[1]
A
ORGANUL SOClETA ŢU ISTO��lCO-fILOLOGICE
DIIN IAŞI
No.l
".
UN CUVÂNT ÎNAINTE
Vremile tulburi ale războaielor din urmă au ţintuit aproape pe
loc mişcarea ştienţijică a Întregii rontănimi ; ele, încă din 1916, ali îm­
piedicat şi v echia noastră revistă Arhil/a de a mai apărea} măcar Cil a­
ceasta ([!iea deja 1111 trecut de 27 ani de existenţă.
Astăzi, când viaţa pare a se fi aşezat din nou în v echtte-i [ăgaşe
şi când o relativă linişte sufletească ne redă putinţa de lucru, Începem
a (ÎQ iarăşi la lumină cercetările şi gătiâirea membrilor şi colaboratori­
lor acestui 'orgim al Societăţei cu acetaş nume. Numai că cu o schtmbare,
care ni se pare că, ÎI! interesul' Ştiinţei, ne-a impune vremea şi chema­
rea istorică a Universitâţei ieşene, în jurul forţelor căreia reapare Ar·
�ti"a, pe care, tot În spiritul ce voim a-i da /lOÎ acum, o urzise aceeaşi
Universitate la 1888. ,
Inainte de 1916, societatea şi revista ei Arhiva cuprindeau tn pre­
ccupărtt e lor şi publicati nil numai studii cu privire la Limba şi Istorta
Românilor, ci Încă cercetări în domeniul Ştiinţelor aşa numite -filosofice
şi pozitive, precum şi Beletristică. Pentru aceste categorii din urmă, Însă,
.,'all crea! şi există mai de mult, pomina tot din jurul Univ ersităţei dela
laşi, diferite alte reviste ca .Ada·naclle", .An,nales scientiftques de l'Uni­
v ersite de Iassy" şi " Viaţa RO:1!iÎllească"; numai pentru categoria dintăi
tui există, cu caracter de speciutit aie, nici lIfla, De aceea noi resirângem
acum cadrul revistei numai la preocupări de Istorie .,?Î Filologie româ­
nii, tn tnţelesul modem ce se aă acestor Ştiinţe. Şi avem credinţa că I!U
facem de cât bine, pentru că, chiar şi numai in acest restrâns cadru, va
fi mult, prea multe de făcut şi de indreptat.
In aâevăr, de vre-o 20 şi mai bine de ani Încoace atâta de multe
iHW scris superficial şi fats ÎII domeniul Istoriei şi Limbii Românilor,
in ",it l'a trebui .'ici [acem GWI71 lin Impas, ca să revi zuim şi, CII date
necunoscute Ştii/Ifei celor ce (/11 scris În acea vreme, să Îndreptăm con­
cluziile şi greşelile lor. Şi va I rebui să facem cu atât mai repede a­
ceastă operaţie ştiinţifică, cu cât acele greşeli, nefiind cunoscute de al­
ţii şi de mulţimea dil etanţilor că-s greşeli, ali Începui a fi luate ca te­
melie pentru alte cereetări , aşa că reznlt ateî e acestor 1/0; cercetări, 111-
temeinâu-se pe acele erori ale îlwinta�Ul)r, nil pot ji nici ele altceva de
cât neştiinţă ŞÎ neadevăr.
[2]
2 ARHIVA
�--------------------�. ------------------
In acest cadr u restrâns ce ne-am ales, metoda noastră de lucra
pa fi alta de cât a celor pe cari vom căuta să-i lndrept ăm ; noi !lom (1-
profunda În toate direcţiile şi CII toate element ele Ştiinţei istori :e şi.
filologice de astazi problemele pe cari cei de p ăn-acum, tn râvna lor de
a scrie mult, le-au soluţiona! numai prin cercetare la suprafaţă a unor
izvoare şi prin necunoaşterea multor altora, Iară această ţinta ne 1,10111
sili să o ajungem, public ând nu numai studii de "Cercetâri"şi concepţie
ci si foarte multe "Recensii" intireptăto are, CII privire la diferitele cărti
ce :l1u apărut şi vor apărea ÎII domeniul ce ne preocupă. •
Noi credem că această superficialitate de metodă în Ştiinţă, ce
voim a îndrepta, se datoreşte anei anumite Psihologii " vanităţii autori­
lor ei de a frece în ochii lumei, prin cantitatea, fie şi superficială, a scri­
sului, drept lnvăţaţi ca nimeni alfa, pe de o parte .. iar pe de alta că se
datoreşte unui spirit de clică, prin care aceştia, strângâruiu-şi laţi rân­
durile, au izbit ÎIl cei' ce puteau să-i controleze, tmpiedicându-i, prin fi­
lurite uneltiri, ca aceştia din urmă să aibă unde publica critica Lor
Indreptătoore. De aceea, opera Arhivei va fi de aci Inainte, ÎI! ac-efai
timp, şi una de curăţire morală, de dărâmare a spiritului de gaşcă care
a falsificat nu numai metoda Ştiinţei noastre ci şi adevărurile cu pri­
vire la Istoria şi Limba Românilor. Această operă morală o vom face
mai ales la "Co i.unicărt", dar şi în "Receltsii".
Ştim că, in urmărirea acestui frumos scop, vom avea dp Înfruntat
intrigi şi piedici,' ele au lnceput deja şi le simţim; ttădăjduim tnsă că
{e vom birui pe toale, pentru că avem credinţa că, tn această lume, tai
dragostea de mai bine răzlieşte'n urma. /
ARHIVA
\
[3]
Catolicismul iar ·nu }lusitismul
iniţiator al scrierii Umbii
In cartea mea -Ccrcetări istcrlco-Iilolcgice .. , apărută în a­
nul 1900, documentarn, in potriva Ştiinţei noastre din acea vreme
a aparitiei ei, două rezultate ale cercetărilor mele personale:
întăi, că nu era adevăr ci falş aceia ce susţinea acea Ştiinţă :
că biserica catolică oprea scrierea «Cuvântuiui lui Dumnezeu»,
adică a învăţăturilor sfinte ale ei, În limba naţională a popoa­
relor şi o cerca numai în li .nba latină; şi al doilea, că era fals
ceea ce se suaţinea : că Românii au început a scrie «Cuvântul
�ui Dumnezeu», adică învăţăturile bisaricei, .. numai de când cu
.şi prin îndemnurile Reformei lui Luter şi ale Calvinismuluî din
veacul al XVI, ci, spuneam, au inceput a face aceasta cel puţin
În veacul al XV prin lndernnur lle şi lucrarea propagandei ca­
tolice.
Aceasta nouă idee a mea stârni repede burzuluir ea celor ale
căror greşeli le răsturnarn.
Răposatul profesor de Slavistică .de la Universitatea din
Bucureşti Ion Bogdan, OTU lipsit de puterea de a a vea conceptii
personale valabile, nici nu voi să ia în seamă noua mea susţinere.
ci o consideră ca şi cum n'ar fi existat faţa de părerea veche
care era şi a lui. Astfel că, atunci când avu să facă un Raport
asupra lucrărilor actualului profesor Ovid Densuşianu, care în
a 1901 concura pentru catedra ce o are astăzi, Bogdan spuse
următoarele, ce şi publică in «Convorbiri literare- de la 1 Mart
1901 : «cercetările de până acum ne silesc a pune începuturile
de literatură română în limba română În sec. XVI", Zicea ast ...
fel cu aluzie la cercetarea mea, pentru că tot această părere a
lui Bogdan o avea şi Densuşianu în Iucrărlle sale ce prezentase
pentru concurs, dar. pe care părere eu o cornbăteam 1).
1) el Ilie Bărbuiesca : "Studii privitoare la Limba şi Istoria Ro­
mâni/ar", Bucureşti 1902, unde aduc noui contribuţii pentru susţinerea
aceloraşi idei ale mele CII privire la aceste rezultate.
li
I
!
I
1
I
, I
[4]
4
Prof. N. Iorga. însă. proccdă nu astfel, numai cu aluzii, 6
se ridică chiar mânios În potriva nouei mele susţinen care com­
bătea şi ce dânsul scrisese. lntrebuinţând şi violenţe de limba­
giu, pe cari le las afară aici, pentru că ele nu au atac e cu ls"
torta şi Filologia, Iorga scrise în potriva-mi �lrI11ătoarelc, în
«Convorbiri literare-, vol, XXXVI (a. 19(2), p. 185: <Cuvântul
lui Dumnezeu, şi nu cărţile de pietate sau ajutoarele duho vni-
ceşti ale credinciosului, acestea nti se puteau preface În româ­
neşte de cât după înlăturarea prin Reformă a dogmei limbilor
sfinte Aceasta s'a făcut pentru noi când Saşii din Ardeal au
devenit luterani, iar mulţi Unguri de acolo Cal vini, şi au vrut
a ne face şi pe noi, în a doua jumătate a secolului al Xs/l-lea,
să le primim dogmele".
Trebuie să arăt, fiindcă-mi cere Ştiinţa modernă ce fac, că.
şi Iorga (ca Bogdan), când scria aşa, şi cu violenţele de Iim­
bagtuce am lăsat atară aici. nu arăta prin nimic, şttinţificeşte;
netemeinicia, de ar fi fost, a argumentărilor documentatoare ale
mele, ci pur şi simplu afirma.
Rezultatul acestor polemici a fost, însă, că părerea mea a
biruit, şi in conştiinţa lui Iorga şi la alţii mai târziu.
Aureliu Candrea, Înainte profesor secundar iar acum con­
ferenţiar la Universitatea din Bucur eşti.vstudilnd Psaltir ea Sche­
iană, ajunse după mine - În «Noua Revistă Româna- din Iunie
Si Iulie 1901-1a concluzia, că această carte manuscris e o co­
pie făcută în veacul al XVI după un original românesc ce. s'a.
tradus din slavoneşte 111 al Xs/oeac 1). Candrea coucl ude în Sen­
sul meu, deci.
Ba, Iorga însuşi, chiar, nu mai departe de cât după 4 ani
de la corubatirele-i de n.ai. nainte ce văzurărn, spune 2), ne mai
pomenind de ce zisesem eu, fireşte, dar spune: că Românil ali .
inceputa tălmăci «Cuvântul lui Dumnezeu» pe româneşte in
veacul al XV. Numai că de astă dată, spre a se tine cu ori-ce
chip de idela greşită că doar Reforma nu şi altă biserică pro­
pagă îp limbile naţionale, comite o altă greşală, aceasta numai
a sa iar nu şi a altora cum fusese cea cu secolul al XVi. Acum.
formulează idea-l proprie: cii: propaganda Husiţilo r , care în
sec. XV se Întinsese în Ardeal (dar nu şi În Principatele Ro­
mâne zice 1.), spre a atrage pe Români In biserica ei, a scris,­
prin cineva, nu ştie, anume, prlrt cine - cărţi manuscrise bise­
riceşti, şi că aceste carti, spune 'mai departe Iorga, s'au scris,
atunci, -într'un unghiu sălbatec diil Maramureş sau din Ardealul
vecin cu Înălţimile mararnureşene-'{Ib. p. XIX). Iar aceste cărţi­
manuscrise sunt, spune, textele aşa numite rotacizante : Psatti­
rea Scheiană, Psaltirea Vo roneţeanăvCodicele Vo roneţean etc.t),
1) Cf, Ilie Bărbulescu : " Studii", p. 103 ..
2) /n "Studii şi Documente" Vll, partea 3, Bucureşti 1904, p. XX.
3) Părerea aceasta ŞI-O puse apoi Iorga şi in "Geschiclzte (les
ritm. Volkes", Gatha" 190v, 1, p. 401, şi o repetă şi astăzi În scrierile sate;
[5]
5
CATOLICISMUL IAR NU HUSITISMUL
._-------
Această ideie a lui Iorga, cu toate că greşită şi ca istorie
'şi filologiceşte, cum vom vedea, a fost admisă de mai mulţi, de
unii în tntregime de alţii cu modificări. Praf Sextil Puşcariu O>
.adrnite. dar cu modificarea că nu chiar în Maramureş ci la Nord
de Mureş, în Transilvania 1), sau Crişana se vor fi tradus de
husitism acele prime cărţi româneşti: prin regiunile Turdei de
pela Mahaci, spre Oradea Mare, deci prin Bihor, pe unde se
vorbea şi ungureşte, pentru că aceste texte române au În limba
lor şi cuvinte maghiare.
Aşa crede, apoi, Iosif Popovici �); tot ast-fel Dr. Nicolae
Drăgan 3), care, întemeindu-se pe unele fonetisme şi ungurisme
ale limbii textelor române rotacizaute, afirmă că ele, deci întăiul
scris în româneşte s'a făcut, subt infiuenţa husită şi în limba
.rornânească din regiunea bihoreano-maramureşeană.
In sfârşit, Aureliu Candrea, cam pe aceleaşi temeiuri, pre­
cizează că acel început al scrisului românesc s'a făcut în regiu­
nea Oraşului din Maramureş, În sec. XV subt influenţa husitis-
rnulu] �). •
Combate această 1eorie a husitisrnului mai' întâi Dr. Ioan
Bălan") intemeindu-se pe idea ce eu o arătasem, În ale mele
<Studii- şi <Cercetări- că nu-i adevărat că biserica catolică s'a
impotrivit propagandei prin limba naţională a popoarelor şi că
.numai Reforma (fie ea- a lui Wykliffe din A,nglia, fie a lui HU5
din Boemia sau a lui Luter din Germania) susţinu o astfel de
propagandă. Pentru că, însă, Bălan I1U combate de cât numai
cu acest argument şi cu acesta prea pe scurt, voi căuta eu aici
.să iau în cercetare întreaga teorie.
Teoria aceasta a husitismului, aşa cum a formulat-o Iorga
�Şi o susţin adeptii pomeniţi ai ei, constă din următoarea înşi­
ruire de gândire : In veacul al XV s-a răspândit husitismul în
aşa numitul Ardeal, anume În Maramureş zice Iorga şi Candrea,
ori în ţinuturile mai mult bihorene de la Nordul răului Mureş,
crede S. Puşcariu, sau în regiunile bihoreano-maramureşene, a­
''firmă Of. Nicolae Dr ăgan. Husitismul, spun aceştia, avea În
.doctrina lui dogma ca să propovăduiască «Cuvântul lui Dum­
.nezeu- în limba naţională a poporului căruia se adresa, adică
Maghiarilor În ungureşte, Românilor în româneşte şi aşa mai
·i€.1eparte, Aşa fiind, continuă în deosebi Iorga, «pentru Români
.propaganda husită trebuia să aibă ca rod literar>: scrierea Cu­
vântului lui Dumnezeu în limba română, şi acest rod fu textele
.rotacizante Psaltir ea Scheiană, Psaltirea Voroneţeană. Codicele
I) III "Zur Pekonsiruktion des Urrumanischen" publica! În "Bei­
nejie zur Zeltschrift far romanisch e Pnllologie", 26 Heft, Halle a. S .
.1Y/O, p. 40.
2) In ,,'Paliia de la Orăştie" (J582),Bucureşti 1911, p, 15
3) in "Două manuscripte vectii": Codicele Teodorescu şi Codicete
lVl,artian", Bucureşti 1914, p. 6 /
• 4) 111 "Psaltirea ·Scheiană", 1, Bucureşti 1916, p. XVII.
5) Iil "Limba .cărţilor bisericeşti", Blaj 19/5, p. 85.
[6]
6
IUEB.ARBULESCU
Voroneţean şi altele, cari sunt copii scrise în veacul al XVI
după traduceri făcute de acea propagandă husită în al XV veac
in Ardeal. Cum că aceste texte rotacizante sunt, in origlnalele
Jar, scrise in A rdeal dovedeşte, zic susţinătorii teoriei şi in de­
osebi Iorga, limba lor care are caracterele celei ardelene din
Maramureş (Candrea precizează că, anume, din regiunea «Ţara
Oraşului» din Maramureş) sau din ţinuturile mai mult bihorene
dela Nordul răului Mureş.
Aceasta e înşiruirea gândlrei formulate în te irla hushls­
rnului ca origine a începutului scrierei limbii române în veacul'
al XV' Ea, însă, nu are so.idttate ştlenţiflcă, pentru ca, mai
întăi, nu e în curent Cll unele noui cercetări făcute de anumiti
învăţaţi streini, şi apoi fiindcă" păcătueşte prin necunoaşterea
Stavistice i noastre. Dar să documentez această afirmare, ana­
lizând elementele cornpunătoare ale teoriei pe rând: întâi pe
cel istoric şi apoi pe cel ligvistic.
Teoria afirma că husitismul s'a introdus în veacul al XV
Între Românii din Ardeal, Izvoarele vremii acelea, însă, ne vor­
besc numai atât : ca s'a strecurat doctrina <eretică- a husi­
tismului în Ardeal, anume pe la Oradea Mare, Banat şi ia
Transilvania, dar că erezia asta a pătruns, atunci. mai cu seamă
in Moldova şi Ţara Românească de unde a trecut in Ardeal.
Aceasta o spune episcopul catolic al 'Transilvaniei. George,
-care, În a. 1435, chiamă pe călugărul rninor it Iacob de Marchia.
printr-o scrisoare, ca să vie în eparhia lui, spre a dezrădăcina
husltisrnul, George scrie, în adevăr, către Iacob: .. Sicut ex fide
dignorum accepimus reia tu, quidam pernictosi, haeretica Hussi­
tarum prauitate, de Moldauiae ei aliis partibus, tanquam oues
morbidae, 11 onso lurn pracnotato s districtus, sed etiarn Istas
partes Transilvaniae, proh dator! subingressl, qaam plures
gregis nostri vtriusqne sexus hornines inficiendo corruperunt,
et eorum doctrinam pestiferaru, tanquam venenurn mortlterurn,
latius diffuderunt». Adică: "precum din ştiri demne de crezut
am aflat, nişte primejdioşi strecurându-se cu tnvăţătura eretică
.a Husiţllo r din M.oldova şi din alte părţi, au' pătruns atât de
mult între oile bolnave nu numai din districte le arătate ci
chiar din aceleaşi părţi ale Transilvaniei, vai lIn cât. mai
multi oameni de aruândouă sexurile din turma noastră au corupt
şi au răspândit mai mult doctrina pestilenţială şi otrava lor 0-
omorâtoare-, Şi scrie acestea .episcopul Transilvaniei către
călugărul Iacob de Marchia pentru că, cum tot aci spune,
Iacob fusese insărcinat de papa Bugeniu IV şi de Conciliul de
la Basel să dezrădăcineze husitismul\din Bosnia. Sârbia (=�assia)
şi Valachia, unde se introdusese cu putere: cin Bosnae. Ras­
siae et Valachtae partibus pro tal!bus maledictae sedae et
haeresls pestifefae eradicatione 1).
J) Dowm. H!lrmllzaki--Nic. Densu�ianli!� f, 2, p. 604.
[7]
CATOUCISMUL IAR NU HUSHISMUL
7
Ast-fel că, izvoarele vremii acelea. ne docurnentează că
husltismul se întinsese nu numai în Ardeal, cum crede teoria
lui Iorga, ci chiar mai puternic şi în Valachia (= Ţara Ro­
mânească) şi Moldova. Că s'a intins numai în Ardeal, e, dar,
o închipuire a acestei teorii, ce nu se întemeiază, în această
privinţă, pe documente istorice. Apoi dacă această doctrină e­
retică va fi străbătut atunci.c-fie în Principatele Române. fie şi
numai in Ardeal--şi între Romani, Dt1 numai între Saşi, Unguri,
Secui, despre asta nu ne spun nimic izvoare!e ; aşa că, şi in
această privinţă, teoria husitismului : că ar fi fost Români
husiti în Ardeal (Maramureş), Se Întemeiază numai pe Închi­
puirea ei iar nu pe izvoare istorice.
Ori-cum, oare-care propagandă husită se făcu, atunci.
cum văzur ăm. şi pe unde erau Români. Această propagandă
«trebuia să aibă ca rod literar>, afirmă teoria 1 ui Iorga, scrie­
rea -Cuvântului lui O-zeu», adică a acelor texte rotacizante
in limba română. pentru că doctrina husiiă avea .. dogma" ca
acel "Cuvânt" să se tălmăcească neamurilor în limba lor na­
ţională.
Trebue să fac aici mai întâi o rectifica re : că această ten­
dinţă pentru limba naţională nu era o "dogmă"', ci pur şi
sl mplu o recomandare, pe care însăşi biserica husltă o între­
buinţa in mod oportunist, uneori uzând de ea, alte dăţi nu, ci
folosind nu chiar limba naţională ci alia streină În propaganda
ce făcea. Aşa, fiindcă la Slo vacii din Ungaria limba cehă se
introdusese de mult puternic şi in biserică şi 111 alte nevoi ale
vieţii, husitism ul, În S('C. XV, spre a pătrunde la aceia, nu,
întrebuinţează, în cărţile ce făcu, ttmba naţională a Slovaci lor
inşişi, ci pe cea literară streină. ceha j şi făcu asf-fel, pentru
că pe această tale, mai sigur de cât prin limba naţională slo­
vacă, va putea răzbate în sufletele mulţimei. In această pri­
vinţă a limbii de propagandă, deci, biserica husită era oportu­
nistă, ca şi biserica catolică, cum vom vedea, de alt-fel, iar
nu condusă de vre-o "dogmă". Slavistica ne docurnentează a­
cest. oportunism al husitlsrnului s. ex. în cartea slovacului Dr.
S. Czarnbel : "Slovenska [Ce a jej miesto v rodine slovanskich
jazykov , 1, v Turranskom Sv, Martine, a. 1909 şi în alte
scrier i ale acestui Învăţat. Iar prof. rus Florlnskij, În cartea
sa Lekcii, II, p. 240, ne sintetizează pe scurt cercetările In
această direcţie; ci spune următoarele, ce dau În traducere:
"rn curgerea multor veacuri, in ţara Slovacilor a predornnit
exclusiv latina, iar odată cu răspăndirea husltisrnulul şi apoi a
luteranisrnului s'a Întărit o largă întrebuinţare a limbii lite­
rare cehe. Cel mai vechi monument de limbă slovacă se soco­
tesc cântecele bisericeşti cu glose slovace ale lui Bzeneckl din
a. 1385 .... După părerea lui P. Safarik, admisă şi de Czambel,
monumentele scrise la Slovaci apar, în general, nu mai na­
inte de venirea în Ungaria nord-vestică a husiţllor (Taborlţi)
l'
i
[8]
8
, iLIE BARBUlESCU
1 Cehi în 1440; ele sunt scrise in CUl mai mare parte in limba.
literară cehă de atunci». _
- Dar, să presupunem chiar că husitismu] nu intrebuinta
acest oportunism, ci ca se adresa neamurilor numai in limba
lor naţională. Dacă simplul fapt al propovăduirei în limba na­
ţională "trebuia să aibă ca rod literar" scrierea celor dintăi
texte (acele rotacizante) .romăueştf, nu se poate admite că a­
ceste Începuturi ale scrisulul nostru au trebuit .să se facă nu­
mai de cât prin propaganda husltă : şi nu se poate admite a­
ceasta, pentru că propagandă prin limba naţională nu făcea'
numai husitismul (şi Reforma de mai târziu), cum greşit crede
şi această teorie a lui Iorga, ci tot pe această cale mai căuta
să Se lăţească între neamuri şi mult mai vechia biserică ca­
tolică. In deosebi Slavistica ne inveder ează documentar şi a-
ceasta. _
Aceasta pare-se că nu o ştie teoria husitismului de care
vorbim. In adevăr, Iorga, clăditorul teoriei, afirmă, deja În
critica ce făcea In 1902 cărţii pomenite a mele, că: biserica
catolică era Împotriva limbilor nationale şi că în constituţia
fi avea .. dogma" ca "Cuvânt1l1 lui D-zeu" să se tălmăcească nea'"
murilor numai În limbile. sfinte latina, greaca, ebreea (cf. P- 4-).
Iar în a 1920 repetă acelaş lucru într'o conferinţă '), că: "ca­
tol icismul nu ingădue traducerea ÎI1 limba poporului". O idee
greşită, provenită din necunoaşterea istoriei Catolicismului, Pe
care o găsim, aşa greşită, în toată Ştiinţa istorică dela noi;
o aflăm şi În Academia Română, rostită .la fel în discursul de
recepţie al lui lan Blanu In 1904 �)..
Asupra acestei greşeli însă, am atras atenţia deja In 1900
in "Cercetări istor ico-Iilologtce-, prez entând Ştiinţei istorice şi
literare române, eu cel dintâiu, cercetările ger manului Wacker ­
nagel pentru activitatea naţională germană il. catolicismului la
Germani şi pe cele al e polenului Nehring pentru activitatea,
tot naţionalâ, polonă a catol icizmului la Poloneji. Prezentarea
mea, însă, n-a fost băgată de seamă, pare-se, din momentul ce
vedem acum întemeindu-se, tocmai pe aceiaşi veche greşală,
teoria husitisrnului, care nu ştie că, mult inainte de doctrina lui
Hus, catolicismul recomanda, tălmăcirea <cuvântului lui D-zeu­
in limbile tuturor popoarelor iar nu, numai În cele trei sfinte"
ln deosebi cunoaşterea Slavisticei ne arată, prin Nehring
mai întăi şi apoi prin croatul Iagic, că biserica catolică nu era
aşa de reacţionară şi antt-naţlonală, cum ni-o prezentată inte­
resat adversarele ei husita şi celelalte reformate, ci că şi eal
tot pentru oportunismul propagandei sale, Întocmai ca cea hu­
sită, nu numai îngăduia ci şi îndemna \ca slujitorii _ să tălmă-
1) In "Neamul Romanesc" dela 22 Mart J.92fJ. ,
2) .Despre introducerea linbii românesti in biserica Românilor",
Bucureşti 1904, p. 7. '
[9]
CATOLlCISi\I\UL IAR NU HUSITISMUL
cească sau să scrie .Cuvântul lui Dumnezeu" In limbile naţi-
onale ale diferitelor popoare.. .
Cunoscătorii istoriei Slavilor ştiu că de acelaşi opurtunisrn
s'a folosit biserica catolică faţă de Sia vi Încă pe vremea apos-­
tolilor Ciril şi Metodiu, adică În veacul al IX, nu numai. în
veacurile următoare. Prof. Iagic constată aceasta In chip do­
cumentar, în scrierea sa : Zur Entstehungsgeschichte der kirchen­
slaoischen Sprache, pentru secolul IX, când catolictsmul îngă­
duie limba slavă de atunci, fără să creadă că aduce lovitură "dog­
mei», căci, de fapt, nici nu există o aşa dogmă în Biserica Ca­
tolică.
Iagk, după ce analizează documentele vremii acelea cu
privire la ingăduirea limbii slave (afară de cele;) limbi soco­
tite sfinle) de către biserica catolică, sintetizează ast-fel (Ia p.
Al 2) : -Die Bestătigung der Zulăssig keit der slavischen Sprache
in dCIl1 Kirchen und Gcttesdienst gehort nicht in das Bereich
der christlichen Dogrnen, die Spractrenfrag e ist rein cine Frage
der Opportunitat und der Administration>, adică: ... Confirma­
rea admiterii limbii slave in sluiba bisericii şi a lui Dumnezeu
nu intră in sfera. Dogmelor creştine, chestia limbilor e o ches­
tie de oportunitate şi de Administraţie". O constatare pe care
in că mai Inainte o făcuse slavistul sloven l\1iklosich şi învă­
ţatul german, cunoscător al Slavisticei din vremea sa, Dummler.
In adevăr, de aşa opurtinism al politicei bisericei sale
.couducându-se, la 3. 879 deja, papa Ioan VlII îndeamnă şi po­
runceşte apostolului slav Metodiu următoarele: "ordonă111, ca
'III toate bisericile ţării voastre, pentru mai mare cinstire, Evan­
ghelia să se citească latineşte, dar apoi ea traducându-se, să
se expună În limba slauă pentru popor, care nu ştie latineşte ...
căci nu numai în cele trei limbi [latina, greaca, ebraica], ci in
toate limbile se cade să lăudăm pe Domnul cu autoritatea Sa­
cră ... şi apostolii, plini de sfântul duh . au grăit măririle lui
Dumnezeu în toate limbile". (Iubeamus tamen, ut in ornnibus
ecclesiis terrae vestrae propter [maior ern henorilicentiam euan­
gelium latine legatul' et postmo durn Sclavinica Itngua transla­
turn in auribus poputi, latina verba non intelligentis, adnuu­
cietur, sicut in quibusdarn ecclesiis fieri videtur... Neque 1)
enim trib�lS tantum, sed omnibas lingais domillllm lalldare auc­
toritate sacra moneIl1ur que praecipit dicells: laudate dominulll
omnes gentes et collaudate eum omnes populi' Et apostoli re­
plete Spiritu sando iocuti sunt om/ztbllS Ungais magnalia dei ').
Evident, deci, că nu era "dogmă" care să oprească limba na­
tională, cllm crede teoria husitismuilli de la noi.
. N1Ullll11ai atât, însă, ci biserica catolică indeamnă şi pro­
povedueşte .cuvântul lui O-zeu» ÎJl limbile naţionale şi după
1) ·Cf. WOlldra/c, în "ArcJziv ftir slav. Pitit.", XX, 14J.şi [agi(;: Zur
En./st e/lll/lgsgcsc It ') p. 21.
[10]
FO
rUE BĂRBULESCU
aceasta. Ast-fel, în Conciliul dela Buda se hotărăşte, la a. 1279,
că : .botezul sit se celebreze in limba poporului» [Baptlsrnurn
celebr etur ... in vulgari.", adică ungureşte la Unguri, poloneşte
la Poloni, nemţeşte la Germani etc.
In Conciliul de la Breslau, la a. 1248, se hotă râ ca: «În
toale Duminicile şi sărbătorile, după Evanghelic, să se cuvin­
teze poporalui in limba sa Oratio durninicală şi Simbolul- (Sin­
gulis diebus dominicis ei festivis post evangelium dicant pu­
blice în uulgari sua oracioriem do mlnicam et syrnbolum), O Con­
stituţie t: episcopului din Gnesno către PO.1()l1i, spune, la a.
1285, că: «preoţii ... Simbolul şi Oratio şi Salutatio Fecloarei
J\i\aria ... trebue să le expună in limba poloneză şi să arăte sar­
bătorrle. Dacă unii sunt capabili, să rostească tot astfel Evan­
ghelia .. «(Presbyteri ... syrnho lum e t orationem et salutatlonern
virglnis ... expunere popula debeant in polonico et testa indicate.
Si qui adeo periti fuerint, exponant eva ngeliumr ). La a. 1320
episcopul din Cracovia, într'o Constituţie a sa, îndeamnă ca
preoţii să expună Evangelia În limba poporului polonez" ( .. Si
quibuspian concessun fuerit euangelium uulgartter exponere,
studeant dilligenter s ). .
Graţie acestor Îndemnuri pentru limba naţională ale blse­
tif.:ei catolice, se constată, în sânul ei, Inainte de husitism, o
destul de bogată producţiune de texte manuscrise, s. ex. Psat-
. tirea, cum e cea potonă numită Florlană din sec. XIV, sau ca
cea, tot in această limbă, numită de ia Pulawy din sec. XV.
ori Predici polone din sec. XIV etc, ca să nu mai înşir aici
încă 'odată felurite aşa texte scrise, în sânul bisericei ca­
tolice, în limba poporană a Germanilor, Croaţilor şi a altor
neamuri 1) deja şi in sec. XIlI toate, deci, cu <cuvântul lui
Dumnezeu- înainte de Reformă şi Husitisrn.
Evident e, prin urmare, că e o greşală din necunoaştere
CI Istoriei catolicismului, afirmarea înrădăcinată în Istoria de la
noi: că numai Husitismul şi Reforma în general propovăduiau
şi tălmăcită "Cuvântul lui Dvzeu" În limbile nationale ale po­
poarelor: din cele aici arătate se vede că şfcatoficlsmul lucra,
in acea privinţă, la fel şi produse roade literare.
Dar propagandele bisericei catalice lucrează foarte mult
pentru convertire şi izbutesc chiar, in Principatele Române şi
În Ardeal, mult inainte de ivirea Husitismului în ele, anume
deja cel puţin în veacurile XIII şi XIV.
Nu tn bue să se uite că, fn\ sec. XIII cel puţin, calolicis­
lrJul e Întins şi se întinde mereu�) in Principatele Române, mai
ITniâi prin aşezarea ad, cu aiutoru� regelui Ungariei Andrei II"
.� ordinului religios catoiic al cavalerilor Teutoni, care,Înce-
"
1) Cf. ti Iil.ca: .Cercetâri istorica-filologice, p. 7-17. ,
2) M!I.'t mai mult de cât În Transil'i'ania şi pdrţile ungureşfi. CI"·
Dr. AOf;, BI.I!!ea, în I,Prinos lui D. A. St'lrcl:za" , B,/cl.//eşti [g03.
�
[11]
CATOLICISMUL IAR NU HUSiTISNi.UL 11'
pând cel putin din a. 1222, cuprlnseser a, spune un act al Papei 1)"
,"pământul care se intinde (din Bârsa) până la Dunăre' (vterra ...
que progreditur usque ad Danublum-). Să nu se uite. de a­
semeni, că, cum spune alt act papal, la 'a. 1238 «Tara Severi­
nulul- (în care Ee poate că intra şi cel puţin o mică parte din
apusul de pe la Orşova al judeţului nostru Severin de mai
târziu), cuprindea mult catolicism tnrr'rnsa, pe câtă vreme a­
cest act arată că erau pe atunci acolo «mulţime de popor»
de al cărui suflet papa se ingrija să-I pună subt un epis­
copat 2): -terram, que Zemrarn norninatur, in qua dudL1111 deso­
lata excrevit populi multltudo, qui nondurn suffuerunt cuidam
episcopo, alicui episcopatui appticandl-. Amintesc, pentru acelaş
lucru, că la a. 1247, după năvălirea Tătarilor, regele Ungariei
Bela IV dă, iar Papa În 1251 3) confirmă, or dlnuh.i călugărilor
catolici predicator!' al Ioaniţllor : şi toată Ţara Sever inulul, a­
d.că Oltenia întreagă, şi partea Ţării Româneşti de la răsăritul
Oltului (Cumania numită pe atunci), unde era şi acea <terra ..•
usque ac! Danubium- din diploma pomenită a iui Andrei Il
(totarn ter ram de Zeurino ... usque ad Iluvium Olth., Ad hec
contulimus .. a Iluvio Olth l t Alplbus Ultrasilvanis totam Cu­
maniarn». Iar apoi, desigur că 'mulţumită acestor începuturi de
catolizar e, aşa numita «episcopia Cumanilor» (veplscopla Cu­
manorum-) În care neîndoios intrau şi Români, in Moldova, şi
-episcopia Milcovului- (episcopia Milcoviensis) le vedem exis­
tând, cel puţin din a. 1235, şi în 1238, deci În tol secol. XlII.
şi În sec. XIV prin '1332 'J.
Prin 1315-{3, regele Ungariei Ludovic 1, poate aliat cu
Principatul Ţării Româneşti care atunci se întindea numai până
la râurile Prahova şi Ialo mlţa, cucereşte dela Tătari regiunea
dela răsăritul acestor râuri până la Siret, pe care Tătarli o
stăpâneau din vremea năvălirii lor in 1241. Şi o va fi cucerit
nu fără izbânzi la catolizarea populatiei, de sigur, pe câtă
vreme reinterneia aci în 1347 vechea Episcopie Mllcoviensis,
pe care poate o dis'ruseseră Tatar ii în 1241 6). Iar în sec. XV.'
de asemeni, catolicismul se propagă şi are chiar oare-cari 12-
bânzi în Ţara Românească.
Cât pentru Moldova, e la fel în veacul al XIV, La a 137J,
Laţco, domnitorul ei, trimite chiar o delegatie de doi călugări
mtnoriţi la Roma, spre a cere papei Urban V să Intemeeze o
episcopie catolică În Seret şi să pună aci episcop pe mlnoritul
Andrel de Cracovia, pentru că el Laţco, împreună cu supuşii
1) In "Documente Hurmuzaki", f, p. 75.
2) Ib., p. 175.
3) In .Doc. Hu,rm.·, 1, .249.
4) Ibidem, J. Dar Episc; Milcov. există deja în a. J(JrJ6(I,Arcll, IsI."
1,59), illr nu numai din )347 (CUW afirmă D. Oncilll: "Mircea cel Br'î­
/Fila", Bucureşti 19/9, p. 17).
ti) CJ; D. Oncilll: "MirCC(1 cel 86f,411", p. 19.
I
[12]
lLlE BARBULESCU
lui au trecut la catolicism. lnştiinţarea aceasta a lui Laţco nu
va fi fost poate adevărată in întregimea ei; desigur însă, că
un număr oare-care de Moldoveni vor fi trecut În adevăr, fie
-atuncl, fie mai înainte la catolicism, pentru că vedem că papa
se şi execută, şi intemeie In acel an episcopie catolică În Seret,
pe când nu exista Încă episcopie pravoslavnică în Moldova,
şi puse chiar episcop pe acel cerut Andrei de Cracovia'). Mai
in urmă, după moartea acestui catolic Laţco şi a ginerelui său
Jurg Corlatovici, ortodox litvan, ajunge domnitor al Moldovei
un Ştefan, a cărui soţie, Margareta, poate maghiară, era ca­
tolică; aceasta aduce chiar În ţară dorninicani din Ungaria �).
Se ştie, apoi, că catoliclsrnul intră şi în familia �i casa lui
Alexandru cel Bun 3)'
Cât pentru Ardeal. Banat şi I:vlara!llureş, lucrul stă tot ca
in fostele Principate Române.
In 1233 papa Greg'orie !X se bucură profund, (gaudio rum
immensitate perfundimur, zice diploma lui), pentru ca călugării
dorninicani au convertit la catolicism populatia din Banatul
Sever inului, unde trăiau şi Români ·).Aşa şi mai târziu, ia
a. 1377 o) •. sub papa Gregorie XL
In Ardeal erau ÎI1 sec. XIII mănăstiri de călugăr! domini­
carii, la Alba Iulia, SIbiu, Vintul de jos. Sighişoara şi alte de
minoriţi în Sibiu, iar În Ctuţ-Manastur era o abatie benedic­
tină. Ba se simtea aşa mare apropiere intre catolici, desigur
prin cei catolizaţi, şi ortodoxi, Încât se tăceau chiar căsătorii
îutr e ei 6). In 1345, papa Clement VI comunică că oare-cari
Români din Ardeal au părăsit ortodoxia şi s-au făcut catolici.
In acest document papal se vorbeşte că şi în Maramureş s-au
catolizat unii, şi pentru Întărirea acestei cato lizări aci, papa se
adresează chiar voevodului "Aprozya vayvoda de Zopus II 7) ;
căci acest Aprozya pare a fi identic cu Apruza, chinezul din
Sorasău În Maramureş. Aşa şi I'n 1377 5).
Ca să se întindă astfel, fireşte că biserica catolică făcea
propaganda ei 9). .
Drept e că actele papale ne spun că i'n sec XlII şi XIV
",schisrnaticii*, adică orto dnxii Români din Principate şi Ardeal,
1) .Doc. Hurmiu ak i", 1, 2, o. 160.-163.
2) C. Auner, in "RevIsta catolică", a. 1913, p, 238-239 şi Hastieu :
�Magnum Etymot,", 1 V. p, eXil.
3) C], Emile Piept ei O. Beng csco: "AlexCllldrc le Bolt", vieune,
1882, p, 59. \
4) .Doc. Hurm."; 1, 1,1','153-155. \
5) îbid. I, 2, p. '1.38-241, .
6) C. Pet erfy : .Sacra concitia ecol esiae romano-c attioticae il!
-regno Hungariae", l, Posonii J74I, p; 147. Cl Dr. Zenollie P6.clişClnu,
i.n revista "Cultura creştinii", lan.--Fel'(. 192fJ, p. l.l, Blo) /921).
7) nDoc. Hurm.", It i, p. ti!Jl.
8) .Doc. HUr!l1.", /, 2, p. 238·-241.
9) Cf. Ha$:d.e.u: "Elymol. A'lag'lum.' IV, p. CXV.
[13]
CATOLfCJS,vIUL IAR NU HUSITISMUL 13:
----'--
poate şi Bogomilii sub nurnzle de "eretici-, se opuneau pro­
pagandelor bisericii catolice din etc; nu e mai puţin adevărat
însă, că conlucrarea acesteia cu regii Ungariei, ca Andrei Il,
Bela IV, Vladislav IV etc., cari susţineau aşezarea aci a mi­
sionarilor cavaleri Teutonisau loaniţi, avea un îndoit scop,
adică unul politic de extensie in Principate a Regatului Un­
gariei, dar şi, În acelaş timp, scopul religios de a realiza ex�
tensia aceasta politică prin mijlocirea catolizării Românilor. U11
document papal dela 3. 1231, s. ex., spune 1), într-adevăr, că
li se dedea cavalerilor acele pământuri mai sus pornenite s
"pentru ca şi Regatul (Ungariei) să se extindă prin conv ertirea
Cumanilo r (deci şi a Românilor"): !fut et Regnurn per conver­
sationern eorum (Curnanorum) propagatarn dilatetur". Iar alt
act papal din 1232 spune �), că aceasta propaganda catolică a
călugărilor cavaleri a dat chiar roade, pentru că: "unii din
Curnani (deci şi Români) cu sotiile şi copiii lor alergară la
graţia botezului (quidarn .ex i1Hs, dictis fratribus se r edentes,
cum uxoribns et parvulis ad bapttsmi gratiam convolerunt).
Pe cânnd, în sfârşit, alt document ne arată :1) că călugării pre­
dlcatori catolici, cari la a. 1279, după năvălirea şi aşezarea Tă­
tarilor în episcopia Milcovului, cato lizau pe aici, făceau această
propagandă între aceştia -grauosis studiis- (cu «frumoase în­
văţatur!»), prin cari «pe multi dintre ei, cu ajutorul graţiei.
divine i-au convertit la credinta creştină (rnultos ex ets ari
iidem ipsam divina cooperante gratia converterunt .. ).
Prin urmare. catolicismul propovădui «cuvântul lui O-zeul>
prin ale sale «gratiosls .studils-, «frumoase învăţăturl.s În Prin­
cipatale Române şi Ardeal cu cel puţin 2 'veacuri inainte de
ivirea In ele a Husittsrnului, Jar propagandele sale şi le făcea
catoliclsmul, cum văzurăm, prin mijlocirea limbilor naţionale, ca
la Polonezi de pildă unde provoca traducerea În limba polona
a Psaltirel din sec. XIV. a Bibliei şi încă a altor cărţi cu
"i cuvântul lui O-zeu». Dar atunci. evident, că aceste propa­
gande catolice vor fi căutat să arate şi f�omânilor, pe cari se
sileau să-i converteasca, -Cuvăntul lui O-zeu» in limba ro­
mâna; evident că vor fi cautat, adică, să traducă sau sa facă
a se traduce sex. Psaltirea, Evangelf şi altele, şi În această
limbă cum făcuseră de pildă Îll cea polonă.
Apoi, observările asupra chipului cum s-au făcut şi se
fac îndeobşte propagaldele religh)ase şi de orke fel ne arată
că, pe câtă vreme mediul asupra căruia ele lucrează l1U e încă
în mare număr dispus să le Î"11brăţişeze şi să se constitue În
adepti ai lor, ele (propagandele) se produc prin Pred.ici În
limba poporului, prin Oratiuni şi alte înv::ilălllri sau rugăduni ..
J) "Doc. Hurm.", 1, 115.
2) "Doc. Hurm.", /, 123;
, ; 3) lb., ]J. 429.
[14]
IUE B!-\RBULESCU
'14
------------------------------��----------------
'mărunte, scurte; propaganda prin traducere de cărţi intregi.
adică prin opere in tin. se, ca Psaltirea de pildă, nu se face de
cât pentru un med'u in care se �ăseşte deja lin relativ mare
număr de adepţi sau de Ioarte mult Înclinaţi a imbraţtşa În­
văţătura ei.
Documentele istorice ale veacului al XV ne arată că, În
.adevăr, Se in+rodusese Husitismul şi in Principatele Române
şi în Ardealul de atunci, dar; în ori-ce cas. nu in mare: mă­
sură, pentru că măsurile repezi ale catolicismului, mai ales
prin iacob de Marcnia, readuce în sânul acestei biserici pe cei
ce se făcuser ă husiţi J). Apoi, aceste documentechiar dacă vor­
besc de catolici deveniţi husiţi în Ardeal şi Principatele Ro­
mâne, nu spun, însă, nicăeri, că aceşti husiţi erau Români; aşa
.că se poate că ei să fi fost Saşi, Secui sau chiar Unguri, cari
trăiau mulţi şi de o parte şi de alta a Carpaţilor noştri. Ori,
chiar de vor fi fost şi Români înrre vaceştt hu slţi, faptul că
.convertiţli la husitisrn erau in general putini, ne arată ca Încă
şi mai puţini erau Românii faţă de Saşi, Secui şi Unguri. Şi
nu pentru un aşa mic număr de Români era să traducă bise­
rica husită o întreagă Psalti re, Evangheliile, Aposto l ul şi alte
ce găsim in textele rotocizante, ci cei mult le făcea Predici in
limba' română.
l\'lediul catolic Însă era mare, pentru că multi Români se
.catotizaseră, cum am arătat că ne lnvederează documentele
veacurilor XlII - XV. De aceea biserica catolică, care am vă­
zut că propaga credinta ei şi prin limba naţională, având
muiţi adepti ai ei şi încă pe altii eli perspective de a deveni
adepţi prin cei deveniţi deja, această biserică, zic, trebuia să
simtă nevoia de a tăce În limba română nu numai Predici ci
-încă şi traducere de întregi cărţi ca Psaltirea, Evangeliile etc ..
De alt-fel textul Psaltirei Scheiane dovedeşte ca tradu­
cerea ei se făcu subt influenta catolicismului.
In adevăr, la sfârşitul acesteia se află �), româneşte, dar
.tradusâ după un text catolic 8), următoarea lămurire a legii,
vorbind asupra dogmei despre Troiţă : "Ca este tatăl, aşa şi
'fiul, aşa şi sfântul duh. Nefaptul tatăl, nefaptu fiul, neîaptu
sfântul duh ... Intru această Traita nici unul nu este mai vekiu
şi nici mai pon'u, nici mai mare, nici mai mic etc-,
Aceasta e, însă, dogma catollcismului, a cărui blserică.c­
în opera ei de propagandă: Psaltlrea.v-strecură învăţături
proprii \
Iată, atâtea constatări, cari ne învederează că nu se spri­
jineşte absolut pe nimic teoria că supt influenţa propagandei
'huaite s-a inceput a scrie limba română; din potrivă. faptele
1) Cf. Doc, Hurmuzuki - Nic, Densuşeanu, 1, 2, p. 6f)fK
2) Editia Bial!U p, 525�530.
3) CUlTI recunoaşte lnsuşi iorz«, tn Studii � Doc. loc. cit.
[15]
MONU,Y\ENTE LlTEH'ARE VECHI
15
istorice si literare ne do cu mentează că catolicismul, prin pro­
pagandc'j'e sale, a trebuit să stârnească inceputul scrierei lim­
bei noastre, cel puţ'n În veacul al XV dacă nu mat de urcme,
în textele aşa numite rotacizante
Tot ast-fel, pe absolut nici un argument ştiinţitic nu se
întemeiază, ci numai pe inchipui re, sustinerea teoriei acestea ii
Hutismului : că limba textelor rotacizante e nu cea din Prînei­
pate ci limba din. Maramureş sau fie şi bihoreano-rnaramure-
şană de la Nordul MureşuluL "
Ştinţa Sla visticei, pe care 1111 o cunoaşte teoria asta s ne
învederează Ialşltatea şi a acestei susţ'neri a ei.
In numărul viitor vom analiza şi aceste argumente filo­
logice ale teoriei.
f10ffUNENTE LITERARE Vl:CHI
Codicele de la Cohalm t)
Literatura română, Începând dela prima ti manifestare C!J-·
noscută şi pănă azi, oglindeşte mersul întregei noastre activi­
tăţi-politice şi culturale. Această literatură, care încrucişează in
mersul ei diferitele curente politice corespunzătoare evenimen­
telor timpului, îmbracă limba vie a poporului şi prin ea caşi
prin fondul lucrărilor IIlSUşi, cele mai multe de cuprins religios,
in special pentru secolul al lfi-lea şi al 17-lea, se stabileşte a­
cea unitate Iimbistică din care decurge mai târziu formarea lim­
bii literare propriu zisă.
Slavonisrnul impus ca limbă oficială din prima perioadă a
inchegărei noastre politice ca stat, a înăduşit OriCI� licărire de
cugetare a conştiinţei româneşti. Exprimarea gândire! intr'o linibă
străină şi greoaie a întârziat avântul nostru cultural, aşa În
cât cauzele efective ale apariţiei unei atât de tărzii literaturi la nOÎ
trebuesc căutate În lmpr ejurările neprielnice ale trecutului nostru
istoric Şi dacă între literatura noastră şi literatura natiunilor su­
rori există deosebiri, aceasta e datorită şi îrnprejurărilor vitrege
prin cari neamul nostru a trecut. Răsăritul rămăsese cu totul
in urmă de occidentul cântăreţilor de vitejie, al trubadurilor
sau al truverilor: conştiinţa faptelor măreţe ale tr ecu tul ui
caşi lirismul izvorât din tânguirtle eroilor de luptă ai cava-
1) Capitol dintr'o lucrare tn, studia intitulată: "Codicele dela
Coliatm sau Codex Kohulmensis",
[16]
16
EUFROSINA SIMIONESCU
--- ....... ---
lerismului medieval erau departe de a lumina calea întunecoasă
a unei literaturi profane ce abia se p lărnădise. Pentru acele
timpuri nici nu putem vorbi de o lireratură beletristică în
sensul comprehensiv al cuvântului, după cum există ea în apus.
aşa că din acest punct de vedere între literatura română si
literatnrile naţiunilor surori se constată mari deosebiri. In li­
teratura româna nu găsim, în primele ei începuturi, acea exu­
bef'anţă 'de poezie lirică şi epică ca la Francezi, ori ita­
lieni, ci literatura , noastră se manifestă numai pe teren
religios. Totuşi, 111 însăşi această deosebire fundamentală gă�
SI111 la bază o strânsă asemănare în faptul că.Ja Români ca-şi
la celelate popoare ale occidentului, literatura sacră formează
temelia pe care se clădeşte Intreaga poezie Iirică şi epică de
mai târziu. Iar ca o caracteristică din punct de vedere a in­
dtvidualităţe! poporului t ornân în comparaţie cu a celorlalte
.popoare romanice avem iarăşi o deosebire de constatat. La
Români individualitatea acestui popor nu se găseşte manifestată
În primele monumente literare, adică În textele religioase cu care
se deschide literatura română, pe când !a Francezi d. ex. a­
ceastă Individuautate 1\1 textele lor lirice se constată imediat,
'Dar tot În perioada aceasta Slav011<1, care constitue înce­
putul literaturii româneşti şi ţine cam pănă pela sfârşitul celui
de al XVII-lea veac, pe lâng�\ textele religioase se manifestă, deşi
într'o măsură mai slabă. lin alt gen de literatură răspândită In
manuscrise, Literatura poporană. Textele acestea poporane cele
mai adesea uu sunt şi ele decât tot traduceri din slavoneşte
iar trecerea lor dintr'o mână Într'alta în numeroase copii, ne
permite sa ne facem o idee justă despre entitatea poporului
român de. atunci; căci complexitatea psihică a unui popor se
reflectă nu numai în creaţi unile sale originale, ci şi În ceiace
irnitează, în ceiace îi place, aşa că literatura această poporană
deşi tradusă din slavoneşte, ne în lăţişeaz ă predispoziţiile soei­
etăţii acelui timp, mediul de atunci.
**",
Deşi cărţile religioase datate, cele mai vecn], apar la sfâr­
şitul secolului ai XVI-lea, totuşt nu mai Incape îndoială că ro-­
mâneste s'a scris si înainte de acel veac. Tendinţa de reformă
a Saşilor luterani â rnlesnit tipărirea de cărţi religioase româ­
neşti, încât încercări le ele reroi�nă activ eaz ă nu mai li n curent
mai dinainte Inceput. Curând, ca o urmare a acestei tendinţi, se
şi înfiinţează pe la �535 la Brasov, în Transilvania, o tlpop r a­
fie şi o fabrică de hârtie pentru a răspândi cat 111 ai repede şi
cât mai intensiv noile idei. Dar primele texte româneşticlll11'
sunt Codicele voroneţlan. Psattirea dela Scheia, Psaltirea lui
Coresi, Psaltirea voroneţiană, reprezintă o literatură mai veche,
care circula în copii şi manuscrise. Această literatură mult mat
bine înţeleasă şi mai gustată de poporul român, ca una ce se
[17]
MONUMENTE LITERARE VECHI'
17
exprtma în IInlba lui proprie, va fi fost Într'un timp destul de
bogată. Din notiţele .. , Istorice caşl din' rapoartele călătorilor
străini"reiesă că poporul de jos nu înţelegea mult limba sla­
vonă cu toatănficlalitatea ei. 'şi de acest 'fapt se vor f! servit.
de -slgur, diferitele secie religioase Bogornllil, Husiţil ori chiar,
Catolicii' ca să transmită doctrinele lor eretlce în. credinţele po­
porane dela noi. Asemenea monumente vechi literare de cu­
prins religios sau apocrif adevărate tezaure de limbă. nu cu­
.noaştem azi decât prea puţine. Un astfel de monument literar •
. de natură popoţ ană, găsit de cătră OI. Prof. Dr. Ilie Bărbu­
lescu la Cohalm în Transilvania' şi pe care noi il vom numi
de acum Înainte Codicele sau Manuscrisul dela Cohalm, for­
mează obiectul studiului din lucrarea de faţă.
;'
, Cuprinsul Codicelu{
., 1, '
, Mal1l1scriţ;ul dela Cohalm, aşa cum se prezintă, conţine o
serie de texte popolare de cuprins religios sau apocrlf, In ele
s'e oglindeşte acea literatură simplă şi confuză, care' sâtisfăcea
fantazia primitivă a poporului român şi care, inspirat dela iz\'!
vorul fabulosului, închega descrierea, religioasă a faptelor sfinte
În istorisiri răzleţe poporane, unele dintre ele.repetându-se. ÎI1 .
numeroase copii d<t manuscrise.. iar altele atlşând un' caracter
origlna}. ','. .
Textutde faţă incepe cu, Pseudoapocaltpsul .lui Ioan in­
titulat: fnv(f.ţâturod(Jmau!tti .nostra lui Is •.. Hs.'ţlupă Sit/rea,
lai spre 1!crill. Această bucată împreuhă: cu Jttte« când s'au 4-
răţat Antiltrist, care ocupă un: loc cătră sfârşitul codicelui,
fof.7rnează în -Iiteratura bulgară ... subiectul uneia dintre cuvân­
Urile· sfântului Darnaschin Studitul, sunt- adică aşa zisele
texte {la.mq.scltine. Urmează apoi Invăţătflră la a doua .. venire
a domnului nostru a lut Is, ils. Inuăţătura şi arătarea. sfân­
tnlui şi marelu: Apostol Pavel dintru. eşi/lll su/etillai,' adică
Apocalipsul Apostolului ;Pavel. Luna lui Octombrie�tn 10 zile:
Ifl:văţătura şi j#iea matcei,noastrf . Pelagltiei. Invl'iţătu.ra. şi
jitiea Părintelui·Dula; Luna Marl in 17: fltiea sfâlltullliAlexte�
Aici inceputuL istoriei sfântitlui Alcxie Iipsind din text, de
oaliece foile au fQ,st smulse din manuscris. titlul l'am luat după
titlul mic de pe marginea �iJ\.llor, de sus. Continuăm ICU insera­
re? Guprinsutui manuscrisului: }nvăţlitura Părinte/lli Theodosie
la foi Mart. fittea sfântului Oheorglzie şi cum nZlmci au. răb-
,dat pentfll i,llllbovul lili ls. fis dela impărăţia cei pli... neter­
minat, probabil' lnsă păgânească. Titlul e scris cu cirilice
cursive şi de o mână străină de ,text. Invăţătlf..ra tălharulzli. C
Şi aici titlul lipseşte, locul fusese rezervat pentru ca el să fie
scris În urmă. dar împrejurările au' lăsat spaţiul necomplectat.
Tiţ\ul l'am cQ'mplectattof după titlul mic de p.e marg1ne'l de
:2
[18]
18
EUFROSINA SIMlONESCU
sus a file lor. Jittea penir'un preot ciau botezat pre un' cocon
mort. Jutea pentr'un săhastru, Jlttea unu! părinte ce tăcuta
într' o peşteră, Jttiea şi inuăţătură pentru neşte săraci din be­
sereca născâtoarei lui dumnezău Halcopratia Jltiea Uniti leu
erau slujit părintelui nostru Gherasim. Jitiea Stotlet prearnţe­
lepte. Arătare din viaţa sutnţilor părinţi, cum au răbăat dom­
nul Hs, pentru mântutrea noastră. In sfârşit restul scrierilor
€�, urmează nu au titulatura indicatoare a subiectelor tratate,
dar există nişte l10Uţi înserate de vreun cititor al manuscrisului,
care a 'căutat să cvlteacest neajuns, indicând cam care ar fi
trebuit să fie titlurile ulttrnelor scrieri, deşi acesta nu: corese
punde in totdeauna continutului. Astfel· după notarea de mână
a manuscrisului titlurile scrierilor ce urmează ar, fi următoa­
rele: Jitiea minunată a multora sfinll care au fă ...• titlul nu
e terminat. Vin� apoi Jitiea de tnoăţătură, Cum vedem un
titlu fără de înţăles, Apoi Iulea când s'au arătat Antihrist. litled..
cuotosutut Antonte Pusnical. Titlul e scris de acelaşi mînă de
cititor sârguincios. Şi în fine uue« 'sjanttilu/ Theodor şi osta­
şU/ltt cel viteaz şi minunat. Cum au petrecut Theodor cu smet;
Titlul şi aici e. numai presupus. fiind indicat-de aceiaşi mână
străină de> manuscris.
Am zis că .scrierele din codice sunt de natură . poporană
. unele cu. caracter religios, iar .altele cu caracter profan sau
appcrlf. Sunt . apocrife scnlerele : Pseudoapocalipsel' lui Ioan.
sau lnuăţătura domnului nostru Iisus Hristos după suirea lut
sftfe certti. Invătături taa doua venire a lut ls. Hs. In'văţittura
şhw.fJi;tareq sfântului şi marelui apostol, Pavel dintru' eşltul
sujleb.ll,lui. Invăţătura şi litiefl Pârintelu: Dula. Jitiea Si.vllel­
/1rea'nţălepte. A;ătare din vitaţa svinţilor părinţi, cum au răo::'
dat domnul Hs pentru mântulrea noastră. O bucaU cărela"fI
Up.s:eşteilt1ul şi pe car.e tot o.t11ină 'de dtitor conştient, poate
chiar că acelaşi. de mal sus. a intitulat-o ltliea când s'au a-
răt.at" Antihrist.:. .
Cu caracter religjos· găsini următoarele. scrieri din text:
Luna lui Octombrie [n 10 zile: Invăţdtura şi litlea malcel·
noastre Relaghta. ltttea sfântului Alexie. Invătătura Părintelui
Theodosle la 1'01 Mari." litlea \sfdntului marelui mucenic Ghe-.
orghie. lltiea sfântului cltviosului Antonle Pusntcul. fttiea sfân­
tului Theodor şi ostaşului cel viteaz şi minunat, care însă nu
e complectă din cauză că coplet�)ful a neglija,t continuitatea is­
torisirei, astfel că fi lipseşte păW atât la mijloc cât şi la sfâr­
şit. Si în fine: lttiea de ln.văţătl/.fă.
'Alte bUCăţi din codice sunt�storil profane de edificare re­
ligioasă. Astfel sunt: Iflvăţătura' tâlharalui. Jlttea pentru un
săhastru. lUlea unui părinte ce locuia intr' o peşteră. ltiiea şi
lnvătittura pentru neşte s Irad dJn bese'eca născătoarei {u:i
Dumnezeu Halcoprat/a. lltlea unui leu clan slujit parintelui
nostru Oherar;lm. Sau sunt buc1ilicarî privesc do"gma şi dis-
[19]
MONUA1ENTE LITERARE VECHI
clplina cultului religios cum sunt: Jitiea pentt'ui( preot claU;
botezat pre un cocon mort, sau scrierea care conţine titlli ..
adăugit Îl1 urmă, după cum' am mai spus-o: Jtttea minunată iz
.multora sjinţt care au fost ... titlul neterminat dar nici nuco-
respunde cu cuprinsul' scrierii; aceasta fiind cu totu! deaWi
natură, conţinând expllcaţille diferitelor �ste sacre ce .le .săvâr­
şeşte preotul În bisgrică, precjirn şi o explic<Jtie a obiectelor
'sfinte de care preotul se serveşte. în cultul său. I;: aşa, ziăa :
Descoperirea sfintei şi diimnezâeşteileturghii, 'căreia li' Iipseşfe
Inceputul. neflind decât un fragment din această 'istorie ce a a-
-vut muttă popularitate in literatura noastră. .
.' . .
, Datarea Manuscrisului.
Datarea unui text este foarte anevoioasă, când ea nu 'con- ,
1jne nici un fel de indiciu după care g'ă 'ne putem orienta a­
supra lui. Aceasta datare devine şi mai grea pentru rnanuscrls»
decât pentru documente, căci dacă pentru cele din urmă p.e:,
.ceţtle domnitorilor, numele dregătorilor dofnneştişl chiar marca
fabrice! poate să ne ajute, pentru cele dintăi nu avem �H punct"
de sprijin decât paleografia 'textţllui şi' mărcile -fabrlcllor de
hârtie 'cari au existat pe aceljirnp, după cari ne,putem' ajuta'
pentru fixarea cu aproximaţie a unei date oarecare. Dar greu­
tatea se complică prin faptul că ţările româneşti" fiind lipsite.
de o industrie de hârtie indigenă, fabrici speciale' nit, "existau,
'căci abia pe la 1500--1550, se înfiinţează-in' Translţvanja. ase-'e
menea stabilimente, ji1dl1sttia�e, aşa că hârtia primelor Iloastre,
mamiscrlse şi documente era importaiă din oraşe şi ţăr! străine;,
Venetia şi Turcia făceau un întins comerţ cu 'noltn acest sens,
Dar dacă filigranele din A\arca fabricei pot să ne, ajute. intru­
câtva la fixarea datei unui manuscris, . ce deducţli am'; .putea
trage cu ajutorul lor asupra timpului când a fost scr.is·'Ctidi'­
cele nostru? Fil'igranele textelor dela Cohalm sunt in nu-.
măr de şase: 1) Două iatagane încrucişate; 2) două săbii tn­
-crucişate, ale căror mănunchluri sunt . legale prin treivbobiţe în
formă de trefJă; 3) Q glastră cu miosotis; 4) ,un scut pe an,..,
coră, adică o cetate pe' mare; 5) o combinaţie, de ornamente
felurite, flori, fn1l1Ze şi linii g�ometrice, foarte greu de distins
,atât din cauza opacităţii hârtier (;�e şi a lndoiturei ei la legat
şi În fine 6) un M Ctl liniile later�1e curba te, fiecare din aceste
mărci corespunzand cu diferite calitălide hârtie, mai grosuţă
şi mai satinată, ori mai subtire şi cu linii străvezii: Aceste fi­
Jigrane, Insă, nu. corespund' Ilid una cu filigranele textelor
noastre vechi cunoscute, cum sunt de. ex. acele ale codicelui
voronetian, cile codicelui mohăcean ori ale altor manuscrise cu
mărcile' fabricelor caracferistice acelui timp, ci unele din ele a­
<Iuc ca asemănare cu acele ale ,psaltlrei voronetiane. Două 8ă-
[20]
2()
EUFROSINA SIMION Eseu
bii incrucişate din marca fabricei de hârtie a codlcelui eahat-­
mian se aseamănă cu două săgeţi încrucişate din marca psal­
tirel voroneţiane; e o inrudire îndepărtată ceiace ne-ar deter­
mina să atribuim codicelui o dată veche, apropiată, înorlce caz;
de a psaltire] voroneţiane, Cele două săgeţi, încrucişate ca Iill­
grană .de. marcă dinpsaltlrea voroneţlanăapar la Venetia Î:1-
tr'o publicaţle dela 1469, larmlesotisul şibobiţa din marca
ce contine diferite ornamentaţiuui e o caracter/sti că a mărcilor
veneţlane.Trecât alături. de două săbii incruc 'şate găsim şi
două f, tagane încrucişate ca marcă de hârtie a mauuscr isulul
citat, e posibil rn cazul acesta să avem de a face cu o indus­
trie de hârtie veneţlană transplantată peteritor turcesc şi a­
ceasta cu atât mal mult cu cât fillgranele din codlcele cohal­
mlan mi corespund. cu nici una din mărcile [abricilor de hâr­
tie dela Braşov. De aici fosă nu rezultă că manuscrisul a Iost
scris inainte de da'a anilor 1500--1550, hârtla a putut să e­
xlste în depozit şi mult mai târziu să, se facă uz de ea. S'ar.
putea chiar obiecta că deoarece .nurnai o parte din hârtie af
coresp�n�e pănă la un punct cu. marca (le fabrică din 'psaltirea,
voronţţlană, numai pentru acea calitate de hârtie s'ar îndrltul
afirmarea ca e veche, pe când! cealaltă. ,ar putea fi mai nouă."
"Obfecţlunea însă n'ar fi justă, de oarece semnele palaeo­
grafice, 'frontispiciile paginelor dinainte pregătite pentru scris,
caşt repetare.a" dirr'partea finală a,manuscris:llui.? ,aceleiaşi ca­
; lităţl de hârtie . dela inceput; ne arată �u prlsosmlti că textul
CA lost s,crls,in .contlnuare şi pe un caet pregătit tn întregime
• pentru cop}area lui. , . _ ' ,
'. ManuscrisţlJ, aşa cum se-prezint':1. e o' copie de pe un alt
nlanuScrls .lnaivechiu, a c.1rui dafă\ in Orice caz nu dep:1,eşte
atlţtl 1592, după .cum o vom ar�ta mal jos. Hârtia deci, .din
",re-o fabtka. ven�tial1�. ori şi hircească. ceiacee admisibil
pentru una caşi Rentm alta. de oarece am sazut d\ e de mai
multe calltătl. pâstrat!:i in depozi,t de multă v·reme, a. putut fi
ut!lizată" pe,ntru ţranscrierea, manuscrisului, .care trqnserie're s'a
făcut in prima jUţnătate a' veacului al 17 �lea. după cu m reies:!
din scrierea mai modernă, c1,t mai multe ihtervale intre 'cuvinte ..
CU forma fiterelor mafca1ig�afia:tă decât a codicelui voroneţi­
an ori a psalHrei scheiane şi după felul hârtiei care pastratâ
prea mult ,nu ar fi rnaifost bună de intrebuinţat şi nici n'ar
. fi mai fost nevoe de' ea, de o�rece de pe la 1500 pănă pe la.
Hi50, timp de un secol şi mai\ bine fabricele transllvănene o­
fereau destul material de hârtfe de :scris celor. cari ar fi avut
nevoe de ea. \
Am zis eli manuscrisul e o cQpie de pe un manuscris mai
vechlu a cârui dată. rm depăşeşte ami) 1592. lntr'adevăr intr'
una' din scrierile codicelui : .Jnvl1ţătllră la a dorta venire a dom­
.nubil nostm a lut ls. Hs. se vorbeşte de data anului 7100 sau
după era creştină J 592, prin urmare in nici un caz nu putea
[21]
MONUMENTE LITERARE VECHI
21
originalul manuscrisului să fie sc�Ngina!nte de acest a 11. Iată
acel pasaj : .. Iară tocrnelele pentru carele a ă ascuns - dumnezăă
-zua şi crasul acela sînt acestea •. lntăiă- de are şti diavolul zua
şi c asul deapot cind va hi, de sirg are hi schimbat zua ŞI
dasill aceia şi pre oamenii în mai multă slobozte are hi adus, cu
învăţătura, nu zeace sau o sută de al, ce tocma de al multi.
1\([ învăţat jidovil şi ereticil denaintea creştinilor să ascunză
scriptura toată desăzdanlea 1) Iumlet ce-I scris 7100 leat>, pp.
42, 43.
Intr'altă parte a aceleiaşi scrieri se vorbeşte despre con­
-vertirile religioase, căci iată ce spune autorul originalului:
"Adec.1 pentru sărăcia creştinătăţj î să vor smlntl de vor fugi
la lăcomiile cele mîndre şi bog'ate cum şi vedem Că-ŞI lasă
mulţî cr eştlnătatea, şi unil să turcesc, alţiI să lutureşc, altii
papiî se închină şi intr'alte eresurt în multe să daă pentru lă­
comia aceştiî lumi" ibid. pg. 32. Se ştie că luteranisrnul era in
plină mişcare intre anii 1530-1555 (Confesiunea şi Pacea dela.
Augsburg) adică tocmai pe când şi Turcii arneninţau Europa
S�!b Soliman Magnificul in 'urma bătăliei.dela Mohaci (1526),
cănd Buda fu prefăcută în paşalâc turcesc, iar ţările române
erati de mult rngenuncheate sub puterea lor de otel. Papii încă,
în ambiţia lor nemăsurată văzând. că le scapă credinta din
mână, izbutise cu ajutorul prlncipllor catolici să dea o lovitură
.puternică protestantiamului prin marea .bătăliede la MUhlberg
(1547). Era o stare de lucruri îngrijitoare mai ales pentru Ro­
mânii transcarpatini, cari se vedeau amenintati de a fi fortati
să rrnbrăţtseae un cult străin de acel liberal ortodox şi stra­
moş ăsc Aceste vremi de tristă amintire se reflectă cu o amă­
răciune sinceră în pasagiile .citate mai sus ale acestui' manus­
cris. Pe atunci prin urmare circulau în Transilvania manuscrise
de edificare religioasă. Preotii le copiau În nenumărate exem­
plare pentru a Înlătura abaterile printre ortodocşi dela credinţa
'pra'voslavnică, astfel că pe această cale poporul putea cunoaşte
.mal bine pedeapsa celor ce şi-ar in-şJrăina credinţa, caşt ras­
plata fericirei eterne pentru bunii credincioşi.
Intr'alt loc se vorbeşte chiar de ocuparea Constantinopo­
lului de Turci ca de un timp apropiat, căci iată ce se spune
la pag. 34 tot in Inuăţăturâ la a doua venire a Domnului
nostru a lui Iisus Hristos: "Iară acma mai apCiI la sfârşitul
veacului de când au luat Turcit împărăţia creştinească, ce ţară
ve] spune să nu hie creştirI .. " pag. 34, J. 11 sqq. Şi mai de­
,parte : "Săracele tările creştineştl pentru care lucru şi domnul
Hs. grăia uritul pustiirel; dela marele Costantln impăratul
�creştinesc ce împărăţi, impărătes: acmu TurciI", ibid. pg. 37
.r, 9 S'qq.
Turcii ocupă Constantinopolul la anul 1453 iar Întrucât
J) CZJI'ânt slavonesc: zidirea.
[22]
EUFRO�INA SIMION5SCU
1n manuscrisul origlnal se v@irbeşte de anul 1592 ca de un an:
nu-tccmai îndepărtat, însemnează că acest manuscris a trebuit
să fie scris' cel mult Între anii 1595 şi 1600, aşa că el cu si­
gurantăaparţine veacului al Ifi-Iea. Această concluzie se întă­
ieşfe şi prin limba codicelui, care conţine toate 'fenomenele Iim­
biltice ale secolului al 16-1ea, caşi prin dispunerea în formă
de triunghiu CU vârful în jos a stârşitului scrierilor. conţinând
fraze :stereotipe religioase. forme de încheiare şi dispunere ca­
racteristice scrierilor religioase dlntr'acelaşi al t G-Iea veac.
_ . Manuscrisul nu e deci decât o copie de pe un exemplar
mai vechlu, copie ce nu-şi pierde totuşi importanţa, cu atât
mai mult cu cât ea e icoana fidelă a unor scrieri cu o mare
valoare de circulaţie din tirnpur! rămase pentru noi aproape
necunoscute ca limbă şi literatură. Asemenea exemplare cari
conţineau unele scrieri' comune literaturii veacurilor al lfi-Iea
şi ai 17-lea cum sunt Apocallpsul Apostolului Pavel, ce-I gă­
sirn atât În Codicele Mohăcean cât şi in ce! Cohalrnian ori In
Codicele Todorescu şi Codicele Martian, apoi Pseudoapoca­
ljpsul lui Ioan comun Codicelui . Todorescu şi Marţian caşî
Codicelui dela Cohalni, după, elim iarăşi comună e şi Istoria
Sibilel ce o găsim În acelaşi Codice dela Cohalrn şi deosebită
ca cuprins' numai prin mici variante de aceia a manuscrisului
cu No. 469 din Biblioteca Academiei Române, ori viata Sf.
Atexle.destul de răspândită în numeroase variante, sau Des­
coperirea dumnezeiştei leturghil.ierau cunoscute şi răspândite
in popor Încă :ln cursul celui deal 1.6-1ea veac.
Unde va fi fost scris acest manuscris atât ca copie cât
şi ca orlglnal nu se poate şti. Faptul însă, că în el găsim ală­
turi de ungurisme, provinciallsme trasilvănene, ne dă puternice
indicii că - acest codice a fost scris În Transilvania, de unde
apoi în numeroase copii, unele cu diferite variante au putut
trece În Ţara Românească,cum e cazul manuscrisului dela
Academia Română purtând No. 469 şi care conţine Istoria
SibHei cu oarecari variante mai amplificate, dar cu aceleaşi
ungurisme şi arhaisme pe"cari le găsim şi În manuscrisul dela
Cohalm,
Scrisoarea Codicelui
Scrisoarea codicelui dela Cohalm e caşl aceia il codlce­
lui voroneţlan şi în general a textelor vechi mai mult sau mai
{>,«1in continuă, scriptio continua, \şi dacă uneori cuvintele sunt
q��partite între ele, această despărţire -nu are in vedere scrisul
textului, ci intenţiunea de a reda mai dar intelesul. Aşa se
explică de ce cuvintele earl ar trebui despărţite sunt scrise
împreună, cu toate că manuscrisul delaCohalm observă mai
mult decât codlcele voroneţlan intţrvalele dintre cuvinte. Cu-
I
[23]
MONUMENTE LITERARE VECI-Il
23
vântul care nu Încape Într'un rând e continuat în rândul ur­
mător fără vreun semn de despărţire. lucru obişnuit În manu­
scrisele vechi, căci tot aşa e scris şi codicele dela Voroneţ,
Depărtarea dintre şirurile .textului e de 6 mrn. unul de altul,
iar numărul şirurilor, În regulă generală, e de 19 pentru pagi­
n ele cornplecte sau şi de 18 ca la paginele 194 şi 195.
Pentru scrierile dela sfârşitul manuscrisului rândurile nu
cuprind acelaşi număr de şiruri, de a semenea numărul şâruri­
lor variază pentru paginele cari conţin sfâi şituri de context,
iar pag. 199 conţine pe întreaga filă numai câteva cuvinte,
restul fiind ocupată de diferite notiţe, fără ca firul scrierei, re­
I uat în continuare pe paginele următoare, să aibă legătura ne­
cesară din care să reiasă Înţelesul clar al Întregei istorisiri.
Titlurile bucăţilor încep uneori la mijlocul paginei, a­
ceasta mai ales către sfârşitul manuscrisului, iar fiecare foaie
",în afară de pagin ele de frontispiciu contin, pentru partea scrisă
cu Îngrijire a manuscrisului, adecă până la pag. 170 inclusiv,
titluri mici. scrise pe marginea de sus a contextului. Aceste.
tit Iur i mici ne ajută a cunoaşte uneori titlul bucăţilor cărora
le lipsesc titulatura indicătoare, fie din lipsa paginelor ca [11
Viaţa Sfântului Alexle de. ex., fie din neglijenta copietorilor cari
au găsit cu cale, din prea mare grabă, de a nu le mai scrie.
Lungimea literilor acestor titluri mici variază de la .3 mm.
pentru literile obişnuite şi până la 5, 6 ori chiar 7 mm, când
literile sunt columnare şi eu prescurtarea exprimată în scris.
Manuscrisul aşa' cum se prezintă. scrls cu îngrijire, stre­
coară Însă şi greşeli, pe cari scriitorul s'a grăbit să le îndfep­
teze. corectând pe deasupra litera iniţială, când ea a fost scrisă
în locul alteia ca la pag. 23, sau scriind răndul omis pe margi­
nea paginei in lungul ei, vertical, ca la pag. 189, ori alăturea
de rând, sau Intercalând sllaba din cuvânt sau chiar cuvântul
Însuşi deasupra rândului ca de. ex. Ia pag. 10, 43, 50, 72, 80, 81,
91, 126, 130, 131, 134, 158, 173, 189, 192, 193, 194, 202, 205,
208. Uneqri, probabil din nebăgarea de seamă a scribului, un
cuvânt e repetat de două ori, cum se întâmplă la pagina 136
şi 182. .
In sfârşit pe cele mai multe bucăţi din codlce scriitorul le
termină În triunghiu. Aceasta e o caracteristică a sfârşitului
textelor şi din prima ju;nătate a veacului al 17-lea.
Semne de Interpuncţiune
Ca punctuaţie găsim În codicele nostru semnele obişnuite
textelor din veacul al lfi-Iea şi al 17-lea, adică virgula, punctul
şi două puncte. Patru puncte dispuse În pătrat sau trei
puncte în linie verticală şi la dlstanţernici unele de altele sânt
[24]
24
EUFROS1NA SItv1l0NESCU
semne de lncheiare întrebuinţate la sfârşitul bucăţilor. De ase­
menea tot ca semne de închelare se întrebuinţează două puncte
urmate de o Iinle curbă în modul următor: '-'o Acest fel de
punctuatie, din urmă, se întrebuinţează în partea ultimii a ma­
nuscrisulul, adică tocmai in aceia care şi ca scriere şi ca aspect
diferă cu totul de partea primă a lui.
Semnele de.Interpuncţume nu sânt semne de intervale re­
'ale decât foarte rar, căci punctul 1111 desparte numai decât sfâr ­
ş'tul unei propozlţiuni, ci Se pune chiar intre părţi coordonate,
de acelaşi fel, iar două puncte Se pun de multe ori acolo, unde
în realitate ar trebui să fie pus punctul. Virgula se pune tot
atât de regulat. caşi punctul şi caşi două puncte. In general din
modul de interpuncţie a textului se vede că manuscrisul e ve­
chiu. Punerea punctului aici ca şi în textele româneşti cele mai
vechi elim sânt Psaltirea şcheiană, Codicele voroneţian, după
mai multe cuvinte pentru a scoate in relief ideia, ne arată o.
vrâstă foarte veche pentru codicele nostru. Punctul se pune
uneori nu tocmai jos. iar altădată mai mult la mijlocul literei,
iar distanta între literele unde se află punctul variază între 8
şi chiar 12 rn. 111.
In afară de aceste puncte găsim Încă şi alte semne obiş­
nuite vechilor noastre texte, aşa sânt paericul, spiritul lin, ac­
centul acut, accentul grav şi accentul dublu grav, .acesta din
urmă pus atât pe uncialele mari din titlu cât şi pe vocalele
din text. In fine se mai întrebuinţeaeă semnul scurtărei pUS. pe
H. Toate aceste semne sănt caracteristice textelor vechi şi ele
uneori alături de alte caractere pot indica oare cum vechimea
textului. 'lIn general cărturarii vechi amestecă. accentele la scris,
uneori pun două accente pe acelaşi cuvânt, sau pun accente
pentru a despărţi cuvinte deosebite între ele, cari se scriu a­
desea In textele vechi fără nici un interval, iar alte ori ac­
centul 11L1 e decât o particularitate fonetică, satt mai bine un
semn etimologic, cum e cazul sunetului rr din limba veche, că­
ruia pentru a-i da o valoare deosebită de aceia a ILli r, scrii­
torii tlrnpului pun adesea pe el două accente. 1)".
Cotialmut
Orăşelul Cohalrn din Transilvania, nemţeşte Reps, iar:!
... ungureşte Kohalom, unde aGcs:1mantlscriS nu de mult a fost
găsit de cătră dl. Prof. Bărbulescu, e locuit de Saşi şi de
Români şi e situat la o- dlstanţăide 38 krn sud-vest de Ho­
morod Almas. Populatia sa se rlălcă cam la 2000--3000 de lo­
ctiitori, majoritatea alcătuită din Români. Aceştia ca ţărani se
indeletnicesc cu agricultura, pe când bnrghezla oraşului e cu
. 1) Eufrosina Simionescu, "Accentul ÎII cuvintele vectu stave din
limba romană", Iaşi, 19!3, pag. 44.
[25]
•
MONUMENTE LITERARE VECHI
25
totul sasă. Ca centru de cultură, acest oraş nu prezinta vreo
'importantă deosebită. Românii au numai protopopiat greco­
ortodox, biserica lor fiind unită. Şcoala primară ede asemenea
româneastă, iar legăturile cu Românii din Principate le intre­
ţineau, i'n trecut, mai de grabă Saşii, cari vcniau cu diferite .a­
faceri negustor eşti in ţările dela 1101,
Comună urbană, Coha'mrl e situat. in comitatul Târnava­
Mare. Are pretur ă, judecătorie cercuală, staţie de căi ferate,
poştă şi telegraf. PI! dealul stâncos de lângă comună înalt de
120 metri, se ridică -cetatea' Cohalrn, zidită prin secolul al
13-lea, cetate care ÎI1 anul 1323 fu asediată de Carol Robert,
iar acum în urmă era folosită de Unguri ca magazin
De pe dânsa se deschide o privelişte fermecătoare spre
munţii Bârsei şi ai Făgăraşului, iar ca eveniment istoric In le­
gătură, înregistrăm faptul că Cohalmul împreună cu Făgăraşul
şi Alrnaşul a fost ocupat de trupele româneşti pentru întâia
dată in ziua de 4 Septembrie 1916.
Că va fi fost adus acest manuscris aici, de prin vreun
alt tinut românesc, lucrul nu e imposibil, dată fiind aşezarea
acestui oraş în apropierea căci ferate care leagă Sibiul de
Braşov, caşi vecinătatea unui tinut populat de Români cum e
districtul Făgăraşului. Şi aceasta e cu, atât mai posibil cu cât
din diferitele notiţi ale manuscrisului se constată că el a trecut
din mână in mână. Aşa ela apartinut, după cum ne spune
notita dela pag. 182, popci Stan din Haşfălău, a trecut apoi
in diferite poseslunl, fiind cumpărat uneori pe bani cum se
'spune in notita dela pag. 20, că .,această carte a fost cumpă­
rată eu 6 florfni", poate de papa Droguş, poate dela el. Asupra.
acestui popă caşi asupra numelui său pentru această notiţă
scrisă În ungureşte, nu putem face decât numai simple con­
[ecturi, Întrucât marginea filei fiind tăiată, înţălesul notiţe; nu
poate fi redat complect. In tot cazul acest manuscris a fost
cunoscut de acest popă Droguş, paroh în ZoItany, după cum
reiesă din iscalitura lui dela pag. 200.
A mai apartinut acest manuscris şi lui popa Ioan dela
Kohalom, cum se poate deduce din notita dela pag. 171, poate
că chiar şi lui Mihail Diiac, care ne vorbeşte despre cutremurul
.dela 1802, la pag- 111, sau l'au cunoscut iubitori de cultură ro­
mânească, necăjindu-se cu coplarea lui cum o face popa Ioan
-Ghejas, protopop şi locuitor In Paloş, cum se iscăleşte singur
pe fila 116. Ceia ce se poate afirma cu precizlune este faptul
că manuscrisul se afla la 1790 la Cohalm in Transilvania, cum
relesă din cuprinsul notei dela pag. 171, unde probabil s'a
păstrat până acum vreo 10, 15 ani, când învăţătorul Halzea
din acel orăşel l'a oferit d-Iui Prof- Ille Bărbulescu, care l'a
adus "în ţară cu d-sa.
Prin urmare din cuprinsul diferitelor notite se poate con­
.stata că înainte ca ma!luscrisul să fi fost al lui popa Droguş
[26]
26
EUFROSINA SlMIONESCU
din Zoltan, el a aparţinut lui popaStan, apoi lui popa Ioan
dela Kohalorn, ba poate că a fost şiproprietatea acelui OBac
Mihail de care ne vorbeşte notita dela pag. 111 şi numai În
urmă târziu a trecut la acel popă Droguş. Aceasta �e poate
deduce din studiarea scrierei acestor notiţe. Căci pe când 110-
tîţele cari vorbesc de popa 'Sfal1, de popa Ioan din Kohalom
ori de Oiiacul Mihail sint' scrise cu clrilice, notita popei Droguş
e scrisă cu caractere latine ungureşti, de unde conchidem că
şi notita ungurească dela pag. 20 în care presupunem cuvântul
Droguş, după primele două litere din cuvântul intreg tăiat, e
posterioară datei anului 1790, fiind prin urmare de o dată mo­
dernă Şi tot aşa de dată modernă vor fi fiind atunci şi cele­
lalte notiti ungureştl, poate că chiar scrise în acelaş timp cu
notita dela pag. 20, de oarece caii grafia şi caracterele de scriere
ungureasca in toate aceste notiţi sînt asemănătoare,
Transcrierea Textului
In ce priveşte transcrierea textului m'am servit În reda­
rea. sunetelor de studiile d-Iui Ilie Bărbulescu Fonetica alfabe­
tulul cirilic: Din cercetările ced-sa le-a făcut reiesă că În al
lfi-Iea şi al 17-lea veac' u. final nu mai era intreg şi se pro­
nunţa înjumătăţit, adică nu mai reprezintă la pronunţare decât
rotunzlmea' consonantei ce-I preceda, şi tot aşa nici i final nu
mai era pronunţat întreg; acesta din urmă pentru sec. al
XVII-lea incepe a primi chiar semnul grafic al scurtărel, ceiace
evidenţiază cor arnuţirea lui de un veac şi, mai bine cerea im­
perios acum o modalitate nouă în scrierea lui.
La argumentele d-Iui Prof. Ilie Bărbulescu eu Însumi
mai adaug şi altele. Astfel tnsprtjtnul amuţfrei lui K şi '" fi­
nali ne vine in ajutor scrierea cu ritere latine din Tatăi-nostru
al lui Luca Stroici, Catehismul lui Ştefan Fogaraş ori.' al lui
Vlto Pilutlo, Elegia lui Mihail Haliciu caşi Psalmii lui Ioan
Viski .. In Catehismul lui Ştefan Fogaraş nu găsim în propoal­
tia ! Cred entrun Dumnedzeu, en Tatel a tot Puternik rodlto­
rul etc. nici. un Il final cum ar trebui să fie dacă z şi l\ finali
. ar avea valoarea reală. Ar fi trebuit atunci la inceputul eate­
hismului să sune: Cred entrunu Dumncdzeu en Tatelu a totu.
Puterni ku roditcrulu etc. Şi tot aşa nici Psalmit lui Ion Vlski
uuconţin în cuvintele scrise c� litere latine pe Il final cores­
punzător lui fi. sau k, după cunl nu contin pe Il final nici cu­
vintele din textul Tatăl nostru �I lui Luca Stroici sau Cate�
hismul lui Vito Pilutio ori Elegla lui HaHcitt. Luca Strolci ca
şi Ştefan Fogaraş; Vito Pilutio ori Mihail Ha!iciu nu mentin
pe Il. Ia scris decât acolo unde îşi justifică existenta prin cir­
cuJaţia sa în uzul zilnic al timpului.
. Şi, In aceiaşi directie continuând cercetările, Htl ajuns la
[27]
MONUMENTE LITERARE VECHI
27
concluzia că nici .f;; nu poate avea vreo altă valoare decât a­
ceia stabilită tot de dl. Bărbulescu în Fonetica alfa'betului ct­
'ilie, adică o valoare întreită de ea, ta' şi e, 'Şi nu numai
de ea după cum au atestat-o filologii noştri de pănă acum.
Căci atunci Luca Stroici ar fi scris III al său Tatăl nostru
ultimele cuvinte ale acestei rugăciuni în ueacii veacilor şi nu
în "vec'zij vecilor, Amen," cum in realitate sunt scrise, iar Şte­
fan Fogaraş în Catehism ar fi, scris Putearnik in loc de pu­
temik (sede de a derapta Tateluj a tot Putemtk) şi tot aşa
Mihail Haliciu ori Vito Pilutlo ar fi scris leage 'ÎI1 loc de lege
{Mih. Haliciu legse dirapte. El. r. 5, iar Vito Pilutio tedzce
krijstineska. Cateh, r. 5.) J)
Si doar Luca Stroici era boer neaoş moldovan, care îna­
Inte d'e exi lul său în Polonia fusese logofăt în Moldova. cu­
noştea deci la perfecţie limba română, .aşa că nu s'ar putea
admite că avem de a face cu influenţe de -limbi strelne, dacă
s'ar aduce o asemenea obiecţiune, deşi fără dreptate. pentru cei­
lalţi scriitori de limbă românească cu litere latine ce vin după el.
Conchidem deci. că În veacul al XVI-lea ori într'a!
XVII-lea, diftongul ea nu înlocuia sunetul de azi e, el.că acolo
unde -k era scris se pronunta nu numai ea sau ia ci uneori
se pronunţa şi e, de aceia _ citirea justă e după cele arătate cea
cu e, lege şi merge şi nu Ieage sau mearge, bine înţeles atunci,
cănd nu avem de a face CLI regula de dlttongare.«)
O deosebire intre 1.: şi 11\ la scris se.face numai din pune­
tul de vedere al limbii literare. Astfel În documentele timpului
caşi în notiţele scrise cu ingrijire din Codlcele cohalrnian se
·lintreb,uinţează mai mult. 11\ chiar acolo unde de fapt s'ar fi ce­
rut 1.: sau şi f'. In notiţele de la pag. 171 scrise de o mână
de cărturar se constată această aparentă deosebire. Citim asi-­
fel: "Cel ce va să Tjlf.h\CI:& slobod TjlmSlI\lllf a păzldoaă Învăţă­
turi : una să nu se îndatoreze măcar de i-ar da aşteptare pănă
la ziua judeţului. A doua să nu se Însoare măcar' de i-ar da
de ,\\till\jlf pre fata împăratului", unde ea şi e din, ''''''�II\CKK
'll'pmSII\lpTf şi I\\tlIl\P' sânt scrise cu 11\.
Această deosebire e numai o -înclinare ortografică şi nici
<le cum o manifestare a unei stări corespunzătoare fonetice, re­
ale, de aceia nici nu e observată cu minuţiozitate, căci chiar
11n notiţele de mai sus scriitorul revine la obişnuitul 'k orto ..
grafic. Această tendinţă e datorită pretenţlunllor de culturii
constatate adesea la scriitorii noştri cărturari a căror scrieri
aveau şi un scop mai mult sau mai puţin literar.
Şi nici obiecţiunea pusă inainte de filologi că dacă s'ar
cere la un moment dat o Inversare în scriere, să se reprezinte
, .
1) Gaster, .Crestamatia" vot, 1, pp.39, 216, 226.
2) Cf. şi Ilie Bărbu Iese!' .•. "Problemcfe capita/eale slavistieel la
Români." Bue. 1900. .
[28]
\
[itiea sivilc: prea' nţetepte
EUFROSINA SIMIONESCU,
adică textul clrillc transcris in litere latine. din nou În clrllice,
scrlltorul n'ar mai fi in stare s'o facă după citirea dată de noi;
această obiecţlune n'ar avea loc, Întrucât dacă scriitorul de
azi s'ar Încurca, un scriitor cun din al XVI-lea sau al
XVII-lea veac, un Dosofteui de. ex. ar şti unde să pue sune­
tele corespunzătoare textului transcris cu nuanţele fonetice a­
propiate de uzul de astăzi.
01. Prof. Bărbulescu IlU modernizează limba textelor vechi
aşa după cum o insinuează dl. Nicolae Drăgan. Şi nici În fra­
zele pe cari dl. Bărbulescu le face În lucrarea sa Ponetica al­
fabetului cimic .lapag. 488 sqq, nu trebuie să vedem că d-sa
vrea să zică că aşa era chiar fraza vechelor texte din punctul
de vedere sintactic, Ci fraza e făcută chiar \de d-sa pentru a a­
vea ocazia numai să pună în ea Ionetica cuvintelor pe cari le
imbrăţişează cuprinsul. lucrarei menţionate.. Limba textelor noas­
tre vechi se deosebeşte de cea de azi numai în sintaxă şi prea
puţin in Ionetlcă : d-l Drăgan ia drept o inovatie lucruri pe
cari nu şi-a .dat osteneală să le Inţeleagă sau chiar mi le-a în-
ţeles 1). .•
M'am referit aici, pe cât mi-a permis spatiul revistei, nu­
mai la câteva sunete asupra transcrierei cărora mai e şi astăzi
încă discutie, lucrarea În intregime conţinând un studiu com­
plect despre: Limba cod/celui şi valoarea fonetică a literelor
din text.
Istoria Sibilelor
Printre scrierile de cuprins profan şi apo crll ale Co dice­
lui am enumerat şi Istoria Sivilel. Această lEgenda foarte curi­
oasă are paralele şi în alte literaturi. Varianta manuscrisului
469 e, după cum am spus, mai amplificată decât varianta COI1-
tinuti'! in codicele cohalmlan, fondul lor constă, însă, în aceiaşi
fapt extraordinar petrecut la curtea regelui David .. Ni se spune,
anume, ca într'una din zile se Întâmplă un fenomen curios, o
gâscă ouă un ou, oul se crăpă şi din ou ieşi o fată, Sivila de
mal târziu, in jurul căr era se brodează toată istorisirea acestei
legende miraculoase. .
lată in transcriere curentă .Istoria Slvilcl, după manuscri­
sul nostru:
David proorocul dornnulul, avea pohtă mare
şi când şedea eşlea virtutea lUI
şi punea un vas şi pica Intr'Ins- Iară
I
1) Dr.Nicolae DrJgall, Codicele troâoreecu şi Ccâiecl : Marţian,
pa ssim.
[29]
J
\
/
, M_O_N...,.U_M._E_N_T_E_L_I_T_E_RA_F_m_' _V_E_C_H.,;..l 2'9:
intr'o zi un enaş 1). şterse cu .nişte burîene,
şl-I aruncă şi le mlncă, o gînscă, şi o
o un c ii, şi crep}1 oul şi din ou eşi
un Ci1COll parte rnuerească. Şi pre ascuns
spuseră lui David. David aceea deaca înţele
să că să făcu aceea zise şi ascunsără
cuconul, fata aceea in pămîntul Ugorscu
It 1 Şi crescu fata şi învăţă carte,
şi era mat înţeleaptă decit toată lumea.
Şi cu Intelep.Linea li dobîndi tara Ugor
sculuî şi a Gorului toată şi împărăţi '
în Rîm. Şi socctlea zisele proorocilor, cum zise
dumnezăul lulDavid, din sernenţiea ta. votu pune
pre scaunul tău ;,şl altor prooroci socotiea
ee grăesc.Şi numele ,el era Maria, şi
pentru Inţelepi l.mea d ziseră -Sivlla •.
ŞI să nădejduea că dintru ea să va naşte Hristos.
Şl-ş feri Iecîorlea sa in 50 de ,1 pînăn de
văzură 100 de boert mar toti un: vls;· atun
cea lnţelesă Sivlla că nu taste aceea
ce.nedejdueşte să nască pre Hristos. Şi să adu
nară tOII boerlt şi ziseră să mergem
la Irnpărăteasăsă spunem visul ce am văzut.
Şi veniră cătră ea şi' ziseră _să.erţi. .' '
măriea ta, că am văzut nor .tOO de b\.:l:rl <.1
tJ totI un vis. Sivlla zise spu'nelhtl1 vi
sul, că eu 1\ vocii dezlega. Şi ziseră boe
ril, văzut-am 9 sort răsăriI1tl . .lară Si '
vila zise: spuneţl-ml cum era acel sort
El ziseră : Soar�le dintiIă curat, şi lin,
r ăsărlea .şi foarte cu drag noLjI aşteptam.
şi-l socotleam, AI. doile soare de trţ1 orfîn
tunecă şi lumina îş ascundea .. Al trelle
soare era cu raze negre, şi Întunerec pre
gtur nIns. ,AI patru sO<ţree.rac"a o pară, neagră.
Al cinci/e soare era ars şi fierbinte era noa:l
a-l socoti. Al şeasele soare avea lu.mină ca ză
pada. AI şeaptele soare era cu raze roşll
şi in mijloc avea mină. AI optul soare
era de avea zările line şi curate. AI noăle
soare era mai groaznic de tOli şi să cu
tremura tOli şi ferbinte. Iar� Sivi
la zise: 9 SOli sînt 9 rodurI. "'Cel soare
dinHiu 'Yaste rodul <Bilgarilor, bunI
şi blruitoJ 1 şi iubitorI la oaspeţI,
şi credincio�l şi ce direaptă cre
1) .c/laş," iar ÎI! Ms.469 "inaş, e cuvânt ui/gurese şi f/!SeomnJ (!(<<,
gat, servitor.
[30]
..
EUFROSINA SIMIONESCU
dinţă creştinească- a lUI dumnezăă au închi
nat. AI doile soare sînt Greci'( că ei
de 3 orI ali lepădat credinţa, şi cu '"
toate limbile să amestecă; şi sînt Iubi
tort de argint, şi luotort de adă
man 1), îrnpărăţiea lUI dumnezăă dederă+-Al tr eile
soare sînt Frâncit, ce-I vor călca toa
te limbile. Şi va eşi dintru e : un om
de doao roduri şi numele îl va fi
Constantin, şi acela va călca toate
limbile, şi va tace războtu mare pre
pămint; şi să va arăta lui semne .
spre certă, şi-l vor ridica Grecit şi va face
împărăţie întru Grect. §i va - zidi intru
li cetate, şi să va chiema Ierusalimul nou,
ograda Grecilor, şi răpaosul svenţilor,
Şi malcet sal� să vaIvi crucea lui Hristos,
-care va face semne pre pămînt. AI patrule
soare acela sînt Arcadeil ce vor birui Frîn
ciI şi vor călca. Rîmul şi Iară va fi
Rtrn, si acela om În- trapă 2) va muri. Ai ein
-cile soare acela sînt Sărăclnenit
ce vor pustii Ierusalimul, şi'vor călca Slrlt,
Al şeasele soare acela sint Sj,rleYlil,
ce ţinurăIerusalîmul, şi pierdură scau
nul său, şi pământul lor va fipust.iă 300 '
de al. AI şeaptelesoare aCtll sint Jl
dov it şi va esl o fecioară' dlntru el
şi va naşte fmll din cerl t, ş.i-l vor zice
numele lUI Iisus, şiIatace-f va naşte Iar
Iectoară va fi. Ce lui ... scaunul Iaste certăl şi pe
rin1 pămăntul, Şi- numele tecioaret acelea
va fi Mariea. Şi să vor aduna toţi domni (
şi gHt Ieţil, şi-I vor da 'spre răstigni
re, şi-I vor îngropa, şi .a treia zi va învie,
şi să va sui în cerii! Şi va tr ernite 12
bărbaţt, şi ace a legea noastră o va
risipi, şi legea lor o va întări, şi
va împărăţl acea lege dela răsărit pînă
la apus. Atunce ziseră popiI [idoveştt
şi domnlf : Tacf, măriea ta că una te vom
întreba. Poate aceea să fie vea să pogoa
fă durnnezău din cer'il1 "şl să să !1îscă din fc
doară şi să spargă legea noastră ? Atunce
zise Sivila: O nebunilor, rodul mlell cel ma
1) Ungur. adomâny = dOllaliufle� camătă.
2) Slavoflcscu trapu '40 v ea, groapă. In frapă Va muri adica lfl
groapă va mllri
[31]
MONUMENTE LITERARE VECHI
3J;
re şi minunat, nu vă mirar eţl, po
menit} pre ce stă cerf ă! spânzurat şi pă
mîntui întărit şi acela stă neclătit. " '
Şi legea voastră nu stă spre bine. Şi
eil pînă acmu m'am nedejduit că va na
şte din mine Hristos, şi ITI-am ferit Iecf rriea
me În 50 de al, iară acrnu cunosc că ,
nu-s eu aceea AI optule soare acctr sînt
.Iver ll direpţf şi la oaspeţi Iubito
1'1 şi besereca o Iubesc, pre durnnezăă dar
că fără de răutate, acelor a zis domnul
ferice de eera ce să pleacă. Al noaole
soare acsra sint Tătarf ce varsă singe
pre pămlnt,şi nime inaintea lor nu .
va sta, şi vor mînca toate ţările. Si .
el vot peri de nişte oameni dela apus:
şi să vor chierna Musealil, şj .. r vor bate
cu numele lul arhanghelul Gavriil.
Durnnezăulut nostru slava ,
'În vecl, Amin.
, ,Acesta e textul legendeiSivilel. In varianta M3. 469; care
a fost studiata şi de Miletic i 1 Sbornicul Ministerialat dJn'
Sojta, IX, numele de Sivila e Inlocuit uneori prin acel de Sa . ..:
vila, un compromis, după Gaster şi Densuşlanu, din numele
Sava " şi "acel de Siblla;
Sibilele sunt prolctese păgâne din antichitatea greco-rornană
şi cari din evul mediu ajunsese un fel de sfinte creştine, da­
torită tocmai darului ce II se atribuia de a cunoaşte şi. a pre-,
zice viitorul. Autorii vechi nu, se inteleg nici asupra patriei,
nicl asupra numelui diferitelor si bile. Chiar acei 'cari. par a cu�:,
noaşte acest subiect, yorb�$c uneori despre o singură slbllă;'
caşl când n'ar fi existat decât una. Heraclit, pe care li citeaza
Plutarc, e unul dintre cel dintăi autori cari împreună cu Pla-
ton, vorbeşte despre inspiraţiunea sibilelor, dar in Herodot,
povestltorul atâtor . basme şi legende, nu se găseşte nici o
urmă despre existenţa acestor fiinti supraomeneşti, şi totuşi
Heraclit ,dădea ca durată a vieţii sibilelor vrâsta de o mie de
ani. In această hipoteză, sibilele ar fi putut să locuiască succe-
siv În diferite ţări, şi să dea numele deosebit al. uneia- şi ace­
leiaşi dintre ele diverselor epoci in cari au trăit. Sub această
formă Se cunosc numele sibilelor Atenaîs, Daphne, Herophile,
Demophile etc., devenite celebre în diferite generatiunl. Această I r
ob�curitate, care n'a încetat de a învălui origina, locul şi
-succesiunea sibilelor nu trebuie să fie considerată ca apartinând
numai grijei cu care ele căutau să-şi conf'ul1de impreun!i dife­
ritele lor personalităti, ci şi faptului interventiunei ascunse a'
preotilor, pentru cari sibilele, cu toată independeta lor apa-
[32]
32
EUFROSINA SIMIONESGU
rentă, nu erau decât instrumente xloclle în mânile lor. ACeastă
Intervenţlune se manifestâchiar tin modul În cari oracolele
sibilelor erau primite, .caşi în modul cum culegerea profeţlilor
lor era formată. Cea mal mare parte din aceste predicaţiuni
erau publicate dupăevenlnientul pe care aveau de scop să-I
anunţe, şi erau redactate in versuri, cu toate ci! nu există nici
cea mai mică aparentă că sibilele ar fi profetizat vreo dată în
această formă, în=care se zice totuşi că zeii au vorbit .. Şi dacă
mai adăuglrn că culegerea oracolelor lor Îmbrăţişa profetii
cari se raportat! la epoce şi locuri. diferite, atunci 'interventia
ocultă a unul corp sacerdotal devine mai mult decât manifestă •
. "SibiJele, spune Maury, erau după cât Se pare, la inceput preo­
tese consacrate serviciului religios, după cum ştim că au exls-
tat Ia De/pili şi la .Claros". După Pausanias, cea dintâi sibllă
cunoscută se nurnia Herophile, Ace�st nume de Herophile se •
găseşte atribuit şi altor siblle şienai ales aceleia din Samos.
Elien desemnează sub nurnel e de Bacis (cuvânt derivat dela
�ci�!J), vorbesc) o Întreagă clasă de profetese, cu toate că
acest nume era dat În mod egal şl unui profet beoţian care se
zicea a fi fost Insplratul nimfelor. Se dădea drept loc de ori­
gine al uneladlutre slb ile Claros. iar al alteia Delos. Eritreia,
car� predindea. de asemenea onoarea de a fi văzut naşterea
Herophtlţi, avea, şi ea Si'bHa ei. Mai târziu Eubeia, apoi Curne
i'Dl-{(aUa, auavut sibile nţl mai putin celebre. ,Seadmi'te Încă.
existenţa lITtei Si bile (rigiene la Ancyra.: a unei Sibile heleşpon-:
tice sau trolene, a unei Sibile babiloniene, .a unei Sibile ·egip­
ti�l'le pe lângă altele .pe cari itTJ.a.ginatiL1n�a preoţeascăJe va fi
inventat şi carrtoate la un Joc ar fi, mai "mult sau mai puţin;
intr'unchfp precis, după 'abtotii flasici, ÎrI. ,tt/umăr de' zece
'Sibila dela Claros, S'bila deia Delos., Sibila din Efitrela, Si­
bila din E'ubela, Sibila dela Cume� Sibila' Pr;giariă din AncYl:a-;
$iblla Helesfontfca sau Trolană,Sibila Ba.bilonian11., Sibiia Egip-,
ti.ani1 şi SJbila dela Delphi sau D;{phne,taceasta din urmă· era,
fiica lui Tiresias, ,savantâ.,'după cum o afiJ:mă Oiodor d1n Sich
Ha', în arta profţtizărei�' ., .
, Slbllele aveau sarcina de a cunoaşte nu numai adevăru-.
:rllede- un interes parti culal:,' dar mai ales voinţa divÎnit:itei.
Ori,' 'divinitateâ luată. în sens absoJut,ia efi vechi, cel puţin
laorigina societătei greceşti, era reprezentalăpr!n Jupiter,
tare În acest' chip era, dat dre�\>t părintele primei sibile : Sibila
dela Dephi. TradiţiUlH'a afirmă\ chiar că 'prima femeie care pro­
fetiza in oracalele dela Delphi \�e numia Sibila. Numele său' CI
fost luat apoi de către alte femei ,cari se destinara caşi dânsa
prezicerei prin oracole şi continhară astfel a se numi mai de­
parte Sioi la dela Delphi, Cl! toate că ele n'al1 stat nici odată
iin acest oraş, caracterul lor principal fiind acel' de profetese
pribege.neavând patrie şi nici �ămin.
Romanii ali cunoscut de timpuriu sibilde �i ei au avut pen-
j
[33]
""1'
/ . \
'>J!<4;
, ,�
l
r
!
I
. 33
. tru ele lot 'atâta, respect caşi pentru oracolele divine cari ve­
neau dela ele. Şi dacă ei nu le-au privit ca divinitât.i. le cre­
:lur� cel puţin deo natură intermediară tntre .orn şi zei. Ascul­
-tarea de oracolele sibiline e unul dintre faptele permanente ale
istoriei 'lor Aceasta. credulitate, in ce priveşte 'prezicerea aces­
tor profetese, a durat pănă la sfârşitul păgânismului şi chiar după
acela. pentrucă Sf. Ieroulrn credea Incă in caracterul lor fatidic,
far blserlca catolică Într'una din acele proze celebre: Dies irae,
dus il/a, invoca de asemenea autorltatea miraculoasă a slbilei,
în adrnlrabilele versuri cari se cântă la scvlclul funerar al
mortilor: .
.. Dles Irae, dies illa,
-Solvet seculum in favllla,
«Teste David cum Stbylla»,
sau În traducere franceză:'
«Jout de col ere . que ce jour-Iă, qul doit
-redulre le rnonde en cendres, au
-temolgnage de David cornme de Ia Slbylle»,
Iată acum numele principalelor slblle : ...
1) Sibll a Erltreia. Nici o sibilă n'a fost mai celebră în
antichitate decât aceasta care poartă acest nume, în care mulţi
autori au vrolt să vada un nume propriu, dar care În realitate
IlU indic.1i decât că sediul situ era in oraşul Eritreia, oraş din
Asia Mihoră� situat in apropiere de Insula Clazornene. Această
sibllă e dată ca fiind preotească a hti Apollon şi e desemnată
sub diferlte numiri şi mai ales sub acel de Herophile şi de
Atenats. ' .
, 2) Stbila deja Cume. Curne pare a fi primit o coloniedin
Calcis, În, Eubeia, in apropiere de Neapole, cela ce explică
pentru ce Siblla dela Cuine câteodată e 'numită Eubeică.' A­
ceastă sfbllă, spre deosebire de cea mal mare parte a prefete­
.selor astfel numite, era CU 'deosebire închlnată unui templu şi
se găsla astfel intr'o situaţie analoagă acelei aPitiei dela
Delphi, căci cuşi Pltia ea cra consacrată cultului luI Apollol!.
3) Sibila deja Gergis. - Locuitorii dela Gergls În mica Fri�
gie, aveau obiceiul de a reprezinta pe medaliilc lor sibila care
se născuse in acel oraş, ca fiind marea lor divinitate. E CllllOS­
cută astfel sub numele de SibiJa frfgică.
4) Sibila din Tibur sau Sibila Tiburtină, era ol1orată de
cătrâ Romani aproape caşi o zeiţă. In apropiere de locul unde
se crede că a fost altarul situ se văd rilinele unui mic templu,
dire, după cât se pretinde, j-ar fi fost consacrat. .
In s.fârşit pe păreţii din afară ai bisericii .. Toţi sfintii'"
din Bucureşti sunt redate În frescurl figllrile sibilelor, ale căror
nume diferă uneori de acelea pe cari noi le-am inregistrat, ten­
cuiala zidului fiind deteriorată. totuşi Cll toată deterIorarea am putut
citi numele lor cari complecteaz}1 pOate pllnă la un punct da-
3
[34]
EUFROSINA SIMIONESCU
tele ce se mai pot obţinea asupra unui subiect atât de obscur.
Iată slbllele de pe Irescurile menţionate: 1) Sibila Persica, 2)
Siblla Delfica, 3} Sibila Helespontlca, 4) Siblla Himerie, 5) S1-
bila Xantea (7), 6) Siblla Tlburtlna, '7) Sibila Llvina, 8) Slblla
Frighla, 9) Sibila Cumea, 10) Sibila Ertria. .
Asupra numelui de Xantea, după dl. Bianu În Insemnăn.
autografe scrise Intr' o carte de Dostteiu Mitropolit MoldorJe! t)
trebuie să spun că l1Ji� mi s'a părut mai degrabă il fi Slbila
Sandasa, dar lucrul nu e sigur întrucât aici tencuiala era că­
zută În mare parte 2). Şi dl. Bianu continuă in studiul său �
«Un document caracteristic despre consideraţia de sfinte care
S'a dat În trecut În biserica noastră (de - altfel şi in cea apu­
sană, catolică) Sibilelor este zugrăveala de pe din afară a Bi­
sericii nu mită "cu Sfinţii" din capitală unde se întâlneşte Calea.
Moşilor cu Strada Sflnţilor-. .
Această biserică căreia i s'a dat numele de Biserica CI11
sfintii după zugrăveala figurilor de pe din afară nu contine
nici un sfânt adevărat, fiindcă toţi aceşti sfinti nu sunt decât
cele 10 sibile împreună cu 9 filozofi stoici şi scriitori eleni.
'In literatura cultă la noi, s'a tradus de cătră Neculal Mi­
lescu Spatar la anul 1674 Cartea Sibilelor, KHHI'" w Cmmllll"X'z­
Manuscrtsut, care n'a mai fost, de altfel tipărit, se păstrează
şi azi În Biblioteca imperială din Petrograd.
In popor legenda albilelor e legată cu legenda despre
lemnul crucei. Intr'o variantă a acestei legende, de provenienţă
bogomilică, se spune anume că pe când zidi Dumnezău lumea:
nu exista alt cineva in ea decât el şi cu Satanall, Satanail a
luat câteva seminţe din cele aruncate de Dumnezeu pe pământ
şi le-a aruncat În mijlocul raiului, din care au crescut trei
copaci, unul al lui Adam, celălalt al Evei şi cel de ai treilea
al lui Dumnezău. Dumnezău s'a supărat şi l'a alungat pe Sa­
tanail afară din -rai. Din aceşti pomi cel dintăi a fost dus a­
fară din rai de apele potopului. AI Evei a fost găsit de lot
care l'a sădit pe apa Iordanului. Când Solomon a vrolt să zi­
deascătemplul din Ierusalim, negăsind lemne, a trimls să i se
aducă aceste două lemne, dar nu se potriveau nici unul, căcl
-când erau mai lungi, când ... mai scurte decât cerea măsura.
Atunci puse Solomon pe draci de-i aduseră din rai şi al treilea
pom, dar nu se potrivi nici acesta. Venind regina Sibna se a­
şeză pe acel pom, dar acela \0 arse, şi ea prooroci atunct cii
pe dânsulse va răstigni Mâ�tuitoruJ.
O altă variantă schimbă, însă, sfârşitul acestei legende,
spunănd că lemnul adus de SQI6111011 pentru construirea tem­
plului său nepotrlvlndu-se, Solomon a pus să-I arunce drept
1) Analele Academiei Române. Seria 11. Tom. XXXVI, 1913---14"
2) Un Ms.grec conţinând Istoria sibilelo r. oferit de Praf. Dragomlr
Demetrescu Bibliotecei Universităţei se găseşte la Fundatia Corot 1
din Bucureşti. Manuscrisul mi-o: ţost ÎI/să inaccesiiitt. '
[35]
MONUMENTE LITERARE VECHI
35
punte peste o mlaştină in părăsire, şi fiecare dintre cei ce
treceau pe' acolo trebuiau să-I blesteme cu cuvintele: O, de
trei ori blestemate lemn. Trecând pe acolo într' o zi şi Ana
Proorociţa, care nu e decât o localizare poporană pentrii Slblla,
aceasta În loc să-i blesteme îi zise: O, de trei ori fericite lemn.
, Mai târziu cu ocazia condamnărel lui Christos, jidovli pentru
a-şi bate mai cu cruzime joc de el, alese .drept lemn de cruce
pentru răstigni rea lui acest lemn infe<;Jllt .. de miazrnele locului.
Prezicerea Anei Proorociţa se indeplini 'intocmai. Lemnul acesta
dispreţuit fusese destinat de a susţinea pe el trupul sfânt, al
lui Christ.
Oaster raportează aceiaşi legendă, dar sub 1111 aspect
schimbat. E vorba de «Călătoria lui Sit la raiu pentru a aduce
tatălui său bolnav de moarte ceva care să-i răcorească sufletul.
Ingerul domnului îl preîntirnplnă la uşa raiului, şi ii dă o ra­
mură din pomul maslinuiui, vestindu-i tot odată că Adam va
muri. Inainte de moarte iŞi împleteşte Adam capul cu acea ra­
mură şi e îngropat cu dânsa. Din morrnântul lui crescu un
pom uriaş, păzit de un foc veşnic şi de fiarele sălbatece. Din
acel pem, după cuvântul lui Avraam, luă Lot trei tăciuni şi ii
împlântă in pămâ.p.t şi îi udă cu apă adusă in gură până când
au prins rădăcini şi au Înverzit. Acesta era semnul că Dum-
nezeu i-a ertat păcatul. . ' '
, Iar dacă a vroit Solomon să zidească templul din Ieru­
salim s'a adus şi acel pom. Dar cum il măsură el totdeauna
era sau mai lung sau mai scurt, şi nu s'a putut folosi de
dânsul. Irnpărăteasa Savila, care venise să vadă pe înţăleptul
Solomon, cum călcă pe acel lemn, incepu să proorocească' de
venirea lui Christos. Solomon porunci de păstr ară acel lemn
Jntr'un puţ. şi acolo a stat până când veni ziua pentru care a
fost destinat, şi atunci se făcu din acel lemn crucea purtătoare
fiului lui Dumnezău, La acest scop n'a putut să slujască alt
lemn crescut pe pământ, ci numai lemnul raiului». (Gaster,
Conferinţe Publice, 1833-1884. Apocrife in literatura română.
Bucureşti, Socec et Comp. p. 233 sqq),
După alte variante, despre care vorbeşte Tudor Pamfile ,
se pare că uneori la noi si bilele erau considerate nu numai ca
sfinte dar şi ca spirite necurate 1).
In acest caz, eu cred cit avem de a face cu o influenţă
bulgară suprapusă stratulul românesc popular. Intr'adevăr
Wesselowskl în Archiv [iir slaotsche Philologie spune că la
Bulgari sibilele erau considerate ca spirite demonica, rău voi­
toare, iar Sibila poartă la ei numele şi de Samov ila ori Sa­
modiva s) Să nu fie .atunci cuvântul nostru Savila mai degrabă
o prescurtare elin Sarnovila decât o contamlnaţie din Sa va şi
Sibila după cum o sustine Gaster ?
1) Tudor Pamfile, "Sibile f'i Filosofi". Bârlad, 1916.
2) Afsllh., t, 609-10.
[36]
36
Et)FROSiNA SIMIONESCU
"Iconografie. Reprezmtarea cea mal arttstică Ci! slbllelor
este aceia a Capelel Slxtlne, opera lui Micltel Angelo, iar fn
al doilea loc acela a lui Racpha�l din biserica santa Maria delia
Pace dln Roma. Şi una şi alta sunt frescuri clasice pe care o
lume întreagă le adrnlră cu entuziasm. Mldtel Angelo a pictat
pe plafonul Capelel Sjxtine din Vatican, la Roma, frescur] re­
prezlntând cele . şap. figuri ale profeţilor şi cinci figuri ale
slbllelor. Se văd astfel portretele Sibilei Perslca Intre Ieremia
şi Ezechiel, al Si bilei Eritrela intre Ezechiel şi Ioll, al Sibilel
Delphlca Între Zaharia şi Isaia, al Sib!lfei Cumela Intre Isaia
şi Daniel şi al Sibilei L'bica intre Daniel, şi Iona, Aceste Ii­
guri de femei, in proportii colosale, sunt considerate ca cele­
mai admirabile creaţlunl ale artei. Nimic nu aminteşte viata
comună; figura, fizionomia, modul conceptlunei lor caşi atitu-­
dinea, indică tn ele suflete aparţinând unei lumi ideale, perso­
naţll pe cari pictorul nu le-a putut vedea decât În camera. lu­
minoasă agentulul sau. Grandioase, impunătoare, aceste sibrle
sunt demne de a Intovărăş] pe marii profeti ai Bibliel, Eritreia
e· frumoasă ca o divinitate eglpţlană ; Slblla' Perslca citeşte de
aproape, ca un om cu ochii obosttl, in cartea plina, fără îndo­
lală, de mistere groaznlce, şi pe cari ea se pare că le citeşte
cu aviditate; aceia dela Cume pare şi ea obsedată de enigme
Indescifrabile ; . Siblla dela Delphi e cea mal. autoritară imagină
a inteligenţei care comandă şi Sibila Libica ţinând o carte trr
sus Iasă să cadă o privire despreţultoare către cei de jos pă­
rând a vrol să arate e:1 este Interzls cuiva să-şl arunce ochii
asupra cărţilor si billn e. Cum fi zis foarte bine Ernile Bertaux
în opera sa Rome, profeţii şi slbllele Capelei Sixtlne au ca
functiune specială de a reprezinta atitudinea splritului omenesc
. În fata adevărului şi a Inspiraţiunel di vine.
Din contra. cele patru siblle pictate după pânzele lut
Raphael in biserica Santa Maria delia Pace din Roma, n'au vi­
goarea masculină şi aerul îngrfjat ai vedeniilor lui Michel An­
gelo. Atitudinea lor caşl gesturil�, sunt arrnon!J şi'sel1ijli1�latt'
Cea mai frumoasă. Si bila Piuig!a. ri1rnâne Indiferent2l la vor�'
beJe îngerului, având! privirei] cufundată in visuri' de iubire .
.
laşi, 1921
\
EufrosÎnâ \SimÎonescf,J.
Doctor în Litere
_ ...... __ ...
[37]
· D_IV_A_N....,...URllE DOMNEŞTI , .�'" ...... �����
DIVANURILE DOMNEŞTI
DIN
Moldova şi Muntenia in sec" al XVU-a
(1654 -1(60)
---
Anul 1654. In Moldova domneşte Gheorghe Ştefan. Vodă;
'in Munterda se stânge din viaţă Matei 'Vodd Basarab �i de la
.Aprllie domneşte Constantin VoM Şerban Basarab.
In Moldova nu cunosc până acum ne-o carte de jude­
cată a divanului cu intreaga listă de boerl. Nici Academia. nici
Arhiva Statului. nICi eu cu Suretele mele manuscrlpte nu posed
de cât cărţi domneşti, zaplse, dar nu Ispisoace cu liste de bo­
eri, Lipsa aceasta de cărţi de divan nl-oexplicăCronlca ţării;
după ce fu tot cursul lui 1653 s'a războit cu Vasile Vodă, CU
'Tlmuş şi cu Cazacll lui, Gheorghe Ştefan nu putu nici fII
.cursul Iul 1654 să-şi 'ege domnia, ei .. cu aşezată domnie in
Roman, a aşteptat acolo pănă ce i-a venit steag de domnie de
la împărăţie- (Let 12 347). Cât a stat la Roman cu domnia,
ţara nefiind încă aşezată, Gh. Ştefan Vodă a stors averile lUI
Vasile Vodă şi ale boerilor Cantacuzlneşti, iar pe nepotii lui
Vasile Vodă i-a tăiat, adică pe Ştetănlţă Lupul paharnicul
l'a tăiat in Suceava. iar pe Alexandru Lupul paharnicul şi pe
Ianachi Lupul comisul, feciorii hatmanului Gavril, i-a ucis la
Bucluleştl pe Bistrita. (Let, I! 347). Iar «după ce a 1 uat steag
şi caftan de' domnie Ştefan Vodă la Roman au venit in laşi la. ,
scaun şi s'a aşezat de atunci cu intemeiata domnie- (idern).
In aceste vremi tulburi n'a Iuncţionat divanul, şi de şi
Vodă şi-a avut boerli săi, nu avu răgaz să lucreze cuei in
divan .• şi nu le putem da numele' deplin şi intreg. In actele
timpului ca şi in cronici găsim tnsă amlntiri de aceşti beeri
între 1653 Aprll şi 1654 toamna: Patraşco Moreanul hatmanul
omorât de ţărani, ce se strânsese in jurul lui Ştefăniţă Lupul
paharnicul (Let, It, 332) ; Mogtildea paharnicul, moşul său, fu ...
sese legat de Vasile Vodă la puşti în Hotin şi acum eliberat
de Ştefănlţă Vodă se puse in slujba moşului său şi cât pe ce
era să 'omoare cu săcăluşa pe Vasile Vodă la Hotin (Let 12,
328); Hajdeu parcalab de Hotin cu fora, se împotrivesc lui
Vasile Vodă şi nu-l predau cetatea, deşi revenise în scaun
in vara) lui 1653. (Let 12, 331, 342). Când Ştefan Vodă
NOTA. Studiul acesta inceput (J. se pubttca 111 anul XXVI al
A rbivei, a continuat şi tn anul XXV/l, Cum tnsă tn vremea războtulu;
Arhiva n'a mal putut publica nimic şi a tncetat să apară, reluăm şt­
. rut studiului documentelor domneşti din Moldo!Yi1 şi Muntenia, �l dd,,1
.de (J ""1: data dQţ�mfl1tc pe 6 ani de zile.
[38]
38
OH. GHIBĂNESCU
era la Răcăciuni cu al doilea război venind contra 'lui Vasile
Vodă se pomenesc' aceşti boerl În jurul noului domn, Andronic
sărdar, Darte spatar, Anttohie aga. Mogâtdea paharnic şi starea
vlsternic (Let 12, 338); Stamatt Sacăzlt postelnic e mâna
dreaptă a lui ah. Ştefan Vodă, căci el etrimes la Poartă să
scoată steag şi caftan de domnie. Misiunea şi-a în Iepll-rlr-o bine
căci el vine cu un agă împărătesc să-i citească decretul de
domnie (Lei 12, 347). Racootţă Cehan vel logofăt, e pomenit
Îi cărtile domneşti date încă din' toamna lui 1653 şi in cursul
verii lui 1654 (7162 Dec 9. A. R. XLIV, 8: 7162 Ianuarie 9
idern LXXXII. 102 ;). El e boerul care a stat vtori logofăt tot
timpul lungii domnii de 19 ani a lui Vasile Lupul, dar este cel dintăi
care' trece ,de partea lui ah' Ştefan Vodă şi ajunge prim mi­
nistru vei logofăt. Neculat Buhuş vtori 'logofăt, spre a aju nge
apoi ve! logofăt, Ilie Şeptelici vei postelnic (CXXXVIH 38;
CXLI, 10), cu. Roşca visternic (CXXXVIII, 78); Se mai po­
menesc apoi o samă de boerl : Ursul Vartie biv vornic, ,An­
drieş T. Ianouici biv veI rnedelnicer, ţordachi Cantacuzino biv
visternic căpătând ertare de la Vodă (LXXXVI, 37), Mihai
Furtună biv comis, Vasile Lupul biv hatman, Contăş dlac.,
Dumitraşco uricar, Enachi Dabija vornlc, Bejan Gheuca vornlc'
Pauă; Albota' [itnicer, Ionaşco Prâjescul, Vasile Şoldan 2
vlst, etc. .
Cei doi frati Cantacuzlneşti lordachi vlsternicul şi Toma
vornicul sânt scapati de moarte prin mijlocirea fratelui lor
Constantin Cantacuzino postelnicul noului domn al Munte­
niei (Let 12, 348), care trimete In grabă pe Badea Contăş Bă­
lăceanul şi ajunge Într'o zi şi o noapte cu .cal de olac la Iaşi.
Noroc fu că arrnaşul cel mare Grigore Hâbăsescul, fiind mituit
nu execută ordinul domnului şi cruţă viata celor 2 mari boeri
(Mag. ist. 1, 307 j.
In Muntenia se face schimbare de domnie cu moartea lui
Matei Vodă Basarab. despre care zice Miro.n Costln : "om fe­
ricit peste toate domniile acestei ţări, neinfrânt şi nespăirnat
cât poti să-I asemeni cu mari şi vestiti oşteni al lumli"
(Let }2, 348). .
Spusele cronicarului concordă cu vorbele frumoasei Ins­
cripţii puse pe morrnăntul marelui Voevod la Arnota: Haici
zace Matei Basarab, cu mila IUli Dumnezeu odinioară stăpân
şi domn al ţării Româneşti, barlpat intelept (mu] mudrl), indu­
rător şi mllostiv (ştedreanii i mHovatel), intemeetor şi înoitor
a multe biserici şi mânăstlri, nicţ odată b!�!lit, ci biruitor (111-
kolije pobeajde_n a pobeadnik) şi a multe lnvlngeri învingător
(pobeadonoseţ), prea slăvit (preslavitii) duşmanilor înfricoşat
(vragov strqşnii), prietinilor de folos, Înbogăţitor al ţării sale,
a domnit 23 de ani şi a adormit intru domnUl, la adânci şi
cinstite bătrâneţe (vă gluboteai i miIostitea starosti) in allul.
domnului 1654" (ar. Tocllescu, Inscriptii 57; Biserica ort. m
15; N. Iorga, Inscripţii 1, 201).
-- .... -.
[39]
. --,-p_IV_A __ N_U_R_IL_E. DOMNEŞTI
39
Radu.l paharnic
Ultimele zile ale lui Matei fură tulburate cu răscoala sei­
menilor din cauza neplăţii lefllor. Ei omorără pe Ghinea Ţucală,
pe Radul Vărzarut vel.arrnaş cum şi pe Socot Comaţeanul
vel clucer. (Mag. istoric I, 303, IV, 328). Intre aceste muri şi
doamna Elena soţia lui Matei Vodă in August 7161 (Iorga, In­
ssripţli 1. lQ7); iar În "9 April 7162 Duminică dimineaţă a rl1-
posat Matei Vodă în casele domneşti În Târgovişte şi a domnit
'Matei Vodă ani 23, fără Juni 5 şi zile 11 U (Mg. lst, IV, 330),
Constantin Vodă Şerban ridicat la domnie In April, în
urma răscoalei Seimenilor, îl vedem dând cărţi in luna lui
:Mai, iar divanul lui se compune din boeri precum urmează:
Otuorma vei ban Craiovei, Preda Brancovanul vel dvornic,
Stroe Piera vel logofăt, Bunea vel visternic, Hrizea vei spatar,
Gherghe vei clucer, Istratie vei postelnic, Chirci! vei stolnic,
Radul Mihalcea vel comis, Pană Ftiipescui vel paharnic.
Danciul velsluger, Necula vel pitar (Venelin 332, Surete V.
lt$J 1 VI, 65). .
Inrudirea sa e aceasta (Anal. Acad. XXXVIIl, 195).
Radu Vodă Şerban + (b) Elena fată de + (a) Benga logofăt
popă din
Bucureşti
rn. 16:l4
I I
Elena Constandtn Vodă
căs, Cost. Cauta- Cârnul
cuztno postelnlc O",-.c Bala şa fata.
lui Nrculachl
stolnic
m, 1657
Alăturând primul divan a lui Costantin Vodă Şerban şi
,CIUI ultimul divan a lui Matei Vodă găsim aceiaşi boeri: Ghiorma
păstrat şi ridicat din nou la cinstea de ban; Preda Brancoua­
nul păstrat ca veI dvornic, Bunea e delicat de la stolnic la
visternic, întru cât Ghinea Ţucală fusese ornorât de Seimeni,
Hrizea e ridicat de la păhărnicie la spătărie, în locul Diicului,
pentru a aspira apoi la domnie; Radu,l Mihalcea e păstrat ca
vel comis. Deci din acest punct de vedere privită alegerea lui
Constantin Vodă Şerban, ea e o continuare politică a statutul
boerilor ţării cu rîdicarea unora în boerille ţăril şi cu păstrarea
altora in aceleaşi rangurf, pe lângă cari se a!ătură şi boeri Iloi
ca Stroea Fiera lo�6fătul, Oherghe c1ucerui, Istrate postelnic,
ChiFca stolnic, par:zll, Filipescul paharnic, etc. .
Investitura noului domn se făcu la 1 Iunie 1654. (Mag,
ist. IV. 335, I. 307), şi cum domnia la inceput i-a iost liniştit�
B'a apucat să faca biserici, una în Bucureştl cu hramul Sf.
[40]
GH. OHtBANESCU
Constantin şi Elena ş,ialta lâng:t Craiova, biserica ]ftianuhri
prin dărnicia doamnei Balaşa. ,
ADUI 1655. In Moldova domneşte Gheorghe Stefan VotM;
în. Mtlfztmla domneşte Constantin Vodd Şerban. An de tulbu­
rări şi de răsvrătlri ale selmenllor şi dorobanţllor, şI ro Mol­
dova şi in Muntenia. .Cronilcarf tăfii ne vorbesc pe larg de
aceste răscoale (Let, 1 t, 348 seq. 1 Magist. 1, 301'3; IV, 337).
Răscoala incepu În luna Februarie şi tinu toată primăvara.
"Iar când a fost a doua zi Sâmbătă Feb. 17, anul 7163" zice
cronica anonimă românească "In postul cel mare era" zice
cronica Moldovei. In Iaşi buclucul s'a pornit de la sfada dintre
seirnenii Nemti şi cei Muntenl, fllnd de toti 2300 ; Iar in Bu­
cureşti s'a pornit de la setea de sânge şi de la fnvrâjblrHe lui Hri­
eea, care fu proclamat do mn.
Zarva seimenilor din Iaşi n'a vu urmări adâncr, căci Voda
Ştefan îi linişti, depărtându-I şf trlrniţând pe MuntenI la vetrele
sale; In Muntenia din contra - .... exact ca şi la 1907 ...... mişcarea
de răzvrătire avu un caracter mai grav. Au ucis o sarnă de
beeri mari şi mici. Iată llsta dată de cronicile anonime: Ohiorma
vel bau Cralovei, Drăghic: fiul Papel vistierul de la .Greci,
Papa fiul lui Preda Brâncooeanalui vel vornlc ; Gheorghe Ca­
rida vlsterul de la Popeşti : Cristea Hul lui Socot Cornăţeanul,
Udrea Dotcesul slugerul, Preda Beca de la Maia, Saua Şufa­
riul Cuştiureanul, Dumitraşco Frtgureanul, Dumitru: comis:
fiul Mircei pitarul din Stăneşti, Mihat Ctokodatul ; apoi căpl­
tanii : Gâdea, Bâldul, Ioan, tancul din Căineşti, efc, (Mag. ist,
I 309; IV 338). Neomenlile şi fărădelegile lor sunt pOV' estitc
pe larg de cronicile anonime. L:� 17 Iunie 7163 se izbiră sel­
menii cu Hrizea Vodă al lor la Şoplea pe Teleajin, şi fură în­
vinşi de oştile lui Racoţl cu Ungurii şi ale lui Olt. Ştefan cu
Moldovenii, şi aşa se răsăpi!":! zurbalele, după ce ţin ură luni
de zile intreaga Iară in ferbere şi Îll plină anarhie militară.
Nu uităm a pomeni momentul când după învincala Seime- .
ni1or, Racoti dădu masă mare '.Ia Gherghita celor 2 vocvozl ai
ţărilor româneşti; "şi au ciusHt pre amândc)Î domnii, el Singur
in capul mesei dea dreapta Ştefan Vodă, Iar dea stânga Con­
stantin Vodă, boerii lui cu bo(:ril amâl1doror 'ţărilor răslete;
in fruntea tuturor Kemeui Janoş, hatmanul lor. Vei vedea cum
lnghite Racoti mari şi inalte g&nduri, cum s'ar' vedea Cralu
peste crai şi domn peste dom'!/. �rb noro;;ul la sufş şi . lune­
cos de a stare pe loc, grabn!c şi de sărg pornitor la pogorâş,
Toate acestea priveau Turcil cu cqada ochiului, aceste tovărşii
a tărilor acestora" (Let. P, 351).
Hrizea sau Hrizică Vod·ă avu sfârşit trist. Prhn inW la
Brăila, fu predat ca prisonier la curtea lui Racoti îu Belgra­
dul Arqealului. De aici venind apoi cu alt război in tară fu
prins in lupta de lângă târgui Bengăi prin oştile conduse de
Preda vomle Brâucoveauul, de Radu! stolnic Fărclişallul şi de
[41]
It
l
. DIVANURILE DOMNEŞTI
lona.tcocuparui şi apoi l'a spânzurat de o roată Impreună eVI.
alti 12 ai II,JÎ tovarăşi (Mag. lst 1314, IV 343).
In MoJdova divanul lui Gh. Ştefan ,Vodă se compune din
boerlprecum urmeaza:
lonaşco Rusulvel logofăt, Ştefan Boul vei vornlc ţării
de jos. Istratte Dabtja vei vornic ţări] de sus, Vasile Ctaura;
hatrnan şi pârcălab Suceavei, Ilte -;epteltct vei postelnlc, ar/.­
gofie Rusa! vel spatar, Solomo« Bâriădeanu; vei vlsternlc. Ne­
cuku Mog6Jdea vei paharnic. Miron Bâctoc vel sluger, Marcu
CJogelea vei clucer, NeculalBuhuş vtori Ivgofăt, Darle Carabdt .'
vei comis; apoi vornici de gloată: D. Roşea, Rugind şi Vas,
Belde ; Intre boerl mai mici se pomenesc : Dumuraşco Cărnal
2 post.,. Oh, R01ea 2 vlst., Oheorgtu: Catargtat blv 'Ici pahar, ..
nlc, Tudosă părcălab de Orhei, Teodor iora sluger, D . .8uh.uş
3 vlst ; Toma Cantacuzino blv vei vornlc, ertat de Voda;
Damitraşai Uricar (Cr. Huşilor 71 app.; Iorga dac. XVI, 393 ;
SureteIV 123; Isplssoace III. 1. 62). .
. In MuntenIa I divanul lui C, Vodă Şerban pe lângă cei. 3
Episcopi: Ştefan mitropolit, Ignatie Episcop de Râmnic, Şte­
fan Episcop de Buzeu se compune din următorii boerl r Ghlorma
veI ban Cralovei ornorăt apoi de seimenl ; apoi Chiriei! ; Preda
Brăncoveanul vel vornlc, apoi Gheorghe Baleanul j Stroe Fiera
vei logofăt. Bunea visternic, apoi. Pârvu. Hrizea spatar, care
fiind ridicat de selmenli ca Vodă, fu spânzurat şi in loc fu
ridicat Pană Filipescul, Gheorghe clucer, apoi Diicul, Istrate
postelnic, apoi Danciul Părăianul apoi N egoe ; Chirică Rudea­
nul stolnic. apoi Radule; Pană Filipescul paharnic, apoi Radul ;:
Danciul sluger, apoi Drăghici, apoi Tanasă; Radu1 Miha.lcea
vei comis; Neculae Glogo'leanul vei spatar ; logofeti de divan:
Mihakea Paraschiva log., Udrlşte Năsture.1 2 log .• Preda log.
(Teiutescu, Dac. istorice 35; Iorga Hurezul 324, V 121, 443 ;
XII 324 ; Surete ms. XXXV, 197).
Anul 1655. In Moldova domneşte Gheorghe Ştefan Vodă;
in Muntenia domneşte Constantin Vodă Şerban. An de linişte ;"
,,,aicea domnia lui Ştefan Vodă a fost in pace, de se poate
zice că are casa aceia pace lângă care alta lipită de perete CI
arde" (Let 12 352). Spre laturea Hotinului şi a Cernăutulul s";r
ridicat haiducul Detinca, el fu prins de poterile trimisoe CUi
Miron Bucioc stolnicul ; .
In Moldova, divanul se compune din următorii boeri, i)� .
Ungă cei 4 vlădicl: Ghedeon Mitropolit, A'Zasta�te Episcop Ro­
manului, lor est Episcop Rădăutului. Sava Epis�op H.�şilor, 10-
na�co Rusul veI logofăt, Ştefan Boul vei vorntc ţării de jos�,
lstratle Dabtja vet"vornlc ţărlide sus, Vasile Ceaurul hatmall
şi parcalab Sucevei, Chiriac Sturza şi Ion lfitbt1şescul parca­
labi de Hotln, C. B?lnti� parcalab de Neamt. Ooe parcalab de
Roman� IUe Şeptelicl vei postelnlc. OrtgoreRllsul vei spatar.
Neculat Mogt!Uka veI paharnic1 Solomon Blrl./ttkanut vei vi�· ..
[42]
42 OH. OHIBĂNESCU
.:.- __ .:.......--'--.....;..--------'---'-----=:-:'-., -- .. _---.,----
ternlc, Stamatie veI stolnlc, Dalie Carabăţ vel comis, Miron
Ctogolea vei clucer, Miron. Bucioc veI slnger, apoi C. Muţoc,
Pauă; Albota: jitnicer, Nec. BuhllŞ3 logofăt, apoi vornicii de
poartă: D. Roşea, Rugină,' Alex. Costin şi Stefan Gheuca, alţi
boeri se mai pomenesc D Prăjescti 2 vlst., Oavti! Brăescul şi
Teodor Brăescul 2 clucer, Eremia Cărcu portar. de Suceava,
Dum. Drăguşescul parcalab de Suceava, Macr! parcalab, Oli�
gore Cara 2 [itnlcer (A. Pap, Calimah "Oh. Stefan Vodă" 90,
Uricar III. 280, VII. 8. 46,-Iorga Doc. IV. 44, V, 532, Isplsoace
şiZapise m. 1. 76).
In M untenta divanul Se compune, din boeri precum ur­
mează: Chircă Ra,deanal vel ban Craiovel, Gheorghe Băleanul
vel dvornic, Stroe Fiera vel logofăt, Pâruu! vei vlsternlc, Pană
Ptlipescu; veI spatar, DUC/tI clucer, Radul Fărcâşanui veI stol­
nic, Radul Mi/zatcea, vei comis, Raaut paharnic, Donciul Pă­
răianui vel postelnic, Barbut vei clucer, Nicola Ologooeanut
pita!", Stanclut jitnicer, logofeţi de divan, D. Bold/ci, Vlad log.
Chiosa 2 log. (Surete VI, 219, 73, Iorga, Costantln Căpitan XII,
139, Condica Tismanei 1, 613, Arhiva X/lI' 180)
Anul 1657. In Moldova domneşte Gheorghe Ştefan Vodă,
in Mu.nteniadomneşte Constantin .Vodă Şerban.
Evenimentele petrecute în vecinătatea ţărilor române n'au
tulburat mersul trebilor din lăuntru, Arnândoi voevozii au lu­
at parte la campania lui Racoţi contra Leşilor, câte cu 2000
oameni, oştile Munteneştl sub comanda Căpitanului Odivoe, Iar
cele Moldoveneşti sub comanda lui Gligore Hăoasescu; serda­
ruJ şi a căpitanului de Fălciu, Prattţa (Lel. 12, 355). La Tari­
grad era vizir Kiupru!iul, aşa că nu puţin a slăbit in ochii vi­
zirului amestecul celor 2 domni Români la amestecăturiIe lui
Racoti contra Leşilor. Mazilirea lor era hotărâtă. in principiu:
Ki'upruliul plănuia să dea domnia Ardeahllul lui Vasile Vodă.
urmând a-I scoate din Edecule.
Divanul din Moldova se compune din următorii boer! =
lonaşco Rllslii vei logofăt, Stefan Boul vei vornic tării
"de jos, Evsfratie Dabija vei yornic ţării dlesus, Vasile Cea­
"uruI hatman şi parcalab Succvei, Itte Septeltct veI postelnic,.
dttgore Rusa! vei spatar, Ntcolae MogtUdea vei paharnic, So�
!omon '?Bârlădeamzl veI visternfc, Darle Carabăţ vei comis.
Hrtsoscoleo veI medelnicer, M4ron Ciogolea vei clucer, Coste.
Moţoc, veI sluger, Orumeza v�1 armaş, Antiohie aga, NeClllat
Bulll,ş 3 logofăt, Vasile Şoldan\ jitnicer •. apoi vornicii de poartă:"
Dllmtteaşco Roşea, Strata/at, �asile RlzgifU'!., Bejan Oheuca.
Beldiman, Mierăut, Păfărntclze şi Neantul, pe lângă aceştia se
mai Întâlnesc: Pavel Aibota jitnicer, loni/ă Prăjescul 2 vist ••
Toderaşco fora sIuger,ToaiJer Prăjescul ducer, Radui vei pi­
tar, Oh. Roşca 3 vist., Oavrilaş Brdeţcul, Eremia Criiclll por­
tar de Suceava, Dum. DI't'lgllsescul parcalab de Suceava, iar
uricari găsim pe Contaş şi, Dumttraşco. .i
[43]
, DIVANURILE DOMNEŞTI
43
'f
f
I
I
\
In Muntenia divanul se compune din' boeri precum ur­
mează: Chircă Rudeanul veI ban Craiovei, Gheorghe Bâleanui
vel vornic, Stroe Piua vei logofăt, Părvul vei visternlc, Pană
Ftttpescul vei spatar, Dticul vel clucer, Radul Fărcăşanul stol­
nic, Radul păharnic, Neagoe Săcueanul vel postelnic, Radui
Mlhaicea vel comis, Tanasă sluger, Ntcola Ologoveanul vei
pltar, Udrişte Năsturel 2 logofăt, Nicota Boldeanu log., apoi.
Badea clucer, Stroe clucer, (Arh. stat Condica Tlsmana lI,267,
doc, Muntene V. Iorga Doc, IV, 35, Surete VI, 75. 221).
Anul 1658. In Muntenia domneşte Gheorghe Ştefan Vodă
itma Ianuarie şi Februarie; apoi se sue în scaun Gheoghe Ghica
V6dli; În MUlltenia domneşte Constantin Vodă Şerban până
Ba 5 Ianuarie, apoi se suie În scaun Mthnea Vodă fiul Radu­
lui, Vodă la 17 Februarie 1658. Schimbarea celor doi domni
din ţăr ile Române se datoreşte pollticei externe a , Kiupruliu­
lui vizirului, Asupra domniei lui Ghica Vodă ni se dă legenda
cea frumoasă a lui Neculcea (Let UI2, 188), iar asupra lui Mih­
nea Vodă, cronicile Muntene ne povestesc intimitatea din viata
turcească că el ar fi fost grec, ficiorul lui Iane Surdul, şi că
l'ar fi chemat din botez Franţl, dar că intrând in slujba lui.
Chinan Paşa s'a dat de ficlor Radului Vodă, şi slujindu-i în
casă cagiuvanşi fiind preferatul Validelel a căpătat tronul
(Mag. ist, I. 316, IV 346) ,
In Moldova divanul se compune din urmatorii beeri : 10-
naşco Rusul vel logofăt, Ştefan Boul vel vornic ţării de jos,
Eustratie Dabija veI vornlc ţării de ISUS� Vasile Ceaurul hat­
mim şi parcalab Sucevei,> Ilie Şeptelici vei postelnlc, Gllgore
Rusul veI spatar, Neculai MogâJdea veI paharnic, Solomon,
Bărladeanul vd visternic, Ilie Sturza vei Stolnic, lonaşco Tal­
mac!, vei comis, Neniu! 2 logofăt, Contaş logofăt" Grumeza
vei armaş. Tirea vei jitnicer, Glig. Cara 3 jitnieer, Gligore vei
sardar, Nec. Buhuş vei clucer, apoi Prăjescul, Pelin 2 visternic.
Costadin 2 paharnic; apoi vornicii de poartă Vasile Ciolpan.
Rugină, Alex. Costin, Gh. Bejan, Dlin. Roşea, M. Beldiman, Con­
stantin ; iar Epifanie şi Damaschin sânt vornici despre doamna­
(Urlcar Xl 209, Surete IV 162, lsplsoace III 1, 88, 91, 95 seq).
Gheorghe Ştefan Vodă era "om deplin. cap intreg, fIre
adâncă, cât poti zice că nasc şi În Moldova oameni;" iar e­
şirea lui din ţară a fost în anul 7166 tocmai pe vremea ,aceia
ia venit mazilia, pre ce vreme a scos şi el pe VasHe Vodă den
scaun'" (Let 12 357) J)
1) Notă. In Letopiseţ se pun aceste fapte ca petrecute lI! 7165, de
,1 tot acolo se dă că' Oh. Stefal; a domnit 7 ani. Nepotriviri/e vin de
ia greutatea de a se ceti corect slovele vechi luate ca cifre 5, 6. 7,
având u,lfre ele o multă Îllrudire ca ligraficd. Acelaşi greşală se face
:# de d. V. Ureche In datarea doc. din 10 Februarie, pe care li dă ca
emanând de la Oligore ahlca Vodă. Aceiaşi greşală o vedem la cro­
nOlogia lui .Maiei Basarab, căci inscripţia spline că a domnit 23 ani,
iar cronica spune că {li domnit 21 ani fără 5 IUlli şi il zUe.
[44]
GH. GHlBANESCU
-.-------�--.,;--� --o----··-·---·�-·�.--·
Neamul Ghlculeştllor tncepe slava sa polttlcâ cu OIUOf­
ghe Ohlca. Cariera şi-a inceput-o supt· Vasile Lupul, care l'a
întrebuinţat de Capuklhae la Poartă. unde-potrivit Iegendei=­
avea adâncă prietenie din copilărie cu Kiupruliul. In ţară el a
râdlcat repede treptele boeriel, VeJ şatrar In 1641, e apoi vel
stotnlc în 1645, urmând lui Toma Cantacuzino, care fusese
râd/cat vel vorn!c ţărel de sus, pentru a . fi rădicat în 1648
mare vornlc al ţi1rfi de jos, dupa moartea lui Oligore Ureche,
In cartea de dante, ce Ioan Voda. fiul lui Vasile Lupul, o face
stolntculul Ghica, în 1639 Dec, 12 (Surete IX, 133) se spune
căel a slujit altor domn! de dinainte, apol a slujit lui Vasile
.. Vodă iar acrnu slujaşte şi domniei mele şi t&ill noastre la
Ţarigrad».
Nu cunosc până acum Inrudirile sale cu fam!fWe boer eştl ;
cred Insă că de oare ce se tace, eI n'are legături cu Iarniliile
boereşti, ci că a datorit cariera sa legăturilor cu Kiuprullul de
care a şti,ut să se tolcsască cu Vasile Vodă, prietenul 1 uf A·
baza paşa din Sillstra. Odată cariera lui făcută s'a putut im­
pune încuscrlre cu mari familii boereştl şi domneşti in ţară'
Raţiunea unor asemenea încuscrfrt ne-o da cronică ţării: .. Ste­
tatI Vodă socotind iar acea socoteală ce socotlse şi Vasile
Vodă in Ghlca vornicul, cum este om de Capuchihae, neavând
gând să poată eşi unul ca dânsul la domnie, l'a făcut de casa
sa, cu o ne�oată a sa, fata Sturzei (MateI) vornlcul, după fi­
dorul lui, Oligoraşco postelnicul, şi după ce s'a incuscrit cu
Ghica vornicul, pe flclorul luI l'a boerlt cu agta, Iar pe Gh.
Ohicabătrânul Iar l'a trimes la Poartă Capuklhae" (Let 12 357).
Gheorghe Stefan Vodă ('in prima lui căsătorle avu o fată
f!e care o mărită cu Matei Sturza vlstlerul, frate cu Vasile
Sturza hatmanul şi cu Bărboi Sturza vornJcul. Matei Sturza
vlsternlcul a avut 7 copii: Elisaveta căsătorită cu Gligore
Hăbăşescul, Maria căsătorită cu Oligore Ohica postelnlcul a·
poi Vodă, roader Sturza spatar, Iite Sturza hatmat1, căsătorit
cu Elisaveta fata lui Stefan Vodă Petrlceicu, Chtrtac iSturza
paharnicul căsătorit ÎntăI cit Alexandra Prăjescul, al doilea cu
Ana lsar, Alexandra căsătoritâ cu 'preda Paladi, şi ltasi/ca
necăsătorltă.
Din aceasta lnşlrare a încuscrlrilor vornlculul Oh. Ghica
se vede lămurit puternica legătur� ce şi-a stabilit. cu b()erl�
mea mare dill tarâ, piedestal 'Pe ridicare şi la domnle, pe lângă
prietenia cu Kiupruliul. Inaintţ de a ajunge in scaun, domnia'
o tinu fiul său Glfgoraşco Voqă, care dădu cărţi ca şi Vodâp
!ucrând cu urm11torul divan: \ .
Ivaşco Rusul vei logofăt, Evstratie Dabija veI vornfc
t�ril de jos, Ştefan Boul veI vornic tării de sus, Vasile Cea­
uruI hatman şi parcalab Sucevei� Ilie Şepteiici postelnic Oli­
goraşco Rusul vei spatar. NicQlae Mogâldea veI paharn lc, So·
19mon Bârlăde.anul veI v:isternic, Starnate veI stotnle, Ionclşc�
[45]
DIVANURiLE DOMNEŞTI "5
... . .... -.�--"".---_ ..... _----
Talniaciu vei comls, Toderaşco Pr:1jescul vei clucer, Tirea vel
[lcnlcer, Beldlrnan şJ. Alexandru Costln vornicl de poartă (V.
A. Ureche. Miron Cosun 1. 86, II 555 ; Arhivă XII, 382). Con-
.trolând lista acestul divan cu cea a ultimului divan a lui Ghe­
orghe. Stefan, cela ce' dovedesc spusele cronicarului, care zise-
-De la Târgul-Prumos Stefan Vodă dăruind cu un sunt-'·
garclu domnesc pe Gllgoraşco Aga, l'au tntors cu slujitorii 4'\
{aşi .. (Let le, 858). Aceasta arată că domnia lui Ghlca Vodă a
fost o urmare a domnii lui Gh. Stefan, oare n'a putut impe-.
dia' acţiunea Klupruliulu], de şi s'a r.1zboit cu Vasile Lupul­
şi a lucrat în vederile politice ale Iui Racoţă din Ardeal.
Cum veni i'n Scaun .cu o săptămână înainte de Paşti"
.el îşi întocmi divanul din boe,ti, foşti demnitari supt Vasile
Voda şi supt Stefan Vodă Gheorgne, cum şi din rude. de a-
proape. prin Incuscrlrile sale. �,
Racovlţd etnan ve! logofăt (fusese vtorl logofăt supt
. Vasile Vodă), Ilie Septel/ci veL vornie ţării de jos (fusese pc­
stelnlc supt Gh. Stefan) Eostrati« Dabija vel vornic ţării de
sus (păstrează aceiaşi bocire ca şi supt Gh, Stefan), Gltgoraşco
Hăbăşescui hatrnan şi parcalab Sucevei (era cumnat cu Gll­
gore Ghlca stolnicul, apoi Vodă), Ioan prăjescnl vei postelnle
(alt cumnat al lui Gllgore Ghlca), apoi Stamatt« Sacâzlt, trimis­
În misiune la Hanul (avusese această slujbă şi supt Vasile
Vodă), Toderaşco vel spatar, apo! Dane Carabăţ (fusese co­
mls supt Gh, Stefan), lordachl vei paharnic, Ioan Prăjescfll vel
vlsternlc (trecut din postelnlc). Ursul vei stolnlc, . OitgordşC()�
apoi Frătitlf vei comis; Nec. Buhuş vei clucer, Lupaşcu, vei
şatrar, Alo;, Ramandi vei uşiar, Radul ve! pitar, capukih<li
la Ţarigrad, (Lorga. Doc. IV, 323, XVI, 192; Ispisoacc III 1
94; Surde IV, 160; I. Antonovici, Doc' Bârlădene nI' 81; Rad Li
Roseti, Cronica Bohotinulul 61). .
In Muntenia !a venirea 1n scaun a lui Mîhnea· Vodă sin
Radul Vod5 readuce pe tapet o veche politicii turcească. pe
care o repre:zentase Radu Vodă A>\ihnea in domniile sale ,din
MlI'ntenia şi Moldoya, fiind primul domn care izbuteşte gratie
credincioşie! saI,; dUră Turci să slăbească politica Poionă in
tară adusă de iVlovHeşti şi să deschidă drumul domniei dusă de la
Bucureşti ia laşi pentru el şi pentru fiul său. Lun­
gile domnii ale lui Matei Vodă şi Vasiie Vodă in depărtase de
la domnle pe urmaşii lui Radu Vodă Mihnea, aşa ca rn ochii
bocrllor cronica fi f.'ieu s� se uite el1 acest domn era fiul lui Radu
Vodă. Trecuse 32 ani, de cânq nu se mai vorbea În ţară de
i\fihneşU, lucru ce şfte şi cronica anonimă, care zice că "a
petrecut viata lui la Turci ca la 40 de ani,. (Mag. lst lV 316).
După datele culese de d. Stoica Nic6laescu (Petru Vodă cel
tânăr şi Petru Şchlopul), Mihnea Vodă avusese aceşti frati::
Alexandru Vodă (1626), Neculachl şi EcaterIna căsătorit:t cu
Moise Movilă Vodă. rnscăunat el rândui acest divan: Preda,
[46]
46 �_(.:...:JH��_G.:...:1..:..:.UBĂNESCU
v el ban Craiovei, Barbut Poenarul vei vornlc ţării de jos,
. Manul vei vornlc ţării de sus, Costantln Cantacuzino vel 10-
gofăr; Pârvulvisternic, Udrişte vei spatar, Evstratie vei du­
cer, apoi Radul, Iordache Trufanda vei postelnlc, apoi Evstra­
'tie, Badea stolnic, Manta comis, Gheorghe paharnic. Udrişte
ot Fiereşti 2 logofăt, Mihai sulger, Glieţea 2 pah., Vladislav
pitar (Iorga Doc V, 185, VII, 25, Doc Manu 22; Lit. şi Arta
Română IX, 171 ; Surete ms, X XXV, 198). . -.
Noul domn in pecete are inscripţie Iatinească : loannes
Micllaelts Radalius Dei gratia princeps et Arhtdux Valachiae
Transalpinae, Cei a ce ne interesează aici ecă pentru lntăia
oară se găseşte În acte bi'urcarea vorniciel Munteniei, imitând
Moldova. Reforma Iul Mihnea Vo-ră fu un inclden�t in admi­
nistratia interioară a Munteniei, căci Voevozii cari vin după el
nu-l păstrează reforma, ci revin la vechea stare de lucruri,
adică cu" o singură vornicie
Din înşirarea listei boerilor de divan se vede că răzme­
rlţa Seimenilor in depărtase de C Vodă Şarban toate simpa­
tiile marilor boeri ai lui Matei Vodă, de oarece îi găsim H­
gurând în divanurile lui Mihnea Vodă; aşa găsim pe Preda
Brancovanul veI ban din clucer, pe Cost. Cantacuzino logofăt
din postelnic, pe Manu vornlcul cel mare al ţării de j08 din
.po.st.elnic. pe Iordache Trufanda postelnic, slujba pe care o
ocupase E'I� cu 32 de ani În urmă supt tatăl său Radul V odă,
Udrişte Năsturel 2 logofăt ca. şi supt Matei Vodă, cumna-
.tul său: .
Anul acesta a fost tulburat de expediţla militară a Kiu­
pruliului contra lui Racoţl, intrând pe la Terneşvar, iar domnli
Români prin ţara Bârsei. Des ore mişcarea de . arme din vara
'anului acestuia vorbeşte pre larg 'cronica ţării, Boerii cari au
'luat parte la aceste fapte sînt: Tălmaci paharnicul care luase
partea lui Stefan Vodă în luptele sale dela Crlveştl, lângă Târgul­
Frumos; Grumeza vel armaşul lui Ştefan Vodă e tăiat de Ghica
Vodă; Stamatt Sacâzli po stelnicul e intrebuintat în solie ia
Tatari pe lângă Sefer Gazi aga, vlzlrul hanului. Domnii români
au fost ocupaţi cu baterea cetătil Inăulul din Iulie până in 6
l)ecemHie, când s'au Întbrs la Suceava, venind prin muntii Bu­
covinei, de oarece la Iaşi era holeră. (Let. I�, 360).
Anul 1659. In Moldova domneşte Gheorghe Ohica Vodă;
in Muntenia Mihnea \lodă, fiul Radului Vodă.
1n Moldova divanul se compune din următorii boeri: Ra�
covlţă Celzan vei logofăt, �tefan Boul apoi Ilie Şeptiltcl vei
vornic ţării de jos, EvstratAe Dabija, vei vornic ţării de sus.
Oligoraşco Hăbăşescul hatman şi parcalab Suceveî, Stamatte
Safâzlt postelnic, Darle Carabăţ vei spatar, lordachi veI· pa­
harnic, Ion/fă Prăjescul veI visternic. Ursul vei stolnk, Neculai
Racovtfă veI comis, Hâncul sărdar. Miron Ciogolea vei me�
deJnicer, Ollgott' vei dueer, 8ejan Oheuea veI pitar, 9htriac
I
[47]
DIVANURiLE DOMNEŞTI
47
Starza stoluic, Profită 2 paharnic, ah. Catargiul şatrar : apoi
vornlcii de poartă D. Roşea, Enachi Cristea, Gorie, Chlrllâ şi
Stlton. In documentele timpului se mai pomeneşte qp aceşti
boeri : Ionaşco Rusa! biv vei logofăt, Toma Cantacuzino. blv
vel vornlc, Gligore Hăbăşescui sardar,. N. Buhuş vel clucer,
Miron Ciogoiea blv clucer, C. Prăjescul sluger, Costea Moţoc
biv sluger, Solomon Bârlădean biv . vel visternic, Hristoscul
biv medelnicer Sa vin biv logofăt, Vasile Şoldan [ienicer, Dim,
Nacul post., Ion/fă Hăbăşescul parcalab de Soroca, statie slu­
ger, Contaş 3 logofăt, Nec. Racootţă 2 postetnlc, Irlmia Cârcul
portar de Suceava, Petriceaico Ştefan sl uger, Bejan Rodna,
Pătraşco Ciogolea biv vel stolnic : uricari avem pe Corlat,
Poiană, Cturuă, Ştefan Bofu,lparcalab de Neamţ, Toader pră­
jesculclucer, Miron Bucioc sl uger (Wickenhauser, Bochotin 85;
Iorga Doc. V, 427; llI, 109, IV, 343; Surete IV, 84, 245, 247,
IX, 153; Isplsoace IlI, 1, 110. .
In Muntenia divanul se compune dîn boeri, precum ur­
mează: Manul veI ban Craiovei, Barbul Poenariul vei vornlc
ţărtl de sus. Radul Căndescul vei vornic. ţărli de jos, Radut
vei logofăt, Stroe Leurdeanul vei visternlc, Udrişte vei spatar,
Diicul Buicescul vel clucer, Vasile vel stolnlc, Manta vei comis,
Gheorghe vei paharnic, Alexandru sin Ghiorrna vei postelnlc,
apoi Danciul, Dragoş vei sluger, apoi Mihalcea Vladislav vei
pitar, MihaIl vei clucer. Dieci: Preda logofăt, Dumitru· Dum­
brăvici (lorga Dac. VI, 602; Documente Manu 25; Surete VI_
79, 223. Condica Tismalla 1.616).
Schimbările venite În divanul domnesc se explică prin
tăerile de capete a unora din boeri, lucruri de care vorbeşte
cronica ţării «�i îndată omorî pre. Pârvul vei visUern'c, pre
Istratie veI po"!telnic, pre Preda Bârsescul velagă, pre Vintilă
căpitan de roşii, IJre Badea vatav de puşcărie, pre Preda Bran­
covanul vei ban în casele domneşti din Târgoviştel>. (Mag. Ist.
IV, 349); şi «după aceasta nu multă vreme trecând Mi hnea
fiind indemnat de dracul şi-au tăiat boerii, câţi au rămas, pre
Radul vei vornic Cândescul,c1t doi fraţi ai lui Negoiţă şi Moisi
Cândescul, şi Udrişte vei spatar, şi Diicul Buicescul vei ducer.
şi Radul Fărcăşânul veI stolnic, şi Danciul Pârâianul veI pos­
telnic cu fiul său Preda logofătul, şi ijadea Comăneanul vei
comis, şi Stroe c1ucerul Bârsescul, şi Vasile Câmpineanul veI
căpitan şi alţi mulţi boieri ,,(Mg. ist. IV, 351). Aceste vărsări
de sânge se datoresc atitudinii lui politice faţă de Turci, căci
se sculă cu război contra lor unind armele sale cu ale luI Ra­
coti şi cum boerimea ţării ţinea la Turci să nu se aducă, ţării
scădere şi risipă, plătiră cu capul nesăbuita politică a domnului
lor (Mg. isL I, 320). Persecutia lui se îndreptă şi asupra pos­
telnicului Costantin Cantacuzino, a căruia 2 cl1coni, pe Drăghici
Cantacuzino logofătul şi pe Şerban Cantacuzino postelnicul îi
luă pe lângă sine; dar cu toată năvala făril veste a lui Odor
[48]
GH. OHIBANESCU
- căpitan In ziua de 16 Ag., Marti, 7166, CantacuzineşUiteoşes-c'
să fugă şi să treacă hotarul la Braşău, împreună cuui'nerele
lor Pană Flllpescu spatarul. (Mg. Ist, IV, 349). Mihnea Vod'!io-
mori 30 de boerl <tot de frunte acei tari .. (Let, 12, 361). .
, , ,In Moldova trebile nu erau mai liniştite. Racoţl craiul
Ardealului asmuţl pe Stefan Voda Gheorghe cu oaste asupra
lui Gh, Ghica, dar ta Criveştl lângă Târgu-Frumos fu Învins
de armata lui Gllgoraşco Vodă Ghica După expedlţla Turcilor'
in Ardeal. contra lui Racoţi, far s'au asmutit cei doi preten­
denţi la tronul ţărilor române, pe Costantin Şerban în Valahia
ş� pe Şte.an Vodă in l ... �old.ova; cum însă Mihnea se dădu de'
partea lui Racoţl in taina, Ştefan fu sacrificat, şi. el pribegi în
Europa, iar Costantln Vodă fu rânduit .pretendent La scaunul
Moldovei. Cronlca Muntenească ştie că Costantin Vodă a scos
din scaun pe Ghica Vodă. dar că venind Ghlca Vodă cu oaste
tătărască a bătut pe Costantln Vodă lângă Bahlui, unde prinse'
pe' Gheorghe Băleanul vornlcul şi-l duse rob la Tatari. (Mg ..
ist, 1, 323, IV, 353); de această robie! vorbeşte şi Cronica MoI·
do vei, dar' îi zice' banul de Craiova (Let, 12, 367).
Cronica Moldovei vorbeşte mai pe larg de aceste ciocniri
de arme; la podul de pe Jijia de supt Coada Stâncei armata.
lui Ghica Vodă fu învinsă, iar el fugi la Bender. Intre aceste
amestecuri de arme se pomeneşte de următorii bocri : Neculal
Cârnul (Milescu ?), . Talmaci paharnicul, Gllgore paharnicul.."
(Gllgoraşco) Hăbăşescul hatmanul, (Miron) Bucioc (sulgerul),._
(Neculai) Buhuş sulgerul cel mare (frati), Gavriliţă Costache
vel jitnicer.
Costantln VodăSerban întră În laşi şi -aşezându-se În
scaunul ţării a trimis şi la Ţarigrad cercâi\i cu făgăduinţa
sit-şi aşeze domnla" (Lei P, 374). Domnia lUI Costantln Vodă.
în Moldova ţinu lunile Octombrie şi Noernbri, dar n'avu ca­
racterul oficial, cela ce zice şi cronicarul: «ce n'a aplicat să-i
vie răspunsul, nice era cum, ce' om era Kluprliul Vizind pe a­
tunci-, Păn:i acum nu şe găs�şte act sau carte domneasca,
dată de divanul domnesc şi cred că nici a avut vreme să-şi
intocmeasc:l divanul, aceasta fiind o urmare a ofidalit:1ţii în.-
vestiturei Sultamtiui. .
Ghica Vod� venind cu ajutorul Tătărăsc � lui CalgaSol­
fan şi 'a lui Ahmet. El A:gasi de Bugeac îl scoase preCos­
tantin Vodă din scaun, şi \�a umtl ce era partizan Tl1rcilor şi
prieten personal a Kiuprul�tlll1i, fu rânduit In scaunul Munte-­
niei, dar tliinui malt timp acest lucru, pentru a nu se r:1schira
bOerii de lângă Ghica Vodă.
In toamna lui 1659-20 Noembrie 7168-Ghica trec\! dormi
nI[] Muntenia iar In Moldova fu .rânduit domn Ştefăniţil! Vodti.
fiul lui Vasile Vod:! Lupul.
1·
•
i f
[49]
VECHIMEA ACUSATIVULUl CU .. PRE. 49
Vechimea ÎI\cnsatiyului cu "pre"
Precum se ştie, texte române agterioare veacului XVI nu
§-21U descoperit încă, deşi anumite fapte ne arată că au existat;
avem, însă, deocamdată unele manuscrise copil făcute în seco­
lul XVI după originale mai vechi, se presupune că din al XV
veac. Aşa că, de iapt limba română a veacului XV nu putem să
o cunoaştem ştiinţiticeşte şidocurnentar din texte române chiar;
pentru că de astea nu avem. I
Posedăm însă textercmăno-slave, adică slavoncştt scrise
în vechile Principate române în veacul al XIV unele şi în al
XV veac cele mai multe, adică tocmai ÎIL vremea de când nu a­
vem din acele'n limba română. In limba slavă a acestora s-au
strecurat une-ori elemente ale Fonetice! ori Morfologiei limbii
române pe care o vorbea scriitorul lor; aşa că, cel ce ştie să
le desprindă şi să le deose bească de ceea ce e propriu sia v
poate să arăte oare-cari părţi constitutive ale limbii noastre
din vremea de când nu avem texte române, adică din sec. XV
mai CU seamă.
, Aceasta înseamnă că cercetătorul limbii române vechi tre­
bue să fie În rândul Întăi cunoscător intr-ale Slavisticei, pen­
tru că numai ast-fel va şti să aleagă din fraza slavă a scrisu­
lll.ltt documentelor noastre ce e propriu românesc şi ce e slav.
Un exemplu concret al acestor două aîirrnăr! e, între multe
altele. soluţionarea' problemei despre vechimea acusativului cu
pre (pe, PI, pă) În limba română.
Se ştie că in textele româneşti vechi se află deseori acu­
zalivul ca regim direct fără prepoziţia pre (pe), chiar cu sub­
stantive cari arată fiinţe. Aceasta nu numai in manuscrise, cari
reprezentau mai mult limba literară s. ex, din veacul al
){VI sau XVII, GÎ şi.In documente, '11 cari se pare că se cuprin­
dea limba mai mult uzuală, zilnică. a poporului românesc dela
oraşe sau sate de atunci. Ast-fel în manuscrisul numit Codi­
cele Voroneţean, care va fi copie din veacul al XVI după vre­
un original din al XV, se află. ca şi În Psaltirea Scheiană sau
Psaltirea Hurrnuzaki : nu-l lăsar ă el't!J, în Ioc -de, s-ar zice În alte
texte atunci ca şi astăzi: nu-l lăsată pre (sau pe, sau pă) el't!J;
se află, de asemeni: alsser ă Aleksandru, În loc de alkser ă pre
(pe. pă) Aleksandru.
Aşa se află, dese ori, Încă în alte texte literare din vea­
eul XVI" ca la popa Grigore din Măhaci (ef. Hasdeu: Cuuente,
Il, p, 119 şi passim) ori ca în tipăriturile lui Coresi. Ba găsim
acest fenomen şi în o carte domnească de confirmare a unei
proprietăţi, ceea ce era manifestarea unei afaceri zilnice, uzuale,
jar nu de natură oare-cum literară ca În cărţile lui Coresr, popa
4
[50]
50
ILIE BARBULESCU
Grigore sau Codicele Voro neţean. Anume, lin act prin care, la
a. 1602, Simion Moghilă, dornn al Ţării Româneşti, întăreste
bolerului Preda nişte sate În jud. Mehedinţilor, are: am mituit
bo.arlnul. În loc de: pre '(>pe, pă) boîarinul (Hasdeu: Cuoente,
I, 113). .
Precum se ştie, limba latină nu avea aşa acuzativ cu pre­
posiţie ci fără. Asta Înseamnă, cum s-a ŞI zis, ca pre CL! acu­
zativul regim direct s":a născut pe .terenul limbii române din
organizrnul ei propriu. De aceea, filologii s'au întrebat: când
apare pre (sau variantele-i pe, pă, pi) cu acuzativul în iimba
română. '
Cu privire la această Întrebare s-au emis felurite păreri 1),
toate susţlnute numai prin mijlocul textelor române din veacul
XVI "). Singurul care s-a ocupat de ea amănunţit şi cu tendinta
de a-şi documenta concluzia e Însă St. Stinghe, In un studiu cu
titlul: «Dte Atz'lvelldu/1g van pr e als Akkusatiozeichen», ce a pu­
blicat în al lui Weigand Jahresbericht, voI. III, (a. 1896) p. 183-
197. După ce analizează diferite texte bisericeşti, autorul ajunge,
pe temeiul lor, la concluzia că: până la 1574 pre ca semn de
acuzati v nu apare în texte, Ci numai ca preposiţie <le sine stă­
tătoare. Intăla oară apare ca acuzativ în -Tată! nostru. din
1574; apoi se găseşte, pe lângă că şi lipseşte, în «Tălcul evan­
gheliilor» lui Coresi din 1580. Aşa că, in orice caz, trebue să
stabilim că între 1580-1600 s-a format în limba vie pre cu a­
cuzativul. Astfel crede Stlnghe.
Iar Iorga, împărtăşlnd, se vede, acest rezultat, aduce n) lipsa
lui pre în textelerotacizante (Codicele Voron., Psalt. Hurrnuzakl,
Psaltirea Scheiană, etc) ca argument: că ele au fost scrise in
Maramureş subt influenţa husltismului, pentru că acolo chiar şi
astăzi limba românească nu are acest pre. Greşala asta o repetă
şi Sextil Puşcariu 4).
Dar S'avistica, e hotărâtoare şi in această privinţă, Ea in­
vederează că pre (pe, pă) exista în limba vie a Românilor nu
numai cu incepere dela 1574 sau 1580 ci şi mal nainte în vea­
eul al XVI, ba şi într-al XV veac, adică În vremea când se crede
azi că se vor fi scris originaţele textelor rotacizante, Tot Sla­
vistica ne 'Qai arată că acest -pre (pe, pă) exista atunci nu nu­
ma] in Maramureş, de va fi existat acolo, ci şi În Principatele
Române, dar că scriitorii textelor române nu-l puneau În aces­
tea mult, cum era în limba vie, q.in anumite motive ale lor. Do­
vadă e faptul, că în textele române-sia ve se găseşte de multe
ori proposiţll cu preposiţia sla vii pa în construcţia de acusatlv
1) Cl AL, Phllippidc : "Introducere ln Istoria limbii şi literaturii
române", p, 80, şi tn "Viaţa românească" dela 1 Pevruar 1910, p. 169.
2) Cf. 1. A. Candrea: "Psaltirea Scfteiani'i", 1, Bacureşti 1916, p.
Cel.
3) In "Stadii şi documente" VII, 3, fJ. XXV!!.
4) 111 "Isforia literaturii române, Epoca veche" I Sibiiu /92/, p, 62.
uîiu
[51]
J
I
tt
-reghn direct, cu sensul ro mânesculul pă (pre, pe), pe când în
slavoneşte aşa frază trebue să se facă fără po ş'i chiar fără ori­
ce prepozitie. Ast-fel, intr-un document munteano-slav (adică
scris în Muntenia=Ţara Românească) din a. 1555 e (transcriu ci­
r llica lui cu litere latine): kxda me est zaprktil pa g[ospo]ds[t]vo
mi 6[eJSiiti ela]: 1), în traducere: când m-a oprit ţiă domnia mea
cmstirul ţar, - ceea ce în nici o limbă slavă nu s-ar fi expri­
mat ClI po şi nici cu o altă prepoziţie ci numai cu regim direct
fără prepoziţie. In doc. munteano-s.av din 1546 e: po milovah
po Radul vlstijarju 2). În traducere: am mitult pă Radul vistie-
rul.ceea in orice limbă slavă se construeşte fără po In dac.
munteano-slav din 1521 e : kako est pornlijlo val Radul voevoda
po jupan Dragul, în traducere: cum a miluit Radul vodă pă
[upân Dragul 8). In dac. rnunteano-slav din 1514 e : on uloăi po
zupana Sujka •..• nad negove sela »), în traducere : el puse pâ
jupânut Şuîca ...• peste satele lui. Ba şi în secolul XV, In doc,
mnnteano-s.av dintre 1447 --1456, găsim; osta vih po Krst-s fi),
nn traducere: am lăsat pă Cârsiea.
In nici-o limbă slavă, repet. nu se exprimă cu po şi nici
cu o altă preposiţle acest acusativ regim direct 6), ci numai în
româna. Aceasta invederează că deja la începutul veacului XV,
deci nu numai între 1574-1600, vorbeau Românii cu prepo­
ziţia pă (pre, pe) În Ţara Românească de unde sunt documen­
tele sia ve ce citai. Aceeaşi documentare de - mai sus ne înve­
derează încă şi că: dacă textele rotacizante cari sunt copii din
sec. XVI şi originalele lor pe cari nu le cunoaştem încă, dar
cari Val' fi traduceri din veacul XV, nu au acusat, regim direct
cu pre (pe, pă), aceasta nu înseamnă că acest pre nu există de,
fapt în limba română neliterară. adică jn cea vorbită de popor;
'căci pa din textele munteano-slave ne dovedeşte că exista; ci
.acea lipsă a lui pre (pe, pă) din ele ne slujeşte numai ca do­
vadă, că cel ce scrise textele rotaclzante sau căuta să imiteze,
ast-fel, fraza slavă a textului bisericesc ce traducea în limba
română, sau că În limba vie vorbită de ci acasă nu avea încă
pre peste tot, aşa cum are limba română de după secolul XV! .
şi în deosebi astăzi. Va fi cu ele aceea ce e şi cu documentul
mai sus pomenit din 1602 care, deşi limba română pe atunci
avea deja mai numai cu pre, totuşi el are acusativul regim
direct fără pre: am miluit br;AarinuL
J) La Ion Bogdan: "Relaţiile Turii Rom. Cii BraşovlIl", Bucure.;[i
1905, p. 89. .
2) B. P. Hasdeu, ·ill .Arhiva Istorică", 1, 1, p. 49.
3) Stoica NÎcolaescu " .Documente s[avc-româJlt.", Bucureşti 1905,
JJ. 35.
4) Venclitt: "Vlaho-bolg. gramoly", p. /3B.
5) Ion Bogdan: "Relaţiile", [1. 89.
ti) (1. şi iHilet.c, in "S!;otl!ik" al Ministnrd!ui de lilslr. din SJ/ia,
,IX (a. 1893) p. 304.
[52]
52
G. PASCU
De Nea 111 li I Moldovenilor
(1) (46) Iară banul ce s-au a­
flat mai gios de Roman, iară la
năruitura unei cetăţi, de. mare
cît şiştacii cei ele pa tru bani le-'
Iată de ce e greşală nu numai concluzia lui Stinghe cu
privire la timpul când se va fi născut pre în limba română, ci
şi cea il lui Iorga, repetată de Sextil Puşcariu, pe motivul lipsei,
lui pre din textele rotac'zante.
Dar iată, în acelaş timp, o nouă dovadă de rolul indis�'
pensabil ce are Sia vistica in studierea limbii române vechi.
Ilie Bărbuleseu
MIR()N COSTIN
1. De Neamul Moldovenilor.
1. De Neamul Moldovenilor din ce ţară au eşit strămoşii:
lot, publicată de C. Giurescu, Bucureşti 1914,
Cuprinde: o Prcdoslo vie, adecă cuvintare dintăi de de-'
scălecatul ţării dintăiu şi a neamului 'moldovenesc, apoi capito­
lele: 1. De Italia, 2. De înpărăţiia Rîrnulul, 3. De Dacbiia, 4�,
De Traian înpăratul, 5. De Cetăţile ţărilor acestora cîte sfnt ac­
mu şi în Bugeac şi aleea la noi în ţară, 6. De numerele. nea­
muluiacestor tări şi de port şi de legea creştinească de unde
au luat.
CLi toate că titlul capitolului 6 anunţă că vorbeşte şi de'
legea creştinească, adică de religie, totuş manuscrisele păstrate
nu conţin pasajul respectiv. Pe de altă parte la pg. 15 Miron,
Costin zice: "Injelege-vei şi din capul eare se va scrie de gra­
iul acestor ţări 'că şi limba este dovadă că graiul nostru pănă
astădzi sint cuvintele unele latineşti, iară altele italieneşti", ct.
şi predoslo vle (pg 322), iar într-unul din manuscrise (A) titlul,
capitolului 6 este 'De numerile neamului acestor ţări şi de port
şi de Itmba. graiului, de unde au luat.i.'
Cartea a trebuit prin urmare să aibă, încă două capitole.
Amîndouă aceste capitole se găsesc -în Chronika ziem moldaws­
kich y multanskich : cap. 10, 'Despre limba moldovenească sau'
rurnînească', cap. 11 'Despre religie'.
Din capitolul despre limbă ni s-a păstrat în A numai un.
infim fragment: \
\
Chronika
(1) (195) Dovada cea mai vă­
dită despre neamul şi obîrşiea
acestui popor este limba lui, care
nu este alta decât limba lati-
[53]
MIRON COSTIN
53 .
şeşti, ce mai gros, de aramă ro­
şie, şi chipul supt palărie nern­
ţască si înpregiur slove sîrbeşti
OTfL� il'h'",�."'{CKifl, tatăl Moldo­
vei, iară dintr-altă parte scrie
hereghiia de Moldova, - aceia
hereghiia litineşte hereditas, a­
decă strămoşle,
(2) (52) Şi cu vreme îndelun­
gată ce nu strămută şi nu as-
tupă ! <,
nească stricată, întocmai ca cea
. italiană. Am avut odată un ban
de aramă, pe care l-am găsit în
pămînt lîngă Roman, şi pe care
se puteau ceti foarte bine cu­
vintele Iiereditas romana. Astăzi
Moldovenii z!c In loc de heredi­
tas Iieregta (heregluea),
(2) Aşa de mult s-a stricat a­
cea limbă de baştină prin vre­
mile lungi, care ce I1U schimbă
şi ce JlU strică pe lumea aceasta!
Din capitolul 'Despre religie' ne-au ramas numai rîndurile
finale :
Chronika
,
(198) Tot dln Serbiea a îrnprn­
mutat această tară odată cu sfin­
ţirea episcopllor şi literile şi
limba sîrbească.
•
De Neamul Moldovenilor
(522[1-:12) Pe această poveste
cură şi aflatul slo velor, cu care
şi scrisoarea dela Sîrbi o au
luat acum după a doua descăle­
cătură de Dragoş vodă aicea în
ţară şi la Munteni N,egru vodă.
In cronica sa Gligorle Ureache spusese numai în treacăt
că «Pomtnii dti se află lăcuitor i la ţara ungurească şi la
.A rdrealu şi la Mararnureşă, dela un locă simtă cu Moldoveanii,
şi toţi dela Rtm să tragti» (l05), şi «limba noastră den multe limbi
iaste adunată, şi ni-i amestecati graiulu cu a veciniioru de
prenpregiuru, rnăcară că dela RlozlJ ne tragemsi- (7). In acelaş
timp copiind autograful lui Urcache, prr s.ul de Simion das­
calul strecurase acea poveste infamă despre origini' Moldove­
nilor din tălhari romani aşezaţi în Maramureş de craiul Laslău.
Pe de altă parte la lG67, adică tocmai pe timpul cînd
cronica lui Ureache devenise cunoscută prin copia lui Simion.
sasul Laurentiu Toppellin din Mediaş publicase la Lyon car­
tea sa Origines et occasus Transsylvanorurn, in care arăta pe
Jlarg origina latină a poporului şi limbii romîne.
Trebuia prin urmare un Romîn ÎnVăţat şi de inimă care
să reiec pe larg chestiunea latinităţ:i poporu:ui romln şi să
"SPlllbere infamiea lui Simion. Acel Romin a fost Miron Costin.
1n prefata căriii sale Miron Costin zice: «Inceputul ţări­
,lor acestora şi a neamului moldovenesc şi muntenesc, şi citi
sint in ţările ungttreşti Cll acest nl1m:: RomÎni pănă astădzi, de
unde srtlt şi din ce seminFe, de cînd şi cum au descălecat a­
<ceste pArti de pămînt, a scrie multă vreme la cumpănă au
.stătut cugetul nostru. Să incep osteneala aceasta după atîtea
wacuri dela 'descălecatul ţărilor cel dilltăiu de Traian înpăra-
[54]
G, PASCU
/
tul Rimului, ClI citeva sute de ani preste mie trecute. se spa­
rie gîndul. A fă .a iarăş nescris, cu mare ocară Înfundat neamul
acesta de o sarnă de scriitori, este inimii durere. Biruit-au
gîndul să mă apuc de această trudă».
Moldovenii, Muntenii şi Ro mînii din părţile ungureşti sînt
un singur popor şi odată descălecati. RominÎi se trag din
ltaliea, dovadă că străinii ii numesc cu acelaş nume ca şi pe
italieni, şi anume: Vlah: Romini, Vlotu Italieni. Numele V/ah
nu vine însă dela Flaccus. '
Rominii au fost aduşi pe locurile unde locuesc astăzi de
impăratul Traian, care a făcut războiul fericit impotriva Daci­
lor, a zidit podul de peste Dunărea la Severin şi a făcut şan­
ţul Troianul.
Ardealul, apoi ţinutul dintre Dunărea, Marea. Nistru şi
munţi, a fost populat de Traian cu colonişti romani, căsaşi ŞP
oşteni, iar cetăţile au fost puse supt conducerea a domni, cas­
te/ani. din care se trage şi Dragoş Vodă .
.. Romînll se trag prin urmare din colonişti aduşi ele Traian,
şi nu din tălharii romani trimeşi craiului Laslău în ajutor con­
tra Tătarilor, cum zic Simion dască.ul, Mihail călugărul şi
Istratie logofătul: Scrieri vechl, din ţară ori străine, care să
povestească fapte despre începutul Rorninilor nu se află; Între
Traian şi Laslău sînt opt sute de ani la mijloc; nu se poate
Inchipui o armată de şese sute de mii de tălhari,
Că Pomînii se trag din colonişti aduşi de Traian din
ltaliea, mărturisesc istoricii. -Dlon, care au scris Viaţa lui
Traian înpăratul, şi Evtropie, carele au scris Viaţa lui Adrian.
inpărat iară a Rimulut, şi Bonfin istoricul ungur, şi alti lstortci,
anume Carton, Cavaţie, Silvius. Crornver leah, Piasenskii
<episcop> de Peremisla, Gvagnin litvan, şi mai. ales dintru
ceşti de curund Topeltin ele Med.iaş, i scusit istoric>. Dovada
este apoi însuş numele romîn <numele ce! vcchiu-, «numele
cel dirept de moşie», care «stă ca un terneiu neclătit .. , .ş! care
vine din romanus.
Târziu după descătecatul dintăiu, ţările romîneşti fiinUf
pustiite, Moldovenii s-au tras în Maramureş, iar Muntenii pe
Olt, de unde apoi s-au Intors cu descă.ecatul al doilea. ,
fiind adresată unui public care nu avusese încă cunoş­
tinţi pregătitoare, cartea cuprinde capitole speciale despre>
Italiea, împărăţia romană, Dadea, Traian, precum şi alte arna-,
nunte «pentru deschisul mÎl�tii, să se Înţeleagă statul lumii.".
Pentru elaborarea cărţii, sale M.iron Costin a utilizat urmă­
toarele izvoare, pe care de obiceiu le citează vag:
Toppeltln,Origines et oCCasus Transsylvanorum, Lugduni
(LYOfl) 1667.
Cartea acestui "iscusit istoric. sas din Mediaş este izvo­
rul principal al lui Miron Cos,tin. tn ade'lar, pg. 47 -55p
[55]
NHRON COSTIN
-_ .. -_ .. _--
71-.15, 110-111. Toppeltin se ocupă pe larg despre ROl11\i1i :
Ro mînii sînt urmaşii coloniştilor romani, cum arată şi numele,
aduşi de Traian din Itaiiea în, Dadea după cucerirea acestei
provincii; că origlna lor este din ltaliea se vede şi de pe
ace'a că multe popoare numesc pe Romîni CL! acel aş nume caşi
pe Italieni; limba rornîriă, coruptă din limba latină, este mai
aproape de latina decît chiar cea italiană; portul rornînesc
aminteşte pe cel latin. Numele vlah nu vine. însă dela Flaccus,
cum susţine Aeneas SY!VillS, întemeiat pe nişte versuri ale
lui Ovidius.
Cadea lui Toppellin a Iurnisat lui Miron Costln pănă şi
materialul documentar: istoricii Dio n, Eutropius, Quintus Cur tius,
Aeneas Sylvius, Carton, Cavaţie şi Zamoyski sînt citati după
Toppelt!n.
In adevăr Miron Costin pune pe acelaş plan pe Dion,
care povesteşte cucerirea Daciei în zece capitole, cu Eutropius
care o pomeneşte ab'a în trei rînduri, apoi citează pe Dion ca
şi cum ar fi scris numai Viata lui Traian şi pe Eutropius pe
aceia a lui Adrian, confundă cele două războae ale lui Traian
În unul singur, nu descrie podul de peste Dunărea şi afirmă.
că Traian a murit In Egipt (a murit la Selinunt în Ciliciea) •
.. Cvintus Curţius, istoricul de faptele lui Alxandru Mache­
don scrie: 'Sahi, Dahi, Masagheti, tot un neam sînt'". -- Q.
Curtii Rufi, De rebus 'gestis Alexandri Magni historia, VI 3:
Sogdiani, Dahae, Massagetae, Sacae, Indi, sul [uris sunt. OI11i1es
hi, sirnul terga nostra vlderint, sequentur Il! ienim ejusdern na­
t1011i8 sunt; non alienigcnae et externi. -- Toppeltin, p. 23:
Hanc suam opinlonem [a lu! Hutterus] doctarn fuisse arguit
Orat!o' Alexandri Magni apud Curtiurn lin. 6, c. 3 : Is, Sog­
diani, inquit, Dahae, Massagetae, Sacae, ejllsdem nationis sunt.
«Si întăiu unui Enea Silvic si cu următorii lui. .. acesta
l1ume Vlah de pe Fleah, hatmanul· Ri;nului, că este, scrie ... ­
Toppeltin, 47: Valachos a duce Placco _ nominatos quidam
asseverant,' praeeuntc Aenea Syivio ac post iPS11111 aliis 11011
paucis adstipulantibus. -- Aneae Syivii Pii II Pontificis Maximi
in Europal11 sui temporis varias continentem historias, Opera
geographica et historica, Helmstadii 1699, p. 228, vorbeşte
mai pe larg.
" ... Enea Siivie, şi după dînsul ŞI alţii, ... să fie numele a-­
cesta ţărilor acestora Vlah, depre acela Fleah, hatmanul RÎrnu­
Illului, căruia lucru Cariofl- istoricul stă în potrivă, şi cu dînsul
Topcltin din Mediaş, anume zicind deşchis: 'Ceia ce au scris
ca numele Vlah acestui neam, adecă a Moldovenilor şi a Mun­
fenilor. este depe hatinanul Rîmului Fleah, basne sînt' ".-Top­
pcltin, 49-·,51 : Diversa ab his Carionig est opinio Chrofl. Iib.
4 .• Nam quod a Flacco quodam eorUnl praefecto nomen trac­
turn essc nonnulli fingunf, fabulosum est prorsus. •
«Se mira lin istoric anume r;a'vaţie zicind: 'De mirat este
[56]
56 O. PASCU
---------_. __ ._---_._--
că limba iVloldovcnilor şi a Munteuilor mai multe cuvinte are
în sine rîmleneşti decît a Italianilor', maC31: că-i Italianul tot
pe un loc cu Rîmlenii •. - Toppeltin, 71-72: Covacciocius Q,tW­
<-lue in Dial. de Administr. regni Transsylv. observavit, verna­
culum istorurn sermonem, plus fere in se habere romani et la­
tini serrnonis, quam praesens Italorum lingua.s-Cartea lui CI)­
vacciocius este necunoscută
«Altul, de neamul său Ieah, Iane Zamoskii, care orb nă­
v ăleşte zicînd că nu sînt Moldovenii nici Muntenii din Rimleni,
ce trecînd pe alee, pre aceste locuri, Traian înpăratul şi lăsînd
slujitori de pază, au apucat o samăde Dachi limba rîmleneas­
că".-- Toppeltin, 53·--55 : lohannes Sarnoscius negat Valachos
Rornanorum cognatos esse. nec enim ei Iidern tacit opinia Va­
lachos nostrates italarurn coloniarum residuas r ellquias esse.i..
Toppeltin a cunoscut pe Zamoyski In manuscrls, dupăcum
rezultă din citatul pe care-I face la pg, 25 : Sarnoscius in Mss ..
Orig. Hung. Cf şi pg 30, 34, 36.
Supt influenta lui Toppcltin Miron Costin întrebuinţează
chiar două forme de acuzativ plural: s/atuos şi v alashos. .
Pg. 1326 --- 142, Nemţii dzic Valtios şi noao t.\oldoveni�O!r,
şi Muntenilor iară aşa Vallios; Franţozil ltalianului Valashos,
iară noao Voloşin. --- Toppeltin. 50-51 : Ab his Rornanis pro­
rectum esse Valachorum nornen, vicinis în Transyl vania gothis
autoribus, qui ltalos germanica consuetudinc Vallios nomina­
lunt, consentaneum est; - 49: Alii Vaiachos ql1asi Vl1lacho5"
gallica prol1unciatione Va la sit os, id est !taIos dicL existimanL.
Tot aşa pg. 396 (Vallios), 43[, şi 49;; (ValUos, Valashos) ..
Următorii autori ati fost utilizaţi direct:
. Cromver leah, Piasenskii vlădicul de Premisla, Gvagr.ln
Jitvan pentru descă!ecatul cel dintăiu ac'estor ţări ClI Rîmlem ..
-:-Cromer, De Ori�ine et rebus gesti.s Polonorum �ibrj XXX, �a­
slleae 1555, pg. 312--313; Chr0t11Ca gestorum 111 Europa sln­
gulariul11 a Paulo Piasecio episcopo Praemislicnsi...conscripta
ad annum Chrlsti Cracoviae 1648, pg. 52 ;Guagninus A., Re­
fum polonicarul11 torni tres, francofurti 1584, voi. ll!, pg. 430,.
453-454. .
Bon/in. 11 citeâză în bibliografiea cărţii şi de 3 ori in textr:
1. Pentru «descălecatul \cel dintăiu a acestor ţări cu Rim­
leni" (311i). --, Despre Valahi, origina şi numele lor, Bonfinus.,
Rerum hungadcarum Decades" Lipsiae 1771, vorbeşte la pw.
8, 9, 35, 284.· .. :>.
2. Pentru Turnul Neoptolem: «Se află şi de Gre..:i făcute
cetăti, cllm este Turm!'l Neoptolim,.. Şi acest Neoptolim. pre­
cum aflu din BonJln, de care scrie aşia: La gura Nistrului se:
află Turnul lui Neoptolem şi satul ce se chema pe atuncea a
!tIi Herma, Hermonactu. Şi zic altii cum acest Neoptolem să ilie
fost ficior lui Ahilevs, pre care zisă nu stă Bon/in, ce zice
gc;
[57]
MIRON COSTIN
57
cum acest Neoptolcm, Iicior lui Mitridat, carele vara cu vase
pre apă, iarna pr e uscat, au biruit- pre Tătari. Şi pentru să în­
piedice calea Tătarilor şi dintr-acolo, au făcui acea cetate pre
numele său Ncoptolem .. (450-J6).-- Bonfin, o p. cit 12.
3. Pentru şanţulTroian Intr-o conversatie cu Miron Cos­
tin -răpousatul Panaio tachie terzimanu! cel mare şi vestit pe
vremea lui la inpărăţie- citase pe Bon/in in sprijinu! ideii "CLHIl
acest şan], carele îl vedem pana astăzi supt acest nume Tra­
ian, să fie săpat pentru sprijeueala despre Tătari" (-11\>-,,4210),
=-Porrna de exprnnare întrebninţată de Miron Costin (conjuncti­
vul ncslguranţel) arată că .Miron Costin se indoia de veraci­
tatea citaţiei. Şi în adevăr la Boulin, op. cit., nu se găseşte
nicio menţiune de Troian. .
Urcacke, v, Passu, Gligor ie Ureache, 36 -39.
Cartea a fost scrisă după 1567, cînd apare Origines et oc­
casus Transsylvanorum de Toppeltin, şi Înainte de 1675, CÎnd
a scris Letoplsăţul. In adevăr 111 prelata dela Letopisăţul Ţă­
rii Moldovei dela Aran Vodă inainte (1595---1661), Miron
Costin zice: .. F os t -au În gtndu 1 micul iubite cetito ri li le, să fac
letopisăţul ţării noastre Moldovei din descătecatui ei cel din­
tăia, carele au fost de Traian înpăratul. şi urzisem şi tncepă­
tura lctoptsăţulul ; ce sosiră asupra noastră cumplite aceste
vremi de acrnu, de nu stăm de scrisori».
Psaltirea în versuri" a lui Dosolteiu; tipărită la Uniev ii1
Podoliea la 167;3, are la urmă următoarele versuri de Miron
Costin :
Neamul Ţării Moldo vii. de unde dureadz ă,
Din ţara Italiei tot' omul sit creadz.ă.
Fliah intăiu, apoi Traian, au adus pre cice
Pre strămoşii cestor ţări de neam cu ferice.
D'eşi tipărită la 1673, psaltirea era gata în manuscris înd
de trei ani: la 26 Ianllar lG71 Ghiorghe Duca Vodă vroia s .. o
·tipărească la Lemberg (Iorga, Ist. tit. reiigioase, 195).
Cele patru versuri au fost deci scrise de Miron Costin
la 1670 (avea atunci 36 de ani). Cum În De Neamul Mold0-
venllor autorul combate insistent ClI argumentele lui Toppel­
tin, pe Acncas Sylvius şi următorii lui, care sustineau că Ro­
minii sint urmaşii lui Flaccus, rezultă că De Neamul Moldo­
venilor a fost scrisă după anul 1670, anul probabil cînd Mi·
ron Costin a cunoscut pe Toppeltin.
Că De neamul Moldovenilor a fost conceput Îl! adevăr
'ca lncepătllra tetoplsăţulai Moldovei dela descălecatul dintâiu
pănă în zilelelc autorului. se' vede şi depe aceia ca formează
cartea dintdi.
Cea mai f\;centă ediţie, aceia a lui Giurescu, este de gi�
gur superioartt celQr precedente (KQgăillÎccanu, V. A. Ureche) ..
[58]
58
0, PASCLJ
.A,re meritu 1 de a fi relevat că cea mai mare parte din au­
torii pe care-i citează, Miron Co stin i-au cunoscut nu direct,
ci prin Toppeltin. Are însă defectul că nu respectă limba au­
torului şi greşala de a fi considerat ca interpelat un intreg
capitol, capul al cincile, pg. 43z;----452:l, ca re apartine lui Miron
Costin, dupăcum se poate constata uşor atit din faptul că au­
torul se exprimă, ca de obiceiu. În persoana Intăia, cît şi prin:
comparaţie cu capitolul respectiv din Chronika:
Chro nîka De Neamul Moldovenilor
[l ) Cetăţile dte sîni astăzi în (1) (4328-3J). Aleea ne trage
tara moldovenească şi munte- rindul a pomeni de cetăţile ţă-·­
nească, fie întregi, Iie În ruine, iiior acestora, cîte sînt acmu iji
multe prin locurrle bine curios- în Bugeac şi a'cea la noi în ţară,
rute, nu stm toale zidite în 3- şi de fată ce stau şi altele nă�
celaş timp. ruite. cit deabia să cunosc că
au-fost cetăţi, şi cîte sînt şi in
Tara l\\ulltenfJScă.
(2) Unele stnt r îdicate de Daci, '(2) (46;;8-�;J) Unele sint făcute
altele de Romani, altele însfîr- de Dachi, celelalte de Rîmleni,
�;it de domni după a doua des- ,(4626-2.) unele de domni acrnu.
călecare a acestor ţăr i. după a doa descălecătură a ţă ..
(3) Este foarte greu a scrie rilor.
ceva despre dînsele, caci nici (3) (4331-�li) Mare nevoe Iaste
prin mănăsfir i nu se găseşte-ni- a scrie de dînsăle de cine ar fi
-mic despre dinsele, deoarece făcute, că cît am nevoit, cit am:
srnt foarte vechi, iar mănăstirile cercat să ştiu ceva de ce
sînt mai nouă, nici răposatul neam sînt făcute, un cuvînt, o
Ureki du pomeneşte de dinsele, pomenire Il-am putut afla. CtI
nici scriitorii străini nu ne spun mare [ele. (Despre Ureache, v,
ce cela!p. de ce popor a fost No. 7).
zidita.
(4) /\tita este sigur despre (4) (456) •• Şi atunce pre acele ,}
dinsele, cj unele sînt zidite de vremi Iano vezf au făcut Chillla
Daei, altele ele Români, altele de pe Dunăre.
Greci, iar Chiliea de Genovezl,
(5) Cea mai veche din toate (5) (4335-441[,) Că întăiu Ceta-
este Cetatea AIbă, in care, pe tea Aibă mainte de Traian În­
vremea împăratului roman Au- păratul au fost, că Avgll�t Che­
gust, o sută de ani inainte de sar, care înpărat a Rimu lui ac­
Traian, a trait bietul Ov idius I11U trimetea boerii cei greşlţi la
poetul, surgunit pentru nişte, inchisoare, cum zic Turcii sur­
versuri necuviiucioase. Despregun, la Cetatea AIbă, unde şi
dinsul ne-a păstrat o veşnică �re un dascal anume Publius
pomenire balta care se [ace la Ovldius I-au trimes pentru nişte I
'il ărsătura Nistrului in mare, căci stihuri de dragoste ce scrisese
depe numele lui aceas:tti bali:\ acel dascal de Îndemnase Rirnul r
�e ch:amă păn:! azi Vido'? la curvie, care au şi murit în,
[59]
MIRON COSTIN
59"
(6) Despre cetatea Hotin se
crede deasemenea că este zidită
de Daci, cela ce poate să fie
adevărat. căc! Dacii locuiau şi
în Podoliea. Cetatea Soceava,
Neamt, Tehina, năruiturile din
jos de Roman şi nărultur ile de
lîngă Gala] pe Bîrad sînt sau
.din vremea Dacilor sau din vre­
mea Romanilor.
(7) Sa roca a zidit-o domnul
Petru după descălecatul al do­
ilea.
(8) Dar toate cetăţile acestea
erau la inceput mai mici şi a­
veau numai partea din mijloc
ca nişte turnuri. Zidurile de jur
imprejur le-au făcut domnii atît
la Hotin cît şi la Soceava, Te­
hina şi Cetatea Aibă.
(9) Cele mai multe au fost fă­
cute de vestitul domn Ştefan
vodă 'cel bătrîn.
(10) Numai cetatea Chiliei este
zidită de Genovezl caşi Chiefa
din Crîm, în vremea cind aceş­
tia ţineau zălog Crîmul şi toată
Marea Neagră dela împăraţii din
. Stambul.
(11) Cît despre Turnul lui Ne­
optolem, care azi se chiamă Ta­
tarbunar, se ştie 'depe numele
lui că este zidit de Greci, căci
Neoptolem este un nume gre-
Cetatea Albă. Si o baltă ce este
acolo, Vidovul,' pre numele ace­
lui Ovidius este.
(6) (441[,-16) Şi aşia şi aceste­
lalte cetăţi, cum este Suceava,
Neamţul, Hotinul, Tighinea.
(7) (44c,,-d Am inteles de ce­
tatea Snrocri să hie făcut a de
un Pătru vodă, care lucru mult
mă mir că Ureche vornicul 1111
pomeneşte .
.. (8) (441S-JG), Cele mai vechi.
mai mici sînt, şi ca nişte caş­
tele, adecă turnuri, au fost,
precum şi tocrnite. (441H-d însă
pinzele la toate cetăţile acestea
cela cu al doilea rînd de domni
sînt adaose, cum să pot vedea
că toate _ au pînze şi Îndoite
sint.
(9) (442�-30) Ureche vornicul, ..
la văleat 6987, lunii 22. zice
că în acest an' au început Şte­
fan vodă a zidi cetatea Chiliei
şi au şi săvîrşit-o intr-acela an ..
(10) (45r,-;) Pe acele vremi la­
novezii au făcut Chiliia pe Du­
năre şi Chieiea pre malul Mării ..
Negre In Cr îrn. (443(1-456)", in­
prurnutînd cu bani lanovezii pre
rnpăratul Ţartgradului de oşti
îupotriva Turcilor, le-au dat
z(110� Crîrnul şi această parte
de loc, unghiul Mării Negre cu
scălile lui, unde este acmu Bu­
geacul.
(lI) (4'\-1l) Se află şi de
Greci făcute cetăţi, cum este
Turnul Neoptolem, o cetate
pus tic, imi pare să fie pe Co­
gîlntc în Bugeac. Tătarii şi ai
[60]
60
G. PASCU
(52Is-?e) (1) Aşia şi graiul Ro­
mînilor pre aceste locuri cu În­
del.rngarea vreme(i) şi ris îpa
lăcuitorilor romani de după a­
ceste locur i, care pustiindu-sa
de năvala Tătarilor şi mutaţi
aceştia de aleea la Mararno răş,
cei din Tara rnuntenească la 10-
curile Oltutui, trecînd muntii,
oS-aLI strămutat şi graiul.
Opisanie
(91-99) (1) Pe de al!â rar te,
in ţara unde este astăzi Mall­
dova, Romanii tot se mal apa­
rau resptngînd pe Tătari dela
cetatile cele de supt munti, dat'
cind războiul ajunse a nu maI
lăsa plugarilor timpul de a lu­
cra, şi hrana începu a lipsi lă­
cuirorilor, rămînfrid chiar cetăţi.
fără merinde, se r etraseră şi eu
mai în adincul muntilor, domnii
lor aşezindu-se în' Maramures
la Ghiurghiu şi Cic. "
Sînt trei rîuri care dealungul
munţilor curg pănă la fluviul
Tisa, numit altfel Tibisc, In 3.­
cele locuri, păn atunci pustii,
care fac parte din Ardeal" se
refugiară de Tătari, dind tădn
numele de Maramorăş, sau gă­
sind deja acest nume, pentrunol
neînţeles.
(2) Că unde zicea deus liti- (2) In vremea aceia purcede
neşte de atuncea şi acrnu zău a se strica limba curat latină a
sau durnnezău, al mi eu În loc Romînilor str ecur îndu-se prin
de meus, aşijder ea unde ţelum atitea veacuri În loc de deus
ci ceriul, homo omul, frons dzeu sau durnnedzen, rneus a(
frunte, anghelus ingerul. Iară mteu, coelurn cerul, homo omul,
nici unele cuvinte nu-s să \nu Irons frunte, angelus îngerul"
fie potrivnice cu Iltineşti saula dar cu toate aceste nu este nici
început, sau la mijloc, sau la un cuvint care, sau la început
sfîrşit. Iară unele stau neclătite, sau la sfîrşit sau la mijloc,
cumu-l barba barba, luna luna. să nu sune mai mult sau mai!
şi altele ca acestea, vinurn vi- puţin latineşte, unele rămînînd
nul, panis pîne, manus mîna, chiar . fără schimbare. cumu-li
<cutit cu!ter. r barba barba. luna luna,
c�sc, E\ se află pe apa Cogll- noştrll îi zic Tatarbunar, că Ne"
nic, care apă s-ar numi mai bine optolem este nume grecesc"
vale, căci.. (urmează 8 rinduri
şi sfîrşeşte).
O Interpelare la De Neamul Moldovenilor cuprinde un
pasaj din Opisanie ziernie moldawskie] wierszern, poema po­
lonă a lui Miron, prima parte fiind un rezumat, iar a doua o
reproducere aproape textuală:
De Neamul Moldoveniior
[61]
MIRON COSnN
61
Fiind familiarizat cu limba şi cultura poloneză Miron
Costin a căutat să aducă aceasta chestiune arzătoare la Cl1-
noştinţa Polonilor, care pe atunci r eprezintau occidentul, prin,
următoarele două scrieri poloneze:
2. Ctuontka ziem moldatoskiclt y muitanskich; Cronica
Ţării IV\oidovei şi Ml1nteniei. publicată în original şi traducere
<de L Bogdan, Cronici inedite atingatoare de istoriea Rorninllor,
Bucureşti 1895, pg, 139-204.
C ronica începe cu Il r rnătoarea prefaţă �
Prea luminate, prea puternice şi milostive domnule comis­
al coroanei, prea rnilostivul mieu domn şi frate.
Socot de o deosebită fericire a mea că o parte a croni doi
mele despre ţara Moldovei. inainte de a eşi la lumină In Mol­
dova, va ajunge în mînile unui bărbat, în urma cererii unei
persoane CLI care Dornnlea ta ştii foarte bine în ce strrnse le­
gături am fast totdeauna. Fac această carte pentru dinsul, căci
1111-0 găseşte la niciun alt Moldovan. Ar trebui să piardă prea
multa vreme dacă ar vrea să adune el singur prea puţinele
ştiri din scriitorii pămînteni şi cele ce se gasesc la străini; ar
trebui sa cetească mai ales pe Dton în Vita Trajani, pe
ungurul Talpentin, precum şi Culegeri din istoriile greceşti De
quator monarchiis, căci ţara noastra pănă acum nici nu se-ri­
treabă nici nu ştie nimic de-nceputul ei. Ea n-are niciun istoric
afară numai răposatul Urechi vornicul acestei ţări, care a adu­
nat vieţile domnilor moldoveni de prin mănăstirl, iară războa­
ele mai ales din Bielski cronicariul leah, şi ne-a lăsat o cade
nesfîrşită care începe cu Dragoş, domnul dintălu al acestei ţări.
cel care a descălecat-o a doua oară din Maramnrăş, un ţinut
al ţatl"ii Ardealului, iar despre descălecatul dintăiu altui Traian,
împăratul Romei, nu pomeneşte nimic, 'fie că n-a avut pe Dio n,
fie că era destul pentru dinsul să înceapă cu descălecatul al
<doilea al acestei ţări de acum patru sute de ani.
Eu rn-arn nevoit '11ult cu lucrurile acestea in aceste vre-­
muri care par cele din urmă ale noastre, şi fie că neamul mol­
dovenesc va ceti mai întăiu cronica mea ori că mai întătu va
pieri, in starea fără nădejde in care mă aflu, dorinta Domniei­
tale, bunul miel! prietin, Îmi Întinde mîna Înainte de peirea
noastră. Macar in această crăie prea luminată şi vestită să ră­
mîe amintirea neamului nostru prin Dornnlea-ţa, bunul rnieu
nrietln. '
h
Poate că norocul aceluia care domneşte asupra Domniei-
tale, bunul mieu prietin, ne V<lI feri şi pe noi de peire, cu vo ia
celui ele sus.
Voi incepe dar pe scur t povestirea mea, pe cît imi îngă­
due vremile cele aspre ale noastre.
Scrierea se sfîrşeşte cu :
Binevoeşte, bunul mileu pr ietin, Il primi cu mu!t.ămire 21-
ceast� lucrare mică şi a ]pălsha autorului ei favoarea şi pro-
[62]
G .. PASCU
,------
tccţiea Domniei-tale, Iertîndu-i în acelaş timp greşelile ce a pu­
tut să le facă în stilul leşesc şi atribuindu-Ie vremilor neîerl­
cite prin care trecem acuma
AI Domniei-tale păn la moarte credincios prietin şi slugă.
e
Miron Costin
Cuprinde următoarele 19 capitole: Despre Daci a, despre
-şanţul Traian, despre cetăţi, despre pustiirea coloniei lui Tra­
ian 'de cătră Tătari, al doilea descălecat al ţărf Moldovei şi
Muntenlel, despre feluritele nume ale neamului moldovenesc şi
muntenesc, de unde se chiamă ţara moldovenească Moldova
iar ţara muntenească Munteniea, despre Basarab'ea, titlurile cele
mai vechi şi peceţile domnilor, despre limba moldovenească sau
-ruminească, despre religie, ţinuturile ţării Moldovei, ţinuturile
luate de TUfCi, ţinuturile ţărf munteneşti, despre apele tării
Moldovei, pîrăele cele mai de sarnă din buco vini, oraşele ţării
Moldovei, rîurile mai de sarnă din ţara rnuntenească, oraşele
din tara muntenească.
Din prefaţă rezultă că cartea a fost scrisă din indemnul
unui înalt personaj polonez, într-un timp cînd vremurile grele
prin care trecea Moldova îl făceau pe autor să dispereze de
viitorul patriei, şi anume după 1667. data CÎnd apare la Lyon
Origines et occasus Transsylvanorurn de Toppeltin, autor citat
sub forma Talpentin. Ea se prezintă ca o parte a unei cronici
despre iara Moldovei, cronică la care autorul lucrase mult, dar
-care nu văzuse încă lumina zilei în Moldova.
Chronika este intr-adevăr un rezumat din 'De Neamul Mol­
dovenilor'.
lată de exemplu întreg capitolul 2 'Despre şanţul Traian'
pg. 181-182:
(1) Şanţul Troian, cel dintăiu (l)(42). Mai de crezut sînt a-
semn de hotar pus de îrnpăra - cei cari tin că Traian Înpăratul
tul Traian după aşezarea Roma- i-au săpat acest şanţ În vecini­
nllor În aceste părţi, precum S-a ca pomenire şi veste, şi să se
povestit mai sus, e numit după ştie şleahul oştii de ceia care
numele împăratului de cătră Jă:-' se trag după oşti mari, neguţi­
cuitorli acestor ţări Trotan, nu.- torl şi oşteni, cum vedem şi ac­
me moştenit dela str ăbunii lOlţ mu pre înpăraţii turceşti şi ve­
Acest şanţ a .îost săpat În ur- zirii lor, pre unde merg cu oşti
ma lui Traian, dupăce a fost dus \ fac movile pe şleahul oştilor şi
oastea cea mare în Tartariea, pentru veste şi pentru înderep­
Întocmai cum astăzi împăraţii tătura celor ce vin, ori oşteni,
turceşti obişnuesc să ridice rno- ori olăcari, ori neguţitori pre
vile in urma lor. urmă după oşti.
(2) Au scris unii că şanţul a- (2) (41) Se află unii cari zic
cesta Q-ar fi săpat pentru a se cnrn acest şanţ, carele li vedem
[63]
MIRON COSTiN
53
.
(4) Un traian dela acel aş Îm­
părat s-a păstrat, şi În Tara
muntenească, dară numai dela
Dunăre la munţi.
(3) Şanţul cuprinde foarte mult
foc. Incepind aproape de Galati
dela apa Siretiului, care despar­
te astăzi din jos de Focşani ţara
noastră de tara rnuntenească, el
trece pe deasupra Galaţilor pes­
te Prut la satul Troian, Într-o
vreme al nostru, acuma al Tur­
cilor. De acolo merge peste Car­
tai prin cîmpi păn la Nistru,
dela Nistru păn la Nipru, şi pe
'semne pân la Don,
. apăra de năvălirile Tătarilor. A- pănă astăzi supt acest nume Tro­
cest lucru este însă greu de cre- ian, să fie săpat pentru spriji­
zut. căci cine-ar fi putut apăra neala despre Tătari. .. Cît mi se
intotdeauna o întindere aşa de pare, cine atîta loc de lume, în­
mare de pămînt! Mai degrabă cepind din Tara rnuntenească
mi se pare că Traian a porun- pănă peste apa Donului, ar fi
cit să-I săpe în veşnică pome- putut-apăra peste tot locul! (42).
nire, căci ce nu pot săpa 100,000 i\\ai de crezut sînt aceia cari !in
de mini, fie macar într-o zi, fără că Traian înpăratul l-au săpat
multă trudă! acest şanţ în vecinica pomenire
şi veste ... Intr-o zi 103,000 de
oameni să se-nşire În rînd unul
lîngă altul, să arunce lutul cineş
înpotriva sa, caută cît loc pot
cuprinde 100,OOQ de chipuri !.
(3) (41) Dela capul şanţului,
de unde se Începe întăiu, pe
deasupra Gălaţilor alăturea cu
Dunărea merge pe aproape, şi
peste Prut, iară nu departe de
Dunăre, pe la satul turcesc ac­
rnu Troianul, dar ă deci unde se
depărtează la cîmpi şi dela Du­
năre şi dela Marea Neagr j iară
peste apa Niprului, carnai de­
parte merge peste cîmpi pela
tîrgul V ctoraşnoe, pe unde l-am
trecut eu, mai densus de Chiov,
loveşte la Nipru, şi dela Nipru
cu mai mare depărţime de mare
la Don, CLIm zic, cine-ar fi pu-
tut apăra atâta loc!
(4) (40). De acest vestit înpă­
rat ai şi şanţul Troianul, săpat
de oşteni! lui În vecinica po­
menire, începînd din Tara mun­
tenească.
Rezumatul fiind adresat Polonejilor. autorul a lăsat la o
parte lucrurile cunoscute in Poloniea, ca capul întăiu De Italiia,
• capul a! doilea De înpărăţiia Rîrnului, partea din capul al şe­
selea care tratează despre feluritele neamuri care locuesc Eu­
ropa. In schimb el o adăugat părţi indispensabire străinilor, cap,
8--;19. (Două din aceste capitole, cel despre limbă şi cel despre re­
ligie, sint abia amintite În 'De neamul Moldovenilor'; v, mai sus).
Capitolele sînt clare, perfect proporţionate şi ali o am­
ploare măreaţă, pe care i-o dădea mindriea originii latine a
poporului din care făcea parte, cultura latină insuşită În Polo-
[64]
MIRON COSTIN
nica, înaltele personaje la care se adresa şi desigur şi limba
mult mal cultivată a Polonilor,
Pe Ifngă valoarea ei istorică şi literară, cartea are o foarte
mare valoare actualii pentru limba ro.nînă din secolul XVII şi
În special pentru limba lui Miron Cost in. In adevăr, în lipsa
autogralelor operelor rornîneştl ale autoruluj, cuvintele rornî­
neşti citate în capitolul 'Despre limba moldovenească sau ru­
rnînească', apoi cele citeva cu vin te ci ta te inciden tai în celelal te
capitole precum şi numele proprii de persoane şi, localităţi con­
ţin toate elementele necesare pentru determinarea tonetismulul
limbii moldoveneşti din secolul XVII,
Cuvintele comunaromtneştt din cap. 10, citate in faÎa Ct1�
vintclor Iatineş]i pentru il arăta origina latină a limbii noastre.
precum şi cele din celelalte capitole. sînt scrise cu ortografiea
poloneză.
e = 1. e : uintre, mynte minie, sprinezene sprincene
pl., pieptul " 2. â : uare vară, menynki: măn încu, samen samăn,
vedzu v ădzu, respond răspond ; 3. ea : ste stea?, Telezyn (176
de 2 ori) Teleajin. .
i = 1. i : lntrik, uintre " 2. 7 în diftongi : Baia (176, 177),
Kraioioa (173, 177), Strechata (177), Piatra (1713), pieptul, piele.
eterul, incieleg Înţeleg,okilll " 3. i, 1111 singur exemplu: lncieleg:
o = 1. o: omul, okiul, osul,' 2. oa, în doua exemple �
nopte noapte, tomna toamna.
j = r, într-un singur exemplu: jqrba .
.1'=1. i: syndzie sînge, leymplll, Î.ey Il tul, myna; pyne, fyn,
menynku, wynd ; 2. i: mynte, sztyinca ştiinţa, roszyzo roşiă,
skry'ZV scriu, -prymblu, sztyu. ştiu; 3. 1: dincy. diaţl, pay pui (CI),
cara Oltl/lll)' (163) ţara Oltulu', Boureny (163), 11lY Dragosz
(164), Orasz Floczy (177), Oraşe ul) Floci; 4. ii: kympy lllY
Dragosz (164) cîmpiI lui Dragoş. szty Tllmyneszte (161) ş!H ru­
mîneşte,
10=1. v: wynful, 'lvynd, Wido-zv (157, 173),2. li: dZllwa
dzuî'!a, toszyw roşW, brw bei], skry,w scriu, sziyw ştii'!.
cz=c: sprinczene pL piczior, priczep. uczig.
({zi -§: syndzie, dedzietll', sedziata săgcata� cldzitoresk.
Ardzisz (l7G) Al'giş.
z=z: Telezyn (176 de 2 ori) Teleajin, Zyi (173 de 2 ori,
176) Ji'i, Tyrglll Zyiul, (177) TîrguJ Jilul, Dziza (175) Gija =
Jijiea, J(azon (177) C;;;jonl (Ullg. Kciszony).
c: f, afară de cielul (eli. Luca Stroici, ]593, ceful, atu şi te
de 2 ori, dar detomiczilor, �ducze, apoi 'veczij vecilor), Wylcla
(173) Vîlcea, MllScielul (173),
/sz=ş; dz. \
1 a fost lăsat nescris în· ban de f(raiowa (173), Botuszan
(176), Ren (174, 176), l(azon (173) Cajon! (ung. I(dszony).
l(otnar (176), ef. Fokszany (176, 177) şi Fokszan (157, J74)�
,
l
t
,
[65]
MIRON COSTlN
-------_._--_. __ ._ .. --. __ .-._ .. _--------_._._----_._'---_'�--,--- ----
Cuvintele potere-potestas. ttsporul-respondeo au Iost scrise
cu o in loc de II. (putere), respund, pentru a sămăna mai bine
Cj1 .forrnele latineşti .di.11 care .Ie deriva autorul, Pentru putere
(C!� u) el, Luca Stroici 1593 patara (ceteşte putearea), Cf. apoi,
'lt1ontanie albo Mlwtanie' (Montenii sau Muntenii) (160),
rmunianaska albo montanaska (zjernia) el monte zowie sie tyrn
iezykiernmontes' (ţară rnuntenească sau montenească a monte,
căci munte Insamnă pe limba noastră montesi (163). Observăm
insfîşit că în De Neamul Moldovenilor Miron Costin între­
bninţează puiere(l82Ql şi răspund (4820, 491), răspundem
(48 16_17)' "
Numele riului Siret este. scris Sere: 056, 160, 175), Siret
(174), Syret \174 de 2 ori, 175 de 3 or i). Dupa cele stabilite
Seret poate fi cetit Seret şi Săret, iar Syret $tret şi Siret.
Moldovenli zic astăzi ŞCretl11' Ar. rezulta că pe vremea lui Mir.on
Costln se .zicea Săret, SIret şi Siret.
. Numele ţinutului Maraml/,reş este scris Malamoresz (159,
160 de 2 ori, 168) şi Maremofysz (156, 160). adică i'llaramo­
reşjociş şi Marămoriş.-iş.
• In De Neamul Moldovenilor Miron Costln întrebuinţează
constant (cel puţin după ediţiea Giurescu) Siretiut şi Mara-
mo��. .
Iass» (176), Syltstry (176), iWoldawa (174) sint nume po­
loneze care nu probează nimic pentru pronunţarea rominească
de atunci. ct. franc. Iassy, Stustrte, Moldaote, iar Prauunea
(173, 176) III loc de Prahova este iarăş o polonlzare. Poate
tot aşa trebue înţeles Mehedy (169 de 2 ori, 173 de 2 ori) in
loc de Mehedinti. .
Cu toate imperfecţiunile sale ortograîlce, intre care mai
ales întrebuinţarea unor litere cu mai multe valori (e = e, ă, ea.
o => 0, Da, y = t, t I, it, ceia ce provoacă uneori nedumerire
(symp( = stmpt ori simpt ?), totuş Miron Costin are marele merit
de a fi deosebit pe ii şi tde Il şi i, şi e,ste cel dintăiu Romfn
care a deosebit pe ă deî.
Gdata ce-am slabilit valoarea fonelică a literelor latine
intrebuinţate de Miron COStiJl p('ntru scrierea, cuvintelor. ro-
1lI1neşti, putem păşi la stabilirea fonetis!inl!ui limbii romÎneşti
din Moldova în rAstimpul dintre 1670--1700.
-il era consonar1t: mt'inincu. dorf7lu., şedza., primblu, aru:,
·văclzu., mica faţă de beii, scrill., ştiLl, ro}'iU şi de buric, jtn,
frig, raLd, fac, aud, poftesc, privest,'ui'na,
. -i era conSonant. PIllra!e : bant. dinţi, Bourml, Focşa,1t.
clmpi't; articolul rn. sg. 2: cîmpii lut Dragoş, tara OltU"lltl; ind.
pr. ps. 2 sg.: ştil'.:
e-e: potere, mmfn:f!.'itt (I6U, Uuki (153,157,,) d, Urekt
ari. 1674 (-i în ii)C de -t supt infiuen�a umor nume ca Bie/ski).
-t precedat de v '>' il : Moldo'V(Jm,
[66]
66
G. PASCU
..
l' urmat de ne se păstr-ează: ptne şi desigur ctne, cf,
Ctnent (177).
- li - a -;:.. a - â: Sarata (175)
di, dti, �Idt> dzl : dztuia <: tiu. şedea <: sedeo, oăds«
..;;;;: video. -- budză < alb. buză .
. t> ii: agtutoresc.
Articolul mase. 1 se păstrează : omul, capul, ochiul, ptep­
tut, ctmoat. Negral vodă, (167) Radut '(oda (171, 172. Tlrg�­
şorul, Cîmpul Iungu, Argişat, R!bmcul de sus, Tîrgui Ji'/al.
Cornăţelul(l77). ,
. Ind, pr. şedzu, oădzu, trimit. pateu), Insă aud <; ntuuo,
simpta < sentio, râspond < respondeo,
Forme arhaice: buor, tnsă Boureni, dzuiia, primooarâ (ct.
mI' _ prtmnveară); , '
Două cuvinte arhaice: hereghi« 'moştenire' (169), oistre
'pîntece'.
In ce priveşte părerile filologice exprimate, Miron Costln
spune CU dreptate că "dovada cea mai vădită despre neamul
şi obîrşiea acestui popor este limba lui, care nu este alta decit
cea Iatinească stricată, ... şi multe cuvinte nu se deosebesc nici
rracartntr-o literă" 1 ceta ce nu-l împiedică să recunoască că
,,0 altă parte, cea mai mică Insa, atit nume cit şi verbe.vsînt'
Imprumutate din limbile popoarelor vecine şi mal ales din
limba .slovenească, mai putine sînt din limba ungurească şi
turcească ... iar il} tabloul pe care-I dă autorul derivă trei
cuvinte din italieneşte (v. mai jos).
, In aceastăprivinţă Miron Costin urmează pe Gligo rte
Ureache (pg. 7-8): .,Limba noastră den multe Ilmbl iaste adu­
nată şi nu-l mestecată graiulii nostru cu al' veclnlloru depren­
preglură macara că dela Rîmil ne tragernă şi cu a lor cu­
vinte ni-s mestecate ... Dela Rlmleani. ce le .dzicem Latini.
pEne, ei dzicll panis; came, ei dzÎCu caro; găinlt,ei dzicil gal­
iina; muia re, multe!' : jămeae, le -:r;,irta; pdrinte, patu; . aL
nostra, naste/', şi altele rTlu!te din Umba lătlneastă; aşijdere
şi dela Frînci, noi dzicetnii cat'l ei dz;cu caval; dela Greci
straste, ei dzicll staf ... ; dela Leaşi prag/i ei dzicil prag; dela
Turci m-amii căslitorltl1; d.ela SîrbI cracattţă".
Miron Costin derivă greşit: budză -< ii.. bacia, casă<:t.
gaza, dZll,Ja<it. gloma; sprlncetw<'iuperctlia, de sus-<df:!supra.
ptctor<pes, hlunii<.ku.mus, Il'oş;ii..;;;: ru,bu, turbure < tllrbtdus.
patere< potestas, cu.lcu < c�lt:o, poftesc..;;;: postulp, prteic..-;;;:
precot, în cap. 3 Vidov, numele bălţii de!.a vărsătura Nistru-­
lui -< Ovid/us, numele po :tulul. latin exilat În Dobrogea (:1 upl\
părerea lui Miron Costin la Ceta1ea Albă), in cap. 7 *Mol­
tealZ. pol. Multan Nluntean < Oltean ClI adau�;ul unui m.
Scriel'(�a nu c3te HpsHă de imperfecţiuni Astfel: Dacii au
[67]
MIRON COSTIN
67
'\fost un popor tătărăsc din rmrea Tartarie (180), greşală co­
mună istoricilor contemporani; Dacia d fost cucerită la anul.
J20 (181); "titlul cel ve chiu al domnilor munteneştl este 'cu
mila lui J)umn :'zeu noi 10 N. voevod şi domn ţărit Ugro­
vlahlei, Almaş, Fagaraş. Herceg'« : Fagaraş. Almaş şi Hâeeg
{Herceg ?), care se găsesc în titlul cel vechiu al domnilor mun­
teneşti, stnt astăzî in ţara Ardealului, În muntii din care eşlrâ
Muntenikdupăcum s-a spus, iar castelul Fagaraş pe Olt este
scaunul ţarii" (194), confundind pc herceg, hetţeg «: germ.
herzog 'duce' cu Haţeg ; Turcii numesc pe Moldoveni Bogdan!
depe numele domnului Bogdan, =acet Bogdan care mai tntălu a
luat steag dela Poartă şi a pus haraciu (187); Ungurii fi nu­
mesc pe lta!ieniOlahi, pe Moldoveni sau Munteni Olasi (187),
adevărul fiind invers: ung O/dlt 'Romin',Olasz'{taliall'.
Naivităţi : <Cuţovtahi, vra să ztcă Vlah! ,şchiopi, fiindcă
din oastea romană au rămas acolo numai şchidpi! şi bolnavlle
,(188); -Ciudat lucru:' deşi de acel aş neam cu Moldovcn!i, acest
popor [Muntenii] este negru la fata. Zic -unii că din pricina
aceia sint ei negricioşlIa fată, că mai toti boerii de frunte au
obiceiul să iee pentru copii mancl dintre ţtgance., Pricina nil
se pare a fi aceia că toată ţara lor, dela un. capăt la altul, este
, .. aşezată spre miază zi între munţi şi Dunărea ... şi muntii şi pă­
mîntul ţării sînt în faţa soarelui, şi oriunde se .întoarce omul,
soarele il bate drept in faţă şi cu mult mal fierbinte decit
dincoace, In tara noastră- (193).
3. MiroM Kostyna Kanclerza moldawskte Oplsanie ziemte
moldaişsktej tuierszem, Descrierea ţării Moldovei în versuri de
Miron Costin, mare logofăt al ţărli Moldovei, publicată mai
întăiu in traducere de B. P. Hasdeu în Arhiva lstorică.J (1865)
159-169, apoi in original şi traducerea lui Hasdeu de Kogăl­
niceanu, LcV III, Bucureşti 1874, pg. 487-524, şi de V. A.
Urechia, Opere Complete, II. Bucureşti 188:8, pg. 72-121.
Aceasta pocmă a Iostacrisă în Daszow -ex domo vena­
tionis, anno 1684, in Iulie- şi dedicată <prea lurninatului şi
nebiruitului Domn al Sarrnaţitor Ioan Ilt, cu mila lui Dumnezeu
regele Poloniei, mare cneaz Litvaniei. Rusiei, Prusiei, Mazoviei.
Zmudskiei, Kievului, Volîniei, Podlakiei, ln flantskiei, Smolensku�
lui, Sievirstkiei, Cernihovlei. Domnului Domn miE: mult milostiv
şi bil1ef�cător;.
In prefaţă Miron CosUn arată motivele care l-au făcut să
scrie această carte: .. Am fost indemnat la lucru de geniul Ma­
iestătii vo-astre, stăplnc prea milostiv, văzîndu-vă că, pe cîne.!
adunati ştiri despre ţările cele mari şi Întinse, nu dispretuiţi
de a cerceta inceputul şi starea tărilor celor, mai mici. Deşi
istoricii Ieşi cei vestiţi pomenesc şi întimplările militare ale Mol­
dovei şi Tăr.ii Romlneşti, iară mai vîrtos Cromer şi Piasecki
mărturisesc şi obîrşlea lor italîană1 totuşi el nu-şi fr:Amfntau
[68]
� n PASCU
;:.;..------:--------------------_.
mintea sa afle cind şi de cine au fost aduşi Italienii în Daciea.,
şi nu aveau nicio ştire de descălecatul al doilea al Moldo-
venllor-. .
Părtile poemeisInt: ]. Despre descălecatut .dintăiu cu.
Traian impăratul Rîrnului, 2. Imprăştierea cotoniilor de cătra.
Tătari, 3. Descălecatul al doile al Moldovei 'şi Ţărf RomîneştL­
Ideile sînt prin urmare aceleaşi exprimate deja inşi De
Neamul Moldoven!'lor. Un pasaj special poemei este acela pri­
vitor la bogăţiile În cereale şi vite ale Moldovei (pg. 111).
Poema cuprinde următoarele cuvinte comune rornineşti :
domn pl. (86)-domlll, dzeia, dumnedzew-(dumne)dzeu, almieur
-al mten, clerul, frunte, yndzterul--,îngerul. barba, luna (98),
szty rumyneszte-şti'i. rurnîneşte, moldoweneszte�moldoveneşter
Rumynt-Ruminil, wotewoda-volevoda, muntan--munteau, mol-.
dawan-:moldov/n(106). bour (114), binec ome 'bene tlbi homo'
(114, 1l6)�bine-t oarne (ef. şi pg. 171),repcde'--repede ori rti-<
pede, <tmjJede (116), arkasz.(l18). pl. pol. arkaszamt , 118, 124}
+-arcaş.. kalarasz (118),. pl. pol. kasaraszamt 118, 124 ----cala.­
raş, domn sg.(l22).
forma ealaraş confirmă forma Salata din Chronika,
Poema trebue editată din nou. Textul polonez, aşa cum
este publicat de V. A; Urechia, are greşeli, ca de pildă pg. 118
Kampolung Dragosz În loc de Kympy lrty Dragosz, Iar tradu­
cerea lui Hasdeu, care nu urmăreşte textul şi intrebufuţează un
stil modern, trebue înlocuită ClI alta, care să se tie strins de
oriQinal şi să întrebuinţeze stilul lui Miron Costln din cărţile
rornîneştl,
V. A. Urechia a mers aşa de departe cu reproducerea. Ji­
delă a traducerii lui Hasdeu, încît a mentinut pănă şi greşelile
lud Hasdeu provenite din lectura greşită a originalului, ca de'
pildă pg, IOa Towaz in loc de Totrusz, precum şi cuvintele
poloneze puse in paranteză atunci cînd el credea necesar, 11'ţ,
lipsa originalului,
Oforge Pasca
\
[69]
· E TIMOtOOIl 69
----_._---_ .. _._---------------�-------�-----
eTIMOLOGII
Adie si (Trans. vest) Aduie s'a făcut btrlad, ca sîrb suoad.
(vintul) e bulg, duîe, adiie, sîrb. suhad, uscăturt (rom. suhat, pă:
duti, .nsl. ditt,.a adia <t:erneker. şune) prnjad, prljad,' putregal
!, 236). a In�tlal e ca m ami- (ca�e seamănă mult cu btrlad f)
roase, alămue. krljad, grămadă de lemne. nsl,
Balabtistă, nevasta de Jidan, moăerad şi ăomorad, srnîrc, ş, a.
nu e alta de cît rus. rut. pol. Deci Bîrlad: loc plin de. crdngV.
-balamutka, ko kettes Wieb, Sch- căzute, Aşa zice Bogdan şi bine
windlerin (escroacă). Limba ru- zice.
sească ne-a dat şi pe malercă La acestea, adaug şi el că
(flta�ţifa'ka). '�ot de pe aicl !1�me.ie satulut Ftrlădan; (Itngă
trebuie să vie ŞI başoldină (Cp. I'lghina) seamănă cu Bîrlad, şn
cu rus. Ioşadtna, persoană cu decî poate fi implicată aci şi
aspect de cal, de Iapă !).. râd. jtrl- din bulg. hV'ârleam,
Bămbura (Haţeg).a bate btim- ftirleam, tom. (a zvtrl." Dec!:
bura. a umbla h<l nana (etim. loc de crăngi căzute ott aZV1!­
neştiută în dic]. Acad.) şi brăm- lite (de vint).
bura (Ialornita), a umbla brâm- Bodlrlău şi Bodlrlăn (Munt.),
bura, CI umbla alandala, araba- corcodel, cufundac, o pasăre de
bura. nu e alta de cit arababura, baltă (colymbus), e o variantă
ngr. allabdbllla ,şi allabdmbula. din modîflan, momirlan, poptr­
.. Batic (auzit de mine de la o lan,. c�re ,vin dintr'o răd. reflexl1
;1��şancă). a lucra in batic. a lu- orI Imttatlvă bod-, mod-, mom-"
era cu ceară pe mătase, pe ouă pop-, ,clOC-:, ţ�p- şi suf!xt�l -l!lan.
ş. a. (adică desemnÎnd cu ceară MOlmrlal11l �tnt Rommil Arde­
topită, care, la v ăpsire, dispare te.nl de}a JIU, modlrlan e ţ()­
.şi rămîne desemnul ca eum ar plrl��, Hr poptrlan e nume de
fi zgiriat Qr� săpat \ e turc. ba- fanllhe.
lyk, afundat. BorhăI, fem. pl.. (Mold. Iro-
Hirlad (rîul; şi apoI oraşul). nie). măruntaIe, maţe (l-a călcat
Ion Bogdan. în Dipl. bir'ădeană trena şi r�alt '1eşft �)ol'hdile) În
din 1134 şi pril1c1p. Bîriaduld, �eamtu ŞI borhaţurt (r�vo�. Cr.
Acad. z.ice: Poate o amintire .,). 183») ar putea velll din a
,din timpul acestor Berladnid borfăl (Mold. nord), � g�lorăl
s'a păstrat În numele Bîrlad, (maţele), i�r ,acesta dm, btrfesc;
ce-l purta la 1446 capul unel c?re e un Imltqtlv ca Şl bor!Jo··
familJl de Ţiganl. Bîrlad presu- ŞI bolborosesc.
pune un prototip panslavic Buimac (ameţit, zăpăcit) e rtll­
,berlo-, care e În limbile sI. ves- dă cu turc. bulumak. osmank
tice cu însemnarea primitivă de biifilmak, a creşte mare, de ld>
.. �ula, băt. paliţă» şi csceptrupo bul. bi).ti1k, mare, adică. "crescut
Dm berlo-, Ctl un sufix colectiv, bUlac't, după cum se .zlce mere:
[70]
70
AUGUST SCRIBAN
nebune, adică • foarte mar î», Tot în Trans. ciled, prunc în pri-'
de aici rut pol. bujak, taur. 03- mele zile, e vsl. celeadî, servi=
manicbiltiik, mare, şi rom. bu- torime, bulg, ce/cad, familie nu­
lac, impetuos, aprins. De aicf a meroasă.
fost uşor să se dezvolte înţele- Cloclovfna şi Ctocloavă, epi- .-
sul rom. de <zăpăcit>. tet lnjurtos În loc de clocot; vi-
Bujlă (Mold.), căsuţă, cocîoabă, ne din ctsdot.; varianta lUI cto­
chlţumie, e vsl. *bydlo, de unde ce t, care există pe la Criş nu­
,Şi ceh. bydlo, sediu, locuinţă. mal cu Înţelesul de <ctoclrlan>..
ep. cu lodbă faţă de lozbă (bu-, 'V. ct rcot.
cată de lemn, c.a ce!e de �n rne.- Cioclu şi (mal vechi) Cioclaş
trl!.)' 111 .nord, ŞI bu;1?L ŞI. bp;- vine de la ctoactă, cîrlig de tras
deucă, ,11'1. Tr�ns'. ŞI bujdtdă. cadavrele celor mort de eplde­
Poate fI, înrudit ClI �lldă (germ. 'mii. căruţă cu care se ,duceau
bude) butcă (rus. budka), aceste cadavre, targă ttrită, tîr-
Catrafuse (Mold. Munt.), Ca- fie cărucioară de că rat lemne
travase (Olt.). Trancafuse (Olt. de'foc (M.unt. Trans.), Iar doaciâ
Munt. vest) sint variante înru- vine de .la cioc, cîrlig. De aiclt
dite cu trancanale (Murit, vest), vine bulg. ăokla, ctoclu, şi sirb.
tărăbllţe (Mold.) şi teleuţe (Olt.) rut. clk'ja, UlW. csdklya, cîrlig.
şi ttliuţe (Muşcel) şi Înseamnă • . "'. " •
toate 'bagaj, calabalîc, unelte". . �iOCOt. v!:!e de la, ('c\�c aş,��
TrebuIe să fie amestecat aci şi la mc(�p\.t :" a .�at a�e�t nu,
verbttla trăncăni orI subst. fU',e clocîrlan uJU! hî!1d-�ă are doc
. 'vase sau moţ. cum se Zice un doc
ŞI. . .de barbă sau [Jarbă 'n doc, a-'
CăIăvle (MunL M?ld.), pres- dică "barbă motată:o {Tot aşa.
cură. sau colac flerbmte. care se de la mot, s'a format Moţg!,
(mă�mcă u?fndu·se cu VII� ,e o nume de familie). Clocot şi ClO­
varIantă dIn colivă. Jn rla.os. elot, cioc1rlan. se zice şi azI lat
cătăte! un fel d: �turtă de fămă Criş. Cp. cU ţuţulan. cI:>ban de
de gr�il, la�te ŞI 0.11:,,)" L,a At,ad� pe la Sibiu, tot din cauza ţuţu­
"cp. cU tL!rc. kaltte, le�u,ne fIer fllILl�, ţugultHul sau moţlllttf că-,
te In unt. ' ,clu!il luI. Se ştie că dIn acel aş.
Chelfănesc e ung. kejtfbrl, a r<1d, e şi căciulă, mac. -rom!.
perla, de la kefe. perie. ducl'lllli, c'tuc!IlLlan, ngrec. tsut-
CÎchie (Dun. de jos), un, fel sulidllOS, cIocfrlan Tot aşa �
de lemne de foc slabe care se Hahot sali Honot. porecla Ru"
aduc şi azi din Dobrogea ClI ca- teanulUl, adică «moţat:.o, precum
ieele, e turc. cekl, o greutaţe de ş! numele Motilor.
IMO ·de ocale S�ll 220, kg. �u De la \ pas:1n', Ilumt:le a tre­
care se dntăresc lemnele. Se cut la om, ca fr, hobereall, «e­
mal zice rar şi az! la Galan rete, un,» şi din cauza obiceiu­
lernlze de cicll/e, cum se zice lUI lUI de a &ta singuratic, «nobH
.. lemne de metru·. fural," care stă izolat de tă�
Clledi (Suceava), cu tot cite- ran. lntîl s'a zis c!.ocol fe­
dtu (rev. 1. Creangă, 13, l51), dl:rulllJ ,bojl�res� (lache:lI11rt)
cu toată familia, el! tot nearmd ; ,prm aluwwe la 0l1bdkă mll1tea
[71]
ETIMjJLOOH
--------
71
011 căciula lUI, apoi vechlluluî, CI.lt (Mold.), teanc, Iucrurt a­
apoi arendaşuluî şi, În sfîrşit, şezate in ordine unul peste al­
borerulul, înţeles pe care-I are tul, e rut. kltt, cămară, kliika,
astăzt, dar cu o nuanţă defavo- cuşcă; rus. klefl, cămară kletka,
rabilă (om boteros). Funcţiona- cuşcă şi teanc de crărnizr : pol.
rul (mal ales poliţienesc ort fis- kleta, klita, klitk«, clădire proas­
cal}, fiind confundatcuvechilul tă, Tot de aict şi poclit, acope-
01 � cu arendaşul, a fost. numit rămîntultrăsur iî, rut. poklit, par­
şi el ctocot , C'fOCOl gulerat (uni- tea de lemn a graper, priklu,
format). Moşierii din Rominia zidărie astupătoare, pol. poklat,
sînt numiţi de Bulgart clocot, umbrar de viţă. V. sctrietcă.
Jar Rorntnn din provinciile libe- Carele (Mold ), o unealtă de
rate numesc aşa pe Romînil din forma umJ scăd pe care se sco­
Romtnia veche, mal ales pe li- boară butoaiele în pivniţă salt
berall, din car. targă, e ung. korcsolya,
Ciofllgar şi (Munt.) -_.� Ingăr, patln, săniuţă.
orăşean Îmbrăcat cam prost, Crtnt (Mold.), mămăligă prea
vine de la turc. ciflik, moşioara, vîrtoasă, vine din rădăcina slavă
fermă, de unde şi maced, ctu- k,.et, krăt (krent, kront), de unde
flicar, moşier. Prin comparare şi rut.· krutYl, răscopt, mold.
cu moşierlt noştri, posesorii de c rutcă, . fire toarse, tort, şi scrîn­
cifllcurt au ajuns la nOI cfofli- tese.
garl l Această etlrn, era ClII10S,- Dont (Trans.J,' coltuc, capăt
cută deja de domnii Bărbulescu, de pîne lungă; cp, CI1 rus dante,
Pascu �i Iordan. dimin. de la dno, fund, şi cu
Ciucă (Munt), a ji du.ca bă- sîrb. dante, hmd de butoL'
tdilor. a· mInca bătaie de la tofi, Drigâoăşi Drăgao<\ (Trans.
e . o variantă din clOC, ca .şi mac. sud), bivoliţă. e rudăctl pol.
-fom. ducă, vîrf, pisc; alb. drygant şi .litv. drigantas şi
clukă, bulg. cluka, pisc. Tot drdgantas, armăsar
de aid toţă (Gorj), piramidă Droaie e alb. droe. hică, pre-·
(glugă) de. cocenl, rudă cu alb. cum din groază s'adezvoltat a­
tSZlts�, fetJşoară. celaşl idele:' o groază· de bani,
Ciumărat (Munt.); astringent o multime de balll.
şi amar (pere c'tw/ărate), e nsl. Perle Herie, Perîle şi Herîie,
ce merit, amar, de la nsl. SIrb. vadră şi taxă. în vechiul drept,
puJg. etmer, vs!. cemeli, venin. vine de la fe', fler, ca a7ămte
sirb. etmeran,. amar. De aic 1 şi şi lemnie de la arămă şi lemn.
ung. cs6m6r, greată, şi cs6m6r- Şi azi în Mehedin.ti jertfe, baniţă
l.ent, a-ti fi greaţă. rom. a te ferecată de 20 de El,cale, ca şi
'dUmllrllli, a ti se apleca (Ber� aco';. şi demerllc, tot vase fere­
neker, 1. 142). eate. La Acad. gr.eşitjelie heric.
Cîrllonţ. moţ încovoJat1·zuluf, Etim e c6nfirîlată şi de ex. (Iorga,
'\line din *cirligonţ, Iar acesta de Doc. Bistr. 1,99): ne-am împă­
la .ctrlig.,In Trans. cîrlibonţ(�in cat şi am dat şi !uria: vre-o
-goitţ), virful drligulul la p,ră- patm-ciftd herit de m'ted (und�
jina de scos apă din puţ. se văd amindotiăînţelcsurHe).
[72]
72 \ AUGUST SCRlBAN
------�-'"'-- .. _. ---_....-.-_-_.-------.-�_ .. _---�_. __ ._-�-_ .. _---.-._�_._-�-,---
Ferrnăc (Vaslut) nict un jer- Dobr. şi Ialomiţa, vine din gâ­
mac, nici o fărămiţă, nici o Iotă, uta (vsl. galita), al căret accent
şi Iarrnac (Suceava. rev. 1. I-a pastrat.
Creangă, 13, 152) sint variante Ofrmet (Yasun, Fălciu), pur­
din patmac (turc. parmak, de- cel de 6--12 luni, e bulg. ktir­
get, gratie), de unde s'a făcut mâce, pd care suge încă. sîrb,
palmac, a opta parte din palmă. krmeşce, ,krmaee. purcel krmak,
Fiută şi fiolă (Mold.), numai porc; ceh. krmek, purcel,[ktmu,
Î11 a lua in/iută, a Iuaîn spangă, cotet de îngrăşat.
a lua infigind. e lat.fihlila, bold Hătle .(Mold.), trecătoare de
(ac) mare, ca sulă din subula pămînt înalţat printr'o băltoagă
şi altele multe. La Acad. numai (zăgaz, iezttură). e rut hatt, ză­
lziolă (forma pop.) fără accent gaz, dialectal /tat, padurice. de:
şi etirn. Fiulare (ftbulalia) e dat unde vine şi rom, hat, cărare,
de Candrea şi Densuşeanu, rudă cu germ. gasse, ulicioară,
, f1rtigău (Mold.), filfison. tînăr engl. gate, barieră, Tot de aicl
sclivIsit şi neserios, e poLjtrcyk, şi răgaz şi zăbată, poiată mică
filifiSOtl. . de porci, rut. zahdta, părete de
Fotoloc (Moid. Sud), colco- nuiele.
van, vălătuc de stofe, e o vari- Hirşăg (auzit în 1917 la Ţi­
antă din folmotoc, hoimotoc, ganit din judeţul Vaslut), vreas�
gtomotoc şi din rus. hohol6au, curi, găteje (COlectiv), trebUIt!
dimin. de la .hoh61u, mot. in să fie un cuv. slav cu sufixul
MUIlt. c adjectiv :=. �motolog, -aku (ca blllg. v:!!bak, vttrba­
budulac, prost». lak, sălcilş), rorn -ag (cp. CU
FoşalâU (lViold. nord. Buco".), turc. Gomale, rom .. c'{omag). Ra­
pleptenei (de p�eptănat Una)., e d}calul ar pu�ea fj vsl. k,l1'as�
'Unf. jesii/(} care piaptănă ji:siii- ttie, vreaSClln, bulg. hrast, co ..
ni, a pieptăna (poate influentat paceJ. La Cihac hreaşc şi hrea�t.
şi ele luisolb, răzuitoare de tă- Hiaj Hlujăn (Mald. nord),
băcărie). La Acad. elim, neCt1- !tlujer, la Cantemir Itluger, În
nascuta.. Munt. ldjel', în Tralls. şI ltigel'"
Fucle (Vaslul), cIubăr, . �cjă: strujan, cotor de popuşl, e sirb.
fâ e dealul, iel e via, Mă {.u- hlud, rus. Madu, vsl. Itlodu, var­
beam an cu Mafia Şi beam vi· gă, de unde vine şi rus. h.olodCţ,
nul cu Juda (Neam. Rom. Pop. cotor. sparangllcl, rom. huludet
6, 432), lucie 'şi !leie, In Mehed: şi fut.dalet. făcălet pistoJl.
Iu.cie, butoiaş, fedeleş (de 2..;10 tlorbotă, dantelă, e rut. pol
litri ), In Banat (facie) ciublif\u'n rohOla, lucrare, dimin fob6tka,
care se scurge rachiul din �a- broderie, dantelă. de unde va fi
zan, e turc. fycy, dubăr, de un- existat o formă dialectală sau
d� ş� alb. fuci şi sirb, f(ic�i'4, ungurească *orbota=<f'igerm. Gl­
vileita, dubăr. bett, din care RominH au făcut
GUită (lalomita), un fel de gis-; horbotd. Se ştie că piuă pe ia
că sălbatică mal mică, de un ce": 1000 veneau in Rominla multe
nuşiu mal Închis pe spinare şi Unguroake care vfndeail din' ca�
care există in mare n�lmăr tn să"u casă !horbotfca •.
[73]
ETIMOLOGiI 13
.-.-- .. - .. _- .. _�--' ._-�- -- --.-,.-.,..- .. --_ ... _._------.---' ,_. __ ._--'----�---.-----
Horogesc (Bacău. Ghlca, O rev. l, Creangă, 14, 43: nu te
expediţie in Africa, Bucureşti, mădărt ş'ascllltii (Doroaoi) ,
t 897, pg. 124). horcăt (un ele� Mă mecesc (Olt.), mă izbesc,
Jant horogind in agonu), e ung. mă bat, (vorbind de merele că-
horogn), a horcăl. . zute), e sirb. medii, a apesa.
HurjllJolă (Mold .. Rar) şi Ur- Michidută, numele draculut, ar
jumă (Muntenia, Trans.), fă ar putea fi o variantă din N/­
rămătură ,de, pîne, e turc, *kllr- c!tituţă.
ŞT1�t. (?stâZ:l kUf'şrm): glonţ, de Momirlăn V. Bodlrlan
Ilnuc Şi bulg. kurştim; plumb, " . ,
glonţ. kurştima, creion, sirb. Moşoalc.ă(Mold. sud: Rimn.
kurşum, glonţ, alb. kotşam, ngr. S�ra.t), UlcI�ă de vre-o Jumătate
kurs/imi. Cp. CU harbuz, luirma de litru,: rlgan.c� cerii o mo­
ş! curma, hazna, turc. karpue, şoa tcă cu apd(V'iata RO,Il1. 191?
hurma, hazna, dia!. =Iiarbus; 1-:--3, 163), e rus, moşonka, di­
kazna, ngr. kurmâs.·ş. a. multe. nun. de la moşna, pungă.
Ies'Ic şi (azî în Mold. nord) Nam (Munt.), lucru voluml-
lstic, răsadniţa de zarzavat loc uos : namul de buccea ajunsese
I'n care se ţin răsadurt dd le- o bi-itd. toltoaşă (Conv. Lit, 1919,
gume supt băligar, e turc. i;lS- 213), ar putea fi o variantă din
iyk, şi iasdyl«, pernă, teren 'in- dam (�U1l9, \lar�t1g.hie (turc.
gr�şat in care se pun seminţe dam). Cp. ŞI CLI namIlă. V. Tol- .
la incoltit. în rev. 1. Creangă, 13 toaşă .
. 115, greşit scris estllc. Năbădă1 v îne din bâ.tal'e, ba-
Irează şi h'o�ză (Munt.) laz- tăr .cu. sufixul siav n.1l- ca şi in
mâ, persoană slabă şi urîtă. e ni7..szlnLC. Prefacerealul t In d
o variantă din i,rez, efes erezie. se datoreşte It r b. precum şi
In COl1v. Lit. 1920, 521,' o faţă ultărl rădăcinii CUVÎ!1hllttl' Tot
ca de irează.. mototolitd, cu aşa, năbădă,{os din din * năbă·
f2bircitu/ r. ttlJs. Romfn!l din Serbia chear
(Îm)birligat şi (În)virligat,fî- şi zic �ăt61::S cu intelesul de
dicat (vorbind de coada calultl� .năbădalos.
care fuge speriat sau de a ve- Năzg6dIe (Munt.), Lucru ne­
veritel), bulg. 'vurgdlcam ,rosto- practic (uriclos): năzgodia asta
golesc, de unde s'a f�cut, prin de uneltd (Chlriţescu, Viata Rom.
metal'eza, rom, a (tn)vlrliga 81 7-8, SO), virşa. (după păre.
înşfac, a -a, apuc răpede, r�a unei şt1ucî), e sîrb. lZe-zgo�
'fnhat, viile din vsl. Itvatati, a aa, lucru nepr a.ctle, ne-zgodan,
înşfăca. V. pos/at. fem -dn.a, nepractic, Incomod .
. Mâdăresc (Tran�.), răsfăţat, OlasUseălă (Munt. Popular),
almtat, (Motd. ca reflexIv), mă linguşire, vine de la rus. (ei/en­
alint, fac mofturI, (VechI) ridi- tual \1s1.) u-ldstttt, a linguşi.
culizez, îmi bat joc (ca ,refl) a Probabil, există şi verbul olas­
le m.ădări de I"llşilie, a te simţi tlsesc Normal. ar fi trebuit să
10arte ruşinat, poate fi înrudit fie OIăsteald, olăstesc. Dar, cum
cu Iitv. madrauti, germ. mad- se vede, s'a amestecat sufixul
dern, stric din nepricepere. în grecesc -tsest. .
[74]
14 AUGUST SCRlBAN
-------. -----"----- -- --------------
Parlagifl (Munt.) măcelar care Retevel şi (Mehedinţl)rătă-
tale vitele şi le împarte în bu- ve), băţ scurt şi gros, seamănă'
Căt1! vine din varianta parcea- cu rus rătootşte, băţ de sulita.
tagiu; Iar aceasta din patcea, "ScÎrle1că (Mold� nord ), eri vea,
pl. p arcele, turc. parceâ, parcea, vîrtelnlţă de făcut funiI ar putea
parcealam.o.k,. a imbucăti� par- f.i sîrb. şkrletka. krletka şi kli­
ceag!, vînzător de bucati de. jetka, cuşcă (prin aluziune la o
stofa. gratie cu care ar semăna seir-
Pateşcă U,1old), 'cozondroa- terca), rudă CLI rus. kll!ti, rut.
c�, bretele, e rus. podi e ljka. pl. klit, cămară, şi ded şi ClI rom
"jki. pateşti. cUt. V. clu,
Perjă (i\1old) pruna, e ung. a Soăge (glosâ'l"lil lui Vidu)�
petz:a. persic (ad] )." Se ştie c;'i dccl el! sog, am sos (?), a pune
��rslca e din Persia. În vre-un aluat din covată .pe cirpător şi
dialect ling. poate sa fie şi a-I da forma rotundă, ar duce
perzsa cu înţelesul moldovenesc. Ia lat. sub-ăgere = subigere. a.
Pi�liş�sc (mă), mă pacărosesc, r�dLlce, a supun�. '-:'icIu .m�I da
mă mraresc, e ung. poklosittti, ŞI un part. so/get ŞI un infin. a
umplu de lepră. So ace, a soalge şi a soga.
, Pocttânte (Dosoftet), glumă; e :ficlulesc e o variantă din tu-
\IsI. pocttanie, citire. E, bine- cuiesc. Se zice chear şi ttlcutesc
Inteles, deosebit de podtanie, cu tnţelesul lUI tictuuec. Meta�
on'1 pOţit. teza poate fi luată chear de-a
, PoclăU (I"\old la munte), lin gata de la Slavi, c"a ttxesc (tls-
fel de plasa de prins peş te, cu _ kati) faţă de tescuItsc� •
prinde in el cuvîntul. !ta/du Toltoaşă (Munf. Con\!. Lit.
(ung h;il6, plasă), CMe în Olt� 1919, :�13, 215 şi 216),. ghemo­
Munt. Trans. inseamnă o:Hrboc, toc, modIlcă,' e o variantă dIn
crîsnk� "(plasă Întins;1 pe beţe). col�otoaşă, cu acelaş! inteles (co­
D�cl .. ar veni poate de la ung. pl.i umblă Cil cQlcot�şe prin bu.­
pokltal6, pinză de painien. Există zUfZare), Iar acesta dm colcotu�
şi varianta plodiu. J $ă, corcoJ,uşd, core olan, curCll�-
Pocllt, V. clit. �ei1 ş. a, (y. cele zj�e de .mine
Popîrlân, V. Sodidan. It: Conv. Llt., 1919, Sept. ŞI Ar"-
Posfat (Olt); c1orpac, chip- hlva" 1911, Sept)� V. Nam.
c:ag, �!neal'tă de prins peşte (o xT�uşniC (Mo.ld. N�arnţll), r�­
plasă Jntins:i pe patru· beţe şi mClşrţă de� SClTIll1t.e dlll care � a
�are s.c bagil in ap .. 1 . şi se scoaţe scos uleIul, crlY.�t (rnămăltgă
!n�ată)! ,e bulg. pc')!tvflt; p6hfil.t� sco�p!�lJ,. e o. "31-nantă x glll To·
�6fat, IlHL�mj!1:]re, ek ia poh- T.Ohma ŞI T�rOhnă (Buzau), boş­
jaştam, apuc, prird puţi n ; sirb. \ tină, r,1măşlţă de poame stoarse,
zahvctiţL, a scoate apa. Tot aşa,de ceară t�p!tă ş. 3. şi vine din
e'trcalit, dorpo.c şi meredeu v,in v�l. "truşm/(u rudăclI rus. tru­
de la verbe care au acelas{ in- I�d, fîn mărunt, seminţe de fîn.
ţdes (\ls!. ârt.1PC:ti, ung merltent). Totă, V. dlic�.
Tot de aci şi rom. tn-şfru: şi . Stambă, stampji� (Munt. vechi),"
ln-jap:, api.!c, inhaţ. ş�ezătoare (Neami'J, S�,ceava).,
[75]
August Scriban
bidus), am scris 10 Conv. Llt.,
Sept. 1919, pag. 651.
Zavrăc' e vsl, zazraku, cu a­
celaşt înţeles.
Zăbleală (Cod. VOL), fereas- "
tră, e o variantă din zâbreală,
pl. zăbrele, gratiI. .
. Zăgneatâ· şi Zăgnată (Mold.
Munt.), [aratlc care se pune la
ETIMOLOGII 15
--��---���------------ .
Cit, Indiană mal ordinară (Munt.),
olrnan JsuJlman Irchid) superior
(Mold.) vine din ngr. stamba
(scris -mpa), de la it. stampa,
tipărire, tipar, de unde «stam­
pilă», apoi pînză ,;zugrăvităprin
tipărire" (germ. stampfen, a bă­
tături) A da in stambă, a da
In gura şezători), .
Stăvăr (Dosoftei), tărie, întă­
tue.istdoor ·(S bia) h ah r gura unul cuptor astupat ca să
� ,. .. oer la, er b e, le păstreze căldura, surcele de a-
(�tavă), c�' cu ,. ngr. stava,ri, prins focul, e rus. za-gneta, pod-
oişte, cu turc iistiloar, solid, vnetu. surcel d . f I
statornic si 1 f b·' e e aprrns OCU.
. .' � cu v"s. sutuoni, dial, zagnet'l, adîncătură de .. ăs-
faptă, sutvat r. cauza. trat [araticul in sttnza sobei, ae­
.. Străgnesc(mă),in Cod. Vor. Ia. vsl. gnetiti, a apri71Cte. in Tu-
163, l l , mă feresc, cp. cu VRI. tova zăgnat,
su-trugnătt, a zmulge . Zăpăcesc e din aceiaşi răd.
Strujăn (Mold.) şi turjan cu opăcesc, care un cuvint slav
(Trans .. Glosarul lui Viciu) -e rămas in I�S!. op aciti, a face pe
ung. tOfZS, torzsa, strujan torzs, dos, pacitl,a împedeca, a tur-
rruncht, In Trans şi tlljleaiz. bura. Prin urmare, vsl. * zapacitL
SulgLl, un bir pe vacile Cit Zăvăcust (laşi), numele mai
lapte, e turc. slltglu, Iăptar, de multor plante boraginee, Între
unqe vine şi numele sulgerulul, altele al iătInesei, şi a unor ra­
boYerinaşul care procu ra lapte, rWl1cl1lacee, e rus. jivolwst't, pol.
calne şi.seu curţ;i domneştl zywokost, cu acelaşi Inteles.
Dacă. această eUm. e adevărată,ZbirnH e vsl. *bftrkllotl, din
accfntuarea sulgl (Tiktin) e grc- *burkatt, dcunde sirbbr/UXtl.
şltă. bulg. blrkam, rom, btTctt (a că-
Şparhât (Mold. nord şi Bu- rui etlm. am dat-o în Arhiva,
cov.), plită, e germ, sparherd, 1912, 4) Din * bt1"kn6ti s'a făcut
plită (vatră economică). t. birnt't, apoI zbtrnt't, ca blrcU
VăIărit (Mold. Munt.} •. Q lUJ1- şi zb!rctf. E .şi sîrb. �rkaUce,
bla cu. vă/ărtfu (şi verbul a vă- zb!rn:!toare, ŞI pol. bark'Ulc, a
Iări). a umbla cfntind din casti' z:blJ �1I.
casă in ziua a doi\a de Paşte (în !Itie (Mold ş. a.),!ăriţă. de
Munt. şi la Sf. Ion), e alb. ·vă- gnu mai. măruntă .dlll al dOIlea
Uamărf, înfrăţire, vCiad, frate. cernl1t ŞI car(' s� m�J'ebillnteaz�t
(Pătraşcann, Schite, ed. 2, 1?18, la ,f�ace,rea �)�ăglr ŞI �, t\Irteior
pag. 149). In Tutova şi vă/aret. p. ,-opli, h:Jta sau pn-s.curtt dJn
Vil.ced (Mold) .. d accagtă tăntă, e ngr. zltJa, cerere
. ,cam urne ,nu (ca /ftit (ie ) litl . g'" \
destul de uscat (vorbid de lem- '. - ya ,ru. <lcHllle,�
neÎe de foc) o t t.x d' adIcă -dar lUI O-zeu cind ceri
_ e me a eZ'1 lU ce-va ...
giljed, de unde S'a făcut *gilved,
.apor 'vflced. Despre glljed (�gal-
[76]
176 MARGARETA ŞTEFANESCU
----� .. _-�-----_. __ ..... _-- ... _---'-"._.-._. __ ... _ .. _--_ ......... __ ._ .. ---_ ..
Cuvintele Grădişte şi Horodişte
in toponimia românească
" ----
Pe Intinderea pământului românesc intâlnlrn numeroase 10 ,.
calltăţl şi aşezări naturale ca : dealuri. viii, piscuri, măguri, ba
chiar păduri şi pârae, care poarta numirea de OrlJd!ştes:lu 1-10-
.roaiste.
Cuvântul Grădişte sau Gradişte e găsit În numirile gel)­
�rafj(.:e. din Muntenia, (l!lUme: Grădiştea, plasa In Judetul R.
'sărat, in partea' de S· E.
Grădlştea, corn. nu. in Jud. Vâlcea. Marele Dicţlonar' Geo­
grafic, pg. 621 spune: "In hotarul Comunei, .pe dealul Mueril,
se văd ruinele unei vechi cetă]l ce se presupune a fi din tim­
pul Dacilor>.
'Olăd!ştea, sat, Jud. Argeş.
Grădiştea [Afumăcio ri], cătun al Corn. Boldeşti, Jud. Buzău.
Grădiştea, lac in Comuna Boldeştl, Jud. Buzău.
Grădiştea, sat in Jud, ltfov. Grădiştea, sat in Jud. Vâlcea.
, Grădiştca, pisc pe culmea unui deal ce se lasă. din creasta
Carpaţilor, Jud. Prahova, .ptasa Teleajenul Ac1 a fost Castrul
legiunilor romane 1 Italica, Xl Claudia şi a V-a Macedonică.
Grădiştea, ruine de castel roman, lângă Câmpuluug, Jud.
Muscel, vezi jidova (E de notat că slavoneşte zid adesea În"
seamnă om uriaş-poate să fie VOrba aici despre zidur! uriaşe).
Grădlştea+-moşte moşnenească, Jud. Buzău.
Grădiştea=-proprletatea .starulul, jud. Muscci.
Grădiştea-vpădure în Jud. J\'\uscel •.
Grădiştea=-câmpie întinsă în Jud. f�. Sarat.
Grădiştea=-pârău, Jud. R. Sarat.
Grădiştea de jos şi Grădiştea de sus-sate Jud, R. Sarat.
Grădiştea nouă-sat in Jud. R Sarat.
Grădiştea Mitropoliei-sat În Jud. R. Sarat
Grădiştea ruare+-vale in Jud. Vâlcea.
Grădiştea=-cornună rurală, Jud Vlaşca
Grădlştea=-staţ!e de, drum de Iicr, jud Vlaşca.
Grădiştea= sat, [ud. fv'\elledlnţi..
Grădiştea=-părau, Jud. Mehedinti.
Grădlştea-c-pichet-de \graniţă, Jud. Romanaţl.
Grădiştea de [os=-cătun, Jud. Vlaşca.
Grădiştea=-cătun, Jud,' Romanaţi, prezintă o altitudine de
195 m. deasupra nivelului mărf (poate că această altitudine e
provenită ca movilă din dărâmăturile şi resturile unei cetăţi in··
tărite de altădată).
Grădiştea--măgură, jud.' OH. ii1ăiţimea el se ridicA la ni­
velul dl.'.alurilor vecine. lmprejurul ei are un şal!t. UniI preUlld
\
I
[77]
CUVINTELE �)RADlŞTE ŞI HORODIŞTE 7T
---_.--"-_. __ .- ..... _ ... __ ._--.,.------._,._._-- ..... -�--_. -�----�-'-_ .... _--�--�----
căc f:îCUl ca un mijloc -de izolare În vremea holerei, caci aici
pe movilă stăteau holericii _ izolaţi. Nu e Ins,l sigur intru cât
mal sunt şi. alte presupuneri (dar Marele Dicţionar Geografic:'
11\.1 ne face cunoscute aceste presupuneri).
Gtădişreanca-vcătun, jud. Vlaşca
Gr ădişteanca=-trup de moşie, Jud. _ Vlaşca.
Gr ădlşteanul=-niunte, Jud. Muscel,
• Grădişleanul +pădure, Jud MusceL
Măgura Grădlşteie-Insulă, jud. Rornanaţi.
Grădiştorul=-Iac lângă Dunăre, Jud. Vlaşca.
Gr ădiştorul=-lac, Jud. Vlaşca.
111 Transilvania, În partea ei sudica, găsim două localltăţi
numite -Grădişte (cu forma articulată Grădiştea),
In Moldova, In Jud. Botoşani, găsim o singură data nllmi-·�
rea Grădişte pentru o vale. ln Basarabia deasemenea. numai o
singură dată, găsim numirea Grădiştea ca numele unei mănăs­
tir!, din jud. Orheia, desfiinţată pe la 1842.
A fost aşezată în stâncelede pe malul Nistrului, .lângă
vechea cetate distrusă Grădiştea, la 43 versle de oraşul ,OI'·
heiu, Despre mănăstirea Orădtştea nu sunt -documente sigure.
Se presupune de unii cum că biserica şi chitille-sapate in Stânci
sunt rămăşiţl din secolul al XIII-lea şi că aici se ascundeau
Moldovenii, fugiţt de' năvălir ea tatarilor (vezi Dlcţ, Geograîlc al
Basarablei). . .
. Pentru Moldova. Marele Dlcţionar Geografic al Românie-i'
(pg. 738) înregistrează următoarele numiri:
. Horodiştea, Comună rurală il'! Jud. Dorohoiu ...
Horodtştea, sat iJl. acelaş Judeţ.
. Horodiştea, sat 1'0 Jud. laşi... .
� Horodiştea, sat in Jud. Dorohoîu «Pe podişul dealului,
�"'care se numeşte Zamca-, se văd urmele unei cetăţui de'�a.­
rnânt, de aceia şi numirea slavonă de Horodiştea (intttritpră de?'
pământ) ce s'a dat dealului'.
Horodiştea, deal În jud. laşi.
Horodiştea, deal în Jud. Neamţ.
Horodlşteauul. deal in iudo DOTO hoiu.
Horodniceni, sat in Jud Suceava. "Numele d�� Horodni-:
cerii aminteşte zicerea rusească Gorodnlcin adică şoltuzii, ce pare a
fi suferit aceiaşi schimba re ca şi rusescul gorod - horod..
oraş. în romârrescul : Harod, Hor odnic, Horodniete, dat şi as­
tăzi multor localităţi din Bucovina şi din 'partea de sus a Mol·­
dovei, pe unde se găsesc urme de cetăţui. Horodnicul, şouu­
zul, Stadt Schultheiss, ca şi primarul. ingf1jea, împreună cu
pârgarii, de gospooăria oraşului. Dacă numele acestui sat se
poate tălmăci din Horodnici, ne arată o inrâurire rusească iTi
hmbă, alături CU cea germaJli\, a institutiei de SCh<tlltheiss, ve­
nită la noi din Polonia (Aici dicţionarul geografk înregistrează
cele spuse de N. Beldiceanu În ArhJva societăţii ştiinţifice ş�
literare din laşi, Anul lI, No. 9).
[78]
78
Se crede că biserica de la Horod a fost zidită la 1539,
după CUlti arată o inscripţie de pe piatra ce se află deasupra
uşei de la lntrare=-ar veni tocmai primul an de domnle a lui
lui Ştefan Lăcustă �
In legătură cu acestea amintim că la Lazăr Şăineanu, Dic­
tionarul Universal al Limbii Române, Craiova, 1914, pg -. 346,
:se găseşte substantivul Iemenin horodincă, intrebuintat in Mot�
dova cu înţelesul de horă rutenească ee se joacă pela nunti,
,o varietate a horei de brâu (Creangă); ·numită ast-fel după" o·
raşul rutean Horodinca din Galiţia.
Cităm următoarele numiri toponlmice din Dicţionarul Geo­
grafic al Basarabiei, pg. 116: Horodca, sat, jud. Chişinău. Pe
culmea unui deal. la 2 km. depărtare de sat, sunt nişte dări­
mături ale unei cetăţi vechi. Se crede că- de la aceste ruine de­
rivă şi numele satului.
Horodca, vale in jos de satul Horodca, jud. Chişinău.
Horouiştea, sat, jud. BăI ti.
Horodiştea, sat, jud. Chişinău. ln apropiere de sat, pe un
,geal. s'au păstrat urmele unei cetăţi. Dealul poartă numele
,'" Pleaşa''. Irnpreţurul cetăţii sunt şanţuri.
Horodiştea - Pruncul, sat, Jud. Orheiu.
Horodlştea, rus. Oorodişte. .sat, jud. Soroca.
In Bucovina se întâlneşte de două ori numirea de locali­
�lţt� ijorodJlkul. .Intr'un document de la Ştefan cel Mare, din
August 1474 se pomeneşte despre această localitate. tot aşa
se.jntâlneşte-şt'n alte documente posterioare, «Numirea Ho­
rodnlcul e derivată din Horcd+-craş" (vezi Daniel Werenka,
Topographie der Bukowina zur Zett ihrer Erwerbung durot:
'Oesterretch, 1774-1775, Czernowltz, 189.5) ..
Atât in Muntenia, cât şi In Moldova, Bucovina şi Baga­
rabja, pentru multe dintre aceste locuri (fie ele aşezări orne­
n. ca sate, comune, ori aşezări naturale, ca dealuri, movile)'
Qjcţionarţ:le geografice menţionează că ele prezintă urme de
construcţii, de întărituri pentru apărare. Numele de Orădlşte cât
şi cel de Horodlşte au in .dornenlul limbilor slave semnificatia
de întăritură, loc Întărit. In fond ele sunt unul şi acel aş cu­
vânt slav prezlntat nouă însă cu aspect diferit, după caracte­
riie limbii poporului dela care le-am primit.
Cuvântul Grădişte prezintă fonetlsmul llmbii bulgare. Sub
această formă se găseşte chiar, ca numire toponirnică, la veci­
nii Bulgari. Astfel: satul Ora dtşee, okolnja Sviştov, okrug
Sviştov,; satul Oradişte. obşftnaOradlşte, okoinja Sevlievo.
okrug Sevlievo, satul Gradişte." obştina Kulfalar, okolnja Şu­
men, okrug Şumcll (cercetează 1 Bălgarsko Knjazestvo-··-Statls­
tiCesko bjura, Sptsak lia naselenite mesta, 1R85 Sofia, după,
statistica din 1881).. '.
Bulgarii au fost aceia ,care răspândindu-se în tinuturtle�
noru-dunărene; in Muntenia de astăzi. dând peste numeroase
ll'uine în care recunoscură tume de vechi constructii, pe care
I
[79]
li
� C_U_\_'INTELE GRADlŞTE ŞI HOROD!ŞTE 79
ROluanii le facuse drept lagăre sau Întărituri, le-au numit cu
cuvintul de grădlste. lntălntm acest cuvânt. deşi mai rar, şi li1
Transilvania, dovadă că Bulgarii au umblat şi pe alcl(Dr L
'L. PUl şiDr. A. Amlacher, Die Dacischen Slauen und Cstrgt­
der Bulgaren, Sietzungsberichte de, k{jttig1. b(jhmischen Gesetl­
schaft der Wlssenscltaften. Iahrgang 1 81S8, pg. 227-280 ne dă
interesante ştiri despre Slavii din Dacia şi despre Colonia bul-
gară din Transilvania). .
Pe terttortutMotdovli celei vechi, ce cuprindea şi Buco �
vina şi Basarabia, se găseşte numai numirea Horodişte (afară
de excepţia că se găseşte o singură dală Gr ădiştea -- il, jud.
Botoşani şi altă dată in jud. Orheiu).
In cuvântul Horodişte, care In sine nu e altceva decât
cuvântul Grădişte, recunoaştem caractere fonetice specifice Iim­
,bli ruseşti in general (polnoglasia) şi dialectale (prefacerea lui.
gras initial în h guturai, dialectul rutean).
Corespunzător vechiului bulgar (pataeoslovenlcul) grad«,
conform unei prefacerl petrecute pe terenul limbii ruseşti il
eşit gorod, tot aşa după cum din vrana - vorona şi dlu
strana - storona Adică a de după llcvidă s'a prefăcut in o.
desvoltându-se tot 'odată şi un' o inaintea tlcvldel. Acesta este
fenomenul polnoglaslei (germ. Vo'Iaut, Ir plein son, rom. sunet
'plin), ce a inceput a aveă loc prin veacul ai XII-lea, după cum.
� ne informează Sobolevskij (Lekcii po istorii russkago jazyka.
Chiev 1888, pg.23), când găsim i'n texte forme amestecate, cu
şi fără polnogtasie: in veacul al XIV -lea însă polnoglasla era
�111 floare.
Acelaş (op. cit. pg. 89) ne spune că deja In veacul al XII-lea
găsim prefacerea lui g în h guturai şi chiar dispari­
tia lui, după cum se vede în Ermolaul galiţlo-veneţlan, In vor­
birea malo-rusă şi blelo-rusă predo mnea deja in veacul al
XIV-lea (într'o grarnotă din 1375 se găseşte forma haliciensis,
În alta din 1311 Hodovica, etc.), A5a, gorod s'a prefăcut 111
horod \
Ruşii şi anume f<'utcnÎÎ sunt acei care ne-au lăsat În limbă.
ca termen toponimie, numirea Horodişte, N'ar fi exclusa po si­
bilitatea ca aşezările ce poartă numele de Horodişte să ftC
făcute chiar ele Ruteni, pe părnântul Moldovji, întrucât ei
obişnuiau să-şi facă locuri intăl'lte pentru apărare (Hrusevskij,
Gcsch. des Ukrainischen Volkes, Leipzig, 1906, pg. 370). Re�
glunile Cl1ievului, Voliniei, Podoliei, şi Cernihovului'sunt pline
-de asemenea rămăşiţe de vechi cetăti---Wallburg-horodyN5: __ o
(după cum le numeşte Hrus.:vskij, op. cit. Pl{. 359).
După locul de aşezare şi după ;;:tilv! constructie!, Hnl$eV�
skij poate să stabiieasci! vecllimea acestor costructîî. Pe cele
rotunde le scoate mai v@chi; ele nu denotă, .zice d, un pl.;m
de inginer, ci ne duc cu mintea la timpuri mai vechi. Nu avem
indicaţii; nici descripţii sigure asupra acestor Horodişti - gră­
,dişti, de pe pământul ţării noastre, pe baza cărora,servindu-ne
[80]
de interesantele indicatii ale lul Hrws.�vskii (o p. cit. pg.370),
am putea stabili timpul când ele a11 fost construite.
Chiar dacă le-amsocott anterioare aşezăr ile Slavilor intre
Nistru, 'fisa şi DUMre. adică' făcute de. f�omani, cum le putem
socoti, cu mai multă siguranţă, pe cele din Muntenia şj Tran­
silvania, totuşi aceste aşezări în Moldova cea veche, ce cu­
prindea şi Bucovina şi Basarabia, au fost denumite de Ruşii-­
Ruteni care s'au aşezat pe. aceste locur i, Aceasta nu s'a putut
întâmpla mai înainte de secolul al XII-lea, fijndcă cuvântul,
Horodişte, prezintă fenomene de limbă ce au inceput sa aibă
loc În limba rusească numai de ia această vreme Încoace (intre
secolul al XII-lea şi al XIV �lea). Căci dacă ar li fost mai
vechi, ar trebui să le găsim În cuvintele ruseşti imprumutate
limbii fineze şi lituaniene, In timpuri foarte vechi; găsim aceste
fenomene fonetice numai ÎIi împrumuturile recen te (după cum ne
indica Dr. [oos J Mikkola, Beriihrungen zuuschen den toest­
Iinnischen Il. slauischen Sprachen 1, Hellslngfors, 1894, $11 b ar. 12) •
. . Am găsit numirea Grădişte, ca numire de localitate, f<1S­
pândită în toată lY\untenia, din munţi şi până la Dunare (in
judeţele: R. Sărat, Vâlcea, Argeş, Ilfov, Prahova, Ml1scel,
Buzău Mehedinti şi Rornanaţi) � dovadă sigură .că Bulgarii aLI
străbătut În lung şl'n lat tara. Numirea Horodişre însă se gă-
seşte pe un teritoriu mai restrâns, anume in judeţele Dorohoi, !J
Iaşt, Neamt, Suceava din Moldova, în judeţele B;ilţi, Chişinău, .
.orheiu, Soroca din Basarabia şi sudul Bucovinei. Se pare că'
Rutenii s'au mişcat pe un teritoriu limitat, cuprins intre hota-
rele ţărf MoJdoVii, in timpurile dmtăl, ale intemeierii.
Poate ea rolul pe care I-au îndepllnlt Rutenii ca colonişti,
ce au făcut astfel de construcţii numite Horodişti sau care au
numit numai cu un cuvânt al lor nişte aşezări anterioare, s'a
exercitat in timpul când Se înfiripa statul moldovenesc -- in
preajma secolului al XIV-lea. Dacă ar fi -vorba de construcţii
posterioare pentru ce nu le-am găsi în tot cuprinsul Moldovii,
numite tot Horodlşti şi care să ne dovedească o expansiune.
în limite mai largi, a elementului ruteanjie aceste tocur+
Faptul că se găseşte 1) singura numire de Gr ădiştea in
Moldova şI Basarabia, faţă de numirea echivalenta, de nuan ţă
rusească. Horodişte, ne îndreptăţeşte si! susţinem că elementul
Bllfgars'a răspândit şi'n Moldova (în a carei nomenclatură
sunt o multime de elemente bulgăreşti) , şi peste stratul Jar
s'au aşezat Rutenil, ' ".
In rezumat, dincercet�rea istoricului acestor cuvinte,
putem constata ca două pop?are slave au exercitat ,infuenta
lor asupra celor două t�ri 'româneşti, Rutenii În lvlo1dova,
Bulgarii În Muntenia. dovadă aspectul fonetic al cllvlntelor
(Horodişte şi Orl'idişte). Defipre infllH'llta futeană, judecând
dupâ acest teqnen, nu poate fi vorba de o epocă anterioară
veacului al XII-lea.
Margareta Ştej/inescu
. 'fA!! .. f:<ta
t
1
,
[81]
COMUNICARI
Despre d!escâtrJJtecet Iarmece şi vraji \)
Descântec de Samcâ, 2)
-"
Dis dirnineaţa s'o sculat N".3)
Pii fat� s'o spalat. .
la icoane s'o 'nchlnat,
Gras şi frumos,
Teafăr sănătos.
Când! la miez. di cale,
Dfcarari,
laiii 1'0 întâlnit.
'Ş1'n drum 1'0 oprit,
)l.lou:li pocltorl,
Si nouă morol,
JOi cap luat-al-au,
110\ pământ ttântitu-l-au,
Ciolanele fărămatu-f-le-au,
Ochi! palnjlnitu-l-au,
flata vestejâtu-I-o-au,
Om mortIăcutu-l-au,
Nime nu 1'0 văzut.
-Nimc nu 1'0 auzit,
Numai S-ta Maria,
:şa Sf. Constantin blajinul
'L'a luat la cercetat.
Şi l'a intrebat,
-- Ce plângi,
Ce te văicărezl ?
- Cum n'oi plânge ..
Şi 'cum nu m'oi vălcăra,
Că pocltorf şi morol i,
De cap m'a luat,
La pământ. rn'o culcat,
Trupul mi-o clătinat
Puterile mi -o luat
Şi m'o făcut neom.
. .. -. N .•.• nici-o teamă să nu ai.
Voi 9 pocitorl,
IN oi 9 moroi.
La marea neagră să vă duceti.
Şi iute sa ajungeţi, .
la corabia cea mare,'
Ce stă la mal la mare.
Acolo este un şarpe laur,
Balaur cu solzii de aur.
Izblţă-l,
Trântiţă-l,
tnjunghleţâ-],
Omorâţl-l,
Da N... să rărnâe
Curat, luminat,
Ca argintul strecurat.
Gum O-zeu l'a lăsat.
Descântecul dela mine.
Leacul dela tine,
Dumnezeule al puterilor!
=
Spus de baba Tefana din mahalaua -Ţigănimea Dom­
nească- din laşi.
1/) Urmare !(B artleolut dill ",il,rhivct" 0:. XXVII, April-Iunie 1916.
2) Dambta, apoplexie. Poporul fi mai tia: Duc4-să pe pustii .
. 3) lju.mele bO§JjQ1Nllr.;i..
[82]
THEbDOR T. BUf{ADA
Acest descântec se face i'n modul următor: să ia 3 cren­
guţe de copac de păr, 3 de măr şi 3 de stejar şi se fierb la
un loc intr'o ulclcă nouă, apoi acea apă călduţă se toarna pe.
capul bolnavului de 3 ori pe zi.
Plecat-a N .. ,.2)
Pi caii, pi carari,
Mândru şl' frumos,
Teafăr sănătos, .
Când la miez di caii.
11 întâlni săgetăto ruj,
Şi cu pooitorul,
Di cap 1'0 luat, ,;,
La pământ 1'0 cu'loa:t,
De săgetat 1 >'0 -săgetat,
Prin creerli capului,
Prin faţa obr·a·zul'(fi,. .
Prin 'auzul -ureohiler,
Prin vederile ochilor.
Prins'a a ţipa,
Şi-a-se văicăra:�T"
Nime nu l'a văzut, '
Nime nu l'aauzitr .'
Numai mâica,!Dolml1ulai,
Din poar!t� raiului.
L'a VăZtlt�H
Şi l'a auzit,
. - Ce plângi,
Ce te văicărezi '( .'
- Cum n'oi plânge,
Şi m'oi vaicara, .
Că plecat'arn,
Mândru şi frumos,
Teafăr sănătos,
Când la miez cii caii,
I,.a:iC.1Faţea cea mare,
Săgetătorul, .
Şi' pocltorul,
De cap m'o luat,
La pământ rn'o culcat,
Şi m'o săgetat,
Prin creer licapului,
Prin fata obrazului;
Prin auzul urechilor, .
Prin vederile ochilor,
- Nu plânge N ....
Nu te văicăra.
La Ibrlor să. te -ducl
la fântâna cu doi nuci, ("
Cu apă ne'ncepută.ite-a spala,
Săgetătura ti-a',:iua.,· "
Peste mare o-va arunca.
Acol!;) , să.chel,
Să răsehet, ',' r '�.' <',
Ca spuma -de. mare,
Ca rouade. soare, .
N ... să rărnâecurat,
Şi lumimth" 1 W'
Ca argintul strecurat,
Ca aurul cel curat,
, q ,� �" " I,� , "
Spus de' Zalufita·'ţiganca,·roabă În casa tatălut-meu e.. ' .,.
Se descântă înapăqefneepută Se zice de '3 ori in şir �ş;i
in 3 rânduri, dimineata, "13:\ vreme de masă, şi . noaptea la eâa­
tatul cucoşilor. Din acea aRă bolnavul ,să' beie de 3 ori. şri să
se spele cu ea pe trup, tot' de 3 ori pe zi. '
Teo'dof T. Burada
,
.. _--"-_._---�" •... -
n Junghi.
2) Numele botnavului.
d
[83]
COMUNICARI
------------------,---- -------.------
Un testament 'ca - nu multe altele.
Formele sub cari se puteau face diatele sau testamentele
'sub imperiul vechilor legiuiri ale ţărei noastre, nu erau tocmai
bine specificate, Inainte de promulgarea codultriclvil actual. aşa
căfiecare individ ce avea ceva de lăsat în unrna-iicândsegân­
dea' cădin tr'o zi în alia- el ar putea să dispară 'din ,lume;, 'dis­
punea-după- cum ii trecea prin minte de avutul sau, fie In ,s'eris. ­
fie chiar numai prin viu grai, f,ată cu câţi-va' martori. j- cele'
mai de multe ori fiind chemat a asista '-şi a adeveri testarea nu-
mai câte un preot din respectiva parohie "
6 Intre diversele forme ale scrierei testarnentelor, întâmplare
cam pe la mijlocul veacului precedent, găsim una ce ese=dm
ordinea comună. E vorba de testamentul unei doamne, Irodsea
.Dobranict. nume puţin cunoscut intre cetăţenii' ieşeni,' caredis-:
punând.probabil de ceva avere. fără a o speoiftca ce fel anume,
fată şi cu frica ce cuprinsese pe toti locultorîi lărei. şi în .spe-:
eia I ai Iaşului, de răspăndirea unei puternice epidemii de holeră,
cât şi â tulburărilor- politice ivite în-intreaga Europă, in cursul
mernorabilului an 1848, găseşte de cuviinţă' saL.'$i tacă-un- tes­
famen!' Într'un chip aşa, ca să nu-poata fi cu 'prea multă, u:ş.u­
.rinţă nimicit, dosit sau alterat, după cum îşi Închipui dânsa."
Irodiea Dobranici, pentru ajungerea scopului său, se adre­
sează probabil unui [uvaergiu, pe care l angajează să-i Iacă o
'tablă (placă) de argint. în formă ovală, de-o, gt:Osini� de un mi­
limetru, cu diametru în lungime de 26 centimetri. iar lăţimea de
-la,-p'e feţele căreia se gravează. cu o caligrafie remarcab'lă
pentru veemearaceia, un texf.destul de lung. care reprezintă
.dispoziţlu nile-testamentare ale numitei 'persoane. r I,
I ,', Cui, testează şi ice testează .Irodiea, se' inţelege prea, ;putjn
din textul testarnentulut ;fo,rma .suboar e- se prezintă nu ldoy�e­
.deşte nici o asistenţă şi nici 6 întăritură care să-i deie .o pu-
tere 'legală oarecare. . ,
\ Nu se ştie de asemenea in ce pastrare va fi -fost lasat un
asemenea act, căci eu l-am găslt-aruncartntr'unsattar al unui
dulapcu cărţi si, multe hârtii -Iără rost ale Primăriei Iaşului,
acum vre-o treizeci de' ani, şi pe ortcari vechi funcţionari-ai
acestui 'oficiu, cari aveau pe atunci20r30 ani de serviciu, i-am
intrebat, nici unul n'a fost în statie .sa-ml- .deie vre-o lărnunre
asupra acestei tăbliţi de <H'gil1't, f,care,' slimoasă şi pătată de
cerneală, avea aspectul unei simpl'e' bucăti' de tablă ordinară.
Transcriu textul acestuhtestainent'sui gen.eris, mai 111U.lt ca
obiect de curiositate, păstrîndu-i în totul stilul şi ortografia, în
cari se găsesc erori de scriere provenite. negreşit, dela gravQ­
wl ce va fi executat lucrarea. şi care, trebui să fie, pe vremea
aceia, .ori un evreu juvaergiu. ori un argintar vechj, Ropalidis.
tatăl fostului institutor Elefterie Ropală, ce-şi avea atelieruL
Ungă poarta mînăstirei Sf. Sava.
[84]
N. A. BOGDAN
4M: ._'_ ..... .. _. �.� ._� ... '� .. _ ... _� __ ... _ ............. , .. ��.w_.·_� ... �.�.,.. __ �. , ........ , __ -,. .
Pe prima fată il tăbliţei este ,8e�!s �
«19 Iulie 1848.
"Act de, recunoştllnţă şă tfstament văzând ca epidernle ha-­
Ieri băntueşti tara întragă să mai vorbeşti de răsboi cel va R
cu rând mam hotărât să fac aciasta pentru doi copil. pe cari
ei iubesc mult de' şi in faţa lume sănt :iăl!t să mă arăt cu ră­
dală cătră ei aşa dor declar C.Zl copil pentru cari sa fad a··­
ciasta sănt născuţi gemni şi sănt adevarati copii ai cumnatu­
lui meu Stefan Dobraniţi ei <l"llnt botezaţi in lege creşt Îll:l �a"
numesc Elena şă Constantin ear la tnternplarl când unu den
aceşti copilaşi sar săvărşă din viaţi! înainte de aş veni în I.egi:!
uită vrâstă acel ramas în viaţi nu va ave drept arnoştent pe.
cel mort băsărlca cu hramu sfintilor în paraţl Costantin şi E­
lena valuoa partea lui mă tem de Metal tind ca au ramas să­
lăbuţi de la înţărcat aci asta odau de buni voe mea şi analti ..
ama şi furtsătsă fi după rnc rte �I oublle lui Iov şi trernuru
lui Cain cât va fi viu pe acel cari va ascunei aciastă tăbliţi
sau va ştergi o>. slova den ea sau va adaugi una macar cu
scop de a Instrăinaaceşti copllaşi de neamuri şI ai [lpsă de
< drepturile lor de naştere
Pe faţa il doua :
"pe fetlt' chiar eu alti botezat aşa dar Încil odată declar
eă recunosc pe Elena ş.1 pe Costantia deadevc:1ratl nepoţi aJi
mei şi Durnnezău feriască dacă fkclc mele sar săvârşi din viaţi
tanalnte me atunci aceşti doi copii vor fi moştenitori avere mele
dupa mortea mea ear dacă ada Dumnezeu să voi muri eu în­
nainte .efetlţi si tata roeschiţăi săntiConstantin SVOf rnul ţărna
cu acea ci le vor da ele de buni} voe lor şi cu a verea ramasă
de la ta tu lor Stefan. Dobranici dar să vaşW ea pe Elena îfl­
eto Ion pănzaru dăndufsă aută (7) o suma bani pentru creştin�
şi inzestrarefî efi insă mai inhaint:e de a primi averea lnst:1pă-:>'
uire vor arat nişti cerceluti deargin.t În forma unui bold cru�,
dş cum Elena mare fetita ari şi un rnicdal10n cu Maica Dom�
nulul înăuntru pe care lam p�s la gât In taină în ziua bote�·
:zului şA in care este de ceva tdt de mine şi ,pcntm cari am TU"
gat muHpe C. Zoitia M. acestor copii să riU sâ pCqrdâ aCest�
lucruri precum şi adast11 tăbllt� dar in� sa nu discoperi Di-·
mărui săcretu acestora nici chiar li;lf păţi.!! nu şal' ven.i in le··
giufta vras� ...
Dacă·şi· va fi ajuns scopul acest act original şi dac:i ttS·,..­
tatoarea lrodiea Dobranicl va luaI: fi avut şi alti irrutatori la,
[85]
COMUNkAru �
....... _- ..•. __ ._._._---_._ .. _--_._.-._-------_.�. __ .. _--._--_._--
.modu! seu de a dispune de avuturlle respective,' nu putem şti.
Tăbliţa tU chestiune va rămâne însă ca obiect de curiozitate.
'.;IUCTedinţând'o MllUU!.ul MunJcipaL ieşan, ce se află acum in
-sţare de formatiune,
N. A. Bogdan
o Psaltire de Mheseu?
Profesorul Ghibănescu posedă b Psaltlre in ms scrlsă de
Apostol, care s-a iscăllt in două locuri: odată la pg.82: .Să
să ştie că au scris; aleea Apostol, Noernvrie 13�. şi odată la
'flfârşit: .. Să vîrsilu cu Durnnedzău această Psaltire în luna lui
Fevruarle 14, Apostol din TIrgul Tecuciului" (Un manuscrlpt
vechiu romînesc din secolul XVII, Arhiva 21 (1910) 211-219).
Acest Apostol, Apostol din Tirgul Tecuciului este Apostol,
Apostot Uricariu, Apostol Temei, care scrie acte domneşti între
1662-·1665, şi Apostol menţionat de mitropolitul Ghlorglre ca
frate al tlti Netaiat. Mtlescu (Codrescu, Uricariul 1, ed. 11, laşi
1873, pg. 402,
Textul rornînesc are pe ldpe co!e cîteva versete tati­
neşti, ll'1anuscrjsul a circulat la schitul Bereasa din Vaslui« şi
schitul Fforesti din Tutova. I
Din aceste trei motive noi atribuim această Psaltire spă­
tarului Mllescu.
Un dublet al acestei Psaltiri pare a. fi Psaltlrea scrisă de
Antonle de Moldovita pentru Ştefan Ghiorghe, fostul Domn al
Moldovei. pe cînd se atla in pribegie. la Stettin, şi care se
găseşte legată împreună cu Răspunsurile mitropolitului Varlaam
�a Catehismul calvinesc, manuscris care ,se păstrează la Blaj,
.şl de care nu .avem nicio desctiere j'cî. N Iorga, Anal. Acad.
Rom. vol. 38, Memoriile secţiei istorice; pg: 38).
GUgorle Ureacne şi Bandlnus '
Călugărul catohc ... Bandinus, în cartea sa Visitatio, scrisă
,ClI tncepere dela 2 Mart 1648, .are un pasaj evident Inspirat
,din Ureache. In adevăr.vvorbins despre numele şi origina Mol­
dovenilor, Bandinus, pg. ed. Urechta 133 (şucureşti 1 895)!
;.dce: "Alţqui volunt Va1achiam et Valachos nominis sui ori-.
ginem sumpsisse � Placeo, qui erat dux ,eorum dum ex Italia
in Daciam migrarent, unde TJrius Flacda, deinde, mutatis. et
"additis syllabarum literls,Valaehla.dicta"', ef. Ureache, pg. ed.
,Popovicl 5-6: • Vor un!! Mo.!dovei să-i dzică ... Chematu-o�au
unii şi Flaehila ... depre, numele hatmanului rimlenescii ce' l-au
,chemati! Fla,cus, carele au bătută războ.!u cu Schltil pre a�
ceastea locuri, şi schimbindu-să şi schimosindu-să numele,;
.den Flachlia i··au d:dsi'i. 'llachlia��.
[86]
86
,.:0. :PASCU
------------------------
, Ceva mai jos Bandinus zice: ,;AiIi opinantur, .. quod sex
ltalicl. popull. �omtlleş' scelestlssimi, oiaram obsessores, ,exti­
,ţeri1,lţ. jgeqque exules e, p<,\ţr!js,; laribus ad hasţerras devenere "
=oameni foarte nelegiuiţi, tăltiar: de drumul; mare, Bandlnus
face'alu�ie;�Ja basna despre origina Moldovenilor din tărharf­
romani, basnă care ştim că este un adaus al lui Simion Dascalul.
Cum Ureache şi-a scris cronica cel mai târziu 111 1641
(anul mortii sale), putem şti acuma că in 1648 cronica luiera
deja copiată de Simion Dascalul. '.
Cimpii lui ��agoş
In 'Splcuitor Îl1 ogor vecin' 1 (1920) 120·-121 C. Bobu-··
• tescu (�onstat� că satul 'Grozeşt! din ţinutul Bacilului făcea
parte din ctmout tutBragoş. Pe vremea lui Miron Costin
cJf!!:pif luI. arago� se �nttndeali intre rîurile Mold0.va şi Bistrita.
J9 .. ,a,d.evăr, Chtol11ka pg. ee, Bogdan 1'90, el zice e «Dragoş
,1!ier�n� mal "d�pp.·rte Îşi alese loc de locuit cîmpul dLl'Jtr�
rlurile Molda şi '{3i.siriţa. carepănă azi se chiamă cimpii tril
Dragoş». Tot aşa rn Oplsanie, Opere complecte ee!.· Urechia..
U� I'(T llfl· ' ,
-.': .... -'
Alexandru cel Bun
In Re�ista Istorică. ti (1920) 225---227, V. Bogrea scrie e
.ln, brosura sa despre OUgorte Ureache, pg" 36. P-I Giorge
PaSCLt ,qryqec� buti din numele Domnul ui moldovan Alexandru
Tllsq'mnâ ivecl}jU. b'ătdn'. 'Nu' înpărtăşlni această pornire». '
:, .',' ' ,Mai int,�rll siţlt surprins' că. pentru o'intrepretare SCI11a.­
slologi,qă părerea mea este' ttatată de pomtre. Porni're contra cui?
.. ' " V: \ Bqgr�a ,recu�oaşte că chiar/in latineşte bonus avea şi
întelesul de vcc"hJu. fnte�es păstqlf În. romlneşte' în tattt·Ort'n"
bunic. strabll�(iC) ... In numele ac�luiaş Domnia Ureache,pg.
ed. Popovlci 16, Alexandru cel 8ătrllt şi bun, bun nu poate
avea alt înţeles decit cel o<bişnuJ:t;' supt pedeapsa de a cădea
!1,\tr-o tautologie ridiculăIt. -Asemenea .tautologlf ridlcule" sint
nţt}?�r?â�e Ja. Yreathe.I�tă cIteva exemple din ., primele pagillh
. e,�lf"!:�Il:�\l �r. u,:să �nindi.'i (1), �1.'ţtie şi Iz'Voadf!le(�), COpt!
�4'J�ce»�t'f'â (7), ffţl,de' .şi 'sll. 'lmpllţineadzil (.1), !Jcl'lindu< Si
tlJ.�a;1I1:nlnlţi1( 4);' oa'Sltt Şl poveştt· (4).
� II:,. Inf Chrotiika 'zlenirt191dawskych 'l multauskich Miron
Co�tin� pg! 'e�. '1'., Bo'gdaI1, Grd�licej Inedite, ,171; 1 �ş, zice,: <Pe
;vremea DomnuHti Alexandl'lt, ce-il zice şi Alexandru, cel Bătrtn
�,'�tgr�g<OI \�.IexilhlJ,re"/ �'(âlY'Jl z�\vi�n). P,rinurmare 4lext'Zndru.
ift!l'Băttţn şi l)u'TJal lui Vreache �nsarnnă Alexandru cel:Bă.{r�n.
,,"ţ'<,�iDţal(f'el�Hl�şin'd :la (f parte,: faptul că, daCrl'bllfJdin<;Alt!X1�'
4ndru d,l B�n ,ar ff <lceIaş' cu bun; bUffl4:,.articoll1.1· adecf'lval
;;';.:1 '., ,";. 11' � �r·,� ',' \ .
[87]
COMUNICĂRi 87
.------------- ţ !:),r',j\\�� .. -��
!Cel �;' fi' 'inexplicabil inaintea ttmd"gUbstantiv,-=' (cum ai zice j
Alexandru. cel Bunic t ) însăş expn�sie�a��am:eni lllUr.t ;şt bă­
trtni este o dovadă de netemeiniciea presupunertl O-lui Pascu- -­
V."B6grea confundă,pe(J(Uectivq,( blUkc;�t I dşubstant.ivul ' bunic.
Nu -sepoate deci zice AlexCllVlltcel ,ţm,n,tq" Jl<rr şe'W.lOaterz.ice
Alexandra cel Bun caşi Alexandra cel sîar«:
;, !
Listă săracă
. . In -Revista Istoric:i,6 (1920) 227, V. Bogrea explică po­
retla 'Rare» dată-lui Petru Vodă. şi adaugă: cea Ţepeş, numele
i!:: . derivat- prin '-eş.' din rar," cum 'intr-atitea altele (lista de
exemple din Pasca, Sufixele RorilÎneşti,283, e săraca)>>'. -- Cine ,
� .Iucra't vreodată o fndnog.rafi�(ceia' ce' nu-l cazul 'cu V. Bo­
grea); ştie că: exemplele pentru ,th��Hhmile care alcătuesc mo­
;no,grafia .'trebuess alese inţ�-oproporţje. Cartea mea despre
Sufixele Rorntneştl este' bogată- tn exemple.' (Intr-un articol pu­
blicat in Zeltschrift fUr romanlsche Philologie' 1 921 . despre suf.
�o.'n:d;ru, E:' Herzog' nuadtice .. niciiin': exemplu in plus).
Este deci evident 'că pentru: 'multe sufixe s-ar. putea aduce inca
:r\{tme'roase exemple; Exemplele nouă nu au însă-valoare , decit
fl�nci cînd ar constata' a.funcţtune ,nolza. Numeroasele exemple
cttate . de V. Bogrea pentru -e:;nuindepliucsc' Însă această
c(J!1diţie. .... .' . . 1. ..�, • . .,
.... ; Şi încă ceva. Vorbâ, listă s(!radi, iaruncată Întrqo paran­
teză in faţa un4i puplicneprevenlt, ar putea face să se creadă
că cartea mea desp're Sufixe 'este Intr-adevăr sara că in cxem­
ple,'�p,er că V;.I Bogrea arc' să·şi lărr1ureas,că iClela.
" :; : � " ) �,;., r'. 'i- � ;.. j '.,
,Propaganda rominească in străinătate
Supt acest titlu O. Tai'rali. pro-fcsor la Universitatea din
bşi, a . p.\lblicat o· bt9şură· (ţ;:raiova, .,�am\tri), 1,��iW, î� j 8P, de 60
d� )pagini), in care ara,tă sfort�rH�; făc;l.lte. de RQ!uinH ciin Paris.
,�nţr;u, 'a informa pe fr�ncE!j!., şi i'�"generAl ,pe i}1iati desp,r:e
dreptatea G<l'1tzei no,astre.. ';" jl ' ,.
"·(L :; ţA.uţoruL îşi exprimă, cu drept cuvint, revolta În1potri I/a
omuletilor oficiali, care Căutau să exploateze pănă şi ncooro..,.
.ciţe,a na:ţiol1ală, în fo'osu,1 parti�l1lui,."pol!t\c, catu":i i CIJCO tase 1n
'fruntea treburilor romineşti din Paris. , j
"q ", Atrag (atenţiea a:utor�,'uic:ă ,(r\rai..�n Lalescu nu este Bănă�
�an" cj M91dpvql1, del.3' i�o.!1�an, şi Gţl, Îa g��pat ditf vedere să-l
'Citeze pe A. D. Atan�s\uiPrTul�şorr!<\ ŞCQ<ţLa ,4c,Bele Arte eJ,in
laşi, c'lJlC a execu,taţr ·n\il r!�Jeli�a;8elţl Mft�ll,ex�ele9tcate Rominiei
ti PJrQ,y,:flI;Jilor -fo.mJneşU.olr,"';' ,.. v! ); " . '"
J) LScr.is�, cu că.J�.tlr-� rbrQşura lui 'Q. Ţafra!! se ceteşte cu
ţ'eill11ai Vlj.l iQte:r;e&,.ţ I J "f "'" !ol' . - ,'i
. ti, "
[88]
G. PASCU
Spicuitor tn ogor vedn
i
Supt acest titlu curios Ştefan Berechet şi Const. Bobu­
lescu au făcut s� apară o revistă de -ştiri lstorlco-Ilterare
despre noi şi vecinl-, .
Primul caet, care cuprinde tasctcolele 1-3 din Ianuar=-
. Septernvre t 920, era i rnpregnat de un caracter dlletantesc şi
demagogic care dădea de gindit. Astfel primele 26 de pagini .
cuprind 'Idei din cuvintarea despre însemnătatea studiului Iim­
bilor sia ve moderne, ţinută la inceputul anului şcolar 1919-
1920 grupelor de elevi care studiează limbile rusă şi btdgară
dela Şcoalele militare de infanterie şi administratie precum şI
la Şcoala militară de artilerie şi geniu din Bucureşti', in care
Si. Berechet începe cu teoriea că războiul se face cu soldaţi
şi ofiţeri, că ofiterii sînt activi şi de rezervă şi că moartea este
ieftină şi scumpă, şi sîîrşeşte cu «dragostea neţărrnurltă pentru
numele de ofiţer»,
Al doilea caet, care cuprinde fascicolele 4�12 din Oc­
tomvre-e-Dechemvre 1920, este mult mai serios graţie artico­
lelor iscălite de 1. C. fHitti, C 1. Caragea, Şt. Ciobanu, St,
Wendkiewicz.
In 'Mereu pe acelaş drum' Şt. Berechet pledează pentru:
'Cunoaşterea practică a limbilor slave cu scopul de a trage dilll
ele tot folosul pentru ştiinţa şi cultura rominească. Acest lucru
s-a cerut deja de cinsprezece ani de prof, Ilie Bărbulescu în
cartea «Problemele capitale ale Slavistlcel la Romînl», pe care
Şt. Berechet, care zice slauonle în loc de slaotsttcâ, o lgno­
rează, desigur din «dragostea neţărmurită pentru numele de
ofiţer».
Basarablea
Ion G. Pelivan, distinsul luptător naţionalist basarabean
şi delegatul Romîniei la congresul de pace dela Paris pentru
Basarabiea, a strins într-un volum broşurile erudite prlvitoare
la Ba�arabiea pe care le-a publicat în 1919 şi 1920:
1. La Bessarabie sous leregime russe (l81'2-19l8)"
Paris 1919. .
2.L'Union de la Besaarable ii la mere patrie la ROII1�
manie. Paris 1919. . e
3 Le Mouvement et I'Accroissernent de Ia population en
Bessarable ?le 1812 li 1918et Quelques dates concernant �lf
Geographie de la Bessarabie, Paris 1919. .
,4. L'Etat economlque d'ţ la Bessarable, Paris 1920.
6. Chronologie de la Be'şsarabie depuis son annexion ă­
la. Russle (1812) jusqu'â. Ia ratification de Hi. Bessarabie â Ra.
Roumaflie par l'assemgl{�e constiti.lJante de ia Gratlde Rouman·te'
(29 Deccrtibre 1919), Paris 1920.
[89]
COMUNICĂRI
----------------
r
I
f
, ,
6. Les Drolts des Rournains sur la Bessarabie au point
de vue hlstorlque, ethnique et de l'auto-deterrnination. Paris 1920.
lntocmite pe baza mal ales a scriitorilor ruşi, broşurile
;acestea au adus cel mat mare serviclu cauzel ro mîneşti din
Basarablea.
o TippgraUe la Bolgrad
i
Intre 1861 şi 1817 a funcţionat la Bolgrad în Basarabia
o tipografie. care tipă rea mai ales cărţi de şcoală bulgăreşti
şi romîneşti necesare Şcoalel Centrale (liceu), pe. lîngă care era.
allpită. Printre căr ţlle tipărite este şi o broşurică Tratat de'
Ortographia limbei romane după mai mulţlautor! romani. 1863.
[Şt, Clobanu, Şcoala Basarabiei, MartI 001. pg. 239--24::3).
Hărţi 'Romtneştt
A. D. Atanaslu, unul din cei maa devotaţl membri ai so­
cietăţii noastre, a lucrat la Paris în cursul anilor 1918 şi 1919
următoarele hărţi, care au adus cel mai mare serviciu cauzei
rornîneşti :
1. La Roumanie et les provinces roumaines, les princi­
pales frontieres historlques des provinces roumaines et l'ad­
ministration politique, chemins de fer» navigation, en 19i9. E­
dlţiea 1, Paris 12 Iulie 1919. ScaI(:1 1/1.000.000.-Cuprinde fron­
tiera Bucovinei aşa cum ne fusese acordată de Conîerenţa de
Pace la 30 iunie 1919. '
, - 2, Aceiaş hartă edili ea Il, Paris 10 August 1919.-Cuprinde
frontiera rectificată a Bucovinei precum şi frontiera Transilva-
niei aşa cum au cerut-o Transilvănenii. ' .
3. Ediţiea a' doua franceză a apărut, În acelaş timp, şi
intr-o ediţie romînească,
4. Carte ethnographique des regiol1s habitees par les Rou­
rnains et des colonles etrangeres qul s'y trouvent. Lucrată
împreună cu Se. Dernetrescu, C. Potizu şi Ed, Borcea. Paris
[919. Scara 1 I 1.000000.--A. D. Atanasiu a delimitat fron­
tiera etnografică de vest din muntii Maramnreşulu: pănă la
Dunărea.
5. Carteetnographlque du Banat de Tamesvar d'apres la
carte ethnographique de la Hongrie . orientale par Pal Balogh
et les statistlques officielles. Paris 1919. Scaral 1 300.000.
6. Les ROl1mains entre les Carpathes et la The;ss d'apres
nes donnees de la stati'stique hongr'olse ide 1910. Paris 1919.
Scara,?-Cuprinde frontiera llord-vestică a Transilvaniei după
tratatul din 4 1 17 Augusf 1916.
7. Carte etnographiquc de la Roumanie et des regions
habiteespar Ies 'Roumalns. Paris 1919.
8. A ceiaş hartă, ceva mai mlcă. Paris 1919.
[90]
90
•
o. P.A?�V
-:-.;;J-----.�---�.----.-.�--.- .. --��--- l,."
;\! .... '
9. La Bessarabie. Les Roumalns d'apres les statistiques
de '1891, d'apres les calculs de 'N; Durnovo (1897,) etO."Mur­
goci'(19,19j'etles prlncipalea-troritiăresfrfstorlques' de la Mol�
davte. Parls1919.'" .'. •
" 10. Roumains de l'Ukraine d'apres J. Gabrys, Berne 1918.
Paris 1919. '.
Il. Le Banat d'apres la carte ethnographlque de la Hon­
grie par Cholno ky JenO sur la base de<'a statlsttque offlclelle
de. 1900. Paris 1919. , '
I /12. Magyars du Banat. Paris 1919
13: AII�mCl!1dş du Banat.' Paris 1919.
14 Serbes du Banat. Paris 191 g�
15. Roumains du Banat. Paris ,1919.
16. LesRoumainsde Serbie (reglon citi Tirnok et de la
Morave) d'apres vilsâh et Giuglea. Paris 1914. Scara 1/1.000,000.
17. Les Rournains de Serbie (region du Timo k et de la
Morave) et de la Bulgarie occidentale d'apres Boga, Paris 1919.
)8. Les Roumalns de Serbie d'apres Lejean 1861. ei d'a-
pres Mackensie et Irby 111867. Paris, fără an. '
19. Les Roumains de Serbie d'apres Kiepert 1869, el d'a-
pres Ftorlnsku 1911� .'
20. Rournalns des vatlees de Timok, de la Mlava et du
Pek et Serbes du Banat. Fragment d'apres la carte ethnogra­
phlque des 'regions habitees par les Rournalns et des colonles
etrangeres qui s'y-trouvent par Se. Dernetrescu, C. Polizu, A.
DvAtanasiu et Ed Borcea. Raris- 1919: , .
. , 21. Carte ethnographique des Macecto-l�oumail1s. Paris 1919.
22. Revendicatlcns territoriales des Koutzq..;Valaques (Ma­
cecto,.J�oumail1s) concernant I'ndependance du' Pin de. Paris.
1919. 'Scara 11 200.000. ".
28 La Dobroudja d'aprcs Lejean 1861. p'aris, 1919.
24. La Dobroudja d'apr�s Kiepert 1869. Pari $ 1919.
25. La Dohroudja d'apres Langhans'1915: Paris 1919.
26. Dobroudja q'apresFlodnskii 1911. Paris 19'19.·
27. Carţeetnpgrafique des nSgiolls habilt�es pâr les Rou-
maiT'ls.Paris 1918. .
Cele mai multe din aceste hărţi au fost ataşate la broşu­
rile de propagandă scrise' de Guerlve, Mironescu (doUă), Ol.ljl�
len,lOnt, ,1)r. Lupu, precl,lri1 şi la diferite publicaţii oficiale. l'
Un Dictionar al Umbli romine
• il, ,. �." \. �".'
August 'Scrlban, docto{ rn litere, profesor la LIceul f.nter­
nat din laşi, are� gata Îllc�L�jn 1913. un Dicţionar al limbii r,Q­
mine in telul lui Petjt . .Laro.ţtsse 'illustre. ha1care' a .IUCf<ţt: ':t��e
ani, şi pe care-l perfectloneaz}�;. i1ecd'ntenlt. ; i j' i'" i .'
.,. ,111 două rind:\.l:rl' auton.!!; s-aadr,;esa!tla instituţii culturale
pentru a-l tipari şi in dal,tă Id,ndurl ,i Is:,a',răspurJj8 ��(<<n,i:l.,s:tpcJl!'"
duri» (Acader]Jie�I;RGtnţn.a .şi .CasiiiŞcoaleJo.r;);r., h'" ,(
[91]
-------
. COMUNICARI
91
. In ţara in care se zvlrl banii. pe Iereastă nu se pot găsi
citeva mii de lei .casă se tipărească un dicţionar; care repre­
zintă .o muncă cinstită de' Qptşprezece ani. "şi care este menit
să pue limba romtnă'Ja disp,Oz!ţiţlcleVi1or, stu�entilor şi publl­
culu] . mare romîneşc.iŞper că un institut de editură 'diti Romî­
nla Mare va face să Înceteze acest. scandal.
,'" 'j' . . �
Un studiu de Toponimie romînească
(;rgu iordan. un meritos el�v ai profesorului A. Ph'illpplde,
are gata in manuscris de mai bine dedot ani ti 11 " studiu intere­
sant - despre Chipul cum se formează numele de .localltăţl În
limba rornîuească. . . l'
. Cartea cuprlnde trei părţi: în prima se studiază felul nu­
mirilor; după pozlţiea locului, după credinţi, obtceluri, instituţii
sociale, după popoarele străine cu' care Rornlnli au venit i'n
contact ţ in) partea a doua se relevează întinderea .geograttcă <li
numelor topice iş! formele vechi de iimbă necunoscute limbli.
curente ; îu partea a treia se arată importanţa pe care o 'are
toponornastica pentru dezlegarea chestiunii privitoare la colo-
nizările străine din Romînlea.. " . .
...... Dupăcum se vede .este o carte care interesează in acelaş
timp pe filologi, istorici, geografi, etnograf şi în general pe. ori-
�e om de cultură. .
Academica Remînă, căreia' autorul s-a adresat pentru ti-o
păriţe, a aprecia] favorabil lucrareav.ş! a .. primit ,s-o tipărească
pe socoteala .el Imprejurări nefericite n-aup.erlllis încă Acade-
mieisă pue cartea supt tipar. . . ,
Este de dorit ca această carte importantă să-ş! găsească
cit maicurînd un editor. .
o.. Pascu
..
Contri�utii pentru Istoria Comerţului nostru cu Rusia
. in Sec, X VUl.
In oraşul Nejlndin Rusia s'a păstrat Arhiva breslei ne­
gustorilor. greci sau numiţi astfel din sec. XVltl, cari, din Tur­
da prin Ţara Românească ,ş,i Moldo,va, duceau martur! la Ne­
.lin şi, in alte părţi ale. Rusiel, precum şi· ,In.vers" de aici duceau
in Principatele jwmâne şi In Turcia. . .
i Un \r�s· V. Savv;l\, ştudilnd, materialele Istorice ale acesten
arhive,. a p'ublicaţ din C1eun ,extras şi oarecari comentarFale
sale In: «Zborriik lstod:ko-,Filolog ţj�skago Ob .. c;slya pri InSU-
1" k B . dk ',.y •• 1.... "V'I ,.1.;l!i·· 1'll'\9
hltţ . .0 •. �zbqro, ? V:,;�l'�z,,:,e ,\��. ". . ',!\ l,c;:.rm . ';:7V ','
J,. Asuprra"l<\cestet ,cercetăr,ta lU1V. Savv.a, mi-a atrils atea-'
tia 0 .. 1 Ilie B�rbule3cu, profesorul Illeu de SlavistJ.C;ă la Un\.yer-"
[92]
92
____ o
PAUL VA TAMAN
-
sltatea din laşi. care chiar mi ... a pus la dispoziţie Zbornikul spre
.8 face un rezumat pentru cercetătorii intr'ale . Istorici Români­
lor cari nu ştiu ruseşte. Studiind arhiva, Savva spune ţii a con­
statat că in Martie 1169 <magistratul" adică poliţla-din Nejin,
spre a răspunde unor întrebări cu -prlvire la populaţie, pe.cart
ile făcea .. Kornlsla despreoraşe", il cerut la răndnl sau bresiei
negustoreşf a Grecilor lămuriri despre negustorii greci cari a·
tunel locuiau in Nejin.
In Aprilie a acelulaş! an" această breaslă înaintează pol i­
tiei o condlcă, in care arată pe Grecii din Nejin cu originea
Ior, natura comertului ce făceau, precum .şi obiectele acestui co­
mert. Mai. constată V. Savva din aceasta. condică, că in seco­
lul al XVIII Nejin era un centru comercial în care veneau ne­
gustori din Turcia şi Principatele Române cu mărfuri pe cari
le vindeau, apoi. acolo=şi înalte părţi ale Russlei ; iar în Ne­
jln luau aceştia produse ruseşti pe cari le duceau, spre vân­
zare, in Principalele Române şi mai departe in Turcia. In. acea
condlcă V. Savva a constatat că Principatele Române, Muntenia
şi Moldo va, exportau atunci, pri n 'negustorii' Greci, maieu sea­
mă vinuri, nuci şi prunc dintre fructele noastre, ceară, obiecte
de băcănie şi altele. Aduceau însă din NejÎll in Principate· ş!
transjiortau şi mai departe în Turcia articole' de fier, lacăte,
.blăm •
. Extrag aci din cercetarea lui. V. Savva, spre a servi ca
Izvor istoric necunoscătorilor lirnbei ruse, părţile cari ne arată,
după acea condică din sec al XVIII, numele negustorilor soco­
triţi Greci precum şi obiectele cu cari făceau comert. Iată-le =
-Costachh juriev Misocromidii, negustor grec din oraşul
Târnova, a sosit in Rusia la 1736, face comerţ cu Turcia şi
Moldova.
Ksanusto Alexeev, negustor grec din oraşul' Ianina, a ve- II
uit în Rusia la 1755 cu marfă turcească şi motdovenească.
Va si ,ii Zaharii, negustor grec din oraşul Thcsalonk,;&
sosit in Rusia la 1752 cu obiecte de schimb, turceşti şi rnun­
reneştl. Din Nejin. împreună cu frate-său Steril, exportează in
Moldova şi Valachia obiecte de comert ruseşti.
Negustorul Jurii Dirnitrlevici Dec:u, de origină dîn Vala··
hia. a venit in ,Nejin la 1750, unde fac.e comerţ cu obiecte tur­
ceşti şi muntcneşti. Negustorul grec, Nicolai Theodorovki Ma­
mara, din oraşul turcesc Voli, se află in' Nejin de ia t7f16, de
. \l.mde exportează în Valahia fier, lacăte etc. şi importt vinuri
,snunteneşti. '. .
Ne'gusţorul grec, l�,mbro Panaioti,ev, din oraşul turcesc
Uanfna, se arIă.Il1 Nejin di;; Ha 1761;' se ocupă cu transporhd
Ilucilor şi vinui"ilo r mUl1Itetieşti în Rusia. .
• Ştefan Vasiliev Idsanschiknegustor g�e� dinlaşÎ;' s;eaHtl:
in Neji.n dela 1755; face 'comert cu Rusia. C1..\ obiecle de bă­
cănie turceşti.
[93]
COMUNKCĂRI
--�----------------�-
lan Ale);eev. negustor grec din oraşu! Ianlna, se află îl]
Nej'id de la 1765, unde aduce di'h Valahia vin şi il vinde.
Negustorul grec Anastasn Anastaslevlet, venit il' Nejl!'lr
la 1767 din oraşul turcesc Iaplna, vinde vinuri munteneştţ Gre­
cului .dln Neţln Dlmitrii Afal1asiev Katana,
Dimitr ii Dlmitrlevlci din Nicopole, venit in Nejin face co­
rnerţ cu nud şi prune rnuntenestl.
Dţ nitrii lvanovici, din oraşul turcesc Gostin, transportă
în Neffn din Valahia viri şi ceară,
. linii .lurtev din' odşul laşi s'a mutat in Nejin la 1168,
cu scop de a-şi găsi vr'un serviciu la vr'un negustor.
Andrei Martea din Bucureşti s'a mutat in," Nejin lat
.-768. El importă in Rusia din Valahia' vinuri, alămurl, iar din!
Rusia exportează În Muntenia, blănurt ruseşti.
Mihail Grigorlev Moldavschii di:;r oraşul Iaşi s'a mu­
tat in Nejln la 1768; el aduce din Valahia diferite obiecte de
băcănie pe care le vinde în Nejin şi alte oraşe ale Ma.loruslew
(Ucrainei). '
Zaharii lvanovlci, din provlncia Valablet oraşul Bucureşti ...
s'a mutat in Nejin la 1761, unde se afla În servlciul ne-o
gusts>rulu! grec Fernelii Fomln,
. Costa Domnii, 'din. oraşul Ianlna, s'a mutat in Nejhll
1.a 17ti4 Se ocupă CU transportul vinurilor munteaeşti tn N\:­
iif1 şi importul blănarilor ruseşti ÎKl Valahia�
Constanti" Nlcolaev, din oraşul Ianina, se arlă in Nejilffi'
dele 1739, unde importă din Muntenia vin şi exportă din Ru-
sia în Valahi.ablariuri ruseşti. ,
Aceste sunt datele referitoare la noi, cari se găsesc i'n
pomenita condlcă a breslei Grecilor din Nejin exeerptată de
Sav va.
Paul Vataman
_. t
Din psUwiogia lui 100 C BritiaDu şi BulgarU ..
-
Un insemnat capitol al Istorici generale, deci şi al celei
a Românilor l ar fi acel in care s-ar determina, pe temeiul i�,.
voărelor, dacă mijloacele şi căile prin cari aşa numitii oarsent
mari îşi înîăptuesc gândurlle intru conducerea popoarelor lor
şi le aleg Instit'lctiv, adică inconştient, prin aşa numitul deter­
mhtlgrn psihologic. ori voluntar, adică. in chip gândit, priit aşa
fiumitt.il liber arbitru Un astfel de capitGI incă nu au lstorine
noastre scrIse până astăzi; el insa, ar fi prea insemnat, pentn'll
câ de rezolvarea fntr-un sens sau i'n celălalt al acestei pro-'
blel1"le ar atârna r:ispund.erile pe cari lstoria,-conducându-s.e
de criterii morale: universale, pe cari tot ea g-ar cuveni să �
formuleze, desprindndu-le din cu.prmsu! ei şi Să le !mp\J.n�
[94]
" $' ,-, '1,,0" "
ILIE BÂRBULESCU
____ o
�� F�".�ţ" "'\'� ;.�'ţ, .
i:isihot<ig)iel şj·;Mo.r<ţlei ·şhen·tifi�e-:-":"�r trenul .să'I/�,�eară. tuturor
<l?;am�nilor conducător! pentr�ch!pl,ll universal ft'4mos sau urât
morarmente.. �;!;llm ;a4)ucraţ �ă,,�nfăp;tu14�căc�va;' fie şi un ideal;
căci eu 'cred că există În realitate' princlpl]' dţ Morală. univer­
sală cari pot; constitui, criterii de judecafă' socială. In cazul ca
conducătorii mari ai popoarelor alfg prin ih�tilJct căile şi mij­
loacele de acţiune, sufletul, lor e .. pur şi simplu un fragment
din sufletul colectiv (familial sau naţional) al neamului din care
se trag şi, deci. răspunderea deplină cP lor. nu sepoaie cere:
In cazul că �i aleg in chip voit şi gândit acele 'căi, sufletul
Hor e o individualitate deplin răspunzătoare: acum cel mult
dacă pot fi invocate, ca circumstanţe atenuante •. ' îrnprejurărtle,
dar şi acestea nu prea mult. Atrag numai atentia: .'
Spre a aduce o contribuţîe la. un aşa eventual capitol val
Istortel Românilor, p,e car.e un )�toiic' crea.tor ,I-aI" ��ă�I, să dau
un document de pSIhOlogIe a lUI .Ion Brărianu, in Iegătură cu
o psthologle a poporului românesc. Aceasta deocamdată numai
ca materlal-lstorlc, întru, cât şi .Academta Română îl crede pe
Brătianu o personalitate iri care «s-a resumat- .. firea «rasei.,.
-române (Iorga, În «Neamul Românesc- dela 27, Mar 1921)
-Un nobil bizantin Kekaumenos, scrtind ÎI' greceşte "pela
a.,�1:070, ne.,ztlgr�veş,te in chipul următor: sufletul Românilor
macedoneni din vremea lui: «va spunjv'O,L1ă şJ:� celor ai voştri
aceasta ; ică rreamulVlahller e. de tot 'Iie<;'�edihcjo,s şi dcstră­
bălat, nici-rut-Dumnezeu .păstrând credinţă df�ap;�; 11:c! împă­
ratului, nici rudei sau prietenului. ci căutând .să amăgească pb
la-ti' .,J\i�,l;h mincinoşi şi foarternult fură; suntniereugara 'Să
jJ�:re 'IHi'�tinilor cele, mal .mari ,jllrămlntc şi il le călca ap'oi, cu .
uşurintă,' injghebâhdfrătii de cruce 'şi' inrudiri, şi meşteri 'il.
l'nşela 'prin.�J.� pe 'proşti. Niciodată n-au păstrat ei cuiv'a: cre­
dinţă, nici chiar vechilor împărat! al Romanilor'" (Vasile Iskij:
Sovety t Rrazkazy vizanttjskago boiarina XI vi!ka St.-Peter-
bu·rg.lH81). .
�D'wpa'",Kek�'Urrtetios:� deci" nota: cara:cteri�ticăi! a" s�f1e tului
românesc, al cehti de dincolo de Durăre cel puţin, e: viclenia.
, ,"' Un manuscris slav yechi�însă, care apare �o'piat la noi
i.1) sec, XVI d�, �ă tr� popa ,qrigore ,dlţ1 Măhad (Tr;a�lsjl vania),
par,.a fac� a�eeaşt cara�.ţerjzare pentru I�omâl1ii de' dincoace
de' Dunăre.r fiindcă mai a:'ts cuacyş'tia av,ură legături Slavii
dunăreni după textţlee<1t:0,ra',s-a făcut copia asta. Acest text.
carac{f!crizând în chip Z,oon1?rfic diferite p,0poare, spune". Îlitie
alte, următoarele: "ltalianul e leu, Oermanul vultur, Arabul­
vle,r. "Turcul ba!apr, Rusul v�dră, Litvanul taur, Grccul'vulpt:,
Bulgatul bou, Românul pisioă, etc." (Hasdeu: Cu veri te, H. 185),
Totvidean e, dar, Românul şi după Slavi.
Un român de ,originet��djri falnilia moldo venHor Bantăş,
mutată În_ Rusia Încă a,epevt:emea luj'petru cel M<ţre odată
cu domnitorul Moldovii D�mitrie Calltemir�--anume DimitrIe
, I
[95]
.' ',. �. ". -i.1
'. -COMUNICARI ;-e.,
95
} ,... )... .,'" ,., '..... .,. ' ... .; .j � ' ,.,�; - '
·Satltăş, care �pare'compl,ecf'rusi'flcat, . călător! în UJ08 în Prin­
cipatele Române .. Veri! triniis cu fqsărclnare;:,de guve�nut ru­
sesc,' ale 'cărui oştiri tocmai ocupaseră. Prii1cipat.ele,fiiildc'ăih­
trase in război cu Turcia. Asupra.eă(ă.tori'el sale, Dimitrie Ban­
tăş,car,e se numea BantâşKarnenski. scrise ruseşte o carte
cu titlul : -Putcâestvie v Moldaviţu; Vlachiţu 1 Ser biţu» (Că­
lătorie în Moldova, Valachia şi Sârbia), pe care o tipări la
Moskova in 1810. ,!\.cest român de origine ne spune cum că­
lători el. in .căruţă cu s1frugii ,ş,i cum odată, pe când .' aceasta
zbura.. .surugtul se apleacă de o dată, pe calul înhămat pe
care călărea, atât 'de jos În. cât nu mai fu văzut de Bantăş:
prinse o oaie de pe marginea drumului şi o . aruncă în căruţă.
Bantăş indignat: de această hoţie, opri căruţa şi dădu drurnul
oaiei care se întoarse la turma ei. După ce istorisi asta,face
reflexia: clată cum sunt Valachil !», ,cea ce-i o concluzie
sintetică cam 'Ia fel cu cele de sus. (Şt. Berechet, in revista
Spicuitor in Ogor .'vedn. a. 1, tasc. 4":"12 din 1920. Bucureşti
1921, p, 143)�, , • . . .' ,
De altă parte: cel puţin unii din oamenii de' seamă, con­
ducători ai Românilor, ni se prezintă. cu aceasipslhologie i'n
îndrumarea, de către ei a trebilor noastre externe. Aşa Constantin
Vodă' Brâncoveanul.. şi, tot astfel, unii voevozi lnaintaşi.Iul. .'
Iar în vremea nouă, Ion Brătlanu, unul din oamenii marlaf'noş­
trl, apare la fel cu colectivitatea. românească descrisă mai sus
iri, infăptuirfle' sale "de .polltică externă: viclean. faţă de toti.
La 1877 'el' se prefăcea către Turci că le e bine-voitorişi Tn
potriva Rusiel.; în, această ipostasă cerea sfaturl 'dela, VieÎla
(amica Turcilor] ce. să facă Ruşilor cari intraseră În România
cu război in contra Turciei. . ..." ' "
, In ascuns, însă, Brătianu sprijinea pe Ruşi Împotriva Turci­
Ior şi a Austriei care ţinea cu Turcia şi. era a dversară Rustei
(zice. Iorga, În "Neamul Românesc" dela 16. Iulie ;19t9),,'
• 'Dar tot astfel s'e preface Ion Brătianu şi 'câţiva anl Tna­
inte de. război cu alt prilej. Cel ' pu.ţlll aşa ni-J .,pntzintă-cu
simpatie însă-marele poet al Bulga rflor de astăzi IvanVazeHr.
bătrân care t'răeşte iIlCă, in cartea sa, scrisă bulgăreşte, (:u titlu
Păstăr Svet, adică .. Lume pestriţă", apărută la Sofia i111902.
Ati ni se arată . abilitatea Cl! carei Br<1tiimu ajuta Bulgarilor,
înainte' de 1877, la .înfăptuirea aspiraţiibr lor nath?l1ale împo-
triva Turciei. . .
Nimeni nu ştie, la noi de această povestire a lui Vazov;
de aceea o. dau aci .în traducere, pentru ca ea sâpoată sluji
în acelaş timp drept izvor istoriE: şi celor ce' nu ştiu bulgă­
reşle; e scrisă, de poet deja În)900; iat-o:
Uliţa «Brătianu�.
O istorie şi.lptită
, '
111 Septemvrie trecut, pe timpul celei mai mari apr1ndel'Î
a certd româno-bulgare, dnd zvonurile de linevitabU război
[96]
r
t " .
\� I
IUE BM<BULESCU
deveneau ma! nellniştitoare şi ţineauIncordate toate mintile, d •.
K. Ţankov, vechi meritos muncitor în mişcarea noastră revo­
luţionară in România, imi povesti următoarea audienta a lui la
primul-ministru român Ion' Bratlanu :
Trimiterea de cete in Turcia adusese multă durere de cap
cabinetului de atunci. Brătlanu cu aprindere simpatiza cu Bul­
garii şi se uita printre degete la mişcarea noastră revoluţio­
nară În Ţara Românească, Năpădlră aspre note deja Poartâ;'
opozitia, în fruntea căreia era, Carp, actualul prim-ministru
român, ataca violent guvernul ca a IăsatRomânia B;1 devie
focar al agitaţtilor revoluţiorrare ale Bulgarilor şi din asta a
decurs primejdioase lncurdturl internaţionale. Brătianu se apăra
cum putea de aceste lovituri; dar situaţia lai deveni mai grea,
Intr-o zi primii o scrisoare dela JV311 Kasabov, redactor
ia zlarul "NarodnQst", din închisoare. Imi împărtăşea că l-au
Încl!is şi mă fuga să fac ce-oi putea ca sa-I pun In Iibertate.
Indată mă duc la Brătianu, cu care ma cunoşteam. In, antica"
mera Tui găsesc lume multa. Cunosc acolo beeri influenţi,
deputati, xiarlşfi, Ccl mal mulţi dintre aceştia ma cunosc. Dau­
carta mea de vizită omului de serviciJ,J, dar puţină nădejdeam
că voi fi primit. In contra aşteptării mele, omul vine şi !'tlă In­
vită să intru in odaia de primire. DIJpâ un minut intra şi
Brătianu, prin uşile dinăuntru, Tn<l pofteşte politicos să mă
aşez şJ mă întreabă de scopul vizitei rnele..li Spun .
. _-'- fiti liniştit. îmi zice, tovarăşul d-voastră va fi pus irI'
J.ibertate miHl'lesau CI doua z], Inchiderea asta a tosr o măsură:
i.mpuS1i de împrejurări .. � Vedeţi ee tipete sunt. ..•
Eu ii mulţurnf şi mă sculai, Ei îmi deschide insuş! !!şa
şi iese după mine. Şi, când ma însoţea prin rtlLllţimea de RQ-
, mâni cari erau acolo, îmi strig�:' .
, -- Dumneavoastră, Bulgarfi, sunteti oameni Iără cap.,
s-LIl1teti tnrburători şi prirnejdioşi ; abuzaţl de ospitatitarea noas­
tră .... va spun' iarăşi : staţl liniştit, sau va gonesc dIn Ţara- Ro·:
mânească! Iar fata îi era 'aşa de rn:1nţoas:11 Eu fui derutat. La
seară Îmi la mâna de desţ;,llt1ire şi iarâ Îmi zIse furiofl:
--- Băgaţi de seamă r Voi IUR cele mai aspre masuri în.
potriva dUl1Jneavoastră, daca nu \f@ţi fi cumiRţi! Şi rrn:1na lui
Îmi strânse pe a mea aşa de puternic, aşa de prieteneşte, aşa
d·e semnificativ! \
Eu înţelese! căaceast:i \strângere ÎJ1ScmM: Nu credeţi ce
vă vorbesc : Br�tianu v� e prfetin !
A doua zj de dimineată Kasabov fu lH.>erat.
L1 act�astâ amintire fata d�hli Tankov eap.ătit o Înfâtlşare
vioaie. EI îmi adaoga: .
- .. - Br:ttlanu cade dela putere repede după asta, cade din
pricinile atacurilor opozitiei, mai ales din pricina politicel sa le
bulgaroffle .... Aud că acum Ro!pânii se pregatesc sll ridice a­
cestui mare om de stat al lor şi patrIot un monurnent fn Bucl.l . .J
J .
I
\
1: '
I
\
,
II·
I 1
II 1
�:�5.,: ;;;;a" in? U1im·.'mWi?EiiW'mifii.
[97]
COMUNiCĂRR 97
reştl. N-ar fi rău ca, in Sofia cel puţin, o uliţă 8<1 se numească
,.Brătial1u"'. El merită cinstea asta. Cine ştie. fără Brătianu Is­
toria noastră, poate, nu era aşa cunre astăzi.. ".
Sofia 1900.
Aceasta-i povestirea lui Nezo»: Dacă o legăm cu zugră­
v ir ea lui Kekaumenos, cu concretizarea manuscrisului slav po­
menit din veacul XVI şi cu reflexia lui Bantăş, sufletul lul
Brătianu apare fragment din sufletul colectiv românesc. Şi
poate ca întregim cunoaşterea acestui suflet şi a sufletului
colectiv, aducându-ne aminte de politica şefului guvernului
neutralităţii noastre din 1914--,-1916, care prezintă aceiaşi
psihologie in raporturile noastre internaţionale,
Uie Băr\)ttlescU!
Elemente româneşti în limba slavi dinf satul'
Navo-Selo (Bulgaria).
In districtul Vidlnulni din Bulgaria, pe ţărmul Dunării. in
dreptul Olteniei noastre, se află satul numit NONO Selo : limba
slavă apopulaţlei lui ne interesează, spre a cunoaşte extinde­
rea geografică a Românilor. Din punctul nostru de vedere, a vor­
bit despre populaţia din acest sat Weigand- in broşura sa: -Dle
rurnănlschen Dialekte der kleinen Valachel,' Serbiens und Bul ..
garlens-, Leipzig 1900. Dar nu l-a cercetat, ci numai a-trecut
prin el; căci spune (la pg. 11), că din satul Vârf, tot pe teri.,.
tortul bulgar : «in ziua următoare trecurărn peste Novo-Selo,
care e locuit de Români şi noui colonişti Sârbi, la Florentln
pe Dunăre şi apoi, pc o arşiţă înspăirnântătoare, Ia Yidin>, Tot
aci, acccntuiază \V. că "pe teritoriul bulgar Novo-Selo, Ia Du­
năre, e , o nouă coionle cu populaţie sârbă şi românească».
Ast-fel, fără să fi cercetat acest sat, ci probabil că numai
din auzite, W. spune că În Novo- Sela locuesc Sârbi şi Români,
Dar bulgarul Mladenoy, un filolog, mi se pare profesor la
Universitatea din Sofia, scrie o amănunţităcercetare a limbii
slave din Novo-Selo, pe care o publică sub titlul: -Ksm vsprosa
za ezika i nacionalnata prînadleănost na Novo-Selo [Vidinsko)»,
adică: -Cu privire la chestia limbii şi naţionalităţii satului Novo-Selo
tdistr. Vldinului)», în -Sbomik .. al Ministerului de Instrucţie
dela Sofia, XVW, Sofija 1901. Mladenov spune aci, însă, că
limba slavă din Novo-Selo, care se deosebeşt�: oare-cum de
cea din cele:!3lte sate ale distr. Vidin, e venită, prin populaţia-i
colonizatoare, din Macedonia mai ales, dar part,e şi din Bulga­
:da răsăriteană; rn ori-ce cas, e limba bulgărească, zice el, com­
pusă din amestec al bulgar ei apllsene (macedonene) cu bulgara
1
[98]
98 ILIE BĂRBULESCU
răsărlteană a Bulgariei propriu-zise. Iar cât pentru existenta
vre-unei populaţii româneşti în Novo-Selo, MI. nu pomeneşte
nimic; ci, spune că numai intr'o mahala sunt I�omâni. dar că
limba slavă din No vo-Selo are în ea oare cari influente ale
limbii române asupră-I, acestea provenite -subt influenta limbii
române, care din toate părţile împresoară Novo-Solo şi care.
când năvăli în Novo-Selo, işt exercită influenta sa şi apoi dis­
păru. Astăzi e o întreagă mahala în Novo-Seio, locuită de Ro­
mâni, cari vorbesc loarr- bine limba bulgară <novo-seleană-,
Prin urmare. după Weigand limba sIa vă din Novo-Selo e
sârbească iar după Mladenov e bulgareasca; după cel dintăi
satul Novo-Selo ar fi locuit de mulţi Români, după al doilea
tiu mai sunt astazi Români decât Într'o mahala. Mult preţ pe
afirmarea lui, Weigand nu se poate pune, ce e dreptul, pe câtă
vreme acesta nu prea poate să-şi dea socoteală justă de lim­
bile balcanice; căci, precum am arătat în cartea mea Relations
des Roumalns avec les Serbss. Ies Butgares, les Grecs et la
Creatie- (p, 54), Weigand, vorbind de populatia satelor Tăr­
govo, Piskupat, Pogradec, Starovo, Bratornir din Macedonia,
zice că ea e bulgară, pe cân.I et ograful bulgar KKnC)V şi fi­
lologul Conev, profesor la Universitatea din Sofia, îl corijează
că nu e bulgară. ci albaneză. Nu e mai puţin adevărat că şi re­
lativ la limba slavă din Novo-Selo s-ar putea aduce lui W. a­
ceeaşi învinuire de necunoaştere; pentru că, de fapt, ea, chiar dacă
nu e curat bulgărească cu ,) mestecuri in ea de elemente sâr­
beşti şi române, cum afirmă M1adenov, dar cu atât mai mult
. nu e numai sârbească, cum am văzut că afirmă Weigand. A­
cesta nu pomeneşte de exi stenţa in ea nici de elemente bulgă­
reşti, nici de elemente româneşti, ci o socoteşte limbă curat
sârbească. Dar- tocmai astea arată că, spre a se şti exact ra­
porturile din Nevo-Selo, ar trebui ca cineva, un cunoscător ar
·limbilor bulgară, sârbă şi macedo-slavă, dela noi să meargă a-
colo şi să studieze etnogratia satu-ui. .
Cercetănd tradlţiile poporane din sat şi con fruntându -le
'cu composiţia.Jimbli slave din el, Mlad ajunge la .concluzla, la
care mai nainte ajunsese, vorbind de naţionalitatea Slavllor din
Novo-Selo, profes. din Sofia Milefc: că satul acesta s-a colo­
nizat cel puţin în sec. XIV (deci nu e nouvcurn afirmă Wei­
gand) cu Bulgari catolici, şi cu Sârbi, şi cu Români veniti din
-ţara Românească. Cu vremea aceste trei neamuri s-au arneste­
cat Între ele, Românii şi 5'lrbii conto pin tu-se 111 Bulgari, şi
s-au făcut ortodocşi; aşa �ă limba restului populaţiei e o bul­
gărească amestecată cu sârblsrne!e şi elementele roniâneşti ale
Sârbilor şi Românilor asimilati de Bulgari.
Limba slavă a populaţiei satului pe noi nu ne interesează
direct; totuşi, pot spune că ea e cea amestecată sârbo-bulgă­
rească, pe care unii filologi, mai ales Bulgari, o numesc dia­
lect bulgar de apus, iar altU, mai ales Sârbi, \) numesc dialect
[99]
COMUNICĂRI 9�
--------------------- -----------.--------------
sârbesc j ea e vorbită. însă, pe teritoriul Macedoniei de Nord
,şi Centru şi În regiunea Moravei şi Timocului din Sârbia şi în
. Bulgaria apusană, de pela Sofia şi Vidin spre apus. Această
Iirnbă e formată din elemente mai ales fonetice sârbeşti şi, tot­
deodată, d'n un număr mai mic de elenente, mai ales morfolo­
gice, bulgare. Dar tocmai din pricina acestui amestec de corn­
'poziţie, altii numesc această limbă, deci şi pe cea din Novo­
Selo care seamănă cu ta, -Iirnbă de trecere- dela sărba spre
bulgara, adică nici sârbă nici bulgară. A se vedea, pentru a- ,
ceastă problemă. cartea mea -Retations des Rournains etc ".
In această limbă slavă din Novo-Selo sunt o mulţime de
elemente româneşti. despre cari nu şi-au putut da seamă nici
prof, Milet l, după care s-a îndrumat Mladenov in această cer­
.cetare a sa. nici aceasta din urmă însuşi. El- învede rează că
în adevăr. mulţi Români trebue să se fi asimilat În Slavii de
azi de acolo; ba în vederează şi că trebue să fi conlocuit multă
vreme Românii cu Slavii acelei "limbi de trecere-, căci nu În
câţiva ani s-ar putea sa treacă o aşa mare multime de ele­
mente ale unei limbi Într-altă; invederează, deci. şi ele, că
Novo-Selo nu poate fi "o nouă colonie», cum credea Weigand ..
Aci .. oi extrage toate aceste elemente româneşti, pe de o
parte pentru ca Filologia bugară Însăşi să le cunoască, iar pe
de altă pentru ca să .le aibă şi 'Românii cari ar voi să cuprindă
In un studiu influenţele limbii române asupra celei bulgare
ori sârbeşti, sau asupra limbii de trecere-; .
Elementele româneşti În slava din No vo-Selo sunt: tone­
nce, morfologice, sintactice şi lexicale.
Etem. fonetice româneşti sunt, poate, formele cu nazale:
.trsntor în loc de bulg. tsrte] şi prund În loc de bulg. pxrdiâte,
Zic: poate. fiindcă' nazalismul lor : �n la întâiul şi unla al doilea
.ar putea fi şi Ionet sm propriu limbii slave din Novo-Selo,
numite «de trecere- dela sârba spre bulgara. pe câtă vreme a­
ceastă limbă e, în constituţia ei, un amestec de elemente bul­
.gare (aci 1.11 la cel dintâi i şi de elemente sârbe (aci un. la cel
de -al doilea), De câtă vreme le mai are şi forma de verb
.pers. 1 sgmogun, al cărui an corespunde mbutg. M şi vsârb. un
(plsl. AhWx..) şi. în sfârşit, pe câtă vreme "manuscrisul dela
Tikvi â' din veacul XVII, scris tot în limba "de trecere», are
forma: ;\\!.hIAptluufI cu $11 în loc de bulg vechi z,n nou 1. şi
de sârb. vechi un' nou u.
Afară de asta, Mladenov însuşi se întreabă dacă in limba
slavă din Novo-Selo nu e o influenţă românească fenomenul
depretacere a lui' e neaccentuat în ă, care nu se află şi in
cele lalte sate slave din distr. Vidinlllui; căci în Navo-Sela se
zice s. ex.: săctinkcu judec glădali=ei au privit, pătăk=Vinerl.
păpăructz=paparuda noastră etc., cum nu e nici in bulgăr'easca
propriu zisă nici În sărha şi nici chiar ·În Macedonia: întâia
având esau t in loc de acel ă.
[100]
100 ILIE BĂRBULESCU
Tot aşa se Întreabă MI., dacă fenomenul de prefacere .a:-.
fui a neaccentuat in ă (s) nu e o influenţă românească in limba'
slavă din Novo-Selo, pe câtă vreme el nu e şi in cele lalte
sate din distr. Vidinului şi pe Câtă vreme nu prea e în limba
apusană, adică din Macedonia de unde vor fi îrnlgranţtl primi
ai acestut sat. Caci novo-seleanii .z ic : H�rKi în loc de teral,
ubava in loc de ubeva etc.
Tot infl. rom. va fj în limba de acolo prefacerea lui i
accentuat in z., s. ex. în rsza în loc de riza şi În Vassl' q în­
loc de Vasil'(,l; căci el 'nu e nici In bulg., nici in sârba, nici. În
macedoneana, ci numai în româna: Vasile, râu-riu, sân-sin etc.
Mlad. însă, neştiind aceasta, se întreabă care va fi originea a-
cestui accentuat z.. .
Românească va fi, dar' de' origine macedo-rornână, forma
arlt În Joc de vechi P'b.I:+:AZ. despre care MI. zice numeri că
e «interesantă», dar care desigur că are al său prepus a ca
in macedo-rumână t . alaţ in loc de lat. aurnbră in loc de
umbră.
Elem, morfologice româneşf sunt: vocativul sing. in � (y.):
mams, d6k'J;, chiar rom intreg fstiks, adică rom. fetică. Aceste
'locative se fac, însă, de regulă, chiar în limba din Novo-Selo,
tn o, cum e şi in cele lalte limbi sud-slave şi CUlti e şi In limba
română, de altfel; aşa, voc sg. Stanko, Lenko, ca şi româ­
neşte. dela nornin. sg., Stanka, Lenka. Dar în cele de mai sus
nu e : mama. dok'o. f:&tiko. ci cu il cum nu e în nici c limbă.
slavă. ci numai în română. .
Etern. sintactice româneşti e ordinea de aşezare a CLI vin le­
loX in proposiţle, care nu e slavă. Aşa: ga vids, bre? Ceea ce
numai româneşte se poate aşa, cu pronumele ga inaintea verbu­
lui: t-a văzut, bre? Căci Slavii pun pron. dupe verb.; aşa ..
bulg vidz Ii go, bre? Aşa şi în proposiţia: si II'lU hzal bre, ceea.
ce e numai româneşte: l-ai spus, bre?
Tot rom. elipsa particulei 'li, prin care Slavii exprimă i11- .
trebarea. ţ'Jumai rom. se poate întreba şi cu oare c<;lre cores­
punde acestui li, şi fără o .particu/ă Intrebătoare ci numai prin
tonul intrebător în pronuntare. Chiar ÎIl Întrebările de aci nu e·
ete loc ll; ci: ga vid1!;, bre = rQn1.: l-ai v�zut?, in loc de
bulg: vidE t� go, bre'� .
Element rom. e încă: intrebuinlarea vl'Jbultti la singular
cu subiect la plural. Aici se zice s. ex. sto je .�tKrkove ...;... ce
le cocostârcii. Dar după ori �are din limbile slave trebuia să
fl,e aci cu pers, 3 pl.: bulg.\ sz, sârb su, care-; verhul de
pers. 3 pl. i'n loc de je 'care \ e pers. 3 sg.
" . �om�nism e, de asemeni: \repetarea pronumelui personal;
aşa in mi dav�$l'J ti menz:;;=rom. tmi dai tu mie, ceea ce nu
. s"arzi�e slavoneşte de cât: dav�sl§ ti menr..
Românisnm e încă aşezarea şi repetarea ideii vorbelor.
in proposiţH ca,: Jovanf] gf} uw'u soldatin=;lc Iovan l-au luat
[101]
ior
COMUNICĂRI
�------------------
-soldat. In slava ar fi trebuit să se aşeze jovanş du pe verbul
\tlZ01J, iar pron -. gt;f să nu se mai pue de loc; deci: uzo u
.Iovanş soldatin, Numai rom. se zice ca În Novo-Selo.
Ceea ce pentru Mlaqenov .sunt abateri "interesante" În
.limba slavă din Novo-Selo isunt, de fapt, deci, rornânisme in ea.
Dar sunt şi multe r.omânisme lexicale aci.
Ast-fel slavii novo-seleanl zic k7.=rom. că. In loc de s. ex,
,blllg.c; : zas ki\ZvJs, k7> [e tvoja vod�nica=1e ce spui că e
moara ta? Şi mai au din limba română: Of cu sensul de sau;
.aşa : koj voi VI je b7.zal, belinor sivin ? 0:= care bou v-a fugit,
al alb sau (or) cel pestriţ? Mai au: stăngssu: oko = ochiul
stăng, în loc de slav lev'l.l1o-; aşa şi dr'aptr.no oko = ochiul
drept, in loc de slav desnono o ko. Şi încă mai au următoarele
.cuvînte din limba română (pun aci ă pentru. bulg. '1.) = barză,
bubă, burta, băşăkă, poate vaiăgă = rom, vale. vizulija, vitrig
şi vitrlgă, ghiaţă, diărnă, klanţă, kolastro, kurnnatul şi kurnnat,
kuskră, lăută, mos .II, măzărlkă, năpast'a, obta'd, vătrăi, omidă,
pltpălă k, plo:dei (o. sărbătoare joa de după paşte), pod
cu sens de punte, lansa (rom. lancea). pucos, pupăză. rugină,
răsuăală (cârpa răsucită, ce femeile pun pe cap), svanţov (din
rom. svanţ, care slav. e ţvaneţ), skărtăonţă, soartă, tobă, turmă,
expresia tăvnină beznă care- va fi 1'0111. întuneric beznă. Iunnă,
o plantă cu numele Ioientlr si Iotănfir, cikoră, i)kărlân, �;­
părlă,. sobolan. Au şi: mi plc:Cd = 1'0111. imi place.
Deosebit de acestea, slavii novo-seleani au format. in
limba lor, multe numi proprii subt influenţa celei române. Aşa
.au după româna sau poate că chiar luate din ea: Pătru],
-Ghrorghiţă, Stankul, Radul, Vasăle, loniţă, Anghelu], Niţă,
Nitui, Likă, Paskul, pentru femei: Vakă.Mitană, Tiţă, Mită,
Mitrană etc. .
Această mare multime de elemente româneşti in limba
:Slavilor din Nevo-Selo arată că multi trebtte .să fi fost Româ­
mii veniti acolo, cari s-au' asimilat şi din cad a mai rămas
astăzi numai o mahala. De altă parte, felu! acestor elemente
trpmâneştî arată că acei .Roltlâni asiml(ati erau din Tara Româ­
InE�ască, rar de tot vor fi fost din Macedonia (ef. arig).
Ilie Bă.rb,ulescu
Despre Câtnpul ,lui Dragoş
, ,
Părinteie din Iaşi Bobulescu scrie (In revista "Spicuitor
Sn ogor vecin", l,a. 1920, p. 120-121) că nu e ad vărat c�
.ii spus cândva,demult, Hasdeu, că cCâ:npul lui Dragoş» e fn
,Bucovina şi nici ce spuse, apoi, epi�coPIJI Melchis�d�c şi altii
,.că e in jud. Neamţu din MoldoVa,. ci adevărul e ţlumai, cum
,rezult� din câteva documente ce ti publ'iC<ic d. N. Iorga şi cum
<JConfirmâ părintele aCUI1) printr-o insemnare ce ti gas'it pe Un
[102]
102
pomelnic din veacul XIX: că acel "Câmp" e In jud. Bacău •.
scăldat de apele Tazlău şi Nichid dealungul intăei până la
vărsarea ei În Trotuş. .
Eu cred că părintele Bobulescu scrie acestea de bună­
credinţă. iar nu că urmăreşte să scadă un merit al lui Hasdeu
spre a cădelniţa interesat, cum zic Imli. pe d. Iorga. atribuind
acestuia ceva ce nu i se cuvine. De aceea mai bucuros cred
că părintele nu e în curent cu această chestie Căci. Hasdeu a
zis foarte demult că .. Cârnpul lui Dragoş» e In Bucovina; fn­
dată după aceea, însă, mult Înainte şi de Iorga şi de părintele"
Bobulescu s-a corectat, aşezându-l in jud. Bacău. Dovadă e
.. Etyrnologicurn Magnm". tom III (a. 1,93), p. 2288, in care
scrie următoarele: "Crisov dela Ştefan Vodă Tornşa din 1614"
(Condica Doljeştilor No. II p. 1�6 In Arch Stat. din Buc.j;
<cămpia lui Dragoş voevod la Bacâa-=-o câmpie despre care
a se vedea crisovul lui Alexandru cel Bun din 1419 (Arch..
lst, 1, 1, p. 111)".
Deci Hasdeu zisese Bacău mult inainte de Iorga şi de păr.
Bobulescu care nu ştie asta.
Iar crisovul din 1419 la care trimite aci Hasdeu ne spune r
'fliO ne H.\\'k K:&HAfllliH or Alldl'OiUfK& 1l1M'k �c satul cu numele Căn-
deştil in câmpii lui Dragoş. '
Legând noi acum aceste date cu cele arătate mai 'nainte
de Hasdeu şi Melchisedec şi cu ceea ce citează. Pascu (p. 86)
din Cronica lui Miron Costin, cr-d că se poate scoate­
concluzia că: .. Câmpii lui Dragoş" se întindeau nunu�
mai în jud. Bacău dealungul râutul Tazlăul cum crede păr
Bobuiescu, ct încă, In continuitate, şi fu jud. Neamţu pe unde
e satul Căndeştli şi mai departe spre mia ă-noapte către apa
MOldovii .. Ba, un document române-slav dela Petru Rareş din
a. 1530, zice că: IJI.WK&HiH OI'( APJ"OUURO Il0'" = satul Păşcanls
In câmpla lui Dragoş. domnitorul îl dărueşte mânăstirei Taz­
lău. E vorba, evident. de satul (azl oralj) Păşcanii din jud. Su­
cea va (Arch. Ist. I, 1, 132).
Şi, pe lângă acestea, Cronica polonă In versuri a lui Mi­
ron Costin spune ceva ce .n-a băgat de seama nici Pascu r
Dragos.v-care se scoborâ dinspre Iţcrnl şi Boureni, două sate
ce înterneiase eJ,-eapucă la dreapta apei Moldova, cutrierâ
câmpii imense şi mai găseşte! alte două ape ... Locul surâde lUA
Drago�: el singur se aşează aici, dând ştire tuturor ţărilor în�­
vecinare despre noua sa reşedinţă care se numeşte pană astăzi
«Cdmpul lut Dragoş-. 1.
Legând această arătare a lui Miron Costin· cu cele de
luai sus, rezultă că: Câmpul lui Dragoş era nişte «câmpii
lmenseJ> ca,ri se in indeall In dreapta �jrelului, adică intre acest
râu şi Carpati. nu numai In jud. Bacău şi Neamtu ci, in con­
tinuitate. şi in jud. Suceava unde sunt Păşcanii şa BourenliJ"
ba poate şi mai fHlspănă la Itc4ni.
[103]
COMUNICĂRI
,
103
Aşa ne spune Ştiinţa, când o faci CUI metoda modernă de
cercetare care cere mai inainte de toate să cunoşti toate iz­
voarele relativ la problema ce te preocupă şi când nu o faci
călăuzit ori împins de spiritul arivist de gaşcă.
Ilie Bărbulescu
Notiţă despre cuvântul laşi
La "a. 1866 profesorul sârb O. Dal1ici6 tipări în Agram
cartea: Ztuott kratjeoa t arduepiskopa srpskich; care cuprin­
de, cum arată titlul, <Vieţele regilor şi arhteplscopilor sârbi",
Aceasta e o colecţie de manuscrise sârbeşti vechi, In care se
tratează acele «Vieti" Intre ele e biografia arhiepiscopului sârb
Daniel; in aceasta, între altele, se vorbeşte despre incurslumle
diferitelor popoare asupra Muntelui Atos in veacul XIV, spu­
năndu-se următoarele! Gltl.\\1l &0 liWmQ,«"HhlHMf� U3b1KO""., If;t\F
4i!l�f'b1 H TOl(llhKH mCU ;f\f H T"'rdIlH, ilAQl'OBAIHt H Kd'T'''''''"H H Uj1Q'lHH
MH'.'I'OH.\\fHQR,UlHH HSWU.!I npIHUh.AltWf TCOI'A,l El>. <:IH'T'oy'lO f'C>POf, a­
dică. in traducere: «Acestor neamuri păgâne, adică Frâncii şi
Turcii, lasi şi Tatar ii, Mogovarri şi Catalanii şi alte multe nea­
muri, venind atunci în Slân.ul munte -.
Mogovari era un popor din Spania ca şlCatalanii,
Numele poporului lasi nu va fi ceva in legătură cu ai
oraşului nostru 'laşi, pc câtă vreme in acest pasaj chiar e pus
intre Turci şi Tătari t Se prea poate. când ne aducem aminte
că Inainte de a se întemeia, prin descălecători din Maramureş,
Principatul Moldovii, această ţară, încă din 1241, era ocupată
de Tatari (ef. p. 12). .
Mai atrag atenţia, că În documentele rornâno-slave, ba u­
neori şi in cele curat româneşti, din sec. XV şi XVi, se află
scris acest nume tot cu s Ast-fel, În un act moldo-slav din
15�3 e : oy J,ilcwX = ti jasoh, adică: 111 laşi; In alt act, tot
moldov, din 1588, � acesta românesc dar c\,l sfârşitul (incheerea)
slavoneşte, e : l:S Iil- în las (Hasdeu: Cuoente, 1, 48 şi 51). in
acest de pe urmă, dacă nu uităm că în paieografia cirilică a vre­
mii acelea, când Se suprapunea O consunaniă se suptânţelegea
o vocală după ea la pronunţare, vocala pe care scriitorul o
ştia ca şi cititorul actului salf' scrisorii (vezi ce' arăt la Recen­
sia despre cartea nSlavisch-rumltn. Psalter Bruchsttlk" a lui
Găluşcă, mai jos), atunci se poate că aici după suprapusul c
se subtinţelege un t. in acest cas se pronunta, deci, nomin. sg.
nu ca un siugular las ci ca plural lasi sau Iasr,
Acestea învederează, în acelaş timp, că scrisul [assy i�l
Cronica polonă a Iul Miron Costin din sec. XVll reprezenta
chiar pronunţarea cuvântului (cf. însă Pascu, p. 65). iar nu­
mele lassy pe care şi azi il dau streinii (Oerm.1ni, Francezi etc)
acestui oraş, e un vechi rest, care din pronuntarea rOluâncască
a trecut de mult la dânşii.
[104]
104KUf�BARBULESCU
<----<---------------------------_.------- -----
Un Antlmfs române-slav ne.uncscut
In Biblioteca Mitropoliei bulgare din Ohrlda (Macedonia)
se află un Antimis slav tipărit in MoI dova de către episcopul
Antonie de Rădăuţ. Are în el şi o inscripţie (notă) româneşte.
Kancev face o scurtă descriere a acestui Antimis În SbMin,
Xlll (a. 1896) p. 262. Reproduce chiar, din el, deşi cu greşeli,.
o inscrlpţie. că Antimisul e facut de "îldI{N'''dI1H'''I\\2;&OrM�­
IbH&IMU5. m[ fi ]c(l:o]noMK do ]c[ ne ]),IIH.\\K WI-I,fi\\Z. dHTOUÎM1X pdA"'-­
IIWV;H!I\�." \\1'1' C[X3r\MUftJ] '\\"jM SIC WT Il[O]'K[.\b]C·r'ltO r[jlllJc["I'QJC&
4nJr. Greutăţi tipografice mă împiedecă aici să pun semnul de
mii inaintea lui 3 şi d.
Aceasta înseamnă pe româneşte că Antirnisul e făcut: .. de
către pravosfavnlcut de Dumnezeu iubitul episcop al Domnului
părintele Antonie de Rădău] • '. dela. zidirea IUITIei 72\0, dela
naşterea lui Hristos 1730,,"
Din această reproducere a lui Ktlne;1{ se poate crede sau
că dânsul a transcris greşit datarea, pentru că anul sic dela
zidirea lumii nu corespunde cu "0/ dela Hristos (aci greşlt,
in loc de corect MIJr) sau că va fi tipărit greşit chiar în An­
timls. Iar greşala pare ,8. fi la 7210, care ar corespunde lui
1702 iar nu lui 1730, pentru că atunci (1702),.pe cât ştIu eu,
Antonie nu era încă episcop de Rădăuţ (vezi aşa greşală de
bpllsformare a anilor vechi - in noi şi la Gh. Ghibănescu : Ca­
fast/hul ţaşiţor din 1755, laşi H)21 , p. 3) .
. Aşa că, dacă e exacta data 1730, atunci acest Antlmis ne
arată două fapte necunoscute in Istoria noastră. Intă: .. că. deşi
nu avem 111Jl'ă în datare, la 1730 Antouie nu era încă ajuns
Mitropolit al Moldovei In acest sens va trebui să se indrepte, .
aşa .dar, îndoiata profesorului N_ Iorga din a sa "Istoria
blserlcel româueşti", II, 82. AI doilea că Antonie, deja ca
episcop, a tipărit un.Antimls slavonesc, pe care nu-l cunosc,
pentru că nu pomenesc de el, nlci 1 Blanu şi N. Hodoş in a lor
«Bibl!ografia românească veche", nici Iorga In a sa «Istoria
biser. rom.". 11, 115_ .
Atrag atenţia ăsupra'acest�i Antlrnis CLI nădejdea că ci­
neva din Macedo-româr1lil noştrt il vor studia cu deamănuntul
la Ohrtda.
\ Ilie Bărbulescu
�\- �8U& _
faJşifkarea adevărului pf:hl spidhd de gaşcă in ŞUinti
- Ma(jos, la rubrica "Rece-Ilsli �, arăt \' aloarea ştiellţific&
jCU totul rţdus� p ,Rub1icatiel gespre ... Psaltirea Voroneţdli1:1"
făcută de C. Găluşcă ro nemteşte', E aproape nulă, cum docu­
mentez, i pţntru c:i autorul. nec�l1oscâl1ld SlâvhitlCa şi neştHild.
[105]
COMUNICĂRI
105
.. _----'---------------------
-de asta, di scrtltorii textelor române se tineau servil de modul
de tntr ebuinţare slavă a slovelor cirilice, a inventat pentru
limba acelei. Psaltiri un Ionetism care nici odată n-a existat
nlcloingura scrlitorulul ei' şi nici in mintea acestuia ca com­
binaţie simultană, cum zice Găl., a mai multor dialecte române.
, Dar Găl. nu e nici întâiul şi nici singurul care a inventat
aşa. o limbă română ce n-a existat În această Psaltire, ci, ina­
inte de dânsul, a făcut la fel prof. Ovld Densuşanu ; căci a­
'cesta a studiat Psaltlrea Voroneţeană deja In a, 1898 (pe când
Găl. in 1913) şi a publicat asupra ei şi extract din ea în o
broşură cu titlul studii de Filologie Româ1l7-. Aci Dens., din
pricina aceleaşi necunoaşterl a Slavisticei, inventeazăca şi Găl,
o limbă care n-a existat nici în gura şi nicl măcar în mintea
scriitorului Psaltirei acestea; şi inventează, ca şi Densuşanu
pentru di, ca şi dânsul, crede că slova ro reprezenta, in
'Scrierea textelor vechi; numai pe 'ta, că -kreprezenta numai pe
ea, că k reprezenta numai pe li, :& numai pe ă, ,� numai pe t,
s numai pe dz etc, pe când, cum arăt fiI acea Recensie despre
lucrarea lui Gât că spune şi lagic (ca mine în Fonetica alfa­
betulai Cirilio), aceste slove aveau fiecare sau o pluralitate de
însernnărl fonetice sau însemnau altceva de cât crede Densu­
ştanu (şi Găluşcă). Aşa că, din pricina necunoaşterei Slavisti­
cei, deja: înainte de Găl., Densuş. inventase în limba Psaltir el
Voron. forme ca: pornecneaşte, putecrnlc, pers. 3 pl. măn'Iart
intoarseru se, ori nîstdvii, s�ănătu, budiiatla, sfrâşitu, slăta,
'perlr/, sau izbivl.'aşti alături de izbăveaşte şi izbăv zeşte, Sau
'i'ncut�bură se, ori oblîduzşte, sau pers. 3 se se ispoveedlască
etc., etc Din pricina necunoaşter li Slavlsticel, Densuş, nu ştie
că în scrisul n�M-kH-k4ÎE, II�YT-kPIHlK primul 'k Însemna şi e, deci
scriitorul pronunta ca astăzi: pomerrsşte, puternic; nu ştie că
scrlsele u;V.C'I'bRiH, &tlPhT3.Tii\, Cf el Hcnoc'kAii\CKh reprezentau pro­
.nunţarea de astăzi năstdviî, burdtatea, se se ispovedească; nu
ştie că: c4iU7i1'tl C�ll7ilUlI"r:S c,un'" reprezental1 nu meta!eză in limba
română, cum zice, ci, după nmdul slav de a se scrie, repre­
zentau fonetismu! de astăzi: sfăntt;, sfătşiU;, sălta; nu ştie că.
'nfPHI''''' reprezenta, ca azi, pe periră, că mIG,V,Ri.\4IH pe izbăv .... şti;
nu ştie că .t-1H,SIO&SI''' Ci reprei'cnta pe incutllbură de astăzi şi
:.că "&i\�Ma.4Jf reprezenta pe oblăduii\'şte etc. Acea;;ta din urmă
o ştie, însă, până şi Găluşcă, cum se vede în recensia mea.
Aşadar. Întru nimic nu e superior lui Găluşcă nici stu­
diul ce face şi nici textul Psaltirei Voroli. ce publică Densu­
şianu; ba. din potrivă. OăI. ştie unele lucruri, ea fonetismul
scrisului QS"a.At!i\\ll.u, mai mult de cât Oensuş. Totuşi" 1. A.
'Candrea, in studiul său despre Psaltirea Scheiană. 1, Bucu­
reşti 1916, unde se ocupă ceva şi de Psaltirea Voroneţeană,
după ce foarte binevoitor spune că: .,0. Ovid Densuşianu a,
atras cel dilltâiu atenţiunea asupra importantei acestui text."
adică asupra Psalt. Vor., trecând la cartea lui GăI. despre a-
I
I
[106]
106
ILIE BĂRBULESCU
ceaşi Psaltire Voron , pe care o recensez eu in această re­
vistăvzice (p. XLV!): «Editorul [OM.] putin deprins cu lucrări
de felul acesta, face in Introducere asupra particularităţilor
fonetice ale textului aprecieri care trădează o ignorantă desă­
vârşită a limbii vechi româneşti»,
Dar ară tai aci că, cel puţin Într-un punct (oCM'i,\t;}h4.u)
DăI ştie «particurarităţile fonetice» ale limbii Psaltirei V or, mai
bine de cât Densuş.j căci Densuş. spune că această formă se
pronunţă româneşte oblîduzşte, pe când GăI. zice că se pron,
oblîdueşte, ceea ce e exact.
Iar în toate celelalte ce scriu şi unul şi altul sunt amândoi
egal de necunoscători-
Atunci, care-I cheia acelei aprecieri a lui Candrea? E,�
următoarea: Candrea, în afară de altele, lucrează cu Del1su-·
şianu la un .,Dictionar etimologic al limbii române" din care a
şi apărut o parte. (Vezi asupra acestui' .. Dictionar" aprecierile
defavorabile ale lui G. Pascu : Beit,ttge zur Geschichte aer ru­
măntschen Piutologt«, Leipzig 1921). ount deci, prieteni
De altă parte, Gal. în cartea sa nemţeascădespre Psalt,
Vor face 2 lucruri cari nu convine spirhului de gaşcă şi am­
bitiilor neîndr ptăţite ale lui Densuştanu : UUU) că, tlpărind
dănsul această Psaltlre din nou şi cu litere clrilice, iar nu cu
transcriere fn litere latine cum făcuse Dens, face ca cei ce se
vor ocupa În viitor cu studiul acestui text vechi să nu se mai
adreseze ediţiei lui Dens., deci să nu-l mai citeze pe acest a­
mic şi tovarăş al lui Candrea, ci pe Găluşcă ; şi al doilea. că
OăI. in această editie a sa, nu citează de cât de vre-o 2 ori, şi
şi atunci spre a combate, editia lui Dens., pe când pomeneşte
dese-ori, şi spre a-şi confirma unele păreri ale suie, pe prof,
său Philippide. Iar lui Philippide Densuşanu îi e vechi duşman
şi În ori-ce prilej il atacă. De aci ... şi In potriva lui Găluşcă,
De cât spiritul acesta de gaşcă al lui Candrea falşifică
nu numai adevărul obiectiv, pentru că, cum am arătat, Găl­
nu oferă, relativ la "particularit,ăţHe fonet ce" ale Psaltlrei Vor.
pe cari ni le prezintă, nici de cum mai multă de cât Dens.,
<ignoranţă desăvârşită a limbii vechi româneşti .. , ci dimpotrivă,
mai puţină, d r prhnejdueşte şi interesele Ştilnţe i române, intru
cât, recornandând astfel ediţia şi studiul lui Dens., bagă în
mintea neştiutorilor cărora o recomandă. idea falşă că În' limb,a
română a Psaltirel Vor. se �icea, după născocirile lui Dens.c
oblîdudşte, pers 3 pl. măniIar�, înroarser ă. sau sfăndtu, slăta etc.
Aşa că, daca cineva, voind sa facă 'un studiu asupra Ilmbei
române din secolul Psaltirei .Vuroneţene, ar lua drept adevăruri
nead'evărurilc lui Densuş., n-ar putea ajunge, pe temeiul lor •
. de cât la rezultate şi' mai falşe, aGică şi mai neştientifice. de
cât cele ale lui Oens. pe cari Candrea le prezintă drept .rea-
l» Utaii in Jjmbă. ,
Astfel insă se falşlfică adevArul şi se scoboară prestigiu!
Ştilntei noastre priI;} spiritul oligarhic de gaşcă.
[107]
107
Ilie Bărbulescu
,
)
1
I
1
f
,
� .
COMUNICĂRI
--------------- -�---------------
De altfel, această apucătură pare a fi chiar un sistem la
d. Candrea fată de cei ce nu fac parte din o anumită gaşcă;
, căci, cum arată d. G. Pascu in recensia-i de mai jos despre
Dicţionarul acestor doi, în acel aş fel procedează. de astă dată
Împreuna'cu Densuşianu, şi fată, de munca cu adevărat er udită
a d-Iui Pascu, şi acesta fost student şl amic al d-lui Philipplde •
.In potriva modulul acesta de a lucra, care falş'ftcă Ştiinţa.
tnsă, ne vom ridica mereu, şi-I vom descoperi fără cruţare'
in .Arhiva".
Izvoare pentru istoria cea adevarata
Mai sus, la p. 88, colegul meu dOI". O. Pascu lnvinu­
-eşte p� d. Şt. Berechet cii în revista-t «Spicui tor In ogor ve­
cin», 1, (a. 1�20) 1-3, p. 7--26 îşi insuşeşte meritul că dâ n­
sul cel dintăi arată atunci la Romani «însemnătatea studtulul
limbelor slave moderne; în şcoli pentru viaţa noastră publică.
li spune d. Pascu, învinuindu-l, că cel dintăi care, deja de mult,
apus în circulaţie la noi această idee am fost eu. prin lectia
de inaugurare a cursurilor mele de Slavistlcă la untversi­
tatea din laşi şi prin cursurile ce ame ţinut Încă din 1905 aici.
D Pascu n'a observai însă, că d. Berechet, îşi insuşeşte
noutatea acestei idei numai pentru şcoli, mai ales pentru cele
militare, dar că pentru Universităţi o atribue d-lui prof. larga.
Căci, În adevăr, la' p. 16 a acelui articol al său, d Berechet
spune: "" OI. N. larga a fost cel dintăi profesor uni versitar �
care a semnalat această lipsă [a limbilor slave moderne] în 1n­
văţământul nostru superior ... Atunci, a infiintat -Institutut sud­
est european» in care o bună bucată de vreme s-au predat
limba rusă, buigară şi sârbă.»
Aşa scrie d. Berechet. De cât, această insemnare a sa
arată încă odată "cum se scrie Istoria la noi .. , Eu nu vreau;
să cred că d Berechet spune falş cea ce spune acolo, din spi­
rit de gaşcă (vezi şi p. 105). adică tnţenţlonat spre a reduce
valoarea altuia şi a se prezenta pe sine şi pe d. Iorga drept
personalităţl cu idei proprii până şi in studiile de Slavtstică la
Români. Deşi În anii din urmă, nu prin adevărata Ştiinţă şi
valoare ci numai prin cădelniţarea unei oligarhii . (găşti) pre­
tinse ştienţifice (de cart' vom mai vorbi aci) s-a parvenit la
noi până 'a fi şi membri in Academia Română, totuşi nu cred
că aşa arivist ar fi şi d. Berechet. De alt-fel, la dreptul vor­
bind, motivul aceste! fapte nu mă interesează nici la dânsul,
cum am arătat (la p. 102), că nu mă interesează motivul unei
fapte similare nici la părintele Bobulescu care atrlbue tot d-lul
.Iorga şi sieşi un merit re de fapt e al lui Hasdeu Dar, cu
toate acestea, mă cred dator, ca profesor şi om de Ştiinţă, să
restabilesc adevărul acum, spre a uşura viitorimii sarcina a-
[108]
108
iLIE BĂRBULESCU
..
ceasta. Căci, realitatea e următoarea, Iar nu cum ni-o arată d.
Berechet care, prin această greşală nevoită, a indus 111 eroare,
se pare, chiar pe distinsul profesor de la Unlverslta lea din
Poznan (Polonia), el. Dr. Stan. Wendkiewlcz ru acelaş "Spicul-
tor". a. 1, Iasc, 4-12 Oct.v-Dec, 1920 p, 97. •
Deja in a 1904 am scris un studiu pe care l-am publi­
cat i'n volumul [ubliar .Omagiu lui C. Dlmltrescu-Iaşiţ, sub
titlul "Un defect în modul de practlcizare a ItJv�tământtllui
nostru Unlversltar-. Aci arăt că acest -deîect- e lipsa stu­
diului limbilor Slave moderne in Universităţile noastre, măcar
că răposatul I. Bogdan, profesor de Slavistică la Universitatea
din Bucureşti, scrisese că ar fi stricăcios Ştiinţei Învăţarea a­
cestor limbi. Bogdan cerea ca numai limba veche slavă bise­
.rtclască, adică o limbă moartă, să se invete la noi, ca singură"
folositoare.
Apoi, la inaugurarea cursului meu de Slavistică la Uni­
versitatea din Iaşi, În 1906, am susţinu t din nou aceeaşi idee.
Această lectie am şi publicat-Ci, în acelaş an, sub titlut arătat
şi de colegul Pascu : .Problemele capitale ale Slavisticel la
Români", Aci spun că cu voi face studenţilor mei nu numai
cursuri. de limba moartă slava, ci şi de limbile slave vii in�
conjurătoare: rusa. btlJgara, sărbeasca, pentru că vreau ca.
cursurtle mele săajute şi nevoile practice ale vietii.
Iar pe atunci nici în 1904, nicl 1n 1905,şi nici mult mai
in urmă, nici vorbă JIU era de .. Institutul sud-est european­
al d-lui Iorga, căruia d. Berechet îi atribue meritul de a fi fost
«cel dlntâi profesor unlversitar care, a semnalat această lipsă
[a limbilor slave moderne] in învăţământut nostru superior.
cum greşit spune.
Ba, ceea ce anuntam in lecţla-mi de deschidere am şi
pus in practică mult inaintea "Institutului sud-est european".
De atunci, mereu am făcut. câte 2 ani pe rând, cursuri de
limbă rusă, alti 2 de limba bulgară şi alţi 2 de sârbească. Şi
tot aşa, cu alternante până astăzi. Deali-fel, am obţinut şi re­
zultate .. pentru că chiar am format studenţi cunoscători ai acestor.
limbl moderne. cari, prin lucrări ale lor sub conducerea mea,
au adus foloase Ştiintei şi uteraturtl române. Ast-fel, ca
să dau numai câte un exemplu, fostul meu student d. Al.
Epure, acum profesor secundar. a scris Pe temeiul limbii ruse
moderne cea Învăţat la l�ursuriie mele, valoroasa sa lucrare.
ce a tipărit-o la laşi În twR sub titlul «1I1f1it011ţa Iabulistului
rus Krylov asupra Iabuliştilor noştri A. Donlcl şi C. Stamati- <
. Pe temeiul limbii sârbJ\ moderne, ce a învăţat la cursurile
mele, fostul meu student d. Teodor Palade, acum profesor se­
cundar, a tradus după originale sărbeştl şi a tipărit în ... Con­
vorbiri literare», in revista «Flacăra» din 1915 şi încă in alte
reviste, poezif ale marilor poeti sârbl moderni Ilic, Mitrovlt,
DuCic etc .
\
1
[109]
COfllWNICĂRl
109
Pc temeiul limbii bulgare moderne, ce s-a Învăţat ia cursu­
rile mele, fosta mea studentă, d-şoara Ana Bogdan. acum pro­
fesoara secundară, a tradus în româneşte piesa: c Kogato g ăr m .
udarl-, o dramă In a acte a însemnatului autor dramatic con­
ttmporan bulgar P. K. [avorov. 'Manuscrislll acestei traduceri
îl am eu şi aşteaptă un editor.
Aşa dar, are dreptate colegul d, PaSCl! să rectifice pe d,
Berechet cu privire la meritul, În cea ce priveşte studierea
limbi!or si/ve moderne, ce acesta din urmă îşi atribue sie, Apoi.
am şi eu dreptate să rectilic pe d, Berechet cu privire la me­
ritul ce acesta atribue d-Iui iorga. Numai aşa se scrie, însă, ..
Istoria cea adevărată.
Ilie Bărbulescu.
Uricul. lui fuga' Vodă
Ca întregire celor scrise de mine în Ispisoace şi Zapise
val. Iv, partea 11, 58, in 1915, pot adăuga acum o nouă 1<1.­
rnurire. In actele dăruite de CoC N. Drosu muzeului municipal
din laşi, am găsit aruncat intre hârtiile netrebnice şi un frag­
ment din uricul Tui lu,ga Vodă, cum şi alte hârtii ce aduc dovezi
nou ii În chestia uricului. Pănă la studierea in amănunte a a­
cestui urle; după pergarnentul descoperit, Irnpărtăşim cititorilor
Arhive! că pergamenjut nostru cuprinde încheerea el! lista bo­
erilor, ceia ce nu se găseşte IIi suretul publicat de f�. D. Xe­
nopol 111 1884 (Revista p. lst. FiI. şi Arh,. IV .... 714) şi de noi
in Ispisoace şi Zapise 1,1, 1) .
' ... «şi credJijta fratilor noştri Alexandru şi Bogdan. şi cre­
dinţa boerilor A'loldoveJ1(�şti, credinta lul'Bratul Neatedul, credinţa
lui Stanislav Rotornpan, credinţa Costel Viteazului, credinţa Gro­
zel visternlcul, credinţa ţui Dragoş viteazut.ţcredinţa Iui Drăgoi
viteazul, credinta lui Ivaniş viteazul, credinţa lui Roman de la
Siret, credinţa Bordel bătrânul, credinţa lui lvan Siavici, cre­
dinta lui Vlad vornlcul, credinta lui Millailaş, credinta Dumei
vornicului, credinţa lui Mic Horaeţ, credinţa tuturor boer ilor
moldoveneşti. Iar după a noastră viaţă cine 'ia fi domn i'n
ţara Moldovii din copiii noştri, sau din neamul nostru, ori care
altul, acela să nu strice a noastră dăruire şi a noastră întă­
rire, caci C[\ înşine i-arn dat-o... În3� care din domni o va
strica ... ,.
Pc îndoitură uricul are aceste însernnări : <a lui, Costan­
tin Gorgos pe 2 sate, unul pe Gârbovăţ şi altul pe Bârlad.:.
, Costalldin Gorgos
Către 00 rgos a verno scrisoare a lui Iordache î�oset
visternic. din 1825 Sept. 19 datata din "Ckişifte1.1"", şi vedem ca
Gorgos era paharnic.
Iar pentru, urie avem scrisoarea lui Andronachi Donid
vei log. dHră Petrachl SturzOt biv vei visternic din 1824 .A\'\�
[110]
. gust 14, în care zice: "Pentru acel urie de la Iuga Vodă pre
cât îmi aduc aminte este la dumlui post. Arghiri Cuza dovadă
că s'au cercetat prin divan şi sau aflat neadevarat, Babit că
deci să va aduce aici fată. îndată să va cunoaş.e ce este. CU
scrisoarea popasul şi cu totul nepotrivit în rânduiaia urtcilor
-oechi .•
Chestia lui 1 uga Il rămâne dar deschisă.
on, Ohio!ănescu
110
I.IORDAN
---_._---_.�._. . __ .
Un răspuns 1)
Intr-un articol, străin de preocupări polemice, constatam
acum patru ani cit de prost se vorbeşte şi se scrie ro­
mîneste de cărră Rornînil înşişi. SCOpUl urmărit era ca prin
rândurile mele să atrav atentia, mai ales a profesorilor şi das­
.călrlor de toate categoriile, asupra unei situatii, care mie unuia
mi se părea intr-adevăr ruşinoasă. Pentru acest motiv am şi
.făcut ca articolul mreu să apară într-o revistă didactică ("Şcoala
Normală", Iaşi, no. din Maiu 1916). Fireşte insă că atunci
.clnd, dela constatarea Iaptulur că limba romînească se învaţă
in şcoală mai rău decit alte materii, am trecut la explicarea
lui, am făcut uz de exemple, care să arate putina grijă Ce se
.pune de catră toată lumea în studierea celui mai important 0-
bect din invăţămîntul nostru. lntre aceste exemple am aşezat
şi manualulue Limba Romlnă pentru crasa II-a secundară al
d-Ior Densuşianu şi Candrea, fiindcă îl cunoşteam din practica
m-a protesorală şi, mai CL! sarnă, fiindcă vedeam în el un caz
.într-adevăr plin de rnvaţă ninte pentru evedfnţiarea superfi­
cialităţii romtneşti : doi oameni, filologi de meserie şi pe dea­
supra profesori universitari, se apucă să alcătuiască o carte
didactică de Li.nba Remînă, evident cu intenţia de a da un
produs superior celor ale' predecesorilor lor in acest domeniu,
şi ajung la o realizare tot aşa .ce condarnnabt 1.1 caşi cele pe
eate vroiau să leinlocuiască Această constatare a mea am do­
doved it" o în articolul pomenit, se pare, cudestnta serio zltate
şi dreptate, dacă judec jiupă chipul cum i ni răspunde d. Den­
suşianu In adevăr, ÎN numărul Pentru Decembrie 1916 - Feb­
ruarie 1917 al revisteid-sale "Vieaţa Nouă", d, Densusianu
publică. Ia incrimtnărlle aduse de mine manualului său, un răs­
puns, care, In puţine cuvinte, s-ar putea defini dispretuitor
fată de adversar şi urmăr\nd Ioviruri piezişe. Voiu dovedi mai
jos aceste două caracterisrice ale modului de a po lemiza al
d-Iui Densuşianu, căci le-atn constatat şi cu alte prilejuri Iri
polem'clle de diferite naturi ale autorului nostru.
J) Rindurile de faţă apar mar tirziu dectt ar fi trebuit din cau­
za lipsei unei publicaţii speciale ; totuşi nu cred că această tnttr­
.ziere să fi scăzut interesul discuţiei.
[111]
COMUNICĂRI
111
Că d. Densuşianu are O atitudine cu adevărat trufaşă şi
dispretuitoare fată de mine, poate vedea oricine chiar'numai
din imprejurarea că niciodată nu-mi pomeneşte numele in cu­
prinsul celor două pagini (313-315) ale răspun sutai d-sale ;
blnevoeşte doar să-mi indice titlul de profesor la se ninartul ,.Ve­
nlarnln". Dar nu numai din acest amănunt reiese că d. Densu­
şlanu se ulti cu milă la bietul d-sale ad versari fiecare rînd
face să-ţi sară În ochi intentia de a zdrobi pe îudrăzneţul
pigmeu, mai ales cu privirea omului urcat dinadins pe treptele
renurnelu' spre a se uita cît mai de sus la necunoscutul care
şi-a permis să-i tulbure seninătatea olimpică.
Să vedem dacă se poate ţustiflca prin ceva atitudinea a­
ceasta a d-Iui Densuşianu. Voiu incepe prin a arăta greşelile
pe care mi le lmpută d-sa şi care ar proba neştiinţa mea În
ale gramaticii şi tilologiel romine; după aceia, voi u repeta a­
cuzaţiite aduse d-sale de mine şi sprijinite pe lucruri precise.
Din punerea fată în faţă a acestor două categorii de fapte va
putea înţelege cetitorul de part -a cui este dreptatea şi dacă
d. Densuşianu n-ar fi făcut mai bine să lgnoreze pur şi simplu
relev ărlle mele ltpslte de răutate şi de intenţii polemice.
I In articolu] meu mă ridicam impotriva formelor munte-
neştl cttne. mttiie, pttne, etc., care, fără a aparţinea limbii co­
mune romîneşti şi fără a fi Întrebuinţate de cei mai buni scrii­
\tori ai noştri, au marele inconvenient că sînt mai urite decît
mold. cine, mine, ptne. Protestarea mea o cred cu am mai in­
dreptăţită, cu cît un manual didactic se scrie pentru ţara în­
treagă, deci şi pentru şcolartl În a căror limbă de acasă lipsesc
formele menţionate aici. D Densuşianu îmi răspunde că, deşi
ci-sa însuşi nu face uz de ele, a găsit totuşi nimerit să le În­
trebuinţeze in manual În mod exctuziv, adică chiar în bucăţi
semnate de scriitori moldoveni, pentru motivul că autori COI1-
sacraţi şi oameni culţi se folosesc in chip obişnuit de ele.
Prin urmare, recunoaşte teoretic că se pot susţinea ambele
forme ale cuvintelor notate mai sus; cu toate acestea, de fapt.
-se serveşte, probabil de dragul unităţii ortograflce, numai de
una din ele, care s-a intimplat să fie cea mai putin frumoasă.
Mai departe eu spuneam că într-o carte didactică de <II
Ltmba Romină şi în schiţa de gramatică a limbii COIllU le, pe
care ea trebue S-I) cuprindă. Il-au ce căuta forme provinciale,
ca uşe, coaje, grije, t-ese, etc .. fiMidcă ele apartin unui singur
dialect, nu întreJii limbi, şi mai ales că chiar În graiul din
Muntenia nu se Întâlnesc pretutindeni. Pentru a justifica aceste
forme, pe care le pune în poveştile lui .":reangă şi in nuvelele
lui Gane, d. Densuşlanu face puţină Iitologte cu mine, şi a­
nume : lat. *ustia a dat regulat În rornineşte uşe. lat. tussem.
�rom tuse; prin urmare, variantele În -e sint singurele în ..
dreptăţite din punct de vedere al istoriei sunetelor romineşH
şi singurele comune romTneşti, pe dnd cele in -il sint sau a-
;
[112]
112
1. !Of<DAN
nalogice sau dlalectale. Oricit de .puţină filologie aş şti, fa
unul care n-arn Învăţat-o la d. Densuşianu, pricep foarte bine:
cela ce spune Li-sa despre felul cum s-au reflectat In rornlneşte
lat. "ustia, tussem, Decît. l-aş intreba un singur lucru: crede,
serios d-sa ca uşe, tuse din dialectul muntenesc actual sint ur­
maşele imediate ale prototlpelor lor latineşti. c<i adică dela În­
ceput şi pănă astăzi cuvintele rornineşti au sunat necontenit şi
peste tot aşa cum le spun în prezent f�ominil de dincolo de Mil­
cov? Dar sa socotim drept bună explicaţia dat" de d. Densu­
şianu cu vlntelor moştenite uşă, tusâ ; cum explici! d-sa foarte
nurneroasels imprumuturi din alte limbi, În care grupurlle fo­
netice rnold.--jă,--,S'ă,--să, etc. sînt redate In dialectul munte­
nesc tot prin---je{----şe,--se, etc. '? In această privinţă d-sa spune
textual (1. c., pg. 314): � Dacă UŞI: 1', prinurmare, îndreptăţit,
nu se poate spune altceva despre coaje : formele ln---şe şi---je
merg împreună, deoarece prezintă condiţiuni analogice de Ione­
tism", In faţa acestor lămuriri sînt gata să reCUIlOSC in toată
sinceritatea că d. Densuşianu are dreptate, cînd ma acuză de
ignoranţă în ale filologiei! In adevăr. declar că nu pot tnţelege
elim au putut cuvintele străine coajă, griiă, moaşă, gingaşă.
etc., provenite din elima În-ja, devenit imediat In rornîneşte
-jd, sau din forma de masculin fn-ş (ft'miniTl� -şâ), să sune În
rornîneşte coa]e, moaşe, etc. prin analogia lui uşe şi a altor e­
lemente moştenite. Ce fel de analogie este această modificare­
fonetică, în care cîteva cuvinte latineşti, foarte puţine la nu,
măr s , au putut influenÎa"o sumedenie de cuvinte străine în sen­
sul că toate acestea din urma au trepult să <;l!fHt nu Cl1--jrJ,
-şă, etc. cum au fost primite la început IJl limbă, ci cu je,�-şe,
etc., cum sunau cele citeva elemente latineşti? Două, trei cu­
vlnte nu pot provoca pretaceri fonetice analogice la zeci de alte
cuvinte, cum este în cazul discutat de nci, Şi pe lîngi1 asia, a­
nalogia nu lucrează ama În domeniul Ioneticii, .ctt mai cu sarniL
în acel al morfologiel şi al. formării cuvintelor (ef. A. Philip­
pidt:>, Principii de istoria lHllb:i, pg. 5'2 şÎ LlflTl.). O schimbarre
de sunet aşa de generala curn este aceasta, care face ca t0ţi,
sau aproape toţi-jâ,---ŞrJ,---să,- ţă, etc. :să sune in gura unui
• mare numâr de Romînj--je,-şe. etc este provocaU\ de alune-
carE'a sunetului, iar nu {le. analogie. .
Acel locuitori ai F(omîniei, care zic totdeauna,' sau aproape
totdeauna -je,-şe, etc. ill Jo�e -jti, -şă, elc., au or.ganele va �
cale aşa fel a!c,1tuite, încît \ el nu pot pronunta -în mod obiş­
nllit decît j, ş. s, ţ, i'r.muiate.,. ceiace are drept urmare transfor­
marea în e a lui â următor \acestor sut1ele. Aşa intelegem şi
expliCăm noi pronunţarea !ipuntr:nească a cuvinte!or de: felul
lui coajă, ,grijă, etc.şj deci. şi pe a lui uş,Y., tllsă. DeOSebire
in pronunţarea sunetelor şuerâtoare a existat şi în trecut între
cele două lialecte principale ale limbii dacorolDine, ce! mun­
tenesc şi cel moldovenesc; numai cit atunci raportl:tl Intre ele
[113]
113
COl\�UN!CĂR!
era invers: Moldovenii pronunţau muiat aceste sunete. Lucrul
a fost probat, pentru Ş şi i. pana la e viclenia de Tiktln, Stu­
dien zur rumănischen Philologie, Leipzig U384, capitolul filial
despre iniluenţa Iui Ş şi j asupra vocalelor vecine.
Că cuvintele cu grupurile fonetice -j!l,-şă. etc. sint pro­
nunjate de Mun..ten! aproape regulat -je=şe, etc. şi că deci ele sînt
foarte numeroase, abia mai are nevoe 9<1 fie dovedit. Oricine
ceteşte CII oarecare atentie scrisul mal puţin îngrijit al unui
Rornîn din Munteilia, în specia', din Bucureşti, sau ascultă cu
.băgare de sarnă vorbirea unui asemenea om, constată numai
de cît adevărul celor susţînute de mine, anume că el pronunţă
şi, mai rar, scrie pe ş, j, s, ţ, z, şi r înmuiate, adică supt forma
de jt, şi, ţt, etc. Jn timpul războiului, şi al refugiu lui eu, per­
sonal, am avut foarte des prilejul de a vorbi cu Munteni; pe
unia i':�m avut vreme îndelungată în casă; pe altii l-am cunos­
cut la spitalul unde am lucrat, altii mi-au fost elevi: aş putea
spune că i-am ţinut oarecum supt observaţie în ceiace priveşte
limba vorbită de ei Ei bine, am căpătat convingerea că cel
puţin la unii Munteni, care nu sînt cei mal puţin numeroşi,
există o imposibilitate fiziologică de a pronunţa în mod obiş­
nuit sunetele Înşirate mai SlIS altfel decit înmuiate. Rog pe d,
Densuşlanu, care se încăpăţtnează a crede că afirmaţiile mele
sînt erezii filologice, să se lepede de acest prejudiţiu şi să fie
atent la chipul de a vorbi al oamenilor ClI care vine În contact
zilnic; fI asigur că va auzi şi d-sa, caşl mine, pronunţărl de
felul următoarelor: cireaşe, cosoaşe, gingaşe, laşe, moaşe, pă­
ttmaşe, uriaşe (toate acestea sînt forme de feminin singular şi
Se intilnesc foarte des şi în scris), apoi aşiă (=aşti; am auzit
Nluntl�ni, care, vrînd să imite in glumă pronuntarea mo!do�e-·
nească a acestui cuvînt, it spuneau aŞi! = mold. aşă), bonjtur;
jîos, jîuiecâtor, trtaji, uşîa, uşîor, a dera njta , a uoiajta (şi
subst. vO'tajf), a se furişia, seamă (şi în scris, pentru samâ
...:;: ung. szam, deci fără e in etimon), searbăd (= sarbăd < lat.
exalbfdus), streaje (==strajă -< slav. stroza), etc., etc. Un
Muntean, care vroia să pronunte ca Moldovenii subsr. gaz
..... mold. gazc'l, spunea gaze; apoi numele proprii moldoveneşti
Cu:za, St,zrza, etc. sună in gura Muntenilof Cuzea, Sturzea,
etc. Am notat la intimplare şi din fugă ortografia unor Clt�
vinte de felul celor de mai sus; depildă, nume proprii: Neae­
: ZI, (soldat dela Depozitul de remonUI al Armatei I), leleşt
(sold. din regt. 7.2 inft. Dimbovita). Zarzâre (soId, din regt.
:lO inft. Teleorrnan), vlneŞ'f (pe o firmă din laşi de pe vremea
refugiu lui), Nicoare, Codiţe (nume de soldati munteni), vota­
jease, se lnjăţtşează (în ziarul "Steagul" din 20 Maiu 1918),
$egalntce -< şagă (fn "Cazul generalului llIescu", pg. 6 de
Corvin Petrescu), avalanşe (singular), Sescloreanu (n. propriu
în Craiova) < Săse:oara, Seuleseu (o. propriu în 13ucureşti)
...:;: Saulea, Saul, MllşttesCll (n. propriu în Cîmpuhmg) � Muşat.
8
!f
f
It ..
[114]
114 I. IORDAN
----_._---- -----"--,,-----
Buzetesca [n. propriu din "LU1111111C( d �\a 23110 lnn!e 1918)
<: Bazata, Oaşetoata (11. toplc î.i M'BC�\) < Gussuu, îmbrăţi­
şeri-pltualul subst. tmbrâţişare (in "Stea;ul" din 4 [uIL: s+.
n, 1918), grămăjoare-singular (în "Stea�ul" din 17 Iulie 1919,
supt semnătura N. Davldescu), ştanţ=saaţ (intr-un articol de
Praf. D-r. Măldărăs zu publicat în "LJniV'ersltl") şi dlminutivul
şenţuleţe, roşta (în ,.Renaşterea" dela 2 AU5'Ltst st, n. 191B).
depeşe,singular (in .Lumtna" dela 24 Sent. st. n. 1 918), Se­
oescu (o. propriu în Bucureşti) <, Saua, să C1ZI'ete < a curăţa,
curat (în "Lumina" din 6 Oct. st, n. L918�. Tresnea Gr eceanu
(n. propriu în Bucureşti) <:: 1]. trăsni, M.lteiaşr�jim!nl1tiv in
-aş dela 11. pr. Mateiu (în "Universal" din 9/22 lVbrtie 1919),
etc. etc.
Aceste sunete, specifice unui mare nurnăr rle Romînl din
Muntenia, incepind cam depe lîngă Bucureşti şi mergind spre
vestul ţării, izbesc pe oricine nu este stăpînit de prejudecăţi
şi are ureche pentru a le percepe. In special Ş şj j sînt aşa
de înmuîate, incit ele. de fapt, nu mai pot fi socotite ca Ş şi}
eu timbru de 1, ci seamănă aproape perfect cu G şi iI (= tş şi
dj) din dialectul moldovenesc, adică cu nişte alrlcate, la care
explozivele t şi d şi-au pierdut elementul exptoziv.
, Dar explicaţia dată de ci. Densuştanu nu se potriveşte nici
elementelor latineşti Căci, dacă uşe, tuse ar putea fi cousiIe­
rate, cu oarecare bunăvoinţă, drept urrnaşele directe ale lat.
"ustta, tussem, nu tot aşa se poate spune despre munt. şăarpe,
şease, şăapte cireaşe (Singular) etc., care sînt relativ 'nouă, pro­
venite din şarpe, şase, şapte, cireaşă. O probă puternică in
sprijinul afirmaţiei mele este păstrarea diltongului la in pozi­
tJa e la aceste cllvinte, deşi se ştie că el lnalntea unul e din
silaba \următoare a devenit t In toate dlalectele dacoromlneşti
Încă din secolul XVIII, mentintndu-se prin unele ţinuturi cel
mult ca e deschis.
In articolul" meu făcusem caz şi' de fOrlm de conjunctiv
a verbului a ploua, tntrebuinţată de d. Densuşianu in manua­
lul d-sale: să plouă, in ll)c de mal corectul m): d. "să ploae.
Pentru forma' din urmă pledează răspîndirea ei dC3tui de' mare
in ROlllÎnia, precum şi principiul diferenţlerii: de ce aproape
numai la acest verb al conjugării întăia să SUne conjunctivul'
la fel �hl indicativul, cind la Celelalte verbe ale aceleiaşi con­
jugări conjl1nctivul se termină rn -e. iar indicativn! în -ă?
D. Denst1şiantt crede că dovedeşte neseriozitatea întrebliril mele
cu o altă intrebare: «carte este atunci subjonctivul lui a (să)
o"a? Decît, nici aici n-a 'nim�rit-o cu aerele d-sale de atot­
ştiutor. -La verbul a oua, ihdicativui şi conjunctivul sună iden­
tic, pentrucă din lat. *ovat �i *ovet a rezultat in romÎneşte il1
� chip regulat o singură form�: ouă (cL ftollă<'at novem, nu­
meralut, şi nova, femininul adjectivului n.ouus); la verbul a
ploua însă .indicativul trebue 'să sune plouă<::lat. popular plovet.
[115]
COMUNICARI 11!J
..,..--------------------------
iar conjunctivnl (să) ploae..:::.\at. pop. ptoueat, aşa cum există
această ultimă 'formă in dialectul moldovenesc (el, S. Puscariu,
Erynologisches Worterbuch der rumănischen Sprache, Heidel­
'berg 1905, unde prototipul ro mtnesculnt a ploua este redat ca
fiind de conjugarea a doua:' plouere}. Aşadar forma de conjunc­
'tiv întrebuinţată In dialectul moldovenesc estelndreptăţifă şi
din punctul de vedere al istoriei forrnelor.
D. Densuşianu mă acuz ă mai departe că nu am obiceiul
'Să consult dicţionar ele şi textele populare, căci altfel nu i-aş fi
imputat menţinerea. in gramatica manualului d-sale a verbului
unipersonal a grindina, despre care eu am afirmat că nu este
în uz nici măcar pe tot teritoriul dialectului muntenesc. Este
drept că nu cunosc textele despre care pomeneşte d-sa : şi nu
le cunosc, fiindcă-să mă ierte cei care s-ar putea simti atinşi
'de această explicaţie a mea - un profesor secundar trebue sa
muncească In şcoală între 30 şi 40 ore săptămînal spre a pu­
tea trăi de azi pe mîni, şi chiar in timpul războiului, cînd d.
Densuşlanu, bunăoară, îşi" putea permite. toate plăcerile pe care
i le sugera starea d-sale de om liber şi asigurat rnaterialiceşte,
subscrisul in aceiaşi 'situaţie militară caşi d. Densuşianu, a
trebuit să presteze la un spital servicii de conţopist, cel putin
cinci ore pe zi, ca să justifice incasarea salarului pe timpul cit
nu se ţinea de şcoală, Dar să revenim la verbul a grindina.
Cred că cererea mea ca într-un manual de Limba Rorntna, al­
cătuit pentru tot cuprinsul ţării şi in care se tratează despre
gramatica limbii comune să nu se pue un -cuvtnt dialectal
alături de cuvinte obişnuite pretutindeni, cum sint verbele a
ploua, a trăsni, etc., nu este' aşa de puţin justificată. Pu­
tea iautorut să pomenească într-o notiţă şi despre verbul a
grindina pentru acel elevi in graiul de acasă al cărora ar exista
acest verb. In fine, pentru a proba În mod definitiv slaba mea
pregătire filologică, d. Densuşianu se leagă pănă şi de orto­
grafia întrebuinţată de mine in articolul" amintit, citind exemple
de felul acestora: caşi, III loc de ca şi, pănăla, p rinurma re,
cefel, etc. Irnputarea aceasta mi se pare comică şi nu-şi poate
găst explicarea decît că intenţia d-lui Densuşianu de a-mi căuta
cu luminarea greşeli. Afară de faptul că ortografia romînească
este supusă încă la tot felul de discuţii şi fiecare Romîn are,
am putea zice, ortografia sa proprie, care, În general, nu e nici
mai bună nici mai rea decit a altora, exemple ca cele menţio­
nate aici pot fi puse de orice om drept pe sarna zătarulut ori
a corectorului, şi nicidecum pe sarm autorului, deşi, repet, a
scrie altfel decit d Densuşianu nu este numaidecît o dovadă
de ignoranţă filologică
Celelalte oblecţiunl, care vor fi mal rămas nerelevate, sînt
de aceiaşi natură ca cele de pănă aici: se pot răsturna uşor,
pentrucă, întocmai caşi precedentele, se referă la chestii su­
puse discuţiei, şi care, deci, pot fi rezolvite Într-un fel sau al-
il
I
I
[116]
116
l. rORDAN
-----------------��-------_.- .. _�._.-
tul' Din spusele mele cred că eetitorul neprevenit s-a convins
de dreptatea lrnputărilor aduse de mine d-lui Densuşlanu şi ca,
In orice caz. respingerea acestor imputări nu era îngăduit să se
facă in tonul dispretuitor întrebuinţat de d. Densuşianu, pen­
tru simplul motiv că afirmatiile mele pot sta in picioare cel pu­
ţin tot aşa de bine caşi ale d-sale ..
Dar aerele grozave de superioritate ete d-lui Densuşlanu
sînt şi mai puţin permise, dacă tinem sarnă de une'e susţinerf
ale d-sale, care constltue evident greşeli grosolane. V6n1 ve­
dea că in domeniul In care intrăm acum chestiile discutate nu
se pot interpreta i'n mai multe chipuri, astfel că nu sint admi­
sibile mai multe puncte de vedere. Aici lucrurile sint tol atît
de precise ca şi 2 + 2 .... 4, şi nimeni nu îndrăzneşte sa sustte
altfel. Volu releva citeva pin greşelile de acest fel ale d-nului
Densuşianu numai spre a-i dovedi că .e foarte uşor sa aduci'
altora imputări şi Să le dai sfaturi de autocontrot al cunoş­
tinţilor, dar e mult mai greu să faci tu singur celace pretinz!
cu inlrna aşa de uşoară dela alţii.
Astfel, depildă, d, Densuşlanu nu ştie să distingă părţlle
unei propoziţii, adică nu cunoaşte subiectul, cornplimentul, etc.
dintr-o propozitie. In manualul de Limba Rornînă pentru clasa
Il secundară, Bucureşti 1913, pg. 262, propoziţiile "i se apro­
pie ceasul mortii" şi .. imi mai rămîne un giu vaer de mare
preţ" sint socotite ca avind .cite două cojnplirnente, .unut
direct şi altul indirect". Care sînt crmpiirnentele duble din
cele două propoziţii? Ni-o spune tot d. Densuşianu, care le
·subliniază � in prima sint complimente l şi ceasul mo rţu, În­
două {mi şi un giuvaer de mare pret" Care elev mediocru de
clasa a doua liceală nu vede că numai t şi imi sînt. compli­
mente, iar ceasul morţii şi un gtuuaer de mare preţ stnt su­
biectele, însoţite de atributele lor, ale ceior două propozitii.?
Deasemenea nu poate d. Densuştanu deosebi felurile
complimentelor dintr-o propoziţie. La aceiaşi pagi nă, 262, d-sa
spune Cl In propoziţia "văzuiu pe duşmanul mieu la marginea
unei rtpe" avem "două complimente in cazul prepoztţional".
Cine nu observă că primul compliment stă În cazul acuzativ,
nu prepozlţional, şi este, deci, compliment direct, precedat de
prepoziţia pe, fiindcă e un nume de persoană?
Insfîrşit, d, Densuşlanu nu 'ştie să descornpue În mod co­
rect o frază in elementele ei alcătuitoare. La pg. 223 a ma­
nualului citat mai sus fraza: "A Iost odată un vinător, care,
de cîte ori mergea la vînătoare, a v:ea obiceiul să ia CLI dinsul
pe slujitorul său .. , .. " este analizată precum urmează: ,.In a­
"eastă frază care ţine locul substantivului viniUor. ,,; el ser­
veşte pe lîngă aceasta să lege propoziţiunea de cUe ori metgea
la vtnătoare de propozitiunea precedentă a fost odată un vina·
tOf", Este evident pentru oricine ':q în fraza de mai sus pro­
numele car,c Jeag� propozitia a fost! odatd an v!nător de pro-
[117]
COMUNICĂRI
117
pozitiile a��a obiceiul să la cu dtnsul pe slujitorul său. iar ma
'de propoziţia de cite ori mergea la otnătoare cum spune d.
Densuşianu. . '
�ai es!e nevoe o,are să căutăm şi alte asemenea perle
gramaticale Itl manualele de curs secundar ale distinsului fi­
lolog şi profesor universitar? Cred că cetitorul se poate con­
vingede partea cui stă dreptatea, punînd aceste greşeli de
gramatica elementară alături de cela ce d. Densuşianu sustine
că ar fi greşelile mele şi pe care le-am analizat şr Jamurtt în
rindurile .de mai sus. Mai CU sarnă este vădit pentru oricine
că la acuzatiile aduse de mine, d. Densuşianu nu era deloc
îndreptăţit să răspundă aşa de trufaş şi dispreţuitor.
Dar la inceputul rîndurilor de faţă am afirmat că răs­
punsul a-lui Densuş ianu mai are o caracteristică: aceia de a
căuta să lovească în altcineva decit in mine. Această parte a
polemicii d-sale este într-adevăr foarte gravă, fiindcă se referă
nu la cunoştinţue şi învăţătura d-sale, care, ca ale oricui, se
pot Indrepta şi co mplecta cu vremea, ci la sufletul d-sale, care
se dovedeşte odată mal mult că a rămas incorigibil În ce pri­
veşte ura, de care este capabil. Se ştie că d.Densuşianu urăşte
cu Inversunare, de ani de zile, pe d. Philippide. Dar d. Phi­
liapide nu-l dă ocazie Să-şi manifeste faţă de a-sa acest sen­
timent teribil Atunci d, Densuşianu Işl creiază singur prilejuri
în acest scop. Un astfel de prilej a crezut d-sa că găseşte in­
cercind să rastoarne, am văzut cum, afirmatiile mele cu pri­
vire la multele şi gravele lirs;li constatate I'n manualul o-sale
de Limba l�omtntt pentru clasa a doua secundară. De fapt, d.
Densuştanu mă ia foarte de sus, pe două pagini de revistă,
dar" nu binevocşie să-mi scrie numele: o dovadă mai mult şi
strasnica de discret centru bietul d-sale adversar Răspunsul
în':;ă' şi-! Închee' cu' fraza: «Poţi aştepta însă mai mutt dela
,cine CI învăţat filologic la d. Philippidc P» Ati înţeles acum
pentruce d. Densuşlanu nu mă numeşte în rîndurile d-sale :
o-sa nu potemizează cu mine, ci cu d. Phillpplde l Ce fel de
procedeu este acesta? Cum trebue caracterizat? Orice nepre­
"venit va recunoaşte ca ne găsim in fata unei atitudini incallfi­
cabile. Căci un om de bună credinţă s-ar putea Intreba: ce
.amestec are ti. Phillpplde la ac-astă discuţie? Ce�ati zice
D-vo.astrct şi. lnai ales. ce mină ar face d. Densuşianu, daca
cu, încercînd să-mi explic greşeliie grosolane de gramatică ele­
rncntară comise de marele nostru firolog, aş exclama la fel cu
d-sa : "Dar la ce te poţi aştepta dela un elev de-al lui. .. Gaston
Paris şi Toble!' !".
Dar este încă UIl lLlcru, care agravează mai mult situa­
:ţia morala ici d·hlj Dellsuşianu În această polemică. O-sa are
păreri proaste despre elevii d·lu! Philippide numaI dnd pole­
mizează.. Cu alte prilejuri, cind tmprejurărlle ii impun să uzeze
,cîtuşi de p:;\ţin de simtul raspunderii, pe care trebue să-I aiba.
[118]
118 1. IORDAN
---------.----.-!l-- __ . .::...:..:.::...... _
totdeauna un om ca d-sa, d. Dcnsuşianu apreciază cu totul
altfel pe aceiaşi elevi. Astfel la examenele de capacltate de
Limba Romînă pentru profesorii secundari. prezidate aproape
sistematic de d. Densuştanu, candidaţii dela laşi s-au distins
mereu chiar prin notele date de prezidentul comistunil, fără să
se poată spune că ei s-ar fi bucurat de bunavointa acestuia,
ci mai degrabă dimpotrivă. In 1912, ele pildă, cei patru can­
didaţi la specialitatea principală, elevi de-al d-Iui Philippide..
au fost clasificaţl între primii opt reuşiţi. Iar lucrarea scrisă
de filologie a fost tratată de unul din aceştia aşa de rnulţă­
mitor pentru inseşl pretenţiile d-Iui Densuşianu, Încît d-sa nu
s-a putut stăpîni de a releva acest lucru faţă de un pr ietin a�;
d-saie. cu ocazia tinerii unei conterjnţi la laşi.
lată cum polemizează d. Densuşianu I
1. Iordan
[119]
RECENZII
1. A. Cal1drea şi.Ovid Densuştanu- Dicţionarul ettmolo­
glc al limbii ro mtne, Elem�Iltele Latine, A. Putea. Bucureşti"
se cec, 1907-1914.
Examinînd cu atenţie acest dicţionar, În Beltrăge ZUT
Oeschichte der rumanischen Philologle, LeIpzig 1910, pg. 13--31,­
eu am constatat că autorii, nu numai că comit tot felul de gre­
şeli şi au tot felul de lipsuri, dar pe deasupra au o metodă
incorectă de lucru: In cele 1491 de articole, cîte cuprind cele
224 de pagini ale dicţionarului neterminat, nu se găseşte po­
menit nici măcar o singurii dată numele lui A. Philippide şi
O. Pasc". .
In adevăr faţă - de eiimologlile propuse de Philippide şi
Pascu autorii procedează in chipul următor:
1. Le lasă pur şi simplu la o parte. Citeva exemple:
cufrînge -brtser. casser' <con/ringere, A. Philippide, Zeit fUr
roman. Phil. 31 (1907) 308, etimologie primită de Meyer-Lubke,
Romanlsches etymologisdies Wonerbuch, 2139; coş 'acne,
tanne' ..;:; COSSllS, A. Philrppide, Zeit. fUr roman. Phil. 31 (1907)
307, etimologie primită de l\'\eyer-Uibke, Roman. EL Wb.
2278; muniur (rnegl.) 'taciturne'< mutulas, O. Pascu, Arhiva.
16 (1905) 130, etimologie primită de Meyer Lubke, Roman. Et.
Wb. 5796.
2. Adoptă etin.clogti. pe care Însă le citează ca foarte
cunoscute:
Cetera, cetăra 'reprimander, gronder, quereller' � eeteră
'violon' (323) .. -- A. Philippide, Zeit. fUr roman, Phil. 31 (\907)
303.
COfoabti, corobeaţă (bot.) 'prunelle' � coiiimba (398).·""
A. Phillppidt', leit. fUr roman. Phil. 31 (1907) 307
eMine presupune un "mene. care s-a născut probabil supt
influenţa lui =quene> cine. Paralelismul ce-cine a adus pe
me-mine .. (533).'- A. Philippide, Prlnclpil .Iaşi 1894,78- .... 79 •.
Pitatt: (mr.) 'epoque 0.:1 les Iemelles viettent bas' < »je-.
taltum .et, fel alia 'fetes de la natssance' {564). �- G. Pascu,
Arhiva 18 (1907) 177.
\. ' '
.« .. ���, ' "'-""" "'�,�,..
[120]
Faăă (mr.) 'haricot' < laba (557). ,- Pascu, Arhiva 16
(1905) 322. Paternitatea aceste! etinnlogil mi-a fost recunos­
cută de Meyer-Lubke. Roman Wb. 3117.
Gârtre (rnr.) 'gazouiller' -c. garrtra (716) -- Pascu, Arhiva
16 (1905) 323. Paternitatea acestei etimologii mi-a fost recu- (
noscută de Mcyer-Lăbke, Roman. Et. Wb a691.
Gur/ure (mr.) 'grogner' < granutre (77.3).-- Pascu Etimo­
logii Romîneşti, 25.
Uin (rnr.) 'de br ebis' < oulnus (IZti5). ,,' Pascu, Arhiva
! 8 (1907) 180.
Piduriţâ (megl.) 'mar chepled d'un metier ' < pedulis 'qui est
tai! pour les pieds"(1375), -, Pascu, Etirn. Rom. 33.
Pupa 'baiser, ernbrasser' < +puppare -<'" puppc 'tetain'
(1475). - Pascu, Arhiva 16(1905) 13t. Paternitatea acestei eti ".
mologlt mi-a fost recunoscut a de Meyor-Lubkc, [(oman. EI..
Wb.6854.
3. Adoptă etimologii, pentru care citeaza pe oriclne v ren
afară de adevăratul autor.
Adăpost' abrl".«; ad+dep osttam., Tiktt« (15). =-Această eti­
mologie fusese dat? de Philippi de, Principii (1894) 96, şi nu­
mai adoptată de Ti ktin (1895).
Infoîa 'rendre ample, rendre bo ulfant', miutare (1111'.)'
'remplir une outre de lait, de îromag e, etc. '< +infolliare, el.
[olleatt 'sorte de soulier s largcs imitaut un soutflet', Pap ahagt,
Not. Et, 35 (619). -- Papahagi loc. cit discuta numai cuvintut
mr, Cuvîntul dr. a fost discutat de PdSCU, Etlrn Rom. 26, unde
. el citează tocmai 1)(; totieait, apo! follicans 'u-op larg:;, cn par!.
d'uJ1� chaussurt'.
4· Adopt{l dim Jlo:::;li pentru care se citeaza pe el Înşişi.
Calce (bot.) 'caHlJa palustrîs, ,chelidol1ium majus, ficaria
ranunculoides '< ','alx. Candrea (215).-·-Philippide, Principii, 97.
Chiurare (mr.) 'piauler' < *ptulal'e, ef. piplrc, piptafe,
Candrea (932). -- Pascu, Cimlliturl 1 (1909) 2:30.
Adăugăm ald şi pe jur 'tour' ..;;.: gyms, D,msuşiallIt (923),
deja de mult propu,s de Miklosich, Beitrage Vokal. Hl 17, el'.
A. PhiIippidc, ,1'1.ltgriechische Elemente, 4.
Procedarea lui CUlldrea şi Dcnsuşîallll fapi de PJlilippide
şi Pascll este in acdaş timp "un fapt fndrilznei şi o calomnie:
deghizată: prin tacerea lor cei doi lexicografi ull1bia să arăte
că etimologiilc propuse de Philippicle şi Pascu ar fi lipsite de
orice valoare. lni1'o tarii de clco1om Hli şi de haiduci nimlc
mai 1lţ\ tur al, . \'
O. Denstlşialltt fiu aibon�sischt's SuHix im R :lltlăillschclî,
În Ballsteine fUr rormmische Pllilologh�, Fl!stgabi fU r Adolfo
Mllssafia, Hale 1905, pg. 473-,-480.
Sufixul In chestiune nu estţ '..:U�I cum pretinde Denstlşiauu,
ci -ăz, fem.:'âZ.z.I!, cad derivarea în !'omÎlv.;şte se face dda fa·
[121]
RECENZU
121
(
dical, nil dela cuvînt: purăzâ nu este un derivat dela =pupă-c;
(u)papa +·ză (475), ci dela pup- din "'pupd+ ·/iz(ă), tot aşa
rnr. muşittcăz ,fnunuşel'<1IlitşLtic + -ăz: .
Din cauza acestui punct de vedere greşit autorul derivă
pe mr. 1j.:CUZ .mititel' din 'Ii/CU 'mlc' +- - z (476 n. 1), pe cită
vreme el se derivă din :'/J,(Jz, *11'căz�iic(ll) .mic' + - âz:
Autorul considera ne -eazâ din cuvinte ca căcărează,
spătează; sftrtează ca U;l sufix compus din ed, Iern. dela -el,
+ -ză. In realitate -ează din aceste cuvinte este forma Iemi-
nină dela -ez, ct, căcărează şi câcărez, ,
Autorul citează săcăreţează .clrnp de secară' după Viciu.
Glosar! 49 (478 n.�), insă Viciu» 74 zice: «săcărăţază holda de
gri\] 'tac secară'» .deci verb, IlU substantiv! .
Densuşlanu îşI incene astfel articolul:
-Este vorba de un sufix ro mînesc.va carui existenţei este
necunoscută filologilor, în orice caz eu nu -1 găsesc nicăiri in­
trodus, este sufixul -zâ, care corespunde exact sufixulut alba­
nez �Zll .,(473). Dar deja Hasdeu 2495 spusese: "Finalul -z
este sufix diminutlval albanes .-z (de ex. pan« ,putilf'�;](fkăză
.puţintel', doră ,mînă'>dorâz.i .minuţă, etc.) pe care dela Da<::1
I-au, moştenit şi Rorninil, păstrindu-I Într-un număr de cuvinte,
bună oară: p apăză, coucăzâ, spetează, cintezăcspinz, minz şi
altele, unde sufixu! tracic -z s-a acătat şi la unele tulpine la­
tine: JJllpăz/i<1.pupa, spetccză-c.spatha, etc."
Nu numai că sufixul era deci "introdus", dar Densuşianu
n-a putut aduce macar un număr mal mare de exemple decit
Hasdeu.
torgu Iordan. Dtttongar ea lui e şi o accentuaţt in po­
zitiile ă. e. Iaşi. Viaţa Homîneasca.. 1920. 8°, 352 pg. preţul
28 de lei.
După o cerc2tare am;'inllntită, bazată pe UI1 bogat material
propriu mai ales privitor la lHlll1cle proprii d0 familie şi de
localităti, şi pe tot ce S'': scrisese mai inainte asupra aceluiaş
,subiect, autorul ajunge la ,concluziile următoare:
1. In eJerncnkie moştenite şi În cele impl"Ilmllfate după
CI normă specială, atît în c:!vinte cît şi ,În forme, fi în pozitlea
.ii, e, se schimbă in ea şi d în od.,
2. In pOlitiea �a .şi -ea, ti şi J se păstrează
3. t! urmat de n, m+cxplozi'vă se schimM în i şi6 III li .
. 4. Schimbarea 3 este anterioară SC1iifllbăril 1, care-şi tra­
ge origina în latina populară,
5. In limba modernă t'd-e a revenit la e-c.
Cauza fiziologică a diftongarii treb�(e ctiutattt in pronun­
ţarea lui e şi 6 casilab� Cil d0Uâ vîduri: e-··ă>fe-ă, 6-(l
:>60----1.. şi În disimilarea rui de, 00, In ea, 6d.
Partea originală a cărţii consistă în aniănunte care llU se
pot rezuma şi fo etirnolo.gii il onii.
[122]
122
Lucrarea, prezentată ca teză de doctorat la Facultatea de
LItere din Iaşi, face onoare autorului şi profesorului său A.
Phirippide.
Observaţii de amănunt voiu face aiurea.
G. Pascu
Entrostna Slmfonescu, Accentul in cuvintele vechi slave
din HOlba romtnă, Teză de doctorat In litere. laşt, 1913, XIX
+134 pog. tlu• . ,
Etimologia e temelia filologiil. De acela, o carte in care e
vorba de stabilit originea unui cuvînt romînesc nu poate fi de
cit interesanta pentru cel ce se ocupă cu gramatica şi dicţio­
narul lirnbiî romîneştî. Caşl sunetele, accentul contribue la ur­
mărirea originii unul cuvînt. De ex., dacă zicem lacedfăr, ştim
că vine din limba latină, iar dacă zicem calorifer, vedem numai
de cît accentul francez. Dacă zicem mouilă, pricină, rootnă, ve­
dem accentul vst. bulg. rut, rusesc. Iar dacă zicem mâtulă pri­
cină rovinâ: (ca În Oltenia ş. a.) vedem accentul sirbesc. Satele
ardeleneşti Grădiştea, Sattstea, au accent deosebit de rnold.
murit, Grâdiştea, Louiştea, Tîrginnstea, M6ştiştea, Bâtiştea (din
"blattşte, adică • băltoagă " ?), siltşte, unuşte, (VSI, "orahisteş.
Tot aşa, şi această teză. cercetind accentele cuvintelor
noastre de origine slavă, contribue ia stabilirea etimologiilor.
O-ra Sirnionescu zice că accentuarea cuvintelor slave În limba
rornînească nu s'a fixat supt influenţa cuvintelor latine, cum s'a
crezut pănă acum, ci că le-am prrrnit aşa cum le accentuaă Sla­
vii În diferitele Jor limbi sau dialecte Deosebirea de accent În
diferdlele dialecte bulgăreştî a adus deosebirea de accent şi În
cuvintele rornîneştl. Ast-fel, e evident că de la alţi Slavi vine
bolnao şi de la alţii bolndu. Exemplele citate de autoare stnt IlU­
meroase şi interesante: mold. dihor, accentuat ca 'vifor (dar
trebuta Să spună ca Muntenii zic dihor); voinic, mucenic faţă de
botntc, râsboinic ; precupeţ, ttrgoveţ, coteţ faţă de stâreţ ş. a.
Venetic, citat ŞI ei, n'are amestec aici, căci e turcescul oenedik
=oenettt: (de unde şi bulg venetikaş. adică "veneţian". Mătură,
păcură, date ca nesigure, S'111 foarte sigure: vsl, metla şi lat,
picula Amîndouă sint la S. Puşcaru, Etym. Wtb 1905, numai
că acesta (după Caridrea) zic� că mătură nu vine din metla
(cum zice Miklosich). ci din lat. metula, dţrnin, de la meta, pi­
ramidă. E de prisos a insista a\icl asupra acestei evidente eli­
rnologit sIa ve, a cărei rădăcină e şi in omăt, mlmete, tlrno­
meată, predrnet ş. a
Din diferitele accentuări ale cuvintelor slave pătrunse la
noi. autoarea ,(citind pe 1. Bărbulescu) trage concluziunea df
Ilmha rornînească era deja format,t\ cind an venit cuvintele slave.
Va fi fOft. zic eli. Dar asta nu r�zultă numaI de cît din aceste
accentuă! i, căci limba romineas::ă are accente ca sdrcind şi jălnii
(lat. sdrcina, jarina) şi, indiferent daca era f.ormată orI nu, pu-
[123]
RECENZII
123
I '
tea primi foarte uşor cuvinte slave ca sldtlnăşi slănină Epoca
int ăr îl cuvintelor s'ar putea stabili oare-cum cind e vorba de
cuvinte ca stînă, sminttnâ, jupin, stăptn. ('IsI. stana smetitana
jBtpan, stopan) comparate cu rană, hranit, v ra fU'Z , strană, blană;
care ai rămas nealterate, deci au venit mai tărziă. Dar nu 111 al
• de cit din accentuarea cuvintelor de mal sus şi a altora nu �k
poate st abili treapta pe care era limba romînească.
Ort-cum ar ii din cele scrise de autoare la capitulul .. Ac�
centele slave" şi la «Dlalectele buigare-, un romanist trage
foloase şi primeşte Îndrumări, căct YN1e că, pentru a cerceta e­
timologiile romîneştt are nevoe nu numar de vechea slavonească.
ci şi de sîrbească, bulgărească, rutenească, rusească şi polonă
ba şi de dialectele lor, +at ales de dialer tele hulgăreştf, în care
găseşte surprinzătcare fenomene de asemănare cu multe Ienc­
mene fonetice romîneştl.
Despre această lucrare profesorul Urban [arnlk de la u­
niversitatea din, Praga a făcut o dare de samă Iti revista cehă
Casopis pro modern! Filologii a Literatury; 1914, pag. 223-245
In opt pagini, recensentut trece in revistă această teză şi tur­
mină aşa: «Iar seminarului de slavistică al profesorului Bărbu­
lăscue, În care s'a produs lucrarea aceste! puternice Ro mînce,
autoarea Îl face cinste nu uumat prin activitatea �I, ci şi prin spi­
ritul critic şi metoda solidă pe care o intrebuinţează În Ia»:
A. Frunză. Gramatica limbii romine, Bucureşti t 91 9, I'.
GOb), 342 pag. 8°, tără arătarea preţului
Intre puţinele gramaticl după care străinil, mai aleg Ruşi, ,
pot învăţa r ornineşte, e şi aceasta. Autorul, basarabean de o­
rigine şi ştiutor al limbii ruseşti (cela ce e un mare avantaj
pentru cel ce face o carte pentru cel crescut! in limba ru­
sească), văzînd greutatea cu care luptă Basarabcnit ca să îu­
veţe rornîneşte, a dat la lumină această folositoare carte,
Ca să uşureze şi mal mult munca celui ce ar vrea sa În­
nveţe ro.nîneşte (şi tot odată ca să servească destul de mult
şi Rorninului care ar vrea să invete ruseşte, mal ales dacă are­
puţină idee de rusească), această rgramatică e scrisă pe do na
COloane: una rusească şi alta romluească. Cuprinde o prefaţă ....
după care urmează patru marr despărţlri : îonetica, morfologla..
etimologla şi sintaxa. iar după acestea două apendice foarte in­
teresante despre ortografia şi limba literară.
Fiind o gramatică practică şi adresÎnduse celor ce ştitt
ruseşte, autorul a acomodat gramatica romÎnească celeI ruseştI
şi dă paradigme de substantive cu şepte cazuri (adică ad&­
ugind după vocativ şi prepoziţionalul saU lnstrumentalul şi lo�
catlvul). Pentru Rus aceasta e o uşurinţă, 1ar pCl1tru f«)mfn nu
fi nicl o greutate, căc1 are exrnple in limbii latinA, pe care \),
ştie tot Romfnul cult.
Al)Cndicele ortografic c lst?rla ortografiei noastre, lucf1.t:
�f'lAd"i> ;tl' :. •
� , ), �4" $i4 .. ",c+,.,.,«'\\.> .,J.t'a;.�"
[124]
AUGUST SCRlBAN
__ �,�_,". •• _ •• � __ � •• _�.� .:.Io_� __ ._� • •. _._._.� •• �_.�_"�."', __ �_,._ •. _,. __ '.�_ ......... '_. _
�11.l{ ce ar răsfoi o carte din sec. 19 şi s'ar 10 vi de
{ada şi quellu în loc de faţă şi cel.
maîInteresant şi folositor încă e apendiceie despre
hil literare. Aici autorul arată cum s'a format limba
ti comuna ia vech il Grecr, la Romani, la Italienl, Fran­
ii, şi cum un dialect favorizat de administraţiune, ar­
·ic.ţj şi şcoală ajunge limbă literara. Arătînd fazele
are moderne, tratează despre curentul latinist, Italie­
o-Ionetlcal lui Pumnul şi, in sfîrşi], despre curen-
şi citeazăexemple din cuvintele ridkllie pe care le
ătăcfreascrtttorllor stăpîniţt de aceste curente. Ca să
isui de aspectele diferitelor faze ale limbi! noastre 11-
rul, prin ex-emple foarte potrivite, arată. ca şi la Ruşl
at acelaşt lucru.
i cum-va vre-unul Basarabean. deprins numai cu
lovenească, să i se pară muntenească (şi deci ne­
�hllllll1.l limba literară, autorul II rni'ngl:e afirmîndu-I
e munteucascâ, ci e «vechea limbii scrlsă besericească
limbă comună rornlnească serni-Iiterară încă din sec.
masă în urmă în evolutia sa tonelică fată de dialec­
.nesc-. cu alte cuvinte, că Moldovenit cam aşa pro­
atunct (cela ce eri nu Înclin a crede, ci mal degrabă
ul limbii literare e cel din vest. adica cel muntenesc
ic):
h�măA. Frunză că prepoztţiunea pe există nurnaf III
·�l. căci Pvluntcni1 zic pă şi Moldovenll pi. Greşit,
şi astăzr (cum zic şi de) Oltenii, Bănăţeni! şi ''<0111î­
la ..
iea, nu e exact cii Moldovenir, dacă zic ste In loc
ŞI steăa in-loc de steaii.t t
inta intreoărlî IPbc, care şi-ar Plun,e-lo unul carcb�nl- '1.
şte : cum e ma mesă zict : IIUlt) ori poram iei, i
trebuit să menţioneze şi frumoasa formă porumb
us), singura întrebuinţată in sudul Moldovei
eşală a alllo1tllu! e că IlU s'a folosit de ortografia
care e deprins Rusul. Scriind Român, dar (fzgel',
II, nuri, lidia în loc de lâdot, med, 'ldea, nu UŞl1-
a limbi'i ronHneşH, ci-l Încl1rci pe străin (cum zice
în Revlle Cr'itique d'HisL et Litt. Paris, 1912, 75)
ortografIa s'a.. simplificat prin desfiinţarea luI l şi
constat,l ca \ această simplificare e o falsificare,
că sed} !!tert, I(Jtl şi pronunţl mat 0[1! Trebula sa
1rincipiul ştiinţific: un sunet, o literă.
t, cred că n1u f\lc(: autorul ca scrie nemic, beserLcă,
cind zicem nimic, biserică, lns<l şi supt (dedesupt)
toate aceste micI defecte (Ubl pIara nitt:nt, non ego
'li" nltlCJlLis_ Hor.: Ep 2, 3, 3{)l), această cade e o
J!tă pentru Basarabeanul /ta.mic care vrea în ade"
[125]
Augus.t Scrtban
RECENZII
văr' sa invete romineşte, căct, să ştim bine, străini VQr sa in­
... eţe rornîneşte. şi rămîn deconcer taţi de greutăţile pe care le
intimpina 1
Dr, Q. Pascu. Beitrăge zur Geschlchte der rumânlschell
Philologle. Leipzig, Fock, [920, in 8'" 80 pg.
D. Pascu a avut l ăudabila inspiratie de a reda în tradu­
cere germană unele din recensiile şi studiile ma! scurte ale
el-sale. Prin aceasta cetitorii străini au posibtlltatea de a I că­
păta dela un Rornîn competent informaţii asupra mişcării Iilo­
togice irornlneştl mai vechi şi mai nouă. Se ştie că în aceasta
, materie străinătatea primeşte ca articole de dogmă tot ce spune
d, Welgand, unul dintre foarte putinii Apuseni care lucrează
pe terenul filologiel rornîne, Cît de unediocru cunoscător al
limbii noastre şi. mai ClI samă, cit de pătimaş este d. Weigand
în aprecierile sale, a arătat cu prisoainţă d, A. Philippide în
Un specialist ramin la Lipsea (c Viaţa Romînească- 1909, No,
10-12 şi 1910, No. l--A). Volumaşul d-Iui Pascu este înce­
putul une! activităţi, la care vor participa, probabil, şi altii) şi
al cărei scop principal este informarea filo10gilor străini despre
lucrărtle de tot felul privitoare la limba romînească. Dacă ţinem
gama. si de invitaţia tăcută d-lui Pascu de cătră drectorul unei
mari r�viste de filolog;ie romanică din Occident; intelegem că
atotputernicia d-lui Welgand În ale filologiei rornîneşti �qe va
prăbuşi in curînd, iar publicul strain, de acum înainte, se va
informa dela sursă in aces t domentu. Totodată va inceta şi
rezerva filologilor Ieşe.ri fată de publicistica specialistă din
străinătate, rezervă care a avut drept rezultat insuficienta şi,
uneori, greşlta cunoaştere In Apus a acti vităti] şcotlt dela Iaşl,
Cartea d-lul Pascu cuprinde dări de sarnă critice asupra
următoarelor lucrări: Romanisches etymologisches Worterbuch
al lui Nleyer-Lllbke (pg. 5----13); Dicţionarul etimologic al
li mbi] rormne : Elementele latine, de Candrea şi Densuşianu
(pg. 13-31); Rumănisch, Rornanisch, Albanesisch (in Mit­
teilungen des rumanischen Instituts an der UnÎversWi.t Wien),
de M.-LUbke (pg. 32---34); lur Charakteristik. der rurnănischern
LehmvUrier irn Westslavischen (Ibidem), de Dr. Stanislaus
Wendkiew1cz (pg. 84---36); De quelques emprunts dLl slave
occidental au roumain, de acelaş (pg. 35); Wortgeographisches
tll1d Wortgeschichtlichcs vom Standpunkte· der HomonymWH
(în Mitteilungen, citate mai sus), de D. Caracostea (pg 36·-
38); Zurn rurnanischen lai-lac (in Zeitschrift fUr romanische
Philologte), de Ion D. Ticăloiu (pg. 38--39);. La creation meta­
phorlque en fran9ais et en roman, de L. Ş<iineamt (pg, 39--40);
Die rumttnischen Oiminutivsuffixe, de Sextil Puşca riu (pg. 40--
58); Dle Ilominalen Suffixe irn Aromunischen, de Theodor Ca­
pi�an (pg. 58--72); Studien'zur albanesischeIl Etyrnologie (în
[126]
126
L IORDAN
-----------------------------------------
Sttzungsberlchte cler kaiser lichen Akadernie der Wissenschattsn
in Wien), de Dr, Norbert jo kl (pz. 72---74) Paginile 74 şi urrn.
.cuprind o listă a lucrărilor ştiinţifice ale autorului, împreună
cu apr eclerite specialiştilor despre aceste lucrări
Sextit Puşcarlu. Locul limbii romine intre limbile roma­
nice. Discurs de recepţie rostit In şedinţa dela 11 111ni� 1920,
cu răspuns de Ioan Bianu Bucureşti 1920. 54 pagini. Preţul 6 lei.
Este sigur că un academician se găseşte într-o oarecare
Încurcătură, atunci cind trebue să-şi alcătuiască discursul de
recepţie. Greutatea provine de acolo ca, pe deoparte, este ne­
cesar să aleagă un subiect cit ma' apropiat de cunoştinţtle
celortatţi colegi, nespecialişti, şi ale publicului mare, pedeaua,
-dragostea pentru ştiinţa î1indeamnă să nu se îndepărteze prea
mult de prob.emele Importante ale acesteia. Din împăcarea am­
belor tendlnţi rezultă, In majoritatea cazurilor, caracteristlca
principală a acestui fel de compoziţii. D, Puşcariu a ştiut să
satisfacă cu succes c-Ie xlo uă imbo lduri, care, evident, S� con­
trazic întrucîtva, O disertaţie asupra pozitiei limbii rornîne �aţă
de limbile surori interesează in sine deopotrivă pe specialişti
.ca ŞI pe nespecialişti şi totodată permite", autorului să se ocupe
de chestiuni de pură ştiinţă filologică. ,
Dupăce aminteşte de împărţirea limbilor romanice făcută
de Diez, Grarnrnattk, şl bazată pe cele t rei criterii cunoscute:
politic. literar şi geografic, precum şi de aceia a lui M.-LUbke,
Einttthrung, la care numărul limbilor a crescut cu trei (r eto­
romana, dalmata şi sarda), pentrucă filologii, de, după Diez au
'schimbat bazele de clasificare a limbilor romanice, admitind
criterilte : Iingvtstlc, geografic şi etnic, d. Puşcariu alege ca
mijlocul' cel mai bun de caracterizare a limbii romîne faţă' de
.celelalte metoda comparati vă. Ca să vedem ce are deosebitor
limba noastră faţă de celelalte limbi romanice, trebue s-o corn­
parăm cu acestea: ţinînd sarnă mai ales de schimbările sau ino­
vaţlunile puţin obişnuite, fllndcă numai acestea sînt o d .vadă
de inrudire Dacă la r aritatea inovaţie! se adaugă şi identita­
tea cauzelor acesteia, atunci inrudirea este şi mai săritoare in
ochi. Iar cînd şi abaterile dela o evoluţie Oarecare sînt ace-eaşi
in mai multe limbi, înrudirea lur este în afară de orice îndo­
ială. In această din urmă ipoteză se găseşte, de pildă. reflec­
tarea prin labiale a grupelor la tineştl qu şi gu atît În romi­
neşte, cît şi in sarda: aq/w'':>:om apă, sard. abba, linguo>rom.
limbă, sard- limba; dar şi excepţiile sint la tel: qualem>,'om.
care, sard. cale, quandotz-tcn», cînd, sard cando. Afară c. asta.
inovaţiile trebue să aibi\ şi urmări analoage în diferite limbi
fnrl1dite, cum este, de ex. în romineşte şi în italieneşte căderea
co nsonautelor finale, in special a lui -s, Care a dus la însem­
nate modificări în decIinate şi în conjugare. In fine, există in­
fluente externe, care provoacă schimbări iingvistice. Şi acestea
':�fnt interesante pentru staUilirea fizionomiei unei limbi.
[127]
\ Toate aceste criterii admise pănă ale! au la bază compara­
tia limbilor numai din punctul de vedere al asemănărilor. Asu­
pra lor s-a stăruit totdeauna mai mult de cătră romani şti. pen­
trucă asemănările sînt mai atrăgătoare şi, mai ales, pentrucă
metoda aceasta au împrumutat-o ei dela filologiii indoeurope­
nişti, care, necunoscând limba -pr imitlvă, mamă a tuturor
limbilor Indoeuropene, trebuiau să se lntemeeze numai pe
asemănările acestora spre a constitui limba de origine. Ro­
manlştli însă au un-mare avantaj in această privinţă, Întrucît
limba latină este bine cunoscută ne aceia rezultatele ob­
ţinute cu ajutorul metodei comparative se pot controla destul
de serios şi, în acelaş timp. ni le şi putem explica, ceiace
nu este cazul cu limbile indoeuropene. Astfel, de pildă,
comunicatia intre diferitele provincii ate imperiului roman a
contribuit în mare măsură la păstrarea unei unităţi lingvi­
-stice, aşa că deosebirile dela una la alta s-au produs in
mod firesc; din această pricină limbile romanice seamănă
atit de mult intre ele. Dar comunicatia nu este totdeauna sufi­
cientă pentru a explica asemănările 'dintre limbi. Astfel Între
limbile rornînă şi sardă există multe apropieri, nu numai lexlce,
care sint cele mai numeroase, dar chiar fonclogice şi rnorfolo­
gice. Mare parte din ele se explică prin conservarea. în ambele
limbi a unor fenomene existente deja în latineşte. Totuş! unele
asernănări, in special cea pomenită mai sus: . lat. qu, gtrp-p, b,
tIU poate fi lamurttă astfel. Nici comunicatia nu ne-o explică,
pentrucă depărtarea intre cele două provincii era mai mare, iar
limbi romanice intermediare nu prezintă acest fenomen. Deacela
Bartoli s-a gindit la elementul etnic comun, in parte, celor două
provincii: colonişti din ţinuturile osc-urnbrlce, unde exista o
pronuntare latinească dialectală În sensul celei din Sardinia şi
Dacia Deşi crlteriului etnologic nu i se mai acordă importanta
de altădată, el trebue ţinut tn sarnă, căci $fie conduce uneori la
rezultate, pe care nu le putem obţineaaltfel Deasemenea este
folositor criteriul politic: unitatea politică contrtbue la păstra­
rea unităţii lingvistice.
După stabilirea acestor baze de cercetare. autorul revine
la chestiunea care-I preocupă, anume împărţirea lirnbllor ro­
manice, pentru a putea fixa apoi locul limbii rornîne intre ele,
pe baza asemănărllor şi deosebirilor, puse in legătură cu ceia
-ce se ştie despre dezvoltarea popoarelor romanice şi despre
raporturile lor reciproce. Pănă prin sec. IV comunicatia intre
diversele provincii ale imperiului roman se făcea uşor, astfel
că pănă atunci se po .te vorbi de o unitate lingvisticii relativ
mare. Deaceia abaterile dela latina clasică ale aşa numitei limbi
vulgare se lntirnesc in toate limbile romanice, deşi parte din
ele slnt mai vădite in unele limbi, parte in altele. Bunăoară,
intre limba rornînă şi cea italiană sfnt multe apropieri, dar nu
.aşa de numeroase şi aşa de importante, ca să avem dreptul,
[128]
128
cum credea Diez, de a face o grupă din cele două limt;i. Dar
depela sfîrşitul veacului IV Încoace o mulţime de împrejurări
nouă, între care sînt CU deosebire de amintit despărţirea celor
două imperii romane şi migratia popoarelor. au provocat di­
strugerea acestei unităţi lingv stlce, iar limba latină populară a,
inceput să se dezvolte deosebit: deoparte s-a format grupa
popoarelor romanice de vest, de altă parte grupa celor de est,
dintre care numai Rcmînii mai trăesc pănă astăzi. La ramura
limbilor- estice trebue adăugată limba veche dalrnată, srtnsă în
prezent, .deşi dealtfel Dalmaţia aparţineapoliticeşt e şi econo­
mlceşte la imperiul apusean, ClI ajutorul acestei limbi, precum
şi cu cel al elementelor romanice din limbile albaneză. neo­
greacă şi slave balcanice, putem fixa trăsăturile caracteristice
ale grupului estic, adică, de fapt ale limbii ramine. Aceste
deosebiri autorul le grupează in trei categori: 1} fenomene
existente in limba noastră, dar dispărute în grupa vestică";
2) fenomene comune ambelor grupe, dezvolta te Insă diferit,"
pentrucă la despărţirea celor două grupe aceste fenomene nu
se fixase definlrlv ; 3) fenomene care au apărut ulterior, în chip
separat, în fiecare grupă, şi care, negreşit, trebuiau să fie dife­
rite. Pentru tustr eile categorii autorul dă exemple numeroase,
din care noi vom cita citeva.
Fonologlce. In rornlneşte ii latinesc a devenit excepţional
o, pe cind în celelalte limbi romanice aceasta prefacere este
regulă; tot aşa consonantele afonice p, t, c, etc. s-au păstrat
neschimbate la noi, dar au devenit fonice intre vocale In lim-·
bile surori.c-- Mortolegice �i slnctatice. Vocativul masculin ar
decl. 11 in e, dativul feminin singular al decl. 1 şi III s-au păs­
trat În rornîneşte şi s-au pierdut in ramura vestică. Articolul
este postpus la noi (caşt la Bulgar! şi Albaneji), În vest et
este prepus. 'viitorul Iatinesc s-a inlocuit in vest prin construc­
tia perifrastlcă cantarehabeo sau habeo cantare (aceasta din urmă in
sarda), iar i'n est prin oolo cantare sali cantare ooto, pe care
o întîlnim în dalmata (partial), in remîna şi la popoarele ne-.
romanice din Balcani. _. Lexicul prezintă cele mai mari Jeose­
blri între limba rornînă şi cele neolatine vestice Multe cuvinte­
latineşti s -au mentinut In vest, dar s-au pierdut la noi, unde
au fost înlocuite prin altele, străine; dinpotrivă, au rclmas in
romÎneşte cuvinte, care în ..vest Iau dispărut (aşa b!andltia, lan­
gllidus, Rom'anlls, etc.). In tota�, autorul lnşiră (pg al, nota*':'
contirnată şi pe pg. 82) 120 cuvinte rOll1îneşti de origine latină,
pe care nu le găsim În ves<tul Rlarnaniei. La acestea se adaugil
un număr destul de Însemnat de cuvinte, comune limbii noastre­
cu limbile dalmată sau albaneză; şi ele absente în limbile ro­
manice de vest. Dar chiar cînd unele cuvinte latine s-au pas­
trat deopotrivă peste tot, ele au dezvoltat la noi intelesuri deo­
sebite (vezi pg. 33 şi mrrt, unde Ila unele se explică şi impre­
jurarUe Cfire au provocat rnodificlarea sensttlui prirnitiv). NLI-"
[129]
RECENZll 129
.... __ .. _ ��_.-._-� .. _ .. __ ._ - _._-.--------------_.
mărul elementelor l:itillfŞt.i este mal mare în limbile vestice de­
cit in a noastră, 'pentrucă În vest limba latină a fost cultivată
multă vreme In şcoală şi În blserică ; la noi se ştie care a fost
situaţîa în această privinţă. Insîîrşit, limba noastra se mai deo ..
sebeşte de surorile ei 'prin natura elementelor străine pe care
le posedă: În vest găsim elemente germanice şi arabe, în locul
cărora limba remînă prezintă imprumuturi albaneze, medio- şi
neogreceşti, 'turceşti, ungureşti, săseşti şi, mai ales, slave, Din
această pricină limba romrna are un aspect cu totul diferit de
.�1 celorlalte limbi romanice. OupăDicţiol1arul lui Clhac -,- altul
cornplect nu există - cuvintele latineşti din limba noastră al­
cătuiesc _20u/� din total, pe cînd cele slave 400/°' iar restul de
,40% îl formează celelalte elemente străine. Totuşi ceiace inte­
resează În asemenea împrejurări este deasa întrebuinţare a cu­
vintelor, nu' cantitatea lor; şi din acest punct de vedere cuvîn­
tele latineşti intrec cu mult pe cele străine. D. Puşcariu pro­
bează această afirmaţie, între altele, cu citaţii din operele llte­
rate ale celor mai buni scriitori rornîni. (Eminescu, depildă, are
stro!e întregi, unde nu găsim. absolut nici un cuvint nelatlnesc),
" La sfîrşitul lucrării sale autorul discută cîteva fenomene
proprii 11mbi romîneştii cu scopul de a accentua din nou asu­
pra 'concepţiei pe care a urmărit-o în toată această expunere:
metoda cornparativă, întrebuinţată astăzi În rornanlstică, trebuie
să tie sarna nu numai de asernănări, ci şi de. deosebirile dintre
mai multe limbi înrudite. In această privinţă tocmai Iim ba noa­
stră, aşa de deosebită de limbile surori. poate da cheia pentru
dezlegarea' multor probleme de filologie romanică .
. M-am mărginit la o rezumate succintă a chestlu nilor di­
scutate de ci. Puşcarlu, fără a intra în fondul lor şi fără a cer­
ceta soliditatea tuturor alîrmaţiunilor d-sale, devremece mi
Se pare că principalul merit al acestui discurs stă În faptul că
înfăţişează pe scurt metodele întrebuinţate de romaniştii mai noi
pentru rezol virea diferitelor probleme HngvÎ stlce, Prin aceasta
îşi pot face o idete despre preocupările actuale ale fila logiei 'ro",:
manice .acela dintre nOÎ care, din felurite cauze, sînt mai putin
în curent' cu ele.
Sextil Puşcartu. Der la-Oenetiv tm Rumănischen (Zeit-
schrlft fUr ro manische Philologie, 1921, pg. 76-82). .
In graiul popular întîlnim la forma de genetiv a sub.stal1�
tivelor particula lu, căreia în limba literară îi corespunde IUl. De­
oblcelu se crede că originea amîndorora este aceiaşi şi anume
că din lui a rezultat ulterior lu, Autorul crede că cele două
forme genetivale trebuesc separate. Faptul că în cele mai vechi
texte rorntneşti găsim pe lu mult mai des decît pe lui, precum.
şi existenţa aceleiaşi forme În istrcrornîn (excluziv) şi în me­
glenit (unde lui apare excepţional), îndeamnă pe autor să sus-
,ţie că tu şi fiti nu au {) origine comună, ci fiecare s-a dezvoltat
9
[130]
I. IORDAN
--_.-----_.. =------------
aparte, in acel aş timp, numai cît pe teritorii diferite, iar limba
literară a adoptat, mai tirziu, forma din urmă.
In meglenororntn genetivul se formează cu la (rar lut), pus
inaintea substantivelor de ambele genuri, iar dativul cu la [dln
mai vechiul a). In istrororuîn se întrebuinţează tu la amîndouă
cazurile, dar deosebirea in terminatia substantivului: genet, lu
easd 1), dat lu case, este o probă că mai de mult dativul suna
numai case şi după aceia a primit pe ta dela genetiv, după ana­
logla masculinului, la care forma nearticulată a substantivului,
fiind aceiaş pentru toate cazurile, avea nevoie, pentru dife-::
renţiare, de articolul pus inainte. Aşadar: lut a fost la inceput
forma dativului, lu a genetivului.
Această încheiere, pur inductlvă, autorul încearcă s-o do­
vedească etimologic. Dupăce arată că o formă latinească de ge­
netiv singular, caracterizată prin terminatie, S-a pierdut pe tot
terttorlutromanic şi că ea a fost înlocuită in romîneşte prin
trei chipuri de exprimare, apropiate de cele din alte limbi ro-'
rnanice (vezi pg. 78), autorul se opreşte la genetlve de telul
lui calul oednu-mieu, casa soacră-mea, tinde legătura între su­
bstantivul determinat şi cel determinant se face numai prin po­
zitia cuvintelor. Aceiaşi origine o are şi genet. casa tu om,
. unde lu om este acuzativul precedat de articol. Cu vremea, cind
tu n-a mai fost simtit ca articol, ci numai ca o particulă a genetl­
vului, el nu şi-a mai putut păstra neschimbate forma şi locul
decit la numele proprii. pecînd ia celelalte a trecut in urma lor,
contundînu-se cu dativul lat. Totuşi nume de Iocalităţi, ca Plata
III om, Piatra lu Craia (auzite de autor), amintesc de starea
mai veche a limbii. cînd aşezarea lui Ia inaintea acuzatlvulul
spre a exprima genetivul era regulă. In sprijinul afirrnaţlei sale
autorul aduce şi forme ca el sau ii Sara din vechile texte, apoi
nume personale populare existente pănă azi: Ion a Şalta.
Ion al Qllrorghe (perfect identice cu megl. Petra al CMta,
macedorom, ficorla al AndreUi . Acest al este de fapt a j- tu;
adică vechla formă III, (Ohtorglze), căreia, prin pleonasm, i s-a
adăugat a, forma dativului posesiv. Dar nici in exemple ca
Saf ta al Oh'torghe, care încă se aud, al nu este articolul pose­
siv (al, a, al, ale). cum am fi ispititi să credem; ca dovadă,
vedem că particula se ăcordă cu substantivul următor (nu cu
cel precedent, ca la articolul posesiv). In pg. 80-82 se lnşir4
rezultatele obţinute pe urma cercetării expuse mai sus
Argurnentarea autorului este ingenioasă, dar nu aşa de
convingătoare. Foarte probabil că in această impresle a mea
se amestecă şi un elenient vsublecttv , starea de fapt a limbii
. comune actuale apasă în cumpănă cu mai multă putere decit
putinele probe aduse de autor din limba veche şi din dialec-
,
!
1) Pedăm pe a închis istrorom, prin II iar pe e descnis prin ă,
fiindcă ne lipsesc caracterele filotoglce corespunzătoare,
,1
il
:
�� �.n �� .. J
lffl4!&-".iII1' •. _=.JUiLaaOAiSk !LUU &&2&U uas 'Uiliii4i!!&C4
[131]
RECENZII
131
-tele rnegleno şi istrorornîn, cele" aşa de îndepăr tate de noi.·
Cu toate acestea cred că partea slabă a argumentării stă", in
.analogia pe care o stabileşte autorul între -genetlvul cu tu şi
forme de felul lui casa soacră-mea. Exemple ca acesta din urmă
sînt exceptionale, pentrudouâvniotlve i IL numai substantive
care numesc legături, de rudenie prezintă forme de genetlv ca
.cele pomenite, aşa că. numărul lor este foarte redus faţă de
marea majoritate a celorlalte; 2). pronumele posesiv, ca te i11-
.soţeşte totdeauna numele de rudenie, exprlrriă el însuşi tin ra­
port de aceiaşi natură ca cel exprimat de forma genetivală a
şubstantivului, şi deaceia, in asemenea cazuri, nu s-a mai sim­
tit nevoia unei particule speciale. Numai in timpiti din urmă
incepe a se auzi .destul de des zicîndu-se : casa .soră-mel (nu­
mele masculine însă rămîn tot neschimbate), prin analogie: din
cauză că astfel de substantive se întrebuinţează de cele mai
multe ori împreună cu prpnumele posesiv, limba le' consideră
ca pe un singur cuvint, care, prinurrnare, trebuie să-şi modi­
fice forma la genetiv ca toate celelalte cuvinte • .....,.. O observaţie
de amănunt. Exemple că acestea: casa lu (lut) Ester, dau lut
.ştu) MClcedes (pg. 81),. deşi se aud cîteodată, au înfăţişare cu
totul neromînească şi sînt evitate cu .. ori ce. pret de cei care au
simţul limbii mai dezvoltat, lnlocuindu-se fie prin forme cu ter­
-mlnaţle (deex. Esterei), fie. prin constructii perifrastlce.
. C. Glurescu. Despre boeri. Bucureşti, .Cartea Romînească",
J920. Preţul 9 lei.' . .
Cu privire la cea mai importantă .clasă socială din. trecut,
'istoricii noştri au exprimat păreri deosebite. Mai cu samă au
variat mult răspunsurile date la intrebare: Cine era boier şi
.cine nu. Unii au sustinut că boieria era urmarea deţinerf unei
funcţiuni: cel care ocupa sau ocupase o slujbă oarecare, do-
.blndea titlut de boier j pentru altii, boleria era legată de cali­
tatea de proprietar funciar: cine stăpînea o bucată de pămînt,
indiferent de intinderea ei, devenea, prin aceasta chiar, boier.
'{?um se explică această nepotrivlre esenţială intre o părere şi
cealaltă?
. Pentru epoca anterioară veacului al XVIlHea, cercetărlle
istoricilor s-au întemeiat, în lipsa şi a altoi izvoare. numai pe
documente, în care se pomenea. cudllerlte prilejuri, despre
boieri. Documentele fiind numeroase, iar" interpretarea lor su­
pusă în mod firesc la variaţiuni, din' cauze adesea curat su­
biective, s-a ajuns la situatia că aceleaşi acte au dus la încheieri
cu totul opuse. Cit priveşte epoca dela inceputul secolului al
XVIII-lea încoace, istoricii au avut la dispoziţie izvoare autori­
.zate, care arată concepţia contemporanilor asupra' acestei în­
semnate chestiuni. Dar şi aceste izvoare, trei la număr, nu se
potrivesc totdeauna intre ele şi, totodată, par că contrazic re­
zultatele obţinute din studierea documentelor; deaceia nici ele
nu aduc mai multă lumină; ba s-ar putea spune dimpotrivă.
[132]
132
I. IORDAN
----------------------�-----�---
. lnadevăr, in "Descrierea Moldovei", D. Cantemir pune in-o
trenoieri următoarele categorii sociale: 1) dregătort ; 2) ca rtent;
3) călăraş: şi 4) răzăşl. Asupra acesteia din urmă stă însă la,
îndoială, dacă s-o considere ori nu boierească. preferind să nu­
mere pe răzăşi printre ţăranll liberi. Dupăcum admitem toate
celepatru stări sau numai pe prlmelefrei.- criteriul de alegere
a boerilor se schimbă fundamenta!: in prima ipoteza, moşia
conferea rangul boieresc : in a de ua, slujba (căci dregătorii,
eurtenli şi călăraşii aveau comun intre ei Îndeplinirea unui
serviclu peltngă domn). Tot aşa nu aflăm lucruri precise a­
supra acestui punct mei din incercarea făcută de adrnlnlstraţla
'austriacă, in timpul ocupaţiei Olteniei (1718-1739), de a sta­
bili o deosebire tranşantă, cerută de nevoi fiscale, intre boieri
şi neboieri. Neintelegerea dintre administraţia provincială şi
camera aulică asupra acestei chestii arată că criteriul admis de
cea din urmă,-anume ocuparea- actuală ori in decurs de patru'
generaţii a unei dregătorli-«, a trebuit să fie părăsit in fapt,
din pricină că nu era in concordanţă cu concepţia despre
boierle, curentă atunci In ţară. Insftrşlt, la 1739, Constantin
Mavrocordat face cunoscuta sa reformă, prin care limpezeşte'
situatia boierimll in sensul că socoteşte slujba ca element esen­
ţial al bolerlei. Abia de �acum înainte se ştie precis cine face
parte dinclasa boierească, deşi principiul adoptat de Mavrocor­
dat era in contradicţie cu tradiţia şi obiceiul ţării.
Răposatul istoric Giurescu reiadiscuţla, În acest studlu
postum, pe care mi-am propus să-I recenzez alei, şi, bazat pe'
cercetarea a numeroase documente din toate timpurile, ajunge
la concl�zfacă boieri a atirna de stăpînirea unei intinderi
oarecare de pămînt: se socotea bQler oricine poseda în de­
plină proprietate o bucată de pămînt, fără a se' lua În 'samă
mărimea el. Această părere a susţinut-o- dela început Xenopol,
mai mult prin devlnaţle, decit printr-o documentare serioasă.
Din marele număr de acte oficiale studiate de Giurescu, dintre
care unele sînt rezumate in note, reles urrnătoarel e două lu­
cruri: 1) existau boieri făTă slujbd, pomeniţi in documente
fără titlul funcţiunii lor şi fără denumirea de fost ...... , obişnuită
boierilor care ocupaseră odată vre-o dregătorie; 2) toţi pro­
pttetartt de pămînt sînt numiţi boieri sau, in acte mai vechi,
megtaşi. Ultima numire provine dţ acolo că, în marea lor ma­
joritate, aceşti proprietari stăpîneau p ămîntul În devălmăşle.
Orice chestie privitoare la proprietatea lor trebuia aranjată cu
conaîmţărnîntul tuturor codevălmaşilor, care erau luaţi ca mar­
tori, [urătorl, hotarnici (pentru hotărnlcirea părţii celui care
ieşea din indlvlzlune), etc. Ei bine, în multe documente aceşti
megiaşi poartă numele de boieri. In altele, după ce li s-a spus­
odată megiaşi, sînt numiţi a doua oară boieri. lnsîtrşit, alte
documente întrebuinţează în acelaş timp ambele denumiri:'
botert megiaşt sau megiaşi boieri 'sau boieri şi megiaşi, Din,
I
[133]
RECENZll
,flitrebui!lţarea ca sinonime a acestor două vorbe rezultă In
chip neîndoios ca orice proprietar de pămînt era considerat
, ·,ca boier.
In partea a doua a lucrării sale, Giurescu se ocupă de clasa
moşnenilor, care sint descendenţi ai vechilor boieri şi 'au fost
socotiţi ca boieri fără dregătorie. N u totdeauna li se da titlu de
'boier-, el, deobicelu, numai in acte care intrebuînţau formule
steorotipe. Mai des sint numiti megiaşt, cnezt, judeci. şi moşneni.
sa vedem însemnările acestor patru denumiri.
1). Megtaş se chiamă la inceput de tot orice proprietar.
Depela jumătatea secolului al XVI-lea inainte, poartă acest nume
maia ales micii proprietari, fiindcă cei mari, dupăce căpătau slujbe,
Ieşeau din indivlziune şi, deci, nu se mai puteau numi megtaşt
,;(-- vecini cu codevălrnaşii lor), ci erau pur şi simplu boieri. In .
acelaşi timp, porţiunea de pămînt a micilor proprietari descre­
ştea mereu, din tot felul de împrejurări, in special din cauza bi­
(uri lor, astfel că nu rareori se intimpla ca unii dintre ei să ră­
mîîe fără proprietate. Deaceia numele megiaş a ajuns, cu vre­
mea, să insemne om liber (cu sau fără pămînt), în opoziţie cu
.rumta (-. şerb al pămlntulut) , cum probează numeroase
docu rnente.
2). Micii proprietari din Ţara Rornînească mai sînt numiţi
cnezt, dar numai in documente slave (şi in unele romîneşti, care
împrumutau din slavoneşte intreaga formulă stereotipă); deaceia
nici nu. mai intilnim acest nume decit pănă prin a doua [urnă-
. tate a veacului al XV Il-lea, cînd el dispare odată cu docurnen­
.tele slave, Din ccrcctărtle autorului, se vede lămurit că cuvîntul
cneaz este sinonim cu megiaş, inseamna adică proprietar şi om
.llber; cu singura nuanţă deosebitoare că intelesul mai obişnuit
. .al numelui cneaz era om lib::r. Cind un şerb se elibera, el devenea
.cneaz. chiar dacă nu avea pămînt. Prin această interpretare; in­
temeiată pe numeroase documente, Glurescu respinge explicaţiile
date termenului cneaz de cătră 1. Bogdan şi d, R. Rosetti, din­
lire care cel dintăiu afirmă că, oridecîteori moşnenii sint nu­
miti cnezi, avem a face cu sate de moşneni administrate de
cnezt, iar al doilea crede că mosnenii se chemau şi cnezi, pen­
.trucă judecau pe sătenil depe moşille 10r.- Un alt înţeles al cu­
vîntului cneaz este acela de stăptn al şerbutut; cum dovedesc
mai multe documete din secolele al XVI-lea şi al XVll-lea. Aşa
-stind lucrurile, cnezil alcătuiau o categorie socială mijlocie În-
tre boieri (cu intelesul de mai tirziu al acestui titlu: slujbaşi
de toate felurile) şi rumînl (- iobagi, şerbi). Urmează de aici
că părerile despre cnezi, susţinute de ceilalţi istorici: 1. Bog­
dan·- judecători domneştl..d. R. Rosetti - judecători şi stăpîni
.desate, d. Iorga - judecători aleşi, nu sint admise de Giurescu,
care le şi combate. în pag. 82-92.
3'. Foarte rar apare in docunrente numele de judet al că­
l.ful înteles etimologic este acela de JudeCător, dar nicăiri nu se
• •
[134]
1, IORDAN
yede că [uzii ar fi fost într-adevăr judecători. Din două docu-·
mente depe yremea lui Mateiu Basarab (vezi pag. 97, 98) re­
zultă foarte clar că judete nu era decît stăptnul şerbulul ; al est
cuvint reda, adică, unul din cele două înţelesuri ale lui cneaz
(vezi mai sus, supt 2). Extrem de des se întrebuinţatnsă, în­
tre 1600 '-şi 1740, termenul judec, alături de moşnean şi meglaş,
şi În opozitie cu rumîn. Nici acest nume nu inscamnăvIn epoca
de care ne ocupăm, judecător, ci om ltber. Deaceia scăparea de
şerbie a unui iobag se cheamă judecire, iar actul care consfin­
ţea eliberarea unui şerb purta numele de carte de judecle (vezf
numeroasele documente, reproduse în rezumat, dela pag. 104---
111, foarte interesante tocmai pentrucă ilustrează pedeplinsîn­
terpretarea dată de autor termenului judec) Şi alei diferă pă­
rerea lui Giurescu de a altor istorici, în special de a d-lul I?
Rosetti, care s-a ocupat mai temeinic de această chesttc+- Deja
Inţelesul primitiv re om liber, judec a ajuns la acela de mic
proprietar, ca şi rnegiaş, cu care se confundă. Căci, deşi itlde�
eia nu avea legătură cu stăpînirea pămîntului, totuşi, fiindcă cei
mai mulţi judeci aveau şi moşie, această stare de fapt a con­
tribuit la evaluarea 'înţelesului. În chipul arătat. Deaceia găsim
În documente termeni ca ocină [udecească, adică proprietatea În,
devălrnăşie a [udecilor, s'nonirn cu ocinâ meglcşească. Pela mi­
[locul secolului al Xvlll-lea dispare iobăgta: odată cu ea, di­
spare şi titlu! judec, dat pănă atunci oamenilor lib-rt spre a-i
deosebi de şerbi, de care, supt raportul averii, adesea se apro­
piau foarte mult. Nemai existind robi ai pămîntului, \111 mai sim­
ţea nimeninevoia de a stărui- asupra calităţii de om liber, pe
care acum o aveau toţi locultorit ţării. .
4). Al patrutea nume pentru proprietarii de pămînt este
moşnean (cu variantele lui, mai rari, moştean şi maştnean), dat..
la început, ca şi megiaş, tuturor celor care stăpîneau o întindere
de pămînt, indiferent de mărimea ei, iar mai tîrziu, Întocmai ca
şi sinonimul său, rnegiaş, întrebuinţat pentru a denumi pe pro­
prietarii codevălmaşi, pccîud cei ieşiţi din indiviziune se che­
mau boieri. Cu timpul acest termen ajunge să Înlocuiască COI11-
plect pe judec şi megiaş, Iiindcă rnoşnean arăta ma! concret
drepturile asupra moşiei, asupra ocinei, ale celui care se inti­
tula astfel. Ca toate celetalte Jdenumirimenţionate mai SIlS, şi
moşnean a fost socolit, pănă pela jumătatea veacului al XVIll-lea,
ca un adevărat titlu, cu care se mîndreauposesorfi lui, căci
prin el se deosebeau de oamenii neliberi, de iobagi.
Ca tot ce a scris Gi\1rescu\ 'şl această aşa de interesantă
carte a lui se distinge prin serlozltatea, precedarea sistematică,
şi obiectivitatea cu care se sileş�e să descopere adevărul, şk:
provoacă un nou şi puternic motivele părere de rău pentru
pierderea atit de timpurie a unu! asemenea învăţat. . .
1. Iordan
[135]
135
r
RECENZI
.-_._----------� ---------------
P Cancel. Asupra temelor vechi slave bisericeşti in ·u
şi asupra naşterii slavtculut vy. Bucureşti 1920. .
In textele vechi sia ve bisericeşti se află un număr de cu­
vinte (svekry, brady, crsky, 'oky etc.), cari, pe bazaunor co­
respondenţe fonetice Indogermane, s'au considerat în gr amatica
slav ă in dea bşte ca teme în - n.
DI. Cancer, În brosura cu titlul de mai sus, se ridică con­
tra caracterîzăriiel numirii declinăr ii acestor .terne şi Încearcă
să le dea o nouă explicate '
(Acum nu pot spune sigur dacă idea aceasta nu e o in­
ţelegere greşită a cursului de Slavistică ţinut de praf. Pastr­
nek la Universitatea din Praga; de aceea o iau de o cam dată
aşa cum ni se dă de autor),
Intrucit noua explicare e [Dai mult sau mai puţin justă.
decit cea admisă r â lă acum, vom vedea-din cele ce. urmează.
Deocamdată ţin să atrag atentia asupra următoarei afirmatii
din prefata lucrării: "Nu cunoaştem o lucrare mai Intinsă con­
sacrată declinaţiunit amintite, unde să fie concentrate toate ar­
gumentele În senzul unor teme în -il; de aceea vom reface
singuri argumentaţiunea posibilă contra căreia vom lupta".
Nu ştiu dacă procedeul de a reface singur o argumentare
i'n contra căreia în urmă să- lupţi e ştiinţific. Ba de sigur că nu.
Pe lîngă aceasta, din studiul lucrării eu am observat că
-argumentaţtunea posibilă» fă.găduitil de autor n'a prea fost
refăcută : de exemplu, partea privitoare la cuvintele străine cu
un o final intrate în slavă şi aliplte acestei declinări a fost tre-
rută cu vederea. .
Nu văd din ce cauză, autorul, in .refacerea" sa, negli­
jează această parte de argumentare; - căci de o va fi cunoscut
(şi putea' să o cunoască în W. Vondrăk, Verglelcheude Gram­
matik der slavlschen Sprachen vol, 1, pg. 110) şi i s'a părut
slabă, cu atît mai mult trebuia -s'o retacă-, - iar de i s'a părut
justă, din motive de probitate ştiinţifică nu putea săo treacă
sub tăcere.
Ci1 nu există o lucrare tn care "să fie concentrate toate
argumentele 111 senzul unor teme în - ill" e adevărat; dar auto:"
fUI uită să spună ca declinarea aceastavcaşl celelalte declinări,
e tratată în diferite paragrafe din cadrul mai larg al întregii
gramatici slave. .
In prima parte din lucrare, argu m entarea Iăgădu i fă e • re­
făcută" şi combătută pe puncte. - I
Ceeace autorul tine săstabilească e că: -y dela Nom. sg.
�i -1.'1 dela celelalte. cazuri ale acestor teme nu s'ar sprijini pc
un anterior -u--cum îndeobşte- este admis-, ci pe un -7.V,
.sau. admiţînd o alternantă vocalică, pe -y 1 -'&V. (pg. 21).
Conform cu nouae,xplicare ar .trebui schimbat titlul şi mod!�
[136]
136
ficat cuprinsul unui capitol din gramatica slavă :Î11 loc de de­
clinare În -u=decllnare In -y l -JI,Y, În loc de teme vocallce
=-teme consonantlee.
In partea doua, care are un caracter mai mult construc­
tiv, autorul caută să arate «că -y nu se sprijină ' pe un -u la
norn. sg., ci pe un -iLll> (pg 34),
In a treia. pe baza faptului: on> i, explică sufixul secun­
dar -yni dintr'un on (caracteristica unor teme. masculine) + i
(sufix Iernenin), .
Aş putea să pun dela inceput fat� In fată concluziile păr­
ţilor Întâia şi Ci doua pentru ca imposibili tatea celor susţlnute
de autor să devie evidentă: totuş volu cerceta toate "argu ..
mentele" d-lui Cancel, ca să nu se pară că am treculpestc
unele valabile. .
A) Autorul se îndoeşte de existenta unui iI iadogerraan.
Indoiala e justificată numai atît intrucit probe pozhi le despre
existenta acestui -il nu avem şi nici nu putem avea, In felul
acesta, ne-am putea Indoi şi de existenta lui u, i, j etc., însă
prin deuuctte, pe baza corespondenţelor din diferite dialecte
indogerrnane s'a ajuns la stabilirea unui indg, -Il de orlgină.
,B) Autorul spune: cOacă într'adevăr am avea teme ia
�ii i'n vslbis., atunci ar trebui să intilnim acest -11 inaintea de w
sinenţelor cazuale- (pg. 8).---uitâ însă că clasificarea acestor
teme s'a făcut din punct de vedere Indogerman şi s'a ţinut
sarnă şi de declinările din alte dialecte indogermal1c.Gum poate
pretinde ca În perioada vslbis, să se mai găsească intocmai
vechiul ii indg., cind, dupăcum e şi firesc. ca elemente prede-
-- sinenţiale Se află corespondent ele sunetele r indogerrnane de
bază : indg, u=-slav &, Indg. o-�lat. u, indg, l----lat. c şi în
greacă numar o urma în arrlcattzarea consonantei precedente.
Posibilitatea transtormări! pe teren slava lui U, înainte
de un sufix începător cu o vocală, în -sv, e exclusă de autor
(pg. 9-10) pentru motivul că acest fenomen se află şi În alte
Bimbi indogermane : (de el(. o fntreagă dcc!inare ÎI! iI i llW în
sanscrită paralc:iăaccsteia in discuthmc) aşa dar, e indg. şi
moştenit in slavă. ,.
Studiind declil1area sanscrită amintită de autor, observăm
dt fenomenul e propriu sallscrit şi in fUllctiuae de deslnelllele
cazuale proprii acestei limbi,
Cînd desinenta cazuală rncepe cu o vocală, de ex. Oen ..
Loc. sg. apare uw, cînd disinenta cazualâ Începe cu 1) C0l1S0-
nantă. Nom.- sg" Loc.� Instr. pl.�pare ii t). (ef. W. Vondrak.
op. CIt. voI. L pg. 487--488). .
\
1) Toi aşa temel:e (rl -1 dill scmsctită (parll.[cU:;mul ÎI! illdg. Între
'il şi i e c[mascut), de ex. naptl." .. la cazurile t.mde desitwr/a tm:epe cu
(J vocală au ti, din confta la cazurile ultde di:>inenta' incepe cu o con·
scnajllii se păstl'l:Gză r. Temele gre-ceşti fI! 1 p.Jli�\ la Nom., unde:
[137]
RECENZil
137
Declinarea sanscrltă nu numai el nu vine hl sprijinul tezei
<ti-lui Cancel, dar vorbeşte contra.
, In adevăr, trecerea lui II în uw e in functiune de desi­
.ncutelt! cazuale, iar desinenţele cazuale fiind proprii limbii
-sanscrite, urmează că fenomenul s'a petrecut pe terenul acestei
limbi. După cum s'a petrecut fenomenul în sanscrltă, tot aşa
-se va fi petrecut În slavă+o desvo1tare paraleln-; şi că s'a
petrecut În slavă mai arată faptul că are loc şi la verbe, unde"
D alternanţă in felul celei admise de autor nici nu poate fi
presupusii. $(f1 + id (sufix începător cu o vocalăje-ruăatl'>
r�vatj fată cu ry--ti<�lU+�i (sufix începător cu o consonanta),
ry-ja�*riija. Dovadă că e un 'il c lltuan, răuju, răuti, Contrar
cu ceea ce încearcă să arate autorul: că y I :&v este o alter­
.nanţă vocallcă 1) moştenită dln Indg. transformarea (Leskien
o numeşte" Spaltung") .lul -ii urmat de un sufix începător ,cu,
'O vocală în -I'V, e evidentă pe teren slav. '
C) Apropierea ce face autorul între temele acestea şi
.cele consouantlce femenine e superficială şi nu poate constitui
'un argument in favoarea tezei ce sustine.
. Dacă -Loc. sg. are şi forma -j alături de cea în -c, iar
,î,.!1 unele texte numai pe cea În -i, adică aşa ca la temele con­
sonantice> (pg. 11), să nu uităm că unele cazuri de Dat. şi Loc.
"pl. au contagiuni cu temele femenine rn·H 111Să nimeni nu s'ar
ti putut gândi ca pe această bază să caracterizeze temele ca
fiind în - fi.
Amestecul decllnărilor e irequcnt in vechea slavă bise­
ricească, lar explicarea ce o dă autorul (pg. 11) contagiuni­
lor acestor teme cu temele În -n se aplică cu aceeaşi [usteţă
!ţIi contagiunilor cu temele cousonantice in �n,
O) Mai departe, autorul încearcă să dovedească că y de
, la NOIn. acestor teme nu se sprijină pe un anterior ii. In sco­
nul acesta, studiază, din punct . de vedere < al orlginei şi al
'formei prime de Norn., toate cu vlntele din această deci inare şi
ajunge la concluzia: I
a) trei cuvinte «l'uby, cCi, neplody sunt formatiuni sla­
ve>; neavând corespondente illdg;, originea lui y e necunos­
cută (pg, 19).
b) -numal într'un cuvint sau două (svekry, Zbfl1Y) din
toată decllnaţlunea studiată se poate sustine că �y se sprijină
pe un an terior -, *ih (pg. 19).
.desinenţa este a CO/1so11antii, au -1. la Gen., ullde dcsînenţa incepe cu
1) l'ocalâ (os), au a (i consonans nu-i Insemnat [n scris), la ac" unde
desincllţa nu-i ţ'ocala, au L
E uItfaralelism îll desvoltarea lui -ii lil slgvă şi sanscrită pe
,'[coparte, Ş a lui I In sallscrită şi greacd pe de alta parte.
1) Ce fel de alternanţa vacalică este )1- 2'>11 unde v transo­
!Jantă? Asemenea alternanţe vocaliee nu se ajUi Itiel intr'o limbă indg.
Cf. A. Meillet, Introduction d ['Uude comparative des langucs lndoeu·
./lo.pecllflcs, III t!d'l Paris., Pl:. 133 - N{]. ,
[138]
138
D. GAFIŢANU
-----
c) -alte nume, cele mai numeroase. sunt cuvinte de ori­
glnă străină a căror -y răspunde unu; străin -o, -a, -o; aşa'
dar, spune mai departe, nu putem afirma că orlglna lui y ar
fi un străin ii; ea ar fi, pentru aceste cuvinte, -o -a, o- (pg.
19). Aşa spune Cancel. Relativ la cuvintele de orlgină străină
(brady < germ $ bartoă, bttky germ. * toko, crzky<got * kyo-'­
rikij* etc.) am de observat - ceeace a uitat autorul- căpentru
determinarea UIlUl fenomen fonetic caracteristic unei limbi, nu
pot fi luate în consideraţie cuvintele străine cu valoarea Ione­
tlcă proprle, pentru că aceste cuvinte .împrunnrtate ali fost a­
daptate materialului aperceptiv al limbii împrurnutătcare,
Deex, o final din cuvântul german barro, din cauza lun­
gimii şi pentru că era Închis, a fost auzit de slavi aproape ca
un . TL şi cum pe vremea irnprumutului declinare În 'O nu era,
cuvîntul străin ce avea un asemenea iJ -Iinal a trecut prin a­
tracţie la o grupă de teme deja deterrninată=-la grupa ternelor în
-u lung-cu care se înrudea mai de aproape din punct de ve­
dere fonetic. Ct, W. Vondrăk op. cit. voI 1, pg. 110 şi Alt­
klrchenslavlcschc Grarnruatik, ediţia II, 1912, pg. 119.
La punctele a) şi b) am de observat că În astfel de ches­
tiuni explicatii de o precizlun e matematică nu se pot da, fiindcă
cunoştinţei noastre îi lipsesc ro ulte din elementele trebuitoare.
Nu se poate determina În mod pozitiv că y la cele trei
cuvinte de mai sus vine dintr'un . TI ; dintre toate posibilită­
ţile Însă aceasta este cea mai probabilă.
Avem înainte două explicatii: una (cea îndeobşte admisa
. In gramatica slavă) care are în sprijinul Săli cel puţin două
exemple sigure (admise şi de autor pg. 19) şi altele probabile;
alta (a autorului) n'are i'n sprijinul său nici un exemplu sigur
şi cu oarecare Indulgenţă abia unul probabil.
y de la norn. sg. al ternelor acestora rămăsese neexplicat:
111 prima parte a lucrării; În cea de adoua autorul îl explică
dintr'un anterior -i)n. • .
E adevărat. uneori,on>y după ce trece prin fazele UlI,
U:; în acest caz on e primitiv. Pe baza corespondenţelor se
deduce că Horn. sg. Kamy vine dintr'un *Kamon grec. it kmon
lit. akmu Ct, Leskien, Grammatlk der altbutgarischen Sprache
editia 3. 19l9. § 49. II. 5 pg. so. Vondrak Vergl. Gram. vot,
I pg. 107. .
Dar a putut exista lin -'011 primitiv anterior lui of la nom,
sg? Autorul pe baza: '..
1) a două cuvinte: crxky şi srnoky,
2) a. unei apropieri cu got. �waihr'O,
3) şi a alteia cu formele de nom. sg plamy şi kamy, _
admite existenta lui -011 şi Illcearcă sa dovedească că -y<�on.,.
Voill observa:
[139]
/
RECENZll
----------------------- ----------------
1) că crsky şi smoky sunt împrumuturi şi orlglna lor,
mai ales a celui de al doilea, e controversată.
Pentru craky e n.ai de admis forma gotlcă $kyriko [)
(Berneker. Slavi�ches etyrnologischesWorterbuch. pg. 132) de,
cât forma greacă vulgară kyrikon propusă de autor.
Pentru smoky e mai probabil germ. � smakkd (Peisker,
Altere Beziehutigen pg. 92 [278], Uhlenbeck Archiv filr sla­
vische Philologie XV, pg. 491. etc. Vezi. St. Mladellov. Star: e
germanski element! v slavjyansk' �. ezfci înSborulc din Sofia
XXV.) decât got. srnakkan : srnakkin propus, de altfel cu multă
rezervă de autor pg 30); o străin putea da y după ce a trecut
prin faza ·u; an străin - nu. .
2) Got. swaih: o e temă în -11; fată de aceasta stau însă
celelalte corespondenţe lndg, ce duc către un -Iî,
3) La Karny şi plamy (sigur numai la karny. Leskien.
op. cit. § 49. II. 5 pg 50)· o,,>y, Însă în acest caz -011 e pri­
mitiv (Leskien op. şi loc cit.) Intre un din (t-kamon şi -Oil (=>
grec -6n=on) admis de autor la nom.sg. pe baza unui cuvânt
de împrumut este o deosebire -- primul e primitiv, al doilea e
străin. . (
Să admitem că crsky=-aşa cum spune autorut=-arvent
dintr'un grecvulgar kyrikon (kyriakon). In acest caz însă, nu se
poate. explica un fapt caracteristic unei categorii de cuvintc+­
ce alcătueşte o decllnare+ numai după lin cuvânt Imprumutat
intr'o vreme relativ tîrzie, când formele declinăril la care s'a
alăturat vor fi fost cristal izate deja
. Pe lîngă aceasta, dacă cuvintul de mai sus a intrat in
slavă eu forma greacă kyrrkon, grupa cuvintelor la care s'a
alăturat trebuia să aibă un ·un la Norn, sg., căci altfel cuvân­
tul ar fi' trecut la declinarea temelor consonantice în -n �i ;
genul nu constituia o piedică=-dovadă alăturarea 'acetuiaş cu­
vînt neutru la băştinaşe femenine.
Aşa fiind, temele acestea ar fi avut in prim-slavă forma'
-Olt la Nom, sg. şi 'w+destrleliţa la celalte cazurt, ceea ce e im-
posibtl, ..
La celelalte cuvinte din această declinare ': brady, buky,
hor;f"gy, loky, svekry, zl\rny, cely, \'uby, nepiody. ili'ltry, tyky
nu găsim nici un motiv ca să putem presupun:'! . on la Nom.'
sg. Pentrucă explicaţia autorului lasă nelămurite multe chesti­
uni şi se bazează In ultima analiză pe un singur cuvînt şi a-o
/) Africatizarea lui k Tn c (fs), contrar Cit cele ce spune auforul
pg. 24-25, nu prezintă nici o dificullate cum St� vede tII leskien op.
cit. § 34. 2. a. 8 pg. 33-34; şi foi aşa riu prezintă dificultate nici Sll*
ncful final -o, cum se vede ÎTlVolldrak Vergl. Gram, val. 1 pg. 110.
2) Am pus ipoteza ultimă consequeTlI cu spustle auiom[ui, dupi2
care -O nil se transsformase· În -y În vreme(l cînd CIIvÎnt,,[ acesta l'a fi
intrat În s[aJlti- prin urmare şi temele În -n aveau un·O la nOI7l. sg ..
[140]
140
ILIE BÂRBULESCU
cela de Împrumut �1 nesigur ca orlglnă ş.i forma prlmă=- nu o
putem primi •.
Il' partea m-a explicarea sufixulul secundar -YI1Î dlnlr'ul1
on-]-: nu poate fi primită intre altele şi pentru' că �J1-', llJ
conformitate cu legile de alunecare a sunetelor in sia vă, . ar fi
dat (;tI') -yl : căderea lui M e o condiţie ca să Se nască y. eL
W. Vondrăk. Altkstav, Gram. Il ed pg. 118.
Broşura d-lui Cancel, aşa dar, nuc in curent cu datele Sla- -,
vistlcei de astăzi. .
D. Oafltaun
P. Cancel, TermiuU slavi de plug în daco-romtua. Lu­
crare tipărită pe cheltuiala Cassel Şeoalelor. Bucureşti! 1921,
�o. 63 p. .
Autorul vrea să arate, În aceasta broşură, pare-se, ca
Rcminii au luat dela Slavi termlniipentru agricultură, nu, cum
s-a susţinut de învăţaţii streini şi ai noştri. În aşa numita
epoca lui lordanes dintre .sec, IV sau V şi al Vll inclusiv, el
intre veacurile X �i XIlI; că i-au luat in Transilvania. pentru
că aceiaşi termini li are şi limba maghiară; şi că, În sfîrşit,
au luat aceşti termini nici dela Bulgarii contocultori, cum au
spus toti învăţatii-pănă acum, lntemelndu-ae pe anumite critcrf
Iilologtce sigure. nici dela Sîrbi, cum greşit susţinu odată prof.
Iorga din pricina lipsei de cunoştinţi într-ale Slavlstîcel, ci dela
G altă seminţie de .Slavl. aceasta nici bulgară nici sîrbească,
dar tot suri-slavă, care a dispărut. lăstnd nu.nal În limba re­
mînă cuvinte ale el.
Spre a dovedi partea ultimă Ci acestei teze, pe care· 01-0
,)prezintă ca o cercetare personală a sa, autorul ne dă cuvintele
slave pentru plug şi părţile lui din limba romlnă, Zice. că a·
eestea slut, generalizate in daco-romtna, 8 la număr: corrnană,
grindei, plaz, plug. potîng, raliţă. otic, poate şi cobilă ; dar,
spune, aceşti termini, toţi, nu se găsesc şi . in bulgara şi in
aîrba, ci unii din ei: corrnană, pottng. otic lipsesc din bulgă­
reşte, cela ce arată că ei erau, toti, numai in .a-ea limbă sud­
slava, nici bulgară nici sîrbească, disparuta, care a conlocuit
.cu cea remînă fu Transilvania şi care le-a dat limbii noastre.
Apoi, spre a dovedi partea primă a tezei sale: vechimea
acelor termini slavi la noi. zice că ci au intrat in daco-romtna
din acea limbă sudslavă dispărută, In Trasilvanla, nu înainte
ci intre sec. X-XlII, pentru. că nazallzrnul bulgăresc al unora
din ele pe de o parte, Iar pe de alta sunetul t �n loc de vcchi
'I!!.! {fn cobila} se produc fntre a�este veacuri În limba bulgara
:şi slrbeasca..
Aşa !le spune autorul.
B·ro�!.1ra &a arc, insa, ma� Întai lnJrelc cusur dH afară
[141]
RECENZl!
141
din cale: de con fus scrisă � doar pentru că cunosc problemele
de Slavlstlcă am putut s1 desprind din haosul ei aceste idei,
dar 'şi pe astea după ce mi-am sfărărnat capul. întrebîndu-rnă
ce vrea sa spună. Apoi, nu ştiu să mai fi citit cîndva o carte
aşa plină' de necunoştinţi in' problemele ce tratează şi am de
incorecta moralmente ca aceasta.
Să dovedesc însă întăi incorectitudinea morală el ei; În
urrnă il voi arăta lipsa-l de cunoştînţl,
Spre ase prezenta, lurnei noastre (după ,obiceiul pămîn­
tului, de altfel), că ar fi făcînd în această broşură o cercetam
personală care aduce concluzii proprii ale sale, autorul comite
,falşui de a nici nu pomeni de existenţa celor dela cari subti­
Uzează parteavalabtld ştienţiftceşte din acele concluzii, de a
nupornenl, adică, nici de academicianul Nlederl e, profesor la
Universitatea din Praga, nici de mine, măcar că a împănat pa":
glnele textului său cu fel de fel de cllaţii de opere şi autori,
pe carldeslgur că nu i-CI, citit, şi cu toate că, la sfîrşitul bro­
şurel, are alte 9 pagini de numai Bibliografie. Autorul ia, dela
noi aceşti doi, aşa dar. şi pune sub numele său. _
Cind am inceput să-i citesc broşura mă - miram ce rost
va fi avînd În ea următoarea notă din 'Prefaţă (Ia p. 6): "Lu­
crarea de faţă apare în forma in care se ailă către sflrşitu! a­
nului 1918. Noi o' cohslderărn ca fiind pllbltcatli tncă de atunci;
de aceea n-arn introdus nici o schimbare. Citind-o mai de­
parte, Însă, am înţeles - rostul acestei diplomatlzărl : iată-l �
Profes. Nlederle, a publicat în a. 1917, în revista cehă -Năro­
doplsny 'llsttl'ik ceskoslovansky. ,studiul' său despre .Fierul
plugului şi plug. Contribuţie-Ia cunoaşterea vechii agriculturi
slave" (In cehă: Radloapluh. Prispevek k poznănl stareho
slovanskeho zemJdelstvi.). Aci vorbeşte Nlederle de aceşti
termeni si avl, de cari ne întreţine în broşura s-a autorul no­
stru : de plug, de raliţă, corrnan, plaz etc., şi trage concluzii
pentru-sec. X- XII, arată cari termeni pentru plug şi părţile
lui sunt numai la Bulgari. cari la Sirbi, cari şi de dud la
RuşiI-tocmai, dar absolut tocmai ce face Cancel în brosura
asta a sa.
Deci. cheia notei din p. 6 a Prefeţei sale era aceasta: că,
dacă cumva îl va prinde cineva că, spre a se prezenta cerce­
tător original, şi-a însuşit aceste cercetări ale lui Niederle, sâ
poată zice că la 1918, cînd «considerăm ca fiind publicată Incă
de atunci. această broşură, cum spune, nu citise încă studiul
pomenit al lui Niederle, pentrucă deabia aparuse Î!1 1917; pe
cînd, dacă nil o "consideărm ca fiind publicată încă de atunci".
ci o "considerăm ca fiind publicată" cînd În realitate a fost
publicată, adică acum în 1921, nu mai putea spune că n-a cu­
noscut lucrarei! învăţatului ceh, şi nu mai putea spune asta CLt
atît mai mult, cu cît un SCUl't resumat al ei s-a dat şi 111 re"'
vîsta-,polonă .:Rocznik Slawlstyczny», VIII, Krakov 1918, p"
[142]
142
ILIE BĂRBULESCU
'�98, pe care Cancel o cunoaşte, căci o citează s, ex. Ia p. 46
a broşurei sale. Pe Nlederle, însă, nu-l pomeneşte nicăieri in
broşură,' deşi ia dela el toate datele despre termenii pentru plug.
Dar mai comite autorul ,şi, o altă incorectltudlne morală. pe
aceasta faţă de mine. După ce înşlrăasttel după Niederle termenii
. slavi pentru plug' cari se găsesc şi in limba romînă, zice (p. 31)
că nazallzmul lor, s. ex. in grlndel, pe deo parte. iar pe de
alta t În loc de vechi slav bisericesc (paleoslovenlc) 111 S. ex,
tn cobilă, demonstrează că Rominii n-au luat aceste cuvinte dela
Slavi Înainte ci după veacul IX, nu le-au luat. adică, În epoca
aşa numită a lui Iordanes, cum au spus toţi învăţaţii streinl şi
Romtnl, Această concluzie. cu acele două argumente îllologlce,
pe cari le prezintă ca ale sale propil tusa, nu sunt altceva de
cît pur şi simplu subtilizate 'dela mine. Căci, eu cel dintii am
combătut acea veche teorie pentru epoca lu Iordanes, aducind
mai multe argumentefitologice noul, intre cari şi pe acele
două,-maiintîi in cartea mea -Problemele capitale ale Sla­
visticei la Romîni-, Iaşi 1906. unde te poate vedea ori-cine,
şi, după aceasta, mai amănunţit chiar, . in un studiu cu
titlul : sKad su pot ele da ulaze u rumunjskl [ezlk najstarije
,tljegov.e slavenske rijeci, (adică :cCind au inceput să intre
In limba remînă. cele mai vechi cuvinte slave ale ei.). ce am
publicat în limba croată în in <lagld-Festschrtît •• Berlin 1908.
Drept e că acest studiu al meu a fost violent, deşi ignorant,
.combătut de un bulgar, Mladenov. mi se pare profesor la Sofia,
pentru motive patriotice bulgăreşti; dar concluziile şi argu"
meritele mele din studiu le-a luat In constderaţle, cu înclma­
rea de a le şi admite, profesorul, subtilizat şi el de. Cancel,
�iederle,ît1 monumentala-l operă cehă: cSlovanske Staroălt­
nostt-. vol. Il, p. 557, 452, 293 ..
Şi nu poate spune autorulcă nu cunoştea acest studiu al
meu in creata, pentru că chiar citează in Bibliografia sa: 1
�Iagic-Festschrift •• in care l-am publicat. Nu pomeneşte, to� •
tuşl, nici de studiul acesta al meu, ca şi de cel al lui Niederle,
nimic, in broşura sa.', ..
In cadrul acestor subtillzărl, tn care dă drept al său ceea
ce ia, dela alţii fără să spună, autorul vrea. totuşi, să prezinte
ca al său şi altceva, ce e in adevăr propriu, e concluzia sa,
întemeiată pe datele luate d�la Niederle, eli: limba care a dat
Romînilor acele cuvinte pentru plug nu era nici bulgară, nici
sîrbească, ci alta nici bulgărească, nici sîrbă, dar şi ea sud-slavă,
dtspărută. Prin această concluzie crea+ă, dar, o limbă despre
care SIavistica nu ştie nimic. Aci apare, insă, marea lipsă de
cutloştinţi ale autorului in această Ştiinţă, in care a rămas numai·
la cele ce ştia vechiul Miklosich. .
Afirmă, anume, că de oare ce nu toţi acei termeni pentru
plug, ci numai unii dintr-inşii,; sunt in bulgara de astăzi, asta
,ar fi insemnÎnd că termenii ce lipsesc bulgarei acum, in dic­
I
[143]
143
RECENzn
�----.------.-------=
ţlonarele-i de astăzi, nu existară nici odată, adică mei intre
veacurile X-Xlll, in această limbă,' aşa că Rornînil i-au luat dela
un alt popor sud-slav care-i avea în limba sa dar care a dis­
părut. Un c. unoscător într'ale Slavistioel, "însă, ar fi. ştiut că
Dicţionarele de azi (ca ale lui Gerov, Djuvernua etc) cuprind
nu limba bulgară din toate timpurile şi din toate teritoriile ei,
ci numai pe cea «generalizată», cum spune autorul, de asi ;
iar Lexicon opalaeost. al lui Mikloslch nu cuprinde toate vre­
mile istorice ale bulgarei , aşa că, chiar dacă aceasta nu are
in acele Dicţionare cuvintele grindei etc .. asta nu însarnnă că
aceste cuvinte n-au existat pe intreg teritoriul ei mai de .de­
mult, intre sec IX-XUl, dar s-au perdut in o parte din: acest
teritoriu, rămînînd, însă, ca rest izolat din vechime, in altă parte
a lui. Pentru casă faci Geografia cuvintelor din o limbă tre­
bue mai întli să cunoşti. explorarea ei lingylstică, tocmai ce
lipseşte autorului. Căci, sunt in unele grai uri bulgare de astăzi
păstrate cuvinte cari nu sunt în Dicţionarele ei de astăzi, dar.
cari existau. altă dată şi. in restul teritoriului ei pe care ti cu­
:prinde Dicţlonareleacestea. Conev, profesor ia Universitatea
-din Sofia, ig cercetarea sa ce publică În <Splsanie na bslg.
Akademija»; XI, 7, p. 4, descoperă multe cuvinte cari nu există
az! in limba «generalizată» bulgară, de aceia nu sunt nici in
Dicţionare, ci trăesc numai retrase în grai urile bulgăreşti de
pe la Ohrida, Bitolia şi Prilep; altă dată, tnsă.vanume În epoca
.lul Cir il şi Metodlu (sec. lX şi X), ele existau şi În restul
'teritoriului bulgar, unde nu mai sunt astăzi; -aşa sunt: vltez,
-gluma, dr:ozde,· zed (rom. jind). ăordi (rom. [oardă), [skusit,
koble (rom. cîblă), svirep (rom. şi sireap), st'ag (rom. steag),
şăăen şi staăen (rom. stinjen) etc. Altă dată exitaprxd, romi­
neste prund ; azi, însă, e bulg. nu nai părdiste (Mladeoov. in
S. bMin., XVIII. 474). Tot aşa, deci, cercetările graiurilor bul­
gare de astăzi ne . pot arăta În ele şi termeni ca grlndei, pe
cită vreme au grenda etc.
Tot din pricina lipsei de cunoştinţi în Slavlstică autorul
amestecă, nelnţelegînd, chiar teminologia acestei Ştiinţe: crede
că expresia germană «urslavisch-, pe care o traduce cu "prim­
slav", ar fi insemnind altceva de cit «comun slav» (p. 27) sau
cgemelnslav .. (p. 20). Nu ştie, dar, că toate aceste numiri re­
prezintă aceiaşi limbă comună slavă. din care s-au diferenţiat,
cu vremea, limbile slave de astăzi; că e limba căreia Francezii
(ca Meillet) îi zic «le slave cornmun-, Germanii <urslavisch>, sau
egemeinslavisch ... pe, care noi am 'putea-o numi străslavă prin
analagie cu cu cuvintele străbun, strămoş. Aceasta e limba pe
care, prin comparaţia limbilor slave ce s-au diferenţiat din ea
intre ele, s-a încercat a o reconstitui oare-cum şi 1.'1. Mikkola,
profesor la Universitatea din Helsingfors, în cartea sa: <Ursla­
vische Grammatik», Heidelberg 1913. Nu mai spun că la p. 6
crede că "aHklrchenslavisch" ar fi În Slavistica modernă, alt-
R KGU
[144]
K !&!
144
ceva de cît -aîtbulgarlsch-, măcar că putea cunoaşte asta chlar
şi numai din titlul manualului lui Lesklen : Handbuch der alt­
bulgarlschen [altklschenslavischen) Sprache.
E aşa de putin cunoscător într-ale Slavisticei autorul, in
cit crede că Rornlnf ar fi putut lua cuvinte slave ca plaz,
baltă, daltă din limba <urslavlsch- sub forma nemet. şi rneatat.
,� palz, '" balto, * dalto, a acesteia (p. 22), pe cari, apoi. ei le­
ar fi prefăcut, pe terenul limbii romîne, in * plaz, baltă, daltă.
Nu ştie deci, că. limba aceea -străslav ă- nu mai exista În cli­
pele de plărnădire ale naţionalităţii române, ci atunci eran nu­
mai naţlile slave diferenţiate din ea: Bulgarii (=Sloveni), Ruşii
(-Antes), Sirbii etc; aşa ca, Romînli nu puteau lua nimic dEi,
-urslavtsch-,
Tot din prlcina lipsei de cunoştinţi într-ale Sia vlsticei,
autorul afirmă (Ia p. 12) că Miklosich; în eercetările sale, nu
s-ar fi «Interesat. să fixeze din ce -anurne idiom slav au im­
prumutat Rominii vechile lor cuvinte sia ve. Nu ştie prin ur­
mare, că Mile\. s-a Interesat de problema asta şi că a şi spus, În "Dici
Slav. Elern. im Rumun." p. 36 Întăi, iar apoi in -Verg], Grarnrnatik
der slav' Sprachen- , ed. 2, Wien 1879 p. 1 : că acest idiom e
-attsloventsch- şi anume ramura <dako-slovenlschs a lui, iar
in J>Beitrage zur Lautlehre der rUml111. Dialekte", Wlen, 188j
p. 51, a determinat încă odată că: "das slavisch des rurnunls­
chennicht serbtsch, sondern bulgarlsch ist", (adică: partea,
slavă din limba ro mină e bulgărească, nu sîrbească),
Nu cred să priceapă cineva ce autorul vrea să spună pe
4 pagini (17--21) despre rornînescul grlndet luat .de la Slavi.
Din toate se desprinde, 10să după multă bătaie de cap, că nu
ştie că limba bulgară însăşi a prefăcut. pe terenul ei, pe ve­
chiul ett (H1) Întn, aşa că ea de mult are ceea ce az numai in'
unele gralurl : grenda (rom. grindă) corespunzător paleoslove-'
nicului, adică vechiului bulgăresc f'11H1A,I, are oglendalo (rom.
oglindă) coresp, vechiului bulg, OI'AHI,\MO şi lnzik (limbă) irlnbica
coresp. plsl, b.3�IKS, jfPiI\CHlţ,l. In unele grai uri Qulgare e: paen k
şi paing pentru rom. ·păil1g ca�e e bulgar la noi. Ar putea ve­
dea astea însă, şi alte aşa exemple încă, pentru epoca medio>
bulgară la Lavrov: «Ol?zor:o p. 15 mai ales, iar, pentru bulgara
modernă in deosebi, la Oblak, În AfslavPhil" XI, 525 şi în
«Sbornik- al Minist. din Sofia, �I, 525, ori la Miletf(}: "Das
Ostbulgarische" p. 80 şi la Conev În Sbornik al Minist. Sofia
XVIII, 394. Aşa că .. paralelele slave\ cele mai apropiate de forma;
noastră ar fi" nU,cum crede autorul nostru fiind că n-a Inţeles pe
Niederle: rus grjadilj, grediIj, sirbo-croat gredelj", ci bulg.
*grendelj care- se găseşte în bulg. grenda >grinda, ca cnzik>
inzik, paenk>paink.
Din aceste motive, autorul nu ştie că cuvîntul slav po-:
ting din limba romînă suna În mrdio-bulgară nu, cum zice
(p. 25), *poteg, ci mai întăi poteng şi poting, ca inzil:<enzik,
. t
[145]
RECENZH
:şi numai În urma ii devenit poteg De acea nu e, cum zice,
"curios de ce *potn,gf\ a dat ung. pating", căci chiar limba bul­
gar ă oferea şi m şi in •
. Apoi, nu ştie nici că rom. potîng, cu al sau tit cores­
punzător unui vechi bulgar cu ;;1\, ..." efi nu e .cu desăvlrşire
izolat ", cum spune (p, 26); căci mai sunt şi alte aşa exemple.
Astfel: tîntă (şi ţinta), rînd, stînjen, sfint, tînjală, strinşte,
v inzoc, sîrnbră etc, cari au, ca şi potrng, in in loc de pls].
.i\'\=21l (l�rr.T", pm,.\2i, C!{A\'f':t.etc). Şi nu ştie Încă, că insăşl limba
bulgară a prefăcut pe vechiu-l � nu numai În in ci şi in (in
(nuantat şi spre ân); aşa!în: r1l.mdzi (din plsl. �M3-) svr.ntec­
(plsl. âiffi'l'-). blsndeaj (pISI.f;t',\\,l,Wt'H), z2>ntva (pls], :KMTlt,I), sxmpa
(p!sl. LU..?nd) etc. Ceea ce se poate· vedea, şi ClI alte exemple
încă, la Oblak, în Sbor. Mil1.» XI şi laCone v Ibidem II! şi
XVIII, 394.
Aşa şi În cele ce spune despre ceilalţi termeni pentru
plug şi partile lui, ca s. ex. despre cor mană, raliţă etc: mă­
car că ia datele sale din studiu! lui Niedele, -Iindcă nu-l cu­
noscător în ale Slavistrcei, le inţelege şi le leagă pe 'dos cu
. limba remînă .
. 'Nu mai insist să analizez şi pe acestea, însă.
Foarte rău a tăcut autorul, aşa dar, că s-a apucat să
scrie despre lucruri pe cari nu erapregătH să le trateze, şi
că a subtilizat pur şi simplu munca altora.
A făcut o greşală şi -Cassa Şcoalelor- care, în loc să
intrebe întăi pe vre-un specialist intr-ale Slavistlcei, a cheltuit
bani, publicînd o aşa carte; căci prin această broşură, din
pricină ca nu-I în curent cu Ştiinţa, nu se aduce nici un fo­
los ci pagn bă -Scoalei »rorrnneşti,
Constantin Găluşcă. SlavIsch-rumănisches Psatterbruch­
stuck. Halle a. S., 1913, 8'\ 401 pg.
In biblioteca Academiei Romîne se .allă un manuscris, care
cuprinde un îragmen t de Psaltire .sIa vă împreună cu. traducerea
ei rornînă ; e aşa numita Psaltire Voroneţeană. In cartea-i aci
pomenită, serisă nemţeşte, d. Găluşcă publică atit textul slav
cît şi pe cel romînesc al, acestei PsaHiri cu iitere ci ril ice, a­
dică asa cum ele amîndouă sunt în manuscris. Aceste texte, în
acelaş . timp. le precedează de un studiu al său cu privire la
caraCterele paleografice a:e manuşcrisului intreg precum şi cu
privire la limba romînească a traducerii textului slav. Cu stu­
dierea limbii părţii .slave nu se ocupă autorul. ci se mărgi­
neşte numai ca, ajutat de profesorul 5lavist Leskien dela Uni­
versÎtatea din Leipzig, cum spune în Prefaţa cărţii sale, să o
publice fără niei un comentar. Trebue s� se ştie, însă, pe!ltru
intelegerea celor ce voi spune mai jos, că însuşi Leskien i-a
admis a se publica textul slav aşa cum s-a publicat, nu după
ce el Însuşi a văzut manuscrisul, ci nuînai după copia depe
10
D Hi'ihA
[146]
146
ILIE BĂRBULESCU
manuscrisul dela Academie, pe care a facut-o şi l-a dat-o d,
Galuşca, Astfel că, Les kien, admiţind publicarea In felul cum a
apărut, a crezut ca chiar astfel e scris însuşi textul slav. pe
cînd, de fapt, cum voi arăta îndată, d Gă]. l'a copiat rău. La
fel CI1 Leskien a crezut şi slavistul lagJc dela Viena care, re­
censind. apoi, cartea d-Iui Găluşcă În "Archiv. fur slavische
Philologle", XXXVl (a. 1915), p. 209, zice că, pentru publica­
rea textului slav al acestui fragment de Psaltire, Slavistica i.i
e recunoscătoare, iar cit pentru valoarea celor cu privire la
partea. rornincască, zice IagiC, o vot hotar! specialiştii In limba
- remînă, Iagi(; crezu, dar, că textul slav e şi în originalul ma­
nuscris ca Îll carte la d. GăI.
Studiind pe de o fpane limba traducerii rornine din ma­
nuscris, iar pe de alta, cu ajutorul lui Leskien, raportul acestei
traduceri cu textul slav corespunzator ci, d. Găruşcă ajunge la
concluzia(p. 42): că limba romină din Psaltirea Vo rOI1 eţeană
ar fi fiind nu limba vie a unei regiuni sau a unui dialect. el,
ca cea a tuturor textelor vechi literare ce avem, o tlmbă
eclectică artificială, compusă de scriitori, din toate dialectele
daco-ronune : "dass die altrumânischc Schriftsprache sich mit
keiner dakorumăuiscben Mundart total deckt, sondern vielmehr
mit fast allen dakorumănischen Mundaden Beruhrungspunkte
aufweist ...
Dar numai din pricina faptului, pe care, de altfel. el în­
suşi, îl mărturiseşte (Ia p. 31), că nu e slavlst. (uberslasse ich
den Slavisteri, zice) a putut autorul să ajunga la o aşa extra­
vagantă idee cu privire la natura limbet scrise romlne vechi şi
la celelalte păreri falşe ale sale despre Ionetica acestei limbi
pe cari le expune în studiu-l premergător textului slav şi r6�
miri. Din această pricină. în adevăr, d GăI. comite falşuri.--fără
să ştie, dar pentru că nu cunoaşte datele ştienţiflce ale Sla­
vistlcei -nu 1111 mai in" copia textului slav ce o prezintă lui
Leskien şi o tlpări în carte, ci şi in valoarea Ionetlcă ceatri­
bue lltcr llor cirilice ale fragmentului rominesc din această Psal­
tire Voroneteană. Nu ştie, ceci;l ce i-ar fi Învederat Slavistica :
că modul de a scrie al vechilor texte r0l111neşti era o absolută
IÎni1are a modului de a scrie al Bulgarilor ŞI Sîrbilor a căror
cultură literară se sorbea servil la noi.
Aceasta să o dOifedesc relativ la lucrarea d-Jul OCiluşdl.;
deşi, de fapt, dînsul nu face, in cea mai mare parte, decit să
repete greşelile făcute,--din aceeaşi pricină a necunoaşterei
Slavisticei--de către fnaintaşii s�, intre cari menţionez pe Ovid
Densl1şianu care şi mai greşit de'.dt Oă!. a tipărit·-el, În tran­
scriere latină,-acelaş text al Psalj\jrei Voronctene (ef. aci la
"Comunicări" p. 105) şi înc�l pe Iorga '(p. 158).
CunoscătorIi într-ale Slavisticei ştiu că, atunci cind Se
scria sJavoncşte eLt cirilica, la BuJg'ari sau Sirbi de pildă, se
suprapui1cau deseori rîndurilor consunante, fără ca, împreună
[147]
RECENZII
"---------_._---
147
'cu acestea, să se suprapună şi vocala (care putea fi una din a.
'C, l, 0, u sau Ti. prl b.) ce venea după C0115011. suprapusă în a­
-ceeaşi silabă a cuvintului; deşi nu se scria la suprapunere şi
una din acele vocale după consunanta ei. ca atunci cînd vocala
era În rînd scrisă împreună cu consunanta-l precedentă din
silabă. totuşi scriitorul sau cititorul 'textulul o ştia care este şi
o citea sau o subinţelegea. Aşa numitele Ieruri : � şi h, deşi
după veacul XII, in deobşte, nu au valoare fonetică cînd se
scrht la sfîrşitul cuvintelor, une-ori chiar şi în corpul lor,
totuşi scrierea precumpănitor a acestui "de prisos", adică or­
tografic, " arată şcoala literară sau ortografică mai mult s1r­
.bească după care lucra scriitorul, pe CÎnd pr ecumpănirea lui
:7, arată că era. -din şcoala bulgărească, In privinţa reprezentă­
rilor lui :& şi h, profesorul 'univers. dela Sofia Conev a . obser­
vat la vechile texte' astfel 'de şcoli literare, în studiul său
despre -Kţustendtlsko cdv�roevangele •. lagit;,în recensia ·ce
face c�rtii d-lui OăI., îi spune, de asemeni. că, în textele slave,
«subt influenţa ortografiei sîrbeşti z făcu loc lllih». Iar eu
am documentat aceasta deja inainte în "Fonetica Alfabetului
ciriltc". .
Dar tocmai fiindcă cunoscătorii intr-ale Slavisticei ştiu
acestea, când tipăresc astăzi vechile texte .. cirilice nu pun in
rînd cu restul cuvîntului consunantele suprapuse, decît numai,
"comptectând, după aceste cons., cu vocala care se ştie că se
subînţelegea la suprapunere sau, mai ales. păstrînd. şi cînd ti­
păresc azi, literele suprapuse oriunde ele sunt în manuscris.
Aşa, de pildă, slavistul 1, Frauko, CÎnd tipăreşte, in "Archiv
fur slav, Phil.", XXXV (a. 1915) p 209, un manuscris biseri­
cesc ce a descoperit el, lasă toate suprapune riie aşa cum sunt
• .. ti x tii P.,\ A t F k
In manuscns ŞI ipareş e, (ee: ('\" R H TE, &0\"'1'" e c. ; ran 0,
.decl, nu bagă în rind spre a face: CIIQR, RH'ATf, "(lI(A'!'", pen­
trucă, de ar! face aşa, ar Ialşifica limba manuscrisului, IJl care
cititorul ştia vocalele ce se subîuţelegeau după cons. supra­
puse şi le citea, cum era în limbă, adică ca cum ar fi fost scris
�MIiO, &HAWI", nOI( AETb.
D. Găl., ne ştiind aceste date ale Slavlsticei, transmite I ul
Leskien copia greşită a textului slav al Psaltirei, intru cît
Introdusese In rind toate cons, suprapuse. fără săcomplecteze
după ele cu vocalele cari se suptinţelegeau pentru pronuntare
Sau pentru arătarea şcoalei literare ori ortografice a scriitorului
Psaltlrel. Şi Leskien, crezind (cum va fi crezut, apoi, şi lag1(' În
.recensia sa) că aşa va fi cumva. greşit scrisă de vre-un Rornîn,
limba textului slav al Psaltirei, o tipărichiar ast-fel In cartea
-d-lui Găluşcă. De aceea În aceasta pune: norn. sg. cl\aB, care
R I(
însă in manuscris ee,,,, (ca CAO din textul lui Franko) şi se
pronunţa t"i\aBa, căci se subtînţelege vocala a după suprap. B;
·.ori pnne np .... r4'.\\, "X. XdM\'kX. CJ10HX etc., care, însă, În manuscris
[148]
148
ILtE BĂRBULESCU
------
Mk k k
sunt scrise ,n{lN.!'O .. XI\�;'\l1i. CRNI, cu subtinţelesul 1. (nu Joj'
dupe suprapusele M şi X. precum se vede din restul' tex­
tului unde e b iar nu 1. scris «de prisos .. ' în rind; pune (p.
124) A,IIUf,\Rh ca şi cum s-ar fi citit Davidvi., pe cind in ori-
A
ginal e scris A.\KHRb ceea ce scriitorul pronunţa Da vidov sub­
tnţeleglnd pe o dupe  suprapus.
Prin această introducere în rînd a COI1S. suprapuse, dar .•
d. Găluşcă ne prezintă Ialş şi limba slavă a textului şi şcoala
literară din care făcea parte scriitorul lui, căci ne face să cre­
dern că aceasta ar fi vre-o a 7 şcoală literar ă cirilică la Rominl,
Dar, prin această necunoştinţă în domeniul Slavisticei, ne·'·
cunoscînd şi absoluta legătură dintre scrierea cirilică slavă şi
rornînă, d. Găl, comite aceiaşi Ialşificare chlar În limba romîna
a manuscrisului său. Căci şi la aceasta, ca la partea slavă,
introduce in rînd cons. suprapuse, făra a cornplecta cu nici o
vocală, sau cu s, .. dupe ele. Ast-fel, tipăreşte frazele urmă­
toare, cu verbele la pers, 3 pl. şi 'cu nişte alte cuvinte:
tUH AWH'I"HII UlII "'Zllil3jl 37.$" ;l,fCIJc
rut« i\Uwrt;l1i/C\ "tW liS 4>'PIII1"
ceea ce, după autor, se citea: şi ispitif şi mănitar dzăul desus
şi mărturiîa lui riu feriră, adică cu pers. 3pl. in fă laferiră,
dar în r la ispitir şi mănitar. . it
Realitatea e, însă, alta; e, ca şi la textul slav cu f,\,' etc.,
că În manuscris e scris
'O 'C ,l C
HCf\HTH '":lUI Iii 311tl "ul)
cînd scriitorul subtînţelegea du pe l' suprapus pe b, care aci
însemna sunetul ă, iar după d şi C suprapuse subtînţelegea
pe acel aş h care 'alei nu reprezenta, ca in exemplele CU Il, o
vocală de pronunţat ci se scria numai «de prlsos-, ortografic,
aşa cum se scriu şi astăzi ia Ruşi şi Bulgari 1'. sau h. Dovada
că-i aşa, e că, atunci cind nu SUprapuse litere, acelaş scriitor
al Psaltlrei acestea scrise în rind pers. 3 pl. cJ;fjlllphc:::[erÎră, ori.
in altă parte, ",fctid; şi 'AfClh�h. etc.. adică cu " sau & dupe p. şi c.
Din pricina neştlinţel sale îhtr'ale Slavisticei, aşa dar, d,
Găl, inventează că in limba Psa�� Vor. ar ţi existat o pers 3
pl: în r, ceea ce n-a existat, însă. nici odaW şi nicăieri În limba
romină; ba, prin scrisul szSi\, iVC�C ne ia"şi posibIlitatea de
a constata că scrlHorul e din şcoala mai mult sîrbească sau
macedoneană cu ... , iar nu din ce� bulgară care punea t, d�
prisos.
[149]
149
Din pricina aceleaşi necunoaşteri a Slavlstlcel, d. OM,
II:
"�ipăreşte con], ".\fIt, verbul la pers. 3 pl. IJI()Am. formele scrise dAf
. o;
şi \l1"-'! adică cu k suprapus In rnanuscrlpt, şi zice (p. 69)
"despre ele că sunt In limba Psalt. Vor. chiar real aşa, adică că
ar fi prezentînd fenomenul apocopă prin perderea finalului â •
.în loc de general in textele vechi şi In limba de azi: adică ei
judecă. Realitatea, însă, 'C că, din pricină că nu cunoaşte r05-
tul suprapunerilor, nu ştie că la suprapusul k scriitorul subt­
i'ntelegea sunetul fi, pe care. cînd pe acelaşi cuvint nu-l
scrie cu suprapunere, ci cu k in .rînd, îl pune dupe el prin
,� alortografieî bulgare; aşa că in acest din urmă cas, il scrie,
to t Tn Psal. Vor., şi ".\,fm�, IJI"il,mJ..
Aceasta arată, repet, că tipărind dAfK, IJIO.\fK şi expli­
cind ea acestea sepronunţau aşa în limba Psalt. Vor., adică
,,:\1 apocoparea finalului d de azi (adecă, gtudecd), Ialşifică pur
şi simplu acea limbă; căci, de fapt nu -existau in ea aşa forme,
. apo copate.
Tot astfel, "cunoscătorf într-ale Slavisticei ştiu că. din
.pr icina unor .prefacefi ale fonetismului -Iimoii bulgare şi,al celei
-slave rnacedonene, � se amestecă cu It. şi cu '" in textele a­
cestor limbi, in care cas aceste 3 litere au aceiaşi Valoare fone­
tică. Dar d. Gi':\L, neştiind aceasta, cînd vede acelaş amestec
in Psal, Vor., crede că, totuşi, e, in acest text, -ceva propriu
ro ntlnescvşi că scriitorul reprezintăatuncrprtn fiecare din a­
ceste litere un sunet deosebit: prin seunetul ă, prin ,« pe ii,
iar prin '1" pe Il sau U jurnătăţlt (p. 36). Scrisul '1wr&1i (in rns.
.cu ,\ suprapus) reprezinta, după dinsul.pronunţarea . tatdl, pe
.dl1d'I'JT.l>" (in ms, cu 1\ suprapus) pronuntarea tatâl. iar 4>fPIIPk
de mai sus, pers. ;) pl., pe ferira sau ferirli, pe cînd pers.
:3 Pl.4>filtll'Y. reprezinta pronuntarea ferirt�, jar la �fPHP'" pe
ferird. Se scria in aceste.iz ·feluri, zice d. GăI, după diferite
,dialecte ale limbii cdaco-romfne., cari unele promlnţaucu ă,
.altele CL1 â, altele cu Il sau .u acelaşi cuvint. .
Dar slavistul Jagkt ii arată, in recenzia ce-iface În .Ar­
,chlv ·Hir slav. PhiJ.., că şi în partea slavă a Psal. Vor. se a­
mestecă 1. cu 1. şi .l'. (c:eva ce C11 doved:sem deja· in Fonet. alf.
, .. cir.) şi că, in acest arnestec. toate aceste 3 litere au' de obicei.
:tlU valori fonetice deosebite,· ci aceiaşi insemnare fonetică. A­
ceasta invederează că tot a�a făcu scriitorul Psa1. Voronetene
şi cine! scrise partea romincascâa ei; şi mai in' vedercază cl1 .•
·din pricina necunoaşterei Slavisticei, d. Gâl. inventeală pentru
\limba aceasta un fonetisrn care. ÎIl această privinţă, nu există in
mintea sau pronunţarea scriitorului Paaltirei cinunlai În lma­
,:glnatla sa. .
Tot astfel, cuooscătorul Slavisticei ştie dl In' vechile
[150]
150
texte bulgare şi macedonene, se amestecă il cu ,\li, fie-care dirn
ele avind, după anumite prefacer i ale acestor Ilmbi şi după
alte pricini, la acelaş scriitor, ta ace/aş ttl7lp,3 valori foneticer
ea, 'ta şi e. Eu am arătat asta deja in -Fonet. alf. cir,". D. OăI.,
insii, nu înţelege aceasta. şi pretinde- că ii: reprezenta numai.
pe ea, şi Ii\ numai pe 'ta; iar pe e nu-l reprezentară 1. şi il!. de
cît sau cind scriitorul greşea sau cind voia să irniteze modul
'Cum Slavii scrlau acele cuvinte slave rornânizate din limba ro-­
mină a Psa'tirei Vor. Conform cu această credinţă a sa, d ..
GăI.· afirma că I\tl,\\Hjlils1; din Psaltire era citit de scrtitorul tex­
tului: lurnlrecză. după un anume dialect al limbii <daco-ro­
mîne" din aceea vreme, iar ,\(;/\\Hlli?l:U. din acelaş text era citit
de acelaş scriitor ori de alţii din vremea I:ti : lumir t'cză, după.
alt dialect al daco-rominel de atunci. Acestea pentru că, spune
d, Găluşcă, limba literară a textelor vechi ro mîne, deci şi a
Psa ltlrei Vor., nu era limba unui singur dialect. ci o formaţie
cclectlcă. adică artificială, făcută de scriitori din toate dialec­
tele limbii rornîne.
Dar slavistul Iagic ii arată, in recensia ce face publicaţief
sale (p. 535), ceea ce eu demult documentasem in nFonetica alf.
cir. ti: că, din pricina anumitor prefaceri ale Ionetlsmului bulgar r­
In textele bulgăreşti şi 1; şi RI au fiecare intreita Însemnare e •. '
ea şi ta, şi că aceste 3 Însemnări le au. şi i'n textul slav al.
Psal. Vor., atîtk cât şi ,;;\; !agic îi oferă, cum oferisem şi eu, chiar
exemple din această Psaltire : K�d� 3fMi\A\� alături de RKCtI\ 3R'k.,.-
C!«I etc. .
Aşa exemple din textul slav evidenţiază că, şi cind scrise
partea rominească din Psaltire.rscriitcrul întrebulnţă acelaş in­
treit fonetism pentru -1;;, ca /şi pentru n., ca atunci, cind scrise
partea-i sia vâ. •
Necunoscînd acestea. deci, d. GăJ. inven+ă, ln studiul său."
un fonetism romînesc care nic'odată n-a existat în mintea şi
gura scriitorului Psaltirel; căci acesta, .fle clndscrise cu-k, fie cînd,
'cu ii\, nu gîndea să reprezinte decit acelaş Îlltreit fonetism pen-,
iru fie-care, iar nu dialecte: pee pilde in limba lui era ace�t.
sunet, pe ea unde pronunţa el aşfl şi pe il unde limba lui a-
vea acest sunet. _ ,
Tot flindţă nu cunoaşte datele Slavistlcei, d. GăI. afirma·.
\ p. 8) că in exemple ca M!.K�;r.4H alături de - 1\Z.�Şii\IIH, acel cu .iI�_'.
ar fi o greşală de' scris a scriitorul'ul, care ar fi trebuit s:l pUe .
AI ca în exemplul al doilea. Eu am \dovedit de mult in "POl1ct._
alt. cir.», însă, � In textele bulgare; din pricina" anumitor pr�.,,­
taceri ale limbii lor, ;r. ajunse a inseplna şi ceea ce NI .. ; iar <t­
cum Jagi6 li arată că, in chiar alfabetul cir!lic din textul sIa y
al,Psalt. Vor.,' N. inseamnă nu numai z=ă, el şi a, care, fndeo,­
sţbi după consonante palatale ca z etc, iera m. Cela ce i!1seamnă.,
�ă acest scriitor dădu -lui AI. in textul rominesc nu, din greşala,.
ci conştient. valoarea lui n. care aci r?prezenta pe 'ia >-- e. EUl,
I
[151]
RECENZll l_5_1
să-i dau chiar exemple din textul slav al acestei Psaltir i Vciro­
neţene : ao rist pers. 3 pl.: fI.'lIIfM\){'OUM\. şi fl.�\.3lIt.llIt\\ p. 136.
,'\\31l>IKh p. 134 şi ",j�I(,� p. 136� ac. sg:-l!.\\i\,i, IIMAoKH'r.y, p. 140.
Mai 'sunt In cinica d-rui Găl. multe alte astfel de născo­
ciri de ronetisme, despre cari dinsul crede cii existau În limba
remînă a Psaltlrei V0r. şi prin cari, deci, inventează că acea
limbă se deosebea de fonetisrnul limbii de după acel timp şi
de astăzi. In realitate, însă, şi acelea, pe cari nu le mai înşir
aci, ca invenţiunile-t ce le arătai mai SUS, nu au existat in limbă
niciodată, ci numai le-a scos din Inchipuirea sa, din pricină că.
necunoscînd Stav istică, a atribuit ltterilot cir illce, - ca ')'. h, K.
'iti, "", 1, 11, etc. _.- valori şi rosturi fonetice, pe cari acestea nu
te-alt avut în mintea şi uzul la sedere ale scriitorilor textelor.
Realitatea e ca limba celor dintăi texte r ornîne, ca Psal. Vor.,
ce avem. nu era, în general, în privinta Ionetismulni în alt sta­
diu fonetic deosebit ci chiar In stadiul ei de astăzi. Tocmai ce
('U am documentat, eli ajutorul Slavisticei, deja În cartea mea
-Fonetica altabetului chilie, pe care d. GăL, deşi a văzut-o,
nu era pregătit şticnţiiiceşte să opriceapă şi nici n-a priceput-o.
cind a scris car tca-i despre limba ro mină a Psaltir ei Vorone­
ţene; dovadă sunt nenurnăr atele-i comedii ce scrise În ea şi
dintre cari pe unele le-am relevat mai sus.
Obser v ările, ce arătai că-i face stavistul lagi6 cu privire
la .'\\, h, z., Il.\, . li: , etc. În recensla pomenită şi în cari confirmă
tele ce am scris in -Fonetică», invederează că cel ce va voi
sa studieze limba vechilor texte rornine nu va ajunge la inven­
ţiile d-lui Găluş că, numai cind va cunoaşte datele Slavisticei ;
căci modul de întrebuinţare al literilor cirilice de către Rornînt
era.. În totut. cel slav şi. nu avea nimic propriu rornînesc,
�Dc alt-Iel o altii confirmare Ci celor ce spun aci e noua
carte il d-lui Dr. O. Pasul: lstotta literaturii şi limbii romtne
tiin secolul XVI, Bucureşti 1921, care adoptă In totul stabilirlle
ce am făcut eu în. a mea -Fo netica alîabetului ciri\ic ... Graţie
acestei adoptări Pascu arată (p. 5) că praf. Iorga, care nu cu­
noaşte in realitate ce insemnari Ionetice aveau slovele clrllice
in vechile noastre !t;xtg, deci şi în colecţia dc"Documente ro­
mîneşti din Arhivele lJlgtriţei�, a' inventat o limbă romtncască
ce niciodată n-a ex.istat; Pascu arată acolo că documentul No,
1 din acea colecţie.· a cărei limbă iorga () socoteşte, CUlri zice
însuşi .curioasă, i.11'} amestec de vechime şi de corupţie" e, ln
realitate, la Pascu, care a ad()ptat rezultatele mele, o limbâ nici
de cum .. curioasă�, ci curată, fără nici o «coruptie» şi fără acea
.,"N:hirne� pe care j-o dădus.e Iorga, inventînd, din pdcittă că
mi cunoaş te «fonelica alfab�tultt i chilie». (d. p. 155)
In (ewrnat, lucrare.a aceasta a d-lUi Găhlşcă nu are va­
}o<1rc personaLă, nu numai cind interpretează scrisul. textului
rominesc al. Psaltlrel Voroneţelic,.c;j Chiar cind tipăreşte şia-:
",est text şi pe cel stav dl-l1 eare el q'a tradus. Nearăt1nd MIc!
[152]
ILIE BAf{BULESCU
ea, ca Înaintaşii ei, la această tipărire, consunantele suprapuse
din manuscris, ci Introductndu-le pur şi simplu În rind, prezintă
fals. cum am \! ăzut, ştfonetlsrnul limbii sia-ve şi "pe cel al ro·
mînei. De aceea, va trebui sa fie din nou tipărite amîndouă.
textele. cu care prilej. dacă nu se pot păstra suprapunerile din
pricinagreutăţilor tipografice, cel putin să se arate, prin vre­
un semn oare-care, la fie-care literă introdusă il1 rind, că ca e
suprapusă in manuscris.
Gh. Ghlbănescu .. Catastlhul Iaşllor din 1755. Extras din
revista .,Ioan Neculce, buletinul .�'iuztUjlli muclcipal laş!", laşi
1921. .
In această lucrare autorul analizează cuprinsul unui <Ca­
tastih>, manuscris în vcare Visterta }Y1oidovii Înscrise. pentru
nevoile fiscului, număr ătbnrea caselor şi <l locuitorilor proprie­
tari ai lor la {anual' 1155. Ne arată casele tHnbşÎ p,� numele
proprietarilor lor, fie că aceştia aveau sau nu boierii, fie că e­
rau sau nu contrlbuabili către fise. Acest Carastih e, poate, In­
tăia condlcă care ne vorbeşte pe larg şi cu deamănuntul despre
intinderea oraşului Iaşi, despre numărul casetor, de numele pro­
prietarilor, de calitatea lor politică, socială şi fiscală: el (catas­
tihul) imparte pe toti WlpillÎÎ de case 111 8 categorii: mănăsti­
riie, boerii. negustorii, ruptcle cu peceţi roşii. ucvolnicli, rupta­
şii, breslele şi bir nicii Arată că plăteau fiscului. ca proprietari
de case: 14 preoţi şi 2 rnănăatirl ; 3t5 boieri numai (căci cei 11:<1'
mulţi boieri îşi aveau casele pe la moşiile Jar, iar 111 Iaşl ve­
neau doar ca musafiri şi nu Inccpuseră iucă a-şiclâdi case ca
mai tîrziu); 42 negustorl : 334 proprietari de case "rupte cu
peceti roşii-, cari, cei mai. numeroşi contribuabili, erau micii
slujbaşi ai Curtii domneşti, functionarii Statului, seimenil, cioclli,
călăraşii, dlecil de divan, Iipcanit, darabanii, copiî de casă, tj­
şierii, <arnăuţii», vizitii, bucătarii, tăetorii (!e. lemne, fluerart,
zidari (petrart), cafegii erc.i I 60 li nevolnici". adica si1raci de tot,
cari nu plăteau nicio dare pe casele lor; 90 -nJptaşi", can",cral.;
negustorii streini ce nu demult veniseră şi se aşezaseră in laş!
spre a face comert şi meseri/; lQ5 breslaşi stăpîni de casă, cari
erau meseriaşii şi negustorii local.nid şi. băştinaşi; 67 birnîci,
oamc,ni cu ocupatii de tot ttlărunte cari îşi phHeau d.1rile În
cisl:t şi locuiau fa mărgllli!e oraşuJul.
După ce expune dupe ,�Catastîh· aceste categorii de C()t�··
tribuabili, autorul aecentuiază ca tot\ fl1 aCt:st .. Catastih" se vede
că atunci (a. 1755) nu erau in Iaşi decIt 66 Jidovi, organizati fn
bresle, proprietari de case şi lDcuind\ concentrat pe 2 uHtl: .pe
ulita rUSească şi pe uliţa HagioaeL
In sflrşH, conchide. din acest CatasHh, ca. erau pe arunen
in IaşI, propriu z.lşi 1353 case, ceea ce- 'araUl, zice. câ in ele'lo­
cuiau cam 5000i(:)cl1i161'i, dintre cari 35U0 Ronrini iar rC'stul de
1500 strehii.
[153]
Publicatia acestui Catastîh e, în general, foarte interesantă;
ea l1U numai că ne dă felurite ştiri despre Iaşii de atunci, dar
ne sugerează şi diferite Idei În legătură cu Istoria şi limba
noastră.
Aşa, Între stre'uii sud-slavi se pomenesc Sirbi iar nu Bul­
gari, e şi uliţa sîrbească, ceea ce lncă odată cofirma teza mea
nouă ce am demonstrat şi documentat in, cartea" Relattons des
Rouruains avec leg Serbes, les Bulgaresv les Grecs": că': cu în­
-eepere din sec. XlH, pana ce se va sfirşi Perioada aşa numită
a Slavonlsmulnl la noi, deci pănă chiar În veacul XVIll al a­
-cestui Catastih, Sî'rbii cel Ill<tÎ mult, iar nu Bulgarii veneau in
Principatele Rornîne, unele aveau diferire Indeletniciri publice şi
private. De alt-fel şi o altă confirmare a acestui fapt, prin care
combat acolo ideea veche a Istoriei noastre că ar fi fost Bul­
gari iar nu Sîrbi acel Slavi, e cuvîntul cucina dependinţele u­
jte! case care se află În CronJca Moldovii (Cagăln. Letop. Ill,
2. 224)yşi VCi fi mai curînd sîrbescnl Ktlca�=casă decit lat. co­
qnina==lmcătărie cum cred unii. Tol această cronică a Moldo­
vii şi pentru acelaş an aproape ca .Catastihu'-, ne mai pome­
neşte, ca şi "Catastihul", de biserica Sfere Neculai din laşi, al
cărui nom'nativ Sfete nu e altceva, elim am arătat în .Relations·,
decît forma de vocativ sirbesc luat cu norninatlv, ceva ce' e
numai în limba sîrbească ţii, luat din ea, in r01l1ÎnaJ prin desele
noastre relatii cu lmigranţi Sirbi oii Maccdorieni Slavi În
N\oldova
Mai extrage autorul elin Catastih ştirea, că atunci erau in
:laşi rass case. Atrag atenţia, însă, că englezul Baltirnore care
ia 1764 călători În Iaşi şi îşi scrie, apoi, această călătorie a
sa, spune, după date ce-i detcracălugăru catolici ai mtuăstlrtt
-sfintului Antoniu Pado vanul de aici, că în acest an ar fi fost
in capitala aceasta a Moldovii "pănă la 2000 case" (Hasdeu:
Arhiva istoricii, 1, 1, p. 184). Ştirea aceasta a lui Baltlrnor e
nu poate avea valoarea documentară a Catastihulul. însă, pe
cîtă vreme vedem ca tot el ne 'Spl1l1C că pe atunci erau În laş:
străini: Ovrei, Armeni, Greci �l Ţigani, iar "Catastihult., care-i
"act oficial arată, deosebit de aceştia, încă: Aruăuţl. Lipoveni,
Sirbi, Unguri.
Autorul stăruc a spune după Catastih că la 1755 existau,
'pentru eli veniseră, prea puţini Evrei (jidovljînIaşi: numai 66.
Nu ştiu dacă -uumărul acesta va fi fost exact dat de "Cata­
stih", ort dacă d. Ghibănescu ni-t redă exact ca În Catastlh:
rnie îmi vine să mă tndoesc : căci, eă1ătorul rus O. Bantys�
:Karncnski, rn cadea sa "Putesestvle v Moldaviju, Valachiju i
SCl'biju", tipărită la Moskvain 1810, in care istoriseşte ce a
văîut in laşi, unde a fost ca trimis al guvernului rus la 1808,
:!le spune că atunci "t1ltl11ărul Evreilor c marc1i (Vezi Şt. Be­
rechet, în "SpfcuitOf in ogor vecin", a. '{" fasc. 4�12,. 1920.
Bucur. 1921, p> 142), Iar englezul Baltlmore mai sus pomenit
.. �
I
RECENZii
153
[154]
154
zice că Evreii aveau chiar şi o sinagogă În Iaşi la 1764. Doar
l1U va fi crescut "mare" în 9 ani.
Un fenomen interesant de limbă e intelesul de substantiv
comun ce are un nume propriu de popor. In adevăr, În Ca­
tastih e numele "arnăut" cu Înţelesul de slugă. fecior. Ia beeri
sau la Curte; asta, fireşte, pentru că aceşti feciori erau de'
naţie Arnăuţi (Cf. In limba rornînă, pe aceiaşi cale formate"
subst, comune venetic, găgăuţă, tur/ac, efe, întăiul din Vene­
tice=veneţian, dela Venetia, şi al doilea din 'sudslavicele Gă­
găuţi, Turlak, numirile unor populatii de Sîrbi şi Bulgari de
dincolo de Dunăre).
Vrednic de observat e Încă faptul ce-l arată -Catastlhul­
acesta, că la 1755 era în laşi şi o «uliţă rusească», care avea
206 caşc, pe cind "ulita sîrbească" avea numai 44 case'. Acea�
sta va să zică, poate. că pe atunci vechia influenţă slrbească
scăzuze mult ,şi că In locu-i se ridicase cea rusească. Nici nu,
e de mirare, de alt-fel pe cită vreme deja la J 669 exista în
laşi "uliţa rusească" (Arh. 'lst. 1, 1, 136), ŞI pe cită vreme CU;
Petru cel Mare se înteţesc mult relaţiile de diferite feluri ale
Moldovii cu Rusia. La t 704.ţarul Petru îşi alcătueşte un corp de
oştire Cli mercenari, soldaţi şi ofiteri Romtni (Arclz Ist. 1, 1,83).
Iar englezul Baltimore spune că, pe vremea lui, pînă -şl călu-­
gării catolici din Iaşi. vorbeau ruseşte, precum şi că erau alei
bazaruri In cari se vindeau mărfuri aduse din Rusia. A se
vedea mai sus şi artic, d-Iui Vataman : «Contributii pentru Isto­
ria Comerţului nostru Cll Ruşii în sec. XVIII".
Astfel că, această publicaţie a d-lui Ghloănescu, repet, e
valoroasă nu numai prin datele nouă ce ne dă cu privire la
Iaşul din 1755. nu numai prin observărlle istorice ce dîns ui
face relativ la cele ce cuprinde "Catastihul', ci încă şi prin su­
gerările ce poate da cititorului cunoscător al trecutului Istoriei
şi limbii Rornînilor,
1. Sextll Puşeartu. Istoria llteraturl! rornîne, Epoca ve­
che, vol.I, Sibiu 1921.
2. Dr. Oforge Pascu. Istorta literaturii şi limbii romîne
din secolul XVI, Bucureşti 1921.
'Metoda modernă de cercetare În oricare Ştiinţă e una din­
(re cele mal de seamă achiziţii ale evoluţlet cugetării omeneşti.
Această metodă cere imperativ; dela oricare cercetător, ca sti cu­
noască toate izvoarele relativ \la problema sau problemele ce
studiază şi să fie in curent cu 'orice cercetare făcută d� alti oa­
meni de ştiinţă inainte de dinsul \�4 pr lvlre la aceleaşi probleme.
mai ales cînd .aceste cercetări ale înaintaşilor au ajuns, pe Je-'
meiul izvoarelor, la rezultate noui. Cel ce nu face astfel, nu
întrebuinţează metoda modernă În', cercetarea sa, ci pe cea se-.
che a spiritului obscurantlst medieval, care.. fiInd, mărginit în
orizonturile sale pentru că nu 'urmărea să cunoască '�otul ci nu-
l'
I
[155]
, 'r ...
• �l' .
RECENZII
mal' ce ii plăcea cercetătorului, ajungea mai totdeauna la rezul­
tate neconforrne cu adevărurile reale. Aşa că, pe. de o parte din
pricina necunoaşterti tuturor izvoarelor, iar pe de alta fiindcă
l1U are în vedere rezultatele noui de dinainte de dînsul, un aşa
scriitor nici nu se poate zice astăzi că faceŞtllnţă, ci mai mult
roman, sau orice altceva, dar numai Ştiinţă .nu.
O concretizare a acestei cugetări ni-o dau aceste două căr]!
apărute 'n anul acesta. E: Istoria ltteraturii romîne, Epoca '(.Ii>
cite, de Sextil Puşcariu, şi Istoria literaturii şi ltmbli ramine'
din secolul al XVI, de 'Dr. O!orge Pascu.
Despre cuprinsul amindoror cărţilor acestora se va vorbi
mal pe larg În numărul viitor' al Arhioet. Acum vreau să arăt
numai elim una, cea il d-Iui Pascu, concretizează metoda m.()-,
dernă de cercetare. care o pune în stare să afle adevărurile
reale ale "Istoriei literaturii şi limbii rornîne», pe cînd cealaltă,
a d-Iui Puşcariu, concretizează metoda medievala de necunoas­
tere a tuturor cercetărilor cari, {nainte de dinsul, au adus re­
zultate ştiinţifice noul, ceea ce o face să prezinte cititorilor ei nu
adevăruri reale şi de multe ori nici fapte istorice complecte,
La a. 1904 a apărut cartea mea -Fonetica alfabetului C1-
rille In textele rornîne din veacul XVI şi XVH, in legătură cu,
monumentele paleo-, sirbo-, bulgaro-. rLlSO- şI romîno-stave-. A­
ceastă carte, în care eli mă întemeez pe textele intregii litera­
turi rornîne in legătură cu monumentele slave şi rornîno-slavc,
ceea ce nu mai .Iăcuse nimeni pînă la mine, aduce. rezultate cu;
desăvîrşire noul pentru cunoaşterea tlteraturii şi llmbi! rornîne
vechi. D. Pascu o cunoaşte, o utilizează şi În porncuita-i carte,
li admite, in general, nolle-i rezultate, intre cari pomenesc "v,f­
loarea Ionetlcă-va llterilor chirilice (p.17) aşa cum eu o preei­
zez in Fonetica mea.
Consecinţa ştiinţlfică a acestei metode moderne din cartea
d=Iui Pascu e, Intre altele, că s. ex, llmba romină a vechilor
noastre texte nu il apare nicăleri • curioasă. sa lf -corupta-,
faţă de limba de astăzi, cum apare celor ce nu cunosc sau n-au
utilizat -Fonetlca- mea; ci ii .apare in general in stadiul fonetic
al rornînei de astăzi. La p, 5 a cărţii sale, d . .Pascu, interne­
indu-se pe precizarea «valorii fonetice" a slovelor cirilice fă­
cută de mine, observ::! că limba U1wi document dIn sec. XVI
din Arhivele Bistritei, pe care, fiindcă nu cunosc SaU l'll� utilizeaza
această precizare, d-nii N. Iorga şi Procopovici o socotesc "cu­
rioasă,. şi «coruptă:. faţă de Ilmba romina deastăzI şi de atunci ..
de fapt e limba normală, "necur!oasă" şi .. necon.1ptă" pf'J'ltrl..l
dfnsul care c(moaşte acea precizare din "Fon.ctJca" mea.
In adevăr, pe. cind_ d. Iorga citeşte[n a�e! document:
Eu br.li.uJiu de Bistriţ.r. scriu..,.. chirM;!ore .şi mot,y> :'.Ibf1li<tate­
domnelesotoze de t.v.gollu Sireatoliu c-aţis'trlm�ucatela noe
la Domni de BistritA>. pritro lonaseo de la voe; C�agtnr1.M ka ..
in eate de Ha voe ete,
[156]
d. Pascu, utilizind precizările Inele (cr, p, 151), citeşte cum
era în realitate limba în document:
Eu birăulu de Bistrită scriu Inchlrăciure şi multă sănătate
dornnetale şoltuzc.de tirgufu Siretulu, c-aţl trlrnăsu carte la
noi la Domnii de Bislriţă prlntru lonaşcu dela voi, c-ali tri-
măsu încă o carte uera voi. _
Dar d Pascu luminează epoca veche (sec. XVI) a litera­
turii noastre şi prin alte soluţii ale diferitelor scrieri ale mele,
acestea cu privire chiar [il literatură iar nu la limbă.
Această comparaţie, mai ales aceea cu docurncnlo l dela
Bistrita, . învedcrcază nu numalxerioasa metodă a cărţii d-Iui
Pascu, ci Incă şi soliditatea rezultatelor la cari ajunge pe te­
melul metodei sale. ' .
De altă parte, cu cartea d-Iui Puşcariu lucrul qt(! din po­
trlvă. In aceasta se tratează despre Epoca veche a Istoriei H­
tcr aturii rornîne, adică nu numai despre veacul XVI cu care Se
ocupă şi d. Pascu in lucrarea sa, ci inca şi despre veacul XVII.
Se îndeletniceşte, dar, cu mişcarea literară romînească în aşa
numita Perioadă a Slavismulnl deja noi, cu care eu. in destul
de lunga mea carler ă de profesor şi slavist, in-am ocupat şi
am adus rezultate noui şi personale În Ştiinţă, elim arata, Î1\
rezumat, deja lecţia inaugurală a cursurilor mele de Slav1stica
la Universitatea din laşi: "Problemele capitale ale Slavisticei
la Romlnl", laşi 1906. Şi, în această direcţie explicatoa re şi 111<
rnlnătoare a =Epocel Vechi>, am scris cărţile-mi «Cercetari
Istor lco-fllologlce-, Bucureşti J900, «Studil privitoare la Limba
şi Istoria Rominilor», Bucureşti 1902, lucrare prerniată ele Aca­
demia Romlnă, <Fonetica Alfabctului cirlilc, In textele rorntne,
etc.", Bucureşti 1904, lucrare prerniată de Academia Rorntnă cu
premiul Heliade Rădulescu de 5000 lei, -Relatlons des Roumalns
avec les Serbes, Ies Bulgares, h:S Grecs et le Croatie». În
arma aparitiei căreia a1l1 ; fosf aleg membru corespc)l1dent ai
Academiei de Ştiinte din Betgrad etc- Am se'ris, dar, multe Iu-.
crări recunoscute de Ştiiriţa ţării şi de streinătate drept scrieri
de valoare şi descoperltoare ele adevăruri noni. �
Cu toale âcestea" �hîtorja literaturii romine. Epocavec/u,
voI. 1 a d-lui S. Pllşcariu mi cunoaşte, cum se vede şi la p.
nm a ei, de dt: .. !I1e Bi1rblllesc\.l, Calvinlsmul şi inceputul d·j1.
se seri romirH'şte, lnCon vorbţri literare XXXIV (1900) p. 858---
877", care nu c altceva decit �11 mic studiu (Cll vederi noui şî
personale şi acesta, în adevâr) ce am scris in acel an cind,
după ce. luasem doctoratul, deab?la mA. îiltorsescm dela studi�
d!n stremătate. Despre celelalte ljlcrăn tlfm�toare ale mele aCj
porTlcnlte, pe cînd d. Pasctl le cunoaşte profund şi le foloseşte,
J1U ştie nimic cartea d-luI Puşcatiht,rnăcar, că se ocupă, ca ele,
de Epoca veche şi cu toate că ele cuprind şi rezolvă, docu�
mentfnd, cu vederi nOIJi, multe alte prob'lemc de cit articolul.
din "Convorbiri literare" tU tlthlll .. Calvlnisflll1l şi fnc�putul d'a
9t sed rOff.lÎtw;Tte". I
156
ILIE BĂRBULESCU
[157]
RECENZII
151
Rezultatul-v-evident fatal-val acestei metode medievale iar
nu moderne a li-lui Puşcariu. care nu e in curent cu tot ceea
ce aduce vederi documentate nouă în problemele ,,,"Epoeei
vechj",e că cartea sa nu tratează nici despre v\jemea lntro du­
cerit scrierii slave, ceea ce-l temelia Literaturii la Rornîni, nici
despre curentele slave În luptă cu cel rominesc," nici despre
natura Înfll1enţelorslave asupra Literaturii poporane a noastră,
nici despre limba remînă a. acelei epoci, măcar că, .Iireşte,
limba e la temelia literaturii nationale, nici despre alte însemnate
probleme .J)e cari eu le prezint şi cărora le dau soluţii nouă
- . '1 1 . \
In cărţt e rie e. ..
Sa m a ierte d. P uşcari LI, dar e mai bi ne să Il ti scriem
nimic. decit să talşificăm viaţa spirituală a epo celor cu aşa
superficialităţi, cari nu pot fi îng hiţite decît de necunoscători, pen­
tru ca aceştia nu le pot cotrola şi respinge. Căci. rnotivarea
ce îş: face (la p. 9), spre a scăpa de această cerinţă a Ştiinţei
pe care se pare că Însuşi dînsul o simţi imperioasă, nu îi
poate uşura deloc poziţia. Pentru ca scopul său, cum zice,
"nu e de a da o lucrare pur ştinţlfică, ci de a face ca cunoş­
tinţele despre istoria literaturii noastre să pătrundă in cercurile
largi ale publicului rorninesc", asta nu va să zică că poate
prezenta .. publlcului romînesc" neadevaruri, nerealităţi şi înţele­
gere greşitâ a spiritului şi vieţii fn deobşte a epocilor Istoriei
literaturii noastre vechi.
N. Iorga. Ceva despre episcopul mararnureşlan Iosif
Stoica. Cîteva fragmente de vechi Cazanl] romtneştt. Extras
din Analele Academiei Rornîne, s. 11, fom XXXVI, Memoriile
Secţiei Istorice. Bucureşti 1913.
Răposaţi! Hasdeu şi Or -. Tocilescumanifestau, se ştie.
lipsă de consideraţie faţă de publicatiile d-lui N. Iorga, măcar
că acesta era profesor universitar; îl învinuiau că tipăreşte
mult şi fel de fel de documente, dar că prin cele ce publică
nu aduce nimic nou pentru Ştiinţă. Drept e că multe din do­
cumentele şi scrierile d-Iui Iorga nu aduseră nimic non, de cît
pur şi simplu o spusă mai mult despre fapte istorice sau idei.
deja cunoscute mai nainte prin alte documente publicate de alţii.
Nvavcau, însă, dreptate Hasdeu şi To cilescu să spună că mai
tot din ce pubrica e1:>Jorga era de prisos pentru Istorie. De
aceia d. Iorga avea dreptate ca făcea să răsune paginile «Con- .
vorbiri lor literare" şi ale scrierilor sale de plîngeri împotriva
desconsiderării arătată de aceia, în lucrările lor, materialelor
istorice ce dînsul publica; precum, de asemeni, avea dreptul
uneori, in criticile ce făcea publicaţiilor acelor înaintaşi ai săi,
să arate că rezultatele ştienţilice ale acestora nu sunt confor­
me.cu adevărul istoric 'real, pentrucă nu ţin socoteală de scri­
erile şi nouile documente ce publică dinsul.
Dar, dupa ce, întpreună cu alţii, prin violenta şi nepro-·
[158]
158
•
ILIE BĂRBULESCU "
---�._.-----,.---.------.-_.- -------------(:----
porţiorialitatca atacurilor sale a Izbutit; cum era natural, să
bage iti groapa pc Hasdeu şi Tocltescu, s-a constituit dinsul
Însuşi, la fel, cu acei altii, într-o ol1garhie ştienţifică. De acum
d. Iorga face {ia răposaţf săi adversari: admite şi laudă numai
pe cel ce-s de părerea sa şi desconsideră rezultatele ştlnţifice
ale celor ce combat şi răstoarnă concluziile sale, măcar că a­
cestea cari-I combat se întemeiază pe documente istorice şi
'filologice noul, necunoscute domniei sale. Rez uitatul acestui
sistem oligarhic În Ştiinţă (cf. p. 105) nu-l poate duce şi nu
i-a dus. evident, decît acolo unde acelaşi sistem-a dus pe
Hasdeu şi Tocilescu : la greşeli ştienţiftce şi, din pricina aces­
ior, greşeli} la î[ftrorzarea nerealităţilor şţ neadevărurilor in
Ştanţă.
Aşa, desconsiderarea ce d, Iorga a arătat-o (şi În Geschichte
des rum ănischen v olkes 1, p, 252, şi în Studi; şi Documente, VII,
3, p. XX (XIX) scrierii mele -Fonetica alfabetului cirilic i'n
textele rornîne- I-a făcut şi pe dinsul, ca pe Găluşcă (cf, p. 147),
să prezinte în Ştiinţă nerealităţile drept adevăruri reale şi să
născocească limbii ramine din scrisoarea episcopului maramu­
reşan Iosn Stoica din titlul acestei recensil a mele şi din frag­
mente de Cazanii ce publică odată cu acea scrisoare - un fo­
netism care n-a existat nici odată În limba noastră, ci numai
în Închipuirea sa. Din pricină că nu cunoaşte, dar-ca Hasdeu
şi Tocilescu pentru scrierile sale-vdesconsideră de a lua după
-Fonetica- mea, valoarea Ionetică ce am documentat că scrii:"
torf noştri dădeau, imitînd după Slavi, .literflor cirilice, d.
Iorga falşlfică, gresind, nu numai limba documentelor din Arhi­
vele Bistriţel, cum arată şi Dr. O. Pascu in «Istoria literaturii
şi Limbii rornlne- (ef. p, 155). ci Încă şi, cum zisei. şi limba
'episcopului Stoica din sec. XV II şi a Cazaniilor din al XVI
veac.
In adevăr, în această publicaţie a sa, de care vorbim aci,
ne spune rp. 1 şi 1 J) că ne dă, in trascriere cu litere latine.
_,cetirea'.', adică limba acelor vechi texte. Şi fată cum crede
dinsul ca "citeau" episcopul Stoica şi scriitorii fragmentelor
de vechi Cazanii aceste texte ale lor( extrag din transcrierea sa):
Să fiti M[o)l[i]tvele Vostrzc ... at� ma! avută porujncă],
caree au avut« spo vada şi care (p. 1). Bunz' pierdere-I aceia,
după care dobîndeştia ornulu mal multit.. O alduită cruce.
carzc de multă vremia te pohtescu cu mare blhorlzz şi [cu]
bucurif« mergu la tine .. , Să-Ş(l 'E!obindiască alt! viiatl, nesfră­
[şiliă. Inpărttiia Ceriu!ui.' Ev[anlgh[e]!istulh lV\[a]thleill] aduce
{înna]intea cuvăntultl lUI St. E'\emie... alţi anI mal naintea
vremta de naşreria lui 13 dee aGlstă prorociia a lUI Eremiia
prorocu ia S-a!l inpllltli Crede dar, omia creştine, .. cuvintele
meale Ilie: cumii nu voru trece fn deşertă} ce toate li-! să fiia.
Iad unde ev[an]gh. M[a]th[el) mărturiseaştia CH Eremiia pro­
iI'odi .. şi nu vre sa si mfngUa (p. 7). lrodii esUa.. că mult,i
" J �
I
[159]
� ...
RECENZll 159
singia creştinescu varsă ... ii duce ill toate zilele in roblia ...
naşteare lut. şi cu rnare bUcl1rila dusăr l-I (P 8)
Nu mai stărui să reproduc din această transcriere a limbli
sec. XVll şi XVI, cum ne-o dă d. Iorga după textele cirilice.
Totul e fundamental greşit; niciodată n-au vorbit Rornînil ast­
fel. Fonetica mea dovedeşte că h' pe care d, Iorga îl transcr ie
acolo greşit numai cu la (ca Găluşcă şi Densuşianu, cf. p 105 şi
150) reprezenta, la scriitorii vechi ai noştri, caşi în textele rornîno­
slave şi caşi în cele slave .propriu zise, încă sunetul e (le),
uneori şi 'iti sau 1. Tot astfel am documentat În "fonetică1' că
clrtllcul 'k, pe care d, Iorga îl transcrie acolo, greşit, numai
prin ta, reprezenta, la vechii noştri scriitori, caşi in textele
romtno-slave şi ca în cele slave propriu zise, Încă sunetul e,
ca h'. Asemeni I�. reprezinta mi numai pe t, cum îl transcrie
d, Iorga, ci şi pe ă,
Cel ce cunoaşte aceste rezultate nezdrunclnabile ale "Fo­
neticei- mele, pe cari- le confirmă şi .critica ce marele slavist
.cu nume european lagi.' o face Psaltlrei Voroneţene .a lui G�­
Iuşcă (el, p. 149), nu poate să nu vadă aceste mari greşeli şi Ial­
şificăr i de limbă-ale d-Iui Iorga. aşa cum a văzut şi Dr. G.
Pascu (cf. p. 155) in refacerea Iimbli Documentelor rornîne dela
Bistriţa transcrise şi ele tot greşit şi cu limba lor falşificată
de d. Iorga. Un aşa cunoscător va citi şI deci va trauscrie
limba episc. Stoica şi a Cazaniilor acestea nu greşit ca la q.
Iorga, ci aşa cum era ea în realitate exprimată prin slovele ci­
rtllce ale ei, anume astfel:
-Să fiti molitvele voastre ..• 3\1 mal avut poruncă, care au
avut spovada şi care. Bună pîerdere-t acela, după care dobîn­
deşte omul mal mult ... O alduită cruce, care de multă vreme te
pohtescă -cu mare bihorie şi cu bucurie merg la tine, .. să-ş do­
bîndtască altă viIaţă nesfzrşită, Inpărăţita Cerîulut. Evanghe­
listul MateI aduce inainte cuvîntul lui St. Eremie ... alţi ani mal
nainte vreme de naşterea lui Is.; del aeastă prorocie a lUI
Eremila proroc i s-au Împlut .. Crede dar, ome creştine... cu­
vintele mele ni: cum nu vor trece în deşert, ce toate IH să
fie. lard unde evangh. MateI mărturiseşte Ctl Eremi'ia proroc."
'şir nu vrea să sd mîngîie. IrQd este" că mult sînge creştinesc
varsă .•. ii duce în toate zilele în robie.. naştere iut... şi cu
mare bucurie dusără-'i*.
Astfel se pronunta, in realitate, limba romÎnă din scrisoa­
rea lui Stoica şi din acele fragmente de Cazanii şi numai aş<:t
ati inteles să o scrie scriitorii lor. .
De alt-fel, dotiă fapte din chiar textul cil'ilic învedercază,
documenlînd. greşeiile fa!şiflcatoare de I!mbă ale transcrierii
cu litere latine a d-Iui Iorga; sînt: Întîi variabilitatea scrisă,
�dnd cu ii, cind cu ,il sau f, dar nu cu 1<1, a aceloraşi sunete şi
forme, şi, al doilea, legile sau rcgulele firei fonetice a limbii rOll1Îne.
". In adevăr, 1) formele din text cu accentuat şi chiar l1e�
II
[160]
160
ILIE BĂRBlJLESCU
accentuat f (pentru uşurare tipogra rleă le dau aici nu cu cm­
lică, ci chiar In transcriere latină), ca: credem, plzrde, pr ii­
meşte-rnă, crede, trece, poate, dzice etc., învcderează ca scrtsele­
;�UWJ'gilllC'kltJ",\, A\)I;,YdIAflll�, el'; 4ii'H., cs C,y, Al,hllp,l\ii\ nu se pronun­
tau de scr'ltor aşa cum le. trauscrie d. Iorga, adică: mărturi­
seştia, doblndeştza, să fiia, să sf mingîfa, ci tot ca acelea, adică
cu A'lt>=! dovedit de mine în.:Fonetica alf. clr.», deci: mărturi­
seşte, uobîndeşte, să fie (_rne), să să mîngte. Tot ast-fel.
forma din textul cirilicde vocat. sg. ome. scrisă cu i, învede­
r ează că scrisut încă \)'\\&, alături de acela, TlU se pronunţa de
scriitor aşa cum transcrie greşit d, Iorga, adică o 1l1ia , el tot
orne (azi omule). Formele din textul cirilic: (;dstă lume de 3.
ori, scrise ClI E, iuvederează că scrisul: Al i\\$/\l'K l�iH,\\il', ,\\.11'(
tldllH'r1� KIH,\\I.\, dtl,\C"'K f1jl0110tjj'n. 11U se pronuntati de scriitor elim
transcrie greşit d. Iorga, adică : de multă vrernze, ma naintea
vremia, ac:tstă proro cizc, ci tot ca formele celea : de multa
vreme, mai nainte vreme, al�ast{l prorocie. Forma scrisă cu cirl­
lică : pronumele de dativ ti, care se repetă de multe ori, înve­
derează că scrisul & pentru acel aş pronume nu se pronunţa de
, scriitor aşa cum greşit transcrle d Iorga, adică: ia (s'a lnplut),
Ci tot ca In cele lalte casuri, anume i (sau cel rnnlt 'tu) s-a6
irnplut. -
Şi aşa încă În celelalte forme înţelese greşit şi redate Ialş de
tr.anscrierea d-lui Iorga. ,
2) Cunoaşterea regulelo.l' fonetisrnnlui organic al limbii ro­
mîne ne arată că neaccentuatul e nu se diftongează în ea sau
la. Aşa că, şi această cunoştintă demonstrează ca nu poate e­
xista În limba lui S!oicasau a fragmentdor de Cazanie de cari
vorbim formele transcrise de d. Iorga cu· ea sau ra în loc. de
organi.cul e neaccentuat: mărturiseaştia, dobil1deştla, să fila,
să si mlngUa, oin/a, multă vremia, c.clstă prorociia etc. Evi­
dent că nu putea exista de cât: mărturiseşte, dobîndeşte, să
fie, ome, elc. .'
Toate acestea Învederează Inc:I odată soliditatea docUn1En­
tărilor mele În «Fonetică" şi că transcrierea d·lui Iorga in­
ventează o limbă ro mînă care n'a existat niciodată în gura sau
,mintea episcopului Stoica şi ale scriitorilor acestor fragmente
de Cazanii. ,. .
Păcat că d. Iorga 11U vrea să asculte de aceste rezultate
documentate ale mele, un Slavist, ci stărue ll10rtiş a se· men­
ţine şi dînsul în atitudinea oligarhică stricătoare a răposati!or
Hasdeu şi Tocileseu fată de dîn�lI'. •
Numai prin colaborarea noaţtră a tuturor poate exista o
adevc'lratli Ştiinţa rominească. \
Ilie Bărbulescu
[161]
===c=_=.======�==========================
0RGANUL SOCIETĂŢII ISTORICO-FILOLOGICE
DIN IAŞI
No.2
O<:tomb'rie 1921
Anul XXVIII
ARHIVA
MIRON COSttN "
4. Letopisăţul Ţării Moldovei dela Aaron Vodă incoace.
de unde este părăsit de Ureche vornicul de ţara de gios, scos
de J'Mron Costin vornicul de ţara de glos, În oraş În Iaşi, în
anul de la zidirea lumii 7183, i3C dela naşterea mîntuitorului
lumii lui Iisus Hristos 1675, mesiţa (!oc alb) dni,
!\ianus-ctisul acesta este copiea pe curat. In adevăr pe vre­
mea lui Vasile Lupu, la 1648, s-a arătat o cometă şi au avut
loc o eclipsăde soare şi o năvală de lăcuste. Aceste semne
importante sînt relatate de Miron Costin mai tirziu decît la lo­
cui cuvenit. ... tv\ă vei, ierta, iubite 'cetltoriule, căci nu ti-am scris
aceste semne la locul său .. Crede neputinţii omeneşti; crede va­
lurilor şi cumplitelor vremi! Intreaba pre c.e vreme am scris şi
cît am scris! Aş fi lipit aceste semne la rîndul său, ce arnu
era trecut rîndui la izuodul cel curat, şi scriitori carii tzvodesc
puţini se află, iară tipa riu nu-i ,,(cap. 20. par. 4, pg. (28). Aşa'
dar manuscrisul din 1675 este eopiea pt curat a brulionului
scris cu 3-4 ani mai înainte. Putem preciza şi luna. In adevăr
letopisătul se termină cu <boiarii, după moartea lui Ştefăniţă
Vodă, îndată au ales pe Chirtţă Draeon Ruset, care au cădzut
�i Domn aice în ţară, şi cu dînsul şi pre Alexandru Costin pa ...
stelnicul, şi i-au r ăpedzit îndată la înpărăţie .(pg. 678). Chiriţă
Dracon Ruset s-a suit pe tronul Moldovei, supt numele de An­
ton Ruset, In Dechemure 1675.
Cartea este irnpărţită 11122 capitole (capuri, capete) şi fiecare
capitol in mai multe paragrafe (zaceale). Capitolele n-au titlu.
Din 'Predoslovie ' adecă Voroava cătră cetitoriu' înţele­
,gem că Miron Costin avusese lntenţiea să scrie o cronică dela
descălecatul dintălu cu Traian pănă În zilele sale: "Fost-au în
gindul rnieu, iubite cettroriute, să fac Ietopisăţul ţării noastre
j\1\oldovei din descălecatul ei cel dintăiu, carele au fost de Tra-
/
[162]
\
G. PASCU
."ţ, ;::,. .. ,.;.4 :. "�T: '1
ian înpăratul, ş( urdzisern şj.începătui'aJ-Ietopis.ăţ·ului, ce soslra
asupra noastră cumplite aceste vremi deacmu, de nu stăm de
scrisoare, ce de grije şi suspinuri. Şi la acest fel de scrisoare
gî'11d slobod şi fără valuri' trebueşte, iară noi prăvirn cumplite
vremi şi cumpănă rnare pămîntului nostru şi noua. Dec] pri­
meştetaceastă dată-atîta din"H'l1da' noastră, ca să nu se uHe
lucrurile şi cursul ţării, de unde au părăsit a scrie răposatul I
Ureche vornicul-. In cursul letopisăţul ui Niiroll Costin exclamă
odată (pg. 628): -lntreabă pe ce vreme am scris şi cît (=ceia
ce) am scris!". e
162
._----
Pentru alcătuirea cronicii sale Miron Costin s-a servit de
izvoare externe şi interne.
Izooare externe
Le-a notat însuş Miron Costin în blbliogr afiea cu care-şi
incepe Letopisătul. O cităm îi) întregime:
; . 1. 'Istoricii, adecă scriitorii de cursul anilor acestor cărţi
carii pomenesc de descălecatu! cel dintăiu a ţării noaslreşi a
ţării' munteneşti' : BOIVJtn, mare istoric de Dachiia Sau Daţlia,
Latin; Dton, la viata lui Traian, Grec; Talpentin, Ungur, iarăşi
pre aceşti doi au urmat. Aceştia au scris de Dachiia cum des­
călecatu-o-a cu Rîrnleni Traian înpăratul Rirnului in an'i 'dela
Hristos 120 pre socoteala - vremilor. 2. 'istorici! leşeştl carii au
scris şi lucrurile Domnilor Moldovei': Cromer, au scris lăti­
neşte, Leah : Dlugoş, lătineşte, Leah, Strlcouski, Litvan, au scris
!eşeşte ;- Piaseskt, vlădicul de Prernisla, fă ineşte, Leah. 3. 'Isto­
dcii leşeşti precarii i-au urmat răposatul· Ureche vornicul' ;
Bielskte, Leah; Marţ{n Paşcouskie. Aceşti doi au scris leşeşte.
Şi aceştia Încă' dzic că Moldovenii sînt toti Rîmlenl. Iar de des­
călecatul cet dintăiu n-au ştiut Leşii, Că rnai Intăiu de înpără­
tii� lui Traiari sînt veniţi În ceste parti.
. Această bibliografie' se .găseşte in termini aproape iden-
tlceşl într-un grup de manuscrise ale cărţii 'De Neamul 1\101-
dovenilor'. începătura letopisăţu,h.li. Fiindcă în letopisătul pe
care-l scriea acuma nu niai 'era vorba de descălecatul dintăiu.
bibiiografiea letopisăţului dela Aron Vodă încoace apare deci
ca blbli<)gratiea generală a letopis,ăţUlui întreg al Moldovei.
1
Izvoare tnitme \
a. Tradiţiea. Cîtevf\ exemple pentru modul de exprimare:
'1, Pg 516: Mai cu greu mi�� fost, iubite cetitoriu1ţ, a
scrie de aceste domnii [Alexandru Vodă, feciorul Radului Vodă,
Moise Vodă, donlniia fntăi, şi Alexandru Iliaş] ,'. ce cit am
putut înţelege den boiatii biittini den dzilele lor.
2. Pg. 541. Ţi.n minte oamenitbătrint, carii spun că ....
3. Pg. 556 .. Aceste am îtZţelţs dela boia!i bătrîni de
sfat pre acele vrem;. ,-
[163]
f';1!RON COSTIN
163
'4Pg.563. Iri/efes-am den boiari batrini cum să hie, vrînd
Vasilie Vodă în Suc-ava să-şi desparta Iata de Domnu-său
Ragivl!
b. Propriile sale CfJlZO ştln ţi, Intru cît, ca mare demnitar
al ţării, el il bat parte la multe evenimente ccnjemporane, ef.
pg. )�13: «Asia şi nouă, [ubite c xitoriule. cu l1111it thâl'"prea.
lesne a scrie d,e aceste vremi, în care' mai {a toati/,.'te-am
,prilejit singuri. Şi pentru lungimea capetelor ce s-au scriş den
îndţlungata do rnnila hd Vasilie Vo dăjnaiuus, den ieşltu] ·c-,�[
diutăiuden scaunul ţarii, a iui,Vasile Vodă, Incepem a "scrie ac
dornntia lui Ghiorghte Ştetan Vodă- (an: ,1653) .
Ni.iron Cos tin scrie nu numai «ca să. nu se uite. lucrurile
şi cursul ţărli Jt (Predoslovle , ci şi fiindcâ .letopi'se,ţele nu
sint să le cetească ornul să ştie numai ce it fost în vremile
trecute, ce mai mult s.ă hie de'itt.'l,I!iţătură, ce est}1 bin� şi ce
este rău, si de ce să se ferească şi ce va urmahiec'ne : Dom­
nul, den faptele Domnilor, care cum au fost, şi cu ce .veste şi
pomană, să iee urrriă de v'ata : bolarii, urmînd pe ooi,it"fii cei
cinsteşi şi înţelepţi; . sluji oriul, .a slujitoriului ; că c)neşi după
breasla sa de urmează pre cel cins.eş, cinstit ţstţ; cine 'ur­
mează pre cel rău, rău este şi ră r se va săvîrşi. (pg: 655)�
Pentru aceia el inţelege să fie impartial: -Nirnică nu strică
'credinta aş'a acelora ce scriu letopiseţele ca fătărIi,!, ,d!ld ve­
ghe vciaunnta şi coboară. lucrul' cu hulă alfuia. Noi' măc,a,r
că am q datoricLI, pomenire lăudată mai n1'ulto lui Ş.tefan Voda"
dela carele multă milăatTI ,avut, elecftluj Vasilje Vodă" �ela
carele mllltă urgie păi'in\ii noştri au, petrecl1t, iară direphtea
socotind, nu pociuscrie Într-alt chip. (p� 615), .'.,
lată .de pildă cum caracterizează Miron Costin p,e Matei!1.
Basarab, DomllllI tvl�lllteniei rpg 632): "pieste scurtă. vre'rhe
după aşedzarea domniei lui Ştefan Vodă şi-au sfîrşit dzilele şi
Matciu Vodă, Domnul lTIuntencc;c, om fericit preste toate dom­
niile acestei ţări, nemîndru, blind, dirept o ITI. "de ţară, harnic la'
răzb)ae, aşia neînfrînat şi neinspăimat, cît poti să-I asamelli
cu mari oşteni a lumii" ,
Ca să nu fie bănuit de polonofilie. ca unul ce avea sim­
patii p'entru Polonlea, t1n?e-şj; fă�}lm-i; s(udlile; Miron Cost.in,
descfllnd o IllpUl a Polon:lor pe vr,t1�lţa lUi Şţ�fal1 V:Qdă, ZIce
(pg. 622) :"Şi aceste toate nu-ţi scriu Iău.dindvreo parte, ce
tocma cum ali fost Nu se face laudă oşti!' leşeşti. Am prea
fliu/ţi de ţară mar/uhor, , ., , •
Miron Costin' ştie c,ă istoriea un'ei ţăff nu se poate face
fără a Clll10aşte istor lea ţărilor dmp reiuf. Pentru a descrie
evenimentele din Moldova dintre 1646-1653 el face deci o
descriere largă despre !uptele hat111anului �căzăcesc Hmil cu
Poionii (cap. 18), justific1ndu-se asUel (pg. 574-;F5) : .Şi de
"a� avea la c.ineva pentru acest lucru vreo hulă, că acest Ieto-
[164]
""
164
)
Q.PASCU
plsăţ mai mult de lucruri străine pomeneşte' decit de loc. de'
ţară, făcut-am acest curs pentru I să se deslege mai bine lucru­
rile ţării noastre, care la acea vreme s-au prilejit. Şi: acela să ..
ştie că această ţară fiind mai mică, nlceun lucru singură de:'
sine fără adunarea şi amestec cu alte ţări n-au făcut»,
Miron Cosun este fireşte partizanul monarhiei, pe care G
consideră ca de drept divin: «Domnul ori bun ori: rău dela
Dumnedzău este. Precum dzlce sfînta scriptură. 'nu este nicio­
putere fără numai dela Dumnedzăn; (pg.480). Aceasta nu in-:
sarnnă însă că Domnul să nu se sfătuiască cu boerii: .Pentru
aceia au dat Dumnedzău inpăraţii, craii şi domnii cîi muitor ii
ţărilor, să aibă sfetnici pre lîngă sine, cu carii vorovind (1
treabă să frărnînte cu voroavă lucrul; şi unul una, altul alta
raspunzind, săIămureşte lucrul care-Lrnai spre Indămînă : iar-:"i;
ce fac Domnii singuri din gîndurile sale Sau diW şoapte, rar
lucru lesă la folosi' (pa, 561). '
Adeseori Miron Costin critică pe D0I11111 : ,,0, Moldov ă !
De-ar hi Domnii tăi carii stăpînesc În tine toti înţelepţi, Încă,
n-ai peri aşa bine! Ce domniile neştiutoare rîndul tau şi la­
come sînt pricine perlrli tale; că nu cauta să agonisească -şle
nume bun ceva la ţară, ce caută desfrînaţi numai in avuţie 81-
strîngă, care apoi totuşi se răzsipeşte, şi Încă şi cu prlmejdit
caselor lor" (pg. 469-470).· ,
Din Letopisăt rezultă că. afară de poloneza şi latina, Mi'­
ron 'Costin ştiea încă limbile = slavonă, rusească şi turcească. ln­
adevăr Letopisăţul are, traduse În romîneşte, i5 citaţii slavoueşti'
din Scriptură (pg. 47080, 508�-llt 5242i, 692Q, 667Il-15), 1 citaţie
rusească (pg. 67225) şi 1 turcească (pg. 54616), , '
Ca orice beer cult al 'timpului, şi 'Încă pe, deasupra ca:'­
unul ce studiase În Polonia, este evidend că Miron Costin ştiea.
slavoneşte, şică, în orice caz, nu-i era greu să înţeleagă rtlSe­
şte (mai ales că' ştiea ruteneşte, v . mai jos). Ştiea oare In ade­
văr Miron Costin şi turceşte ? Probabil, judecind şi după ter­
minii tehnici turceşti pe care-i introduce ln Letopisăţ (aţaiu, -ar­
zehal, balemezurt, berat),
Miron Costin a fost adeseori interpret diplomatic. Astfel'
la consiliul care a avut loc la satul .Grigoreştl pe Siret Între
Stefan Vodă, Domnul Moldovei, Condraţki, polcovnlcul craiului
ieşesc, şi Petkl Iştioan, sărdariul lui \Racoţi .... Eu carele scriu
aceste m-am prilejit la acest tălmăcltşÎ la altele mai pre urmă"�
(pg. 61915), In ce limbă vorbea Petki lştioan, nu ştim. La pg.,
529 Miron Costin relatează un răspuns al lui Kemenilanoş nu­
mai in redacţie romînească. Pe de altă parte cO-pistu I Ion Cozma,,.
care la· 1754 a, copiat 'lstoriia de crăi'ia ungurească de CÎnd şi
cum au câdz.ut pe minule Turcilor' de Miron Costin, zice că a,
ceastă carte este .. izvodită depre limba Iătlllească pre limba,
Ifloldovenească". Foarte p'robabil Miron Oostln nu ştiea ungureşte ...
[165]
MIRON COSTIN
._------------_._-------------------
165
'In Opisaniea în versuri Miron Costin are două pasaje ru­
ueneştl (ucrainiene): unul pg. II 117 (neznaltu bikme 'nu inteleg')
. :şi unul pg. II 117 (Iaţko ze Sniatyna od kilka lat zatszowszy
lut pasiezku maiu, a nikoho oprocz was toper ne wydatu 'sînt
Iaţcu dela Sneatln. De vreo citiva ani mi-am aşezat aici prisă­
cuta .dar afară de voi acuma, p,e nimene n-a 11 mai văzut'), ceia
".ce arată că Miron Costin ştiea şi limba ruteană .
.5. Miron Costin este ce) dintăiu Romîn care a căutat să
.aducă la cunoştinţa străinătăţii ştiri despre istorica poporului
rornîn. Dupăce scrisese Chronika in leşeste, cronicarul nostru
.<1 dat de astă dată o traducere latinească a Letopisăţulul. Această
·traducere a fost publicată de Barwinski, Chronicon Terrae Mol­
daotcae ab Aarone principe, Bucureşti 1912.
Această traducere este foarte importantă şi fiindcă ne ajută
-să precizam înţelesul unor cuvinte şi pasaje obscure ori să
confirmăll1 înţelesul unor cuvinte cunoscute şi din alte texte.
Baştă 478"il' W �6' 2) - propugnaculum, întăritura de ră­
::zbolu.-.!O tabie, adecă o baştă den afară de şanţuri 49617- pro­
.pugnaculum, id est turris extra va/la.-- Au tocmit oastea cît a­
giungea glonţul puştei, făcînd şi două bâşti de pămtnt, una la.
un. corn de oaste, alta la alt corn, cite ClI patru puşti şi cîte
.ClI trei sute de pedestraşi cu foc 4782 - propugnacula ex terra.
Aşadar haştâ pl. băşt: era o întăritură de pămînt în formă de
turn, în care încăpea patru tunuri şi trei- sute de soldaţi - E t:
ool. baszta, .
'. Cuciniu, act. lntr-un singur exemplu: Curtile cele domneşti,
.caseie cele cuclni; grădini. grajdiuri de piatră, .�586 -- hypocau-
sta.--Casele cele cucinii 'de bucătărie'. EL: lat. +coquţneuseeco­
Jjllifl;us,·a, um, Traducerea justă, bazată numai pe etimologie, a
dat-o deja A. Philippide, Principii, 184 (laşi 1894) şi Zeitschrift
fUr roman. Phil, 31 (1907) 308, care a relevat şi cuvintul sim­
.plu cucină bucătărie in cronicari, Zeit. roman Phil. 1. c.-- V. A.
Urec hia emenda prin cu cinci!
Dărăgănie.--Dărăgăni'ta nClJ1ţască, 661 a-gerlllanica miiiţia.
Drîmbă.- Drimba aceia de oşti 57726 --- pars iIla exercitus
-tartarici ; - cealalta dtlmbă de oaste 5781n -- altera pars exer­
Ci!l13 tartarici; --o drlmbă de Tătari 438�8 -- Tartan --.0 tlimbă
,(sic) de Tăta1"i 48222- turma Tartarorurn.- Et.:?
Frij!, s. m. pL -- Frijide cei nemteşti, 45032 - jrison"es
germanici.-- Cai nemţeşti. Et.: pol. r,yz. '
Ologozală. Şi aşia gonind CazaclÎ şi haiducii pre ianiceri,
s-au întăritat şi oştile căIăretf', şi s-au făcut o glogozală mare
între oşti, 489�:- 4902-- pagna ; - lară dincoace acea spaimă
_ŞI gLogdzală făcuse în oastea turcească, cît giumătate de s>aste
Jugisă de supi corturi la altă parte de tabără, părăsisă şi puş­
tilc şi se făcu să o amestecătură mare,' 44927 -- tţtnlultus factus
,,:.st tantus, ut dimi.dillrn exercitlls fugerit in alîam partem ca-
[166]
166
G. PASCU
strorum eX SUtS tentoriis, r elinquendo etiarn tormcnta, ei facta
fuit consternatio maxlma j-e- A LI vădzut că nu este oaste,. ce
. este o 'gt'Ogozaltl, deşartă, 6603 _.- vana confuslo Iiomtnum=-C«:
vîtjluiîll"sar1ină"confusio hornlhum, învălmăşală" Cuvîntul s-a
p�stratÎn Ardeal :glogozalr'i 'jmblt!zaiă, lume care se îrnbul-.
zeşt�' ,(Viciu, 46).
. Odoacâ; adv. - Să ltle mai avut cevaş vreme Tirnuş..
niclo mănăstire n-ar e hi hălăduit neprădată oioacâ, 618gr,--n
-certo.- Tiidin c'tează cuvintul în .trti exemple din Oosofteiu
Viata Sfintilor şi-l traduce prin 'chiar'. - Guvîntul se găseşte
odată rău întrebuinţat într-un .ms al' Letopisăţutuinostru : pg.
648i2 'Slujltorii mila şi cinstea care au avut la această dom­
nie de cind odoacă ţara n-au avut nici la o domnie. M.amiscrέ
sul hiat de bază nu are fraza sub'iniată şi nici textul latinesc,
V. A. Urechia I1U cunoştea cuvîntul şi se gîndea la odoare!
, Peţtene, s. f. pl. - Cu peţiene la şlice, 56!! -- cum cristis
ad pileos.:--'AigreHe, panache'.
, Poiadă, s. f. 6292-,;, mal sus nuor de Lâ.custe,-r-agmen.-Şez.
V t 17: pcer//! 'rŢlultime flămîndă de oameni, de copii'. Cuvtntul
lipseşte ia Ţik!in.·, '
·Po$politli 4862:- nobilitas ·502r., -- respublica -- Et.: pol,
pospolita J. .
Roată, s. f. Pl. roate. - O roată de Leşl, 532�1 ---: una
phalanx Polonorum,; -- Trei roate de Nemti 48920• -- .ues
. phalanges Germanorum.c-Et, : pol. rafa.
Sornit, ad. --- Cu fată sornită de mare rnîhniclune, 58510 ­
CJ1Yn vultu act maerorem composilo, -- Făcut, prefăcut
. pe fiiş adv. Se găseşte numai în douJ' locuri: Deci cum
au.vMzut Cazaciiagiutcriul, au sărit dirept asupra Ianicerilor
bătn�du-se dela o vreme de ţUş Cli sinţele, cJt le-au căutat a
se daîna'poi I<,tnicerii, 489'"1 -- confţrendo cum illis com;nlf.s
'corp la corp'.-,- III al do'ilea exemplu aaverbul nostru nu este
tradus: S-au pornit toat::i că,zi'icimea cu singur Timuş la locul
1IIlde cuprinsese Nemţii, şi nu den sjl1l�te, ce apllcfnd drugi,.
hloabe, cu sinete de ţUş, au Î!1p,ins pe Nemţi dela şallţmi.
6257 -- et non 'sclopetis, sed stipit.J.b1.ls duris sudibusquc prae­
ciSis et aliis quae timor eJ furor subministravit instruinentis"
e�PlJlenlnt Germanos ex fossis. - Pfnfru acest din urmă loc:
11ilt'IlS are de apucotele.-Cuvîntul este un derivat dela verbul
ţinea. De tiiş Îl1samn'ă €leei 'tinînd, apucînd sineata (puşca) ca
un ciomag, lovind Cll sl11eaţa ca cu Uf� ciomag'. .
Cuvîntul brant, cal,'e se întilneşte numai în Lefoplsăţ şi
ţl,lII.nai o singtl�ă 'dată, a dtm�s din neffricire net�adus fn t�xtlll
fatmesc: IarăşI den Munteanr nu făr<1 'scădeare ltl oameni au
fost, şi mai vrrtos primejdiia lui, Mateiu Vodă cu rana ce i s-au
priJ�jit, den.care·cu adevărat şi brant <\U fost, f51ţlnl - Sed
e'tiarn Valachi plllre� desiderati sunt: maximus vp.ro casus fu it
.Matthaei Principis ex vulnere, qLtod ipsi obtiglt, ex quo vuL-
[167]
lvHRON C03TlN
161
nere, cum esset eliam senex,... -- Cuvîntul însarnna i'n Bucovina
obrinteală, '
.4 se amistui 'a. se evita'i=-Iar ăce Iaste. s� nu treacă, şJ
orînduiala dela Dernnedzău l1U se poatesă'se amistutască,
4822o-evitari non potest. •
Cuntenit 'vrednic'.-Om cuntenii la toate, 6499_10-aptas
ad ornnia.
Cuntenire 'stăpînire de sine'. - Era Ghica Vodă plecat
spre stngecu mare cuntenire. 65112 - et Ql1antu!11 se continebat,
Poveste 'vorbă, proverb' -� La noi este o poveste că cine
piere de glont de tun. tot era de fulger .să 'moară, 620ilO-pro­
verb/unt,
Scump 'demn', -- Om contenit la toate şi scump, cum se
cade hiecînd capichlhăjle să hie, 6499_,,11;-dignus.
,A se suna 'a se afla, a se zvoni'.-Mirîndtt-se călugă­
r ul de un lucru ca acela, au mărs cu răvaşul acela la lor dachi
Vistiernicul, care, dacă au înţeles, şi ştiind cum s-au sunat a­
cestea şi dintr-alte parţi, îndată alt stătut la mare voe rea,
ca un om Intreg ce era la toată hirea, 58616-'�sciens quia hoc
idem etiam aliunde spargebatur ; -- Luînd veste Ştefan Vodă
de Timuş că vine Ir.tins asupra laşi lor. Dicul sparariul Dom­
nului muntenesc, pre porunca Domnu-său, să nu se sune detot
lucrul că au intrat cu oştile lui în raiaua înpăratului, se în­
toarse cu cîteva dzile mai inte, 59817,-,-ne pa/am fieret ;---ct1rÎnd
după aceste sfade cu Mateiu Vodă, pentru să potoale Vasille
Vodă sunate zarvele, pre Ieclor-său pre Ion Vod ă I-au trimes
în Ţarigrad, 55�1l---sedando Basilius Prlncep s inirni citias diuul-
gatas) '
Pentru Istoriea cuvinelor romîneştl este foarte interesant
de observat că Miron Costin a introdus 'un număr însemnat de
cuvinte nouă (neologisme), care se recunosc ca atare depe
faptul că sînt explicate, şi dintre care unele au rămas pănă
astăzi.
Elemente latlneşti
Cinci termini medicali,
Tiran dirept fantasttc, adecă butguitort« În ginduri, 657H­
tyranus phan.tasticIlS.
Ştefănită Vodă .. au cădzut în boală foarte grea, lunKţ,)are"
care boală indată au priceput doftorul că trebue să ia sînge.
ce Il-au ascultat, şi adogîndu-se boala, şi ales toamna fiind,
aşa de greu l-au cuprins hierbinţala. cit pănă la Tighinea au
stătut jrănitic, adecă blligllit den flirt. Cu chipul ciumei era
boala, că j.,.au ieşit şi o bolfă la o mînă. Ce nl,1 era, ciumă, ci
direaptă lllngoart, 'cării boale îi dzice doftorii mallgna, b7720 __ ,27
[168]
\
E!'emente tUfC!eştn
G. PASCU
-inci de rit tit phraenestm, id est rnente rnotus Iuerat, .... maligl'lll
vehementisstma.
Om boleac fiind Radul Vodă"ş/ de mi/zi şi de ptctoare,
�are boală podagră şlheragră se dzlce, 5112"�:qllae infirmitas
podagra et chieragra vocatur.
Doi termini diplomatiei :
Tractate adecă legături de pace, 4386-tractalIts pacis.
Avind acela craiu Vladislav şi praxis adecă ştiinţă, ce
sînt Turcii, ... 567t;--praxim, hoc est experirnentataru sclentiam.
Demnităţi :
Gheneral, adecăpurtătof de oaste, f)G71�.-·generalissil11us dux,
Prinţipe, adecă din domnii tnpărăţiei unul 44-4'7 -princeps:
Tlranilor, adecă uărsătorilor de singe, 462]8 -tyrant. Sg.
ttiran 6578, --- Tiranie, st, 65811 -ty rania.
Deşi neexpllcaţi, noi considerăm @r;1 neologisme introduse
de Miron Costin şi următorii termini:
O măsură de distanţă:
'O milă de loc, 483� Şi 503IJ, Suboto v, loc de o milă de
Cehrin, 57013, O milă mare de loc, 5413, loc ca giurnătate de
milă, 4833;;- milliare .. - Cuvintul se găseşte o singură dală la
Ureache: Şi sosind li la Suceava Maiu25, le-au 'ieşită Petru Vodă
înainte 3 mile, 150u• '
Două milioane să le dea Leşilor bani, 6431" ---' milliones,
Un termin ştiinţitic: '. .
Care toate semnele în loc bătrînii şi astronomii in Tara
Leşască a mari răutăţi că sîni acestor ţări rnenia, 62(:;,. -, astronomt,
Un termin militar:
Au facut Leşli o cetate anume Codacul, la pragul cel din­
tăiu a Niprului şi ţineau acolo cite 2000 de Nemţi pedeştrime
ca puşte pentru opreala 101', care era foarte cu mare sila Ca­
zacilor, ca unor oameni carii altă hrană nu ştlla fără oştenila.
Şi din acea opreală s-au rădicat în cîteva rinduri inpotriva Le­
şilor cu Nalivaica hatmanul, apoi eLI Sulima, mai apoi cu Cέ
zima, hatrnanii lor. Ce tot H răsipiîa hatmanii leşeşti: pănă vă­
dzind neticneala CU dînşii. le rădicasă h�tmăl1 iile să n li ITi e. şi le
trimetea cîte doi domni comisari lUai mari. Si acei comisari ie
-făcea giudete şH cîrmuia, 566a-18 ;-- corrilssarii.
Deşi întrodus de Ureache, un termin ştiinţific con ti n U<1 să
fie necunoscut:
Cometă, adecă steaua cu coad�, 6.27�,,":"'" cometa, hoc est
stella caudata.- Ci. Ur{�ache 205 :\stea cu coadă, sau ctlf11\1-i
dzicii unii carneta.
DoI termini diplomatiei.
După risipa dela Ojogeni a luÎ VasWe Voda, făclJhfti
wateÎtl Vodă aruh.ai, adecă răvQş de: jalobă la singur lnp61-
[169]
MIRON CdSTJN
169
I
L
.ratul, 554JG.-Ş:tilleallu, lnll. Or. II� 7-8 nu cunoaşte un exem­
plu mai vechiu.
Iară despre partea hanului era aceste ponturi: steagul şi
.tuiurile să le dea pre mîna Iererniei Voda, şi dela înpărăţiia
Turcului să-i scoată dires de domnie, ce-i dzic pre limba lor
.berat 43817.-Şăineanu, Infl. ar. Il, 17 nu cunoaşte UI1 exem­
plu mai vechiu.
Doi ter mini miii la ri.
Am dat ştire strejile cum soseşte şi înpărăţita [= Turcii]
tu toale osttle i'n tocmală, cum dzic la Turci alaiu, 481 J8' -­
Şăineanu, Infl, ar. ll , 14-17 nu cunoaşte lin exemplu mai ve­
chiu.
GO de puşti tot de cele mari, ce se dzic balemezllri,499,,_
--- Şăineanu, JnII. ar. Il � 11-12 nu cunoaşte un exemplu mai
vechiu. Cuvintul este pl. dela balemez tun greu de cel mai mare
calibru, care azv îrlea enorme ghiulele de marmură < turc. bal
Iimez 'couleuvrine' (Iitt. 'canon qu i ne mange pas du mi d, mais
quij.devore les hOl11mes'<.:.ital. palla e mezzo 'boulet ei de mi').
--;E,ste interesant de observat că În versiunea latinească a Le­
topisăţului (v. mai jos) Miron Costin întrebuinţează pluralul
romlnesc: 60 tormenta illa maxima, quae vocantur apud Ţrrcas
balcmezur.
Un elrnent polonez
Bardişe s. f. pl. "este un fel de arme, topoare cu coade
lungi" 48920 -- cum securibus latis dictis bardysz (est una spe­
des armorurn : secu ris lata in marinubrio longoJ-Et: pol. baf-
'dysz (Hasdeu). ' ,
Pentru istorica dialectelor sint interesante următoarele trei
cuvinte rrutnteueşti relevate de Miron Costin:
Curtea, ce se dzice la dînşii [la Munteni] roşit, 60f:1�31 curtea
ce se chiamă ro şti, 6101s-militia auiae dicta rubri.
Giudeţul, cum dzic la dînşii, Buzăului, 636".--Muntenii zi­
ceau, caşi astăzi judet Miron Costin rcleveăză cuvîntul pentru
înţeles : in Moldova giudeţ Însemna 'judecată', iar pentru inte­
lesul muntenesc, care s-a impus astăzi, Moldovenii ziceau ţinut.;
IJn ms adaugă: adecă cum dziceam noi Moldovenii ţinut.
Lua plaşcă, cum dzic Muntenii, 640u--accipiebat pr.aemium,
lit dicUllt V,alachi plaszke.
Un cuvînt dialectal moldovenesc:
.La pragufile Niprului, unde are Nipru în trei Jocuri pra­
gllfi, aşIa din firea locului făcute, de cade ăpadepre stinci, ce
sînt In fundnl apei, la loc mai gios, 5641G.-·Pragul cel dint:tiu
a Niprului, 566!I,-·-Prag pl pragllri 'cascadă'.
[170]
o particularitate a limbii lui Miron Costin este întrebuin­
tarea parttcipiului absolut.
Cîteva exemple pentru înţelesul jernporal :
- Pg 549�. Pornite oştile leşeştl, amu.au aflat Sahhraga
spre Camenlţa şi pre singur cra'ul aproape de Varşav în tabără,
Pg. 553J". Şi arnu pănă în Totruş coborîţt Ungurii, şi
oştile munteneşti pănă la Milcav sosiţi, au schimbat Racoţi sta­
tut eLI Mateiu Vodă -- et [am pervenerant Ungan usque ad
Totrusz el exercitus Valachlae vusque a a Milkow· attlgerat :
mutarunt consilium Rak0CÎus cum Mattheo Principe.
Pg. 614J1I• Şi cum venea intins Orhcenii la dinşil, lnpledi­
caţi ClI trecătoarea rîpii aceia ce S-au pomenit. nu trecuţi bine
t.oţf",au sărit călăreţii lui Ştefan Vodă şi în loc i-au înfr int pr e
Orheeni.-Curn venirent properantes Orheiani act lllos, lrnpediti
transitu pr aerupti supra dicti, et necdurn ornnes rranslerant, te­
cer unt in illos iriipetum equites Sterphanl Princlpis, et prima
statirn impetn perfregerunt Or heianos. .
Pg 6191, Oştile într-agiutor ve1lit� lui Ştefan Vodă şi,de­
şeşri şi ungureşti, dupăce s-au adunat la un loc, au mers'lln­
dată Leşti In frunte -- Co piae auxiliares Stephani Principis
polo nicae et ungaricae., cum convenissent in unurn lacum,
pr aeiverunt staiim Polo ni in fronte.
Pg. 630,". Şi nedesdUecat ineă bine CLI toată tabiir(!, l-au
şi dat d'.:� ştire străjile lui cum sosesc siirnenii la vad --' Nec­
dum accornodavcrat berie sua castra, cum ecce sign!ficant ex­
cubiae ipsius, ql10d se'T1eni\reniunt act vadun1.
Pg. 67110, Den Tatari şi de ai, noştri au ales ŞJefăni(ă
Vodă şi ati rnărs supt tabără c!1zăcească, aCITHI Prutul tremtă,
de alt luat den oastea lui Constantin Vodă limbă _.- Ex his Tar­
taris et ex nostris selegit Stephanica Princeps aliquot et misit
iliac: versus carraginern cosaticam, ul transiit Prutum exercitus
Constantini Principi,:;, qLli adduxerunt captos ex adversa parte.
Cîteva exemple pentru inţelesul cauza!: ' ..
• Pg. 552rJ.Si aşla splrcilJtâ oastea şi fără nici o tocmeal:l,
a1.l plecat şi Vodă fuga . __ . Cum'qlle dilapsus e%et 'exercitlls et,
mullus ali clefenslO1wT! staret, '",tiam Basflius Princeps aufugit.
Pg.'581Is' Aţh;w perit de rălI oastea [eşascii de Cazaci
şi de Tătari, lăsaţi Leşii in nădejdea păcii ce se făcu să la Bea­
.. laţercov, cit nici hatmanul, nice tin cap, n!ceHIl suflet. oiu dzice
de!l 8.000 de oaste pc/deastră cf\era, n-au I1ăIăduit/- Potoni
confisi pace fada Bia1a Cerkiew. '\1il1i1 formidab�mt.
Pg' 662,,1' far:! singur O!li.:a Voda au ieşit la dinşii CU şli·
cu! a minJ, rugîndu-se sa hie îngădl�tori nu tlui mult de cind
. şese c!zile, spuindtl-Ie adevărat de venirea sultanul.ui. Ce n-au
avut eLIi 'dzice, nebll!zite gIndurile prostimii şi turbaU! -- (setl
nlhil potuit eftfccrc CLHn il1sanientlbLlS et turnultuantibus belluis).
Glorge Pascu
[171]
DIVANURI DOMNESTI
--_. __ .... _�---------- !
.� - .
)7.1,
Di\ta.nurile DomneşH ain ]ftolDova
şi]ftuntenia ,inc • Stcol. XVII:
.'
(t660-J670).
Anul 1660. In Moldova avem domnia nouă, a lui Ştefan
Vodă Lupul; în Muntenia avem domnia lui Gh. Ghlca Vodă,
trecut cu domnia dela Moldo\' a, încă din toamna lui 165�J.
Cronica ţării arn'nteşte în scurte cuvinte motivele acestor
schimbări. Vizir"l.p Poartă-e-a Klupruliulvprlet'nul "lui Vasile
Voda şi a lui Ghica Vodă bătrânul, Beizadea Ştefăniţă vera
crescut la Constantinopol in carte grecească şi turcească -Iară
pre Ştefăniţă Vodă l'au dat tată său Vasile Vodă la carte la
prietinl şi Iăcându-se v olnlcel - era născut la 1641 Iunie, deci
avea 18 ani --- mergea ieu. câte un răvaş la vizind Kiu­
pr uliui cel bătrân de la tatal său Vasile Vodă pentru ne­
voile sale. Spun că dacă l'au văzut să fie zis: fecior voinic
are Vasile Beiu. Şi aşa fără zăbavă au eşit la domnie Ştef;:tniţi1
Vodă mutând .pe Gh'ca Vodă în tara Munteneasd!, ca pre UII
om bătrân pentru aşezarea acei ţărl, după mari răscoale ce
făcuse Mihn::a Vodă acolo În ţara Munteneasc:\» (Let. 12.367) .
• c In Moldova divanul tânărului domn, se compune din
boeri, precum urmează : Racoviţa Ceharr vei logofăt, Toma
Cantacuzino. vei vornic ţării de jos, lan Prăjescut vei vornic
tăr il de sus, Ilie Şeptetici hatmtw şi pârcălab Sucevei, Miron
Ciogolea şi To deraşco lordachi pârcălabi de Hol in, Neculai
Buhuş şi Ilie Arapul pârcă'abl de Neamţ, Andronic pârcălab
de Roman. Dima portar de Suceava, Andronic posrelnic, Nec.
Raco viţă vei spatar, din comis mare ce era in iarnă, Gr lgor e
Hăbăşescul vei paharnic, Iordachi Cantacuzino bâtrânul ve!
otsterntc, Radul veI stolnic, înlocuit apoi spre vara ClI Solomon
Bârlădeanul, Baca vei comis ;apoi Ncculai Buhuş vei medel­
n icer, Gavril Jora vel sulgiar, Gavril Paiadi biv vei slugiar,
Chiriac Sturza vei [itnicer, Vasile Şold an biv vei jitnicer' Fră­
tiJă vei orujnic, Toderaşco Prăjescul vei clucer, Saulea vei
căminar, Ureache_ vei vameş, Grigore Oheanghe agă, Neanittl
viorl logofăt, PMraşco Danilovici 3 logofăt, Duca 2 visternic.
Andoca 2 pitar, Gavrilaş NeaniuI2 visfernic ; vornici de poartc'l:
Durn Roşea, Rugină, Condrea •. ,Oligorc Hlâpi'l.scul, Vasile, şi
Dumifraşcu ; dh ci şi uri.cari : Ştefan şi Vasile Corlat, Tiron dial?�
Dumitru Veisa (Radu Ro.seti "Vascanii" 41; 10rga Doc. XVI,.
158; 1. Antonoviri "Doc. BărIădene" JIl 42; Surete şi Izvoa(Jc
IV, 301 ; Ispiso'lce şi zapise III, 1, 122\. .
In M!mtenia divanul lui Gh. Ghica Vodă se compLlne din.
[172]
172·
GH. GHlB . .\NESCU
.aceşti boeri : Manul mare ban al Craio vel, Preda Bucşanul
vel vornic, StroeLeurdeanul veI logofăt. Pană Filipescul vel
visternic, Iordachl (Gheorghe) Trufanda vei clucer, Necula vei
I spătar, Chlrcă Rudeanul veI stolnic, Colţea comis, Drăghici
Cautacuzlno'<vel paharnic, Badea vel postelnic, Popa vei
sulger, apoi Gheorghe Mihalcea.Jvaşco vel pitar, Neculai 010-
goveanu biv vei pitar : apoi Barbul biv vei vornic, Cernica
vornic. Radul şi Alexandru postelntcl, Şerban Cantacuzino 2
Iogofătj-e-dieci de divan; Dumitru. logofăt. Preda Mareş logofăt,
Soare-viei Stoian. (Iorga, Cantacuztneşti III, 11 ; 241, Documente
. Manu 28, Surete rus. XXXV, 208, XVI 128, Vl 83) .
.. ; Cercetând listele boerllor celor 2 divanuri, .iese acest invătă-
mânt politic: Tânărul Stelăniţă Vodă (născut În Iunie 1641, (v. Uri­
car Vlll 19) îşI alcătui dtvanu] din hoerii bătrâni li tatălui Silit şi
unii din boer il lui Gh. Ghlca. pentru care schimbarea de domnle
nu era şi o schimbare de polltică. Dintre boierii bătrâni ai lui
Vasile Vodă erau fraţii Toma şi IordachiCantaaizino ; acum
intrăIa boerie şi Toderaşcu Iordachi Cantacuzino ca parcalab
de Hotin ; apoi Andronic postelnicul : iar dintre boerii de divan
ai lui Ghica Vodă găsim pe Raco'vita Cehan; ce rămâne ve!
logofăt, Ion Prăjescul schimbă vornicia CU Ilie Şăptelici, care ..
trece hatman,
In .Muntenia din con ira divanul lui Gh Ghica e alcătuit
din beeri, prieteni, rude şi fii de ai postclniculul Costantin Can­
tacuzino: Drăghici, 'Şerban şi Paoăl Ftllpescul îi găsim boieri
dlvanişti, iar Manul îşi păstrează boeria, ceiace dovedeşte că
opoziţia, care.a luptat contra lui Mihnea Vodă a intrat pe de-an­
tregul în divanul domnului, ce venea din Moldova Astfel se
Înl�ntuesc faptele de politica internă că noul domn .Moldovan
nu adllCeaCli �ine nici un !Joer din Moldova, ci îşi făcu diva­
nul numai 'din boerî Munten:, baerii săi cei mari rămănând cu
boeriile lor În dival1ul lui Stefănită Vodă Lupul. Când Radu
Mihnea Vodă veni a doua oară cu domnia la Moldova luase
cu sine 7 boieri divanişti (Un Muntenia, şi cu toate acestea
Radu Mihnea trece în ochii lui Miron Costin de Radu cel Mare;
hici o urmă de protestare <:ţin partea bo.;rirnei mold'JVeneşti
pentru acest fapt. De ce ? .
Anul 1661. In /'Vfoidova domneşte �(itefăiZiţă Vodă Lupul,
Întrerupt o lună cu domnia lui Costantin Vodit Şe:ban; în Mluz­
tenia domneşte Gligoraşcl1 Glfica Vodă Încă.,.din iarna lui 1660
lnl\bldova a fost o manel foamde în vara anului 1660
lucru de care pOl11enesccronici\e (Let. 1�,369) şi actele timpu­
lui--,.când a fost foametea cea 1)1are În zilele lui Stefăniti'i Vodă,
fjciorul lui Vasile Vodă:> (Ispisoac:! şi Zapise li!. 2. 164). In a­
cest an muri şi Vasile Vodă .domn vestit între domnit ţării:.
(Let. P,371). Cu inceputul at:ului .1661 domnia lui Stefănită
Vodă ftl tulburată Wnp de o' hlliă -lanuarie- de domnia lui Constan-
tin Vodă Basarab, c:are prin fapte de arme pune mâna pe dom- .
I
1.
[173]
DIVANURi DOMNESTI 173
___________ . .•. . __ -:-'-- . .. _._. L. . _
nie şl dă chiar cărţi domneşti. Cronica ţării pqmeneşte pe larg
de mersul luptelor date contra lui Costantin Vodă. In aceste
luple se arnlnteşte de următorii boeri : (Ohiorghe) Catargiui
(vei clucer), Gttgore (Hăbăşescul) paharnic, Mthalcea Hâncul
serdar: aceştia sunt batuti pe rând de oştile lui Costantin VOQtl cu
Kelşca cazacul ; Durac era de partea lui Costantin Vodă, Pen- .
Iru tulburările aduse in Moldova in iarna lui 1661, Mustafa..
paşa de Silistra venind În Iaşi mustră aspru pe Vodă -făcând
pe boieri haink.. iar pe Ştefănîţă Voda Iăcându-I om de nimica" •.
şi ca chezăşie luă 'in pază trei mari boieri, .pe Toma.vorni'lUl .
(Cantacuzino), pr e (Ilie) Şeptelici hatmanul şi pe (Ion) Prăfes­
cut vornlcul,
In Moldova Divanul lui Stef:1nită Vodă se compune din
următorii boeri: Racovit/ţ Cehan vei logofăt, Toma Cantacu­
zino vei vornic ţării -de jos, IOIl/Ptăjesclll vel vornlc ţărli de
sus, Ilie Şăptelici hatman şi parcalab Sucevel, Andronic vei
postelnic, apoi Neculai Racootţă ; -Necatat Racovţtll vei spatar
apoi Otigore, Otigore Hâbâşescul vel- paharnic, Solomon Bâr­
lâdeanui vel stolnic, Iordachi Cantacuzino vei visternlc, Baca,
vel comis, Neculai Buhuş veI medelnicer, Mihalacht Hâncu;
veI sardar, Jug« vel sulger, Cărstea parcalab de Suceava.
Toader Iora vtori sulger, Gheotgtue Statie vei [itnicer, Gorie
vei şatrar. Frâtiţă vei orujnic (armaş), Sau/ea vel vcămăraş,
Neantul 2 logofăt, Gheorgh-e Catargtul vei clucer, Toader Ru­
sai 2 postelnic, PatraşcoDanllouici 3 logofăt, Duca 2 vister­
nic, Andoca 2 pitar, PaLadi. 2 jitnicer, Gorovei cflmaraş; apoi
vornici de poartă: Dllmitraşco Roşea, GUgoraşco, Ol/gore
HlăpăsCllt, Ursul, Rugină, Micuţă; iardiac1 avem pe Cortat
uricar, Tifon diac; Dintre foştii boeri veJiti se amintesc: Ev­
stratle Dabija biv veI vornic, Miron Bucloc biv veI sulger,
Darie Carabăţ biv vei spatar Miron Costin biv 2 paharnic,
staroste, Toader Pfăje9clll biv clucer (Iorga Dac. vt, 82, XVI.
193; Surete VIII, 310, Ispisoace şi Zapise IH, 1. 159,
In N\untenia domnia lui Git. Gkica Mtrâmtl fu de scurtă
durat:f-9 luni şi ta zile-căci neputând strânge haraciul tării
cătra Poartă, Kiupruliul Vjzirul lăSă de o parte pictenia şi tri­
mese pe ginere-său Mustata pa şa de Silistra sa aducă mazil
la Ţarigrad pe Ghica Vodă; ccia ce se făcu pe ziua de t Sept.
7169 (1650). Kiupntliul voi să rânduiască domf1 i'n Muntenia pe
ginere-său Mustafa pa şa, de Silistra, şi aşa să prefacă Mun te­
nia în paşalîc; toate erati orânduite întru aceasta, când gratie
intervenţiei posteinicuilli Costantin Cantacuzino se rândui domn
pe ziua de () Decembre 7 J 69 fiul fostul.ui domn, Oligoraşco
Ghlca Vodă. Trei luni de zile a stat /J,lu,ntenia sapt spaima
de a se preface in Pa�alîc cu Mllstafa paşa ca domn!
. Divanul lui Gligore Ghica Vodă. se compune din boeri.,
oreclIm urmează: Preda Bucşanlll vei ban Craiovei, Stroe Le­
il.rdeanul vei votnic, Chirco Rlldeanul ve! logofăt, Mareş vcl
--.
[174]
174
GH. GH1SĂNESCU
--------------_ .. _----
vlsterriic, Panit.Fiiipesclll vei spatar, Gheorghe Colţea vel'
-clucer, Mi!zCfil �vel.stoh'ic, Drăghici Cantaaiztno vei paharnic
Costa,n,tm veI C0I111S. Co stea v el po stelnic. Popa sulg er, Stoia
vel pitar,Stan vatah ispravnic scanului Craiovei, Şarban Can- '
tacu.zino 2 logofăt; Dleci de divan: Costea, Dumitrachi logo­
fătul. Preda lQg(ofăt (Iorga, Cantacuzineştii lll. 242; Surete VI,
�S6, 224 ; Condica Tismanet I. 617; Surete ms.XXXV, 20tD .
. Cătră -toarnnă- Ste îăniţă Vodă zis şi Papură Vodă 1) că­
pată- o '" grea boală, la satur Luţenit, în apropiere de Bender şi
muri IaTighirrea. Elfu ingropat leţ Trel-Erarhi in laşi; piatră
morrnântală-nu are. 'Stefăniţă Vodă muri în vrâstă de 20 2) de
.anl (7149 April-7160 Octorubre.l.
. Anul t 662. ln MOldova dorrneşte Eustratie -Dabtja Vor-
.nicul, in 'Muntetua domneşte Grtgore Ghica Vodă. '
Domnia lui EustiatteDobtja e povestită pe larg de doi
-cronicarl i Neculai Costin şi Ion Neculcea, cari 'cunosc toate a·
mănuntele, cum a eşit îrr ţară,' Doi boeri au d.\1S veste la Ţarigrad
d'e ril�ftea năprasnică a lui Ştefaniţă ;Vodă : Alexandru Costin
.posteţiticul. şi Chtrtţâ Draco Rllset�viitorul domn Antonie Ruset
Voelă=-. Cairnacam tn Iaşi rămase vorntcut cel mare al Ţării de
jos. Toma Cantacuzino. Cantacuzineştii din Moldova, lordachi
visternicul şi Toma \:,6rnictil, lnunire 'cu ,nepotql lor ClîiiWi
'Drace Ruset secase de la Poarta domnia' vornicului Dabija, pe
'veii;i ţărei şi a bătrînului KiuptuHul;"cart:muri ţocmai în toamna
'lui 1661 şi 'lăsă fiului său Ahmet pa'şa vizirul, cuvînt sărîh�
duiascădomnfa' la Moldova pe voia boerilor,cum el implinise
voia' boerilovdil'l Muntenia cu stăruinţa postelnicnluî C. Can­
lacdzino. Aceste două domnii arată punctul culminant al Înflu-
entH Cantactfzineştilor în 'cel� două ţări romîneşti, pi-in trecerea
fără margini ce aveau la vizitul Kiuprulitll. �ri De'cembrie 1661
;Eustratie Dabija sosi în Iaşi ca domn.
Cnle era noul dornn? Era de loc din tinutulPulnei; sp,ttne
'Cronica Râdicareatreptelor, boeriei o datori căsătoriei sale cu
Da-fna - Ecaterina - foasta soţie a visternicului Dim. Buhuş.
In ochii boerilor ţării el treccfl de orn�pre prost", b;:a vin din
oală roşit; iar domnia lui fusese sorocită de Cantactizineştl; cu
·carese incuscrise prin căsătoria fiastrului său Lupaşcu. Buhuş
, �, j
_ 1) .. Şi zice cronica .ţara itlt�ace foamete era în}r'ace[ an" câl
mâllcauoamelli papură, care o IlSi!.au· şi o mâcinau dc făceau pâTle;
şi pre acea foamete poreclia ţara p� Stefăaită Vodă, de-i zicea "Pa­
pură Vodă" (Lei. J', 369) .. Foametea\b,ântl!i şi Muntenia "pre acea IIr;:­
me s'a făcut foamete mare Î/l ţară" (Mag. ist. J. 325).
2). "La un sat anume Luţenl a căzut În boală foarte grea. lun­
.goare, care boală Îndatâ a priceput 'doctorul că trebue sa-i ia slnge.
,Ce n'a asaltat şi adăugÎlldu-se boa[o,- şi ales toamna fiind, aşa de
greu l'au cuprins herbinţala, cît pltlă la Tighinea ' .• , frăuitic, adică
bliiguit de hire. Cu c!lipu[ ciumei era boală, că i-a ieşit boIjă ia mînă;
ce fiU era ciumă, ce direaptă llllgo[)f!e, cârei boale li zic doftorUl
.t:aligna, şi cât a frel;ul Nistru la Tfgltif7ea, a treia zi a stătut mort'
(Lel r, 370) .
• ' 1111111'1111 '
[175]
DJVANUJ�! DOi'vlNESTl ,175
---------,---_ .. _-_._�_._--.�-._-�._-------�-
Saf ta şi Anastasia
, I
.1
I
t::
.� • � t:: t:: ti. <::i
.... < 'i:: � ":l ';::
t::: � ti"' � t::: �
�,CIJ. . <.> ::;:; � �
Dacă Dabija Vodă după părin]! n'aducea decât o situa­
ţie foarte modestă, după femee şi rudele. ei el se înemuria cu
prajeştii, cu Bou/eşli/,eu Hâbâşeştii, Cu Bt;ldimălieşiii, cu Bu­
huşeştii, cu Rus.eteştii şi cu Car..tacltzir..eştii� iar după socrul său
M. Furtună, el putu; trece cu <lhmdirile şi 1'11 lV\untenia, îiitru
cât Furtun{P e unul din radi boieri. cari a ocuoat demnităţi şi
în Moldova şi În Muntenia şi a trăit până la âdânci bătrâneţe
toată domnia lui VasileNodă Lupul şi după aceîa:În:::ă� Dacă în­
rudirea' tlnora din boierii greCi cu părnâl1lrnii era prilej de înăl­
ţare. şi chiar ajungere la domnie, era că se asirnilau prin că­
sătorie cu boerii tării şi adăugau l'a tiecerea lor pe lângă Poartă
şi aceia că erau· socotiti de boieri pămâlltenL Cantacuzineştii
ca şi Ruseteştii sânt cele dOllă mari familii, cad alt râdicat trep'
tele boeriei şi ale domniei prin înrudirile lor CL! bo:rii pămân­
teni, sporindu-li-se eli mult vaza lor la Poartă
In Moldova divallul se compune din următorii boieri:
Racoviţă Ceftan' vd logofăt, Toma Cantacuzino vei vornic tării
de jos, Ilie Şeptel/ci vei vornic ţării de S1.l3, Ni!culal Racovlţă
llatman şi parcalab Sucevei, Alexandru Cosiin vei postelnic, apoi
Daca, apoi Stamatie fI/otie, Iordache Cantac:tzino vei spatar1).
I
Castan­
.din Duca
Vodâ
,ClI Saita, fata lui lordâc!li Cantacuzino vrsternicul. Cum el ca ....
pătă de ginere pe visternicul Duca.'pentru inţe lesu] fap'telo� din
lăuntru, ca, mişcare Intre beeri divan'jşti dăm următoarea încrăn-
gătură a neamului lui Dabija Vodă dupa femee: . \
Cristea Buhuş < , Daoija dia Năcătliu '
căs, C/J NastaS(a t. Prăjescul
Dum, Buhus =Ecaterina =Evstratie
vist emic , (aj fata tu), (b) .1Dabija
iM. Flirf!.iltă . ; Vodă
ţff; i comis sterp .
-! ---\ ---1----' ----I-'--r----·-Ţ-'T---C\
All(Istasia Pudo ra Nlaria Irina Elena Neculai Lup aşco San du
(lh. Ouca Miro,1I <Lordachi cătnină- Bubuş 19. Buhuş Bultuş
Vodă Băcioc Rasei feasa. =A/liţa sp.ata/ .. Alei(a!ld(il
stolnic postetnic �.' , ,��Safta Nisior
Iorâ. Ureche;
Cantac. sora croni-
vis(. carului
I
1) ,,/IJ!ând Ull lziastru .al său, pe anume 1) CliPaşcu"(�ur/.Uş), [ăCU,(
.de doamna Dabijoaea cu "Bullll�", (DumÎtraJcld visferlllcul), facuta
mare nuntă ln curtile dO/lll/esti cu acel lziastru al său Cll "Lupaşco"
:(Bulzuş), care acd Lupascu a ajuns pe uri71â spatar mare În tara MU/I­
te!li�,scă, şi a !a,a! o jatâ' (pe Saf ta) a lili "fordac!zi l'ist�:lIiClll qantacll­
ZIIZO (de CracllllI 1661 credem) .. Si Î(lcustrinau-se DafJl)a Voda CII lo�­
,dachi ['a pus spatar l7lat!� (era deja la 3 Ianuarie 1662) ; dai' n'a spu­
tărit mult, şi Il metri! Iordaclzi spalarul ('.et., Il', 193.)
[176]
176
I
GH. GHIBĂNESCU
-------.,--�._._-------,_ ... _ .. _"--,---�--
Gl/gofe vei paharnic. Solomon .. Bâflădea;ull vei vlsternlc..
apoi Chirtac Sturza, Mlron . Băcioc vei stolnic Toader Iordacht
Cantacuzino vei comis, Necalai Buhuş vel medeln'cer, Toader
Prăjescul vei clucer, Hrisoscoleu vei jimicer, apoi T. Pa/adi,
Istratie (Statie) vei sulger, apoi T Iora, Bejan Oheuca vel pitar,
Ionaşcu vei orujnic (armaş), apoi C . Iora Ţirea vei şatrar,
Miron Costin pârcălab de Hotin, 7 almaci pârcălab de Neamţ,
Duca 2 postelnlc, Iordachi Cantacuzino tiltor de sabie, Nea­
mul 2 logofăt, apoi Contăş, Pătraşa: Danoutci logofăt, Pos­
tolachi agă, apoi 'Teodor Pa/adi, apoi Postolachi Durac; 'Ooro­
vei log. de vlsterle, A, Costin pitar, Andoca pitar, Iftim» Bo­
tul pârcălab de Roman, Gh, Ursache vameş vornici de gloată;
avem pe Rugină, Toader Veatreş, Postolachi, Vascan, Enachi,
Dam. Roşea, Alexe Araput, Costantin Arapul Ursul, Stroes­
eul,' iar urtcartgăsim pe Andronic, Pâruul diac, Corlat, Apos­
tol Tecuci, AXe11te Corlat, (V. A. Ureche "Miron Costin It
54; 1 91 Surete IV. 175, 314; lspisoace IlL 1, 201; Uricar V,
230, VIl; 44 ; Iorga Doc. XIX 27).
Alăturând lista .marilor bo erl găsim că politica internă a
lui Eustratie Dabija' Vodă a fost o continuare neştirbită a po­
liticii lui Ştefăniţă Vodă, Cantacuzlneştii fiind sprijinitorii noului'
domn ca şi a nebunaticului domn Ştelăniţă, ' •
In Muntenia divanul se compune din aceşti boeri, pre­
cum urmează: Pleda Bucşanut veI ban Craiovei, Stroe Leur­
deanul vei vornic, Clttreo Rudeanul apoi RadaI C,eţeL/eseul
vei logof�t, Pa!1.ă FtlipeSCitl veI spătar, apoi Toader Sturza.
Mareş vei visler, Badea velclucer, Mi/tai vei sţolnic. Costea
vei postelnic, Coslanttn vei comis. Orăghici Cantacuzino vet
paharnic, Popa vei sulger, apoi P(Uf-il,. Stoia veI pitar, Şerban
Cantacuzino vtod logofat, apoi Radul, Popescll.l sulger, /(era agă,
ispravnic scaunului Craiovei. (An. Acad pachet. XLIV 71;,
Surete VI 89, 225, Iorga Doc. V. 123; Anal. Acad. XXXVII 194-.
Surete t11S XXXV 209) ,
In acest an (24 Martie 1662) Gligoraşco Vodă Ghica
poar'ă titlul de al "Almaşaluişl Fâgăraşlllzti Herţeg. (Anal •.
Acad. XXXVlI, 194), ca o urmare a expeditiei militare contra
Ungurilor tui Kemeny lanoş, când s'a luat cetatea Sighişoara
de catre KuciuK Meilmet Paşa, (�ag ist 1, 344; IV, 360).
Anul 1663 In Moldova doml�eşte Ellstratie Dabija Vodă;
în Muntenia domneşte OTigore Ohica vodă.
An de lupte duse de Turci ctontra cetăţii Uivarului, la
care luară parte şi domnii ţărilor Româneşti; ei plecară la 2(}
Iulie 1771 şi după 43 zile de asediu .căzu cetatea Uivarului la
2 Septembrie. Divanul se ompune din următorii boeri, tye
langă cei 4 vlădici: Sava Mitropolit" Dosojtei Episc. Romanului,
Teojan Episcop Rădăuţull1i, Sergltie Episc. Huşilor.
In Moldova, Racoviţa Cehan veI ilogofăt, Toma Cantacuzino
[177]
Qr't.[ Il "IUR� rDO 'liN c- ' ş.",.
l"'lJ.'i.L�' ,.Ii. " )1\"1 t:,.' 1 Jt
-�--� - - �
vei vornlci �;:(Tli de jos, Ilie Şapteiict vet vornlc ţării de S[l8,
Solomon Bârii'i.deanul hatmarr şi pârcălab Sucevei.: apoi Neculai
Raro'viţa, Costantin lrloţ(J(; şi Mira,,,! Costln'pârcălabi de Hotin,
Stefan BoulŞt Talmact pârcălabi de Neamt, Eftimie -Boţu
pârcălab de Roman, CtLstţ(i' portar de Suceava, lordachi Can­
tacueino vei' spătar, Stamatie Hiotie: Săcc{zlia· vel postelnic,
ah. Duca vel visterrric, Gligere \''\;:1 paharnic, .Miron Băcioc
vel stolnic, Toderasco Băcioc , vel comis, Neculai Bahuşve;
rnedelnicer Toader Ptăjescu; ar.}ţ>i Gh. -Ursache ,vei clucer, Hri­
soscoleu vel jitnlcer, !stratle Statie vei sulger, [irea·vel şatrar.
. Iora vel orujnic (arrnaş) -apol Iordache; Ionaşco vel,pitar,
Toader Paiadi agil, Andoca pitar, Coniaş 2 logofăt, Neculoi 2
visternic, Pătraşco Danovicf) logofăt; apoivorntct de poartă :
Dam. Roşea, Toader: Veatreş, Bdatmaă, Ursul, -Postotadu,
Enache Văscan;, uricart avem pe Strâtulat, "Apostol Tecuci,
Tlron, Andronache. (Wickenhauser, HOn1or 118; Pr: 1. Anto­
novici Doc. III� 254, V. A. Ureche, Miron Costin J. 695; Su-
fete IV, 141'.187, 179, 317).' ,
In Ml1,lltmia divarwl se compune din" boe!Î" precum \!r,"
me;"ză: Preda Bucşaliltl vei ban Craiovei. apoi GlteoTlJhe Bă­
teaTiid apoi !?tu"la Popescul, Stroe LeurdeOflu.! vei dvorniC, Radu,
Creţu,lescll , veI . logOfăt, apoi Pteda'� Brar.c()vanul, 'Mateş vd'
vistiernic, apoi DiunitrtJşci/, Crmtacuzinoj Toderaşco Stltfdu vei
spătar, Badea vcl cIucer, Preda vei stolnic, Costandin Vtl,f­
zarul ,vei �omig, Dn'igltici Cantacuzino veI p�.hamlc� apoi C.
Vat:taml, Costandin velpostelnic ; se mai pomenesc' aceşti bQ­
eri; Şetban Can.taeazmo2 logofăt, P14pa arec�an'lţt. Badea 2-
vistiernic,,' Nica Orădlş.tearz{u, TeodOran Vl'ădesi:u,l ag'â, 'P-â!as­
dtiiJalogofăt, Vladtstav Beflgescal sit/ger, Radu jitnicer, .4;lf!x.
A.le:danu sarda'f, Sttot pâtcăJab, Neagul pârcălab, Pattaşco'
Bl/'C$anuJ. Vlad Cocordscui. 'Barbut, Flltşal'Ui,1 3 vist, Socollo­
gofăt. PârvuJ. logofăt, Neagoe şi Şrejan"Rătescl!,I, Ou,ran Olă�
nescul logofăt! uricari Dumitrl1şco logofăt (Iorga, Cantacuz:l­
ne�ti Ill. 601 Dac. IX. 131 IV, 339;, Condica Branco:venească
98; Revts"tă p. Istorie, fiI. şi arh. XHI. 4\9: Fillti, Arh. Canţ�,
54, 222). .
. In acest an vin amestecăturile ClI uciderea lui Costandin
postelnicu Cantacuzino. � .cari vorhesc p'e iarg cronicile muu'""o
teneşti. fapt ce s'a petrecut la 20 Iunîel6�3 inzit!a de sf. Jg­
natie la Sneagov (Mg. ist. IV. 362). Prri'şi în aceste pîri fură:
Str()t! Leltl'deaTUll vornÎC,ul, , Cl1scrullui C. CantaCdzino, avindu-şi'
o fată măritată cu Şărba!1. Cantacuzino, Dumitraşco Ţărlg(d­
deamtl Cantawzl.no vei vlsternfc, ne.pot de văr primar, Alexan­
dru Ghiorma postelnicul, şi căpitanii de oa�te. c'ari auzise in­
tri.ga. fidorHor lui Costantitl postelniculCL� ai ��l boeripri0leni,
că voesc" să pună rlQrilTl pe Şerban Cantacuzino 2. logof,?t.
Marei visternicul s.ta apăr�tor bătrînului postelnic, ş� zicea: .
�acest Alexandru to zilele Mihnei V9d�mnd postell1ic mare.
2
.1
i
�1
i
[178]
178
GH. OIc.JIBĂNESClf
._-----------------------_. ---
, Ci- '
pre gura l-ui multă boerirne (30) s'au omorît.. nefiind vinovati.
nimic; acum iar s'au apucat de aceia, el dc-l vei asculti. Mă­
ria T;i,·fă cu noi ce.vrei vrea, iar noi nu sîntem vino vaţl­
(Mg:ist. 1 34-6). 'Trupul bătrtnulul -postelnic fu rădicat de solia
sa iteanae; de cei 6 Hciori ai săi: Drâglticl, Şerban (cel cres- .
tai' la. nas), Costandin, MihaI, /kIale� şi Iordachi şi îngropat la
Mărgineni (Mg. ist. IV, 352). Iri urma acestor .fapte divanul lui,
Gr. Ghica Vodă seprlmenl raolcalîn iarna-anului următor.
Anul ·1.664.' In Moldova domneşte Eustratle Dubija Vodă;
În Muntenia Ortgotasco Ghlca \Iod(l
In vara acestui an se făcu 'o nouă expeditie militară În
contra ncmţilor la Leva. Lupta ţinti dela 9 f,lai la 9 Iulie ; cum,
însă preparatlvele militare preocupată tot timpul IJe Eustratie
Vodă, divanul nu lucra 'şi nu avem cărţi domneşti, ci numal
ştiri rupte din diferite acte. Luptele .dela Leva au .Iost fatale
lui OI. Ohica Vodă, iar Dabija Vodă 'ascultînd sfatul luiCht­
rtţa Draco R.aset capuchihai, h luiStamqte postelniculşi al domn­
nei sale Dafina; îşi rnăntlnu domnia încă pentru un an, Unind ară­
tărfle xărţllor domneşti ain iarna lui 1564 cu cele din ianul qr­
mător putem intregi urmatorul divan domnesc eu cei 4 Vlădici r.:
Ghedeon mitropolit, Gosafte{Episcop Romanulul, Teofan Eplseop
de R�dăLlti, Seraţim Episcop de Huşl, lJacoviţă Cehanve; .lo­
gofăt, Tema Cantacaeino vel vernic .ţării .de jos •. SoIQ,!lo/1'
Bărlădeanu! veI vorn'c t:îrii de sus, NecuJal Racouiţă hatman ..
şi patc'alabSucevei,/ordaclti C/lntacazilzovels;)atar,:apDi A!'ldrieş
/anovlâ Tog(/er, 1. 'Canl:rlCu.zinp, Stamatle .Hio.tie SllclÎzlie vei .
postelnic, GUgO':f vei ,paharl}ic;kGh, pUrfa vclvi�ternic, Ne,c/.ţl'at
Bulluş veI slo!n'lc, Mir,Ofl Costm 'Parcalfib de H01ll1, Toada Bd-,
c�oc vei comis; apoi, VeltcleQ, Custln ;,....J.,Dim. Roşea, Vas; Ciol-,
pan" Ursul vornici .Pc/poartă, Tudosd' DuMtt uricar,ţ1postol
Teclut uricat (V. A., Ureche' «�t Costin II 51$, 1, 94; Iorga
Doc. Vllt 318; lspisoace III, 2, 3).' .
In Mantenia divanul, se cOlilpune din boer! pr�cum 11"i'"
mează: RadaI Popescu veI ban Cralovei, Stroe Uardeanlll vei
dvornic, Cltireo Rudeamll veI logofăt; Toderaşco Sturd.ze vei·
spatar, Damttraşc() Cantacuzino�vcl visternic, Oheorf!he Coltta
vei ducer, Badea vei postelnic. Preda vei stolnic, Papa Ore·'
ceanul veI coinis, !VIatel vell11edelnicer". Vla4lslav: Bengescul
vei sulger, StQlan vei pltar.' Vâtcl�12 logofăt, Drăghlci isprâv-
11ic scaunului Craiovei, Nicolae P�rsc{)vici,uricar, {Uricar XlV.
321, Surcte Vl 96): - .
Divanul acesta e din 26 Augu�; după aceia Grigote Vod:!.
pribegi, veni5d prin. Moldova şi trecu la Beciu şi de acolo la'
Venetia, iar 'În ţară fu rinduit domn de cătră Poartăr<.adu Vodă
fiul lui Lfon V odăi nepot lui Tomşa Ştejan. Vodă.
De�pre ac�ste expeditii' 'în t!.1-ri}e Ungureşti vorbeşte Sed .. '
sua rea lui Tal maci bi v Gomi'5, care 'pentru' Inselllnă fa fea' ei -.:...
[179]
DIVAN URI DOMNEŞTI
"179
'fiind o pagină de' cronicar - o dăm' in 111', tntrezlrm (Surete
rns: XLit Il!, , , . . '. . ':.- o ": - .,'
.. "Talmaciu dau fostu comis. fac ştire. cu acestu tiestamint
.al miucui să va întărnpla al asculta, .văztndu a noastră multă
-slăbtcune, şJ Hpsă şi sosîndu şi aceste [ucrurl gria1e; asupra
ţărăi, dl fac Turcii cu noi, şi ni duc unf I�i vola lor, şi tră­
irul! priîn tari strâlnl, Ioartl cu mari griu, şi ClI jiiultă chiltuigl(ă) •
. cari lucru şi obiceai, 'moşi! 'noştri,şl părinţii h,;)ştri, nu llau
avut, decl Itinfd) şi eu unul 'dintre moşnianll Jărăi la schim­
barla IulŞtejari Vodă, tîmplatusau .noau.: d! aru, eşit din �tară.
'împreună cu dînsttI. ca cu .un stăpănu, ,şi căutând lui,' trasam
muttănivol, şi griu, prin ţară striin'; in ,mulţi ai ttrnplatusau
şi noauo. di nlau arătat cale. şi mir(ă' a venirea în t(a)ră, di
ela Măriia sa, Dabljia Vod.: şi nlam discălicat.iarăş! pri all.noas­
-stri nioşli tocma la aciastă sărCln(l) dl nivot, eli asupra' tărri�
:şi pre toţi IăC, !l,ifor:1 'ţărJi, datoria am ,fostit şi eu a faci dup(ă)
.cuvîniul mai marilor Iloştri,şi a oştl şi Ysluji înpreun cu
.alţl locuitortiai ţării, şi cu mare greu şi njvoi, heagiungind\1rri
.putinţa, tot am tacut-cum am patut, şi am QşUt,doi ai, în,tara
':niemţască, cU Mări'ia sa: Dabijia Vod(ă), şi cu t()t lăcultorii
'ţ<1di, ce fiindu aciaste căi griali, şl căzfnd' CU mari' asuprlali
tuttiror,şi 'de la domnie dată pri,t.l cărţi, marI' laud,A tltturor�
;adică dni nu va pute a fac! aciastig căI a oştii,numat cu .cap
'să plă,tiască, şi casăIi fii mii cuconii, să fii la rl)!:>ii; c'i' eu i unul
'fiind neputinciosu" a mai' Diruirla aelastla căi,-nurnai niau cău'-:­
tat iarăşi,. <ţ ni dfspărţ!, şi a ni strica di moşiile noast,re ,pen':
,tru ca să ,ni aflăni ;firintă, şi mi5ttiial(a), şiincă niCi îrÎtradasta
lniştiind unde ;'ni 'va ind�!pta DtÎmnedzău, spre ci cali\şi în d
,loCI şi pinăla ci masură, rii va itîgădui putiarnicul Dtiml1edzău
. s,a 'fii cu dză\i; Întraciastu IlIcru, niputintl mai I'llhll a ni măr­
,.turis! altuicuva,sămnatamtldastă ocazie, şi a'm lăsat di mini
dat intru l1iari credinţă să fii, giupinesii iniali.Irtimi.i, şi fieiI,
Tnoas;trii -Todoscăi, zădnd pentm a mia agonisită multă sau
păttn(�) dau rănla.s, sate şi -:,i, şi ţâga�i" odoară;şi bucate' şi
'toată r:'ojivia' cash ca săfte ,toate date de minegiupfniasii
: mia li , 'Iftimiel şi fiiclai mlaIi -':udoscii. (urmează -'di'spozitiile tes­
ntame�tare) tI Ruscani J'eat 71�3 Sepf. � (1654)".'"... •
Anul 1665,: In Molţova �omneşţ�. BlJstratM Dabija Vo4d
pănă In Septembre, avo! Olz, DU'cl! Vo_�ă; in MU1zten/a domneşte
LRadu Vodă sin Leon Vod(� r.�m,�,!:;:;,. ' '" '
Impărăţia !urceas,că ne !lla!,:avţnd ;lul?te cu Nemtii I� Leva,
domniile în ţărtle-romăneşt! fur:! linIştite, şi avem mat multe
cărţi,dom'neşti cu}iste întregi de boeri,.,! ' '" , "
" In MOldova.plvanu1.se compune din următ�rli boeri: i\lcolae
:Huhuş veI logofăt, Toma Cant�cuzt!lO veI vornic tărIl de jOH; So­
lomon BărlJideanul velvornic. t�.ril de: sus, NeClllat R,acoviţd hat­
man şi parcala:b Sucevei� 'A�fil:leş ./a!Z9vţcl, -v�1 spatar, apoi Toa­
,der lordacht Cantacuzino vme ve1spatar, StantatleHtotte Saciztl
[180]
vei postelnlc, Oligore vel ,paharnic, Gheorghe Duca vel visternlc,
Toader Paladi , vet tstolnlc, Miron Costin vei comis;' Ghinea
vei meldeciner, Gheorghe Ursaclu vei clucer, Lupaşco Bull1lş '"
vei sulger; Alex, Ramandi vei vameş, Hăbăşăscut vel şatrar,
Lupaşco Eremla vel 'jitnicer, Hrfsoscoleu clucer, 9av.rU Rotlindul
2, 10gofăt,Patraşco Danooict 3 logofăt; apoi vornicii de poartă.
Toader Veatreş, Ch/Tita Gămea, Ioan Corpaci" Enâclu Gheore..
git/ţII" VIsul. Prâncui, Vasile Starcea, Dam, Roşea şi Alexa
Araput, uricari avem 'pe Enachi, 1 tron, Stratu! Rug/mi (Uricar
VII; 45; Iorga Ooe. IV, '274. xt. 52; I. A,ntonovici, Dac. tu 269.;:
V. A Ureche cM. Costiu- 1..97; Isplsoace III,. 2, Il 20)'. ,
"Dabiţa Vodă "moare In Septembre .7174 (1665) şi s'a, În-'
gropat la Bărnova, mănăstire zidită de el. Epitaful lui spune că
il' murlt.In «11. Sept .. la2 ceaşurl din zi anul I t741) (Melhise­
dec» 48 de biserici 284); iar cronica 'ţăr,ii îl caracterizează aşa.
"om de ţară, om bun. dar beţiv; facea 2 divanur! în zi; la, di­
vanul cel de dimh@ată dvorla cu toţii; iară la' cel de la chinuie
umblau fustaşii pr.in tărgde.chemauoamenli la divan- (N. Costin
Let 11 2, 9), Ion Neculcea e mai bine voltor in aprecieri : «era
om bun şi blînd. fără de UfăŞÎ răutate» (Let II 2, 195). .
. In Muntenia divanul lui Radu Vodă Leon, se 'corn�une din
beeri, precum urmează r, O/ţeorglLe Biilean.uI v el ban Craiovei.
Stroe Leurdeanui vel vornic, Radzl;l Crrtulescll.[ vei log.orăt,' Mafeş
Băjf.,seulv-,el vlsfernic. DIIlgltlcţ CalttacuzinQ vei spătar. B71d�a veI
pal1arnic,.!"eagul ve( c1ucer,Jordach( vcl pal)arnic, ilPoi ,�fbarl
CantacuzlJlo, Papa Oreceanul .vei comis.apoLBadea, /urdacfll vei'
stolnic, Ştola vei �jtar, !vaşco vei sulger" Toma Radul. Năs.."
�J,rel 2 10gofM; unearl; Costea, logofăt, Gkeorghe D'Fltltraşco·
logofăt (Tejul�scu Doc. 90; Iorga V 302; DO.cumente. Mţl.l1u
29; Ste.fu'!escu Doc. 560 ;,Surde VH,,97); (Filiti, arh. Cant� 223).
Din lista' boerilor se • veqe , c..:1 noul domn se sprijină pe
Cantacuzineşti, care se Impotriviră lui �Oligore OhiCa Voda,
după uciderea tatălui lor şi stăruiră,Ia Poartă pent?itRadul
Vodă. Singur Sfraie Le'urdeanuL îşi" păstrează boeria de vOfniG
citva timp. Astfel ne' explicăm de ce .� partida boerifor" ce ple ..
case la Ţarigrad să ,sprijine. do,mnia lui Radu, Bllzolanulditt Că­
phţirf.e.ştt, găsiră la Poa'rtă lucrurile liltocmite pentru �ildt( Leon.
, . Anul 1666. In Moldova domneşteOh.'DucaVodă pînă ÎI1'
toamnă ;- i�r din Septembre domneşte Iltaş Ale;ca.ndm Vodă; ÎI1
Muntenia "domneşte Radu. Vodă Leon fiul lui Leoh. Ştefa,n
Tomşa Vodă. Suirea la domnia \alu! Gheorghe Ducf VOdă, din
mare visternie ce era, se dat'Qr'cşte faptului cit era ginere
Dafinei Dabijoaei ;. după doarnna\lui Arzastasta carţ �\(ea mare
trecere la Cupăreşti şi la C'3ntacuzif1eş�i� :sţngurii �oeri "cu vazf't .
....,--.-)}. Cronicarul N; Cosflllgreşit tr�aspUfle aflul 7!U Sept. 11 ta a/Iii'
de 1(1 Hristos 1(j65, c�cidoc&lmefltele inter(l{!l'dsfoarnă ace'1sfă ilfirmare ..
pe care Epi$c. Mel!lIseiJ�,c () lua de bunt'l.
\,. >.,' '.c ,.. t .. ,
[181]
,DIVANURI DOMNEŞTI
la Poar+ă ca să pună şi să răpună domniile Cronicile ţări cu­
cnnoscchipul sulri sale ca' d017mşi ne spun că «lupă ce a.
n1Hrit Dabija Vodă (11 Sept. 1665) a mers doamna Dabijoae
la Tarigrad cu Duca vlsterniculgtnerl-său, autnd pte Cupă­
restii cel batrta; tn ,rarigrad purtători degrijă tk trebile .dom­
niet. Scria şi Toma vornicul Cantacuzino la nepoţii, săi la Cu­
păreşti ca să fie nevoitori pentru Duca Visternicul ;'şi aşa
s-a isprăvit de l'a îmbrăcat cu caftan de domnie. (Let II 2 195).
Neculai Costin c mai sumar -boert] cei mari ai ţării îndată au
purces la Tarigrad de şi-au cerut domn de ia 'Poartă pre obi­
ceru) 101' : şi pre pofta lor de acolo le-a dat domn P:t; Duca
V's ern'cul- (Let H 2 5), ' " ' " "
, In Moldova divanul se" compune dlruurrnătorii boert :
-Neculat Buhuş vei logofăt, Solomon Bârlădeanulrvei vorn il:
ţării de [os, \lasile 1) vel vornlc ţării de-sus, apel Miron Cos­
tin, -Neculdi Racovita hatrnan şi pîrcălab Suceavei, Teodoraşco
Iordachi Căntacuzino vel "spătar, Mtron, Costin v;elpaharţlic.
apoi Postolache; Stamate Heotre Sacizli vei postelnic, Ghe­
.07g1u Ursaciie v;el . visternic, Toader Paladi vel stolnic, Gligo­
rascul Hâbăşesiul vel cernls, Lupaşco Bahuş vei sulger, Ioan
Racovlta 2 postelnic, Eni Nadîmbul3 pf)stelnic, apoi Tode�
·raşco. Ru.sul; Talmaci y�1 armlş, Contaş 3 logofăt, Man'qlachl
:1 v'jstemic ; apoi vornki de poartă: OhermalZ, loa�er 'veatreş,
Castantin Arapl�l şi Alexa Arapul; uricari "avem pe Tiron.diiac.
Andrei ATiluzleţ diiac (Iollga Doc' V; 83: �VI, 19'1 ;V. A.
'Urecbe «M'. Cos tin c 1. 219 ;Suretel V;261 ; lspisoace III. 2,351
" Din analiza listei boeriior reiese că domnia lui Dl1caVodăa·
fost o continuarea domniei tu'i Eu. strh tte Dabija, şi asluiit
de prilej' de, grabnică ină1tareÎn boei'ie' a lui. �iron ,Costio,
vor nit ţării 'de SUg d<,i vrista de 33 ani, 'Mitropolit Ştefan
Japetit 'Episc.'Rjmnicului; 'Seralim Episc. Buzeul.ui. '!
hz Muntenia divpl1ul se compune din ttrmHorii bnri pe ling 11
'v1ădki : OIteorghe Bâleanul vel ban Graiovei, Wroe Leard�anul
vei vomic, apoi '!dare§. B:ijeseul, {(adal Cfi1,tu!esclll vei logo­
făt; Mateş Băjescu,l vei vI.sternlc, 'apoi lanaehl:; 'Drdgllicl
,Calltacllzino vei spătar, Neagal vet' clucer. lordac!ie vei 8tol­
n!c, apoi Dumltraşco, apoi Gheorghe Olteţetl. Gheorghe vei,
comis, Badea vei paharnic, apJi .Necllla, Şarbart Carţ,tacuztno
vei postelnic, Ivaşca sulger, B:zdea Ioan vei pitar ; apoi Stota
",'lpoi Radul(Năstlirel2Iogpfăt: uricari avem r>e Dumitraşcalogo�
făt, Alexandru, Garan Stallciovict 'Olăneseul {Acad. Rom. XCV,
70; Stefulesctl Doc. 562; larga DJc. V. 303; Call,tacuzin'eşU
Jll, 62 seq., Sureţe VI, 101 ; Fiii ti, Arh. Canto 55, 88.
-----------,--' .
" ,O Taina ;c.·ânt�cl,liino ve] vomic �inuri ln lama lui 1666 Feb. ,4.
,tie şidl1pă cetirea Illscripţiei d'e pe n1'a':Tlânful slitl de la Oalia poaft(j
.,data sjQ (166'21, "nefiind scrisă 'Cifra wiitiittliii;' i:'tI. data mi e cea reald
,.reiese eâ acelaşi TOlila vomicul dedică sotiei sa'le Ana piatra. mor-,
mintalii din 7172 Dec • .'31. (Iorga, Inscriptii lI, 164).
[182]
;...,18 ..... 2 '_.,. GH. GHIBANES_C_U _
Se mai" aminteşte de aceştlboer!: Vtlca Jo�'Zofăt, :Şărba tţ:
căpitan, Preda paharnic, Costantin vei şătrar, Hrizea spătar •.
'Cotţea Doice,scul'c1ucer, Neculai biv vel sutg er, Stoica, armaş,
.Badea BăIăcearzul clu . cer, Radu! Popescui biv vei ban. (Mag. Isr..
{ 401 Iorga, Cantacuzlneştl UI,. 6t.).
'. Anul 1661, 111 Moldova domneşte lliaş Alexandru Vodtlţ
in Muntenia domneşte Radu Vodă Lcon. I
. . Schimbarea de ,'C!omÎlie în Moldova se .datoreşte unei seri­
sori, .scrtsa in, tâ:iI1ă"de Duca Vodă la. Hanul de Crâm, după.
poveţile vizirului Ahmet pa�a Chlupruliului, ca ,să· cerce cre­
dinţa': ,« Că de O avea gâ/lil să "Se râdice asupra, tmpârăţiet; şi"
el 'Duca Vodă încă a hi cu, dînsul". Lămur indu-se lucrul. de
însuşi Chiupruliut, a scăpat cu viaţă, iar mazil tot a rainas'; că.'
apucase, în'lpăt:ătiil':de pusese demn'pe Jiiaş' Alexandru Voda,
,Cutit a ajuns' însă Iliaş Vodă domn ne-o povesteşte pre .larg:
Neculcea . că Turci! dornici de a rindul domn la Moldova. pe
unul' din dolnnti rnaztti, nimeri trimesul Sultanului pe Tilaş toc­
mai, cînd petrecea spre astrucare oasele tăfăni-său, (Let IP. 196),
Duca Vod"�sţ maziri la 2 .Ma.i, fiind el in prirnblare cu' toa t�
casa' şi boeril lui, iar Illaş intră în la�i la 20 tuHe.,in ziua 'dţ) .
.sfântut Ilie proorocul" (Let tI2• 5). ' . " '
r ; Divanul lui illeş Alexandru Vodă se compune din boeril,
·pr�cum, Urmează';' Nc;culat Btihu,ş,\ v;el "log'ofăt" apoi Solomon
8ăllădeanut; MirOft Costtn, vei voinic ţării de ,jos, Solomon­
Bărtddeafl,ul vei vornic tării de sus,9pof Vasile,' Necu�ai . Ra-
. eoViţă hatman, şi parealab Sucevei, Toderaşcll IOfda�ki Canta.
ellztllo: vei �pătar, Apos,tolacht vei, paharnic, Gheorghe Ursacht,
vei' visternic, Stattiatle HÎotie 51aclzl.t vei postelnic, Habaşescnt
vei stolni'c apoi ltie Sturl.a, Stefan Cerchez coti:is apoi T. Cio­
cârlie, Ltipaşco BulzllŞ. vei ş",trar. Statie vei cluter,' .Alex., Ro..,
1nandt veI uşiar Gavnl NeanillJ, logofăt, Contaş, logofăt. Ellocfli 2
spatar, loan'Raeovtta 2 comis, apoI \'orniciid� poarlă, Dumi�
traşeu, Toade, Cioctflte,. Frincul, roada' Veatreş, Dam. Roş­
ea, Ursul, Eluicllt Cristea; Alei Afapul, Damian (vornic din'
casă), Rom.an" uricari, Ioan. .Spjicul, Stratillat, Ursul, (Iorga
Qoe. VII, 317; XXII, 35!', Y;·, A; lJreche M. CO,stin" 1.98, SII,-
,fete ViU, -113" 'IV, '267, Ytic�rXI. 279, XXV, 69, XVI 3631 I!)-·
pisoace� IU 2.� 39):,' "
. Domnia fl1i lHaş Vod,ă"n'a (qst '. de dit o continU3rtC 'a dom-o
n.lci lui Du�a Vodă" slujindil':se (de aceiaşi ho eri, cari îşi păS­
tr�a;lă rangurile; şi se inajrite�ză\ în .titluri,. Îh.trucât maziliJ:ea
lUI Duca Vodă, aAost un aCCident' dfplo,mattc, Iar nu o lnră1n�
de stări pOlitice: inte.rne. ", \ '. '..
In Muntema dIvanul se compune dlll următOri! bocn ::
Oheofghe Băleafţu{ veI ban:Craipvei" ilfartş Băfe.S'c/:/,l. vei vor':'::
n'c, Radul Creţulescll. vei logofăt, U{naţht. 'Vei .vi�·t'er;Tiic" Dră-"
ghtct, Cantac!l�tno�!velspatar, Necula Sojiţ1.nul v�Vclucer� (Bat­
erzn). Şarban CantacuZino velpo�telnic, ManplacM. veI .pah�'r-·
"',1
[183]
D IV :\ NUI�{ I?_O�i�,-ţf'_�'_E -,,-Ş_T,I -,--. __
183
1�ic. Gheorghe Gheţea vei stolnic, Gtieorghi« vel , comis, Arate!
vel surger, Stofa vel pltar: Radul Toma Năsturel 2 logotăt :
.iricari găsim pe Alexandru logOfăt, Geran ... Stanciooici Olă�
nescul logofăt {Gărbovlceanu ,,7 biserici" 113. Surete VI, 106);
Surete rns. XXXV, 212: Uricar XXV, 392).
Anul' H;68, In Moldova domneşte Iliaş Alexandru, Yodrl,
în l\hlptenfa domneşte Rad: Vodă Leon. '
In Motdooa' divanul se compune dln următorii 'boeri �
Ghedeott mitropolit- Desoţtei Episcop de Roman, Serafim E­
piscop de Rădăuţi, Ioan Episcop Huşilor, Solomon Bărtadeanui
vei logofăt JHlron Costin vel vornic ţării de jos, Vasile vel
vornic ţării de sus, Neculai Racovită hatrnan şi parcalab Su­
cevei, Stamatie Hiotie Sucâzl! vei postelnic, To de ra şco , lor­
ăachi Cantaatztno vei spatar, Apostolachi vel paharnic, Gheor­
ghe Ursachi vei vlsternic, Ilie Sturza .vel stclnic, Alexandrachl
veI' comis, Mtha!cea Hincul ve! rnedelnlcer, Alex Buhuş vel
spatar, apoi Ionaşco Lupaşco Buhuş vel şatrar, Statie clucer,
apoi Costantln, Alex: Ramandi vei uşiar, L cachi Batlşte- vei
jitllicer, El/achi 2 spatar, Velicico Cdstin.;2 postelillc Iou, R(l�
cpviţă 2 paharnic, Oavrila$ Neanlrt 2 logofăt" Contaş,3 logo­
făt, Stefan 3 postelniC, apoi vornidi de poartă: D. f?oşca, T�'
Veatrţ!;', Sr'[mioil Ohew::a, ,Olteofglttţă Ursul, Steja!t Oheorghel,
T. Ciocirlie, Sifiqn I<.'omaiT" (V. A. Ureche, M: Costln 1.106
f.)rga Do�. VI, 87, XVI; 1941 #pr. 1. Antonovici poe. HI; GJ1;
2:041 Arhiva' m, 31, (Surete VlII 120lsrilsoace m 2.64).
. Se mâI pomenesc' in doctt'mentele timpului de aceşti boerÎ:
Dt/,m. Prăjescul, Gavril Tâb(�rtă, 'biv camaraş, Toader aramei
oiv camaraş, Dam. f)oul biv Jitnicer. Toqdc" Jora medclnicer,
Gllgo!aşc!l Oheanghe biv vei comis, Cftlrtac Stflrzea biv vel
jithiccr, St'tJan Petrlceaico -bivsulgef,Amj!ontc portar de Su­
ceava, Apo.�tol Dura� vei. medelnicer, Dum.ttraşcu2 logofet,
fnaclzi .2 pahar!îic, Oavritiţă Costaclti biv sardar, NaCllL blv stol­
nic, Stratlllilt Rugină şi A.lex. Rartiandt urlcari ([splsoace Lll.2.
168, 73, 601). 'i.
In Muntenia divanul se compune din boieri precum ur­
mează: Oh.eorglze BtiJleanu vei ban Craiovei, Marcş BajescuJ.
vei dV,' omic. Radai Cretq.tesctl� vei logofilţ,' fa'f.achivel visfcr­
li'1lc, Dri'igltici Cantacuzino vel' spatar, apoi ŞerbanCantacu­
zina, Nfago..e Săc�ianllJ veI du cer, Man.olathi veI pah. apoi Ba:­
iasacht, Şărb an Cantacuzino veI postelnlc. apoi .M!/iatl Caii';'
îacuzino, Oluţea Gheo1ghe veI stolnic, Gheorgl;le v�l comis, apoi
Papa. Stota veI pita!'. Matei sluger, Radui Niis'tuFcl Fierescu_ 2
'�()gof�t, uricari, DumttraşCll logofăt, Toma Rt'Eţiul Ndsturel logo­
făt. Stoh;a Ludescu-pervo slovopoI9i'n!�-·crohkaru·l. (Conv.
nitr XXXIII 780,I.o:rga; Doe, IV 23,' V, ;303. Captacuzlneşţii II.
102, III 75; Fiilţi; Arh. Cant. 98, 225.) "
Cronicile ţ.'rit nu cunosc mOtivele maziIieilui I1iaş' Alex.
Vodă. Necu1cea tJce că .,Ducă Vodă fiind ma,zilla Poartă a e�
[184]
··OH, -OHlB.ANESeu
---�"-----"-'--'-'- ---��-'._--_._�-_._-_._-.�_.p .. �
şlt domn li doua oară � (Let. II -, 191), ca şi cuin ar fi o , legă­
tură de cauzalitate intre una' şi alta, iar Ncc, Costln zice că.
SullanMehmet fiind la Ernlşar despre f{umeli, de acoto r a da!
domnia Ducăi Vouă tLet, 1I�. 7). MoUvul adevărat estccă Du­
ca Vodă executând- planurile , lui Ahrnet paşa Kiupruliul faţă de
sultanul de Crim, fu mazliH .prÎll o grabă neexplica!:1şi deci
Ahrnet vizind fu s1lit' de a repara greşala cercurilor �irigui-­
toare, redând domnia mazilitulu! domn, numai aşa-vorbele lui
Neculcea au înţeles că f2ind Duca Vodă mazil (pe ncdreptul
zicem noi) la Poartă "i se dădu domnia (ca o reparaţie a unei
greşeli politice). Mazilirea lui Radu Vodă Leon se datorl lup­
.iei. Cantacuzineştllor contra .domnurut, care dus de ura lui Stroe
Lenrdeanulurzi in zlua ide 3 Dcc 1658 într'o Mercuri dlrni­
,neati! complot contra boerilor. Comnlotul fu demascatşt boe­
rli. în frunte cu 1\1it,ropoHhil cerută t\e la domn hrisov de alun­
garea grecilor, ceiace Vodă le Îndeplini .. �\alilirea fu o urmare
aacestortnpte, mai ales că Grecii deveniră agresivi prin pur­
tarea -lui Nec, Sofialt'ial (clucerul) şi il lu! Ba!asac!tl (paharul-
I ,,,1) (Ur.O' '>·t�W �·r 'V �l'7 l )
Cu" ln<to• IS ,i, .j;)::>, j ,..,1 J., .
» , In cronlci Se amintesc numele acestor b )jcri, Drăghici Ca,1'
,tOţlJ,ZiilO spatarul moare la. Tarigrad, Soj/alâul cIucer, şp.ân"
z,urat, Balasachi .pahurnic, exilat, .,,'J'ellnw Cantacuzino 'spatar,
Ale;<a1ţ4ra armaş şi Dtl'nltraşclJ, 'CQrartianlâlliposteinicct p�rti­
zi3lJIi Radului:Vodă, Pascale gran1aticul 'etc' . ", .
Amd 166'9, In Mtpldova domneşte, Oh. Duca, Vodlt eli a doua
domnie ;-înNluntenia donmeşte Antoi1ie Vodă diJi Pop"ş j
. Domnia;Dpcăi Vqdă a fost o repcira\le datămaziiitului domn
d", căhe Ahrn-edpaşa f:hiL1p�Llll1l1 marele vizir. Di vamtl lui Duca
V.odă Se COnlDUlîC din unnălorii boerl: Solomon Bt'irliidean111 ve!
··logofăt.' Mirgn, Costln vei vornict�rii de jos, Oligoraşcll Hrlba­
$escu.l vel vornic ţărU de sus, Neclllal.J?ilcov1ţă hatman şi par­
calClb Suceavel, Stamatie Sacăzli vei postelnic, OavrtlCostacHt
vei spatar, 1.'tJ,paşCll Bulţztş veI paharniC, Oireorgfut,ursaclz8 ve!
visternic • .Ilie Starza veI' stolnic, loal1 RacCtviţă vcl comis, O!l�
goiaşcu O!tcPr!:lghea vei medelnicer, l/asile iVIalaiu 2 logofăt. Cot:­
taş· 3 iogolăt. Andreian 2 pah., Str;zte vei ducer, Hagi Panaite
v,ld şatrar, Costafzti/f. veI sulger, fi Ştefan Pdrlce!aicll 2 dueei,
(apoi Y-.odă), l'{ec. Buhll-$ sărdar, Ioan Talma'Ci vata\1 pal1artiic,
Oh, I'ăll,âfP! camaraş, (Jlt. Şeptrrllci.2 stolnic, Vasile 2 post;;'V,
Dumttraşca,şj Cost. iora parcalabip.e HoUn, Ursll,l Poniel şa­
ţrar, Il'lmiet Ciocârlie şi OligofQSCO .'4tapul pat'calabi de Neamt,
Iacob patcalab .de Roman; Mihatacht,portar Sucevei;apoi Vo{­
nfcii de poartă:. J.?oman.O!eoorghtţlt. \PattaşCatl, Irlmlcea. şte�
fan Ohergftel. Ono/ret, 011, Clocârlte, DuiJZ. Ro.şca; Uricad<}vem
pe .Stratlzlat Rugină diac, Mi/mi log, pascal Cdrlat uricar,' Leca
uriCa:r., Tifon diac. . , '. .' '
'DIntre bJerii bivşii, adică/oşti se amintesc Todefaş(;u, lo'�
dac"l biv veI spata!', D!U'lL Boul biv v,ornlc de Botoşani. Dam,
[185]
Pr/ijescul, Toadet Orama blv carnaraş, Andrieş. biv v el, clucer,
plodan Drăguţescul biv: vei ş<ţtrar;. Şteja.'li Rugină, blv 'vcl sa­
tren, Ofte.orglttţă biv 2 log; Gavril Ntafiizil4 biv 2 log; Ionaşcu
Balşe blv parcalab, Zostn Başotă, Ştefan Brăescul biv vatav za
stolnicel, Cost CILCO ra nul, Ionaşcu Mateeşescui, Dam. Prăjes-
(:al b'v cupar. In acest ian moare. Nec .. Buhuş biv v el logofăt
(V. A, Ureche, .M. Costln L 109, 118; Iorga. Dac. VII, 337; .U�
ricar IX, 146; Radu Roseti,: .. Cronica. Bohoflnului- 162 ; Ispt­
soace şi zapise , III, 2-100; Pl". L Antonovici, Doc, I1J, 108; Su­
rctc ms.' XVil, 89, XX, 378).'
In Muntenia domnia lui Antonie Vodă Iu rânduită de boc­
rii Cantacuzlneştlei partizanii lor: şi zice· Cronica «iară boerii
s'au indreptat şi le-a dat voe să-şi aleaga. domn care vor vrea,
şi să-I ducă să-I imbr ace cu catran. \ Ci . ci după cale mergînd
socotesc pre Antonie vornic din Popeşti (Mag.ist. 1, 3l)5l, pen­
-tru că-lşt'au că este om bun şi blând «(V, 372)_ El. Intră in
-scaun la 9 Aprll.7177 inNjnerea nrare el Patlmilor (Mag. V, 3),
\ Gîtle era Anton Vodă din Popeşti (T'irşor)? EI era fiul
postelniculut Mihai ; avea de-Irate pe Neag« postelnlcul, candidat
la tronul Moldovei d1trăJ633. pe postelnlcul Glteorgtte, pe Netalai,
şi pe l'adora căsătorită cu Fiera 1�gofăt111 LCl1rdeanul, tatăl lui
Stroe Lellrdeannl vornicul, duşmal1ul Cantact1zineştilor. Această
Tudoră avu de fată r�elegitimă pe Marul:z, diildragostele ei cu
�lihai Viteazul. l):n Neagu post�lllict1r avem 8 cop!i; far din fiul
mi AntonL! VOdă, avem 5 copii: P(llZi'i veI logofăt, Daca cUP'!l",
Coslandin, Neqgitl şi' Mafia căsătorit� cu Costantin Vodă Brln­
coveanul. JNoul domn deşi era un. nume' nou, a vea însă b�gate
Îtl1'l1diri prin fratii şi nepotii săi. iar una din nepoate deveni so·
tia lui C:V()d�i Brincoveanul. Ca moş lui Stroe Leurdeanul V01'-
nicul, el IlU ,i impărtăşia politica. întru cît .vedem că simpat'z 'az�
cu Cantacllzineştli, cărora le.dă toată PJtterea în divan şi prilej
de judecată cu Stroe Leurdeanul. EI �ra 0111 bătrîn şi zice cro-
nica că "se bucura toli de domn Mtriiz înfară.. ' '
Divanul lui Antonie Vodă se compune din Mcri precum
urmeaz(j: Mareş Bl'ijescltl veI ,ban Craiovei (giticrele lui Const.
-Cantacuzino postelnicul. ţinînd pe fata lui Maria) Neagoe vel
vornic, apoI !Radll Popescu, Panaitc, veI vister, apoi lfi'iz(a,
Rad!/' Creţ/t!escul vei logofăt (alt ginere al postelnicului Canta­
cuzino) Gheorghe Gltelea vei clucer, Şarbah Cantaeuzlno vci
spatar, IIlleu, vei paharnic, apoi Gheorghe, Mihail Cantacuzino
veI postelnic, lvaşcu Băl�alur. veI. stolnic apoi Paană, Sto/an
ve! comi$., apoi Papa; Vâlolt �e1 sul ger, Tudo!tt!1, veI pitar.
Radu! Ndsturel FietesclL 2 Jogofăt; uricar Dumitlaşc@ logofăt
(Iorga, Cantacuzineştii III, 82,; 2431 Buciţtl1lul 1; Condica Bran­
.covenească 106; Urlc'a IV. 361); FiHti, ArlI. Cant. 56, '144) 225.
226).
[186]
186
I. IORDAN,
Cunoştlrttlle noastre asupra diferitelor dialecte româneşti
lasă fncă mult de dorit supt raportul bogăţiei şI mai ales al e­
xactităţli lor ştiinţiftce.' lmprejurărlle, caretn primul rînd slut
vinovate de această stare de lucruri" au făcut ca -dialectele ma­
cedo-, megleno- şi lstroromîn, cele mai îndepărtate de noi, să
fie mai bine şi mai precis cunoscute. Desigur că tocmai depăr­
tarea lor a atras mai uşor pe cercetători, care, studllndu-Ie, aveau
prilejul să spună despre ele lucruri nouă., . "
. , Dar la aceasta se mai adaugă o cauză foarte importantă,
care ne lămureşte cum am ajuns, să cunoaştem acelertialecte
mai bine decit pe altele : cercetătorii lor, Pericle Papahagi şi;
Iosif Popovici, sint nationali. ceiace, la studii' de acest fel, este'
a priori o indicaţie de mai mare siguranţă ştiinţifică. Cit pri­
veşte dialectele Iimb-i dacorbmîneştl, afară de O. Densuşianu,
1. A., Candrea, Iosif Popovicl şi alţii, ale căror cercetări 'd'ale­
ctale au ca obiect regiuni putin Întinse, singur G. Weigand s-a
gindit să intreprlndă un studiu asupra tuturor gralurilor romî­
neşti din 'Dacia' (vezi Anuarele m-"'-lX şi o broşură aparte pen­
tru dialectele din Bucovina şi Basarabia; numai studiul-asupra
dlalectului din Ţara Oltull1l.Ăn. IV, nu-l apartine).' Nu-pledează
deloc în favoarea noastră faptul că a trebuit $,1 vie un străin
pentru a ne studia limba la fata locului, deşi nlcl prea mult în­
favoarea lui, fiindcă intentiile .nu i-au fost totdeauna idealiste
şi dezinteresate.
S-a 'dlscutat mult ·În publicistica noastră despre valoarea
studiilor dlalectale ale lui Welgand., Eu-voiu stărui, numai asu­
pra unor puncte, pentru a expllca afirmaţia făcută la începutul
rindurilor de fată. Primul mace cusut al acestor studii, este ln­
suşirea de străin a autorului lor: Intelege oricine eă, pentru a­
semenea cercetări se cere înainte de toate o cunoaştere desă­
vîrşită a limbii pe care vrei s-o studiezi in particularjtăţile ei
dlareetale Ce fel cunoaşte Wejgand limba dacorotnînească co­
mună, poate vedea oricine din a sa Gramatică practică a Iim­
bii romtne. La -acest cusur fatal s-au adăugat. altele; toate < de
pus in legătură eli metoda de IU0ru a filologului german. Intr-o
luna, două de zile, nu .sepot st�bate ClI folos din punctul de
vedere al şhinţii regiuni aşa de intinse, CUTl1� sîn], dep'Idă, Mol�
dova �i. Dobrogea, cercetate În, a'yeiaşi vac�l1tă (vezi' Al1uan.tl
IX) ;;I1IC\ chIpul cum spune Welgandeă se 'mfonna dela locm­
tori despre chestiile carc"l ititeresau mi putea contribui la o­
btinerea unor rezultate precise. Timrml Întrebuin[at de Weigaml
ia cercetarea unei provincii intregi ar fl deabia sufic'elt p;�n­
(ru cîteva locali Uiti, şr iq�ă UlI:lUi Cll CJi1diţia ca pie să fie a�
[187]
l8T
LEXICU!;, GRAIULUI
----------------------��------------------�-------
proplate ca pozitie geografcă, precum �� şi aspect lingvistic,
[Jar chiar dacă defectele menţionate alcfn-ar fi existat, incat
n-arn fi ajuns cu ajutorul studiilor lut Weigand la Q cunoaştere
deplină.a dialectelorTimbii dacoromîneştl, pentrucă pe el l-a in­
teresat fo .etisn-ul lor. Inadevăr, cu ajutorul unui număr de CU�
'linte, numite de el normale, Weigand ai vrut să ne dea o icoană
a chipului cum se pronunţă sunetele rornîneşti In diîerte regiuni,
întrebînd şi cercetînd cu privire. Ia aceste cuvinte, din provincie
'fa provine'e, din satin sat. Pe.baza acestor rezultate a alcătuit
el Atlasul lingvistic cunoscut. care aducc"desigur servicii fllo­
logici romîneştt în- starea ei actuală şi în lipsa unor cercetări
ma! bune. .
Dar dialcctele nu au numai un fonetlsm al lor special,
bela o provincie laalta există deasemenea deoscblri relativ la
forme, la inţelesul vcuviutelor şi al formelor, dar mai ales la
lexic. Din cauza chipului cum S7a:lL stuniat dialectcle romîneştl
din Dacia am ajuns la situatia că nu se ştie încă preei s ce .tre­
bule să înţelegem prin dialect rnoldovcnesc, dialect muntenesc,
dialect ardelenesc ..
Lipsa de informaţii exacte asupra acestor "dia'ccte . princi­
pale a inele mnat pe filologii noştri să recurgă -la nomenclatura
comodă a. dialectelo r dupii. provincii. Dialectul moldovenesc;
este aceia care se vorbeşte in Moldova(intreagd,se Intelege);.
cel muntenesc in Muntenia proprtu-zisă, cel oltenesc in Oitenla,
şi 'aşa mai' departe. In rindurile de faţă mi-am propus să dove­
desc falşitatea acestei concepţii cu prlvlreIa dialectul rno ldo­
vcnesc.vacela P!� care-I CUl1')SC bine din proprie experienţă. Gre­
şala cea mare, pe care o comit. poate conştient, tOţI filologii.
este că socotesc Moldova ca o unitate lingvistică in toată in­
tinderea ei dela Doro holu pănăla 'Galati. . Cine a avut prilej
sa călătorească prin Intreaga Moldovă şi a fost atent Ia limba
vorbită {Il diferitele părţi ale ei, il constatat desigur ,caşi mine
că, mai qt sarnă In ce priveşte lexicut, există deosebiri esen­
ţlale intre partea de sud şi restul acestei provincii. Judeţele
Covurluiu, Tecuciu . şi PHtna in intregime, impreuna cu părţile
sudice ale judetelor Tutova şi Bacău, alc�(tlliesc 11.11 suh:lialect
aparte,_.care. dacă seamană ÎiI mare parţc·ctrceface trebuesnt
-înţelegem prin dialect moldovenesc propriu zjg, diferă totuşi de
acesta în lllul·te puncte de.stul de insemll.ate. Această stare de
lucruri Qe-o explică pozitia geogl"afică a sudul'tli Moldovei, căci
e� a contribuit la creiard din punct de vedf-!re etnografic a
'tInei -populaţii cu pnfticu!aritătile ei distincte •. Departe de Ruşi.
adiiă de Ruteni, Moldovel1if din sud' n-au fost infillentaţi de
âceştia in aceiaşi măsură ca locuitorii din restul Mold'Hci,ale
căror tip, obiceiuri' şi limbă trădează la fiecare pas un amestec
ruten�şc cu atit mai puternic, cu dt lnaintăm spre nor4111 ţării.
In acelaş timp, sudul Moldovei a fost ferit şi de influenta bul­
găreasdl" pe care regiunea depeling:i Dunăre a Munteniei �
[188]
I. IORDAN
aşa de pronuntat caşi Mo'ldovcnii
Ruteniior. In�fîrşit,tintltllrilc 0101-
.zate între Moldova proprlu zisă şr
rţe lingvistice din ambele păi"ţi� ce­
ela dobîndirea unei lnrudir i t�iIl gra­
e, mai mult, se intelege, cu cel din
, la păstrarea unui aspect oarecum
această parte de ţară, unde n-au
le ruteneşti sau bulgăreşti, aşa (I,;
iu dealungul Dunării.
rrnent care era înfăţişarea graiului
ile rnai vechi; judecînd î(Js� după
mai jos, am impresia r ă In sinul
.e di1 Încă o luptă între cele două.
811 ci, Se pare că cu cît trece timpul,
e I1lt11i tenestl tind să se îmultească
loveneşti. 'j(şa Îmi explic şi . unele
dialectul moldovenesc propriu zis
Astfel, palatalele provenite din la­
ici În aceiaşi fază ca in Muntenia)
M,)!do·y't propriu zi'� ele au evo­
l' �, .t Tot aşa terrninaţra -ea din
'a, etc. şi cicla Jmperfectul verbelor
;lăzî -ea •. ca in Muntenia" lHl'-e, ca
La f(;l'îmi explic înlocuirea ţir!n
e aude extrem ele rar.
eului ma voit! sluji de Dicţionarul
de vedere al preciziuniiştirilor
grafică a cuvintelor. nu se deose­
iarece şIr elînh!;'buintează nornen­
rovlncii � Mold. Munt., Olt.c Bar]"
{şi Dicţionarul lui Tiktin ca izvor
lsfa pentrucă; 'în comparaţie Cu 0-
lui, el prezintă . o vădită supc.rio.:.
al Acadernic! are' avantajul că este
I vrut să-mi întind cercetările a­
la rl�1 de cu vinte.
graiulu! din sudul Moldovei s-ar
rii: I. unele, fireşte cele mai nu-:
)ăr(r de ţar ă cu restul M(iildOVtJ.
:lirn ş'� în dialectul muntenesc; Hi.
în dialectul molrtovcnesc propriu
'el intr�b.llil1tate in sudul Moldovei
II ; IV. infil1e altele, pe care. nu le
loul1 dialecte .pr:ncipa:le. Din· DI­
general acele c,uyinle la care autorul
:.1 prin prescurtarile Mold., . Munt.,
�celea c""rora le lipsesc' aSf1tn,;'nca,
I
i
•
[189]
LEXlCUL GRAIULUI
explicaţii nu, le-am luat-în �.?nsiderare. In acelaş timp trebuie
amintit' că am stăruit numai asupra cuvintelor despre care pot
afirma cu siguranţă că exista sau nu in graiul mieu de acasă
(imprejurimile oraşului Tecuclu), fiindcă, decînd am plecat de
acolo, s- ali amestecat .fn limba vorbită de mine in prezent ele­
mente foarte variate, care nu-mi îngăduie totdeauna să .spun,
dacă le ştia de acasă, din cărţi sau din auztte. Pentru cuvin­
tele dela sohote (aici vse opreşte lucrarea lui Tiktin) pănăla ,
afîrsitul dicţionarului m-am folosit de Informaţiile date de autor �
la discuţia altor cuvinte, precum şi de. unele, cunoştinţi personale,
Urmează acum cuvinteLe din grahrl rmldovenesc 8,1-.
dic, cercetate de mine cd acopul de a da o.Imagtne a lexicu­
lui acestei regiuni, aşa de interesantă' din atîtea puncte ţie.
vedere. Le-am aşezat În' patru grupe, în ordinea menţionată
mai stls.p'entrit scurtarea vorbei însemnez aceste patru cate­
gorii prin cifre latineştl. Trebuie ş,ă mai observ .c� am notat
ca ceva particular acestui 'giaiu chiar cuvintele existente şi. în
alte dialecte situ în limba comună dacororntnească, atunci cind
ele au [n sudul Moldovei -o înîăţişare deosebită de cea obl­
şnuită jn altepărţt.
\ L
Aiăml! (rnuh t. şi Ilt. tiirntie)
Zittone'. .
• a alinta' (murit, (f(le,zmterd.a)
verzărteln'. .,,'
• ândr(;Y.Î (munt; lmdti'!d) 'pack-
J1adel�. .
• arin ,Erlc. (Afv:us)' �n}unt.
. anln). .
avan ,grausarn; ml:lchHg, stark'
baftă ,i\l1sehen:.
bagdadle ,Zimmerde,cke (mit
Oyps oder Mortel gep�t�t)'.
baldefiu, ·dtfi'iî ,gewirkter oder
gestrlckter Shqwt' aH::; farbiger
WQlleoder Baumwolle, den die
Bauern irn Wjntt�r nm den Hals
tragen', Tikt. crede c:i accentul
se află pe prima si1aM. .
MIte • Waschfass. Schaff'.
bftlan, gttlan (=-:su"rc, tfodlii)
tReiher (Ardea)', besonders.,Fis­
� chreiher (Ardea dnerea)=.
a bleolodlrt (von Enten.etc.)
.im Schlam,me . wUhlend pHt-"
tschern, schnaHern'. In sud, şi
despre oameni, cînd vorbesc
repede şi neînţeles.
bold (munt. ac CiJ. g/irltălte)
.Stecknadel'.
, bondar, mai des bindar
( ;ombar) .Hutnme! (BombusJ'.
bOIUi (m�tnt. gau-td) ,Loch·.
b(Jstarl, •. , bostănet (munt. ,lo�
v-Ieaţ, . dovlecel) ,KUrbis (CUCUf'\"'
bita Peoo)'. .
braşJav/i.,pl.-oave • Wil1dbeu-·
\elei, .Aufschîlciderei; Jageda ...
tein.'. .' .
buc,w'l (munt bacea) ,Radh:1-
chse'. .
buhaUi. ,(Zucht-) Stier, Sulle',,'
bllrla.c (rntwt. becher) ,tHlVer­
heiratet; alter J\.tnggeselle. ­
Tikt. nu spune nimic despre
intrebuintareadialectală a ili.­
cesfor două cuvinte,
burllltiî (munt. !J.arlafl} ,Rohr,
Rohre'.-Aceiaş.i ob�er:iatie·C<l,­
şi la precedentul. . '
'bnrsllc (munt. ""tezue) ,Oa!�hs' �
[190]
190
1. iOROAN
a se burzulul .sich aufregen,' îl socotesc drept primitly, căcl
sich ereiîern : sich ernporen'. cel dat aici este secundar. ",
abuşi .rni: der Faust kr�Htig ctubăr (=htidăli) .Zuber, K i1-
stossen', ' • bel'. ,
calacattr (=bodnc'fii). � Tikt, tI.:/ ,(van Tferen) ohne Ohren,
spune că această, vorbă se În- mit sehr kleinen Ohren'r=Ih sud
trebulnţează în glumă; n-am şi despre, oameni. '
observat această nuanţă în-sud, a clmt(fnunt. il C drmt) 1.
unde şi înţeleguJdiferă puţin, .nach 'der Seite w enderi : 2;'da­
căci acolo calacattrit sint lin hin abbieg en, lenken',
fel de iln/ne'! proveniti deobl- eîrnaţ (murit. ctrnat) ,\yurst'.
ceiu prin tăierea şi luarea tu- cîspănos .knauserig, knickerig'.
retc'Ior- dela clubote vechi. coc .Chlgnon' .
. ca/apăr (rnunt. <calofir, ca- cofâ (=io,dţă) .holzerne Kan-
[otn!ir) .Balsamkraut'. , , ne zurn Wasserholenc ,
capcană (rnunt .. cursă) .Falle'. "corM (munt. pojar) ,Masern .
caracu.dă.(==caras) .Karau- cotetă ,(der Rasse nach) klei-
sche (Caraslus vulgaris)', .: ner Hund, Hundchen'.
casap (munt, măcelarş .Fleî- a cotigt 1.,wfederholt die
scher', Richtung andern; im Zickzack
cataligi'i (J1l1unt. riC:orollg slch dahinbewegen; 2. =J coti .
• Stelze'. la cotrobăi (munL a scotoci)
caterincă . ("""'Anunt. jlaşnetii) ,dtirch-, lţerurmtobern, kra-
elcierkasten. Dr�horgel'. , rllen'.
c(/.zmo (mimt. tlrnac6pJ ,Spltz� ciJvată L (�.:.opare) .Back-
haue'. .' trog; 2. Mehlkasten'.'
, a calna (pe cineva) ,Jdn. bc- crivat,.B.et1 stădţischer:Fpr,m'.
dauern, beklagen'. ..' cu.cuniz (de brad, etc ... ,Tan-
. căpătdi'il(munt. cap/itiEi) ,Ko� nen') Zapfen'; :ln suJ are şi ..
JPfldssen'.: ". . intele(O'l not!lt de Tikt pentru
" asecărăbăni (munt. il se Tr . .,Mais', şi anume .păpuşoiu
cara),skh stUrzen, sicli packen'. nedezvoJtat suficient':" .'
cărăbllş (=găinuşă) ,Maikâfer cuşca (numi. 'colivie) ,(Vogel-)
(Melolontha' vulgaris)'. Bauer, Kăfig'. .'
'cepeleag (munt. peltiţ) )i-' c·ute{munt.g(esle) ,Wetzstein'.
:spelnd'. . dămol (munt. domol), ,Iang-
c!tt#elzg ,Sauer-, Schlîpper-: �am, trage'.iAcelaş fonetlsm şi
mUch'. la nămol (munt. nomol); preC'um
clgă ('rU,ll1t>cegă) ,Sterlet (Ac- şi' la năroc, nărod, cart! insâ,
dpenser rutl1efllls '. . al4turi de aceste forme, prezintâ
d'Jbolă (munt. cizmă) ,SUefel'. şi \pe cele cu f!O-.
clacat/. 1. ,Stcngel, Halmâes dejă ,kleinţ('hulzerner Zuber,
Mais und ahnl/cher Pflallzen: itl 'd\en der aitsgepresste Wein
2. ausgek5r'nter Maiskolbell'. Iăuft'.' .'
, a sedohdlitli ,311szatlken'. , dică.. "rn izol,.la dldt ,Im en.t-
-c'totdl· ,<lkhtgedrăngter Haufe, seheldenden Augellblick,lm krI­
lKnăuel'.-Insud 'are şi senaul tischen Moment, wo's not tut'.
'�,de butufugâ, '(toat4, pe care eu dthd(. in izo!. ;mat dilzaf,bes-
[191]
.. '
fi'm �
�1\;
LEXICUL GRAIULUI
191
:ser.' stăr ker, s chlimrner und .firii/iis .Laffe, windiger Pa-
.ăhnl', < tron'. In sud acest cu virit sein-
;' 'dl!Val/i .Sttapaze', trebuinţează foarte des' ca nume
.droagâ .scherzhalt von eineni da] unuia despre care eşti în­
grossen, schwerfălligen Wagen :trebat, dar. nu-l cunoşti şi vrei
Rumpel.kasten'. ScnsulLelchen- totuşl să-I numeşti Cred că este
wagen' lipseşte in sud. acelaş cu n.pers, Zoirlefus (corn.
dubds 1. .Art Bo oj.; 2, Pon- Fruntişeni, jud, TutOV31, adică
ton,Bl'iickenkahn', In sud l-am .bărbat care face' treabă femei
.auzlt, numai fig. despre' oameni, iască,' care toarce cu furca şi
cu înţelesul de .lene, greoiul. fusul, deci, un Iei de papălapte",
a dubi 1. .mit Lohe gerb en : _ a ftrnăi (in sud ajlmU) .durch
2, murbe machen.' die Nase sprechen, năseln'.
d4ducă, dim,-aule,- du,lţ(z,Tl- a găbjl .ergrelten, erwischen',
tel von Madchen und [unge- - gheb (rnunt. cocOaşă), Hacker,
ten Frauen : Frâulein, (gnadige) Buckel"; şi deriv, gh.ebos (= CO�
Frau'.- In sud duducă seîntre-' coşat). . .
buinţează pentru femei mature," a ghiftu! (Cllfntncărt, mit Spel­
iar dornnişoarelor şi femeilor ti- seu) vollstopfen'.
nere 11 se zice dud/de, <duiţă, a ghlorăi (rnunt a chlorăi}
dulap 1. ,dickes Brett: BohIe; ,von leeren OedarJl1cn·: knurren.
2; ·Sch'l'ank'. kollern'.
,a (se) dumeri (ml1l1t. a se da- gh1orlan, Schm�ihwor't fUr un-
,niiriJ ,sich etwas klar machen'. geschliffene Bauern: RUpel, Riilp':
( dupac ,Fal1stschlag'. gMa), Scllln�(h\vort fUr Oreise:
. epitrop ,Vorstand, Verwal- aher Knasfer'.
tungsrat' (munt. 'efor). -In' sl�d gltIz difd, pl. ghlzdele (rnul1t •
. are şi înţelesul de tlltore. ' ghi:d, pl. - durI) ,Bru11l1cnkrani,
"fâldllr ,Pal te', - kastcn',. '
a sefasolt 1. ,sich zieren; 2.-·- ginere, Schwiegersohll'; Sensul
,pe Ungă Cineva Jdm. um dcn Bart de, Brălltigam', pe care-I tnai are
gehen; ihm seMn tun'.- Inte- acest cuvint în Muntenia, lipseşte
lesul '1. cred c1. e redat greşit, in sudul Moldovei. .
fiindcă In sud el, este acela de glod.' cu sensul 11101\1 de
.,a face gratii,a se strimba\iroflic). ,Schlam!TI', nu CU ar-ela de ,Klum-
fdlie (ll1unt,' felte) ,Schllitte, pen, Kloss har.tcn StoUes' din
,Scheibe' ,. M,pntenia. , .•
fedM (munt. fidea) ,Fadenou- {JI'dtte ,Gitter',
\Qeln'.'· grisă (munt. griş) ,Gries (fein
feleş'ag ,Art, Natur (angebo� geschrotetes Getreide)' •
. fene Beschaffenheit)'. guzgan (munt. chtţcan şobo-
a feşt,U ,beschmutzen'. lan) ,RaHe (Mus rattus); ef. to:-
ajeţul.(muntG: făt/li) ,schli- tuşi n. tap. Chtţcati'î (Tecuciu şi
d:hten, ebnen, gIăttell'. Tutova).· . .
. jilă ,B!att (Papier)'. . hachtţe "Grille, LatIne':
tirtti. ,�rt Feldmass zum �es- haită, HUndin ; fig. (von Wei-
'sen van W\inbergen' {= '1 .. po- tJernJ.Luder, Dirne'. Intelesul
;gon\ . munt. ,Rudei (WtHfc, etc), Meute
'1'\
[192]
J,92
1. IORDAN
. ' .
tHunde)' ,al acestui cuvînt nu dem Abkochen der saueren Klei­
exlstă în sudul Moldovei., ensuppe '(borş detârite)zurUck;
f((idllra,�t(i'n sud hada-] ,Stange bleit",' în sud � cu vîntulsu nă
an gewissen Geraten'.' huce •.
, a hali, a !tăLi 1. .erhaschen, huşttu Le (ttnnt. b{{btdlc)
erwischen : 2. (Ballspiel}--min-' .plumps'. ,
gta curva: [drn. den BaII (zlIm hututuiă, sch wachsinnig (?)' ."
Schlagen) vorwerfen'. - [n sud semnul ? ,e pus de Tikt.i-tn sud
sensul "� este .a mrnca', cînd se este f9arte� obişnultă a ceasta
vorbeşte despre Ţi'gani;\sau, iro- vOrbă cu sensul de, .zăpă cit'.
nlc, ŞI despre alţi qatlJcnl.. tarlftaroc (munt, !JUdll) "Jahr;'
hapc.i tra UIa cll:lzapq, ,Tl�it markt'." .
Gewalt, râuberfsclier Weise neh- imaş(lllul1t.lz[az),HLlţ,Wejde'�.
men', . In sud cuvîntul-sună emdş, .ta-:
.; hardlţghie,a1tes Gemâuer, Ba- ma}, (ta - este provenit din e >
racke'. . -. 'al primei variante, ca în âavd�
bârm ataîe .wuster Lărm', î tră <Î!cevC(, era, deasemenea 0-;
haşă ,Sc!1irting'., bişllfliie acolo). .
ltlit,a'dv.: .druckt grosse Lănge a se ifi,hervor .- hereinblik-
oder Entferiwllg, dailli iiberhatll:it ken, - guc!<:eJl' ). în sud sună lt
hohe,n Grad aus'. se i{tz.
ltfrb (munt. cZob) ,Scherben'. ZUŞClt ,Bieb, Schmit�. Şch!ag.
a /tfrşcti .(hltnlm) kratieri;zer- [nit de� Rei'tsche'.-ll1 ş!-,d .!';e
kratzen. . '. ÎntrelJLlinţează sinonirn cu bit ni. '
"Mujatl '(muJ.l�; eodall): ac.est 'iz ,Uble(Geşchma.ck1."::"Nq,mai
cuvînt se Întrebuinţ(;'?ză rar în mirosul uşor neplăcut al mindi­
sud, unde obişnuit se aude criJ� ri/or şi al băuturiioi se nurli,e�te
ca.n (vezi TlJ3i sus sens,al 1 al astfel 1n, s'ud. !'
acestuia). izbelişte ,Stelle wo mal) Schlă-
llOjma .forlw�ihrend'. '. gen preisgt>geben is.t'. .. ,.
a Izolba ochiti die Augen weit a ÎmbrobiJdi (p� cineva) ,1.
aufreissez:t, ,g!<Hzell'. ..;' .('einer Frau) den Kopf ein-,'
hom ; Raucbfang; Scborr.- verhUlIen; 2 fig. betru,ge!l'.
stein'.. a {/l!aleca (in sttd ':'1ica) ,ha-
!trib fl7Hmt. mlllătaTt.;iZ). Steip-, stig"gierig schlingen:'
EdelplIz. a ulgl'itma J. b ,m Velegen �
!tadtţd .Gasschen'. , heit s.itzen : 2.--CliVilzte, Worţe
huh'âţfZ (munt. clulzurez') zogernd,veriegen aussprechen';
,Waldeule,mittlere Ohrcule (Strix Il. 1. a st- ,verlegen, verwirrt
otus)'. 'Vcrden; ,2. ,zaudern, zqgern'.-
a hllrduc,1 ,(siossencl, ruckend)Un sud Ilurnqj' t 2. ,
schLlHeln, riHteln' (besonders von \ a ingloda.in den Kot (l1!neÎn)'
\Vagen)'. f,Uhren'; •.
kJrtă, Îl! izoJ�tile 1. Cit harta \a tlljglteba,zlIsammenstellea,-,
,In 'Bausch unei Bogen, en bloc'; setzen,-bringell! beso,nders mit
2. la hartă, wje es eben "omrnt, dem Neberibegriffe' des Not-
oune Wahl. '", dUrftigeo'. •
hllşte ",Bodensatz, der nach: I il; lnşf?tca ,packeli'.
[193]
intiiUl (rnunt. tntn:il) ,erste(r); mals 0,1/2 Para, daher [etzt uber-
zuerst'. haupt Heller, Pfcnnlg'.
a tnvălătuci .(auf-, ' eIFl)wik- ltngurar (Ţigan-; munte ru-
keln, verwickeln'. , dar) .Stangenmacher : Verfertl-
jaf .Plunderung ; fig. Erpres- ger von Holzarbeiten','
sung, Raub', In sud. caş! in maltalagiii .Vorstădter' •.
restul Moldovei, se zice [ac. , mati: (munt. ficat) .Leber'.
jufla ,Art Oericht aus gestos- maldd« .halbe Fuhre'.
senem und gekochtern Hanf- mancă (rnunt. dOICă) ,Amme'.
samen'. In sud se zice [olfă: marotă, pl. -ole(munt ldptucd)
în ajunul Crăciunului se fac ,Lattich (Lactuca sattva)'.
turte eli jolfă, macaleandru Blut-, Rothănf-
a juli (pielea) ,(die Haut) ab- ling (Acantl1is cannabina); în
schurfen'. sud mâcă-,
jumară .beirn Auslassen von mălait: (munt, mtreW) .Hirse
Speck oder Talg bleibendes (Panicum miliaceum)'; �,_. tătă­
Iestes Stuck: Griebe'.-Forma Tese ,Mohrenhirse (Sorghum vul­
pl, sună în sudjumert; nu -mărt, gare)'; mâlaiă (Ia fel În Munt.)
cum o dă Tikt.' :Maisbrot, -Iladen'.
ldînic ,MUssiggănger, Tage- a mătăhăl ,schwenken;
dieb',- Tlkt. spune că etirllo1o- schwanken'.
gia acestui ,cuvint ii este necu- a md/răil (pe cineva) .Jdn.
noscută ; cred că e un derivat (der lastlg ist) fortschaffen'; a
dela .late ,Horde nornadislerell- se- .sich seheren, packen.
der Zigeuner' şi la inceput a ln- mldl!dn, (J1nll1t. ma'idan) .(frelel),
semnat ,cel care apartine, face Platz', '
parte dintr-o late', apoi ,cel care meşnilă ,Art. Gericht aus gos­
se poartă ca unul din late' (vezi tossener Hirse und sUser Milch'.
Pascll, Sufixe 336). - In sud se pune acum Of(�Z:
Iăcrăm'(oard, mai ales pl. ld- ln loc de mălaiu şi serveşte ca
crdm'toaTe (munt. mtlrgăritărele) umplutură pentru pască. -.
"Maiglockchen (Canvallaria ma- micşunea (munt. mi�aml,.ă)�
jalls)'. Leokoje'.
. ldlîi, ,(von blOdem Oesfchts- a mtera (munt. şi !it. a mi,.a)�
ausdruck) blMe, damlich'. , (ver) wllndern'.
lehdmete, -mite, în izolare: mtrodenie, wohlriechender Stoff'.
mt-e�de ceva ,ich habe etwas mt:=.rziJmol ,Schlilmm'�
, :satt; bis liber. den Hals': . mtţiJ (munt, pisică) ,Katze';
Iwdpă leaarbd, ,(verăchtltch plslc(ă) se Întrebuinţează şi în
von dem Munde ell1e� Rede?den, Moldova, dar numai ca termen
de.) Maul." Fress�, �(Josche. '-: de dezmierdare.
in sud se ll1trebum1ează numaI � -" v!. ( achtlich
var.lt!oârbă, nw�cu., moac te ,v,er, ,
leşin (munt.leşill) ;Ohnmacht'. von :,lt1Cr:l dummen Wctbe) G�ns,
- In sud mai des se zice leş: moare (Kraut-,GlIrken) Brlthe
imi vine leş, am un leş, etc. pe moglan 'von clttmmen Ballern)
in.tmă, Trottel, Idiot'; în sud, mai mult
leţcaie (munt.Iăscaze) e ,che-. cleJre un 0111 mare, voinic. 3.
�4i:
[194]
194
1. IORDAN
momiţă (munt. maimuţă) ,Af- plpliru$ (munt, ardelil), spa-
fe'. nlscher Pfeffer, Paprica -(Capsi-
motan (munt, cotota) .Ka+er.. cum annuum . - In sud, piper,
a muşlu: ,(von Hunden, etc.) clnper ; pipliruş numai diminuti­
herumschnutteln; daher vonMen- val.
schen : (ure ein schnullelnder pitar .Băcker.'
li und) hin und hergchen', pldchie (rnunt. plachie cu alt
nagtţ (rnunt. clovlieă), Kibitz inteles), Art bănerliches Gericht
(Vanellus cristatus)' aus Hlrse (oder iaus Rels) mit
năcăz (rnunt. necaz .ărger, darin gedunstetem Ftelsch, ăhn­
Verdruss.. lich dern pilaf der Stădter, doch
, năzbl1tie,-bltie .toller, ausge- welcher gekocht.' -In sud numai
lassener, leichtfertiger, loser din pasat (- mzetJ)j nu şi din
Streich'. orez.
In sud numai năzbţti», plisc (munt. ctoo .Schnabel.'
negel (munt. neg.) ,Warze'. plâşntţâ ,Wanze'
oblaliJ. 1. .Lumpen"; 2 •• Fus- poetit .Wagen -) Verdeck,
slappen' In sud numai insemna- Dach '
rea 2. pO;drntţă .Johanniskraut (Hy-
'. ocbtos 1 .mlt grossen, glăn- pericum perforatum ':
zenden Augen ; 2. (wie ein Au- pomostlnt1 ,Bretterbelag,- bo­
gel gHinzend, funkelnd Sensul den des Bauernwagens,-schlit-
2 lipseşte in sud; tens ' .
odgon. (Schlffs-) Tau'. posesie (muntenia arendă)
. ogeac-coş .Schornstein'. c(Guts -) Pacht(ung)! In sud
ogirjlt ,verkrUppelt, schwach- sună poslfie.
lich', _ posmag (munt. pesmet) ,Zwie-
og,add (munte curte), Hof tei- back: Vb. a posmăgt l-am auzit
nes Hauses)'. în sui numai supt forma a se
oLeaeiJ. (munt. nitel) ,ein posmogl şi cu înţelesul (dat de
bisschen'. Tikt� pentru Munt.) ,eintrock-
omiJt (mttnt. zăpadă) ,Schnee !,len.-schrumpfen:
(fall)'. IJOvtdIă, pop.--vlrlă (munt ma-
o otfnjl ,(ver) prUgein, (ver) glafl) ,Obstmus. besonders Pflau-
hauen'. menmus'). .
paclufştr., pl. ,Hosentrager,' a prăpădi, cu sensul ,verlie-
palmac ,Zoll.' ren.'
pară cFlamme.' . prtsa.că (munt. stupină), Bie-
păpu$olii, pop - (munt. po- nenstand, - gartell.'
Tumb) ,Mais.' pramoroacă (munt. chicturit)
. păducel ,Weiss-, Hagedorn (.Rauh-) Reif, Rauhfrost'. '
(Crataegus).' \ pIlită RudeLHunde, die einel"
perpelit, armselig, schabig:' Hiindin nachlaufen' - Tikl. nu
peste/că (munt. şorţ) ,Schurze�\ cunoaşte accentul acestei vorbe,
peteeă, -_. ieă ,(Wisch -) Lap- probabil din cauza lui -ită, care
pen.' apare În romilleşte şi accentuat
p'ietrar ,Maurer.' şi neaccentuat.
ptlug (munt pisălog), Stăssel(. râpttn ,Rau de, Kratze der
[195]
LEXICUL GRAIULUi
195
11.
-_.------�_._-----_._-._--_ .. __ ._---------------
Pferde, Schwelne und Hunde', şfich ti ,(peitshctl-) Schmitze'
rdieş -,'vVirlshaus an der şireag, -rag ,Reihe'; în sud
Landstrasse'. -rag, .'
răzeş (munt. moşneanş .Frei- a şuiera (munt a fluiera) ,1.
.hauer ' an-, pfeilen ;2auspfeifen',
răzlog .langes Schelr, welches tureâtcă (muut. carlmbş .Stie-
namen tlich zur Herstellung bi- Ielscha ft '.
lliger Elnfriedlgungen dieut'. oetniţă. (munt. povarlU'i)
rtncă .Ochsenzierner'. Branntwelnbrennerci'.
rfnd (munt, cat) .Stokwerk'. a zburli (munt, a (l !jull) .das
rţnză (munt. pipetă) ,MagenHaar zottig machen: [dn zauzen',
der Voget'.
robactă .arbeltsam'.
roliatcă,Schlagbal1m, Bavicre'.
romontţă, -mă-; -ma-, .Kami- acum (rnold. pop. amIi.) ,jetzt';
Ile (Matricaria Chamornilla.' ; în în sud se zice aCli(ma), acâş,
sud se aude numai var. râma-, etc: .
ropot .Poltern, Trampeln, Ge- al-de: se pune Înaintea, nu-
polter'.. melor de familie spre a denumi
. rufos .zer'lumpt'. pe toti membrii unei fa miii.
seăjlflie .Schădcl'. aşa (mold, pop aşl!) ,80'.
scîrbă 1 Trauer, TrabsaJ,; 2. barză (moi ci cocosttrc)
.Arger, Verdruss'. ,Storch'.
sclrna'v (munt. sctrndv) .Ko- bUbellac, în izo!. de-a-ul
tig. sehmutzig'. ,sich wiederholt i1bersturzend,
_ a se selljosi .sich weinerlich in Purzelballinen'.
gebărden, greinen'. biban (molcl. c6striiş) ,Bal'sch
. scofală ,Wertvolles, Kostba- (Perea fluviatilis/.
fes, Grossartiges' (ifon). bidin(fd (motd. badand) ,An-
scrtnctob (Il1UIlt. dulap, leaglln) streich-, Maurerpinsel',
"Schaukef. Meot ,bI5de, duinm'.- Tikt.
seroh (mullt. jumtift) ,RUh- crede că se întrebuintează nu-
:eeier', mai in izol. Strbul bteotul dll CtL
a scurma .scharren, graben'. cotlll. In sudul Moldovei se În­
sjadă (nunt. ceartă) ,Zailk', trebuinţeaz,'1 foarte des bleot cu
sponeă (munt. copcă) ,Haken, înţelesul de .prost, bleg' ; aea-
Heftel, Haftel an Kleidern'. semenea se aplieă adesea eo-
sjtrtrac ,Drillnuss (Spielzeug)'. piilor mici, când se Învaţă a
sierilî ,Sarg'. vorbi (ef. vb. a bleotocărt).
sineald (munt. scrobeală ol- bragă (mold. brahă) ,Hirse-
1Jastră) ,Wasehblau'. . bier'.
Slilzlene, pl. ,1.' Johannistag ; briceag (mold. cuţitaş):, Ta-
2. Labkraut (Galium)'.--In sud. schenmesser'.
cuvIntul se pronunţă stmzentt. brlncă (mold.orbâlţ) ,Rotlauf.
slu.t ,hass1kh'. Rose(Ergsipelos'.
sucald (munt. fodan, �tan.) bUjniţi!J (mold. buhnit, bu/nll)
�Spulrad'. . ,Eule, spez. Uhu (Strix Bubo,
şagi1 (munt. glumll) ,Seherz'. Bubo ignavl1s)'.
[196]
bnturug/1 ,Stumpf; Kloben, beşte de spetezele zrneului ; In,
Klotz". sudul Mold. acest cuvînt are'
clte! (moJd. pleşuv) ,kahl(kop- sensul dat de T., dar numai
flg)'. cleiul făcut din făină de griuc
chetar ,Vorratskammer, Spei- cu apă se chiamă aşa. Probabil
cber'; variante: cheter; iM, chiler. că. şi în Munt. e la fel. mat
+-ln sudul Moldovei se spune ales că spetezele zmeul tii se
ckllerii1 încăperilor din dos şi Într-adevăr cu cocă, sau, cum 1,
mal joase ale unel case ţără- se zice pela Tecuciu, eva că.
neşti. care servesc însă tot ca copcă (rnold, produf) Jns Eis
locuinţă. gehaueres Loch: Wuhne.Walke',
a se c/zirchili .sich benebeln, Tot aşa există' in sud şi izol. a
anheitern'. se duce pe copcă .zu Orunde
clnghel .Fleischhacken'. - In gehen',
sudul Mold. eingltelul serveşte copoîti (mold, copoti, clipelii.',
la întins pielea de vulpe; de- copilu, etc.) .jagd-, Spurhund' ;
aceia fig .• cînd cineva simte că-i tot aşa fem. eopăaldJ, (m()ld�
vine a vomita, mai cu samă dln copăaticâ),
pricina băuturii, este trimis la cosâc ,Art Kleiner Fussftsch -'
cţnghel, findcă a vomita se zice nach Corn (=;;omunicare)
fig •• tot in sudul MoIcI., a beii Plelnzen (Abramis ballerus)',
v/tlpea.· -coşntţâ .Hand-, Marktkorb',
dacia (mold, gfopal') .Toten- In sudul Mold. coşniţa e făcută
grăber'. din nuiele şi are formă emlsfertca,
Clamat (mold. ciiunaş) .pest- cotonâg .mlt verkrumrntem
krank', Arm oder Beln, krummarmig.
c!ang (lnold. dant) • ver� -beinlg',
stUmmelt' cotar ,diinner Starnm, bcsol1-'
crplc, c'tu-, Stlefe!, Schuh'; cIers einjahriger Pflilllzen : Sten­
acesta este cuvintul obişnuit, gel, Halm'.
alături de glt'tatd care se aude crangd (mold. cleangi!t) ,Astr
rat şI e simtit ca literar. Mold .. Zwejg'.
botină lipseşte. . crăiţă ,Sammtblume (Tage-
ctr!ionl ,natiirliches (I-Iaar�) tes',
LOckchen, Krausel'; în sudul CllCll/lH!d (mold -vale, -ve/că)
Moid. sc(r'. ,Steinkauz, Kauzchen (Strix noc-
clanta (mold. clampă) ,(Ttlr-) tua),
Klinke'. cumătru ,GevaHer' la vocativ
clisă ,feiter Ton, Lc!ten'; În 8\1011 cnmltre (mold. cllmlitre).
Mold. de nord. MeU,. dogar ,Bottcher, Fassbincter'.
clondir ,Flasche mIt kl1rz�m, dubă). Gefangcncntl anspor'"
engem Hals', \ tw(t)agen; 2. I m. Zltchthaus',
cp,b� ,Unheilverkilnder, .U1'\- durdulti1 fvol1 MenschenJo
glUoKsvogel' ; şi vb. a cobt \ rundlich, dralli• ..
clbilită (mold. coromlslt'i) Idcălet (mald. melestal, ccle-
,Tragjoch'. şer). ,RUhrholz fUr Maisbrei'
copd ,Klelster, Pappe'.- Tikt. (mămdltgli)'.
cit�ază din Ispirescu, care v6r- fifidă ,Nische'.
.196
-----------------
1. IORDAN
[197]
LEXICUL Or�AIULUl
197
a fitui ,aile rnachen, vertun,
eRU3geben'; a se- .alle werden',
ase jîstlcl,verwirrt werden'.
fltitllre (mold, fltUur)
.• Scfimetterling'.
. funtă, -dă (rnold. ftong)
.Schleile',
- gardist (mold. sergent) .Poll­
zeidiener. Scutzrnann'.
gliinaşă (mold. erlincli) ,Ha­
sclhulm (Tetrao bouasia)'.
gliligan,( von Meuschen) lang
und stark'; nu-l ad]., cum crede
T., subst In sudul Mold. şi
sincopat: su-.
gtlmălie (mold, nzăgălle) ,Kopf
clner Steknadel, ei nes Streich­
-holzes, etc'.
ghroctLl (comunicat din Cov.,
Br.) ,Ast kieiner, gewOhnlich
von einem Pferde gezogener
fuhrwagen zum Transport von
'Gctrcide, etc.'.·-··In sudul l\rtold.
se aude foarte .des acest cu·
'vint, cu fnsemnarca de ,cărută
pentru 2 ca! (rar pentru unul)
legată în fier'.
ghivei l! ,Art Fleischgericht,
,das mit allerlei Gcmilse zube�
reitet wird: alla potrida'.
gîrlă ,fiiesscndes \Vasser,
Pluss'. In sudul Mold. mai mult
,apa care rămîne după revărsa-
. ,rea unui rîu' se chiamă gfllă.
gl'ugl' tic ,hiibsch, nett'.
{};utrife (lTIold. -tate) ,Quitte'.
Ila'{damdc ,ehernals (mit Ge-
nossen 11111 llcrstreif ender Step­
pen-) R�itlber. Buschklepper'.­
In sudul Mold se spune (pei­
orativ) unui ,om voinic şi cu
apu cături brutai ee.
hamdl (moId. tl'cghuJ
,Lasttrager', .
ltambdr: pelfngă Însemnarea
general ro mlllcască de ,Spe!cher"
,acest cuvint are în Munt şi În
c'Sudul Mold. şi pe acela de
Kiste zur Aufbewohrung von
Mais mehl'.
luftgMr (rnold, hohen . .der
herrenlose Hunde einfăngt :
Hundefânger, -schlăger, Schia­
der' .
MI I .druckt ungestumes zts­
hen. Zerren aus, in Vorbindun­
gen wle : hîţ ttt dreapta, hU tt:
stînga; şi vb. a Iltţa .hln-und
herzerren',
fgltlă· .Hăkelnadel' ; in sudul
Mold. şi tngi-,
imlnet: • Ari Pantoffr! der
Bauerrr.
a intra (m1tCL a tntra) .ein­
treten,
izmă (mold. mintii) ,Minze
(Mentha)'.
a lmM!L ,baden'.
a se 1mbuffla ,das Maul hăn­
gt?11 lassen. Zt1 maulcn .schmoI­
len anfangen' ; tmbufnat ,mau,.
lenei',
a se intoarce (inold. a se IfL­
turn.a), ,Z urUck kehren'.
a înviora ,(wieder) aufmun­
tem, beleben'; a se--:·,al.1f1cbcll',
jeg (mald lip) .van Schweiss,
Staub, ele. geblldete Schmutz
krustc au! der menschlichcn
Haut'. In sudttl Mold. acest cu­
vînt mai are sensul de ,jegărie
(pe gft') .
laar porcesc (mold.cr uttiija'iu)
,StechapfeJ (Datura stramonium)
ld:vl{c'l (mold. Idlfă) ,Bank';
tot aşa deriv. lti:vlcer (moId.
ltiicu) ,Banktepplch'. In sudul
MoId. ldghttli, leghicclU, cughi
rrovenit din vilă (os ,zottig'.
lăhllztl, Iăuzli (mold. lehllză)
.W6chnerin, Kindbetterin'.
Ufter, in izol. ·,,"-de pâraIe
,ausgebeutelt, auf dem Trocknen',.
Il!6ctl (mald. !Căcli) • Runge.
Leichse'.
lfoUi, Schar: Schwarm',
[198]
198
1. IORDAN
'.
maid .Găh rungsstof, Ferment', pen 2. fig. (von Meushen) Dre­
mangafâ 'nărrlscher Dumm- cklappen, Schlampe',
kopf, Hans Narr'. paparuda (maia. papalllgă)
matchltan 'Krămer ', pepene galben (lI1old zămos)
măcşdsă, în sudul Mold. mă- .zuckerrnelone (Cucumis-M ela
cieşă (mold. cacadtr), Frucht der pepene verde (mold har-
Hunds ro se (Rosa can/na), Ha- lnlz), Wasserrnelone (Cucurnis
gebutre'. Citrullus) In sudul Mold. pepe-
mărunt (molcl, mănunt} ; tot nele galben are specii variate;'
aşa În deriv. mărunţel, cu de- zămos scorţos, înecăclos, etc'
a măru ntu 1. pereche (rnold. părectte.) ,Paar';
măscără ,Zote; În sudul Mold. însă părete, ca 111 restul Moldo-
numai 'pl. măscări, nei, nu perde ca in Muntenia.
merchez .Knlff, Trick' ptinie (rnold. Ideii), Trichtcr.
m'ja, in izol. de-a mija (molcl. pipotă, cu sensul • Vulva der;
de-amijoarcaş .Verstechcns, Blin Kuh.înţelesul ,Magell der vogel'
dekuh', este exprimat în sudul mold.
milog ,verăchtlich) Bettlcr'. rtnzs.
mlşcă. (mold. ţuşcă] .gekuo- prleiz (mold:.vtr:az), Hecken-j.
tetes Taschentuch, mit dcm Zauntrftt.sSteg".
heim Spici gesch!agen wird: - pltJplnd (mo1d. gingaş) ,zart,
Plumsack'. empfindlich·.·
mâtimii ,Epidemie, Pest'. pidpoma, -um'A (mold. oghia;)
molii], Jangsam, tr[lge, sch wer· .Steppecke'.
fălIig; În sudul tv\old moiâfî. plasă ,Ndz, Gafl1·.
momtie (mold. mălntie) placo!! (molcl. poc!on) ,Oc-
,Strohwischstange'. SChEl1k'.
morman ,hoher Haufe aufge- porcăraş .Rcgenpfeifer .(Cha-
schiiHeter Dinge'..· . radius pluvialis)'. __ o Nu ştiu
mOfllll (moIel. mOlân), Hau- dacă in sudul MoIcI. acest eu-
sen (Accipenser huso)'. vînt âre sensul redataici dupEl
motatol ,Bal!en, Khll11pen:. Tikt.; există încă cu insemna�ea
mustaţă (moI ci. musti!dţ&), de .balat�l de la păscare, (la 10-'
Schnurbart' cui cu mInge, turca, etc.) .
muşte/tii' (mold. muşterell) pOllimb, (n;tJld .• Izu!lib) ,T�ube'
,1(unde. pramat.� ,Safle ("on cl11cm
nicovală. (mold. ildă) ,Ambos', Mel1s5h�n).�. l'
a oc/a, cu sensul, aussllchei'l' p'rtc1tt.l��'. K.lell:es Ker1cI.cn,.
(aus-)wăhlen'.\ Knlrps" I?a umltng. . .', ;) t_
<' l' ( 'd 4 ·"t ) '\ put/a(u (mod. budătu) ,IJu.
"omu.,.o. . mOI. Imparauş \ terfas�r.
zapfchen. rdra, adv. ,langsam, gamach.,.
oSlnz(l (mold. s:ăntnă dirzltl- lich', �
antru) ,�ehweilleschmer,-:-fett,- răzimătoare (mold. spătar)
schmal�., Nu lau dela Tlk!. da: (Lehnc'; in sudul Mold. răză-,
t:l;,) pJlvIt?ar€ la �cesl, CUVl:tt CI precum şi un alt cuvIn: �pe-
dm proprIe expenentă. tează
pactarird,·-v:uă ,1. WischJap- relevdfJ. ,Kurzenr KnUtte! ' •.
xc
[199]
19J
III
a asfinţi (m(')ki..) a sfinti (munt.
.untergchen'; varianta ultimă se
aude mult mai des.
borş ,saure Suppe'; sinonis­
mul munt. clorbă se întrebuin­
ţează deasemenea, dar mult mai
rar decît mold. bor,.
busuiodl (mold. p6dmă) (tă­
mîl o.1să) lllllnt. weisse Muska­
telertraube"
caţavel'că (ll10!),Scurtefcă (munt)
,Pelziacke. Intre amindouă este
o uşoară deosebire de Înţeles:
sCJl.rtelcă este mai săracăciosa
decft catavetca; pc !fngă astf,l,
swrteica este ci o haină băr.
băteasc:l.
LEXICUL GRAIULUI
-------------------------------------------------
rindld rţndlâ (rnold, glalăf1) eătţun (mold.), c(ofdp (munt.'
.Hobet '. .Strumpf
săpun (mold. sopon) ,Seife'. darşaj(munt.J psosus« (mold.)
a schimonosi (mold .. a schi- .Bettucn, Lakenv=-In sudul Mold.
monosi mold, eutsatellen, verun- aceste cuvinte s-au dlîerenţlat :
talten, ca întrebuinţare : dar�alul se
scoc {mold. laptoc} ,M uhl- pune la plapumă, prostiiea pe
Gerinne'. pat. '.
a sertfela (mold. a scrijelîţ; eto.an. rmold.', os(mun.j .Kno-
rltzen, schrarnrnen, Iurchen'. chen'z ciolan e mai mare decit
şiră (mold. glri!ddă) ,Mitle, osul. ,
Triste, Peime'--ln sudcuvîntul cfarchlnă (muntJ, stl'lÎ,gare
sună şllra, provenit din ştrş:«; (mold.) Traube : in sudul Mold.
şiră. se zice ciorcktn« (nu .inti) la un
ştta» mold, şiştar) ,Melkelmer. strugure mic, dezvoltat,
ş!edzl (mold. şleah, şleaf, slc(;v) fildura (mold.) găltrdtt! (mun�:)
1. Fahrweg, Landstrasse ; 2. Ehner. KUb!l, Gelte',
Strang des Zugpferdes. coacăz1 (munt.) pomuşosr«
şiilLdă. in Izol. cu şoalda ,Mo- (mold.) .johannlsbeere' .•
gel ei, Schwîndel], . colb (mold.'. praf (munt.) ,Stauh'
tr!rc[u:mold.cil! ,Malsmehl- Al doilea cuvint se aude in su·
sl1ppe', dul. MOld.mai mult in izoi-
. troiină .Schnupfen ; sinonimui praf şi pulbere.
acestuia: guturalu, mold. gutu- cord�d., cordicd (mold.), pall­
nar se aude foarte rar in Sll- glică (munt.): În sudul Mold.
dui Mold., unde pare a fj literar. primul cuvint are înţelesurile .1 �
.< varză (mold. Cllrethtii) ,Kohl, Band (schmales Oewebe); . 2.
Krant( Brassica olerucc(\). (zool.) Bandwurm', 'îar al doilea
este sinonim cu primul numai în
ce priveşte sensul 1 .
. cotet, cot�dtă (mold.), tote­
nldţ(.� (mtlnt.), St1\11 fUr kleinere
Tiere'. La Tecuclu cotetul estţ
pentru porci, coteneaţa pentru
păsări.
a se coviisl (munt.), a se c()­
răsll (mold.) ,sau el' \Verden, ge­
rinnen (von der Milch)'.- Tikt.
greşeşte, cînd Identifică aceste
cuvinte ca înţeles;. in sudul Mold.
laptele covăsit este I1n fel de
lapte acru ( -- lapte bătUtî.l1
Munt.), pecind laptele corăsltt
este lapte stricat la fierl. pentru
că a stat la căldura înainte de
flerbere (111 Munt. se zice În a­
cest caz a se brÎnzi).
mlbee (mold,). melc (munt.)
[200]
200 1. IORDAN
.�--.,-"_.-._ .. � .. �.� .... ,.-�- ........ ,--,,---;---.= ......... ,-. ....... _-,,,"�. ----_.-"-,..� .... __ ..
----�---
IV
Mţutoare ,Bachsielze (Mota­
eilIa)'. Numele general romfl1esc
al acestei păsări este codobdtură.
pe care nu l-am auzit la Teeuelu<
'ftş=!:loldc (ll1unt.) ,vo m Arme.,
vOQ der Hand: gelăhm.t, lahmi
steif'. -.- Tikt. nu Inregistrează
cuvîntul clş, care in sudul Mold.
se ÎIltrebuintează exduziv c.u În­
ţelesul munt. dolac.
clolzcan ,Rabe (Corvus), ca In
,Schnccke'; Ia TţCUc1U melcul .cia popela 1 (In WiegenIiedern)'.
este animalul împreună cu co- poteta (rnunt.), glte/llş (mold.)
chilia, tar cuibecul este cochilia, .Glatteis'. Aceste 2 vorbe nu slnt
dupăce ci Ieşit animalul din .ea. perfect sînonime, fiindcă polelili
dimerlie (mold.) .. bdnlţfi(mutlt.) numeşte un fenomen, atmosferic,
.Scheffel": I'n sudul Mold.aceste analog cu ploa a, ninsoarea, etc �
două măsuri diferă prin mări- pecind glleţuşlli se produce prin
mea lor. . îngheţarea apei provenită din
dric (rnunt.J, pătaşdi (rnold.) ploate, zăpadă topită, etc.
.Leichenwagen"; al doilea e mai prun (munt.) per} (mold.) ,Pfau-
frecvent., menbaurn"; la fel fructul prună,
.. dulce, .Înizol. de dulce .a). perjă. In sudul Moldovei pruneie
,Milch und daraus Ber eitetes : sint mari şi rotunde cele ro­
b). lmweiten Sinne : in den Fas- tunde mici se numesc corcoduşeş,
ten verbotene Spelsen', In Mol- Iar pcrjele lungăreţe., '
do va slnonlmul acestui cuvint răcttâfă, m ales pl. turt (rnold.),
c5tejrapt.Amhele se aud in sud, plftte, pl. piflil (munt.) .Sulze,
primul este Însă mai obişnuit. Gelee', Mal obişnuit este al dor-
ftntinâ (mold.), puţ (uiunt.) lea. care in MunL se accenrulază
.fZieh-, Schopî-) Brunnerr. Mai piftie, aşa cum il dă şi Tiktin.
des este primul. roabă. (munt.), tărăbădnţ/t
gavarzos (mold.), borcan (rnun- (i-uold.) .Schubkarren'.
teneşte) .Top]; Krause zum Ein- scripcă (mold.), otoară. (ImmtJ
legen vOn Obst Napf ztl Salben'; ,Geige'. La Tecnclu al doilea e
-In sud bofcllnlll este ·urtga1iallos simţit ca literar.
mai mic. scrobedlă (muntJ, cro!tmall1,
,a se ghilo.'>l (mold,). a se St/.- (mold.) .Stărke'; primul .c mai
lemeni (munt.) ,siclI schmlnken'. des.
M.ahnuit se aude al doilea cuvint. şa,/ă (mold.). javlt'i (munt.) •
gUiţă (mold.), beregată (munt) ,verăchtiich von Hunden : K6ter'.
,Ourgel; Kell1e, Schlund'. Mai ştlu,{ete (1'n sudul Mold., nu
des al doilea. ştule{e, cum il d� Tiktin pentru
� a jUPlEi, munt.) a jllpi (mullt.) l\1unt.), dacă/ăii (moId.) ,Mais�
de plele,'Jdm die Haut abziehen, kolbcu',
HUl schindcn'.
lipdn (mullt.),. bnistllfe (mold.)
.Klette'; ltpan mai arc înţelesul
= lum1nărică ,KOnigskerze (VeI'­
bascum thapsus), pe carc i'nslt
Tikt. îl pune la indoblă. La
Tecuciil am auzit ambele nume:
Jipan. şi brusture ; pe cel dintăHt
llumai în izo!. galbdn cum tt li­
panul, ceIace ar ·fj un argument
pentru lipan=!ulftlnărică, fiindcă
aceasta din urmă plantă are o
culoare galbenă.
UlUrU /. (mold.), nani! munt.)
[201]
zor
LEXICUL GRAIULUI
--_.,--------_ ....... _ ...... ,_._ ........... _--.. •.. _�._�-._ .. �--.--.,�_ .. ,�._,._---_.-..... __ ... --:.-.- .. � ..
Trans, nu .Adler (Aqulla)', ta 'care in restul Moldovei se ex­
in Muntenia. primă prin ha/dş. In sud katu!
ddrd.b(Trans.), .Stuck"; in su- este necesar niai ales Ia vie, şi
dul Mold. darap (de plne, de 1111 pentru trecerea animalelor, ci
mămdligă). , ,pentru a oamenilor şi inainte de
fanar, .Laterne' } in restulmol- toate, ca semn de hotar.
dovei ftnar, Yar. in Mtint feLinar. hllltltigd: .borş gătit prost.
feţuttor, slneiilm cu munt, rin- zeamă lungă": la Tikt. lulttug&
.dla, care se aude şi in sudul .Barscht (borş) ohne Einlage,
mold., şi cu mold, gta!ăli. La bezw. nach deren Herausnahrne',
Tikt.Tlpseşte jetuit6r, care e aşa care se deosebeş te de al nostru
de obişnuit pela Tecuc iL şi ca Inteles şi ca formă.
gillgie .Zahnflelsch"; in MUI1t. hrubă (mold.) .unterirdischer
sună gingie, cu accentul schirn- Gang, besonders als Fortsetzung
bat, tIr.In restul Moldovei gtn- elnes Kellers' -Tn sudul Mold .•
gind. Forma sudmeldovenească la Nicoreşti, depildă, unde sînt
s-ar putea explica drept o con- podgorii rernnnlte, hntbt" este
taminaţle între munt. gingJe şi beciul făcut anume pentru păs­
mold glnginâ, cetace este tarăş! trarea vinului; alte feluri de be­
o probă despre lupta dintre cele ciuri sint ptmniţa şi zemnicat,
-două dialecte, care s-a dat şi se mai miel şi de regulă fără scări.
dă încă tn sudul Moldovei. lâboş == cratiţă ,Tiegel'; Tikt.
gfrllldţă = Itlunt. gtmită ,Art noteaza varianta tem. ldboşa
Eiche (Quercusconferta), v:el- pentru 1'1'. lăclit, pl. iăedte ,Vor­
fach UberhHlpt Eiche'. Tlkt. ntl hange-, Vorlegeschloss'. Ace:aş
-cunoaşte cuvîntul gtmeaţli, car,," cuvint sunămunt. [deăl, pl. /d-
in sudul Moldovei se lntrebuin- t ld ,,,, � 1
ă I că e, mo . {t",cdta, pl. lccăt(,
ţeaz aproape exc u.siv pentru a iar în Trans. ca ln sudul Mol,-
numi toatţ S Jecille de stejar. dovei.
gtiglu (Trans), (Kinder-)
Haubchen'" lozb(L ,Scheit, . Kloben'. Tikt;
gulie, caralambă şi nap: pri': notează l1umai variantele lodbă,
mul şi al doilea se aud in Mold. lobdă.
'propriu zisă; prl'nul şi al treilea, păring: Tikt. ti găseşte fu
În sudul Moldovei şi În M.ut1te- Trans. şi MoId. CU sensul ,Hlrse
nia, dar cu intelesuri deosebite, (Panicum miliaceum)', decl sino­
Anume = ll1old. cartllam!ul ...... 3ud- nitn cu munt. mtdi1.mold. mă�
mold. nap = munt gulie ,Koh- laW. In sudul Mold, p{trillgu!
lrabi, Knollen kohl (Brasslca oIe- (sau penuzglll) este o plantă de
ra:cea gongylodes)'; mold. :şi nutret artificial, ClI sămfnlăroşie,
sud mold. galie = munt. nap nu cenuşie, şi mai măruntă ca
,Erdapfel, - birnc, Topinambur a mălalulul. In Munt. i se zice
(essbare Kllolle von Helianthus dughie, cuvint absent la Tikt.
tuberosus): pichie ,Perlhuhn (NuOlida me-
hat (mold.) ,Feldrain' are tn leagris)' = munt. bibllidi, molti.
sudul moldovei insemnarea ,zwi- pichire. La Tikt. lipseşte pic/tie.
chell Ackern, etc. zum Durch- poY.ată (Tralls.) ,Kuhstall'; fn
gang fUr Tiere gelassencl' Weg'. Munt. are sensul de ,Stall fUr
[202]
202
L IORDAN
kleinere Ttere.. besonders Ge- întrebuinţată excluziv in sudu]
tlugel', Mold., şi rezultată prin conta-
potcă : în sudul Mold., in- rninaţie din munt, anzeacâ ,1'
searnnă (fig.) ,om mic şi pocit": mold. sÎlIz'iapd.
la Tikr, gasim sensurile 1: .plot- tină (Trans.) - murit. norota
zlich eintretendes Ubelbefinden : -- rnold. glod, Şi în sudul Mold,
2. (Mullt., Tr.) Wlderwărflgkelt, se zîce ttnă., alături de glod /.\
verdruss', La Tecucln pentru in- deosebirea între ambele cuvinte
ţelesul 1. există cuvîntul tntîl- este că primul înseamnă glod
nltură. mai subtire şi În mal mică' can-
puchină (l11oJd.) = urdodre titate.
(munt.) .Augenbutter'. In sudul timblete, pi. subst, umblet, în
Moldove1 se zice ptichini, pl., al izolarea: la umblete - tnbu­
cărut sing, ptichină se aude rar lestru, Passgang: şi 01 iginea
de tot. eumotoglcă [e este. comună, căci
runc (westlich! .Rodung"; şi al doilea provine din lat. =am-
in sudul Moldovei se aude a- bulester. .
cest cuvînt. zăplaz, tar=:nur,t il/zicI, gard
sîngîdcâ .Flnsslgkeltsmass von de scînduri; nu ştiu dacă zll­
einer hal ben Litra (;... 50 dram.)': ptaz nu' se întrebuînţcază şi 111
Tikt. nu notează această variantă, 'estul Moldovei.
*
1/< *
Din totalul de 428 de cuvinte, discutate aici mai sus şi
existente În graul zilnic din sudul Moldovei, 2a9, adică 56DI.
apartin dialectului moldovenesc propriu zis; 131, adică 31°/11 se .
intilnesc şi În dialectul muntenesc; 32, adică 7,5o/� se aud În
amîndouă aceste dialecte dacoromlneşti, iar restul de 26, adică
.5,5u/o sint date de Tiktin ca aparţinÎl1d altor gi"aiuri decit c�lor
din vechiul regat. Dacă jumătate din numărul cuvintelor gru­
pate de mine În categoria III ie adaug la cele 239 moldoveneşti
şi cealaltă jumătate la cele 131 l11untencşti. atunci căpatăm pro�
portiile următoare: din 109 cuvinte, 60 sint moldoveneşti pro­
priU zise, tir 35°/", mlll1teneşti; prin urmare, ceva mai mult
decit o treime din ct!vintele înşirate de noi şi Întrebuintate în
sudul Moldovei sint de origine muntenească. Aceste cifre do­
vedesc Îndeajuns temEInicia celo r sllstinute la Începutul rîndu·
rilor de fată, că se c'Jmite o 'mare greşală atunci; dnd se face
împărţirea dia1ectelor dacoro�ineştj după provincii., Din dis­
cutia făcută a�ci .se vede foart� .Iămurit că ÎnMoldova avt;m, de
fapt două gralUn, l�H nu unul sIngur, cum se crede de oblcelu ;.
chiar dacă vor ni rea din sudul a cestei provincii seamănă în
multe privinţi cu dialectul moldovenesc propriu zjs, ea prezintă
totuşi aşa de numeroase şi importante deosebiri faţă de acesta.
încît, măcar din ptmct de vpdcre al lexicuilli, avem dreptul să
le socotim ca dOU[1 graluri diferite.
1. Iordan
[203]
CA TOLlClSMUL IAR NU HUSITISMUL 203
Catolicismuliar 'RU t(usUismul
iniţiator alscrierU Umbiiromâne
(urmare)
Precum am arătat tiocumentar in numărul. trecut al aC'es�
tei reviste, teoria că Hujittsmut, in Maramureş şi vecinătate.
În sec. XV, II.a trebuit să Iie ", şi a fost iniţiatorul scrierii l.m­
bii romine atunci, nu se întemeiază pe nici un izvor istoric sau
fapt ci numai pe inchipuirea urzitorului şi susţiltorilor 'ei.
N-am accentuat, poate, destul acolo, dar accentuez acum,
că această Închipuire Îşi .are originea intr-o analogie pe care a
făcut-o, deşi nu o arată, Iorga Analogia e aceasta: a citit că
Husitismul s-a întrodus In veacul XV la Slovaci! slavi vecini cu
Maramureşul şi poate chiar la unii din Maramureş; că această!
biserică se introducea prin mijlocirea limbii naţionale, iar la 510-
. vaci prin limba slavă, pentru că ei erau Slavi, Aşa că, analogiztnd
cu Slovacii, fără se ne declare, teoria formulează: trebue să se fi
introdus Husitlsmul şi la Rcmînii d�n acea parte a Slovăcirnei şi, la.
aceştia. fireşte În limba lor rornînească, prin traducerea in aceasta &.
textelor rotacizante cel puţin De aci: teoria Husitlsmului ro­
mtnesc, alături de -ce! slovac, maramureşean, fără alte izvoare
istorice decît analogia de care vorbesc. .
Pe temeiul acestei analogii, apoi, iorga forţă izvoarele is­
torice. spre a scoate că Husitismul s-a propoveduit şi a răz­
bit şi la Romînli vecini Slovacilor. din Maramureş ; iar cellalţl.
susţiitori ai teoriei (ca Puşcariu), neştllnd că ea porneşte din
această analogie. cel mult i-au mutat hotarul în ţinuturile dela
miază-noaptea Mureşului, fără să bage de seamă, eurn era şi.
natural acum, că, prin o aşa strărnutare, zdruncină şi temelia şi"
clădirea teoriei.
Dar, cum am arătat chiar În studiu-mi din numărul tre­
cut al «Arhivei-. nici un izvor istoric nu spune că doctrina
husită ar fi pătruns în sec. XV la Romînii din Maramureş, de
pildă in regiunile de la mlnăstlrea Peri, şi nici În cele dela
Bihor-Mureş. In privinţa istorică, aşa dar, teoria de care vor­
bim nu se întemeiază pe nimic real, ci numai pe acea roman­
tică analogie cu Stovacii l1U ştiu de ce nedeclarată de Iorga
Dar urzitorul şi susţiitorf teoriei au căutat să o mai În­
tărească şi cu argumente filologice, tot aşa de înclupuite şi a·
-cestea, ca şi cele istorice. Ei pretind, anume, că limba textelor
rotacizante, cari sunt acele in cari. în veacul XV, s-a propo­
veduit de către Husttism «cuvintul lui Dumnezeu" la Romîni,
e cea românească din Maramureş sau blhoreano-maramureşa­
na, că nu e, .deci, limba din Princlpatele noastre Moldova ş�
Muntenia. \
5 &,
[204]
ILiE BÂRBULESCU
Slavlstica, însă, pe care se pare că o-o au In vedere urzitorul
şi susţiitorl! teoriei, ne învederează şi lipsa de putere ştiinţi-
1ic� a acestor argumente filologice.
Dar să le analizăm. barem pe cele maifnsemnate. .
Zice teoria 1) că textele rotactzante au rotaclsrnul in limba
�or. adică prefacerea lui n fn r, care- fiindcă, după ea, ar fi
f<:nornen al limbii romlne din Maramureş, slujeşte ca dovadă
-dl aceste texte au fost scrise, de Uri romtn husit, in limba din
acea provlncle,
Dar Slavistlca şi alte resturi al limbii rorntne actuale ne
învederează că rotacisrnul nu era un fenomen numai local
maramureşean Sau transilvănean, ci că, pe atunci, exista şi in
limba română din Principate. In documente moldo-slave din
-sec. XV se află, într'adevăr. În nume proprii geografice şi de per­
soane române, strecurat in frazele slave. Deja Hasdeu observaser),
1fl doc. dln 8. 1470: tIIItJHTkl9i>M şi �MupElpiH, cari tn alt doc. din
1471 sunt suise .$ItJH'T't.JHHtJ,S, iar tn altul din 1447 .f;t.JH'T'llm-kM
şi iI'M\Htlfijliu fără rotacisrn, adică cu n in loc de r dela pri­
mele. Acestea sunt numi de sate din diferite regiuni ale Mol­
dovil, Intr-un dac. moldo-slav din a 1489 e numele de om
�}g.\Az.ptl,\" tot in Moldova. Eu mai adaug acum pe neobserva­
tul ;I{,MU'pH in un dac. moldo-slav din 14723), cuvânt care.
�n fond, nu e altul de cât iKMU9flp'If de mal susel tIMiMPK.
pomenit tot de Hasdeu intr-un doc. moldo-slav din a. 1453.
'Toate azi: Gemeni. Gemeneştli, Gearnen. Ba rotacisrnul Ha­
Hărn scris şi în . texte moldoveneşti din veacul al XVI; aşa,
"dată numele de om I'dAR"" in un doc t) scris la 1546 in Huşi,
ceea ce nu e de. cât actualul Gatbbz. Iar limba de astăzi din
lvlo1dova are, s. ex. Ia scriitorul basarabean C. Stamati 5) . dela
inceputul veacului al XIX: Se priveşti la tună păr la miez de
noapte, cu păr în loc de păn=pănă� La Fălticeni Se: zice azi
rapol in loc de obicinuit napo!, afirma nuvelistul Mihail Sa­
doveanu. Acestea arata că tot rotacism iar nu dlslmllaţie ori
aslmllaţle e 6) actualul r în loc de fi. in cuvinte ale limbii din
toate veacurile şi de astăzi şi din Moldova şi din Muntenia, ca:
săngezos-c; lat. sangulsosus, săngezare < sanguina re. numere-c;
nomlaa, numără < nominare, nimărui alături de nimănuj < nc:-
1) La Iorga: Sludii şi Doc., VI}. 3, p. XXVH; A. Cadrea. Psaltirea
Sehâallti, 1. p. XCI, şi in Oraiul din Tara Oraşului; Sex!!! PuşcarlU Zur
Rt'kollstr. des Urrum .. p. 41. -\
2) In Cuvenle. II, p. 13-14. .
3) In reVista luÎ Oh. Ohlbănesctt:\ T. Codrcsca. seb 1 Sept. 1916
�ln \
4) ta Academia Romf1nă. eF. PU$cariu. : zar Recollstr. p. 41.
5) In Masa Romăneasca, 1. p. 301.
6J Cum crede greşit S. Putlcariu: Zar Rekonstr P. '42 ; ef. şi Evan­
;g�lelja 81avo�rom!IIă, voate: de Core8Î tlpăntă la Sali Sebeş : IngerunchlUl � .
. .anlna pentru arina ('. Bogdan, In "ConvorbIri Literare" XXV, 371). VezI §i
miiI sns, p. 189, In studiUl d-lul Iordan. arin �! an!n.
[205]
CA TOUCISMUL IAR NU HUSITlSMU L 2{)5
min=-, căci limba română a suferit in totdeauna două sau trei
silabe deosebite cu n, in acelaş cuvânt, şi n-a simtit pretutin­
deni nevoie de a-i dlslmlla pe vre-unul in r, cum învederează
s. ex. senin1)-<: lat. serenus, anină <:. arena, rîndunea - hirundul­
[uneapăa -< [uniperus, cunună <:: corona etc, unde chiar pe r
il asimilează fn existentn În acelaş cuvint; ba, in alte, chiar
adaugă un n spre a face doi, ca: amănunt < mlnutus, gcminchi'
<:. genuculurn, amenlnţ <:rninacio etc. Era, dar, rotaclsm iar
nu nevoia fiziologică sau psihologică de a disimila ori asimila
în aceste cuvinte şi în altele încă ce' nu mai lnşir aici, cu r iet
lor de Il ; aşa azi ca şi in trecut, căci aceste cuvinte sunt ca
acum şi În vechile texte din Muntenia nu numai din Moldova.
Iar, fn fond, �M"TllJjl-kM! pS.\\?ptlAd etc, pecarl chiar teoria Hu­
sitismulul le prezintă ca rotaclsm, sunt identice, ca fenomen fe­
netic, cu actualete : stngeros, numere etc.
r Aşa că textele rotacizante, fiindcă au rotactşmul, puteati
fi scrise nu numai de cât În Maramureş, .cl tot aşa de bine şi io;
Principate, pe câtă vreme constatăm acest fenomen şi în doc. rnol-:
do-slave din sec. XV şi În limba de azl munteană şi rnoldo­
venească.
AI doilea argument de seamă al teorlel Husltlsmului ma­
ramureşean e 2) că limba textelor rotacizante are u final întreg
ca şi cea din Maramureş; deci, zice, ele au. fost scrise aci
în sec. XV. Dar cunoaşterea Slavisticel ne Invederează şi a­
ceastă greşală. Dacă scrisul lui li final (5. ex. O,\\S) reprezenta.
în adevăr pe Il Întreg in acest cuvint nearticulat, cum cred'
clăditorii teoriei, apoi, atunci, aşa intreg se va fi auzit el.: ill
sec. XV, nu nu lţJ <ti in Maramureş ci şi în Moldova şi Mun,..
tenla, Dovadă sunt feluritele texte româno-slave de atunci, În
cari e scris aşa � chiar la cuvinte slave, măcar că nici una din
limbile slave nu a avut şi nu' are in fonetisrnul ei ast-fel de
u final la pronunţate. Ast-fel, in un . doc. moldo-slav din a.
1459 e: .. �fit\f fCTZ Iror,\ua tt\"P nono\{ H\(CTA'I"{f =- unde' e
egumenchir pops (azi zicem rom. popa) Evstatie. Toate
limbile slave pronunţă acest cuvânt pop, adică fără nici un It
final. Deci nonoVe= popli reprezenta· pronuntarea romÎllească
din Moldova cu al ei � final. In alt doc. moldo-slav din a.
1459 e: nopSwH'ru Clf HdWE ţ\d4Hlf II 3AmIC� = a strica acest�·
a noastră danie şi zapis�, unde, după pronuntarea slavă, ar fi
trebuit să fie scris 3MlHC (ca �I nQn); pronuntarea 'românească
moldoveană a pisarului actului, insă, a impus pe al ei B final.
Ba, în alte d)C. moldo-slave din acelaş veac al XV se află şi
cuvinte româneşti cu � final. Aşa, in unul din 1464 : fldll (hAI1-
,.B/\l:I = pan Stanculo; fn altul din 1482 e: C'\OI�A H.tl.U TO'\Afj)t<;
J) In I1llcedol'omină e s.erin.
2) La Iorga: Studii si Doc .• VII, 3, p. X �[X; Clndrea : P.w!ireai
Se/uianel, 1. p. XC'. .
[206]
"206
ILIE BĂRBULESCU
,,-sluga noastrăToaders') - ar un aşa ,� final. ca semn al
oare-cărei pronunţărlrornânestl 2), găsim şi in doc. munteano­
slave din veacul al XV. Ast-fel, intr-unul e: ICi) fL,,1idHApH
1'0cnoA"pS ea Eu Alexandru Q;ospodarS, cu cuvîntul ulti rn ne­
articulat; in altul: c:&IIKIIWepe'lmS ·",W&�) = acest mai sus zis
om. Oricare limbă slavă ar fi prOllulltat.,atunci ca' şi astăzi.
aceste nominatlve singulare numai: Gospodarsl ��i vis:reeen,
� -adlcă fără un u final. Dect.vgospodars şi s:&jvi,§ 'r, C :lS aveau
ipe al lor t) după pronuntarea limbii romîne rnuni-n : din vea­
-cul al '1. V In art dac. e : Ec'r S8fArO(n�AIIHS MU "PAI\ ,)= a luat
domnul craiul meu, care după limbile slave nu Se pronunţa de
-cît Gospodin, adică fără t4 final.
Asi-fel că, � final din textele rotaclzante nu e nici o do­
vadă că ele s-au scris in M.'lra1l1ureş în veacul al XV, cum
'Crede teoria Husltismulul .. căci cu un aşa s puteau fi ele scrise
şi În Moldova şi în Muntenia de atunci.
AI treilea argument adus de clăditor il teoriei Husitismu­
mului rnaramureşan e 5) că limba textelor rotacizante are, ca
şi cea din Maramureş şi tara Oaşului, un 9 sau o deschis în
Joc de dift. oa . ...G.. Dar cunoaşterea Slavistlcel, In doc. româno­
'slave, ne arată că şi aceasta i o greşală. Dacă scrisul 'o d. ex,
in Psalt Scheiană etc., reprez.nta chiar pe un 9, n) apoi, tot aşa
.se pronunţa acest sunet În .sec. XV nu numai în Maramureş
, ci şi In Principatele Române. D3Vadi1 sunt felurite documente
rornîno-Iave de atunci, in cari el e scris tot 'ast-fel (uneori şi
-Da) la cuvintele sau nurnirlle 'romineşti elin ele. Aşa În doc,
moldo-slave din a. 1462 e numele geografic 4>":&'01- azi FăI-
<foar� ,} ; În altul din acelaş an Ud" HHKop8)= Pari Ntcosră : în
-altul din 1469 e: setiştea KZ.W'fOPM' C�O �oare'le ; în altul din
1480: npHlUMUb. AHA"eB.oe ... o IP'4>d"4 Op ... om ..... prtvltegttle rno­
şului său' Ştefan Orgoan:, ceea ce i şi scris aşa (cu oa) în
.altă parte Q) ; în alt doc. tot din 1480 e cuvîntul rornîn se ne­
poată. in proposiţla fi""". npoM TOI CMO .. mOTii CROIII ..... Ana ....
-il vindut acest sat nepoatei sale. Şi tot ast-fel, ;'ncă in alte
1) La Ion Bogdan: Documentele lai Ştefan Cel Mare, 1, p.30, 84,
2) A S;'J vedea ce cred eli dfJSPi i� pl'O II Itare acts,1i H ftnal in curtea
mea: FOl1efif1O alfabetului cirilic, p. 311 ,
3) U. Ifle bărbulcsclI: Studii. p. 82,· Cercetări 0,77.
4) Ion Bogdan: Relaţiile Ţării Rom., p. 167, ��15.
5JLa A. Candrea : PsaHrea Scheia1.ii, /, p. XCI.
6) Eu cred altfel: ef. Ponetk� a'fdbetllJUI ciriia'.
7) 1. Bogdan: Doc. lui Ştefan C �I Mare /, 52, 64, 134, 239, 244.
8) Cuvântul e tnsii înţeles şi, transcris greşit de Ion Bogdan;
-rtăci, În original, p c Suprapus lai t1� tn care cas scriitorul subtînţele­
gea vocala � pe care o pronanţa ă. efo cele ce am arătat despre aş(l
··:;uprapuneri, tiz No. 1 (precedent) al "Arhive'", la p. 147. .
9) Vezi mai jos, despre n, la p. 208.
[207]
r
I
1
I
I
r
I
CATOLlCISMUL IAR NU HUSITlSMUL 207
---------
-doc, moldo-slave din sec. XV. La fel se află şl-Jn doc. mun­
teano-slave din acel veac. Aşa: (il '1' UJlrHUJOpc- 1} din Seghi­
şoara i,ntrunul ; intr-altul e:,!:1 Tlll\\nUJQP2)� Timişoara.
Aşa că o in loc de dllt. oa din textele rotoclzante nu
constitue nici o dovadă că ele s-au scris in Maramureş in sec. XV.
cum crede teoria Husttismutul ; căci cu un aş'! o puteau fi ele
:scrise şi în Moldova şi În Muntenia de atunci.
Al patrulea argument al clăditortlor teoriei rnararnureşene
e că limba textelor rotacizante are Încă grupul en ca in Mara­
mureş in loc de mai tirziu in �J. Dar Slavistica ne arată in
-doc, romîno-slave, că şi acest argument e greşit, pentru că en.
In loc de in e şi in unele cuvinte rornlne din doc, scrise sla­
voneşt e in Principatele Rornîne din veacul al XV. Ast-fel in
·<loc. moldo-slave din a. 1462, 1469. 148:1 e numele de femeie
."\"p'"A, care i'n alt doc. din a. 1470 e scris M"pnl"'. In un
-doc. rnoldo-slav din 1487 eM:&p .. I.l alături de M�pHH". In alt
. doc. din 1490 e numele geografic :�.Ao t\'k/\ 4) nAl\TfHSI\!;II= 5) pînă
la Dealul Paltesuluî, ceea ce mai tirziu e Paltinulul, cum va
.fi fost chiar şi în pronuntarea scriitorului aceluiaşi document,
pe cită vreme tot in el e scris şi forma adjectlvală nAl\T\I"�R'"
'care pe romîneşte se traduce: a Paltlnului. In un doc. moldoslav
din 1435 e: Iii;."" U""A lifPfHt\ -I.A= credinta panului Berendet,
Jar în altul din acelaş an: 0,,"1. 1i"'""A it, .. Aşa şi În altele încă.
Ast-fel că en in loc de in din textele rotacizante mi con-
1;titue nici' o dovadă că ele s-au scris In Maramureş in sec.
XV, cum crede teoria Husltlsmulul ; căci. CU un' aşa' en puteau
:fi ele scrise şi in Principatele Ramine de atunci.
Al, cincilea 'argument al. acestei teorii e că 1 se află Încă
.nemula t In t, in textele rotacizante ca in limba din Maramţ1reş fi).
Dar Slavistica ne arată, prin doc. romtno-slave, că şi acest
.argumeut e greşală, pentru că aşa L .nernulat e şi În cuvintele
romineştt strecurate în frazele lor din veacul al XV in Prin­
cipatele Romtne, In adevăr, nu numai cllgăsim��p"kKi\f în doc,
rnoldo-slav din a. 1443 7), adică numele de boer Urăcle deve­
.nit mai tirziu Urdchte, dar aflăm in ele chiar substantivul co·
mun muncel scris la plural MSll'IMII= munceii. in Lfrmă şi azi
1) 1. Bogdan: Rehtlile Ţării Rom., p. 259.
2) 111 orlgifltll acest" Il! suprapus lui o, ca la Nicor, p. 206.
3) La Iorga: Studii ,i doc., VII. 3. p. XXIX; S. Puşcariu: Zur
R�konstr p. 69.
4) In original i 1\ e suprapus lui ·k.
6) 1. Bogdan: Doc. lut Ştefan Cel Mare, 1. p. 55, 138, 147, 269,
488, 238.
6). La Iorga: StudII şi Doc., VII, 3. }J. XXIX; S. Puşcaritt: Zur
Rekonltr., p.69.
, 7) [Il Doc. IIurmu1.al\l, /, 2, J1. 883.
I
[208]
200 ILIE BARBULESCU
-�--_ .... __ .
uiuncet ; ast-fel in doc. din 1488 1): tl('� l:1cu/w,n-o"-tJldMH U
J\\�wtMH;g şi cu toate poienile şi munceltl, ceea ce fi) ,ah , doc.
moldo-slav din 1462 e I\hU'ffU, ca nume al unui sat, din [ud,
Vaslui.
Deci şi in Moldova era fenomenul 1 nemuiat in t, in sec.
XV; aşa că textele rotacizante puteau fi scrise cu el' şi aici, nu
nurnal în Maramureş in acestveac,
Al şaselea argument al teoriei Husttlsmului maramureşan
e că fi, nernulat In 1 se află în textele rotacîzanre ca în limba
din Maramureş 2).' Dar Slavlstlca v ne învederează, prin doc.
romlno-sla ve, că şi acest, argument e greşală, pen tru că aşa
nemulat n se află (ca şi 1 nernuiat] şi În cuvintele r ornlneşti
strecurate in frazele slave ale lor, din veacul XV in Prlnclpa­
tele Romine. Ast-tet, În doc. moldo-slav ai n a. 1458 e: tu.
;Roliflţ rplSH'k= la capătul grt11iJlui, azi grulslu], în jud. Iaşi, şi
ti I1dHIl==in Bana, azi localitatea Bala. In doc. 1459: G)'l' �opo­
I'SH'ko dela Dorohuă, azi Dorohoî, ca şi Î!1 doc, din 1467 unde
fenomenul e şi in forma adjectlvală a aceluiaşi cuvint fj[il�"'l
nl'1IIt11 llI"H�,j1A ,!-\opor�YHcKAN=-c credinţa panului Şandru dara­
h09ianul adică din Dorohon-vaz! Dorohor: In doc, din 1467
e : HA :iJ\Z'l'Z(lOH"'"-...:o la '(cîmpul) Zlătăroasel, apoi, ca azi, Ziătă­
roare, in jud. Fălcitr, In do c, din 1480 n numele, Oprodlff=
Orgoaee, azj Orgoare 5). Fenomenul acestui n nernuiat există
;']1 rn doe. munteano-slave ain sec. XV, in cuvintele lirnbei ro­
mine din Muntenia strecurate lntrlnsele. Ast-feI, intr-umil e,
ca in multe altele, Gmmu =Sibl,i şi G'IR"wkHH =Sib:1l�ni,
ceea ce in alte e, ca astăzi, GHRUllsau Ouc",,, 1.) şi Gm:lII<1111i
=.--Sibill1, Sibl'î şi Sibltanl : In alt doc. munteanb-slav, din a.
1423, e numele unui boier atl,;nJ" RAra, din acel Baia «Ba11a).
Deci fenomenul n ncmuiat era şi i'n limba romină din
Principate în sec. XV; aşa că textele rotacizante cari îl aupu­
teau fi scrise în el şi aici, in acel veac, nlt numai in Maramureş.
Al optulea argument a\1 teoriei hLisitisrnului maramureşan
e că textele rotacizante au aaton in loc de ă, aşa cum graiul
din Tara Oraşului şi Maramureş are şi astăzi 5); de asta ar
1'j ele scrise aici. Dar Slavistica arată că şi acest argument e
() greşală, pentru că acest fenomen există şi in limba romină
a Principatelor din sec. XV, UlIlll dovedesc doc romÎno-sJave
de atunci, În cari s-au ştre�llr\t clIvinte romineşti. Ast-fel 1n
1) 1. Bogdan: Dac. lui St0!'dll \:el Mare, 300, 65.
2) La Iorga: Studii şi j),)c., Vlf, 3, p. XXIX; Caildrea; Paalf.
Sch., l, P. XCI1. . .
3) 1. Bogdall: D0C. lui Ştefan cel Mare., f� 24, 17,2.9, 86, 120�
134, 3,)1, cf. p. 206, nota 9.
4) Stoica Nicolaescll: Documt:nte slavQ-ramine, Bucureşti WOi;, p.,
1, 6, 38; 1. Bogdan: R..:lat. Ţării [(om. p. 187.
5) La .C<uzdrea: PsaU. Sel!. p, XCI; Sextil Pllscarill: ZUT
Rekonstruktion, p. 30 şi tJ9. •
[209]
,"
CA 'r,fi)LICISMUL IAR NU HUSITISMUL 209
,.----, -�;,
. .dec m�do-slave de pe 'vremeaJut Ştefan cel Mare al Nloidoveip
.diferiţi scrlltorl pun a In loc de ă :mSAfi Allt\r�HlI'j (cu 'C suprapus),
�) ��.jude·lc Draga-nit, deşi ee şi numele MlI>JUIH�",= Mălln; e
;Jl4P'!\dA.t&::i"",Parcalab, moşia t\0rt,d'ffltllf=.o Luccceştl, in jud. Bacău,
în .acelaş Ioc ClI K,>,MSf'K�U",= celugăr], şi in alt dac 'lS\j�'mIJU
;=dt"ucăceş(d, C/lAT4.,&. însă, şi coZo'up, G.\KZAHUW,.iH c:c=Sacâlişeştii
din jud Bacău, numele de om lI'jJIUTW;QYI\OY, N> X'0·r.t� RjJk
�.K== pînă la hotarul lui Craciun, 8 ""fll:!IUItNO În Lepuşna,
măsurătoarea e. iţ.tIt&IlIt.o-= 9 falcii, bolerut 1i�'\H'f.tH,== Vral1t:;an
care 'in atreoc apare şi IiVHZ,'fdU= Vrdn6 an 2), numele de om
T�R��iW care în alte doc.. apare scris '1'."'0'('1, cum e în unul
.dln a. 1411 dela Alexandru cel Bun �); e satul T<\TdjJIH din
")t<1:Sttoea,vaşi altele.
Peaornenuă acesta al lui a aton rn loc de ă se află, la fel"
ş1 rn Muutenia. ti găsim :i'n doc, curat romanesc din 1521 : ser!­
sO<i1ea!3Qerului :NeaeşII dela Câmpulung cătră pîrgarul Braşo­
vului Begner in cuvintul �f�ltPA-r�" alături de .l\.nzpdTSi\4). Dar e şi
îneuvintele rornîne strecurate in doc. muteano-sîave din veacul
XV. Astfel: ,�'r A,U�4.��fqH"X=fR Dabeceşti şi GdA'UlUJOP ':""'Salclşor În
un dOI::. din 1382, chiar 6)' Iar apoi, (;AKSH== Secui, J\pAKSI\f în
doc, (Un 1459; ÂP4i·H<J.= Drag1c măcar că e şi AbX'7."" ....
MihăiI, in doc, din 1474; .ln alt dpc. e GpAU"" = Braila, care
in al tul e scris JiPZoHA4""'" Brăila; in altul KdMdpdW - camaraş
şi ROXdAM-EHf = Cohalmenl, orăşel in Transilvania; în altul
satul din Transilvania P�ltOK = Rainov, azi Răjnov, alături de,
t'I1ATApZ = spatar ; in altui (i)1' 1i""iA '1'=dela Barbat şi PAA"A�
;--= Radi1ă 6). ,
AI nouălea argument, ce invocă aceasUl teorie e') lipsa:
prepozitiel pre cit acusativul regim dIrect in limba textelor ro­
tacizante ca in cea de azi din Maramureş. De cât, cum arăt
in numărul precedent al cArhjvei�.. Ia p. 49, această lipsa
există, şi In limba din Principate. Ast-fel, în document. din
a. 1602. din Muntenia. e: am miluit bOlarhltll in loc de: pre
boia rinul Deci şi Î,n această privinţă greşesc cel ce susţin teoria.
Husltismu1ui maramureşean.
1) 1. Bogdan: Doc. lui Ştefan cel Mare, 1, 19-�20, 2.'5, 3(j J 4fJ, .5{j�
63, 66, 74, 113, 144, 150, 157, 169, 172.
2) In a lui Gh. Qhibitnescu revista: T. Codresc u dela 1 Sept.
1.9l(J, p. 178.
31 In Drevnostl Soclet. Archeolog. din Moskva, IV, 1. p. 292
4) Stoica Nicolaescu: Dac. Slavo-romlf1e, p. 42,
5)1. Bogdan: Rt.laţiile: p. 102. lOJ, 131, 236, 137, 2M,56,
12, 16).
6) Venetin: Vlaho-boJg. gra 71. p. 10.
7) La Iorga: Studii şi doc. Vll, 3, p. XXVii; şi la Pu�carlt1: isto-
ria literaturii romtine, bpoca veche, 1, 62. .
i
\
I
.1
i
I
1,
i'
it
. i
[210]
210
ILIE B,A.R8ULESCU
Clăditorli teoriei Husitlsrnulnt rnararnureşan mai in voacă
în sprijinul ei şi alte caractere fonetice. Ast-fel: ca scrtsul în
textele rotacizante pp şi o. ar fi r eprezintat în ele un sunet r
special ca în limba de âZÎ a Maramureşului 1); că numele pro­
prii se constituesc la gen. -dat cu la in loc de lui i'n lexic ca În
limba mararnureşană ., că au la Iel g �� (1 în loc de j şi dz În
în loc de z 2), şi altele. Stavistica ne arată. ş'j pentru acestea
ca la eeie de mai SU3, că sunt argumente greşite. Dar nu mal
stărui a documenta şi la acestea, pentru că cred ci din cele
ce am arătat se vede limpede totala lipsă de valoare ştiinţifică
a Ionetlsmulni clădirei teoriei.' .
Să trecem, însă, şi la alte' feluri de argumente ale ei.
Tot aşa de lipsită de valoare ştiinţifică e teoria Husftismulul
mararnureşan şi in privinţa lexicală. Anumite cuvinte, pe cari
autoruideet greşite S) a mararnureşenismului celor mai vechi
texte romîneşti le socotesc fiind numai ale limbii române din
,Maramureş,nu sunt, de fapt, nujnai deacolo, ci ele erau de
mult, precum se găsesc şi astăzi. cu aceleaşi înţele.suri, şi În
limba noastră din Muntenia şi Moldova; iar unele din aceleaşi
cuvinte erau, acolo, 'ca şi in Principate, productie de natură
literară: traduceri sau imitărl ale 'cuvintelor sla v e din textele
şi vorbirea slave contimporane lor. Ast-fel, ;, a .. cu re, pentru a
alerga" din textele rotacizante nu era ceva specific mararnu­
reşan, ci se poate vedea la mai mulţi slavi, la Sirbi, Bulgari
etc, la cari Înseamnă, ca şi înPrlnclpatele Romine; la Sirbi
e s. ex, teci � a curge şi a alerga, de unde utod ste şi utec s;e
= refugiu, şi uteei �� evadere.ln paleosl., deci. in bulgăreşte, e
tot aşa: TELfJH == currere şi fluere, 'l'f'lfHHif = cursus şi Iluxus,
Tot aşa, -număra --nominare - pentru a ceti- nu e numai in
Maramureş, ci, ca in Principate, e tn limbile slave cari ne influ­
enţau, la fel: cisti -.:. zăhlen, rechiîen, lesen, (SchrHt)>>�); de aci
e, în vechia organizare financiară a MLluteni.ei şi Moldovii,
cuvintul ctstâ, care-i. din aceeaşi rădăcină, identic cu plsl. '1HCI\O>
=oumerus, iar în bulgăreasca de astăztse zice: dukata c:te
= numără bani (Dju vernua Slouar bolg. jaz. p. 578). şi cete
edno pisrno = citeşte o scrisoare (Ib. 2552). .
Asemeni, nu e numai in M:tramureş : «vl!a:trl(e ,= pînzele.
ventres�. cum crede urzitorul teoriei HusitisrtHflui, ci' ace'st' cu­
vînt îl au şi Rominii din Princ\pate subforrna vetrilă; iar aGi.
ca şi acolo de altfel, e venit dela ,Slavii cu cari avurăm legă­
turi În vechime: Sirbii sau Şulgari! .. III' adevar. nu numai
1) L. A. Cadrea: Psalt. Schci., p. XCI, C ",XV ... PI1�carilt: Zur.
Rekonstruktion, 11. 32. '
2) La A. Clndrea: Ib. şi N. Iorga; Studii şi Dac. Vll, 3. p� XXX.
3) N. Iorga: Studii şi Doc. VII, 3" p;, XXXI.
4) Bernecker: Slav. Efym. WOT:terbuch, .p. 174.
[211]
CATOUCISMUL IAR NU HUSITISMUL 211
-că .aceştla din urmă ati, cu acelaş înţeles, în perioada cirilo-
, rnetodiană (sec. IX sau X) a lor: R'k'rţllfl\�, ci, şi mai tirziu,
aşa numitii teoreticeşte Macedo-Slavi din Veles [Macedonia]
au, in un manuscris despre "Povestea trolană- poate din
veacul XVII: ;[\"3AHr�UJf R-k'rţlIMdK�l1dRV" 1) = ridică vetrile
(pânzele) corabiei Limba sîrbo-croată are acest cuvint de a­
semeni cu acel aş înţeles. Dela acestea, dar, el a trecut şi În
ro mîaa Principatelor tiu numai În Maramureş.
Cuvîntul zăpodle al textelor rotacizante nu se putea, de
asemeni, să fie 111 ele numai din Maramureş, cum crede urzi­
torul teoriei Huaitismului, ci el exista în sec. XV şi in Prin­
cipate. II găsim, in adevăr, în documentele moldo-slave dela
Ştefan cel Mare şi chiar de mai nainte dela Alexandru cel Bun.
Aşa, În unul din 1 �25 dela acest domnitor din urmă, e: orr
'1' Af ndAM(1') CMOWfRd 3<'1n�Aid �I( "",,,,-linl(U), T�II 3dnoAiflO
r�pH A� I\\�X'IJA� 2) = de unde cade zăpodlia 'lui Beloş în Mile­
tin, prin această zăpodie În sus până -la mohilă, Iar, mai in
urmă, găsim şi în diferite documente dela Ştefan cel Mare, ca
s. ex. in unul: 3�noAid l\p�HlţJl3) = zăpodla fîntinei.
La fel e cu: mitar. mitarnic, beseduesc şi cu toate celelalte
cuvinte ce mai înşlră Iorga şi pe cari, necnnoscînd Slavlstica, le
crede greşit, că ar fi specific 'maramureşene rornîneşti ; căci, de
fapt şi acestea existau, ca cele despre cari' vorbirăm aci. în limba
remînă din Principate,prin aceleaşi strânse legături cu Slavii
balcanici ai vremii textelor rotacizante. Cred că, în urma celor
.arătate. însă, ar fi de prisos să mai stărui şi asupra lor.
Aceeaşi lipsă de valoare ştienţlf ică, au şi celelalte feluri
de argumente, pe cari le mai aduce urzitorul teoriei Husltls­
rnulul maramureşean,'
In adevăr, faptul că vre-un scritor al textelor rotaclzante
dovedeşte că ştia ceva latineşte, prin acea că strecoară În ele
termini latini, nu constitue nici de cum dovada. cum crede
Iorga 1), că aceste texte fură scrise in Maramureş; căci influ­
enta culturel latine se exercita în sec. XV nu numai acolo, a­
dică nu numai în părţile -ungurene-, ci şi cel puţin ia Mol­
dova, prin mijlocirea Poloniei, dacă nu şi în Ţara R omînească.
Se ştie, in adevăr, că pe atunci se duceau la studii în Polonia,
in deosebi la Cracovia. tineri boieri, moldoveni, cari, apoi. ajun­
geau în ţara lor scriitori de documente domneşti şi In alte si­
-tuaţli. Grămăticli şi pisarf erau din aceşti boieri; aceasta se
1) In Sb, Min. dela Sofia XIII (Il. 1896), p, 273.
2) In Docum. Hurmuzaki, 1, 2, p. 836. Kaluznrackj traduce prin
>iaf. rupes. ' ,
3) La Ion Bogdan: Doc. lui Ştefan cel Mare,!. 127, 337, 139.
4) In Studii şi Documente. VII, 3, p •. XX:XIlL . ..'
i'
I
i
.1
i: i
,
,
l'
I
,1
, l'
I '
i 1
,1
,
. j
ci
[212]
-_ .... __ ... _---� -----'-
212
ILIE BĂRBULESCU
------
vede s. ex, În cartea moldo-slavă din (4431) a lui Ştefan"
domnitorul Moldovii. cătră IiOl\tP'1H fULU .rkj)Hwi'i 1l""K i\\n)."orll:­
mfcd" =--0-:" boierul nostru credincios. pan Mlhu! ptsar, căruia ii
întăreşte ni-te moşii, cu mărturiea boierilor divanului intre cari:
81:"" .MIM IJlfHMHKU l'pdMdTHKd== credinţa panulul Şeudrică,
grămătic, Din Cracovia ba şi din Lernberg, care erau tot i'n Po­
lonia, aceştia aduceau în Moldova cultura umanistă latină pănă.
şi la scris, une-or i În sec. XV; de aceea. în divanul elin 1435,
al lul Ilie, domnitorul Moldovii, gasim că pecetea cornlsului Stari­
elul din Buhăeşti poartă numele acestui boier cu litere latine
intre celelalte sla ve, m'l"'J'J. 'rId"d Stanczul &rrdfC'I'CKdro 2) "',= pe-­
cetea pariului Standul din Buhăeşti, Şi, ca o continuare a pr i­
mirel culturel latine In Moldova găsim, apoi, in veacul XVI,.
pe cunoscutul boier Luca Strctci ca se iscăleşte cu litere la­
tine, măcar că scrise şi in rusească vremii scrisori către Lern­
bergeni. De alt-fel, episcopul Cracovlet Petrus Wysz de Ra­
do tin o, care în 1401 întemeiază <Academia Cracovlensts-, spune'
in actul său de fundatie, că crează această Academie: <ad fidei
propagationem., gentlum.; Ruthenicae et Waladtica� ... clario-'
rern salutls ittumtnationem» ; o întemeia, dar, cugândul de a.
.. lumina" şi pe Romini. Iar In registrul <Album studiosorum-s),
În care se află înscrise numele studenţilor moldoveni ce învă­
ţară in Academia Cracoviensis între 1405--1503 şi care s-a
păstrat de atunci până astăzi. găsim următoarele nurni :
Anno 1405 Nicolaus Andree de Moldavia
.. 1409 Mathias de Bachkowya '
". 1431 Dernetrius DyonisH de Reresztes
". 1436 Mathias Pllczkopoter de Moldavla
» " Michael Stephani de Moldavia
»" Symon Johann!s Vikerle de Moldavia.
<1; 1448 joannes .Mkhaelis de"Suczawi
» 1453 Laurencius Andree Burger de Moldavia
« 1464 Andreas NicoJai de RomAny
c 1470 Johannes Stan!slal de Thutorza (Tutova s .
. ' Ţutora?)·
:Il 1482 Benedictus Nicolai de Gergew (Oiurgeni?)
". 1490 Paulus Pauli de .Tczotru (Totruş) .,
,. ,. Petrus lacobi de Byrglowo (Hrrlău ?)
". 1493 Gregorfus Francisci de Baco
,. 1494 Michael Thome de Iaszo (IaşI)
»> .. Tiburcius Demetri \de lllle 4)
» 1495 Paulus de Sered .
c .. Emericus de Sered \
!) Docum. HllrlTlllzaki, 1, 2, p. 880.
2) Doc. Hurmuzaki� 1, 2, p. 867.
3, Dr Bugenius Barwlnskl: Mlroflis Costini C1UOllicoII Ternle
Moldavicae ab Aarone Principe, Bucure8t�ls 1912, p, VlI;cf. B. p. Hasdeu
la Anuarullnstrucţillnii publice din 1864-1S,l55.
4. Ungă Suceava, sat.· , '
[213]
CATOLIClSMUL IAR NU HUSITISMtJL 213
--_._-- . . �- ....... - . .-.
Evident că tineri de aceştia, despre' cari nu se poate sus­
tine că erau numai catolici, din Bacău, Suceava, Roman, Tu­
tova, Totruş. Hîrlău, Iaşi. Se ret, lIiie etc, aduceau i'n aceste
Jocuri ale Mold6vii lor, cel puţin intru cât ei lucrau ceva,
. acea influenţă a culturei ·latlnc, pe care urmărea să o trans-
-mită in Moldova deja înterneetorul .. Academiei Cracoviensis ", e­
piscopul Petrus WY3Z de Rado1!no, la Inceputul veacului al XV,
şi pe care o vedem s. ex, ia boerul Stanczul. Această influenţi!
o şi constatăm, de alt -fel, manifestată in feluriti termeni latini
pe cari fi cuprind documentele moldo-slave, une-or l şi cele
munteano-slave, ale veacului XV.
Ast-fel, in actul de fidelitate al lui Bie, domnitorul Mol­
dovll, către regele Poloniei Ladislau III, din 1435, act scris
-slavoneşte, găsim nu numai acea pecete pomenită cu litere la­
tine a bcerului dlvanului .. Sranczul-, ci şi terrninli latini sau
gerrnano-Iatini H,UU\UiUP """" canţiler, cancelartus, şi ţiftTEjlll ti
liiOh\PU .,r1terli'" şi boierii 1). In alt doc. moldo-slav extern, acesta
din 1395, e : HOPl(H'K UpOMRZ,CTRA lIot\l\cKoro ""'" coroanei rega­
tului polonez, unde t;�pl(lI'k e cuvânt latin in fraza slavă In
un doc. moldo-stav intern din a, 1472, scris de grărnăticul
'Iurie in Suceava, se află: tit: CRQUNHI npl1R1ft\Htll\-\U 3dHl(iK RklM
J(>dt\WfRtM�) == cu prl'pilegiile sale, fiindcă au fost false, - unde
cuvintul întăi subliniat e lat. prlvilegiurn; iar al doilea lat.
-�alsu3, arnândouă siavizate aici.
Iar intr- un Codex (Sbornik) moldo-sla \l' din a. 1474,
care conţine Sintagma lui Matei Vlastare şi alte învăţături
.blsericeştl, se află chiar un Lexicon Iatino-slav 3); in el se ex­
plică slavoneşte cuvinte latine,.' ceea ce învederează inte­
resul intelectualilor moldoveni de atunci pentru cultura la­
tină. Ast-fei are: AOM�CTIU;()r'": r\MUlmm, "Qt{tmiH ; *dMH-
,,,i .. : ".o"i1\', ,,!t\'kA!\; HTf{llo\ =:: n"h Tt. etc .
Ba, această itlfluentă culturală latină o 'găsim şi În scri­
--sul muteano-Iav din veacul al XV. Ast-fel, ca să nu Înşir mai
multe, fntr-un document intern dela Vlad I Dracul, e 3.tnfCTU
,M-kA !:! KMUpiV. K'C.sPfR.Y. t) = a duce aramll in cămara chisar�­
i 1.1 Î. unde se află lat. camara.
, liu acestea toate arată, !IU că aceşti termeni latini făceau
parte organică din limba slavă. ce o scriau şi că, deci, i-am
iuat inconştient împreună cu limba. ci că ei se menţinură rn
,această limbă slavă numai gratie !11f1.uenţei Iatiniste ce se reim­
prospăta mereu prin Polonia. «Cunoştinţele de latineşte" cari
se vtsd in textele rotacizante, prin urmare, se puteau do­
bândi ele scriitorii lor nu numai in regiunile .ungurene" ale
1) D.oe. III�rT'., I, 2,850, 811.
2) Oh. Ghlbăncscu, in revis!u sa T. Codresca, dela 1 Sept. 1916,.
,iP- 177. . .
3) I. A. 'aclmirakij: Slav. rukoplsi N/ameckagfJ mall., p. 43.
4) 1. Bogdan: Relaţiile, p. 58.
,,:- i
i
· I
i
· I
I
I
i!
· I
I
I
, .•. 1
[214]
214
ILIE BĂRBULESCU
Maramureşului, cum greşit crede Iorga, ci şi În Moldova şi'
în Muntenia; deci acele texte au putut fi scrise alei nu acoîo.
Tot ast-fel, faptul că în textele rotacsante se găseşte un
număr de' cuvinte maghiare nu consritue nic] o dovadă că a­
ceste texte s-au scris În sec. XV Î11 Maramures sau In îrnpreju­
rlmi, cum crede taria Husitisrnului rnaramureşan l}; şi nu. con­
stitue a aşa dovadă pentru că cuvinte maghiare nu se aflau numai
acolo, ci şi în limba română şi cea rornîno-slavă din Principate. In
adevăr, nu numai că limba noastră de dincoace de Carpaţi e şi ea in­
cărcată pănă astăzi de cuvinte ungureştl, dar textele muteano+
slave din sec. XV au de asemeni multe ungurisme cari circu­
lau in Muntenla; aşa: tar, to var = povară, vamă, ham. oraş,
bobo u, vig = bucată de postav. gazda. korda = sabie (ung.
kard), viteaz, băntul cu sens de a turbura. a asupri, kelcig ce",
cheltuială, hlclenşig şi hiţlenstvo, �furteş = prinţ, din german
Furst, obadi = boier, nerneş, (ung: [obbăgy): sekereaş ="'= că­
ruţaş (ung szekeres), birăn (ung. biro), por =..0 ţăran, satean
(ung. por J, iar acesta din german Bauer], poate hogeat = ade­
verinţă, zapis; mehaş == stupar .ung mehes). etc 2).
. Aşa că, evident, puteau cuprinde cuvinte unguresti nu nu­
mai texte. şi limba română din Maramureş, ci şbdtn Principate
in sec. XV.
Prin urmare, nici unul din argumentele fiJologlce aduse de
urzitorul şi susţinătorf teoriei Husitlsmului maramur eşan sau
bihoreano-rnararnureşean nu dovedeşte ceea ce dânşil au voit
să dovedească prin ele: că originalele textelor rotacizante sunt
scrise în. limba şi ţinutul Mjramureşului SdU chiar ale Bihorului
ori Transilvaniei dela nordulMureşului Eu am arătat aici, ca
aceasta limbă a lor a putut fi din Principatele Rornine.
Teoria aceasta, deci, neîntemelndu-se nici pe documente
istorice, ceea ce. am dovedit in numarul trecut al "Arhive;",
nici pe fapte lingvistice, ceea ce am documentat acum, nu
poate avea nici o valore ştienţillcă : ea e numai pur şi simplu
o închipuire (de natură romantică, ca metodă de cercetare) a,
urzitorulu! şi susţiitorilor ei.
Din aceleaşi motive, nu se poate să fi fost scrise in -Ma­
rarnureş sau împrejurime. şi deun husit, ci pur şi simplu Ţn,.
Principate, ca şi textele rotaclzante, fragmentele de Apostol şi
de Evanghelie, ce s-au descoperit nu de mult in manuscris şi
s-au pus greşit de editorul lor 3)' pe seama Husitlsmulu! şi a.
! \
------------ \
r- 1) La Iorga: Studii şi Doc., VIl� 3). p. XXXUl; Candrear Psalt;
Schef.E, p. XCHi 01' N. Drăgan: Codle'de TeodoercsQu şi Cod. Ma,,'
ţian, p. 5. '
2. Toate aceste cuvinte le-am cules din textele publicate de 1. Bor:,-,
dan: Relaţiile f'ărli Romf/lCşti cu Braşovul ..
3) N. Iorga: Ciţeva documente de cea ma! veche limbă romlneasclih
(Sec. XV şi XVI), Bucureşti 1906.
[215]
CATOLlClSMlJL IAR NU HUSlTISMUL 215
il ;
Ilrnbii maramuşene.Mai îutîl, aceste fragmente nu conţin nicr
măcar rotacismul textelor rotacizante ; aşa, că deja faptul a­
cesta ar contrazice teoria Husltlsmululrnaramureşan in ele. Al
.' doilea, 'dacă, s-ar putea zice, cum .afirrnă Iorga, că ele vor fi
fost scrise în sec. XV, (ceea ce eu nu văd după ce criterii
ştienţifice s-ar putea susţine), apoi. absenta rdtaclsmulut celui
bogat in ele, corespunzind faptului că găsim rotaclsrnul acesta
nuniai în 'cuvintele rornîne din doc. rnoldo-slave iar nu şi în
cele munteano-sla ve din sec XV, această absenţă ar însemna,
'poate, că textele rotacizante au fost scrise în Moldova, unde
limba rornînă poseda şi încă nu pierduse rotaclzmul cel bogat
(Fîntir-kle, Gernezeştl etc.). pe cînd aceste Fragmente de Apostol
şi Evanghelie au fost scrise în Muntenia, unde limba nu mai
avea, in veacul XV, ci pierduse rotacizrnul cel bogat, avînd nu­
mai, ca astăzi, pe cel sărac (sîngeros, numere).
De altă parte, absolut nimic nu ne indică că aceste texte
rotacizante sau acele Fragmente de Apostol şi Evanghelie ar
ij fost scrise În ori· care altă regiune cu Husitism, în afară de
Maramureş sau Nordul Mureşului; nimic nu ne indică, aşa dar,
că ele ar fI fost făcute in restul Transilvaniei, unde documen­
tele ne prezintă mediu trecător husit În veacul XV, sau în
Moldova. de unde Husitismul trecu de se răspîndiacoto J) in
acel aş secol. Aceasta pentru că nimic nu arată că acel Husi­
tisrn se va fi introdus atunci ia Rornînl, iar nu numai la
Unguri; Saşi, Secui din amîndouă laturile Carpaţilor.
" Pe cîtă vreme, cum documentar se ştie şi am arătat şi eu
in studiu-mi din numărul precedent, Catoliclsrnul e Întins pu­
ternic intre Romîni deja In veacurile XlII şi XIV I Aşa că, nu
rămîne de Cit că Catolicismul, care se propaga şi el, deja îna­
inte de ivirea Husltlsmului la noi, prin limba naţională, spre a
ne atrage în sImt-i, provocă traducerea in limba remînă a
acelor texte rotaclzante. De alt-Ielrcum am spus şi in numă­
rul precedent: .. Psaltirea Scheiană- pare chiar a ne indica naş­
terea ei în rornîneşte subt privigherea bisericei catolice; pentru
că lntrînsa se află strecurată forma catolică a dogmei Trini­
tăţii : ,cCa este tatăl, aşa şi fltul, aşa şi s�Întul duh. Nefaptul
tatăl, nefaptul fiul, nefaptu sfîntul duh etc.»,
E aproape imposibil de sustinut ştlenţiflceşte, că Romînii, I
cari erau cu totul aoaparaţl de Slavonismul pravoslavnic în
veacul XV, au inceput, prin îmboldirea propriei lor conştllnţi,
naţionale, să părăsească limba şi scrisul slav spre ada "CU­
vîntul lui Dumnezeu. in romîneşte,
De aceea nu revine de cît Catolicismului meritul acestui
început de redeşteptare a conştiinţe! romîneşti, Ba eu repet şi
.astăzl Incă ceva, ce am indicat, ca datare, deja in cartea-mf
1) Vezi stadiul meu, III No, precedent al "Arhivelll• p.6.
[216]
216 ILIE BĂRBULESCU
.. Studii privitoare la Limba şi Istoria Rornlnilor>. AJlUrn e, a'...;
haismu.l izbitor al frazei textelor rotacizante comparat cu
lllmba textelor ştiute sigur din veacul XVI, cascrlsoarea bote­
rulul dela Cimpul ung Neacşu din 152'1 sau ca scrierile lui Co ... "·
resi, arată că originalele celor rotaclzante se deoărtsază, ca­
dată a naşterei lor, de 1521 şi de Coresi, matt mal mult de"
cit admitem astăzi; această diferenţă izfJitoare intre Iini)bl pri­
melor şi limba acestora din urmă arată, că origlnalele celor ro> :
tacizante se vor ii scris chiar inain·te de veacul XVD�că ob-
şervărn limba romlnă de astăzi in comparaţie cu cea a textelor' -,
dela inceputul veacului XVW. ca de pildl.!i cu cea a manuscrl-
sulul vlstoria Rosilor:. din a 1750 (G'ister : Chrestomatiarom .•
II, 50), vedem că diferenţa e mult mai rnlcă de cit intre textele
rotacizante şi se "isoarea boerului Citnpulungean Neacşu : din
1521 şi Coresl.iŞl totuşi între 175() şi 1921 sunt 171 d'� ani.
A3taşi Încă alte comparaţii va să zică. că: limba romînă a e-
voluat foarte incet. şi că, tocmai' din priciua acestei incete e-
volutii, trebue să admitem că cel putin t:5()) de ani au trecut
intre apariţia textelor rotacizante şi scrisoarea lui Neacsu- ori
Coresi, Ceea ce ne constrînge a admite că-textele rotaclzante. o­
rîginalele lor, se vor fi făcut îrr curgerea, veacului XIV. Această
constatare, la rîndul ei, apoi, ne impinge să punem tncepntul
scrierii rornîneştl in cadrul clipelor de întemeere a Principa-
telor Întregi: Ţara Romîneasca şi Moldova; ceea ce se face de
fapt -tot in veacul XIV. Iar reamintireafaptului, că lntemeerea
Prlnclpatelor acestora s-a făcut in' cadrul actiunii şi influen-
tei politice a Regatului Apostolle al Ungariei, ne dă indicaţia,
tocmai, că biserica catolică, in tupta-; contra'pravoslavtei, ajttnge
a redeştepta conştiinţa naţion ală rornînească, in veacul XIV.
contribuind, prin mijloacele ei, pe de o parte' să întemeeze Prln­
elpatele, iar pe de alta să stîrnească mişcarea 'literară romînă a,
textelor rotaclzante. "
Argumente şi dovezi, toate, că -Catoltcismul iar nu HUiSi-;
tismul it fost initia tor ai scrierii limbii romtne». •
Obsereare. Ideea aceasta, precum şi cea a influentei i ...
1l11tiatoare a Catolicistnulul la noi; le admite şi Dr O. Pascu tlF
Oi sa Istoria Literaturil şi Limbii romîfU din·· secolul XVI; nJ�'"
mai c� explicările ce dau acum (cari I1U erau fn "Cercetări" şi
Q,Studii", ci sunt nouă) nu Je are dînsul (p .. 1:3) "ca argumellb
că ROJ.nînii au scris romlneşte îi,ncă in secoi'ele- XUl şi XIV·, De
altă parte, poate pentru că acul� combat inWa oară teoria liu··
sitismului maramureşan, d. Pascl:1, deşi. nu admite ideea Husi- '.
tismului ci pe cea a CatollclsmuJ'l1i ca initia tor al ·literaturii
noastre. crede, totu�i. că textele rotacîzante au fost scrise in
Maramureş. Sper ins:\, că argumentele, ce aduc in contra a­
cestei localizărl 111 Maramureş a limbii. îl v,-()r convinge că. fata
de formele de limbă romina. strecurate in documentele romino�
[217]
CATOUCISMUL IA R NU HUSlTISMUL 217
�_� � •• __ � ,_".� __ �. __ .�_�_ ... __ .�_ .. _, 7"�"".''''�K'''''''' _
slave din veacul XV, pe cari nimeni nu le-a arătat pînă la a­
cest studiu al meu, nimic nu documentează maramureşenismul
textelor noastre rotacizante.
Apoi, acccentuez aci ceea ce, -_ .. parerni-se dintr-o conver­
saţie particularâ.c-n-am accentuat destul la. p. 205, care s-a tipărit
tn coala precedentă. Nimic nu arată că scriitorii doc. moldo­
slave pomenite la p. 204 erau originari din Nordul extrem al Mol·
dooii şi din Bucooina, cii pronunţau rornîneşte ca aci şi că, deci
chiar cînd scriau În Hus! sau în altă parte a Moldovii de mal la Sud,
scriau modul de pronuntare, cu rotacism, numai din Bucovina. şr
Nordul extrem al Moldovi! propriu zise, Iar nu chiar din Huşi etc.,
pentra cI! in restul Moldovli de din afara Bucovinei sau nordul ex­
trem nu ar fI existat rotacism. Dar chiar de ar fi fost aceşti
scrlitort din Bucovina si Nordulextrem al Moldovii, asta nu ar
ară�a nici de cum că rotaclsmul : Ga1b!r, jernereştll etc. nu se
pronunta şi in restul Moldovii de sub Nordul extrem; şi nu
poate arăta aceasta, pentru (::1 rotaclsmul (care-i rotacl srn,
iar nu dtsimitaţie <cum s-a zis greşit) trăeşte pînă astăzi cris­
talizat în limba din acel rest al MolclovH, 8.CX. În slngeros,
numere (alături de numene), a/ -număză, nimărul (alături de
nimănui), acele pîră (alături qer>lnă) şi zapol [alături de na-
poi) etc. . ,.'
iar faptul că aceste rotaclame trăeso pînă azi, nu numai
in toată Moldova ci şî in Muntenia (şi in alte din dialectele
limbii romîue), dovedeşte că fenomenul rotaclsmului era gene­
ral în amîndouă Principatele Ramine, iar nu numai În Nordul
extrem al Moldovii şi in Maramureş, cum afirmă greşit 8usţH­
torl! Husltismului maramureşean.
Ilie Bărbtlll�scu
[218]
_21_8 M_A_R_G_-'Af�ETA ŞTEFANES<;'U ' __
�Iemente ruseşti infopontmiaromânească '�
In toponim ia rominească se află o sarnă de cuvinte _ ru�
seşti, care prezintă fenomenul fonetic, speciflc vrnaesc, numit
«polnoglasie» (plenison, cum îl numeşte Hasdeu, Yotiaut cum
îi zic Germanii), ce constă În prezenta unuia dintre grupele
- 010-, -010-, -ere-, -ele-, in acele cuvinte care in cel el alte
limbi slave au, Ca corespunzătoare, gru pele de sunete: -ro-�
-10-, -re-, -le- (vezi Sobolevskij, Lekcil pa Istorii' r usskago
[azyka, Chiev, 1888, pg 22 şi 23). '
1. Recunoaştem oclnogtasia vozo-, pe care am găsit-o' în
cuvintul Horodtşte (vezi Arhiva. anul XXVIII, No, 1, pg.
76--70), În următoarele numiri geografice: '
1. Vorona 1), mănăstire de călugări, pe moşia statului Vo­
rana, jud. Botoşani .. "Această mănăstire se zice că s'a fondat
pe la anul J500 de nişte călugări ruşi cu ajutorul Hatrna nului
. Ilie Hora". ..'
Vorona-Carale (Vorona Dobrovolschl • sat situat în par-
tea de S. a comunei Poiana-Lungă, jud. Botoşani ..
\totona-Ma Te, sat În comuna Tudoră, jud. Botoşani.
Vorona-Musteaţâ, sat, jud. Botoşani,
Vorofla- Teodor WancuJ), sat, jud. Botoşani.
v oroneţ, mănăstire in Bucovina. După o inscripţie cu
data elin 1488, Ştefan cel Mare a zidit această mănăstire. Des'· .
pre ea se pomeneşte însă într'un document anterior (1472), iar
satul Vorone] în unul şi mai vechi (1435) 2). După spusele unul
călugăr, mănăstirea se numea la început Corbul, dar fiind lIU
ttmp părăsită şi apoi retmpoporată cu călugări din Rornînla,
de la mănăstirea Vorona, [un. Botoşani, plasa Siret, s'a nu­
mit Cernăuţi. Acelaş bătrtn călugăr spune că era În vechime
şi e şi azi un pîrău i'n vecinatate: Apa Corbului 'pe care însă
cei tineri şi străinii îl numesc Voroneţ �). Niculce În ,,0
samă de cuvinte" spune că Ştefan cel Mare ar fi zidit mănăs­
tirea in urma luptei dela Razboeni, după indemnul batrtnuiul
Sihastru.
Yoroncova &) (vezi Slobozia Voroncova) ruseşte, rornîneşte
") Paragraf dintr'o lucrare. pe care voiu prezinta-o ca Iezii de
Doctorat ipregătită tn Seminarut=de Slavistică al Facultăţii de litere
(lin Iaşi, sub conducerea d-Iui Prol; Ilie Bărbulescu),
• 1) Marele Dicţionar geografic al Romin/el, voi. V, [ase, IV·a.
pg. 77tJ.
2) Dr. Daniel Werenl(a, Topographie da Bukowina, pg. /19, 120.
3) Citat după Frunzescu, Dlctionar Topograflc al Ramlll/ei, Bu-
cureşti, 1812, pg.530. ' .'
4) Dicţionarul gnograj'ic al Basarabiei, PZ, 229.
[219]
Voroncău, sat in judetul Soroca,
t/croncouănt, cătun in jud Soro ca.
Vo ro uo viţa, sat in jud. Hotin.
Aceste numiri, după cum se vede. se găsesc răspîndite
numai în jud. Botoşani, în sudul Bucovinei şi i'n jud. Hotin şi
Soroca din Basarabia, deci cam in partea de mijloc a Moldovil
celei vechi. Etimqlcgtceşte trebuesc puse în legătură ClI rus.
ooron :ti s. m. corb, uorona s. f. cioară. ooroneţ � iarba sfin­
tului Christof (das Christophskraut), ooronka s. ,. pîlnie, leică,
Voronkoi ad]. negrul) (vorbind de cai) şi după tradlţiile orale
despre Voroneţ, cum că locul se mai numeşte încă rş! Corbul.
şi înţelesul s'ar fi păstrat acelaş adică în legatură ClI acel' de
Corb, negru 2) Chiar cuvîntul Cernăuţt e din rus cern care în­
seamnă negru.
Acestor cuvinte i'n limbile sud slave Ival.bulg., serb., etc.)
le corespunde cuvîntul vralla,a care găsim aceleaşi intelesuri
ca 'n limba rusa 8) şi care seogtindeşre In toponimla Mun-
teniei în urmatoarele numiri: ...
Vrancea 4), plaiu in jud. Putna. A apartinut Munteniei
îna'nte de 1475, cînd Ştefan cel Mare, Domnul Moldovei, sta­
bilind Milcovul ca hotar între cele două ţări, Vrancea trecu în
partea Moldovii. . .
Vrancea (Podul- Vrancei), s ubdi vizle a satului Mănăstirea
Caşlnului, jud. Bacău, plasa Trotuşul.
. Vrănceni �), sat, in jud. Bacău. com. Bogdana.
Yrănciaoia, cătun in corn, Negcileşti, jud. Putna.
Vrâneşti, corn nIT. judeţul Musce!.
Se găseşte acest cuvint şi 'n numirile geografice din BuI-
. ELEMENTE RUSEŞT(
219
1) l"Iiklosicfl, Drcuonnatre de six iangues slaw:el Ytenne, 1885, rs. 92,
2) Există şi o, plantă numită voro».c. B. P. Hasdeu. Dicţ. limbei
. istorice şi poporane a Romlllilor. Tomul /II, jasc. IIf, Bucureşti 1891J,
coloana 3086; spune că acesta este sinonimui (lat de Dr Brînză tn Pro­
drorn, p ag. 398, plantei numită nălplllfrâ Murrubiutze vulgare, marroche­
tnin, o planta de culoare pestriţă, ceia ce li justifică numele de b ăt-
{âtură. '
3) J N. Stevovitch, D'cUonna,re d : pich« serbe-francais, Belerade,
1885 pg. 39: vrun ad}. negru ca cărbunele, v"!lnj,lk-vranj cel' de vrană.
vrană de butic, v,an corb, vranac cal negru, mur!?.
N. Markov'!. Bal�iusko frc/1ski ,Z"Oel''!. ,ţ.ik�, partea [-a, pg,
5.5: vrana cioară, vranâ1 vranka plinle, gallra cepuilli de vrană, vranenz'
murg, vranecZ. cal negru. .
4) După Hasden numirea Vrancea ar fi de origine dacă _ .. forma
corelativă sanscriLlul Tarana zid şi arbore, dela rad/calul var-u'a a­
coperi', ce a dat pe var: aha munte şi vă Il gramadă. ITI legatură cu de­
prinderea popoarelor pri'T/jt/ve de a aşeztl comunele generalmenle pe:
locuri ridicate sau fn mijlocul codri/or, aşa la germ. berg, la slavi \lr·
bea-golod, munte şi pădure-gara (citat după M. Canianu şi Aur,eU
Condrea, Dţcţ. geogr. al iudo PU/.f,a, Ilg. 3911. .
5) /:'Xlsta �I numele de famillo Vr4nceanu � Vranclu. Numele Vrân�
clan exist� ca nume de familie dej,t in vlemea lui Ştcfall cel. Mare (1. 8og�·
dan, Doc" lui Şteian cel Mare, 1, pg.1OO). .
[220]
220 MA:ROARETA ŞTEFĂNESCU
garia, anume: Yranllooţ! sat in obştina Vranllovtl, okol Ga­
brovo, okr. Sevlievo ; Vranja'('A sat In obşte Vranfaks, okol,
Beata Slatina, okr, Rahovo; yranja-Stena sat. obi. Divha,
okr. Kiustendils (Splsaks na naselenltă mesta, po prebroja-,
nleto na 1 Ianuaril1881 g. Sofia, 1885. pg. 14). Lipseşte din '
toponirnla Transilvaniei, a Moldovii şi Bucovinei, unde am
,găsit forma rusească, se găseşte tnsă, o singură dată-ca nume
de localitate, sub forma Vfdneştt, In Basarabia, jud. Bălţt
. (Origorovita. Dlc], Geogr. al Basarabie. 'pg. 230).
Cuvintul rusesc Vorona. ce variază după sufixele - et,
� .. - cova. - eovăni, - ovlta, cât şi cel sud slav vrana cu su­
Hxele - cea (de origine bulgară), - ceni, - cioata, - eşti ca
inteles stau in legătură cu subst. 'corb, cioară' şi cu 'adj.
'negru.' Traditia spune că mai inainte mănăstirea Voroneţ se
numea măn. Corbul, apoi intr'o vreme s'a nu nit Cernăuţi (vezt
mai sus despre Voroneţş desigur că 111 legătură cu aspectul ei
negru, din cauza vechimei, aşa după cum la Braşov o biserică,
din acelaş motiv. se uymeşte biserica neagră. Pîrîul Voroneţ se
numea: Apa Corbului poate in legătură cu aspectul lui, căci
curgînd prin pădure mare, rărnurişul ii întunecă apele. Pentru
Vrancea poate că trebue să ne gindim la obiceiul pe care-I
vor fi luat Bulgarii, delă Bizantirni dela care Îşi luau cultura,
de a numi prin negru lărUe mai îndepărtate, mai putin CUDOS­
cute sau după un <oblcelu al tuturor popoarelor turanice de
a distinge poztţiunea dominantă sau centrul cu epitetul de alb.
Ţara supusă se numea neagră spre deosebire de ţara proprie
'sau dominanta atbâ» (B. P. Hasdeu, etimologicum magnum ro­
�aniae, Tomul V i, Introducerea, pg. XL VIlI), Şt atunci numi­
rile Vrancea şi Vrăneştl trebuesc puse în legătură cu a dj.
.oran 'negru' J). .
2). Storojtneţ. sat În Bucovina. dăruit de Prinţul Roman
lui Petru Tornln la 1448 (Dr. Daniel Werenka, op cit. pg. 98).
. ,E cuvîntul rus. storosa, storoz'A = păzitor, cărui ii cores-
-punde în Iimblle sud stave strază, straz!lfT., stlaz" = gardă,
pazitor �).
. 1) Clhac, A. Dictiomwlre d'elymologie daco�romafle. Prancfort s.
M, 1879, pg. 465 da pe vraniţă vramnilă (pegtru vrătnltă) subst.= uşă
.·dln val. vreţi - l'ra =.3 Inchide.
Pr. Dame, Nouveau Dictionaire raumaln�franţais, Bucarest. 1891i.
pg. 234: vraniţă �! vromniţ'(î ; vr<1llceana subst. fem. = d�/lS ţărănesc •
. 2) frjarkov'Z, op. ci�, pg. 467: bulg. strază = gardă, corp de g�l"'"
-dă, plcflet; staZrbh = jandatm, gardă, ph.ttor, .străZz=,.,.pAzitor. gardă •
.1. N. StevQvitch, op; Clţ" pg. 414: strazar= păzitor.
Cihac, 01'. cit. pg, 371: citează 'pe stOfOŞ, stOrt1ş subat. = păzl,tor.
"wervltor ofIcieI la functionar lua/t. Nu ne îndică locul unde )·a găsit (poate
'-<Că 'n limba vorbită e un cuvInt din timpal regulamentului Inhodui la noL
Upseşte la Dame).
3) Marele D eţ. Oeogl;. voI. V, ta se, 111, pg, -177,
[221]
ELEMENTE RUSEŞTI
Nicăeri, pe pămîntul rornlnesc, nu mai găsim numirea:
StOfojineţ, nici Storoja, după cum găsim Voroneţ- VOTona.
S%1Ztţ-S6/ona (vezi mai departe), dar găsim :
Srtaja, sat in jud. Bacău.
Ştraja, sat in jud. Neamţ.
Straja, deal-în jud. Mehedinti tine de comuna Strehaia, •.
este punct de observatiune, fiind inconjurat cu două şanţurf
naturale şi formează o pozlţlune strategica. Acest Joc a servit
altădată trupelor, care păzeau castelul din curtea mănăstirii
Strehaia. Dealul Straja este In legătură, din punct de vedere
istoric. cu Comanda.
Straja, unul dintre piscuri!e muntelui Pietrele Roşii, jud.
Suceava, ,
Străjescu ,) cătun, jud Putna.
Straja 2). comună, comitatul Alba de jos, Cercul Vinta de'
jos, Transilvania.
Streja-Cirtişoara. Comltatul Făgăraş, Cercul Arpaş.
Straja sat in Bucovina pe cale după un document din-
1490 Ştefan cel mare I-ar fi dăruit mănăstirii Putna (Dr Dantes
Werenka, op, cit. pg. 99). .
Strejenl, cătun, jud. Buzău.
Strejeştl, staţie de drum de fier, jud. Romanaţl,
Streieştt, deal, jud. Rornanaţi
Strejeşttti de jos, corn. rur., jud. Romanaţl,
Strejeştti de sus (de Deal) corn .. rur., jud Rornanaţf
Cum se vede numirea Straja cu 'sufixele-escu,-eştt, ent S6"
află răspîndită pe tot pămtntul romtnesc, din Bucovina pănă
în jud. Mehedinti, lipseşte însă, poate întîmplător, din Basara-'
bia. Există ca numire toponirnlcă şi la vecinii slavi, d, ex. in
Bulgaria: .
Strasa, sat, OMt. Kutfalar K, okol. Sumens, okr. T rnovo •.
Stlai,'ca-Kad!l k sat, Obsr. Straăica, okol. Kesarevo, okr,
Tlrnova (Statistica bulgară citată. pg. 64).
3. Sorocenl,. sat, jud. Botoşani.
Soro ca. jud. şi reşedinţa de judeţ în Basarabia. In apro­
pierea oraşului pa moşia Grădiştea (Ruşii ti zic Horodiştea)
sunt rămăşiţele unei arhivechl biserici creştine, săpată in pia­
tra muntelui. Aşezarea exista pe vremea lui Ştefan cel mare.
Cuvintul este rusesc: rus. sorăka s. f. coţofană, ţarcă cf,
cu sorosna s. f. cămaşă (Grigorovlţa, op. cit· pg. 646), cărora
le corespunde în vsl, suraka, bulg. soraka şi serb. soraka (MiQ
kloslch op. cit. pg. 194) cu intelesul de coţofană. Dela rus.
sorăka = coţofană, pasăre cu pene pestriţe Iti pănă la rus 90-'
'o�ka cămaşă de pînză cusută cu aţă de diferite culori (vezi
----� .. -- .
. 1) Există şi numele de familie Strajă şi Străjescu, ci Straja ce
pare că ar fi forma polonă a cuvtmutuista» straJ;a.
2) .'lupliment la Harta Etnografică a Transilvalliei de Nicolae'
Mazăre, laşi, 1909, pag. 74.
[222]
222
MARGARETA ŞTEFĂNESCU .
-�------ . ----_._--_.-
Cihac, op. cit. pg. 354. 429), nu este mare deosebire. Acestei .
păsări numai In Bucovina şi Moldova i se zice aşa, pe alo-o
curea chiar sarcă.
Extinderea geografică a terrninulul soroca cu sufixul eni
este foarte restrînsă, ea se reduce numai la două numiri nu­
mal in Moldova (vorbim de Moldova 'cea veche dintre Car­
paţi şi Nistru) 1) N u- i găsim in toponimia romtnească o formă
corespunzătoare sud slavă
4. Corovla, sat şi pîrîu in Bucovina 2}. Se pare că În
Moldova avem acest cuvint sub forma Corogea(v+t+a pre­
făcut in gea), astfel: Corogea 8), piriu, jud. Botoşani. Este
trecut In vechile cronicijrub numele Corova. ACi s'a dat bă­
tălia intre Ştefăniţă, nepotul lui Ştefan cel mare, şi Tatari! u­
niţi cu Turcii, la anul ,1518,
Corogea, deal. jud. Botoşani.
Corogea. deal, jud Botoşani.
, Corogea, iaz, corn. Rrnghiteşti, jud. Botoşani.
Cotogea, vale, jud Botoşani.
Apa Corogenttor (vezi Curugenllor) () pîrfiaş, corn. R�u-
-ceşti, jud Neamt.
Curugea, deal; in ramura Ogllnzllor. jud. Neamt.
Cnrugea, izvor cu ape' minerale, jud. Neamţ.
Coroota, Corooa, Csrogea, Cutugea se găsesc numai pe
pămînt moldovenesc, anume in Bucovina şi in jud. Botoşani şi
Neamt. Aceste sint form � ruseşti, cu vintul prim iti v rus fiind
Korova"} QlIOvacă, cărui ii corespunde i'n celelalte limbi slave cu­
vintul kraua, pe care nu-l aflăm nicăieri' in toponimia ro-
mînească- ,
. La ,MlkJosich f)p. cit. pg 131) şi Bernecker. (Etymolo­
gischesWorter'buch, pg. 574) găsim şi cuvintele SIrb. kOfOV=­
Unkraut şi maghiar korâ. Oa\;ă am admite că: cuvîntul e sir­
besc in limba noastră. deci sud-siav, ar trebui să se găsească
'ca numire' geografică şi în Muntenia, iar ungurescut 1(0'6 ar
'fj dat: Korău, c! bako:» Bacda (in unele documente Bacovia)
şi Brasso e Iormaungurească pentru Braşov'(în documente
'l31'aşău ).
2 •. Polnoglasla .-olo-, se găseşte in numitele :
J) llezi M,arele Dicţionar Geografie al Romtniei, val V, [ase. III
pg. 422. 451, 416. 417. 1 •
Dicţionarul Geografic al\Basarabiel. pg. 193.
2) LJr Dant el Werenka, op: cit, pg, 50.'
3) Marele Dicţionar geografic al RomlTtiei, vot, Il, fasc. pg, VI,
665,666, . . \
, 4) Poate să fie acelaş fenomen de prefacere a lui-ora tn-uru âtt­
pă cum se observă şi 'n cuvintei e Surueeanul, Sllrllcenl află/oare tn
Toponlmia Basarabiei (pune ill legătură şi cu Sune. Surlcea jud. Bcn-
der şi. Chişinău). . .
5) .Plantei numită coada vacii i Se mai zice şi corovatk.
[223]
ELEMENTE RUSEŞTI
223
1.. Soloneţul '), sat În jud Iaşi.
Sotoneţut. piriu în jud. laşi.
Soloneţul, insulă, jud, Tulces.
Sotonţui, corn. rur , jud. Bacău, formată din 5 cătune,
intre care unul numit Sărata.: In această comună sunt ape să­
rate (vre-o 5 izvoare).
, sotoniut, sat, jud. Bacău. Are un izvor cu apă minerală
pe teritoriul său.
Solonţul sau Solonţul-Mare, pîrîu," jud. Bacău are între
afluentii săi pe Solonţul -Mic şi Sărata, ambele mici pîriiaşe.
Soloneţul sş, sat în jud. Soroca.
Soloneţut, riulet In jud. Soroca.
Soloneţrz:l-Roşietici, sat in jud. Soroca.
Valea Soloneţului, vale în jud. Soroca.
Soloneţui: vale, în jud. Soroca ..
Sotonceni, rus. Solonceanî, sat In jud. Orheiu.
Soldneţ»). sat in Bucovina, cu o populaţie crescută prin­
tr'o aşezare de colonişti din Ardeal.
Soloneţ, mic rîuşor in Bucovina.
Solona Dobtca '). nume de comună şi de cornltat in Tran­
silvania, Cercul Ciachi-Gîrbău
Aceste toponlmice sunt de origine rusă in limba rornină.
Trebuesc puse în legătură cu rus. soloncaks: (Miklosich, op.
cit., pg- 790, Grigorovlţa, Dlcţ. rus-romîn, pg. 644) - pămîn­
tul ce conţine sare, şi care nu e alt ceva decît forma cu pol­
noglasie a .sud-slavului (serb ) slanak == izvor sărat .
. Nu incape Îndoială că aceasta este etlrnologla cuvintului.
Cuvîntul rusesc a rămas Identic cu cel slav ca tnţeles, şi tot
aşa l-am' primit şi l-am folosit şi noi, căci, după cum se vede
din menţiunlle despre numirile acestea, ele denumesc tocmai
locuri ori izvoare bogate in sare. .
, Alături cu cuvintul Soloneţ-Solonţ avem şi forma cea­
laltă, sud slavă :' SIăllic-SIănţcel-Slatina. etc, pentru a denumi
acelaş fel de locuri, ăstfel :
. Slănicui G) sau Stăntceuu, sat, jud. Bacău .
. Slătucul, statiune balneară, jud. Bacău. Dincolo de mun­
tele Cerbu se află Poiana-Sarată, loc frumos pentru excursiuni.
E o statiune bogată în izvoare saline.
Stănicul, riu, jud. Bacău.
Stănicul, şir de munţi, jud. Bacău,
Slănicul, pădure, jud. Bacău. .
Slânicaţ, plaiu al .jud. Buzău. invecinat la E. cu R-Sarat,
1) MareLe dicţionar Geo gr. al Raminiet, vot. V, fasc. III, pg.
4.50,451. . . ,
. 2) Dicţionarul geografic al Basarabiei pg. 193.
3) Dr. Daniel Werenka, op, cit. pg. 96.
4) N .. Ma�ăre, op, cit., pg •. 73.·· .
5) M. Dicţ. seosr. al Romtniei, vot. V, fasc. Il! 1'!J. 424·-433.
[224]
224 .MARGAr�ETA ŞTEFANESCU
----_._ .. _' ----_._----- ----- ---,
Ia S. cu plasa Sarata. Intre comunele aşezate pe el e şi corn.
Sa,uleşti. Terenul e a vut in sa re. .
Sldnicul, rîuIn jud. Buzău. Apa sa e foarte sărată, din
care cauză. In jurul său, mai nu se. mai întrebuinţează sare
gernă. Intre afluenţi are pe Izvorul Sărat. .
.� lânicul, corn. urb. jud, Prahova. In această localitate:
sunt izvoare de apă sărată şi mine foarte bogate În sare gemă,
SIănicul, gtrlă, lud. Prahova. Mai tot cursul Slănlculul
se' aflfl in depozite sallfere.
Sldnicul, statie de drum de fler; jud, Prahova.
Săntcut, salină foarte mare, jad. Prahova.
Sldnicul Vă1bilău, proprietate, jud. Rrahova •.
SIăntc!ll, com. rur., jud. Muscel, situată pe ambele maluri
ale riului s'ănicllf. In partea de N. are mai multeIzvoare de
apă sărată.
Slatina Y), mănăstire, jud. Suceava.
Stătloara sau Valea Slatlnet, sat. in jud Suceava ..
Slâttoarete, sat in jud. Ialorniţa.
Stdttneanea. proprietate. jud. Muscel.
Slatina, sat, jud. Muscel,
Slatina. corn. urb , jud. Olt. .
Slatina, staţie de drum de fier jud. Olt.
Stattoarete, corn. rur , sat în jud. Arges.
Sllit/oarele, schit. jud. Vilcea.
Stăttoarele, cătun, jud. VIlcea.
Slllttot:tra, corn. nu, jud. Vilcea. Locuitorii moşaeni se
ocupă cu transportul stirii de la Ocnele -Mari. Are izvoare de
.apa săra ta.
Sllitioafa. corn. rur., jud. Rornanaţi.
In vreme ce cuvîntul rusesc se află răspîndit pe un teri­
toriu restrlns (lud. Iaşi, Bacău, Soroca, Orheiu, Tulcea şi in
Bucovina), care nici măcar n'atinge hotarul sudic a! Moldovii,
(căci nu se găseşte mai jos de Bacău). cel sud-slav se găseşte
de o potrivă de des În Moldova ca şi in Muntenia (pe teri­
toriu moldovenesc foarte îndepărtat, cum este Slatina şi Slâ-.
ttoara, ambele in jud. Suceava), ceea-ce dovedeşte o mai vastă
şi puternică influenţă a elementului sud-slav, dar lipseşte cu
totul din toponimla Transilvaniei,
2. Zaboloteni-Fotei 2), sat, jud. Iaşi, aşezat pe malul
Prutului. '
Zabolotmi-Stufzoaiei, sat, lud. Iaşi, aşezat pe malul Pru-
tulul. ,
Zaboloteni ecuvint compus din prep. za= peste şi subit
rus boloto=� baltă cărui ii corespunde in limbile sud-slave
subst, biato-e baltă. Cuvîntul ar avea înţelesul de aşezare de:
1) M. Dict. Geogr. al Rom. 1101. V, [ase, Ilt, pg. 4[8,--422, 434, 43.5
2) M. D. 'Oeol!l'. al Rom. val. V, [ase, IV pg. 781.
[225]
ELEMENTE RUSEŞTl
225
Peste-Baltă. (Locuitorii .de pe malul Prutului numesc această
apă baltă). Sub forma rusă nu-l mai găsim pe teritoriul [()­
mrnesc decît În Basarabia În cuvintele:
Boloata �), rîuleţ ce revarsă primăvara, jud Sor oca.
Boloata, vale, jud Soroca.
Bolotina, baltă, jud. Bălţi.
Bolotina, sat mare, jud. Bălţi.
. Pretutindeni, in celelalte părţi ale rornînimli, Dictionarul
Geografic înregistrează, ca forme corespondente celor din limbile
sudslave, cuvintele: Bălteni, Baltă, Bâltişoara, Băltiş, Băltăts,
ba chiar şi acolo unde am găsit forma rusă, d. ex; In Basar a
bia, un întreg judet se numeşte Bălţt. Cf. Sudslavele {toponl­
mice bulgare) : Blatetz sat, okoln. Klustendilx, okr. Kiustendils,
obşt. Lozno. Blateă uţa sat, obşt. zabljano, o kol. Radomirs,
okr. Kiustendila, Biato sat, obşt. Golemz., V rbovntkxokr. Dup­
nica-Kiustendilz (vezi splsakx na naselenite rnesta .... pg, 8).;
3.Voloseni 2), sat, aşezat pe valea V;loseni. Dlu vechime
a existat un sat tot cu acest nume, de la care moşia s'a numit
Voloseni, dar s'a desfiinţat, nu se ştie. dece şi CÎnd. Se ştie
numai că pe timpul lui Ştefan Tornşa, satul Volosenl vîăcea
parte din ocolul. Stănileşti.
Cuvîntul prezlntăfonetlsrnnl rusesc al cuvîntului 110108".&-.
păr (ef. bulg. ota S'A =păr, vezi N. Markovz, op. cit. pg. 49;
sîrb. vlas---,păr, vlasanadj=păros. v/asi 3) s. f. pl.v-pluralul
subst vlasc._păr, vezi Stevoviz, pg. 36, op. cit.], cf, şi rus.
oâlosenu s. f.=cummă (Orig. op. cit. 77).
Rusescul voios-in toponimia romînească e un caz izolat
faţă de corespondentele sudslave :
Vlăsineştt·), com. rur., jud. 00ro1101u:
Vlăsifl8Şti, sat in jud. Dorohoi.
VIăsia, piriu jud. Ilfov: «Apa lui este mică şi plină de
stuf. Poate că mulţimea stufului îi dă aspectul unei tufe
de păr.
Vlăsta, pădure mare, jud. Ilfov.
Cf. cu toponimlcele bulgare:
V/asi sat, obşt, Borovo, okol. Ţarlbrods' okr. Trln:&.
V/asattli, obşt. Oiskolz., okol. Trevno. okr. Tlrnovo.
Vlasattţa sat, obşt. Vlasatiţa, okol. Vraţa. okr. Vraţa.
1) Dieţ. Geogr. al Basarabiei, pg. 33.
2) Marele Diet. Geogr. al Rom. voI. V, fase. III, pg. 451.
3) Există Vlahi şi ca fO"mă plurală de la s. Vlah În limbile sla-
1196 - dar 'etimologieeşte n'are legătură cu cuvîntul nostru.
4) Spisăt:z. na naselenitf: mesfa '.,
[226]
226 MARGARETA STEF ĂNESClJ
------_._-----"-' --_. ---�----------
4. Voloşcani J). cătun in jud. Putna.
v oloşcoua, sat :11 jud. Hotin, cu populatie de ţărani ro­
mîn i,
Nu se mai găsesc nicăeri, pe pămîntul rotnînesc, aceste
numiri, ele au la origine pe rus. Vololz�=-�Vlah. In Muntenia
găsim cuvintul sub forma sudslavă (bulg., serb., cr. vlah",,==
valah şi vlas':a=tara vlahilor.
vtăscata din li eal, jud. Argeş.
Vlâscuţa din vale. jud. Argeş.
v laşca, judeţ in Muntenia
In Transll vania:
V [alta, comună In cornitatul Cojocna, Cercul G ilău.
Cf. cu toponimicele bulgare:
V1ă.'Ylţa sat, obşte Gornja, o kol, Orehoviţa, okr. Ttrnovo.
Vlaşca-Malzala sat, obşt. Vasilovţl, okr. Loms-Palanka,
okr. Lorns- Palanca
Vlaşca-Rakoviţa sat, obşte Vr"V7>, okol. Vidins, okr
Vidin�.
Vtaşco-Seto. sat, obşt. Ciporovţi, okol. Berkoviţa, o kr,
Lo ms-Palanka,
3. Polnoglasia -ere- se găseşte În CU vintele :
Berezent �), colonie germană, jud. Acherrnan.
Berezlogi, sat În jud. Orheiu,
Berezoiul vale, hotar între jud. Chişinău şi Bender.
Berezana 3). sat, jud. Tutova.
Berezeni, corn. rur., jud. Fălclu, aşezat pe şesul Prutului.
Berezeni, sat. jud. Fălciu, aşezat pe platoul Prutului.
udat În centru de pirîul Berezeşti.
Berezent: haltă, jud. Fălciu.
Bertzelli, movilă în partea de N. a satului Berezeni. Se
zice că ar fi fost făcută la 1711, În timpul războiului dela
Stănileşti. l' .
Berezeni, pîrîu, jud, Fălciu.
Bereziogi, sat, jud. Suceava. Aşezat Pe podişul dealului
cu acelaş nume, înconjurat de păduri mari de fag şi stejar
rpcate că ITI ai de mult şi de mesteacăn de unde şi-a luat şi
numele).
Berezlogi. deal, în corn. Lespezi, jud. Suceava.
Bereziogi, moşie În jud, Suceava acoperită mai mult de
pădure.
Berezna, Joc în jud. Dorohoi, aproape de satul Dersca,
comuna cu aceiaşi numire, plasa Berhometele,. unde se află un
şanţ mare făcut din vechime, .. Pămîntul din acest şanţ for-,
1) M. Dicţ, Geogr; al Rom. \ f
2) Dictionarul Geografie al Basarabiei, pg. 28.,
3) Marele Dicţionar Geografic al Romtntei, voi. 1, lase. III P!1 •
.382,383. .
[227]
ELEMENTE RUSEŞTI
227'
-mează un val pe malul apusean .... de la acest val laturea din
'fund e asigurată de codru mare. Tradiţiunea spune că era
aici, odată, cetate de apărare, avind Ia. curmătură poartă.
După Miklosich. op. cit., pg. 28 ruseştelor bereza l)==mes­
teacăn (un copac), bereznj aks-bereznlks: pădure de mesteacăn
le corespunde În limbile sudstavo :. burg. br-kza, briizooa gara
şi serb. breza, brezik şi brezouina cu aceleaşi înţelesuri. Pe
.ad]. breaz Şăineanu, Dicţ, Univ.şi TIktin, Rumănîsch. Deut­
sches Wortesbuch, pg. 223 îl pun În legătură tot cu br-kza=
mesteacăn.
Găsim numirea rusească În Moldova numai, pe cind cea
sudslavă se găseşte laolaltă În Muntenia ca şi În Mold6vd,
astfel 2): in jud Neamţ (de 6 ori), Suceava (odată), Buzău
(4 ori), Prahova (5 ori), Vlaşca (odată), sub "forma Breaza ;
În jud. Iaşi (de 4 ori), jud. Tulcea (2 ori), jud MusceJ (odată),
sub forma Breazui. In Transilvania: comuna Breaza �), corni­
tatul Făgăraş, Cercul Făgăraş şi Breaeoua, comună.jn corni-
tatul Haţăg. .
La vecinii slavi, anume ia Ruşi găsim numirea Berezina •.
iar la Bulgari: Bruzooo, o kr. Ttrnovo şi Brezooo-dolx, okr.
:Sofia.
Di n cele de pînă aici, putem rezuma următoarele:
Judecînd după originea lor slavă, după aspectul fonetic •
. caracteristic rusesc, şi după traditiile şi menţiunile locale des­
pre fiecare din ele, putem hotărî ca elemente ruseşti in toponi­
mia romrnească, (prezentind fenomenul fonetic rus numit pol­
noglasie) cuvintele:
VorOlla- Voroneţ, Storojineţ, Soroca-Soroceni, Coreoa­
Corouta-Corogeni, Solona-Sotoneţ-Sotonţ, Bolotina-Zabototeni,
Voloseni, votoşcooa- Voloşcani, Berezana- Bere zen i-B erezlogi:
Ele se găsesc râs-pîndite numai în Bucovina, Basarabia (pînă
în jud. Bcnder : localitatea îserezotatş; Iăr ă continuitate Bere­
.zeni o colonie de germani, deci aşezare nouă) şi Moldova,
dintre Carpaţi şi Prut (cel mai spre sud pînă în jud. Putna,
plasa Vrancea, Voloşcani şi jud. Fălciu, Berezeniţ, adică pe"
teritoriul Moldo vei celei vechi.
Pe teritoriul Munteniei şi ai Transilvaniei găsim numiri
geografice sudslav e corespunzătoare celor ruseşti din Moldova,
astfel: Vrăneşti- vrancea- V rănceni- V răncioala, Straja-Stră 'jeşti­
Strejeştt, Slătuc (Slatina-Slătioara), V lăscuţa- V ţaşca, V lăsi­
neşti- V lăsia, Breaza-Breazlll, Bălteni-Bdlţi (etc.). Ne lipsesc
1) Comporti cu Berza (cuvintul prezÎlltăpervo polnoglasie) sat,
ZII jUd. Botoşani şi Berza, deal III acelaş judet şi Ber;;uilţul, com. rur .•
. sot, mănăstire dirz veacul al XVI-lea, moşie, pădure şi pîrîu i,z jud
B(lcău.
2) N. Mazăre, 01'. cit •• pg. 60.
[228]
eorespunzatoarele cuvintelor, rU$��t'( . :C;o�(;râia şi Soroca, care'
ar trebui să fie Kraoa şi Sraca ,Jpqa,te.caa;şa numai înttmplă­
tor). Pentru mold. Sotoceni-Soroca (tnvitqţraltt tareA şi sarcă)
în Muntenia se aftă foarte ,aQes�� râsp,inqHă numireaCoţofeni
(Coţofăneştt, etc.) şl o singură dată pe teritoriul ce poate fi
socotit teritoriu de tranziţie 1), in �ei�e.� priveşte. dialectul şi
toponimia chial'(CoţoflJ,neştt, loc�litate'�n [ud, Pu1na).
In vreme ce numirile dejtqanţă. rusească se g ăsesc nu­
mai în Moldova (vorbim de M6Jdovacea veche dintre Car-­
pati şi Nistru) pînă in judeţele .. Putna, Fălciu şi Bender, cele
de nuanţă sudslavă depăşesC:,llmit<i politIcă şi de dialect Ş!
se găsesc răspîndite pînă In părtile, cele' rpaide nord ale Mol-
dovei, d, ex, Straja. ,_, .'.'
Toponimia ţării ne probRa.;ă:care au fost elementele co­
lonizatoare' Aşa În Moldova au lpaţ parte la popularea ţării
Ruteni, pe cind În Muntenia şi Trqn3ily�nia Sudslavii (Bulgarii
şi Sirbi). ' .
Existenta unei Iocalităţicq Şţraia.. aproape tot atît de
veche ca şi Storojineţ, alăturlcu aceasta, pe pămînt moldo­
venesc, dovedeşte că şi Sudslavi!(Bulgari) au lucrat pe utru
colonizarea ţării.
Cuvîntul sudslav Slăniclll, alături CllSolonţut (SoLolut),
pentru izvoare şi locuri cu sallilci'n! ,1\�61dov;A7ne arată că
două popoare deosebite, anunie'R'uşii şi Bulgarii, au lucrat,
în acelaş timp la denumirea acestora.
\ Alte numiri ca Vri'lneştt, Vlăsl1il!$t/:,rnai ales căele denu­
. mese aşezări omeneşti (nu nafurale, 'care-se presupun mai ve­
. ehi) -- comune şi sate ne pot arăta poate numai colonli bul­
gare, ori chiar sîrbeşti, mai tîrzii �)�,
După vechimea Ienornenulul l:ro!uoglasie în limba rusă,
despre care filologii ruşi") spun că n'ar ,fi existat în limba,
rusă Înainte de veacul al XlI-lea-;,;:; aflător în, lista de, cuvinte
pe care o dăm aci, putem stabili că Ruş>ii, nici într'un caz IIU
ne-a u putut da aceste numiri mai. inainte de acest veac.
Matgateta Ştefănescu
1) Cu privire la viul. graiu a\ Sudului Moldovei, ce ar cOllstitui
ea UII dialect de tranziţie Între afal munteaii şi cel moldovean. vezi
Arhiva, anul XXVIII, N'o. 2, pg. J� (e. Jo,rdan, Lexlcul graiului dilr
Sudul Moldovei);
2) CI. Jlie Bărblllescu, Relations des Roumains avu les Serbes,.
les Bulgares, les Grecset.la CroaJ'e/ laşi' 1912:
3) Sobolevski,. op. clf.pg. 2� Şi 23.
[229]
�eantita'fea a�yetÎnă accenfin limba romÎnă1)
.",1 ;; ; "o'" ", >. •
, ,
,.;.;......;,;.:. .. .:.:...._.",.
In Iw.:tMc'a'Sa:',;Etudcsur 'hS râie de J'accent latin dans:
:13 langue fral1s;aise',· t'ăposatul, profesor de filologic romanică
,de la Universitatea din Paris" Gaston Paris, spune la pg. g:
",Silabele reunHein cuviMe;peIitru a constitui o vorbire sunt
-supuse la o dublarnodatftate;: care stabileşte intre ele, inde­
pendent de valoarea. lor fO'!lită",distinctitml sen3ibi'le-accentul
,şi cantitatea.' Este intre aceste=două modalităţi o primă şi in
{��mnată deosebire;a!Hlmec:anthatea este absolută, în timp ce
;�ccentlll, este numai relattv. Cantitatea se-exercită asupra unei
-silabe -" .. luată visolat, accentul' nucalitlcă sflabelele de dtin
raportul acelora, care Se află: fdtmîndcu ele un cuvînt sau o
.frază. Apoi accentul este.susceptibil de a-şi schimba locul con­
forrn mo'Cilficărllor aduse:cuvÎntului� sau frazei unde se află, în
thnp ce cantitatea 1'111 variază de ţit cu însăşi natura stlabet
care o poartă. Acestedouă.rnodarttăţi exercită, de altfel, una a8U.,.
:pra alteia o inîluenţă-rnan mult sat! tnai.puţin mare; ŞI se observă
în general, ca in hmbele cele :in1ai vechi. cantitatea dom nă şi
·('jctenllină accehttli,:în'tinlpeemaitirziuaccentul pe cantitate",
In stabilirea acestordcosebtr! 'Între accent şi cantitate,
{jastoll Paris se rapoţt�l1u attt.Ja valoarea cantitativă a unei
-silabe ,luată In .co mptexul sitabelor rcomponente il unui cuvint,
dt mai mult ia valoarea cantitativă a unui sunet În unitatea
&ul ca element component' a�lunei silabe.
Studiul fiziologic al sunetelor sub dlstlnctiunl de cantitate
,şi accent-nu poate 'recuncaşte rifai ales acea "prlmă" deosebire
stabilită de Gaston Paris- ii1tresilabele unui cuvînt. Pentru că.
-sub acelaş 'aspect (h�rap!)rt· il 1 ilOd silabe către acele cu care
(:<1, Împreună, formează un cuvinf; :'le vlidesc amin iouă aceste
,.,distincţiuni sensibile' mlitiife>acc.eal. şi. cantitate. In adevăr, în
'liecare silabă a ul1ul cuv.int se face "sensibilă" () distincţiune
dependenta degrtldul' de 'a-rnpUttidine a vlbraţHlor În artlcula­
r.ea aceiei silabe, tan:.,aHlllci 'cînd reprezintă maximul de arn­
plÎtudine a vibraţiilor se numeşte accent.
Deci fie-caresll�bă; i3:qţ,nd� tm grad maxim de amplitudine
,) vibratiilor. are un�cţ(�nt.. , ' .. , . .
Dar pent.ru ca· tIU' rn t6athsilatiele intensitatea ad::entelor
f;:ste aceiaşi, silaba cap� jJoar.taJn articulaţia ei accentu! cel
mai intens se zice că,�ste 5p��âacţentuatăa unui cuvint, pe
.... __ .. _--�_._---->�.�.�---
. - . " ,:. - �',; : ,' .. ' � \" � '} ,
1) Acest studiu a J08t sus!Uluf, lI! partw·i fundamentală, ca /licrare
scminarlalCi 11'1 Semirwrlul de $lal/istică delil,Facuttatea de Litere din
.fa!};, 6'ubdlrecţiit d:"llll p'rofcs{ir ,'lUr:Bli.rbIl1csclt, in Il. J.CJ14.
[230]
230
L NEORESCU
cînd celelalte silabe ale cuvîntulul, care poartă un accent maâ
puţin intens, se zic Î/1 limba obişnuită silabe neaccenruate.
Dar În acelaş fel, în raportul uneia către celelalte se pre­
zintă silabele unui cuvint din punctul de vedere al cantităţii.
In fie-care siraba a unui cuvînt, precum există din punctul de
vedere al arnplitudluli vibraţiilor un accent, există încă o dis­
tlncţiune, care reprezintă valoarea în timp a unei silabe numit
cantitate. 1)
Dar cu toate că fie-care silabă' ar� o anumită valoare in'
timp. are o valoare cantitativă, s'a obicinuit a se numi, silabă
lungă. silabă cu cantitate, numai acea silabă care Într'un cuvint
are cea mai mare valoare in timp, tot aşa precum era numită,
accentuată numai acea silabă care purta accentul cel mai intens.
Aşa dar, amîndouă aceste distmcţtunl, şi cantitatea şi ac­
centul, pe deoparte se exereltă atit asupra fie-cărei silabe luata
"izolat", intru cît fie-care silabă se prezintă cu o anumită V3w
loare în timp şi cu un anumit grad de amplitudine a vibraţiilor,
.pe de altă parte se exercită şi "califică" o silabă şi in rapor­
tul ei către acele cu care împreună formează un cuvînt. Intru­
cit, In ansamblul silabelor unui cuvint, există una distinctă;
prin aceia că are cea mai mare valoare În timp sau cel mai;
mare grad de amplitudine a vibraţiilor
Este însă un lucru recunoscut, după cum remarcă in cele
din urmă Gaston Paris, ca valoarea cantitativă este o distinc­
ţiune mai mult perceptibilă limbilor vechi de cît limbilor moderne,
Filologia modernă însă stăruie a arăta. că şi în unele
limbi contemporane persistă această aptitudine. caracteristică,
antichităţii de a face deosebiri remarcabile de cantitate In sila­
hele cuvintelor. Astfel din limbile sia ve, limba sîrbească şi
limba cehă are cantitate, fără indoială ca rcmlnescenţe din
valoarea cantitativa a vechei limbi slave comune, apoi limba,
.ungurească şi limba germană. Ne interesează cu deosebire a­
ceste, din punctul de vedere al valorii cantitative Înraportll�
cuvintelor împrumutate limbii noastre.
In limba romînească sunt cu prisosinţă elemente slave,
sunt elemente imprumutate din limba ungureasca şi din limba
germană. \
, Aceste cuvinte, după fire� şi organismul limbilor din
care ele au fost imprumutate, in mementulprhnlrf lor in Iim­
ba romînească purtau pe silabelei lor anumite valori cantitative
sensibile. \
Limbaromînească Însă. moştenind accentul explrator al.
Iimbii latineşti populare, ca şi toate limbile romanice. AU deo­
sebeşte In silabele cuvintelor ei valori cantitative remarcabile;
1) După Cursul de Fiziologia sunetelor al d-lui. prof. Al�x� Pfu:··
ttppide.
tE 'Tsn?gg
[231]
23t
CANTITATEA DEVENITA ACCENT
._------
de aceia chiar în vorbirea obicinuită se zice că limba remînă
nu are cantitate.
Ce se va fi întîmplat atunci cu această valoare cantita­
tivă din elementele străine slave, ungureşti,germane, atunci
când ele au fost primite �in organismul limbii romîne, fără ap­
titudini cantitative?
Răspunsul acestei întrebări il vom urmări, analizind urmă­
toarele categorii de exemple din elementele străine ale limbii
romîne.
Elemente slaveneştt=- Stocul cel mai mare de cuvinte
sla ve, după părerea cea mai răspândită pănă astăzi In Iilolo­
,gie, 1) a intrat În limba rornină încă din epoca de plămădire
-a acesteia.
Izvorul elementelor slave ale limbii ramine este, aşa dar,
după părerea generală, "limba veche slovenică' �) In cercetă­
rile asupra acestei vechi limbi sla ve, A. Leskien: -Handbuch der
Altbutgarlschen (Altkirchenstavichen) Sprache, pg. 10", spune:
l' Oie Quantităt der altbulg. Vokale ist nicht Uberliefer�.pa
die Handschrîften keine Akzent zeichen setzen, ist auch die Be­
tonung der Wărrer nicht uberllefert" •
. De aceia, accentul şi cantitatea vechei limbi slave- care se
zice In -deobşte că a împrumutat. limbii noastre sto cul cel mai
mare de cu vinte, nefiind însemnate prin semne speciale ln ma­
'nuscriptele timpului, au fost restabili te prin ajutorul Gramati­
cei comparate. Nil mai este pusta îndo ală faptul, că vechea
limbă slavă făcea deosebiri remarcabile de cantitate in silabele
1, Miklosic/z, Die Slaviscne Elemente in Rumunischen.
2). O păreremai nouă şi cu totul deosebită de aceasta ti celor­
lQ�ţjJilologi in privinţa izvorului elementelor slave din limba rotntnă,
este părerea susţinută de domnul profesor de Slavistică de la Univer- .
sitatea din laşi, ilie Bărbulescu, In lucrarea publicată in limba creată
sub titlul: .Kad su poăele da ulaze u rumnnjski jezik najstarije nJe-;
gove slavensk e rijeei" adică "Cînd au început si! intre în limba romină
cele mai vechi ale sale elemente slavone" pg. 447: .Dect, âup« această
teorie a mea, Romlnii au trăit pănă in veacul al lll-Iea ca şi Stavit.tn
Dacia, dar separat de aceştia, anume Slavii la Est de riul Olt: 1n cea
mai mare parie a Ardealului, a Munteniei şia Moldovii, iar Raminii
la Vest de Olt, In Oltenia în sud-vestul Ardealului şi i'n Banai. Dar,
.oare-cum fn veacul al 1O-lea, o mişcare expansivă trebue să fi fnce­
'Put a se arata şi între Ramini şi fntre Slavi- la cei dintăi cu ten­
dinţa de a trece peste Olt, unde s'au aşezat intre Slavoni, in acele ţi­
lIllturi.fn care au Irăit pănă acum /lumai Slavii, şi la ceilalti (la Slavi)
·4:U lendinţa de a trece peste Olt la Vest, unde s'au aşezat 'în acele ţi­
,nuluri, in care pănă afunri au trăit numai Rominii. Prin această miş­
'�are şi proces de asimilaţie RomÎnli au �nceput atunci, adică după vea­
:&ul al 9-:ea, să primească de la Slavii cu care au început să trăiască
impreună diferitele vorbe şi numiri topografice pe care le avem 111 lim­
ba noastră. Probă,. că ROl1l1nii şi Slavii au Inceput /lumai după veacul
(lI 9-lea a se amesteca şi a trăi tmprellllă; este faptul că cuvintele slave
ale limbii romlneşti, au fondica nu a l!echel limbi slave, nu a paleo��
'ave[ ci a medioblllg{lrei".
'1
I
[232]
232
1. NEGr·mSCu
------�-----------
cuvintelor ei. Dintre limbele slave de sud, numai limba sir­
bească, între cele 4 accente pe care gramaticii te deosebesc în
silabele cu vintelor ei, are azi cantitate.
Această aptitudine de a deosebi silabe lungi şi silabe'
scurte a vechei limbi slave, pe care, o arată pănă astăzi Iim­
ha sârbească in dialectul ei numit ,v:zkav.", este sensibilă de
asemeni In silabele cuvintelor din limba cehă. In 'studiile a­
supra accentului in Ii-nba cehă se arată ca intr·un cuvânt ca
drdlui, accentul e pe prima silabă şi într'adoua silabă o va ...
loare cantitativă lungă. Apoi, aceiaşi aptitudine de a deosebt
silabe lungi şi silabe scurte a fost cândva sensibilă şi in lim­
ba bulgărească şi ill limba rusească. Cu 'vremea insăîit aceste
limbi, ca şi în mai toate limbile moderne, accentul a precum­
pănit valoarea cantitativă. Astfel sustin cercetătorli de filologie
slava-bulgară şi rusească.
In Sbornihul de la Sofia. într'un articol intitulat; "Des­
pre accent In limba bulgărească", volumul VI pg. 29, profeso­
rul de Îa Uni versitatea din Sofia Coneo spune:" .. şi dacă
10 limba bulgăreascăacum nu' este cantitate, să nu se gân'­
dească cineva că şi mai înainte nu a avut-o; căci limba bul­
gară ii posedat şi ea ca şi celelante limbi slave această cali=
tate de a deosebi silabe lungi şi scurte, măcar că' astăzi nu' ve­
dem nicio urmă de aceasta" Dar mcă din epoca. post-paie­
oslovenlcă cantitatea s'a arătat din ce 'în ce mai putin sensi­
bilă în limba bulgărească.
Op, cit. pg. 30: .. dar zi cu zi, limba bulgărească (ca şi
cea rusească) nu mai făcea deosebire intre silabele scurte şi'
cele lungi --adică perdu cantitatea".
Aşa dar, dacă nu este pusă la Îndoială aptitudinea vechei
Ilmbi sla ve de a desebi într'un mod remarcabil silabe lungi şi
silabe se urte, iar pe de altă parte, dacă limba română nu face
deosebiri de cantitate Insllabete cuvintelor ei, ce se va fi în­
tîmplat, 'atunci cu valoarea cantitativă din cuvintele slavecare­
au intrai În limba rornîne ? Sau, exernptificân j acelaşi intre­
bare, ce s'a intimplat cu valoarea cantttativâ diti cuvintul vsl,
lilijat\7.. atunci CÎnd el a întrat' in limba rornîneascăP Căci,
acest cuvînt, care in limba bulgareasca poartă accentul pe si­
laba întâia ca şi În limba sărbească tetek, ca şi in li mba
cehă lillk: 1), va fi purtat şi i'n liinba veche slovenă accentul
pe silaba întăia ; tot odată însă, \precum arată forma cuvintu­
lui din limba sărbească leli!k, cu o, notare cantitativă pc silab .. "
următoare ca şi în Iirnba cehă ltUţ, acest cuvint va fi p!urtat.
jn Jimba veche slovenească Incă o valoare cantitativă pe sî-
laba luiurmătoare- Din formele paralele ale aceluiaş cuvint
1n ii.mba ro mînă şi slavă observăm,' că accentul cuvintului, in
. 1) Pe silaba a doua a acestui clI�'îllt este reprezentată valoarea'
,cQl!titativă.
[233]
CANTITATEA DEVENITA ACCENT
.articultrea sa în limba romlnă, nu mai. cade pe sllaba întăia
precum va fi căzut el în limba slava 'de origină, ci pe o alta
silabă şi anume pe acea silabă care in limba slavă va fi pur-
tat o valoare cantitativă lungă. .
In acelaş fel observăm cunr-că se prezintă în organismul
Ilmbii romîne cuvîntul prâţiasţte. care în limba bulgărească
poartă acccentulpeprtma silabă p�('Ipast,. ca şi în limba sîr­
bească propast, ca şi in limba rusească npOftdC'rh, precum decl
va fi fost acest cuvint accentuat şi în . limba veche de orlg ină.
In limba rornînească Însă cuvîntul este accentuat pe o al!ă
silabă corespunzătoare acelei care in limba sîrbească poartă
urma valorii cantitative din vechea slavă: sr.pro(ldst.
In acel aş fel se prezintă, În organismul limbii romîne, irică
alte cuvinte slave procum : obddă, pomdnă, prodân, proţap,
zădiih, prodti.h.ş. a. are, întocmai ca şi cuvintele; lilidc şi
prăpastie, Sunt accentuate III îttnba remînă pe o alt.'! silabă de
cît aceia pe 'care vor fi purtat ele accentul in limba sia vă de'
orlgină. Căci. după Cum arată formele acestor cuvinte arti­
culate in limba bulgărească ş! sărbasscă, unde ele poartă
accentul pe prima sllabă.
bulg, ohad, pomen, prădau .procep, zăduh, prăduh •
. . sârb.obad, pomen, prodan, prccep, zăduh, produh. în
limba verhe sto ventcă ele v o r fi fostac.centuate pe prlma
silabă. In limba rominaască insă.3Geste cuvinte nu mai' sfllt
accentuate pe aceiaşi primi silabă, ci pe o alta care în limb a
sîrbească poartă cantitate:
Sirb. obâd, pomen, pr ărlân, pr5c8p, zâduh, prljdf\h.
Aşa dar, din exemplele arătate pănă aici se vede, că in
. elementele slavolle din limba ro mlnă, din punctul de vedere
.al accentuării, există o nepotrivire intre felul cu rn va fi fost
accentuat cuvîntul În prototipul slav de ortgină şi modul cum
este accentuat acest cu v înt În organismul limbii romine. Mal
mult de cit aceasta înc a, se observă că In limba remînă gă­
şfrn accentul emfatic i al cuvintului, găsim adică silaba accen­
tuatăcores.punzătoare silabei cu valoare cantil.ativă din proto­
tipul slav de orlgină.
Inainte de a incerca o explicare a acestui lucru, vom a­
duce încă altef'xemple . din elementele străine ale limbill1.oas ..
sire, in care el se vădeşte manifestat.
Eiemente germane. "-� in 111crarea sa: .Influenţa culturii
germane asupra noastră. partea 1 Influenţa germană asupra
limbii romfne», Iaşi 1904, Simion C. Mindres,cu, profesor de
limba şi li teratura germană la Universitatea din. Bucureşti. d;;t
iiltre altele următoarele cUvinl'C germane introduse in limba
romină: . .
[234]
234
1. NEGRESCU
«
"
«
,..
,.
"
"
"
«
«
"
"
"
.,.
Cuv. germ. pg. 24 Elngemachtes cuv. rom. anghlmaht
" «Bajonett "" baionetă
.. 27 Brandenburg .. .. bandraburcă
« 28 Werbung· ti " bărbunc
" 38 Schuhilicker ,. .. cioflegar
" 41 Hosentrăger • cozondrag
,. 42 Kreutzer c:o crăiţar
,. 58 Grobian "'" grobian
:o ,. 66 Losung «., lozincă
c ,,24 Unterrock ".. hondroc
" «71 Burger ,," pârgar
" .. 75 Protokoll «« protocol
« ,,82 Schindel .... şăndilă
c ,,86 Schopfen «c şopron
La acestea se pot adăuga Încă altele, precum este cuvintul
rom. kiclaz din germ. Giftglas ş. a.
Observând aceste cuvinte asupra m odalităţll in care sunt
ele acentuate în organismul limbii romîne, faţa de accentuarea
iar in limba germană de origină, remarcăm Iarăş o nepotrivire:
asttel cuv. german
Brandenburg şi Glftglas
poartă in limba germană accentul explrator pe prima silabă; 'tn
HOlba rornînă Însă accentul expirator emlatlc cade pe altă si­
lauă şi anume pe acea sflahă care în limba germană are o va­
loare remarcabilă cantitativă. Acelaş lucru se poate remarca ia
accentuarea tuturor celorlalte cuvinte de origină germană. mai
sus arătate; din cuv. germ. Schuhflicker CU accentul pe silaba
primă şi cu o oare-care valoare cantitativă sensibilă pe silaba
ultimă, căpătăm noi cuv, cioflegar cu accentul pe ultima silabă.
Urmează, deci, că. şi in elementele germane ale limbii ra­
mîne avem· de remarcat acelaş lucru, pe care l'am subliniat
dnd am văzut elementele slave ale limbii romine; că şi din
prototipul german ar resulta un cuvint altfel accentuat in lim­
ba romînă, că cuvîntul german, in organismul limbii romine
nu mai poarUacc('ntul pe aceiaşi siiaM ca in limba de ori­
gină ci pe o alta corespunzătoare silabei cu valoare ·cantitativă.
Elemente ungureşti.-- �vem in limba romină un număr
de elemente ungurt:şti primitt\ in urma relaţiunilor şi influenţe­
lor reciproce exercitate, precum stăruie ·a arata in lucrarea sa :;
"Die ungarische Sprache" 0', Siegmund Simonyi 1) lată e�
xemple de asemenea elemente:
1), pg. 880p. cit, "Din cercetl1rlle de pănli acum se constată cii •.
in Panonia, vechea limbă. slavă (J exercitat cea mai puternică ill/luenţd
asupra limbii ungllreşti, iar limba romină. cea mal mlet'i influenlă. Limtill
Ilngară, din contra, a influenţat cel mai puternic pe cea romfnli şi per
celeslave (le suci",
Sl
s
[235]
CANTITATEA' OEVENITA ACCENT
cuv, rom. măngălăă - ung. rnangorl6
.. • vileag "vilag
" "catlău "csatl6
" II haidău .. hajt6
II "sălaş .. szăllăs
.. "Hău "nllO
" .. uriaş ti orlăs
'" »hârd:tu .. h6rd6
.. ., gialău -.. gyalu
"bacău .1 baco
"II .. răvaş " rovăs
It "şalgău 0' sovăgo
,1 " clangău "csang6
" " salău "sill1o
" "eleşteu " halasto
,. "oraş " văros
" " aldămaş "aldomas
,. "arendaş "arendas
" "nadrag ,. nadrăg
" " fogodău"'-" Iogado
Iată Încă o sumă de elemente ungureşti intrate în limba
'Ro mînilor mararnureşeni, cu care aceştia îşi cîntă chiar poezia,
lor populară, strînsă de vicarul Maramureşului Tit Bud şi pu­
blicată de Academia romînă în 1908:
rom. dial, iarăsbirău - ung iarăsbiro
" "copârşeu "kapars6
" "hinteu " niuto
" " aş.hlut "eskUdt
" "birău ,. biro
,. ,. cialău ., csaro
" "honved '" hon ved
" "sazolic "szazalek
" "hoher " hoher
" ,1 fărtai - germ viertel ung. îertaly
" .. beteşig -- ung betegseg
" .. iosag "j6szag
" .. lepedeu " leped6
" " nemeşbirău -.. nemesbir6
l' " temeteu ,1 temetO
" "ţipou "cip6
Cum sunt acentuate fn organismul limbii romine· aceasta
categorie din urmă' de cuvinte, care au pătruns In poezia
populară a Rominilor maramureşeni, ne Invederează ritmul şi"
rimele versurilor:
Op. cit. pg. 39 .
.,Mortii, morţii tăi birau,
"Cum m-ai scos din satul mea"
.. J ii
[236]
l. N.EGRESCU
:236
--------------�----��------------------------
sau op. cit pg 41 ',,'
"Pănă's pădurileveTz{
"Vine carie la honoezi:
sau op. cit. pg. 44: ",'
"Şi tu nu ceri sazollc
'JDac:! moare vre-un 'Voinic"
sau op. cit. pg. 21 : .
"Mămuc1l, binele meu
"Mers' a 'n lume cu 'hinte« '
7,Nu l-ol mai aţunge eu" et c;
Cum erau accentuate toate aceste cuvinte ungureşti, În-
'şlrate până aici. in organismul lirnbri ungureşti ? '
In op. cit., Dr. Siegrnund Stmonyi-spune la .pg. 199:
,.Accentul se aftăIn un cuvint isolat, - fie el un cuvînt
'simplu sau un cuvlnt.no r'pUS,-iotdeaun3 pe prima silabă". 1)
Jar la pg. 1930p. cit. .
"Vocalele se impart după-articulatte şicantttate in două
Clase: guturale şi palatale, inscurie şi lungi" 2).
Toate aceste cuvinte, deci, in organismul limbii unugureştt
purtau accentul pe prima silabă şi purtau încă pe o altă silabă
o valoare cantitativă Astfel. cuvîntul vileag, salaş, hîrdău, nă­
drag ş, a. purtau În Iimbaungurească accentul pe-prima silabă;
jnlirmba romînă insa nupoartăaccentul pe această silabă, ci
pesilaba următoare, care observăm că în limba ungurească are
valoare cantitativă sensibilă. Deci acelaş lucru de remarcat ca
,şi laeiementele slave şi gerruanernepctrfvtre în vaccentuare ;
nu corespunde silaba accentuată, in limba romtnă. cu cea
accentuată Îl1 limba ungară ;si!abaaccentuată din limba f\:)­
mină corespunde silabe! lungidin cuvînt În limba ungară.
'"". �
Care este cauza Care a adus această nepotrivlrede accent,
Intre forma cuvintului din limba remînă şi prototipul cores­
punzător al cuvintului din llmba slavă, nernţească şi ungu-
rească ? '
Sau, dacă accentul este un element susceptibil a-şi schimba
iocul, să avem oare aici aface numai cu o simplă strărnutare
de accent? Adică, limba remînă să fi strămutat acentul aces­
ror cuvinte de pe prima silabă pe altă silabă urmatoare. atunci
cind le-a primit în organismul ei?
O atare schimbare IIU este imposibilă, cu atît mai mult
sub influenţa unor principii d� schimbare a limbii precum este
analogia.
1) "Der Akzeni ruht in einzeltten. Wort-'es set etn einfae!lesoder
ein zllsamengesetztes--immer au! der erslen SUbe".
2) "Die Vokale tetlell sleit naeh d er Articulat 01'1 und LautfdauCf Î/I jt
,zwei Klasse: tn hintere (gutturale. tiefe) und Vorder·c (palafale, hohe)
l.mrze und ulllgc". .
[237]
CANTITATEA DEVENITA ACCENT
231'
Dar pentru aceasta.ar trebui ma' intri ea limba remînă.
în firea crganismului ei •. să nu .prezinte aptltudenea de a accen­
tua cuvintele pe prima lor silabă. Acest lucru Însă nu cores ­
punde realită ţii. Căci, limba romtnească, moştenind in genere
accentul expirator latin. prezintă cu prisoslnţă această aptitu­
dine de a accentua cuvintele pe prima lor . silabă, fie că. sunt
acestea de origlnă latină precum: casă, masă, fată,cruce ş.. a.
fie că sunt de orîglriă străină. precum: prlstav, troscot, pacoste
stăroste ş. a. . \
Aşa dar, această nepotrivire de accent nu poate fi da­
terită atit unei str ămutări deaccent. Pe de altă parte am văzut
că. tot deaunaaceste cuvinte străine slave, nemţeştl.ungureşti,
poartă în limba remîna accentul corespunzător unei valori'
can titative din limba de origină respectivă.' De aceia socotim,
că însăşi această valoare cantitativă pentru care limba remînă
nu are aptitudini, prin Însăşi faptul valorii ei în timp, care dă
unei silabe din cuvînt o durată mai presus de cît a.u celelante
silabe ale cuvintului, une -ori chiar de 2 ori mai mare, a adus
această nepotrivire de accent. Şi anume. a trebuit ca. această
valoare cantitativă, prin faptul valorii ei in timp, să fie ea
percepută ca accent ernfatit; al cuvîntului, pentruca să găsim
această neaparata corespondenţă intre accentul cuvintelor din .
limba romtnă şi cantitatea din .. prototipul cuvintului .in limba
străină slavă, germană sau ungurească.. .
După studiul fiziologic al sunetelor în articularea acestor
cuvlnte,fireaşi organismul Iirnbiiiromîne a adus' maxlrnul de
amplitudine a. vibraţiilor pe acea si! abă a cu vântului care in
forma băştinaşă din limba de provenienţă 'purta o valoare
remarcabilă cantitativă.
Schimbările; deci; din cuvinte ca acele Înşirate mai sus ne
arată că limba ro mînă. nefăcînd deosebire de silabe lungi .şi
scurte, a substituit accentul cantităţii din limbile străine, atunct
cînd a împrumutat de la ele cuvinte.
[238]
'23B AUGUST SCRlBAN
_.� .. _._---------
ETIMOLOGII
BOCIlă, arşic, . (Dorohoi), în- bltlan, stire, e turc. * i3apyr, de
gh#at DO cită, inghetat de tot, ar unde şi rus. «apâra, câpiiJa şi
putea veni ee la vsl, rus bakă, cdptea, bttlan.
lature, coastă. de unde se va fi Căciulă e UI1 cuvint care a
dezvoltat Înţelesul de "os". -cu- dat mult de lucru tutulor cer­
vint german ic, cum se vede din cetătorilor de etimologii. EI se
irlandezu bac, vechî Iiacc, din găseşte in toate limbile vecini­
*btţkn. călcîî, cîrjă (Berneker, 1, lor noştri = Slavr, Greci, Alba-
68). Tot aşa, Îngheţat c î o n t nejl şi Ungurl. Luîndu-te după;
(Trans), îngheţat ca cîontul, ca asemănarea cu lat. cucul/a, al fi
osul (ung. csont, os). V. cîonoate, tentat să-I derivl de aict, mal
Br1Jş (Trans.), bulgare, bot, e ales că se cam potriveşte for­
germ. brueh, frîntură, sfărrnătură. mal şi semantic. Totuşî alta e
Bunghlnesc şi mă bunghinese originea lut, şi anume : medio­
(Mllnt. Mold. sud), mă moco- latinul casubula (de unde vine
şesc, perd prea mult timp cu Ir. ehasuble, patrahir la preuţlI
lucrurt miel saq puchinoase, e o catolici), cu varianta castbuta
variantă din puchinesc, care vi- (Ducange) veşmînt care aco­
ne de la puchilll, urdorl (lat. pu- pere tot corpul, manta. Din ca­
tulina. Pascu). în Teleorrnan. sibula s'a făcut "casibla, apoi
(rev. 1. Creangă, 1. 153) bunehi- »castuta (ca subula,jLbulti rom.
nesc, In Motd sud. şi banginesc. sală, jiulă şi altele multe. Ar···
Buzguroi(Mold.), un monstru �iva. 1921, 72). D� aicî s'a, făcut
de speriat COpiii, (ca şi bordea �'căş��ă, .form.� care a trecut la toţi
şi caiia], are aspect 'ung. Cp, cu SlaVII, ŞI apoi căciulă, forml c�r�
ung. mozgor, un fel de urs mic, asemenea. a trecut la � vec.ml.
mozogâny, gigant, mozolân, Iun- E. de prisos "Să le mal . citez
gan, mozogni şibozoglli, a se,alcI. Ele se gasesc la Berne�e!,)
agita. > S!a�. Etym,. Wtb. �.'� 586, ŞI,1U
Mă buzuminesc (Bana!), mă dlCţi?narul ,Acad��1111. . Hăn:II1C
z�păcesc. e vsl. bulg. be,::-tl(nen, nt�ma.� să Se expJ!,�e �ple�acere�
sub. bezumall, prost. Academia lUI �aşulă in cdclil{a, adică $(�
zice numaI «cfr. zăbuni» cu care in ClU. La acest�a ZIC =. compara
fl'are a face de loc. ' . cu şut fată de CIU� or.' Sor�gar't
� (un deal Illlgă IaşI) dIn Ctoro-
Ca�imb. (Munt.), tureatca, par- gari' ori şoarice faţă de c'toa­
tea. Clzmel �are acopere pUIp,a, rice ori cepeleag din şepeleag
e ht� .. karabas, cornet, pungă şi altele. In ori-ce caz, e greu
d� hirtie •. de la rusescul alb ka.,� de despărţit căc'luld de fr. cha­
rob�, . cutIe ,de scoarţă, rus. "Oi,. sabie, şi ded lat. casubula, ca­
rob/ia, korobka, coropcă (Ber-\ sibula, precum e greu de des­
.noker, 1,568). părţit slavul kosula de rom. eă-
Ceapîr (Dunărea, Dobrogea), eluld-. Tocmai formele s'ave sint
[239]
py:
ETIMOLOGll 239
-_._----,-----:-...;..._._--------
confirmă originea o hudutuue de luntre mare cît
o colibă pescărească, casele ca
nişte .hudubât uriaşe, Înseamnă
«vehicul ori casă mare» .
Hodorob,coş fără fund de
prins peşte cu mina in apete
miel, e vrus, udorobt, oală, ti ...
doroba, oală proastă, dârob, cu­
tie, coş, rut. udorâblo, văcălie
(Berneker, 1. 211). La Acade­
mie fără etimologie.
Jmoc. ZlnOC, smoc şi smoc,
rnănucht, chită, fascicul (de f10fI.
de păr, de pene), e rus. zem6ku,
gogoloş de ceară strînsă intre
degete.
Mă1irjac (nume de om şi sat
in judeţul Iaşi) e ung. maddr-.
zsâk, guşa păsării.
Mîşig (Buzău), puf mărunt.
lînă măruntă (ca rămăşiţă), e
bulg, musak, mish, puf.
Moldova. numele rîulul la nOI
şi in Bohemia, ar putea veni de
la străvechîut slavmoldll, vsl,
mladii, rus, molodti, tînăr Dect
Moldova ar insemna "pădure tî­
nără", cum va fi fost pe malu­
rile acestor rîurI. 1n Banat. la
Dunăre, e 1111 sat accenluat (cum
am auzit <:ii pe nişte ţăranI de
acolo) M6ldova.
Obîr.tll (esc) rnBucovina. a­
iurea (It) orbocăt (ese) şi (h)
orbăcăl (esc). orbecăiesc (Can­
temir) şi llrbtigu't (Serbia), hor­
hal, bojM'î, rătăcesc pc drum
neştiut orI prin intuneric, n'are
a face cu orb, cllm s'a crezut
pină acuma, ci e vsl. *o-bn'lkati
*brilkati, sîrb. brkati, de unde
vine şi bîrcît, rătăcesc (dat de
mine În Arhiva, 1912, p. 185 şi
H)21 , p. 75).
Oloffr (în literatura veche),
haInă (�e purpură, e contras din
acelea care
romînească.
Clonoăte şi gtonoate, mold.
. gtOTlate, in Serbia genoate, pt­
doare. cract (ga'îbarace, cocaie,
eotonoage, clopătăt, [uglete), vi­
ne din »ctnoate iar acesta din
doarzte, pl lur ciont (Trans.),
OS (ung. csontş, V. bocnă.
Ctopătăt (Mold: nordj.ctonoa­
te, vine din *c'topata, de unde
în vestul MUlltenil1 dopăţt, bu­
cătI, de la ctopăţes« şi ctoptr­
ţese, variante din ctoctrtesc, ca­
re se reduc la vsl. cet1.lIlitiî,
sfert, rus. (�f!tveritt, a împărţi în
sferturi V. ctonoate.
Dortngă (Mehedlntî), prăjină
pe care se ÎI,1Und rufele, e ung.
dorong. prăjină.
Falaîtăr (l\ttunt.), călăreţ de
onoare la tin cortegiu, derivat
de Academie de Ia rus. [orei­
tarii (germ.vofretter). vine di­
rect din ung. fuliajtdr.
Guî-negui (Mold.), vrînd­
nevrind. e burg. gotn-negotn,
îngrăşat-neîngr Jşat, adică «bu­
curos-nebucufoS», de la V�!.
"�go/.iti, a, i'ngriji. a Îngrăşa. La
Academie fară etimologie.
Hardal (Mold.), muştar 8al­
batil: (sirzapis arvmis). e turc.
ar. hardal, muştar.
Hâmesit, (P ... lold.), foarte flă­
mînd, derivat de Academie de
la alb. hamăs. <mfncău", al' veni
mal de grab�J. de la fU!. Izamis­
nyr, poftic'ios (Berneker 1, 375).
(H)odobaie (Mold) clal!.! du­
pJă, 24 de snopI, a r putea veni
de la rus. udobnyl', fem, -naza,
potrivit (adică "de dus la aric",),
căc odobala e ultima formă a
snopilor adunaţI. La Dunăreanu
(In împărăţia stufulu'i, 61 şi 67):
r
[240]
240 . AUGUST SCRlBAN
.�-� .. ----"--,--- ......... _-_ .. _,,-----------,------
ngr. o{Op6rjyfOS. tot de purpură, cu urluială. O Importantă vari­
de unde şi vrus otootrti. antă din sarbăd şi care confir-
Prtehlndel, �hiprilldeJ, ! Mold) 111� etlmologla ,albaneză'· e hdr-,
ghibZrdel, ghibfrdtc. ghibirdic băd (Oltenia), .. care nu-şi stăpî­
(Mold.) z,imbtrtc. gh.i'ghtltc, po- neşte gura, care dă drumul vor­
reclă unui om prea mic, are un helor furioase (acre).>: In Munt.
radical reflexca' şi Pl.tldlce,gf- searbăd (ca seamă din samâş.
gllice şi altele, la care s'a adă- Ştirese, (Mold.), irit peliţa gi-
ugat o terrninaţiune. tulul după o mincare prea să-
Pnşlrcă (la Mold. şi poşoar-. rată SCIt! după o răceală, vine
că, poşarcă), vin orY rachiu de la VS(. *,Stelitt :VUrttl., de unde
prost, bulearcă, e o rnetateză dln şi rus. (0-) ,�chitY., ceh. Stl:fiti
pişorcă, om care urinează mult, .i;tirttl, bulg. oceroam, sîrb. cje- .
derivat de la pişat. Urît, dar rtu, a rinji, de unde şi a se
adevărat! . oţârî. (Berneker, I, 126).
Sarbâd. derivat zadarnic de Şubred. Compară cu lat. "sub-
la lat. exalbidus, vine de la alb. breuidus, de la subbreois, cam
gheghic iharbăJ, CUrti zice Ov. scurt (ca g'ra:vldll$ fată de gra­
Densuşeanu, care însă nu aci':' vis). Pretacerea lUI 's in Ş ar fi
mite această etim, de cit înte- cam ca In şoateceori şterg (deşi
.iesuiul de -acru-, iar lnteie- subeo il dat sul) ori influenţat
lesuiui de �palÎlh îI atribue etm. de alt cuvint, iar accentul ar fi
exaibidus Zadarnic 1 Satba d dln stibbreuis, "iar grupa .br .a
vine de la �tII). tltarbât, acru, rezlstat fline! dolb, sall fiind-că
şi are aceste int(;�!esuri: acru a fost considerat ca compus,
(vorbind de laptele care îtlcepe c.1cl alt-fel am avea *şllred.
să se strice), pocit la gură. Urdă, formal şi semantic,
prezictHor de nenorocire, palid poate veni din latinul hybrida,
\ cu faţa .,acră "), inferior, prost adjc� • brinză bastardă". Din
(o copie sa,blidă), anost. plic- Itybrida s'a făcut *ltlTda apoi
tlcos. Tot de aci ŞI mincarea ardă, ca usor, abraş. ortoman;
llUmită sdrlJll.şdl (Mold.), com- din .'uşor, iabraş lortoman. Cp,
pus din zer Ilert cu pîsat ori Şi>Cll' ftlurllscd şi altele multe.
August Scriban
\
\
[241]
COMUNICARI
Descîntec de ŞopirJaitl1)
Şopîrlae,
Lac,
Am avut 9 feciori,
!"i l-am trimes la oas, te,
, i mi-o perit unul.
"i am ramas numai cu opt.
Şopirlae,
Lac,
Am avut opt feciori,
Şi l-am trimes la oaste.
:Şi mi-o perit unul, '
Şi am rămas numai cu şeapte,
Şopîrlae,
Lae,
Am avut şapte feciori,
Şi i:am trimes la oaste.
ŞI mi-o perit unul. ,
'�i am rămas numai cu şese,
Şopîrlae,
Lae,
Am, avu t şese feciori,
.�i l-am trimes la oaste,
� i mi-o perit unul
� ' am rămas numai cu clncl,
Şopîrlae,
Lae,
i�m avut cinci feciori,
Şi l-am trimes la oaste,
Şi mi-o perit unul
;Şi am rămas numai cu patru.
Şopîrlae,
Lae,
Am avut patru feciori,
Şi l-am trimes la oaste,
Şi mi-o perit unul, .
Şi am rămas numai cu trei.
Şopirlae,
Lae, '
Am avut trei feciori.
Şi i am trimes, la oaste,
Şi mi- o perit unul,
Şi am rămas numai cu doi.
Şopîrlae, '
Lae,
Am avut doi feciori.
!i' l-am trlmesla oaste,
i mi -o perit unul,
i am mai rămas numai cu unul,
Şi l'am trimes şi pe acel unul
Şi mi-o perit şi acel unul.
Şoplrlae,
Lae,
Cum mi-o perit acei 9 feciori
Aşa şi tu să chei
Să răschei,
Şoplrlae,
Lae,
Din gitul lui N ...... �)
Şi el sa ffnnfe
Curat
Luminat
Cum Domnul 1'0 lăsat.
Spus de baba Totana din mahalaua "Ţigănimea Dom­
n ească' din laşi.
1) ou«.
2) Numele botnavut»;
[242]
Nime nu m'o văzut,
Nime nu m'o auzit
Numai Maica Domnului,
Din poarta raiului,
M'a văzut,
Şi m'a auzit,
- Ce pling!
Ce te văicărezi N ......
Cum n'oi plinge,
Cum nu m-oi văicăra,
Că urîtul cel mare,
M'o sluţit
1 v 1' o schilodit
Urita lumii m'o făcut
-- Maica Domnului
Din poarta raiului,
De -nîna dreaptă rn'o luat-o,
Cu cămaşa de dragoste m'o Îm­
brăcat-o,
Cu tulpan de dragoste mi-a im-
brobodit-o,
Glas de cinste mi-o dăruit
Luna 'n spate mi -o acăţat
Soarele 'n piept m'o luminat,
La sfinta biserică am plecat
La icoane s'o inchinat.
S-ta biserică la ea s'o uitat,
Si foarte mult s'a bucurat.
Văzind-o 'aşa frumoasă,'
Ş'! • ă
ot turmnoas ,
Toată lumea s'o adunat,
Pe Maica Domnului a lăudat.
2,42 , !H�ODOT T. BURADA
Se descîntă în unt şi în fapte dulce, care se împunge cu
nn ac, şi anol se dă bolnavului să beie. Cu untul se freacă
3a gît,
Vrajă de desfăcut
Sinecat ti - 111" rn,
Mineca tu-rnam,
Dusu-m'am.
Cu cohiţa (cofiţa), de bradan,
La Iintma iul Iordan.
Apă ne'ncepută am luat,
Dl spălat m'am spălat.
De 'mbrăcar m'am îmbrăcat,
De 'nchinat m'am Închinat,
La sfinta blserică am plecat
CInd la jumătate eli cale
M'a Întîlnit uritul cel mare,
De ochi ch'orîtu-m'au,
De gură rnuţitu-m'au,
De urechi surzitu-rn-au,
De mîni cluntitu-rn-au,
De picioare ologtu-m-au,
Părul din cap atbitu-l-au,
Cu oplnci de drac încălţatu-rn-au
Urita lumii tăcutu-m-au,
Cînd ajunsei la S-ta biserică
Biserica s'a spăimîntat
De uritul meu
Şi de faptul meu,
Gardurile s'a însplnit,
Ferestrele s'au astupat.
Portile s'au Încuiat,
De urîtul meu,
Şi de faptul meu. .
De la S-1a biserică apoi
M'am înters inapoi.
Plîngînd
Şi suspinînd.
Spusă de baba Tofana din mahalaua "Ţigânimea Dom-
nească " din Iaşi. \
Această vrajă se face. aşa: \ Să ie de la sfltocul popei
putin busuioc, care se leagă de chei de deschis uşa şi se pun
intr'o cofiţă cu apă netncepută. In \acea cofită se mai pune şi
o para de argint, care a fost găsită, şi o bucăţică de ceară
galbenă dintr'o lumînare de la Paşti. Tot ti lupul cit se zice
această vrajă apa se tulbură cu o pană de păun.
Teodor T. Burada
[243]
COMUNiCĂRI
Origlna Rornlnttor
243
r
După O muncă neîntreruptă de un sfert de veac, Alexan­
dru Phlrippide, profesor la Universitatea din Iaşi şi membru
al Academiei Romîne, a mîntuit de redactat cartea sa Origina
.Rom tn ilo r.
Chestiunea este tratată pe baza izvoarelor istorice,­
scriitori greci şi latini, inscripţii greceşti şi latineşti (parteal);
pe baza limbii romîne, - limba rumînă în comparaţie cu cele­
lalte limbi romanice şi balcanice, dialectete limbii rornîne corn­
.parate Între ele (partea II); pe baza limbii albaneze, - natura
limbii alhaneze şi orig lna Arbanejilor, comparaţte untre limba
albaneză şi limba rornlnă.
Cartea va cuprinde astfel trei volume şi va avea un to­
ta 1 de peste o sută de coale de tipar.
Inzestrat cu o eruditie vastă şi precisă, 'cu o inteligentă
ordonată, fină şi profundă, şi cu o putere de muncă uriaşă,
nepotul istoricutui Dumitru (Daniil) Philippide din Miles depe
muntele Pellon era singurul in stare Să ducă la capăt această
operă-monument, . �
Piatră fundamentală la edificiul ştilnţii romîneştl, cartea
lui Alexand ru Philippide formează un motiv mai mult . pentru:
care limba romînească merită să trăiască şi să fie învăţată şi
de străini, şi poporul romînesc să fie primit în rîndul popoa­
.relor civilizate.
o Cronică remtnească citată de Pouquevtlle
Concetăteanul nostru NI. Burghcle, diplomat, Îmi comu-'
nlcă următoarele: .. Pouqueville În Voyage de la Grece. ed, Il
Paris 1826, val. II cartea VI, supt titlul . Dolopie an Anovla­
chie, se ocupă in deosebi de Romînil din Penlusula : Balcanică •.
Vorbind el acolo, intre altele, despre etlrnologia cuvintului va­
.laque, spune Ia pg.327: -L'auteur anonyme de l'histolrede·
MOldavie assure que le 110m de Valaques est le meme que:
plusieurs natlons donnent aux Italiens et aux Rornains, des­
-quels ils tirent leur origine".
Această notiţă lasă a presupune că Pouqueville, care În
acele timpuri fusese timp de zece ani consul al Frantei pe
lîngă Ali Paşa din Ianina, avea un manuscript anonim al isto­
rici Moldovei. Este ştiut că Pouqueville aduna şi manuscripte
precum. Între altele, un dicţionar albanez scris supt dictarea
lui Marco Boc/ari Manuscripteleadunate de dinsul au fost
date, prin Ministerul de Externe din P!lris, Bibliotecii «regale:.�
pe ahYl ci , din Paris,.. . .
. Cronica la care face aluzie Pouquevîlle este desigur com­
,;pilaţ!ea lui Neculai Costin, după OHgorie Ureacile şi Miron
·Costin, tradusă În greceşte la 1729 de Alexandru Amiras, mare:
[244]
.244
sluger din porunca lui Grlgore Ghlca· Vodă, şi descrlsâ de
H. se in Notices et Extraits des Manuscrlts de la Biblictheque
. du roi et autres bibllotheques, vol, XI" Paris 1821, partea n
pg. 214-394.
Bibl'oteca regală, astăzi naţională, din Paris posedă ue
exemplar din traducerea lui Arniras, şi anume acela dărult de>
Peyssonnel, care, In cartea sa Observatlons hfstortquee et geo­
graph'ques sur les peuples qul ont habite les bords du Da ­
nube et du Pont Euxin, Paris 1765, ti utlllzase tot supt titlul
de I'auteur anonyme de rh.stotr« de Moldavie.
. Diftongul ea in pozlţlea e in secetei XVI şi XVII
Se ştie că e "accentuat latlnesc In pozlţiea e (,,1 d) 8-li\'
prefacut in rorntneşte în ea: Iex ue«> ieag«, şi apoi a reve­
nit la e : lfal!t'".> lege.
Examinînd cu atenţie textele romtneşti scrise cu litere la�
tine din secolul XVI şi XVll eu cred că pot proba că dlfto n­
gul ea în poziţlea e s-a menţinut pănă pela 1680.
Pentru a ne da samă de modul cum putea fi scris dl­
ftongui ea sa vedem cum era scris dlftongul oa,
Strotci 1593 scrie consecvent oa, cf. penla noastre secl­
oase; Haliciu 1614 o, cf. frumosze csetate ....... frumoasă cetate.
oszpe = oaspe, ! -onnae .,.. Doamne; Vlto Pilutlo 1671 o, efo
morte {de 4 ori) ""'" moarte.
Aceasta ne arată că şi dlftongul ea, care nu este scris
niciodată ea, a putut fi scris simplu e. Iată exemple sigure".
adică pentru poztţiea ti, din 1677: Iedzce krtjstineska a:x:; creş­
tineasl:ă. mijna ele dlrepta== mina cea dreaptă, szij aele dlrep�
ta = şi acea direaptă.
Din' cauza timbrului de a pe care-I are ea, ea este redat
şi prin a: 1674 legse derapte au dat (Iegem directam dedit)
==oJereaptă ; 1677 szde la derapta = şede la dreapta, de lest
5ze krade komul krijstlenesko? ... ce este sa creadă omul
creştinesc? ,
In Tatăl Nostru scris de', Luca Stroie! la 1593 eu orto­
grafie pOloneză ea este redat deasemenea prin :l i'n poziti�a ct
şi e, atunci cînd ea este precedat de c (,.,." ţ), t, , şi t, dcoare�
ce în poloneşte ţ are timbru de t (ţ'!), iar l� T, t. ti se PrG�
nuntă mu'at, deCI cu tlmbru det (il, ,t, f�, dt). Exemplele Slut
următoarele: swincaskese -- svinţească-se, fitlaoul ..... fftleanuJ,
putara - putearea.�, .
Prin urmare legse derapte dlll 1674 şi iedze krijstlneska.
din 1677 -- leage. potere din 1678\ şi din Miron Costin Chro­
nika 1675? ""'" poteare.
Veczij vecilor din 1593, putern,lkul şi putemik din 1677
prezintă ori ea prin analogie cu veac şi puteare ori mal pro­
'babil e, deoarece silaba următoare are i, nu e. Chiar cuvintul
[245]
ţmieare suna la plural puleri; cuvintul veac suna la p', veaci,
·fiindcă prototipul slav vfakfi era prezent in memorie (azi su­
ffl� veci).
Prin urmare ea-e a durat plina spre sfirşitul secolului
,XVi!. Trec-rea diftongului ea la rnodernul e s-a făcut iestgur
prin e deschis. Acest t deschis fi observă Ttktln, Studien zur
$umanische!1 Philologie, încă .la 1673 in Psaltirea in versuri a
�D� Doso îtelu, v. şi iordan. Dlftongarea lui t: şi o.
Logica tpotezet
Se ştie că Blblia cunoscută supt numele de Bibtiea dela
l.hlcureşti apartine lui Mllescu (Picat, Nlcotas Spat har Mile­
<�Cl1, în Legrand, Blbllozraphie hc!len;r\UC, IV, Paris .1896, pg,
62--104; Anal. Acad. Rom. ser. IL voI. 38 1915-1916. ar­
.tea Administrativă şi Dezbaterile, pg. 5-:6). Se ştie d aserne­
.nea şi cînd s-a tipărit. In adevăr pe copertă cetim : "Tinăritu­
�HHl În scaunul mitropoliei Bucureştilor»- Ia anul dela
spăsenia lumi! 1688, în luna lui Noemvrle în If) zile". Iar O
.notă de la sfîrşitul cărţii zlce : .. Şi s-au inceput acet durnne­
zăesc lucru în luna lui Noemvrie anul dela începutul lumii
'7196 (1688) şi s-au săvîrşit în Septemvrie anul 7p.q (1689)�.
Se ştie ele asemenea că manuscrisul acestei B'b!ii da­
"la din 1664 şi se afla in posesiunea lui Şerban Cantacu­
nno (Ptcot, op. cit.), N, Iorga, Anal. Acad. Rom. Ser Il voI. ;\8
.Memoi'iile secţiunii tstorice. pg. 6. a atras atentiea că la această
lliblie face aluzie tipogratul N. Glykys in prefata Biblie! gre­
ceşti tipărită la Venetia în 1687 după comanda lui Şerban Can­
ţacuzino. Fiindca Biblia aceasta s-a tipărit in curs de doi ani.
N. Iorga trage concluziea că B'bllea romînească .. se lucra deci
na 1687, ş! acea3ta itlsaml1il că era atunci supt tipar'"
faţă cit; nota categorld. citată mai sus era oare nevoe de
.iipotezâ 't Şi dacă se face o ipoteză, este oare permis ca ea sa
tie nelogîca?
Glykys zice aşa: .... ,De-aceia şi eu am vrut Să-ţi citH­
iese mă reti a prin aCeastă a mea inchinare, iara -ea te vd bu­
l';:tJra de dar, este dovadă Iă;nurită tlJ,lmăcirea S/intel Scriptllrt
ţie dUra tint! Şl prcpunerea depre Limbii &'uea.scă in a JY1Lsl­
lor ş! DacopanonfLor, care a atit limpede dragostea ta şi do"
lfinţa prea ca!e!uroasă pentm sfintele şi de ilumn�zeu scri:-)�Ie
curţi'". Se poate trage de aici concluzia că Bibliea romlnească
-'Cra pusa supt tipar ?! '
Orabă şugubată.
in ManU3criote din Biblioteci s trăII1t' relative la istor' ea
i«omînilor, 11 Buc'ureştl 1899, pg. 26, N. iorga dteazăCronka
�ui Mateiu aA Mlrdor «retlpărită de OI Le6rand-. - Unle ?
[246]
Cind? Tocmai la sfirşltu! cărţii, după tabla de mater!i7�'
Iorga zice: .,Ediţlunea cronicii in versuri a lui Matriu al Mi­
relor e dată de DI Legrand rn Bibliotheque grecque, Paris 1881,.
în 80". N. Iorga dă formatul, în loc să dee volumul. Este vo­
lumul H.
In Crculcite Muntene, 1 Bucureşti 1899, pg 24 nota It
N. Iorga citează un document despre logofiHuJ Stoica Lude­
scul după Grnealogia [Cantocu zinlţor] pg. 127. Documentul se
g:t:.cşie In Documentetepriuitoare la fa 'ni/ia. Cantaaiztno pg.'
104 _. 110. ..
In Activitatea culturală a lur Constantin ·V,)c!ă Brtncovcanu,
Bucureşti 1914, pg. 3.N. Iorga semnalează n-stc scrisori ale
lui Const, Cantacuzino, în care acesta citează cuvinte turceşti.
după Lezrand, Recueil pg. 107-·�110 No, 4�.i.-In I(."cueil, adică
ReCtuiL de poemes ţtistonqucs efi gpf'C uuigatre retatifs ti la
Ta; quie et au>: prtncipantes danubiennes, Paris 1 W17, nici vorbă
nu poate fi de scrisorl.·.-O scrisoare în felHI acelei de care
vorbeşte N. iorga a. publicat Legrand in Epistolatre Grec, ou
Recueil de lettres adressees pom la plnpart a Cnrysanthe
Notaras, Paris 1868, pg. 94�95.
iri istoria llteratur.i religioase a Rcmîuilor, Bucureşti 1904,
pg. 39 nota L N Iorga citează art-icotut lui I. Bogdan 'Dela
cine şi cind au imprumutat homfnîi alfabetul chiriPc' ca Iilnd
publica! 111 volumul Prinos tai D. A. Stu·'"dza.---Articoiu! este
publ-cat în volumul Lui Tita Maiorescu. Omagiu,
in Revista Istorlcă 7 (1921) 156, N. Iorga citează de două
ori Chronika lui f\;\irollCostin ca publicaja de L Bogdan în
Vechiie Cronici Moldooeneştt. -- Chronika este publicată de L
Bogdan :0 Cronici Inedite atingătoare de istoria Romtr.itor.
246
O. PASCU·
J
1,
Bibl.lograflea
"Pub!1catic lunară pentru comertul de librărie sub .dlr ec­
tia unui comitet de speclaliştl", din care au apărut pănă acum
il numere, nil este ceia ce ar trebui să fie. Mai întălu nu cu­
uoaştem cine sfnt "specialjştli., care S� o'.:upă de această pu�
hlicaţle, al doilea conţil1utul şi repartizarea materialului este f,1�
cută făr� destulă pricepere.
I
Pubicaţiea ar trebui sti (\uprindă numai îflformaţii de bl�
bllogra\ie romi'nească, adk� cărţi romineşti ori traduc·rj 1'omî­
neşti, apoi ar tn:blll evitat calificativele inutile, ca de piid!l
splendid, sublim, superb, delicios' dintr�ull articol despre Coşbuc.
Recomandam editorilor Bibliografie! următoarele publica�
tii, care pot să le servească de model: Le gOlit !tanţais, re- '1
vue mensuelle des plus reCelllCg publications, şi Das deutschfl'
Buch, Monatsschrlft fUr die Neuerscheinungen deutscl1er Veilegcfo
I
J..
[247]
COMUNICĂRI
._----
241
Bibliografie istorfcă
T. o. Bulat a publicat fa Rîmnlcu-Vtlcea in 1919 prima
fasclcolă din Incercare de Bibliografie-a istorii (sic) Rom tnilo 'r
(in 8', de 69 de pagini). Cuprinde următoarele rubrici: Meto�
dologlea, geografia istorică, filologie. paleografie, .cronologle,
eratdtca, numtsmatica, genealogie, arheologie, bibliografii, do­
cumente (cotecţ'i şi izvoare). cronicl.
Rubrica filologiei este foarte palidă. Din A. Philippide a�
uterul cunoaşte numai Introducere în istoriea limbii şi literatu­
ril romine, din O. Pascu numai Etlmologii romîneşti ş{ Sufi-
xele Romfneşti. '
Dealtfel dintrecărţite de filologie autorul ar fi trebuit Sa
citeze numai acele care au I -gătură cu istoriea, ca de pildă.A,
Phiuppide, Specialistul Ramin, şi un Specialist rornîn la Lipsea,
G. Pascu, Relaţtuni între Rornînl şi Dalmaţi. ,
', BIbliografie merari
Ghlorghe Adamescu, profesor Iiceal În Bucureşti. a pu­
blicat de curind Il' editura Cărţf Romîneşf din Bucureşti tas­
cicola 1 din Cottttibuţtune la Btbliografiea rominească (în 8('
mic, de 184 de pagini), care cuprinde brbliograflea istoriei 11�
terare dela '1500--1920.
I'lL ter+alut este împărţit în două : A operele autorului şi
şi B. studiile şi critica lor. Această lmpărtire nu-l practică. Stu·,
diile şi criticile ar fi trebuit citate supt fiecare operă În parte,
rămînînd fireşte ca numai monografiile generale să fie citate h�
urmă.
Cartea fiind o călăuză pentru studioşi, manualele de şcoală
n-aveau ce căuta. Rec: nasc că in acest caz autorul al' fi tre­
buit să aibă bărbăţia de a nu se cita la tot pasul •
. Lipsurile sînt curioase. Din secolul XVI tlpsesc cu totu!
Psaltirea Hurmuzakt şi Psaltirea Voroneţană ; din secolul XVII
logofătul Eustratie, spătarul lVWescil, Udrişte Năsturel.
Pentru Varlaam şi Dosotteiu lipseşte Silviu Dragorrlr, Re:"
lattile bisericii, ornineşti cu Rusiea in veacul XVll (1912); pentru
Varlaam lipseş te Ghibănescu, O nouă lucrare a mitropo litului
Varlaam în Arhiva 25 (1914); din operele lui DosoHeiu lipseşte
Molitvenic laşi 1083
. Autorul afirmă că din Răspullsurile mitropolitului Varlaam
se găseşte un exemplar la Academia R"rnină, totuş Bibliogra·'·
tia rominească veche :zice: «nu se cunoaşte nkhlIl exemplar
din aceasta carte- •.
EdiţHe lui Gligorie Ureache sînt citate necronologk O�
.f, 3, �). Editiea lui Picot a apărut la 1886, nu la 1878. Izvoa­
rele slavoD\;:şti ale lui Ureache (1. Bogdan, Vechile Cronici �o!­
doveneşti, Letopisăţul lui Azarie), precum şi studiile lui Gide!',
", Orăşanu şi Olurescu lipsesc.
[248]
248
o; PASCU
Pentru Miron Costln lipsesc De neamul Moldovenilor ed,
Giurescu şi Chronlka ed. Bogdan (1895).
Autorul menţionează cu toată lărgimea pe O. Densuştanu
şi S. Puşcartu, însă insuficient pe A. Philippide ŞI deloc pe Ilie
Bărbulescu, Burada, Cthac, Ghibănescu 1 brălleanu, Pascu. Sa­
nielevlci. Munteanu\ Adamescu este fericit că poate să cjucre·
ze> pe Moldoveni măcar ..•• pe hărtle, .
In schimb este menţionat filosoful D. Gusti! A mirosit ­
damescu că D. Gusti vra să fie -mlntstru- şl-I linguşeşte depe
acum ca să-I facă <secretar genera .... (Arc să minlnce plrleală n,
Bibliografie slavo-romlnă
Academiea Romînă a admis «811 se dee Dvlul P, Cancel
4.000 de lei ca ajutor pentru alcătuirea unei bibliografii a seri­
erilor slave privitoare la Romtnt ŞI limba rornînească- (Anal.
Acad. Rom. ser. II, voi. 40 0919-1920). Partea administra-
tivă şi desbaterite, pg. 5). ,
Pentruca să fie În rr-adevăr utilă această bibliografie va
trebui să menţioneze cărţile, broşurile, articolele de revistă �l
recenziile, eventual şi hărtile. şi fiecare articol bibliografic, tran­
scris cu litere latine şi a vînd în paranteză traducerea roinl­
nească, va trebui să cuprindă un scurt rezumat al conţinutu­
lui, rezumat făcut fără ca bibhograful să lntervie cu aprecieri,
iaretlruologlile să fie tnregtstrate cornplect. Se vor cita de a �
sernenea şi recenziile şi articolele prin care Romînii au dlscu­
tat părerile Sia vilor
Numai aşa am putea face de pildă o istorie a filologiei
ramine Ia Slavi.
Lucrările blbliograftce sînt dintre cele mai grele mai ales
din cauza eruditiei variate şi a scrupulozltăţil pe care o cer.
Deaceia în Occident aceste lucrări se fac "de oamenii cei mai
învăţaţl, La noi, afară de Blbllogratlea rorntnească veche, pu­
blicată de Academie şi din nefericire întreruptă prin moartea lui
Nerva Hodoş, toate celelalte lucrări sînt opera unor diletanti
cu cunoştiuti reduse şi mai ales 'cu năravul balcanic de a com­
bate pe "adversari .. suprtrnîndu-i.
II tine pe Cancel curaua sa facă ceva acătării? Căci
dacă-i vorba să facă ceva a la Bulat ori Adamescu, mat bine
să rnînînce subvenţia şi s-o Iese baltă!
\
DIcţionarul limbii engleze
\
W. A Craigie (ceteşte Creghl), profesor de angllstică Î<ît
Universitatea din Oxford, unul din redactorii pril1cip.:tH ai Dic­
tionarului limbIi engleze, cart' se află acum rn tara noastră (şi
cunoaşte limba noastră), dă următoarele lămuriri asupra Dic­
tionarului la care lucrează (Viitorul, 25 Aug. 1921):
[249]
COMUNICĂRI 249
- ------....----�--.--�-
-- Dictionarul englez s-a akătuit din ma! multe milioane
.de cltatll, adunate in cea mal mare parte de lucrători benevoli, sau
tineri asistenţi. Numai ctnd materialul fiecărui cuvint a fost a­
dunat cît se putea de complect-şl aranjat după diferitele fnţe­
tesurl ale cuvtntulnr, atunci redactorii principali (Ia inceput dr,
Murray, apoi praf, dr, Bradlay, Craigie şi Onlons] I-au luat în
!<nlni.ie lor. i-au dat forma finală şi I-au dat răpede la tipar.
Ilteră după literă, cuvint după cuvint. Nu-i altă metodă de Ci
�3ce un dicţionar mare mai răpede.
Acest fapt se vede clar cind comparăm dicţionarul en­
glez cu operele simllare din alte limbi, germană, olandeză, SU�
edeză, etc.
Tot aşa şi cu dictionarul istoric al limbli romine patro­
aat de regele Carot şi Academia Romlnă, şi la care: Ci lucrat cu
.atita rtvna Hijdău, D'�1iii Ph!lippide şi Sextll Puşcarlu. D-!�r
au procedat la fel cu nol, dar vă voiu indica citeva fapte din
-experienţa mea prin care cred că se poate CÎştiga timp şi se
i,')oate aduce lucru! la o Incheere. '
'- .-- Numai colectarea materia lulul prim a tinut aproape 20
.ani (1858--1819), Prepararea pentru începutul publicaţiei a mal
durat 5 ani şi primul ' .. olum a fost deabia publicat în 1884. De
atunci volumele au apărut cu mare regularitate şi acum (li�ţi­
onarul e s!irşit, afară de unele cuvinte ale llteril U şi W. Vo­
l,umeie şi Iasclculele care au apărut pană acum cuprind 14.000
pagini în 11 voi (fiecare pagină eL13 coloane), şi conţine peste
::rl8.000 cuvinte, a căror istorie e ilustrată de peste un milion
�l jumătate de citati!. Cind dicţionarul va fi cornplect va avea
aproape 15,000 pagini şi un total de 400,000 cuvinte. .
-'- Cele mai importante concluzii din experienţa voastră sint;
t \. Pentru adunarea răpede a materialului e nevoe. de o
colaboraţle numeroasă de lucrători benevoli. E uşor aoot pen-
tru redactori f-� conducă lucrul aşa ca sti meargă cu folos pe
drumul cel bun.
2. Aranjarc3materialului trebue să fie făcută În acel aş fel.
3. Nu trebue să se piardă timp in transcrierea citaţltlor
bimese tn tipar pe hirtia origiuală pe care au venit.
, 4, Pentru grăbirea şi progresul lucrulul trebue S�I fier
dacă e posibil, ma! multi redactori principali, lucrind Indepen­
dent la diferite părţl ale dictionarului.
!). De îndată ce a inceput publicarea, trebue să se pro­
ducă neapărat un număr de pagini la 3 luni; aparitia dicţtona­
rului Ha fie aşa de imperioasă şi de îngrijită ca un [urnal sau
revistă perlodl că, Iar materialul trebue pregătit În acelaş fel,
Imperlos, Felul de a publica ai O-lui praf. Iorga e cel mai bun
pentru acest dictionar. A publica chiar incomplect sau mai scurt,
dar a publica. Numai prin această metodă se poate menţine
jpI'ogresa rea lucrării.
, 6. in fine, cred eli nu trebue să pierd nici o ocazf(� de a
ti
[250]
250 G. PASCU
----- .. ,., ....... -,-�-----_._-----_ ....... ,_._-------.-...-'-�_._-'-�----.--_ .... _-_ ...... --,
aminti poporului romîn că o astfel de operă e de mare impor­
tanta naţională şi trebue să fie ajutată in toate felurile.
Dicţionarul limbii romtne
Academica anunţă că Sexrll Puşcartu et Comp. au reluat
redactarea Dicţionarului llmb'i romîne. Este de prisos să mal
spunem că sfaturile lui Craigie nu vor servi la nimic, căci A­
cademia este o companie exc.uztvlstă, iar Sexiil Puşcariu o me­
diocr!tate notorie (v. A. Philippide, Un Specialist r ornîn la
LIpsea. şi G. Pascu, Beitrăge zur Geschichte der rurnănlchen
Phl.o-og!e). ,
Deja 1 Ianuar 1906 păn la 1 lanuar 1914, adică in 8 ani
de zile, Sextil Puşcariu lucrase 13 fasc'cole din care 9 fascl­
cote cupr.ndeau hterlle a şi b şi 4 Iescicote litera f şi din Il.'
păn la cuvîntul grozav. . ,
Fiindca literlle a+b+c constitue un şfert din Dictionar:
iar ·f ..... a+b, rezultă cu primul volum urma să cuprindă 18 fas.­
eleale, iar Intreaga lucrare 72, iar dacă 13 Iascicole se publi­
case 111 8 ani, rezultă că întreaga lucrare urma să ocupe 44
de ani.
Dunăce făceam această socoteală, in Viata Romînească dta
Dechernvre 1913, pg. 381, el! urmam astfel: 'dn această SOCO'"
teara noi am admis prin ipoteza căDl. Puşcariu şi cele doua
echine de lucrător] ai Dvsa!e se vor bucura statornic ele ace­
iaş 'sănătate şi de aceiaş vigoare. de care s-au bucurat atunci
cînd au început redactarea. acuma opt ani în urmă, In cazul cel
ma! bun Academia va trebui deci să mai aştepte 36 de ani de­
acum înslnte ca să-şi vad;'! însfirşl! dicţionarul gata-.
Peste şese luni dela data clnd acrtsesem aceste r îndurl a
izbucnit războiul mondial In Iulie 19!4 Academia a adus ma­
terialul dela Cernauţ Ia Bucureşti, unde a stat pănă in 1921.
Acuma, după o intrerupere de şepte ani, Sextil Puşcariu' reia
lucrul.
in condiţiile admise prld Ipoteză mai sus, Academia ar
avea de aşteptat aceiaşi 36 de ani caşi la 1 Ianuar 1914. Dar
că condiţite s-au schimbat cu 'totu! in defavoarea unei lucrări
ca Drcţionariul, nu mai este nevoe de argumentat.
In condiţiile în care se lucreaza acuma, Dicţionarul va
apărea cu srguranţă la paştele celui mai nobil şi Iugacln animat
\ .
Dicţlonarul elementelor JaJi,l"Ie
\
La 19,,7 .cu ocasiuna împlinirii a 50 de ani dela infiin..,:
tarea Casei» Iibrnrlea Socec f.'t Comp. a insărcinat pe 1. A.
Ctlodrea şi Ov. Densuşianu să tlpă'reasCă un DicţIOnar tljmo­
logic al Ilmbd romine, Elementele Latine. Cartea care, dupA pă­
,rerea editorului u va da publicullli nostru şi din străinătate o
[251]
COMUNICĂFJ 2th
--.--_.,----�--�--, ---_._-----"._--_.,--�-_ .. _"' ... _--------..
operă care nu ne indoim că va fi o adevărată podoabă a Iite­
ratur il noastre ştiinţifice" trebuia să cuprindă -aproximativ
30 de coate- si să apară 'În cursul anului».
Dela 1907--1914, cind s-au oprit. autorii deabia dacă au
publicat 14 coale din 30. nici jumătate. '
Dacă deci în 7 ani autorii lucrează 14 coate, adică cite
2 coale pe an, atunci pentru restul de 16 coaie vor avea ne­
voe de incă 8 ani, - 8 ani dela dara cînd vor relua lucrul,
adica deja calendele greceşti.
Şi cu toate acestea Ovid făcea "spirite" pe socoteala 111�
cetlnelii Dictiona r ului Academiei I
In ce priveşte "o operă .• adevărată podoaba a nteraturll
noaste ştiinţiiiice ", v Arhiva No. precedent pg. n9-120.
Meyer-Liibke despre Ovtd Densuştanu
La 1913 Ovid Densuşianu a publicat o brosu ă, Păsto­
ritul la popoarele romanice.. prin care căuta sa srabtlească că
anu mite Ionetlsrne al e Iirrbli rorrrîne, comune Ş' unor diaiecte
romanice, se datorcsc m'graţu.nilor păsroreşu- In 'Viaţa Roml­
nească' din iunie 1913 (voi. 29, ,pg 40&-405) eu ain aratat că
teoria lui Densuslanu pluteşte In vint.
La aceiaş couctuzle ainnge s' Meyer-LUbb. In adevăr
in Literaturbatt ltlr germallische unei r omanische P!11hlog;�
din August 1916 (vol. 37, pg. 2j2-254).Meyer-Llibke arată că
«astfel de specutanunl s-au putut face numai In di:,pret:JI tap­
telor» Meyer-LUbke termina aşa: «Dacă apucam drumu l lui
Densuş ianu şi luăm ca probat c 'ia ce tocmal este de probat,
arunct ajungem Ia rezultate, pe care le putem taxa foarte bine
drept copt: ai fantaziei, care însă nu. pat trece drept ştunţă»,
. Nu este OI'g.Hh bucureştean care sa nu <;f' umfle de ad-
rnlraţle evravioasa c'nd pronunţă urnele Ouid Densustanu
� g.eniul filologic pe care l-a prvdl1" po!nruj rOi1l!!1. lih:�r şi
Bubjugat, după o scremătur<1 de o mie d� ani, mă rog - Clmo'"
Scut şi ln strdil1iitatt.
in adevăr frumos ii Cllno�cut avid in străinătate 1 Cop!!
ai ja',ztaziei, zice Meyer-Uibk:,'. adică pe rOll1ine:;ile gdrgăufli"
bUIguiaji, ature.Jid! Nldrturise3c că eli nu cunosc la adresa
lui avid tin termin mai draStic.
Şi bagăti de sarlA ca M }'c�r·LUbke n-a aflat inc:ă, e[a
avid confundă subledeie cu obiec:t2io in prop izltil simple!
(Vezi Iordan In No trecut al ,,·\rhivei' pag llJ-t18).
Origina J\\acedo:-Romtnilor
In Fe�tgabe Loserth, Z,>Jtdlrift der h!storîschen Vereil1s
fUr Stelermak, VOI. XV (1917) J. Pesker a publicat un s!uditi
despre origina Macedo-RominUur. Dte Abk{UljC dar Rilm(jrtef�
[252]
·:.'352 O. PASCU .
�-_'_""'_'-_',._.�------- .. ����,------------------""",,,,,,,,,,,,,,,.,,,,,,,,,,-,,,,-,,,,,,,,,,,- ...... �.�...",""� ...... �,.
/wlrtschojtltch unttrsuc!tt. In Revue Crltlque d'Htstolre et de
.Litterarure din Paris din 1 August A. Melliet. profesor de in­
dogermanlstlcă la Universitatea din Paris. scrie următoarele e
."Rom!'rdf din Macedonia sînt. precum se ştie, păstori nomazi,
OI Peisker constatînd cu dreptate că o populatie stabilă nu:
treCE- deloc la ncmadism, conchide că Romtnii din Macedorziea
.se trag din poputaţttte turceşti oenite din Asia eentra ii, şi că
caracterul latin al limbii lor se datoreşte rornanizăril. Cuvintul
cătun care există în rornlneşte ar fi o rarnăşită a limbi! vechi.
Ipoteza este pLauzibitll, dar nu rezultă de aici că Rornl­
nii [ro genere P] sint urmaşi ai Turcilor rornaslzaţ]. U
Tămteş! plfctJsealA
La Paris a apărut de curind o carte scrisă de mal mulţi
'Rorntm intitulată Les Questfons roumaines du temps oresent,
.recuell de conferences fi I'Ecole interalliee des Hautes etudes
.socta.es, avant prosos de R. Poincare.
. Cu prilejul acestei cărţi F. Baldensperger scrie următoa­
.rele in Revue Critlque dela 1 Sept. 1921: <Toate popoarele
.harcanice, dela nordul şî dela -sudul Dunarii, ni s-au adresat
in timpul războiului. Ajutorul nostru le-a fost aşa de torosi­
sor, încît ar fi inconsolabil să nu ne putem bizui pc ele. ŞI
.atunci au venit pe capul nostru studii peste studii, pledoarf
peste pledoarii, cereri peste cereri, linguşiri peste linguşiri,
rugăminţi peste rugărninţi.». Totul foarte plăcut pentru noi,
cărora. tămîea nu ne displace, dar care, vai, avem prea multă
treabă la noi acasă pentru a ne împrăştia la cel mal mic ape}
la cele patru colţuri ale Europei şi ale lumii. Cea dintăi dato­
rie a unui Francez este de a-şi cunoaşte şi de a-şi ajuta ţara,
care arerievoe de ajutorul total al tuturor, şi numai pe urrnă
de a ne Rindl la nevcile altora».
Franceji! sînt plictisit; de broşurile şi tărnîerile noastre,
dar dacă cumva ne-am adresa la altii (ştiţi 1), care nu se plic­
tlsesc, fiindcă de o sută de ani se interesează intruna de nOI �
,şi, cu folos pentru noi, aşa-i că Francejll ne-ar ariHa ... pumnul '!'
Revue des tHudes slaves
Apare la Paris. cu incepere din! Iunie curent, supt dlrectiea
lui A Mei�let, profesor de indoger�lanistică la Universitatea
din Paris, şi ca organ al Institutului de stuaîi sJave' dela ParIs.
Este cea dintăi revistă de slavislÎcă care apare în �ranta
�j umple un gol simtit, fntru cit vestita revistă germană Arckiv
JOI slavisl!te Phitologie, apărută la 1876 supt directia mareluf
Slavist Jagic, şi-a suspendat apariţiea in 1920. formînd astfel
,o colecţie de 37 de volume.
Revista rşi propune sa publice În articole condensate.
[253]
25�
Liceul bisericesc din laşi, cunoscut supt numele de Seml-:
sarut Verrlarnln Costacbt, a contribuit foarte mult la menţinerea
spiritului naţional din Basarabia, unde şi pănă azi, în cere trei
judete din sud, se găsesc preuţi care au făcut această şcoală.
instalată mai Intălu la Socola, Citeva discursuri, dintre care
'Unele în parte In versurl, scrise de elevi intre 1803-1815, s-au
păstrat pănă azi într-un manuscris, pe care-l descrie Şt. Cio­
banu in 'Şcoala Basarabiei' din Fevruar 1921 (pg. 183-190).··
MAnâstirea Putna
fezuHatelegener.�le .ale muncii ştiinţifice cu privire la llrnbite,
tlteraturtleş! aOdchtiătlle stave, expuse de autorii înşişi,
Aşteptăm cu răbdare să vedem cine 1$1 cum va expune
rezultatele ramuri! slaoo-romtn«;
Părinţii şi . copII
Este desigur cea mai istorică dintre mânăstlrile noastre.
Acolo se află ingropati Ştefan Cel Mare şi cele două neveste'
ale lui, Ştefăniţă Vodă şi Bogdan cel orb.
Mănăstirea este apoi Înzestrată cu cărţi şi obiecte de 1>.
valoare Imensă: nenumărate evanghelli scrise pe pergament şi
legate i'n aur şi argint. un aer superb, odăjdii şi nenumărate
potire şi obiecte bisericeşti lucrate rn aur, argint şi pietre
preţioase.
Nepăsarea balcanici'{ din Rornlnla a făcut ca piosul lăcaş
al mănăstlrtl Putna să alunga într-un hal care stringe. inima de.
de durere şi revoltă. .
Numeroasele obiecte care formează tezaurul dela Putna
stau trîntite In rafturi sau pe mese clae peste grămadă. Chi­
Iille dimprejurul mănăatlrii, care inainte de războlu puteau
găzdui 150 de persoane, stau acuma pustii, fiindca toate mOQ
bilele şi toate tacimurile •. furate in timpul război ului, nu s-au.
mai înlocuit.
Pe de altă parte singura resursa a celor zece călugări ai
.. Glurescu fiul şl-a luat nobila misiune de a apăra cu orice
preţ teoriile lui Glurescu tatăl, teorii respinse de N, Iorga,
, , Şt. Longlnescu, G. Pascu. Radu Rosetti.' .
Precedarea fiului este simplă: reedltează spusele tatălui,
Piui este desigur un tînăr studios. dar dacă se va anchitoza
tn Idei pe care nu le primeşte nimeni, numai pentru el arăta că,
pietatea filială n-a dispărut din lume, n11 va reuşi decit să,
bată apa în pinii.
Seminarul Velliamln Costacbl
f
[254]
· o PASCU
-._-��-�----_ ... _.- .. _._-------�._._-.-.-�'------------_.-------._-
mănăstirii in frunte cu stareţul este rldicula sumă globală de
6(}OO de iei pe an. .
In. lmpostbliitate dea găzdui pe numeroşii călători care
vin să se inchine la mormîntul marelui Ştefan Vodă, arhiman­
dritul Grlgore Vo tcinschi, bătrînul staret al mănăatirii, este
plin de durere.
Aceasră groaznică sălbătăcie tr ebuc să Înceteze. Statul
trebue să clădească la Putna cît mai cur lnd un muzeu, care să
fie pus supt dependenţa un'versttăţilor din Cernăuţ şi Iaşi,
şi aranjat de profesorii respectivi de arheologie, şi să înzes­
treze mănăstirea cu cele necesare primirii a cît mai numeroşi
oaspeţi. căci mănăstirea trebue să rămîe cela ce-a fost şi in
trecut, - un lăcaş de pelerinaj pentru generatiile romîueştl de
,totdeauna.
Muzee, Biblioteci şi Monumente istorice
Facem un apel călduros la toti prletlnii noştri care con­
duc muzee şi biblioteci ori Se interesează de arta naţională,
sa ne comunice dări de sarnă despre muzeele şi bibliotecile pe
care le conduc precum şi de starea rnonurnentelor istorice pe
care le cunosc.
Toate comunlcările primite se vorpubHca În Arhiva.
Vrem să lăsăm generatiilor viitoare documente de ... vredniclea
,generatiei de astazi.
O. Pascu
Nou despre NIcolae MUescu din sec. XV;I
Domnul profesor Ilie Bărbulescu, in orele-i dela Semina­
rul de slavlstică al Univeraltăţll din la�i, mi-a atras atentia
asupra unui studiu despre patru manuscrise ruseşti ale
spătarulul Nicolae Milescu, ce a apărut tn Sbornik istoriko­
filolog.ti iskago Obscestva pri Institate knjaza Bezborodko v
NeZtne., Nliin 1900. Studiul acesta e scris ruseşte de 1. N,
Mihajlovskij; pentrucă prin noutatea argumentărller şI con­
cluzfttor ne interesează, dau aci în rezumat cele ce autorul
spune in el.
Mil1ailovskij argumentează că 4. manuscrise ruseşti ano­
nime. t:e cari unii le-au atribuit un�r scriitori �uşi, nu sint
in realitate decit opere ale romtnulul'. Nicolae MrJescl1.
Unul dintre aceste manuscrise are titlul: Dovod v kratce'
[ako ucenle i [azyk cllino-greceskijnajpace nuăno potrebny],
neăell latinskij jazyk i ucenle, i cem poh.zuet slavjanskornu
narodu." EI se ată in Biblioteca Academiei Duhovniceşti din
Moskva şi cuprinde, cum arată titlul. o disertaţle prin care
[255]
COMUN ICARI 255
autorul vrea să dea argumente (rus. Dovod) cum că limba
greacă cmai trebuitoare şi mal folositoare Slavllor decit cea
latină.
De. unii ruşi acest Dovod "a fost atribuit malorusului Paul
Neg rebickij; aiţii considerau ca autor pc călugărul Evflmii.
Dar fiindcă limba "Dovodului" se apropie mai mult de
HtlIba vorbită a Moscovei şi cel puţin cpotrlvit.'l cu limba de
prin actele Imperiale care erau ve\ici}wse, foarte puţin se .a­
seamănă cu limba malorusă scrisă a lui Negreblckij şi; deci,
.Dovodnl" 11U se noate să fie scris de el. Apoi, Ul1 malorus,
ca Negrebicklj. trebuia să albă, în limba cu care scria, polo­
nlzjne şi anumite provinolallsme ; "Dovod" ,'nsă nu are aces­
tea. cela ce arată că el nu era scris de Negreb'ckl],
Supoziţia că Dovodul ar fi scris de Evfirnii, iarăşi nu
poate fi verosimilă, mai Întăi pcntrucăîn -Dovod- se cere
a se învăţa limba latină, şi un călugăr ortodox nu putea să
admită astfel de compromisuri cu lumea catolică. Citatele
autorilor păgîni in Do vod iarăşi atestă neverosirnllltatea con­
jecturii că ortodoxul creştin Evtflmii, un călugăr. este auto-
rul lui. .
Un fapt, care cu desăvîrşire înlătură supoziţia cum că
Evfimii ar fi scris "Dovodul"', este gramatica limbii disertaţlei;
ea deloc I1I! permite a admite pe acest călugăr ca compună­
tor al Dovodului. Aşa, în "Dovod" găsim greşeli sintactice şi
etimologice. De exemplu : nauc! Ich vysoklml naukamie=îi învăţă
pe ei marile ştiinţ], eu cazul instrumental în loc de dativ vyso kim .
naukam. Adesea ori se observăastfel, punerea unui 'caz in 10 c de
altul. Şi evident, că un rus de baştină. cum era E vamii, nu putea co':
mite greşeli de felul acesta. Prin urma re tratatul e scris de
un străin cu educaţie vastă ; iar acest străin, uriaş al
culturii, zice 1. N. Mihajlovskij nu poate fi, in secolul al XVII,
altcineva decît romînul spătar Nicolae Milescu. Acesta era
considerat ca cel mal erudit om al timpului ;el era unul dintre
cei mai iscusiţi pedagog! şi pe el chiar Grecii dela mănăstirea
sfîntului Gorb (din Rusia) il indică ca tin om competent.
Mai multe nume ca Paul Plazeckij, Baroniu, Antonlu, Po­
sevlu, Lucreţlu, etc., pe care le vedem în Dovod, le întilnim
citate şi in celelalte scrieri ale lui Milescu, precum itl Hres­
moJog. Deasemini, in cartea·i li despre Sibile" citează vre-Q 30
de nume, care se Întilnescşi in OI Dovod" de care vorbim
Citatele din greceşte ŞI latineşte sînt traduse de Milescu
i'n .. Dovod ", ţlnîndu-se socoteală numai de numărul strofclor.
Acelaş procedett este urmat şi in Hresmolog, ceiace iar�jşi ne
indică pe Mllescu ca autorul "Dovodului".
Aceiaş analogie e şi cu citatele numelor proprii Îl1
.. Hresmolog" şi "Dovod ",
Prin Urmare, putem spune că greşelile de limb� din ,.Do­
vod,t şi citatele amintite sInt cele mal doveditoare c il diserta-
".'{
I
I r
[256]
256
P. VATAMAN
tia e Oi lui Mi'escu. Aşa argumentează Mlhajlo1!Sldl. .
2) Al 2-lea manuscris e intitulat: "Predislovie Il: ruasko].
Istortl- "Prefaţă la Istoria rusă"; acesta se' afl.!i In Biblioteca.
Publică Imperială din Moscova. .
.,PredlsJovle", in afară de conslderaţlan] �el'!eraie despre
tJllzuirile omului cătră ştiinţă şi despre rolul Istoriei fn această.
aăzulre. mal cuprinde indlcaţiun! asupra cerinţllor ce Impuneau
după sine lucrările Istorice ale lui Evstaffl, arhiepiscopul df�·
Thesalonic, Dtonis din Hallcaruas etc. Apoi, mal cuprinde un
scurt paneglrlc al lui Theodor Alexeevlcl, ţarul Ruslel, prin care:
se explică motivele cari I-au indemnat să scrie aceasta "Pre­
dlslovle", Intre altele autorul spune că, în urma unui ordin af
tarulul, a scris "Predislov!a" aceasta. prin care a trebuit sa a­
răte originea Ruşilor şi evenimentele ce s'au desfăşurat pe in­
Unsul teritoriu rusesc.
. Următoarele fapte probează - zice Nl!hajlovsklj-·-ci ş.l it"
ceastă "Predisiovie" nu se poate atribui' alt cuiva decrt numaY
lui Nicolae Milescu :
a) Limba eu aceleaşi greşeli ea in ,;Dovod" scoate la i�',
veală originea străină a autorutur, Iar coaţinutul ştiinţific al I­
dello r ne arată lnstructtunea serioasă a compunătorului Predis­
Ioviei.
b) . Timpul cind e scrisă prefata (l676-�82) . li fost aşa, că:
altuia această lucrare nu se poate atribui. Mai cu sarnă că in
Septembrie 1 t;79, Milescu a dat socoteflle despre m/siune,a sa
diplomatică in Polonia şi a fost confirmat din nou it! postul
ce-I ocupase.
Deci, ca recunoştinţă fată de ţarul Theodor Alexe�\1ki il
scris Prefata asta (Predlslovie) la Istoria Rusie!, cu scop de-s
lăuda pe binetăcătorul său.
Apoi, modul şi forma expuneri! în -Predislovîe- e ana­
. Ioagă CU forma celorlalte scrieri ale lui Mllescu. De exemplu, în
prefata cărţii despre Ierogtife, pe care tate! a Scris-o. sustine
importanţa Istoriei caşi in Predlslovia de care vorbim acl,
Un alt motiv,' care face să credem pe Milescu ca autor
al -Predlstovlet-, este faptul, că, in primele patru rinduri ale
ei, el citează idela lui Artstot; «toţi oamenii natural doresc
să ştie"_ Aceasta idee este şi h� prefata cărtil despre Sfblle,
·l>crise tot de el La fel întîlnim şi in Prologul !-Iresmo!ogului
această idee a lui Aristot.Apo! găsim acelenş soJecizme În
.. Predlslovie,. caşi in "Dovod,..\ ll11mal că 10 prima În llll�
măr mai mare, fiindcă ea era Ilum\fi CI ciornil pe care fncă nu
o corcetase definitlv; prin urmare,în ea s'au putut str �:cura
mai multe greşe ii. E evldent deci, \ in urma enumărării argu­
mentelor, că Nicolae MlIescu este autorul «Prefete! la isto­
ria rus:!!>, zice Mihajlovskit
3) Al 3-lea manuScris. fost al contelui Tolstoi, este scrIs
tot de Milescu. zice Mihajlo Ilskij. Acest IJ'la!1uscrls are foi�
[257]
lipsă, aşa că nu i -se ştie titlul. Manuscrisul se începe cu ver­
suri referitoare la Dvzeu ; apoi are o prefaţă dedicată de autor
prea cinstltulul cneaz Petru 'Mihailovi6 Cercaski] pe cînd a­
cesta ca şcolar îşi făcea instrucţiunea ladlnsul, .Restul cv­
prinde rugăciunile de dimineaţă, seara şi la inceputul f!eclirni
lucru, şi, in sHrşit diferite poveţe. Reproduc, în traducere, 2
extracturl :
-Dacii va sosi ora deşteptărel, indata SC():AUh .. te şI fă-P
semnulcrucet, glndindu-te la prea mllostivut Dvzeu, care se
ingrijeşte de tine, şi, ca să nu gîndeşti ceva rău asupra seme­
nilor, începe a te ruga-o -Asttel' trebue să se poarte copilul în
biserică. Sa ştie că ea este locaşul lui Dvzeu, casa rugă ciuni­
lor, iar nu . a războinicilor; de aceea el trebue să se roage ca
săşi recapete ertare-.
Acesteaarată,idce Mihajlovski], Că acest manuscris era
un Bukvar, adică o -Carte pe citire» pentru începători, în
cazul acesta pentru şcolarul print Cerkaskl]. Era un Bukvar,
cum mal erau şi alte de alti autori (ca Burcov, Pollkarp)' pe
vremea aceea; toate conţineau principalele rugăciuni şi pre­
cepte morale ..
Unii dintre învăţaţii Ruşi atrlbue acest Bukvar unui ma­
Iorus, anume lui Simion Polocki]. Dacă se studiază, rnsă textul
preceptelor acestora morale in comparaţie cu textul Bibliel sla­
vone a lui Polocklj, se vede indată nepotrivirea dintre eh\
zice Mihajlovskij. Această nepotrivire a textelor provine din,
cauză că precept ele morale ale Bukvarulul sunt direct traduse
depe originale greceşti şi latineşti; iar aceasta la rindul său
ne duce la concluzia că Bu kvarul este scris de un străin,
căci un rus; ca Polockl], s'ar fi referit la textul slavouesc val
Bukvarului,
Că compunătorul Bukvarului a fost străin ne arată încă
soleclzmile din el la fel cu acelea din lucrările lui Mi1escu,
Acest fapt, la rîndul său, ne indică pe Milescu ca autor al
Bukvarului.
4) Al 4,;"lea manuscris al lui Nicolae Milescu e unul din
care lipseşte foi de la început; de asta. nu se ştie ce titlu avea.
Din restul cuprinsului se vede că prin ele scriitorul a voit
să satisfacă curiozitatea rusului, descriind tipurile mai intere­
sante, referitoare la cele 3 regnurl din natură. Acestui manu­
scris ii lipseşte şi foi de la sfîrşit. Este împărţit în 9 părţi.
Partea l-a cont/ne vre-o 82 de descrieri de animale; partea
2-a 51 de păsări; in partea 3·a sunt descrişi 72 peşti,' partea
4�a 22 de descrieri; în partea ă-a 6 descrieri; partea fi-a 9
descrieri; partea 7-a 47 descrieri; în partea 8-a 98 de des­
crieri ; şi partea 9-a se. intrerupe CU descrierea magnetulul.
Astfel lucrarea cuprinde mai mult de 400 de descrieri,
prin cari autorul a căutat să facă cunoscut publicului anima­
lele, vegetalele ş! mineralele cele mai interesante.
7
[258]
258
-------
P. VATAMr\N
Nu sunt descrise nici animalele nici vegetalele şi nici rninera­
lele cele mai obişnuite. Autorul acestui manuscris despre regnurl
chiar motivează că: eNu. este nevoe de-a povesti despre stejar.
r ăchită etc., căci fiecare îi cunoaşte- fără nici o descriere.
Multă atenţie da. acelor specii cari se întîlnescfn Sfinta
Scriptură: Aşa, bunăoară, vorbind despre pasărea c Zoroastra»,
el spune. că simbolizează patimile lui Hristos.
Adesea ori viaţa animalului descris se ia ca model pen­
tru oameni. Astfel omul leneş este trimis de el la albine şi·
furnici Cu preferinţă vorbeşte despre speciile cari sînt folo­
sitoare pentru socletate.. ba chiar ne arată uneori şi preţul
animalelor. De scrumbie spune că :o prind Olandezii, o sară
şi apoi o vînd prin diferite ţări.
Argumentele aduse de Mihajlovskii, spre a susţine cii Mi­
lescu e autorul tratatului acesta de ştiinţi naturale, sint oare
cum analoage cu cele aduse la celelalte scrieri ale lui Milt:scu :
a)Aceleaş solecizme ca şi în .Oovod,., -Predlstovlek
russkoţ Istorii» şi -Bukvaro ;
b: Cunoştinta Orientului şi descrierile de prin acele
părţi ne indică de asemeni pe Milescu; căci el, cum ştim, a
călătorit de mai multe ori prin părţile 'răsăritene, avînd mi­
siuni speciale şi pt in urmare putea cunoaşte animalele, plantele
şi mioeralele de prin ţărlle vizitate de el. .
Ast-fel argumentează, Mihajlovskij în .acest studiu al său.
care are 'titlul : .01lekotoryk allonimnyk p!oiz'V,(!tf,en.ia!ţ. ruşskQj
litetatury kouca XVII i.rtacataX:v III -stol, - =s Despre clteva pro­
duse anoniine ate.literaturf ruseşti dela sflrşitul sec. XiVll.şi in­
ceputul sec. XVUI ...
Paul Vataman
Tr�ge�ia din Lentor
0-1, profesor 1. Sirniouescu dela, Universitatea din Ia�î posedă
un mq.ţ1gs�J:ip,t, care con\�ne o tr�dl,lcere romil1e;a�că a tragţdţei lui
Lentor ... ASlnn:a traducerii aceste, opere a publicat D-l Bogdan­
Duică, În «Viaţa R9mine<;lşcă�, vol, lll , pg. 333 şi, urrn., un studiu,
in care Desa Înclină să admită pe Costachi Conachi drept autor
al traducerii, nu pe Alex. Bel diman , cum credeau alţii, Manus­
criptul aflat în posesia Delui Simionescu este interesant prin daţa
lui) cu mult anterioară aceleia a c�lui mai vechiu dintre manus­
criptele acestei tragedii, precum şi �rin faptul că este scris de
aceiaşi mînă caşi rnanuscriptttl CU, poeziile inedite 'ale lui Conachi
studiat de 0-1 COI1St. Botez în «Vj�ta Romînească", voI. 1, pg.
118 şi urm., astăzi in posesiunea Bibliotecii Universităţii din laşi.
Aceşt . din utm,ă, aD1ănunt ar. putea fi interpretat ca un argument
in . favoarea tezei D-.lui DuiCă. Mantiscriptu! despre care este
vorba cuprinde 120 pagini, foarte frumos· scrise, dintre care pri-
[259]
COMUN!CĂRI
259
mele patru alcătuesc un fel de introducere intitulată «Pricina tra­
gediei». Nu ni se spune numele copietorului', ci uumai Jocul şidata :
Huşi, t 805 August 3. La început lipseş te o foaie, care servea
poate, de copertă, avînd titlul- tragediei, numele traducătorului şi
pe al copietorului,
Cred că D-I Simionescu vă dărui rnanuscriptul. acesta Bib1i-'
otecii Universităţii locale spre a putea f pus astfel Ia dispozitia'
istoricilor literari. >
Suîixele -ar şi -aş indicind originea locală
Se crede de obiceiu că numai sufixul -C(J,H serveşte 'In ro­
mlneşte la derivarea cuvintelor care arată locul de origine al
-cuiva : DunCi,reanu" GiiWţean'U, Pndea,nu., Tecaceanu, etc. Este
adevărat că de cele mai multe ori întîlnim pe -ean cu această
întrebuinţare şi că marea majoritate a numeior de persoană in':'
dicind . originea locală se derivă CU' ajutorul lui; dar el nu/este
singurul sufix romlnesc care îndeplineşte această funcţiun'e. Eu
am găsit încă două, şi anume: '
l . -ar, pe care Pasc ti" Sufixe 81, îl înregistrează pentru
macedoromin, unde arată originea In cuvinte ca: BcUţ(Lr <:.Bca­
tiţa, BitMchiar <B'Îtttchi, Chtrccrw <Coreea, Iusuiar <.Juncr6, fără
ca să ne spuie însă dacă -tt»: există şi în dacoromtn cu această
intrebuintare. In dacororn. l-am .întilnit la numele Bndener, pl.
Băclen(w� : aşa se numesc locuitorii din cătuna Bâdeni-Po'peŞti
(com. Breaza jud. Buzău), În .10: de Biiclel'lc(1i!'b, Badeni, cum ne-am
aştepta; apoi la. numele personal Onf.snaru (Buc�r�şti"R.-ViIcei)J
derivat dela Orewna (sat in Gorj) şi lnsemnîrid ,originar din
Crasna', sinonim deci cu Orlisneantt, .găsit dealtfel tot ca nume
de persoană in Grurnezoaia-Fălciu, unde insă este vorba de satul
{,'j'((BiW din Vaslui.
2. AI doilea sufix, care inlocueşte cîteodată pe -ea« în fUl1c-,
ţiunea I�i de. aaf,ă'�a ?fi!pillea l�cal�, este -:"Y� Locuitq:ii, sateJor
Matca ŞI Poiana dm Jud. Tecuciu smt mlm�tll mase. ilfatcaşj' PO'C'­
'fla,ş, fem. MiUcăşiţii., Poeni!.şiţi'l. . La Pascu, Sufixe' 348, vedem' c-ă,
-aş are o funcţiune, care se înrudeşte intru<;îtva cu aceasta' şi
ne-ar putea explica evolt:.tţiaurmată : cct(;tş <:.ccată., lt'ludn:ş, <'nlmtă,
ostaş <:.oaste; În aceste exemple observăm că -nş, înseamnă ,a'!i)ar­
ţinînd (primitivului)', se apropie" deci de sensul pe care-l are .Î11
numele de mai sus.
Ceiace face ca la cuvinte de felul celGr notate aieH 'de mine
să se alipească alt sufix decit -ean pentru indicarea originii· Ic .. eale'
este, foarte probabil,' prihdpiul conl"odifă,ţij: Băcleni primitl'\Tut'
lui Bădenar, are deja; pe' -Ca.1f ; tot aşa estle simtit ŞI; l1IirtieH� "tb­
pic Poiana, desi teh'riimiţia acesl!tt1a se�m�h�Iă} cu -Ifan nWmaill e'a
sunete. La Mat�a n-ar fi fost potfivi�ă;: cu' sPiritul IihUJW' O ter�
mj:t1a1ie -ecart sau -can, care se intim�şte Ilttmai,ifoatfe'':rat'!
[260]
----, ... � ... _-
1.. IORDAN
----_.. -_'''--"�-,----�.
Romanistica germauă
In Octombrie 1920, Societatea filologica <allgemeiuer deuts­
cher Neuphilologenverband- şi a ţinut cea de a XVIl-a adunare a
sa. Cu acest prilej, O. Schultz-Gora din [ena, unul din. directorii
revistei -Archiv fUr das Studium der neueren Sprachen und Lite­
raturen- a făcut o dare de sarnă asupra activităţii ştiinţifice des­
făşurată de rornaniştii germani in timpul dela 1900 încoace, pe
care a publicat-o apoi supt titlul -die deutsche f?omal1istik In den
zwei Ietzten jahrzehnten- în revista pomenită, 141 Band, III und
IV Heft, 1921, pg. 208--- 221. Cred că aprecierile unui filolog re­
putat in această materie vor interesa pe cetitorii revistei noastre
si deaceia mi-am propus sâ le redau aici în rezumat.
> La începutul secolului XX, se găseau illcă In plină activitate
rornaniştf mai vechi: Tobler, Grober, Forster, Suchier,. Stcngel,
cărora li se imputa pe vremuri ca, in ce priveşte literatura fran­
ceză, se opreau cu cercetările lor la veacul XVI. Imputareaa­
ceasta era însă nedreaptă, pentrucă studii serioase şi aprofundate
nu se pot face decît numai asupra unei epoci mai restrinse, iar
din intreaga literatură franceză cea medieva.l2! era mai puţin cu­
noscută şi, deci, ea avea mai mare nevoe să fie cercetată. Re­
zultatul muncit lor în această direcţie a fost, peJ1ngii cunoaşte­
rea amănunţită il. acelei epoci, şi perfectionarea metodelor ştiin­
ţifice, ceiace a fost de folos filologilor duc au lucrat în alte
domenii.
In adevăr, cu ajutorul acestor metode s-a putut ajunge la'
studii Importanteprivitoare la limba provensală, dintre care sint
de amintit Supplementworterbuch, inceput de Lewy şi sfirşit de
Appel, şi ediţia cîntecelor renumitului trubadur Bernart de Venta-:
dom, publicată de Appel. La fel au procedat alţi filologi pentru
nordul Franţei � deasemenea au apărut nenumărate studii in toate
ramurile ştiinţii limbii, făcînd posibil astfel marele progres dela
dicţionarul pur inregistrata!' al lui Korting' la acela critic al lui
Meyer-LUbke. Totuşi sint încă multe domenii din vechia fran­
ceză, care mai au nevoe de cercetări, precum numele personale,
formarea cuvintelor, stilistica etc .. ; tot aşa epoca modernă (dela
sec. XVI incoace) ar trebui să \atragă mai serios pe rornaniştir
germani, care greşit lşi închipuie. că acest cimp de activitate ar
fi mai uşor şi, deci, poate fl dispreţuit.
Cu privire Ia lingvistică, autorul stărue mai mult asupra
operei lui K. Vossler, Fra�kreichs �ultLlr irn Spicf:ţel.s.einer Sprach�
elltwlcklung (1913), nu aht pentruyaJoarca ştrwţlflcă a acesteI
cărt�, căreia i se aduc o.bi<:cţii ţoarte" serioase, CÎ.t m.�i al7s pen­
tru Importanţa problemeI ll1 sme: cercetarea hmbll unuI popor
trebue să ducă la intelegerea culturii şi psihologiei lui; -lucrarea
pomenită aici este un inceput în această direcţie.
Mai prost stă romanistica germana supt raportul istoriei li4
...
r
I
[261]
COMUNiCĂRI 261
."'. __ ..... _���.,-�-_ .. �._-_ .. - .. ,,_.,- .... '_.�-�. __ ._- ... _··_�- ............ __ · ..... ff_'-_ .. - .. K __ ..... _
;terare.Sil'lt numeroase cauzele acestei stări de Iucruri, după au­
torul. nostru: e mai comod il face lingvisticii declt istorie literară;
universităţile, chiar cea din Berlin, ati o singură catedră de pro­
.fesor ordinar pentru filologia romanică; interesul statului, caş!
al celor mai mulţi studenţi,. care nu se gtndesc la doctorat, cere
profesorilor atenţie mai mare pentru limba franceză nouă, căci
aceasta se preda În şcoli. Cu toate acestea, s-au ţinut de cătră
diferiţi profesori prelegeri asupra istoriei literaturii din veacurile
.XVI şi Xvll, chiar XVI!! şi XIX. In fruntea acestora stă Mort,
lingvist şi istoric literar totodată, pentru care autorul nu găseşte
destule cuvinte de l.at1d� şi admiraţie. Alte cauze, care explică
sărăcia studiilor privitoare la istoria literaturii franceze moderne:
bibliotecile germane nu sunt bine inzestrare cu editii bune şi
cornplecte ale operelor literare moderne : Germanii tot nu cunosc
indeajuns sufletul francez, care, cu multele lui trăsături ciudate,
are pentru Germani ceva de sfinx, iar asta este o piedică insem­
nată Ia studierea literaturii. Explicaţia acestei insuficente înţele­
geri îmi pare interesantă şi pentru aceia o redau, In evul mediu,
tinctura francogermanică din sufletul francez, adăugată la fondul
primitiv celtic, era proaspătă şi leşia, deci, In evidenţă; dil( a­
cea stă rlricină, literatura franceză medievală se apropie foarte
mult de psihologia germana .. Cu vremea, trăsăturile acelea super­
ficiale au dispărut, răminind cele moştenite dela Celţi, şi adău­
glndu-se elemente nouă, produse ale felului de viaţă a! Francezi­
lor, aşa de deosebit deal Germanilor. Afară .de asta, literatura
franceză modernă ci!! mare atentie formei, adică artei, pentru a­
'Predarea căreia nu ajung cunoştinţile şi priceperea, ci se mal
cere un dar inăscut, care te face sensibil pentru frumos; acest
dar nu este hărăzit oricui, ceiace ce ingreuiază nespus de mult
studiile de istorie literară modernă. In legătură cu forma, autorul
face unele aprecieri nu tocmai măgulitoare pentru rornaniştii ger­
rnani, care, în general, negtijează prea mult scrisul lor; tot Morf
obţine sufragiile admirative ale autorului şi din acest punct de
vedere. Se constată totuşi uq progres In ultimul timp; păcat însă
. Cii. acest progres este I( gat de un defect, acela că studiile mal
nouă de istoria literară acordă prea mare atenţie consideraţiilor
estetice in datina celor istorice: asta va duce cu siguranţă la
impresionism, deci la dispariţia ştiinţii din acest fel de cercetări.
O primejdie mai mare decit aceasta .vede autorul in tendinţa din
ce In ce mai pronunţată de a se studia de cătră filologi literatura
franceză vcontemporană, care impinge fatal la superficialitate ŞI
nesiguranţă in apricieri. Ar trebui respectată tradiţia mai veche,
potri vit căreia specialişti cercetau numai pe scriitorii cu cariera
literară lncheiată, lăsînd pe noi de tot pe sarna foiletoniştilor de
ziare.
1. Iordan
[262]
ILIE BĂRBU1ESCU
Pansla vismul tnIumlnaIstortet.
Precumam arătat În diferite scrieri ale mele şi cum deseori
.devedesc în această revistă, cunoştinţele deSlavistică deschid ori­
zonturi largi, pe de o parte pentru cunoaşterea bine a Istoriei şi
Limbei Romlnilor, pe de alta chiar pentru indrumarea noastră po­
:Utică internaţională. O notă confirmare a acestei arătări ne-o dă,
.cunoaşterea ideei greşite ce circulă la noi despre natura Pansla­
visrnului faţă 'de ce Panslavisrnul este 'in realitatea Istoriei.
In ziarul -Neamul vorninesc- de laI O August 1914, profe­
'sorulIorga scrie despre Panslavisrn următoarele, pe cari le re�
produce, apoi, in cartea sa «Războiul nostru în note zilnice, J"
1914�1916», Craiova 1921, la p. 14: -Panslavismul e o rnusică
seni'imenfali'i Hf.S{;((Sel,J" din care Viena a fricul cu dibăcie o îl1b'cctgi'h
teorie, pe care Berlimui a, 'rafinat-o. Dar Panslavismul întruneşte
el oare [ca Pangerrnanismul şi Panlatinisrnul] condiţiile: unitatea
de cultură, apropierea fără antagonisme geografice şi, al treilea
,şi mai ales, rasa '? Nu. De asta, nu pot şina 'cor S!av'b·i să +aca
Panslavism, chiar dacă Rusia ar putea Şf ar voi. Cercetati toatii:
Istoria lor Il' .
Altfel spune Iorga. Dar tocmai <cercetarea- Istoriei Slavilor,
in izvoarele scrise la ei şi in limbile. slave, cari sunt manifesta­
rea spontană a sufletului lor, ne docurnentează că realitatea isto­
rică e alta de cât o crede Iorga care, neştiind slavoneşte, nu a
putut-o cunoaşte' de cât, poate, din anumite izvoare streine, fran-
ceze, germane sau englezeşti. . .
Că realitatea e, In adevăr, cu totul alta de cât ne-o SpttilC' ..
dânsulin citatul de mai sus, ne lnvederează cartea: IA� Pansia­
oisme ct l"inthH /l'(lnQ(tÎS, apărută franţuzeşte la Paris in 1917 şi
scrisă de academicianul Louis Leger, profesor de Slavistică, deci
cunoscător al limbilor şi cititor al izvoarelor sia ve, la College de
france.
Panslavismul e o năzuire a conştiinţei treze slave despre
unitatea de rasă a tuturor Slavilor , prin ea aceştia.jncrezători in
rostul civilizator pe lume al marelui lor număr, ca util să se soli­
darizeze Între dânşii, În toate formele de activitate, să se ajute
reciproc, şi, în cele din urmă, chiar să se confedereze, spre a se
scoate de sub supremaţia politică şi culturală pe de o parte a
Germarilor în mijlocul şi răsăritul Europei, iar pe de alta a Gre­
cilor şi Turcilor in miazăziua acestui continent.
Panslavlsmul este, dar, năz�ireaspre o viaţă politică şl
culturală deosebit şi propriu slavă; care trebue să culmineze in
confederarea tuturor Slavilor, ca element civilizator in lume.
In această carte a sa, Leger docurnentează, că acest Pan­
slavism, măcar că apare întru câtva şi Ia cronicarul rusesc Nestor
din veacul XII, nu se rnanifestează bine conturat şi ca idee forţă
Ia Ruşi ci la Slaoii mai mult ori mai puţin (L1JUSt'ni: la Polonezi."
Croaţi, Cehi etc., prin veacul XII (p. �35--5t). Iar intre aceşti.
[263]
Slavi, Panslavisrnul s'a născut spontan din pncina iuptelor reu­
gi oase, politice şt economice, pe cari ei. au fost nevoiţi să le dea
în potriva tendintelor de a-i stăpâni şi asupri ale Germanilor,
Deci Panslavismul s'a produs În contra germanismului, iarnu aţiţat
de gerrnanism, şi s-a născut întăi nu lnRusia ca năzuire clarăvcutn
crede Iorga. Leger documentează existenţa Panslavismului, 11U nu­
mai ca idee teoretică de solidalizare .. sufletească el Slavilor.: spre
a se putea ajuta reciproc inpotriva acaparării şi stăpânirii altor
neamuri, ci şi ca o năzuire activă de unire politică şi teritorială,
de confederare a lor într'o singură înjghebare, într'un singur stat;
pe care vechile izvoare. îl numescSlo!vi.a, adică împărăţia unică
a tuturor Slavilor. Această idee şi năzuire activă, Panslavismul,
Legei îl constată deja în izvoarele istorice ale sec. XII, în apusul
slav, s. ex, la polonezul scriitor Gallus.Apoi, ni-l prezintă, evo­
luînd, în veacurile următoare şi la alţi Slavi apusani, pănă ce�
ca "idee-forţă, trece tn Rusia deabia în veacul al XYIIpe vremea
tatălui lui Petru ce! Mare. Ast-fel, ni-l arată in cronica cehi'i dela
Pulkava din sec. XIV şi în alte izvoare de atunci şi din veacul
următor; la polonul Gornicki şi croatul Glavinij şi la alţi slavi
ner uşi din· secolul XVI; apoi, in veacul XVll ni":'} arată, iarăşi
documentar, lâ croatul Krizanic, care se duce la curtea tatălui lui
Petru cel Mare in, Moscova, unde-I propagă şi sub forma politică
de solidarizare şi conlucrare viitoare a tuturor Slavilor «subt e­
gida" Rusiei. Pănă acum, Rusia nu se mai gândise de loc la Pau­
slavism, in deosebi din pricină că ---- in urma veacului cronicarului
Nestor -�- conştiinţa ei naţională trăi subjugată, deja din veacul
XII, de supremaţia politică şi culturală CI Tătarilor .. Acum, spre
sfârşitul secolului XVll, când vine in ea Krizanic, fiindcă incepuse
deja să se scuture de puterea tătărască şi să se apropie de cul­
tura apusană, conştiinţa rusească se trezeşte şi politica ei pri­
meşte Panslavismul acestui croat. De aci inainte şi mai ales dela
Petru cel Mare, Rusia întrebuinţează "teoria» Panslavtsmului, adică
solidaritatea naţională a celorlalţi Slavi cu ea, în lupta pe care
o intreprinde pe de o parte în potriva Turcilor iar pe de alta in
contra G-c1'1nan'ilor cari deseori incurcau !'Ii pe Slavii Poloni in
mrejele intereselor politico-naţionale ale lor. De acum numai,
Rusia, incepind a se da şi fi protectoare a Slavilor, Panslavismul,
venit din apus, se inrădăcinează în ea şi capătă un exterior mat
mult rusesc. Din această vreme el devine mai mult rusesc, �i subt
această formă se perindează în veacurile XVIll şi XIX pînă astăzi.
Asi-fel documentează Leger din însăşi izvoarele istorice ale Sla­
vilor. Deci se înşală Iorga, cind afirmă că Panslavismul e modern
şi originar rusesc.
Apoi, 'În .l:JOtrh;ţJ Vienei şi Berlinului, iar nu pus la calc de
aceste suflete ale gerrnanismului, cum afirmă tot greşit Iorga, s'a
reinviorat Panslavisrnul la începutul veacului al XIX, în Boemia şi
anume în Praga, prin poetul panslavist Kolar, prin lnvăţaţii cehi
şi slovaci Dobrovsky, Palacky, Hanka, -. Satarik, prin luptătorul
[264]
ILIE B.ARBULESCU
li. Caracter panslavist şi În potriva Austro­
iei intregi, supt egida mai mult ori mai puţin
e Congresul Slavi lor ţinut la Praga in 1848;
�Jl sla v deja Moscova din 1867, precum şi­
JM la Praga în J 908. Şi toate astea le docu­
.artca S3 din izvoarele slave, Acelas caracter
ac şi antigerrnan, şi tot subt "egidâ:o Rusiei,
v pus la cale mai ales de cehul Kramar (fosr
io-Stovaciei în 1918, după sfirşirea războiului
)fia ln Bulgaria Ia a, 19! O. Despre acesta nu
)te cartea pomenită a fui Leger, am scris cu.
/. h�nnîncu.i)t:i'j, din Iunie 19W.
enii, de după Congresul slav din 1867 în­
iavistă se făcea î,'ln;ootriva Om"r;tcMwisiT!>U6Ui in
contra Turciei in Peninsula Balcanică, prin
slave- (Slavjansko druăestvo) dela Moscova,
:1 din .1.1901--1913, generalul rus A. Cerep--­
I"C această Societate panslavistă, care fu ins­
sriste a f(usiei, nu vorbeşte decit în treacăt
iviratea ei însă ant1'gerinn:n?t şi anti-turcească,
nă, se află expusă, intre alte: în două cărţi
: «J/E':Jropc Sftn8 Turquie, la "{(;Ur6ti� de lCl;
s 19i.3 şi L'unio» des Blal'�c'; el II' triol7lplw
19/4. Această Societate Isi avu sucursalele
isabona etc. Îll Europa neslavă, şi in New­
lin America (spune Spiridoviz" in .. L'Europe
în Slavjansko drueestvo- din Bulgaria şi
?i în Rornrnia, unde la Bucureşti, sub direcţia
apăru, 111 a. 1901, in ruseşte şi Iranţuzeşte,
'osto]: (L'Orient orthodoxe).
slavă, dar, spontan, s'a născut şi s'a Indru­
I potrioa G-cnn(miSmiltlwi şi a Turciei, şi nu
ică germanisrnul, l'a stîrnit intre Slavi; iar
Il KrizaniC (şftrşitnl secol. XV!!) şi Petru cel
crează "subt egida» şi aţiţarea Rusiei. Ast­
er din chiar l,zvoarelc scrise slavoneşte, dar
Iatineşti, "
t. Din această carte a slavistului'Slfrancez se
! 'lUl Germanismul a aţiţat Panslavisrnul,
in sec. XiX, d 111'::ă şi că Franţa e aceea
din 1870, s-a �pl1vins. ca e ÎnÎ,'/l,icrr:s1ll ei
r1izeze �i sllsţil1� revendicările Panslavismu-
rupere a Sfavilbr de sub supremaţia ge/'­
:ică a lor, prin mijlocirea chiagului rusesc,
l1federaţie slavă. �:um propov21diau Krizani(:
ă el Petru' cel Mare şi urmaşii săi in vea­
fă. nu e l1ur�ai ceea ee am expus că Leger
[265]
COMUt"nC}\fU
,-'-----_._-----_._---------_ ... _----
arată 'În carte, ci chiar titlul el care e, vitzuslhu: «Pal1s1avismuJ
şi {nterf8ul francez>, '
De alt-fel, această eanaltzare a Panslavismului se făcu asa
de deplin in Franta, In cât, la 1917 când apare cartea de care vorbesc
diplomaţia franceză rânduise deja, cONform ţAi- ni1.jJuir·�f,e Pa�I.BIIHjistt':
compoziţia viitoare a statelor slave, ce avea să creze la pacea vi­
itoare prin descompunerea Ocnn(miMnttlii� Austro-ungariei şi slă­
birea celui al Germaniei.
In adevăr, Leger (p. 3), vorbind de Slovenii din SUda, Carintia
şi din 2 comita te ale Ungariei, spune că, din el, la Pace, «il ne
faut rlen abandormer li la Hongrie. lei te;; l'C'I)lmd;cadiolflAi elaoe«
devront etre impitoyables. Non rnoins violente devra �tre la reac­
tion contre les Allernandzs qui, en Canntihie et en Styrie, se sont
ernpares des fcnctions publiques et des ecoles. d c'est aux Slo­
ve nes, aux Italiene, aUA: Dalmates (autrernent dit aux Serbo­
Croates, qucla mer (Adriathique) appartient (p. 4). Cette ie­
surection definitive, les Slovenes ne peuvent l'attendre que de leul"
entree dans une (Jo1"'hfdderation SiJd·Stn�:(' ă constituer 30U3 l'egide
de la Serbie et cetteiconfedcratioune peut s'assurer UW! existence
definitive que dans laca"it (,"(Urnii",. i:lrn;e qui renouvclera lill
face .de I'Europe» (p. 6) ; căci, .-au point de vue etlmiquc,. et les
Craates sont de rn.eme langue ct de lTIf3me origjne�. Ceqll'iJ faui
0P1Joscr ii Ia confederation germaniquc, c'est la conftjderatio1/'
slave, o/ulr'Cfne'ld dit le PanSl(H�;$mC organil/ (p� 318). Quels sont
Fes elements de cette CortfCderation qui doit s'(·tendre de la meI'
Adriatique a l'ocean Pacifiquc et de la Baltique a l�\ Mhiideral1ee '1
Deci Franţa recomanda formarea unei C01,j"cde,aţi,i a tutu­
ror Slavilof, adic<1 ceea ce vechile şederi slavc numes:; i.'Jlaî.'i(�.
Şi apoi� continua Leger, (traduc de aCl\m in fomâl\cştej, cum
,s-ar compune harta după r:lzboi Ân folosu,l Pa.nslaIJ/;smu.tu,i care t:
şi .. interesul» Franţei. Zice; "Intăi,' să se pună la un loc Slovenii,
Croaţii şi Sârbii, într'un Stat pe care lmii vor 81-} numească Statul
fugo-slav, dar pentru care eu am proPU8· şi mentin numele de
Confederaţia i1iricil» (p. 319) ... Ori-care ar fi acum greşelile po­
!iti cei bulgăreşti, nu trebue SJ disperăm de a le vedea într-o zi
reparate şi de a vedea Bulgaria intrâl1d în sânul lumei stam; f)f'­
ga,niwte (p. 13). In ziua când Sârbii şi Bulgarii vor fi înţeles cA
marele lor interes e de a se Întelege spre a consolida lIUM'ca Gon(c­
dcraţi,e sla·vă care singură poate s;1 asigure viitorul şi al nostru,
,atunci pacea va fi făcută intre aceşti doi fraţi inamici. şi 'lioi lj­
.�lJcm cel ma·i 9na.'l'I! interes ca ea să se facă şi ca lumea slavă
să fie la Adriatică prin Confederaţia iIiriană, alt-fel zis sârbo­
croată, şi la Arhipelag prin Bulgaria (p. 323) ... Ungaria izolată şi
duntWL Pentru 'rcgatltl Ceho-Slo1mc ce visăm (p. 3�5), dela în­
ceputul războiului Cehii au arătat destul de mult simpatillc lor
pentru noi şi pentru I�usia. Toată lumea e de acord astăzi spre
il dori 'j"cînv·i/wea· Polon'iei (p. 331). Să nu uităm că e vorba de
.il eonstit'tti rasa, slm'ă nu numai pentru ,ea tllsâşi, ci şi îrnpotriva,
[266]
ILIE BĂRBULESCU
(Term.nniC'i (p. 332), e deci indispensabil ca noua Polonie să sta­
pânească intreg cursul Vistulei care asigură debuşeurile sale eco­
nornice în. marea BaHică:prin portu] Dazifl, Polonia va putea
exporta la noi şi e de dorit ca un serviciu regulat să se stabf-'
Iească intre Havre sau Dunkerque şi acest mare port (letnwit po��
tone» ... Dorim ca în ziua revanşei, biruitorul să izbutească tiu
numai a mântui Poenanui, ci şi regiunile poloneze (tIe ,'Nlt.ziei
cari pot, cel puţin It! parte, sr'i se restitue SlwâislIiuZ,lJ.i. In ziua
lichidării, nici unul din' elementele lumii slave nu trebue sit fie
negl'ijat (p. 335}... După sfărărnarea definitivă a Germanisrnu­
mui, Rus-ia l'a (/'/,ca lil!' joace :un 1I't(LrC rol. Intăiea va fi puterea mari­
timă a SIa vilor În marea Baltică şi în marea N'eal/Ht. (p. 336);
In imensa Confederatie Uniunea panslavă, Rusia nu va trebui să
joace de cât rolul de primus Interpares. Germanii au ridicat un­
deva o statue a Germaniei. Noi visăm o statuie a Slaviei birui":
ttoare ... entuziasmati-vă, fraţilor, .îmbrăţişaţl-vă toti împreună, ace­
ea e patria voastră: Panslaoia»;
Ast-fel spune Leger deja în 1917. De multă vreme dar, deja
de la 1870, se lucrează in Franţa, fie prin Leger, care făcu me- .
reu, ca slavist, călătorii in ţările slave, fie prin alţii să se în­
vieze vechiul Panslavisrn şi ca tendinţele acestui Pansţavism; de
descompunere a Austro-Ugariei mai ales, să le canalizeze pentru
«interesul" Franţei impotriva Gerrnanismului intrupat în Austro­
Ungaria şi Germania .
. Franţa, dar, iar nu gerrnanismul, Viena şi Berlinul, cum gre­
şit spune Iorga, a făcut din Panslavism «o intreagă teorie».
Ba această teorie, cu gindul suprem de a realiza chiar In
fapt acea Slaoia., adică «la Confederation sla ve" împreună cu Rusia
de care vorbeşte Leger, o urmăreşte şi acum Franţa. Dovadă e,
intre altele, revista Reoue des audes slrW(;S, care in acest an 1921
a apărut la Paris, ea organ al unui «Institut d'Etudes slaves>, sub
direcţia profesorului deja Sorbrona A. MeilIet (ef. p.'269). In acest I1U­
măr prim, directorul Însuşi scrie un articol «Desprewrtcitedca. slavă»,
"De l'unlt« slave», pe clnd un alt profesor al Sorbonei Louis Eisen­
mann stărue să vorbeasca despre «I'idee de Ia solidarite des Slaves­
şi că «POtIr resister it un si grave danger, les SIaves ri'ont pas
trop de l'·union de toutes Jeurs forces", «spre a se impotrivi unei
aşa de mari primejdij [germanisl11ul], Slavii nu fac prea mult '1Htin­
du�şi toate forţele lor l>.
. �ar, daci! r:,Ul�la�i�mul exist!1\ de 1!(;(Icw'i, ca tendinţă poli-
tIcă Şi cl!lturala, m lIlŞIŞl popojlrele 'SIa ve, cum documentează Le­
ger, evident că e falşă şi afirmarea' ,lui Iorga, care nu cunoaşte
Istoria reală a Slavi/ar: că aceştia "nu vor să facă Panslavism".
Din potrivă.
Ia'r cât pentru ceea laltă afirmare a sa: că Slavii «nu pot
să facă Panslavism», pentru ca nu cÎntrunesc conditiile,cari sunt
unitatea de cultură, apropierea fără antagonisme geografice şi mai
·ales rasa»,"'� şi ea e tot aşa de greşit.1 ca CI Jelalte. intru cât
I
[267]
r
f
l'
I
CO�nJNICARI 26J
----------------------����--------------------
vedem acum că Slavii -pot-, pentru d,în sen« pansllwi:;t, s'al;i
constituit in state slave cari se lCC!fjii mereuIntre ele în aşt(1Jt(lJ"fl}
refacerii vechii şi marii-lor protectoare Rusia." .'
Statele slave înşişi cari s-au format din descompunerea Aus­
iro-Ungariei aşteaptă, şi împreună cu �le Franţa, conform cu,
· .. teoria»ocestc'ilt care-i chiar Panslavismul.rsă se realizeze şi scopul
suprem al teoriei: Slacia in înţelesul sla v, "la Confedăration.
.slave> după expresia Şi interesul Franţei.
. Ceea ce la noi nu se ştie.
Iată de ce spuneam şi' repet, că cunoştinţele de Slavistică
deschid orizonturi largi nu numai pentru cunoaşterea bine a Isto­
riei şi Limbii Românilor, ci lncă şi.pentru îndrumarea noastră po-
litică internaţională. "
Ille Bărbulescu
Ştiinţa, cultura bulgărească şi prot, Bot e:v
Cu riscul de a deveni banal, repet şi aci că unul din ma"
rile cusururi ale Ştiinţei.noastre actuale cu privire la Istoria' şi
limba Romînilor e lipsa de cunoştinţi Într-ale Slavisticei Din
pricina acestei lipse metoda noastră de cercetare e inferioară
şi ne conduce mai totdeauna la rezultate ştienţifice greşite. Am
arătat aceasta În No. precedent al «Arhivei- in mai multe locuri
şi în deesebi la p. 154-5.' Un exemplu nou, cam Ia fel cu a .. ,
cesta din No. trecut, e următorul: Un domn P. Cancel, care chiar
încearcă să întrebuinţeze Slavistica In ceeace ss;r;e şi asupra seri­
sulul căruia s-apronunţat «Arhiva" noastră din Iulie trecut, ti-­
pări de curind o broşură cu titlul «DespreRumin şi despre unele
probleme lexicale vechi Slavo-rornine-, .Bucureşti 1921. Aceasta
lucrare e tot aşa lipsită de valoare şi plină de necunoştinţi in
problemele ce discută ca şi cele precedente. Ne vom ocupa de ea
in intregime altă dată. Aci voi spune numai cii Într-însa autorul,
foarte necunoscător intr-ale Slavisticei, pomenind Ia p. 50 des"
pre cartea profesorului K. Kadlec din Praga ; "Valac�i a vala­
sske pravo>, Praga f916, zice intre altele:' "Nu este locul să stă­
mim aci asupra contribuţiunei pozitive pe care singurul profeeor
de (f,[;,i, de drept slo» a dat-o chestiunei noastre». Autorul nostru
scrie În deobşte confuz; dar, după redactarea-i de aci, pare Cii
vrea să spună că -singurut profesor de drept slav» ar fi astăzi Kad­
lec. Realitatea e, insă, alta, pentru cine cunoaşte ştiinţa SIa vis­
ticei în adevăr; e că mai sint şi alti profesori de drept Slav
intre Slavi şi chiar scriitori asupra unor probleme cari ne pri­
vesc şi pe noi Pomînii : între aceştia e /j/te(an 8. lJoU5ev, care-i •.
in ace!aş timp, unul din cei mai de seamă bărbatl ai Bulgariei
actuale.
Activitatea publică a lui �t. S.Bobc'(ev, ca scriitor, ca om,·,
de ştiinţă şi ca bărbat politic, 1mbrăţişeazt.l acum 50 de ani. De-·
[268]
ILIE BARBUL'ESCU
,,",._,_,� __ , __ "'. �""'_--:-_""�_M_""-- . ._� ,,;,
aceea, ca admiraţie pentru omul. care aşa de multă vreme a Iu­
crat in folosul patriei sale, în vara aceasta chiar, diferite cercuri
'Culturale ale Bulgariei ali pus la cale-sărbătorirea lui care s-a şi
facut in Mai. La sărbătoare au luat parte trei grupuri deosebitei
cari fle-careau compus. cîte un volum. jubilar in cinstea lui
Botcev: un 'grup de scriitori mai mult literaţi, in frunte cu ma­
rele pod 'naţional al Bulgarilor Ivan Vazov, care a tipărit volu­
mul cu titlul <t h .... ehsxda, sbornik q) lx:st na Stefan S. Bobăe»,
.1871---7..9,21" ; In acesta intri! diferite articole de natură mai mult
merar�. scrise de Bulgari. şi de streini, ca francezul Louir Leger,
1)rof�sor de Slavistică la College de France şi membru al lnsti­
tulului Frantei, ca Ljuba Babi,', unul dintre cel mai de seamă
nuvelişf ai Croaţilor de astăzi. Al doilea grup de admiratori II formă
«Slaviausxo drusestvo v Bălgarija», o veche societate politică pan­
slavistă, ramificaţie, după idea-i călăuzitoare, a acelei «Sla­
vjansko druăesrvr» din Moskova; această Societate, al cărei
$Jfl.::şedinte de multă vreme e Bobzev, a compus volumul [ubilar al
d cu titlul: «J.,,,bilejJ:l.(J. kJ%igito ,!c8t.na SteÎ(i,iw S. Bobăeo, pa
';!"Ml:rj 50-(Joeri,JY,l'h'iiilta of obs:cst't(;no-l'1ibZ·icistil!na.ta mu,'i knizc'IHW-
� '1" . , •. , (1 t . '�'I ,,' • J l' S't f S
uaucna (M'J1308t�, aoica .. AU.!' .tUfrbl.(On.b ·m CPilSi;C{/. U� t; er, .
Bobceo, ca J)T'·il�j1/l;'mţJli"lirci, a. 50 de (zni de aciioiiate l:Hblicis­
th;(l-()b1�tem3ci't şi literaro-·}t·iinţitiâi (1. lni". Acest volum cuprinde
'felurite articole scrise de Bulgari, în cari se arată diferitele forme
gle activităţii hli Bobcl�V, ca reprezentat şi propagator al «ideei
.slavc .. adic<1 al Pa.nslavi3rrmlul politic. AI treilea. grup de admi­
:,atorl, în sfîrşit, il con';titui Universitatea din Sofia, unde St. S.
Bobcev e ('profesor de Istoria dreptului slav» (ca şi Kadlec la
Praga, deci). Universitatea a tip�rit, in c1steaacestui profesor al ei şi
t3criitor, un volum deosebit, la care au colaborat profesori bulgari
<le diferlte grade şi studenţi ai Uniyersită.ţii din Sofia, precum şi
unii streini ·la cari au apelat; eu insumi am în acest volum un
.studiu ştienţific, scris in franţuzeşte, cu titlul: L'origine des plus
.aJlc'.ens mots et iflstitutio!Js j1.lridiques sl:aves des Roumains".
Volumul acesta h:biilar,in care s:"a publicat studiul meu,
poartă titlul: �,.Tubilf!:n Hb(l)'lt,t.k, .f.Hla.dcn jJoi13'l:ciati'l.1ala na jU1'i­
di{l!ski Pakultct jJT"i So(ij/;;ij(� NJ/,I;()Ct'dt(�t 1J (j e.�l ne. S. S. Bobtev",
�1dic;'i: «Codex jubilar; ap.!!rut 'prin iniţiativa Facultăţii juridice
dela UniVersitatea d.in Sofia in cinstea lui S. S. Bobc'(ev".
Trebue 521 ariH şi c1 la acţastă sărbilorire a lui Bobc:ev a
luat parte şi Ministerul de lnstr4ctie al Bulgariei (ministrul St.
Omar,;evski), care, prin decret reg·al, a instHwt un stipendiu,ce va
purta numele lui Bobcev şi se va \da celor mai distinşi stl den!i
ai FacuW1ţii juridice din Sofia. '
Necunoaşterea de c�tre noi a activităţii lui BoMev constitue,
cum spusei, o lipsi1 chiar In metoda de lu:::ru a Ştiinţei istorice
wmâne. Aceasta pentru că dânsul a scris asupra instituţiilor şi
-.Obiceiurilor juridic� ale Slavilor în deobşte şi ale Bulgarilor în
·deosebi ; şi se bănueşte deja şi la noi marea asemănare a aces-
[269]
r 'Il"
tor instutiţii cu cele rornlneşti. Astfel Boblev" tipl1rit �/jb(n'Nil;
niz, băl[Jar�k'i juridieeski obi.�ai·��" Codex al obtceiarilor [urldice
bulgare, «Istoriia nu starobc1lga.rfi!;o!o lJr'MJoJ>=sIstoria vechiuluidr ept
bulgăresc: a diriguit revista juridică «,rurid�<�c8ki Pn!gleîh etc.: a
tipărit cBălgwf'sko sc1delmo obic.(�jn{)Jim1)o" �--:: Dreptul. consuetu­
dinar . judiciar al Bulgartlor, «Kr:f'il.lJrtit'.'Sko prCLV() � "'= Dreptu f:
canonic.
Iar tna. 1920 a creat ln Sofia "BaJkan.ski blir/koi,,'itcle ... Ine­
titut .. = «Institutul balcanic pentru Orient! I apropiat,» UTl fel de
UniversitateIiberă pentru ştiinţele politice şi economice, al carei
director e.
De alt-fel, ca: s11·. se vadă" greşellle ştiinţific(' la cari putem
ajunge I16i, dacă nu cunoaştem lucrările de Slavlstică, tn dornenius
Istoriei instituţiilor juridice, ale lui Bobăev, voi porneai numai un
fapt aci. .,,' ,. ,
, Prof. N. Iorga, .afllnd că instituţia veche a cnezatului delar
noi e şi la Sirbi, a clădit o intreagăteo!-ie (In "Neamul romi­
nesc> dela 30 Noem. 1914): că Slavii cu cari s-au amestecat
k�ornînii in epoca aşa 'numită a lui jordanes, sec. V-VII, 111.1 erau
Bulgari,-cum au susţinut toţi tnvăţaţii �i susţln--penhu că, crede _
Iorga, Bulgarii nu au avut cnezi, ei erau Sirbii, pentru el numai
aceştia. au avut cnezatul, pe care, prin conlocuire, I-au transmis
RominiIor. Dar cărţile lui Bobeev, aşa <Istorija �a bălgarskoto
pravo», arată că instituţia cnezatului au avut-o nu numai Sirbii, ci
şi Bulgarii, ba şi Ruşii. '
Nădăjduesc că d. Iorga nu-mi va lua în nume de rău faptul
că am pomenit această altă eroare asa; am fost -nevoit, spre il
arăta pe de o parte marele rost al Slavlsticei la noi, iar pe de
alta însemnătatea cercetărilor lui Bobzev pentru cunoaşterea Isto-
} oei Rominilol'.· .
l Ilie Bărb'ttlescu
�
Institut Balcanic în Sofia
In a. 1 918, dup� ce Franţa sHrşi cu biruinţă războiul, s-a,
intemeiat la Paris, pe lîngă Universitatea din acest oraş, Ul1 «111-'
stitut d'Etudes Slaves». (cf p. 252, 266) Creatorul institutului
acesta fu Ernest Denis, profesor de Istoria modernă la Sorbona,
un slavist, cunoscător din chiar izvoarele slave al Istoriei Slavilof,.
mort in Ianuar 1921. Scopul acestui Institut, - care in acest an,
după moartea lui Denis, a început a scoate o revistă semestrială cu.
numele «Revue des etudes SIaves". -- e a face şi cercetări ştien-
tîfice cu privire la Slavi, dar mai cu seamă de. a sluji drept slm-·
bure de legătură intre toti Slavii. Ştiinţa ca temelie a năzuirHor
Panslavismului însuşi, numit uneori şi Neoslavism, aşa dar.
. Impresia mea,- produsă de �avansul,. ce face Bulgarilor Louis·
Leger in cartea sa (f. p. 265) -- e că sllbt inspiraţia acestei crea-
[270]
':ţi uni franceze, s'a intemeiat la: Sofia, În 1920, pentru o apropiere!
cdeFranţâ, tin "Institut Ba1cJl1ic pentru Răsăritul-apropiat» (.,Bal­
.kanski blizkoiztoeen Insiitut») -. Creatorul acestui Institut bulgăresc
. if:: S. S. Bobrev, profesor de Istoria dreptului slav Ia Universitatea'
din Sofia, şi preşedinte de mai mulţi .ani al societăţei panslaviste
-Slavjansko druâestvo» care-şi are sediul central la Moskva (cf.
p. 267). Scopul Institutuliri e : de a răspândl între ascultătorii
-curs urilor lui putinţa de a-şirnări cunoştinţele cu privire la Ră­
săŢit\t1 apropiat, la Asia Mică, Egjpt, Peninsula Balcanică şi ţâr·il{)
.sloac ; de a da studenţilor săi şi celor universitari putinţa de a se
;pregăti pentru carierile diplomatică şi consulară şi pentru unele
,funcţii fmanciaro-adrnlnistratlve : şi, În sfirşit, de a forma, din cei
ce al! sfiţşit şcolile comerciate; agenti comerciali, conducători
-de Băncişi intreprinderi comerciale, Aşa spune Statutul acestui
Institut, care-i, deci, tin fel de Universitate liberă şi care e chiar
persoană juridică sub controlul NHnisterului de Instructie publică.
. Cum că idea diriguitoare-a-acestu! Institllt e întreţinerea
unei solidarităţi intre Bulgari şi rceilalţi slavi; adică Parrslavisrnul,
.arată nu atît faptul că creatorul şi directorul lui e Bobeev, şi nici
faptul căintre profesorii cari predau cursur! intr'Insul e rusul re-
'Jugiat Popruăenko care a fost pus profesor Şi la Facultatea de
Litere a Universităţii din Sofia, cit mai cu seamă prescripţia Sta­
futtilui)a art, 4, că:."cLlrsnrile s�, fac bulgăreşte şi in ori-cart:
o,ltâ;liJi'bbr'J, slană», precum şi chiar obiectul multora din cursuri.
Ast-fel, Între Cle, e unul despre: «Istoria politică şi. socială a
�Rusiej şi a celorlaltc=popoareelace«; altul,: .:GeDgrafia politică şi
-econornică a: pă!11înturHorbulg.'1reşti, a' Peninsulei Balcanice, a
«l;l:ilm- slaoc ş,â Asiei Mici»; altul despre: «Istoria politică' nouă
.<1 Bulgariei, Pen.· Balcanice; Răsă.ritului. apropiat, a Btt-siC'Î şi i:J,
{/trilol" slave, altul; «Dreptul. 'InstateJe· Răsăritului aprapiatşi în
�ii'J"ile staTc»; altul: «Etnagrafia Răsăritului apropiat, a Pen. Bal-
canice '"şi a ţ.(I,1"ilm- slave,., etc. .
Deosebit de astea, caracterul paiisla vist al Institutului se vede
însă într-un punct al Statutului, carţ prevede că: '«in general va
ftjuta să inlesnească. şi să activeze 'comertul cu răsăritul 'apropiat
şi 'lntre sletvi,.. Cum hotărise şi Congresul slav ţinut, tot sub pre­
-şedinţia lui Babcev (dar. in ,urma,inili,ativt;i ceh91ui fost mini�tru al
DefwslovaCiei În 1918 Kramar) la Sofia în t 910. _. acel Congres
despre care eu am scris in revista "Viaţa rominească" din Iunie
19J.O.
AnaIi'lez şi prezint ac:;east:ă . ��Hacteristică. a Institutului din
Sofia nu doar spre a descoperi ator noştri vre-o faptă rea a
Btilgarilof; căci ;Panslavismul e un'\fenomen istqt:ic ,şi a foarte
vec/;Jeşi sp<;>nîană doctrină candtlci'1f\?arc a tuturor Stavilar, nll, În
deosebi a'BulgşrHor. Aceasta se vecte şi 'din cartea mai sus ară­
tată· (p. 262)·a 'lui Louis ·Leger. Ci analit,cz şi îrtfăţişez aci. Sll�
Betul acestei 'n0ui ·IllSti-ttiţij' bulgare,-·- pe de o parte spre a face
\ceea·ce' Ştiinţa lstoridi' impune uliui cercefătar în dOl1l,eniul ei:
, .
�;�.70
.' .
ILIE, BARBtJLESCU
[271]
271
Ilie Bărbulescu
1
I
I
.. COMUNICAr�1
---------_._--------- --------�--'--
de a. căuta şi explica originele fel1omenelor sociale-politice, iar
pe de alta pentru că, cum am arătat mai sus {11. 262), la Români,
nki chiar iSloricii,ca de pildă Iorga. nu cunosc ce este Pansla-
vismul 111 realitate şi legăturile-I cu Franţa.' ,
Atîta tot, Sper că va inţelege .acest lucru şi praf. St. Mla­
denov din Sotia, care, nepricepind scopul, la fel al cărţii mele
«Relatians des Roumains avec les Serbes, les. Bulgares, les Grecs
et la Creatie- apărută in '1912, mi-a imputat, pe nedrept (În Roc­
inik SlrM.!7istticznV, tom. VII, a. 1914--1915, p. 132), că o scriu
cu gând şi sentimente cit; «patriot romîn bulgarofob-, pentru că
in ea ajungeam la alte concluzii de cît Ştiinţa istorică de pină la,
mine, cu privire la veclrile raporturi ale r�omÎnHo r cu Sirbii şi Bul­
garii. Sper că cel puţin acum, ori cel puţin ceilalţi Bulgari mă
vor inţelege just.
Originea ideologica a Mieei Antante
Istoria, ca Ştiinţă, spre a-şi indeplini cit mai cornplect me­
nireaiei, cată săreconstitntască.ă din izvoarele reale ce are, per­
sonalităţile politice, literare, artistice, ştiinţifice etc, cari au jucat
sau joacă roluri in viaţa Statelor şi popoarelor. Eu cred deja, de
mult (cum am arătat şi in lecţia de inaugurare a cursurilor mele
de Slavistică, publicată sub titlul Problemele Cal)italc ale Slavis­
ticci la, RomÎni,·. laşi 1906; {p. '. 50), că, dacă intrebuinţezi mC­
loda'llwt1Ci"ni1 doclun:cntăloMC a Ştiinţei Istorice, poţi- irnbrăţişa în
cercetările ce faci nu numai epocile moarte a lui Braga-Vodă,
Mihai Viteazul, Ştefan cel Mare sau Tudor Vladimirescu ci şi pe
cea vie actuală, Namaimetoda solidă să o posezi, spre a recon­
stituifrecutulori prezentul, Iar Istoria e datoare' să facă această
reconstituire, pentru că ea e tribunalul suprem care, cu metoda
ei, intemeindu-se numai pe realităţile izvoarelor, are rostul de' a
da epocilor şi personalităţilor trecute sau prezente «fiecăruia ce
este numai al său- -- suum cuique tribuere -- după ce, prin critica
ce face izvoarelor, despovărează acele epoci şi personalităţi de
meritele sau derneritele cu cari le Încarcă pe nedrept, uneori inte­
resele sau ignoranta contimporanilor, iar alte dăţi fatalitatea su­
fletului colectiv naţional ori regional. Iar prin o aşa reconstituire,
apoi, se poate vedea just şi precis adevăratul rol al personali­
tăţilor in Istoria unui popor. -
Se va fi ştiind şi la noi ce răsturnări a făcut Mommsen in
reconstituirea personalităţilor Istoriei Romanilor, folosindu-se şi de
izvoare noui sau legind altfel de cît alţii pe cele vechi.
De această gîndire Împins şi călăuzit, a1.11 căutat în No. pre­
cedent al -Arhivei» (Ia p. 94), ca, legind intre ele unele izvoare
cunoscute, să caracterizez o notă din multe altele ale sufletului
colectiv romînesc, şi, În acelaş timp, pe temeiul acestei note, să
[272]
IUE BÂRBULESCU
desprind psihologia unor: il1divkiualWttl ale noastre mai mult ori'
!I)al puţin răspunzătoare taţă de Istoric. Un anonim, într'un ziar
ieşan,- nefiind pregătit. ca cultură, spre a inţelege cele ce am
arătat acolo, a priceput pe dos acel scris şi gind al meu. L�am
Iărnurlt, însă, sper, şi pe acesta, in ziarul din Iaşi <1 ZVou.tatea,,. de
Ia 2\ Iulie 1921 ; iar acum, ca o completare a izvoarelor ce ara
adus în acel No.al -Arhivei», mai menţionez că, fu limba spa­
niola. cuvintele �jcll,u:lj, »ellach», bellaco, prin care se inţelege­
Valah :::::-= Romîn, înseamnă -rnaraud, coquin, tourbe-, iar in fran­
ceza: blassct«, b6csche, /Jh'dw, care-i tot Valah, au Insemnarea
-trompeur, homrne de rnauvaise folc" (Hasdeu: (,twcn;ie, II, 249) •.
Nădăjduind că cei cu.l('Î, şi JA'etJ?itif� 1tieiiţ;ificeşte, pcntn� cari
8crieJrl aCt:a.sti'f, «Arhi'l)(/,", vor Intelege gindul şi scrisul nostru aşa
cum ele sunt în realitate, îmi permit acum, iarăşi spre a da, ca
istoric, "fiecăruia ce este al său», să arăt originea ideologica a
a actualei .,Mici Antante-.
Se ştie că, -după războiul isprăvit in 1918 şi pacea ce i-a
urmat, s-a constituit, în urma descompunerei Austro-Ungariei, aşa
numita "Mica Antantă-, adică «Mica Intelegere»: un fel de ali­
qnt!1,cll 4 tractate diferite, jntre Rominia şi Polonia, Romînia şi
Ceho-Slovacia, Romlnia şi jugo-Slavia, [ugo-Slavia şrCeho-Slo-
vacia. . ,
Fie ziarele franceze, ca -Excelsior» (v. "Adevărul,. dela 1
Sept. 1921), fieinterviewurile (�A:devarul" .dela 21 Aug. 1920)
şiarticolele ce s-au publicat (<<Adever(ll� dela 27 Oct, lQ20), cu
LIn cuvint toti .socotesc drept -promotori> ai acestei lvlici Antante
pe Beneş, ministrul de externe' al . Ceho-Slaviei, şl . un băr­
bat politic al nostru. Amindoi aceşti 'oameni politici, de alt-fel,
işi declară această paternitate, în nişte toasturl ce au ţinut (vezi­
li în «Adevărul» dela 27 Aug. 1920); ca împreuna, deja pe vre­
vremea războiului, În 1918, au pus Ia cale, la Londra, constituirea
J"Beci Anrante în locul Austro-Ungariei care trebuia să fie des­
compusă la facerea·Păcii generale."Din toastuJ lui Beneş reese,.
îmi pare, că zice că dinsul a propus-o mai întâi.
Dar critica istorică şi faptul că, ca 0111 de Ştiil1tă, sunt dator
să restabilesc adevărul, îmi impun să arăt că 'origilîea, ca con­
cepţie, a Mieei Antante, nu {' îp gindirea lui Beneş, ci in a altui
ceh, care I1mlt mai nainte CI for\mulat-o ca o expresie a politicei
pansZ(l,'I)iste a SlaviIor. Acesta e\omul politic şi scriitor Ha vIicek
care ia parte vie la mişcările pa.rJsIaviste ale Slavi/or din Austria
in 1848, CÎnd aceştia se adunarii chiar Într-un Congres panslavist
la Praga. (ef. p. 264). Atunci, băr�aţli conduc�tori ai vieţii nationale
cehe şi ai celorlalţi slavi din Austria cari se adunară la acel Congres,
ca istoricul Palacky, poetul KoIăr şi altii, cerură o Austrie federa-­
tivă, pentru că, ziceau ei, politica Slavi/or din Austria trebue să
fie «de a conserva Austria şi a ne conserva pe noi înşine in
Austria}., caci ace.astă ţară «dacă n:'ar exista, al trebui creată»,
Era concepţia pe care şi Ia noi o avmă . pină mai eri oamenH.
[273]
COMUNiCARI 4:73
noştri politici, şi pe care te-<ţ şi formulat-o În cartea sa -Gross­
Oesterreich> răposatul Aurel Popovici, Havlicek, Însa, in ziarul
său.8lov(1n, care Înseamnă .. Slavul- (nume semnificatrv panslavist)
făcînd notă discordantă faţă de Palacky şi ceilalti cari voiau o
Austrie federativă, cere, dela Slavi în deobşte, următoarele : <
"Să nu ne părăsim urii'i pc alţii, ori CÎnd dintr-o alianta cu
streini ar veni un folos pentru ctlt<'tI,e sau cutare din naţiile
noastre (slave). Ceea ce pînă acum ne-a tinut împreună a fost
mai ales instinctul, sentimentul unei primejdii comune, tClldinţi
comune; de aci înainte trebue ca cu conştiinţa întreegă si! ne
punem pe lucru cum -fac neamurile bine organizate. () (tlicr.niJi de
ajutor reciproc şi de protecţie între Polonezi, Cehi, Jug-o-Slavi şi
Ruşii Mici e singura condiţie. adevărată a llbertăţii nsieilor nati/mi
europene. Astae o reunire (ttl{ictionicil, pentru apărarea drepturi­
lor impotriva brutalităţilor şi a injuriilor . celor mai tari. Şi 'fin
oftuma,i, popoarele slao« trebue să. rărntnă în relaţii statornice. Tre­
bue să căutăm (Slavii) a ne iu,ţdege eu naţiile neslaoe cari au
avut acelaşi destin cu noi şi cari fac aceleaşi sforţări i Inteleg re
]J,omtni şi in parte chiar' pe ,\1aghiarL A ne emaacipa de gerrna­
nism'- trebue să fie scopul suprem al nostru al tuturora. Stu­
diul limbilor şi literaturilor romane, al francezei şi englezei, trebue
să fie obiectul principal al' tinerilor noştri celor mai bine tnzes­
tra]! şi mai in teligenţi-.
Ast-fel �ere,între altele, Havlicek,.' .-. ceea ce, evident, e
tocmai conceptia. Micei Antante, pe care lumea crede astăzi, cum
văzurărn, că au- formulat-o maifntîi .. viziunile altor 'doi contnnpo­
rani ai,' noştri. Arătările'aceste ale mele le pot vedea, de altfel, şi
necunoscătorii limbii cehe in care a scris .Havlil.'fCk - in cartea'
profesorului slavist francez Louis Leger : 'Le Pl1d�sla�,isme !J� l'in- '
tCret (ranQais, Paris 1917, p. 12�. In aceasta se mai poate vedea
şi că : concepţia Mieei Antante a lui Havlieek pornea din idca,'
J)an$,.lavistă de solidarizare a Slayilor Austriei, deocamdată, in
folosul tuturor Slavilor, apoi (cf. p. 262).
Această constatare arată că, dacă realizarea Mieei Antante
va fi o creaţie statornică, atunci numai personalitatea lui Havli­
eek, vizionarul ei, rămîne mare, iar ceilalti de astăzi, Beneş in
rindul intii, nu sint de cit propagatorii acelei profunde viziuni "'
ceh ului din 1848. .
Aşa reconstitueşte istoria, cw-critica ştienţifică a ei.
Ufe Bărbulescll
o Şcoală necunoscută in 01ănă.ştiJ din Oltenia la 1697
Istoria noastrA nu ştie plnă acum nimic despre existenta unei
şcoli in OIăneştii din Oltenia. Nu pomeneşte de aceasta nici a lui
Iorga .. Geschichte des fumanlschen VolkeslO Gotha 1905, nici scri(.'-
8
[274]
274
ILIE BĂRBULESCU
: '!I
rea specială a lui V. A. Urechia «Istoria . şcoalelor- 1, Bucureşti
} 892, şi nici ori-care altă carte de la noi. Şi nu pomenesc nu doar
fiindcă aceasta din Olăneşti nu era şcoală de stat, adică pravo­
slavnică : căci ortodoxă nu era, ci catolică mai ales, şi şcoala din
Cotnari a lui Graţian Vodă Intemeiată in sec. XVI, şi, totuşi, de
ea vorbeşte, între alţii, şi V. A. Urechiă în pomenita-i "Istoria
şcoalelor>, la p. 5. De şco�Ja din Olăneşti nu se scrie, deci, tn
nici una 'din Istoriile noastre, numai din pricină că nimărui nu i-a
venit la cunoştinţă documentul in care ni, se spune despre .ea şi.
de care vreau să vorbesc eu aici intîia dată.
In cartea .. Acta Bulgariae ecclesiastica- (apărută în colectia
Monumenta spectantia Historiam Slavorum meridionalium), Agram
J887, P. Fr. Eusebius Ferrnendăin a tipărit a sumă de documente,
in cari se arată activitatea bisericei catolice in -Provincia Bul­
gariae» a acestei biserici. Această circumscriptie a bisericei pa­
pale cuprindea, în secolii XVI-XVIII', inclusiv, nu numai Bulgaria
propriu zisă de dincolo, de Dunăre, ci şi Principatele Ramine,
Transilvania şi Ungaria : per Valachiam, Transilvaniam et Hunga-,
riarn australem protendebatur, spun actele.
Intre documentele publicate aci de Ferrnendăin se află unul
copiat de el în Arhiva de propagandă dela Roma; e scris in limba
macedo-slavă nordică, cu cirilica, ca şi alte scrieri de propagandă
ale bisericei catolice Între ortodoxii catolizaţi de ea, Originalul,
slav se poate vedea in cartea de care; vorbesc a, lu], Ferm .. la p.
318, unde va fi exact tipărit. Eu mă rnărginesc aci să-I traduc in
rornineşte, pentru ca şi Istoricii noştri să ia cunoştlnţăde el. Iată-l :
-Preasfîntule sobor al măritei credinte catolice. Noi mai jos,
subscrişii creştini, cari trăim În OlăI.�'{eşti, facem această Jncre­
dinţate adevărată şi fără 'de nici. o îndoială, unde s-ar putea b ă­
nui, că călugărul nostru părintele frate Ivan Deanovie ne-a slujit
dln tinereţa .' sa pînă la bătrîne te cu.foarte mare credinţă şicu
cinste şi in totdeauna cu bună-voinţă ca .şi acumo.: şi, mai Î\1Jăi,
cind a fost diac (A1MI'.) inKapilovaţ, În, locul [satul] nostru, a in- '
văţat pe copii noştriinr(î.ţiitM'a crcştineoscti, a C·i�l; şi scrie mai
uluit de patru ani; şi a avut niai mult de 1.30 ucenici [şcolari] la
număr fără de nici o plată, =: dar a tot puternicul Dumnezeu să-i
plătească. După aceasta a plecat în Italia sit studieze şi a lăsat
bun prilej de bună În văţătură ; aşa că noi după el am gă sit un
popă ClI plată şi rnireni [cfl�l.'!I\'\llfl de ne învăţată, apoi, copilaşii
noştri, şi' cei pe cari a Început el: a-i Învăţa, au invăţat de tot cu
aceştia. Apoi se intoarse din ltali� şi fu făcut �definitur» al Pro­
vinciei, şi iară ne învăţă copiii noşt,ri vreme dt> trei ani şi pe şease
diaci(}r(w.�"t',:�a şi �·Îndui�la lor:. qupă ce. s�irşi «def�nitiva�LI,I". fu
făcut «provmţlal», Ş1, dupa ce Stlt"Şl «provmţlalatul», lară 111-] 111-
văţă mai bine de doi ani totdeauna "gratis" şi din iubire. Şi
{:ind ne sf'ărăm,ari'i7u şi '/te 1"is'ipiriim din locurile no.astre, şi atunci
nu ne părăsi În nevoile noastre, ci ne sluji cu credinţă şi drep­
tate şi ne invăţă copii, pe care aşa de bine i-a învăţat, în cât
[275]
\
COMUNICARI
275
'i
rol să citească Profeţii şi Epistolele şi .să slujească ori-ce' În bi­
serică, şi toate astea le făcu cu iubire. Şi nu a lăsat nici sate,
uici -oraşe, nici locuri pustii pinăJa Clamat (sic) la hotar(?) (Am·.
'J.lJlBdl� I,M KPi!lInI�), ca să nu cuute, oriunde s' a găsit vre-un creş­
tin, să-I pue subt aripa sfintei maicei biserice, să-I spovedească,
să-I împărtăşească, să-I întărească în credinţă prin predică şi
să-I ajute cu «Iemozmă- ; căci rămăsesem aşa ,de nevoiaşi, În cit
nu a luat folos din nevoia noastră.
Nici pîine n-am avut' să-i dăm ca mulţumire, iar el a adus
şi vin cu sine pentru sfînta jertfă, şi de multe ori a inoptat
pe zăpadă, pe ghiaţ i, pe ploaie; fără cină, şi cu totul a răbdat de
bună-voie, şi Domnul Dumnezeu să ferească, că dacă el tn acea
vreme nu era tlnăr, poate că mulţi s-ar fi făcut schizrnatici In
nevoile lor; dar bunătatea lui a intărit toate şi acwm. suntem toţi
tari şi întemeiaţi cu sfinta credinţă catolică, precum am fost tot­
deauna in locurile noastre, şi plecati la picioarele sfintei mal cei
bisericei romane.' De asta, noi, atinşi de duhul sflnt, şi toţi creş­
tinii din toate satele (CE""), unii cu graiul am scris, cum că şi
noi dăm de ştire stăpînilor noştri de credinţă in sfintul sobor şi
curţii dela Roma cum ne-a slujit acest părinte. Şi toate astea le
lăsăm şi le recomandăm mi/ei, bunătăţii şi miluirei sfinţiilor voas­
tre şi împreună ingenunchind inaintea feţelor voastre la pămînt...
plecat Sărutăm sfintele picioare. Din Oli'intcşt'i la 24 Februar 1697.
Eu Marko Petkov, Eu Mal ko lancm, Eu Nicola, Pctrii Kate Koi­
kinu. Eu Bogdan Kalake-lin. Eu Marko Pavliskcian.. Eu Ilia Velikin.
Eu Marko C'ugenavin. Eu GhigaC'focin. Eu Gaşpar Nancin. Eu Sirta
jannuiiin. Eu Stepan Kagamatov. Eu Andro Ialalin, Eu Petar Lon­
margur, Eu Petar Carvenin, Eu Tomo Ionov. Eu Martin Gurev.
Eu Nikola Micin. Eu Luka juremakin, Eu Paval Petrepein. Eu
Mateja junackin. Eu David Junacki(;, Eu Karla Lekizin. Eu Marko
jovanin. Eu Mitar Micin. Eu Blasa Jonov. EuIvan Domiovidin. Eu
Mita Tomecolov. 8u Petar Pavlov. Eu Gabra . Matein. Eu Blaza
Pavin. Eu' Mihaik Kalambazov. Eu MiJwe Likin. Eu Mitar Mar­
canovanov, Eu Fi :I1CO ',Paluşin. Eu Jura Miloputin. Eu Mihailo
J}uraliinu,. Eu Jura r:iurev. Etl Stepa Peptrov. Eu Ivan Darvo­
delin. Eu Loja Dura '11. Eu Simon Le/1ov. Eu Mariin Petracerin.
Eu Ghiga Gancarov. Eu Ohiga Carvenin. Eu Jura javin. Eu Petar
Jurin. Eu Stepa Jurin. Eu Ghiga Garncarev. Eu retar Carvenin.
Eu {van Lakacev. Eu Jura Pakin. Eu Marko Lilin. Eu Ivan Petkov».
In acest act nu se spunC', precum se vede, că jocalitalea
din care acei credincioşi scriu către Papalitate e in Tara Romî­
nească (Valachia). Se' vede aceasta, însă, in titlul pe care Fer­
mendiin il pune documentului: �Olanje,� in Va lachia», ce eu 11-am
mai pus în traducere. Aceasta va să zică că In Arhiva papală
se află insemnat că actul e din Valachia. De alt-fel, un alt do­
e,ument, acesta scris îi1. ilalieneşte, ne pomeneşte că,: -la natione
'catholiea, e populo Bulgaro in queste parte di Va{,aclria dispersa,
,COlTImorante hine inde in diversi lllOgi, cioe În ()UnIM�;jct, Ribnik •.
[276]
216 ILIE BARBULESCU
--'---'''-�._ .... _--"_ .. __ ._--'_._ .. _._'------_._.�_._-�--? ... --'-_. __ ._----;---
Sutesc, Brancovanl, Paregni, Kraiova, Clutoria, Belciu, Talpascest,
Bradicegui, Madan, Cornasctegni, Agninosa, Ciarnae et Puncarv
(lb. p, 320). Acesta invederează, mai întâi că Fermendătuş ih:
textul cirilic ce am tradus aici, a pus greşit Olanje§; adică
(1.')J\d-RHtlWJ, şi că În original trebue să fie scris, cum arată do­
cumentul italienesc de aici: (;),\d·tittHfl�l, adică cu t final: Olla­
nesce, scrie textul italienesc, cu ortografia italiană. Iar localitatea
dela hotar Cvarna] din textul cirilic, -,,- care se află şi in cel ita­
Jiencsc scris Clarriaz, şi care nu e altceva de cît Cerneţnl din
Jud. Mehedint al nostru, -- invederează şi mai mult, că În docu­
mentul slav cirilie ce am tradus aci e vorba de Olăneşti, sat in
judeţul Vîlcea, plaiul Cozia din Oltenia: Olăneştii au azi carieră.
de o «marmură aleasă, compactă, cu vine de diferite culori şi care
capătă un lustru foarte frumos; 2 coloane au fost trimise chiar
la expoziţiavdin Paris» ; tot In acest sat .mai e un izvor ClI apă
minerală, care "Întrece in privinta puterei şi calităţii sale prea
multe-ape din ţară şi chiar din alte ţări» (spune D. Funzescu : Dic­
I,ionan� topo!Jra(icll şi <tdatisticu al Rom6n-iâ, Bucureşti, 1872, p. 328).
Desigur cii acei Slavi, care se subscriu în text, au venit aci
din Kapilovaţal Bulgariei,duptl ruinarea acestuia de către Turci,
fiind' atrasi mal cu seamă de exploatarea minelor de marmură.
Aceş! Slavi intervin la Papalitate, spre a-i recomanda pe
Deanovid, probabil pentru că, pe atunci tocmai, fiind vacant Io­
eul de oi Archiepiscopua Sophlensls-, adică de episcop al Provin­
cieiel catolice Bulgar ia cu capitala în Sofia, umbla Deanovie să-I "
ocupe ca fiind cerut el chiar de populaţia catolică . din Valachia
(Ib, p. 320). Dintre intervenitort erau unii desigur Bulgari; aşa
cei cu numele terminate In 01), ce, care-i O termnaţie În general
bulgărească.: Petkov, Kagamatov, Ionov, Gurev etc. Cei mai mulţi.
Insii, vor fi fost SIrbi sau Sirbo-rnacedoneni ; aşa cei cu numele
terminate in in, care-i O terminaţie. în general slrbească : Kala­
kenln, Velikin, Co(!ill etc.; iar formele Mita,r, Pctar, Paval etc ..
sunt numai sîrbeşti., Formele Petru, Kr\ikinu, Duralilnu, cari au;
. un a final neexistent In limbile sIa ve, la aşa cazuri, par a fi
numi romtnizate; c:!ci numai limba noastră are de demult aceasta.
Deci, călugărul Deanovic, care învăţase pe copil acestor
subscrlşi În Bulgaria, ii învăţ:! şi \in OJilneşti, pe de o parte a
cUi, a scrie şi cele de cari era nevoe pentru biserica lor �atoIlcăJ
Iar pe de alta chiar maimu.lt: .le . formă şi diaci, pe cari, ma!
ales, după ce el se intorsese aci dela "stll�m din Italia» (ts HTA­
,'\11$ C'I't!,'»d'f'U), îi învăţă Gramatl:::a şl\ rinduiala lor (f'PAr"\'fmnr Jf
HAp'AGts 'ktUlX"IS)." .
Ind o dovadă cit, prin mijlocirea\ bisericei catolice, se râs·
pindea pinti şi in satele noastre o oare.-care cultură. De alt-fel,
se poate cii chiar influenţii aceatei vechi culturi, care se introduse
în OIăneşti prin catolicism,datoreazâ acest sat, --- boerii din el,
fireşte --. gustul pentru artă, mulţumita căruia şi mai tirziu, In a.
1718, clădesc acolo biserici, în cari se Intrec stilul unei arbitec-
[277]
COMUN16Ăr<1 277
,..- �. __ ' .• .co __ ._. _
turi distinse cu coloritul şi desemnurlle f!nealc unei-picturi a­
lese (v� En, Ionescu, in Bulet'imtl ContisiHni·i, 1flO1'!;um. istorice,
VlII (a. 1915), p. 179). .
UI1 foarte insemnat paragraf al Istoriei Românilor ar fi acela
in care s-ar arăta influenta catolicismului asupra culturei noastre
in veacurile trecute. Acest paragraf pină acum nu există, pc cit
ştiu, in cercetările nicl unuia din istorici! noştri; l-am Inceput,
însă, cu, prin cele ce am documentat în cartea mea .. Studii. pri­
vitoare la Limba şi Istoria Rorntnilor-, «Cercetări istorlco-filolo­
gtce> şi În studiul despre .. Catolicismut iar nu Husltismlll-il1iţiator
al scrierii lirnbei romine» din această "Arhiva". Arătările docu­
mentate ale mele (cf. p. 213) învederează celor ce nu se conduc
de idei preconcepute şi de spiritul ambitios contradictoriu de
gaşcă, că, biserica catolică, nu numai că ne-a trezit conştiinţa
naţională adormită în braţele pravoslaviei slavismului, dar chiar a
_ aţiţat intre noi inceputul scrierii rornlneşf in locul celei sla ve, şi
poate că tot ea a pus la cale şi constituirea politicii a Rornlnilor
în eele două Principate: Ţara f,omînească ş! lv101dova (cf, p, 216).
Influenţa aceasta culturală a catolicismului asupra noastră ni- .. o
confirmă acum apropierea ee se poate face între existenţa şcoalei
pomenit; din Olaneşti dela 1697 şi gustul pentru- artă, la boerii
de acolo in bisericile ce clădiră ceva mai tirziu. Iar toate acestea,
şi altele ce se vor mai descoperi sau se vor interpreta rtn acest
sens al paragrafulului început dţ" mine de care vorbesc, ne vor arăta
tot odată, de sigur, nu că -vechia civilizaţia remînă» avea :..ele-
mente .originale- cum greşit afirmă Iorga in a. 19l1, în broşura
sa : "Les clementa originaux de i' ancienne civilisatlon roumaine»,
Iassy 1911, dar nici contra riul de ce acelaş spune in 1905: că,
in aceeaşi epocă pe care oportunist o prea înalţă în această bro­
şură franţuzască, chiar la curtea lui Ştefan Cel Mare se trăia în
Moldova -o: traiul unui ţăran chiabur». Ţăran chiabur şi artă, dis­
tinsă -chiar cu "elemente originale- la gust, nu se poate sustine
serios, desigur, cum arăt şi in «Problemele capitale ale Slavisticei
la Romini», Iaşi, 1906, p. 33. Dar iată paragraful care va face
să se inteleaga şi să se interpreteze conform cu Istoria adevă­
ran elementele ,culturii vechi ramine!
IlIe Bărbutescu
Recttticare la «Izvoare pentru Istoria cea adevărată-
In No. din Iulie c. al <Arhivei-, sub titlul «Izvoare pentru
Istoria cea adevărată», arătam că eu cel dintii, deja în 1904, am
formulat însemnătatea studierii limbilor slave moderne înconlură­
toare de către RomÎni,şi că din a. 1906 am început chiar a preda,
la Universitatea din laşi unde sunt profesor, pe Iingă limba slavti
:moartă a docJ,lmentelor şi vechilor texte bisericeştit Încă, cu alter-
[278]
278
ILIE BARBULESCU
-----._---�--�.--�����-----------�---
nanţe dar continuu, cJte 2 ani limbile sirbă, bulgară şi ruseasca.
· Aceasta mult înainte de crearea Institutului Suci-est european- al
praf. Iorga Ia Bucureşti ln 1912.
Acest Institut, prin urmare, cum arătam el-lui Berechet dela
revista «Spicuitor In ogor vecin», începe a preda limbile sla ve .
înconjurătoare (rusa, bulgara, sirba) Ia 1912 - nu ca iniţiator
al acestei .idei prin Iorga, ci pur şi simplu ca imitator al ideei mele,
pe care eu o întăptuiam la Iaşi deja din 1906.
Arătam acolo şi efectele acestei noui idei. şi străduinţ! �t
mele, pe care o imită, 'apoi, «Institutul Sud-est european» :' că
· linii studenţi şi studente din ai mei au scris chiar lucrări tipărite
pe temeiul limbilor slave moderne; aşa profesorul AI. Epure pe
temeiul rusei învăţate la mine, praf. T. Palade pe temeiul sirbeştii:
tot la cursurile mele Învăţate. Pentru limba bulgară, Însă, am
· citat numai lucrarea in manuscris a d-şoarei profesoare Aua
Bogdan: o pi esă de teatru actuală a lui [avorov. Am uitat, atunci,
deşi voiam să prezint «izvoare pentru Istoria cea adevărată» 'CLIm
îmi intitulam articolul, să pomenesc chiar o lucrare tipărită, Dis­
tinsulmeu fost student, d. Petru Constantinescu, acum profesor
Isecundar În Birlad, îmi atrage atenţia, printr-o scrisoare, că e
sucrarea sa. Imi face plăcere să rectific ac! - tocmai fiindcă vreau.
pă dau «izvoare pentru Istoria cea adevărată", -_.- pomenind că, '1
e isvoare ale limbii bulgare moderne, pe care a învăţat-o la
cursurile mele, se Întemeiază cartea d-lui Petre Constantinescu
Cu titlul: «Rolu,{ ROn/iÎ,r/.'ici În Bjiow de 'I'c/rnerarf.' (J Bu1fpriC'i»,
aşi t 919, dar compusă înainte.
Ilte Bărbulescu
Dovezi nouă relative la originea. numelui oraşului Iaşi
. ,
Inainte, cit şi după publicarea monografiei oraşului laşi, ce
am tipărit-o mai întăi În t 904 1), apoi într-o a doua ediţie în
1913.---19152), s-a discutat şi 's-a scris, la rari intervale, mai
ales prin unele reviste 3), diteritei articole, prin cari s-au incercat
mai mulţi scriitori să demonstreze originea denumirei ce (»
poartă acest oraş, căruia i. se zicea pină mai iert B:ri'i, de unii,
ori TÎ'rgul Ioşilor de alţii, În cursul veacurilor precedente.
S-a susţinut în scrierile citorva autori moldoveni, Începînd
cu Episcopul Amphilohie 'al Hotil1ulll$, în a sa Dcobşic ,qlwogra(ie
J)fJ limbo. moldoceneaecă, tipărită în laşi, În 1795, Gheorghe Său-
I
\
. 1) Un volum În 4°, Ora ,ni Ia,1, odinioară ,1 aatlzt, de .140 pa-
gini, cu /60 ilustraţii. Ediţia Primăriei laşi. 1.904. .
, 2) Oraful Ia.,i, monografie istorică şi socială. Volum f1 4a• de
!i22pagini, CII 5:;0 tlustraţii, Editia a li-a, refăcută şi adăugată. Iaşi,
1.91J.-1915. •
3j Cel mai important studiu asupra. chestiunii fu publicat de Il-l:
OII. (ltubănescu, in Arhiva. ,Wnţ1fioâ ,1 LiterarA., din Ifl03, No.7-1$;
[279]
279
COlv\UNICAm
--�----.--------------
Iescu în Ar/rit'a. AI,b'inc� ])(Jntl'll,_ A;'he�)logia Romint7, din 1844.
Gheorghe Asachi In Alb.ner, Romlnl�asw şi-rnultele sale (Jalcnd{w&
penir« ]Jo)Jor'l,ţl Rominoec J), Mihail Cogălniceanu În lhsio'h'c d,� la
Moldao;«, de ln, l'alaqwie ei des l'a,lnqnes T1"ansdanl'rf)'iens, publi­
cată la Berlin, ÎIl 1841, Gheorghe Sincai in Hronica Rom'in'i!o1',
scrisă la începutul veacului precedent şi publicată în laşi, mai
tirziu, la 1853, cum şi ale altor diferiti autori istorici de prin Intăia
jumătate a acestui veac, că denumirea oraşului Iaşi se trage dela
un popor numit Iassoni Iasei, sau TaPJygi, care a mai purtat
une-ori numele de Cusnani, FiZisteni, poate şi altele, şi care a
locuit în vremuri vechi, nu Îndestul de bine precizate, alternind
sau chiar in acelaş timp cu Dacii, după cari a rămas denumirea
de Dacia Intregului teritoriu cuprins intre Nistru, Dunărea şi
Carpaţii de miază-noapte.
După [uniătatea veacului sus citat însă, s-au ivit cîţiva noui
scriitori, CLI pretentie de istorici, cari, neconvinşi sau nemulţumlţi,
nu ştiu din ce motiv, de explicaţiile date de cei ce i-am citat, au .
căutat, cu oarecare stăruinţă chiar, dar fără să dce la iveală
vreun document de samă, să conteste cele spuse de Amphilohie,
Şincai etc., şi să atribue decurgerea numelui Iaşului, fie prin
deducţii filologice, dela uniufJ, dela un scut de săgeţi, dela tin
coş.ac, sau dela alte asemenea izvoare, fie prin citarea unor
povestiri a doi vecbi autori, ce au scris, singurii, cîte cîteva
rinduri, cu vre-o trei veacuri în urmă, relative la chestiuuea ce
ne interesează.
Acei ce conte stă derivarea numelui Iaşului dela poporui
Iasson sau Iazyg, se sprijnă pe cele cuprinse intr-un unanuscris
al unui misionar catolic, Episcopul Bandinus �), ce a trecut prin
localitate, in vremea domniei lui Vasile Lupu-Vodă, cum şi pe
alte cîteva rînduri ale fostului Domnitor Di.mitrie Cantemir 3).
care a dat fa lumină, intre alte opnri, volumul său intitulat
Descrierea jVoldolj(:'i.
Bandinus, după cele ce i s'ar fi povestit de contimporaui, a­
rată că numele Iaşului s'ar trage dela un oacar, ce se nurnia
I(Mjci11, (ceea ce în limba poloneză corespunde numelui Ioan),
care-şi păştea cireada pe aceste locuri; iar Cantemir, informat
probabil cam din aceeaşi.., poveste, schimbă numai pe vacar în
1) [il cel pe anul 1858 se află şi o nuv elă de Asachi, intitula/ti
Cea. din urmă. zi a Municipiului las5ienllor, fatitazle negreşit i.t
autorului, dar bazată pe convingerea dedllsel din op eriie istorice sin! ,"
ine ce el a consultat de sigur.
2) Codex Bandinu8, traducere de V. A. Urectiia . In Analele
Academiei Ramine, Bucureşti. Voi. XVI, 1895.
3) Dellorlerea, Moldovei, 1 voi. in 4°, Tipografia lfHlrel Neam­
ţul. şi ediţia ulterioară (/ �cadwliet Ramine.
[280]
�o N. A. BOGDAN
--------,-,_._---_.- -------:-----
morar, tot ClI numele de laşciu,pe care-I cinsteşte cu titlul de
rntemeetor al Iaşului 1) ..
Un morar care să Înfiinţeze un oraş, In jurul morei lui, _.­
lucru se pare cel putin curios; ca un oraş, ori o aglomeraţie de
vieţuitori să Infiinteze pentru trebuinta lor o moară, e lucru cit
se poate de natural; in ce priveşte vacarul, trebuie mai Întăi s:i
ai un sat, sau un tirg, ai căror locuitori să aibă vite mufte de
păscut, pentru ca s� se poată infiinta ... postul util de va car.
Bandinus, caşi Cantemir, nu citează nici un document, nici
o mărturie scrisă sau tipărită undeva, in sprijinul znoavelor ce
(fali ei la iveală pe sama Iaşului "�Î.
In cercetările ce am făcut, şi la prima, dar mai ales pentru
a doua editie a monografiei mele, am căutat sti lamuresc pe cît
mai convingător Cit putinţa. această chestiune, şi, în acest scop,
nu m'am mulţămit 8<'1 ufilizez citeva opuri, din biblioteci sau arhive,
publice sau particulare, ce avem in ţară, dar am făcut o escursi­
urie şi in cîteva capitale mari ale Europei, unde am răscolit, pe
cit am putut, şi cu concursul citorva prieteni ce au binevoit a
mă seconda, În biblioteci mari, mai ales in acele din Bruxela n)
şi Berlin 4), cum şi la diferite depozite de cărţi vechi; iar pe unde
fiu m'am putut duce, am mijlocit prin corespondente ca sa obţin
izvoare lămuritoare, sau date sigure, pentru deslegarea chestiune!
de care vorbesc şi care mă interesa mai mult.
Ca rezultat al acestor cercetări se vecie ca am consultat nu­
rneroşt autori vechi şi am adunat multe note, lămuriri şi citaţiuni
relative Ia existenţa poporului .!a;;yg pe pămîntul vechei Moldove,
pc cari le-am reprodus in Cartea 1, a ediţisi a II-a, ro) a 1110no-
1) Despre competenta istoricii a lai Dimitrie Cantemir, M. Gas­
fer, În a sa Crestomaţie romină (2 val. 111 8�, Leipzig, 189/, p ag:
LX Vi din prefaţă), zice eli "opui acestui scriitori este mai mult apolo,
,gâtc şi polemic, de cit unul istorie, avînd, uneori un caracter legen­
dur"; iar M Cogălniceanu, ÎIl Arhiva. Romineu,sGă., 110l. l , pag,
? J-72 (ediţia II, laşi), arată că Cantemir "iJ. vrut să [acă din laptele!
iui Ştefan Cel Mare un roman ... "
, 2) "Din forma numelor se pot, trage conctuziunl istoria şi etnice
despre popoarele cari, rtnd pe rind, 'au venit de s'au aşezat in acel
judet, sau in acea {arii, şi au tasat urme neşterse tn nomenclatura geo­
grafică, Luăm ca exemplu oraşul Huşi.scare tşi trage inceputul dela des­
călecurea Husitilor, etc" M, Gaster, li!' Cele tl'ei Cl'i!7uri. AFlUl 1/, No, 15
pg'. 4/)4, "bl" " r.>!', f'[ '/ l'l "" f"'" ţ' • 1
3) "lil' WfllcqllC [Ioya eU ŞI u,el'l.c orar! -an.lcaru, con lf/llli,
<lpuri din cele mai vechi, \
4) "/<oentglic/ie Bibliolcck", .Pos\Museum" şi alte deposite d�
cărti' vechi, '
, 5) Vorbesc despre neumul lassonilo.r, fascilor sau la:rygllar Stra­
bon, Ovidiu, Ptolemell, Viotor La.ng'loi\J, AbI'. Orteliu.s, 1111. Ferra­
:dus, M. A. Beaudra.nd, Ohr. Oella.rius, De P.oyuonel, P. Guerin.
LaroWJse, 1. Gruter, 1. f$eivert, LuCI. HOlsteniu$, 8am. Timon, G.
Pra.y,Fr. 1. Sulzer, 108. Benk6, A. Ba.rta.li şi alţi mulţi autori sire·
ini, ale căror tU/uri de opuri şi cilaţii âill ele, se văd fn Ol'a.ştll Ia§!>
eel, 11, in întreagă Cartea 1.'
[281]
1·
i
I
I
COMUNICARI 281
- _4__ ' . _.
grafiei mele. Aceste tnsemnărt m'au indrituit ii conchide, că denu­
mirea Iocalttăţel Iaşi, nu poate fj dedusă decit dela neamul Iazy­
gilor, -1) numiţi de unii şi Sarrnaţi, şi Cumanl,lntruelt pe vremea
dăinuirei acestora oraşul, ce le-a servit poate drept centru ori
capitală, va fi primit un asemenea nume, sau că, mai tlrziu,--clmi
oştile Romane au cotropit principalul lor aşezărnint din i\\oldova,
pe care'I vor fi aparat poate cu preţul existenţei lor lnsăşf, ori
după aceasta, cind administraţia romană a dispus un guvernămtnt
special pentru oraşul ori cetăţuia care, după [urisprudeaţa lor
administrativă, merita să aibă situaţia pohtică şi denumirea,
de .MunicipiM, -- deci un municipiu ce a fost a! Dacilor şi lazi­
gilor, - el urma să se cheme lllun'icipiuin Itacorum-Iossiorue» "Î_
Despre această din urmă posibilitate, care este o dovadă din
cele mai sigure a numelui de odinioară a Iaşului, voi vorbi mal 1,1.
sfîrşitul acestui articol.
Singurul însă dintre istoricii modern], care il avut curajul
.de. a nega absolut scoborlrea numelui Iaşului dela Iazygi, fu, in
J 916, d. N. Iorga, care, vorbind despre monografia mea, in a sa
Revistă Isioricâ 1), susţine că «autorul· (Bogdan� il păstrat (din
ediţia I-a) toate exphcaţilte ·inutile despre Iazygf,' cari, fireşte .
. n'au a face cu originelc 1'irlJuZ,ni Iaşului,. desooliat din -,,(dill 10.'/)1-
lui) -- ]o,§ (adică vacarul ori mara riul) c strCirno:juJ .. ,,.
Aşa vorbit-a, .. d. Iorga!
Mai tirziu, in Raportul ce binevoieşte a face catre plenul
Academiei R0l11ine, in acelaş an, asupra aceluiaş op al meu, ce-I
trimesesem spre a concura la un premiu, ce anunţa acea institu­
ţie In fiecare an, d, larga, însărcinat cu referirea, continuă hotă­
ritor în lovitura dată dela inceput, susţinînd că: «Discuţiile pe
mai multe coale (ale lui Bogdan) despre Municipiul Iaşului şi ori­
ginilor sale antice, sunt tot ce 'poate Ţi mai ,<"(tilamic» -).
Ca concluzie, «monografia Iaşului de N. A, Bogdan IW poate
fi premiată ... »
Pe baza unor aşa formidabile esecuţiurii ale istoricului Iorga,
e
lj UII text ce'l găsesc de curind in revista Romtnia Milital'ă" AJl.
IV, pg. 14.fi, dat «rit lui Nic, Densuşlanu, cup rituie, intii!! altele : .Jntre
Tisa şi D tnăre ni se presintă în epoca Romană UII alt popor /ail1108
călăreţ,' Ia.zyg'U, imigrat! aici de ttngă [acul Meoiic, cari, după AfIl­
mian Marcelin, se pricepeau mai bine la lllclirsille de pradă decU fa ()
. .luptă regulată, cari alergau pe c.lmplile cele vaste d eia· DUI/ărea". Iar
ca iZl'or bIbliografic, Dellsll�lanu citează: Ammia.nl Ms,roelini, Re­
Fum gestarum, /il>. XVII, C 11; Ta.olti, His! llb. {II, c. 5. l1Acne illef­
mes provinciae barbaris natlonibus exponerenlllr, p"rillcipes Sa.rma.ta.­
I'um Ia.zygum penes qllOS civitatls reg/men, ilI commiliţiun! nd8citi
.plebem quoque el vim equltum, qua sala va Lent ·oJferebani".
2) Vezi pag. următoare 285.
3) Anul al II-lea, N-rtle 3-{l, pag. 105--;107,
4) Raportul O-lui N, Iorga, presentaf Academiei Romlne, care i-tt
cerat avizul pentru Concursul la premiul Adamaclzi, la care am fost
trimes onul meu, (Ana.lele Ao&4emfei BOmtu'9, Ser. II, Tom. XXXVIJI •
.l915-191fJ,\pag.221-2).
'j
I
[282]
�82
N. A. BOGDAN
------
"._---------
_ care mai adaugă În raportul sau că «d. Bogdan nu eun istoric
şi nu bănueşte macar cit trebuie să fie şi cusn poate să fie", (de­
sigur că pentru motivul că acest Bogdan n'a căpătat de ori un­
deva ore-o diplom(1, oarecare de istoric), ""- doctul corp bucureş­
tean nu a acordat nici o menţiune barem cărţei mele, deşi tot
d. Iorga, în aceleaşi ale sale revistă şi rapoarte, găseşte că
«partea descriptivă a monografiei Iaşului e foarte bogată Şi în
general.bună», ca «din ea se va lua În viitor multă infor­
maţie de preţ", cum şi că: «llU se poate lăuda indeajuns rivna
autorului In a găsi. materialul bogat de ilustraţie, care face din
lucrare tin interesant album al lasilor Iii chiar nt 'pietei istorice a
R0111Ini1of», şi în fine, mai ales,că «t1'�lmie sli, se '/'ccu;w(lscâ ilH'dş';'
câ,cu aceeaşi rîvnă a j.(-J'mi'irit "pretutindenea» orice şt-i1'e d fÎ'}Jre
ţoasta COlritală a Jlfoldorâ ... " A! dar mai adaugă apoi d, Iorga:
«Fireşte lnsă, că ne fiind încă macar o SillglH'(1, colecţie de docu­
mcui« ieşenc, ,datorită1YC unIIi particular, sau vre unei � "Socie­
tati pentru studiul istoriei Iaşului", materialul nu ajunge pentru ZI
da o espunere coherentă şi plină de viaţă ... » .
O perfecţie.l Cine iti va putea atinge măcar epiderma tal-
pelor In lumea=aceasta ? ! .
D,·] Jorgauită insă existenţa marei colecţii de documente
ieşene, în 25 volume, intitulată Uricariul, de Teodor Codrescu,
cele trei groase volume ale revistei BHc'inmnl BOIT/în, editate de
acelaşi, a Arhirei Romincşti a lui Mihail Cogălniceanu, a -Daciei
Literare a lui V. Alexandri, Negrutzi şi Cogălniceanu, a Arhive;'
,�'tiin('ifiee ş·i Literare de sub directia lui Cobilcescu "Şi Xenopol, a
atitor numeroase inscripţii şi documente publicate de Episcopul
Melhisedee, V. Urechia, Hajdeu, Butada, Papadopol-Calirnah, Ghi­
bănescu şi alţii, cari se referă la mii şi mii de lucruri sau lucrări
ce interesează Iaşul l Uită mai ales ca in laşi se află o Arhivă a
Statului, o altă Arhivă I:l Eforiei orăşenesti, arhivele Muzeului
lstorico-Natural şi ale Universităţei locale, in cari am scociorlt
pe cît am putut şi am cules multe date şi note, de cari D-sa nici
nu băIlueşte de unde le-am scos. Şi nici că ş-a dat osteneala D-l
Iorga de a observa bibJiografiiJe dela sf1rşitul fiecărui capitol
din ediţia a Il't3 a monografiei \mele,unde ar fi găsit menţio­
nate peste 650 de opuri ce conţin note şi documente despre Iaşi,
pe cari le-am scociorit în ţara întreagă şi ştrăinătate, le-am utili­
zat cit am putut şi am dat toate indicatiile lor bibliografice, pen­
tru consultarea şi a altora cari s'�r fi interesat de atari cercetări !
Mul!umită dq.l" UDor aşa argLf.plcnte ale I�aportorului ac ade­
fnic Iorga, Academia respingÎnd Iuc,rarea mea, a premiat in acelaş,
timp o altă monografie comunaIa, aţea a satului RăŞ'irtcl1"i, con�
ţinută într-o broşură de cîteva pagini, a cărei fericit autor, pre­
gătit şi vrednic de titlul de istoric al t�\rei romineşti, e 0-1 V.
Plicali;' (sic). 1). Pentru ac:esta, desigur, D-l Iorga n-a avut
ll,ic;i un argument În contra-it
1) Vezi volumul X.XXVIII din Aualele Academiei, p�. 241.
[283]
COMUNICARI
Urma ct'e aICI, negreşit, câ acest nou şi bine meritos autor,
. cu intreaga sa stofă şi di;",lomă de istoric, ce i-a hărăzit-o Aca­
demia şi D-I Iorga, să iee loc. cit mai curînd pe treapta pe .care
păşesc acum acei ce formează juriul de aprecia re şi cîntărire a
meritelor scriitorilor rornini actuali,- mulţumită distincţiunei ce
i-a fost consacrată de înaltul corp academic din Bucureşti. To­
tuşi, de şepte ani incoace n-arn mai auzit repetinduse în vre-o
publicaţie romlnească numele maestrului şi doctului Pâcală !
Nu m-a întristat, nici decepţionat deloc faptul că n-arn
primit citeva sute de lei şi consacrarea de «premiat al Academiei
Romîne-, . şi dovadă că e aşa,e că am continuat, şi peclt val
mai putea ţine un condei in mină voi continua incă, sa adaug tot
ce se mai poate găsi pentru o a treia ediţie a Orasulw: laşi, ')
peste alte două monografii speciale, ce se referă tot la viata ieşană,
ce le-am publicat in intervalul dela 1916 încoace 2). SiVlâJ�,iţâ,
şi D. Anghel, Ion Gorun, JIarala1l�b Lecca, Gin.cilWt Paoclcsc«,
Caton Teodoruui, Victor Bftimin şi alţi de seama lor, cunos­
cuti indestul de publicul cetitor ramin ca scriitori de merit, au
fost respinşi dela premiile Academiei, pentru ca, după f€Î!iva ani,
unii din aceştia să fie apoi poftiţi a lua loc la masa cea mare
a' doctului corp bucureştean. Am fost nemărginit surprins şi
m-am bucurat mult insă, acum cîteva luni în urmă, cînd D-I N.
Iorga, dind la lumină un nou şi important ap al său, din care
numai volumul 1 l-am putut avea in mînă, Istoria. Romînilm' prin
călălo'ri �), găseşte de cuviinţă ca, la' pagina 91, vorbind despre
Iaşi, să scrie, nici mai mult nici mai puţin, declt următoarele
rinduri: _
"Iaşii se numesc în cutare documente StefmtO�,iţa, fiindca
biserica Domneaşcă şi Curtea de lîngă dinsa fuseseră interne­
iate de Ştefan cel Mare, &) socotit, prin urmare, ca un ctitor
. al Iaşului. Deşi Iaşpazar 5) fiinţa, c'îîm am spus, şi înainte de Şte-
1) Numai scump etea enormă a tipa tutui tn timpul de lată mă tmpie­
âică de a publica o a Ireia ediţie, indoit mai voluminoasă.
2) Regele Carol 1 şi a. doua sa. Capitală., relaţii istorica-poli­
tice, J val. În 4°, de 660 pg., CII 170 ilustraţii, Bucureşti, 1916, - şi So­
cietatea. Medioo-lfa.tllralistă ,i Muzeul Istorice-Natural din Iaşi,
1830-'1919, monografie, vol. tn 4", de 174 pg. cu 65 ilustraţii. Iaşi.
1919.
3) Două volume tn SO, Bi.cureşti, 1920. .
4) Probabil că unii geografi sau istorici streinl vechi, cari au dat
numele de Stephanovitza. Iaşului, au făcut confuzie cu ttrguşorui Bie­
făneljU, situat mai sus de laşi, in judeţul Botoşunt.s-eare tnir'aâev ăr Sit
crede il fi fost Întemeiat de Ştefan cel Mare, căci Iaşul, se ştie di«
documente, esista şi al'ea In el o Curte Domnească tncă de pe vremea
lui Alexandru cel Bun, - cel puţin, şi mai tII nici un OJ1 de samâ, aţars
deunelehărţi greşite, nu se dă Iaşului numele de Stefanoviţa •.
5) O notă in această privinţă publicată de d. Iorga tn revista S{4
noa-rea. Da.rurilo�, inainte de apariţia ediţiei a Il-a a' opulu! m eU"
şi cartea lui SchiUberger, tipăriM in 1473 la Ulm (Wiirtemberg), Dt)­
.ohreibung der :Beisen1Uld A.beJiteu.er. il edrei bibliografii, nu o dU;'
d. lor$a. .
[284]
284 � . __ .�A. B_O_O.<-.D_A_N _
fan, i �emai eicea şi.;. Forum PhiUstinorum 1), fiindcă a exis­
tat in vechime o populatie a Iaşllor, a IazygiJor, care purta
şi numele de FIlisteni, cules din Biblie ... » R).
Aceste rinduri sînt scrise de d. Iorga, patru ani in capăt
·{.lupă ce a afirmat în Revista sa L�toricjj şi in Raportul său cr'itri'i
Academia .Romînâ, 3) că svlrcolirile mele de a atribui scoborirea
numelui Iaşului deja Iazygi 'sint o ... mai pe rornîneşte vorbind, o
curată nerozie, provenită din faptul că n'am o diplnmă de istoric,
-Oar sunt §cptc ani deja publicarea ediţiei a doua a monografiei
mele, şi şa:ptespru:ccc deja publicarea celei d'mtăi ediţii, in care
susţinusern cu acte, documente şi convingere, faptul despre care
este vorba şi pe care abia acum d. Iorga il recunoaşte.
Cum rămîne bietu! Iaşâl� cacarul ori morariul; căruia, dacă
deslegarea din urmă Il D-lui Iorga n'ar fi intervenit, bunii ieşeni
AU' fi trebuit cît mai curind să-i ridice o statuie, cel puţin, pe
malurile Bahluiului ori ale Călcainei ? 1
D-l Iorga imi acordă de astă dată un adevărat şi valoros
mare preipin, prin revelaţiunea ce face in Istoria, Românilor pr'in
dJ.UUori, despre care am vorbit, premiu care pentru mine preţu­
leşie infinît mai mult decît suma ce mi-ar fi atribuit Academia,
dacă raportorul Sillil n'ar fi lovit cu un ciocan aşa de barosan in
lucrarea, stăruinţa şi străduinţa mea, de a da adevărata ei des­
legare unei chestiuni de interes istoric şi naţional l
Bucu ros foarte că lnsflrşlt Iaşul ş'a găsit naşul, şi că chiar
un om cu ceva cultură, măcar autodidactă, şi ceva străduinţă, poate
1) Despre această d enumire li se consulta şi Fontes Rerum '!':ran­
sylv'Q,llioall'um, Tom. IV, Aota et Epistc19.e relat�-9num Tra.nsylva-
:nia.$ Ru'1garlac,ţu�c�u:n}Wold�1I'ia etValo.chia, de'�r .. Andreas Ve­
ress- In 8-0, BU(/(Jp,e,Sl, J.914. VoP. j, pag. 12-13 ... "quw tam St e ptuinus
votvotîa cum O »ntpot enţia sua in lassmark/lOc, forum Filistenorum,
(lfl,i'!,tnl1n tenetff, etc.
2) Asupra sinonitnităţii cuvlntelor de Filisteni şi îazygi. ori la­
.'ion1, les ci, CumanÎ etc., a SI!. e(IT/Sulta şi: Valasi ă Vala,9ike Pravo v
zeruioh 81ova.nJ!kyoh e. Uherskych, de dr, Karel-Klauei:; voI. În 8-0,
Prufw, 191fi, pag. Il5---6; Româ#ische Studion de Robert Roesler, : ·vo!.
hl8-0, beipzig, 1871, pag, 133, D�jiny Na.rcda B'ulharkehll, de K. I.Ji­
recek, un voi, fII 8-0, Praha., pag, 25J; cum şi opul lui Iosif BenkiJ
Tl:'U,risilvania ",iva Magnus Tranollvaniae PrinolpatuB, citat de minc
in Oraşul laşi, eil. li, pag. 14 •. ' ,
A se mai l'cdea şi Notita, d�l!pre ouvîntul Ia.şi, apdrută r N-rul
precedent al acestei reviste A!'h1�, pag. lO3, redată de d, r, Bdrbll­
les cu dllpâ a. Danieie, tiirl o/�ul elcestuiZivotl Kra.lJ6vo 1 a.rhiepis-
.. kopa. lirpekioh, -- AgrafTl, 1866. \
3) NIl mai puţin şi o critică pţeced eniă asupra tnhUei ediţii a
cărţei mele, fn o revistă bucureşteană Sămănă:torul, An,':tI, /904, No,
,/8, -- asupra câreia d, Iorga 'a revenit imediat, retrq.ctind unele ase'r­
lhmi pripite, chiar in N-tul IIt ălar elI Sămănătorului, şi prin o scri­
soare particulară ce mi-a adresat-o.Ac�a ta ÎlIsă nu l'u î.piedecat
IJed. Iorga de a reedita prima critică tale-qaaic, Într'un volum publi­
.ca! peste dJiva ani după aceea,
[285]
! '
COMUNICARI 285,
···�-�·_------- .---". __ , .. "' ...... _-_.w- __ c
•
fi de folos�inâ ,şi in m�terie, de (storie,!),.,. voi adăugi, că, ClI
toa!e ,că, UnlV,erslta,tea din Iaşt a;, pr�dus t�uHn&raţi tttraţi, licen-:
ţiaţi ŞI doctori in litere, profesori .. chiar in specialitate dintre caii
face parte şi D-l Iorga, - cind fu vorba să se scrie' monografia
acestei inalte şcoli, se făcu apel la 1JUJde$tul meu condei de ... ne­
diplomat, după avizul şi chemarea Redorulul şi a Senatului Uni­
versitar insuşi.
lnsărcinat cu o aşa lucrare, am fost in stare s'o scot ia
capăt, scriind volumul ce rezumă activitatea de 50 de ani a celei
mai inalte instituţii culturale a Moldovei, o lucrare de peste 1000 de
pagini, care face şi ea parte din istoricul Iaşului, �i pe care nu ti
tărbăcit'c nirnene lncă plnă astăzi, ' dela 190B, ci, din potrivă, il.
foşt.remarcată şi recompensată in .chlpul cel mai măg-ulitor de un
juriu, din care făcea partI! persoane avind, cel putin, diplome de
aceeaşi categorie şi valoare, de cari posedă dtevaşi D-l Iorga,
desigur.
, O dovadă mai mult, Înainte deasflrşi aceste expuneri, va:
fi semnalarea descoperirei făcute de profesorul universitar şi mem­
bru al Academiei Romlne, D-l Vasile Pârvan, care, In scrierea sa
Ştiri nouă cZ'in Doco» Malvensis, ne dă clişeul şi descrierea unei
lespede de calcar, lungă da 1.17 m., lată de 0.885 rn. groasă de
0.345 m., găsită cu prilejul săpăturllor din grădina Liceului dela
Turnu-Severin şi păstrată 'in colectia de antichttăţl a acelui liceu.
Această piatră arc forma şi inscriptia aşa CUlTi o reproduc
tn tabela de pe contra-pagină, sub No. 2," ,
Pria, felul cum se presintă, ca linti de ramă şi de text, com-
. parată cu infăţişarea lespedei citată şi inserată de) mine ln O�'IJ�
şul Iaşi, e�itia a II-a, pag. IO, unde am reprodus-o dupa. marele­
op altii .Ianus Gruter, intitulat Irl;scrii)tio�lvrn Bomanorcm corp�t8
absolvtissimt'm etc. 1), inscripţiuuea din Turnul-Severin are o ase�
rnănare absolut idenâcă, dupa cum se poate vedea tn tabela No.
1, ce o inserez asemenea ne contra-pagină,
In textulinscripţiunei aceste dinurrnă se găseşte mult di-:
scutata frază: Praer, M. Dacorvm-lasslor ,- .. despre care metîti9rieaz�­
toţi autorii rominl citaţi de mine, din prima ium�tate aveaculu.i al
XIX-lea.
De oarece Ins!!., citiva din istoricii ce au scris în l.H1tlil, alb;
aratat oarecare dubiu nu numai asupra lectllrei Itl6Criptiunci acestei,
1) .,Istoria ,tu pare a ft fO:lt {Uimiti lticorpul ştiinţei lift CÎt prilI'
!tatir şi nu prin cOnl'iflgerc, .• " A. D. XUiopol, fll Jletoda. In ,tUnţ& t1'­
In Istorie. (Analele Academiei Romllne, Ser. Il, T(1'TI. XXX/I, jJag. 1092).,
Pe aceeaşi pagină, Xcnopo[ llrmeard ; "istoria parI': a nim?f!r-a exdttsti
din cetatea ştiinţelor". ,. .
2) Un mare ilt-folia, tiptirt't {fi t(j{(j la HI!{dell1i�"I!, ce l'am cO[Jsul­
tat ln Blbli afeca Regală' din Berlil!. Inscripţia aceasta este reprodlfS(:i
in Gruter, dupd un alt op a lui Stip/lan Zamosclus, intitulat Ana.leco�.
1&pldum vetutorum et nounYlanun tu Dam Ant1qu1ta.tum., t/plfrU;'
dt acesta tn PiJlavia, [593, '
[286]
::286
N. A. BOGDAN
�---,
�------------� •• _'------�--�---- __ ------, NI
\... fi __ -.' JI'
',' EX . VOTO . XXX I i
MAGNO . ET . INVICTO . IMP . CAES I I
S T , AELIO . HADRIANO , ANTONINO
PIO . Ava. PONT . 'MAX . TRIB . POT
XVI. cos . .III" PP:.' PRO . SALVTE. ET
FELICI • PONT . ,MAX . ET . ANNIAE
FA VSTINAE . A VG . CONlVOI , C . CLOD
VI,. PRAEF . M . DACORVM;�, I.\\SSIOR
HANC , ST ATV AM . IN, . AVRARIA
NVMINIBVS MAIEST. Q , EORVM
Ne. 1,
Pia.tra. cu inscripţia. desorisă, de Za.moscl\ls.
I
I
-
1'�-:=---'-.· ---. "----------'-=-;! -!
'1 JM _ CAESLES _ EPT"" _ SEVERI PI '7"'1
PERT�AVOARABADIPARTH
M A'X 1 MI F D � V M AN TON N
PII OERMS'ARMNEP DIVI
AN TON N P Il,P R ON E P D IVI
HA D R A B N EP D 1 V 1 T RAI A N
PARTH ET DIVfNER V AE ADNEP
MAVRELANTNINOAVG
R P COL \ SEPT DR
\
�--�------------�,-----------------
� .\ fi _ _. \...
NO.2.
Pia.tra. d(!Sc�perită de D-l Pirva.n, la. Tutllu-Severin;' '
•
[287]
, COMUNICARI 287
�----------�----'----------�---,.-------------_ .. _._--_ .. ------
pietre, dar chiar şi aSUpra existentei sale de odinioară ---scrierea
D-lui Pirvan apare ca un felin ar puternic ce lumineaza indiscu­
tabil chestiunea, intruclt găsirea unui alt model de atari inscripţiuni
tot pe pămîntul vechei noastre Dacii, avind absoluta formă 'si a�
parenţă a pietrei redate de Zamoscius şi Gruter, face ca �rice
dublu sau contrazice re asupra autenticităţei primei inscripţii să
.dispară.
Unii autori sustin, în sprijinul contestărei veracităţei inscrip­
ţiei lui Zarnoscius EX VOTO etc., că acea piatră nu se mai gă­
seşte într'un anumit muzeu din Transilvania, unde "ar fi trebuit
să fie». Lucru prea cu putinţa, exemple avind foarte recente chiar
in laşi. Eu, şi cu d. Gh. Ghtbănescu acum cîţiva ani în urmă am
găsit pietrele cu, lnscripţiunile lui Ştefan cel Mare, dela Biserica'
Sf., Nicolai-Dornnesc şi a lui Vasile Lupu dela Trei-Erarhi, arun­
cate in dosul unei latrine publice, din fundul curţei salei Gotice,
de Iingă Trei-Erarhi, ,-- iar o altă inscripţie ce a figurat la ince­
put pe soclul ştatuiei lui Asaki, la, prima ei aşezare lîngă Trei­
Erarhi, este zidită şi serveşte ca scară la un subsol dela Hotelul
Traian din localitate! Pentru ce Ungurii, - poate- chiar şi unii'
Romin! transilvăneni inconştienţi, nu ar fi întrebuinţat în alt chip
decit s'o pue într'un muzeu, piatra lui Zarnoscius cu J.ll. Docoru.nt­
Iassior ?
, Piatra reprodusă de D-I Pirvan, a cărei existentă şi vera-'
citate nu poate fi bănuită de nimeni,' este martorul cel mai pu­
ternic că piatra lui Zamoscius şi Gruter a existat, aşa cum se
redă.s+ş! că, aşadar, ea ne vorbeşte în adevăr de 'existenţa unui
Praetect al M (unicipio), ori M (ilitum), diferenţa puţin importă, .
a. Dacorurn-Iasslorum. ,
O dovadă mai mult şi prin deducţiefilologică.rcă Iaşul a fost
-odinioară tirgul, opidul ori municipiul Daco-Iassienilor, avem pilda
că Parisul a fost odinioară Luteţia Parislorum, şi in urmă şi-a
prescurtat numele În simplul Paris, aşa cum s'a prescurtat in
vorbirea curentă poate şi numele Iaşului; deci, Muncipium,Dacorum­
lassiorum a putut foarte bine să devie, Î11 urmă, un simplu Iassy
.sau laşi!
lncheind aceste rînduri, cred că de aici inainte toti cei pre­
tinşi cunoscători adînci ai trecutului neamului şi pămîntului nostru,
nu vor mai căuta să înlăture adevărata derivaţiune a numelui
vechei capitale a Moldovei, care, desbracată de multe alte mîndrii
şi podoabe ale sale, are in tot cazul dreptul de a'şt avea cel
puţin actul său de stare civilă, statuat într'un chip leal şi ne­
-contesta t.
N. A. Bogdan
,1
'1
,('�
[288]
RECENZII
SextllPuşcarlu, Contributii la Gramatica Istorlcă aJfmbU
romlne. Memoriul I Contribuţii Ia studiul derivaţjunii. A. Biblio­
ifafie, B. Sufixul :-aciu, C. Sufixele -rse şi -ai«, D. Sufixul -an.
Bucureşti r1 91t, în 4Q, 22 de pagini, preţul'30 de bani. Extras
din Analele Academiei Ramine, seria 11, vol, 33, Memoriile sec ...
ţiunii . literare. �
Comparaţiea celor .SPllS� de Puşcariu aici cu cele spuse de
mine în Sufixele Romlneşti vine in minte dela inceput.
Pentru -ociu in Sufixele Romlneşti pg. 191--199 � eu citez
23 de derivate, iar Puşca riu 20. Din derivatele citate de Pu"',
şcariu lipsesc Ia mine 7: ({ler,f!(J,cin (Costinescu), Mta,cif� 'bă­
t.'luş' (P, Maior), cufmulacin o pasăre 'pomwi1J: mîuacifJ6'vizitit{
(Coşbuc, Eneida), i!ugC1ciu, /,t1.'FWCfJ. In. schimb eu citez derivatele:
roboei», luylaciu, cornaciu, (,Zltcaci�" apoi următoarele. derivate.
pentru care lipsesc cu totul rubrici la Puşcariu : 'mortaci«, derivat
dela un adiectiv ; şi'igaciu" derivat de la un substantiv; Qstrăgaciu,
b<l,taei,1t la moară, ltf,ptaci,u de prins peşte, nomina Instrumeuti,
l,răbac!: de tras vin, nomen instrument! feminin, carapace ; 8!tlaci�"
augmentativ.
. Spnrcacht, este citat numai ca nume de, pasăre: este ŞI
nume de plantă .
. ,"1�Jfli!cilf, este citat cu jllfeles�11 dialectal de 'beţlv' şi nu cu
cefcorrnm de 'copil de mâ'.
R()pace, întrebuinţat numai de Radulescu-Niger, nu este lat.
Fi.lJW1', el francezul rapoce, după cum a observat deja Tiktln,
Cu intelesul lui rfywaciu'cu citez şi simplul ,inc.
Pentru -iJ,'il!, "[lcin Sufixele Rorntneşti pg. 199-204 eu citez:
48 de derivate, iar Puşcariu numai 21, în care am notat şi 2
considerate de dinsul ca latirţeşti (tm�efla�M. putrega,iu) şi din
care am omis un element latinesc (fitol'u) şi unul romanic (bă�
tal'e). Dintre exemplele citate devmine lipsesc la Puşcariu : coto�,
Fac, !��1h,(le! ./U>�!-�!�(\ m.(l!(}"�(w,, �t:bâ�Vi? Mntai� ţleşcaro», (oeiwae,.
,tjlocla, (It, jJcltiu.IUOC,. mdchtlQ,ul. ,
Afara de vi,uu'. 'vacă n:\scuta Vineri',! toate celelalte 9 ex­
emple pentrLl nume de vaci te am şi eu, in pIua trei ex.emple
«loraeia J 111i'j.'I'a�(/ J lnna ia),
. ". Ma ră de cuvintu.1 ml}J'/.IHtae astfel de cole,::tJve I.!psesc tQ
[289]
RECENzn
�
limba. romlnă». Ba există icotorae 'catrafuse', lJotae de CÎni,lYi(;guf
'găteje supţiri'. Pe acest din· urrnă PuscariuIl citează fără etimole­
gie, pe cînd eu. îl deriv din vb:piţif1� 'pişca'. Tot aici intră şi
hantwlae 'multime zgomotoasă', pe care Puşca riu ti citează ca
obscur, şi care este mediolatinul car-mula, .' ,
Dintre, elementele moştenite' Puşcariu nu cunoaşte pe {'eridlH',
Boboiae, bitlbăfae, văZ'viîtae, pălălae 'flacără mare'. citate de
Puşca riu ca obscure, sint lămurite' de mîne. forma hopălac se ex-
l'lică şi ea din *t'o)Jătae' < �'ăJi(�e + bobota«.
, Verbul blioşticili, bto§ticăi ia umbla prin glod' (de unde
bUoştin1C 'glodărae'), citat ca obscur, provine din broşticăi <
broaşte pl., adică a umbla prin glod cavbroaştele, cf.broscâr'i,t:
.mahala glodoasă',
Dintre sufixele compuse Puşcariu cunoaşte numai pe - '!iN.tf:.
Eu cunosc şi pe-- ălae, - cgpiu, -- iifain.
Pentru -an înSufixele Romlneşti pg. 291-294 eu citez 60 de
derivate, Jar Puşcariu 70, cu 10 mai multe. In schimb Puşcariu
nu cunoaşte sufixele compuse -iişa��, -livan,. -p1}(l,n, -oîasi, �ăI.Wi:',
,..()lan, -ucan, :ttşc�n, -aşcan, "/t-rlat�t -otan,-etan -esan; -igMf" cu
.10 total de 20 de exemple. Pentru -(!.n simplu şi compi S eu am
deci 80 de exemple, cu ,10 mai multe .
.. Roate că Bcwăuan să fie in }QC de Bacă'ia'i't". -Itnposibill
Pentru tttrcan şi' rneglen 'ciueiqJ,lcan Puşcariu nu cunoaşte ngr,
?taur,lj\&.vo� şi "tţO!)'1�ouÂ,rlvo�. ,
Coja'l�, 'considerat ca un derivat romtnesc, este vsl, koz(!nu.
llultan"ulîu' .(nu v'/lltan) n-are a face cu vu,ltwi', ci provine
din *uletan <uliu: . '
'Văâană nu este "O numire glumeatâ şi peiorativă .. , ci se":'
rioasă. Limba popul�ră,' cel �uţin ,in Moldova; IlU cu�oaşte pe
văduvă. , ' , "
«De cinsprezece ani string material şi caut să-mi dau samă
despre legile derivafiunii romineşt!». ofteaz'ă 'Pl1şcati�. Că nu şr .. ·a:
(fat samă .de clcgile derivaliunUl>se poate vedea':(iepe 'aceia căII!
matedalul 'cste>'rr;iş,ira,t· intr-'o comple,ctă dezor<iiae. ,iar, că 'materialul
adunat dePuşcâriu 'in .', c;nsprez.ece. ani .estemult."inferio.r ce1uia
� ad'unat de mine Ilumi\l in trei aui; sevedţ I.âmurittUn comparaţia
de mai sus. '
Dealtfel nimic surprinzător. Lâ 1899 Puşcadu publicase Q
broşură despr� sufixel,e dHnit1utive, Ole rumănischen Oiminutivsuffixe;
care este pur şi simplu o monstruozitate' (v. Pascu,' Beitr:1ge zur
Ge�cbichte der l"un1':tnischen Philoiogie, pg. 40-58). ' ,
In; bibliografie Puşcariu işi penn1te insă să imparta verdicte.
Le \Tom, releva tn numărul vîitor. '
Jorgu Iordan. Nume de localităţi romineştl provenite. de
la nume dep,?poare, ,in Viaţa R011)Î!lească, voI. 47, pg. 421-428
(Septert1\1re 1921 ).' .
N�1mele de localitaţi, romîneşti provenite dela nume de po�
�
'1
il'
1,
l'
Ij
[290]
'Il>
poare sînt de două feluri: 1. unele pomenesc numai de. trecerea
prin acel loc a neamului respectiv, 2. altele pomenesc despre a­
sezarea acestuia. Cele din urmă întrebuinţează numele poporului
străin supt forma lui de plural şi stau singure" ori. ca determina­
tive pe lîngă un alt nume, ef. Băleni-Romîni şi Băleni-8îrbi, Do-
·lwovăţul-.Moldoveni şi Dobt'ovăţul- Ruşi,
. Autorul citează apoi nume de localităţi date după Albaneji,
Armeni, Bulgari, Cazaci, Cercheji, Comani, Greci, Huţani, Evrei,
Leşt, Lipoveni, Lituanieni (Liteni), Moldoveni (in Muntenia), Mun­
teni (in Moldova), Nemţi, Olteni, Podoleni, Ruşi, Saşi, Şchei, Săcui,
Sirbi, Tătari, Turci, Ţigani, Unguri, Vlahi şi Zaporojeni,
Acest articol, un fragment dintr-o monografie specială incre- •
dinţată Academiei, ne arată cît de interesantă este mon?grafia.
O. Pascu
G. PASCU
290
N. Iorga. Câteva documente de cea mai veche limbă ro­
minească (sec. XV şi XVI).- Extras din Anal. Acad. Rorn., Bu ..
cureşti t 906.
In această broşură autorul ne prezintă fragmente din di­
ferite cărţi bisericeşti şi un «act istoric de Stat- dela Mihai
Viteazul.
Intiiul e un fragment de Apostol, al cărui rest e pierdut,
acela despre care eu vorbesc in treacăt luai sus la p. 214-5'.,
Din comparaţia ce face Intre scrisoarea acestui text şi Apostolul
dela Vorone] (= Codicele Voroneţean) Iorga scoate concluzia.că
fragmentul său e «simţitor mai vechi .. de cit Codlcete Voroneţean.
De fapt, acest rezultat al său nu e' altceva 'decit curioscutapsiho­
Jogie a găsitorilor de vechi texte: fie-care pretinde că cel desco-
perit de. dinsul . e mai vechi de cît oricare altul de mai nainte. ,].
,Aşa. şi ţn . ace,�tcaz ;. căci diferenţa. paleograf!Ei! dintre aceste
două scrisori nu ne arată absolut cu nimic 'Qif.erenţa de vechime I
[ntre' te;teh .: lor, 'ci e numai pur şi simpfudeosebirea de «fiic-
tus". la scriere .a doi 'oameriicani pot fi,'şi sunt chiar, din aceiaşi "
perioadă de I secol: .,. '. .
, Iorga crede, apoi, că acest \ text ar fi rod al literaturii ro­
mine stîrnite de, Husitism \.{l.'n�i •. 'O. aCţastci" nu poate' fi, . Însă,
aşa, dovedesc arătările meledin 'styâfyJ respectiv de mai sus (p.
203). Lipsa derotacism din aeest text îl face tot deodată pe autor
-să se abată dela teoria, care am �ocumentat că e greşită, a Hu­
sitismului maramureşean şi al colţiăui' de Nord-Est al Transilva­
niei, şi să scoată acum, din această\ pricină, că Apost)lur�acesta
a fost s�ris In vre-una din mînăstirile moldoveneşti, «În rindul
intii.in Neamţul ... O revenire, deci, dela maramureşenism, acum.
Nimic din text însă, nu ne arată că a fost scris in Neamţul;
lipsa, rotaGi�rTlullli celui bogat (adică ca�e are bj"rr, c'Îrc,.li7·c, etc,
[291]
291
RECENZII
--------------------------
'În loc de bine, cine, t·me) ne Indică, poate mai curind cum zic
eu (p. 215), că e din Muntenia.
Ori-cum, acest fragment e cam din vremea celor lalte mai
vechi texte ce avem. Acum Iorga face mai bine, din punctul de
vedere ştiinţific, de cît cu textele vechi ce ne-a prezentat în 1913
-dela «Episcopul maramureşean Iosif Stoica şi cîteva fragmente de
vechi Cazanli romineşti» pe cari le-am recensat În No. din Iulie
âl -Arhivei» Ia p. i 58. Şi aici, din pricină că nu cunoaşte Slavis­
tica, are născociri ale unui fonetisrn, care, de fapt, n'a existat În
limba romină ; dar de astă dată, cel puţin ne' publică nu numai
transcrierea cu litere latine, cum rău făcuse acolo şi din care
pricină eu nu-l puteam recensa şi despre s final .de care vom
vorbi acum mai j03, ci ne dă, alături de transcriere, şi textul
.ciri!ic al fragmentului, aşa cel şi noi şi alţii pt.tern cunoaşte limfia.
Noi cei dela "Arhiva" reprezentăm o direcţie cu totul nouă
.in ceea ce priveşte fonetismul ce admitem că avea lirnbarromlnă
veche; e directia pe care, cu toată .supărarea . din fabulă a. vulpii
ou strugurii a adversarilor cari sunt reprezentanţi ai vechii di-
. .recţii necunoscătoare a Slav'ist'icei, o avem formulată în cartea
.mea <Fonetica Alfabetului "cirilic- încă din 1904. Această direcţie
e : că scriitorii textelor noastre cirilice vechi dădeau literelor cu
'cari' scriau rornineşte aceleaşi valori multiple, pe cari li le dedeau
'ci şi cind scriau slavoneşte, ori, da că nu scriau sia voneşte, ace­
leaşi valori pe cari le învăţau direct ori indirect dela Slavii înşişi
.cari ne aduceau şi susţineau la noi cultura cirilică. De aceea,
-după noi limba vechilor texte romine nu se prezintă, cu lin Ione­
rtism aşa de vechi cum ni-o 'prezintă vechia directie, din care face
parte şi . Iorga, în transcrierile sale cu litere latine, ci se află,' in
.stadiul fonetic al celei de astăzi.
: Această direcţie nouă e susţinută, În liniamentele : ei gene-
'fale, de Or. G Pascu, in. cartea-i : "Istoria Literaturii şi Limbii
.romine din secolul XVI" (v. No. precedent, la p. 155), de' dom­
nişoara Or. Bu.froS1;�I.a Simioncsc« (v. No, precedent, la p. 26 .
. şi chiar acest No. la p. 301), şi in deobşte de <Arhiva> aceasta.
. Prof. Iorga, pe de o parte fiindcă nu-i pregătit în domeniul
Slavisticei spre a putea înţelege documentările filologic o-paleo­
grafice ale -Foneticei» mele, pe de alta din ambiţia de a nu fi
nevoit, din această pricină, să refacă şi să rastoarne însuşi tot
-ceea ce scrie şi transcrie in lucrările sale de mulţi ani, stărue
să se menţină in vechiul sistem greşit, ce imitează dela îhain­
.taşii săi, cari nici ei nu cunoşteau în deosebi Slavistică sud-slavă.
. NlI\l1�i . une-ori, înţelegînd cite ceva din «Fonetica> mea, le
admite, dar 'şi atunci nu mărturisind pe faţă c1-Î dela mine, ci
.le strecoară numai pe furiş in publicaţiile sale. .
. Dar tocmai fiindcă, din aceste cel }lllţin două motive, nu
vrea să admită documentările mele, -- când se ocupă cu vechile
texte ramine, adaugă greşeli peste greşeli, căci născoceşte o limbă,
rominească veche, care, de fapt, n-a existat nici odată, cel puţin
[294]
u ........ ----------
294
ILIE BĂRBULESCU
avea valoarea rominescului 1«, intreg, ca şi în Aut!i\�=D[om]nnlij"
Aceste lucruri se pot cunoaşte numai prin Slavistică.
Tot cunoaşterea Slavisticei ne invederează că scrisele C4>Ph.
lJJ[ul'J'�"h, Kl17.TQC, CtjlPZUlIIU,II, etc. nu se pronunţau romineşte,
aşa cum sunt scrise, cu h şi 7,' dupe p, ci, ca şi în slavoneşte, asta
era numai o ortografie veche slavă, prin care se reprezenta pro­
nunţarea ir, Acelea, dar, se pronunţau nu streşitulă, vriitos, sfro-.
şiţi, cum greşit transcrie Iorga, inv�!1tînd un fonetism care n-a
existat, ci ca astăzi: sfirşltul, virtos, Sfîrşiţi. Şi acestea le-am do­
vedit În -Fonetica» mea, la p. 432. (cî. şi «Arhiva» din Iulie c. p. 105).
Aceleaşi erori, născocitoare ale unui fonetism neexistent aşa
in limba romină veche, face Iorga, CÎnd nu aplică cele ce am do­
cumentat eu În «Fonetica- : că s: nu reprezenta numai pe î, cum
credea vechea Direcţie, ci şi pe ă, De aceea, scriitorul fragmen­
tului acesta pe I\7.TPX" npx,3Ht'hoct,X" 3X,I>A.Kli'l' etc. nu le pronunţa
cum greşit transcrie Iorga: cătri, prrznutasci, zÎbÎvi; acest [one­
tiem n-a existat în iisnba ramIn(1,; ci pronunţa ca asiăei : cătr»,
prăill1u'îască, ztlbiîvit.
Arătarea aceasta a -Fonetlcei- mele o confirmă, am văzut în
No. precedent al -Arhivei- Ia p. 151, şislavistul Iagic, cu prilejul
recenziei ce face cărţii lui Găluşcă despre textul rotacizant Psalti­
rea Voroneţeană.
Dar Iorga mai dă, în această publicaţie a sa de care vorbim,
şi alt fragment (căci restul nu-l are) dintr-o Evanghelie lnvăţă­
toare. Dinsul crede că e din vremea Psaltirei Scheiane ; eu soco­
tesc Însă că, pe CÎnd .originalul Psalt. Scheiane, judecind dupa
limbă, e mai vechi de cît sec. XVI, putînd fi chiar din sec. XIV
(el. p. 216), acest fragment, judecind tot după limba lui, nu poate
fi mai vechi de cît sec. XVI. Nu e, deci, nici o simultaneitate Între
Psalt, Sclr. şi acest fragment.
Dar asta, evident, se poate preta la discutie.
Ceea ce nu mai suferă discutie astăzi însă, -'" dupăapariţia
-Foueticei- mi le şi confirmările "rezultatelor ci prin observă riie lui
lag:6 Cll privire Ia cartea lui Găluşca,- sunt greşelile de tran­
scriere ale lui Iorga, care inventează şi în această Evanghelie o
limbă remînă ce 1H(, existat.
In privinţa lui II şi � am satisfacţia să constat, că adoptă şi
aci, ca la fragmentul de Apostel de -rnai sus, rezultatele din
-Fonetica- mea: că primul reprezit,ta şi pe t nu numai pe i, şi al
doilea că reprezenta şi pe ii nu numai pe u,
Aici, însă, am satisfactia să ţ'ollstat că a mai adoptat din
-Fonetica- mea (p. 1�5), deşi de asemeni, nu mărturiseşte ci pe furiş.
rezultatul meu, pe care nimeni nu l-a avut inainte de mine, că s:
reprezenta şi sunetul in şi 'fa nu numai pe î sau ă, cum se cre­
zuse pînă la mine. De asta transcrie just IMA.-'.lf prin pWnge şi
.fAiX, prin llita (formă slavă În loc de rom. llile),
Dar incolo, -,- unde se poate că mai mult n'a înţeles -Pone-
"
[295]
1!iCa'" 'mea, pentru c:!i ea cerc (}f.\'jarecare pregătire intr-ale Sta­
'vit'tic�i dela cel ce o citeşte, ;",,- comite, pe lîngă greşelile cu X,,
�� dela fragmentml precede�t,(liJcă altele noui. ,
Ast-fe'l-aoi transcrie �pr!î�mcaşte, cinstecşte, grU'aşte etc., Clf!­
]ice!e npJtIN\·Uf.!U, 'umcT-h4,g, ql;hM1IH, măcar că, alături de aceste,
se află np'itlil:Uljlf, ca astăzt.
• Deasemeni, transcrie greşit: inprecunare pe 11\lIfIp-hSI4I\flf.
Nuştie că, � cum am documentat în -Fonetica- şi cum
�rM,r€Haliv la altă publicaţie a sa, în No, precedent din Iulie 192 t
, . .;d .,A'rhivel», -- Hterele 'I� şi;� reprezentau, în vechile noastre
texte cirilice (ca şi ta Slavi), nu numai pe diit. ca şi la, ci şi pe
-..e; ba nu observă că, chiar după regulele organice ale limbei ro­
rI1111e,Un e neaccentuat nu putea deveni ca in acel al său : lnprceunare.
Nu şie, de-asemeni, că iiI reprezenta (cum am dovedit în
'«Fol1etica») nu numai pe ia, ci, intre altele, şi pe e· (ca .1;) şi
-cniar pe similaoul său în medio-bulgara rl�=ă. De aceea 'comite­
;freşala de a atribui limbii romine a acestui fragment de Evan­
,:g'helie forme ca: pron. reflexiv st« În text scris CA (azi sn şi s(1), .
transcriind greşit es; H!:i Ci:\ T'ki\\.)\ prin: sî nu sIa teamt, în 10(:
-de ;: să nu se (sau să) teamă.
Din fragmentul al treilea ce publică aici, un Mineu, Iorga nu
transcrie de cît 3 rinduri. De asta despre el n-am ce vorbi,
Ca să concretizez şi de astă dată Direcţia «Foneticet- noastre
faţă de cea veche pe care Iorga o urmează, greşind, în cea mai
mare parte, prezint aci cîte ceva din cele; ce dînsul transcrie din
aceste 2 fragmente de cari vorbim; le pun însă in faţă cu transcri­
erea prcaunţărei reale după -Fonetica» mea, adică cu fonetismu! raal.
Ieugea, pîzitoriuW, nu e bîr- legea, păzitorlul, nu e bărbă-
'bîteasca parte n10 muereasct, şi .tească parte aie muerească, şi
«upî fîgîduitî mlrg'Îtorl, eramli după făgăduită mărgător', 'eram
dndM veni sfr6şituW anulul', tri- elndil veni sfîrşitul al111lu, tri­
'mcase domnuh1, duhiJh� fiului săO, mese domnulu, dulmUi f Ullll sit lI,
vrătos, prorocesc,' voao, sfnl- virtos, proroccsc fi voal', sfirşiţî.,
�it. 'să ispovedescf!, p.riimeaşte, să ispovedesc, priimeşte, cinsteşte.
�nsteaşte, şi nemid ş'ă nu sia şi nemică să I1LI se teamă de în-
tcamîde inpreauuare, etc. preunare.
Evident e, din acest tablou, că Iorga inventează Iimbei I'omine
<Il .tr�gmentelor sale un stai/in mult 'ffl,ai arha,ic' de fonetism de
<cit el era în realitate in ele; ba inventeazil chiar fOlletisme ('{wi
,n�al� existat t.'ici :odatr.l, 1n limba romină.
Cît pentru ,al ,patrulea text ce public!1 tot .iR a.ceastă btc}­
j:ttta ce recensez: ,Q poruncă domneasc:t din a. 1600, a lui Mihai
[296]
296 ILIE BĂRBULESCU
"" ...•.. " .. _-_. __ .. _. __ ." .. __ .. -,--_ .. _ .. -._- -------_ ........ _---
Viteazul, el e, daca se compară cu altele contimporane şi simul­
tane, o nouă strălucită confirmare a rezultatelor -Poneticei- mele,
ClI privire ÎIJ deosebi la stadiul finalei tJ in limba vechilor 'texte
ramine. Această poruncă dovedeşte, în deosebi, că finalul L. nu
reprezenta pe ii CI nici un sunet. in anumite poziţii ale vechii
scrieri.
-Porunca- aceasta, in originalul el, suprapune consunantele
rinale dela toate cuvintele (din pricina greutăţilor tipografice,
arăt aici, Ia transcriere, C0I15. suprapuse, punîndu-le Îl parantez,
dar In rind): C» H,-\!j(i\) ,.\,f p:z.(H)f\i:l{A) 'iwro(p) ru.\i\-\HWI.,tlHol\\f
tI1î1P+ Af Rop,�S(») ... , �,,8 RHII/(T) HUl;! cnS(c) ... r;l;(,\\) tI� nN(CI
H!iKd RH(C-r}!aj11i(A) tl(H) �m(ţl) etc, Are lnsă, doar o dată; f'p�­
,w:8, cu S final scris.
Ast-fel suprapun şi multe alte "ade" dill veacurile XVI şi
XVII. Dar tot in această perioadă de timp, alte texte, acestea mai
mult nu -acte- ci cărţi sau scrisori bisericeşti ori mirene, nu scriu
suprapuneri, ci pun toate Iiterile in rînd, Aşa e d. ex, scrisoarea
episcopului mal arnureşan Iosif Stoica, tot din veacul XVI, (pe care
Iorga a publicat-o, în transcriere cu litere latine despre car-e vezi
No. preced. al -Arnivei-, p. 157). Aceasta are, cum reese dela
iorga: 4>,\1\1. ... fV ('set ... l\zIIAI\..· NGO!ll, TOTh npEoTtiM.... i\UJp"
!{O;\�h ,�,,\... 'r.n':i.i\I, B�Cq}l:! TOTI> 110fM, ..... "S AdTh etc.
Şi aşa sunt multe alte texte.
Iorga,' însă, cele din "porunca" lui Mihai le transcrie căs-ar
fi vorbit ast-fel: "să caut de rîndul cestor oarninî anume Oprea
de Cordus ... c-aa venit ş,-3r/ spus ... cum al pus Nica Vistiaru] un
, bir:. etc. Dar pe cele din scrisoarea lui Stoica le transcrle că s-ar,
fi '40rbit ast-fel : «facil... de susd.; căndu .... soborâ totiî preotula..
miri! vamii da ... tatălă nostru toW popa, .. n-an dată- etc.
După aceste două transcrieri resee cit, deşi amîndouă
textele sunt (ca şi altele la fel cu ele) din sec. XVI, totuşi limba
le era deosebită Ia finele cuvintelor ei: în o regiune Cu il final,
:i'n alta fără. Lucrul nu este imposibil şi va fi fost chiar aşa pe
atunci; căci chiar astăzi, limba romină are dialectal şi regional
un li jumătăţi! după ultimele consunante ale' cuvintelor: grăesca,
et! potu, susti etc. ;-pe lîngă, În general � grăesc, pot,' sus. Dar
asta nu rewltit din scrisul celor două texte de cari vorbili1, că
<tdicj ele erau din regiune una cu zl şi alta fără. Şi iată de ce.
Drept e cit in vechele texte ciriIice' gilsim că S,e suptîn­
teleg, la pronunţare, anumite vocaLe \(a, e, i, 0, u), pe cari nu le
!!lai scriu după consuna ce suprapun (�ezi No. preced. al �Arhivei",
p. J 47). Aşa fel de suprapuneri, dt subtlntelegerca de vocale
JYi'onu,nţate, insă, se găsesc rar, numai\ cind şi cÎlld in texte; căci
usul era, ca vocaJele 'pronunţate să se scrie In rind după consu­
nanta ce 1c precede. Atrag atenţia că e un adevăr principial a­
cesta: că nu există text ciri1ic, nici la Slavi nici Ia imitatorii a­
cestora Rominii, In care, la tiecl1re cuvînt, -ca in această "poruncă,.
a lui Mihai, să se suprapuna consuna dupa carevcnea o vocală
[297]
HECl:!Nl-U
jv'onunţat6şj deci, ca la I;o(l,lc cuvin+ele să fi
<calâpronVinţaJ11 după consuna suprapusă. De
constatare principială, care rezultă din tex«
«poruncei- nu avea în adevăr nici o vocală r
sunele suprapuse şi că Iorga Însuşi, nesupth
cală după consunele suprapuse, o transcrie e
pronunţa: rindul cestor oarnim.; Cordu», c-:
etc. Mai atrag, insa atentia, că aci transcrie
a inteles paragraful respectiv al «Foneticei­
din el (ca la H şi �), ci numai fiindcă a Îi;
• şi la paragraful despre tl; căci, cind in E
(Breasla bliitwl'ilor cii;? Bo[()şalyi, Ca fa,:;{'ilpf 1
reşti 1911) trauscrle alte acte vechi, arunc
suprapuse in rind, dar după ele pune un 1,'1,
11 subtinţelegea scriitorul acte lor acelora du
prapuse.
In actele blănaritor din Botoşani, dec
cum trebue -Fonetlca- mea in .1911, face p
runca- de care vorbim il lui Mihai Viteaz
in 1906. '
Dar o reati/ol, ,Prin<;ipirlÎâ, care se (
mâne ca in cele slave, pe care îns�. cum Sf
tradicţii, nu o cunoaşte Iorga, e aceasta, c,
suprapune el pune toate Iiterile In rând, atL
nu îi era îngăduit s� isprăvească cuvintul în
ci trebuia să-i pună la sfîrşit LHl b (salt 7
Filosoful din sec. XV 11 numeste � sfirsitor-
Acest h final, cînd nu reprezenta sun
nici O valoare fonetică, nu se pronunţa, ci
grafic, cum il pun şi astăzi lH1[11 al ortogr:
gafii: se scria numai «de prisos», aşa dat
Ulă€'f'k, .:t\!\�HI, de mai sus (p, 293) CIi
Slavi şi de Romlni, fă ră finalul h: 'imat,z<
Iar amîndouă aceste constatări princ
observarea vechilor texte, legate 'intre e
'textele rornîne cari fac în totul ca cele slz
erea lui " filial, la nesuprapuneri şi sUI
(JolJ,ă gmil!ri diferite ale vorbirei romlneşt
Iorga din transcrierea-i cu it final a lui
copului Stoica şi din transcrierea··i prin i
completare cu un fi după ele) a porunc�i
Ci acea"tEl scriere ori ncscriere a lui 1\ fin;
,prapusă ori suprapusă) reprezenta !Jumai
d�osebite: una care avea şi cerea ttsul (
fi scrie în rând consuna ·finală El cuvlntuh
Dacăscriitotul nu se ţinea de şcoa!
prapunecolls11nantele, ci era din şcoala l
efi scris «porllnca» cu "duptl COIHHlna supr
[298]
298
ILIE BARBULESCU
după ideile vremii acelea cirilice, să se scrie un cuvint terminat
cu consună, ci ClI un 1\ (alteori l/(,).la sfirşit. Un scriitor din şcoala
ce' nu suprapune, dar, ar fi scris -porunca- : P�Hţ\�"1\ '1.C'l'Q!1� ,
�<lI\\l1H1I ţ\f KOilAl:iHI\, [tEHli'l'l\, cn!.;Ch K�I\\I\ ,\l:i n�ch. l:!m\ GlljYh. etc.
Dar in acest cas, Iorga, care a pus li. în locul lui 1. din scri­
soarea lui Stoica, ar fi făcut şi aici la. fel, şi, deci, ar fi inventat
ronetismul : rinduln, cestorn, Kordunu, venitu, SPUSfl, curnii, pusti,
unii biril.
Constatarea aceasta invederează, că limba lui Stoica nu cu­
prindea nici ea. (ca şi limba -poruncei-) pe acel li final, ce i l-a
pUS Iorga, în publicaţia sa, În locul lui " "de prisos» din manus­
crisul original; Iorga, deci, punindu-i acel li final, i-a inventat un
Ionetism neeeistent la finalul cuvintelor ei. De fapt, scrisoarea asta
a lui Stoica face parte din şcoala poleografică care 1/,n sUJ)rapnnt:
consunantele ca scriitorul -poruncei-, ci le pune în rind; de asta,
după regulele ortografice ale acestei şcoli, scrie la sflrşitul cu­
vintelor pe k, care, În aşa cazuri, nil avea nici o valea re tone-
tică, ca la Ruşi şi Bulgari mai ales. � .
, Iorga, deşi tipăreşte scrisoarea lui Stoica in 1913, iar porunca
lui Mihai în 1906, nu a băgat de seamă că finalele (�LI h) din
una se contrazic CLI finalele (fără 1\) din alta; n'a observat, adică,
că scrisul crt!.kh, "ilOi'O'IlITI" nM�Hch, .�tlIlI\t:iTh. etc., adică cu h
final, de la Stoica, reprezenta, la finale, absolut acelaşi lucru ce
scrisul cu suprapuneri : Pl/(,Hţ\S(i\), '1ECTO(p), Iwm(T), cnl:i(c) etc.
din «porunca» lui J\i\ihai Viteazul; că, anume, şi un scris şi ce­
lălalt reprezinta consunele finale fără nici un fel de vocală dupe
ele la pronuntare: spus, prorocit, plîns, inplut, şi: rîndul, cestor,
venit, spus etc.
Apoi, faptul că-porunca- lui Mihai 11\1 avea, în pronunţarea ei, pe li
final, invederează că in ('P�fcK!:l, singurul cuvînt care nu e scris
în ea cu consuna finală t. (de silabă-închisă azi) suprapusă, finalul
S reprezintă nu pc it ci pe li iurnătăţit, şi invederează, deci, că
Iorga îl transcrte greşit: grăesc«, inventindu-i, după vechia Di­
rectie uecuuoscătoare a Slavisticei, lin fonetism ce nu exista în
timl)a şi scrisul scrisorii acestea a lui Mihai Viteazul. Acest cuvint
se pronunţa atunci grăescu, cum se mai aude şi azi În graiuri ale
limbii romtne, _ .. � al lui reprezentind pe u : căci, nu se poate ca
limba, care-i un organism evolutiv, să aibă,--În acelaş timp şi la
acelaş 0111 ca scriitorul -poruncei- ,--- formele fără (l final: rindul.
cestor, Cordun, venit etc., alăturf de grăesc« Cll u' Intreg final, şi,
de oare ce b nu Înseamnă pe ti, Cl�1l1 am arătat, �:l aibă un hiatt(ş,
intre aceste două fonetisme, adică sil nu aibă in acest organism
al ei, forma intermediară cu ii n�r.esară evoluţiunii.
Dt' altfel, această concluzie) pe ca're ni-o indică mai întăi
cunoaşterea faptului că " nu reprezenta pe li in vechile texte,
. ni-o confirmă şi limba romină de astazi; căci şi ea are - pe de
() parte, in general, pronunţarea fără 1� final: rindul, cestor, ve­
l1jt� grăesc etc., iar, pe de alta, ÎIl lUlele graiuri ale ei, cas� ex.
[299]
RECENZII
299>
în jud. Putna, pronunţarea ClI il fina! jumătăţit : rindulă cestoru;
venitu, grăescă, alături de forme fără fI; nică-ieri nu există, lnsă,
ln aceste regtuni; şi formele cu �t Întreg: grăesc«.
Spunind acestea, nu voesc a zice că nu a existat in limba. I
remînă formele transcrise de Iorga greşit: grăescu din «poruncă".
• şi suptu, şerbu, dornnulu, duhulu din fragmentul de Apostol. Nu.
Susţin numai, că nu existau in epoca textelor, şi În aceste texte
ce avem, dar că vor fi ex'stat, de sigur, intr'o perioadă emleri­
OfJTă. acestor texte, intr' o perioadă mai arha,icâ, deci.
Ast-fel am documentat eu, cu ajutorul Slavisticei, in a mea
-Ponetica a!fabetului ci rilic " , iar jagic a confirmat punctele din
ea de cari s'a ocupat şi .dlnsul cu prilejul ediţiei şi cornentari lui
Psaltirei Voroneţene (Psalterbruchstuck) făcute de Găluşcă. Cine
face alt-fel, inventează o limbă rominească care nu a existat nici
In vremea vechilor noastre scrieri nici in aceste texte.
,
,..",..Ion Neculce", Buletinul Muzeuluimullcipal din laşi, anul
" fasc. 1, Uct. I�: ."
Prin iniţiativa d-lui profesor Gh. Ghibănescu, unul dintre cei
doi vice-preşedinţi 'ai Societăţii istorica-filologice «Arhiva" din Iaşi
şi membru corespondent al Academiei Romine,. S-a intemeiat in
acest oraş, deja în 1.920, Societatea istorico-arheologică «Muzeul
oraşului laşi». Scopul acestei Societăţi e, între altele, c;ie a aduna
intr-un «-Muzeu" şi a impărtăşi Turnii printr'o revistă care poarta
numele cronicarului moldovean "Ion Neculce», obiectele istorice­
arheologice şi faptele istorice cu privire la viata trecutului Iaşilor
şi a Moldovii in deobşte, Mult merit pentru întemeierea acestei
Societăţi are, pe lângă iniţiatorul teoretic al ei colegul şi amicul
meu Gh. Ghibănescu, încă d. Mihai Negruţi, fostul primar al la­
şilor. care, intelegind însemnătatea 'unei aşaSocietăţi şi reviste,
i-a pus la îndemînă, lmpreună cu consiliul comunal, . din bugetul
Primăriei, o Însemnată Stimă de bani. Din această sumă, Societa­
tea, al cărei suflet e d. Ghibănescu, a scos de sub tipar chiar a­
cum, in-Oct. 1921, tascicula l a revistei, prevăzută in Statute le-i
de intemeerc, «1011 Neculce-.
Revista cuprinde un bogat şi interesant sumar.
Are un studiu al lui 0:11.. Ghi.bi'J,nescu, cu titlul: «Catastih'll�
laşilor din 1755»; e acela pe care, fiindcă apăruse în broşură
separată, cu l'am recensat in No. dirt Iulie 1921 al «Arlrivei-, p,
152. Alt articol e unul, oarecum de vulgarizare, al d-Iăi Sever Zotta,
şeful Arhivei Sta,tului ,din laşi, despre; "Strămoşii Principesei noastre
moştenitoare; interesant şi acesta, măcar că nu ad�lce ceva nou
în Ştiinţă şi cu toate că, cum insuşi autorul recunoaşte, nu 'Prea
are rost in această revistă, care prevede că are scopul a se ocupa
J'd�mai cu Istoria şi Arhcologia laşilor şi a ·Moldovii. Al treilea stu­
diu, in sflrşit (căci toate sunt 3),· c al colaboratorulul şi casierului
.. Arhivei», d. N. A. Bogdan, autorul cunoscut al 'valoroasei câr!i
Qespre Istoria Jaşilor.� el ne dă şi interpreteazl după un manu-
[300]
ULESCU
le din, laşi, cu proprietarii şi
;ă se paveze ÎIl a. 1833dupâ
Acest manuscris e interesant
rietart rornîni şi-străini de pc
reii erau deja destul de multi
tasie Panu, erau pină la 47'/:.
uite documente relativ la felu­
Aceste.documente sunt publi­
�dan, T. T. Buradavprofesor
. Sunt interesante şi acestea,
ă, la publicarea şi transcrie-
ţin de vechiul sistem greşit
ci valoarea Ionetică a slovelor
l, acestor slove, valori fonetice
1 rominească care, de fapt, 11-(1
or. Am documentat aceasta,
ui Iorga, in No. din Iulie 1921
est No.: Ia p. 292. La rele şi
irisul, în documentele cirilice
scrie greşit prin forma rl!�
-se că A\ reprezenta nu pe
r e,' cum dovedeşte _ scrisul
Ca fel," pe "!II\\'\>, il transcrie
searnăacelaş lucru şi că
ginalu! cirilic mIAu, tocmai
llmfJ-K, ,.�;k soacrămea, .\'k
� greşit; niştec, dea soacra­
;ă in a celaş act e scris: .it
ra pe ea ci pe e. Dar prin
irora atrag mereu atenţia În
,Arhivei», se falşifică limba
it aşa, cu .atit mai m111t nu
izi, Năd1jduesc,irisă, că, In
socotea !·1 de a'cest& amicale
i mari greşeli Ialşiflcatoarc
.ea logice, prin care prof. Ghi­
, fost profesor uni versi tar şi
or moldoveni Ponici, cari se
lui Ştefan cel Mare. Mi se
arată, e cam forţată această
e că Poni e în adevăr tot
ea Ce spun despre laşi diferiţi
ronlcarul Grigore Ureche,
�zuI joppecourt din 1520,
reproducătorii citeaza aceste
[301]
1
f
r
RECENZII
eărţi, fără să pomenească că. ele au fost mai Intă] menţionate de
N. A, Bogdan tn a sa i"lstoriataşHor ... Ar fi fost mai bine, şti­
enţiftceşte vorbind, dacă IT-ar fi uitat şi pe acest modest dar
valoros scriitor şi tovarăş-de lucru; căci, de alt-fel tnsăşt rne-
.. toda modernă a Ştiinţei cere asta. '
Revista se sfîrşeşte cu citeva Recensii despre nişte �ărti şi
studii mai mult ori mai puţin ştiinţifice. ,riltre ele, d. Ghibănescu
atrage atentia asupra unui călător italian Cornelie Magni, care
vizită Iaşul Ia t 678 şi careJşi insernnă ştirile ce culese şi im­
presiile într-o carte scrisă italieneşte. In această'; carte Mâgni
spune cii erau pe atunci multime de Evrei In Iaşi, fie ca negus­
tori fle ca arendaşiai moşi.lor boereşti ori ai altor, venituri ale
Moldovii. " Această' arătare a lui; Magni confirmă, dar. observarea
ce eu am făcut despre Evrei in laşi, in' No. din Iulie al' <Arhi­
vei" la p. 153, cînd am recensat <Catastihul Iaşilor din 1755,.,
ce d. Ghibănescu a publicat in broşură separată,· extrăgindu-t
din acest No. al revistei "Ion Neculce-. Arătam deja acolo că
trebue să fi existat in laşi pela 1755 -mal mulţi evrei de cit 66,
citi spunea Ghibănescu că ar fiarătlnd -Catasnftul». Magni dove­
deşte că aveam dreptate.
Revista. !Ilo". Neculcc ... cu colaboratorâsăt.. în ori- ce caz,
face cil1�tenitnmnai urz.itemului ei, profesorul -Ghtbănescu, ci şf
mişcării' culturale-a .Ia,ulul in deobşte.
Ilie Bărbulescu
Dr. N. Drăganu, Codlcele TodQiescu ştCod(Cele Marllatl .
Ed. Ac. Rom: Bucureşti, 1914.
Autorul face un studiu critic asu,pra acestor două codice pe
cari le Intitulează astfel după numele posesorilor lor domnii .'1'0-
doresc'lt < şi Mar/itI/ii: Privind unilateral chestiunea traducerii texte-
lor vechi romlneşti, d-l Dragal1u. admite IL priort.-pe baza.acelelâşt
idei falşe susţlmfte pănă acum, că aceste codice s'au tradus..sub
influenta husitismului in 'părtiIe-'Maramureşene de cătră vreun
calugăr ramin husit, care aparţinea, ca loc de. origine, regiunei 4'
Blhorului, aşa 'că in efe se ogltndeşte aceiaşi intlcenţă bihoreano­
mararnureşeană pe care (, stlslinuse �l'1tru textele. rotaciwnte
romlneşti Şi Prof. Sex tii puşcariu.
Această părere falş:!, pe care d-l Praf. flic Bllrbulescu ()
combate, cu o exuberant:! abondenta de argumente şi In studiul său
.. Catolicismu�Jar nu Husitismul iniţiator al scrierii limbii romÎne··
din primul număr şi din No 2 al Revistei .A1'hiva .. pe anul 1921 , indică
că d-l Drăgaml, pornin<fla lucru, nu poseda decit uncadril restrins
de. cunoştinti; căci nu se poate admite, ca un specialist cupre-·
ten tii de cultură istorico .. filologică să nu plină la contributie cefe
mai nouă afirmări ştiinliffce ale Prof. Bărbulescu din lucrările
sale: CCl'cetătri istorico-filologice şi 8ttfdif.h priviJoaye �« .Liml"7 S'�
f: t . D • '1 -!.;.
,IS or�a,aonţ'l,tjl! 07'. ..
!
li
i
, ,
[302]
302
EUFROSINA SIMIONESCU
Plecînd deci dela o astfel de axiomă greşită, afirmaţia d-Iu�
Drăganu asupra origtnel bihoreano-maramureşene a manuscrisului
cade dela sine, cu toate argumentele ce autorul credea le fi adus '
in sprijinul teoriei sale.
Dar c-iace era principal în studiul acestor codice, era tran­
scrierea originală a manuscrisului, şi aceasta d-IDr. Drăganu nu ne
o dă. Fapt de altfel surprinzător mai ales că. studiul său i-a fost
tipărit de Academia Romtnă, în cît autorul avea la dispoziţie
mijloacele de a publica o transcriere originală cu litere ci riU ce­
cît se poate de exactă. Astfel numai pe simpla sa transcriere cu
IitereIatine, cineva nu se' poate orienta în nici o directie asupra
codicelui, limba autorului devenind in cazul acesta un capriciu al
transcrietorului; căci dacă textele vechi menţineau la scris o tra­
,diţie literară, această traditie,pe care d .. ,J Drăgan o nesocoteşte,
-dă limbii codicelui un aspect arhaic, Care' nici odată n'a avut
fiinţă, cel putin pentru epoca In care manuscrisul a, fost scris.
Căci nu poate fi o scuză, că dacă, Codicele SNJ,rzt!n e pu­
blicat intreg cu litere ci rili ce şi in transcriere cu litere latine,
-sri dacă se tipăreşte o editie critică asupra Cazemieilui Corcssi,
;prIn aceasta copiarea manuscrisului Todorescu. Iji 11farţian devine
mutilă, Din contra, după cum am mai spus-o, scrierea originală
cu ciriUce a manuscrisului e mai importantă decît însăşi tran­
'scrierea cu litere latine, care poate reda o limbă fictivă cum se
întîmplă in cazul de faţă. 1)
Dar dacă in Introducerea lucrărei sale autorul ne spune că:
«Chestiunea priorităţii Intre, tipăriturile şi rnanuscriptele cele mai
vechi ale noastre este de o importanţă capitală, căci cu elt se
vor descoperi mai multe" manuscripte vechi, .din care se va putea
'reconstitui prototipul origî'n'alului,respectiv al traducerii origi­
nale, cu atit mai uşor se va rezolvi de fi n,it v şi. se va' putea con­
stata data cind am inceput a scrie, ,respectiva traduce cărţi in i .
rorrrlneşte-. iar' dacă mai la vale adaugă: «Iată pricina pentru care
trebue să ne bucurăm ilf" mod deosebit de cite ori se descopăr
nu numai manuscripte vechi .cu texte necunoscute pină acum, ci
şi, de acelea cari cuprind textele, manuscriptelor vechi-cunoscute»,
,1n schimhd-l Drăganu nu .ne dă.nici măcar In transcriere Apoca­
lipsul Sfântului Apostol Pavel d�pă, Codicele . Mart1�q, pentru a-l
putea, colaţiona cu acel al Codicehii Todorescu, ori amîndouă cu
ale Codicelui dela Cohalm, (Vezi No. 1 din revista Arhivn, 1921,
.pg. ,17). ".. . . .. .
> Ar fi fost interesantă pu.blic��ea originalului cu. caracterele
sla ve, mai ales că, pe baza Jirppii,\ d-l Drăganu susţine că ma­
nuscrisul a fost scris in regiunea \ blhorcano-rnarmnreşeană de
-cătră vreun călugăr convertit la husltlsm. In realitate, caetele din.
'"
1) Cf. Dr. J)răganuy 100. cit. pg, 16f} : Ceva dupr. trau"Ode-
:;rea C04ia.l\1Î. '
i
."', '
t
,
1
"
I
[303]
RECENZIl
---
303
J'
,
I···.>.�i ' ..•........
;f ,
'l)
'" I
1\ f
-codicele Todorescu şi Marţian sunt nişte copii de pe mai multe
'manuscrise, textul Apocalipsului Apostolului Pavel sau Pseud.oa­
pocalipsul lui 'Ioan conţinînd o traducere proastă şi o tra�lscne:'e
rudimentară, ceiace nu s'ar putea admite la un călugăr hU�lt,
care ar fi fiind presupus ca avind o oarecare cultură; pe ClI1d
acelaş text din Apocalipsul Apostolului Pavel sau Pse udoapo�a,..
lipsul lui Ioan din Codicele dela Cohalm, pe Ungă că conţme
textul întreg, redă însă şi traducerea intr'o formă relativ literară:
Pasagiile identice din aceste bucăţi ale codicelor Todorescu Şi
Marţian şi ale Codicelui dela Cobalm arată că, pe- cind acel ce
'traduse Apocalipsul Apostolului Pavel ori Pseudoapocalipsul lui
Ioan dinCodicele Todorescu şi Marţian era un om lipsit cu de­
săvîrşire de cultura vremii pe atunci, traducătorul şi transcriitoruI
Codicelui cohalmian avea oarecari cunoştinţi .efe limba slavă şi de
ortografia cidlică.. .
, Iată un pasaj din Apocalipsul Apostolului Pavel după textul
d-lui .Drăgan : f. 641'° ... şi câutlu pre cerîu şi vădzui alţi ingeri
şi acelora Il-se lumina fata ca soarelui şi şi (sic) era Incinşi cu
brâne de, aură şi era mare cinste pre veş'rnin'tele lor il (şi era
mare cinste) şi era scris numele * lui hs. pre ei. şi era în toată
frârnseţe şi miloşi, şi lntrebalu tngerrul ce ingeri săntu acela
şi-mi răspun'se lncerul şi dzis(e) aceştia săn'tu îngerii oameniloră
derep'ţi şi dziş!1 câtrâ Înger'i'u toţidirep'tii şi pâcâtoşil, stiu-se
, cân'du moru, şi-mi dzlse lngerulă caută pre pâmân'tu, şi câutafu şi
vădzuiu toatâ lume Şj, fu ca o nernicâ şi dzise ingerulă cela ce
mâ pur'ta acolo 1 aste măriîa şi iubire oaminilor CI cel a deşartă şi
- vădzufu ti l1lH?rU de foc prespe to(ţi) tu pămân'tulu şi dztşn ce
lnste (�if) do�mne ace,l� şi-mi dz;is(e) ingerulă a�ela � nU�Ht'l
<de foc naste (StC) a oaminiloru llebun(l) cela. ce se mesteca ŞI se
lmpr.eunâ în' rugâcUllc periţiIoru. eu plăn'şu şidzişu cătrâ ingf>­
r"u vOlU să, vădzy sufletele (oamenilor,) direpţiloru şi a păcâtoşi­
lotii in ce kipfi esu din acastă lume şi-m(i) răspun'-se şi răspun'se
(s'ic) îticerulşi-mi dzise.,cautâ !i1 gos, şi câu,talu în g0s pie pămân!tu
�jj: vădzulu u om murindu şi-mi dzise ingerul acela iaste direp'tu
.şicâuta'îu şi Nădzu�u fap'tele lui ce au fâcl\tu in num ele lui dum-'
nedzeu 111 toatâ viaţa sa eera e1au .vis pre pă1111n'tiişi toate faptele
sta înaI1*� loru si inn aCela eas, şi vădzulu câîn fapte bune s-au
svrâ?it şi ,ş-au fâcutfi odihlH�lâ sufletului (să u) şi cu (cu) Iubire şi
cU.dulţ:lţâ i nainute ... 1 sta incerij lui,dumnedzâu şi depreunâ Cl' în­
gerii drăccştL şi c�Lttarâ toate faptele (omu) lui şi de cele rele nu
aflarânemiCâla ,Cltl.şi vădwlu omulli câ C,ll toatâ dulcaţa Ingerii
socotila şi păzila suflţtu(l) lui"'pânâ cân'du-!(lluară dFn trup şi de
trei orj grâirâ lui s.nflete ctinuşti-ţi trupul _tău' de' unde ai eşrt
dostoinicil eşti şi iara te )fei intoar'ce .În trupul tâu la dzua de
g'îude (ţl! �1�)�ă rjriill1�şti. c� ţi-e gatytll Cll toţi direpţii şi., luara
sufletul dela (s�c) trupll şI-la sărutarâ şi se cunoscură, şi zese­
(râ) sufletu'l(tti)lili rugattl-iH�i după aceÎa "ai f âcut voia lui dum-.
[304]
�304 EUfROS1NA SL�HONf.SCU
------ _ ........................ -_ .... -.-..--�.--_._--�_._��---.---..,,�--�----------_.
nedzău pre pâmăn'tu şi venira ingerul ,şi păziia pre pămân'tu în
toate dzilele şi dzise Ingerul bucură-te suflete, cii eu mâ bucur de
tine câ ai facut voâ (sic) lui dumnedzâu pănâ ai vis pre pămân'tu eu
am in toate dziIe a duce fap'te bune câtrâ ns ... "
Acest pasaj se aseamănă cu textul din Apocalipsul Aposto­
lull.lÎ Pavel din Codicele dela Cohalrn :
.� ... Şi -căutaîă şi văzuHialţiingeri ce fata lor era luminată
efo! soarele, şi era tncinşt cu brtne de aur, şi avea o cinste mare,
e:I. �ra scris pre v�şment�Ie lor. tot .1l�llnele J�j durpnezăiî. Şi era
plmI de frămseţe ŞI de milostenie. SI mtrebaYu pre îngerulcela ee
mă purta, carii sînt aceştta, şi-mi' răspunse ingerul şi, mi zise
aceştia şint îngerll oamenilor celor buni. Şiziş ciitră' inger, dară
ştil'l direpţi] şi păcătoşi! cînd mor. Şi-mi' zise îngerul Ian caotă
pre pămînt şi căotală şi văzuîă toată lumea şi fu ca o nemlcă
tnaintea 111ea. Şi-mi zise ingerul cela ce ma purta, aşea-t măriea
oamenilor dintr'aclastă lume deşartă. Şi iarăs văzuîu un noor tins
opreste toată faţa pămintulll� Şi zlş ce e actasta 'r 'Şi-ml zise. A­
erasta ''taste fără de legea amestecată' cu rugăclunile omenilor
învrăjbitorY: Iară eu", Pavel pllnş -şi zlş câtră iugervreare-aşl de
să văz sufletele direpţilor şi, ale păcaroşilor cînd, si( sue din lu­
Inca acrasta În' ce chip taste. Şi-mî răspunse Îl1gerulşi-1111 zise
eaotă in gros Pavele.' Şi căota'ifj şi vi.h:.uYn un om intr'un loc
murind. Şî�m'l z,ise îngerul, acesta îaste dirept. Şi căotahl şi va;.
zulii toate lucrurile lut cele bune şi cele ce făcuse pentru
l;ll..lmele lUI .dlll1Jnezătt,întn.l toatâ vHaţa ILi ce viletuise. Şi' toate
sta1naintea lui într'aceIa das, şi-l văzuru ca sa svîrşaşte şi
ş-au aflat r:tpaos şi Îndrăznire.- Şi sta îngerii cei buni iupreună
şi ClI cei, 'răi, şi vi!zu'iu că toate-i eÎot· bUlle. Iară rele'nu să
aflară spre dins'ul nemică Şi' ing-eril cel buni luară sufleh!l- lUI
�i-lmÎf!gÎ ara pină CÎndu-l scoasetâ dill tfblP, şiapo1 de trei or1
il zisert1 suf/ete, cunoaşte-ti trupul de unde ai eşit, destoiaşte-ti-se
iar.'1ş1 a te întoarce intru dinsul la lua de înviere, de sll-ţf. prii­
meşti eera' g.tttat cli tot1 direptil, Şi luari! sufletul şH s�rlltară
ea pre lin cunoscut şj.;.j ziser� - fugt!rnu-te pentru' c-aifacut voIa
hal}dumneztltl pre. lume. Şi veni 'ingerul cela ce-lpăzia in toate
zilei 'şi t.lcea bucura-te suflete ett " efi . ma bucur de tine c"aI făcut
vOIă lul dumnezilu pina: al fost pre-- pămînt Şi ei1 in t@ate zile
ducea lucrurile tale cele inaintea bune lui dumnezăi\.. ...... ' �
Cil nu pentru propagand� va fi fost scris acest manuscris,
se poate constata din faptul dl po'pa Ioan Ghejaş care c6'pie Co­
d/cele cohalmian la al1ul 1830 o fa,�pentru a răsplndiinpopor
o li.teraturâ gustat:! de spiritul vrel1�i: Ace�sta .se con.sţată şi di�
notita următoare dela-pag. 171 a m�nllscnsultll: «Orlcme va ceh
pre aceasta sfinta şi dumncz.ăiasctt c�rte s:l -nu se leneasea ci să
zică dumnezău s!H pomeneascâ şi sâ-I iarte Ş'; iiiJ,-Z o(M,Jmeai;;ci'h.
III care rindul subliniat eadâugit in !Hma de o mîn<'l'poate str.1ină.:
de text. . /o"'"
[305]
t�ECE�NZll
30$
D-J Drăgam. arată câ caietul al XVI-lea are din nou nnn1ă­
rul}. (.1); aceasta inseamnlî că aceste caiete au fost adunate sau
scrise din mai .llJulte pa.rt!. de vreun iubitor de lectură şi conexate
ITltr'tm s�ngllrcaiet Acest senz I'ar avea poate şi semnul + pus
ro susul pagirrei intăla 1;1 cRietld m şi V, ceiace rnseamnă cl'i
culegătorul acestor manuscrise, sau copietorul lor, adăugînd şi
. alte' caiete la acelea pc cari le avea mai dinainte, le-a lndlcat
ca adăugite prin acest semn,!) ..
Cor/iaht 1'odt1r('"'(;U şi JfOJ(ir!lt sunt aşa dar nişte copii de
pe mal multemanuscrise vechi; în ele scritorul a păstrat ace 'Iaşi
tradiţie ortografică la scris, caci nu se poate in nici un chip ad­
mite că seriitorul_ar fi avut predilecţie pentru E contra lui<t, ori
că ar fi şovăit la scris intre aceste sunete f, -ii şi '�, a. Tocmai a­
ceastă şovăială de care ne vorbeşte d-I Drăganu ar fi trebuit
să-I intărească încă odată rezultatele cercetărilor p rât Ilie Bărbu­
Iescu din Foueiica (1(fal!r,{ll!ui ciriJic: ct sunetul .f: l1U avea va­
loarea singură de ea, ci acea intreită de ea,itl şi e. De acela
greşită e aftrmareaautorului, care spune că. litera -k, alternează
cu e şi cu diftongul (ba (AI, III); nu' e o alternare sau o predilec­
tie, ci e tradiţia ortografică care cerea la scris sunetul 'R, deşi
în realitate el nu se mai pronunţa decit e, ori scria AI deşi in
realitate sunetul avea valoare de ca. Cf. in Codicdo dela Cohalm
studiul: Transcrierea textului pg. 26, 27 din Arhiva, NI'. 1, Iu-
lie, 1921. .
Acelaş lucru se poate zice şi despre sunetul S pe care d-l
Drăgan il transcrie cu de. E aceiaşi tradiţie ortografică pe care
scriitorul o observă Ia scris, fără ca prin aceasta. pronunţarea să
fie alt-a decit aceia de /3 spiranta fonică şi nici de cum africa ta
ils. Căci nu se poate ca acelaşi' particip trecut cresut şi q;(�eu!
s4 se scrie odată Kpf3�m. G. Cohals«. jitiea Tilharului, pg. 140,
r. 4, iar altă dată asssrn ib. jitiea din Halcopratia pg. 155, r. 7.
Şi Iarăşi, nu se poate ca scriitorul textului, care observă CU rnlnu�
�ozitate tradiţia ortografică, să scape greşeli de condei ea aces­
tea K�fSh, ib jHiea Sf. lui Oheorghie, 129 r. 9, alături de "P'.'lU,
ib'l ApocaIipsul Apost. Pavel, pg. 59, r. 10.
E regretabil că Apocalipsul Apost. Pavel nefiind complect
In Codicele Todorcs(;�),j partea dela urmă nu mai e redatit de d-l
Dr:tganu. Dar chiar dacă această parte ar fi existat, incă pe tralţs�
crierea d-Iui Drăganu nu putem pune nici o bază, căci necunoş·
tinta fonetismului limbii noastre vechi rornineşti tJ duce in toate
direcţiile Ia greşeli. Astfel d-sa citeşte Încă pe a cel8 ca ti, plenison
deşi el arnutise Încă de pe atunci complect, pe � ca q,a deşi une­
ori are valoare de 1'; citeşte pe .'fI ca avînd numai o valoare na�
zalii de in, pe CÎnd acest sunet are şi o valoare nenazală de�.
Din aceast.1 cauză interpretatorul Uodicelni Tod01"f?SCU ş'i Marţill'rf
scrie totdeauna greşit: 'Îmuz,În(,r' şi tIIn (lcel(l� cas, cînd ÎIl realitate
[306]
306 E0f7ROSINAS1MtoNESCU .
______ " __ " .................. __ ' __ .... _. '_. .�_. __ ._� *., ••• _-� ........... _,�,_._' • ..:...:f,
trebueşte citit ClI II' nenazal aclicăÎnaiut(� şiio, a(;(i{a,ş ('a,�. In
Apocalipsul manuscrisului cohalm. e scris odată UIti nlQ,lmf ema
'I\lMHHmli ,l!)lt JJ,mţlN�IM,t 'MC l adică odată cu '1' nenaza! J�lItl1l11rf1f�
iar altă dată cu II' nazal JJunp,,'ui\A: ..
In ce priveşte valoarea lui .Jl de ca, in vezi Ilie Bărbu­
lescu, Fonetice al(alwlului cirilic pg. 251; acolo profesorul dela
Iaşi specifică că în Ondcrf lha,qami?'ileusil:i Încă, .. 1\ apare cu a­
'ceastă valoare de ca, Il' şi E, e adică tot una cu � d. ex, d ·f'Ph'fl.
IVI))" şi il -rpaa WjlY. ori /\�t).if\-Ilf şi i\\�;'�llf. Incit greşit citeşte d-I
Drăganuisssc III loc de iasfe Apoc, pg. 211, r. 67,68, cum trebuie
să sune într'adevăr şi cum e chiar scris in Apocalipsul dela .Co-
halrn J<lClm. �
Se pare însă că d-I Drăganu nu admite in totul metoda veche
de citire cu ea ; căci d-sa citeste; acele sarcin] iueoarc adică cu
un fel de e mai deschis, dar in orice caz nu C(�, de�i 'cuvintul e
scris d'i'/;/\E Cdll'lHtlll I(\lU�AII' v. Tabla lV f. 48 1'9. r, t-l. Vea 'să zică,
admite Întrucîtva citirea nouă, a noastră, care-i a pret. Bărbulescu,
dar nu o declară, din motive cari pe noi alei 11\1 ne preocupă.
Autorul ar fi adus un real folos filologiei, dacă dădea, după
cum am spus, transcrierea originală; căci aşa cum se prezinta
manuscrisele, inventează o limbă care n'a existat. Ba emendează
unele greşeli ale transcriitorului, cum tace la începutul Apocalip­
sulul lui Pavel, cind corijă ştersături din text scriind căirii. deşi
silaba - [1'(1... fusese ştearsă de cătră însuşi copietorul textului,
dupăcum se constată din Tabela IV f. 41 VO r. 11 şi cum In­
tr' adevăr trebae să fi fost; cr7 în toate r:ill!lc !1(l.(;!1 apune Ma­
rele, cum e şi în' AZJOcalipsul Codicelui dela COhalm, şi nI! : ctUrii
în toate f.'ilele '({aeil �pune soarele cum o red.:l d-j Dfăgan. Ori, ci­
teşte /\� pentru /\/\ (M), cum o face în cuvÎf1tul 1nneri·l!'lorft (liic) :
faţ'i llzfllwii oi;nwniZon.f, a IJi'i.rba,ţilonl şi li mnerirn,orl! în rlo:::. de
JiUif'rillar. lnte;<t este scris /\1tlf{I/lM\.'Ij:\l., dar din repegiune scrii­
tont! a legat pe cei 2 1\, ceiace it făcuI pe d-I Drăgan' să ci-,
tească un M in loc de i\i\ (ll), deşi d-sa vorbe'Şte la il1c�ptltu f
lucrărei despre dublarea consoan,eîor, fără ca acest fapt să-I fi
Îndrumat căiră citirea adevărată şi nu ce] închipuită de d-sa. Şi
dacă intr'o singură tabelă redată \111 origin;!f am găsit in trans­
criere atît de mal'llnexactităţi, cîte greşeli trebuie să se fi stre­
curat În intreg conţinutul transcris al Codicel '.f.i Iodoi'C8CU
şi JJfarţwn! Aşa C�t lucrarea q-Iui Drăganu nu preiinUi
nici o valoare; d-sa trebuie s"i \ redea din nou transcrierea
in (wig'il1(1! cu cirificf:; alrfel, toaH rbunca el-sale din cartea citaL�
caşi banii cheltuiţi de Academie pent�'u tipărirea ei n'au adus nici
cel mai mic folos ştiinţei filologice şi 11mbii l'ornineşti, totul redu­
c1ndu-se la O.
Nu mai vorbesc despre apariţia fenomenului svarabhakti, că­
ruia d-I Drăganu îi dă o largă extensiune pentru veacul al XVI-lea
şi al XVII-lea. E o mare greşală de il citi arudp.:ându-i şi sâlutft­
ţ!tJ'i7�; cnci asa spLIne CllItorlllla pag. 167 7oc, ci.I. «7. =: ă, darcîl1d
�, � , I
[307]
RECENZII
301
� .... �--_._-----..,-_.,--. ---------��----_._--.......,..�._---
are valoare de u vom tipări litera cirilică-, şi În consecinţă
scrie : a),'l>d"Îlldn-i şi Ijr'tl"t{dllyile pg. 225 r. 7 şi iCi. r. 16. Dssa
neluindu-se după transcrierea Ionetică, singura justă, a Prof.
Bărbulescu, cade În erorile Ş coalei opuse, care schimbă Cll de­
săvîrşire fizionomia limbii textelor şi manuscriselor noastre vechi.
In ce priveşte reproducerea mărcilor Iabricilor de hirtie ale
celor două codice, ea întăreşte încă odată ideia ce ne-am făcut-o
despre necompetenţa autorului in materie de filologie. .
Euirosina Simtonescu
Doctor in Litere
IV. Grecu, Erutucritul lui Cornaro in lieratura roniî­
nească Cluj 1920, 64 pag, + () gravuri. Extras din Dacoromania,
Buletinul Muzeului limbii rornine din Cluj. <
Lucrarea de fată este 1111 studiu istorico-literar şi filologic­
critic. După o prefaţă scurtă, autorul aduce o bibliografie, care
cuprinde operile folosite la acest studiu, Urmează introducerea, in
care se vorbeşte despre relaţiile Între Greci şi Romin], literatura
populară scrisă, Erotocritul lui Cornaro, ediţia critică a lui Xan­
thudidis, apreciarea, datarea, restabilirea textului lui Erotocrit ,
rezumatul' Ero.ocritului lui Coma ro, in care se aduce pe rind şiin
compandiu cuprinsul celor cinci cinturi : în sfîrşit, Erotocritul
în literatura rominească.
Nlateria intreagă o Împarte in următoarele 7 capitole: 1)
Manuscript:le romîneşti ale lui Erotocrtt. In capitolul acesta se
descriu mai multe manuscripte ale Academiei Romlne şi unul al
Muzeului limbi! ramine din Cluj; 2) Traducerile rornineşti ale
Erotocritului lui Comaro. Autorul arată aici, că, exista două tradu­
ceri romineşti paralele, una de lin, grec, care ştia rornîneşte,
Hristodor Ioanu Trapezonta, iar aha de un Rornin, cunoscător de
greceşte; 3) Prelucrările romineşti ale Erotocritului lui Cornaro.
Acest capitol se desface in două părţ! : a) Prelucrarea din" mss
I3Cb, unde se arată că prelucrările din aceste 111SS sunt localizări
mai mult sau mai puţin precizate ; b) Filerot şi Antusa : se do­
vedeşte că această scriere dela inceputul sec XIX, nu e nimic
alta decît o prelucrare a lui Erotocrit; 4) Noul rotocrit al lui
Dionisie Fotino: se arată" în ce fel Fotino a paragraiat pe COI'­
nara îl1Neo� 'EfJwtc,y.pm,,;, Viena 1818, interpolînd o multime de
cintece erotice, după gustul timpului său.
5. Noul Erotocrit al lui Anton Paun: se arată că Pann l'a
tradus in roniîneşte pe Fotino şi se discută valoarea literară a
traducerii lui Anton Pann.
6. Vlahij din Erotocritul lui Cornaro: un capitol il1teresant,
in care autorul, purcez!ild' dela numele Vladistratos, adică Vlad +
,a,p:%t:o,;, ajunge Ia concluzia foarte probabilă că întroducerea Vla�
hOor în Erotocrit indic� epoca lui Millaju Viteazul; celui preamărit
[308]
�t@8 S. (). IsopiI .. seu
.......... _ �.....,.,.�"-......:,'"".".= "'.,,,,..':. '�..,...-, .. , ""..,:>v.''''', ;'''_ ,_-'''''''' ,-.... ''''-,�,<,_'''''''-_'''''''�6'>'<'�.'�.'�'''''' .,"", 1;.,..' •. �- " ,--",.', •. ,"-� ,,_ .•.. .,,-, •. �
�le grcei in două poeme conttmporane, In urma acestei concluaii
autorul fixeaza timpul alcAtuirii lui Erotocrit intre anii 1593 şi
J 60J; 1. Incheiere, în care autorul re�apittllea7.� reluita tele doblfl�
ditl) cu cercetarile sale.
h: Utl1 , acest rezumat al cuprinsului scrierii sale arată, cii
autorul a prezentat cctitorilor erudiţi ceva pur .ştiinţific şi de spe­
cialitate. Lucrarea În toate părţile el este bine desvoltată şi au­
torul ti adus ce s'a putut aduce. Literatura, care a considerat-o
la alcătuirea lucrăril, H studiat-o temeinic. Rezultatele, la care it
;:ijuna,flu se pot .uşor resturna, doar dacă s'ar face vre-o desco­
perire nouă, pe care autorul n' a putut-o cunoaşte. pe altcurn V.
Grecu se prcxlntlt ca un cunoscător bun al limbei greceş ii bizan­
tine, precum şi al celei greceşti, 111 deosebi al dialectului cretan.
In ce priveşte Însa tiparul, e de recomandat mai multă atenţie
la cetirea corecturilor, ca să nu se strccoare atitea greşeli de
tipa.r, �<lri adeseori alterează chiar înţelesul. I
Dr.S. Q. ls.oJl�SCI11
P. PonÎ. Statistica răzeşăor. eucureşti 192 L vol. S" pg, 220.
E prima lucrare de acest fel publicata pănă acum în lsto­
riografia noastră, şi se datoreşte. bătrlnului octogenar P. Poni,
membru al Academiei Romlne, D:"1 Pa ni e fiu de răzeş, din judeţul
'Tecuci, din lvluncel şi Păspopi, CLI drept la o lJ{�lmli răzeşle in Muncel
şi o palmă răzeşie in Răspopi depe mama sa Zamîira, fata pre­
otului C. Ponici, nepoata lui Vasile Ponici, strănepoată lui 01'. Peniel
preut, care era ficior lui 1011 ' Ponici, nepot lui Toader Peniel,
strănepot Aniţei, fata lui Vasile Ponici, nepoata Ursului Poniei
şatrar, care umple cu persoana lui întreg sec. al XVll: acest
Ursul Ponici şatrar se d:! că era fe;iol' lui lonaşco Ponid, nepot
lui Toader Poniei, strănepot lui Cazma Ponid de supt Ştefan cel
Mare, care Cazma a fost ficior 111i Petre Ponici şi nepot lui Sta!l�
dul Poniei, pomenit În diplomatica internă pănă c�ltră � 450.
Cu aşa moşi şi strămoşi, d. P. Poni. se poate mîndri ca are
conştiinţa vie a 15 generaţii de Poniceşti, intre 1400 şi 1900; şi
că deci lui i s'a dat numele de Pdni, cu 't in loc de ca--:-Ponea,
Şendrea-'--Cristea--Sterea-Cupcea�Şerbea, etc., ceia ce se ex-­
plică prin maniera vremii intre 1820�1850 - de a .se da terminaţia
greco�italiană i la o samă de nume. Negri-pra Negrea,---Alexan­
dri---pro Alexandrea, --Costi --pro Costea Negruzzi--pro Negruţ.
etc.; deci Pon-i în loc de POJl.NI) cum şi azi îşi zic răzeşii din ..
Râspopi şi MUllcelot Tecuci. \'
Lucrarea d�llli Ponl nu e scrisă cel pretentia de istoria, ci de �.
statistici an, ciicizice: "istoricii a.u căutaţ să afle din documentele
., vechi care este originea lor şi care slnt lmprejurările prin care
.,au trecut în cursul veacurilor. Aceste cercetări însă, deşi nu-
"l11eroase şi de mare valoare, nu au i:\dllS o lurniqă c:omplect�
[309]
HECfNzn
"asupra acestei ctase am tie întunecate a populaţium! noastre
"fur.lle". .
Geneza acestei 1 uera ri este ca d, Porti, fiind ani de-a rlndul
preşedinte al consiliului general al agriculturii, a reuşit să adune
dela subalternii săi informatii precise asupra cite sate răzăşeşti
sînt 111 fiecare judeţ, citi răzeşi în fiecare sat râzeşesc, cîte sate
mixte sînt, şi pc măsură ce datele statistice i se tnrnulţiau şi se
confruntau cu baFta ţării, a putut să se ridice la citeva observati
generale asupra Întinderii teritoriale a răzeşilor şi a scoate con­
statarea ca r:îxeşiile sint foarte numeroase la dealurl, şi că În
şesuri stăplnirea răzeşască a dat pasul clăcăşiei şi colonizării prin
slobozii, şi că deci marea proprietate şi�a găsit Joc slobod la
cîmpie, iar la munte şi la dealuri proprietatea mijlocie şi mică s'a
mentinut tot timpul) cit a durat extensiunea etnica rornlnească.
Răzcşn tn toată ta ra era II În 1912, 334234, adică 26%; din
aceştia Oltenia numără 40%, l\!ioldova 24'/0' iar Muntenia 200/u'
Judeţul cu răzeşlrne deasă e Gorjul cu 63%; iar cel mai sarac
e Botoşanii cu 0.5°/0' trecînd peste Brăila, care fiind mia plnăla
J829 nu număra de cit 0.31)/0 ! .
Dupa regiune r:l7,eşii SI: găsiau astfel repartizaţi :
munte, dealuri, şes total
Oltenia 20046. 72090. 19362--111498
Moldova 13906. 82733. 6491--·103130
Muntenia 30691. 56897. 32018--119606
64.643 2i 162l) 5787i 334234
adica I 9.33Q 10 63.340 j o 17 .330 /0
Descălecatul Tarilor Romincşti dela munte. la dealuri şi
spre şes,' se adevereşte prin statistica regiunilor' răzcşeşti ; extin­
derea etnică a neamului nostru dela Nord-vest spre Sud-est tot
prin acest fapt se adevereşte.
Pe lîngă răzeşil din Moldova şi Muntenia, d, Poni mai dă
�i satele răzeşeşti din Bucovina, şi din Basaralna.,
in Bucovina avem răzeşi in 64 sate, din care 12 sate in
Dorna şi Clmpulung, iar 52. sate din Nord, dincolo de Prut spre
Cirimuş şi Nistru. Aici s'a dat lupta între elementul rutenesc şi
romlnesc, spre paguba neamului nostru. De unde În 1848 erau
În Bucovina 208293 rornîni şi 108907 ruteni, In 1910 erau 273254
rornlni şi 3051 al ruteni; iar ca dovezi de rutenlzare dă o listă
de 8 sate din Nord, unde+-ca în Nepolocăuţi-s-din 80 cad la 11.
Luptele detrezirea acestor centre vechi răzeşeşti s'au inceput
inainte de 1916, căci fruntaşii rnazihlor şi răzeşilor lncă de prin
1890 aLI inceput lupta de rominizare a satelor rutenizate. ţ
In Basarabia datele statistice asupra răzeşilor sint mai
multe. Aşa în (}ondic'a, l>i'u,e:ilor din 1801 nl se arată că între
Prut şi Nistru erau 138 sate răzeşeşti.
l,!l I90Z--·dup� Arbore-verau 15) sate răzeşeşit, din care In
[310]
·01-1. OHIBANE
Chişinău (63), în Bălţi (39), În SDr0:a (25) şi În Orhei (I7). Afară
de aceste sate mal găsim 3 sate răzc5Qti in Hotin, .3 in Isrnail
şi 1 In Cetatea Alba.
Pe cind pentru Muntenia, d. POBi se mulţumeşte I1WJlJi CLI
datele culese dela subalternii săi, deci prive şte sihB!ia răzeşilor
inacfualitatea ci, pentru Moldova autorul arc inforrmliuni Ci)1H­
plexe Îl>l 4 catagrafii, Iăcute in sec. al XIX-a: condica Îiu3i!or din
J803, catagrafia }\I\)ld)vei din 1320, c itagrana M)U.m:i din
133.1, şj condica proprictăţilcr mari din i\bldoV3 din 1833 .
. Lupta intre marea şi mica proprietate constitue un capitol foarte
interesant în istoria noastră economică şi politică. Ficcire veac it
adus schimbări adinci În situaţia celor 2 categorii de proprietăţi.
Latifundisrii secolului al XV dispar În secolul al XVI-lea prin pul­
verizare : secolul al Xvi-lea îşi are latifundiarii săi prin uzurpare,
confiscare, cumpărări, danii, etc. Secolul al XVII-lea vede alti la­
tifundiari, care inghit zeci şi sute de răzeşii. Cantacuzineştii şi
Ruseteştii ln acest secol îşi incep latifundiile lor. Pe atunci În,S:1
nefiindcemasarea moşiilor, latilundiarii Î)i numărau cu sutele 1tI0-
.?iilc, satele, jumătăţile de sate şi moşii, vii, priseci, livezi, miri,
păduri, iazuri, arătlnd în mod precis cum a decurs proprietatea.
Secolul al XVlIl aduce pe tapet raporturile intre proprietari şi
plugari, legifereaza stavilind abuzul usurpării răzeşiilor. Secol. al
XIX aduce coma sarea proprietăţii nuri in intinse domenii teriti­
dale. Secol XX -a a pulver izat marea proprietate.
Dar t'(bzeşia, reprezintă o fază nuini{i(d(b a proprietăţii, ci 11·[­
tr:rioM'ă in a 5 generatie de proprietari rurali. Şi iată cum: TOJte
actele de răzeşie să ridică la un singur proprietar, care a stăpînit
toată moşia. Feciorii, nepoţii, strănepoţii şi toţi urmaşii lor sint
însemnaţi cu odgoanele, stinjenii, paşii, palmele. parmacele ce li
se veniau, Din 1200 stinjeni rn işie, ce Ionaşc i Ponici avea în
Muncel şi Răspopi În 1600, Petre Poni<de azi, răstrăncpotlll lui
lonaşco în a 10 generaţie, avea drept l1unni la trei palme ră1.cşie,
deCi la a 3200-a, parte. din toată moşiia răzeşulni din 1600!
Primul stăPÎI1 -- P�)I1ea din 1400 -- şi-a împărţit l11o�ia sa
f{ăspopi şi MUIlcel la ficiorii sai -' 2 de pildi; ei nlJ}teniau cite
jumătate de moşie --- polqvina selo ',--O feciorii la rîndul lor aveau
alţi copii; ci erau nepoţii primuluÎ'stapin; iar părinţii lor 'crau
pentru ei bătrînii satului. Verii prim(f/ri între ei Jşi aveau şi ei co­
piii lor --, cari se socoteau 'ueri al (�oilca -- a 6 .. a spiF1. Ei Încă
erati rude, neamnr·i, seminţenie, sau în terminul general a lor ptemea.
Dela 'vcrii al tl'c'ilea -- spiţa 8-� -- începeau di�llfii.te. Deci
Poniceştii din Răspopi intre 1400--1600 şi-au moştenit moşia ca
neamuri, fiind ri� (diati), nepoti (vlluţi», strâncJloţi (pravlluţi), şi
tlllprliştiaţi (preaşturati).
II} diplomatica secI. al XVI -- cătră sfîrşit, -_. era uzitat ter­
nlil1ul juridic. "împrăştiaţi» pentru pr((şt'll'f'fiali slavon, ca un început
de deYlarea proprieMţiiteritoriale t.k la neamuri, la răzeşÎ.
[311]
kE({�Nil!
:!..'�i"'�'�k_· _,_- '��_- __ ,�.�' �_,._,.
Odai' cuvintul răzesu« .'wÎlitîlncşte 'in diplc!ll1aticfI slav(!Ilă
CII mult inainte de 1600.
De ce?
lntăl a fost plemco., apoi 'ÎliIpr2işfio{i/: cu conştiinţa vie ilCM>­
.'anflilinitlipi legale, şi apoi au eşit riî,'B'jii, unde lIU era decît
legatură de moşie, pc cînd cel de singe se istovise.
Cetirea lucrări: d-lu] Poni e şi plăcută şi interesantă; şi îşi
găseştcexplicare ln vocea sîngelui. Chimistul Poni a adus prinos
clasei, din care face parte, cu o lucrare de istorie şi statistică, ca
şi alt chimist, Dr. C. Istrati, care il tnzestrat literatura istorică cu
lucrări de istorie ca Padu'/' del« B(in:f'�t,;, Cetatea lIotinulutşi
altele, el care avea o colecţie prea interesantă de arheologie, de
paleografie slavă şi romtnă.
R. Cindea. Coucordate (un capitol de istorie politică), Cer­
năut 1921. 1 VI)!. 8" pagini 138, pret 25 lei.
Am cetit lucrarea profesorului universitar R. Clndea cu
toată atenţia cuvenită prin faptul că te limpezeşte asupra unei
chestiuni, care e .. necunoscută de cei mai multi. pri vită pieziş şi
unilateral de unii, impotrivi tă de altii.
Concordat papa! 1! iată o noutate supărătoare pentru ce!
deprinşi cu suveranitatea sta tuln] ortodox ramin, ca o necesitate
permanentă şi .invariabilă.
Ctnd la 1878 ne-am alipit Dobrogea, statul Romin din 011-
descendenţă cătră musulmanii '{I/O(eNFoi,'i'(1 luat asupră-şi organi­
zarea unui seminar la Medgidia, a ridicat moschee mare şi somp­
tuoasă laConstanţa şi a înglobat in bugetul general al statului
educaţia religioasă a mus rlmanilor, Dece?
Ceia ce pe indelete şi inofensiv il făcu t statul romii; l,l
1878, trebue să lntindă la toate cele 13 culturi, ce avem azi în 'f�e­
gatul mărit.
Si de ce nu! .
tu ce s'ar jigni mosaisrnul, dacă pentru pregătirea membrilor
cultului său s'ar ingriji statul cu şcolile rabinice interne pentru
a tăia aportul Poloniei, Ucrainei, cu tot felul de intruşi rabinici.
Nici UI1 cult religios însă nu va stirni aşa de multe ches­
tiuni de aranjat, conflicte de evitat ca raporturile cu papalitatea.
De ce ? Pentru că puterea papală şi-a creiat In cursul lungii sale
vieţi politice drituri internaţionale asupra statelor politice, ca unele
s'au deprins cu ele fără să riposteze, altele au cedat puterii
papa le prin supunere, altele s'au războit, dar s'au împăcat. iar
noi R01!iÎnii din atingerile cu papalitatea şi credincioşii s:li am
suferit toate înrlurid!e nefaste, pănă la aceia el nc·,a rupt dela
biserica strărnoşcas:ă pe o bUI1'1 parte diil credincioşii din Ar­
deia! şi Banat, rupînd in dou'-! fraţii, piznJuindu'se Între dlnşii,
răptlnîndu-se de cîteva ori, ia razi pUl11ndu-i ca pionieri in StlS­
ţmer.�a prerogativelor bisericii catolice în Regatul mărit.
latA ce capitole, ce clJprlnde st!/dju! el-lui Clntea : Ce slut
[312]
OH. GHÎ8ÂNESCU
coucordatele '� Papalitatea în Evul mediu, Ccncordatele il1 epoca
cortciliară : Conciliul dela Constanta; Sancţiunea pragmatică din
Bourges (1438) şî concordatele din Viena şi Frankfurt (t 448). . �
Concordatul francez din 1516;lar din istoria contemporană .avern
Protestantisrnul şi Revolutia franceză, concordatu! lut Napoleon
din 1801 ;Col1cordatul bavarez, Concordatul austriac, concordatul
fusese şi strbesc.
Un concordat incheiat azi Între un stat politic şi Papalitate este
un non sens politic, [ntru cit Papalitatea lşi păstrează prin tra­
ditii drepturi protocolare, pe care necesitatea politică le admite, dar
nu le j ustifi că. Situaţia politică il Papei in lume este o' moştenire
hibridă a Evului mediu, care se suportă de toti, de şj mI cu plă­
cere, căc! materia asupra căreia se face concordatut este Impon­
derabilă, prin natura sa spirituală, dar sensibilă şi stă in min­
tea fiecăruia că vremea va răfui şi acest anacronism politic ea
multe altele, deşi nimene l1U cutează a lua iniţiativa.
8.1 o ia Statul Rornln ! Şi de ce nu ?
Autorul schiţează soluţiunile În conclusiune, dar nu le subliniază. Il!
bisericile ortodoxe puterea administrativă a Patriarnatului de COf1l>­
tantinopol au luat'o sinoadele locale; acest fapt il, adus după sine
autochefalia bisericilor supt raportul administrativ intern. Sinodul
are iniţiativa recomandării chiriarhilor supe. iori, iar statul politic
11 valorifică prin votul aleşilor săi.
Ce ar fi dacă intr'un anumit, stat, unde catolicii sint in mino­
ritate s'ar pretinde. crearea unui sinod catolic cu organizare de
autocefalie, rupîndu-se orice legătură administrativă cupapalitatea,
şeful dogmatic al bisericii, dar nu şi şeful administrativ al bi-
sericilor locale. . .
Aici sta nodul chestiunii. Dar â�ta n'o pot face statele politice
căci nu vreau să provoace Iritaţiun! politice din chestiuni gingaşe
de credinţi, care sînt chemate să conlucreze in statele moderne
şi cu .Iăţirea culturii ştiintifice.
Aceasta trebue s'o discute cetăţenii, s'o frămlute ginditorii şi
s'o soluţioneze apoi statele. ,
Noi n'am ajuns la acest stadiu; de aceia ori cum il va solu­
ţiona statul politic rornlnesc, va fi ui� tratat In plus inofensiv
pentru .Iumea laică, cu puţină gălăgie \in lumea religioasă, şi in
colo ... vremea va desăvîrşi cele ce azi' spiritul omenesc Irărnlntă !
\ . Gh. Ghlbănescu
'_-�""""'-"":""""""''''''''--