţinut a capitulat şi cetatea Benderului.
Garnizoana în număr de 16000 au obţinut slobodă plecarea din
cetate. Armatele se aşează în cantonamente. Cartierul principal,
al feldmareşalului fiind Iaşul.
Scrisoarea 28 din Bârfad 7lal1uarie 1790.- Kniazu1.
Potemkin Tavriceşki a primit în Iaşi ştiri de /aBulgakov - tri-­
misul în Constantinopol, care de la Incepurul răsboiului a stat
Î nchis,
[133]
COMUNf€ARI
133
---'-----
Eliberarea lui de către Turei arată dorinţa acestora de a
�hcheia pacea. Cetăţile care au mai rămas În stăpânirea Turcilor
Brăila, Chilia� şi" Izmailul. sânt slab apărare, şi chiar în parte pă­
răsite de gCÎff.ft-i6'at'1e;
Autornl incheie această scrisoare spunând că astfel În timp
-de un an şi jumătate au cucerit Ruşii aceste provincii, Moldova
şi Basarabia, care au 54 de mile nemţeşti În lungime şi 61 în
lăţime, de la Nistru la Dunărea şi de la M. Neagră la graniţa
'T ransilvaniei,
Scrisoarea 29 mIt laşi 4 Apri(ie.-. Autorul arată că,
·fiind bofitav de două luni - doctorii j=au recomandat să se în�
:toarcăîn capitală. Despre pace spune că încă nu e nădejde. A=
-daugă că scurnpetea vieţii este aici <în Iaşi) extraordinară. O
,găină costă un piastru, un funt de unt o . jumătate de piastru
.sau un leti�n. - Şi astfel îşi termină Maiorul von Raan descri­
-erile sale, rnlrându=se cum mai pot trăi ofiţerii ruşi, faţă de acea
.scurnpete nemaipomenită din Iaşi la 1790.
111 scrisoarea 30 de (a 10 Iunie autorul arată angaja"
.mentul făcut cu un camarad pentru a putea urmări mai departe
-operaţiunile asupra cetăţilor Chilia şi Izrnail, rămase Încă În mâ­
.nile Turcilor,
Iată deci .un nou izvor nefolosit încă de cei ce au studiat
-epoca răshoaielor Între Ruşi, Austrieci şi Turei, al căror teatru
.de război a fost Moldova şi Basarabia.
Dacă vom urmări, din acest punct de .vedere, lucrările spe­
-claliştilor asupra epocii respective, precum este Istoria Românilor
1Prin călători a d-lui N. Iorga, care vol. II! tratează epoca de la
jumătatea veacului al XVIII-lea până la 1890 şi Într' un Cap.
.special «Călătorii din timpul răsboi ului de la 1788 la 1793», vom
afla folosite ştirile unui emigrant francez ca Salaberry, unui sas
ardelean ca Frederlc Murhard, unui grec ca Gugomos, unui ger:
rman ca Srruve etc, dar nefolosite izvoarele slave, precum este
cartea Maiorului van Raan, ce nu sânt mai puţin bogate în date
'preţioase asupra stărilor din Moldova şi Basarabia, asupra tra­
.iului Moldovenilor In răstâmpul luptelor de la 1787-9°, asupra
'stării oraşelor noastre din acea vreme ca Chişinăul şi Iaşii etc.
De aceia socotim că nu ar fi lipsită de jntere� traducerea co m=
ipLectă a cărţii Maiorului van Raan din care noi am spicuit râu- .
-durile de mai sus ..
1. Negrescu
[134]
]34
Ture(t)c'î.
L IORDAN
..
In ultimul timp s'a discutat mult despre acest cuvânt. In..,.'
ceputul l'a făcut C. Diculescu. care în Die Gepiden 1, 179 (In­
ainte de asta, în Zeitschr. f. rom. Phil. 1921, nr. 41 s'a gândit la
o origine germanlcă : tubroct Gamaschen (cf, RE\V 8967). P.
Skok, Zeitschr. f rom. Pbil. 1923, pag, 191 urrn. combate această,
etimologie şi propune pe ung. toroli, pe care-I admite Puşcariu
în Dacoromania III, 838.
Pentru lămurirea deplină a originii cuvântului în discutie
este bine să ne gândim şi (a alte posibilităţi de explicate.' Astfel
am putea avea în rureci un derivat 'În +iac de la vbulg, tu!''/,·
«taurus», care ar fi arătat la început de tot «(imbrăcăminte a
piciorului) din piele de, taur s. de bivol». N. top. nslov. Turjali
(Miklosich, Lex. palaeosl, 1015 s. v. turz : ace/aş illrnle îl red ă
Mikloslch. Etvm, Wb. 365 s. v. turll supt forma' 'Diali>
probează că un derivat În +iac dela rurv. este cu putinţă, mă­
car că înţelesul nu seamănă cu ceiace ne trebuie nouă în chestia
de faţă. Dar suf. slav ",jalia'" are în unele cuvinte funcţiunea pe
care ar avea-o În rom. tureci, dacă acesta ar preveni într' ade­
văr de la slav. rurs. Miklosich, Vergl. Gramrn. der slav. Spr.
voI. II, pag , 245 urm.r cirează numeroase derivate cu acest sufix i
intre ele extrem de interesante sânt rut. (ueali (cu ( velar) «basr­
schuh» şi pol. (uczali <cu (velar) idern, formate de la (u/io (cu
(velar> «Basr» (v. Berneker, op. cit. 751 s. v. (;ylio>. ŞI în ru-:
seşteexistă un cuvânt asemănător, pe care-I găsesc la Pawlow>
sky, op. cit. 643: lh.tuali'/, «der Bastschull», cv tema ('/,tlio «der
Linden->, Weidenbast».
O altă posibilitate de a înţelege pe rom, tureci ar fi urmă­
toarea. In «Şezăroarea» 192Z, pag, 145 G. T. Kirileanu dă câteva
excerpte din Dicţionarul <în manuscripr) al lui Iordachl Golescu
«Izmene, nădragi, şa1vari, poturi, turi, tureci, cioaI'eci, iţari, pan­
taloni şi cintieni, se aseamănă la făptură şi la trebuinţă, şi În:
semnează haina cu care ne Îmbrăcăm la picere, cu care acoperim:
picerele dă jos până la mijloc, adică Învălim ruşinea omului>'.
« T uri, t�Ireci, iţari şi cioareci se zic nădragii cei ţărăneşti, şi
proşti ce'i port ţăranii». Din aceste citate reiese limpede că tLl-'
nCIii! sânt un fel de pantaloni, deci nu numai partea superioar<'i
a ci�Iborei; mai vedem după aceia că Între tllred, turI şi paturI
există o strânsă înrudire semantică şi, prin urmare, aceste cu�
[135]
Cum a ajuns Gh. Seulescu la Paris. (Contribuţie la
o biografie a lui).
vinte ar putea fi înrudite şi din punct de vedere al etimologtei,
Şi Şăineanu, Infl. orient. II, partea 1, pag. 297 ne dă preţioase
informaţii pentru chestia care ne preocupă aici. Voiu reproduce
numai un citat din :N. Filimon: «poturii săi de postav vişiniu
cu turiecii de fir».
Toate aceste lucruri deşteaptă bănuiala că turecî ar fi un
derivat <şi anume un diminutiv) dela turî, care la rândul său a.
putut rezulta din potu' ri, Cât priveşte modificarea înţelesului,
nu trebure să ne mirăm prea mult: turecite, care subt forma
masculină numeau la Început pantalonii în Întregime, au' ajuns;
cu vremea să se Întrebuinţeze numai pentru partea dela genunchi
în jos, iar după aceia pentru: carîmbul cizmei, care învăleşte a=
ceiaşi parte a piciorului. Asemenea schimbări semantice întâl­
nim adesea la cuvinte de acest fel. Turi, de ex, sinonim cu pa­
rurt, iţari, etc" Înseamnă azi mai ales partea superioară a pan=
talonilor , ngr. nawvQC!, acelaş cu rom. poturt, denumeşte ghe­
trele (Şăineanu, loc. cit.z , din lat. "ca/cea «Schuh» .avem ital.
catz a «Strumpf», vfranc. cliauce «Strumpf>, nfranc. ch ausse
<Kurze Beinkleider», span, cafza «Strurnpf , Hosc», etc. (v. R
E \Y.! 1495>. Un foarte interesant istoric al <pantalonilor», pe
baza Atlasului lingvistic al Franţei, găsim la K. [aberg, Sprach­
geographie. Beitrag zurn Verstândnis des Atlas' linguistique de
la France. Aarau 1908' LJ. o legătură Între rureatcâ şi pot u ri
s'a gândit, din fU'l'ă, şi V. Bcgrea În Anuarul Insr, de Istorie
Naţională II <Cluj 1923), Bucureşti 1§24, pag. 301.
1. Iordan.
e v
COMUNlCĂRI
135
său a
vestitei
Fălciu. Tatăl
proprietăţile
Gh. Seulescu este originar din ju deţul
fost preot in Pânceni, sat ce se găsea pe
familii a Negeleştilor.
După mărturisirile bătrâni lor, Seulescu a căpătat primele
noţiuni de scriere şi citire dela dascălul pe care familia Şerban
Negel îl adusese în Măiăeşti (sat la vre-o 3:4 krn. depărtare de
Rânceni) pentru educaţia fiului său Iancu. Intre feciorul de popă
din Rânczni şi odrasla lui Şerban Negel se leagă o prietenie
deosebită. După terminarea studiilor deacasă însă, Iancu Nege 1
i
I
I
" I •
i
[136]
136
N. C. BEJENARU
este trimis la Paris pentru continuarea studiilor, şi astfel este
silitsă se despartă de prietenul copilăriei sale. La Capitala F ran­
ţei Iancu, din cauzasingurătăţeCnu poate face nici un progres
Iaînvăţătură, aşa că după scurtă vreme dela venirea sa aici el
îşi ia drumul înapoi spre ţară. Acasă bătrânul Şerban Nege/,
care vroia să facă din fiul său un om Învăţat, l'a întrebat ce
să-i' facă�pre a-I hotărî să se reîntoarcă la Învăţătură. Răs:
punsul lui Iancu a fost acesta: Să fie întovărâşit la Paris de­
Gheorgh� Seulescu, fiul popei, singura condiţie sub care el
:poate să meargă din nou În Franţa.
Propunerea făcută preotului Seulescu n'a Întîmpinat nici o
rezistenţă din partea sa. Şerban N egel s'a obligat,- în cazul
când fiulpopei vrea să studieze - să-i cumpere toate cele ne­
cesare studiilor int6cmai ca şi pentru fiul său. Astfel ajunse
Gh. Seulescu la studii În Franţa.
Aici succesele sale au Întrecut cu mult pe cele ale lui Iancu.
Rolul jucat deGh. Seulescu') în mişcarea culturală din prima
jumătate a sec. xrx ne confirmă aceasta pe deplin in timp ce
Iancu Negel e o figură cu totul absentă din această mişcare a
timpului. Ironia populară a caracterizat pe acest boer, foarte po­
pular de alminteri printre ţăranii săi, prin următoarea anecdotă:
"Intr'o sară, Şerban Nlge! cu fiul său decurând venit din Paris,
stau la cislă În pridvorul casei. Luna răsărea de după deal. Ian­
eul, surprins parcă de-o noutate, sare de pe scaun şi exclamă
către tatăl său: tată ştii ce bine samănă luna asta cu cea dela
Paris 7",
In că un amănunt care poate ar înteresa pe lin biograf al
lui Seulescu şi din care se poate vedea originea averei sale;
Cam prin anul 1859 când se face hotârnicia moşiei Vurcani-Fâl­
du, se naşte un mare proces Între răzeşii aceşrui sat şi moşte­
nirorii familiei Negel din Mălăeştl-Fălciu. Moştenitorii pretindeau
1) Gheorghe Săulescu, paharnicul, "it Iost profesor în Iaşi şi a dat
Ia Iumiuă o mulţime de lucrări, fie pentru u-ebu.nţele şcoalei noastre
începătoare fie ştiinţifice.
Notăm în ordine cronologică:
1) Abecedar românesc laşi 1832 (au apărut 6 ediţii). Apoi: Gra­
matica r-omânească, partea 1 şi Il, 2 voi, laşi 18::13; Fabule în versuri
sau poezii alegorice, 1835; Hronologia şi istoria Universală 1837; Des­
crrerea Cetăţii Caput Bovis, 18il7; precum şi articole mai mici,în Albina
r-omânească, Foia pentru minte etc La Academia română se găsesc
mai multe manuscrise ale lui între cari: "Cronologia Moldovei dela
Dragoş până la Capitulaţie" apoi lin '"Discurs asupra drstrucţiei in stat
şi SOCietate", pr ecu m şi "Ul1 răspuns" lui B. P. Haşdeu.
[137]
COMUNICĂRI
'137
de la răzeşi întreaga moşie a acestora. Sătenii venind în Iaşi ari
cerut sprijinul lui Gh. Seulescu care i-a apărat, câşrigându-le
procesul. Drept răsplata pentru aceasta, răzeşii vutcănenÎ i-au dat
400 fălci de pârnânt - mai mult pădure şi astăzi-din moşia lor,
pârnânr pe care şi acum îl stâpănesc urmaşii lui Seulescu.
Prof. N. C. Bejenaru
asistent la universitate.
Descântec la strânsul copiilor
In F evruar a. c, s-a Împlinit 2 ani dela moartea lui T eodor
T. Burada (v. Arhiva, XXX, 2, p. 214>.
Dela acest vrednic fiu 'al neamului românesc mi-a rămas,
În manuscript, pe lângă acel «Descântec de ceas rău;), . ce am
publicat, după moartea-i, în Arliiva, XXXl 2,p. 141, încă şi lin
«Descântec la strânsul copiilor». Public acum şi pe aceasta din
urmă, ca o cucernlcă amintire a celui ce acum doi ani s:a stră­
mutat dintre noi. Il public întocmai aşa cum l-a scris Burada.
<Nota Dir.>
.s' o purces mama lui N ....
Cu copilul În braţă,
Luni de dimineaţă,
" La cararea lui Adam,
La fântâna lui Iordan,
Cu copilul sănătos,
Şi gras şi frumos.
La mijloc de cale,
La cararea cea mare,
lea întâlnit Samca,
IApoi şi Pot ca,
Jvlai veni şi Poclrura,
In că şi Intălnitura.
lPe copil mi I .. a luat.
.De cap I 'a apucat,
De pământ mi 1 a trântit,
Faţa i-o îngălbenit
Mânile i le-o încleştat
Gura i-a învalorat.
Mama lui N ....
Se văicara.
Şi se dina,
Nime n'o auzea,
Nime n' b vedea.
Numai Maica Domnului
Din partea ceriului,
Pe scări s'a scoborit
In cârja de aur s'o sprijinit
Şi din gură i:a grăit;
- Nu te văicara
Nu te supara
Numai plânge
Inima nu' ţi [rânge,
Eu pe toate
Le-oi scoate, �.
Din creştetul cC!,pLllui
Din sfârcul n .. sului.
Din faţa obrazului
[138]
138
TEODOR T. BURADA
La munţii cu petrele,
La codrii cu lemnele,
Acolo vor trăi,
Acolo vor vecui.
Şi copilul descântat.
Se rernâe curat,
Şi luminat,
Ca argintul strecurat!
Din măduva ciolanelor.
Din văile inimii.
Şi puterile i",or veni-
Şi i=oi trimite pe toate
De tot departe,
Şi pe Parca,
Şi' pe Samca,
Acolo unde popa nu toacă,
Şi cânii nu latră.
Strânsul Ia copii nu e altceva decât epilepsia, Acest de:s�
cântec se zice de 5 ori pe zi, când atunci copilul se freacă peste­
tot trupul cu slănină afumată veche.
Oescântecul spus de Zamfira ţigan ca, roabă În casa tatălui
meu.
t Teodor T. Butada
Poetul grec G. Drosinis şi M. Eminescu.
Unul dintre cei mai de seamă poeţi lirici ai Greciei esti':
Georgios Droslnis. născut la 1859. Intre poeziile sale este lm,',
foarte frumoasă, publicată de autor În revista «Estla» <N o. 7:')
din 1O/22i'XII/t889> şi reprodusă în original şi în traducere de
helenistul Aug. Bo1tz în cartea sa: «Hellenisch, die allgemeise
Gelehrtensprache der ZlIkullft» <ed. 2=a, Leipzig, 1890).
Poezia lui Drosinis poartă rirlul : «1'80S» şi seamănă bine
Cll poezia «Der Stern» a lui G. KeIrer şi încă' şi mai bine cu
«Steaua» lui M. Eminescu. Dăm aici în original poezia lui 01'0",'
sinis. precum şi celelalte două cu care se aseamănă.
I'SOS 1)
de
G. Drosinis.
Eki' 's ta vâthi t' uranu fengovo!â en asteri ;
M' an ine asteri alithinâ kanenas den to xeri.
T o fos tu g�lâ n' arthi 's ti ghi keru' s ke hronia trehi
1) Transcriem textul grecesc cu caractere latineşti şi după PI'O-'
nunţare, de oarece ne lipsesc la tipografia revistei litere grcceştl.
[139]
COMUNICĂRI
T o fos pu ihe vleporne kl 'ohi to fos pu ehi.
l'sos tasteri esvisrhiken. eskorpisen, ehâthi,
Ma tba perâsune keri k'i ghl den tha to rnâthi,
II
Ăsteri tis zots mu esi, se vlepo, se gnoriz o,
Ke tis agapis su to fes 's tin opsi su antlkrtzo.
Ki 'cmos pios 'xeri an magapâs ki'afti tin idian ora?
l' sos se vlepo o, ti isun prin, den vlepo o, ti ise tora,
I'sos i prori agapi su ghla pânda ine svismeni
Ke monon to palio tis fos ernbroz rnu akoma meni.
DER STERN
de
O. Keller.
Slehst du den Stern im fernsten Blau,
Der sterbend fast erbleicht ?
Sein Llcht braucht ei ne Ewigkeit
Bis es dein Aug , erreichr.
Vielleicht vor tausend lahren schon
Zu Asche stob der Stern
Und doch sehn seinen llebllchen Sehein
\X1ir dort noch still 1II1d fern. .
Dem Wesen solchen Scheines gleicht.
Der ist und doeh nicht ist,
O Lieb� dein anmutsvolles Sein,
\X1 enn du gestorben bist.
LA STEAUA ....
de
M. Eminescu.
La steaua care"a răsărit
E"o eale atât de lungă,
Că mii de ani i"a trebuit
Luminii să ne:a;ungă.
[140]
140
TH. SJMENSCHY
Poate de mult s'a stins În drum
In. depărtări albastre,
Iar raza ei abia acum
Luci vederii noastre.
Icoana stelei ce=a murit
Incet pe cer se suc;
Era, pe Când nu s'a zărit
Azi o vedem, şi nu e.
Tot astfel când al nostru dor
Peri în noaptea adâncă,
Lumina stinsului amor
Ne urmăreşte Încă.
Iată acum şi traducerea poeziei lui Drosinis.
POATE.
Colo în adâncimile cerului sclipeşte o stea:
Dar dacă Într'adevăr e o stea, nimeni n'o ştie.
Lumina ei ca s'ajungă la pământ aleargă ani şi veacuri;
Noi vedem lumina ce-o avea şi nu lumina ce-o are.
Poate că steaua s'a stins, s'a spulberat, a dispărut,
Dar vor trece veacuri şi pământul n'o va afla.
II
T LI stea a vietii mele, pe tine te privesc, te recunosc,
Şi văd pe fata ta lumina dragostei tale.
Şi totuşi cine ştie dacă mă mai iubeşti În clipa aceasta?
Poate că te văd cum erai mai Înainte şi nu te văd cum eşti acuma;
Poate că iubirea ta de altădată s'a stins cu desăvărşire
Şi numai vechea ei lumină îmi mai stă acuma dinainte.
Cornparând acuma fondul. acestei poezii ClI acela al poeziei
lui G. Keller şi a lui M. Eminescu, găsim imediat că tustrele au
acelaş subiect: comparaţia Între lumina stelei dispărute şi dra­
gostea iubitei, care deasemenea nu mai există. Asemănarea acea=
sta Însă nu se opreşte aici, ci constă şi În alte idei şi chiar ş(n
felul cum se succedă şi locul pe care=! ocupă fiecare din ele in
strofa respectivă. Redăm aici principaleleasemănări între cele trei
poezii :
[141]
CO'MUNICĂRJ 14l
-�----------'--------- -----.-._----
G. /(effer
Eminescu
Drosil1is
strofa 1, vers 1 coresp. cu
"
It
"
"
"
."
str. II, vers.
" 1, ."
" It "
III, "
IV, "
" "
2 coresp, CLI str. I, vers. t
3=4
"
"
n
"
."
y
"
"
."
"
5
3=4
"
"
"
"
"
+
1=2
"
If,
"
5
3=4
"
"
6<
Pe lângă aceste asemănări mai e de notat faptul că ultima
strofă a fiecărei din aceste poezii conţine idea fundamentală:
comparaţia iubirii disparute cu steaua.
Din asemănările de mai sus se vede că între poezia lui
Drosinis şi acea a lui Eminescu există o mai mare asemănare
decât Între fiecare din ele şi acea a lui G. Keller.
Aceiaşi asemănare găsim şi În privinţa formei.
Intr' adevăr, tus trele poeziile au ritmul iarnbic, Caracteristic
insă este faptul că un vers al lui Drosinis este exact cât două
-versuri ale lui Eminescu, conţinând ace/aş număr de silabe. In
schimb dacă din 'două versuri ale lui Drosinis facem patru, se
obţine o strofă, în care versul 2 rimează cu v, + iar v. t şi v. ')
n'au. rimă, Întocmai ca la G. Keller. lată acum primele două
versuri din Drosinis sub formă de strofă, În comparaţie cu pri­
mele strofe din G. Keller şi M. Eminescu:
2)
Ek!
,
s ta
vathi r'uranu
<8 sil.)
a) Siehst du den Stern îm fernsten Blau
(8 s >
b)
fengovolâen
asreri ;
<7 sil.)
b)
Der sterbend
fast erbleicht ?
<6 s.)
c)
M'an ine asreri alithina <8 sil.)
c) Sein Licht braucht eine Ewigkeit
<8 s.)
b>
Kanenas d'en
to xeri.
<7 .
sil.)
b) Bis es
dein
Aug' erreicht
<6 s.)
a) La steaua care-a răsă. it
b> E=o cale atât de lungă,
a) Că mii de ani i-a trebuit
b> Luminii să ne-ajungă.
<8 sil.)
<7 sil.)
<8 f·il.)
<7 sil.)
Dacă pe lângă asemănările acestea de fond şi de formă mai
.: ţinem seamă şi de faptul că' Drosinis a studiat în Germania, ca
şi Eminescu, cea dintăiu concluzie şi cea mai probabilă este că
poetul grec trebue să fi fost tot aşa de influenţat de G. KeJler
ca şi al nostru. Dacă Însă ne g ândirn la Încă şi mai marea ase:
mănarecare există Între poezia lui Drosinis şi acea a lui Emi:
[142]
ILIE BĂRBULESCU
---------- -------------------------
nescu '>, este greu de Înlăturat presupunerea unei influenţe de
·0 parte sau de alta, fie direct' fie indirect. Dificultatea În acest
caz stă in a şti cine a fost influenţat. Poezia lui Drosinls este
;{>ub1icată, ce-i drept, În 18891 adică În anul morţii lui Eminescu;
. pe când «Steaua» e tipărită pentru prima dată în «Convorbiri
Literare» la 1� Dec, 1886. Se poate însă ca Drosinis s'o ti publi­
cat şi mai înainte, în care caz Eminescu putea uşor s'o cunoască
-din traducerea publicată de Ăug. Boltz.
Toate acestea sunt simple presupuneri, asupra cărora vom
; reveni.
Prof. Th. Sirnenschy.
Academie de muzică bisericească În Moldova
în secolul XVI.
In Fevr. '925, Sfîntul nostru Sinod s=a adunat şi a ridicat
\-biserica romÎnească la rangul de Patriarhie, iar patriarh al ei a
proclamat pe mitropolitul primat 1. P. S. S. Dr. Miron Cristea,
. care de acum va purta titlul de Sanctitate. Cu acest prilej,
Sanctitatea sa patriarhul nostru a pronunţat o cuvântare de
. mulţumire membrilor Sinodului şi guvernului; in cuvântare a
spus, Între altele, că această înălţare a bisericei îi impune aces­
teia datoria. de a căuta ca, prin activitatea ei, să devie «centru
'. ortodox radiator de cultură teologică ortodoxă şi la alte popoare
ortodoxe. De aceea, mai spune Sanctitatea sa, va trebui ca pe
lângă patriarhia remînă, adică în capitala ţării, să se înfiinţeze,
Între altele, o Acadcm/e de l11t1Z/âf o/ser/cească ar/elt/afă» (re=
Iatează ziarul Aaeveruf dela 7 Februar 1925).
Dar nu se ştie la noi, nu va fi ştiind de sigur nici pa­
triarhul, că această propunere îşi are o temelie istorică chiar,
pentru că deja in veacul al XVI am avut în capitala Moldovii
o aşa Academie de muzică bisericească orientală. Intr-adevăr, În
colectia de documente ruseşti: Akty juzno] i zapadnoj Possii.
. tipărită la Petersburg În ,863, se află publicată o scrisoare din
a. 1558 a domnitorului Moldovii Alexandru Lăpuşneanu : prin
I
1) De remarcat este şi faptul că vers. 3-4 din strofa lII-a din
,Steaua", care Iipseşte la G. Kcile r, se găsesc la Drosinis in str. I, v. 4
[143]
t
t
COMUNICĂRI 143
-- 0 '0 _
.această scrisoare făcută în limba rusească, domnitorul nostru
îndeamnă pe o rt'od6Jt ii din o Lernbergul=Galiţiei-Xcari se vede că ii
ceruseră voie>, ca ei să trimită în capitala lui: «patru tineri huni,
şi noi ii vom da la Învăţătura CÎntării greceşti şi sîrbeştl , Î3r
când vor Învăţa, noi îi vom trimite iarăş la voi. Numai să ai"
bă o glasuri bune i căci, asemeni şi din Perernişl sunt trimişi la
noi diaci la Învăţătură»,
Partea aceasta a Scrisorii am publicat-o, chiar În originalul
-cirilic rusesc al ei, In cartea mea Cercetări istorico-Ii/otootce,
Bucureşti 1900, p. 80, dar a rămas nebăgată de seamă în Şti.
iota noastră istorică. O reproduc acum aci, Însă din pricina
greutăţilor tipografice-nu cu cirilică cume în original, ci în trans­
edere cu litere latine; iata: «cotiri rnladenca dobryi, a my ih'l.
damo na naucen/e petbfll grecesAogo i serjjskogo, i koli S,\\ na-
ucatz, a my il17. zc;.s,\\ pustime do vass ; adna stobv lrnăli golo,,­
sy dobrvi, bo iz� Perernysla rakozz do nas poslany sun, dl'ii\kove
.na nauku».
Aşa dar, nu numai din Lernberg, ci şi din Perernvsl, cele
2 mari centre culturale ortodoxe ale Galiţiei, erau trimişi la noi,
in capitala lui Alexandru Lăpuşneanu, care ar corespunde cu
reşedinţa Patriarhiei de astăzi, tineri cari să Înveţe «muzica bi;­
sericească orientală» care pe atunci, la a. 1558, era, se ştie, sin­
.tetizată În «cîntarea grecească şi sîrbească».
Se ştie că mai tîrziu, în veacul XIX şi pînă la a. 1914, te-
-ologii noştri se duceau la Academia teologică din Kievul Ru­
siei, ca să înveţe într-ale ortodoxiei. Scrisoarea aceasta Ne arată
însă că, Înainte ca Kievul să fie astfel «centru ortodox radiator
de cultură teologică ortodoxăs, un aşa (ct:;ntru ortodox radiator»
a fost capitala Moldovti lui Alexandru L�puşneanll, care avea
deja, la a, 1558, un fel de « Academie clie muzică bisericească
o orientală» la care veneau Ruşii de peste jgraniţă să se cultive
Într' ale ortodoxiei. Cum am dori toţi, Împreună cu Sanctitatea sa
patriarhul nostru. să se vie de a cum înainte în capitala RomÎ'
miei şi a bisericei ei !
Ilie Bărbulescu
[144]
144
ILIE BĂRBULESCU
----------�--------��----�----------------------
Insuficiente ştiinţifice ale istoricilor noştri: necunoaş­
terea limbii şi Istoriei Ruşilor.
In mai multe rânduri am spus-şi in această Arli/ua--că
Istoria Românilor, mai ales cea din' veacurile al t8=lea şi 19=1ea,
dar şi de mai nainte, a fost pin-acum sau superficial ori falş
scrisă. Aceasta cu deosebire din pricină că istoricii noştri, ne=
. cunoscând limb� rusească, în care se vede şi în operele sau iz=
voarele istorice ale căreia se găsesc Însemnate foarte multe din
faptele noastre istorice, s-au mărginit a ne scrie Istoria după
rapoartele consulilor francezi, englezi sau germani i măcar că
cele mai multe atingeri le-am avut în acele veacuri cu Ruşil..
cari au scris despre ele în ruseşte. Iar când istoricii aceştia.
ai noştri nu au aşa rapoarte scrise în limbile pe cari ei le cu=
nosc, adică În franţuzeşre, nemţeşte sau englezeşte, sau nici Il U
pomenesc despre anumite fenomene ori fapte petrecute În Istoria
Românilor, crezând. de aceea că ele nici n-au existat, sau, din­
pricina puţinărăţii acelor izvoare, adică rapoarte, dacă le perne­
nesc ni le prezintă superficial ori falş.
Această afirmare a mea vreau să o confirm aci pri.. cîteva
exemple, mai mult spre a îndemna pe tinerii istorici cari acum
se formează, să înveţe ruseşte; căci numai aşa vor putea scrie
dânşii Istoria Românilor cea reală În locul celei Închipuite sau
faişificat scrisă de către istoricii de pînă acum.
Decadenta civilizaţiei Principatelor române în sec. XVIll ?
Ast-Fel. izvoare istorice propriu=z/se-nici i'h rapoarte ale
consulilor şi nici chiar în ruseşte-cari să prezinte aşa numita
civilizatie a Românilor din fostele Principate, s. ex. în veacul
XVlII numit al Fanarioţilor, nu avem i de aceia istoricii noştri
ne vorbesc pur şi simplu, ca larga în a sa Hisro/re des ROII=
urain s er {fe /eur Cluifisntiolt, Bucureşti 1922, despre «Decadence
de la clvilisatiou nationale dans les Principautes au XVIH=e
siecle». De cât, cunoştinţa limbii ruseşti n� arată cu totul alt=
ceva, ce nu găsim în izvoare istorice propriu zise: că cer puţin
cu Începere de la Petru cel mare şi răsăritul veacului XVIII,
Ruşii, mai ClI seamă pril� ocuparea vremelnică a Principatelor de
către oştirile lor In războaiele ce duceau cu Turcii dar şi prin
alte îrnpreiurări, transmiteau c/IJifiza(ia apus an d a Franţei şi
Germaniei mai ales, Împreună cu multe cuvinte franceze şi ger-
[145]
COMUNICARI
145
mane adoptate mai întâi de ei de la aceşti apusani, odată cu
civilizaţia ce pri meau de la dînşii, şi apoi modelare după natura
limbii ruseşti, adică rusificare. Ast-fel.pela a. t 700, un T odor
Corbea a scris pentru episcopul Buzăului Mitrofan un Dictionar
/arinesc=romînes c 1). Aci el are o serie ')de asa numite ueolo­
gisme cu rădăcină francez ă, germană ori polon'�ză rusificară sau
nu, ca: declamaţita. orator, oraţiîa, parriîa, regula, prinţip etc.
Cuvintele acestea arată, precum vedem, o oarecare CIVI=
lizaţie, pe care o aveau şi cei din Prlncipatele Române din mo»
meritul ce simţeau nevoia de a le pune într' un dicţionar. Ele,
apoi, nu sunt «neologisme» inventate de ai noştri, cum ar crede
cineva <ca prof. Creţu la p. 8), ci sunt cuvinte ale civilizaţiei
apusane introduse în limba rusească, odată cu acea civilizaţie,
cel puţin dela Petru cel Mare care deschide I larg porţile Rusiei
apusului şi, cel puţin dela acest ţar, introduse de Ruşi ÎnPrin=
cipatele noastre prin felurite împrejurări ale atin gerilor acestor
vecini cu noi. Dovadă că nu sunt invenţii româneşti ci formaţii
ruseşti e, nu numai faptul că formele 101' n-au constituţie gra­
maticală specific românească, ci şi că le găsim, chiar ca în
Dicţionarul lui Corbea, în limba rusească de atunci. Intr'adevăr,
învăţatul rus N. A. Smirnov, căutând a vedea exprimarea în
limba sa a civilizaţiei apusane care se introduse în Rusia i'n
epoca lui Petru cel Mare, a citit LIn număr de cărţi şi manu­
scripte scrise .acolo pe vremea acestui ţal' şi a scos din ele cu=
vintele noui de origine franceză, germană, olandeză, engleză,
polonă etc. cari s-au introdus arunci În Imperiul tarilor şi s-au
rusi ficat odată cu civilizaţia aceea nouă. RezultatUl acestei cer=
cerări l-a publicat Academia din Petersburg In al său SfJorfll/i
din a 1900, vol, 88, sub titlul: 'Z::zpadilOi? vli/afl{/e na rt/ss!ii/
jezzyli 1/ Petrovskll/ll epohu, adică: «Influenta apusană asupra
limbii ruseşti în epoca lui Petru <cel mare)». Aci Smirnov înşiră
C:llTI 3000 de cuvinte apusane intrate în acea epocă în limba ru­
se as că, odată cu această civilizaţie pe care ele o exprimă .In rre
aceste cuvinte găsim şi pe cele dela T odor Corbea. identice
ca la acesta: cele cu terminaţia in - Da, ca oraţiia etc., re­
prezintă la Ruşi civilizaţia corespunzătoare apusană venită Ruşilor
prin Polonezi, căci această terminatie e poloneză rusificară ; cele
1) (fi'. Creţu : Cel mai oectii« Dlcţionar latina-romanesc, Buc. l\:Oj.
[146]
146
ILIE BĂRBULESCU
----------- -------------
ca pr/l1ţip reprezintă civilizaţia franceză intrată la ei prin Ger­
mani (cf francez: principe, germ. Prinzip) i cele ca reou/a-oraror.
patria <la Smirnov e'hiar: patriot) reprezintă o civilizaţie mai
mult larino-zermană sau polonă-latină a vremii. ,O civilizaţie de
idei abstracte chiar, şi fa noi!
De altfel, probă că cel putin partea mai cultă a Principa­
tului Tării româneşti de atunci, în care trăiau Corbea şi epis­
copul • Mitrofan al Buzăului, era în legături culturale cu Rusia
«epocii lui Petru» ne stă faptul, iară necunoscut istoricilor noştri
ca şi studiul lui Srnirnov. că acelaş T odor" Corbea a făcut chiar
ceva în legătură directă cu acel ţal': a tradus in versuri româ=
neşti şi ni s'a păstrat în mari uscris o Psaltire pe care a dedi­
-car-o. CU\l1 el însuşi scrie pe' ea, lui Petru cel mare: «Intru tot,
prea seninarul şi prea purinciosul împărat şi monarh a toată
Rusia, maestatu/' lui cel împărătesc, prea milostivul meu stăpîn».
Ba e interesant, că şi în această dedicaţie Corb ea are un cuvânt
de origine germană tot rusi ficat : maesrat (din german Maiestăr).
pe care îl posedă, de asemeni, pomenitul studiu al lui Smirnov
intre cuvintele civilizaţiei apusane introduse în RlIs!a «epocii lui
Petru» <ef. articolul meu în Ar/-;/OLl, XXX, 2, p. 15>.
Exista, deci, în Principatele noastre din veacul xvnf, nu
o «decadenţă a culturii», ci dimpotrivă, o năzuire a păturei aşa
zise culte de a-şl însuşi şi-şi însuşise chiar, prin miilocirea Ruşilor,
civilizaţia apusului. Aşa ne spune, cum văzurărn. cunoaşterea
Iimbii ruseşti, În lipsa izvoarelor istorice propriu zise.
Cele arătate erau elemente abstracte ale civilizaţiei. Dar
in aceiaşi epocă, cât şi În cele următoare ale legăturilor noastre
CLI Rusia ţarltelor Elisabeta (17+1 = 1762> şi Ecarerina II (1762=
1796> şi mai târziu, apoi, în perioada Regulamentului Organic,
,găsim În limba românească a Principatelor noastre diferite alte
cuvinte, aceste concrete, apusane rusificare, semne, de asemeni,
ale acelei civilizaţii pe cari ni-o aduceau Ruşii Împreună cu
acele cuvinte ale lor, Aceste cuvinte Ruşii fe luau dela lumea
apusană : B'rancezi, Germani erc.. fie ei direct, fie prin mijlocirea
Polonezilor. La noi le Vedem sau \11 limba română vorbită până
astăzi, sau În însemnările cronicarilor de atunci, ca la Nicu!cea,
ori in alte scrieri ale vremii, ca de pildă 111 terminologia Grarna­
ticei lui Ienâchită Văcărescu din 1787.
Astfel avem scrînciobut, despre care un izvor istoric ne
spune că era lin "balanyoire russe", ca-re la a 1717 (pe vremea
[147]
COMUNICĂRI
147
'lui Petru cel Mare, deci, şi al lui T odor Corbea) se afla aşezat
chiar dinaintea curţii domneşti din Iaşi, pentru distractia teatrală
ce oferea domnitorului, marii boerimi a ţării şi întregului norod 1).
-Cuvintul e, de altfel, de origine polonă, ceea ce înseamnă, se
pare, că prin mijlocirea Polonilor a venit acest fel de reprezen­
raţie Ruşilor, iar aceştia I-au transmis. apoi, Românilor cu cu=
vânrul originar. Avem brutaruf şi Erurâr/a pentru meşterul care
face şi atelierul unde se lucrează pâinea. Cuvântul e. în forma
aceasta CLI r. rusesc, luat de Ruşi dela Gerrn mi cari îl au sub
forma literară Brod - pâirie , iar Ruşii ni l-an dat nouă, împre­
ună cu civilizaţia germană ce el exprima faţă de primitiva «pi"
tărie», Avem ciuca/ara, luat de Ruşi dela francezul chocolare.
pe care l-au rusificar imprimându-i fenomenul fonetismului rusesc
numit «ak mie»: pronunţarea a a unui a neaccentuat. Avem, apoi,
dela Ruşi. cărora le-au dat Polonezii, cuvântul armiia şi chiar
armata pentru oştire , Ruşii le-au introdus pentru civilizarea lor
încă din epoca lui Petru cel Mare, căci le găsesc în studiul po=
menit al lui Smirnov.
Mai avem în limba romana şi cuvinte propriu ruşcşti. adică
nu de origine apusană. dar cari exprimă factori sau elemente ale
-nouii civilizaţii pe care ci o luaseră din apus, o numiseră cu cu=
vinte naţionale ale lor şi ne-au transmis-o, apoi, nouă. Acestea
iarăşi suplinesc lipsa izvoarelor istorice, până chiar târziu În epoca
Regulamentului Organic. Aşa cateasc â pentru trăsura numită de
ei literar kollasLa, dar pronunţată cu «akanie». Tot astfel, ne-au
transmis gradele organizatiei "armiei": p rlcoou ic: crc., prapor
: pentru steagul ostăşesc etc. De asemeni dela Ruşi avem concura
-pentru cunoscutul joc de cărţi. Şi altele Încă. Toate forme
ale nouii civilizaţii apusane, pe cari ni lie=au transmis ei.
Evidente dovezi toate, că, mii cu seamă din pricina lipsei
-de izvoare istorice propriu zise, cunoaşterea "limbii ruseşti e in=
dispensabilă şi că fără de ea nu se poate 'scrie acum Istoria
reală a Rcmânilor din veacul <\,1 X VIII şi din perioada Regula'"
mentului Organic. _ I
Dar împreună cu limba rusească indispensabilă e pentru
Istoria Românilor şi cunoaşterea Istoriei Rusiei. Aceasta din
·urmă, de altfel, e scrisă, Cl! toată profunzimea şi În realităţile ei,
numai În operile ruseşti. Din pricină că nu o cunosc însă. isto-
1) Cf. r1rhva diu la:;;i, xo, din Iulie-August 1909, p. 236.
[148]
\
148 .ILIE BĂRBULESCU
--,�-----_::':�-=-��---=---------
ricii noştri, toţi, n-au băgat de seamă că anumite fenomene ale­
vierii socialo-politice a Românilor nu sunt, cum cred ei, pro«
ducre spontane ale vierii noastre istorice şi născute pe pământu [,
Principatelor Române fără de legătură cu fenomenele similare
din Rusia vecină, cu care cel puţin din veacul XVI trăim, vă=
zurărn şi mai sus, în strânse Iegături , ri-au băgat de seamă, că
unele fenomene din viaţa Principatelor noastre sunt, sau ne fac.
să credem că sunt, Într' o anumită măsură, chiar reflexe ale­
vieţii ruseşti, cu începere cel puţin din acel veăc al xvr până
chiar în vremea de astăzi, poate. Să dau, şi în această privinţă ..
câteva exemple.
"Legătura p/fmtÎ!!tufui" a flli J11/h"ai V!�-i?azuf
La a. 1596, Mihai Viteazul, domnitorul Ţării Româueşti.
face aşa numita «legătură a pământului», prin care transformă
din «obicei al pământului» în aşezământ legal rurnânia sau serbia
ţărăn'mei . prin aceasta se opreşte acestei ţărănimi dreptul ce il
avea până atunci şi libertatea de a se muta de pe moşia unui.
I
boer pe a altuia, şi obligă pe ţăran de a rărnănea fiecare pe
moşia unde se află. Toate Istoriile noastre cred că acest eve­
niment socialo-iuridic s'a produs spontan, prin voinţa lui Mihai
Viteazul şi a boierilor lui, De părnânrul Ţăr:i româneşti, şi de
asta, scriu CJ' "legătura" a fo sr "impusă de împrejurări". anume
de Împrejurările noastre interne (aşa a lui Iorga "Oeschichte",
aşa a lui Or. Tocilescu : "Istoria Românilor" pag. 217>. Nici nu.
bănuesc, măcar, Istoriile noastre, se parc, că producerea acestui
fenomen in viaţa noastră atunci s'a făcut nu fără de legătură
cu introducerea aceleiaşi <Iegături a pământului» deja cu -+.
ani mai nainte, adică la a. 1592, in Rusia de către BOI'is Godu­
riov, care atunci era numai regent ai ţarului minor Feodor Iva­
novio <1584=1598) dar care avea să devie el ins uşi ţal'. Nici
lina dintre Istoriile noastre nu se întreabă, măcar, dacă este vre-o
legătură Între «legătura păru.> din 1592 a lui Boris Godunov şi
a lui Mihai Viteazul din J596. N LI se întreabă, însă, fiindcă nu
cunosc Ist;ia Rusiei şi limba rusească prin cad s'o cerceteze.
Re/arma fui Consranrin lvlavrocordaf'llf
IvI ai apoi, Ia a. 17+6, Constantin Mavrocodat, domnitorul
aceleiaşi Ţări Româneşti, înfăptuieşte «reforma» sa, prin care se
desfiinţează acea «legătură a părn lntu!ui» a lui Mihai Viteazul;
, ... �
[149]
COMUNICARI
149
-el desfiinţează chiar' rumânia sau vecinia (şerbia) din ţara sa şi
dă ţăranilor dreptul şi libertatea de a se aşeza pe orice pârnânt
ar voi, căci spune hotărârea sa: «să se aşeze unde le va fi voia
şi de rurnânie să fie sfobozi şi iertaţi, ne mai având nici o su­
părare de către stăpân ii IOf». Le acorda, deci, şi un fel de ega­
litate Cll boierii, în ce priveşte persoana fiecăruia. Libertate şi
egalitate! Istoricii, cari în Istoriile lor vorbesc .Ia noi despre
această reformă, o socotesc sau ceva spontan eşită din mintea
lui COIlSr. Mavrocodat, iar nu ca act de generozitate faţă de ţă­
rani, (aşa Grig, T ocilescu. în a sa Istoria Românifor p. 326),
sau născută În mintea acestui domnitor fanariot prin citirea ide­
ilor filosof/ce ale lui Voltaire de atunci.din Franţa (aşa N. Iorga,
în a sa Istoria RO!Jlâm/or pentru clasa IV şi VIII, Bucur. 1920,
p. 33°). Nici nu bănuiesc, măcar. nici unul, că această reformă
a fost la Const. Mavrocodat şi boierii din juru=i-care au ad­
mis-o şi fără de aprobarea cărora singur domnitoruln=ar fi putut-o
înfăptui decât cu forţa, poate prin vre-o "lovitură de stat" ceea
ce n-a fost,- a fast Ia acest domnitor şi acei boieri' reflex al
.atrnosferei sociale ruseşti, îmbibate de ideile 'filosofilor francezi
cari erau citiţi, studiaţi şi admiraţi atunci în Rusia, unde tocmai
srăpânea francofila împărăteasă Ellsabera <1'114=1762). N LI bănu­
esc, măcar, istoricii noştrii, că Const. Mavrocodata luat ideile
generoase de aez rooire il rărani/or nu direct din Franţa, ci
din atmosfera nouă, pe care fllosof.i francezi ai Enciclopedismului
viitor o creaseră, fiind citiţi de aproape în: Rusia, unde din a=
ceastă atmosferă va fi făcută îndată, la a.. 1765 <subt Ecaterina
II Însă), o <Vol'noe ekonomiceskoe Obscektvo», o "Societate 0=
cono;nică" ; nu bănuesc, că această atmosferă gelteroasel din
Rusia a creat indată, apoi, la a. 1767r tot prin legăturile Ecate­
rrinei II cu filosofii francezi Voltaire, O' Alembert şi mai cu seamă
,cu opera "I'Esprit des lois" a lui Montesquieu, "Constituţia",
.adică pe ruseste. "N akaz ob ulozenii". în care se încearcă a se
aplica ideile acele de egalitate ale enciclopedişti/or, mult înainte
-de a se face această încercare de aplicare chiar În Franţa izvoru­
.lui lor, unde ştim că deabia în 1789 prin marea revoluţie au In­
.ceput să se caute a se înfăptui.
Iar această atmosferă nu era de cât continuarea celei de
.occrdentalizare pe care o începuse Petru cel Mare În Rusia ş:
-din care, pe vremea acestuia, noi începusem deja a ne hrăni, ca
[[11 acel Dicţionar larin-rornîu şi" Psaltire în versuri a lui T odor
[150]
ILIE BĂRBULESCU
Ilie BărbuJescu
150
-------------------------------------
Corb ea dela 1725, în deosebi prin oştirile ruseşti de ocupaţie ale
războaielor cu Turcii. Din aceiaşi atmosferă, care produsese ideile­
de egalitate în forma dezrobire] ţăranilor, luă acum, în 1746,
Const. Mavrocordat ideile sale generoase de egalitate prin dez­
robirea ţăranilor din Principatul rornînesc al său.
Iată ce ar fi putut şti istoricii noştri, şi ar fi scris Istoria.
reală iar nu închipuită de ei a Românilor, cum văz urăm că au
compus-o în această privinţă, dacă ar fi cunoscut Istoria Rusie�
de atunci, cel putin din marea operă, scrisă în ruseşte, a lui So­
loviev : Istoria Rossii s dr!?vmy'sicli Vr!?J1tI?/l.
Mă opresc deocamdată la aceste exemple; în llUI1121rul
viitor al Arii/vei voi mai aduce altele, spre a documenta şi mai:
mult titlul din capul acestor Comunicări, adica «insuficienţele
ştiinţifice» ale istoricilor noştri: necunoaşterea limhii şi Istoriei"
Ruşilor.
Ilie Bărbulescu
Urme de rotacisrn astăzi
De obicei zic filologii, că astăzi limba românească din Da»
cia Traiană nu mai are r oracisrn, adică prefacerca lui Il intre
vocale în r. Aşa crede s. ex. d. Alex. Rosetti in cartea sa «Etude
sur le Rh'Otacisme en roumain», Paris 1924/ p. Il şi 16,· pe care­
o recensează la p. 151 d-şoara prof. Or. Margareta Ştefănescu
(cf, p. J52).
Dar nu s-au făcut încă- cercetări dialectologice mai amă­
'nunţire asupra actualii limbi româneşti; căci când aşa ceva se
face, se descoperă şi astăzi rotaci'sm, şi în Vechiul Regat şi în .
Transilvania.
Astfel, d. prof. Or. Bejenaru a găsit bire in loc de bine
şi p/ră în loc de pînă, în satul Vur cani din judeţul Fălciu <v.
Arii/va, XXXf, 3�4, p. 287>.
Eu constat, în limba din satul Albac în Transilvania rota"'·
cisme în: «Şi deodată, nici arainte, nici azapoi, se făcuseră toţi.
cioare>. dintr'o poveste despre "y!ama CLI şapte prunci", poves­
tită în graiul din acel sat de către elevul C. T odea, în revista
Comoara Sate/or, din Blaj, anul III, N(). 2=3, Februar-Marr
tQ25, p. 20. De altfel cuvântul rapoi se găseşte şi la Fălricent în
Moldova, cum ne spune nuvellsrul iMthai Sadoveanu (cf. Arliiva ..
XXVIII, 2, p. 204).
[151]
REOENZII
Al. Rosetti. Etude sur re r/roracisme, avec un appendice
d six cartes linguistiques, Paris 1924, 76 pages, bibliotheque de
l'ecole des hautes etudes, publiee SOllS les auspices du ministere de
l'instruction publique (francaise), deux cent quarantieme fascicule.
M. Rosetti considere le rhotacisrne (le passage de -11- inter­
vocalique il. -r-) C0111me la particularite phonetique qui distingue,
d'une Iacon tranchante, aux XVI-e siecle, les parlers du Nord-Est
de ceux du Sud de la Transylvanie (pg. 12). Il trouve que l'aire
du rhotacisme dans le daco-rournain ancien devait englober un
bonne partie de la Transylvanie, le Maramureş e t le Sud-onest
de la Bucovine (pg. 11); il enurnere et analyse les textes qui
presentcnt le passage de +I) -ă -1"- (pg, 1-5), les n0111me des tcxtes
rhotacisants et dit qu'ils proviennent du nord-est de la -Transy.­
vanie, du Maramureş et des territoires moldave et bucovinion li-·
rnitrophes. Les textes non-rothacisants ! sont plus nornbreux q Lle
ceux rhotacisants (pg. 8). Le rhotacisme a disparu totalerncnt au­
jourd'hui du daco-roumain et on n'en trouve plus de traces qu'en
lstrie (pg. 11); le dialecte \ istro-roumain, represente le parter de
la region des rnonts Apuseni et c'est separe du daco-roumain
entre le X-e. et le Xlll-e siecle (pg. 14), Le recul du rhotacisme
a ete provoque par I'influence du rournain cornmun du Sud de la
Transylvanie, dont l' extension et l' autorite oni ete conditionnees
par des faits d'ordre cultural et social (pg. 16). Quelque fois les
-r- sont les produits de la dissimdation ou de J'assil11iiation con­
sonantique; l'auteur les 110l11me pseudo-rhotaeismes; ceux-ci re�
presentenf une tendence generale du daco- ei du macedo-roLlll1ain
(pg. 17-33), et la parfie du pays OLt s'est produite la dissimi­
Lation depasse de beaucoup les limites de l'ancienne H�gion rho-
[152]
152
MARGARETA ŞTEFĂNESCU
tacisante (pg. 31-32). Le passage de -n- a -r- a eh provoque par
la nasalisation de la voyelle precedente (pg. 54).
La nasalisation est rnarquee, dans les anciens textes, il l'aide
du signe -1', qui la suit immediaternent, ou bien ă l'aide de la
graphie n r (pg. 34). L'auteur cherche il demontrer cette nasali­
sation a l'aide des experiences de la phisiologie des sons (pg.
33-38) dans Ia langue roumaine ei dans la "Romania occidentale".
Le rhotacisrne ]1' a pas un air de grande anciennete et il s' est
produit independamment, a des dates diverses, sur des territoires
differents (pg. 54): dans le rournain, I'albanais et la "F�omania
occidentale ",
Examinonsfoutes ces affirmations en les discutant:
Dans le moldave on trouve aussi des exemples de rhota­
cisme. M-sieur le prof. de l' universite de jassy, Bărbulescu (dans
I'Arhiva, 1922, nr 2, pg. 305) nous fait observer que l'ecrivain
bessarabien Starnati, au cornmercernent du XIX-e siecle, dit pâr'
au lieu de pân' = până; il Suceava on dit souvent tapoi au lieu
de '/lapoi; M-sieur Bejenaru, protesseur, communique de rnerne
(dans I'Ar/ziva, an. 31, No. 3-4, pg. 287) quă Vutcani, localite
du district Fălciu, on dit pâră, bire au !ieu de până, bine. Moi
rnerne, j'ai entendu souvent dire dans le district de jassy pâră,
au lieu de până; ces mots sont aussl en usage en Bessarabie.
A Jassy on ernploie les mots puroi et punoi, avec et sans rhota­
cisme. Meme M. Rosetti cite (pg. 16) des cas de rhotacismes,
donnes par M. T. Papahagi et trouves par lui pendant l'ete 1922
dans îa region du Maramureş; il les nie, sans en donner les
motif? (ef. MI'. Bărbulescu ici il Ia p. 150).
Donc le rhotacisme n'est pas une particuJarite phonetique
,qui a disparu totalement aujourd'hl1i du daco-roumain, car il
,existe dans le moldave, com111e dans le parier des Moţi et celui
de la'region du Maramureş. C'est dommage qu'a cause du manque
des trauvaux folkloristiques, pour chaque district, et de commu­
nicatiolls sur les differents parlers sousdialectaux nous ne p.uis-
5io11S etablir, d'une fa<;on probante, qu'en realite le rhotacisme
existe aujourd'hui dans Ies memes Iimites que dans le daco-rou­
main ancien, quoi qu'en pretende l'auteul'. II devait arriver il cette
conclusion negative du mome11t qu'iI lui convicnt de demontrer
que les L111eS des transfermations de 11 a r ne sont pas de 'veri-
ilt&&ZZ
22 [
[153]
153
RECENZII
------------ ----------------------
tab les rhotacismes, mais le resultat de I'assimilafion et de la dis­
-similation consonantique.
Ancune loi phonetique n'exige I'n unique dans le mot pour
produire le rhotacisme, Au contraire, d'apres la dernonstration de
lvl. Bărbulescu (I'Archiva, 1921, Oct., pg.204) la langue supporte
deux Olt trois 11 dans le mot sans qu'il soit besoin de les dissi­
miler : merne on assimile l'r a I'n, cornme, par exemple, senin dL'i
serenus, anină du arena, cunună du corona; souvent on ajoute
un n : amenisţ, genul/chiu, amănunt. On observe tine contradic-
tion chez M. Rosetti, car a la pg. 5-eme, il considere le mot .If\­
-kirâctillri, avec les deux n rhotacises, quoique aux pages 20-21,
23-31, il donne de pareils exernples cornme assimilations et dis­
similations. Pour lui teretra (a Bourg d'Oisaus), Icntără (a Cour­
mayeur) et funtara (a Pinache-Serres- Wurternberg) pom Ies forrnes
type Ienetre, Iontaine et fontana sont des rhotacisrnes (pg. 39,
41) ; alors qu'il considere les mots roum. sângeros, săngerare du
sanguinosus, sanguinare, avec deux Il a l' origine, l' lin intervoca­
lique et l'autre' pres d'une consonne, non pas comme des assi­
milations, mais comrne des rhotacismes.
, Donc les exernples de pseudo-rhotacismes, donnes par l'au­
tem, sont de vrai rhotacismes : ce fait confirme Ia theorie que le
rhotacisrne se trouve non seulement dans l'istro-roumain, rnais
.dans tous les dialectes de Ia langue roumaine (les mr, suskir,
virinos et le megl. luricari, donnEls par M. ,Rosetti, pg. 24 COl11me
cas de dissil11ilations, sont des rhotacisl11es).
Les textes rhotacisants dont M. Rosetti ') croit qu'i1s sont
,ecrits dans 'Ia region du Nord-Est do la Transylvanie, du Ma­
ramureş et des territoires l110ldave et bucovinien lil11itrophes, pour­
rait (itre ecrits autre part (dans les principautes), 1110ntre M., Băr-
.bulescu, Archiva, 1921, Oct. 204. '
Parce que I'auteur ne cOl1nait pas les questions de sIa vis­
,tique, sans lesquelles on ne peut rien etablir solidement dans la
1,) Compue aussi; N. lorglt, Geschichte des rUII1. Volk68, Gotha.
'1905, I, p. 401 ; Sextil Puşcariu, z'ur Rekonlltru1ction des Urrtl;'I'Ilâni.�chm,
'Beihefte zur Zeitschrirt mI' romanische Philologie, 26 Hen, Hklie a. s.
WIO, p 40; Iosif Popovici, Paliirt, de la Orăştie (1582), Bucuresti 1911,
,p, 15; D . Nico ae Ol'i'igun,' Două manuscripte vechi: codicl3leTeoilorescu,
�i Codice!t Ma,?'ţia?l, Bucure�ti HJI4. ]J, 6, Aureliu Candrea, Psallirea
,8clleianft, 1, Bucureşti 19Hi, p. XVII. (lraVaux discuttls pal' M. Bărbu­
�cscu, dans l'Arlliu de Jass.)', IL! le 19�1, No. 1, pg. 4, 5 .. ).
[154]
154
MARGARETA ŞTEFĂNESCU
------------------------
philologie roumairre, il affirme que la nasalite de la voyeJIe qui
precede le TI est indiquee a J'aide du si. ne ş ou par la grapliie
!lr. Cela constitue un grand defaut de fond et de methode, car
il n'est pas perrni de maintenir en 1924 un avis, soutenu scienti­
fiquement par Hasdeu (Cuvinte din bătrâni, Il, pg. 9-18) en 1878-
1879 d'apres la science de son temps, mais vieilli aujourd'hui
et refute depuis 1904, quand M. Bărbulescu, dans la Phonetique
de l' Alptiabet cirilique et succesivement en 1922 el 1923, dans la
revue Arhiva (an. 1922, nr 2, pg. 177; an. 1923, nr 1,pg.66),
a vec son autorite bien connue dans la slavisti que, a dernontre
. que le signe '1' n'est pas invente par les Roumains, cornme l'a
cru M-sieur Candrea, le professeur de M. Rosetti, dans Psaltirea
Scheiană, 1916, pg. CXVIII, mais que ce signe est la transfer­
mation du paleoslovenique ,1', dans le medio-bulgare. Le medio­
bulgare )�' qui des Bulgares a passe chez les Roumains, avec la
prononciation qu'il ava it apres l' epoquc paleoslovenique (I)(-e
siecle) :MI et In, sans un ă ou 1 nasal, comme dans le francais
ou le polonais, mais ă, î el n prononces tres distincternent, COl11lTie
l'a prouve M. Bărbulescu, dans l'Arlziva, d'Avril 1922, nr 2, pg.
135, 304 ou on donne des eremples peur la Iangue roumaine ei
an cite encore le rnerne fait dans la langue bulgare (les Roumains
prononcent dămb, Dâl7lbeni, grindă, de rneme les Bulgares greI/da, .
Dămbeni avec ă et n, prononces distincternent d'apres M. Conev,
/storija na bâlg. ezik, p. 496).
Ainsi, au point de vue paleographique, l' J� n'a pas la va­
leur du SOI1 nasal (voyelle nasale) ou du siglle nasalisateur qui
marqlle la l1asalite. Si an 0bserve I'esprit de la langue rOl/mai ne,
on s'aperc;oit qu'elle ne cOl1naH pas la nasalite des voyelles,.
comme le franc;ais et le polonais; les m01s avec des voyelles
nasales, qu'elle a pris de ces langues, comme par exemple du
fran<;ais : pardon, jllpon, saisofz. le raul11ain les prononce avec 1111
Il bien distinct: saiso-n, jupo-n, pardo-n (M. Praf. Ilie Bărbu­
lescu, Arhiva, 1922, nr 2, pg. 305). Si on admet qlle la nasali­
sation a existe dans le roumain ancien, elle devrait survivre en
quelql1es exemples. mel1le isolee, mais nOL1S ne la trouvons llulle
part. M. Bărbulesctl (l'Arhiva 1922, Iulie, pg. 305) dit que le prt­
.tendu nasalisme du parler des Moţi que cite M. Weigand est une
invention (M. Rosetti affirme aussi I'existence actuelle du nasa­
lisme chez les Istriens).
[155]
155
RECENZII
---------
\
Par consequent dans les mal" rhotacises le slgne J� tepre-
sente ['IZ et mis pres de r signifie l'heitation de Tecrivain, qui
ne salt laquelle des deuo: oriographes, avec r ou avec IZ sans.
rhot.rcisme est la meilleure el alors tnets les deux lettres (cornme
a dit deja Hasdeu, Cuvente din bătrâni, II pg. 15). Done si M.
Rosetti avait connue la juste valeur du )�' dans les textes rou­
mains du XV, XVI ct XVII siecle, il n'auriait pas presente ainsi
la question.
En resume, nOL1S avons observe que le rhotacisme existe
aujourd'hui dans les trois dialectes de la langue roumaine; car les
excmples de pseudo-rhotacismes, donnes par I'auteur, sont en
realite des vrais rhotacismes non pas des assimilations ot dissi­
milations consonantiques. Le signe J]\, d'origine slave dans le
rournain, a la valeur de În, il n'indique pas la nasalite de la
voyelle qui precede I'n qui s'est rhotacise. Si nOL1S observons que
la langue ne connait pas les voyelles nasales, nOLlS repoussons
l'hypothese que le rhotacisme est provoque par la nasalisation
de la voyelle qui precede I'n. Le parallelisme avec les langucs
romaines oceidentales, qui connaissent physioJogiquement la l1a­
salite ne peut rien etahlir, COl11me voudrait le faire l'auteur. Les
experiences par la phisiologic de : sons ne nous rendent, dans ce
cas, aucun service, parcequ'on ne peut pas constater le ph0l12-
tisme de la lallglle rOllll1ainc du XVI-e siecle.
Le grand defaut ele M. Rosetti est son ignoranc2 des OLl­
vrages qui concernent les quesliolls qu;il discute (les travaux de
M. BărbulescLl dans l'Arhiva 1922, 1923 deja cites) et il cause
de cela il partage I'opinion Id'l1l1c ecqle roumaine nombreuse 1)
qt;i admet les idees deja vieillies de I-Jasdeu, justes et bien do­
cumcntees d'apres la science de 45 ans ell arriere, ma;s inexactes,
en grand partie aujourd'hui (voire aussi Iagie, ,Arhiva, XXIX,
2, p. 311).
II ne connaît pas non plus les queslions de slavistique,
sans lesquelles on ne peut disc uter solidement sur le signe .!�"
dont la valcl1l' a ete explique par M. Bărbulesct1, dans sa
Phonetique de l'alphabet cirilique, en 1904, dont le savant russe,
bien cOl1nu, le praf. universitaire I. A. Iacimirski, a tait un elo­
gieux eompte, rendu dans les Annales de l' Academie des Sciences.
euvre de Petersbourg (Izvestija, tome X, fasc. 4-e, a. 1905).
) weigand, 13yhan, PI'OCOilOV ci, Sextil I-'uşcal'Î'-, CandJ'ea (dont
MI', le prof. Ilie Bă, buiescli eCJ'Ji d"IlS �l1-hiva, Aprll In;!, NI' :.!, p��,
30J, 314, �05, 177)
[156]
156
P. CONSTANTINESCU-IAŞI
--------
Si le livre de M. Rosetti avait apporte quelque chose de
. nouveau ou rneme sil etait au courant de la science, aurait eu
de la valeur : comme ca il n'est qu'une recapitulation arrieree des
anciennes opinions.
Dr. Margareta Ştefănescu
assls ent il I'univer sitc
O. -Taf'rali, "Le tresar bysantin ei roumain du monastere
de Poutna" şi "Les fresques des eglises de Bucovine , Paris
1924.
Sunt donă comunicări ţinute de profesorul dela Universitatea
din Iaşi la "Academie des inscriptions et belles-Iettres" din ca­
pitala Franţei în şedinţele obişnuite. Ca lin omagiu pentru cel ce
le-a expus, având În vedere importanţa materialului şi considera­
ţiilor expuse, conducătorii Academiei nu s'au mulţumit numai cu
inserarea faptului, ci au dat şi rezumate în extenso. Pentru străini
monumentele noastre de veche artă religioasă sunt o revelaţie,
căci, deşi în manualele mari de artă bizantină-dar numai de această
artă- un locuşor mic era rezervat "Moldo-Valahiei", publicul mare
şi chiar specialiştii le cunoşteau foarte puţin. Numai prin prezen­
tarea unora dintre producţiile artei vechi oficiale, d-I Tafrali a
. adus un real serviciu ştiinţei În general şi nouă în special. Ca
urmare, bizantinologii, reuniti anul trecut într'un anumit congres,
-şi-au • dat seama mai uşor de comorile noastre artistice, care
reclamă a fi cunoscute. Şi cel dintăi pas auzim că-I face tot d-l
Tafrali, căruia i se publică de o cunoscută editură pariziană o
Iucrare monumentală asupra tezaurului dela Putna.
Care din noi nu ne-am depus prinosul de recunoştinţă la
monnântul lui Ştefan şi n'am admirat "tezaurul" artistic, lăsat Îli
'paza arhimandritului ? Dar oricît ne-am pătruns de fiorul sacru
. al măreţiilor trecute, tot nu ne-am putut da seama de valoarea
artistică a acestui tezaur. Un sentiment de mîndrie naţională se
substituia sentimentului estetic şi astfel greşearn în adevărata
apreciere. Poate voi părea prea subiectiv, dar Îmi amintesc mereu
{le povestirele actualului egumen al Putnei, om bun şi învăţat,
.care întovărăşea vorbele cu scrisori dela cutare miliardară ame­
-ficana ce-i scria că va veni anume în România pentru a vizita
Putna sau cu amintirea altui american miliardar şi cunoscător,
[157]
care refugiindu-se o clipă din lumea afacerilor, a venit la Putna
să îngenunche şi să se prostornc, ad litteram=-spusele stareţului
sunt riguros controlate - înaintea tezaurului lui Ştefan.
D-I Tafrali le-a vorbit academicienilor dela Paris despre'
multe din obiectele colecţiei, care au scapat ca prin minune de
dezastrul care il ajuns cele mai multe din .podoabele artei bizan­
tine. Monumente arhitectonice se găsesc pretutindeni în ţinuturile
care au aparţinut sau au suferit influenţele imperiului bizantin;
sculpturi, picturi şi mozaicuri încă s'au păstrat numeroase. Dar
broderiile, friabile prin esenţa materialului, au fost mai lesne îm­
prăştiate şi distruse; Ştefan cel Mare a strîns o minunată colecţie'
de ţesături, care s'a păstrat intactă în cuibul retras dela poalele
Carpaţilor. Unele ţesături sunt pur bizantine şi au fost aduse pro-'
babil de Maria de Mangop, din familia Cabalogilor=-cum a sta­
bilit pentru întăia oară d. Tafrali -, şi una din soţiile lui Ştefan ..
Se mai găsesc cruci lucrate În stilul athonit, din care una se
spune c'a purtat-o Ştefan cel Mare în cele mai însemnate bătălii;
două "epigonation" lucrate de două ţarine sîrboaice, care-şi plîng'
durerea patriei lor; două epitate de mormînt pentru Ştefan şi
Maria de Mangop; icoane pictate trainic şi cu gust, vase şi sar­
cofagul, minunat sculptat cu patirnele lui Isus, în care au fost
aduse moaşte le sfîntului Ioan cel nou.
Bisericele din Bucovina păstrează pînă azi picturele externe
şi interne, lucrate al fresco cu o tehnică şi artă care au permis
marelui bizantinist Ch. Diehl să le compare cu vestitele decoraţii
dela catedralele din Orvietto şi San Marc. La Suceviţa, caşi la
Modoviţa, Humor, Voroneţ, Dragornirna şi mai toate bisericele din
Suceava picturele păstrează în totul 'regulele artei bizantine, Ele
sud adevărate monumente de artă, i mai ales prin ingeniozitatea
frescelor exterioare, aproape unice în întreaga artă bizantină, cum
se exprimă acel aş CIl. Diehl în impresiile "publicate în Revue des
deux mondes". Sunt şi documente istorice prin chipurile voivozilor
zugrăviţi.
0.,'
,
\
ţ , ,
J
RECENZII
----- ------
157
Marin Simionescu-Rtrnniceanu, "Istoria Artelor", Bu­
cureşti 1924.
Ce pacat că nu putem avea aceleaşi 'cuvinte de laudă faţă­
de lucrarea apărută nu de mult la "Cultura Naţională" a d-lui
Lîmniceanu, pe care l-am cunoscut pînă acum ca un estet pri-
[158]
. ceput, S'a făcut destulă vîlvă în jurul operei, tipărită În luxul
obişnuit editurii pretenţioase, 'dar nu prea destul de scrupuloasă
totdeauna. S'a bucurat de recenzări cu semi-critici: d-l Bogdan
Duică în "Societatea de mâne" nu-i încântat de text Iăudînd­
după preţul cltin, se vede, de; 33 bani bucata! -figurele ; d-I M.
Palea În "Viaţa Romînească" dimpotrivă e nemulţumit cu totul
de reproduceri; iar d-I AI Tzigara-Sarnurcaş Într'o cxtensă re­
cenzie din "Convorqiri literare" se arată cu totul nemulţămit de
noua lucrare În domeniul "Istoriei artelor". E îmbucurător că'n
fiecare an aproape apare În publicistica romînă cîte o nouă lucrare
în acest domeniu-în 192� cadea d lui Taîrali, în 1923 cursul
d-Iui Iorga, în 1924 schita d-lui Rîl11niceanu. Ne-am ocupat pe
larg tot în "Arhiva" de lucrarea d-lui Iorga, care caşi ult.ma e
pătrunsă încă de lipsuri. Cu adevărat după normele ştiinţifice
rămîne numai lucrarea d-lui Tafrali ; am dori numai ca la CI doua
ediţie să se revizuiască unele reproduceri, pe care suntem siguri
că ed .tura le-a rnaltratat. Aşteptăm dela d-sa şi partea a doua,
istoria artelor moderne şi contemporane, căci "schiţa" d-lui Pîrn­
niceanu rămîne tot o schiţă. Dacă se va bucura de a doua ediţie,
îi rugăm pe d-l Rîmniceanu să observe mai bine figura de la p[.';.
20 din manualul d-Iui Tafrali, reprodusă pe do.'; în cartea d-sale
la pg. 14, de oarece vasul arătat se află acum la Moscova, trans­
portat dela muzeul din laşi-eeia ce nlmer.i nu i-a SPllS-O pănă
acum.
158
AL. V. DOBRESCU
------- ----------- .-- --------_ .
P. Constantinescu-Iaşi
Leca Morariu: Institutorut Creangă. Cernăuţi 1925.
Acest studiu, care are ca scop a prezenta pe I. Creangă ca
institutor, se întemeează pe numeroase însemnări bibliografice ce
s'au scris privitoare Ia Creangă şi pe ştiri pe cari ni le dă însuşi
Creangă în "Al11intiri din copilărie".
Ar fi fost interesant un studiu bibliografic asupra activităţii
literare a lui Creangă, dar nu acesta este scopul autorului, după
cum însuşi titlul cărţii îl arată.
In ce priveşte acest studiu, aut iru' s'a servit de informati­
unile lui Grig. !. Alexandrescu din "Şezătoarea", O. Minar, Emil
Gîrleanu, C. Grigoriu, Properţiu, Artur Gorovei .. ; aşa c �l, acest
-tudiu deşi nu aduce o contribuţiune nouă pentru bibliografia lui
J
[159]
RECENZII
159
Ion Creangă şi deşi acest studiu se referă numai la activitatea
didactică, are meritul de a reconstitui această activitate În mod
sistematic, întemeeată tot-d'a-una pc bogate inlorrnaţiimi şi tot-o­
dată de a se nota locurile de unde aceste inîorrnaţiuni au Iost
scoase la iveală.
După ce autorul ne informează asupra "şcolirii" lui Creangă,
trece la diaconul Creangă şi în urmă se opreşte la institutorul
Creangă, unde precizează amănunţit această din urmă activitate.
Autorul ar fi putut da inforrnaţiuni preţioase, mai ales fiindcă
avea ia dispozitie un material aşa de bogat, cari să privească nu
numai pe autorul didactic ci şi pe artistul Creangă, aşa cum o
face incidental în studiu! său (pag. 37) unde arată că, institutorul
Creangă în acele "umiie povestiri, dela sfârşitul vechiului şi uita­
tului său abecedar, prevesteşte pe acel mare meşter al povestitulut
ţărănesc" .
In altă ordine de idei, relativ IaU discuţiunea pe care o face
autorul în studiul său, anume când trebue să-I fi cunoscut Creangă
pe Eminescu, găsesc justă părerea autorului, că trebue să se fi
cunoscut În timpul când Eminescu era revizor şcolar al judeţului
Iaşi şi Vaslui.
Ioan S. Ionescu, patron tipograf, care a cunoscut pe Emi­
nescu, în toamna anului 1876 când era redactor la "Curierul de
Iaşi", şi pe Creangă, cu care se asociase la cumpărarea tipografii
naţionale de la Junimea, ne spune într'o carte ce a publicat sub
titlul :_"Poveşti, Anecdote, Impresii ele Călătorie şi Excursiuni", 1)
Iaşi 1905 :
"Ei (Creangă şi Eminescu) făcuse �unoştintă de când Emi­
nescu era revizor şcolar şi aşa se iubeau amândoi că de bucurie
Creangă îl introduse pe Eminescu la Boltă-Rece, iar Eminescu
introduse pe Creangă În Juni mea".
in ce priveşte observaţiunea pe care o face el. Leca Morariu,
că Eminescu şi cu Creangă se înţelegeau între ei şi că ,,1. Creangă
trebuia să devină pentru Eminescu o adovăratâ revelaţie şi ca om
pentru omul Eminescu şi ca artist pentru artistul Eminescu", o
cred cea mai nimerită, spre deosebire de a altora (Panu) car; au
crezut că Eminescu şi cu Creangă se înţelegeau "ca gisca cu raţa",
1) Lucrarea nu i citată de d. Leca Mor-ar.u.
. .
[160]
Ilie Bărbulescu
Aceasta rezultă şi din o informaţie pe care o avem tot dela
Ioan S. Ionescu, citat mai sus :
"Imi aduc aminte cu ce drag îşi ascultau unul altuia C0111-
posiţiile lor"...,
In vederea consideraţiunilor acestea, studiul d-lui Leca Mo­
radu informează precis asupra lui 1. Creangă ca "institutor".
Al. V. Dobrescu
AL. V. DOBRESCU
16C)
Ştefan Ciobanu: I, Biserici vechi din Basarabia; II,
Lin bibliotecile ruseşti, Chişinău 1924.
In partea 1 a acestei lucrări, autorul ne înfăţişează, descriind,
constituţia arhitectonică a multor biserici moldoveneşti din Basa­
rabia, dintre cari una, sf. Ion cel nou din Cetatea AIbă, pare zi­
dită în sec. XIV, iar altele din veacurile XVI-XIX. Unele erau
zidite din nuele, altele din stuf, alte din bîrne şi rar din piatră.
Aveau mai ales formă de corabie. Au interesante şi frumoase or­
narnentan in lemn şi picturi puse pe ziduri şi icoane. Şi în stilul
arhitectural şi în picturi se vede, pe lângă caracterele obişnuite
bizantenc, încă şi influenfe ale artei italiene. Un specialist în artă
ar găsi în aceste biserici şi icoane, spune însuşi autorul, Însem­
nate date pentru Istoria artei moldoveneşti.
In partea II ne dă câteva interesante date, ce a adunat elin
bibliotecile ruseşti, dela Petersburg, Kiev, [itornir etc., cu privire
la Istoria mireană şi bisericească a Românilor din sec. XV-XV)I.
Astfel este scrisoarea episcopului Vasile al Romanului către mitro­
politul Moscovei Gherontie din a. 1484; din ea se vede, ceea C2
nu se ştie la noi, că acest episcop al nostru a contribuit sâ re­
zolve o problemă teologică care provocase atunci un conflict pu­
ternic între mitropolitul Gherontie şi cneazul Moscovei lvan Va­
siliovici II!.
Toate ilustrează încăodată dreptatea celor ce eu susţin mereu
în Arhiva şi chiar în acest număr la p. 144-150: că necunoaş­
terea limbii şi Istoriei ruseşti ele către istoricii noştri a făcut că.
Istoria si Istoria bisericei române ce au scris până acum sunt sau
superficiale şi insuficiente, sau falş redate. Aşa, ca să dau şi lin
exemplu, praf. Iorga a scris "Istoria bisericei româneşti" în 1908 ;
dar nimic nu ştie de acel mare rol teologic al bisericei moldo
vene şti de sub episcopul Vasilie al Romanului, măcar că despre
scrisoarea pomenită a acestuia către Gherontie al Moscovei scri­
sese, deja înainte de d, şt. Ciobanu, rusul A. Bycikov în cadea
SEf "Opisanie sb. irnp. publ, bibl.", St-Peterb. 1882, 1, 570, Tot
aşa, de altfel, nu ştie Iorga nimic nici despre acel fel ele Acade-
.mie ele muzică de subt Alex. Lăpuşneanu (p. 142).
Lucrarea d-lui Ciobanu este dar şi interesantă şi folositoare
pentru Ştiinţa noastră istorică.
I
II
li.·.
�
i �
I �
! r
!'
1.