[81] �f l%f�"!l jiifil "'M t"""j� A \\. J.:lt J.l m. v s .w:. ORGANUL SOCIETĂŢII ISTORICO-FILOLOGICE "c-=cc=c-cc ��. ?! N_-�_$I �=- An.ul ];rXXl -- Apri! 1924 - N'%". Z I I I I L Cuvintele slave vechi cu sunetele 2; şi k paleoslovenica 6 categorii in limba română In limba română se află o sumă de cuvinte slave socotite vechi, cari in paleoslovenica au sunetele z, şi k.. Aceste cuvinte însă. din acest punct de vedere, nu se prezintă în româna ca în plslo­ venica 1) ci sub şase forme deosebite, pe cari le vom rîndui în şase categorii. Categoria 1 cuprinde cuvintele, - acestea .cele mai multe la număr-în cari, atît la sfârşitul cât şi în corpul lor,. nu se află ci . lipseşte sunetul corespunzător lui rz sau b din cele plslovenice. Astfel: prăpăd, oblînc (macedor. blînc, meglenor. ublăng), rînd, d îrnb, stil;..;".volnic, jupân, stăpân, pogon, poclon, proţap, basm, topor, bănăţeanul golîrnb, cocoş, coteţ, oţel, stînjen, gînj, istror, săndeţ, oţet; stârc, rogoz (macedor, rogoş), sobol,--şl: cristeî, grin­ de)', harner, PUVo] (macedor. puvontă) etc.; acestea, şi toate altele cari mai sunt de felul Jor socotite vechi, aveau În pIs\. sunetele Y. sau« la sfârşitul lor. Sau: sfoara, zdreanţa, smântâna, zgâmboesc, istror. zmuntesc (dacor. smâcesc, smucesc, smuncescs), lipea, zdravăn, pricea, sfada, strânşte, răpştesc, cneaz, denie, beznă (literar vechi şi 1) De aci înainte, spre a prescurta, vom scrie plslovenica şi plsl. pentru paleoslovenica. 2) Cf. Tiktin, în ZfrPh., XII, 239. [82] 82 ILIE BĂRBULESCU -------------------------- bezdnă'), zglobius), poftă (vechi pohtă), ccaţă-). praznic (literar vechi şi prazdnic-), sprinten, sleiesc, sfetnic, zgârcesc, scrintire, sarncă, obşte ocina, becisnic, srnintire (macedor. mintescu, meglenor. mintes), puşca, braslă (breaslă 5), bîrna, coşniţa, pivnita, ispravnic, dacor. pleavniţăs), macedor. plîanţă') sau pleamiţăs], sviire (mai nou sfiire 9), poate preajmă"), potca etc. : acestea, şi toate altele de felul Jor, aveau în plsl, sunetele � sau It. in corpul lor. Cuvintele din această categorie sunau în plsl. ast-fel: nponAA", Ol�".Y,K:&, �Ă\A:&, A;r,.I>K, CT/\ZI1Z, Roi1ItHKZ, ;KCYllt\llZ, CTOn,\H1., 1l0I'CW!, nOK"oll�, npou;kmr., eACU", Ton0!l1., I'o,,;"e�, Kţ\­ xeun., I,O'fhU,h, �U,ht:lZ, (,R!ir.MtI.., 1';y,�KI" ,X'AM!,h, Nl,hTZ, CTPKI\7., "01'0,31., COGOi\h, - şi I\PdC1,·k"IJ., I'Ph\AMh, X'NI'l;i\h, nOINHh. Sau: c�EoIM, C1.I\IMHm�d 11), C�J\\iI\1'''Ud, C7.!' ,T-Re\{I,", C1,i>,X,'!'IITIl (ct, C1.l�\�­ '''''1'11), i\'ku7.I\7. (ef. categ. 2); Cy,Ap"Rh.n�, npllT1"j,\, C1'&L\AiI, C1.­ fjil\lli/\, p�nz,l/Ii\\., 1<;1,H8I3h, Ii�AwHU, Gf3j\,7.Hd, .3z/,..;.e!iltz, \1CX1.'1'h, *'1'\AM\i\, rI,M3i\!.HW'Z, cz nph\TI.Ily., C:E.l\lIIlh, c�rd:ThHHI;T., c:r;rp1.'1Ulx/2) 1) S. ex, în Codicele Marţian din sec. XVII. Vezi Dr. Ni- colae Drăgan : Codicelc Todotescu şi codicele Marţian, Bucureşti j 1914, p. 229. 2) Cf. P. Hasdeu: Din Istoria litnbei române, Bucureşti 1883, p. 37, că va fi din mai vechi zlobiv. 3) Căci, forma slavă aproape la fel învederează că acest cu­ vînt nu elat. caecia, cum cred L. Şăineanu : Dictionar universal şi Ovid Densuşianu: Histoire de la lan glie roum., 1, t 58, Puş­ cariu în Convoi biri literare, a. 1903, p. 59Ş. 4) S. ex. în "Evanghelia învăţătoare" tipărită la Govora În a. 1642. Vezi 1. Bianu şi N. Hodoş: Bibliografia românească veche J, 123. 5) CL Petar Skok, în Pevue des eiudes slaves, III (1923), 1- 2, p, 63. 6) S. ex. în Cronica lui Moxa din a. 1620 (Ia Hasdeu: Cu­ venie, 1, 441). 7) Dalametra : Dictionar macedo-rotnân, Bucureşti 1906 p. 172. 8) La Miklosich: Beiirăge, \ Vocal. II, 20 şi Per. Papahagi : Scriitori A romîni. Bucureşti t 909\ p. 173. 9) In sec. XVII. Cf. Hasdeu � Cuvetite, 1, 304, dar şi Miklo- .sich : Beiitiige, Cons. II, 88. . 10) Weigand, în Iahresbericlzl XlV, 111. 11) Cf. Weigand În al său ]ahresberichl rum. Sem .. XIX-XX, 143, dar şi Wendkiewic'l. în Mitteilungen des ruman. Instituls an ..der Universitiit Wien, [, 272. 12) Cf. P. Skok, în Revue des efudes slaves, 1II, 1-2, Paris 1923, p. 63. , [83] ---"-- NASTEREA INDlVlDUALITĂTll LIMBII ROMINE 83 --------�,------- ' "'*CZKP""TIITlI, c"i\\�Ktl 1), ;:'&hlllh, OTh'UlIItl, Ef'lIICl'hHHKZ, CKI\U\CTIJ, "riO\(Whl\<1, EpdT2'.CrRO, E9I!.tu .. ne, "'�llIhmllJ,.\, flI!RhH! III,,' , UCllpdRhHIfK7., (lll\'kRhllm�J, cxnrrr II , njl-k'l;i\hH�, 1I0Tl>I'd. Categoria Il-a cuprinde cuvintele-acestea relativ puţine la . număr-cari în limba română au, atît la sfârşitul cât şi în corpul lor, sunetul ă (sau f) corespunzător lui K, uneori' şi lui ... din paleoslo­ . venica. Ast-fel : pâclă, sfeclă, gleznă, câblă, lipcă (ef. categ. 1), rudă. i.rît,�bîtă (istror. băt '), smicesc (cî, categ. 1), văzduh, răpştesc, săbor-), săvârşire, stână, şatră, ţeapă (moldov. ţep), sâmbră (sâmbre.jsimbrie-), blaznă, ghîoagă, poate preajmă (ef. categ. 1) etc. Aceste cuvinte sunau în plsl.: m .. Ki\2'., cr�ml\:&, ['M3H2'. (dar şi ,I'M3U,�), 1,1..1>1.1\2'.5) sau KZ.EI\2;,G), Nkmmz., il�i\2'. 7), il1."'Y., C2'.I'''2'.'f''TH, ,·K2'.:�i\�'·X:l;, pznZLpif., CZ&OjlZ, CZRphlliwru, CTtmZ, UJ.:\ThPZ, trknz, *Cn\"llZ, I>M.3UZ, r acrz 8), np·kiKr,\hHl. Categoria III cuprinde cuvinte=-acestea iară puţine la număr, ;pare-se că chiar mai puţine de cît categoria II-cari au sunetul o In loc de paleosl. 'L sau k. Ast-fel: dobitoc, vârtop, svitoc (şi sfi­ oc), năpârstoc, vânzoc, tocma, ropot (macedor. aroput), ibovnic, 1) Ci, L. Săineanu în Dictionar universal, ad voc., şi Bogrea in Anuaru! Instuututui de Istorie naţională. 1, Cluj 1922, p. 323. 2) Cf. P. Skok: Ibidem, p. 62, crede că vin din un slav ba­ t7.. prin un bants, pentru că, spune greşit: "je ne connais pas -d'exernples pour 7.. Î". Dar sunt aşa exemple; el. rom. rîvnă, gfdil etc. 3) S. ex. în Cronica lui Moxa din a. 1620 (Hasdeu: Cu­ vente, 1, 423). 4) Miklosich, în Beiirăge, Lautgruppen, p. 59; O. Densu­ -şianu : Histoire, 1, 270; L. Şăineanu : Dicţionar univ., p. 641. 5) Ct. Berneker : Slav. etym. Wortb., p. 658. Acest cuvînt ar putea, deci, face parte şi din categ. 1, ca şatră. 6) Miklosich: Lexicon p alaeosl., p. 325. Nu e, deci, I�x..blb., cum pune N. Iorga În Geschichte des nun. Yoikes, 1, 255. 7) CL Conev: Ezikovni vzaimnosii mesdu Bslgar! i Romzni, Sofia 1921 p. 59. . 8) Ibidem, p. 49. Ci. şi Spisanie a Academ. din Sofia, XVIII 10, p. 118: bulg. glog=lrbor�le păducelul. Insă, dacă nu cumva -s-ar putea (ceea ce eu cred că nu se poate) admite părerea altora, (Hasdeu: Din istoria limbii române, p. 85; Weigand, in ]alzresbe­ richt, XII, 109; Ion Bogdan: Documentul Rlzenilor dirz 14'54 .p. 75) că ghIoagă ar fi din lat. c1ava. Ci. Miklosich: Beitriige Cons. Il, 57,59. Acest cuvint e, de altfel, şi în limba greacă sub, forma iY.).o1'y.�d (O. Meyer: Neugr. Studien, II, p. 23). ------ [84] 84 ILIE BARBULESCU ----------------------------------------------------- ţircov 1) (-ul viilor), şdpot, 'şoptire, prilostire, joardă, doască, ciu­ pag 2), pominoc, sărăntoc R), soroc, broboană i), îrnproşc, etc. Acestea sunau în paleoslovenica astfel : 1\"'&Y.IT1.i'�, RjlhThll�, CZRHTZI\Z, Hdn�lbC'f'ZI;Z, "ZRA\3ZI>Z, TZ"Z,,�,\, pznzvz, /\lOGZllhHIII,Zţ L�Pb.I>ZRh, Wh.flZTdTil, IlI1'ki\hCTIITU, ;KjlhAb., 'Ihlldrz, AUI,,' sau AhC:",r.), 1I0,\\IiHZI\Z, CUjldTZl\l, CZpCKl, *6111&;:\1I<\, I1JlZIlll\ATI1. Categoria IV cuprinde cuvinte-acestea mai multe, se pare, de cât cele din categ. 1 şi II, dar mai puţine decât categ, 1 - cari au sunetul e în loc de plsl. h, atât în corpul cât şi la sfârşitul lor. Ast-fel: jale, corabie (din corabe), obştie (din obşte), pecete (vechi pecate), păminte (istror, parninte), stânjen, steclă, temniţă, precupzţ, coteţ, staret, şugubeţ, oţet, cinste, pinten, veste, poveste, lene, pa­ coste, pârte, molie, istror, sănde], macedor. pestru (dacor. pestriţ), macedor, pcstravă, cobe, jărdie (din jărde), numele Pavel, vechi peveţ cu sensul cocoş ") şi ca nume de familie chiar astăzi, poate" că şi vechiul smeren 7), sprinten B) etc. 1) CL Sim. FI. Marian: Sărbătorile la Români, Bucureşti 1898, 1, 327. 2) Un fel de zăbun, Cf. Conev : Ezikovni vzaimnosii etc. p. 24. 3) G. Pas cu : Sufixele româneşti, Bucureşti 1916, p. 217. 4) In Transilvania e şi bfrboană. Cf. Weigand, în al său [ah­ resberichi, XV. 168. 5) Ci, Vondrăk : Vergl. slav. Gram., 1, 151, căci li cores­ punde gr, Ql(Jil.O�, lat. discus. In acest de pe urmă caz, A'l.c.M., --<'IiMI!!>, IIniiT", U,M"A\ l' h, C,,\;t\hHZ, CThl;,''', T",\�hll!lL�,', nV'kKC\{lIhli,h, -.1":>TM\h, CTdPM�h, .L\"'\(IJ.IH'�rl>h!�l" N�hTZ, 'lhC1'h, Ui.\TbHC, 11'1,CTh, n�R'kcTh, NI>!!h, ll&i,\)CTh, flVZTh, ,V\C'\h, CÎl�AhU,h, IlhCT\lZ poate Şi -*llhCTjlZRl, ;,\lGh, IMlihi\Z, ;;:Il:;Ah, rrk&hU,L\, cllwkllMlz, cZIlI}/,\ThHZ 1). Categoria V cuprinde numai câteva cuvinte, -mai puţine, dar, de cât cele din acele 4 categorii precedente.i--cari au sunetul u in loc de pls!. � sau h, atât la sfârşitul cât şi în corpul lor. Ast­ fel: sută, zîrnbrzr (şi zimbru), cimbru, rnolotrrr, vechi rom. cu accentul pe antepenultirna camătru 1) (azi cumă'tru), cu accentul pe p enultirna colindru 2), (în )nunfru etc. Acestea, şi cari mai sunt de felul-lor, sunau în plsl. : C7.TC, 3;?'i __ jlh, '1h\1>�1., 1\!\\),\(\TjlZ, i:Z.,"CT�l:l" 1,�,'h\lj,,!lZ, H";.'I'P". Categoria VI cuprinde cuvintele -cam câte sunt în categ. IV ca număr-v-can au ă sau t în loc de plsl. L_, atât la sfârşitul cât şi în corpul lor. ASI-fel: râvnâ, pâra şi pârnic, pâclă, mdzda, dâra, stdclă (ef. steclă la categ. IV), mâg!ă, poate numele satului Tâmna din Oltenia (ef. temnita la categ. IV), târăesc sau târă'f, vârăsc şi vâr, zgâriî 3), otdncesc 4), păstrăv (cî.vpestravă, pestrula categ. IV), -ovăz, zâresc, viIduva 5), rnâşcoi t), şi scârbzî, dvearrz, macedor. cobă (cf. dacor. cobe la categ. IV), sineaţd, ţeavă sau ţavâ, odraslă, e, dar, ca şi smeren din cari rom. are numai remenin smirna, pre­ cum are şi Iem. preajma poate corespunzător lui rwhii'N,H� (Wei­ gand, în [ahtesber., Xl V, 111 ),Ia sprinten păstrănd pe e dela mas­ culin şi pentru tern. C1. în poezia poporană sîrbească: smjerno se klanjati--a se pleca smerit (Dr. T. N\.aretic: Nasa naroâna Epika, Zagreb 1909, p. 46). 1) C1. Tiktin, în ZfrP!Z, XII, 23\.J: dacii Se admite că nu e din lat c6mpat;;r,�trem (Iv1iklosich : Beitrăge, Lautgruppen, p. 51). 2) Byhan, in al lui Weiganc1 lahresber., V, 314. 3) Hasdeu: Cu vente, 1, 441-44). 4) Scribarl, [n Arhiva din Iaşi No. 3 şi 4 din Mart-April H113. 5) eL l'viiklosich în Die slav. Elem. im Rum" P.I 18: "fUr Entlehmmg aus dem slavischen sprich clas � der ersten Sylbe und der Accent: vergl. it vedova". CI. Însă greşit, dupe vechia părere a alto-,C!, 1'1 Ov. De:lsu�::m'l : HstJire, lI, 30. 6) Augiî1entaiiv, din un vechi mâsc salt mâscă care se aIlă in Anol1ymus Caransebesiensis din sec. XVII. CI. Or. Creţu, în Bu­ letinul Socieiă/ii fii o logice, Bucureşti Hl05, a. II, p, 15, dar şi ;Fasmer în RocZl�ik S!aw., IV, 180. [86] 86 ILIE BĂRBULESCU ------------------------ --------------------------- vechi pohtă (ef. categ. 1), lebădă, boală, caznă, basnd (ef. basns la categ. 1), joardă '), cadă 2) etc. Acestea sunau î11 plsl. : ilh:��,ln., Ilhjl"I, nhjlh.llîiK1i, m,Ki\'&, 1\\1.3/\<'1, AhlM, CTbKi\''', 'i ki\\hlM, infin. '1'h\ldTlt, Ro}'lL\T!1, * CZAhIMTB, 0'1'1.-" Hh'lWfll, *11I,cqll.i{Z, Ollheh, 3hP'kTII, RhAOR,\, I\\hCI;Z, CKIlZCh, ,&,Rhllh" Kceh, CRIHlhlţh, 1�'kBh, �TPM,\h, IlCXZTI" iUiiEAh, IiC,\!> , 1\,\3Hh, GMHh, .;Killl�h, "dAh. � Părerile de până acum despre originea acestor categorii din limba romană. Fără să mai ţin aci socoteală de părerile mai vechi despre originea unora din aceste cuvinte, cari susţin că s. ex. jale e cu­ vânt dac, că sută ar fi, ca stăpân, stână, zimbru, de origine ilirică, sau că mâşcoi ar fi albanez, mă mărginesc la părerile cele mai noi şi în deosebi la cele cari se sprijină pe Miklosich, iindcă nu­ mai acestea sunt ascultate în genere şi susţinute azi în Ştiinţă n) •. De altfel şi eu admit, ca Miklosch, că aceste cuvinte şi altele de felul lor sunt slave în limba română 4). lnsă deosebirea stă în sta­ diul acestor cuvinte. Anume, fie învăţaţii mai vechi, fie Miklosiclr însuşi, fie chiar toti cei mai noui de cât dânsul, toţi, cu un cu­ vânt, susţin: a) că limba română a luat aceste cuvinte din paleo­ slovenică, adică cu acele 1. şi '" la sfârşitul şi în corpul lor, între sec. V�VlI, şi b) că apoi, pe terenul sela limba română a pre­ făcut acele forme paleoslovenice, ea pierzând la unele pe ?, h (ca. la categ. II), ea înlocuind la altele pe z, Il prin sunetul o (ca la categ. IIl), sau prin e (ca la categ. VI-a), ori ea schimbându-le prin sunetul zr (ca la categ. V), sau înlocuind pe 1, prin ă (ca la categ. VI). Aşa a susţinut Miklosich-e-cuvintele aşezate de mine în aceste ca­ tegorii derivându-le din formele cu 1., r, plslovenice, în .Die sla­ vischen Elemente iru Rumunischen". Iar mai În urmă, chiar preei- 1) Vezi şi jărdile. 2) Căci nu se poate adnjite ce crede Ov. Densuşanu (Hista­ ire, 1, 131), că ar fi din lat. c1dus, prin o presupusă schimbare de gen în lat. vulgară. \ 3) Vezi rezumat despre părerile mai vechi asupra unora din aceste cuvinte la O. Densuşanu : Histoire, 1, 23, 34-38. 4) Cf. Arhiva XXXI, 1, p. 47. 5) In Beiirăge, La utgruppen, p, 7 ; iu«, Voc. III, COIlS. lf p.17 ; Ibid., Caus. ll, p. �)4. [87] NASTEREA INDIVIDUALITĂTII UMBlI ROMÎNE 87 --- _. '------------ ' _. ---- zează '), că adi .Einschub des i, e, u" În cuvintele slave vechi di n româna: pâră, pârăsc, vârăsc, Pavel, sută, aşezate de mine: întâ­ iele 3 în categ. VI, al patrulea în categ. IV şi ultimul În categ. V ; precizează, anume, că ele, după ce au intrat În româna din plsl., şi-au primit acele â şi e, u pe terenul rornânei, aceasta din urmă modi- t [icând originara formă plslovenică a lor. Tot ast-fel mai precizează Miklosich că: "K, l. werden durch i, el, selten durch e wiederge­ geben" în cuvintele din româna: mrizda, pâcla, vdzduh, aşezate de 111 ine : întâi ni în categ. VI, al doilea în categ, 1 şi VI, al treilea în categ. 1 şLJI. Precum, de asemeni, spune "şopti: aslov, LUhllt.T.\TlI" şi "şopot: aslov, UJhllhTl'.", 2) cuvinte răndu ite aci de mine În categ. II!. 3). Iar cum cei de după M.iklosich nu aduc nimic nou -) Cll privire la cuvintele slave vechi din limba română, toţi repetă acelaş lucru dupe el. Aşa, Philippide ii) chiar spune că reproduce despre a­ cestea arătările lui Miklosich şi stărue ci dovedi paleoslovenismu 1 prin constatarea faptului, că limba română a prefăcut pe plsl. an, în ân, la st.:'ipân, jupâ!1, stână, ca şi la cuvintele latine ale ei. Tot ast-fel Tiktin, care, în cercetările sale, şi în princjpii şi chiar în cele mai multe amănunte, se conduce dupe Miklosich, se rosteşte") că: "Ksl. j gilt unter dem Tone in de!' Regel e : oţet ocită. lesne 115no, -it (glumet, cotet, hîrleţ) =-tc; ... Ebenso kann rîvnâ rlvlnu aus *revnâ *râvnă entstanden sein ăhnlich miedâ mtzda und piclâ piklu.i.. Unbetont iî im inlaut vird durch â reflektiert : vâzduli văzduhii, râpşt! l'ttpllŞlg,. Iar În altă parte (Ibidem p. 239) continuă Tiktin că: "wie e hit' ksl. r, so triU o in der Tosilben fUr ksl. ii ein: dobitoc dobyLiku, năpîrs toc naprustukll, tocmaI tUkGma, vîrtop vrlltlIPll". Iar acestea sunt cuvinte aşezate de mine În categoria Il!. Ori, pentru cuvinte aşezate de mine în catag. VI spune (Ib. p. 239): "st.'ită und cLunătru (jetzt cu li1ă'tru) klimotru gehoren einer weit ălteren Schicht an, wie der Laut al:� die Betonung­ gegeni.iber gemeinsl. sto, kmotr bezeugt." Şi tot ast-fel. în direcţia trasă de Miklosich, şi ceilalt.i filologi scot din paleoslovenica cuvintele acestor categorii. 1) In Beitriige, Lautgruppen, p. 7. 2) Die slav. Elem. Îm Ru 1lZ. p. 53. 3) Cf. Arhiva, XXIX,. 4, p. 471. 4) Cf. Arhiva, XXXI, 1. p. 47. 5) In Istoria limbei române p. 159 şi 161; ef. şi p. 26,33 despre rom. văduvă. V. şi aci, la mine, p. 85, nota 5. 6) In Der Vocal. des rum. publicat în: Zlr?!z., XII, 238. A#_U' [88] -------- 88 iLIE BĂRBULESCU L. Şăineanu zice s. ex. că: "tot dela paleosl, Hhll.Tz'''). Din aceeaşi epocă slavă veche, imediat următoare invaziu­ nilor, zice Bogdan (Ibidem p. 11) am mai luat Doi dela Slavi şi cuvîntul "voinic" cu înţeles de ostaş (plsl. 11'�m1m;7,). Deci, cuvin­ tele ca voinic, topor, aşezate de mine în categoria 1, sau ca bîta din categoria II, le-am fi primit din paleosl., în epoca lui Iordanes dintre sec. V-Vl L Ast-iel dar, toţi spun numai ca Miklosich, cu privire la ve­ chimea acestor categorii de cuvinte slave vechi din limba remînă : că le-am luat din plsl. şi că deosebirile lor fonetice de plsl, s-au născut pe terenul limbii - romîne operate de aceas.ta din urmă. N-a observat însă nici Miklosich şi nici unul din cei de după dînsul, că această concluzie e trasă numai aprioric, după textul :;;1 el admis greşit al lui Iordanes : fiindcă, dacă se studiază filologi­ ceşte aceste categorii, se vede. limpede că, am organismul fonetic al limbii rornîne cît şi însăşi Gramatica istoricii a celei bulgare din care face parte plslovenica se opun la o aşa concluzies). Acest lucru să-I arăt eu aci mai cu deamănuntul, după ce, mai mult schiţînd, l-am prezentat în lucrarea-mi creată Kad 511 po­ cele da ulaze il rumunjski jezik najsiarje njegove slavenslce rijec i .ale cărei concluzii generale, cari sunt tot cele de aci, le împărtăşeşte, se pare, şi filologul slavist Conev, profesor la Universitatea din Sofia, in cartea sa Ezikovni vzaimnosti me�da Bslgori i Ponrsni .(Raporturile lingvistice reciproce dintre Bulgari şi Romîni). SOfia 1921, În care spune, s. ex, la p. 9, că: "dreptate are praf. Băr­ bulescu, că socoteşte împrumuturile bulgăreşti Un limba ro mînă 1 din vremea cînd erurile dela' sfîrşitul silabelor nu se mai pronun- 1) In documentul Rtzenilor din 1484, Bucureşti 1908, p. 78. ,ef. Arhiva, XXIX, 4, p. 472. 2) CI. Arhiva, XXX, 1, p. 21 şi 3-4, p. 241. I J [90] 90 ILIE BĂRBULESCU ţau" (pravo ima prof. Bârbulesko da smeta bslgarskite zaemki ot vreme, kogato kraesricni erove ne sa se ve îe izgovarali -). Spre a putea arăta ins l greşala eşuă din acelapriorism ,.pro- , vocat de izvoarele istorice cari sunt necornplete, cală 1113i întîi să ne întrebăm şi să lămurim: ce sunete reprezentau în paleoslove­ nica litera � pe care Miklosich o crede il, şi h. pe care acest fi­ lolog o socoteşte i, cum le şi reprezintă prin transcriere latină; Aceasta să o facem cu atît mai mult, cu cît Slavistica mai nouă de cît Miklosich, deşi uneori chiar din vremea lui, întemeindu-se pe alte sau mai bine-interpretate texte paleoslovenice şi medio-bulgare şi pe cercetări, în legătură CLI acestea, asupra dialectelor bulgare de astăzi, a ajuns la altă părere de cît- a lui Miklosich că :z. ar fi LI şi h. ar fi 1. D1f tocmai faptul că Ştiinţa de astăzi, în general, nu mai admite părerea aceasta ne învederează, că şi concluziile lui Nl.iklosich, cu privire la cuvintele cu' 1. şi b. din limba ro mînă, trc­ bue revizuite şi schimbate potrivit cu aceste rezultate noui ale Sla­ visticei. Fonetlsmul plslovenlcelor � şi h. în plslovenica şi epoca lui Iordanes. Sub numele de limba plslovenică noi înţelegem aci, precum; am spus deja mai sus, stadiul din sec. IX al limbii bulgare, adică al activităţii chiar a apostolilor Ciril şi Metocliu şi a discipolilor direcţi ai lor. Acest stadiu nu-l cunoaştem direct, pentru că texte plslovenice, adică cirilo-metodiene, din veacul al IX nu ni s-au păstrat sau cel putin nu s-au descoperit Încă, ci-I cunoaştem nu­ mai indirect, din textele aşa numite plslovenice (ca Fragmentele dela Kiev, Codex Zograph., Savina Kniga, Codex Suprasl, etc.), cari sunt copii, unele din sec. X altele dintr-al XI, făcute dupe acele originale cirilo-metodiene pierdute sau nedescoperite 2) j _ Filologia, astăzi, admite toatâ, ,) că stadiul plslovenic, adică: din veacul al IX al limbii bulhre, e acel aş În care această limbă se află şi în epoca aşa numită a lui Iordanes, adică şi În sec. vn 1) CL Arhiva, XXX, 3�4, p. 376. 2) CI. Arhiva, XXX, 1, p. 1, 21. 3) Aşa Vondrăk : Vergl. slav Grant., 1, 3 ; Leskien: Gram­ matik der altbulg Spr.; Kuljbakin : Dt evne-cerkovno-slav, jaz: p. 97 etc, I [91] NAŞTEREA INDIVIDUALITĂŢII LlMBll RO MÎNE 91 şi în al VI şi Încă mai nainte, p'enfru că el reprezintă chiar limba mamă străslavă (urslavisch, praslovjanski) din care s-au diferenţiat şi dezvoltat bulgara şi rusa, sârbo-croata şi cele lalte limbi slave. In sec. IX, dar, după rezultatele Ştiinţei de astăzi, plslovenica era mai identică ca stadiu fonetic, cu străslava şi deci cu ea însăşi În veacurile dinainte- i. Diferenţierea marcantă dintre stadiul strâslav al plslovenicei şi cel următor ei începe cu sec. X şi o vedem În abaterile texte­ lor-copii aşa numite plslovenice ce avem 1); această diîerenţiare se continuă şi în sec. XI, iar în al XIi veac ea devine notă spe­ citică a noului stadiu numit medio-bulgar al aceleaşi limbi bulgare al căreia cel mai vechi stadiu e cel plslovenic cirilo-metodian. Peri­ tru noi aci, însă, cum am spus şi mai sus, veacurile X şi XI cu­ prind un stadiu postplslovenic, care apoi cu începerea celui al XII veac devine mediobulgar, judecând textele-copii plslovenice în legătură cu Lingvistica comparată, Miklosich însuşi constată că sunetelereprezentate În ele prin 1. şi h. se pronunţau în plslovenica şi stadiul străslav al ei, ca vocale distincte, în toate acele locuri unde le vedem scrise la cele 5 categorii formulate aci mai sus. Dar această constatare e mai cu sea mă rezultatul comparaţi ei între. cuvintele scrise în tex­ tele-copii plsl. cu �şi l, şi alte limbi slave sau indoeuropene, precum se ştie; aşa că asupra acestui punct nu e nevoe să mal stăruesc aci. Prin această comparaţie s-a recunoscut s. ex. că h, din plsl. 'l!.CTh şi alte forme ale acestui cuvânt se pronunţa cu sunet propriu in plsl : i, corespunzător lui, din avesticul cisUs, pre­ cum şi bulg, lest, sârb cast, ceh cest' etc, ne dovedesc aceasta Tot ast-fel, dar pe altă cale, rusescul ljubov (sârb. ljubsv) arată că t.. se pronunta în plsl, 1\!C."·"'I'.l.; sau lat. lupum, grec. I,UY.O'J arată că 1. final se pronunta în plsl, f{/\"im, ori lituanul dumiu- durnti cii 1. se pronunţa în plsl, ,\,:M\X •• Textele-copii plslovenice dovedesc aceasta ele înşile, prin re­ gularitatea ce în amestecul din ele se surprinde şi desprinde la scrierea lui 1. şi b.. Iar "Fragmentele dela Kiev" evidenţiază şi mat mult pronunţarea acestor sunete la toate locurile lor etimologice în plslovenica, prin aceea că în acest text nici odată :t. şi h mi sunt lăsate nescrise la locurile etimologice şi nici nu se amestecă la scris între ele, sau nu sunt Înlocuite prin alte litere 2). 1) C' A -1 - CI x,(\r 1 ')0 L f ZlVl', ''''ro., 1, p. �# • 2) Cf, Kuljbakin: Drevne-cei kovno-slav, [az, p. 57. ' .. "' ........ [92] :92 ILIE BÂRBULESCU ----------------- ------------ De aceea, deja Miklosich, vorbind, dupe concepţia lui ară­ tată care deosebea oare-cum paleoslovenica de bulgara propriu zisă 1), spune 2) că: "În epoca istorică numai limbile plslovenică, noua sloveană şi bulgara cunoşteau serni-vocalele z, b. � (Es wird wohl bei dem satze sein bewenden haben, dass in historischer zeit nur das aslov., nsl, und b., d. i. die sprachen des slove­ nischen volksstarnes, die halbvocale z , " kannten"), Deci, deja după el, sunetele z şi Il se pronunţau la locurile etimolcgice unde -erau scrise, în plslovenica veacului al IX; cu atât mai mult se pronunţau ele mai nainte, adică între sec. V-Vll sau epoca lui lor­ danes ; căci şi Miklosich admite că plslovenica reprezinta atunci stadiul fonetic al străslavei (cf. mai jos: bizantin �?o.p\'T)i,;s(/.). Acelaş lucru despre z şi l, în plsl, îl admit azi toţi slavi ştii .şi filologii. . AsU<::1 Sobolevskij 3): ,,1. şi h în epoca cirilo-rnetodiană aveau valoare fonetică în toate acele cazuri în cari ele se auziseră în limba slavă comună" (:& h, V kirillo-rnethodievskuju epohu schran­ jali glasnoe proizncsenie vo VSNI teb slucajah, gOl ani slusalisj v obste-slavjanskom jazyke). JagiC tot ast-îel : .,la începutul timpului istoric, paleoslovenica poseda amândouă acele vocale ind în deplină putere, din care pricină, tocmai, compunătorii alîahetului slav au facut pentru repre­ zentarea lor acele două litere "foarte asemenea una cu. alta şi to­ tuşi destul de clar şi deosebite între ele. Deosebirea mică în forma exterioară intre z şi It in,s-ădue concluzia că �i în pronunţare deo­ -sebirea nu va fi fost mare între ele" ; şi: "Aşa dar, Y. Ş h erau la început pretutindeni constituitoare de silabe" 1) -- Acelaş lucru 1) eL Arhiva XXX, 1, p. 2. 2) in VC/l;l. slav. Gram.i ], 461, 20, 21. 3) In Drevnij cerkovno-slavjanskij jazyk«, p. 138. 4) In AfsIP!z. I, 13 şi g: "Beim Anoruch d·-::r historischen Zeit, das ALtsiovcnLsc!le jene beiden VQcale npc/z in voI cr f{rczft bcsass, wodnrch ebell die Abfas�;er des s'av. Alplnbetes sich veralllasst fand�n, zV/ci allerdings sehr iihn1iChe, dOCil deuilich gCllug unfer­ """ne;dhal·e 7el·chen Z'11· R07el·cl"ni1Tv· ;·-"1·'" L' "·lt. ei"-·r,,,,,.y, n,,·· .AJ\o.o.l .. ,,- -'. /:...4 "J !,. LI,......... - �9 .,.�. _.1. __ �,,_ .L.,..� ... geri:1;sc U:llersc:hied în �LJsserel' FOJ'm zwiscLen :ii und h erlaubt dell Schluss, dass auch in der Aussprache der Abstand nicht gross, ·ge\'/esen sein wird .... Ueberai .11so waren h Linj il urspriinglich silbenbildend". [93] NASTEREA INDIVIDUALITĂTII LIMBII ROlvlINE 93· ___ o _ •• 1 .� __ ._. __ •• . . ' _. _ demonstrează Leskien 1), Fortunatov 2). Oblak 3), Vondrăk 1), Szep­ kin r.), Kuljbakin n), Şachrnatov 7), Miletic 8), Kozlovskij 9), Conev 10} N. Sokolov 11) Meillet 12) etc. Aşa că, nu e în curent Cll Ştiinţa cel ce pretinde 13) că : "VtJcalele � şi h în silabe închise au început dia- . lectal deja inainte de sec. IX să nu se mai pronunţe sau să se pronunţe foarte slab, iar În sec. X, În această poziţie, nu mai a­ veau nici o valoare fonetică''. Ba greşala.: de intuitie chiar, nu numai de Ştiinţă, a acestei t) S. ex. în Die Vocale 1'. und Il, p. 45, 4,7, 131 şi în Gram­ maiik der alt bulg, Sprache, p. 23. 2) S. ex. În Lekcii po fonetike staroslav. jaz. p. 10. 3) S -. ex. în AfsIPh., XVI, 154; XVII, 440; Sbot Min., XI, 550� 558, 562. 4) S. ex. în A likirchensl, Gram., ed. 1, p. 88 : "der Halbvo­ kal uberhaupt irn Aksl. fruhzeitig in gewissen Făllen schwand ... Naturlich gilt dies nich von jener Zeii, als der aksl. Dialekt zur Schriftsprache fixiert wurde"; şi Vergl. slav. Gram., 1, 144: "die­ ser Ausfall schon în jener Zeit ... also Ende des X - XI begotien tiai" e- 5) In Razsuş.denie o jazyke Savinoj knigi, p. 224 şi Pocznik Slaw. rn, 211. 6) S. ex. în Drevne-cerkovno-slav, jaz, p. 59 şi În Ohridskaja rukopis' Apostola konca XII veka, Sofia 1907, p. XCII. 7) S. ex. în Aţsll-h., XXXI, 481 : .Es unterliegt wohl kaum einem Zweifel dass din Laute, welche in den ăltesten bulgarischen (altslovenischen) Sprachdenkrnălem mit den Buchstaben 1. und h· bezeichnet sind, irn Altbulgarischenund ebenso in der gemeinsla-· vischen Ursprache offene (schlafte), nicht gespannte Laute waren". 8) S. ex. în AjsIPh., XX, 588 :"Die altslovenische Sprache in ihrer ăltesten Epoche hat die beiden Halbvocale :II und h în jeder Stellung im Worte streflg auseinander gehalten. Als zu Ende des X. Jalz. ([as Verstummen der Halbvocale im Auslaute sowie in den offenen Silben des Inlaufes begalZll etc". 9) In Izsli!dovanija po fllsskomu jazykll, Sanktpeterburg 1885- 1895, 1, 42. 10) In Dobrejsovn Cetveroevangele, p. 27-28. 11) In Rocznik Slaw., III, 236: "st. sI. z. oboznacaet zvuk o­ (zakrytoe)". 12) In Rocznik Slaw., VI, 127 : "il est evident que les pre­ miers tradudeurs ont ecrit tous les jers qui Oflt une valeur ety­ I11010gique". 13) Aşa Mladevov, în Rocznik Slawisticzny, III, 184: "Die Vocale z. und h jingen an schon vor dem IX. ]alzrlz. dialektisch in offenen Silben nicht ausgesprochen ader sehr schwach ausge­ sproc,en zu werden und im X. ]ahrlz. hatten sie in diesen Stellung, keinen Lautwerf". [94] 94 iLIE BĂRBULESCU .afrrnări apare şi mai pretenţioasă şi evidentă azi, cînd, în districtul Bogdansko dela nord estul Salonicului s-au descoperit 1) resturi de �=ă chiar finale. In adevăr, aci se află, ca şi în paleosJ., s. ex. snenkx Hip=pÎne moale, sksmps oris=orez scump, niskz covăk= " om mărunt, c:z.rnz. kon' = cal negru etc. ' Apoi, dacă în "timpul istoric", adică în veacul al IX cel pu­ ţin, :z. şi " se pronunţau pretutindeni unde eţimologia lor ni le a­ rată, cu atât mai sigur că ele se pronunţau în aceleaşi locuri îna­ inte de sec. IX şi, deci, între veacurile al IV S1U V şi VII inclu­ siv ; căci, cu cât pls!. se ridică mai mult în timp, cu atât ea se .apropie mai tare de străslava ") care pronunţa pe :z. şi l. în toate aceleaşi locuri etimologice. Această concluzie e, de altfel, cuprinsă chiar în rostirea de mai sus a lui Miklosich şi e ast-fel susţinută de întreagă Slavistica de după dânsul. Aşa că sunetele z şi Il se pronunţau în toate acele locuri şi la cuvintele slave din cele şase .categorii (p. 81-86), cari se susţine că au intrat în limba română ntre sec. IV sau V până într-al VII inclusiv. Două valori fonetice concomitente, şi la :z. şi la li Acest lucru eu l-am spus aşa, deja în schiţa ce am făcut a­ cestui subiect în lucrarea mea: K ad su poăele da ulaze u rumunj­ ski jezik najstarije njegove slavenske rijeii. Dar praf. Asb6th, care ii face o lungă şi neobiectivă . critică în Nyelvtudomâny a Magyar Tudomânyos Akadetnia, Budapest 1909, II, Iasc, 3, îmi impută că eu n-aşi fi observat ca dânsul fineţa : că sunetele :z. şi h nu aveau .aceeaşi intensitate şi de aceea nu aveau nici acelaşi sunet fie-care .când erau în corpul cuvintelor, ca atunci când se găseau la sfâr­ şitul cuvintelor; ci, îmi spune Asboth, li!. avea două valori fone­ tice : aceea ă, pe care o arătam şi eu, în corpul cuvintelor, şi, în ace/aş timp, valoarea foarte slabă de un aproape imperceptibil de urechie tt, care nu mai trăia de cât ca o expiraţie finală, ca il În dispariţie din româna veche, s. ex. în cuv. lupâ din lat. lupu(m). Precum pls!. :t.=ă se pronunţa cu intensitate iar :l=u avea o de 'jot slabă intensit ate, ceea ce-l făţea să apară urechei mai mult o .expiraţie de cât sunet propriu zis, tot aşa, continuă acolo Asboth, \ 1) Iordan Ivanov, în Revue des eiudes slaues, II (a. 1922). '1-2, p. 92. 2) Cf. p. 91. [95] NAŞTEREA INDIVIDUALITĂŢII LIIvtBll ROMÎNE 95 �şi sunetul plsl. Il avea, în epoca textelor din veacul al IX, două valori fonetice În ace/aş timp, iar nu numai una, cum zic eu : în ,'Corpul cuvintelor, când se pronunţa cu intensitate, valoarea e, pe care o dau şi eu, dar, în acel aş timp, la sfârşitul cuvintelor, când -el avea o foarte slabă intensitate, era, ca şi 'J.=tt, mai mult o ex­ piraţie finală de cât sunet propriu zis perceptibil de urechie. Ar­ .gumentul, pe care mi-I aduce Asboth spre a susţine aceste dubli valori fonetice ale lui 'J. şi h, e: "că nu există limbă slavă în care la sfârşitul cuvântului 'J. şi h să nu fi dispărut fără urmă", pe când în corpul lor sau s-au păstrat, sau s-au prefăcut în unele limbi în o şi e, în altele în a etc,-ceea ce ar fi arătând, pretinde dânsul, că, în poziţia unde dispar, 'J. şi b. aveau alt sunet de cât în po­ ziţia în care nu dispar '). Această dublă valoare Ionetică, zice Asb6th, o aveau 'J. şi " nu numai în limba paleoslovenică, ci "deja în limba comună slavă .a trebuit să aibă un sunet cu totul slab"; Iar dovadă că, în acele poziţii dela sfârşitul cuvintelor şi În interiorul lor, '1., h aveau nu numai în plsl, ci "deja în limba comună slavă un sunet cu totul slab" ne dă tot faptul tă: "pentru aceea nici o limbă slavă n-a lăsat nici cea mai mică urmă de ele acolo; ceea ce izvoarele vechi bulgare (=paleosl.) scriu dl.m., asta în limbele slave de astăzi sună: bulg. den, rus d'eii, 1. dzieii, ceh den, slovac d'eri, sloven d�n". Aşa că pls!. a 17] oştenit şi ea, împreună cu cele lalte limbi slave, din slava comună (străslava), concomitent pe :&=ă interior şi li expirant final, şi h=e interior şi expirant final. Iată chiar cuvintele lui Asboth (p. 219 220): ":& es Il, de az mar nagy kerdes, vajjon az :& est. mindenutt, a hol megjelennek, szakasztott ugyanazt a hangot jelolik-e. Ha măsban nem, legalăbb is az ejtes intensitivitâsâtian mintha îokozatokat sejtetne az ela szlăv nyelvek tortenete. Mindenekelott a sz6 vegen e hangz6k nagyon gyengek lehettek, mert nincs szlăv nyelv, a melyben a sz6 vegen ăllo 'J. i1l b. nyom nelkul el nem tunt volna. A sz6 belsejeben 'J. es 'h csak bizonyos esetekben vesztek el, meg pedig szinten va­ lamennyi szlav nyelvben, mas esetekben rendesen tiszta hangz6 fejlodott, csak itt-ott, p. o. epen a bolgăr nyelvben taleUunk helyUkon :sajă.fsăgos tompahangz6t, a mely a'ţ 'J. regi hangză.sahoz szinezetben taIăn kozel ălI, erăben azonban naindnesetre fOlUlmulja ... az mar a ,!cozos szidv nyelvben - egeszen g)'enge kilzangzak lehetett, azert 1) ef. Tiktin, în ZfrPh., XII, 239. [96] 96 ILIE BĂRBULESCU sernmilyen szlav nyelvben ennek a legkisebb nyorna sem rnaradt, A mit obolgăr forrasaink ugy Irnak, hogy dsn«, az a mai szlăv nyel­ vekben ugy hangzik, hogy bg. den, or. d'eri, 1. dzieri, cseh den, tot d'eii (irva den), szloven den". Permită-mi-se însă, mai Întăi, să spun eu aci ceea ce Asboth nu arată: că ideia că z. şi " se pronunţau fie-care cu intensitate tare şi de tot slabă, după pozitia interioară sau finală ce 0_ aveau în cuvânt, nu e observare proprie a sa i), cum are aerul a zice (fiindcă nu ni-o mai arată Ia nimeni altul afară de sine). Ci această idee e veche; iar în timpul din urmă, dar tot înaintea lui Asboth, ea a fost rostită de către Meillet şi prof. rus Fortunatov care, din pin pricina acelor variate intensităţi În pronunţare, numeşte pe z. şi h "vocale iraţionale" ("irracional'nye glasnye"), pentru că s-ar fi fost pronunţat mai scurte de cât celelalte vocale scurte, Această idee, pe care eu puteam să o ştiu şi am cunoscut-o, ca şi Asboth, dela Fortunatov, cel puţin din recenzia lui Jagi6 în AfslP!Z şi dela alţii»), are un fond de adevăr, ce e dreptul, fiindcă ori-ce vocală se poate pronunta cu intensităţi deosebite, după poziţia ce o are în cuvânt şi după consunantele cu cari se învecinează; aşa şi o, e etc; dar mi e de cât greşală partea-i, în care pretinde că dispariţia lui z, "ar fi numai de cât o dovadă că acolo unde ele dispar, în momentul dispariţiei se pronunţau cu o intensitate aproape de zero, adică ca simple expiraţii 3). De aceea formula "vocaleJor iraţionale" ale lui Fortunatov şi Ljapunov, pe care o îrnbrăţişază şi Asboth fără a spune de unde o ia, a fost solid combătută 4). De altfel, la dreptul vorbind, nici chiar creatorii acestei teorii nu au înţeles-o ca Asboth ; căci, Fortunatov de pildă, nu zice ca acesta, că z. şi h aveau în plsl. două valori fonetice fie-care, dupe poziţia lor în cuvânt, ci 1) Şi nici a lui Mladenov, care la rîndu-i o irnitează dupe Asboth, fără să spună că e şi a altora-în Rocznilc Slawistyczny, a. 1910, III, 127. Deci şi eu, ca dînşii, puteam cunoaşte o aşa idee. 2) Meillet, în Etudes sur l'Eiymologie et le vocabuilaire du vieux slave, 1 (Paris 1902) p., 17, distinge: "le caractere fort et Iaible de chaque jer". \ 3) Cf. de altfel, că şi Meillet vorbeşte (Ibid p. 120) că: "Ies jers sont de sirnples emissions sonores, non accornpagnees de l'articulation definie", \ 4) S. ex. de [agic în AfslPh., XXII. 255-263 şi 553-560; Kuljbakin : Drevnecerkovno-slav jaz., p. 56-57. Cf. Şachmatov în AjsIP!z., XXXI, 481. [97] ,NASTEREA iNDIVroUALiî'ĂTll UMBli ROIvlINE 97 -----' -_!._--_ ... _----------- --'---, numai că- intensităţile lor erau deosebite dună poziţie. Iar lnien:..' sităţile deosebite nu înseamnă şi sunete deosebite. Intr-adevăr", Fartunatov, vorbind despre sunetele z si tu în străs!ava, spune că: "obslcslov. :il. est' irracional'noe po k�li6est\lu otkrytoe a, ob->' steslov. b irracional'noe po ko1l6estvu otkrytoe i" (străslavul 1. e' '" 1 1 tit l' , " f ă 1 t irational 1 C�'1'·:f"';'J des traţronaiu canu auv uescms U, SIT SlaVUl al; e lra)Ondllh cti lh�L. -- chis ia. Iar vorbind despre sunetele z şi !� în plslovenica, Fortunatov le: defineşte tot numai ca având un singur sunet fie-care: ,,1. oboznaraet v '1 tk t ' , " 'li 1 '1' V) i " e krytoe " ') ocen ,(fal 'OC, • e. ifraClOnai noe l Ol G'Ylc,e Il, C!.O ,o ze, zaK y . L ", Şi, '�a să mai aduc o autoritate, Meillet, care şi dânsul admite pe "jers intenses" şi "jers îaibles" deja În limba "străslavă", nu zice nici odată că aceste "jer", adică z şi h, aveau fie-care două sunete deosebite. Aşa: "La qualite intense ou Iaible d'un jet' tient il des raisons de ryfhme quantitativ, sans que le ton slave y soit pour rien" "); şi de aceea şi Meillet, păstrând tradiţia grafică a lui Miklosich, reprezintă pe h numai prin 't şi pe :\", numai prin tt. Ori-cum, insii, nki Într-un caz nu se poate susţine, că limba p151. sau bulgar{l elin veacul IX se prezenta cu două valori rone-, Hce ale iui �� şi Il dupe poziţia lor în cuvînt, cum vrea Asb6tb care 11--a înţeles deplin pe ForCL1llatov. De alHel, combaterea aceasta a lui Asb6th cade şi prin faptul că prof. Iordan l\'a110V a descoperit în districtul Bogdansko de pe la Salonic resturi de �,=ă finale în cuvinte bulgăreşti. Aceasta a-o "rată .că, nu-i adevărat ceea ce spunea Asb6lh (cI. P. 95): "că mt există limbă slavă în care, la sfîrşitul cuvîntului :il. şi" să nu 'fi: dispăn.lt fără urmă"; căci iată, în BgdansKo, 1.. şi h deia sfârşitul cuvintelor, jirzale, n-au dispărut până ast�\zi. Nimic nu dovedeşte, în adevăr, c2l în limba pls!. il sec. IX, şi cu atât mai mult nici în cea a veacurilor IV sau V până Într-al lX, sune­ tele ei g şi h aveau fie-care concomitent câte două nuanţe deosebite în pronunţare, după cum ele se găseau la sfârşitul cuvintelor sau In anumite poziţii din năuntrul lor. "Dacă, la origine, vocalele ll. şi h aveau o altă valoare la sfârşitul cuvintelor şi o alta în corpul lor, atunci desigur că compunătorului alfabetului slav nu i-ar fi ve­ nit în minte să facă aceia\,i Uteră pentru toate locuriie.Cine odată a înţeles aşa. de potrivit să redea grafic finele dijerenţe dintre h şi h (cum le vedem s. ex. în Codex Zographensis), acela nu ar fi. 1) eL Ljapunov, În Izsledov. o jaz. SillCd. sp., p, 2 i 0, nota 3. 2) In Roczn ik Slaw., VI, 128. 2 [98] '98 ILIE BĂRBULESCU fost nici de cum în încurcătura de a însemna graficeşte (cu alte litere) Încă o a treia şi a patra diferenţă Ionetică, dacă el ar fi observat-o tn adevăr în limbă. Pretutindeni, aşa dar, la origine, 2'. şi It. erau silabice". Aşa preîntimpină [agic ') deja de mult,-;-cu a­ cest argument solid, pe care pare-se că nu l-a băgat de seamă Asboth. Aceasta pentru paleoslovenica. Cât pentru limba străslavă, din care s-au diferenţiat plsl. şi celelalte limbi slave, deaserneni nimic nu dovedeşte existenţa. in ea a două nuante fonetice de z şi h 2), nuanţe pe cari, cr�de Asboth, le-au moştenit, apoi, limbile slave de azi, ca rusa etc, În cari slabele z şi h au dispărut din pricina acelei slăbiciuni de in­ tensitate a unei anumite din acele nuanţe. Asboth n'a observat, că elementele limbii ruseşti din veacul al VI sau VII d. Chr, întra te în limba fineză şi păstrate în ea sub forma lor de atunci, ne arată: că z, il erau în adevăr silabu:e şi bine percepute de urechia Fine­ zilor nu numai în locurile unde mai târziu s-au păstrat sau s-au prefăcut în o s, ci şi chiar în locurile (dela sjărşitul şi intel iorul cuvintelor), unde în urmă ele dispar. Ast-fel, e În Iineza : papa < vechi rus (;OI:;Z, pesku < v. rus rlECOI1;Z, rotu < vechi rus $l0i\z, hirsi !c�n6, nou rus tolokno 3). Aceste cuvinte vechi ruse din limba fineză dovedesc, că nu ,poate fi adevărat că limbile slave diferenţiate din "slava comună", 1) In AjslPh. 1 (a. 1876) p. 9: "Hătte ursprunglich der aus­ Iauiende Vocal z tind h eine andere Geltung gehabt als der inlau­ sende, so wăre dem Abfasser des slavischen Alphabetes ganz bes­ c4:immt in den Sinn gekommen, uberall dasselbe Zeichen anzuwen­ den. Wer einmal so treifend die Ieinen Unterschiede des z und h graphische wiederzugeben verstand, der wăre gar nicht În Verle­ genheit gewesen, dessen konnen wir gewiss sein, auch nocli einen .drittefl und vierten Lautwliersc/zied graphisch zu bezeichnen, venn er wirklich welchen gefunden hăUe. Uberall alsa Waren z und 1. ursprunglich sylbenbildel1d.". Cf. ibi.!., II, 221 şi Idem: Zar Ents­ l�hllllf{sgesclzichte der kl[clzensl. ,Sprac/ze, în Denkschrijz'en Acad. om Vlena, voI. 47, a. 1 �92, p. 27. 2) Cf. Jagie, În Ajs{Ph. XXII, 559-560; ef. şi Meillet, aici ;Pa 96. . 3) 01'. Ioos. 1. Mikkola: Beriilzrungel1. zw. den Westjill. U. :slav. Spr. [99] NASTEREA INDIVIDUALITATII LIMBII ROMÎNE 99 , , " deci şi plslovenica, ar fi avut 1) două nuanţe concornitente de z., două , de' b. pe cari le-ar fi moştenit din străslava. Faptul, că sunetelez şi b. au dispărut în aceste anumite pozitii în limbile slave şi în plslo­ veni ca 1111 arată că ele acolo sunau calitativ diferit de z, h în po­ ziţiile unde ele nu au dispărut ci s-au păstrat aşa sau s'au pre­ făcut în o şi e; acest fapt arati numai, că în poziţiile unde ele au dispărut se vor fi pronuntat, fiziologiceşte, cu o mai slabă intensi­ tate, cu mai puţine vibraţii şi mai mică amplitudine de cât în cele unde n-au dispărut, dar şi acolo sunau tot perceptibil z şi h. Do­ vadă de asta sunt unele dialecte ale limbii Slovenţi!or de astăzi, în care e şi o finale dispar (rămânând s. ex, vin, mes, -1', În loc de obicinuit vino, meso, re), fără ca aceste e, o dispărute, când sună, să sune aci deosebit de e, o din interiorul altor cuvinte şi al a­ cestora unde ele nu dispar; deosebirea stă numai în intensitatea pronunţării, în vibratiile ei : o din meso vino se aude tot o, ca s. ex. În voda, numai că mai slab, mai scurt, cu o mai mică amplitudine, adică cu mai puţine vibraţii de cât acesta din urmă. 2). Atâta tot. A­ celaşi lucru 'cu dispărutul i din subst. plurale şi verbe ale graiului bulgar oriental dela Teteven, unde e : ostav, stran etc, în loc de obicinuit bulgar ostavi stranz 3), cum are chiar acest grai dela Te­ teven, de alt-fel, în: ctpredv. oddzadz şi Istma, Aşa reducţie finală se . întâmplă şi În graiul din Kukuă-Vodena la voc. i, a etc. unde e efe-te la pl. pentru clei-te, sing, carics-ta p. carica-ta.inlvăta, vlădikăta etc. 4) Şi tot aşa e cu vocalele finale 0, a, e, a, i etc. fată de in­ terioarele o, a, e, a, i la unele din grai urile sau dialectele limbii sud-estului Sârbiei, Anume, finalele o, a, e, li, i se pronunţă aşa de mult reduse, în cât par mai mult şoptite ; totuşi ele tot o, a, e, u, j se pronunţă, ca şi când se află înnăuntrul cuvintelor: oko, noga, ruca, dete, rece, svadbn, poslamu, oeI, usi 5). Aceste o, a, e, u, i mici scrise la sfârşitul cuvintelor, deşi abia se aud, ca şop­ tite, se aud, totuşi, tot limpede ca şi cele reprezentate, în aceste cuvinte, cu litere mari. Neexactitatea celor susţinute în această chestie de Asb6th o 1) La aceeaşi concluzie ne împing şi cuvintele vechi ruse trecute în limba lituană veche. Ct, Buga, în Izvăstija Akad, Peterb, XVII, c. 1 (a, 1912), p. 2. 2) CL [agic în AfslPh" XXII, 560 şi Florinskij : Lekcii, 1,416. 3) Stojcev, În Sbornik Nar. Um., din Sofia, XXXI,9. 4] D. iViircev, în SbMilZ., XVIII, 431-2, 440; 5) Olaf Broch : Die Diaiekie des siidlichsten Serbiens, p. 24 20 [100] 100 IUE BARBULESCU �-------------------- -------------- mai învederează u şi ii finale din limba rornănă.c- ceea ce' dânsul n-a băgat de seamă, cu toate că vorbeşte de sunetul 11. dispărut din româna, ca în lup din vechi iupii lat. lupu (111). Se ştie ca dial, macedorornân are astăzi, cum se admite de toţi filologii că: altă dată a avut şi cel dacor. şi "in deobşts întreagă limba română la originea ei, sunetul LI şi la final mcştenit din latina vulgară; dar dacor, are, regional, faza intermediară între acel a, la şi dispărutul il, tu, adică are faza jumătăţitelor li, iii, Ast-fel, macedor. cucul/a; cunlu, culcu, lupa (sau bitirnzz etc); dar dacor. are :şi intermediar regional CUCt.lIl1, cu TI, culcu, lupii (sau bătrână) cu 11" lU pronunţate ca jurnătăţite 11, Iu, şi încă, are, mai ales, cucul, cu, culc, lup (sau bătrân) cu acele ii, a finale disparute. Diferenta .intre u întreg din primele exemple şi ii jumătăţit sau redus din cele de al doilea nu e de cât în amplitudinea lor; căci, calitativ, se simte de ori-ce urechie că şi acel li e tot un li, ca sunet. "" De asemenea, acel ii jumâtăţit, acolo unde vedem că. în alte regiuni ale dacorornaniei a dispărut, nu se diferenţiază calitativ dz Joc de un alt li care nu dispare de loc, s. e x, în dacor. dau, la 1: imperf. mâncau etc. După vorbele lui Asboth ar urma şi aci, l.ă, dispărutul li din CUCUlLl, cu' li, culc .i, bătrână să sune, când suna, altfel de cât i:'1 nedispărut ,tin daLl, iail, mânca.I. Dar asta nu se întâmplă. Dispariţia unui sunet, dar, nu înseamnă. că el suna calitativ altfel de cât cel asemenea lui uedispărut, ci numai că el se pro­ nunţa mai redus ca amplitudine de cât cel nedispărut. Aceste consideraţii, împreună cu argumentul de mai sus al lui jagic: redarea de către scrierea slavă (clrilică şi glagol.) a fi­ nelor deosebiri fonetice dintre sunetefe .s şi k, învederează că nu se poate admite că ar fi fost vre-o diferenta Ionetică calitativă per­ ceptibilă de ure�he între z şi h la sfârşitul cuvintelor şi s, h in­ terior, nici în străslava, Aşa că nu se poate susţine solid ştienţi­ ficeşte, că sunetele (ă şi e) ce vom vedea că aveau plsl, z şi I-o nu erau, la sfârşitul cuvintelor şi îri silabe interioare ele unde apoi dispar, aceleaşi cu ă, i! din interiorul lor de unde nu dispar. De altminteri aceasta era şi părerea lui Miklosich însuşi când se ocupă cu studiul limbii române;\ căci nici el nu face, ca As­ both, şi ca el nimeni nu Iace : deosebire între sunetele deosebite z, h cari dispar şi cele cari nu dispat. Şi tocmai pe această ne­ diferenţă îşi clădeşte el concluziile-i, pe cari i le admit şi toţi & jt I [101] TEORIILE LINGVISTICE 101 ._---------- .. _-_.- ------------- "ceilalli filologi împreună chiar CTI Asboth, despre paleoslovenisrnul celor mai vechi cuvinte slave din aceste ale noastre 6 categorii ale Iirnbei române. Iar eu tocmai aceste conluzii ale- lui şi temeliile lor le cer­ cetez aci şi 111 J,I(ac1 su pocle da ulaze etc", In rezumat, in limba şi epoca plslovenică, după toate datele Slavisticei de astăzi, 7, însemna numai un sunet şi h tot numai un . sunet, atât în corpul cuvintelor cât şi la sfârşitul lor. Ilie Bărbulescu 'Teoriile linqvistice ale lui .\arl Vossler. (v. nr. trecut al "Arhivei") Dela expunerea teoretică a principiilor sale lingvistice, aşa . cum le-am rezumat destul de imperfect în rîndurile de mai sus, V. trece la aplicarea lor asupra unei limbi date În cartea sa Frank­ reichs Kultur im Spiegel seiner Sprachentwicklung (Heidelt erg 1913,370 pg, A doua ediţie, mărită cu un • Nachtrag", a apărut tot acolo In 1921), unde, dupăcum ne arată titlul, se urmăreşte i­ storic oglindirea culturii, adică a spiritului poporului francez în di­ feritele domenii ale limbii lui. Cu alte cuvinte, avem în această operă o istorie a limbii franceze, care merge dela origini pănă în vremea clasicism ului şi Încearcă să explice transîorrnărlle de tot felul, săvîrşite În decursul veacurilor, cu ajutorul spiritului limbii. Se întelege că. istoria limbii franceze, aşa cum ne-o înfăţişază V. în cartea sa, nu-i cornplectă. Mai întăiu, pentrucă nu frece de sec. î 7. : autorul justifică acest procedeu prin faptul că în perioade-i clasică franceza a atins culmea dezvoltării sale şi totodată a că­ pătat, i'n multe privinţi, o formă definitivă. In al doilea rînd, nu toate modificările lingvistice, care au avut 10;:; În intervalul de timp amintit aici, sînt studiate şi explicate de V. : <11n cuprinsul celor doua lucrări teoretice ale lui rezultă foarte lămurit că metoda idea­ listă nu-i aplicabilă oricărui fenomen de limbă, ci numai acelora Ia care se poate constata acţiunea spiritului limbii. Un rezumat al acestei cărţi este, se înţelege, imposibil. De­ aceia 111[( voiu mărgini la relevarea cîtorva puncte, care mi se par mai caracteristice pentru concepţia autorului. Principiul general dela [102] 102 I. IORDAI·.,Ţ care porneşte este următorul : Între evoluţia limbii franceze şi ac-ia­ a vieţii politice şi literare a Franţei există o legătură foarte strînsă. Aşa fiind, pentru fiecare perioadă lingvistică (veche franceză pănă­ pela mijlocul sec. 13., medie franceză pănăla sfîrşitul sec. 15., nouă franceză pănăla sfîrşitul sec. 17.) V. cercetează mai întăiu starea socială, politică, literară, etc. a Franţei din epoca respectivă: din aceste manifestări culturale se poate cunoaşte sufletul francez, care la rîndul lui influenţează limba modificînd-o. Dupăce face cu­ noştinţă cu spiritul limbii dintr-un moment dat, autorul trece la studierea schimbărilor suferite de limbă, explicîndu-le tocmai cu ajutorul acestui spirit, aşa cum reiese el din activitatea socială, politică, literară a poporului francez din acel moment. Astfel caracteristica cea mai de samă a sufletului francez în perioada veche este o fericită şi desăvîrşită îmbinare a sentimen­ tului naţional cu cel religios, pe care o găsim exprimată admirabil în Chanson de Roland, cu stilu-i retoric şi technica-i paratactică, irnpresionistă. Aceiaş unitate, rezultat al organizaţiei sociale, o în.,. tîlnim În limba literară a acelui timp, care se distinge printr-o ar­ monie între accentul cuvîntului şi acel al frazei, între structura rit­ mică şi cea a ideilor, între sintaxă şi fonologie, intre fenomenele analogice şi cele spontane. Acest spirit unitar ne explică diferitele transformări suferite de limba franceză în perioada-i veche. Dacă trecem la epoca mijlocie, constatăm în prima ei parte (pănăla 1339) o foarte dezvoltată conştiinţă de clasă: toate eate­ .goriile sociale se organizează şi adeseori se luptă unele cu altele. Intre 1339 şi sfîrşitul sec. 15. avem dimpotrivă o slăbire a claselor şi o întărire a sentimentului naţional, care Încetul cu încetul ca­ pătă şi un suport material: absolutismul regal. Dar şi într-un caz şi În celălalt conştiinţa individuală dispare: asta-i caracteristica principală a poporului francez în perioada medie a limbii sale. Urmarea acestei stări de lucruri este un spirit practic, obiectiv şi realist, dispus a observa mai cu samă lucrurile din afară, mai puţin pe cele dinăuntru! omului. In 'limbă acest spirit se manifestă printr-o îrnbogăţire a vocabularului şi printr-o mare dezordine în fonologie şi flexiune. Limba franceză capătă astfel un caracter pra­ ctic, intelectual şi documentar, care-i ameninţă şi primejduieşte ca­ lităţile artistice. Epoca nouă (sec. 16. şi 17.) se imparte, ca şi cea medie, în două: 1) pănă la edictul de Nantes (1598) şi 2) pănăla finele­ sec. 17., şi se poate caracteriza foarte bine prin ceiace Brunot nu- [103] TEORIILE LINGVISTICE 103 meşte "efforts pour constituer une grarnmaire", Individualismul, în­ cătuşat în perioada precedentă, îşi recapătă acum drepturile, cum probează renaşterea şi reforma religioasă; dar sentimentul naţional este, din cauza regimului monarhie absolut, aşa de puternic, în individualităţile se pun în serviciul ideii naţionale. Sec. 16. este na­ turalist, al 17. raţionalist : şi unul şi celălalt s înt însă naţionaliste. Această trăsătură comună le uneşte pe amîndouă. Deaccia scriitorii luptă pedeoparte pentru îmbogăţirea limbii franceze, spre a putea fi întrebuinţată în tot felul de scrieri, întocmai ca limbile greacă şi latină, cărora, după credinţa lor, nu le era prin . nimic inferioară, pedealtăparte pentru naţionalizarea ei, cum dovedesc modificările suferite de elementele străine spre a se adapta spiritului limbii franceze. Cele mai multe schimbări lingvistice din acest timp le găsim în sintaxă şi în morfologie, din cauză că aici libertatea, mai bine zis dezordinea din perioada medie franceză cerea o inter­ venţie cu atît mai grabnică şi mai energică, cu cît individualismuf exagerat al sec. 16. contribuia la menţinerea stării de lucruri de mai înainte. Abia veacul 17., cu saloanele- şi gramaticii lui, produse ale raţionalismului, au introdus regulă şi ordine în limbă. Legătura strînsă pănăla contopire între hurnanism şi naţionalism în sec. 16., între raţionalism şi naţionalism în al 17. � dus la acel echilibru şi gust desăvîrşit pe care-I vedem la marii poeţi din vremea lui Ludovic XIV:. Moliere, Racine şi La Fontaine. Se poate spune că. În epoca clasică limba franceză a ajuns idealul pe care poporul francez şi-I tăurise despre limbă în general. Chestiuni principiale discută V. şi în diferite articole, cele mai multe publicate în "Logos. Internationale Zeitschrift fur Philo­ sophie der Kultur" (Tublngen) şi în .Die neueren Sprachen" (Mar­ burg i. H.), iar acum de curînd strînse toate În volum supt titlul Gesamrnelte Aufsătze zur Sprachphilosophie (Max Hueber, MUnchen 1923). Voit! vorbi în treacăt despre cîteva din ele. In "Logos" 1, pg. 83-94, V. se ocupă de raporturile dintre gramatică şi ştiinţa limbii, cerînd dela aceasta din urmă să explice formele lingvistice cu a­ jutorul factorilor naturali şi culturali activi în viaţa unui popor şi totodată să ne facă a înţelege acele forme ca produse ale simţului limbii. In "Logos" 11, pg. 167-178, se arată legăturile dintre istoria literaturii şi istoria limbii. Deoarece istoria limbii vine foarte des în atingere cu istoria literaturii, ca şi cu cea a culturii, nu trebuie să socotim pe aceste două drept rivale ale celei dintăiu,' dar nici să înglobărrrpe asta în cadrul acelora. In "Logos" VIII,pg. 1-29" [104] 104 I. IORDAN V. publică un studiu intitulat "Ober gramrnatische und psychologische .Sprachforrnen", unde porneşte dela definiţia lui W. v. Humboldt: limba este o SVEV[ElIX, pe care o interpretează În sensul că valea­ rea sufletească a limbii stă în ceiace vrea să spună vorbitorul. Herrnann PZlU! a lămurit foarte bine raportul dintre categoriile gra­ maticale şi cele psichologice, considerînd pe cele dintăiu ca o în­ ţepenire a celor de-al doilea; dar e greşită încercarea aceluiaş fi­ lolog de a fixa regule, cu care am putea descoperi categoriile psi­ chologice, căci o gramatică generală, pedeasupra celei istorice, nu există, iar numărul categoriilor psichologice e nelimitat. Despre a­ cestea V. spune, între altele, că iau naştere numai dacă se bazează pe anumite tendinţi gramaticale, dar totodată ele indică direcţia în care individul vorbitor poate depăşi graniţele impuse de gramatica .Iirnbii sale materne. Apoi analizează cazurile în care sînt posibile discordante între categoriile gramaticale şi cele psichologice .. Acelaş volum din "Logos" (pg. 266-302) cuprinde un aii articol al lui V.: .Der Einzelne und die Sprache", Individul se bucură în vor­ bire de o libertate mult mai mare decît colectivitatea; În această .libertate este izvorul aşa nurnitelor figuri stilistice, care, avînd tot­ deauna cauze sufleteşti, trebuiesc explicate psichoiogic, adică sti­ listic. Cînd e vorba Însă de răspîndirea lor, se înţelege că vom lua în consideraţie atît condiţiile psichologice, cît ş; pe cele lin­ gvistice. Dimpotrivă, toate modificările exterioare ale limbii, precum analogia, contaminaţia, diferenţierea, grarnaticalizarea, schimbările generale de înţeles, îşi au originea în limba însăş, adică în co- . mnnitatea vorbitoare. Foarte interesant este articolul lui V. "Die Grenzen der Sprachsoziologie" (publicat întâiu în .Erinnerungsgabe fttr Max Weber : Die Hauptproblerne der Soziologie", apoi în "Ge­ samrnelte Aufsătze" citat mai sus. Fără a reveni asupra definiţiei sale (limba-eintuiţie, adică produs individual), V. se pune de a­ .stădată din punctul de vedere al acelora care socotesc limba numai ca un mijloc de a comunica gîndirile şi simţirile oamenilor, şi a­ rată că această concepţie trebue să se oprească acolo unde limba încetează de a fi o comunicare .pentru a fi numai expresie. Teoriile lingvistice ale lui Vossler s-au bucurat de o discuţie foarte largă din partea confraţilor .Iui in ale filologiei. Unii, precum L. Spitzer ("Zeitschrift fUr neufranz. Sprache" XLII, 2, pag. 139 urm.), V. Klemperer (în "Studi eli filologia moderna" 1914, pag. 93 urm.j=-acesta din urmă e dealtfel un elev de-al lui Vossler­ §. a. i-au dat în general dreptate, ceiace se explică într-o oarecare [105] TEORIiLE Ur-·JGVISTICE ------------------ -------- 105 măsură şi prin tinereţa lor, dacă ţinem samă de temperamentul În­ sufleţit şi însuîleţitor al lui V. Dar şi învătaţi mai în vrîstă, precum E. Bovet (v. "Archiv f. d. Studiurn der neueren Sprachen u. Litera­ turen" 1909, pag. 217 urm.), le-au primit cu căldură. Intr-o a doua grupă am putea aşeza pe acei critici care au avut o atitudine re­ zervată, recunoscând deopotrivă părţile bune şi pe cele slabe, ca depildă L. Sutterlin (în .Literaturbiatt f. germ. u, rom. Philologie" 1905, Sp. 265 urm. şi 1906, Sp. 217 urrn.). Instîrşit cele mai multe recenzii despre cărţile lui V. i-au fost hotărît protivnice: cî. Între altele O. Dittrich (în "ZeHschr. f. rom. Phil." 1905, pg. 472 urm.) şi E. Herzog (în "Zeiischr. f. nfrz. Spr." XXXill, 2, pg. 1-45 despre Positivismus şi Spr, a15. Schopf. şi In "Literatmblatt" 1921, Sp, 24 urm, despre Frankreichs Kuitur), ca si pomenesc numai de o parte din cele mai mult sau mai putin obiective. Unii adversari s-au lăsat duşi însă prea departe de pasiune şi au mers pănă a­ colo, încît ori au publicat atacuri anonime ori au văzut în V. pur şi simplu un.. .. seducător al tinerimii studioase. Ca să înţelegem, măcar în parte, această atitudine duşmănoasă, trebuie să ne gândim la atmosfera creată în filologie de câtră neo­ gramatici pela sfîrşitul veacului trecut (v. introducerea articolului de -faţă). Progresele netăgăduite făcute de şti il? ta limbii cu ajutorul 'le­ gilor îonologice' întărise tot mai mult credinţa, mai bine zis dogma, 'Că o altă metodă afară de a neogramaticilor nu-i posibilă. Cu toate că teoriile acestora fusese cornbătute chiar din capul locului de oa­ meni de talia lui Schuchardt, se poate spune că Vossler este pri­ mul care luptă CL1 toată puterea pentru o nouă concepţie În lingvi­ stică. Dacă la această Împrejurare adăugăm temperamentul puternic subiectiv al filologului munchenez, care se manifestă prea adesea printr-o atitudine profund dispreţuitoare iaţă de 'pozitivişti', ni se lămureşte atunci cauza viilor polemici iscate În jurul scrierilor ana­ 'Uzate aici mai sus. Astăzi spiritele s-au liniştit. Timpul, care vindecă toate, a lu­ -crat şi aici în acest sens. Cel puţin partea negativă a activităţii lui V., adică lupta contra neograrnaticilor şi a legilor fonologice, este socotită În general ca îndreptăţită. Cercetări ulterioare, în special acele ale lui Gillieron şi ale şcolii lui, au ajuns în multe privinţi la aceleaşi rezultate, pe care V. le întrevăzuse oarecum pe cale ele intuiţie artistică. Cu toate deosebirile dintre el şi Gillieron atît ca metodă cît şi ca concepţie, constatăm destul de des potriviri izbi­ 'toa1'e Între afirmaţiile Jor, măcarcă niciunul n-a ştiut de celălalt. Ast- [106] 106 I. IORDAN ------------ fel amîndoi stăruie asupra caracterului individual al.prefacerilor lin­ gvistice, asupra importanţei elementului psichic în pr oducerea acestor preiaceri, asupra faptului că în realitate nu există dialecte, etc. Dar şi altfel se poate observa o răspîndire a ideilor lui V., chiar la adversari de-ai lui. Aşa, depildă, luarea în consideraţie a stării culturale a unui popor pentru explicarea diferitelor fenomene lingvi­ stice este admisă de toată lumea. Noi, filologii mai tineri, n-avem niciun motiv de a lua atitu­ dine pro sau contra În polemica dintre V. şi protivnicii lui, mai ales că această luptă aparţine aşa zicînd istoriei. Dimpotrivă, eLI personal mă rnier cum ali putut teoriile lui V. să stîrnească atîta vîlvă, cînd mă gîndesc că şi alţi lingvişti mai vechi au susţinut importanţa momentului creator, adică stilistic după terminologia lui V., În evolutia limbii şi au căutat să explice cu ajutorul acelui mo­ ment unele modificări lingvistice. V. însuş citează numele lui W· v. Humboldt, Schuchardt, A. Tobler, M.arf, Grober, etc. al căror merit stă, după el, În faptul că şi-au dat sama de arbitrarul şi relativitatea formalism ului gramatica! şi, deci, de necesitatea ex­ plicării fenomenelor de limbă pe cale psichologică, V. este origi­ nal mai Cl1 sa mă prin incercarea de a alcătui un sistem din icIeile exprimate incidental de unii înaintaşi şi de a trage din ele toate consecintele. Dar şi in această privinţă el calcă pe urmele filozo­ fului şi esteticianului italian Benedetto Croce, care în a sa "Estetica come scienza dell'espressione e lirtguistica generale" (ea, IV, Bari 1 9 12) defineşte ştiinţa limbii ca o ramură a esteticii. Nu ştiu cum au primit filologi! lucrarea lui Croce; n-ar fi deloc curios s-o f ne­ glljat cu toiul, ca provenind dela un .... nespecialist. Original este V. apoi prin însufleţirea şi atitudinea puternic personală de care dă dovadă în combaterea adversarilor şi în susţinerea părerilor proprii Despre asta va veni iarăş vorba aici mai jos. Din punct de vedere principial cred că nu se poate obiecta mai nimic împotriva concepţiei lui V. despre limbă. Că limba e lin produs al psichicului omenesc, nu se încumetă nimeni să mai con­ teste; prinurrnare, cauza modificărilor lingvistice trebuie căutată În sufletul subiectului vorbitor. Se înţelege acum că, dacă trecem la aplicarea acestui principiu, încep s� se ivească deosebiri de păreri asupra aceluiaş lucru. Dovedeşe oare aceasta că concepţia În sine e talşă ? V. însuş recunoaşte că a putut greşi in interpretarea unor fapte, şi desigur cele mai multe din obiecţiile adversarilor săi aiq au lovit mai în plin. Cu timpul însă metoda se va îmbunătăţi Şi �. I 1 I [107] TEORIILE UNO\lISTICE ._--_ .... _-------� .. - 107 greşelile de amănunt vor deveni tot mai puţine; prinurmare nu tre­ buie exagerată importanţa explicărilor de acest fel. Dacă am Încerca să judecăm obiectiv. după rezultatele-i pra­ ctice, activitatea lingvistică a lui- V. şi a elevilor lui, am observa părţi bune şi părţi slabe. Să începem cu cele elin urmă ca mai puţine şi mai neînsernnate. Idealismul În filologie duce în mod fi­ resc la exagerarea punctului de vedere personal. Se face prea des apel la individualitatea cercetătorului, şi asia poate avea drept re­ zultat o deosebire de păreri şi mai mare decît aceia cu care am fost deprinşi pănă acum. Pedealtăparte, în aprecierile noastre fatal su- .. biective se pot amesteca consideraţiuni străine de ştiinţă. Să mă explic. Studiem limba unui anumit popor şi căutam să-i înţelegem evolutia, servindu- .. ne de spiritul lui, pe care-I cunoaştem din alte manifestări. Dacă din cine ştie ce motive avem opinii nu tocmai favorabile despre acel popor, se poate Întîmpla lesne, căci sîntem doar numai nişte bieţi oameni, să interpretăm faptele lingvistice ba­ zîndu-ne pe aceste păreri defavorabile şi să descoperim pretutindeni urme de-ale acestui suflet puţin simpatic nouă. In asemenea con­ diţii filologia, care altfel ar trebui să contribuie la apropierea popoarelor, ajunge la rezultate opuse, iar noi, filologii, păcătuim deopotrivă contra adevărului şi contra omenirii. Iniine, lingvistica idealisti sufere de oarecare unilateralitate. Umblînd să explice fe­ nomenele de limbă prin ceiace are caracteristic sufletul unui popor.. ea trece cu vedere asemănările dintre mai multe limbi, înrudite sau nu, puţin importă, şi poate da unor fapte interpretări acceptabile pentru o singură limbă, nu şi pentru celelalte, care prezintă acelaş fenomen. Numeroasele studii apărute în ultimii ani cu privire la graiul milităresc din timpul războiului au scos în evidenţă o serie de' lucruri, care arată că sufletul soldaţilor seamănă în chip uimitor dela o naţiune la alta şi C3, prin urmare, trebuie să ne gîndim nu numai la spiritul national, dar şi la unul de clasă, atunci CÎnd vrem să înţelegem anumite fenomene lingvistice. Că aceste greşeli nu se pot evita totdeauna, dovedeşte 1 ucrarea .Die Verwendung des romanischen Futurums als Ausdruck eines sittlichen Sollens' (Leipzig 1919) a lui Eugen Lerch, cel mai distins şi mai credincios ·11 discipol al lui V. 1) Apariţia acestei cărţi a dat prilej lui Spitzer 1). Iată pe scurt despre ce-i vorba în această operă. Pornind dela constatarea că în limbile romanice viitorul se întrebuinţează adesea în locul imperativului, pe care chiar îl întrece în. privinţa: [108] :108 L IORDAN să publice în .Archiv I, d. Studiurn cler n, Spr, u. Lit." 1921, pg. 111 Ulm. un articol;': "Eine Strornung innerhalb der rornanischen Sprach­ wissenschatt", care conţine observatii cu atit mai interesante, cu cît vin dela un adept al teoriilor lui V. (cî. "Arhiva" 1923, pg. 399 urrn.). Dintre părţile bune ale activităţii ştiinţifice discutate în acest studiu ar fi de relevat următoarele. Stăruind mult asupra irnportan­ ţei psichicului în evoluţia limbii, lingvistica devine mai profundă, căci truda de a descoperi spiritul limbii, chiar dacă nu duce tot­ deauna la explicări juste, ne aproprie mai mult de ceiace alcă­ tuieşte esenţa limbii. Totodată munca lingvisfului devine mai grea: dacă pentru studiile 'pozitiviste' erau suficiente sirguinta şi înde­ rninarea, pentru a produce lucrări în felul dorit ele V. este ne- . voie într-o măsură oarecare şi de talent, adică înţelegere a spiritu­ lui limbii, intuiţie. In felul acesta istoria limbii se transformă într-o istorie a sufletului popoarelor. Preţuirea elementului psichic a adus un aer înviorător şi o viaţă nouă în cercetărilelingvistice, care, prin enorma îngrămădire de material, înspecial fonologic, prea adesea aminteau de o cameră cu vechituri. Se înţelege că nu-l vorba aici de un merit excluziv al lui V. şi al şcolii lui; oricum el are o parte însemnată de contributie în această directie. , , Deoarece spiritul limbii lucrează în chip mai vizibil în do­ meniu! sintaxei şi al stilisticii, elevii lui V. se interesează cu deo­ sebire de aceste ramuri ale gramaticii. Astfel Lerch, pomenit deja, şi-a făcut oarecum o specialitate din sintaxă, căreia i-a consacrat studii de mare însemnătate; precum .Die Bedeutung der Modi im Franzosichen" (Leipzig 1919), "Die halbe Negation" (în "Dit!' neue­ Ten Sprachen" 1921), "Das lmperfektum als Ausdruck der lebhaiten Vo"c'C"'lfL111",,, (m 7,i'[·SC'11' .c "OITI 0'1;1" lQ?2) Tl1 ce priveşte "fi' 10" 1 t..; i "�-JI,.... ....11.1.. L, J. • .1 Ll i • ..J�. L ) 1 �II,. .... ,- listica, aşa de înrudită CLI critica literară, deşi nu trebuie confun­ dată CLI ceiace se înţelege obişnuit supt acest nume, este de amin­ tit în primul rînd Spitzer : încă din 1910 şi în dependent de V., al energiei, autorul, dupăce explic� psichologic şi istoric fenomenul, ajunge la concluzia că limba franceza. face uz mai mult decit ce­ .lelalte de acest procedeu sintactic, pentrucă Francezul este mai de­ spotic şi mai dispreţuitor faţă d� personalitatea altuia decit toate popoarele romanice. Critica s-a pronunţat destul de nefavorabil, irn­ putînd lui Lerch, între altele, unilateralitatea cercetării sale: dacă interpretarea datajar fi justă, cum să ne explicăm atunci producerea .. aceluiaş fenomen în atîtea alte limbi, care au şi ele acest viitor? [109] [ 1 ' I � � I TEORIILE LINGVISTICE căruiadept s-a declarat ulterior Ş1 cu rezerve deja "Eine Strornung .... ", apoi "Liieraturblatt" 1 245 urm. şi 1923, Sp. 81 urm.), acest lingvist Ş asupra fenomenelor stilistice, producînd lucră puţin obişnuită (v. "Arhiva" 1923, pg. 123 urrn Limba e produsul spiritului unui popor, Ci deaceia între istoria limbii şi istoria culturii exi: Iegături. Acest lucru l-a arătat V. în cartea sa precum şi în articole de revistă, iar un elev Olschki, profesor la Heidelberg, a dat la samă în domeniul istoriei culturale italiene. tiv trebuiesc stabilite apropieri între istoria limb Tii. Este drept că filologii germani în general a ambele aceste disciplini, n-au făcut ca Francejii deobiceiu le-au separat. Dar spiritul dominant i pozitivismul, eVlTI îi zice V., ii întrodusese şi ' făcînd din aceasta o colecţie extraordinar de t şi bibliografice, care înăduşeau spiritul create vrea şi aici idealism, iar lucrările sale de lst( de numeroase şi originale ca şi cele li ngvi sti CE gottliche Kornodie ", 4 părţi în 2 vol., Heidelber lienische Literatur der Gegenwart", tot acolo 191 sein Fabelwerk", tot acolo 1m 9, "Giacomo 1 1923), dovedesc cât de bine ştie să înteleagă individuale. La aceasta i-a ajutat, fireşte, ternp tist, care-i colorează toate manifestările şi se ! riilor sale lingvistice şi istoric-literare. Prin cor în amidouă domeniile, în lingvistică şi în istc aduce aminte de O. Paris şi H. Morf. Inainte de a sfîrşi, vreau să relevez o ( terior : este stilul lui V., viciu, bogat şi artisti, ele limbajul sobru şi concis,· cîteodată chiar pl mare neînţeles, al filologilor germani mai vecl rea produsă de felul extrem de interesant în ( tează problemele, Se adaugă satisfactia de a numai clar, dar şi frumos scrise. [110] 110 N. C. BEJENARU -------- PftETENDENTUL In "Relaţlile Ţării Romineşti cu Ardealul şi Ungaria" 1. Bog­ clan 1) publică şi următoarele documente: 1) O scrisoare fără loc şi dată, adresată Braşovenilor de un "Mircea, voevod şi domn a toată ţara Ungro-Vlahiei'"; 2) o proclamaţie a lui Ştefan Voevod, domnul IVl.oldovei către boerii brăileni, buzoeni si rîmniceni prin • > care îi vesteşte că va pune domn al Ţării f�omîneşti pe un "Mir- cea Voevod" şi 3) răspunsul boerilor de mai sus, prin care anunţă pe Voevodul Moldovei că ei nu vor admite aceasta cu nici un chip ci vor lupta contra lui sub domnul lor .Basaraba Voevod". Istoricii noştri au interpretat aceste documente în deosebite .chipuri, căutînd pe baza lor să 'stabilească domnia acestui fiu a lui "Vlad Voevod" şi frate cu "Radu Voevod" şi au ajuns la re­ zultate cu totul opuse unii de alţii. I. Bogdan 2) bazîndu-se pecaraderele paleografice ale seri­ .sorii lui fvlircea, ajunge la concluzia că ea nu poate fi scrisă de­ cît la sfîrşitul secolului XV-lea, iar domnul care o scrie nu e altul .decît pretendentul cu care Ştefan cel Mare vine în 1481 în Ţara ROl11înească şi pe care nu isbuteşte să-I pună în scaunul Munte­ niei pe care-I ia Vlad Călugarul, După Bogdan, Onciul, d-nii Iorga şi Si. Nicolaescu admit aceiaşi părere. Onciul vorbind despre eve­ nimentele din a II-a jumătate a secolului XV-lea") ne spune lă­ murit că "Tepeluş trecînd de parte: Turcilor, Ştefan susţinea con­ tra lui pe un pretendent, Mircea fiu natural al lui Vlad Dracul". Domnul Iorga 4) ne spune că "Ştefan al Moldovei ţinea la dînsul pe dornnişorul Mircea împotriva lui Basarab Ţepeluş pe care reuşi să-I instaleze domn în ţara romînească, după lupta din 8 Iulie 1481 cînd cetăţile muntene se închinară lui Mircea-Vodă;)) 1) 1. Bogdan, Relaţiile Ţării Romîneşti cu Ardealul şi Unga­ ria în sec. XV şi XV!, Bucureşti 1905 ed. II ; Idem, Documentele lui Ştefan cel Mare, Buc. 1913 VoI. II pag. 361-2. 2) I. Bogdan, Relaţiile etc, pag, 178. 3) D. Onciul, Din Istoria P�omîniei Buc. 1909 pag. 54. 4) N. Iorga, Istoria lui Ştefan cel mare Buc, 1904 pag. 195. cf.: I. Bogdan, Vechile cronice iVţoldoveneşti, Bucureşti 1891 pag. 196 şi 226 idem, Cronici inedite, 'Bucureşti 1895 pag, 57. Gr, U­ reche, Letopiseţul Ţării Moldovei, ed. Giurescu Buc, 1916 pag.56. [111] MIRCEA II PRETENDENTUL 111 noul domn şi scrie cu bucurie că "din vointa lui Dumnezeu şi porunca împăratului, şi-a dobindit moşia părintească şi scaunul ta­ tălui său Vlad Voevod". Aceiaşi părere o găsim la a-nul Stoica Nicolaescu 1) precum şi la D-nul 1. UrsLI în cadea sa "Ştefan cel mare şi Turcii 3). C. Cogălniceanu 3) socoate cu totul greşită ipoteza istoricilor, mai sus citati. După el, părerea că Ştefan cel Mare ar fi încercat să . puna 111 scaunul ţării romîneşti pe acest Mircea este contrară in for­ maţiunilor precise ale cronicelor moldoveneşti cari ne spun că în urma înfrîngerii lui Ţepeluş, la Pîmnic (8 Iulie 1481), Ştefan a lăsat domn Ţării rornîneşti pe Vlad Călugărul. Urmează deci că scrisoarea lui Ştefan, Voevodul Moldovei care scrie brăilenilor, nu e a lui Ştefan cel Mare ci a altui domn moldovean cu acest nume. El nu poate fi altul decît Ştetăniţă, fiul lui Bogdan Orbul, căci "nu este alt caz în istoria rornînilor cînd în Moldova să domnească un Ştefan iar în IVluntenia un Basarabă ", Mircea apoi nu este fiul lui Vlad Dra­ cul şi frate cu Radu cel frumos ci fiu a lui Vlad Călugărul şi frate cu Radu cel Mare şi a apucat, într'adevăr tronul ţării romi­ neşti în anul 1521, ceiace ar fi adeverit şi din raportul trimise lui veneţian în Ungaria cu data de 10 Noembrie 1521, prin care se pune că Mehemet, "omorînd pe Teodosie intrase în Muntenia cu 8000 de oameni şi o parte din Valahi din chiar Transalpina spre :a pune în scaun pe un anume Marchya Voevoda fiul răposatului Mechina Voevoda".«) Tot pentru această vreme ar fi adeverită domnia lui Mircea şi de cronica lui Macarie care ne spune că PH�'­ tendenţii la tron după moartea lui Neagoe ar fi şase la număr şi ni-i dă în ordinea în care au ocupat fiecare tronul: Radu Călu­ gărul Dragornir, Vlad, Mircea, Radu dela Afumaţi, Radu Bădica şi Vladislav, C. Cogălniceanu, precizează chiar că timpul domniei lui Mir­ cea ar fi Între 15 Segtembrie 1521 cînd moare Neagoe Basarab şi 10 Noernbr.e 1521, data raportului trimisului veneţian, Domnia-sa 1) St. Nicolaescu, Documente Slavo-romîne, Bucureşti 1904 pag. 143. 2) S. Ursu, Stefan cel Mare şi Turcii Bucureşti 1914 pag, 101 şi urrn, ' 3) Mircea Pretendentul, Convorbiri literare, anul 1913 pag. 875 şi urm, 4) Hurmuzaki, Documente privitoare la Istoria Romînilor, voI. III pag. 51. [112] 112 N. C. BEJENARU uită Însă să ne spue dece după 1521 Sept. 15, boerii din Judeţele Brăila, Buzău şi Pîrnnic ţineau la un domn al lor care se numea Basaraba. Numele noului domn era Teodosie aşa că, concluzia tre­ buia sprijinită si cu alte argumente dacă se poate ceiace vom vedea că nu e posibil. Dl. L lvi.inea, reluind chestiunea, emite o altă părere 1). Dom­ nia sa spune că Ştefan cel Mare a încercat şi reuşit către sfîrşitul anului 1477 să înlăture pe Basarab Laiota din ţara romîneascâ-« în urma unei expediţii-şi să aşeze în scaunul acestei ţări pe Mir­ cea, fiul natural a lui Vlad Dracul, Expediţia s'a petrecut toamna, prin Octombrie-cronica lui Ureche care înseamnă rnsâ acest eve­ niment la anul 1474 ne spune că Ştefan a tăiat capetele pîrcăla­ bilor, pe femeile lor le-a robit, cetatea a ars'o şi a luat atunci mnl(i ţigani-şi răpunerea lui Laiotă s'a făcut la 20 ale lunei cînd fu învins În luptă. Aceasta a fost însă o nouă provocare a Tur­ cilor din partea lui Ştefan cel Mare, care trimetea în 11 Noernbrie a anului 14'77 soli la Poloni, pentru ajutor, În cazul unui eventual războiu cu Turcii. Se ştia în Polonia, la această dată de înlocuirea domnului din ţara Rominească, eveniment pe care Dlugosz îl în­ seamnă. La 10 Decembrie acelaş an, Voevodul transilvan, anunţa Braşovenilor să fie cu mare pază la sud de tinde puteau veni Tur­ cii iar la 28 Ianuarie următor, (1478) acelaş Voevod permitea Bra­ şovenilor să. primească la el pe boerf pribegi din 12r21 rornînească. Turcii fâcuseră cleei îi1 acest timp expediţia în contra lui Mircea S1 instalaseră în scaun De Basarab Ţepeluş, . !> �, , �- D1. praf. Minca este de părere că sunt doi pretendenţi cu numele acesta : lvUrcea din timpul lui Ştefan cel Mare la care se referă proclamatia domnului moldovean către Brăileni ca şi răs­ punsul acestora şi Mircea din timpul lui Basarab Neagoe şi Ştefăniţă. Ipotezele exprimate mai sus au fost posibile din cauze) că toate cele 3 documente, cari au elat naştere acestei chestiuni sunt nedatate. Cercetîndu-le cu deamăruntul alti rn în ele următoarele elemente care ne vor duce la deslegarea problemei în sensul că într'adevăr, llIUrcea din vremea lui Ştefan ce! Ivlare, nu poate fi Ivlif­ cea domnul ţării romîneşti dela care 'avem scrisoarea către Braşo­ veni şi că acesta din urmă a domnit într'adevăr, în ţara rornă­ nească, însă nu ca protejat a unui �on1l1 Moldovean ci aşa cum 1) 1. Minca, Istoria Romînilor, Curs universitar <ţinut în anul 1921-22 la facultatea de litere şi filosofie din laşi), pag 136··11 urm. [113] MIRC���_.I_I _P��T __ E_N-.:.D_E __ N_T_U_L l_13, spune el: "cu voinţa lui Dumnezeu şi din porunca împăratului"; 1. "Ştefan", voevod şi domn a toată ţara Moldovlahiei, scrie din Târgul de jos, Martie 15, tuturor boerilor, jndecilor, judecăto­ rilor şi, întregei populaţiuni a ţinuturilor Brăilei, Buzăului şi Răm­ nicului anunţăndu-i că a luat pe lângă sine pe un Mircea Voevod; pentru care va stărui el şi ţara şi boerii săi şi nu-l va lăsa pănă nu-şi va dobîndi bastina sa, Tara Romînească (despre cari şi ei brăilenii, ştht. că i se cuvine); Îi. anunţă să se întoarcă Înapoi la. locurile lor îndată ce vor vedea această scrisoare.a lui şi să-şi reia. fiecare ocupaţiile ca şi mai înainte că. el nu le' va face nici un rău ci din contra, atît el cît şi fiul său Mircea, "vor milui şi. vor­ hrăni şi vor cinsti pe aceia cari vor vrea să vină la ei". II. La această scrisoare a lui Ştefan, domnul Moldovei, boerii ,brăilepi şi toţi cnejii şi rurnînii, răspund-cu vădite accente de revoltă-că în zădar îşi pierde hîrtia şi cerneala pentru protejatul său, fiul Călţunei : îl anunţă pe Ştefan, Vodă să se păzească de ei întru cît domn au, mare şi bun şi pace au iarăşi din toate păr­ ţile, căci vor veni cu toţii pe capete asupra lui şi vor sta pe lîngă. domnul lor Basaraba-Voevod, măcar de-adi. să-şi peardă şi cape­ tele. Totodată recomandă În batjocură lui Ştefan-Vodă, dacă vrea să-i Iacă bine lui Mircea să-I lase să domnească după moartea sa în Moldova iar pe mumă-sa s'o iee şi s'o ţie ca doamnă: "cum: au ţinut-o în ţara nostră toţi pescarii din Brăila, ţine-o şi tu să-ţi fie doamnă". Cât despre cererea lui Ştefan de a merge toţi pe la. casele lor şi 'a-şi vedea de ocupaţii, ei răspund mândri: "şi înva- 1ă-ţi ţara ta să te zlujască iar de noi sâ te fereşti". III. Un Mircea Voevod şi domn a toată ţara Ungro-Vlahiei; comunică Braşovenilor că din voinţa lui Dumnezeu şi din porunca împăratului şi-a cîştigat moşia părintească şi scaunul tatălui său" Vlad Voevod. Le promite acestora că-i va ţine în aşezământul cei vechiu şi că vor avea pace şi de la Turci ca şi în zilele fratelui. său, Radul Voevod şi chiar mai bine cu condiţia ca şi ei să-i răs-­ pundă prieteneşte. Cere Braşovenilor, să trimită un om la el să facă pace-mai înainte chiar de a trece oamenii săi, la domnul său. Craiul spre a face pace-şi să alunge pe vrăjmaşii săi de acolo; spre a fi linişte între cele două ţări. El garantează pentru solii Braşoveni1or toată siguranţa şi cere asemenea şi pentru oamenii lui ce vor merge dincolo. * * * Din cuprinsul documentelor rezumate mai sus' se poate cons-- 3 [114] fata, că Mircea despre care vorbeşte scrisoarea lui Ştefan Vodă, domnul Moldovei este altul decît Mircea care trimite pomenita seri­ 'Soare Braşovenilor. Cel dintîi este susţinut de un domn moi do­ vean in contra Tursilor. Instalat pe tron în modul acesta, Mircea :l1U putea fi prietenul lor şi mai ales nu putea scrie Braşovenilor că a luat tronul "cu voinţa lui Dumnezeu şi din porunca împăra­ �ului" ; apoi nu se putea lăuda că "dela marele împărat, are pri­ lejul să le facă (Braşovenilor) şi bine şi rău". Este evident că ne .aflăm în faţa a două persoane deosebite. In acest caz Mircea; la care se referă scrisoarea lui Ştefan 'este domnul instalat în. ţara rornînească li: 1481, după cum spun unii 1), tn 1477 cum spune Dl. Miilea 2) şi după cum vom ve­ dea mai la vale. Domnitorul Mircea care scrie amintita scrisoare Braşovenilor este un altul, care a luat tronul ţării romîneşti cu a­ jutorul Turcilor. Sunt toate indiciile că acesta este Mircea din 1521 inslalat ca domn de către Mehemet bey, care vine ain Transil­ vania cu 8000 de oameni şi lămureşte situaţia de aici, în acest sens 3) şi pe care domn, capretendent, ni-larată şi cronica lui Macarie. Pacea, pe care acest domn vroeşte s'o ţină cu Braşovenii şi despre care vorbeşte în scrisoarea sa se referă desigur la faptul că pe această vreme, Turcii erau în răsboiu cu Ungurii şi era nevoie .ca Ardelenii să nu atace acum Ţara Romînească cînd Turcii ata­ cau Belgradul. In nici un caz, scrisoarea lui "Ştefan Vodă" către Brăileni nu . . poate fi a lui Ştefăniţă domnul Moldovenesc din 1521 şi nu se poate referi la acest pretendent, întrucît pe această vreme, domnul de peste Milcov era ocupat cu atacul Tătarilor şi nu avem nici o .ştire care să ni vorbească de vre-o intervenţie a lui, în acest sens 1n ţara rornînească. Rămîne deci în picioare afirmaţia că instalarea .acestui Mircea ca domn al Munteniei s'a făcut de către Turci prin Mahomet bey şi atunci el nu este fiul lui Vlad Dracul şi frate cu Radu cel frumos ci fiul lui Vlad Călugărul şi frate cu Radu cel Mare. Pacea pe care o promite de la Turci Braşovenilor ca în ,timpul fratelui său Radu Voevod, ne-ar dovedi această afirmaţie, intru cît şi Radu cel Mare a fost: un devotat partisan al Turcilor. 1) 1. Bogdan, N. Iorga, D. \Onciul, St. Nicolaescu 1. Ursu in operile citate mai sus. 2) 1. Minea, curs universitar ve 1921-22. 3) Hurmuzaki, Doc. privitoare la Istoria Românilor, VoI. 1II i* 'pag. 51. 114 N. C. BEJENARU P I • [115] - MIRCEA II PRETENDENTUL 115 Scrisoarea acelui Ştefan Voevod, domn al Moldovei, se pro­ -duce însă în alte împrejurări şi se referă, cum am amintit, la un .alt Mircea. Pentru instalarea acestuia pe tronul ţării romîneşti s'a pregătit de peste Milcov o expediţie care s'a şi făcut. Pregătirile din Moldova pentru această expediţie a făcut pe boerii, cnejii şi toată populaţia judeţelor de graniţă Buzău, Rămnic şi Brăila să se .pregătească de rezistenţă, părăsindu-şi casele şi ocupaţiile; ei s'au grupat cum înşişi spun în jurul domnului lor spre a-l apara. Domnul moldovean, încearcă prin manifestul adresat către po­ pulaţia aceasta de graniţă să producă o spărtură în răndurile cre­ dincioşilor domnului ţării rornîneşti, atrăgăndu-i de partea sa. De aceia le scrie să se întoarcă înapoi, la casele lor "fie care pe unde a-ţi şezut mai înainte, să vă păstraţi avutul şi să vă reluaţi ocupa­ tiile, fie care cum le-aţi avut mai înainte"; lovitura însă, pe calea - aceasta, n'a reuşit şi domnul moldovean o va da tot prin forţă. Această expediţie nu poate fi a altui domn de cît a lui Şte­ fan cel Mare pe care a făcut' o în anul 1477 cînd reuşi să insta­ leze pe tronul ţării romîneşti pe acest Mircea, care ar putea fi în -cazul acesta fiu al lui Vlad Dracul şi frate cu Radu cel frumos. Acesta se refugiase în Moldova, tocmai cînd Ştefan cel Mare avea nevoie de un pretendent la tronul Munteniei spre a înlocui pe Ba­ - sarab Laiotă care trecuse de partea Turcilor şi luase parte la cam­ .pania acestora, contra Moldovei, în 1476. 'Instalarea acestui Mircea, nu s'a putut face în 1481, întrucît cronicele moldovene ne spun lămurit că după răsboiul dela Rîm­ nic, din acest an, Ştefan cel Mare a pus domn Muntenilor pe Vlad Călugărul. Putea oare domnul moldovean să sprijine de-odată doi pretendenţi la tronul Munteniei? Urmează deci că Mircea a fost pus domn în ţara romînească în altă dată. Aceasta a putut fi nu­ mai în 1477 cînd Ştefan cel Mare avea să-şi răsbune în contra lui Basarab Laiotă care dăduse ajutor Turcilor contra Moldovei în 1476 şi distrusese ultima domnie a lui Vlad Ţepeş. Este adevărat că cronica veche moldovenească, păstrată în traducerea lui Nicolae Brzeski 1), are numai următoarea ştire: "In . anul 6982 (1474) Octombrie 9 s'au bătut Ungurii cu Muntenii ; peste Unguri era Ţepeluş şi au fost bătuţi Ungurii". Versiunea dela Bistriţa a acestei cronici se apropie ca text de felul cum povestea .aceleaşi evenimente, letopiseţul moldovenesc utilizat de Ureche: "în 1) 1. Bogdan, Vechile Cronici, 226. [116] .� --------------------�. - N. C. B��E�N�AR�U __ anul 6982-1474 luna lui Octombrie I� Iuat'au Ştefan Voevod ce­ tate�Tefeajef!ului şi' au tăiat capetele părcălabilor şi pe femeile lor le-au' robit şi mulţi ţigani au luat atunci; iar cetatea au ars'o. In­ tr'aceiaşi lună' în 5 au fost răsboiu cu Ungurii şi cu Ţepeluş şi i-au biruit; iar în 20 ale aceleiaşi luni au bătut şi pe Basarqb".l) Let6piseţul lui Azarie 2) se apropie de textul cronicei moldoveneşti tradusă' şi adausă de Nicolae Brzeski : ;,111 anul 6982 Octombrie 5 au fost răsboiu cu Ţepeluş şi cu Ungurii în Ţara muntenească şi au fost bătuţi". Letopiseţul moldovenesc a lui Ureche are textul versiunei bistriţene din cronica moldovenească: "Au luat Ştefan Vodă cetatea Teleajenului". �) , Faptul că acest eveniment nu se întîlneste la fel expus în toate versiuniie păstrate ale vechei cronice moldoveneşti, ar putea fi o indicaţie că evenimentele au fost aşezate într'o cronologie ne exactă. In anul 1474 cînd Ştefan cel Mare începuse tratativele de' împă­ care cu regele Mateiaş şi cînd relaţiunile lui' cu Braşovenii erau de perfectă prietenie' nu se poate admite o încercare a lui Basarab Ţepeluş de a pătrunde în ţara romînească şi nici un răsboiu al lui' Ştefan cel Mare cu însoţitorii lui Ţepeluş ca şi cu Basarab Laiotă care nu-şi precisase atitudinea politică, aşa cum va fi în 1475. Este evident însă că cele trei evenimente sunt din acelas an, " , însemnînd aceiaşi politică. Acest an putea fi numai 1477 cînd şi Ungurii şi Ştefan cel Mare, primea cu neincredere şi duşmănie noua întorsătură politică din tara romînească. Şi aice trebue făcută însă o distincţie. In aceiaşi lună, Octom­ brie, este vorba de 2 expediţii. Ţepeluş cu sprijin din ţara ungu­ rească caută să alunge pe Basarab Laiotă. La 5 Octombrie este îllS,ă' bătut de trupele lui Laiotă. In aceiaşi lună, în prima zi, Ştefan cel Mare cuprinde cetatea Teleajenului iar la 20, are ciocnirea cu Basarab Laiotă pe care-l învinge. Insă şi versiunea cronic ei moldoveneşti nu face legătură de cît de timp între aceste 2 evenimente. Acţiunea lui Ştefan cel Mare s'a desfăşurat isolat şi fără legătură cu Ţepeluş şi Ungurii. , \ 1) 1. Bogdan, Cronice inedite, 54-55. 2) Ediţia I. Bogdan, Analele \ Academiei Romîne, secţia isto- . rică, 1909 p. 128. , 3) Letopiseţul Ţării Moldovei pînă la Aron Vodă întocmit după Grigorie Ureche, Istrate Logofătul şi alţii de Simion Dascalul ed. Giurescu pag. 55. (Expunerea lui Ureche modifică întrucîtva expunerea versiunei bistritene afirmînd că Stefan a bătut pe Un-· guri 'şi pe Ţepeluş În Tara romînească), ' [117] " 0(. 1 t. t 7 MIRCEA II PRETENDENTUL 117 , bacă considerăm că după afirmaţiunea aceleiaşi cr8nici,Şle- :fal1 cel Mare,' în 1481 lăsă, doinn tn 'ţara romînească pe Vlad Că­ ltlgăful, În 1477 intervenţia lui' răsbofnică a fost făcută sprea in- stalatnscaunul din cetatea' Dîmboviţei pe M'ircea. , " , Nici proclărnaţia lui Ştefan cel Mare nici răspunsul bbieriror munteninu ne precisează al cui fiti este iaces! Mircea. Esteoare , Mircea cornisul, rămas prisonier la Stefan 'în bătălia dela 'Sod? Atît "d-nii Iorga, Ursu cit şi Bogdan.e-făcînd legătura inti'e scrisorile din timpul lui 'Ştefan cel Mare şi scrisoarea lui Mircea "din 1521 către Bl'aşoveni,-atrib'uin'd această scrisoare lui ,Mircea din 1477,-ne spun că el este fiul lui Vla'd Dacul. Numai răspun- sul boerilor munteni ne dă 'indicaţia că el era fiul Călţunei. qt priveşte pe părintele său domnesc nu avem nici o indicaţie. Este firesc însă să admitem că Mircea Pretendentul din timpul lui Şte­ fan cel Mare 'era fiul natural al unui domn răposat (Vlad Dracul ?) Acel Mircea care scrie Braşovenilor ne specifică că este fiul lui Vlad V oevod şi frate cu Radu Voevod. In aceste condiţii ,se putea prezenta Braşovenilor Mircea Pretendenful, fiu natural a lui VladCălugugărul şi frate cu Radu Vodă 'cel Mare care arătase o -deosebită prietenie Braşovenilor, N.'C .'BeJenaru asisieiit 'a Universitate. In substratul poporului romîn, aşa cumfrnprejurările istorice l-autnlesntt formarea sa etnică, tac amintirile strămoşilor direcţi odată cu urmele lăsate de celelalte popoare venite în atingere pu­ mai în treacăt cuIocuitorii de baştină ai Daciei. Toate manifestă­ rile spirituale ale poporuluipot fi cercetate . analitic, din această -privinţă şi'n ele pot fi rdesvăluite atît variatele înrîuriri care s'au .. exercitat asupră-i, cîtşl ostenelile sale proprii pentru închegarea unui tot aparte, unei entităţi etnice. Intre diferitele .manilestări, arta păstrează cu o .pioasă cre­ dirlţă fie moştenirea strămoşilor, fie amalgamul influenţelor străine, -care s'au depus in lungul veacurilor 'peste manifestările artistice .ale poporului. Şi mai _ales aria populară, ca cea mai veche şi [118] _11_8 P_. _C_O_N_T_AN_T_IN_E��_U_-I_AŞI sinceră exprimare a tendinţe lor spirituale păstrează în sigură tai-- _ niţă amintirea vechilor influenţe, care uneori merg mai departe de cît naşterea însăşi a poporului spre originele străvechilor localnici. Astfel, arta populară de azi, ca rezultat al tuturor acestor Tnfluente străine, dela cele mai străvechi pănă la cele mai noi, e un Iru­ mos "tezaur de documente", pe care ochiul ager al cercetătorulut: de azi îl poate dezgropa. Arta populară, ca toate producţiile po­ pulare, este un izvor nesecat de documentare istorică, este o unealtă de reconstituire a clipelor trăite ale unui neam. Ne propunem să schiţăm cîteva dovezi, în comunicarea de faţă, începînd cu cele mai vechi influenţe, datorite celor mai stră-­ lucite civilizaţii ale antichităţii orientale din Egipet şi Chaldeo­ Assiria, * * * Egiptenii, ca toate popoarele antice, au dat o deosebită im­ portanţă artei religioase, întrucît prin monumentele măreţe se ajun­ gea la îmblînzirea fortelor tainice ale naturii, fie că li se clădeau locaşuri de' odihnă şi de închinare lor, fie că li se reproduceau chipul cioplit sau zugrăvit. Dar cele mai multe din zeităţile Egip­ tului nu erau de cît idolatrizarea elementelor naturale spiritua-·· lizate şi apoi întoarse ca fiinţe semiumane cu defectele şi calită­ ţilor omeneşti. Intre elementele fără care viaţa egipteanului ar fi fost imposibilă - de unde respectul neţărrnunt - animalele locale jucau uu rol însemnat. Şi toate animalele, fie că erau folositoare prin serviciile lor, ca boul de pildă, fie că puteau fi primejdioase prin ameninţarea permanentă adusă. -ornului şi bunurilor sale, ca crocodilul sau uliul, de pildă. Fireşte că era o gradare locală sau generală în cultul acordat acestor forţe-animale; în Egipt în fruntea .zeificaţilor trona boul, prin bou! Apis şi soata sa, prin vaca-zeiţă Hator, ca animalele de cea mai mare necesitate. Intre cele ce urmează, şarpele pare să fi jucat un rol însem­ nat în credinţele religioase, de oarece îl vedem reprodus ca atribut unor anumite zeităţi în mai multe reprezentări artistice. S'ar putea acorda şi şarpelui aceiaşi valoar� toternistică ca şi boului, întrucît apele Nilului erau loc prielnicpentru desvoltarea şarpelului de apă ... EI putea fi un animal primejdios prin muşcătura sa, dacă era ve­ ninos; dar cum prin Egipt nu prea se găseşte această specie, credem că rolul şarpelui era ca şi a celorlalte animale folositoare z. pasărea ibis, pisica etc. [119] MO ŞTENIRI STRĂVECHI ---------------- 1191 De altfel, cultul şarpelui avea un înţăles şi mai general. I s'a acordat-şi nu numai de egipteni-calităţi de inteligenţă şi viclenie, de. aceia şarpele a ajuns simbolul înţălepciunii la unele popoare, între care şi egiptenii, sau al şireteniei, care presupune de asemeni o ascuţirne a minţii. Exemplul clasic al celei de a doua interpre­ tări îl găsim în biblie: şarpele care a perdut pe Adam cîştigînd mai întăi pe Eva, femeia. O simbolică apropiere între şarpe şi fe­ mee! Evreii, autori ai bibliei, vor fi luat cultul şi povestea şarpe­ lui dela assir-haldeeni,' pe locurile cărora vechile legende au fixat Paradisul, patria primului om. In pădurile Mesopotamiei şi ale Asiriei în deosebi, trăiau tot felul de fiare şi juvine, care au silit pe assirienl să devină buni vînători şi războinici, iar pe artiştii Jor cei mai buni animalieri ai antichităţii. Aceleaşi împrejurări bio­ logice au făcut din şărpii nenumăraţi şi grovazi ai Indiei un animal de vrajă şi magie al Iakirilor ş} brahrnanilor indieni. In Egipt şarpele "naja" devine un element de seamă în or­ narnentistica arhitectonică, Capete de şarpe sau în întregime, înco­ lătăclţi, formează un element des repetat la frizele ternplelor şi mai ales la întrare. Numai un exemplu: templul măreţ al lui Ramzes Il dela Luxor are la stîlpul dela intrare, sub gorjerlu, o friză de ca­ pete ale şapelui "naja". La mijlocul porţei este un cărăbuş cu a­ ripi, care de multe ori este înlocuit prin soarele alăturat de doi şărpi "aspic". Soarele, cel mai strălucit simbol la toate popoarele: şi la egipteni, înso it de şarpele ca simbol a înţălepciunei. Şarpele ca motiv artistic a fost împrumutat şi celorlalte arte: antice, mai ales celor ecledice: feniciană, iudaică şi medopersă., In urma săpăturilor recente făcute de arheologul englez Evans şi şcoala italiană în Creta, s'au descoperit urmele unei vechi civiliza­ ţii locale, înainte de a celei greceşti, prehelenică, cu foarte multe: legături-şi mai evidente-cu civilizaţiile egiptene şi asiatice. In palatele dela Cnossos şi Phaestos, caşi'n 'alte localităţi, s'au scos. la iveală numeroase obiecte de artă, dintre care unul foarte irttere-­ sant pentru tema noastră. Cea mai cunoscută dintre statuele găsite: la Cnossos este aşa numita "Zeiţa cu şerpi". Reprezintă un perso­ naj femenin cu o îmbrăcăminte foarte curioasă dintr'o jachetă strînsă pe talie şi o fustă din volane multe-o îmbrăcăminte neobişnuită la Grecii clasici şi nicăeri în antichitate, dar foarte obişnuită azi, CÎnd haina se sprijină pe coapse. Interesant e faptul că zeiţa e'nconju­ rată de trei şărpi, doi înconjoară mijlocul şi braţele, iar al treilea pe şorţul dinainte. A fost identificată cu o preoteasă a unui templu [120] 120 P. <;QNSTANTJNESCU-IAŞI --'----- pentru cultul şarpelui, împrumutat probabil din Egipt. Se mai cu­ nosc şi. după alte monumente relaţii şi influenţe reciproce dintre Egipt şi Creta, care prin cîmpia sudică era deschisă către malul .african. E suficient să amintim de Minofaurul, a cărui patrie era Creta, după. cum Egiptul avea pe boul Apis, Deci, şi Ia cei mai . vechi locuitori ai Greciei se cunoaşte cultul şarpelui, care s'a . transpus în artă şi s'a păstrat pănă la Grecii din epoca romană şi apoi trecînd la' Romani. La heleni şi romani şarpele trece ca simbol al sănătăţii în cultul lui Asclepios­ Esculap; în reprezentările artistice şarpele apare mai mult ca atri­ but al acestei zeităţi şi mai rar ca motive ornamentative. In mito­ logia greco-romană şarpele apare deseori fie ca animal, fie în com­ binaţie semturpană. * * * Dacă cercăm să pătrundem începuturile religioase şi artis­ tice ale celor mai vechi locuitori ai Daciei, observăm aceiaşi ten­ dinţă toternîstică. In meleagurile Carpaţilor lupul era animalul-rege, numele lui se pare că 's'a dat poporului dac, căci Davus, 'Dacus, iar davus ar Însemna în 'limba dacă lup. Simbolul naţional era stindardul subcare 'luptau dacii run tap' de lup dintr'o materie tare cu gura deschisă, prin Ca te vîntul vpâtrunzînd şi trecînd prin continuarea de stofă În forma unui trup de Şarpe scotea sunete înfrlcoşâtoare. Balaurul dela 'daci are legături cu lupul local, dar I şi cu şarpele-triton antic. Balaurul atrecut şi'n concepţia 'mitologică a urmaşilor daco-romani. In poveştile rominilor balaurul E'�'ie un element frecvent; iar în credinţele populare şarpele ar�î!jt�12s aproape zeificat în acel "şarpele casei", care înseamnă deseori noroc şi de aceia e mare pacat dacă-l omorîm. Cînd esă din părete, unde locueşte de obicei, trebue ospătat cu lapte. Şarpele a trecut şi'n artă cu acelaş rost caşi la Egipteni, de element decorativ in architectură, 'Se obişnuia pînă'n zilele vnoastre aproape, ca 'să se acopere casel� romîneşti la vîrfuri cUhişte te- .. racote smălţuite, de diferite forme, unele "foarte interesante. Aceste teracote au zugrăvite încolăcit pe �le "şarpele casei", întocmai cum şarpele "aspic" încununa friza templelor egiptene. Archltectul T. T. Socolescu, uribun cunoscător al artei ro­ rriîneşti, aduce mărturia c'a văzut un asemenea vîrf de tera cotă cu şarpele încolâtăcit, "mai bogăt ca desen", pe o casă veche din [121] 121 MOŞTENIRI StRĂVECHI ------------------------ 'Calea Moşi/ordin Bucureşti. ') Un asemenea model se mai păs­ trează la Muzeul Prahovei din Ploeşti şi e o mare greşală că nu .s-au colectat mai multe exemplare, de cît mai variate forme, din acel model de ornament artistic popular care vorbeşte de miIenare amintiri. Tot d. Socolescu pomeneşte de unele case de pe valea Pra­ hovei cu acelaş vîrf de teracotă cu şarpele casei, care s'au păstrat pînă acum cîţiva ani, cînd au fost înlocuite cu vîrfuri de tablă albă. Un obicei artistic atît de răspândit pe valea Prahoveişi'n vechiul Bucureşti, păstrat ca o amintire a unei technici sigur mult mai răspîndită la poporul rornîn, nu se poate explica de cît ca o exemplificare a străvechii influenţe egiptene, trecută mai întăi la Greci şi Romani, apoi la cei mai vechi locuitori ai Daciei. Epo­ sibil ca să se fi reînoit aceste vechi influenţe artistice şi mai tirziu, -după �e poporul romîn se constituise şi se scoborîse din munţi. Prin Bogorni1ii bulgari din veacul XII-XIII s'au introdus multe cre­ -dinţi şi obiceiuri din Orient, pastrate cu trăinicie pînă azi de po­ ;porul de jos. * * * Din 'Orient şi' anume dela 'assiro,chaldeeni, 'au venit pînă'n meleagurile noastre multe obiceitirişi credtnţi=-ca de pildă zodiile, duzina ca unitate de măsură->: de 'asemeni şi motive artistice, îm­ prumutate tuturor popoarelorbalcanice. 'Arta asslriană se caracterizează în decoraţie prin întrebutnţa­ rea' foarte trequentă a cărămizilor srnălţuite, care se fixau într'un material moale sali seMăturaupl"h1Se îr1tl'eele.Smălţuirea o vedem şi la rornîni îritrebuinţată ca mijloc decorativ. Teracotele amintite la casele din valea Prahovei, precum şi întrebuinţarea cărămizilor smâlţuite la unele monumente religioase-c-ea la Episcopia din Curtea" de Argeş, de pildă-fac parte din' metodele artistice împrumutate dela Asirieni. Un ornament foarte uzitat la assiro-chaldeeni pentru decoraţie era rozeta. Spaţiul dintre creneluri sau faţadele locuinţelor, caşi păreţii interiori ai clădirilor, erau acoperite cu rozace e. Pe un fond albastru petalele erau mai albii producînd un efect armonios. . Aşa, celebrele ruini dela Khorsabad, care alcătuesc urmele palatului Dur-Şarickin al lui Sargon, caşl palatele din Nimrud mai 1) CL "Ro:nînia viitoare" Anul IV, No. 7, pag. 6. [122] 122 P. CONSTANTINESCU-IAŞI --------------- ------ ---- -------- păstrează încă frumoase smalţuri cu diferite ornamente florate sti­ lizate şi geometrice, între care splendide rozete. Moda cărămizilor şi faţadelor smălţuite trecu şi la celelalte popoare orientale. Dintre artele eclectice ace!l persană o întrebuinţă cu asiduitate, dat fiind şi resursele inepuizabileale Marilor regio La strălucitele palate din Suza sunt două frumoase şi magnifice fresce: "a arcaşilor" şi "a leilor" din cărămizi srnălţuite şi colo­ rate feluri] care alcătuesc fondul, iar între figurele centrale, sau drept chenare, apar şiraguri de rozete. Rozarea a fost şi este încă foarte uzitată de poporul romînesc ca mijloc ornamentativ mai ales la sculptură în lemn. Porţile au stiipii sau mijloacele panourilor uneori înfrumuseţate numai cu cîte o rozetă, rareori şi cu alte semne. Technica era uşoară; o incizie cu'n vîrf ascuţit şi rozeta se reliefa în alb pe fondul mat al lem­ nului. Astfel de rozete se găsesc pretutindeni pe pămîntul rornînesc, unde taranul a simţit nevoia satisfacerei gustului estetic, oricît de rudimentar. Uneori rozeta e atît de perfect lucrată, în cît e o ade­ vărată podoabă omarnentativă. Muzeu! de artă naţională dela Bucureşti, în secţlasculpturilor naţionale, prezintă mai multe exemplare din diferite colţuri ale ţării, la care se observă rozacele. Să amintim doar casa lui Mogoş din Gorj, mutată cu totul la muzeu,-un ţăran cu suflet de mare artist. In Oltenia, caşi'n Moldova, caşi'n Ardeal, pretutindeni acelaş motiv străvechi. Un model mai puţin cunoscut îl face cunoscut d. Soco­ lescu, care, descriind casele din Poiana Mărului în apropierea Rέ şnovului, aminteşte despre frumoasele porţi sculptate de ţaranii meşteri. Una din ele are "doi stîlpi de blăni de stejar pe care se desluşesc încă două rozete mari, cioplite cu crestături delicate". ') Şi cîte alte dovezi puternice mai sunt încă, pe care cercetă­ rile noastre-sau ale altora-le vor scoate la iveală pentru înche­ garea unui capitol din istoria artei naţionale, din istoria neamului rornînesc înconcertul civilizaţiei celorlalte popoare. P. Constantinescu- Iaşi 1) Idern. » J I [123] COfv\UNICARI o biserică a lui Matei Basarab la Vidin In valoroasa revistă din Craiova Arhivele Olteniei, II No. 5 din Iaşi Ian.-Febr. 1923, p. 4, d. Emanoil Bucuţa a scris un artico­ laş cu titlul "Olteni de peste Dunăre", în care vorbeşte despre Românii olteni din districtul Vidinului. Fiindcă articolaşul acesta al său avea greşala de a nu cunoaşte de cît scrierile mai vechi (a lui Kanitz şi Weigand) despre acei Rornîni, în deosebi despre aceia, din satul numit Novoselo, eu, în Arhiva XXX, 2 (din April 1923), p. 199, i-arnatras atenţia, că în Arhiva, XXVIII (a. 1921), No. 1, p._ 97, ar mai putea găsi pentru acel subiect al său nişte date aduse de mine şi necunoscute de dînsul. In urmă, anume la 15 Noem. 1923, d. Em. Bucuţa a scos de­ sub tipar Q carte cu titlul .Rornînii dintre Vidin şi Tirnoc", în care tratează, pe larg, mai acelaş subiect. Şi în aceasta, d. Bucuţa s-a mărginit a cunoaşte mai numai aceiaşi autori vechi (Kanitz, Weigand) cari au scris despre Ro­ mînii dintre Vidin şi Timoc. De asta a rămas şi în ea la aceleaşi erori din articolul mai sus pomenit; căci, s. ex. Ia p. 51 vorbeşte că limba din Novoselo ar fi o "bulgară veche", măcar că eu, în pornenitu-mi articol, i-arn arătat ce cred Bulgarii Înşişi, aşa fi­ lologul Mladenov, despre acea limbă. Nu-i bănuesc gîndul; dar dacă cumva a evitat de a utiliza acel mii col al meu, fiindcă s-a temut de ostracismul profesorului Iorga care prigoneşte pe cei cari menţionează Arhiva (ef. Arhiva, XXXI, 1, p. 73-74), rău a făcut; căci, procedînd astfel, şi-a rupt dînsul însuşi valoarea ce ar fi putut-o avea scrierea sa atunci, Afară de aceasta, necunoaşterea şi a altor izvoare noui, În de­ osebi bulgare (măcar că citează de vre-o 2 ori: .. mesecni stati sti- [124] 124 ,ceski izvăstija" din Sofia), inferiorizează şi din alte puncte de ve­ dere această broşură a d-lui Bucuţă. In adevăr, dînsul nu ştie sau nu vrea să ştie nimic, nu numai de pomenitul meu articol, ci şi -de valoroasa cercetare a lui Boris Djakoviă, publicată deja în a. 1900 în Sbornik al Ministerului de Instrucţie dela Sofia. voi. XVI şi XVII,şi care se referă tocmai la subiectul său. De ar fi .ştiut-o ar fi împodobit frumos lucrarea sa cu ceea ce bulgarul Dja­ kovic ne spune acolo la pag. 171 despre Romînii din Vidin : că în .acest oraş este o veche bisericuţă cu hrarnul "Sfînta Petka" (Sfînta Vineri), care-i zldită de Matei Basarab, domnitorul Ţării Romîneşti din întîia jumătate a sec. XVII, şi în care, pe ziduri, se mai păs­ trează şi astăzi oarecari frescuri, deşi parte din ele s-au stricat. Ba Djakovie ne mai arată, că deasupra uşii acestei biserici se află chiar o inscripţ'e slavă în care se spune că ziditorul ei e Matei Basarab ; el ne dă chiar partea cîtă se mai poate citi din această inscriptie, , , căci parte din ea e stricată de vreme; iat-o : 1\\ 1!3R\)i\FUHeA\h fiil],d lICh nOC{!fWfHHE CUd IImp,.wEHIIM'h. ,c1'&ro A� X' d .11\\HlII-. C:&1f GiKCTRHII X"1l,\I\' ..... mu rIET"" IIC"3I1A.1� Ifij".ih. ''''''MII &I\C"P,\ ... ROI\" Rhil... &,... 3P\{ Bănuesc că Djakoviă a citit rău unele slove din ultimul rînd al inscripţie]. Dar traducerea cel puţin a celorlalte 3 e următoarea: ""Cu 'învoirea tatălui şi 'cu' ajutorarea fiului şi cu împllnirea sfîn­ ului duh, .)\min. Acest dumnezeu hrarn., cuvioasa (pre.iodonsu») Petka, şi a zidit-o Ioan Matei Basarab voevod ... " Iar prin această Inscripţie, de ar fi cunoscnt-o şi utilizat-o în .scrierea sa, d.Bucuţa ar fi dat altora prilejul să dea o expli­ 'caţie : 111 ai şHlnţifică faptului: pentruce în Epilogul cărţii Abagar, tipărită la 'an. 1551 în Roma de către episcopul catolic al Bulga­ riei, Principatelor Romîne şi Banatului, Filip Stanislavov, se spune că ea s-a fi tipărit "pe vremea cinstitului Matei Basarab al Ţării Romîneşti şi a iubitorului de pace Lupul numit Vasilie V oevod= . .Acea inscripţie, fiindcă în aceasta se completează datarea nu numai - , \ cu domnia lui Vasile Lupul ci .� cu a lui Matei Basarab, ar fi arătat că Stanislavov pomeneşte în Epllog pe Vasile Lupul, nu fiindcă ar 'fi 'voltca, prin această pomenireI să măgulească o presupusă am­ biţie a acestui domn al Moldo�ii de "următor al lrnpăraţilor de 'Rasarit În tutelateaPatriarhiei . de Constantinopole şi a Bisericei ortodoxe", ambiţie presupusă greşit de Iorga şi oarecum admisă [125] COMUNICĂRI 125" ----------------- de V. Bogrea care, cu acest gînd, îl citează pe Iorga în Anuarul Institutului de Istorie naţională, 1, Cluj 1922, p. 322, Nota 2. Nu, nu e vorba de nici o "tuteJare", ci pur şi simplu de doi domni, cari ajut�, bisericile creştine în general, deci uneori şi pe' cea, catolică .. Vasile Lupu a ajutat mînăstirea dela Lepavina din Croaţia: elim am arătat în cartea mea Relaiions des Roumains ayec les, Serbes, les, Bulgares, les Grecs et la Croatie şi altele, iar Matei Basarab zideşte.biserica cu inscripţia aratată aci dip Vidin, unde erau mulţi catolici, pe de o parte, iar pe de alta, uneori prin cum­ natul săuUdrişte Năsturel, ajută şi biserica �catolică, cum se vede în scrisoarea, latiuească pe care eu am dat-o generalului P. V. Năs­ turei de a publicat-o în cartea sa Yieaţa Sfinţilor Varlaam şi Ioa­ s'li tradusă din limba elenă la anul 1648 de Udrişie Năsturel de , Fierăşti, Bucureşti, '1904, p. LVII. M,aţei Basarab, aşa dar, a zidit o biserică în Vidin, la "Ro­ mînii dintre Vidin şi Timoc". Atrag atenţia asupra acestui fapt, spre a da, astfel, indemnul ele a se copia exact inscripţia aci arătată, pe de o parte, iar pe de alta spre a se studia. şi frescele rămase încă pe zidurile bisericii. Totul, însă, potrivit cu cele ce am scris în Arhiva, XXX, 3-4, p. 399, dacă nu e cu supărare. Ghrorlan. Luîndu-se după Cihac, praf. AlPhilippide afirmă în Istoria limbii romtne, Iaşi 1894, p. 150" că rom. ghiorlun ar fi formaţie a lim­ bii romîne "din onomatopeicul ghior, adică un om căruia îi ghio­ răesc maţele de foame". Acelaşi lucru îl repetă mai în urmă şi L. Şăineanu în al său Dicţionar Universal. Şi aşa cred toţi pînă acum, N":a. băgat nimeni de samă însă, căprecum a arătat deja jagic, în At:cfziv jar slavisclie Philo Iogie, IV' (a. 1880) p. 643, . iar mai în urmă, W. Christiani, Ibidem, XXXiV, p, 346, cuvîntul acesta nu e alt ceva de cît rusescul gorldll=fr. crieur, germ. Schreier, care" la rîndu-i, e derivat din rus. gorlo-e-gît. Cu acest prilej atrag atenţia filologilor noştri 'asupra artico­ lului aci pomenit al lui [agic, care' _ cuprinde o recensie asupra Dicţionarului lui Cihac ce aparuse în 1879. Pe cît, ştiu eu, acest articol cu interesantele observări ale învăţatului slavist, profesor atunci, la Universitatea din Viena, a rămas necunoscut la noi, măcar că, se aducea prin el multe date şi etimologii noui faţă de ale lui Cihac, ., [126] :126 Colnic. ILIE BĂRBULESCU Filologii noştri, luîndu-se după Dicţionarul lui Cihac care nu -cunoaşte etimologia rom. colnic, cuvînt care 'nseamnă: colină şi . cărărue Îngustă pe vîrful munţilor, zic şi ei, ca s. ex. L. Şăineanu în al său "Dicţionar Universal" : origine necunoscută. In fond, deja Jagic, în pornenita-i recenzie din "Archiv fUr slavische Philologie", IV, p. 643, vorbind de acest cuvînt, spunea lui Ci hac că e slav, atrăgîndu-i atenţia că în Jimba sîrbo-croată se află kolnik cu în­ ţeles de german "Fahrweg", adică "drum de care". Spre a com­ pleta pe jagiz', eu voi spune mai întîi, că acest cuvînt îl au şi Bul: _garii, apoi că mai multe limbi slave, între cari bulgara, sîrba, rusa .etc., au cuvintul kolo cu înţeles de "car" ; cînd civilizaţia s-a în­ tins cu înoiri d-ale ei, la unii Slavi s-a derivat din kolo şi alte ,cuvinte, aşa la Ruşi Icoljaska (pronunţat kaltaska) care înseamnă un fel de trăsură (ef. rom. calească). La fel s-a derivat la Slavi şi .acel kolnik=drum de care, tot din kolo. Intelesul romînesc al cuvîntului de: colină, franţ, "colline, IcIairiere",,J>e care-I dă Cihac deja, va fi eşit undeva în ţinuturi .muntoase şi deluroase, unde "drumurile de care" se aflau - pe dea­ luri. Acolo, dela o vreme, limba a început a confunda ideia pri­ mitivă de "drum de car" ce o avea colnicul, cu idea de deal, de --înălţime; pe care se găsea de obicei «drumul de car» din pricina naturii terenului. Ast-fel, între Vidin şi Timok în Bulgaria pe unde se află şi Rornîni aşezaţi, se găseşte, între altele, satul Vărtop. Ar­ heologul Boris Djakovic care l-a vizitat (ef. p. 124) spune că: "o ju­ mătate de ceas de mers bun la răsăritul satului se află aşa numita "cale". Aceasta se găseşte pe lin deal tnalt şi repede" (în Sbornik Minist., Sofia, XVI-XVII, p. 165). Cuvîntul "cale", care-i cel ro- .rnînesc, îl au aşa chiar Bulgarii în limba lor acolo. In o astfel de regiune cuvîntul "colnic", care .înseamnă la început "cale", putea foarte uşor să ajungă a însemna chiar "deal înalt", fiindcă era de obicei "pe deal". Dealtfel, corespunde rom. c4rare din car lat. carraria şi carrus, Acum nu mai e "necunoscuţă", sper, originea cuv. colnie. Dar cuv. coltiic, care s-a născut cu înţelesul lui dela noi În o regiune deluroasă sau. muntoasă, ne poate sluji, cum vedem, chiar ca document istoric al migraţiilor neamului romînesc dela deal sau munte spre şes, căci el e cunoscut de noi, cu acel În­ ţeles, şi la şes, mi se pare. I J [127] COMUNICĂRI 127 Trebue, acum mai ales, să i se cerceteze întinderea lui geo­ grafică între Rornîni, spre a-i putea preciza această valoare de document istoric. Cobiliţă Luîndu-se după Miklosich, toţi au afirmat la noi, ca şi Cihac că rom. cobiliţă ar fi venind din bulgar kobilica=lapă mică. Aşa, s. ex., şi L. Şăineanu în Dicţionar universal. N-a băgat nimeni de seamă însă observarea lui D. Matov, în Sbornik al Ministerului din Sofia, voI. IX (a. 1893), p. 67, că chiar bulg. kobilica (citit ca rom. cobiliţa) nu e din plsl. kobyla-e-lapă, ci din paleosl. '-:1.&/\1.= rom.vechi cîblă-e-găleatâ, şi că forma originară bulgărească (pls.), care­ chiar străslavă, este *k:z.blica, cum se vede pe de o parte din forma bulgară regională de la Veles în Macedonia: koblica, (cif. cobliţa), iar pe de alta din cuvîntul keblica, care-i la fel construit în limba .Slovenţilor din Stiria, Carintia şi Carniolia. Ast-f�l se şi explică logic înţelesul chiar al cobiliţei, care e, cum spune însuşi Cihac, "cerceau pour porter d'eau" în găleţi sau Tragholz pe nemţeşte, ceea ce, evident, n-are nimic atace cu "iapă" sau "iapă mică". Cu acest prilej, precum am atras atenţia filologilor noştri aci mai sus (p. 125) asupra recenziei lui jagie, iar altă dată asupra lu­ crării lui Conev despre cuvintele slave ale limbii rornîne, pe care TI-O cunoştea nimeni la noi pînă ce n-am scris eu despre ea în Arhiva, XXX, 3-4,' p, 376, tot aşa îmi permit a le atrage atenţia şi asupra scrierii lui D. Matov cu titlul "Grgcko bxlgarski studii", apărută în volumul mai sus pomenit al Sbornikului dela Sofia; căci nici pe aceasta din urmă nu o cunoaşte nimeni la noi, măcar că ea a apărut deja în a. 1893 şi cu toate că filologii noştri ar fi aflat întrînsa multe lucruri noui cu privire la unele cuvinte bulgare cari se găsesc şi în limba noastră ca în cea grecească, precum: vîrkolac, mormolok, ghloagă, ploscă, pleaşcă, sedilă, hamei, hrean etc. Dar totul, fireşte, iarăşi potrivit cu principiul ce am expus în Ar­ Iz/va, XXX, 3-4, p. 389, care-i în interesul prestigiului Ştiinţei rornîneşti şi pentru respectul ce se datoreşte muncii şi gîndirii cercetătorilor ei. Panslavismul proî, Iorga în ziarul "Adevărul" � In Arhiva XXVIII, 2, p. 262, arătam că, mai cu seamă din :pricina ne cunoaşterii limbilor slave, cari i-ar fi pus la îndămînâ [128] 128 ILIE BĂRB,ULESCU cunoaşterea exactă a realităţilor vieţii sociale şi politice slave, prin citirea cărţilor şi ziarelor scrise In aceste limbi, praf. Iorga a a­ juns să creadă greşit că Panslavismul n-ar fi existind În lumea slavă, ca fenomen social o-politic propriu şi organic al acesteia. In­ tre altele, în cartea sa "Războiul nostru în note zilnice, a, 1914", apărută la Craiova în 1921, Iorga spune, în adevăr, la p, 14, urmă­ toarele: "Panslavismul e o muzică sentimentală rusească, din care Viena a făcut cu dibăcie o întreagă teorie, pe care Berlinul a ra- finat-o. Dar Panslavismul întruneşte el oare [ca Pangermanismul şi Panlatinismul] condiţiile: unitatea de cultură, apropierea fără anta­ gonisme geografice şi, al treilea şi mai ales, rasa? Nu. De asta, nu pot şi nu vor Slavii să facă Panslavism, chiar dacă Rusia ar putea şi ar voi. Cercetaţi toată Istoria lor." Ast-fel crede în a. 1921. Dar, precum eu i-am arătat acolo, cunoscătorul limbilor slave, şi prin ele al vieţii reale a Slavilor, ştie ceea ce iorga necunoscătorul acestora nu ştie: că Panslavismul nu e în lume o născocire a politicei Nernţilor Vienii şi Berlinului, cum spune dînsul cu o totală ignoranţă a chestiei, şi nici chiar nu­ mai o "muzică sentimentală rusească", ci el, Pans!avismul, există de veacuri, ca tendinţă politică şi culturală, în insisi popoarele slave şi e o năzuire a conştiinţei treze slave despre unitatea de rasă a tuturor Slavilor, Prin idei! panslavistă (azi numită mai ales neoslavistă), spuneam, Slavii (cel culţi fireşte), în crezători în rostul civilizator pe lume al marelui lor număr, caută "să se solţdarizeze între dînşii în toate formele de activitate, să se ajute reciproc, şi, în cele din urmă, chiar să. se confedereze." Iar toate aceste afirmări le-am documentat în acel pomenit număr al Arhivei. Am plăcere să constat, că acum domnul N. Iorga nu mai spune aşa, ci că Panslavismul există chiar în lumea slavă, anume Ia Cehi, ca o idee activă a sufletului lor. Dovadă e articolul ce a publicat În Adevărul dela 12 Fevruar 1922, În care, vorbind de alianta nouă franco-cehă, întreabă guvernul nostru, rnustrîndu-I, cu următoarele vorbe: "De ce în locul unirei latine [cu Rornînia] pen­ tru asigurarea păcii bazate pe victorie, avem pe aceia a marilor puteri latine din Apus cu un stai. slav, urmărind făţiş o politică sţavofilă, dacă nu p anslavistă ?" \ Acum, deci, praf. Iorga crede că sfatul slav Cehoslovacia va fi urmărind, poate, chiar o politică panslavistă. Corect ar fi fost însă, să declare că a învăţat aceasta dela mine şi anume din acel număr al Arhivei ; aşa cum l-am mai spus altădajă, (în Arhiva, [129] COMUNICĂRI 129 XXIX, a. 1924, 4, p. 534), că i-ar fi stat frumos corectitudinea de a declara, că tot dela mine, din această revistă a aflat, ce nu ştia � că originea ideologică a Micei Antante nu e în capul lui Beneş şi Take Ionescu, ci mult mai veche, la cehul Havlicek dela 1848 (cf, însă şi altele în Ar liiva, XXZI, 1, p. 49 ; XXVIII, 2, p. 292 ; XXIX., 2, p. 317 ; XXX, 3-4, p. 379 şi XXX, 2, p. 205). Fac, de altfel, aceste constatări nu pentru domnul " patriot" Iorga, ci, spre a uşura sarcina istoricilor, cari vor cerceta mişcarea 'şi evoluţia ideilor în intelectualitatea romînească (ef. p. 144). Ilie Bărbulescu "Vlahii" in Zakonikul lui Ştefan Duşan. In anul 1898 Stojan Novakovic a editat din nou Zakonikul lu Ştefan Duşan, pe baza descoperirilor de noi texte şi a studiilor profesorului de la Universitatea din Kiev Florinski asupra primei ediţii a Zakonikului din anul 1870, Belgrad. In acest codex de legi, compus din 201 articole, odată cu preţioasele amănunte privitoare la organizarea statului sîrbesc, sub cel mai renumit suveran din trecutul istoric glorios al poporului sîrb, pe la jumătatea secolului al XIV, aflăm în cîteva articole nu­ mele de "Vlah". Numele de "V/ah" apare însă în hrisoavele sir-o beşti cu mult inainte de secolul al XIV şi anume odată cu începutul epocei noi creiate de familia Nernanienilor, din timpul marelui Şte­ fan Nernauja, 1 J 98-11991). In studiul său, cetit în şedinţa publică a Academiei Rornîne la 27 Ianuarie 1922 şi intitulat: "Vlahii din Serbia", d-l Silviu Dra­ gomir a arătat că prin numele de Vlah întrebuinţat În hrisoavele sîrbeşti, începînd din sec. XII pănă în al XIV, sub Ştefan Duşan, când sunt mai frequente (26 ele documente din 39 cîte sunt în total amintitoare de cuvîntul Vlah) trebue să înţelegem resturile popu­ laţiei romîneşti, care în evul mediu era răspîndită aproape în toate părţile peninsulei balcanice, a cărei ocupaţie de predilecţie era -păstoritul, şi care aveau condiţii sociale deosebite, ca "voinici" sau "călători" cu drepturi mai largi sau mai limitate, respigînd ca e­ ronată părerea emisă de Novakovie cum că Vlahii din documentul 1) V/a/zii din Serbia, în sec. XII-XV ele Silviu Dragomir, În) "Anuarul Institutului de Istorie naţională" Cluj, 1922 pg. 280. 4 [130] 130 1. NEORESCU lui Ştefan Nernanja făceau parte din categoria păstorilor nomazi f�ră a fi avut aşezări statornice. In util izarea izvoarelor sîrbeşti pentru studiul Vlahilor din Serbia 9-1 Silviu Dragomir dă însă prea puţină importanţă Zako­ nikului lui Ştefan Duşan, poate pentru motivul că el nu s-a păs­ trat În original ci numai În copii posterioare, din compararea că­ rora s-a restabilit textul original (1349-1354), ce nu va fi fost .pismeno ili kniga sa zlatnim peăatnom carstva" '). Astfel, atunci când vorbeşte despre mişcările Vlahilor păstori cu turmele lor la văratice şi ernatice, se citează doar unul din a­ orele articole ale Zakonului care hotărăşte gloaba de plătit pentru proprile În contra legiurii zakonikului. De aceia nu credem că este lipsită de interes redarea În în­ tregime a articolelor din codexul de legi al lui Ştefan Duşan în care se prevăd îndatoririle vlahilor şi albanezilor numiţi aparte ca naţionalităţi deosebite, a vlahilor şi meropilor numiţi aparte ca nişte categorii sociale deosebite. Aceste articole, pe cari le dau aici nu chiar în cirilica, ci în transcriere cu litere latine, sunt: clan 32 (prv. izd. 183) : Ljudije crkovni, koji drze crkovna sela i zerm.i crkovne, a prognali sut merophe crkovne ili vlahe, ani-zi koji-no su razgnali ljud i, da ce svezu i da im se uzme zerru,a i ljudije, i daih drii .crkva do-gde skupe Ijudi koje su razgnali". clan 77 (prv. izd. 179): ,.Potka medju selrni 50 perper : a vlahom i arbanasorn 100 perper ; ti te-zi potke caru polovina, a gospodar II polovina, cije .oude selo. Nan 82 (prv. izd. 180) : "Ode prestoji vlah ili arbanasin na sele, na tom-zi sele da ne prestojl drugi grede za njirni. Ako li po sile stane da, da plati potku u sto je ispisal''. In articolul Zakonikului numerotat cu No. 32 În editia din , ' 1898 şi cu numărul 183 în ediţia din 1870 sînt legiuite pedepsele pentru alungarea rneropilor bisericii sau Vlahilor, Vlahii pomeniţi în acest articol fac parte din c�tegoria acelora ce erau în slujba mînăstirilor cărora au fost donaii, scutiţi de ori ce robote şi biruri către rege. 1). S. Novakovic, Zakonik Stefana oosen«, Belgrad 1898. [131] 131 COMUNICĂRI -------------------------- In articolul însemnat cu No. 77 (prima editie 170) se Iegiu­ eşte gloaba ce trebuia să fie plătită pentru ceartă şi care era pentru sate 50 pcrperi iar pentru vlahi şi albanezi 100 de perperi. In ar­ ticolul 82 (prima ediţie 180), citat şi de d-l Silviu Dragomir, se le­ giuiesc proprile vlahilor şi albanezilor prin sate. în aceste două din urmă articole vlahii pomeniţi fac parte din altă categorie; ei nu erau legaţi de minăstiri ci se ocupau cu păstoritul propriilor .lor turme, prin munţii mînăstirei pentru care plăteau dăjdiile cuvenite 1). Vlahii, despre care se vorbeşte în acest Zakonik al lui Ştefan Duşan ca şi în alte documente sîrbeşti anterioare, sînt Rornînii din Sîrbia, tot aşa după cum Vlahii din Erotocritul lui Cornaro, de două veacuri mai tîrziu, sînt Rornînii din stînga Dunării 2). Prof. I. Negrescu Alivanta. Etym. Magn., col. 895 îl consideră numai ca adverb şi-l tra­ -duce prin 'a la culbute, en culbutant'; Dicţ, Acad. s. v. vorbeşte intăiu de interjecţia alivania, întrebuinţată în glumă cînd cineva cade jos, apoi de adverbul cu acel aş nume (a cădea alivania}, Este evi­ dent că evoluţia presupusă de acest depe urmă dicţionar core­ spunde realităţii: să se compare atîtea alte interjecţii, devenite ad­ verbe spre a arăta în ce chip se petrece acţiunea cu prilejul căreia se întrebuinţează interjecţia respectivă (a cădea bul, a veni huştiu­ liuc, a da bîca, a se da huţa, a merge leapa, a cădea tronc s. hodoronc, etc.). Din citaţiile Dicţ. Acad. vedem că vorba aceasta este răspîndită în toată Dacia, măcarcă şi afirmaţia lui Hasdeu, că se întrebuinţează mai cu sa mă În Moldova şi peste Olt, pare a­ devărată. In privinţa originii, Hasdeu, op cit. 897 se gîndeşte la ital. . alia banda (andare alia banda 'a se povîrni, a sta să cadă, a şo­ văi ca beţivii', la început despre corăbii cînd se pleacă într-o parte şi-s gata să se răstoarne), venit la noi prin marinarii bizantini. Dicţ, Acad. nu pomeneşte nimic de această etimologie, probă că 1). Silviu Dragomir op. cit. pg. 296. 2). Erotocritul lui Cornaro În lit, rom. de Vasile Grecu în Da­ coromania, An. I 1920-1921 pg. 72. [132] 132 1. IORDAN ----------------------------------------------- Il-O socoteşte admisibilă, CI Imaginează o contarninaţie a verbului: a se alivăni 'rouler, culbuter, se perdre dans le monde, errer' cu itaI. avanii, fără a da însă lucrurile ca sigure ("pare a fi... "). De-· altfel a se alivăni tnsuş are nevoie de explicaţie. Puţinele exemple notate de Dicţ, Acad. vorbesc în sensul unei întrebuinţări destul de reduse a acestui verb, pecînd alivanta are o întindere cu rnult : mai mare. N-ar fi deloc imposibil ca a se alivăni să fie o vari­ antă a lui a se alimăni, căci primul Înseamnă 'a se duce în lurne : fără a i se da de rost', al doilea 'a se stabili într-un sat (despre unul venit aşa din lume)'. Cred că alivanta e un element de origine balcanică. In limba Evreilor spanioli din Orient există interj. alevanto (cu v bilabia!) al cărei înţeles corespunde germ. 'los ! auf!' (dela verbul (a)le­ van farse 'sich erheben'); acest cuvînt a fost împrumutat de Bul­ gari, la care înseamnă 'jAlladr6n!' (=hoţul !, hoţii l) (v. M. L. Wag­ ner, Algunas observaciones generales sobre el judeo-espanol în "Revista de filologia espanola" 1923, p. 230; regret că n-ani avut la dispoziţie alte studii ale aceluiaş autor, un excelent cunoscător al limbii iudeo-spaniole, în special ale sale Beitrăge ZUI" Kenntnis des [udenspanischen von Konstantinopel, Wien 1914, în care aş f aflat, desigur, mai multe informaţii). Prin Bulgari (poate că Turcii şi Grecii o au deasemenea) această interjecţie a putut ajunge şi la noi, unde o găsim azi supt forma alivanta, aproape identică cu alevanio (cf. palavră < span. pa/abra, Împrumutat dela Turci, care la rîndul lor l-au luat dela Evreii spanioli). Cit despre Înţeles, nu întîmpinăm nicio dificultate. După indicaţiile Dic]. Acad. rom. ali-o vanta este o exclamaţie glumeaţă: prinurrnare, s-a zis întăi a oară în ironie celui căzut jos 'haide l, sus !' (cum dealtfel se spune şi astăzi mai ales copiilor cînd cad); cu vremea însemnarea aceasta s-a şters şi a fost înlocuită prin aceia de 'răsturnare, tumbă', întrucît cuvîntul se întrebuinţa în legătură cu căderea, a fost adică socotit sinonim cu căderea. In sprijinul originii balcanice a lui alivanta vine şi faptul că această vorbă se întrebuinţează mai ales în graiul orăşenilor (cf. Dicţ, Acad. s. v.). Alivenci. \ Acest cuvînt este În primul rînei forma de plural a subst, ali­ vancă, numele vestitei plăcinte după care şi azi se dau în vînt atîţi Moldoveni tradiţionalişti, apoi înseamnă un fel de horă ţără- [133] 133 COMUNICĂRI ----------------------- --�----------------------- .. nească, pe care ne-o descrie foarte amănunţit Hasdeu în Etym. Magn., col. 898-902. Şi acest dicţionar, ca şi al Academiei, di- scută numele dansului într-un articol special: ambele cred, aşadar, că ne găsim în faţa a două cuvinte deosebite din punctul de ve­ dere al originii lor. Hasdeu propune ca etimologie pentru alivenci, hora, pe germ. alle winden*), de dragul căruia susţine că înfăţişarea mai corectă a acestui nume de joc ar fi alevincî (formă necitată de . Dic]. Acad.) : dansul ne-ar fi venit prin muzicanţi ambulanţi ger­ mani, de unde şi credinţa răspîndită în unele locuri (Buhalnlţa­ Nearnţu, de ex.) că ar fi vorba de o horă evreiască (op. cit., col . . 900). Dicţ, Acad. declară că etimologia cuvîntului nostru e necu­ noscută, trecînd supt tăcere pe cea propusă de Hasdeu, pe care o consideră, deci, implicit ca inadmisibilă. Pentru explicarea lui alivenci, dansul, cred că trebuie să ple­ căm dela acel aş prototip ca şi pentru alivenci, plăcinta. Un prin- -cipiu recunoscut în domeniul cercetărilor etimologice şi, asupra că­ ruia se stăruie din ce în ce mai mult, este următorul: cînd avem două omonime, se recomandă să presupunem dela început.o origine comună şi, numai dupăce în chipul acesta nu ajungem la rezultate satisfă­ cătoare, să apucăm pe celălalt drum, al separării omonimelor. In cazul nostru acest principiu se sprijină pe faptul foarte important ,că atît dansul, cît şi plăcinta aiivenci există excluziv în Moldova. Este foarte probabil că întinderea geografică comună a celor doi -termiţJi nu se datoreşte unei simple Întîmplări. In acest sens vor­ .beşte şi forma cuvintelor noastre: numele horei se intrebuinţază tot­ deauna, iar al plăcintei aproape totdeauna la plural. Legătura între aceste două omonime a fost simţită de popor şi exprimată, În ce priveşte jocul, prin formule ca alivenci plăcinte goale (în Măstacani­ Covurluiu), alivenci plăcinte (În Golăieşti-Iaşi) (ef. Hasdeu, op. cit. . col. 900) şi alivenci plăcinte mal (T. Pamfile, Jocuri de copii II, *) Nu înţeleg dece wilfflen 'a suci' şi nu Iactitivul acestuia, wenden 'a întoarce', care dealtfel se şi apropie mai mult de va­ rianta mai obişnuită a cuvîntului nostru. Tot greşit redată este şi formula sa mall tanzt, despre care Hasdeu zice că se întrebuin­ ţează în timpul dansului nemtesc şi ar fi dat pe rom. [oi sali Marţi, spuse de jucătorii noştri în timpul cînd dansează. După cîte ştiu, sa cere totdeauna. inversiunea subiectului fată de predicat, aşadar se zice sa tanzt mall. Nici nevoile ritmului n-ar putea explica to­ :pica lui Hasdeu, căci sa tanzt mall le satisface mai bine (so şi . mall fără accent, tanzt accentuat). [134] 134 glosar; la pag. 263-4, unde se fa:e descrierea dansului, lipseşte' această aenumtre). Interesantă este prima formulă, care ne spune că ativencile, 110(a, sint nişte alivenci goale (=fără umplutură l ), adică numai poartă numele placintei. Natural că această apropiere nu dovedeşte î!l mod sigur identitatea de origină a celor două cu­ vinte; este posibil să avem a Ia re cu o etimologie populară, cum afirmă Hasdeu. Dar dacă ţinem samă şi de celelalte consideraţii" putem bănui că nu-i vorba l1umaide o etimologie făcută de popor; deaceia D'c], Acad. s-a şi gîndit, sfios, la o înrudire eti­ mologică a celor două numiri, fără a stărui totuş asupra acestei ipoteze, căreia-i pune semn de Întrebare. Cum s-a ajuns acum să se dea horei numele plăcintei ? Din descrierea reprodusă În Etym. Magn. 1. c. reiese că cea mai de samă caracteristcă a acestui joc constă În învîrtirea dansatorilor. Ar fi putut deci foarte bine să se cheme tnvîrtltă. Se ştie Însă că: o plăcintă, tot aşa de căutată prin unele locuri ca şi alivencile, SE:' numeşte invîrtită. Se poate admite că' un jucător sau un spectator al jocului a botezat În glumă această horă, a cărei trăsătură esen­ ţială este învîrtirea, cu numele plăcintei alivenct : mişcările dansa­ torilor i-au adus aminte de plăcinta numită tnvirtită şi spre a face haz (sau şi din ignoranţă: a confundat alivencile cu învîrtita) a dat horei o numire, care pentru trebuinta momentului putea fi so-­ cotită oarecum sinonimă cu tnvtriita. Să nu uităm că un alt soiu de plăcintă poartă numele poale În brtti, care evocă, e adevărat, figura femeii În timpul trebii, dar şi pe aceia a dansatoarelor noa-­ stre populare. Şovinism cultural. Una din cele mai detestabile consecinţi ale războiului este: slăbirea dragostei pentru obiectivitate la muncitorii intelectuali ai popoarelor odinioară vrăjmaşe. Oam�Yi de ştiinţă, artişti şi literaţi.. geloşi parcă pe foştii cornbatanţi depefront, deşi altfel bucuroşi că­ au stat la adăpost în timpul l'\1ptelor celor grozave, cedează din cînd În cînd ispitei de a arăta că şi ei Îşi iubesc ţara cu tot atîta căldură ca şi ceilalţi, folosindu-se În acest scop de felurite mijloace, unele mai reproba bile decît altele, fiindcă toate calcă în picioare a­ devărul şi dreptatea. Dacă după aproape şese ani dela încheierea militară a războiului n-arn ajuns Încă la adevărata pace, aceia 'it sufletelor, asta se datoreşte în primul rînd conducătorilor spiritualf [135] COMUNICĂRI 135 ai popoarelor, care nu numai că în general nu se împotrivesc în­ treţinerii atmosferei de duşmănie internaţională creată în timpul gro­ zavului măcel omenesc, dar adesea devin instrumente în mîna po- liticianilor amatori de succese cu orice preţ. t} Şovinismul cultural se manifestă în diferite 'moduri. Uneori: ştiinţa este pusă în slujba unor anumite idei politice, şi nu dintre cele mai simpatice. Aşa, depildă, lingvişti italieni s-au silit în vre­ mea războiului şi mai tîrziu să argumenteze că dialectele retoro­ mane ar fi fost la origine ramuri ale limbii italiene, care din pri­ cina condiţiilor de viaţă s-au depărtăt de aceasta şi au ajuns la stadiul lor actual. Negreşit că asemenea teorii au fost primite cu toată rezerva de filologii nepreveniţi, care au simţit repede că se află în faţa unor tendinţi imperialiste, pentru moment culturale, dar sortite să devină apoi politice. In alte cazuri reprezentanţii ştiinţii dintr-un domeniu oarecare sînt boicotaţi, pentrucă... aparţin unei naţiuni foaste duşmane. In special Învăţat ii germani au avut de îndurat neplăceri şi umilinţi de această natură. Cea mai recentă izbucnire de ... patriotism ştiin­ ţific s-a petrecut acum de curînd la noi. Organizatorii congresului de bizantinologie, care se va ţinea în luna Aprilie la Bucureşti, au omis expres dintre invitaţi pe specialiştii nemţi, pentru cunoscutele motive în legătură cu ... barbaria Germanilor din timpul războiului. Este acesta un gest serios din partea noastră? Ne putem permite' noi 'luxul de a dispreţui astfel pe savanţii unui popor care pe a­ cest tărîm de' activitate ştiinţifică, ca şi aiurea, ne-au servit de în­ văţători nu numai nouă, dar şi altora? Şi asta se întîmplă acum, dupăce se ivise atîtea semne că momentul creării unei trainice păei ştiinţifice se apropie. Aici, la Iaşi, cei mai mulţi învăţaţi pot fi consideraţi cu tot dreptul ca străini de orice preocupări şoviniste în munca lor pentru găsirea adevărului, iar la Cluj se pare că exi­ stă o atmosferă asemănătoare, căci "Dacoromania", depildă, a publicat şi probabil va continua să publice articole venite dela co­ laboratori germani. Deasemenea filologi romîni fac să apară studii În reviste nemţeşti; voiu cita cazul unui profesor din Bucureşti" care atît prin patria-i de origine cît şi prin cea adoptivă stă mai presus de orice bănuială: este d. Ramiro Ortiz (v. "Zeitschrift fur romanischePhilclogie", anul 1923). *) *) Tocmai cetesc în ziare că prof. Roeder, autorul admirabi­ lului articol despre ultimele descoperiri arheologice din Egipt, publi- [136] 136 I. IORDAN Că anirnozităţile acestea pot 'avea şi efe de practice dăună- '" . toare ştiinţii, dovedeşte următoarea întîmplare În legătură cu amin- titul congres al bizantinoJogilor. Un autor rornin Îşi tipărea o I u­ crare ştiinţifică În Germania. Lucrul mergea bine, se ajunsese la coala a cincea, cînd deodată soseşte dela editor o scrisoare cu un cuprins pe care-I redau aci În rezumat: Aflu din gazete germane că la congresul de bizantinologie din ţara Dsvoastră n-au fost in­ vitaţi decit reprezentanţii popoarelor aşa zise de cultură şi deaceia ai noştri au fost lăsaţi la o parte. Faţă de o astfel de jignire adusă naţiei mele, la şese ani după încheierea "păcii", eu, ca editor ger­ man, nu mai pot publica lucrări de ale autorilor romîni. Vă fac aşadar cunoscutcă am dat ordin tipografiei să înceteze imediat cu tipărirea cărţii Dv.-Se Înţelege că, dacă nişte oameni de ştiinţă iau o decizie ca cea arătată mai sus, un editor are măcar acel aş drept să răspundă cu o hotărîre asemănătoare. **) cat în "Viaţa Romînească" (Od.-Nov. 1923), a tinut o conferinţă cu subiect analog la ... palatul regal 1 **). In ultimul moment am crezut nimerit să public În între­ gime scrisoarea editorului german, ca un interesant document al vremii. lat-o (poartă data de 25 Martie 1924): "Sehr geehrter Hen Professor, soeben Iese ich in verschiede­ nen deutschen Zeitungen eine Nachricht, aus der hervorgeht, dass rurnănische Gelehrte eine Einladung zu einem internatioalen Ăgyp­ tologen-Kongress (sic 1) ausschreiben, den sie aber nur an "Kul­ turnationen" versenden und infolgedessen (1) Deutschland auslassen. Trotzdem ich nun auf Grund unserer personlichen Bekanntschaft mir der liber klar bin, dass Sie innerlich diesen Schritt verurteilen, wi­ derspricht diese Festsetzung jlerar: 19 allcn Anstandsregeln internati 0- naler wissenschaftlicher Bezienungen und �;telit nach sechsjăhrigem "Frieden" eine derartige Unglaublicbkeit dar, dass ich mich als deutscher Verleger nicht dam entschliessen kann, Werke rumănischer Autoren zu drucken. Ich habe daher Auftrag gegeben, dass die Dieterich'sche Universitătsbuchdruckerei in Gottingen den Satz ihres Werkes sofort abbricht. Um lhnen personlich entgegenzukommen bin ich bereit, die vorhandenen Bogen nach Rucksendung der Korrekturen, sobald sie druckreif. sind, matern zu lassen und Ihnen die Matrizen zu demselben Preis,\ den sie mich einschliesslich Satz kosten, loca Gottingen zur Verfugung zu stellen, falls Sie das wunschen. Ebendort steht Ihnen �as Manuskript Ihrer Arbeit zur Verfugung tind ich bitte Sie, zu veranlassen, dass der Druck von einer anderen, wahrscheinlich rumănischen Firma, weitergefUhrt wird. Ich bitte Sie, diesen Brief den Stellen weiter zu geben, die iOr oben genannten Entschluss veranfwortlich sind, c1amit seine [137] COMUNICARI 137 Cel puţin dacă am avea a face cu izbucniri spontane şi sincere. 'Sînt dispus a crede dimpotrivă că e vorba ori de gesturi calculate, urmărind anumite scopuri, între care risipirea bănuielilor provocate de o atitudine exact opusă celei de azi ocupă locul de frunte, ori de o simplă maimuţăreală a altora. Un exemplu din mai multe. Un candidat recomandat de Facultatea de Litere din laşi şi con­ firmat de Ministerul Instrucţiei a fost respins de directorul şcolii rornîneşti dela, Fontenay-aux-Roses, pentrucă a făcut studii în ,Ger­ mania după râzboiu. Trecind peste laturea legală a chestiei, care-i totuş extrem de gravă, mai ales pentru un 0111 cu pretenţii de re­ formator politic, căci un şef de instituţie publică, oricine ar fi el, TI-are dreptul să procedeze după bunul plac atunci cînd condiţiile cerute de l?ge sînt împlinite, şi încă din bielşug, să examinăm partea aşa zicînd morală. Un Rornîn care studiază în Germania după război îşi umileşte ţara, spune d. director al şcolii romîneşti din Franţa, iar d-sa nu-l poate primi, fiindcă-l opresc cerinţile opiniei publice franceze. O afirmaţie mai puţin exactă DU poate face nici chiar un om deprins să mănuiască dibaciu această armă care se chiamă ... adevărul istoric. Am la îndârnînâ anuarul Universităţii din Bonn pe anul 1921-22. lată ce aflu despre naţionalitatea studenţilor ei din acel timp, In semestrul de vară 1921 au urmat cursurile acestei şcoli nemţeşti (=barbară 1) 16 Belgieni (1.5 bărbaţi şi 1 femeie), 15 Franceji (12 b. şi 3 f.) şi 2 Englezoaice : În semestrul de iarnă 1921-'22: 20 Belgieni (19 b. şi 1 1.), 12 Franceji (11 b. şi 1 f.) şi 5 Engleji, Vrasăzieă fiii Ul10r popoare de veche cultură, care po­ sedă universităţi excelente acasă la ei şi pedeasupra ali avut de lup­ .tat pe viaţă şi pe moarte cu Germanii, iar Belgienii şi Francejii au tre­ .buit să suporte ani de zile ocupaţia germană, mult mai apăsătoare cle­ .cît la noi, nu-şi urnilesc patria, învăţînd la inamicii lor de ieri, şi noi Ro- Urheber sehen, wohin nationalistiche Veblendung flihrt. Uberhaupt .bitte ich, falls Sie gleich mir diesen Schritt verurteilen, weitgehendsten .Gebrauch von diesem Schreiben zu machen. Ich bedauere, Ihnen diese Zeilen schreiben Zll mussen, und wenn ich mir auch klar bin, dass ich durch ei ne derartige Einzeltat nicht ein ganzes System zu ăndern in der Lage bin, so bin ieh dennoch meinen Entschluss meiner eigenen Uberzeugungstreue ebenso schuldig wie meiner Verehrung fUr die zahlreichen vorur­ teilsfreien Wissenschaftler aUer Lănder, besonders meines Vater­ lan des, das mit Recht auf seine in aller Welt hochanerkannterr Ge­ Iehrten stolz ist. Mit vorzuglicher Hochachtung, Kurt Schroedcr". [138] 138 AUGUSTSCRIBAN mmn, care pentru unele specialităţi avem absolută nevoie să vi- zităm străinătatea, noi ne-o urnilim ducîndu-ne în Germania? Se" � poate discuta serios pe această temă? Afară de asta, cum rămîne \ cu "cerinţile opiniei publice franceze", care ar vrea ca străinii, în ••. cazul de faţă Romînii, să nu fi trecut deloc prin Germania înainte • de a vizita şcolile franţuzeşti, dar nu pretinde acelaş lucru dela studenţii franceji înşişi, căci am văzut că numai la Universitatea din Bonn numărul acestora s-a ridicat în două semestre la 27. Dar este naiv cine se gîndeşte să ceară logică dela oameni stăpîn iţi de patimă şi interes. I. Iordan. Ceva despre vocalele intonate În limba romînească În limba T' rnînească, ort-ce vocală întonată, la începutul ori în mijlocul cuvÎntulu, e, mal mult ori mai puţin, diftongată. A- ceastă dift ongare, care se ob servă mal ales în Moldova şi mal " ales spre nord, nu e identi.ă cu diftongarea lui e după labiale ÎIJ cuvinte ca mtertă, piept, fiert, învîerşunat (ort vters, glas, cuvînt popular deosebit de neologismul vers, rînd de poezie), care în o­ raşele moldoveneş 1 din sud -se pronunţă cu e curat: merlă, pept, [ert, înverşnat (ort vers). Pronunţarea mierlă e caracteristică ves- tului Dacii: plnă la hotarele pronunţărlt rnoldoveneştî, iar de aler în colo Începe o diftongare caracteristică Moldo venilor, Iar cind e vorba de o şi u iniţial (şich-ar şi medial,) t01l RumÎnii pronunţă iio şi nu. Ca o dovadă că e aşa, tacătă exemple: ardă, pronunţat ăurdă­ apare sub forma vurda la Putenl, Că,I el aud acolo un li scurt pe care ei îl reda u prin v întocmai cum din Iatinul uallis nOI am fă- cut vale Sau cum pronunţă Gerrnanil wagen faţă de englezescul waggon, pronunţat iuigtn. Satul Oacheşa din Galiţia e numit de Rutenî Vakeşa, căc! el aii au auzit iiacheşa, aşa cum Saşii (cînd vorbesc rornineşte) zic votneni În loc de oameni, căci el aud iioa­ meni, din care, reducind pe oa: Ia o, rămîne il am etii, apoi va- meni, ca'n aeeastă strofă: \ Chile Hotiţt c� şizme mari, Tote hoţe şi tilhart ; Chile vomenl de puâure, Taie vomenile bune: � (jarnik şi Bîrseanu, DOIne şi strigături, ed. pop., Braşov, 1995-, p. 392). , [139] Angust Scrib an COMUNICĂRI Tot din această pricină, usturoi, luat, o iJăle e redat prin vusiurot, luvat, vâvtli de Evreiî care vin din Rusia şi Polonia, căct el aud, cum se şi pronunţă, tuistorot, tutuit, uoMli (mold." În loc de otiăie), Acest luiiai a ajuns luvat chiar la Românii din. Serbia *). Prin urmare, Garnilscheg are dreptate cînd afirmă că'n Gorj se pronunţă, [10171, iiotb, ctiop er, cliioţă, piiot **. Dar MoldoveniL merg şi mal departe cu această diftongare, căci el, mal ales cei din extrernul nord şi est, pronunţă chear şi triece, mterge, adrtesă, muort, ctiop ', nu numai leu, 'ţel, les te, ieftin, TIam, sxopt, siorb, uorz (lat. 1.6 rdeum, cum se vede din veglictul vuarz, engadininul uerdi şi friulanul uardi şi cum îl dă şi dicţional lUI Hermann Menge, ed. Toussaint-Langenscheidt), Acest triece, tntetge, a driesă, tnuort, nu e aşa de distinct cai mierlă, dar au-zul Munteanulul ort a Moldovanulut din sud îl ob­ servă mal bine. Pentru pronunţarea lui iio în loc de o (şi încă. într'o silabă ne întonată 1), citez un caz din viaţa mea: în anul' 1897 mă aflam în oraşul oltenesc Caracăl şi am întrebat o ser­ vitoare cu aceste vorbe : Unde-i batem? Iarta n'a răspuns de cît a­ ma: În oraş Totuşi, după felul cum a pronunţat (iioraş şi n nazal în fn), m'a făcut să observ că-'i Moldoveancă. Surprins de aceasta, t-am zis: Da cum de ar ajuns din Moldova tocmai pe-aict ? Iar la în-­ ceput, rîdă mirată c'arn recuno scut de unde-I, Era în adevăr din Moldova, şi anume din Bacău. Şi Tik in are dreptate cînd zice că se aude un i şi'n cuvinte' ca lire, 1"ărtl *). Eu merg şi mai departe şi afirm că se aude 'un i scurt chear În cuvinte ca lipsă pe care Moldovenil din nord îl pronunţă liipsă. Citez şi aici o Întîmplare din VIaţa mea: la urr "serviciu, un functionar a venit mal tirziu, rar alt funcţionar i-a strigat glumind: Lipsă, lipsă j (adică "lipsă de la serviciu") 1 Fe-· luI cum a pronunţat acest lipsă m'a făcut să recunosc pe loc pe Moldoveanul din nord. In sfîrşit, mie mi se pare că chear şI înaintea unnl ă, i SaU) a întonat se aude Ia ţărani Moldovent un t scurt, precum miă­ tură, mtîţă, [tacem. *). De la Românii din Serbia, G'uglea şi Vîlsan, Bucureşti r: 1913, p. 393. **). Cf. Iordan în "Arhiva", Apr it, p. 23. "). Cf. Iordan în «Arhiva», April, 1923, p. 28. [140] 140 SAUL GOLDŞTEIN-BÂRLAD ---------------- Cu privire la Numele dracului la Români 1) Pentru ca să fie cât mai complect studiul numelor ce se dau dracului, dau mai jos lista acelora ce nu-s trecute în: "Etudes de Semasiologie roumaine 1. Les Norns du diable" par Giorge Pas cu 1). Arhanghe. 2). Demon şi Dimon, formă populară. Acestea sunt însă în studiul publicat de d. Pascu în "Viata Rominească" Iunie Hll O. 3). Gigiuţă, prin alterarea pronunţiei lui ghigiuţă (ghi devenit gî). 4). A 'şi găsi -băcăul -trouver son diable (Cihac II, 477) = seinen Meisfer finden. (Şaineanu, Dicţ, germ. 30) 2). 5). Scaraoţki, 6). Satanailă gurile cărţilor, unde vorbeşte cu mintea şi gura sa, şi între limba textelor traduse' (p, 109). Deci autorul a uitat explicarea de mai' sus, că Coresi fiind probabil Grec, trebuia să scrie, şi în epiloguri şi" prefeţe, o limbă tot aşa de neromînească ca şi în textul tradus. E şi mai curios însă cum acestui Grec care, după bănuiala» autorului broşurii, nu prea ştia rornîneşte, i se atribue, totuşi, pe' lîngă numeroasele tipărituri cunoscute ca ale lui, şi toate manu-> scrisele ca Cod. Voroneţan, Psaltirea Şcheiană, etc., aşa că înainte de Coresi nu s'ar mai fi scris în rornîneşte decît: .ctteva nume' de contracte, diplome şi alte lucruri de acest fel' (pg. 107). De cît, această părere, care-i cea veche a lui Gaster (în ,ln-' troducere' la .Chestornatia sa, p. XXI şi XClII-XCV), mi se mal' poate susţine faţă de cercetările mai noui, de după apariţia cărţii aceştia a d-lui Bălan. Cercetarea textelor ne arată, că nici Coresi: nu a copiat Psaltirea Şcheiană cum susţinea de exemplu d. Iorga l (Ist. lit. relig ji Rom. Buc, 1904 pg. 22) şi nici mai ales Ps. Şche-, iană nu e copie după tipăritura lui Coresi. (Vezi 1. A. Candrea Psaltirea Şcheiană comparată cu celelalte Psaltiri din sec. XVI şi; XVII traduse din slavoneşte, Buc. 1916 pg . Introd, LXIX sqq. Drept" e, însă, că nu se prea poate pune temei pe această lucrare a lui Candrea cum arată d, proî, ilie .Bărbulescu în Arhiva, XXX, 1,� p. 67). Dacă atît de puţin original e cercetată limba primelor cărţi: bisericeşti, care pe noi în deosebi ne interesează aici, din . punct de vedere liturgic însă, autorul a crezut de cuviinţă să se extindă în o cercetare proprie şi cu un folos practic mai mare, pentru o traducere modernă a Bibliei. Cercetează astfel mai amănunţit: Bi ... · blia lui Şerban Cantacuzino, Biblia dela Blaj a lui S. Micu, cea dela Buzău, 'cum şi cea a lui Şaguna, scoţînd în evidenţă valoarea. unora din ele. Prof. Aurel Vasiliu. Constantin 1. Karadja. Ouelques Considerations sur le Ser·· vice Consulaite Roumain. Bucureşti. 1923. Pînă astăzi prea puţini din representanţii Rornîniei. în străină-' tate s'au gîndit să deie samă de chipul cum ei au inteles să-şi [158] 1'1. A. BOGDAN "îndeplinească datoriile funcţiunei lor, faţă cu interesele atît ale ţării în genere, cît şi ale connaţionalilor, ce, din diferite împrejurări, merg după interes, sau sunt stabiliţi în ţări străine. Din' această pricină, adeseaori s'a imputat fie diplomatilor, fie' Consulilor, sau chiar reprezentanţilor comerciali ai Romîniei, că ei consider atri­ buţiunile lor numai ca nişte simple sinecure şi nu fac decît să în­ greueze budgetul statului nostru, fără să deie nimic în schimo. Prin scrierea citată, DI. Karadja, fost Consul al Romîniei în BUdapesta, arată lipsurile aflate în organizaţia serviciului Consular romînesr- şi imposibilitatea celor trimeşi să ne represinte de a fi într'adevăr folositori ţărei şi connaţionalilor. S'ar părea că titularii Ministerelor Afacerilor Str�ine din ţara noastră n-au avut pînă astăzi nici străduinţa, nici bunăvoinţa, de a recruta personalul lor din oameni versaţi în cariera lor şi, în acelaş timp, de a le da şi instrucţiunile .şi mijloacele, de acţiune absolut -=ce are pe ",1. corespunzător lat. quis, quid, grec. n, 1:i, vechiului indic ki ; că plsl. Ab.tlt..=ziua coresp. lat. nun-dinum, prusic. deinam, vechi 'indic. dina; că pls\. ,\H,.3AL1,=mlzdă coresp. vechiului bac­ trian mizdha, gotic. -mizdo, gr. fWJ(;O;; că plsl. 1It..I\,\:&=pîclă cores­ ;punclelitvanului pikis, lat. pix, grec. rc(crao. (*pikja); că plslovenicul ',C1'h.I�M corespunde goticului stikla etc, A mai constatat Miklosich, relativ la s, de pildă că : palslovenicului IH.3,&,lIHC (beznă) cores­ ;punde lituanul dupnas < dubnas, galicul dubno; că plsl. U'�',Iv.\.% (cneaz) îi coresp. althochdoutsch kuning; că plsl. AZXHă,TII (a .sufla) îi coresp, Iituanul dzzsti etc. Din aşacousideraţii a tras Miklosich acea concluzie: că "=l :şi �=I-I. Dar, desigur că chiar pe vremea lui, o aşa concluzie era prea departe de adevăr şi realitate, pe cîtă vreme h corespunde şi lui el), precum � corespunde şi luio indoeuropene, acest o fie şi prin mijlo­ cirea lui u. De altfel şi Miklosich ştie aceasta 2), numai că el nu-i '(fă importanţa cuvenită. Singur faptul că să găsesc mai puţine ca­ zuri de t. <: e de cît cele cu " < 1 şi mai puţine de � < o de cît cele cu :& < u nu-l îndreptăţeau la aceea. Căci, În adevăr, cum însuşi Miklosich constată (Vergleich. Gramm. 1, 25) relativ la a. : plsl. !>"!>\lZ Îi corespunde lituanul bebrus, prusic bebrus, beberniks; plslovenicului 'U"WkTII îi coresp. litvanul menu. Şi cum tot el mai constată (Ibidem 1, 141) relativ Ia z: palsl. i\.Y.KZ îi corespunde rndoeurop. *lonkos,-chiar de ar fi indiscutabil prin mijlocirea lui *lonklls, cum susţine, ca el, şi SIavistica modernă "); sau aoristului plsl, Efi\Z îi coresp, gr. �),�1t'OI" Iar de voim să luăm şi alte exemple pe cari nu le-a dat el 4): plsl. ljhl>h�'Z ii coresp. o rădăcină străs­ lavă (urslavisch), pare-se keb, precum pls!. 'IfT.KIVf < străsl. *611.­ tyn.je îi coresp. litvanul keturi; plslovenicului i\Eei,""" < străsl. *dt.sentt. îi coresp. o rădăcină indoeuropeană des; pls!. HCI_PLl < străslav *jt.skra < o rădăcină indoeuropeană les; pIsl. nÎ.3i\d < străsl. *phzdeti < lat. pMere (din *pezdere, *pesdere). Pls!' e din ,J"(% îi corespunde goticul rneke�; pls!. "hEZ îi coresp. althdeutsch 1) Cf. Vondrak: Vergl. slav. Gram. 1, 33-35, 81. 2) In Vergl. Gramm. 1, 19, 109, 76, 141, 387. 3) S. ex. Vondrak în Vergleich. slav. Gramm. 1. 4) Cf. AfslP!Z, XXXIV, 3,7, 12. [163] NAŞTEREA INDIVIDUAL!TĂ1�IMBIl_ ROMÎNE 163 lewo şi lat. leo : plsl, l'jlh'lhCKZ I îi coresp. lat. Graecus '). Adjec­ tivele comparative au pe al lor j-s din indoeuropeanul -es cum a­ rată adj. ,compar. lituan S. ex. geresnis ; deci Â�WKh!i din *drag-jes. De altfel pare-se că, în general, pls\. :t; s-a dezvoltat adeseori din o neaccentuat 2) şi în deosebi la sfîrşitul cuvintelor 3) ; aşa S. ex. străslav *Volcll1. (din care rus Volochs, plsl, M.d X' z, sîrb Vlach etc) provine din germanul "Walhoz < celtic Vo\cae �), precum ru­ sescul Galebs, nume de om, e, prin mai vechiul *G:t;dh�b:l., din german vechi God( o )Iel, nou germ. Gottlieb 5). Aşa că, dar, sunetul paleoslovenic ... corespunde nu numai străslavului sau indoeuropeanului il ci şi lui o, -tot astfel precum plsl. " nu corespunde numai indceuropeanului t ci şi lui e; Acest fapt ne arată că Miklosich nu era îndreptăţit să pretindă că 7. suna ca LI şi nici că b. suna ca l. Şi nu era îndreptăţit la o astfel de COI1- cluzie fiindcă, precum se poate vedea din cele ce noi am arătat aci, se poate tot aşa de temeinic susţine că :t; Suna mai mult ca o de cît ca II şi că h. suna mai aproape de e de cît de (: minoritatea ca­ zurilor �<') şi "/\�oT2', 1. A�t"'?;T:r.; în cirilicul Codex Suprasliensis : Tf/\"UIII�t\ 1. T!\iH"H'III1.,I, 1\"f.I�XY, 1. I\"UI'XK, I\HI". l. A"III" Mr:z."" 1. I\I,n�"o etc., şi "p'knol\7. 1. lAz-c/" i\!oGoRK 1. I\lCG7.RZ, Htl'Iti\TCI,K, 1. -Z.I;:Z;, "lloTCI'Z. l. -)1;1\:&, tICiI\[, l. IIZi"" etc. Sinn dieser Vocale mit der voraussetzenden Aussprache derselben verwechseln. Das eine ist uns heute eben so leicht nachzuweisen, wie das andere schwierig mit Sichercheit und Bestimmtheit anZll- geben". \ 1) In SbM., XI, 550. Ct, alci\ mai jos, Ia p. 166. 2) Cf. Miklosich: Vergl. Gramm. 1, 16. Leskien : Handbuch, dar mai ales: Die vocale :& şi 1. in Men sogenanuten altslovenischen Denkmălem des Kirchenslavisclien. 3) Spre a prescurta, vom pune de aci Înainte, sau simplu C sau p (= pentru) pentru expresia; În loc de. [165] NASTEREA INDIVIDUALITĂTII LIMBII ROMÎNE 165 --- '- .... _._.'----- _._-------- Ast-fel, dar, plsl, (. şi z. ali cu sunetele t şi II numai un sin­ gur puncţ strîns ') de legătură şi anume în limba comună indoeuro­ peană, pe cînd cu e şi o ele au de o camdată două, adică unul în [imba comună, iar celălalt în însăşi plsl., adică post-paleosl, lor. Aşa că, aci avînd două, deci mai multe puncte de legătură de cît în limba comună, urmează că nu poate avea temei afirmarea lui Mi­ klosich că h = t şi z. = lI, ci trebue să recunoaştem că h. avea un sunet cam ca e şi 'A suna cam ca o. La aceiaşi concluzie ne împinge şi fonetismullimbii aşa numite medio-bulgare şi al bulgarii moderne, cari sunt stadii bulgare ur­ mătoare paleoslovenicei şi postplslovenicei Intr-adevăr, în aşa numitele dialecte apusane une-ori şi răsăritene, ale limbii bulgare moderne, se află de regulă nu ti ci o în loc de plsl, 'A, şi nu 't ci e în Joc de plsl .1., iar de obicei, cînd se găseşte 11 1. plsl. 'A şi i l. plsl, h, acestea s-au născut primul din o iar al doilea din e. Ast-fel : bulgar pesok cu o l. plsl. 7., petok cu o l. plsl. b, son cu o 1. pls!.:I'., şi tcvnica cu e 1. plsl. h (Thi"\UI1l!�'\), den cu e l. plsl. h (Nd-!'l,),. lesno Cll e 1. pls!. h. (i\L.w(') starec (plsl, CT,\�ll,U.h 2). Apoi, în organismul Iirnbei bulgare, de asemeni, se observă, atit în stadiul mediobulgar al ei (sec. XII-XIV) cît şi în cel de astă-zi, că de regulă li se naşte din o, iar nu invers: leUL din Ido, gospodstvzz din gospodstvo, tit din ot (od), sau la verbe pers. I pl. dajema 3), ljubimu CLI LI din mai 'vechi o, mozuk din mozok < mozsks, n6kLIt < nokot < noksts etc. . Iar ceea ce ne arată precis cum va fi sunat mai cu seamă b .dar şi 1. în plslovenica, e tot însăşi bulgara de astă-zi care, în aşa numitele dialecte răsăritene ale ei, are foarte mult sunetul româ­ nesc ă la locurile În cari paleoslov. are 7. şi k iar dialectele apu­ -sane o şi e: bulg. tdnka (plsl. TI,H"I�'\), dăş (plsl. A 1.%/\1.) dăska . (plsl; I\ZrI',\), dăham plsl, AZ.XH,Y. '). Astfel că, atât textele paleosI., în cari se observă cele mai strânse raporturi între Y. şi o iar nu [1, între h. şi e iar nu I, cât şi limba bulgară de astă-zi în care se vede acel aş lucru, apoi faptul 1) Cf. p. 164: 1I,y,,'l'IIH şi 1\':' v p. 21 Oblak : MacedonÎsche Siudien p. 14. Lavrov : Obzor p. 37-8. Vondrăk: Altkirchensl, Gratnmatik p. 87. 3) CL şi Arhiva, XXX, 3-4, p. 302. 4) Oblak : Maced. Studien p, 12.--Mileti[; : Das Ostbuigarisctie, p. 34,69. [166] că bulgara de azi are sunetul ă, care şi el e mai aproape de o de cît de ll,-toate acestea ne documentează că pls!. suna ca bul­ garul ă de astă-zi şi b. ca un fel de e, iar nu 1, cum conclusese Miklosich şi cum ca el mai cred şi astăzi K. Treimer J) şi Asboth 2). Aceste consideraţii, şi altele încă, cari scăpaseră, se pare, lui. Miklosich, au împins Slavistica modernă la oare-cum precizarea fiziologică a fonetismului lui � : că el nu este un sunet labial (ca iî), ci, cum spune Miletic, 'l) "o vocală guturală" şi anume "un în­ tunecat a sunet", care nu e de cât «sunetul z. din bulgara de as­ tăzi,. şi români'. Aceeaşi idee, pe care o vedem şi la Vondrăk s) care admite că: � se articula fără concursul bazelor, anume în­ tocmai ca y [=rom. î1 cu care se înrudeşte (căci 7; prin lungire devine v): el era un rătund sunet ă, ca l'.din dialectele bulgare da astăzi". Iar 1. era un "sunet perceput nici ca un scurti, nici ca un scurt e, ci ca un sunet mijlociu între amîndouă. mai mult un e scurt închis". Aceeaşi idee, deci contra lui Miklosich, ali astăzi tuţi slaviştii de seamă : aşa jagic), Leskiens), Sobolevskij .), Maretie«), Oblak a), Brandt ]0), Conev : J), Fortunatov 1') etc. 1) In AfslPh. XXXV, 602-603. 2) Aşa pare a crede Asboth în recensia-i pomenită din Nyelv-� tudomany, Ill, 2, p. 223, unde spune că u final din rom. Iupţl (lat lupurn) corespundea pls!. final z. din cuvinte ca prx .. dy; (ef. Arhiva, XXXI, . 2, p. 95-96). 3) In AfslPh., XX, 589-590: "ein nicht gerundeter gutturaler Vocal.... das ist der schwachdumpfe zr-Laut-. Cf. acelaşi în: Das Osibutgarische p. 38: .Der altbulgarische Halbvocal z. bleibt un-­ verăndert". 4) In Vergi. slav. Grammmatik, 1, 134: "das y, ohne Lip­ penbeteiligung artikuliert wird, also ganz entsprechend dem ihrn verwandten Laute y (� geht bei Dehnungin y liber) .... ein entrun­ deter o-Lauf... b. ist ein Laut, der weder als ein kurzes i noch als ein kurzes e aufgeffast verden kann, sondern in de!' Mitle zwis­ chen beiden liegt", Cf. de acelaşi: Altkirchensl. Gram. ed. 1 p.81 şi ed. 2 p. 159. 5) S. ex. în AjslPIz., 1, 9 ; 11, 269. 6) S. ex. în Handbuch der altbulg, Sprache, ed. 6 p. 5. 7) In Drevnij cerkovl1o-s/avj41ll�kj jazyk p. 30. 8) In Gral71atika i stilisfika \lirvatskoga iti srpskoga jezika, Zagreb 1899, p. 20. . 9) In SbMin. XI, 550. \ 10) In Lekciji po istorii!eskoj gral7lafile rasskago jajyka. I" Forzefika. Moskva 1892, p. 2. Il) In Dobrepevo i!etveroev. p. 28, 55. 12) In Lekcii po jOllet. sfaros/. jaz. p. 10. 166 ILIE BĂr�BULESCU [167] NASTEREA INDIVlDUALlTĂTII LIMBII ROMÎN � 161' , -- '. ----------,�- Sunetul ă al pls!. �, cum am spus,se află chiar aşa în limba bulgară de astăzi 1); ca o continuare a celui din plslovenica; el pare să se fi păstrat astfel şi la sfîrşitul cuvintelor Îl1 graiul din cer-' cui Vidin, căci Mladenov îl aude în : ledz, etc. 2), iar Iordan Ivanov l-a descoperit, nu de mult, În districtul Salonicului din Macedonia în: menkz lăp, skzmpz oris etc (cf. A rhiva, XXXI, 2, p. 94). Sunetul e închis al plsl, ,,(care se deosebea oare-cum d:: curatul e în care el trece apoi, începînd chiar cu textele-copii plslovenice, şi care curat e se află, fireşte, şi azi în bulgara), acel sunet El (=1,), zic, se pare că nu-l mai are (cum are pe 7.) limba bulgărească de as­ tăzi. Unii susţin, ce e drept, că În unele ţinuturi ale dialectelor ră­ săritene bulgare ar fi existînd un sunet: nici e nici i, ci între a­ ceste amîndouă, care ar fi cel al plsl. 1. a) Bulgarul praf. Iordan lvanov, deasemeni, spune că în districtul Bogdansko dela nordestul Salonicului ar fi existînd şi azi -une voyelle dont la prononciati on rappelle 1,-, s. ex. în cl.rn?;, cl.rven, 0l>WO. Dar alţii 4) tăgăduesc şi, voind a preciza sunetul- e al plsl., susţin că el era tot cam ca �. numai că se deosebea de acesta prin aceea că era «mai strîns şf mai moale» de cît l'. şi mai moale de cît obicinuitul etimologic e. Iar Conev crede că sunetul plsl. 1. era un palatal 1., aşa cum acest din urmă sunet s -ar fi găsind, ca rămas încă din vremea plslove­ nică, În dialecte bulgare din Rodop 5). Că sunetul lui 1. era foarte asemenea lui 7. pare a se vedea şi În faptul că compunătorii scrie­ rilor slave au făcut amîndouă aceste litere foarte asemenea una cu . '1) El se află şi în limba Slovenilor de azi şi era şi în textul ei fragmentele de la Freisinger din sec. X. O. AfsIPI1., XVI, 160 şi Florinskij : t.ekcu, 1, 410. 2) In Sb Min., XVIll, 473. 3) Aşa T. F. Florinskij : Lekciji po slavjanskomu jazyko­ znaniju, 1, 6\1: "Mjagkij gluhoj 1<, zvucastii kakz ne;to sredne md Iu kratkimi e i i, nap.: bsrda, dxrvo, snu.rt, 11.,11. Gluhoj h slysitsja toljko sporadi ,eski v raznyh mestah vostornago nare(;ija j koe-gde na zapads, preimustestveno prin r." 4) Aşa Conev în 5bM. IV: -Za istornobălg. vokalizăm- ; Oblak în 50.'\1. XI, 559: -staroslav, h. -potti izgovora 11a z, v govora na Suho, sarno (\� starosJ. 1. i;te da e bil tnalko p6 tesei! i pa l7leh ; aşa fel şi în Maceaollisc/ze Stlldiell p. 11. , . 5) In Dobrej!;ovo Evallgele p. 28: 'l'. e bilo tvărdo l'., a h. meko '1.». Deşi în SbMill., lll, 311 combate această părere a lui Teodorov şi Miletic. Cam aceeaşi părere are despre fonetismul :1. şi (. în plsl. Rozwadowski, În Rocz/lik Slaw .. VII, 14-18, parcă şi Meillet deja în 1902 (în Etlldes, 1, 119). [168] 168 ILIE BARBULESCU alta, atît În cirilica cît ŞI m glagolitica'), şi în aceea că În dialectul răsări te an bulgăresc, sunetul 1., după' epoca plsl., se preface con­ topindu-se În sunetul � care, evident, acolo era ce! mai apropiat de el fiziologiceşte. Din vechile texte şi din limba bulgară medie şi modernă reese, într-adevăr, că plsl. 1, era ceva mal moale de cît � şi, de asemeni, ceva mai moale de cît etirnologicut e 2); nu rezultă de nică-ieri, însă; că l. era-e-cu 'K, adică cu un palatal sau iotat :1., cum pretindea Teodorov R). Oblak, fin cunoscător al tonetismulul bulgar, tăgâdueşte 4) energic aceasta. In rezumat, plsl. Y. reprezenta sunetul bulgar de astăzi :;t; cu baza a (ef. p. 167) adică pe 1'0111. ă ; iar h reprezenta sunetul e, adică un e redus şi foarte aproape de :Ii=ă, numai că pronunţa! ceva mai moale de cît acesta din urmă, anume cu vîrful limbii ri­ dicat puţin mai sas de cît pentru curajul e la rădăcina dinţilor de jos ai gurii. La acest rezultat, altul de cît al lui Miklosich, ajunge Slavis­ tica astăzi, mergînd pe altă cale şi avind mai multe date de cît el. De altfel, şi cuvintele slave vechi din limba romînă dovedesc, in­ direct, că h nu era=--'6; căci atunci s. ex. temniţă, oţet, coteţ etc.-ar fi sunat nu aşa ci timniţă, cotiţ, oţit. Iar în ce priveşte determinarea acestor sunete în raport cu fonetica organică a limbii romine, constatăm că: sunetul plsl. şi bulgar modern K nu c, în general, altceva decît exact romînescul ă, care desigur că va fi sunat tot astfel în toale timpurile vietii limbii rornîne. Pe acel plsi. h, pe care se pare că nu-l mai, are bulgara modernă, nu-l are nici ramina şi . se poate ad- 1) O. P. l. Safarik : Pamatky hlahotskcho piscmnictvi, Praha 1853, p. 33. 2) O. Oblak : Maced. Studien p. 13 Al1fl1.: postpaleosl. e născut din h era mai moale de cît etimo!ogicul e. 3) Şi C1.Im, reproducind tără critică pe acesta, crede Mlade- 110V în Rocznik Slawistycz+y, Il], 126, unde, spre asusţine aceea, zice că : plsl. "'hIHhH� se pronunţa t'xms no şi plsl. IIhC:& se pro- nunţa p'xss, " 4) In SborMin. Xl, 559: �Teodorov se e pomamil ot e 08- novata v izgovara na :& v nekoji ,govori, ili e iskal crez " da oz­ na "i jotuvan � (ă), kojto nekoji \istocni govoripQdir paJatalniti!, vidi se, prlglasja1a se tz.j, kakto i a i -icI, t. e. ima sx,;:'10 takz.vo e­ obrazno 11 lenenie •. Combate tot aşa şi Conev În SbMh. III, 312. ef. Arhiva, XXXI, 2, p. 95. [169] ___ NAŞTEREA INDIVIDUALITĂŢII LIMBII. RO MîNE 169 mite că el n-a existat În aceasta nici odată, fiindcă bulgara bareru păstrează urme că l-a avut cîndva, pe cînd în limba remînă nu se vede nicăieri, în teritoriul lingvistic al ei, vre-o aşa urmă. l. A. Candrea, în Psaltirca Scheiană, 1, p. CXXXlI--VI şi, apoi, Ovid Densuşianu, în a sa Hisioire de la langtte roumaitie, II, 1, p. 66, imitînd pe Weigand şi Byhan şi înterneindu-se ca aceştia pe seri­ sul en :;:i În concomitent în vechile texte romîneşti.x-s. ex. în cuvinte ca bcne şi bine, cene şi cine, cuvenle şi cu­ vinte, prende şi prinde etc., - trag concluzia greşită că aci era la pronunţare un sunet nici e nici i, ci unul intermediar Între e şi i, adecă un sunet special care nu există astăzi dar care exista pe atunci; era lin sunet pe care Candrea îl înseamnă cu () (adică un e întors) şi de care spune că scriitorii noştri "nu ştiau cum să-I redea", de aceea scriau cînd eti cînd in. Dar textele rornîno-slave şi cele slave cirilice, pe cari nu le cunoaşte nici Candrea nici Densuşianu (măcar că fără cunoaşterea scrisului lor nu se poate înţelege îonetica vechilor texte romineşti, cumam arătat deseori în această Arhivă) ne arată că nu putea fi aşa, pen- , tru că de am fi avut un astfel de sunet nici e nici i, am fi • ştiut cum să-I redărn-, fiind că am fi găsit în scrierea cirilică, spre a-I în­ semna, pe acest postplslovenic 1., care, precum am spus, repre­ zenta tocmai un aşa sunet intermediar cîtăva vreme în text-le slave, Aşa că, limba remînă, neavînd în cuprinsul fonetic ai ci lin ]_=e, urechia r�olr.Înului percepea ţ.e acest I\=-e prin sunetul cel mai apropiat ce Limba sa avea, adică prin curatui c. Cum sunau în plsl, cele şase categorii din limba rornină. Potrivit cu aceste noui rezultate, deosebite de ale lui Miklosich şi întemeiate pe principiu, fapte lingvistice şi consideraţii noui, pe cari el nu le-a -avut sali une-ori nu le il putut avea în vedere, ­ cuvintele limbii ramine din cele 6 categorii (arătate În Arhiva, XXXI, 2, p. 81-85) sunau în plslovenica veacului al IX şi în "limba de aproape înrudită" cu ea, asi-rel, după transcrierea oarecum şi 1'0- mînească: Categoria J: propade,oblonkă, rendd, dornbd, st1:&pâ, vornikd, iupană, stopană, pogonă, poklonă, proţapă, basn ',tDporâ, golonbz, kokose, kotete, olale, 1) senz�;ne, gonh\ sondeţe, oţetâ, strzkd, 1'0- 1) ţ reprezintă pe cehul c, cirilic Lţ=ts; iar { reprez. pe cehul j, plsl şi rus 1"'; ş=ceh s; y reprezintă pe rus h.1 ; ă reprez.pe p!sl. 'j, conform cu cele dela capitolul respectiv despre ,� mai 1os. [170] 170 ILIE BĂRBULESCU godi, sobole, - şi krastăl " grendele, hmăle, povor e ; sau: severa, < siidraniţa, sâmentana, săgonbu on, sămontiti (sdmăcati), lipăka, să­ drav nă, prită'a, szvaca, sdrenşta, râp6şton, kănendze. bădenife,. bezddna, zălobivă, pOMUl, cadeţa, prazdenikă. snprentl�nă, sălilon,. sâvă!enikă săgn:.li:on, săkrentiti, samăka, obeşte, Getl;ina, tecis�elikă, .. sămensti, puşeka, bratdstvo, brs.veno, koş-niţa, piveniţa, ispravănikd.. plăveniţa săviti, prăldenă; pofăka. Categoria II suna: ţ t�kIă, sveklă, gleznă sau gleZl�nă 1), kăblâ sau kăt eă, lapăkă, rodă, rată, bătă, şi sămăzati, văzduhă, răpăştoll, săboră, sovn.şfti, stană, şal eră, ţapă, senbră, blaznă, glogă, pr2z:"e iă, Categoria fIJ suna: dobâtăkă, vrnt pă săvităkă, napn .. stăkă, sâvenzăkâ, takăma, răpătă, 1 ubăve iikă, ţrr.kăve, şepătă � e)ăt<\ti,. prăl .stiti, in,c e, cipagă, dăsKa (sau d-ska), porriinăkă, siratâkâ, să­ rokâ, brăbona, prăşkati. _ Categoria 1 V suna în plsl.: zaI , korabe, obeşte, pezate, pa-· merr ii, senzene, steklo, temeniţa, prăkupeţe, koteţe, stareţe, duşegu­ beţe, oţetă, ceste, penteno, vaste, povaste, Iane, pakoste, pr�te, mole, sondeţe, pestră-pestrăvă, kobe, irr.de, Pavelă, păveţe, sămarenă, să­ prentenă 2). Categoria V suna în pIsl. : sâto, zonbre, cenbră, molotră, kă- mOTrâ, kolendrâ, nontrâ. . Categoria VI su.na în plsl. : revene, perla (=per'a), perenikă, peklă, mezda, dera, steklo, tememl, terati, verati, săderati, otenceiti, . . pestrevă, ovese, zerăti, vedova, Il12skă, skrz.be, dvere, kobe, svineţe,. ţive, 0frasle, pohăle, lebede, bole, kazne, basne, zrz.de, kade. fonetismul acestor 6 categorii din limba romină' contrar celui paleoslovenic. Cuvintele din caleg. 1, de ar fi intrat în limba ro mînă din pa­ leosl., adică fie şi în sec. IX" deci chiar mai în urmă de perioada lui lordanes (sec. IV-V!!), ar fi trebuit să sune şi astăzi în limba noastră cu acele z. =:=: ă şi h.' e = rOlTI. e finale şi năunfrice, cum văzur dm mai sus că sunt în paleosl., iar nu fără aceste sunete, cunT· le avem (p. 81). Trebuia dar să se zică in romîna, (relativ la z. şi h, căci celelalte sunete ale acelor cuvinte le considerăm aci mai nu­ mai teoreticeşte spre a nu compli2a discutia): prăpade iar nu prăpăd, \ 1) CL Or. E. Bemeker: S,lavisches EtYl71ologisc/zes Warter­ bach, p. 302. . 2) Din pricina greutălilor tipografice punem şi e pentru e� [171] , l' , NAŞTEREA lNDlVIDUALlTA ŢI! L1MBU' RO MÎNE 17 r: ----- cboncd iar nu oblonc, rîndă iar nu, cum zicem, rînd, stîlp, pogouă (sau pogoan-î) iar nu pogon etc. ; ori: golombe iar nu golonb, cc­ coşe sau cocoaşe (chiar dacă era un omonim cu alt înţelesîn limbă) iar nu cocoş, coteţe, iar nu coteţ, ot'kle 1) iar nu oţel, stînjene iar nu stînjen; sau : crăstkle iar nu crăstei, grind-kle iar nu grindei, hnrkl« sau hârrrkle iar nu hamei, povone iar nu vechi povornă povo '; ori trebuia să se zică în romîna : savoară iar nu sfoară, sdtrinşte : iar nu srrînşte, sămîntîna iar nu smîntîna, sădraniţa iar nu zdreanţa, săgîmbolesc iar nu zgîrnbolesc, sdruontesc iar nu zrnuntesc �), Iipăcă iar nu lipea etc. ; şi să zicem romîneşte : obeşte iar nu obşte, S pară g), zeadă ,< zla dă < zadă, Ieată < fiată< fată etc. Aşa dar, În organismul propriu al limbii romîne, adică în te­ renul aceştia însăşi iar nu în cel al latinei vulgare, e şi ă, atît În­ .terioare cît şi finale, nu se pierd ci se păstrează la cuvinte. E, în deosebi, sepăstrează chiar şi cînd grupele ne şi le se -rnoaie prefăcînda-se În î, Ast-fel: mu ere < lat. mulierem, Iert < lat. liberto, lierto, Iepure < lat. leporem, paIe < Ia lat. pallea, .vie macedoromîn vinla < lat. vinea, ie < lat. linea, râe < lat. :*ronea etc. 3). Aşa că, dacă POVOl, crăste/, harnez, grindet ne-ar fi venit din plsI., ar fi trebuit ca, pe terenul limbii rornine, să păs- 'treze pe acel pls!. e=h de după 1 şi IZ şi să avem sau să fi avut in rornîna : povote sau povoate din povone o), ca vie din lat. vinea ie din, lat. linea, rîe din lat. *ronea ;şi să avem rom. cârstere vechi cârsteaie, hărnete v, hămeaie, grindeare, ca paie din lat. pali ea etc. ( cf. ptele). Dar a şa forme femenine ale acestor cuvinte slave vechi nu sunt şi nici n-au existat niciodată în limba rornină, cum dovedesc şi cercetările dialectologiei de astăzi. . Drept e, că În limba romină a populaţiei de Arornîni din Bosnia, se constată azi articulate: frateI' În loc de general romi- .nesc fratele, peştel În loc de peştele. fată, însă, de lapte. De cit a ceastă pierdere a lui e final e ceva cu totul local, influenţă a Iim­ bei sârbe de acolo 5) şi nu de natură fonetică ci morfologică, căci, tot acolo mai e kaldar corespunzător dacor. şi macedor. căl­ dare, e kăştee faţă de macedor. kăştărie. Tot aşa e şi ClI excepţionalele bănăţene: 'iepur, birbec, pânt­ "sec, şoarec, purec 0), în loc de iepure, birbece, pântece, şaarece, 'precum şi mys I. mysă=masă, şireş I. şireşă-e-cireaşe. Căci de re- 1) Cf.Jlie Bărbulescu : Fonetica aljab, cir.p. 130-155. 2) Cf. că, tot aşa, În limba bulgară, s-a desvoltat a din '1.= ă, ea, ia. 3) Căci, cf. mai sus: cîrnaţ, ca în lat. pop., fală de clasic carnaceus, sau călci ii, ca în lat. ppp. faţă de clasic calcaneus (p, 172). 4) Acest cuvînt arată că n-are nici o valoare ştiinţifică con­ _ cluzia lui Ov. Desuşianu: Histo'(re, 1, 283, care crede că romîna ,11-are de loc "Il: suivi de i en hiatus" care să fi căzut şi la cuvin­ " tele-i slave vechi ca Ia cele latine cum e cUI din cuneus efe. 5) Cf. Weigand, în jahresbericht, XIV, 187, 182. 6) Ibidem, m, 23�-4. [175] NAŞTER���DlVIDUALlTĂTI! LlMBlI ROMiNE 175 -"-----' � gulă, dia!. păstrează pe e (y), ă finale, ca şi pe cele năuntrice: -cânăpă, fată, năcăzât, tare cumintse, claue (=cla e) etc. Aceste fapte şi consideraţii învederează că cuvintele de întâia categorie şi ori-cari altele asemenea lor nu au intrat În remîna din plslovenica, adică în veacul al IX; ba cu atît mai mult nu au intrat ele nici Între sec. IV sau V şi VII, adică în aşa numită epocă a lui lordanes, pentru că atunci, cum am văzut şi dovedeşte Slavistica, încă şi mai puternic; cu şi mai mare intensitate vibratoare se pro- .nunţau şi se auzeau sunetele z=ă şi 1,=8 În plslovenica şi în "limba daco-sloveană" sau "de aproape înrudită" la toate locurile lor eti- / i mologice. Ci aceste cuvinte ale categoriei 1 le-a luat rornîna dintr-o altă perioadă [onctică a limbei bulgare care ni le-a dat. Această concluzie o trăsesem deja în .Kad su poe ele da ulaze LI rurn. jezik etc." 1), interneindu-mă şi atunci pe aşa consideraţii. Asb6th, 'Însă, în urmă, cornbătindu-mă In pornenita-i recenzie (din Nyelvtudotnâny, Il, p. 3) susţine, dar numai afirmînd fără .dovezi, că limba rornînă, pe terenul ei, a eliminat acele s, h finale plslovenice, dup ă ce din această de pe urmă a primit acele cuvinte cu s, s ; şi le-a eliminat: maiîntăi pentru că ele nu se auzeau, deja în plsl., ca sunete propriu zise ci numai ca "expiraţii" finale, aşa -Iv. Clinciarov, op. cit, p\g. 368. 2) şi 3). "Memoriile" lui Ciaicovschi, în "Sbornic" X, 50·· tia 1894., 4) Regele Carol "Cuvîntări şi scrisori", voI. l, Bucureşt 1903,. pag. 117. 182 fi , . . , I' j. li li , l [183] LlBERALlI r�oN\1NI SI VECHii REVOLUTIONARI BULGARI 183; ... -------�-�'-- ' .' '--- Conflictul diplomatic mai continuă, dar cu forme atenuate; şi nu se linişti pănă cînd cetele bulgare părăsită teritoriu! rornîn, în­ dernnate şi de guvernul dela Bucureşti, care de ochii turcilor tre­ buia să-şi mai acopere prietenia sa Iâţişă pentru revoluţionarii bul­ gari. ° altă împrejurare cînd evenimentele politice= materiale, cum susţineam la început -împingea pe politicianii rornîni la duplicitate, :(.: *' * Am amintit că'n perioada a doua, după moartea lui Racov­ schi şi mai ales cela 1870, mişcarea revoluţionară a bulgarilor ia un caracter mai energic prin ruptura care se face între cei hotă­ riti la acţiune şi moderaţii, bogătaşi sau "ciorbagii �. Două perso­ nalităţi se evidenţiază, două din cele mai frumoase figuri ale re­ naşterei politice bulgare, Levschi şi Botiov. O vreme conducerea mişcării o avea şi Liuben Karavelov, mai mult literat de cît poli­ tician, .nai puţin hotărît, elin care cauză, cu toate meritele sale, fu nevoit să lase conducerea lui Botiov, mult mai tinâr, dar mai e­ nergic. Karavelov înclina spre Serbia, de aceia ne vom ocupa mai puţin de el. Levschi, ajutat de Karavelov, la început, şi de alţi intelec­ tuali, alcătui un nou comitet revoluţionar ; ;,Naredba na rabotniţite za osvoboj denieto na bălgarskie narodz," ("Organizaţia activităţii pentru liberarea poporulu i bulgar") în 1871. Sediul central era tot la Bucureşti, după noul "statut-proect", dar secţiunile se găseau nu 'numai în oraşele romîneşti, ci şi'n cuprinsul întregului pămînt al Bulgariei. Astfel voia Levschi să-şi pue în practică ideile sale de-a ridica În massă însuşi poporul bulgar acasă la el, creztndu-l copt pentru această mare acţiune. Nu de aceiaşi părere era şi Ka­ rave Iov, care mai cerea încă pregătiri, de unde şi retragerea lui peste puţin timp din activitatea politică. Deocamdată în 1872 se tinu o mare adunare în casele lui Karavelov din Bucureşti, care dă depline puteri lui Levschi să organizeze comitete revoluţio­ nare pe tot cuprinsul Bulgariei, unde şi plecă. Comitete similare se alcătuiră şi'n Romînia-nu şi'n Serbia sali Muntenegru-, sub conducerea lui Karavelov. Fireşte că misiunea lui Levschi era cea mai grea, mai primejdioasă Iiindu-i viaţa oricînd expusă. El activă intens Întreg anul 1872, lucrînd mult pentru trezirea conştiinţei de lneatîrnare la conaţionalii săi, după cum o dovedeşte şi întinsa sa corespondenţă cu organizaţiile şi diferite personagii din Rornlnia. [184] 184 P. CONSTANTINESCU-IASI . "--- Moartea îl pîndea la fiecare pas; ea nu întîrzie să vinăla incepu­ tul anului 1873, cînd căzu ca un erou în luptă cu turcii. Cum se explică această atitudine a lui Levschi ? In această vreme un nou val revoluţionar pătrunse din a .. pusul Europei spre meleagurile cele mai depărtate. Ideile republi­ cane care agitaseră Europa în lung' şi'n lat în 1848 nu muriseră; ele es la iveală după înfrîngerea Franţei din 1870, care se trans­ formă în cea de-a treia Republică începînd din Septembrie acelaş an. Aceste idei ajung şi pe meleagurile Pornîniei, unde găsesc par­ tizani, e drept cam puţini, printre liberalii radicali. Atunci încep a­ tacurile Împotriva principelui Carol, botezat mai apoi cu epitetul drastic de "spion prusac" < Atacurile opoziţiei liberale se rnanifes­ tară şi prin presa urnoristă : acum apar faimoasele poezii cu re­ frenul "Vodă Car-Vodă Car-Vodă Caragea" cu aluzie la Vodă Carol. Levschi era un republican convins. "Noi vrem deplină libertate şi vrem să înterneem o dreaptă şi cinstită Republică". "Acum e vremea să renască o tînără Franţă, o tînără' Rusie .... "'). In mani­ testele sale vorbeşte despre o ridicare în rnassă a poporului bul­ gar împotriva tiraniei turceşti, pentru instituirea unei "republici de­ mocratice", în care toate naţiile să se bucure de depline drepturi, fie ei "turci, bulgari, evrei etc:«. Aceleaşi idei le rnanifestase şi Karavelov prin 1869 în ziarul său .Svoboda", ("Libertatea"), În care scria: toate naţiunele balcanice ar trebui să se unească pen­ tru înfrăţire şi alcătuirea unei contederaţi i libere; "Bulgari şi Sîrbi, Romîni şi Greci, dati-vă mîna unul altuia"; sau "totul" ori nimic, noi vrem deplină hbcrtate", "după cum toate popoarele Europei se pregătesc astăzi pentru revoluţie" 3). Ideile revoluţionar-republicane sunt răspîndite în preajma a­ nilor J 870-1872 de admirabila trinitate : Levschi in Bulgaria, Ka­ ravelov la Bucureşti şi Botiov În nordestul Romîniei 4)--prill care istoricul bulgar vrea sâ'nţăleagă regiunea Galaţi-Brăila-Tulcea, unde a activat la început Botiov. * >1< * Dacă pentru republica democratică a .Iui Lcvschi n'am putul găsi dovezi mai sigure de dlrectă influenţă din partea rornînilor, ]) Iv. Clinciarov, op. cit., pag. 500. 2) Idern, pag. 501. 3) Iv. Clinciarov, op, cit., pag. 503. 4) Idern, pag. ,504. [185] LIBERALII RO MÎNI ŞI VECHII REVOLUŢIONARI BULGARl 185 iar pentru radicalismul lui Karavelov rnârginundu-ne la o paralelă cu radicalul C. A. Rosetti, pentru ideile înaintate ale lui Botiov acest raport este bine evidenţiat. Botiov, � originar din Kalofer, o regiune vecină cu munţii, cuibul haiducilor.vd in copilărie avea predilecţie către faptele vitejeşti şi îndrăzneţe; urrnîndu-şi cursul la Odesa fu deziluzionat cînd făcu cunoştinţă cu regimul autccrat, Aici îmbră­ ţişă el ideile noi cele mai revoluţionare devenind adeptul lui 'Karl Marx. Iată deci, în sînul revoluţionarilor bulgari, şi-un socialist-co­ munist, căci fiind urmărit În Rusia trecu în Bulgaria, prin Rominia, iar de-acolo iarăşi în Romînia, unde hotărî să se stabilească defini­ itiv pentru a lucra printre bulgari conform ideilor sale. .Rornînia era locul de reşedinţă al haiduci lor bulgari", iar Giurgiu "cuibul per­ manent" al acestora I)-de aceia aici . debarcă Botiov în Septem­ brie 1857. Plecă la Bucureşti, unde nu stă multă vreme, desgustat de intrigile bogătaşilor "evoJuţionişti" bulgari, pe care Botiov îi dispreţuia şi se'ndreptă spre Brăila. Plecă într'acoace, pentru că "Brăila avea şi ziar şi tipografie, iar libertatea deschise aici gura" ,,împotriva tiranilor. Constantinopolul adunase slugile sultanului, Bră­ "ila pe duşmanii lui înverşunaţi" 2). Biograful lui Botiov afirmă" că pentru consideraţi uni înalte politice-c-ea să nu strice chetul sultanului ,,--guvernul rornîn nu admitea revoluţionarii în capitala" "). Este vorba de acelaş guvern cu Brătianu care a sili! pe Racovschi să plece din ţară. Pare totuşi curios ca guvernul liberal să nu admita pe revoluţionari la Bucureşti şi să le dea totuşi cornplectă mînă liberă la Brăila sau aiurea! De fapt, dacă "Brăila adunase pe duş­ manii Înverşunaţi ai sultanului", aceasta dovedeşte toată simpatia guvernului liberal, numai că prezenţa în capitală a diplomaţilor turci şi a ţărilor prietene Turciei Împingea pe Brătianu la politică de duplic.ta e, de care am amintit. Din orice izvor bulgar reese il­ .ceasta. Pe faţă şi la Bucureşti îndoelnic, pe ascuns şi'n provincie cu totul favorabil bulgarilor. Un alt centru care se bucura de tot sprijinul guvernului era Giurgiu, lagărul de iarnă al haiducilor' 4), unde străjile romineşti dormeau sau se făceau că dorm, cînd tre­ ceau refugiaţii sau revoluţioncrii bulgari de-o parte şi alta a Dunării. După ce la Bucureşti inră in legături Cu .Dr. Ciob mov, de 11 ldern, pag. 266. 2). Iv. Clinciarov, op. cit., pag. 279. 3). Idem, pag. 278. 4). )dem, pag. 267. '- [186] care vom mai pomeni, la Brăila se apropie de Voinicov lucrînd la ziarul acestuia, romino-bulgarut .Aurora Dunării", de care an amintit. In redacţia acestuia făcu cunoştinţă cu liberalii de aici, mult mai� Îr1ainiaţi în idei, căci şi pentru bulgari era o viaţă mai in­ tensă, revoluţionară. "Acest oraş făcu o im presie P 'J ternică asu­ "pra lui Botiov mai ales prin deplina autonomie a revoluţ.ouar ilor, "care se simţeau acasă h ei aici" 1). La Brăila, caşi la Galaţ, se refugiau şi alţi revoluţionari, cei urmăriţi d . poliţia rusească. Prin re aceşti 1 Ului, foarte putin cunoscut la noi, fu r omî.iul Florescu. După numele adevărat Gli­ rnardi, originar din sudul Basarabiel, r.imin după toate datele, se refugiase la Galaţi din CHIza prigoane! din Rusia, schimb lldu-şi Ş numele Îl! Flor-Ftorescu. Era considerat ca "anarhist", deşi era adeptul cornuuisrnului propovăduit de curînd de M.arx. La Galaţi întră imediat În legatură CU Boliov, C'1 care st-inae apoi prietenia tot tirn.ul cît a stat în ţară, 1868-1371. Ca rornin Florescu era şi mai liber în rnişcănle sale, Ia Brăila găsise un einip frumos de activitate alăturrndu-şi, ca un bun internaţionalist, adepţi dintre rusii şi'n deosebi bulg srii r evoluţo nari, După descrierea biografului lui i3otiov, F orescu era o figură inpunătoare, care dela prima vedere î! cîştigă pe Botiov. 2). Prietenia comunistului romin Florescu cu Botiov ţinu pănă la expulzarea acestuia, În Iti7!, de guvernul con­ servator depe atunci, la cererea autorităţilor ruseşti :l). La Braila B itiov, Florescu, !van lvanovici=-un bulgar, un romin, un rus-şi altii alcăruesc În 1870 un comitet revoluţionar pentru propaga: ea ideilor socialiste în masele romineşti şi'n mijlocul bul­ garilor din Rominid 4). Nu cunoaştem prea mult din activitatea a­ cestui comitet, dar el nu era privit cu ochi răi de către un i din liberalii romini, extremiştii. Fracţiunea �coleclivistă" de sub COI1� ducerea lui C. A. Rosetti, ce-a ramas acei aş idealist pănă la moarte, Se număra printre aceştra. E suficient să amintim aici a­ tacurile puternice ale opoziţiei liberale care pe timpul guvernului conservator al junei d epte din acelaş an 1870, me seră pănă Ci ataca pe principele Carol, în afacerea conceslunel Strussberg. Opo- \ 1) ldern, pag. 283. 2) ldem, pag. 327. ::1) Iv, Ciine arov, op. cit., pag. 418. 4) ldern p,g. 342. t r - f l [187] LIBERALH ROMINl Si VECHlI REVOLUTIONARI BULGARI 187' . .....-- __ �_. I .�_. . ,._. 1. _ ziţia liberală interj-elă guvernul în Cameră pe chestia externă-i-iz­ buc:nis războul franco-aerman.c-iar turburări e dinafară m ersera pănă acolo, în cit unii Ube;'ali din Pioeşti, in frunte cu deputatul Candiano Popescu, procla-nară republica la 8 Augus: : nRepublica" ' din Ptceşti, d "şi mult ridiculiz.ată de nernuritorul Ca-agiale, este un episod semnificativ al acelor vremuri, dacă îl f uuem în legăturâ cu înrcaga stare de spirit a opiniei publice rornineşti de pe atunci, stăpinira de extr mişti hber-Ii şi'n strinsă leg;tură CLI toate 111an1- fesările ideilor înaintate din întreag i Europă în preajma anilor' 1870-187l. tvlallifestările antidinastice ale liber rlilor rorntni, de care ală­ turăm tendinţele radicale "le lui Karxvelov, ideile republcane ale !ui Levschi şi extremismul lui Uot\ov, fac foarte critică situaţia prin­ cipelui Carol, care începe să se glndea::-.că la părăsirea tronului. ldea repun icană prindea teren. Ai eS1 par la-n entului către Domn, Întocmită de majoritatea liberală, (L::;>i în opoz.ţie ataca direct Cor a 3.$ elia c hotărt pe Carol la abdicare încă dela 10 Decemb ie ;870 \) N'o făcu �i, dnuu-se un vot de blam guvernului conservator, vt'ni la putere o formaţie libera.a cu lan Ghi a şi D. Sturz a. Dar agt­ taţiile cor.tinuar ă şi'n parlament şi'n iară. Ghica era considerat ; otrivnic L .. i Carol, la Constartino, ole şi'n Austria. cader a pri..» ţlllui se considera de neinlaturat "). In fruntea atacurilor stă ziarul nHomfnul" lui Rosetti; dar chiar cele mai mici gazele ale parti­ dului nbera: îşi iagâdue şi ele atacuri ne mal pomenite la adresa p. inţului o). Intr'o scriw"re a ,)ri Jţului Anton de H lhen7.0lIern, tatăl Dom­ nului îOml1, se pomen şte mereu despre uneltirele partidului re-­ voJuţionar" din f� ,minia, prin care inţă egea opoJ.iţia extret11;ştilor liberali, radicali şi republicani îu acel aş timp. Punctul culminant ajunge la 10 Niartie, c'ncl se produse o manifesIaţie ostÎ'<\ 1111PO­ triva colo:1;ci germane ce serba, În sali SLitin a u, z,ua de naş­ tere a lloJL.d Îll1părdt german li. f,)st o mu!ţim: im:l1să, ca,'e în strigăte de nTr6iascd Republica", dupa ce-a devastat �ala, în pre­ zenţa p01iţiei indiferente, voia să se'ndrepte spre paU A doua zi. printul Carol ch�i11ă locotenenta Do:nnea3ca d n 1866, în m:nel: căreia depuse ab :iicarea. In ace,;te împrejurări, cInd organizaţiile politice: democ, a ţii ex-- 1) şi 2) "M�moriile 1 ege)ui Carol al Romîniei', 'as:. VI. page, 4 şi 7. 3) Idern, pag. 16. [188] · ,188 P. CONSTANTINESCU-IAŞI ----- - .. ---.--'._-_._, ------ 'tremi şi fracţiunea independentă din parlament, păreau siăpâne pe li situaţie, propag.inda extremiştilor bulgari era în toi. In aceiaşi lună, Martie 1871, producîndu-se Comuna din Paris, cel mai Însemnat eveniment revoluţionar din acei ani, Botiov împreună cu Florescu şi ceilalti tovaraşi hotăriră să sărbător ească izbînda muncite imei pa- riziene. La Brăila se lin ură mai multe intruniri, În care se declară ­ solidari cu cornunarzii r.arizieni, hotărînd chiar in una din aceste şe- dinţe să trimeată un delegat din partea «comitetului» rornî: 0- bulgar ca să lupte pe baricadele Par.sului 1). Guvernul liberal al lui Ion Ghica nu priVea CII ochi buni pe partiz anf Comun i din Paris şi ai socialismul ti, afirmă biograful lui Botiov"). Dar formaţiunele de stinga, ia care se adăugară acum nu numai Rosetti, ci Însuşi Bră- tiauu care nu intrase in minister, conduse de liberalii Fleva, Bla- - rernberg şi alţii, nu vedeau cu Ochi răi evenimentele din Paris. Prinţul Carol Anton de Hohenzollern scrie că chestia Strussberg nu-i de cit un pretext in atacurile împotriva Domnului, "întreaga mişca. e "romînă are Ca notă fundamentală duşmănia contra dinastie, ger­ "mane şi urmarea uneltirilor socialisto-republicane" �). O mărturie preţioasă ca.e coroborează cu datele culese din documentele bul­ gare asupra asemănării d� idei şi sentimente între extremiştii hberali şi extremiştii revoluţionari bu gari. Delegatul trimis de comitetul comunist r ornino-rus-bulgar se pare c'a ajuns la Paris, unde s'a întîlnit şi cu alti tovarăşi conaţio­ uah ce-au luptat pentI:u Comuna din 1871. III adevăr, după resta­ bilirea guvernului lui Thiers prin Înăbuşirea Comunei, aces a co­ munică, la 27 Mai (8 Iunie), însărcinatului de afaceri al RomÎniei că "din nefericire S-au găsit printre in'iurgenţi romini, care şi-oL! uitat "într-atît datoriile lor către Franţa amieală şi ospitalieră, în cît s-au "unit cu comuniştii" 4). * * * OJată cu venirea la putere a .guvernului omogen-con ervator al lui Lascar Catar giu, imediat după evenimentele dela 10 Martie, agitat ile se mai liniştiră, deşi Rosetti continua Să atace prin "Ro- minul" pe prinţul Carol. \ , 1) Iv, Clir ciarov, op. cit., pkg. 343. 2) Idem, pag. 346. 3) "Memoriile Regelui Carol", pag. 30. 4) ldem, pag. 35. [189] p \ t, 1 I I LIBERALII ROMÎNJ SI VECHI[ REVOLUTIONARI BULGARI 189' ------'"-""----, ---"-.- Cu toată vigilenta guvernului rom in, revoluţionarii bulgari con­ tinua ră 53 organizeze comitete şi cete pe pămîntul Romîniei, să ţină. congrese la Bucureşti unde venise acum şi Botiov. In pe; ioada &­ nilor 187.'3-1876 Hristo Botiovtrece pe primul plan, luînd chiar' asupră-şi conducerea întregei rr.işcări revoluţionare din Romînia. După moartea lui Levsch, la 1 Mai 1873, Botiov scoate la Bucureşti ziarul "Budilnik" ("Deşteptătorul"), care apare de trei ori pe lună - o­ dată cu caricaturi şi de două ori tara, Abonamentul era 12 franci anual-În monedă romlnească ;-redactor şef e indicat Hristo Pet­ cov (Botiov), redacţia in strada Vergului t\ o. 33, Bucureşti 1). Era. pe atunci în B,cureşti o stradă, "Calea Vergu!ui", spre apus de Calea Moşilor, unde se găseau mai mulţi bulgari. In casa" unsia dintre ei, un bulgar ocupat cu grădinăria intr-un sat vecin, dela No. 6, îşi făcu Botiov marele cartier al revoluţionarilor Între anii lb73-18752). "Budilnik" ne aminteşte de foile similare, caricaturiste, pe care" le scotea opoziţia liberală tot pe atunci, ata când guvernul �onser­ vator şi pe Domnilor. Tratatul comercial cu Austria fu un nou, prilej din partea opoziţiei liberale să atace guvernul. Kogălniceanu şi Brătianu întrebuinţează toată elocventa lor pentru a dovedi că, acest tratat este nefast 131 ii rornîneşti. Atacurile la adresa Coroanei însoţeau regulat acţiunea opoziţiel unite, care, se tormase, în anii 1874-1875, irnpotri va oricărui proect al guvernului. Agitaţiile ex­ tremiştilor din opoziţia unită mergea până Il ameninţarea cu revo­ luţia. In' 1876, cum vom vedea, se părea că acest fapt nu era de-, parte. In asemenea împrejurări activitatea revoluţionarilor bulgari. de sub conducerea lui Botiov era încurajată şi inspirată de extre­ miştii libera li rornini, Re dactorii lui "Budilllik" nu se'mpăcau cu oficialitatea colo­ niei bulgare din Bucureşti, în special cu ciorbagii, Între care E vIo·· ghie Gheorghiev. Se sgirceau să doneze cîteva parale pentru sus­ ţinerea foaei; de aceia extremiştii nu cruţau nlci un cuvînt de a-i înfiera. In articolele lor de protest revine adesea ori expresia «cio­ coli", ce poate s":o fi împrumutat-în ori ce caz era comună=-dela liberalii rornîni, foştii tovarăşi de comitete revoluţionare, expresie pe care aceştia o aruncau "deseori politicianilor conservatori ?). O 1) Iv. Clinciarov, op. cit., pag. 378-379, 2) Idem, pag. 426. 3) lv, Clinciarov, pag. 383. [190] 190 P. CONSTANTINESCU-IAŞI --- dovadă mai sigură despre acest schimb de expresf şi idei ne-o dă un alt organ al grevei revoluţionare bulgare La 7 Decembrie 1.374 g upi! lui Botiov scoate un nou ziar cu numele .Zname" ("Steagul") Îl1 locul lui "Nezav:simosth" ("Ne­ a1îrnarea Ci), o dată cu prel uarea efectivă a conducerei comitet-il r.i central din Bucureşti. Atitudinea acestei foi trebuia Să fie net re­ voluţionară, după cum se anunţă în progra nul primului număr chiar. Pentru aceasta redactorii foaei bulgare nu găsesc alt m do mai nimerit de cît cuvintele-> traduse şi'n bu'gâreşte=-ur.u: deputat li­ beral rornîn, Lascar Co stin, scoase in Camera din 1872, Cd împo­ trivire presiune! ma jorităţii guvername ntale a conservatorulu i Las- - car Catargiu. Aceste cuvinte erau, În forma lor originală: "Drep­ � "tul de a vorbi aci l'am dela tera, ear nu dela domnievostra : ve J,rogu dar sa mi respectati cuvântul! L. Costin" 1). O alta tendinţă de libertate, care apropie pe revoluţionari · bulgari de liberalii romîni, era lupta împotriva prejudecăţilor Înve­ chite. Botiov ajungînd profesor la şcoala bulgară din Bucureşti de ale cărei metode pedagogice înapoiate î;> bătuse joc mai Înainte · prin .Budilnik") în anul 1874-, atacă nu numai pe bogătaşi, dar şi pe clericit, care reduceau întreaga mişcare de renaştere numa la chestia religioasă. In lecţiile, articolele şi poeziile sale-Botiov a -ost şi-un poet naţional de vază,-atacă nec intehit, pe preoţi, ce-i a­ duce, în cele din urmă, destituirea din postul numitei şcoale. Era doar susţinută mal mult de fruntaşii bogătaş! ai coloniei bucureş- ene, cu care Botiov ducea război de moarte 2). In 1875 Botiov, care se stabilise într-o aită casă din Calea c\f ergului, poartă o bogată . corespondenţă cu diferite personalităţi bulgare, În care ata .urile la adresa moderaţilor, între ei şi Kara­ velov acum, alternau cu ştiri interesante asupra mişcării revo ulio- nare. intr'o scrisoare dela, 12 Aprilie către Drasov povesteşe cum venind la Bucureşti un emisar dela revoluţionarii din Odesa, de .unde Stambulov se pregătea să vină la Bucureşti, sub numele falş · de Petcov, fusese reţinut câteva zile de Kara velov anume pentru a nu-i da posibilitatea să se-ntîlneasră cu Botiov sau prietenu său .Anghelov, Karavelov îl minl\se că Botiov nu se află în Bucureşti, fugind din cauză c-ar fi fosturmărit de guvernul ramin 3). Că a- 1) Idem, pc g. 404. 2) ldem, pag. 390-400. 3) Iv. Clinclacov, op, cit., pag. 530-333. I 1 ! [191] J I r I LIBERALII ROMÎNI SI VECHII REVOLUTIONARI BULGARI 191 ___ .-----�--- t I . _ eeastă ameninţare plana asupra lui Botiov nu trebue S3. ne mire. Conservatorii lui Catargiu, cu toate remanierele mnisteriale, nu ve­ deau cu ochi buni acţiunea bulgarilor, dar deocamdată nu IU-1ă nici o măsură împotrivă-le. Era la miloc numai o intrigă a lui Karavelov, da.oritâ' căruia tipografia, unde se t.păriser ă broşurile şi mJI1 testele revoluţionare, fusese vîndută la mezaf-cum ne in­ formează � otio v cu adîncă Întristare. Intr'o altă scrisoare adresată aceluiaşi la 16 Martie 1), amin­ leşte alte evenimente în directă legătură cu acţiunea cetelor revo­ luţionare. Un revoluţionar bulgar Volov fusese arestat la Rusciuc din cauza unui scandal cu nişte "franţuji" (?). Cu această ocazie din cercetări rezultă şi complicitatea unora dintre membrii comi­ tetului central; numele lui Stambulov şi altora fu amestecat, toţi urmăriţi de guvernul tarc. Poliţia face cercetări şi confiscă mai multe revolvere trimise la Giurgiu din Bucureşti prin intermediul consulului rus. Peste cîteva zile procurorul general făcu o perche­ ziţie lui Karavelov, iar cînd Botiov se duse la Giurgiu să ceară restituirea revolverelor, cu toată telegrama sa trimeasă ministrului de interne, TU refuzat. Se'ntoarse la Bucureşti, se prezentă mi-­ nistrului şi lucrurile se aranjară astfel că n'avură nici o urmare se­ rioasă, "fără publicitate". Karavelov se scuzase că nu ştie rornî­ neşte-s-ceia ce nu era adevărat->, Ţancov, redactorul ziarului "Bal­ cam." şi unul ain membrii comisiei revoluţionare, declară că nu are nici un amestec pentrucă aşa era şi pentrucă nu vroia să se com­ promită faţă de guvernul romîn, Acest Ţancov era în legătură de prietenie cu Brătianu şi ceilalţi liberali; mai tîrziu le vom vedea mai strînse. Guvernul, ca să nu dea incă o armă în mîna opozi­ ţiei liberale, Închise cum putu mai discret afacerea dela Giurgiu, bine'nţăles tot în folosul bulgarilor. Căci, după cererile guvernului turc, ar fi trebuit să ia măsuri de expui zare împotriva revoluţio­ narilor. Pentru a ajunge la 'acest bun rezultat Botiov trimise la .mi­ aistru pe doctorul Ciobanov din Ploeşti, care era în slujba guver­ nului rornîn. Odată cu revolverele fuseseră confiscate de guvernul romîn şi mai multe ziare şi cărţi bulgăreşti, pe care uşor comitetul le putu înlocui. In acel aş an dr. Ciobanov fusese trimis în misiune la Cîrn­ pina de autorităţile romîneşti. In drum se opri la mînăstirea Poiana sau "Poliana", unde se'ntîlni cu Botiov, venit pentru aceasta dela 1) ldem, pg. 430-432. [192] 192 P. CONSTANTINESCU-IASI ------------------- ,------------- Bucureşti. De-acolo urrnîndu-şi drumul spre Cimpina, într'o noapte se'rnîlni cu o ceată de cinci voluntari sub conducerea voivodului Filip Totea urmărit şi el de guvernul turc. După consfătuire se'n­ dreptară cu toţii spre Carpaţi, unde, într'o mînăstire de călugări ro-­ mîni, avură o întîmplare cam aventuroasă în dauna bieţilor călu­ gări. 1) Şi doctorul Ciobanov era funcţionar de Încredere al guver­ nului romîn! Numai o oblăduire binevoitoare putea s'admită ase­ menea situaţii. Tot în 1875 Botiov trimise prin toate oraşele Munteniei şi Moldovei emisari cu broşuri şi calendare bulgăreşti, imprimate în tipografiile rornîneşti. Un calendar lucrat de Botiov, cu versuri şi povestiri originale, conţinea o nouă orînduire a sfinţilor creştini, alături de fiecare trecîndu-se cîte unul din eroii . renaştere! naţio­ nale sau din faptele mai însemnate ale trecutului bulgarilor. Acti­ vitatea lui Botiov şi a comitetului revoluţionar se reduce, în a doua jumatate a anului 1875 şi începutul lui 1876, mai mult la propa­ ganda culturală, colectarea de bani şi tipărirea de broşuri revolu-­ ţionare; întreaga corespondenţă a lui Botiov stă mărturie 2). Curînd însă atît even imentele externe, în special situaţia din Balcani, cît şi cele din Romînia, luară o altă întorsătură. * * * Dar chiar sub guvernul conesrvator mişcarea revoluţionară continuă. In vara anului 1875 Botiov plecă În misiune spre Rusia, unde trebua să se oprească in oraşele Chişinău, Odesa, Nlcolaev.. să strîngă bani şi muniţii şi să aducă pe Filip T otea. Pe drum el scrie, dela Brăila la Il August, o scrisoare prietenului său Dr aso v, în care-i vorbeşte elogios despre un revoluţionar Hristo .Mach donschi, pe care-I recomandă de "om vr. dnic". Acesta s'a Intilni] cu un rornin ce făcea parte din oficialitate şi dela care a aflat lucruri interesante. "Guverllul romţn va inchide ochii peste .orice se va tn ttmp la. Acum trebue de lucr it cu energie, Ieri seara .. s'a intrunit la Bucureşti comitetul pentru ajutorarea provinciilor "răscutate din Turcia! Acest comitet se compune din medici bul­ .,gari, Între care şi Ţancov. Acesta se duse la Davila=-un francez, "îlltemeetorul şcoalei de mediciriă dela Bucureşti=-care i-a spus "să nu întârzie şi să lucreze. To�i miniştrii romini sunt adunaţi. 1) Iv. Clinciarov, op. cit., pag, 433-435. 2) lv, CJinciarov, op. cit, pp. 460-47Q, 530-538. [193] I LIBERALII ROMÎN! SI VECHII REVOLUTIONARI BULGARI 193 �___ I t J. "cu prinţul În consiliu la Sinaia. Armata e în mişcare. Trebue să, "deschideţi ochii În patru. '. In noaptea aceasta voi pleca spre laşi. "Aici suntem cu toţi împreună la Piaiov. Cet de aici strîng bani" "numai cei din Ţarigrad vor întîrzia cîteva zile" 1). După aceste date putem vorbi şi despre o duplicitate a gu­ vernului conservator faţă de mişcarea bulgară. Atitudinea binevoi­ toare a guvernului era indicată de noile întîmplări de peste Du­ năre: răscoala din Bosnia şi Herţegovlna, caşi de agitaţiile necon­ tenite ale opoziţiei unite din ţară. O parte din conservatori, din ce în ce mai mulţi, trecu de partea opoziţiei liberale şi radicale formînd o mare coaliţie care reclama mereu puterea. "'La începutul lui Martie 1876 Carol primeşte în audienţă pe Ion Brătianu. pe care nu-l văzuse de mult şi-I impută atacuriie o­ poziţiei, îndreptate În chipul cel rr at violent şi împotriva Coroanei. Brătianu Îi răspunde arătindu-se Îngrijorat de situaţia internă ş� externă şi cerînd s'aducă -la cîrmă opozitia un'tă. Iar peste cîteva zile, Bălăceanu îi raportează cele spuse de Rosetti că va isbucni o revoluţie în ţară dacă ministerul nu se retrage îndată 2). Brătianu îl însărcinează pe acelaş să arăte prinţulul că tronul e in primej­ die directă; ,.n'ar mai fi cu putinţă să oprească opozţia dela ex­ cese" 3). La 1 Aprilie o nouă audienţă a lui Brătlanu cu aceleaşj pronosticurl şi prezinta o listă cu miniştrf propuşi, toţi capii coaliţiei. Carol fu nevoit să ceară demisia lui Catargiu, dar rupse orice tratative cu liberalii şi însărcină pe generalul Florescu cu formarea cabinetului, dar nu reuşi cu nimic şi acestuia îi urmă un alt minister cu Epureanu, Florescu demisionind atrase atenţia Dom­ nului că urmarea schimbării de sistem va fi întărirea curentului: antidinastic, Deşi în noul minister intrase Brătianu şi Kogălniceanu .. opoziţia reuşise, liberalii şi radicalii erau nemulţămiţi. In faţa eve-· nimentelor externe, răscoalele din Balcani, cereau un guvern al lor, Herţegovina şi BOSnia erau în plină răscoală, Muntenegrenij şi Sârbii erau gata de război, Bulgarii Ierbeau şi in Romlnia se formau mereu cete pentru a trece dincolo de Dunăre. "In acelaş .. "timp Cogălniceanu dă o circulară căpitanilor porturilor rornîne "de pe Dunăre, ordonîndu-le a fi cu cea mai mare băgare de .. seamă în privinţa trecerei străinilor şi a transporturilor de arme, 1) Iv, Cllnciarov, op, cit., pag, 570-1. 2) "Memoriile Regelui Carol"; fasc VIII, pag, 41. ' 3) Idem, pag. 43. [194] , 1) "Memoriile Regelui Carol", pag, 60. 2) P. Constantinescu, op. cit. pag, 58. 3) ldem, pg. 59-60. "în Tracia şi invitludu-i să-I înştiinţeze grabnic prin telefon la ori "ce caz de asemenea natură" 1). Acesta la finele lui Aprilie. Deci în porturile rornine începuse o puternică activitate CI comitetelor ,b uJgare, care înarrnau şi treceau dincolo cete revol uţionare. Deşi Cogalnlceanu cerea nu altceva decît informatii şi aten­ ţfie, pentru a 1i gata să răspundă observaţiunilor turceşti, bulgarii ştiau că la putere este un guvern prieten lor, de aceia intensifi­ caseră activitatea. Trecerea cetelor peste Dunăre se făcea .cu mari ,greutăţi din cauza pazei vigilente şi autorităţilor turceşti. Totuşi căpitanii porturilor romineşti se făceau că nu observă adevăratul caracter al bandelor, unii din ei le simpatizau chiar-după cum LrezuJtă din circulara lui Cogălniceanu. Pînă la Începutul lui Mai 1876 au trecut mai multe mii de voluntari; numai la Petroşani, lîngă Zimnicea, trecuseră odată vre-o 7-800, din care cauză era să isbucnească un conflict' serios intre Poartă şi guvernul rornîn. Activitatea intensă a comitetului dela Bu­ cureşti' era reclamată de marile turburări din Bulgaria. La 16 Sep­ tembrie 1875 se petrecuse o răscoală puternică, cunoscută snb nu­ mele localităţii Stara Zagora. Starnbulov, Înconjurat de Kolio Gancev, Iconornov şi alţii, strîngînd o ceată de 200 oameni pune mîna prin surprindere pe oraş ajungînd autorităiile otomane" In Împrejurimi se răscoală o altă grupă sub conducerea voevodului Ruse; dar .arnbcle mişcări sunt curînd inăbuşite în sînge de turci, iar condu­ cătorii reuşesc să se strecoare prin bunăvoinţa populaţiei bulgare. Toţi şefii: lvan Dirnitrov, Volov, Starnbulov, Iconomov, Apostolov, Dragostinov şi Obretinov reuşesc "din fericire" să ajungă pe "pă­ mîntul larg al RominÎei"-cum îl numesc ei înşişi. ") In primavara anului următor, În Aprilie 1876, o nouă încercare, cunoscută sub numele de "răscoala din Aprilie" fu pregătită tot în Romînia. La Giurgiu se alcătuise un comitet special, în frunte cu Zaimov, Obre­ tinov, Starnbulov, Bencovschi, Dragostinov şi Volov, care se adu­ nau în clădirea numită "Cazarma". 3) Impart întreaga Bulgarie În diferite sectoare, hotărăsc să facă secţiuni În fiecare sat şi să le înarmeze, iar ziua o fixează pentru 1 Mai. Răscoala a izbucnit În .Aprilie, dar caşi precedenta, avu \aceiaşi soartă de cumplită oprimare. Repetatele mişcări, pregătite toate pe pămîntul Rornîniei, se 194 P. CONSTANTINESCU-IAŞ� _ [195] LIBERALII RO MÎNI SI VECHII REVOLUTIONARI BULGARI 195 ----------'-' ----------'------- făceau cu sprijinul tacit al guvernului rornîn, al liberalilor şi prin ajutorul emisarilor ruşi. Poarta anunţă că are' dovezi despre ames­ tecul acestora şi trimite bande de başbuzuci să înăbuşe mişcarea - insurgenţilor. ') In urma unor grozave orori generalisimul turc Abdul Kerim anunţă la 15 Mai că răscoala din Bulgaria e înăbuşită. 2) .' Generalisirnul se'nşe!a, căci numai peste 2-3 zile noi bande trec Dunărea din Romînia, ceia ce'mpinge Poarta la un schimb violent de note cu guvernul romîn. Guvernatorul general al vilaetului Dunării Asisim paşa, trimite ministrului Kogălniceanu o plîngere că prin împrejurimile Brăilei se Iormase o ceată gata să treacă în Turcia. In adevăr la 30 A­ prilie îl găsim pe Botiov la Brăila, de unde şeful comitetului re­ voluţionar anunţă redacţia ziarului "Zname" din Bucureşti stîrnge­ rea de voluntari"); iar la 13 Mai acelaş se află la Turnu Severin, · la celalt capăt al ţării ,), cutreerînd tot medul Dunării pentru pre­ : gătirea cetelor. La nota lui Assim Kogălniceanu se mulţămeşte să înştiinţeze autorităţile cerindu-le să fie cu: privighere, G) Dar o nouă • plîngere a guvernatorului din Rusciuc arată cum mai mulţi bogă-· taşi bulgari din Giurgiu, sub pretext de petrecere, adunau voluntari pentru a-i trece peste Dunăre, la hotelul "Basarab"; aşa au trecut vre-o 7-800 pe la Petroşani lîngă Zimnicea. Kogălniceanu anunţă pe colegul să dela inferne, care hotărăşte o anchetă, făcută de He­ rişescu, directorul ministerului de interne. Raportul acestuia ne evi­ denţiază care erau adevăratele sentimente ale tuturor funcţionarilor liberali faţă de mişcarea bulgarilor. El arată că acel hotel e al unui IOm1n, unde se adună ţărani bulgari "paşnici", muncitori care toamna pleacă în linişte acasă. u) Mai mult încă, guvernul rornîn se plînge sultanului, prin agentul rornîn generalul Ghica, Împotriva lui Assim, care ar fi afirmat, greşit. consulului Austriei că Romînia permite formarea cetelor bulgare! In aceiaşi zi Kogălniceanu scrie lui Ghica să asigure pe sultan că nu s'a format nici o bandă bulgară şi să declare ştirile spionilor ca fantastice! Incă o pildă de duplicitate a guvernanţilor romîni,-şi Ko­ · gălniceanu era libcral=-, pe care Însuşi Ţancov, fostul membru în 1) "Memoriile Regelui Carol", pag. 52. 2) Idern, pag. 55. 3) Iv. Clinciarov, op. cit., pag. 591. 4) Idem, pag. 592 . . 5) "Memoriile" pag. 56. [196] 196 �P. CONSTANTINESCU-IAŞI comitetul revoluţionar bulgar şi cel ce comunică aceste acte ofi�'­ dale, o remarcă, căci noi ştim astăzi precis cîte bande se tormaue pe pămîntul Rornîniei, sub oblăduirea guvernului liberal. Plîngerile se'nteţesc şi sosesc rapoarte chiar din partea func�· ţionarilor rornini. La 18 Mai, AI, Nicoleanu, căpitanul portului Se-," verin, raportează lui Kogălniceanu cazul mai puţin obişnuit al va-­ sului "Radeţki". Ce se'ntîrnplase ? Botiov, cel ce organizase atîtea bande, nu mai putu să rabde;' atitudinea depărtată, ci voi să între el singur în foc. La 16 Mai· se oprise în portul Rusciuc un vas sub pavilion austriac � Radeţchi", pentru a lua pasageri. Intre aceştia se urcară vre-o 20-30 de ne­ gustori cu geamandane şi cu aspect paşnic; erau voluntari bulgari' În frunte cu Botiov, care se urca la clasa 1 cu prietenul său Gu-­ rov, Pe drum se mai urcară şi alţii din porturile Turnu Măgurele, vre-o 100, din Corabia şi Bechet altă sută, atingînd cifra de apro-­ ximativ 300 oameni. De pe vapor Botiov trimete mai multe scrisori' la Bucureşti soţiei sale 1) şi prietenilor din România 2), În care po­ vesteşte faptele. In drum spre Severin, pela Cozludun, pasagerii.' îşi deschid gearnandanele deodată, scoaseră uniforme, se îmbracară, şi înarmîndu-se silirâ pe comandant să debarce într'un loc pustiu între Oreaviţa şi Lom-Palanea 8). Ideia şi planul acestei aventuri au,' fost ale lui Botiov, după cum susţine biograful şi epilogistul său 4) .. In fruntea cetei se'ndreaptă spre Balcanii Vraţei avînd ca aghiotant: pe voevodul Voinovschi şi ca "secretar" pe Gheorghe Apostolov, căci îşi întocmise un stat major. potrivit visurilor sale frurnoase.. După cîteva zile căzu într'o luptă eroică cu bandele turceşti, fără, a-şi putea vedea idealul îndeplinit. ' Incidentul cu vasul .Radeţchi" - cum îl numeşte întreaga, presă străină - avu un răsunet în toată Europa şi mai ales urmări pentru guvernul romîn, Cu acest prilej "joumal des debats" scrier "nu numai Serbia, dar şi România este ţara de unde răsculaţii îşi trag puterile lor a). După expresia ziarului englez .Dail News" dela, 31 (19) Mai, "acest incident era imposibil să nu aibă urmări poli-> , \ \ 1) Iv. Clinciarov, op. cit., p�g. 467. 2) Idern pag. 597. 3) "Memoriile" pag, 57. 4) Iv. Clinciarov, op, cit. pag. 603,. 5) Idem, pag. 620. [197] LIBERALII ROMÎNI ŞI VECHII REVOLUŢIONARI BULGARI 197 ',:tice" 1). In adevăr, între Poartă şi guvernul romîn începu un război (cf plsl. mlznija) de 4 ori. 10) c'\ v prefăcut în 11: leorda - leurda (din mai vechiu Le­ -vărda) de 31 ori, siac (din sudsl, stav) de 3 ori. Sufixe cu LI din v . =-auca de 16 ori (in loc de-avka,-aucea d : 2 .ori (din avcea,-­ qu (din -ov) de 76 ori, -duca (din avka) de 9 ori, -autana o·· data� -ăuti (din ovci) de 172 ori, -eauca (din -eavka) o dată, -ellca (din -evka) de 16 ori, -ÎL/ca (din -ivka) de 11 ori, -ouca (din OVk1) de 17 ori. Peste tot avem in toponimia rominească 548 numiri, care au temă rusă--fuleană şi alte 321 care, indiferent de etimologia lor, :au un sufix rusesc, specific futean cu v prdăcut in li J). 1) Se mai află încă 29 nUl1iiri despre a căror etimologie ne .iîndoim dacă e într'adevăr rusească. [202] 202 MARGARETA .ŞTEF ĂNES_C_U __ Răspândirea ruslsmelor p rutenismelor din toponimia rominească Ele se găsesc aproape numai pe terito iul moldovenesc '). Astf .l din 869 cuvinte de acea stă origine (Ia Care se mai adaogă 29 despre al căror etyrn. nu putem spune sigur .dac ă e rusesc) se află În Moldova dintre Carpaţi şi Prut 312 radicale (plus 24 Îndoelnice), 70 sufixe; În Basarabia 45 radicale (plus 2 îndoelni­ ce), 119 sufixe. Celelalte, 107, se gasesc pe restul pămîntului ro­ rnir.esc, astfel răspîndite: În Dobrogia-ll rad. şi 2 sulixe , În Muntenia 50 rad. (anume leorda de 26 ori, boloteasa o dată ba/ma de 6 ori, borş de 2 ori, hora o dată, haina de 2 ori, hulub de 6 ori, dom de 2 ori, dub o dată), 3 radicale nesigur e şi. sufixe (- ău de 12 ori, - ăUţi") de 6 ori) ; în Transilvania 12 ra­ di.ale (borş- o dată, PL luca de 2 ori, luca- de 3 ori, Czorna o data, do/Il o dată, ba/ma o da ă, sereda de 2 ori, sotona o dată, care pot fi şi magha.e, deoarece şi Ungurti au acest Iouetis) şi 4 sufixe (- ăuţi ; - ău pentru ung. -6, provenit şi el din tr'un sia v - ov, . e foarte frecvent aici). Extinderea geografică a rusismelor-rutenlsmelor Extinderea acestor toponirnice nu este egală pe tot cuprinsul teritoriului fixat. Dacă ţinem seamă de împărţi! ea provincillor rornîneşti În districte, judeţe, ţinuturi, c.imitate, constatăm că toponimicele ru­ seşti-rutene sînt inegal răspîndite pe întinderea acestor subîmpăr­ tiri administrative. Astfel: Bucovina-distr. Coţman are 40 numiri' (15 rad., ::::5 suf.), Vijniţa 32 (31 rad., 1 suf.), Cernăuţi 32 (14 rad., 18 suf.), Rădăuţi 21 (11 rad., 10 suf), Storojineţ 20 (16 rad., 1) Se înţelege prin teritoriu moldovenesc pămîntul ţării Mol­ dovei de odinioară, care era cuprinsă între Nistri, Ceremuş, versantul r ăsar ite rn al Carpaţilor, pînă către Milcov în spre Sud şi se tărîrniţase, prin vitreg a vremurilor, în trei ţări: Moldova, Bucovina şi Basarabia, astăzi dlfI n8U unite, dar ale căror nume l-am păstrat in aceasă lucrare, pen ru mai multă claritate în expunere. \ 2) Apariţia suiixului rutean ..) ::luţi tocmai în jud. Mehedinţi se explică poate ca un termen de literatnră beletristică (se găseşte la S. Mehedinti, către noua generaţie, pg. 174, numirea Plescâuţi ci nu in dicţionarele geograLce). [203] RUSISMELE-RUTENISMELE DIN TOP. ROMÎNEASCĂ 203 4 sut.), Siret \3 (5 rad., 8 sut.), Suceava 12 (5 rad., 7 suf.), Cîrn­ pulung 10 rad, Gura-Hornorei 3 rad., Văscăuţi 2 suf., Zastavna J rad. Moldova-jud. Dor ohoi are 86 numiri (62 rad., 24 suf., Sucea v a 57+5 nesigure (48 rad, 9 sui.), Botoşani 52 + 2 ne­ sigure (47 r.rd., 5 sut.), Neamţ 38+9 nesigure (21 rad, 17 EuL, laşi 35 + 6 nesigure (35 rad.), Fălciu 27 (26 rad. şi 1 suf), Bacău 28+1 nesigură (20 rad., 8 sui.), Vaslui 22 rad. Puma 17 (lI rad., 6 suf), Tecuci 8 rad., Ro:nan 8+1 ne=ig ră (8 rad.), Tutova 3 rad., Covurlui un radical. Basarabia=-ţinutul Hotin 52 (8 rad., 44 sui.), Soroca 46 (12 rad., 34 sut.), Orhei 25 (14 rad., Il suf), Bălţi 14 (5 rad., 9 sut.), Chişinău 13+2 nesigure (5 rad., 8 suf), Bender 7 sut, Iv rnail 4 sul., Akerrnan 3 (1 rad .. 2 sui.). Muntenia-jud. R. Sărat 7 (1 rad.,6 suî.), Brăila 1 suf., Bu­ zău 13 (6 rad, 7 sui.). lalomiţa :2 ra d., lllov 5 rad., Prahova 10 (7 rad., 3 suf), Dimbovita n'are, Muscel 10 (9 rad .. 1 sut.), Vlaşca 3 (1 rad., 2 suf), Teleorrnan 2 sui., Ar��fŞ n'are, Vilcea 3 (2 rad., 1 sui.), Olt un radical, Romanaţi n'are nici o numire, Dolj 5 (4 rad.. 1 sui.), Gorj 2 (1 rad., 1 suf.), Mehedinti 5· numiri. Dor.rogia=-jud. Tulcea 11 rad., Constanţa 2 suf. Transilvania=-Comitatul Murăş-Turda:3 rad.,. Tirnova-Mare 2 rad., Solnoc- Dobica 4 rad., Cojocna 1 rad .. Bihor 1 rad., Săt-­ mar l' rad., Trei-Scaune i rad .. Maramureş 1 rad, Arad 1 suf. In Ci iind aceste valori numerice pe harta pămîntului romî�-­ nesc şi raportându-l e la Împărţirile administrative şi hotarele pro­ vinciale, constatăm că numirile cu fonetism rusesc-rutean se gă-­ sesc aproape deopotrivă de răspîndite în Bucovina; se află tn număr consderabil de mare in părţile de n rr d ale Moldovei şi Basarab ei (a ci şi radicalele lor sînt mai variate). Cu tit ne în­ drepărn spre Sud, şi ne apropiem de Muntena, numărul lor scade şi radicale e şi suiixele se repetă. Ast-fel Bender are numai 7 nu--­ miri (-iuca o dată, -ou ca 3 ori, -auca o dată, -ăuca o dată, -ău odată), Cetatea-Albă- 3 numiri (berez o dată, -euca o dată, -ău o dată), lsmail 4 numiri (-ouca de 2 ori, -ău de 2 ori), Tutova 3 numiri (bo;Ş o dată, bahna 4 ori, braha 3 ori), Covurlui o sin­ gură numire (holm), ba chiar lipsesc cu totul (d. ex. din ţinutul Cahul-Basa abia). in Dobrogia doar în regiunea pescărească a del­ tei sînt mai multe numiri, căci aici sint mulţi pescari ruşi acum ;, [204] :-:204 MARGARETA STEF ĂNESCU j • --------------- in Muntenia şi Transilvania se găsesc pretutindeni răspîndite, dar ,dn foarte mic număr şi cu radicale, reflexe ale unor cuvinte Ce au' -pătruns şi în vorbirea zilnică de acolo. Mai vrednice de luare a­ minte, sînt numirile cu -ăuţi din Jud. R. Sarat, Comit. Arad, Trei­ .Scaune, Maramureş. Nesigure sînt numirile Sol ana, Hălmeag-c-din - Transilvania (cf. şi Halmul, Hălmăcioaia din Jud. Suceava şi Bacău); ele pot fi şi ungureşti, căci şi Ungurii le au În limba lor. Vechimea ruslsmelor rutenismelor din toponimia romiuească După menţiunile, dealtfel puţine la număr, aflate prn do cu- snenie sau tradiţiuni, înregistrate în dicţi onarele geografice, mai sus citate (pg, 1), cele mai vechi numiri IlU-S anterioare veacului al XV-lea; ele corespund vremii de după intemeierea statului mol­ dovene sc, astfel: Leucuşouţi e pomenit într'un document din 1400, -Cernăuţi la 1407, Prevorochii la 1418, Trăiăuţul vechiu rornînesc la 1429, Ciornipotok la 1433, Vor oneţ 1435, Hliboca 1438, Storc­ jineţ 1448, Şirăuţii-de-jos 1448, Havrileşf 1453. Pohorlăuti 1451, Şerăuţi 1453, Dubăuţi 1463) Bălcăuţi 1470, Dolheşrii Mari are o biserică din 1470, Bădăuţul Romînesc 1481, Pătrăuţi. 1487, Tir­ nauca 1479, Mănăstirea Voroneţ e din J488, Mologhia 1488, Mă­ năstirea Vorona J500, Laşchiuca 1503; desrre Soroca şi M,lnăs- tirea Popăuţi ni se spune că exista I in vremea lui Ştefan cel Mare. Cea mai vechie aşezare, pomenită în documente. este Rădăut;, din vremea lui Alexandru cel Bun. CONCLUZiUNI To ponimice sia ve, de nuanţă rusă-ruteană, se găsesc în mare număr pe părnintul 2\101dovei, Aceasta este o dovadă că pe aici va fi vieţuit elementul rus-rutean, d.Ia care Rornînii-Moldoven! au moştenit aceste t iponimice şi unele cuvinte in graiul obişnuit. Toate numirile, menţionate (d. pg. 15) că existau în veacul al XV lea, se află. în Nordul lV\oldovd, ceia ce probează existenţa Ruşilor-Ruteni aici în timpul cii� statul se afirma numai în aceste părţi. OriCLII1l, trăind p e aceste locuri mai dinainte, ori veniti după intemeierea ţării, ei, desigur, se vor fj concentrat aici, conluc.Ind .la consolidarea statului şi afirrnindu-se În conlucrare, căci numai .astiel se explică faptul că s'au denumit aşezările create prin cu- ... [205] • RUSISMELE-RUTENISMELE DIN TOP. ROMÎNEASCĂ 205<; vinte din limba lor. S'au extins apoi şi ei, cîţi putură rezista des­ naţionalizării, în limitele lărgirii hotar. lor ţării, dovadă avem scă­ derea numărului numirilor geografice cu fonetism rus-rutean în', măsură ce ne apropiem de Sudul Moldovei, care la început nu­ aparţinea statului moldovenesc. Ca o dovadă că Ruşii-Ruteni (Ante s) au lucrat cel Întăi la desţelenirea pămîntului de la Răsărit de Carpaţi pînă spre Nistru, apoi şi la aşezarea ţării, avem numirile ruseşti-rutene, date aşezăr.s­ lor naturale: munţi, ape, văi, dealuri; ei vor fi fost primii locuitori aşezaţi ai acestor regiuni, căci altfel n'ar fi putut impune, lenind, în urmă, aceste numiri poporului, care i-a desnaţionalizat. Vechi­ mea acestor numiri date aşezărilor naturale, vechime care coincide­ cu timpul cel mai îndepărtat, cînd s'au aşezat Rutenii pe aici, se' poate stabili, cu aproximaţie, prin cercetarea vechi mei fenomenelor fonetice ruseşti- rutene, pe care le găsim În toponimicele discu­ tate. Se ştie că Ruşii aveau pe i, z pentru st, zd deja în secolul. al V-lea sau al VI-lea 1), numai că avem prea puţine numiri cu acest fonetism; polnoglasia nu exista Înainte de sec. al Vll-lea sau" al VIii-led p. Chr.2), guturalul Iz, specific rutene', a început a se naşte din anteriorul şi rusesc general g in sec. XII şi predomină în al XIV-lea veac "), la sfîrşitul veacului al X-lea vogalele nazale' nu mai existau in 1. rusă : apare o în loc- de e deja în sec. al Xl-lea 4). Existenţa acestor fonetisme atît de vechi, de nuanţă rusii-­ ruteană, În toponirnia romînească ne arată că Ruşii Ruteni au pu� tut să se aşeze chiar din veacul al IV .. lea pe aceste locuri (chiar numiri ca Cernăuţi, în care radicalul ceru - are Ionetlsm sudslav.. ar putea fi socotite ca rusisme, dar vechi de tot, anterioari epoce preface rei lui e in o). Pe restul pămîntului romînesc, adică afară de Moldova, gă­ sim cele mai multe numiri de origine sudslavă ; numărul rusisme-" lor-rutenisrnelor fiind extrem de redus. Aceasta dovedeşte că atei 1) Prof. Ilie Bărbulescu, Arhiva, April 1923, citează pe Mikola Beriihrungen şi Ursi. Gramtnatik ; Buga, Izvestija, Acad. Petersb. VXII, 1 pg. 4. 2) Acelaş citează pe Mikolla, Bertihrungen şi Ialo Kalima, Die ostseefinischett Letihwărter im Russichen, Helsingfors 1915. 3) Prof. Ilie Bărbulescu, Arhiva, April 1923, citează pe So--­ bolevski], Lekcii pa Istorii russkago [azyka, Kiev 1888 şi Margareta·, 'Ştefănescu, Arhiva, Ianuarie, 1922, pg. 75. 4) Sobolevskij. Lekcii, pg, 20. [206] 206 MARGARETA ŞTEFĂNESCU ----_. .1 au influenţat slavii rle sud-Bulgarii. Linii de demarcatie intre fe­ ritoriul cu bază etnogralică bulgară şi cea ruteană nu se pot fixa; o graniţă cum e Milcovul, stabilită de 1. Weigand 1), e cu totul arbitrară, deoarece vedem că rusisme rutenisme se găsesc şi din­ colo de Milcov, în Muntenia şi Transilvania (ef. pg. 12). Prin cercetarea elementelor ruseşti rutene din toponimia ro­ mînească (fragment din lucrarea mea: Elemente e rus-şti-rutene din . Jirnba rornlnească şi vechimea lor, nepublicată încă) se dă la i­ veală o mulţime de etimologii, nediscutate de nimeni pînă acum, se dă importanta cuvenită acestor e'emenie, nebănuite că ar fi existind în limba noastr ă) nu e de mirare că cei care popularizează ştiinţa cum sunt d. ex. Mihail Dragomirescu şi G. Adamescu în cartea de 1. rornînă pentru clasa a Vl ll-a de liceu, discutînd despre eje­ mentelelimbii ramine, nu pomenesc nimic despre elementul rus­ .rutean, ca cea mai vechie influenţă rusească asupra Rominilor, ci se mărgnesc a vorbi despre o influenţă mai nouă in limbă de la vremea lui Petru cel Mare şi a ocupaţiei ruseşti în prir cipate, pe cîtă vreme oameni de specialitate, ca Ov. Densuşianu în Histoire de la langue roum. îl omit cu totul), se determină mai CLI precizie locul unde Ruşii-Ruteni şi-au exercitat influenţa lor şi se îndep ărtează unele păreri şi teorii greşite (Pic, Die dacischen Sloven li. die Cset­ geder Bulgaren, 1 E88 pg. 258 îi admitea în părţile Maram Lift şului, ale Comltatului Satn-ar, În partea de S. V. a Transilv aniei şi în părţile muntoase ale Banatului răsăritean şi aduce, ca şi înaintaşul său R. Rosler, Pcuniinische Siudien, 1871, pg. 321, o multime de toponimice cu radicalul Rus-, Ros ca reminiscenţe ale numelui a­ -cestui popor. Filevic, Istorija drevnej Rusi, Varsava, 1896, crede că Ruşii-Ruteni ar fi locuit pe tot terit iriul cuprins intre Carpaţi şi Dunăre, cu extindere în Răsărit pînă la Kiev. Dintre Romini Hasdeu, Etym Magnum Romaniae, Tom. lIl, fasc. III, coloana 2845 şi Tom. III fasc. 1, pg. XXI Îi admite Între Nistru şi Olt. Ac-ştia admit un terito\ill r.Iativ vast de expansiune. Părerea lor e tot atît de greşită ca şi a celor care-i afirmă pe un teritoriu cu totul re­ dus cum e Iorga, Basarabut. noastră, pg. 8 şi în Histoire des Re­ Iaiions russo-roumaities, las\y 1917, pg. 3, care-i admite În Bu­ covina, Nordul Basarabiei şi Moldova pînă la laşi. Prof. Dr. Margareta Ştefănescu 1) Der Milcov bildete von Alters her die Grenze zwischen­ .. bulgarischen u. kleinrllssischen Ethnographischen Einschlag (XXVl­ XXIX lahresber., pg. 83). [207] DlALECTELE ITALIENE DE SUD ŞI LIMBA ROMÎNA 207 Diarecfele ita1iel1e �e. sua şi limba romînă .. [Vezi «Arhiva» XXX (1923)] IV. Stilistice. 63. In introducerea acestui studiu am pomenit de greutăţile care ni se pun in cale atunci cînd vrem să arătăm înrudirile dintre graiu­ rile Italiei sudice şi limba noastră. Aceste greutăţi sînt şi mai mari în ce priveşte stabilirea unor apropieri de natură stilistică. Feno­ menele de acest fel apartin mai ales limbii vorbite, care, se ştie, n-a deşteptat decît relativ tîrziu şi Încă numai parţial interesul filo­ logilor. Prinurmare, faptul că o particularitate stilistică oarecare nu se întîlneşte În dicţionarele care ne stau la dispoziţie sau chiar În colectii de texte nu dovedeste deloc că în realitate ea n-ar exista , , în . graiul respectiv. Acest lucru îl vom constata şi la numeroase exemple romîneşti din cele citate mai la vale: nu din dicţionare şi nici din scriitori, ci din limba vorbită în diferite pături sociale le-am cules pe cele mai multe. Deaceia concluziile care s-ar putea trage din asemănările de acest soiu dintre dialectele italiene sudice şi limba remînă n-au decît o tărie relativă. Afară de asta se va vedea la fiecare caz în parte că numai rareori avem a face cu particula­ rităţi stilistice, a căror origine să fie preromanică. In majoritate ele se datoresc unei înrudiri psichice, mai mult sau mai puţin general omenească: izvorul lor se găseşte adică în ceiace Nemţii numesc .. Elernentarverwandtschft-, iar A. Philippide (ct. «Viaţa Rornînească- 1915, Iulie-Sept., pg. 159 urrn.), cu un cuvînt foarte potrivit, coincidenţă. In vremea din urmă, cînd relaţiile dintre popoare au ajuns, graţie marii dezvoltări a mijloacelor de comunicaţie materială şl intelectuală, aşa de întinse, se poate vorbi serios de o psichologie intereuropeană, ca să ne mărginim la continentul nostru, şi prinur­ mare de o stilistică europeană : dacă s-ar cerceta din acest punct de vedere limbile, nu numai cele romanice sau germanice ele între ele, dar şi trecînd dela o ramură la alta, s-ar conststa desigur multe puncte comune, care-şi au cauza în psichoJogia general europeană (el. Ch. B:111y, Traite de stylistique francaise 2. VoI. 1, Heidelberg 1921, §§ 25, 26). Cu tot pesimismul exprimat indirect în consideraţiile de mai sus, cred că punerea faţă în faţă a exemplelor romîneşti şi a celor ita- [208] 208 1. IORDAN ------------------------------------------------ lieneşti va fi de oarecare folos, În primul rînd prin materialul adunat din ambele limbi, în al doilea prin încercarea de a explica măcar pe unele din particularităţile stilistice citate. Inşirarea lor are loc, în general, alfabetic, şi anume în ordinea întrebuinţată de autorii dicţionarelor şi studiilor cercetate de mine (v. lista lor ÎI1 -Arhiva- XXX, pg. 46). Cînd nevoia de a discuta la un loc expresii înrudite sau chiar identice, dar înregistrate in colecţiile menţionate după criterii deosebite dela un autor la altul, m-a făcut să mă abat dela această regulă, trimit În paranteză pe cetitor la articolul din dicţionar, deunde am luat exemplul respectiv 64. Neap. abbajare : Calle c "abbaja, 110 mtnozzeca can che baja, non morde -- rom. cîneie care latră nu muşcă. Neap. abbuscare lucrare, guadagnare: iron. esser bastonato : pentru Înţelesul figurat să se compare rom. a se căpăta cu ceva (cînd e vorba de bătaie, dar şi de ocară). Sic. abbuitatu gonfiato; fig. imbronciato, gonfiato: ef. rom. umflat tn pene (ca curcanul .?, unde umflat Înseamnă aceleaş lucru ca itaI. 'gonfiato' (sinonim cu 'insuperbito'), apoi bosllmflat. Vast. accască' (irnpers.) convenire, essere del caso: 'nghi 'na ggiâvune /lll vicchie 'Il gi accasche con una giovane un vecchio non fa buona figura : verbul citat aici este acel aş Cll itaI. cascare 'fallen'. a ajuns deci la acei aş întrebuinţare ca rom. a cădea în impers. se cade. Vast. acche acqua ; di donna bella, attraente si dice : ti li pa vaive dendr' a 'ttu bicchire d'acche te la puoi bere dentro un bie­ chiere d'acqua -- rom. s-o bei într-un pahar de apă (despre o fată sau femeie frumoasă). S-a pornit, probabil, dela băuturile (poate şi; dela leacurile) plăcute şi binefăcătoare organismului. Dicţ. Acad. pg. 184, col. 1 se gîndeşte la «dragostea sau simpatia pentru cineva (pe care ţi-I închipui în acelaş timp ca mic) •. -- Sic. acqua " esserţ nira un' acqua sau nira un gllrgll d 'acqua essere tutto in sudore ­ rom. a fi (fot) o apă (despre unul asudat tare) ; lu sangu nun si po fan acqua+tcm. sîngele apă nu se face,' acest proverb există şi În limbile balcanice, după cum ne justifică Pericle Papahagi În al II Anuar al lui Weigand, pg. 175, nr. 315 inc, tuiti semu d'unr acqua tanti ciumi siam d'un pelo e d'una Iana, siam tutti d'una , , origine: cf, rom. a fi toţi o a!�ă, a face o apă (din toate) 'a fi egali, a şterge toate deosebirile, 1 (se) contopi într-una' (Dicţ. Acad. pg. 184, s. v. apă). Sic. acqua (Supplemento, Dicţ. lui Traina, din care citez toate exemplele siciliene): iruvarisi in caiiivi acqui (di ehi sta male in denari, o in pericol o ) essere o trovarsi in cattive [209] DIALECTELE ITALIENE DE SUD SI LIMBA ROMiNĂ .o _._ .. - -_ .... _------ _. ---_ .. _-'---- acque - rom. a călători in ape rele 'a fi pe drumuri primejdioase' a fi tn apele sale 'a se simţi bine, în largul său'. Dicţ, Acad. 1. c., pg. 184, vorbind de idiotismul a pluti tn apele cuiva 'a fi de pă­ rerea cuiva', crede că avem a face cu o traducere a franc. ttre dans les eaux de qqn. Totuş între a pluti in apele cuiva şi a călători în ape rele, a fi in apele sale este o strînsă legătură şi astfel ar fi dispus cineva să-şi închipuie că şi aceste două idiotisme sînt imprumutate, ceiace ar fi evident Ialş, ţinînd samă de caracterul lor pur popular. Foarte probabil ne găsim în faţa unor expresii luate din gura corăbierilor, plutaşilor, etc., care au existat la noi decînd lumea. A pluti ÎTl 'apelecuiva se regăseşte aproape cuvînt cu cu­ vînt În macedorom. tu te ape se-adapă? 'dessen· Meinung tem er ?', . unde nu poate fi vorba de influenţă franceză, precum şi În: neogr.ve« 'ti �Ep& 1tou't!ţs'tC(� sau �p(al'.e't�� ? (v » . Pericle Papahagi, Pa .. rall ele Ausdrilcke und Redensarten im Rumănischen, Albanesischen, Neukriechischen und Bulgarischen în al XIV Anual' al lui Weigand, pg. 164, nr. 413). Sic, accattari comperare : accattari a prezzu ruttu comperare a massa, a colpo: ef. rom. a' rupe preţul den Marktpreis bestimrnen, (Trans.). cu ruptul in Bausch und Bogen (Tiktin, Rum.-d. Wb. s • . v. a rupe). Cînd se rupe ceva, întîmplarea hotărăşte, o alegere din partea omului este aşadar exclusă. Sic. acidduzzo uccelluzzo : muriri comu un - morir placida­ mente '-. rom. a muri ca un palU de găină idem. Neap. aciervo acerbo ; proprio delle frutta non mature, ,quando per 10 pili hanno un sapore afro o lazzo, aspero : immaturo, gio­ veni1e: pentru ultima însemnare ef. rom. crud (despre un om ne­ dezvoltat încă fizic sau intelectual). Neap. addefrescare rinfrescare; ricrearsi ; temperare, mifigare, lenire: ef. rom. a se răcori (după mînie, indignare, etc). Sig. agru agro : jarisi agru farsi brutto (dissentire, soffrire di maIa voglia una cosa): ef. rom. a se face sau mai ales a fi acru 'a se indispune, a fi indispus'. Dicţ. Acad. s. v. acru citează după Zanne, Proverbele Romînilor: a-l fi curva sufletul (sau inima) acru de ceva -en avoir assez' şi' a se uita cam acru la cineva 'regarder qqn. de travers' ; traducerea idiotismului din urmă mi se pare cam liberă, căci însemnarea lui obişnuită este 'a se uita (cu ochi răi) rău la cineva' şi numai deaceia poate fi înlocuit cu 'a se uita chiorîş'. ' Abr.2 atlattă allattare: fig. quando il grano e nella spiga, 4 [210] 1. IORDAN 210 -------------------------------- tuttora immaturo, dicesi che allaite. vast. atlaită, allattare; si dice che aliatte, al grano che e ancora imrnaturo sulla spiga : tot aşa se zice rom. a da sau a fi în lapte despre fructul format, dar Încă necopt al cerealelor (din pricina sucului alb, asemănător cu laptele). Vast. alme anima: l'alme de mameta e de pette l'anima di tuo madre e di tuo padre (imprecazione vulgare): să se compare în­ trebuinţarea ironică a rom. de sujletul mame-tel şi a lut tată -tu.--Abr.2 aneme : anema 'scite agonia, suono dell'agonia: ef. rom. a-'t ieşi suţletut , sta' nghe ll'anem' a Le dinde ,(s. v. din de) tenere, regger I'anima coi denti, esser rifinito, neap. avere îanema a le dienie trovarsi li li per morire : cf. rom. a fi cu sufletul la gură ido Şi în limbile albaneză, neogreacă şi bulgară există expresii asemănătoare (în bulg. se zice ca în neap. : 'CU sufletul În dinţi' (v. Papahagi l.c., pg. 141, nr. 264).-Neap. anema de calle feroce, crudele : ef. a fi cîne sau cinos la suflet 'a fi rău, fără milă'.-Sic. jigg/ziu d'arma fi­ glio adottivo (Salvioni, Spigolature siciliane, serie II, pg. 1109, unde se citează şi veneţ, fio d'anema)-rom. copil de suflet: între un astfel de copil şi unul adevărat deosebirea este că legăturile părinţilor cu cel dintăiu sînt numai sufleteşti, cu cel de al doilea însă şi fizice. Cf. şi frîul, fi d'anitne, ngr.wtJ)(OltQ(rot şi lJ>·oxojut6. (Papahagil. c., pg. 155,nr. 331, apoi O. Densusianu, Hist. de la 1. rom. 1, 222). Neap. annettare nettare, polire : rapire, rubare : şi rom. a curăţi de bant înseamnă în limbajul familiar 'a lăsa pe cineva fără parale' (fie furîndu-i-le, fie cîştiglndu-i-le Ia un joc de noroc). Sic. ad annu (s. v. annuţ posto avv. per 'lungo tempo' ­ rom. la anul şi la anul cu brînză (llouă) 'peste un an; tîrziu; niciodată'. Şi În limbile balcanice cu înţelesul 'Ia anul viitor' (Pa­ pahagi 1. c., pg. 141, nr. 203). Cf. lat. ad annutn idem. Abr. 2 aremenî venir di nuovo, ritornare :-parende esser pa­ rente; cullii tn'areve zije quello mi e zio-rom. (cutare) unt vine unchiă, văr, efe. . . Abr. 2 arestregne' restringere :-Iu felle rarnrnassare, ram­ montare l'erba messa a seccare j. fu p ăpele s'c restrette si e fatta genie-rom. a strînge finul, a s,e strînge oameni, lume, amîndouă cu aceleaşi înţelesuri ca şi coresp�nzătoarele lor abruzzeze. Sic. arrabbiari di duluri disperarsi daI dolore, arrabbiari di fami arrabbiar dalla tame-rom. a tl1rb(l de durere, de foame, etc. ido Neap. arresediare rassetiare; imbelletiare; porre in punto, in ;netto il lavoro compiuto; tone daI mondo, spacciare, uccidere- . - I [211] DIALECTELE ITALIENE DE SUD Ş! LIMBA RO MÎNĂ 211 "rom. a curăţi 'a omorî' (adică acurăţi pe cineva de vtaţă sau poate şi a, curăţi p ămîniul (Lumea) de cineva; mai probabilă pare prima explicaţie). La Tlktin .s. v. găsim numai forma pronominală a acestui verb cu înţelesul discutat aici: a se curăţi de ceva sich ·einer Sache entledigen, von ihr befreien, sie loswerden. Abr.arreva' arrivare, raggiungere : frutt' arrevate mature­ rom. poamă ajunsă ido (Dicţ. Acad. S. V. ajuJls), apoi copil ajuns "dezvoltat' (se zice şi cum s-a ajuns copilul cutărull1==ce bine, ce .repede a crescut). In aceste exemple avem construcţii eliptice: a­ " juns la coacere. la creştere, etc. Neap. ascia ascia: fatto ca l'ascia uomo o lavoro grossolano -rom. (făcut) din topor (=nec(oplit, dintr-o bucată) : cu toporul :'!1U se pot ciopli lucruri fine. Şi în lb. bale, idiotisme analoage (v. Papahagi 1. C., pg. 123, nr. 49). Neap. asciuitare asciugare; dimagrare, intristire : ef. rom. a 'se usca (=a slăbi) de suferinţă, de dor, etc. Sic. asinu : essiri un asinu quasaiu e vistutu esser un asino -calzato e vestito, essere pretto un asino: să se compare rom. (a fi) vită sau vacă încăiţată (despre un om prost din cale afară). Inte­ .resant este epitetul incălţat, căruia În siciliană is-a adăugat spre .cornplectare şi cel de 'îmbrăcat'. Pentru explicarea lui avem mai .multe posibilităţi. Vită tncălţaiă ar putea însemna 'vită îrnpiede­ cată' : un animal cu piedică la picioare se găseşte în stare de in­ ferioritate faţă de unul liber, căci îl poţi prinde şi face ce vrei cu el ; pentru întărirea ideii de 'prostie' limba, nemulţăinită dela o vreme cu simpla vorbă vită, a determinat-o în chipul arătat aici. Ceva a­ .nalog întîlnim În comparaţia prost ca, oaza cu jug: ,întăiu s-a zis '(şi se zice încă) numai prost ca oaia, iar apoi, spre a exagera "prostia', s-a recurs la imaginea oii căreia i se pune jug (ca la porci, de ex., sau chiar la .... gîşte, cum am avut prilejul să văd într-un sat de munte din Putna), pentru a nu face stricăciuni pe- .lîngă casa omului. Dar şi altfel ne putem închipui naşterea acestui 1, idiotism. Sic. vistuiu ne arată că-i vorba de îmbrăcarea şi încăl- I tarea animalului, întocmai ca la om (deşi nu-i exclus ca vistuiu să I fie un adaos relativ nou, atras de quasuiu}: un măgar gătit cu ... e. .1 haine şi ghete este mai ridicul decît aşa cum l-a lăsat Dumnezeu, ' fiindcă prostia-i pare mai mare; cî, chelului tichie de mărgâri-11 iar îl lipseşte sau prostul, dacă nu-i fudul, n-are haz, Săse com- • . pare totuş macedorom. 'faste ncălţat, sinonim cu dacorm, iî pot- [212] 212 1. IORDAN "<-,,'i""'i covit+tnsetat, care are corespunzătoare în limbile balcanice (v.. Papahagi 1. c."pg. 123, nr. 51). Vast. asperge pioggerella breve: şi În romîneşte se zice de-· spre o ploaie uşoară stropi/ură. Sic. attacari legare :-ad unu pri li manu e pri li pedi non Iasciarli appicco, agio, chiuderli ogni via di poter nuocere-rom. a lega sau a fi legat de mîni şi de pţcioare (cu o nuanţă deo­ sebitoare în înţeles, căci expresia romînească înseamnă deobiceiu 'a se afla într-o situaţie grea', din pricina sărăciei, a copiilor nu­ meroşi ş. a.). Abr. a tutta passata senza interruzione-vrom. la tot pasul' idem. ' Sic. avaru :-di canigghia e sfagaru di farina avaro di crusca e sciupone di farina, scioccarnente avaro-rom. scump la tărîţă şi' ieţtin la făină ido Abr.' ave' avere; soffrire, patire ; aver da fare: che Iza? che male soffre ? ha 'vute 'nu sborte ha sofferto un aborto: ef. rom. ce are? a avut scarlatină, lungoare, etc.; quande ce n' aha? quanto li resta a fare : ef. rom. cît mal are (scil. de lucru) ? 65. Teram. l/atff;seme: ave lu-di vino, anacquarlo (tosc.­ şi teram.-se zice battezzar il vino id.)- rom. a boteza vinul, 'a-l amesteca cu apă'. Aceiaş însemnare o are irp. adacquă III vino: dacă nu mă înşel, am auzit zicîndu-se în limba noastră vin adă­ pat = vin botezat (vin căruia i s-a dat ... să bea apă, ca la ani-· 'male !). Sic.' beddu bello: cui bedda voli parlri, multi guai voli pa-· tiri o peni e guai havi a suffrlri ehi bella donna vuol parere, la pelle del visa le convien dolere: ceva asemănător exprimă rom. obrazul subtire cu cheltuială se ţine ; nun e bedda chidda .che e' bedda, ma chidda che place non e bello quel che e bello, e bello quel che piace=-rorn. IlU-I frumos ce-l frumos, il frumos ce-mt place mie. Sic. beni : stari beni cu 'na pirsuna esser bene di uno, esser in grazia-rom. a sta bine cu cineva id.,' jari beni (detto di vi­ vande, rimedii, efe.) far bene, giovare=-rom. o mîncare, o docfo-· \ ' fie, etc. îmi face bine id.; [ari dl\ lu beni ad unu giovargli,' so- conerlo : fargli del benC-fom. a f�ce bille cUIva cu bant, cu boit, cu căruta, etc. 'a împrumuta cu .. .'. . Abr.2 bone buono : la mamma bbo/le la pwdre vera, Il[ fijje' :-i1 figlio legittimo ,(opp. di naturale): şi în romineşfe adj. bun are' [213] DlALECTELE ITALIENE DE SUD ŞI LIMBA ROMÎNĂ 213 :�ntelesul 'adevărat, drept', cînd determină substantive, care arată legături de rudenie, precum mamă soră vară, etc. bună, tată, " , Jrate, văr, etc. bun. Punctul de plecare a fost desigur, cum suge- rează Dicţ. Acad. s. v, (pg. 691, 692), În graiul copiilor: aceştia au zis bunicilor lata bun şi mama bună spre a-i deosebi de pă­ rinţi (tata şi mama pur şi simplu), fiindcă cei dintăiu îi alintau mai mult decît ceilalţi: prinurrnare, adi. bun a însemnat la 'înce­ put ceiace Înseamnă azi în mod obişnuit: 'care face bine'. După . aceia s-a zis tată bun şi mamă bună despre părinţii adevăraţi;1i1 o)Jozitie cu iată vitreg şi mamă v itregă , şi cu acelaş înţeles -pri­ mitiv de 'bun (la inimă)'. Cu timpul sensul acesta s-a pierdut, pen­ trucă vitreg, aşa de strîns legat de bun În mintea oamenilor, În­ drepta atenţia mai mult asupra raporturilor juridice decît asupra 'celor sufleteşti; astfel bun a ajuns să însemne 'adevărat, legitim', Din acest moment el a trecut şi la celelalte cuvinte, care denu­ mesc relaţii de rudenie şi care, fără exemplul lui tată bun şi mamă bună, nu s'ar fi putut lega cu adj, bun în felul arătat aici. Şi în alte graiuri romanice (foarte puţine, dealtfel) găsim ceva analog; v. S. Puşcariu, Etym. Worterbuch der rum. Spr., pg. 20, nr, 237j unde se dau şi informaţii, bibliografice. Cal. Sc. bumba bomba, grossa fandonia, bumbaru bugiardo '(termine familiare) : al doilea înţeles al cuvîntului calabrez ne a­ minteşte de rom. gogoaşă, care şi el Înseamnă în limbajul Iami­ Iiar 'minciună'. Oogoaşa seamănă cu bomba, căci amîndouă sînt relativ mari "Şi g o ale, la fel ,cu minciunile, care tot aşa au o în .. .iăţişare măreaţă, dar sînt lipsite de conţinut (adevărat), sînt goale. Aşa cred că trebuie să ne explicăm evoluţia semantică a vorbei rornîneşti : exemplul- calabrez citat aici, apoi v. franc. boule 'rnin­ -ciună' (Dicţ, Acad. s. v. gogoaşă) sînt paralele 'interesante, care -confirrnă pe deplin această presupunere. Dicţ. Acad. l. c. se gîn- deşte altfel: afară de gogoşile de ristic. exist� gogoŞI de tuţă 'ex­ crescenţe ce se fac pe ramurile stejarului', care Însă nu au însu­ şirile celor dintăiu ; prinurmare s-a zis întăiu a vinde gogoşi (de tufă drept gogoşf de risiic l) 'a minţi', iar apoi, prin analogia sinonimului a spune minctuni, s-a născut a spune (şi a vorbi, a croi la, a tnşira la) gogoşt. Dicţ. Acad. s-a luat, pe cît se pare, după Zanne, Prov. Rom.,care s-a lăsat înşelat de cuvîntul vinde: eu cred că expresia a vinde gogoşi s-a născut mai tîrziu decât cele­ -lalte, iar punctul de plecare au fost nu gogoşile de tufă, ci gogo­ 'şiIe de aluat, aşa de căutate de oameni pela iarmaroace şi la alte ocazii. [214] 214 J. IORDAN Q 66. Cal. Sc. ca mo viegnu ! (detto per la piu ai ragazzi in;.' segno di minaccia) (s, v. ca)-rom. că acutm) viii! se întrebuin->. ţează în aceleaşi condiţii. Teram. cacannite: fijje cacannite l'ultimo nato ("anche nel dia-­ letto romano"): ef. rom. a ctca 'a naşte .( cu uşurinţă, fără multe dureri)' (Dicţ. Acad. s. v.). Nu ştiu deunde a luat acest dicţionar' explicaţia pusă în paranteză; cred că din pricina afectului (anume' a dispreţului faţă de cel despre care vorbim) verbul discutat aici a ajuns la sensul arătat: ef. a jiita=a naşte (oamenii sînt puşi pe aceiaş treaptă cu animalele, adică tot dispreţ pentru cei dintăiu), precum şi însemnarea exemplului din Terarno (u Iti m u l copil, adică în general cel mai slăbănog la trup şi mai puţin dezvoltat la minte, cînd e vorba de o familie numeroasă). Cacăne pauroso as sai : ct.. rom. cţctcea, cacă-frică id.-Abr. cacajerza grande paura ("tosc. cacafretta") ; abr.> caca' (volg.) partorire : - fijje scodellare, starnpar figIiuoli, cacarone molto pauroso, spericolato, cacaccione pauroso.: cacajerze grande paura, cacanizze l'ultirno nato : pelîngă exemplele' rornîneşti de mai sus să se mai compare cicat cu ochi 'om de nimic; (m. ales) copil (se zice, Ia necaz sau spre despre], mai ales. copiilor obraznici)', sinonim cu bot cu ochi (Dicţ. Acad. 1. c.). Şi fiindcă în loc de cîcat se întrebuinţează oarecum eufemistic rahati); acesta depe urmă a căpătat şi înţelesul figurat al celui dintăiu :. despre un om fară personalitate, neînsemnat se zice în batjocură­ că-i un rahat.-Sic. cacarisi li causi sau cacarisi di suita : dicesi. di ehi facendo una cosa si perde d'animo: cacarsi'sotto o addosso.. farsela nelle br,ache-rom. a se cica (a se scăpa) in pontaloni.ui .. (itaI. caize însemna odată, iar izolat chiar astăzi, 'pantaloni'); sic. (Suppl.) cacari in ischerzo e spregio per partorire, scodellare um figlio. Neap. cacciottella cagnina, cuccia, cagnuola; fanciulla carez- 1). Sinonimia acestor două cuvinte a luat naştere şi din cauza. unei îndepărtate asernănări a noţiunilor exprimate de ele (dispreţui pentru rahatul venit din Grecia Ş'\ Turcia, ţări puţin simpatice Ro-· mînului, au jucat, un rol Însemnat, la apropierea vorbelor discutate aici), dar mai ales din cauza înrudln] fonetice (aceiaş terminaţie şi,! aceiaş vocală în temă). Cît de hotărîtor poate fi acest din urmă element, dovedeşte cuvîntul regăţean (şi ră-) 'Rornn din Regat', creat după Unire de cătră Ardeleni: mie unuia această vorbă îmi sună neobişnuit de urît, tocmai pentrucă înfăţişarea ei fonetică îmi. amin­ teşte de rahat, cu 'sensul figurat arătat mai sus. I [215] • DIALf:CTELE ITALIENE DE SUD ŞI LIMBA ROMiNĂ 215 zevole; fanciulla lasciva, puttanella - rom. căţea (verăchtl. v. un­ keuschen Weibern) Creatur, Luder (Tiktin). Sic. caciuczci«: cadiri Iu cacia nta li maccarruna succedere una cosa ben a proposito e opportuno; cascar il cacio su' macche- . reni : deşi cuvintele principale din această izolare sînt altele decît în romîneşte, ea ne aduce aminte ca înţeles şi întrebuinţare de a noastră a-t pica (cuiva) laptele în păsat 'a-i ieşi bine socotelile, a-i veni la timp ceiace (şi mai mult decît) doreşte'. Cal. Cr. cadiri cadere: cad iri ammalato iniermare, ammalare, sic. (s, v, malaiu) cadiri matata cader in letto, ammalarsi --.:.. rom. a cădea bolnav ido (ci. şi a cădea la pat, rezultat probabil din a cădea bolnav la pat). La început se va fi zis despre oamenii loviţi pe neaşteptate şi cu mare putere de o boală oarecare: îmbolnăvirea avea loc tot aşa de repede ca o cădere din picioare. Sau poate altfel: bolnavul se aşează în pat, seamănă aşadar cu un om care a căzut, care nu se mai ţine în picioare, poziţia normală â celor sănătoşi. Sic. catninu cammino : feri - oltre al senso proprie vale anche : andar innanzi - rom. a..,r face drum ido Sic. eammisa camicia: prima la cammisa e poi lu jippuni prima per 'se e poi per gli altri : exact acei aş însemnnre .0 are rom, f't ma aproape cămeşa (de piele) decft ţiletca (s. surtucuîş, sine­ nim cu milă mi-t de tine, dar de mine mi se rupe inima .. de cele mai multe ori se spune numai ti. mat aproape cămeşa de piele, Faptul, că în partea a doua a acestei izolări există cuvinte relativ \ nouă în romîneşte nu dovedeşte deloc că însăş izolarea ar fi de dată recentă ; neologismele au înlocuit cuvinte vechi, care vor fi existînd pănă azi în graiul ţăranilor, mai puţin cunoscut în general decît cel orăşenesc. Neap. cajazza gazza, specie del corvus corni (la Appendice numele latinesc al acestei păsări e corvus pica) ; (di donna): lin­ guacciuta, gridajuola : ef. rom. coţofană şi gaiţă, întrebuinţate cu a­ cel aş înţeles (coţofană înseamnă şi 'Ţigancă', din cauza culorii negre). Abr, calenne calende: catuiă' le - a line caricarlo d'impro­ peri, dirgliene in tutti i tuoni, scoprire gli altarini, neap. cautare le ccalenne rintacclare magagne, rimproverare vizi, sic. (s. v. can­ tari) lassari caniari lasciar dire, non dar retta, non curare, lasciar cantare - rom. a-l cînta euiva- (la cap) ceva ']md. etwas vorreden' (Tiktin] : numai despre lucrurile n e p 1 ă cut e (obiectiv sau subiectiv i k f I ! ! i I '1 [216] 216 1. IORDAN neplăcute) se zice că ţi le CÎntă, ceiace reiese şi. din cltaţiile lui Tiktin. Cuvîntul calenne 'din abr. şi neap. ne aminteşte de rom • .a-l face cuiva capul călindar, foarte apropiat ca sens de a-l cînta. Originea acestor izolări trebuie căutată în serviciul religios, cum dovedeşte atît a etnia (preoţii CÎntă la nuntă, la mort şi la alte slujbe; depiIdă CÎnd cineva-i bolnav), cît şi călindar (acesta-iplin de sfinţi, care-s foarte numeroşi şi feluriţi). Sic. canzuna : ripetiri sempri la, stissa--ripicchiarvi su=-rom. a cinta s. a spune mereă ace/aş cintec id., apoi cîntec vechîti "lucruri cunoscute, spuse de repetate ori'. Cred că aceste izolări au luat naştere ca şi cele discutate în articolul precedent, dar, probabil, în alt mediu: e vorba de cîntece obişnuite, nu numai decît de cîntece religioase. O. fat. cantare etwas einschărfen, voretwas warnen. Irp. capa capo : passă pe la capa venire in pensiere, bale­ nare in mente, sic. (s. v. testa) passaricci pri testa pensare, an= ; dare per la Iantasia ; vale anche ricordarsi - rom. a-t trece (cuiva ' ceva) prin cap ido - Agn, keape, kuope capo: damme nu keape d'accia dammi un fila d'accia-rom. (dă-mi lin) cap de aţă id.-Sic. (s. V. capu) nun pigglziari sau nun truvari ne capu ne cuda tro.;. varsi contuso, non saper uscire da un imbroglio: non raccapez xarsi, non trovare od avere ne capo ne cada: ef. rom. a nu avea (un [UCl a) nici cap nici coadă 'a nu-i da de rost' [ef. lat.llf!c capul. nec pedes (habere] J; milli capi di bestii per dire miile bestie' miile capi di bestie-rom. (] mie de capete de vită ido (cf, lat. grex XXV capiiumj.=Sic. (s. V. testa) darisi sau sbatiirisi la testa pri li muta (disperarsi) batter il capo nel muro, darsi alle bertucce, darsi :al beco-rom. a se da sau a se bate cu capul de, păreţt id.; nun si putiri arraspari fa testa (esser affacendatissimo) non aver tempo da respirare-rom. a nu avea timp (nici) să le scarplm in cap id. ; mitiirisi 'IZ testa 'IZa casa (crederla a diritto o tort o) mettersi nella testa, proporsi di farIa: porsi in cuore, mettersi in capo - rom. a-şt pune în cap un lucru (şi a-şt vîrf, a-şi băga ... Jid.; aviri "Il testa di [ari 'na casa (aver vogjia, aver in pensiero di tare chec­ chessia) aver in testa di tare checchessia- rom. a avea tn cap să faer ceva; veniri 'Il testa venir� all'idea, venir al pensiero o in mente - rom. a veni Î1l cap id.\ partiricci sau perdiri la test� non ci si raccapezzar piu, ingrullirej ammattire - rom. a-şI plerde capul id.; aviri la testa a fari 'Il� casa (aver volonta, esser in­ tenta a far checchessia) avere il capo a far checchessia: ef. rO.n. ,Il-am cap să fac nimic (şi ca Întrebare: am cap să/ac ceva?) 'nu' [217] > DIALECTELE ITALIENE DE SUD ŞI LIMBA ROMÎNĂ 217 pot face nimic'; di la testa feti'tu pisci (dell' alto scende la corru­ zione : o la causa e de' maggiorenti) il pesce comincia a putir dat capo, vast (s. v. cocce) tu passce accumenz' a puzze' da la cocce il pesce puzza dal capo - rom. peştele de/a cap se-mpuie ido (Cf. lat. piscis piimum a capite joetet). Sic. (Salvioni, Spig. sic. III, pg. t 154, nota 2) circati la testa pettinare (în Valmaggia quer înseamnă "cercare le pulci, i pidocchi, viene a dire pettinare")-rom.a căuta în cap ido (nu numai decît cu pieptenele, ci şi cu mîna): avem aici e: -o elipsă de natură eufemistică: a căuta ţiăduchi [11 cap. Tot aşa trebuie să fi fost şi în siciliana, unde cu vremea testa a devenit obiect direct pentrucă amintirea adevăratului obiect direct, neexprimat, s-a pierdut CU- desăvîrşire. In izolarea din Valmaggia elipsa s-a întins asupra ambelor complernente, şi din aceiaş cauză. Irp. capiddo capello: fa li capiddi janchi aîtaticarsi, aîfan­ -narsi, iar S. v. janco : fa li capidâi janche incanutire - rom. a scoate pert albi cuiva 'a-I îmbătrîni fără vreme, necăjlndu-l' (Dicţ. Acad. S. v. alb).-Sic. mittirsi li manu a li capiddi non saper ruscire da un imbarazzo, contondersi dei molti affari: avvilirsi, con-v Iondersi : expresia corespunzătoare din romîneşte a-si pune tntnile .tn păr (mai des ÎI! cap ; d. şi a se apuca cu mînile de păr s, de cap id.) se întrebuinţează pentru a arăta mirarea, uimirea, de­ sperarea, etc. la vederea unor lucruri neaşteptate şi dcobiceiu ne­ 'plăcute; teniri pr'un fii di capiddu per dire che tien poco : te­ ner a un fii di seta, star sui trampoli : ci, rom, a se ţinea într-un fir de aţă şi a-i sta (cuha) viaţa intr-tin fir de ati 'a fi într-o situaţie nesigură, În mare primejdie' (Dicţ Acad). După cîte ştiu, În ambele aceste izolări se zice şi.... fir de pâr, cu aceiaş însern­ -nare.v-Cal. Cr capidi biatichi capeJli canuti-rom. peri albi (ef. lat. capilli albi). lrp. cartus CdIlle: esse nU piezzo de carnE ca l'uoc/zio gros­ solano, materiale, grassaccio-rom. boţ cU o'/zi 'om (gras), cu faţR fără expresiune, cam prostuţ' (Dicţ. Acad. S. V. bot), care-i desigur o construcţie eliptică pentru bot de carne cu oc/11. Intelesurile date de Dicţ. Acad. nu-s toate pe care le are această izolare. Chiar numai din renumitul pasaj al lui Creangă: la am fost ŞI eii, ÎIl lumea asta, Ull bot cu acizI, o bucată de humă Îllsujletită din Humuleşti se vede 'bine că însemnarea mai curentă este 'persoană fără valoar�, om ca toţi oamenii'. In special copiilor (mici) li se adresează această ""vorbă, pe jumătate dispretuitoare, pe jumătate drăgostoasă, tocmai Jlentrucă ,ei .nu reprezintă încă nimie În scara valorilor omeneşti. [218] 218 I. IORDAN --------------�----� -'"""""II1II , I Neap. carrozza : portare ncarrozza canzonare, burlare, min­ chionare col bel garbo=-rom, a lua În căruţă ido Izolarea romt­ nească n-arn găsit-o în dicţionarele obişnuite, dar e foarte des în­ trebuinţată in vorbirea familiară, unde, potrivit progresului mijloa-' celor de locomoţie, se aude în vremea din urmă chiar a lua În automobil şi mai ales a lua În. aeroplan, cu acelaş înţeles ca a lua În căruţă. In "Arhiva" XXIX (1922) pg. 531 am încercat să dau o explicare istorică expresiei neapolitaneşi cele rornîneşti, bazîndu-mă pe existenta unui obiceiu juridic din evul mediu, con­ form căruia cei judecaţi şi condamnaţi pentru anumite fapte dezo­ norante erau purtaţi din loc în loc prin cetate spre a fi văzuţi de locuitori şi astfel expuşi batjocurii. Tot acolo puneam alături de a lua În căruţă, ca sinonimă, izolarea a lua Împrejur, pe cafeo r�-­ găsim în italiana (prendere s. pigliare in giro). Leo Spitzer, în, -Dacoromanla- III, pg. 650 urm., e de părere că în cazul acestor din urmă expresii avem a face cu termini vînătoreşti : s-a zis întăit» despre vînat a-l lua Împrejur, adică a-l Încolţi (acest înţeles, co-, municat lui Spitzer de d-na Balmuş, există într-adevăr, Însă nu cred că-i mai răspîndit decît celălalt, .curn se spune acolo), apoi despre oameni. Explicaţia lui Spitzer, deşi nu-i dată ca ceva sigur, pare a se apropia mai mult de adevăr. In orice caz e nevoie deo cer-­ cetare specială a limbajului vînătorilor : numai aşa se pot aflaIu­ cruri precise cu privire la aceasta, ca şi la alte particularităţi stili­ stice de aceiaş natură. Sic. caru caro: tinirisi cam s. [arisi cara a vidiri non la­ sciarsi molto vedere: far caro di se-rom. a se ţinea, a se [ace s. a ii scump la vedere ido Neap. casa casa; stanza, sic. (Suppl.) casa semplicernente per stanza : înţ-elesul de 'odaie' îl are şi rom. casă În graiul popular.. Astfel se spune curent casa cea mare 'C!daia în care se ţine curat.. destinată musafirilor' spre deosebire de casa cea mică 'odaia de' locuit, obişnuită (deregulă, dar nu totdeauna mai mică decît cea­ laltă)'. Această evoluţie semantică nu s-a putut petrece decît în' condiţii primitive de viaţă, cînd casa întreagă se reducea la o sin- I gură cameră, Însoţită cel mulf\ de o tindă, cum se vede şi astăzi; foarte des pela ţară. Sali poate be găsim în faţa unui relict semanfie moştenit: ef. lat. casa Hăuschen, \ Hutte, adică o singură încăpere; Sic. caudu caldo : darinni una cauda e una fridda dame delle­ buone e delle triste: dame una calda, lina fredda: ef. rom. (a: [219] DIALECTELE ITALIENE�E SUD ŞI L11V\BA RO MÎNĂ 21!}' spune cuiva) una caldă, una r�ce '(a-i spune) lucruri plăcute şi In:...· cruri neplăcute'. Sic. causi calzone, calzoni: nun sapirisi atfigglziari li causi essere ragazzo o imperito : moccicone - rom. a nu şti să-şt lege izmenele s. pantalonii ido Vast. cavolle cavallo: siÎngh' a cavalle sto a cavallo; sono sicuro del fatto mia - rom. siaă s. stni călare (pe situaţie, de ex.) ido - Irp, cavaddo cavallo: a cavaddo donate 110 se guarâa tnmocca cio che non costa nuJla, non va esaminato minutamente ; sic. cavaddu : a cavaddu datu nun si guarda 'n mucca il caval donato non gli si guarda in bocca - rom. calul de dar nu se caută fu gură id (ef. lat. equi donati dentes non inspiciuntur), • Abr.> cavezette calza, cavezetielle calzetta; fam. gruzzolo.. salvadanaio delle donne : şi rom. cîorap şi cătţun se întrebuinţează cu înţelesul de 'casetă de economie' (ef. a stringe, a avea, a aduna, etc. bant la ciorap s. la călţun]. Vast. cenghe cinque ; s. pl. nome Ianciullesco del denaro, dindo : ef. rom. n-am un cinci, dă-mi UI1 cinci. tia-ti cinciul Îndărăt, etc., care sînt (mai exact: erau, înainte de războiu) foarte des În-· trebuinţate în graiul familiar, mai ales În cel muntenesc (specific bucureştenesc). In limbajul şcolăresc deasemenea se articulează cină (şi alte numere, deobiceiu dintre cele mici, precum dOI, trei), spre a denumi notele la studiu. Abr. 2 cerche quercia : e 'na cerca d'ome e una gran tacca d'omo, � robustissimo, vast. 'na cerca d'otnmene un uorno robus- tissimo- rom. i-uti stejar de om ido . Sic. chiaccu cappio : mettiri lu chiaccu a la gala soperchiare ;. sopraffare, opprimere-rom. a pune curva laţul s. juvăţut în gît id.. Vast. chicacce zucca; fig. testa: e 'na chicacce detto di per­ sona di mente ottusa, neap. cocozza cucurbita melopepo, zucca : capo : ef. rom. bostan şi dovleac 'cap (mare şi prost)' (Dicţ, Acad.). Deaceia se zice de ex, cap ar, bostan por,tr (despre cine înţelege greu lucrurile). Irp. c/zieca piegare: cllieca la capa obbedire, consentir fuor voglia - rom. a pleca capal ido (ef. capItl plecat sabia nu-l tate). Sic. chiovu chiodo, chiovo: un chiovu caceia fora n' auiru chiodo leva chiodo - rom. CUZU cu culll se scoate, întrebuinţat în. toate imprejurările cînd vrem să arătăm că un rău se înlătură prin altul (adică prin antirăul lui); deaceia are şi aplicări glumeţe, care -se îndepărtează cu totul dela înţelesul originar, depildă în cazu}.; [220] :220 I. IORDAN --------------------�---- ---------------�--- unei răceli (: trebuie să mai răceşti odată ca să scapi de prima , .răceală �), al unei beţii (: beţivii incorigibili sînt... convinşi că ur;' mările mahmurelii nu se pot combate decît printr-o nouă beţie 1). .Ct, lat. cuneus cuneum trudit. Cal. Cr. chiudari chiudere: chiudari la porta in [aceia ad .unu (per onta) fareuna finestrata - rom. a închide (mai energic: a trinti" a izbi) cuiva uşa in fată s. in nas id.; chiudari appenq I'occhio (per dormire) velare l'occhio=-roru. deabia am inchis (am putut ţnchidei ochii (mai expresiv: un ochlti] ido - Sic. chiudiri l'occhi morire: chiudere gli occhi-rom. a Inchide ochii id.; chiu­ diri occhiu dormire : chiuder occhio - rom. a inchide ochiul s. lin oc/z"i.tt Id, Sic. data fiato: livari lu - opprimere, angosclare : tirar le milze - rom. a lua sufletul. (sau şi sufletul dintr-ţnsul) id.; ne­ sciri Iu ciatu morire: tirar le cuoja : esser affannato - rom. a-l ''ieşi suţietul ido [ambele înţelesuri le are şi izolarea rominească: s-a Îndurat D-zeu de el: l-a 'ieşit suftetul I ; 2) părul să scape de incurcătura asta, l-a Ieşit sufletul (dir..tr-lnsul)] " [ari nesciri lu ciatu ad unu opprimerlo, affliggerlo - rom. a scoate cuiva SUfletul id.; ciato mia ben mio : amor mio, ciocio mia - rom. SUfletul mleu. Cf. lat.mi anime mein Herz, meine Seele (Ia adresa iubitei). Exemplele siciliane şi romîneşti citate aici ne arată minunat de bine trecerea înţelesului cuvintelor sic. ciatu şi rom. suflet dela' Atein' la 'Seele'. Irp, cielo: da nu puino ncielo dare un pugno in cielo (irn­ prendre cose irnpossibile) : ef. rom. a face gaură sau bortă in cer '(ironic) a face ispravă mare, un lucru neobişnuit' {Dicţ. Acad. s. v. gaură). Cal. Cr. cipuda cipolla: mangiar p ane e - dicesi di ehi viva miseramente, e di chi si sa adattare nella miglior maniera­ rom. a minca pîne şi ClI ceapă ido (de ex. să ştiu (de) bine că mtnînc pîne şi cu ceapă Şi to,t ImI cumpăr casă). Vast. cocce testa: ni' mmi pozze raită' manghe la cocce non mi posso grattare neanche la testa; non ho un minuto di ri­ poso- rom. IlU pot sau Il-am ureme nici (măcar) să mă scarpin i'n cap id.; canda ti capete, �ajj' ala cacce Quando ti cqpita, vendicati - rom. cind Iri cade in, mînă, dă-I la cap ido ; 'n' di- jacce passa' nisCÎuni dildure di�occe non ti faccio passare nţs­ 'sun doloredi testa (si dice per incoraggiare alcuno a fare una data ,cosa, assicurandolo che ni un danno glie ne potra derivare): şi rom. nici. capul Ilu-l doare înseamnă că situatia cuiva este exce� [221] DIALECTELE ITALIENE DE-SUD ŞI LIMBA ROMiNĂ 2211 lentă, ca n-a re de suferit nimic, nici măcar o durere de cap. Asta­ dovedeşte că pure rea de cap e socotită ca cea mai uşoară indi­ spoziţie, poate tocmai fiindcă-i aşa de obişnuită. Tot s, v. r,occe aflăm următoarele: Cind pe cineva îl doare capul, i se face cruce pe frunte de trei ori .cu degetul cel mare dela mîna dreaptă şi se spun următoarele versuri: Tre ucchie fa 'dducchiete, Trad. tosc, : Tre occhi tihanno adocchiato, Tre sende t'a '[utete, Tre santi ti hanno aiutato. Ucchie di zitelle Occhi di zitella Abballe pi la 'terre, Giu per la terra; Ucchie di maritate Occhi di maritata Abballe pi la straie, Giu per la strada, Ucchie di viduvelle Occhi di vedovella Abballe pi la rruhuarelle, Giir per la viuzza. Chi e li tre sande ? Chi sono i tre santi? Patre, Fej]' e Spirde .Sande. Padre, Figlio e Spirito Santo. Dacă acest descîntec n-are efect, atunci se spune un altul., care trebuie să aducă numai decît vindecarea bolnavului; îl repro­ duc şi pe acesta pentru interesul ce-l prezintă: Sopra nu belle mande, Trad, tosc.: Sopra un bel monte, Ci sta 'na bella case; Ci sta una bella casa; 'Nu belle fijaure maschele c'e nnate. Un bel fiore maschio c'e nato. Sand'e la mamme e sand'e lu fejje, Santa e la mamma e santo e (il figlio, Huaressce dilaure di cocce e di cejje. Guarisce dolore di testa e dolore di ci glia. Ce bine ne amintesc aceste descîntece de aceiaş superstiţie populară romînească! lrp. coccovaja coccoveggia: esse na coccovaja essere deforme , �rom. parcă-i o cucuvea (m. des bufniţă) (despre o femeie urîtă). Abr.> cade coda: soft' a la cade! (per isch.) si replica a ehi dice di avere sul groppone meno anni di quelli che ha in fatti--rom. caută-l supt coadă! ido (la unele animale se poate con­ stata ce vrîstă au după anumite semne dela partea posterioară a corpului).-Irp. cada: da la capa a la cada daI principio alla fine, dall'alta al basso-rom. dela cap la coadă ido ; meiterese la coda mtniezze a re gambe metter la coda tra le gambe, aver gran­ dissima paura, sic, (s, v. cudq) miiiirisi la cuâa 'tnmenzu li gam­ mi sau jirisinni cu la cuda 'irali gammi esprime l'abbassamento [222] :222 I. IORDAN -------------------------- --------------- ./ -di morale per gran paura o per convmztone de! proprie torto cacciarsi la coda fra le' gambe-i-rom. a flJgi s. a pleca, a se duce cu coada Între picioare ido (aşa fug CÎnii CÎnd li-i frică 1). - lrp . megiio esse capa che coda meglio eSS2r capo che coda -- rom: mal bine cap decît coadă (sau: mal bine coada frunfiJ) decît fruntea cozii : are înţelesul cunoscutei vorbe a lui lulius Caesar, care -prefera să fie primul în cutare sat decît al doilea la Roma (ef. Şi rom. decti codas la oraş, mat bine in satul făli fruntaş).�Neap. coda i- (spiare) co na coda d'uocchio ammicare, sguardare di tra­ verso, sic. taliari cu la cuda di l'occhiu guardar sott' occhio Iurti­ vamente : far l'occhio del porco-s-rom. a se uita CIt coada o chiuluţ ' ido La fel în macedorom. şi albaneză (ef. Papahagi l. C., pg, 154 , nr. 324).-Sic. cuda di vulpi Melarnpyrurn arvense, sorta d'uva-- rom. coada vulpii 'Art Weintraub' (Tiktiri s. v. coadă); (Suppl.) cuda di surci (una pianta) cada di vulpe, Alopecurus pratensis -- rom. coada şoricelului sau şoarecelui 'Schalgarbe (Achillea millefolium )" «Tiktin). ' Sic. cori cuore: cu iuttu-Iu cori volentieri, con sommo pia- ',' -cere : di .tutto cuore-rom. cu (şi din) toată inima s�u cu dragă .inimă id. ; aviri a cori amar grandemente : avere nel cuore--rom. a avea la inimă (pe Cineva) ido (ef. lat. cordi est mihi es Jiegt mir .am Herzen, 'gefălIt mir, isf mir lieb, teuer); tuttu cori dicesi ad uomo generoso: magnanimo : ef. rom. (despre un om inimos) tot îl inima sau ti numai inimă; mi nni doli lu cori espressione di .chi sente commiserazione, dispiacere d'una cosa: me ne duole il cuore-rom. mă doare inima 'regret, îmi pare rău'; (Suppl.) avirt cori esser buono. generoso ; coraggioso--rom. a avea inimă ido (In lat. cor habere înţelesul lui cor este acela de 'pricepere, înţelegere") Abr,s corîe coio : lass,a' lu corîe morire-rom. a-şi lăsa p:e­ lea (pe undeva) ido (Cf. latl perdere corium). Abr.2 corre correre : Clli te corr' appresse), perche ti affrettj ? va adagio-rorn. cine te aleargă (s. mai des te alungă, te goneşte) (din urmă)? id.-Sic. currirl, correre: "si dice de' vasi che non possono contener illiquido, m� questi se n'escono per le roftureJco fessuri di essi : colare, gocciol�re, gemere": la fel în rom. vasul curge; curri!"i lu nasu far moccio del nas o : gocciolar il naso, -smoccicare--rom. a curge lZasul ido Sic. corvu: corvi cu corvi lLUn si scippalZll ['o,cchi corvi con I -corvi non si cavano ,mai gli occhi-rol1). corb.la corb IZU scoate 0- ,chil ido Cf. lat. corvus corvi oCltlum IZOIZ era it. . I i [223] DIALECTELE ITALIENE DE SUD SI LIMBA ROMÎNĂ 223 - -----------_._------------------_._------ �-- Sic. casa: ogni cosa a so tempu ogni casa a suo tempo­ rom. tot lucrul la vremea (s, timpul) lui ido (cî. lat. otnnia tempus Jzabent) ; siniiri casa sau cosa gratini aver pretensione di essere qualcosa di grande, di superiore: sentire molto di se, credersi qual­ cosa: ef. rom. a se simţi (=a se crede) mare lucru ido ; essiri tui­ tu. 'tia casa esser l'istesso, valer l'istesso : în rom. a fi tot una ido avem o construcţie eliptică (s-a lăsat la o parte substantivul.sinonim cu sic. casa) (la fel În macedorom., alb., neogr. şi bulg.; v. Papa­ hagi 1. C., pg. 126, nr. 75); ef. şi a fi tot un drac ido ; (Suppl.) cosa di nenti affar da nulla=-rom. lucru de nimic ido Irp. coscino cuscino : taccia de coscino federa, cal. Se. (s. v. [acces facce de cuscitiu federa, cal. Cr. (s. V. f1lcci) [seci del cos­ sino id.-rom. faţă de pernă ido (ef. şi faţă de masă, faţă de ţiat, fa/il de plapumă, etc.). Neap. cosere cucire : 110 cuse e scuse persona abile a dire e disdire, a fa re e disfare per fin di guadagno : şi în rornîneşte se zice despre un astfel de om (indiferent, dealtfel, de scopul urmă­ rit) că ştie să coasă şi să discoasă. -- Cal. Cr. cusiri con l' ago agucchiare : acest pleonasm îl întîlnim şi în romîneşte, atunci cînd vorbitorul vrea să stăruie în chip deosebit asupra cusutului, de ex. să ştiu bine că cos cu acul şi tot îmi dau copilul la ttivăţătură (zice o Ierneie săracă spre a-şi arăta hotărîrea de a face orice sa­ .crificiu,' de a munci oricum pentru instruirea copilului său). 'Cal. Se. costa piaggia, collina: "Presso Marcellinara e un luogo detto le coste, ch' e appunto un poggiuolo a dolce pendio": şi rom. coastă s-a izolat cu acest înţes (care se găseşte dealtfel şi în alte limbi romanice la urmaşii lat. costa) şi a devenit oare­ -curn nume de localitate; la Tecuciu, depildă, în partea de răsărit a oraşului se află un izlaz numit supt coastă, din cauză că-i situat la poalele unui deluşor. Sic. crapa capra: sarvari crapa e cavuli provedere che tutto riesca bene, giovar a una cosa senza nuocere ad altra: salvar la capra e i cavoli-rom. a tmpăca şi capra şi varza ido Cal. Cr. crapori : - delle risa sbardellare,-del calda trate­ lare,-del freddo intirizzare,-per trappo tnangiare sbonzolare,­ per paco a niente mangiare basire - rom. fI crăpa de ris, de căldură, de frig, de prea multă mfncare, de foame, etc. A crăpa este un sinonim mai energic al lui a muri şi se întrebuinţează în izolări de felul celor notate aici pentru a exprima cu cea mai mare putere posibilă sensaţia vorbitorului din momentul cînd rîde, suferă [224] 224 r. IORDAN de căldură, etc.;' deaceia s� poate zice totodată crăpde frig şi crăp de cătdură, crăp de mult ce-am mîncat şi crăp de foame. lrp. cresce crescere ; Iermentare, 'lievitare, agn. crisce (subst.) .lievito, fermento, neap. cresctuto cresciuto : detto di pane, lievitato, fermentato (pan cresciuto pane lievitato): rom. a creşte se Între­ buinţează la toate formele cu înţelesul de 'al fermenta', cînd are de subiect substantive ca ptne, cozonaci, aluat, etc. Abr, crtsujane uomo, persona, abr.s crtuiane cristiano, spesso ,per uomo: povere - pover' omo - rom. creştin ido (chiar cînd e vorba de Evrei, Turci şi alte 'popoare necreştine), Această modifi­ care de sens, lesne esplicabilă, se regăseşte şi în alte limbi roma­ nice (v. Meyer-Liibke, Rom. Etym, we, nr. 1888), iar în unele limbi slave acelaş cuvînt a mai căpătat şi însemnarea. de 'ţăran' tem. 'servitoare' (v, Berneker, Slav. Etym. Wb. 1, �g. 634; 5). Şi în limbile balcanice' (ef. Papahagi 1. c., pg. 125, nr. 65). Teram. crăce : jasse la crăce �lghe la mana mangine "atto di maraviglia vedendo o ascoltando cosa stranamente triste": rom. a-şt face cruce cu mina sftngd se întrebuinţează oridecîteori e vorba de întîmplări" extraordinare, indiferent dacă-s triste ori nu.' Obice-, iltl (le a face semnul crucii este foarte răspîndit la Romîni (cf, de­ pildă "Tiktin s. v. cruce, Pg. 443); cînd se petrece, un eveniment �eobişnuii, surprinderea te face' să uiţi cu care mînă trebuie să te închini. Foarte probabil că în asemenea cazuri se crede că. �ntîm,:,,' plarea-! opera diavolului şi prinurrnare semnul crucii caută să-I alunge spre a se evita astfel măcar în parte urmările rele ale in­ terventiei celui necurat. Deaceia se va fi zis fă-ţi cruce cu stinga mai întăiu În faţa unor întîmplări nenorocite, iar mai apoi la orice întîrnplare neaşteptată.-Şi în dialectul sicil.an întîlnim această izo­ Iare: (s. v. cruci) farisi la cruci sau farisi la Cr:uci(Cll la mana manca fig. restaregrandemente meravigliato: farsi iI segno delia croce di checchessia. ' Abr.» cucule cuculo : C�i-cl candaie la cucule? codesto la .. vo ro non finisce piu ?,c-i-a candate lu=cucule, sorta m'e perdute lucruri aşa de deosebită dela un -graiu la celă.alt ? Cred că avem' a face cu un fel de enumeraţie rrecomplectă, cum se zice În logică: credinţa; aşa cum apare la noi, a existat probabil 1(\ fel şi în cele două dialecte italiene şti ; la un' moment dat s-a ţinut samă În unul' n uma i de necazurile anunţate prin cântecul cucu lui, în celălalt n uma i de evenimentele aducătoare de noroc-i- Sic. cuccu : stari. com 'un cuccu star senza far motto, non badai â casa che sia; star sopra di se: ef. rom. a sta (s. a rămtnea, a lăsa) singur ca un cuc, singur ca cucul, (singur} cuc 'mutt erse elenallein sein (bleiben, lassen)' (Tiktin s. v. ClIC). Intre izolarea romînească şi cea siciliană este o legătură mai strînsă decît se pare la prima vedere: cucul umblă deobiceiu singur, deaceia-i întrebuinţat În poezia noastră populară drept simbol al singurătăţii. Dar omul singur e melancolic, prinurmare nu vorbeşte, nici nu-i atent la ceiace-l înconjoară, ci stă concentrat asupra durerii care-I roade. Sic. cugghiuni coglione: avid li cugghiuna essere bravo, va­ lente, astuto : avere i coglioni, omu cu li cugghiuna sau contracug­ ghiuna sau cu setti para di cugghiuna bravo, esperto nella sua arte o valente e forte :uomo co' coglioni-rom. om cu (s, care are) co-=e 'energic, hotărît, care ştie ce vrea'. Cf. lat. coleos habere. Sic. culu culo : aviri lu vermi 'Il culu essere inquietissimo : avere il diavolo tra la pelle -- rom. a avea viermi În cxr ido Terarn. cumbare compare: O cumbă l -rnodo di chiamare per­ sone di cui 110n si sappia il norne, cal. Se, soccutnpari (= signor compare) compare; e si dice volendo chiamare uomini di bassa condizione - rom. cumeire ! id, (ţăranii şi mahalagiii îşi adresează vorba în felul acesta, chiar CÎnd îşi cunosc numele, apoi negustorii din tîrgurile de provincie chiamă pe clienţii dela ţară tot aşa). Ferneninu! lui compare a ajuns la aceiaş însemnare: teram. cum­ mare comare ; o cummă t modo di chiarnar donne di cui non s conosce il nome, sic. cumtnari comare; si dice volendo chiamare una donnuccia di cui non sappiamo il norne - 1'0111, cumăiră ! id In Teramo cummare mai are UI1 înţeles: "per noi vuol dire anche la donna COI1 cui si abbia pratica disonesfa" : şi rom. eumâtrâ se in·· trebuinţează cu acest sens peiorativ înizolări ca ce mat cumăfrâ J (sinonim cu ce mal [elită! ; interesant este că lelită serveşte, ca şi cumătră, drept mijloc de a adresa vorba unei femei din p Ol�or>­ cînd n-o CU!lOŞti Încă). Teram,'Cllmesecfliame, cwnesec/7iamd nome e verbo ("h e si <.co-­ perano, quando non si ha pronti alia Iingua il nOl11e e il verbo 5 [226] 2:16 I. IORDAN < proprii, abr. comesechiatnă', cotnesechiame corrispondo a' tosc, cosare -e coso; parole - che sostituiscono verbi e nomi qualunque, abr,s comesechiame voceche corrisponde ai tosc, coso, e sta per un nome qualunque, vast. comasichiame «(vo comp.) parola che, come quella .precedente (comasaddummanne} si usa in sostituzione di altra, che non si ricorda. Corrisponde all'italiano COSOII, irp.come si chiama il tale, la tai cosa (voce con cui si supplisce aii' ignoranza o di­ menticanza dr una parola), neap, cotnmesechiamma (şi commo-) ii tale, la tai cosa (questa forma di dire e comunissirna, quando manca in bocca il nome delia persona o delia cosa che si vuol dire); acelaş serviciu il face in vorbirea oamenilor de jos (şi in general a celor CU puţină cultură) rom. cum se chiamă (şi cum se zice sau cum ti zice). CI. asta, ceta ido Abr.' curtelle -coltello : di nebbia iperb. se po ţajă' nglze lu-» - rom. (despre ceaţă, fum, etc. cînd îs tare dese) se poate tăia tu cuţitui.:« Sic. cuteddu coltello : mettirt ad unu lu cuteaau a la gula astrigner uno a qualchecosa contra sua voglia : sforzare, vie­ 'lentare, costringere-rom. a pune (unuta, cuiva] cuţitul în gît id. Cal. Cr. curtu carta: cuttu di vista miope, sic. curtu di vista (=luseu) Iosco, lusco- tom. scurt de vedere (şi cu vederea scurtă) 'miop'.- Sic. (Suppl.) purtari di cuttu ad unu starii addosso, non :Jasciare - rom. a ţinea din scurt pe cineva ido S-a zis la început (despre animale, În special despre caii neînvăţaţi încă la ham ori :prea iuţi (cf. a strani, a lnjrlna id.), apoi despre oamenii care au nevoie să fie stăpîniţi de cineva. Adaos: pentru provelbul cÎnele care lalră nu muşcă (pg,. 208, r. 12 de sus) să se compare lat. canis timidus velzementius latrat quam mordet. Ibid. r. 18 de sus: pentru umflat 'mîndru' d. lat. in/Iare (fig.) 'sich stolz erheben lassen oder machen, liber·· 'mUtig machen' .. Indreptări ; la pg. 208, r. 8 de jos să se cekească 'informeaza" in loc de 'justifică' ; ibid. :ro 1 de .ios 'sic". În loc de 'ine'. (Va urma) \ 1, Iordall11 .. [227] s CONSTANTIN VODA ·ŞERBA_N -..:22::.:1 1Il Constantin Şerban Domn. A. Până la răscoala Seimenilor (1665) 1). In 9 Aprilie 1654 Mateiu Basarab îşi dădu sufletul. 2) Astfel nu mai fu vreme să se producă noua răscoală a tru­ ""pelor muntene contra domnului lor şi pe care răscoală o punea la cale solul muscălesc, a cărei primire în audienţă fu refuzată de Matelu=.după cum ne spune Paul de Alep-şi desigur ajutat de , a trebuit însă spre a nu-şi în­ . cepe domnia in luptă cu puternicul neam al Brâncovenilor şi deci 'cu toţi afiliaţii lor politici, să primească compromisul de a-i men­ ţine şi pe aceştia mai departe în slujbele lor. Pe de altă parte şi boerii partizani ai lui Diicul sau mai bine zis ,ai politicei turco­ file, n 'au făcut nici o încercare serioasă de a-i răpi acestuia tronul şi a-I da lui Dilcul dându-ş! seama de sigur, de imensa popu- .lantatea fiului lui Radu Şerban. Diaconul sirian, însoţitor al patriarhalului Macarie în călă­ pe care acesta le întreprinde în ţările noastre şi Rusia ne descrie foarte amănunţit festivitatea alegerii lui Constantin şi a înrnormân­ tărti 1 ui Mateiu Basarab. "Crainicii strigând poporul, toţi locuitorii se adnnară la curte primind în unanimitate alegerea .lui Constantin, carele se speriă de această noutate şi se ascunse, dar fu găsit cu toată frica sa şi scos inaintea poporului", 2) Informaţia aceasta a diaconului sirian, contrazice aici realita- . lea lucrurilor. Alegerea lui Constantin nu era de loc o noutate pen­ tru dînsul, care a pus la cale ultimele evenimente din dornnla lui Mateiu Basarab şi care fusese deja ales de Mitropolit de boeri şi de soldaţi, adunaţi la sfat încă inainte de a-şi da sufletul Mateiu Vodă. De altfel însuşi Paul de Alep, vorbind de alegerea lui Con­ stantin-fapt care s'a petrecut înainte de a aduna crainicii poporul pentru recunoaşterea domniei celei nouă-s-ne spune că "mulţi din- 1) Genealogia Cantacuzinilor, ed. Iorga Bucureşti 1902 pag. 17. 2). Paul de Alep, op. cit., 111 [230] 230 N. C. BE:JENARIU tre beeri l'au visitat stând în scaunul Beiului din Biserică '). Curns deci, putea Constantin Şerban să se sperie la adunarea poporului' spre a-i confirma domnia, când el urmărea de atîtavreme aceasta' şi cum putea fi. o noutate pentru dînsul vestea cind el ştia mai" tnafntede-aceştlâ că a 'fost ales domn? Care este totuşi explicaţla acestei atirrnaţiuni a lui Paul de+ Alep? Diaconul Sirian a trăit În ultimul an al domniei lui Mateim Basarab trnpreunăcu patriarhul Macarie, în anturagiul cutiei dom­ neşti. De aici el a aflat că urmaşul presumtiv al lui ,Matei este­ Diicul, EI n'a cunoscut de loc firul complotului, pus Ia cale cu a-­ tâta lndernănare de Constantin Şerban, aşa căalegerea sa l'a sur-­ prins şi a crezut într'adevăr că ea îl surprinse şi pe Constanttrn Şerban. De aici de la curtea domnească, unde se adunase poporul, nouR? noul domn fu dus la biserică, unde îl aştepta Mitropolitul, în vestit in; toată podoaba arhierească, Introdus în altar el tngenunchie şi i se citii , de către Mifroţolit rugăciunile. Desbrăcîndu-l apoi pe Constantlm de hainele haineleJui, îl 'învesmântară domneşte, adecă cu 6 du­ lamă de brocard scump, o cabaniţă de aceiaş stofă, blănită cu sa­ mur, un cal pac de samur de mare preţ şi cu un surguciu de aur preserat cu pietre scumpe de mare valoare şi de o frumuseţe ui­ mitoare. Apoi îl urcară şi îl aşezară în strana domnească şi ve­ niră pe rând să-i sărute mâna, intâi Mitropolitul apoi clerul şi bo­ erii unul cîte unul cu totii, apoi ofiţerii superiori ai armatei 2)�, Paul de Alep, continuând, se miră că atâtea mii de oameni toţi în,­ tr'un glas erau mulţumiţi de el şi nici unul nu se opuse 3). Mira-, rea sa este iudreptăţită întru cite el nu ştia că poporul voia această: schimbare de domnie încă de multă vreme . . Intronarea s'a făcut 9/19 Aprilie 1654 în Duminica Mirono-· siţelor şi tot 'în aceiaşi zi se trirniseră vestitori în toată tara spre­ a duce ştirea cea nouă.JA doua fi, luni dimineaţa 10 Aprile, noulh beiu invită pe patriarhul Macar\e la palat, căreia îi şi trimise> trăsura şi o gardă de onoare spre a-I conduce. In drumul spre' palat, toate stradele, ulicioarele \şi locul închis între zidurile­ curţii erau pline de ostaşi şi de popor, Patriarhul făcu o slujbăr 1). Paul de Alep, op. cit, 109. 2) Paul de Alep op, cit, 111. 3) Ibidem, 111-112. ; ... [231] 231 CONSTANTIN VODĂ ŞERBAN �------------------- il:l I -lcligioasă in biserică la care asistă şi domnul cel nou, care în re­ ,latiUe sale cu patriarhul nu, mai avea nevoie de tălmaciu ca Mate! Vodă - ci vordea el însuşi, intru cît cunoşteai limbile greacă, turcă şi ungară 1). Urmă in biserică [urământul boerilor, pe care-l primia patriarhul la masa aşezată dinaintea sfeşnicului din dreapta Şi mi � tropolitul la masa aşezată dinainte steştnicului din stânga; pe fie­ care masă era o evanghelie poleită şi ornată cu o 'cruce de aur e­ După ce jurământul era depus aşa cum îl citea grămaticul, fiecare boer sărută mîna patriarhului apoi mîna şi poala hainei domnului şi se depărtau, După beeri urrnară ceilalţi servitori domneşti şi de curte şi toţi copiii de divan, jnrind din tot sufletul cu toţii într'un glas, Apoi veniră ofiţerii armatei: dintăi, marele spătar, după el aga se:' mienilor, după el veI căpitanul şi în fine toţi ceilalţi căpitani ŞI iuzbaşi şi oastea în şirurile ei. Urmînd aşa pănă la amiază, nu s'a putut termina decît jurămîntul unei aripi de oştire iar jurămîntul celorlalţi a fost amînat pe a doua zf şi zilele următoare. Din momentul întronărei, Constantin Vodă trimise ştafete spre a anunţa domnia cea nouă. Timp de 40 de zile vedeai necontenit mii de oameni sosind in pripă la curte: egumeni, preoţi călugări pentru a felicita şi înbuna pe noul domn. După depunerea [urămîntululuf ostaşilor Domnul trimise pe noul spătar, Hrizea, cu ostaşi împre­ jur la toate satele pentru a supune jurămîntului pe popor 2). Diicul Buicescu, fostul mare spătar, întorclndu-se de la ţară fu primit' de domn cu multă blîndeţe şi întărit În demnitatea sa cu o nouă ceremonie de investitură. Neprevăzător şi uşuratic Diicul nu putu să-şi ascundă invidia şi planurile. Nici nu se termină de­ punerea jurământului ostaşilor şi vorbe necuviincioase ajung la ure­ chea domnului care-I invită să se prezinte inăintea sa spre a se desvi­ novăţi. Neputînd s'o facă fu condamnat la moarte de care scapă numai prin rugăciunile prietenilor domnului. Fu însă însemnat la nas spre a fi înlăturat pe viitor dela domnie R). Destituit şi din spătăria cea mare Diicul pribegeşte În Ardeal iar În locul său Constantin Vodă pune pe Hrizea, nepot de fiică a lui Hrizea Banul, de care, spre a se deosebi - îşi zicea Hrizica '). După solemnitatea intronării lui Constantin, Patriarhul de An- -,--- ·1) Paul de Alep, op. cit. pag. 112. 2) Paul de Alep, op, c, 113-114. 3) Paul de Alep, op. cit, 122. 4) Vezi pentru originea lui, Iorga, Literatura şi Arta Remînă, [V,. 401 şi unu • . ia$. &Q & ]'a .= [232] N. C. BEJENARIU --�-----------�------ tiohia însoţi pe noul domn care merse să facă rugăciune pe ca- , davruţ răposatului Matei Vodă '). " Beiul luă loc pe tronul său şi se distribuiră apoi lumînări mai întăi Domnului apoi patriarhului, rnitropolitului işi-celorlalţi. Patriarhul ceti veşnica pomenire după, care urmă sărutarea mortu­ lui. Mai întăi sărută patriarhul apoi mitropolitul după el Vodă "care Îşi ascundea bucuria printre lacrimi" , în urmă ceilalţi. După inmormîntare, urmă praznicul la care patriarhul şi beiul petrecură pînă seara. La prasnic beiul se arătă cu inima derchisă şi vesel 2). ' 'Constantin Şerban nu avea de loc motive să regrete moartea bă­ trînului domn. In tinereţe el fusese însemnat de acesta la nas spre a-I înlătura de la domnie 3). Preferinţele lui Mateiu pentru Diicul '1', il înlăturară şi din funcţia de Serdar, la care se ridicase şi-l izo­ Iară la Dobrenii părinţilor săi. Se pare că Matei Vodă nu l'a lăsat cu totul în pace nici aici. Intr un rînd cedind stăruinţele duşmani- lor săi-printre cari era şi doamna lui Mateiu Vodă, domnul slo- boade de rurnînie "fără leage" pe nişte oameni ce se cuvineau lui şi-i dă lui Cazan Postelnicul, fapt pe care îl critică Constantin Vodă mai tîrziu 4). Iar 'acum în urmă CÎnd Matei Vodă vrea să-i rîpiască . şi bunul cel mai mare la care crede că are dreptul înă- intea oricui, Domnia, îi umpluse paharul arnărăciunilor pe cari i le oferi se domul. In faţa bătrînei sale rude moarte, nu putea decît să-şi ascundă bucuria printre lacrimi, că şi-a ajnns scopul fără să mai fie nevoe de vre-o nouă tulburare a ţării. In prima Joi după Paşti, 13 Aprilie 1654, Domnul voind a face Iitanie sau alaiu în afară de oraş "după obiceiul dornnil-r Ţării Romîneşti", chernă iarăşi pe patriarhul Macarie care săvârşi o slujbă religioasă. După terminarea slujbei, în bubuitul tun urii or, Domnul şi patriarhul îmbrăcat în odăjdii, ies afară din biserică urmaţi de cler tot în odăjdii şi de norod şi armată şi se îndreaptă cu pra­ purile bisericei înafară de oraş, la câmp. Pe un şes întins, aco­ perit cu verdeaţă=-căcî dispariţiunea zăpezei făcu să iasă iarbă pe cîmp în săptămîna asta-s'a pus un scaun pentru patriarh şi unul pentru miiropolit iar Ia mijloc o\masă pe care erau vase cu apă, Tot poporul împreună cu Domn �� patriarh .îngenunche rugîndu-se 1) Paul de Alep, op. cit. 11 $. 2) Paul de Alep, op, cit. 116. 3) Hurmuzachi, Fragmente, IH 264, 4) Doc. 33/XLJV, Biblioteca Academiei romîne ap. Iorga, Răs­ coala Seimenilor. [233] \ CONSTANTIN VODA ŞER BAN 233 ui Dumaezeu, Urrn l apoi rugă pentru. ploae. După acestea tot . .cortegiul se întoarse, tot în bubuitul tunurilor. Pe ţol drumul, dom­ nului i se aşezară înainte haine de bumbac, j se presărau grăunţe .de orez, ovăz spice uscate, miere, etc. iar el arunca bani pe care poporul îi ridica. Domnul distribui preoţilor haine 1). Cronica ţării atribuită lui Constantin Căpitanul, povestind eve­ nimentele acestea ne spune pe scurt că .. murind Mateiu Vodă, VIă­ .dica Ignatie dimpreună CU boerii, aleseră pe Constantin Serdarul din Dobreni, de l'au făcut domn, fiind feciorul lui Şerban Vodă, deci sămînţă de domn 2) şi fiind .că era om bun. înţălept şi blind 3) După ce şezuConstantin Vodă în scaun şi deteră cu tunurile, după obicetu mersă foţi boerii, căpitanii şi slujitorii de-i sărutară mâna. Zic unui că au tost trăgînd nădejde de domnie şi Diicul Spătar, că- .ruia făcîndu-iveste unii den prietenii lui că moare Mateiu Vodă au purces de olac, dela Buiceşti de au venit. car ele cînd au venit se pu­ sese Constantin Vodă în scaun şi deci şi lui i-au căutat a merge cu . alţii de i-au sărutat mina neavînd alt ce să facă l)" Lipsa lui Diicul a · promovat întrucîtva alegerea lui Constantin căci n'ar fi fost exclus. ca Încercări serioase d.n partea lui, care avea trupele În mînă, să se fj făcut. spre a căpăta domnia cu atît mai mult, cu cît s'ar fi basat şi pe sprijin afară 5). Alegerea lui Constantint Şerban, făcută de boeri şi popor a fost un act de mare curaj patriotic fiind cunoscute sentimentele · sale pentru politica creştină. Se putea aştepta la oposiţie mare din partea porţii la recunoaşterea alegerii? Aceasta trebuia să fie cea dintîi şi cea mai de căpetenie grijă a lui Constantin · Şerban. O deputaţiune dintre beeri, egumeni, popi, căpitani şi slu­ jitori, fu gătită şi trimeasă la Constantinopol spre a cere confir­ marea alegerii şi întărirea domniei. In 9 Mai 1654 deputaţiunea se · afla faţă în faţă cu Vi�ir111 care găsea de cuviinţă să aprobe dom­ nia cerută. ') Cronicarul adaugă special că deputaţiunea se roagă 1) Paul de Alep, op. ai. 117 --119. 2) Cronica Ţării atribuită lui Const. Căpitanul În Mag. Ist, Tom. 1, 305. 3) Cronica Anonimă a Ţării Rom. atrib, lui Stoica Ludescu în Mag, IV, 334. 4) Cronica Tării atrib. lui Const. Căpitanul, În Mag. Ist. 1,306 5) Fiind adept. al politice! turco-file l'ar fi susţinut Turcii şi .poate şi Rakoczy. 6) Monumenta Hungariae Historica, Diplomataria, XXIII seri­ soarea din 13 Mai 1654. [234] _23_4 N_.'_C_. __ BEJ�E_N_A_RI_U_· _ de sultan să le dea domn pe Constantin Vodă 'că este fecior de' domn şi toată ţara îl pofteşte 1) Nici o împotrivire serioasă nu se" întîlni la Poartă, ci din contra delegaţia munteană întîmpină bună- � , voinţa pretutindeni 2) în ceiace priveşte această cerere şi coofir- marea se şi dădu Îndată. Poarta a pus două condiţiuni pentru a�' ceasta : ca averea rămasă de la Mateio Vodă să fie predată Porţii 8)1 întru cît Turcii pretindeau că ea revine Sultanului; ca nou alesul i voevod să se prezinte după vechiul obiceiu, În persoană la Poartă spre a-şi primi confirmarea 4). Mergerea unui domn ramin, pe această vreme, la Poartă, pen.,..· tru întărire era un drum primejdios aşa că domnii făceau totdea­ una orice spre a scăpa de aceasta călătorie. Şi chemarea lui Cons­ tantin Vodă la poartă Însemna deci, neîncrederea Turcilor faţă de un domn asupra căruia plana bănuiala de creştino-fllie.. Deputa-­ lunea de boeri a făcut totul spre a înlătura această cerere a Tur­ cilor. Au trebuit însă sume mari de bani pentru ca Poarta că' con­ simtă la aceasta. S'au dat sultanului 200 de pungi de galbeni, Sul­ ţtanei valide 100 pungi, marelui Vizir 1501 iar celorlalţi miniştrii sume potrivite 5) A doua condiţie nu s'a putut înlătura, total dar s'a ajuns la următoarea transacţie. Neştiindu-se valoarea totală' a bogăţiilor rămase de la Mateiu Vodă-s-deputaţiunea munteană s'a. înţelescu Turcii ca să verse in tezaurul lor 400 pungi cu galbenis). '(a 500 taleri fiecare deci 200000 taleri). sumă la care au fost e­ valuate. aceste bogăţii. Moştenirea lui Mateiu Vodă a şi fost văr-· sată Porţii otomane şi s'a înlesnit plătirea soldei trupelor turceşti 7); Corupţi unea otomană era aşa de mare pe această vreme Încît vi-­ clase toată administraţia imperiului 8) Marele Vizin Derwis Maho- 1) Const, Căpitanul, în Mag. Isi. I, 306 ; Dlplomatoria XXIII,. Scrisoarea din 13 Mai 1654. 2) Szilagy Sandor, Erdelyetc. 1, 353 (Tradus din ungureşte de. DI. N. Tătam). 3) Hurrnuzaki, Fragmente, III, Mon-Hung Hist. Diplomataria. XXIU, scrisoarea amintită. \ . 4) Hurrnuzaki op. cit. 264; 5) Puul de Alep, op. cit. Il 29, ne spune că numirea Dom .. nului s'a făcut În schimbul sumer de 1500 pungi=750000 lei. 6) Hurmuzaki, Frag. III 264. . 7) Hamrner, Historie de l'ernpire otoman, traduitr en francais­ par J. I. Helbert, T. 10-343. 8) Hammer, op. cit. T. 10.-347. [235] 1) N. Iorga Studii şi Doc. IV, CCLVI. (Pe fiul de voevod. probabil Mihrumpe. care îl pomeneşte În. Iulie, .capichehaia lui Rakoczy (Diplomataria xxm. 147-149) nu puteau să-I trimită fiind In bune relaţii- cu "Craiul"). 2) Hurmuzaki,. Fragrn. III, 264--265. 1). Căpitanul, în Mag: 1, 307, Stoica Ludescu, În Mag. IV 335 c met şi sultanul Mehmet erau dintre acei cari, In 'fata banuluiuitau­ cele mai elementare datorii faţă de 'poporul pe, cere-I conduceau .. Numai datorită acestei corupţiuni, delegaţi unea lulCostanfln Şerban obţinu o aşa de uşoară confirmare; La aceasta se mai adaugă şi iaptul că 'Turcii- nu mai-aveau p�.\p.ceastă. vreme pe altcineva pe' care să-I trimeată ca do;nn '). Era; la Cazaci Mihai, fiul lui Nico-· lae Pătraşcu.: dar la Cazaci Constantin avea prietenii şi nu de aici' îi putea veni lui duşmanii. Deputaţianea munteană însă a stăruit şi 'a, obtinut dela Poaeta, permisiunea de a scoate, la nevoie cu armele.. dacă li se va refuza şi mai departe restituirea, o sumă demail . multe mii de galbeni pe care Mateiu Vodă a depus-o la Rakoczy. iar acesta pretinde că a împrumutat-o Iui Gheorghe Ştefan 2). Aceste imă condiţiunile pentru confirmarea domniei celei nouă şi deputaţi unea de boeri îndeplinindu-şi această unistune se în­ -toarce înapoi în tavă, tntovărăşită de Terzi Must1:l:tR-Aga Tălhaşciu care aducea isi!gnele' domniei: steagul şi kaftanul.Prlmirea turcului s-a făcut cu fast deosebit. Constantin Vodă-însuşi s-a scoborit din Tîrgovişte la Bucureşti iar Joi 1 Iunie 1654 a eşit cu alai mare­ înaintea solului ce venea dela Ţarigrad; domnul l-a întovărăşit petrecînd-l pînă în 'casele domneşti unde i; s-a -îăcut vprtmirea, A, îost apoi condus la gazdă rînduindu-i-se cele de trebuinţă, In Bu-' cureşti a stat aga turcesc pînă cînd domnul a fost gata cu tributul pe care l-a încredinţat spre a-I. duce la Constantinopol 5). . Cu plătirea tributului domnia lui Constantin Vodă se statorni­ ceşte definitiv din partea Turcilor. Cari erau însă relaţiunile ţărei ro­ mîneşti 'cu vecinii să! şi cum paveau aceşti' vecinrschimbarea de' domn din ţara romînească ? ", In timpul domniei lui Mateiu Basarab, legăturile Munteniei cu Ardealul au fost legături de alianţă politică. Vasile Lupul a încer-· cat de mai multe ori, să 'sfarrne prin intrigile sale, această alianţă' Dar planurile mari şi visele împărăteşti ale sale, nu s-au putut îm­ păca cu planurile tot aşa de mari ale lui Rakoczy şi atunci această acută rivalitate a degenerat în luptă Iăţişă. Astîel Mateiu Basarab in luptă contra domnului moldovean este ajutat şi de ostaşii lui r li!I I • + _----CONSTANTIN VODĂ ŞERBAN 235, [236] �_3_6 N_._C_._BE.J._EN_A�R�I_U �_ Răkoczy şi astfel se va înjgheba tripla alianţă a lui Rak6czy, Mateiu .Vodă şi Gh. Ştefan pentru răpunerea lui Lupu. Pe Gheorghe Ştefan .ajutîndu-I să ia tronul, Răkoczy î1transformase într-o unealtă a .in­ . teresolor-saleşt tot aşa ar fi vott-să facă şi din Constantin Şerban .Dar domnul MmJteQ.iei lşi începuse domnia . tocmai .printr-un act de ostilitate in contra voevodului ardelean. Bazîndu-se şi pe aprobarea pe care delegaţiunea de boeri o obţinuse dela Poartă, Domnul mun­ tean pretinse craiului vecin suma de 80.000 de galbeni pe care Mateiu Vodă i-o împrurnutrse lui Rakoczi. Acesta drept răspuns, 11 invită în Ardeal spre a cheltui împreună această sumă. Constantin Şerban fără sfială răspunde craiului că; "dacă e să vie În' Ardeal, va veni ca şi tatul său, cu. multi ani mai înainte"'-adecă cu arma în mînă 1). Strărntorat şi ameninţat, Răkoczy restitui suma, dar li jură răsbunare, Constantin voia astfel s-o rupă cu politica predecesorului său căutînd uşi aliaţi în altă parte. Solii craiului se plîng acestuia că "Constantin Şerban abătîndu-se dela politica predecesorului său în­ chină mai mult spre. cazaci decit spre Ardeal şi întreţine cu aceia relaţiuni amicale, La Cazaci era pe această vreme şi Mihail Pa­ traşcu pe care îl trlmeseseră Înadins irnperialii spre a . le cere a­ jutorul ca să cucerească Ardealul pentru împărat 2). Acestui nepot a lui Mihai Viteazul i-ar fi trimis Constuntin Şerban bani, cai fru­ moşi şi alte lucruri trebuitoare. 3) Aceste fiind sentimentele şi pur­ .tarea domnului muntean faţ� de craiul vecin raporturile de priete­ nie între Ardeal şi Ţara Românească erau rupte 4) Din partea Ardealului Domnia cea nouă era privită cu ura şi cu dor de răzbunare. Incă dela urcarea sa În scaun Craiul Ardelean se va fi gîndit la Diicul spre a-l aju,ta să ia domnia aşa cum vroia Mateiu­ Vodă .. Acesta avea o fiică măritată în Ardeal şi un fiu 5) deci şi legături printre nobilii ardeleni, Dar în faţa hotărîrei boerilor a trebuit să capituleze şi Diieu.1 însuşi a trebuit să renunte la orice nădejde de domnie 'după ce 'din porunca lui Constanti Vodă fu insemnat la nas 6). De abea se statornicise domnia rnunteană şi \ \ 1). Hurrnuzaki, Fragmente', III, 278. 2). Ibidem, 269. . 3). Ibidem, 269. \ 4). Vezi însă părerea Domnului profesor Iorga, în Studit şi Documente IV, CCL VI. , 5). Pe acesta se gând ea Ral(oczy să-I pună domn În 1655 .cînd s-au răsculat Seimenii, 6). Hurrnuzaki Fragmente Ill, 278. I ! ; • , [237] r ! _-----..:.CONSTA�TIN VODA ŞERBAN [ntrlgele vecinului din Ardeal încep contra ei; Aceste intrigi s-au:': îrllnulţit foarte, mult la Constantinopol unde se. aminti Porţii că el: este născut dintr-un voevod rebel care a trecut la împăratul ca tradător iar acum e tnţeles cu Patraşcu, care � la Cazaci şi conspiră contra Ardealului şi contra Porţii 1). Poarta s-a lăsat convinsă şi l-ar" fi înlocuit imediat dacă ar fi avut la îndemînă candidaţi. Singurul­ candidat, o odraslă de familie domnească, Mihnea 2) fu înWiturat fiind prezentat Porţii ca unul dintre oamenii cei mai apropiaţi ai Polonilor 3) şi a lui Răkoczyi). La puţină vreme după recunoaştere lui Constantin Şerban ca. domn, Vasile Lupu era dus la Constantinopol pe o corabie tătă-· rască. Incă din timpul şederei la Cazaci relaţiile sale cu Constantin Şerban erau foarte prietenoase 5) iar prin o scrisoare către fratele­ său, Vasile Lupu îi spune acestuia că pentru orice ajutor să se a­ dreseze lui Constantin Vodă "că Dumnealui ne este ca un fiu. 6) . Constantin Şerban se găsea alături de Lupu, atâta vreme cît; interese comune îi uneau. Cât timp Vasile Z,Lupu era un duşman al lui Mateiu Basarab, fiul lui Radu Şerban avea motive să se bu­ cure şi să lege prietenie cu el contra duşmanului comun. Pe a­ ceste legături se baza Lupu c.'\ld pomenea în scrisorile amintite de legăturile sale cu domnul muntean. Căci murind Mateiu Basa-­ rab şi Vasile Lupu fiind alungat din scaun, Constantin Şerban nu mai avea motive spre a susţine un domn alungi de .. pe scaunul ţării, într'un timp când el însuşi trebuia să lucreze pentru statornicirea domniei lui. Schimbarea atitudinei domnului muntean faţă de Vasile Lupu se datora şi faptului că pribeagul domn moldovean uneltia 13 Poartă nu numai pentru recăpătarea domniei Moldovei ci şi pentru acea a Munteniei. Acestor uneltiri se datoreşte de sigur faptul că, propunăndu-t-se domnului muntean de către Vasile Lupu, să-I sprijine la Poartă, acesta care era informat că Lupu împâr­ tăşise gândul de a stăpâni şi Muntenia răspunse propunerii foarte 1). Iorga, Studii şi Doc. IV, CCLIV.· . 2) Şi din corespondenţa ce-o constatăm mai tărziu între Con­ stantin Şerban şi Impăratul, am putut deduce că domnul muntean se baza şi pe ajutorul acestuia. (Vezi o scrisoare a lui Constantin Şerban către Impăratul în Iorga, Studii şi Doc, IV, 245. 3), Hurmuzachi, Fragm. III 279. 4). Szilagy Erdeli etc., II, 212 (tradus din ungureşte de N , .. Tătarl1). . . 5). Mon Hung, Hist. Diplomataria XXIII 148. 6). Iorga Studii şi D0c. IV, 31. [238] .238 energic: "Lupu să-nu se mângâe cu speranţe-căci ţara aceasta nici .rntr'un caz nu-l. vaprimi şi nu-l va recunoaşte. El să fie dect ,pregătit 'că Muntenia se va opune pănă la extrem,. cu banii şi .cu puterea prin negoţieri şi cu-armele". 1) Astfel cei. trei! prlncipi ai ţărilor românevIucrau de comun a­ .cord, iestincttvmumai, contra lui Vasile Lupu spre a-I înlătura de pe orice .tron. Ba încă spre a" scăpa de această primejdie toţi stă- · ruesc la Poartă trimiţînd şi daruri bogate pentru capul lui Vasile Lupu, Moartea acestuia era să se şi întîmple dacă neîncrederea . reciprocă dintre Turci şi Principi,' nu ar 'Ti 'împedecat'o. Anume hotărîndu-se ca cei; trei principi să dee o .surnă oare care de bani · pentru omorîrea lui Lupu Turcii au cerut vărsarea mai întăi a su­ .mei şi după aceia. să urmeze moartea iar principii au cerut con- · trolulvj), Dar Răkoczy ştia să se folosească de această situaţie. EI era .bucuros că domnul muntean se află alături de el pentru prigoni- · rea lui Lupu şi îrnpedecarea lui de a relua tronul Moldovei unde el îşi, pusese pe ascultătorul Gheorghe 'Ştefan. Pe dealtă parte uneltia el însuşi contra domnului munteanpentru că acesta nu s'a ,pus în slujba intereselor sale. Am văzut însă că la Constantinopol · aceste intrigi rărnaseră fără rezultat şi tronul lui Constantin Şerban a fost salvat .de .dataaceasta. Trebuia atunci ca aceste uneltiri să .continue in altă parte: în interiorul ţării, Aici însă' lucrurile mergeau mai greu. Domnia lui Constantin� . .Şerban a .. adus o adevărată bucurie în .toate straturile poporului . muntean. Aşa era de mare popularitatea domnului, încât partidul advers, interesat .a susţine urcarea pe tron a lui Diicu, nici n'a · mai făcut o încercare serioasă de a da acestuia Tronul. 3) Pe lângă aceasta Constantin Şerban a ştiut să-şi menţie această popularitate ,prin măsurilecce le-a luat. Mai Mai întăi ne spune cronicarul au ' iertat ţara de bir 3 luni iar călăraşllor şi dorobanţilor le-a iertat -dijma şi oeritul şi i-au îmbrăcat pe toţi cu postava bun. Ţara în­ treagă se bucura şi moşnenii şi străinii mulţumeau lui D-zeu că -Ie-a hărăzit domn bun şi înţelept şi milostiv, fiindcă făcea judecăţi \ I 1) Hurmuzaki,: Frag, III) 270. 2) Hurrnuzaki, Fragm.UI, 271. .3) Această popularitatea- s'a dovedit şi cu ocazia alaiului de intrare îndomnievdin ziua de: il3 AprlHeW54. Paul de Alep, op, "cit.' 116" [239] , O.DNSTANTINVODĂ ŞERBAN 239 (�repte şi pe nimeni nu obijduia ci-i mingîea pe toţi cu cuvinte -dulci şi cu blîndeţe. !) Aşa fiind Jucrurileoinstigare printre boeri .sau oaste şi popor iîn aceste zile de veselie generală nu avea sorţi "de isbîndă. Pe de altă parte Constantin Şerban ştiuse să menajeze -şi partidul advers, menţinînd În divan aproape pe aceiaşi boeri pe care-i avusese şi Mateiu Vodă. Singur Constantin Can­ tacuzino Postelnicul nu-şi părăseşte atitudinea sa şi nu ia loc în -divan fiind un' partisan prea convins a Turcilor. Inrudirea cu dom­ nul îl îrnpeedcă însă de la manifestaţii, sgomotos ostile domnului şi apoi acesta deabea urcat pe tron ii aduse un mare serviciu. A­ nume Gheorghe Ştefan ajungînd domn, arestează pe Toma şi Ior­ .dache Cantacuzino şi-i dă pe mîna arrnaşului ca să-i omoare. Acesta luând daruri dela ei întîrzie executarea lor. Auzind Cons­ tantin Postelnicul că ifraţii săi nu sunt morţi se roagă de noul domn .să-i scrie lui Gheorghe Ştefan pentru ertarea lor. Domnul Muntean expediază-cu scrisori în Moldava=-pe Badea Konteş Bălăcianu care ajungi la Iaşi :într'o zi şi' o noapte şi obţine iertarea celor 2 condamnaţi cari şi sunt puşi în libertate. 2) Pentru acest motiv Constantin Postelnicul datora recunoştinţă noului domn muntean .aşa că o încercare de uneltire în ţară, a principelui ardelean ar :fi mers cu mult mai greu. 'Cu toate acestea Gheorghe Rakoczy şi-a' pus în aplicare acest plan al său şi şi-a ajuns pe. de-antregul sco­ ;pul prin răscoala trupelor seimenilor contra domnului lor, despre ,care e vorba mai la vale. B. Răscoala Selmenllor [1655] şi, stabilirea suprematiei politice a hd Răkeczy asupra Ţării Româneşti. Urcarea pe tronul ţării rornîneşti a lui Constantin Şerban, in­ seamnă nu numai incetarea raporturilor de alianţă cu Ardealul în forma lor veche; ea însmna şi triumful politicei imperiale În prin­ cipatul dunărean. Domnul muntean, fiul lui Radu Şerban ce! ce-şi fperduse tronul pentru prietenia imperialilor găsi sprijinul protegui­ .torilor tatălui său care-I puteau utiliza pentru două scopuri : 1) 1) Stoica Ludescu, în Magazin; IV 336, Aceiaş versiune o aflu şi Într'un manuscris alO-lui prof. 1. Minea. 2) Const. Căpitanul În Mag. 1, 307 ef. MironCostin în Ko­ .gălniceanu, Letopiseţe 1, 341=Mironis Costinis Chronicon Terra� Moldaviae, ed, Eug, Barwlnski Buc. 1912 pag. 170 precum ŞI I. Neculce, () samă de cuvinte, ÎII Kogălniceanu, Il, 138, [240] 240 N_, _C_' _B_E;;...lE_N_A_R_IU _ pentru lupta ce aceştia o duceau. În contra Turcilor. 2). şi pentru a se servi de el ca un instrument pentrucucerirea Ardealului. Ast­ fel îi revenea domnului munteanrelul pe' care-l avusese marii săi înaintaşi : Mihai Viteazul şi tatăl său. Acesta este substratul ajuto­ rului pe care vedem că domnul muntean îl dă lui Mihail Patraşcu ce se găsea la Cazaci şi. aceasta este şi explicarea prieteniei sale cu Cazacii cari pe această vreme erau prietenii imperialilor '). Aşa stînd lucrurile Rakoczy avea puternice motive să Încerce mazililireaunui vecin pe care nu numai că nu-l putea preface În­ tr'o uneltă ascultătoare a sa-cum făcuse cu Gheorghe Ştefan-dar îl mai avea şi duşman declarat şi primejdios. Din relaţiunile sale cu Matei Basarab, Răkoczy va fi rămas cu oarecari prietenii printre boeriiţării ; la aceste prietenii ale sale se adaogă după destituirea sa din funcţia de mare spatar şi Diicul, împreună cu partizanii săi, cîţi Îi rămăsăseră 2). Prin acete prietenii, va Încerca Gheorghe Rakoczy înlăturarea unui. vecin aşa de pri­ mejdios, iar lupta pentru Înlăturarea lui o va da în ţara luiCon-· stantin Şerban însuşi intrebuinţind aceleaşi metode, de care altădată se folosise domnul Munteniei însuşi. Astfel văzînd Rakoczy că u­ neltirile dela Poartă nu duc la nici un rezultat şi-a intensificat in­ trigile printre boerii cunoscuţi lui, din principat pentru ca aceştia prin acţiunea lor dimprejurul Domnului să provoace o mişcare a trupelor seimenilor în contra stăpînirii şi care mişcare ar aduce sfîrşitul domniei lui Constantin Şerban. Această răscoală şi isbucni la începutul anului următor. Cronicele Ţării 'l) povestind această răscoală ne spune că a­ şezîndu-se Constantin Vodă în domnie şi făcînd pace cu vecinii Crai, au socotit ca să aibă ţara odihnă să potolească nebuniile Sei­ menilor şi dorobanţilor pentru ca acele hoţeşti lucruri din vremea lui Mateiu Basarab să nu se mai repete. Deci s'au sfătuit Constan­ tin Vodă cu meşteşug să scoată pe Seimeni din ţară fi ind Sârbi, punînd dr ept pricină că, se face multă cheltuială ţării cu Iefile lor şi acum nemai avind ţara vrăjmaşi ca pe vremea lui Vasile Vodă ei nu mai sunt necesari. Din contră prin desfiinţarea lor s'ar face --l)iegăturile cu imperialit le dovedeşte şi scrisoarea sa că­ tre Impăratul din 9 Sept. 1656 (Vezi Iorga, Studii, IV. 145). 2) Un fiu a lui Diicul îl ţinea Răkoczy la el în Ardeal, (Ior- ga, Studil şi Doc. IV, CCLXV. . . 3) Const. Căpitanul în Mag. I, 307 şi Stoica Sudescu, Ibidem, IV 336--337. """ [241] - CONSTANTIN VODA ŞERBAN 241 un bine ţăranilor cari sunt" săraci şi împresuraţi de. bir şi de nă­ păşti. Deci "Domnul şi-au chemat la dînsul pe toţi slujitorii şi iuz­ başii şi li-au desvăluit planurile sale, Şi toţi au primit zicînd că este bine .să iasă streinii din ţară iar Domnul le-a făcut ospăţ şi i-a dăruit cu postavuri făgăduindu-le că lefurile Seimenilor se vor da deacum înainte lor. Iar' hoţii aceştia ieşind afară s'au întîlnit cu ginerii, cuscrii- şi cumetrii Iar Seimenii (că cei .rnai mulţi se căsă­ .torise în ţara) şi spuindu-le, au întors sfatul în alt chip -şi a doua zi s'au sculat cu toţii, dorobanţii' şi Seimenii asupra boerilor să-i ucigă, vinuindu-i că ei sunt pricina de indernnară pe domn să-ii scoată dip ţară. L'au necinstit şi pe domn cu vorbe proaste iar pe boeri i-au omorît pe cîţi i- au putut afla. Au pierit în măcel: Ge­ orge Vistier 1) dela Popeşti, Giorma Banul, Drăghici den Greci, Papa Brăncoveanu 2), Cărste a lui Socol din Cornăţeni, Udrea Slu­ 'ger Doicescul, Preda Beca den Maia, Sava Sufar Cuştiureanu, Du­ mitru Comis ot Stăneşti, Mihai Ciodar, -Gădei Capitan, Bălciul Căpitan, IvanIancul căpitan ot Călineşti şi alţi beeri mulţi. Deci încruntându-se în sânge se făcură ca nişte cânt turbaţi şi începură a jefui casele' boerilor şi bisericele înseşi. Preoţii erau' scoşi afară , din leturghie de plete şi-i băteau, iar aurul bisericelor era despu­ iat de pe icoane; sfintele moaşte erau batjocorite spunându-se că sunt farmece. Mulţi boeri au luat fuga care încotro neştiind ce să facă 3)." , Răscoala a isbucnit în 17 Februarie ,) după cronica atribuită . lui Stoica Ludescu care ne mai spune că in măcelul boerilor a pierit şi Dumitraşco Frejureanul. Se adaugă apoi aici că domnu­ lui însuşi i s'au dat cu lemne în ochi şi-l purtau valu cum era mai rău; .nu avea putere din domnia lui cât ar fi o cirtă numai ce căuta cu ochii ca un dobitoc şi la unii şi la alţii 5). ' Data de 17 Februarie corespunde cu 27 Februarie din cronica braşovanului 1) Gherghenareda Vistierni c într'un manuscris ce se afla în posesia D-Iui profesor Minea. 2) Papan sin Predi Vornicul, in acelaş ,manuscris. 3) Const. Căpitanul în Magazin, 1 308,-9. 4) Stoica Ludescu, Ibidem, IV 337. 5) Aceiaşi versiune într'un manuscris al D-lui prof. MUiea., s [242] 242 , , N. C. BEJENARU Nekesch-Schuller şi care ne dă oare cari relaţii despre aceste e­ venimente 1). Kraus ne dă date de 12 Martie 2). Care era motivele acestei răscoale cu mult mai înverşunată şi mai răsbunătoare decât cea drn ultimele zile ale lui Matei Vodă? Ce motive au îndemnat pe Constantin Şerban să ia hotărîrea des­ fiinţerei acestor trupe, hotărîre care a provocat această răscoală? Cronica .ţării, atribuită lui Constantin Căpitanul ne spune că Domnul a voit prin aceasta să împedice pe viitor repetarea acelor lucruri hoţeşti din vremeo lui Mateiu Basarab .iar cronica Ţării Romăneşti, atribuită lui Stotca Ludescu ne spune că, ţara ne mai având duşmani cari să justifice întreţinerea unei armate mari, s'ar face, prin suprimarea ei, multe economii. Dar lefurile�conomisite prin desfiinţarea corpului Seimenilor erau făgăduite de domn celor­ lalţi slujitori} aşa că prin; această desfiinţare nu se realiza de fapt nici o economie. Se poate însă ca domnul să se fi gîndit la pe­ ricolul unor pretorieni ajunşi atăt puternici în ţară tocmai prin fap­ tul că domnul s'a folosit de ei pentru luarea tronului, şi atunci spre a înlătura un asemenea pericol şi pentru dânsul, Oi luat această gravă hotărîre. Dar după 'toate probabilităţile această răscoală este opera duşmanului sau de peste munţi care-I pîndea încă dela ur­ carea sa pe tron. Rapoartele residentului imperial dela' Constanti­ nopol, Simion Reniger din Martie şi Aprilie 16554) ne vorbesc despre uneltirile lui Rakoczy la Poartă contra lui Constantin Şer­ ban şi ne spun că în acel aş timp, că el sgândăria în taină focul răs­ coalei militare astfel ca să-i dea prilejul de a interveni în afacerile Munteniei şi să-şi satisfacă În acest mod am biţi unea. (Va urma). Prof. N. C. Bejenaru. 1) Nekesch-Schuller în Quellen zur Geschic'ite der Stadt Kronstadt, I. 240. \ 2) Kraus, în Fontes rerum �ustriacarum, 232=DI Iorga crede că data aceasta ar corespunde celui de al doilea măcel făcut de Seirneni, \' 3) Const.. Căpitanul în Mag. 1, 308. 4) Hurrnuzake, Fragmente, III, 279. 5) Hurrnuzake, Frag. III, 276. [243] r' I�·· F: ' !' ' � ETIMOLOGII 243 ------------------------ --------------------- ETIMOLOGII Bodroanţe, ,wtroante, cotrenţe cut clobe{c, cubetct şi culbeci (tor- ::Şl cotraaşe (Mold. Munt.), bulen- me vechr), din care s'a făcut apoi dre, borte, corcoaţe, halne vechi cobetc şi colbec (nord) şi cuib ee şi rupte, pare să fie Înrudit cu rut (sud). Tot aşa avem copac din k atrân, cu aceraşt însemnare. mai vechiu copact (alb. kopaif) Br aCI (Munt.) violă, vioară mai prin analogie cu raei-rac, cirnaţi­ mare, vine de la germ. bratsclze, cîrnat (Munt.) faţă de cîrnat şi iar acesta de la it. viola da braccio, altele multe. Ctubelc, culbec, curcubeu. De Din culbeci, Ardelenil au făcut la turc. bilek, antebraţ, s'a făcut cobelci şi cocobelct, "melc" şi -diminutivul bleăik, brăţare (ca fr, "un fel de pieptănătură femeiască bras, bracelet san ital, braccio, în formă de coarne", iar Banăţe- bracciale. braccialeito]. Acest bi- nil cucumelci, "melc", din care legik. it pătruns la vechii Slavl apoi s'a făcut melct şi (prin ana­ supt forma de bel'tifugLl, bulg. rus. logie cu rad-rac) melc. Melc în ,0 etăug, de unde vine şi rom, bel- Argeş înseamnă "vertebră", iar .. cîug, cu varianta belctuv (Daco- melc! în Moldova �orbita ochiu­ remania, 1, 217). Pentru schim- lui». 'Din melct vine bulg. mel­ barea lui g în v, compară cu cov, metco; pol, tnarz, rus. (în slăbănog, siobonog, slobonov (o vest) smoiiz, polabic 11l0UZ (Ber­ plantă) sa», invers, Topolog din neker, II, 33). 'Topolov (enl), eîump ăvesc-cium- În acest caz, tot de aici vine şi păgesc (mutilez) şi altele. curcubeu, care e un arc al ceru- Turcescul bilegi« e astăzi alte- lu şi care există şi supt varian­ ratîn bilezik, de unde vine alb. tele culcubăii, cueulbăiilTrans.), beltezik, bulg.belezik, belek ăe, cucurbăti (Maram.) şi curcubăti sîrb. belenzuk, beleniiuk brăţare. (Mold. nord). In sudul Moldovei, .(Berneker, 1, 48). Muntenia şi o parte a Ardealului Din belciug; Oltenii ali format curcubeLl. Reduplicarea silabei ini- . adjectivul cll1beIc, cu coarnele bel- ţiale îmi sugerează ideia că şi ciugate, ca'n această poezie po- Bobotează (admis că vine din pulară: (are) Vre-o cin-sute de Apă-botează) s'ar putea atribui berbecl. Unu c'alta şi cIltbelct, tot unei redt1plicări datorite vre­ Că-s cu coarne'nclubclcate, Şi fl1- unei analogii. ca şi măIaz-I7lăI7lă­ toarse către spate (Arhivele 01- ligă. tenieJ, lan. 1924, 28). De la curcubeu, culfubău vine Din clubelc, MoldoveniI ali fă- rut. korkobec, curcubeu, şi kllll- I I I [244] AUGUST SCRlBAN --------------------- -------------------------- 244 baţca, şa, pol. kulb aka, şa, care e kutya, CÎne (de unde şi CUclU-" un lucru curb, rus, kulebe ilca, un .CUclU, iriterj de chemat cînit), cu fel de mîncare de formă învâlă- sufixul-arlâ,-frIă, Iar şarlă va-. tu cită, şi Iitv. kulbăkas, cerbice, riantă din cocearlă (nu de la fr, lemnu curb al- jugului. (Berneker, Charles, Carol, cum cred mulţI}.", 1, 641). Dacă nu citez vre-un autor pen- Insfîrşit, se poate ca'n curcu- tru formele cotartă, cottrlă şi şarlă, bea să .se fi amestecat şi alte cu- cred că nimeni nu mă va acuza .. vinte care incep cu coeo-cllcu- că «inventez» en cuvinte sau că (une-ori amplificate cu r), ca cor- «mi le inventează elevii meî, Şi'l coduş, corcolesc, cucurbetă, cor- eu (hop I) le şi torn în dicţiona­ cotan (nour gros de ploaie) şi ruj meu-, cum cred unii în sfîntar altele. Vezi şi cele scrise de mine lor simplicitate ! in Conv. Lit. (Sept. 1919). Curmezlş vine de la a curma, Cleată, pl. clete (Olt. Munt. prezentul curm şi CII rmez: S' ar' vest). despărţitură de ogor saă putea şi ca -eziş să fie luat din' de grădină, delniţă, taria: lanuri pieziş. rumene, clete de mohor şi 0-- Fotoftă, jotofot, fonfiu, fon-. văz (Chiru-Nanov, Pe căile pro- chiii şi foiL1njie, pervincă, o plantă.; Ieţilor, ed. II, pag. 14, Viaţa Rom. e ung. [olyâ-fii, pervincă. Tot aşa Buc. 1922)" cleie de castani (36), şi saschiti, pervincă, ung. szasz-: tn această cieată (40), e bulg. fii; sac fiu, (Trans.) garoafă, ung .. klăt, klătka, cuşcă, capcană, că- szeg-ţit, şi altele în care se află mară, delnlţă, strat, brazdă. ungur eseul fii, 'Iarbă, plantă. Coc (Munt. est, Mold.), un fel Gimboasă (Mold. nord), gînga- de pieptănătură Iemelască, nu vine nie sau alt lucru rar şi straniu., de la ung. kok, .nod, koka, moţ trebuie să fie o rnetateză din bon­ (cum am scris in Arhiva, 1923, goase (ori invers !), znoave, co- 374), ci' invers. Coc e înrudit cu medii, bazaconii, care ar veni de cocă, cocuţă (epitet alintător unul la ung. băngeszet, al doilea cules. copil din cauza conturulut său ră- de struguri sau de spice rămase, tund), şi cu lat. cii.ct'Wum,\scufie, cu care ocaziune se spun "bon­ şi mal ales cu tiltiilus (din *ti1tus), goase", cum am mai scris în Ar- , care înseamnă chear -coc-. De hiva, 1912, No. L la Rornînl t-au luat Ungurir, \ HUbe şi !zflbud (Trans. Maram. Cotarîă (Mold.) coiirlă (Mold. Mold. nord), lăhir'î, zo.1 : SpaIă-ţz,. sud), cocearlă (Ardeal, în \ev. mamă, bUdele. Şi dă I7lÎndre'î hil­ Izvoraşul, Bistriţa, Mehedinţl, Sept. bele. (Şezătoarea, 11,106), şi hîl- 1923, pag. 22) şi şarlă (MoId. \bări(: să-şi of/"ăvească frupul CU! I ,Munt.), CÎne prost, vine din ung. hllbăriile lor drăceşt'f. (adică .,cu, [245] ETIMOLOGIl ·:rachiul [idanilor-. Rebreanu, . Ion, 5143), dia1.şi molue, peştele ma­ -ed. V]. Rom. 1921, voI. 1.30), ar .rin din al căruî ficat se scoate · putea fi rudă cu bolboiină (bulg. untura de peşte; morue verte, ba­ bu[votina, Boritură, dat de mine tog 'din acest peşte; eire bopiise în Conv. Lit. Aug. 1911,932), ca d'eau de morue (deci apă sărată), boşttnă-noşuna. btittctt-htlttet: ş. a fi născut fără noroc. Cp, şi cu :<1. multe. fr. massue, laiiue faţă de rom. mă- lnsor trebuie să fie lăsat tot la ctucă, lăptucă. Cp, şi cu vsl, more, vechea etimologie de soră pentru mare (apă sărată) . . acest' motiv: există obiceiul şi as- Năzbîtie şi tiăzbutie, poznă, tăzi ca soţii între ei să se cheme farsă, e un cuv. slavonesc înrudit · cu epitetul de frate şi soră. Apoi cu' pol. nazbyt, prea mult, zbyt­ jrate se mai zice şi altor bărbaţi, nik, berbant, nsl. nazbyt, prea nu numai fraţilor de sînge, şi, tot mult. De la zbytnik la berbani, aşa, şi soră se mai zice şi altor je- berbantlic, poznă evoluarea înţe- · mei. Acelaşi caz cn văr (tnăi vere 1) lesulni e naturală (Berneker, SI. şi cuscru (măi cuscre 1) Prin urma- etym. Wtb, 1, 114). re, a te Însura înseamnă "a te in- Nicocheră şi -che ră, econoa­ frăţi, a te întovărăşi, a-ţi lua o mă, adrninistratoare, cocoană de surată, o tovărăş ă pe care s'o 0- mahala, vine de la ngr. ikokerâ, .. norezi cu epitetul de soră". Foarte compus din Ikos, vgr.o1kos, casă, -duios şi frumos! Etimologia uxo- şi kerâ, cocoană. Sunetul 1l iniţial rare e zadarnică. Compară cu Î1l- s'a adăugat printr'o confuziune oa- .cuscrire. re-care. Morciolesc (Munt.), murdăresc Obraznic e bulg. bez-obraznik, -spălînd prost, vine din ung. (pa-) adică "fără obraz". Totuşt, fiind­ .macsolni, a văpsi, vsl. tnoăti, a că bez a dispărut '(cînd putea să uda, de unde. pol. moczydio, mo- rămîte, ca'n becisnic, bezmetic, bo­ -cirlă, bulg, tnoăar, mocirlă, mocor- somelnicţ, s'ar putea admite că e Ziv, mocirlos, ş. a. (Berneker, SI. o contarninare din omraznik, om .et, Wtb. 2, 70). Întîi s'a zis *mo- scîrbos, otnrăz, gîlcevitor. .ctolesc, apo morciolesc, după mo- Otrăţel (uiricuiaria vulgaris), citlă, ş. a. Cp, cu jeştelesc, ung. o plantă de baltă ale cărei florI Jesteni, a văpsi. au nişte beşicuţe de aer care le Morugă (Olt. Boceanu ş. a.) şi ţin la suprafaţa apeî.ar putea veni :Murugă (Munt. vest, Chiru-Na- din latinu uiricellus, utriculus, bur­ mov, Pe căile profeţilor, 2, 116), dufaş (de unde ar veni şi ung. mîncare sau apă foarte s�rată, pa- 'atracei şi ceh. jitrocel, patlagină), .re să aIbă acelaşI etimologie ca deşi prefacerea lui ce În te rămîne Jfr. mome (V. M. - Liibke, Dicţ. neexplicată. Ne-am aştepta la u- [246] AUGUST SCRIBAN ------------------ 246 -----------------, ,-- ------ I .şricel, otrăcel, ca porcellusspurccl. Tircol, mers împrejur, torocală.: Ptelm şi piemn (Munt. vest, amestecătură de mîncare (Mold, mălar, făină de popuşor, în Ma- nord) şi "pată mare rătun dă <4, rarnureş ptelm, pospal, în Banat, (Mold. sud), rotocol (sau rotogol)' Olt. pelm, făină de grău arneste- şi otrocol, circumferinţă, se de-­ cată cu de popuşoi, coaja de tăi- rivă din bulg. t rkalo, cerc, roată nă de grîu la turta de mălai (în. (sîrb. rădăcina trk, de unde trkatţ, __ Mold. chelm şi ch iIm), e. derivat a merge împrejur), de unde trebuie' de Tiktin de la grec. pe.ma, talpă, să fie fost o formă rusească to­ adică: aşternut de făină ca să nu rokalo (care nu se află în dictio-­ se lipească rnălatul (turta). Eu cred nare), din care, prin metateză, 0- că mal degrabă poate fi pus în trocol, care, fără îndo'faIă,vine tot­ legătură cu alb. mjel, făină (Dicţ, de aci. Probabil, e o contarni- 11.11 Berneker, 2, 36, şi G. Meyer, nare din rotdgol şi verbul rosto- 282). Prefacerea lul m în p, b., g. golesc, care există şi supt forma k, h e ca ·şi în foarte multe cu- prostovălesc=-olesc, prăstăvălesc vinte rornineştr : mnsac-posac, bu- şi p ăstrăvălesc (Munt, vest), de la. buruză-mămăruţă (bobiţă,' cocci- sîrb. strovaiiti. a rostogoli, (prece-· nella), sîrb. mumuruz (rom. cucu- dat de prep: slavă po) şi compus ruz, popuşol, şi huhurez, bufniţă ca şi pro-valiii, a prăvăli. De sigur cu două moţun) şi altele nenu- că tot din rădăcina asta vine şii rnărate. Etim. s'ar reduce la gat. tăvălesc. Din 'prostovâlesc, ames-·· matan, slav metti, lat. molere. tecat cu rotogol, s'a făcut pros- Răntle (Mold. Munt.), mantie togol, prostovol şi rostoţol, un' şabana, hatnă lungă şi largă (ca fel de plasă de prins peşte, şi! rasa preuţjlor), e înrudit cu pol, rostogol, rostogolesc, rantuch, rut. ranttih, cu acelaşt Vioară, epitet aplicat unei ape înţeles. limpezi, e femeninul inuzitatulur. Rităn (Mun!. Fam.) mojic, ghror- viol', care e diminutivul lui viu; Ian : să vâ vâd, rftanilor 1 (Conv. adică "apă care te învie, te învi- . Lit. 1910, 8, 894), vin� deda rus. orează cind o bei. Asemenea di­ roianii, răcnit�r, mojic, �oiu, rît. minutive îs foarte '�bişnuite : râ- TjhoarC� ŞI tohoarca (Mold. tu I1jor, răpeg'tor, mârişor, aerişor Trans.), cOJoc dobănesc lung cu Ş A laşi cuvînt s'a apUcat şi. I f v , - I ),.' a. ce b an�, pe a ara: c o to lOarw'J71l- instrumentului muzical pentru că . ţoasa n spate (Sadoveanu, Vţ. Rom.. t � . - "d \ e VlOr sau e mVle ŞI care e I en-·· 1911, 4, 50), ar putea veni (jin t- ·t· t - I f - I *t' 1 k f d IC cu 1. span. por. VLO a, prov... ' vre-o orma vs. Udar a, em. e . 1 f . il 1 'h v d'h . I .' 1 ViU a, r. Vie e. a tu on, 1 ur, pnn a uzlUne a putoarea tihoarce'f, mai ales cînd August- Seri bau. o plouă. t f [247] - Cele dlntăl lupte politice prin tipar, in 'epoca renaşterei Românismului Secunoaşte din scrierile existente chipul în care s'au mani­ festat la începutul veacului precedent tinerimea din vechea ·capi­ tală a Moldovei, în scopul de a dobîndi pentru întregul neam drepturile şi libertăţile ce de sute de ani i 'le suprtrnase Domnii de neam străin, cari s'au fost perîndat în guvernarea ţărei. Unele din mijloacele de luptă însă, şi care nu puţin au contribuit la lu­ minarea poporului moldovan, nu se cunosc încă îndestul, prin faptul că ele s'au dat in chip ascuns,-fie prin întruniri tainice, fie " prin publicaţii răspîndite aşa,. ca stăpînirea arbitrară, Domnii şi creaturile lor, să nu le poată afla şi suprima răpede, cum' şi pe acei dela cari porneau,' Deşi, pe la anii 1834-48 În laşi nu existau decît 2-3 tipo­ gratii, pentru uzul "mai mult oficial şi prea puţin pentru acel pu­ blic al tuturor cetăţenilor, tineri mea ieşană, compusă din acei ce peste cîţiva ani trebuiau să făurească şi întemeeze marele act al Unirei Principatelor, găsi mijlocul de a redacta şi publica în chip clandestin un număr de foi răzleţe şi mici cărticele, pe cari tot în ascuns le înprăştiau între cetăţeni, ce' purtau pe umerii lor ju­ gul întunericului, arbitrariului şi nedreptăţilor de tot soiul. Am început a publica în Revista Arhivelor din Bucureşti, (No. 1 din a, c., pg. 31-38), o parte din pamfletele ce mi-au căzut întâmplător în mînă, nu de mult timp, şi cari, aproape sigur, n'au fost cunoscute, decât poate din auzite, generaţiei actuale. Cred că fac un serviciu şi cetitorilor Arhivei, continuând aici publicarea altor câteva 'bucăţi, cu aparenţă de literatură, fiind scrise în versuri, din care se va putea vedea atăt spiritul, cât şi chipul cum intelec­ tualii dela 1848 înţelegeau să lupte înpotriva puternicului Voevod care a fost Mihail Grigorie Sturza,- ce fusese indicat ca unul din cei mai severi inpilatori nu numai a poporului băştinaş, dar chiar şi a odraslelor de beeri, cari, primind lumina unel civilizaţii orbitoare pentru acea epocă, în şcolile din străinătate şi mai ales din Franţa, căutau să ridice nivelul moral şi economic al Moldo­ venilor inpilaţi şi întunecaţi la minte, prin lipsa de cultură şi dene­ garea tuturor drepturilor 'şi a libertăţilor lor civice. Mai curios e faptul, că lupta aceasta surdă . era dusă nu [248] �8 N.AOOGD� ------------------------- ---------------------- numai în limba patriei, dar chiar şi în alte limbi străine, după cum dovedesc unele din citatele pamflete, ca acel în limba germană, in­ titulat An die Pomanen, ce l'am publicat în citata Revistă a Ar­ hivelor, şi un altul, La' voix de la patrie, pe care'l public acum mai jos. Deşi unele din aceste versuri nu au calitatea cerută unor bu­ căţi poetice, în adevăratul înţeles al cuvântului, totuşi tonul în care sunt scrise se vede predorninat de ideia luptei cu orice pret, care intrece adesea şi urbanitatea şi demnitatea cerută pieselor literare. Iată mai Întâi bucata scrisă' şi tipărită pe o foae răzleaţă, în limba. franceză: la voix de la patrie Debout! debout enfants de Romanie! D'un fer vengeur courrez armer vos bras ; Entendez-vous la voix de la Patrie ? Soyez unis mes fils! soyezsoldats! • Quand tout entier se souleve le monde, Languirez-vous dans un honteux repos ? De touts cotes quand la tempete gronde, D'un peuple libre allez grossir. Ies flots ! Plus de tyrans ! non, non, plus d'esclavage ! Egalite pour tous ! fraternite ! Romains! songez aux Romains d'un autre ăge, Et meritez comme eux la liberte ! La liberle, c'est une vierge sans voile, Sur l'opprirne elle veilIe duhaut des cieux; Rien, n'obscurcit son immortelle etoile, Et merne absente .elle briIle il nos yeux! L'esclave seul gemit dans la faiblesse : Le coeur du Iibre est fort dans les travaux: \ . II est heureux sans la vaine richesse; Un peuple libre enfante des \heros ! I '. Le saint laurier que donne l� �ictoire Peut d'un sang pur souvent etre arrose, Mais expirer au sein de la gloire C'Est s'elancer il l'Irnmortalite l [249] • CELE DINT�l LUPTE POLITICE PRIN TIPAR 249 Este, după cum se vede, această compoziţie poetică o imita­ tie a Marseillezei în toată puterea cuvîntului, şi, deşi pe atunci tinerii intelectuali Ieşeni, aşa numiţi bOlZiurişti, întorşi de la stu­ diile lor din Franţa, ar fi putut, prea bine să cornpuie, ori pla­ gieze oarecum, această bucată poetico-patriotic�, ne vine a crede mai curînd că ea e opera vre-unui din profesorii' franceji, pe cari tocmai Mihail Sturdza-Vodă îi adusese spre a face educaţia, în Academia Mitiaiteană, odraslelor boerimei băştinaşe, cu înlălurarea pe CÎ,t cu putinţă a tineri mei ce se ridica din clasa de jos, profe­ sori cari, înbibaţi de spiritul revolutionar ce domnea pe atunci în Franţa, caşi în întreaga Euronă, nesocoteau, poate, însăşi poziţiunea lor socială, pentru care fusese aduşi în Iaşi, şi căutau să inspire şi poporului Moldovenesc, cu care venise în contact, ideile lor po- litice inaintate şi răzvrătitoare. , * Alte .două bucăţi În versuri, scrise în româneşte, conţin urmă- toarele : Că tră Românii din Moldova Pănă când tot în robie, pănă când să mai trăim? Printr'un Vânzător de oameni, legi şi drit să prăpădim? Pănă când din trândăvie n'om căta să ne trezim? Pănă când a ţării drituri" n'om putea să le păzim? Pănă când în pradă ţara şi pe fraţi îi vom lăsa? Până când cel făr-de-lege după plac ne v'apăsa ? Până când vom păstra pata numelui cel romănescu ? Până cândvom pleca gătul giugului cel tirănescu ? Pănă când tot de răbdare cu răbdare să vorbim, Şi spre a noastră grea ruşine unui Hoţ să ne robim ? Fraţilor! s'au şters ruşinea şi sirnţirea dintru noi! Lumea strigă într'o gură că trăim ca nişte boi. Fraţilor! simţiţi că Hoţii, Hoţii! ni-au încălicat ! Şi supt Hoţi a geme astăzi nui ruşine, nui păcat? Fraţilor! vă vine ceasul, întru care s'arătaţi, Că sânteţi români de sânge, că sânteţi şi voi barbati ! Ca strămoşii în unire, hai şi noi să ne sculăm! Şi din mârşava robie pe tot neamul să'l scăpăm! Ca strămoşii în vechime Într'un gând se ne unim, Şi aşa pe hoţul ţării ca pe un hoţ să'l biruim. [250] 250 N. A. BOGDAN ·---------,----------_at I 0' Bărbăţie şi Unire .' Bărbăţiea şi unirea lumeatoată stăpâneşte; Bărbăţiea şi unirea pe cel slab îl întăreşte ; Bărbăţiea şi .unlrea ne îmbracă cu tărie; Bărbăţiea şi unirea scapă robii din robie; Prin aceste puteri toate neamurile să râdică, Şi în preajma lor tiranii tremură şi mor de frică; Prin aceste puteri omul calcă tiranii în picioare; Prin aceste puteri omul scapă ori de ce îl doare; Aşa dar, şi tu Române, scoală şi te însufteţeşte, Cu o dragoste frăţască cu ai tăi fraţi te uneşte, Căci arunce, tu Române, între neamuri luminate, Vei întra cu toată cinstea nu ca străin, ci ca frate! Vă daţi mâna dar cu toţii, şi'n unire, bărbăţie, Spre a voastră fericire, veţi scăpa de tiranie. Fraţilor! sculaţi cu toţii şi cu duşman să dăm peptul, Căci aşa vom da dovadă că sântern nepoti cu dreptul Unui neam, de cari o dată lumea veche spânzura: Unui neam, de care o dată lumea toată tremura. . Afară de aceste Stihuri de dirnensii mai restrînse, autorii a� nonimi ai acestor pamflete publică întro cărţulie specială un aşa­ zis Plutarli a Moldovei, ceea-ce însemnează încondeerea oamenilor' de seamă ce-şi dau sprijinul lor în susţinerea faptelor lui Mihail • Or. Sturza-Vodă, după cum odinioară anticul autor grec Platarch o făcuse, descriind într'un stil remarcabil insuşirile măreţe ale con­ temporanilor sei, ce conduceau mai ales destinele popoarelor eline şi romane. Această cărţulie de 7 -pagini mici numai, are mai întăi pre­ faţa următoare: Plutarhul Moldovei Am hotărât să alcătuim un' Plutarli a Moldovei, care va cu­ prinde toţi oamenii însemnaţi, \ce au dat dovezi de patriotism, sl�­ jind cu c:edinţă vstrălucit� ocăt\mUire a Pă:i�tel�i Pat:iei Mihai: . Rugam dara pe toţi, care .ar ave notiţii biografice, acturi ŞI documente doveditoare de vrednicia şi patriotismul celor mai în­ sămnaţi oameni, să binevoiască a ne le împărtăşi spre întrebuin­ ţare. Binevenit ne va fi mai ales tot ce am pute afla despre viaţa publică şi faptele a acelor barbaţi, care şi astăzi încă aduc Patriei [251] ce mai mare şi gre jărtfă, adecă jărtfa cinstei şi cugetului lor; şfJ au curajul de a mai ţăne agonizanda ocărrnuire, precum ţâne funia pe Spânzuratul. Aice facem începutul cu O-lui marele Vornic Iordachi BăI-·· şucă, stâlpul ţării, căruia îi dăm protra întru. ceialalţi, şi pe care: îl slăvim în versuri, fiind Dvlui însuş Poet. 1 Marele Vornic Iordache Bălşucă, In petrecerea slăvită ce-ai avut peste hotar Unde ai Iost spre cercetare ce s'aude de Tâlhar, Ce zic oamenii de fapta cu care El au îrnplut Păharul durerii noastre şi osânda ş'au făcut Te-au ocărît toţi' diavalma, şi scuipînd te-au şuerat, 'Ţau defăimat bătrăueţa, şlicu'ţi ca mingi a zburat! A'ţi mai scoate faţa În lume mă mier cum te surneţăşti, Om ce te 'ngâmfezi În visuri şi cu minciuni te hrăneşti .. Năuc care prin bărfele ai un cuvert la palat, Netrebnic în adunare, şi' somnoros deputat, Iţi proslăveşti bătrâneţe În casele lui Coroi, Ce te ţine de pomană în rândul altor' Ciocoi.­ Ştim, c'ai îmbrâncat la curte ca să scoţi o spătărie Butoaei care prin vraje crezi că'ţt aduce Domnie; Din batjocura 'nsămnată ai tras folos negreşit, Şi el care 'naintează, ori pe rău, ori pe nerod, 'Ţau hărăzit şi nişanul ce nu te scoate din glod, Rasplătindu'ţi linguşirea ş'osăbita ghiduşie Cu pensia ce răpeşte din Văduvască cutie.·- Chiar dăunăz 'ţ ad' aminte când cu obştia ticăloasă.. Alcătuită cu biciul din drojdia unor clase, La Consulat te duseşâşi făr' alt. merit însămnat Decât că Vistul odată cu Chiselef ai jucat, Pe lângă care cu râvnă arătai lui Diuharnel Că Mihai este un înger, că altul n'a fost ca el. Să ne fi vădit că dreptul cu armele să învinge, ,Şi că braţele întinse cu frânghii trebui a strînge, Slavă dar' urmării voastre fraţi a dragei Bucovine, C'aţi plinit dorinţa noastră, priimind cum să cuvine. [252] ,.252 N. A. BOGDAN Pre Ghiujul puţin la minte, ce'i zic Vornioul Bălşucă Ca să nu mai îndrăznească cătră voi să se mai ducă! Despre acest Bălşucă am putut afla, că el în realitate se numea Gheorghe Balş, şi era poreclit Iordachi Ba Işucă, prin faptul .că era mic de statură. Ce putere, sau ce trecere mare o fi avut el pe lîngă Mihail Sturza-Vodă n'o ştim; era însă cunoscut ca boer vechiu, cu apucături originale, trăind retras de familia sa într'un I mic apartament din casele familiei Coroi, dela deal de biserica Sf . . .Neculai-cel-Sarac. Pe o rudă deaproape a acestui (nepot se pare) am cunoscut'o, in 1883, cînd lucram ca colaborator la ziarul zilnic Pactul Social, ce apărea atunci în Iaşi, sub direcţia bătrînului Gheorghe Mărzescu, Acesta ne presentă întro zi, În redacţie, unde colaboram înpreună cu d-nii C. B. Pennescu, D. G. Maxim, actual Preşedinte Curţei de Apel din Bucureşti, Vasile Tataru, actual Membru al Curţei de / Casaţie şi alţii, un moşneguţ scurt şi cam gros, cu numele de Bălşucă, recomandîndu-ne în mod intim să'1 tratăm cu osebită con­ sideraţie şi să'1 punem numai la tradus din franţuzeşte telegramele Agenţiei Havas şi alte articole din ziarele franceze ce le primeam la redacţie, căci el cunoştea bine această 'Iimbă, deoarece era boer de baştină- ce făcuse parte dintre bonjuriştii dela t 848.-Nu zăbovi însă rmjltă vreme cuconul Bătşucă, (numele de botez i l'am uitat) printre noi, şi după vr'o două luni, colegul Vasile Tataru fiind . numit Procuror la Botoşani, ne comunică într'o zi că i s'a adus la Parchet pe bătrînul Bălşucă, nu ştiu pentru ce motive, dar intr'o -stare de cornplectă.; ebrietate. Urmarea Plutarhului II, " Militarii Români Mai crezutati vre odată că românii Militari, , \ Pe furiş vor da năvală ca nişte \ rnişăi tălhari, Şi pe fraţit ce spre bine din durere au strigat, Si'n încrederea frăţiei pentru patrf au lucrat.­ Ascultând poroncii crude să margă săi schingiuiască, Şi cu rornânescul sânge biruinţa să şi stropiască I . Aducăşi bine aminte că strămoşii prin unire -Ce făcea alor tărie, davrăjmaşilor I peire. I I . � -:\,:-""""-� ,� '�:·.l�:e s �l:w?:�,i";i:;'"A�'�� •. ,,,:::;''''''lc,",i:,lk1i�s;XlI'�''.�.''.+'' -''t.�� ... �� .. ��"-'� 1 [253] CELE DINTĂI LUPTE POLITICE PRIN TIPAR 253:, ---- Audă gemerea noastră de isprava ce-au făcut, Ce'n Istoria Moldovii altă pildă n'au avut; Şi spele 'n plâns de căinţă vinuirea lor ce mare, Rugând oamenii şi ceriul pentr'ograbnică ertare. Giure cu toţi într'un cuget că Calăii 's vinovaţi, Şi că la ace cruzime' de beţii au fost mânaţi ! Mai crezutaţi, că sânt oameni care dup'aşa 'ntâmplare Să ureze încă - fapta familiii Domnitoare? Unul da vinovăţie acelor ce bini au dorit. Altul giură cătră Vodă c'a iscăli fu silit. Mii u 1 alerga prin ţară pe cei scăpaţi ca să prindă Şi dreptăţile cerute din poruncă să le vândă. Cavaler Mii u pe care în ţara de gios îl slăvesc, Răzăşii goliţi de dănsul, ce cântănd îl pomenesc: *) ("Tristiana ce Bogată "au mâncat'o Milo toată "Să'I trăsniască Dumnezeu. "C' au luat şi ogorul meu"). IU.**) Nici plecare mei putinţă n'avem pe toţi a descri, 10 csăbi atâte fapte cine poate lămuri. Pănă eri acest' avusă a Politiii cârrnuire 'Nalt şi prost cum zice Vorba, înrăutăţit din fire, � La Bacău merse cu arme Vrednicia să 'învingă Si a patriei 'nfocate cu tulumbele să stingă. , Dăunăzi te alungasă a poporului urgie, Şi te 'ntorsăşi iar sărmane, când a Domnului cruzie, Pe fraţii tăi ce cerusă abuzul să Înceteze, Au găsit că să cuvine săi arunce în obeze. Dar M i hai cu a sei nu uită că al obştii Strigare' Este a Ceri ului voinţă, şi că va fi răsbunare. Afle dar că închisoarea a slărma fier'a 'nvaţat Şi glasul ce cere dreptul prin arme nu s'a curmat. Bucurâte T ode r i ţ ă roş la păr chiar ca M i x a i, *) O moşie răzăşască ce avu nenorocirea a fi în proces cu un favorit a curţiii Mii u. (Nota poetului). **) Se pare că e vorba ai ce de Todiriţă Balş, mai tărziu Cai-­ macan al Moldovei. [254] ::254 N. A. BOGDAN' ------------------ În bici îţi stă bărbăiia, În clevetire şi'n cai. C'a pocni grozav din puhă pe la paşti ai învăţat, Şi tiai pornit cu Banditii să împui un Dep utat. Eşti de jălit că juneţaţi pentru M i hai ai jărtvit Şi c'a ta viitorirne pentru 'n Veac ai nimicit Ce Iolo-inţ' ai ain rîvna ce-ai adus Domnului tău, Decât p: hul cel roşu, şi porecla de Calău l Vi. *) Cât de ră au agiuns vremea, când şi tu ceva 'nsămnezi Făr'a meritul i umbră, şi ştii numai pecât vezi. Sub a Z mă u lui poreclă. te cunoaşte o mulţime, . Ca Z m 1" i i cu aripi din basne ce prin li lor agerime, Făcea lumea săi slăvască, şi de ei să să cam tiarnă, Pâdicănn cu o suflare oameni mici fără de Samă.­ Ast el prin frumoasaţi soartă, ne dai prea vie dovadă, C' ai prefăcut în' Saloane a trăsurii strâmtă Coadă **) O la Stânca r osătiască de ursit' ai fost chemat" ' Să înfăţoşezi ob tirnea În a Rosii Consulat. Po vodnicui lui Să şucă nu eşti vinovat ca el, Caci neştiind franţuz, şte, tot urai pe Duharnel. Dacă ridem di acea scenă nirne poate să ne 'rnpute, Nici Mi hai care vroeşte tot cu Număr să s'agiute. Mi hai care 'nchiriesă fracurile de pe la Nemţi Ca s'imbrace mulţi netrebnici cei întăl ni se cu Stremţi. El care n' il \TU ru şine pe un Ghiţ' a boeri, Pentru curajul cel mare în public de a minţi, Zicând "că băeţii Shoalii sânt a ţării tinerlme, "Şi ca'n Zrnăui şi Bâlsucă giur' întriaga Românime". Mi hai care preferează .sau proş-ti ce n'au voinţă, Sau răii care slujindu! cară ş'alor folosinţă; Sub lumina c'el răvarsă <;:lI ciupercile răsar Din gunoiul mârşăviei oamenii ce'au câti un dar! \ \ v. , Nu putem destul rezice că I\ăul sau vre un prost, *) Zrnăul fu porecla boerului Ilie Burchi. **) Au slujit la Roznovanul proprietarul Moşii "Stânca". < (Nota poetului). [255] CELE DINTĂI LUPTE POLITICE PRIN TIPAR 255 ,----- Lângă Domn poate să stee, poate lua ori ce post.' Câţi nu au măcar poreclă şi sub dânsul îi vezi mari, Să prefac in Hoţi puternici d'n mărunţăi potlogari! Auzitaţi păn 'acuma Mi h ă i ţ ă Mi hal a c h i, Pe omul de stit să gioace cu Ale cuI a c o v a c h i! Cel întăi e gângav foarte mai ales cam după masă. Al doile o păpuşă, care cum o pui să lasă.- Departe de glasul public a purta vre o sâială, Altă stare n'au văzută, decât o chivernisală. Spre răsplata lor de slujbe M i hai le dă ţara'n mână, Precum ai da unui câine hârnislt drumul în stană, VI Mai vine şi' un La s car a c h i fruntaşul de nătărăi, Fireşte acum Ministru În curtea cea de Mişăi, A căruia viaţă întreagă este de bani răfuială, Si care În tinereţă n' avur' altă cheltuială Decurn să înipopoţăză cu droşcă şi caifet, A unui Vata v fimee răsplătindul cu Decret. Prin altă nedănd dovadă că este civilisat, Decât că în Văduv iei, când cu negru Îmbrăcat, La Copou şi ori unde făcea alai ziua mare, Trăsurii ce o dădu să desfrănatii ţiitoare. Giudecaţi cum e Visternic, cum este om însămnat, Si dacă avere ai multă îl poate face magnat. Regtementul că'I 'cunoaşte nime se mai îndoeşte, Alegerea ce trecută �i slujba o do vedeşte, Nirne calcă 'n a lui Casă unde şade părăsit, Ca zaraful pi a sa ladă cu sufletul împietrit. Cu aceste din urmă se încheie partea poetică ·a parntletelor ce le-am găsit întîmplător, după cum am zig, mai rămânînd să public două bucăţi în proză mai importante şi anume: Nout A­ katis; a Marelui Voevod Mihail Grigoriu, şi lniimplările din Mal­ .dova în luna lui Martie 1848, cuprinse in două broşuri deosebite, prima de 18 şi cealaltă de 20 pagini mari. N. A. Bogdan. [256] Despre Nuve,lele: "Blana lui Isaia" a lui Brătescu, Voineştl şi "Mantaua'" ' lui N.Gogoli 1). In anul 1912 a apărut în literatura noastră un volum de nu- '. vele şi schite de-ale lui Brătescu-Voineşti, intitulat "Intuneric şi Lu­ mină." Intre nuvelele din volumul acesta figurează una "Blana lui Isaia", care poate că, dacă conţine un subiect nou în literatura românească, in literatura mondială e deja vechi şi pus la temelia mai multor scrieri literare. Mai mult: dacă, cetitorul inter < sat va răscoli toate Iiteraturile, ca să vadă în mod amănunţit cum s'a tratat în ele subiectul descris de către Brătescu-Voneşti în nuvela sa, va întâlni o nuvelă, care represintă o asemănare atât de izbi-: toare, încât fără să vrai te gândeşti, care autor şi-a scris mai întăi opera şi dacă a putut să albă "re-o influenţă asupra celui venit , mai târziu. E vorba de nuvela "M2ntaua" a scriitorului rus N. V. Gogoli, scrisă în an. 1838. ' Cornparând aceste două nuvele, vom vedea P.U numai o 'a­ semănare complectă între subiectul şi ideia principală a lor, ci vom Igăsi chiar descrise personaje şi scene într'aceiaşi .lumină, de parcă una ar fi prelucrarea celeilalte. Isaia Vasilescu eroul nuvelei lui Brătescu-Voineşti şi Acachie Acachievici Başmacichiu, eroul lui Gogolt din nuvela "Mantaua"," erau funcţionari inferiori: Isaia registrator la prefectură, iar Başma­ cichiu într'un departament, timp de 23 ani, poate şi mai mult, I Isaia îşi îndeplinea serviciul său de registrator, îrnbătrânise chiar' in postul său, părea că, are 70 de ani şl nu avea decât 50, iar despre Başmacichiu nimeni din colegii lui' nu-şi putea aminti de când se afla în situaţia 'de copist. Părea "că s'a născut aşa gata complect în viţ-mundir şi cu pleş pe frunte", ("Mantaua" de Go­ goli) în aceiaşi situaţie, " Deşi în acelaşi posj un lung şir de ani ei nu erau avansaţi" căci, oameni simpli, erau\ jnulţumiţi de gradul in care se aflau, , 1) .Lucrare prezentată, \n a. 1924, la Seminarul de" Slavisticâ de sub direcţia d-lui profesor Ilie Bărbulescu, la Universitatea din Iaşi, împreună cu traducerea complectă a operei lui Gogolt care aşteaptă un editor spre a fi tipărită. ' 256 PETRE GOlAN 1 �: [257] DESPRE NUVELELE: 257 serviciul lor şi-l îndeplineau conştiincios. Isaia lŞl cunoştea servi­ ciul lui şi chiar cu plăcere lucra, trecând "tacticos în registrul de intrare hârtiile sosite". Deşpre Başmacichiu era puţin de afirmat că lucra sârguitor, "el a funcţionat cu dragoste" mai bine decât alţi funcţionari mai talentaţi. Poate o singură dată a lipsit de la serviciul său, a doua zi după ce-i furase blana. "Dacă proporţional cu munca lui depusă, statul l'ar fi recompensat, sigur că ajungea la gradul de consilier de stat" (general) ("Mantaua" de N. Gogoli). Ambii funcţionari cu colegii lor de birou aveau relaţii bune. Isaia "de 23 ani de când e registrator cu unul nu s'a certat, pe unul nu l'a pârât şi ştie de glumă". Multe bazaconii îi făceau lui colegii, iar el râdea şi numai la mare disperare zicea: "fir'ai ne­ curat". Pe adresa lui Başmacichiu toţi funcţionarii tineri trimeteau glume, povesteau diferite istorii chiar dinaintea lui despre el şi despre soţia lui, îi aruncau în cap bucăţele de hârtie, zicând că e zapadă. Numai când gluma trecea graniţa ei, atunci zicea: "La­ sati-mă, de ce mă obijduiţi!" (Mantaua de Gogoli), Evenimente mari n'au avut loc în viaţa acestor persoane. Graţie sărăciei şi însuşir ilor Jor neînsernnate sufleteşti, ei nu-şi putură îndrepta activitatea lor în altă direcţie spre a duce o viaţă mai largă. Singurul ideal pe care îl avuse eroii nuvelelor şi sin­ gurul eveniment mare din viaţa lor fu cumpărarea blanelor. Isaia timp de 23 ani de când era slujbaş visa şi doria blană. Aceasta era . "o tânguire a întregului său trup, slab şi plăpând de frig". (B. lui Isaia de B. Voineşti). Pe Başmacichiu îl sili să-şi cumpere mantaua frigul din Petrograd ce nu cruţa chiar corpurile domnito­ rilor înalţi şi imposibilitatea de a-şi mai repara mantaua veche sdrănţuită şi acoperită cu petec peste petec ce o avea. Pentru a-şi cumpara blăniIe, Isaia şi Başmacichiu duc tra­ tative lungi, primul cu H. Grunblat, iar al 2-lea cu croitorul Pe­ trovici. Amândoi au trebuit să desfăşoare o diplomaţie întreagă, ca să facă cumpărătura mai eftină, în proporţie cu punga lor săcătuită. Agonisirea sumei necesare s'a făcut cu multă greutate de ambii funcţionari. Isaia vre-o 10 ani adunase vre-o 200 lei, dar nevoile familiare au făcut să cheltuiască o parte din ei. Apoi "s'a lipsit de toate îndulcirile ... de tutun ca să adune ban cu ban, şi el chef n'a ştiut, plimbări n'a ştiut", (B. lui Isaia), atâta amar de vreme se gândea numai la blana bună şi caldă. Ca să-şi cumpere mantaua, Başmacichiu s'a decis "să micşureze cheltuelile ordinare, cel puţin pe un an; să nu mai bea ceai seara, să nu aprindă 7 [258] 258 PETRE GOlAN seara lumânări; umblând pe stradă să calce mai uşor pe pietre, chiar pe vârful degetelor, ca astfel să nu se roadă pingelele" (M antaua), şi multe altele pentru a-şi aduna o sumă de bani de 40 rubl� la celelalte 40, pe care le avea deja adunate Într'o Iădiţă din ee onomiile făcute de câte un ban din fie-care rublă cheltuită, in timp de mai mulţi ani. Infine a sosit momentul, când arnândoi funcţionarii cu blănile 110i s'au prezentat la serviciu. Pe Isaia l'au "luat colegii în braţe şi l'au ridicat de trei ori În sus". "Timp aproape de un ceas s'au perindat funcţionarii prin cancelarie", ca să-i vadă blana, s'� pipăie, s'o admire şi să-I feliciteze. Başrnacichiu, când s'a presentat în can­ celarie cu manta nouă, "nu se ştie când, însă deodată tot depar­ tamentul înştiinţase că Acachie Ac. are manta nouă şi că vechiul palton nu mai există. In acelaş moment toţi eşiră În camera portarului să vadă mantaua nouă a lui Ac. Ac. S'au rostit felicitări, mări, aşa că el începu să zirnbească" (Mantaua de Gogoli). Ambii se simţeau în culmea fericirei. Această zi a fost pentru dânşii şi cea mai însemnată din toate zilele. Se hotărâ chiar a­ rnândoi să facă o petrecere, care era poate prima în viaţa lor. 1 saia era gata să ducă să bea adalmaşul cu colegii săi pe cei 7 Iei cari îi rupse de Ia evreu. Başmacichiu profită de invitaţia unui şef de biurou şi chiar se duse seara la el. Bucuria funcţionarilor avu însă o prea scurtă durată. Chiar în aceiaşi zi amândoi îşi pierd blanele: lui Isaia i se fură blana din cancelarie pe când trecea un cortej funebru şi funcţionarii toţi alergară la fereastră să privească, iar pe Başrnacichiu "îl seu/ură hoţii de blană", pe când se înt orcea deja onomastica şeiului. Această groaznică întâmplare, care Într'o clipă şi intr'o zi a distrus singurul lor ideal: făurit timp îndclt.r gat şi cu multe sacrificii, iăiă s â fi avut timpul să se bu- cure îndeajuns şi să s e decepţioneze, le zdruncină cornplect echi­ librul. Idealul cdată zdrobit, v'i,ata li se părea fără sens, nu se mai simţeau în stare să îndure alte lipsuri, alt şir de ani spre a-şi crea alt ideal. Nenorocirea funcţionarilor provoacă o mişcare adâncă În su­ fletele mai multor colegi, deşi �'au găsit unii, cari şi acuma nu doreau să înceteze cu glumele, Î� fine toţi îi părăsesc nepăsători, 'fără vre-un ajutor real din partea lor şi Isaia rămase singur, "cu coatele pe genunchi, cu capul în mână, cu mintea ostenită, prin care treceau vedenii din scurta lui fericire" (B. lui Isaia), iar Bas­ macichiu, eşind disperat, în stare in conştientă dela "persoana în- [259] -sernnată", la care apelase pentru ajutor, în drum spre casă răceşte şi moare. După cum am spus, asemănarea uimitoare dintre aceste două -nuvele, între acţiunile lor şi între eroii principali, imperios îţi im­ pune să crezi, că nu sunt două lucrări, ci una e prelucrarea ce­ leilalte. DI. Iaklovssky D. - în articolul său,,!. Brătescu-Voineşti şi .scriitorii ruşi" din revista ,.Cultura" No. 3 an. 1924, Cluj, - zice că deşi se pot observa "cu mare grijă asernănări dintre aceste -două nuvele (asemănări pe cari le-am văzut mai sus) sunt totuşi 'diferenţe mari, cari ne dovedesc, că B. Voineşti e original şi liber «le ori-ce influenţă străină. Grija cea mai mare însă nu este de a stabili asemănările intre aceste nuvele, cum din contra observă DI. Iaklovssky, ci de a afla diferenţa între ele, de a dovedi, că B.-Voineşti e într'adevăr original şi neinfluenţat de nuvela lui' Gogoli. Voi căuta să cercetez pe rând toate diferenţele observate de DI. Iaklovssky, ca să constat, dacă într'adevăr sunt astfel de di­ ferenţe şi dacă nu sunt inventate pentru anumit scop. Dl. Iaklovssky spune, că nuvela scriitorului rus "nu este altceva, decât un amar râs sarcastic şi o caricatură exagerată ale slăbiciunilor omeneşti" pe când B.- Voineşti înţelege pe deplin do­ rinţele modeste şi bucuriile oamenilor mici. Afirmarea aceasta nu corespunde adevărului, căci N. Gogoli a ştiut să redeie tipul omului mic-neînsemnat într'aşa fel ca să nu fie nici exagerat pănă la caricatură, nici prea sentimental şi ca dorinţele şi bucuriile mici ale eroului său să fie înţelese viu şi să producă un răsunet puternic În sufletul cetitorului. Aceasta autorul reuşi cu o fineţă artistică extraordinară, întreaga lui operă fiind scrisă cu' o arfă neîntrecută. Să luăm s. ex. un pasaj, unde se vorbeşte despre ideile şi simţimintele lui Ac. Ac., pe care le avu, după ce se împacase cu ideia dea-şi cumpara blana: "Acakii Acakievici a învârtit, a chibzuit şi a hotărît, că va trebui să mic­ şoreze cheltuelile ordinare, cel puţin macar timp de un an să nu bea ceai seara, să nu ardă seara lumânări, iar dacă va trebui ceva de făcut, să se ducă în odaia soţiei şi acolo să lucreze la lumâ­ narea ei; umblând pe străzi, să calce mai uşor pe pietre, chiar in vârful degetelor, ca astfel să nu se roadă în scurt timp pinge­ lele; să dea spălătoriţei albiturile cât se poate de rar, iar ca ele să nu se rupă în scurt timp, fie-care dată, sosind acasă, să le DESPRE NUVELELE: 259 I [260] 260 PETRE GOlAN lepede şi să rămâienumai în halatul demicaton, f. vechi şi păstrat chiar numai de timp însuşi. Trebui să fim juşti, că la început îi era greu să se obişnuiască cu astfel de constrângeri, mai apoi însă se deprinse şi treaba mergea f. bine, chiar se desobişnuise cu totul să nu mânânce seara. Dar în schimb el se hrănea sufleteşte; purtând în sp rit ideia veşnică de manta. Din data aceasta părea, că însăşi existenţa lui devenise mai plină, parcă s'a însurat .. parcă împreună cu el asista altă fi nţă, parcă el nu era singur, ci o oare­ care colegă de viaţă plăcută s'ar fi unit cu el să petreacă împre­ ună drumul vieţei, şi tovarăşa asta nu era ;lt-cineva, decât mantaua, .. căptuşită gros cu vată, cu un dos veşnic. El devenise, nu ştiu cum, mai viu, chiar cu un caracter mai tare, ca un om, ce îşi aflase şi Îşi determinase scopul vieţei, Au dipărut depe faţa şi din proce­ deurile lui indoiala, nehotărîrea, cu un cuvânt, toate trăsăturile ne­ determinate şi, câte odată, chiar un foc se aprindea in ochii lui, uneori treceau prin cap chiar cele mai curagioase şi îndrăsneţe idei: "oare să nu puie el jder la guler?" In acest pasaj ca şi în toate celelalte, necitate aici, sufletul eroului e descris cu o aşa Iineţă şi atracţie încât, nici într'un cas, nu poate fi vorba de o caricatură exagerată sau de un râs sar­ castic. Aici autorul balansează între ironie şi compătimire, râs şi lacrimi şi de loc nu râde cu un râs sarcastic. Nici într'o operă de a lui Gogoli, nu se observă acest fel de râs. Nota caracteristică a scrierilor lui Gogoli e altceva, e .,râsul prin lacrimi", iar nu sarcastic. Tot din acest pasaj se vede, că autorul înţelege profund viaţa neînsemnată a lui Acakie Acakievici şi nu numai că o înţe­ lege el însuşi, dar cu o putere considerabilă artistică face şi pe cetitori s'o aprecieze şi, ca rezultat, să reacţioneze În sensul ideilor înalte. ,Când d-l Iaklovssky zice, pentru a dovedi originalitatea lui B. Voineşti, că numai el are ';,compătimirea adâncă şi sinceră faţă. de ei", adică eroii săi şi "regi'etul ce vine din fundul inimii, când soarta crudă le ia ilusiile, le frânge ambiţia, le distruge fericirea pentru totdeauna", se înşeală Marte mult. Ca să se înţeleagă mai bine ideia principală a nuveleI" sale, Gogoli dinadins induce UI1 personaj, pe un tânăr, care a înţele� mulţumită intâlnirei cu Ac. Ac., sentimentul înalt al iubirei creştine faţă de aproapii săi. Funcţionarii tineri aveau plăcere să glumească pe socoteala sărman ului bătrân Ac. Ac., iar el le suporta pe toate şi rare-ori numai, la mare dis­ perare, le răspundea: "Lăsaţi-mă, de ce mă obijduiţi ?" [261] DESPRE NUVELELE: ------------------- 261 Când pronunţa el cuvintele acestea era ceva straniu în cu­ vinteleşi vocea lui cu cari se pronunţau. Se auzea ceva, ce îţi impunea jale, astfel că un tânăr, nu de mult intrat în serviciu, care îşi permisese ca şi colegii să glumească pe adresa lui, ime­ diat s'a oprit, parcă ar fi fost înţepat de ceva şi de atunci tot s'a schimbat în ochii lui şi în altă culoare i s'a prezentat. O putere. extraordinară parcă I'ar fi răspins de colegi, cu cari se făcuse cunoscut şi pe cari îi socotise cuviincioşi şi de societate. Şi mult după aceasta, în momentele cele mai vesele i se înfăţişa funcţionarul josuţ cu ples f)e frunte, cu ale lui străpungătoare cuvinte: "La<;a­ ţi-mă, de ce mă obijduiţi ?" Şi în aceste impunătoare cuvinte su­ nau altele: "Eu sunt fratele tău". Şi se acoperea cu mâna sărma­ nul tânăr şi de multe ori în viaţă' îi treceau fiori prin cap, văzînd cît de multă brutalitate se află in om, cît de multă nenorocire .se află în manierele fine şi inteligente ... " ("lvlantaua" de Gogoli:) Că compătimirea lui Gogoli faţă de eroul său e mai profundă şi mai sinceră de cît cea a lui B.-Voineşti, se vede mai ales din următorul pasaj: Şi rămase Petersburgul fără Acachie Ac., parcă nici nu mai trăise în el. Dispăru o fiinţă, neapărată de nimeni, ne­ fiind scumpă pentru nimeni, nici interesantă pentru cineva, care nu atrăsese atenţIa chiar a naturalistului, care nu-şi pierde ocasia să prindă în bold o muscă ordinară spre a o cerceta prin microscop, -o fiinţă, care suporta răbdător glumele din cancelarie, care murise fără de a săvîrşi vre-o, faptă insemnată, pentru care totuşi înaintea morţei a licărit oaspele luminat în forma de palton, ce i-a înviat pe un moment viaţa sărmană-o fiinţă asupra căruia căzu nenoro­ cirea, cum cade şi peste capuriIe puternicilor din lumea aceasta. {Mantaua). Eroului său Gogoli consacră şi partea fantastică a nuvelei sale, în care el îl face să mai trăiască sgornotos vre-o cîte-va zile după moartea sa, ca recompensă pentru viaţa lui neînsemnată şi ueobservată. Toate acestea oare nu ne vorbesc despre regretul adînc al scriitorului faţă de soarta eroului său, şi oare nu ni se impune În mod involuntar, mai mult decît din nuvela lui B.-Voineşti, trebuinta de a compătimi din toată inima pe aceşti umiliţi şi obijduiţi? Dect şi în cazul acesta nu vedem diferenţa, pe care o observă D-I Iak­ Iovssky, Asemenea nu @ justă afirmarea D-Iui Iaklovssky că ,,0 -diversitate şi mai mare observăm între ei", adică scriitori, "în pri- [262] 262 PETRE GOlAN -------------------------------------------- vinţa caracterisărei persoanelor şi aşa numitului rnilieu". «La Go-> goli*, zice el, vedem tipuri. cari nu au decît defecte trupeşti şi', sufleteşti, slăbiciunile lor sunt înfăţişate în mod ofensator, iar la B.-Voineşti, sunt oameni cu amestec ul de calităţi bune şi rele, cum, suntem noi toţi». Această diversitate desigur e inventată, p. că vedem şi la: Gogoli oameni cari sunt cu acelaşi amestec de calităţi bune şi rele ca şi la B.-Voineşti, iar unii se presint chiar cu calităţi mo­ rale 'cu totul deosebite. Clasa funcţionarilor e reprezntată la fel la. amîndoi scriitorii, cu o singură deosebire: că Gogoli p. a o carac­ teriza, recurge la mai multe amănunţimi şI o descrie cu mai multă fineţă artistică, decît B.- Voineşti, Fie-care funcţionar la scriitori are. slăbiciunea lui: unuia îi place să se .ducă la teatru, altuia-să cer­ ceteze păIărioarele din vitrine, lui al 3-lea-să adune lăzi de mărci. poştale, etc. Asemenea la amîndoi scriitorii funcţionarii glumesc pe seama eroilor principali, deşi nu-i urăsc. Cînd a căzut peste Isaia şi Başrnacikiu nenorocirea cu blă­ nile, colegii îi compătimesc adînc: iui Mifru i se rupea inima de durere, iar la GogoJi funcţionarii se hotărăsc să ad une bani p .. Başmacikiu şi chiar adună ceva ŞI altele. In fine şi la B.-Voineşti şi le Gogoli funcţionarii părăsesc pe colegul lor nenorocit, fără ca. să-i ,dea vre-un ajutor real. Deci şi la unul şi la altul personajul. are calităţi asemănătoare. La Gogoli însă mai vedem figura tînă­ rului funcţionar, care a rămas impresionat pănă la moarte de vo­ cea stranie, cu care Ac. Ac. pronunţaseră cuvintele: «Lăsaţi-mă.. de ce mă obijduiţi? o figură cu calităţi morale deosebite. Apoi. chiar generalul care făcuse observaţia asupra lui Ac. Ac. era un. om bun şi numai mîndria deşartă, gradul său de general, îl făcu să săvîrşască fapte neomenoase. Iar în ceea-ce priveşte caracterisa­ rea eroului său principal, GogoJi atrage atenţia nu numai asupra calităţilor lui mici şi neînsernnate, ci în deosebi le evidenţiasă pe cele bune.s-După părerea lui Gogoli, Ac. Ac stă cu mult mai sus decît funcţionarii talentaţi, cari ocup posturi înalte şi cari nu-şi in.,. deplinesc conştiincios datoriile 101'0 Deaceia autorul doreşte dela' cetitor nu numai respect faţă de un modest şi cinstit lucrător, ci cere iubire faţă de el ca om, faţă de o persoană deşi neinsern­ nată, dar cu calităţi înalte morale. Prin ideile sale înalte, bazate pe insuşirile morale ale eroilor săi, "Mantaua" a şi avut o Însemnată influenţă asupra întregei literaturi ruse. Dostoievski zice: "Noi toţi am apărut de sub "Mantaua" lui Gogoli"; şi Într'adevăr, operile [263] DESPRE NUVELEt'E : 263 lui Dostoievski poartă în sine urme de această inlluenţă . "Umi1iţii şi obijduiţii" reprezintă ideile umana ale lui Gogoli. Reesă deci, ca şi cea mai mare diversitate şi ultima tot odată, după părerea lui Iaclovssky nu corespunde realităţii; căci eroii lui Gogoli, pe lîngă defectele trupeşti şi sufleteşti, au şi calităţi bune. E greu de stabilit vre-o diferenţă, în ceia-ce priveşte subiec­ tul nuvelelor, Asemănare complectă se observă şi Între ideile principale ale amînduror nuvelelor. N. Gogoli prin nuvela "Mantaua" a întenţio­ nat să arăte viaţa unui om mic neinsemnat, fără importanţă p. so­ cietate, obijduit şi umilit, Însă cu calităţi sufleteşti inalte, cu sco­ pul de a atrage atenţia societăţei asupra persoanelor de acest fel, de a desvolta sentirnentul iubirei către oamenii mici-neinsemn aţi. Aceiaşi tendinţă a avut şi B. Voineşti prin nuvela sa "Blana lui Isaia". Toate aceste asemănărl între personajii cu scene şi idei nu pot fi accidentale şi explicate prin congenia!itatea autorilor,' Dacă 01 IacIovssky ar căuta să fie obiecti v In conclusiile sale, fă ră În­ tenţie de a inventa argumente în folosul lui BvVotneşti, ar trebui numai decît să declare că "Blana lui Isaia" se află sub influenţa cea mai puternică şi nemijlocită a nuvelei scriitorului rus "Man­ taua". Petre Goian. [264] COMUNICARI Poetul bulgar Veliksin şi Rominii In urma războiului ruso-turc care se sfîrşi cu pacea de Ia A­ drianopol în 1829, mulţi Bulgari, de frica Turcilor cari îi bănuiau de instrumente ale politicei Rusiei, au fugit din Tracia şi mai cu seamă din regiunile oraşelor Karnabat, Jambol şi Sliven, dincoace de Dunăre: unii în Basarabia şi Rusia, alţii în Principatele ro­ mîne. Aci unii dintre ei s'au aşezat în Brăila, care începu de a­ tunci să fie centru al vieţii politice şi culturale bulgăreşti. Ast-fel, veni din Karnabat, unul ai cărui urmaşi trăesc şi astăzi, cu numele Carnabat şi ca buni români în Bucureşti. Altul, cu numele Velikov, s'a aşezat tot atunci în Brăila. In acest oraş s'a născut cam pe la 1840, un fiu al acestuia din urmă Dimitrie, care de la o vreme Îşi schimbă numele din Velikov în Veliksin, zicîndu-şi Dimitrie Ve­ liksin. Acest Veliksin Învaţă în şcoala rornînească mai întîi, apoi În cea grecească, cari existau mai de muit în Brăila, iar apoi, cînd a­ colo se creă de . către Bulgari o şcoală bulgărească, învaţă şi în aceasta. E vorba, fireşte, de şc�ala începătoare. In urmă fu unul din cei mai aprinşi revoluţionari ai Bulgarilor, cari, în refugiul lor la noi, se constituiseră chiar în o grupare cu "comitet secret re­ voluţionar 1) şi pregătiau revoluţia viitoare îu Turcia şi eliberarea Bulgariei de sub stăpînirea politică a acesteia din urmă şi de sub stăpînirea culturală şi bisericească �recească. Ve1iksin, după ce pare­ se că. în a. 1866 ajunse institutor la şcoala bulgărească, făcu parte şi el din acel "comitet secret revoluţionar", In acel aş timp scria, împreună cu alţi bulgari de seamă emigranţi, la ziarele lor, ca 1) Cf. P. Constantinescu-Iaşi, mai sus Ia p. 179. [265] T r l' i I f COMUNICĂRI ,Dunavska Zora", mai ales poezii. Aceasta până Ia a. 1858, când un bogătaş bulgar patriot din Odesa, văzând însuşirile lui alese, însuşiri mai ales ca poet, il trimise, pe socoteala sa, la învăţătură in Paris, cu o condiţie însă: ca atâta timp cât va sta acolo, Ve­ liksin să scrie, în ziarele franţuzeşti, articole pentru eliberarea Bul­ gariei". Ceeace Veliksin făcu. La a. 1871 el se întoarse iarăşi în Brăila. unde trăeşte în legături cu literaţii români de pe acea vreme şi scrie la ziare ro­ mâne şi franţuzeşti ale romînilor, precum şi la ziare bulgăreşti, şi articole politice, şi poezii. In cele bulgăreşti se iscălea Veliksin, în cele curat romîneşti şi franţuzeşti însă purta numele D. Vellisson şi Velinson. In Brăila, de acum, Veliksin e funcţionar public: câtăva vreme secretar al Primăriei, iar apoi în serviciul Statistice! 1). Aşa trăi aci pînă la războiul ruso-rornîno-turc şi eliberarea Bulgariei în 1877. Acu se mută în Bulgaria eliberată, unde în a. 1879 fu secretar ge­ neral al Ministerulur de Interne. Dar în 1880 fu pus în disponibi­ litate sub motivul aparent "de boală", deşi se pare că era un alt motiv real de cât acesta. De acu fu trimis cancelar al Agenţiei Principatului Bulgariei în Bucureşti. Aci stete cîtăva vreme, după care se reîntoarse la Sofia, unde trăi până în a. 1896. In acest an, fiindcă suferea de o boală, plecă la Paris, spre a se căuta cu me­ dicii de acolo; dar moare într'un spital de aci în acest an 1895 chiar. Cam acestea sunt ştirile ce se cunosc din biografia lui Ve­ liksin, Eu le-am pus aci, din două motive cari ne interesează pe noi romînii. Marele poet 'naţional. mort de curând, al bulgarilor, Ivan Vazov, care şi el a trăit pe atunci la noi ca emigrant, ne spune în cartea sa .Păstăr Svei", Sofia 1902, p. 128, următoarele: "Ve­ liksin, care se născuse şi trăise în Romînia pînă la eliberarea Bul­ gariei, cunoştea minunat limba romînească şi scria În ea excelente poezii (prevăshodni stihotvorenija), sub care se iscălea Velinson. Aceste poezii atras eră atenţia presei romîneşti, care îi proclamă drept unul dintre primii poeţi ai Romîniei (edin ot părvite poeti na Romănija). Domnul Velinson era socotit de români drept compatriot al lor (Gospodin Velinson se scitase ot Rornănitc za teden săote- 1) Cf. mai sus, la p, 191 : şi bulgarul Ciobanov în slujbă la noi. [266] 266 ILIE BĂRBULESCU ------------------------------------------- cestvennik). Din nenorocire, noi nu avem, fie în traducere, fie în original, multe sonete şi alte poezii tipărite de "Velinson" în pub­ I icaţiile rornîneşţi, şi nici poeziile lui franţuzeşti, căci el cunoştea pînă la perfecţie limba franceză". Aşa spune Vazov. Scopul acestui articol al lui Vazov despre Veliksin este, cum însuşi spune, spre a aduce aminte Bulgarilor de acest poet, pe care ei aproape îl uitaseră, măcar că: "a lăsat după dînsul în lume cîteva dulci poezii şi oricine iubeşte poezia îşi va aduce aminte cu drag de acele sunete armonioase ale unei muze amuţite". In Veliksin era, continuă aci Vazov, sentimentul pentru frumos, el avea desvoltat gust literar şi simţire cu adevărat de poet. Era poet şi după suflet", nu numai prin arta versificării pe care o poseda. Scopul lui Vazov este, aşa dar, să amintească bulgarilor de acest uitat Veliksin, despre, care şi marele poet al lor din întîia jumătate a veacului al nouăsprezecelea Botev recunoscuse că e în adevăr poet. Deşi, EU trebue să spun aci şi că un student al Universităţii din Sofia, apreciind opera poetică a lui ViIi hin, într'un studiu ce a publicat bulgăreşte.i--jn ltvesiija na S( minora pa Slavjanska Filologia pri Universiteta v Sofija za 1904 i 1905 gad. (Anua­ rul Seminarului de Filologie slavă de pe lîngă Universitatea din Sofia pentru anii 1904 şi 1905), Sofia 1905, pg. 303 - zice că Veliksin e un poet mijlociu (SI ednja-răka), iar nu aşa de ales cum afirmă Vazav şi Botev. Eu, avînd în vedere că şi un alt bulgar, Anton Pan, a desfă­ şurat la noi, în limba rominească, o bogată activitate literară, tot în întîia jumătate a sec. XIX, dar înainte de Veliksin, prezint aceste date, mai întîi spre a îndemna pe cei cari se ocupă cu Istoria li­ teraturii rornîne moderne, să cerceteze personalitatea literară rornî­ nească a acestui Velinson (Veliksin), care, născutşi crescut la noi, a scris sonete şi alte poezii în limba noastră. Iar aceasta, spre a se vedea dacă el nu e,şi prin acti vitatea lui poetică românească, un "uitat" însă poet de talent, cum a fost, după aprecierea lui Vazov şi Botev, pentru bulgari. Dar mai scriu despre Velinson şi pentru că el, avînd suflet şi' pentru rornîni, cînd a murit la Paris În 1896, a lăsat un testa­ ment, în care, spune Vazov în articolu-i ce am pomenit aci, declară că: lasă "Bulgariei 60.000 (şeaizeci de mii) lei, cu condiţia ca a­ ceşti bani să fie depuşi la o bancă, cu dobândă, şi să stea în bancă până ce vor creşte la trei milioane lei. Cu această sumă [267] COMUNICĂRI 267 să se c1ădească trei spitale: unul În Sofia, altul în Tulcea şi ar treilea în Brăila (locul lui de naştere)". In acelaş timp atrag atenţia Ministeruiui nostru de externe asupra acestui testament, despre care poate nu va fi ştind, dar care, prin cuprinsul lui, ne interesează direct. Ilie Bărbulescu Movila bortoasă Se cunoaşte Îndeobşte diferita provenienţă a movilelor, ce acopăr răzleţe sau şi tntrolocate întinderea Ţării. Unele sânt semne de hotar, altele locuri de îngropăciune � ale feliuritelor popoare, altele iarăşi puncte de observaţie. In judeţul Dorohoi sunt Însă două movile găunoase în formă de potcoavă, ce amintesc "Kurganele" Polovţilor Sau Cornanilor din Ukraina, despre care Cronica. primordială rusească (Pervona­ cialnaia letopis) ne spune, că în unele din ele se putea adă­ posti o armată întreagă. Cele din Dorohoi se află pe dealuri şi podişuri înalte, în de­ partare cam de 10 km. una de alta, şi anume una, vizibilă din oraş, în comuna Hilişeu, alta formând hotar între Trestiana şi Broscăuţi. Prima are un incunjur de vreo 100, ceealaltă de vreo, 200 de paşi. Ar fi interesant, a se chestiona, dacă nu mai sânt asemenea movili şi în alte cuprinsuri de ţară românească. Obârşia celor din judeţul Dorohoi se mai poate sprijini şi pe localitatea Comăneşii la nordul acestora, care nume oglindeşte prezenţa Românilor la aşezarea frântur ilor poporului Coman după" înfrângerea lor în luptă cu Tatarii în bătălia de la lhalka (1222). Valaska In prima mea căţărare pe piscul Lomnica 2760 m. din ma­ sivul Tatra, avui drept călăuză un locuitor german din coloniile da­ la Zipas, Acesta purtând în mână un băltaz, cum obicinuesc unii, pădnrari şi Huţanii bucovineni, mirat îl întrebai, cum numesc lo­ cuitorii din partea locului această sculă. Imi răspunsei valaăka. Acest cuvânt nu e trecut de Bartos şi Miklosich între ele­ mentele româneşti din limba tăuţească, şi ne indică urma cultu­ rală intipărită de Români în cursul colindărilor şi adă stării lor prin, crierii Carpaţilor centrali. Dr. Ilie Gherghel [268] :268 PROF. DR. I. NEGRESCU Minuty vdochnovent]a Molodosti Aleksandru Giideu 1850 goda avgusta n 30 dem, 1) "Momentele inspiraţiunii de tinereţă ale lui Alecsandru Has­ deu. Anul 1850 August În 30 zile."- Acesta este titlul culegerii de poezii ale lui Alecsandru Has­ deu, ce se află În manuscript În biblioteca centrală din laşi. Des­ pre aceste versuri a vorbit B. P. Hasdeu În Revista Nouă, 1 (1888) pg. 210-212, iar o poezie tradusă de Bogdan P. Hasdeu a re­ produs-o d. Haneş În lucrarea sa "Scriitorii Basarabeni" pg. 168. Este timpul Însă să vorbim mai În amănunt despre aceste versuri manuscrise ale lui AI. Hasdeu. Se vede că colecţia a fost pregătită pentru tipar de către Bogdan P. Hasdeu, pentru că după titlul rusesc pe care l-am reprodus "mai sus de pe scoarţa roşie a rnanuscriptului, pe foaia care ur­ mează se află scris : "Moldavskie sonety" 1834 (Sonete moldoveneşti) şi este sem­ nat Pr. Bogdan Petriceico Hasdeu; pe aceiaşi foaie se află un .rnotto din Byron. Primul sonet este intitulat: "C'tu:Zbina i rodina (Străinătatea şi patria). Acest sonet Începe astfel : ja vidjelz cudnyj mirz klassi/eskoj Ellady Luga Arkadij sz, ichz vjecnoju vesnoj ; krtstalo]» strue] 'J Fokidy ruceiki, ss (ichz cvjetloju volnoj) Hrebty Thessalij i Gudesa Pallady.- * la vidjels f zabylx I Glazs ljubitz vida euzbiny ; No serdcu rodina, l isi', rodina mila Ne vidja pornnju ja Moldavi] kartiny ; * Tebja lazurnaja Dunaiskajavoda gramadnyja Ciaglovskoi magury, (granitnyija) versiny Pustyni Budăaka ! kozrninskija Ijesa! * \ 1) Din cauza dificultăţilor de tipar dăm textele ruseşti În trans­ .' criere cu litere latine, folosind norma lui Leskien "Latein - Um­ schreibung" din a sa Hatidbuclt d altbulg. pg.4.- 2) Cuvintele puse în parantez sunt şterse în manuscris. Co­ rectările suprapuse par a fi. ale lui Bogdan P. H. [269] COMUNICĂRI 269>" --------------------- (Am văzut lumea minunată a Elladei clasice Păşunile Arcadiei cu primăvara lor veşnică Pârăiaşile Fokidei au (unda lor limpede) valul de cristal Munţii Tesaliei şi minunile Paladei, * Le-am văzut şi le-am uitat! Ochiul iubeşte vederile străinătăţii ; Dar inima patria, numai patria îi e dragă Fără să ie văd îmi amintesc tablourile Moldovei * Pe tine, apă albastră a Dunării Măguri ale Ciahlăului, înălţimi (de granit) uriaşe! Pustiuri ale Bugiacului l păduri ale Cozrninului ! ).- Vom trece în revistă mai departe cuprinsul manuscrisului: Al doilea sonet este intitulat: "Priroda Moldavij" (Natura Moldovei) ; în el aflăm ver- suri ca acestea: .. 0, kraj rodnoj I Săastlivs, komu sudila dolja Uvidjets boăij svjetz vz moldavskoj storonje (O! ţinut al patriei! Fericit acela căruia i-a hărăzit soarta Să vadă lumina dumnezeiască în cuprinsul moldovenesc) 3. "Moldavskie kurgany" (Movilele moldoveneşti.) 4. Granica Moldavij" (Graniţa Moldovei.) ,,0, raskaăi mnje, Prutz, rjeka ty vjekovaja ! Pro slavu davnichz ljetz Moldavii svjatoj, Kakz vitjazs naSK Stefana, otciznu zasciJ:caja nevernychs U beregova tvoichs razilz (poganycha) stroj. (O, spune-mi, Prutule, rău veşnic 1 Despre gloria anilor de demult ai Sfintei Moldove Cum viteazul nostru Stefan, apărăndu-şi jiatria Pe malurile tale a nin;icit cetele (păgăne) necredincioase. 5. Stynka nadz Prutoms (Stânca de la Prut) 6. Moldavskija dievy (Fecioarele moldovence) ja nasichz "Ljublju (moldavskichz) djevs : ichz glazx-e-agom., ichs brav" Kaks "vorona pero" i kosu ichs gustuju Kakz "sobol" mjagkuju" i moloko da krovr, Ichz svjeăee lice. Ljublju ichs rjecl. prostuju * Kakz mysh, ditjati i kaks lepetz pervychz slovz ... [270] PROF. DR. 1. NEGRESCU :.:.:::..----- '.270 (Iubesc fecioarele noastre (moldovence) ; ochiul lor e foc, sprinceana Ca "pana corbului" şi părul lor des Ca sarnurul moale, şi ca laptele şi sângele faţa lor fragedă. Iubesc vorba lor simplă Ca gândirea unui copilaş şi ca rnurmurul primelor cuvinte) etc. 7. "Sonet:!. V'Z.. Moldavij" (Sonet din Moldova) 8. M otdavskoe vino (Vinul moldovenesc) .Kaks grudi.: korrnilnicy, kogda-to, ja vino Moldavskoe ljublju tepen., Na spross : kakoe Buketomz i ognems ot1i cnyj ? mudreno kotnan .. Mnje otvjeeaf .. : (kak razx) i samoe prostoe * 1 odobestskoe, vams pochvalno ravno. (Ca sânul doicii odinioară, iubesc eu Vinul moldovenesc acum. Dar la Întrebarea: Prin ce Buchet şi foc se deosebeşte? Imi vine a răspunde: Kotnarul, şi cel mai simplu. Şi Odobeştii sânt de opotrivă el e lăudat).- 9. Berladz (Bârladul) 10. Monastyn, Njamcs (Mănătirea Niarnţ) 11. Selo Boureny (Satul Boureni) 12. Selo Eckany (Satul Iţcani) 13. Sucava 18. Gora Ciachlyj (Muntele Ciahlău) 20. Kisinetrs: (Chişinăul) In această poiezie alegorică aflăm versuri ca acestea: "Velikij Ginkuls \E(z podnjalz sbobody stjagz., 1 Duka-arnauts, Moldavij gubiielb. Bjeăalz , i mozet:?-byth, navjekz izcen by vragx (Marele Hâncu abia a rădicat steagul libertăţii Şi Ducaarnăut, pierzătorul Moldovei, A fugit şi poate pentru totdeauna ar fi dispărut duşmanul) etc. 21. Hotins , \ v' • 24. Monastyn" Njarncs (Manasttrea NlamD- -In această poiezie se reia legenda despre Ştefan-Vodă care se întoarce învins de către Turci şi cere adăpost în mănăstire : .Propalo vse, vse 1 Moldavija lisilasi, Svobody. [271] COMUNICĂRI 271 (Este perdut totul, totul! Moldova şi-a perdut Libertatea) La aceste cuvinte Doamna răspunde : "ProC'J,. ss glazz moichz, bjeglecK! Otcizna pogibaets A ty zdjesi, kroen.sja V'A stjenachz monastyrja" (Fugi din ochii mei, fugarule! patria moare Şi tu te ascunzi aici între zid urii e mânăstirii)".-- 28. Moldavskij jazykz vz; Cpeterburgje (Limba moldovenească în Petersburg), În care aflăm: Yazyks moldavskij gords svoimz proischoădern.emz (Limba moldovenească este mîndră prin origina ei). 31. Hotins 39. Akerrnanz 40. Staraja-Kilija (Chilia-veche) 41, Novaja-Kilia (Chilia-nouă) 42. Soroca 44. Kagulz (Cahul) 46. Moldavskie monastyri (Mânăstirlle moldoveneşti) 47. Kotnarz: In această poiezie aflăm versuri ca acestea: "Grekz. lakovz Ieraklids, pochitivz nasx prestolz Mudrjee knjazilz. by, cjerns rodic« voevoda : Onz znalz duchs vrerneni, 0117. ponjalz duchz naroda (Grecul Iacob Eraclidul, uzurpând tronul nostru Ar fi domnit mai înţălept de cât un voevod pământean EI a ştiut spiritul vremii, a înţăles duhul norodului). 48. Budzakx 49. Lopusna 51. Moldavskie tjesa (Pădurile moldoveneşti). 58. Tataraş, este o poiezie cu conţinut istoric În care se descriu luptele cu Tatarii. 60. Cecora (Ţuţora) 61. Bendery 62. Cygany (Tiganii). Acesta este ultimul sonet. De aici mai departe manuscrisul cuprinde numai câteva titluri, după care ur­ mează apoi tabla de materii. După această tablă de materii relerito are la so netele de până aici, urmează altă parte a manuscrisului cu titlu: "r�aznyija stichotvorenija 1829--1843 g.g (Diferite poezii). După un motto din Heine urmează prima poezie: Vospominanie (Amintiri) În patru pagini, între care aflăm versuri ca acestea [272] 272 PROF. DR. 1. NEGRESCU ---------------- .Kaks privoh.na Kakz razdoli.na Zizm, kuznecika stepej : Bezs zaboty Ben raboty , �" Vjekz guljaets sredi, polej : (Cât este de îmbelşugată Şi de liberă Viaţa grieraşului de câmpie; Fără grijă Fără muncă Totdeauna se plimbă printre câmpii)". Această poezie este apoi subscrisă astfel: Vinniţa, 1840. Urmează apoi altă poezie cu titlu: I 24 De Sentjabrja, subscrisă din Kameneţ-Podolsc 1842. Apoi "Podolb.skaja jubilejnaja pjesnja­ (Căntecul jubiliar al Podoliei) Vinniţa 1841. Apoi "Svadb.ba golteja" In prostonaro rnoj pjesni Kiăinevs 1829. (Nunta unui holtei Din un cântec popular) Chişinău 1829. Apoi un fragment de satiră intitulat "Reforma" Harikov 1830. Urmează apoi: "Snovidjenie' (Visul) (Perevodz S1. moldavskago) (Traducere din "Votz. tonetz vz. morje 601nz. Podz echo volnz .... Vota gibnetz V� gorje Ziznh Kaks echo triznz ... ! * \ Vots solnca jasnyj 'Luez Pcgacz sredz tucz .... Vota slavy glasnyj zvuh şi semnat din \. m�ldovent şte) [273] COMUNICĂRI Otvergnuls slu chz .... zlovjeăci eti sny Moej vesny: Cto-za objety mnje Rok2; prceits vz snje" Kirstincy 1832. (Iată se scufundă In mare luntrea In ecoul valurilor ... Iată se stânge În suferinţă Viaţa Ca ecoul amintirilor .... * lată raza senină a soarelui S'a stins printre nori.. Iată sunetul puternic al gloriei Mi-a pătruns auzul .... Visuri prevestitoare de rău ale primăverii mele! Ce făgăduinţi Imi arată Soarta în vis).- Urmează apoi " Molda vskijanarodnyja pjesni" Cântece populare moldoveneşti) între care aflăm ;, Turturika pzszrjols, (Turturică pasărea) "Gorlica vz. pecali zdjess i tamz porchnetx, Gdje by privoh.nyj pr ijutitusja ; No prijuta ne najdetz Ni na vjetockje zelenoj Ni vz. lu�ocku mez', cvjetovz Vse ej skucno, vse ei grustno zeI e 111. resei, cvjetz Iugovz Kisinevs 1834. (Turturica amărâtă Sboară de ici, colo, 273 8 [274] 274 PROF. DR. I. NEFRESCU Să se odihnească undeva, I Dar odihnă nu găseşte Nici pe crenguţa verde Nici în luncă între flori Totul o plictiseşte şi o amărăşte Verdeaţa tufişurilor, floarea livezilor), ) Urmează apoi: "Milian7. i Dina" Epizodx izx moldavskoj istorii (Epizod din Istoria Moldovei). După aceste versuri urmează o poiezie intitulată: ,:MoJdoV<'nk�e" (NolcoVEncele), cu un motto din Petrarca, . apoi diferite poezii ocazionale, apoi unele patriotice ca "Stefanz.­ vel ikij" (Ştefan cel Mare). Apoi "cygan�kija melodii", perevodz (Melodii ţigăneşti, tra- ducere), Urmează apoi poezia Cyganka (Ţâganca). "Slovno ugols, [a cerna I kaks ons, ogna polna Ia dychansja paroms la lcbzanyja zaromz Tjelo, dusu zgu Proes ! iMi sebje bjeljenki ProCI.! ne trom, vperedz smugljanki Mnogo ja mogu 1 dycharn.ja paromz e 1 lobzanyja iarom7. (Ca şi cărbunele eu sunt neagră şi ca şi el sânt plină de foc; cu flacăra sufletului, cu focul desmerdării, ard corpul şi su­ fletul. Fugi! caută-ţi (femei) albe! Fugi! nu te mai atinge de o ţigancă! Mult pot eu, şi cu flacăra sufletului şi cu focul desmer­ dării), Această poezie este subscrisă: "laşi 1839", Urmează apoi alte două poezii subscrise tot din Iaşi 1839 înaltă; de aC- ea se şi crede In Ştunţă, că ea (n.ibilimea) e de o­ rigine etnică deosebită de ţă. ănlm-. �, Pr .f. Iorga nu ştie nimic de toate acestea. precum văzurăm r. le poate vedea însă, dacă nu în cărţi slave, pentru că nu cunoaşte ace "te limbi, cel putin în cartea lui Niederle, profesor la Univer­ sitatea din Praga, care a fost tradusă in franţuz, ştede către Louig, Leger sub titlul: La race sla ve, Pari 1911, p. 84-87. Apoi, de asemeni nu ştie că, dintre Slavi, nu numai "Polo­ nii au dat naştere unei culturi origina e, în care evul mediu a fost dominat în întregime de idei latine trecute prin societatea franceza". In adevăr, de fap, şi alţi slavi catolici (ba şi neslavi, ca de pildă Germanii, dar de ei nu vorbim aci) au fost "dominati" atunci de "idei latine", prin mijlocirea bisericei lor catolice, Care era depo­ zitara şi tran- rniţăroarea culturii clasice antice (latine) în poporul I ale cărui suflete le stăpînea şi Îndruma. Astfel, nu ştie prof. Iorga - că civilizaţia poporului croato-sî.b din Dalmatia şi unele insule ale Adrlaticei, care trăia, În evul mediu, sub stăpînirea şi influenţa politică şi culturală a Veneţiei şi ale altor oraşe ale Italiei, era "do­ minată n întregime de idei latine", aci ,.trecute prin societatea i­ taliană", În loc de franceză. NL1 şne, de pildă, că În Splret (Spa-. la.to) Croaţ-i au pro Jus o întreaga literatură scrisă, cu limba Iatină şi italiană, of! în limba lor croată, după modele şi în directia cla-· sicilor latini şi italieni; şi a celas lucru în insula H var din Adriatică şi rn Zadar (Zara) ; fără să stărui prea mult a spune de sirătucita cultură "latină" prin "societatea italiană" a Raguzei. cu care pe atunci şi Principatele Pornine aveau relaţii comerciale şi de alt soi. a sumedenie de scriitori eroato-strbi, pe lîngă că scriseră opere literare, şi in sec. XV, în limbile latină şi italiană, cornpuseră mult şi în limba lor naţională croato-sîrb ă, imitind de ex. piese de teatru după clasicii latini Plautus, T, rentius, şi după cei eleni ca Euripide, ori poezii după Dante şi Petrarca, sau pastorale şi poezii de amor după pastoralele italieneşti. Ca dovadă a celor ce spvIII ac', nu voi cita pro îesorului Iorga cărţi speciale slave de Ist�ria Literaturii şi Culturii Create pe atunci în Dalrnrţia şi insule, căei nu le-ar putea citi; mă măr­ ginesc a-i ind-ca numai, cel puţin studiul lui K jirecek publicat in Archiv fiir slavische Philologie, XIX (a. 1897), p. 24, în Care se află, între altele, un paragraf cu titlul "Ragusa in der zweiten Hălfte des XV. jahrhunderts" (Raguza în a doua jumătate a sec, [293] 293 RECENZII ----------------------------------- .. XV) si altul -Die Anfănge der 'ateinlschen Llteratur in Raguza:o ,,(Inceputurile literaturii latine în Ragiza). D�şi o indicaţie veche despre aceste lucruri putea gă..;i 1, rget d, jă in cărţile mele Cerce­ tări istorico-filologice, Bucureşt- 1900, p. 11 şi în Studii privitoare .la limba şi istoria rominitor, B cureşti, 1902. p. 148, 159. Dar nici celelate lucruri de .cari vorbeşte În conferinta sa nu 'le cunoaşte Iorga. In adevăr," vechle noastre documente", "analele noastre cele 'vechi etc." nu "sunt scrise în limba răspîndită de Metodie şi de Ciril", cum afirmă dînsul după Ştiinţa începătoare de acum 50 de .ani, şi care "limbă răspîndită de Metodie şi Ciril" era cea vorbită de aceşti apostoli dar nu, afirmă dînsul, şi de Bulgari în veacul al IX. Ci acelea .sunt scrise î il aşa numita medio-bulgara răsă riteană de după sec XII inclusiv, cum a arătat mai întîi prof. Miletic în Sbornik al Ministerului ce Instructie dela Sofia voI. IX (a. 1893) şi 'precum, apoi, am arătat şi eu, completind pe acesta. în Cer­ cetări istorica-filologice (a. 1900); sau sunt scrise mai exact în . limba dela apusul liniei Iskăr-Salonic, cum am arătat eu în Pela­ .tions des Roumains avec les Serbes, les Bulgares et les Grecs, dar .tot de după, iar nu de înaintea veacului Xl!. De asemeni nu cunoaşte Iorga despre ce vorbeşte, când a­ .firrnă, cum văzurărn.vcă ."nu-i exact" că limba. lui Ciril şi Metodie e cea bulg ărească. Aşa, cum spune dînsul acum, se zicea numai .in Ştiinţa mult inapoiată de acum vre-o 50 de ani de către Mik­ losich şi. Kopitar. Azi însă, deja de multă vreme toată lumea cu­ noscătoare nu mai crede şi nu spune de cît că aceea e în adevăr -limba bulgare, scă : dintre Salonic şi Constantinopol, arată s. ex., .îrytre alţii, [agic în cartea sa Zur Ensiehungsgeschichte der kirchett­ slavischen Sprache (Cu privire la Istoria naşterii limbii slave ec- Iesiatice), Wien 1902. De aceea şi renumitul slavist Lesk en Îşi lintitulează Gramatica sa cu titlul: "Handbuch der alibulgariscken I (altkirchenslavschen) Sprache", adică "Manual de limba veche bulgărească (veche slavă eclesiatică)". Dar Iorga e cu totul îna­ .poiat în Ştiinţă şi nu ştie d'a stea. De asemeni nu ştie Iorga despre ce vorbeşte, cînd afirmă că "această limbă răspîndită de Metodie şi Ciril n-are Iiteratură". Ci re alitatea e că are o literatură chiar în înţelesul larg, enciclopedic, al acestui cuvînt: cu cuprins destul -de variat în diferite ramuri sau genuri. Astfel, are texte bisericeşti, -ca de pildă Savina Kriga, o evanghelie din sec. X sau XI; are "poezie,.s. ex. în Pnlogul "Evangheliei cu învăţătură" a scriitorului [294] 294 ILIE BĂRBULESCU Constantin Prezviterul şi În "Pohvala" ţarului Simeon din "Izbor�·­ nik" al lui Svjatoslav din sec. X; ale Istorie, după spiritul şi, _ metoda vremii, în traducerile Cronicilor bizantinilor Malalas, Z0- naras etc.; are. lucrări jilosojieo-encic1opedice, s. ex. In opera ... Zlatostruî a ţarului Bulgariei S.imeon; opere filosofico-teologice s. ex. În lucrarea Şestodnev a scriitorului Ion Exarhul din acelaş.. secol al ţarului Simion; are scrieri gramaticale şi de polemicâ.: s. ex, în opera ,,0 pismeneh" a călugărului Hrabăr tot din sec. X; are lucrari juridice, s. ex. în colecţia de legi Zakon sudnyj din sec. IX sau X ; are biograjii, s. ex. în Viaţa lui Ciril şi Viaţa. \ lui Metodie din aceleaşi vremuri; are şi literatura frumoasa propriu" zisă, nu numai în po-znle mai sus arătate, ci şi în diferite romane.: ca, s. ex. iom",nele Alexandria, Solomon şi Kitovrat, Varlaa m şi, Ioasaf etc. Putea 'Iorga să afle despre toată această literatură destul de bo­ gată pentru sec. IX, X şi XI-în cursul meu titografiat, cu titlul, despre: Literatura paleoslovenică (=a lui Metodie şi Clril) ţinut: la Universitatea din I aşi, unde ar fi găsit şi gîndiri noui ale mele: despre atingerile acestei literaturi cu Romînii mai tîrziu. Dar, dacă. nu de la mine, putea şti despre aceste lucruri (fără arătarea atin­ gerilor cu Rornînu) şi din cartea profesorului Murko, acum la .0- niversitatea din Praga: Geschichte der ălteren stidslavischrn Lit-·­ teraturen, Leipzig 1908. Dar 101 ga şi în acestea vorbeşte despre ce nu cunoaşte, .. fiindcă pe dinsul, cum se vede şi din acestea ca din multe altele despre cari scrie sau ,vorbeşte, îl interesează nu Ştiinţa În sine, ci efectul de reclamă cu care se sileşte să fie văzut în lume ca" cunoscător mare de mul: e Incruri. Nu mai puţină necunoştinţă cu privire la lumea slavă cu--­ prinde şi afirmaţiile lui Iorga despre Ruşi. Constat, mai întîi, că acum Iorga nu mai zice, cum a spus intr-o Conferinţă la Academia Romină, în a. 1916: că Velicorusia, şi Ucraina sau Malorusia au constituit întotdeauna o unitate et­ nica, naţională, politică şi geografică; că amîndouă aceste părţi, ale Rusiel sunt şi au fost: �o singură desvoltare a poporului rusesc in Apus, pînă la tiăvâlirea Tătarilor, şi una singură după" izgonirea Tătarilor, În Răsărit". \Acum spune că sunt 3 Rusii de",", osebite, între cari cea dela Kiev care-i Ucraina. De cît ar fi fost corect Să declare, că ace astă din urmă idee a căpătat-o din cele, .. ce, eu i-arn arătat în Arhiva, XXIX (a. 1922)"No. L p, 50-63'ş,,,, [295] RECENZII 295> No, 4 p. 538; căci, dinsul, doar! nu ştia de aste a mai înainte de: documentarea mea. Cu acest prilej, trebue să constat, cu regret, de altfel, că Iorga nu evită Să-şi asume, fie direct fie prin prieteni cari ii fac interesaţi reclamă, ideile şi cercetările noui ale altora şi să le dea, ori să lase în chip mai mult ori mai puţin ascuns şi tăcut a se crede, că ele sunt ale sale. Asa şi-a şi intemeiat dînsul în mare parte numele de "mare istoric". In adevăr, ca să citez acum nu­ mai în treacăt 2-3 cazuri, În această Conferinţă a Sa, vorbind despre Bulgari şi Sirbi, spune un singur lucru C� se pa ate susţine ştienţificeşte: că ei sunt ,,0 bază traco-iltrică asernă nătoare cu a noastră". Dar idea asta nu de .lară că nu-l a sa propie,ci că a luat-o, dela Hasdeu, scrisă de acesta deja În Strat şi substrat, ge­ nealogia popoarelor balcanice, Bucureşti 1892. Dar tot aşa a făcut praf. Iorga şi cu multe din cercetările şi aratările mele: le-a scris apoi ca fiind proprii ale sale; aşa cu Panslavismul, cu originea ideologică a Micii Antante (cî. Arhiva, XXXI, 2, p. 128-129) şi cu alte idei de cuprins istoric sau filologc (cf Arhiva, XXIX, 2. p. 317). Iar că prieteni interesaţi I-au împodobit cu cugetarea. cercetările şi munca altora şi dinsului i-a convenit să tacă spre a-şi ridica valoarea, dovedesc cele ce am spus eu despre studiile de Slavistică la Rornîni, in Arhiva, XXVlll, No. 1, p. 107 şi No. 2 p. 277, dar şi cele ce a arătat prof. O. -Taîrali În ziarul Viitorul dela 18 Iunie 1924: că un profesor amic, i-a atribuit lui larga, că ar fi descoperit in a. 1919 "aerul" de pe timpul lui Ştefan cel Mare dela mînăstirea Putna din Bucovina, pe cînd, în realitate, îl aflase deja pro]. K. [irec.k, în 1914, care a şi scris despre acest "aer" În a sa Siaat tind Gesellschaft im mittelaltetlichen Serbien. Şi aşa şi cu alte Încă, despre cari voi mai seri altădată. Cît pentru cele ce spune Iorga, că Rusia dela Moskova e tatară sau mongolă În civilizaţia ei, şi asta arată o totală necu­ noaş: ere a Rusiei moscovite. De fapt la Moskova începîud chiar dela sfîrşitul sec. XVlf, prin ţarii Alexei Mthaitovici şi Teodor Alexeevici, se plantează, fiind adusă din� apus plin Germani mai ales, dar şi gratie Polonilor, prin Francezi, cultura umanistă greco­ latină. Iar apoi, in sec. xvm lucrează pentru adâncirea acestei culturi in Rusia şi Petru cel Mare şi Irnpărătesele Elisabeta şi Ecaterina II şi alţii. Iorga nu ştie că deja in vremea acelor tari începători ai introducerei culturei apusane, se înterneie În Moskva o Înaltă şcoală, Care chiar se �numea, după rostul ei de cultiva- [296] 296 ILIE BĂRBULESCU 'toare a umanismului: "Slavjano�Greko";Latinskaja Akadernija", a dică: ."Academia slavo-greco-Iatină", Asta, ca să nu mai înşir şi alte şcoli, între cari una de Matematică şi Inginerie, alta liceu clasic; şi ca să nu mai stărui a spune despre cele 2 teatre ce se mtemeează, unul sub ţarul Alexel Mihailovici şi altul sub Petru cel Mare, în cari se reprezentau piese cu subiecte clasice mai ales. Dacă despre astea şi alte multe manifestari de cultură apusană la Moskva şi în Rusia rnoscovită în genere nu putea afla Iorga În a lui Rambaud: La Russie, nu Ştiinţa e de vină, că nu ştie ruseşte spre a le ceti cel puţin în cartea rusească a istoricului Solovjev Istorija Possii. Ar trebui să scriu eu din nou subiectul tratat de Iorga în Conferinţa sa, dacă aşi vrea su vorbesc despre ea Întreagă. Tot ce spune îr.tr.nsa e Ialş, e eresie ştiinţifică, din pricină că nu cunoaşte nimic ştiinţiftceşte, adică precis, din viaţa nici a Polonilor, nici a Cehilor, nici a celorlalţi slavi. Dar atunci, mă va întreba, poate, un om de adevărată Ştiinţă, dar de o. altă specialitate de cât Istoria sau Slavistica : cum se poate că, totuşi, precum anunţă ziarul politic al lui Iorga "Neamul romînesc" deja 23 Iulie 1924: .. Guvernul cehe-slovac a' oferit d-Iui prof. N. Iorga "Marele Cordon al leuluialb" pentru confe­ rinţele făcute anul trecut etc."? Parcă nu-mi vine să cred, în orice, caz, că cei ce compun guvernul cehe-slovac vor fi aşa de igno­ ranţi în materia tratată de Iorga, în cît sâ-I decoreze, cum spune "Neamul romtnesc-; "pentru conferiţele făcute" de dînsul; căci aceste conferinţe sunt expresia celeirnai totale ignoranţe. Va fi Ia mijloc Politica 1 Ori cum, e pă cat că, acum după război, chiar în lumea civilizată din apus se amestecă Ştiinţa cu Politica, fal­ sificîndu- se demnitatea şi adevărurile celei d ntii pentru interesele, rău înţelese, ale celei de a doua.. Ilie Bărbulescu Dr. Constantin Dlculescu. Die Gepiden, Forschungeti zur Gescltichte Dazicns im [ruhen Mitt�alter und zur , Vorgesc/zic/zte des rumănischen Volkes, Leipzig 1922. 1- XIV+262 p. cu o ta­ belă, 10 ilustraţii şi 2 hărţi, 140 lei. \ După cum istoria culturii omeneşti ne oglindeşte din primele înce puturi istorice o stăruitoare Iqpfă între principiul Binelui şi al Răului, tot astfel în găsirea unui echilibru cultural timpurile mo- [297] RECENZII 297 derne valorifică acceptarea unei concepţiuni materialiste-utilitare faţă de una spirituaIă-umanistică. Se invoacă în sprijinul celei dintăi, că ea ar corespunde ne­ cesităţilor practice, pe cînd cealaltă ar servi numai, aşa zicînd, de­ -corativ, şi ar fi faţă de prima eminamente nepractică. Dacă însă în prealabil vom conveni a admite, că şi în lumea materială, în sfera g;îndirii, există luptă şi preponderanţe, să ne fie îngăduit a preciza, că aceste preponderanţe există şi În cintărirea şi valorificarea unor anumite principii ce'şi dispută întîetatea. Astfel fiind,întru cît principiul cardinal extern, carele prezi­ dează raporturile dintre oameni, e încă din timpurile preistorice cel al coheziunei sociale, fie ca stat, fie ca popor, seminţie, trib sau familie; şi e mai ales astăzi "conditio sine qua non" a exis­ tenţii şi fericirii majorităţii naţiunii' politice-etnice-el nu poate fi În­ lăturat, nici măcar stingherit, de altul de un ordin intern al unor necesităţi individuale. Dacă însă ştiinţele umanistice sunt desconsiderate de adepţii taberii adverse ca nepractice faţă de cele utilitare, zise şi practice: cu drept cuvînt li se poate întoarce celor din urmă învinuirea de nepractice faţă de cerinţele' din ce în ce mai a-centuate a unei coheziuni patriotice naţionale şi de ordin moral educativ. Cum însă, în toată Europa, cuprinzînd şi Franţa, de undene place să ne ins­ pirăm, cu deosebire, materialisrnul în materie de învăţămînt a des­ văluit lipsuri ce au pus pe gî�duri pe cugetătorii neamului, cu .atît mai mult trebue să ne îngrijească pe noi o concepţiune, ce duce, după rezultatele unei practice de jumătate de secol, fatal la -o dezagregare din ce în ce mai accentuată, pe care poeţii şi ora­ torii n'ar mai putea-o împiedeca. Dar ne apucasern să facem o dare de seamă despre o operă istorică şi eacă ne vedem tîrîţi în consideraţi uni de ordin filosofic. Dacă cîştigarea cunoştinţelor necesare unei vocaţiuni utilitare, fie ele de ordin strict practic, fie ştiinţific ne ajută în lupta pentru traiu, în valorificarea destoiniciei noastre asupra semenilor noştri din jur: cultura umanioarelor trebue să tindă a fa te să vibreze- . de nu la majoritatea cetăţenilor, măcar la cei din vfrful... .. piramidei şi pînă la cel din urmă funcţionar al Statului destinat să irnprirne vrerea lor mulţimei-coarda patriotismului şi a naţionalismului. Acestea fiind lămurite, vom conveni, credem, a rezerva istoriei patriei una din cele mai cuprinzătoare misiuni Întru desvoltarea unel agregări sufleteşti, fără de Care înlănţuirea cetăţenilor n'ar mai [298] 298 DR. ILIE GHERGHEL • purta decît pecetea unei oficialităţi seci sau sterpe, primejduite a: se desface la cea dintîi încercare grea. " La tîmpla altarului ei falnic dascălii redeşteptării noastre na-" ţionale de ,pe la începutul veacului al 19-1ea oficiat-au slujba pen­ tru reînvierea măreţelor figuri ale gloriei străbune, desvăluindu-se totodată şi nobleţa limbei neo-latine de atîta amar de timp ingăi­ mate. Aceste năzuinţi ale "enciclopediştilor" noştri au fost însă; dintru început pe de o parte stînjenite pe de alta înteţite de unii învăţaţi streini, cari ne tăgăduiau cînd originea, cînd băştipătatea poporului în ţările cuprinse de dînsul din timpuri Întunecate. Intre cărturarii noştri de pe 'vremuri a fost pururea vie acea cunoştinţă a vechilor legături rîmlene, înainte de .Dpisaniea' lui M!fon Costin adresată regelui polon Ioan 111 şi chiar 1) de reo­ glindirea conştinţei originei latine a Asaneştilor În bulele papale 2)., Aceasta pe lîngă legea creştinească şi convingerea, evidenţiată atunci prin comparaţia cu litfele păg ne Înconjurătoare" a superio­ rităţii noastre intelectuale, culturale şi răsboinice - a fost de ajuns; a trece cu' superioritate asupra oricăror aprecieri nefavorabile ale unora despre n arnul nostru romînesc. Cînd s'au ridicat însă, În timpuri mai nouă, cărturari cu vază; spre a ne disputa bunurile noastre naţionale, s'au găsit pururea şi apărători din tabăra noastră spre a contribui la elucidarea adevă­ rului. Chestiunea despre autochtonitatea poporului rotnîn în regi­ unile carpatine ,l devenit însă mai arzătoare cînd a fost învăluită de tendinţa politică de a ne tăgădui driturile noastre politice-naţi­ onale, ca unor venetici, pripăşiţi de prin meleagurile balcanice, după descălecarea Ungurilor în Panonia şi colonizarea Saşilor în Ţara Bîrsei. Iniţiată de Schulzer (Geschichte des transalpinischerr Daziens Wien 1781), ea a culminat în ale lui Roesier, Romanische" Studien, Leipzig 1871, considerate prin argumentaţia sa în cercuri, largi ştiinţifice şi asjăz! ca erudite, deslănţuind în curs de un secol, şi jumătate o literatură însemnată, In urmă chestiunea rornînă a încăput, din cauza insuficienţe] 1) Vom arăta aceasta cu altă ocaziune. 2) Hurmuzaki, Densuşianu Doc. l p. 1 ... Papa lnocenţiu 111 către loaniţiu Asan : Nos audito quod de no­ bili Urbis Romae prosapia progenitores lui originem traxerini ; pag. 3 ... le, qd ex nobiii Romatiorum ptosapia diceris desceadisse, [299] RECENZII �------�------------�� 299' sau secării fintînelor, pe mîna filologilor, cărora însă Je lipsea; după firea specialităţii lor ştiinţifice, extensivitatea, privirea gene-· rală asupra întregei chestiuni istorice-filologice. Aşa fiind; ea ajunsese la un punct mort şi lumea ştiinţifică începu să se desguste a o mai. trata, mai ales din cauză că con­ cepţiile politice evoluaseră între timp în sensul unor drepturi na-· ţionale, independente de tradiţiuni istorice. Atunci se ivi un istoric rornîn, carele improspătînd o părere veche alcătui o teorie, ce purtă şi mai poartă Încă numele său, conform căreia Rornînii ar fi autochtoni în Dacia Trai�nă, dar li s'ar mai fi alăturat, după o ·fîntînă hagiog afică şugubaţă şi popu­ laţiune "romÎneascâ It din ţările romei ce. Această teorie a dăinuit, pînă ce scriitorul acestor rînduri a arătat neseriozttatea ei, recunoscută, deşi cu oarecare amărăciune' chiar de cei ce-şi luaseră însărcinarea a o apăra. Ea avut dar meritul negativ il fi. contribuit numai să lînce­ zească ardoarea cu care se trata şi se discuta de generaţiile tre-· cute cea mai mare cimilitură istorică a evului mediu: certiticatul de 'botez al poporului romîn. In lucrări singuratece însă chestiunea adastării medievale a acestui popor însemnat abia a amorţit. Urmărind I încă depe băncile gimnaziale această arzătoare chestiune pentru orice romîn simţitorvdatu-ne-am seama pe pragul Universităţii de greutăţile ce -rn'aştep au, de aş fi încercat, cum nu mă răbda inima, să mă avint şi eu în scotocirea ştirilor şi cîntă­ rirea argumentelor" ce ar ajutora împrăştierea unui întuneric istoric milenar. Dorinţa însă era mai puternică decît putinţa. Cu un avint ti-· neresc de îndrăsneţ mă îndrumai pe pîrtia necunoscutului. Şi "au­ daces Iortuna [uvat". Abia, mă orientai niţel. în literatura epocei alese, şi mă străfulgeră pe neaşteptate .o idee mîntuitoare : mi se deschidea, ca la ridicarea negurei .la. munte după o ploae de vară, o perspectivă minunată pentru limpezirea istoriei noastre medievale, un nou punct de privire a chestiunei rornîne, neînlăturabil şi singur ce-I. impunea metoda in .împrejurârile arătate: Nu se poate, Imi ziceam, Incheia actele tn mult controversata' chestiune romînâ, ptnă. ce nu vom fi stabilit mai intii istoria cri­ tică a popoarelor care au. bătătorit valea Dunării şi au cuireerat plaiurile Carpaţilor; căci, .dacă, precum ne place a crede, Romînit.. sunt băştinaşi prin locurile. acestea, ei trebue să fi avut şi niscaiva .. Il ,1 li I �'I 'j I 1 l [300] ;300 DR. ILIE GHERGHEL legături cu popoarele. cari au trăit fără tăgadă acolo; şi stabilind .tstorta critică a acestora, puteam nutri speranţa îndreptăţită, de a descoperii şi indicii noue despre adăstarea Romînilor 1). Acest nou punct de privire mă mîna în prealabil a începe cercetările dela părăsirea Daciei de către Aurelian (274) încoace sau dela înterneerea domniatelor romîne în sus. Nu e locul acide a arăta rezultatele obţinute de noi în apli­ .carea acestui principiu metodologie, promiţător de cele mai fru­ moase speranţe. Insistînd insă asupra sa, cetitorul binevoitor va înţelge şi 'se va bucura că acest punct de vedere, accentuat de noi acum 30 de ani, găseşte aplicare cu rezultate uimitoare în monumentala 0- .peră a lui Diculescu, carele însă a început lucrul dela Aurelian incoace. Lucrarea sa ese din comun. Mari cărturari, erudit i cu nume european, relevă calităţile ex­ cepţionale ale operilor lui Diculescu, care se ridică şi deasupra ţnvăţaţiţor germani prin complexitatea cunoştinţelor sale istorice romanistice şi archeologice 2) dar şi prin critică în chiar domeniul lor linguistic naţional. Este după părerea noastră o datorie de onoare pentru ştiinţa romînă, nu de a rezolvi favorabil candidarea sa eventuală lă o ca­ tedră universitară, ci de a invita pe un asemenea învăţat a onora "cu talentul şi cunoştinţele sale Universitatea noastră. Dar să ni se erte explozia de entuziasm' sincer pentru acest neobosit şi fericit istoric rornîn, mai nainte de a intra în diseca­ 'rea şi amănunţirea materialului uriaş ştiinţific şi convingător, ce abundă În operele sale în genere. D., carele înarmat cu tot arsenalul ştiinţelor ajutătoare istoriei şi-a luat însărcinarea de â desprinde din hăul, crezut de unii de . nepătruns, al istoriei noastre medievale liniamentele convieţuire! po­ porului gepidic cu rămăşiţele latine-dace cuibărite în văile carpa­ tine, trebue preamărit nu numai pentru străduinţa de 12 ani, în 1) Gherghel Zur Geschichbe Siebenbiirgens, Wien 1892 C. Gerold's Sohn. p. 1. \ . 2) Prof. Dr. G. Kossinna «CUI deosebire trebue să recutioaş­ tem, că autorul, ceeace şi in Germania se tniimplă cu totul ex­ cepţional, s'a foi os it ca istoric şi de rezultatele archeologiei preis­ rtorice şi din timpurile străvechi într'un mod desăvîrşit. Diculescu .op, cit. pag. IX n. 1). [301] RECENZII 30I!' care a studiat, adunat, pătruns şi ordonat un material atît de arid, ci fiindcă a adăogat fală poporului ce I-a născut, seuşind după za­ darnica încordare a celor mai de samă istorici şi filologi în scur- . gere a 140 de ani, să împrăştie negura istorică ce a acoperit pînă la dînsul existenţa medevală a poporului rornîn. Nu facem deci nici o rezervă de bucuria noastră romînească şi ne pare numai rău, că a trebuit să se strecoare atît timp, pînă' ce o lucrare atît de meritoasă să fie îmbrăţişată cu căldura cuve­ nită şi de lumea noastră ştiinţifică. D-l D. spune în .Precuvîntare" că de mai bine de zece ani i ajunsese la conving-rea, că istoria Gepizilor are aceeaşi însernnă­ tate pentru noi Romînii ca cea a Frincilor pentru Francezi, sau cea a Longobarzilor pentru Italieni (pag. V). Deoarece însă el nu lă­ mureşte cum a ajuns la acea convingere, ne este, credem, permis a accentua prioritatea punctului nostru metodic de vedere, explicat mai sus, care marchează astfel noua fază în mult desbătuta ches­ tiune rornînă. D. arată, că din tot şiragul de popoare barbare, cari au co­ tropit pămîntul romînesc pînă la ivirea Slavilor şi aşezarea Ungu­ rilor în Panonia, singuri Gepizii au stăruit în cursul a şease se­ cole ,ca popor aşezat, lăsînd urme necontestabile în topografie şi în viaţa culturală a Romînilor (pag. VI). dovedind astfel .contra pă­ rerilor multor învăţaţi străini şi chiar romîni, că sămînţa latină a fost bine sădită de Traian in Dacia numelui său, deoarece numai convieţuirea cu acest popor gotic explică acele rămăşiţe. Urmează "Introducerea" în care ni se arată genealogia Ge­ pizilor, ca o a treia ramură a Goţilor (Ostrogoţi şi Vizigoţi), cari împreună formau Grupa Ostgermanilor.jrnai apropiaţi de Nordger­ mani (Normani) decit de Vestgermani (pag. 2-12). Literatura şi fi­ lologia germanică răscolită de D. în chestiunea aceasta şi în cursul operii întregi ne face să pricepem lauda neasemănată adusă O-sale de arheologul germanistic t». Kossinna din Berlin! carele spune fără nici o rezervă că lucrarea lui D. este excelentă. D. stabileşte apoi patria Gepizilor, înainte de pornirea lor spre Dacia-în Prusia apuseană, pe întinsele splaiuri ale "Vislei" (Vistulei) de jos (p. 13-16).- In partea 1 cap. 1, în concordanţă strînsă între fîntînele scrise' şi intre cele archeologice şi linguistice D. precizează frontierele etnice între Gepizi şi Burgunzi după felul deosebit al înmormîn-· tărilor. (p, 18). [302] :302 ._---- --- DR. ILIE GHERGHEL ------ Tot pe calea aceasta stabileşte el nu numai plecarea unei părţi a Gepizilor din aşezările lor, dar şi cîtimea aproximativă şi chiar regiunile evacuate. In perioada dela 250-275 lipsesc adică în ţi­ nuturile Berent, Tuchel şi Ftatow din Prusia mormintele caraote­ ristice lor atît de numeroase mai înainte. (pag. 22.) Calea urmată :de Gepizi spre Miază-zi o arată aflarea spo­ radică a cheotorilor metalice prusiene necunoscute în ţările măr­ ginaşe (pag. 24), iar anul ciocnirii lor cu Romanii reiese dintr'o inscripţie 'dela RUlnula (248) a împăratului Filip [unele, mort în anul următor, şi dintr'o notiţă a "Cronicei Pascale", 'Ce frumoasă confirmare simbolică a luptelor din Dacia des- tălnuesc apoi mone dele acestui împărat, înfâţişindu-I în bust, îm­ plătoşat şi Încununat de lasat la o parte cu lauri, avînd pe partea .adversă o figură femeească cu căciulă frigică (ţurcănească), ţinînd în dreapta spada iar în stînga un semn de campanie cu ci fr d XIII şi la picioarele ei un altsemn cu cifra V, alăturea apoi un vultur cu o cunună în cioc. şi un leu,-pe CÎnd pe monedele din 247 şi 248, cînd era pace, se .vede o femee şezînd, ţin ind în loc de spadă un snop, avînd ca inscripţie numai D(acia) F(elix)! (p. 31) .. Se ştie doar că în sec. lI! stăteau tn garnizoană în Dacia le­ giunea V Macedonica şi a XIII Gemina cu semnele lor vulturul şi leul. Ne întrebăm: să fie oare numai Întîmplarea, că aceste semne strălucesc şi astăzi în stema Ţării? Gepizii ocupară, . tot după dovezi arheologice-c-numisrnatice, sub Decius (250) Maramureşul şi [inuturil e vecine apusene (pag. 32), pe când un atac al lor asupra Daciei În anul 256 rămase fără rezultat. , Dar în anul 260 provincia traiană căzu în mâinele Goţilor, tăindu-se Gepizilor comunicaţia cu Romanii. Acum isbucni între a­ ceste popoare Înrudite un răsboi' pentru Transilvania, care pare a a nu fi avut un rezultat apreciabil. In anul 2p8 se forma iarăşi' o coaliţiune puternică contra' Ro­ manilor, la care au luat parte pe lângă Ostrogoţi-de la care pornise iniţiativa, .şi Vizigoţ], Gepizi, Herul" Bastarni şi chiar Alernani. In lupta de la Naissus (269)\ Impăratul Claudiu II repurtă Însă o mare . victorie asupra barbaril�r (pag, 39). In anul următor mai incercară Gepizii să cucerească de la Goţi Transilvania, dar . fură respinşi. Intr-un panegiric adresat Impăratului Maximian de ziua naşterii sale, retorulînregistează cu mulţumire cum împăratul I [303] ;răuşi a întărîta diferite popoare barbare, unul contra altora, reţetă, pe care Bizantinii au urmat-o apoi cu sfinţenie. Abia în anul 336 cînd Vant1alii, vecinii apuseni ai Gepizilor, părăziră aşezările lor, putură ceştialalţi să ocupe locurile acestora .din Dacia apusană. Acum (350) Gepizii ajunseră după multe de­ .cenii de linişte la o bună-stare, necunoscută mai nainte. Mai �o­ .quent de cât o carte ilustrează această renumita comoară de la Simlău ce, cuprinde între altele şi un colan sau gâtar de aur, de .care atârnă felurite scule ale diferilelor meserii şi ocupaţiuni paei­ pice ale populaţiunii din Dacia, pe la mijlocul secolului al 4-lea .(pg. 44.) - .. , După desfacerea Vizigoţilor în preajma curnpenii hunice şi .după trecerea Goţilor arieni peste Dunăre în anul 376 putură Ge­ pizii şă se întindă asupra. celei mai mari părţi a Daciei Traiane. "Tocmai atunci se nimeri însă să plece, după constatările archeo-· ilogice şi rămăşiţele Gepizilor din delta Vislei, In timpurile acelea trebue să fi existat raporturi prieteneşti între 1$' Gepizi şi imperiul roman, căci medalioanele de aur din care trei cîntăresc aproape .415 gr. cu efigiile lui Vaiens şi a lui Constatitius şi cu' inscripţia "Gloria Rotnanorum par a indica aceasta (p. '47)_ . Pe la Începutul secolului al 5 -lea scriitorul patristic Hiero­ ;!zymus ne istoriseşte despre o incursiune însemnată în Galia a unei .coaliţiuni de popoare între care şi Gepizi, ştire' ce găseşte între­ girea ei într-o a doua comoară de la Şimlău ce se află astăzi în' muzeul de vechităţi din Budapesta. Gepizii au îngropat aceste co-· mori, crede D" cu găndul de a le desgropă la înapoere; dar ei nu s'au mai intors (P. 51). In capitolul al doilea se povesteşte apoi viaţa Gepizilor sub suzeranitatea huni că şi liberarea de sub Huni. (454). Ceace găsim aici însemnat de retinut, este vaza mare de care se bucurau Ge­ pizii şi regele lor Ardaric la Atila, ceeace s'a învederat mai ales în memorabila bătălie de la Troyes din anul 451. După moartea lui Atila, Ardaric, indignat că fii acestuia vo­ iau să decidă de soarta atîtor popoare ca despre o ceată de şerbi, ridică steagul răsvrâtirei, Trăind în raporturi atît de strînse cu Hunii, el putea mai bine să cunoască valoarea momentului. Urmaşii lui Atila uitară deocam­ dată certele şi Îşi adunase şi ei oştile. Popoarele erau deci împăr-. ţite. Dar după mai multe lupte post multos gravesque conflictos., le-a surîs şi Gepizilor izbînda: Javit Gepidis itiopinata. victoria. RECENZII 303� [304] DR. ILIE GHERGHEL 304 -----------------.-------------------------------- Cu multă erudiţie stabileşte D. regiunea rîului Netao (unde , s'a dat lupta decisivă) în Panonia de jos, contra părerei mai mul··· tor istorici de seamă. Imperiul Hunilor, ce făcu să tremure Europa, fu risipit, iar pe ruinile sale se ridică cel al Gepizi/ar ti» Dacia precum şi cel al GoţiJor în Panonia (pag. 66). . Dacă din punct de vedere naţional german istoricul Felix Dalm aseamănă însemnătatea victoriei Gepizilor cu ridicarea Pru­ siei contra lui Napoleon 1, din punct de vedere politic european lupta de la Netao se poate, credem) alătura cu drept cuvânt celei de la Poitiers contra Arabilor {732) sau celei de la Liegnitz con­ tra Tătarilor '1241). Partea li-a e consacrată studiului istoric' topografic. In cap. 3':'lea D. discută tot aşa de amănunţit şi de intere­ sant graniţele Daciei, acum gepidice, luînd poziţie contra istoricilor germani Roes!er, Mtillenhof], Aschbach, Mal/Sa, Schmidt, Wie-· tersheim-Dalm, dar şi contra celor români Haşdău, Xenopol şi Iorga. Pe cînd însă istoricii germani' diferă numai cu privire la extinde­ rea frontierelor gepidice în jurul Transilvaniei, istoricii români nea­ gă existenţa Gepizilor în Dacia, arrnonizând această concepţie cu credinţa despre lipsa elementelor gotice-gepidice în limba română, Spusele lui Iordanes ar fi după Haşdeu încurcate: el ar fi confundat chiar Dacia Traiană cu cea Aureliană din sudul Dună­ rii ; iar Iorga ne asigură, că numai lordanes ar relata despre exis­ tenţa Gepizilor în Dacia (pg. 71). D. Înlătură mai întăiu afirmaţia­ nile eronate ale istoricilor noştri, arătînd, că Iordanes nu e singu­ rul martur, ci e susţinut şi de Procopiu şi de Menander, iar in- . direct şi de Eunodiu şi de Ioan dela Efes. Tot astfel respinge D. cu temeiu şi afirmaţi unea, că Iordanes ar fi confundat arnbel- Dacii. Istoricul got vorbeşte doar de Dacia aniiqua ; apoi pentru a nu lăsa nici o îndoială, el e�l1merăşi râurile mai mari ale Ţării; Astfel el arată că "Tisia" înconjoară ţara dinspre apus, apoi Da­ nubius dinspre miază-zi. Mai', numeşte apoi şi rîurile interioare "Marisia" şi "Crisia" în care erictne recunoaşte Mureşul şi Crişul. Cît priveşte însă rîul m�·ginaş FLutaussis. D. mai întîiu se opune editorilor lui Iordanes, Closs şi MOl71l7Zsen cari văd în a­ ceastă denumire un "Fl(uvillS) aluia=oltul; căci adrniţînd o con­ tarninare a acestor două cuvinte ne-am aştepta cel mult la un ,.Flll(vius) Tausis", cum observase îrică vechiul. Zeuss. Cercetarea filologică neducînd la un rezultat pozitiv, D. at- [305] RECENZII ------------------- 305 trage atenţi unea asupra datelor lui Iordanes privitoare la poziţiunea şi descrierea acestui rîu. "Ca rîu răsăritean, el nu poate fi nici Si­ retul cum credea Milllenhoff şi Schuchardt, nici Timişul cum ad­ mitea Haşdeu, nici Tisa cum i se părea lui Wieterslzeim. Atît descrierea ce ne-o dă lordanes despre Flutaussis, quî rapidus ac veriicosus in Istri fluenta furens devolviiur, cît şi cea ce ne-o dă o lucrare geografică modernă 1) ne arată identitatea sa cu Oltul. Pînă şi caracteristica furens îşi găseşte corespondentul său în cîntecul popular: "Oltule cîine turbat" "Ce vii mare tulburat" 1) " Pe lîngă analiza istorică şi geografică privitoare la ţara Ge­ plzilor, pe care le credem destul de convingătoare, D., mai pro­ mite în tomul II-lea al însemnate! sale opere şi rezultatele arheo­ logice, cari vor învederă identitatea graniţelor politice cu cele etnografice (p. 73). O hartă în text Gepidia după 454 (pag, "16) cuprinde Dacia pînă la Tisa, Mararnureşul şi Oltenia, aşa dar Dacia Traiană de odinioară. In temeiul descoperirilor archeologice D. respinge şi afirma­ ţiunea prin nimic susţinută a lui jirecek despre stăpînirea Slavilor în Transilvania în a doua jumătate a secolului al 5-lea (p. 77). Cît priveşte Oltenia, tradiţia despre dornnirea Gepizilor nu găseşte sprijin în Archeologie pînă acum. In schimb ea e confirmată de studiul topografic. Pentru a da o .pildă de erudiţiunea şi iscusinţa, cu care D. a/ac:! ci:Oifz, "căci numai în slavă trecerea lui a in o e organică". "Dar, _ obiectează D., această deduc ere e cu totul eronată, deoarece o formă Altus n'ar fi dat, din cauza accentului în slavă, Olt, ci Lat sau Lot: cc mp. slav. Lata "Elba" din lat. germană. Albis; buIg. Loms, din traca Alrnus ; serb Rasa, din ilir Arsa; Raban din Arbanum şi altele. Geneza lui Olt din Aluius e cu totul alta. In rornîneşte acesta nu putea da Ouu ci Lotu. Aceiaş desvoltare a suferit Motru din Amutru, dedus din staţiunea rom.-dacă .Amutria. Leiu însă a .dat naştere prin metateza germanicâ : Olt. Ur­ mează exemple similare din diferite forme germanice, dar ca culme D. aduce numele unui rîu din Franţa sudică, unde se aşezaseră deasemenea Goţii, cu acelaş nume Lot, Care a suferit o schimbare în Olt. Oltus, veruacule Lot, fluvius A quitaniae, în Acta Sanctorum �LV, p. 1047 passim (p .. 80). Cap. al 4-lea e consacrat întreg studiului numirilor topogra­ fice de origine sau înrîurire germanică. Cetitorul obiectiv va găsi -chestiuni de un palpitant interes ştiinţific şi naţional cu adîncă competinţă judecate şi le va putea aprecia, fără să fie necesar a fi numai decît filolog gerrnanistîc. . Intre pildele caracteristice rom releva iarăşi numai două şi anume: Intre rîurile care udă ţara Gepizilor, Iordanes mai numără şi pe cele ur mătoare : MUia şi Oflpil. De primul D. apropie da­ nezul mile "b aDC de nisip" şi vechiul nordic tneir "năsip". Sur­ prinzător vedem acuma la OeogroJ,lll de la Ravena, urmaşul lui Iordanes, acest nume înlocuit cu Atnie, carele, după cum observă D., DU pare a fi decît traducerea sa romtnească (rom. dial, arină I .. ., l I l 1 [307] RECENZII 307 "nisip") ; asemănător explică D. şi numirea Oltului, Flutausis, amin­ tită mai sus. Taus din Flu(vius) Tausis, căci is e numai o terminaţie ca în Tib- is, Mar-is etc., însemnează în dialectele nordice mocirlă, glod. S'ar învedera deci şi aici, că e numai o traducere a străve­ chiului Aluta, către care D. apropie· celticul Iuta şi iri cui totb � .. noroi" cu a prothetic (p. 91). In partea a III-a D. reia iarăşi firul istoriei şi urmăreşte, in cap. 5, politica externă a statului gepidic dela 454 pînă la descălicarea Longobarzilor în Panonia în anul 546. Ceace ne interesează în prima linie aci e constatarea conti­ nuităţii existenţei politice, a Gepizilor ca un corolar al probelor numeroase linguistice, archeologice şi numismatice, dovedind para­ lela adăstare, în timpurile acelea, a Gepizilor şi Romînilor în Da­ cia. După liberarea Gepizilor de sub jugul Hunilor, Ardaric regele .lor închee cu împăratul Mar-ianus (450-457) un tratat de alianţă, .acesta recunoscindu-le stăpînirea Daciei şi obligîndu-se a le plăti şi tribut anual. lordanes spune: Nam Gepidi Honnorum sibi sedes virlbus vindicantes totius Daciae fines velut victorcs pot.ti (M. G. Aud. ant. V. pag. 126). Aceste raporturi amicale au dăinuit vreo 80 ani. Ele se con­ firmă şi prin numeroasele monede de aur (100) de la împăraţii Teodosiu- [ustin I (379-5 n) şi alte de 300 de la Valentian-Leo, găsite în ardeal. Cu drept cuvînt însă, D. îşi exprimă părerea sa de rău, că la colecţionarea monedelor bizantine dela Academia .Pomînă şi dela Muzeul naţional nu s'a precizat şi locul găsirii lor, ceace e pentru istorie o perdere ireparabilă (pag. 104). Peste amănuntele, ce le înşiră apoi D. privitor la luptele Gepizilor cu Goţii, fie pentru Dacia, fie pentru Sirrniu. şi la intervenirea Heru­ Iilor ş. a. trecem, fiind mai mult de domeniul istoriei universale. Vom releva însă, că renumitele restaurări ale cetăţilor dunărene întreprinse de [ustinian (527-565) îşi au temeiul în asigurarea fron­ tierelor nordice tocmai din cauza Gepizilor (p. 127). Cu toate acestea, măreţul plan al lui [ustinian de a restabili vechiul imperiu roman şi înfăptuirea sa în parte stârni reactiunea celor mai excentrice popoare. Frincii lui Thendibert şi Perşii lui Chosroes primiseră şi pe Gepizi în horă. Aceştia reuşiră în cele din urmă să pună mîna şi pe Dacia Aureliană. Ceace trebue însă de reţinut, e că pe la mijlocul secolului al VI-lea, temeiul Gepi­ zilor continuă a Ii tot Dacia Traiană (p. 131). Capitol ul al fi-lea tratează relaţiunile externe ale Gepi zilor [308] 308 DR. ILIE GHERGHEL de la 546 pînă la nimicirea stăpînirei lor. D. urmăreşte în deosebi' cele mai vechi raporturi Între Gepizi şi Longobarzi, de.cînd aceştia se aşezaseră, in urma dislocărei Herulilor în cîmpia nordvestică ă Tisei. Diferitele frecări şi zavistii ivite între popoarele acestea în­ rudite precum şi intrigile ţesute de Curtea bizantină nu pot între­ ţinea interesul nostru îndelungat; destul că în cele din urmă, în afară de vechile animozităţi, se mai adaogă şi un vălmăşag a celor mai variate patimi răscolite de un omor nenorocit şi de un amor neimpărtăşit. Alboni fiul regelui longobard adică, care ucisese în hartă pe Thorismund, fiul regelui Gepizilor, peţise mîna frumoasei Rosamunde după urcarea în scaun a părintelui ei Kunitnund, fra­ tele ucisului. Cum regele nu putu consimţi la căsătoria ficei sale cu ucigaşul fratelui său, Alboni, carele între timp se însurase răpi fecioara, cu toată împotrivirea ei. Această faptâneauzită deslănţui. apoi în anul 565 un răsboi pe viaţă şi pe moarte între aceste po­ poare, aidoma pe gustul şi după politica tradiţională a Bizanţului, care ,nu puţin contribui la înflăcărarea barbarilor dînd cînd unuia, cînd altuia din beligeranţi speranţa ajutorului peţit, In cursul acestor lupte inverşunate, ce izbucniră sub nişte semne atît de nefaste, se produseseră şi două mari evenimente, istorice, cari erau să devie fatale pentru existenţa Gepizilor în Dacia. In anii din urmă ai domniei lui justinian Îşi făcu adică apa­ riţia un nou popor barbar A varii, pe care Bizantinii i-au şi arvunit îndată pentru politica lor, întrebuinţîndu-i contra popoarelor hunice- bulgare din stepele pontice, Avarii cer în schimb aşezări în pro­ vincii. Impăratul oferindu-li-le în Panonia de jos ei, fără să mai aştepte răspuns, descălecară în Sciţia mică (Dobrogea), trimiţînd cuvint, că se mulţumesc şi cu regiunea aceea. Intretimp se stînsese şi marea figură istorică bizantină a secolului al 6-lea, împăratul, Justinian,-eveniment însemnat şi neprielnic, deoarece politica sa de . curupenire faţă de popoarele germanice dunărene n'a mai fost ur- mată de urmaşul său (p. 157). \ După înfrîngerea Longobarzilor \din 566 Alboni nu maiavea astîmpăr. In furie potentată pînă Ia nebunie el îşi încordă toată vigoarea spre a dobori pe Gepizi. Deearece însă el se îndoi a-i putea răpune prin propria putere, îşi aruncă privirile asupra A va-· rilor, care se supăraseră pe Bizantini, susţinătorii de odinioară ai Gepizilor (p, 157). Noul împărat [ustin II retrase acestora favoarea, fiindcă nu, I p [309] 309 '�e cedase Sirrmul, după cum avuseră vorba. Gepizii, neputînd tine piept nici înverşunării Longobarzilor, nici sălbăticiei Avaril ir, fură zrăpuşi într'un răsboiu ce ţinu dela 567-571. In lupta cu Gepizii, Longobarzil au spumegat de atîta mînie .contra consîngenilor lor, -de i-au măce ărit dună cum spune, exagertnd din patriotism, isto- ricul lor Paulus Diaconus, "pină la nimicire, ast-fel de nu le-a ră­ unas măcar un crainic, să vestească lumii prăpădul"(p. 161). Pentru a sorbi din cupa plină a răsbunărei, Alboni să fi de­ ·,trunchiat capul. lui Kunimund cu propria-i mînă.vordontnd apoi -sâ-i facă din tidvă un pocal, Cu adt mai putin putură Gepizii ţine .piept Avarilor. Aceştia trim, teau În lupte pe Slavii, subordonaţi 'lor, pe cînd stăpînii rămîneau la partea sedentară păzindu-le ta- .berile 1 (pag. 65). - Politica şovăitoare a Blzantinilor, sub [ust.n II, avu ca rezul­ . tat nimicirea aliatllor lor de odinioară şi înlocuirea lor in Dacia -cu cea a A varilor-o primejdie neasernănată şi permanentă pentru .irnperiu. Totodată şi Lotigobazii se impărtăşiră de achiziţiunea cea mare a lui [ustinian, ocupînd ei acuma Italia. In partea IV-3 D. găseşte după apunerea existenţli politice .a poporului gepid, momentul de reculege re, spre a trece la teza .prirnord.ară şi principială a Iucrărei sale, cercetînd mai ales pe ·;;temeiuri filologice multiplele, de Dvsa pentru prima oară spre marea uim re a lumii ştlinţifice desvălite, raporturi medievale intre -Germani şi Romîni. D. arată mai întăiu în cap 7, că acei Gepidarum popuţi, des­ pre care Iordanes spune că locuiau Dacia veche, nu se poate re­ feri cum sustine Dalm, Kăttige der Germanen II, pag. 244J la mul- 1imea demografică. lordanes în acest caz întrebuinţează altă ex­ .presie : populus immensus. Mai departe cu drept cuvint relevă D. că asemănător rete­ .rinţelor din celelalte ţări latine Italia, Galia, Spania şi Africa, co­ tropite de popoare germanice, şi in Dacia populaţiunile .principale .. aparţineau celor două naţionalităţi : germană şi latină. Aci ar fi fost locul de arătat, că lucrurile acestea le-a evi­ denţiat şi cu prvire la provinciile evacuate de Rornînl, cum fu­ J5eSe Noricum, antiroeslerianul jung prin Jolosinţa "Vietii Sîntulul .Severtnr de Aegippus, carele istoriseşte, cum trăia populaţiunea la­ .tină snb obladUirea germană, fapt, ce se poate apoi urmări prin 1.uric·' şi numiri topografice în timpurile medievale mai recente O�ng J?omer und Romanen. p. 232 sq ).0 parte din popula1iune pără- [310] 310 DR. IUE GHERGHEL ._._._._----------------- ·f 1. seşfe locuinţele vechi, dar alta care s'a acomodat îrnprejurărilor., rămîne, neavînd poftă sau vigoare pentru noue întreprinderi răs­ hoinice, Existenţa de odinioară a Goţilor în Transilvania o dove­ dese muntele şi părîul Gatul din judeţul Aiba de jos; dar nu mi, . se pare o dovadă, că unii Goţ' s'ar fi alăturat Gepiziior abia după plecarea Vizigoţilor de spaima Hunilor, D. mai crede după datele comparative istorice, a putea admite că Gepizii, cu toate că erau, un popor mai numeros decît cel al Longobarzilor sau al Vandali­ lor, nu însă decit cel al Goţilor ; faţă de populaţiunea romanică din Dacia, ei erau în aceaşi proporţie ca şi populaţiunile germa­ nice din celelalte ţări latine şi deci în minoritate (P. 179). Aceasta explică, zice el, nimicirea acestui popor În urma numai a două lupte susţinute contra doui inamici În acelaş timp. D. ajunge acum, a ne desfăşura şi inrăurinţa gepidică asupra lexicului rornînesc. Intr'adevăr, dacă Gepizii au trăit atîtea secole in Dacia, e cu'. neputinţă a presupune, că ei n'ar fi avut nici un raport lingustic CU populaţiunea romanică presupusă autcchtonă. Lipsa elemen­ telor german ce ar Cădea greu în cumpăna teoriei roesleriene. Prin constatarea Iar însă se aduce În discuţiune chestiunea băştinătăţiă elementului romanie În Dacia Traiană. Diferitele schimbări cele-ar suferi anumite cuvinte, turplni sau sufixe în limba remina în com­ paraţie cu osebitele graiuri germanice şi slavice, ne dă măsura de a controla însemnătatea lor pentru istorie. ' Nu cade În competinţa noastră a discuta numeroasele cuvinte: rornîneşti de origine vechi gerrnanică, pe care le-a studiat D. Pentru a pildui totuşi cu ce universalitate de cunoştinţe pă­ şeşte el la desghiocarea miezului stiinţific al unui cuvînt, SaU cit de limpede reiese evidenţa unor înrudiri de cuvinte, să ne fie per­ mis a enumera numai CÎteva din ele spre a nu obosi prea mult pe cetitori. Cuv întul strugure l'au pus unf în legătură cu lat. surculus. "_ "yIăstar", cu slavul sirugz; "strug" şi a. E totuşi de origine ger­ mană: g intervocalic înlocueşte aici, ca aiurea, pe Iabialul b­ comp. negură din lat. nebula, rug d�) rubus,uger din uber ş. a., Astfel că strugurtrebue redus la strubulu. Acesta însă e gepidicul thrubilo, .. strugure", s la îr.cs putul cuvîntului rornlnesc e redarea, germanicului th. Tot astfel redau şi Greciigermanicul Dagarith prin AcijO:pc�. Ca un alt indiciu peutru redarea grupului germanie thr prin". str servă numele regelui gepidic Thrapstila, care apare la Paulus; [311] _______ � RECEN�ZI_I __ 31C Diacotius şi Fredegar : Sirapstila (p. 178). In categoria a doua' compare cineva etimologule de până acum a unor cuvinte ca: but, buiure, butuc din turc but, "chip cioplit" şi cele ale lui O; din sved. but "bucată, ciot" ; anglisax, buttuc, capăt (pag 175);. sau cotingan "băetan", cu etirnologta clasată ca necunoscută SaU întunecafă - şi cea susţinută de D. din sved. Kottitig "băetan"" an fiind un sufix augrnentativ ca în [uncan băet-an, Interesant e­ şi cuvîntul pisc carele se găseşte şi în itai picca şi În franc. pic, dar şi în În engl. pick norrn pik, norv pic=ghimpe, vârf: D. pu­ tea adăoga aicişi piz (pit) din Iadina . pisc. In fine cuvintul gtind, atit de răspîndit în toate provinciile romineşf nu are de a face cu grindă, ci e identic cu acelaş cuvînt din irizica = banc de ni­ sip, olandeză = nisip de prund, sviţerana = ridicătură de pămînt conică, A'CÎ şi-ar avea loc, şi cuvintul mieâ derivat pînă acuma din slava (Miklosich. Dlc, Slav. EL::m. în Rurn. pag. 29 şi Tiktin, W6r­ terbuch (p. 974), care se găseşte atestat în Banat pe timpul lui Atila = 61�SOO(; smxwp(w(; 'ltC(Ao611evo�. (v. Ţicăloiu în "Byz. Zeitschrift, 1923 pg. 87). Din mulţimea de numiri topografice şi personale ne vom mul­ ţarnl iarăşi numai cu două, trei exemple, care sperăm că vor fi găstt-, pe lîngă cele premergătoare, destul de învederate, spre a convinge şi pe cei mai r ecalcitranti adepţi ai lui Roesler că ele n'au putut fi fost cum-va aduse de Romînl de peste Dunăre, nici n'ar fi fost cumva transmise de Gepizi prin intermediul Slavilor. Astfel numele oraşului şi al rîului Bîrlad e identic cu numele ve­ chiu germanie Bertad, căruia În privinţa formei i-se poate alătura: Gerlat, Theode ad, Graff!lad. Ernot tu ung. Râânat e numele unui orăşel în Transilvania. Ambele denumiri D. le deduce din nurnel e personale vechi germane Hardinotli şi Herdinoih, Din cel din urmă a urmat un Erdinot, iar din aceasta prin perderea lui d ca În tnincare din tnîndcare (lat. mandicare) forma românească de mai sus. Ungurii însă l-au preluat de la Slavi, cari în asemenea cazuri eapădă pe a începător şi intercalzaz ă între cele dJLIă consonante următoare altă vocală precum am văzut mai sus (pag. 192). Ca încheere vom mai aminti aici muntele şi părîul Gatului, care prin rostirea slavă trebuie să ne dea Gîtul nu Golul. Intre numele de origină ve rhe germanică iscate printr'o cluntire (, Ve­ reinfachung") a părţii finale numără D. şi pe cel al BIS'l Să ne fie permis însă a invoca contr i etim )loJii [312] 312 DR. ILIE GHERGHEL -------------------- -- 1) că forma cea mai veche sub care ne apare acest nume la Unguri e identică cu cea păstrată pînă azi prin tradiţie adică .. Basarab". 2) forma "Basaraba" Însă ne apare în documentele slave În unire cu un nume de botez, ceace ar putea să fie mai degrabă un genetiv slav: căci tot astfel ea provine şi sub forma de Basa­ raba (St. Nicolaescu Documente slavo-romîne pag. 17. }fu Il"c,,- 11<\&" dar şi cea de GMAp"& (ibidem p. 19. 2 L) 3) Forma "samba" pe care D. crede a o putea combina cu "ban" trebuia evidenţiată într'o fîntînă oarecare. Pentru aceste motive noi rămînem la etirnologla noastră din limba comună, care nu e decit o traducere a rebusului heraidic al Basarabilor adică, .. cap (de) arap".. In cap. 8 D. cercetează raporturile juridice ale Straromînilor din regatul Gepizilor şi admite, că starea poputaţiunii latine În Dacia nu putea să difere de a celeia din celelalte state germanice, adică starea de sernitiber, distinsă de acea a şerbului. Drept do­ vadă el aduce cuvîntul rumîn tn inţăles de "ioba1.", noţiune ce nu putea să Încolţească, după cum spuse şi răposatul Giur escu, decît în concepţia unui stăpînitor străin. D. Însă arată că numai Gotii Întrebuinţează o formă romană pentru denumirea, la inceput etnică • . a .populaţi unii acum stăpînite. Aşa Romanii se numesc în biblia lui DIfila Rumoneis, pe cînd toate celelalte popoare întrebuinţează forma Vlach. S'ar părea că D. a nimerit şi aci adevărul, deoarece alăturea de "rumÎn" în înţelesul arr haic de "vecin" sau "iobag", care în �untenia s'a contopit cu "romîn", in ţările MOldovene numele etnic chiar În popor sună curat romtn. Poate că deosebirea, ce exista odinioară între naţiunile pur­ cese din acei aş tulpină, dar diferenţiate apoi ca înţeles, să fi făcut cu putinţă menţinerea lui o neaccentuat, contrar legei fonetice ro­ 'mîneşti, mai ales că această lege nu pare atît de irnutabilă (cf. mormînt din lat. monun entumş. Ceeace spune Puşcariu Etym, , \ Worterb, p. 132 cu referire la Haşdău, Cuvinte din bătrîni L, p 291, priveşte iarăşi pe "rumîn=iobag". Ocupaţiile principale ale ROillÎhilor de sub stăpînirea gepidă .erau păstoria şi agricultura. Aceasta se învederează ms! întăi prin :terminolog{a latină a ambelor ocupaţiuni, iar cit priveşte păstoria, şi prin termenii numeroşi păcurăreşti transmişi popoarelor Încon­ jurătoare. [313] RECENZII 313 1, '1 '1 I ţi i Vechimea acestor împrumuturi se poate stabili prin forma archaică a unor cuvinte. Astfel cuvîntul chiag (lat. coagulum) a .intrat în leşeasca şi tăuţeasca (slovaca) în forma klag, înainte de perioada muerii lui 1, pe cînd slavismele "clopot", sau "cleşte- au intrat în stăromrna după încheerea acelui proces fonetic. Se mai pot pune aci la contribuţie şi unele cu vinte de ori­ gine latină, În limba ucraină, ce au dispărut din rominească, Ast­ fel aduce D. cuvîntul katerva (lat. caterva) "turmă -. S'ar putea alătura aci, credem şi numirea topografică bucovineană din re- .giunea muntoasă "uţană" Lucina pe care Miklosich-Kaluzniacki o pune pe seama limbei ro mîne din cauza numelui învederat romanic. .Aceasta ni se pare cu atît mai nimerit întrucît cu vîntul acesta trăeşte "ca apelati v şi astăzi în munţii Gorjului : o pată de lumină pe pă­ mint, ce o aruncâ soarele printr'o spărtură de nouri, D. trece apoi la fîntînele istorice unguresti, după tradiţia că­ rora Ungaria înantea descălecărti Maghiarilor-să se fi numit Pascua Pomanorum. Cum e de înţeles această numire, vom arăta cu altă oca­ 'ziune. Deocamdată însă trebue de observat că pasagiul din Ano­ nymus, Descriptio Europae orientalis, (1300) nu se referă la Tran­ silvania, int: ucît Alba regalis nu e Alba Iulia de mai tîrziu sau Bălgradul de astăzi (în documente Alba Transilvanaţ, ci fosta ca­ pitală a Ungariei, ung. Szekes-Fejer vâr, nemţ. Stuhlweissenburg, adică "Alba de Scaun". Mai departe D. arată la îndămîna cuvintelor rornîneşti de 0- -rigină latină, că atît agricultura, cît şi horticultura au fost pururea .în întrebuinţare ,la rornini. EI respinge deci cu drept cuvint aser­ ţiunea lui Weigaud, că Romînii ar fi împrumutat dela Slavi înde­ letnicirea agriculturei, Urmează partea V:' Soarta Gepizilor după desfacerea rega­ .tului lor. Incap. 9 D. urmăreşte unele frînturi gepidice, care au trecut cu Rosamunde, devenită soţia lui Albon', şi cn Longobarzii tn noua lor patrie Italia, iar altele care s'au refugiat În imperiul bizantin. In fine în cap. 10 D. tratează despre rămînerea în Dacia a a massei principale ci Gepizilor şi despre domnia Avarilor. EI atrage luarea aminte că mai ales în părţile muntoase ale 'Olteniei, apoi în Nordul, Sudul şi Apusul Ardealului se lntîlnesc numeroase numiri topografice de ongtnă germană, dscutate la pag. '94-99. Pe de altă parte limba ro mînă cuprinde o mulţime surprin­ .zătoare de cuvinte din cercul de idei al regiunilor de munte. [314] 314 DR. ILIE GHERGHEL Dr. Ilie Oherghel Acestea indică, zice D. că părţi însemnate de populaţiune romînească au trebuit să locuiască împreună cu Gepizii. Acolo era locul de apărare contra A varilor. Dacă din descoperirile archeologice privitoare . Ia îngropă­ ciuni reiesă, că aşezări avare se aflau numai În partea şeasă spre Tisa, aceasta ar însemna că A varii avuseseră numai stăpînirea po­ litică, ca şi mai tirziu Ungurii asupra părţilor muntoase. Existenţa şi conveţuirea acestor popoare se poate sprijini şi pe oarecare date istorice. Astfel într'o campanie a Bizantinilor sub Priscus În anul 601, pupă trecerea Dunării la Yimi-uiclum şi după nfrîngerea Avarilor in trei lupte, generalul dete în urmărirea inamicului peste trei sate gepidice. , După întoarcerea trupei cercetaşe se ivi şi chaganul încer­ cînd încă odată norocul armelor. In bătălia, însă ce urmă, gene­ ralul grec CÎştigă şi luă cu sine un număr consider abbil de prinşi, între care cronicarul Theophanes număra 3000 de Avari, 800 de Slavi, 3200 Gepizi şi 2000 de "Barbari" (pag. 224). D. admite. după anumite cousideraţiuni, că sub aceştia din urm ă trebue să înţelegem pe Romîni. Gepizii mai apar în armata chaganului şi in anul 026 în ex­ pediţia sa contra Constantinopolului. Amintirea despre A vari au păstrat- o Slavii în .,obri". care e sinonim cu uriaş. La Romini D. o vede în căpctni-ues. rned.e-avar, !,capca" nus", un dregător al Avarilor (p. 228). In notă D. mai adaogă, ca etimologia cap-ctne e populară c ' Se poate; dar credinţa despre oameni ce seamănă la cap cu cînii, se găseşte în cronici medievale. Aşa la Piano şi Carpinl şi a (ct, monografia noastră ZUr Nachricht d. Rasch.d-ad-dtn Fadlallîh p. 4) •. Din cele pînă acum arătate cetitorii binevoitori se vor fi în­ credinţat, credem, de marea Însemnătate a operii lui Dicu: eseu pentru istoria şi filoţogia remînă şi germană; şi noi o recoman­ dăm cu toată căldura cetitorilor nepreocupaţi, Intrucit scopul expunerii noastre nu a avut în vedere decit \ o dare de sa mă asupra momentelor \de căpitenie a cărţii lui D., ne măgulirn cu speranţa, că pene mal, competente din lumea în­ văţaţilor noştri vor spicui şi aprecia după merit această lucrare, dacă erudiţii vor mai alătura pe lîngă ştiinţă şi nepărtinirea, ce în� cununează aşa de frumos talentul. [315] RECENZII ____________ ··_1 _ 315; 1. A. Brătescu- Volneştl. .. O operă de mare valoare", Bro­ şură În 8°, de �O pagini, Bucureşti, 1924 1 ·tre publicaţiile date de curînd la lumină de Academia Ro­ mîna din Bucureşti, s- află şi o comun-care făcută acestui Corp, cu titlul de mai sus. Cetind cineva ace -stă tipâriturâ, vede imediat că are de a face ma I mult . u un art COl de reportag u- reclamă, cum se obicinu şte a se găs. zilnic prin . ele mai multe d n foile politice, ori aş-a zise lit rare, ce apar în capitală, decit cu un stu­ diu critic ori producţIe literară, care să rele ve, după cum titlul pro­ mite, o "capo-d'op�ră". E vorba de o piesă de teatru, Pacatul,' scrisâ de o D-nă Lucreţia Petresc-, şi prezentata spre cercetare O-lui Brătescu, acasă -a O sa, care pe lîngă al e însărcinări de mare mertt, are şi pe aceea de Membru in Cormtetul Teatrul ui Naţi -nal din Bu­ cureşti. Precum însă numitul On se plinge 'Că nu mai poate răzbi de nenumăratele manus.rise ce se trimet spre cont 01 de multe instituţii din Bucureşt, manuscrise care-i încarcă timp indelungat biuroul O-sale, in vedere ca O-na autoare "are aspectul simpatic al unei. . dactilografe" (şi azi se cunoaşte În deobşte aspectul aproape unanim al dactilografetor din toate r- utorităţile romineşti), 0-1 Bră­ tescu se execută şi citeşte imediat textul, pîm idupă rni-zul nop-­ iei, după Care îl declară stante pede: o operă de mare valoare. Această .operă" e o dramă În 3 acte şi 1 prolog, avînd ca subiect schimbarea un .i plod ţiganesc în locul unei a 5-a fete a boierului Bogdan Merişanut (din vrem-a lui Vasile Lupu-Vodă),­ pentru că nur.itul, sătui de 4 fete ce-i născuse p.nă atunci cucoana O-,ale, îi poronci ca, nurna=decît, a cincea progenitură să fie un băet, care să-i moştenească numele şi demnitatea. In. urmă însă pledul devenind boer şi berbant, cearcă să a­ derneneasca în ietacul lui pe o roabă de vrîsta sa, din casa pă­ rinţilor sei, care era în acelaş timp adevărata ficâ a lui Bogdan, schimbată cu plodul ţiganesc, lucru de care aflînd Cucoana, a­ ceasta găseşte de cuviinţă a-i dd pofticiosului berbant să beie o fiertură, ce-I, trimite ad patres. Acesta e lot subiectul dramei şi un subiect absolut comun, intrebuintat în vechi melodrarne, dar care nu ajunge nicl la nivelul scrierilor unor autori ca acei ce se reprezintă pe toate sce-­ nele de bulev ard ale strainătăţel. 0-1 Bratescu este însă atît de entusiasmat de el, de structura, piesei, de caracterul personagiilor, de graiul lor, incit, aproape la [316] :316 N. A. BOGDAN fie-ce frază din lunga sa comunicare izbucneşte în laude ne-mai-po­ menite, pentru valoarea fără de samăn a acestei opere, ce '"nu-şi mai găseşte păreche în Întreaga dramaturgie-ori-cît de slabă e ea=-romtnească''. "Autoarea acestei piese a nernerit-o În chip de­ săvtrşitI .-: în mod inconştient., (o fi vr'o sonambuIă)-căci din convorbirea ce am avut cu d-sa, -îi cer ertare că-i violez modes­ tia,-m'am .conv ns că'I foarte inteJig ntă, cu cultură foarte vă­ deaţă ... " de. Şi tot aşa hosanalele O-lui Brătescu nu mai au sfîrşit! Am căutat f>ă vd ce primire a avut reprezentarea acestei .piese "capo-d'oprră" pe scena Naţionalului din Bucureşti? Dar cele mai favorabile Organe Serioase ce dădură sarnă de rssultatul primei reprezentaţii, se mulţămesc a trece răpede peste .oIfera de mare valoare" a D-nei Petrescu,-aşa că entus'asmul fără pereche ce urma să obţie drama in chestie, a rămas fixat numai În broşura resoectivă a Academiei. Şi cînd ne gindim Că orice alt individ, ce se crede În stare