[1] I�\ r�r\�!lr �.\ � =�=� � �� �=� o r g a n III fi oei E t fi tE i fi tiin ti fie B si L it EI' a rE , t I DIN IAŞI An. XXVI No. 1, 2 şi 3 . Îa n., Fevr., Mart 1915 RAzBOIUL Sub impresiunea evenimentelor ce se desfăşoară" În prezent, în Europa, evenimente ale căror consecinţt se re­ simt puternic, în toate sferele vietel sociale, credem bine venit lucru a scrie un studiu sociologic asupra răzbuiuhn, Prezentul, opera trecutulur, crescut prin munca con­ ştiineioasă şi paşnică a generatnlor premergătoare, îşI dura existenţa senină, pregătind în linişte pe' copilul săli răsfă­ ţat, viitorul, binecuvîntat şi măreţ, ca ori-ce operă de bine. Pe cînd îŞI croia, astfel, mîndru, cale frumoasă cătră glorie, fu trezit ca dintr'un vis răii, de zgomotul rece al zalelor, de zîngănitul armelor de foc, de calibre marî şi micr, ale căror guri aruncată atîta fum, în cît llîntunecară atmosfera, şi, atît de mari şi de puternice explozibile, În cît îl zguouiră temeliile. Vîntul răLI îşl luase zborul. S-a pornit arunc)' vijelia urer, turburătoare de minţî şi suflete, care întunecînd con­ ştiinţele, roase de germenul rnărireî, ati trimis moartea năprasuică i:lă secere lume neviuovată, pentru a le satis­ face invidia hrănită de răutatea lor sufletească. Ca lin vîrtej ameţitor, cu iuţeala fulgeruluî, duduind pămîntul, sub greutatea povereî mişca te, se porniră oştile tuturor împărăţiilor şi marilor state ale Europei. S-all por­ nit pentru ca să rncrucişeze armele şi pentru a se dis­ truge între ele, dietrugtnd, în acelaş timp, tot ce veacurile clădiseră, In numele sfintei dreptăţi şi al civilizaţier s a compromis, aproape pentru totdeauna, civilizaţia şi drep­ tatea. In numele sftntulut ideal social s-au devastat ţări I i I I I I ! I I I i [2] 2 Dimtirie G. Louginescu şi s-a răspîndit, pretutindenl, pe unde tt'ecea�, jalea �i moartea. S-a,Ll batjocorit femel şi mame ÎJ1Săl'C!lla��, s-au batjocurit bătrlnl şi bătrîne, inofensivl şi incapab.ll� �e a face rău. S ati batjucnrit sfintele locaşurI de ÎnchmaclUne şi servitori! lor, ele toate vrîstele şi gradele, u El-alt distrus oarnenr şi cu el farnilit tutregt, nu m ă: rate la sute de mii. S-arl distrus monumente de arta cuvrntătoare ale zloriel trecutului si l)e cart barbariI, tim- b • u purilor de altă dată. le-alt cruţat în semn de respect ; S:aLl distrus căi de comunicaţie. industrii şi comerţ, murf �IIl1ICi, înfloritoare. ca nici o altă dată, p;lstrîndu-se numai acele cart servesc la distrugerea civilizaţiei, a omenirei şi a semenului. Prin tăierea antebratulul drept, S-arl schilodit com- batautiî, luîndu-Ii-se, astfel, pentru tot-�ea�l�a, p'osibili.tatea şi dreptul sfînt de a-şi apara averea, familia ŞI p�ltna. 8-ajj crucificat combatanţt pentru a preamări nemu­ ritoarea operă a luf Crist, a înfrăţirei popoarelor, şi pentru a se preamişeJi pe le'î făptuitorit. . Ce fioros tablou şi cîtă nemărgiuită dui'el'e. exprimă ! Ce geniu al răulut l'a Înfăptuit şi desăvîrşit? Războiul e un fenomen social. Ca atare a fost foarte puţin studiat. Prin un înţeles comun, războiul e o stare trecătoare de rupere a bunelor raporturi între două sau mal multe state, pentru tranşa­ rea prin arme a unor diferende ce Il-au pututti tranşate pe cale paşnică. De sigur că numai interesele marî şi vi­ tale impun războiul. Definiţia războiulul din punctul de vedere sociologic nu s-a dat şi greil se va da. In dreptul internaţional public s-a dat o definiţie, asemănătoare cu cea de mal sus. Războiul a fost puţin studiat, pentru că n-a fost po­ sibilitate de a fi studiat. Intreaga fenomenalitate social ii a avut aceiaşi soartă, atît timp clt ştiinţa socială nu-sl defini se bine obiectul şi metodele cercetărilor sale. Studii necomplecte, în cari amestecul de tantazie şi cercetare serioasă, se făcea în favoarea fantazie) sunt. Fără îndoială nu în aceste lucrări, 01'1 cît de filozofică ar fi fantazia scriitorulul, vom găsi studiul dorit. Ca şi pentru celelalte ,fenomene sociale, va trebui să . cercetăm origina, cauzele care determină manifestarea e­ x.istenţa şi durata.. fenomeJ2ulul', precum şi funcţiunile' so­ ciale ce le tndeplineşte, văzludu-le toate acestea În În­ treaga lor evoluţie şi complexitate. Vom clasifica apol ti­ purile şi cauzele deterrninante ale diferenţierei, tn static şi dinamic, într'un moment dat sali în dezvoltarea 101'. Considerînd fenomenul social atît cu caracterele sale [3] Războiul 3 -esenţiale cît şi cu cele accesorij, atît tn raporturile dintre 'e.le, de corelaţiun� şi influenţă r.eciproc�, cît şi i.n raporta­ rilo cu celelalte fenomene coexistente 1Il organizare soci­ ală, desăvtrşim opera, complectăm studiul dorit Caracterele generale ale diverselor fenomene sociale .nI'! făcut obiectul studiilor filozofice, cele speciale ale răz­ bJjul�i obi�ctul studiilor �stori.ce. �ilozofii .alI studiat şi icî războiul. FIlozofia generallza, Istorie descria şi fenomenul războiului tot nestudiat rămînea. Necesitatea studiilor so­ ciologice asupra războiului, urmează ca o consecinţă a in­ suficienţel studiilor istorice. In cadrul restrîns al acestur articol, vom încerca să facem ceia ce am spus că trebuie făcut pentru a putea dobîndi o ideie şi o cunoştinţă cît mar exactă despre fe­ nomenul social războiul. Cauza primordială a războiulut, origina sa, o găsim 'in însuşi natura omenească, şiîn condiţiile naturale primitive ale ornulur. Ca şi animalele ale căror mijloace de existenţă sînt reduse, la cei a ce natura le pune la tndămtnă si o­ mul primitiv era redus, sub aceste raportun. El a trebuit să lupte, desăvirşind o întreagă evoluţie, atît cu natura înconjurătoare şi animalele conveţuitoare cit şi cu seme- .nu săt. Origina razboiulut e lupta pen-tru existenţă, traiul de toate zilele. El a trebuit să lupte cu puterile cozmice. ne­ organice, căldura, gravitaţi unea, întemperiile, lumina, 'etc. pînă ee a ajuns să le învingă, procurlndu-şj mijloace de . apărare contra lor. In această luptă, de lungă durată, incontestabil, nu­ nat acel indivizl al căror corp era capabil de a rezista influentelor şi atacurilor lor distrugătoare, trăiau şi-ş per­ petuau speta, In măsura progreselor desevtrşite, in măsura în care mijloace artificiale, din ee în ce mar perfecte, îl puueaii la adăpostul acelor distrugătoare influenţe, lupta se atenua, pînă la un punct, şi aveati posibilitatea de a trăi şi de a-şI perpetua speta uu numar cel mal rezistenţl de la na­ tură, el şi acer carf stiati să profite, cît mar mult, de per­ -f'ecţiunile dobindite. Aceiaşi grea luptă a dus-o omul şi în contra mediu­ lui organic, animal şi vegetal, cu care de asemenea, avea contact zilnic. Pînă ce a Invatat să deosebească, în exu­ 'beranta faună şi floră, a acelor timpuri, animalele, frue­ tele şi plantele folositoare, de cele periculoase existeu­ ţe'î lut, culti vînd şi îrnbllnzind pe unele, debaraslndu-se [4] 4 Dimitrie G. Longinescu şi distrug-Ind pe celelalte,. adaptînd, adecă, !levoil�J' �i plă­ cerilor sale pe cele folositoare, a luptat din greu ŞI a a­ vut să sufere multe înfrîngerr. Succesele avute ali fost adevărate victorii, de foarte mare importanţă în evoluţia omului, căcî în măsura în care iŞI apropia mediul inconj urător, anim alele ca şi omul evolua tI, primind modificaţi unr organice ele, fizice şi psi� hice omul. rnodiflcatiunt cart perfecţionîndu-se produc o mal mare adaptatiune între animale şi om. Experienta dobîndită în această coutiuuă, luptă ioan dezvoltat aptitudinile de aparare şi atac, cerute de lmpre­ jurărî ; l'a făcut Să-ŞI dezvolte inteligenţa, care pusă In serviciul aceloraş'î nevof, a ajutat evoluţia. Inteligenţa dobîndită şi tntovărăşirea cu semeni)' să)' l-an superiorizat, întreguluI medi II Înconjurător, În lupta vieţir. Aptitudinile şi calităţile dobîndite de om, nati fost aceleaşi, pe tntreaga suprafaţă a globului. Ele au variat după condiţiile traiului zilnic. Intr-un mediu prielnic. în condiţiuni ambiante simple, şi puţin variate, aptitudinile dobindite păstrează aceste caractere, după cum, în condiţiunl ambiante complicate, şi variate, aptitudinile dobîndite păstrează aceste din urmă caractere. In această deosebire de medil găsim pe de o parte origina legăturilor naturale între acel ce trit/all în acelaşt mediu, legătură care duce le o organizare socială, după oare-care evoluţie şi origina războaelor, Între organizaţiile sociale din diferite mediurr. De şi pare paradoxal acest fundamentalprll1cipiU, totuşi exprimă adevărul. Acelaş cauză primordială,-de­ osebirea de mediu,-determină pe de o parte organi­ zarea socială şi tot ea, războiul, între organizatiie sociale. Acel cart trăIau într-un mediu prielnic, acel cart se bucurau cu uşurinţă de bunătăţile naturel şi ale părnîutu­ luî, erau invidiaţî de acele grupe sociale care îşi duceau traiul din gren. De aci un sentiment de eolldarizare intre acel favo­ rizaţi de o parte şi cel l1ăpi:isătuiţi de alta; uni) solidari­ zrndu-se pentru a putea păstra bunurile ce le eli] şi pen­ tru a le apara contra acelora ce vroiatt să le răpească; al ţiI solidariztndu-se pentru a da atacul şi a le dobîndi cu mal multă uşurinţă. Din cioţnil'eft acestor legitime do­ rinţr iese scîntera care aprinde focul războiuluî. Cu aceste consideraţiunî ani trecut la altă ordine de idet, la acea a Iupter între oamenr, fie a individulul con­ tra semenuluî, fie a indivizilor organizaţl In grupărt soei­ ale, contra altor grupări sociale. [5] Războiul 5 . Luptele Între indivizi separaţi, ati existat, lucoutest a­ \bil, de la apariţia omului şi s ati continuat ÎU tutreaza e- voluţie a omenirer. '" Barbare şi crude la început, s-au atennat şi tmbllu­ zit în măsura dezvoltăref civilizatiuner, a sentimeutulur moral şi crestinesc, de la creştinizrn incoace. . Ea există chiar în organizările sociale actuale, dar, -din cauza legilor de organizare a raporturilor dintre oa­ menl, lupta s-a atenuat pînă la a deveni o luptă pentru dreptul fiecăruia individual, o luptă pentru dreptate, ca cel mar înalt ideal moral, dreptate În organizarea socială căreia aparţine şi dreptate pentru intreaga omenire. In raporturile dintre individ şi individ, în primele tirnpun ale civilizaţiel, cel mal puternic dlstrngea pe cel mal slab, pentru a-şi lua sie-şi tot ce-l trebuia existenţei sale. Această luptă devenea din ce mal aspră, în măsura în care oarneniî se înmulţeau, Înmulţire care era .invers .proporţlonală cu înmulţirea mijloacelor de hrană. 'I'otuşr, această stare a lucrurilor nu putea dura la nesftrşit. Omul graţie auperiorităţeî sale fizice şi intelec­ tuale, reuşi să dobîndească, prin evoluţie, facultatea şi pu­ terea de a agonisi şi produce, punîndu-se astfel, pe cît po­ sibil, la adăpostul grelet lupte. Capacităţet distructive, înăecute şi inerente firel a­ nimale, omul alătură capacitatea producătoare, de care a­ nimalele sunt lipsite, ca un atribut special al calităţet sale -de om. Lupta pentru viaţă, in aceste .eonditiunî, se atenuiază tu- senzul că toţf cel din acei aş organizare socială" în ve­ derea pericolului ce-l ameninţa, de a fi cotropiţi şi depose­ daţi, de tot ce aveau, dobîndesc o reciprocă simpatie, care legînd mar strînse raporturl, favorizează, oarecum, ajute­ rarea unora de către ceilalţl. Ea rămîne destul de acută, dar totuş mult atenuată in raporturile dintre organizările .sociale intre dînsele. Atacurile între ele, deveneau din ce nnal rare, şi aceasta pentru că pe de o parte fie-care or­ ganizare socială se organiza pe cît mal bine, atît sub ra­ portul celor necesare existenţeî zilnice, cît şi sub raportul .apărăret contra atacurilor. Organizarea aceasta, de care cei din organlzările .1n­ -conjurătoare luati cunoştinţă, le inspira oarecare respect, temere şi le impunea oarecare abţinere. Evoluţia aduce mai tlrziti, in sprijinul apărăreî gru­ ]JlăreI sociale, faţă de atacurile din afară, ajutorul grupelor sociale înconjurătoare, mal slabe şi expuse şi ele, mai mult dispariţiuuel, dacă nu s'ar uni în vederea acelut aş scop, al apărărel contra cotropitoruluf. In aceste faze ale evolu­ ţie sociale apare necesitatea unul conducător, care tşl iea [6] 6 Dimitrie G. Longinescu asupra-şt răspunderea organizărel şi asigu rarea reuşitel , şi care în numele grupulur ce-l conducea trata cu condu­ cătorii grupărilor vecine, în vederea ajutorăref şi apărăei reciproce. Aceasta e tncă un progres la a eărut înţelegere s'a înălţat mintea omenească, de a uni forţele grupelor deo­ sebite pentru a le opune cotropirilor şi o atenuare a lup­ teI de toate zilele, în senzul sprijinuluj reciproc ce şi-l dădeaii aceleaşi organizărf sociale, ce opuneaii forţe unite: contra ataculut neaşteptat poate. Capacitatea producătoare dindu-I posibilitatea de a mări mijloacele sale de existenţă, a făcut să se dezvolte, şi să se regulamenteze, pînă la un punct, şi capacitatea reproducţiunel, care proporţionează populaţi unea, mijloa­ celor de existenţă. Chiar cu aceste calitătt inversunarea luptel traiuluf zilnic nu dispărea ci se at�mw mimat Războiul şi-a continuat existenţa atît În timpul pri­ melor eivilizatiuuf= ctnd popoarele cu civilizaţia tirnpuluf erau expuse distrugerei de vecinătatea triburilor primitive, cît şi mal tîrzill, păstrtudu-şf, în toate fazele, oare cum ca raeterul să 11 de inevitabilitate şi utilitate. Războiul era inevitabil, pentru eă era impus de ne­ cesitatea naturală şi irezistibilă a marire]' mijloacelor de existenţă, cari nu puteati fi satisfăcute de cît în dauna al­ tor organizărt sociale, pe: cari le deposeda, in totul salt în parte, cu forta, căcî de bună voie nu înţelegeau, nici ele, să renunţe, la bunurile dobindite, fie în acelaş chip, fie pe cale paşnică. Iuvingătorit îşi măreati buna lor stare impunînd în­ vinşilor, corvezr, impozite, redevente, în naturi sati banf. Răşluirea proprietătei şi 'ncorporare la patrimoniul lor, era mijlocul cît mal uzitat al aserviret învinşilor şi spo­ rirei bineluî. Războiul a fost util din punctul de vedere al pro­ gresului social în genere. Organizănle sociale coexistente, pentru a se învinge, unele pe altele, aveau nevoie\ de o mal mare dezvoltare culturală, fizică, morală şi războinică-xtecnică, superioară celorlalte organizărr, precum şi de dezvoltarea şi organizarea oare căror principii de 'ordine socială, cari tntăreau, în in­ divizt, încrederea în organizarea socială, din care făcenn darte. Prin această organizare sistematică şi prin o bună şi înţeleaptă conducere se asigura reuşita. [7] Războiul 7 Ast-fel se explică de ce războiul, în înfăptuirea lur, deşi tnsamnă, cheltuială de energie, sub toate formele, şi distrugere de bunuri materiale, patrirnonii de artă şi mo­ rale, totuşf, după rezultatele sale, a fost tot-deauna, un tactor puternic al progtesului, înlocuind o civilizaţie exis­ tentă prin una superioară el. Pregătirea în vederea răz­ boiului cerea o dezvoltare culturală superioară mediel timpulul, pentru cii, această dezvoltare, pregătea spiritele, întărea convingerile şi formula raţiunea de a superioriza pe celelalte societătî. Prin această desvoltare culturală se hrănea şi se hrăneşte şi aZI, sufletele membrilor organiză­ reI sociale, pentru realizarea dominaţiuner transformată în ideal moral. Prin ea se înflăcăra minţile, la momentul ce­ rut, pentru a asigura reuşita. Eduoaţlunea fizică a războinicilor, era, şi trebuia aă fie, una din preocupările principale, ale acelora ce condu­ ceau societăţile. Fără o armată preparată pentru a putea suporta greutăţile vremei şi a rezista oboseler, precum şi de a înfrunta pericolele, cu risicul vietef', nu s'ar putea a­ junge la reuşită. Educatiunea fizică începea din primif ant al existenţei şi se continuă toată viaţa, pentru a avea, tot deauna, buni şi curagioşl luptător). Alătur) de educaţiunea fizică, cducatiunea morală era decizivă pentru punerea in valoare a virtuţet militare. Supunerea disciplinei cerute de circumstanţe, exe­ cutarea inteligentă şi cu bună credinţă, a ordinelor co­ mandamentului, folosirea tuturor imprejurărilor pentru a-şi salva viata sa şi pe a tovarăşilor SăI, atuncî cînd sacrifi­ ciul vieţii nu ie imperios cerut, iată rezultatele educaţi­ uneî morale. Acestea sînt atît de importante, încît lipsa lor atrage ruina. Manipularea instrumentelor de războiu, arme de tot felul, face incontestabil, parte, din educatiunea militară­ tecnieă, Instrumentele şi materialele de război perfecţie­ ntndu-se necontenit şi arta manipulăret lor se perfecţiona implicit. Perfecţionarea la rîndul el era determinată şi impusă de lrnprejurărl, cari impuneau războiul, ca o ne­ cesita te a vieţiî. Dorinta vie de a asigura, pentru moment, reuşita, pentru mal tîrziU, buna stare a societăţil, tăcea ca mintea omenească să se dedeie la studir, cari, pe deo parte, să creieze instrumente şi materiale cît mal ucigătoare pen­ tru duşman, cît mzt apărătoare pentru el. Necesitatea războiului determină astfel progrese tec­ nice, cu aplicare la arta războiulur. Educaţia militară-tecnică, d:t putinţa de a folosi, la [8] 8 Dimitrie G. Longinescu scopul dorit, aceste instrumente şi materiale, operă a pro­ gresuluI tecnic. Conservarea socială şi succesul final, reuşita, nu s al' atinge totuşr, cu toate aceste educatiuuî, fără o conducere inteligentă şi fără o dezvoltare a organizăre) sociale, care să asigure tuturora exerciţiul drepturilor şi să lumineze pe fie-care intru îndeplinirea datoriilor. O conducere neintelegentă, slabă, ruiuează, la sigur armata cea U1)1 bine educată, sub toate rapoturile. Ast-fel sub presiunea imprejurărilor vieţe'î, omul pus între po­ sibilitatea de a fi distrus şi dorinţa de a trăi, a căutat, prin intelegenţa şi puterea sa morală, să·şi perfecţioneze mijloacele de luptă cît mal mult, pentru a fi cît mat si­ gur că odată războiul terminat, va putea trăi în linişte şi pentru a duce opera de organizare socială şi de progres mal departe cu mal multă energie, si cu mal profunde .schimbărl. . In consideraţi unea unul real şi desăvîrşit progres, a unei dezvoltărî normale, concepem că neamul omenesc trebue să ajungă la o stare de Iucrurr, în care lupta pen­ tru viaţă, cu urmarea sa naturală războiul, să fie înlocu­ ită prin o formă superioară de luptă, prin concurenţa pro­ ducătoare a activităţii ornulut sub toate formele artei, co­ merţulur, iudustrieî. etc. Credeam atins acest ideal judecînd după gradul de civilizaţiune al timpului în care trăim, credeam că vre­ murile barbariilor ingrozitoare, nedemne de epoca noastră, ati dispărut pentru totdeauna. Războiul actual ne-a risipit această credinţă, cu a­ dîncă mihnire o spunem. Nimenî nu s'ar fi aşteptat că in acest timp de plină civilizaţie şi Ia popoare cart poartă cuvîntul civilizatier, în acest timp, să se comită barbariile ce s-au comis. Alte popoare, de sigur ne ajunse încă la gra­ dul de civilizaţie al luptătorilor de pe frontul de est ,şi vest e raii calificate barbare, cind se relatau asemenea cruziml despre ele. Cum să fie taxaţf civilizaţii: despre cart vorbim? Dată fiind starea lor de civilizaţie, nu găsim expresia care să marcheze calificativul meritat, pentru că clnar barbari de i-am numi, pare s�h, calificativul. Războiul e un fenomen secial. In origina sa înde­ părtată, in primele faze ale ci viii z,aţi un el, a fost un ce in­ stinctiv omenesc. Nu se organizase încă societatea, indi­ vizii nu se alcătuiseră in grupări sociale, el nu dobîndise caracterul de fenomen social. In faza, în care omul s-a grupat în orgauizărt soei- [9] Războiul 9 ale şi anume în faza dezvoltărel religioase, şi sub impe­ riul deminaţiunel acestor idef , războiul era considerut ca un act eminamente religios, de şi era o manifestare ener­ gică a activitătit colectivităţi], a vieţi) proptit a societă­ ţii. Intreprinderea războtulur, începerea JuT, nu se putea face de cît cu îndeplinirea unor forme rituale, earr. după credinţă asigură reuşita. Formele religioase ale cu­ răţiriI: sutletuluî şi consacrăret ca războinic, erau acele cart legati pe om de divinitate şi vice-versa, precum şi pe războinicj între ei. Operaţiunile militare, în tot cur­ sul războiuluî, sînt supuse, de asemenea, unor speciale ri tualurt şi credinţa era că războlul e un fel de judecată divină; zeul acordă succesul, numai acelei. armate care prin ritualurt şi-a păstrat curăţenia cerută. Sacrificiile în onoarea zeilor sînt cu mult mal numeroase, pentru a pre­ găti şi menţine astfel buna. voinţa lor. Războiul se condu­ cea totdeauna, cousultmdu-ee voinţa zăuluf, întrebînd 0- racolele, preztcătoarele şi oare-cart persoane crezute că ali viziuni privilegiate. Astfel s'a născut credinţa că zeiT tnsu-şt conduc războaele. Sfîrşitul şi succesul războlulul sînt sărbătorite iarăş] cu o mnlţime de ritualuri, unele foarte curioase şi neexplicabile pentru timpurile noastre. Dar nu de ele ne vom putea ocupa, pe larg, aci. Războîul este un fenomen social pentru că fără par­ ticiparea omului, În gruparea socială cărera aparţine, cu activitatea şi' energia. intensificate de cerinţele mornentu­ lUI, nu sar produce. Acestea il acţionează şi activează. El e un fenomen social, pentru că, păstrînd propor­ ţiile, se produce Între organizărr sociale, trăind, în timpun -obişnuite, unele alătur! de altele, unele cu altele sau u­ nele pentru altele, organiaărr sociale în cari trăesc indi­ vizii Jn aceleaş couditium. l�laptul că războlul se produce între organizările so­ ciale, nu-I ridică caracterul de fenomen social, că din cou­ tra păstrtndu-l, dobîndeşte o complexitate pe care n-o În­ tîlnim la toate celelalte fenomene sociale, produse în sî­ nul societăţilor. Războîul e nn fenomen social, de o complexitate mult mal mare, din cauză că acţiunea sa depăşeşte limitele on-căret organizări sociale. Destul de complicate şi aces­ tea, în existenţa lor, abia ne putem face ldeie clt de corn­ plicată e fenomenalitatea războiului. Mal tot-deauna min­ tea omenească n'a putut să'I prevadă urmările, apropiate sau mal îndepărtate. Cuprinsul manifestări! sale fiind mult mal întins, con­ secinţele sunt mult mal numeroase şi complicate. El se [10] 10 Dimitrie G. Longiuescu produce de obicelu, între două sati mal multe orgamzurr sociale- -numite state-acţionind una contra altuia, sati fiecare singură, sau unele in tovărăşia altora. Energia cheltuită şi forţele angajate, în prezent, depăşesc, cu mult, tot ce s'a putut imagina. Legea lur e dreptul celui mar tare şi legea aceasta, pentru nenorocirea civilizaţiei şi a omeniret, pare a nu'şi fi pierdut raţiunea de a fi. 'I'ot ce civilizaţia timpului a­ junsese să creieze ca regulamentara a războfuluj chiar, pentru a-l atenua rălele, nu şi-a ajuns ţinta. Cel mal tare dispreţueşte totul, nimic nu exietă pentru el, de cît voinţa Iul, Civilizaţia, dreptatea, legea, organizare socială etc., toate dispar înaintea voinţeI şi calculelor sale interesate. In timpul duratei lU1 se permit lucruri carf în viaţa socială obişnuită sunt pedepsite, nu numai că nu sînt tolerate. Pedeapsa faptelor comise în timpul războiulul, vine după terminarea lul, la restabilirea ordinei obişnuite de lucrurr, Această pedeapsă se aplică, totdeauna, celut in­ vins, de şi, poate, nu el e provocătorul. Pedeapsa coneietă sau în plată de despăgubiri de războiu, salt în răşluire de teritorir, şi se poate să le cuprindă pe amîndouă. Dacă Invinsul e cu desăvtrşire zdrobit, pedeapsa e cea mal aspră ce se poate concepe. Invinsul e condam­ nat să dispară de pe suprafaţa pămrntulnî, Cit organizare socială, în for ma el politică. Organizarea socială" popula­ ţiunea rămasă şi teritoriul, nu sunt distruse. Ele continuă de a exista. ca atare. sint însă înglobate, în organizarea socială şi politică a tuviugătorulut. Invinsul iŞl perde au­ toritatea propie, şi e subordonat autoritătet tnvingătorulur. La toate acestea se mal pot adăuga, după irnpreju­ rărr, o sumă de măsuri restrictive ale drepturilor şi li­ bertăţilor populaţiuner învinse, restricţiuu) caei se pot trans­ forma în adevărate persecuţil şi chiar, în atentate la viaţă, cînd se urmăreşte, după Ull plan de maî Înainte conceput �i cu precizie executat, distrugerea populaţiunei Învinse. Vae victis îşi păstrează autoritatea crescută În decnrsul veacurilor şi pe care civilizaţia timpului nostru, chiar, nn i a putut-o micşora sau Intuneca, In faza organizărel sociale el devine un fenomen psiho social, cu totul diferenţiat de ceia ce era în prima fază a existenţei şi cu manifestări intermitente. In con­ cepţia cea mai. ştiinţifică, el devine produsul uner activi­ tăţl individuale, tOtUŞI, pentru manifestarea sa, are nevoie' de un stimulent, care nu se poate afla de cît în mediul social, în organizarea socială. Spiritele distinse şi lumi­ nate, prepară mentalitatea şi sufletul colectiv, care se clă deşte şi dezvoltă pe temelia puternică a unor disposiţiunt [11] Riizboiul . 11 intime aceleaşt acelora ce aparţin organizărer sociale, po­ litice, naţiunel şi raseî El este social, pentru că în chiar scopul urmărit, în chiar reuşita lui, nu se poate produce fără concursul fie­ cărut individ, organizat în organizarea socială şi preparat pentru scopul urmărit. Reuşita războiulut este condiţionată de nenumărate împrejurări şi de acţiunea continuă, de fie-care clipit şi conştientă a fie-cărut membru din orga­ nizare. Multe şi nenumărate acţiuni pe cîmpul de luptă, multe şi nenumărate activităţi în interiorul organisăret sociale! Organizarea acţiunilor şi n. activităţilor, e opera conducătorilor, cărora trebue să se subordoneze toţi şi totul. Concepţia cea mai genială a unul plan de luptă, nu poate fi îndeplinită dacă executarea el nu se face ordo­ nat şi cu precizia impusă de împrejurările momentului' In reuşita războiulur nu trebue preamărită numai concep­ ţia conducătorilor, ci şi execuţia armatet. Gloria se cuvine de o potrivă. Dar planurile cele mat geniale, organizările cele raat ireproşabile, nu vor putea ajuta la nimic, dacă în sufletul mulţimei nu va fi cultivat cu îngrijire senti­ mentul nobil al dragostet de patrie, familie, care ener­ venză şi tufrigurează fi rea, dindu-I energia trebuitoare vi­ tejiel. Reducînd sali scăzînd aceste sentimente, cele mal mari genii militare, cel mal îndrăzneţ]' eroi si mai calcu­ laţi organizatori rămîn neputincioşi salt vizionar). Devotamentul nediscutat al eonduşilor, Atît în ce pri­ veşte executarea cît şi'n ce priveşte sacrificarea persoanei şi vieţeI, dă comandanţilor acea energie şi încredere în puterea lor de concepţie, în cît, de şi nu fără n.ultă greu­ tate, dar cu oare· care certitudine, poate asigura o reuşită glorioasă. Războiul e o activitate socială în care opera comună a tuturora, şi a fiecăruia în rolul SM1, e atît de ne cesară, în cit fără ea nu se poate concepe şi nicî desăvîrşi. Problemele relative la raporturile di.ntre indivizî, cu organizarea socială căreia aparţin, ca şt cele relative la raporturile, dintre organizările sociale, între Ale, de vreme indelungată, ati fost caracterizate şi denumite de probleme politice. ' După natura raporturilor considerate, politica era, in­ tern ii, acea a raporturilor dintre indivizt cu organizarea lor socială, şi externă, acea a raporturilor dintre so@ietăţi între ele. Salt dintre indiviziî aparţinînd organizărilor po� litice deosebite. [12] Dimitrie G. Longinescu Cu aceste consideratiunf putem defini politica, acti­ vitatea unei organizăn sociale, sali a unet părţl din orga­ nizarea socială, care priveşte de aproape raporturile din­ tre indivizi c-i societatea şi dintre societăti Între ele, întru cit ele formează orgauizărl politice, şi dintre indivizil din societăţi deosebite. Politica urmăreşte, dccr, înf'lptuirea unor principii conducătoare de organizare socială" internă sau externă" internaţională, earf să fie impuse, pe cît posibil tuturora, şi în chip paşnic, atît În lăuntrul o,oganizărilor sociale, cît şi in raporturile dintre ele. In organizările sociale să fie impuse celor ce le compun, stabilind ordine şi asigu­ rînd progresul, Iiberlnd sali subj l1gînd anu me categorii so­ ciale, de raporturi, mr�t nicl o consideratiune ele individ, de cît aceia de a-l asigura pacea, înlesni viaţa şi dezvol­ tarea lut. Organele luptelor interne pentru înfăptuirea princi­ piilor conducătoare, mal adecvate uneî organizărf sociale, într'un timp elat, sunt orgnnizările politice, numite par­ tide politice. Aceste orgauizărt dau adevărate lupte. poartă .adevărate războaie, contra adversarilor lor. Invinşif, aii de îndurat, mai totdeauna, couseciuţt pe cart in altă situa­ ţie, de ar fi, nu le-ar Îndura. InvingătoriI se bucură de toate binefacerile reuşiter, sub diversele lor forme, pe cari mintea ageră a conducătorilor de partide, le imaginează. De şi partidele politice. în forma lor actuală de or­ ganizare, cu raporturile de devotament atît de strînse, în­ tre conducătort şi couduşt, nu reprezintă de cît o variantă .a solidaritătef sociale, denumită pe vremuri, organizare ,pe caste sati clase, totuş) principiul fuudamental al orga­ nizărel partidelor politice, e mai cuprinzător în concep­ ţia lut, mal vast în organizarea. sa, şi reprezintă un pro­ gres real în evoluţia aolidarităţet sociale. Castele sau clasele, cărora s-au substituit partidele politice, reprezentati organizărr politice întemeiate pe prin­ cipiul solldarităţel, cea mal bine iuţăleasă, a intereselor -eornune celor ce aparţineau acel iaşI categorii. Acest fundamental principiu de organizare a castelor şi claselor, nu mal corespunde concepţiet moderne de 01'­ (ganizare a solidaritătet sociale. Cheagul alcătuirei parti­ delor politice, îl formează P"1ncipiIle de o bună şi înţe­ leaptă organizare socială, atît în lăuntru cît şi'n afară . . Principiul solidarităţeî partidelor politice reuneşte pe oa­ .ment cu interese, de toate zilele, dacă nu cu totul contra­ rit, dar cel puţin deosebite. Fără a desconsidera sau nega iuteresele individulul ,sau ale categoriei sociale căI�;eia.,aparţine,·-partidele politice, [13] Războiul în baza însn-şl orincipiulut ratiunet lor de a fi, acordă toat,l, solicitudinea posibilă, tuturor categoriilor de interese, armouizrnd şi organizînd, ast-fel, ordinea socială, şi 111- drumtnd tot maî departe opera progresului social. La opera partidelor desăvîrşită prin activitatea 101' proprie, atuncl cînd m:11'1 interese sociale sau politice, im­ pun, se adaogă opera de colaborare a partidelor. Pină la punctul de colaborare, aceste partide s'au combătut, cu cea mal mare înverşunare. In vederea realiziiref uuul i­ deal politic sau social, în vederea înles-, tire, era firesc să ne interesăm, dacă nu cumva acolo se află şi mormintele lor. Ne-am dus deci la părintele Posa, preutul bisericei, bătrîn de peste 80 de am, însă în deplină stăpînire a me­ moriei. cerîndu-I lămuririle în chestiune. Fără sovăire ne-a răspuns, că LogofcUul Al/dr-onac/a şi soţia 8d Sma­ randa Z(f,C lingc't biserică, sunt cuprinşi în pomelnicul bise- 1) Ghibănescu, "Cuze�tjl" Spiţă. :l) Arh. Stat. Iaşi Tr. 1 �52. op. 198G, Dos. f:". 3) Ibid. '1'1'. 1779, Dos. 2�30. FiI. 8;). 4) lbid. Dos. 2249, Fi!. so. 5) lbid. FiI. 123. 6) lbid. FiI. 21. \ 7) Co-clitor! întrucll clitorul }nincipal e JVlarele Vornic Ioan Tău­ luI (181G) a! cărui portret, precum �i cel al neveste) sale se află în bi­ serică. [43] A ndrouachi Donicl ricei, şi ne-a arătat apoî mormintul situat la dreapta scă­ rii, care duce în pridvor, în colţul făcut de scară şi de păretele spre miază-zi al bisericeî. Pe vremuri era pe mormînt o lespede cu slove cirilice, însă căzînd, cu prilejul unei reparaţii făcute bisericeî, o schelă pe mormînt, s'a spart lespidea, însă bucăţile aii fost puse la locul lor. Ele ati dispărut însă cu prilejul depuneri} în acest mormînt al­ osemlntelor Colonelului Dimitrie Donici în 1873. Atunci se va fi dat desigur şi grilajul de fer, care înconjoară astăzi mormîntul şi de a cărui cruce de fier este fixată o placă de tinichea cu următoarea inscripţie: "Aicea odihneşte Colonelul Dimitrie Donici săvîrşit den viaţc't la 1873, Decemvrie 12 în etate de 32 ani", Depune-­ rea lUI D. Donicî în acest mormînt confirmă arătările Sf. Sale, căc'( ce alt rost ar fi avut înmormîntarea lui lîngă bisericii. decît de a-l împreuna cu rudele sale. Părvntele Posa, care trâeşte pe acest loc dela 1843 cînd a venit din Humuleştl la Arhiereul Meleniie, îşi mai aduce bine aminte că, precum şi cu alte ocaziunl, a pomenit pe An­ dronachi şi soţia ltti la înmormîntarea Colonelului; Iar C0n­ forme cu lămuririle Sf. Sale sunt şi depunerile bătrlnu­ lUI dascal al bisericet. Pe lîngă acestea avem atîtea de puternice indici)': în testamentul Smarandei, care donează 1.500 de lel şi 10 pog. de vie bisericer, la care era ciitoare Cit soţul ei; în împrejurarea că n'au rămas de pe urma lor nici copii, cari ar fi avut poate interes să strămute osă­ mintele, nid moşii la cari s'ar fi putut ele transporta, pre­ cum în fine şi în sif'�wtia bisericei în apropierea case lor Do­ .nicl, Încît n'avem nici 'un motiv să ne îndairn în afirma­ tiunile categorice ale Sf. Sale. l). Din mormîntul celor morţr fără urmaşi a răsărit un copac, adumbrindu-I într'o desăvtrşită, melancolică poezie şi adeverind suprema şi mlngîitoarea lege filozofică despre circul aţiunea şi eternitatea vieţit. Ş-a ales un frumos locaş de veşnică odihnă Logofă­ tul Andronachi Douict, în apropierea caselor sale, tncun­ jurat de un cartier liniştit,' cu .uliţi pietruite, intortochiate, ca cele medievale, atît de nobile prin zidurile vechr, cari le mărginesc, princasele aristocratice dintre care mal fiecare al' putea să povestească istoria mărirei şi căderii vre- u­ nut neam vechiti boeresc, prin amintirile mari ale unui trecnt mîndru, cari resar la fiecare pas evocînd sufletul bătrinesc al Iaşului de altă dată .. , 1) LÎngă biserică zace �i Sofia Donici, căsatorită Rosetti (Solescu] după d-nul Le-cea o fică a l ut Alexandru Donict. In dosul bisericeI era mormîntul lUI Ilie Kogălniceullll, tatăl luI JVhbaiJ, acum la cim. "Eterni­ tatea", Mal zac acolo Tăutule�IL Găne�ll, un Lambrino, copiiI Logof. Gheorgbieş Sturza �i a. [44] Sever Zotta Ni s'a păstrat şi pecetea lui Andronachr Douicî 1) Ea 'reprezintă un. ff.lob, �ll1.leLt,. � p�săre stilizată. poate .f��ia. ? cîteva cărţz ŞI Insczipţta eirilică : Anâronachi Ironiei . indicînd după glob şi cărţi simboale ale învăţfitariz, credeam că nu poate să fie vorba decit de acest Andro­ nachi Donicl, Piatra e de alabastru priuaă în argint. Des tinaţiunea ce s'a dat peceţit e destul de originală. Ea a servit tmpreună cu o altă pecete cu iniţialele: A. 'ro C. ca o parte dintr'o pereche de paţtale ! S'a conservat decl prin simţul practic al uneI femei cochete, ceia ce trebuia să, ni păstreze pietatea faţă de una din personalităţile cele mai interesante ale timpului reuaşterei noastre naţionale, sociale şi culturale. Sever Zotta Şeful Arhive: Statului din Iaşl 'Cercetări asupra sentlrnentdlut de apărareal Speciei. Dezvoltarea şi manifestarea sentlmen tu] uf patriotic, m-a făcut să mă gîndesc la originele acestui seutiment-> - Să-I caut locul in fibrele tainice ale psihiculut omenesc, şi să găsesc înrudirea sa cu cele-lalte sentimente ale' căror origină este mal. bine cunoscută. După cum se ştie, în procesul perpetuărel speciei, sentimentul iubire! are un rol precumpănitor. Acest sen­ timent a existat şi există Ia toate fiinţele orneneştl, Am socotit că este o mare înrudire între sentimentul acesta de Iubire şi sentimentul patriotic. De acela am căutat să văd legătura între aceste două sentimente, şi, bazîndu-mă pe coustatările lUI Scho­ penhauer asupra sentimentului iubireî nurnit de el şi sen­ timentul perpetuărel specie, să văd şi să Încerc a găsi ce înrudire ar fi între aceste constatărr şi sentimentul de apărare a speciei. ' Intre sentimentul de perpetuare a specief şi sentimen­ tul patriotic nu există ca scop de cît o singură d eosebire. Cel dintăiii perpetuiază specia, al doilea o apără. Mi se va spune că specia este reprezentată prin în­ treaga omenire, pe cînd sentimentul patriotic este inerent numar unul grup foarte numeros de oamenl, inrudiţl şi legaţI între el prin trecutul is\�oric, moravurî şi credinţr, 1) Proprietatea cunoscutulut anticar Şaraga. [45] Sentimentul de apărare al speciei • 45 Insii, la inceputul nlcătuirelor aşa zise sociale, sentimentul patriotic era mal mult un sentiment de apărare a familiei. Mal multe familii unindu-se spre a fi mal puternice şi îL rezista mal cu succes contra, ori şi cărut duşman, alt mărit sfera de activitate al acestut sentiment, care cu timpul a ajuns să fie sentimentnl apărăreî unui neam întreg contra factorilor ce i-ar sttnjeni dezvoltarea în bune condiţiuni. Dela apărarea familiei şi pînă la apărarea rasel ac­ ţionează sentimentul de apărare al specie'( dezvoltat mal puţin sau mal mult, mal egoist sati mai altruist. Ce este acest sentiment, cum se dezvoltă, rolul en­ tuziasmului şi al artei muzicale in excitarea lUi- '(ată ceia ce voiu în trata această lucrare. * * * Spre a vedea originea . sentimentuluî de apărare al speciei, voiu cita un fragment în care Schopenhauer do ve­ deşte puterea si valoarea sentimentulut de perpetuare a.specieî. "Este imposibil, ca un sentiment străin şi în contra­ zice re eu natura omenească, în toate timpurile să fi fost descris fără încetare de geniul poeţilor şi să fi excitat ori şi cărel fiinţe omeneşti o simpatie temeinică". După cum se vede numar sentimentele care n'ai'! fost în contrazicere cu natura omenească" ati fost căutate şi slăvite în toate timpurile de geniul poeţilor. Bnzlndumrt pe această credinţă a luî Schopenhauer, spre a arăta că sentimentul de apărare al specieI este ine­ rent existenţei fiinţeI omeneşti, reamintesc că aproape toate literaturile au avut poeziî eroice. Dacă poezia erotică este ecoul sentimentuluî de per­ petuare al specie)', poezia erotică este răsunetul sentimentu; lui de apărare a specieI. Cele ma'( multe creaţiunt ale poeţilor sunt ecoul u- _ cestor două sentimente inerente- fiinţe'i omeneştt. Dacă iubirea orrctt de platonică ar fi ea, nu urmă­ reşte de cît "Meditatia cornpositionis generationes tuturae . e qua iterum pendent innumerae generationis", senti­ mentul de apărare al speciei ortcrt de ideal şi 01''( şi cît am eliata să-I desprindem din sfera acelor sentimente necesare conservărit şi perpetuăret specieî, vom constata totuşt că el este arma cu care a fost înzestrat psihicul nostru spre a păstra speta perpetuată, şi a-l asigura dez­ voltarea în bune condiţiunj. Sentimentul iubirel şi urmările lUI, ati nevoe numai de dol indivizt de sexe eontrarii, cari urmînd legile per­ petuarei, îndeplinesc rolul cerut de specie. Sentimentul de apărare al speciei are nevoe de cola-. [46] 46 Vespaslan V. Pella borarea imediată a tuturor indivizilor puternici spre a apăra specia pe care au perpetuat'o separat. Dacă oamenii, pentru perpetuarea speciei precum spu­ -ne Schopenhauer, sacrifică fericirea întregei vieţi printr'o intrigă, care le răpesc de multe ori averea, onoarea, viaţa ajungînd pînă în a face chiar crime, ca adulterul şi vio­ luI, sentimentul de apărare al speciei cerînd fiecărui indi­ vid eoloborarea spre a apăra specea perpetuată de mal multe generaţir, va cere sacrifieij individuale tot atît de mar! ca şi sentimentul de perpetuareval speciei. Exemplele din istorie cu nenumăratele lor dovezr de patriotizm, dispreţul de moarte şi chiar dorinţa de a muri 'pentru apărarea speciet, sunt dovezi care arată sacrificiile individuale ce sînt necesitate de seutimentul apărăreî speciel. Ca şi în iubire găsim la multe fiinţe sentimentul 11- -cesta sub înfăţişarea de instinct. In societate sunt indivizt, care nu au putinţă de a -vedea specia în pericol, adică de a avea un sentiment care se manifestează şi cu ajutorul raţiunel. Sentimentul este Inlocuit prin instinctul patriotic. In această privinţă şi Renan susţine cit oamenu de jos înţeleg iute, printr'un fel de instinct. Precum Schopenhauer constată că un individ pe lîngă alte saerijicir în folosul perpetuărel, îşI: răpeşte chiar viaţa. cînd nu poate poseda fiinţa dorită cu care să con­ tribuiaseă la marele proces al perpeturet speciei, tot aşa sentimentul de apărare al speciel cere sacrificif individuale. Max Nordau menţionează un caz curios dintr'un .războl, în care se constată aceîasf putere de sacrificiu în legătură cu sentimentul de apăra real specieI. "Sinuciderea are în ea semnele unul fapt obişnuit adesea; Faptul soldatuluf care se ucide înainte de a începe lupta. Soldatul nu se ucide din desgust de viaţă sau din .nepăsare de moarte ci din dorinţa de a trăi, împinsă pînă la pierderea orl-căres judecăţi" Deci vedem că acest soldat văzînd imposibilitatea de a-şf mal apăra specia, s'a sinucis cousidermdu se nefolo­ sitor specier care l'a ereiat pentru a o perpetua şi a o apara. Aceste asemănărTde manifestărt, dovedesc în deajuns înrudirea între sentimentul ele perpetuare şi acel de aprt­ rare a specie) perpetuate. Cîtă asemănare nu este oare între procesul psihic ce 1 găsim la acele fiinţe\ chemate Să-Şl perpetueze specia şi neputînd, s'au sinucis, şj Între luptătorul care văzîndu-se în imposibilitate de aşî alj!1ra specia a preferat Să-ŞI ră­ .pească tusu-şî viaţa. Inainte de a trece la factoriI cari slujesc manifes- [47] Senti mentul de apărare al speciei 47 tări! sentimen tulut de apărare al speciei va fi uecesor să spun în treacăt cîte-va cuvinte în privinţa încercărilor de întărire al acestut sentiment în psihicul indlviduluj. Noţiunile de patrie şi neam, care formează cea mar" întinsă aferă în jurul căreia s-a manifestat pînă astăzi sentimentul de apărare al specieî, sunt expuse de la cea mai fragedă vrîsta a individului. . Aceste noţlunf urmăresc întărirea şi dezvoltarea în bune condiţiuni al germenulul sentimentuluî de apărare al speciei. Sentimentul acesta, care necultivat are astă-zf lnfăţi­ şareaunut instinct patriotic, va deveni un sentiment lu­ minat şi bazat pe raţiune. Sentimentul de apărare al speciei este insoţit de un factor indispensabil, prin care individul îŞi schimbă de m ulte ori întreg felul săti de a gîndi, sacrifielndu-şl cîte odată chiar interesul sM individual în folosul speciet. Acest element Însoţitor este entuziasmul. Cînd azis­ tărn la manifestarea sentimentuluf de perpetuare a speciei (iubirea), vedem indivizii eub o Înfăţişare cu totul deose­ bită, Cl1 psihicul transformat, plutind Într-o lume ideală de vise şi poezie, în sfîrşit avînd toate calităţile necesare, spre a fi rolositort şi a contribui din toate punctele de vedere la acest proces măreţ al psrpetuăret specieI. Cam tot aşa indivizii chemaţi spre a o apăra, sînt inzestraţ'î şi ei de alte calilăţi particulare. Una din aceste particularităţi este şi entuziasmul, e­ lementul motor care se pune în folosul speciei tntunectnd raţiunea, Fără de aceasta cîţi luptători n-ar rămîne la vetrele lor, îngrijîndu-se de micile lor nevor, fiind stăpîniţi de in­ stinctul egoist al conservărer, de teama necunoscutuluf şi a morţir, Cind specia cere contribuţia indivizilor spre a fi perpetuată, are grijă să le întunece raţiunea, să le arunce în suflet multiple speranţe, să IA dezvolte trecător toate facultăţile în legătură cu efectuarea acestui act, în sfîrşit să le întunece facultăţi le mintale, tăctndu-r să treacă prin­ tr-un vis himeric care se spulberă ·de Îndată ce perpetu­ area a fost săvîrşită .. Schopenhauer spune: "In aceste con­ diţiuni voinţa omulut este dusă în vîrtejul voinţei specieî. Dar cind specia este ameninţată? Cînd intervine sentimentul apărăret specii, pericolul şi obstacolele de care se vor lovi robit acestui sentiment, sînt mult mal greii de Învins. In acest caz viaţa individului este În pericol, acesta avînd o teamă de necunoscut, pe care rare orr o găsim [48] 48 Vespasian V. Pella la acele fiinţe ce sint sub dominaţiunea sentimentuluf de­ perpetuare al specieî. Aceştia din urmă au zilnic putinţa să vadă şi să cu­ noască fiinţe, care ati perpetuat specia. N'au acea teamă de necunoscut, avînd în tot-deauna putinţă să-şI recapete liniştea de odinioară, fie prin căsni­ cie, fie prin despărţire. Şi dacă în ajutorul acestuî sentiment atît de obişnuit, specia aduce o mulţime de facultăţi, de stări sufleteşti a­ nexe, spre a-l împuternici şi a întuneca raţiunea indivizi­ lor, atuncr sentimentele şi stările sufleteştr care \'01' însoţi sentimentul de apărare al specieî, vor fi mult mai puternice. decît acelea ce însoţesc sentimentul de perpetuare al speciei. Sentimentul de apărare al speciet manifesttndu-ae mal rar, va fi foarte just ca indiviziî să fie mal puţint obişnu­ iţI cu aceste manifestărî decît cu acele ale seutirnentulur de perpetuare al speciei. In afară de acestea, sentimentul de perpetuare al specier dă iudividuluî o mulţime de plăceri voluptoase. Acesta întunecă raţiunea cu atît mal mult cu cît aduce o plăcere apropiată, momentană chiar -şi pur individuală. Sentimentul de perpetuare al speciet se deosebeşte şi prin satisfacţia ce o poate da individulut, In afară de*' cel loviţi direct de cruzimele răsboiuluî, de cel cari vor avea o cauză pur personală spre a se a­ păra, cei mulţt care formează armatele nesfîrşite nu sînt individual interesaţI şi nu luptă pentru interesul lor personal. Francezul care se inrolează spre a lupta în Algeria sau Maroc, a simţit oare vre-o stingherire, vre-o pierdere vre-o ameninţare adusă familii sale? Cu toate acestea, cu toate că în cele mal' multe ca­ zurl interesul său personal n'a fost cu nimic stînjenit, cu toate că amorul Săll propriti n'a fost jignit, il vedem to­ tuşf că sub puterea uneî fiinţe superioare, ca avînd o.. sfîntă chemare, cum i se schimbă întreaga sa fiinţă psihică.' Sentimentul de apărarea spe cier, care este mult mai slab în privinţa rsatisfacţiilor imediate, mal puţin perso­ nal decît acel al' perpetuăret speciei, Incepe să vibreze şi să aducă elementul săti caracteristic: eniusiasmul. Pentru a descrie acest sentlment şi a arăta eornple­ xitatea de stări sufleteşti: ce-l Insoţesc în manifestarea sa la anumite fiinţe, � care raţiunea predomină, vOI cita ur­ mătoarea auto-analiză psihică: "Se auzea. meţeii de războf, Veştile cad de cart mal netemeinice, nu făceau alt ceva de cît să mă îndurereze. Ideile socialiste şi pacifiste, umanitatea, teama că nu; [49] Sentimentul de apărare al speciei 49 vom mat avea energia necesară cînd va fi nevoe de ea,­ îmi aruncati în suflet o desnădejdie care Îmi aducea o nespuaă iubire de singurătate. Mi-era urîtă lumea, mă sălbătăcisem. De două zile stam Închis într'o căsuţă de Ia o vie apropiată de bătrtnir Iaşî. Eram închis ca într'un turn de fildeş, într'un mediu liniştit, în tovărăşia ideilor mele pacifiste. • Mi-aduc şi acum aminte. Era într'o după amiază călduroasă, când pusei calul la trăsură şi mă hotărîT să pornesc spre oraş, mînat de curiozitatea de-a mal afla ştiri nouă. Porni'( încet, cu sufletul liniştit, slăbit şi obosit tru­ peşte ca după o noapte nedormită, ca după o mare zbu­ ciumare sufletească .. Nu ştit't dacă mă gîndeam la ceva şi chiar de mi-ar fi trecut cîte o idee fugitivă prin cap, aceia n'avea în ea nimica care să amintească războiul. ' Acest cuvînt înspăimîntător şi evocator al atîtor su­ ferinţe, Uni era urît. Căluţul mergea la trap, poticnindu-se din timp în, tim p. Soarele strălucea, iar păduri cea priI.! care se furişati razele sale, se depărta din ce în ce, se pierdea în albăs­ trimele orizontului. De odată aud un zgomot depărtat. Păreau a fi niste vocî cereşti. . Erau nişte sunete metalice pe care depărtarea le a­ ducea ca nişte suspine, ca nişte frînturI de cîntece sfinte. 'Cu cît mă apropiam, cu cît casele şi turnurile bise­ ricilor începeau să se desemneze, sfăşiind năframa azurie a cerului, cu acoperişurile ce stăluciati, resfrtngtnd razele soareluî, cu atît cîntecele păreau că se apropie, că au o me­ lodie mal omenească. De odată simţit ca un fior. , A veam acea tensiune nervoasă care-şî atinge maxi­ mul înainte de izbucnirea plînsului. O ameţeală curioasă mă cuprinse. Nu-nil dam de loc seamă ce se Întîmpla cu mine în acele clipe. De odată simţit ca un cutremur, ca o prelungă vi­ braţiune a întregeI' mele fiinţe. Părul mi se zhurlise. Pără să-rnf dau samă cum mi se înseninase dintr'o dată gîndirea, priceput acest glas atît de plîngător. Clopotele cîntau războiul. Totul se lnvlrtia lmprejurul meu. Eram schimbat. [50] Vespasian V. Pella Cînd ajunsel în tndepărtatele mahalale ale Iaşilor, o stranie seninătate, însoţit.ă totuşi de un curios delir iml stăptnla întreaga fiinţă. Incepusem să simt cum îmI tnfloriati în suflet mul. inte lml văjle prin cap şi dinaintea ocliflor . Irn) joacă fiul, nepoţica... . - Da nora, nu '? Blinda noră, întrebă zîmbind pre- I otul? ' In adevăr sosir� d-nii care se anunţaseră. Invoiala fu repede tăcută. Cum nu s'ar ti învoit la toate Ioa11' Undrea, de vreme ce el nu avea bant ? Merse la oraş unde îl tnsoţi şi preotul. In cîte" a zile totul fu terminat, actele de darea în antrepriză iscălite. Chlar în vara urmă-o toare veniră musafiri djn oraşele apropiate, căct se răs-- pîndise vestea despre b�iIe binefăcătoare. Merse aşa de bine, încît antreprenorif să grăbiră de a costrui nu numai .. I cela ce erau obligatf pri\l contract. Două mari otelurl se inalţară la marginea pădurei, apor vile, mal multe chios- cun unde cînta muzica după amiază, Iar dimineaţa la curse. Lumea se tnsănătosla. Se dansa, se făceati excul'-- [59] Trufia siunî, artiştf veneati cu trupele lor şi nu lipsea nicî chiar cinematograful. Mare fii mirarea şi bucuria avocatului Undrea cînd' cett prin ziare despre izvoarele găsite în satul N. pe pro­ prietatea răzeşului I. Undrea, darea în antreprlză pe cîţi­ va ani şi bogăţia proprietarului băilor, Acu, să gîndi el, pot să am nădejde în o apropiere între nof. Trebue însă ca Sofia să creadă că un străin: este bogatul proprietar al băilor. Au trecut zece ant de atunci. Mica Ioana era acum o frumoasă fată de 18 anl. Totul era Încă liniştit în casa avocatului 1. Undrea, căet d-na Undrea dormia. Era su­ ferindă decînd îşi pierduse aproape toată averea. Ioana, ca în fie care dimineaţă, Ieşi dirr odaia el, traversa an­ tretul şi intra în sufragerie unde o aştepta tatăl el. Acolo 'erati singurt, acolo vorbeau şi se sfătui au, acolo Duma]' erau liniştiţi. După ce luară cafeaua, D-l Undrea făcu, cu un ton sever, mustrări Ioanet pentru o coversatie între ea şi pri­ etenele el, pe care o auzise şi în care Ioana spusese din trufie un neadevăr, care trezise tn el amintiri dureroase. Poate îţi pal' prea aspru, scumpă copilă. îl spuse cu dragoste, căct vedea lacrimi în ochii fiicei sale, dar aceste mici minciunî la care te îndeamnă trufia, pot aduce la "fapte culpabile. Decît a te expune ridicolulut şi discon­ sideraţiuneî şi pentru a susţine pînă la sfîrşit ceia ce al spus din uşurinţă, mergt din neadevăr în neadevăr, adăugă el foarte emoţionat. Pentru a'ţ\: dovedi, copila mea, că nu exagerez, am: să-ţI povestesc o întîmplare. Ascultă: Un biet răzeş, cel mal demn, cel mal bun om, superior poziţiunil sale prin' o distincţiune firească, cît şi prin instrucţiunea sa, rămă­ sese de tînăr văduv cu un copil de trel am. Frica de a-l pune sub stăpînirea, lipsită de dragoste, a unei mame vi­ trige, îl impedică de a se retnsura, lşl crescu copilul, îl îngriji cu dragoste de mamă, n: dădii o instrucţiune supe­ rioară şi pentru aceasta, jertfi tot ce avea, tot ce cîştiga, lipsindu-se chfar de strictul necesar şi nedorind în schimb decît a vedea zimbetul de fericire pe buzele copilului să1:'l. Băetul isprăvi cu succes studiile, reuşi în toate, îşi făcii un nume, şi rueiuindu-se de umila condiţiune, în care se născuse, nu o distăinuf colegilor săl, tinerilor bogataşi d magistraţi în mijlocul cărora se afla. Nu'I fu cu putinţă de a rezista dovezilor de prietenie ale nepotului bogataşet [60] Clemenţa Hărjeu el-ne N. care se simţea atras către tlnărul avocat. Pofti la el pe noul săi:'! prietin şi îl prezintă mătuşe) sale, o plă­ cută d-nă bătrînă, care'l crescuse pe el şi pe sora sa, căci erau orf anr. Legătura de prietenie deveni atît de strtnsă, încît bătrîna dnă invită odată pentrti tot deauna la zilele el de primire şi la seratele care aveau loc odată pe săptămînă, îl prezintă musafirilor el: D 1 Undrea, cel mal bun pri­ etiu al nepotului meu. Un tlnăr de familie bună, tatăl săU are moşit in judeţul R, Bătrîna d-nă îl iubea ca O mamă şi Intr'o zi îl spuse că ar dori să''( fie nepot. Tînărul se înroşi încurcat şi tnplorlnd indulgenta bătrtner doamne, îl destăinui tot adevărul. EştI prea bine crescut, pentru ca tatăl d-tale să nu fie un om de seamă. Nu vorbi despre aceasta nepoatel mele, Sunt sigură că aveţi să fiţl fericiţi ammdot. Căsătoria se făcu şJ totul merse bine, pînă În ziua cînd văzînd dragostea care o avea soţia sa pentru el, tî­ nărul îl destăinui adevărul. Soţia sa umilită că a fost Înşe-. lată, 11 ţinu de răii, declarînd hotărlt, că se va despărţt 'de el, de va avea lumea cea mar mică bănuială despre adevăr şi de va vedea pe tatăl săli pe care nu voia să'] cunoască şi de care nu voia să ştie. 'I'Inărul umilit de -dispretul ce'l arata pentrti tatăl său şi temtndu-se de un .scandal, prin care ar pierde tot odată şi poziţiunea so­ cială atît de dorită de dînsul şi fericirea, căet iubia pe soţia sa, plecă capul şi consimţi a renega pe tată! săii. Iată, fata mea, unde poate să ducă un neadevăr, prima 'minciună ambiţioasă, care pare neînsemnată. AnI au tre­ cut de atunci, toate fericirile le au avut cu prisosinţă fiul ingrat, nu se bucura de uicl una, şi sunt clipe cînd le ar .da toate pentru a putea arata LLţă de lume, bătrinuluf -său tată, dragostea şi veueraţiunea care nu au încetat de a fi în inima sa. Rostind aceste cuvinte, dI. Undrea se silea de a fi liniştit, dar glasul şi minele sale tremurau. - Mulţumesc tată, şopti Ioana tnbrăţislndu-l. Fii si­ gur că fiica d-tale va fi demnă de dovada de încredere care I -o daî, . Amlndot plîngeau. - Aşa dar, urmă IO�l1a, frumosul bătrîn care m'a .sărutat acum zece anr era \bunicul meii ? Fără a'mt da bine samă, o ghicisem 1 Nicl odată amintirea sa nu s'a şters din memoria mea. Dar presirnţîarn că uu motiv, care nu trebuta să'I cunosc, \ îl ţinea depărtat de nOI şi am ascuns toate impresiile mele În această privinţă. Dragă tată, spune un cuvînt şi singura fericire care'ţi lipseşte \ \ [61] 'I'rufia 61 ver avea'o. Dumuezeii trnt va ajuta ca să fiii îngerul de Împăcare între membrii familiei mele. ImI dat vote ? Spune da şi încrede-te în mine. Ce vol face, nu ştiii, dar inima mă va inspira, - Ei bine da l e destul de cînd port aceasta po­ vară. Fă, scumpă copilă cum crezi, dar fii prudentă. Trebue mult tact acum, mama ta fiind atît de nervoasă şi bolnavă, de cînd şi-a perdut aproape moşia din cauza vie­ ţel care duceam. Cela ee însă nu ţi-am spus e că moşia e tot a noastră, a el, dcJ: am plătit, f:îră ca să ştie mama ta, parte din datorie. . - O! tată. ce bun, ce generos eşti! -- DI. Undrea arată Ioauet .o scrisoare care o pri- mise de curind. - Am aranjat cu greu. totul. Această scrisoare este de la creditorî. Am de ce S�t fiu supărat scumpa mea co­ pilă. Nu era pentru pozitiunea noastră luxul care'I desfă­ şuram, mai ales la moşie. aceasta este .pentru milionari sau miliardari din străinătate şi proprietatii de veacuri ai castelelor. Nu Mindrenit, dar încă două moşii, de aveam, toate le perdearn cu livreleie, camardiuerilor, a viziteilor.. a portarulul, bucatarul cu ajutoriî lut, cînii de vînat cu piquerif ,lefile lor ca şi a cameristelor, lacheilor l Da musafirii poftiţ] pe două lunl de toamnă pentru vînătoare, caii şi intretinerea lor. seratele, muzica, toaletele de mii de lei! Nu maf merge. Dacă nu făceam !:lă înceteze ne­ buniile astea, se vindea Mtndrenu. Imi va, ajuta Dumne­ zeu şi vot reuşi să scap moşia. , Avem să facem o ma re surpriză marneî tale. Mal întăltl avem să mergem cu toţii la băile N. care sunt ale tatăluî meu şi despre care nu ţi-am vorbit. Ţi-am spus 'că am cumpărat o vilă şi am numit-o ))Sofia". Mama ta nu cunoaşte pe tatăl meu. - AL să vezt, tată, că acolo are să fie împăcarea, tocmai fiind că mama nu cunoaşte pe bunicu. bogatul pro­ prietar a renurnitelor hitl'. îl vom porti la nof şi sunt si­ gur:\ Crt are să placă mamei. La băile N. era o mare mişcare, parte din musafiri se plimbau în galeria acoperită la a căref capete erau fîn­ tinele cu ape minerale, unde, pentru a servi lumea, erati fete din sat în costume naţionale. Alţi musafirî mergeai:l spre cabinele de băI, iar alţiI' urcau drumurile şi cărările- [62] Clementa Hărjeu care duceau în pădure, unde cînta muzica prin chioşcurt. Bătrînul Undrea şedea dinaintea căsuţet sale, căc; cu toate că antreprenorir îl construiseră o casă în stil el­ veţian, el tot vechea şi mica sa căsuţă o locuia, unde fu­ sese tînăr, unde iubise şi unde'şt crescuse copilul. Se uita oftînd la mal mult',' băett care se jucati pe tapşanul di­ naintea căsuţet şi îşI amintea de timpul cînd Ionel al SăLI se juca pe acelaş tapşan. Deodată factorul, pe care nu'l auzise venind, Il întinse o scrisoare spunîndu'l: E reco­ mandată d-le Undrea, e ceva bUD. Nu scrie fiul mim, îşI zise cu mirare Undrea, căută repede iscălitura şi ceti cu uimire: A matale nepoată care te iubeşte. Ioana şi sub această iscălitură scria fiul său: şi eli scumpul meu tată, te sărut şi te iubesc din toată inima mea. Abia după ce se linişti puţin, putu ceti toată seri­ . soarea, căcI la vederea iscăliturllor işI pierduse aproape simţ.rea, "Scumpul meti bunic, scria Ioana, copila pe care al sărutat'o acum zece aUI, nu te-a uitat. 'rata mi-a destăi­ nuit legătura sftntă CAre există Între 1101, cît şi remuşcă­ rile sale Dacă al şti, bunicuţule, cu cHit dragoste, cu cîtă recunoştinţă îmI vorbeşte de mata, de fericita aa copilărie, de dragostea matale atît de devotată, de privaţiunile care ţi le ai impus pentru instrucţiunea sa, al ierta un trecut care a fost atit de dureros pentru mata, dar CAre nu a apăsat mal puţin pe inima sa. Iartă şi pe mama, sali nu o judeca Înainte de a' mă fi auzit! Iţ'î scriu, făI'ă ca mama să ştie, da cu voia tatei, nădăjduiud că Dumnezeu mă va ajuta, arătindu'rnt mijloacele de a apropia pentru totdea­ una treî iniml nobile, depărtate prin o neinţelegere. Ai să vezr, cînd vom fi reuniţî şi aceasta se va întîmpla cîL de curind, că şi mama este bună. Cu nOI va veni încă cineva. Gtceşn bunicuţele? Nu? 8ă'ţl ajut eu. Părintiî mei au ales printre acel care doreau alianta 101' cu nOI, pe acela care are cel mal nobil, cel mu) bun caracter şi cea mal generoasă inimă şi-acum desigur că al gieit-că este şi acel pe care'I prefer, \dragă bunicule ? Totul se petrecti cum scrisese d ragiîWşa copiiă. D .na Undrea, fu cu uşurinţă convinsă că băile N. îi vor reda săuătatea zdruncinată. Nu ma) îndrăznea S;t stărue a merge în străinătate şi cu toate că şi soţul şi fiica o în­ conjuraii cu dragoste, sJ?llnea cu amărăciune :-Nu mal am averea mea, mă duc'�ţi unde voiţi val. '-- Dragă Sofio, nu vorbi nsttel. Nu pentru că nu mal ai avere te ducem -culll-zicl-la b.îile N. dar fiind că me­ ,dicul le a recomelldat. VOlil 111[�l'ge şi În st.!'uini:itate cînd [63] Trufia vei fi În stare să suporţi un voiaj lung. Fac orf ce sacri­ ficitt pentru tine. - Nu trebue să facl sacrificii pentru acel bogaţi. Eu care am dispreţuit şi departat pe sarmanul bătrîn, pe tatăl tăti, termină d-na Undrea plîngînd. - Sofico l' mamă! strigară soţul şi fiica el mtngtind'o şi liniştind'o. - Acum dragă Sofio, cînd vezî că nu averea face fericirea, cînd al dragostea noastră, ce'ţi trebue baut '? .Slavă Domnulut, eu am destule mijloace ca să trăim a­ proape cum am trăit, însă fără luxul nebun. - Eu sunt vinovată de luxul care l'am făcut la moşie, pînă ce am mecat'o în datorii, am pierdut'o l - Al să vezt ce fericiţi avem St't fim, o mtngăia Ioana. Avem să stăm cu totiî împreună cînd la tata şi la mata, cînd dv. nmindoî la nol, la mine şi la Miron, la gospodăria noastră. D-na Undrea îl Îmbrăţişă zîmbind, apoi hotăriră ple­ carea la băl, îndată ce totepregătirile vor fi isprăvite. Avecatul Undrea tnştiinţă pe tatăl săti de sosirea sa şi a f'amilier. Făcură cîteva ore cu drumul de fer, apot cu o tră, sură luată de la ultima gară. D-na Undrea cu taată obo .. seala, se utta cu plăcere la locurile frumoase pe unde treceau. Cu cît se apropiau de băile N. cu atît priveliştea devenea, mal frumoasă. Un şir neîntrerupt de dealuri, VăI, pînă ce intrară În N. şi se opriră la Vila Sofia. Cu mirare strigă Irna Undrea : . - Uitaţi-vă numele meu. Ce întîmplare! , -- Nu e întîmplare dragă Şofio. Vila este a ta. Este primul cadou, care ţi-l tac din bani]' met. Am pus vilei numele tăii. Ioana a ştiut tot. - Aţl complotat contra mea. Eşti bun Ionel, eti am fost crudă. . După citeva zile de odihnă şi la vederea fericirei fiicei sale şi a viitoruluî el ginere, se îndreptă puţin Dvna Undrea. După vre-o două săptămîni fu complect vindecată . . ieşia pe terasa vilei şi făcea mici plimbări prin parc. - Draga Sofia, deseară avem musafiri de la oraş, �u crezt 61, ar fi de datoria noastră să poftim la masă pe proprietarul băilor, care a fost atit de îndatoritor faţă de not, în timpul boalel tale? - Cu plăcere şi să-I oprim şi pentru sara, cînd vor veni musafirit. Pofteşte şi pp, preot, zici că al făcut cu­ noştinţa lUI. - Ah, mamă ce bine e aşa, cum zic) mata. Ne du- [64] 64 ,Ctemenţa Hărjeu r cefn eli si Miron să poftim pe proprietar şi pe preot. Ve­ nim chiar cu ei. In salon erati cu toţiI tntruniţî. D-na Undrea se 1n-' . treţinea cu plăcere CU bogatul proprietar al băilor, Gă­ sia conversaţia lui cît se poate de interesantă şi atrăgă­ toare. Cînd trecută în sufragerie zise: . - Dl. proprietar are să şadă lîngă mine. Zic D1. proprietar, căci nu am plăcerea de a-i cunoaşte numele., -' Dragă Sofia, răspunse soţul el, numele Ii-sale este Undrea. ' . Amtndot tinerî se repeziră Ia Dvna Undrsa Îlnbraţ.i- ştnd'o : Este scumpul nostru bunic. D-na Undrea, plîngînd luă amîndouă mînele ale bă­ trlnulul : - 0, iartă-mă dacă poţi uita-răul ce ţi l'am făcut, - Dvnă, adică scumpă noră, nu numai că vă ert şi uit tot, dar, vă mulţumesc că aţi făcut fericit pe fiul meă ş.i de aceasta numaî tşi va aduce aminte inima mea. - Părinte, se adresă D-na Undrea preotulul, pot spune că niciodată nu m'am simţit atît de fericită. - Şi cum s'ar putea să nu fie aşa D-na? Sunteţi fericită, fiind-că sunteţi mulţumită. ° viaţă în armonie cu Dumnezeu, adică o viaţă plină. de bunătate, de dragoste, de ingăduire pentru' aproapele şi plină de credinţă în Dumnezeu, e acela care ne dă pacea, veselia, mulţumirea şi sănătatea. Nu avem nevoe a face jertfe marî pentru a trăi ca bunI creştin]. ° căutatură, uri cuvînt plin de bu­ nătate, o mîngîere, interesul şi partea care a luăm pentru necazurile, micile şi marile supără!"! ale aproapelut no- stru, ne. vor aduce multumirea.' ' Cînd tucepută it venit musafirir, trecută în salon. D-na Undrea la braţul socrulur ei, îl prezintă musatirilor e Socrul meu, Dl. Ioan Undrea, proprietarul băilor. Clemenţa Hărjeu \ \ \ \ \ [65] DOCUMENTE In "Arhiva Genealogică" an. II. pag. 239. d. Sever Zota aduce o carte domnească a lUI Grigorie Ghica Vodă. În care se vorbeşte că Ion Movilă Vodă a avut de socru pe Ene Postelnicul, care la rîndul lui era socru şi lUI Cristea cărninar ; acesta era dar cumnat după soţie Cu însuşi Vodă Movilă. Cartea domnească de stăpînire e din 7245 Iulie 5, deci cu două săptămînI posterioară cărţii noastre de ju­ decată. Amîndouă vorbesc de satul Radomireştî de la. Neamţ. Prin cartea noastră de judecată se limpezeşte dri­ tul de proprietate asupra Radomireştilor, întru cît pe lîngă urmaşii posteluiculut Ene, socrul lUI Ion Movilă Vodă şi fu lUI Cristea vel căminar, se arătau cu pretenţie şi călu­ gării de la Salca după un ispisoc vechiti al 'I'ornşel Vodă din 7131 (1623). Iată cuprinsul că,rţiI de judecată. (Surete ms. XXVIII. 471.) : 10 Grigorie Ghica Vodă bojin milostiiu gospodară zernlf Moldovscor : facem ştire tuturor cUI se cade a şti: că sati părăt de faţă înnainte domnii mele: şi a tot sfatul'. nostru Toader 'Cărste: şi Ilie sin Constantiniţă: căreia se­ trag săminţiia din Eni socrul Z'U2 Ion �Movilă Vodă: cu Nec­ tare egumenlu de la mănăstire Solca, pentru satul Rado­ mireştiî de la ţinutul Neamţulut : jăluind Egumenul, ară-. ttnd şi un ispisoc : vechiti de la Ştefan 'I'ornşa Vodă: din velet 7131 scriind cum ar hi cumpărat călugăriî de la Solca. acel sat Radomireştiî de la ficioriî lUI Anghel, ceati fost că­ măraş : Iară lUI Anghel îau fost cumpărătură de la Petru­ Vod: care ispisoc Iau aflat el acum, la un Dănila Giurgio. vanul: şi cercind el aceasta moşiia au aflat tn stăpînire luî Toader Carste : şi alul Ilie sin Constantiniţă: deade samă, Nectarie egumenul cum ei de acest sat: că ar hi a mă-. nstirif pînă acum nernica nati ştiut, nici dintralţl. călugărt mai bătrîn)' cuvînt nati apucat, nict au stăpînit nici o dată: că nicl în uricul cel mare, matca de moşiile mănetirit : acestu sat: nu sau aflat: numai socotind el că ar fi moşiia mnstirii : sar fi rătăci tu : de către mnstire: au arătat Domnii mele acel iepisoc, cerînd dreptatd : pentru care lntreblndu dornniia mea pe 'I'oader Cărste şi pe Ilie sin Constantiniţă :. ela au a răspunde: el ati dat samă, cum aoestii sat Ra­ dornireştit.: all fostii driaptă moşiia Movileaştilor, şi lafu 4 [66] 66 Gh. Ghibănescu «lăruit Ion Movilă, socrului său lui. Ene, şi Iau stăpînit Iane pînă au trăit. arătînd şi dovadă de stăpînire: o mărturie de hotărătură: scriind cum sau jăluit Ene. socrul lui Ion Movilă: că iau împresurat călugării de 'I'azlătt : o bucată de loc din hotarului satuluf Radornireştiî, trăglndo cătră hotarul satului lor Buneştit şi cu oameni megiiaşi ceau ţi­ nut minte cite de 100 ani, Iau indreptat hotarul Radomi­ reştilor, şi de la Ene au rămas aeestii sat la neamul său. 'din care ziseră că el se "trag neam nepot, acelut Ene, şi iarăşI precum caii fost această moşiia dreaptă a Movileaştilor, mal arătată o tmpărţală : ce sar fi făcut şi între neamul !MoviIeaştilor din ueleai 7108 pe toate moşiile Movileştilor, şi care lmparţare sau aftat prins şi acest sat Radonrireştil maearti că rări Iau fost pus pe neştiinţă: fiind dăruit a­ cest sat: mal denainte de Ion Movilă socrusăti lUI Ene : numar pentru cati fostu stăpînitor pe acestu satu sau cu­ moscut şi dintru această Impărţală : şi aşa deade sarnă 'I'oa­ ,(IeI' Cărste şi Ilie Constantiniţă, acest sat Iau stăpînit mo­ ,şir şi părinţi)' lor şi el' tot cu pace pără aemu, arătînd şi dovadă de stăpînire, la care Domniia me împreună cu tot .sfatul nostru, luînd sama cu amănuntul, aflaram aceli drease a mustiref de 114 anî, şi întratîta vreme trecută; neată­ ptnind călugării nicIodată: neavînd el nici o ştiinţă: de aceasta moşia car fi a mnstiret : cum slngun all mărtu­ risit; sau cunoscut cum că acele drease : 01'1. unde au stă­ tut pînă acum, all fostu răsuflate : şi pentru acela naii .stăptnit : că de ar fi fostu aceli drese bune: măcar" de ar fi fostu şi peri te; strărnutats de la mustire; cum au zis ,el, inca şI călugări] ceti petrecut/Ta ace mnstire, tot ar hi 'apucat ştiinţa din om în om: că acel sat iaste a mnstirir : eşi Iar fi cercat: ar fi jăluit la domnii vreodată' că liati perit dresele, cum la multe mănăstirî sau tămplat de liati perit dresele: din ttmplările vreamilor : dar moşiile tot 'liau ştiut şi naă lipsit ştiinţa de la dtnşir, ce apuc ind şti­ inţa din om în om, ltati cercat şi liati dezbătut, şi dreptu acesta de vreme ce în 114 aUI nau stăpînit nicî au avut :ştiinţă: cu dreptu giudeţu; am giudecat şa dat rămas pe călugăriI de Solca:\ ca să· de! el pace acei moşil: şi sti nu aibă a mai gîlce\yi pe aceştI oameni: şi cum nau stă­ pînit plnă acum niel o dată, niCI de acum să nu stăpî­ niască: că nau avut 'nici o treabă; si acele drese răsuflate · încă sau luat de la mîna Zor ,i sa?), ruptu, Iară Blie Con- · stantiniţă şi Toader Cărsţ,ea sau îndreptat pe drese cum acel s�t �ad. �n:ir�"ştil este,a lor �re:;tpt� moş!ia vs�ăpînită �e la m�- • Şll ŞI parmţn lor ; ŞI d� dll1Şll fmd ŞI eI III vihsta de ba­ trineţe liam dat şi de la Domnie me, şi liam întărit pe a­ -82 a luat această catedră prin concurs. A fost printre cei dintăl, care s'a grupat în jurul lUI Gheorghe Panu. Erati 12 la număr acel cari aii pus începutul partidului radical. A luptat cu dragoste şi cu inimă şi cînd Gheor­ ghe Panu, la 1900, a părăsit pe vechii săi pri­ eteni devotaţi, după ce intrase cu el în partidul conservator, Grigore Buţureauu a suferit mult. La 1887 a luat. prin concurs catedra de Is­ torie dela scoala normală de fete din Iasi. In Septernbre 1888, împreună cu Neculal Beldiceanu, Dr, Constantin Botez şi Dr. Eugen Rizu, lea iniţiativa de a înfiinţa Societatea şti­ inţifică şi literară din Iaşi, avînd şi sprijinul bătrlnulnî Teodbr Codrescu. In Noembre acelas an, Societatea eînjghebală, primul comitet con: stituit şi Grigore \Buţureanu e ales secretar ge­ neral. Această însărcinare a avut-o pînă la sfîr­ şitul vieţii sale şi .. � muncit cu rîvnă pentru propăşirea Societăţei şi a revistei "Achiva ,1 organul ei. . In 1889 a luat parte la congresul de An- I ,� " 1 [83] -- Grigore C. Buţureanu 83 . itropologie şi arheologice preistorică dela Paris, -cu care ocazie, a prezentat un memoriu asupra .descoperirilor arheologice făcute în nordul Mol­ -dovei de el împreună cu Neculai Beldiceanu, precum şi un număr de obiecte din cele găsite de el în staţiunile preistorice. In însemnările sale, Grigore Buţureanu spune că lucrarea lui a fost bine primită de cel mal de seamă mem- [84] 84 Laura Zaharia bri al congresului în frunte cu preşedintele, de Quatreîages, La 1892 s'a strămutat dela şcoala normală "Vasile Lu pu" la Liceul Naţional, iar de-aiciIa Liceul internat la 1899. La 1898 a înfiinţat tipografia "Dacia", dat­ n'avea spiritul comercial şi a pierdut o sumă însemnată de bant adunaţi cu sudoarea mun­ cil sale. A cheltuit mult şi în cercetări arheologice si a adunat un material bogat, , A fost şi membru în comitetul L;gei pen­ tru unitatea culturală a tuturor Romînilor.--­ Cu cît drag imi aduc aminte de timpurile acele! Eram studentă şi făceam şi eu parte împreună' cu domnisoara Eliza Densuşianu, azi doamna Vesp. Erbiceanu, şi cu dOI domni studenţi din co­ mitet. care era format, după cît imî aduc aminte, din domnii Neculai Culianu, Constantin Cli­ mescu, Teodor Burada, apoi Grigore Buţureanu, Aran Densuşeanu, Andrei Vizanti şi' alţiî. Cu nerăbdare aşteptam întrunirea săptămînală. Cu cît patriotism şi desinteresare se discuta şi se lucra şi, deşi erau de toate culorile politice, patima politică lipsia cu totu 1. Prin halurî, con­ îerinţf şi alte mijloace, pe lîngă cotizaţiî se a­ dunară fonduri, cu cari se întreţineau în şcolile din Iaşî copil din Istria şi Macedonia, pe cari era trimis să-I caute şi să-I aducă domnul Te­ odor Burada; se trimeteau bant pentru ajuto­ rarea Homînilor din afară de Regal şi cărţi pentru luminarea lor. GrigoreBuţureanu a fost mult timp pro­ fesor de Istorie la Institutele-Unite; a tinut la scoala militară locul lUI Alexandru Lambrior in ultimul an de v\ată a acestuia. A Iăcut parte din asociaţiunea Liceului de Domnişoare din Iaşî, şi a predat şi aici istoria la cursul superior.-Acest Jicen a Iost una din [85] Grigore C. Buţureanu 85 'institu ţiuu ile culturale de samă ale Iaşulul ; a­ -cest liceu a dat în scurta sa durată, un număr însemnat de absolvente cari s'au făcut cunoscute prin activitatea lor pe diferite tărărnnrI. La 3 Noembre 1898 e ales membru titu­ lar al societăţi! de Antropologie din Paris. In 1898-900 a fost inspector al invăţă­ anăntuluî normal şi primar. In Februar 1905 a fost 'ales deputat al co­ !1egiulul II din Iaşi. A făcut parte din Societatea: pentru învă­ ţătura poporului romîn şi din acea a Canti­ rielor şcolare. Grigore Buţureanu are multe lucrări: "Istoria generală" pentru şcolile secundare, -curs inferior şi superior, .Istoria Romînilor" pen­ tru clasa IV secundară" Istoria generală" pentru şcolile normale şi seminarii. . "Memoriul" prezintat Societăţii de Antropo-' ffoaie si Arheologie din Paris în -1889. CJ , "Raportul" adresat Ministruluî instrucţiunil relativ pentru săpălurile arheologice dela Cucuten I. , "Chestiunea Arrlor- ,publicată de Academia romină, în care susţine origina lor Europeană. Articole istorice, antropologice, preistorice, discursurf ocazionale publicate jnArhiva ; con­ Ierinţl, din cari unele în ciclul celor ţinute de membrit Societăţii ştiinţifice şi literare din Iaşi un şir de anl în postul Paştilor. Multe Iucrărt sunt nepublicate, altele ne­ iterrninate. Dintre aceste cea mal de seamă e" Tim­ :purile preistorice în Romănia" Grigore Buţureanu şi-a dat seamă că Isto­ .ria nu poate fi o ştiinţă izolată, că are nevoie .de atîtea alte stiintî si de acea a studiat Soci­ -ologia, Antropologia 'şi Preistoria. Mal ales cu această din urmă ramură s'a ocupat mal mult si împreună cu Neculal Beldiceanu a făcut o ducrare însemnată. [86] 86 Laura Zaharia După notele lUI Grigore Buţureanu şi mar ales după preîaţa lucrăril neterminate "Tim­ purile preistorice în Romănia" voiu schiţa ac­ tivitatea lor în această direcţie. In 1886 Neculai Beldiceanu l-a arătat nişte obiecte de piatră, os şi lut, parte cumpărate de­ el dela nişte sătenf din Băiceni, parte găsite în' urmă în săpături, pe cad le făcuse la CucutcnL Au comparat aceste obiecte cu cele găsite şi studiate în alteţărl. Studiul Preistoriel, pre­ zentînd interes pentru el, l-aii continuat şi că-o pătîndu-şi .. îndrumările s'au apucat să lucreze în: mod sistematic pentru a face preistoria tăril noas­ tre, începînd cu Moldova. Beldiceanu conducea săpăturile, ca unul ce era mal cunoscător în a­ ceasta, Iar Grigore Buţureanu studia materialul: găsit. Aii făcut��grificii materiale pentru această lucrare, care-]' pasiona, căci n'aveau nici un ajutor bănesc. . Aii căutat să infiinteze societatea stiintifica si literară din -Iasi în î�telegere cu D-;il C'. Bo­ tez şi Eug. Rizu,' dar preşedintele acestei socie­ tăţt, învăţatul Grigore Cohălcescu, de la care el aşteptau Să-I lumineze şi Să-I sprijinească, avea alte păreri asupra statiunet Cucutenr, din care mal ales se adunase un Însemnat material. A­ tund Grigore Butureanu alcătui memoriul pe care-I prezintă la congresul de Antropologie şi Arheologie preistoricădin Paris în 1889. Aci el e hine apreciat demernbriî congresului, în special de preşedinte, D1. de Quatrefages, care continuă Să-I dea sfaturi cît a trăit şi fu încurajat şi de Ale­ xandru Odobescu �\care îi aprecia activitatea lUI în Preistorie. Aceste îi fac s� continue lucrarea. Dar mij­ loacele materiale Iipsindu-le de Ia o vreme, sînt nevoiţi să întrerupă săpăturile. D-I Take Ionescu, ca ministru al Instruc [87] Grigore C. Buţureanu 81 ţiunil, a Înscris în budgetul pe 1895-96 al aces­ tui minister suma de 5000 lei pentru cercetărt de Preistorie la noi in ţară. Cu această sumă s'au cumpărat instrumente, s'a plătit suplinito­ rul lui Beldiceanu şi s'a desmormîntat jumă­ tate din staţiunea Cucuteni. Aici, pe lîngă un numar mare de obiecte, s'au gasit şi 5 schelete omeneşti. pe cari le-au socotit a fi din epoca pietrei lustruite şi din care unul aproape întreg. Scheletele au fost scoase cu pămîntul în care s'au gasit. Tot acest material a fost predat U­ niversitătit din Iasi si cîtăva vreme scheletele şi celelalte obiecte' puteau fi văzute în nişte du­ lapurî de sticlă în sala paşilor pîerduţî de la Universitate. , � Pentru anul următor nu s'a mai înscris în . budgetul Ministerului instrucţiunii nici un fund pentru săpături şi el au trebuit sa predeie U­ niversitătit si instru meritele. In acest timp moare şi Neculai Beldiceanu. Grigore Buţureanu urmează singur sa studieze materialul adunat şi incepe sa. facă lucrarea "Timpurile preistorice în Homînia", dar moare înainte de a o fi terminat. , El zice în preîaţa acestei lucrari: "Homa­ nia, prin poziţia sa, se află între popoarele ra­ saritene şi cele apusene, dar mal. ales în dru­ mu 1 migraţiunilor celor mari; prin desrnor­ mintarea staţiunilor noastre preistorice s'ar statornict linia de unire şi caracterele comune dintre apus şi centru cu acele din sudul şi ră­ săritul Europeî". Staţiunile preistorice desmormîntate de Ne­ culaî Beldiceanu şi Grigore Buţureanu aparţin epocelor; neolitică, a bronzului şi a fierulut. Obiectele aflate sunt: topoare de silex şi grez,. r ăzătorî, virîurî de săgeţi, sule, cuţite de silex, instrumente de os, vase de pamint grosier sali fin, lucrate cu mîna sau cu roata, ornamentale; [88] 88 Laura Zaharia mărgele de pămînt, Iusaiole de pămînt, idoli de pămînt reprezentînd oameni şi animale, fi­ bule de bronz ele. La expoziţia naţională dela 1906 s'a putut vedea În cîteva dulapuri o co­ lecţie din principalele obiecte preistorice. lată şi numele staţiunilor : Cucuteul, Bel­ ceşti, Hădăşent, Dolheştî, Stroeşti, Preuteştl, Ba­ saraht, Părăul Glodului, Ichimeni, Sărea, Rafai1a. Nirneni n 'a urmat la nol în tară lucrarea începută de Neculai Beldiceanu şi' Grigore Bu­ ţureanu şi e păcat de atăta material, care se pierde. Pe cît ştiu, străinii au făcut săpăturt şi au adunat material, care a fost dus în afară. Grigore Buţureanu era om, care nu dădea îndărăt inaintea piedicilor, nu se descuraja de nesuccese, ci cu mal multă rîvnă muncia. Nu s'a ridicat decît prin munca lui proprie; nu înţelegea să j se dea sau să dea decît pe calea dreaptă. Ce suflet ales era dînsul! Cu cîtă mulţumire vedea el pe tinerii, cart lucrau şi cu cît drag îl ajuta pe cît putea! A fost bun prieten, bun soţ şi părinte. Ce' fericit se simtia el între al lUI! Dar si ce bu­ curie era pentru noi copil şi nepotii lUI să stăm cu el de vorbă! Prietenul pentru el era sfint. Nu l-am auzit nici odată judeclndu-şl prietenii şi nict nu sîiîeria ca cineva să-I vor­ bească de rău. Iubia pe om În general. Nu căuta nimănui vină, dimpotrivă," deplîngea pe cei ce apucau pe calea rea şi era ingăduitor pentru cusururi­ le altora. Nu recurgea nimeni la el în zadar, dacă-I era În putinţă să-I ajute. Ba era prea în­ crezător. Dacă un om i se plîngea, nu se putea să nu-l creadă şi Cl4n era să fie altfel, cînd el era sincer? " Numai pentru el \era nepăsător şi aceasta I-a făcut să se piardă aşa de timpuriu. Era o fire entuziasta şi a întreprins multe [89] Grigore C. Buţureanu 89 cad l-aii adus necazurl. Era luptător entuziast si pe terenul politic. , Ca profesor era Iubit de elevl. Lecţiile lui interesante, erau pline de farmec, căcl vorbia îru mos şi cu înflăcărare. Cred că puţinî erau elevii, cad nu-l ascultau cu plăcere. Multumirea lUI era în muncă. A citit mult. Tot tirnpu 1 liber îl întrebuinţa pentru aceasla ; vacan ţa tot cititulul era consacrată. Şi ori unde i se cerea, muncia cu tot sufletul şi cu folos şi amintirea lUI s'a păstrat acolo, pe unde a trecut. Şi a putut munci, pentrucă a avut o tova­ răşă de viaţă, care l-a apreciat şi n'a căutat nicî­ odată să-i facă grea viaţă şi a luat asupra el tot ce a putut din sarcinile gospodărieI. Era o fire veselă si vedea multumire în viaţă; în societatea lUI' nu puteai să TIU fiI ve­ sel. Era multumit că nu datoria nimic întîrn­ plăril ; nu-şl datoria decît lUI singur ceea ce era; nu s'a umilit n icl odală şi n'a făcut nici­ odată fapte de cari să roşească. "A lupta cu valurile vieţii, a le vedea în­ vingător în această luptă, iată rnulţu mirea de .a trăi", am găsit scris în notel e Iu L Laura Zaharia [90] DIV AN URILE DOMNEşTr DIN lYloldova şi lY\untenia În se. al XVIl .. a (urmare) (2) Anul 1609. In Moldova domneşte Const. Moghilcr; În Muntenia Radu Vodă ,,'!erban. In Moldova divanul se compune din aceştl boerl r Dt/pul Stroic>t vel logofăt, Nestor Ureche vel vornic ţări) de jos, Pairaşco Şoldan. vel vornic ţări) de sus, Gheorghe Leloeeanul; bunul după mamă al domnului 1) şi Ioan par­ calabl de Hotin, Isac Balica; văr primar domnulur, hat­ man şi parcalab Sueever ; Lupul şi Grigore, apoi Vico! şi htanislav parcalabi de Neamţ, Manole şi Ionaşco Leca, parcalabl pe Roman, Dumiirachi Chiriţa Paleoloqul veI pos­ telnie �), Ionaşco Ghean.qhe vel spatar, apol Gheorghe. Vasile Lozinschc stolnie ; Procoţne Carairnan paharnic, Nicoară Prtijescul vel visternic, Vorontar Prajescul vel comis (Su­ rete, II, 133. 365. Iorga, Doc. XI. 87). In Muntenia divanul �e compune precum urmează: Radu Bueescul clucer. Preda Bueescui vel ban Craiover, Cermca ,,9tirb9� vel vornic, Stoica vel logofăt, apof Lupul Ntca visternic, Mîrzea spatar, Gligorie comis, Bărcan stol nic, Stancud paharnic, Leca postelnie. (Iorga, Doc. Vll 271 ; Ştefulescu, Tirgul-Jiu, 58 ; Surete, ms. XXXV. 1(7). \ Anul 1610. In Moldova domneşte Consiouiin. Moghilă Vodă; în Muntenia R'adn Vodă Şerban, Pentru Moldova lif se găseşte nicr un urie, care si]; 1) Căsătorit Cristina (Iorga Doc. V. 81). 2) Căsătorit MaTia (Iorga Doc, V. 82). [91] cuprindă intreaga listă de boerf divaniştt pe acest an din diterite cărţI domneştI şi cărţi de judecată, găsind' mai multe nume de boerI veliţî ca: Nestor Ureche vel vornic ţării de jos, Isac Balica hatman, Chiriia Dumiira­ che Paleoloqul postelnic, Nicoară Prăjescul vel stclnic, Pa .. , traşcii Şoldan veI vornic ţări'( de sus; apol unind şi ară­ tările micilor din primavara lui 1611, am putea intocmi următorul divan şi pe HHO: Lupul Siroici vel logofăt 1). Nestor Ureche 2) vei vornic ţăriI de jos, Pairaşco Şoldasr vel vornie ţării de sus, Gheorghe lelozeana şi Ion parca­ labt de Hotin, Tsac Balica hatman şiparcalab Sucevel; Apostolachi parcalab de Neamţ, Manole parcalab de Ro­ man, Dumiirache Chiri'ţă Paleoloqul postelnic 3), Ionaşco Gheanghea spatar, Nicoară Prăjesctd visternic, Coste Bă­ cioc vel paharnic, Ştefan Prajescu! vel sto lnic, V oroniar Prajescul comis (Surete II. 247. Uri car XIV, 2(9). In Muntenia divanul se compune precum urmează: Radul Bueescul vei clucer, Prcd« Bueescul vel ban era­ iover, Cernica Ştirbe; ti vornlc, Lupul veI logofăt, Nica visternic, Mâ"zea spatar, Gliqore comis, apoi Costea, Bar­ can stolnic, Sianciul paharnic, Leca postelnic (Venelin 261 255; Ştefulescu, Documente, 316, 319). Anul 1611. In Moldova domneşte Constaniin Moghilă' Vodă. Divanul se compune precum urmează: Pătraşco Şal­ dan vel logofăt, Nistor Ureache veI vomic ţării de jos, Vasile Oraş veI vornic ţitrii de sus, Gheorghe lzlozean si Isar; parcalabl de Hotin, Apostolachi parcalab de Neamţ, 18�c Balica hatman şi parcalab Sucevei; Dumitrache Chiriţă Pa­ leolo,q, postelnic; apoI Arpcntie Pnljescul, Ionaşco Gheanqhe' spatal" Coste Băcioc paharnic, apoI lstrate BoZea, Stefan Pră­ jcscul stolnic, Nicoară Prăjescul vistiernic, Vorontar Pră� jescul comis (Acad. Rom. pecete 62; Surete Il, 261, IV 2J ; V. 243). In Muntenia intervine schimbare de domnie. Radu Vodă Şerban domneşte pînă in iarna lUI 1610; silit să fugă din scaun din cauza năvalei fitrit veste a lUI BatoI' Ga­ bor, el sosi în Moldova cu "toţi boeril lUI". Trei luni, 1 [ Divanurile Domneşti 9f 1) Căsătorit cu Păscalina (Iorga Doc. V. 698). 2) Socrul IUl lsac Balicu, care ţinea pe Naslasia Ureche; venia cecl socru vărulur primar al Domnuiul. 3) Dumitrachi Cbiriţă Paleologul ara de fraţi pe AZexandrn si Iavâl, liciori1 luI C, Paleologul negustor din Tarigrad. ' 4) Gheorghe Lozenschi slolnie, e ficiorul lUI Gheorgb(� Izlozeanul "din Loz�ni" parcalab de l-loliu; decI e Cllmnat cu Ieremia .Voda (Arh. genealoglcă 1I,'-179). [92] '92 Gh. Ghibănescu .stătu Gabor Bator 1) În ţara romtnească, şi prădă ţara şi mînăstirile. Tara ceru domn pe Radu. ficiorul Mihnef, care veni cu steag de domnie. Radu Mihnea alungă pe Bator Gabor din ţară, dai' şi el fu izbit de armata lui Radu Vodă Şerban, care însă nepntindu-se ţinea mal' mult în scaun din cauza Turcilor şi ·.!'atarilor 2) veni iarăşl în Mol­ dova, de unde apoi se duse la Viena şi fn bine primit de Impăratul Rudolf, a căruls politică o reprezenta. (Mag. Ist. IV. 308). , Din timpul acestor frămîntărI avem cîteva documente 'date cu aceştr boert . Radn Bueescul vel cluce!',' Preda Bueescul vel ban Craiover, Cernica Ştirbei[ vel vornic, Stoica vel logofăt, Lupul vel visteruic, J..l1îrzea "el spata!', Gligorie comis, Barcan stolnic, Leca posteluic (Iorga Doc. VI, 461 : Stefulescu "Documente"32'2" 324). Venind în scaun Radu Vodă Mihsiea, găsim încă din 26 April l611 acest divan: Tudor vei ban Craiovel, Vin­ tiU vel vornic, Cernica Stirbei vel logofăt, Stoica vel vis­ ternic, Cristea vel spatar, Cociul3) veI comis, Panaite vel stolnic, Stanciul vel paharnic, Fote vel postelnic (Al. Ste­ fulescu, 'I'lrgu-Iiu 62). Din alăturarea acestor 2 liste de boerl reese că o :dată cu eşirea din scaun a lUI Radu Vodă Şerban s'a dus politica fraţilor Buzeştr şi din boeriX lui Şerban trec la Radu Mihnea următoei)': Cernica Ştirbei log., Stoica vist. şi Stanciul pah. CerlalţI fug cu domnul lor În Moldova, unde îI vedem iscălind o jalohă : Jj{l�r.qac (Mlrzea) zpatario, Le­ ha poztelnico, Greqorio comiz, Nika vizterio, Lupul logote­ to, Lllp/,fl paharnico, Georgio armaso (Hurm nzachi. IV I. 456). In' Moldova domnia lUI Constantin Vodă se isprăvi 'cu sfirşiilll anulul 1611 şL fwînlocuit cu 'l'omşa Vodă, cum zice: J'ha cambiato in un Tonso figliolo gia di certo Voivoda" (26 Noem. 1611, HLll'llluzachi IV. 2. 329). Con­ stantin Vodit fuge l� Hotin, unde îl găsim la J 7 Ianuarie I 1) Pentru alungarea lUI Gahor Balor vedrm că atît Radu Vodă cît şi COlJŞt. Movilă incbpe .. tmctale de alianţă CII rl'geJe MateI in 20 şi '28 Febr .. dat în laşI (Rur�uzacbe IV. L 429. '131), 2) De aceste năvălirI-. face aminlire notiţa din Cartpa domnească a luI C, Movil:.i, Vodă din 2� Augllst 1611, vorbind de 6 cal dati ir. tre­ buinţa ţăriI de. postelnicul l��,rpentie Prăjr'SCIJ.I, preţelui!l 120 u@:bi,aceia s'au dat IUl Abmat Paşa ,,' lilI Cal'aş MirZil, cind am trecut CLL oaste in ţara J\[untencască c .ntra Radulul Vodă Şerban" (Ispiso'lce �i zapise L 2, 86). I 3) COCil,l scris şi Coci, �'otzi e un gre". D-l Iorga vorbind de Lnpul vei vornic al ţăriI de sus din 7139 li zice că eCoei, Coizi grec. ,(Doc. XVI. 420), de �i Vasile Lupul îşI dă de tată pe l\'eculal ilgă sub Radu Mihnea, cum cetirn şi în ÎI1scl'ipţia bisericeI Stdea din Târgoviş­ .te, uude e Îngropat tatăl său. [93] I I I Divanurile Domneşti 161� (Hurmuzachi IV. 1. 459). Despre sfîrşitul lut Con­ stantin Moghilă avem frumosul studiu a IUl Hajdeti ln Ar­ hiva istorică III. 70, pe Ungă povestirea lui Miron Costin, cu înecul în firele Nipruluj (Let. 12, 226). Cronica ţăril. pune prieil,li1 dăril.,af.l:1răa .ltuConstautiu Moviţă "birul a­ nulul înUtJ: nu l'a plinit şi scărbindu-se Împărăţia a mazi­ lit pe Constantin Vodă şi a dat domnia IUl Şefan Vodă .. 'I'ornşa. N';t folosit lUI Constantin Vodă uricile ce avea de la împărăţie date ta.ălu) 3iW Ieremia Vodă, de domnie veernicălut şi feciorilor lui" (Let. 12,2(1). Ideîn dinaatică nu era o inovaţie pentru boerit timpului. .Ieremia Movilă ridicat din boer la domnie, ţinea să-şt valorifice titlul ca domn pe viaţă şi cu drept la succesiune pentru fir să\'. In tractatul încheiat CU Hanul de la Căusanl şi întărit de Sul­ tau prin berat se zice că "domnia va fi neschimbată in zilele lui" (Let, F, 251). Numirea lUI Ştefan 'I'ornşa aduse adlncl tulburărf în sinul boerirner, care se deprinsese cu ideta că domnia se. cuvine de drept În linia caRei Movileştilor, intrucit şi sul­ tanul le dăduse firrnnn de domnie meree lur Ieremia Vodă şi ereditară În casa Movilă, dovadă evidentă de stingerea dinustier Muşeteşti în mintea oficinlilor furcl din Tari­ grad. De 16 anl se ţineau domniile Între membri! fami­ liei Movilă şi am găsit aproape acetaşt boerl, can îŞl dis-­ putati rangurile : Lupul Stroier e logofăt mare pînă la moarte, Nestor Ureche e mare vornie şi reprezintă singur toată politica Movilestilor, lucru care îl cunosc şi croni­ cari], căci zice iutr'un loc "însă divanurile toate erati prin Nestor Ureche vornicul" (Let. 12 265). 'I'ot] aceşti boert. s'au arătat duşmnuî de moarte noulut domn şi fug cu toţif la Camenită, In starea actuală a cunoştinţelor de Înrudi]"! genea­ logice nu putem spune toate legăturile de neam între casa Movileştilor şi diferiţi mart boerl de divan; putem tusă lega. unele tnrudirt mai de aproape a principalilor boert, din care reese pînă la evidenţă că la baza politice! interne a timpulut era înrudirea şi încuscrirea. Nu ştiu, de pildă fe-­ lul Înrudirei Lupulul Stroicl cu Movileştir, de şi StL'oiceşti,( erau de două 01'1 înmdiţI ClI el. Stim Îusă că cea mal mare trecere o avea Nestor Ureche marele vomic, el al-­ cutuind într'o Yremeîntreg divanul. El era rudă prin în­ euscrirea sa cn casa Mo\ileştilor, întru cit era, socrul luI Isac Balica, nepotul de soră (Scheauca) lUi Ieremia şi Si­ meon Vodit. Bătrînul ]larcalab de Hotin, Gheorghe Izlo­ zeanzr.l zis şi Cataralul (curatul), grec, era socrul lut Ieremia Vodă, care-I ţinea pe fata lUI, Eljsabeta. (larga V._ 81). Cel care a stlldiat În special inrudirH�_ cai:lel Movile-. [94] "94 Gh. Ghibănescu .ştllor cu boerir din divan e d. Sever Zotta, în "Arhiva genealogică" şi rezultatele sunt mulţumitoare. Intăt Stroioeştit de şi mar puţin, dovedită documen­ tar, aveati îndoite InrudirI cu Movileştiî şi înainte de a ajunge ei domnI şi după acela (Arh. genealogică II. 237). DJ. Iorga (Doc. V. 578) 11 pune pe Lupul Stroicî logofăt cumnat cu Ieremia Vodă şi Simeon Vodă, căct ţinea pe Ileana Iogofeteasa, despre care d. Zotta face atitea rezerve Apof Urecheştil se înrudesc prin Balica cu Movileşti)', întru cît pe Nastasia, fata lUI Nestor Ureche o ţinea în căsătorie Isac Balica hatrnan, nepot de soră lUI Ieremia Vodă. Pră­ jeşti:t; Nicoară, Stefan- Voroutar şi boerT cu boeril, erati rude cu Movilestn din căsătoria lui Nicoară cu Teodosia sora lUI Miron Bamoschi, strănepot lut Ieremia Vodă. Du­ mitrachi Ghiriţă zis şi Paleologul era cumnat cu Ieremia Vodă, întru cît ţinea pe Măricuţa, sora Elisavetei Doam­ ner, decr altă fată a lUI Gh. Izlozean. Vasile Lozinschi stolnic, apof paharnic era cumnat cu Ieremia Vodă, Isac Balica hatman era nepot de soră Movileştilor, întru cît Melentie Balica, tatăl lui Isac, ţinea în căsătorie pe Scheauca sora, lui Ieremia şi Simeon Vodă. Rart familii boereştl aveati mal veeht şi mal adincî tnrudirr de neamul'!' ca Movileştir. De aceia în jurul lor ajunşi domni s'a strîns boerime mare, . care în timp de 16 anI s'a folosit de toate bunurile pu­ terer. Pentru o mal largă dovadă a acestor întinse tncrîu­ gătllr'l Movileştt cetitorul s� citească frumoasele studii ale d-lut Sever Zotta despre Movileştt în Arhiva genealogică, anul Il. Anul 1612. In Moldova domnia nouă a lur Şltfan Vodă Tomşa : în Muntenia domnia 1lI)U�L a lUI Radu Vodă jlfihnea. Amîndouă aceste domnit reprezintă un reviriment poli­ tic al 'I'urcilor f�ţă cu politica polonă a Movileştilor în Moldova şi a lui \lludolf al Auatrief �n Muntenia prin Radu Vodă Şerban. Din această cauză zgllduirile au fost pu. ternice şi clasa bqerească înregistrează multe descăpăţi­ ,nări de marI demnitari al ţării. Că aşa ati fost lllcrurile pentru Moldoya mal ales, !le start dovadă documentele in­ terne. căcI nu găsil,n de fel ul'ice cu divanur'i de boerX, fiind că toată lume� şi-a căutat de-a scăparea cu viaţa, 'În loc să stea pe Pî\? şi pe j udecăţL Anul 1612 e au' de lupte. 11a Cornul IUl Sas armata lUI Constantin Vodă A1o\-iIă cu Potoţki e hătută. Potoţki '8 prins şi dus rob la Poartă. Constantin Vodă Movilă se îneacă în Nipru. Atunc� au perit boerT de samă: Vasile [95] Divanurile Domneşti' 95 .Stroici logofătul, Isac Baliea 1) hatmanul, Dam. Ohiriţă Paleoloqul, postelnicul, .M,tron stolnicul, mal toţi nepoţi, ,eu.mnaţ� şi ueri, Nestor Ureche stătea la Cameniţă ,,'şi aşa îl sfătufa pre dînşii să nu meargă în Moldova. zicînd să lase să se mai vecheas.cădomnia lUI Stefan Vodă, că a­ -curn fiind domnie nouă, Moldovenii sint din fire pururea la domnie lacomi" (Let. 12, 263). DOI boert găsim pomeniţi în diferite cărţi domneşti: Vo'ieo logofăt, Ionaşco Gheanghe 2 logofăt apoi vel logo­ făt, Nădabaico vel vornic, Vasile parcalab de Neamţ, Boul -visternic, Ionaşeopaharnic. (Surete II indice). ' Politica internă a lUI Ştefan 'I'omşa ne-o reprezintă întiii persoana lut Ionaşco Gheanghe primul lui logofăt 'mare şi Voieo logofătul. Ionaşco Gheanghea era descen­ ·dinte din veehl şi marr boerf cu vază al secI. XVI-lea. Ii găsim legaţi de moşia Săvenilor din Dorohai, a cărut prim stăpîn a fost husarul Sava, care a întemeiat satul. El pier. zindu-I prin hitlenie, Petru Vodă Rareş, l'a dat lui Cozrna parcalab de Roman. In uricul de danie se zice că Petru 'Rareş Vodi, a dat jumătate de sat-partea de sus-lui . Cozma Gheanghe parcalabul (7054); apot boer fără boerie (7058), Iar cealaltă jumătate-c partea din jos=-frateluî săli, braiu. ego, Andreico Şeptelicl fost parcalab. Nu e rar a intilni în cursul documentelor fraţ] purtînd nume deose­ bite. Aşa avem Gh, Ştefan şi Glig. 1Yfogîldea fraţi. de oarece mama lor era născută Mogîldea-Zinica şi copii ali luat nume după tată şi după mamă şi după bun: Gli. Şte­ .fan Vodă, Gligorie Mogîldea şi Vasile Dumiiraşco. S'ar putea dară zice că soţia lui Gheanghe bătrmnl era năs­ cută Şeptelicl; 01'1 că mama lor a ţinut 2 barbaţt : un Gheanghe şi un Şeptelid; orf că erau cumnaţt (cum crede d. 'I'anoviceanu "Savenii" în Arhiva din Iaşi III. 336), ori ·că erau ueri primar] (Decan, "Frate" Arhiva din Iaşi, XI. 431). Cozrna Gheanghe parcalabul de Roman are 3 fil: pe Eonaşcu. Gheanghe, Gligorie Gheanghe şi pe Gheorghe Ghean­ ghe (Surete V. 290), jar ca nepoate de frate-bratu ego­ cred de vere primare-pe Anghelina, Năstasia şi Tudosia 1) Despre acest războIU vor1wşte însuşI Ştefan Tomşa în carlea ,sa din 2f> [u lie 7131: ,,Isae l3ălică hatman le-a prăpădit la ii luI videşug, cînd s'a lep;at cu alţI boerl pribegI din ţara Leş:Jseă, cu mullă oaste leşască şi CazacI ş'all veml asupra domniI mele şi mare riizboIll saCi dat la apa Jijiel şi D-zeLl l-aLl adLs sub sabia domniei mele, unde şi oasp-le lor faţă sint pen lru veşnică amintire" (IsiJisoace şi Zapise 1. .2. 156, 158). Iar Pri:ijeştilol' le confiscii, moşia Războen'f, pe care o dă ,dlugărilor de la Minăstirea luI Ştefan Vodă (lspisoace II. 1. 6). [96] 96 Gh. Ghibăneseu din 1552 (Uricar XVIII. 145): O altă soră a lul o ţinea în căsătorie Moviliţă. Ionaşco Gheanqhe este marele logofăt al atîtor domnf cu politică vrăjmaşă. De şi rudă=-văr-c-cu Miron Bar­ novschi MoghiJă Vodă, şi deer cu casa Movilească, ener­ gicul boer trecu de partea adversarulut de moarte a IOIr săI şi îl vedem ridicind treapta marel logofeţit. Noul domn îl tntrebuinţă ca sol al săti pe lîngă boerit pribegi, căct suit Iu scaun în Iarna lui HHI îl vedem în primavară, (19 April 1612) trimes în solie şi logofătul al doilea Ni­ coară Prăjescul scrie în act: "în lipsa milet sale pan Gheanghe vel log. la curte" (Surete Vl ll , 250). Marea boe­ rime fugiti), peste hotar cu Movileştir constituia un peri­ col permanent pentru 'I'ornşa Vodă, şi de acela - cred ­ ruda lor era solul bine venit. Neizbutincl el fn înlocuit eu Voico. Pe acest Voico il găsim vistemio sub Simeon Vodă (Ispisoace 1. 2. 56. 58). Cum după domnia lUI Si­ meon Vodă, boerimea ţeriI se rupse în două tabere, Voico el luat partida lUI Mihailaş Simeon Vodă şi a pribegit tot timpul dornnier minoruluf Constantin Movilă Vodă. In el, noul domn Ştefan 'I'omşa găseşte un partizan devotat şi în anii de grea cumpănă pentru boerimea ţăriI numele lUI Voico apare des în documentele timpului, cumpărînd ră­ zăşil in judeţul Vaslur, în satele Fauri şi Grumăzeştr. Voico logofătul a avut doi copil: pe Ghedeon şi pe Ale-­ xandra, pe care o mărită cu Vasile Bogza logofătul, care Bogza era cumnat cu Ionaşco Bolea logofătul, căct ţinea pe soră-sa Loghina. Loghina era soră cu V. Bogza (Surete VIII. 252. 253. 2(3). In Muntenia divanul e compun din beeri precum urmează: 'I'iuior veI han Craiover, Ventzla vel dvoruic, Nica vet logofăt, Cristea vel spatar, Pană visternic, Pa­ naite vel stolnic, apot lenache, Bratu vel comis, Lupul" paharnic. apoI Fisenţie, Foie vel postelnic (Veneliu 266. Surete. I. 347. V 138 : ms. XXXV. 1(7). I Anul 1613. In Moldova domneşte Ştefan Tomşa ; în Muntenia Radu \Vodă Mihnea. Domnia lui Şţefan 'l'omşa precum s'a· început in v{trsărJ de singe, tot aşa a ţinut,_ zice Cronica ţăriI. In anul întăiu 'romşa Vodă descăpăţină 6 mar! hoer'i. Pe boe,rI Vodă Il poreclea în batjocură ber­ be�>[ "s'arl î�1grăşat be'ţ.,beCiţ, sînt �unr 9,� jl�ngl!iat':; şi l� on ce vorba, de ocariÎl, a ţlganulm calau, voda ndea ŞI dărula banI ţiganu, luI.J30eril.î1 urîS8, ,măcar că .verau n�a'i toţl de casa luI, anume :\ Nechlfor Belclzman logDfatul, Bar­ bot vomic, f:,tnrza hatmanul şi Boul visternicul. In ase­ menea stare de nelinişte din lăuntru hoeril toţi s'au vor-o [97] Divanurile DomneştI 97 bit şi atrăglnd şi slujitoriî de partea lor "într'o noapte ati eşit cu toţi: la sat la Cucuteni şi de acolo ali poruncit lui Ştefan Vodă cu bine să lasă din scaun, că nu poate nime suferi domnia lUI cu atite vărsărî de sînge" (Let, l:l. 204,). La Cişmeaua lUI Păcurar de lîngă Iaşî boerit fură bătuţI de Vodă 'I'omşa, rară pe Bărboi bătrînul l'a lnţepxf de latura tlrgulur, Iar pe ficiorul lul Bărbol Sturza LI, spînzurat în poarta casei tătâui-săti. Alţi trei boerl, Beldi­ man, Siurea şi BONl pribegiră în Muntenia la Radu Vodă. Din aceste înşirări de nume şi de hărţuelt de lupte unind spusele documentelor cu arătările croniceî, ar urma că divanul lUI Ştefan Tomşa se alcătula din aceştl boer: : -V oico vel logofăt, Nădălaico vel vornie, Bârboi Sturea vel vornic, Vasile parcalab de Neamţ. Ieremia parcalab de Ho­ tiu, Vasile hatman şi parcalab SuceveI, apol Beldiman, Simeon vlsternic, apot Alexandru; Lonaşco pa harnic, An­ dreico spatar, Grigore Ciolpan postelnic. In străinatate pribegiatt încă boerit lUI C. Movilă Vodă şi Sultanul ceru Regelut Poloniei extrădarea următorilor boert : Gavril Mo­ 'Vilă beizadea, 'Nesior Ureche. Coste Bâcioc, Ivanco vist., Lurelko parcaJab, Vasile, Simeon visternic. (Hurrnuzachi lI. 2. 382). In Muntenia divanul lUI Radu Vodă Mihna se com­ pune precum urmează: Tudor vel ban Craiovel, Vintilă veI dvornic, Nica vel logofăt 1), Pană vel visternic, apoI Dediul, Cristea veI spatar, Bratul vel comis. Panaiie veI stolnic, Lupul JJlehedinţeanul vel paharnic, Bărnadi (Ber­ nadi Borisi) veI postelnic. (Stefulescu Dac. 327, 329, 33+, '344. 347, Surete I, 345. N. Iorga C. Căpitanul 104; Su­ rete ms. XXXV. 167. Hi8). Anul 1614. In Moldoya domneşte Ştefan Vodă Tornşa; şi AJex. lrimia Movilă Vodă .În tllrie i. 1n Muntenia Radu Vodă .Llhhnea. In Moldova n'avem nici un urie. care să ne arăte bo­ eriide divan, şi BieT cred să se găsească vre-unuL Cauza e că în acest an a fost lupta lUI Ştefan 'romşa cu oştile ]eşeşti aduse de Elisabeta, doamna Eremiei Vodă CU ceî dOI gineri al săi, Vişnoveţld şi Koreţki cum şi cu fiul sMt ma; mic Alexandru de 13 anl. Lupta s'a dat la Tăuteştl, linga IaşI şi a fost înfrîntă oastea lui Ştefan Vodă la sa­ tul 'rătărenl. Ştefan Voda a fugit la Radu Vodă al Mun­ tenie'(, 'jar în laş! a stat Elisabeta, doamna IUl Eremia Vodă 1) Nira logofăt are de ridor pc Preda �i de nepot pe "Vasile spa­ tar �i Necular clucer (Iorga Doe. V. 443; Vll. 273). 7 [98] �8 Gh. Ghibănescu cu fiul s�tî. Bogdan, "InscrclivamJrile toate e1·aIC� prin Nes-, tor Ureche V'ornicul : şis'aii trăganat acea domnie ,ma,'t pîi2d lawnan". (Let; 12265). ,',,' , ,1"', ,', • lată de cenu găsim dirţl de judecată, rii CI uri ce date de divan în acest an, 7122, tntru.ctt cel care Îndeplinea funcţiile divanulut era Nestor Ureche voruicul. , In Muntenia divanul e compus după cum urmează: Ianachi Catarginl veI ban, Craiove'l, Cristea vel vornic şi apof .. Gheorghe, Lnpttl vel logofăt, apoi Veniilâ; Deadiui vel visternic. Lec!:! spataI"Mihalachi stolulc, Bratul comis, Lupul Mehedinţanul paharnic, Rrănatii (Brănad) Borisi vol postelnic (Acad. Rom. XLI; 40, 42 ; Surete ms. XXXV. 168). Anul 1615. In Moldova domneşte Ştefan Vodă Tomşa '; in Muntenia Radu Vodă Mihnca. ' In Moldova divanul e compus din urrn ători) boieri: Nechiţor Beldiman; vel logofăt l), Ursutvec vornic ţări! de jos, Gacri; Mireea vel vornie ţăTil de sus" Toclie şi Petre parcalabt de Hotin, Iiadul parcalab de Neamţ. H. parca­ lab de Roman, Sturza hatrnan şi parcalab Sucevil. Griqore Ciolpan postelnic, apot Enachi, Diamandi spatar. Aleea pac harnic, Gheorghe. visternic, Gliqore comis, apoi Dumitraşco Goia (Wickenhauser, Solka, 74, 78 ; Arh. ist. I. 1. 158). , In, putinele documente ale acestur.firnp malgusim următorii boeri: Gh. Balş 2 log. Ion.aşco 8 logofăt, Luaşco velarrnaş, Simion vel ş;:ttrar, C. Roşea 2 vist., ,Goiem co· mis, Vasile biv spatar, J)um. Boul 3 vist. Moldovanstolnic, Rodna biv logofăt, Vasile ur,cchp, Nicoriţa, Gheorqhie Başota; Juraşco Başotăvornici de gloată, Lupul cupar, Dttm. TăutuZ (Arh. ist. I. 1. 118 ; Uricary. 213). In Muntenia divanul e compus precum urnleazfl:: Ianachi Catargiul veI ban ",,Craiove'l, Gheorghe veI vOl'llic, Vintilă veI logofăt, Dediul velvistemic, Leca veI spatar, Mihalachi veI stoln;c, Bratn vel comis: Lttpnl JIehedinţa: nul veI pahar. Bcrrnad Borisi veI postelnic. (Steflliescu Doc. 350. N. Iorga Doc. V.\ 297, Surete ms. XVI, 136). Acest divan îl găsim şi în Noembrie 1615 (larga. Doc. V. 1. 480) \ " , , Anul 1616 In acest an se fac RchimbăI'i1e de dom­ Ilie prin August. In Mo,ldova domnia lUI Ştefan Tomşa e tulburatrt de luptele cDntra Polonilor, ce sprijineai:'l pe A- l) Nu putem �ti bine ră\Pdra rădic3re a luI Nechifor Beldiman Ia treapta de ��l logofăt supt ::\tefa� Tomşa .. N,ecbifOI' Beldil,nan 3,l'e de soţle pe Ana lil'] cunoaştem 3 N!C10rJ : 11f1hmloşco Beldlman, voml C de poartă. Toader Be!diman, care arc de fecior pe ConstanLin Beld im an şi pe Maria căsătorită cu Savin Prăjescul veI vornic al Iăril de SllS (U- I' icar X. 230). i ,. , [99] Divanurile Domneşti' 99 ][ei�ndl;u Vodă Movilă, avtndu-şî mînă dreaptă pe Nestor Ureche. Documentele ne vorbesc de o domnie efectivă a lui Alexantiru: Vodlf Moghilă. Care de sigur-şi-a avutrli- ' vanul săli Jntl'eg; da n'a putut sta pe linişte şi de aceia -divanul nu a putut lucra, fiindu-l încredinţate toată pu- " tinţa lui de judecată 1111 Nestor Ureche. ' !' Boerimeajărit fiind împărţită fntre Vodă Ştefan Tom­ ,şa şi Movileşti n'au avut răgazul să stea a păzi şi jude­ cata la divan. Numat mînăstirile mart, statornice priil ter­ .menul înfiinţăriI lor=-şi'au căutat de a-ş) regula situaţia 101' fiscală faţă de noul domn; de aceia şi găsim pînă a­ ,cum .numaî trei cărţl domneşn de scutirr şi intărirî de mile la tret mtnăstirl ; Voroneţul în 6 ghenar 7124 (1616) scriind Vodă la vătavul de Suceava şi la toţl globniciî, de­ şugubinarif, olăcarits! pordrădavf să nu supere mînăsti­ rea. (Ac. Rom. 'LXXXIll, 30}; în 12, Mal 1616 scuteşte Humorul şi Suaivit0: (Acad. Rom. LXXXIV, 15; LXI, 19). , " Abia în 16 Febr. 'I'omşa revine în scaun şi cu 'toate peripeţiile de arme stă în scaun pJnă la 16 August, -ctnd se zice că a fost spînzurat ,de Turci (Hurmuzaehi ,IV -2, 418). Informaţia e ptelllatură. 'I'omşa va reveni 'în .scaun, dar acurnultuaţia lUI era zdruncinată, căci şederea: aproape un an a lUI ŞtBfa'n 'I'ornşa la curtea lut Radu' VDaă Mihnea ; j)te'zenţa armată a lUI Skinder Paşa în Mol­ -dova şi izbtnztlesale contra Polonilor, ce ajutati pe Elisa­ beta Moghileanca ; tnvincala 1111: Coreţki şi aMoghileancăi, şi ducerea lor la Ţarigrad ;in sftrşit tulburările ce se ţi-' .neati lanţ în Moldova aii silit pe Skinder Paşa de Silistra să pună capăt acestor stărI de lucrurl, şi zice cronica "Şi văzind şi pre Ştefan Vodă in tulburare totdeaunaşi despre .al săi şi despre străiu), l'aii mazilit.Jutndu-l 1n obezădin ţara Muntenească ; Iară domnia a dat'otn locul săti lui Radu Vodă, ficior luI MihaI Vodă" (Let. 12265') Acestea 1n vara lui 1616. ' . Cronica 'M.untellească nu clJnoaşte nic'i c�u,zele mazi.:. JieI lUI Radu Vodă, nicI ce: s'a'făpu,tcu el pe urmă, căci zice "după aceia împăratu'r'a nl:fZfii�t Ji)e Radu Vodă de laii dus la Ţarigrad" (Ms. cit. IV. 307),: Radu Vodă Mihnea e primul domn rQmîn. care trece direct CL( domnia din o ţară in alta, contin1�îndu-şz domnia ,de la Bucureşti la Iaşz, ca şi cum ar fi una şi aceYaş dom­ nie prin per80ana aceluTaş aomn. Prietenia sa cu Skendir Paşa de la SiJistra a provocat acest fapt politic, cu adînci urmărI pentru ţările romîne fiind motivat de o veche pasi­ une pentru Elisabeta Moghileanca, a cărei plete se păs­ 'trează şi aZl in plosca policandrulu'i de la Suceviţa. In Moldova divanul luI Ştefan Tomşa n'a mal lucrat [100] 100 Gh. Ghibănescu nimica pînă în August, nefiind linişte în ţară. Cu venirea tn scaun a lui Radu Vodă Mihnea lucrurile nu s'au aşezat deodată, nefiind nimica tocmit. Cătră toamna lui 1616 No- . embrie j 5 s'a înjghebat următorul divan: Ionaşco Ghean­ ghe vei logofăt, Dumitru Goia veI vornic ţării de jos, Ni­ coară Prăjescul vel vornic ţării de sus, lacomi şi Lonaşco parcalabi de Hotin, Gheorqhe şi Ciolpan patcalabl' de Neamţ, Manole şi Duca parcalabi de Roman, 'Mihulhat­ man şi parcalab de Suceava, Bernat Borisi postelnic, Ya­ sile Buciulescul spatar, Dumitru. ceaşnic, Gheorghe stolnic, Constaniiti Roşea visternic, Mihail Furtună comis (Surete II. 103). In Muntenia vine în scaun Alexasuiru Iliaşi înscău­ nat la 22 Septemhrie (Iorga Doc. IV. 125). Divanul îl compune încă din Decembrie din următorit boert : Dumi­ iru. vel ban Craiovei. Cristea vel vomic, Niea veI logo­ făt, Sterian vel visternic, Păhtş vel spatar, Gorgan ve] stolnie, Gheorghe vei comis, Preda postelnic (Stefulescu, Doc. 357 ; Tismana 13, 19; Iorga Doc. V. 436; Stef. D .. Greceanu Cronicl 331). - Noul domn Alexandru, era fiul lUI Iliaş Vodă Lă­ puşneanu, nepot de fiică IU1 Rareş ygţ:lă, strănepot -luf Ştefan cel Mare. El ţinea în căs�tife pe- Ileana- fata ba­ nului Enache Catargiul, ginerele' lUI Radu Buzescu clu­ cerul, a cărui fată Maria o ţinea el în căsătorie (Surete IX arburele genealogie). D-I Iorga vorbind de cauza tre­ cerii lui Radu Vodă Mihnea din Muntenia în . Moldova o pune în legătură eu încheerea păcii dintre Turci şi Şahul Persiet, încă din 1613 şi cu planul Turcilor de a începe războiul cu Polonia. Cum Radu' Vodă Mihnea era încercat în trebile domnie! şi devotat cauzet turceşti, el fu trecut cu domnia in Moldova, "de şi era un plăpînd cărturar că­ ruia nu-rplăcea să poarte sabia" (Doc. IV. 127). Asupra divanulut a'cestul domn ne spune că Roşii şi alţi ostaşi al pămtntulut ,se răscu�ar�F,S!lnp'olÎ'iva domnului, care domnra cu un divan ,şi o c,urte alcătuită din străini şi asculta întru toate de sfatilTili;l1 sncrulur său Eanchi Catargiul, un 1'a­ rigrădean (Id�l1l lV.\ 131). (va urma) Gh. Ghibănescu \ [101] "- Modurile de stingere ale obUgafiUof 'ln dreptul roman �i în codul "lfttJoleOD" . Această lucrare se prezintă ca o descriere compara- tivă a modurilor de stîngere ale obligaţiilor din dreptul ro­ man, în raport cu aceiaşi grupă de instituţiI din eodul ,,�apoleon". Mal inainte de a intra in această descriere, este ne­ -cesară o clasificaţie exactă şi complectă a modului de sttn­ gere [\1 obligaţiilor. Iată diversele diviziunî, în care se grupati in dreptul roman aceste instituţir. I), Cu privire la caracterele inirinsece in: 1) voite (plata). 2) nevoite (imposibilitatea de execuţie). II) După natura faptulur ce produce stingerea--după cum produc: 1) o solutie stricto sensu (plata). 2) o satisfactie (novaţiunea). 3) o solutio lato sensu (imposibilitatea de execuţie). III) Din punctu; de vedere al efectelor - după cum operati : 1) ipso jure (plata). 2) exceptionis ope (daţi unea de plată). 3) combinat (compesaţia). M'am servit. de: Paul Ereâeric Giranl, Manuel Elernentaire de Droit Romain 1913. Gaston j11ay, Manuel d", Droit Romain 1908. lI:[arccl Planiol, Traite Elernentaire de Droit civil T. II 1908. [102] 102 Julius Grigore Pascu M. d. si, mixte M. d. st s. dr. civil , M. d. st. d. dr. hon01·�r 1, IV) După apariţia lor în cursul timpurilor. Aceste din urmă două divizlunî, care nu-şl mal ati rostul după codul "Napoleon", pot fi contopite în una sin­ gură, dupăcum modurile de stingere sînt de drept civil, intermediar şi de drept pretorian. După acest criterltt VOl face un tablou sinoptic al modului de strîngere al ob­ ligaţiilor în dreptul roman. Mă vot sili să dan o clasificaţie complectă, care lipseşte atît în Girard, May şi ceilalţi autorî, dupăcum lipseşte o clasificaţie cornplectă a modului de stin­ gere al obligaţiilor in dreptul civil francez şi rom în .. Tablou sinoptic al modului de stingere al obligaţiilor din dreptul Roman. lI) per aes et.libram1remiterea for- 2) acceptilatio f mală a dato- pur quiritare 3) �ontr tocmai o amănunţită cercetare a individului cu care vrei' să perpetuezr specia-era la început încă sub forma ger/ minativă a instinctulul. Formarea familieî care a decurs din o stabilire mai regulată a relaţiunilor exclusive dintre doi' indivizr, ajută. dezvoltarea instinctului sexual subordonat unor necesitătî fizice si'l face să ia înfăţişarea sentimentului de perpetuare a speţil. 'I'ot aşa şi în privinţa sentimentuluî de apărare al. speciel. Individul se naşte cu instinctul de conservare-din' care cu timpul decurg sentimentele de perpetuare şi apa­ rare al speciei. Acest instinct de conservare fiind baza-sau slmbu­ rile sentimentuluj de apărare a specieî+tn primele timpuri: este singurul element care conservă şi apără fiinţa ome­ nească de factori)' exteriort. Sentimentul de apărare a speciel=-care este un sen­ timent altruist, vibrtnd nu numai pentru individ ci şi pen­ tru grupul d' care este legat individul prin amintiri şi, credinţe-nu se' va găsi în psihicul individului primitiv. Formarea familieî=dorinţa individului' de a-şi apăra. soţia şi specia perpetuată de el-iată origina sentirnentulnt de apărare al speciei. Atit sentimentul de apărare cît şi cel de perpetuare al spl�ciel se dezvoltă atunc! cînd individul ese din pro­ miscuitatea sexuală şi începe să-şi ordoneze relaţiunile cu o singură fiinţă de sex contrar. Fiinţa omenească, spre a se putea dezvolta şi trăi în bune condiţiuni, are .nevoe de o coordonare a instinctelor şi a sentimentelor. 01'1 ce instinct şi sentiment dezvoltat prea mult şi mal ales cind specia n'are nevoe de el, vor ti dăunătoare speciei atit cît şi iudividuluf. Se găsesc însă C:1ZIll'i excepţionale în care anumite sentimente fiind dezvoltate într'un grad extrem, vor ani­ hila şi Val' face sJ. eHspl,['ă chiar celelalte sentimente de [126] 126 Vespasian V. PelIa asemeni necesare dezvoltăret şi menţinere! in bune con­ -diţiunt a fiinţei omeneşti. Dacii vom studia cele două sentimente inerente şi necesare existenţel noastre, (sentimentele de perpetuare şi de apărare ale specie)'), vom găsi în documentele' omeneşti, multe cazuri de exagerare ale unuia din=acestesentimente, cazuri în cari vedem că individul nu mal este folositor speciet care l'a creat spre a o perpetua şi apăra. Sentimentul dep erpetuare al speciei-exagerat, şidez­ voltat tntr'unrgrad bolnăvicios, va da 'acele femel uşoare care în căutarea senzaţiilor-vor uita scopul adevărat al .sentimentuluf de care sunt robi te, şi-şl vor pierde întreaga -existenţă în desfătări tnfructuoase care adese orl le ră­ peşte sănătatea, degrad lndu-le sufletul. Exagerarea acelutaşl sentiment, la bărbaţf=va da a­ cel indivizi a-gtnditort şi nefolositorî societăţeî, laş'î şi a­ roganţr, bolnavi sufleteşte, incapabili de-a face vre-o faptă frumoasă în viaţă-lipsiţ)' adese-orl de sentimentul patri­ -otic, imoraHzil1dzilnicdeuleile, cinstite şi ducindu-Ie pe acest drum -steril şi nefWQşitor ,ş'pedeL , Al doilea sentiment inerent fiinţei orneneştî, este sen­ timentul de apărare a speeier, Acest sentiment îl găsim exagerat în psihicul multor . indlvizt. Acelaş rezultat nefolositor şi dăunător specieI, îl vor .aduce şi indivizii robiţI toată viaţa numal de sentimentul de apărare al speciei. In istorie şi în documentele orneneştî, găsim nenu­ .mărate eazurr în care vedem acei cavaleri vanitoşi care-şi pierdeau tot timpul în aetede bravură nefolosituare, dău, -nătoare chiar. 'I'impulIor reprezentativ Il găsim în Don Quiclwtte -a luz Cervantes-individul viteaz şi belicos-pe care sen­ timentul de apărare al şpecieî, exagerat aşa de mult-îl făcuse să se lupte chiarleu morile de vînt. De ee folos pot V aceşti indivizr care nu mal ali .spiritul de disciplină, nernat putînd coopera eu mulţimea în clipele cînd specia este ameninţată, Ori: ce sentiment trebue să crească temporar, În unele mornente.c-atuuct -clnd specia are nevoe de el�entru săvîrşirea anumitor fapte, De indată ce specia a\ fost satesfăcută, sentimentul trebue să-şi reree locul obişuuit în psihicul nostru-pentru tru a face loc dezvoltă reI altor sentimente de care specia .ar avea nevoe. Adese ori sentimentul de, apărare al speciei a fost 111 .luptă cu acel al perpetuărel' specieI. Aceste două senti- [127] Sentimentul de apărare a speciei 127 -mente, tot 'atit de puternice şi tot atît de folositoare fi- -inţef omeneşti, s 'au găsit În conflict la anu miţl indivizf. Sentimentul care a preponderat în cele mai dese ca­ .zur), acela care a fost exteriorizat de individ prin acţiune acela va fi ma)' puternic. Spre a vedea aceasta, vol cere concursul operilor li­ terare care oglindesc sbuciumărlle psihicului omenesc, -care ne dau o înfăţişare palpabilă a acestui psihic în toate fazele dezvoltăril sale. Sentimentul perpetuării şi cu acel al apărării speciei le găsim în luptă în una din cele mai vechf şi mai de valoare opere literare, in Iliada. Ori şi cine îşI aminteşte cearta dintre Agamemnon .şi Achille din cauza unel sclave. In psihicul lut Achille are loc o mare luptă sufletească între sentimentul de perpetuare al speciei ofensat prin ră­ pirea sclavei de către Agamemnen, şi între sentimentul de apărare al speciei care dusese armatele greceşti spre Troia La început'pTep€Juder��g;ă. sentimentul de perpetuare .al speciei care face pe Achille' să 'se retragă 1n corturile .sale şi să nu mal ia parte la luptă. Mar tirziti, participarea lui Achille la războiti, dove­ -deşte că sentimentul de apărare al speciei a eşit învingător. Ace)'aşl luptă sufletească .0 găsim şi în "Horace" a IUl Corneille. Acolo vedem două fiinţe în care lupta dintre sen­ timentul de apărare a specieî şi acel al perpetuarii speciei. ·este foarte frumos descrisă. In sufletul Camiliei învinge sentimentul de perpetu­ are al specier, în sufletul bătrlnuluî Horace învinge senti­ mentul de apărare al specieî, Sint cunoscute împrecaţiunile Camiliel cît şi cuvintele patriotice ale bătrtnului Horace, care punea interesul Ro­ met înaintea vieţii propriilor săi copil. Iu literatura modernă marele scriltor francez Paul Margneritte studiază într'un roman .. Les frontieues du co­ eur, această luptă sufletească. O tlnără franceză se casătoreşte Înainte de izbucni­ rea războlului Franca-German de la 1870 cu un doctor German. Răsboiul vine aducînd dezastruoe il rezultat pentru Francezr, Tînăra franceză, după o nouă luptă sufletească, re­ nunţă la toată fericirea ei, renunţă la copil chiar, ne mal putind suferi S�t aibă un german ca soţ. Vedem chiar în sufletul uuer femel, care este unelta [128] 128 Vespasian V. PelIa exclusivă şi indispensabilă a sentimentului de perpetuare al specieI, că sentimentul de apărare al speciei ofensat, în­ vinge şi anihilează cu totul sentimentul de perpetuare 'al speciei cît şi roadele sale. In cele mal multe opere literare, vom vedea că sentimentul de apărare a specier a dominat pe acel al perpetuărei speciei. * * * In acest studiu am căutat să dovedesc că sentimen­ tul de apărare al speciei, este un sentiment necesar dez­ voltăriI în bune condiţiuni al speciei. El este un sentiment inerent fiinţei omeneşti, un sentiment inrudit cu sentimentul de conservare şi cu a- cel de perpetuare al speciei. ,: Toate războaele sînt pornite din acest sentiment, toţl indivizii care formează nesfîrşitele armate care merg să înfrunte moartea nu sînt decit unelte conştiente ale speciet ce trebueşte apărată. Dacă în acest studiu am confundat de multe ori sentimentul patriotic cu acel al apărăril speciei am făeut'o spre a fi mai bine înţeles. Sentimentul patriotic nu este decît înfăţişarea subt care se tălnueşte asttlzl sentimentul de apărare al speeiel, nu este decît o fază a deezvoltărer acestui sentiment ine- rent fiinţel omeneşti. ' In afară de războaele religioase, toate războaele din trecut şi din prezent nu sînt decît sforţările speciei de a trăi şi a se dezvolta. Chiar războaele economice ale, cărorcauze au fost studiate de P. Kropotkine, sînt mînate de acelaş senti­ ment, de puternicul sentiment al apărării speciel. Specia are nevoe de debuseurt, de locun sigure, unde să i se poată dezvolta iudiviziî' care nu incap în fruntariile strîm­ te ale ţării În care s'ati născut, Salt cari nu mal găsesc în ea bogăţiile necesare. Asa deducem războaele din coloniî, care sînt tot re­ zultatul manifestărif sentimentulur de apărare al specier. Iubirea de suie, iubirea de familie, iubirea de con­ cet(lţenz, iubirea peMrn clasa socială din care (et eşit, iu­ birea de neam, iubirea de ginlă. iubirea de rasă, iată di­ jeritr;-le aspecte sul: 'fare se �n!ăţişazcr şi se va înjăţi,w:t sentimentul de apăral,e al speciei. ' \ Vespasian V. Pella \ [129] r PROBLEMA NEAMULUIl) Rari popoare se află În o situaţie aşa de nenorocită ca poporul Romtn, Cel 2000 de anf trecuţi asupra noastră ne-au adus în trista stare că astă-zf ne găsim tmprăştiatf supt atîtea stăptnin, ca nimene pe lume, escepttnd acele nea­ muri, cart ' n'au aspiratiunt etnice: tigan'iz şi eureti, Plămădit elementul Rornlnesc tu Balcani şi la Dunăre. era într'o incontinuă prelungire geografică întrutot răstim- -pur- dominaţîunlt Romane. In toţI Balcanii şi dealungul Dunării se resflrau cetăţi romane, cu o viaţă romană în­ tensă, care însă n'a rezistat vremurilor vitrige. Marele 'I'ra­ ian ne-a întins şi peste Dunăre pînă la Olt şi Mures saLI Someş. pentru a expune vieisitltudinilor vremurilor pe ur­ maşi! coloniştilor romant după 270. RUpţI de lumea Romană aier la Dunăre, după Aure­ lian, .şi fratii noştri din a dreapta Dunăril aii fost rupţl şi înghiţiţi în masa Slavă, care s'a întins după suta a şesarn peninsula Balcanică. Viaţa pastorală a elementului romî­ nesc a contribuit cu mult la mănţinerea unităţif neamulul, dar n-a putut ajuta cu nimic la mănţinerea unităţiI poli­ tice. Aier am fost o jucărie în mîna soartel. Amestecaţi cu Bulgaril le-am dat strălucirea dinastiet Asaneştitor, cu Kaloian, unsul Papet, dar ne-am colorat în aşa grad de slavrsrn, că ne-am îndepărtat cu mult de fondul roman al fraţilor in Apus. Bizantinii rupînd stăpînirea bulgară în ] 054, a II In­ lesnit Ungurilor stăpînirea efectivă şi durabilă asupra e­ Iementulut Rorntnesc de la Nord, şi în măsura în care e­ lementul Romînesc 1'01a spre Maramureş, Iar de acolo spre 1) Subiectul acesta era auunţat să fie lralat supt formă de con­ ferinţă publică de la tribuua AteneulU'1: Roniin din Bucureştr, în iarna lut 1914. Cum însă împrejurările au impiedecat ţinerea acestei confe­ rinţe, il dati azi cetitorilor Arhive?; pentru edificare. [130] 130 Gh. Ghibănescu ţinuturile Bolohoveuilor şi apot spre Moldova, în acea mă­ sură creştea vaza şi întinderea teritorială a Regatulut Un­ guresc. Năvala Tatarilor în 1240 puse capăt pe de o parte lnrluririî Slavilor de Nord asupra Vlahilor din Nord, lat' pe de altă parte slăbiud Ungaria s'a lnlesnit Voevozilor Vlahi să-şi capete acel crlmpetti de neatîrnare şi să în­ chege cele două voevodate : Muntenia cttre ] 241 şi Mol­ dova către 1349. Din slăbirea stăpînilor asupritori tras-am un folos politic şi ne-am organizat statul romtn sub cele două vo­ evodate, cu multe lupte şi saerificif de oameni, dacă nu de dinastil. Basarobii şi Bogdanii sint cele două case domni­ toare, cart alt înscris pe numele lor Întemeierea vieţii 1'0- mtneştt în cele două state inchegate de el. Iar mijlocul formal a fost lupta, pentru a se putea tăia pofta stăpînilor de a ne asupri şi întru a se ridica valoarea politică a ele­ mentulut etnic rornlnesc. Secolul al XIV -lea şi al XV -lea sint pline de aceste lupte, prin earf nor Romînil ne-am impus Ungurilor şi Polonilor şi l-am silit a trata pace pe picior de egalitate politică cu nor, Din acel moment nodul -,ieţeI romtneştt se mută de la plaîurile Ardealului, la cele 2 capitale romtneşn : 'I'ir­ govişte şi Suceava, cad reprezlntau în ochii romrnismuluî toată vlaga de rezistenţă a neamului nostru contra; duş­ manilor seeularl şi fireşti. Dominaţiunea turcească a sporit această valoare po­ litică a ţărişoarelor romîne. Ungaria prefăcută În paşalîc tur­ cesc de la 1526, n'a mal putut înduri ca Ungarie elementul 1'0- mtnesc. Transilvania autonomă a fost disputată de domniI noştri, şi chiar de la. Ştefan cel mare începînd am avut stăptnin efective asupra unor ăuumite cetăţr, cum şi drep­ turi asupra bisericii romtneştî din Ardeal. Era şi în firea lucrurilor ca noi să ne amestecăm în afacerile fraţilor no­ ştri din patria mumă; erp. comunitatea de religie, de gratti. de obtrşie. care uicî odată n'a stînjenit în mintea a lor no­ ştri. Pe terenul sufletesc \romînimea a fost una totdeauna, '(ar vlltorile politice aii fost numai pledict trecătoare pen­ tru acest suflet unitar. Moldova şi Muntenia, \ducînd o viaţă politică auto­ nomă, dar turlurită de Tureţ, şi-alt apropiat duhul lor po­ litic, şi întăi domnit alt muta�,scaunele de domnie de la Iaşt la Bucureşti, trăgînd după d�nşil şi schimbări intre boeril ţăl'Îl pentru a face să circule mai multă viaţă politică co­ mună între cele două ţăr'l, ehiagul ulterior alideit de Unire, şi care a făcut să crească conştiinţa politică de neam ro- [131] Problema NeamuluI 131 mînesc,prin mărirea teritorială şi de oament a ţ�rilor 1'0- mine unite: . Unitatea stăpînirei turceştî a adus implicit si unitatea stăplniril rorntneştt, după o frămintare de 450 de ant de tnrturire politică turcească. Micile ştirbiri aduse cu vre­ mea în trupul Moldovei, prin răpirea Bucovinet şi a Ba- sarabiet, n'ati slăbit avîntul spre unire, ci poate l'au ali­ mentat, căci durerea e cela ce încheagă sufletele mal mult de cît belşugul. '" Şi cu .. 'I'urcit se repetă acelaş fapt politic, care s'a pe­ trecut cu. Ungurii şi cu Polonil. Precum pe aceştia i-a slă­ bit. năvlJ,ţii 'I'ătarilor de la 1240, care a inlesuit închega­ garea stăteşoarelor rorntneştt la Dunăre, asemenea şi cu 'I'urcit. lzbiţl' de Nemţf la 1688, el aii fost aruncaţt la Du­ năre; iar în nesfirsitele războae ale Ruşilor cu Turcii, s' a slăbit Turcia în Rusia sudică, în 'I'artaria şi în Bugeac, Iar mal apoi aier la Dunăre şi din această slăbire a secularulut Juostru stăpîn-Turcii-s'a tnlesnit frămîntarea şi realiza­ irea ideilor de unire cum şi regenerarea culturală şi politică, -eare a adus apoi Regatul de astăzt. Al doilea adevăr istoric, care reiese din trecutul \Tieţii noastre politice este că elementul rorntnesc cu toată vigoarea lui internă şi de extenziune etnică, a ştiut si:\, tragă foloase politice dil1 slăbirea stăpînilor de după vre­ murt ; întctî Ungul'il la inchegarea politică, în state, apoi 'Turcii la redeşteptarea noastră naţională. S'all pus atunci în cumptnă tnsăş] fiinţa neamulut nostru. Problema politică era: cît folos v91; trage învingă­ tori) de la Turcii: tnvinşt pe spetele noastre ? Noi fiind la truntaria de nord aImperiululotornan .. .ne-am pomenit a fi lnghiţiţl orl de Austriacr, ori de Ruşi, 01''( de Polonî, Cel mar grăbit şi mal lacom s'a arătat Ion Sobieschi, care la Hi86 vru să ocupe Moldova; nu izbuti. In al doilea rînd se ridicară cu pretenţie Austriaciîla 1699, şi '(ar nu .izbutiră, Ocuparea vremelnică de către Austria aBana­ .tuluî Olteniei (1718-1738), cum şi răpirea Bucovinei în 1775, tnvederează această a el tendinţă de cotropire pe spetele elementului romînesc. S'a discutat şi se discută "încă în istoria noastră problema: Ce devewta poporul romi­ nesc stăpinit peste tot de la 1699 de.ÂJlstr'ia? Mersul vie­ ţiI noastre de stat ar fi stinjenit de sigur, s'ar fi nimicit; 1;11' sporul material şi cultural nu compensa istoriceşte pierderile politice. Pentru un popor nu numar traiul ma­ terial şi economic ctntăreşte, ci mal mult quoernarea de .sine. Aceasta de sigur ne-ar fi lipsit, in caz de am fi fost toţI romînil înghiţiţi de Austria. De la 1(i99 Austria n'2, mal ayut succese mari mi- [132] 13� Gh. Ghibănescu -.. Iitare contra Turcilor. Vin pe teatrul militar şi politic­ Ruşil. In programul lor politic de ridicare pe ruinele Tur­ cieî intram şi nOI Romtnir cu cele 2 ţări supuse Turcilor. Ori cît am discuta pro şi contra, cari au fost tendinţile politi­ cel externe ruseşti faţă de Turcia, un fapt reiese că de 200> ani Ruşii luptă contra Turcilor şi că graţie acestor lndîrjite şi des repetate războare ruseştî contra Tnrcilor ati tras foloase popoarele din Balcani şi de la Dunăre, căct pe­ urma slăbitel Turcii s'au ridicat GreciY, RomîniT, Sirbif. Bulgarii, Albanejit etc. etc., şi popoarele din Balcam nu relncep istoria lor politică de cît din timpul cînd prin, tractate impuse 'I'urciel ati răsărit Serbia, Bulgaria, Gre­ cia, Albania şi Romînia, cu deosebire enormă ca nor ne-am continuat viaţa politică de stat romrnesc, pe cînd toţ'( ceilalţi suferise urnilirea şi jugul paşaltculuî turcesc t E mare lucru pentru un popor, cînd îşI pierde con­ tinuitatea vieţii sale politice! Uitaţi-vă astă-zr la Polonl. Aşa alt fost Ungurir, aşa ati fost Slrbil, Bulgari], Grecit şi Albanejil i NOI Rorntnif n'am fost în aşa stare, n'am piîţit aşa ruşine! Explicarea cată 8'0 găsim în vlaga strămoşi­ lor noştrI, mlll mult decît in sfada dintre vecinii noştri mari şi tart. Braţul vînjos a lut Mircea şi Ştefan a impus Turcilor să ne primească capitulaţiunile, căci chiar invins fiind, dar dacă al luptat frumos şi eroic, învingătorul ştie, să dea preţ virtuţilor mvinsului t Şi cu nOI Romiuil aşa a fost cazul. Spuneam mal sus că Austria a vroit să ne tngliită la Hi99 şi n'a izbutit. Diplomaţia Exaporitulut a răpus Austria! Ruşit ati năzuit la fel în 1812. Turcii bătuţt groaz­ nic, primesc cererea Ruşilor de a le lua din Imperiu Mol­ dova din Nistru la Prut, Ekne-ar fi luat pe toţI, 'I'urcil ne-ar fi dat, dacă la spete nu li era teamă de Napoleon cu invaziunea Iuîtn Rusia. Şi de atuncr ni s'a luat linia Nis­ trulul, cu ale lut cetăţi de piatră, cu ale lul văi adînci şi bune de hqţnre, cu ale lUI legende de lupte şi răpunerr, cu al IUl eroî.legendarî ; şi deşi Basarabia de sud era rup­ tit de la Moldpva încă \ din 1538, h răpirea de la iti 1:2 :1- descoperit politica rusească de ac aparare asupra noastră, luîndu-ne ca de la 'I'urcl, S'a pus şi pentru 1$12 problema: ce s'o» fi întîmplat Cit poporul Rominesc, daciA era stdpînit de la 1812 de Ruşi r Pe lîngă stîrpirea vieţiI de stat rorntnesc, s'ar fi stinjenit în cel mai mare grad oric'f veleitate de cultură romi­ neaseă, mal rău de cît sub NemţI. DecI din glasul istoriei noI scoatem acest.e adevărurI : .. elementul romînesc a prins iviaţa politică şi s'a întărit şt [133] , Problema Neamului 133 unificat prin slăbirea treptată a stăpînilor sa; asupritori. Iar din politica vecinilor noştri puternici scoatem adevă­ rul: că nu le-a lipsit nict odată pofta de a ne tnghiţt, dar dî alt căpătat dureri de măsele, tocrnaî cînd ne.au pof- torit mat mult! ' . . Dacă istoria e ştiinţa faptelor fără repetare, totuşi din. răstogolirea lor se încheagă acea conştiinţă de neam, acel instinct de conservare al raser, care formează caracterul specific al fiecărei naţiuni. Dacă faptele politice n'au a­ tins de cît pe domul şi clasa dirignitoare, nexul lor cu faptele economice, culturale şi sociale" s'au repercutat a­ dtnc asupra tuturor claselor, aşa că Vodă şi poper, boerf :şi tăranr, neguetort şi cler, ati format o unitate etnică cu toate valurile ce tra[l; după ele evenimentele politice şi de arme. Dar mar ştim di� acest trecut istoric că asts-z! ro· esc Romrnt la cele patru hotară ale Regatulut : la 2 mili­ oane de Moldoveni peste Prut şi hăt departe peste Nistru, la 300000 miI în Bucovina; la peste 4 milioane sub Ungur l, peste :300000 pe malul drept al Dunării sub Sîrbf şi Bulgari şi -clt mal ştie Dvzeă în părţile Macedoniel. 'I'oţinceştă fraţi al noştrt ÎŞI duc traiul lor material şl cu spor, cum foarte bine observă mal toţi polemiştii noştrl de aZI, cum şi a­ -cer ce ati avut prilejul de a-I vedea la vetrele lor. Roi­ rea elementului romînesc e foarte prielnică neamulut nos­ iru din Basarabia. Sub administratia indolentă şi hatîrgie rusească taranul romin dintre Prut şi Nistru nu se vede isterisit întru nimica, sporeşte economiceşte, fiind a­ jutorat de legile agrare ţariane. El se plodeşte şi s'a în­ tim ca o caracatiţă şi peste Nistru, formînd acolo acel lanţ de sate, ce ţine chilometri dincolo de Nistru, făcînd din această apă o apă romtnească prin excelenti X pre Im­ be malurile sale. Rusismul pe dlnşiî nu-I atinge, căci l1ţ(!l pe o cale nu-l poate nimici nicl ca rasă, nicl ca organizere socială. Bruma de cultură, ce o primesc puţini!' intelectuali Ba­ sarabenj, priveşte o pojghiţă, aşa de subţire, ca şi o ceaţă străvezie, prin care se vede soarele, numar că nu arde cu razele sale. Clerul, funcţionarismul, proprietatea mare, deci cei cu interes; în colo ţară moldovenească, norod moldo­ venesc, grait; moldovenesc curat ca al străbunicilor noştri, eu voioşia lor, cu pravoslavia lor. Er nu circulă la nOI; n01 nu circulăm la dlnşiî, căct 'e slut la Prui : şi forma culturală şi literală le stă trnpo­ trivă. Pentru acei moldovent carI învaţă şcoala primară i;\i ceva clasegimnaziale, neştiind ceti de cit cu ciriJicii, noI nu existăm; cărţile noastre nu le pot, cetL limba [134] 134 Gh. Ghibăneseu noastră li e străină şi deci mentalitatea lor e înstrăinată de a noastră. Ei ne cred popor fără istorie, cu o Iim bă neaptă pentru cultură, căct sub vălul culturi] ruseştr el nu yăd alt orizon, şi cel cultural romtnesc le lipseşte. Numar pu­ ţinii intelectuali, cart all răzbătut toată cultura Universi­ tară rusească şi au putut ceti cu litere latine limbile �,­ pusene ca şi limba latină, încep a ne cunoaşte, a ne ceti cărţile, a ne pricepe limba literară şi a se interesa de· nor. Ba aceştia att dorul de a poseda biblioteci romlnestf şi avînd comert de cărţi cu nor, au şi comerţ cultural cu nor. Reiese 'dar că cu cît Moldovenii din Basarabia vor învăţa mal multă carte rusască vor deveni mal buni 1'0- mtnr, putînd circula el la nOI şi nor la el. Cel mal Ins­ trăinatr prin cultură şi interes sunt preuţiT, căc! în dosul coli vei şi colacului uită de datoria lor sfîntă de romin .. izgonind din casele lor limba moldovenească, rar copiii lor, nu învaţă graiul părintesc decît ori de la slugt, ori tn Seminarul din Clrişinăti. . Peste Prut nor ne putem chizeşlui pe o foarte să­ nătoasă ţărănime m.glQ,ovellească, peste care statul rusesc cu a lut ţesut administrativ a turiurit foarte puţin, şi care ţărănime se plodeşte, trăeşte simplu, dar sănătos, şi-şi păs­ trează toată comoara sufletească a neamului fără pic de Înstrăinare. Clasa dirigultoare însă dusă de nevoile de it trăi în stat rusesc, a învăţat limba statuluî, o practiciă chiar ca limba maternă, dar 01'1 cît pare a fi de lustră­ mită în aparenţă, în fond tot din sinul el va veni a cea în­ viorare natională, care va garanta o. mal solidă viaţă 1'0- mlnească în meleagurile dintre Prut şi Nistru. Neamul nostru din Basarabia are acea superioritate etnică asupra Ruşilor, care le asigură chiar o predornnire asupra lor. In contactul cu Moldovenii, Ruşii se fac Moldovent, mat mult de cît Moldoveni]' Ruşî, cu toate că sînt in ţară rusească. In cela ce priveşte ii starea romtnilor de sub monar­ hia Habsburgică, 110l eel'\din Regat le datorim lor mişca­ reanoastră culturală, Întl\u cît el ca romîn>r n'au fost zdro­ biţI: în dezvoltarea lor iiaţiouală, Biserica rominenscă, cu toate tnrturirile de cult străiu ce a suferit, a rămas in. esenţă rominească şi dacă \theologi ccriani, norodul cres­ tinesc şi-a impus credinţa R'f\ tradiţională de a avea ctlrţi romtneştl în biserică- -nu latine; biserică cu catapeteus­ mă-nu boştiură ca cea catolică : popi căsătoritt cu mame preutese-l1Ll celibatarr ; şi altele şi altele, aşa că a eşit acea împestriţare de dogmă şi cult în care forma a fo;:;t sal­ vată cea veche romlnească, iar fondul teologic primit. dar­ neinteles. Dusmania teologică între preuţit celor 2 culturI a găsit în poporul drept credincios un stăvilar puternic, ci:Îd [135] Problema Neamului 185 uni-a luat în serios pe mCI uniî=-neinţelegiudu-î. Sufle­ tul naţional n'a fost pîngărit de polemica religioasă. şi la marile trămintărl de neam biserica romîneaseă a stat una şi neelespărţită, cum am avut prilej de a o vedea acum In urmă, cînd C\l chestia Episcoplel de la Hajdodorogh. Organizarea bisericii Ardelene e de aşa natură că, satisface toate nevoile morale şi culturale ale neamului, fiind o cetătue a romluismuluî, contra cărera duşmanii noştri secularr au dat şi dau asalturr nesăbuite fi1ră a pu­ tea clinti nimic din edficiul nostru cultural. Pe lîngă lup­ tele încinse între clasa noastră dtriguitoare şi statul maghiar, l'lllpte ClI răsunet puternic în ţară şi în străinătate, poporul de jos îşi duce o viaţă economică şi socială mult superioară ţăranului nostru, avtndu-şt munca şi economia publică mal organizată ca la nol=-răsunet fatal al mo­ dulut diferit de al nostru, in care ei ali trăit şi trăesc. O ţărănime mal cultă şi mal bogată, rată starea fraţilor de peste murite ; de acela dînsa a ajuns la fază mal conşti­ entă, la care ideia de rasă şi de, neam e în vlltoare şi luptă pe această temă cu adversarul secular. El aLI slujit şi slu­ j esc canzer mari a neamulnt, CăCI ei ne-au dat VEidicl de samă ; el ne-ali tipărit cărţî temeinice pentru cultura morală şi religioasă a noastră, ei ne-au dat scriitorr de seamă, ei ne-ati dat căntăreţii noştri naţionalî. Ei aii cir­ culat şi circulă în viaţa noastră culturală şi religioasă, şi tari pe trecutull10stru comun, reclamă de la nOI datoria ce avem de a-I ajuta să ne unim cu el' şi politiceşte. NOl ceşti din Regat avem inima şi dorul ferbinte peu­ trti tott fraţii noştri. Indru marea spre o Vihţă comună 1'0- mtnească, unită şi strînsă sub un singur steag politic noi cată să li-o dăm; dar această unire supt un singur steag ne-a cer, ne-a imploră astăzi cele patru milioane de romlni de supt stăpănirea nemţască şi ungureasca. Orbi: de-am fi şi încă am vedea cum acest strigăt nu e al nemulţumiţi­ JOI' nesăturatl din elasa intelectuală, nu e al oropsitrlor eoartif sati al nervoşilor, ci e strigătul scos din piepturile cantăreţilor noştri naţionall, cari născuţt şi crescuţi pe Someş, pe Olt, ori pe Mureş, au supt din răstriştea tre­ cutului lor, acel glas, acel viers de înviorare al neamului pe care 1101 îl repetăm în ecou puternic, căci svăenirile i­ nimilor lor sînt svăcnirile inimilor noastre şi durerea lor trecută mal tristrt şi mal amară, e durerea trecutuluî nostru. Doina se cîntă in Carpaţi şi pe coastele răsăritene şi pe coastele apusene, şi ea duce dorul neamului nostru: scos din eutele adtncr ale unul: traitI arhisecular plin de durerl, plin de amărăciunl ! Dacă Dunărea în acţiunea el geologică a bortelit Car [136] 1:36 G11. Ghibănescu pati) şi şi-a deschis drum spre Marea cea largă. durerea· din suflet a nearnulut nostru a netezit culmile Carpaţilor şi a făcut din masa poporulut o unitate de stărl sufleteştl prin asemănarea restriştilor vremilor prin care am trecut cu toţii. Lobăqu: în Ardeal, rominui în ţara Muntenească şi oecinătatea în Moldova veche una şi mare. ati făcut să tre­ sară aceleaşt aspiraţiunt în sufletul ţărănimel, indiferent de ce stăpăn] !-ai:'l robit: nerneşul Ungar sau Ungarizat, boerul şi voevodul muntean orl moldovean. Stărr asemenea nasc sentimente asemen Ja şi la 48 era atîta armonie în gindirea şi simţire a romtnismulut, că bardul de atunci a turnat în formă lapidară toată problema politică a nea­ mului: .ztniţi-vc't în cuqei, tmiţi-ve(; în simţir?:. In curs de aproape 70 ele am elementul romînesc de supt A ustriact şi -a valorificat tntr'atăta personalitatea lor etnică, că astăzI se pune problema întreagă: ori să ni se asigure o desăvîrşită autonomie naţională înconcer­ tul popoarelor din monarhie, 01'1 atunct să ne îndreptăm privirile spre Carpaţi, ca ele acolo să ne vină raza de scă­ pare, prin înfăptuirea u.nirei celei mari, nor fiind urrnaşit celor ce aii înfăptuit unirea cea rnică la 1859. Pentru celelalte grupuri de Rorntnr, ce vremea l-a aruncat peste Dunăre, de frica birulul sau de năsilni cja 'I'urculut, problema neamului nu se poate pune nicl aZI niet mîne, pentru că discutată la 1913 în pacea de la Bucureştt, îşI aşteaptă realizarea ei, cînd Balcani'( nu vor mal fi invăluiţî In foc şi sînge, şi viaţa de stat va curge nor­ mal în aceste regiunt. In anul mlntuirei 191;) problema neam ului nostru are 2 feţe: una care priveşte soarta fraţilor Basarabeni, alta care priveşte soarta fratilor de peste munte. Privită acţiu­ nea pe altă faţă, cum o pun unele din partidele noastre problema momentulut e de a lupta cu Ruşit contra Nern­ ţilor pentru înfăptuirea ideal ului nostru, rupînd de la Austriac'( toate regiunile locuite de Rominj, ori de a lupta cu Austriacil contra Ruşilor P0.ntru a ne lua teritoriile locu­ ite de Rorntnt din Prut în Nistru. Teriium non datur. Faţa lntăln a problemei (\ discută pătura de puţint Moldovent din Basarabia, cari, fără burse de stat ULl că­ pătat situaţiuuî la nOI, aducînd �u el ura îndreptăţită con­ . tra stăpănitorilorvitregt ai Mold�vet de peste Prut. Pe lîn­ gă aceştia s'ati mal Inhămat căţI:,va politic.iaul, cari nu a­ pucat \T.emile de -restrişte diplomatică de la 1878, yenite fără vola noastră, după elanul încins peste rOll1înimea toată la 1856, cînd ni "s'ail dat de Europa judeţele sud Basan1- bene. In dosul acestora puţinI, singuri'î sincer!, lealI şi în­ dreptăţiţI, de a discuta cu aprindere faţa întăfa a probleineL [137] Problema Neamului 137 I . tot restulnu e de cît plevuşcă interesată, cumpărată şi ni e scîrbă cînd în pomelnicul acestor condee înstrăinate se văd nume de oament sus puşt, oferind ţări'( acel aspect scîrbos şi hidos al nemeruiciet noastre morale şi politice. Dacă în formă el pun înainte oportunismul morneu­ tuluî, aceasta e scuzabilă pentru cei ce văd sincer rătu­ i:,"la conftictulul actual European; pentru cer ce Insăşl alt vîn­ dut condeiul, argumentul cade, întru cît e plătit, şi cine primeşte plată pentru idee, idera n'are putereacovingeril, ci e armă de corupere, de viţiare atmosferir politice din ţară. Faţa a doua a problemet o discută rorntnimea toată; B în sufletul nostru al tuturora; aicî nu mal e cîntărire ' de motive, oportuuizrn de tărabă, ci este izbucnirea unor adinci stări sufleteşti, peste care trecutul istoric a tngră­ mădit teanc peste teanc stărX de restrişte, apropiindu-ne sufleteşte. Dacă în formă oportunismul e şi aici o armă de luptă, în fond e o nece�itatei:;,torică de a interveni şi nor în acest conflict pentru scoaterea celor 4 milioane de ro­ mtnt de sub viitoarea heghemonie maghiară şi mai tmpi­ lătoars şi mal umilă pentru nor. Se simte că acesta e fondul situaţier de az] ; se ştie de străini mai ales că pulsul sufletesc într'acolo merge şi dect pentru a stăvili acest entuziasm, pentru a ne umili şi a ne face de rîs, a pus În slujbă: bani, bani şi iarăşf hanî, pentru a ne tulbura sufletul. Oare dacă s'ar bănui ctt de cît că sufletul neamulut e pentru Ungur, e pentru Nernţt, ar mal fi fost nevoe de cohortele de misionart şi agenţi plătiţl, ar mal fi fost nevoe de deschis baerale pungiT spre fî ne cumpăra 1 ToţI ca un singur om am fi fost alăturj de el din prima zi. Dar.i.. şi aicl începe oţicialitaiea: Războiul ca să se facă cu succes trebue să fie naţi­ i cu cît ne umezeşte mal mult gîndul şi sufletul, cu atît va clo­ coti mai zgomotos la ceasul sunărir, Şi ce frumos prilej ca tineretul nostru şi soldaţii noştri să se avînte peste Carpaţi, ca să poarte cu fală steagul Romînesc pe locu­ rile, unde trăesc fraţii noştri, ce ne aşteaptă, şi ca să le dăm putinţa de a vedea cu ochii aevea, cPla ce au visat etrăbunlr, cela ce a1l cmtat poeţii, cela ce ati dorit şi do­ resc toţ'( pînă la unul: ţările Romîneşt2 să fie ale Rornînilor. In problema ce se pune azi, ni se cere s'o rezolvirn şi cu tunul; pentru aceasta se cere de la 1101 iniţiativa, 11U să fim numal factori în funcţiune de altiI A vem putinţa de a o face'? Da. Anul 1913 ne-a crescut aşa-de mult vaza în ochii tuturor fraţilor de pestehotar, că uot aceşti de aier, ce nu putem circula între ei\llU ne putem da seamă. Vestea bună răzbate şi produce un puternic eeoti în piepturile celor mal mulţî romtnr, rbbl ai muncel. Eram pe vapor in drum de la Odesa la Akkerman în August 1\:Jl3: Între alţii' erati şi � oert moldoveni ele-ai noştri; cu picioarele goale, in cămeşoae unsuroase, dar cu 4000 ruble în sîn, vîn­ d use brînză şi lină In Od esa ; el in trlnd î11 vorbă cu mine luară chestia păcii ele Bucureştt şi atîta ajunsese la urechea lor, că vajnicI oamel�i îs 'acela Maiorescu şi Ta­ ke Ionescu, că fără răabot alI căşti gat pămînt! Dar Încă azt ! orl unde e părntnt rornlnesc e ntlta, sete pentru dorobanţit noştri, c:l sînt aşteptaţI ca ,MB�ia! Şi noI ne clntărim ceasul! şi noi nu ne socotim bine [141] ·1··.,.· " � Problema Neamului 141 f valoarea noastră ! Dar mal presus de toate lăsăm să ni se . învenineze sufletul cu acea larmă mare şi reclamă pentru ;\Iernţ'( şi pentru Unguri şi de ură contra Ruşilor! pare că n'ar fi la mijloc numai chestia Romtnilor 1 NOI să ne căutăm în fundul sufletulut nostru călăuza pasului nostru; săue ascultăm Bătăile inimii să vedem ce ne povătueşte dînsa; să ne lăsăm. duşi de instinctul cel firesc al neamulul, de acel legendar bun simţ, născut al Rominuluj, căci sînt izvorîte din. traiul secular al nostru legat de acest pămînt plin de suferinţe,plin de Indurărl. Acest glas tainic ne spune nouă pe înţelesul inimii noastre: duşman ni-a fost şi ni e Neamţul; duşman ne este Ungurul. De la el vreare pentru nof nu vom afla. Cum nu se împacă lumina şi cu întunericul, cum nu se tmpăcîueşte binele cu răul, cum nu se uneşte lupul şi CUt oaea, aşa nu se poate traiti bun şi tmpăciuială Între Ro­ minl şi Unguri cu Nemţi! la un Joc. Istoria raporturilor politice întru tot ce e romînesc de supt pajura austriacă este plină de palme date peste obrazul neamului nostru. ET, Nemţii şi Ungurii, ne-au pîngărit limba, legea şi nea­ mul ; ei ne-au înstrăinat pe celnicil cel vechi al noştrf de turma ce era dată lor spre diriguire. Şi a rămas un po­ por de păstort şi de plugar]' cu popii lor, şi aciia batjocoriţi, pălmuiţt în biserică, cazul cu episcopul Sava Brancovici! şi aZI stati la pîndă să ne văneze sufletul, credinţa şi Iim ba. 'I'ot acest glas tainic ne mal spune că pentru nea­ mul nostru aceşti vecinl mart şi ta!''î,' şi interesaţî n'au vărsat un pic de sînge. El alt tras numar foloase. Ne au luat 20 de ant Oltenia şi de silă ati dat'o Indărăpt ; ne au răpit Bucovina şi tot o ţin, rar acum se laudă cu o resti­ tuire pentru a ne cumpăra braţele noastre, pentru a ne înjosi în ochi)' istoriei. EI ne-alt sucit şi răsucit mintea, cu acel hotar Incalcat şi În sus şi În jos, furtndu-ne lanţuri de munţt ; furmdu-ue y,1I mănoase, turtndu-ne sate şi mo­ şii tntregl, cînd t-;'a tras brazda de hotar. Ei az)' ne spe­ culează ogorul strărnoşesc şi credinţa. IJ(t RMăuţt Măria sa impăratul, drăguţul de împărat, ţine în orlndă dela fondul religionar CLl 2 lei talcea pe an: iar pe spetele fondului reliaionar a dat pas Ruteuilor, şi se hrăneşte o lume de nernţr, ce sug diudururile lru Alexandru cel Bun, lUI Şte­ fan cel Mare şi atitor Voevozt al noştri. 'I'ot acest glas taiuic ne mal spune că aceştt vecini al noştrt mari şi tari sint acum la arnan, şi mîne vor fi şi mal la arnan! Milă să n'avem de el, de s'ar Întinde ca şerpele, crezare s;1 nu le dăm cuvintulut lor, de s'ar jura pe Arpad a lor şi. de ne-al' făgădui marea cu sarea. Sunt vie­ lent, de o viclenie arhiseculnră ! Să le arătăm lucirl de [142] 142 Gh. Ghibănescu baîonete, zînginete de săbir, bubuiturl de tunurr, piepturî goale gata de luptă, CăCI intra-vor în pămînt, ştiind că urgia noastră e pentru el urgia lui Dumuezeti ! Nor luptînd In­ potrivă-le, luptăm pentru sfinta dreptate a nearnulul nostru. Pe ruinile monarhie: de la Viena, pe care cel de la Berlin ai:'! sehimbat'o în micf rime de prins peşti, se vor înălţa trutaşr Ungurii lul 'I'isza, In rîme i-aii prezentat pe Nemţi cătră sora Italia şi nu li s'a dat crezare, căci azl -ei luptă vajnic contra lor. In rîmă ni-iprezinta nouă, 0- ferindu-ne valea Sucevet şi a Siretulut cu Putna cea sfîn­ tă, cu Rădăuţul cel legendar, cu Suceava cea bogată cu slavă stromoşească. Noi nu le putem primi darul. Am fi cerşetor! de.stradă, oameni de nimic, de vom sta chiar de vorbă. Un popor tare pe sine nu întinde mîna S�1 ceară ; el lea, dacă ştie dl are dreptul şi de poate. NOI avem şi dreptul şi putem. Ori unde ne-am tnvlrtejl dăm de fraţl de ai noştri, nu de străinl ; mergem în ţara romlnească, nu în s trăină­ tate. Dar pentru a ne desluşi mai bine incotro ni e inte­ resul momentan de a merge să judecăm puţin pen tru lă­ murirea acelul glas talnie. Peste Prut am putea merge şi ţinem să mergem, căcl ştim că stăpînul de azi pămiutulul moldovenesc ne e un duşman secular; dar acest duşman are W� ce istoric în 0- chil noştri. El a plecat la războiu contra Semilunet în nu­ mele Crucei. Formulă magică, şi după 200 de ant de lup­ te, dînd izbaturl Musulmauulul, l'a redus acolo unde este azr. Az: Rusia merge mină In mînii cu Apusul Inminat şi democrat. AZi nu-stă Rusulşsingur; de sine În faţa prob­ lemei neamulut nostru; De ar sta el singur, la sigur că ne-ar fi protivnic, şi nu ne-al' îngădui să ne 111(1ril11 În coastele sale, căct el îşi dă sa mă ca un regat romtnese de 14 milioane, masă compactă romînească, îl va tulbura la hotară pentru Ba­ sarabia. E fericit prilejul istoric pentru nOI că Rusia e În aşa situaţie politică că zice 'da la împlinirea unei părţi din idealul nostru, intregirea; neamulul cu pămînturile 1'0- mineştl de sub stăpînirea Neamţului şi a Ungurulut. Aşa prilej nu se iveşte nicr la o �ută de ani o dată. Să-I prin­ dem, căel am fl mişel în ochij urmaşilor de l'am pierde! Şi Ruşii al! iscălit pe deantregulls Îglplinit'e'<1 acestui ideal! Şi ai noştrl au phmit oferta cV cuvinte bune şlde laudă. Apol mai ştim cii în acest)\războl, nu e chestie nicr rusească, nicf nemţească ; ci e rătulala cea mare, de a se înfrîna pornirile războluice şi m\'lităreşt'( ale Germanie! pentru stăpînirea lume! pe mare şi pe uscat. La această uriaşă operă de tnsănătoşare politică a Europei s'au pus [143] Problma Neamulut 143 4- mari popoare, cele mal culte, cele mal bogate, cele mal tari. Ele vor răpune pe Germanî, căci sunt totT contra u­ nuia, Şi atunci, dispărînd de la orizon chestia rusească, orf slavă, rămîne liber terenul pentru îndeplinirea idalulut nos­ tru din o latură. Şi apot peste munţi e partea leulut, e 'halca.cea mal mare de pămtnt romtnesc, e citadela neamului. Tot din acest războiii. avem . nevoe să ne răfuim is­ toriceşte CU Ungiiriî, cu făloşir Maghyar-embe, din a căror musteţt arpardiene are prilej să mal tae căciularul nostru ceva, dacă nu chiar să le radă de tot. In 1815 tret monarh! al Europet au înăbuşit Franţa, ră­ punînd pe Napoleon! In 1915 trei monarh! vreati să inăbuşe Europa. Mutatis mutandis ! Asta nu se poate întîmpla, asta nu trebue stt se intîmple. Unde mai put crL din acest contiict va eşi cu strălucire mare rasa latină, ale cărei calităţt etnice le ponegresc de mult Nemţiî şi cu Jidanii lot' sociologt, in frunte cu Max Nordau şi alţiî. Imnul Germanlzmulut va înceta să se cînte, şi se va ridica la sud sorella Italia, care merită o alttt soartă; se va trezi din Ietargia-i secuI ară Spania săraca, ţară fără vază poli­ tică; se va repune în vechea splendoare bătrîna Frantă, care merită să fie încă călăuza Europei şi a Iumet întregi. De acolo ne-a venit cultura; de acolo ne-am făurit limba ·căl'ţil, de acolo am supt viaţa modernă de stat! Putem oare să nu-I dorim 1101 acest bine, să n'o proslăvim în i­ nima şi gîndul nostru, să n'o ajutăm chiar la acest pas mare! Eşiud învingătoare puterile apusene, se va· asigura .şi nouă stăpînirea definitivă asupra cetăţii Carpaţilor, leagănul vechiu al rornanităţil în orient, CUIbul vieţii 1'0- nnneştr, Stăpîni pe munţi altfel vom cîntări în ochif veci­ nilor noştri, de peste Dunărea, unde Mongolit . Bulgari ,sbvizaţl vreau să joace rolul Goţilor din Prusia: agre­ sar'( si tulburătorI unet bune vecinătăţr, Şi acum aşteptăm ceasul hotărît pentru rezolvi rea a­ cestei probleme, pentru a se adeveri vechea vorbă că n'a­ duce anul ce aduce ceasul; n'au adus o mie de ant de viaţă rornînească ce poate aduce fericitul prilej al anilor de războt european, în care sunt sorocite să se surpe împărăţii, să se nască nOI state, să se tnfăptutască mai multă dreptate şi pentru oropsitul nostru de . popor, aşa de adînc şi de dureros certat de sfintul Dumnezeu. Să mal aşteptăm .... căcl sfintul ceas al retnvieret se apropie. Gh. Ghibănescu [144] 5 t 1) O n e Motto : ,,�'3i.acet rege-al poesiet, oeenic tîn(i�' :;i Terl-.«, "Ce din jrwnee l,tt doineşte, ce cu flHeJ't!1 ÎţI el ce, "Ce cu 11(t.'Wtul poveste�·te, ceeeu« Ale­ xa.ndri. ... � Mihail Eminescu I Nor n'am fost pe-acele oremuri; mari în fapte şi'n eimţire, Vrem't de trudă şi de luptă pentru-a ţărir 'ntemeere Cdreia v' aţr dat 'vot viaţa, închinînd ş' a uoastrâ-auere. Ca set se'mplineaecâ visul cel dorit, cel eţint : :) Unire" _ .... II Tu, blînd rege-al poeziei, tu ai fost, şi'ntr'o eimbire At cîntat tot dragulŢărir şi-ar cîntat într'o durere Toate dotnele din'irinea ..... şi-ai cîntat şi-a e1, putere, Cînd războiul libertăţi't a chemat-o la mărire! ..... III N'a't lasat nimic de-a parte; toate leai îndeplinit; Ţara-ai înălţat cu fapta, cu cîntarea, teatrul tăfi, Si·ar lasat ca mostenire Lunea cu Siretul săii ..... , ' IV Veşnică va fi-amintirea neamului, de-un firi iubit ; Vesnicct rămîne lunea din Mirceetl si Aleacsndri. Cei ce'n zimbet, printre lacriniî, �dntat şi lJe "Dridri" t cs. V. Botez-e-Gordon 1) La Comemorarea celor 25 de ani de la moartea marelui nostru poel "VASILR: ALEC:iANDIU·', în ziua de Sîmhătă 22 A ug;ust, a avut loc la Mirceşu, la rncrmţntul poetulul, un mare pelerinaj de pcrsonalitătt Însemnate administrative, milităreşn, literare şi ziaristice din ţară. S'au ţinut discursuri, pe \care luată presa le-a reprodus. Din partea revistei noastre "Arhiva", membrul şi colaboratorul cunoscut al el, Dl. G. Botez- G61'don, a citit So�ellil de mai sus. [145] Ctntu/ Erne/ Gernl emer codrir sacă, De podoabă mi-?: desbracă" De cintecei pustieşte, Veselia li-o răpeşie, De plîng vetile sâ moară Murmurile de izvoară Şi potecde umbrite Dragostele tăznuite Crenqde goale, pustit, Glasul paserilor mir, Cînd secaţi de Iarn a grea Prind codrii a blăsiăma, Căd sHflarea-r încovoae, Păn'la pămînt mi-r indoae ; Le'ngheaţă pirăele Şi spulberă văile, Le' nfundăcărările Şi'ntunpcă zările; Stelele înspăimîntale Pribeqesc spre soare toate Cerînd Tarăşi zile calde, Şi'ngrozită lu-na aleargă Lin g' a l săi� mire şi cearcă Mai la sinu-z ser s'ascurulă, Raze dulci s'o mar pătrundă; Căci elin nori pănă'n pămînt Vîjîe viscolu'n vînt, Urlă crivăţu-a pustiii De'nfioară tot ce-z viii, Sbeară corbii croncănind, Lupi flămînzz se'ntrec ?Lmblînd, Iedul parcă-; pe pămînt. Prin prăpastia turbată Moartea crtLdă doar s'arată Goniioare . după pradă. li} [146] 146 Maria Păun Tu, suflete pustiit, Ca şi codrul desţruneii, Plîngi[ vara care-a trecut, Fericirea ce-ai perdut, Plecînd ţruniea suepinirui Ca ;9i codrul spre pămînt, Nori întunecîndu-te, Viscolu 'niristindu-te, Crivăţu-·amărîndu-te, CMî prind grijile a te bate Sbuciumul a te răzbate Şi durerea-a te ajunge Veselia de-a ţi-o smulge Rămănîndu-ţ'î doar un gînd, Fericirea spre mormînt. Dacă iarna n'ar fi grea, Codrii verei de-a-ti scutura Viaţa de-a-ţi iniuaieca De trai nu te-ai sătura. Maria Păun Septemorie Lin.ă. �erbarea iubiieuluI de Z� de HnI al "Rrhiver' La începutul lUI Iulie "Arhiva", organul societăţii .ştiinţifice şi literare, împlinind 25 de anl de la apariţia primulnt el număr, În seara zilei de 10 Iulie a. c. s'a săr­ bătorit jubileul de 25 de ant de existenţă a revisteî. Serbareajubileului a constat: 1) prin apariţia "Arhivei" într'un volum jubiliar, în loc de fascicole, pe 1914, cu έ Iustraţiunr şi pe hîrtie velină ; la care volum ati fost in­ vitaţt să participe cu Iucrărr \foştii membri şi colaboratori, precum şi diferite perscnalităţt ştiinţifice şi literare din ţară; :2) printr'un banchet, care a avut loc in Iaşl, În salonul ma­ relut Otel Traian, ora 81/2 seara. Cu toate că uniîa din membri erau de părere a se amina serbarea din timpul vaeanţel pentru toamnă, totuşr -di� cauza .îmW'ej�r�ril�r extern� ne�tiindu-se ce se poate tntimpla dintr o ZI într alta cu l'HzbOlUJ, care se încmgea În jurul nostru, serbarea avu loc\ În vacanţă şi în ziua fixată. . Seria toasturilor la banchet o deschide dl. T. T. Bu­ ;rada, preşedintele societăţiî, prin .următoarea cuvintare : [147] J ubilenl Arhivef 147 ". Ne-am 'întrunit la acest banchet pentru serbătorirea jubi"leulul de 25 ani de existenţă a bătrlnet noastre re- viste leşană .,Arhiva". , . Do�ă zect şi cinct de ant de existenţă la nor a unei reviste literare, e un fenomen care are loc pentru prima -dată în Iaşt. Incă din timpurile vechr vedem că se tipăreşte în Iaşt, la anul 1840, Icoana lmnit: cu ilustraţiunl de Gh. A­ eaki, apoi În acelaş an iesă la lumină Dacia literară, re­ dactor fiind Mihail Cogălniceanu, vine apoi la 1854, Săp . . taniina (Foaie sătească) sub redacţia lUI C. Negruzzi, şi cîte altele, care aii apărut ca peste puţin însă să dispară. Revista noastră ieşană "Arhiva" care işi are tncepu­ tul el În 1889, a trecut prin grele cumpeni, a luptat şi luptă neîncetat pentru existenţa el', şi cu ajutorul membri­ llor ei, Iată-o ajunsă astăzI la 25 ant împliniţI de existenţă. Daţi-mi voe acuma să vă arăt în cîte-va cuvinte cum :s 'a înfiinţat această revistă. Răposatul Gr, C. Buţirreanu.mare naţionalist şi înfocat iubitor al culturii neamului său, a fost ce) întăI' care a luat iniţiativa de a Infiinta la nOI in Iaşt o societate ştiin­ iifică şi literară, şi în unire cu N. Beldiceanu, dr. Eugen Rizu şi dr. Const. Botez o şi înfiinţează în toamna anului ] '388, cînd tot în acel an în 27 Noembrie, avu loc prima întrunire sub prezidenţia provizorie a lui 'I'.' Codrescu, nu­ mit fiind tot atunet secretar al societăţil, GI'. C. Buţureanu, Această societate apoi înfiinţează în anul 1889 revis­ ta "Arhiva" organul e'1 de publicitate. Primul 'preşedinte al acestet societăţii a fost marele ânvăţat geolog, o podoabă a ştiinţei ro mîne Gr. Cobilcescu. Vine apoi ilustrul nostru profesor A. D. Xenopol a­ poI vin eu, care mă simt atît de mic faţă de un Al. Xe- 1110 pol. Pe lîngă multele şi importantele scrieri publicate în Arhiva, filologia a ocupat un loc de frunte, Chiar de la apariţia primulut el număr, care a avut loc în 1889, s'a hotărlt ca "Arhiva" se întrebuinţeze ortografia pZlră ţone­ lică, tnsărcintnd in acel aş timp pe membrul el, H. Tiktin, să se ocupe mal de aproape cu această chestiune; acesta apot a şi publicat un studiu documentat-intitulat Călăuza ortoqraţiei fonetice, bazat pe fonetism ul pur. Iar revista ,,!\.rhiva" a păstrat şi pănă'n ziua de astă·zi ortografia to­ netică. Academia Romtnă, prin schimbarea ortografiel el, În­ ceplnd dela anul 1889 pînă astă-ZI, a făcut un mare pro­ .gres către fonetism, s'a tot apropiat de sistemul adoptat [148] 148 A. D. Atanasiu de la început de revista noastră, "Arhiva", acel al fone­ tismuluf pur. Arhiva mal are un merit acela de a fi lăsat la o­ parte chestiunile personale, calomniile şi înjuriile şi a ţi­ nut să, dovedească numai cit, netemeinicia părerilor faţă cu adevărul. Asemenea a Inlăturat chestiunile politice, deşi în sinul el sunt colaboratori de toate culorile poli­ tice, însă nu s'a discutat de cit numar pe terenul ştiinţific, literar şi artistic. . Mulţi dintre scriitorif noştri cel mal iluştri aii înce­ put activitatea .Ior tn coloanele "Arhive!". Aşa avem pe d-niî : I. 'I'anooiceanu, dr. N. Leon, Gh, Ghibănesc�l, I. Găvănesct�l, N. Iorga, N. Beldiceanu, V. Buiureanu; o-. C. Biuureanv; Calisirat. Hoqaş, Ovid Deneuşanu; Homulu.s Sevastos, A;' C. Cuea, St, O. Losiţ şi alti), Iar dintre doam­ ne arătăm pe: Riria, Virginia Gruber, Ana Conta Clie­ ren bach şi altele. "Arhiva' a avut mult de luptat pentru existenţa el, susţinută, Însă, de colaboratorirer, carî s'aii urcat la peste 500 şi aii muncit 25 ani in jurul el, ea păşeşte astăzi, in­ nainte liniştită, pe calea ce a apucat plină de nădejde în viitor. 25 de .aufde muncă, dovedeşte o putere de viaţă şi stăruinţă-necurmată, pentru propăşirea el. "Arhiva" a dat roade vădite în sînul culturet ramine. UImI dintre membrii "Arhivel", care a lucrat mult îl} ultimiîant în interesul propăşirel şi exietentet el, este neobosi­ tul şi harnicul nostru secretar d. A. D. Atanasiu, căruja cu. drept cuvînt i se cuvin laude, susţinînd "Arhiva" ultim ul timp de 10 anl cu sacrificiî, pe răspunderea sa materială, de oarece în mal multe rtndurî a fost în agonie, şi l·a dat viaţă prin munca şi devotamentul Săli desinteresat. Suntem siguri că membrii .�i colaboratorit "Arhive!", cărora le aducem mulţumirile noastre, vor lucra şi de as-­ tit-zi înainte tot cu acea rîvnă pentru susţinerea şi pro­ gresul el, dorindu-t şi mal departe viaţă lungă şi spor- nică=.. " Incheiti ridicînd toastul pentru protectorit literilor şi artelor M. S. Regele, Ferdinand, M. S. Regina Maria, şi Majestatea Sa Regina Elisabeta, Se trimite M. S. Regelu,I următoarea telegramă: \J>'I \ '. Majeslăţtî S,ale Regelui Ferdinand , \ Bucureşti Membrii societăţii ştiinţifice şi literare "Arhiva" din laş]' strlnşf azi în sărbători- [149] Jubileul Arhivei 149 rea jubilară de 25 de am a revistei "Ar­ hiiva", îşi îndreaptă primul gînd spre Au­ gustul Suveran" chezăşie statornică a pro­ gresului ţării şi neamului pe toate terenu­ rile sale de activitate. ,"", Preşedinte Teodor T. Bu.1-acla După d-l Burada secretarul socjetăţif, A. D. Ata­ nasiu rosteşte următoarea cuvîntare: Doamnelor şi Domnilor, Mulţumind foarte călduros d-lul T_ 'I'. Burada prese­ dintele societăţi!' noastre pentru deosebita atenţie ce dă activităţir, devotamentulul şi sacrificiului meti pentru "Ar­ hiva", vă declar că am lucrat cu toată dragostea; cu toată inima, după puterile mele, şi că nu mi-am făcut de cît datoria, fără a avea vre-o altă consideraţie, de cît urma ce trebue să lăsăm prin trătnicia revistel şi a materialului adunat pentru cei ce vor veni după noi. Arhiva este născută din avîntul necontenit spre pro­ gres al .Iaşuluî prin stăruinţa profesorilor Gr. C. Buţureanu, Dr. C. Botez, Dr. Rug. Rizu şi N. Iseldiceanu. A fost con­ dusă de iluştri! preşedinţi Gr. Cobălcescu şi A. D. Xeno­ pol, iar acum de neobositul cercetător al neamului T. "T. Burada, ' Istoricul societăţit şi al revistet îl d�îi pe larg în prefata volumul' jubilar .1914 şi, pe lîngă gele spuse de d. Butada mal adaog cîte ceva:' , • , Arhiva a încurajat totdeauna tineretul, produetndu-î cele dintăi emoţii ale primelor versun, dărl de samă sau studit, ce văd lumina tiparuluî, alăturea de autorităţile ştiiuţifţce şi literare recunoscute. I Mulţe din aceste ele­ mente începătoare au ajuns astăz] printre cele mal de va­ loare ale ţărrt, Arhiva a publicat lucrările fără, deosebire de per- soană, cenaclu sari tendinţă literară. " Arhiva mai are meritul de a fi publicat numai lu­ crări originale, care vor servi ca material pentru edificiul viitor al culturet romtneşu pe terenul ştiinţific, literar, is­ toricsi artistic. In cela ce priveşte ortografia, a păstrat-o de la în­ ceputul el, fan etică pnră, cu toate adresele şi intervenţiile care s'au făcut pentru unificarea cu ortografia academiei. Sperăm însă că Academia, care a făcut două tret modificări progresiste, va mai face şi ultima pentru a ajunge la orto- grafia fonetică pură. ." �, [150] 150 A. D. Atanasiu In "Arhiva", de cînd am luat asupra mea răspunde­ rea materială a tiparulut, am introdus ilustraţiunl, am dat o atenţie deosebită şi istoricului artelor, precum şi o în­ grijire mal aleasă tipărituret din punct de vedere estetic. Arhiva fiind ameninţată să dispară acum 12 - 15, ani, pe cînd dl. Xenopol voia să o Iese, cînd a interve­ nit mal mulţi membri şi am intervenit şi eu de am dat tot concursul posibil gratuit pentru administraţie, co­ respondenţă, etc.' ca să continue. Văzlnd apoi şi greută­ ţile ce intim pin cu . tipărirea, Încă din 1905, cînd am luat-o aspra mea, şi din dorinţa dea-t aduce îmbunătăţiri din punt de vedere estetic, prin întroducere de ilustraţil, etc., pentru a pune la adăpost în contra tmprejurărilor nepri­ elnice existenţa "Arhive!", am propus înfiinţarea unui fond neatacabil (inalienabil), din a cărui venit Stt se poată da pentru ilustraţiunt sau pentru tipărire în cazuri extre­ me. In acest scop am şi dăruit modesta sumă de 1)0 leI, Iar prin donaţiunile d lor A. Philippide, Gr. C. Butureanu, Gh. Ghibănescu, r. T. Butada, Dr. Leon C. Cosmovici, Dr. August Scriban şi a altora, avem acum aproape una mie leî. Lista fiind deschisă, numele donatorilor ce vor binevoi a subscrie, se va lega de creaţiunea Ionduluî ne­ atacabil care va servi pentru propăşirea culturet romtneşti prin existenţa şi îmbunătăţirile revistei "Arhiva". . Deci meritul că astăzf serbăm 25 de ani de existenţă se cuvine tuturor şi iniţiatorilor care ati lucrat la incepu­ tul ei şi Dv. care aţi contribuit cu munca Dv., ca şi a celor cari lipsesc de aier din cauza vacanţei şi a diferite­ lor lmprejurărî, şi au dat sprijinul lor moral sau material cu lucrări spr� J>ublitl1re saii ca abonaţi. . Dintre ţ"l'u�taşil colaboratori şi membri, unita deve- niţI iluştri, alţil;,stăruitori al "Arhivei", tnsernnăm : pe Gr. Cobăleescu, M. Vlădescu, L 'I'auoviceanu, Dr. N. Leon, A, C. Cuza, Ţ. rr. Burada, Gr. C. Buţureanu, V. Butureanu. Calistrat Hogaş, Dr. Drag' Hurmuzescu,' N. Beldiceanu, Gh. Ghlbănescu, D., Longinescu, Dr. M. Strajan, Gh. Bo­ tez-Gordon, A. Ma:v.rocordat,. Dr. G. Pascu, Aug, Scribau, N. A. Bogdan, Caton 'I'eodorian, H. Tiktin, Dr. P, Zosin, Valentin Bude, 1. Mitru, Valeriu Hulubei şi alţiI. Dintre acei care ati participat ca membri constantr al societăţiî, notăm .. pe d-nil : \A. A. Bădărăi; fondator, D. Greceanu, Dr. S. Konya fondator, Gustav Nether, Em. P. Bardasare, C: D. Stahi, 1. C. TăzIăoanu, D-na Laura Za- haria. \ Doamnele scritoare car� s'au manifestat prin "Ar­ hiva" sunt: D-na Ana Conta Chembach, Rida (D-na Co­ ralia A. Xenopol), D-na Virginia Micle Gruber, D-r.a Ianeu- [151] Jubileul Arhivet 151 I 1, I Ieseu de Reus, Dvna Clementa Hirj eti născută Lazu, care ne-a făcut onoarea aluat parte la aces t juuileu, D-na Ma­ ria Dr. Gavrilescu, D-na Iohana Minkwitz, D-ra Eufrosina Simionescu, d-na Viorica Atanasiu, etc. Dintre acel cari, în mod deosebit, ne-ati dat lucrărf pentru volumul jubilar al Arhive) sunt d-nii : 1. O. Duca Ministrul Instructi eî, 1. P. S. S. Mitropolitul Conon Ară­ mescu-DonicL.. şi societatea le exprimă cele mai vif mul­ ţumiri pentru preţiosul COnCUI'R. Porniţt dela so membri jfondatori, Arhiva are în cursul celor 25 de ani peste 500 membri şi colaboratort, din cari 45± l-�'m şi putut afla precis din scripte. ToţI a­ ceştia si-au închinat cîte ceva din activitatea lor "Arhive1". VOil1 aminti cîte-va cuvinte despre cîţî-va din cei mulţî, cari au contribuit la existenţa Arhive! şi caracte­ rizarea ei. Şi anume despre: Gr. C. Butureansi istoric şi arheolog, iniţiatorul cu sufletul cald, totdeauna blajin şi tmpăcrăitor, răbdător şi gata oricînd la sacrificiti, a stăruit pentru înfiinţarea ac es­ teI societăţi'! şi a revistei. Dragostea lut dezinteresată, ca secretar, a făcut să găsescă mijlocul de existenţă a revistei prin apropierea e­ ditorilor cari cu toţi) ati făcut sacrificii: Cuperman 1 an, apor OI'. Buţureanu însuşi 1 an, Şaraga 1 an, A. D. Xenopol 9 ani, Ilieseu 3 şi eu 10 ani, Cu bunătatea lui sufleteaseă aduna in jurul societă­ ţii elemente care se devotati societăţii şi revisteî şi nu­ maf datorită lUI, care m'a îmbrăţişat cu toată căldura, am ajuns că aş fi fost în stare să sacrific oricît de mult nu­ mat să eontribuesc la existenţa revistei, după cum s'a şi întîmplat cînd m'a determinat să şi iau revista asupra mea din punct de vedere material, în Ianuarie 1905. Gr. Buţureanu s'a gîndit şi la un local proprru al societă­ ţit a propus organizarea unei loterit în acest scop, dar vremile nu erati prielnice atunct din cauza puzderie; de loteril ce erau in circulaţie, Încît s'a amînat aprobarea loterie], Iar OI'. Buţureanu s'a dus prea de timpuriu dintre nOI şi chestia localului nu s'a mal luat în dezbatere. Gr. Cobiicescu; o personalitate ştiinţifică a universită­ ţii noastre, diu acele timpurt, l-a dat caracterul pur ştiin­ ţific societăţif şi revisteî, caracter impregnat În cei dintăi 3 anr ai revistei "Arhiva", fiind preşedinte de la înfiinţare, Noemvrie 1888 ptnă la Septetuvri e 1891, cînd s'a retras din cauză de boală, Iar la 20 Mal 1892 încetează din viaţă, Cobilcescu fiind" în contra beletristicei în timpul pre­ şedinţiei lUI, "Arhiva", n'a publicat nici o nuvelă, roman [152] 152 A. D. Atanasiu salt poezie, de şi societatea se intitula "ştiinţifică şi literară" A. D. Xenopol, ilustrul istoric, luînd preşedinţia de la Septemvrie 1891 pînă Ia 1903 şi de Ia Hl03 pînă Ia 1906, prin mulţimea studiilor sale şi prin introducerea părţii literare (poezii, nuvele), ilustrează revista şi o face accesibilă publicului ca şi specialiştilor. Dl. Xenopol închină o bună parte din activitatea sa revistel, adună multe elemente din foştif lut elevi şi-I pnne la lucru la "Arhiva". D-Iui A. D. Xenopol, care lip­ seşte dintre nOI din cauză de boală, îl dorim deplină sănă­ tate pentru prosperitatea eulturer şi ştiinţei ro mîne. După ilustrul academician şi profesor A. D. Xenopol vine Dl. T. T. Burada, neobosit cercetător al nearnulul rorntnesc. Cunoscut ca artist care a organizat şi luat parte la foarte multe concerte în ţară şi în străinătate, din care cele mal multe de binefacere ; notăm numai oraşele de peste hotare, după schiţa biografică scrisă de mine 1) în care a concertat dl. Burads, şi anume: Londra 18132, Ha­ vre 1863, Ostanda 64, Odesa 83, Paris, Salonic, Constan­ tinopol 1889, Braşov, Lugos, Carauşebeş, Buda-Pesta, 0- radia Mare, Beiuş, Brusa, Praga, Angora, Roma, Varna, Kişinău, Suceava. Belgrad, Sofia, Atena, şi în diferite o­ raşe şi sate din Istria, Apoi concerte cu muzică populară romtnească- în satele romlneştl din guberniile Cherson, Camenitz-Podolsc. Prin studiile sale valoroase asupra teatrului, asupra muzicei, prin studiile de folklor şi obiceiurile poporu­ IUl romln de pretutindeni, prin cercetările sale asupra neamului nostru rezleţit din timpurt depărtate peste ho­ tare, publicate cele mai multe în "Arhiva", cu începere din anul IV şi fără întrerupere Rînă tn prezent an. XXV, precum şi prin iniţiativa ce a luat pentru zidirea unei bi­ serici romtneştl la Ierusalim, s'a făcut şi mai bine cuno­ scut ţării romineştr. Iar prin activitatea şi chibzuinţa sa ca preşedinte a contribuit la propăşirea şi menţinerea 80- cietăţet noastre "Arhiva". , ' Gh. GhiMnescn, unul dintre protagoniştii începători de la " Arhiva", publică cea 'întăi dare de samă În re­ vistă despre lucrarea lUI Mihai 'I'Ipetii : "Poezia lirică 1'0- mînă de la origina el pînă la, 1830", apoî comunică soci­ etăţii : mărturiî, zapise cu adn�tăr'l, istoria. unei moşi'( din secolul al XV-lea pînă astăzlşi altele chrar din anul 1 ; cu o perseverenţă demnă de cea mai mare admiraţie con­ tinuă studiile sale asupra documentelor vecht şi asupra 1) Serbarea Jubileulul organizată de Asociaţiunea Generală a Artiştilor din Iaşt, ipentrCl 50 de anl de activitate artistică a lui T. T. Burada, cu o biografie de A. D. Atanasiu, 190�'. I I I 1 • _ _�� --- ----,.- -� --r-- .. r-_--� ' , [153] Jubileul Arhive! 153 .. suretelor şi izvoadelor şi deschide ochilor noştri prive­ liştea exactă şi frumoasă a vieţii din trecut. Dl. Ghihă­ nes cu, cu ochiul ager al epeeialistuluî, a cetit aceste docu­ mente scoţtudu-Ie la iveală cu toată bogăţia de observatif a­ supra dezvoltării noastre politice, economice şi culturale din trecut. Activitatea d-Iul Gh. Ghibănescu este neîntreruptă din primul an al apariţiei "Arhivel" şi continuă în toţi a­ nii de-arîndul cu publicarea de bucăţi literare şi studii istorice foarte importante, bazate pe numeroasa sa colec­ ţie de documente, din care nnele le-a- publicat cu inter­ pretări" şi adnotări complecte în Arhiva. Din numeroasele studii din Arhiva care se văd în tabla generală de ma­ terit pe 25 ani, notăm: Tlrgu Ocna; Originile Iaşuluî ; Ste­ fan cel Mare; Despre vecini saii romtnt ; Fert.a : Geneza idee! de unire; Cantemireştit şi Cuzeştii etc. ; multe do­ cumente, bucăţi literare şi încheie anul al XXV cu stu­ diu] ,,0 nouă lucrare a Mitropolitulut VarIa am (Leastvita lut Ton Scarariul), precum şi cîteva documente slavoane din sec. XV şi XVI. In afară, de lucrările publicate, cu desăvîrşire dezin­ teresat, în "Arhiva." d-sa are foarte multe studii publicate­ in volume şi în alte reviste sau ziare. Astfel a publicat 10 volume "surete şi izvoade" (1906-1915); 5 volume mari în ctte 2 părţi "Ispisoace şi Zapise" ; Iar în colecţia sa de manuscripte-documente are aproape 18.000 documente în "lI volume (38 ton.un), din care 10 vol, publicate. Această bogăţie de documente adnotata şi studil sînt deopotrivă ueceeere-istoriculut caşi legistl1luI,·economistu­ lut caşi socioJogulnl pentru cercetările desvoltărn noastre e- conomice si culturale din trecut. . In tot acest timp de 25 de a11! pe lîngă munca de scoală şi activitatea neîntreruptă hărăzită "Suretelor :;-i izvoadelor", pe ·lîngă activitatea sa ca' fost-deputat sau redactor de gazetă, n'a lipsit nicl într-un an deja lucrările societătit şi a venit cu o însemnată contribuţie din munca sa, pe care a închinat-o "Arhivei". Nu e un an sau dotort zece, ci e un sfert de secol de activitate şi fără nicî un interes, fără şovăire, fănl nicl o consideraţie, decît aceia de a contribui la propăşirea culturei romîneştt şi a revistei "Arhiv!'\"., . Amintind cu recunoştinţă." totdeauna la asemenea serbărt, despre Gr. C. Buţureanu şi Gr. Cobălcescu care nu mal sînt între not, dorind o cît mal deplină tusănă­ tosare ilustrulut istoric A, D. Xenopol, ridic toastul meu pentru harnicii şi constanţi! membri al Arhive! T. 'I'. Bu­ rada şi Gh. Ghibănescu ca să adune încă mulţi ant cît [154] 154 A. D. Atanasiu mal mult material În "Arhiva" pentru generaţiile care vor veni după nor. A. D. Atanasiu Apoi tot d-l secretar citeşte inălţătoarea ieleqramd fi, 1. P. S. S. Mitropolitulul Konon al Ungro-Vlahiel şi Primat al Rorninier, în cuprinsul următor: D-tu; Â. D. A ianasui profesor şi secretar al .societc'îţii "Arhiva" str. Hotin No. 2 Iaş>t. Revista literară "Arhint" din laş], sărbătorind azf un patrar de secol dela înfiinţarea el, acest eveniment de ma­ nifestare culturală foarte îmbucurător pentru cel ce aLl lucrat cu bun succes pentru răspîndirea culturet în ma­ sele poporulut rorntneşc este un eveniment fericit în ţară � pe cînd cel din afară mulţl distrug urmele activităteî pe toate terenurile inteligenţei omeneştI. "Arhiva" Ieşană nu­ mărind ca colaboratori mal multe inteligente mari în volumul proectat ce conţine o bogăţie de material variat, şi original datorindu-se valoroşilor săi membri şi colabo­ rator], va servi generaţiilor viitoare proba cea mal fru­ moasă despre îndelungata activitate intelectuală a gene­ raţiune), care a avut de viza creeret celul mal mare centru cultural rorntn în laşi, imitînd pe vechea albină Roma stră­ bună şi Parisul modem. Ieşeni! trecuţi ati reuşit prin re­ vistele marî ca "Comvorbirile literare" şi, "Arhiva" să pună temelii marl edificiulut neper.tor şi să aprindă focul sacru în vechea capitală a marilor voevozt ai trecutuluI "Moldovel"; înlesnind toate ideile mart să pornească din acel centru al cugetării naţionale şi rornlneştl, Ne putem felicita cu toţi)', făcînd parte din generatiunea acela care a înalţat sus nivelul cultural al poporului şi al neamului, datorită muncel cărora aZI nutern observa o mare con­ curentă a nenumăratelor m,inţI luminate. Primind invi­ tatiunea Dv. la jubileul pregătit, mă simt foarte fericit că în cel mal viguroşt anl :11, vietet mele am putut şi etî munci alăturf cu corpul profesoral, peste tretzect de ani, in ogorul culturet naţionale, şi gtndindu-mă la folosul prin care se perpetuează munca atit a vechilor cît şi a celor mal nOI colegî al noştri din �101dova, salut cu cea mai mare mulţumire sufletească pe toţl bunii confratr de li­ tere şi cultură, între care avul \şi eă o părticică nu prea însemnată dar mult măgulitoareţ Cu drag participez su­ tleteşte între Dv., mulţt tiind dintre vechiI mAl colegI de odinioară la această mare manifestare culturală, şi eu plă­ cere trimiţtndu-vă obolul meii, rog a roţinea şi expedia volumul jubilar în două exemplare spre mîngîerea mea [155] Jubileul Arhive)' 155- sufletească. hotări'nd ca şi pe viitor să împărtăşesc socie­ tăţii "Arh va" tot concursul necesar ca membru şi abo­ nat al acesteI marl reviste romăneştt, dorind să dee Dvzeti să sărbătorească şi cinetzecf şi apol suta de anl această societate eminamente culturală. Doresc În fine tuturor pe­ trecere bună,dor de muncă şi plini de speranţe în vii­ torul neamulut. t ](onon Mitropolit Unqro· vias« şi Primat Romănie'i. După citirea acestei telegrame secretarul societăţiî şi ad trator Arhivef', A. D. .Atauasiu, comunică că a şi pri­ mit suma de tina sută Iet şi din care dărueşte 50 Jet pentru fondul neatacabil al Arhivet, iar 50 le'( 11 reţine pentru volumele jnbilare extra lux. Societatea mulţămind foarte călduros pentru tele­ grama, şi suma trimisă, se hotărăşte ca 1. P. S. S. Mi­ tropolitul Konon Arămescu Donicî să fie proclamat mem­ bru al societ�1ţil pe baza-scrierilor publicate, tn Arhiva, şi să j se trimită o telegramă chiar acum în timpul serbărir, iar dl. A. D. Atanasiu, secretarul societăţii, să răspundă în numele soeletăţet mai tirziu, Inscris, 1. P. S. S. lată telegrama: 1. P. S. S. lJIitropolitulu!f Primat şi al Ungro- Vlahiet Konoii Arămescu. Domei. Bucureşti Viii mişcaţi de călduroasele urărî şi biue-cuvtntărî ale I. P. S. V., preşedintele societăţiî ştiinţifice şi literare şi membru revisteI » Arhiva" Vlt roagă săprimiţî respec­ tuoasele şi adtncile lor mulţămiri. Preşedinte T. T. Burada lată cuprinsul adresei prin care j se face cunoscut că a fost ales membru al societăţet : Societatea �lilnlilică �i biterară "ARHIVAu 1 AŞI, I 2 1 U L 1 E 1 9 I 5 Inalt Prea S(inţ�te Societatea Ştiinţificrt şi Literară "Arhiva" din Iaşî, întrunită în ziua de 10 lulie a. c. Ia serbarea jubilară de 25 anj de existenţă a revistei "Arhiva", în baza lucrărilor 1. P. 8. Voastre, ce s'ati publicat in. volumul jubilar, vă proclamă în unanimitate membru activ al acesteî soeietăţr, [156] secţia literară. Aducem aceasta, cu cea mal vie mulţămire, la cunoştinţa I. P. S. Voastre şi cu onoare yă invităm a participa la şedinţele societătir, care se ţin în fie care Vineri sara, la Cercul Didactic, În cursul anului, afară de vacanţele şcolare. In aeelaş timp vă rugăm să bine-voiţî ca da "Arhivel1i nreţiosul concurs al Inalt Prea Sf. Voastre. Primiţi vă rugăm 1. P. S. V. expresiunea prea deosebi­ tu lur nostru respect. Preşedinte, T. T. Burada Secret.nr, A. D. Aianasui Inalt Prea Sfinţiel Sale Dr. Konon Arămescu, Mitro­ polit al Ungro-Vlahiel şi Primat al Romăniel. Iată si cuprinsul adrese] ce am trimis'o din partea societătet În calitate de secretar, . ' Inalt Prea S(inţie'î Sale JJlitropolituhtt Ungro- Vlahie'î .şi Primat al României Dr. Konon Arămescu-Donici. Bucureşti Inalt Prea Sfinţite, Telegrama ce Inalt Prea Sfinţia Voastră fiţI bine-voit a trimite cu prilejul serbărit jubileulut de un sfert de veac al "Arhivei", şi pe care am citit-o în faţa azistenţilor ce participati la jubileu, a produs cel mal mare entuziasm, şi tntinerind sufletele celor prezenţI prin încurajarea I.P.S.V. Societatea m'a însărcinat în numele ei să vă răspund şi în scris. Inalt Prea Sfinţite, cu atît mai Îmbucurătoare a fost telegrama de încurajare a I. P. S. V. cu cît greutăţile ce am intim pinat într-un sfert de secol începător, a ti fost mal mart. Şi cu toată grija zilei de mîni, am serbat acest j ubileu,-serbare modestă-, manifestat însă numar prin­ tru-un banchet şi prin apariţia volumului jubilar, care va constitui o verigă din lanţul ce va lega primul patrar de secol trecut de al.doilea .careurmează. Am zis, cu toată grija zilei de minl, fiindcă uraganul de distrugere sau de refacere! pornit din Centrul Europer, care se desfăşoară atît de virteginos poate să ne cuprindă şi pe nOI, dintr'o zi într'alta. A vern însă speranţa că, prin vi­ teaza noastră ostire-a cărei faimă străbate secolit din tim­ pul lui Stefan' cel Mare şi a lut Mihar Viteazul, tără a fi slăbit de loc,-prin ehibzulala couducătorilor bunf rominl şi prin simţul ales al acestut bun \popor, pentru a'şi cuceri leagănul şi cetatea romtnizrnulut,' pentru a'şl apara patria şi limba, pentru a'şl apăra dreptul şi Iibertatea.c-săteşim din acest uragan complect întregit ca neam şi ca limbă. Volumul jubilar de 21) de ant al "Ad1ivel� e dato­ rit membrilor şi colaboratorilor cart 'aii bine-voit a contribui cu Iucrărl valoroase şi originale. Materialul adunat cu 156 A. D. Atanasiu 1- I i I 1 i I ! \ J , [157] Jubileul Arhivef 157 mari sacrificii 25 anî, este munca plefadef de înaintaşl. tn­ vă:ţaţi şi învăţă cel care aLt format Iaşul cultural şi> sentimental, între care şi I.P.S.V. nţ! lucrat şi profesat pen­ tru răspîndirea luminel aproape jumatate de secol. Iar treapta cea mal înaltă, pe care aţI urcat-o, ca ales Pri­ mat al Rornăniet şi Mitropolit al Ungro-Vlahiet prin me­ ritele pronrii morale şi culturale, face ca şi 1101 şi Iaşul-> al cărui fltl sînteţI,-sii ne mtndrim.. E foarte îmbucurător pentru noi că 1. P. S. V. fost. fiu al Iaşulut, deşi în momente de îngrijorare generală, nu numaî că nu aţI uitat Iaşul şi nşezărnlntele luî cul­ turale, cum s'a întîmplat cu tnulţrulţit ; dar cu o dragoste şi entuziasm deosebit v'aţi. manifestat înaltele Prea S. V, sentimente pentru vechea societate ştiinţifică şi literară leşană "Arhiva"; încît societatea vă mulţumeşte foarte călduros şi vă înscrie între membri]' el. Vă mulţămeşte pentru donatiunea de 100 leI ce aţt trimis pentru re­ vista "Arhiva" şi vă fac ştiut că pentru revistă am oprit numai ,')0 ler, iar 50 let în numele 1. P. S. V. mt-am per­ mis a-l dărui pentru fondul neatacabil al "Arhivei", care va constitui pentru viitor, cu bine-voitorul concurs al do­ natorilor, firul de existenţă eontiună a revistei şi al soci­ etăţii şi vă rog s:t bine-voiţi fi aproba această donaţie în numele I. P. S. V. Aducmdu-vă vii mulţămiri pentru nepreţuitul 1. P. S. V. concurs ce făgăduiti ))Arhivel" rog pe bunul D-zet'l să vă dea sănătate şi viaţă îndelungată, spre a putea cit maî mult contribui la prcsperarea culturet romîneştI. Şi, ca rezultat al muncel ce aţi depus 1. P. S. V, şi toţi conducătoi .. il poporului, să înălţaţi I. P. 8. V., cît mal-cu­ rind rugi de bine cuvîntare şi mulţumin fierbinţi, la ser­ bările ce vor veni, pentru unirea tuturor Rorntnilor intr'o Mare Rorntnie, drept recunoscut astăzl nouă de toate puterile pe baza dreptului naţionalităţilor. . Sînt şi rămîn al Inalt Prea 8finţieY Voastre prea su­ pus servitor şi fiu duhovnicesc. Iaşi, 12 Iulie 1910. A. D. Atanasiu Profesor la şcoala de Belle-Artc �i Liceul Naţional, Secretar societăţi! stiintifice si Literare «Arhiva» 'din 'laşI . Secretarul citeşte apot mal multe ieleqrame şi scrisori: GalaţiLO Iulie tns D-lu?: 'T. B urada preşedintele societăţi?: ştiinţifice Ş1l literare, Otel 'Traian Iaşi. Mulţumindu-vă de invitarea ce aţi bine-voit amt face in calitate de colaborator al "Arhivel" şi regretînd de a nu putea lua parte la sărbătoarea de astăz), doresc re- [158] 158 A. D. Atanasiu vistef noastre ca in că multt ant să continue a face fala oraşulut de lumină, contribuind la inalţarea culturală a ţă­ rif. Să trăiască membrii " Arhivel" . 'I'rancu-Laşi, deputat de Covurlu'i * Craiova 10 litlie 1915. D-lu� Teodor T. Burada, laşi Urez revistei "Arhiva" viaţă lungă şi prosperă. Re­ :gret că nu pot participa la banchetul jubilar. Dr. George Jl1ileticin * Iiimnicul. Vîlcea 10 Iulie .19J!i. DomnulttT A tanasiu, str. rlotin 2, laş'i Felicitări şi urări călduroase. * ]yr. Str ajan, Laura Zaharia profesoară Iaşî. Din scrisori: Domnule=Preşedin te, Cu ocazia jubileulut de 25 de ani de existenţă a re­ vistei "Arhiva" adresez societăţii ştiinţifice şi literare din 'laşt, al căret organ este, urările mele. Cum am trăit în apropierea lUI Gr. Buţureanu, care .a lucrat cu atîta inimă pentru bunul mers al societăţii- şi ' al Arhivet, ca şi pentru 01'1 ce operă la care lua parte, am cunoscut pas cu pas ce s'a făcut, M'am legat sufle­ teşte de ele, ca de orice contribuîe la ridicarea noastră, ,şi multămirea mea ar fi mare ca această societate ca şi tn trecut să atragă în sînul el tot mal mulţt oameni lu­ minaţi, iar "Arhiva" alături cu alte reviste ieşene, şi pe viitor să facă să se vadă că oraşul nostru îşi păstrează tradiţia lUI culturala. "- Datorită activităţii Dv., Domnule Preşedinte, precum !;Ii a celorlalţi membri, sînt sigură că urarea mea şi a tu­ .turor celor cari gîndesc ca mine se va infaptui. Dv. în special vă docesc încă mulţl ant ca să lu­ craţi ca şi pînă acum peutru neamul nostru. Laşi, 10 Iulie 1915. '* \ Scumpe Dom\�ule Burada, Astăzi am primit invitaţia (adresată la Universitate) pentru ban�hevt�l de err �l ,,�rhi::e�". Primeşt� t.e rog, În -numele societăţir ce prezidezr, urările cele mai VIi pentru .patrarul de secol împlinit, cu cele mal bune dorinţe pen­ tru viitor. De asemenea te rog) să disput ca să mi se tri­ zmită volumul jubilar la care mă preuumerez. [159] Jubileul Arhivet 159 Cu cele-mar bune salutărl, al Ii-tale devotat prieten. »«: 11 Iulie UJlS, D. Onciul. * Societatea ştiinţifică şi literară "Arhiva" aduce, prin aceste rlndun, viile sale mulţămirt, tuturor acelor cari ati hine-voita trimite telegrame saă scrlsorr cu urărl pentru jubileul de 2;') am al revister, precum şi acelor cart ati dat I reţiosul lor concurs moral sati material. După citirea telegramelor şi a scrisorilor, mai tuoas­ tează d-nif. Aâonis Popov pentru A. D. A tanasiu care a ştiut să deîe o îngrijire deosebită din punct de vedere estetic revistei cu o stăruinţă necurmată .. Valentin Bude incepe cu o zicătoare: că rorntnn s'apucă repede la treabă, dar de lasat, se lasă ... curînd, ... ! .şi deacela e bine să se semnaleze cazurlle esceptionale, cum este şi cel defată, Initiativa şi nctivilrîtea in toate direcţiile, îl caracterizează pe Atanasiu şi deci şi la "Ar­ hiva" dovedeşte.., vie şi continuă activitate însoţită şi de sacrif cir, pentru care ridică toastul săti. Cavaler Sever de Zotta toastează pentru Burada şi Atanasiu. A. D. Atanasiu pentru sexul frumos reprezentat prin D na Hlrjeii n. Lazu, care rea parte la această serbare, pen­ tru Cavaler Sever de Zotta, cunoscut cercetător al do­ cum en telor şi studiilor noastre istorice şi pentru J enică Scriban docent la universitatea din Iasl şi unul din cel m al harnici t.inerl pe terenul ştiinţific. N. A. Bogdan toastează pentru toţi sprijinitorit "Ar­ hivei" . Gh. Ghibâneecu. mulţumeşte secretaruluf perpetuu A. D. Atanasiu pentru constatarea făcută a activităţet sale de 25 de anI în coloanele "Arhivei" şi reflectînd asupra trecutuluj, arată cum alt tost determinate cele dintăi tnce­ puturt ale sale în studiul documentelor şi al slavisticet, şi în amintirea lui 'I'h. Codrescu îşi propune să scoată o re­ vistă de specialitate pentru documente. A. D. Aianasiu faţă de activitatea ce a desfăşurat Gh. Ghibănescu. ca cel care a contribuit cu mal multe lucrări în mod constant din anul I pînă la cel din urmă XXV, cu desăvîrşire desinferesat, propun societăţi'( ca dl. Gh. Ghi­ bănescu să fie ales director al "Arhivel". T. T. Burada arată că propunerea e nimerită făcută de d-l A. D. Atanasiu, se asociază şi d-sa şi invită pe d-1. Gh. Ghibănescu să primească directia. Gh. Ghibănesc�� arată că primeşte cu plăcere onoa- [160] - 1 ()D A. D. Atanasiu rea ce i se face dea ti ales ca director al Arhive], şi cu va continua cu acelaşi dragoste activitatea sa pentru" Ar­ hiva". (Cuvîntarea d-lui Gh. Ghibănescu s'a publicat în extenso în numărul precedent al "Arhivel". Sa prezentat şi distribuit membrilor volumul jubilar al "Arhivel", ilustrat şi tipărit pe hîrtie velină, Volumul conţine: articole originale de: A. D. Xeno­ pol A. Philippide, r. G. Duca, 1. 'I'anoviceanu, 1. Peretz, Dr. Conon Arămescu Donicl Mitropolit primat, 1. Ursu, '1'. T. Burada, r». Leon C. Cosmovicl, Gh. Ghibănescu, ?\. A. Bogdan, Dr. P. Zossin, Ana Conta Kernbaeh, D-na ;\,1a­ ria Dr. Gavrilescu G. Pascu, August Scriban, C. Paladi, Dr. St. Possa, A. D. Atanasiu, A. A. Naum, Gh. V. Botez­ Gordon, Adorus Gr. Popov, Ioan Dafin, Florin Zaham. Valentin Bude, Vespasian V. Pella, Spiru Hasnaş, L rrăz­ Iăoanu, Rom. Demetrescu, '1'. Hotnog, C. Popovici, etc.; multe ilustratiunl ; o schiţă istorică a Arhive! de A. D. Atanasiu ; tabla de materii pe 25 anl în care se vede în­ treaga activitate a fie cărui colaborator; schiţele biogra­ fice ale preşedinţilor şi alte tabele statistice. Entuziasmul şi veselia ;el[ domnit toată seara, rar 1:1 orele 1 noaptea, conmeseni: 1) ne-am despărţit pentru a ne tntilni la şedinţele săptămrnale ale societăţi], care se ţin în cursul anulul J) A. D. Abanasiu. \ 1). T. T. Burada , D-na Clementa llarjrli n. l.azu, (hire "luat-alt·. Sultanul Osman l{enil cu câteva, sate ascultătoare de ocolul Galaţilol' şi le-all dat Ct1tl'�t Smil, al că\ul tot venitul este Închinat la . morm�î,ntul lui Mehmet, ce este în ţara Arăpeasc3" aproape de Marea Hoşie" De această �t. irbire vorbeşte şi M. Costin, in Poema pOIOllă. Turcii îmy)resurariL de la .Moldoveni o jumătate a judeţuluI Fălcill cu tîrguşoarele Rrni şi '1'rOlan. (Al'h. ist. I. 1. 172). ln acest drum de arme împărăţia turceasch fiind lyt, [167] Divanurile Domneşti mare scîrbă, pe clnd Sultall Osrnan era în drum spre Hotin a trimes şi a dat domnia J uf Ştefan Vodit 'I'omsa. Nu cunosc mcă vre-un urie care să ne arăte diva­ nul lui Stefan 'I'ornsa chiar din toamna luf 10:21. Bnerii erati în poari1 faţă ele persoana lut Ştefan Vodă, stiindu-I vărsător de sînge din tutăia lUI domnie. Se vede tnsă cit n'a avut vreme să lucreze cu divanul,. întru cît cronica. spune că .întăi inbllnd pe la bejănii strîngînd dajda tm­ P l1ri1ţi el şi afltndu-se în slujbă" (Let 1\ 283). Pe cînd în Moldova lucrurile erau tulburî, în :NIl1n­ tenia Vodă avea vreme să facă escursiunr prin jud. Olt, în jos de oraşul Rtrnnic" (Iorga Doc. VII 50). Anul 1622. In Moldova. domneşte A�lefan Vodcr Tomşa ; în Muntenia Radu v.o« Mi/mea. Despre Radu Vodă MiÎ1- nea Cronica Muntenească zice că a domnit "bine şi cu: pace". Iar despre Ştefan Vodă Cronica zice: .nimică aşa de însemnat nu s'au întîmplat; ce era ţara în pace şi CLI tot belşugul, cît părea hiecuî cit nu este domnia celui dintăI. tot în zarvă". . In Moldova divanul se compune din urrnătorit boerl � Ionaşco Ghian,ghea vel 'logofăt, Lonaşco Cu;jbă vel vornic ţăriI de jos apof Nicooră, Nicoriţă veI vornic ţării de sus, apot Dumitraşeo Ştefan, 11,iusteaţă şi A.lexa Cioqoles parca­ labl de Hotin, Neculai şi Ionaşco parcalabi de Neamţ, Pa­ natie şi Calcea parcalabf de Roman, }.{iron Barnouselue hatman şi parcalab Suceveî, Gheorqlue paharnic, apoi A.postol Caiar qiul, A.le::ca spatar, ]iihalach/t vistemic, Ioan comis, Dumura.şco stolnic (Uricar XVIII 313, 318; Y, =nD. Iorga. Doc. VI. 18). In Muntenia divanul se întocmeşte din boert, precum urmează : Vintilă vel va mic, Papa Greceaiiul veI logofăt, lIrizea veI visternic, Necula veI spata!", Varlolornei JJlineti veI stalnic. Furtuna veI comis., I,jan veI paharnic, Tntf'anda veI postelnic (Venelin 281, Iorga. Doc. V. 179, XI,9D Ste­ fLllescn Doc. 420 ; Surete IllS . .xXX V. 171). Anul 1623. In Moldova domneşte lJtefan Vodă 'Tomşa; în .Muntenia RaduZ Vodă }Iii/mea; Divanul lui t;)tefan Vodă e compus din urm,'ttoril boeri: Iona,'co Ohcanqhe veI logofăt, Nicoa'ră veI vomic ţăril de jos, apoi Dumi­ traşeo Ştefem, Ioan. veI vomic ţării de sus, Drâgan 7Wu­ luZ apoI .Mi/mea TG7utnl şi lonaşco Doniei parcalabl de Ho­ tin, Simeon Gă�teă şi Iona;�co Păiuş parcalabl de Neamt, Calf'a şi Panade .apoî Vasile Bucinm parcalabi de Romal�, l11iron Barnovsehi hatman şi parcaJab Sucevel, Gheorghe p03telnic, A.lexa spatar, Apostol, Catargiul ceaşnic, Toma [168] 168 Gh. Ghibănescu stolnic, apoi Duca, Mihalachi vlsternic, apol Dumiiraclii. Lupid cornis., apot Ion apoI Cosiaclii. (Uricar XVIII. 332, 339, 348; Wick. Solka 82,. Surete II, 311, V, 173, Ateneul Romln II, 137; V. A. Ureche, Miron Costin 1, 212). In a­ cest an apare pentru lntăia oară între boerit de divan şi oel medelnicer în persoana lUI Ioan; tot în acest an se pomenesc între hoeriî dlvauietî şi vornicil de gloată în per­ soana lui Cehan şi Ion Poiloq, Capiî bisericiî pomeniţt în acest an sunt: Anasiasie Mitropolit Sucevel, Aianasie Episcop Rornanulul, Bvloghie Episcop Rădăuţulut, şi Pavăl Episcop Ruşilor. Se vede dar că în tactica lUI Ştefan Vodă 'I'ornşa de a-şt tmbuna boerimea a fost că a lărgit divanul dom­ nesc al marilor boeri cu2 trepte: medelnicerul şi »ornicii de gloată. Creşterile şi lărgirea dată divanulut domnesc e una din caracteristicile politiceI interne a secol. al XVII. Divanul Moldovef din vechime era mal numeros decît cel al Muntenier, ceia ce arată că boerimea avea un mar mare debuşeă politic, dar slujia în acelaş timp şi pentru o mar mare scară de selecţiune a lume! politice: Incă din secol. . al XVI-lea Moldova cunoştea cele 2 vornicil, a ţării de jos şi de sus, lucru ce nu-l Întîlnim in Muntenia. Aseme­ nea şi logofeţia era, trifurcată, căcf în acest an găsim pe Nicoară vtori logofăt, şi pe Lupul treii logofăt. Ştefan 'I'omşa mai trece ca domnul, care a fixat definitiv capitala la Iaşi, unde' a inceput a operă de înfrumuseţare, rezidind palatul, clădind bisericuţa de pe poartă, unde era vorni­ eia de poartă. In organizarea vornieiel de poartă noi ve­ dem prima desprindere din acţiunea boerilor de divan În 0IJ era de edili tate a Capitalei ţării, a Iaşilor. In Muntenia divanul se alcătueşte precum urmează: Ventilă vel vornic. Papa Greccanul vel logofăt, apot Aslan, Iirizea veI visternic, Ne��tlaivel spatar, Vartolomei Mineti vel stolnic, Furtună vel comis., Ion vel paharnic, apoi GoJ'­ qan; Tnqanrla veI postelnic 'P1"aaschiva vtori logof[tt (Ve­ nelin 28.3, Stefulescu Doc. 424, Miletici, Daco-Rom. 160, Iorga; Doc. VII, Hi6. Smete ri). XXX: V. 171). Spre toamnă domnia lui Ştsfan Tomşa se surpă, căcT orIcît a ţinut să caute în coarne Polonie'!, primind bine pe ambasadorul el luxos, cneazul Desbara?J în mersul'său spre Constantinopol. unde avea � trata pace cu Sultanul; aiCI întălni stăminţa lUI Ioan ldoob Voivod LocadeZbo un tiu natural a lui Aron Vodă Tir�nul şi Tomşa Vodă fu mazilit din scaun. ma'î ales că avea duşman în coaste pe VoevQdul .MuntenieI, Rad u Mihnea care se înfl'uptase la domnie neîntreruptă în cele 2 ţărI 'rromîneştl şi găsia pri­ lejul a lua pentru sine domnia MoldoveI, iar fiului său, [169] , Divanurile Domneşti 169 e i -eocon domnesc, Să-1 Iese domnia Muuteuiel, Şi aşa: în Au­ gust 1623 'I'omşa e,Jus la Poartă "unde i s'a prilejit şi moarte şi i s'a luat de împărăţie toată averea" iar la . Moldova fu rînduit Radu Vodă Mihnea, trecut cu domnia de la Bucureştî la Iaşr. Asupra condiţiunilor de pace în­ -eheiate între Sultanul Mnstafa şi Sigismund III pe ziua de 20 April 1623 aflăm aceste conditiunî ce privesc Mol­ dova: 'I'atariî să nu locuiască în Moldova, Regele Poloniet ,să plătească hanului darul obişnuit În oraşul Iaşi'î ; domnii Moldoveneştî să fie credincioşt şi Regelul Poloniei după vechiul obicei". (Arh, Istorica II, 63), Anul1624 In Moldova domneşte RaeZl� Yoder Milmea; în Muntenia domneşte fiul săli Alexandru Coconul. Pentru prima oară vedem tronul celor :2 tăr'� ocupate de iată \�i .de ţiu, Au fost fraţi pe tronul imbelor ţări: Alexandru şi Petru Vodă Şehiopul, fii luf Mircea Vodă nu Ciobanul ali mal fostfraţi Ieremia şi Simeon Movilă; acum Radu Mihnea se bucura de toat� trecerea sa la Poartă pentru .a-ş) asigura îmbele domnit sieşî, , Acest fapt s'a repercutat adînc şi în sinul boerilor -de divan, cu care aveati a lucra cel dor VoevozL In pri­ ma trecere a IU1 Radu Vodă Mihnea de la Bucureşti Ia Iaşl, vedem că-ŞI ia cu dînsul pe postelnicul Bernai Borisi : "I'reetnd apoî de la laşi Ia B ucureşti îşI la cu dinsul pe comisul Mihail Furtună. Unul din boerl privea raporturile -cu politica externă-postelnicia, întru cît postelnicul tre­ bula să ştie limbile oficiale diplomatice. Cornisul era tn­ grijHol'ul alaiurilor şi al grajdurilor domneşti, şi decî urma i:lă fie şi el om tmblat prin ţărI străine spre a da -dornnier privala unul fast măreţ, Cu venire de al doilea rînd Radu Vodă Mihuea spo­ reşte circulaţia boerimeî de divan din o ţară în alta, şi în . divanul săii din acest an găsim nu mal puţin de 5 boeri Muntenl adust in divanul Moldovenesc. Truţ anda postel­ nieul, Furtună comisul, Hrizea visternicul şi fraţiI Celebi unul parcalab de Neamt, altul paharnic. Divanul luî Radu Vodă din Moldova se compune din următorii boerl . Dumiiraşco Ştefan veI logofăt, lonaşco Cz[jbă veI vornic ţăriI de JOs, Nicoară p.rajescul veI V01'­ 'nic ţării de suş, Tudori şi Conde parealabl de Rotin, ln- 1'aşco Başotâ şi C. Celebi parcalabi de Neamţ, Ene pal'- <:alob de Roman, Miron Barnovschi hatman şi parcalab SuceveT, Trufattda posielnic, CU1't Cclebi paharnie. Nicu­ ,lachi stoluic, Hrizea vistemic, lJ[ihail P'llrtună comis. (Sn· ,rete V. 265, Halipa "rrrudi" III, 395. 402). In Muntenia divanul se alcătueşte din boerl precum [170] 170 011. Ghtbăneseu urmează : As/an vel vornic, apoi Papa, Parascliiua vel logofăt, apot Stoica. Mihalachi vel visternic, apoi Fiere, Ntcola vel tspatar, Yartolcmei J.1hneti, vei stolnic, Bratul vel cornis., Glieorqhe Calarqiul vel paharnic, Dumitraclri ve] postelnic, (Veuelin 287, Revista p. istorie, fil, şi arheo­ logie III. 227, :2:23, Stefulescu Doc. 12'1, Acad. Rom. XXI. 291; Surete 111S. XXXV, 171; arhiva Statulu'! Condica rris­ mana 1, G(5). Anul 1625. In Moldova domneste ReteZa VOc/(l JJIih­ nea-tatăl; în Muntenia Alexandru. 'Coconul - fiul. TI: an de nuntă al Cocon ului domnesc, care ia în căsătorie pe Ruxanda fata lUI ScarJet Saegiu din Tarigrad . . Mih nca Yodă + Vişa Turcilul I Radu Voo ă Mibnea + Arghira m. 162G Hărlău I Alexandru Vodă Coconul 1620, + Ruxanda Saegiu. In Moldova divanul e compus din următorii boorr : Dunutraşco Ştefan vel logofăt, Aslan "el vornic tăriî de jos, apot iarăşi Ionaşco CUjbCl, Nicoară vel vornic ţării de 8US, 'I'udori parcalab de Hotin, şi Gli, Truţamâa Başo!â parcalabl de Neamţ, Gorgan şi Ene parcalabl de Roman. Miron Barnonsclii hatrnan şi parcalab t\ucevel, JIilwi! Cantacueino vel postehie. apoi 'Pru(anda, Gorgan velspa­ tar, apol Lrunia Gheuca, Consiantui Cantacuzino vel pa­ harnic, Nlcolaclci stolnic, Hrieea vistemic, ],Jill;ail PlfTtlllll! veI comis, (Wickenmsllauser ·Solka \)0, SUI'ete XXXV. l52). Eoeril Mmteul eovîrşesc pe boeriI :\101doveni in plin divan Moldovenesc! Mihail şi Cost. Cantacuzino, Hri­ zea, GOl'gan, Trufallda, Aslan. Şi cu toate acestea CI'01ii­ carul ţ�iriî, aduce cuvinte'. de laudă Voevodului Ha.du, zi­ eîndu-l "Radu -Vodă ceL JJlare". Şi zice "lmpărăţie nu domuie a5em:lllătoare pent�u lucJ'llI'ile şi tocmelile easei lUI". Cuvîntul ce grăia era cu privală tlltLUOl', judec�itile cu mare dreptate şi nimărUI eu voe veghiată". El ţinea în mare cinste titlu de boerie; şi zice cro­ nicaml "hie care -cînd judec�, pe un boer Cl! un Cllrteau .. ochii domnului să hie spre l.)oe1'1; Iar judeţul calea sa .st, meargă". "Că boerinul ca un �boerin, cu slujitorul ca cu. un slujitor, ca ţărat1ul ca cu taran vorovia". "Pre boed la mare einste îi avea şi zkea: pre un om dad îl boereşte domnul nu încape să-I suduiască" ,.de mare cinste şi folos este domnieI' ş� ţări'! boerinul înţe- [171] Diyanul'ile Domneşti In: lept şi avut, că dacă are domnul cinci-zece boert avuţi nicî de o nevoe a ţării nu se teme". Din aceste raporturi şi concepte;politice ale domnuluî Radu deepre rostul boerimer în o ţară, mal mult de cit din faptul CII Alexandru Costin tatăl' cronicaruluj era în ranz de boerie sub Radu Vodă, i s'a dat epitetul de Mare. Ce� drepi Radu Vodă era faţă de boerii ţlLl'ii cu o bogată şi adîncă experienţă politică. Domnise de două ori în Mun­ tenia şi acum domnia a doua oară în Moldova; cunoştea bine boerimea celor :2 ţi:Lt"l. între care începuse a face În­ crucişare de slujbe. Domnia aproape de 11 anr netntrerupţr şi nict un alt domn nu-l putea egala, necum să-I întreacă în privală politică şi către Turei şi în tară. El îşi punea în pecetea domnească emblema celor.ătări : capul de bou şi paserea cu crucea in cioc, şi boeril Munteni cari venise' în slujbe la Iaşi nu puţin lnriurise cu prezenţa lor în a creşte vaza dorunuluf în ochii tăril. . In Muntenia divanul se alcătueşte din boerit precum urmeamă : Papa vel vornic, Fiera vel logofăt. Vladul vel visternic, M'iha vel spatar apoi Nicola, Yortolomei jj!J ineii vel stolnic, Bratul vel comis, Gheorghe Caierqiu; vel pa­ harnic, Conetantin vel postelnic (Surete VI, 1 H3; ma .. XXXV, 17�; Stefulescu, Doc, ,1,30; Iorga, C. Capitan 110 nota). Anul 1526. In Moldova avem domnie nouă a luf Miron MoghllCt Barnosclue, tnttmpltndu-se moartea Radu­ lUI Vodă la Htrlău. In Muntenia domneşte Alexandru. Va­ cler; Coconul, Radu Vodă fiind "om bolenc" şi de minî şi de pi­ cioare, care boală" podagră şi herargă se zice, n'a trăgă­ nat viaţa lungă şi acolo la Htrlăn i s'a sfîrşit viaţa". Ra­ dul Vodă îşI schimbase provizor reşedinţa la Hirlău, căc'( în Iaşi arsese Curtea domnească şi aşa indrăgise locurile la Hirlău, ctt în "toate veri" acolo şedea cu toată casa IU1, d tocmise şi curţile cele domneştt şi biserici a tăcut nouă cîte va în Hirlău (Let. j2 288). Documentele timpnlui arleveresc aceasta. Moartea Radului a fost în 13 Ianuarie 1626 1), "iar oasele r�adului Vodă cu cim,te le-au pornit din Hîrlău la ţara Muutenească în mînăstirea Licut11 ele dînsul la Bucu­ reştI, eu Brizeu vistieeiul, cu Trufanda postelnicul şi cu Alex. Cosiin postelnicLll al doilea pe atw�ci". Inscripţia de la Ha'tir­ hei comis, Martei agă. Mihai Grame şi Danciul elucerr, Icaâul Dudescul posteluic, Drâqhic: şi Stroe spatar)', (Su­ -rete ms, XXXV, 173, 174). Schimbarea de domnie nu sdruncinase .sltuaţia celor 3 boerr din fruntea listei, şi-şi aduce pe Gorgan de la Moldova ca spata]' în divan. Anul 1629. In Moldova domneşte Miron ŢT odă Bar- o nouschie: Mogll-ilă pînă în Iulie, iar în Muntenia Alexandru Vodă Ilieaş pînă în toamnă. In April divanul lui Miron Vodă se compune din ur­ mătorir boerl : Dumitraşco Ştefan vel logofăt, Lonaşco Gheanghea vel vornic ţilrif de jos, Gavrilaş Mateiaş veI vOl'nic ţăriI de sus, ap01 Tnclori, Gheorghe Jora parcalab ele Hotin, Ln}Jul biv veI vomic şi parcalab de Neamţ, lVi­ ,colae parcalab de I�oman, Savin Prăjescul veI spatal" A­ .1Jostol postelnic, Cost. Cantacnzino vei ceaşnic, Nicola Ca­ ,iarginl veI vistel'nic, Grama veI stoluic Mihail Fnrtunc(, veI comis, VIădicl sunt: Atana-s:e mitropolit, apoI Anas· iasie; Anastasie la Homan, apOI Dionisie; Dionisie la 1�;1- ·dăuţi, Mit1'ofnn Episcop Huşilor. (Surete V, 191, 27:) ; Ha­ lipa, 'rrudi, Chişinău III, 411) . .Mazilia luI i-a venit, 'zice cronica, că cerlndu·'( yizi­ rul 4(") pungi spor la birul \pril,el a t refuzat ca şi Pe­ tru Vodă Şchiopul şi s'a retras la U3tia, moşia lui din ţara I.Jeşasc;t spre pagl1ha lUI politi.:ă (Let F 2D6).lz\·oa­ rele polone arată că pricina l�laziliel IUl Barnovschie a fost că el era devotat l'epublicet \ Poloneze (HUl'lll. II, 2, 590). In locu'l va fi numit domn Âie:x:and'l'n Yoclcl Coc01wl, ma­ zilitnl domn al Munteniei, fii�d al 'I-a domn rînduit de Poartă din scaunul Munteniei �n cel ili Moldovei. Penl111- tarea se f:lcea de la Bucureşti spre lnşJ, întru cît pe [1. cele yremi domniI Munteniei prezentat' în ochiI rrurcilor "mal l1lul�ă chizeşie de fidelitate către 'rurcl, faţ,;L de [175] Divanurile DOm118ştl -donmii Moldover, cari preziutau o mai v1idil;:î tnclinare spre politica Polon1i",:,/;�i\ld şi ţară de margine. In Muntenia divanul lut Alexandru Vodă Ilias în vara lui lG29 se compune din boerr, precum urrn ează : 'n-; z:ea vei vornic. Papa Greceanul vel logofăt apoi Ţllad��l, Tru­ ţasula vel visteruic, Miho vei spatar, Dumiiraclii vei stol­ nic, Diamandi vei comis. Costandin vei paharnic, (}onclilo vel postelnic. (Venelin 296, Iorga Doc. V. 439). Cronica ţării nu cunoaşte nimic despre domnia lut Alexandru Iliaş, şi zice "a venit 81 doilea rînd domn în (,ară de la Poartă, şi ia. la mazilit; domnita aui 2, an. 7lc38". (Mag. ist, IV, 311). Probabil motivul maziliel tre­ bue căutat în înmulţirea cornpetitiunilor la tron din par- tea Italianulut Carlo Cigalla din Measina, şi mal ales a lut Leon Vodă, fiul 'I'omşei Vodă. (Hurrn. IV. 2. 461). Anul 1630. In Moldova domneşte Alexandru. Yoder -Coconul, domnie scurtă de 10 Iuut, In Muntenia Leon Vocld 'I'omşa. Moldova continuă, a fi agitată cu domnii scurte, "eăc'î ptnă la Vasile VOdă Lupul avem în patru 8,0.15 schim­ bări de domnit. In Moldova divanul lui Alexandru Vodă Coconul se 000 compune din următorii boert : Dumiirasco Ştefan vel lo­ gofăt, Lonaşco Gheanqhea vel vornie ţărit de jos, Lupul vei vornic ţării de sus, Lupul Vasi!« hatman şi parcalab o Sllcevel, Tudori parcalab de Hotin, Nicolae .parcalab de Roman, Lvasi postelnicul, Hrisioscul spatar. Lancul vister­ nic, Cost. Caniacueino paharnic, Grama stolnic, Mihail F�wtună, comis (Pr. Ion Antonovicf "Roşea Codreanu". 4). Cronica ţ�ril zice că Alexandru Vodă, Coconul a ve­ nit cu domnia de la Poartă, şi cu cit cerîul e departe ele pămînt, cu atîta el era 'departe de hirea tătăni-său ; om ŞI de trup şi de hire slab; şi deci neplinind bine jumă­ tate de an i-a venit mazilia" (Let. P 291). In locu-r vine În scaun ]J1oisf'î Yodd }Jl{oghild în primă­ vara lui 1630. prin Ma'JU şi divanul şi-l alcătui din următorii hoeri: Dumit1"a:şCO Ştefan rlpoi Ionaşco Gheanghea vei lo­ gofăt, L��pul Habăşescnl veI vomic ţării de jos, Luzml lTasile veI vomic ţării de sus, Moscul hatm8,l1 şi parcalab Suceve'f, Jj[alcoci şi Tud01'i parcalabi de Hotin, Băl'icn parcalab de Neamţ, 71om(!, postelnic. Apostol Cata1"g'iul. pa­ harnic, Iane zis şi Enac/le Cantacuzino yel visternic, Pa­ frccşco Roul veI spatar, Zamfir medelnicer, Pană stolnic, Pasco comis (Iorga Doe. XVI. 185. Uricul' XVIII. 398). 1 n Muntenia divanul lui Leon Vodit Tomşa e alcii­ tuit din boet'j'( preeum urmeazlt: Gritjorie mitropolit Ul1- gro-Vlahief, 71eofil episcopul Himnicnlu'î, Rfrim episcop [176] 176 Gh. Ghibănescu Buzeului, Luaşco vel ban Craiovei, Hrizea vel vornic, "Vla-· duZ Rudeanul vel logofăt, lanachi veI visternic, Miho vei spatar, Muşat veI stolnie, Condrea veI comis, apoI Bu­ zinca, Vasile vel paharnic, Alexandri vel postelnic. (S u­ rete V. 145, ms. XXXV,. J 76, Iorga Doc. XI, 100; V,440' V. A. Ureche Ist. Rom. II. 48). Anul 1631. In Moldova domneşte Moise Vod(r u». ghiZă pînă în toamnă; în Muntenia Leon Vod(t Tomea. A­ mîndouă domniile sînt tulburate ; cea din Moldova prin a­ mestecul lUI Cantemir Pasa, care bănuindu-I că ar ţinea, cu Polonil, e însărcinat de Poartă ca în taină să vină la Iaşf să-I pornească spre împărăţie. De la Ţ'utora Cante­ mir a trimes prin ceauş carte de mazilie InT Moise Vodă­ la laşi şi l'a purces spre Constantinopol, şi prin aceiaşt carte se rlnduia domn Alexandru Vodă Iliaş. Inscăuna­ rea lUI Alexandru Iliaş se datoreşte sumei ridicate de 100, pungi de bani, ce a plătit la Poartă şi stăruinti)' naşulut săti Yortolomei Mineti, cunoscutul stolnic din divanul Mun­ tenier, (Hurmuzachi IV, 2,447 ,,100 sorne de dinari"). Divanul lut Moise Moghilă e compus din urrnătoril boerî : Lonaşco Gheanghe 1) vel logofăt, Lupul Habăşeecut' veI vornic ţăriI de jos, apoî Savin Prajescul, Lupul Coei (ori Vasile?) vornic ţării de sus, Moscu; hatrnan şi parcalab­ Sucevei, Malcoci şi 'I'udori parcalabl de Hotin, Bâlica parca­ lab deNeamţ, apof Savin şi Şoldan, Dumitru. parealab de Ro­ man, Toma posteluie, Apostol Caiarqiul veI paharnic, E­ nache Cantacuzino veI visternic, apol D. Bn7w;�, Costi717 veI postelnic, Patraşco BonZ veI spatar Zanfi1' medell1icer., Pană stoll1ic, Pasco comis. (Surete II, 158, 359. Uricar Il 49; Arh. ist. 1. 1. lOG; Iorga doc. XVI, 186, 420). In Muntenia divanul se",alcătueşte din bOel'i precum urmează: Miho veI ban Craiovei, HTizea '.:el vomic, Papa veI 10gofM, lanaehi veI visternic, apot Dwnitraşco, Dumi­ traşco veI spatar, apoI Miho, ��[uşat veI stolnic, apor Gher­ ,qhe, Bnzillca veI comis, Vasile veI paharnic, apoI Nedclco, Alexandri veI postelnic, �POj Dnmitraşco. (Arhiya Genea-. logică Il. UJl). \ In toamnă mare zarvi.î între boer'î cu vestirea dom­ nieXlul AlexandrLi Vodă Iţiaş la Moldova, cu ac doua IUl domnie. In Iaşi rămîn caill"l,acauT lonaşco Ghenghea veI logofătul şi Enachi Cantar;tvino ; iar o gruprt de aproape 80 b oer1' o pleacă la Tarigl\ad să d Llcă voinţa ţrtriI con·, 1) Iona�co Gbeanghea efa h�eac încă din toamna lUI 16:30 (SU­ re!." II, 280). Dum. Ştefan vel logofăt moare in 8 Mart 16,)! (Isplsoaco' J. 2. 230). [177] Divanurile Domneşti 177 tra noulut domn. Dintre eăpiteniile hoerilor erau: LU1Jul Vasile vornicul. Lonaşco Cehan vornicul, Saoin. Prăjescul hatmanul. Alexandru Costin Postelnicul, Gligoraş Ureche spatarul, Dumitraşco B1l1wş visternicul, lr.Iihail Eurtuau; cornisul, Pairaşco Başoiâ logofătul. Cronicarul Miron Costin ştia toate peripeţiil e acestei f mart solii, întru cît le-a auzit din gura tatălui său Alex­ andru Costin postelnicul. După multe zarve şi siluirt ha­ ern cad la înţelegere cu noul domn "au căutat boerit el, primire pre Alexandru Vodă, şi-alt mers 1:1 Patriarşie şi au făcut giurămiuturî boeru lUI Alexandru Vodă şi Alexandru Vodă boeri lor, şi aşa au purces din Ţarigrad spre ţară". (Let 12, 292). Si în Muntenia domnia- lui Leon Vodă Tomsa a fost tulburată de răzmeriţe boerilor, avînd înfrunte pe J\1atei aga. din Brincovenl, birar al ţinutului Romanaţulut. Cronica MUl1- teană povesteste pe larg peripeţiile luptelor boerilor cu .Leon Vodă. Destărarea s'a făcut în17 Oct. 1630, şi pribe­ giră la curtea lUI Gh. Racoti craiul,' următorit boerl: M«. tei din Brtncoşeui, Aslan vornicul, Gorgan spatarul, Bar­ bul Bradeecul 4)aharnicul,lYIihail spatarul Coţofeanul, Dn­ rniiru. slugerul Felişanul, Mitrea vistierul. De patru 01'1 fură chemaţi de �rodă şi ei nu veniră; între boerit 13011 se citează Teoţil episcopul de Rîmnic, Hrizea vornicul ; cum şi Raclullogofătul şi Siamciul postelnicul. La prima cioc­ nire de la Ungureni Miho spatarul fu bătut de boeriî pribegt , la a doua ciocnire de la Prisicenî, în jos de mă­ năstirea lUI Pană vistierul şi de mînăstirea lUI Mihai Vodă Leon Vodă învinse pe boerî. 1) 'I'ăiatu-s'au atunci aceşti boerf: Adam banul, Preda Floricoiul din Greci Nusa, ar­ maşul ; iar cel ce reuşiră să fugă fură: Matei aga, Teo­ closie spatarul, Gorgan spataruL lYIihail Coţoreanu.l spatar, Barbul paharnicul, Petre slugerul. La Tismana se dădu o a treia luptă, dar fără izblnMt pentru ostaşii lui Leon Vo­ dă: Boul bnnul, cumnatul damnuluJ, Neclelco Botcanul, (Mag, istoric IV, 312). (va urma) Gh. Ghibănescu 1) In amintirea acestuI război s'a ridicat crucea lUI Leon Vodă cu următoarea inscripţie: ... ,,[0 Leon Voevod feciorul lUI Ştefan Voe­ vod ridicat-am această cinstită cruce în numele lUJ Sfete Gheorghie, pentru ca să se pomenească de război ce am avut Înlr'acest loc cu pribegiJ, cind au vpnit de peste munţi asupra domnieJ meale în an, 7139 în luna August 23 MarţI, �i mî10stivul Dumnezeu cu rugăciunea In Sveti Gheorghie supusu-i-au sub sabia domnieI mele �i i-aJn biruit şi Tcil! au căzut in războiu zac sub această movilă" ... (N. Iorga Inscrip­ ţiI I, 2(9). 12 [178] Nodurile de stingere ale obligatiilor În dreptul roman �i în Eo�ul "UapoleonH (urmare şi sfârşit) Modurile de stingere care fac tranziţie Între cele civile lji cele honor-are. I. Litis coniestaiio, e O instituţie care prezintă atît::t asemănare cu uovâţiunea, tnett a şi fost numită: novaţi­ unea necesară. Se deosebeşte de ea : 1) Fiindcă stinge şi drepturile reale. . Şi cum neque enim deieriorem causam nosiram ţaei- mus actionem exercentes sed meliorem-ul'mătoarele deose­ birt iau naştere. 2) ereanta adusă in jttdicium nu-şi perde garanţia ce o protejă, ipotecă sau gi1.i. 3) privelegiul creanţelor subslstă dacă le avea. 4) permite curgerea intereselor convenţionale. 5) şi În fine ultima deosebire e acea căreia i se datoreşte gruparea aparte,-dă-şi produce efectele . ' a) �P80 jure, cînd acţiunea creantarulut e . un JUdl­ cium legitirn·urn. b) excepti01,tis o,pe 9Îllde Ul\jndic�um, 'tmr)erio continells, , in acest din urma caz e\,cceptw la numele de e:.l;- cepiio ni in [udieium deduciae. ',- . ' v Acest mod de stingere car� ţine de procedura crvlla romană, există totuşi şi sub imperiul codulut "Napoleon" sub această din urmă formă. II. Compensaşia este de biti ei crediti inter se coriributio sau după definiţia lUI Marcel Planiol, un mode dextiuc- [179] Modul de stîngere al obligaţiilor 17B i I ! 'tionspeciale aux obligations reciproquss, qui dispeuse mutuellement les deux debiteurs de l'execution etfective. Cu toată utilitatea ei, compensaţia obliaatorie aap(t­ 'rut tărzitiIn dreptul roman. Era posibilă în;ă de timpuriti . prin voinţa părţilor şi aceasta datorită sisternuluî de Pl'O­ -ced lră al acţiuner leger. Care face impasi bilă cererea econvenţională. Legea Aebuiia, ajutată de admisi unea excepţiilor şi a acţiunilor de bun credinţă, a înlăturat această ciudă­ ţenie juridică. In acţiunile de bună credinţă, judele tre­ buind să judece ex ţide bona, se găsea oarecum obligat .să impună cornpensaţia. Evoluţia compesaţie'f. 1) In dreptul clasic anterior l�"r JJfanus Aureliu» prin -ci piul dominant era tot acel al compenaaţiet convenţie nale, clar în mod escepţional se admitea ca: A) Jncl-iciard facultativ(r, în acţiunea de bună credinţă ptritul poate invoca compensaţia, dar judele nu e ţinut să i-o admită. B) [udiciarâ obliqatorie este impusă: a) bancherului, sub pedeapsa de plus petitio, cu menţiunea de a o trece în intentio; arunct cînd închein­ 'du-şi socotelile, îşi urmăreşte debitorul, căruia îl este şi -el dator. Dar numar dacă crenaţele îs a) [on gibile şi (3) e::cigibile b) Cu caracter mai tolerant, luf bonorum emplor. In" acest caz ea e o clauză elin condenniatio si nu atrage pedeapsa penală, ' C) Prin ordinul leqei, e impusă asupra dotef soţiel. pentru plata creanteY soţuluî, impen.sac nccesariae ani­ enun; i]J80 [urc doiem. 2) Reforma ltit Mcrcus Aurelius constă în garanta­ rea creanţei apărătorului în acţiunile de drept strict, evi­ dent c:x; elispari causa; obligaţiile fiind uni laterale, prin ex­ ccpiio doli. �i aic] îmI vot permite următoarele observaţiI: Ijogic al' fi fost ca această măsură să, fi apărut întifl în acţiunile de bună credinţă, în care de altfel ex:ceptio doZ-i e subînţeleasă. ' . Explicaţia însrt trebue sit fie aceasta. Dreptul pretorian, cu acel admirabill judecători pe 'care-l aveau Romanii, prezenta garallţiY destule, pentru de­ bitol'ul urmărit mai intii!. Dreptul civil îi refuz�t îllSă cu \l1rutalitate orIce sprijin. [180] 180 Julius Grigore Pascu 1) Cele din timpul lttz Justinian Atuncl' imparatul filozof simţind ofensa adusă mora­ lei publice şi vrînd s'o repare, concepe reforma în Iiui) largi. Şi cum pe el Lau lovit contractele de drept strict" el o aplică numar lor, naobservtnd că nedreptăţeşte ast­ fel tocrnar acţiunile de bună credinţă, a căror principiă i-a servit de model. 3) Sub Jusiiniam cornpesaţia care deja se maî mlă­ diase şi simplificase prin noua procedură exiraordinard pretinde: a) ca datoria opusă în compensaţie să fie lichida b) ambel e datorii să fie tongibile. c) si escigioilitatea datoriet opuse. Dai· nicl J ustinian nu face din compensaţie o insti. tutie de stingere a obI. care să apere totdeauna ipso [ure. Posibil, crede Girard, fiindcă n-au avut nevoe. Ceeace nu s'a făcut de către Romani e fapt Îndepli­ nit in codul "Napoleon". Şi acesta cunoaşte cele trei felurf de compensaţie. tacultativă, judiciară şi legală. Atit numar, că acea legală din escepţie a devenit regulă, şi-şi produce efectele cu 1'e­ troactivitate, adică ipso jure din moment ce ambele datorit. coexistă. J..Ja cornpensaţia legală se poate renunţa, dacă interesul apărătoruluî, e în realizarea creanţet sale. Compensaţie judiciară ia numele special al actiuner sale, cerere ·reconvenţională. Şi cum legea lui Paulus el că­ zut, reclamantul se poate găsi la urmă condamnat, el faţă. de pîrît; cînd creanţa lui e mal mică decît a ptrrtulul, Condiţiile el sînt: . a) reciprocitatea obligaţieî. b) fongibilitatea lor. c) să fie lichide; cînd e cerută în' justiţie nu e necesar. d) exigibilitatea creanţet opuse. ::) Seeisabiliioiea creahţez opuse. In ce priveşte cîmpul-de aplicare al eompensaţieî, el s'a lărgit enorm. Evoluţia \. compensaţie! fiind în această privinţă, perfect opusă novaţiunel. Şi remarc acest fenomen juridic fiindcă, trnî pare că explică mal bine ca multe altele, evoluţia sufletului ome­ nesc şi odată cu ea, evoluţia\ dreptului. Rornanit dădeau precădere [ormei. Şi chiar din influ­ enţa de mal tîrziu, a filozofie� stoice, vedem mal clar că Rornanif erati stăpîniţi nu numar ele un materialism practic dar ci şi de maierialiemul filozofic. N 01 rnodernil dăm precădere ţondului şi fără a ÎUc [181] Modul de stingere al obligaţiilor 181 -conjura totdeauna materialismul practic avem totuşt, 01'1- '�lt s-ar strădănur alţii să propovădulas�ă coutrarul O fi- -Iozofie spiritualistă, ' Şi. de aceea Roma?il �u uz�t mult. de novatiune şi fI.şa puţin de compensaţle ; iar aZI novaţlUn8a dispare în timp ce compensaţia a luat UD aşa avint încît, în toate marile centre comerciale, sînt anume bănz;:rde compensa­ ţie, Bănci ce stîng zilnic datori]' de miliarde, fără un ban numerar. UL Conirarius coneensus numit "moins heuresement, (P. F. Girard) şi muiuus dissensus este modul special de rerniterea datoriilor contractate consensu: Contractele con­ senzuale sint de drept civil. n'am trecut însă acest m. d. st, printre cele de drept civil, fiindeă el nu-şi produce tot­ deauna efectul ipso fure ,: ci în cazul cînd el intervine în urma executăret contractuluî-vsi acesta e cazul cel mal important-el operează pe calea' exceptief pretorieue. Contrarius consensus e reziliarea din codul" Napoleon" Să trecem acum la opera pretorului Se ştie că pretorul a triumfat împotriva rigorilor -dreptulur civil prin: excepţit, acţiuni fictice şi in [acium directe sau utile interdicte şirestitntio in inteqrum, 'I'oate acestea aveati de scop, protejarea acelor drep­ turi impuse de equitate, împotriva drepturilor quiritare ale luf jus civile. Şi aveau de efect fireşte, consolidarea a­ celor drepturi şi stingerea acestora din urmă. Acum intrucit acesteexcepţiun'i'interdicteacţiun'î şi anu­ larea, stingeau dreptun personale, sînt moduri de stingere ale ohligaţiilor. Şi întrucît anularea precum şi unele excepţii şi acţiuni n'au fost tnsusite de dreptul civil ele sînt mo­ dun de stingere ale obligaţiilor pretoriene. De drept nu acţiunile sînt moduri de stingere, ci -pactele pe care ele le sancţionează. Nu acelaş lucru se poate spune şi despre anulare şi poate nicr chi�r de ex­ cepţir. I. Excepţiile fiind primul mijloc da care s'aii servit pretorit în reformele lor, sunt şi mal timide. Pretorii nu -îndrăznesc nicI să stingă dreptul quiritar şi nici Srt recu­ noască un drept non, ci numai irnpedecă executarea celur dintăr. Aşa că excepţiile au prin aceasta, un punct comun cu confuziunea, care şi ea nu e decît un obstacol la exe­ -cutarea unor obligaţij. Dintre excepţiile care nu şi-au perdut caracterul şi -care tocmaI pentru asta au şi dispărut chiar lU dreptul ,Tom an sînt: [182] 18:3 Julius Grigone Pascu 1. Exceptio legis Uinciae pe care o putea opune do­ natorul pentru a nu-şi achita donaţia promisă; sau a şi-o, retrage în urma infăptuiref ei. Il. Exceptie senaius coneulius Macedoniani, pe care o­ putea opune minorul debitorulut, înspre neaehitarea dato­ rie! sale Exceptio s, c. M. printr'una din acele interesante revenirr, a fost din nou admisă în codul "Napoleon", după' care minorul poate ataca, obligaţia sa pentru caz de leziune. Urmează acum celelalte m. d. st. pretoriene. III. Paotum ele non petendo pe care Girardîl studiază, împreună cu acceptilaţia şi conirariue CO'/1,Sen8US ca formînd cele trei forme speciale ale remiteret datori et. Dupăcum numele îl arată, acest pact este acordul, stabilit Între părţi spre a nu se mal face plată. In mod obişnuit era făcut anima elon an eli, era posi­ bil însă şi cu titlu oneros. MaT servea cîte odată si la, schimbarea terrneuulut de plată a unel datorii-făcînd ro­ lul novaţiuneL Sub această ultimă formă pactul de non petendo există şi azI. E preschimbarea Intrebuintată în carnbit. Lo­ cul ei va fi în codul comercial. Dar şi'n codul "Kapoleon" subslstă, după părerea lUI Marcel Planiol> fuzionat 'cu ac­ ceptilaţia. E rerniterea datori er, IV. Pactul de constitui este: 1) Determinarea unnl nou termen sali loc de plată: 2) sau schimbarea obiectului unei datorii existente: 3) obiect care, la început trebuia să fie o sumă eLe bant, mai ttrzit; tot ce se poate cîntări, rar sub Justinian­ in urma fuziune! cu 1'eceptum-orişice lucru. El este sancţionat de acţiunea de pecunui constituia care are origine penală-v-fiind creată pentru a pedepsi pe debitorul, care deşi ţinut prin condictio certae pecuniae la plata datoriei, nu şi-o plăteşte. Această acţiune este cornplectată prin o sponsio şi o resiiiuiio dirnidiae partis. �fectul el, e c:1, pedepseşte la o­ despăgubire de 50010 pe reclamantul, sau pe debitorul de rea credinţă. . In codul Napoleon-nu şi-a mal găsit loc ca insti- tuţie aparte. \ V. Pactum de jure Ju�ando. Jurămîntul religios a­ existat la Romani în toate timpurile, dar n'a fost sanc­ ţionat decît de pretor=-prin aCţiunea de [ure jurando->: Acest pact era: 1) faculiaiiu cînd intervenia în afară de judecată. 2) obligatoriu în instanţă, dacă una din părţ'i îl oferea: r 1 l' t [183] Modul de stingere al obligaţiilor I8i) Cel ce a jurat, numat poate fi urmărit împotriva celor jurate, fiind considerat că a convenit de mal înainte. să primească de bună afirmarea jurătoruluî. 'Pocmat în aceasta constă pactul, Şi dacă jurămîntul este falş-ceeace nu S8 Întîmplă rar În prac�-atuncl el stinge obligaţia ce o avea ju­ rătorul, în orice caz el stinge litigiul dintre părţi. Ceeace face pe Marcel Planio 1 să pue oţerirea ele [u­ râmâni, adică jurămîntul obligatoriu al Romanilor, printre contractele speciale; corijind astfel codul "Napoleon". De altfel în cod· există vechiul pact, sub ambele torme-vdar trecut la mijloacele de probă ale obligaţiilor. VI. Receptwm arbiirii este pactul prin care doua per­ soane, care au un litigiu, convin a se raporta unei terte persoane, care se găsească ea soluţia litigiulur. Acest pact e trecut de Girard-printre pactele pre­ toriene. Dar nu spune că e şi mijloc de stingere fl,' obli­ gaţiilor. Şi nu numai el, dar nicl un alt autor. ceeace Îl; foarte curios-Această lucrare, deşi vede d'abia acum lumina tiparulul, a fost scrisă încă din Aprilie 191:3. Pu­ ţin în urmă D1. profesor Grigore Dimitrescu mi'a zis că a­ ceiaşt obser #itţie a făeut'o în acelaş timp, şi DL Ambroise Colin profesor la 80rbona. f Rccepium arbitrii are Q importanţă deosebită, căc'î el: e modul ideal de stingere a obligaţiilor. El înlătură inter­ venţia tribunalulut tnlocuind'o prin bună rntelegere. Acest contract există şi aZI sub numele de compromis. dar nu-I trecut în cod. E numaf vizat "d'une maniere in­ cidente" (M. P.) în articolul 198D. In schimb e legiferat În codul de procedură civilă. In ce priv-eşte aplicarea lUI, acest pact a evoluat caşi eompensaţia. Şi mal ales are un viitor splendid. Şi nu nu­ mar în domeniul obligaţiilor personale, el şi în acel al o­ bligaţiilor dintre State. O pri mă manifestare în doraeaiul: public e Curtea de arbitraj dela Haga. �i cu sigm:allţă, eclipsa momentană va spori mul t ro­ lul aceste] curţi'. VII. Iieceptum argentarii a fost sancţionat de acţiu" "nea receptitui şi atrăgea după unii novaţiunea civilă a o­ bligatief anterioare-după alţii novaţiunea pretoriană. Şi cum acest pact a fost-caşi pactul de constitut, cu care a şi fuzionat în urmă-întrebuinţat flebiti alieni (ca mijloc de cauţie) a fost considerat (P. F. G.) ca contract formal. Se deosebeşte de pactul de constitut prin aceea că: 1) Nu poate fi încheiat decît de un bancher �) cu privinţă la datoria altuia; ;3) obiectul \Sătl nu era limitat I [184] 18c! Julius Grigore Paseu 4) şi existenţa lUI e indiferentă de existenţa realii :1 datoriei pe care o transformă. Aceste trer condiţii din urmă sunt normele ce regu­ lează, cecul de azl, Cu singura adăugire a pedepsei În ca­ zul existenţe" ultirnet dispoziţil. VIn şi IX. Termenul stin:qător şi condiţia rezoluiorie­ Pe aceste două instituţii le vor expune la un loc;: fiindcă, alt apărut în acelaş timp şi din aceleaş nevor şi ati prin ur­ mare asemăuărî. Amîndouă, se aseamănă cu conirarius consensus, căct şi prin aceste căI obligaţia se stinge prin voinţa comună a părţilor, atît numar că înţelegerea între părţi arc loc chiar în momentul săvtrşirer contractulur. . 'I'ermenul stingător este un eveniment viitor şi de realizare sigură, care suspendă rezoluţia unul drept şi care îŞI produce efectele fără, retroactivitate (M. P.) In dreptul roman se aplica mal ales În stipulaţia de rentă, viageră. Sub imperiul codulut, în obligaţiile timporare, care au de obiect o prestaţie îndelungată sau succesivă. prin­ tre care intră şi renta viageră ca şi închirierea serviciilor şi a muncel. Conditia rezolutorie este nu eveniment viitor de re­ alizare nesigură care suspendă rezoluţia unul drept şi care îşI produce efectul cu retroactivitate (M. P.). In dreptul roman se întrebuinţa În contractul de vru­ zare. Diferitele el forme: lex commisorui. addiciio in diem şi pactum de retrooendendo alt început prin a fi . condiţii suspenzive. In ce priveşte efectele lor. Girard crede cit în epoca clasică erau de drept personal, iar în timpul Iur -Iustinian tendinţa e spre, reahtategJor. Codul Napoleon permite aplicarea el, în toate con­ tractele bilaterale. Işî produce efectele de plin drept şi e posibilă chîar şi în cazul execuţiei parţiale. Alăturl de ea e şi rezoluţia pentru inexecuţia uneta din părţ)', care nu poate lua fiInţă de cît prin sentinţă ju- decătorească. ţ , X. Prescripţia se apropie mult de termenul stingă­ tor, de care se deosebeşte prin .aceîa că "nu presupune nici abstenţiuuea debitorulur. nic! inacţiunea creantarulur" (M. PI.) adică este voluntară. Ea \îmbracă două forme cu totul deosebite după cum se apliuă la : 1) Drepturile reale, care nu \le interesează. 2) Drepturile personale. Pe aceasta din urmă, Girard o numeşte prescripţie Iiberatorie, cred cit e mar' bine numită în cod prescripţie stingătoare. [185] Modurile de stingere ale obligaţiilor 185 In vechiul drept nu era posibilă-pentru prima oară ogăsim însă in acţiunea auctordotis. Legea Furia de Sponsu. eliberează pe unit cauţionarI după un anumit ter­ men. In urmă pretorul şi edilul curul o admit unul pen­ tru mal toate acţiunile IUl-cel0alt pentru toate. Termenul Ara ae un an, socotit raiione iniiiae, după părerea lUI Girard, ratione cursus după alţi autori. Dreptul bizantin intinde prescripţia la toate acţiunile. Cotlul"Napoleon" pare a fi revenit în parte asupra aces­ tUI principiu. Admiţtud perpetuitatea acţiunilor de partaj, mărgiuire şi trecere. Planiol crede însă C�L acestea nu's perpetua, ci că renasc în fiecare zi. 'I'ermenele prescripţiet din cod variază. I XI. Anularea a existat la Romani sub numele de rcstitntio in inteqrum, Era o cale extraordinară de aceea nu era. posibilă decît: 1) cînd nu era alta 2) cînd obiectul în litigiu, era foarte serios :3) cînd cel ce o invoca era un minor, interzis sali absent -1) să nu fi trecut un an-sub Justinian patru=-dela îndeplinirea actuluî. Anularea rezultînd dintr'o acţiune în justiţie, poartă totdeauna forma sentinţei judecătoreştl. Inovaţia pretorulut a prins consistenţă în cursul tim­ purilcr şi'n codul "Napoleon" este o instituţie bine definită. Acum ajunşf la sfirsitul lucrărel, nu-mi rărntne decît sJi adun într'un tabloti sinoptic rezultatele la care am ajuus. Iată-le: Din modurile de st. d. dr. roman. Au dispărut A rrapărut fi) per aes et libram .. • • 2) litis contestatie chiar in dreptul roman 13) exceptie lcgis Cin. cine 4) exceptie s. c. Macedo­ niani. mal tirziu r 5) moartea. t 6) pac luI de constitu L r 1) exceptie s. c. Macedonia.ni-c-leziunea. {\. 2) litis contestatie - sub Ior.na e:-;.cepţia lucrului judecat. S'a" specializat tre-Il)' contractil Iittcris=-contul curenl , -cind eli oare care 2) capitis deminulio-falimenlul l.rall.Sformărl în co- il) pactum de non pC.l.endo-preschimbarea du! comercial. 4,) recepturn argentarii-cecul [186] 186 Au ajuns în codul Napoleon cu oare care transformări Julius Grigore Pascu 1) prin înlăturarea for- r 1) acceplilaţia -- remiterea maiităţilor inutile ,l datoriei 2) prin restrîngerea e_{2) pacturn dejurejur�nd,o, f'ectelor nu s� produce decît !Il justiţie 3) prin desăvîrşirea e- f 3) compensaţia, devenind' fectelor \ obligatorie 14) confuziunea, devenind 4) prin triumful equi- facultativă ' tăţei 5) prescripţia, scurtîndu-se unele termene 16) cesiunea creanţel 5) prin o mal clară de 7) contrarius eonsensus- terminare rezilierea 8) anularea cu o III al largă buintare restrînsă f \ lntrebu- ! Am ajuns sUD ace­ iaşl formă în cod. 1) cu o mal aplicare 2) cu aceiaşt inţal'e 1) novaţiunea 2) anticreza 3) imposibilitatea de exc­ cutie 4) plata f) daţi unea de plată, 6) renunţarea la prestaţiu­ nea datorită 7) revocarea f 8) delegaţia . 9) tranzacţia Între- 10) receptum arbitrii, com-· 1 promisul 11) termenul stingător 12) condiţia rezolu torie ;)'a emancipat (1) plata prin subrogatie, devenind o instituţie proprie .Aşa dar din cele 26 de m. d. st. din timpul lut Jus­ tinian n'uii dispărut de cît 2, au reapărut 2, S'arl specia­ lizat trecînd În codul comercial 4-iar restul ati trecut în codul Napoleon 8, cu oarecare transforrnărr, 12 sub ace­ iaşf torrnă.: Pe lîngă astea-s'a mal emancipat varianta plă. ţer prin subrogaţie. Principiile ati ramas neschimbate=-stiinţa dreptului civil se poate felicita că'n aceaată grupă de instituţil a descoperit principiile eterne. Din modificările introduse în codul german nu ma l'ea�uc.erea coml�ellsaţiel la .sŢa.rea �I. facultaţivă ode altii data--llltel'eseaza, precum ŞI dispariţia novaţiunel. \ Julius Grigore Pascu P. S. Autorul nu întrebuinţează niciodată '1 �i ,tt--A trebuit însă. să se servească de aceste litere, fiindcă' aşa impune rovista .. Arhiva", 1. (J,. 1". [187] Când s'a scris intam romaneste r- . 1 I! Literatura noastră, cît ni-a fost păstrată din sec. al/ XIV pănă in a doua jumătate, a sec. al XVII este scrisă aproape în totalitatea ei în limba slavă; şi în special în limba;' Slavllor transdunărent, ce locuiau ţinuturile balcanice din Vestul rîului Iskăr 1) Căc) dacă e adevărat cii întăile noastre organizări politice şi bisericeşti s'au făcut sub influenţa, Bulgarilor şi au depins de el 2); nu e mal puţin adevărat că atunci cînd apar primele scrieri la nOI şcolele slave ele la Vestul acestut rîu încep să se afirme 3). In k�s�ris� noas.t�·ă )j�lba slavă }ntrod.us� prin depel�­ denţa mal tntălu politică, 111 care stătem faţa de Bulgari, era. socotită ca o limbă sfîntă, ca şi cea latină la catolici şI avea pentru aceasta un caracter mal conservativ. In cancelariile domneşti ca şi în actele boerilor noş­ tri şi ale particularilor se În tre buinţa aceeaş limbă slavă însă cu tnnot rele Iim bei vorbi te. Intrebumţarea el, în scris mal ales devenise atît de­ . puternică, încît abea, în sec. al XVII ea putu fi înlăturată ele către grecism Şl literatura noastră naţională. In acest 'le col se părea, că cronicaril şi scriitorii noş­ trI noştrr religioşl vor da curs pentru totdeauna lirnbef noastre în scrierile romtneştr. Epoca Fauariotilor Insă, eu sistemul el grecesc i-a in­ ttrziat desvoltarea încă cu un secol. Incît din întreg. tre­ cutul nostru pînă la revoluţia lut '1\ Vladimireseu, v. al XVII înseamnă pentru nor cea mai frumoasă manifestare: scrisă a sufletului nostru naţional. Dar dacă Intrebuînţarea limbel noastre în scriert se· 1) Ilie Bărbulescu, Helations des Iloumains avec les Serbes etc. pp. 243-2-52. 2) A. D. Xenopol, Istoria Hominilor, laşi, 1896, vol, II cap. III şi, vol. III cap. IV. :3) Ilie Bărbutescu, op. cit., pag. 187 şi urm. [188] J88 T. Palade face cu o deosebită intenzitate În acest veac. începuturi de a se scrie romlneşte se găsesc cu mult înnainte, Încu, din sec. al XVI şi chiar al XV. Cînd dect s'a scris pentru întăia oară romtneşte '? Scrierile ce ni-au rămas din acele vremurt sunt de 3 feluri: 1) tnsemnărî şi serisorî particulare, 2) acte dom­ .neştr şi al 3) texte religioase. 1) Insemnări şi scrisori particulare. In 189G dl. Xenopol dădea ca cel mal vechiii text de limbă rominească însemnarea de pe o psaltire slavă din 1571, dată unet bisericl de către Radu vornicul şi legată. de un meşter cu cheltuiala uneia 'I'ămăşoia Grecoaia, "ca 'să aibă şi ea pomană". Comentind această Însemnare dl. Xenopol mal adău­ gea că romineşte trebue să se fi scris şi mal înnainte, dar 01'1 ce urmă anterioară a fost distrusă. In 1902 însă dl. Iorga descoperi pe dosul aetulur sla­ von din 1519, păstrat în biblioteca mnzeului transilvănian din Cluj, următoarea însemnare contemporană "GhimpeanI această carte" şi o dădu ca cea mal veche urmă de limbă rominească scrisă. 3) Intre aceste două mentionărr, una elin 1571 şi a doua elin 1519, s'au mai găsit scrise în rorntneşte glosa de pe marginea unul hrisov elin 11)48 de la Mircea Ciolhnul 4) şi scrisoarea, pe care o trimitea În 1521 hoerul Neacşu din Cimpulung judeţului Braşovulur. il) Inert astfel urmele în­ semnărilor şi. ale actelor particulare scrise în rorntneşte se apropie de Inceputul veac. al XVI şi sfîrşitul celui al XV· lea. . Şi fără îndoială că. ele au existat şi În acest veac mal ales atuncl cind piserul sau diacul, ce avea să le facă, nu ştia slavoneşte. Dealminterî toţ'! istoricil noştrr de ju­ mătate ele veac încoace au această credinţă, deşt dovezi materiale Încă nu s'au găsit. G), 1) A. D. Xenopol, op. cit. vol, V\pag. 191. 2) Ibiu. 3) N. Iorga-Istoriile Domnilor Tăre! Romăneşlt compilate şi al­ cătuite' de COIlSt. Căpitanul Fitipescu pag. 50 in notă 4) Convorbiri literare din 15 Apri!l,c 1900 pag. 332 . . 5) Hurmuzaki XI pag. 843 şi SI:. Nicolaescu=-Documente Slavo­ Romîne pag. 24. Contractul de curn părătujă, din arhivele spitalulut sf. ��pirid?n din .IaşI, scris rO�lllneşlc şi despr� ?are vor�esc Arou Denş�l­ sianu in Istoria Literaturet Romine pag. 10 ŞI dL Ilie Hărbulcscu III Sludil privitoare la limba şi Istoria Rorninilor pag. 80 cum că ar fi din .an. 1523 trebuc pus la an. 1623. v. Gb. Ghibănl'scu-Ispisoace şi Zapise V(jl. I, p. 1[, pp.151-2. I 6) A. D. Xenopol op. şi voI. cit pp. 1!.J0-2, N. Iorga În Convor­ birI Literare, 1902. pag. 184. [189] 2) Acte domnesti. Acte scrise în romtneşte în cance­ lariile domnitorilor Iioştrl apar către 1600. Astfel din timpul dornnieî în Muntenia a lul Simon , Movilă (1600-1602) avem ji acte scrise în rorntneşte în întregime şi date în 1896 de dl. Xenopol ca cele mal ve­ chi de această natură. 1) In 1898 Insă dl, Iorga a publicat câteva documente şi tnsernnăn rorntneştî din timpul domniei lUI Mihai-Vi­ teazu şi a antecesorulut său Petre-Şchiopul (1591-1593); 2) iar în 1906 un document din 1(;00 dela Mihal- Viteazu, scris deasemenea în rommeşte afară de începutul şi sftrşitul luî. unde se mal păstrează încă formulele slavoue. 3). Acte domneşti ar fi putut fi scrise in romineste cu mult tnnainte de Petre-Şchiopul. Din cauza Imprejurărilor critice, prin care au trecut principatele noastre, ele nu ni s'au păstrat; dar dovadă sînt menţionările istorice 'despre existenţa lor şi numeroasele rominisme, cart se găsesc pînă în cele mal vecht documente slavone ale noastre. Romtuismele acestor documente sînt atit de vacabu- 1ar cît şi de gramatică, In documentul lui Alexandru-cei-Bun din 1427 găsim cuvîntul romtnesc nepot. 4) In cele dela Ştefan-cel-Mare se găsesc peste 100 cu­ vinte romtneşn ţinînd locul celor sluvoue 5) 'I'ot în ele pre­ cum şi în altele se găsesc deasemenea numeroase expre­ sii şi forme gramaticale proprii Iimber noastre şi nu ce­ lei slave: Articolul romînesc post-pus: mase. 1l8XOIO,\, IlJErjÎih, '1'1\'1'8,\ I\E(:IlOECK81\8, UWI\H"ItU T[!HKO,\ECK8,\ 11ll\llIKI\ 'rpHKOAEn(8Ai\, CTi\H'ltI"" nwri\I.'IO,\ etc. fem. l.\PMtlll)Jtl\, Ai\NtL\, qrLHT"ltlThJ\EI\E, 'IET"IL\U,\E G). Intrebuinţarea nominativului rominesc: sing. l\[ll\ţ\, IWI'ţ\8i\E4, fJ6flOi\T,', CEK'I,T8p.\ etc. plur. 11\8ţ\E'lfl, noc.ulllJHU'IUIl, qn.HT'HIf1'IE, Inp'rOC\fIE, XJT,'pe etc. Intrebuinţarea genitivului romîncsc : sing. M8H'IEi\8Mîi\8U, rp'\M!JIEEIt etc. j .{ , Cînd s'a scris î�ltîi rorntneşte 18\l 1) Op. �i voI. cit. pag. 191. 2) An. Ac. Rornine seria Il Torn. XX Mern, sect. istorice, passim. ;:)) A n. Ac. Rornine Torn, X VIII Mem. secţ. literare pag, J 6 . . 4) Gh. Ghi bă nescu-Ispisoace şi Zapise, vol, 1 p. L pag. ,) 5) I. Bogdan-Documente slavc de la Ştefan-cel-Mare 2 vol. in­ dcxul pp, GOG-609. 6) I. Bogdan, ,op. cit. passim �i index; Codrescu, Uricanul vol, 18., primele pagini. [190] ilOMHM'\Ili\X ne P '\A8,\h ') 'I'oate aceste rorntnlsme In documentele şi scrierele noastre slavoane ne arată două lucruri: 0) că diacu şi pi­ sarit, cărora ele se datoresc erau rorntnî sau în tot cazul ştieau mal bine romlneşte decit slavoneşte şi al 2) că se putea scrie în vremea lor şi rornînesşte un curent spre aceasta începînd să mijească prin ele. Ceea ce e de crezut cu atît mal mult cu cît mărturil vin să adeverească existenţa unor astfel de scrierf', Astfel in inventariul de documente din arhiva regală din Craiova, făcut pe vremea regelut polon Ioan Sobiesk'l, este notat că un document perdut cu data din 1461 ar fi fost "idiomate valahico scriptus" adică scris in limba 1'0- mână. !) Iar pe copia Jatiuească ajurămintulut omaaial fă­ cut de Stefan-ceI-Mare luf Cazimir, regele Polonier, în 1484 este notat că acel jurămtnl "ex Va.lal�ico in latinum versa '1'. Palade plur. CE,\8 [lj\'bln4HJlllj\Op8 etc. J) Diminutive rorntneştt : fli\Xt\PIIWIE.\ de la paharnic în sI.: \1MlJNHKi\�). Iar functiuni cu numirea curat romlneaacă apar de timpuriti. Astfel găsim într'un document slavon de la Şte­ fan V. V. din 1434 MNKOYM iI\8AEU) de şi putea 11 după slavoueşte MHKOYi\ c;r-AEtI. Romtnisme sînt şi expresiile: ,Bi\f!E' xrno (ori-care), Bi\PE K(lH 4) (ori-cine), Ih\{!H nefiind decit cuvîntul romînesc verr, orI; precum şi alte, tntunpiuate mai tîrziu ca OTNi\ de la (IT şi Ne\, întrebuinţate în slavo­ neşte separat, pe cînd sub influenta Iimbet noastre s'au u­ nit spre a corespunde prepoziţiet dela; şi O'rICb de la sla­ venele (I'!' şi K'J, spre a da de către. Şi însfîrşit tot rorntnisme şi întrebuinţare lui 8 1'0- mănesc la sfîrşitul cuvintelor slave : i.\KO GPi\llIMi\IlJ8 'l"kX Ai\ .Ee'!' 1lf!i\iI\Mi\!IJ'b G) sau H Mb.1 ME3i\NAf.8 ,rocnoAi\rS ti) şi u prep., fi (1 unde în romjneşte corespunde prep. pe iar în slavoneşte ar trebut simplul cazul acuzati v fără prep, d. ex. : 1) I. Bogdan, op. cil.,inrjpxlll. 2) Codrescu, op. cit. pag. 8;'). B) lbid. pag. J 1. \ 4) 1. Bogdan, Helaţiilr 'fă::ij· Romifcşl1 cu Braşovul �i Tara Un­ l';1\1'<':lscă în sec. al XV şi XVl Bucul·cşll'.lSO;; pp, 7-10. < 5) Ilie Băl'bulescu, Cerce Lfui istoricp-filologicf', pag 77. G) 1. !3ol';dan,op. cit. pai!. 9. \ . 7) Gh. (ibihănescu op. cii. p�g. il. 8) Ilie Băr5ulescu, op. şi pcw. cit. 9) Arhiva Istor'ică I, �, pag. 60. [191] Cînd s'a scris întîi romîneşte 1\11 'est" adică că a fost tradus în latineşte de pe limba mol­ -dovenească. 1) Sunt însfîrşit şi alte mărturisiri despre existenţa şi şi a altor documente scrise în romlneste În sec. al XV; dar mal puţin categorice. -c Aceste două de mai sus sunt însă suficiente şi n'au fost desmintite pănă acum. , Deasemenea este foarte probabil să fi existat letopi­ seţul boerulut muntean Morgu, despre care cronicarul ra­ guzan Giacomo de Pietro Luccart, spune că era scris în romîneşte la începutul sec. al XV ; 2) precum şi letopi­ setul moldovenesc pomenit de Gr. Ureche şi anterior cro­ nicet lUI "). Dar dacă istorici'( noştrr n'au tăgăduit posibilitatea de a se scrie în romîneşte acte laice şi în sec. al XV, asu­ pra începuturilor textelor romtneştr religioase au fost în -desacord, au discutat mult în prvinta lor şi-au clădit teoriî. Şi cum în această chestiune nu s'a spus încă ultimul cuvînt voiu stărut şi eu mal mult asupra el. 3) Texte religioase Primele tnceputurt de texte reli­ .gioase scrise în romîneşte, după o veche concepţie, care a persistat la nol multă vreme şi a avut numeroşi repre­ . zentanţr, se datoresc propagandei lutherane din Ardeal in sec. al XVI. După alta mal nouă, datorită d-Iui Ilie Bărbulescu, texte religioase s'au scris in romtneşte şi înainte de luthe­ ranr şi calvini încă din sec. al XV prin influenţa catolică, care a provocat un curent romînesc. Iar după dl. Iorga, -după ce şi-a schimbat convingerea dintăiu, ce era la tel cu cea veche, ele se datoresc' propagandeI husite dela not în sec, al XV. Cercetînd însă aruănunţit aceste teoriT, argumen­ tele, pe care se sprijinesc, precum şi literatura referitoare �la ele, eu am ajuns la convingerea că texte religioase 1'0- mtneştt s'au scris începînd cu sec. al XV, datorită tu pri­ mul loc unul curent romtneso, care tindea S(1 tulocuiaseă limba slav ă din oficialitatea noastră prin limba naţiouală: iar celelalte influenţi externe=-bogomiiică, catolic:" husită sau lutherană.c=n 'au Hicut decît să alimenteze şi sit' aug­ menteze acest curent. D0V8Z1 materiale precise, carl să arăte că influenţa t catolică sau husită ne-a dat limba naţională în scrierile 1) Isvorul la Ilie Bărbulescu op. cit. pae. 23. 2) Luccari, Capioso Risvetto şi A. D. Xerio pol, op, cit. V.IlI ,pp. 18 şi 19. 3) 8. P. Hasdeu, Arhiva istorică, v. III, pp, 19, 27 �i passim. [192] 192 'Il. Palade religioase nu sunt. Şi fără, ele ar fi prea categoric 8;1 18 acordăm arest fenomen important în istoria Iiteraturet noastre. Sp�e a se vedea însă de partea cui stă dreptatea este necesară o expunere mal detailată a acestor teoril a date­ lor, pe care ele se sprijină, precum şi complectarea elin li­ teratura, care le priveşte. După vechea teorie, pănă la lutheranr şi cal viul, limba slavă a fost întrebuinţată Ia nor exclusiv atit 111 slujba bise­ ricească cît şi în literatura religioasă. Prin reformă însă, În sec. al XVI, pătura slavă, ce acoperis biserica noastră începu să 11e ruptă prin întrebu­ inţarea Iimbel naţionale în cultul divin şi în scrierile bi­ sericeşti. Astfel în 15H se publică la Sibiu catehismul rornă­ nesc prin stăruinţa şi cheltuiala Saşilor Iutheranl. Apoi mă­ rindu-se numărul cărţilor religioase rornmeştî tipărite în, Ardeal, ele au Început să determine un curent similar şi dincoace de munţi, în principatele noastre. 1) O îndoială asupra acestei credinti a aruncat-o dl. Xe­ nopoJ. D-sa studiind cele mal vechr texte religioase ale noastre, codexul voronetian şi psaltirea scheeană şi obser­ vind că limba lor "are un caracter mal arhaic de cît acel al tuturor celorlalte cunoscute cu siguranţă ca aparţinînd jumătăţi a doua a veacului al XVI-lea" socoti că ele "vor fi fost scrise pe la începutul acestuj veac". 2) ApOI urmărind şi indicaţiile din tetraevanghelul lui Radu Grămăticul, aflat acum la British-Muaeum, cu O de­ osebită perspicacitate incepu să încline spre părerea cii "I-{omînil ar fi posedat scrierî romtneştî referitoare la religie cu mult inuainte "ca Luteranit din Tran­ silvania să fi fost început şi er a împinge pe Romrnt către Întrebuinţarea bisericească a limbel lor .. CăCI poporul sim­ ţea nevoia de a lua cunoştinţă prin el Însuşi de precep­ tele religiunel sale". �) Dl. Xenopol tusă a trecut fugitiv asupra acesteI ches­ tiun) de o deosebită importanţă. N'a stăruit suficient asupra el şi n'a mal revenit 111- I I 1) 1. G. Sbiera, Mişcărt clllt�rale şi literare, Csrnăuţr, 1897, Al. V. Gîder, Studiu asupra Cronicarilor moldoveni din sec. XVI Bu- cu re Şti 1898. \ I. Bogdan, DUp{L conferenţe, Bucureşti, 1898. 2) A. D. Xenopol op. cit. vol. V pag. 193. 3) Ibiel. pag. 120. I [193] Cind s'a -scris intîi: ,romîneşte 193 ett vechea teorie asupra scrierilor· noastre religioase se menţinea. 1) . In 1900' tnsă s'a ridicatInpotriva eT dl. Ilie Bărbu­ l'es?u susţinînd cu o deosebită vigoare că la nOI s'a putut s�ne romtneşto şi în biserică încă din sec. al XV pe mo­ tivele: 1) că .biseriea catolică, care făcea propagandă în !lceste :vremurI şi'n 'ţările noastre, nu împedeca. exclusiv mtrebUlE-tarea limber poporului în slujba religioasă şi al 2) pentruca ea a provocat un curent vulgar romtnesc care a început să se manifeste şi'n literatura noastră. 2/ . . D-sa îşi susţinea teza cu multă cunoştinţă de isto- ria timpulut, cu numeroase argumente şi Infătişnd o situ­ aţie analoagă la vecinf noştrt din acea vreme. Iar dOI anî mal tirziu, în 1902, reveni aducînd nOI probe în sprijinul teoriet d-sale. 13) . DI. . Iorga recenzăud tntăia lucrare a d-lui Bărbulescu o combate, apot apărînd vechea teorie privitoare la intro­ ducerea Iimbet noastre tnscrierile religioase afirmă că: nCu­ vîntul 11,11 Dumnezeu tnsă, şi nu cărţile de pietate, sau aju­ toarele duhovniceştt ale credinciosulul, 'acestea nu se pu­ teau preface in romtneşte decît prin înlăturarea prin reformă a dogmei limbelor sfinte. Aceasta s'a făcut pentru nor, cînd SaşiI din Ardeal au devenit luterant, rar mulţI UngurI de acolo Calvint şi au vrut să ne facă şi pe nOI în a doua ju­ matate a secolulur al.. XVI, s.ă le primim dogmele". 4) , Ce se înttmplă lnsă ? Dl. Iorga puţin mal tîrziu în 1904 scriind Istoria Iiteratureî noastre. religioase pănă la 1688, cercetind şi studiind mal amănunţit primele texte religioase ale noastre, ajunge la conelusia că aceste texte codexul voroneţian şi psaltirea scheenă sunt tradueerî făcute în sec. al XV de către un preot romtn din Mara­ mureş, sub influenţa reformet husiţilor, care cerea săvîr­ şirea cultulut religios in limba naţională. 5) Textele bogomilice au fost traduse deasemenea tot sub aceeaş influenţă husită. Şi ele ca şi cele de mal sus prezentind rotaeismul şi un mare număr de ungurisme tre­ bue sa fi fost traduse in Ardeal, şi anume În colţul N.-K al lUI înspre Maramureş, unde tnvăţătura slavonă mar slabă 1) N. Iorga, Convorbirt Literare an. 1902.185. şi Dr. At. Mari­ enescu, Luteranismul, Calvinismul şi .Introducerea Iimbei romine in bisericile din Ardeal. Ac. Rom. s, II. T. XXIV, Mem. S. istorice. 2) Oercetărt istorico-filologice pag. 8. , 3) StudiI privitoare la Istoria şi LIteratura \Romînilor Bue, 1902. 4) Convorbirt ljterare an. 1902, pag. 185. 5) Istorialiteraturel religioase a Romîni.lor pînă la 1688 pp.18-41.· 13 [194] 194 T. Palade acolo decît cea din principate şi Ardeal putea permite un rezultat mal grabnic al noei tnvătăturl, 1) Iar in 1906 d-sa descoperind în Ardeal fragmente re­ ligioase scrise în romîneşte sau slavoneatî cu intercăIărI romtneştî, . şi acestea prezentînd caractere paleografice şi. filologice mal vechi le datează din sec. al XV, fiind ,şi ele inceputuri de traduceri romtneştî datorite aceleaş influenţi husite : "Incepind dela cele d'intăt tălmăcire din epoca hu­ sită, ctnd pe calea ere sulul am ajuns la preţuirea limbel noastre, începînd dect cu veacul al XV s'a tot tălmăeit şi s'a copiat tălmăcirele. Această operă s'a tăcut. şi de o parte a munţilor, unde .avlam Domnii noştri şi de cealaltă unde poporul romtn' trăia sub' străinI., Cea mat mare parte din aceste manu­ scrise s'au perdut." 2) Iar la pag. 14 a comunicării' făcute la Academie asu­ pra fragmentelor găsite adaogă că: "un particular din Ar­ deal posedă un mineu slavon, pe care îl datează din 1492. El cuprinde explicaţiI romtneştr-. Decr in 1904 şi 1906 dl. Iorga revenind asupra pă­ rere)', pe care o avea în 1902, .eănd combătea pe dl. Băr-: bulescu, aduce dovezi că in sec. ai XV s'a scris în romă­ neşte "Cuvintul Domuuluî", Aceste scrieri d-sa le atribue cu toată convingerea influenţei care introducea Iimba..na­ tională in biserică, altă cauză ne admiţînd-o : "PopiI noş­ tri au căpătat şi acum hirotinisirea peste Dunăre, sau de la Vlădiciî deschit, can se sfinţiseră la Vidin sau la Si­ listra; ca limbă a rugăciunelor şi slujbelor, tie care se va fi ajutat cum credea mal bine şi cum ii era mal uşor; să . fi întrebuinţat limba romtnească n'aş crede, pentru. aceasta ar fi trebuit două lucrurî : un traducător şi înlăturarea prejudecăţil' că limba vulgară din ort ce parte nu e vred- nică să îmbrace cuvîntul lui Dumnezeu". 3) . Cu un cuvînt dl, Iorga socoteşte că două ca uze- ar fi oprit alcătuirea de traducerl religioase' în rom ăneşte fără o -influenţă nouă: 1) lipsa de traducător şi al 2) so­ cotirea ca limbă sfîntă. la n'or a Iimbel slave. Insă un traducător s'ar � putut găSI 01''( cînd. Numeros sele romtnisme din documentele noastre vechi, mărturiile istorice pozitive despre existenţa de texre romtneşn încă din sec. al XV stnt destulă dovad�ă acel, cart serieau la not slavoneşte ştieau bine romtneşt , bacă .erau in mare parte romînt şi 01'1 cînd ar fi putut t· lmăct pe limba noastră. 4) , . ' \ .: . 1) Ibid. 2) An. Ac. Romane Tom. XVII Mem. sscţ, literare pag. 1 şi urm 3) Istoria Literaturet religioase-Jpag. 8. M A se vedea mar sus Romînismele in documentele noastre slave. 1 1 I [195] Cind s'a scris tD.tii romtneşte 195 Dovada materială a inâuenţir husitlsmuluf la. noî în sensul de a determina o literatură religioasă romtnească nu s'a găsit încă. . . DI. Iorga n'o dă, ci face numal o prezumţie, scoasă prln analogie din fenomenele petrecute la Ungur! şi Polonl. 1), 4) Propaganda husită în tinuturile noastre. E drept o influenţă husită a existat la noi. Către 1435, la 20 de ani după ce tntemeetorul sec­ teî, Ion Rus, fusese ars pe rug, tot Ardealul era îmbuibat de propaganda. husită, ce-şî făcuse numeroşt prozellţt aief. Biserica catolică se văzu silită să ieîe tnăsurî excepţionale pentru salvgardarea acestul ţinut. 2) . In principatele a trecut deasemenea. Alexandru-cel-Bun, la curtea căruia s'au tnerueişat mal toate nuanţele creştinismuluî, era bănuit de Polont -eă al' fi ţinut pe lîngă el un predieatorvhuslt, ca să-I re­ norrneze ţara. 3), Husiţî alungaţi din patrie şi Ardeal vin şi se stabi­ Iese tn Moldova in două rînduri: odată "intre 1430 şi 1440, '$. doua oară pe Ia 1480 aşezlndu-se în Huşl, Băbăoant, 'I'ă- măşanr şi' Gherăeştf 4) . . DoI studenţi unguri: Toma Pecsy şi Valentin Ujlaky trecuţI la husltlemei refugiaţi tn Moldova la Trotuş,· tra­ 'duc în 14161n ungureşte evanghelia, fragmente din pro­ 'OI'OCI şi o psaltire, 5) Către 1440 un oare-care Iacob repre­ zenta curentul husit în Moldova, de unde au şi fost tri­ mişi preoţî sectarî Ia c9ngresullor ţimit la Praga în 1450. 6) Părea astfel că propaganda husită se accentua din -ee în ce mal mult în principatele noastre şi în special în Moldova; dar ea fu'fntrtntă de către cea eatolică-care se 'Vedea ameninţată să piardă terenul cîştigat la nor cu a­ tîta stăruinţă. In 1444 papa Eugen IV scria că in Moldova slnt o mulţime de persoane infectate de secta husită şi hotărî ca vi­ .earnl Franciscanilor, Fabian de Bachia, să iee măsuri drastice 'înpotriva lor. Misionari catolicî fură trimişîtmpotrivahusiţilor 1) N. Iorga. Ist, lit, rel. pag. 18, 2) Hurmuzaki 1 2 pp, 604, 6UG. 3) N. Iorga, Ist, lit. rel, pag. 17. , . 4) Hurmuzakt I 2 pag. 60:1, Archiva istorică 1 1· pag, 162, Gh. 'Ghibănescu, Origina Ruşilor .pag. 24, Ep. Melehisedek, Cronica. Roma­ nulUI cap. Ungur!, şi Croni-::a Ruşilor pag. 5. 5) N. Iorga, Istoria literature! religioase pag'. 18 şi C. Aunt'r, Episcopia de Baia, Revista Catolică, 1915', pag. 109. 6) C. Auner. 1. cit. pp, 108 şi 113. şi Epis.Melchisedek, el'onica :RomanuluI pp. 19-20. [196] 196 T. Palade de la nOI i)- şi în cele din urmă, după un veac de luptă" ei ajung să-I răpue. " Astfel busitT ee se 'aşezaseră în RUŞI, in 1571 au tre­ cut în număr de 2000 Ia catolicism. 2). Peste munţi husi­ _ tiamul a avut de suferit aceeaş soartă, 3) el a dispărut după un veac ne lăsînd ca rol' ai credinţet . decit scri­ i erei religioase in limba naţională la Slovaci! din Maramu­ reş 4) 'şi Ungurii din Ardeal. 5) La nor e probabil să se fi Inttmplat acelaş fenomen, petrecut la unir din vecini-c-să fi scris şi nOI texte religi­ oase în romtneşte sub influenţa noer învăţăturl, precum, afirmădJ. Iorga. Dar trebue să se ţie în seamă că în ţi-­ nuturile noastre era o influenţă cu mult mar veche şi mal, puternică de cît -cea husită, şi care nu opria exlusiv, pre­ cum se crede în genere, întrebuinţarea limbet naţionale, în biserică-e-cea catolică. Este de dovedit -decf că propaganda catolică la nOI a fostneasămănuitmaf puternică decit cea husită şi că putea -tngăduî şi recomanda şi la nOI precum a îngăduit şi recomandat în alte părţI scrierea de cărţI religioase în limba naţională. s , 5) Propaganda catolică în tinuturile noastre pînă În, sec.'al XVII. Incă tnuainte de intemeerea principatelor noas­ tre misionariîeatolieî căutau să facă cât mal mulţi adepţi de-o parte şi de alta a munţilor noştri. '. In 1222 csvalerir teutont din ţara _ Btrseî alungîng pe­ Cumanii diu şinuturile noastre, subcarpatine, se aşezară tu. locuî lor printe nOI cu scopul de-a ne convertî la catoli­ elam.") Se ridică' la Cîmpul lung o biserică catolică, unde se păstrau rnoaştele sf; AndreI Apostolul: primatul Un­ garieî; arhiepiscopul de'Strigonia, îşJ luă angajamentul faţă. de papă să dee tntreprinderet unul succes deplin, şi în. . curînd. principele cuman din ţinutul Milcovulu'î trecînd la catolicism se infiinţă aci o episcopie al cărei scaun fu ocu- pat de' un domican. ) \ Acest episcopat catolic a \fost însă desfiinţat de către, Tatari la 1241.8) • \' - 1) Hurmuzaki 12 pp. 70.0-;-723. \. 2) B. Haşdeu, Istoria tolerantei i:eligioase în Romînia pag. 2�. 3) Hurmuzaki 1 2 pp. 603-608. \ . 4) !l'.,Florincki, Lektii. Kiev 189t,pp. 234-235. , 5) N. Iorga, Ist. re1. pag. 18. \ '6) N. Iorga, Istoria bisericeI romîneştt, v. 1 pag. 15. 7) N. Iorga, Studii şi Documente voI. I-I1 'pp. XI. şi urm. $) Hurmuzaki Il pag. 4. - i [197] Cind s'a scris tnttt-romtneşte U1 In Oltenia o episcopie, catolică exista tneă de tim­ puriu, din, 1238, la Severin. 1) Intemeerea Munteniei e datorită după dl. Xenopolma­ rei propagandei catolice din timpul regineî Elisabeta şi pe . care Romăni! din Ardeal ne mal putind-o suferI au tre- Moldovan, dela Clmpu-Lung, din BllCO-. vina, eşit din sora Iul Ioan Vodă Calimah, ce au ţinut-o un Strătuhlt Mocanu, carele avind un ficior şi o fată, fi­ ind om sărac, iau luat pe amtndof copil Mitropolitul Ga­ -vril, fratele domnuluî Ioan Călimah,. şi pe fată, au mări­ tat-o cu un Donieî, din care s'au născut logofătul Andro­ naehr Doniel ; .pe ficior l'au însurat cu fată de boerlti, ş-aii făcut pe logofătul Neculaf Strătulat, pe care de mic l'au luat Mitropolitul Oălimah, si l'au învăţat, şi venind domn Alexandru Vodă Călimah, au luat pe nepotul său. Neeular Strătulat In curte, l'au pus logofăt al doilea, l'ail făcut comis, şi l'au însurat cu Saf ta fată a unul Ioan Can­ taeuzin, care ave multă avere. La domnul Morus, s'ati fă­ eut agă şi apoi hatman. Seărlat Vodă, l'au făcut . logofăt mare, şi numar un fecior i-au rămas, dar şi acela un mi­ �el, au prăpădit mal toată averea şi este nădejde s'o piar­ (}ă toată"; Deşi ne ferim de regulă de a considera "Arhondo,­ Iogls MoldoveI" drept izvor genealogie serios, ma! cu sefl.­ mă ce priveşte persoane, sau evenimente, cari n'aă fost contemporane cu autorul ei, totuŞI în cazul de fală, fiin- �. . .ou-nr cunoscut şi încă dintr'un izvor indiscutabil, că Mi- ,1:> .. t: [202] 202 Sever Zotta tropolitul Gavril era "moşttl" lUI Andronaehl Donier, um ne sfiim să dăm crezare Arhondologiel, ce priveşte modul de înrudire 'intre persoanele sus menţionate. Logofătul Andronachi era dect nepot de fiică unei' Illte't s��rori; a Mitropolitulu'l" căsătorită cu un StrătUlat "Mocanu:' (cu nume patronimic sau după profesiune '?) a că­ tor fiică fu căsătorită cu Spătarul Constantin Donicl, ta­ tăl Logofătulul Andronacht, In urma acestei conatatărr era firesc să căutăm prin bibliografia genealogieă o confirmare documentară a men­ �ionatel încuscrirt Între casele Callimachi şi Sţrătulat; sala indiciî. cari ar întări arătările Paharniculuî Sion. Cercetările noastre în direeţiunea 'aceasta erati însă Intructuoase, CU toate că ne puteam folosî chiar de două monograât despre familia Calllmachî, ale domnilor Xeno-' pol' 1) şi Iorga 2). Amîndouă mi cunoscdectt două surorî ale lui Ioan Vodă: Paraschiva; căsătorită cu Marele VornicAndrona­ ehi 3) şi Maria, tntăî seţia lui Ioniţă Ursuleţ Postelnie, a­ pOI a lUI Iordachi Canano Mare Jitnicer. Rezultă .eă, 11- reşte, nict d-niî Xenopol şi Iorga n'au dat importanţă 2\­ rătărilor Paharniculut Sion, atît acelei menţionate, cît şi acelor de la p, 140-141 şi 405, unde aflăm că Ioan Vodă. a mal avut şi o a patra soră, pe soţia protopopulni Has- naş, din Care s'ar trage boeril Hasnăseştî 4).. " Cu toate acestea, pe Ungă confirmarea de către în­ BUŞI Andronachi Donicl a înrudirei lUI CU .Mitropolitul Ga­ vril, In modul şi gradul arătat de Sion, mal avem satisfac­ ,tiunea de fi. fi găsit intre notiţele noastre din Arhiva 'I'ri­ bunalulul din/ Cernăuţt o foarte preţioasă mărturie ge­ nealogică, care confirmă deplin existenţa unef a treia 8fJ.,­ ror� a luz Ioan, Vodă, căsătorită (!u Sirătulat, dîndu-ne şi jmmele el şi împrejurările foarte interesante ale căsătorieî. DOcumentul in chestiune se referă la moşia Securi­ \ 1):/\. D. Xenopol, Istoria şi g�nealogi� caseî Callimachj, Bucureşti, 1897. 2) 1\T 1 D / '\'t 1 f '1' C LI' hi, B .... orga, ocumente prr(n oare a ami IIl. a imac 1, UCU- reşn, 1902, 2. VoI. \ , 3) Ce priveşte pe un pretins 3:1 doilea soţ al Parasehivei cu li .. · .t>ria dePitar, care pune in încurcătură Pe d-nul Xenopol (p. 162-1(4) �i da de gândit şi d·lui Iorga (1, p. �CVIII şi tabla), constatăm, că nu reiese din nid un document, sau vr' altă mărturie istorică, că Paras­ ehiTa Pitareasa era sot'ă cu Ioan Vo .ă. Confusiunea se datorei?te prea. largei intt:rprptărI a daniel 'lui Ioan V�dă, publicată de d-nul Xenopo! (după Wickenhauser) la p. 242, Nil. XIX.' . ,3;) Dacă. fam. Hasnaş e identică cu fam, nobilă orig.din Moldova Asnaş din Basarabia, ceia ce e probabil, atuncI vechimea el ar 'fi des·, tul de mare, din 1636. (v. Krupenski, scurtă privire asupra nobilimel: hasarahiene 1812-1912, Petersburg 1912. In limba rusească). [203] o soră a lUI Ioan Vodă Callimachi 203 cent; lîngă Bosaneea in Bucovina, judeţul Suceava, care în 1782, cu prilejul delimitărif moşiilor boiereşti şi a ve­ rifieărif titlurilor de proprietate, se-dovedeşte a fi proprie­ tatea lUI Necula'î Strătttlat, care pretinde, a o stăpîni de '22 de apl încoace, ca dreaptă moştenire, prezentînd, tntre altele, următoarele două documente (anexate dosarului in traducere germană), din cari regretăm că nu ni-am păstrat, -dectt rezumate şi numai o parte din texte, pe care o .vem reproduce. , 7235/1727 Iulie 17, Iaşt. Grigore Ghiea Voevod.v-j a- vind Sfinţia Sa răposatul părinte Ghedeon un nepot cu nu­ mele Strătulat ("Stretulat") s'a rugat lUI Toader . Calmăş Vornic de Botăşan1, să-I logodească cu A/tira fata lu'î Toa­ der Calmăşul. Cum însă Calmăşul nu voia să primească, . a trimis (Ghedeon) ba pe unul, ba pe altul ca mijlocitorI apoi pe părintele Loresi, Episc()pul de Huşi, care i-a vor­ bit şi i-a făgăduit acest sat Securicen; cu vecinî, ca zes­ tre pentru fata Calmtlşulu't., ApOI, ,după această danie, s'a învoit şi Toader Calmăşul şi a 'dat fata sa l1,t'î Strătulat -nepotul lui Gheâeon", Ghedeon nu putu să dea un zapis de. danie, pentrucă l'a surprins moartea,tnsă domnul se referă la scrisorile lui Ghedeon către Toader Calmăşul precum şi la mărtu- ria sa proprie. _ . . "De aceia a sosit inaintea noastră acum după moar- - tea părintelui Ghedeon, A{tira fata lUI Toader Calmăşul cu mare jalbă arătînd toate pricinile nunţit el". " Domnul o întăreşte tn stăpînirea moşieri). 7237/1729 Mai 27, Iaşl.-Intăritură cu acel aş cuprins de la Mitropolitul Gheorgh:ie, de la Episcopr şi Boiert, Mi­ tropolitul menţine dania premergătorulu'l, său, deşî n'ar fi obligat să o facă, pentru că acesta lăsase multe datorii; iar datoriile anulează daniile ("die Schulden die Schanknusa (sic) umstossen"). 2) Documentele acestea, pe lîngă că au importanţa sus menţionată, nI dau originea familieî I boie­ reştI Strătulat, şi nu sunt fără însemnătate nier pentru în­ ceputul familiei CaIlimachI,-Toader Calmăşul era, precum se ştie, tatăl lUI Ioan Vodă din 1758-1761-!ntrucît re­ iese că 'I'oader.. deşî nu avea decît boieria de Vornic de Botoşaur, nu consideră încuscrirea cu Mitropolitul ŢăriI, desigur persoana cea mai intluentă după Domn, preşedin­ tele divanulut, ca o cinste atit de mare, încît I-ar :fi putut întuneca raţiunea de bun gospodar şi părinte al mal mul­ tor copil. Impotrivirea lui' mal dă de bănuit şi ce priveşte 1) Arh. Trib. Cernăuţi ,.Securiceni1" No, 732. �) Ibid. No. 733. [204] 204 Sever Zotta originea lUI Strătulat, care dacă nu era tocmat "mocan« cum pretinde Paharnicul Sion, În orice caz n'avea nume patronimic, pe o vreme cînd numele patrqnlmleetn Mol: dova erati stabilite la ramili] ma'î răsăr ite. . I Nu ştiin cum venea Strătulat nepot. Mitropolitulul Ghedeon, presupunem însă, după. afecţiunea ce-!arată, mergînd. chiar pînă la expunerea demnităţii sale, că-I era nepot de frate, în care caz arătările lui Sion, ce priveste profesiunea . lUI Stratulat, 1) s'ar putea reten la ta tăI aces­ tuia şi deci la originea Mltropolituluî, Iar dacă tradiţiunea cu privire la originea cîmpulungeană a familief Strătulat e conformă cu adevărul, ar rezulta că şi Ghedeon făcea parte din pleiada înalţilor cleric) de origine bucovineană {în tnţelesul actualeî noţiunl teritoriale) 'şi în special din vinjoasa rasă cîmpulungeană. Poate aşa se şi' explică de ce şi-a ales MitropolitUl tocmai pe fata cîmpulun,cleanulut 'I'oader Calmăş de soţie pentru nepotul său. Poate că e- rau prieteni veeht din copilărie 2). . ' . Documentul din 1729 confirmă deplin cele ce ştim despre administraţia ltfitropolitulu'î Ghedeon (I708-1723). Domnul Iorga îi zice "Ghedeon, de la Agapia, risipiiorul" 3) 'şi judecînd după multele datorii, pe cari le-a lăsat, califi­ cativul acesta' pare meritat. T�tuşr În testamentul lUI din 7230 (1721 sau 1722, înclinăm spre ultimul an) el Incear­ 'că să justifice rezultatul negativ al . activităţiI sale, scri­ ind: "Şi cu toţi de obştie să ştie cîte răutăţI au dat peste mine, şi mi s'au prăpădit toate bucatele, am remas cu trupul şi cu ce am avut tn· casă. Cine a fi creştin ade­ vărat m'a crede. Că stupi] din priaăet i-au ars 'I'ataril, alte dobitoace ce am avut le-au luat deoparte catanele (austriace) şi deistov 'I'atarii". In sfîrşit cere tuturor de obşte ),să ne ertaţT, că şieuca un om 01 fi greşit, cu cu­ vintul, cu gîndul, cu lucrul" 4)1" 1. 1) In alt loc din ArbondoIogia Mipldovel, la articolul "Kallmah",. p. 141, citim' "Strătulat monacu", evldent\ o eroare de tipar, sau de tran­ seriere, intru cît in ·alfabetul cirilic e o m are asămănare între literele k: :şi n. Numele Strătulat era în secolele XVII şi XVIH un nume de bo­ tez des întrebuinţat: v. Strătnlat Dobrenski, Rugină, Volcinski şi a. 2} Familia Calmăşul, a căret începător eVasi/e dinc.1650, (T . ..Iorga op. cit. 1, p. XX.) avea desigur răd�cinI adincI În trecutul Mol­ doveI, Însă probabil ca mazili şi răzeşl însbilriţl, precum reiese din ur­ mătoarele înrudirl: 7245/1726 Oct. 3. Zll.pl,sul IleaneI, fata luI aălatil şi al fiuluI el Toader �i.al surorilor el Sanda şi Ursa prin care 'dau danie vlirulut lor Toader Calm�şul Vornicul partea lor de mosie din sa. tul High,dişul. (Acad. Rom. 'creşterea colecţiunţlor, 1908, 2.70): . 3) Istoria bisericeI romîneştl, VoI. IL Vălenil de Munte 1909, 81. 4) Erbiceanu, Istoria MitropolieI Moldovcl şi S!JCeVf�J, Bucureşti. 1888, 11-12. [205] o soră a lUI Ioan Vodă Callimachi 205 'Mitropolitul Ghedeon e bine cunoscut Letopiseţelec noastre în urma, roluluî .ce'l avuse cu prilejul petreceril lUI Petru cel Mare în Iaşi ,1). In tratatul lUI Petru cu D. Cantemir i se rezervase MitropoH'tt.J.luI un drept cu mari consecinţe pentru viitor: "Domnul .preboierf sâ nu fie volnie a'I pierde, orice gre­ şală ar face fără sfatul tuturor şi fără iscalitura Mitro- . politulut" 2). Ştim Insă că evenimentele pe cimpul de lup­ tă au nimicit planurile IutCautemir şi ale tnaltulul săU protector. Despre viaţa şi cariera Mitropolitului Ghedeon, care de la 1701-1708 fusese Episcop de.Rădăuţî, se poate consulta şi monografia părintelul D. Dan 3) unde la pp. 96�99, se. strîng datele răzleţe din bibliografia noastră istorică, insă fără a .ni se da vre un indiciu cu privire la originea lUI, care ne interesează în primul rînd 4). El a murit., dupa 5 Ma� 1728, cînd dă o carte de judecată 5). $i Iorest Episcopul de Bttşz (c. 1714-c. 1728) e bine cunoscut istorie! noastre biserieeştî. El era cu metania de la Secui, unde un Iorest să fi fost Egumen de la 1691 pînă la, 1714 G). Dacă datele acestea sunt exacte, Iorest era destul de bătrîn cînd,1722 sau 1723, 77 intervenise pe lîngă' 'I'oader Calmăşul, căcî se va fi născut cel/tîrziu c. 1650 întru cît în 1691 era acum Egumen. Ar . rezulta din misiunea această delicată, că Iorest se bucura de oare care autoritate şi că era un bun. diplomat. , Nepotul MitropolitulurGhedeon, Stratulat, a avut-ni zice Păharnicul Sion- doi copii, un fiiu şi o fiică, amlndoî ereseuţl de Mitropolitul Gavril' Callimachi, unchiul lor. Fiica, a căreI nume nu ne este cunoscut a fost mama lUI Anâronachi Donici, iar fiul căeătoriudu-se "cu fată de bo- eriu", a avut pe N. {Jtr('tttblat. ' Această "fată de boeriu" ni este bine cunoscută; ea' era Victoria; fiica Iul Neculae Gostin Vel Jitnicer, porec­ lit Brâruşteanu. (după moşia Brăniştent din jud. Roman) 1) Kogălniceanu Letopisete II, 102 -3, 306, 319. v. şi Iorga op. cit. 93-94. si tabla. ' 2) Let',' Il, 306. ' 0) Cronica Episcopiel de Rădăuţi, Viena, 1912. 4) E o eroare că "Melcbisedec, Notiţe, pag. 22, susţine" că Mitro­ politul Ghedeon era cu Metania "din Secui". (Dan, op. cit. 96, n, 9.) La p. 2.2 din "Notiţe istorice şi areheologi�e" Melchisedec se ocupă c� alt Ghedeon, care a urmat lut Sava în 1664; deasemenea este de ven­ ficat la p. 97 data 22. Ianuarie 1706 (după Iorga Stud. şi Doc, V. 407) întrucît in acest an Ghedeon încă nu era Mitropolit. 5) Revista "Miron. Costin" din Bărlad 'Anul III. No. 11, 165. 6) Melchiseaec, Chronica Hu�ilor, 185. . 7) Data căsătorieI trebuie să fie, cit mal apropiat/!. de moartea luI Ghedqn, pre�um reiese din textul documentuluI din 1727. ' [206] 206 .Sever Zotta fiul Hatmanulul Ioan Costin, nepotul de fiu al cronicaru­ lUI Miron Oostin, Victoria Strătulat era dect soră cu spătarul Lonit� Oosiin. cu Caeandra soţia VornicululIordachI Cantacuzino, cu Saf ta soţia BanuluI Toma Kreteutesou din Ţara-Romi­ nească şi cu Maria soţia Stolnieuluî Iordachf Luchi 1). Soţul er se chiema Ioan, numit Ioniţă, şi este cunos­ cut intre anii 1761 şi 1767 cu boieriile de VeI' Comis, Il) VeI Stolnic 3) şi Vei Postelntc s). Curios Insă, că atît el, cttşi soţfa lut, sunt, numiţi în acte posterioare ,nu după ultima boerie, ci "răposatul Comisul Ioniţă" 5) şi "Că-mi­ soaia Victoria", G). Ar rezulta că Ioniţănu s'a bucurat mult timp de ul­ timele două boieril şi că a murit curînd după 1767, cind apare ca Postelnic. . . . . Dealtfel, eonsiderlnd, că văduva Iuî s'a căsătorit cu VeI Paharnicul MateI Hurmuzachi, avînd cu el două fiice: Victoria şi Anastasia, 7) dintre carI cea din urmă moare în 1792 Nov. 28, 8) lăsînd din căsătoria cu Joniţă Cantacu­ zino VeI Postelnic, cronicarul, o fiică, Saf ta 9) şi considerind că Anastasia se va fi născut cu circa 20 de ant în urmă, sau poate mal curind, dacă s'ar confirma că ea a fost că,­ sătorită şi cu Clucerul Manolaehi Kostachî, 10), rezultă eă mama ei se va fi căsătorlt aproximativ anterior anului' J 772. Ma)' considerind că nu'l mai întîlnim pe Ioniţă .strătulat după 1767 prin documentele timpulut, presupu­ nem că a murit într'un timp foarte apropiat de acest an, deci relativ tlnăr (c. 44 de ant) cu privire la anul eăsă- torieî tatălul său, c. 1723. . 1) Urechia. op. cit. I, 193, 73\ şi spita 'la sfîrşitul VoI. 1. 2) In 1761; Mal 2 şi 1762 Feb. 15 t1orga, Doc, fam. Callimachl, 1. 4!J4 si 44f). . 3) Urechia, op. cit. II, 600: \. 4) In 1767 Mal 28 (Iorga, opr'cit. II, 193). 5) Arh. Stat. Iaşi, r-, 624, Op!,I, 682, Dos. 68, FiI. 139. 6) Urechia, op. cit. 1.731 ("Victoria Cornisoaia maica răposatu­ �uI Logofătului Neculae Strătulat") şi. spiţa cit, 7)�rh. St�t. IaşI. ibid. Fii."13"-i 141. V. şi ,Arb. genea!ogic� 1, 152, unde greşit s'a presupus că HurmuZak\era primul soţ al Victoriei Cos­ tin şi unde pe spiţă lipseşte Vir.toria fiica Paharniculut Mate'î, căsă­ torită cu Alexandru Ianculeu vei Vornic, moartă lnsă tînără si fără· '1�rmaifl:, (Arh. Stat. IaşI, ibid. Fi!. 121). \ ' 8) V. Arh. geneal. 1 151. 9) Arb. Stat. laşI, ibid. FiI. 116. • 10) Arh. geneal.· Ibid ; după spiţa ,neamuluI Kostachi, soţia luI Manolach1 Clucerul era fiica lui Dumltraşcu Pala'U Vornic. (Al'h. Stat. laşi). [207] o soră a lui Ioan Vodă" Callimachi 207 . -Cariera lui Ioniţă Stl'ătulat se explică prin lnrudi- . rea luî apropiată cu Domnitorii .de atunci: 1. Th. Calli­ machi (1758-1761) ttnchiul lUI, şi Gr. I. Callimaehl (1761- 1764 şi 1767 -176�) vărul lUI, precum şi prlntncuscrlrea cu cele mal însemnate şi influente, familil, Căsătoria lui CU Victoria pare să fi avut loc 'între 1760, cînd unchiul lUI, Gavril, care să-I fi crescut şi căsă­ torit 1) ajunge Mitropolit şi anul 1763, cind s'a născut fi­ ul Iul, Neculae 2). Zestrea ce o primise era următoarea: % Brăniştenî, % Bărboşf, % Scheuleţî, toate în jud. Neamţ, SWşe'ul (acum lIilişeul) la Dorohol şi Zălojenî (acum Za­ rujenî) la Hotin. rJ) Izvodul cuprinde şi moşia Securicen'î, eare e cuprinsă şi tn izvodul moşiilor luî Ioan Costin Hat­ man. 4) Cum să ni explicăm această contrazicere cu cele menţionate mal SUR cu privire la moşia Securlceuf ? Credem că stăpînirea asupra acestei moş.it nu era clară, ridicîndu-se asupra ei diferite pretenţiunî. , Astfel în 1716, Iulie, flciorit lur Cos tin Căpitan (cre­ dem Costin Neaniul, Căpitan za Margine, emigrat în Ţara , Romlneaseă) pretind jumătatea lui Apostol Paharnic,' zi­ clnd c1.), ei ar fi cumpărat-o de la Hatmanul Ioan Costin r,) (tatăl lui Neculae Brănişteanul), Se pare că in urma căsătoriei Vietotieî cu Strătu­ lat Costineştif au renunţat la drepturile lor, cu siguranţă mal vechi, asupra moşier şi aşa numal ni putem explica de ce Neeulat Strătulat, cu toate că avea moşia de la bu­ f'l,icul său, la al cărui drept se referă, pretinde în 1782 că stăpîneşte moşia de 22 de ani, adică de la anul 1760, cînd nic; nu era în viaţă. Evident se referă el la anul căeăio­ 'riez tatălut slut. Dacă moşia ar fi fost de zestre n'avea de ctt să o zică. Cazurile unor tmpăcărt ale unor pretenţlunî potrivnice prin căsătorii nu sunt rare. Aşezarea sa principală 'Pare să o fi avut Ioniţă Strătulat la Brăniştenî, Intrucit şi un Strătulat să fi a­ vut porecla Brănişteanul 1) şi întrucît la biserica de a- 1) V. naraţiunea Iuf Sion. 2) V. m, j. 3) Urechia op. cit. 1.7.28-729; gresit "AlcaulestI" în loc de Scheu- �eÎl' (v. ibid. 181 şi 211). •• 4) Ibid. 211. ., 5) A.rh. Trib. Cernăutt, ",Securi�enl"-No. 730-După Werenka, Topographie ,de !3ucovma, rn?şla e�a In 1776 a luI O. Oatargi, În 1777 a unul' BallŞ lar !fi 178;3 a 11:1�trQPQl,tei SuceveL Se pare că Strătulat a vindut-o, după ce o recÎştigase, Mitropoliei care avea dreptul de răs­ .cumpărare. 1) lJrechia, op. cit. II, 597. [208] 13 ii � 208 Sever Zotta ţ" ',ce 1'i &i ,,' � .. eolo, Funde două clepote poartă Inseripţiunea "Ioan ,S�I'ătu­ laţ' VeI Stolnie", :J Ioniţă era şi ctitor. Acolo este pro-. babil Şi mormîntul lut.. , ' $ ",ţ" � . , :}, 'i'� . (va urma) Sever ZoUa , Moldovei' _,_'lt G. BQtez-Ge>rdoll -s r· , ' Mi':; dragi, Moldovă ale lale şesuri Cu 'lanurile mari: de!Jriă. Şi munţii Iăi cu care' ţipresuri Poeni; văi lpr91, paduri de fiii ... Mi's dragi şi oerzile păşune Cu floriLe ce -le 'mptiizese, Mi's dragi pădurile 'străbune, Sirăoechiu salas Maldpv,enesc ..• � . Mi's dragi fain ele ţi, sfinte, " Şi moaştele, ce-ai tu n pătnif11, Şi-icoanele? din vremi imărite De" Domni, eroi ce nu tnai sfnt ... . , Şi plâng de jalea ta.,>� Moldovă, Şi o simt în suflet, 'şi'utele� , ' ,�Că"ngraitil tău,' iti cinl şi n slavă Ai un oftat de-lin, veac întreg ... ' ".. , \ 13