[1] ORGANUL SOCIETĂŢII ISTORICO-FILOLOGICE -- DIN IAŞI -,- Anul 30 Ianuar 1923 No.l j'laşferea inoiviaualifătii limbii romÎne si elementul slav , . Dialectul daco-slovean sau "de aproape Înrudit cu: paleoslovenica- şi dialectul paleoslovenic După toţi cercetătorii cari s-au indeletnicit cu formarea sau compoziţia limbii rornîne, aceasta a luat cele mai vechi cuvinte slave ale ei nu chiar dm limba sau dialectul numit plslovenic;') ci din dial. daco-slovean, spun continuitatiştii, sau din cel «de a­ proape inrudit cu plslovenica- zic ernigraţioniştii. Toţi aceştia însă socotesc pe aceste două din urmă ca fiind mai ace las dialect. Si, .. , " , totuşi, cum am arătat 2) şi se ştie, toţi derivă din plsJovenica cu- vintele slave vechi ale rominei, iar nu din dacc-sloveana sali din dialectul «de .aproape înrudit cu paleosl.> Pentru ca să facă astfel, evident că ei toţi înţeleg că plslovenicanu se deosebea mai de loc de daco-sloveana ori de «lial. de aproape inrudit» ; aşa că, cum nu există texte vechi cari să ne arate natura daco-slovenei care-i identică cu a celuilalt dialect, se ia plslovenica, din care avem textele-copii ale veacurilor X sau Xl, ca element de cerce­ tare În locul daco-slovenei, Aşa inţelege a face chiar cel mai pro­ fund cunoscător şi studietor al lirnbei r omine Miklosich. Dar ce era una şi ce alta din aceste limbi sau dialecte şi cum se poate inlocui una prin alta la cercetări, deşi sunt numite cu numi diferite? 1) Termenii prescurtaţi : paleosl., plslovenic şi plsl., unde vin, lnseamnă : paleoslovenic. 2) A se vedea Arhic« din Oct. 1922, p. 457. ../1 1 ţi' : 1 i [2] 2 ILIE BĂRBULESCU Miklosich '), pe ale cărui cercetări şi concluzii Se interneară sau se sprijină azi Îndeobşte părerile despre compoziţia şi mai ales despre elementele slave vechi qle limbii rornine, spune că limba Slovenilor lui lordanes şi Procopiu era comună acelor Slavi bulgari cari în vremea acestor scriitori (sec. VJ) locuiau ori s-au întins în Panonia, Alpii norici, Dacia şi dincolo de Dunăre. Această limbă comună a lor a Început a se diferenţia oare-cum, dar puţin de tot. în sec. VI (<, din cari nu există texte cari să ni le prezinte, pi in plslovenica pe care o cunoaştem din textele copii plslovenice ale veacurilor al XI şi X. Şi tot de aceea Ştiinţa de după el, de acord Cll dânsul, procedează logic cînd face la fel in această privire. Deosebire între Miklosich şi Slavistica nouă e numai in ce priveşte originea geografică a lirnbei ilşa numită paleoslovenică. Căci el susţtnea că aceasta er� limba Slovenţitor din Panonia veacului IX, pentru că socotea că aceştia erau Bulgari sIa vi de '\ 1) Cf Arhiva dela Oct. 1922, p. 461. 2) In Geschichte dt»: Lautber. im Bulgarischen, p. 6. 3) Ibidem p. 5. . 4) Cf. Arhioa din Iulie 1922, p. 322. [3] NASTEREA INDIVIDUALlTĂ TI1 UMIl ROMÎNE 3 ._----'-----, , neam, pe cind Ştiinţa de azi, aproape toată, admite că acei Slo­ '. venţi nu sunt Bulgari şi că plslovenica era dialectul bulg ar care se vo: bea in sec. IX intre Salonic şi Constantinopol, adică şi prin regiunea Rodoptlor ... dacă nu Încă şi În sudul Macedoniei pela Ohrida, Bitolia, Prilep 1). Ast-fel, Iagic formulează această credinţă generală de astăzi. spunind ") : -das Altkirchenslavische in der zweiten Hâlfte der 9. jahrhunderts ... ein besonderer sudslavischer Dialect [war], der irgcndwo eicisclien 8a,{oniki unei Constantinopol .Irn Munde des Volkes gelebt hat-. Termenul de aci -das Altkir­ chenslavische- reprezintă pe -palaeoslovenica lingua» a lui Mi­ klosich. Dar. indiferent de originea geografică a plslovenicei, toţi 'consideră aproape identice, ca stadiu, daco-s loveana sau «limba de · aproape Înrudită" şi plslovenica. Ast-fel Rosler, care crede ca Miklosicl1 că plslovenica e limba din Panonia,' precizind raporturile · dintre aceasta şi limba care a dat rorninei cele mai vechi cuvinte sia ve, spune ca Miklosich, deci şi ca înaintaşii lui P. 1. Safarik şi Kopitar, că: «elementele slave ale limbii romine ... :-;c urlii 'În stadia: occhci :-;k1'c sau paleosloocnicci» (. Die slavischen Elemente -des Walachischen ... stehen aur dcni Stand.pu-nl.tc des Altslavischen ader Altslovenischen-). Deci, şi dupe Rosi r, daco-sloveana sau «limba de aproape înrudită cu plsl.> era în un stadiu identic cu plslovenica şi, deci, cea dintîi, care nu ne-a lăsat texte vechi ale ei, poate fi înlocuită la cercetări cu plslovenica pentru că aveau . forme aproape identice. Insă cu toale că nici Miklosich nici înaintaşii lui nu s-au o­ cupat să ne şi arate chiar, amănunţit, că socotesc şi de ce soco- 1 tese aproape identice foneticeşte dial, paleosl. şi pe cel daca-si 0- vean, totuşi avem, in afară de faptul-că toti dCJ''ivii cuvintele vechi .stave ale ramin ei din plslovenica de care pornenii, încă oare-cari .alic :tndicaţii ale lor pentru aceasta. Miklosich socotea că in ge-· .rieral chiar in sec. IX, dialectele limbii bulgare 3) nu/se diferentia- seră în de sine de cât foarte puţin, aproape nesemnificativ, tone­ I ticeşte. Aceasta se vede, pare-se, din judecata lui despre rnanus- 1) Conev, în Spiwnic na li'Mg, Ako.d. XI (a, 1915), 7, p. 5 · şi [toln e.sovo Rcangelc, Sofia 1906. p. 73. , 2) In Znr En::;tchnngsgcsclâchtc der I.:i}·c/tensl. /)praclte, II. ed. 1, a. 1902, p. 81 şi 30. 3) Limbii bulgare generale, afară de bulgara propriu zisă ·de dincolo de Dunăre. [4] 4 ILIE BĂRBULESCU crisul numit «Foile de la Kiev» (<Ehl!:l. (alături de norrnalele şi obi­ cinuitele plslovenice pilll:,', 'lt\31.d�, jMI'.hl:>�). Aceste metateze arată, cred Slavişt i aceia de regulă, nu că limba scriitorilor copietori ai lor din Dacia era chiar limba slovacă sau rusă cari au acele rnetateze in organismul fonetic: al lor, ci că era tot bulg ărească limba lor şi a scriitorilor, cum credea şi Miklosich (p. 4) mai in urmă ''), dar că era bulg ărească de lîngă teritoriul slovac sau rus, care, prin aşa apropiere teritorială, căpătase de la LIna sau alta din cele două, fenomenul de metateză jl<:> în loc de p1.5!. jli\ G). Acei Slavişti n-au observat, însă, că şi întreagă limba ro­ mînă de dincoace de Dunăre, adică din Pornînia propriu zisă, din Transilvania, Banat şi Bucovina, are, între cele mai vechi cuvinte slave ale ei, aşa metateza, s. ex. in cuvintele : rob, robaci, ro- 1, Aşa Vondrăk. s. ex, în Altslovel�ischc Siiulien, Wien 1890. .cr. A['sll)h. XXll, 249 şi susu«; IX, 11. 2) Aşa Kryrnskij În a sa Ukrain0Z;ajn Gn�m1nat;),i� Ci. Itoce- 1.i7. Sla ir., II, 169. 3) Asa Oblak în A['c;lPI,.., XIII, 246 şi in 8u1lfin. IX" 11 ; [agic în A(sZ7)h., XXII, 37, xvu, 77; Kul'bakin, in Dreoncccrlonmoslav. jar., p. 195 şi in O/wids7,rt.,aj·ukopis, Sofia 1907, p. L Il. 4) Aşa Conev, in J)ouri5js&vo B'vangcle p. 30. 5) CL AfslPh., XV, 338. 6) Oblak, în /SbM., IX, 10 socoate aceasta moravism in limba textelor-copii pIs!., deci rest din "panonSkO-l110r a vskata epoha», şi 111 Cod. Slipras!.: "v SLlprasalskija pametnik tija prilr.e;i SI', se vl11y,knz.1i samo otsetlle t. e. pri Jl'rep'isvaneto», zice Oblak aci. [9] NASTEREA INDlVIDUALlT Ă TII LIMBII RO MÎNE 9 ----�.�, -----�.--------�----------- bace 1), reboată, rovină, rost; tot aşa e, mai ales in Transilvania, rostorn şi roscolesc in loc de râstorn şi râscolesc pe acolo şi in RomÎnia: Aşa că, de acea sta, IlU numai limba bulg ărească din a­ propierea Slovaciei şi a Rusiei cupr indea acele rnetateze, ci şi bulgara care se vorbea 2) mai la miază-zi, spre cursul de jos al Dunării. în Dacia; precum, tot de aceea, Savina Knig a şi Cod. Suprasl puteau fi scrise nu numai în regiunile şi graiul de Nord (spre.Slovacia şi Tisa ), sau de Nord-Est (spre Rusia) ale Daciei, ci şi în cele din centrul şi sudul acestei Provincii. De alt-fel. se .poate prea bine că acelaş IUCrLI arată şi faptul Că" textele plslo­ venice au de regulă subst. sub formă neutră ezero, pe cînd numni Savina ](lliga are (dreptcă şi Cod. Zograpn. numai cite) odată 'Încă masculin eeers; ; precum, de asemeni, textele plslovenice au de regulă neutru! bljudo, pe cînd 1tnJnai Sa». lln'iga şi_ Cod, Su­ lwusl. au încă şi mase, bljudK.3) Iar aceste 2 cuvinte se află în­ tre cuvintele vechi slave ale limbii ramine JUt7nCl'i sub forma mas­ cnl1;nd: ezer, Llid, Sav. Kniga şi Cod. Supr., deci, cuprindeau limba care a trecut în ramina şi care avea în sin , acele mascu­ line, poate JlU1J&m; masculine, (de origine străslavă chiar 4) cari se găsesc încă ca vechi resturi, în limba bulgară de astăzi şi In texte rnediobulgare -). Aşa dar, ori cum, Savina Kniga şi Cod. Suprasl. cuprindeau amindoua, aceeaşi limbă şi anume limba aceleiaei regiuni, bulgara din O ada Traiană (a iutiiei jumătăţi a veacului al Xl). Afară de asta, prin studierea în chip comparati v a acestor două texte-copii pl.lovenice din Dacia s'a ajuns, In genere, la concluzia că .Savina Kniga e copie mai veche de cît Cod. Suprasl., deşi, cum am spus, par amîndouă a fi "din lntiia jumătate a sec. XI, dacă cum-va în iia nu va fi chiar de prin sfîrşitul celui cle-al )) D. Furtună: VremiuriÎnţclel'te, B ucureşti 1913. 2) Cf. mai jos, capitolul: de ce nu sunt ruseşti cele mai vechi cuvinte slave ale rorninei. 3) Căci, repet, identitatea nu era chiar absolută, ci şi oare­ cari diferenţe superficiale şi răzleţe, Între plsl, şi alte regiuni ale limbii bulgare in sec. IX. 4) Lavrov: 0/;:;01', p. 125 şi in Prilozenija p. 86. 5) Cf. Meillet, În 110cznik 8lo,1O., Xll, 28-29 ; căci mase. CUT e, dar uumaiexcep.ional şi dialectal, şi în limba sorabă, În rusă şi sloveană. . [10] 10 ILIE BĂRBuLESCU ---------- . --------- -------:---- X veac. Aşa arată, intre alţii, s. ex. Vondrăk 1) şi Kul'bakin �),. Dar aci nu s-a băgat de seamă ceva ce voi arăta eu acum, ceva care tocmai invederează aproape identitatea de stadiu fonetic între dial, daco-slo vean adică «limba de aproape înrudită cu pls!», în teritoriul căreia se admite că erau scrise Savina Kniga, şi Cod. Suprasl. şi plslovenica însăşi din regiunea Salonicului şi a Podo­ pilor din sec. IX. Nu s-a observat că diferenţele fonetice dintre acele două texte-copii, puse in legătură cu celelalte texte-copii. pls/. şi cu aspectul fonetic actual al limbii dela Salonic şi Rodupi, arată şi ea această identitate de stadu, Iată întradevăr cite-va din aceste dif; rente. Se ştie că mai ales Cod. Zograph. şi Fragm. dela Kiev păs­ trează cea mai mare sensibilitate în diferenţa toneticădintre cs, şi ,,3); această diferenţă era, cum se admite, in intăiul rînd a­ ceea a limbii orig.nalulul plslovenic din sec. IX al lor, deci a limbii de pela Salonic sau Rodopi, de pe unde erau apostolii Ciril şi Metoa, Întemeietorii literaturii .aceleia slave. Dar se constată şi că Sa vina Kniga păstrează aproape aceeaşi sensibilitate la dife­ renţiarea fonetică a lui � de h, atît in poziţia trzt-, trst-, tlz t-, tlr.t-, cit şi în alte poziţii, ca ThIWh-TZ'\\il, pe cind Cod. Suprasl J) nu păs­ trează sever această diferenţă şi Înclină, în anumite poziţii, ca­ racteristicsă înlocuiască � prin o şi h prin e. De aceea, s. ex. Vondrăk, care recunoaşte că Savina Kniga e copie mai veche de cit Cod. Suprasl ! p. 8), constată şi în această privinţă a sune­ telor z, h, că diferenţa dintre ele s-a păstrat mai bine in intiiu] text de cît in al doilea o). Vorbind, în adevăr, de f'onetismul lui z , h in Cod. Suprasl., dupe ce constată că el nu se păstrează in acesta bine diferenţiat ca in Foile dela Kiev, Cod. Zograph. şt Savina Knîga, Încheie despre aceste 3 din urmă că ele: «die Denkrnăler hier den Unterschied zwischen Z und h besser wahren, Daraus folgt, dassl1ier die Halbvokale auch ihre voIle lautliche Geltung hatten- IJ Deci, in Cod. Suprasl, :&, h nu mai aveau «ihre 1) In A(slPIt., XXII, 543. 2) In (Iltr uiska]« rulc, p. XXIV şi Drevnecerk.slav. [ae. p. 29 . . 3) Cf. şiN,. van V'jk, in Ati;lPI!,. XXXVII, 335; Vondrăk r Altkl,rcl/cnsl. Gram. ed, 2, p. 38. \ 4) Cf. Oblak, în SbJlin., IX, p. 16. 5) AŞ1 şi N. van Vijk: in AfslPil., XXXVII, 343. 6) Altkirchens7. Urali/matiJe p.89. Cf. si Kul'bakin: DreV1�e­ ccrkslikv. jaz. p. 65, Leskien: llanrlbllc/z der altblllg. Sl'Tache şi. ObJak în i::JbJiin., IX, II, [11] NASTEREA INDIVIDUALITĂTII LIMBII ROMÎNE 1 t: , ----�,---------------------- voile lautliche Geltung-, lHIIIJlf, HZ.3I\1\HTZ. Aceasta arată, de asemeni, că limba mai veche din 1) Oblak : Jl1aeed. Sludicn p. 12-13. 2) Cf. insă 1. Rozwadowski, în noei-ni!.; Str[/c., 'VII, 14. 3) Cf. şi Kul'bakin: Drevn':ccdsfav . .IrI?., p. 59, şi aici mai. jos la paragr. despre «Fonetismui plsJovtnîcelor:t.. şi h in plslo-· venica şi epoca lui Jordanes>. 4) Cf. N. van Wijk, în A(slF/I, XXX VII, 334 şi 336. [12] 12 ILIE BĂRBULESCU Sav. Kniga se găsea În acelaş stadiu fonetic cu plslovenica din Cod. Zograph., pe cind daco-sloveana mai noului Cod. Suprasl, era un stadiu posterior, mai, nou, al aceleiaşi limbi) al aceluiaşi dialect din Dacia. Acest lucru ne arată ceea ce zisei despre K şi b, adică de­ osebire de timp, iar nu deosebire de dialect, că adică Sa vina Kniga ar fi scrisă în graiul din r�odopi şi Codex Suprasl, În cel nordest (depe la Şumen) .bulgaresc, cum cred Miletic şi Conev iar dupe ei N. van Vijk în Af'�lPh. XXXVII, 343; căci intre aceste texte mai sunt şi alte deosebiri, cari nu se pot constata in Rodopi, Tot ast-fel, se observă deosebire de timp intre Savina Kniga şi Codex Suprasl. la întrebuinţarea lui l' aşa numit epentetic. Anume, pe cind Savina Kniga are mult " epentetic, Codex Su­ prasl. se abate, căci el evită pe l' epent. Acest lucru I-au consta­ tat cei cari s-au ocupat cu textele-copii pls!., între cari menţionez pe Leskien -), Jagie '), Voridrak R), precum s-a constat încă şi că in Fragrn. dela Kiev nu lipseşte nici odată l' epent. De aceea şi concluzia că cel puţin in sec, JX al lui Ciril şi i'v1etodiu, adică: � -1 � cum şi Leskien observă (in «Ha�ldbllclp). iusurile, adică vocalele 1) S. ex. in ][a,J/rJblf.ch. 2) In AfiilPh., XXiI, 37. 3) In ZUf' Kritik. der aitslot. Dcnlsmale, Wien 1886 şi În AlIkin:ncnsl. GrrJ,17I. p. J22. [13] - NASTEREA INDIV!DUAUT Ă TII UMBlI RO MÎNE 13 -----_! -_!....' -----'------- A şi s. se întrebuinţează cel. mai curat, fără a se amesteca, în Savina Kniga şi Cod. Zograph. -). II iim reinstein, zice acolo Les- -kien, sind in dieser Beziehung Saoacn und. Zagr.», pe cînd Cod. Suprasl. întrebuinţează mai amestecat, nu «am reinsten», aceste nazale. Acest lucru îl mai mărturiseşte s. ex. şi Kul'bakin "), cu toate că el explică ca greşeli de condei, lapsus calarni, mai desul amestec din Cod. Supr. Asemănarea aceasta Intre mai vechiul text dacc-slovenic Sav. Kn. şi plslovenicul Cod. Zogr. (sau Fragm. dela Kiev), dar deosebirea Jor de mai noul daco-slovean Cod. Suprasl., arată că stadiul fonetic al dial. daco-slovean din cel dintîi era mai acelaş al plslovenicei, pe cînd stadiul Ienetic al dial. daco-slovean din cel d-al doilea era o dezvoltare posterioară a acelui dintîi stadiu. De altfel, Însăşi limba vie bulgară din Podopii de astăzi, pe unde era aşezarea geografică a plslovenicei, ne invederează începutul dezvoltării noului stadiu de amestec al nazalelor din sta­ diu-i mai vechi care nule amesteca. Intr-adevăr, aci nu numai că au rămas nazale corespunzătoare celor plslovenice, dar a rămas şi un reflex 6 (care e desigur din mai vechi on = oI') in loc de pls!. i�, prin acel arnes ee al nazalelor, pe care il văzurărn carac­ teristic şi deosebit de Sav. Kniga. şi Cod. Zogr. în Cod. Suprasl. Miletic, anume. constată acest amestec rămas în satul Kostandovo din Rodopi, unde e: xl'otva (in loc de obicinuitul bulgar «lerva) corespunzător plsl. K/\Nma, acesta pronunţat «Ientva, zot' (in Joc de obicinuitul bulg. zet) coresp. plsl. 3i�T". acesta pronunţat zentz , rot (in loc de ob, bulg. red) coresp. plsl, "/�Â:& acesta pron. rends. etc. o) Iar acest stadiu din Kostandovo e tocmai cel din Cod. Supr., pe când stadiul cu reflexele regulate ale nazalelor din acelaş Kos­ tandovo reprezintă pe Le! din Sav. Kn. (şi Cod. Zogr.),-ca do­ vadă că plsl. era şi cu privire la nazale, În un stadiu fonetic a­ proape identic cu cel daco-slovean din veacul al IX. Tot ast-fel, se observă diferenta de timp Între aceste două texte, cari sunt copi făcute In aceeaşi regiune lingvistică, şi în privinţa fenomenului de prefacere a pls!. :&1 = 2 În II = i. Anume, mai vechia Sa vina Kniga are noul fenomen fonetic 11= i în loc de plsl. :&1 = i numai după cons. r (s. ex. ,1IJ'-'1U�,\ in Joc de pls!. 1) Acum am putea adăuga şi -Fragm. dela Kiev». 2) In Ilreonccerkslou. [ae. p. 78 ; ct. şi Sobolevskij : Drcime­ ce1·ksl(�v. joe. p. 38-39. Aşa şi la Vondrak: Altklirclwnsl. Gram. p. 80. 3) Cf. Kul'bakin: Ohrid. ruk. Ap. p. LXI, LIX. [14] '14 ILIE BARBULESCU ------ ------------- ţ l1:&lIml�" etc.) : mai noul Cod Suprasl., însă, cuprinde «u 11C1s mai departe in dci ooltarea fenomenului. şi are pe acest 1/ in loc de plsl. :ou = i încă şi di.pă alte cons. de cit r, anume dupe z şi m . . Jar Fragrn. dela Kiev nu au niciodată II 1. plsl. :tol. Dovadă şi a­ ceasta că dial, daco-slovean din sec. IX era, în această privire · a lui ZI = i, in stadiul plslovenic de atunci. Diferenţa de timp între aceste două texte se mai observă la · fonetismul din ele sc sau si născut din un sl: cind acesta se află înaintea vocalelor ,i şi i!de origine diftongală. Fonetismul cel mai vechi din acestea două e se, iar st e mai nou. In Savina Kniga 'se află numai I5C, s. ex. ,r"'I\IIt\'kUClrk""h =. Galileiseăn«. pe cînd. .In Cod. Suprasl. mai noul si, s. ex. 1',\,IIII\'I�IICT'kl\\h 1 = Galileistemh Diferenţă de timp mai constatăm Intre aceste texte la ames- tecul declinaţiei in o cu cea in u, Anume, declinaţia in o nu-şi păstrează de la o vreme formele ei proprii, ci o influenţează, ca fenomen mai nou, cea in 1/, care-i dă din formele sale. Potrivit .cu asta, in Savigna Kniga nu se constată de loc această in Ilu­ .enţă ; in Codex Suprasl, însă, o aflăm des s. ex. În n0111, pl. .A�I{X'�I{f i\,\p�nf II�IIN'.E etc. In Sav. Kniga, in locul acestora din n declin. e numai după o declina ţie : ,1,�I(CII, ,\ ,'!1 II , II�IIII 2). Aşa se mai Întîmplă Încă la gen. şi loc. sing. şi la gen. plural. Vechiul condiţional paleosl. 1>1I1\\h începe dela o vreme, ca .Ienomen nou, a fi înlocuit prin I>:&IX:&. Se constată această dife- · renţă şi la aceste două texte; căci, pe cind Cod. Zogr. are de regulă Imi"''', Savina Kn ga are de patru ori 1>11,"", iar Cod. Su­ prasI. nu-l mai are de cit o singură dată ([bid. p, 40), incolo e ,&ZIX�· Tot aşa, Sav. Kniga intrebuintează exclusiv LI', care-i mai vechi, iar Cod. Suprasl. foarte rar pe 'Il, dar de obicei pe 111'1' care-i mai nou în scrisul cu cirilica (Vondrak : Aks7. Uram. ed. 2, p. 59). Atîtea caractere, aşa dar, din cari apare aproape identitatea de stadiu fonetic între dia!. paleoslovenic (dintre Salonic şi Cons­ tantinopol) şi celelalte regiuni (indirect şi regiunea daco-sloveană) ale limbii bulgare din sec. IX. �ceastă aproape identitate reese nu numai în caZLII cînd recunoaştem că Savina Kniga şi Codex \ 1) et. Vondr ak : :tIt)" Krdik der alttloc, Dem'cniale, p. 30 .A7tkirc!tenl5l. Groni., ed. 2, p. 39. 2) Vondrăk : Altki1"chen�l. Gram.; ed. 2. p. 39. [15] NASTEREA INDIVIDUALlTĂTI[ LIMBII RO"'ÎNE 15 ---------, .�'�------------------ .Suprasl. au fost scrise Î\1 Dacia Traiană, fie În părţile aproape de Ruşi sau Slovaci ale acestei Dacii, fie în restul geografic al ei, despre cari am scris eu în Arluo« dela April 1922, p. 1 (j4; ci apare chiar şi CÎnd am admite părerea cea mai lipsită de proba­ bilitate, a lui Conev, că aceste două texte paleosl. cirilice ar fi copii scrise in regiunea Rodopilor, adică tot cam pe unde era şi ;patria de origine a paleoslovenicei Însăşi, adică in graiul sud-estic bulgăresc de mai tirziu. Căci, În acest caz, Sa vina Kniga ar re­ prezenta un stadiu fonetic al acestei regiuni identic cu cel propriu zis plslovenic din sec. IX, pe cînd Cod. Suprasl. ar reprezenta deja un stadiu posterior de diferenţiare faţă de plslovenica seco­ lului IX, al aceleiaşi regiuni. Deci, şi într-un caz şi într-altul: âO/(I( :;ta(lii fonetice succesive al aceleasi regiuni lingvistice bulgare. Ha mai mult chiar, aproape identitatea de stadiu fonetic intre limba daco-sloveană sau «de aproape înrudită» cu paleoslo­ veni ca şi cea propriu zis plslovenică de dintre 5'alonic şi Cons­ tantinopol a secolului IX şi secolelor de mai nainte spre Iordanes, .apare poate, deşi mai mult indirect, incă din existenţa a patru fapte lingvistice în elementele slave vechi ale limbii rornine şi numai in dialectul bulgar de sud şi sud-est, unde era şi regiunea plslove­ nicei veacurilor VI- IX şi X; apare pentru că aceste 4 fapte, pe cari voesc să le prezint, 1111 se găsesc, pare-se, şi in dial. de nord şi nord-est al limbii bulgare, ci numai in cel care cuprinde plslo­ venica. , Iată aceste 4 fapte. Praf. Conev, care are părerea Slavisticei moderne, contrară lui Miklosich, că; -pls ovenica şi noua bulgară sunt, şi în pri­ vinţa lexicală», in stadii diferite, constată, totuşi, că regiunea Ma­ .cedoniei dela Ohrida, Bitolia şi Prilep păstrează astăzi cuvinte, cari se găsesc numai' in textele plslovenice dar un şi în dia/o norcl-râsilritcan sau uord-apusan. bulgar. Aceasta ar arăta încă o .dată mai mult. zice Conev, adevărul părerii moderne, că plslove­ nica era dia/. bulgar din regiunea sud şi sud-est a limbei bulgare din Pen. Balcanică (dela Salonic, Suho, Sere s, Rodopi etc). Aleg ,din aceste cuvinte, cari, după spusa lui Conev, nu s'ar 'găsi şi în celelalte graiuri bulgare, ci numai în plsl. şi pela Ohrida etc., pe acele cari se, găsesc (fără ca Conev să ştie) si in limba rornînă, aci socotite între cele mai vechi cuvinte slave ale ei. Iată-le'): 1) In Spisanie na bz.lg. Akaâ., XI, 7, p. 4. [16] 16 ILIE BĂRBULESCU --...,---------- �----�--------_._- bezna, besedim (rom. în Banat: beseduesc), basnja (rom. vechi basna); vitez (rom. viteaz), gluma I CLI sensul rominesc), dro zde, dverje (rom. vechi dveară), :Led (rom.' jind), zordi (rom. joardă), iskusit, klsbuk, kobnik (rom. cobe), koble (rom. vechi ciblă), krkac (rom. circă), Jet (rom. leat), len (rom. lene), prapur, prija (rom. a prii), prica, prz.d-iste (rom. prundiş ', putonog (rom. pinrenog), svirep (rom. svireap), sksrnav, steg şi st'ag (rom. steag), ssăen şi stxzen (rom. stînjen), tizol (rom. tiz), trxdot (rom. trudă), tuliăte (rom.) pătul.') C!'an (rom. clolan), sut (rom. cuit), sepot (rom. şipot), veslo rOI11. vislă ), stilp, g:t.rle: (rom. hirleţ), objalo (rom. obială), uzina (rom. ujina), etc. Dacă e justă observarea lui Conev, că aceste cuvinte nu se găsesc decit in dial. de sud şi sud-est bulgar de astăzi şi în plslo­ venica care era tot de acolo, şi dacă nu s'ar putea susţine că ele au existat şi in dial. de nord-est dar că de aici s'au pierdut cu vremea (ceeace însă se poate Întîmpla într'o limbă), atunci fiintarea lor numai în remina, adică in dial. daco-slovean care le-a dat acesteia, şi În plslovenica dela Salonic-Suho-Constantinopol arată că in firea năun­ trică a daco-slovenei şi plslovenicei era un impu7i5 Lcdent la (el, care le împingea pe amîndouă În aceeaşi directie, spre aceeaşi dezvoltare viitoare. De aici ar rezulta, dar, că acelaşi impuls latent năuntric al lor făcuse si mai nainte, că daco-sloveana sau «limba de aproape înrudită" a epocei lui lordanes şi a veacului al IX-lea se afla în stadiu identic cu plslovenica dintre Salonic şi Constantinopol. Am văzut mai sus (p. 8-9), de altfel, că limba rornină mai are cu­ vintele slave vechi: rob, roboată.Yovină, ezer, blid, etc., care se găsesc şi in Savina Kniga şi Kodex Suplasliensis, cari vor fi copii scrise în Dacia Traiană ori fie şi chiar, cum crede Coue v, în re­ giunea pls.ovenică a Rodopilor. Un al doilea fapt, in legătură cu acesta, e încă următorul, pe care, din alt punct de vedere, l-am pus în lumină deja în Arluc« din April 1922, p. 166. In limba r ornină se află între elementele slave vechi ale ei, pe lingă forme siave ca: roboată, ravină, rob - cari sunt specific daco-slovenei iar ml, şi paleos!. sau bul garei (răsări­ tene) propriu zis şi se află şi În limba Slovaci lor din fosta Ungarie, adică şi din Maramureşul rorninese - încă ş� unele alte cuvinte şi oarecari expresii şi proverbe cari se găsesc atît în slovaca cît şi în bulgara propriuzisă dela răsăritul liniei Isk�r-Salonic din care J) Cf. însă, Hasdeu: [d. C1'iticc'i, p. 297 că e din albanezul pat, [17] NASTEREA INDIVIDUALIT Ă TII LIMBII ROMÎNE 17 --.----.-_.�-' . _......-2..'--------- face parte limba paleosl., care văzurărn că, la rîndu-i, are (după Conev), unele cuvinte la fel cu remina, dar cari nu se vor fi gă- ... sind şi în restul limbii bulgare propriuzise de astăzi. Anume, tot prof. Conev, - în Istorija n a bzl«. eeik, 1, p. 52-60, - constată că limba slovacă are, intre altele, următoarele ctininic cari se află şi în bulgara propriuzisă, dar nu-e cu acelaş înţeles şi în ceha cu care se pretinde că sJovaca ar fi cea mai în­ rudită: sl, babka = buIg. babka, sI. bachor = bulg. băhor, (sI. kra­ Glln = bulg. kracuni), sl, buzogări = b. buzdog an, sI. krcah = h. k�rcag, sI. mzda = b. mzzda, sI. rabusa=sb. rabus, (sI. skapat' sa = b. skapa se), sl. sloboda = b. sloboda; s. skopit' = b, skopjavam, s1. skvrna - b. skvsrna şi skzrna, sI. vlkolăk = b. vsrkolak, (sl. urda = b. urda), sl. cedilo = b. cedilo, sI. kodkodakat' = b. kot­ kodjakat, sl. postav = b. postav, sI. naiio = b. nano. Ba slovaca are şi unele eoipreeii, ca bulgara propriu'zisă: aşa: . sI. na jeden dusok = b, na edin dussk, sl. umoknuty ako mys = h. mokzr kato miska, sl. certovskă robota = b. djavolska rabota, sl. ma dlhy prsty = b. ima d�!gi przsti, sI. hladny jako vik = b. gladen kato valk, sl. rovny jako svieca = b. prav kato svest, etc. Şi lfrovc1'bc are slovaca ia fel cu bulgara propriu zisă : aşa; sl. nohy zalozirn za plece a ujde m = b. sie si tura krakato 11a ram o i ste ida; sI. I'ava dlali ma svrbi-prijmel11 peniaze = b. levata dlan me sz.rbi - ste poluua pari; sI. aby ti voz ne skriepal- pomaDt' 11lL: kolesa = b. nama�i si kolata-da ti ne shrcat, sI. ide kodel, ho oui vedu-- b. otiva hde go oui vodjaL sI. ne pchaj nos kde si ne treba, sI. ryba od hlavy sl11rdi, s1. pallea ma dva k0nce = b. tojagata ima dva kraja, sI. nevolallY host ma miesto za dverami = b. na nekanen gost mestoto e zad vratata, sI. l 18 iLIE BĂRBULESCtJ ------------------------ bahorniţa, buzdugan, etc. Expresiile tot aşa; căci şi rom. se zice: a trage o duşcă, muiat ca un şoarece, muncă (roboată) de drac, are degete lungi, flămînd ca un lup, drept ca luminarea. De ase­ meni şi jJi"lJverbele; căci şi rom. e : işi ia picioarele la spinare Şi pleacă, mă mînîncă palma stîngă - am să capăt parale, ca să nu seir ţie carul- unge - i roţile, merge pe unde-I duc ochii, nu-ti vîri nasul unde nu trebue, peştele dela cap se impute, toiagul are două capete, musafiru i nepoftit are loc după uşe, cui pe cui scoate, cum iti cîntă aşa trebue să joci, plete lungi şi minte scurtă, cind plouă şi soarele arde se însoară dracul, calul de dar nu se caută după dinti, cum vei semăna aşa vei secera, nu vede mai , . departe de nas, corb la corb nu-şi scoate ochii, nu e aur tot ce lur.eşte, se culcă CL! găinile, sătulul nu crede flămîndului, pescueşte în apă tulbure, soare cu dinţi. Pentru că cele mai vechi cuvinte slave ale limbii ramine sunt, se ştie, bulgăreşti '), existenţa incă a acestor cuvinte, expresii şi Jn'overbe, cari sunt şi slovace (dar nu şi cehe), confirmă,") cu o nouă probă, nu numai teza lui Conev: că limba slovacă e cea mai înrudită cu bulgara iar nu (cum s-a zis) cu ceha, ci şi ceia ce vreau eu să spun aici: că, in vremea CÎnd au intrat in limba rornlnă cele mai vechi elemente slave (cari sunt bulgăreşti) ale ei, erau, in cuprinsul bulgarei care se intindea şi dincoace şi dincolo de Dunăre, elemente comune, pe llngă cîteva specifice ca roboata, robs, rovină, faţă de rabota. rabx, ravina : aceste elemente co­ mune, cari, ca in Dacia Traiană de atunci se păstrează azi şi în limba slovacă şi in remina, nu se poate susţine că nu vor fi existat pe acea vreme şi in prtlcosl., pe cită vreme asdzi ele se găsesc in tot cuprinsul teritoriului bulgar propriu zis, şi de oare-ce ce! puţin unele din acele cuvinte ca baba, krcag, mzzda etc., le găsim şi in textele paleoslovenice intre cari in Savina Kniga şi Codex Suprasliensis. Nouă probă, dar, că paleosl, era in genere in stadiu aproape identic cu daco-slovcana in sec. JX şi cu atit mai mult mai nainte de acest veac spre jordanes, Afară de acestea, un �ll treilea fapt ne arată poate aceeaşi aproape identitate de stadi\J între daco-sloveana sau «limba de aproape înrudită- (care a pătruns în remîna) şi plslovenica. Anume, 1). Cf. Ilie Bărbulescu, î11 Arhiva, din Ianuar 1922, p. 1. 2) Chiar dacă unele vor fi indo-europene sau irnportaţie dela alte popoare, cum afirmă Kul'bakin În Juenoslocensk; hlolog, II, fasc. 1--2, Belgrad 1921, p, 154. [19] NASTEREA INDIVIDUALIT Ă TII LIMBIlI" !oi avem cunoscute pînă acum eliberate cu lista întreagă a divanului în acest an,-sunt: l'avri,l Ciociidan .paharnic (Surete VIlI, 48), Şte(an Cerchez biv vel comis (Ispisoace IV, 2, 7), Vasile Uiilc(l, vornic de poartă, Antiohie Jora 3 logofăt, Ilie Zoerea vornic de poartă, IanC1,t�.vornic de poartă, llcie AUa2a 2 postelnic (Isp. IV 2, 7). In Muntenict divanul se compune din aceşti boeri (Vintilă Rudeam,d) vei ban Craiovei, Ale:x:andnt sin Ghionn(� vei vornic, Di,teul Hudcanul vei logofăt, 1�i1:ha1:l Cantacuzino vei spatar, Ma­ fei Gio1'ogâdc(w'ttt vei visternic, Coslwnd'in Şt'iruei veI clucer, Dtl­ mitrach'i Caran/,an/lru veI postelnic, JYIihalcea C!t1ndescttl veI stol­ nic, /)c/,t'uan Canietwzino vei comis, Cornea Briiilo'i vei paharnic, [26] 26 GH. GHIBĂNESCU ----------- Costantin Oiorogârleam"z veI sluger, Bar�tll Eărcăşamtl vel pitar, ŞMban Greceanul 2 logofăt şi ispravnic (N. Iorga «Hurez> 4; Acad. Rom. XC,' 1 07; N. Iorga Documente XIV 4). , Anul 1694. In Moldova domneşte Costandin DZlCa Vadi»; in Muntenia domneşte Gostantin Vodă Basarab Brancovunul in al şeselea an de domnie. Pentru Moldova n'avem nicăeri publicat pănă acum o carte de divan cu lista cornplectă a boierilor. De ce? In acest an C. Duca Vodă şi-a făcut sieşi nuntă cu Maria, fata Brancovanului Vodă. Trei săptămîni tinu nunta, În spre iarnă in Iaşi; după nuntă repaos şi lipsă de divan; apoi nevoe de preintirnpinat chel tu eli le domniei, că fu silit să pue dări nouă şi grele': UltCăritul cite un elot de vacă, �m leu de cal, un elot pe pogonul de popuşoi, patr'u lei de pogonul de tutun; - in acest an moare Durnitraşcu Ceaur marele logofăt şi în loc vine Tudosă Dubău, fiind rădicat din bănie, Unind ară tările cronicarilor cu cele ale documentelor an­ terioare şi posterioare, al;n avea acest divan pe anul 1694: Tudoeie Duoc« vel logofăt, Vasile Cosiachi vel vornic ţării de jos, Ncc, Donici, vel vornic ţării de sus; Ncculai Co::;t�n hatrnan, Panaioii veI postelnic, Dim. llJam'odin vei visternlc, Vasile Cantacuein vel spatar, Aniiohie Jora ve) paharnic, Iordachi Crmtacttzirw vei stolnic, Ilie Iordachi Caniacueino vei comis, Ştefan Milescul vei şatrar, Nec. Aniiohie vei sluger, apoi D. Ursachi ; Sandul Crupellschi veI jitnicer; apoi vornicii de poartă: i;;tefan Pilat, Golăe, Gli. Sirc­ seecul, Buia, Vas, Gâldi (Let Il� 252, lspisoace şi Zapise IV, 2, 18, 31, 93). In Muntenia divanul se cornpune'din aceşti boeri, Vintilâ Iiudea­ nul veI ban Craiovei, apoi Cornee Briiiloiul ; Alexandru Aieacanu] v: 1 vornic, Diicul Rudeanul veI logofăt, Jliihail Cantacuzino vel spata!', Şărbac1, GTeceamtl veI visternic, Constantin Ştirbei vei clucer, Dum'liraşco Cammanlăn veI postelni.:, J.tfihalcea Cr'indescui veI stolnic, Şerban Cctntac/,lf:/tno vei comis, Carnea, B1'âiloitt vel paharnic, apoi Vergo, Bcwbul Eărct'Zşwml vel pitar; Iladul Golescnl agă, Bunca G1<ădişteann vel armFlş, Opree( veI şatrar. (Cronica lui Radu Greceanu 57; Arh. Stat. Buc. Condica V). Anul 1695. In Moldova dompeşte Con8t. Duen Vodă în al treilE a an d� domnie; în Munte?lÎa domneşte Constantin Vod(t Easarctb J3rancovannl în al şepteJea an de domnie. In Jl1oldo'tCt divanul se compune din aceşti boeri împreună 11;" cei 4 vlădici: Sava arhiepiscop şi Mitropolit Sucevei, Jliswa [27] DIVAN U��LE. DOMNEŞTI _ 27 Episcop Romanului, LaV1'ent'ie episcop Rădăuţului, Varlaa n« Episcop Huşilor, Tnâosr'î Duoa« veI logofăt, Vasile Costachi vel vornic ţării de jos, Mitre Apostol vei vornic ţării de sus, Necuiai Costin bat­ mall, Iorq« vel postelnic, Vasiio Cantacusino vel spatar, Anlio/i,iu J(J}'a veI paharnic, Dimitrie jlla,vror);in veI visternic, Dwniitraeco Cuee vel stolnic, Şicîan (Jen:hez veI comis, ",Sieriln veI, medelnicer, J�tefan ]IIilescnt vel clucer, Gheorghe Apostol sărdar, Dumitrli Ursachi vel sluger, Sasuiu! C'twjJ(msehi veI [itnicer, Dauija Scarlci vel pitar, Apostol armaş, Gavril agă, Ion Palaâ; 2 logofăt, Pii­ (I'O'ŞCO Cosiin 3 logofăt, Solomon Costachi 2 postelnic ; apoi vor­ nicii de poartă: şterGin Pilat, D. Guţul, Vas. Gtleă şi Alea:. Ohi­ rica. (pr. 1. Antonovici ,- azi arhiereul Iacov Botoşăneanul -.- Doc. Bărlădene lIJ, 181). In !l1ttutcnia divanul se compune din boeri precum urmează: Corsica Bl'1Lilohil veI ban Craiovei, Alexand'rn Alexcanul vel vornic, Diicu! Rudeauul vel logofăt, ]J;Jilwil Caniacuccno veI spătar, J�(L'J'uan Checcamtl veI vister nic, Costanicn ' .� • înţelesuri deosebite, dar nu aceasta reiese din spusele lui Bartoli, Ce cuvînt dialectal rorninesc este dop (Sp. 306), căruia nu i se dă nici traducerea, nici izvorul? Tot aşa cu sob/t'J'll, (Sp. 307). Nepolii, (Sp, 291), deşi citat de Puşcariu, Lat. a und 7.:'t 40 după Lluba-Iaua, Monografia comunet tv\ăldan 25, pare suspect intre altele din pricina nedittongării lui li În poziţia II, 1). Impotriva unei comunităţi lingvistice intre Italia deoparte \i Peninsula Balcanică şi Dacia deal ta pare că pledează îilologul italian CI. Mer!o în Memoriile Academiei din Torino LViI!, 149 urrn., unde caută să probeze că lat {}" n-are in dialectele italiene sudestice aceleaşi reflexe ca în remina şi dalmata, cum susţine Bartoli o. c. I, Sp. 280. In orice caz: glasurile de acest fel rămin izolate, căci cei mai mulţi lingvişti nu tăgăduiesc faptul existenţii unor numeroase apropieri între limba romină şi dialectele italiene cen trorneridionale. Hotărîrea de a face un studiu comparativ intre grai urile Ita-> liei de sud şi limba rornină am luat-o cu prilejul cercetării celor dintăiu din punct de vedere al reflexelor grupelor latineşti !.Z şi Il. Fiind lovit la tot pasul de asemănările dintre ele şi limba noastră, am adunat Ull cît s-a putut mai bogat material de acest fel din cele mai multe dialecte şi sub dialecte italiene sudice. O parte destul de insernnat ă din aceste inrudiri alt fost dejacon­ statate de autorii pomeniţi mai SlIS. Totuş au rămas foarte multe 1). Despre inrudirile dintre limba rnmină şi graiurile din Si­ cilia tratează probabil şi lucrarea lui Viciu, Limba poporană ro­ mînă şi dialectul sicilian, pe care regret că, Cll toate încercările făcute, n-am putut să mi-o procur. [44] -44 1. IORDAN nerelevate, iar altele, depildă cele de ordin stilistic, Il-au fost di­ scutate, pe cit se pare, încă de nimeni. Desigur că nu toate feno­ menele .notate de mine au aceiaş importantă; deasemenea vechi­ mea şi deci puterea lor de convingere în sensul unei strînse le­ gături intre idiomele menţionate aici variază. Sînt convins apoi că multe din caracteristicile inşi rate mai jos se întîlnesc şi in alte limbi romanice, astrel că ele nu probează nimic cu privire la în­ rudirile dintre italiană şi rornină. Altele însflrşit· s-au putut de­ zvolta independent în aceste Limbi, nu au prinurrnare o cauză co­ mună; aşa sint cu deosebire coincidenţele mai nouă şi de natură curat incidentală. Voiu aşeza totuş şi pe acestea la un loc cu ce- . -Jelalte, pentrucă toate împreună ne vor arăta şi mai bine pănă unde merg asemănările între limbile de care ne ocupăm aici. In acelaş timp pun la dispoziţia cetitorilor un material destul de bo­ gat, pe care din diferite motive nu f-au cunoscut pănă acum şi-l pot utiliza fie pentru rezolvirea aceloraşi probleme ca cele atinse în acest studiu, fie pentru alte scopuri. Se va vedea din discuţia diferitelor categorii de fenomene că unele semne distinctive ale limbii noastre, socotite ca specific romîneşti, cum este depildă palata­ lizarea labialelor (cf. Puşcariu, Locul lb. rOI11. 10), se regăsesc în dialecte le italiene sudice pe un teritoriu destul de intins, prezen­ tînd cîteodată aceleaşi faze ca în rornineşte 1 • Exemplele citate de mine nu sînt proporţionate ca număr dela un dialect la altul. Aceasta din pricina lucrărilor din care mi-am cules materialul. Astfel pentru dialectele din Abruzzi am avut la dispoziţie numeroase dictionare; tot aşa pentru cel sicilian m-am servi t de un vocabular de peste 1000 pagini, precum şi de ma 1). Interesant este faptul menţionat deja că multe din trăsă­ turile caraeteristce ale dia'ectelor italiene sudice se regăsesc în cele centrale. ceiace justifică procedeul lui Bartoli, care pune şi pe aceste din urmă în grupa apeninobalcanică (v. mai sus). Dea­ semenea întîlnim parte din aceste fenomene in vechi a Jilnbă ita­ liană, probă că într-o vreme, existau mult mai puţine deosebiri !il1�vistice între sudul şi�ent�u� 1tali�i� Ultima regiune �a pierdut Insa treptat treptat multe din pasticularităţife sale, din cauza că limba comună a exercitat asupra graiurilor centrale o influenta evident mai puternică decit asupra cel�\r din sud, mult mai depărtate de Florenta şi .Toscana. Iar limba literară) la rindul ei, s-a dezvoltat in conditii deosebite de ale idiornelor sudice, căci, ca orice limbă scrisă, italiana a suferit influenţe literare străine, in primul rind Iatinească şi franţuzească. [45] - i. I 1 I DIALECTELE ITALIENE --------- multe studii teoretice asupra Ionologiei acestui graiu. In schimb '-" pentru alte dialecte nu m-arn putut informa decît din lucrări puţin întinse şi tratind o singură categorie. de fenomene, de regulă pe cele Ionologice. Aceste neînsemnate lacune nu vorbesc impotriva tezei mele, ci mai degrabă o întăresc, intrucit ne dau dreptul să credem că şi celelalte părţi ale gramaticii, afară de fonologie, prezintă asemănări cu limba remînă, numai că ele n-au fost încă relevate. Fenomenele notate de mine nu par a fi deopotrivă de ră­ spîndite in toate dialectele italiene sudice, cel puţin aşa reiese din informaţiile culese. Unele din ele se intilnesc m mai multe, altele in mai puţine graiuri ; deasemenea variază întinderea lor in sînul aceluiaş idiom. O însemnată grupă de fenomene o regăsirn însă in toată sau aproape în toată Italia de sud: acestea prezintă de­ sigur cea mai mare importanţă pentru concluziile care s-ar putea trage din ele. Este probabil apoi ca înseşi fenomenele răspîndite astăzi numai in unele regiuni să fi existat într-o Vreme pe întin­ deri mai mari sau chiar pe întreg teritoriul Italiei sudice. Căci influenţa limbii literare, despre care am amintit mai sus, se re­ simte puternic şi asupra grai uri lor italiene de sud. Vom vedea aceasta cu diferite prilejuri în cursul studiului de faţă, iar în ce priveşte reflexele grupurilor latineşf 7.( şi ti cred că am probat 1) această influenţă cu ajutorul numeroaselor cazuri, unde băştinaşul z(z) a fost înlocuit prin Zei) din limb i scrisă. Deaceia sîntem în­ dreptăţiţi să admitem că iutr-un timp mai îndepărtat, cînd mijloa­ cele de comunicaţie şi răspîndirea instrucţiei şcolale mult mai re­ duse decît astăzi contribuiau la păstrarea partlcularităţi/or dia­ Jectale, apropierile între limba rornină şi idiornele italiene de sud erau mai mari decît rezultă din cele spuse aici mai jos. Nu tre­ buie pierdut din vedere apoi nici faptul deja pomenit că pentru unele dialecte materialul adunat de mine este de tot sărac. Fenomenele discutate aici mai jos le-am grupat după natura lor in 1) fonologice, 2) morrologice, 3) de formare a cuvintelor, 4) stilistice, 5) sintactice şi 6) lexicale. Această împărţire urmă­ reşte mai mult scopuri practice de sistematizare a materiei, căci intre diferitele categorii nu se pot trage linii de demarcaţie pre­ cisă ; în special grupele 5 şi 6 au multe puncte de contact cu 4. 1). Intr-o lucrare care sper să apară în Zeitschrift tur rom. Philologie. [46] 46 ._----- I. IQr\DAN ---- Bibl'iogra(il' -). Giuseppe Savini, La Grarnrnatica ed il lessico del dialetto Terarnano. Torino, Ermano Loescher 1881. - Gennaro Finamore, Vocabolario dell'uso abruzz ese. Lanciano.. Rocco Ca­ rabba 1880. - Acelaş, ed. II. Citta di Castello 1893.-Prof. Luigi Anelli, Vocabolario vastese. Vasto 190P).-Salvatore Praf. Nittoli, Vocabolario di vari dialetti ,del Sannio. Napoli 1873 R)._ G. Crerno­ nese, Vocabolario del dialetto agnonese. Agnone 1893. - Giovanni Ziccardi, II dialetto di Agnone în Zeitschrift f, rom. PhH. XXXIV, 405 urlll.- F. D'Ovidio, Fonetica del dialetro di Campobasso în Archivio glotrologico IV, 145 urrn - r�affaele D' Ambra, Vocabo­ Iario napolitano-toscano domestice di arti e mestieri. Napoli 1873. - N. Zingarelli, Il dialetto di Cerignola În Arch. glott. XV, 83 urrn., 226 urrn. - Praf. Giovanni Abbatesciani, Fonologia del dia­ letto barese. Bari 1896. -- Giov. Batt. Festa, Il dialetto di Matera în Z. rom. Phil. XXXVlll, 129 urrn. -- M. de Noto, Appunti di fo­ netica sul dialetto di Taranto. Traui 1897. -- G. Morosi, Il voca­ lis1110 de! dialetto Ieccese in Arch. glott. IV, 117 urni. - S. Pa­ nareo, Fouetica del dialettodi Maglie in Terra d'Otranto. Milano 1903. -- A. Gentili, Fonetica del dialetto cosentino, Milano 1897. - Francesco Scerbo, Sul dialetto caiabro. Firenze, 1886. - Dom, de Cristo, Vocabolario calabro-italiano. Napoli 1897.- A. Traina, Nuovo vocabolario siciliano-italiano. Palermo 1868. - H. Schnee­ gans, Laufe Ul1d Lautentwicklul1g des sizilianischen Di-alectes. Strdss­ burg 1888.- G. de Gregorio, Saggio de fonetiCa siciliana. Pa­ Ierrna 1890.-- L. Pirandello, Laute unei Lautentwicklung der Mund­ art van Girgenti. Halle a. S: 1891. - C. Salvioni, Spigolature sicilia ne, serie I, în Rendiconti del reale lstituto lombardo di scienze e lettere. Val. XL, Milano 1907, pg. 1046 unn- ; serie II, ibid. 1'106 urm. ; serie Ill, ibiel. '1143 urm.; serie IV, ibid. voI. XLI, pg. 880 Ulm.; serie V eVI, ibid. voI. XLIII, pg. 609 llrm.-c. Salvioni, Ap­ punti divf;rsi sui dialetti meridionali lestratto dagli Studj romanzi VI). Cele două ediţii ale vocabularului lui Finamore pot fi soco­ tite drept lucrări diferite, ptmtrucă autorul a studiat în ele idiome abruzzese oarecum deosebit� In prima s-a folosit de limba sa ma­ ternă, anume de graiul din Gessopalena (<. Pen­ tru cele două lucrări asupra dialectului calabrez întrebuinţez a­ breviaţiile cal, Sc., cal. Cr. La AgnOl1E' puţinele exemple luate din studiul lui Ziccardi sint notate agn. Z., cele din Cremonese agn. pur şi simplu. La fel procedez cu siciliana : cea mai mare parte a materialului este cules din dicţionarul lui Traina şi se cunoaşte după prescurtarea sic.; restul exemplelor va avea după sic. o in­ dicaţie despre numele autorului (Greg., Schn., Salv.) sau al regiunii respective (asta numaI la graiul din Girgenti). La materialul strîns din vocabulare nu-i nevoie de arătarea paginii sau de vreo altă lămurire; in celelalte cazuri urmează după exemplu numărul pa­ ginii (pg ... ) sau al paragrafului (nr ... ). Transcrierea exemplelor italiene se face de regulă cu orto­ grafia limbii comune pentru mai multe motive. Pedeoparte diferiţii autori consultaţi de mine se folosesc de sistemele ortogr afice cele mai variate cu putinţă, pedealtăparte greutăţile tipografice actuale nu permit întrebuinţarea unor caractere filologice prea numeroase şi complicate. Atrag atenţia aici numai asupra citorva puncte de amănunt. Cele mai numeroase dialecte italiene de sud posedă un e redus, pe care unii autori il redau prin- c cu un cerculeţ sau un punct dedesupt, iar alţii prin c intors (J). Acest sunet provine din vocale finale neaccentuate, precum şi din c de acelaş fel din in­ teriorul cuvintelor, şi se găseşte după indicaţiiie lucrărilor citate mai sus În următoarele dialecte: terarn., abr., abr.s, agn. (Z), carnp., cer., bar., mat., tar. şi lecc. Foarte probabil însă el există şi în alte regiuni, cum dovedesc depildă exemple din diferite stu­ dii asupra dialectului neapolitan, luate desigur din colectii mai nouă decît vocabularul lui D'Arnbr a, dar neaccesibile mie. Acest fel de t: este transcris aici prin c obişnuit. Diferitele nuanţe de c, f>: sint redate ÎlJ lucrarea de fată obişnuit prin ce, ci, gc, gi. z inseamnă ts şi dr, ca In italiana literară, fiindcă explicatiile auto­ rilor citaţi mai sus nu SPUll totdeauna in chip lămurit cu care din aceste două atricate avem a face. lnsfirşit pretutindeni unde unui U italian îi corespunde d( d) în dialectele italiene sudice este vorba în aceste din urmă de d cacurninal 1). 1). In comparaţia exemplelor italieneşti cu cele romineşti pornesc în general dela starea actuală a limbii italiene comune: tot ce există in dialecte le sudice asemănător cu remina şi deo­ sebit de italiana comună este notat de mine. [48] 48 1. IORDAN I. Fonologice 1). Fenomenele de acest fel sint numeroase şi variate; deaceia le voiu grupa nu după natura lor, ci după cum aparţin vocali­ srnului sali consouantismului. O a ireia categorie cuprinde acele modificări fonetice care se intilnesc pe un teritoriu mai restrîns ori se reduc la un număr determinat de cuvinte ori inline nu pot fi clasificate în mod precis. Pe toate acestea le voiu intitula 'diverse', A. Vocalism. 1. Unele dialecte italiene sudice prezintă numeroase cazuri de a protetic, care amintesc de acelaş fenomen din romîneşte, în special din macedoromin, unde, cum se spune deobiceiu, naşterea unui CI, Înaintea cuvintelor Începătoare cu r este o regulă gene­ rală. Ex.: terarn. asscpclii, oiteu», alJlnd(:, ajire (=ic?'i), a1·'!"(tggionc, «nnasconne, etc. (pg. 54); neap. abbrulare, abbagnarc, a/J"bencere 'vincere', acalarc, accanoscere 'conoscere', accascare, addotto ; (/,(l� dooe, etc.'}; sic. aggkiânnttra 'ghianda', ugghiâra, 'ghiaja', a.mmi­ naeeari, a1111!Wotrari, arricamari, arricams: ş. a. (v. AscoIi, Arch. glott. Il, 150) :1). Un studiu asupra lui a protetic în limba rornină a publicat R. Geheeb in al V Anuar al lui Weigand, pg. 1 ui m., unde găsim o listă de cuvinte începătoare ClI un astfel de a, gru­ pate pe categorii. Autorul constată că a protetic există în mace­ doromln înaintea tuturor consonantelor, afară de c şi t, iar In dacorornin această vocală lipseşte Înainte de c, �', s şi t. In acest din urmă dialect proteza lui It are loc de obiceiu înaintea consonan­ telor simple, fără ca dealtfel să se poată fixa o regulă (pg. 29). 1). Pentru fonologia dialectelor italiene de sud sînt de COll-e sultat, afară de capitolele respective din W. Meyer-Lubke, Italie­ nische Grarnmatik. Leipzig 1890 şi F. D'Ovidio & W. Meyer-Lubke, Die italienische Sprache în Grobers Grundrisss 1, între altii G. L Ascoli, Arcn. glott. JI, 145 un\l. (cu pr: vire la dialectul sicilian), ido Italia dialettale în Arch. glott. VIII, 98 turn. (în special pg. 113--120) şi Giulio Bertoni, Italia dialettale. Milano 1916, pg. 151 urrn. 2). Aproape înaintea tut�lror consonantelor găsim pe acest a protetic; deaceia cam o cincime din Dicţionarul lui D'Arnbra cuprinde cuvinte incepătoa re cu il. 3). In vechia italiană găsim destul de des pe a profetic la cuvinte care încep cu r În unele dialecte centrale (v. B. Wiese,. AltitaIienisches Elel11entarburch, rHeidelberg 1904, pg. 31). I [49] DIALECTELE ITALIENE 49 Geheeb nu explică fenomenul, ci spune numai că Înainte de r proteza lui II este indispensabilă in cele mai multe cazuri, iar îna­ intea lui m şi n vocalici ('silbenbildend') foarte explicabilă. Deja' aceste cazuri s- a putut întinde a şi la celelalte (pg, 29, 30). Tiktin, Z. f. rom. Phil, Xli, 453, 454 admite influenţa lui ari la verbe şi adverbe, după analogia acelor cuvinte care posedă In aceiaş timp forme cu a şi fără a; la substantive femenine rnacedorornine crede că avem a face cu sfîrşitul articolului illa sau una, iar pe a di­ naintea lui r din rnacedorornin il socoteşte de natură curat fone­ tică, dezvoltat din r souans. O expţicaţ'e satisfăcătoare nu s-a dat acestui fenomen nici pentru alte limbi romanice. unde el este deasemenea răspîndit. Meyer-Lubke, Rom: Grarnmatik 1, § 33 se gîndeşte ca Şi Tiktin la ad şi Ia articolul Iernenin, iar în CI pro­ fetic din limbile spaniolă şi portugheză vede articolul arab ol, V. şi Romania XI, 75 urrn., unde J. Cornu dă o bogată listă de e­ xemple din portugheză, spaniolă şi catalană, In ce priveşte cauza lui a protetic din macedoromin aş fi înclinat s-a pun pe sarna influenţei greceşti: o cincime din lexicul neogrec cuprinde cuvinte începătoare Cu a. Drept ('ste că acest IX se găseşte Înaintea celor mai multe consonaute, nu numai a lui l', dar tot atit de adevărat este faptul că pe a protetic il Întîlnim în macedorornîn nu numai la cuvinte care Incep cu 'o. Dau aici după P. Papahagi, Basme arornine (glosar) o listă de vorbe care prezintă un a Înaintea altor sunete decit r şi cărora în dacoromin le Iipseşte vocala iniţială : aci'em, acoală, acumpă», acumiin, alt}(l, aţircscu, ce.gloe, agunesc�t, alas, alairu; alacdu, olăkeecu, aleaJYid, al1.tngn, ctlis'ivli, olumiu; amare; amură, apalii, «plan, a.prcadicn ; aprcvegl'u, aecald.u; aseaz), ascapir, ascuk(Ll, aspar, aSJlargu, aspcl, aSJyind,ntr, aepun, ast'ingu, asthzgn, aetrăkescu, aS'1.H1oM'C, asun, C!ştel'g'u, a.umbră; aungu, aurăscu, aurlare, aoeql'«, Il/vin, aeboai« şi asbor, acoimiur, Şi am ales numai pe acelea care la o primă aruncătură de ochi mi-au părut sigure din punct de vedere al originii. Dacă la 'ele adăugăm altele de felul lui ctdukese�t, dgu­ desen, amalamă, C11ntlilie, acseaue, etc" care lipsesc in dacoromina, dar provin din etyrna greceşti sau slave fără a, vedem că Ieno­ menul macedoromÎn discutat aici trebuie înţeles in felul cela că a protetic se găseşte destul de des şi inaintea altor consonante, dar s-a generalizat Înaintea lui ']' din pricini care stau desigur În legătură cu natura fiziologică a acestui sunet, Afară de asta să nu Uităl" că q, protetic lipseşte nu numoi in l11eglenorol11În, care ti m [50] 50 I. IORDAN ---------- ._--_._-----------_.-_ .. _._------ 'seamănă În atitea privinţi eli dacoromina, dar şi in unele graiuri macedoromîne, anume la Fărşeroţi, Muzichiari şi parte din' Aro­ mînii Pindeni (v. Papahagi, o, c. 689 supt z). Tinind sarnă de imprejurarea că grai urile acestor Aromini, afară de al celor din Pind, sufăr mai puţin influenţa limbii greceşti. ceiace reiese din aspectul lor general, ipoteza că a protetic macedoromin s-ar da­ tori influenţei neogrece pare destul de verosimilă. 2. a din lat. [oras s-a păstrat in dialectele italiene sudice, ca şi În romineşte, pecind În italiana comună alătur: de [uorn , În­ trebuinţat din ce în ce mai rar, găsim pe ţ'no ri <:: [oris, care s-a răspîndit aşa de mult fiind ajutat şi de analogia altor adverbe terminate in i: irp. [nra, bar [o re (pg. 19), tar. (lire (111'. 33). 3. e iniţial neaccentuat se preface in It (ct. rom. acesio., ([­ cela şi alte compuse cu ccciun apoi arici.î), pop. ali(ant pentru cleţo.nt, etc.) în următoarele dialecte italiene de sud: terarn. nle­ fande, '/(luea, a!j('guI, asseuiln-]« 'esempio',i.dcJ'lw, aritâ, alegge, aleiie (pg. 43); abr." u,s::;e'iillrie, (/Z('(aude (pg. 10: în acest dialect e neaccentuat = a şi în interiorul cuvintului, dacă s e află inaintea accentului, de pildă }!iatci" tl'l),,';G}'c); neao. fi dde(/âo , (fgge.cziW.'JJ, alcîosiic, Abbreo, accellcule, l/::;ci1"l; (alături de (',"I";'}'!' 'uscire'j ;: sic. Greg. pg. 51, 52 (I/incal'; < §.J8!1W),C (şi ital, a.sci uqttrc]; a.ssira ') (şi an'ira) 'iersera', AU/)I'C1l (�i in corpul cuvintului, ca in abruzzez : cammara piatd )�). Ct. şi M. Lubke, Rom. OI'. L § 370. (continuă) I. Iordan. 1), Această vorbă ne aduce aminte foarte bine de 1'0111. (ţ­ searii, atît ca sunete, cît şi ca insemnare. Se inţelege însă ca a ini­ ţial din cuvîntul rornînesc trebuie explicat altfel decît in siciliană şi anume cred, spre deosebire de Puşcariu (v. Etyrn. Wb. s. (L nr. 3; În Dicţ. Acad. s. CI prep. nr. 2 se repetă acei aş explicaţie), că acest re == (((.Jeea, cum ne arată seria de cuvinte «stă seară (= cea mai apropiat� de lTlC>Jllentul vorbirii), Il. seară ( = acen seară, adică cea de ieri) şi alalt{f,seară (= cealaltă, adică c�a Il1ai depărtată din cele două trecute). Pe (/ singur cu Înţelesul lui (lcua il găsim În exemple munteneşti ca mt c ([ grcu'/eele = mold. Ibll-i cea. tJI'cutale (= acea ll:are .!5r.eut�te). Inc� a ?ava�ă că ({, 9in aS5'((}'(� e pronume demonsrratlv gaSim 1'l1 mald In /1[::;1/.1'11., unde w=aw::;tn şi deaceia adesea accentuat, �pre\ a se deosebi de o�;nriÎ., cu care s-ar putea confunda lasa·r!" in v,orbirea repede. In ulniaâ1;2'i a este într-adevăr prep. ad, cum spune Puşcariu, fiindcă rtmta,r.iizi = ln mza.ză â = la 1nzeznl zild: în orice zi un anumit moment al ei se numeşte astfel. , 2). Cf. v. itaI. a::;c11/plo, aguale, asbcrgo, a.vorio (Wiest', o. c. 30).' I [51] F ALSIFICĂRI CULTURALE ------------------------ 51 .falsificări culturale În transcrierea Iui , şi 1\ prin ă şi ZI latine In broşura sa -Critica ştiinţifică în Filologia noastră» Cluj '"1921, p. 376, d. Drăganu, profesor la Cluj, spune că după jude­ .cata sa şi a domnilor Densuşianu şi Candrea, pe cari în deosebi ii aduce de sprijin judecăţii sale, cartea mea Fonctic« Al], Cirilic nu cuprinde rezultate admisibile; aşa că de asta, zice că, atunci cînd transcrie spre a publica cu litere latine vechile texte cirilice romine : «mi-am alcătuit [dînsul] deci lin fel propriu de transcriere grafică, mai apropiat de cel al d-Iui larga şi Densuşianu-. Acest «fel propriu» al său, care-i şi al acelor doi pe cari se sprijină, se vede, între altele, în broşura-i II Cea mai uecltc carte ]lriJ.;r;c.cYI11t11ii, Cluj 1922, în care publică, nu cu cirilica cum e originalul, ci cu transcriere latină a sa o carte veche, care pare a .fi tipărită pela 1639, in Bălgradul Transilvaniei subt prinţul Ră­ k6czy. «Felul propriu» al său de aci cuprinde multe fal§ificări ale momentelor culturale ale epocii şi Ionetismelor limbii romine din carte; voi alege acum insă numai unul prin care voi arăta nu numai aceasta, dar incă şi că chiar transcrierea cirilicelor cu litere latine dacă se face, ca la d. Drăg anu, fără a se cunoaşte datele Slavisticei, se ajunge la falsificări (cf. p. 64). In adevăr, Drăganu spune că. transcriind slovele cirilice ale cărţii Pakocz.yane cu litere latine, inlocueşte şi pe 1\ şi pe � prin ,il şi ii, după valoarea pe care o are fiecare "ier" la sfîrşitul sau la mijlocul cuvintelor; pune deci ii sau 11 In loc de 1\ şi, la fel, /1 sau 11 în loc de z, f(('!'it {:;(1 ne sllllJl!Î cînd in original e 1. şi cind �. Aşa că, de asta, cel ce nu cunoaşte originalul cirilic, ci numai transcrierea latină a sa, poate crede, judecind după acest /1 sau t'i, că În original el" cind de fapt e Y., şi invers că e 'h. cind de fapt e b, Astfel, Drăg. transcrie, la p. 258--9: denutr-o P(1111t intr'. Sunt dar aceste in original scrise: I\EHhTjlO 111.111. JI\Tll"i'I\T;f;' [52] 52 ILIE BĂRBULESCU )1\'1''''' 11\'1EIIE,\I\"". CI,IITk,\�hHY, etc" adică cu Il pentru II şi ă : ori sunt scrise ,,\ElfY..'I'jll.', •. IIY..!W. ;1\TlM/\KT;1\. '1\ TY.. II , 1\'lfIIf.\\:6 ... Cl""TK,\�Y..UII etc., adică cu K pentru ii şi â? Căci, �in afară de ce Drăg. ne spune in "felul său propriii» dela p. 195, cele 4 pagini Iacsimilate, ce ne dă din cartea Rak6czyană la sfîrşitul acestei broşuri, ne arată că originalul are de regulă 1, la sftrşitu! cuvintelor deşi u­ neori şi În corpul lor, dar de regulă :6, desi uneori şi 1" În corpul cuvintelor şi la sfîrşitul lor. Ast-fel În facs. III 'l'tlWfTHlIl\h... 1\,\�Til 1{Y..(l,ţt\/\h ... I{,I r",':'­ I>"'HI\II... I{,I il,:6{lt\U... ':'\-Uh 1\t\I\I.'U"... !l\1VMIIT1,... I<':'I!I\ "I\t\'IE i\':'- .---.. 1>1\"1\'''''' C7.U7.T.:.UI• Iar În facs. II e; 1'11':-M':'lUlIlI\lL. ,I'"KII"T ...... .ţ':-CTh ut\,"7.jl7.T.:.ill.:. ... MII ,1 C7. ;I"IEIIE 1\\ C I�" 1\:�"tlTh... l,d;,\�y"Hh... Il''''''' .. , 1\!:!.\\II7.U," ... 1{:l.UKT.:.I";:. ... Inll�Ei\" ... "'� I::tIUE ... c"wr' ... I;':-HEI�"'. Aşa că, de aceea, după transcrierea lui Drăganu care pune ă sau Li, În chip Indiferent, şi pentru 7. şi pentru 1" urmează că şi În originalul cirilic nu avea nici o inse mnătate sau valoare de ar fi fost scris sau 7. sau h. Lucrul nu stă aşa însă pentru cu­ noscătorii literaturilor sla ve din cari învăţau ai noştri (deci şi scriitorul cărţii Răkoczyane) modul lor de a scrie romlneşte. Sla­ vistica ne arată, anume, că scrierea mai ales a lui "', sau mai a­ les a lui ... , ori fixarea lor la scris in anumite poziţii ale cuvintelor era expresia difcritelM' Şcoli literare din care işi scoseseră Învă-· ţătura lor cirilică scriitoriitextelor,-atît la Slavi cit şi la Pomlni. Fiincă d. Drăganu nu ştie de acestea, Îmi voi permite să i le arăt eu aci, atrăgindu-i totdeodată atenţia că, dacă ar fi voit să tacă Ştiinţă adevărată si nu s'ar fi luat după indemnurile d-Ior Densuşianu, Candrea şi Iorga in potriva «Fonetice» mele, ar fi găsit acolo s. ex. Ia p. 290 şi 47 ceva ce nici dînşii nu ştiu; oare-cari indicaţii cu privire la întrebuinţarea precumpănitoare a lui 1. că e caracter bulgăresc, şi cu privire la h că e caracter sirbesc În texte. Prof. Conev de la Univers. din Sofia Însă, Încă din a. 1904, adică chiar ÎI1 anul apariţiei \ -Foneticei- mele, a publicat in di(J­ rli.�nik ltlt S�f:iji;ki<� U:�ivel's�\et un .�tudiu cu �i�lul -Klasifikacija na bslgarski.e knlZQVl11 proizvedenija- (-ClasIfIcarea produselor literare bulgare». Rezultatele \pcestui studiu le modifică puţin mai tirziu În Periodicesko Spisanije, vol. LXVI, cu prilejul altui studiu despre -Kjustendilsko cetveroevangele- (Evanghelia dela Kiusten­ dil) din sec. XlII, şi le fixează, se pare definitiv, în cartea-i Ista-­ rija no: 01.lg((j·sk'ij ez'ik (Istoria limbii bulgare), Sofia,' 1919, p.. [53] F ALSIFICĂRI CULTURALE 53 202 ; in studiu, luind drept temelie Întrebuinţarea ortografică a Iiteri­ lor y, şi h în textele numite medio-bulgare (din sec. XII pînă chiar într-al XVII inclusiv) a observat că se disting În aceste texte (între cari înţelege şi pe cele scrise in regiunea propriu zis bul­ gară dela răsăritul liniei Isksr-Salonik cît şi pe cele scrise la a­ pusul liniei Iskz r-Salonik în regiunea aşa numită de unii a dialec­ tului bulgăresc de apus) 5 Şcoli literare cari au trăit şi au lucrat În diferite 5 regiuni ale întregului acest teritoriu zis bulgar, cu ramificaţie şi in Principatele Romine : 1. Şcoala ctimolopică, care se pare că se produse ÎI1 şi se răspîndi din Tărnovo, scria şi y. şi h. Ia locurile lor etimo­ logice din textele paleoslovenice (adică anterioare sec. Xil medio­ bulgar) cit putea cunoaşte aceste locuri, şi anume punea pe z. să inseme un sunet , însă,-in oricare din ele, atît z. cît şi h reprezintă deodată şi o vocală, de obicei bulgareasca ii, şi nici un sunet ci se scriu numai ortografic, adică «de prisos» (cum era s. ex, Ia noi scrisul LI la sf irşitul cuvintelor, în sec. XIX, cind a­ cest li nu se pronunţa ci - se scria • de prisos-) : în acest fel de texte, aşa dar, 'A era = 1) cu /j, şi �) «de prisos. şi !. era = 1) ă şi 2) a lui Conev e astăzi admisă În Slavistică. Aproape toate aceste 5 Şcoli au adepţii lor În activitatea literară romino-slavă, afară poate de prima, care nu are la noi, cum ea n-a re, văzurăm, decît foarte puţin (doar 10 texte) chiar la Bulgari. Prima nu are adepţi, pentrucă era greu să se ştie bine unde limba şi literatura paleoslovenică aveau � şi unde h etimologtce.c- această limbă fiind moartă şi învăţată numai artificial de scriitori. Aşa că Şcoala 1 1, cea amestecată, o găsim la Romîni dincoace de Dunăre cind scriau slavoneşte, s. ex. în diferite din documentele cari cuprind relaţii comerciale şi de alt soi ale în deosebi Munteniei in sec. XV şi XVI, deşi ea e şi in Moldova. Aşa s. ex. unul dela Dan II, inceputul sec. XV, amestecă pe '/, cu h, scriind: I>'�,\p7>, I,orh rl.�Cllol'llHh şi NcnoI\Ult'/" ,\'IIMCT7. (Bogdan, p. 288). Scoala 1[[, [oucticti, cu '/, = ă şi 1. «de prisos", o aflăm s. ex, în multe din documentele moldo-slave dela Ştefan cel Mare din sec. XV, dar şi In alte posterioare. Aşa un doc. din a. 1490 are : n�clI"'I\'\jlh, C1dHb, Cl/ilHVI\h, 1\11<11 . .:-,\'\1111/., cind " final era «de prisos», şi ,\'\11 X' Y.! 1/\'1., � e:r. I{'/,CEM "ll'I:I{'/,8,u':-t>MHII, i\l\lm':-T:L., Gm'\jll'., CII'l',/,"ll'I:, !i'1.CEI"S (Bogdan. 1, 400), cind '1.= ă. ş(;()((.Za n�, (H(I, OI/rida" cu al ei numai 7., fără h, o găsim, de asemeni, in diferite documente rnun­ teano- şi moldosla ve. Astfel un doc. dela Stefan cel Mare din a. 1458 are: C'J'Eitl, unde :& e «de prisos>. şi <17.C1'II.\\7>, 'Ul:&lmll, X'P7.IHLI"' O\(CII Ci\S'I>":t., unde 7> reprezintă sunet, poate bulg. Ci (Bogdan, 1, 14). Şcoala V dela Zlcfow-Kratavo sau sîrbească o găsim, dea semeni, în multe texte romino-slave, cu al ei mai numai " şi pentru sunetul ă şi «de prisos» ; aşa e un dac. dela Dan pretendentul din întîia jumătate a sec. XV: 1'':-(II':-/\IIII'l" 1\lltHlJhB, IIphr,'pEM, KPdi\", f1Il"I\E"CI\�I"S, 1\11hC,I, �.'�hl\\EI'\I" 1>111'1., I,N;jlh, 1\01'1., n':-l\o"I"' , nOUfiKh unde h e «de prisos» şi Opl,;I;m,t\ unde 1. reprezintă sunet, pare-se slavul maced, il (Bogdan: Relaţiile, p, 103). studentul Dirn. Găzdaru. Aşa în paragraful dela p. 14 care are chiar titlul: «Colaborarea reciprocă, ca rezultat al deplasării cen­ trului de activitate literară spre Sirbi în sec. XIII-. [56] 56 ILIE BĂRBl!LESCU Toate aceste Şcoli (afară de 1, etimologică) se găsesc re­ prezen tate şi in textele cirilice ale limbii romine, după cum scriitorii acesteia îşi făcuse cultura in una sau in alta din ele (din Şcoli). Ast-fel, Şcoala Il, amestecată, o găsim, între altele, în o măr­ turie din a. 1606, unde e: L:IMHHllf L'MC� 1"\HHEC"1;, TL'T�i\�, 1\\Ki1- T<:1jlllf, ""1\ <:1 '1' l'. , /\\l'.TCI.IJiI, ";]\.TIM'lfCTK ,\>'ClJlllf,. cs ;f-"u;:t., " }l:&I"dCC, unde :t. reprezintă sunetul ă, şi -}lC/\'\MIl'., Lllf*dH:t., {';f-'�illlCIIT�, il­ 'IEeTY, Cl'.IMI\l'., sau cwkrb, .11\'1"1, în care e l'. şi 1, «de prisos- (afară de C)';Îl"I\K, unde primul � = il). In acest act se vede precurnpănirea lui �; în altele e precurnpănirea lui" cu aceleaşi rosturi. (Hasdeu: Cnvcnle, 1, 151). De altă parte, atrag atenţia ca nici odată, în vechile noastre texte 'A n-a insemnat sunetul 1\ cum greşit 'cred şi azi, inter­ pretind fals pe Mik!osich care il pus formula �=u numai ca formulă. Şcoala III, tonetică, o găsim reprezintată s. ex, in Psaltirea Scheiană, unde e de obicei: I\l'..HTi\jlf, .i(\HT�,Y., il''';'C�f\IIT 1\:&11 '1" ,y. , c��, A�, I\;"T,Y., 1"':l.T0jl,Y. etc, unde l'. = ă, dar 1\";'11""'111-, c4"'<\­ 'I'�I'I, HEK�i',\iţll,'CIH" II,Y.I\X,TNUlIl\CP", IIj'fjl3,Y, T"'illll' <:11"', i\�PI, etc. unde h e «de prisos» (căci niciodată 1. n-a însemnat li in vechile noastre texte cirilice, CUIll cred greşit şi azi 'toţi, ca pentru Y. = it, incepind de la Hasdeu). Scoala IV, de la Ohrida, o aflăm reprezintată s. ex. în Zapis , de zălog din a. 1603, cu numai x : ""�iC,l, 3Z,\"1' I\Y,.l""At;i\�lI etc., unde e y. = ă, şi 1;Z.Hi\Z., .HCTl'., At;,\\IlTj1Mlll''f" ClIHT:t., T�lw:t., 1Hi\:l.Hi\:I\, unde fi nalul y, e «de prisos». (Hasdeu: Cuoenic, 1, 131). Scoala V, dela Zletovo-Kratovo sau sîrbească, cu al ei nu- , mai 1_, o aflăm reprezintată s. ex. în un text de Levitic din a. 1560: CI., l-�i\H.IH;TN{lll\, II ,Y.lU, , ,\!>j\\)\(il, TI.Pllf, I�,IP'\ 1{\.'ICTlll., I{jl"­ ;tml\J\<\WIIII, CO\(TI. etc. unde e 1.:= ă şi J\�i\hTilUN�'i\I" /I,ECTOllHlIIH., TCI\I>'WhMM, 1{"'Il" etc, unde e 1. «de prisos» (Hasdeu: Cuoeuie, 1, 7). Fireşte că, precum la textele slave nu se poate. vorbi În c/II:P a.usolu.t de Întrebuinţarea lui � sau "dup] aceste Şcoli, tot ast­ fel şi la cele romine ; aci şi sţriitorii acestora, trăind pe acelaşi intins teritoriu, in «colaborare 'literară- unii din o Şcoală cu alţii din alta, uneori fără să vrea, n\ai ales prin «lapsus calarni» din pricina acestei «colaborări reciproce>, unii din o Şcoală strecurau in scrisul lot influenţe din alta. Aşa că s. ex. scriitorului Leviti­ eului din 1560, care are peste tot h, îi scapă, : otuşi, odată "'1(\llWl\"'\( şi c:t.C\(, cu :t. după celelalte Şcoli. [57] FALSIFICĂRI CULTURALE ------------------------- 57 De altă parte. modul sau Şcoala după care un scriitor lŞl redactează textul său cirilic arată cercetatorului de astăzi directi=a culturală şi provenienta geograficâ a acestei directive dela care cirilicul învăţase a seri şi după care se conducea el in activitatea sa literară: la unii scriitori că se conduceau după directiva culturală din Tărnovo şi Bulgaria propriu zisă; la alţii că după Bulgaria dela apusul liniei Jskzr-Salonik. ori Macedonia nordică şi centrală cu ţinuturile sîrbeşti de acolo sau sîrbeşti propriu zise de mai la apusul acestor ţinuturi; la alţii, în sfîrşit, că se conduceau după regiunile culturale de pela Ohrida ale Macedoni i de miazăzi. Iar cunoaşterea acestor lucruri, măcar că autorul textului însuşi nu ni le spline în text, are o deosebită însemnătate pentru cunoaşierca Istoriei noastre culturale, care altfel ar rămîne o Is­ torie vagă. Dar despre toate aceste Şcoli şi de rostul cultural in ele al lui 'l. şi h nu ştie la noi nimeni dintre cercetătorii vechii limbi rornlne şi ai textelor ei: nu ştie nici Ovid Densusianu cind, in «Studii de Filologie rornină», Bucureşti 1898, tipăreşte nu în originalul cirilic ci numai în transcriere a sa CLi litere latine Psaltirea Voroneţeană şi cind In «Histoire de la lanzue rou rnaine-, 1, 1, Paris 1914 se ocupă şi de limba din acea Psaltire ; nu ştie nici Sextil Puşcariu şi A. Procopovici, cînd tipăresc în editura «Comisiei istorice a RomÎJ1iei» şi tot numai transcriind ei cu latine a diaconului Coresi "Carte cu învăţătură» din 1581, Bun reşti 1914; nu ştie nici I. A. Candrea cind, in aceeaşi editură, tipări, iarăşi numai transcriind cu litere latine -Psaltirea Scheiană», Il, Bucureşti 1 D16; nu ştie insfirşit, nici d. Drăganu, cu care mă ocup aci îndeosebi, cînd ti­ păreşte, ca şi ceilalţi pomeniţi, de asemeni numai transcriind cu litere latine şi fără de textul cirilic, «cea mai veche carte Ră­ koczyană» din a. 1639. Nu ştie despre aceste şcoli şi manifestările culturale in modul de scriere al lui "F. şi " nici chiar Hasdeu, cînd tipări, In -Cuvente den bătrâni» 1, Bucureşti 1878, documente de veche limbă 1'01111- nească. Nil ştiu acestea toţi. Cu toate că Hasdeu, ca unul care-şi tipări «Cuvente- acum 45 de ani, adică pe CÎnd Slavistica era la inceputurile ei cu Miklosich, nici nu avea de unde şti atunci; cei­ lalţi însă. intre cari şi Drăganu, cari scriu acum, in urma marilor progrese de după Miklosich ale Slavisticei, aveau de unde şti, dacă [58] 58 ILIE BĂRBULESCTj ---------------------------------�------------ ar fi fost În curent cu rezultatele acestei Ştiinţe harem din a mea -Fonerica Alfabetu'ui Cirilic>, pe care--îi rog pe toti să mă ierte că o spun -- din spirit de gaşcă şi spre a nu părea că dînşii nu ştiu ceva, nu vor s-o asculte nici cind o inteleg. Dar Hasdeu, transcriind textele cirilice CLI litere latine şi pu­ nînd pe ă în 10:; de :& şi ii, şi ii în loc de " din originale, măcar că face această transcriere şi «atunci cînd le confundă chiar ori­ ginalurile- cum spune la p. 4, nu putea totuşi prin asta să pre­ zinte cercetătorilor de astăzi şi Istoriei culturale a RomÎnilJr fals momentele culturale şi originea geografică cu directivele lor; nu putea, fiindcă el ne dă nu numai transcrierea în cirilică , ci, ală­ turi de aceasta, ne pune şi originalul cirilic al textului ce tran­ scrie. Aşa că azi, cind ştim de acele Şcoli literare cu privire la rostul lui :& şi ", nu putem fi înşelaţi de f alşificările transcricrii. latine, căci ni le arată textul cirilic al ei şi le putem Îndrepta. Cînd însă ceilalţi, între cari Drăg anu, ne dau nu şi textul cirilic al originalului, ci numai transcrierea ce o fac ei cu litere latine, atunci nu numai că prezintă fals momentele culturale ale . acestor texte şi originea geografică a acestor momente cu direc­ tivele lor, dar zmulge cercetătorului de astăzi, care poate şti (iată, dela mine) de acele Şcoli literare, chiar putinţa de a cunoaşte a­ cele momente culturale şi originea lor geografică cu directivele ei, fiindcă nu-i arată cind acele Il şi ii reprezintă pe h, In care caz textul transcris a r fi din Scoala sirbo-rnacedoneană dela , Zletovo-Kratovo, şi nici cînd reprezintă pe x, in care caz textul' ar fi din şcoala dela Ohrida din Macedonia de miază. Ba tot din pricină că conţ undă pe � cu h prin acea transcriere a lor in chip indiferent prin ă şi ii, răpesc cercetătorului de azi care dela mine cunoaşte acele Şcoli şi putinţa de a şti, dacă textul ce trans-· criu nu va fi din celelalte Şcoli şi regiuni literare slave : din Şcoala amestecată, a II, sau din cea fonetică, a III, a patriarhului bulgar Evtimie dela Tărnovo, , Aşa că, deci, după pubVcarea cu litere latine a lui Drăganu nu se poate vedea din ce Scoală literară era scriitorul «Celei , , mai vechi cărţi Rak6czyane» o,e ne oferă dinsul; căci cele 3 table de Iacsirnile nu ne pot arăta nimic sigur. Iată de ce, această publicare, cel puţin in ce priveşte redac­ tarea lui :& şi 1, ale originalului cirilic, nu are valoare ştiinţifică. Aceste expuneri ale mele, invederează Încă odată, că dacă. [59] F ALSIFICARI CULTURALE ----- 59 d. Drăganu arnbiţionează a face Ştiinţă adevărată şi să lase in lume ceva trainic după dinsul. iar nu numai de a scrie orice spulberabile pentru ochii necunoscătorilor şi ai diletanţilor, va trebui să părăsească inrolarea sa la cei necunoscători in Slavistică, să părăsească chiar al său «fel propriu" şi să asculte nouile date ale Ştiinţei şi rezultatele mele, pe care i le prezint, fie aci, fie ÎlY "Fonetica Alf ab. Cirilic' (cf. p, 63). Ilie Bărbulescu . EE [60] COM.UNICARI Suiixele - 6 ţ ,-arşi - an arătînd originea locală In Arhiva din lan u ar 1922 spuneam că nu s-a observa t; că în limba ro mînă se află şi suf, -(iţ (af) care arată «originea locală» a cuiva. Acolo arătam, că acest sufix există în dial. istro-rornin şi în limba Rominilor din Sirbi a care e daco-romină, Nu docu­ meritam însă, că el e al mai multor limbi slave şi că s-ar fi gă­ sind chiar direct in dial. daco-romin sau harem în regiunea de dincoace de Dunăre a dialectului acesta. Să arăt' acuma, pentru mai deplină lămurire a înţelesului acestui sufix la noi. Prof. Vondi ăk, in a sa T'e1'glcicltellrle elaoische Cha.lJ/.?natik, 1, p. 467 arată, in adevăr, ca acest sufix, al cărui plural e -ţi, «slujeşte pentru indicarea originei, a naţionalităţii etc, mai CLI seamă in limbile slacc de sud», adică în sirbo-croată, sloveană şi bulgară (Es dient ZLIr Bezeichnung der Herkunft, Nationalitât u. dgl. meist i111 Sudslav) ; şi dă chiar exemple, ca: gorec (citit goreţ), seienec (citit seleneţ), Nernec (citit nerneţ), MOI avec (ci tit Mara veţ), cuvinte cari înseamnă muntean, sătean, Neamţ, (adică locuitor de origine germană), locuitor din Moravia. Acest -I't se pronunţă şi II( la Sloven: şi Bulgari. A se vedea însă şi Bogrea, În Docoro nuuua l. din 1921, p. 218, şi Tiktill in Dicţion. gertn an-romin ]21 cuvîntul Donţ = Caz ac dela Don. Cum că, apoi, acest sufix sudslav (care are pluralul in -ţi) se află şi la Rominii dialec�!lui daco-romin in Principate, se vede in documentele rOl1lîno-o!,o'L'(!'i Ast-fel, în un doc, munteanu-slav dela Radul Il Praznaglava, deci dintre a. 1421-1427, domnitorul � ,\� l' ,'" , "1\,. se adreseaza IIjlzp,lpe 1Il !;WIt\H ,\'\EXEÂIIHI�1f = I-au omorît Mehedinţi! (=-.�Mehedinţenii) 1). Evidentă-i, dar, existenţa suf. slav -eţ (ăţ, an, plural -ţi, in daco-romina, spre a arăta originea locală. Să arăt însă ceva necunoscut la noi şi cu privire la sufixele -ar şi -tu: cind au aceiaşi Însemnare. Prof. S. Puşcariu susţine (in Dacoromania, 1. Cluj, 1921, p. 327), că suf. rom. -(t1., cînd arată originea locală (ca s. ex. în Poiencr = din Poieni): «nu este -arius latin, care nici în latineşte nici in limbile romanice nu are funcţiunea aceasta. ci s-a născut prin disimilare din sufixul -an; care uneori apare În locul lui -ean, In loc de a se zice "Poienean s-a zis =Poencar, cu disimilare, şi. apoi Poencr prin apropiere de multele derivate in -a)', dindu-se acestui sufix o funcţiune nouă, care totuşi nu s-a putut extinde şi asupra altor cuvinte de cit cele care aveau UJ,l n în tulpină». Asupra acestui pasaj fac mai întîi observarea, că Puşca riu abuzează de obicei de explicări prin disimilare ale pref acerilor lui n în r, atribuind greşit limbii romine că ar fi avînd, în firea ei chiar, inclinarea orqanică de a face această disimilare. Am do­ cumenta t această greşeală a sa În Arhio« din Oct. 1921, p. 204 şi 217. Deosebit de aceasta insă, argurnentarea din acel pasaj a­ lui Puşcariu, a dărîmat-o prof. Iordan (în această Arhioa din Iulie 1922 p. 429), unde arată că în dialectele sicilian, sai d şi catalan.. deci în unele limbi romanice, afară de rornina, se află (ceea ce nu ştie Puşcariu) chiar suf. -ar spre a arăta originea locală. Nici­ vorbă deci, nu poate fi că -ar ar deriva, prin disimilare, din -an. Ca complectare a dărîmării lui Iordan, eli amintesc că suf. -ar, care se află şi în limbile sia ve, în acestea Împrumutat de la Germani (ef. Miklosich: Ve'rgleichendc (}ra,l1tmat'/;k clcl' slav. 8pl'a­ chen, II, 88; Vondrak : Verql, slavische Granunatik, I, 391), arată, uneori şi aci originea locală. Astfel e în limba bulgară. Prof. Iordan, Jvanov dela Uni versitatea din Sofia ne spune (in Iieoue des etude« 1) La Ion Bogdan: Relaţiile 'lârii Iiooi Ctt Braşooul şi Cg �laj'(t Ungttreascc'i, p. 14, 38. 182, 285. [62] 62 ILIE BĂRBULESCU · slacc», II, 1-2, p. 87) următoarele: -Avant la guerre balkanique de 1912, q ui a modifie considerablement l' a spect etuographiq ue de la Macedoine meridionale, la population du Bogdansko, toute rurale, se cornposait d'une majorite turque et d'une minorite bul­ gare. Les Turcs sont en majorite d'auciens colons installes dans ces parages des le XIV-e siecle. lIs se donnent a eux-meme le nOI11 de Jurul», et la population bulgare les appelle Konjari c'est-ă-dire «g ens venu de Konja», l'ancien lconium, en Asie Mineure:.. Existenţa lui n în cuvintul Koujari al Bulgarilor învederează, în acelaş timp, cu atit mai mult, că în cuvintele rornineşti ca Poenw· etc. cari de asemeni au II, in tulpină, r final nu provine din un alt n (dela an) prin disimilare. Aşa dar: sufixul -ur e unul şi suf. · -((]t e altul deosebit. Ca completare, pomenesc ceva ce confirmă acestea şi ce se pare că nu ştie Puşcariu : că la a. 1471 exista .in judeţul Fălciu «satul anume Cotec(l'I"'il», ce,\.;. 111\ H,\\1i\ 1{�TP1JiJl,IH, din care vor fi Jurj Coteţ (I{�Tel�I') si fratele acestuia Cozma Coteţ, cumpărătorii satului, - spune un document moldoslau din acel an (cf. Ion Bogdan: Docwmcniclc tu i 1�{er(lJt Gel Mare, I, 164). Despre cuvântul "Mierlă" După Ionetizmul normal al elementelor latine din limba ro­ mînă, lat .. · rnierla trebuia să ne dea şi să avem l111(il"Iă, ca seară sau slară, ceapă sau clapă etc. din lat. sera, cepa ; căci se admite sincoparea lui n interior, ca in subula "> suIa. Avem însă, · deja în cele mai vechi texte romine, numai mlerla. Numai mai tirziu s:...a născut in limba remînă forma t'tllrlă care se află în satul Tereblecea din Bucovina, afirmă S. Puşcartu În Tracoro nuiuia, 1, 394. Iar Iordan presupune (in cartea sa "Diftongarea lui c şi o") şi Puşcariu 'admite ca probabil, că limba romină a avut cindva, «un timp mai indelungat'; *mh-nIă, din care pricină le, nefiindi urmat de silabă cu a, ii, n-a trecut în t« ci a rămas mlerlă după fonetizmul normal latin al i\omînei. Cam pînă cind va fi Hurat acel. «timp mai indelung at», în care s-a pronunţat (de se Ve; Ii ' pronunţat În adevăr) *1111eruIă, pînă să se ajungă la mll'rIă, nu spune nici Iordan nici Puşcariu. Eu pot arăta însă, că ln sec. X V cel puţin acel timp nu dura. Dovadă e un document slavoriesc dela Ştefan cel Mare, domni­ tanti Moldovii, care la. 1492 confirmă lui Toader şi nepoţilor să [63] COMUNICĂRI 63 Sirna şi Mter!« o parte a unui sat din judetul Bacău. Scrie acest act că un Ivan: !lPCI\"" C'\�YI',\,,,\ Hilum/\\ TGId�Ellti II IIi\MI\EHIII_!l fI'C Git,"" H CEC'l'Ilil EN ",1\IIE\M:h» = a vindut slugilor noastre Toader şi nepotului său Sirni şi surorii lui M crlă (Cf. Ioan Bogdan: DocWIJI,cnte7e lui Ştefân cel ue,« 1, 505). Filologia romină şi directia noastră filologică. D-şoara Dr. Eufrosina Sirnionescu, apreciind o lucrare a d-Iui N. Drăganu. profesor la universitatea din Cluj, despre două ma­ - nuscrise cirilice cu limbă rorninească din sec. XVI sau XVII, ajunge la conciuzia (in Arluoa din Oct. 1921), că d. Drăganu nu e În curent cu cele din urmă rezultate ale Ştiinţei, reprezentată pentru "limba rominească veche de cartea mea I'oneiic« "1Z(nJ)ctnlni Cirilce În icotelc santi uc dill rcacul )Cn .�i XVll. D-l Drăganu Însă, urmă­ rind, nu ştiu de ce, să mă lovească pe mine spre a se ridica pe sine, răspunde criticii acestea intr-un articol cu titlul «Critica ştiinţifică în Filologia noastră actuală», ce a publicat in «Anuarul institutului de Istorie Naţiorală din Cluj -- pe 1921» şi a extras, apoi, in broşură separată la Cluj În 1922. In acest răspuns al său. d. Drăganu spune autoarei criticii, că dinsul, în studiul pomenit al său, nu ţine socoteală de rezultatele «Fo"neticei', ci se ţine, in deobşte, tot de modul de a inţelege vechea Ionetică a limbii ramine al profesorilor Iorga. O. Densuşianu şi Candrea , nu pentru că nu ar fi în curent cu ele _ şi deci cu Ştiinţa, ci fiindcă crede neîntemeiate nu­ mai pe ale mele şi Întemeiate numai pe ale celor lalţi trei colegi. De aceea, răspunde d. Drăganu la p. 367 a artrcoluluţ său: «mi-am alcătuit, deci, un fel propriu de transcriere grafică, mal apropiat de cel al d-lui Iorga şi Densuşianu». Şi a făcut aşa, scrie tot a­ colo mai departe, ceea ce reproduce şi În un alt studiu despre -Cea mai veche carte Pakoczyană», Cluj 1922, la p. 195. fiindcă: «părerea mea despre -Fonetica- [lui Bărbulescu] o văd intărită şi de constatările a doi foarte distinşi filologi ai noştri. M(li Întîi d-I Densuşianu în o notă pusă la sfirşitul unui capitol 'despre grafia cirilică spune; cf. l. Bărbulescu, Fouctica al(a7Jctnhii ciril-ic ÎII iex­ tele ro-mine, Bucureşti 1904, ali I'on trouvera d'autres exernples des particularites graphiques de nos anciens textes, mais Ie ur choix et Ia maniere dont l'auteur les envisage pretent le plus souvent a la critique». (Histo'ire dc la l(tJlg�iC ?'oumainc, voI. lI, fasc. 1, Paris _1914, p. 51). Tot aşa se exprimă şi 1. A. Candrea despre această [64] 64 ILIE BĂRBULESCU lucrare: «unde se interpretează deseori eronat, pe baza incohe­ renţelor grafice, valoarea mai multor sunete (P::;altirea, Scheiaaiă, Bucureşti 1916, voI. 1, p. CXIX)>>. Aşa răspunde d. Drăganu autoarei criticii. De cît în ace} răspuns al său către d-soara Sirnionescu, d. Drăganu e necomplet, fiindcă a uitat să reproducă în sprijinul său şi in potriva rezulta­ telor «Fonetice!- mele, pe lîngă Dens. şi Candrea, încă şi pe Iorga, care se exprimă despre ea tot cam ca aceia, in ale sale «Studii şi Documente», VII, partea 3, p. XXXIX, şi in -Geschichte des rurnăn. Volkes » 1. p. 252. li aduc eu amir.te, deci, aceasta (ce se poate vedea şi în Arhiv(� din April 1922, p. 311). Fapta d-Iui Drăganu în acest răspuns, însă, de a-şi lua pe Iorga, Densuşianu şi Candrea drept argument şi dovadă că .Fo­ netica" mea nu-i oferă date şi rezultate admisibile, invederează că d-şoara Dr. Simionescu avea dreptate să-i spună că, in acea po­ menită lucrare a sa, d. Drăganu nu e în curent cu Ştiinţa. Aşa cred eu, pentru cinstea d-Iui Drăg anu, in acest caz; căci alţii văd şi în această încercare de a deprecia rezultatele inovatoare ale "Foneticei" -- dorinţa-i interesată de "a se pune bine", spre "a parveni", cu ambiţia, ne;mlrcptllţitr(, Jlrin 1t'illlic, a acestora de a fi ei dc1liUo'J"i de ton şi inovatii in Stiinta rominească, D-ra Dr, . ,. Simiones .u, doar, a formulat (in Arlru:« dela 1 Oct.. 1922 p. 350) .. ambiţia acelei oligarhii şi faptele celor ce "parvin" prin ea, cînd, receusind o carte a d-lui Procopovici dela Cernăuţi, a scris că: "chiar cînd Procopovici [în acest caz d. Drăganu] ar fi cunoscui părerile prof. Bărbulescu, încă ni: IPI' Ţi '/"cmmţat la ideile Şcoalei vechi [a lui Iorga ect.], acestea avind în Ştiinţă [la noi] avantajul, oligarhismului ele la Wl·C lJOţi câpăta totul cînd urmcei directia trasă de el şi ţi :-;c }'ef�(â'i din contra totul şi eşti expus la ostracism' cînd moci liâ âci înânmt(lh nouă» (ci. p. 51), Dar eu, repet, pentru cinstea d-lui Drăganu prefer să cred despre dinsul numai, că în acest caz nu e în curent cu Ştiinţa; căci de ar fi fost in curent, ar fi putut ştiecind a pus acele note, două lucruri: int.i, că Iorga, De\lsLlş. şi Candrea, în acele cărţi ale lor de unde Drăganu îşi ia notele inpotrivă-mi, nu sunt ei înşişi în curent c LI Slavistica, măcar vcă fără de cunoştinţi adinci in această Ştiinţă IlU � poate nici să se distingă Ionetismul limbii vechi ro­ mîne a textelor cirilice, căci astea se scriau după normele sia ve, nici să se înţeleagă şi aprecieze «Fonetica- mea, ale cărei cerce­ tări se intemeiază pe 5 literaturi slave : paleoslovenica, mediobul- [65] , COMUNICĂRI 65 gara, sirba, rusa şi romîno-slava : iar al doilea, că multe, prea multe chiar din rezultatele cărţii lui Densuşianu : Hisioire de la lang1w rownuiine, lJ, tasc. 1, Paris 1914. a lui Candrea : Psoliirca. Scheicnă, 1, ba unele şi din. publica ţiile de documente ale lui Iorga sunt luate din -Fonetica- mea, pe care. totuşi, aceştia 3 au g'rije să o deprecieze in chipul pe care văz urăm că şi-I înşuşeşte şi Drăganu prin acele note. Pentru că şi cu acest prilej voi putea arăta lucruri nebăgate de seamă in Ştiinţa noastră, voi căuta să documentez aceste două puncte, pe cari d. Drăganu (fiindcă cred că nu e în curent cu Ştiinţa) pare că nu le cunoaşte. Că Iorga nu e în curent cu Slavistica, măcar că a scris şi o Istorie a Rominilor şi a publicat şi documente vechi cirillce, a arătat, între alţii, praf. univ, german Karl Dietrich în By;,anti­ nische Zeitselwi{t dela 16 lanuar 1907, vorbind de a lui Iorga -Geschicnte des rumănischen Volkes-. Iar eu am dovedit acelaşi lucru În Arliica dela Ianuar 1922, unde arăt (p. Il) că larga socoteşte drept elemente sîrbeşti în limba şi unele instituţii r omine-e-cuvinte şi instituţii curat bulgare, ba şi ruse, cehe, polone, etc. Habar n-are Iorga de Ştiinţa Sla­ visticei, deci. Ba, in �lrhi'l)a dela Oct, 1921, p. 292. şi din April 1922, p. 317, documentez că unele din rezultatele sale cu privire la vechile texte cirilice ce a publicat sunt pur şfsirnplu luaie din -Fonetica- mea, cu toate că, in ochii lumii, o deprecia prin note prizărite. ' Cu aceste date nu e in curent d. Drăganu; ba nu e in cu­ rent cu cele 2 puncte, ce voesc a dovedi, nici la Densuşianu şi Candrea. Fiindcă relativ la aceştia nu i le-a mai arătat nimeni, să i le prezint eu acum, ca să-I pun În curent cu Ştiinţa şi în această pri vinţă. Să-i arăt, aşa dar, că atît Densuşianu cît şi Candrea a) ha­ bar Il-au de Slavistică, măcar că se ocupă cu limba romină a textelor vechi cirilice, şi b) că în scrierile lor au despoiat bala, În doc. rnoldoslave). Au şi au avut acest sunet şi limbile sirbo-croara şi rusa, ca să nu mai pomenesc de cele lalte; căci s. ex. sirbo-croata are riemu, klarlam etc .. iar rusa IÎat'la (scris 1-1 H fI:I), malorusa : bla l'la pentru cuvîntul rom. blana. Nu ştie, cu toate că, de a r fi fost În curent cu Sia vistica, ar fi putut afla acestea ce arăt eu, cel puţin in ale lui V ondrăk : Yergl. sla», Gram. 1. 256---258, şi Altkirehws/, Uretln1nat'ik, Berlin 1912, p. 71, şi la Miklosich: Gcschichie de}' La.nt7icz.l:m Bu.lg. p. 26, Leskien în Archin [iir sla», Phil., XXVII, 480. Cît pentru afirmarea-i că oi}\. ar fi fost, ca şi I,J, de Romini, şi ea dovedeşte aceeaşi ignoranţă la Candrea într-ale Slavisticei şi în cunoaşterea vechilor texte cirilice rornine, In adevăr, deja în Arcliio fiiI' slav. Plulotoqie, VII (a. 1894), lagic a spus că oift s-a născut din Ih, la Bulgari; iar eu, în -Fonetica- p.237-243, am făcut ceea ce nu mai făcuse nimeni Înainte, nici în streiniUr.tte nici la noi: am docicmenio; evoluările paleografice ,şi fonetice ale lui li, spre �. La fel stă lucrul şi cu 1,'. a cărui origine slavă am documentat-o, ceea ce nu mai făcuse nimeni nicăieri înainte, in Fonetice mea la p. 440�-448 . . Tot aşa, e plin de necunoştinţi întreg volumul 1 din Psal­ tirea Scheiană. Voi mai pomeni numai in treacăt despre ignoranta dela p. CXIV, unde spune că: «în nici un alt text slavon din veacul al XIV, şi cu atît mal puţin din ve acul al XV sau al XVI, nu, se 1iI(�i giiseştc vre-o ufl�ă de grafie glagolitică, ca in Psal­ tirea Scheiană. Habar n-are, că, (ceea ce eu am arătat deja În -Fouetica- Ia pag. 25-27), �L1nt texte ciriiice sîrbeşti, bulgăreşti şi ruseşti ciriIice; şi din veacul XIV şi XV, ca şi de mai nainte, în cari se găsesc strecurate litere glagolitice ca în Psaltirea Sche­ iană. Ar putea vedea scestea acum şi in a lui Conev: Istorija, na li'L.lg. c:âl.:. Sofia 1919 p. 135--6. Ba l11ai mult: habar n-are 68 ILIE BĂRBULESCU ------- ------�-------- I • . I I JW;a�l J.J.QMi&J.29!4U 7 [69] COMUNICĂRI 69 = '(ceea ce eu de asemeni am documentat in -Fonetica- la p. 22) că există două manuscrise cirilice romino-slave din sec. XVI, in al căror text slav cirilic sunt, în amîndouă, cîte CÎteva rînduri cu scriere glagolitică. Tot ast-fel, la p. CXVIll Candrea afirmă ignoranta că 0- .din Psaltirea Scheiană, care se mai află şi in alte texte cirilice, ar fi şi el «născocit» (l'a ei}\.) de Romîni pentru un sunet special r tare. Habar n-are că acest 0- (care se mai află scrii' si 0..) nu e alt­ ceva de cît o variantă paleografică de Il culcat pe rînd, tot aşa cum, in alte texte slave şi rornine, se culcă peste rind X' făcîn­ du-se �, H scriindu-se :::, K făcîndu-se � ,- ceea ce dovedesc, de altfel, diferitele Iacsimile de documente romino-slave .publicate de răposatul Ion Bogdan, Dar d. Candrea habar n-are de toate astea, şi de altele încă, pe cari nu le mai pun aci acum, rezer­ vindu-Ie pentru o recenzie viitoare ce voi face cărţii sale Psaltirea Scheiană. care-i plină de erori şi neştiinţă. Şi, totuşi, d. Drăganu îl ia de «argument» impotriva -Fo- neticei- mele. . Aceleaşi mari lipsuri le găsim însă şi la celălalt « argument» al d-lui Drăganu, la prof. Ov. Densuşianu. Acesta din urmă, în .adevăr, În a sa f{ist()i1'� J, 2. p. 112 vorbeşte, ca şi Candrea : "de I'irnposibilite ou l'on se trouvait de rendre certains sons sortis des labiales altf�rees; c'etait le cas POUT j'I ... qui ne pouvaient etre transcris par aucunc des lettres cyrilliques». La p. 97 ne spune, tot aşa de necunoscător, despre slavul . « ll, rendu par ci» În ro­ mineşte, pe cită vreme putea afla? 'in aceleaşi cărţi ale lui Mi­ klosich şi Lavrov, cel puţin, că s. ex. bulgărescul ez.t,oll nu se pronunţa cum crede dinsul aci sitbor, ci sabor, cum şi azi In bul­ gar a, ca la mii",1 de mai sus, fiindcă In bulgara l'. = (1 nu li. Acel li = h e o simplă formulă a lui Miklosich, întemeiată pe origtnea slav. 'L. din indoeuropeanul LI. Am arătat şi acestea in Fonciica la p. 270 şi urrn, Tot aşa la p. 128, Slavistica putea să-i arate lui Dens. că forma ocii pentru ochii din Codicele Voroneţean nu e -une pro­ nonciation dialectale- rorninească, ci pur şi simplu o formă lite­ rară la noi: slavicul plural (dual) oci articulat, Aşa, mai sunt Încă şi alte lipsuri de cunoştinţi la Dens. ; trec acum peste ele; r ezervindu-Ie pentru o recenzie viitoare. Lipsurile de cunoştinţi aci arătate la Iorga, Densuşianu şi Candrea În domeniul Slavisticei învederează că ei nu puteau fi În [70] 70 ILIE BĂRBULESCU ---------- . stare să judece solid «Fonetica» mea, ale cărei discuţii şi rezul­ tate inovatoare in Filologia romină se întemeiază pe 5 literaturi slacc din cari scriitorii vechilor texte rornine cirilice (ca Psaltirea Scheiană, Psaltirea Voroneţeană etc.) îuvi'iţ(LlI �i in/tu. modul de a scrie aceste texte. Evident e, dar, că aceştia depreciară «Fonetica­ in acele note ale lor nu din motive ştiinţifice, pentru că pe acestea nu erau in stare să le aibă, ci din moJiveVL6ioJllllu, pe cari nu le mai prezint acum. Dar acestea arată, in acelaş timp, că nici d. Draganu nu e în curent cu Ştiinţa, din moment ce aşa necunoscători îşi ia ca sprijin în potriva «Foneticei- mele, o scriere cu cercetări cu [otuJ noui si cu rezultate iuoocuoo rc in Stiinta. " , -� Dar să trec acum la al doilea punct al argumenta rii mele; să arăt adică că, nu numai Iorga, ci şi Dens. în Histoirc şi Can­ drea in Psalt. Bche·ianu despoaie -Fouetica- mea şi îşi dau ca proprii ale lor mulţime din rezultatele cercetărilor mele de acolo. Apelez la onorabilitatea d-Iui coleg Drăganu şi il rog să-mi răspundă în mod public, în acelaş Anu H, ia următoarele spicuiri ale mele din acele scrieri ale acelor doi domni. Candrea scrie în Psait, Scliei, Ia p. CXXVlI că scrisele din ,vechile texte rcrnine : ,\!I�", 'Ifl\�", 1\�"O\r,\lpf, 11t\�,\, '1'.:-,11'':-\(1\ re;Jre­ zentau pe a Iotat, adică pronuntat la după vocalele c, ti, ca «da­ tarite influenţei ortografiei sia vone». Tot acolo spune că «tot prin influenţa ortografiei slavone se explică cazurile in care i e re dat prin hl» S. ex. în 1\11,\1\1>1,1. La p. CXXii scrie că : «o parti­ cularitate ortografică caracteristică in special Psaltirilur Scheiană şi Hurmuzachi e întrebuinţarea lui (� lat în loc de f la inceputul cuvîntului şi în inferior, la inceputul unei silabe, acolo adică unde se pronunţă le cum de altminteri se rosteşte şi astăzi: (�, (;1\1:1\(, GllIlI" IHI,�pt.l�l€ etc». La p. CXXV spune că: «i:" apare in tex­ tele rotacizante cu trei valori diferite: 10 cu valoarea ,de f-, 20 cu valoarea de ·h l=: eal, j') cu valoarea de 1,\». La p. CXX, că: «sub influenta grafiei slavone, scriitorii intercalează adesea slo­ vele h şi 1. 'intre două consonante care nu fac parte din aceiaşi silabă: "i\1.Tt' etc.». Aşa Candrea. De altă parte, Ovid Dens, în Hisioire, Il, 1, p. 47, vorbind de scrisul -IL\ (in' exemple ca ,,,\1,111,\ pentru pronunţarea" de azi: mîn1:1(1), spune că acest scris reprezintă pe a iotat după 1, adică pe scrisul alteori 11<\, dar că scriitorii noştri puneau LI după «une regle d'ortographe serbo et bnl,qare d'apres laquelle un " avait la [71] COMUNICĂRI ---- 71 vaIeur de 1,\ toutes Ies Iois qu'il suivait un i". Cette regie avait merne une application plus' large, en ce sens qu'un <\ pouvait etre ecrit pour 1,\ merne apres des voyelles autres que 1; COl11l11e e­ xemple de certe regie slave apliquee au roumain on peut citer des graphies telles que ,\II';'", 111\\),1, I\Si,Nt,\!P�, j{\),\, qu'il faut naturel­ Iernent transcrise par apoia, ploia, lucuiaşte, voia». Ei bine, apelez la onorabilitatea d-lui Draganu să declare, dacă nu-i adevărat căni1!,r:ni altul nici In ţară şi nici in streinătate, inainte de mine în "Fonetica", (p. 73, 8fJ şi urrn.) n-a arătat că acele moduri de scriere, aci spicuite de mine, pe care Candrea şi Dens. le prezintă, CLIm citai, ca constatări ((.1,t: lor lwoJ!rii în textele rornine vechi, sunt 11,11 realităţi fonetice ci "reguli ortograîice" sirbe (dela Const. Filosoful) sau bulgare (dela patriarhul Evtirnie din Tir­ novo) învăţate dela Sîrbi sau Bulgari şi apliwte la noi. Apelez la cinstea d-lui Drăganu ca, barern acum cînd eu ii atrag atenţia, să se pună în curent, să observe şi să declare în mod public in Anuar, dacă nu-i adevărat că, inainte ca eu să pre­ zint in -Fonetica- acele reguli sau moduri ortografice slave, toţi filologii, neştiind de ele, considerau scrisele a MI\)<\, IIM,\ etc. ,\- 1\'l.TO drept rcaliiăti fonetice ale limbii rornine vechi, ca şi scrisele 1\'\7.11(,\ drept m ăn-c (nu măn.z«). 1\111\;\1;1\1 drept limbi. Să declare d. Drăganu, dacă nu-i adevărat că pînă Ia "Fonetica" mea nimeni n-a ştiut că (� lat din textele vechi ro mîne reprezenta de regulă pe 'ic iar nu pe c, "Ia inceputul cuvintelor şi in interior", s. ex. în exemple ca (i, (iMI(, IIfl'�!\:l.I�'(6 etc. . Să declare dacă nu-i adevărat că pînă la I .Fcnetica" mea nimeni nu ştia că -k reprezintă şi pe 1,\ şi E, nu numai pe ea, şi că 9. reprezintă şi pe ca='k. Apelez, de asemeni, la onorabilitatea d-Iui Drăganu, să declare dacă nu e adevărat că nimeni un şl'Î,n pînă Ia apariţia "Foneticei" mele de următoarele ce scrie Densuşianu despre limba romînă veche in Histoire II, 1, p. 48; că.; it la maniere slave € est ecrit pour Îe C/jiJ'hs v()yelle ou au cornmencernent des mots ;1'\\:1.­ W,g, It\ff, I{(IE etc" ; că ,,9., outre la diphtongue (a, il represen te quelquefois ca : I{fCfl\�I.IIE" ; că : «outre sa valeur propre deÎ(u), -1\ appara ît it la place de zu, c: ./j\,m.t, T:I..;j\» (p. 50); că : «a Ia maniere slave, :1., " sont ecrU souvel1t pour separer les sylla­ bes, de sorte quils 11'0l1t dans ce cas aucune vaIeur phonetique: 1\llllllln:l.I�IITf etc» (p. 50); că: «comme une part'icularite purement graphique, sans aucune portee phonetique. doit etre envisagee [72] 72 ILIE BĂRBULESCU --------------------- aussi l'adjonction de X' apres une voyelle a la fin des rnots : 1\�i'fX etc.» (p. 51). Ori, dacă d. Dr. va pretinde că a mai arătat cineva acestea Cit privire la textele şi limbn iMI/ÎI/ii vechi inainte de mine, atunci nu numai să afirme, ci il rog să-mi splină precis: cine şi unde, fiindcă nu vreau să discutăm cu vorba ci cu fapte. Eu ştiu că nimeni altul n-a arătat acestea inainte de mine, şi totuşi Dens. şi Candrea le prezintă ca constatări ale lor proprii. Dar, pe cîtă vreme în deosebi Dens. şi Candrea, însă şi Iorga, nu sunt in curent cu datele Slavisticei, fără de care nu se poate studia şi cunoaşte fonetisrnul vechilor texte cirilice ramine, - evident că nu ei pot fi în stare să aprecieze solid rezultatele inoV(ttoa1'e ale -Foneticei» mele, cari se întemeiază tocmai pe 5 literaturi slaoe, din cari }Zomînii ÎnvrJţnl,(, modul lor de a scrie; ba, pe cită vreme Dens. şi Candrea, în deosebi, despoaie -Fone­ tica» mea şi dau fals drept ale lor proprii inovaţiile mele din­ trînsa,- evident că, din amindoua aceste motive, einu pot fi luaţi «ca argument» î1'!potriw, 'N�lal)'ilităţi'i resultaicior «Foneticei» mele, cum îi ia şi ni-i prezintă d. Drăganu în răspunsul ce da criticei ce-i face d-şoara Dr. Eufro sina Sirnionescu. Valabilitatea solidă a rezultatelor "Foneticei" se vede nezdruncinabil Intre altele şi în ob­ servările la fel făcute de marele slavist jagir' publicaţiei Psaltirei Voroneţene (v. A1"lIi'I'a din Iulie 1921 p. 149 şi urm.). Aşa că, faptul că, totuşi, d. Drăganu ii aduce pe aceia «ca argument» dovedeşte, în urma dovedirilor mele de pînă aci, că dinsul, cind face astfel, nu e În curent cu Ştiinţa; tocmai ce, intre altele, îi spusese şi d-şoara recenzentă : căci, repet, eu Încă nu cred că d. Drăgan u a invocat pe aceia spre a obţine - vorba d-şoarei Sirnionescu : «avantajul oligarhismului [acelora) dela care poţi căpâtCi totul, cînd �mnef,'i direcţia trasă de el». Dar cunoaşterea tuturor datelor, rezultatelor şi cercetărilor Slu/I'ilJticc'i de acum pentru studierea limbii textelor romi ne vechi e tocmai un punct cardinal al \Di1'cc{iei, adică al metodii noastre ştiinţifice de lucru în această \tudiere (el, p. 75). . Iar pe temeiul argumentărilor şi documentărilor ce făcui mai sus, nădăjduesc că şi d. Dr ăg a'nu, carp pare că are aspiraţii pur ştienţifice , va părăsi metoda veche, care nu cere să fii în curent CLI toată Ştiinţa vremii tale (fiindcă aşa e mai uşor), şi se va alipi la această metodă şi direcţie a noastră. (cf. p, 59 şi, apoi, Arhiva din April 1922 p. 307 şi cea din Iulie 1921 p. 154-5). ii Jiîiiliî [73] COMUNICĂRI 73 ------- » Le genitif en tu en comparaison avec lui dans la langue roumaine Ma conception, contraire aux theories actuelles de la PI1i1o­ logie roumaine, conception que j'appuie surtout sur les donnees nouvelles de la Slavistique, est que la langue rournaine etait, en general, des le Xv-erne siecle, sinon meme des le Xlv-eme, ence qui concerne les phonetisrnes, dans son stade d'aujourd'hui. Cette conception est en contradiction avec l'opinion de tous les philolo­ gues roumains cornmencant avec Hasdeu et Gaster etfinissant I avec Ovid Densusianu dans son -Histoire de la langue roumaine- t. II, 1. A. Candrea dans -Psaltirea Scheiană-, Găluşcă dans -Psal­ terbrucnstuck», Dr. N, Drăganu dans le -Codicele Todorescu şi (0- dicele Marţian», Sextil Puşcarlu et Procopovici dans leur edition de .. Carte cu invăţătură- du diacre Coresi de 1581, et en con­ tradiction aussi avec les h.storiens qu: ont fait irnpr imer de vieux documents, tels que N, Iorga, qui affirment : que la langue roumaine se trouvait dans son stade archaique meme au Xvl-erne et au XVIl-eme siecles, Dans mon livre -Fonetica Alfabetuiui Cirilic- et dans chaque numere de l' d. Marian ne 111ai spune ceva, care are deosebită legătură nu nu­ mai cu cererea-i de a se crea, pentru cultura rorninească, cate­ dre de limbile slave vecine, ci şi cu studierea Istoriei Literaturii Romine vechi şi moderne a veacului a! XIX. Ne spune anume, că in Prefaţa cărţilor cari cuprind În traducere rusească «Prozatorii / noştri» a scris părerea sa de 0111 cunoscător al limbii şi literatu­ rii fuse: că Romînii ar trebui cu atit mai 111Ult să creeze catedră de limba rusească şi să se indeletnicească cu învăţarea acestei limbi şi literaturi slave, cu cît ei, in deosebi Moldovenii, au in vinele lor şi «sînge slav� rusesc, prin care «înclină spre reverie melancolică şi meditare mistică», ca Ruşii cu cari s-au amestecat cindva etnograficeşte, şi cu cit "Romantismul mai dăinueşte În [78] 78 ILIE BĂRBiJLESCU ------------------------ -------------- parte la scriitorii din vechiul regat, dintre cari totuşi unii sunt vădit illrl�te1tţ(fţ.i de scriitorii 7'1,t1i). O constatare (aceasta a d-Iui Marian), care, intemeindr-se pe cunoaşterea in fond şi În originale a literaturii ruseşti, dărîmă intreg spiritul călăuzitor şi mai toate aprecierile literare făcute de Iorga fals, din pricină că acesta nu cunoaşte literatura rusească în fondul ei, în cartea sa «Istoria Literaturii rornineşti în veacul XIX-lea.» In urma acestei constatări a d-lui Marian Însă, ne spune a­ cesta în articolu-l pomenit din «Adevărul literar şi artistic», pro­ fesorul Iorga, (arii, i)i7 dccl.ir« Inoi ;!t17i I'I{ G01i,;ffl!(T,)'crf Îi rli71'tmiî "- cadea sa, ci ţăinuind aceasta, săr: furios să ap'�re -naţioualitatea- rominească de jignirea ce i-o aduse Marial1, numind pe acesta din urmă, pur şi simplu, om cu «anumite intentii puţin cinstite şi nIJ­ [iairiatice» . Iată-l, deci, pe autorul Marian, care-i cunoscător al Literaturii ruseşti, "necinstit» şi -nepatriot-, pentru că dărîmă ideile lui Iorga care s'a apucat să scrie «Istoria Literat. Rom. in veacul al XIX-lea» fără să ştie limba rusească, şi, prin asta, fără să ştie că Ruşii, cari ne-au ocupat in atîtea rinduri Principatele, au influenţat, cit ali influenţat, în cultură şi literatură pe scriitorii noştri din intăia ju­ mătate a acelui veac mai cu seamă. Un vechi sistem al prof. Iorga: de ii dobori pe cale şi in­ trigă social-i pe cel ce are Ştiinţa trebuitoare cu care să poată răsturna rezultatele scrierilor sale, cari de cele mai multe ori sunt clădite pe cercetări superficiale şi pe lipsa-i de cunoştinţi in do­ meniul limbilor sia ve, măcar că aceste limbi suntindisl)cnc;(Luilc problem�or de , CluJ, 1921), dacă nu se cunoaşte lim­ bile slave.: în deosebi sirba, bulgara şi ruseasca. Aceasta fiindcă inceputurile Literaturii' rornine, manifestate s. ex. in sec. XVI şi XVII prin Psaltiri, Evang elii şi alte CĂrţi bisericeşti, şi prin producţii cu caracter oarecum mirearre de romane ca Alexandria, Varlaarn şi loasaf etc., sunt pur şi simplu traduceri din Literaturile Slavilor vecini. Aşa că, evident, nu se pot face aprecieri lilcru re asupra acestor traduceri, de cît numai dacă eşti în stare să le compar] cu originalele slave. Ceva ce nu au înţeles şi nu fac istoricii li­ teraturii noastre vechi, s. ex, Puşca riu ; şi scriu, totuşi, Istoria Literaturii Pomine, fără a cunoaşte limbile şi Literaturile slave ale orie inaleior traducerilor noastre. De aceia o aşa Istorie a Liter. Rom. vechi (ca s. ex. a lui S. Puşcariu) nu cuprinde realitatea cul­ turală a vremii ce tratează, ci numai inchipuiri sau falsificarea acestei realităţi. Iar cit pentru epoca nouă il Literaturii r omine, ea chiar dacă nu cuprinde, ca cea veche, numai traduceri din sla voneste. imitează, totuşi, şi subtilizează de foarte multe ori părţi din Literaturile slave, in deosebi din cea rusească. Din pricină că nu CUllOSC limbile slave şi deci findcă nu cu­ nosc Literaturile acestora, ai noştri Il-au hăgat de sea 112Î aceasta; ne atrage insă atenţia prof. Murko dela Universitatea cehă din Praga în revista Slaria, al cărei director este, anul l, fasc. 1, Praga 1922. Prof. Iosif Pupovici dela Universitatea' din Cluj scrie acolo, la p. 186, un articol în care vorbeşte de studiul limbii ramine In Filologia noastră, şi spune că acest studiu ar fi înapoiat, rămas în stadiul în care l-a lăsat Miklosich acum 40 de ani, din pricină că filologii noştri nu cunosc: Slavistica 1). Cu prilejul acestui ar- \ \ COMUl\;ICĂRI 79 � ţ . .. ! 1) Imi permit a atrage atentia d-Iui coleg Popovici insă, că a uitat că eu am pus un punct de vedere nou (cel mediobulg ar: in studierea cuvintelor slave vechi din limba romină. Acest punct [80] ticol, prof. Murko, care se ocupă in deosebi cu Istoria Literaturii Slavilor, adaugă o notă in care, completind observaţia lui Popo­ viei despre Filologia noastră, spune, relativ la studiile de pînă acum ale Literaturii Rominilor, urrnătoarele : «Tot aşa de indispensabilă motwăndig) şi in orice privinţă . folositoare ar fi cultivarea Istoriei Literaturii şi a Folclorului po­ poarelor sia ve, în deosebi .ale vecinilor a' căror soartă a fost în multe privinţi legată de a Românilor. O direcţie ştienţifică unila­ ten/la, care azi e din ce in ce mai mult Învinsă in alte ţări, ar fi un 'I·au, [şi la Poruini]». Ei bine, să nu se supere profesorul Iorga dacă, internein­ du-mă pe Ştiinţă, fac constatarea că :-din pricină că nu cunoaşte Slavistica, scrierile sale de sinteză nu au valoare ştiinţifică, de cit cel mult ca citatoare de izvoare interne. Lipsa de cunoştinţi in Slavistică, care a inferiorizat valoarea ştienţifică a cărţii de Istorie a lui Iorga scrisă În nemţeşte: Ge­ ectucldc des 'rumiinischcu Volkes, a arătat-o deja prof. universitar german Karl Dietrich in revista Bywntinischc :6e'itschri(t dela MUnchen (No. din lanuar 1907). Aci Dietrich ii spune, Între altele, invederat CLI intenţia de a nu fi prea aspru, că "noua literatură rusească n-a fost îndeajuns consultată de Iorga», şi că încă şi alte păr ţi ale acestei Literaturi şi ale altor Literaturi slave nu le cunoaşte. De altfel şi eu. ca completare a acestor aprecieri ale lui Dietrich şi ale altora, am arătat In Arhivn de pînă acum această mare lipsă a scrierilor de Istorie ale lui Iorga. Dar tot aşa de lipsite dereală valoare ştierrţifică sunt, în gene­ ral, şi scrierile de Istoria Liieraturw Romini!or făcute de Iorga; căci, 'nici aceasta nu se poate face fără cunoaşterea Literaturii vecinilor (cum zice Murko) «a căror soartă a fost in multe privinţi legată de a Rominilor», De aceea/riu aude cît foarte slabă valoare ştiinţifică, În genera! vorbind, intre altele, nici cele 2 volume ale lui Iorga despre «Istoria Literaturii R0l111neşti in veacul al XIX., veac la care se re+. feră şi observaţia d-Iui Liviu Marian despre misticismul şi roman­ tismul unora dintre prillli\ noştri literaţi moderni, Nu au valoare, fiindcă Iorga, neştiind ruseşte, nu a putut citi Literatura rusă şi a vedea spiritul rusesc ca re; in adevăr, ne-a influenţat profund şi 80 ILIE BĂRBlJLESCU 7 de vedere non (altul decit al lui Miklosich, care-i cel paleoslovenic. vechi şi al tuturor) e cel asupra căruia atrage atenţia Niederle in Slovans7v(� Staroiitnosti, II, p. 557, 452, 293, şi pe care l-am scris în volumul jubilar «U slaou. Vatroslom« Iagi.�a)), Berlin, 1908. I [81] COMUNICĂm a constituit unul din elementele esenţiale ale' spiritului public' în: Principatele Ramine din intiia jumătate a sec. XIX. Din această pricină. Iorga compară acolo fabulele lui Donici şi Starnate nu cu originalul rusesc al fabule lor rusului Krylov, ci cu traducerile in rranţuzeşte (acestea deseori rele) ale acelui original. De aci apre­ cierile talşe, ce face asupra activităţii literare a lui Donici (CUlTi se vede În cartea fostului meu student, acum profesor secundar, d. Alexandru Epure : Ilifluenţa {'a)nr,lish!lni ntS KrylO1.' aswpro: [olndişiilo: noştri A. Domei ş'i C. Siasnaii; Iaşi 1913), Tot din pricina necunoaşterii Literaturii şi limbii ruseşti, Iorga, în acele volume ale cărţii sale, apreciază greşit şi Ialş activitatea literară a altor scriitori ai noştri de atunci: crede s. ex. că e operă in­ dependentă a lui Faca·- piesa "Franţuzitele" a acestuia, şi nu ştie că ea are legătură cu -Brigadirul- rusului Fon Vizin dela sfîrşitul sec. XVIlI, pe care Faca il imitează, numai că lipsit cu totul de talent şi pricepere; nu ştie că a rusofilului Dinu Golescu : «Insemnare a călătoriei mele făcută in al1uI1824, 1825, 1826» e scrisă subt influ­ enţa operii "Scrisorile unui călător rus" (Pis'ma russkago putesestve­ nika) a lui Karamzin, introducătorul Romantismului În Literatura ru­ sească ; nu ştie, de asemeni, că prima fază, cea rusofilă, a lui Eliade Rădulescu, cuprinde in activitatea ei literară o mulţime de elemente ale culturei şi spiritului public rusesc din acea vreme a: Regulamentului Organic şi a ocupaţiilor ruseşti în Principatele Romine, Tot aşa, nu ştie Iorga şi alte influente :ruseşti asupra scri­ itorilor noştri şi asupra spiritului public rominesc dela inceputul sec. XIX. De aceea, repet, zicînd şi eu ca praf. Murko, că această «direcţie ştienţifică unilaterală", după care lucrează Iorga face că dinsul tratează «rău» şi absolut neştienţtfic "Istoria Literat. Rom. in veacul al XIX", şi că, tocmai de asta, lucrarea aceasta a sa nu are valoare ştienţihcă de cît numai ca citatoare de izvoare romineşti. Va trebui Ul1 cunoscător al limbii şi Literaturii ruseşti moderne, dar şi al altor limbi şi literaturi slave vecine, care să reia acest subiect şi să-I trateze ast-fel, după metoda «neunila­ terală- recomandată şi de N1urko, singura care e a Ştiinţei 11'/;0- . derne ; căci metoda lui Iorga, cu lipsa-i de cunoştinţi in ale Sla­ visticei, e, la noi, cea a fazei de după Miklosich, de acum 40 de ani. Aşa cere Ştiinţa modernă şi această nouă Direcţie a ei pe care o reprezentăm noi aci, Dar lipsa-i de cunoştinţi în acest domeniu şi arnbiţia-i.rtotuşi, (j [82] :82 ILIE BĂRBULESCU ----------------------- de a nu se vedea această lipsă îl impinge pe Iorga să declare oameni "lipsiţi de credinţă către patrie", cum mi-a spus mie, sau de oameni «cu anumite intenţii puţin cinstite şi nepatriotice», cum a zis d-lui Marian; să declare ast-fel, zic, pe cei cari, ca noi, nu se extaziază, ca ignoranţii şi semidocţtl interesaţi sau neinteresaţi, dinaintea operelor -unilaterale» (vorba' lui Murko) şi superficiale. Un aşa mod de a face Ştiinţă (nu pentru Ştiinţă ci pentru ambiţii personale) nu poate de cît să revolte pe orice om cinstit. Să ia condeiul, mai bine, Iorga, şi, dacă e in stare, să ar­ gumenteze,-documentînd-că observaţia d-Iui Marian relativ la legătura dintre spiritul şi Literatura rominească şi cea rusă din sec. XIX nu e justă. Dar aşa, in loc să se apuce a învăţa ruseşte, să mascheze lipsa de cunoştinţi a sa şi arnbiţia-i neindreptăţită de a predomina in Ştiinţă-cu Invinuiri de "nepatriotism" aduse celor cari, ca d. Marian, au aceste cUIIoştinţi,-nu numai că nu e Ştiinţă, dar nu e nici frumos. Să mă ierte «savantul nostru istoric» sau «marele nostru istoric- (vorba d-lui prof Const. Stere, în brosura sa: "Un caz de conştiintă", Bucureşti 1921, p. 16 cu privire la «tratativele» lui Bălcescu cu Ungurii în 1848). Dar ca om de Ştiinţă pură şi ca istoric ce sunt, trebue să prezint aceste constatări; căci ele sunt de natură istorică şi fac, de aceea, parte integrantă din Istoria Stiintii rornine. J , «Arhiva» şi ziarul "Adevărul" Ca profesor universitar şi fost ziarist, ba,- dacă nu mi se la 111 nume de rău că spun -- În această din urmă calitate, chiar «membru de onoare" al Asociaţiei Presii sirbesti- (Srpsko novi­ narsko II druzeniie») din Belgrad, mi-am permis, in numărul din Oct. 1922 al Arhioei la p. 534 şi 537, să fac ziarelor Lupta şi UniVlj'Sttl o observaţie arnicală. Ziceam că, dacă scriitorii lor ar citi şi cercetările ştienţifice, intre altele ale Arhsoci care se înde­ letniceşte cu studierea Istoriei şi, Limbii Romlnilor, IlU ar mai face greşala de a da publicului citito� insuficienţele unor diletanţi în problemele sau chestiile despre cari scriu, ci l-ar hrăni cu reali- I tăţi, pe cari munca noastră a celor ce ne ocupăm cu Ştiinţa li le pune bucuros la îndemînă! Imi pare bine că "Adeve:ul"a găsit că observaţia mea a­ micală e dreaptă şi că el a început deja să o Înfăptuiască. [83] COMUNICĂRI 83 Constat, în adevăr, cu plăcere, că in No. din 12 act. 1922 .al acestui ziar, Ia rubrica «Mişcarea ideilor«, domnul D. 1. Su­ chianu arată că profesorul P. Skok face cursuri de limba rornină 'la Universitatea din Zagreb (Agram), capitala Creaţiei din Iugo­ .slavia, şi că aşa preocupare cu limba rornină nu poate fi de cit spre folosul Ştiinţei rornine şi sirbo-croate. Ceea ce am ştiut la noi şi am scris numai eu înainte, in No. pomenit al «Arhivei­ apărut precis la 1 act. 1 922. Constat apoi, iarăşi cu plăcere, că acelaşi domn arată, la aceiaşi rubrică, in -Adeverul- de la 21 act. 19.22, că fiJologul G. Pascu ar fi dovedit că prof. Weigand de la Leipzig a plagiat, (cum spune Pascu), in cartea sa «Rurnănische Grarnmatik» ediţia 2-a, u, ne le rectificări pe cari prof. ieşan Philippide i le făcuse anii tre­ cuţi in revista "Viaţa Rominească", cu prilejul ediţiei intii a ace­ leiaşi cărţi. Ceea ce praf. Pascu a scris numai în No. -Arhivei­ apărut precis la 1 act. 1922. De cît, mă miră şi, în acelaş timp, natural că mă nernulţu­ rneşte stăruinţa aceasta a onorat ului scriitor de a nu pomeni, în acele 2 numere ale «Adevărului», numele AlhivC'i din care îşi luă acele două ştiri ale articolelor sale, - măcar că nu uită să po­ menească «Viaţa Romîneascâ- şi cu toate că datoria de ziarist j-ar fi impus să numească Arhiva. Se ştie, doar; că nu odată unele din ziarele noastre (mi se pare că şi -Adeverul-) s-au plîns de alte ziare, că au luat anumite ştiri din ele, f'ir,ril să arate şi numele ziarului din care le-au luat. Să fie şi În acest caz, faţă de Arhiva, o simplă scăpare din vedere? Se poate. Dar repetarea faptului de două ori ne face să .bănuim că nu va fi aceasta ci altceva. Impresia generală a noas­ tră e că d. Suchianu, măcar- că citeşte cu interes Arhiva, se teme de prigonirea socială cu care I-ar lovi prof. Iorga, care, de altfel, e şi dînsul colaborator la "Adeverul Literar". Se ştie, in adevăr, că acest domn profesor cere celor la cari poate cere, ca aceştia să ignoreze şi să nu pomenească numele autorilor sali ale publi­ caţiilor cari îl combat pe dinsul arătînd slăbiciunile ştienţifice ale scrierilor sale. Aceasta, desigur, pentru că dacă ar pomeni pe eri­ tiei sau scrierea (revistă, ziar, etc) unde publică aceştia, s-ar a­ trage atenţia altora, să le citească şi deci să vadă i?i alţii insu­ ficientele prof. Iorga. Am mai n:ulte dovezi pentru aceasta. Acum aleg pe unele, La Iaşi apare, sub direcţia amicului meu prof. G. Ghibănescu, re'" [84] 84 ILIE BĂRBULESCU ------------------.------ vista Ion Neculcea, Prof. Iorga, in a sa "Revista Istorică» din Iulie-Sept 1 922, face o dare de seamă despre articolele apărute În No. din Iulie trecut al revistei lui Ghibănescu. E interesant că în darea-i de seamă nu pomeneşte numele lui Gnibănescu care-I combate, măcar că îi rezurnează din articole. După ce isprăveşte cu darea-i de seamă, in care dintre mai mulţi autori ce scriu în acel număr din "Ion Neculcea" nu pomeneşte de cît pe d-nii N. A. Bogdan şi Zotta, încheie ast-fel (la p. 141): "Restul, resumate şi dări de sarnă. La sfîrşit se recomandă pamfletul «Arhiva», Această încheiere Înseamnă, evident, avertismentul: băgaţi de seamă, domnilor Bogdan şi Zotta, să l'lU mai" recomandaţi" Arhiva, că o păţiţi cu mine. ' Şi, cititorii ştiu că mai toate nurnerile apărute ale Arhioei arată, documentat, foarte multe insuficiente ale scrierilor istorice şi de altă natură ale prof. Iorga. Ba Iorga a mers aşa de departe cu Arhiva care arată slă­ biciunele-i ştienţifice, incit, cind veni la Iaşi, în Oct, 1922, ame­ ninţbnd pe cineva din Administraţia tipografiei "Lumina Moldovei" unde apare revista noastră, ii ceru să nu o mai tipărească, măca r că tipărirea ei de către tipografie e o afacere pur comercială. Ca politicianii cari, fiind la putere, cer proprietarilor sau antrepreno­ rilor de săli să nu le închirieze opoziţiei ca aceasta să-şi tie in­ trunirile sale publice in ele. E un sistem la prof. Iorga acesta - de a lovi în via ta socială şi a teroriza pe cel sau cei cari arată insuficienţele sale ştienţifice­ E un sistem de a săpa socuilmcnic şi pe cei cari găsesc că Cf) dintîi au dreptate şi pomenesc undeva de dînşii şi de scrierile lor. Aşa a făcut doar şi cu d. Eugeniu Lovinescu (scrie acesta in Cri­ ticclc sale val. IV, p. 162 şi 160) pe cînd cornbă tea la Jt,'POGlJ li­ teratura d-Iui Iorga: a uneltit şi a izbutit să -1 dea afară de la acel ziar. Aşa a mai făcut, apoi, şi cu alţi doi ziarişti, între cari 'Unul 1. N. Soricu: pentru că aceştia II combăteau la ziarul "Re­ naşterea Pomlnă ti din Sibiu, a uneltit Împotrivă-le la directorul ziarului Agirbiceanu şi a izbut\t ca acesta să-i dea afară dela ga­ zetă. Aceasta se vede chiar În satisfacţia cu care, pornenindu-Ie numele, scrie despre darea lor atară "Neamul rorninesc" dela 21 \ Noern. 1921. Un sistem. al vechii şcoale de politicianism introdus in Ştiinţă" de Iorga: cind şi unde nu poate rezista criticilor şi nouilor des­ coperiri cari cer' alt(� Jlregătire ştienţificiî de cit are dtnsul, le 5n- i [85] COMUNICĂRI -'-------- 85 prin/ii cu aşa .arquanenie, adică cu loviri sau terorizări de natn1'(t sociali!', spre a sprijini ast-fel, ca Set trăiască şi să aibă trecere superficialităţ-le sale ştienţifice. Tocmai ce spune Iorga însuşi, dar despre adversarii săi, nu despre sine, fireşte, în "Neamul rom. t( dela 20 Iulie 1922: "Dar politica veche înseamnă tcro­ risarea adversarilor prin forţa publică, înseamnă lipsă de orice ideie şi de orice ideal, înseamnă oportunism şi brutaşiiaic», Tocmai aşa însă procedează Iorga faţă de cei cari combat greşelile scrisului său în Literatura şi Ştiinţa rorninească. V ăzurărn, Ba se pare că tot aşa vrea uneori să procedeze şi in politica ce face-fată de adversari cu oarecare putere. Aduc aminte că, CÎnd cu bomba dela Senat care în 1920 a lovit şi omorit cîteva per­ soane, Între cari un ministru, pret. Iorga a rost învinuit că ar fi Zis cuiva, Cll răutate, că ministrul de atunci Octavian Goga, ad- versarul său. ar fi trebuit să fie lovit şi omorît. Eu nu cred că va fi zis chiar aşa, ci cred ce spune Iorga însuşi In discursu-i din Cameră (publicat în Ne CL11iUtl 1'01n. dela 15 Dec. 1 \120) că acea învinuire ar fi o calomnie. In orice caz, însă, faptul că cineva a putut să-i atribue un aşa groaznic gînd faţă de adversarul său Goga, arată că există şitn alţii credinţa că Iorga e aşa de rău, în arnbiţia-i de a predornni, in cît ar fi În stare să urmărească chiar moartea adversarului, Iar că o asa credintă are in adevăr ca Iun- . .. .� darnent chiar fl,tldclc 1'icţii -Iui Iorga dovedesc cele ce pomenit aci despre d-nii Lovinescu, Soricu, despre Aj'hil'n etc. şi cele ce am pomenit chiar despre mine în Arliioa din raul/ar 1922 p. 130. lată de ce, cu toate că, îmi pare rău de nedreptatea ce d. Suchianu face "Arhiveie< şi celor ce muncesc la ea, sincer, totuşi, nui fac nici o vină; căci, de ar fj făcut altfel, desigur că ar fi putut păţi cel puţin ca cei dela "Ion Neculcea ", daca nu chiar ca ceilalţi domni ce pomenii aci. Şi Iorga e om ră u. Scriu acest articol însă, pentru că, fiind şi eu istoric, mă cred dator să înregistrez faptul în paginile Istoriei noastre cultu­ rale contimporane. Rog pe d. Suchianu şi chiar pe d. larga să nu-mi ia ÎI1 nume de ră Il. Atrag, totuşi, atenţia d-lui coleg larga, că a uitat Istoria; căci aceasta ne arată că, cu cît ideile şi răspînditorii lor au fost mai prigoniţi, CL! atît ei şi numele lor au străbătut mai adînc in massele de cititori. Aşa şi cu Arhiva; căci şi ea e mult şi cu .interes citită, nu numai în ţara noastră (dovadă d. Suchianu, do- [86] 86 ILIE GHERGHEL �--------------------- -�---------------------- . vadă "Ion Neculcea", dovadă încă mulţi alţii şi alte reviste cad ne menţionează sau rezumează (ca s. ex. "Viaţa rorninească" din Ianuar 1922 p. 163); dar e citită Cu interes încă şi în streinătate , Cu toate uneltirile profesorului Iorga, Arhiva a fost cerută în' Franţa, între alte centre Ia Paris, unde "Revue des etudes slaves: de sub directia marelui filolog Meillet ii şi rezurnează mereu ar­ ticolele; a fost, cerută, şi deci e citită, Ia Leipzig, la Bonn etc., în Germania; a fost cerută şi e citită in Austria s. ex. Ia Insbruck, Viena, precum şi in Italia, in capitalele şi J1te centre ale Ceho­ slovaciei, Iugoslaviei, Bulgariei etc., unde, In anumite publicaţii, să face menţiune de articolele ei. Prigonirile şi zbuciurnările contra Arhivei sunt dar o curată pierdere de vreme. Ilie Bărbulescu Blachernae? sau Vlacherne! In -Dacoromania», Cluj, 192J, p. 530, d-l N. B.(ănescu) face o scurtă dare de seamă asupra monografiei noastre "Câteva con­ tribuţiuni la cuprinsul noţiunei cuvîntului «Via eli- (Convorbiri li­ terare 1920), la care să ne fie ertat a răspunde cu aceiaş liberalitate, 1. D-I Bănescu numeşte consequent Blaclwnwe şi Blac!te1'nos numirile, de la care pornesc reflecţiunile subsemnatului asupra originei teritoriale şi linguistice a numelui Vlach. Subsemnatul însă nu intrebulnţează aceste forme de cit. doar spre a le combate. Cele de la care mînecă deducţiunile sale sunt însă Vlacherne şi I l/tacliCrnos. Lucrul nu este irelevant, şi cred că e numai o scăpare din' vedere din partea recensentului. Iar dacă bizantinistul nostru de la Cluj îşi însuşeşte for­ mele cu BI., considerindu-le poate mai exacte, să ne fie permis a­ atrage atenţiunea, Că aserţiunea lui L. Leper, că Întrebuinţează forma Blaquernes, fiind că o \întălneşte la Villehard ouin, nu sea­ mănă a justificare istorică ci 'mai vîrtos a unei lămuriri literare," francejii ţinînd în această privlnţă mai mult la tradiţie 1) de cît la exactitate ştiinţifică. In lucrarea' noastră am arătat într'adevăr (op, rit. p. 4, n. 2), că forma folosită de Villehardouin e inadmisibilă, l ) Aşa bunăoară F. Chalandon, Ălexis Cornnene, Paris 1900,., p. 44 passirn : Blaquernes. [87] COMUNICĂRI ------------------- -------- 8'1 deoarece ea nu redă numele vestitului palat imperial din Constan­ tinopol cu rostirea locală - pronunţat în secolul al 13-lea şi cu multe veacuri inainte -Vlachernev-> ci reflectă doar numai ros­ tirea normandă a numelui Vlach, care era -Blac-, Aceasta însă nu poate fi numai o simplă intirnplare. EaInvederează din potrivă. că istoricul imperiului latin de Orient, fiind ţinut să creadă, că acest nume ar avea un nex causal cu numele etnic de «Vlach>, trebuia şi el să'1 redea CLi tulpina uzitată în patria sa, anume Blac. De aci Blaquernes l 2. Mai găseşte d-l Bănescu riscaiă pc/rerm subsemnatului că ar fi privit tradiţia raportată de Genesios despre Schitul Bla­ chernos drept o dooadă a existenţii unei populaţiuni romîneşti In marginea Constantinopol ei. La acestea răspund: a) Am arătat, că din toate etimologiile despre acest nume cea mai plausibilă ni se pare a fi cea din -Vlach- şi -ernos>, care în graiul contirnporan putea să însemneze '«vlăstar de Vlach>. b), Am adus pentru prima oară în discuţie numele unui duce hunic Balach şi Blach la cronicari din sec. al 9-lea şi al fi-Iea. c) Am dovedit, că aceste nume se pronunţau pe atunci cu b aspirat, adică Valach şi Vlach, redind astfel printr'o surprinză­ toare coincidenţă forma amplificată şi cea contrasă a numelui po­ porului nostru, cum se găseşte şi astăzi în fiinţă la unele popoare (comp. bunăoară ceh -Vlach- , nernţ. Walach). d) Am amintit apoi un pasagiu din Pacluimcree din sec. al 13-lea, carele afirmă că Sciţii de la Dunăre nu aveau aceleaşi datine şi origine cu Vlachii de Ungă Constantinopol. Şi ce am dedus din toate acestea? De rn'aş fi luat după pilda unor istorici neoromantici, puteam, cred, ajunge la ceea de care mă invinueşte stimatul meu amic. N'II1//, {âr:ut-o insă, tocmai fiindcă am avut pururea in minte principiul -tacta lcquantur>. Ce am afirmat, totuşi '? «Din toate aceste relaţiuni ar putea reeşi, că Vlacherne SI';/, ti [ost o colonie a unei populaţiuni romăneşti lîngă Constantinopol, venite acolo dinspre Sciţi, inainte de mijlocul sec. al 5-lea (op. cit. p. 7). Prin urmare n'am adus acele ştiri ca o dovadă. Şi deci nu poate să mi se reproşeze a fi riscat ceva în această privinţă. Dr. Ilie Gherghel [88] 88 AUGUST SCI�IBAN Răspuns lui NiDrăganu În primul număr al Anuarulul Jnstitutulut de Istorie Naţio­ nală din Cluj, pag. 377, N. Drăganu s'a supărat c'arn zis că eu am descoperit întîia oară etimologia lui ciumurlui, - cînd în reali­ tate o descoperise mult mal inainte Alexics. El şi? Ce mare ne­ norocire? Oare care cercetător de etirnologit ştie tot ce s'a publicat pe icI pe colo despre cutare cuvînt? Mie mi s'a intimplat să uit chear etirnologiî din cele peste o mie date de mine şi să le public a doa oară. Asta l-a tăcut pe distinsul meu prieten V. Bogrea să-mi spuîe că «nu-rut mai recunosc copiit l- Oare SextiJ Puşcaru n'a dat etim. Iul sprijini şi şucliia! după ce le dădusem e ii ? Chear S. Puşcaru recunoaşte asta cu plăcere după ce l-a atras atenţi­ unea distinsul-men prieten de mal sus (Dacoromania, 1, 555). Insultele n'au ce căuta in ştiinţă. Recitesc cele ce am scris, şi nu pricep ce afirmare constitue o insultă, cum se jăluteşte Drăganu. Declarind ironic că cel de la Arhiva, împreună cu mine, sînt 'nişte «savanţi orbi]: de patimî-, că el! nu mă sinchisesc de greutăţile semantice cînd deriv pe gJâ{twi din uirtni si vart, cirnaţ gros (în loc să-i deriv din... germ. gift, «otravă", ca el l) şi că lumea ar fi preaexigenta dacă mt-ar cere să mă gindesc la greutăţ] semantice, Drăganu Îm1 aruncă o ofensă zadarnică. Ce legătură semantică e între otravă şi ghiftuire (indopa re) ? Nici una! Pe cind între cîrnat gros şi îndesat şi intre un stornah în-o. ' dopat legătura semantică sare în ochr, ApOI paralelizmul bondoc, hiuuluc, ,iJhiJld�oc confirma pe Inirt, bi(tni, ghiftni. Fiind-că cititori! n'au timp de plerdut cu mărunţişuri, răs­ pund că, aşa cum sint după părerea lUI N. Drăg anu, eu sînt acela care (llle ego ani quo uda», graciii niod.ulatus aocua ... ) am dat etimologiile acestor cuvinte: oZJlwn (eal! d' A llemagne sau eau alle­ mande) chict z» (giftglas), /w}'(llighiG (harturgia), ulu tese (uloviti), hodoro qesc (hr.dororn hoditi), hîljoa,ni'i (ung. harsona), IJLrcpczi (alb. strapizoj), pălcirie (alb. palare), căciulă (mlat. casibula), libarcCi, (bulg. hlebarka), volbotinct (bulg, Dillvotina). g(lUilne (bulg, gult il k), fumbw'uc (turc zemberek), 7Joseor�cll' (ung. boszorkanykodni), Uă­ Zâbilni (ung. belebolondtJlni), tosor�aM (ung. koszorUfa), .9'{ltgt�tli (gyongeltetni), Jumuli (gyomlalni) şi sute altele. N. Drăganu mă la în rîs că descoper etimologii de �rigine ungurească răsfoind dicţionarul şi neştiind limba. Dacă e aşa, cu atît mal mare e meritul meu că, neştiind ungureşte, ca ItlcrătorlJ: I I [89] COMUNICAf\1 -------------------- 89 dicţionaruluf Acadel11ii1, am descoperit de unde vine uiilLtbâni, boscorodi, hirjoană ş. a., care in dicţionarul Acaderniit sint date greşit, cu toate că unele fusese publicate in Arhiva şi Couo. Lit. cu 2--3 Ani Înainte de a 'ieşi fasciculele dictionarului Acaderniir ! Dar pot ei1 să mă supăr de asta şi să-rnl bat joc de valo­ roşn lucrători al dicţionarulut Acadermn ? Atunct ne-am putea bate joc şi de Berneker că n'a ştiut, ca şi mine, că Alexics dăduse de rnulţ etirnologia lui cuimurlui l Eil cred că Berneker n'ar declara Cl! atîta dispret ca Dră- .' ganu despre mine, c'ar fi prea mult să-rnl ceară să mă gindesc la semantică. Din contra, cred Cl Berneker, aşa de mare cum este, imi va mulţărni cînd va afla că slav. /,;o,�nl(l" pe 3 căruî etim. el 11'0 ştie, vine de la 1"Om. ciiciulă, care e rulat. casibnla, În sfirşit, Drăganu mă la În ris că zic dc]» şi că un cuvint e 1'1ICW cu altul. Eu susţin că aceasta e o rominească corectă, dar e g errnanizrn să zicl că «it trece la il> (cum zice Drăganu în rîndul 2 de jos), Romînul zice «trece în i» sali «se preface în i-, Asta e boala Ardeleanuluî : germanizmul l Drăganu să-mi dea lecţie de ori-ce, numar de limba romi­ nească nu! August Scrlban Documente, extrase şi citaţli, relative la vechimea şi numele oraşului laşi. , Am adunat şi tipărit in diferite publicaţii precedente multe documente, însernnăsi sau note, ce a111 putut culege in timp de mai mult de douăzeci de ani, inighebind, pe cît a fost cu putinţă o monografie a Iaşului, ce a111 publicat-o in două editii, -- lina in 1904) a doua în 1913-15. N'am secat, bine înţeles, însă izvorul cunoştinţelor ce se mai pot afla şi culege În dif�rite inprejurări şi epoce, şi cari pot servi tot mai mult lucrărei ce am întreprins. Exemplarele tipărite în ediţia a II-a a monog raftei citate sf'ir­ şindu-se, şi nefiind actualrninte cu putinţă publicarea unei a treia ediţii, - ce mi se cere de multe persoane doritoare de a cunoaşte trecutul Iaşului, - deşi am mai adunat de la 1915 pînă astăzi un mare număr de alte documente şi ilustrat i, ce interesează mult . această lucrare, -- şi aceasta din pricina scurnpetei ne-mai-pome­ nite a tiparului, - cred totuşi util a da din-cind-in-cind cite o [90] 90 N. A. BOGDAN părticică din materialul ce am mai strîns, pentru cornplectarea pe cît posibil a lucrărei mele. Ca atare, voi începe prin reproducerea unui document de mare importanţă, în ce priveşte .denumirea insăşi a Iaşului, des­ pre care arn făcut menţiune în articolul ce am publicat in acest organ, No. 2 din anul precedent J 921, pg. 278 şi urrn., şi anume acel ce - poate - a determinat pe onorabilul Dn .. N, larga, să revie asupra susţinerilor sale de odinioară, cum că numele Iaşu-· lui s'ar trage dela un morar sali »acar, E yorbade un document emanat dela voevodul Stefan cel Mare, datat din 25 Iunie 1475, pe care 'l găsesc în o lucrare de mare importanţă, publicată in Budapesta, în anul 1914. Acest op se intitulează; Fonies Rcrum l'ransylvanicaram, Tornus IV, Acta el EjJi,,­ iolae relationusn l'ransylvaniae lfnn.IJcwitiC([ltC C?i1J/, Jlolrlauia ei Valachia, - şi are de autor pe Dr. Andreas Veress. La pag. 12 şi 13 ale acestui op, se vede reprodus, In Iim ba latină, documentul ce urmează: llistrica, :20 Innic, i m: Do miuicu« praeposiius: Albacre.IJali::; ei O((,Spa,)'lIs, oraiorcs regis Jllathiae lIungariae ad Stepliauusw vaivoda'llt /'v1olâauiac uiissi, Mathiae rcqi. EJ!ieitolam Siepluini caioodae Moldaoiae 'mittunt, in IllW ali­ ailiusn contra Turcas pctit, Draculiam pro oaiooti« eleciun: C8se (1 reqc omnilnu: p{ CI cerc. Scrcni::;sime Priuccps. Domine nosier ncdnrctlis ci gratioeiisime. Post hnmillimalJ/, subiectioncm nostram, Reo: ci Princeps gratiose. CtMn esscmu« in jirocinct« iiuieris nostri de ciciiatc llistri­ ciensi, venit ad baroncs 'Moldaoiense« homo domini Stephaui Dai/:­ oodae Jliold(J/v'iens·is cum liltcris )Jraesent'ilJ1ls i.llcZuris, Ijlti vocale sennone rctulit nobis, IjMomodo praeteritis d/;,ebu::; ipse vaivorla Ste- 1Jhanus nt'isissetAlexandrum f't'afrem carnalem cons01'les s�t(teiw \ regnu.m, quod dicitl,(,1" .ll1angop (!t I illud potentia SIta, post exitunt- boieroram suorum ad il1-femV-ram ) solliciter 0ldimtisset et ttniversos' maiores et minores ,in Wo regno llf'(ngop dominio MtO subegissetg Betulit etiam, q1.w1Jwdo Turci cum valida potentia cum qttadr1:n­ gentis _ galei� venisscnt I:n obsiclionem. Cafta, quam, C1i1n obsidion(1' c-inx·issent, oMimtM'unt silJntl cnrn ca.;tello ,in eadem habito. Quibtts' sic obtentis, universos ltalos ilb dicto castello e;,cistentes neGe terTi-- / [91] COMUNICĂRI ------------------------------- 9L bili, ;,;imnl cun: lJolcntiorilJirs cioiiatis iui eremisscui, reliquos 'i1l::;'i/(,::; urlri« lJOlit datao: (idem. i,n «ntujiu» eorum COUlSnctudiu'ilncs rcliqucudo ; ei, ni [erlur, Turci il",i J'al't(WOS /;n uuinero XL )nilliu,}}t ipsis in cX'ji!(,gnat/;OI.M� 'iPlSilllS cioiiatis Caţ'[o. associaoerani, CUIil qni!Jllli uun» 11w[jltum paci" (nu1111S pcpigerwtt, nuiansn« cu: (;O, Ijnia iliic impe­ rator Tartaroru ni, de (LUO /)'{rrllc:zul !lI-ti V-rac mentionam /,';ccrat" in iZltl urlii; Ca/fa pcr Turcos ci Tartaro« captns csse perllibetu.l'. Nicnc, 8crclmi,,!5imc Priuccp«, ca: ljuoipsc 8telJ!tanus 'I'rr.ivodn 'in­ teZligit sitri, 'i,mmiuere pcriculain«, peLit nos medio horiin; boicronuou suoram, IjnatnJtw; liucras nostru» (ti! iV-tem Vsram oelocissunc da­ ?'CnlUS, u.t 11h iesta« J '-Ta âigncwetnr conuerterc ţ'aces suas ad parics n;gni sllii'llferiores, ct iutlics [cstuuiret disccdcudo ; quoniam sperat ulein oaiooda., IjIlO(Z lJ08tl[lwm jlfai.e"ta,s y-rCl iuovcrii ,,(;, 'l'W'CWj ip::iC non iia (ac'ile l.J)'ofic/;scclllr vel contra rr:gnum Jfoldwviac, vet �jli-telll V-ram; et i'iw dnlJio 1108 (!,dvisat et certo;) (acit, Ijltod lI0otll�tctm vCllcrd 'l'lIrCltlS ip::iC, I(ni iam, cludu 11/ itcl' Sltum ((rri:puil, TrI.I,Ju;al­ lJinenses contr(� jlf-teill T',ram et iji�IlJn 'caivo(laJn 'iwjlr1'gcut, 1j'U'ia paratos iam liC contra Jl[-tem /'-ram retulG1'unt. 'l'u.rc1l::; illse cwn 1Juu'inw potcntiit PC1'solU/liter pcr tel"mm et alias gentcs suas Jicr aqnas 'Jni::;issc (crtnr, IJacc Jl-t�" T'-rClC sGripsiJn/l,s, Itt iutclligatilia­ ieS/liS 1'-ra 1tol'dntcs IUtJ'1l11t )JwrLium. 1tecepinlns ll/(.(liustertin., litteralJ, Ijlf,(l )liaiestas T'-rt1 misernt etil 1/I,e, Dontinicwn Jiraejios'illl iii , 'ilt (actoimnissio'ltis wtivoe/(te Dracn'lia, (['Ul::; po"t eanllJ/, lectiouem com1l/.nnicavi CitII/. unic!)'oniJJulJ, .. Ijwi post neccJitas /ws nopitates, d'icwd llwd(�ndo 1/ltOd Jfa,i,cdas V-ra CrNf.VCrit !;um in 'V '.(woda Jit, snpplic({''lttelS, Ijl.tOd, Jletic.slos J·-ra dig­ netur Cum cc[e)'rimc mitterc cam )Jotcuti(L liniei iam Stcp/WJt1iS 'IN'έ 'Voda cllin omnipoteuti(t SIta in Jassamarck 110c, forum Filiste­ norum, castrltll/. tenr:l, jiront Jlaicsta::; 1'-ra 'intuelJ'itnr 1':1; littcrcs 'ipsius /"iteplul.ni 1.:n/1Jodac Jwacseulilms inclusis, 1innc l{[torC/)/, j'I'ae­ :iCld'iwn ::;u,jJjJliG(tIttI(::; citis<�ill/c Tcmi/tat ari Itos, IIi "CiaiJIIIS, Ijuid in Itis n:lnls }'c::;p�Jt(lcalJlUs 'i}}::;i StcjJlwlto 1,ltivotlw;. Dcas telwat 8uulirnitatr:m 1 '-ram adi/otet (/({ rcqi1llcn rtgno)'wn snOrlO1/.. Raptim c:/: Beslri,;.'(/, die ])oll/cnico pod (edl,lJn Nalil:itatis Beati Ji!Ctmti::i 1Jajitidae. lA, D. 1:17;)J. Perfideles Sublimitatis Vestrae Dominicus Praepositus et Oasparus de Nagyvatha Acest document se găseşte în original in arhiva veche a Sta- [92] tului din Veneţia. Traducerea lui in romineştevdatorită praf. Dr. S. Isopescul, o dăm În următoarele rînduri, pentru mai uşoară înţelegere _a tuturor cetitorilor : -Doruinicus, prepositul Albei Rrgale, şi Gasparus, oratorii regelui Ungariei Mathias," trimişi la Stefan, voevodul J'v101dovei, regelui Math'as! ' Trimit epistola vac1Jot7ulni Moldovei, în care cere ajutor ca1/,­ tra Tw"cil(!?'. Tuturor ri l!lace, că j)1'aC1[U,c� fu ales de rege ca coeood. , Prealurninate Principe, Domn al nostru firesc şi prea milostiv, după prea umilita noastră închinare, Rege şi Principe indurat! Cînd ne pregătiam pentru drumul nostru dela cetatea Bis­ triţa, veni la baronii Moldoveni un om al Domnului Ştefan, voevo­ du! Moldovei, CLI epistola prezentă închisă, care r 0111] ne-a rapor­ tat oral, cum în zilele trecute însuşi voevodul Ştefan a trimis pe Alexandru, fratele după trup ai soţiei sale, in regatul, numit Man­ gop, şi pe acesta l'a luat CLI puterea după eşi rea boerilor săi la lVl-tea V -tră, iar pe cei mai mari şi mai mici din acel regat Mangop i-a subjugat stăpînirii sale. A mai raportat, cum Turcii CLIO pu­ tere mare de patru sute de coifuri au venit spre a împresura Caffa, pe care, dupăce o incunjurară cu împresurare, o cuceriră împreună cu castelul ce se află în ea. După cucerire, i-au pierdut cu rnăcelărire Îngrozitoare pe toţi Italienii, ce se aflau în numitul castel, împreună cu autorităţile cetăţii, iar pe ceilalţi locuitori ai ce­ tăţii însăşi, după ce s-au legat cu jurămînt, i-au lăsat în obiceiurile lor cele vechi; şi precum se zice, inşi-şi Turcii şi-au asociat la cu­ cerirea cetăţii Ca lfa inse-si 40 de mii de Tatari, cu cari al' In­ cheiat un mare legămînt de pace, mai-cu-seamă de aceea, pentrucă acolo, se spune, că ar fi fost prins Împăratul Tatarilor, pe care'I pomeneşte Standul l'A-ţii V-str e în acea cetate Catta. de Turci şi Tatari. Acum, prea luminate Principe. inţelegînd voevodul Ştefan, că din aceasta il arnenintă lin pericol, ne-a rugat prin mijlocul a­ ce�tor boeri ai săi, ca să dăm e�istola noastră cătră M-ea V-stră cît se poate de iute, pentru ca Mi\iestatea V-stră să binevoiască a întoarce lumina sa către părţile" inferioare ale Împărăţiei sale şi indată să grăbească a purcede; căci acelaşi voevod sperează, că dupăce se va mişca .Maiestatea V -stră, Turcul Însuşi nu va pur­ cede aşa uşor contra regatului Moldovei sau contra M-ţii V-stre; • şi fără îndoială ne avizueşte şi ne asigură, că dupăce va ven :1 I 1 92 N, A. BOGDAN [93] COMUNICĂRI ----------------------- 93 însuşi Turcul, care deja s'a apucat de drumul său, Transalpinii se vor rescula contra M-ţii V -stre şi contra însuşi voevodului, pentrucă ei s'au retras deja pregătiţi contra M-ţii V-srre. Se spune, că insusi Turcul (vine] personal cu o putere foarte mare pe uscat, iar alte ginţi de ale sale le-a trimis pe apă. Aceste le-am scris M-ţii V-stre, ca Majestatea V -stră să ieie la cunoştinţă noutăţile acestor regiuni. Am primit alaltăeri epistola, pe care Maiestatea v-stră a trimis-o la mine, prepositul Dorninicus, în chestia instalarii voevo­ dului Draculia, care [epistolă], după cetirea ei, am comunicat-o boeri'or, cari primind aceste noutăţi, zic, că e de lăudat, că Ma­ iestatea V -stră l'a făcut pe el voevod, rugîndu-se ca Maiestatea V-stră să binevoiască a'l trimite cît mai curind cu putere, pentrucă voevodul 'Ştefan cu atotputernicia sa deja ţine tabăra in acest Lassamarck, [orul l'il'istenilor, precum Majestatea V-stră se va 'încredinţa din presenta epistolă închisă a voevodului Ştefan însuşi, Pe aducătorul presentei [epistole] rugăm [M-rea V-stră I să'I tri­ mită cît mai iute înapoi la noi, ca să ştim ce să respundern în chestia aceasta însuşi voevodului Ştefan. Dumnezeu să ţie pe Inăl­ ţirnea v-stră la împlinirea dorinţelor, la stăpînirea impărăţiilor sale. In grabă din Bistriţa, În ziua Durninicei după serbătoarea naşterii fericitului Ion Botezătorul, în anul Domnului 1475, Prea credincioşii Inălţirnii Voastre Dominicus, prepositul şi Gosparu« de Nugyvâtha Din intreg acest document nu ne interesează in cazul nos­ tru, decît rîndul in care se găsesc cuvintele. Iassamarck ... [orusn. Filistcnoram, întrucît acolo, cum nirnene nu se poate indoi, e vorba despre localitatea laşilor, care exista ca oraş întemeiat, reşedinţă de curte domnească, centru al principalelor drumuri ce se incru­ cişau, dinspre Polonia, Lituania şi celelalte ţări nordice, spre Miii':" rea Neagră, cu toate porturile ei contirnporane, Tartaria, Bulgaria, Turcia şi Asia Mică. Terrninaţiunea nernţiască a numelui TaşuluiTassa-marc1c{marc7ct), Tîrgul Iaşilor, dovedeşte odată mai mult că acest oraş era cercetat de mulţi negustori, ori călători din părţile sla vo-teutone , pentru in­ terese sociale ori comerciale şi că denumirea aceasta era recunos­ cută şi în diplomaţia contirnporană. in ce priveşte al doilea Calificativ, de Foram Filistenorus«; [94] ._--- ---- ._------- N. A. BOGDAN .94 (Tîrgul sau Piaţa Filistenilor), pînă astăzi explicaţia justă n-a pu­ tut-o da nimene Se ştie doar atita că în Germania şi chiar în ţă­ rile flamande şi galice, cuvintul Ei,l',sten'i se intrebuinţa adesea ca si­ nonim CLI neousiori. Cum d-I Iorga (1 găsit, şi unde a găsit că cuvîntul .Filistenii era sinonim cu Jazygii, aceasta eu n'am găsit- o, dar şi D-sa se păzeşte de a arăta isvorul, - nu ştiu bine din ce motiv Mai rămîne de explicat, pe lîngă aceasta, şi denumirea ce ° dă Ptolomeu Iaşului de Pelrodava, ori cea atribuită de unii geografi sau cartografi mai moderni, de 8tqJhanoviţn, care, poate ar fi putut fi atribuită bisericei intemeiată de Ştefan Vodă, Sf. Neculai dela poarta Curţei dOr11l1eşti, a Om'ţei D01ll1lC!jti retăcută de Şte­ fan, după ce a ars-o el însuşi,- cum de pildă am zice azi palatu­ lui În care a stat Cuza, ori Carol-Vodă, Cw.'cno'viţ(� ori CaJ"loviţa, -dar nici aici explicaţia nediscutată nu apare de nicăeri suficientă. Că s'a numit deci odinioară laşuI l'etrO(lal;a, 8te(anov-iţo., Ioesamarcl-, ori ForwJl. Fil-isienoJ"u.m, aceasta nu ne împiedică, ca să explicăm astăzi, că derivaţia numelui de Ja,�i, Ia.?c;' sau l'îl'gnl Laşilor, se datoreşte poporului sau popoarelor [alici, [o."solli sau' lazygi, despre cari multe opuri şi documente ne dă izvoare sufi­ ciente, că au trăit şi dăinuit pe pămîntul Moldovei, fie că din ei a mai rămas vre-o urmă, sau c'au fost exterrninaţi prin frămîn- tări războinice, ori împinşi în alte ţări, de valurile barbare ce ve­ neau dinspre nord şi răsărit, cum se văd urme şi se pomenesc date, că ar fi ajuns şi s'ar fi stabilit un asemenea popor, intr'un anumit timp, tocmai pe malurile Tisei din Ungaria. E posibil s'o fi luat din Robert Roesler, din care citez cîteva linii mai departe; dar părerea acestui autorvcu care a avut de turcă şi A. D. Xenopol, nu e suficientă, pînă la aflarea şi a altor isvoare. * Un te-xt care trebue cercetat şi ţinut samă de el, cu toate că pare că nu i se poate atribui valoarea unui document incon­ testabil, il găsim intr'o lucrare, scolastică franceză, din veacul pre­ cedent, şi anume in opui Întitul,at: Nouoea« Mamwl des .fhpirants au Baccalau-rcl.tt l'lj Iciires, redige conformement au Programme officiei de 1857, par E. 1" /ra:nc, ancien Proffesseur agrege au College Municipal Rollin. et G, Jcannin, ancien Professeur de l' A­ cademie de Paris. 3d-eme Editio«. Paris. Imprimerie et Librairie Classiques de [ules Delalain, Rue des Ecoles, vis-ăvis de la Sor- ,bonne. 1861. Histoire ancienne. I [95] 95 COMUNICARI --------------------- In acest manual classic al aspirantilor la bacalaureat di n Paris, la pag. 186, găsim o enumera tie a oraşelor principale cari se aflau in marele imperiu al Romanilor, în momentul morţeţ Imparatului August. enumeraţle În care, pe lîngă cele mai mari oraşe din Franta, Germania, Spania, Austria etc., se găseşte men­ ţionată şi localitatea "ce ne interesează, laşttl, indicat prin denu­ mirea de Iassorwn Mnnicl1Jium! Textul exact din această carte glăsueşte astfel: Bornes ei âioision« gem:rales de l'c1n}J'in3 Ilomain, (� la mort ,d' Auguste: au N., le Pont-EL/:ân, le vas Do.nube, les Alpes Rhc­ tiques etc. Les principales villes des provinces imperiales etaient : I-°. En Europe: Aquitaine: Burdiqol« (Bordeaux), Augusta (Auch), Bitnr'igcs (Bourges); Celtique: Lltg(lnnum (Lyon), Augus­ todunum (Autun), Vceoniio (Besancon), Senones (Sens), Lutctia ou Parisis (Paris), Genabum ou .Aureliani (Orleans), 1'urones (Tours), Rotomagtts (Rouen); Belgique: A'u/Justa Trcviroi'1tJ1t (Tre­ ves), Remit (Reims); - Germanie superieure: Moguntiacum (Ma­ yence), ArgentoJ'atwn (Strasbourg); -- Germanie inferieure: Go­ lonia Agl'iJ!ina (Cologne), Lugdunum BlttavoruJ1t (Leyde);- Tar­ raconaise: Tarraco (Tarragone), Barcino (Barcelone), llerda (Le­ rida), Lcgio (Leon), Caesarea Augusta (Saragosse), Carthago nova (Carthagene), Toletue« (Tolede) ; - Lusitanie: Olisippo (Lisbonne), Sala11/(J,11Iic1 (Salamanque);- Dalmatie: Scodra (Scutari), Salone ; - Moesie . /Nngid'unum (Belgrade), lassorum mnnicilJilt1U (Jassy); - Pannonie. Cibuli« (Zwilei) et 8innium (Sirmich Otl Szerum) - Norique: Boiodu1"1t1/'l (lnnstadt); - Vindelicie : Augusta J'inde- .licon!})? (Augsbourg); - Rl](�tie: Curier (Coire); 2° en Asie: etc. Negreşit că cei doi autori franceji, L(franc şi Jeannin, nu ş'au luat informaţiile lor dela vre�un Asaki ori Săulescul sau dela niscaiva studenţi romÎni ce întîmplător s'ar fi aflat pe tirnplll com­ punerei acelui manllal în Paris,- căci ei publiCă a J.'f-a ediţie a cărţei lor la 1861, şî nu se vede de nicăeri interesul sau lipsa de cunoştinti ale lor, care să-i facă să introducă Intr'un op clasic, o părere hazardată ori eronată, pe care să n'o fi estras dintr'un is­ vor absolut sigur. Pe ce se vor fi bazat in fixarea nomenclaturei lor citate, iarăşi nu se poate şti cu preciziune. Lipsa de note şi . trimiteri la isvoare e, ce-j drept, de regretat într' o asemenea lucrare; [96] * * I I 1 1 N. A. BOGDAN .-- --------------------- \ * In scrierea Romiinisc1,c, Stndien, de r�obert Roesler (Leipzig, 1871, pag. 333), găsim notat că, «Onmanii au fugit in Ungaria din ţara Basarabo-Moldovo-Valahă, unde li s'a păstrat numele pină astăzi. In veacul al Xlll-lea ei sunt pomeniţi a fi numeroşi în Ungaria, In veacul al XV-lea s'a făcut schimbarea numelui lor .în aşa-zişii Philisiaei şi fa.sV,qes. Amîndouă aceste expresii insem- Pomenirea numelui de Sicpanocca sau 8tefanoviţet, o mai găsim într'un op intitulat Tartaruie Dcscriptio, de autorul polonez Martin (des Biezdfedea) Bronewsky, tipărit la Colonia, în anul 1593. O a doua ediţie a acestui op s'a mai tipă rit la Leiden, în Germania, în anul 1630, sub titlul Russi« sett Jl1oscovinitem I]wo Tartor ia. In acest op găsim, intre altele, următoarele şiruri: « ... DeJa hotarele Podoliei, Moldaviei sau Valahiei aparţinînd, ajungem la Carneneţ, Hotin, Soroca şi Olhionia (de sigur Orhei); de aici spre oraşele Principatului Moldaviei şi cetăţile ce se aflir )le Nl:sI1"IL. Apoi trecind Prutul sau Hier as, riu moldovenesc, găsim oraşul Stepanovca sau Iaşii, tirg principal al Valahiei (1); sau mai drept pe Prut vom găsi orăşelul Teclimia (?) şi o cetate tur­ cească, nu de mult construită, tocmai la gura Nistrului, Tot acolo pe Nistru se află trecerea dela Tinichea (Tighina), sau «trecătoarea moldovenească» . Cîteva note şi date interesante, relative la poporul Gsei, sau 1azyg, identificat sau confundat de unii autori cu litanii, Gnmani'Î, .lloxolanii etc., găsim în revista bucureşteană Viaţl� Noua, Nr. 8-9 din 1921, şi părerile exprimate in articolul relativ, despre asernă­ narea Moţilor din Ardeal cu vechii Oseţi, pot duce la oarecari concluzii favorabile intru dezlegarea descendenţei numelui şi locui­ torilor laşului,- intrucit Oseţii sunt numiţi in cronicele vechi ruseşti Asy sau 1-asy. dar aceasta nu poate îndreptăţi pe nimeni să-i tnvmovăţeasca pe asemenea autori, de păreri hazarda te, fantastice, acolo unde nu se vede nici un motiv sau interes de mistificare. Vor fi găsit ei ci­ taţii ori documente sigure undeva, de aceasta nu ne indoim. Totuşi, noi dăm citaţiunea tale-quale, cel puţin pentru îm­ bogăţirea con troverselor sau posibilităţilor, intru fixarea datei interneerei şi originei numelui vechei capitale a Moldovei. 96 I 1 l [97] C01\\UNICĂRI 97 nează acelaş lucru � orcaş«. Philistei, este o transformare din Ba­ Iisiarii; iar lazyges e o Iatinizare savantă (1) a cuvîntului unguresc jase, din mai vechiijrl)iP (11). * Dr, Karc] Kadlec, in opui seu intitulat Vala,�i a Vedusske Praoo v 1.'1!1I1ich Sloiansl.sţcl, (� Llierekucl), (Praga, 1916, pag. 115-6), scrie: -Incă despre o naţionalitate, pe pămîntul României de astăzi, trebuie să se pomenească, inainte de întemeierea Principatelor Ro­ măneşti: anume sunt Iassi; (in limba cehă), sau Usciii, resturi ale vechilor Alani, cari in veacurile Xl şi XlII au trăit lîngă Cumani, în stepele Rusiei de miază -zi, şi împreună cu ei s'au întins pînă la Moldova de mai apoi şi mai departe, la apus,' pînă in Ungaria, Mulţi dintre ei au trecut de asemenea in slujba Bizantin'ilm'. «După autorul Gheorghe Pachyrneris, cam pe la anul 1300. Bizantinii au primit mai bine de 10,000 (din Oseţi) ca coloni. Scriitorii arabi cornplectează pe Pachyrneris : S'a intrerupt aceasta prin moartea lui Nogai şi prin lupta dintre fiii lui, Gecu şi Tecu, După ştirile Bizantinilor, puterea lui Nogai se întindea dela laiko pînă la Dunărea. La Dunărea de jos era centrul (capitala) lui Gecu. Regiunea de acolo se numeşte de cătră scriitorii Arabi: Ţara. Alisi (Assilor). Pachymeris numeşte pe Alani «ajutoare cre­ dincioase ale Nogailor-. , "Scriitorul rus lulian Kulakovsky crede (AZanÎ. po sucdcniasn Klass,i l7'iwllt. Pi0atelej, Kiew, 1899,- AlaJti'i după nu],rturiilc scriitorilor clasici şi biw1ttini), că pe ţermul sting al Dunărei se găsea o numeroasă populaţie de Alel;ti (adică Iassi). Confirmarea. părerei sale Kulakovsky o vede în ştirile despre participarea Iassilor in evenimentele primei jumătăţi a veacului al XIV-Iea,-'în peninsula balcanică. Ast-fel, în anul 1313, Iasii ajutată regelui sirbesc Ştefan Uroş al II-lea, în potriva fratelui acestuia, Ştefan Dragutin. «In anul 1323 iarăş au fost sub poronca Voevodului rusesc Ivan, în slujba Ţarului bulgar, şi au atacat Philipopoli in potriva bizantinilor. După şepte ani aflăm că au luptat in potriva Sirbilor, In 1330, în răsboiul bulgare-grec in potriva Sirbilor, a luat parte Voevodul Valahiei, Basarab, Tatarii Negri 'şi GospodsLlfo Ias7�a (Voevodul lassilor). (Vezi Zakonik Stefana Ilusaau», de Stoian No­ vacovici, Belgrad, 1898, 1 vol. în 8", pag. 3). "Nu se găseşte nicăeri insemnat în ce loc se găsia Gos- 7 [98] 98, N. A. BOGDAN ------------------------- -------- podstu» Iaeko; dar istoricul ungur R6thy, crede că trebuie să'1 căutăm undeva, în apropierea oraşului [assy, însă, in acelaş timp nu prea departe de Dunărea de jos, În vecinătatea BasarabiJor (ori Basarabiei ?), sau chiar pe teritoriul lor (1). Crede astfel după numirea localităţilor din Valahia, ca Gwra faştt�n'i, Vetlca I(�şttlui, fa§'i (comune rurale). Nu sunt însă de părerea lui Rethy, incheie Kadlec, că Iassii ar fi avut o limbă identică, sau la fel, cu a Ma­ ghiarilor" . * Din notele, citaţiile şi părerile redate pînă aici, chestia for­ mărei numelui Iaşului, dacă nu e definitiv elucidată, .:: totuşi în­ drumată pe calea cea mai favorabilă, şi va face, cred, pe toţi cei ce par a avea un interes oarecare de a nega vechei capitale a Moldovei atît vechimea fondărei, cit şi derivarea num�lui său, să nu mai recurgă la mijloace caraghioaze, ca cele citate de Dumitru Cantemir, ori episcopul Bandinus, ale căror susţineri nu pot avea nici cea mai mică valoare istorică. - * Inchei deocamdată aceste comunican, prin observaţia ce mi-a fost suggerată de modul de [orrnaiie, ca să nu zic "deform3lL". a unor cuvinte din limba romînească şi care se poate aplica per­ iect Ia denumirea de astăzi a vechei capitale a Moldovei. lată-o : Din denumirea de Saxoni a poporului ce locueşte din ve­ chime şi azi chiar în Transilvania, Romlnii au format cuvintul Sn9i ; e absolut raţionabil să se admită, că din denumirea de las­ soni să se fi format, în cursul vremei, În limbagiul locuitorilor pămîntului Moldovei, cuvîntul Iasi, N. A. Bogdan Primele atingeri ale Moldovenilor cu Turcii Reluăm o chestiune, asupra căreia cuvîntul definitiv nu va putea fi dat pînă ce nu vorn javea la îndemînă cele mai sigure date din documente categorice. Turcii au jucat un ro! atit de important în istoria noastră in cit începuturile acestei serii istorice sunt bine de lămurit şi orice contribuţie nouă, fie prin introducerea unui document nou, fie printr-o mai justă interpretare a celor existente, credem că este de preţ. [99] COMUNICĂRI 99 Se cunoaşte părerea generală 1) că cei dintăi Muntenii sub -Vlaicu şi'n deosebi sub Mircea au opus rezistenţă puternică îna­ intării Turcilor pînă ce, în cele din urmă, Însuşi Mircea fu răpus şi nevoit a incheia tratat de vasalitate cu Turcii. Veni apoi rîndul Moldovei, pe care Mohamed II şi Baiazid Il o loviră repetat pină la supunere pe timpul lui Bogdan cel Orb, fiul viteazului apă­ rător Stefan cel Mare. Mai inainte încă de Ştefan, Turcii călcaseră pămîntul Mol­ dovei. lor li se închinase, intre alţii şi Petru Aron; iar, ceia ce se potriveşte şi cu Începuturile conflictului turca-muntean, cele dintăi ciocniri pornesc tot din partea Rominilor, din partea Mol­ dovenilor în cazul de faţă, cum vom vedea. * * :;: După datele cunoscute pina-n prezent, pe timpul lui Alexan­ ,dru cel Bun, deci la începutul veacului XV-lea, Turcii năvălesc chiar în Moldova. In primii ani ai domniei, 1402·-1413, Turcii erau ocupaţi .acasă cu certurile pentru succesiune la tron Între urmaşii lui Ba­ iazid, în care Mircea al Munteniei avu curajul de a se amesteca, -deşi Încheiase În 1402 un tratat de vasalitate. Mohamed rămînînd singur sultan trimise oaste impotriva lui Mircea in două expediţii prădind cumplit ţara, dar Iără urmări grave, căci Mircea se su­ puse făgăduind plata tributului stipulat şi-n anterioarele inchinări. Ne fiind vorba de o rezistenţă mai serioasă, nu se pomeneşte de nici lin ajutor din partea Moldovenilor--cum vom stabili că se obicinuia=-dat fiind şi politica pacinică a voevodului Alexandru. Abia in 1420 se pomenesc de cele dintăi ciocniri. Turcii nă­ vălesc în sudul Moldovei; Alexandru trimete În grabă trei ştaf'ete la Vladislav al Poloniei, suzeranul său, după ajutor; dar, din Ie­ .ricire, Turcii se retrag după citeva prădăciuni, 2) O nouă pri­ mejdie se ivi pentrt Alexandru prin tratatul ascuns dela Lublau între Sigisrnund al Ungariei şi Vladislav al Poloniei. Aceşti doi .regi, cu pretenţie de suzeranitate asupra Moldovei, se Înţăleg să împartă principatul lui Alexandru, la cazul cind domnul moldovan 1) In cele ce urmează cred că-mi va fi permis de-a face uz de afirmaţiile publice ale d-lui D. Onciu, făcute la cursurile sale dela Bucureşti. 2) A. D. Xenopol, «Istoria Rominilor», torn, 1lI, pag. 119, .ed, Iaşi. [100] 100 P. CONSTANTINESCU ar refuza să vie în persoană Cll toată puterea sa pentru a apara­ ţara ungureasca de-o invazie a Turcilor. Se pare din această­ menţiune că nu numai pofta de Împărţire a ţării lui Alexandru determină pe Sigismund şi Vladis!av-care devenea astfel un su­ zeran perfid- ci grija că Alexandru n-ar da sprijinul cuvenit Un­ gurilor împotriva Turcilor. In 1426 Sigismund reluă planul unei expediţii contra Tur­ cilor : el cere ajutorul Moldovei şi al Poloniei, care trimit trupe ce vinpină la Brăila, unde aşteptară fără ca Sigismund să so­ sească, împiedicat de mişcarea lui Huss. După două luni de a­ dăstare trupele moldo-polone se retrag, fără a mai reveni în 1427, CÎnd Sigisrnund trece În Muntenia pela Bran. Iată datele recunoscute de marii noştri istorici ca rezumind. cele dintăi atingeri ale Ţării M01dovei Cu Turcii. * '" * Un articol recent 1) scoate la iveală un fapt important, care ne-a îndemnat la reluarea acestei chestiuni. Excerptind datele re-­ feritoare la Pomînii din Craina sîrbească, adunate in lucrarea austriacului Kanitz -Das Konigreicb. Serbien und das Serbenvolk». intre altele, pomeneşte de o biserică romlnească din Lopuşnea, ctitoria voevodului "Ioan Padul- şi a marelui pircălab jupan Georgi, - in anul 1501. Pentru a invederea strinsele raporturi Între Romini­ şi Sirbi, aşa după cum la mănăstirea Curtea de Argeş sunt zu­ grăviţi despoţii sirbi Lazăr şi Milita" zugravul bisericei Lopuşnea. a vecinicit partea lnaW la biitălia dela Cosoca de oastea irimeasi; in ajn{m' de Petor JlJasut'in (Petru. Mnşat), printr'o frescă depe păretele de sud al bise-ricei, "azi rău păstrată, din nefericire". Ka­ nitz nu ne dă alte reterinţi CLI privire la această faimoasă bătălie; deşi persoana lui 1011 Radul îl preocupă şi-o discută mult. Pentru ca pictorul, romin sau sîrb. să fi "trecut la vecinicie" un fapt de­ arme sirbo- romino-turc, el trebue să se fi petrecut aşa cum ar­ tistul îl a vea in cunoştinţă dela apropiaţii strămoşi din a treia generaţie; era cunoscut prea bine. Moldovenii la lupta din Kossovopolie, Cîmpia MerJei, Împo­ triva Turcilor in 1389, cu atîţia 1ni Înaintea ciocniri lor depe timpul lui Alexandru. Faptul nu e necunoscut istoricilor noştri; d. Onciul il con- 1) Ion Ordeanu, «Ro mîni sub o altă coroană», în «Ideea euro­ peană», N o. 103, 1922. [101] COMUNICĂRI 101 -testă însă, În cursurile O-sale dela Facultatea din Bucureşti; nu-l ,aminteşte intenţionat În lucrările O-sale scrise. Xenopol nu precizează; la Kossovo au luat parte »şi Ro­ mînii conduşi de Mircea" 1); :d� asemeni d. Iorga: "Rom/nii au participat la Kossovo alături de ceilalţi creştini» 2). Prin Pomln' nu ştiu dacă inţăleg istoricii noştri numai pe Mun­ teni sau şi pe Moldoveni. Să precizăm amănuntele luptei dela Kossovo. In Serbia cneazul Lazăr se văzu nevoit, după o luptă neno­ rocită cu Turcii în 1386, să recunoască suzeranitatea sultanului. In anul următor, încearcă să facă o coaliţie a tuturor Sîrbilor şi . altor popoare creştine. După un succes trecător, atrasa în coaliţie şi pe ginerele său, Şişman dela Tîrnova; pe lvanco, fiul lui Do­ brotici, ambii vasali turei; pe Mircea, pe care cronicele turceşti il numesc nepot al lui Lazăr. Pe Sracirnir dela Vidin nu-l intilnim in coaliţie; probabil că s'a -inchinat încă de pe atunci Turcilor) căci în anul următor îl găsim ca vasal acestora. In 1388 Turcii supun pe Şişman,iar la 15 Iunie 1389 se de te lupta celebră pe Cîmpul Mierlei (Kossovopolje). Turcii sunt comandaţi de Murat; în tabăra creştină sunt Sirbii, Bosniacii sub voevodul Vlatko, Croatii sub banul Ion Hor­ wat, Bulgari, Albaneji şi trupele rornineşti conduse de Mircea. Rezultatul luptei fu înfrîngerea cornplectă a creştini lor, moartea .Iui Lazăr şi a sultanului Murat, Bulgarii şi Sirbii cad definitiv sub Turci. După Seadded;»; cronicar turc, Intre Pomini sunt numiti, înafară de domnul Valachiei (Munteniei) şi acel al Bogdaniei, a­ dică al Moldovei. Faptul participării domnului moldovean nu se constată şi din alte mărturii, aşa că nu-i sigur dacă la lupta din Cimpul Mierlei ar fi luat parte şi Moldovenii. Turcii au mărit coa­ liţia spre a da o amploare deosebită victoriei lor--susţine d. 011- .ciul lI) atunci CÎ�d pomeneşte despre acest Iapt, 1) A. D. Xenopo! ·:5toria Rominilor» e d, Iaşi, t. lI[ pag.69. 2) N. Iorga -Histoire des etats balcaniques», Buc. 1914 pg. 39. 3) Atrag atenţia că istoricul bulgar Mutaf6iev, intemeindu-se pe un pasaj din Harnmer, afirmă că «participarea Rominilor [lui Mircea, la' Kossovopolje] n« se poate dovedi» (în bpisnnie a Acad. iÎ,e Ştiinţe din Sofia, voI. XXII, 12, p. 106). Nici Italienii, Cehii şi Maghiarii n-au luat parte la această luptă, susţine Mutafeiev irite­ .meindu-se pe izvoarele apusane şi pe acel anumit pasaj din Harnmer. (Nota dir.), [102] 102 P. CONSTANTINESCU Ne vom permite a combate aserţiunea de negare a partici-­ pării Moldovenilor la Kossovo, deocamdată interpretind evenimen­ tele ulterioare, căci fresca dela Lopuşnea singură, deşi constitue un argument hotărîtor, ar putea fi contestată. In toamna aceluiaşi an Mircea trimete doi boeri, care prin mijlocirea lui Petru Muşat, inchee alianta cu Polonii-ceiace Muşat. îi înlesneşte, el era vasal Poloniei din 1387. Deci, Mircea era in foarte bune relaţiuni cu Petru Muşat ca acesta să-i facă un ase­ menea serviciu. Dece Mircea nu i-ar fi cerut sprijinul bazat pe vechea prietenie, la care Muşat să fi răspuns, sprijinit pe alianta cu puternicul rege al Poloniei, încheiate cu doi ani înainte? Pe­ ricolul turcesc era deopotrivă de ameninţător şi pentru Moldova, după cum recunoaşte şi d. Onciu, incit e posibil ca, însuşi domnul .Moldovci să fi luat in�iţia(it,ct tTirndcrii/l.uwi corp c.x'}icdi(ionar in, ajutorul lui LaiZlir, cu care se pewe cii ar fi [osi rudă. In adevăr, nu numai Mircea era inrudit cu Lazăr, ci şi des­ pre Muşaţi se spune c'ar fi fost inrudiţi cu regele La'zăr, dacă dăm crezare afirmaţiilor lui Scarlotti, Acesta a întocmit o listă a domnilor în secolul XVIll după izvoare pe care le- a cunoscut nu­ mai el, în care Mircea şi Dan sunt puşi ca nepoţi ai lui Lază r ;_ de asemeni şi Petru Muşat. Inrudirea lui Mircea cu Lazăr este confirmată şi de istoricul turc Seaddedin. Aşa dar, aliat şi probabil rudă cu Muşat, Mircea îi reclamă. sprijinul pentru alianta cu Polonia; de ce prietenla-şt rudenia lor n-ar fi fost exercitate şi prin cooperarea amîndorora pe Cîmpia Mierlei impotriva Turcilor? Petru urmă "O politică conformă cu interesele lui Mircea cel Mare- 1); nu-I putea refuza ld cererea de ajutor, mai ales în spri­ jinul rudei comune. Dacă recunoaştem teama lui Muşat fată de primejdia turcească, pentru prevenirea căreia, bănuim noi, pe ling ă motivul făţiş al primejdiei ungureşti, c'ar fi incheiat tratatul de. vasalitate cu Polonia - de ce n-arn admite o încercare de rezis­ tenţă armată prin sprijinul dat deşpotului sirb, ruda sa. De ce nu vorbesc şi alte izvoare? Lipsa unor altor ştiri nu este \ un argument serios. In unele­ istorii turceşti nu se pomeneşte nici de sprijinul lui Mircea. Aşa Donado de Leze, aminteşte numai pe Sîrbi, Bulgari şi Albaneji, iar de Romîni nimic, nici de Mircea mai ales 1). Numai dacă alte 1) A. D. Xenopol, «Istoria Rom.», IIl, p, 168. 1) -Historia turchesca-, 1, Ursu, Bucureşti 1909, pag. 7. [103] COMUNICARI ----- 103 ştiri ar confirma contrariul, am fi îndreptăţiţi să negăm partiei­ parea Moldovenilor la Cîmpia V1ierIei. Mai probabil e că domnul Moldovei nu s-a deplasat în per­ soană - ceia ce-ar fi fost un fapt mai important şi deci ar fi fost pomenit şi de alte izvoare+-- ci a trimis numai un corp expediţie­ nar restrîns, fapt pe care nu I-au reţinut decit numai ciţiva ob­ servatori contemporani. Ceia ce-ar reeşi şi din însemnarea lui Kanitz după fresca dela Lopuşnea, Obiceiul de a se trimete departe de graniţi ajutoare ostă­ şeşti era cunoscut vremei; dovadă sprijinul dat de Alexandru cel Bun regelui Poloniei în lupta din codrii îndepărtaţi ai Marienbur­ gulni contra Teutonilor. Interesul pe care-I pune Muşat in alianta lui Mircea cu Po- 'lonii nu se poate explica decît prin scopul adevărat al tripartitu­ lui tratat din 1389, întărit la Suceava în ziua de 17 Mai 1390. Deşi condiţiile privesc mai mult o aparare din partea Ungariei, Mircea avînd interes a fi bine şi cu această ţară, scopul adevă­ rat al alianţei era defensiva În faţa primejdiei turceşti -- cum re­ cunoaşte însuşi d. Onciu. Cu atit mai mare era această primejdie, cu cît răzbunarea lui Baiazid aştepta pe participanţii coaliţiei dela Cîmpia Mierlei, între care fu şi domnul Moldovei, cel atît de in­ teresat în intocmirea unei alianţe sigure CLI Polonia. * * * o contestare similară o face d. Onciu cu privire la partici­ parea Moldovenilor în lupta dela Nicopole (1396). După memoriile D-nei Sussane, intre principii aliaţi cu Sigisrnund al fi fost şi -jean Prince de Valachie et le Prince de Molddvie», Participarea domnului Moldovei de-atunci, Ştefan Muşat, nefiind constatată şi de alte izvoare, se crede neprobabilă. Noi credem sigure toate intervenţiile Moldovenilor alături de Mircea impotriva Turcilor şi chiar aceste citeva slabe însemnări dau puterea a afirma că Mircea s'a folosit de ajutoare moldovi­ neşti. După .cit se pare, erau prea putin însemnate, de oarece cei mai mulţi contemporani le trec cu vederea. Mircea s'a amestecat deseori in afacerile Moldovei, cu a că­ rei dinastie domnitoare Basarabii Mt.nteniei se inrudeau. Ca prieten, rudă si aliat lui Petru Muşat, a incheiat alianta cu regele Polo­ niei; ca prieten Muşatinilor, el intervine personal cu oştire spre a alunga pe usurpatorul luga la 1400 şi a ajuta lui Alexandru cel Bun să se urce pe tronul Moldovei. [104] 104 P. CONSTANTINESCU Dacă pericolul turcesc l-a făcut pe Mircea să se amestece în afacerile Moldovei - cum recunoaşte şi d. Onciu -, de ce n'am admite interesul lui Mircea de a reclama ajutoare la nevoe faţă de acest pericol din partea Moldovenilor. Deci, ca prieten Muşa­ finilor. este ajutat de Petru Muşat la Kossovo in 1389 şi de Stefan, , fratele mai mic al lui Petru, la Nicopole în 1396. Chestiunea rămîne încă de discutat, obiectiv şi 'n aşteptarea unei noi dovezi, fără ca prin aceasta să scădem sau să ÎJl.ăltăm . �, ,. meritele strămoşilor noştri Moldoveni. Cercetarea ieoourclor sirbesti în ())"igilWf, credem c'ar putea aduce multă lumină in problema re­ deschisă prin comunica rea noastră. P. Constantinescu-Iaşi -ar ==-, -ian în toponimie. La cele spuse în Arhiva depe Iulie 1922, pg. 429, 430, unde s-a dovedit cu ajutorul limbilor romanice că -(l}' indicînd originea locală n-a 1 ezultat prin disimilaţie din -lan, ci este identic cu -ar în celelalte funcţiuni ale acestuia, sînt de adăugat următoarele. In toponimie mtllnim foarte multe numiri derivate cu sufixul -anl, -en'i dela nume de persoane sau dela alte nume de localităţi; îl] cazul dintăiu acest sufix, răspîndit mai 'cu sarnă in Moldova, este sinonim cu -c.ji't, in al doilea arată că locuitorii satului respectiv au venit din localitatea al cărui nume este chiar radicalul numelui in -ani, -ent. Alături de aceste din urmă se găsesc cîteva perfect sinonime cu ele, derivate cu ajutorul lui -ari. La unele din ele vedem în temă un n sau 7, care ar putea fi consideraţi drept pri­ cină a disimilaţiei, cum făcuse Puşcariu În Dacoromania 1, 327 328; faţă de argurnentarea din Arhiva 1. c. JIU se mai poate su­ sţinea Însă o asemenea părere, ci dimpotrivă trebuie să spunem că la început -ur Îndeplinea actuala funcţiune a lui - an, care l-a În­ locuit cu vremea pretutindeni, afară de cazurile unde disimilatia se opunea la această înlocuire. Dar �te numiri topice in -(( rt ;1U prezintă în radical niciuna din consonantele pomenite, astfel că şi ele formează U1L argument În sprijinul 'părerii că -cw este la ori­ gine deosebit de -lan. Voiu inşira aici toate numele de localităţi la care -ar] poate fi socotit ca sinonim al lui -ani, -eni. Baluiart (sat În Vasluiu) : Balina se întîlneşte des in toponi­ mia Moldovei (o singură dată şi În Mehedinti); cu toate acestea -- [105] COMUNICĂRI ----�--------------------- ----- 105 sate numite Bâhncnl' nu există. Pedealrăparte subst. 7iil/w,rw = l)il/mi�, care «se aude mai ales prin Moldova de jos» (Dicţ. Acad. s. v.), este eterogen şi ar trebui prinurrnare să sune la plural in IJ din pricina acestui fel de ş. Vltlart (sat. În Gorj, «aşezat pe şes şi lîngă apa Şuşiţa») < vale; ct. T'âlenl, des ca n. top.. şi Vă­ luţa de jos şi ele sus (sate în D01j), diminutiv dela oale. Dupăcum -ant=cnt a ajuns în multe cazuri sinonim cu-eşti, tot aşa se pare că -art, identic cu -an'i,-cn'i in numiri topice ca cele pomenite mai sus, arată şi originea personală a locuitorilor În exemple de felul lui Catrinari (sat În Suceava), care presupune un intemeietor sau stăpin de sat Catrino. (=al (!atTinâ)-cf. (Ja­ trincşt1 (sat in Teleormanj=-şi BelJe.fJar1 (sat În Putna): pentru a­ cesta din urmă să se compare n. top. RcliCgl (Dolj) şi Rebcgeşt'i (Ilfov), ambele derivate deja Il. pers. Iiebeqc« (cf. şi Iiabeqa, nu­ mele unui cunoscut tenor, probabil există şi Rebeqa), Interesant este faptul că sufixul -ar CLI inţelesul lui -letn se intilneşte şi in limba bulgară. In Revue des etudes sIa ves, vol Il, fasc. 1 şi 2, a. 1922 cetirn la pg. 87 că Turcii din regiunea Bogdansko sint numiţi de Bulgari Konjetri, adică oameni veniti din Kouia (r=vechiul Iconiusn din Asia mică). 1) Deoarece această functiune a sufixului slav -(u' ]]-0 găsim în nicio limbă slavă (cf, Miklosich, Vergl. Grarnm. der slav. Sprachen Il, 87 urrn., W. Vondrak, Vergl, slav. Grarnrnatik 1, 431, 432) sintem în drept să, admitem pentru cazurile de felul lui KonjaTi un imprumut bulgă- resc din romineşte 'sau din limba albaneză, unde -ar este de ase- .·H menea sinonim cu rom. lrin (cf. -Dacoromauia- 1. c.). �) ---_.----- ;1 1). OI. llie Bărbulescu a binevoit să-mi atragă atenţia asu- pra acestui interesant nume (cf. p. 60). 2). Pedactasem această comunicare, CÎnd am luat cunoştinţă, de numele topice în -nil citate de V, Bogrea în Anuarul institu­ tului de istorie. naţională 1. Cluj 1922, pg. 386. Cu toată ingenio- sitatea şi puterea de pătrundere pe care i le laudă cu orice prilej I cunoscuţii, colegii şi prietenii, invăţ atul filolog dela Cluj pune im- ,.\1 preună nume de localităţi înrudite, ce-i drept, din punct de vedere al sufixului derivativ, da r cu totul deosebite supt raportul funcţi- unii indeplinite de acest sufix, şi \doar despre funcţiunea nouă a 1 lui -(ti' este vorba. Intr-adevăr, dacă -(l?' din Hahnari şi Rovinarl 1, este sinonim cu -lan. llU tot acelaş \ lucru se poate spune despre -({'J' dinlJrc'îniytol'i, depildă, un,de avem a face Cll fUl1cţiuiJea obi- . I şnuită a lui -((1' la l1u!llina agentis (lministar=bnJnişteor 'slujItor in- sărcinat Cll paza braniştii domneşti, cu 'încasarea braniştii. etc'., v. Dicţ. Acad,), sau din Foc,�a}'l, N1CUţll1'l, derivate dela n. pers. ]'ocşa, ,Aicuţiî şi deci analoage cu CcttriuaTl, Ilotat mai sus. Ci( despre �N/{cr{d (Ilfov), să se compare 1I1lur1': 'NUssespieler' (Tiktin, Dicţ.), � ,� J�� •• , it. ""MI' "i'''''''�.",�� �,,'t?��')\"�-<"'_'''>-ih':JtJţ' - , [107] COMUNICARI Numele de localităţi în -ău!,t. 107 In numărul trecut al «Arhivei- (Oct. 1922), pg. 499 urm: d-şoara M. Ştefănescu se ocupă de numirile topi ce în -L1u{t, foarte numeroase în ţinuturile puternic influenţate de Ruteni, adică În Bucovina, nordul Moldovei şi nordul Basarabiei. Dintre localităţile citate acolo marea majoritate sînt sate; foarte probabil Însă şi celelalte nume au aparţinut la început tot unor sate, disparute astăzi Pornind dela acest principiu in studierea numelor topice în -âuţt. le putem găsi mult mai uşor originea Şi însemnarea. Dealtfel sufixul ÎI1SUŞ ne spune că avem a face cu nume care arată ori­ ginea personală a locuitorilor : -ov, dela care s-a formal -orete,. plur, -ootsi, serveşte în limbile sia ve la derivarea adjectivelor indi­ cînd posesiunea. La aceiaş interpretare ne îndeamnă şi radicalul numelor în -(Luit: dacă le-am cerceta cu băgare de sarnă, am vedea că in tema lor se află un nume de persoană. Astfel (ca să citez numai cîteva. CU titlu de exemplu): Culău(f (.1. c. 500) e de­ rivat dela n. pers. slav Cola < Nicola, pentru care ef. rom. Cu­ lca < Necuiea, Cuiati; < Neeclatti, etc.; DM'Oşăuţt şi Dor·oşâiu(f. (ibid.) dela DM'OŞ (n. pers. in Lieşti- Tecuciu), Doroş (n. de sol­ daţi în regt. 28 şi 74 inft.); Duuiluţ'f. (1. c. 501) < DubiUl; 1{0- roşihtţ'i (ibid.) ne aduce aminte de n. pers. Goras, etc. 'Aşa fiind, numele de localităţi în -ăuţt sînt analoage cu cele în -eoltI şi intre ambele categorii au avut loc nu numai substituiri de sufix, cum presupune Weigand, Die Dialekte der Bukowina und Bessarabiens 51, 52, ci probabil şi schimbări de radical (cf. Frâ-· tiZu(f. alături de BriZtenl, Briiteşti; 1. c. 501). Nume topi ce aromine in Pind. In Anuarul său Nr , XXI-XXV, pag. 61 Weigand citează n. loc. Tur' ia , existent la Romînii din Pind, pe care-I pune În legă­ tură cu bulg. tor 'Mist', tZtriste .Viehhurde', propriu vorbind 'Mist-. statie'. Aceiaş numire o Întîlnim Însă şi în toponirnia dacororni­ nească : locuri numite Turia se află in judeţele Iaşi, Tulcea şi Olt. Avem aici un derivat cu sufixul colectiv slav - ... je (şi -hja, v. Von­ drăk, Vergl. slav. Grarnrn, 1, 404, 405) dela radicalul iur; v.bulg. pedeoparte şi derivate dela nume de plante, precum [ereqar ; [runear (Pascu, Sufixe 84), pedealtăparte. Şi Mestccâ.nad. (v. mai sus) ar putea Insemna 'loc cu mesteceni'. [108] 1). Si Bogrea s-a gindit la v.bulg. tlwK (v. Anuarul institu­ tului de i;torie naţională 1. Cluj 1 922, p�. 388 nota 4). iurv: 'taurus', fUS. iur'h. 'Auerochs !Bos mus)'; însemnarea lui este deci 'joc cu tauri, cu zirnbri', CI. şi următoarele n. top. sIa ve, identice cu cele rornîneşti : nslov. Tur]c, sirb., rut. Turja (v. Mi­ klosich, Slavische Ortsnamen aus AppeJlativen s. tur"h). J) Ibidem, pg. 170 dăm peste Koteana, derivat probabil dela sIa v. kot 'Kater, Katze', spune Weigand. In Romînia găsim acelaş nume: Cotcana (sat şi diverse în Olt), apoi diminutlvul Coieniţa (pîrău în acelaş judeţ) şi Cotcnt' (sate şi diverse în Bacău, l�oma­ naţi, Vlaşca), foarte apropiat ca formă de Coteana ; cf. Cotc::;t't (sate în Muşcel şi R-Sărar). Acesta din urmă este desigur un derivat dela n. pers. Cotca (şi o vale în Nlehedinţi se numeşte astfe!), foarte obişnuit in expresii populare precum Cotea Spâtarul, Cotea dela oi, care se Jntrebuinţcază despre oameni cu nume ne­ cunoscut vorbitorului Cum -eHZ in toponimie este adesea sinonim .cu -eşu, putem admite acelaş radical Cotea şi pentru Coteui, deşi nu este exclus ca această din urmă numire să stea in legătură cu forma locului (ct. cotul unei ape, etc.). deunde au venit primii oa­ meni ai satelor Coteni, Despre Tsoran (ibid. 176) Weigand crede că nu-L un derivat dela t,�oarâ • Band' sau tSOClUl 'Krăhe', pentrucă dela aceste cuvinte nu s-ar putea forma substantive în -an, Cit priveşte pe dacororn. cioară (= macedorurn. i'soudt), obiecţia lui Weigand nu-i admisi­ bilă, căci intilnirn destul de des n. top. Cj(Jr({JlI (Brăila, Buzău, laşi, Ilfov, Prahova), Cioriin] (Nearnţu), care, atunci cind aparţine satelor, este un derivat in -fl.nz (sinonim cu -eştI) dela n. pers. otoa�[{, analog cu Gtoriişt't (Olt, R.-Saral, Tutova, Vilcea). In alte cazuri este posibil ca CZO?'a11Z sa se fi derivat dela n. top. Cioara (sate in Brăila, Buzău, lalorniţa, Iaşi, Teleorman şi diverse In nu­ meroase judeţe). Dacă in dacorornin găsim derivate cu suf. -an: dela subst, cioară, pentruce n-arn admite acelaş lucru şi pentru macedoromîn ? Greutatea mai mare stă, mi se pare, în altă parte: dela isoară, cu ts, nu se poate deriva un T.;'oran, cu t.�. Dealtfel nici Papahagi, Basme, nici Dalametra nu înregistrează apelativul tsoară (sau altă formă corespLlnzătoar� dacorol11. cfo a rr7) , notat de Weigand. 108 1, IORDAN - , 1 [109] COMUNICĂRI a improhlta (şi - ti). 109 Tiktin, Dicţ. s. v. citează două loeuri din Dosofteiu. Psaltirea în versuri: «Mă 'mprohită cineşt mă zăreşte» şi «Să nu laşt ne­ bunul să mă la '11 ocară, să mă prolritească tutinderea 'n ţară», traducind verbulpomenit aici prin 'verspotteri'. Aceiaş însemnare o are expresia a lUll îlt lJrohilă, notată de două ori de Tiktin (s. li1'o/âiă) după aceiaş operă a lui Dosofteiu. Şi în Banat există subst. JWo!riti(: Tiktin citează din al 111 Anuar 325 nu corlnrct] . " În Jirada, tradus greşit de Weigand prin 'sprecht nur nicht ZlI vie!', Etimologia acestor cuvinte, socotite de Tiktin ca obscure, este rus. prol.iirii» 'die ganze Zeit Iiindurch Ltst und Schlauheit anwenden, gebrauchen', compus de-al lui latriu, 1. 'listig, schlau handel n, List gebrauchen, Kniffe und Pfiffe anwenden (etw as ZL1 errelchen) : (andere absichtlich) irre flihren'; 2. '(etwas Kniffliche.:i) ausklugeln.stufreln ; kunsteln (v. Pawlowsky, Pussich-deutsches Worterbuch". Riga 1900). Din rus. prolnirit« a rezultat rom. Il l'J'ofl·iti (v. Tiktin S. v.), cu al doilea r căzut prin disirnilaţie faţă de primul; dela acesta s-a derivat substantivul postverbal Ji1·ohitii.,., dela care s-a format apoi cornpusul a î JII1J/"olli!rt, cu varianta -ti, Diferenţa de înţeles intre cuvintele rornlneşti şi etyrnonul rusesc - este aşa de neînsemnată, încît n-are nevoie de explicaţie. Cum vedem, verbul a Î1nllrohita şi vorbele înrudite cu el fac parte din. familia lui hitru < v. bulg. X'�JTP:r,. Un dicţionar etimologic al limbii franceze. La Kurt Schroeder, editor in Bonn şi Leipzig, a Început de curînd să apară Franzosisches etyrnologisches Worterbuch de Walther v, Wartburg, un tînăr rornanist elveţian, elev al lui 1a­ kob Jud dela Zilrich. Pănă acum ') s-au tipărit 2 fascicole (160 pagini). Judecînd după aprecierile făcute de specialişti (v. intre altele Literaturblatt 1922, N-r 7(8) se pare că avem a face cu o operă de mare valoare. Nu numai că fiecare cnvlnt este studiat din punct de vedere al etimologiei, pe care deJltfel autorul 11-0 mai 'socoteşte ca un scop în sine, dar Se dă mare atenţie ră­ splndirii, migraţiei şi dispariţiei cuvintelor, precum şi locului ce ele· 1). Octombrie 1922. [110] JIO 1. IORDAN ----------------------- ocupa 111 mijlocul noţiunilor înrudite, astfel că fiecare articol al -dicţionarului cuprinde o istorie complecră a. cuvîntului respectiv, Deasemenea sint luate în consideraţie numele de localităţi oridecite­ ori acestea ajută la fixarea graniţelor geografice, în cuprinsul cărora a trăit altădată un cuvînt oarecare. Desigur că o asemenea operă n-ar fi fost posibilă fără Atlasul lingvistic al Franţei şi fără toată seria de lucrări ieşite Ia iveală depe urma direcţiei date de Gillieron studiilor lingvistice. Că aşa este, se poate constata pedeasupra chiar numai din faptul că Wart­ burg este , dupăcum am pomenit deja, elevul lui jud, acela care a îmbrăţişat cu atîta căldură teoriile nouă ale autorului Atlasului lingvistic. Premiile Academiei. Ca să se vadă cum procedează Academia RomInă la ale!5e­ rea subiectelor pentru lucrările scoase la concurs, voiu releva aici următorul caz. In Iulie anul acesta s-a fixat pentru o lucrare, care se va premia cu 7000 Iei, subiectul 'Studiu de toponimie roml­ nească'. Un' om neprevenit ar crede că Academia alege chestiuni de acelea care n-au mai fost tratate de nimeni, iar premiul şi mai cu samă avantajul de a tipări opera fără nicio cheltuială ur­ măresc tocmai scopul să atragă amatori pentru domenii necercv­ tate inca. Cel puţin în cazul de faţă este evident că inalta insti­ tuţie de cultură s-a condus de alte considerente. lnadevăr, in primăvara anului 1919 sub scrisul am prezentat Academiei un 1l13l1USClipt, care trata acei aş chestie. Pe baza ra­ portului făcut de d. Sextil Puşca riu lucrarea a fost admisă spre publicare, după o primă hotărire in Anale, iar apoi în noua co­ lecţie intitulată 'Studii şi cercetări'. Este departe de mine gândul că această lucrare ar indeplini toate însuşirile c:.erute unui studiu de asemenea natură. Pot afirma totuş că este cea dintăiu incercare de a se studia sistematic Întreaga toponimie rominească. In apro­ ximativ 15 coli de tipar în 8° sţnt discutate citeva mii de nume de localităţi ale vechiului regat �in punct de vedere istoric-cultu­ ral, lingvistic şi etnologic. Cutoatecă recomandarea a veni t dela un membru agreat de Academie şi în afară de orice bănuială că ar fi căutat să mă favorizeze, am fost nevoit, după trei ani de .aşteptare, să-mi rertag manuscriptul, iar conducătorii Academiei [111] 111 COMUNICĂRI ---------------------------------------------- s-au grăbit, fireşte, să-mi satisfacă cererea. Motivul intirzierii puse in tipărirea Iucrării este cunoscut şi răscunoscut de toată lumea: lipsa de bani. Ştim şi intelegem asta. Totuş în această vreme de criză economică Academia d publicat destule opere, printre care unele foarte indepărtate in preocupările lor de menirea principală, .s-ar putea spune şi principială, a acestei instituţii: încurajarea studiilor de "istorie şi filologte rorninească. lncă lin amănunt care arată pănă la evidenţă că motivul lipsei de bani n-are o valoare absolută. Odată cu lucrarea mea (Ia 5 Dec. 1919) s-au admis şi Colindele religioase la Pomini, publicate încă din \920, deşi au­ torul lor nu poate invoca însuşirea de membru al Academiei, de care se prevalează alţi autori privilegia ţi supt raportul aşteptării. Vrasăzică Academia a avut in mină trei ani de zile un stu­ diu de toponimie rominească '), i-a aminat tipărirea pănăcind ceiace era de prevăzut (retragerea rnanuscriptului) a trebuit să se in­ timple şi imediat după asta publică concurs cu premiu de 7000 lei pentru aceiaş chestie. Cum va pare? Recenzie .... Unui articol al miel! publicat în «V ia ta l�oll1inească", Sept. 1921, i se consacră In Anuarul institutului de istorie naţională 1 o recenzie mai întinsă decît insuş articolul. Autorul ei, d. V. 80-' grea, o autoritate recunoscută în materie de mărunţişuri istorice­ filologice: a descoperit, desigur după o muncă 11U tocmai uşoară, că, pelingă cele peste 150 exemple adunate de mine, există un număr destul de mare de numiri topice provenite dela nume de popoare, pe care eu le-am trecut cu vederea. Recunosc că are deplină dreptate şi-I sfătuiesc să cerceteze cu atenţie şi mai mare, dacă se poate. nu numai �)icţionarul lui Frunzescu şi «Marele dic­ ţionar geografic», dar şi dicţionarele geografice ale celorlalte pro­ vincii romineşti, apoi toate colecţiile de documente şi alte izvoare de acest fel, căci îl asigur că va găsi nume de localităţi, care ali scăpat chiar ochiului d-sale nespus de ager. Ei şi? Ce dovedesc aceste numiri împotriva mea? Afirm eu undeva in articolul din «V. r�." că 11. top, discutate acolo sint toate urmele lăsate de po- 1). Nu trebuie pierdut din vedere că inalta institutie de cul­ tură a simţit de mult necesitatea unei asemenea lucrâri, căci a :5COS-O pe vremuri la concurs, fără să se prezinte vre-un candidat. [112] 112 1. IORDAN --------------------------- --------------- poarele străine în nomenclatura geografică rorninească ? DI. B. 111- suş spune că articolul mieu este lin capitol dintr-un st�ldiLl mai mare asupra toponimie! romineşti. Intr-o asemenea lucrare s � pot înregistra toate localităţil : cuprinse în dicţionarele geografice mai vechi sau mai noua? Poate cineva să pretindă in mod serios a­ ceasta? Dar mai este altceva. Ştie d. B. din ce punct de velere mă pun e-u in discuţia numelor topice r ornineşti ? Cred ca nu-şi închipuie că d sa poate fixa norme în aceasta privinţă, CUIll are aierul să-mi ceară la sfîrşitul receriziei, citind unul din multele a­ dagii latineşti de care dispune din bielşug şi cu care ţine foarte mult s�-şi clasicizeze stilul. In studiul miel! cornplect despre to­ pinirnia rorninească, pe care nădăjduiesc să-I public altundeva decît in ediţia Academiei' Rornme, se discută numirile geografice mai ales din punctul de vedere al chipului cum au luat naştere şi nu-' mai în al doilea rînd din punct 'de vedere strict lingvistic. Topo-. nimia , mai mult decit oricare alt domeniu de activitate a spiritu­ lui popular, nu trebuie studiată excluziv ca un izvor de imbogă­ ţire a limbii, -- ceiace numai atunci poate fi socotit drept un scop În sine, cind această sursă aduce elemente Într-adevăr nouă­ ci mai cu sarnă ca un instrument cu care putem cunoaşte viaţa unui popor supt raportul p sicho lo gic, social şi istoric-cultural. De­ aceia eu rn-arn servit de numele de localităţi mai mult spre a i­ lustra oarecum tema gener ală a lucrării mele; ceiace am citat din toponimie trebuie considerat numai ca dove�i intăritoare a unei afirmaţii de principiu. Tot aşa şi in articolul menţionat aici 1) am căutat să văd cum se oglindesc în toponimie ştirile despre nea­ murile străine pe care poporul romln a avut prilej să le cunoască in decursul vrernur ilor, ajungind intre altele la concluzia că Ro­ minul este sensibil şi la deosebirile de naţionalitate, nu llU1TI3i ·Ia cele de religie, cum se spune deobiceiu. Este falşă această con­ cluzie :' ,DI. B. nu poate dovedi asta, oricît ar scotoci prin dicţio­ nare geografice. Că neamurile de oameni, cunoscute de f, revistă de interes general, a trebuit să fie redus, în ce priveşte materialul. faţă de capitolul respectiv elin lucrarea mea despre "toponimia 1"0- minească. [113] 113 COMUNICĂRI ------ --------�------------ păcat mai grav la mine, recunosc, pentrucă mă servesc de ° limbă extrem de antipatică unui patriot adevărat ca d, B., care a vorbit-o numai pe vremea cînd era la Berlin, unde umbla după ° diplomă nernţească. Cum se face oare că Ungurii, depildă, sint pomeniţi aşa de des În toponimia noastră. iar religia lor nicio­ dată? Dece În cazul acesta Pomlnii au botezat satele după naţio­ nalitatea locuitorilor străini aşezaţi in ele şi nu după credinta lor '? Tot aşa am constatat că Bulgarii. popor vecin CLI Rominij .şi foarte bine cunoscut de aceştia, n-au lăsat aproape nicio urmă in nomenclatura noastră geografică şi am incercat să explic a­ ceastă stare de fapt, emiţînd părerea că numele 6îrbl, aşa de des În toponimie, stă de multe ori in locul Bulgarilor, fiindcă pe ceir dintăiu i-arn cunoscut intr-o vreme mai bine decît pe ceilalţi, iar numele lor l-am dat tuturor Slavilor veniţi din Peninsula Bal­ canică. E o simplă părere, ca oricare alta. Dece nu găseşte d, B. o explicaţie mai plauzibilă? Ori socoteşte d-sa că descope­ rirea unui nume de sat Ha/garI (în jud. Tecuciu, după Frunzescu: pe cit ştiu, Bztlga11 se chiamă o mahala a oraşului Tecuciu) e un argument atit de puternic, incit să răstoarne cele 20-30 nume Sîrll[�) Cît despre obiecţiile de amănunt, voiu releva unele ca să vadă cetitorul ce preţ se poate pune pe critica d-lui B. Spuneam (1. c. 422) Că Muntenii au considerat pe Moldoveni ca fiind de alt neam (negreşit că nu in sensul strict al cuvintului) şi viceversa, căci altfel nu se pot inţelege n. top. jlolduvcn't în MUlltenia,Mnn­ teut În Moldova. DI. B. imi explică (pg. 389) Însemnarea suf.-tan şi conchide că aceste numiri arată pur şi simplu locul de prove­ nienţă a populatiei respective. Dar de ce În cazul oamenilor ve­ niţi din Ungaria Romlnii 'n-au numit satele numai Ungurenl şi au făcut deosebire intre aceştia şi UngnrI, ba încă şi 8ilcttl '1 Crede d. B. că, dacă din Moldova ar fi emigrat În Muntenia locuitori de neam străin, Muntenii i-ar fi numit tot Moldoveni, fiindcă ve­ neau din Moldova? Dece coloniştii originari din Rusia se chiamă În toponimie Ruşi, Cazaci, etc. ? DI. B. pune aşa de mare preţ pe funcţiunea suf. -lan, incit, nici în Lipo?)cnt 1) nu vrea şă vadă un neam străin, ci locuitori veniţi din Lipo», Din Care Lipon ? In � Rominia veche există astăzi un singur n, top. LipOTUl, şi anume 1). Despre satul cu acest nume din jud. Nearnţu «Marele dictionar geografic» spune cii a fost întemeiat cu Lipoveni, aduşi­ de Stefan cel Mare, , [114] 114 1. IORDAN --------------------- in Dolj, pecind pe LI:povenl il găsim in Botoşani, lalomiţa, Neamţu �i Tulcea, toate judeţe depărtate de Dolj, dar apropiate mai mult sau mai puţin de locul de origine a Lipovenilor. Deasemenea in­ tilnim numai odată numele Lipooa; sat în Vasluiu. Supt Turcui, etc. am pus (1. c. 427) şi numiri ca Dealul-, Falea-, etc. Letr:nlul, giudindu-rnă la teribilii negustori turceşti, La.jit. DI- B. mă crede atit de mărginit In cunoştinţele mele fi­ lologice, precum şi in putinţa de a pricepe cele mai elementare lucruri, incit spune "(pg. 386, 387) textual: «Cu acelaşi sistem, era natural ca d-lui I. nici să nu-i treacă prin minte că un Dea­ lul LOZltl-i!t, d. ex., ar putea insemna şi "Dealul Runcului, Cură­ turii", ca dealul muscelean Laeuriie ... -, adăugînd şi o notă, care dovedeşte, peling ă numeroasele-i Însuşiri eminente, şi pe aceia de om de spirit: «După această normă, n. de fam. Chineei: ar trebui socotit, neapărat, ca etnicul respectiv ... » (nota 3 dela pg. 387). Voiu rezuma aici, pentru oamenii de bună credinţă, un pasaj din manuscriptul mieu «Studiu asupra numelor de localităţi din Ro­ mlnia.» nu atît in scopul de a îndepărta banuiala aruncată de d. B. contra mea, cit mai ales spre a potoli inchipuirea de sine a -polyhistorului- nostru. Supt numele Cui-c1tlwa, pe care-I discut din punct de vedere al faptului că extrem de multe nume topi ce descriu înfăţişarea locului respectiv 1), am azezat şi pe Laeut, La­ eul el/(!it dintre isooare, -La�ul maroc, L. m-ic, La.C'ttnlc, iar într-o notă trirnetearn la paragraful despre n. top. provenite dela nume de popoare pentru localităţi de felul lui Deolal-, Muc/da-, l'(J,lea­ şi Vîrr��l La.zulul. Acolo se spune că numirile acestea se pot pune mai bine în legătură cu negustorii turceşti, La.jil, decit cu subst. laz=Gun'ilttră, pentrucă mi se pare cam nepotrivită împreunarea de cuvinte: Dealul. Muchîa, etc. şi Lazul (=curătura). Afară de asta, este foarte probabil ca poporul romîn, care a avut atitea de Indurat depe urma acestor negustori nemai pomenit de sălbatici, să le fi păstrat amintirea şi in toponimie. Greşala mea, dacă se poate chema astfel, stă numai in omiterea acestor explicaţii, omi­ tere provocată de caracterul l\especialist al revistei "V. R-", care 1lU permite discuţii prea speciale. \ 1). Un capitol de aproximativ două coli de tipar tratează despre asemenea numiri. In treacăt fie zis, constatarea că nomen­ clatura geografică se reduce ÎII numeroase cazuri la indicaţii to­ pografice i se pare d-lui B. o noutate (v: Anuarul amintit, pg. 331, nota 4). - ""' [115] COMUNICĂRI 'IT5 Dar atitudinea d-lui B. este cu deosebire interesantă din Ipunct de vedere 'p�ichologic ; deaceia voiu stărui puţin şi asupra .acestei laturi a activităţii-d-sale ştiinţifice. Cine a urmărit studiile eşi articolele-de tot felul ale -d-Iui B. a observat lesne ca-d-sa se 'găseşte în r ăzboiu cu 'toată lumea, afară, se înţelege, de citiva oameni, cătra care filologut dela Cluj are puternice legături de recunoştinţă. Chiar numai în anuarul pomenit aici vedem atacaţi, impunşi Gri inţepaţi, şi cu rost-şi fără rost, pe A. Philippide, G. / Weigand, G. Pascu.T. Hotr.og şi pe mine. O-lui B. îi place rolul -de 'en.ant terrible' (intr-un anumit Înţeles) al filologiei romine, 'rol cu atît mai atrăgător pentru marele nostru -polyhistor-, cu cît se potriveşte ·de 'minune şi cu ... puţinătatea fizică ad-sale. Aşa se explică în 'parte dece d. B. işiincepe studiile pornind deobi­ ceiu dela ceiace au spus -alţii 'despre aceiaş 'chestie. Bar numai În 'parte, căci sînt şi alte motive care ne lămuresc 'felul d-sale de (1 lucra. Măcarcă posedă reale Însuşiri şi cunoştinţi În atitea do­ -rnenii, d-sa n-a abordat .mcă o problemă, pe care s-o .rezolve singur şi independent -de alţii; şi doar nu se mai găseşte Ia ince­ 'putul carlerii d-sale ştiiptHiee. Tot ce a publicat d. :B. pănă acum s-ar putea intitula cu roade multă dreptate -pernarginea cărţi- 10r,.: glose, adnotări şi ohservaţii, -deslgur.interesaute. la lucrările 'altora. Acest procedeu are .insă şi un avantaj, pe care-l apreciază -un anumit public. -Punind ,.faţă În faţă spusele «adversarului" şi pe pe ale d-saleproprii asupra aceleiaş chestii"d. B. .poate atinge 'mai uşor ţinta ·pe care, 'în ciuda .modestiet d-sale lăudate de amici o are totdeauna 'În vedere: admiraţia cititorilor. Tot aşa treblli� înţeles şi ·felul d-sale de a scrie, intre alteleabuzul de nole sub­ marginale, unele lungi cît un articol întreg, cele mai multe conţi­ nînd lucruri cari ori au o legătur4 prea slabă cu .terna .tratată ori n-au niciuna. In această privinţă d. B. a rămas acelaş pe care l'am cunoscut 'pentru prima oară acum '18 ani, cind a crezut că. -cel mai nimerit mijloc de a se prezenta noilor d-sale elevi dela li­ ceul Internat era să... reciteze nitam-nisam cîteva paragrafe din .nu n.ai ştiu care catilinară. Goana după efect, după aplauze ca­ racterizează şi acum activitatea intelectuală a d-luiB. Cu acea­ sta explic şi atitudinea vd-sale extrem de agresivă contra mea. Firea-mi curioasă m-a irnpiedecat de a admira pe d. B.,chiar depe vremea cind ii eram elev, deşi altfel admir oameni cu mai iPuţin talent decît are d-sa. OI. B. a simţit dela inceput acest ilu­ 'Ct:U .şi cred că n-a uitat de tot unele .incidente, care au contribuit [116] îT6� L I€lfWAN ------------------------ la răceala dintre noi; la nevoie; il' pot ajuta eu să-şi Îil1prospă'­ teze amintirile. Că d-sa nu se găseşte acum la întăia şarjă Impo­ triva mea, se poate vedea din -Neamul Rominesc" dela 6 Martie- 1�)J 7 (articolul -Nostra Culpa-) şi din -Dacorornania» 1, 210. 111- sfîrşit. la- aceste motive de ordin strict personal se adaugă unul pe care l-aş putea numi de principiu sau de 'şcoală'; dacă n-arn: avea a face În realitate cu un interes în. sensul nu tocmai frumos al cuvintului. Cu tot dispreţul d-sale pentru şcoala. filologică dela laşi, d. B. ar fi rămas bucuros În mult oropsitul nostru oraş, deci şi in sau măcar pelingă această şcoală; ba a şj încercat să rărnîie. Neizbinda d-sale, pe care cu sau fără dreptate o pune în sarcina d .. lui Philippide, I·a înverşunat nu numai împotriva cl1eo-­ cortteilor> şi «elevilor- ieşeni, dar chiar Împotriva «şefului .. ace­ stora; al căror discipol d. B, se fălea franc. COU/,I;C. Tot aşa s-a Întîm­ plat cu Iat cotariu.m, ai cărui urmaşi au devenit omofoni cînd cu ai lui cubilu« (ca in nordvestut teritoriului limbii provens ale), cind cu ai lui coilum, CÎnd cu a lui corium (de ex. În dialectele fran­ ceze estice), cind infim' cu ai lui colea (anume Cu diminutivu! a­ cestuia, couillet), In scurt, toate schimbările suferite de lat. CIJS şi cotariusu; precum şi răsplndirea acestora în diferite ţinuturi ale Franţei, le 1). Cred că acest termin este \nai exact, fiindcă atunci cind două cuvinte ajung să se confunde supt raportul sunetelor n-avern a face cu acelaş nume dat la noţiuni diferite,-altfel nu s-ar putea intelege nici dispariţia unuia din ele, nici menţinerea amîndorora in unele cazuri-,ci numai cu identitatea Ionetică a două nume, care din punct de vedere al înţelesului au o existenţă distinctă in mintea noastră. [121] RECENZII 121 explică autorul În mod excluziv cu ajutorul omonmuer, Dupăcum am spus şi în comunicarea despre Atlasul lingvistic al Franţei (v. «Arhiva- depe Ianuarie 1922), am impresia că s"e dă acestui principiu de limbă o importantă mul! mai mare decit are in rea­ litate. Nu pot prob a afirmaţia mea, pentrucă nu există posibilitate de a fi probată, dar este evident că se exagerează rolul pe care -, teoretic il poate juca omonimia in prefacerile lingvistice. Desigur că omul vorbitor umblă in chip necesar după cit mai multă cla­ ritate, căci scopul şi raţiunea de il fi il limbajului este doar să ne intelegem cu ceilalţi oameni; nu se poate admite însă c t, dacă două noţiuni aşa de deosebite intre ele, cum sint depildă 'cutea' şi 'coada' sau 'curea' şi 'cotul', ajung din pricina modificărilor fonetice să fie numite cu vorbe identice din punct de vedere al sunetelor, urmează numai decit să dispară unul din ele spre a se evita o confuzie. Cum ne-am explica altfel numeroasele cazuri, existente în toate limbile, de cuvinte perfect omonime, care con­ tinuă totuş să coexiste? Este drept acum ce spune Gamillscheg, că şi consideraţii de aliă natură silesc pe vorbitor să renunţe la unul din cuvinte, depildă cornicul la care poate da naştere o frază, unde cuvintul 1.;/.IIt!o ar f simtit, chiar şi numai' În treacăt, drept sinonim al franc. C01l1J'C, În loc să fie inteles ca identic Cll franc . . 'fUGU:J; (cf, pg. 48). Dar tot aşa de drept este că un obiect ca piatra de ascuţit se intrebuiuţează de regulă în Împrejurări bine definite şi cînd un ţăran, să zicem, are de gind să-şi ascută coasa, apoi acest lucru este in. legătură cu cositul, un eveniment foarte­ insemnat în viaţa agricultorului şi cunoscut de mai înainte, cel puţin celor din acei aş casă. 1) Mult mai interesante sint mijloacele de care se foloseşte 1). Dealtfel insuş autorul pare a-şi da sarna că rid că im­ portanţa omofoniei la o Înălţime oarecum prea mare; deaceia la pag. 10, nota, depilda, spl�ne tex.tllal: «Esţe departe de mine gin­ dul de a atribui om 011 rrrn e 1 111 orice Iruprejurări o actiune distru­ gătoare», pentruca apoi să încerce a argumenta că confuzia a două vorbe aşa de obişnuite în limba aceloraşi oameni, cum sint f;.?da şi cos, produce în chip firesc un efect supărător, pe care vorbitorul se sileşte să-I inlature. Şi aici cred că exagerează Ga­ millscheg : mai lntăiu, despre 'cute' nu poate fi vorba in viata ţăranutu, decît Într-o anumită epocă a anului, pecind despre 'coadă' se vorbeşte în orice moment; afară de asta, prima notiune are o existenţă de sine stătătoare, pecind cealaltă e totdeauna În fun- .cţiune de alta (coada unui animal sau a unui obiect oarecare). ,. ir ,-- [122] 122 1. IORDAN --------------------------- limba spre a evita omofonia. Din acest punct de vedere consta­ tările lui Garnillscheg prezintă o importanţă deosebită prin aceia: că pun într-o lumină vie marea bogă tie a limbii În resurse de tot felul, pe care le întrebuinţează in orice moment pentru a-şi atinge scopul suprem, acela de a fi cît mai clară cu putinţă. Urmărind pas cu pas utilizarea acestor mijloace, ai impresia că te găseşti intr-un vast laborator, unde se Iucreaz ă cu atit mai intens, CLI cît deobiceiu numai produ 'ele muncii, nu şi peripeţiile ei, ajung la cunoştinţa noastră. Astfel dialectele valone şi picarde au pă-­ strat din vfranc. IjUt:ttZ (v. mai sus) consonanta finală, care se pro­ nunta în pauză sau Înaintea unei vocale, şi in celelalte poziţii din frază, numai pentruca acest cuvint să nu se confunde cu IlItCW�� In regiuni învecinate Cll acestea găsim in loc de -.� sau -s un -1', luat În acelaş scop dela alte CUvinte, la care el este justificat etimologiceşte. In alt loc ornof'onia Între lai. coda şi cos este ate­ nuată prin schimbarea genului ultimului cuvînt, care a devenit astfel masculin. In sud vestul Franţei nordice reflexul lui coda a fost diminutivat din aceiaş pricină, deşi acest mijloc de drferen­ [iare pare a nu fi destul de eficace, cum dovedesc unele locali­ tăţi, care au înlocuit pe cos prin formatii nouă. In alte cazuri un dialect evită ornofonia prin împrumuturi din graiurile vecine, în locul cuvintelor care nu se mai pot menţinea. Acest împrumut se poate reduce uneori la un singur sunet, deohiceiu terminaţia. Sin­ gure diale ctele rezistente recurg la ajutorul vecinelor lor; celelalte fac apel la limba comună, ceiace în cazul nostru s-a Întîmplat numai pentru noţiunea 'coadă', acolo unde ea a trebuit să cedeze locul 'cutei', din cauză că aceasta din urmă, fiind specific ţără­ nească, nu putea fi numită cu un cuvint din limba cultă. La Înlăturarea omofoniei lui coiariu.m cu diferite vorbe limba s-a servit cam de aceleaşi procedeie ; intilnim totuş citeva lucruri nouă. Astfel În unele ţinuturi cotarium, devenit l.uder, s-a con­ fundat cu cubiiu« (v. mai sus), devenit kwle, atunci cind r final Putea să amuteasca ori să se rnenţie ; spre a se evita această COI1- , \' fuzie s-a Înlocuit la primul cuvint suf. -cr prin Ierneninul său -eira. In cîteva localităţi din sudvestul Franţei găsim pentru cotarium diferite nume de fructe. Explicaţia �a tă de autor acestui fenomen stă În legătură tot cu omofonia : cotarium, ajuns la faza koie, s-a confundat Cll reflexul unui lat. *kufiill 'bostan'. Dar limbii nu i-a plăcut metafora, căci cutia pietrei de ascuţit n-are formă ascuţită.. şi atunci a inlocuit pe koic prin gOllrde 'bostan lungăreţ, tidvă'. [123] RECENZII ------------------------- 123: Nici această nouă numire n a părut mulţămitoare, cel puţin 111 unele locuri, unde s-a recurs deaceia la poire sau mai des la nabot, cu care cutia pietrei de ascuţit ar semăna mai mult. Raportul între cos şi coiarium, aşa cum rezultă el din cer­ cetarea reflexelor fiecăruia din aceste cuvinte, este următorul. Acolo unde cos s-a păstrat într-o variantă oarecare, s-au putut forma pe baza lui numiri nouă pentru cutia în care se păstrează cutea oridecîteori urmaşul, corect din punct de vedere al regu­ lelor fonetice, al lui cotarium făcea necesară o asemenea formaţie Contrarul, adică modificarea înfăţişării lui cos prin influenţa lui cotarium, nu s-a intimplat însă niciodată. Deaceia limba a trebuit în această din urmă ipoteză să recurgă la crearea altor cuvinte pentru a numi 'cutea ', acolo unde prototipul latinesc s-a pierdut. Această operatie a fost cu atit mai grea, cu cit; fiind vorba de­ un obiect întrebuinţat excluziv în viaţa ţăranului, limba comună nu putea�veni in ajutor. Astfel s-au născut expresii sinonime cu lat. cos, la baza [cărora se găsesc lat. pcin.t şi mola, singure, CLi deterrninative sau determinind lele alte vorbe. Deasemenea - şi asta s-a petrecut mai des--limba a format derivate dela verbele care numesc actiunea să virşită Cu aju torul cuiei, depildă dela of­ [ilcr, aiauiscr şi altele; interesante sînt derivatele cu sufixul in­ strumental -ctte din estul Frantei. Pentru coia.riinn (acolo unde dispărînd şi primitivul cos, nu 's-au putut Crea cuvinte nouă p�­ baza acestuia) avem în nordul Franţei pot r't sabourct -), In alte regiuni un derivat în -icr dela jJicrrc, apoicorllc-cornd, răspîndit în toată Franta (fiindcă cutea se ţine într-un corn de animale), pe urmă reflexe de-ale vfranc. buiot, buhot, bcliot 'ţeavă, teacă', înfine etui, boiic 2) Ş. a, Leo Spitzer, Die Umschreibungen des Begriffes "Iiullger« irn Itallenischen. 68. Beihett zur Zeitschrift fur rornanische Phi­ lologie. Halle a. S. 1921. 345 pg. În 80• Războit" a creat un izvor nesecat de observaţii interesante 1). Dispariţia lui coiariu.m are in acest ţinut cauze reale, nu formale: cosaşii se servesc aici de o oală cu nisip in loc de cute, 2). Nu totdeauna se poate preciza, dacă terrninii dialectali apropiaţi ca formă de acest cuvînt sint inrudiţ: cu franc. boite < lat. vulg.'lma;ida sau cu vfranc. bout 'grosse Flasche', prov. boia, Care are şi însemnarea generală de 'Behălter', a mhele provenite din la t. buitis, [124] 124 . I. IORDAN ��------------------ ---------------- :pentru cercetătorii sufletului omenesc in intelesul larg al cuvin­ tului. Imprejurările neobişnuite în care s-au găsit oamenii, vieţui­ rea lor in grupuri mai mari sau mai mici, psichologia specială 'născută în astfel de condiţii, toate acestea au pus un bog-at ma­ terial de studiu la dispoziţia literaţilor, filozofilor şi filologilor . . Nici aceştia din urmă n-au lăsat să le scape un prilej aşa de ni­ merit, care le permitea să facă oarecum vn experiment lingvistic. 'In special vocabularul şi stilistica s-au putut îmbogăţi in vremea r âzboiuiui. In cartea de faţă, pg. 2, 3, ni se dă bibliografia lucră­ rilor filologice produse in aceste Împrejurări; psintre ele se află şi -Italienische Kriegsgetaugenenbriete- (Bonn 1921) a doua carte 'de războiu' a autorului nostru. Prizonierii italieni din Austroungaria sufereau cumplit de foame, dar n-aveau voie să spuie asta ÎI1 corespondenţa cu cei de acasă. Deaceia erau siliţi să întrebuinţeze alte vorbe decît cele consacrate de uzul limbii.. Astfel s-a nă scut o serie' nestlrşiră de numiri nouă ale 'foamei', pe care Spitzer le-a adunat, catalogat . şi explicat În prezenta lucrare. Dupăce justifică procedeul de a-şi fi adunat materialul altfel decît din scriitori şi dicţionare prin aceia că lingvistul trt baie să se intereseze şi de fenomenele nefixate şi lle�enelalizate încă ale limbii, autorul discută numeroasele mijloace întrebuinţate de prizonieri pentru a spune că li-i foame, fără h numiInsă acest cuvint. Le voiu reda aici foarte pe scurt. J. Abreviaţiuni, anagrame, personificări- sau nume proprii, apoi jocuri de cuvinte (cf. famc=fa 1JM={ali/mi sau fa (nota) + suc (prnn.) 'ş, a.), 2. In loc de [ame se zice' eufemistic appetito, căci pofta de mîncare implică foamea. 3. Personificarea acestei senzaţii se face şi prin intrebuinţirea unui epitet sau a unui nume batjocoritor, ca siglbora (pentru Siqn, Fame sau Lucia ; despre ul­ timul v. nr. 8), ori a unor atribute de felul lui bru na, morosa, llegra, etc. 4. Odatăce 'poftă de mincare'='foame', n-a fost greu prizo­ nierilor să identifice cu aceasta din urmă noţiuni ca 'sănătate', 'j­ gienă', 'cură' ş, a. 5. Neavind ce minca, ei se hrănesc cu ... aer; de aici laudele pentru poziţia frumoasă şi aerul curat din lagăr. Acelaş sens il are 'curent', 'vin�:'etc. 6. Soldaţii născocesc dife­ rite boli spre a vorbi indirect despre 'foame'; mai des e porne- . \ nită durerea de dinţi, provocată tocmai de neactlvitatea acestora. 7. Starea lor fizică spune de fapt acelaş lucru: a) Slăbăciune, exprimată prin U [ianco brate (d. şi franc. b atire du flanc despre -caii care suflă greu) sau si tira lacinghia (cf, franc. se mctirc [125] RECENZII 125, ,---�-----,---------_ .. _- la cciniurc 'a renunţa Ia ceva'; poate că rom. a-l ţinea curea ăa 'a fi in stare să .. .' are acei aş origlne ).. etc, b) Mişcări ale gurii. e) Ameţeală, urmare a foamei. d) Nesomn şi visuri (d. tosc. ehi het [a mc non ha sonuo], e) Stomacul, pîntecele şi intestmele joacă; natural, un rol insemnat In această ordine de idei. 8. Prizonierii fiărnlnzi se mingiie ironic cu ideia ca postind ... satisfac preceptele bisericii. Si rarnazanul turcesc este pomenit (ct. rOI11. ?1U� tate sau jJj(1 doare' la rrcmaea.n, apoi a njun s soarele la rama zan, ultima fiind identică cu a 1l}1tngC soarele drept lnwtâ : toale sint sinonime' CII mi-e foame). 9. Mulţi sfinţi, despre care Italienii cred că au legătură cu foamea, sărăcia ş, a. (S. Lucie apare des). sint a­ mintiţi in scrisorile prizonierilor. Citiva sint creaţi deImagtnaţia populară, precum Sa« Loffiago «Joffio 'Furz, Blal1ung'). S. c-t­ lJo/an ( C1'c1'o di [ame; după analogia lui s. Cristo(ano), etc.;. unul din ei este de dată foarte- recentă, produs al războiului: 8, Pacchiano ; protectorul. .. pachetelor alimentare. 10. Amatori recu­ noscuti de muzică, prizonierii italieni. vorbesc adesea despre a­ ceastă artă: zgomotul produs in abdomeuul lor flărnînd le poartă, gindul la ... Boema, Tosca.. etc. ori la sunetul diferitelor insrru /' merite rnuzicate. 11. O asigurare ipocrită '. că o duc bine În lagăr­ este şi 'dansul': In realitate joacă intestinele şi stomacul sau cel mult ameteala ii face să; creadă că dansează. Ca punct de ple­ care pentru aceste metafore a putut servi saltare il ·pasto'ein Mal1l ubersprtngen' sau saliare (despre coastele omului slab). 12Q,. 'Lectura' şi 'studiul' sint deasemenea aluzii la 'foame', căci cei fără lucru, adică fără hrană, cetesc ziare spre a găsi la anunturi un an­ gajament, spune Spitzer, Cred; mai degrabă că 'lectura' În general Înseamnă preocupare de alte lucruri, deci uitarea foamei : de ex, (pg. 155) (bti per poter dimcnticare la [amc c' e duc teatrt e tm giornale: teatrul distrează, tot. aşa cetirea ziarelor. Cele mai multe reminiscenţe literare se referă la. epizodul lui Ugolino din Interne, XXXIII. 13. O altă ... distracţie a prizonieri lor este vînătoarea, În legătură CLI care defilează pe dinainte-ne tot felul de animale: lupul (cf. rom. a minca lU1JeŞtc, citat de autor după Tiktin, pro­ babil ; obişnuit se zice însă- a minc« ea Wt Iup), vulpea, cînele.. calul (acesta mînîncă mult: şi rom. a minca cît un cal), păsări de pradă ş. a. Şi sardeaua e pomenită, ca .simbol al slăbăciunii (ef. rom. slab ca un ţî1·). Cel maL popular animal În scrisorile prizonierilor este-lucru curios-cămila. cunoscută din cărţi:, poate şi din expe­ ditia În Libia � ea ştie să rabde de foame şi sete! 14. Deoarece: . [126] 126 1. IOf obişnuită, perifrazele 'foamei' seamănă cu cirniliturile : o probă, deci, că se p .. t tace gî:itori şi despre idei abstracte. Mul­ til1lea mare de expresii sinonime cu 'foamea' dovedeşte ce rol În­ �emnat joacă voinţa in stilistica populară, lucru susţinut de Gil­ lieron, care acordă logicii I1Hi multă importanţă decît fantaziei in transformările lexicale. Trebuie adăugat numai că, dupăce nevoia de a fi tnţeleşt este satisfăcută. imaginatia îşi recapata drepturile. Aici se vede adevărul exprimat aşa de simplu de Schuchardt : -Aus dt r Not geboren, gipfelt die Sprache in der Kunst-. Repe­ tarea 'plîngerilor de foame' mai probează ceva, ce Spitzer nu­ meşte 'constanta procedeului te ihnic": asta provine dintr-un fel de trîndăvie a fantaziei, căreia-i place să tămîie pe drumul apu­ cat dela inceput. Bogăţia de n.etafbre se explică şi prin deasa lntrebuinţare a mijlocului stilistic numit 'derivation synonymique', adică înlocuirea unei expresii pr in alta Înrudită ca continut, dar mai tare sau mai specială (cf. itaI. pO?1uirscl�t 'fuggire', creat după :!vignarsela, bonaccia după gr. fliXAC(XLC( analiz it in mal+aciet, germ. sicl: abre qen după sich mt(regen, etc.). Totuş limba din scrisorile prizonierilor e destul de uniformă, ba se observă încă şi tendinţa de a se alcătui .o limbă comună prin răspîndirea unor anumite e­ xpresii. Procedeiele cele mai întrebuinţate sînt perifraza şi cuvin­ tele dialectale. Cit despre personifica re, foarte frecve ntă şi ea, Spitzer o atribuie tendiuţii populare către mitologizare; deaceia operele poetice vechi se folosesc în largă măsură de această fi:" gură stilistică, aşa de condamnată azi in studiile de estetică literară . . \1ai greu este a caracteriza sufletul specific italienesc cu ajutorul acestor scrisori, căci humorul, depildă, a fost constatat şi la soldaţii francezi, germani ş. a., o dovadă mai mult de inru­ direa sufletului popular la naţiuni diferite. Cea mai de sarnă În- . suşire a Italianului pare a fi o fantazie exuberantă , care trans­ formă lumea exterioară. La aceasta se adaugă o technică foarte ·rafinată în nascocirea şi Întrebuinţarea expresiilor 'secrete', apoi . o exagerare a suferinţilor, Regret că lipsa de spaţiu mă sileşte să trec atit de repede . peste interesantele incheieri ale cărţii de fată (v. pg. 252-303). Sigur [128] r. IORDAN, este că elementul subiectiv jo acă într-o lucrare de natura aceasta un rol mai mare decit se admite în general de cătră lingvişti; partizani ai unei metode riguros ştiinţifice; totuş meritele reale ale autorului, adică marea bogăţie de material şi mai ales de infor-­ maţii din toate domeniile, ingenivzitatea in explicar a procedeie­ lor stilistice şi puterea de pătrundere în sufletul omenesc, IlU pot ii tăgăduite de nimeni. l. Iordan. INDREPT ĂRI ŞI A�ĂUGlf�l. Pg. 36, nota 1, r. 5 de jos: 1920 in loc de 192 1. \ " 41, r. 19 de sus: să se adauge 'mai insemnat' după 'port', " 46, r. 20 de sus: Dom. ; r. 24 de sus: di p, de. 1, 48, nota 3, uit. rînd: Elementarbuch p, -burch, ,. 49, r. 12 de sus: § 383 p, § 33. [129] J.'aşterea inaiviaualifă,fii limbii ramÎne şi elel11enhd slav Teoria despre limba rusească în constituirea individualităţii romine Precum cu alt prilej am arătat 1), oarecari învăţaţi susţin că. in constituirea limbii (şi naţionalităţii) romine.s--care după exa­ gerarea pomenită a lui Ovid Densuşianu, s-a format definitiv tocmai in sec. XIII,-'a intrat, mult zic unii dintre aceştia, sau într-o mică măsură spun alţii, şi element etnografic rusesc, a­ nume rutean. Continuitatistul Pic, de pildă, susţine 2) că aproape: de loc bulgăresc, ci rutean (malorus) e elementul slav care a in­ trat' in formarea individualităţii ronineşti, măcar că crede că :: .. limba romină era deplin formată gramatical, cind veni În atin­ gere cu Slavii, căci ea fu influenţată de Slavi numai In chip le­ xical- : el susţine chiar ;l), intemeindu -se pe acel vechi amestec al elementului romante cu Rutenii, că Romlnii ar fi avind un «tip antropologie» asemenea celui rutean : -Dieser sla1iische'l'ypus, der in der Moldau, der Valachei und in den Niederungen von Tra11-' silvanien so hăufig zu finden ist, differiert v on dern sud-slavisch en Typus ... stirnmt dieser Typus vollkornrnen mit [enem russichen. l!/pwi (hohe, sehnige Gestalt, blondes Haar und Bart, blaue Au- gen, lăngliches Gesicht, uberein, wie ich denselben in Galizien 1) In Arhiva din Oct. 19!.2, p. 457-460, 464 şi din Iulie 1922, p, 32'1. 2) In Die dacische), Staven etc, p. 244. 3) In Die dacisclien Slaoe): etc, p. 2.57. [130] 2 --- ILIE BĂRBULESCU und unter den ungarischen kuthenen (bis in die Slovakei) gesehen habe- . RosleriC! nii de altă parte, măcar că susţin că mai ales ele­ mentul bulgăresc (sau Sloveni, după Miklosicll) a intrat În con­ .stituirea individualităţii romine în epoca lui Iordanes, totuşi zi : că şi element rusesc a intrat în această individualitate, peste cel vechi buJgăres:, după ce Romînii s-au strămutat în sec. XI! şi XW din Peninsula Balcanică în Dacia Traiană şi anume şi în :părţile Moldovii de mai tirziu ale acesteia. Aşa pare a crede şi Mildosich -), măcar' că nu spune răspicat. Astfel că, după Posle­ riani individualitatea limbii (şi natiei) romine s-a constituit deţi­ :rtitiv in Dacia Traiană. Ba, fiindcă ei admit că numai in Moldova .au trăit Putenii, dar În restul apt.sari al Daciei Traiane au stat Bulgarii sloveni, unii susţin (aşa Weigand) că individualitatea rominească definitivă s-a constituit cu' 2 1Uwnţe oarecum precise: in Muntenia CLI nuanta m.nntencască in constituirea căreia a in­ trat numai elementul sta v bulgăresc, iar In Moldova şi părţile răsă­ ritene ale Transilvaniei cu nuanta moldovenească în constituirea căreia a intrat elementul rusesc (rutean) iar nu bulgăresc. Acea­ stă constituire dublu nuanţată s-a întîmplat, zic Roslerianii, după ce elementul romanle, fie deja ţărmul Adriaticei şi Iliria (spun Miklosich, Miletic), fie din Mesia (zice Rosler) a admigratîn Dacia Traiană treptat-cu începere cam din veacul VJI, după unii ca MiIetic, inainte de sec. XI! după alţii ca Tomaschek 2), sau in veacul XII ori al XllI după Rosler ; admigrînd aci, zic ei, parte din acest element s-a aşezat intre Bulgari în Muntenia şi prin a­ pusul Transiivaniei unde trăiau slavf Bulgari, iar altă parte în răsăritul Transilvaniei şi în Moldova veche unde vietuiau slavii Ruteni, Aci s- au amestecat cu aceşti Slavi, productnd, ast-fel nuanta rnun tenească (cu elementul bulgar) şi pe cea rnoldove­ riească a Rominilor (cu elern. rute an). Oricum însă. chiar după Rosleriani elementul rutean a intrat in constituirea individualităţii limbii rornine mult în urma celui bulgăresc. Poslertanf eclectici, adică continuitatisto-emîgraţionişti, se deosebesc In 2 cu privire la elementul slav. Benko, care pare intemeetorul acestei teorii ecl�ctict;, crede că I�Llteni erau sla vii cu cari, conlocuind şi amestecîndu-se rornanicii (dintre cari parte J) CL Arhioa din Oct. i92�, p. 459. 2) Cf. Arhiva din Oct. ) 922 p. 4fl9. [131] NASTEPEA INDIVIDUALlTĂTH LIMBII ROMINE 3 ,.-._----------_ .. __ .,' ---------------- .-_._._- ---- 'erau rămaşi după Aure1ian in Transilvania, iar parte adrnigraţi aci ele dincolo de Dunăre 111 ai tirziu şi treptat) au constituit in­ dividualitatea limbii şi naţiei rornine. In opera sa Transilvania, anume nu in volumul cu «par;.; [�eneralis» apărut la Viena in 1777 -), 'ci în -pars specialis> rămasă In manuscript şi nepublicată, Benko spune, pe temeiul cercetărilor sale, '2;1, în regiunile ocupate de Secui şi I�o!T11ni ale Transilvaniei au trăit înainte Bisseni sau Bi­ cerii. pe cari îi identifică cu f":uşii şi despre cari susţine 'că au Jost mavhiarizaf cu vremea si rorninizati 2). Ceeace va susţine mai ---:> � !> , .tirzu si Pic. C:ontinuatorii la l\omini,--prin Tunuslit, Philippide şi Fotina dela inc cputu' sec, XJX---şi susţiitori: teoriei lui Benko, prof. D. Onciul şi Ovid Oensuşianu :1) inse, au adoptat, cu privire la na­ tura elementului acesta slav, părerea lui Miklosich: că e slovean în general, iar nu rusesc (rutean) de cît prea puţin in Moldova; căci, zic şi ei ca Mikloskh, Slovenii au locuit şi Dacia Traiană, cea mai mare parte, pc vremea cind se plarnădea individualitatea rorninească. Ovid Densuşiaun. care pune elementul slovean bul­ găresc în constituirea individualităţii limbii romîne, nici nu po­ rnencşte de element rutean în această individualitate, ci pare chiar a cred Ci! acest din urmă element a intrat in limba remînă de­ abil elin se'. XVI, după ce pînă in acest veac şi inainte de sec. Xill (in care se constituise definitiv individualitatea romină), Ro­ minii trăiseră În Carpaţi, numai vecini cu Rutenii : «dans les Car­ pathes dans le voisinage- �). O greşală, desigur, pe care i-o ob­ servă deja Bruske "), a crede că numai din sec. XVI vin Romînf în .aung ere cu Rutenii ; căci, cum vom vedea şi aci, vin mult mai .de vreme. Dar o exactitate istorică, (după Nliklosich şi Rosler, de altfel) a nu pune elementul rutean pe acelaş picior de vechime cu cel slovean al limbii rornine şi a nu socoti că cele mai vechi cu­ vinte 'slave ale rominel sunt rutene. Ceea ce, de asemeni, vom ve- dea şi aci mai jos. 1) Cum am arătat In Arhiva din Apri! H122, p. 309. 2) ee. 1. Filevic : htorijlL. drevncjl:u,si, Varsava 1896,1, p. 3. 3) Căci. cum am arătat deja in ArhlVlt din April 1922 p. ,309, teoria continultatisto-emlgraţtontsm, nu e a lui D, Onciul cum s-a zis fals la noi, ci e deja ' lui Benko şi dela acesta tre� cută la Romini, prin fraţii Tunu-L; .,diippide şi Fatino, la D. On .. ,ciul şi prin acesta din unrl la ceila[ţi cari o împărtăşesc. 4) In ffisloil'c li, in 1 ''o ','winc, \, 306. 5) In al lui Weigand Ja., 't-f'llji.t, XXVI-XXIX, p. 2, [132] j li !' , {: I .� 4 ILIE BĂRBULESCU ..... _------_._--_._---_._,_ .. _--_ .. _--_._---------�----------------� .. Din acest istoric al probleme; de care ne OCupăm aei se vede, că unii cred că nu element bulgar (slovean) ci rutean a intrat În alcătuirea, fie totală (Pic, Benk6), fie numai parţială (',)"f cig and) a individualităţii etnice ramine; căci f(uteni erau în g enere, iar nu Bulgari, Slavii din Dacia Traiana. Spre a susţine acest lucru ei aduc, odată cu anumită interpretare a izvoarelor istorice, argu­ mente etnografico-antropologice şi filologice. Pic, care cel dintăi şi cel mai stăruitor ştiinţific lmbrăţişeazâ problema astfel, le reZUllJează pe arnifldouă. spunind că : "Slavii din Dacia sunt, după mărturia tîpulili Jar! ca şi după uomencla­ tura geografică păstrată, din grupa apusană a i1[r({oruşilor (Ru-­ ter ilor)« 1) Argumentul antropologie ai însă, dacă-i brachicefal2) sau dolicocefaJ, dacă-i de culoarea cutare ori cutare a pielei etc., nu poate avea valoare singur. Se ştie doar concluziile hazardate şi nestabile ale Antropologiei. Aşa că numai din el nu se poate susţine că "tipul» rominesc, fie chiar numai al Moldovenilor, ar fi rusesc sau rezultat "al a!::Jestecului etnogra fie cu cel rusesc. Dar chiar de s-ar putea dovedi aceasta asemănare a tipulu: rominesc în genere sau moldovenesc il! deosebi cu cel rutean, şi a tund nu s-a făcut dovadă că acest ame<;tec s-a intîrnpia] în vremea plă­ mădirei şi constituirei individualităţii romine ; căci amestecul, care să lase urme in tipul antropologie moldovenesc, s-a putut face, prin conlocuire, şi mai tirziu, adică după ce individualitatea ro­ mîneasca se tormase deja. Aşa cum se poate consrara elemente autropologice sau etnografice sirbeşt! la Romîni, numai din pricina şi prin conlocuirea noastră cu felurite colonii de ale Sirbilor, in Principatele Ramine şi în Transilvania etc, dupif, veacu; X [Il :1) fie şi numai In perioada SI avonistTlului de pînă în sec. XVII inclusiv. 1) cr. Arhiva din Oct. 1922, p. 458. 2) Cf. Pic şi Amlacher: D!e daul:sc/wn Slnvt)n etc, p, 257 : «inalt, statură voinică, păr şi barbă blonde, ochi albastri, obraz lungueţ .. ca tip rutean, iar nu sudSlav, zice. Pe cînd Iorga în a sa Histoin; des Ro U 1n(J, ins , Bucureşti 1922, p. 29 găseşte pe Ro­ mini, cii ar fi avînd tipul autropologic trac; el zice: «L'Anthro­ pologie et l'etl1l1ographie ne cOIl;>tatent pas le type slave chez les �oul11a�ns, rnais bien le thrace, �rlln, court de toille, vi] de phi- SlonOlllle". , 3) A se vedea această idee în cartea mea: Relat/ons des Ronmains ovec les Serbes, les Bulgares etc, p. 305-306. [133] Argumentul autropologic ai «tipului» ar putea avea valoare ştiinţifică la Ramini numai dacă i-ar veni in sprijin, spre a-l In­ tări, cel fi!oiogic: ai «nomenclaturii geografice» şi al celor mai vechi cuvinte slave din limba rornină vorbită, că acestea ar fj de limbă rusească (ruteană), Dar În fond nici argumentul filologic n-are valoare ştiinţifică. el din următoarele consideratii. Spre a se dovedi că c�le mai vechi cuvinte slave din limba rornină in deobşte sau ale dialectului moldoven -sc în deosebi sun t din rusească, ar trebui să se documenteze că ele in fiinţa lor au anumite caractere cari constituesc individualitatea specifică a limbii ruseşti (rutene) în vremea plărnadirei aceleia şi cari nu sunt bul­ gare sau sîrbeşti. Deeocamdată admiţind şi eu aci părerea aproape generală de astăzi, că 11[11ba ruteană e un dialect al fusei, iar nu, cum susţin alţii '), că ea e o limbă deosebită de ruseasca moscovită, adică de aşa numita velico-rusa, - constatăm că şi ruteana ca velico­ rusa, inca. dela inceputul indivirlualizării lor, şi limba. rusă mamă (strărus a) din care acele 2 dialecte s-au diferenţiat mai tirziu, au următoarele cel puţin 3 caractere specifice ruseşti, prin cari se deosebesc toate şi de bulgara şi de sirbeasca şi de oricare din celelalte limbi slave : a) limba rusii (aşadar şi rnteana) are, dela inceputul existenţei sale, deci şi in epoca lui Iordanes, CÎnd cei mai multi pretind că se plărnădea individualitatea limbii ramine, sunetul c� în loc de străsla v (ursla visch) 1) adică t' şi în loc de bulgar (plsl.) st ; b) are z (in velicorusa. iar în ruteana dt rar şi z) în loc de 2) străslav tij adică il' şi în 10::: de plsl. (bulgar) ia; cuvintele ruseşti vechi cari demult au intrat în limbile finez ă 3) şi lituană ") observate în legătură cu limba Evangeliei ruseşti a lui Ostromir din sec. Xl arati că prin sec. ViI sau al Vlll cel putin, adică în jurul perioadei lui Iordanes, cind se plărnădea după unii .individualitatea organică rornlnă, c) limba rusească avea deja fe- 11Ome11ul specific ei (Şi velicorusei şi rutenei) numit -pervoe pol- 1) Aşa Stephan von Smat-Stockti und Theodor Gartner: Gram­ mlltik (Zer 'nden'ischcn (I(,krninischen) Spr(tehe, \Vien J 913. 2) Cf. Jbidt'rn p. 95. 485. 3) Mikkola : Beriihrun,qen zwislJlwn elen west{innisclwn �md sla- 'oÎschen Sprachen, Helsingfors 1894. 4) Buga, în lzvc;:;tija Academiei de Ştiinţe din Petrograd, tom XVII (a. 1912), c. 1, p. 4, [134] 6 ILIE BĂRBULESCU 1Joglasie» '(german '" Vollaur-, romineşte «plenison»): grupele, olar ele, Oj'O, er e în loc de străslav el; 01', ci, er şi in loc de pls!. ia, 1'0, l-k, r-k, Adică: Ruşii, in limba lor poporană curati), au zis totdeauna 1).: odeza, nadeza, obizat' meza, etc., cuvinte al căror z corespunde paleosJ. deci bulg. id: odeida (rom. odăjde), nadeida (rom. nă­ dejde), obiidati (rom. obijdui}, rne ida (rom. rnejdiI1ă); şi au zis: moci, pecera, maeiha, etc., cuvinte al căror c corespunde paleosl. adică bulg. ,�t : mosti (rom. moaşr-), pestera (rom. peştera), mas- reha (rom. maşteha). \ Tot astfel, cel puţin în sec. VIi ori al Vfl1, adică prin epoca de constituire a individualităţii ramîne, Ruşii ziceau dela, în limba­ lor poporană curată 2): boionă, golova, . bol6to, z61o[0, etc" cu­ vinte pe cari Bulg�rul (şi Sirbul), deci plsJovenica le avea, cum aceştia le au şi astăzi : blana (rom. blană), glava, blato (1'01110 baltă), zlato (ct. numele topic rornînesc Zlatna); şi ziceau Încă: storonă, gorod, stor6za, poroch, etc., cuvinte pe cari Bulgarul (şi, Sirbul) le avea sub formele strana (rom. strana), grads (ct, rOI11� gard), prachs (rom. prah-praf); sau ziceau: terezv, terebovat'. verernja, peleva, ieleb, ceremucha, etc., cuvinte pe cari pislovenlca deci Bulgarii (şi Sirbii) le PIOlltmţară: trăbovan (rom. treabă)' vrărrrk (rom. vrearne > vreme), p)ăva (rcrn. pleava). :i:Wbl, (rom jghlab), * Crăl11ucha il). Unii mai admit, În deosebi pentru limba l'llteană pe care nu; o socotesc dialect al limbii ruseşti ci limbă deosebită, îl1că alte caractere specifice originare; aşa iniţialul la cuvinte oin loc de' străslav şi p!slovenic esau je, ca· rus ozero '1), pls/. ezero (rom .. ) ezer), sau i in silabe închise in loc de străsJav şi pis!. 0, ca 1'U-' tean snip, narid=plsl. snop,., narodz, rom. ,'iTlOp. norod, etc. Trec însă peste acestea, pentru că se poate că ele sunt, amîndollă, 1) Sobolevskij: Lekeii, p. 21 ; Wondrak: T'crgl, slav. Gram. 1, 27(;. 2) SObolevskij: LcX:cii, p. 2�-27; Mikkoia : Bel'iihrzmgen, p� 43--;--46; Kozlovskij, in hS!edova1li�JJo rusdc. ,ia:1?/ku a Academiei din.. Petersturg, Sanktpeterburg 1885�1895, 1, P.1J2-114.Cf. însă şi Wondrak: Fer,ql. slat'. Gram.,I,\303, cu părerea ,lui TorbWrsorJ. 3) Wondrak: Vergl. Slav. Gmtn., " 350. ef. rîul Gerc?nUş in Bucovina. . i 4) 1. 1. Mikkola: lh'slavische GranMnatik, Heidelberg 1913" p. 6 pune pe acest o pentru le ca al patrulea caracter specific ori­ ginar al limbii ruse în deobşte, afară de acele C, ::: şi pOllloglasie, [135] NASTEREA INDIVIDUALITĂTII LIMBII fWMÎNE 7 ----�, , ori mai sigur cel al doilea '), fenomene cari s'au produs in limba rusă sau ruteană dupe secolul VI! ori VlII, adică mai tirziu, dupe perioada lui Iordanes, intrucit pare-se că nici unul din ele nu se găsesc intre elementele fuse ale limbilor vechi fineză şi lituană. De altfel, poate de aceeaşi consideraţie impins, şi 1. Baudouin de Courtenay 2) ia tot numai cele 3 caractere specifice de mai sss ca criterii dupe care judecă că Slavii (limba lor) din Pesia, in italia de nord-est, nu sunt Ruşi, pentrucă, anume, 11 u au in limba lor acele trei rusisrne specifice, ci sunt Slovenţi. Din punctul de vedere al acestor :.> caractere trebuesc ob­ servate nomenclatura geografică slavă veche şi cuvintele sia ve vechi din limba comună vorbită ale Rominilor, spre a hotărî dacă. ele sunt ruseştl vechi. S-a indeletnicit Pic mai intii in a. 1889 cu «terminologia geo­ grafică- slavă a Transilvaniei, în munţii căreia susţine (ca con tinu­ itatist) că au trăit Romanii şi s-au plămădit Rominii după anu] '1.:1 (Aurelian) pînă ce in sec. VI au venit in contact acolo cu Rutenii ; din acest veac Romlnii au conlocuit acolo cu aceşti Slavi mereu apoi, pină prin al X! veac cind Rutenii au fost complet asimilaţi de Romîni. Cam tot aşa susţinuse Rosler la a, 1871 în Iiomănisclic 8tu,d'ien, p. 319 şi susţinu apoi Filevic 3) in a. 1896. Cu această nomenclatură nu numai din Transilvania ci şi mai ales din Moldooa şi Muntenia s-a ocupat apoi �), după îndemnul şi Îndru­ mările mele, fosta mea studentă d-şoara profesoară Margareta Ştefănescu. Iar cu cercetarea cuvintelor ruseşti vechi in limba 'oM·bitii, a Romlnilor s-a Indeletnicit in chip sistematic mai Întii Herrnan BrUske -), Continuitatistul Pi6 nu aduce insă nici un cuvint de -nomen­ clatură geografică» în Transilvania cu rus. (] pentru străslav t bulgar s; şi nici cu rus i; pentru străsla v il' bulgar id ';), ci 1) Cf. la p. 12, că i dela acest o e dn sec. XVI, după Sobo­ Ievskij şi documentele rnoldoslave. 2) In Note glottolo{;iche iniorno alte lingue slaoe, Firenze 1881, p. 3. 3) In Isiorija drecnej Rusi, Varsa va 1896. Ct. jagic, În Af'slPh .• XIX, 239. Numai că el şi Rosler pun, ca necontinuitatişti- alte secole. 4) In Arhioa din 1921 şi 1922. 5) In al lui Weigand Jahresbericht, val. XXVI-XXIX, din a. 1921. 6) Cf. totuşi, Oblak, care va fi greşind, p. 139. [136] 8 !LlE BAr( 8ULESCU ----,---------.-----_ .. _-_ .... _--_._._._.- .. _---_. __ .--�- numai cu bulg .. �t (de altă 113]!Ifă), ca S. ex. Gradiştc, Ploşfina etc.. Nu aduce, de asemeni, nici un nume geografic sigur cu «pol­ noglasie- oro-, 070, -ere,-ele; căci dintre cele 4-5 prezentate de el: Oboroca. '!3(waso, Koronka, BaZata, Zalatno, Czik-Szereda, sunt sau şi sudslave fjră polnoglasie reală ci numai aparentă, sau pot fi chiar bulgare maghiarizate (căci şi limba maghiară are în organismul ei fisie acea -polnoglasie» ). Şi Ungurii, se ştie, via în Transilvania deja in jurul anului 1 000; aşa că. chiar dela el au putut rămîne acolo numirile acelea geografice ca polnoglasie. In adevăr, numele O�01'OCU, care e şi in ruteana sub forma 'ldw}'ok şi in limba romină vorbită sub forma oboroc; se poate să nu tit: cuvînt cu -polncglasie-, adică rutean 1), ci chiar bulgăresc aşa, adică fără "polnoglasle»; se poate, fiindcă nu e neverosimil că el va fi existat cîndva, ori poate chiar azi există regional pe un­ deva corespunzător unui paleoslovenic poate şi străslav " ;1�HO�ZI,'G, pe cită vreme el are şi în sirbă de corespondent cuvîntul ubo­ rak. Se ştie doar, că străslav(=paleosl.==bulgar) 'I. r.evine mai tirziu in bulgara o iar în sirba a ; deci străsl. şi plsl, *.h&�!l�l;:';;' bulg. regional oborok, sîrb uborck. Cit pentru celelalte cu -M'O sau -C?'C : Brw(!so, Ko)'onka, SZM'cda, pot fi cuvinte bulgare maghiari­ zate prin -polnoglasle- maghiară, ca în maghiar b(brazda din bulg. 1>�M.3Ă'\, maghiar parâwa din bulg. 1I}1,\3h!I:!., maghiar parittya din sirbocroat pra/a, căruia ii corespunde bulg . lIiM1pĂ şl rom. praşte, sau maghiar SZ!'reda din bu'g, ql'i::I\'�, maghiar keresztyen din bulg, IqllcThIilHml:.r.. Iar numirile geografice cu -oio-, ca Balato, Zala,tno. se poate să aibă, la fel, -polnoglasie» maghiară iar nu rusească, adică aşa cum limba ungurească mai are lacul Balaton (german Plattensee) în Ungaria însăşi, un Cuvînt bulgăresc (ar putea fi şi slovean) maghiarizat căruia ii corespunde bulg, l.MTO= rom, baltă, sau cum mai are maghiara: kalâka din bulg. Ti\.u\iI= rom. claca, ori palâst din bulg, IIMII"'. Aşa că, tot ast-fel, Maghiari! au ungurizat, cînd au intrat in Ardeal, numirile mai vechi bulgare I\MTO (rom. baltă) în BalMo şi 3i\d'l'tlO în Zalatno. Iar această ungarizare, pe unde au pătruns mai cu putere Maghiarii, e ClI atit mai sigur că s-a intîmplat, cu cît cele mai multe numiri geografice slave din Transilvania suut cu fonetismul lnt1gar corespunzăt(Jr acelei .. polnoglasie» : (scris� 1) ClIm e socotit şi in a! lui Weigand ,1rJ.fu·('s7)crich!, XIX-XX p. 77 şi V, p. 322. [138] 10 ILIE BAl;;BULESCU ----_ .. _-------_._------_._-------_ .... _------_. ---------- nici, aşa dar, nu e sigur de origine rusească, şi de acea nu se poate susţine, pe temeiul lor, cum fac Pic şi Filevic, că Ruteni au locuit cu .Romîni acolo, pe timpul plămădirei şi constituirei indi­ vidualităţii etnice a acestora din urmă, care după exagerarea lui Ov. Densuşianu s-ar fi săvirşit in sec. Xlll, iar după altii Înainte. Constatarea aceasta e, de altfel, în acord şi cu Istoria cea mai critică : căci, cum ea Mată, nici un izvor istoric vechi nu spune (cum se sforţează CI scoate 8enko, Pic sau Filevid) că Ru­ renii ar fi trăit in massa pe atunci in Transilvania. Nici din Jor­ danes, nici dela rusul Nestor, nici deliJ] orice alt scriitor nu re­ zultă ac(-;asta, ci numai că fZ,IJlh = communis, rom. obşte, aşa ca să aiba specificui rus c pentru straslav Ij (l')=::..--::bulgar g,t; ci va ti străslav chiar aşa, fiindcă tot astfel e in sîrbo-croata sau slo­ veana, în al cărei teritor se g,lseşte numit Opcina 3) U!1 deal de lîngă Triest. Apoi, nu se află în nomenclatura geograÎică slava --------.-._--_._------_. . \ 1) Cf. studiul meu În Arhiva din O�t. 1922 p. 465 şi din Aprij 1922 p. 16.2; de asemeţlt P. l. Safarik; Slovandcâ 8[a1"(1_ iit'llosti, Il, 221. 2) E şi ca cuvînt COFlJUn îl) limba documentelor moldo-slave din sec. X V cu sensul: coamă de deal. Aşa: (jJfI'IlIlU .,\,0 N'iIKIJI'''' r1,)'M�pCl,tll'(O) (1. 8ogdan: Docu.mentele hei Ştefan cel Mare, lI, 607,) 3) Vezi 1 vekovj(' şi Broz: Rje(;niic ftrvatt;kog iti t;1'J)skog je­ .âka, ad voc. [139] NASTEREA INDIVIDUALlTĂTIi LIMBII ROl\11NE 11 ----, ._-------, ----_.�--,_._-----_ .. - dn' Moldova nici caracterul al doilea, iZ in loc de străslav dj (d'j­ şi bulg. id, ci e chiar nun-ai zd; aşa satul Grajduri din jud. laşi. Găsim Însă În «nomenclatura geografică» slavă din Moldova al treilea caracter rusesc, -polnoglasie-, ca in numirile de mai sus : HOTodişte, Horod, Soloneţ, Boloata ere, Ba la aceste numiri se mai află manifestat. in afară de acela al trei lea caracter rusesc general, şi caracterul specific ruican (care nu i şi velicorus) : It guturai pentru gl'ncrcLI rus g de 'din nainte de a se naşte în ru-: teana ac�st h din g; aşa in Harodişte. Harod, in loc de vechi pus şi vechi chiar rutean : G-orodişte, Corod cu «polnoglasie-. Cuvintele ruseşti veci intrate in limbile fineză şi lituană­ arată că acele c şi z pentru bulg. ft, zri, există În limba rusă încă dela originea, dela diferenţia rea ei din străslava 'i: există, deci, şi in sec. IV sau VI cind [Citeva', .ori se află in Moldova numiri cu caracter bul­ găresc (in generciZudslav) fără polnoglasie, ca Slâ.nic, plrtu şi sat în jud. Bacă�,,:Stati!la, sat şi pîrîu în "jud, Bacău, mînăstire în jud. Suceava. De .aserneni, faţă de nici o numire, ce e dreptul, cu rus. c pentru străsilatv tj (t') bulg. ,5:t şi CLI rus iZ pentru străslav di ,(d'),' bulg. id, găs�m' în Moldova cel puţin pe bulg. J.;d: înGră\j�, oem sat in jud. Turcva, Grajriiuri sat în jud. Vaslui, admitind că acestea ar fi aşezare omenească foarte veche. Cam atîta tot, Ca numiri geografice. cu caractere evident şll neisdoios bulgăreşti în Moldova. Pe cită Vreme Muntenia, care n-are de loc ruseşti (vechi), e plină numai de numiri geografice bulgare: cu ştşi jd. Limba f;OmunGf, vorbită moldo'/JeneasC(i (ro-­ mină) fusă are, in elemenl:ele ei sia ve, mai ales de acele Cll ca-, racter ;blllgăresc, 'intocmai ca nomenclatura geografică şi ca limba :wmină fMyuit(� âiniJhMtteJ�i(L 0i Transilvania. În Moldova se zice. în adevăr, .în limba vorbită, cu caracterele fonetice specific bul­ gare (adică cu ilt şi zd pentru rus c şi z) ca in Muntenia şi Trau-­ si/vania: grajd, pra�tie, răpştesc, slănină, dîmb, dmnbravă etc, iar nici de cum CLI caractere fonetice ruseşti (rutene), pe cari iri, 1) Cf. Sobolevskij: Lekâ?:. 2) CL Mikkola: Be1'iihmn.qen. [146] H"5 ILIE BĂRBULESCU -_._--�-"_._--------_._--_._._------------- -_ .. _._--_._-------------_._-----_ .•. _------------ Moldova le găsim aproape numai în "llOIlWtlcJatura geografică" -şi nurna] excepţional in cîteva cuvinte din limba vorbită flwldo­ vel.1easeă (cf. p, 12). Ba chiar şi în nomenclatura geografică, ca in iimba vorbită, nu cu toate :3 caracterele ruseşti; căci nu au l1ici TUS. Ci pentru bulg. (':t, nici rus Z pentru bulgar iiL. Această diferenţă tantdiztivă, in priVinţa cuvintelor sJave, :intre "nomenclatura geografică" şi limba vorbită romînească din lvloJdova rni se pare că nu s-a observat pină acum. Ea Însă tre­ bue făcută, căci se Întemeiază pe constituţia limbii mOldoveneşti jf)săşi şi arată că şi aceasta din urm,l, al cărei eiernent rusesc nu ii e mai vechi de cit din sec. XfJ, are elementu-i bulgăresc la (el cu limba romînă CI Munteniei Şi, deci, tot aşa de vechi ca al a­ ce steia, "mi VGchi, adică, de cît elementul rusesc al ei. Deosebirea e Dumai, că eîemertul bulgăresc a intrat pe 11- , rezultă evident, că nrci limba sîrbească 1), n-a intrat in constituirea individualităţii celei 'ramine. Rămîne dar, că cele mai vechi cuvinte slave intrate in limba .romînă nu sunt nici /LJseşti nici sîrbeşti, ci bulgare. Scopul nostru, în această dizertaţie, e insă, cum am anunţat incă dela Începutul ei, documentind filologiceşte, ca nici limba bulgară n-a. intrat în constituirea incli1!icl11, a ii tI'iţii celei romine, pentru că chiar ea a pătruns in cea dintii dttpi.î ce aceasta îşi constituise deja indivi- -dualitatea sa etnică. Vom documenta anume, că limba bulgară a .intrat în ramina nu între sec. IV sau V-Vll, adică in epoca lui lordanes, cum s-a crezut plnă acum, nu adică în perioada limbii paleoslovenice care se sfîrşeşte cu sec. IX, ci în epoca p ost­ paleoslovenică care începe cu veacul X. Această argumentare o vom face, deci, răsturnind clădirea 'acestei teorii paleoslovenice pe care, cu privire la limba rornină, o intrupează Miklosich în vremea din urmă. Formularea sau sus­ .tinerea ei de către iacesta (ca şi de Înaintaşii săi) se întemeiază Însă peo scăpare din vedere şi la dinsul, iar susţinerea mai de­ parte a aceste i formulări a lui de către filologii şi istoricii de după el pînă astăzi se întemeiază pe necunoaşterea datelor Sla­ visticei noui, care a evoluat mult dela Miklosicll incoace, deose­ ;bindu-se de el în multe pri vin ti. De aceea, spre a putea trece, in sfîrşit, la argumentărlle noastre pentru această teorie a postpaleoslovenismului, să arăt mai întîi care-i scăparea din vedere a lui Miklosich (care-i de ,altfel şi a înaintaşilor şi urmaşilor lui), şi, apoi cari sunt evolu­ ţiile şi deci nouile achiziţii ştiinţifice ale Slavisticei dela el, adică .de la cercetarea-i Cll privire la limba rornină şi elementele sia ve dintrinsa, pînă astăzi. Aceasta o voi face în alt număr al ,.-Irhivei. Ilie Bărbulescu. 1) Tot la acest paragraf 111::1 refer şi cind, în neap. jideto, cal. Cr. jiditu, sic. ji­ . ditu; Puşcariu, Etyrn. Wb. 497 citează pe lecc, disetn; ef. şi Can­ drea-Dens. 478 .. perslcus,-rr':> abr." pereeche, agn. pierseke 'pesco', piere ike, priceeeke 'pesca', carnp. perecca (nr. 22, 125), neap . . piereeco, Puliccm > irp, polecio, neap. polece şi deriv. pollecara 'pulciaja', cal. Se. puiu:e şi deriv, pu.licant 'sorta d'arbusto, 'di foglie giallognole, fiore arancio', cal. Cr. pulici, Soricem. > abr." 80- .. recii«, mai obişnuit surecone 'grosso topo, topo tettaiolo' 1), irp. sorece, camp. sorece (nr. 34), neap. sorece, tar. sorece (nr. 30), cos. S1t­ rice (nr. 11), cal. Se, surice; cal. Cr, -i. Cf. rom. deget, Jl(ersic(rl,), purice, şoarece. V. M.-Uibke, f ala, w�a) s-a contras relativ . tirziu în IJ. Insrirşit Garnillscheg a auzit uo şi în mijlocul cuvin-- telor :, cuopiir, cluotii; puoi, Fenomenul constatat de filologul ger·­ man este foarte obişnuit în sudul Moldovei (depi!dă la Tecuciu). unde orice o iniţial accentuat se pronuntă iîâ (cu 1t destul de perceptibil spre il se putea deosebi un cuvin t ca om=uri'/JL de oţel, ot1'aj) ii , etc.). Cred că şi în Gor.i, unde Gamillscheg şi-a făcut cerceWriJe dialectologice, avem in realitate aceiaş situaţie. cum rezultă din chiar expmplele citate mai sus după Puşc·ariu. lntr-a-· devar se vede că toate cuvintele latineşti (cu o==.:uo) poarta ac­ centul pe 0, în vreme ce celelalte au o neaccentuat. Tot accentul ne spune pentruce clwpcir, Jmot, etc. sună cu diftong. Dimpotrivă lipsa accentului ne explică dece o din o tiri/' (in o tine(�. pus la. tm loc cu precedentul, o are altă origine) nu s-a diftongat, ci se pronunţă la fel cu o din otravă, etc. In sudul lVloldovei o initial [152] 1. IORDAN accentuat apare peste tot ca 110, indiferent de origÎ'neaJ!!Ivînt,uh!�; ex.: ()ch'til, opt, 07':::;, os, OII, etc. alături de obşte',.oenil", OUt, oişte, ort, osie, otova ş. a. Şi invers, dacă o nu poartă accentul, se menţine neschimbat, fie in elemente moştenite, fie îJ1.i, irnprurtus­ turi. Dealtfel explicaţia acestui fenomen este lesne @'e dat, dacă ne gindim că c şi o accentuaţi se diftonghează in pcziţiile ii; şi e atît în cuvintele latineşti, cit şi în cele străinaAccentul prevoacă in mod necesar o lungire a vocalei, care cu 'vremea duce la des­ tacerea acesteia în două elemente strins înrudfte din punct de vedere fiziologic. Trebuie menţionat totuş eă prototipele latineşti ale cuvintelor romineşti citate mai sus au) ă (atasă de horde;lIm, la al cărui o RE W 4180 nu-i arată cantitatea). S-ar putea admite -deci că;rj latinesc accentuat s-a diftongat întocmai ca e şi că 'Aiiftongullw s-a întins dela elementele moştenite la tele impru­ .mutate, atunci cînd o se găsea în poziţie accentuată. 12. rl urmat de n devine u in mai multe dialecte italiene su­ -dice, Intocmai ca in romineşte, Ex.: Iecc. J1'tmda, [runie, [runea, fttntc, punte, resl!ttJldtG, tun&u (nr. 41); magl, suf. -?M1C :> -onc ,În milunc, nnm.t'!me,lJassittne (ar. 23), apoi crwna (ibid.), [runie, .gIM.mtc, rispunncre, tnnn'l,ţ (nr. 28), mmnu, -a 'padrino, madrina' (nr. 29); c il. Se. cunira, C1Wtu, [rusui«, [runie, munte, ncurdt'tt, pnmtn (al. de pront·1t, prtwnttt, al căror o este evident de orj� gine cultă), pWftdzt (şi pondu, luat din limba comună), ri;;pund!1l (pg. 24, nr . 35, c); sic. cnr'llna" frnnti,munN, apoi Girg, fraJ�ti, funti, 'innnti (pg. 11), n. top. Valle lnnga (Schn, pg. 26), nl.rom. 'Vater', nu.nna 'Mlltter, Kupplerin' (REW 5817). Să se com:pare corespunzătoarele romlneşti (ntnte, !r1Jf.n:;:(J" punte, n7spwnd" J'und. Cuntf1w" �m.mte, nun, -it, l1tng( Ci). In limba italiană comună, gasim pe o inchi s provenit din o şi il latineşti clasici pretăcllt in tt numai dacă se află inaint,ea unui n urmat urmat de sunet pala� tai sau que; depiIdă în pngno, sn,qna, 'Ungere, ?fnr;hia, dunqtte ş. a. (v. Rom. Or. 1; § 136, ItaI. Or. § 83). Tot aşa în vechia italiană (i închis ( -<: lat. lI, o) se preface în tt, atunci cind se găseşte înaintea unui 12 -1-- palatală sau in + qtt: ginnge, jYud't,ge, 1f.ngC, ch'innq'ue, 1M2q1ta (Wiese, o. c. ,28). In dialectul calabrez intilnim şi un caz de prefacere in 1! a �li 6 urmat de 1n + expl., anume C1tmp(e)rtt (Scerbo,pg. 24. I1r. 35, c), ef, rom. Gltmpiir, iar tU Maglie şi in Cosenza lat. nomeJ. sună nume (nr. 23, resp. 11), exact ca în romineşte. Existenta lui tL În acest depe urmă cu'" vînt din limba noastră se datoreşte analogiei Ini 'lHl1nentS, al (;(1.", [153] DIALECTELE ITALIENE . 25 rui plural s-a confundat cu a! lui nomen ; cf. şi sard. log. llt­ nicne, v: ven. nusne (PHŞC., Etym. Wb. 12.06, (andrea-Dens. 1258). 13. In Italia sudică 11 latinesc clasic se păstrează neschim­ bat, ca şi în limbile sardă, dalmată, albaneză şi rornînă ; în toate celelalte ţinuturi romanice ii s-a confundat cu O, ambele vocale pretăcindu-se În o inchis (ct. Rom. Gramm. 1, § 118, Densusianu, Hist. 114. rotim. 70). Cu privire la condiţiile de amănunt ale men­ ţinerii lui iz in limbile din grupa apeninobalcanică să se compare Bartoli, o. ·c. 1, Sp. 277 urm., unde se dă şi bibliografia chestiei pănăla 1906. In romlneşte avem unele cuvinte, al căror il s-a pre­ făcut în 0, depildă moare <: miirio; roib < riibeue, townnâ < nu­ :lnmmts, etc. Cea mai plauzibilă explicare dată acestor cazuri este desigur a lui Puşcarill,· Locul Ib. rom. 25, 26: fenomenul ii = o a început să aibă Joc pentru întăia dată undeva În vest, de acolo s-a propagat apoi În diferite regiuni; în limba romanică vorbită prin părţile noastre această inovaţie a avut vreme să cuprindă numai cîteva elemente, cele pomenite mai sus, căci imediat după asta s-a produs intreruperea legăturilor intre Romania estică şi cea vestică, astfel că majoritatea cuvintelor cu Il au păstrat ne­ schimbată această vocală. Şi în dialectele italiene de sud întilnim sporadic exemple cu il latinesc transformat în (); ele se explică Însă altfel decît În romîneşte, şi anume .trebuiesc puse pe sarna influenţei limbii italiene comune, unde prefacerea Il =---=.0 s-a pe­ trecut în chip regulat. Că aşa este,. probează între altele faptul că pe măsură ce înaintăm spre sud cazurile cu il = o sînt tot mai rari, pecînd în dialectele vecine cu cele centrale, de ex. în Terarno, n-arn notat niciun cuvir t cu il păstrat (�i de-or fi exi­ stind, ele trebuie să fie de tot puţine). Exemple: abr. nuce, u.mbroso ; irp. PUZ;.00, surdo ; aga. ulnu: r carnp. lscpe, ji {��jc, Ji ,�truj', etc., alături de nora sau {apa 'gran farne' (nr. 48); neap. pusso; surdo ; cer. auste 'agosto' ,chju.�n­ me 'p'ombo', ii/juvene, numbrc 'numere', 'lJUz,z:c,. vulpe ş. a. (nr. 12, 13); tar. lnpc, pur;zc, surde, etc. (nr, 44, 46); lecc. a'l/tstn'agosto', duce !dolce', {nrca, lupn, musca" mu,tlt 'molto', 1Mtet', rnmpn, surdl.", etc. (nr. 46, 49) j magI. lllfia 'Iota', lltttta, lupti, m/�tstu, sunlu, �(,(;ca 'bocca', w'lJC 'volpe', l.dre 'otre' etc. (nr. 31, 34) '); cos. gnla" 1). Cit de mult înfluentează limba italiană COt1l1111<1 asupra dialcetelor sudice, dovedeşte constatarea lui Panareo, o. c" tu. 32 că în Maglie cuvintele nOce şi crocc sună in graiul 'popular' nUCi! eşi cntce. [155] DlALECTELE ITAUEi'�E --------------�--- --------------- ------- - - ----------------- 27 15. Dif tongul latinesc au accentuat s-a păstrat în ltalia de sud .. ca şi in romineşte, pccind În italiana comună şi in alte limbi 1'0- manice s-a prefăcut în o (v. Rom. Grarnm. 1, § 281 urrn. şi' Densusianu, Hist. Ig. rourn., pg. 81). Există negreşit şi Îl! dia­ lecteJe italiene sudice un număr mare de cuvinte, care prezintă o in loc de an. Că aceste elemente au venit din limba comună" este evident, căci altfel nu s-ar 'putea lămuri celelalte cazuri, în care an latlnesc a rămas neschimbat. Pelingă asta cuvintele cu o exprimă de cele mai multe ori noţiuni de origine cultă, pe cîtă vreme cele c u (w numesc noţiuni curat populare. foarte elocvent este îl! această privinţă urmaşul lat. tou,i'US, care nu ni se Înfă­ ţişază nicăiri cu o. Dupăcum în rornineşte diftongul au s-a, des­ făcut cu timpul în cele două elemente ale sale, obţinindu-se astfel,' două silabe, tot aşa an italienesc sudic a suferit diereză in unele cazuri, numai cit 'în alt chip decit În limba noastră, şi. anume; pentru evitarea hiatusului s-a născut odată un II, deve­ nit apoi g, altădată probabil un it consonans (cf, mai jos 11r. 16 despre i consonans), pe care astăzi îi găsim transformat in 1J, Exemple cu au. Iatinesc păstrat; teram. iaure ; abr. laura 'alloro' (alături de Zora), taure şi derivatele taureiuru: iauri ; abr." iaure şi deriv, iaurirse '1 'ingra vida re della v acea', tauretu.r« 'ingravida­ mento della vacca, prezzo che si pag a per questo'( cf. iorc'toro', despre care autorul ne spune că se întrebuinţează in Lanciano, adică in graiul orăşenesc, apoi lJijj{l In torc, sinonim cu tam'irsc) ; irp. lauâa 'lode', lauro (şi lWJj'o), itiuro ; agn. iaotiro 'tora'; cer. caule 'ca volo', !J1(Uce < gaucli-um, laure î ur. 2 i ; tar. caule, cauec laurc (nr. 52); rnagl, caulu, lauru (şi ?-uldu), iaur« (alături. de 01'0, tdwro) (nr. 41); cos. caulu, I/MN'u., icquru. 'torc' (111'. 24) ; cal. Se. la,(Jltr'1/. 'Iora', tagurn; sic. iauru, sic. Greg. a.âCla-nyu. 'Iora' cau.lu., causa, iauni" etc. (§ 25, pg. 47), iar Scbneegans, o. c. pg. 43 spune că ou = o deschis în cuvinte de origine italiană cultă, precum tont alături de pop. ialwu. - Bertoni. o. c., § 102 socoteşte păstrarea lui an drept un semn distinctiv numai al dia­ lectelor din Sicilia. Calabria şi o parte a Apuliei; din exemplele, d;: mai sus se vede că această afirmaţie nu corespunde faptelor. Şi în veehja italiană Întîlnim destul de des pe an accentuat în cuvinte ca alWO, auso, trmuic, llmile, tesa.w'o, etc., dar existenţa lui se datoreşteinflucnţei iatineşti şi celei provensa!e (\\f'iese, o. c., .. . pg. 1 EI). . [156] ".28 I. IORDAN ----------------------- ----- -----�.�----- , B ... Consonantlsm. J 6. Intre două, vocale, dintre care cel putin UDa este pala­ 'tal�, se naşte in dialectele sitaliene de sud un i consonans. Feno­ menul este foarte răspîndit, dealtfel ca şi În romineşte, unde ln- , tîll1im des de tot: acest snnet in aceleaşi imprejurări ca şi în Italia , sudică. Din punct de vedere fiziologic explicarea lui pare uşoară: poziţia necesară articulării unei voca le pala tale continuă să existe .şi după pronunţarea acesteia sau se produce înainte de timp. Din această pricină avem in romineşte un asemenea ·i chiar ina­ intea unui e iniţial, depildă în el, cii, es, este, etc. Dacă in ulti­ mele două exemple i poate să fi rezultat prin diftongarea lui i! atinesc, apoi în cele două dintăiu şi in altele analoage o astfel de explica re este inadmisibilă. Afară de asta întîlnim pe I şi ina­ intea unui e iniţia! din neologisme, cel puţin in gura unor anu­ miţi oameni, foarte numeroşi dealtfel, care nu pot spune pe e la .începutul cuvintelor decit cu acest { protetic, şi nu numai cind vorbesc romineşte, dar şi alte limbi, dacă bine Inteles nu se si­ lesc să evite acest mod de a pronunta. Să se compare urrnătoa­ rele cuvinte luate pur şi simplu la intimplare, fără deosebire de origine sau vechime: (1, o,grefa., aler, a apropii» caier, a creta, creier, deie, clitacon, dilltlect, file, gratite, gretC1', gr1tte, Ieţ'tin, .. iereeiie, polei, sieie, §tiJe, traiese, etc., etc. Acest lucru a făcut pe Tiktin, Zeitscrift f. rom. Phil. XI, 68 să stabilească regula: «Pa­ "lataler Vokal, betont und unbetont, erhălt nach slavischer Manier .: Jrn Wort- und Silbenanlaut den Vorschlag eines i,» T. merge în- " să. prea departe, cind spune că un astfel de t se aude şi in a- \ intea unui i (depildă în iie, răi'i, care s-ar pronunţa ti ie , l'ă'td_) sali după c şi 9 palatali în cuvinte ca chedr«, arha17:ghel, unde r: s· ar fi născut prin analogia elementelor moştenite de felul lui chem, ,ghinilil. Eu personal, care pronunţ le în loc de e la înce­ putul oricărei vorbe sau silabe, indiferent de vechimea sau ori­ ginea cuvintului, n-am punrt percepe nici la mine, nici la altii cu pronunţare a5em�nătoare vreo urmă cît de redusă de r În aceste cazuri. Deasemenea mi se \pare greşit.l explicarea dată fenome­ nului de cătră Tiktin, care..l.j atribuie influenţei slave. Este drept că in limbile :Iave nu există\��roape de, loc e la inceputul �uvjn­ �elor sau al sllabelor (ef. MltUOSlCh, Vergl. Gramm. 1, 7 ŞI 294, Vondrak, Vergl. slav. Gramm. 1, 48, 182 şi 183), dar nu înţeleg ,,,,:::Wl1 ROl11înii au putut imprumuta dela Slavi o astfel de aptitudine \ \ •. ·t [157] DIALECTELE ITALIENE _----------------- .. - .. __ .��_. __ ._M_. . __ . .�__.:_�_. _ fonetică, care stă desigur în legătură cu baza de articula ţie a sunetelor. Natural că aceasta poate fi comună la popoare care trăiesc in condiţii ma teria le asemănătoare. Şi in alte limbi roma­ nice se întîlneşte un i consonans, care evită hiatusul, anume In, AJatri (dialect italian central), in Italia nordică, in limba catalană şi in dialectul asturic (ef. Rom. Gramrn. 1, § 381), apoi în gra-. iurile estice ale limbii franceze propriu zise (el. E. Gamillscheg, Wetzstein und Kumpf im Gallorornanischen, extras din Archivum: Rom3nicum voI. VI, fasc. 1, pg. 54, nota 1). Bartoli, o. c. I, Sp.: 282 îl constată între altele În Bari, dar numai inaintea unei vo­ cale iniţiale accentuate, apoi în dialectul istrian şi în vegliotă. In ce priveşte pe aceasta dirr urmă, Bartoli nu crede că naşterea lui 'i consonans s-ar datori analogiei cazurilor cu (� latinesc, pen­ trucă acestea sînt două (het'ba şi het"i), pe cînd celelalte mult mai numeroase. Dintre dialectele italiene de sud posedă un astfel de i în iuteriorui cuvintelor următoarele: terarn, pajeee, pn/denzeje, sajeite, iW1Jicnzejc, Slyijone (pg. 45); abr. )tjo 'io', malatija, , Ndre]« 'An­ drea'. 'Nttofreje 'Onofrio', vija 'via' (pg. 21); abr.' C1"'ijc!' 'creare' crUature, lijone 'Ieone', vijate 'beato' (pg. 10) ; irp. copcja; 'copia' Cprf!jusetc/' 'curiosită', cosiejona 'quistione', crejata,-o 'serva .-0', crejaiura, cusiodeja, (ureja, lejone 'Ieone', majesta, etc. ; agn. C1'e­ jateura 'neonato, barnbino', crijate 'familiare, dependente', cuscije ;wcire', {in'tje 'finire', ş. a. ; neap. at(rezzejone 'afflizlone', cloje, du.jc 'due', Nasiaeejo 'Anastasio', etc.; cal. Se. sbijarc 'sviare', spiJ{l, 'spia' sp(jLme 'spione', etc. Şi l protetic găsim în unele dia­ lecte ale Ita liei sudice: agn. Z. jl}1've 'erba ', jf)ttclce 'etica', .·fi··te . 'erta' (nr. 81); camp. jc 'e, jesse 'essere' (nr. 23); lecc. jerntt 'inverno' (or. 22); magI. jeu 'io' (I1r. 13); cal eL jeu (şi eu) 'iO', . 17. Explozivele afonÎCe intervocalice rămîn neschimbate în dia­ Icctele italiene sudice, tot aşa în romineşte; în nordul ltaliei insă, precum şi In toate limbile romanice de vest aceste consonante au .. devenit fonice. In italiana comună găsim de cele mai multe ori explolivele afonice păstrate, dar alături de aceste cazuri există altele, unde dăm peste explozive fonice. Deaceia S. Pieri, Arch. glott. XV, 369 urm. susţine că regula in limba italiană scrisă este COll-' servarea intactă a explozivelor afonice între vocale, indiferent de pozitia lor faţă de accentul cuvintelor. Împotriva părerii lui Ascoli şi Meyer-LUbke, care încercaseră să Iămureas�ă, intre altele, cu a­ jutorul accentului deosebirea dintre cazuril� cu tenuespăstrate şi [158] 30 r. IORDAN cele cu- ele prefăcute în medii. 1) Pe acestea din urmă Pieri le so­ coteşte de origine străină, venite din nordul Italiei sau din alte limbi. Meyer-Ulbke recenzează în 'Zeitschri lt f. rom. Phil. XXVlI. 368 urrn. studiul lui Pieri, făcînd un istoric al chestiei şi dind în general dreptate acestuia; este de părere totuş că Pieri a izbutit să dovedească numai că vocala a, considerată la început drept o cauză CI pref'acerii afonicelor In Ienice, nu are niciun amestec În această transformare. Cît priveşte insăjnlluenţa accentului, Iilo­ logul italian Il-ar fi reuşit in incercarea sa de a-i tăgădui actiunea asupra explozivelor vecine; deasemenea crede M.-Uibke că cele trei consonante (p, c, t) urmează regule .diferite în evoluţia lor. In legătură cu articolul lut Pierl.]. T. Clark se gîndeşte în Romania XXXII, 593 urrn. la deosebiri dialectale in insăş limba din Flo­ renţa :. pătura de jos va fi vorbit cu v, d, g, cea de sus cu p, t, c, M.-Li.ibke, Z. rom. Ph. XXVlII, 265 spune că ipoteza lui Clark are nevoie de o motivare mai aprofundată. Bartoli. o. c. 1, § 160 şi Il, § 370 urrn. socoteşte păstrarea intactă '1 lui p, t, c drept una din trăsăturile cele mai caracteristice ale ramurii apenino­ balcanice, deci şi a. dialectelor italiene centrale. Să se compare acum în urmă spusele lui Meyer-Lnbke în Mittellungen 8 şi in Zeitschr, f. rom. Phil. XLI, 601 2), apoi ale lui Puşcariu, Locul lb. rom. 25. Exemple italieneşti sudice cu explozive alonice intervocalice păstrate: terarn. S[Jutc, s/'ratc, aclte 'ago', loche 'luogo', spiche 'spig a' (pg. 50); abr. il;pete 'tepido' (pg. 17), cehe, lache 'Iago', plUAţ 'piegare', spico. (18,21); abr." spiche, spate; irp. re1c'ttpeta. 'unrcrbringen' .:;;:: recu-perare (r�EW 7135) scnto, spata, spaiaro, spica, speciI, şi spiâi, 'spigare": agn. spici!' şi spikieie "spigare', syic1/.te 'spigo!o'; cam)). I'cdwtc 'fegato', 'lattuea, luochc, Sl1ica. (nr. 139), apoi su f. -icw'c în (mredt, fJW<(JCCil, etc. (nI". 146) (despre t 1). Şi Wie'lc. o. c. 65,68, 78, 79, 81, 82,92, 93 tot dup�t ac� ·cent se ia, cind vrea să expli\:e reflexele diferite ale lat. 1'., t, c în vecl1ia ita !ianzL \ 2). ReprodU'.: aici ur111ă�)!'\d pasaj, care nu se potriveşte cu constaUlrile făcute mai sus Şi\ deaccia trebuie inţeles in chip cu totu! genc�ral: «f)ass im l\Oi11dr:iscllcn clie stirnl11haft�n KOl13onan­ ten dissimilaturisch vieI hăuliger an Ste!!e von stimmlosen treten, Mngt wolJl damil zusammen, dass die ganzc Entvvicklul1g des ro­ manischen Konsonantismus, sieht man von Rumi:inien ab, nach dern Stimmhaften zustrebt�. 1 1 [160] 32 1. IORDAN Ill, 1882, pg. 549 urrn. se gindeste pentru neap. ardico. şi sic. ardiculo: la o contarninare a cuvintului latinesc cu gr. ctl)f;�"'l şi lat. ardere, iar pentru rOl11.wi'f./;r;ă la urtiea + ordiri -1- dac. iYJ'I. Meyer-Lubke, Zeitschr, I. rom, Phil. Vlll, 145 recenzează pe Hasdeu şi propune pentru cuvîntul rorninesc explicaţia uriica +. c!);tWf/ + ardere. In REW 9090 acelaş filoloz se multămeste cu influenta gr. O;O(Y'YI care '--' �. ;: , e sinonim cu la t. urtica, iar în ce priveşte pe - tl- şi 1.1.7'- din dia- lectele italiene de sud se gindeşte la ardere, adăugînd însă că. aceste modificări se pot explica şi pe cale curat Ionologică. Deşi influenţa gr. c!))(X"i l1-are nimic inadmisibil; în ea, cred totuş 'că nu este nevoie să recurgem la o limbă străină spre a înţelege prefacerea in el a lui t, fiindcă avem o vorbă, Iatinească, cu care urtica a putut fi socotit ca înrudit, anume verbul (tr'dert'): urzica înţeapă şi produce efecte asemănătoare cu ale arsurilor. CL rom. ardetti «: ard şi germ, BTennnesseI 'urzică'. Analogia lui ardere se recunoaşte şi în inceputul cuvin telor italieneşti sudice, care au toate (�-. Este drept că in unele din aceste idiome a se poate explica şi altfel, căci în abr., neap. şi bar., depildă, a iniţial neaccentuat se preface in a : abr. accupato, pentru occ-, neap, ac­ casionc, accuparc, etc., bar. accide pentru OGG- ş.a, (cf. rom. pop. (J,eU1Jal .:::::: ocwpat, unde e probabil totuş să se fi amestecat- influ­ enţa lui a apucu : să se compare ml1 ([,pUG de ireal.ii. -, am ireabă - sînt ocupat), Nu trebuiesc trecute însă cu vederea două fapte: intăiu, dialecte le ClI o iniţial neaccentuat ,= (L sint altele decît acele in care găsim *a,rdica pent ru ortica (cel puţin aşa. reiese din informatiile mele) ; al doilea, li latinesc din uriica tre­ buia să rărniie n ernodifica t in dialectele italiene de sud (ef. mai sus § 13),2) 18. Explozivele Ionice se infă ţişază sporadic Într-o stare apropiată sau par a fi trecut prin faze de dezvoltare asemănă­ toare cu sunetele corespunzătoare rornineşti, Astfel b este redat prin 1) sau It ori a dispărut cu totuL Exemple: camp. sive (nr. ti),. cer. soive (nr. 4), bar.sive (pag. 14), tar. sire (nr. 7). cos. Sivt6 (nr. 4), cal. Se. sivu.:::::: lat. s�U1f,jn (:::> itaI. scqo). cf; rOI11. Self.; --l)�-Şj C�;lOl1ese. o· c. (�. v.) s-a gîndit la infiuenta acestui cuvînt.' «da Mdere, pel bruciore che produce toceandola .. , 2). Densusianu, Hist. Ig. roum. 1, pg. 225 crede că t :::> (l (> ,$) se datore<�te în romlneşte analogiei lui o?'diri> a Ui}';.;i (prin eli·· mologie populară), peeind în dlalectul calabrez influentei lui r pre- ceG1rut (eL spirdu > i:iJlirdu;;), ' [161] 3 DIALECTE LE ITALIENE abr. pdYtde, abr.> prente -< lat. praebytM' (REW 6740), deunde itai. preie, rom. pdut, -ot (cf. şi Candrea- Dens. 1441); lecc, ,icrnn (nr. 22), mag!. jiet'uH (nr, 170) < lat. hibe�'n'l�m (tempus) ( ::-> ital. 'tn1Jcrno), cf. rom. iarnă, In abr.: negre, neap. nifJt'o. cai. Se: nignru s-a păstrat g, din lat. niger, care În ital. nero nu există; ef. rom. neqru: Despre lat. b şi v inrervocalici 111 romi­ neşte publică Pascu în Archivurn Romanicum VI, 268 urrn, un articol, a cărui concluzie este că aceste consonante au dispărut fără urmă. Marea majoritate a cuvintelor cu b, v in această po­ .:liric dau dreptate lui Pascu : rămln totuş neexplicate pedeo­ parte a1)Ul > hab1ti, amtt < "'habutus faţă de biJ,zet < *bebwi, bă�{.t < *belndu.s (1. c. 268), pedealta (tlHat, luam (şi alte forme ale verbului t(tu), prM,d «>1 itaI. cacio, ef. rom. căşa,rlii ,ciîşerhl; cal. Se. cemS1t 'ciliegia', sic ciraea 'cirieglo', tar, ceraso. (REW 1823) <::. cereasa, cerasea, ef. rom. cireaşă (cf. totus şi ital. ceraso < ceraeus, REW 1824); lecc, cusetura (nr. 45), magl. C1tS1e 'cucio', scusu 'scucio' (nr. 23), cos. cusire (nr. 45), cal. Se. cusire < ctmsuere, ct, rom. cusătură, cos descos, Tot aici se poate .aminti că reflexele italieneşf sudice ale lat. ce sînt de multe ori identice cu cele rornlneşti. adică 8(S); astfel lat, laxare sună teram. lassa abr." lnssa, irp. laesă; agn. Iasseaie şi Ioseă, neap 'Laseare, mat. lassă (nr. 72), cal. Se, dassare, rom. a lăsa, itai: însă lasciare, In Bari pe cs latinesc li aflăm 'redat prin ss şi in alte cuvinte: ass�"::;:: eaire, cosse < coxa" lesei «; lixiowm sau -va, .maiasse «; maia xa (dar şi ital. matassa) pg. 38), pentru care ci, 'rom. a leş., leşie (cu Ş dintr-un mai vechiu s). / 21. In loc�l ur ui v initial, urmat de o vocală velară, găsim în unele dialecte italieneşti mertdionale un h, Depildă : te ram. lwlbe 'volpe' (pg. 47), agn. Z. holpe (nr. 81). In rornineşte intil­ nim acest fenomen, dupăcum se ştie, nu numai înaintea voca , .lelor velare, ci şi a celor palatale : de isen.enea nu se face deo- sebire intre elementele moştenite şi cele imprumutate. Se parc .totuş că v nu poate fi inlocuit prin h Înainte de It şi e.l) Ex. n1tăman al. de (h)utuutan (cu ii-â < a-a prin asimilaţie la ti ur­ . mă tor), viclean-hiclean, v/rto p- hirto p, volbnră-holbunI, vm'b(�-h01'brl, 'ln{lpe-hHlpe, etc, In ce priveşte cauza fjzjologică a acestei preta­ ceri fonetice crrd că avem a face la inceput cu căderea pură şi simplă a lui 'o inaintea vocalei velare următoare, cădere care presupul1e o pronunţare bi abilă sau cel puţin, foarte apropiată de această pozitie, a lui .2) După aceia !i-a llăscut o uşoară a- 1). Nici Înainte de i, căci nu cred să mai avem vreun alt cuvînt afară de viclcan-hiclean, unde procesul este în realitate invers h, sunetul originar, s-a transformat În v), ca şi la vâtăman, de altfel. 2). eL S�hneegans, o. C'., pg. 82, 83 (despre 1) în dialehtut sicilian) (( Vor labiaien Vokalen nimrnt v einen sehr wcichen Laut an, scholl cher ein englisches w. Daher wird es haufig mit dem tolgcndcn labialei1 Vokal verschmolzen und nicht geschrieben:o. [164] 164 l. IORDAN sptraţie, care a devenit din ce in ce mai puternică, pănăcind s-a,' transformat În actualul h, 'presupunerea aceasta se sprijină şi0 pe cazuri concrete din ambele limbi. Astfel dialectele italieneşti de sud ne oferă exemple de cădere a lui v iniţial sau intervo­ calic . abr." iaule 'ta voia'; irp. lessia 'Iisciva'; camp, ace 'voce', olepa 'volpe' (nr. 119); cer. tu ă 'levare', paoune 'pavone', t1"�!ii "trovare' (nr. 63); tar. chjitje 'chiave' (nr, 1); lecc. (Iliac (nr. 1) luare 'Ievare' (nr, 72), ommcre 'vornere (nr. 69); magi. urpe 'volpe' (nr. 34: cf. şi ucca 'bocca', ibid., U1'S(J, 'borsa', nr: 36), uce'voce', ulare 'volare', ulire 'volere', util 'voto' (nr. 109), apoi in mijlocul cuvintelor: rhsae 'chiave', non 'nuovo', alt 'uovo" (I1r. 109); cal. Se. jwzgia- "gengiva', lissia 'ranno' (- ital. li­ SCi1Ja); sic. Greg. (§ 59, pg. 70): «(») lniziale resta intatto. ma; a ttesa la sua fievole sonoritâ, tende a sparlre, specie innanzi vo-­ cale Iabiale : w/"j)i, ui«, uommira, uei, e usci, ulit; Hatu, uomiis»; accanto a VU!I'JYt, vu,01nmira. 1JU.ci, "Vt�Ua, ouolo , ouomiiu: La spi­ rante ritorna quandole parole nel contesto del discorso vengano ad essere precedute da- vocale: tia oueci, 11- 'lJu.lia. p'u spesso di ttiJ usci,n ulia» ; sic. Girg. fauri 'favorc', (huarl1li _ 'Giovanni' r pauni 'pavone', vo 'bove', etc. (pg. 36); ,c;ic. Schn. �( .. rJli 'volpe', urpnni şi arplmi (al. de vurpun.�) 'volpone', urria 'vorrla' (pg. B3), iar la pg. 84 ni se spune că in cuvintele populare cade şi" ") il1tervocalic, de ex. falwi 'favo re', -rattni 'pavone', tm"diu, 'tar­ divo'. In alte dialecte găsim cuvinte. cu h cpentetic intre două· voca'le, născut spre a evita hiatusul, depildil. al);". tdwtl'c 'teatro', lellolcche 'teologo', :J'ehuilare 'Teodoro' , În Sic. Girg. intîlnim ca­ zuri, unde un v primitiv este inlocuit prin {/ (provenit, probabil. dintr-uu mai vechiu Il epentctic, produs dupa cădert>a lui 11). de ex. mtgu'la al. de nU'lndlţ şi deri v. nnn1l [/'l.tlalu---itJmu'I_'ulatu. r{l­ gatltSM (?), gi�tgh.in'i 'giovine', Î,urguli 'parvo!o' (cf. şi itaI. ))ar­ .901d), lJOghiru 'povero', (pg. :)6:' toate exemplele sint adunate din Caste/termini). Să se eompare apoi agn. ta'l'a/,o 'toro', cos. taguru 'id'. (nr. 24), cal. Se. lagul'It 'J�ro', to [/ltrn 'toro': diftongul la­ tinesc au s-a desfăcut in două\ silabe şi atutlci, pentru înlătu­ rarea hiatusu/ui, s-a născut probabil un li, devenit apoi g sau '/)1). \ La fel în romineşte: v Jatinesl: ir1tervo�alic a dispărut _ În marea 1'. Această depcurmă consonantă se explică, poate, mai bine dlntr- un mai vechiu It cOlIsonans, produs între it şi u toL pentru a evita hiatusul. [165] p 165 I 1 -l imaioritate a cazurilor fără a lăsa vreo urmă, iar în formele ver­ bului aiutător a voi chiar in poziţie iniţială vedem pe v căzut '(otn, ttt, It sau o, om, iîţl, 01'). Pedealtăparte alternarea lui v şi 11 in unul şi acelaş cuvint probează pu tinta de inlocuire a unuia prin altul, chiar şi acolo unde niciunul din ele nu-i sunetul ori-o ginar : de pildă 1nc1tlu,vtl, al. de 'IJIJlduJu1, Moldova·-Jloldulut, etc. N-ar fi imposibil ca În locul lui 1) latinesc dispărut să se fi nă­ scut, pentru evitarea hiatusului, un h; care apoi să se fi dezvoltat în 9 in cuvinte de felul lui l(�glo' <," lavulu8 (explicat deja de Candrea-Dens, 541 dintr-un mai vechiu * [aîiur, a 1 cărui il Însă nu mi se pare necesar pentru epentez a lui h > g). Cf. exem­ plele italieneşti cu 9 in locul unui v primitiv, notate mai sus . .Despre v intervocalic în romineşte vezi acum in urmă G. Pascu, .Archivurn Romanicurn VI (1922), pg. 268 urrn. 'D1N TOPONOMIA AROMÂNEASCĂ Numiri de localităţi aromineşti formate cu prepozlţia a ('""-=lat ad.). Se ştie că numele de localităţi In Aromina, la Întrebarea uauie, arătînd direcţia sau starea pe loc, se întrebuinţează fără ,prepoziţii, tot aşa cum se construiau şi în limba latină clasică .numele de oraşe şi de insule mici. Bună oară: la ti el'lI{t? (=Ullde te duci ?). Mi duc SiJ,nmâ. (=Mă duc la Salonic) ; nti duc Silistra, Bucureşt; (=Mă duc la .Silistra, mă duc la Bucureştî). ju sta! ? (=Unde stai ?)-Slc{'U, Sarun«, Stau SiUstra, Stau, Jlucnre!jti (=Stau la Salonic, Stau la Silistr a, Stau la Bucureşti) 1) După cum vedem, avem a ta ie cu o formă veche moştenită «lin 1. latină, căci nu se găseşte în niciuna din limbile ba lcanice, -casă presupunem, că ar fj o inrăurire străină asupra Arominei ; construcţie rară chiar in latina şi nepăstrată, în afară de dialectul .arominesc, in niciuna din limbile romanice. Găsim totuş exemple în care vedem, că altă dată a existat 1). P. Papahagi, Forme (vechi) ]!(!'strate în dialectul «romin: (în "Semănătorul" IX No. 24, 1910). [166] 165 PERICLE PAPAHAGI ._-_ .. _._----_ ..•... _ .. ----_ .... _-----._ ... - .. _._, şi în Arornina constructia unor nume de localităţi ClI prepoziţie (t (=lat. ad). Aceasta însă numai cu nume de lucruri şi de persoane, aşa cum o Intilnim şi în Daco-rornîna veche, În constructiuni ca :.". mierse în pădure a lemne (Tiktin, Dicţ. Ronr-Germ., art. (t'); merge a munte, (� vale =frz. (� moni; n. prv. amoni, cat. amant (Puşcarlu, Ety. Wtb. d. r . Sprache, art. a), adică cu nume de lucruri, dar şi cu nume de persoane in Arornina. Aşa s-a zis altă dată şi În arornlna : 'riergu a meru', 'mi duc a peru' (= rnierg la măr, mă duc la păr), după cum Re zice: 'mi duc acasă' (mă duc acasă). Tot aşa: 'Mi duc a Millciu' (=l'vlă duc la Minciu). In toate cazurile însă găvim în Aromina prepoziţia a contopită În numele lu irurllor şi al persoanelor, făcînd parte integrantă din ele, În cît ideea de directie sau de sta re (ce o întimpinăm în fr. je vais i� Paris, je derneure ă Paris) şi'a pierdut-o prepoziţia, �i-a păstrat funcţiunea adverbială cu arătarea direcţiei sau a stării pe 10':: cît timp numele pe lîngă care se construia nu de­ semna nume de localitate, ci numai nume de lucru sau de per­ soană. După ce Însă 'a-mern', 'a-Minciu' au inceput să fie locuite. şi, din simple nume de lucruri sali persoane, au devenit cătune, sate şi orase, în cît au fost simtire ca nume de localităţi, prepoz. a s-a contopit cu numele şi 'a-meru', 'a-Minciu' au incetat a însemna locuţiuni adverbiale, insemnind localitatea. Aşa, construcţia 'a-meru' a devenit numele satulu i 'Arneru', 'a-Minciu' numele' orăşelului 'Aminciu'. Amal'1.t este numele unui sat pur rominesc de pellngă A­ minciu (Epir) ; iar Amincu: este numele unui orăşel curat rorninesc la capătul. muntelui 'Glugil'. Aei e locul poate să amintim de ciudata etimologie propusă de d-I Weigand (în 'Arornunen, {, pag. 149), că s-ar deriva dela si. '}'v1a(�eyo', şi a r Însemna t; 11ărrellstadt. (=oraşul urşilor). Cred, că nu trebueştc luată in seamă. Deja V. Oblak in rccensia făcutft­ lucrării amintite a d-lui Weig�lId (în 'Archiv f. sI. Phil. voL XVlll, pag. (24) o respinge: �:Wenn dagegcn Weigand s. 149,) au ci! il! aram. Ortsnamen MincLl\ den �eflex eines i.\ mit erhal­ tenem Rhinesmu3 sieht tind es auf 'ml(cevo' (=BărrenstJdt) zu-· rtlck ffihrL so ist da!> offenbar unrichtig, denTl in 'mecka' ist keitl' ��'. f)e altfel V. Obla k nu ezită să spună cu acest prilej despre [167] TOPONOMIA AROMÂNEASCA 167 �-----------_._-- -�--'--"------ D-l \Veigand, că -Die slav. Ortsnamen scheinen nicht irnruer ganz autgezeichnet ZlI sein.> � . Afară de asta.Dvl Weigand la locul citat spune că In de­ vine ·in ca în «grindă", după cum ,y. devine Hit, ca în 'Noute' � 'Nunta', -wie mall in einigen Dortern van Vlacho-Meglen sagt ,. Eroare. In Aromina nu se zice "grindă ", ci "grendă", în cit, după d-l W, ar fi trebuit atunci să avem �Mencll/, în loc de 'Mînau; apoi nici Cll cellalt exemplu n-a nimerit cu preface rea lui ,'1, În 91l > un, căci alt este reflexul sunetelor sla ve in Megleneasca şi altul in Arornîna In aceasta am fi avut nu 'Nonta', 'Nunta', ci < 'Nănl a', cum şi se zice. Să mai amin tese că În vechea sia vă se zice 'rneckz,', 'rnecka', (Miklosich, Ety. Wtb. d. sl, Spr.) 'f fără a ţinea sarnă de toate acestea d-l Weigand iSi menţine etirnologta dela 'rnec' -Bărrenort- in Iahresbericht rb. 21/22 1919. E ciudat cum d-l W, s-a putut gindi la ° asemenea etimologie şi a putut inchipui un oraş al urşilor, cu atit mai mult CLI cit, vorbind des­ pre origina cuvintului Moscopole, il iea in ris pe . Pouqueville, ('Aromunen', pag. JOI) pentru a-şi fi exprimat părerea că 'Vos� copole' ar fi "oraş al păstorilor" şi ne spune ca aceasta este ,,0 simplă închipuire" a lui Pouqueville, de oarece păstorii aromini nu Întemeiază oraşe, ci numai sate de colibe, şi că, după dinsul, ciobanilor nu li-i cunoscut nici terrninul grecesc de 'polis', ci doar numai 'politia'. ') , Că n-ar construi oraşe ciobanii este firesc, pentru că nicăir i în afara de America şi de ţările coloniza te de Europeni, nu s-au construit dela inceput oraşele. Ele au devenit pretutindeni (Roma Paris, Berlin) oraşe, incetul cu incetul, din simple sate; că nu-i adevărat că păstorii n-ar avea noţiunea de 'poHs', ei care străbat cuprinsurie ţărilor dela un capăt la altul, să zicem iar că-I po­ sibil, deşi nu există ţăran care să il-aibă in graiul său noţiunea de oraş. Dar atunci cum poate exista . 'Pole' înseamnă însă oraşul prin exce­ lenţă, care este COllstantinopole, pe CÎnd 'pulitie' ori;e oraş. 2). Cf. llie Bitrbulescu, in 'Arhiva', XXIX, 2, p, 273-278 (Nota Dir.) [168] PERICLE PAPAHAGI 168 ----------��------------- 'Niculita' (dcminutiv dela «Nicola')' oraş cu 30-35.000 de locuitori, distrus pela sfirşitt.!h sec. al XVUI, odată cu Moscopolea : 'Nicea' 'Avela' (vezi mai jos); apoi 'Vaslllţa', munte la Avela, derivat dela -Vasil-, ca loniţă, dela Ion şi altele. Despre Aminciu se vorbeşte însă din sec. al XIV in cronica laninei, şi găsim pre­ tioase informaţiuni in Pouqueville (Voy. d. 1. Grece), care işi ex­ �rimă părerea că s-ar fj intemeiat in sec. al X de păstori ro­ mîni în locuri pustii; In Leake (Travail etc) care crede că aci s-a fă­ cut colonizare romană inainte de a se face În Dacia, luîndu-se după numiri ca 'Imperatoare', 'fagu-scriptu' din topografia Aminclului , în 'Les valaques du Pinde', Bruxelles 1888 şi in monografia lui Ioan Lamprides, 'Ipirotikă Meletimata', f, 5. partea 11, 'Metsovon 1. Idrisi, ne spune lirecek (nx-r. lisi"'. pag. 210), pomeneşte la 1153 drumul, cire duce din Sardica Într-o zi la întăritura (castrul) la Stobuni, de aci in 6 ceasuri la castrul Ai'Drtn!Îs sau .. Akru,nâş, care este aşezat supt munti şi de acolo la Beroe şi mai incolo la Tarigrad. Tot jirecek ne spune tot acolo, că În veacul de mijloc a� ceastă cetate se nu.nia slav. ';PiUl� (citeşte: Krăn), grec. Krinos. . Krunos ; la Bizantini şi toată regiunea dela Tungia, dela o margine pînă la alta dela Ghiupsa la, Sliveni, se zicea slav. l\$n .... ('I\.\ .%""� l=tara, ţinutul 'Crănli'). \ Se pare că Idrisi reproduce numele popular, aşa cum se auzia pe vremea sa: In acest \caz avem a face ClI un nume ro­ minesc ca in A- Mil1ClU, A-Ve/a, A-ivleru etc. Aşa dară' Acrănu' 1 PERICLE PAPAHAOl --------------------------,---_._------ 170 f: i I '\ [171] 'r, .1_�� t. ,t - ,f t 1 ( TOPO;-':OMlA AROMÂNEASCA 171' ------ sau 'Acrunu' este format din prep: a (=ad) -r- Crănu sau Crunu .. . � Probabil şi acesta un nume de persoană sau 'C runa' (<:. curuna=> conună), nume ce se dă părţilor de munţi în formă de cO�$)ană. Tot aşa se zice 'urecl'i' muntelui zis pe greceşte 'Nlavrovunion' pentru cele două piscuri, care din depărtare samănă / cu două urechi 1). Areeil' derivat din lat. 'Ratiarla', păstrat În numire a bulg. 'Aroer' (turc. Akcar) este tot forma romînească, indefer ent. că avem a face ClI prep. a (=ad) + Ratiaria ceea ce este puţin probabil în cazul de fată, fie că acest (1, nu-i decît proteticul it ce se anină în Arornina mai ales la cuvintele începătoare cu li­ chidele r şi l. Din A + Ratiaria a putut rezulta normal Ar(ă)­ clara >'Arcar. In limba bulgară, dela care a pătruns şi in turca, acest a nu se poate explica. Se petrece acelaş lucru, ce-l constatăm ÎI1: denumirea 'Arahova'. Acolo unde au fost romini numirea slavă de' 'Rahova' s-a prefăcut in Araliooa (Pouqueville. P01f. IV, 27 Il. 1� 120, 122, 123). Si tot rominesc este şi: , A'Oarleu.. Acesta-i numele unuia din satele dela 'Sulc', renumi- tele 'Suie' care au jucat un rol Însemnat În luptele susţinute impo­ triva lui Ăli-Paşa, tiranul dela Ianina, şi despre care ne vorbeşte pe larg Pouqeville 2) şl mai ales, în mod strălucit, fostul profesor universitar dela Iasi şi membru al Academiei Romine, Ioan D: Caragiani 3), că majoritatea Sulioţilor au fost romini din 'fclra' '} Fărşeroţilor se pot îndoi numai cei neştiutori. Noi, cei din Ave/a" care numărăm rude multe printre ei, la care s-au adăpostit după distrugerea Sulelor bună parte de familii dela Sule, precum Ciu­ veIi, Ţapu, Danca etc. Il-avem de ce ne Îndoi. Dacă alte dovezi n-ar fi, numele de Bule: ar vorbi indestul de rorninitatea acestor munţi cu vîrfurile ca nişte 'Suie'. Tot arominesc este şi numele de 'Avarlcu', format dela prep. a (=ad) + 'Văricu', nume de persoană derninutiv lui Varu. Că avem a face cu un nume ro- 1). Pouqucoillc, în 'Voy. d. 1. Grece' megistru); 1. 'Larn-­ prides, Meletai etc, Iasc. V, partea II pag. 24: '10 Mavrovllnioll, .. orekli vlahisti eneka ton dio avtu oxeinon korif6n'. 2). Op. cit. passim. 3). 1. Cm-agiarâ. Dela Rominiî din Peninsula Balcanică, cap. L 4). l Spusa· oamenilor stă totuşi în legătură cu 'oul' cum spunem noi, ci ou cu 'oaea culcată'; căci ce legătură poate fi între 'OII' şi 'oac'? Asemenea confuziuni sunt destule la d-l Weigand. Unele au fost relevate de autorul acestor rînduri cu diferite prilejuri, fără replică. Confuziunile se datoresc, cu certitudine, grabei cu care .d-I Weigand trecea prin vsatele şi comunele rornineşti şi ar me- rita să fie trecute cu vedereavdacă el nu s-ar grăbi să tragă tot felul de concluziuni greşite, un cori supărătoare şi deseori in plină contrazicere CLI adevărul CI:!I mai elementar. De o pildă : Intr-UD cîntec de colinde culege greşit: «pu11'(1 cu căţel- (pasere Cll căţel) î� loc de c �uH' (\ cllc.uţe.l,. \(�Uill c�coşe.l). Ei bine, nllm.�j decît ex­ ciarnă : -Wie mall sieht, sind die Lieder arg verstummelt, das aus Vandista ist fast sinnlof" Nu inzist asupra cui este eroarea, ,căci am vorbit deja 2). Apoi, tot acolo; Die -Kolinde werden bei 1). Fără Ilumele autoruilii ; anonimă. 2). P. Papahagi, Din' Iit. popor. a Arominilor, pag. 716, 9. [173] TOPONOMIA AROMÂNEASCĂ ---'-;-------- .. _-------- 173/ den Aromunen in grosseren Gemeinden geteiert, weniger bei der Hirtenbevoikerung>. Iar noi spunem, că trebue spus din contra ; şi noi ne Intemeiem pe colecţluni şi cercetări de aproape. Vorbind: despre cîntecele poporane arornlneştl, fără să p ttrundă cîtuşi de puţin sufletul acestora, varietatea motivelor care le ridică valoa­ rea mult asupra producerilor similare dela alte popoare, se ros­ teşte cu hotărîre, sententios, că poezia poporană arominească este menită pieirei, şi că ce-a mai rămas din ele, 'crîmpeele', abia au, fost culese de dînsul. . Cu toate acestea, această afirmare osinditoare a d-Iui Wei­ gand nu m-a oprit a publica o colectie de vre-o şeapte opt ori ma voluminoasă ca a sa. Şi acelaş lucru se poate despre fiecare ca­ tegorie de literatură poporană, basme 1), etc. atinse atît de pe dea­ supra de d-l Weigand, Ca unul care am revazut in bună parte 'Dte Aromunen' şi ca unul care am contribuit intr- o măsură largă la multe şi preţioase tnformaţiuni, ţin să spun aci că nimic nu-i mai greu de convins ca pe anumite persoane cu anumite principii ... Din nenorocire d-l W eigand face parse dintr-aceştia. Lunga 'Lunga' sat locuit numai de Aromini, 'cu aproape 1600 de' sufletttin fostul vilaet al Bitulet. Cuvintul derivă dela adj. 'lunga', .. 'lungă'.,. La început a trebuit să insemne livada 'lungă' sau pădu­ rea 'lungă', sali. după cum explică înşişi locuitorii satului acesta, şi-a . luat numirea dela "valea lungă -, Mai tirziu după ce a deven it sat, sau cum se zice pe aromineşte -hoară .. s-a zis «hoaraţea lungă­ şi apoi, scurtat, 'lunga'. Tot aşa s au născut la Aromini 'Diseara', dela "disicata" 2) (= despicata), sat cupăceresc altă dată locuit de Arornîni, astazi grecizaţi. Acestui 'Diseara' ii corespunde alb. 'Pl'Iasa' nume a două sate lîngă 'Covceană', unul locuit de Alba­ neji musulmani şi altul de Iărşeroţi, de neamul Balamaceilor. O altă • Pllasă' arom. se află in Acarnania. Greşeşte d-l Weigand cind îl derivă dela sl. 1\.1\1'", "Hain Wald", s) spunind că nasa la ;), s-a prefăcut in aromina "cu totul regulat În «un". 1\-""'\ ar fi dat aromineşte 'lîngă', niciodată 'lunga' ,., 1). P. Papahazi, Basme Aromine, 1907 pg. XXV. 2) Arorn, 'disic', disicare =, despic, despicare, 3) Arornunen, 1 pag. 59 Nota 1. [174] -174 PEI Nănta etc. la Arom'ui, (la Megfeni]! face 'Nrnta' şi 'Nunta',�dar În Megle­ nita reflexul cuvintelor slave este altul, urmează alte regule decit la Arornlni). Sărac Acesta-i numele celui mai incintător orăşel, aşezat la depăr­ -tare de cam 8 ore de Arnlnciu. Cei cari s-au ocupat cu descrierea acestui mic orăşel cu un .orizont neinchipuit de frumos, ni-l dau cînd 'Sărac', CÎnd 'Se­ rac', şi cînd 'Sirac'. Noi, potrivit obiceiului nostru, folosim nu­ mele ce H dau localităţii înşişi locuitorii. Acest nume este .Sărăc', -Caşi la 'A minclu', avem şi aci a face cu un nume de localitate .derivat dela o persoană. Tradiţia Arnincenilor şi a Sărăchlaţllor este că aceste două sate s-au fundat din oieri refugiaţi aci din cîmpiile Tesaliei, de teama păgînilor. Aşa ne spune şi Larnbrides in monografia amintită despre Aminciu şi Sărac. Şi aşa pledează şi aşezarea în deosebi de muntoasă a orăşelului. Ca şi Niculiţă, A­ vela, Nicec, Avaricu etc. s-a stabilit aci la început vreun celnic cu numele 'Sărac', şi apoi localitatea s-a numit după acest nume. 'Sărac', ca nume de persoană, este un deminutiv dela foarte răs­ pinditul printre Arornlni nume de 'Saru' prin sufixul -ac. ca in : 'g'îone', > 'glunăc' ; 'dzinire' ( ginere) > 'dzlnirăc' ; .Ianl' :> 'Ia­ nacu' > 'Nacu; 'Dimitre "» 'Dimitracu' > "Facu' ; 'Papu' > 'Pa­ -peacu' şi 'Papleacu' (cu nuanţă peiorativă, deci mai mult ca po- reclă). Exemplele s-ar putea inmulţi. Trebueşte părăsită deci de­ rivarea acestui nume de localitate dela cuvîntul 'Sărac' (= pau vre), propusă pentru în tia da tă de 1. Larnprides În op citat (1888). Ca o asemenea etimologie să fie adevărată ar fi trebuit să existe in . graiul aromînesc vorba 'sărac': . Moscopole \ \ Despre Moscopole ş� rolul său jucat în trecut, am vor- . , bit mai de aproape în lucrarea .. Scriitorii Arorniui în sec.' al XVII! *. Cel mai bine informa t leste Pouqueville, în Voy. d. l. Grece, II 392. Ora �ul este străvecniu. Moscopolenii din Budapesta, aşezaţi aci unii Inainte de (�istrugerea Moscopolei şi CE,j mai mulţi după, iil consideră depe timpul colonizării romane. După POlJCjUC\'Wc ar I \ [175] TOPONOMlA AROMANEASCA 175 data din sec. al. Xl şi ar fi pe ruinile oraşulul vechiu 'Mosches', căruia Arornînii i-au dat numele-de 'Voschopolis'. Hahn (Drin und Wardar, 292) îl identifică cu oraşul 'Voscop', oraş distrus din Devol. Numele popular al acestui oraş infloritor altă dată este: 'Voscopcle', arom. 'Vuscopule. Forma 'Vuscopol'e' se aude la Făr­ şeroţii stabiliţi aci după distrugerea oraşului şH cea obişnuită de Albaneji, care numesc oraşul 'Voscopole, dupa cum zic 'vul' ZI' pentru 'vula' (ngr. vula), 'pol'ă' pentru 'poIe' (=oraş) etc. Tot aşa zic 'Ningup61'e' satului, locuit de Arornini', dellngă Bitule, pe cind Arominii spun Nijo'pule (dela sI. 'Nijo=jos, şi 'l-JOle'=po­ iană). 'Vuscopole'jar putea să se derive caşi 'Nijopule, din 'Vosco' şi 'pol'e', insă pentru 'vosco' nu ştim de unde s-ar putea derivă. A-I apropia de grecescul 'voscos', 'voski' ci se :nlIIllCS:� 'VUS(UDUl';tili'. Si lot aşa este CUll)SCLlUl Mos:upo!ea de - 'j. , [176] 176 PERICLE PAPAHAGr cei mai mulţi scriitori greci. Gudas (Vii parăllili, tom. IV pag. 3) vorbind despre VoskopoJis, ne spune că ace} care-i dau această numire o derivă: ek tis voskis, adecă polis, shimatistheisa ek VQS­ kon, i periehusa voskimata,adăugind că această derivare este doar probabilă. Gudas aminteşte apoi părerea acelor care susţin că 'Moscopolis' ar putea să derive dela MOSI1')8 (Moscos) a cărui proprietate va fi fost această ţară şi adauge, cu dreptate, că nU-Î posibil, întru cit atunci am fi avut 'Mos�upoIis', după analogia lut . Constantintipolis, ci 'IlU 'Moscopolts. Părerea aceasta tnsă, că ar deriva dela 'Moscos' c'!de dela sine din moment ce-i dovedit, că forma originală a oraşului este 'Voscopole'. Tot aşa de netundată este şi părerea lui Weigand, Arornu­ nem 1, pag. 101, care propune 'Muskopolje', sau 'Muskopoje' şi, ar fi 'Moscu!)' o floare şi sl, 'polle' nEbenc" ; nu se poate admite -tot pentru motivul că 'Moscopolc' este creaţiunea cărturarilor Mos-­ copoleni. Prin 'Moscopole' aceşf cărturari au vrut să înţăleagă un oraş cu osebire frumos după sensul ce-I au cuvintele compuse cu ngr. mosho : moshopaidi "băiat de zahăr"; moshokupădi "a turmă cum nu mai găseşti alta de bună şi frumoasă"; rnosho­ trog6 "mănînc elt se poate de bine" ; lllOS!JOVO/() "miros minunat de plăcut, răspîndesc un miros plin de parfum." Cu acest sens a intrat cuvîntul şi in Arornina : .muscu-mer' ,.măr admirabil"; 'rnuscu-carne' ,,0 carne minunată de bună", 'rnuscu- noară' "sat ne­ întrecut prin frumuseţea şi celelalte însuşiri ale sale". Cu acest inţăles l-au întrebuinţat apoi Moscopolenii. ca sa arate că oraşul IOf 'Muscopulea' este un minunat oraş, lIll neîntrecut oraş prin desvoltarea sa, prin inflorirea la care a ajuns. S-a petrecut ace­ laş lucru caşi cu 'Abetla' la cărturarii arornini. (Vezi mai sus des­ pre aceasta). Prof. Pericle Papahagl jviC!J.bru coresp, al Academiei Ronnue \ \ - ' - [177] POLITICA COLONIALĂ MOLDOVINEASCĂ 171 POLITICĂ (OlOHIAlĂ MOlDOYlnEAS[A In 1858 In vremurile trămlntate de după război şi-n fara noastră, pentru soluţionarea diverselor probleme care se impun năvalnic de numeroase şi impetuoase, legiuitorul, omul portic sau cetă­ ţeanul mai puţin indiferent vor găsi un bun reazăm in istorie, În cercetarea trecutului mai apropiat de noi. Istoria veacului XIX, in care Romînii au evoluţionat cu aproape cind veacuri de des­ voltare europeană, ne desvălue aceleaşi probleme care se pun şi azi in viaţa politică dela armistiţiu incoace. Una din preocupările recente, reforma Constituţiei, a format subiectul trămintărilor străbunilor noştri şi Înaintaşilor apropiati; veacul XIX e pătruns de proecte, regulamente şi constituţii votate şi aplicate. Constituţia celor «77 ponturi. care sintetizează dolean­ tele -cărvunarilor> dela 1822, Regulamentul organic -pe care is­ toricii il considerau ca prag Între lumea veche si nouă romineasca a Constituţiei dela Islaz- a revoluţionarilor munteni dela 1848, «Statutul- lui Cuza, "Constituţia" dela i 866- iată un materia! bogat de consultat pentru a înţelege spiritul rorninesc, duhul 10- calnic de respectat in aplicările retrograde sau Înaintate ale di­ feritelor principii de stapinire şi organizare . . Expropierea şi "îllIP� mintenirea li taranilor. soluţionate in parte prin actualele reforme agrare, ne duc şi mai adinc în tre­ cutul neamului. O latură a chestiunei, politica economică agrară, o vom atinge şi noi în articolul de faţă. Dacă ne mulţămim cu cifra de J 5 milioane locuitori ai Ro­ mîniei tntregite, trebue să concedern cam 4· 5 milioane populaţiilor străine, ce se găsesc compacte sau in mozaic dela Nistru la Tisa şi din Maramureş În cadrilater. Cîştigînd un teritoriu mai mult de indo't, am perdut mindra ornogeneitate naţională dinainte de: răsboi. Dar, dacă am pricepe nu numai protocolarile dispoziţii asupra drepturilor minorităţilor, stabilite la diferite congrese şi: eonterinţi "post- bellum", ci mai ales una din manifestările spiri­ tului nou al vremei, dacă nu ne-am lnchista în politicianismul xenofob "ante-belIum", n-ani avea nimic de perdut prin diminu­ area elementului etnic de bază În Romînia, ci chiar de cîştigat, Şi nu ne va fj greu de tot a admite spiritul nou ca indrep­ tător celei mai juste atitudini faţă de minorităţile noastre-aşa 4 [178] 178 P. CONSTANTINESCU-IASI ----_._-------------------_. ---- cum unele partide politice au inteles Jimpede-· -, căci vom găsi reazărn solid in bunii noştri strămoşi, mai mult sau mai puţin depărtaţi de noi. Nenumăratele hrisoave domneşti de liberă pe­ trecere pentru străini, mai ales celor din breasla negustore ască, sau privilegiile acordate Lembergenilor, Braşovenilor sau celor din Sibiu, Rodna şi Bistriţa, vorbesc cu glas precumpănitor pen­ .tru spiritul nou. ' Cu mult mai încoace, In preajma luptelor neintrecute de nlci o geperaţie prezentă dintre anii 1848-1865, cu prilejul rea­ Iipirei la Moldova a ţinutului din sudul Basarabiei, realipire vre­ melnică şi prin capriciu! politicei europene, se vede din partea oclrmuitorilor ţărilor noastre un tact deosebit faţă de una din cele mai bine organizate minorităţi din cuprinsul noului ţinut: bulgarii. In stinga Dunării, dela Porţile de fer şi pînăla vărsare, cît era ţinut locuit in masă de Rumîni, găseau adăpost retugiaţii bejenari din dreapta Dunării, în deosebi bulga ri, cei mai năpăs­ tuiţi de stăpînirea turcească, adevărata urgie pentru ei deseori. Pămîntul ţărilor rornineşti le-a fost de-atîtea ori "ptimlntuJ Iăgă­ duinţei"-cum Înşişi mulţi oameni de seamă au recunoscut- 0.1) Pe la 1819 se găseau, veniţi cu mult mai înainte, În sudul Basarabiei, colonii întregi de bulgari, care, pentru a trăi mai bine, reclarnară şi obţinură dela ţarul Alexandru I Pavlovici al Rusiei privilegii anumite. ce le uşurau, in adevăr, situatia.' Prin hotărîrea Congresului dela Paris. dela 30 Martie 1856, se alipiră Moldovei patru ocoale ruseşti (Prutul, Canulul, Ismailul 'Şi Bugeacul) din sudul Basarabiei. ce făcuseră parte integrantă din Moidova pină la 1812. Era o realipire ; ştergerea in parte a marli nedreptăţi dela ince putul veacului trecut Oricum Însă, prin .acest act al congresului european, mănat de anumite interese po­ litice generale, se schimba stăpînirea unei populaţii, care se bu­ curase de-o situaţie privilegiată sub stăpînirea rusească. Ce atitudine trebuia :::.<1 ia guvernul depe atunci al Moldovei faţă de puternica minoritate bulgară. putem spune caşi inexis­ tentă Înainte de t 8 t 2. pe vremea \vechiî stăpîniri moldovineşti şi care acum număra 40 colonii bogate şi privilegiate? Era o ches- \ 1). Mărturii şi dovezi In lucrarea noastră "Rolul Romîniei jn epoca de regenerare a Bulgariei", laşi 1919. [179] POLITICA COLON/ALA MOLDOVINEASCA 179 -tlune de mult tact politic, mai ales că ochii marilor Puteri erau mereu aţintite asupra "ţăranului dela Dunăre" luat in garanţie de unele din ele, ca Franţa lui Napoleon III de pildă. Erau împrejurări oarecum similare cu cele de azi: inche­ erea unui mare răsboi european, o pace Ia. Paris, interese euro­ pene în Orient, caşi pretutindeni. Politica colonială-ca s-o numim mai exact-faţă de mino- • ritatea bulgară' a căimăcărniei lui Tudoriţă Balş şi-apoi Vogoridi a fost, credem, mai mult de cit satisfăcătoare; pentru acele vremi a fost occidentală şi plină de simţ. In spiritul vremei nu era aceiaşi atitudine faţă de toţi stră­ inii. In Regulamentul organic, redactat cu un sfert de veac mai înainte, un capitol special se ocupa de Evrei, «a căror număr creşte din zi in zi şi cea mai mare parte din ei trăesc cu vă tă­ marea intereselor pămintenilor> le era interzis "de a pune in po­ sesie moşii locuite". Antisemitismul era puternic, in cit înşişi căr­ vunarii dela 1822 opreau, prin Constituţia lor, intrarea mai de­ parte a Evreilor în ţară, deşi admiteau unele privilegii celor deja stabiliţi. Faţă de bulgari atitudinea guvernanţilor fu cu totul alta, din motive pe care le vom vedea. Caimacarnul Balş lansează o proclamaţie "către locuitorii părţii din Basarabia ce trece «spre Moldova» la 4 Februarie 18fi7, prin care adresindu-se «iubiţilor compatrioţi" le spune, între altele: "Poporul moldovean" vă primeşte pe toţi ca pe unii ce-i sunteţi fraţi "şi de-o lege şi care în viitor veţi fi părtaşi de a lui soartă". Ocîrmuirea le făgăduea respectarea drepturilor obţinute sub stă­ pînirea rusească şi împlinirea dorintelor ce le vor manifesta. Ca urmare se alcătui o cornisiune din boerii : vornicul Iancu N. Cantacuzino, logofătul Grigorie Krupenschi şi postelnicul Las­ car achi Michalachi, modificată apoi prin înlocuirea celor din urmă cu logofătul B. Posseti- Bălănescu şi aga MJ'Cerchez; cel dintăi fiind secretar de stat fusese menţinut. Comisiunea primi însăr­ cinarea de a se pune în legătură cu reprezentanţii coloniilor bul­ gare pentru a le afla doleanţele şi a le comunica ocirrnuirei, care Intocmi aşa numitul nAşeziimîntul coloniilor lmlgarc". Lucrarea fu gata în curînd, după o laborioasă conlucrare a delegaţtlor ocirmuirei rnoldovineşti cu reprezentanţii coloniilor bul­ g are, ce aduseseră în sprijinul Jor şi privilegiile obţinute În 182() [180] sub stăpinirea rusească. In 1858 se tipări o broşură J) continind' tot ce se statuase referitor la aceste colonii: aşezămintul amintit, ... "Instrucţii pentru datoriile au torită ţilor săteşti ", "Privilegiile hă­ răzite coloniilor bulgare" şi "Hrisovul pentru şcoala din Belgrad", dat la 1 O Iunie 1858 de caimacamul Nicolae V ogoride. Adunările obşteşti ne [mal' funcţionînd, noile regulamente. obţin putere de aplicare numai pe baza ordtnulut [autorităţii exe­ cutive-ceia ce [contravenea [arr. [58 din Regulamentul Organic. Ind! în vigoare pe atunci. Pentru indreptările liceului din Bolgr ad= uua din putinele. şcoli secundare din Întreaga Moldovă --se forrnase o nouă depu- tăţie, În care se aflau bulgari de vază ca banul Panaite Grecul şi Neculai Caruşov. Dintre toate dispoziţiile referitoare la drepturile bulgarilor; consacrate prin continua Întrebare a celor direct interesaţi, «Aşe- 7.�I1lÎntuJ:. prezintă o importanţă deosebită. Cuprinde 336 articole" împărţite în mai multe capitole referitoare ia drepturi şi indato­ riri, viaţa productivă; viaţa spirituală şi moravuri, justiţie şi altele, Vom spicui dispoziţiile edificatoare asupra politicei coloniale la 1858. * * * Toate coloniile treceau sub [urisdicţia departamentului de' finanţe-cum se 'hotărîse prin jurnalul încheiat la 30 Aprilie 1857- rormtndu-se o secţie [specială, a li-a colonială condusă de un dregător colonial. Administraţia se face de funcţionarii: ocolaşi­ şi asesori la fiecare ocolaşie, vornicel şi ase sori la fiecare judet colonial şi cite un uşer la fiecare zece case. Afară de aceşti 3-:-­ genţi executori, fiecare colonie forma o obştie şi avea o adunare obştească de mare însemnătate. Ocolaşii, vomiceil şi asesorf erati aleşi şi rinduiţ' de obştie pe doi şi trei ani; alegerea se face după � «mulţimea glasurilor> .. Apoi erau; diferiţi scriitori şi "fullcţioneri" plătiţi şi numiţi de stat; leafa provenea din veniturile coloniale. In caz de excedent.. acesta se împărţea funcţionarilor, pentru silinţa lor ÎI1 slujbă. Slujitorii erau cei obicinulţrşl-n restul ţării; existenţa, atri­ butiile şi plata lor sunt [cuprinse şi-n Regulamentul organic. De altfel, toti slujitorii' ţarii erau injreţinu]! pe cheltueala satelor, 1) Iaşi, tipografia -Buciurnul romin» ; un exemplar, scris cu cirilice, pe care l-am utilizat, fost În propietatea Universităţi! din. laşi. se află în biblioteca liceului «Codreanu- Birlad. [181] POLITICA COLONIALc\ MOLDOINEASCA 181 unde- şi indeplineau slujba; sătenii alegeau pe vornicei, adunarea acestor a pe ocolaşi si privighitori. Era o aplicare locală, pentru COIOlli, a principiului eligibi- 3ită tii functionarilor. � > Moldova suferise mult de abuzurile funcţionarilor, dintre care unii incercau să se inveciuicească cu descendenţii lor in a­ numite bcerii, Mai inainte -pontul- 12 al cărvunarilor cerea ca «nici un fel de slujbă obştească .. Sd nu se socotească de clir o­ nomie .. .>. Aceiaşi constituţie adrnisese numirea funcţionarilor de .Siatul (paria mentul) 'prii. sistem american. In ce priveşte exce­ -dentul rezultat din bugetul general al ţării se întrebuinţa la îm­ bunătăţirea aşezămintelo r publice-vceia ce constituea o teorie de .drept administrativ prea înaintată pe atunci. Diviziunea autorităţii lăsa liberă manifestare »ointei coţeciioe, 'care era asigurată şi pin alte dispoziţii. Nici o hotarire a [ude­ 'ţului ocoli al sau colonial nu avea tărie dacă acel caz nu fusese .ascultat, judecat şi hotărît de toţi membrii in complect. iv1ăsură prevăzătoare pe care o găsim şi-n Constitutia cărvunarilor, ex­ tinsă, bine-nţăles, la hotărîrile mult mai importante ale Statului obştesc. Nu se poate lua nici o hotărîre "dacă Ieţile Slatului nu vor fi toate de faţă in numărul şi persoana lor". Şi-aici. ca pretutindeni tinde amintim de dispoziţiile "căr­ vunăreşti", intenţia noastră fu de- a face o apropiere nu numai de simplă compara tie, ci de a sugera bănuiala unei oarecari in­ fluenţe a generaţiei cărvunarilor dela J 822 asupra celor ce tre­ cuseră prin 1848. Libertatea de conducere şi control, hărăzită m'norităţii bul- ';gare, respiră inca din articolul 168, . "La sfîrşitul fiecărui an sunt datori a alege din slnul lor '" trei inţălepţi şi cu 1 vere gospodari, ca la incheerea socotelilor ."să se Încredinţeze despre banii ce-s-au adunat la Ocolaşie şi Judeţele C oloniale şi despre acura teţa socotelilor". . Implinirea datoriilor din partea ocolaşilor, vornicilor şi ase- tP sorilor se cerea aspru, Însă - Şetu [182] • t_82'------ P._C_O_N_S_T_A_N_TI_NE_S.s:�_=_JAŞ_I . , secţiei coloniale-un director general de azi-era obligat să facă' in vreme -revisii- În colonii şi să primească acolo "toate rlngu­ irile coloniştilor» ; să observe ca functionarii a mintiţl să se ocupe «cu sîrguinţă la îndeplinirea însărcinării lor după toată cuviinţa» . După statuarea normelor de conduită ale organelor admi­ nistrative, cărora mereu li se recomandă, în peste cincizeci de ­ articole, prudentă şi respectarea drepturilor colonişti/ar, urmează prevederile referitoare la îndatorirele şi privilegiile acestora. Coloniştii bulgari se bucură de-o atentie deosebită din par­ tea ocîrrnuirei din motive care dovedesc o largă pricepere a in­ tereselor de stat. Numai emi.qranţii care se OC1tfJfHt cu agricul/w-a; sati 'meşteşuguri apropiate acesteia era consideraţi colouişti ; cei ce-ar dori să se ocupe Cll negoţul sali specula sau vroiau sa se-nscrie în vre- o breaslă dela tîrguri nu erau primiti În colonie sub oblăduirea privitegială, In general, împămîntenirea pentru dre aturlfe politice se făcea cu mai multe greutăţi şi forme. Străinul de oricare credinţă creş­ tinească, - deci numai - pentru creştini era deschis drumul încetă­ ţenirei � trebuia să facă o "jaIobă" către Ocirmuire, prin care să ceară acest drept şi s'arate ce capital posedă; după zece ani de muncă productivă şi viaţă cinstită putea fi trecut in rîndul pă­ rnîntenilor cu drepturi politiceşti. Pentru cei ce nu vor să se bu­ cure de drepturi politice, pentru negustori şi industriaşi, era su­ ficientă o simplă cerere şi obliga rea supunerei faţă de dările ţării, . Garantiile cerute străinilor erau in bună tradiţie şi nici chiar după 1866 nu dispar; În constituţia cărvunarilor dela 1822 se cere a­ celaş termen de 10 !ini şi condiţia căsătoriei cu o moldoveancă, iar În constituţia deja 1866 străjueşte faimosul articol 7. Pentru, coloniştii aduşi de proprietari pentru inpoporare sau lucrul pă­ mîntului. Regulamentul Organic prevedea oarecare Inlesnirt. Agri­ cultura, singura bogăţie a ţării, se bucură de o atenţie deosebită In toate Iegislaţiile secolului trecut. Intre principalele preocupări ale statului obştesc, stabilit În "Cele 77 ponturi" se prevede si "Îmbullătălirea economiei câmpu\�1i (agrare)". _ Fiecare colonist lndeplineaformaliratea unui jurămînt la irn­ pămînteni re, depus potrivit religiej sale, p:: care au dreptul slobod a şi- o folosi. Apoi orice colonist şi urmaşii săi au drept de târ­ goveţi nu numai in colonie, ci şi'ntoată tara; au dreptul de a dispune precum vor vrea de avutul lor Înlăuntrul ţării, iar de vor [183] POLITICA COLONIALĂ MOLDOViNEASCĂ 183 incerca a-l scoate din ţară, vor fi obligaţi a plăti darea pe capita] pentru trei ani, findu-i averea CÎştigată tn ţară, Pămîntul fixat fiecărui colonist bulgar sau . rumeliot se ho­ tărise la 50 desetine, iar la împărţeală li s-a dăruit cite 60 de­ setine. Iată o împămintenire - propriu zis nu era o irnproprietă­ rire, cum vom vedea - cum rare ori se întîlneşte in istoria noas- . tră, nu faţa de străini, dar nici chiar fată de ţăranii neaoşi rornini. Pentru a se preciza chipul cum se înţelegea această importantă chestiune acum mai bine de jumătate de veac în urmă, transcriem articolul 82, cuprinzător lrnpămintenirei : "In cîtimea părţilor de "pămînt împărţit pela colonişti se socoteşte numai pămîntul treb­ -nic ; iar toate celelalte unghiuri, precurn : rîurile, limanurile, -glodăriile, mlăştini, var, pămîntul sărat, cleios, nisipos şi altele. "nici de cum nu sunt puse în socoteală, ci se dau In obşteasca «stăpînire a coloniilor sau satelor ... Intenţia economiei de stil reesă din numeroasele articole cuprinzînd dispoziţii pentru «viaţa productivă», orinduită pînă in cele mai neinsemnate arnănunţimî. De aceia şI depindeau coloni tle de ministerul finanţelor, pentru mărirea veniturilor statului din buna administraţie a unor bogăţii ale ţării. Ocupaţia de căpitenie a coloniştilor era agricultura, asupra \ căreia erau indreptate atenţiile Ocîrrnuirei. Principatelor; tendinţa. era să se facă din aceşti bejenari ba ni agricultori -ceia ce, de altfel, era şi-n spiritul harnicilor colonişL Se prevede, în mai nu:Îte articole, tot ce-ar putea înlesni o bună cultivare a pămîn­ tului. sub supravegherea aceloraşi conducători de ocolaşii. Col 0-­ ulştil sunt datori să aibă pluguri şi celelalte unelte pentru agri­ cultură, iar In caz de lipsă bine motivată va avea grijă colonia să inzestreze pe cel ce n-ar avea. Vornlceii şi asesorii vor con­ trola condiţiile in care se fa:: sernănăturile : vor raporta pe se­ mestru despre numărul şi starea vitelor; despre livezi, vii, finaţe, fabricarea vinului, rachiului, manu facturi, se prevăd diverse dis­ poziţii, care lăsau libertatea şi incurajau cultivarea lor. Fiecare gospodar este dator a pune 111 jurul casei şi grădinei, in fiecare an, cîte 20 copaci de aguzi, iar ocirrnuirea le va trimete sărninţe pentru gindaci de matasă. Ocolaşii vor avea in grijă semănarea copacilor pentru lmpădurire, iar fiecare gospodar este obligat a răsădi copaci .. de acei ce cresc mai cu repegiuue-. Judeţele oco­ liale şi coloniale îşi- vor da toată silinţa «despre inmultirea pe la toate coloniile, de tot Ieliul de industrie, manufactură, rneserii [184] 184 P. CONSTANTINESCU-IAŞI .2...- __ şi fabrici- ; vor avea grija ca -gospodarii să se ocupe cu lucra­ rea linei şi cu fabricarea săpunulul şi a lurninărilor> . Coloniştilor li se dă voie pentru fabricarea rachiului şi berei, iar vinzarea vi­ nului se dă in antrepriz ă prin mez aturi , venitul rezultat va servi, în decursul anilor de scutire, pentru folosul coloniilor, o parte srabilindu-se anume pentru leafa preoţilor şi intretinerea biserice­ lor. O măsură de încurajare, căci legile ţării favorizau mai mult monopolurile in folosul statului; tot aşa şi-n cele «77 ponturi •. Comerţul cu produsele coloniştilor este liber, chiar peste graniţe, ClI anumite restricţii uşoare. Constitutia cărvunarilor pregătise a­ cest spirit de libertate prin desideratele sale; «lucrarea pămîn­ tului În tot chipul, meşteşugurile, deschiderea de fabrici de orice trebuinţă ... şi tot felul de neg II storie să fie neoprite lupărnintul Moldovei •. * * Coloniştii trebuiau legaţi clt mai temeinic de noua patrie ce voia să-i facă părtaşi de soartă poporului moldovan=-cum glă­ suia proclamatia lui Tudoriţă Balş. După obiceiul vremei să li se confere oarecare privilegii. Intre acestea se statua ,.sc�di1'e(t cu nesupărarea lor de orice dare sau havalele" pe un timp deter­ minat dela inceputul aşezării 101'; scutirea pentru totdeauna de Îndatorirea recrutării, atît naturală cît şi bănească; dar dacă ar Dori vre- un colonist să facă armată, va fi cu drag primit şi, peste obicinuita leafă, i se va da odată pentru totdeauna nouă carboave ca răsplată. Un articol special prevede întrebuinţarea dialectului colo­ niei ca limbă pentru redactarea tuturor poruncilor către colonişti; jurămîntul la îrnpămintenire era depus potrivit religiei fiecărui colonist. Drepturile civile incetează în cazul cînd treceau in altă clasă, dar se puteau folosi liber de drepturile acordate de noua situaţie. Dacă vre-unul voia să plece din colonie, obştea n-a vea dreptul să-I oprească, dacă lăsa pe-un altul să-i susţie gospo­ dăria. Da�ă pt�tea să lntr eţie î?da'ţoririle cen�te de. am�ele clase (de colonist Şl clasa in care mtra), putea sa rărnie ŞHl clasa coloniştilor. Unul din principalele venituri ale ţării se trăgea din strin­ gerea birurilor, la care erau supuşi taranii şi clasele mijlocii; dela obicinuitele dăjdi nu puteau face excepţie nici agricultorti [185] POLITICĂ COLONIALĂ MOLDOVINEA.SCĂ 185 �--, -----�------- bulgari. Coloniştii erau obligati la anumite haoalele, explicabile pentru întreţinerea ţinuturilor lor: facerea şi indreptarea drumu­ rilor, podurilor, ezăturelor şi ţinerea trecătorilor, dar numai a acelora cuprinse pe moşia lor. Ocolaşii vor avea grija să orin­ duească pe toţi coloniştii, să nu se comită abusuri şi asupriri, căci altfel "vor pica sub răspunderi grele». Vor mil da podvezi pe rind in .ajutorul poştei, la transportarea arest 1 ţilor, functio­ narilor trecători în treaba slujbei şi drumeţilor particulari cu le­ giuite certificate pentru aceasta. Judetele coloniale vor" avea grija ca nici U!1 călător să le ceară podvezi fără plata banilor sau fără -blanchere » (bonuri). Nu trebue să pară grele aceste indatoriri, căci fac parte din obligaţiile publice prevăzute În toate legislaţiile lurnei de ori­ cînd. In special ajutorul pentru poştă era de pret, căci ţinerea poştelor necesita cneltueli mari, cu toate că- Il bugetul Moldovei pe 1846 se prevăzuse 633000 lei pentru acest capitol-una din cele mai mari cheltueli->, plus 30000 pentru «blancheturi de poştă". Abia după impllnirea anilor de scuteală coloniştii vor plăt i "două feluri de diil"i: 1) îndeobşte păminteue. ca ale tuturor ce­ lorlalţi din aceiaşi clasă şi 2) parţiale pămînteşti sau comunale pentru ţinerea dreg ătoriei coloriiale, profesorilor, leme ocolaşilor, vorniceilor şi asesorilor şi pentru biserică. După trecerea acelo­ raşi ani de scutire se va percepe şi o dare pe pămînt, fiecare după cîtimea stăpînită, dar numai pentru pămintul . Libera exprimare a voinţei colective, prevăzută şi-n alte articole, cores­ punde unui � Început de explicare a principiului descen tralizăril admini stra tiei. Din -Aşezăn.tnt- se mai. pot spicui citeva dispoziţii ele drept, dintre care unele foarte interesante. . Majoratul se obţinea mai curind de cit azi; la 20 ani im­ pliniţi tînărul intra în toate drepturile unui vristnic Iegiuit. Epi­ tropii, în cazul minerilor, erau răsplătiţi pentru osteneala lor cu un sfert din averea mişcătoare ce au cîştigat-o. Peste cîţi-va ani numai, in J 865 cînd se redactează primul Cod civil, majoratul pentru toţi tinerii rornini sau supuşi legilor [186] 186 P. CONSTANTINECU-IASI __________________ -2..' ,_� . _ romineşti se obţine Ia 21 ani împliniţi rărninlnd vrîsta de 20 ani numai pentru maioratul penal. Tendinţa era să se prelungească minoratul ; astfel înainte vreme cu ocazia căsătoriei bărbatul avea nevoe de consimţimintul părinţilor chiar după majorat pînă la vrîsta de 25 ani. Aşa dar. maioratul la 20 ani, admis pentru coloniştii bulgari, era o dispozitie Înaintată. 111 c.reptul actual civil, caşi- il acel vecnt dela 1865, nil se' prevede nici o plată pentru osteneala tutori/or în inţălesul dis­ pozitiei din «Aşezărnînt-. Tutorii sunt obligaţi să restitue intactă averea minori lor scă­ zînd bine-nţăles cheltuelile cu Întreţinerea minorllor şi averei irno­ biliare. Tutela este gratuită-declară codul nostru civil. Greşau oare guvernanţii dela 1858 că acordau epitropilor o răsplată de un sfert din averea ciştigată prin osteneala lor cu bunurile mi­ norilor? Nu, căci alte legiuiri străine recunosc chiar azi dreptul gratificării tuturorilor pentru munca lor. Aşa, codul civil la spa­ nioli prevede 10°10 din venitul' curat; iar cel german prevede expres posibilitatea dea se da o lndernnitate tutorului. Se stabileşte principiul lJ'YolJietiiţi'i în comun, de oarece se dă fiecăruia şi urmaşilor partea cuvenită, însă nu personal, ci In pro­ pietatea fiecărei colonii. De aceia coloniştii n- au voe a vinde din" pămintul lor fără învoirea Ocirmuirei, "ca nu cumva să intre a­ cest! pămînturi în mini străine». Chiar constituţia «celor 77 pon­ turi" interzicea străinilor de-a mai cumpăra imobile, rurale sau urbane. Şi se dă voe, însă, «pentru Intinderea şi irnbunătăţlrea gos­ -podăriei lor a cumpara Şi-Il deobşte a dobîndi pămînturi dela -feţile particulare, în a lor proprietate». Şi-atunci, natural, că fie-o care colonist poate dărui propria sa avere după vointa lui fără vre-o mărginire. Este aplicarea unuia din cele «77 ponturi», libertatea ab­ solută a dreptului de propietate (" voinic fiind Iicşte cine de-a ho­ �tări precum îi va plăcea pentru dreapta avere a sa, pentru 1'0-' «du! ostenelilor şi a iscusinţei-). O altă dispoziţie regula\ dreptul de moştenire. Averea miş­ cătoare a unui colonist mort fără test ament : un sfert să se dea soţiei mortului, un sfert tuturor' fetelor şi două sferturi să se-rnpartă intre fii (băeţt). Codul civil de InG i tirziu desfiinţează Inegalitatea moştenirei intre fii si fice, Pentru legiuitorul • Aşezărnlntului- o ra­ ra ti une bine cuvintată il indemna să acorde mai mare parte băe- '1 f 1· [187] - POLlTICĂ COLON/ALA MOLDOVINEASCA 181' [ilor: aceştia aveau nevoe de mal multă avere pentru a o tnmulţt prin munca lor şi a mări astfet bogăţia ţării. Intr-o aşezare populată şi cu relaţiuni stabilite trebuia re-" gularnentată şi Jttstiţ/:o. Adunarea obştească, care garanta conducerea de sine a co­ loniei, prezinta pentru ocîrmuire atîta însemnătate, că neurmarea ordinului de a veni la adunare era pedepsită cu amendă (<, sirb. «drum mare- (Cp, şi ţumire (siUul se lă(ăla J)O canapea), cu Berueker, 1. 547, la kotntct), ar putea veni de la nslov. lâihati În sudul Mold. (de ex. Tutova) se, a h0i11ări. un deal şi mai mic se numeşte poHdă (Nlunt.), pohidâ (Mold. momic, din rădăcina 1n01fl,- (din sud.) şi prohitii (Mold. VechI), care vine şi 1nomîdan, moviHţă jronie, deriziune: (a lu,a în pro­ de pămînt făcută da rîme) cu 3L1- hifă, a vorbi î1; Jlohida cnt-vrl), fixul -ic ca'n colnic, popic ş. a. vine din verbul It (îm) J){)hiit"i, a gh'iorlan, mojic, nu vine de I'� ridiculiza, rus. pohtt1'itl, a între­ ghlorăitul maţelor lUI de foame, buinţa oare-care viclenie. ci de la vorba lui. adică «141110-\ urdă, brînză' care se obţine răle», nu vorbeşte ca oamenii herbînd zeru rămaş de la caş ciopliţi. Cp. cu bădiit'an. de la (albumina din lapte), vine din lat. ung. badarni, a vorbi ca gh'ior- l,o,dda, fem. de la h(rj'fd�tS, sbîr­ lanul. !it, urit, adică «brînză urîtă» faţă [191] ETIMOLOGII ,--- 191 de brinza obişnuită. în orf-ce caz, Poate că altădată se zicea şi urda (deşi e gustoasă 1) apare ca oard« (de unde ar veni numele o rămăşiţă sa i chear ca un gu- de familie Oardă, in Ardeal, ca nol. Aşa se explică cum din hor- Brinsă În Moldova, mal ales că riclus s'a făcut fr. ord, orde, Cu Poloniî, care aii luat acest cu­ înţelesul de «foarte murdar>, de vînt de la nOI, zic horda, Ungurii unde şi orduree, murdărit. Apol, şi Slovacil zic »urda, Ruteni! rom.urdori (AugenbuttM'!) nu e urda, - Etirnologia arida s'ar po­ alta de cît lat. "horridares (hor- trivi asemenea dacă am putea ,'ores). Pentru eliziunea lui I, cp, explica prefacerea lUI a in H, mal cu calid.ue-cald, (Poate că şi planta ales că urda se numeşte it. ri­ numită leurdâ, allium ursinum, cotto., adică-răscoaptă-, (Cp. şi vine din ll1dda !). Pentru preta- cu t.suc, uscat, lat. exsicco, exsic­ cerea lUI o îutonat ln « (faţă de catus) , - Etim. hibrida dată tot m3r'.'<, ?1Ior�is, moarte), cp. cu CI;\- de mine (Arhiva. 0;::1. 1921) cade. hăr«, dJ'Jrfis, curte şi cu păr ro, vatră, alt cuvînt foarte mult pururea (prin alipirea sufixului cercetat, nu e alta de cit ngrec '-rUl, din olu,rea). Poate că s'ar vathl'o{t, vgrec, lnithros», pl. -a putea compara Încă şi mal bine treaptă, scaun, temelie, de unde cu nume e oraşului Lurâa, din vine şi alb. vatră, Iar din rom. ior1'ida" adică «uscata, arsa» (ca vine cuvîntul sîrb. rut. pol. ceh Ştişiţr, rîu în Putna. şi Şnşiţa in şi slovac. Cu 'iat. airiam. n'are Gorj, vsi. swsica, de la vsl. suhii, nici o legătură. ÎntH s'a zis des- .uscat, Ş" a. asemenea) dacă cîrn- pre vatra casei (şi a' satulut), pla Turdei e in adevăr uscata+- apoi despre vatra tocului. August Scrlban [192] COMUNICARI Limba unei Cazan ii după vechi a direcţie filologică In cartea mea -Fonetica alfabetului chilie}! am dovedit şi pentru vtitorime-vceea ce nu mai făcuse nimeni înainte de mine-> că filologii noştri (aşa Sextil Puşcariu, Ovid Densuşianu, l. A .. Candrea, mai in urmă N. Dr ăganu etc) Ialşifică limba rO:11ln1 a textelor veacurilor XVI, XVI! (ca Psaltirea Scheiană, Psaltirea Voroneţeană, Carte de invăţătură şi alte ale lui Cort si, Codicele Todorescu şi codicele Marţian etc), nîtscocindu-i o [or mă veche, arhaică, pe care, de fapt. limba noastră IlU o avea atunci sau, alte ori, nu a avut-o niciodoti'J, in realitate ci numai în închipuirea acestor filologi moderni. Această talşificare dînşii o comit, pre­ cum dovedesc acolo, prin acea că, necunoscănd vechile Literaturi slave de la cari ai no}lri :'11l'vâţa/t cum să scrie cu clrilica, ci ştiind ceva (prin Hasdeu şi episcopul Mclehi sed ee) numai din scrisul ru­ sesc şi bugăresc de astliti, cred că şi in acele vechi texte ro­ rnlneşti slovele cirilice a vea li aceeaşi valoare Ionetică pe care ele: o au astăzi la Ruşi şi Bulgari; ei nu ştiu că, in sec. XV --XVIf În deosebi, slovele noastre cirilice a veau, ca şi la Bulgarii, Ruşii, Sirbii, Macedonenii de atunci, valori fonetice deosebite de cit as­ tăzi (cf. Arhiva din Ianuar 1 Y23, p. 63--72). In acea' carte a mea documentez această afirmare. Totuşi, pomeniţii filologi, spre a nu-şi, rasturna tot ce au clădit şi clădesc in domeniul Filologiei rom/ne, d�!l ambiţia şi vanitatea de a nu fi văzuţi de lume că z u clădit filră să cunoasca acele date ale SIa­ visticei, (ct. p .. ) nu numai că m'I voesc il ţine socoteală de do­ cumentăriie mele ci continuă a falsifica mai departe limba noas­ tră veche. f\ stfel Însă ei induc În eroare şi pe alţi necunoscători din cercul lor de influenţă. A rn arătat (In Arltioo. XXX, 1, p, 63) că dînşii. spre a- şi ascunde această inferioritate a scrierilor lor, I -- �,.�- !4.A04 J ! , I ţ [193] COMUNCARI s-au silit chiar 8;1 deprecieze resultatele -Poneticei- mele. Iar N. Dr ăg anu, deosebit. nebăgînd de seamă că Ştiinţa adevărată nu-i aceea care se face spt e a place altora ci numai pentru adevăr, afirmă (in e Codicele Todorescu şi Codicele Marti an >, p. 167) că nu se ia după �ilie Bărbulescu, care are greşeala că prea vrea să moderniseee» limba remînă a vechilor texte. Deci, aceşti filologi păstrează limbii textelor forma veche. ar haiu'i, pe care ei cred că aceste texte o aveau in secolii XV [ şi XVIi, pe cind eu, afirmă dlnşii, moderuceez acea limbă. Ca să arăt 111că o dată. cum filologii aceştia Ialşifică arhaizînd limba veche,-fiindcă dînşii nn !it/n ce arată Slavistica : că pe atunci slovele cirilice aveau şi nlie valori fonetice de cît asl ăr] ia Bulgari şi I':uşi,.-- iau acum numai cazul slovei ,�. N. Drăganu (in "Cod. Todor etc". p. 167) afirmă că atunci, în sec. XVIi, 1.\ reprezinta numai pe ;,a, cum e azi la Ruşi si Bul­ gari. Acelaşi lucru crede Sextil Puşca riu in a sa transcriere cu litere latine a nCărţii cu invăţ ătură" a lui Coresi, 1. A Candrea În «Psaltirea Scheiană», 1, p. CCXXXVll şi O. Densuşiauu ÎI?, transcrierea « Paltirei Voroueţene» i ocotesc că (i\ reprezinta pe 711; • .. rareori» pe e. Atita tot. Nici unul nu ştie şi, probabil că de Oerec:e n-au cunoştinţă de Slavistică, n-au inţeles cele ce eu documentez In a mea IIFo­ netica» (p, 175, 447-8): că, precum la Bulgari (mai ales intre sec. Xil---X!V, dar pe alocuri şi după aceste veacuri) I�, prin ceea' ce se cunoaşte în Sla vistică sub numele de "wii.e�tcc (il 'in-­ suriior"" înseamnă şi ceea ce x,, adică insea rnnă, ca aceasta din urmă, şi î li, sau, tot aşa şi la Romlni cari învăţaseră şi din Litera-­ tura bulgărească cum să scrie, H-. insemna şi ceea ce ,1'" adică li sau â. Mulţumită acestei atitudini ueştiinţifice a acestor filolog', cei' de subt influenţa lor, neavind Ştiinţa de a-i controla şi eventual indrepta, falsifica şi ei mai departe, ca inlluenţătorii lor, limba vechilor noastre texte. Aşa părintele C. Bob ulescu, transcriind ca litere latine o -Cazanie de lngropare morţilor» dupe un manu­ scris cirilic din 311. 1703, publică textul (in revista Itiserioa ()j(O- a·o"·a" 4··0),,'/I/ii (11·!1 ("'1· 'î{)?2 ') 1 �!) ,"s'tf('1 ' tA, '1 I!.', , �. ,_� \,.... � ..... '-' .... , 1-' ,-1 Cl •. • "Ascuitaţi b1agosloviţi creştini odF,năoare au i'o:;t fug!l'rtnd (sic) un omrI de. un(l. inorcgi j'll'.:i inorogu:ii l-au fost fugariondi'i. caciia ce să·-l agiullgă de să-I măn;lillce (sic) iar:"\ omLllft săracul [194] � 94 ILIE SĂJWULESCU -- -------_._-- -------------------------_._-- fugind D-n{nezeu Sfnţiia sa •.. şi era acolo o r;ap'irnare ... şi ia mi ilocul riipăi etc. ", ) Ast fel transcrie păr. Bobulescu, punind 'Însuşi sic in paran q tne si luîndu-se după pomenitii filologi. 1\Ş1 că pe această cale (a lui Puscar!u, Candrea, Densusianu, etc.) a ajuns 51 dea limbii r omine dela 1700 o formă veche, arhaici, fie şi dlalectală (cum ar zice O. Densuşianu in il sa l iisioire de lo, lan'ci'.te rousnainc, li 11, in care î de azi se pronunţa atunci uneori li: fughiand, fu­ g:'iriemd, riau etc. lu fond c� e aci, însă? Este un Ionetisrn născocit de Bo­ hulescu, iar nici de cum o realitate in limba. Iar nascocirea-i viile de acolo că, g';isind în manuscrisul de Cazanle ce transcrie, scris: ;P.t1!'h\H,II" 4\l;r:';;jlRltl,>\'l" 1"�!1!i\H'11', plrtn:l., şi. socotind, după invăţă­ (urile greşite ale lui Puscariu, Densuşianu, Candrea, Drăganu etc. că 1.\ reprezenta, în vechile texte, numai pe :a ca la I�uşi şi Bul g arii de astăzi, a transcris şi a ci pe M prin ta. N LI ştie nici 80' buiescu, că invăţatorii săi, ceea ce ar fi putut g�si în «Fonetica> JIL�a, că şi vechile noastre te xte au, prin acel "amestec· al Iusuri­ lor" luat dela Slavi, pc ,-;.. cu valoarea lui s; = î, el (cf. Arhioa, X\VllI, 1, p. 159). Cunoaşterea acestui fenomen devenit ortogra­ Iic, i-ar fi invederat, că niclodată nu s-a zis romineşte : -fughiand, fUi(ăriund, mânvrnce, riapei, cum filologii noştri pomeniti I-au in­ văţat, ci totdeauna numai ca astăzi: fugînd, fugă rînd .cf, ocă­ :;rînd), mănînce, r-pei. Nici scriitorul acestei Cazanii, nu pronunţa, 'evident, altfel, de cît ca noi azi; dovadă e, În rindul întîi, încă faptul că el însuşi, in acelCiş loc, rnai scrie: fngind şi rilpei. Aşa >că, ortografia bulgărească, pricinuită de "amestecul iusurilor", pe :care, în "Fonetică" (p. 447 şi 166, 205) o arăt imitată de Sîrbi :şi Ruşi .şi de tCtctele 1'omîno-sla'tlc, se află şi in această "Cazanle" (;irHici'i roIdnească; scriitorul acestui text romÎnesc, aşa dar, pro· nunţa, ca toţi cei de pe vreJnea sa,ca noi cel de pretutindeni de .astăzi, ca şi cum ar fi scris şi dînsul şi scriau alţii atund: .<1\i:!r,':',H,t\, 4\ ti f':b 1l.rY, H,h, , iV\7.IiN,U'lf, P,"i\l1:li. El puse insă GI pentru x.. , fiindcă era influenţat de �-)co(�la, orlogra{icâ lmlgărcască care pre­ fera pe ;;.. lui ,y. şi care, uneor4 chiar nici nu 8cria a :eac;{ă 'litrră ,din urmă ci numai pe GI in locut d. Dacă vor domnii filologi po- meni(i,-să le dau, ca exemplu btdgăresc al acestei Scoli care n-are \ ' de cît pe ;l\ şi elimină pe �, manuscrisul aşa numit "Plovdîvsko Evangele" (adIcă "Evanghelia dela Plovdiv"=Filipopol) care, ca :şi Cazania w!astră, pune ," pentru' .r, S. ex. in i\�';'dl�/\ (rom. [195] � CO!v1UN!CI\RI --------_.- _._--.--_._--- -._- ._------ 195 mi zd 3) CR\Ei�/\er, (1"0111. izbîndl), �'U�\/\�;h e1T. (În /5flrbsan'ie a Acade­ n.ie: de Ştiinţe din Sofia, }(XIL 12� p. 216). Ast fel st.i iil��rLlI �i i· a 'li arătat ueja in. «Fonetica»: Iar ace.ista coufirmă . Îu,-,ă odată ceea C�; eu mai susţin in .,Fol1dica" mea, pe temeiul tocmai al acestor date şi rezultate Ce scot elin Slivistică : că in se ; XVI şi XViI dej», limba remînă nu era in stadiul arliaic (s ex. fu[{liiand etc), şi nici n-avea Ior­ mele dialectale, ca aceste şi altele, re cari i le in ventează filo­ logii noştri din pricina lip·di lor (Il' CUt10ŞtiTti intr-ale Slavisticei, "ci era în genere chiar in stadiul ei actual, Eu nu scnim i mudernidnd, deci, el prezint limba veche aşa cum. c« era în rcaliiuie; pe cind fil}l-;gii noştri o fa7şitică ar­ hai,r;Î,nd-o. E păcat pentru Ş .iinţa Ce dinsi: rivnesc să Iacă şi pe care o Lll? fi '3. astfel, daca o, cultivă nu pentru adevar însuşi, care ar trebui să- [ asculte şi să'] ia de la oricine ar veni el. ci o fac ,pn]trtl satisfacerea numii a ambiţiilor şi a vauităţl: persona le. E păcat, fiind-=a o aşa Ştiinţ'l nu poate avea valoare. 'Sîrbi imlgrati in Oltenia in sec. XVI şi XVII in cartea mea Rclalions des lloimiin« aocc les Serbes, les Bnl(}iues, les Grccs el ZCL Creatie, in ca re, intemeindu- mă pe do­ cumente inedite şi Pe noi interpretări ce am dat celor publicate inainte, aduc Istoriei noastre şi celei a Slavilor Peninsulei Balca­ nice ideia nouă că : nu Bulgari, cum s-a crezut plnă la mine, ci Sirbi din Slrbia proprie sau din Ma�edonia de nord şi centru erau Slavii cari emJgrall d� ?in:ol0 de Dlln'-ire la noi, în Principate, :intre sec. XIll şi XVI! inclusiv. Acolo la p. 212 arăt Că vene::1ll Sirbii, fiindeă ei (iar nu Bdgarii) er JU socotiţi in Principate, eLim spune un document: "foarte intelepti şi buni orlnduitori ai sfintel biserici�. Iar la p. 226 arăt că din Kratovo, orăşel al Macedoniei de nord, erau chiar chemaţi de domnitori la noi ,preoţi cărturari, spre a sluji la mişcarea noastră culturală sIa vă, in vea :ul XVI. Intre alţii vor- , besc de un «protopop Ioan, Slro din oraşul Kratovo", care, în vre­ mea lui Mihllea Vodă, a scris o Tetraevimghelie sfavoneşte; la sfîrşitul ei a pus iscălitura sa Cl! următoarea inscripţie, tot sla­ voneşte: «Această sfînt: Tetraevanghclie s·a scris in ţara Ung ro- [196] 196 o ILIE BARBULESCU vlahiei În oraşul C,'O'io'I'{[ (I{?" I\d;cr4) H�J,\(\fIICI) în zilele domnite­ rului la Mihna voevod in anul 7CS8 [1580] în luna lui August in J 2 zile. A scris-o mai micul şi cel de pe urmă intr« preoti proto­ popul Ioan, sîrb din oraşul Kratovo EW,\llHh G!!;.'�hHl f,')T ,WLCTil l{�l'\TN�il)�. Acum atrag atenţia, că nu e neprobabil c;l acest [011 din Kratovo, care in Craiova e protopop, va fi a iclaş "popa los n " care la a. J 558 scrise -jUr,. 'WkCT<:I !��MTN{CI" adică în orasul Kr3.� tovo, o Evanghelie, şi care la a. 1553 scrise () a.ta Evanghelie, tot acolo, pentru un Matei Lambadaril din Sofia, iar li! i Db7 un Slujebnik pentru un frate al său preot În Sofia (CL B. Concv : lstorii« 'ne, lJ'i:.7[!arskij ezik, 1, p. 267). lan elin Kratovo, fiind che­ mat, poate, de ai noştri, şi fiind bun cărturar, precum îl vedem, a fost Inaintat, din simplu preot acolo, protopop Ll r aiova. Prin acesta şi alţi încă, ne veni Şeoal« lil,ei'nriZ d,; In Er.c­ tava, pe care o găsim in manifestările noastre culturale, �i de care eu vorbesc in Arhiva, XXX, 1, p. 54. Dar alte daţi Sirbii au şi rost econon..c valoros in dezvol­ tarea vieţii noastre agricole. Am arătat şi Ciceasta in pomenita-mi carte la p. 262-272. Acum adaug, ca completare, C2 ace i , aoică rămas nelocuit, fiindcă cei vechi se duseseră din sat În altă parte. Această mînăstire şi satui Şovirlov erau în OI, tenia (ct. dac. publicat de N, U. Dinculescu, in Arhivele Olieuic), Il, 5 (1923) p. 29) Sirbii, deci, ne aduceau. din viaţa lor de dincolo de Dunăre şi ne dădeau nu numai felul culturii iar literare, ci şi ener gia lor economică (ct, şi cele ce spun despre -O scoală necunoscută la \ Olăneştii din Oltenia la 1697», Vn Arhir�l, XXV.l!l, 2, �'. 273). � Prezint acestea, spre il atrage atenţia, iie ŞI numai m treacat acum, ca să ne păzim de gr('şel\ şi îngustillwJ orizontului cu cari prof. Iorga .scrie lstori.� l,olnînilor în tll!1pul din mmCi., de CÎnd a irceput ii amesteca patriotismul politic rău înţeles ClI adevărul istoric şi, pe temeiul 2::eslul aiii·,�st(;.; fLaior,::;ă găseasă l f .... [197] 'mai tot.il rominesc În manifestările vieţii noastre istorice : în artă, în literatură. în raporturile sociale etc. Nu mai vede rolurile unor elemente strcine Îi1 acestea, ci le tace sau le' tăgădueşte pur simplu. O reeditate, nemărturisită însă, el «Concepţiei istorice» a lui Hasde,', Gr. Tocilescu şi V. A. Urechiă, pe care o combătea violent găsind-o rea, În a sa "Două concepţii istorice", Bucu­ reşti 1911, dar pe care acum o aplică însuşi, cu exagerărări în 1',1u, fa lşificind Istoria ClI totul (cr, în că A rliioa., XXx. J, p. 81, şi XXIX, 3, p. 328). Eu. tocmai fiindcă falsifica adevărul şi pen- 'iru că. cutare "patriotism politic" e şi el numai 'relativ folositor, sunt impotriva acestei "conceptii" de a face Istorie după "patrio- .risme". Sun irnpotriva-i, chiar cu riscul de a ti, şi de asta, so­ cotit de Iorga drept om "lipsit de sentimente către patrie", cum -din un motiv la fel a 1113i socotit pe prof. N. Dun ăreanu (de care . am vorbit în Arhioa, XXX, 1. p. 77!. Şi în aceasta privinţă, deci noi, la Al'hiva, reprezintăm o con­ cepţ.e şi direcţie deosebită In Ştiinţa istorică rominească. Versificarea la noi înainte de Dosoitei. Precum spuneam în Arhioa, XXX, 1, p. 77, cărţile cari .s-au scris la noi CLI privire la «tstoria Literaturii romine vechi­ sunt pline de idei greşite şi aprecieri ialşe despre vechia noastră i mişcare literară. Aşa sunt nu numai cele scrise de V. A. Urecniă şi Aran Densuşlanu acum peste 40 de ani, ci şi acelea publicate -de atunci încoace de mai noii N. Iorga, George Adarnescu, Sextil Puşcariu şi alţii. li rog să 11 li se supere, dacă o declar. Aceste idei greşite şi aprecieri Ialşe Se datoresc faptului că, cum ară­ tam în acel număr al -Arhivei-, scriitorii «Istoriei Literaturij-"'rQ:' mine vechi-, Iorga, Adamescu, Puşcariu ele, nu ştiu slavoneşte şi "Istoria Literaturii Slavilor » dela cari vechii noştri scriitori ,luau sau imi tau, în romiueşte ori chiar slavoneşte, pentru operile lor. Cum constată şi profesorul Murko dela Praga. Astfel, din pricina acestei necunoaşteri a Slavisticei, praf. N. Iorga, in «Istoria Literaturii r�ollllnilor pînă la 1688,. (î11 - .. Studii şi Documente, Vll, B uc creşti 1904, p. CLXXXV), afirmă că, inainte de mitropolitul Moldovii Dosoftei care a tradus în versuri Psaltirea, unde se cîntă diferite sentimente religioase, cei .... dela noi, cari compuneau versuri tăceau aceasta nu din un 111- : .... z..aam [198] 198 ;;; -------------------_.-'�.- ----,.--_ .... _-_.- --_._------,._-._-�-,-�-----_._---_.-=----"' demn suîietesc către poezie. ci numai «ck n:;voin ele CI lăuda pe un domn tipiiritcr dec1rţi in fruntea paginilor il căror ('!wltuiat;� el o purtase. Var lam [în a, 1643J._ Udriştc Năsturel [în -Pravila» din 1640, unde scrie oersnri i;{,!J.voJ?,c.şhj an Iost astfel poeti de 1) clipă pentru a face o plăcere lui.,Vasi!e Voe1;I sau lui VOlH i'ilatei." Insa, o carte slavonească iăcută Ia noi documentează Ialşt­ tatea acestei afirrnări. E -Penticostarul- tipărtt la T'irgoviştc in a. 1649 -prin Îngrijirea ieromonahului Ioan dela S]. Munte, că­ lugărit in mînăstirea Gomioiţa din Bosnia şi or.xinar din Ka­ mengrad în Bosnia». Despre acest Penticostar Iac menţ.uue, la noi, Ion 81anL! şi Nerva Hodcş în «B}bliografia romîneasc.i V(;2h�· 1, p. In. Aci se extrage din el 14 versuri slavoneşti, in cari, sub titl:Ii "Epi­ gram]", autorul cărţii face (ca varlaam lui Vasile Vodă şi w­ drişte Nasture! lui Vodă Matei) , mÎnf vechi,» '. [199] CO\/,U NICARl 199 Sinacsarul duminicei sfintelor mlronoslţi începe cu urrnătoa .. rele 2 versuri rimate (eu le dau in proză) �. Uceniţe din credinţă, du: untdelemn mintuitorului : Eu duc insă drept untdelemn măsurile (ritmurile) CÎntecelor. Sinacsarul duminicii slăbănogului incepe cu versurile rimate : Cuvintul lui Hristos azi micşorind slăbănogirea, E insuşi pururea tut0for vlnde2are. Siuacsarul duminicii Samarjnencii Incepe cu versurile rimate : După ce femeile au venit apă să scoată. Tu scoţi spre a spăla puterea vie a sufletului. Sinacsarul duminicii tuturor sfinţilor incepe cu versu- rile rima te : Prea-mărire aduc tutor tovarăşilor dumnezeului meu; ln cer şi cu dînşii, insumi doresc să tiu. Aşa încep si celelalte SjnJcsare. In versurile lor se cîntă, dar. anumite sentimente religioase ca şi în Psaltire. Ceea ce în­ vederează că se făceau şi Înainte de Uosoftel versuri din Îndemn sufletesc către poezie, aşa cum acea sta se înţelegea la noi pe vremea aceea, iar nu numai versuri "de nevoia de a lăuda pe un domn tipăritor de cărţi." Era, deci, înainte de Dosoitei o oarecare atmosferă indem­ nătoare la poezie slavonească şl roruiuească in acelaş timp; În această atmosferă, versifica rea rominească cultă eşea, ca mai toate manifestările viefii noastre literare de atuuci. din cea slavă care-i slujea drept model. Din aceasta atmosferă din care au eşit Var-­ lam CLi versuri romineşti şi Udrişte Nasture! cu versuri slave, a a eşit şi Dosoftei ; acesta din urmă deci, nil e un iniţiator în vor­ sificarea variatelor sentimente ale psalmilor Psaltirei sale cum se crede greşit la noi. f�omînH de pe la Vidin. In valoroasa revistă din Craiova Arhiocic Oucnie«, No , din Ianuar- Februa r 1923, p. 4, d. Em, Bucuţa dă citeva indicaţii cu privire la Pomînii olteni din districtul Vidnului din Bulgaria pe .unde însuşi a călă.orit ; pomeneşte, cu acest prilej, şi de cei elin satul Novoselo, pe cari li socoteşte acolo colonie de vre- o 100 de "ni. Fiindcă pare că nu cunoaşte şi alte indicaţii deosebite de ale sale, cu privire la aceştia şi. la influenţele ce limba lor au [200] 200 ILIE BĂRBULESCU ._._ .. _-_._------_._--_. ------------ -exercitat-uasupra limbii Slavilor (bulgari sau sirbi ori rnacedn­ slavi) din Novoselo îmi permit a-i atrage atenţia la cele ce arăt eu în .Arhivc. din Itllie 1921, p. 97. Datele mele completează pe ale sale. Două cărţi sîrbeşti cu privire 'şi la Romlni, Istoricul sîrb Dr. Aleksa lvic, profesor universitar in [ugo­ slavia, mi-a trimis, de curind, două vscrieri ale sale, pentru cari 111:1 simt dator să-i mulţumesc şi pe această cale publică. Amin­ două sunt în slrheşte. Una din ele e Istorijo. Srb« 1(, U.IJ'lrskoj, 0<1 lJada 8mede1'ew de scobe pod Ciarnoci.uem (14[;,f}-1(j,i)O), adică "l:;loria Sirbilor din Ungaria, dela căderea Smederevului pînă la colouiz ar ea lui Crarnoevi.' (1459-1690)". A apărut la 1914 în Za­ greb (=Agral1l, in Croaţia). Atrag deosebită atenţie asupra ,a­ cestei cărţi, pe de o parte fiindcă e scrisă CLI mult spirit critic, iar pe de alta pentru că intr-însa, praf. lvic, cunoscător al limbii maghiare şi al izvoarelor istorice păstrate in această limbă p en­ tru epoca dintre 1459-1690, dă şi unele date nouă cari pri vesc Istoria l�omîl1i1or şi sunt necunoscute la noi. Astfel, iitre altele, vorbind despre Sîrbii din Ungaria de cari am scris şi eu În car­ tea mea Iielations des Raumains (,{,'O[C led Scrbce, les lJulgares el le: Grecs, Bucureşti 1912 la p. 190 şi 281, ne arată de multe mi, după izvoare in limba maghiară, chiar numărul Sirbilor din oştirea lui Mihai Viteazul. Ne dă, tordeodată, oarecari date arnă­ nunţite despre vestiţi: Sîrbi generali de PE! lîngă Mihai: Novak, Delimarcu etc., pe cari îi cîntă şi poezia noastră poporauă (cf. cartea mea la p. 302). Şi altele. Atrag, de asemeni, atenţia asupra celei de a doua scrieri a a aceluiaşi autor : Iiodosloinic- Tu blice l>1'l!skih d ino sti.ic�i otasicle, aceasta apărută la Belgrad chiar în acest an 1923. Ea cuprinde, cum arată titlu-l sîrbesc, «Tăbliţe genealogice ale dinastiilor şi boierilor Sîrbi>, incep ind dela Nemânizi (sec. XiI) pînă astăzi. �r� date şi ,cu pri�ire .�� in�'udi�iIe�.dOl:1l1�torilor, dornnlţelor şi b�­ ierilor noştri Cll dinastiile ŞI boierii Sirbi; ceva despre care, ne altfel, am scris şi eu în pomenita-mi carte, la p.203 şi urm, Aşa că, amîndouă aceste lucrări ale istoricului Ivic sunt in­ teresante şi, in unele priviuţi, întregitoare pentru Istoria Romînilor. Trebue să observ în acelaş timp, însă, ca, şi pentru cunoaşterea '" [201] CO.viUNlC l,Rl 201 mai bine a Istoriei legăturilor Sirbilor cu RominiL ar fi fost lui -Ivic desigur de [111re folos cartea [11(;a �l�elations des F(.)UIlnins etG», pe care văd că dînsul in amîndouă lucrările sale n-o cu­ noaşte; aceasta, la rîndu-i, ar fi întregit intr-unele privinţi, şi părţi din "Istorija Srba Il Ug arskoj etc." şi date din "Rodo5- lovn't Tablice ". Relativ la �. vechimea acuzativului cu pre- In "Arll:va",. xxvm, No. 1, eu, aplicind uieiod« nlJ!l�triî de cercetare care cere în rindul intii cunoştinţe de 81,avioticii şi apro­ Iundarea tU.t!.(}01' izvoarelor pentru deslegarea problemelor limbii rorninii vechi (ct. p ... ), am arătat, cel dintii in Ştiinţă, pe temeiul , > unor fraze ale citorva documente romlno-slave, dn lntita jumătate a sec. XVI şi din al XV veac, că se inşală Filologia romină, cind. prin St. Stinghe (in al lui Weigand -jahreshericht- din a. 189(», susţine că prepoziţia pre (pe, pă) - s. ex. în propoziţii ca : a­ leser ă Jl1'e (pe, pa) Alexandru __ o s-a născut in limba noastră la regimul direct CI\ acuzati v numai dela 1574 sau 1580 incoace. In DacoJ'oIlHHHtt, II, 573 insă, praf. S. Puşca riu ma combate, incepe cu un neadevăr calomnios şi sfîrşeşte CL[ o �Jrgumentare}) căznită, pe care crede că i-o îndreptăţeşte traducerea confuzie­ natoare făcută de raposatul lon Bogdan uneia din frazele slave ci­ tată de mine. Neadevăr calomnios e cînd îmi spune că în acel studiu al meu Il-am declarat, (că aşi fi făcut şi eu ca dinsul, deci ; ct. Ar­ hira, XVIII, 2, p. 288). că uu. eu, cel dinti'i, ci că, bulgaru] Mile/il: Înainte de ntiue a rnlne, ci cu totul altuL era să arăt: veC/l'imea, naşterE'i lui 1)1"C (pe pă) CLI a:uzativ regim direct in limbe/. j'om;nă, adicâ; de cÎnd a inccpur jn.,) in acer!-,ta. Iar În [202] BARBULESCU NUleti6 nu spusese llici un cuvint, .rea despre ea. Spre a se vedea acest 3. H Puşcariu, dau aci întregul pasa giu .ne că In limba rornină se inrrebuiuţeara ca : te-am aflat pre tine, poe' cine vezi la documentele romlno-slave, contiflua : ucere:) «::;e vede, aceeaşi particulari­ ba vlaho-bulgară, fiindcă se intllncsc .i C);ldiPi sintactice, ca şi in lirnba 1'0- obiect dire,::t ai persoane! se prezinta itru că această particularitite a Sinta­ cu :» eXfiliea,i(!', problenin rămhu: peuiri; rvarea numai, �ă în exemplele pe cari atirna cazul acuzativ, are de citeva .ta e insămuat să Se observe, că 1i((.if(.({,i jumătatea sec. XVI am intilni! această i3 mai mult, ci nunul atit, cu care pri­ slave pe care nu le mai ln';;ir aici şi cele ale mele. i, cii despre discutarea de câtre Mile­ ti, aşa cum vedem că o pune el aier a ştiut nimeni, nici streini nici Romfni. rin acea 11,1[;1 6. N- il ştiut de ea nici ht» care-i din a. 1896, deci 3 ani după �j dacă ar fi ştiut d:; el,.. n LI se putea mine. Aşa că, degeaba face acum pe lpt nici dînsul n-a ştiut de ea pin:t la s pe cineva .să-i traducă acest pasag iu Se! mă "combatfl" apoi, aşa urît cum :1 în studiul meu fa:: Cli totul altceva c:,md{lt(i pur şi simplu că fraza slavă care �u va fi alt .eva de cît decalcar e direct, din limba rornină, şi că acest se gj\-;eşte in documentele sJwe de d.!r nu 5i în cele de mai inainte. Eu ::-1 ajutoi-lll documcnî:elul" slave, ceea cit e de recl/i, şi anume dacă numai c in lin]ba romină sau de miii înainte;·· � I [203] 203 de aceea şi-mi intitu!e:� studiul: « Vechinic» 21:.�iJZ. C:"1 prc», Şi ur­ mărind acest scap deo,jc{Jit de al lui J\1lUcti(5) constat rn;fj întîi, ca o contribuţie necunoscniii chiar penir« Sintucs« limbi: ro nuno-slooe şi decare insuşl tvlHe[-1(J nu ştia : că 1)0 cu regim dire�t apare 1)1 fraza slaviI dela noi 11 ti numai elu]!r!' jnm.'iiaica sec. XVi cum credea I . ., . t d ,- . m J" h . . �" XT\j"' e" el ŞI �ii,((,IJl '(J re aceasta jun arate, oa cm ar -?I �n sec, /. ; Iar in urnl�l acestei constatări (pe care n-o tăcuse !\Jlnetir::) şi pe te .. meiul ei conchid ca : l)re ex.stă in limbi r)ml":l�, vie şi i aainte de 1574 şi chiar in sec. Y,V. iat�l de ce spune un neadevăr şi e lipsit de bună credinţă d. Puşcariu in «comhatcrea- sa. Iar argumentarea-i c3��nft.1, spre a 111;1 « 'D:nb.Jte� Cu orice chip şi a scoate cl.eu n-arn adus o 12,):'i21u:�iL! nou-i, e cind s:; sileşte să sucească, după o traducere c: .. )nfH�:h)n�itoan� f�1::ută de Ion Bog­ dan, o frază din documentele romino-s lave invocate de mine ; sucire şi rasucire, pe care tu cele din urmi trebue să le sfirşeasr.::ă (deşi nu bagă de seama) cu destăinuirea . că discută lu rrurt de /ilaci.s{/t.cr:t" (;'Zrl'�l să CUJi/.}[Z;)C/� datc[.B (�ce�,.:tei, ţ::;>iiJl-l;i indi')/J(:'J';',saJ>ili5 a­ cestui fel de studiu. C1:1, d:ur<1, [\i?cariu Ili'iLişi de::iar�l (la p. 574) că : "Nu U spune intl"l! cit p:l!eO:i:avcli 1D:1l:hvati, C:lre cerea de obieeiu acuz�·ltj·,"luL se poate consti'Lll cu prepozlţ!i1 P�)>> "" j�lH Şi',:c. decL nlzicar c;�i. cl)S'21:t"J to::rn11' cL�spre co]strucţîa S!(lV 1 CLi 1)0 din dDCLlinente!e �i1'joCJte d� n1inl:;� r'\ �a că, cu o aşa '" �:)nl�)]. tereH, docurnenta rea inea ră ll1Înc'­ în picioare Şl ast�iz;i. cu toatii amblf'a pndivn!ci a lui Puşcariu. fvlenţionez nUI1iai că docunlentuJ. rOir;I'l1o-s1av cu slav. 1'10 dIn ];rc" ru"tc'rioare dl1ului 1574 a lui S1inghe, S'� aflil tiphit la Stoica Nic:o}aesclt: ])ocnnllJnLc IiI.ilJo-rornlib tavian Goga (vezi Arhiva, XXX, J '\ p, 85), tot astfel fiind-că mie . nu-mi poate răspunde cu izbinda in Ştiinţă ar dori şi cartă să , mă suprirne din aceasta prin uneltiri politicianiste. '!'vluncit de această din urmă dorinţă, Iorga. fiindcă oi' depu­ tat, a recurs la necavalere��ul mijloc (ie I'l face, inpotrivă-mi care [205] I I ., � I elam abse r.t ş'-n contra deputa ţilor la 21 l),.,c. 1 terpelări a aparut in .» in ea insul ă «Arhiva», crtică pe dinsul, şi, din mine, după un vechi ob hiva-, XXiX, 1, p. 13(). Iată, in adevăr, ce nitorul Oficial" la p. 19 actualul ministru pentru nat sub guvernul N\argi a făcut războiul naţlo.i. Iorga vorb. şte ac: in Senatul ţării, cu prilej ca, bon m astfel prin ticile ştienţifice ce aduc Această r ă: bnnar: putintel in Ştiinţă, le-a Universitatea din. laşi, doua zi a Camerei a r; în interpelarea sa, fiinr nulă ce există În tre c din laşi, între cari pro cepiiilc 807e ştiillţ1fiec, cestor tulburări dela U Dar spre a se ve produc aci (după Mau: tea din discursul meu ea poate constata oric denl spre a se răzbun; arăt ca greşeli chiar d • Domnilor Senato veşti clipele din urmă ( ta hotărîre de a intra îl ca şi răspunsul la Me: Inlwi cdui ce, crezind, vrea expansiu ne teritot viri:jit cu {(i:ilJ'ivllţia a ce, privind, mii u8ocic,z şi [206] 206 ----- ------- ------------ ------ .-- ------ ----------_._-----�----- spre a aduce 1�I1:.dC',sU1fej SJ!e I(eg'clui Ferdinaud al R.,)nlInle1 «cx­ presiunea respectului şi devotarncntului nostru». Aşa ziceam cu in senat: preamărearn pe Suveran pentru IlC!­ . bila şi măreaţa sa faptă, iar Iorg a spune deputaţilor dinpotrivă. că îl insultam. Onoare Parlamentului, cii i-a interes intenţia răzbun ătoare, si, ca şi d, Bujor, nu s-a lăsat infuenţat de ea ci a tăcut! Dar neadevărul acesta, spu 3 cu intenţia unei calomnii In po­ trivă-mi arată (pentru «Istoria Culturii romlneşti») cît de exact it prins In cuvinte sufletul lui 10f',\"3. proesoru! Matei Contacozino \ dela Universitatea din laşi, care, 1'1 ziiru! Aâeoăr«; dela 1 Apr i! 1923 spune:· ? XXX, 1, p. 74, ca să nu mai inşir aci şi altele ce am 'mai scris in această revistă a noastră. E de rea credinţă, deci P., cind imi atribue mie această intiie afirmare CI sa. 2. A doua-i afirmare, că nu citeşte scrierile mele şi de a­ ceea nu le ciează, e şi ea În parte o manifestare a aceleiaşi rele credinţe şi netoialităţr. La dinsul, ca mai de mult incă, la Iorga (cf.Arhiva,'XX1X, 2, p. 312). In realitate P, citeşte citeceva din­ tr-ale mele; citeşte numai pe acele însif-'cari nu cuprind în ele de cît cele mai elementare date ale Slavisticei şi pentru price­ perea cărora mai poate apela la alţii, ca, de pildă, traduceri ale vre-unei fraze slave în rornîneşte. Dovadă că mă citeşte, cind are ajutorul altora prin cari le poate citi, e articolul sau cu titlul şi cu o mare vorbărie «Despre Jire la acuz ativ- din Ducoromania, Il, 555, in care, Invoclud o traducere confuzionatoare a li:li Ion Bogdan. crede că dărt.nă cele ce lnslişi spune că eu am scris Cll titlu! "VechinH:a 2l!:mClth:u!ui cu )in" in ,·li li'u;u, XXVlll, 1, p. 49. E de rea creclinţJ, deci, P, cînd, spre a Illasca pe il/de 'irae al celei de a patra afirmări pomenite care trebuia să ni-o facfl. şi spre: il ru se b'lg� de SE'3�.lă că in genere nu mă citeşte fi­ indci', n',are . pn�g:Hif( il de a 01\1 intelege, pretinde eZi nu mă ci·· te��te ('1;1.:1:' (le Jo:; 3. Tot a:;:l. l1DsiUi de bunâ credinţe! şi loialitate-i, Î;) sfirşit, şi (1 trL�L�-i afinnare : ch n{Î citeşte s.!�r!erHe Inele filndcă nu le" [209] COMUNICARI 209, poate inţelege şi că nu le inţelege penir« că sunt -iucoherente=, adică confuze şirreinteligiblle. In fond, nu le intelege nu de asta, ci fiindcă nu, are pregătirea trebuitoare intr-ale Slavisticei, pe da tele căreia ele se Întemeiază. Se Întîmplă În această pri'(nţă şi la dinsul ca la Candrea şi O. Densuşianu (ef. Arhiva, XXX, l , p. 65) şi ca la Iorga. Dovadă e faptul, că cei cu oarecare pregă­ tire, atît Romini cît şi streini, le înţeleg deplin. '1> Ast-fel, bulgarul Conev (cit. Ţonev), profesor universitar şi academician, unul dintre distinşii slavişti de astăzi, a inteles de­ săvîrşit studiul meu «Originea celor mai vec hi cuvinte şi instituţii slave la Pomîni-, apărut in Arhiva XXIX, No. 1, după ce apăruse mai întîi franţuzeşte în "Jubileen Sbornik Bobcev- , Sofia 1921. Vorbind de acest studiu, Conev, scrie, in cartea sa -Ezikovni vzaimn osti rnr ădu B:&lga ri i Romzub , Sofia 1 921, p. 151, că un: «s:& dobro ime rumznski filolog, Ilija Bărbulesku, napravi otlidno vpecatlenie s:& edna statija v:& jubileen Sbornik na Bobceva etc.>­ adică «un filolog romin cu bun nume, Ilie Bărbulescu, face ex­ celentă impresie cu un articol al său În Sbornikul jubilar al lu� Bobzev>, - Prof. universitar german, acesta rornanist, Meyer Lubke a înţeles deplin articolul meu mai sus pomenit despre "Vechimea acuzatului cu prc», pe care Puşcariu l-a priceput cîtva numai cu ajuiorul traducerii unei fraze slave a lui Ion Bogdan, şr cu al vreunui altcuiva dela Cluj, desigur, care i-a tradus textul bulgăresc al lui Mi/etil'. Că M. Lubke l-a inteles invederează scrisoarea-i din Arhiva XXIX, No. 1, p. 131. - Sia vistul francez Andre Mazon, profesor la Universitatea din Strassburg, a Înţeles in totdeauna deplin diferitele studii ce mi-am publicat În Arhioa, Dovadă e faptul, că le menţionează, rezumindu-Ie idea principală. 111 Însemnat a revistă Reoue des eiude» slaocs; de sub direcţia ma­ relui filolog Meillet, Il, 1·2, Paris 1922, p. 15 şi 157, unde scrie: .. Dans l' Arhica de la Societe hlstorico-philologtque de Iaşi (anus 29, 1922, fasc. 1 'et 2), Ilie Bărbulescu traite de l' origine des plus anciens mots et institutions slaves chez Ies Poumains (fasc. 1 pp. 1-11), des debuts de I'ecriture cyrillique dans la Dacie. Trajane (fase;. 2, pp. 161-195) et de l'origine de la tlClsaÎe dans le mot daco-roumain cinste «honneup et dans le nOlll de /ieu macedo-roumain Mincll" Ia r că aceste rezuma te cuprind şi înţe­ legerea celor ce a citit :n articole, dovedesc menţionarea oi, Încă, chiar a cuprinsu!ui, nu numai a titlului, despre «un article d'IIie Barbuleseu visant (1, d(;motdn:r quc I'origine de J'ukrainisrne doii () [210] ILIE BARBULESCU ------------------------- :210 --- ---_._--- ,i{�t)'c clierch/» eu Russie meme, et non en A utriche (Arhiva de Iasy, anul 29, 1922, No. pp. 50-63)-. Sirbii au înţeles şi ei deplin cartea mea «Romînii faţă de 'Sirbi şi Bulgari" (Bucureşti 1905), care aduce Ştiinţei istorice date şi rezultate nouă. Dovada e faptul, că -Fundaţia Ilie M. Kolarac> , o instituţie din Belgrad care-i condusă de profesori ,f1.1I1iversitari şi academicieni, a însărcinat pe sirbul (cunoscător al limbii romlne) Svetislav Ilie să o traducă în slrbeşte, şi aşa a pu­ .hlicat-o, la un loc cu operile, .de asemeni traduse 'n sirbeşte, ale 'marelui istoric german Ranke. sub titlul "Rumuni prema Srbima i Bugarima>, În Belgrad 1908. Şi, pe cît ştiu, nici o operă din de cît cei lalţi, Şi părintele Bălan ! mi-a inteles cartea, (deci. . Mi opresc aci. Din aceste cita ţii se vede că toată lumea - -şi streinii Bulgari, Germani, Francezi, Sirbi, şi ROIl1Înii -- au pri­ .ceputşi pricep ce le ce eu am scris şi scriu; numai d, S. Puş­ . cariu. nu Jet inţelege; pentru dinsul ele sunt, cum zice, , Dar ce să-i fac, dacă lecţiile lui Maiorescu rămîn voce in pustiu? .. Am sflrşi t. .- Ba mai e ceva: recenzentul mai comite şi o mică mincinnă, ba chiar groasă de tot: spune că am scos sufixul cs (dela COi1- jug. 1) din limba (rance,sil! ... (V. despre acest sufix gram., §§ 123, 124 (1, 2) şi apendice 11, pag. 316.,317) Dar, nici o supărare 1\1'l mir IlLI!1ui, că o revistă care caută .a fi serioasă (ca Dacoromania) poate primi receuzia unei persoane, care nu ştie o boabă rusească şi care pe o pagină (cît ţme.re­ cenzia) comite vre-o 5-6 caţavisme sintactice şi stilistice, care nu ;.se mai îngăduie azi nici la universitatea din Podul-Iloaiei. A. Frunză Alt răspuns lui N. Drăganu In Dacorornania N. 2 (pe anul 19i2), În nota de la pag. '611, N. Drăganu, tratind despre originea cuvintulut Pled, plnză, zice: "D-I A. Scriban, (Virgula n'are ce căuta aier, domnule Dră­ .ganu I) crede că spune lucruri nouă în Arhi va din Iaşt, XXIX (1922), N. 1, p. 49, cind reproduce cele spuse de Puşchilă CLI Il şi de Longinescu, cu 10 ant mai Înainte". , Singurul lucru in favoarea lu1 N. Drăganu e că Puşchilă şi Longinescu a '1 scris în reviste mal însemnate, pe care elI trebuia' să le cercetez, pe cînd medicul Sotec a scris Într'o broşură cu­ noscută de puţinl. Acest medic a avut amabilitatea de a-ruf tri­ plete şi mie brosura de mar sus pe cînd eram profesor la liceu! din Buză , Iar l ii am răsfoit-o in grabă ţi am dat-o ultări). Mar zilele trecute, răstoind-o Iar, am constatat zîmbind că etimologiile a. r((fi.ti şi CI se obrinti; pe care eii crezusem iarăş! că le-a iTI des­ coperit tot eu şi pe care le-am şi publicat în «Arhiva» din Sept. 1913 şi lan. 1923 (rut. 1'!t!m1}uti şi vsl. ouetriti), erau deja des­ coperite! Am il vut acei aşI sensa ţiune pe care .a a vut- o Scott cînd" a găsit la polul sud steagul înfipt deja de Arnundsen ! Aşa dar, şi al doilea atac al lui N, Drăganu contra etimo­ leg-ilor mele nu e prea fericit! 218 AUGUST SCRIBAN J • . tUrban Jarnik De curind s-a stins, după o viaţă de peste 74 de anl, vestitul prieten al poporului rornlnesc, Urban jarnik, profesor de limbile romanice la universitatea cehă din Praga. Marea lui dragoste de limba romînească l-a făcut să invete­ perfect limba noastră din punct de vedere gramatical, dar n-a putut nicl-odată să proşunţe il, cela ce recunostea el singur cu , resemnare. In loc de [ără. zicea [cre ! Printr-o lucrare despre It�l1ba rornlnească, a ajuns, la 1878, docent la universitatea din Viena, de unde, la 1882, a fost chemat la Praga. ' , Dragostea lUI de limba rominească şi-a manifestat-o, intre altele, şi prin valoroasa lucrare }joll/,C ri I5lri,qâtur'l d'in Ardeal, În colaborare cu Andrei Birseanu, mor t şi el in acest an. Pe ntru marile lUI merite filologice şi marea şi dezinteresata, I $ \ [219] COMUNICARI 219> prietenie pe care o arăta Romînilor, Academia noastră îl alesese de mult membru al el. Şi ea Rominî, ŞI ca filologi ii vom păstra o neştearsă arnintire.. August Scrtban. larăş 'brinza zburată'. In .Şcoala Basarabiei" IV, 6, pg, 6566 d. Sutaş (,,-= Titus . Hotnog P) se ocupă de explicarea dată de mine cuvintului �bu1'((t din 'br inză zburată' (v. Arhiva XXtX, 430,431.) D-sa declară că nu poate admite identitatea intre expresia rorninească şi ital, cacio ' sburroio pentru următoarele motive: 1) ti> 1'1' nu e un fenomen fonologic rominesc : 2) un asemenea termin, specific ciobănesc, nu poate fi luat din italieneşte. Dupăcum observăm, aceste dună ar­ gumente se exclud unul pe altul, astfel că în realitate avem !111- mai unul. Căci, dacă ti" :> rr ar fi rominesc, n-ar mai fi necesar un împrumut din italiană; dacă cuvintul ne-a venit din această limbă, dificultatea de ordin fonologic dispare, deoarece .nu pe te­ renul limbii noastre a avut loc prctacerea ir ::::> rr. Dar eu n-am-. afirmat că (brinz a) eb uraiă ar fi de orgine italienească: am a­ tras pur şi simplu atenţia asupra iieilt1tă!ii între cuvîntul rorninesc şi cel italienesc, ierindu-mă de a stabili vreo legătură cauzată intre ele, pentrucă chestia nu e atit de simplă. M3i departe d. S. imi irnpută că nu CuI1OS:: expresia mie! z/J1&/"at. Dar ce are a face .... scripca cu iepurefe ? N-am amintit de mie! zburat; pentrucă În a­ ceastă denumire avem alt cuvint decit în brinră zbiwală, nu pentrucă n- aş fi avut CL!I10ştinţ1 de ea. Inteleg foarte bine" dece despre un miel fătat devreme se zice că-i zburat fată de cei- . lai ţi, e mai mare adică decît aceştia" Şi despre un copil care, intr un interval de timp relativ scurt, a crescut în chip simţitor.. se spune că s-a zburat! Acelaş lucru cu (L zlnwătilâ 'a creşte rnăricel, a se mări prin creştere', cu �bnriit16rij, şi (t !2IJLI1',1tn'i : toate aceste cuvinte au la bază verbul (G zbura 'voler, tliegeu'; căruia i s-a modificat uşor insemna rea. Dar ce transformare se-· mantică s-a putut petrece În acest verb pentru a se numi cu el, brineă elntratîi '1 Dealtfel d S. însuşI recunoaşte involuntar că ;;Intrai din ultima expresie nu este numai decit acelaş cu (rntel}. tE 12& [220] 1). -Brinza zburată se face şi din lapte de oi şi din lapte .de vaci, Ea se face aşa: se ia lapte dulce, se pune pe foc la fiert şi în el se .toarna puţină in tcreala ori zăr acru sau în fine orice soiu de acritură, de se zboară laptele. Cind laptele e zburat ,(corăslit, prefăcut in orinză ), se strecură în strecurătoare, de se scurge, şi ceiace ramine "e br inză zburată ori caş cu inăcreală, Caşul cu inăcreală nu se poate conserva mult. El, frămîntat ClI sare, se mînîncă cu mămăliguţă caldă; unia, spre a-I face mai bun, îl topesc, amestecindu-l cu brinză iute. Brinza zburată e să­ uoasâ. Ea se face primăvara, inainte de a se pune oile pe brinz ă». - Din Tabăra (Iaşi) am prirn�t următoarele lămuriri în acei aş chestie: "Se Ierbe potri vit laptele dulce de oaie, să nu fie nici prea fierbinte, nici rece. Apoi se toarnă in el, potrivit cu cantitatea, ,ţiţeiu (zăr de supt urdă), care-! inc!1iagă imediat, dind brinza sbu. rată, dulce la gust, fărăborte, şi la aspect. aSemănlndu-se cu cara sIa fiartă". Apoi se explică ce-i tiţeiul. CQrespondentul miel! . a obţinut aceste informaţii dela un ciobal bătrin, Ardelean de ,jelui lui, 'zburat, căci spune: «credem că În ndd sburat, cel puţin, cuvîntul sbura; n-are nimic comun cu noţiunea de unt (ital, butirro t», Eu nu numai cred, dar sînt absolut sigur că cele două cuvinte au ajuns întîmplător omonime, şi atita tot. Există însă o altă imprejurare care se poate împotrivi sta­ .bilirii unui raport de înrudire directă între rOl11, brînzc" zbu,ratii şi itai. cacio sburrato, După Meyer-Llibke, Rom, etyrn. Wb. 1429 Jtal. burro (sinonim cu bntirro), dela care s-a format verbul sb urrare, este imprumutat din vechia franceză, prinurrnare Lin cuvint relativ .recent în limba italiană, În orice caz cu mult mai nou decit între­ ruperea comunicaţiei intre Dacia şi Peninsula' Balcanică deoparte şi Italia dealta. Cit priveşte însă exactitatea explicări! date d- mine brinzei zburate, anume brînză preparată din lapte căruia i s-a luat mai intăiu untul, nu mai am acum nicio Îndoială. Este dreit că din informaţiile date in "Şezătoarea" VJI, 100-101, pe care, penf u u­ şurarea discuţiei, le reproduc aici, 1) nu reiese lămurit acest lucru. Singurele. amănunte care pledează pentru interpretarea mea, sînt: 1) brinza zburată nu se poate conserva mult, tocmai fiindcă- j lipseşte grăsimea trebuincioasă (primăvara, laptele nu poate fi .prea gras); 2) e săţio asă, adică te satură repede, e inecăcioasă, pentrucă nu are unt, şi deci nu se poate minca uşor. Dună o comunicare din Părcaşa (Suceava), brinza zburată se prepară din , I 1. IORDAN '220 [221] 'COMUNICĂRI --------,-------- lapte de oi pus la r rins imediat după rnulsoare, că ruia i se ia '.: apoi smîntîna. Pentruca termentaţia să se facă mai iute, se in­ troduce în laptele astfel srnintinit chişleag sau slatină. Cred că acest depe urmă chip de a prepara brînza zburată este cel primitiv, din care a decurs mai tîrziu cel descris în "Şezătoarea" : dia diferite motive, în primul rind din acela al unei mai repezi preparaţii, s-a renunţat la prinderea laptelui, operaţie care cere timp mai indelungat, şi s-a procedat la fierberea lui, arnesteclndu-I cu o substanţă acră şi strecurindu-l irne Iiat. In acelaş ti rup brinza zburată se putea face mai uşor şi fără. o pagubă prea mare (proveniti! din renunţarea la unt) tocmai din laptele puţin gras, adică din cel de primăvară : deaceia se spune în "Şezătoarea"'­ că acest fel de brînză se prepară numai primăvara. Apriat. Un colaborator al -Dacoromaniei- Il, Ardelean prin adopţier. mi-a atras indirect atenţia asupra acestui cuvint, pe .care-l între­ buinţează cam des in argumentările sale. Tiktin il citează din doi " scriitori transilvăneni (Ţicnindeal şi Barac), traducindu-l prin 'deut­ Jich, klar', Dicţ. Acad. face citaţii mai bogate şi dă informaţii mai .. precise: . (J,priat se întîlneşte pentru prim� 'oară la Sine li şi e­ întrebuinţat numai de scriitorii infuenţaţi intr-un fel sau altul de-­ şcoala ardeleană şi de curentul latinist, dela care a trecut cite­ odata şi in 'popor. Deaceia bănueşte că avem a face cu o creatie savantă, pe care n-o explică însă mai de aproape. Cred că tema, acestui cuvint trebuie căutată in itaI. aprire 'a deschide' (cf, (�- .. Jw'ire l'animo a qu. 'a-şi deschide, a-şi descărca inima către cineva, ttprirsi con q�t .• a se destăinui cuiva') . .A vorbi apriat înseamnă, deci, a vorbi deschis, lămurit, pe faţă. Terrnir aţia -ai se datoreşte analogiei lui adeoărai; curat şi a altor adjective sau adverbe. in -ai, apropiate intrucitva ca inţeles de ceiace a vrut făuritorul a­ cestui cuvînt să exprime prin el. Originea italienească a lui apriat: nu surprinde, dimpotrivă pare în natura lucrurilor la Şincai şi la ceilalţi Ardeleni. cunoscători ai li mbii italiene. Bezmetic. Se părea că etimologia: rut. besnuitok '(stup) fără matcă'i; propusă de Weigand În al XIV Anuar, 112, a rămas singura pla .. [222] , Î I , 1. IORDAN LIZibilă, mai ales dupăce căpătase aprobarea aşa de ... apriată a Bogre-lui (v.»Dacoromania" 1, 214). Deaceia n-arn mai.... în- -drăznit să viu şi eu cu o etimologie pe care mi-a însernnasern în exemplarul Sufixelor lui Pascu (Ia pg. 70, unde besmetic 'năuc capiă, zăpăcit' este socotit obscur), ca să nu fiu acu'ht, intre altele/ de duşmănie contra filologului dela Lipsea, lată acum că , Giuglea pune la îndoială in{( Dacoromanîa» II, 823 etimologia lui Weigand, gîndindu-se că rom. bezmetic ar putea fi lat. nmphi.<;­ ve/ieus (el. REW 428), din care a rezultat sard. campid. (b )etfyosu abbetyoS1t 'ein storrisches Pierd', întrebuinţat şi despre oameni şi for­ mat dela verbul (ab)bettyare, -ai 'storrisch sein. zanken'. Mulţămind lui Giuglea pentru curajul pe care mi l-a Însuflat, cred totuş că . explicarea lui este mai puţin convingătoare decît cele dale pănă c acum, pentrucă intimplnă mari greutăţi din punct de vedere fo­ nologic şi semantic. Bezmetic este un derivat in - etic. (vezi de­ .spre acest sufix Pascu, o. c., 70) dela v, bulg, beZitm'A 'dementi a' {cf. depildă rus. bezumcts'l.' Verrilckter, Watmsinutger') : dintr-un *beznmetif! originar a rezultat, fără nicio dificultate, bezmetic de astăzi. în ce priveşte înţelesul, cuvîntul s-a întrebuinţat intăiu de­ spre oameni şi după aceia despre albinele care, nefiind conduse de matca lor, umblă fără rost in toate părţile, ca un om nestăpin pe minţile lui, apoi s''1 mers mai departe, spunindu-se şi sttţp bezmetic 'orfan. fără matcă' {v. Dicţ, Acad. s. v.), odatăce s-au numit bezrnetice albinele zăpăci te din cauza absenţei matcei, In­ teresant este că citaţiile Dicţ. Acad., în care bezmetic se referă !la oameni, sint cu mult mai numeroase şi mai vechi decît cele privitoare la albine. 1) Această stare de lucruri nu se poate explica numai prin faptul că scriitorii vorbesc foarte des despre oameni şi rar de tot despre albine. Afară de asta albinărttut nu-l o ocu­ paţie general răspîndită, pecînd adj, bezmetic există in toată ţara. şi anume supt această formă în Moldova propriu zisă şi, prin schimbare de prefix, supt forma deemetic în sudul Moldovei şi în Muntenia (Tiktin spune, ca de obiceiu in asemenea împrejurări: bcem- Mold. deem» Munt.). \ La înlocuirea lui bez.- prin mai frec- \ 1). Cine ceteşte cu băgare de samă pasajele reproduse de . Tiktin şi Dicţ, Acad. din diferiţi autori vede foarte bine că înţe­ lesul 'nebun' este cel primitiv, din care s-au dezvoltat nuanţe din ce in ce mai atenuate de 'nebunie', lucru firesc la o vorbă aşa de -des intrebuinţată şi socotijă ca prea aspră, cum este aceasta. I ,lI'j' ; .' \ t " I I I î '. r [223] COMUNICĂRI 223 -cventul dce -au contribuit cuvint! de felul lui âerbrâcai, dezmii,(at ş. a., al Săra!" dc,z.- e !simţit ca perfect sinonim cu slav. 'lJez-1). (In) butestru. In nDacoromania" II. 683 unu. Puşcarlu işi apăra et'rnologia '�ainbuleste1' contra lui Giuglea, care ibid. 372, 373, 401, 822 nota propune pe *bojestel' 'a merge (sic !)cu picioarele in:piedecate in boja' (bojn 'Fusslessel'), 'a n�erge mersînvăţat prin impiedecarea in boja'.' s-a pornit adică dela mijlocul Întrebuinţat pentru de­ prinderea calului de a merge în buiestru, atunci cînd a fost vorba să se· numească mersul insus al unui asemenea cal. Din inforrnatile -culese de Giuglea rezulta iă�urit că prin unele parti se proce­ .dează la dresarea cailor în modul arătat. Argumentele aduse de Puşcariu pentru sustinerea etimologiei "amuulester din punct de vedere al inţelesultrt se pot irnulţi, Mai natural este să se numească mersul calului după chipul cum mer­ ge decît după mijlocul prin care ajunge să meargă astfel, pentrucă. pedeoparte acesta depe urmă poate varia dela un ţinut la altul, se poate uita, înlocui, etc., iar pedealtăparte celelalte numlri pentru diferitele soiuri de mers ale calului ne arată tot cum se -etectuează mersul (el. Dicţ. Acad. s. v. b.u.festrn). Mersul'in bnlestru stă la mijloc intre pas şi tra.p, negr eşit mai apropiat de aceasta supt raportul iuţelei, dar identic cu primul in ce priveşte corno­ .ditatea călăreţului. Deaceia caii buiestraşi sînt foarte Căutaţi de oa­ menii care-s nevoiţi a umbla mai toată ziua călare, precum vă- tavii, vechilii, etc. de pe moşii. Cît despre mers în sine, nu pot da lămuriri precise, deoarece nu-mi mai aduc bine aminte cum • mergeau bulestraştt lui moş Constantin Şendrea, vecinul nostru dealtădată. Sigur este totuş că acest mers nu e în fe lui des­ cris de Giuglea, 1. c. 372 (varuncind deodată picioarele, mi se pare cele de dinainte»), căci aşa merge calul la galop (sau la, 1). Dopăce scrisesern această comunicare, am luat cunoştinţă, .prin bunavointa dIui �. Scriban, de explicarea data de d-sa (v. "Arhiva" Nov. 19 t 5) cuvintelor bosomclnic 'posac, necomunicativ', , bosomciic, buznmetic 'prost, bleg', pe care le pune În legătură cu -bulg, beewmnik 'prost, timp'. Deşi d. Scriban nu stabileşte vreo inrudire Între aceste vorbe şi IJezmet'ic, discuţia tăcută de d-sa ar putea sugera totuş unui cetitor atent etimologia propusă de mine -nentru bezmetic. [224] 224 i f I I • I I I IORDAN ---------------------- ----_.,._ .. _------------- si'irite, cum se zice in sudul Moldovei, şi cu drept cuvînt, pentrucă' într-adev�r calul sare, cînd arunca amîndouă picioarele in ace/aş timp), ci' seamănă cu mersul la pas: calul mişcă picioarele în­ tocmai ca la pas, numai cît aşa de repede, că imediat după ridr­ carr a piciorului de dinainte a runcă pe cel de dinapoi şi-! aşează exact în acelaş Joc în care a stat corespunzJtorul lui din faţă ba, dacă nu mă înşel, piciorul drept dindărăt calcă pe urma celui stîng dinainte şi tot aşa stingul pe urma dreptului. D� aici şi, mersul legănat, cea mai de samă însuşire a unui buiestraş, In Moldova J) mersul În lndestrn se chiarn t la umblet, este numit, prinurrnare, cu o altă formă a acel .iaş cuvint (lat. (�mlJ1�­ Zare ). In sudul Moldovei, anume la Tecuciu, un astfel de ca! se numeşte (eetlt' wmblrttorzt). Cred că acest argument este deciziv în rezalvire'! problemei etimologice a lui btt'iestru În ce priveşte însemnarea cuvintului. In ace/aş sens vorbeşte şi franc. (hln&lc 'Pass-,Zeltergang �@angart eines Pferdes zwischen S.::hritt nnd Trab)' (Sachs- Villatte), del a v, tranc, anble» 'P dSS gel1en' (ct. -"Di deslrier» li amuZe iost» Aucassin et Nicolette», 23, 6). Cît despre formaţiunea cuvîntului şl pt;efacerile fonetic: .pe care le-a suferit, se pare că greutăţile -e sînt ceva mai mari. De ele nu mă ocup aici, pentruCă deocamdată nu pot aduce nimic l]OU în discuţie. Tot pe vale, tot pe drum, ş. a. Inceputurile acestei particularităţi stilistice romÎneşti le gă­ seşte Giuglea (v. "Dacoroll1ania" 11) 645. 646) in Pe'regrinatio Silviae, deunde citează citeva locuri, In care lat. totwm are exact aceiaş întrebuinţare ca În romineşte: totnm per vallcln,= rorn.. tol pe vale, tottim pedibue =::: rom. tot cu, picioarele. Cred că în ,cazttrile acestea! şi in altele analoage totUIn este o construcţie' elJptică pentru' iotun: tClJljlfHi (el. OmJlC tC1JtIIlt,'; 'pendant tout le 1). Se pare că În toată': provincia se spune io. 111i/ulet în loc de (in) Incicstru; căci elevii mt,ci dela senunarul Niccphonls. Byz. hist, ed. Bonn, J 829, 1., p, 204: »kata de to epl on etos es tin vasilevusan epanikonto t60 vasili pempusia tines toou iper ton lstron Massaghetoon lathrean presvian. Alanus i kini tutus kali dialektos i di ke hristiani .tyghănontes auothen tii vrea hiri toon Skythoon ypahthentes s6- ornasi 111cn ediilevusan akontes". Ii 3), N. lorglt, Geschichte des rumănischen Volkes, Gotha 1915, p- 144: "Seine (a lui Basarab) Krieger waren dieselben "Alanen", "Massageten", "Geten", die sich nach del11 Tode No­ 'gais rUhmten in Wirklichkeit die Siege erfochten zu ha ben, die ,mall jenen zu 3chrieb". Ct. lorga, Histoire de, f� oll\Tains de Tran­ :sylvanie, BlIcarest 1915, 1, p. 49- [230] 230 Dr. ILIE GHERGHEL Să trecem Însă la fapte, să dovedim cele numai incriminate; Pentru a pătrunde însă bine cestiunea, să ne dăm silinţa să urmărim deocamdată vederile d-Iui Iorga şi să ne întrebăm: cum' a putut d-sa să ajungă numai a formula asemenea afirrnări sur-o prinzătoare? 1, Pe d-sa îl seduse fără îndoială mai intăiu numele "Ma­ sageţi", care cuprinde, de nu filologtceşte, dar măcar poetic, nu-: mele anticului popor, locuitor in cîmpia Dunării de jos, "OeW" rirnlnd aşa de frumos cu "Masageţi". 2. Ceea ce ar fi putut să ,1 întărească pe d-I Iorga în pre supunerea sa e şi inprejurarea, că în sec. al 13-lea Masageţti tineau Într-adevăr, de şi numai temporar, porţiuni din regiunea ocupată odinioară de Geti. 3. Inprejurarea, ca aceşti Masageţi ne sint prezentaţi ca vechi e1"eşt-ini, a sporit şi mai mult convingerea d-Iui Iorga, uitind că in vecinătatea Alanilor creştinismul avea altare vechi la Ar­ meni, cu care A/anii sau Oseţii sunt inrudiţi prin limbă, şi la, Georgieni, Că aceste consideraţiuni ar putea să facă convingerea cuiva" deci şi a d-lui Iorga, nu vrem şi nici putem pune la Îndoială; dar a da expresiunea acestei păreri, fără altă dovadă, credem că, nu este la nivelul unei scrutări istorice critice moderne. Dar d-l Iorga nu se mulţămeşte a da expresiune unei pă­ reri, întemeiate pe anumite posibilităţi, extrase din fîntînile istorice. O-sa mai adaogă şi de la d-sa ceva, trecînd astfel in domeniul­ romantic, desaprobat În principiu şi de d-sa. Astfel pentru a face accesibilă pă rerea sa, care dealtmin-" terea era şi a răposatului bibliotecar al Academiei rornine, A. Du­ miirescu, că sub Alanl s-ar ascunde chiar numele poporului nos­ tru, d-I Iorga afirmă cu grava-i autoritate de pontifice al cultu­ rei rornineşti în genere şi de istoric fruntaş in special, următoa­ rele năsdră vănii : »A.lanii din Caucas nu jucau, nici un rol, �i mai tÎ,rzin cro­ nicarii biut1dini, ca Gregoras de pildă, Z1;C astfel, pt'int}"�o schinl­ bare ct formei "Vlachilop J Romuiiior ele dincoace ele IJană1"e", aV'Înd nevoe de un termin pentru Lt�i deoecbi de cei din Balca,n'i," s'inglwi'i Vlac/riU 1) 1), Iorga, Cele d-intăiu cristalisări de Stat ale Romînilor o', op. cit. p. 112 ; A. Dumitvescu; Alanii, Bucureşti 1907 p. 32. [231] RECENZii Cum inţălege acum d-l lorga această schimbare a formei nu" rnelui Vlach, ne-o indica d -sa printr-o simplă întrebare: 'A/-fI.VO ('A;·&xo\'!)? ') /1j Prin forma aceasta, ilustrată cu semnul de Intrebare d-sa vrea fără îndoială să sugereze cuiva ideea, că printr-o transcripţie greşită a copiştilor s'o fi ajuns la forma AACt'IO\. De la AM.x.'X nu mai e departe pînă la �ActXO\. Dar ne Întrebăm: aşa se scrie Isto-­ rie? Văzut-a d-I Iorga acea formă intermediară? Atunci de ce să buirnăcim lumea cu asemenea copilării? Aceste constatări de neseriozitate ar putea să ne desoblige de a mai stărui asupra celorlalte expuneri ale d-Iui Iorga privi­ toare la Alani. Totuşi spre edificarea cetitorilor multipli ai dosare, nu Vii fi, credem, fără folos de a continua felul d-sale de expunere. Mai intăiu Gregoras Nic., care scrie intre 1295-1359 istoria timpului sau (1205-1359), 2) nu vorbeşte de Tatari creştini, cum sustine d-I Iorga, ci spune numai, că. Alanii ar fi fost creştini din vechime». Cine sînt însă acei Alani, pe cari Greg oras Nlc. îi pome­ neşte o singură dată zicind, că această numire ar fi numele co­ mun sau obicinuit (grec. kini) pentru Masageţi ? Cind vorbeşte in general de etnografia popoarelor scitice , cronicarul bizantin ne spune. că ei formau împreună cu Sarro­ maţii, Melanchlenii şi Amazonii o anumită parte a Sciţilor, locuind in spre Marca Caspicit, 3). ' In alt loc, povestind despre năvălirea Sciţilor nordici sub Telepugas, fiul lui Sitzischan (i, e. Ginghis-Chan), zice că acesta trecu cuceritor din ţerile sale de la Marca Caspică prin cele ale Masageţilor şi Sauromaţilor, subjugind nu numai pe aceştia, ci şi popoarele vecine Donului şi Mării de Azov J). 1). Lorqo. Geschichte d. rumănischen Volkes, op. cit. P, 143 n. 2. 2)- Krnmbachor, Geschichte der byzantinischen Literatur, MUnchen 1897, p. 293, 295. 3) (}regoro.s Nic., op. cit., 1, p. 33; -Skythikii. .. mara ... edrarne rnehri ke es thălassan tiin Kaspian, i ke tiin pătrion iidii eklat­ horneni kllisin Savromăte ke Massaglllo\te ekalunto ke Melăghlan i ke Arnazones-. 4). Ibidem 1, p. 36: -O gar eteroon toon vieoon tu Sitzishâll () Telepugar, o tii ikias arhiis piisamenos pros mesemvriau men as tu Kavkasu ypervolăs ke efeksiis ta tiis Kaspias thalassii s [232] 232 Dr. ILIE GI-lERGHEL -�------ ----------�-----�--- Tot acolo ii aşează pe Alani şi Pachymcres, carele descriind intemeierea stăpînirii lui Nogai, un duce al Tatarilor, arată. că acesta trimis de principii mo�goli dincolo de "porţile Caucaeuiui", a năvălit asu/?ra popoarelor de la nordul Mării Negre, supuse odinioară Grecilor, Însă acum pă. ăsite de stăpinitorii lor. Intre aceste popoare uşor cucerite Pachyrneres numără deasemenea pe _.1/nui, Zichi, Goţi şi Ruşi '). Gregoras deci, conform tradiţiei literare conservative a cro­ n icarilor bizantini, ii aşează pe Masageţi in locurile, unde după rerniniscenţele girnnasiale locuiau şi acei homonimi, in mrejele re­ ginei cărora, Pornjris, căzu şi-şi dase duhul şi regele Perşilor, Cyrus. "Dar", ar putea să intrebe cineva, nu cumva acei Masag eţi sau şi Alani să fi colindat din îndemn propriu sau silit de impre­ jurări în spre Apus, cum au bătătorit şesul Ucraniei atîtea po­ poare răsăritene 0" De sigur, că da! Alanii, sau .. O;5cţ'ii,. de astăzi, 2) un popor după limbă ira­ nic, după înfăţişare germane- slavic, aruncat din timpuri imemo­ riale in crierii Caucazulul, au fost în diferite epoce tirîti de va­ lurile furtunoase ale strămutării popoarelor scitice şi duşi în alaiul cuceritorilor de pe vremuri, cutrierind Europa dea curmezişul pînă prin meleagurile Spaniei şi Africei. v) Lucrul acesta e în deobşte cunoscut şi nici d-I Iorga nu poate nega. 4) In colindările lor au adăstat şi descălicat şi unele regiuni intermediare, Între altele şi ţările noastre, Astfel pe la 1230 se vorbeşte în Taurida de .Jogos Allanikris" ii) iar pe la 1300 trecură, cum ne relatează Gregoras Nic. şi Pachyrneres şi cei 10.000 de Alant creştini Dunărea, despre cari d-I Iorga in pasagiul arătat îşi ex- pelagii, epyreveto dia tiis tOOH Massaghetoon ke Sa vrornatoon ghiis pasan ypopiurnenos avtiin te ke osa Me60tida te ke Tanain toon ethnoon parikusiri-. 1). Paclujmeres, De Michaele Palaeologo, ed. Bonn. I., p, 344 sq. 2). Vezi articolul lui 'j'oma�cltek -Aiani» 111 cPauly.WissOIN/., Real-Encyclopadte der classischen Alterul11swissetnchaften, I, p. 1282 sq.; Klaproth; Mel110ire (surI) J'identite des Ossetes avec les. Alains du moyen âge, Paris 1822. 3) . .1. lung, Roemer und Romanen in den DOl1aulăndcrn, In­ l1sbruck 1887, p. 197. 4). /o}'ga, op. cît. p. 45, 48, 50, 59, 53. 5). :r'01nnsc!tek, op. cit. p. 1284. 1 I [233] RECENZII 233 primă mirarea, că ce ar avea să caute ei pe malurile Dunării, intru cît ei acolo «nu jucau nici un rol» (1). Dar Alani »eri'ytini" '? Se intreaba cu naivitate d-I Iorga'? . Ei da! Ei au fost creştinizaţi de predicator! din Sevastopol, ') iar prin sec. al 13-lea ') Alanii din Crirneea aveau şi un episcop Tlieo­ dorus, :\) care a publicat şi niscaiva scrieri despre activitatea sa pastorală. 0-1 Iorga însă recomandă cetitorilor istoriei sale scrise nem­ ţeşte, să con bine cele spu se de Gregoras Nic. despre Masageţi cu cele relatate de împăratul scriitor 1011. Cantacuzcnos despre Geţi. �) Acesta (t 1383) scriind istoria timpului său (1320 -1356) r,) trebue să-I credem mal competent în alegerea numelor popoarelor, cu care Bizantinii intraseră În daraveripacinice sau r ăsboinice. Kantakuzeuos însă nu cunoaşte pe Masageţi de cit sub nu­ Inele lor obicinuit de « Alani-, pornenindu-i de două ori. Prima oară ei apar ca mercenari alăturea de Bulgari la anul 1322 în armata ţarului bulgar Terter.:') a doua oară însă în titu­ latura împăratului Ioan Kautakuzenos Însuşi după Vlachi şi Ruşi 7). Nici un motiv neromantic n- ar putea îndemna pe cineva, afară doară de d-I Iorga, a intrevedea aci o punte de legătură intre acesti Alani şi Romini. Tot atît de nepotrivit ar fi, a pune în legătură pe Masa­ geţii. lui .Gregoras Nic. cu Geţii lui Kantakuzenos, despre cari acesta aminteşte o singură dată şi în aşa fel, in cit se invede­ rează, că aceştia erau locuitori ai ţărmului sting al Dunării. Ţinind seama de datina cronicarilor bizantini de a intrebuinta 1). Jln·dem. 2). Theodoro», episcopus Alaniae, Sermo epistola ris apud Migne, Patrologia graeca CXL, col. 387-388. 3). lbidcliJ, col. B 91: -epidiiper tiis Hersoonos eggys en Alanikoo horioo Iygădes iimeu : col. 393: parikusi tii Hersooni ke Alani> , 4). Iorqa, op. cit., p. 143 11. 2: < Massagi1ete muss in ver­ bindung mit i peran Istru Gete besetzt-. 1) P. Hunfalvy, Ethnographie van Ungarn, Budapest 1877, p. 244: -Der magyarische Name der jasygier ist «jaszolu; dieses Wort lautet im Singularis "jasz" und ist gleichbedeutend mit ijăsz -Bogen-oder Preitschutze . .. .In den lateinischen Urkunden und Gesetzesartikeln werden diese BogenschUtzen "jassones" genannt. Mai departe spune H. : săgeata se chiamă in germ. "Pieil", iar in germ. medievală "phil" ; de aci «Philisiaei» -Iaţigia precum şi Kurnania mare şi mică erau doar irnpărţiri adninistr ative ungare, derivind de la Pecenegii şi Cornanii coloniza ti pe la Matra şi între Tisa şi Dunăre, vestiţi ca iiâgtdâtori. 2, Sl. Nova!covlc, Zakonik Stefana Dusalla. Beograd 1898 p. 3. 3) C. Jire6ek, Istorii a Bolgar, Odessa. 1878, p. 387 ; acclaş Geschichte der Serben, Gotha 1911, 1., p. 361. 4) J1iklosich, Lexikon palaeoslovenico-gr.--Iat., Vind,)bonae. 1862-65, p. 1147. ;')) nj! cui}.; hrvatskoga jezika, Zagreb 1892, IV., p. 479. [236] As"i,. 1), adică Oseţii de ast ăzi �). Cit priveşte însă cuvintul sir­ ,tese ugera cuiva credinţa, că sub această denu mire s-ar fi pu tut a SClllJde - Rom/nii. 2).Alanii din primul pătrar al sec. al 14-1ea, care se impun a­ tenţiunii cronicarilor bizantini şi fintînelor slave, erau intr-adevăr Alanii din Callcaz, aşezaţi în regiunile vechilor Masageţi. De nu pogorîtori ai acestora, 3). "Alani" in nici un caz nu e"o formă schimbată a nu- -----------" 236 Dr. ILIE GHERGHEL de la un 1, p 179 etnogr a fie i' 1 1) W. de J'f,u7J1'1I1J, Jnneranum, ed. Soc. de Geogr., Paris -183Q. r , 47: "A/ani, qui ibi dicunnn Aas, christiani secundum ritum Grecorurn et habentes littnas grecas el sacerdotes �re:os ;" p. 56: "Aluni sioe Aas." ; ci. Plauo U,/'rjliui apud Hurrnuzaki­ DensLlşial1l1. Dac. 1.. p. 234: Alani siue Assi. 2) ./. KluJJroth, Mell10ire el. !e'}uel an prouvre I'identite des O�setes avec les Alains du mojen ăge., Paris 1822, p. 3 : "Les Ossetes ::.e nomrnenr eux-n:ernes, lro u et appellenr leur pays 1- rouiston, Les Ge.irgiens leur donnent le nOlil de d'O.5si ... et a Jeur ferritoire celui d' Ossetlti, Ce CJui a dOllllr' lie'l iL la d')i1omination {j'Ossetes;" f11. }[ruseoSkij, Ges':hichte des ukrainischcu Volke�, Leipzig 1906, 1., p. 116. 3). Mi7v/o"ic/z, op. cit., p. 139: gospodstvo. Kyriotis, dispotia, domilliul11. 4). Numele capitalei Moldoveneşti fiind lin plura!f;tant, ca şi focşani, Galaţi, PJoeşti şi a., nu trebue confundat ca dellumire Cll Valea laljuluii din jUdeţul Argeş, şalI altele asemenea (cf. Marele dU;ţ/OJUl1' gcor;rIl(lc al Romin/ei, Bucureşti 1902, V. p. 707). laş la plural după regulile fonEtice ale limbci rJll1in� se prefa�e, con­ form arllloniei vocale în e, d. ex. iapă, iepe; tot astfel ieşan, şi JlU iaşan. Acest plural adeverit de�semenea, că nu derivă nume propriu, Cllm crede ci, [orţ;u, GesclJichte, ap. eit., el e mai curind o "illscrir:;ţiune'" topografică, lin reflex al poporului Iaşi, abătut ele atitea rinduri pe la noi. Deaselllenea Valea Iaşului pare a in Jic,::a nor mele unui mă­ ,dular al unui popor; ci. bunăoară i\:jdllrea Leahului: pâdurea llii Leahu. [237] RECENZII 231 melui Vlachi, după cum i-ar plăcea d-lui Iorga �i după cum credea răposatul AI. Durnitrescu de la Academie. 4). Vlachii din Balcani nu sînt "singu.rii" Vlachi, cum zice· d-l Iorga, căci bizantinii mai cunoşteau şi pe Ungrovlachii de la nordul Dunării. 5). Alanii sînt Assii sau lassi fin tinelor xla ve şi ai popoarelor caucaziene învecinate. 6). Iassii nu sînt identici cu lasones seu Philistei ai fintinelor 1 ungare şi germane. Ca să pătrundem acum şi felul cugetării d-lui Iorga in ţe­ sătura d- sale istorică cu care preludiază comunicării făcute 'A ca­ demiei Romine' din 1919 despre "cele dintăiu" cristalizări de Stat ale Romînilor - vom urmări următoarele: 1). O-sa avea nevoe de "Tătari" creştini locuitori ai ţărilor noastre, în cari un lesne încrezător ar fi putut sa bănuiască­ pe Romlni. I-a găsit în '- Alanii lui Greg or as, despre cari a­ cesta spune, că erau creştini vechi. 2). Aceasta in să nu era de ajuns; a făcut d-sa atunci a-· propiere intre Alani şi "Alachi" .. '- restul pînă Ia ., Valachi" s� o. ieie cetitorii creduli pe sufletul lor. 3). Că "Alachii" din Balcani ar fi fost după d-l larga sin» !Jurii Vlachi, pe cînd tinttnele mai cunosc şi pe "Ungrovlachi" ._- las la aprecierea cetitorilor nepolitici şi nerornantici de a judeca. dacă e numai o scăpare din vedere a ilustrului istoric rornin sau altceva de o coloratură mai patriotică. Quid plura? Dacă deci d-l Iorga. pentru dovedirea Injghebărilor de viaţă politică la romînii de la Dunăre, simţea nevoia de a netezi terenul' . schiţind conturile unei populaţi uni rornineşti acolo, ar fi fost de ajuns să se refere la alţi istorici, mai norocoşi ca d-sa, care au stabilit de multe ori, că in sec. al 12-lea, de nu mai inainte chiar, exista asemenea populaţiune acolo, fără să siluiască fîn lin ele is- '. torice Într-un mod atît de nemetodio şi chiar bizar. / D-r Ilie Oherghel [238] Tache Papahagi, Antologie aromînească. Bucureşti 1922 X LVII + 519 pagini. Preţul 35 lei. Colecţiile de texte macedoromîne publicate pînă acum sînt destul de numeroase, aşa că apariţia unei antologii poate fi so­ Cotită ca bine venită atit pentru nevoile unui public cetitor mai larg, cît şi pentru ale specialiştilor înşişi. Dar autorul prezentei lucrări s-a mai gîndit in ace/aş timp, pedeoparte, la ' romaniştii . şi etnqgrafii străini, pentru care a scris în franţuzeşte o scurtă prefaţă cu indicaţii bibliografice (pg. l-IV) şi a tradus in aceiaş limbă cuvintele din glosar, iar. pedealtăparte, la compatrioţii săi, Aromînii, cărora le adresează un salut, redactat În dialect (pg; V-IX), despre importanţa graiului lor şi a cultivării acestuia. Textele cuprinse în Antologia d-In] Papahagi sînt luate din diverse colecţii antertoare, citate Ia locul Cuvenit. Pelingă pro­ ducţii populare, grupate după genuri literare şi alese pe baza unor criterii estetice şi folcloristice totodată (pg. 1-102), ni se dau in pg. 151-354 bucăţi de tot felul din literatura cultă rnacedo­ remînă, aşezate după autori, cu care facem cunoştinţă în Scurte schiţe bio şi bibliografice consacr::tte fiecăruia. Preferinta acordată scriitorilor culţi, în ceiace priveşte spaţiul ocupat de operele lor, se justifică suficient prin faptul că culegerile de material Iolclo­ ristic se află la indămina oricui, pe cind produsele literare culte sint împrăştiate prin diferite pUblicaţii, În mare parte puţin acce­ "sibile. Nimerită mi se pare iarăş Ideia de a transpune în dialect, pentru Aromlni, trei balade populare dacoromîneşti (pg. 103,149). :Este interesant de constatat că limba acestora se înţelege cu mai mare uşurinţa decît a bucăţilor originale macedoromîne. şi asta nu atît pentrucă celor dintălu le ştim de mai inainte conţinutul ci ma] cu sarnă pentrucă autorul, deşi Aromîn, a fost evident stăpînit de spiritul limbii dacoromîneşj] la transpunerea lor. Glosarul redă toate cuvintele textelor cuprinse în Antologie, e alcătuit cit se poate de conştiincios, trimeţindu-ne pentru fie­ care exemplu la pagina şi rîndul bucăţf respective. Traducerea franţuzească a cuvintelor va aduce folos şi filologilor romini, nu numai celor străini. In ce priveşte transcrierea, cred că în loc de v (cu un accent după el) pentru sunetul rezultat din v + i! sau i lat. ar fi fost mai bun j, care-i redă destul de exact pronun­ ţarea. Explicaţiile date de autor pentru a-şi indreptăţi grafia . (pg. XXXIX) nu sînt deajuns de clare. / . I ,'" I , I Il I ··238 l. IORDAN [239] RECENZrI 239 I. Iordan Introducerea (pg. XV-XVII cuprinde consideraţii generale de­ spre caracteristicile etnice, traiul, literatura şi graiul .Aroninllor . Autorul se lasă dus de sentiment, cinci Iard 1 insuşirile neamului său şi scoboară'), pe ale celorlalte popoare balcanice (pg. XV ur.n.), Chiar dacă aceste aprecieri ar corespunde in· întregime realităţii, incă nu-i recomandabil să le exprimăm în termin superl ati v, pentru motivul că vorbim despre noi înşine. Tot aşa trebuiesc socotite ca foarte exagerate laudele aduse literaturii culte macedoromiae in cornporaţie cu a Rominllor din Dacia (pg. XXX! urm.), Dintre observaţiile privitoare la limbă, este �de retinut următoarea; ţt < t + (, i a pierdut orice urmă de palatalizare, pecind ţi lat. < c + i!,i se pronunţă încă palatal. Ăcelaşi ILI'�ru Cu re­ flexele lat. d + e,i şi g + e, ,i, (pg. XXXIX urm.), Stilul d-lui Papahagi prezint ă calităţi literare, care amintesc de preocupările pentru tarm'! ale maestrului său; cu am rn u ne­ plăcut impresionează vulg arităţi ca «In sinea lor" (pg. X X VII). Tiparul destul de bine îngrijit dovedeşte şi el că ne găsim in faţa unei lucrări izbutite in toate pr.vinţlle . Alexandru Roşculescu, Cule,gae de di(erîte scrisori vechi CIt diferite litere chirilice. "Viaţa Rominească-, laşi, 1922, 116 P g. in 8°. Autorul tipăreşte această broşură in a treia ediţie, cu mai multe adăogiri pe lîngă textul ce m ri fusese publicat în alte două, ediţiuni. Afară de explicaţiile diferitelor alfabete c.iirilice, iutre­ buinţate in scrisurile rominaşti din veacul al XIV-lea, pin i Îl cel pre­ cedent, a cifrelor, a diferitelor semne, prescurtări etc" ce se pot întîlni in documentele romlneşf din ambele principate dunărene, autorul dă in facsimile num -roase exemple de scrieri vechi, cari uşurează cetirea tuturor act-lor istorice, de interes public sau privat, pe cari azi puţini scriitori, literaţi şi chiar profesor! pJ( s j k� deslege, intrucit in şcoalele noastre se d'1 prea puţină atentiune invăţătu­ rei vechilor scrieri dinainte de mijlo iul veacului al XIX-lea. Nici un alt asemenea ap nu găsim 5'1 fi fost publiclt În limba rOl11î- 1). A se vedea in această privinţă, IlHi sus la p. 195-7, di­ recţia ştiinţifică a prof N. larga: falşîti:::ăto:ue de adevăr şi s)­ cotită de dinsul patriotică. (Nota Dir.) [240] 240 N. A. BOGDAN nească pma 111 presenr, În care să se expuie aşa de clar metoda cetirei vechilor scrieri rornineştl, care nu s-a perpetuat in deceniile precedente decit printr-o practică bucherească, dela persoane la persoane. dar nici- de-cum prin un manual scolastic, cum ar fi trebuit să fie de mult timp introdus in cele mai multe din şcoalele noastre superioare. Ca atare lucrarea f)-Iui Poşculescu are o de­ osebită utilitate. N. A. Bogdan. -----------_._-�._- No. 3 şi 4 ale A1"hivei vor apare împreună la Oct. c. INDJ. Iar in urmă, cehul Vondrăk, vorbind ?) de nazalismul plslovenicei, spune că, spre a se dovedi existenţa acestui nazalism: "nu se poate sprijini cineva, CLIm a făcut Miklosich, pe cuvintele slave din limba maghiară, romină etc., şi nu se poate fiindcă nu e cu putinţă a se dovedi că ace-te cuvinte au intrat in maghiara nu,mai din plslovenica". Această idee a lui Vondrak, pare-se, de alt-fel, că s- a născut in urma cercetărilor maghiarului Melich cu privire la vechile cuvinte slave din lim'ia ungurească. Cici, într-adevăr, .inainte chiar de această rosvire a lui Vondrăk, Mdich zisese ceea ce repetă şi mai în urmă 3), că limba maghiară a inprumutat cu­ vintele-i slave vechi nu numai din bulgara (plslovenică), cum so­ coteşte Mi,klosich (şi după el Asboth), ci şi din alte limbi slave. ca sirbo-croata, slovena etc., în diferite timpuri şi regiuni. 'Dar a­ ceste băgări de seamă ale lor au rămas numai simple observări, fără schimbare de direcţie în ce priveşte cercetarea elementelor paleoslovenice, atit la Asboth cît şi la Melich (Vondrăk nu s-a o­ cupat cu elementele slave din maghiara sau remina), fiindcă, a­ tunci cinI ei in sişi admit că cutari cuvinte slave din maghiara sunt bulgare, amîndoi (ct, Arhiva, XXX, 1, p. 23) derivă, tot ca Mi­ k losich, numa; din l!lslovenica veacului al IX şi amîndoi il LI bagă de seamă că ar trebui să diferenţieze stadiul fonetic paleoslovenic de cet posiplslovenic (sec X şi XI). Cu 'privire la cuvintele slave vechi din limba rornlnă însă, nimeni nu s-a gîndit ca macar a�Ct ohscrvaţii să t'(J"că şi, tot ast­ . fel, nimeni n-a băgat de seamă că, in deosebi la ele trebue să se 1), In lzvestija otel el. ruesk , jaz,i slooesn, Iniperai, Akaâ; Nank, St-Peterburg 1902, Vll, 4, p. 29J. Aceiaş idee despre Mikl. încă la Fasmer, în -Roczlti!� .su«; 11l, 250, şi la Meillet, Ibidem, II 58. 2) In Altkirckenslavische Orammr;,tiJc p. 374: .,Auf die slav. Lehnworter im Magyariscnen, Rumănischen etc kann rnan sich nicht berufen, wie es Miklosich tllat, wei! es sicll nicht beweisen Iăsst, das,;; diese Worte nur aus dem Aksl. Eingang in Iv\agyarische fanden". 3) Se ex. în AfolPhil., XXXII, 110-111, 116. I [248] 248 ILIE BARBULESCU ._-- .... _--------------- facă o diferenţiere intre stadiul fonetic plslovenic şi cel postpf - sloven le. Ci toţi, şi streini şi Romini, chiar cînd au citit undeva obser­ vaţiile lui Asb6th, Melich, Vondrăk cu privire la studiile lui Mi­ klosich despre elementele slave din limba maghiară, s-au mărginit 'Să reproducă numai ce spusese aceia şi zisa lor să o refere, apoi, pur şi simplu şi la limba rornină, Ast-fel Ovid Densuşianu, măcar că scrie a sa Historie de la langue rousnaine 1 în a. 1901 J totuş i nu ştie să aplice Ia limba noastră nimic din cercetările Slavisticei de după acela, ci cum spune însuşi (Ia -p, 255): "On est oblige de recourir toujours a ces tra va ux, bien qu'iIs ne correspondent plus a I'etat actuel de la science" ("e obligat să recurgă tot­ deauna la lucrările lui Miklasich cu toate că ele nu mai corespund stării actuale a Ştiinţii"). Aşa că, Ovid Densuşianu, chiar în a. 1901, măcar că el e nou, se mărgineşte, ca vecciul Hasdeu, conttm­ paran lui Miklo�ich, la ceea ce 'arătase acesta din urmă care tnu­ rise deja în a. 1891; cu toate că rnult.se lucrase de către alţi sla­ vişti (în diferite limbi slave), chiar în vremea pe CÎnd trăia Mik­ losich şi după 1891, cu privire la problemele acestor Iimbi cari se puteau şi trebuiau să se aplice la limba romină. Iar ca Ovid Densuşianu se ţin numai de Miklosich şi Tiktin, Sextil Puşcariu etc, fiindcă nu cunosc 1) Filologia celor Ialţi Slavi (cari au scris în diferite limbi sla ve) în vremea lui Miklosich şi după acesta, De altfel şi streinii s-au mărginit În general la cele ce a spus Mik­ Iosich despre paleoslovonismul elementelor slave din limba romină fără să bage şi ei de seamă că o revizuire a datelor şi rezulta­ telor lui, potri vit cu noile cercetări ale SIa visticei, se impune. Iar cînd eu am apărut cu teoria mea despre postpaleoslovenisrnul iar nu paleoslo venismul cu vintelor sla ve vechi din romina, As­ b6th, crezind că poate salva vechia teorie (paleosJ.) a lui lV(iklo­ sich, pe care o avea şi el ca toţi (el pentru elementele slave din maghiara), inveută tot aşa de greşit, că nu paleoslovenica chiar, ci dialectul daco-slovean dintre sec, VI-X a dat Iimbei romineşti (ca maghi arei) vechile ei cuvinte slave. \ De alt-fel o revizuire a acestei teorii a lui Mlklosich trebue să se Iacă nu numai din pricina acelor două nebăg ări de seamă l ) Aşa crede, de altfel, şi praf. Iosif Popovici dela Cluj, in revista cehă Slaoia (ct. Arhiva, XXX, 1 J p, 79). [249] NASTEREA INDIVIDUALlTĂTI! L!lvlBII ROV1fNE 249 � __ . .J,____ __! . _ ce arătai, ci încă şi spre a se limpezi unele confuzii ce au pro­ dus, une-ori chiar el, alte dăţi alţii, tot din pricina lui, Intre na­ tura limbii sau stadiului paleoslovenice şi cea a postpaleovenicei, pe de o parte, şi între paleos'ovenica faţă de ante-s.avica sau ')�răslava de alta. Ba revizuirea trebue făcută Încă, spre a se îndrepta con­ cluzia lui Miklosicb. care crede ruseşti În limba remînă unele fonetisme cari de fapt sunt postplslovenisme. Intr-adevăr, in al lui Mayer Uibke "Mitteilungen des rurnii­ n'ischenlnstitl.ds an de Unioersiiă! lVicn" p. 85 se confundă pa­ leoslovenica cu postpaleoslovenica, Întru cit se pretinde că rom. s�dâ ar fi cazul genetiv plural paleoslovenic ''''1'1. pronunţat sată ; din care Arorninil au făcut sută. Nu observă autorul prof. Cara­ co stea, (care nu va .fi înţeles pe Vondrăk) că genet. p', pale osl. TIU a fost pronuntat sotă, ci numai Stetă (scris .7.'1' .. ), că forma COTl. e poslpa!eoslovenică şi că aceasta din urmă, ast-fel scrisă, nu s-a pronunţat la Slavi nici odată deci nici "bald nach dem X Iahr." astfel, ci numai sot, fiindcă scrisul � final nu avea la ea valoare fonetică în clipa cind in intăia silabă s-a născut, prin fenomenul numit nîntăia voca 'izare", o din :.1.. De altfel acea co n ­ fuzie intre paleosl, şi postplsl. o şi exprimă autorul acelui articol . cînd, la p. 87, zice: .deshalb ist weder 'UM' dern X Iahr. noch nacli dern X. lahrh. mit dieser Form fUr das nun. sută etwas an­ zufangen". Dar ce e dreptul, şi Asb6th confundă că ar fi tot plslovenică limba secolului al X. Iar Miklosicb consideră (cum vom vedea mai jos) une-ori ca de provenienţă rusască În remina f.irrn a pe care altă dată le scoate din plslovenica.s+aceasta tocmai din pricină că el însuşi nu diferenţiază formele postplslovenice de plslovenice. Ast-fel, cuvîntul 111rlet il socoate odată luat din plsl, (in Die slav. Elem, im Humuai, p. 43), Iar altă dată din rusa (în Beitrii.gG, Cons i Ll, 91), deşi acest CLl­ vînt se prezintă cu fonetismul postplsl. (e în loc de plsl. r,) din oţet, ovez, pestriţ etc, pe cari tot Miklosich le consideră intrate În remina din plsl. (in Beiirăoe, VaG. 111, Cons I, 17). Tot ast-fe\ pe tocma, a tocmi le crede odată (Die slav. Elem. im Bum. p. 50) intrate în ramina din p1s!., iar ceva mai tîrziu (in lJeitriit7c, Voc . .ilI, Cons. /, 17) le scoate din rusa, deşi ele se prezintă cu fonetismul postplslovenic (o in loc de plsl. 7.) din: vinza,::, năplr­ stoc pe cari in totdeauna le scoate numai din pls!oven'ca. [250] 250 1 LlE BĂRBULESCU Confuziile acestea ale unui Mlklosich au provocat, apoi, In altă direcţie altele la alţii necunoscători Într-ale Slavisticei. Ast-fel Tiktin confundă plsl. cu postplsl, şi mediobulg. CÎnd scrie: "Pavel Ksl, Pavlă, cll!îr ciubir cibrtt und liribor hrâbor hra­ br ă werden schon 1(.,1. aucli Pavel ciblriJ hraburu geschrieben J), căci acestea din urmă, cind prin svarabhakti, cum zice el, in­ troduc i şi Il, nu mai aveau în pronunţare pe 1 li finale, iar atunci sunt în postplsl. nu plsl. Tot aşa Ovid Densuşanu, crezind că face o observare nouă, fiind că nu cunoaşte Slavistica, amestecă, fără nici un criteriu ştiinţific de judecată- ci arbitrar, plslovenica Cl! postplslovenica şi rnediobulgara. Acesta, intr-adevăr, observă 2) C& «Dans les publications de 1Vliklosich et Cihac, ces elernents {adică cele bulgare şi sîrbe, le zice, cari ar fi intrat în remina între sec, Xl Şi XIV] sont COl11me nous l'avons rappele ailleurs, enregistre en bloc avec ceux provenant de l'epoque bulg-are ancienne- Şi, crezînd că desface din blocul lui Mildosich pe cele sirbe şi bul­ gare dintre sec. Xl şi XIV, pune intre aceste din urmă, fără nici o cunoştinţă de Gramatica istorică a Iirnbei bulgare ci cu totul arbitrar, cuvinte ca: staret, ţîrcovnic, crisnic, ispravnic, pristol (Ib. p. 361), deşi pune in tr ate,-- între sec, V-VII, sau bisericeşti in sec. IX, din plsl, pe: praznic, sfetnic, ibovnic (p. 251), prilos­ tire (257), precupe] (p, 253) etc. Ori-ce cunos cător intr-ale Sia­ visticei vede, că acelaşi fenomen fonetic postplsl. e în ţireovnic ca şi in ibovnic, în precupcţ, ca şi În staret, in prilostire ca şi în pristol etc. Deci, şi spre a indrepta această nouă confuzie, tre­ bue să revizuirn arătările lui Miklosich, pe cîtă vreme el a putut f ace să se creadă că ibovnic, staret, pristol etc. sunt toneticeşte mai vechi de cît precupeţ, ţîrcovnic. etc. Iar al lui Weigand «Jahresberich t» (Anuar) de multe ori, prin director însuşi ca şi prin diferiţi colaboratori, amestecă paleoslo venica-e ealtbulgarisch- (ablg) cu nu erau cei cari trăiau În sec. VII pela Dirn­ 'bovita vsi lalornita din Tara Romînească. adică Oaco-Slovenii a �.. � t 'căror limbă daco-sloveană am arătat că chiar in sec. IX va fi fost aproape identică foneticeşte CLI plslovenica, ci erau poporul (din perioadalitu-slavicăj care încă nu diierenţiase din sine iudividu­ alitatea slavă şi care vorbea nu o limbă specific slavă ci limba ante-slavă. adică -vorslavisch- cum ii spune Filologia germană. Din această limbă ante-slavică s-a diferenţiat apoi slava comună adică ."Ie ,siave cornrnun", cum ii zice Filologia franceză sau "ursla­ vische Sprache", cum ii zice Filologia germană, sau străs!ava li putem spune noi. Ac-astă (limbă «slavă comună» e slava primi­ tivă, pentru concretizare i-arn putea zice mamă, din care cu vre­ mea s-au dilerr nţia t toate limbile sia ve perinda te pînă astazi (rusa, .polona, bulgara. sirba etc) şi cele disparute ca polaba. 'Limba ante-slavă, dar 1170 slava mamă, avea ca şi limba indoeuropeană din care ea s-a născut, sonul s in loc de slav ch, -dar cea slavă mamă, ca şi daco-sloveana, ca şi toate limbile slave de astăzi în general, ele cînd ele s-au individualizat. au avut 'Şi au nu s ci eh '). Chiar limba slavă comună sau mamă a plslo­ veni cei şi a limbilor slave de astăzi avea deja ch. În loc de "ur­ sprachlich" s, cum dovedeşte faptul Că ficele ei toate au ch, in loc de s din lituana şi alte limbi indoeuropene. Limba paleoslo­ venică sau vechia bulgară (ş: sirbu ; nIsa. celui, '(Jalona -etc) nu a .pronuuţat nici odată, cum spune Hasdeu, mai întăi ]Iru;;, pe care �apoi,«deia mai tîrziu», l-a prefăcut in prach, din care Romlnii au făcut praf. Ci acei "Slavii cei vechi" din sec. VII si de mai apoi au pronunţat numai 1111":\:1., o moştenire cu h rămasă lor şi încă celorlalte limbi slave din slava mamă (străslava). Tot ast-fel dovedeşte Slavisttca pentru alte cuvinte sia ve şi paleo­ -slovenice cu un aşa ele. De pildă plsl. i\0\(X:r. (=1'0111. duh) e cu 1). Cf. terminologia şi În Af'sl Ph, XX VI, 559: "dass das vor­ slc:vische ::; nicht zu ch wird\'; Wondr{tk în J:1lksl. U/"(//!n'. p. 139 "Ursprachliches s geht im Sl'a vis'�hen in (h liber". IdE'rn: V('r·gl. .slav. Or(J,lJ?nwtik, 1 350 şi A�slPh. Xl(XV, 307, 355 .. 379. De a­ semeni la Krek: Einlcitwng ed. 2. p. 228: "son3ch ward aus 1Jorslayischem dervo (vgl. !it. derva) tlTslavisches derevQ>. Sach­ matav,În I:n'{fstija old, ntsk, .i(/z. 'i "tov. Akad. lYaul.:. St. Petersb. 1912,.tom. XVlI, c, 1, p. 285; Lcsklen: Urammat'ilc p. 30. [253] NASTEREA lNDlVlDUALlTĂŢll LIMBII ROMÎNE 253� --_ .. _'. . .. __ . __ ._ .. _-.-._-_._--- ..•.. __ ._-- h în toate limbile sia ve, ca moştenire din limba străslav ă, pe cind lituana are daâsos, care păstrează pe al său s din vremea pe­ rioadei litu-slavice (vorslavisch) adică ante-slavică, De asemeni s: plsl, c<:t\fX�, (care se află compus în numele geografic rominesc Suhodol), e tot cu h ca moştenire din străslava În celelalte limbi slave, pe cînd lituana are sausas cu s din perioada (vorslavischj litu-slavică iar gr. avos din * ():;('laQ�. Plsl, RHXP7. sau poate lmp�pz', (rom. vechi viitor, nou vifor) e cu acel il în toate limbile sia ve, pe cind În lituana e vesulas cu s din limba anteslavică (vorslavisch); Şi aşa încă alte cuvinte cu eli în plslovenica 1). Din pricina acestor nebăgări de seamă şi confuzii. pe de-o parte, aşa dar, iar -pe de alta din cauza noilor progrese ale Sla­ visticei nu mai pot sta în picioare, ci trebuesc acum revizuite re', zultatele lui Miklosich şi ale celorlalţi cari se lnterneiază pe el,. încă cu privire la cele mai vechi cuvinte slave din limba rornină .. Facerea acestei revizuiri e scopul lucrării de faţă. lndelet­ uicirea cu ea nu ne-ar cere, poate, mai mult de cît Ca să ne re­ ferim numai la plslovenica, pentru că doar pe aceasta se inte­ meiază Filologia de astăzi, spre a susţine teoria ei despre pa­ leoslovenistnul celor mai vechi cuvinte slave din limba rom ină. Totuşi, pentru că, cum am arătat, s-a zis cîte-odată că' aceste cuvinte nu sunt bulgăreşti (plslovenice) ci sau sârbe sau ruseşti, cred. că va fi chiar În interesul corn baterilor noastre fată de Mi­ klosich ca şi faţă de aceştia din urmă cari nu aduc mai nimic' nou de cât reproduc ce a spus el, să căutăm a îmbrăţişa In a�'· rătările de aci, fie cit de pe scurt, şi fonetismul istoric al Iim", bilor sirbă şi rusească; ba tot în interesul acesta vom cuprinde pe scurt, în ele, şi Ionetismul cuvintelor celor mai vechi slave din limba maghiară. Cred că in acest fel se vor confirma şi mai mult argumentările şi concluziile mele de aci relativ la problemele ce pun chiar la inceput, Făcînd această revizuire, eu am ajuns la următoarele rezul­ tate protivnice Stiintei de astăzi: a) fonetismul cuvintelor sia ve , > socotite cele mai vechi din limba rornină nu are caracterele Iim- bei paleoslovenice, cum a zis MikloSich şi după el toti (şi streini 1) Cf. Uhlenbeck, în AfslPh. XVI şi Leskien : Gramma.til; tkr altbulg. Spracb», p. 30, [254] 254 ILIE BĂRBULESCU ------------------ şi Romini), ci caracterele stadiului postpaleoslovenic ') (care in­ 'Cepe cu veacul X) al aceleaşi limbi; b) diferenţele dint-e tone­ tismul cuvintelor slave vechi din lrnba rornină şi cel al limbei paleoslovenice nu sunt produse lie terenul limbei ro niine de către vorbirea Romînilor cum a zis Miklosich şi dupa el toti (streinl şi Romlrii) şi nici nu sunt ale dia l, dacoslovean din sec. VI-Vll, . cum a zis Asba th, ci acele âiţcrenţe stlnt născiae chiar in limb�J, jJOstpaleoslovenică (care incepe a exista odată cu veacul al X) pe terenul ei; din postpaleoslooenică, cu- acele diferente, adică in ge' neral cu forma cu care le are limba romină, au intrat acele cu­ vinte vechi slave În limba rornină ; c) ace asta arată că cele mai vechi cuvinte slave din limba romină au intrat intr-insa nu intre sec. IV sau V-VII ori mai înainte, cum au zis Miklosich şi dile- . ritele teorii mai sus arătate (ce. Arhiva, XXIX, 4, p. 466-474) şi nici chiar în stadiul fonetic al plslovenicei de pînă în veacul al IX inclusiv, ci au intrat cel mai de vreme cu începere din veacul al X, adică din stadiul postpalfoslovenic; d) toţi fiind de acord, că cel puţin în sec. X (cf. Arhica, XXIX, 3, p. 329) limba ro mînă se forma se ca individualitate etnică proprie, urmează că ele­ mentele slave cele mai vechi dintr-însa, fiindcă după mine de abia in sec. X au inceput a intra În ea, nu sunt părţi organice din organismul ei, ci numai elemente anorganice posterioare plărnă­ direi şi constituirei limbii ramine; e) fiindcă cele mai vechi cu­ vinte sla ve, după mine, au intrat În limba romÎnă numai cu ince­ pere din veacul al X, şi pentru că Înainte de acest secol trăiau Slavi, mai dedernult, şi dincoace ,şi dincolo de Dunăre, urmează că, in timpul dela Traian sau Aurelian pînă atunci, Rominii au locuit într-o regiune pe unde nu' erau Slavi, pe unde, adică, de aceea, nu aveau cum să conlocuiască cu ei; f) această regiune nelocuită de Slavi Inainte de veacul al X, Între sec. V-VII, nu pu­ tea fi alta de cît o parte din Dacia Traiană, anume partea-i cu .. Slavinurn rumunense" al lui Iordanes, adică Oltenia Rominiei de astăzi. Acestea le vom dovedi in\ cele ce urmează luînd la cerce­ tare cele mai marcante caractere fonetice ale plslovenicei şi ară­ tînd, deci, cum ni se prezintă: ' 1), Această precizare nu o făcusem nici eu însumi In Pro­ blemele capitale ale Slaoisticei la, Romîni, laşi 1906; căci aci nu.­ mese şi eu mediobulgare abaterile din textele plsl. [255] Cuvintele slave cu sunetele paleoslovenice 1. şi " în limba rornină. Cuvintele sIa ve cu sunetele plsl, s: şi lI\ in limba romină. Cuvintele slave cu sunetul pls!. �I in limba rornină. Cuvintele slave cu sunetul pls!. ·k În limba ro nlnă. Cuvintele slave cu grupele fonetice plsl. 'l'p:t.'i'-·S'phT şi T,'�T- '1" I\h '1'" În limba remînă. Cuvintele slave cu sufixul plsl, -'I.:.HIIBK -1i\HIIH1. in limba remînă, Cuvintele slave cu grupul fonetic pls'. L{b.1I in limba remînă, Cuvintele slave cu sunetul paleosl. " epentetic în limba rornină. Accentul cuvintelor slave vechi din limba 1"0111Înă După acestea vom face concluzia generală, cu privire la con­ stituirea individualităţii etnice ramine şi [a extinderea teritorială a Slavilor cari s-ar fi putut atinge conlocuir d cu Romînii în pe­ rioada de plărnădtre a acelei individualităţi. Parte din aceste concluzii şi din capitolele acestea de argu­ mentare le-am expus in esenţ a lor, adică fără întreg aparatul ştienţific de aci, mai intii romineşte in broşura mea Problemele vapitalc ale Slaoisticei la Rom2ni,'şi apoi in studiul ce am pu­ blicat În creata in '«volumul jubilar» al lui jagic sub titlul «Kad St� lJoccle da t�laze U 1"1.t1n, jezik etc». Deja faptul, că prof. Vondrăk care pregătea acel volum ju­ biliar a tipărit in el studiul acesta al meu, arată că cercul filo­ logie al său aprecia idea nouă din studiu şi valoarea ei ştiin­ ţifică. It) urmă, desigur că intemeindu-se tot pe această conside­ raţie, prof. Nieder le, in monumentala Sl lucrare cehă blovansk6 StM"oJ;'itnosti ("Antichităţile Slave-), vo\. 2, pag. 557, 4S2, 293, atrage atenţia asupra concluziilor mele, prezentindu-Ie ca demne .de luat în seamă de Ştiin ţă. Au combătut Însă I ezulta lele şi argumentările mele, mai intii răposatul prof. maghiar Asb6th (ct. Arhiva, XXX. 1, p. 22), acesta fiindcă ele dărimau (ca şi Melich, din alt punct de ve­ dere) tot ce scrisese el pînă la mine, luîndu-se, ca toţi, după Mi­ klosich, despre elementele slave din limba magiară ; apoi le-au com­ bătut bulgarul St Mladenov În revista Ilocenik Slawystyczny din Cracovia, tomul III (a. 19\ O) p. 118-139, acesta probabil că din pa­ triotismul său bulgăresc,' fiindcă rezultatele mele reduceau naţiei sale vechimea ei de influenţă asupra formării limbii rornineş li. N-am răspuns pînă acum argumentelor evident neîntemeiate ale nici unuia din aceşti doi critici, mai Întăi fiindcă voiam ca răspunsul meu să fie cuprins în deevoltarc« celor două lucrări ale [256] 256 GH. GHIBĂNESCU ------- ----------------- ------------ mele anterioare, adică in acest studiu ce prezint acum cu tot a­ paratul ştiinţific trebuitor, şi apoi, pentru că cele două războaie (din 1912 şi 1914-1918) cari au urmat nu mi-au mai dat putinta să răspund. In capitolele ce vor urma, Însă, arăt, la fiecare din: ele, şi greşelile acestor doi sentimentali critici. pe Iingă revizu­ irile ce fac lui Miklosich şi celor: lalţi rominişti de după dinsul. Ilie Bărbulescu Euanthellarul I1ltropolilulul Uarlaam ft(studiu lstorlco-tlterar) Ca urmare a studiului meu inceput în coloanele Arhive! (an. XXI, 185-190; 211-219), voiu da in cele ce urmează un studiu asupra textului Evangheliilor, ce cuprinde manuscriptul meu, aflat in podul bisericii din Bereasa, Vaslui, biserică veche de lemn; ctitorie Băntăşească din sec. al XVII cu J cîteva manuscripte vechi slavone şi rornîne, pe lîngă cărţile de ritual. din care unele do­ naţiuni directe domneşti. 1) Jl[anu.scriptt�l. Textul Evangheliilor începe de la cvater­ niul 14-a fila 209: Evanghelia de la Matei: f:f>f fi)T i\UT(JU CTOf fR('fAi" "" PClAfiKCTRCI X"CTEO r'i\dL{ a ,.acea de la Mathei sfinta Evanghelie la naşterea lui Hristos. Cap. ] ". ţine de cvaternul 14 (8 file) 15 (8 file) 16 (12 file) 16 bis (8 file), in total 36 file, Şi cuprinde Zace lele de la 1-89 inclusiv, in josul căruia stă scrisă aceasta notiţă de aceiaşi mină a lui Apostol Tecuci uricarul, diacul care a scris în iarna anului 1664, intre Oct. şi Februarie, textul Psaltirei: (Arhiva XXI 188, 212) "să s ştie că am scris pînă aicea 90 de capete şi 1UW mai încăput, iar(� 20 de capete sinttt denapoia cărtii dc marqine ca s să ştie cine a. 'Vrea să caute S(� s ştie". \ Evanghel ia de la Marcu f\Kf CUT j\\,\�lI\d CT\.'If mri'f HfA IIjrl.:A npClC&1:l�JfHi'EI\\K "MRd â. "acea dţ la Marcu sfinta Evanghelie, Du­ minica înaintea săptămlnei luminate" Cap. 1"" ţine cvaiernul 17' (8 file) 18 (8 file) 19 (8 file) 20, (8 file) in total 32 file, şi cu­ prinde zacelele 1-71 inclusiv. Evanghelia de la Luca "f�'tf (,JT I,SI,'" CTN mri'f IM $1";".- [257] 2 I r 1 I I c I I j EVANGHEL.'!\r:UL i'vl!ŢFOPOLlTULUI VARLAAM 257 !,,",H'fkl 11& i\lIT!;pr'i;; �',\i.\iL 3, I,cI'a de la Luca sfinta Evanghelie la naşterea cinstitului Inainte' Mergător la Liturghie, cap, 1" ţine eva­ temu! 2l (8 file), 22 (4' fiie), 23 (7 fik.), 24 (ti file), 2!J (3 file), în to tal 27 file şi cuprinde zace le de la 1- 91 esclusi v cu lipsa următoarelor zacele : 10, Il, 20, 21, 22, 56--66, 72-88, 91 seq. ad tinem. Din Evanghelia de la Ioan nu se păstrează de cât o filă cu zaceala 24. 25. Restul lipseşte. 2) Hirtia, Este aceiaşi ca şi la Psaltire : am scos nu mai puţin de 7 ftligrarne, reprezentind spad«, minere de arwil, mitră; şi alte figuri de ornamentare; ceia ce arată că scriitorii acestor 2 texte au folosit nu una şi aceiaşi hîrtie, ci cum au găsit-o in can­ celarie, ei fiind dieci de divan. uricari, etc. 3) Lnsenniărilc de pe nucnuscript, Potrivit notiţilor ce le-am, adus În studiu! meu, pe filele ce cuprind Psaltirea, reese clar că in 1700 UD dascal Chirilă a fost cumpărat Psaltirea de la un popă de la Floreşti cu un leu prost,' plătindu-i acel leu prost in vin, in peşte şi în potronici, (manetă măruntă de 10 bani vechi). In 1700 Psaltirea era legată la un loc cu Evanghelia. Iată însemnările de pe partea, ce cuprinde Evangheliile: a) pe fila 1 b a cvaternului 14, găsim jos un criptograf din 7237 Sept. 1 : Brfi'E 03 C0T!�!Hj) f)( SOm;3i\11 (,11':611 nz.'�tll,i:&I�X'� MT .'!Ci\3 rm ., = aleea am scris Malfi.ion sân Călugărul, 'anul 7237" (1728) Sept. 1. b) pe fila 2-a cvaternul 14 găsim: "Să s ştie că am scris en popr( Machidon .lri"ţHIi'l'� 31\ tHT 3 .. " c) pe fila I. a. b. 2-a cvaternul z c găsim aceste note : ,,86 e ştie de cându nn născut« sit s .'jtiirt de eii(n)du an năecui« / {hul nccic Ion oelct, 1'226 Al'gost în 1(; IV;u (zile)". ci) pe fila 3 U jos: d n\"1;0 II C,\�%:l II rwkJHJ�i�jl0c'n� 1\.1 x,.%w:'-:( lH;i�hHli ce adec şi in cu­ vint şi inţelepciunea În limbă zace, II a eV1:;:> (,JT 1'�;i�nIXII liUhl:\ şl acasta arată dintru Indţi şi di intralţii. n,l'ln: ('0T lli!>" GJ g�I\!l­ !,'Ml, Et.",l'oci\<�I':h Il &P,',T/;\, XCR'h t;M'T·i.)-;. ::liiir(,d�;\i insă mai vrătos de cestu mare a lui D. cuvăntător şi fratele 'ui Hr. cu dar îl ve- dearn. n,B /lCllhK(IWk (j':ll,il lod; că acestuia era tatssău păscar ... Pe lîngă acest caracter, că adecă vechea redacţie a Evanghe­ liei lui Varlaam era în slavo-romină, mai notam o (t, doua parti­ cularitate: traducătorul dă cîte două, trei, şi patru glose în tradu­ cerea lui. In această privir.ţă cele 2 cDpii se aseamănă, căci amin­ două ne dau toate glosele, Dat punerea gloselor în şiru: textului arată că exemplarele noastre nu erau proprii pentru slujba bise­ ricii, căci s-ar fi putut intimpla ca un preut prost să cetiască in şir una după alta gloselE', ceia ce ar fl atras ridicuJul in biserică. Faptul acesta s�a evitat in ediţia Cazaniei, la cele 49 evanghelii, ce se găsesc tipărite şi aici singur Varlaam a şters glosek, lăsînd in textul tipărit lraducerea cea miCii clară şi mai proprie. Şi în această privinţă, tradu�,ătorul Evangheliei e acelaş Ctl Leastviţa lui 1011 Scarariul, unde trqducerea liberă şi amplă a tex­ tului slavon abundează la fiecare p�gină. Copiatorul ultimelor pagini, ce vorbesc de Evanghdistulloan, d tipă ce a dat redacţia slavo-romînă, a crezut de dator:a lui să dea-'dupiJ, altă redac(iune -te;\tu) romÎnesc al epiJoguilli, care di- �- [265] EVANGHEL'ARUL M:Tr:st, ce însâ un ,\ ca acesta, necădulariu şi rJevestii::. c.'!t nuş avea el ne­ rnică cuvînt v) tU ?l1t ştiia mce g'l'(1;"/) şl iafli caută ele vedzi ce dar au uoblndit& de la dind ş\iutz cit J13Li doblndjt� aşi a nice unul ele ceilalti trr:i buni vc�titorj ce !leaL! Dre noi dntli lnv,)fatz " .. . .!> ,) ce nl:o/l Îll1Jiiţo.iz }1rc noi dinliiili-. iar acesta şi âiL.stea le tunit 'v) le 'Î�b'Clli" g) le griji, 1) le aâel;tTi, 4) Orice alUl explica re e irnposibi1�l. A presupune un singur moment că Varlaalll s'ar fi folosit de alte tuduceri mai vechi ­ cel puţin h textul evangheliilor adl13e in CazanEle sale -- şi că din toate gioseJe şi-a ales nU/nai vna, rentrL! cîaritatea frazei şi e- vitărei jncllrcăturilor de cetit glostk in biserică, ar urma să ad­ mitem că marele nostru cănurar a folosit in rnoa pieziş munca altor anonimi. Nimeni pănă azi n'a ştirbit originalitatea lui Var- 1. In textul sjavo-romln este rec!at astfel: 'l'Z_I'Af xwrpocT� fiJ'I'hCît;ij',&\ HII(�);CIV?\ cu acelas JlWijte1'SUfJ (tl mostemrii setle se hrănia'). 2. in textul s!avo-rol{11n �ste' �stfel r�dilt: ,'J �'\·l'O Il CV'U'.c­ TIN fi'" Xyt\,\ IWlilll("ili'r", c(� şi moşfeltiia lwi l'ra nnfiia şi ne­ veditâ. 3. In textul slavo-romin este astfel redată: Wla �1'IT�:i!a H':IHhlil ('''�j{'l,ll'ff cât ne mica Ttu.ş (l'vea c/.VoÎnt .• 4. 1n textul sia vo-romin este astfd redi.1t: eI" l'Z-ti &�;sqj::;,\d. �cesta ri acea{ia le tUllâ. [266] ._------------- GH. GHIBANESCU �._. __ .- �--- 266 ------- Iaarn. Cazaniiie sale sunt opera sa proprie atât În textul Evan­ gheliilor aduse ci1t şi in tilcuriIe lor. Varlaam il avut o prea bo;ată a �tivjtate literară, dar n-a putut tipări de cît Cazania lui-in trei ediţil--Aceasta nu esclude posibilitatea ca el să fi tradU3 mai multe alte Cărţi de ritual. Noi ii atribuim traducerea P,-;altirii si Evangheliei de pe cînd era e- gurnen la. SecuI-pe la 1618. . Ulosclr: ce se ll1tîlnesc şi în textul Psaltirei şi in cel al E­ vangheliiIor, îşi au rostu! lOr şi s: POJte face 1I11 studiu special asupra-Ie, Am urmăr.r peste 100 de aceste glose din EvaIJ şi grăi. S:Jll1r,u să arătă lui Iosif şi grăi. scoală de ia pruncul şi maica lui, Scoală de ia rrnncul şi maica iui şi fugi in g I'!,"pet v j �i te du. În şi fugi în Eghipet v) şi te du Şi fil'v/e! şi fii acolo pânâ cănduţi fii acolo pănă căndu iti voiu dzice voiu dzice ţie că va Irod să cearce ţie, că va Irod să cearco pruncul pruncul ca să! piardzâ pre ins. iar ca, să! piardză pre însz iar el să el:.r. se sculă el; IUG pruncul şi sculă de Iuâ prun:::ul şi maica lui maica lui noaptia, şi se duse în noaptea şi sa dusă in EglJipet şi Egypet şi era acolo pănâ la l11Gar- era a�olo până la moartea lui Irod tca lui Irod, Ci să fie dzisa de ca sil fie dzisa de la D. Cll pro­ la D. cu prorocul cal! grăit cii Îry focul uau grăit den Eghipet che- i? Egypet c1Jemaiu fiul mieu v) stl·i- maiu fiiul mieu ,) v) strtgaiu (tiul gaiu. atullce Irod deaca vadZLI că micu. Arunce [rod 1/ dacă V,'ldzu fu de batgocurâ vldhovnicilor v) '�ă fll de bat€wcura vlăilOvnicilor baig·ocurit de vLâ/wvnici Ee manie 8) '1') bal,lfoclirit de vllihovnici să foarte şi trimise de ucise toţi co- 1I1f]llie foarte şi trămise de ucise conii ceia ce efa În VitiJleelll şin- toţi cuconii ceia ce era În Wt­ tru toate l1otarăIt' lui, de doi ai lJje�rn, şi Întru toate 110tarăle lui şi mai mici, iarâ, dupâ vreamia II de doi ai şi mai mici, iar după filn 3-a) centrebă cu deadinsy. vreame ce Întrebă cu deadinsx I i _:::::::: • ! [267] EVANGHELIARUL l\tllTROPOUTULUI VAPLAAM 26T de vlăhovnici atunce se implu dzisa lrirnii prorocul c,,!U grăit glas in Vararn audzit fu plângere şi tănguire şi strigare multâ v) !:fi boaceie multe şi Rahiliia plân­ gia de fiii săi şi nu vrea să se măngăe că nu săntz 1') 1:1], JHt era iar deaca muri Irod adecă inge­ rul lui D. in sornnu se arărâ lui Iosits în Egypet şi griii scoală de ia pruncul şi maica lui şi te du in ţara crcstineascâ cat! murit cela ce cerca sufletul pruncului, iar eJlI. se sculâ de lua pruncul şi maica lui şi veni in ţara creş­ tinească şi deaca audzi că Arni­ elae impărăţiaşte. jidovimia in locul lui Irod tătănisău să temu a mearge acolo, şi luo ştire in sornnz şi se duse in hotarăle Ga­ lileiului şi veni de se sălăşlui în cetatea ce se chiamă Nazarethz ca să fie dzisa proroci] ar v) CCt ;,cI, se�JJ1})le dziscţ tworocilol"J, că Nazarineanz se va chema g) cit, oştennic s(i vu cliCnUt ?}) cc'Z preot S{t VCL chema. Zac u. ŞntracE'aHa dzile veni 10anz botedzătorul de mărtmisiia in pustiele jidoveşti şi gr{tiia pa' cailivâ că se apropie îm;.Jărăţ ia cerului, că acasta iaste dzisa Isa i proro:ul cau grăit. glasul celui cau :;trigat în pll';tiev) ylasul cela ce strigâ în 1Justic gătăţi ca­ lia lui D. şi diriapte faceţI cără­ rile lui şi însuşi Ioannz avea veş­ meantul său de pă!'z II d.: cămilă şi brâu de curea pregiur mij!o::ul său iarâ măncarea lui era mugur de vlăhovnici atuncisă lnplu dzisa c Iri miei prorocuiui cau grăit glas In VarCl!11 audzit fu. plângere şi tănguire şi strica re multă v) şi boacete multe. Şi [�ahiiiia plăngea de fiisăi şi l1LI vrea să să măn­ găe că nu săntu 1J) Cr'/' nsc era iară deacă muri Irod adecă Inge­ rul lui D. în somnu să arată lui Iosif în Eghipet şi grăi. scoală de ia pruncul şi maica lui, şi te du în ţara creştinească cau murit cela ce cerca sufletul pruncului iar el se sculă de luă pruncul şi maica lui şi veni în ţara creşti­ nească, şi dacă aud zi că Arhielae irnpără ţeaşte jidovimea in locul tătănesău lui Irod S.1 temu a mearge acolo şi luâ ştire în SOl11nu şi s(ă) dLlS(,i) În hotar ăle Gali­ Ieiului �i _ veni de să sălăşlui În ce ta rea ce să cheamă Nazaret:!. ca :>(.'1) fie dzisa prorocilor 'c) ca sit sUi) împZe dzisct pl'orociloi" că Nazarinean să va chema v) G:lCijHHH!i!\ g) prent siî v(� c!iCJnet. Zile D. Şi intracealia dziie veni Ioan Botezătorul de mă i turisiia în pustiile jidoveşti şi grăiia pocăi­ tivă că să apropie împărăţjja ce-· riului ca aceasta iaste dzisa lsaiei proroclIl cau grăit II glasul cela cau strigat în p LI sti e v) ce s{t·igtf• Gătati calea lui D. şi di reapte faceţi cărările lui şi lnsuş Ioan avea vcşmăntul săJ de păr de cămilă şi brău de curia pre mijlocul !Său, Iară mân:area lui e­ ra mugur şi llliiare sălbatecă a- [268] ;;":. GHmANESUJ ---_ .. _--,------ _ .. -._-_ __ _- --- .. _-----_._--- şi m', ire ,;�iha�e..:cl arunce eşiia tunce c:i cătrânsu Iisrlmlianf şi căh.I : '.i, ;, ;<;!i!:l'::anii şi toatâ ji- toată jidovimea şi toată Jaturia doviruea si (Oii,:'! laturea Iorda- lorda!w!ui şi -ă bolecJza în Iordan ' n' d . riului şi se boteza �Ili Iordan de re la dânsu şi şi mărturisiia pă- la dă nsz şiş mărturisia păca- catele sale şi :cLl.::i vădzu mulţi tele sale şi deaca vădzu mul]i farisei şi saduche! viindu la ba­ .Iarisei- şi saduchei viindz la bo- tedzul lui le dzis lor pui de hi­ tedzul lui, le dzis lor pui de vi - p re?') lmi de no:yarc/i cine pere v) pu,i de nâpiÎl'câ cine V",lI val! spus VOEiO să scănaţi de .. spus voao să scăpaţi de rnâniia rnânna ceaia cei sil fie. deci fa- ceea cei să fie. dea faceţi roadă ceţi roadă de pO�'iirJţ,'j CUlTILl s (ă) de pocăinţă curnu se cade şi TIU cade şi nu inceap�reţi a gLli an. .înceapereţi a grăi adinvoi părinte divoi păr iute avem pre Avraam avem pr e Avraam că vii grâescs că vă grăescu voaâ că poate D. voao ':ci poate D. dintracasta pia- diJ,trdc,Fiă piiatră rădica fii lui trâ rădica fiii lui Avraam că adecâ Avraam că :lde�(j şi să cur ia dz a­ .şi săcurea dZ3,.:e In rădilcin le pa· c: la rădă:iniJe pomuluI. 'deci tot '11iului d�'c tot [}()!lw! cela ce nu pomul <;eJa ce nu va face poame .face poaIne bUlle, taiat va fi şi bune tăiat va fi şi in foc va fi ·�1� foc Vrt fj Jepi'idat v) a;Wlclit lepildat v) u.ntncat iar eu vă je:r eu vă botedz? pre voi CLI apă boledzu �ll apă pre voi d.� pa- ,de POC;i!llIZ{, iar cela. ce ville d:lpil căinţă iară cela ce vine dl!­ meue lllai tare ia::tc de c':H f11cne pă mene mai 1111re iaste de c,H celui nu �;ăntli de tonic săi parii'. lllene cc�lui nu sântu destoinj� s:li bocăn::ii şi acela va botedz:\ pre portu boc:'încii şi acela va ba­ vai cu dind svll:t. si il2C!::h e teaza pre voi CLI dhul svnt�� şi lop3ta Întru !t1:'inule h;i şi Vii Cu- aceluia i iopata intri! mănuie lui făli area sa. şi va aduna grâul şi va curăţi a:'ia sa şi va aduna său în jitn;ţâ, ic.râ pleavila o va grâul său in jitniţe iar pleaviJa o arde cu focul nestins;" va arde cu focul nesfinsz, 1/ Zoâ (;. A'unce vei1i Is. din Ga- ZaG. 6. Atund veni Isus din Jileiu la Iordan că[rfl fCla1l S:1 se Galileiu la lordan Cătră Ioan să ,boteadze de la dănsi iar Joann�\ s(ă) boteadză de la dâtF,U. iarâ ",j\i apara lui şi grâiâ că miem \Ioan îi apăra lui şi grăiia că mie trebuiaşte de tine :-,ă mă II riia 4) ţni trebuâşte de tine să mă bo­ .boted.? v) ele la tine sii mâ uo- t'edzu v) de Zn .tine si6 1nc'i uo­ ted;; iar tu vii căiră mene şi răs· ieclzn, iar tl! vii cătr:l -mene. şi punse 1 '. de dzis cătrănsK lasă răspunse Isus de dzise cătrănsu .acrnu că eşia ni se cade noa o să lasă aClI1u că aşia ni S(ă) cade Amplem toatâ dereptatia. atuncel nbaâ să Împlem toată dereptatia. I [269] ZIl(; 1'. Atunce râdi .at fu 15. cu dhul in pustie v) aiuncc dus r1� ls cn d hul in pllstt'C să se iscusiascâ de diavolul şi se posti 40 de dzile şi 40 de nopţi şi dupa cea flâm(ân)dzi şi se apropie că: trânsz ispititorul şi dzise de eşti fiiul D. dzi acestor pietri, ca să fie pâne, iară el răspunse şi dzise scris iaste că nu numai de pâne va fi omul viu ce de toate gra­ iurile ce esă rli�i1\ rostul lui D. atuncel Iuo pre ins spre poalele besearicii şi grâi !Lli de eşti tiin lui D. arul1c:âte gOS v) sai ,go08 că iaste scris că Îngerilor tăi dzisu e de tine să te fereascâ şi spre măn să te apu:e ca nu cândzva să împiadeci de piatrâ pi6oru! tău şri dzis lui ls. iarâ iaste scris să nu ispiteşti pe domnul dumnead­ zău! tău şi iarăl luo pre ins dia­ volul spre o măguri na!tâ foarte şii arătâ lui toatâ .".'[\.părâţiia lu­ miei şi măriia ei, şi grâi lui II toate acestia ţieţi voiu da, de veri cădea să mi te încllini. atuncei grâi lui 1s. dufe de la mellC le­ pădate, că iaste scris domnuilli Dumdzăului tău să i te închin(i) şi aceluia vl1uia săi slujăşti atun­ cellăsâ pre ins diiavolul, şi adec.1 EVANGHELlARUL MIŢROPoLiTU�UI VAf pâcătos!. şi curvariu, fiul onl'�neS�l. să Vil tăgi:dllÎ dins! •. cînd!. va veni intfLl siava pâ­ rintelLli său, CL! îngerii sai şi grăiia Ion" adevăr grăe'scb voaâ, că s21mth 0:re carii de ceLi ce stau aicia carii llU van. gusta de mJarte pănâ cândh var vedia Îl11pârăţiia: lui Dmdzău venitâ întru putl'are : [272] Evaugbeliaru! din Bere asa Caz ania lui Varlaarn Marcu zoc da nDumcneca a patra în post (cvat 18 fila 8 b.) Marcu 40 capete .. invăţăţor adusarn ,un fiiu al ... lnv2ţ3toriu, adusarm, un fiiu mieu ce are un duh necurat, 1.") ce al miel! la line că are duh rnun, an; un duh muiu; şi oare unde! şi deacal râzbeaştc priins«, îi!. a­ apucă prinsu şi! răzbeaşte, prinsu runcă îl! pâmănt şii cun, spumele şil aspumă �i scrăşcă cu dinţii săi şi s�r?ş,�;l in dinţi. şi ţepeneaşre, şil ţăpeniaşte, şi ztş ucenicilor tăi şi am dzis« ucenici/an. tâi să! ca săi scoaţ prinsu şi nu! puturâ, gnneasc: priinsr, şi nu Iau putun., iară el îi răspunse fui de grăi, o iar;l râspuuse şi dzise lui. o rod« rod necredincos, P311ă cându voi fi. ner:red:ncos şi îndărâpnic pana Întru voi până. cândn vă voi răbda căndr, voi li, hi cu voi. pănâ cănd« voao aduceţil prinsu cătră rnene vă voiu răbda pre voi. aduceţll şil adusără prinsu cătră dănsu, priinsnu, în::o:!ce şi! dusărâ pri­ şi dacal vădau prinsu, atuncia şi însr, la dănsul«, şi deacal vădzu duhul cel necurat. îl cutremură priînsfl, acii şi! cutremură priinss, prinsu şi cădzu gos. de! tăvăliia d!J�l)1. şi cădzu pre pârnănt de să şil aspuma şi întreliă pre tată său tăvăliia şi spllmeiei cutia. şi în­ că ţi ai sintu de cândui fu lui (1- trebâ pre taU său. câti ai s;1mf. casta. iar,î el d(s din cuconic. de căndh iaste lui acasta. iară eli şi de multe ori il arunc�l prinsu dzisc diin cuconic. şi de muite în foc. şi intrapă. ca sjl piardz,l ori în fo::ur" aruncâ şi intrapâ. prinsu. ce de poţi ceva agutăne ca săI pjardzâ priinSh. ce de poti lloaâ. şi te milostlv�aşte de noi, ceva agut'ine noaâ. bieţ mHâ de iar ls. ii cJzisă lui. oare poţi cri&de ·'noi. iară h. dzlse lui, de poţi c(::va: că toate să pot ce:uia ce ceva. crea de. toate să pot,. celuia crcade. şi alllllcia şi ttrigă. tatăl ce crcade şi aciişh strigâ tată)I> pruncului de dzi;. credz Doamne pruncului cu lacrâmi de gr�{iia. , Bucureşti, F. Gobl, 1892. (în bibl. din laşI cota 1703, 1892). 3 SE [274] 274 AUGUST SCRIBAN PROVINCIALlZME rnistnl, mustu, neam, ogaş, oraş, pîrcălab, pildă, 1'a ltă, sălaş, sa­ lăii (oaspete), sttdal mă, sudul, san.f!ă sa ugău, sirea a, şoim, Hol- J 1 ,1 , , ,S, J tu», tăf}ădn'iesc, tămăduiesr., tău tilha«, iarcă, �tl'î, uriaş, oamă, 'vi­ clean, vicleş�tg, viLe..ag, oinderei), .zăbală, »ăpor, (Rominii au luat a­ cest cuvînt dela Slavi, de unde I-au luat şi Ungurii.' Nota mea). minerală (Ung. borkl'l, nu vine din bor, vin, şi kid isvor, ci din rut. borkut şi burkui, borviz, de la bii?1;;ati, a clocoti, bărhati, a ţîşni, şi e inrudit cu rom a bircii şi a orbiicăi. 1 n Moldova burcut insearnnă Zui, beleinÎ �i os; cipcr'i, dantelă; cipor şi clopor, :beleştti, a căptuşi; bicaş (bekas6) turmă; c'f.nc�t1'e, canaf; clop şico­ ;petricică albă, cremene; bidul(u)i 10p, pălărie; cochil-vech'f. �kotya­ {becsiitni), a evalua; bintăttti (bun'! vetye, sirb. koce ve ce ), mezat; tetni), a pedt'psi; bios, de bi u;\ colduş şi culduş, cerşitor (cu ver­ {bă), bogat; biriş, argat; birăii, ',bul coldui şi culduşi, în Moldova primar; birşag, amendă; bitan(g), �oldăşi); copîrşău, secrifi; corcie bastard; boboană, bobonoşaf}, far- (korcsolya), codirlă, leasă; corşaf}, mee, vrajă; baghie, şi boaghe, că- guturai; criştai, cristal; dărab ,pită; baZînd, prost; borcut, apă bucată (cu verbul a dăl'ăbut'i.); [275] LISTA' UNGURIZMELOR 275 -------------- "dereş, sur bătînd în roş , diplăCt sag, avere; ipulet, clădire işfalău, -şideplău (gyeplO), frîu; dittg grajd; jăb, buzunar; jilcrnnăi, a :(di5g), hoit, putoare (dt1tgulc, le- jăfui; jaşcătt, pungă; jinău (gyanu) neşule ! ; rll1tgos şi dUI/Ziş, leneş); bănuială : tab, pogon; lepcdeu ; -duha.n şi dohan, tutun (cu verbul cearşaf; de măgan, de vote ; ma- a âuhăn», a fumei); fă,qădâCt, birt, 10Ş, clrnaţ de ficat; majc/', can­ cîrciumă; firta'i,.-ai şi -at', sfert: tar (100 kg.); m a j a m e Ş t e r, ;{edeu, capac; lele, jumătate (de inspector de cîntărire; 'fjzcghiş. litru); feleharţ, ceatlău, un lemn totuş : m ele 9 a r (meiegâgy). găurit care împreună sulişorii loi- răsadniţă , mintenaş şi m i n­ .trelor ,' :felel(tt)i, şi feleş-i, a răs- ten t, indată; (a)mirişug şi -ig 'punde (obraznic); jeteeău, mă- (nyereseg), dobîndă; (a)mirui şi tură de arie; felez(n)i, a mătura merui, a profita; mojar, piuliţâ ; cu Ielezăul ; tile(a)r, filer (manetă) molomesier, şeful marilor; mo- ,Jirez, fet·iz,' [eresău, ferestăn, fie- r(o)coaşă, bleah (Ia osie); mttş· ră strâu ; fodor(ă), creţ, cută; [oi- iră si mustru, (cu verbul a muş­ taş, încărcătura puştil, cartuş, to- truZtli), exerciţiu militar; nemeş, reut, viscol : foUiii, şi f'oltăşi a nobil; nialcoş, fudul; nimuric ploua tare; [orostiu. i, a lipi, a (lIyomorek), schilod; ocă şi ttcă. îmbina: gi;ibânaş, hambar galischie cauză, motiv; ocoş. deştept; 0- ii(kalitka, la Secui gfJ,lickn), colivie; coşag, deşteptăciune (Lex Bud.); gat, zăgaz; g('izeZac şi -ag. bogat; a se ocoşi, a se deştepta; (lior găz(l?tşag, bogăţIe; ghezeş (gi5zâs), (udvar), 'curte, ocol,. palincă, ra­ lTen ; (a )ghistinâ, castană; ght�t- chiu; palţăa, bîtă, pârsec, dulap U�tş,-lis şi gl!tluş, reuniune; goz, de pahare; perneu, sperlă; pi­ gunoi; gubrt şi gubăn, sarică; a ciocă, cartof; piţttlă, gologan de se gunttsli, a se infecta; hagău, 10-20 de crăilari; plaibas şi. potecă; hălăstui. a amina, a şo- plevas, creion; popiruş hârtie; văi; Jiamiş, şiret, mincinos (hă· porozâu, nisip, colb; r(/'ntaş, sos; -mişag şi a se hămişl); !tatalm, fortă mşpă1.t, pilă (cu verbul a răşpă- silă; hasnă şi haznă, folos; hăsntti, ltti); r-işGa§ă, orez; rît, (ret), li:.. şi hăsnilli, a te folosi; hegheş, as- vadă; roştei, grătar, parma<;lîc; cuţit la virf; hibă, pagubă; hin- săbâş, talie; sii.băn, croitor; sac­ tău,-tett şi-deu, trăsură; a se hinta, fin, ;;aschitt şi saştiu" garoU; a se da uta; hir, veste; hiriş sămădaş, socoteală; sămădă1,t" şi hiriclit, vestit; hition şi vition, contabil; sechiraş, cărutas; ser­ slab; hodnogl şi homnogl. loco- sam, unealtă (tartam);' sorgoş, tenent (hotnog) ; hoher, calău; ho- urgent (de sirg); sucă şi stdtii .zate, calabalic ; hunsfut, pehlivan; (szokas), obicei; suci, cojocar; .ht,sar, căIăraş; husoş,sfanţ; 10- suruclui (meg-szorulni), a se 111- [276] AUGUST SCRIBAN 216 --------------����-����-------------- curea; surzui: (szerezn'i), a ago- ughian, chear : uiagă şi oiapâ., ni si ; suşîg şi suşug, (szukseg), garafă : uricaş (oro!cos), rnoşte­ neajuns; şarg, galben (Ia cai); nitor \�trichiş, pe tot-de-a-una) �� şing, stinjin : şOl/or, cumnat; ştt- văeălaş, tencuială; vă:ălui, a, gar, zvelt; ştthan şi sohan, nici- tencui.: vădăsli, a vîna; oălătas; odată; şuldeu (suldo), şoldan : cercetare; oalatesc, cercetez; vil­ şule« şi şală�t, un peşte (lucio- Zău şi hălrJ,U (valău şi halău)r:' perca sandra); şu(r)lui, a freca, troacă, covată; văleeag (valtsâg)" a spăla; tMeat, multicolor; iar- preţ de răscumpărare; valos (vâ­ hat, terhetş (terhet), povară; a laszt), răspuns În scris; »andră, terheti, a împovăra (a terfeli); (vândor), haimana; varmegie,or­ tecărui; a suci, a cirmi ; temeteu, megie, şi oarmeâe, comitat ; viefi cimitir; ticlăzău şi tecl-, fer de (oek«), merţă ; vifel (voM), vor­ călcat (cu verbul a -iJzwi); tist, nicel, cavaler de onoare; vig·,şi: functionar; tîrna( (tormic), cori- gig (veg), capăt ori "vinzol" de dor, pridvor, prispă ; tiusău, ti- pînză; 1) vignn (vig, vigrw) ve­ S((,u (tuszo), chirnir ; iudoman, pro- sel; 2) vigan (vig(J,no, rochie ; zai testare (cu verbul -ăni); tolcer, (zaj), sloi, zgomot; zar, zăvor, pilnie; topancă, gheată ; tulai şi broască; eob (zab), ovăs, (ln. t'ulvai (tolvaj, tilhar), strigăt de Banat şi Serbia. zob înseamnă ajutor; turvini (torveny hozu'i); a "grăunte- şi vine de la sirb .. decide; ţifraş, curăţel; ţîntirim, bulg. zob. In Muntenia, a face cimitir; ţipău(eil0), un fel de pi- zob, a sfărăma, a preface inţan-­ nişoară ; ţîreălam, cerc, compas; duri. Nota mea).,'. 1 ' j 1 I I Descoperite de altii sau de mine *). adăvăsi, V. dăvăsi. beşte incurcat). Variante: modo' ademeni,adămăni (adomany- ran, bodirlan, Popîrlan (nume), ozni, a dărui) şi adă mană ; ca·· V. mocan. mătă, dobîndă (adomany, dona- băIăbăni (bele-belondulni; bo- tiune).· lond, bolind). A. S. âlnic : pinditor, viclean (âlnok). băIăngăni (b6Iogatni; a mo- balmoş. talmeş-balmeş (balmos, tlii; bolyongni; a hoinări; ba- un fel de mincare). n�gni ; a merge in bobote). v. ta- bădăran,-ăi.t (badar:6 : care vor- la9că A. S. . *) Cele descoperite (mai mult ori mai putin!) de mine is în­ semnate cu A. S. Din dificultă!i tipografice, am renunţat, cu mult regret, la Iite"' rele cursive, întrebuinţate pînă- aiG:i.· [277] UST A UNGURIZMELOR 277 bărăta, bărăita ; a scînci me- bodlrlan, V. bădăran. ereu (cp. cu beregnt, a behăi, a bodogăni (dobogni). -boncălăi). A. S. bojoc, borjoc (cp. cu ung. bor- bardă (ung. bard, rut. barda, szăk, pîntece). A. S. 'germ. barte). 'boncăi, boncăIăi (inrudit atît başcă (ung. băstya, pol. ba- cu vsI. "bokati, bukati, ceh. bun- -szta, itaI. bastia). kati, a mugi, cît şi cu rut, bom- batir (Mold), măcar (ung. bător), kati şi ung. b mgani, a zbîrnii), bechi, nu ştie nici bechi (bety, bondăni, b o m b ă n i, dondăni, ':litera B). (bomboln], inrudit cu lat. bombus berbeteag (Săghineseu, Crean- şi vgr, bornbos, bîztială.) :gă. rev. 1. Creangă, 2. 25) şi bongoase; palavre (c.p. cu ghergheteag, ameţit, mahmur (bor- ung. bongeszer, culesul viilor. A. S. Jbeteg?) A. S. . boscorodi (boszorkânykodni). bere, bare (Trans. Vilcea), pă- A. S. dure deasă (berek). bas ind: a se bunghini, a se bertă (Trans. Mold.), broboadă mocoşi (cp. cu ung. bcsszankodn], i(ung. berta, fr. germ, berthe). a se supăra), A. S. beştell, cp. cu a feşteIi (ung. budui j cotă fără fund' (ba- ifesteni). dony), bezărău (Mold.) şi băzărău bugăt şi -ăd (Trans. \, destul (Mun�. 1) prapur, epiploon 2) (ung. ?). văl lung: nu mai poartă buizuri. bundă, bondă (ung. rut. bunda). ci nişte bezăraie lungi (Neam. buzgoroi (Mold.], monstru din �Rom. Pop. 2, 522) ; 3) guler mare poveşti (cp. cu ung. borzogatni ?:(Şezătoarea, 31, 60) Probabil, ung. a infiora) A. S. birghidău, brightdău, ferche- carala(m)bă, ca/arabă (Mold), 'teu : băţ de bătut laptele (ferge- nap (kalarăbi). ;tyiJ, fargetyi1). căpăluş: ciomag sau altă bu- biiguÎ: a aiura (bolygani). cată de lemn: ia de jos un că- boaită : om prost, mai ales fe- păluş cît picioru horn ului şi prin­ '-meie proastă, vine din hoaită de a-I măsura pe Ţigan (Neam. ,(Vilcea), iapă, proastă, feminin de Rom. Pop, 5 538), ung. kapalas. ,,-de la hoit (ung. holt,m )rt). Se ciomăgeală A. S. zice şi şoaită. ceacău (Trans). chipiu (csâko. bodnci : ghete grosolane (ba- de unde şi fr. shako). :kancs). cebălui (Olt.), a mutila (kasza- bodicăi (Olt.), a s�otoci (cp. bol ni, a măcelări). ? A. S. ",cu ung. bUjkodni, a umbla rătă- cenătui,cinătui: pregătesc (cu- ,dnd pe ascuns). A. S. răt) o pasăre. un purcel Înainte [278] 278 AUGUST SCRIBAN ._-------- de a-I frige (csinositni). A. S. cioşmoJi, a Ee zvircoli, a \ se� cetăra : a bate capul (csată- răsuci (cp. cu ung. csornosolnl.. rozni) A. S. a strivi). A. S. chelălăi, sch- �i (Buzău) chelăcăi ci pic : pantof, in Mold. sud ci- (kelekolălni). A. S. pică: gheată (cipoke, gheată mică). chelfăni (kefclni, a peria) A. S. ciubăr (ung. csobor, cseber sau chelşug (vechi), cheltuială. mîn- vsl, ciburu), care, întreţinere (koltseg), Ciufuli (csutolni), A. S. chelteă (Trans. Argeş), un fel ciuguli (cs6kolni, a săruta). A. S •. de coş (paner) turtit, ung. ket)ej- ciurnurlui, a ţi se apleca (cso- tejti, cu două toarte, Cp, gr. lat. morlenl] .. . amphora şi diota şi germ. euber, ciurdă, cireadă (csurda, csorda). ciubăr. A. S. cizmă (csizma). �- chercheli, chlrchili (kerkedni, a coc, conci (kok, nod, koka, moţ). se fuduli?) A. S. colatău (kalantyu), +-chersln, covată (korszin, sală conci; coc (konty, it. concio) •. rătundă ?) A. S. conţ : restea (konc). chimu(r)luit, În "nechimuluit", cop : covată (kOpi.i, putinei, .. fără măsură rkimulni, a conteni), stup). chiondoriş (kor.doros, încreţit) corhană (cp, cu corhă, ung .. A. S. korha, putred, şi korhăny, pârnlnt: cimotie, rudă, (csirnota, cse- vegetal). rnete, rărnurică). corlată (korlat). cimpoi (csirnpolya, it. zarn- corrnană (kormăny). pogna). cosoroabă (koszorufa), Philip-' xciobîrnac (Olt.), prăjina de pur- pide şi A. S. tat ciubărul (csoborhordo) A. S. cuciu-cuciu (kutya, cîne), ciocălău (csuklo, vîrf de frunză). cuhalrn : luncă (ko-halorn. mor-o A. S.· . man de peatră ?) A. S. cio ciltău şi-eu: marele cui a, dăbila (Trans.), mirtoagă (de� juguluî (csikoIt6) A. S. \�eJla, femeie înaltă Şi slabă). ciondăni (cp. cu ung. csangatni daraban, dorobanţ (darabant).- a trage clopotele. şi civodni a se \dăngăni (dongani, dongeni) .. certa). A. S. A. S. cionoate (ironic), era ci, picioare qăvasesc, ădăvasesc. adevesesc,. din cioant�, ciont (ung. csont şi (Trans. vest) tăvăsesc: prăpă- os). A. S. dese, risipesc (cp. cu ung. ta,,,,' ciormoiag. o plantă (csormo- vottatni. a depărta). lya, pl. ak): pimb (domb). dorobor (1'rans.) ceartă (csorpor). [279] LISTA UNGURIZMELOR 279 doJofan (cp. cu ung. dOlf, in- fojgăi (pezsgeni, de unde şi po- gânfare), şidic). A. S. dondăni (dongani, dongeni), folt (Trans.), zdreanţă, fără- dorlngă (Olt.). prăjină (dorong), mită (ung. folt, zdreanţă, petic, dudău (dudva, de la duda, Ilu- cird), De' aici poate şi foltan (Du- ier). nărea de jos), bucată, parte, grup dudui (cp. cu ung. dongani, a pile: un foltan de stuf zgllţiit bufni, şi dudulni, a striga ca de un virtej (Vţ. Rom. 1910), pupăza). un foltan de pădure; insulă de făcău (Munt.) moară mică (cp. stuf (Antipa, Pescărja) şi f oltău : cu ung. fako, lemn petrificat, de un foltău de coajă de brad; şi unde ar veni şi a fîcli şi a fă- fultuială (peticele puse in puşcă călui), sau in cartuş). Iaclă (Iăklya. Dar fachie din foşalău (Mold.) pieptenel (Ic- lat. Şacula). sUia, care piaptănă). A. S. faIaitar (fullaităr, germ. vorrei- fuglu (vechi) captiv (fogoly, pl. ter). De aici şi falet (vechi} tril- foglyok). sură cu patru cai lnintaşi. gaie şi (Mold. nord) caie (kă- făsui : f asole (ori sirb. fasulj, nya). ori ung. fuszuly), ghergheteag, V. berbeteag, felelet (vechi), răspuns, replică gilălui (vechi), a urî, a urmări. (feleleJ). a rîvni (gylilolni). Giloşag, ură: fercheteu, V. birghidău. (gY�Iăseg). . , ferchezău (Mold.), ciomag (fer: gl?: �altă. de, sco.blt 111 lemn, kezo, priboi). numl!ă ŞI ghin (G.alaţl), :un fel de 1) f I . . . . (f Iapă ţi că de scobit pămlntul supt . erc lezUI. a CIOmăgi er- v • h ( . ) . . apa» ŞI g en ung. CSJll • kezni, a ajunge la ce-va, de ex " li . .. hi 1" . . . gIUglU 1, grungtunr, g iung 11U1lI, cu un priboi la un loc infundat, hi h' . (. " '1· t i) A S . J . . ) g iong tom gyonge te ni. • • ca apor să oveştt cu ciocanul. llba i ilb Ib ('M ld.) gl aj, CI aş, ca aş o .• 2) ... f�rchezui: a dichisi (fel- giIbaş, gildăbaş, găldăbaj, calta- kendozlll). boş, cartaboş (Munt.), mat gros firgău (Olt.), virtej, verigă mo- umplut cu carne tocată (kolba$Z" bilă în prejurul unui cui (forga, rus. kolbasa, vsl. klubasa, ebraic virtej), A. S. Kolbasar). foiofoi, fonfiu, fonchiu (proba- gind (gond). bil, ung., ca şi saschiu din szegfli). goangăne (Munt. est), a face foi: a mişuna (folynÎ, a se re- goangăne, a face naz uri (ung. vărsa). A. S. gyănge, delicat, gyogylilni. a se foişor (folyoso, galerie, cor:dor). frăgezi). [280] guz(g)an, în Trans. Banat şi pluta (hătrălni, a se da la o par­ chear Mold. nord şi guz (glizi, te). A. S. .şoarice de cimp, gezo� guzg an), harţ, harţă, hărţaş (luptător), habadic, hapatic, hebetic. ş. a. hărţui (ung. ceh. pol. harc, me­ {rev. 1. Creangă, 2, 219 şi 8,21, diogerm. han, ngerrn. herzu, stri­ Şezătoarea 30, 167, Neam. R om. g�t de luptă; ung. harcag, gust Pop. 4, 555), obişnuit la pl. "res· de ceartă; harcos, luptător, de turt, bracuri" (unguresc, ca şi unde şi adverbul mold. horţiş, poşidic). peziş, diagonal, chioriş : o dungă hăbuc, rupt, hăbuc, ferteniţă horţişă (Noua Rev. Rom. 150ct. l(ung-. ?). 1900, 304), se uita horţtş (Ar- hadarag (nadaro, pl. 6k). hi va, 2, 16, 62); ung. harcolni, hăghiac (Mold. nord. Şezătoa- a hărţui. A. S. .rea, 31, 60), ciomag cioturos hasmaţuchi (Mold. nord) şi (ung. ?), haşmaclucă (Trans.), o plantă hahău (Mold.), ciomag (ung. ?). umbeIiferă, anthriscus (hagyrnacsi­ haidău si (Trans.) haitău (hait6). cs6, bulb de usturoi, mai degrabă hait : iezitură de adunat apă 'ca decit de la turc. asrnacyk, dirni- să impingi plutele ; haită, hăitaş nutiv de la asma, viţă). De aci şi hăitui (hajta, care scorneşte şi hasrnă, haşrnă, hajmă şi ha. vînatul, hajtani, a scorni din eul- gimă, un fel de ceapă (ung. ha- cuş, hajtăs, goană). gyma, usturoi). A. E. haizaş (Sadoveanu, Viata Rom. hatalău (ironic), amant (hălo- 1911, 3,395) şi haizaş (Trans.) tars, tovarăş de dormit)? acoperiş (heiazăs). "'hărăţi şi hereţi (Mold.), a ză- halca, bucată mare de carne, dări, a hărţui (herecelni, a călca, - Iinciuri (a se), a se bălăci (cp. morocani, v. mogorogi, cu ung. loccsanni, a se bălăci> morţiş, variantă din horţiş ori şi locsolni, a uda, a stropi). vre-un ung. *marcos, de la mar- live], liveş (Trans, Banat. Olt.), cona, furios. A. S. vin prost (ung. Ieves ciorbă). moscoli (Mtmt.), a mozoli (mocs- mai (Mo'd.) ficat (ung. maj). kolni, a strivi, rnoncsolnl, a mo­ marfă (ung. marha, de origine zoli). A. S. slavă). mOlOH (rnajzolni, rus, mozontt- rnăceş, măcieş (Matyas, Matei, a se bătături). maty6, un fel de struguri). murgui, V. mogorogi. matahală (mătoha), nădnli, (vechi, azi Olt. Banat); mătăhăi, mătănăi : a moţ ă i a te răpezl (cp. cu ung. nodului, a. (ung. ?). prinde). meleaguri (mellek). oloi (Mcld.), ulei (olaj). melesteu (rneneszto, ciomag). opintic (Mold., un fel) de ciu- A. S. percă (cp. cu ung. a pentoke, un, mellc (Munt vest), n ă r a v fel de ciupercă mică). A. S. (ung. ?). orbalţ, orbanţ: er izipe l (or- meredeu: ciorpar (mere- edeny ). banc). • A. S. . 'rtrătel: o plantă boraginee, al. mîntui (menteni). căr.eî nume seamănă cu al pIan- l11Îzgăli (inrudit atit cu rut. maz' ei �umite rototel Ş i cu al celei, guliati, a mizgăIi, cit şi cu ung. numite torţel şi tortel (cp. cu ung •. 4 mozgo!odni, a te fiţii, după cum atraqel şi ceh. jitrocel, patlagină. a bîrcîi, înseamnă şi "a rătăci" de nu va fi venind din rom. tortp" şi "a mizgăli". 1 tors, întors, adică "răsucit"). l11cdoran, v. bădăran. paloŞ, (pallos). I! ! [ 282 AUGUST SCRiBAN [283] 283:; L1ST A UNGURIZMELOR ---------- �------�-------------- panglică (poate veni atît din naszlani, panaszolni, a acuza). ung. păntlika, cit şi din sirb- pont (pont, itai. punto, latin. pan tljika şl ngr. pantlika, pan- punctum). glik a, germ. pantel, pant, bant poşidic, poşodic, pojidic, pojo- band, legătură, bandă). dic (posodek şi pozsodek, de la pălan şi pălant (Trans. Munt.), pezsgenl, a Iojgăi). A. S. zaplaz, gard de scînduri (pa- profont (Bucov.), pîne soldă- ănk ). ţească (ung. profont, germ. pro- păncovă (Trans.), uscăţea, un viant), fel de prăjitură uscată (ung. pan- prunc (porond, porongy, po­ ko, germ. pîannkuchen). Şi pân- ronty, prunc, de la vsl. po-rodu, cov (Viciu, glosar), o zhi, mincare naştere, rodire). de ou' intreg. Şi păncoş (Trans. raghilă, ragilă : un fel de da- Bacău), scrob, ouă prăjite. rac, probabil ung din germ. re- papistaş : catolic (ung. papis- chen, greblă, ca şi hecelă. tas). raită (raita, pe el !). perjă (Mold.), prună (ung. per- rast . unflarea splinei (ung •. zsa, persic). A. S. răszt şi vsl. rastu). pesmet (peszrnet, peszrneg, de raşpău, raşpoi (Trans.), raşpă; unde şi vsI. posmag). pilă groasă (răspo, răspoly), A.S. pildă (pe!da). răbuni (Dlt.), a se tolăni (ra- piclişi (Mald.), mâ pocesc (po- borulni). A. S. klo sitn', a umplea de lepră). A. S. răcădui (Mold. nord), răcnesc pîrlău (Trans. Olt.), buhadă, arneninţlnd : vulpea se răcăduia putină de opărit rufele (ung. par- după dînşii (Sămănătorul, 5, 518) .. 16). A. S. Cp. cu ung. rakodni, a descărca- pir joii ,.(porzso 'ni). A. S. A. S. poclău şi plocău (Mold. nord), rătăli (Trans. În rev. 1. Crean.. un fel de plasă de prins peşte gă, 12, 38), mă retrag (r ătolni (cp. cu ung. pokhălo, pînză de a împinge) ? A. S. painjin). A. S. rătuti (Olt. Munt.), zăpăcesc podgheaz : ceambur, raită pen- (cp. cu ung. Ratoti ember, om tru a jăfui (podgyăsz, poggyasz, din Ratot, lo::a litate renumită prin bagaje, pol. podjazd, raită). prostia locuitorilor ei). A. S. pojgane (Trans.) "mulţime, po- rătoi şi răţui: mă arăt grozav, şidic" şi poşm6te (Bucov.), "lio- fac gesturi grave: o îmbrfnceam tă, pojijie", sint înrudite cu po- rătuindu-mă (Vţ Rom. 1916. 1-3, ş:dic, pojijie şi foşnesc. 162). Cp. �u ung. rimcolni, a În- pomătuf (pemetfU). cre ţi frllntea. A. S. ponoslui (Mold.), mustru (pa- răvădui (Fălciu), a furil. tot [284] cp, cu un g. răvăayny, a te uita cirnbru : schinduc (Neamtu, Su­ cu poftă) /\. S. ceava), o plantă umbeliferă aro­ răvaş (ung. rovas, sîrb. 'rovaă, rnatică (cp. cu ung. kenderfu, o .raboă, rabus). plantă, şi kendoja, copăcei deco- răzălău : raşpă, plă mare (re- rativ la nuntă). A. s. szelo). A S. scormoli. - ani (karmolni, kor- răzăş (reszes, părtaş, adică "Ia molnt), A. S. - moşie"). secriu (szekreny, lat scriniurn), răzău (Trans.), nu ştiu ce in- sihlă, sihlă, silhă, desiş de -searnnă : Anină rochiţa'n brîu şi nuiele (cp. cu ung. szilfa, ulm, dă fuga la răzău (Jarnik şi B1r- şi cu vsl. suhli, uscături, vreas­ seanu, Doine, ed. pop. Braşov, curi). J895, pag. 18). Probabil, ung.A.S. sirg, de sîrg (szorgas, mare răzui, răzălul (reszelni). A. S. grabă, szorgolnl, a slrgut). .rebegi (r('begni, a tremura de socoti (szokorălnt), .frică]. A. S. sodăş (vechi), garant (szvadas), resteu (Munt, Mold. sud, de ex. Pas cu. 'Ia So veja, Oameni de la munte, sopon ('v\old. nord), săpun -ed. II, 211) şi ră stău (Moldova (szappan). .n ord), băţul mobil care închide sperlă, colb fin, cenusă care jugul '(reszt6, odgonul dinapoI la se ridică de la sobă, (cp. CU per­ corabie. sau de la ereszteni, a da neu, ung. pernye). A. S. -drumul). A. S. spirituş, -duş (spiritus). rudă (Trans.) prăjină, cp. cu strujan şi (Trans.) turjan, tuj- lat. rudis, baston, ung. rud, pră- lean- (torzs, torzsa, strujan, tOrzs, jină. şi sirb. ruda, oişte, trunchi). A. S. sabat (jud. Nearnţu}, fel, obi- surchidi: a mustra sau ehear cei, deprindere (r ev, 1. Creangă, a bate (szurkâlodni, a împunge .8, 220), ung. szabat, formă. cu vorba). A. S. A. S. surduc (Mold. nord), coastă sa mă (szam). ripoasă (?), ung. szurdok, Irecă- Sămălui" sămui (szarnolni). t9are de munte, sîrb, surduk, săcă/uş :, tun scurt (szakalIos). d�um adîncat. A. S. să/ai: însăilătură, şular (szal,şan (Mold.), calapod, În Trans. (zpracovani [oilato jest provedeno tak solidne .•.• kterou dluzno poldadati za dulezitou l10vinku v literature l1istoricke), et que «cette oeuvre [de M. Barbulesco], constitue sans doute un considerable progres (spis jeho znamena bez od­ ;poru znacny pokrok.) le. Kadlec, profess�ur de fHistoire du droit slave il j'uni­ vt:ersite de Prague et membre de\ J'Academie de la mcme viJIe, €crit da'l1s la revue tcheque de Prague Sbol"nilc vi!d prrilmich a statniclt, XIII-eme· volume de l'al1l1�e '1913, p. 442-445, entre au­ {res, que: «le slaviste roumain blen cOl1nu Ilie Bilrbulesco cons­ truit dans ce lj vre une nouveJle tl1eorie, qlli aura des conseqz�ences [291] �---_. __ ._-- /" ILIE BĂRBULESCU --_._--- 291 \ r ! en -Seience et dans l'Histoire du droit ••.•.. l'auteur y a ra­ rnasse tant de materlaux que, en vedte il sera rnalaise il ses ad­ versaires de cornbattre les preuves qu'il donne ... et les resul­ tais de I'auteur sont tre s vraisernblables (znarny slavista rumunsky Ilie Bărbulescu vystupuje tu s noooa tlJeorii... Nas zajirna nova .theorie hlavne pro sve diisledky na poli pravni historie. Autor se­ bral tolik zavaărebo materialu, ie bude odpurcurn [eho theorie veru tezko pădnost podanych tam dukazu popirati. Vyvody 'auto­ rovy jsou velrni pravdepodobne). Peut-etre est-ce merne un manque de delicatesse de ma part .de mentionner ici tant de louanges Iaites il rnon livre par ces sa­ vants et encore par beaucoup d'autres des plus rernarquables. Pour echapper il cette penible situation qui consiste a reproduire moi-rnerne des louanges qui rne sont adressees, mais cependant, pour contribuer a faire comprendre ce que je demontrerai plus .bas sur la valeur des affirma tions d'un auteuf bulgare, je men­ tionnerai seulement qu'avec les memes eloges sur mOll Jivre, qu'ils presentent meme comme une autariti dans le probleme balcanique, s'expriment: le fran<;ais Jules Hcrbette, ancien ministre, specialiste ·.en ce probleme, dans "l'Reha de Paris" du 4 luillet 1913; le professeur italien Gellio C!assi, dans son livre: Il mare .Adria­ iico, �ua junziane aitravcrsa i tempi, Milano 1915 p.632; le re­ ;marquable depute socialiste allemand Wendel, dans le journal Worwărts de Berlin, Juillet 1917, en polemisant avec l'ecrivain, ministre plenipotentiaire de BuJgarie, Rizov; le serbe Vesm:c (So­ 'kolovitch) ancien professeur a j'Universi1e de Belgrade. membre de l'Academie des Sciences de Belgrade et de j'Institut de France, dans la revue parisienne "Remw des Sciences palitiq1,tCs" du 15 Juin 1917; le serbe 1. Gvijic, professeur il l'Universite et membre de l' Academie de Belgrade, dans son livre «Raspored balkanskich narada" Be!grade 1913. Et d'autres encare, toujours remarquables, comme le serbe Stojan Protie (Balcanicus', ancien mil1istre, sur Ies a vis desquels je n'insisterai plus. Aussi l'Academie des Sciences de Belgrade apres l'apparition de ce livre, m'a-t-elle fait l'honneur de m'elire membre correspondant. Mais devant ce choeur d'eloges, le bulgare Mladenov, professeur ii I'Universite de Saphie, il me semble. s'eleve avec une suffisance inn(j,ccoutumee et, dans Raczwik Sla­ .wistyczny, tome VII de I'anne 1914-1915, p. 132, veut prouver nέ plus ni moins, que mOll manque de connaissances en ce qu'i1 re- [292] garde la Iangue des Slaves de la Macedorne, que je ne reconnais-. saitr pas comme Bulgares, Et, pour demontrer cela, donc pour anneantir l'autorite gagne dans le monde savant par mon Iivre, .. Mladenov avec une mauvaise foi peu connue, falsi(ie mes asser­ tions d'autres fois, pour pouvoir critiquer II tout prix, et donc pour prouver que les Slaves de Maeedoine et ceux qui sout venus dans Ies Principautes Roumaines et leur avaient transmis la eul­ ture slave entre le Xlll-ema et le XVII-eme siecle etaient Bulgares et non Serbes ou Macedo-Slaves (d'apres le nom ernprunte par moi au bulgare Draganov), trai te d'autres questions que celles dont je parle dans mon livre, questions que je n'avais pas l'in­ tention de traiter. Je n'ai, encore repondu il cette mauvaise foi de' Mladenov, empeche que j'etais paria guerre (1914-1918) du­ rant la quelle parut sa Cl'itiqlle et, par suite de laquelle, c'est aujourd'hui a peine que nous commenc;ons il revenir au normal. C'est le motif qu] a retarde Ia I'eponse que ie dois non a monsieur Mladenov Iui-rnâme, parce qu'il fait une Critique de mauvaise foi, mais a I'opinion publique scientifique et a Ia direc­ tion de la revue Rocznik Slawistyczny, qui, dans le voI. V de l'annee 1912 p. 28,1-2,_ a eu la bienveillance de resumer sous le titre: «La langue des documents Valako-Slaves", le chapitre respectif de mon Iivre, ei dans le volume VII de )'annee 1914- 1915 p. 278, a resu me la recension du, professeur Bidlo, plus haut citee, ainsi que dans le voi. VI de /'annee 1913 p. 335 elle (Ia revue) a mentionne une autre recension, toujours tres elogieuse •. que je n'ai plus mentionnee ici,. et qui parut dans la remarquable revue serbe de Belgrad,e Srpski Kn;izevni C1tasnik. du l-er De-. cembre-' 1912. Cette reponse il M. Mladenov,- apres avoir efe eCrite, il y a a-peu-pres 2 ans,-a efe - envoye _ il Mr. Rozwadovsky it Var­ sovie, avec Ia priere qu'iI la fasse paraitre dans "Rocznik Sla-,' wistyczny". Mais parce gue ceHe revue polonaise n'a pas plus pam, je me vois f.orce de publier ma reponse ici, afin qu'elle ne retarde par trop, et, conc, qu'il ne perde pas trop de son actualite. \ Apres cette exposftion un peu\ trop longue, mais que je con­ sidere comme necessaire pour fairr comprel1dre le mobile pa­ triotique de Ia critique du bulgare Mladenov, j'entre dans les details meme de sa critiqL:!e. Le Jlf'onom ga.----A.la page 37 de mon li vre, parmi les ele" t 292 LA LANGUE SLA VE DU NORD [293] 293 ILIE BĂRBULESCLJ ---------------------- -------------------------- - rnents qui rapprochent le macedo-slave (du nord et du centre) plutot du serbe que du bulgare proprernent dit (ce qui n'etalt pas du tout au gout de Mladenov) je presente le pronorn ga dont j'affirme que ce sont seulement les Serbes et les Macedo-Slaves qui le possedent en leur langue, mais que Ies Bulgares ne le possedent pas en general, ayant en echange le pronorn go=le • . Et je donne comme exemple les propositions : serbe ja sam ga dao=je I'ai donne, bulg. az go dal=sje l'ai donne, Mais Mladenov pour prouver nl'ignorance de I'auteur .•. qui ne connaît pas l' organisme du bulgare", au lieu de s'occuper de de ga et de go dorit je parle,-qu'il ne pouvait probablement pas c1'il'bquer it tout pria: comme il le voutait.e+deptace la discussion, s'occupant d'un autre mot de mes exemples, car iI s'imaginait qu'en changeant, il trouverait quelque chose it critiquer, Donc il dit : «M. Barbulesco a fabrique son ae go dal qui n'existe nulle part>, quoique je ne donnais cet exemple pour la proposition en- • tie re (merne si elle n'avait existe avec ses trois mots "nulle part" "dans la langue bulgare), mais seulernent pour le go bulgare et le . tIa s-rbe et macedonien. Seulernen t, il parait que la verite, inconnue ou cachee de Mladenov, est que cet exemple existe dans la langue bulgare et I;omme construction et comme mots pris separement. Ainsi, pom la construction, je prends au hasard dans Sbornik du Ministere de l'lnstruction PubIique de Sophie, voI. lX, p. 403, la proposition exaetement pareille: njegovijat protivnik go e .,protekzl=son rival l'a emporte sur lui, ecrite par le bulgare Drimkolov dans une etude. Un autre bulgare ecrit: az go slu;i,ich =je I'ai servi. (Ibidem. XVlll 4G3). Maîs aus<;;i, chaque mot de ma construction, pris separe­ ,ment, existe dans la langue bulgare, Ainsi az=moi est genera­ lement bulgare et on le trouve dans chaque Dictionnaire. Meme, ce mot est si caracteristique du bulgare vis-a-vis du serbe et du maeedo-slave (du nord et du centre) que le professeur Conev, .,quand il veut determiner la region Otl fut ecrit le manuscrit "Vra­ -cansk0 Evangele", du XIV'eme siecle, dit que ce texte, ayant le prOl1. ja = moi au liell de az, fut eerit non en bulgare de l'est, mais en bulgare de l'ouest, c'est-it-dire en "maeedo-slave" comme je l'appelle d'aceord avec le bulgare Draganov. Conev dit : "tekst ,fla Vracansko Evangele ... e Disan v oblast (�e:o se govori 1<1 Vml)sto [294] as.: ta 1<1 oblast zaerna dnes pocti claia zapadna cast," (Dans. Jracansko Evctn,qele, Sofija 1914, p, 5). Le fait que go est propre au bulgare vis-a- vis du serbe et du macedo-sJave ga, est prouve non seulernenr par la prooosiuon. \ de Drimkolov et de l'autr e bulgare plus baut cite, mais aussi par tout dictionnaire bulgare, et par la slavistique d'aujord'hui;. car, par exemple jagic dit (dans Archi» (iir sia», Phiţ, XliIf, 81) : «NamentliclJ aber beachtenswerth, weil nur das serbo-kroatische und horvato-sloveniscl1e Sprachgebiet urntassend, ist die pronorni­ nale Endung gn». Et Nliletîc, (dans }(r)11Tistenski D({;masl.:in, p, XIX) dit : -na zapadno'b7,lgarski govori podse<51 ... oste povece ga vm. go., c'esr-ă-due t=ils donnent (eL! meme verbe qui a le mot dat COflJI11e panieipe passe), il 111(; dit; "Monsieul Barbu-, Iesea ne eOlll1ait suffisament le bulgare litteraire qui ne se sert que de la forme davai". Ceite affirmaUoIl nous l110ntre avec plus. de precision que Mladenov se rtW;re a cint de 1110!1 exemple, quand il dit que la Proposition az go dal "n'existe Duile part" el1 bulgare; ei la meme affirmation faik it !'occasion de daj:r>t nou" prouve, qu'j/ veut dire que dans l'exemple aveC dat le bulgare ne dit nllulle part" ainsi, m::iis eelui .. ei dit s�u!ement daval c'est­ a-dire avec la particule v(!. Seulement, ici aussi, eelui "qui ne cannaît pas l'organisme du buJgan:" est le bulgare 1Vlladenov lui meme, et non pas moi. Voila les preuves. Le bulgare N. F? Slavejko:r, ecrivain ei poe te connu, eCl it dans Suon�,k du Iv1jnist0re de i'lnstru::tion pu­ bUque de Sophie, II, p. 317: K�to mu ,:e dedo pOlvo!enie=qllal'd on lui donna la permissioll. En ot\tre, le professeur bulgare MiJetic eerit dJns Das Ostlntlgu,j'ische p. 41 et 51 que dans le bulgare paf/e dans rest, c'est a-dire dans le bulgare proprement dit qui s'etend il l'est de la Jigne Iskar':'Salol1iquc, an dit aujourd'hui da �t:t.=dah ehost� avcc l<;: se!Js de: Je donnerai, et it l'lmperatlf: daj=donne. Et le professeur Conev aussi dOlme d,:s exemples;. san� 'va dans le tu/gafe: ndajti mi;., te i dali" (dans S{;omik,. I __ o _�_. _._ .• �_. •.• __ ._. __ .•. _. • --,. _ LA LANGUE StA VE DU NORD 294 . I 1 [295] ILIE BĂRBULE';;CU ---------------- ---- 295 IV 5.16). A. Stambolijski, rninistre president de Bulg arie, dit, dans son discours dans Sobranie, .en 1921: narodzt rnu go dol .••.. ne moza da go dam (dans le .journal Z(nnledels.l;;o Zname" du 16 juin 1921, p, �) Pour le bulgare de Teteven on peut trouver des Iormes par­ eilles sans vCt, aussi dans l'etude de Stojdev du Sbor nil: XXXI p. 65. La langue bulgare de Transylvanie, maintenant disparue, a­ vait, au XIX sle:re, la forme Sal1'5 va: daj g o=e fonne le (Ibidem, XlH, 201). Donc, 0:1 dit aujourd'hui eu bulgare aussi : dal; da], da, non se111ement daval, davaj, dava. . Mais ce qu'il ya de plus curieux, c'est que autre tois Mlade­ nov Iui-rnerne a recounu la forme dal, Ain si q uand, en 1 9 10, il s'est occupe du rnanuscrit Zajkovski ln:bni/.; (:l XIV-eme siecle, il a dit (dan> Period- spis. na br.lg. 7cnM:. ])1'11;: I�:";'H poxraj dal szm mu", c'est-ă-dire .. ,i\,'\i"� ,iJ\lllfell ... correspond au dialeetal neo­ bulgare dat mu sr.m il cote ·du da! SlHtl mu". Done, j'c n'ai rien "fabrique" dans l:expre:;sio,l (.(,z go doI Mais, meme sl j'avais fabrique cette proposition, ce n'es! pas de la proposition que je parle dans mOl1 livre a la page 37, mais seulement de fa et de go ; de sorte qne Mladenov ne devait s'o:> cuper que de ces pronoms, eţ si'! voulait· prouver que j'ai tort, il aurait du montrer l'inexactîtude de mon assertion que ga est caracteristique seuleml:'nt a la langlle serbe et (lO il ceJle bulgare (excepte lorsqu'on le retrollve aussi chez les Serbl:'3. et les Ma­ cedo-Slaves eomme reminiseenee du sIa ve cQmun). Mais il ne fait pas cela; d'ailiellrs il ne pouvait meme pas le faire, car 'noLls avous VLl qu'aussi bien Jagic que Mileti0 confirment mes dires, Dane, detourner la diseussion de ce que je rn'etais propose de prouver it ((·z Oli âal ou il la pror;ositio!1 elIe-rncme, c'est etre evi­ dernment de rnauyaise foi. L'rtbsrJnce du t ((, l'incl-iwtl:t /J .. eme pe·rs()nne du Jilul"icl.-·Mais Ia mauvqise foi de Mladenov apparaît encore dans c::; qul suit. A la page 36-37 de' mon livre j'ecris; "D'autres caracteristiques encore ord â[(; prodwites a I'appui de la these serbe. C'est ainsi que la 3-eme personne du pluriel des verbes n'a pas dans la langue serbe la terminaison t usitee dans la langue bulgare ...•. La langlle s;lave macedonienne, tout comme le serbe, n'a pas non [296] plus, en general. le t final bulgare. CL Al. Belic, dans Srpsk Kniă. Olasnik 16 Sept. 1903 p. �33". Donc ie cite que Belfc est un de ces philologues par lesquelf "ont ete produites", entre autres, aussi cette note caracteristique. Et puis, plus bas, il Ia ' page 38 je dis: "Il taut observer ensuite que ces points merne, cites par nous, ne doivent etre consideres Iju'en genii'ul; parce que, si la Macedoine est une veri table 1JwsCt:ir]tte de nationalites c'est aussi une mosarque an point de vue de la diversite des caracteristiques de la langue .slave qu'on y parle. Danscertaines regions, en eifet, et souvent dans la region merne ou l'on trouve le c et le g serbe on rencontre aussi souvent le st et le id bul­ gare; la ou l'on rencontr e le �t serbe au lieu du y,. bulgare, 011 trouve aussi parfois le 7.; de măme qu'il y a aussi parfois le ga bulgare a câte du -ga serbe. Les terminaisons verbales t, ma, 'm et l'acent plus mobile se recontrent. aussi cornrne 'dans 1, langue bulgare pure. En outre, dans les regions du sud-est de la Macedotne. . depuis Salonique environ, en alIant vers I'est, la langue 'slave d'apres tous ses caracteres morphologiques et phonetiques sernble etre la lang�te bnlfJare intre. (Voir Oblak Mace donische Stndien}». Cest ainsi que j'ai ecrit. Mais Mladenov, etant de mau- vaise foi, dans sa critiq ue, ne mentionnne meme pas ce que je dis a la page 36 et 38, mais seulement ce que je dis â la page 37. Et maree/ant ainsi ce passage, il n'en retire qUI! ce qui lui convient pour pouvoir critiquer e't dit: "II (Barbulescu) dif expres­ sement: la Jangue slave macedonienne tout comme' le serbe n'a pas non plus, en general, le t final bulgare ... Eh bien! ces affir.­ mations proviennentoll d'une ignorance on d'un partis pris. II est connu que dans tous les qialectes macedoniens, exception faites de:: dialectes-transitoires c6mme ceux de Kumanovo ou Kriva-Pa­ lanka-la forme de la 3-eme p. plur. du present a la desinance t. Un coup d'oeil zur les Mac�donische Studiell 'd'Oblak ou sur Eia Beitrag zur, Kunde der ma�ed. Dialekte de Novakov!6 dans IA XIV persuadera les plus gr�nds sceptiques que M. Barbulesco ne dit pas la yerite". Nous voyons bien d'apres ces citations qlle MI. dans sa cri- tiql;1e, voulant prouver que je ne cOllnais pas la langue de la Ma� ceaoine, ne reproduit pas tont ce que j'ecris, 1nttis seltlement le passage qui se pretait mieux a son desseill. Et c'est aii1si que pour tbe combatttre, il prend des exem­ I r LA LANGUE SLAVE DU NORD --------------------�------------- 296 [297] IUE BĂRBULESCU 297 --�-------------- --------�------------------------ ples avec le t final a la troisiems personne du pluriel precisernent de la langue de Salonique et de Suho. srtns reprcduire la rnen­ tion que je tais a la page 36 ei 38: que je considere la langue de ces regions (Salonique. Suho), de meme que Oblak et [agie, pu­ rement bulgare e( mon pas macedonienne (du nord et du centre). Car, en effet, dans le passage qu'intentionnellement il ne cite pas, on voit netternent ma pensee : qu'e» gcnrh'al seulement et non plus absolument partout il manque le t a la langue rnacedonieune, merne au nord et au centre ; que cette langue etant le plus sou­ vent une mosaique, quelque fois, dans la meme region, on trouve t a cote des torrnes sans t; ie dis encore la-bas, meme en citant Oblak, que dans la regton 'de Salonique, ou se trouve Suho, an patle "Ia langue bulgare pure" c'est-ă-dire proprement dite, de sorte que, par cela je disais justement qu'ici on trouve seulernent les Iorrnes bulgares avec t. D'ailleurs, preuve que je parlais Ia verite pour la langue de la Maccd0ine du Nord et du Centre c'est le Codex du pope Slavkov, un rnanuscrit ancien dont un extract a public Karanov (dans SI!. iVIin, XII!, 270) et qui contient des caracteres de la langue de Veles, qu'etudie, aussi, Novakovic dans IA (=AfsIPh). Eh bien l lorsque les textes de Novakovic n'ont pas le t a la 3·eme. p. du plllriel; ce Codţx du pope Ş!avkov l'en a, par ex. dans: NE C�\·I�'\ll')[{'\M = ils n'ont pas cru, on '''HI�I'i,\ AlUf �.il\f=beaucoup d'ârnes gisent, 1\" K\m'i\1( de '\\rl>l-,I == afin qu'ils voient ce tortures etc. La langue de Debrsko, de meme, a câte des formes avec t final, contient d'autres sans t; ain si, dans une leUre ::;inodale dela patriarchie, de 1849, on trouve: c';\;' 1I11d!{NMlmll X'"IIC'I'lirdHll a cote de 1·\)PI\·k�TZ., IM:cl"'T� 1 (Miletic\ dans SlJisanie de L'ACIlâ6mie âas Sciences, Sofia, XVlll, 10, p. 27). Quand je disais toutes ces clloses dans mon livre, je pen­ sais encore it ce que Oblak avait dit dans Sbm'n'ik �Vlinist. Xl p 551-552: "Sullo, kojto pristaja t;Ml istoănitc govori", qui signi­ fie: "Suho appartient aux parlers orientaux", de meme que je pen­ sais aussi a ce que soutient lagic dans Zur Entstehungsgeschichte der kirchenslav. 81w(tche : que I'ancien slave "d'e altbu)garische Spra­ che" est la langue bulgare employee entre Salonique ei Cons­ tantinople. ,A part cela, la mauvaise foi de Mladenov se voit encore ,dans le fait qu'il m'at1ribuc l'argumentation avec t a Ia troisieme personne du pluritl, tandis que je declare que je l'ai prise des au­ tres: "d' autres caracteristiques ont Ct(; produit(;;:;", je dis, et r 011 [298] 298 LA LANGUE SLAVE DU NORD voit cela dans ma citation de la page 36 !Ju'it ne repriului; pas dans sa critique, Je cite merne dans mon Iivre le professeur Betie de Belgrade dont jc prends l'argurnent en question. Si MI. etait de bonne foi, il aur ait del crltiquer "l'ignorance" de celui dant 1'a­ doptais I'argurnentation, mais mar! pas m'attribuer urie telle "ig­ norance" ou 111e reprocher que je ne dis pas la ver ite. lvlais, j'accepte la discussion merne sur ce terrain et je m'assurne encore aujourd'hui cetre arg urnentaţion avec t , qui m'a ete îcurnie par Betie et Gopcevie. Car, en verite, ceux-ci ont completernent raison, taudis que Mladenov se trompe quand il affirrne : "dans tous les dialectes macedoniens, exccrte celui de Kurnanovo et de Kriva-Palanka, on trouve t ii la troisieme per­ sonne du pluriel-. En verite, surtout on ne trouve pas t, aussi dans la region de Kratovo, dans la region de Skopie et de Trn ou Florinskij (dans Lekcii, 1 136) et Oblak (dans Sbor. Min, Xl 533) ci/tut la 3-e:rne pe.rsonne du plurie!: vrbll, sediI et encore igrav,. jdev, gledav etc., dout v fir/ai s'est forme de l' habiiuel n qui �,e retrouve dans les memes regions dans les formes: vrbu sedu, ikaju, jc!u etc, D,c' merne, dans Kukti�;-Vodena on lrollve, it cot(c' ele" I'orme, avec t final, eocare des formes. sans t: nairlc {c(;n�.;\i,f:c Mircev dans Sb. ZI!, nrw. Mm. XVllI p, 465). Si je com­ prel1c1s bien Obiak (dans }lt:�lP!t XVll, 469), il paraît gue dans le Jangage de Kastm an trouve aussi la 3· cme persone du pluriel sans t.' stavE', fate, razbere etc. On troUVe cela encore dans d' autres langJges du Nord et du Centre de la Nia(�edoine Oll j'absence du t a ere constatee par des voyageurs COf11me Gopcevic, parmi lesquels je cite encore Olan anciei1 eleve Theodor Palade, lllilinte­ nant professeur et dire�teur .1Ll ly:ee de Tulcea, qui, en 1914, a visite la J\tlacedojne ei a publle des notes sur sur 50n voyage; "lnsem'nărJ .din Serbia. şi J'vlacedonia sârbc<1.scă" (Notes de Serbie et Macedoille serbe), laşi 1916. Mais de tOllS ces langages de Kratovo, Skopije, Kostur, et d'ell!tres encore de la Macedoine' du Nord et du Centre qui n'ont pa� t, ,Ylladenov n;: souffle mot, evite d'en parler, ou 11 ne les connalt pas; car il ne, s'occupe que d�"",par!er de Kumanovo e'L de �riva· Palanka, quoique en parle aussi le phi!o!ogue bulgare M. ivanov dans son etude sur la «Con­ jugaisoll dans la langue bldgare [Jouve!le�, pubiie dans Sbor. M'irt. Viii, 121. Et le pope Sfavkov, dans san Codex qui est peut-etre du XVll-eme siecle, nous montre que meme dans ce siecle la lan­ gue . de Veles (etudit�e aujourd'imi Pfr No vakavir) n'avait pas t beaucoup de fois. [299] 299 ILIE BĂR8ULESCU --------,--,-------------_._., D'ailleurs, a part Belie, Gopcevie ei moi, d'autres encore soutiennent que l'absence du t final a la 3-eme persoane du pluriel de l'indicatif constitue une note spăcifique de la langue slave du nord ei du centre de Ia Macedaine, note par laq'lcIle cette langue se rapproche pus de la iangue serbe e t se distingue de l'indivi­ dualite de la iangue proprement bulgare, de laquelle font oartie et les langages du Sud de la Macedoine (Sa'onique-Suho) qui ont t. Mlad. ne sait pas que. par ex., le russe Ilinskij soutient la merne chose, Ea verite, celui-ci, en etudiant les document; des azars bulgare s du XI!! et du XiV-e-ne .. siecle, dit que . "otsustvie tok. t", et encore, le caractere de certe langue : e au lieu du bul­ gare a ou de la diphtonzue ea "govorjat v polzu makedons7.;ago prois-hozdenija", c'est-a-dire ,,1' absence de la terrninaison tU et .,e au lieu du a" dans ces rnots prouvent .Jeur provenance ma:" cedonienne: (dans Dreonosii Archcot. Ob5(;. de Moscou, V, a. 191 J, p .. 86 et ,80. �. r E ti; bulgare i\;\i!etic reconna it, cornme moi, q ue I'abscnce du 't donl1e a la lang-ue maeedonienne Ha cachet plutât serbe, car il c1it, dans "NwiVlahQ- bulg, gr2un". p. 153, que : "ispusbnjeto nâ t v 3 1. mn. G. e szrbiz:-;m", c'est-a-dire .,l'aţ)sence du t it !a 3e.-ne persollne du pluriel est un s'rbisme". Mlad. ne sait pas encore autre c!nsc: que t de i'ind. prr's., 3-eme perSnll!1e du p!nde1 de: quelques langages du nord ft '_>J centre de la M.1cedoine, comme celui de Veles-Prllep, releve T'1r Novakovit�, n'est P,1S (de merne gue le pronom ga) de la m', ne origl\je que t des langages de Salonique-Suho, du sud de li ;\la­ cedoine, et que t du bulgare oriental a qui appartiennent cc, der­ nieres, mais il est proprem'l1t m1cec!onien, comme ce t en meme· temps proprement serbe; et il n'est pas de la meme origine parce qu'iI se trouve aussi dans l'anclen serbe d 'ou il est ensuite dis-, paru. En vedre, comme 110US montre Danic c (dans hiori/fl, o71likri srpsko,qa ili !zr'l!atsko.?(� jet:ika p. 220) la langue serbe a eu dans le XVl-eme et XVl!-eme siecle aussi, outre les formes d'aujourd'bui sans t, encore des formes a vec t final a la 3-eme pcrSonne du pIu-' riei: imajut. mogLlt, poznavajut etc; mais celles-ci sont disparues. dans la suite, laissant la place aux fotmes d'aujourd'hui: budu, hode, vrakaju etc.'-qui, comme nous venons de le voi re, se trouvent encore it câte des formes a vcc t d :lllS le nord et le centre de la Macedoine. Une preuve que ce t du nord et du centr� de la Macedoine· [300] ',300 LA LANGUE SLA VE DU NORD ._------------ est un caractere non bulgare mais proprement macedonien, par -Ieq .el la langue se rapprocheplus de celle serbe que de celle bul- -gare, c'est le fait que les langages du nord et du centre de la Macedoine qui ont t, ont a câte de lui et d' autres caracteres, non . pas bulgares mais specifiques macedoniens ou serbes (comme le Codex du pope Slavkov) . n au lieu du bulgare et vieux slave (bulg.) .1\, les palatales It et g' au Iieu du bulgare et vieux slave t , zt; e au lieu du bulgare ii, ea, vieux (bulg.) slavek ; le triple article post positiv (avec i, v, n) au lieu de l'unique article bul­ gare zt, ta, to, etc. C'est ce qu' on constate par ex. dans le lan­ .gage Veles-Prilep releve par Novakovic et en partie dans le Co­ dex du pope Slavkov. Pendant que les 'Jangages avec t it la troi­ sieme personne du pluriel de Salonik -Suho, et le dialecte orien­ tal bulgare proprernent dit. dont celles-ci font partle integrante, n'ont pas, a câte de t, et les autres caracteres rnacedonlens (du nord et du centre) ali serbes, rnais en general et seulernent avec de petites variantes out IeS caracteres proprernent bulgares : .Y.., surtout .�t, zj, a ou ea, l'unique article post-positif sr, ta, ta etc. Cela nous montre que t de la 3-eme personne du pluriel .. des Iangages du nord et du centre de la MacCdoîne est non le bulgare t. mais le s!ave commun 'I'� (Th), qui s'est maintenu jus- q'aujourd'hui dans tonte l'etendne de la langue bulgare, dans la langue serbe il s'est perdu depuis un certail1 temps (autour du 17-eme sieCle), et dans le nord et le centre de la Macedoine: partie s'est perdue (en !<:ullnnovo;'"Kriva-Palanka, !<:ratovo, Skop­ tje, Kostur etc.), partie s'est ea core maintenue apres le XVH-eme siecle jusqu'aujourd'lwi. Vaii a encore ce que MI. ignore et pourquoi I'absence de t it la 3-eme personne du pluriel dans la langue du nord et du centre de la MacCdoine m:mtte que cette langue, en verite, est plutât une langtle serbe que bulgare. Avec une egale mauvaise ,foi et avec des omissions sciell­ iifiqlles MI. continue ses critiquţs, ensuite. 1-cre pers. pl. mo.-J'ecris ;a la page 37 de mon Iivre: «En­ fin la langue serbe a la terrninaisoll ma a la l-ere pers. du plu­ riel des verbes, tandis que le bulgare a ordinairement la termi­ naison me. Ainsi Ies Serbes disent idenw=l1ous allons et les Bul· gares ideme; serbe stignemo=nou� arrivolls et bulgare stigneme, serbe stojimo ei 'bulgare stoime"· I 'iz [301] ILIE BĂRBULESCU On voit bien de cette citation que je sontiens que la ter­ minaison specîfique serbe c'est mo et que ce ne peut etre que. . des fautes d'irnpression dans les exernples ideme, stigneme, stoieze que je donne -pour la langue slave macedonienne- dorit, imme­ diatement avant ces exernples, je dis meme que celle-ci "a en ge-·· neral la forme serbe"; n'importe qui peut voir que ces dernieres exempleş doivent etre corriges en idemo,stignemo. Mais MI. ne veut pas comprendre cela, evidemment a cause de sa mauvaise foi parce qu'on ne peut pas admettre qu'iI ne cornprenait pas cette faute d'impression; il me critique ainsi : "Mai quel est notre eton­ nement quand nous lisons : elle [scil, la langue slave rnacedonienne] . a ideme, stigneme, stoime. C'est-ădire les exernples de AAr. Băr­ bulescu refutent ses affîrmations theoriques. Et il la fin du livre iI n'y a aucune indication d'un erratum". Mais ici, MI. pousse en­ core plus loin sa mauvaise foi. et, pour critiquer il tout prix, il fait deoier la quesiio« du. sttjet doni je m'ocwpais et me ta it des reproches qu'ă cause de mon -Igncrance e, je n'y parle pas d'antre chose. j'ecrisvnotarnrnent, la-bas. que la iangue bulgare a cornrne une caracteristique a cete de la langue serbe et macedo-slave non pas absolwment toujours, mais "ordinairement" (ce' que signifie : d'ha-· bitude) surtout la terminaison me, comme celle serbe et macedo­ slave du nord et du centre ont la terminaisonmo de meme non pas absolument, mais ordinairement, parce que j'accentue meme: en g6n�ral. Et ala page 38 je dis que la Macedoine est eune mosaique". Mais MI. veut trouver a tout prix que je ne suis pas en connaissance de cause ; cela pour diminuer la valeur de mon Jivre, qui, avant sa critique est devenu une autori te. A ce deşein il dl5tourne la question et me dit (il la page 137): "M. Barbu­ Iesea sait que les Serb�s dis·,�ll t 'idemo=l1ous allons et les Bul­ gares ideme, le serbe a stignemo=nous arrivons et le bulgare stig� nemc. Ce qu'i1 ne connait pas, c'est le fait que le bulgare a aussi des formes comme idem, stignem il câte du ideme, stigneme .... C'est un fait dont I'existenee ne peut-etre ignoree par un slaviste". Mais ici paraît la mauvaise foi de Mladenov. En verHe, dans la situation ci-dessus, on voit que je ne cherche pas a exposer tau -. tes les formes de la l-ere p. du pluriel que le bulgare possMe mais seulement celles qu'jJ a ordinairemcnt, c'esHl-dire les for­ mes les plus usitees; mais les formes les plus habituelles, les plus Ilombreuses de cette langue, sont, comme le montre toute grammaire bulgare, celles en me, tandis que celles en 111 sant le [302] plus rdrement emp.oyees. D'aiileurs, on voit cella mărne dans ce 'que MI. dit plus bas, il l' occasion de sa critique; il dit, en verite : . "La deslnance rne est uniquement usitec dans la conjugaisol1 des verbes dant le theme moderne se termine en a (bulg. a, ja), alers on dit partout uikame, gledame, pribirame, streiame etc.' Les ver­ 'bes en e et i. cependant ont des forrnes de la t -ere pers. pluriel en m ou bien eu me=, Dane, llleme d'apres ce que MI. dit. la desmence nic est usitee 110n seulernenr dans la cOl!iugaison des verbes dont le therne se termine en a, mais aussi dans la coniugarson des vor­ 'ibes en e et i, tandis que la desinenee m s'emplole pius mrement, seulernenr dans la conjugaison de.s verbes e et i et jarnais dans la conjugaison.des verbes en a (a ja), J'ai rnis, dane, ies forrnes ies plus SOltVtnt usitees, qui sont en mc, Car, si I'avais cru Tm­ portant de parler de toutes sorres de deslnencas de la 1 -ere pers. du pluriel, j'aurais du citer non sculement ceiles en m,--la seule gue Ml. connait, parce qu'il ne m'accuse gue de -S011 absence; j'aurais dO mentiol1l1er pneore d'autres desinances que 1'1'11. ne con­ nait pas, nommement de la desinal1ce ?nU (non seu!ement mo) dans la Maceeionie du Nord et du centre et la desinance mio et mi dans les parlers orientaux. Car it câte de celles en mo, se trouvent en Macedoine, deja au XV sÎCele, aussi des formes co­ Tnllle : davalTlu, bodemu. On voit ces formes dan s la Jertre slave du sllItan Selim. adi essee au tsar Basile lvanovic dans hvstzja 'otdel. russk, J(f,z •. i slovesn. de l' Academie russe de Petersb. 1896 1 p. 546); ain si, elt�s se trollvent aussi dans Kopristenski Da­ ulaskin du XVII-eme siecle: pod�llllam·u. papitamu, gl1e Miletio nJeme, l'editeur du texte (P. XIX), les declare: "zapadno' b�lgar­ ski", "ouest bulgares", c'est-a-dire sJave-macedoniennes, a câte 'de: paidemo etc. Et dans le parler de I'est, de Suho, Oblak con­ state (dans le livre cite meme, par 31l. "MacedonÎsche Studien« "p. 1 IO) des tarmes en mI: igrajm�, hodimî etc" ă câte du l1uo­ dimo, jigrame a S:danique, farmes gui se retrouve!1t aussi dans 'le reste du bulgare prapremen\ţ dit, (dU aussi Wandrak, dans Tle1'g{,. slav. GI"., 1, ] 39 et Florlnskij dans Lekcii, 1, 184). Si j'avais vaulu parler danş mall li vre de toutes les sortes de desinances de Ia I-ere p. du pIur., j'aurais du citer, evidelll­ 'ment, aussi cel!es gue MI. ne connaî"t pas, non seulement la desinence m qu'i! connait. C'est pour c;a que detourner ainsi la ,'question et s'occuper d'une autre qui n'est pas eu diSctlssialll, c'est etre une tois de plus de mapvaise foi. 302 \ LA LANGUE SLAVEDU NORD .. � j [303] ILIE BĂRBULESCU ----- ------------------------ 303 .I\1ais, apres qui'I detourne ainsi, incorecternent. la question, MI. repond cependant il rnon afftrrnation : que la Iangue slave de la Macedoine du nord et du cenre a "en general la forme serbe et 110n bulgare"; il dit : "la verite : presque tous les diale .tes de la Macedoine, exception taite de dialectes de transition de l'ex­ trerne nord ont, cornme on le sait, Ia desinence me, Cf.--::11::z Oblak M. St. 110: jaderne, rnozerne, etc. ou chel Novakovic. IA XIV 360, 364, 365; pra'irne, stanirne etc". C'est ce qu'il dit. Mais les _ formes d'Oblak appartiennent les unes aux parlers de Salonique et de SuI10 qui, comme je i'ai dit ci-dessus, font par­ tie de la langue bulgare proprernent dite, et non de la langue bul­ gare slavo-rnacedonienne (quelques-uns l'appelleut dialecte bulgare de l'ouest), Ces îormes, donc, n'ont que chercher dans cette dis­ cussion, Resrent les Iorrnes en me de Veles-Prilep etudiees par No­ vakovie et de Debra. Pour les motifs que j'ai montres il propos de l'absence du t it la 3-eme personne du pluriel (p 298), ce m« n'est pas ici iden­ tique avec le me bulgare, mais, tous les deux appartiennent au slave commun: " die 1 Pl. auJ me ist uralt" dit Oblak dan s lvla­ ced. 6t. p. Il ° et aussi W ondrak dansVergl. slav. Gram. 1 139. Toujours au slave commut1 appanient aussi me dans la Ma­ cedoine du nord et du centre. Et en ce . qui concerne J'emploi surtottf de la terminaison mo et non pas me dans ceHe partie-lâ. du nord et dn centre de la Macedione, l11:lis non seulement dans "les dialectes de tran5ition de l'extrel1w n,)rd" COl11:ne afirme Mi., 110US dit le professeur Belic. Celui-ci, en v6rite,e;;rivant (dans Srpski Iînji·zevni Gl'J.snik du Sept. 1903, p. 133) sur les dlale c­ fes de la Macedoine ,dit: " u 1 l. nal1odimo 1.( svima ovim dia­ lektima mo, koje se u pravim bugarskil11 dijalektima nikad ne upotre­ bllava", c'estil-dire; "nous trouvous dans tous ces dialectes, it la 1-ere personne du pluriel, mo qui ne s'emploie jamais dans les vrais dia­ ledes bulgares'·. Et ainsi afirme, donc contre MI., non seulcment Gopcevic, mais aussi d'aut1'es investigateurs de la Mlceduine du ]101'd det du centre, parmi lesquels le professeur roumain Tlleo­ dore Palade. D'ailleurs, la terminaison mo e:;t encicllne dans Ia langue de Veles ou ne la' montrent pas, pou.rfant, les tcxtes de Novakovi6; car, dans le Codex manuscrit l11cntionne du pope SJav­ kov de Veles ell.e se trouve (a cote de j'absence du i de 1. 3-eme p. pl. etc.) par ex. dan5 III\\,\M<:>, C,�\�, ,\\�'Î"6.\\� etc. (Să. klîn., XIII, 270). [304] U jJMW x..--En poursuivant la documentation de ma these, que la Iangue slave macedonienne du nord et du centre est plut6t serbe que bulgare, je dis il la page 36 de mon livre : "Ia langue serbe a le son 1t=fr. ou, alors que le bulgare ernploit li; (rou­ main ă, (francais e muet guturaI). Par ex. en serbe on dit muka, en bulgare mzka, La langue sJave-macedonienne possede en ge­ neral le y serbe: muka et non pas le :& bulgare". Ensuite pour completer, je dis plus loin, ,it la page 247 : la' langue actuelle de la Macedoine n'offre que tres rarernent :& (a, o); 011 y trouve le son 1,(, (fran. ou), dOI1C ruka", Enfin, je completais il la page 244, en disant " que je ne parle pas de la Macedoine entiere, mais seulement de "Ia Iangue parlee dans la Macedoine du nord et du , centre", et it Ia page 39 ie speciflats merne, que "dans les regi­ ons du sud-est de la Macedoine, depuis �alonique environ, en al­ lant vers l'est, la langue sla ve, d'apres tous les caracteres mor­ phologiques et phonetiques, sernble etre la langue bulgare pure". c'est-ă-dtrs proprerneut dite. Mais Ml., avec se mauvaise foi si sou­ vent demontree ici, prend seulemeni les [raomente qui lui conoie­ nneui, pour demontter que ne je suis pas en connaissance de eauSe. II passe, en eehange, sous silence toutes les autres considerations ou encore (eomique!) m'accuse de n'avoir pas dit ce que, moi, je pensais d' etre inutile it ma these. Ainsi de meme que pour le t de la 3-eme personne du pluriel, il m'oppose les parlers du sud de la Macedoine: "la verite c'est qU'j/ y a des ,dialt ctes mace­ doniens meridionales ou le phenol1.1.ene vieux bulgare x. est repre­ sente reguJierement par :& comme en out d'autres dialectes bulga­ res". Mais il passe sous si/enee ce que j'ai dit aux p. 244, et 39: que moi-meme je considere "dialectes bulgiHes" ces "dialec­ tes macedo-mliridionales" et que, donc, ce que je dis la se refere seulernent au dialecte du jlOrd et du centre de la Macedoine. Puis. avec la meme mauvaise foi, se reportant seulement il. la page 39 du livre, il me reproche qoe: cde I'existence det; for­ mes macedoniennes comme m�f maka etc. ou mo!; mooka etc, le s!aviste de lasi, ne sait, semble-t-iI, rien de tuut. 11 est connu que dans les dialectes de la MacedoiţJe centrale (Bitolia, Kru!;evo, Pri .. 1ep, Veles, Stip etc,) ie reflexe regulier du x.. est a COll11l1e dans beaucoup d'autres dialecte;:; .bulgares (meme celui de Pirdop) et que dans le dialecte de Debz.r an a un o pOtir le x. comme dans , I r J 304 LA LANGUE SLAVE DU NORD MI. ne salt pas cela, sernble-t-il, parce qu'il n'en parle pas. [315] 1. BARBULESCU certains parlers de Phodopes, ef. p. e. chez Oblak et Novakoviz", Mais, cornrne nous voyons, MI. pasee sous silence mon passage­ de la p. 247, que je viens de rappeler plus haut, dans lequel je parle de ce :& (a, o) dans la laugue de la Macedoine du nord et du centre, Et, ea dehors de ce que je dis la, je parle seulersent en passant de l'existence d'un a et 0, a câte du "tres rarernent'" z et de l'habituel �(" parce que le but de ma these etait de mon­ trer, rnais encore des autres qu'il ignore, c'est-ă dire, d'une sorte de diftongue (comme en rournaine) OCt qui se trouve merne dans le parler du Debzr a c6te de It au lieu de ;r •• et dans d'autres re­ gions (cornme le montre Oblak dans Sb. J1Jin. XI, 536 et Mile tic;' dans Dus Ostbnlg. et dans Sb, na Irzlg, Kn, Dr., XXI p. 29). Donc, moi-merne j'ai dit dans mon livre, que dans cette «mosai'que,., de la Macedoine du nord et du centre existe -tres. rarernent- s, a, 0, mais que d' habituâe, il y a tt au lieu du vieux slave s: D'ailleurs Miletic Jui=-merne reconnaît cela, quand+-par­ lant du dialecte onest-bulgare dans lequel entre aussi Ia Mace­ doine du nord et du centre, dialecte que je nomme ici, comme· Dragallov, macedo-slave,-..:'dit que dans ce dialecte de l'ouest est queJque fais � au li eu de x., «ala za edna ob8ta bezizkljucitelna zamcna na podirnata crez:&, kakto e v neudarenite sricki v istocl1o·' bYIgarski, ne moze ni duma da stana»,' c'est-a dire: cmais il" ne lJettt meme pas etre question d'un 1'emplacement excJusif de x�. par ;&, ainsi qu'il y a dans les sylIabes non accentuces du bul­ gare oriental», Et, d(;) son câte, MI. ne prouve pas qu'il serai! «cn ger.eraI» K et seulement tres rarement 1t dans Ia langue de la. Macedoine du Nord et du Centre. D'ailleurs i!ne pouvait meme pas; le faire, parce que Ies faits le contrediraient. En verite. lorsque' Ies textes de Ia langue de J/eles-Prilep revelee par Novakovic (dans, .AfslPh,) ont a ati !ieu du vieux slave .Y. e du bulgare :& : raka, pat. etc., le Codex du pope Slavkov deVcles nous presente pour la meme langue, (dans SbM" Xlll 268), �t au /ieu du .1.-:&: c � TR"'lImhIUif liOMI( lia,Ilo, ,"Slm, '\��l(iI;U, p'r"l\ etc, Alors?! VOiEl ce que MI. n'avait pas remarque, Et Ia Jettre sinadale pour Debr.rsko de 1849; don t j' ai parle plus haut nous offert aussi u pom .Y. : OTCY NII\II, OTCSI\,I'I'I,. 1\1(1\11, I(l{,\;t,JIOIIlU etc. Quel est le rappart numerique cntre Ies formes bulgare;; avec :& (a, o) et celles avec le serbe It au !ieu du vieux slave x. ? On discute encore. rai admis dans J110n Iivre que les plus l1om­ breuses sant celles eu u ; primol parce que j'avais ainsi appris de 5 [316] 316 LA LAt\GUE SLA VE DU NORD , " 1 , i 1 \ I li I I : il Il i Belic et des autres : que la plupart des hornmes de Ia Mace­ 'doine du Nord et du Centre prononcent ainsi ; secunde, parceque, .ă la merne conclusion me poussair, aussl pour Ia Iangue de la Macedoine centrale, non seulement les affirmations de Belic (dans ,Srpski Knjiz. Glasnik et dan i Dialcktolo,qic:.eskaja Karto 81'1'­ bskago jazyka. Sankt-Peterb, 1905), rnais aussi l'observation d'Ob­ dak (dans Arch, f. slav. Phil, XVll, 139) ou celui-ci ecrir que : "Im Dialekt von Kratovo isi â selten neben dern gewohnlichen u", la rnerne observation fait Conev qui dit: "severozapadni kraista, .d to vladjeat ', [ustement comme dans les "U-govori" du nord­ onest de Conev ou cornme dans le Codex du pope .Slavkov J[Je V eles. Donc, de merne que Zajk, Tr. n'est pas ecrit en dialecte bulgare d'est, c'est-a-dire dans la langue bulgare propernent dite, -mais dans le dialecte nornrne (inexactement) bulgare d'ouest qui cornprend aussi le nord-ouest dela Macedoine - entre autres motifs, pour celui qu'il a It au lieu du vieux slave .T. et bul­ gare 7;, pour le merne motil, les docurnents valako-slaves fu­ zrent ecrits dans le dialecte nomme inexactement bulgare d'ouest .,(ou l1lacedo�slave, ou meme serbo-macedonien). , Voiei ce que MI., en critiquant il tout prix, d'apre� son habi­ ,tude, n'a pas compis, L;in{in-iti( dans les documents V(Llako-slaves.- Toujours pour Ia ,demonstrati0n da ma nouvelle ti1eorie relative au caractere natio­ ,nal de la iangue des documents valako-slaves, j� dis il la page :246 du livre: «Ia langue bulgare proprement dite, n'a pas d'jn­ ·finitif; mais la langue slave macedonienne presente tres souvent j'jnfinitif complet. ALI contraire, la langue de nos documents offre !res souvenf l'infinitif. Done, il cet egard aussi, la langue de nos ,documents, est de SOllrce macedonienne ei non de SOllrce bulgare"_ La signification de I'expression «la langne slave-maced.,. que j'emploie ici, je l'ai donnee deja il la page 244 et 246-7, c'est­ .a-dire qu'elle ne comprend pas la Jangue macedonienne du sud, mais seulement �la langue parIee en ce temps dans la Macedoine ·;du nord et du centre". Malgre ceci, MI., pour prouver qUE' tout ce qne je dis sur I'existance de j'jnfillitif «est faux et prive de ,fout fondel11el1t�, me fait voir quc Oblak l110ntre dans "Macedo­ nische Studicn" qu'il n'existe poiut d'infinitif dans la lallgue "des . 139, lJar Oblak. dans Af�lPk XVlJ 468 et par Lavrov dans Obzor p. 190. L'existence de,l'infinitif dans les parlers du nord et du centre de la Macedoine, jusque meme, dans Debăr, est rnontree par Oblak, lbid. pag. 476 dans Trn : platiti," vratiti etc.; dans I�adomir; uciniti, dovesti etc.; dans Kratovo: biti,� dati etc.; dans Deb.'1r: bigat; dans Kiistendil: zapojati, posvc� titi ; dans Dupnica; :::eniti ; . dans Slip: pominati, padnati etc; dans Veles (avec leguel s'oecupe augsi 8t. Novakovi6, cornmc" nous l'avons vu, ddns ,AfslPIt.): navest etc. La m�rne exis­ tence, ainsi gue d'autres exemples, est certifice par Lavrov dans. Obzor, page 190. Oblak, [!Jid p. 468, parlant de cette sorte d'in- .. finitif dit: cdie angefiihrten bit: kein. bU/fI. BI·bg�t.t sondern serb. Ursprungs sind", c'e.sHl-dire: '-Ies infinitifs mentionnes ne con­ stituent point un heritage bllJgar,�, mais ils sont d'origine �erbe" - peu importe la maniere dont �i1 (Oblak) explique cette origine .sel be. Cela proHve gue MI. n'en savait den, lorsque dan:; sa cii ... " [321] 321 1 ILIE BĂRBULESCU ---------------- ------------------- tique il affirrne que ce q=e je disait -est faux et privc de tout tondement- et que -ces affirmations ne sont appuyees sur au­ eu ne citation». j'espere qu'ă presenr rai soutenu avec -citations­ mon opinlon qui consiste en ce que : la langue des docurnents valako-slaves, possedant l'in'inltif, comme le dialecte a I'ouest de la Iigne Iskăr-Salonik dont iait partie la M3.c edoine du nord et du centre, est la langue de ce dialecte de l'ouest et non pas d'est, Le triple ariicle post-positif.-Pour prouver la meme opinion relative a la nationallte de Ia langue des docume nts valako-sla­ ves, je presente encore, a la page 245 du livres, le fait que la Iangue bulgare proprernent dite, a seulernent �ne sorte d'article post-positif, cornm : organiqte, c'est st, ta, to, tandis que le dialecte qui se trouve a I'ouesfde Iskăr-Salonique. dant fait par­ tie aussi la Macedolne du nord et du centre, en a tr ois sortes : zt, ta, ta; zv, va, va Et zn, na, no. Alnsi se trouve-t-il au-si, sous la trip'e forme, dans les documents valako-slaves, et non pas seulernent : zt, ta, to, comrne dans la langue bulgare propre­ rnent dite. Mais MI. critique ce que je sc>utiens co:nmc il suit: "M. Barbulesco n� sait pas qlle la triple forme de j'article ca­ racterise aussi les dialectes de Rhodopes· qui font partie du do­ maine de la langlle bt·dgare proprement dite». Seulement, en ce qui concerne la langue de Rhodopes la questiorr n'est pas tellemţ!l1t facile, qlle MI. pourrait le croi re. Cette langue dif� tere bea ucoup de la lang-tle bulgare propre ment dite qui 'est parlee il I'est de la Iigne Ishr-Salonik et en merne temps clle differe aussj, de la langue de I'ouest de cette Iisne; de sorte que la Slavis­ tiqtle discute sur l'origine d� ses differents elements constitutifs •. L'ecrivain russc Florinskij dans Ldccii, f, 170 de meme qlle I'e� crivain bulgare Teodorov souticnnent, que Ies parlers de RI�odo­ pes, tJes probab'ement, n� font partie d'aucun dialecte de J'est (propre bulgare), ni de celui de I'ouest de la ligne Iskăr-Salo­ nique, mais, au contraire, ils farment un dialecte a part: era .. dop-;lde govory .. , predstavljajuscie posvoim osobennost jam sre·· dinn llldlu v09toenym i zapadnym nart?cyjami-. Au contraire" Mi/etic et d'autres les considerent comme appartenant au d'a­ lecte lllell1e de la langtl� bulgare proprement dite de I'est (dans: 1hts Ostuulgarisclw). Donc, MI. ignore, parait-il, que les dialectes des Rhodopes ne sont pa� toujours consideres comme il dit qu'i1s «font par tie [322] LA LANGUE SLA VE DU NORD du domaine de Ia langue bulgare proprernent dite". En ce qui me concerne, j'incline a croi re qu'ils appartiennent a langue bulgare, Quoiqu'il eu scit, je crois qu'on ne pourrait nier positive­ merit ce que je soutiens . que le triple article post- pasim dans les parlers des Rhodopes n'est pas un phenornene propre bulgare, c'est-a-dire qui appartient a la Iangue de l'est de la ligne Isksr­ .Salonique, cornme est dispose a le croi re NU., rnais c' est le re­ sultat d'un rnelange des Bulgares de cette contree avec des colons de la Macedoine; ces derniers, se rnelant dans les Rhodopes avec les Bulgares proprernent diis, ont donne a la langue de ceux-ci (qui curent probablement dans leul' dialecte d'Est seulement l'art. zt, ta, ta) et Ies ,autres sortes sv, va, vo ei sn, na, 110. Nous pouvons voi!' une preuve de I' arrivee de certains colons venus d'ailleurs dans Ies reglons des Rllodopes, dans le fait que les bulgares qui habitent plusieurs villages a utour de Constantinople ,et les Serbes de Beligrat sont eux aussl venus d'ailleurs, cornme on le salt pertinemment 1). Et le so n o au Iieu du vieux slave it.. . et bulgare :& par ex. dans dobrav (denomination g6ographique), le verbe ke au Jieu du bulgare orientaie Me, I'existence tres rare de l epenlhetique dans zeml'ztq:, qui sont des caracteres mace­ doniens, prot/vent gu'au moins quelques uns de ces villages sant venus (emigres) des regions serbo- maccdoniennes. D'aiIleurs, d'autres peuplades de J'ouest de la lig"l1e IskM­ Salonique ant emigrc, au cours des siecles, a rest de cette ligne, Sur territoire propremellt bulgare, pom s'y etablir comme colons. Conev (dans Sum'nik tt slavn V. Jag[l;a, p. 321) constate de tel­ �es colonies en Dere-kăj en Bulgarie orient:tle. Et MI. sait que: ... beaucoup de colons Sant aJles ('11 masse, du territoire de l'ouest ou du sud-ouest, c'est-a-dire de la Macedaine, et se sont etabJis en Bulgarie orientale, ou progressivement ils se sont approprics le dialecte bulgare oriental (dans le Sa. Min. de Sofija, XVIII 471). D'autre part, dans la region des Rbodopes, sont allees s'cta­ blir, par. ex. dans Rupcos et 'Acl1â-clebi, des colonies bulgares du nord-est de la Bulgarie pro);Jrement dUe, d'apres ce qlIe cons­ tate Conev dans uvod, p. 22. C:est ainsi gue, de incme que des ihommes du nord emigraient dans les RhodoPf s, de meme ont pL! .aUer la- bas d' autres de I'ouest, de la N\acedoinc. 1) Dr. P. Oreskov, dans 8pisanie na v'Z.lfl. Al.;ademija na ,zatdcite, VlJI 5 (a. 1914), p. 87, Ş9, 106, 104. I j &â&iiâ - [323] ILIE BÂRBULESCU 323 Ces colonies, qui ont pu ernigrer de la Macedoine dans les 'Rhopes, out transmis de Ieur langue macedonienne le triple ar­ -ticle post-posti! il la languedes Bulga: es proprements dits, origi­ naires des Rhodopes, qu'ils ont trouves la, Ils y ont donc introdui quelque chose d'etranger. Que le triple article soit, d'ailleurs, tout-ă-Ialt etranger et anorganique dans la natura de la langue bulgare proprernent dire nous montre ce que nous dit (MI. ne le sait pas) le philologue bulgare Conslan­ tinov, qui (dans le Sbor. Min. 11, 135) a assemble du materiel pom etudier le dialecte des l [324] 324 LA LANGUE SLA VE DU NORD ----_._-------- _ .. _._------------ rencontrons seulernent (I'artic:e) ot (ut) ta, to, comrne dans les dialectes bulgares orientaux. et cette qualite le â'[ţerenoie suffi­ samrnent des dialectes occidcntau«, qui ont le triple article : ot, ta, ta; on, na Il) ; QV va vo" ("V, K. V. govor srestarne sarno or (LI!) ta, to, kakto i v istb. govori, a ta va obstajatelstvo dos ta mnogo go otliăava ot Z'Gp. govori, koito irnat trojak elen: ot, ta, to : on, na, no , ov, va, vo"). Mireev dit donc cornrne moi, et Sismanov aussi, "du moment que celui-ci, reiatlvement a l'article, ne corrige Mirccv dans aucune note. L'ignorance pr csente de ces faits par MI. me surprend d'autant plus que jadis il disait cornrne moi et cornrne ceux-Iă, En effet, eu s'occupant du dialecte a l'ouest de la ligne [sksr­ Salonique de Novo-Selo (1' arrondissernent de Vidin) il disait: "naj­ vaz la makedonska osobenost v novos. govor e cle�&t in, IZa" no ; c'est-âdire : "la particularite essentiellement maccdonienne du :dia­ Recte de Novo-Selo est I'article in, na, nu» (SO: ilfin. de Sofija XVIII 498). Donc, la forme du moins de l'art, n, Mladenov la connaissait autre Iois cornme particulierement macedonienne et non proprement ditt>· bL)lgare. C'est pourquoi le trjple adic/e des do�umcnts valako -sla­ ves met en evidence 111 realite de ma Clese: q ue Ieurlangue est non propremcnt dite bulgare, m3is ceHe de I'ouest decette Jigne. a savoir celle de la portiol1 de la Macedoine septentrionale 'il et centrale. PoursuÎvant ainsi a me critiquer il tout prix, MI. cOfl1met, encore tine alltre erreur relatif ace triple article. II me reproche e11 eHet, gue: "Ies formes vojnikăv et voJnilcân ne peuvellt etre macedoniennes, puce que les diale.::tes macedoniens se distinguent par la vocaIisation prinuire dt> & ::>0. Les formes reelles sant 3. troliver aillcurs et non pas chez le s13viste de Iasi. eL denof� moiof chez Oblak etc" . . f\.lais critiquant ainsi, MI. a oublie glie la langue de Novo­ Selo (l'arrono. de Vidille) en Blllgarie, qui, en tout cas, fait parti� du dialec:te !lOillme bulgare d'ol,lest ei non pas d'est, a des for� mes articulees sans ,.vo2alisatioll\ primaire", C,')l1Wle par ex. be' h�/lO, sivz.no etc. et tlJ!1 pa:> b�II)C10, siVO!lo. e'est d'ailJellrs, ce Qu'i/ avait constate llli meme da\ns ce dialecte alltrefois (dans ,,'-,'b. �'1iJl. XVIll, 480) lorsqu'i1 ne poursuivait pas a critÎquer â. taut prix comme il pn'sent. En fin, a Ia page 239 de mOIl Iivre jc dis que le tsar bul- [325] ILIE BARBULESCU 325 gareJean Asan, en 1229-30, appelle "pays serbe" une partie de ia Macedoine. Ceci, autant qLle d'autres documents historiques. concernant le norn .,serbe" en Nl1cedoine dans les siecles passes; je cite a a page suivante 240, rnontrant d'OLI je les ai pris ; je dis precisernent i , Voir toutes ces donnees et d'autres encore re- •
  • uni-s par le professeur Vas. Cerle de Belgrade, dans le remar- quable ouvrage de ce dernler publie sous le titre.: ° srpskorn j­ rnenu ti Stare] Star»] Srbiji i u Macedoniji, Belgrade 1904". Celui-ci, en effet, apres avoir reproduit l'inscription de Jean Assan avec son qlhl>CI,�'" qui parle des Serbes, rernarque il la page 9 :­ "Ovde se svakako misli na neki juzni kraj srpske zernlje", c'est. a-dire: ici [dans I'inscription] de toute fapn, on peuse a queI-­ que region mertdiouale du pays serbe". Cerle comprend donc Ia "region sudique", c'est-ă-dire fa Macedolne, Et bien que je cite Cerle, 1\\1. pom critiquer il tout prix, me fait le reproche que : "M, 8. ne nous indique point la <;ource Olt il prend sa connaissante de I'nscription du tsar Jean Assan II et une pareille somce n'existant pas, le professellf de lassy, nous cite de memoire, etc". Done la memc mallvaise foi de la part de MI. ! Ce sont tous les points dt' mon livre qlle eritique MI. L'ol1. y voit indl1bitablement, j'espere, q ue sa .critiq lle se earacterise par mau,vaisc (oi et une cf)nn(t!ssnnce s?tper{'iciclle du probleme­ qlli se dis�ule dans mon !ivre . . Je me suis demande moi -mtme, pourqlloi MI. se seraH-iL servi de la mauvaise foi (car sonignorance, dans quelques uns­ de ces proble!nes du moins, n� m'etonnepas). La frequente repetioa dans sa critique de l'expre:3sion .. ten­ danee bulgarophobe" qu'i1 m'adresse, m'a fOllrni aussi I'expliea­ tion de cette mauvaise foi. NI!., n'etant pas prepare pour compren-­ dre la Science de man livre, s'est evidemment imagine, que-pu­ isque dans ce livre je refute l'opinion generale d'avallt moi: qlle les Bulgares atlfaient imprirne la directive culturale aux Princi­ pautes roumains de XIV et XVlf siecles, et je' fonde mon opillion nouvelle et persone!e: que les Serbes et qLle, parce qLle base sur ces Jlollvelles conclusiolls historique5, je pre.:oni;;e aussi actuei­ Jelllent une politique amicale avec les] Serbes,-il serait impos-­ sibfe qlle je soutjenlle cela sans etre UI1 "bulgarophlJbe" politiquc Et alors il prit la dCfense de sa patrie; et, ne pouvant pas refu- [326] ::326 LA LANGUE SLAVE DU NORD --------------------------- ter ma documen ta tion, il recourut it ce qu'i I peut, donc aussi ă la mauvaise foi. Mai MI. s'est trornpe il l'egard de ma pensce. rai docu- mente pour les Serbes, non parce que la politique l'exigeait, comme MI. le'" croit, mais parceque les sources hlstoriques et philologiques rn'ont irnpose cela. Est-ce-que le russe Kalajdovic etatt« bulga­ rophobe , quand, contrairernent il Vostokov, disait que la langue -des textes du vieux slave n'e t pas bulgare, rnais moravo-tcheque ? Ou encore, etaient- ils "bu;garophobes" Kopitar et Miklosich, qui ont souienu, pendant toute leur vie, celui-ci contre Jagic, Leskien etc, que le vieux slave de rMtllode et Cyril n'etatt P1S la langue bulgare mais celle des Slovenes de la Panonie ? Evidemment non; .parce qu'ils avaient argumente toujours par voie documentaire Jeurs at'irmations. D'ailleurs, urie evidente preuve que je poursuis seulernent la verite historique est que, lorqu'un historien roumain (Iorga), ne connaissant pas ies donnees de la Slavistique, pretend que non pas les Bulgares, mais les Serbes ont transmis aux f�0umains Ies plus .anciens 1110ts et institutons [uridico-sociales slaves de ceux- ci, c'est moi qui, au nom de Ia veri te historique et de la Pnilologie, re­ 'Îtl'e ceHe fausse these dans "lubîlccn Sbomik v cest1U� S. S Bobeeva", Sofija 1921. Je sOllfiens dans ce Sbornik que ce sant 12S Bulgares et non pas les Serbes. Ceux-ci rnontrent, dOIE, que l'ac�ussJtion de .bulgarophobe­ 'QllC MI. me lance, ne peut etre evideml11ent qtl'un simple aveu­ glement Pltriotique giisse dans la Sc:ience-tant qne, cOlTIl11e-je ,'ai documente plus haut, iI ne peut attaqucr et frapper qu'avcc de 'mauvaise foi mon argumentatiOIi. lv1als ceHe aetion de iVlladenov, en tout cas, ne peu t pas :iaire honeur ala Scicllce bulgare. IliE BARBULESCU c [327] = DIALECTELE ITALIENE 32T Dialectele italiene De suD şi limba romÎnă. (U r In are) 22. Labialele se pa!atalizează înaintea unui i urmat de o vocală, în toate dialect-le italiene de sud. 1) Fenomenul e foarte răspîndit, ca intindere geografică, precum şi ca număr de cuvinte. In ace- " laş timp transformarea Iabialelor in palatale a trecut prin stadii,', intermediare, dintre care unele există pănă astăzi, altele au di­ spărut, dar se pot bănui. In citeva cazuri fazele intermediare a­ mintesc foarte bine de aceiaş prefacere tonetică romînească. Din pricină că fenomenul e complex, trebuiesc făcute anumite distincţiuni. a). Se pare că Jli (provenit dintr-un mai vechiu pl) + v 0- cală> ehi + vocală este mai răspîndit decit palatalizarea celor­ lalte labiale. Exemple: teram, accucctiiă=cch; 'accoppiare' şi C1tC-" chie 'coppia', apoi cehii}, 'piu', 'nghiastre 'irnpiastro' şi deriv, 'nghia­ strej(� 'impiastricciare' ; abr. chia 'pia', chio 'pio', chiane 'piano',. ehiattjieLle 'piattolle', chiu, 'lIghiastre, etc: (pg. 26); abr.s ar;­ cucchid" cchiii, chiane, chiooere (alături de piovcre) ş. a.; vast s­ cchiatialle 'piattone', cc!tiîppe 'pioppo', cchiis chiome, etc.; irp. chiaga 'plaga', cluana 'pianura', chiattce 'piangere', chianeia 'pia­ neta', chianeeza; chiauo, chiania, chianio, chiaesa, chiecă 'pie­ gare' ş. a. ; agn. chiania, cliieqne 'piangere', chiooere, chiumme 'piombo' (pg. 8); camp. chieesa 'piazza', chjine 'pieno', (ji) chjeche . 'plico' ; neap, cehii!', chiagnere, euchiere 'ernpiere' ş. a. ; cer. clijum-: 1JlC 'plombe' (nr. 13), clijane, chjnnghe, cacchje 'cappio' (nr. 51); bar. chiu, chiove (pg. 21), chiazze (pg. 30) chiande, c/zjine, chittm­ me, etc. (pg." 33); mat. !.jekc 'piega', kJange, kjcppe 'pioppo' (I1r. 54); tar. chjaje 'piaga', chjangcre, chjum1ne 'piombo', chjo­ VC1"C, chjh, chjine 'pieno' (nr. 117); Iecc. chianca (nr, 5), chin(i) 'pilI' (nr. 45), chioe 'piove' (nI'. 47), chiangia 'piangeva' (nr. 62), etc.; magI. chianta, ehi anca, chinn 'pieno', chiang11, etc. (nI'- 101) ; cos. chianu, chinu, cclliazza, cehi!!', clâovere, chiantu ş. a· (nr. 124); cal. Se. chianu, chim!, cchiaua, cucchio, 'coppia'. nchi·. 1). In romîneşte şi un i sonans provoacă palatalizarea la,.,­ bialei precedente. [328] 1. IORDAN :328 ------------�------------------------- aeira (ală turi de clllJlpiu 'doppb', piattu 'piatto' --ca subst., căci adjectivul sună chialtu-, piangente,' 'impil'gare,piaga: evident de origine culă, cum arată intelesul celor mai multe dintre ele) (pg. 32, nr. 67); sic. Greg. kjanu, kjanta, k.JlI))J!tt 'pioppo', kjazza, Icju mrm» 'piombo', kjanciri 'piangere' ş, a. (§ 47, pg. 60). Această pref'acere llli s-a oprit însă la stadiul ehi, ci, în­ tocmai ca În dialectul moldovenesc propti u zis, a mers mai de­ parte, ajungind la faza ă, p , care o intiluirn in unele cuvinte. -Cireva din ele au P( ste tot in Italia de sud 13, şi anume din­ tre acele al căror pi este primar (nu secundar, ca În cele no­ taie mai sus); supt această formă ere au pătruns pe vremuri şi in limba literară (depildă piccioitC,1) «accente, etc , cf. Wiese o. c 87). Trebuie observat apoi că faza intermediară ehi, care a existat desigur şi În cursul transformării lui pi. primar in actualul ·i. n-a lăsat aici nicio urmă. Aceasta probează că fenomenul »i> ehi a început la cuvintele -cu ]J'i originar. la Care a avut vreme să meargă mai departe pănă'a (; şi numai in al doilea rind s-a .intins la elementele cu I)i <:: 1)7, unde el se găseşte acum în curs de realizare, răspindindu-se peste tot supt forma ehi şi trecind în puţine cazuri la faza C. Ex. : abr. lacce 'appio', seccia 'seppia' (pg. 26) ; abr" .. lac ee, sac ce 'io so' (.;;;;: sapio], sccce 'seppia' (pg. 15, nr. 61); neap. seccia ; rnagl. ll1ccin 'appio', sacciu <:. sctjJio, siccia 'seppia' (nr. 91); cal. Se. picclune, eacciu; siccia (pg. 30, nr. 60); sic. Greg', aceia, sacciu, siccia, apoi, alături de acestea general răspîndite, altele cu esau s rezultat din pi < pl, existente mai cu sarnă in tinuturile Nota şi Modica, precum cei» 'piu', inciri 'empiere', s.mciri 'piangere', SiiW 'p'eno', etc. (§ 48, pg. 61); sic . . Sclln. C'iagLl 'piaga', eiovij:i 'piovere', ciumnm '!,;ombo', C'iu, cian'/(, 'piano', etc. (tot dn regiunile citate de Gregorio), apoi eianeiri, răspîndit in toată insliia alături' de forma cu Iv; kiangiri (pg. 70). Cum vedem, prefacerea lui pi in c se bucură în Sicilia de o in­ tindere neobişnuit de mare, căci cuprinde pe orice fel de pi, in­ diferent de vechime (primar ,sau ,eCul1dar) şi de poziţie in cuvînt (medial sau iniţial). Aici avem o probă că palatalizarea llli pi + voc. (desigur şi a celorlalte ,labia!e) a Îllceput in sudul extrem al Italiei, deunc:e s-a întins apoi şi in celelalte dialecte sudice. In 1), Acest cuvint există pănă astăzi în limba italiană cOl11ună, dar REW 6522a îl consideră drept imprumut franţuzesc, deşi n-ar fi exclus ca el să fi venit din sud. : [329] OIALECTELE ITALIENE .329 sprijinul acestei părer i vorb esc încă două fapte: pedeop arte, cu -eit mergem mai spre nord exemplele cu palatale In loc de labiale sînt tot mai puţin numeroase, pedealta, pref acere a ehi < ci atinge lin sudul extrem şi pe ehi provenit di-i lat. Ijni şi din lat, el. De­ pildă: mat. ee 'che' (nr. 114, 3); tar, ee, ci 'che, ehi' ; rnagl. eee 'che', cedate (cf. itaI. quieioreş, cciuiare 'acquietare', ci 'chi', etc. {nr. 149); sic. Greg. nuiccia 'rnacchia', oriccia 'orecchia', »ieccu» 4vecchio' ş. a., iar la inceputul cuvintelor c s-a redus la ,s, de ex . .samari (mai des decît eia mari), ,�avi 'chia ve' ş. a. (§ 76: cam in aceleaşi regiuni ca şi cciu, uiciri, etc. notate mai sus) '); sic. G'rg, ciaru 'chiaro', cicsa 'chiesa', maccia, specciu ş.a. (pg. 39); sic. Schn. eia.mari, maccia occiu 'occhio', etc�(pg. 93). Cl. apoi exemple de felul următoarelor la Traina (Suppl.), ca -e de iserne­ nea le socoteşte dialectale (cele Imi multe din Licata): cuuoccin , oriccia, piceiuss», pidocciu, schiticciu, etc, Şi in rornineşte găsim sporadic pe ehi, provenit din el latinesc, prefăcut în c (pentru toate chestiile discutate supt acest număr să se consulte G. Weigand, Rum. Sprachaltlas, in special Ubersichtskarten N:. 6, 7, 8). Tot a­ şa tntllnim în dialectele italiene de nord, între altele, el = e (v. Bertoni o. C., pg. 119,120). b). Palatalizarea lui b+ i în hiatus este intrucitva paralelă cu a lui p + i În acei aş pozitie. S � p ue totuş că se b,eură de o întindere mai mică decît a lab'alei precedente; deasel11;!aea dăm 2ici peste un amănunt, care lipseşte a::olo: la începutul cuvinte­ �or găs'm astăzi din vechiul bj numai UI1 j (= i C0I1S01uns), care a rezultat desigur dintr-un ghi (existent în alte exemple şi poz:­ tii), pronunţat din ce în ce mai puţin exploziv, pănă cînd a de­ venit rj, apoi j. Şi aici sudlll extrem este nui inainta', devreme,�e dialectele mai nordice, parte din Abruzzi d:.:pild:1, nu prezintă ca­ zuri de pal3talizare a lui b + i + vocală. Grup�z exemplele du- ---.----- 1). De Gregorio spune, în paragraful 'citat următolrele de­ spre el < c: "Questo fenomeno pJtrebbe considerarsi C0111e una delle tracce gallo-italiche nei dialetti siciliani". Acel1ş autor a publicat in Arch. gl )tt. VI!!, pg. 304 urm. un studiu despre fo' netica dia1ectelor ga(oitlli::e dl11 Sicilia, din care este d� reţinut că�' + i COI1S., 7J + i cons > g, n + i cons. 11, etc. sint prefa­ ceri f01etice caracteristice a:estor graiuri, vorbite in S.· Fratello (provincia Messina', Nic)3ia, SperHngl (prov. C:ttania), PiazZ3. Armerina şi Aid)ne (prov. Caltanisetta). ef. ibrd., pg. 407 urm. observaţiile şi adausurile ll1Î G. MJf03i la aricolui lui de Gregorio. [330] 330 J. lORD.\N ------------- -------------- pă taza În care se găseşte acest fenomen, începînd fireşte cu cea mai veche. a) b] = gl1j: agn, gfdcnche 'biauco', ghianchijeie 'im­ biancare' (pg. 8), ncgghia 'nebbia' (vocab.); carnp, n/Jgghia (nr; 107: şi supt forma fIU apare citeodată bi < uZ); cer. ncgghje 'nebbia', sugghje 'subbia' (nr. 53); bar. neggltie, s!lggkie(aJături de (ibbie) (pg. 34) , mat. negghje, ssieg9hje 'subbia', etc. (nr. 55); tar. neg.r;hje (nr, 13), suggllje (nr. 119; cf. totuş (iubjt); sic. Greg. negghiaş. a. (§ 56, pg. 66); sic. Schn, af{igghiare 'affibbiare', negghia, etc. (pg. 79). �) Din faza ghj a rezultat j, şi anume cu de­ osebire în pozitie iniţială. Exemple: agn. Z. nr. 74 spune: "lil­ protonico da gghj, e meno volgarrnente j" (exemple n-arn notat); carnp. jaste'liza, 'besternmia' (nr. 107) ; ne ap, janco 'bianco', CII foarte multe derivate, toate avînd j, apoi jastemmare 'bestemrniare' şi derivate, junno; Iem. jonna 'biondo' etc.: cer. jangh,e "bianco', jeite 'bieta' (nr. 53) ; mat. jastemc, jnstemb, jeie (nr. 56); tar [aslemare (nr. 119); magI . .iancu (nr. 104); cos. jcmcn, jesiimare (nr, 70) 'S . 7' ti (')(1 5'1) . O' '... Of ; ca. c. J(tnt';u, jes inuirc pg. _::1, nr. <- ; SIC. reg. jancu, Ja- stimari (§ 56, pg. 66); sic. SChn.janclI,jastimar'i, ("pe c0asta estică", spune autorul la pg. 78). Sporadic ÎntiInil11 pe .J di�tr-un mai ve­ chiu ,qhj si in poziţie medială; depildă mag!. ncja 'nebbia', su.ja 'subbia' (nr. 104, 170); cal. Sc. nCJja :5ujjn (nr. 68, pag. 32). In toate exemplele Înşirate pd.nă aici avem a face Cil un bj se· cundar, rezultat din bl. Dar, dupăcum În cazul labialei precedente tratamentul lui pj secundar şi al celui primar se intîlnesc destul de des, acelaş lucru constatăm şi aici: lii originar urmat de vo­ cală a suferit aceleaşi prefaceri ca bi + voc. < bZ + voc. Găsim totuş o fază care lipseşte in evoluţia acestuia din urmă, anume g. ceiace ne îndeamnă a crede (ca şi fa )lj de mai sus) că palata­ Jizarea a început a se produce mai Intaiu 1"1 vi primar urmat de vocală. Exemple: 1<') bar. nggh,ie <: habeo (pg. 60); mat. n,qghj' (§ 128, nr. 4); tar. ctgghje (nI'. 104). W ) bar. nrrajal'se 'arrabbi bi > glti, etc.) şi gl (>!lhi). Depild ă : neap. [aceia 'ghiaccio' (cf. mai sus ja�co 'blanco') 1); mat. kuagghje (c)hi, ci, si, j: �) cer. acchjă (nr. 54 : «flsi determina varia­ mente, ma l'esito piu antico e schietrc pare j" ; apoi cpiu cultu­ rale e di certa f.j,. );bar. »r« plur, JU?'C "fiore' (pg .. 37); mat. ajata 'soffiare' (ct, ital. fia/are), jăttc 'treccia' <:*flecta (REW 3364); tar. jume, jata?·c(nr. 120); ·cos. jcitu, jume, fnnna 'fionda', jztrc 'fiore' (nr. 127),' Foarte rar intilnim şi pe fi primar palata­ Iizat, ceiace ar fi un indiciu că fenomenul a început sa se' pro­ ducă la fi primar şi apoi s-a răspîndit la fi secundar, unde il a­ flăm azi cu mult mai des. Astfel agn.scienc 'fieno' (pg. 8), cal. Se, hilu,hierru, hienu alături de filo (nr, 85 ; despre fi ni se spune: -integro sempre in principio ... ,· ma non senza una certa tendenza, per altro, ad assottigliare f in sernplice aspirazione h»], Pe vi + voc.: il găsim numai arareori palatalizat; iar unul din exemplele notate de mine aparţine 'poate, 'mai degrabă la bi + voc., căci, deşi etymonul latinesc are t'e + voc., corespullză­ torul italienesc comun prezintă bi + voc. Exemple: mat. kaggiole 4gabbia' (nr. 42); tar. caggiole id., licggc <* levitt8 'Ieicht' (REW 5006, unde e notat şi sic. leggin, neap. lieggc); cal. Se. lieggi?� id., caggia 'gabbia' (nr. 53); sic. 8-0hn. Ja .. , gaggia 'gabbia' (pg.79). d). Insfîrşit întîlnim sporadic şi palatalizarea lui m + i ur­ mat de vocală, ca şi în rdmÎneşte, unde m Înaintea unui i fix se preface dialectul in 11 ( 'n palataI). Astfel: mat. jerelte <: Jat. grcmia (REW 3860: cf. neap., apul. g?'Clie, sic. greJîa, cal. grelte, .citate . acolo), siinc 'scimmia', vennene 'yendemmia' (nr. 59); tar. sine' scimmia', venrtellc (nr. 102); magI. vinniita (nr. 87); sic. Girg. sina (alături de simia, de origJne cultă), spara{wri 'risparmiare', Q)innina şi deriv. vinninari (p� 37). " 1). PalataIizarea fui (i + \:voc. trebuie să fie veche în dia­ Iectul neapolitan, căci D'Ambra ne spune că în textele sec. XVJI şi XVIII s este redat prin 8h, iar la ficriitorii anteriori, depildă la Scoppa (1551), prin xi. 332 1. IORDAN 'l 1 I < [333] DIALECTELE ITALIENE 333 Dupăcum vedem, palatalizarea Iabialelor, socotită drept up fenomen aşa de specific romînesc (ef. între altii Puşcariu, Locul Ib. rom. 10), există în toată Italia sudică in condiţiuni foarte a­ proplate de cele din limba rornlnă. Dar nu numai dialectele ita­ liene meridionale, ci şi cele mijlocii şi, mai ales, cele nordice pre­ zintă numeroase cazuri de transformarealabialelor în palatale; d. de pildă Bertoni o. c., pg, 95-98. Despre dialectele centrale acest autor nu pomeneşte decit la pg. 95, unde spune că gru- -purile el, gl; pl, bl, rl se palatalizează ca in Toscana, şi Ia pg. 144, 145, unde arată că ehi a devenit c în unele subdialecte ro- . .mane , Şi în alte limbi romanice găsim cazuri izolate de palata­ Jizare a labialelor (cf. Rom. Gramm. 1, § 419 urm., 487 urm., 504 urm.). Scurte expIicări ale fenomenului au dat Bertoni 1. c. (:pja,n s-a prefăcut incan prin faza intermediară pean) şi, mai inainte de el, ZingareIIi, care in Arch, glott. XV, 91 spune că »si > ce prin stadiu! lele). Nu inteleg dece Salvioni, Appunti diversi- .• nr. 71 (în Stud] romanzi VI) socoteşte imposibilă modificarea fone­ tlcă, aşa cum o explică Zingarielli. Vedem doar. că' limba remînă prezintă ambele faze: p'îelJt sună k'icpt în Moldova . de sud şi .cept in cea de nord. In trecerea lor dela consonantele .Iabiale la i următor, organele vocale iau poziţia unui sunet intermediar, din cauză că depărtarea intre labiale şi i este prea mare în ce pri- . yeşte locul articulaţie! lor; după natura labialelorprecedente su­ netul. intermediar este li, i, Il, r'. etc., care rămîne împreună cu la­ biala ,respectivă (coplei't, lupkl, etc.) sau singur (cf. kictor, k'iept ş. a.) (v. A. Philippide, Principii de istoria limbii, pg. 26, 27) .. Dacă intre palatalizarea labialelor din italieneşte şi aceiaş modificare din romîneşte există vreo legătură, este greu de spus. Un răspuns Ia această chestie nu se poate da decit ştiindu-se vrîsta fenomenului in ambele limbi. Marea lui întindere În Ita­ 'lia ca şi în Romînia ar pleda pentru o vechime considerabilă; in acest sens vorbeşte şi varietatea reflexelor constatate astăzi . in amîndouă limbile, care nu se explică decit printr-o viaţă in­ .delungată a palatalizării. Despre vechimea fenomenului în italie­ neşte nu pot spune nimic; se pare totuş, după unele indicaţii date de D'Ambra asupra dialectului neapolitan (v. aici mai sus, hPg. 332, nota), că el trebuie să fi început a se produce destul de tim­ puriu,măcarcă după toate probabilltăţlle avem a face cu o mi­ .şcare venită din sudul extrem, unde palatalizarea s-a produ s dec [334] 1). In al 28. Beiheft zur Zeitschrift fUr romanische Philologie, Halle a. S. 1910. In pg. 33 urm. se arată geografia şi istoria a­ cestui fenomen, lucru interesant pentru discuţia făcută aici mai sus supt .nr, 22. \ 2). Cf. acum in urmă frumosul articol al lui M.-LUbke: Pa­ Iatalizarea Iabialelor În -Dacoroniania- II, pg. 1 urrn, , 3). Şi În dial venetian găsim cuvinte cu lab. + l păstrate (cf. Bertoni o. c., § 62, nr. 6). şi mai devreme. Cu privire la limba romlnă părerile sint împăr­ ţite. Astfel Densusianu, Hist. I, roum. 1, pg. 307 urni; admite o. vechime mare a acestei prefaceri fonetice, aşeztnd-o in primele timpuri are evului mediu (ct. o. c., pg. 311). cind ea s-a produs În sudul Dunării, deunde s-a intins apoi şi la nordul acestui flu­ viu. Puşcariu,' Zur Rekonstrukfion des Urrumanischen, 1) pg, 53 urm. respinge părerea lui Densusianu, că palatalizarea labialelor ar fi venit dela sud, iar despre vechimea ei se'pronunţă pentru timpul de i după invazia Slavllor, adică după sec. V Il, căci şi ele .... ineritele slave sint atinse de palafaJizare.2) 23. Faţă de fenomenul discutat În paragraful precedent pare curioasă mentinerea grupurilor pl, bl, etc. Instarea lor din lati­ neşte, pe care o regăsim şi in limba noastră. In adevăr J)i, bi, etc. + voc. provin adesea din lat. pl, lit, etc. + voc., care în unele dialecte abruzzeze au rămas pănă astăzi neschimbate sau prezintă pe [transformat în 1', ceiace înseamnă de fap.t tot pă­ strarea grupurilor latineşti. Bertoni o. C., pg. 165 crede că pl, lil, etc. din Abruzz! sînt nouă şi au rezultat din p:[, ve l, fel, 4.­ dică din vechile sunete cu epenteza unui e, care-i in natura lu­ crurilor pentru dialectele centromeridiouale. Altfel nu se pot ex­ plica. spune B., kj (pg.47), apoi in vocabular blaslemcl, şi [lore (alături de fiare, de origine literară); abr.' plttma [s. acest cuvint autorul spune: ( «1/ pl latino e conservata ne' dialetti di parecchi comuni (Pet­ for ano, Castiglione a Casauria, Teramo, ed altri presso i rnonti)»] ; abr." bla.�tema şi bla.�tCme (numai În Atri, in alte localităţi jastema, -?ne). b) Cazuri cu lab, + 1 = lab, + l' n-am notat; citez însă spusele lui Finamore, ed. II; pg. 16. nr. 83: «1 nessi u, ţi, pl, iniziali o interni, • passano in bi, fi, pi, e, nello strato idiomatico· piu volgare, in br, Fr, )11'''. Se vede, deci, că ultimele grupuri sint băştinaşe, căci se întîlnesc în graiul popular, pecind cele·' lalte au venit din limba cuHă.1) Şi elemente germanice, care in italiana comună prezintă la b. + 1 = lab. + i> inaintea unei vocale , păstrează i în Abruzzi pe l neschimbat; depildă teram.blanghe 'bianco'. 24: Influenţa lui i consonans, pe care am constatat-o luai' sus in cazul -labialelor (v. 111'. 22), se exercită şi asupra unui s imediat precedent sau urmat de k: In ambele poziţii s devine s, . -exact ca în rornîneşte, Exemple' de si "> s : agn. Z. kamoişe; lecas�, ' ccrEase (111'. 73)-rom. cămaşă, eaş, circaşă ; teram., abr." 1'ose, camp. ruse (nr. 129) < roseUs--rO!1l. 1'OŞ; vast. cineisce «: :j: ci­ nisia-rom. cenuşă, cirasce-rol11. cireaşă, Exemple de skt"> sle: i agn. Z. nr. 78 ni se spune că ski, primar şi secundar, devine SleI, iar s rămîne, chiar dacă lei se preface in 7;; ; cer. muSke 'omero' < muscnlus (pentru înţeles cf. port. bncho 'Oberarm',REW 5772) s7caffe 'schiaffo', skante 'schianto', s7ciive 'schiavo', Rkitfe 's:hietto' skuppette < elopP1.ts (nI'. 55) - rom. muşch'tii, ŞGhlutL, şrhzop '; tar {iscare 'fiscbiare', rneseare 'mi.schiare', s�ave 'schiavo' (nr. 116). 1). In acelaş sens trebuiesc interpretate spusele lui Fina­ more, ed. 1, s. l)luma : pl se menţine în localităţi din regiuni ,muntoase, acolo, deci, unde influenta literară nu poate ajunge uşor [336] 1). In dialecteI'e piemontez şi lomoard orice 1 intervocalic::= r, iar in cel genovez acest r, dupăce s-a redus, a dispărut fncă, din s�c. xvnl (v. Bertoni o. c., § 47). . f 1 I ) 1, ( I. IORDAN ;tl 336 25. Urmaşii italieneşti de sud ai lat. colloeare sună cu t « ll) ca şi rom. a (se) culca: abr., abr.s culeeă, vast. culttquii. agn, cul1ceaie (şi culke 'coricato'), cornp. culecarese, cer, kulkaree (Puşc., Et. Wb. 435, Candr.-Dens. I0(5), peclnd corespondentul lor din italiana literară are r : coricare. Drept este că. acest cu­ vînt nu-l băştinaş în Toscana, ci a venit din Lombardia (REW, 2052), astfel că in realitate avem a face cu o deosebire fonologică . intre sudul şi nordul Italiei. Prefacerea în � a lui '1, fenomen general rorninesc în. ce pri­ veşte pe l intervocalic, o intilnim şi în unele dialecte italieneşti meridionale. In Abruzzi această rnodtficare apare spsradic, depildă in euro 'culo' ; în dialectul neapolitan însă I devine r aproape în orice poziţie: adurtero 'adultero', affritto 'afflitto', ampreţccarc. 'amplificare', ampriare 'arnpliare', appracare 'placa re', apprecare 'applicare', Arbanese 'Albanese', etc. 1) Cred interesant să redau a­ ici spusele lui D' Ambra despre pronunţarea lui r. in gr(\iul nea­ politan, mai a les că în ele găsim şi o incercare de a explica pro­ teza lui a la cuvintele lncepătoare cu r (vezi acest studiu, nr.I) : . • 11 suono di essa, aspro quando e scempia, sembra non esser bastato all'espressione vivace del popolo; .onde si e' rinforzato. raddoppiandola, e anteponendo Ia vocale a ; il che tiene altresi alla nostra origine dorica : e da rraggia s'e fatto al'raggia, da rroina, arroina, Soltanto in rre e rrobba si e schivato l'attenua­ zione greca dell' a." (o. c. supt r). Inaintea unui i consonans I s-a 'Palatalizat-în acest stadiu' el există astăzi în italiana literară .,-, iar apoi s-a redus din ce în ce mai tare, pănă a dispărut cu totul, rămînînd numai 1 în locul lui 11 primitiv. Exemple: terarn. fijje 'figlia' (pg. 46�, tajCt 'ta-o gliare' (vocab.); abr. famijja, fijje, majjole 'magliuoIo', mejie 'me­ glio', mojje 'mogIie', Pujja '�uglia' (pg. 19)'"; vast. battajje 'bat­ taglia' ; magI.: .lj (llj)e ridotto sempre al semplice j quasi in. tuUo il Capo dopo Lecce clIe ha gi! il gghj- del Barese, costante nel siciIiano", ex. aju 'aglio'. \cuja 'cogIia', fiju,-a, foja 'fronda',. miju 'miglio', mujere, 2Jaja, sdju. < sali-o, etc. (nr. 82; iar 1 a. pg. 17, nota 2 cetim : .In qualcheparlata delI'estremo Capo, ove pur \ . I' 1 I I J I j I : I : III [337] DIALECTELE ITALIENE 337 s'intende glj, il j e stato assorbito quando la sillaba precedente conteneva un i, cosi a Castro: (ia, fiu, ramia, fiata-); cal. Se, aJili, (amijja, (Wu, miejju (pg. 29, nr. 51), mujjere (pg. 3); sic. 1) fi'l' (Supl.). In romtneşte întîlnim deasemenea ambele faze: l' in macedo-, megleno- şi istroromln, 'f in dacorornln, Dialectele italieneştt nor­ dice prezintă pretutindeni pe l'f transformat în l, pe alocurea şi în fI, rezultat' probabil dintr-un mai vechiu glie (ct. Bertoni o. c., § 72, pg. 118). Şi infranţuzeşte actualul l din cuvinte ca travail, etc. provine dintr-un l palataI. 26. Pe r il găsim in unele cuvinte italieneştl de sud mai bine păstrat decit in corespondentele lor italiene şti literare; de­ pildă: abr.s arbere, magi. Mgulu (nr, 67), cal. Cr. arbur« - rom. arbore, itai. însă albaro (l Dens. 358), cf, totuş formele cu r ale acestor cuvinte. precum şi "eraso(REW 1824). Deasemenea sufixullatinesc -a1"ilf8 sună peste tOL cu r in Italia sudică (ct, rom. -ariii ,. pecind în italiana lite­ rară r a căzut inaintea lui i consonans următor. Exemple: abr.s macellare şi -arc (pg. 30), [errare 'Iabbro', n. top. Pescare, valiarc 'pentolaio, cocciaio' ; irp, [erraro, fontan(�ro, fusaro, macelloro, peeoraro, peiraro, porcaro, oaccaro, vesparo; ootiaro ; camp •• u­ senera 'federa', panare, ugliare 'ricipiente per olio' (nr. 3); neap. ferraro, granaro, maceUaro, pecomro, sellaro. spataro, vesparo ; cer. azzăre 'acciajo', callare 'caldaia' (nr. 3); bar. caldare, cal­ darare, (errare, manna,.e 'mannaia', pagghiare. tavernare ş. a. (pg. 12) ; mat. farnare ital. lJer)' a pierdut pe r În teram. pe', abr., abr.2J pe', p',' vast. pi, bar. pe (pg. 70), matpe (nr. 125), magI. pe (nr, 49), cal. Se. lJe (nr, 77, pg. 34)­ rom; pe; tot aşa in lat. (de) retro «itaI. dietro, drieto) a dispărut al doilea r prin disimilaţie la primul, şi anume: irp. reto, agn, arreiie, bar. dt'et� (pg. 34), magl, de retu, (nr. 175) - rom. îndă­ rât, Să se compare apoi bar. alte 'altro' cu rom. altn(t), frate cu rom. frate (pg. 34,35), neap, [enesta şi bar. [eneste (pg, 35) cu rom. dial, (rnold., depildă) [ercastă,> Insfirşit lat. sternutarc a suferit metateza lui r in carnp • . �tranuta (nr. 63) şi sic. stramdari, exact ca in rom. a strănuta, metateză provocată desigur şi de analogia prefixului rom. stră-, ital. sira- persoană au sllferit îiI d.iale­ ctele italieneşti sudice apocope' asemănătoare cu cele . din limba, noastră. DepiIdă: teram.Nac�'tasejc 'Anastasio', camp. Cola 'Ni­ cola' (nr. 41), neap. Cola şi deriv. Colecchil7J Coletta, apoi Lisa­ bcita, Lisantro 'Alissandro', . Nastasia 'Anastasia', Nastasejo 'A·· nastasio', bar. Oole (pg. 19), �al. el'. Cola, sic. Schn. Cola, Fa­ nin 'Stefania', J;ic�w!/tdr2t, l'imt 'Costantino'. Cf. rom. Nastase, Cttlalu «NectdaW) şi 0n1[(6 «Nccnlea), Lisrweta, . Lisandru, Nastasi'f.a, l'ani" Făwică şiPdni(a (prescurtări din Ştefan şi Şte- fana), Dinn (fn Muntenia, pen'ţru Oonstantin, pronunţat ·din ca în greceşte). ' • 1 I. Morfologice. . . \ 31. Coincidenţele de acest '�el între dialeetele ita !iene sudice 'şi limba romînă sînt .relativ putin, numeroase, dar CLI atît mai 1). La Tecuciu nan şi nană sint sinonime cu naş şi nWjâ, .cu singura deosebire că primele sîpt Întrebuinţate de copii la ,adresa 'naşilor', cele de-al doilea de oamenii mari atît despre 'na-:­ :şii' care i-au botezat, cU-mai ales despre cei care j-au cununat. [343] DIALECTELE ITALIENE ---------------- 343 importante. In multe cazuri graiurile meridionale, îndepărtindu-se de italiana literară, se apropie în schimb de limba latină, ceiace am avut prilej să constatăm şi în cursul discuţiei fenomenelor fonologice. 1) Totodată lnsă întîlnim foarte des în dialectele pome- . . . , nite, aici forme pe care, se înţelege, nlci italiana, dar nici limba latină clasică nu le posedă. Cred că în principiu putem admite existen­ ta lor în latina pcpulară.pentrucă de cele mai multe ori avem a face desigur cu prelaceri morfologice de aceiaş origine în am­ bele 'limbi. Chiar dacă formele discutate aici mai jos s-ar ftgă­ sind tncă dela început numai in limba noastră şi in dlalectele italiene de 'sud, Încă am fi îndreptă li ţi teoretlceşte să presupu­ nem că ele aveau fiinţă deja in perioada prerornatnlcă, Vedem­ doar admiţîndu-se fenomene latineşti populare pentru explicarea particularităţilor oferite de o sin gur ă limbă romanică. Cum tnsă, nu 'cunoaştem intreg materialul lingvistic din diferitele ţinuturi ale Romaniei, iar, pelingă asta, existenţa unei forme in două limbi romanice nu dovedeşte numai decit" că acea formă il-a trălt odată şi tn alte limbi, care au pierdut-o cu vremea, bă­ nuîala că formele comune graiurilor din Italia sudică şi limbii romine îşi au originea in latina populară apare şi mai vero­ similă. Asemănările mor foJogice constatate de mine intre dialectete italieneşti mertdionale şi limba noastră sint aproape toate privi­ toare la Substantiv şi la verb. Le voiuaşeza după categoriigra­ maticale, separ ind in sinul ftecărf categorii diferitele ei forme. 32. Substantiv. a) Gen. Agil. Z, l�bbrB şi polfle (nr, 89) sint masculine ca şi corespunzătoarele lor romîneşti 'iepure şi ptwice,"pecind ital. lepre şi pulce sint femenlne. 33. b) .Yumăr. Terminatia de plural latinesc -ora este foarte ---�-- 1). Această stare de fapt pare că contrazice chipul cU!ll e­ voluiază o limbă literară fată de dialecte le sale. In general limba scrisă are o înfătişa-re mai arhaică decit cea vorbită, pentrucă inovatiile acesteia, produse ale libertăţii depline de care se bu­ cură graiul popular În dezvoltarea lui, nu sint admise imediat. şi în totalitatea lor de cătră scriitori. Dar, dacă ţinem sarnă de in­ fluentele străine exercitate asupra limbii literare şi care mai a­ les în cazul italianei au fost puternice, înţelegem dece in anu­ mite privinţi dlatectele pot evolua mai incet decît limba scrlsă. [344] 344 I. IORDAN răs pÎndită in Italia sudică. Dela substantivele neutre ea a trecut .şi la cele masculine, cu care neutrele latineşti S-au confundat în 1imbile romanice, astfel că astăzi o intilnim În diferitele graiuri italiene rneridionale la tot felul de cuvinte. Depildă : abr. Mpere, maritere, nidere, pentru ital, lttJ)i, mariti nidi; agn. lâkera _ luoke 'luogo ; un pezzoditerreno';, neap, acom-aco 'ago' ; cer. acure'aghi', cq,pere,casere .'case', p6zzere (nr. 107); mat. n-arn notat exemple, ci numai spusele autorului; «II nostro dialettc fa .grandtssfmo uso-cosi uei rnaschil] come nei femminili-dei plu­ rali in, -::ere, su analogia dei plurali neutri in -ora» (nr. 123) ; Iecc. capure 'i capi' (nr. 80); rnagl. âcure, capure, [âcure (şi (6- ,care) 'fuochi di gloja', pt�zzure 'pozzl', sâccure 'sachi' (nr. 183); COS. cct'mwa, chiâvura, f(u)6cura, gn6pura, sinura (nr. 147); cal. .Sc, nidtwa, m6dura (al. de .nudi 'nodi') (nr. 157, unde citează 'şi pe sic. [ocura, abr. nidere, cos. âcura, etipura, crivura). Să se .cornpare formele rornineşti corespunzătoare unora din cele no­ 'tate :,ldcewl,âwrl ţeitat de Tiktin, RUIl1. d. Wb, s. v.), capurl ' (plura(qQy;şi deosebit ca sens de vechiul Cal)et�), ptiţurl, f6t;url, ,s'înur l, nr!durl,. j6curl. . In vechia .·i(aUemăgăsim deasemenea numeroase exemple de '. .plural In -ora, atît la scriitori florentini, cît mai ales' În mOllU- meqfeJiterare umbrice,aquiJinice �i romane. Astăzi însă, afară ,:de puţine substantive .,din (Halectul toscan, parte neînţelese, " nu­ ,mai It,iIia sudică mai prezintă forme de plural in -om, de felul .celor înregistrate' aiqimai sus. AZi. M.·Liibke, Rom.' Oramm. II, "'§ 38., Itilt:Qrarn,m. §,.346jWies�;'Q.c., pg. 112, nr. 4, Bertoni o. c., pg:i15!!.' "....... ' ", .. ' In iOrUîneşt� piura'leleîn �ttj'r(vechiu·,mm. -u1'e) sîn,t foarte nu- ,meroase. Dela form,e:rnoşfenite;, depildă/ friguri, ''Plepturl, timlJUrl ş. a., această terrriiiia:!Ie a\tre'cut analogie, la '.;, multe' substantive care în latineşte erau m�,sqlJine, precum foc; lac, vînt, etc. sau ,neutre. dar terminate ,Ia plural in -a, '. ca lucr'u," 1iegoţ, preţ ş. a., apoi la substantive' femenÎne de felul lui aret'mii, lat'bă, vGt'deaţă, etc., pentru care M.:"Liibke, ,Rom. Or. Il, § 31 crede că trebuie \ . ','.,.- să plecăm dela 'ierbur't . cit., pg. 64. 65). La fel În abr.1 (Fina more, op. cit., pg. 15). 1). Se pare că Umlaut-ul �ill limba albaneză este de o na� tură deoSebita. I 1· �;;i"i;;"; Zi; \ L [347] DIALECTELE ITALIENE ------------------------- urech» dacorom. v)'erme, macedorom. ghln1'1ni, itaI. verme, etc.), deşi, bine inteles, este prea posibil să avem a face În ambele limbi cu forme analogice' născute deci independent in fiecare din ele.-3. DecI. IIl. Agn. culme 'zeppa', colmata' -rom, culme < lat. cttlmcn, itaI. însă coltno, trecut la decI. Il, ca şi ma- 7 [348] 1). Candrea-Dens. 431 spun că această formă se datoreşte, unei schimbări de gen, care s-� putut petrece pe terenul însuş al dialectului a1'omin, astfel că laţ. pop. *ctdmwn, propus de Pu­ şcariu, Et. Wb. 437, ,spre a ex\p1ica pe macedorom. culmM, itaL colmo, etc. n-ar fi necesar. Crect totuş că mai degrabă avem a face cu o schimbare de declinar1e, cum presupune Puşcariu, decit cu una de gen, care explică mai greu formele corespunzătoare romanice. 2). In «Glasul Bucovinei- din 31 Aug. 1923 se citează un mare număr de verbe romîneşti aparţinînd ambelor conjugări În­ tr-un articol de Leca Morariu despre etimologia lui a contenit I cedorom, cnlm�� 1) (ci, totuş v. ital, eul mine, formă de ablativ, dar ne mai sirntită ca atare: Wiese, pg. 105).-Cos. lIH�gliere (pg. 10), sic. 1nttgghieri--rom. mulere : în li-mba italiană actuală găsim numai pe mogl'ie, în v. ital. însă exista moglicrn (Wiese o. C., pg. 55 104 REW 5730), deci de decl, L ,. , 37. Nl.t1nC1·al. Magl. do';' (nr. 32)--rom. doi < lat. *doi (cf. Candrea-Dens. 503, unde se citează şi din alte limbi romanice forme de ale acestui nume ral, care susţin pe *doi).-Agn. treje, trejja, neap. treje-rom. trei : ital. tre -< ircs a părut ueindestu­ lător pentru a exprima ideia de plural,' deaceia a primit terrninaţii care amintesc întrucîtva de a rom. iret (el. v. ital. trei, tree, trec" la Wiese, pg. 126, 127, deci forme pentru toate genurile). Despre urmaşii romanici ai acestor două nurnerale v. M.' Liibke, Rom. Gr. II, §§ 68, 69. 38. Verb. a). ln{initiv. In Terarno unele verbe au forme du- ble la infinitiv, du pă conjugarea I şi după a IV, depildă : fatija şi -j� ş. a. (o. c,' pg. 67); la fel în rorntneşte, unde astfel de verbe sînt foarte numeroase, precum a adăttga I şi -gi, a curăţa şi -ti, a însănătoşct şi -şi, a repeta şi -ţi, etc. (v. Dacoromania I, pg. 227, nota 2 o listă de asemenea verbe 2); precum şi explicarea fenome­ nutuij.e-Cal. Cr. chi ovari-rom. a lJloua: ambele de conjug. 1, pecînd în italiana şi în celelalte limbi romanice acest verb apar­ ţ,ine couiug. lH sau Il (REW 6610). Schimbarea terrninaţiei in­ finitivale în romîneşte este analogică: plouă, rezultat din lat. plo­ vit, a fost socotit din pricina terminaţiei ca făcînd parte din con­ jug. 1, şi deaceia a influenţat infinitivul in acest sens (vezi M;­ Lubke, Rom. Gr. li, i§ 117, 154 şi Candrea-Dens. 1413).-,Irp. :.cape 'capire, entrare, a ver luogo sufficiente' -rom. CL tncăpea < lat. *cal,ere (pentru' clasicul' capere, Puşcariu, Et. Wb. 809, Can­ .area-Dens. 839), itaI. însă capit'c (ef. v. ital.cajJfWC 'Raum haben' 348 ------------ 1. IORDAN .. _--,----�----_. __ ._------ Iii [349] DIALECTELE ITALlENE 349 ':REW 1625, deci şi ca înţeles identic cu verbul rnminescj.c-Irp. cose 'cucire', scose 'scucire', neap. cosere, scoscre, sic. ct�siri-rom. a coase, a descoase, toate de conjug. 1lI, ca şi prototipul lor lat. cosere (Puşcariu, Et Wb. 405, "Candr.-Dens. 381), alături de ital. (s)cttcire, de a IV. Interesant de remarcat este faptul că în dia­ lectul moldovenesc de sud verbul cos se conjugă după clasa IV, .tipul a coborî (adică r), cnsî, cusisn, mtsîţl, el coasiî, MtSît, etc). Această schimbare se datoreşte, cred, formei coqse (3-a sing. ind. prez.), care in Moldova sună coasă : terminaţia -ă a făcut să se considere verbul ca aparţinînd conjug. IV. A ajutat, desigur, şi analogia unor verbe de felul lui a mirosi, a (esi, care, din pricina . , .pronunţării moldoveneşti (-sî,-şi), sînt simţite ca sfîrşite în -î şi deaceia conjugate întocmai ca a coborî, adică (el) miroasă, lesă.­ Abr.» (tmmarej� 'rendere amaro, arnareggiare' -rom. Ct anutrî <: "'amar-ire (=MnarescM'c, Puşc., Et, Wb. 75, Candr-Dens, 55); cf. v. itai. amarire, v. franc. amerir (Candr.-Dens. 55). REW 400 citează numai verbul rominesc si De tarent. amaresere. 39. b). Alte [orme verbale: Iri Teramo pers. 1 sing. a imper- Iectului indicativ este egală cu a III sing. dela acelaş mod şi timp (vezi exemple la Savini, o. C., pg. 65). Tot aşa era În limba veche rorninească : în sec. XVI şi XVii se zicea (eu) lăuda, tăcea, aaeea (<: Io.udabam, tacebo.m; audiebam), nu 'lăudam, etc. ca astăzi (ci. A. Phillppide, Introd, ist. lb, şi Ilt. rom. 104, Principii 233, M.­ Lubke, Rom. Gr. JI, § 2.55). Italiana literară are pentru pers. 1 sing, imperf. indic. două forme, una moştenită, în a, identică cu a Ill sing., deci ca in dialecte le sudice, alta mai nouă, in -o, nă­ scută prin analogia pers. I sing. dela indic. prez. Această depe urmă formă, care se întrebuinţează mai d -s decît cealaltă, apare în Toscana foarte de timpuriu. pecînd sudului Italiei îi este ne­ cunoscută (M.-Uibke, ItaI. Or. 398, Rom. 01'. II, § 257).-ln Vasto intilnim pe e (III sing. indic. prez. dela essere) şi la plural, ia lo­ cul lui sono; depilă: ehi e li tre sande? (op. cit., s. v. cocce). Ceva asemănător vedem in romîneşte. In dialectul oltenesc. mai puţin în cel muntenesc, sînt este înlocuit prin c. Nu-i nevoie de prea multă atenţie pentru a auzi în' gura unui 01tran propoziţillUi ca nu e bant, e tare răt oarnen'il ş. a. Acest fenOiHen se explică prin întrebuinţarea mai frecventă a singlllarului, care in multe cazuri îndeplineşte şi functiune de verb impersonal. ') -Graiul din 1). Poate avem a face şi cu o influenţă a limbilor sîrbă şi bulgară, al căror ima 'iI ya' a fost 'tradus' de Romînii din aceII' :,părti prin e invariabil după număr. [350] 350 r, IORDAN --------_._-- ._-------- Maglie prezintă la diferite verbe unele forme, care seamănă sur­ prinzător de bine cu corespunză toarele lor rornlneşti. Le notez aici, pentrucă ele ne arată ce legături strînse au existat odată intre sudul Italiei, În special sudestul acestei provincii, şi ţinutu­ turlle romanice de dincoace de Adriatica, Astfel (o. c., nr, 190 urrn.) : (dela er;se1'e) S�t' (suntu), O, simu, siti, euniu. (rom, ie, s, sînt, apoi v. rom. sem, seţr); (dela eunare) sunai; sunara (rom. eunaî, sltnaro); (dela do�mire) dormu, dormi, dorme, dur-mimu; , dtwmiti, durmira (rom. dorm, dormi, doarme, dormim, dormiţr,- vrom. şi dial. durmim, durmiţi->, dOI' miră); (dela stare) stau, stai, siamu, stati (rom. sta ti, star, stăm, staţi); (dela dare) dau, dai, etc. (rom. dau, dai, etc.); (dela muril'e) mor(i)u, mori, more, mu­ rimu, mltriti (rom. m01'(rti), mod, moare, murim, muriţI); (dela u­ lire 'volere') oju (rom. oUl); (dela JJari1-e) pant, pari, pare (rom. jÎa1', pari, pare); (dela 'seire 'uscire') eseu, esei, esse (rom. les, ieş!, tese), etc. III. Formarea cuvintelor. 1) 40. Supt acest titlu am aşezat in general acele cuvinte pe care nu le găsim în 'limba latină clasică, nici nu le presupunem că ar fi existat în latina populată. Aceste ultime două categorii, se discută in capitolul VI (Lexicale), pentrucă-i vorha de elemente latineşti moştenite 'tale e quale' in romineş'e şi în dialeetele italie­ neşti de sud, iar nu de formatiuni născute ulterior. Negreşit că majoritatea compuselor şi derivatelor notate aici se bazează pe stări lingvistice latineşti populare, mai ales că, foarte probabil, - multe din ele vor fi existind şi În alte dialecte italiene afară de cele meridionale, poate şi in unele limbi romanice. Dar, deoarece coincidenţa intre două provincii ale Romaniei nu ne poate da tot­ deauna dreptul să admitem că fenomenul respectiv şi- ar fi a vind originea in latina - populară, deaceia am facut distincţiunea amin­ tită mai sus intre formaţiunile deja latineşti clasice ori presupuse -latineşti populare, întrucît ele se regăsesc in alte limbi surori, şi cele pe care le Întîlnim numai 111 Italia sudică şi în romîneşte. Evident că această deosebire are �n ea ceva arbitrar, nu numai 1). Asernănări de acest fel intre limbile italiană şi romină au­ fost relevate de O. Dsnsusianu, Hist. 19. roum, I, 220 urrn, şi de Bartoli, Das Dalm. 1, §§163, 164. [351] DIALECTELE ITALIENE 351 ipentrucă nu cunoaştem În Întregime materialul lexical al tuturor .limbilor romanice, cu dialecte le şi subdialectele lor, dar şi pen­ trucă de multe ori putem avea a face cu formaţiuni cari au trăit şi În alte ţinuturi romanice deunde au dispărut apoi cu vremea. Nevoia de sistematizare impune însă o separare de această natură, prinurmare trebuie s-o primim şi noi. Cît de diferit poate fi in această privinţă punctul de vedere din care se pun filologii, do- vedesc dicţionarele etimologice ale lui Puşcariu Si Candrea-Den­ susianu în comparaţie cu REW al lui Meyer-Lubke. Primele două (al doilea mai mult decît intăiul) pornesc în majoritatea cazurilor discu tate de mine supt această rubrică dela formaţiuni latineşti popu­ iare, care alcătuiesc astfel articole speciale în dicţionar, pecităvrerne REW le socoteşte drept compuse şi derivate romanice, aşezîndu-le la un loc cu cuvintele primitive existente în tema lor. Intrucît concepţia lui Meyer-Lubke mi s-a părut mai realistă, pe ea am .adoptat-o în cercetarea cuprinsă În prezentul capitol. Exemplele le grupa nu în compuse şi derivate, ci după prefixele şi sufixele cu care-s formate, fiindcă noţiunile 'cornpu­ nere' şi 'derivare' se interpretează în chip lelurit de cătră ;fngvişti.l) A. Prefixe. , 41. ad-. Cal. Se. amminazzare 'minacclare', sic. amminaeeari. ,id.'- rom. a ameninţa. Puşc., Et. Wb. 77 porneşte de la un "adminaciare, tot aşa Candrea-Dens. 56 presupun un "ammina­ .ciare ; ambele dicţionare citează şi alte exemple romanice, între care neap. ammennacciare (Candr-Dens.). Dicţ. Acad. s. v. crede 1) O. depildă Zeitschriît f. rom. Phil. XLII, 508 : W. v. Wartburg, recenzind Historische Gramrnatik der franz. Sprache, II Teil. Wortbildung slehre a lui Meyer-Llibke, arată că, acesta soco­ teşte cuvintele formate cu prefixe drept derivări, atunci când pre­ fixul nu mai este simţit ca un cuvint deosebit, l,ii drept COI11PU­ neri În cazul contrar. In REW sînt trecute însă I a derivate toate formatiunile cu sufixe şi la compuse toate cele alcătuite cu pre­ fixe, ceiace, în treacăt fie zis, nu-i absolut exact. v. Wartburg reprezintă un alt punct de vedere în al său Franz. etyrnol. Wăr­ -terbuch (1/ • «Arhiva» XXX, 109. 110) şi anume : compus este acel cuvînt ale cărui părţi componente erau simţite ca elemente, "de sine stătătoare în momentul formării lui; celelalte sînt deri-, -vate. Vezi şi pg. 505 a acelei aş reviste. [352] că verbul rornînesc a rezultat din confundarea lui*(am-)mina,ciMC:' cu '(am- )1'I'tiniciare, prinurrnare admite tot o formaţiune latinească a-. REW 5584 consideră pe rom. a ameninţa şi toate corespunză­ toarele lui romanice ca derivate; pentru acest motiv am aşezat şi eu acest cuvînt aici. - Abr.» ammisteca 'rnescolare', vast.ammi­ stica id. (el. derivatele ammisticande 'aggiunto di insalata corn­ pcsta di diverse erbe line ed odorose : minutina', ammi,§ticavek 'socrevole') - rom. a amesteca. Si în cazul de fată Puşc, 10S3. . , . Candr-Dens. 1086, Dic]. Acad. s. v. se gindesc la un "ammi- aticare (ct, Şi Urbino armistik«, Candr.Dens.), pecind REW 56! T la *mixticare. Că ipoteza din REW e mai verosimilă, probează abr.' mistică, miştecă, sinonime cu ammiştecă (ca şi rom. mestec=» amestec). - Neap. ammotn:e 'ammutolire, stare in silenzio', Cai. Cr. armmdiri 'ammuto!ire' -- rom. a amuii : Puşc, 87 "admutire •. C.-Dens. 1191 "ammutire, Dic], Acad: s.' v. *amnntlire. După REW 5794 verbul rcminesc, pe care dealtfel nu-l găsim înregi­ strat acolo, nu poate fi decit un compus de la lat. muiiire 'bal­ blaut reden' : ef. v. lomb. amuii«, log. anmuatire 'versturnmen, .. schweigen, beruhlgeu', campid, ammutai, - Vast. arrice 'arricciare., ag-�rinzire' -- rom. a se arici 'se pelotonner (cornme un herisson}; SI i '"et. Attraper une des maladies nornrnees ariciu' (Dicţ. Acao.j. Numai verbul din Vasta (şi, bineînţeles, corespondentul său ital. orricciareş s-a format cu prefixul a-, căci ��eric[u,s, a dat în italieneşte rfccso ; rom. a se arie» este un derivat dela arictti, 42. ex-. După M.-LUbke, Rom. Gr. II, § 604, dintre toale limbile romanice, italiana şi remina oferă cele mai multe vorbe formate cu ex-. Această afirmaţie este întărită şi de exemplele care' urmează acum. Spre a nu deschide o nouă rubrică aşez tot aici verbele romîneşti alcătuite cu (tes-, nu pentrucă acest prefix ar fi compus din de+e:z (v. Rom. Or. Il, § 603). ci pentrucă din punct de vedere al inţeJesului el este identic cu itaI ,$"; afară de asta, în dialectele italieneşti meridionaie n-aln găsit verbe compuse cu des-, care să aibă corespunzătoare r01nÎneşti. Abr.� scalveca 'scendere daI ţavalJo, smontare' (ef. şi sr:all" id.) - rom. a descăleca. C.-Dens. 2.14 derivă verbul rominesc din lat. dis-caballicarc, care are numeroşi urmaşi romanici (şi _ itaI. \ discavalcare; ef. apoi itai. scavalcare, foarte apropiat de scalvcâ't din. Abruzzi, care a rezultat din corespul1zătorui său italian prin metateza lui 1). REW t 440 citează numai pe gasc. eskaLatlu 'Uber -etwas hinwcisetzen'. - Abr. scapel(l 'perdere l'acqua; terrn. de' 352 I. IORDAN T i 1 [353] DlALECTELE iTAuENE 353 mugnai. Quando il molino rirnane senz ' acqua, per rottura delia p escaia o delia gara, il che suol' accadere per motivo di piena­ dicesi che scapita" ha scapiioio', abr." scopetă 'as801. del mollno : perdere l'acqua per rotta delia pescaia o della gara' - rom. a scăprlta <: * CalJitat'(j 'nehmen' REW 1635. Puşc. 273 deosebeşte pe scapcU 'werde ano', contrarul lui c;ţpăt 'bekomme, erwerbe'. la baza cărora stă ca]Jt�t 'Kapital', de s(;ap('it 'gehe unter (von der Sonne)', format dela wznd 'Kop!', Cu acesta din urmă pare a sta in legătură subst. sc((,păt 'RUckseite eine s Berges', zice Pu­ şcariu 1). REW 1635 socoteşte pe *wlJitarc ca derivat dela capete' şi respinge pe caput, propus de Puşcarlu, din pricina înţelesului. Obiecţia nu mi se pare serioasă, căci atit omul sărăc it, cit şi soa­ rele aproape de asfinţit seamănă cu cineva căruia i s'a luat spri­ jinul capului (depildă perna, cînd stă cultat ; el. şi însemnarea verbului abruzzez notat aici mai sus) sau poate insuş capul. Dar tot pentru acest motiv cred că nu-i necesară dlstincţiunea făcută de Puşca riu între cele două înţelesuri ale verbului scaP('î�; s-a spus întăiu despre omul decăzut supt raportul bogăţiei şi apoi despre soare, cînd începe să se lase spre apus ('w numai în mo­ mentul asfinţitului, cum traduce Puşc.): in am')C''Jri avem a face oarecum cu o degradare din situaţia jr:f!�, :L�d :::. de mai îna­ inte. Capăt 'bekomme, erwcrbe' ar putea Ii o 'Rtickbildung' din scalJăt 'werde arm', deci mai nou decît acesta. Amestecul lui scap, despre care aminteşte Puşca riu, a fost mult uşurat atît de schelet, cît şi de sens; să se compare, depildă, a scăpa (averea, pămîn­ tul, etc.) (lin mîn{ ori a scăpa cădodet pe gîrW (= a-şi pierde situaţia bună de altădată, a-şi pierde rostul). c.- Dens. 241, 342 explică pe capăt şi .scapăt cam În acelaş mod ca Puşcariu, întru­ cît amindoi se întemeiază pe Ascoli, Arch. glott. XI, 428.-Ca!. Se. scugnare 'levare il cuneo'-l'om. a desGur(� : Candr.- Dens. 428 pornesc dela *discwneare, atestat la partic. discuneatns 'ouvert comme avec un .:oin'. REW 2396 consideră verbul romînesc ca un compus dela lat. cwneu.s, tot aşa pe neap. skogna '-clie Stange aus dem Strohhaufen herausnehmen und das Getreide zum Dreschen hinlegen', irp. skttgnare 'dreschen', sic. s7cugnari 'den Weinberg um- 1). Evident că da: pentru foarte mulţi Romini soarele apune' în dos u I muntilor. Poate că in acelaş timp urcarea şi scoborirea unui om pe munte a fost asemuită cu ridicarea şi lasarea la vale a soarelui pe cer. [354] 354 1. IORDAN graben', Candr.-Dens. 428 citează şi pe abr. sku(Jll(� 'uscir dall'ovo, sgusciare, cavar dai guscio la mandorla, la noce'i-=Teram. scurta' fi­ nire, mancare, venir mena', abr. scurtcl, 'finire, non essercene piu'. abr." scurtă (şi &Criric) id., agn. scurtaie 'finire, consumare' -rom. a scurta -< lat. cur-tare (> v. ital. scortareţ REW 2418; Densu­ sianu, Hist. Ig. rourn. 1, 159 excttrtare.-Irp. sţacciarcse 'sfrontarse, perdere la vergogna'-rom. a (se) r'ăsfăţa < lat. ţ'acia REW 3130; ef. ital. sfaccia,to 'unverschămt'. Puşcariu 1442 presupune un rom. * sf'aţ <:'''' exţacio, din care apoi, cu ajutorul lui 1'C- -tntărttor-, a rezultat rr'i'sfâţ. Evoluţia înţelesului: Jaţă=rttşi?le (cf. fără obraz), deci ex + facia=făr'ă rusine, este aplicabilă şi cuvintelor italie­ neşti.-Agn. s(asciaie 'disfare, produrre guasto negli oggetti', sic. sfasciari 'disfare ; rom per e, distruggere : fiecare; inajare' - rom. a sfăşia : strnfi() 'fa presto', str'araUc 'molto maturata', 44: in-o Sic.iutiniri'f'i, acelaş cu ital. infinM'ij'e -rom. a întineri (alt înţeles 1) <:. ieuer I�EW 8645 ; Puşcariu 8(15*'intinertre. - Cal. Se. mbi(j)c/;re 'avviare (in expresii ca mbiare ltt trrtpp�tll, lu iilaru ş. a.: f.ra)Jjiitn 'Jra ntojo (delle olive)', tilaltt 'telaio') ;, av viarsi, parti re' , cal. CI'. mbiare w/,a, cosa 'avviare, mettere in via' : creci că rom. a îmbiZf/, 'auffordErl1, ein!aden, anbieten' (Tiktin) est,� identic cu verbul calabrez citat alei. In ce pri­ veşte însemnarea. I1U există nicio dificultate. Cuvintul ro­ mînesc are, afară de inţelesurile date de Tiktin, Încă unul, care în sudul i\10td::/Vei, de pildă, este"'·foarte obişnuit, şi anume 'a lua pe cineva cu sine într-o călătorie (mai mare ori mai mica)': CÎnd un prietin sau un C\tnQscut are de gind să se ducă. la prăşit, la moară, la tirg, etc. şi ai vrea să te duci impreună cu el, li zici «să mă îmbii şi pe mine", i. adică să mă iei şi pe mine pe acelaş drum. pe aceiaş cale (--v'ia) cu tine. Poate că la început s-a in­ trebuinţat acest verb ntll�ai atunci cînd cel care avea nevoe a fi 'jmbiiat' nu ştia drumul, trebuia deci să fie 'pus pe cale' de un cunoscător. Din punct de vedefe al sunetelor s-ar opune acestei eti-� mologii ( din lat. Vi(L (Tiktil1,\ care se gîndeşte şi la invita, spune că tot greutăţi fono!ogice\ împiedică derivarea din unul sau din celalalt verb Jatines;:). Cu toate acestea cei mai mulţi dintre urmaşii romanici ai lui via au păstrat pe i, ca şi cum ar ·fi f0st un 1. Cit despre b pentru v (ef. investij'c> a învcşti, in­ v'itare > v. rom. a î'hvita., *i1�t'itia1'c:::;; a învăţa, etc.); el· se I 'f [357] DIALECTELE ITALIENE --- 351' explică prin necesitatea de a se evita omotonia ClI a invita, poate şi prin influenţa lui aitnbilw. - Sic in'vicchiri 'invecchiare' -rom. a învechi < veinltts REW 9291. Interesantă este şi identitatea de conjugare între verbul sicilian şi cel rorninesc, - Sic. invini­ nari 'avvelenare', neap. mmenenare id.--rom. a lnoenina < lat.. ocnenam. REW 9195. Puşcariu 889 pleacă dela 'i'invcnenare.-Sic. 'mbTa,zzari 'abbracciare': cf. rorn. (1, îmbrăţişa,. format tot cu a­ jutorul pref in-.--Tar.. naeeejare 'cullare'<+rom. a înălţa < lat. *l.I.lticwe REW 385. Candr.- Dens. 837 presupun un *inaltiare, din care ar fi rezultat şi ital. inolcare. Modificarea de înţeles sufe­ rită de acest verb in dialectul tarentin : a înalţa, o. TicliUlJ > a legăna aminteşte de ceva asemănător din limba rornină, unde pe­ deoparte a legâna s-a născut din a legeL (II, lega �ClS, deci (J, ri­ d'i'ca), iar pedealtăparte a anina a ieşit din romanicul nimui 'lea­ găn' (v. acum În urmă Puşcariu, Din perspectiva dicţionarului. Omagiu lui H. Schuchardt, Cluj 1922, pg. 29; el şi Et. Wb. 951' de acelaş).-Neap. nchiirdere 'chiudere', cal. Se. nchiudire 'coprirse (il tempo); piovere dirottamente'<-rom. n închJdc <::l cliuuiere REVI 1967 (cf. şi v. ital. inchiwdere, V/iese, pg. 80). Puşc. 816 derivă, verbul rominesc din inclsulcre, tot ilşa Candrea Dens. 368, care citează şi pe ital, inchiuâere. Pentru înţelesul prim al verbului calabrez să se compare rom. (t se închide (vremea, cerul); a doua însemnare s-a dezvoltat din' intăla.v-Cal. Se. nCl1gna1'e 'rnet­ tere il cuneo (depildă ncugnare nu ,m,ppnne: -'"((ppune 'mana, zappa'); calcate Iortemente', nCtignarsb 'ponzare'<-rorn. a incuia < cuneare RE W 2:392. Puşcariu 825, ca re presupune un '" incu­ neare, lloti:'ază şi pe sic. incH!Jnari, iar Candr.-Dens.427 p'Hn"sc dela in-wneare ţi înregistrează următoarele verbe italleneşti su­ dice, corespunzătoare rom. a încu la : abr. ngu,gna, neap. ncognare, cal. incugn(tre. - Neap. nfnsciare 'fasciare', sic. ;mfusl.:ia,ri ido ­ rom. a ît'fâşa < lat. (asciare REW 3209: Puşc. 839 *in{asciare,. Candr.-Dens. 755 i1lfasciare (ambe:e dicţionare citează � i pe itaI. nfasciart).-Abr. 'n{('T'rll 'chiudere tenacemente si che ql!asi sia impossibile l'aprire'-rom. eL în,f'iera (ill!�les deosebit!) <'�rerrare REW 3256. Candr.-Dens. 583 înregistrează, alături de alte verbe· romanice, şi pe v. itaI. inferrare, totuş nu pornesc dela o fOrma­ tie Iatinească populară cuin-, ca deobiceiu; la fel fac cu ferărie şi corespunzătoarele lui romanice (nr. 584), pecînd, depildă, pen­ tru (terătale 'ferraille, vieux fers' (nr. 585), cuvînt dialectal, că­ ruia îi găsim un analog numai în prov. ren'ata7ha, presupun UIl [358] :358 l. IORDAN ------------------ '*jcn'atalia, derivat dela [erratus, Desigur că autorii dictionarului po­ menit aici ati motiveputernlce, care-i îndeamnă să procedeze aşa de -deosebit in cazuri asemănătoare, dar nu ne fa:: cunoscute crite­ riile lor nicăirl. Aceasta. - în legătură cu cele spuse in introducerea capitalului de faţă.-Irp. n(1'onta 'incontrare, trovare , indovinare, cofpire al segno'-rom. a î'fi{l'wda 'faire des reproches, offenser; affronter, braver' <: frons,-tis. Caudr-Dens. 661 pleacă dela un *infrontare, cerut între altele şi de ital, infrontare.-Cal. Cr. nf�tn­ . dari 'affondare'-rom. aînfttnda <: [usuiu» REW 3585. Candr.­ Dens. 683 pornesc dela in-f�tndar'e, pe care-I regăsesc numai in v. franc. en{(mcler.-Abr.2 'nfurneca 'sobi/lare, rnettere su, isti­ gare'-rom a înt'un�ica (citat de Candr.-Dens. 701 din Ţichin­ deal, Fabule) < [ormicare REW 3446.-Abr.2 'nporecarse '(fig.) caricarsi' -rom. a (se ) încărca < caricare REW 1719 (cf, şi ital. incaricareţ: Puşc. 810 (*in-)rarrlcare, Candrea-Dens. 257 inear­ J'(i)ca1'l�.-- Abr." 'ngiarcelli 'il fiorire delia quercia e del noce': cf. rom.încercelat 'ayant des boucles d'orei!/es; boucle' (Candr.­ Dens. 311) < circellns.-Sic. 'ntramar; 'riempir la tela colla .tr arna : trama re' -rom. a (se) întrăma < trama REW 88471.) B. Sufixe. 45. -ale. Abr." schenale 'spa lliera delia seggiola o d'un se­ -dile qualunque': un derivat in -ale (v, M.-Uibke. Rom. Oramm. 11, § 435) dela schiena 'Rticken' (ct. itaI. schienalc 'Rikkenstuek; Ruckmmark'), care prin forma lui seamănă cu rom. spinare < spi­ nalie, iar ca înţeles e identic cu rom. spetcaeă ( < spate, spete, sinonim cu spinare). Dar potrivirea Între dialectul abruzzez şi limba romină merge şi mai departe în ce priveşte cuvîntul sche­ nale : in romîneşte avem dela spate. sinonim cu itaI. schiena, un ,derivat in -ale, citat deja de M.-Ltibke, Rom. Or. II, § 435, adică 1). In Oacoromania 1, 'pag. 235 urm. Puşcariu so::oteşte pe ,a întrăma de altă origine d�cît pe a desfrâma, pentru motivul că primul are inţeles abstract, iar al doilea concret; însemnarea celui dintăiu nu este, deci, oppsă celui de il 1 doilea, aşa cum se Jntimplă totdeauna la verbele compuse cu în- şi des- dela aee­ laş radical. A întrăma stă astăzi pentru a întrarma (ef. exemple loc. cit. 236), este format adică' dela armă sau mai degrabă dell ,fJ,rm < lat. armus. Presupunerea lui Puşcariu mi se pare puţin ;probabilă. 5! --âî-E [359] DIALECTELE ITALIENE spătare 'Ruckenlehne' pe care-I notează şi Pascu, Sufixele rornî­ neşti 6, dar îl explică greşit, intrucit îl socoteste acelaş cu spă­ tar < slJatha1'it,ls. Iată formele şi înţelesurile date de Pascu pen­ tru cuvintul În discuţie: 1. spătar 'persoană care face spate pen­ tru războiu' (macedorom. spita» id., Dalametra s, v.) (identic cu acesta este spătar, rang boieresc pe vremuri); 2. spătar 'cureaua dela ham aşezată peste spate' (a cesta-i splitarttl dinapoi, după analogia căruia s-a zis apoi spâtarnl dinainte = gîtantl = grebâ.­ narul, v. Dame, Terminologie 50); spi'itar'ili şi spi'iti'id 'partea strungii unde stau ciobanii răzărnaţi cu spatele de mulg oile'. E­ vident că spi'itar' a rezultat din lat. spatharius 'fabricant ou gar­ dien de glaives nomrnes epaiha', iar spătar2 este un derivat în -ale dela spatha, devenit intăiu spâtare şi pe urmă spaiarit), prin, analogia suf. -ariii <-arius (v. Rom. OI'. II, § 464), confundin­ du-se ast- fel cu spiîtar'. Poate că din pricina asta s-a creat mai; tirziu un substantiv nou, speieasă, spre a înlocui pe spătarU't, înghiţit din punct de vedere al înţelesului de spătar\ 46. -arius. Lecc. qiuuiarar« 'calderajo (zingaro)', cal. Sc şi Cr. caddarar« 'calderajo'-rom. căldarar < Iar. caldaria REW 1503 (cf. şi ital. calderaio]. Interesantă este însemnarea 'ţigan', pe care a căpătat-o acest cuvint in Lecce, 'întocmai ca în romi­ neşte, din cauză că mai cu sarnă Ţiganii practica această meserie. -Neap. caroeeiero-» itaI. carroeeiere (al. de - o) <:: carrozz(t-rolll. cărucer( w.) < căru,ţă (cf. şi cii,1'1�ţar). In italieneşte -iere (şi • ,iej'o}; este împrumutat din limba franceză, căci lat. -arius a dat -a1:O în italiana literară, -aro, -(WU în dialectele sudice (v. Rom, Grarnrn. II, § 467, Ital, Grarnm. §§ 486.487). Rom. -er(lu) a rezultat tot din. -ariu«, ca şi -ar (Ui), prin prefacerea În C a lu! eL precedat de su­ nete palatale.-Irp. corâaro 'rninugiajo (ehi fabbrica e vende le corde degi; strumenti di suono)', cal. Se. 90rdarn 'funajuolo', cal.; Cr. cordaru 'cordaio', sic. c�crdcwn. 'ful1ajo, cordajo' -rom. cordar < lat. chm'da <> v. itaI. cori/aio, REW 1881). Rom. cordar are următoarele sensuri: 1. 'Art Săge der Bottcher' (Tiktin, Rum. d. Wb., după Dame, Dict. roum. -fran<;.); 2. 'morceau de bois qui sert a raidir la corde de la scie, garrot' (Candr.-Dens. 380, după Dame, Term. 86). Un al treilea înţeles, pe care, nu-I găsesc în dicţionare, dar îl cunosc din sudul Moldovei (Tecuciu), este iden­ tic cu al subst. coal'dă 'Ba1ken': grinda cea mare, care merge dela un capăt la celălalt al casei, prin mijlocul acesteia, şi sus­ tine astfel întreaga construcţie a acoperişului,-CaI. Cr. (arinanţ [360] 360 I. IORDAN ---------------------- 'il! I farinaiuolo', sic. fat'inan� 'venditor di Iarina : Iarinajuolo' -rom. făina]" 'farinier, marchand de Iarine' < lat. (M.ina REW 3197. Puşca riu 573 şi Candr.-Dens. 543 pornesc dela [arinarius, resp. *(arinan1is (substantiv format din adi. ((ţrinarius). La Tiktin li­ pseşte (iiinar. Sic. [arinar« 'luogo ove si ripone e conserva la farina: tarinaio', poate şi magl. [arnaru, căruia Panareo nu-i dă traducerea, ci numai etirnologia ( < fa?'inarium), îşi au originea in adj. farinaruc«, întrebuinţat ca atribut pe linga un substantiv, dispărut cu vremea, care indica lada, harnbarul, etc. de păstrat făina (el, I�EW 3198: ţurinariwm (cribrurn) > tarent. farnaro, moltett, [ornare l).-Agn. galleneare 'pollajo', rn rgl. caddinaru; lecc, gadclinaru. 'pollajo', sic. rj'uldinarn "guardapolli, gaHinajo': ca formaţiune, toate aceste substantive seamănă cu rom. gâinar 'eleveur de volaiII ei celui qui a som du poulailler : voleur de poules, maradeur ; (zool.) autour' (Candr--Dens. 710) 2), căci sint derivate cu sut -W-i�('8 din lat. gallina. Intelesul secundar 'hot de găini' al substantivului rominesc îl regăsim în friul. galinar 'ladro di galline' (Puşc. 694, Ci-Dens. 710) şi În italieneşte, unde .(}(J,l­ linaio înseamnă şi 'Huhnerdieb'v+Cal. Cr. pnlumbaru 'piccionaia'­ rom. porumbar 'pigeonnier, colombier' < palusnbus REW 618!. Puşc. 1331 şi Candr.-Dens. 1433 presupun un *palumbarittm. Tiktin notează şi alte înţelesuri ale rom. porumbar: 1. "I'auben- .zuchter '; 2. 'Habicht (Astur palumbarius)'; 3. 'Maisspeicher' (ul­ timul, evident de dată relativ recentă). - Neap.pollecara 'pulciaja', cal. Se. puiicar« 'sorta d'arousto, di fog/ie giallognole, ,.!iote a­ rancio' < JluZice 'pulce': ef. r0m ptwiwriţă 'pulicaire. Christin­ chenkraut, Flohkraut (Pulicaria vulgaris, Inula Pulicaria)' (Panţu 228) -<: ptwiee.-Neap. saponaro 'saponiere' -rom săpunar 'Sei­ fensieder,-handler' (Tiktil1�) < sapo, -onis. -Sic. sl:minzan, 'che va vendendo la sen�enza tostata e salata' --rom. sămînţal' id., semincer('tU) 'Samenbaum, . Maisstengel' (Tikt.). Prima variantă a cuvintului romînesc este relativ noua, cum arată întelesul şi faptul că Tiktin, depildă, n-o inr�gistrează,- Neap. vespa)'o 'vespaio· , ' susurro, tumulto' -rom. v'ieSpar -<: lat.;li vespa. - Sic. vitiddant (= vacean,(, 'vaccaro') < viteddu,-rom. viteltH'LU 'păstor la viţei' (Pascu, Sufixe 79) < viţel.-1Cal. Cr. vnttaru, sic. vnttarn 'bot­ tajo'-rom. bzdar 'Fassbillder, Bottcher' < buttis REVY 1427. 1). Cu e final redus. 2). Tiktin s. V. notează încă un sens: 'Hiihner-, Gefliigel- .hăndler'. i [361] .� KJţ""'; :ţ I'i , '1 �l: �.��� e-: , i 1 I r o IALECTELE IT ALlEN_� ��_� ----- -------------------- 47. -niu». MagI. iaoatu. 'llevito', cal Se. Ieootu id.- rom. altele, cari au fost jucate de diferite trupe din ţară numai după manuscrise, sau tipărite mai tîrziu, ca C1eorge Dan­ din, Şcoala Femeilor, J.vlizantropld, OClslU01'ia Silită, Bolnavul închi]!u,it, Femeile Inielcpte (saumtc), Incornoratul înc7â1mit (Le (JOCt{ Imaţiinaire) etc. Si la inceput şi pînă in ziua de azi, piesele lui Moliere sunt , primite cu multă plăcere de publicul rornin, şi niciodată nu s'a văzut ca ele să fi lasat rece pe spectatorii noştri de ori ce clasă; cu toate aceste, actualmente mai ales, trupele subvenţionate de stat par a fi uita t cu totul de cornediele acestui autor, ce făceau bucuria generaţiilor precedente. deşi ele în străinătate continuă a fi jucate de toate teatrele cu pretenţie de artă şi literatură. S'ar părea că quassi-oficialitatea noastră artistică găseşte ceva prea pueril, prea înapoiat poate, pentru ea, de a mai representa, nu zicem J.lfisantl'opul sau Tm-tuf'(e de pildă, la care nu s'au prea încumetat mai deloc maeştrii şcenei romîneşti, dar macar piesele fără pretenţii- prea Înalte, ca Amphytrion, Preţioasele Ridicole, Căsătoria Silită, etc., cari sunt nişte adevarate [uvaeruri scenice, nelăsînd niciodată pe spectatori să se plictisească, sau chiar să adoarmă, cum se întîmplă cu atîtea opere celebre al unor autori la modă astăzi, cu pretenţii de reformatori ai teatrului modern, dar cari În realitate nu fac decit să prefacă scena În tribune pu­ blice, pentru conferenţiarea asupra unor subiecte ce nu Intere­ sează, cele mai de multe ori, decît o prea mică parte din publicul privitor. N. A. Bogdan 3& ,gQ;;mLX2 & [372] COMUNICARI "Valachiae rex= din inscripţia de la Roma N-am citit, fiindcă nu mi-am putut procura, cartea «Essays 011 the latin Orient» a lui William MiIler, apărută la Cambridge în 1921. O cunosc numai din lungul referat despre ea, făcut de praf. larga în eBulletin de l'Instltut pour l'etude de l'Europe sud­ orientale- Ianuar=- Mart 1922, fasc. ] -3. In acest referat, la p. 15, văd că Miller vorbeşte de o pictură care se află in Spitalul Sf, Spirit din Roma si care reprezintă omagiul adus papii .Slxt IV de către «regele Bosniei şi Valachiei», Iorga nu ne spune, dacă MiI­ ler reproduce acolo chiar textul latin care cuprinde această titu"'" latură; pentru că Însă ea ne interesează, din pricina discuţiei ce se face cu privire la înţelesul ei, s-o arăt eu aci. In Oct. 1922, d, M. Burghele, fost ministru plenipotenţiar al Romlniei în Alba­ nia, în a. î 914, după pacea dela sau «Vlachilor> cari locuiau acolo. E anume, faptul că, În Slavonia dintre rîurile Sava şi Drava, o regiune care se întinde chiar peste Sava pînâ la Bosnia se numea altă dată, în sec XVII, "mica Valachie" 2). Deosebit de asta, se- 1). CL Racki, în Rad jugosl. Akad., LVII (a. 1881), p. 140' 2). cr, K. Kadlec: fialasi a vala�·s1ce 'p1'avo, v Praze 1916,' p. 6-7, 168. [374] ILIE BARBULESCU ---------------------- 374 ştie că Croaţii din regiunea ăakavă�ikavă de pela oraşul Karloveţ care-i aproape de Zagreb (Agrarn) in Croaţia numesc pînă astăz Mtdani pe ortodoxii de acolo cari azi se socotesc pe sine Sirbi, -dar cari' altăd 3 tă vor fi fost Ramini (= Valachi) cari, apoi, S�au -desnaţionaiiznt sirbizindu-se. Iar regiunii de pela Karloveţ, în Croa- ţia, unde locuesc, ci insişi ii zic lIfutansko. Termenii aceştia Jl;fu­ tan; şi "Alutansko, Însă, e evident că nu-s altceva de cit numele Mt�ltani cu cari Cehii şi Polonii numesc pe Vlachi, adică pe Ro­ mîni, şi Mttltansko cu cari ei numeau tara acestor Valachl sau Vlachi. Iar cu Ilumelede «Multani,. şi «Multansko,! Cehi! şi Po­ onii numesc nu pe toţi Romin ii indeob ?te, adică nu şi pe Mun- -teni, ci numai pe Moldoveni şi ţara acestora. Cuvintul «Mu' tansko" ei l-au format din r-rornlnescul "Muntenia", care înseamnă, după expresia streinilor, tot sau -Dalrnatiae rex» din diplomele latine ale Evului mediu. Dar atunci, fi-ar pune Întrebarea: de ce acel rege care a. făcut acea inscripţie ca omagiu papii Sixt IV se intitulează in ea Valachiae rex ? Eu cred că explicarea ar fi că : prin această în­ titulare voi să arate papei că el e rege al unor la,tini ca şi Ita­ lienii, pentru ca prin aceasta să a!·ragă şi mai mult asupră- i bună­ voinţa papei şi a bisericei catolice îndeobşte cari pe atunci erau' dătătort de ton in Europa politică. De altfel, eu am documentat, în studiul 'idea latinii l« Ro­ mîni în curentul ramin şi aniisla» ce am publicat In cartea mea, Studii privitoare la Limba şi Istoria Rominilor, Bucureşti 1902, că papalitatea şi biserica ei catolică lucrau, prin propagandele lor, să formeze sau să trezească iil, popoare şi conducătorii acestora conşiiint« naţională latină, credinţa, adică, că ei sunt de neam r01111'1 sau italian, nu numai cînd aceste popoare şi conducători erau Romini (=Valachi, Vlachi), ci chiar şi cînd erau slavi Sîrbi 1)" Bulgari s,au de altă rasă. Prin aceasta socotea catolicisrnut că va, păstra mai sigur în sinul său pe cei catolici, ori catolizaţi, sau că pe cei încă -eretici- şH va apropia mai repede spre a-i con­ verti la catolicism. La Rcmini a mers pînă aco'o cu formarea sau trezirea conştiinţei lor naţionale latine, deja, În sec. XV, în cît catolicismul papal a născocit şirăspindit intre ei, chiar legenda că ei sunt aşa de latini (iar nu Slavi, cum era slavă ortodoxia lor)", în cît chiar numele lor de Vlachi le vine dela generalul roman Flaccus unul dintre generalii strămoşi cuceritori ai Daclei traiane. Acel Vlachiae rea al inscripţie! dela Roma pentru papa, deci" voia ca prin acest titlu să se arăte că el e, şi prin singele lati n­ al tării sale, legat de papa Sixt IV şi biserica papală. Un mijloc 'e al acelui timp,' repet, de a-şi atrage bună-voinţa şi sprijinul pa- palităţii îndeobşte. 1). Aşa, croatul episcop catolic Mrnavk' pretinde, în sec.. XVII, că el se trage din familia Nemaria a vechilor regi Sirbi, iar că Nemanizli aceştia sunt de origine "latini" din Roma, (StarinC' )'uf)osl. Alcad., XXXIlI, p. 90). [376] ,'376 ILIE BARBULESCU Praf. bulgar Conev şi limba ro mină In studiul meu, publicat în limba creată cu titlul Kad sn J)ocele da ulaec a J'u,1liunjsl,;i jez:ik najstarije njegove slaoenske , rijeăi (=Cînd au inceput să între în limba rominească cele mai vechi cuvinte slave ale ei., am formulat, În potriva Ştiinţei istorice şi filologice de pină la mine, teoria nou« că: numai .din sec. X p. Chr., şi anume după ce limba noastră se COI1- stituise cu individualitatea sa proprie 1'omineasciJ" aic începui a imra în ea cele mai vechi cuvinte slave ale ei. Se ştie că pînă la a­ ceastă lucrare a mea, toţi spuseră (Pomîn] şi streini), că între sec. IV sau V şi ai Vll au intrat" acele cuvinte sla 'le vechi în rornina. Idea acestei noi teorii nu numai că a fost luată În conside­ rare de către Niederle şi slaviştii din jurul lui jagic dela Univer­ sitatea din Viena, ca Vondrak (cf. p.255) dar Weigand a şi început a o aplica la limba rornină : căctrn Aneeioer fiiI' 111ndogcrmanische Eorschungen", XXViI (a. 1910) p, 13, nu rnai spune cum zisese pînă atunci şi el ca tqi, ci, ca mine, cii: "Es sind schr weni,qe slawische Worther, die in der Zeit der Ausbildung des Urrurnăni­ schen irn 7-9 Ih, cindrungen und in' allen fum. Dialekten verbreitet sind ... Die mcisien slawischen Elemente sind erstaus dem Mittel­ bul(J!wischen", adică: "Simt [carte putine cuvinte slave, cari au pătruns in toate dialectele romineşti în vremea constituirii străro­ mînei, În sec. 7-9; cele mai multe elemente slave au venit in ea din mediohdgcf,J(t". Tocmai teoria mea; cu deoseblrea de nuanţă numai, că a­ ceasta a mea sustine că nu numai "cele mai multe" ci toate ele­ m.ntele slave au intrat in remîna nu Între sec. 7-9, adieă in pe­ rioada paleoslovenică, ci numai în cea mediobulgară", al cărei Început îl pun în postpaleoslovenica, adkă în sec. X (ef. p. 251 aci, şi a. XXiX, 4. p. 470). Rău! la Weingand e Însă că nu spune, cum era -cor.;;ct În Ştiinţă, că şi-a schimbat vţchia-i părere şi că aceasta nouă pe care o Îrn.brăţişe era teoria \mea.· Această nO�lă teorie a m�a, in generalitatea ei, a admis-o, apoi, profesorul B. Conev dcla Universitatea din Sofia, in o ill­ crare de curînd apărută in iimba bulgărească. cu titlul: Ezikovni vzaimnosti mezdu B'Algari i Romzni, Sofia 1921. Atrag din nou atenţia asupra acestei valoroase scrieri, care, Ia noi. a rămas ne ... cunoscută sau ceC putin neutiljzată la studierea limbii romine. In I lE':!" n E [377] 377 COMUNICARI ---------------------------------- --------- aceasta, prof, Conev nu face ca Weigand, ci d .clară că praf. Bărbulescu a susţinut întăi (în I(acl su. pocele da ulaee etc.) că elementele bulgare vechi de ori ce fel au intrat În romîna Cu înce­ pere din sec. X. Şi apoi, ei însuşi, adoptînd această teorie, dă opt puncte ale sale, din constituirea limbii bulgare, prin care susţine că cele mai multe elemente bulgare, vechi ati intrat în ro­ mînă cu începere din sec. XI şi XII. Deci tocrnat teoria mea post­ paleoslovenică, cu nuanta deosebitoare dela Weig and. In adevăr, după ce arată acele 8 puncte ale bulgare! care .au trecut în remîna (sunetele :&, �, .Jî., h"I, amestecul cazului gene­ ti v cu dativul, lipsa inlinitivului. articolul postpozitiv, viitorul cu bulg, X'Njl,y,=rom. voi etc.', cari n-au apărut in bu!g. înainte ci cam din sec. X] şi XII, declară (p. 8.) că «tin cele 8 caractere arătate ale limbilor bulgară şi romină, numai primul (sunetul 1.) putem să -1 socotim vechi de tot pentru amindoua limbile, dar cc­ ce!alte s-au dezvoltat destul de tirziu, şi în limba bulgară ele nu sunt mai vechi de cît din sec. XiI, afara de viitorul compus cu X'\lT'kTII, ale cărui începuturi se intimplnă deja în sec. X[». De aceea, continuă Conev (p. 8): "Împrumuturile Rominilor, chiar dacă ele sunt unele din vremea veche, dar cele mai multe sunt l�wte (din bulgara) îu, ttlt'imete 5-6 vCGc1iri"; aşa ca, zice mai departe (p. 9) : potrivit cu acestea, are dreptate praf. Bărbulescu, ca să socotească irnprurnurilc bulgăreşti din vremea clnd ierurile (� ş( h) finale nu se mai pronunţau (in limba bulgară)": "Spored tova pravo ima prof, Bărbulesko da smo�a bz,igarskit� zaemki ot vreme, kogato kraesricni erove ne sa se vece izg ovarjali". Deci Conev declară, r.ă aamite în genere nO\H mea teorie; ba dă şi el 8 puncte (caractere), cu cari o susţine. Păcat că această lucrare a proi. Conev e scrisă in limba bulgărească, pe care n·o cunosc filologii noştri, şi că din această pricină ei nu o pot Intrebuinta în studierea limbii române. Atrag, totuşi, atenţia asupră-i, nu numai fiindcă susţine teoria mea, ci şi pentru că diferitelor cuvinte slave din limba remînă le d i adaseori alte etimologii de cît cele cunoscute şi recuno .cute pînă acuma. Aşa, l:â să dau cîteva eXemple, Conev arată (p. 63) că rom. sdrn­ hâeliC (=zdrobesc) pe care Cibac iI pune În Dicţionarul său ca fiind din pls!. Tj'llt\C'I'Ii, nu vL1e dela acest verb ci dela bt(g. sgrttham. Sau' (p. 62), rom. scotocesc nu vine din un bulg. skutati, cum spune greşit Ohac, ci din bulg. sWkvam; aşa că forma rom. lE! din altă "stococesc". Ori, rom. nor·oi, nc'iro'i nu e din bulg. IIQPâ, Cum credea Cihac, ci din bulg. naroj (p. 40). [378] 378 ILIE BARBULESCU Şi aşa, încă alte interesante etimologii noul din cadrul celor mai vechi cuvinte slave ale limbii ramine şi, deci,' din cadrul teo­ ri�i mele jJostpaleoslovenice pe care o sustine aci Conev. De aceea atrag atenţia filologilor noştri asupra acestei cărţi a invăţatului bulgar. Sper in deosebi că d. Sextil Puşcariu, care e însărcinat de Academia Pomînă să redacteze Dictionarul Ilmbii noastre, va utiliza aceste date nouă ale lui Conev, şi că. pe cită vreme acesta din urmă a înţeles bine scrisul mE'U despre postpa­ Ieoslovenisrnul cuvintelor bulgare vechi din limba remînă, va căuta şi dînsul, învc1ţînd bulgăreşte ş'i croaia, să poată ca să mă înţeleagă cel puţin de aci înainte (ct, Arhiva, XXX, 2, p. 206-214). Lu­ crarea aceasta a lui Conev, de altfel, arată încă odată ceea ce eu suţin mereu, cu dovezi, în această Arhioa : că fără a se cu­ noaşte scrierile slaviştilor şi limbile slave (bulgara, croato-sirba, rusa etc) în cari aceştia au scris opere de ale lor filologice, nu se poate cunoaşte constituţia reală a lirnb'i rornîne. Numai cu Pomanistlca, cum lucrează d. Puşcariu, Ovid Densuşianu, 1. A. Candrea, Drăganu, N. Iorga etc., fiindcă nu ştiu Slavistica, nu se poate ajunge de cît, ca la dînşii, la rezultate falşe şi greşite. In zadar se supără aceştia, deci, fie în "tJacoiornania" Il,. fie în alte scrieri de ale lor (el, Arhiva, XXX, L p. 63-72 şi 51-59): Stiinta are cerinţele ei- şi nu poate tine socoteală de ambiţhle neînteme­ iate şi vanitatea nimănui. Originea nemărturisită a unei păreri în Istoria Rominllor In Dec. 1904 a apărut şi am început a pune În circulaţie cartea mea: .. Romîni.t (aţă de Sârbi şi Bulgari", care răsturna ideile Istoriei de pînă atunci despre vechile noastre raporturi cu Sirbii şi Bulgarii din veacul al XlI! pînă într-al XVII inclusiv. Interneindu-rn ă pe izvoare istorice şi documente încă neintrebuin­ ţate de altii, sau dînd o nouă interpretare celor cunoscute ajun­ geam, în această carte, la ur'�ătoarele noui rezultate: 1) că şti­ inţa Istoriei greşea, cînd afirma că Bulgarii şi cultura lor influ­ enta viaţa socială şi publică a fOl1lînilor din Principate şi de peste Carpaţi; 2) Sîrbii erau aceia cari, prin cultura lor, care se scur gea la noi peste ţinutul dela Cladovo în Oltenia, ne înrîureau a­ ceastă viaţă a noastră, iar nu Bulg arii cari in sec, XIV şi Xlll erau în decadenţă; 3) că, din pricina intereselor noastre actuale I [379] COMUNICARI -------- ------ 379 cari sunt de a ne păstra Dobrogea în potriva Bulgarilor cari vor să n1-0 zrnulgă, Rominla are chiar acel trecut rl1'!;pt temelie, spre a se lega acum politiceşte de Sîrbia în potriva Bulgarilor în Balcani. Noutatea solidă a docurnentărilor si concluziile di n această " . carte au fost nu numai îmbrăţişa te de invăţaţii Strbiei, dar ei au căutat chiar să le răspîndească in pătura lor cultă. De asta. aca­ demicienii lor şi bărbatii de seamă cari conduceau -Fondatia lui Kolarac- au dat de s-a tradus cartea în sîrbeşte şi au ti�ărit-o in această limbă la Belgrad În a. 1908 sub titlul: « RUnU,f,11i. prcma Srbima i Bugarimlu. Documentările şi' concluziile cărţii acestea au dat roade şi la noi. Pînă la apariţia ei, lumea noastră cultă era sau indiferentă şi lipsită de atenţie fa,tă de Sirbia, sau considera pe Sîrbi drept nişte Slavi, duşmani şi ei ai Rorninilor, ca Bulgarii şi Ruşii; mai toţi, cînd nu erau indiferenţi, ziceau şi credeau aceea ce răposatul profesor universitar Teohari Antonescu, că: .. nimeni nu urăşte pe Romîni, mai mult de cît Sirbii> (cum am arătat in această «Arhioa» din lanuar 1906 p. 29). De atunci, insă, apropierea noastră politică de Sirbia se face din ce in ce mai mult, pină ce ea culminează în războiul nostru alături de ei impotriva : Bulga­ rilor şi în pacea dela Bucureşti din 1913. Aceasta relativ I a punctul 3 al rezultatelor pome uite la cad am ajuns în carte. Dar ea a dat roade şi cu prîvirela punctele 1 şi 2. In' chiar anul 1905 cînd cartea mea abia apăruse, a apărut şi a d-Iui profesor N. Iorga "Istorie a Rominilor" în nemţeşte, cu titlul: "Oeschichte des rttmiinischen ŢI olkes", volumul I. In privinţa punctelor 1 şi 2 din rezultatele mele, această' .. Gescnicbte etc-, care se tipărise şi ea cînd a apărut cartea mea, împărtăşeşte tot vechile idei, cari deveniseră idei curente, deşi gre­ şite, că: Bulgarii, nu Sîrbii infiuenţau cu cultura lor viata publică şi culturală a Romînilor din Principate şi Transilvania şi că şi, limba slavă care se scria la noi era cea bulgărească iar nu sîr­ bească (sub forma-l des macedo-slavă), cum c; am dovedit eu in cartea mea de care vorbesc aci. Iată, intr-adevăr, ce spune d. Iorga În a sa sGeschicbte etc» la p. 252: -Limba documentelor (slavo-) ramine din veacul al t 4-lea in de obşte nu se deosebeşte de a­ cea a documentelor contirnporane bulgare; pînă şi ortografia docu­ mentefor slave din tara rorninească din veacul al 14-lea e cu totul a­ semenea celei obicinuite la Bulgari în acelaş timp. Uzagiile cancelari- !) [380] 380 ILIE BAfWULESCU lor sunt aceleaşi: -titulatura, contextul şi datarea sunt cu totul la fel în amîndouă ţările. Dela crucea Cll care Incepe rindul întăi al documentului, pînă la slovele scrise caligrafic cu cerneală roşie şi de tot artisticele monograme, totul e identic. Demnitarii se numesc in ţara rominească ca la vec'inii, Bulgari "boiari", titlul lor de cinste e -jupan- sau -pan- ; şi aici se împart (ca la Bul­ gari) în boieri «mari" si «mici». Ca la acest popor vecin, între aceşti sfetnici ai Voivodului se află un logofăt, un vistiernic, un vornic etc. In secolul lâ-lea se găseşte stolnic, paharnic şi comis, dintre care prima slujbă există şi la Bulgari, pe cînd paharnic e format din cuvintul rornînesc pahar, iar comis pare a fi o inlo­ cuire bulgărească a bizantinicului komis. Tot în sec. l â-lea, foarte probabil, a fost înlocuit "cubicularius" prin numirea bulgărească postelnic. «Spre a se lămuri această puternică influenţă politică, nu e nevoe să ne gîndim la o stăpînire prin nimic dovedită a întîiului sau a - celui de al doilea Imperiu bulgar asupra- ţărmului opus al Dunării. O aşa stăpînire nu s-ar fi întins nici într'un caz pînă in cuiburile Carpaţilor, unde se oţeliau întîii voevozi ai viitorului, şi ca clienţi ai Impăratului slav nu ar fi putut rezida în acel înde­ părtat colţ. Ţarii din Vidin erau în secolul al 13- lea vecinii ne­ mijloclţi al ţinutului Olienie», care prin ocuparea Severinului pela 1300 ajunse desăvîrşit în stăpînirea stăpinitorilor (bulgari) ai În­ tregii "VIahil". Mihail, fiul lui Şişman, acel ce interneie dinastia de la Vidin, acelaş Mihael căruia îi veni şi moştenirea clientului Ungariei Sfentislav, poate prin bunătatea şi ajutorul unguresc, se se trăgea din singe cumano-bulgar, după un cronicar bizantin. Nepotul lui, Alexandru, luă de soţie pe fica lui Basarab, şi cel mai in vîrstă fiu al lui Basarab se numia tot Alexandru, ceea ce pare a arăta mai vechi legături familiare. La începutul domniei lui Mihael din Tîrnovo, Basarab e aliatul lui şi Împreună cu din­ sul ia parte contr a regelui Serbiei în "bă tălia dela Velbuăd în 1330. Din această citatie se vede că, in 1905, cînd abia apăruse . , \ cartea mea, d, profesor N. Io�ga credea, in privinţa punctelor 1 Şi 2 din pomenitele rezuItateale -ei, ceea ce toţi credeau pînă atunci: că Bulgarii au influentat vlaţa Principatelor Romlne din epoca slavonismului, anume din sec. XIII pînă intr-al XVII inclusiv, că­ limba documentelor romino-slave era cea bulgărească, că tot bul­ găreşti erau ortografia lor, apoi uzagiile literare ale cancelariilor în cari ele se scriau, ...titulatura lor, contextul, datarea etc. [381] După 1905, însă, adică după a pariţia cărţii mele, d, Iorga ,mu mai are acea părere din . D. Iorga e, dar, acum de părerea punctelor 1, 2 şi 3 din rezultatele cărţii mele. Mă bucur sincer că ideile noui ale mele din punctele 1 şi 2 au fost imbrăţişate nu numai in Ştiinţa din streinătate ci şi la noi. Imi pare rău, însă, numai, că onoratul coleg, d, lorga, nu a avut generozitatea de el declara, cum se face în Ştiinţa adevărată, că eu cel dintăi, in «Rominii faţă de Sîrbi şi Bulgari», la 1 904, am documentat că Sirbii iar nu Bulgarii au: COMUNICARI ------------------- 381 1 , .! �' [382] 38:3 influenţat cu forme slave viaţa Principatelor Rornine � că, pe te*, meiul. acelor cercetări ale mele, dinsul şi-a schimbat părerea-i din, "Geschichte des rumânischen Volkes : Îmi pare rău, fiindcă, ori­ cum, valoarea noastră şi, deci, numele care-I vom lăsa viitorimei, se măsoară numai după ideile nouă ce fiecare suntem în stare să', găsim şi să punem in circulaţia lumii. Spiritul de gaşcă in Filologia remînă Praf. L A. Candrea dela Bucureşti stărue să cultive, in Fi-" fologia romină ce rîvneşte să facă, lin urit obicei, impotriva că­ ruia se ridică rostul ştienţiffc însuşi al acestei Arhiva: scoboară sau ignorează 'munca unora, spre a avea astfel prilejul de a mă­ guli sau ridica pe a: altora şi de a atribui acestora din urmă me­ rite pe cari nu le au ci cari, de fapt, sunt tot străduinţa sau cu­ getarea celor dintii. Şi de sigur că nu numai din simpla simpatic' pentru unii şi antipatie pentru alţii va fi cultivînd această urîtă apucătură. ' Ast-fel procedează În ceeace scrie cu praf. Găluşcă şi Tik­ tin, pe cari ii scoboară sau ignorează, spre a înălţa pe amicul. său O. Densuşianu. Am arătat, În A"hiva din Iulie 1921 p. 105, că Candrea.. scriind despre "Psaltirea Voroneţeană" din sec. XV sau XVI cu care s-au ocupat şi praf. C. Găluşcă (În cartea sa Slaoisch-ru­ 'fn.ănisches PsaUe)'-bntchst'iick) şi Ovid Densuşianu (in broşura-l Studii de Filologie ro-mină], spune despre studiul lui Găluscă Că ar fi arătînd ignoranta acestuia in filologia rornlnă, pe cind pe Ovid Densuşianu ni-l prezintă ca straşnic cunoscător al acelei limbi romine vechi. Eu Însă am documentat acolo că, din pricină că O. Densuşianu întocmai ca Găluşcă, nu ştie Slavistica, de care atîrnă esentialmente şi fundamental înţelegerea scrisului vechilor' texte ramine, se prezintă, in adevărata Ştiinţă, cu mult mai multe slăbiciuni ştiinţifice de cit Găluşcă. Dovezi! e mele se pot vedea 'in acel număr al Arhivei, Dar Candrea voia să Înalţe pe Dens. scoborlnd pe celălalt. \ . Fată de Tiktin insă, Candrea procedează altfel: il iguo­ rează, spre a putea atribui lui Densuşianu ceva ce acesta şi-a. însuşit pur şi simplu dela cel dintîi. Tiktin cel dintii, studiind vechile texte cirilice romi ne in comparaţie cu limba vie de astăzi, a ajuns �Ja concluzia (in Slu- ;. :'$ [383] -dien. .<'ur t'wmiinischen Philologie), că în sec. XVI limba noastră pronunţă y (=germt\l1ul ă) iar nu dift. ea, în forme ca .da •• f, li I di\\E , adică cu -t. tonic, dar că scrisul acestor cuvinte şi al altora de felul lor, cu -1;, se datorează nu pronunţării din limba sec. XVI, ci numai unei mai vechi traditii literare, cînd in limbă chiar se pronunţa acolo ea (nu y). Acest nou rezultat pentru Filologia ro· mînă îi admise apoi şi praf. A. Philippide, in a sa Iniroducere la Istoria limbii iji litet'aturii ramine, p. 100. Philippide însă ci­ tează aci pe Tiktin, cum era cinstit, şl spune că dela dînsul ia acest rezultat. In urmă, eu. in Fonetice alfabctului cirilic, Bucu­ . restl 1904, p. 146, invocînd noi argumente cu ajutorul Slavisticei, combat ideia cu �l a lui Tiktin, adrniţînd că se pron unţa numai leage, Hame, cînd s-a pronunţat astfel, anume înainte de sec. XVI, iar nu f, şi că in acest veac cel puţin, dacă nu chiar în al XV, scrisul cu -Ii şi ia, în cuvinte ca ",t.I/IE, KIi\/\U nu se pronunţa chiar ast-fel, ci deja ca in stadiul de astăzi al limbii noastre. a­ dică cu f : lege, kerne ; [scrisul cu -t, Iii reprezenta, in texte, nu fonetismul limbii vii din sec. XVI (nici chiar al celei literare de obicei), ci numai al limbii anterioare acestui stadiu. adică an­ terioare sec: XVI şi al XV, Aceeaşi idee o mai susţinusern, dar pentru altă problemă, deja în cartea mea Studii privitoare la limba şi istoria Romi­ nilor, Bucureşti 1902, p. 88. In amindouă însă, fireşte, arăt şi eu, cum e cinstit, pe Tiktin, iniţiatorul acelei idei. In urma noastră a tuturor însă, se ocupă cu această chestie a Ionetlsmului lui 'l� şi Ovid Densuşianu în a sa Hisioire de la langHe roumaine, II, 1, Paris 1914, p. 62-64. Aci Dens. e În totul de părerea mea, deci în potriva lui y al lui Tiktin, şi nu aduce absolut nici un argnmcnt propria al său spre a sustine pe ea şi nici spre a sustine ideea că scrisul 'k-ea şi 1", in forme ca . NkLt1f, 1""Mf, reprezenta un fonetisrn din sec. XVI ci din vremea anterioară acestui veac, Şi totuşi I. A. Candrea, în cartea sa Psaiurea Scheiană; 1, Bucureşti 1916, p. CXXlll nu pomeneşte nici un cuvînt de Tiktin, (fireşte că nici de mine), ci scrie pur şi simplu că: «Asupra pro., nunţăril în secolul al XVI a slove lor -k, d\ in forme ca ",IHilE, <ţ'G1If; n:6Sh\llITE, acolo adică unde după '1\: tonic se găseşte in silaba următoare un e, s-a rostit de curînd cu multă competenţă şi in mod convingător d, Qvid Densuşianu, in JJistoire de la langtH� ,.9·o�mtctine t. II, p. 62 şi urrn.> (el, Arhiva, XXX,_ 1, p, 63). • I 1 I j I COMUNICARI --- 383 , 1": .... __ �iEi·::rii·&�l!ltiîM •• B�����iwf��irr�� [384] 384 IL! E BARBULESCU Ignorează pur şi simplu pe Tiktin iniţiatorul acestei noi idei. şi argumentătorul ei. Nu mai accentuez, că la fel procedează şi cu pomenitul stu­ diu al meu, care cel dintîi argumentează În Ştiinţă, cu arg-umente proprii ale mele, că diftongul ea iar nu sunetul y reprezenta pe cirilicul 'Ii al vechilor texte. Nu fără de «interes" personal «social. insă (ceea ce n-are atace cu Ştiinţa, de sigur) cădelniţează Candrea ast-fel pe Ov. Dens. şi ignorează pe Tiktin, Iar interesul acesta ni-l descopere revista Viaţa nouă dela 1 Mart-l Mai 1923, p. 29. Aci găsim, in adevăr, următorul pasagiu : "Din paginile dela sflrşitul volumului al doilea al Docoromaniei. aflăm că printre subscriitorii la spori­ rea fondurilor de publicare a revistei din Cluj e şi d. Aristide BJank. Şi cu toate acestea directorul Dacoromaniei, cînd acum vre-o trei ani s-a propus la Academie să fie aleşi-pentru meri­ tele lor în filologia romînească=-d. Tiktin, ca membru activ, şi d, Candrea, ca membru corespondent, a obiectat că nu-i poate' vota pentru că sint ... streini. Unde te intorci numai consecventi de aceştia". Aşa scrie d. Densuşianu, Directorul Dccoromaniei e, se ştie, d. Sextil Puşcariu, iar cel. ce a «propus" la Academie, pe d. Candrea e d.Ovid Densuşianu E dar o legătură de ajutorare şi ridicare reciprocă Între Candrea şi Ovid Densuşianu .. Sistemul de reciprocitate al lui Iorga şi Puşcariu intre dînşii şi cu altii, de altfel! (Cf. Arhiva, XXX,. 2, p. 213 şi XXIX, 2, p. 309). A scrie ast-fel însă, adică cu spirit de gaşcă iar nu spre a spune tot adevărul, va să zică a face nu Ştiinţă, ci "comercia­ lizarea" Ştiinţei. Arhiva, potrivit programului său, nu poate de cit să dezvălue această apucătură, şi să o dezaprobe la Candrea, cum, a făcut şi faţă de Iorga (în No. XXX, 2, p. 204). "Zeitschrift fUr romanlsche PhiIologie" despre "Arhiva"' In vol. XLIII. 2, din a. 1 92�, p. 231-237 al revistei germane arătate aci În titlu, Ernst OamiIl�cheg, profesor la Universitatea din Insbruck, cunoscător al limbii .rornîne şi care chiar a făcut o cercetare asupra graiurilor noastre din Oltenia, ne dă oarecar aprecieri cu privire la primele numere de după război ale nArhivei"'\ noastre. Intre altele, spune următoarele: «Ceeace dă Însă acestei reviste [Arhiva] valoarea ei deose�· [385] f 1 1, J COMUNICARI bită, e faptul ca directorul ei, Ilie Bărbulescu, oferă cunoştinţele sale în filologia slavă şi Istoria limbei rornine romaniştilor propriu zişi cari nu au aceste cunoştinţi într-o aşa largă îmbrăţişare. Cel ce se ocupă, ca rornanîst, cu limba remînă, aşa dar, va putea scoate din articolele acestui cercetător o bogată învăţătură (reiche Belehrung), Insă şi din lucrările elevilor săi reese, că Bărbulescu apus o întreagă serie de probleme importante cu privire la ra­ porturile reciproce dintre Romini şi Slavi. Chiar dacă aceste lu­ crări ale studenţilor săi sunt departe de a duce problemele co­ respunzătoare la o dezlegare valabilă. totuşi e un mare merit al directorului de a fi dat îndemnul pentru cercetări cu orientări nouă». După această apreciere generală, prot. Gamtlscheg recen­ sează pe scurt diferitele articole apărute in "Arhiva" şi datorite colaboratorilor ei. Aceste aprecieri ale sale sunt, pe cît e ome­ neşte cu putinţă, obiective. Se resimte, totuş, citva în ele o mai mare legătură sufletească şi simpatie a sa cu romani ştii; de a­ ceea, uneorîGamilscheg apare oarecum Împins de idei precon­ cepute, şi, din pricina acestor idei, nu. prea bagă de seamă noile argumente pe cari întemeiez soluţiile proprii ce dau unor probleme ale Istoriei literare şi limbii ramine. Voi lua din recenzia sa numai două, exemple, ca să ilustrez ce spun acum. In «Arhiva", XXVW, 2, p, 205 eu, cornbătind Ialşa teorie a Husitismului mcwamureşcetn, susţinută, după Iorga, şi de Sextil Puşca riu pentru începuturile Literaturii ramine, ii împotrivesc teo­ ria mea că CatoIicismul, iar nu Husitisrnul, a fost iniţiator al li­ teraturii noastre. Pentru aceasta, şi spre a arăta lipsa de valoare ştiinţifică a argumentelor primei teorii, aduc o serie de argumente proprii. Garn. nu combate teoria mea, in Întregul ei, ca teorie, cum însuşi' declară; combate însă, în chip izolat, vre-o 2 din ar­ gumentele aduse de mine în potriva Husitismului maramureşean. Anume, eu, în potriva celor ce susţin această din urmă teorie, arăt că -rotaclsmul- a existat în limba rornină dia sec. XV, nu numai În Marain�t1'eş şi Bucovina, cum spun romaniştii ca Puş­ cariu neobservînd destul de larg fenomene le fonetice ale limbii noastre, ci şi în restul Moldovii şi in M un ten ia; căci, ară t eu acolo, cuvintele romineşti cari şi in aceste din urmă provincii au avut în ele întîi 2 n, iar mai tirziu au pr efăcut în r pe unul din acei 2 n (ca singeros < lat. sanguinosus, numere < lat. nomina etc), au făcut această pretacere nn prin făină < lat. Iarina, sau, la Rominii din Sirbia săuuni <* sănuni=bloc de sare < lat. salem, ca fundament (cf. Arhln«, XXiX, 2, p. 305); şi aşi mai putea cita şi alte cuvinte încă. & Această cautare a limbii, de a pune al doilea nou n (în Joc de r, 1 etc) în cuvinte cari deja de mai nainte an un n, arată că şi in celelalte exemple (singeros, numere etc) nu e "dlsimilatie" ci curat .,rotacizare". Nici numai -nazalizarea- vocalei de dinain­ tea vre-unuia din aceşti n nu este aci (5. ex. in genunchi, mărua­ taie < lat. rninutalia etc) cum pare a crede Garn. care zice: die Vokale vor eintacher Nasalis nasaliert wurden; şi nu este) fiindcă nici unul din acei n nu are, in pronunţarea rorninească, adevărata nazalizare, ca în limba franceză, ci fiecare se pronunţă n între,!]. cel mult cu o mai mică amplitudine la unul de cit la . celălalt, aşa cum e astăzi n şi în limba bulgară (cf. Arhiva, XXIX, 2, p. 304). Şi, totuşi, Gam., fără să argumenteze documentar, impins parcă numai de idee preconcepută, a cercului rornaniştilor ară­ taţi, afirma pur şi simplu din nou ce spuseseră şi aceia inalnte, dar; ce eu combat intemeiat. cum văzurărn, că: -Gemeinrum. For­ rnen wie sîngeros-sanguinosus, nurnere-nomina ni�ărui-nimănui erklăren sich als Dissimilation», adică: "Formele rom. generale ca sângeros-sang., nurnere-norn., nimărui-nim. se explică ca disirnilaţie". Aceeiaşi impresie de bună voinţăşi idee preconcepută către rornanişti, poate fiindcă ei sunt prieteni ai săi de specialitate, face Gam., cind, tot în chestia Husitisrnului maramureşean, spune ceea ce spune, cu privire la argumentul meu: că In sec. XV sunt cuvinte maghiare nu numai la Rominii din\ Maramureş, cum crede şi Puş­ cariu, ci şi in Muntenia; dovadă documentele mt�nteano·slave din cari dau chiar exemple. Oa01. nu vrea să recunoască valabilitatea puternică a acestui argument şi, spie a trage de păr o oarecare valabilitate a argumentului celor cu lţngurismele numai în Mara­ mureş, îmi mai cere exemple de maghiarisme şi din Moldova sec. XV, dar celor cu teoria Busit. maramureşean nu le cere să do� [387] COMUNICAr�1 --------------- / 387 vedească că ungurismele din Maramureş nn se găsesc şi in Mun­ tenia şi Moldova. Evident e insă că numai ungurismele la Rominll din Ml':ntenia sec. XV ajung spre a dărlrna teoria Husltlsrnului . maramureşean. Şi evident, deci, că Garn. e părtinitor faţă de 1"0- manişti. Totuşi, in general, vorbind, afară de aceste cîteva cusururi sentimentale, Garnillscheg e destul de obiectiv in aprecierile sale. De aceea îl rog, sa nu-mi ia in nume de rău aceste observări şi să binevoiască a recensa mai departe şi celelalte numere ale Arhioei, Profit de acest prilej, totdeodată, ca să-i atrag atenţia asu­ .pra unei concluzii Iingvistice, pe care a tras-o greşit din o eroare tipografi că ce s-a strecurat în articolul meu despre teoria Husi­ tisrnului, în . După Şăin, cuvintul s-a format deci în limba rornină şi pe terenul ei. Pe mîţa; nu-l are Săineanu. Pentru rezolvarea etimologiei, 'însă, atrag atenţia că şi Bul­ garii au pisa, cuvint copilăresc cu Înţeles de pisică [Ilevue des ctuâes sla,ves, Paris 1 92l, 1-2, p. 52). De altă parte, mal atrag atenţia că Albanezii zic pisicii mir ca noi mita) şi încă pis (ca noi pisica). Dela ei au luat şi au cu acelaş înţeles amîndouă aceste cuvinte Sirbii din Herţegovina (C'o-' rovie, în AfslPh" XXXII, 611). Despre cuvintele "cocă" şi "cocuţă" Se ştie că în graiul moldovenesc al limbii ramine se află' cuvintele "cocă" şi dirninutivul "cocuţă". Şăineanu (in «Dicţionar Universal» al său) crede că acestea sunt «nume diesmierdătoare date copiilor şi Lltate d'in gm'tttl lor [al copiilor], ceea ce explică prezenţa lor în diferite limbi>, Prof. Iordan însă, aci mai sus la p, 263-3, crede, după REW, că cuv. "cocă" şi "cocuţă'" vin din lat, cucutia sau coccum, acestea latineşti trecute prin dialecte le italiene de miazăzi şi, din acestea apoi, ajunse in limba rornină, c� multe alte cuvinte şi forme; în aceste italiene, cuvintele in­ searnnă "un fruct", "cap" etc. Spre a contribui la rezolvarea problemei despre originea a­ cestor cuvinte, prezint două-trei date necunoscute filologilor. In limba bulgărească se atlă G.,Uv. koka cu înţeles de eficăl1 dată", iar În graiul tainic al dulgherilor bulgari Mărvaţi din Ma-' cedonia cu înţelesul de «cap" (SbJllin., XI 185). In sirbocroata e ckoka" cu înţeles de lat. -rnulebria infan­ tium-, care (spune Ştrekelj, în AfslPh., XXVii, 51) -n-are nimic atace cu itai. cocca, neogrec koka=ecrestătură pe răboj, ci ClI ital cocca=egalina-. o chestie de principiu \şi metodă Invăţaţii din apusul civilizat si cei hrăniti de atmosfera eul- . ,. turală a acestora se simt aşa de străbătuţi În suflet de respectul între dinşii al muncii lor, În cît pe oricare dintre ei îi împiedică, mai Întîi Însăşi conştiinţa lor, de a-ş'j da drept cercetare sau des­ coperire proprie o idee sau chiar numai un izvor filologic ori Is- [389] toric aflate de mz�nca scormonitoare şi cugetarea altttia. De aceea,_ cind unul a descoperit, prin munca citirilor sale, fie şi numai un nou iZV01' relativ la o problemă oarecare istorică sau filologică, altul care, apoi, se ocupă cu acea problemă, se simte dator, Îm­ pins chiar şi numai de conştiinţa sa, a cita 1twiintîi numele ce--­ lui care cel dintîi, a descoperit izvorul, şi numai după această citare să pomenească izvorul însuşi, pe care, fireşte, e dator să-l controleze şi el de visu. Căci vrea să respecte o muncă a înaintaşului său, iar nu să şi-o însuşiască (cL Însă Arhiva, XXIX, 2, P. 317 şi XXX, 1, p. 71). Acest fel de a cita e, în lumea ştiinţifică din apus, un prin­ cil1iu şi face parte din chiar metoda Ştiinţei ce fiecare cultivă. De aceea s. ex, prof. Gamillscheg dela universitatea din Insbruck, cind pentru problemele filologice ce-l preocupă află În studiul cec eu am publicat în I( Arhiva» (cf. p. 387) despre Husitism sau Cato­ licism în originele Literaturii Pominilor, anumite forme de cuvinte romîneşti, pe cari eu le-am cules din citirea izvoarelor şi le aduc în sprijinul tezei mele, nu citează direct acele izvoare prezentate de mine, ci mai intîi pe mine, spunind ch.a că eu am aflat intii în izvoare acele forme şi cuvinte cu pr.vire la acea problemă. Nu, citează, deci, intii «( Documente Hurrnuzaki» - sau "Documentele lui Ştefan cel Mare" de Ion Bogdan etc, pe lîngă cari trecuseră, poate ele, însuşi şi atîţia alţii înainte de mine fără să fi desco­ perit ei, ca mine, În aceste publicaţii formele şi cuvintele de cari vorbesc pentru anumite probleme, ci spune că a găsit acelea in studiul pomenit al lui Bărbulescu. Aşa face Garnillscheg în "Zeit-­ schrift fUr rornanische Philologie", XLIII, 2, şi ca el fac toţi oa­ menii de Ştiinţă în apus. , Acest principiu am căutat şi eu să-I aplic la noi, ca metodă, încă dela începutul activitătii mele ştiintifice. De asta, in scrierea mea Cercetări istorico-filoZ;gice, Bucureşti 1902 p.23, fiindcă prof, Iorga imi atrăsese atenţia asupra unui izvor din cartea lui Dr. Anatolii Lewicki : Codex epistolaris saeculi decimi quinti etc, apă­ rută Ia Cracovia in J 894, eu nu citez direct pe Lew.cki acesta; căci nu eu, prin munca citirilor mele, l-am descoperit pentru pro­ blema ce mă interesa acolo, ci arăt că munca lui Iorga mi l-a. descoperit mie şi spun: este trecut şi unul Sfetcu din Şiştov, care după nume şi localitate nu poate fi de dt bulgar. Intre cei 14 pot fi şi alt ii bulgari, judecind după numele lor, ca unul Ţancu, dar acest Stetcu din Şiş tov este necontestabil ; cu .atit mai mult cu cît; între negustorii pomeniti În catastih sunt trecuti mulţi şi de alte naţionaliţăti : ro mîni, turci, ruşi, greci, evrei şi nici unul cu indicaţia «bulgar». \ 1). Ct, ,.Ion Neculce", buletinul Muzeului municipal din Iaşi, \ J, Il, passirn. I 2). A se vedea şi observările' mele În Arhiva XXVIII, 1. p. ,153 (Nota Dir.). 3). Gh. Ghibănescu În «1011 Neculce- 1, 2, 1922 pag, 202. [393] COMUNICARI ----.-_._._--_. __ ._------ 393 Deci, se găsesc mulţi bulgari în Iaşi în veacul XVd şi XVIII, amestecaţi şi confundaţi uneori cu vecinii Jar, .sirbii, asemănători, pentru străini, la vorbă, port, ocupaţiuui şi necazuri: beiănirea .dln cauza aceleiaşi asupriri turceşti. * * * Intr-un articol anterior intitula t .. Politică colonială moldovi­ nească în 1858» ') menţionam spiritul conciliant şi priceput pe care f-au arătat guvernanţii Moldovii din epoca strălucită a Unirei faţă de coloniştii bulgari din sudul Basarabiei=-ceia ce coincidea, de altfel, cu întreaga atitudine a tuturor rominilor dela care bul­ .garil refugiaţi cereau adăpost. Acelaş spirit de bună voinţă il manifestă şi «guvernul pro­ vizoriu", instituit pe timpul ocupaţiei ruseşti a Prîncipatelor între 1828-1834, cu atit mai mult cu cît În fruntea guvernului provi­ zoriu se afla generalul Kisse leff, unul din cei mai distinşi oameni politici ai vremei sale. Nu numai simţul de conational slav l-a indemnat să se poarte bine cu populaţia refugiată bulgară, ci "convingîndu-se de folosul ce era pentru ţară de a ţine aice pe aceştl Iaborioşi cultivatori de pămînt, Guvernul provizoriu le-a propus" mai multe înlesniri şi privilegii. Era vorba de 6283 fa­ milii de bulgari, care se reîugiaseră în Principate odată cu în­ roarcerea armatelor ruseşti din Bulgaria şi Rumelia În 1830. Si­ tuaţia Iar era destul de critică, întrucît, deşi fugiseră din cauza prigoanelor turceşti-mai ales că după retragerea armatelor ru­ seşti îi aştepta o răzbunare cruntă şi imedlată=-, nu prea s'ar fi Jmpăcat cu un regim iobag, pe care propietarii beeri romini f-ar fi oferit lor, «deprinşi cu lucrarea de pămînturi ob �teşti�. ,.ACMstă "cugetare s'a şi observat între toti ernigraţii bulgari, mai ales ",cind din partea Porţii s'au aratat felurite Iăgăduinţi, întovără­ "şite de ajutoruri puternice băneşti, oferite de agenţii turceşti trimişi într-adins-constată însuşi Pavel Kisseleff Într-un raport al său detailat şi complect către stăpînirea din Petrograd despre administraţia sa in Moldova şi Muntenia dela 15 Noombrie 1829 pînă la 1 Ianuarie t 834 2). Ca să reţie pe lucrătorii bulgari în Principate, guvernul 1) ... Archiva" din Aprilie 1923. 2), Tradus şi publicat in intregime de A. Papadopol-Cali­ machu: «Generalul Pavel Kisseleff-, Bucureşti 1887, pg.,50-84. [394] 394 P. CONSTANTINESCU-IASI --:------------------------ ' provizoriu, sub lnspiraţiile lui Kisseleff, hotărăşte ca; 1) să fie scutiţi de orice dare către stat în curs de trei ani, 2) să li să scadă darea la jumatate în următorii şapte ani; iar emigraţilor "care se ocupau cu meserii Ii s'a propus să se aşeze În oraşele "din nou anexate, unde ei puteau să fie foarte folositor! şi pentru "sine şi pentru obştie in privinţa cornerclului". In adevăr, atraşi de aceste privilegii, deşi dorul de casă şi amăgitoarele făgăduinţi turceşti îi chema Înapoi peste Dunăre, dirl .. (;283 familii s-au întors numai 2042, iar restul de 4241 familii­ mai mult de 2/3":""S-au aşezat În Principate, după raportul lui Kisseleff. Cifra dată de generalul guvernator se apropie mult de ade­ văr, căci, într-o altă ştire di� 1837, peste şapte ani numai, sunt trecuţi In Muntenia 5179 familii de «Bulgari imigrati»-după în­ semnările de călătorie ale rusului Demldov. J) Diferenţa in plus din­ tre cifra mai veche şi mai mică a lui Kisseleff şi acea mai mare şi mai nouă a lui Dernidov este acoperită fie de ernigraţii mai vecni, căci Demidov face totalul bulgarilor, fie de cei refugiaţi intre 1730 şi 1837, cînd Inseamna Demidov, . " Pentru o populaţie atît de numeroasă bulgară. străină, dar pricepută şi harnică, nu se putea duce o altă politică de cît ce indicată de guvernul lui Kisseleff," pe care, din fericire, au lmbră­ ţjşat�o mai toţi conducătorii Principatelor dela mijlocul veacului," trecut. P. Constanttnesca-Iaşl Etlmologla lui cimpoi (Rectificare) In lista ungurizrnelor pe care al� dat-o in acest număr, fiind­ că nu-rnî puteam explica provenienţa' lUI ('i-, am trecut şi cuvin­ tul cimpoi, cu toate că ştiam de inrudirea lUI cu ital. r.:ampogna· Acuma revin şi-I repun in familia lui latină. lacătă originea lUI: din lat, *"ymp�niwn, variantă din syrn­ phonia, vgr. symphonia, sinfonie, s'a "\ăcut ital, zampogna, cu forma piernonteză mal veche camporila, care corespunde perfect cu rom. cimpoi. Acest Cil1t}JOl a trecut ma f întî'l prin forma *ş-impof. Ungurit I-au luat de la Pornîn], 1). Cf .. «Arhiva», Aprilie 1922, pag. ?64. : . [395] 395 COMUNICARI --------------------------_._---_. Exemple de pref'acerea lut Ş in C mal avem in rulat. casi­ bula, rom. *ciişuli� (la SlavI l;;oşttla), crtciulil; ettula, ital, secchia, dar fără tndolală şi *sîtnla, de unde vine itai. cioiola, rom. clu­ turii; după ce a trecut prin forma *şitl,tri:i, apof ci!nrii cum se zice în vestul Munteniit : &ore:c, şoarice şi (Mold.) cioarice. Sorex s'a prefăcut în ,�;fnwicc ca ori-ce si în şi (vesica, be­ şică; sic, şi ; eaire, Ieşire ş. a). La *sY1n}ion'in1n, deşi nu era un y lung (căct 8:'/11, grecesc' are vocala scurtă, ca şi con latin), ur­ mînd Încă o consonantă după 'in, vocaia a putut fi socotită ca lungă. Alte exemple de osciliare între Ş şi c: şoric şi Glorie, şabac (un ornament în cusutorie) şi ceabac, a şurui şi a clunti (a curge şiroi), eelJeleag din *şe]Jeleag, ş1,d şi ciut, Şorog(wtt şi erorogant (Cp. Arhiva, Oct, 1921), ccamanduriJ, din turc. şamandttra" Ba am avea exemple şi de trecerea lui s in c dacă a cio­ cirti ar veni de la rus. sokratitl (o etimologie mai plauzibilă de cît rus. cetvertitÎ). , La ş-c se poate adăuga şi j-g, din care citez: a )u1n1tl'i din a *g'iwmuli (ung. fJyomlâlni), Jilă16 (Trans), mold. gellliUî, juvet'fer a t ă de gtuva'ier, jam (Trans.) faţă de riea m ş. a. Cu această ocaziune s'a limpezit şi originea lUI clulU1"i1., (căutată in zadar prin vgr. kotyle ş, a.) şi a lUI şoarice, la care se presupunea' în zadar o formă "siore«, Dicţionarul meu (Apel) După o muncă de 10 ani îrnpliniţl, am terminat în Decem­ bre 1913 dicţionarul general al limbii romîneştl. Am luat ca mo­ deI pe Larousse, dar am insistat mal mult la etimologil, pe care le socotesc ca temelia dictionarului. De exemplu: Zvon n., pl. ttt·z (vsl. soonii, zgomot; sirb. eoono, clopot; rus. zvonu, sunet). Clopot (Banat); zgomot, hutet, tumult: se (ră­ tnînta ş·i făcea. zvon (Sadov. Vţ. Rom. 1911, 1, 5); veste, vorbă din gură'n gură: lfŞ(), merge (ttmblL'iJ r.;VOJtH. A da zvon, a ZVOt1Î-. CU alte cuvinte, intelectualul Care va căuta in el, va găsi tot ce-! trebuIe. La cuvintele polisil italiană există şi În romineşte, voiu face şi apropieri între ambele' limbi oridecîteori voiu crede că mi se oferă prilej pentru asta. Cartea este alcătuită din patru capitole, foarte neegale­ ca intindere, din pricină că chestiile discutate în fiecare din ele', nu au acelaş însemnătate, şi anume: I) inceperea conversaţiei, II)" vorbitor şi ascultător, III) vorbitor şi situa ţie şi IV) Încheierea, conversa tiei. 1. Pentru inceperea unei convorbiri se întrebuinţează diferite formule, precum in te r j e c tii, cu care mai ales atragem aten-, tia ascultătorului asupra celor ce avem de spus (foarte bogat in' nuanţe este eh !), şi v o cat i v e, ca depildă dottorino !, neapol., eccellenea 1 (adresat oricui), signore, seroiiore (ca formulă de salu­ tare; analog cu acesta este itaI. nord. ciao-schiavo), roman SPOS(f,' sposa (un fel de germ. Frau Gevatterin), tosc, sposa, sicil. monsu: (numai la vizitii, bucătari şi bărbieri!) ş. a. La origine, aceste­ cuvinte au fost întrebuinţate totdeauna ca un mijloc de captatio­ benevolentiae ,: cu vremea au inceput să-şi piardă din caracterul' lor de forme de politeţă şi să devie în unele împrejurări simple. formule, ca in exemplul următor: Signore, non mi lascio trattare: cos� !, unde signore nu este deloc politicos. Şi in romîneşte avem, multe vocative de acest fel: nene, bade, moşule, mătuşă, lele, le­ Uţă, soro, cumătră, cumetre, neoasiii, 'prietene, musitt (acesta nu�' mai ironic), etc. Se pot invoca, În cursul vorbirii şi terţe persoane> sau puteri, pe care numai in gînd le luăm drept marturi, căcs. altfel nu au nimic a face cu discuţia noastră : astfel: mamma. mia 1, santi del Paradiso l, misericordia\ş. a. Prin asemenea for�' mule vorbitorul îşi arată neputinţa care-lcuprinde la auzirea unei veşti; se pune, adică, in situaţia unui c\opil sau a unui creştin­ care are nevoie de ajutorul mamei. resp. al cerului. Că astfel de' strigăte sint convenţionale, Întrucît exprimă pur şi simplu iritarea vorbitorului, dovedeşte faptul că se invoacă şi puteri păgine ;", g fEEZ&3S2t2 [401] RECENZII 40'f santissimi nnmi J. dei superiori !, etc. Chiar blăstemele nu mai au însemnarea lor literală; deaceia ele arată adesea intensitatea U:-­ nei însuşiri (ca in germ. 'verflueht, oerdammt, verteu(elt gross). de pildă : aoer una [ame maledetta, paura maledeita, etc. Cf. rom. 'o a(twisiUf, de sete, de tusă ; mi-e [oame, somn, e [rumoe, plouă, etc. al draC�f,lUl; apoi rMi=tare în întorsături populare ca deştept riiii, Irumoe rău: adică atit de deştept, de frumos, Încît e pri­ mejdie pentru alţii. (Tot aşa se explică eant» în tutto il sant a giorno, căruia ii corespunde rom. cît îl zittliea de mare, unde în­ trebuinţarea diminutivului trădează o stare sufletească analoagă) , Conversaţia poate incepe deasemenea cu p ro n u 111 e, cu par tic u 1 e de felul lui clwlque, ma ş, a., cu por ti n c i, precedate de un alt cuvînt, precum SiC, via, etc., spre a fi oarecum îndulcite, Deobiceiu se Întrebuinţează imperative de-ale verbe lor f,care în­ seamnă Il merge, (J, 'luo; a pri:vi, a auzi, etc. Intre exemplele ci­ tate de Spitzer este şi to' (=togli), despre care cetim că se în­ trebuinţează In general pentru cîni (pentru oameni numai în graiul familiar). Acest cuvint, deşi ca insemnare identic cu rom na i, ne aduce' aminte prin formă şi întrebuinţare de al nostru to 1, cu care alungăm CÎnii, şi ne Îndeamnă să admitem o origine comună a­ mîndorora. Şi imperative de felul lui bada !, gtHwda!, sent» ! tind să se gramaticalizeze, adică să-şi piardă intelesul de verb şi să devie Simple, formule introductive ale unei convorbiri. Cf. rom. n-aud tu 1, pronunţat n-aus tit şi n-as tu (depildă oino-ncoace, mă'( 12-as tu i), pe care nu ştiu cîtă lume îl mai simte ca formă a verbului a nuzi. La un loc cu verbele trebuie pusă particula eeeo�, căci şi ea poate fi legată cu pronumele, ca în eccomi, de ex. La inceputul vorbirii eeeo joacă acelaş rol ca imperativele şi cele­ lalte cuvinte pomenite mai sus. Psichologiceşte întrebuinţarea ei. se explică astfel: vorbitorul are clar in minte ce vrea să spuie şi deaceia începe cu ea, uitînd că ascultătorul nu ştie încă nimic. Formule de politeţă, precum seu ssa !, seusi!, con permesso, se mi permetie, etc., servesc şi ele pentru inceperea conversaţiei; tot aşa cuvinte care anunţă vorbirea, ca âico che ş. a. O intro­ ducere de felul celei din urmă înseamnă că vorbitorul pune preţ pe spusele sale; pentru asta atrage întăiu atentia partenerului şi apoi trece la povestirea faptelor. Altădată insă d'ire arată to­ cmai contrarul, depildă dieo cosi per dire, pentru care ct, rom. zic şi eii (a,şa). . II. Cînd vorbim, sîntem stă piniţi de două tendinte : una. de [402] pi! 402 r. IORDAN ---- -------------------------------- a ne t1anifesta în toată deplinătatea eul nostru, cu stările-i su­ fleteşti existente într-un moment dat; cealaltă, de a ne face in­ ţel eşi de ascultător, de a-i menaja situaţia oarecum inferioară nouă (căci noi ştim ce avem de spus, el nu ştie ce va afla). De aici rezultă: A). Poliieia. Uneori vorbitorul lşi exprimă iutăiu starea su­ fletească şi pe urmă părerea despre o chestie oarecare. Alteori ne temem că ceiace avem de comunicat ascultătorului i-ar putea produce o impresie neplăcută, dureroasă; deaceia il prevenim Inainte de a-i aduce vestea. Ambele tendinţe se pot şi combina. Cînd o expresie, care la origine caracteriza starea afectivă a ascultătorului, se întrebuinţează cu privire la vorbitor, pot avea loc prefaceri semantice. Aşa este bravo 1, care în italieneşte expri­ mă o apreciere despre persoana II şi în consecinţă îşi schimbă forma după gen şi număr; pecind acel aş cuvint, împrumutat de Nemţi, rămîne neschimbat,fiindcă este simţit ca o caracterizare a stării sufleteşti proprii. Tot aşa în rornlneşte, unde Iern. brava 1 este socotit ca o insultă (el, bravo. ca la porciş, probabil din cauză că iral. bravo! sună In -o namai în gur a oamenilor culţi sau pretinşi astfel, iar în straturile de jos ale societăţii terminaţia -o, simţită ca nerorninească, a fost înlocuită prin -tb, Dar şi în italie­ neşte acest adjectiv este pe cale de a suferi o pretacere asemă­ nătoare, în sensul că, deşi îşi păstrează moţiunea, poate fi intre­ buinţat ca o apreciere subiectivă, adică in Joc de 'bine. ai făcut bine' înseamnă 'sînt mulţămit'; depiJdă: Oh braoa (= bine că te găsesc). Ero siaia a cercarti in biblioteca ! 1) Afectul Îndeamnă adesea pe vorbitor să exprime dintr-o serie de noţiuni numai pe aceia care pentru el are cea mai mare im­ portanţă. II} alte cazuri vorbitorul însuş vede că ascultătorul are nevoie de lămuriri mai multe şi atunci repetă acelas lucru in Ior- " . � ma unei fraze corecte, sau numai' printr-o frază ale cărei rnern- 1}. Ct, pentru asta franc. su�. peccaire şi ital, peccato, apoi ital. pooeretto; la care sint de adă,ugat rom. sârac([-7'/, de mine, ăraca (-n de m�ne), etc. ; ,Ia inceputş-a zis. desigur săracttl, sărr:ca de..., despre cineva lOVIt de o nenorocire , cu vremea, im­ presia puternică produsă de o veste tristă a făcut ca cuvîntul săracttl să fie simtit mai mult ca o caracterizare a stării afective a vorbitorului şi astfel s-a ajuns la situaţia de azi, cînd ne ară­ tăm indureraţi de cele auzite, compătlmindu-ne pe noi înşine, nu pe cel care in realitate sufere durerea; , - [403] 1). E. Lerch, Die Verwendung des rornanischen Futurums als Ausdruck eines sittlichen Sollens, O. R, Reisland, Leipzig 1919. I i 1, ' 403 RECENZII 'bre nu sint strins legate intre ele, tocmai pentrucă pe vorbitor repetarea unu i cuvînt îl interesează. In ipoteza din urmă corn­ plirnentul se desparte de predicat in scris printr-o virgulă care notează o pauza psichologică. Tot exprimare abruptă avem şi a­ tunci cînd vorbitorul se corijază În felul cela că încearcă a-şi cornplecta spusele, procedeu pricinuit tot de afect, depildă : La cerca proprie la dis]!(wit((" unde aceiaş noţiune este exprimată de două ori (In şi la disparit(t). Aşa cred că trebuie explicată şi dubla întrebuinţare a cornplimentului din propoziţii romîneşti de felul următoarelor: L-am vâznt pe X, t-an» (ied l1d X cadea, etc. Vorbitorul ştie pe cine a văzut, cui a dat, etc., deaceia se mul­ ţămeşte deocamdată cu l, '[; imediat însă li vine in minte că a­ scultătorul DU se poate gîndi numai decît la aceiaş persoană şi atunci o numeşte, repetînd astfel cornplimentul, Că aşa este, do­ -vedeşte lipsa oricării pauze .in vorbire şi, deci, a virgulei În scris înaintea numelui respectiv. Repetarea complimentului in asemenea împrejurări tinde să se generalizeze in limba noastră, să devie a­ dică un uz sintactic din unul stilistic, cum ii fost la început. Spre a evita o înţelegere greşită a spuselor sale, vorbitorul .atrage atentia ascultătorului asupra unor anumite părţl din comu­ nicarea sa cu ajutorul unor întorsături stilistice precum e nota , vene, evada, ben inteso ş, a.; în acelaş scop se osteneşte el, în cazul unei întrebări puse de ascultător, să înlăture tot ce ar pu­ tea contribui Ia o înţelegere falsă din partea acestuia. Aş a se 'explică şi unele intreruperi făcute de ascultător, ca su,Z scria ?, -âici daooero ?, pro]J1"io 9, CI, di1'·jU?tm �), care nu exprimă îndoială. ci mai mult mirare faţă de cele auzite. Sau, cum spune cu multă tineţă şi justeţă autorul (pg. 60): '" Bevar er sicli mit einer Tat­ sache abfindet, versucht der Mensch sie noch zu bezweiieln-c-und bezweitelt sie noch s p rac h I i c h, wenn er sich g e dan k 1 i c Il .schon mit ihr abgefunden hat.> De foarte multe ori politeţa în conversatie este numai un 'truc', cu care ne silim a cîştiga pe partener de partea noastră : aşa trebuiesc înţelese toate formulele de rugăminte, întrebuinţate în cursul vorbirii. La discutia diferitelor exemple de acest fel (v. pg. 62 urrn.), Spitzer atinge in treacăt şi chestia tratată de Lerch :în cartea lui despre viitorul in limbile romanice 1), combătind păre- [404] 40 __ 4 1_. IORD_A_N , rea acestuia, că numai In rranţuzeşte viitorul ar fi căpătat înţeles de imperativ, cu exemple italieneşti asemănătoare. Şi în romineşte. există ,cazuri de acest fel, căci in limbaj familiar un al să te d�w{ 1. al să înveţi! sună mai poruncitor decit du-te 1, învaţă! Tot cu, acest prilej pomeneşte autorul de un alt fenomen sintactic din- .ita­ Jieneşte, anume Înlocuirea treptată a irnp erativului printr-o intre" bare politicoasă, de ex.: Comanda, signore?, sau prin indicativ ca în dia!. toscan, unde stai, vai fac functiune de imperativ (cf şi vfranc. oz). Acest fenomen, a cărui motivare psichologică e lesne de inţeles, căci stă în legătură cu politeţa in vorbire, se lnttlne­ şte şi în romineşte, unde avem s]Jtt'i adevarul ? În loc de spune' (J,devlirul 1, te dUCI odată? în loc de du-te odată! ş. a. Modestia, şi ea o formă a politeţei, se exagerează tocmai cînd ·nu vrem deloc să fim modeşti : o formulă ca mia umile parere. e a fost explicată foarte just şi fără umbră de ipocrizie deja de' cătra De Arnicis, L'idiorna gentile 1912 (pg. 420) -come si snob dire quando si crede il parere proprie migliore degli altri-. La, fel s-a: născut formula un poco, un »«. care înseamnă de multe ori 'te rog, poate'. Intăiu s-a spus scnii ztn po", gua,rda 'iMZ po'o> dic aun }lo',deci politeţăţsupt formă de modestie; cu vremea însă" deoarece vorbitorul tocmai In] asemenea tcazuri avea nevoie de' t o a t ă atenţia ascultătorului şi nu totdeauna pentru puţin timp., înţelesul formulelor s-a schimbat, ajungîndu-se la fraze ca SentD 2m po' 1, Aspetta un »«, Zitto zm po' po' ... , unde avem a face chiar cu ameninţări. Şi în romineşte s-a petrecut ceva analog CIL odată, care in ascultă odaM 1. sJnme odată 1, pleaciî odată! in­ searnnă tocmai contrariul (pleac(l odaUf.--pleacă de tot, pentru tot­ demma). De acetaş natură cu 'un poco este pet· esem"pio 'das wăre '?' in welcher Weise ?', despre care Spitzer crede că s-a dezvoltat independent de franc. par exemple (pe acesta l·a explicat Tobler, Verrnischte Beitrăge zur franz. GramAlatik IV, 91). Tot aici apar­ tin com' esser, eome di1'C, provenite din li corn' essere, ;� eome Ilire. şi însemnînd la origine acelaş lucru q per cM1mpio şi apoi 'adi­ că'. Cf. rom. ctt1n $-ar Z'tce, n'lf vret sq mâ a/urt? Un alt mijloc de a nu părea că sÎCÎi pe partener es�e întrebuinţarea verbului Ia imperfect, relevat ă şi explicată deja \de Meyer- Liibke, Roma­ nische Syntax 124, obişnuită la verbe le moda le llOte1'C, volere, pen­ trucă acestea afirmă mai cu tarie intenţia de a aduce ceva la În- deplinire, dar şi la alte verbe, precum venh'e, etc. Şi În romineşte dăm pes te ea la tot pasul: vrolan! sa; tf rog, veneam să-ţi spnn",. &2S 21�. - [405] 1). Pe acesta, existent şi in franţuzeşte, îl explică Lerch, Z; rom. Phil XLII, 4, pg. 423 (§ 60), potrivit teo ri ei sale generale despre imperfect; ca o expresie a reprezentării vii: oroiam să:: .spun=închipuleşte-ţf CU/In oroicm: Acest 'imperfect de modestie' se tntllneşte de regulă la inceputur convorbirii şi arată că vorbitorul are o anumită dorinţă, la care in să e dispus să renunţe, dacă partenerul pretinde asta. Cind" vorbitorul, observind că spusele sale nu convin celor de faţă, vrea să se corecteza.Intrebuinţează tot impertectul, care dea stă- dată este un timp curat trecut 1), nu ca in primul caz, unde eP stă pentru prezent. Cînd vrem să prezentăm ascultătorului drept cunoscut un' fapt oarecare, punem inaintea numelui- Iăptuitorului pronumele de-­ monstrativ quello, care capătă astfel însemnarea de 'cel ştiut de­ Dvta', cu o nuanţă de laudă sau de dojană, după dispoziţia vor-o bitorului, Cf. rom. am văZttt pe X cela sau ... pe şi"etul, prostul", etc. cela de X. Pentru a păstra mereu viu contactul cu ascultătorul, facem' paranteze în cursul vorbirii şi anume: apelăm la memoria lui (ri-­ eordati, de pildă). îi cerem părerea despre spusele noastre [(non)ha" ragione ?, (non)e vero ?] sau ni le apreciem noi înşine (e forse un' 'insolem;:a la tiria ... ). Şi sapete, sai sînt de amintit aici, deşi nu se' poate spune cu siguranţă, dacă ele pornesc dintr-o stare afectivă' egoistă sau din una altruistă. Fiind foarte des mtrebuinţate, chiar şi atunci cind spusele vorbitorului nu numai nu pot fi cunoscute'. de ascultător, dar îl şi uimesc prin noutatea sau curiozitatea lor,. aceste cuvinte exprimă tot felul de nuanţe, precum întrebare, afir-' mare, aprobare, ironie, ameninţare, etc. Astăzi eai a devenit o· particulă fără sens, cum probează, Între altele, Întrebuinţarea ei, in scris fără semne de punctuatie. Rom. ştiL deasemenea joacă un' rol mare în gura oamenilor nedeprinşi să vorbească mult sau o­ bişnUiţi să explice totul. La fel capite, capisce, intendi ş. a., deşt­ acestea, fiind mai cuprinzătoare ca sunete şi exprimind noţiuni:' abstracte (saJle"e=(I, gusta, deci o senzaţie fizică), nu s-au tzolat în aceiaş măsură ca sai. Cf. rom. (mă) înţeleg!, care a căpătat o nuanţă comică din pricina desei intrebuinţări, Gapire se întîl­ neşte şi Ia alte timpuri: la perfect, CÎnd nu este deloc reveren-­ ţios fată de ascultător, căci nu-i permite să aibă altă atitudine' decit vorbitorul, şi la viitor, cînd e plin de atenţie pentru partener ,_ Si al nostru m-ai înţeles poate fi foarte aspru cu ascultătorul. " ." 405··· RECENZII i · 1 ! J I 1 [406] 406 1. IORDAN ---- c Dacă vorbitorul simte că spusele sale au ceva extraordinar in ele, face apel la credinta partenerului, arătînd astfel că spune lucruri care ar putea părea 'absurde': Non lo p'uoi credere ! Le credereste ? Chi 10 crederebbe ? Politeţă exprimă şi che ouoi, care la origine tindea să deştepte interesul ascultătorului pentru spu- selenoastre, iar astăzi înseamnă 'ce vrei? nu se poate altfel', a devenit deci o formulă de resemnare. Verbe ca vccli. (prescurtat ne'], bad« 1, badi ! arată nesiguranta vorbitorului şi nu trebuiesc puse alături de guarrli! (v. mai sus), care e poruncitor. Poate că aici e Jocul munt, cată, imperativul lui a r.li(u )ta, întrebuinţat foarte des cu Înţelesul de 'trebuie', depildă ca sli lJO(f. trăi, cată si], 1ml1iCeşf'i. sau fără însemnare precisă, ca în d,ItJlăce am reeoluii această pvoblemă, cală sâ vedem ... Adesea apelăm la memoria a­ scultătornlui în scopul de a crea o mai strînsă apropiere Între noi �i el şi a-i inlesni astfel intelegerea spuselor noastre; asta o fa­ cem cu formule ca' ricordati ş. a. Ori ii cerem să-şi închipuie În­ tîmplările relatate de noi (depildă figuratcvi, si (iguri, care în­ seamnă astăzi 'altfel nil se poate, se înţelege dela sine'), făcînd din el oarecum un colaborator al povestirii noastre . . Cind vorbitorul simte că i se pun Ia lndoială ori nui se ',iau in samă afirmaţiile, Încearcă săIe întărească prin dico; ho detto , te l'assictwo, te 10 gcwa.ntisco, te lo gi1JrO, 'in parola d'onore, eţ'ida, etc., care au devenit azi mai mult nişte sinonime ale particulelor .afirmative ."l şi -gh't. Dintre aceste două prima e curat afirmativă, cealaltă exprimă totodată şi o apreciere asupra afirmaţiei : deaceia are o putere rară de a nuanta stările "afective (v. p. 101, 102). Si, ca şi non dealtfel, poate fi întărit prin ma: ma si; ma non ne aduc aminte de ale noastre b(1 da, ba nu, Desigur că Ia în­ ceput exista după ba, o pauză, care cu vremea a dispărut din pricina prea desei întrebuinţări a acestor formule: Cll ba negăm -spusele ascultătorului, cu da, şi nu. 'afirm,ăm voinţa noastră de a face sau a nu face ceva. Numărul formelor de afirmaţie şi ne­ gaţie este foarte mare În italieneşte (et. pg. 104 urm.): multe şi-au pierdut puterea lor primitivă, aj:.lllgîn� simple formule, al căror .înţeles actual nu-i totdeauna prea cla\. Negaţiuni energice sînt următoarele: ma ehi; (adică ma che dde. mai, ma cite s'i d'ice), per ,carita t, j�fadonna sania t, ci mancfwrebbe (tUro!, Dio me ne gttardi 1, cărora le corespund rom. maIca Domnulul!, Doamne (Dttmneze- 2de) /, asta mal trebula (sau Upsrta) 1, Doamne fereşte 1, etc. Această zmare mulţime de forme afirmative şi ne�ative probează o putere [407] a !ID RECENZII ------.---------::----- 401' neobişnuită de a nuanta atitudinea unui om faţă de altul şi se explică prin temperamentul Italianului, care e un mare iubitor de conversaţie şi 0111 de lume În acelaş timp. B). Economie şi risip/f, în exprimare. Economia in vorbire ar trebui pe cit posibil evitată, fiindcă nu tot ce este clar pentru. vorbitor se prezintă la fel şi pentru ascultător. Totuş oprirea în mijlocul unei fraze este foarte obişnuită pentru motivul că restul se înţelege uşor din situaţie, din; frintura de frază spusă deja sau cu ajutorul unor anumite forme eliptice fixe. Nu totdeauna putem deosebi o întrerupere voluntară a vorbirii de una provo­ cată de că tră ascultător, probă că conversaţia alcătuieşte nu nu··' mai o unitate de cugetare, ci şi una lingvistică. Vorbitorul îşi în­ trerupe uneori spusele pentrucă vrea să evite o blasfemie sau o trivialitate, alteori pentrucă singur nu ştie precis ce are de spus sau n-a găsit încă forma pentru exprimarea gindirilor sale, alte--' ori în fine pentrucă îl împiedică situaţia, enervarea sau o schim­ bare bruscă În şirul ideilor. Printre formele eliptice mai obişnuite în italieneşte sint de citat: il, tanto bella) sau e cos) bella!, la rinqraeio ; mi j-allegro tanio, tanto di naso, ebbe una 1)al'ra, sono rimasto come (l�tello (=c01n'un minchione) ş. a. Pe unele din ele le regăsim în rornlneşte, precum: aşa sau atît de [ramas 1 (încît .•. ), a tras o frică" o spalmâ (fie care n-a re s-o 'ltlte), am riîm(1s şi nIt ca cela, 'vorbesc şi cii ca cela 1) [şi ... ca prostul (cela.)], etc. For­ mele de salutare şi ,urările sint deasemenea elipse. Mai departe: ollora (Non ci polete andare voi ?--Allora !), 0PPU1'C! (o fa quel che dico oppnre 1), chissa (Vtwi tu che prooi a parlarle io 1-Prova, ehissa)-ultimul dela Însemnarea 'cine ştie' a ajuns la aceia de 'poate'. Cf. corespunzătoarele romîneşti aiunct, sait, cine �tie în construcţii analoage. Apoi ma, se 10 dico io !=dar daciI, spun eli: şi alte propoziţii începătoare cu se. Economiei în vorbire i se datoreşte lăsarea la o parte a complimentelor, mai ales pronominale, care se înţeleg dela sine: n/hanno dato, zice un copil pentru ..... (lelle busse ; deaceia dare 1). O elipsă asemănătoare avem în exemplele: "Şi apo'f.înt'fc curtent se făcea un rîset ca acela", "Unde n�t dă o ci'ildu1'ă ca acela, si se topeşte omătul f", etc., care nu trebuiesc însă explicate în felu'l Dicţ, Acad. (s. v. acel, ac.ea): «După omiterea complinirii explicative.r "mai rar">, ci ca nişte fraze cărora le lipseşte pro­ poziţia relativă (căldu?'ă ca aUla l)C care o ştim, cuşi D-ta), so' cotita de prisos, fiindcă se inţelege dela sine. [408] .tinde să ajungă la însemnarea 'a vbate' (cf. dagli. tradus de .Spitzer prin 'gibs ihm', şi prin 'auf, drauî, los', ca rom. (şi) dă-Z). In alte cazuri întîlnim elipsa unui substantiv uşor de înţeles, inlocuit prin pronume: l'a, scampata bella, paesarla liseia, .la1'gliela, farse la, passarsel«, chi la d�tra la vince, la »olete linire?, unde la a devenit uzual ŞI ţine 10:: de cosa, vita, etc. .Asttel de întorsături stilistice dau vorbirii un caracter familiar, căci vorbitorul presupune căascultătorului îi sînt tot atît de cu- .noscute ca şi lui lucrurile povestite. Aşa s-a născut pronumele neutru cu formă de fernenin, nu numai in italieneşte, ci şi în fran­ ,ţuzeşte şi în rornîneşte (ct, rom. a (t-)o face. a (t-)o spwne, a o sfîrş'i, a o lăsa în pace, a o duce, etc., unde o stă pentru poenă, vorbă, vlaţiJ). Acest pronume are tendinţa de a se gramaticaliza, cum probează depildă caoarsela ( cavarsi la castagna colla zampa ,del gatto), unde ni-I greu să spunem ce substantiv înlocuieşte la. Cîteodată vorbitorul, ternlndu-se că spusele sale nu sînt destul .de clare, pune şi substantivul inlocuit de pronume; astfel se naşte risipa de vorbe, pe care o întîlnim des în cazul lui ne. .Aşa cred că trebuie explicate .rorn. a 'veni' el Drăguş la căttş, unde el inlocuia la început pe Drăguş(ar trebui deci scris ... el, .Drăguş, la căuş), a veni el tata, etc., deja care el gramaticaIizat .a trecut şi in exemple ca a veni el mama, a veni el vremea aceia ş.' a., deşi aici el se referă la substantive femenine. Tot economie .in vorbire este elipsa verbului, care face fraza mai concretă, deci .mai vie.' Un caz special avem in lăsarea la o partea lui dire, atunci cînd vorbitorul' relatează spusele altuia: prin această eli- -minare vorbirea se lnsufleţeşte, caci vorbitorul înlocuieşte verbul .prin gesturi, intonaţie, etc., imitind astfel pe cel al cărui rol oare­ cum îl joacă. Acest procedeu stilistic se potriveşte minunat cu temperamentul cam teatral al Italian ului. Contrarul avem în Între­ buinţarea prea deasă a lui dire la reproducerea vorbelor străine . . ;0. rom. zice, foarte' obişnuit in povestirea de cătră oamenii inculti .a unor evenimente, in care avem t, etc. şi jumiitate. . Foarte potrivită pentru a arăta deosebirea intre părerea vor­ bitorului şi aceia a ascultătorului este repetarea în răspuns a u­ nor cuvinte din întrebare, cu scopul de a scoate şi mai mult în evidentă contrastul dintre cele două păreri sali întreruperea şi continuarea vorbirii de către partener cu vorbele vorbitorului. IlI. Conţinutul şi forma vorbirii noastre sint dictate de situ­ atia în care ne aflăm intr un moment dat. "Oie Situation ist der lnbegriff aII jener durch Person und personliche Schicksale, ăus­ sere Umstănde, aber aucf die Pede selbst gegebenen Momente, die im Augenblick des Sprechens zusammcnwirken". In primul. rînd avem o situatie exterioară sau materială, privitoare la locul, timpul şi raporturile personale dintre convorbitort, existente în timpul conversaţiei. In vorbire toate aceste circumstanţe se pome­ nesc de regulă Ia început, iar în cursul ei numai atunci cind vor­ bitorul devine din nou atent asupra lor, dupăce le uitase aproape cu totul. Simţul pentru situaţie face ca vorbitorul să compare pe cea actuală cu una trecută şi să constate astfel asemănare 01+ deosebire între ele. Asemănarea se exprirnă prin anclu: sau, mai rar, prin pure. Contrastul între situaţia prezentă şi una trecută se exprimă prin ma, numit de Spitzer 'situational', spre deosebire de N/'(� sin-o . " tactic, care este explicat de fraza insăş (intr-un exemplu ca ţ'; bella, ma petIida). Intocmai ca (lnehe, plt1'e, şi acest ma e pe cale de a se izola. Un astfel de tiM avem şi în romineşte : dar nn stil ceva, do r nit mâ mat lbtG la 'el, să stii1. G(L.sau în Întrebări ca dar ce s-a întîmplat? In aceste \, exem�le raportul adversativ exprimat prin dar (in limbajul familiar ela') reiese din situaţie: cele spuse în fraza Începătoare cu ila» sînt in opoziţie cu intim­ plări cunoscute de vorbitor, dar nerelatate în cursul vorbirii. O intrebare cu 11W este mai puţinpoliti<�pasă decît fără el, căci ma arată tocmai nernultămirea vorbitorului' (ca şi in rom. elat' ce v1'et das: ce al, etc. păcdtele mele i}, \ Aceiaş funcţiune Îndeplinesc Jnlre, inoece, viceversa, almena, care au suferit şi ele modificări semantice mai mari sau mai mici. Tendinta de a face apropieri intre o situaţie dată şi altele precedente se manifestă şi prin deasa întrebuinţare a lui ela. În- I --- , [411] RECE:NZn --- ceputul vorbirii. Pentru un German, spune Spitzer, este foarte curioasă existen ta acestei conjuncţii aproape in orice Întrebare. Cf. rom. Şi (tu) unde te duci acum? �Si ce s-a întîmplat? Şi ce-ari răepwns ? O mai strînsă legătură între două situatii asemă­ nătoare exprimă consecutivele sicchi: şi dl�JllJne. Foarte apropiat de acesta din urmă este (e) al/ora, identic ca înţeles cu rom. a­ tunet, care într-o frază ca: Sint bolnav tare.-Atuncl nu mal poţi merg< cu mine nu mai are nimic temporal in sine, ci este curat consecutiv. Tot aşa e pai, la care Însă temporalitatea este mai pronunţată; cf. rom. şiapoz În Şi apol te ma» 1,lZngl de năeasurile l)e care ţi le {etel singur! Şi alte adverbe temporale Ia origine au căpătat Înţeles 'situaţional'. Astfel este Între altele l)oi, analizat amănunţit şi frumos în pg. 220-222, care ne aminteşte prin În­ trebuinţările lui de al nostru apoi din constructii ca apol nu· (i: Spttneam eli, apoi eti nu. ma'! met'g ş.a. Ba cuvîntul rominesc şi-a schim­ bat înţelesul şi mai mult decît corespunzătorul săli italienesc, intrucit 'in graiul popular supt forma pal sau păl a ajuns la însemnarea da': Al (ăcut cutare lucru; al fost în cutare loc, etc? POL (saupă./)! Tot la situaţie se referă articolul in cazuri ca gli avcva cam­ perato apposia nn ancllino colla pietra ; piatra este ceva aşa de esenţial la un inel, incit vorbitorul a socotit-o ca dela sine În­ ţeleasă, ca absolut necesară; această necesitate o exprimă arti­ colul la' in exemplul nostru. In propoziţia non c' era poiil gran male, pe care Spitzer o aualiz ează 'nu era nenorocirea cea cu a- . devărat mare', adică din mai multe nenorociri, la care ne gîndim, izolăm pe 'cea mare', articolul ne aminteşte de întrebuinţarea rom. cel, cea în întorsături populare ca m� era cel lucru gre il, nu era cea treabă mare J) ş. a. Presupunerea că în astfel de cazuri ni se înfăţişează în minte mai m uit e obiecte de acel aş fel este a­ deverită de Întrebuinţarea lui tutti într-un exemplu ca: A m' seint un fredd cite el m' vein tott i sudur, iarăş perfect analog Cll rom. m- (tit trecut toate sudorile. Tot aşa trebuie Înţeles articolul În far le scuse, le cortesic, dire-le bugie, dare nellefurie, avere le furie, etc. Adesea vorbitorul încearcă a reveni la tema principală a vorbirii, dacă simte că s-a îndepărtat de ea, dar nu izbuteşte tot­ deauna, cum probează tendinţa de a da spus elor sale un caracter de generalitate, care face discuţia mai puţin banală, mai in tere- 1). Cf. a- boală, c/'-ncvole, ambele eufernisme pentru 'epilepsie', şi a- bubă, idem pentru 'cancer' (Dicţ. Acad. s. v. ăl, a). II [412] .. ..-,. ,-, - _. � --.0.4......- .... _._._. santă. Aşa s-ar explica întrebuinţarea numelui nostru ÎI1 loc de pers. 1 'eu': vrem adică să spunem că nu numai intr'o situaţie dată, ci oricînd vom avea cutare atitudine, pentrucă aceasta izvorăşte in mod necesar din firea noastră, La fel trebuie lnţeleasă intrebuin­ ţarea pers III despre con vorbitorul nostru, apoi pluralul in loc de singular Într-o frază ca Ho prooocato un 1,tlficiale Ausiriaeo alta cosi, e grosso cosi ! - - Schersi ! sau in cazul cuvintelor care o­ bişnuit n-au plural: Non avete trouato >lJ1omolo? - 8ignora sa, ne abbiamo mica irooati di l}!omoli (cf, franc. je n'ai pas t1'OW/,I/S de, .. ), ca rom. nichtn Gldorghe, nic'tun Ion În Împrejurări analoaga. Cînd dela un caz individual'concludern asupra întregii categorii de indivizi, depildă : .... q1ull'! insensato t'agaz'zo! Ah, i figliuoli ! (rom. cşa-» copiii, zi-le COl)il şi pace 1), avem un plural aşa zisgeno­ ralizator. Generalizarea se mai face în forma unni sentinţe, precum şi prin întrebuinţarea infinilivului (depildă : Per la t1'oppa con­ tenieeea, ... e dimagrato. - Di'lliagrare io 1) sau prin aceia a re­ flexivului. In rornineşte avem conjunctiv în loc de infinitiv: S(� mii 1'ofl cu de ... ! probabil pentrucă Înlocuirea intinitivului prin conjunctiv s-a Întîmplat şi În atîtea alte cazuri, iar pentru reflexivuJ dinita­ lieneşte întrebuinţărn ivorba omul" sau mai des pers. II singulară: odată trăfeşte omul 1, unde te (luci, i1'l!bule să dar lJeste oamenl răi (acest ttt generalizato(se explică pril('aceia că el reprezintă o întreagă grupă de indivizi, din care s-a ales unul pentru con­ cretizare). IV. Formulele de Încheiere a vorbirii nu sint trebuincioase, cu toate acestea ele există, fiind izvorîte din sentimen tul de po­ liteţii fată de ascultător, pe care �re1l1 să-I cruţărn de intreruperi premature şi nepolitlcoase. Ele nu' arată numai că cineva a sfîr­ şit de vorbit, ci şi că 'nu admite niciun fel de adausuri sau schim­ hări la ceiace a spus. Adesea vorbitorul îşi adresează sie insuş formula de incheiere a vorbirii; in 'asemenea cazuri se intreba­ inţează basia l, un cuvint foarte nimerit pentru acest scop şi de­ aceia imprumutat de alte limbi, întl'� care şi rornîna, Adesea el serveşte ca un mijloc artistic spre a 'f:ugrăvi o desfăşurare prea lungă, care se încheie prin basia ! Din cauză că această vorbă nu este totdeauna cea din urmă, ea a devenit formulă introdu­ ctivă a unor aprecieri care trebuie să termine vorbirea. Alte tor­ mule de încheiere sînt insomma Şi ecco. Cind asemenea cuvinte sînt lntrebuinţate de cătră ascultător la adresa vorbitorului, ele constituie o intrerupere şi totodată o jignire pentru acesta din j I [413] RECENZ 11 _ 413 urmă. Tot ca forme de întrerupere se intrebuiuţează alto la (la origine, comandă militară cu insemnarea'halt! nlcht weiter'), piano, ferma, la la, lasciare la (cf, pentru ultima rom. las-o 1, s-o lăsiim 1); tot aşa formule care impun tăcerea: zitta 1, taci l, smett'i ! . şi altele; Şi formulele de salutare se întrebuinţează in scopul de a sfîrşi vorbirea: addio 1, a 1'iv'iderla f, apoi cele obişnuite seara (mai mult decit cele de zi, pentrucă noaptea aduce cu sine o des­ părţire mai îndelungată), adică buona sem, buona notte. Alte cu­ vinte care servesc la încheierea vorbirii sint ta,nt'c şi sinonlmele acestuia tanio se n'c, tanio monta, tanto fa, toate insemnind' e tot una'. Un procedeu ipocrit de a sfîrşi cele ce avem de spus constă in Întreruperea de cătră noi lnşlne a vorbirii, de regulă cu ajutorul lui ma. In general formulele discutate in acest capitol. sint mai puţin vii şi mai putin variate decit cele cu care se începe o conversa­ ţie. Psichologiceşte se explică această stare de fapt prin obo­ seala vorbitorului, In -Nachwort», scris in 19221) Spitzer incearcă să cara­ cterizeze sufletul poporului italian pe baza cercetărilor sale asupra limbii acestuia, cuprinse in cartea recenzată aici şi în «Italieni­ sche Kriegsgelangenenbriefe- şi (1 Die Umschreibungen des Begriffes 'Hunger' im ltalienischen-, apărute ceva mai de mult. 2) Deaseme­ nea se foloseşte de spusele altora asupra aceleiaş probleme, a­ jungînd la constatarea că sufletul italian e un amestec de con­ traste : naiv şi pasionat pedeoparte, calculat şi practic pedealta, Italianul este un om 'natural', în sensul. că a păstrat mai curate aceste două caracteristice, una egoistă, cealaltă altruistă, pe care le întîlnim dealtrnintrelea la toate popoarele. Deaceia se şi potri­ veşte limba italiană mai bine decît oricare alta la studii de felul celui de fată: ea ne ajută să cunoaştem odată cu sufletul spe­ cific italian şi pe cel general omenesc. Mai interesante, poate, decît aceste concluzii de ordin psi­ chologic sînt afirmaţiile lui Spitzer despre chemarea liugvistului, pentrucă in ele se cuprinde o profesie de credinţă, care nu e nu­ mai a autorului. Ele sînt rezumate în cele scrise la pg. 293: -Der Sprachtorscher rnuss sich heute von entseelender "Grammatika­ lisierung " der Sprache fernhalten : er betone nicht Hur das Le ben 1). Lucrarea întreagă era gata de tipar încă din 1914. 2). Prima la Peter Hanstein, Bonn 1921; despre a doua vezi nArhiva", XXX, 1, pg. 123 urm. . [414] 414 1. IORDAN ______ ,_.....-o. ......... �_. ------ der Sprache. sondern '. sehe in ihr vor allem die quellende Fălle menschlichen Erlebens 1 Denn Sprachforschung sei VOr alIem Sprach­ seelenforschung, Sprachgeschichte Seelengeschichte-. M-am silit să rezumez cit mai fidel cele mai multe din che­ stiile discutate de Spitzer, care sint, după cum se vede, foarte in­ teresante şi cu totul nouă. Ceiace nu se poate reda într-o recen­ zie este ins ă partea personală a autorului. care în cazul de faţă se arată mai ales în fineţa neobişnuită şi puterea mare de inţe­ legere a stărilor afective ale sufletului omenesc, exprimate prin variatele întorsături şi procedeuri stilistice. Intre un studiu lin­ gvistic de acest soiu şi un studiu de estetică literară apropierile sint mari. Intr-adevăr ceiace interesează pe un filolog de felul lui Spitzer, ca şi pe un critic literar, este chipul cum omul se folo­ seşte de limbă spre a face cunoscute anumite stări sufleteşti: limba este numai un mijloc pe care liI1!5vistul il studiază pentru a pricepe ce se petrece în sufletul omului; cu alte cuvinte, lin­ gvistul este un interpret al sufletului colectiv, după cum criticul literar este un interpret al sufletului individual. Aici stă, după fi_o lologii pozitiviştl, partea slabă a idealiştilor, cărora le-ar lipsi a­ dică spiritul istoric, intrucit cercetările lor ar f alcătuite în cea mai mare parte din aprecieri personaje, negreşit interesante, fine, sclipitoare, dar fără temeinicia pe care numai metoda istorică ar putea-o da. Se vede, prin urmare, că există o deosebire Iundarnen­ tală între cele două directii din mişcarea lingvistică con tempo . rană, deosebiri care izvorăsc din concepţii diametral opuse. Fără a căuta să dăm dreptate unora împotriva celorlalţi, nu trebuie să uităm că totdeauna încercările oamenilor de ştiinţă de a rupe cu trecutul au fost considerate ca revoluţionare şi deci lipsite de seriozitatea pe care numai cercetările bazate pe tradiţie ar fj a­ vind-o. Dar este deajuns să se ivească o nouă generaţie de În­ văţaţi, pentruca inovaţiile celor taxaţ; de revoluţionari să fie ad­ mi se ca" lucruri fireşti sau chiar condamnate ca deja Învechite. Aceasta este doar legea progresului.o, ' Din punct de vedere formal este de admirat în această carte \ a Iui Spitzer felul lui de a scrie: în locul stilului citeodată obo- sitor de laconic (cel putin pentru noi, Rominîi) al celor mai mult i filoJogigermani intrlnim aici o adevărată exuberanţă de fraze lungi, dar înţelese, şi de perioade frumos construite, care nu nu­ mai uşurează enorm priceperea celor cetite, dar produc şi o ade­ varată satisfacţie estetică. Acest stil, foarte viciu şi personal, al [415] RECENZII 415 ._----- lui Spitzer este condiţionat, fireşte, de natura studiului de faţă, totodată însă şi de întreaga personalitate a autorului, mereu pre­ ocupat şi de frumos În activitatea sa ştiinţifică, cum dovedesc studiile de istorie literară (asupra lui Barbusse, depildă), pe care în prelegerile sale o cultivă cu tot atîta dragoste şi înţelegere ca şi lingvistica. O altă caracteristică a scrisului lui Spitzer stă în mulţimea de întorsături stilistice şi creări de cuvinte nouă, a­ desea ind răzneţe, care dau stilului un aspect particular, potrivit dealtrnintrelea cu natura tot Îndrăzneaţă ca conţinut a cercetărilor sale. Se vede un zbucium necontenit in căutarea termini/or celor mai nimeriti pentru exprimarea deplină a celor gîndite şi simţite. In acelaş timp însă am avut deseori impresia că acest stil este în parte şi un produs al influenţei limbilor romanice, firească la un filolog ca Spitzer, care cunoaşte şi practic. pe multe din ele. 1. Iordan. ERATA La coala 5-a dis eroare s'a pus No. paginei 315 în Joc de 305. [416] T.A8LR ,DEMATERI·I Pe anul 1923. STUDII 24 " " " " ". Bărbulescu, Ilie. Naşterea individualităţei lirnbei rornîne şi ele- mentul slav . Falşi�ică:i vCl1lt�lrale În transcrierea lui � şi r, prin a ŞI ti latine . . . . • • . • • . . . 51 Teoria despre limba rusească în constituirea indi-. vidualităţii romîne . . . . . . . . (2) 121 Greşelile şi confuziile teoriei despre paleoslove­ nismul cuvintelor slave vechi din limba remînă 241 La langue sia ve' du Nord ei du Centre de la Ma­ cedoine et celles des documents valako-slaves 287 Bogdan, N. A. Ceva despre Moliere şi.începuturile literaturei dramatice romîneşti . . . . . . . . . 368 Constantinescu-laşi, P. Politica colonială moldovenească În 1858 177 Ghibănescu, Gh. Divanurile domneşti in Moldova şi Munte- nia în secolul XVII ..•..• EvangheJiarul Mitropolit'ttlui Varlaam (studiu isto­ rico-literar) • . . . . . . . . . . . 256 Iordan, 1. Dialectele italiene de sud şi limba romînă 35, 20 (148) şi 327 . \ Papahagi, Pericle. Din toponomia at'{>mînească '" 165 Scriban, A ugust. Etimologii. . . \ . •. .....32 şi 189 ., Lista ungurizmelor limbii ţomîneşti ... 273 - COMUNICARI " Bărbulescu, Ilie. Sufixele -ăţ, -ar şi -an arătînd originea locală . • • .. •• Despre cuvîntul mierlă. .:. • • • . 60 62 [417] 4t7 ._--- II 11 " " " " " " " " " " " " " " Pag. Bărbulescu, Ilie. Filologia Remînă şi direcţia noastră filologică 63 Jj Le gcnitif en lu en comparaison avec lui dans la langue roumaine . . . . . . . . • • 73 Istoria Iiteraturei romine şi directiva noastră literară 76 "Arhiva" şi ziarul "Adevărul" . . . . . • • 82 Limba unei cazanii după vechia direcţie filologică 192 Sîrbi imigraţi în Oltenia în sec. XVI şi XVII • 195 Versificarea la noi înainte de Dosottei , •• 191 Romînil de pe la Vidin . . . . 199 Două cărţi sîrbeşti cu privire şi la Romîni • • 200 Relativ la vechimea acuzativului cu pre. •. 201 Cum scrie prof. N. Iorga Istoria . . 204 "Dacoromania" faţă de "Arhiva" . • . 206 Congresul internaţional al Ştiinţelor Istorice . 214 t Teodor T. Burada . . . . . . 214 "Valachiae rex" din inscripţia de la Roma. . 372 Profesorul bulgar Conev şi limba ro mînă . . 376 Originea nemărturisită a unei păreri în Istoria Ro- mînilor .. . . . . . . . . . . . 378 Spiritul de gaşcă în Filologia remînă .•. 382 "Zeitschrift fOr romanische Philologie" despre "Arhiva" . . . . . . . . . 384 " Despre cuvintele "pisică" şi "mită" • 387 " Despre cuvintele "cocăa şi "cocuţă" . 388 " O chestie de principiu şi metodă . . . 388 Bogdan, N. A. Documente,' extrase şi citaţii, relative la ve­ chimea şi numele oraşului Iaşi . . • . . 89 Constantinescu-Iaşi, P. Primele ,atingeri ale Moldovenilor cu Turcii . . . • . . . . , . 98 " Contribuţii la "Români şi Bulgari" • 391 Frunză, A, Recenzia unei recenzii . . . • . 216 Gherghef, Dr. Ilie. Blachernae ? sau Vlachernae ? • 86 Iordan, I, -ar = -ian în toponimie • 104 " Numele de localităţi în -ăuţi . 107 " Nume topi ce aromîne în Pind • • 107 " a împrohita (şi -ti). . . . . lOg " Un dictionar etimologic al limbii franceze • 109 " Premiile Academiei . • , • 110 n Recenzie •• I • -1 • • • .111 [418] TABLA DE MATERII ----- .-------- ------ __ .�...c Iordan, 1. Iarăşi "brînzazburată" " Apriat, Bezmetic. . . " (In) buestru . • . . " Tot pe vale, tot pe drum ş. a. Scriban, August. Răspuns lui N. Drăganu " Alt răspuns lui N. Drăganu , . " tUrban [arnik . . . . . . " Etimologia lui cimpoi (rectificare) . " Dicţionarul meu (Apel) ya� · 219 · 221 · 223 · 224 · 88 · 217 · 218 .394 · 395 RECENZII 123 238 .399 " " " Bogdan, N. A. Culegere de diferite scrisori vechi cu litere chirilice, de Alexandru Roşculescu . . • . 239 Gherghel, Dr. Ilie. Cele dintăi cristalizări de stat ale Romt- nilor, de N. Iorga . . . . . . . . . 226 Iordan, 1. Etude de Sernasiologie rournaine, de G. Pascu . 117 Wetzsteinund kumpf i111 Galloromanischen, de. .Ernst Gamillscheg . . . . . . . . . 119 Die Umschreibungen des Begriffes ,;Hunger" im Italienischen, de Leo Spitzer . . . . Antologia aromînească, de Tachi Papahagi . Leo Spitzer, Italienische Umganzssprache \ \