[1] Orl2inea celor mal vechi cuvinte 'SI Institutif slave ale Rominilor ARHIVA ORGANUL SOCIET Ă TII ISTORICO-FILOLOGICE , --OINIAŞI- �-================= Anul 29 lanuar 1922 - No.1 De când se face Ştiinţă istorică şi filologicl cu metoda mo­ dernă de cercetare, s-a zis de toţi că cele mai vechi cuvinte slave ale limbii române, cari au pătruns 111 ea prin conlocuire cu Slavii, sunt bulgăreşti. Ast-fel au susţinut, pe temeiul izvoarelor istorice ca lordanes şi prin studierea limbii romine, sia viştii P. I. Safarik şi Kopitar la începutul veacului al XIX şi Miklosic;r in (t doua jumătate a acestui veac al Ştiinţei moderne. Acesta din urmă, vorbind de cele mai vechi, a precizat chiar. (În IJI.'Îtn'ifF rur Lant­ td,n; dnr J't//JNtuischen Dialekt«, Wien 1883, p, 57) că: «Ias slavisch des rumunischen nicht serbisch, sondern bulgarisch ist-, adică "partea slavă a limbii române nu e sârbească ci bulgărească- =; Numai ast-fel au putut zice şi au zis, încă, Românii înşişi, ca sla­ vistul B. P. Hasdeu, istoric şi filolog, sau ca istoricul A. D. Xe­ nopol care cel dintii, in a doua jumătate a veacului al XIX (h 1888) a scris o Istorie completă a Românilor. Prof. N. Iorga _ necunoscător al Slavisticei şi al nici unei limbi slave, ce e dreptul, dar reproducând părerea celor ce le cunosc, pe a lui Miklosicb In deosebi - a sustinut acelas lucru În a sa UCl)dll:cld,: ill',� 1'11111/;­ ui.�d/l:lt J'o!kr:s, 1, Gotha 1 905'. In a. 1914, Însă, Iorga îşi schimbă părerea şi susţine alt-fel : că cele mai vechi cuvinte slave şi instituţii juridica-sociale (ca cnezii, cnezatul) la Pomân; nu sunt bulgăreşti ci sîrbeşti, pentru că nu cu Bulgarii ci cu Sirbii au conlocoit ROI11Înii cind le-au primit. Ast-fel 'sustine mai Întăi într-o Conferinta ce a tinut 10 Bucureşti şi a publicat imediat in ziaru-l ,\'rXtlll/;,{ /(,lJmÎI;csc din 30 Noernvrie 1914, şi apoi intr-un articol ce a publicat sirbeşte (tradus de cineva, fireşte) în revista din Belgradul Sârbiei: ltcl» dela I Mai 1915 'sub titlul: , Pentru că nu cunoaşte datele Slavisticei, Iorga n-a băgat de seamă că, atunci cînd Sirbii ÎnşÎşi ziceau Belgrad (nu Biograd, ca de (mIrt acum), acest nume nu era la ei o înclinare rpccia!« fi l or de a boteza orase cu insusirea de «alb»: -Oras alo» sali «Cetate alfu.ă», cum crede, ci şi ;l!ti Slavi, (((;1'·1tjf( 1I1'.';'rl,i, botezau astfel. localităţi de ale lor. Aşa Bulgarii numesc, numai că cu formă dirmnutivală : BfZO{/l'flt:C k, lin oraş bulgăresc, iar altă dată, la a. 1018, numeau Bjelgrad orăşelul Arnaut-Bcrat d . astăzi ') din Pen, Balcanică. Ruşii zic tot ast-fel. numai ca cu Ionetismul ru­ sesc: J�iâ(jorod, unui oraş al lor de pe ţărmul drept al riului Donet. Slavii Kasubi, cari sunt din ramura polona şi trăesc şi azi pe ţărmul Baltice: din Germania, numeau la fel, numai că ClI tonetismul vechi POIOll care era şi al limbei lor: IJd!l"rd, un oraş al lor din veacul al XIII. Tot jM!l',nl ziceau unui oraş al lor slavii numiţi Polabi 1), cari trăiau o dată dar azi nu mai există pe ţărmul Elbei din Germania; aceştia par a fi fost ht din ramura polonă, În ori-ce caz din cea sirbeasca (sirbo-croata) nu erau. Tot aşa stă lucrul cu acele torme de numiri topice ; căci ele sunt asemenea nu numai la r�oll1îl1i şi Sirbi cum afirll1} Iorga, ci. încă şi la alţi Slavi: sunt str ăslave, urslavis zh, ca formaţie ling-, vistică, cum ori-ce hartă geJgrafi':ă mii bll;]1 arată, pe I1ng'l cunoştinţa acestor limbi prin Slavisti:ă. Intr'adevăr, ali numiri de 10::alităti terminate in -- 01'11, -- (i(O,. lJl! numai Sirbii, ci şi: I�uşii s. e:<:. În' Grybovo, Cltlkova; Polonii. �. ex. în Sprova ; ( e';;i in Cceh )va, Sac!rJva; Slovil'..:li. În Krizova; Bulgarii s. ex, in Tărnovo, Bukwa ei:. Au nUIlliri. de IOC�îlităti terminate in -- ÎI:II, --- iC'l: (pron. rC)lJ!. ita, .iJe) I!�l J:lIll1a� Sîrbi.i,. ci şi: l\lI?ii s:. ex. in. Va�n!ca, [�jeli:e.;, /iehu In I ephca, CeCh'JVICe; Polonn 111 Pdl�a, SIUertllVice; Slovacll iJl Cervenica, Bratollce 1 Bulgarii LI Grivica, l(all1cnica, Medi- .\ovce etc. \ Au numiri de lucalităţi terminate il1-- ill,·- il/II nu numai Sîrbii, ci şi: Ruşii s. ex.\ in Chotin, SOlllina'; C�hii in Zrcdla� Jk'ill; Slovacij in Turhrina, PodjvÎn; Polonii in Potravin; Bulgarii in Krivina, Drago{in eL. Terminaţia (I( in f(oll1ann( IIU e nici de Cllill sirbe,ls:a -- flC \ i), P. f. Sa/arik: SlQ't'Rllske staro.'!:itnostL Il, 2,+1, 427." fi3r., [7] , ORIGINEA CELor� MAI VECHI ClNINTE SLAVE 7 (pron. aţ, ci, precum Iorga insuşi se îndreaptă 1) în urma criticei aduse de mine �), e rominească, iar acea localitate s-a chemat ast-fel «după un vechi sătean şi ostaş Pomanaţ», cu acest cuvînt care are şi rădăcina şi terminaţia - aţ româneşti it). Un cunoscător tntr'ale Slavisticei ştia că termin. sirbă - ac (= rom. aţ) IlU s'a ivit în limba sirbă de cît cam cu începere din sec. XIV, dar că înainte era in locu-i întăi cu un fel de CC, iar inaintea acestuia bI�h ca s. ex. Ia staraţ, vechi sirbo-croat : starec, după stan.ru., Tot astfel, ali numiri de oameni terminate în -IJ/i,r ca Tu­ gomir etc., nu numai Sirbii, cum afirmă Iorga, ci şi ceilalţi Slavi, deja la începutul Istoriei lor. S. ex. dispăruţii Polabi (din ramura polonă), care le aveau şi în sec. XllI, 4) sau Bulgarii în Dragomir, Radomir, Ruşii în Zitornir.: Ceho-Moravii în Mojmir, etc. . Au numi terminate În -,- :-;7(1/, nu numai Sirbii, cum crede-Iorga, ci şi vechii şi noii Bulgari s. ex. in Prrslav, l�uşii in [aroslav, Svjatislav, Cehii in Boleslav, Vaclav (din vechi Venceslav), Mora­ vii-Cehi in Rostislav. ro) Aşa şi cu cele lalte argumente "), asupra cărora acum nu mai cred folositor a insista. Din cele arătate se vede limpede, că nici unul- din ele nu arată că erau sirbeşti iar nu bulgăreşti cu­ vintele slave socotite vechi din limba romină. Nici de Cllll1 nu se poate susţine, dar, că Sîrbi erau iar nu Bulgari acei -Sloveni­ din Dacia traiană sau de ori-unde, cari au dat Romînilor cele mai vechi cuvinte slave şi cele mai vechi institutii slave ale lor, ca Cnez atul, Cunoaşterea Slavisticei, pe care Iorga nu o posedă, in­ vederează. SPIC a dovedi ce urmărea, adică sirbismul iar lIU bulga­ rrsrnul acestor cuvinte din li rnba romlnă, Iorga trebuia să cu­ noască Slavistica şi, prin aceasta, să arate că ele au, in compoziţia lor, caracterele specifice limbii sîrbeşti. Singur naza­ lismul (s. ex. rom. nvrnca, clîmb) nu ar putea arăta, poate, bul­ garisrnul lor, pentrucă el (nazalismul) e străslav şi, subt o anumită formă, l-a avut şi limba sîrbească chiar in vremea istorică a ei, cum se ştie şi docurnentează Slavistica astăzi. Dar caractere specific sîrbeşti sunt următoarele 2: a) limba sîrbească, chiar de am admite părerea unora că a, păstrat, la ori­ ginea ei, pe străslavul ti, tetuşi, Încă dela începutul individuali­ z ării sale precise, a avut şi are şi sunetul ( (care-i un fel de 1). II! Neamul Romănesc dela () Dee. 1.1)/5. 2). III ziarul din Bucureşti Seara dela 4 şi 5 Iunie 191.5. 3). Cţ'. Hasdeu Etymolcg'icllm Mag'1lllm Romaniae, II, 1240 Cii - aţ arfi Fat. - ates. . 4). P. /. Safarik : Sebrane Spisy (Sfo)!. Stare}). !J, p . .5811, .555, X 86', 452, 2(13. 5). Cf. C. Jirecek: DejillY llar. bulh. jJ. 8(;'. 6). Ca: Ilumai Sîrbii, iar de'a ei Ro rfnii au a\iut CTlezi poporolli' :liee Iorga. Dar ali avut CI/ezi şi Slovenii Blilgari (jirc,;ek: Istorija Srba, 1. 7U-7/). Cj: şi Arhiva No. 2 ti ill Oet. '1!J21, p 28.9. [8] ILIE BARBULESCU sunet foarte aproape de C = ramin. CI?, pentru o ureche streină, nesirbească, aproape identic cu el), line-ori, dialectal, chiar C, pe 'teren propriu sîrb, - In loc de străslav t] şi de plsl. St, rOI11. şi; b) chiar de am admite că la originea ei limba sîrbească a păstrat pe străslavul (U, CUIlI cred unii, totuşi, în:::ă dela începutul indivi­ dualizării sale precise, ea a avut şi are pînă astăzi sunetul i (care-i foarte aproape de g' = romin. gl/, pentru o ureche streină, nes ir-' bească, aproape identic ClI el), une-ori, dialectal, însuşi ,!j', pe teren propriu sÎrb,--- În Joc' de străslav dj şi de pls!';1,j 1), rom. Z 1. Ba, poate tot aşa de mult, dialectul cakav al slrbo-croatei, - care-I vorbit mai ales in regiunile dalmatlne, adriatice, ale lliricului vechi şi care păstrează şi astăzi cele mai vechi poziţii de accent ale acestei limbi ,- are lIlJ sunet : j consonantic În 10: de acel /�. sau .It. (Pronuntarea consonanti .ului j se poa te reprezinta in romineşte printr'un 1 precedat de guturalul grecesc 'r, adică il) cind nu-i pre­ cedat in sila ba lui de o alt} consonanta, sau numai prin 1 în caz con trariu). Anume, Sirbo-Croaţii au zis totde111111 moci (sau meci, ori mai vechi, poate "motji), pecera şi peUI11 (sau peeera, ori, mai' vechi, poate "'petjera); aLI zis maceha (sau maceha, ori, mai vechi, poate "matjeha) : Sau au pronunţat, tot ast-fel, prah, sreca etc., cuvinte ale căror {; (1.' sau tj) corespund vechiului bul­ gar ,yt in cuvinte ca: mo sti, pe,s-lera, ma.§tefn, pra s.a, sri;l,.Hii. Strbo-Croatii au zis de asemeni, totdeauna, cu fi: ode.;a (In po­ POf, sau odeka, ori, mai vechi, poate "odedja şi odeja, acesta din urmă pronunţat carn-ea rom. ode", a) ; au zis, În popor, l1a­ dr:,�a (sau nadega, ori, mai vechi, poate "nadedja şi nadeja), obigati (sau obi�'ati, ori, mai vechi, poate *obidjati şi obijati) ; au SpllS grai" et:., cL/vinte ale C3ror /; (k, di, j) corespund ve­ chiului bulgar ;�d ÎIl cuvinte ca; odeZ;da, IHde �da, obizdati, g ra ,!dh etc. Acum, cuvintele socotite de toţi ca şi de larga a fi cele 111 'li vechi slave ale limbii romine, intrate in aceasta Î;ltre se�:Jlii IV-VII 2) inclusiv, dacă le observăm prin aceste 2 criterii cari constitues,: individualitatea sÎrbei, vedel1l că (trednd cu vederea II3Zalislllul) nici unul nu a re esau G ori tj În 10: de bulgar ,H şi ni ci .i sa li .g ori dj În loc de blllgar;�d, ci an numai st şi id (ro:n. s:ris şi jei, pentrll că rO!11. j este = croat z). Ast-fel, ni::io:l::ttl nu s-a .zis r01ll1neşte şi, clIm ne dovedesc veclli1e texte şi cercetările dialectate actuale. nici astă�{ Il LI se spune undeva: t11Jr:e sau mot'ie (Cll alfabetul croat s-ar\ scrie lllJtje), ci numai n1Jaşk, ni­ ciodată 11-(1 fost şi nică-eri nu \este În limba romîna pel;era sali 1) Cf. WOlldrilk: Verg·l. slav. Gram., 1, 276; Mareti!: ; Grama.t. i Stil. hrv. ili srpsk. jez. p. 19,' Florillskij: Lekoii, 1. 268. 21 Asupra acestui timp, eu am r,}stit o'altă părere, ce am publicat 11/ limba croatâ În volumul jubilar U Slavu V Iag-lea, Berlin 1908. In curÎlld () Jloi sasţine CII ÎI/cii alt� date şi argumente. [10] " 10 ILIE BARBULESCLJ acestuia şi. bulgăreseului ,st), ne arată că el a intrat în ro mînă . prin Slavi Macedoneni. In cartea mea Hclation» de !lolur/(l'Însarcc: /.1'8 Serbes, /t;" Hulga rcs, les Grcc« ci la Croldie, laşi 1912, p. ) 90, 249, 295 am documenta: că limba documentelor rnunteano­ slave are in constituţia ei organică k, în loc de bulg, ,Şi (aşa I,f In loc de bulg. IlIE) ca dovadă că ea a fost adusă ROllllniior Munteniei de către Slavi din Macedonia de Nord şi Centru; am mai documentat in această carte şi că vechile Principate Pomlne, Muntenia şi Mol­ dova, cari pînă in veacul al Xlll aveau cele mai strinse legături cu Bul­ garii, din acest veac, numai, au început a avea cele mai strînse legă­ turi cu Sirbii, şi că, de asta, din veacul acesta RJmînii de aici au luat dela SIrbi diferite cuvinte, ca stup, căruia în bulgăreşre li cores­ punde stălp, şi altele. Legind aceste concluzii documentate cu' koJ.:iedl, rezultă că acest cuvînt a intrat in limba remînă, prin Slavi Macedoneni, cîndva cu incepere din veacul al XIII. De alt­ fel, că nu a venit În ea între sec. IV-VII, cum afirmă pentru toate cuvintele slave vechi din rornina teoria lui Iorga, ne invederează faptul că acest cuvînt se afl'!, cu acelaşi K' palatal macedonean, şi În limba maghiară; aceasta îl are, în adevăr, sub forma «Ko­ tya wetye», in care e ty::cmacecl. K'. Istoria ne documentează, se ştie, ca Maghiari au venit în atingere de conlocuire CLI Slavii sudici numai din veacul al IX iar nu intre sec. IV-Vll; iar Stiinta maghiară arată, chiar, că Maghiarii au luat pe al lor Kotya 'wetye dela Sirbi (eu aşi zice că plin M3.cedoneni) mult în ur.na veacului IX, împreună il1:;1 cu alte cuvinte slave ca: parittya, corespun­ zăt ir sîrb. prar'a, maced, prak'a, bulg. şi r0111. praxta , ca sze­ rencse, coresp. sirb. sreca, m iced. srek'a, bulg. sresta (plsl. Cll/�11J.,) si rom. strâll.�:e et i: pe cînd, arată aceasi StiinD:, că cel mai �Je vreme la sfîrşitul veacului IX, cînd au �enit în' Panonia, aII luat Magh.iarii, dar deja Bulgari, forme de cuvinte slave cu ,�t, • ca: numele capitalei lor Pes/, care În sirbeste e pee, macedo­ nean pek'; cuvintul rnoszoha, c.ue core3puI1de bulg. n1:l,�'tel,'a, rOI11. IllJşteha, sirb. Jllill'elu, Iluced. mak'ef1a dc. Tot ast-fel, maghiara a luat dela Sirbi (poctte prin Macedo­ neni) Illult in urma se::·}llllui IX forme ClI gy c-iJrespunz<1tor bulg . ..:'u: Illegye (5. ex. lncllyÎntul varmegye) şi chiar n1cgyes care e identic: cu rOlllÎnes2ul me�ia.ţ,; pe cind, CllJll tot Ştiinţa maghiară arată, cel mai de vreme in sec. IX, cind s-au a'jezat înPanonia, Ungurii au lua/dela Bulgari formele cu ;?d, ce al! în limba lor ca şi �o.mînii: ll1�sgye, ,care \ CJreSpllll?2 bulg. llleZcI,a,� rornii1escldui mezdll1ă, dar Sirb. me,ga, ma.ced. f11:g a; rOlsda, rug!l1a, care cores­ punde bulg, rî',zda, dar sÎrl\. ra,g'J, maced. rag'a eI,:. ') Prin urJlJare, Cl!Villtek slave Ille�ia,�; şi ko:dvekt llU sunt clintle c\:le slave ve:hi ale limhei romîne, ci au intrat in aceasta, ca şi 1), CI. Meriel!, ÎIl Archiv fitr slav. Phil., XXlJ, 443, 4/6 şi As­ bii/Il , Reflex slova vicIa '1'11:1.'1'-' TP""', p, 42, [11] INTRODUCERE IN ISTORlEk LITERATURI! ROMÎNE II în maghiara, cîndva cu incepere din veacul al XIIl, prin S'rbi sau Macedo-Slavi. Ast-fel că,. În rezumat, cele mai vechi cuvinte slave ale lim­ bii romine, avind in organismul fonetic al lor caracterele specifice ale limbii bulgare: st, .r.l, iar nu, în locul acestora, pe sirbeştile specifice (! (tj), ,!;- (di) cu nuanţele lor, evident că au fost luate de Romini prin conlocuire deja Bulgari iar nu dela Sirbi. Aceasta învederează, in acelaş timp, fie şi indirect aici, că: şi cele mai vechi instituţii juridice-sociale slave ale Romlnilor, CJ cnezatul, le-au venit acestora tot dela Bulgarii cari le-au dat prin conlo- "" cui re acele vechi cuvinte slave, iar nu dela Sirbi. Aşa ne documentează Slavistica, fără de cunoaşterea căreia, in această problemă, nu se poate face Ştiinţă, ci, cum arătai.vnumai tantazări romantice. ' Ilie Bărbulescu INTRODUCERE în '" ISTORIEA LITERATURII ROMINE di:1 SECOLUL XVII 1. Tiparul. Dela 1588, cind Şerban, fiul di rconului Coresi, tipăreşte un Leturghie.r slavonesc 11 Braşov, nu se Ilai tipăresc cărţi in ţările romlneşti pănă la 1635 în MUIlteniea şi 1641 in Mold iva. lstoriea tiparului în secolul XVII este o pagină de tragedie. In ţară nu se puteau "găsi nici materiale nici lucrători, iar fun­ cţionare i unei tipografii costa aşa de scump, Încît numai Domni­ tori generoşi, ori inal]i ierarhi, puteau s'l-şi permita astfel de cheltueli. Tipografica dela laşi s-a intemeiat cu material şi lucrători trimeşi de Petru Moghilă, mitropolitul Chievului, fiul lui Simion Moghilă, Domnul Moldovei, iar tuspatru cărţile tipărite acolo au apărut cu cheltuia'a lui Vasile Lupu : tipografiea dela Cimpulung s-a intemeiat Cll material şi lucrători trimeşi tot de Petru Moghil;l, iar prima carte tipărită a apărut cu cheltuiala lui Mateill Basa­ rab ; tipografiile dela Govora, De alu şi Tîrgovişte au fost iute­ rneiate de Mateiu Basarab şi cele mai multe cărţi au apărut CII cheltuiala lui Matei Basarab şi a soţiei sale Elena. [12] O. PASCU 12 ----------------------�----------------------- Cu cheltuiala lui Duca Vodă tipăreşte Dosotteiu Letili't!hifl, laşi 1679, Psaliirc« slavo-romină, laşi 1680, şi Jloldl'f'ltic/ll, laşi 1681. (Cu cheltuiala lui Stefan Petru Vodă tipărise Dosofteiu la Uniev in 1673 Psalurea in versuri). - Exemplul dat de Mattiu Basarab este urmat de Ardeleni. In adevă r � Ghenadie, mitropolitul Ardealului, dupăce Imi Întăi LI capătă voe dela Domnul Ohiorghe Răkoczy, întemeiază o tipografie la Alba Iulia la 1640 cu tipograful popa Dobre, adus din Mun­ teniea, care in 1640 tipărise la Alba Iulia un Catehisrn calvinesc cu cheltuiala lui Gh. Csulay (Prima carte tipărită în această tipo- grafie este Evangheliea cu învăţătură din 1641). . Odată cu alungarea depe tron a lui Vasile Lupu (1653) şi moartea lui Mateiu Basarab (1654) tiparul dispare din nou din Moldova şi Munteniea şi tot pe atunci dispare el şi din Ardeal (ultima carte tipărită acolo este CatehismuJ calvinesc din 1656), şi nu mai reapare decît la 1679 In Moldova, pe vremea lui Ghior­ �he Duca Vo�ă, ,şi 1678 in Munteniea, pe vremea lui Şerban Cantacuzino, la r 111 Ardeal la 1683, Pe cînd in Moldova şi Munteniea impulsul pentru tipărirea cărţilor îl dădea ortodoxiea, în Ardeal impulsul 11 dădea calvini­ smul. Mitropolitul Glienadie era în serviciul calvinistului Domn Ghiorghe Răkoczy, şi mai apoi popa Ion din Vin] in serviciul calvinistului Mihaiu Apaffy, . Din cauza gr eutăţilor de tot f21ul tiparul mergea greu. Ca­ zaniea lui Varlaam, de pildă, s-a tipărit in cun; de doi ani (1641 --1643). De aceia tiparul era rezervat cărţilor de prima uti­ litate, adică cărţi religioase, ori pentru conducerea nil' .idului, -­ cărţi de pravile, Despre vreun rOI11;II1, de pildă Alexandriea, ori letopisăţi nici vorbă nu putea fi. La 1675 cronicarul l'v1iroJl Costin se plîngea de lipsa tiparului In J\401dova, dar CÎnd acesta apare, el este întrebuinţat numai de Dosofteiu. 2. Perioadele. Cărţile tipărite, alcătuind hrana sufletească a poporului mare, au contribuit cel mai mult .la fixarea limbii În scris,Ia circula­ ţica ei in toate ţinuturile şi la alcătuirea unei limbi unitare, comune tuturor Pornlnilor. lata de Ce cred că nu greşim dacă vom lua tiparul ca cri-' teriu de determinare a perioade lor istoriei literaturii romîneşti din secolul XVIl. După acest criteriu doosebtrn patru perioade: L 1600--1633, timp în care cărţile apar numai în manuscrise. Il. 1633--1654, epoca lui\ Vasile Lupu şi Mateiu Basarab, cînd se tipăresc cărţi În Moldova Ia laşi, în Munteniea la Cimpu­ lung, Govora, Dealu şi Tîrgovişte; In Ardeal la Alba-Iulia. III. 1654 -� 1678, timp în care că rţile apar ia răş numai lu manuscris. IV. 1678--�1700, cînd se reia tiparul, În Moldova la laşi, in [13] INŢRODUCEr�E IN ISTORIEA UTER A TURII JIUL IN ROMINI};;A, epoca bizantină şi fanariotă .. Bucureşti 1912. C'. ERBICEA:-IIJ, I!ARfJ!,:PI CUI.ŢI GRE-CI ŞI Il/naNI ŞI PR 10. 1639, « Apostol, Octoin. II. 1639, Pecerska. Liturghier 3. 12. 1639, Lernberg. Apostol, Octoih, 13. 1610, « Octoih. '14. 1640, Pecerska. Psaltire, Triod. 15. 1642, Lemberg. Triod. 16. 1644, Pecerska. Psaltire, Evanghelie. 17. 1646, « Molitveni':,:. Propaganda calvinistă a făcut ca în Ardeal să nu se tipă­ rească nici o carte slavonească .. Traduceri din slavoneşte s-au făcut însă şi in Moldova (A) , şi În Munteniea (B) şi in Ardeal (C); A. Leastviţa lui Ion Scarariul, 11151610, traducere de Varlaarn. Cazaniea lui Varlaam, Iaşi 1643. B. Hronograful lui Moxa, ms 1620. Pravila dela Govora, 1640, traducere de Moxa. Pogribaniea preuţilor, Tîrgovişte 1650. Varlaam şi .loasat, rns 1648, traducere de Udrişte Năsturel. Invăţăturile lui Pseudo-Neagoe; ms 1654.' , Viaţa Sfintei Ecaterina, I11S 1673, traducere de diacul Fora. A. Acatist, Uniev 1673, traducere de Dosofteiu. Psaltire slavo-romină, Iaşi 1680, traducere de Dosofteiu. C. Rînduiala diaconstvelor, Alba Iulia J 687. Molitveni:.:, Alba Iulia 1689. Ceas' oveţ, Alba luli<'\ 1696. Udrişte Năsturel, cumnatul lui Mateiu Basarab, a tradus o carte din latineşte in slavoneşte, Irnitaţiea lui 'Hristos, Dealu 1647, 'ba chiar a scris slavoneşte : 12 versuri in onoarea lui Mateill Basarab la Pravila tipărită ,Ia Govora În 1640, şi prefata dela Antologhiul slavonesc tipărit', la Cirnpulung în 1643. Supt influenţa curentulai grecesc (v. mai jos), curentul sla­ vonesc slăbeşte din ce in ce ma: mult. La 1680, in prefata Psal­ tirii slavo-rornine, mitropolitul Dosofteiu constată «că şi acea jW(il;ii. ,�Îr/J·il: ce o învăţa de-nţălegea încă S-((I(, ]JI(,rilsit 'În tn rii»; 2. Curcntu! latiu este in creştere in secolul XVII. Căile prin care cultura latină s-a introdus în Moldova şi Muntenia sînt insădiferite. In Moldova cultura latină s-a introdus din Poloniea. Incă dela Începutul secolllllii XV, graţie vecinătăţii geogrMice, [15] INTRODUCEf�E IN lSTOPlEA L1TI:J\ATURII F?OMINE 15 se constată legături între Moldova şi Poloniea. Domnii Moldovei, pentru a scăpa fie de. gr?aza Tl!r:ilor fie de. dU.ŞI�ăI:iile il1tern�: se refugieau 111 Poloniea Impreuna cu rudele ŞI prietin.i lor; boerii moldoveni urmau acelaş drum ori de cîte ori voiau să scăpe de prigonirile Turcilor o.ri �Ie !?Jm::ilo.r. Poloncjii îi primeau bine şî pe Domni şi pe boeri, ŞI chiar II ajutau. Incă din timpurile cele mai vechi existau relatii comerciale intre Poloniea şi Moldova (ef. Iorga, Relaţiile comerciale ale ţărilor noastre cu Lembergul, Bucureşti 1900). Din cauza acestor Împrejurări adeseori au avut loc căsătorii între boerii din Moldova şi Poloniea, iar Ieremia Moghilă, Domnul Moldovei intre 1595--1606, şi-a măritat toate fiicile in Poloniea. Aceste relatiuni au adus cu ele şi relati unile culturale. Uni­ versitatea din Cracovia, întemeiată la 1400,'a fost chiar dela în­ ceput frecventată de studenţii moldoveni. Album studiosorum Uni­ versitatis Cracoviensis, ed. A. Chmiel, V,)!. 1-11 (1400-1551), Cracoviae 1887--1892, înregistrează următorii studenţi moldoveni intre 1405 si 1503: 1405. , Ni rolaus Andree de lV\oldavia. 1409. Mathias de Bachkowya. 1431. Demetrius Dyonisii de Peresztes. 1436. Mathias Filezkopoter de Moldavia. « Michae! Stephani de Moldavia. « Syrnon [ohannis de Moldavia. 1448. Joannes Michaelis de Suczawi, 1453. Laurencius Andrec Burger de i\bldavia. j 464. Andreas Nicolai de Romany. 1470. Johannes Stanislai de Thutorza (Totruş) 1482. Benedictus Nicolai de Gergew. 1490. Paulus Pauli de Tczotru (Totruş ?). Petrus [acobi de Byrglowo (Bîrlad ?). 1493. Gregorius Francisci de Baco. 1494. Michael Thorr,e de Jaszo. « Tiburcius Dernetri de llIie. 1495. Paulus de Sered. 1502. Petrus johannis de jasso. 1503. Th ornas Georgf de Moldavia. " Valentinus Andree de Moldavia. In secolul XVI legăturile de studii dintre lv\oldova şi Cracovia sint cu htul rupte din cauza multelor războae dintre Poloniea si lvloldova pe de o parte şi dintre Moldova şi Turci pe de alta. In acel aş tiJllp în p :utea Poloniei vecÎnă cn Moldova se înfiintase şcoli nouă de cătră lezuiţi, în secolul XVI la lel1lb�rg, la îl1cep'utul secolului XVII la C3meneţ, B31, Vinil, şcoli frecventate de Mol­ doveni. In Poloniea în secolul XVI şi Începutul se.colului XVII domnea însă cultura umanistă adusă din !taliea de cărturari italieni ca BUll11o(;cl))"i>i (C((f,f'iIIWC/I/IŞ) ori de Poloneji care-şi făcuse studiile in [16] 16 G. fJASCLJ Italiea. Scriitorii poloneji ca generalul Z(()I/,0f/8ki, Heide« . .'iLI�'Î.n) s.e­ cretar al regelui, (;!i1'ctki, 1,081(/<'1, italianul .1UI's8alidro (;I!aYlijni din secolul XV I şi Xobi/'r:zy{;ki, II'as:icnbNg, Koi/dIJII'iC;t) A�ocholf'.'ih, Pas/ori us, Zalnski din secolul XVII sînt umanisti. . Dintre tineriI' moldoveni Care au studiat 'în Poloniea la sfîr­ şitul secolului XVIJ doi s-au întimplat să aibă şi talent literar. Aceştia sînt Gligorie Ureache, care a învăţat probabil la Carneneţ , şi Miron Costin, care a învăţat la Bar. Supt influenţa culturii umaniste însuşire in Poloniea cei doi invăţaţi scriu isoriea Moldovei şi afirmă origina romană a limbii şi poporului rnrninesc, In ,".tlunteniea cultura latină s-a iurrodus din Transilvaniea. Deodat, episcop catolic În Sofia, relatează la anul 1643 C<1 �i\!lLtntenii care vor să invete fo(im:şlr' merg în Transilvaniea- (Acta Bulgariae, ed. Fermengiu, pg. 141 ),* Stolnicul Const. Cantacuzino a învăţat latineşte la Universitatea din Padova, care era Univer­ sitatea occidentală pe care o trecuenrau Grecii in secolul XVII. . Pela 1633 Udrişte Năsturel, cumnatul lui Mateiu Basarab, corespundea latineşte ClI călugăru! catolic Levakovie, trimesul papei IJ rban VlIl latVlateili Basarab, iar la 15 April 1647 Udrişte tipă­ reşte la mănăstirea Deal j "âla(iw lui ll rcstos, traducere din lati­ neşte in slavoneşte. Const. Brlncovanu, care avea legături politice şi culturale cu Occidentul, avea srccciur] latini, ca Nicolae Folos de Wolff şi Del Chiaro, Incă deja 1689 !�adl1 Popescu era IO,iJo(iilul SăLI /,(({ iIM"'!:. In scrisorile sale politice CII occidentali stolnicul Const. Can­ tacuzino se servea de limba latină. Propaganda catolică În I'vllllltenia �i Moldova, semnalată odată ClI descălecarea, şi care il c.intribuir, impreuna cu alţi factori, la' naşrerea primelor texte romlneşti, este slabă in secolul XVJl, se­ colul ortodo ' sel{1I1�le în loc bătrînii si ((.strriJi.omii în Tara Lesască a mari răutăti ce\, sînt acestor tări menia, 628------(f.)il'on�lJIi. , ., \' " , Un termin militar: Au făcut Leşii o cetate anume' Codacul,lla pragul cel din­ tăiu a Niprului şi ţineau acolo cîte 200D de Nemţi pedestrime cu puşte pentru opreala lor, care era foarte Cu mare sila Cazacilor, ca unor oameni carii altă hrană nu sWa fără osteniia. Si din acea opreală s-au rădicalt îl1 citevf\' rînduri înpot;'iva Leşdor cu [19] INTRODUCERE IN ISTORIEA LITERATURII ROMÎNE 19 Nalivaica hatmanul, apoi cu Sulima, mai apoi cu Cizima, hatrnanii lor. Ce tot ii răsipiia hatrnanii leşeşti ; pănă vădzind neticne ala ClI dinsii, le rădicasă hătmăniile să nu hie, şi le trimetea cîte doi .domn: (;0 III isar« mai mari. Si acei c(J!nisori le făcea gfudete si-i .cirmuia 566'-I,-wIJlis::;(lrii: ' , , '- .�, . Deşi introdus de U reache, un termin ştiinţific continua să fie necunoscut: Co mcui, adecă sicana CII coadă; 627atJ�COIiI.cta, noe est stella caudata.v-Cf. Ureache 205: dea CII C()O!lI(, sau cumu-i dzicu unii CfJlJIl'fa. Termini comuni la Ureache şi Costin : Istoric, isioric ; cometă, III:ifii. Pentru acestea doi din urmă . . V, Costin, Supt influenţa Ungurilor, care pronunţă şpe « latine se, fiindcă in limba lor s se ceteşte ş, s-au introdus în romineşte urmă toar ele cuvinte: Termini diplomatici: Titl/tuş. (iVI. Costin, Mold. 45; Cronica Anonimă, 232(2) Const. Cantacuzino, 148, 149(2), 165). Noiarcs <*J1,otarilfs si j;(dl'():)W8 în prefata Chiriacodromului tipi! ri t la Alba-Iulia la 1669. ' , Un nume de ţară şi popor: I J.i�l!(tJli((, 11P(l nia , ,>jwJl'in (tv\. Costin, MoId. 24), '�j)(7J/,i!li .pl. (Ureache, 167), '�]Jâninr sg. (Anonyrnus Caransebesiensis J 670, publicat de Creţu în Tinerime a Rornină, val. 1 rase. ,3, pg. 320- 380, pg. 371 a). 3. U/ln!l/t,,1 Grecesc, caracteristic Moldovei şi Munteniei. Cultura greacă a fost introdusă la noi Imi intăiu prin Slavi. Textele slavoneşti, depe care s-au făcut traducerile ro­ mineşti din secolul XVI, sînt ele însele traduceri depe texte gre­ ccsti bizantine. , Direct cultura .g reacă a fost introdusă la nai abia in seco- lul XVII in următoarele împrejurări: 1. Dependenţa bisericii noastre de patriarhiea din Constau­ t1nopole a făcut ca călugări greci să vie la noi în număr tot mai mare şi să ocupe uneori locurile cele mai înalte în biserică. Astfel cel dintăiu arhiereu al Mitropoliei Ungro-Vlahiei, 1359, este un grec; încă din 1390 scaunul mitropoliei Moldovei este ocupat deasemenea de un grec. Inchinarea rnănăstirilor noastre este şi ea foarte veche. Primul caz pa re a fi din 1391. 2. Relaţiile politice CL! Constantinopolul. Domnii pămînteni şi pretendenţii la trenurile Moldovei şi Munteniei căutau să intreţie legături strînse ClI Greci din Fanar, [20] 20 G. PASCU care după 1453 căpătase un mare ascendent la palat şi la l11a-­ rele vizir. 3. Călători greci care vizitează ţările noastre. Astfel pela 1514 patriarhul Pahornie din Constantinopole vizitează principatele cu o suită de clerici şi mireni şi este pri­ mit de Domni, de boeri şi de popor cu mare cinste; Mateiu,_ fost mitropolit al Mirelor, ne vizitează pela 1600. 4. f�elaţiile comerciale. Graţie scestor imprejurări numarul Grecilor ajunse destul de mare în ţările noastre în secolul XVI! şi limba greacă ajunse­ limbă de cultură a boerimii, Copiii de boeri sint instruiţi În greceşte mai intăiu În casă cu 1 receptori greci apoi chiar la şcoli greceşti, Pela 1660 era în laşi o şcoală grecească, unde au profesat profesorii Pa ntdiJiuili (J>llisic) U!Jo -t.u, iar dela 167U--1672 Ncculai Kcrainnr» (mort la laşi la 1672 şi ingropat la biserica Bărbuiu). . La 1689 Const. Brîncoveanu Întemeiază o şcoală grecească la Bucureşti, unde au profesat profesorii n'ol!or Trn pcrtudio», Serasto« J(!Jml1lli,{es (mort la Bucureşti la 1702 şi inmormlntat la Sft. Sa va). Unii fii de boer i învăţau chiar la Constantinopol ca Spăla­ rul Mi'escu, care a învăţat acolo Cll Gavril Vlasios. In astfel de Împrejurări atit In Moldova (A) cît şi In i\'lull-­ teniea (B) se fac traduceri rornineşti din greceşte, unele rămase manuscrise, altele tipărite, şi se tipăresc chiar cărţi greceşti. Relevăm următoarele traduceri: A. Şiapte Taine a besearecii, laşi 1645, traducere de Eustra-­ tie logofătul. . Carte rorninească dela pravilele inpărăteşti (Pavila lui Vasile Lupu), laşi 1646, traducere de Eustratie logofătul. Prima redacţie a acestei carti este rns din 1632. Istorie fui Irodot 111S circa 1650. Carte pentru multe trebi ale credinţii noastre, rus 1661, tra-­ duce re de Milescu. Biblica, tradusă de lviilescu la 1664 şi tipărită de Şerban­ Cantacuzino la Bucureşti 1,688 --- J 689. Leturghie, laşi J 679, \traducere de Dosofteiu. Viiaţa şi petreacerea svinţilor, laşi 1682--1686, traducere' de Dosofteiu. \ Tîlcuirea Evangheliei, laşi 1697, traducere de Irimiea Caca­ ve/a. B. Invăţături, Cimpulung 1642. Prefata dela Indreptarea Legii, Tlrgovişte 1652. - Cartea­ insăş este un plagiat depe Pravila lui Vasile Lupu, Leturghie, Bucureşti 16�0. [21] INTRODUCERE IN ISTORIE:a. LITERATURII ROMÎNE 21 Mârgăritare a lui Zlatoust, Bucureşti 1691. Pravoslavnica Mărturisire, Buzău 1691. Evanglrelie greco-romină, Bucureşti 1693. Unica traducere din greceşte semnalată în Ardeal, Biţl/ieu �tipărită la Alba-Iulia În 1648, este o operă izolată. Sufletul tipăriturilor greceşti din Moldova şi Mnnteniea este Itosdci«, jlldri(fl'lwl Il'rt/8aliJJ/'1I1Ili, om foarte invatat, care a vi- · zitat ţările noastre În mai multe rinduri: la 1662, fiind arhidia­ con, la 1671, ca patriarh; «pe timpul DomnuluiŞerban Canta­ cuzino şi a Domnului Duca a venit În Ţara Rommeasca şi Mol­ dova, apoi s-a întors iarăş la Constantinopol. Apoi. de aicea, pe · timpul Domnului Constantin Basarab 1 [Brîncoveanu] de două, de trei şi de patru ori a venit mereu, şi in fine În anul 1704 a so­ sit În Bucureşti, cînd s-a zidit şi s-a Înoit, cum se vede astazi, renumita biserică a Sit. Ghiorghe din Bucureşti. După aceia mer­ gînd în Moldova pe timpul Domnului Mihail Racoviţă, s-a Întors · iarăş prin Ţara Ro:nîneas:ă la Constantinopol, unde a trecut cătră Domnul in anul mîntuirii 1707, In Fevmar» , În vrîsta de 66 de ani (Hrisant Notara, Viaţa răposatului patriarh al Ierusali­ mului, Domnului Dositeiu, introducere la Istorica patriarhilor Ieru­ salimului de Dositeiu, greceşte, publicată de Hrisant Notara În Bucureşti la 1715). In anul 1680, pe vremea lui Duca Vad}, invăţatul patriarh · Dositeiu Înfiinţează o tipografie grecească la laşi, şi anume la mănăstirea Cetăţuia de lîngă Ia:;i, care a fost cea dintăi pentru · cărţile gre ceşf din Orient. In Istoriea Patriarhilor Ierusalimului, Bucureşti 1715, insuş Dositeiu zice: "/1('1, şi se tipăreşte». Cartea lui Nc itarie, patriarhul Ierusalimului, a apărut la Ce­ tăţuia de lîngă laşi 111 Iulie 1682, tipărită de ieromonahul Mitro­ fan, însoţită de () prefaţă-dedicaţie lui Duca Vodă ele Dositeiu, şi de () 'Scurtă povestire despre vestitul patriarh al Ierusalimului chiar Nectaric', care relatează că Nectarie «fiind de cinzeci de. ani a venit de două şi de trei ori la Vasile (Lupu), Voevodul Moldovei» şi odată la 1664 pe vremea lui Eustratie Dabija Vodă. In aceiaş Istorie a patriarhilor lerusalimului.: ibid., Dositeiu zice: « ii af lindu-ne In anul 1683 la Odriiu, am trimes hărtie la laşi şi am d rt la tipar şi cartea (ni Simiol/. din /'c8o{o/{iG. Am 'scris şi scrisori lui Duca Vodă". Şi in adevăr în Octornvre 1683 apare la Cetăţuia 'A prea fericitului arhiepiscop al Tesalonicului ::iim/oll, Diol()fj Î IJIjJolrifrt (:r(,i.iilor, tipărită de Mitrofan, episcop [22] 22 G. PASCU .�-�----- _ .. _--------------_ .. de Huşi, cu cheltuiala lui Duca Voda, cu o prefaţă-dedicaţie lui' Duca Vodă de Ion Molivd din HeracIea, notar al marii biserici, care a făcut şi corectura, şi CLI o scrisoare dedicaţie lui Duca Vodă de Dositeiu, datată Adrianopol, Mart 1683. Observăm că pentru vredniciea lui, ierornonahul 1\I\itrofan· ajunge episcop de Huşi. Tipăriturile lui Mitrofan au făcut aşa de bună impresie.. incit Serban C3.11 t acuzino, D .rnnut M unteniei, o.n de cultură superioară, îşi puse ochiul pe dînsul. In adevăr la 1685 Mitrofan tipăreştE' la laş: ,'J'lujlio S(ilt(ilor i/f,lld·iri :'/err/,ie .?i lJlI/UI, care n-are nicio legătură cu direcţiea dati de Dositeiu (v. mai jos).. In prefaţă Mitrofan justifică publicarea acestei cărţi prin faptu! că cei doi sfinti se sărbează la mănăstirea Cotroceni, zidită de Serban Cantacuzino. , Această justificare ne tace sa credem că cartea s-a tipărit elin imboldul, şi poate chiar cu cheltuiala, lui Şerban Cantacuzino. Nu mult În urmă ÎI gasim pe Mitrofan la Bucureşti făcînd co­ rectura Bibliei tipărită între Noernvre 1688 şi Septemvre 1689. in Septemvre 1689, cind Bibliea se mintuise de tipărit, Şer­ ban Cantacuzino, supt care se incepuse tiparul, Jiu mai era. Ur­ maşul său, Constantin Brincovanu, om de o cultură superioară, căută să dee tipografiei lui Şerban o importanţă mai mare prin tipărire de cărţi greceşti, aşa CUIl1 în Moldova se făcuse la 1680. 111 Ianuar 1690 şi apare la Bucureşti, CII cheltt iala 1 IIi Brin­ covanu, L111 jjai/(/(/{ (;I))/(J'I/ Se/USI/il''; })lljilstl/!jiIIJ!'. Că această primă tipăritură era ca o încercare, se poate vedea şi depe aceia că coperta nu menţionează numele tipngra­ Iului. Un lucru însă aşa de important C:1 tipăriturile grece jti nu putea fi dat pe mîna primului venit. Brincovanu, care cunoştea pe Mitrofan in că de cind acesta lucra la Bibliea din 1688, şi poate JlU era străin nici de imprejurările În care acesta tipărise la lasi in 1685 Slujba sfinţilor martiri Serghie şi Bahu, şi care pe dea­ supra părăsise episcopiea de Huşi, il aduce pe Mitrofan la Bu­ cureşti. Şi ln adevăr in Septemvre 1690 apare la Bucurcştl, CII cheltuiala Iui Brincovanu :.:Ifdl'll> :)/ji'i.r;J8, profesor şi protosin­ ghelul marii biserici din Constantinopol, [i1tllJlpilllli'l· la principiile catolice şi la învăţăturile lui Chiril Lucaris (carte scrisa din in­ dernnul lui Vasile Lupu, de:i pela 1642, în orice caz inainte de 17 April 1664, cînd el Illoa\·e), şi j')l)oill'liI patriarhul lerusalinlllltlÎ, Jlnulw!impotriva rătă'jrii 6alvilleşti (carte s::risă Încii din (672), tipărite de Mitrofan, fost epr�cop de Huşi, supt ingrijirea lui iV\i­ I1dil Macri din lanina, cu o dedicaţie lui Vodi de Hrisant Notara, arhimandrit la sfintul Mormînt, elevul lui Syrigos, cu două pre­ feţe, cite ulla de fiecare carte,1 de f)()"ill'ln, datate Maiu 1690 Adrianopol, 'Viaţa lui Meletie Syrigos s:::ris:l de f)ositl'itl, patriar­ hul lerdsalilllului', şi 'Scriso'lrea si nodului din laşi c�Hră DOll1nu I MoldoveI Vasile Voevod', scrisă de delegatii din Constantinopo!e \porfil ie şi Meletie Syrigos) şi din Rusiea' la sinoelul dela laşi din 1641-1642. [23] INTRODUCERE IN ISTORIEA LITERATURII ROMÎNE 23 Această carte este ultima tipărită de Mitrofan, Opera lui tipogrdică este insă continuată de vrednicul său urmaş, ierorno­ nahul Antirn Ivlreanu (din lvi r), care între 1691-1700 tipăreşte şepte cărţi greceşti: 'Î 691 Octomvre, Bucureşti. Vasile }\t\acedoneanul impăratul, CapitrJlc lI,dcmni7lo((rc cătră ·fiul său, Împăratul Leon, traducere din .etmeste in greceşte de Hrisant Notara, arhirnandritul dela Sflnttd iv\orrnÎllt. 1692, Bucureşti. SllIj7J1'Ze Sti ",tei 1 'r(l'l/sehir(1 cea uouii �i II; S(111LIII.I(.i (fi'·igorie necoJiolitnl. 1693, Septernvre, Bucureşti. E'rrw,ljf! el il; gJ'('co-roIJIÎlli7. - Co­ r ectetăde ieromonahul Atanasie Moldoveanul. 1697 lanuar, Snagov. Allfologhioll. - Cu cheltuiala lui Galac­ tion 'Vidali din insula Tinos, fost egumen al marei Lavre dela Sfimul Munte; corector: invăţatul Domn Panaiot din Sinope. 1697, Snagov. Ioan K aryophylles, J/(( 1/ /1(1 Z d, 8J))'I' cltera i(r:� du ml:);'i!;-i. 1697 Snagov. Ttiec urs JJI JII',lji ric ti 1'.';)01'1' Î Ii!jlii)"(( i 111 nOi/d/l uti«. :1699 Fevruar, Snagov. Jlfi7".{lIri.sill:11 (:('l'diJi(i.i orlodo:u' de Petru 'iV10ghilă şiF:1'J!un.m·!' (/1',';/'1'1; cel: trei i'Îrluli de Visarion Mac�i�djn lanina, cu o dedicaţie lui Brincovanu de Sevastos Ky­ rnenites din Trapezunt, profesor la Şcoala domnească din Bucu­ reşti, o 'ff"/I .IIoghilâ . Visa ­ ri()i! Nou! şi Frghl'Jlico!i, primele 5 cu dcdicaţii şi prefete de Dosdcui, iar cea de a şesea îndreptată şi impărţită 111 capitole de j )ooitl'i II. . Toate cele 9 cărf constitue o directie 1'l1liLlr:î -lIpdrrri"i'l1 ortodoaici impotriva catolicilor, calviniştitor şi luter'an'i!)r, apărare pe care Dositciu nu uită că o luase mai inainte cu energie şi succes Vasile Lupu, Domnul Moldovei, prin sin.xlul convocat la lasi DeciJemvre 1641 -- Septernvre [642. " De aceia, în prima carte tipărită la Ia5i, Dositeiu prezinta pe Duca Vodă ca pe fiul lui Vasile LUPll,--- -neuitatul tău tată Vasilie Voevod, care convocind la laşi un sinod a inlaturat ne­ intelegerile ivite atunci impotriva credinţii apostoliceşti din Hosiia mică şi a risipit intrigile calviniştilor cu a �a zisele învăţături ale lui Chiril» .iar În J\;hnualul său dela 1690, dupăce arată coucIu­ ziile sinodului dela 1642, Dositeiu intercalează 'Scrisoarea. sino­ dului din laşi cătră Vasilie Vodă', În care delegaţii ruşi şi greci dela sinoelul dela laşi îşi exprimă recunostmţa faţă de Domnul Moldovei: «Tu îţi propuseşi ,0 pica măreţ duce, să dai la tipar si concluziile smodului, fiindcă D,)IllIlU! ti-a elat această menire să fii luptător al bisericii lui şi distrugc1t:lI: energic al er eziitor-. Dintre cărtilc tipărite în 1\r1unteniea de altii d�:it de Dositeiu intre 1690--1699 una reprezintă cu rcntul Dositei LI : JIu nual co nt.r» ::-d,i:;wei J!opi:-;la'1i1o/', Bucureşti 1690, Este de observat apoi cii, din cele opt cărţi tipărite in Moldova Între 1682-/698, nUI1Bi trei nu reprezintă curentul Dosireiu : .')/11)1)(( dintiio/' lI!'u·tiri Ser­ gltl!" si Bat.« lasi 1685 (ludl'f/, Împl'i!:17ri, lasi 1694 si l)i((llwl lui D. Cante;nir,' laşi 16bs. ", , Ultima operă a lui Dositeiu h/li/';cl! }ltlirit!}'!li!()/' {1'I'll.'mli­ J/!nl//.; s-a publicat la Bucureşti în 1715, adică la opt ani dela moartea lui. Toate cărţile tipărite la Bucureşti şi Snagov între 1690--1699 �u fos� pLlblic�te, cu cheltLl�fla h:i Constantin Brincovan�! �i s-a:! llllpărţl[ gratUIt mtre ortoapcşl. (Pentru acest dm unna. tapt eL mai ales Manllal 1690, Slujbele 1692, Evanghelie 1693 şi M "trtl!- risirea credintii 1699). \ Prin autori, preceptori ,şi profesori greci s-a introdus în romîneşte o sumă de termini ştiinţifici gre:::eşti. Astfel: gll(!ogurl' (Const. CantClcLlzino, pg. 70, 71, 7'2), g!il"o,I))"(IFi,' (M. Costin, Mold. 44; Const. Canta'�tlzino, 72), [25] Oc:!/('Ilit (M. Costin, Mold. 22, 23 (2), 24, 26, 36), cmi.,(erill (Const. Cantacuzino, 137, "Î1�,�:r'f;(((i:o'J). //J'tI/tl/[/m( (hronograful grecesc, interpelare la Ureache 244) I'd'mudogliie (Const. Cantacuzino, 64), " dimolo,rJfii'!' (Const. Cantacuzino, JOI). Nume de continente, de ţări, de mări, de oraşe: nn'oJ'l( (Ureache, 95, 97; M. Cosrin, Mold. 37, 39(3), 40(4); Const. Cantacuzino, 112), j)(/c1âill (.IV\. Costin, Molcl. 24(2), 25, 26; Const. Cantacu- zino, 70), tLhctii« (C011St. Cantacuzino, 70), 8chitiia (M. Costin, Molcl. 25; Const. Cantacuzino, 70), Ryhipl (M. Costin, Mald. 37), ]<"[1hi,pet (Ureache, 93; Cro- nica Anonimă, 272), Marea Neagră, căruia şi J·,'rcsin îi zic (Const, Cantacuzino, J 07), OhClb!fU, O/U:il!ll'(( (0re3che, 97, 99) Geneva, Gltcuurcei; (U reache, 100) Genovese. Nume de popoare: noe pI. j)(((:/Ii. Miron Costin, Mold.25: -Daht, /I()i d.n:u:m şi (;,.('/;;'; l.rttcl.i»: Nume de persoane istorice: ,1rrdirlN (COIlS t. Canta .uzino, 88), . lhc!i/ad (\�. Costin, N\old. 26, 28, 29, 30), /lpcllil' (Dosofteiu, Psaltirea, pg. eel. Bianu 104 11.), ],,'1'frovie (V\. Costin, Mold. 10,31 ; Const. Cantacuzino, 104), j,ichllti(' (Const. Cantacuzino, 88), Octa vie A 1'[/11:::/ (!fie.,;II)' (Const. Cantacuzino, 75), Prnnunţările greacă şi poloneză s-au întîlnit în J tuei a şi pl. nuci: /Jadu'in şi Doti:«, l mch! şi Dnt», Pronunţarea grecească era Îllsă ITI3i răspîndită. N\iron Costin, Mold. 38, zice : «l utt ii« inferior, adecă 1),ldllio de gios, /II/FiII superior, adecă /)(Icitilll de SUS". 4. Cultura rominească. ln fruntea culturii rornmesf din secolul XVI! stă J'v\oldova cu cele două idei dominante : ()}"/I)!lO.I'II·11 )i 1I1/.i/((tNI şi {(({in/tl/lc(/, pOlwrullii ''ji li'l/(llii l'olil,ÎJlc.�li. 1. !. Intre Dechemvre 1641 şi Septclllvre 1642 a avut loc la laşi sinodul c�mvocat pentru a protesta impotriva ideilor calviniste care cucerise pănă şi pe Chiril Lucaris, fost patriarh al COl1stan­ tinopolei. Cit de important a fost acest Sinod pentru biserica or­ todoxă se poate vedea depe delegaţii care au luat parte: 2 delegaţi ,ai patriarhului Parteni, din CJllstantinopofe, anume Porfirie, fost [26] 26 .G. PASCU mitropolit al Niceii, şi Meletie Syrigos, vestit teolog, şi 3 delegaţi ai mitropoliei din Chiev, anume Isaiea Trofimovici Kozlovskil, egu­ menul mănăstirii Sfintul Neculai, Iosif Kanonovici, rectorul cole­ giului din Chiev, şi predicatorul lgnatie Oxenovici Starusici;-­ după fondul discuţiei, .lflZrfnrisill'lI GJ'l'!lin(ii a lui Petru Moghil�, Împotriva .lfiiduri,'iÎl'ii, (;1'('1";"(';; a lui Chiril Lucaris (publicată la Geneve în 1629); - - după sforţările pe care le făcuse Vasile Lupu să înzestreze tipografiea lui dela laşi cu literă grecească ÎI1 vederea operelor care urmau să se producă fn legătură CLI discuţiile din si nod. După zece luni de discutii doctrina lui Lucaris a fost con­ damnată. Cărţile greceşti care trebuiau să se publice la laşi nu s-au putut însă tipări, fiindcă călugării din Lemberg, la care Vasile Lupu se adresase prin Sofronie pcc.lţkii, egurnenul mănăstirii Trei Stetitele, n-au vrut să-I servească, A apărut numai o foae volantă, j) 1'(; rei " I mitropolitului Partenie, la 20 Dcchemvre 1642, un fel de comunicat al congresului. . 2. La 1644 mitropolitul Varlaarn, fiind în călătorie diploma­ tică la Tirgovişte, a aflat la Udrişte Năsturel un exemplar din (;otd,isilw! C!111'!:w'.'c tipărit la Aiba Iulia În 1642. Pentru a-I com­ bate Varlaam nu numai Cel a «strins sobor dintr-arnindouă părţile, si din Ţara f�ominească şi din Tara Moldovei», dar a socotit ca «o detorie mare» să-i răspundă În scris. JUisjlUll,'1I1 a apărut la Iaşi În 1645. Un răspuns indirect şi pe larg la catehismul calvi­ nesc este şi ::--'111]111' 'Iiliill; (( 111'8"II(I,,/i, traducere de Eustratie lo­ gofătul cu prefaţă de Varia am. 2. 1. Supt influenţa şcolilor umaniste din Poloniea la care Învăţase, cronicarii Gligorie Urcache mai inrăiu timid (1647), ş,i Miron Costin mai apoi pe larg, într-o carte specială, De Neamul Moldovenilor (1670-·1675), sîn tcei di ităi Pomini care au afirmat că Moldovenii, Mllnt�nii şi Ardelenii sînt toţi r�omÎni, şi că popo­ rul şi limna rorninească sint de origină rOIT13nă. Miron Costin este în acelas timp şi cel dintăiu f�olllîn care a căutat să aducă această arzătoare problemă la cunoştinţa străinătăţii scriind În limba POI011ă o prelucrare a cărţii rornincşfi (Chronika ziern 11101- dawskich y multanskich). 2. Constienti că sînt numai o ramură a trunchiului romincsc, }\1oldovenii s'e adresau Zntl/)'I))' !:omÎ",ilor. Varlaam isi lntitul�,ază cartea 'Carte l!ilIIÎJil'II.'i(ii de invătă· tură dumenecele preste an ... ', logofcHul Eustratie 'Carte }'f}!;iÎ. i!l'ffSclÎ de invăţătură del� pravi(ţ:le inpărăteşti'. In prefata dela Cazaniea lui Varlaal1l; Vasile LlIpu se adreseaz,l ((Uni lllolii ,'(- 1111')1/;1'(( r()iill'II(,II�I:((. şi pre�intă cartea ca un dar liiJI!lii i'lilll,;il t·tti. Traducerile mitropolitului Dosofteill sînt toate «pre {intim FlIIIIÎJ!I'il8Cll", ba în prefata Leturghiei, tipărită la Iaşi În 1679, Dosofteiu, urlnlmj pe Vasile Lupu, se adresează şi el cilirii fOI/iii, 81'}(iin(iiu i'luilÎu('(I, til.cind unde e nevoe, faptele familiei sau familiilor, pentru Ore scrie. Interesele ei formează prizma prin care sînt văzute eveni­ mentele, iar cronica întreţine şi insutleţeşte tradiţiunile de familie, Cu simpatiile şi duşmăniile sale, care devin astfel ereditare, c ăci e:t formează lectura obişnuită cu care sînt cres cuţi tinerii». 3. Din aceste motive scriitorii moldoveni ali un mare ascen­ dent şi în Munteniea şi în Ardeal. 1. eri -iea raniincasci; tlc 'Învif.ţ(7{lIri7, cunoscută mai ales supt numele ele C(( rauie« lui Varlaam, laşi 1641-1643, a fost cetită llJult în Ardeal şi -Munteniea: 'Luna Noemvrie 8 dzile, Invăţătura la săborultl svenţilonl voevodzilor '1 îngereşti Mihail şi GavrfiIft' a fost copiată în Codi·:ele Martian (N. Drăg'anu, Două manuscripte ve:hi, Codicele Todoresc:u şi Co jicele Martian, Bucurqti I 9 14, pg. 172--173).-Predidle pentru Joia IlHre şi Sîmbăta mare au fost copiate Ia sfîrşitul unui Apostol ms găsit la biserica din_ [28] Lazuri, sat' lîngă Oradea Mare (V. Mangra, Cercetări literare­ istorice, Bucureşti 1896, pg. 12). =-Caaaniea foI. 78---85 a fost copiată intr-un zbornic dela Braşov 'Cintec de crăciun' (Gaster, Crestomatie, pg. Introd. 38, l 136). =Cazaniea în intregime a fost copiată de popa Ursu din. satul Cotigleat din jud. Bihor (Anai..' Acad. Rom. Partea administr. şi Dezbaferele, ser. II, voI. 40 \1 919- 1920) pg. 49). -- Cazaniea in intregime a fost plagiată deiautorul Evangheliei invăţătoare tipări ti la Dealu 1644 (Gaster, Crestoma­ tie, pg. lntrod. 38). ,�i.IlJit c ta int: (( 1)(','C{f ricii, traducere de Eustratie logofă tul, cu o prefaţă de Varlaam, laşi 1645, a fost cetită mult În Ardeal. La biserica din Lazuri, sat lîngă Oradea Mare, s-au găsit două copii manuscrise scrise ele diacul Vasile Sturdzea N\oldovanul. Pe al doilea exemplar diacul nostru scrie : «Cu mila şi cu agiu­ tortul lui Dnmnedzău am săvîrşit cele 7 taine a besearecii, precum am aflat şi În cea tipllrJlir:ii II· Jl/i!l'()jlo!ilu(lli t'arlua.n; din Ţara Moldovei dela Suceava, asa a tu si seri: ... Si am scris în sat în Sîn t Andreas, lîngă Ternisoara, ... 1708, funie 22 ,,(V. Maugra, Cerce­ tări literare-istorice, Bucureşti 1896, pg. 14---16), . lJ.iMil:1I tradusă de JViilescll fa J 664, cea dintăi traducere C011l- plectă a Bibliei, "tipărită ti" Şerban Cantacuzino ia Bucureşti in 1688, a devenit În curînd bibliea prin excelentă a f�()lllîl1ilor. Oa de rominească de invăţătur i deja prl1l' dclc 'lIIJiII.rii 'cşt), traducere de Eustratie logofătul, Iaşi 1646, cunoscută supt numele de Pra vila lui Vasi le Lupti, a fost plagiată de ,'\1'; unteni supt titlul de lurlJ'i'jdo (l'a !,ţ'.r;ii, Tîrgovişte 1652, carte cunoscu ta supt numele de Pravila lui rvi ateitr Basarab, "dojJisr7f,1I1 7iiui J/o/dr)(ei de Oligorie Ur eaihe, ms ]647, el fost introdus în MUllteniea de stolni-:I!I Constantin Cantacw:ino Ia 1670 şi c�e r�adll H rizea Popescu la 1685, ei Înşişi croni ca ri, în 1IIilla ci\Iătoriilor ficule in Moldwa, Cit de m!1!t S-) cetit ac:east{l cronică în N\unteniea se poate vedel depe a:eia că, din II llla­ nllscrise care pot :servi c 1 bnă pentru editarea croni:ii, 9 sint scrise de copişti munteni şi 1111!1lJi li l\Iă de C lphti Ilh-Jlckveni. Cronica lui Ureachc a fost scUt 1 ÎIl Munteniea şi indirect, În citatiilc si relllJJ1'atelc fă :lJte de i si al Tiroos« uil'i" 'Tir2"oviste 1652 primul 16 ,�, , • '�J � , versuri şi al doilea ti versuri În onoarea nutropolitului Ştefan, CII cheltuia 1 CI căruia s-a u tip� ri,t cele două cărţi. 'M iron Costin CU hata Lumii, poemă de 84 de versuri, şi cu. im.:ă cîteva bucăţi, şi Dosofteiu cu P.'oUi'i"t'II tit (('Fii"!";, Uniev 1673, sînt cei din ăi Romini care ali căutat să dee LIn vei itabif sistem de verificatie rominească. 3. Moldovenii şi cronicarii moldoveni ali exercitat o influ­ enţ t aşa de puternică asupra Muntenilor şi cronicarilor munteni, incit aceştia din urmă, depela 1650, au inceput să adopte terminii moldoveneşti JlIUI/ell i, .! (/)'(1 :lin lI/eUI'fU;!;!' ,Jliludnu'!;!; in loc de RI1/1IÎ /iii, l'a ((1 n II tu Î Il/:a:;cif ,J'lUJI.'Î /1 {',,('. Astfel pela 1070 Coust. Cantacuzino in cap. III (pg. 92} zi'j : • TUI'II aceasta Jlllldl�ne(I,,(Ji, numind OUlI Îi sic mai II/lr/(i 11;-;0 că f:I/i;;;f}CII"el" /AlIIUII;, 1 ii.(; u dori; I'i o cit/a 11117., dupăceÎIl 'cap: i zisese: "[WII care mai mult cu Dunărea în sus merge ilbl/i.h­ IICIIM'I'i. nCiliJl. -.\1: ;"{CI'> (pg. 71), iar in cap. VI pur 'şi simplu 1'01'1/' ;lbltrleneasâi �pg. 16'»). Nu mult după J 700, intr-lin fragment de cronică 1l111nt�­ neas iă, publicat de N. Iorga in Studii şi DJ:ulllcnte privitoare la îstoriea f�omillilor, lIf Bucureşti 1901, pg. 4 i---59, un anonim zice curat : «Tllra nl/ilâ}I('A.I.�di, ce se numeşte Într-alte limbi Valahiia , iaro'cÎnii lor .1foldl)r(:ili ... /" ân'.llnntcui» (pg. 47--48), şi CE'va mai jos (pg. 49): dlu II I t:1!": le i,ie Jli){dol'f'Jli,I», La 1688 r�adu H rizea-Popes''::ll zice şi el Jllfldwt pg. 64, 94, 100, 1.16, 202, 'l'IIJ'{/ ;Î[UlltciIC(/s(:li pg. 72, 203,205, Domnul ilwnc. tCN!'.':!; pg. 102, Grigorie Gi1i':a, DOll1nul !:/(IJ/fnito/, IlwJ/,toti pg. 154, boiarii IIIlud/'lli pg. 202. La 1 089 f�adll Gre:eanu zi �ea tabără 111,I(.U{f'ltI'fl8C'(. pg. 169, 166 şi boiatii ii/. II Jil t:nl'!f ti pg. 169. Croni:a Anonimă 1290--1 t588, scrisă în bucăţi la 1654, 1670, 1679 şi J G88. zice: JII/illt:ni pg. 323, 343, 353 t2), 3;55, 303, JI//llilnii pg. 278, 293, 326, 347, 20, 21, boiari 1Jw/deni pg. 28, TarII ilflili/l�Ji,(:(1.'iciÎ pg. 242, 257, 250, 260, 264, 265, 266, 282, 283, 284, (2), 288, 295 (2), 310, Dabija Vodă, Domnu! /lIIIldl'­ 'ftCI)(: pg. 360, oasteJII.rtnt':JlCI/"c!i, pg. 20. Viaţa lui Nifoll, copie din ltJ82 depe lin text de dinainte de 1654: Ta}'a Jlnlltl'J/fn,seii pg. 97.121. . Toţi aceşti autori întrebuinţează în aceJaştimp şi terl1linii BUIJ/Îni, J aHI, BluJ/.tnealidi 1'11 In{1/I:8(:. Terrl1inii Illoldoveneşu' JJfllideui, Ţurll J/llldl,itUI'Sc(l, JJ/./ude­ nt:SCJ Jf/llilen'll'{/ sînt astăzi intrebuin'ţaţi exclusiv. La această ge-' [30] ,neralizare a contribuit poate şi faptul că i'/tlllÎIt căpăta se intelesul de şerb. 30 G. PASCLJ Supt influenţa lui Gligorie Ureache, care l-a impresionat aşa de puternic, incit a ţinut s'i-şi procure un exemplar, Const, Can­ tacuzino întrebuinţează cuvinte moldoveneşti :W), şi înccpiriurii (prefaţă, pg. to) -- t;(fjJ şiÎ'ltt;r;pitură (prefaţă pg. 2),Î;)/t;('jiiUuUI (ţării) sii ccric (prefaţă, pg. (2)- a scrie iuccpaturu ţării (p.ctaţă, pg. 3), lWCC .şi tari Il:g1turi (pg. 82)-- ]X1CC (l.�cdwtl1 '1i !c//,itllrii tarc '(pg. 45), însă, laste a se mai şti că toate lucrurile cite sint În lume au şi acestea trei stepene după ce se fac, adzcăte : urcare, stare şi pogorî re, au, ciin: zic alţi'i, adiiogij'c, stare şi plecare (pg. 153) - apucatu-rn-arn şi eu a scrie incepătura şi rulaosul, mai apoi şi scădea rea care se vea de că au venit m dzilele noastre (p: efa ţă, pg � 3). ' tdcrelll;c 'obîrşie, origină'. '. , Basna lui Simion Dascalul privitoare la origina din tălhari a Moldovenilor, interpolată in cronica lui Ureache, este intitulată 'De ijc7crcuiia Moldoveanilor" de unde sînt el. Deja MaralllLlrăş iaste ijdrreuiia lor, de au venit pre aceste locuri' (pg. 237). Cuvîntul care este prodriu lui Simion, ci fost adoptat de stolrnc : «Că iată cetesc in leatopiseţul moldovenesc ... , care Ieatopiseţ zic cum este făcut de un Ureche vorrncul ... , Însă 11n ştiu eu de cine e scris, de Ureche, care eu nu crez, cum şi unul ce I-au prescris acel leatopiseţ mărturiseşte că nu este zisă aceasta. de Ureche vorni .ul, au de cine, că zice că dintr-o cronică ungurească rau aflat de 'ijdercniin Moldovenilor aceasta care este, că cuvintele lui puiu aici" (pg. 129--130, urmează citaţiea, pg. 130·-132). După citaţie stolnicuI zice: «Aceste basne şi ca acestea într-acel moldovenesc Ieatopiseţ am văzut şi am cetit de pogorirea şiljdl:J'(,lIiil( �ul1li­ nilor». Odată adoptat cuvîntul a fost Întrebuinţat şi CLI privire la alte popoare; deijdcrcltiia Leşilor (pg. 104j 142, 158); de i.jI7c­ }'('I/'iia Ungurilor (pg. 168).' , 8ct1ilodcjjeţ , 'autocrat'. Intr-un lung pasaj Const. Cantacuzino il intrebuinţează de două ori: «Valentinian cel dupre urmă Împărat c;rr,lJIor!ery!( Apu­ sului au fost pănă la Carol ce-i zic cel Mare ... Drept aceia nici pe »cel Carol a mai trăi au vrut... Nici pe urm:t n-au mai primit sâ dibă, adecăte un, l)alJ/OIlctjc(' să tie, ci fiştGcarele, cum am zis, să ,�ie SillglL" �n((rc \�'i�tiÎj!Î 1/, au poftit (pg. 147)... Dup2L aceia deci aitele republici făcil'ldu-se, adec:ăte mai de obşte lucrurile lor 0- cîrllluindu-şi, nu nn/{1 nWII((i I)I1J)/(lrlCljC( sI; ji(lrll)lcc({I)(;i7." (pg. 149--150). Radu Popescu îl întrebuinţează şi el o singură dată (pag. 2) : ,,5(uJbonlrjc(, adecă !iiI/goI' I)t,1J,Îniim·. CUVintul este moldovenesc. Un in terpolator al lui U1 eache zice (pg. ed. Popovici 241): srt1nodeJ:ieţu{, stăpinitorill ţării dela, plaiuri şi pănă la mart:;.- Et. : rus. 0Cl1J!odt:1'zcţ. [31] INTr�ODUCERE IN ISTORIEA LITERATURI! ROMINE 31 Supt influenţa refugiului din Moldova şi a lui Gligorie Ureache, pe care- I transcrie şi-! rezumă in intregime, Radu Popescu şi-a asimilat aşa de bine lilllbamoldovenească, Încît in cronica sa intrebuinţează cuvinte moldoveneşti: . Multe III/dll!"i, de pămînt, pg. 29, singura dată, intr-un pasaj de istorie a Motdovei.c-Pluralul moldovenesc dela milii era mile (v. Pascu, Miron Costin, Iaşi 1921, pg. 27). O !"()(!liî de Nemţi, pg. 155, singura dată intr-uri pasaj IllUI1- tenesc-moldovenesc.v-- Cuvintul se află şi la Ureache (pg. 208) şi la Miron Costin (v. Pascu, Miro:1 Costin, 25). Pentru W1/I()r!(')jc( 'autocrat' v. mai sus. ,'J'jJ1'ijiJt('((lii 'apărare' pg. 100, (( .se I'n;' pg. 158, 190; fcdlli/ti pg. 153, 155, 165, 187, 199. După notele mele aş mai putea cita şi alte exemple. M'i opresc însă la acestea, fiindcă cronicarii munteni au fost publicaţ: fără indice, aşa că nu putem face un control riguros. 4. Muntenii care ceteau, plagieau, prelucrau şi imitau pe Moldoveni şi adoptau chiar numele dat de Moldoveni ţării şi nea­ mului lor, nu-i vedeau cu ochi buni pe Moldoveni. 'Dupăce, urmind pe Miron Costin, cotnbate ibasna lui Simion Dascalul despre origina Moldovenilor din tălhari, Const. Cantacu­ zina, care stătuse atîta vreme În Moldova, unde avea rude, de unde-şi luaseprirna soţie, şi unde invăţase atitea lucruri nouă despre origina Rominilor.outntue aşa: «Insă cei a ce este de acelea nu mai cerc, ci numai, dacă din păstori îşi fac, Moldovenii ince­ pătura, poate-le zice cinevaş,-' măcar şi glurnind, iar I1LI cu adevăr, CUI11 cam dintr-aceia sint. Drept cii ]liido}'ii,' JiccnrÎnti7lolwelo]' d obi­ iorll:!:, (Ir: IW toţi (/Iri, i(fJ' lpnll' de [uri scni , iproci- (pg. 136). Tot aşa şi Padu Popescu: Pg. 47. De acest Domn I Stefan Vodă I scriu Moldovenii că I-au omorît Doamna S1, - âill' '(71' tJ'crtllă jl(J!ânr;asa ntold')1'clI/tcif. să-şi omoare bărbatul! - jupînesele rnuntence erau mai de treabă? Pg. 73. Măcar că ::;(' lo.iul« J1Joldoccnii de scriu cum că de patru' ori au bătut Ion Vodă cu' Moldovenii iJre Turci şi au ars Tighina şi Cetatea Aibă şi Bugeacul, ci noi acelea nu le ştim.­ Studiase Radu aşa de bine istoriea Moldovei, ca să poată fi În drept s'i conteste spusa Moldovenilor? Dealtfel, după dinsul, Moldoveni nu-s decît nişte cÎil1 şi mr'igrr J'i : Pg. 10, după Ct' reproduce din Ureache povestea despre ori­ gina iVloldovenilor, Radu zice: «ilfo/i/())"(')Iii numele Jor r1il/ cÎiul: <�c inl!lt;.- din Molda Moldoveni)}, ia l' pg. 96, dupăce expune isto­ riea lui Mihaiu Vodă, milltue aşa: «Ci dar acest sflrşit au dat Mihaiu Vodă, că cu inşelăciune j-au omorît; care au pUPLIS Dom­ niia lui pre Turci, pre ;1[1)((101'1'1/./) pre Unguri, de-i avea ca pre ?b'i:;/(' lII.iîgll ri, pre toţi". Radu Popesc" este incontestabil precursorul refugiati/or munteni din toamnalLli 1916. [32] 32 G. PASCU In Historica Relatio de statu Valachiae 1679- t 688, publicată în Magazin Istoric pentru Dacia, 5(1847) 33 --71, un misionar catolic zicea (pg. 56) ca «Jbmtcnii sint nestatornici, iubitori de noutăţi, Înşelători ca Grecii şi neruşinaţi ca Tiganii �,apoi «Toţi boerii au Ţigani... Aceşti. Ţigani sînt bucătarii boerilor ; (j{lrtltCell dad acel« 1; nuiucel« copiilor lor». * lată acuma şi ce răspunde Miron Costin, Chronika, pg, 193---194: -Ciudat : lucru !,Oeşide acelaş neam cu iVfoldovcnii, acest popor [Muntenii] este negru la faţă... Zic unii că şi din pricina aceia sînt ei negricioşi, ca mai toţi boeril de frunte au obiceiul de a lua pentru copii mance ţigance. Asta insă-i de ils Eu unul nu pot lăsa să treacă acest lucru despre dînşii, ca despre niste rude s·i, {ralfi ce-mi sint, (u·ind s; ('i ((cl'ia" iioilrtlt s·j, (nclensi. �. , - ,j - , , .'iulerÎlt(·; cn. noi». 5. 1. Inca dela apariţiea ei cultura rominească este În filare parte un produs al străinilor. Călugărul Jlaulrfe, care aduce ti­ parul in Muntenia la începutul secolului XVI, era Sîrb; (()Tc"i, 'Care prin tipăriturile lui rornîneşf pline temeliea literaturii natio­ nale, era desigur Grec; imboldul pentru tipăriturile romineşti din secolul XVI l-au dat Sasii luterani .fa/wuiI/'::; J]1'/bl'liN si Luca .... /fir,"c/ld şi Ungurul calvinist I:?!Tr; Jldlos. ' Lucrătorii cu care s-au Întemeiat tipografiife din laşi şi Cîmpulung În secolul XVII erau f�uşi; lucrătorii dela Govora, Dealu şi Tîrgovişte cei mai mulţi Ruşi şi SIrbi; marele mitropolit ])o,.,o/lfin era desigur Grec. Pe cind străini veneau in ţările noastre, se stabileau aici, şi deveneau elementele cele mai vii pentru cultura naţională, [<0-. mîni foarte distinşi erau siliţi să apuce drumul' pribegiei şi să-şi pue talentul şi munca in serviciul culturilor străine. Astfel oameni extraordinari ca Petru Moghilă, care studiase in Poloniea şi Olanda, şi spătarul MiJescu, care studiase la Constantinopol şi Branden­ burg, n-au putut rămînea în Moldova. La 1633, in virsfă de 37 de ani, Petru MoglJiJă ajunge mitropolit la Chiev, centrul ortodoxiei ruseşti, Roma nouă. In a­ ceastă calitate el face din Pererska Lavra din Chiev un focar de. cultură ortodoxă prin marele număr de cărţi slavoneşti pe care le tipăreşte şi prin Acade.niea teologică pe care o întemeiază, luptă şi Împotriva uniaţilc\r din Poloniea şi Ucraina şi impotriva calvinistului Chiril Lucaris. cu un succes desăvirsit. Spătarul Mi/escu, du�ăce f>eregrineazâ patr'lI ani prin Ger­ maniea, Suediea şi Franţa, la 1668, în virst1 de 43 de ani, dup;1- * Valachi incollstantcs, 'amatores llovita tUIll, f allaccs ut Gr aeci et iJllpudentes tit Tingani. Omnes llobiles habent Ţinganos... Hi Ţingani sive Tingari sunt 1)1agllatulll coqlJi, Ţing-arae puerorwn educatrices et nutrices. ' [33] INTHODUCERE IN ISTOr�lEA LITERA TURl! IWI\ll îNE 33 un scurt popas în Moldova, pleacă În Rusiea la Moscova, unde In scurtă vreme ajunge traducător la biuroul Ambasadorilor, ambasadorul ţaru!ui Alexis Mihailovici 111 China, reprezentantul a utorizat al erudi tiei din Rusiea, cunoscut în toată Europa. Expatriarea talentelor romlneşu, semnalată intăiaş dată în secolul XVII şi urmată pănă azi, se datoreşte desigur mediului cultural din ţă rile noastre care a fost în permanenţă inferior celui din ţările occidentale şi Pusiea, iar faptul că străini ca Macarie, Core si şi Dosofteiu şi-au găsit refugiu la noi se explică prin îm­ prejurări personaje şi politice. Ştim de pildă că tipograful lvlacarie a venit la noi dela Ţetinre, fiindcă la sfirsitul secolului XV Turcii nu mai permiteau tipografie in imperiul l�r. 2. in sfirsit, dacă vreun Romîn distins, cu- toate suferinţite indurate, se mcăpăţina să rămîe În ţara în care se născuse şi in slujba căreia-şi pusese toată munca şi tot talentuJ,- soarta cea mai crudă îi era rezervată. Miron Costin, omul cel mai învăţat şi cel mai fin din seco­ lul XVII, CLI toate că a fost silit să pribegească în Poloniea de mai multe ori, şi încă de mic copil, cu toate că ar fi putut, graţie înaltelor legături pe care şi le crease, să rămie in Poloniea şi să-şi facă acolo o carieră strălucită, Miron Costin a preferat să stee în ţară, pentruca Constantin Cantemir să-i răpească viaţa: "Si aflară Muncea neprietinii vreme de dziseră lui Cantemir Vodă: 'l\CUlll, devreme ce ai omorît pe Velicico, trimete de prinde şil pe frate-său Jl[iFOIi, logofătul, de-! omoară; t}J'in:uol'ld, ori nerl.nooat 81f, nu .';(:{(/I« cii II) o'i 'Î'IIcI7 (( Iri 'IIIai rii n .si 1(1' tille .s't cir; noi !' ... Si i-au tăiat în Roman» (Neculce, Letop "'II 24l). ' , Si cine era, mă rog, Constantin Cantemir Vodă'? "Era gros, burduhos, rurnăn la faţă, buzat, ... carte nu ştiea, ce numai iscă­ litura învăţase de o Iăcea.... mînca bine şi bea bine" (Neculce, op. cit. 230). Betivanul analfabet CI răpus deci pe omul cel mai invăţat din tara lui ( . • Suprimarea talentelor rornineşti, semnalată intăiaş dată în secolul XVll şi urmată pănă azi, deşi nu chiar cu cuţitul, este a doua caracteristică a nivelului cultural inferior din ţările noastre. Oiorge Pascu 3 [34] 34 GH, GHlBANESCU Divanurile Domneşti ain }ttolaova şi ]\Iluntenia ain secol. XVII-a (1670-] 679) Anul ) 670. in ilIo/do1'!! domneste Uh, Duca ForUl; in Mun­ tenia Autonic rodii. Divanul lui Gh: Duca se compune din urmă­ torii boeri: Solomon BtiJ'lrldcanu! vel logofăt, Mison Costu: vel vornic ţării de jos, Uligomşeo HiÎ!Jiişcscnl ve! vornic ţării de sus, �\' icolac Baeov'Îţ('i hatrnan şi parcalab Sucevei, Alcxaudr« şi [)/I­ mitraşc« parcalabi de Hotin, 'Andricş şi Oiocl1rlie parcalabi de Neamţ, jl1.ihalachi portar de Suceava, Stn'IJtcdic Hiotic Sacâsl; vel postelnic, apoi Constantin; Garri! Costachi ve! spatar, LU)lnşco Bnhuş veI paharnic, apoi Ionaşco Tal.mnci, Git. Ursacl« ve! vis­ ternic, apoi Lascarocln, ilie Sturea vei stolnic, 10011 Iiacoriui veI comis; Gligoraşco medelnicer, Ooula,ş veI sulger, Al e ,1; Ilwll'l ( Bu/wy vei pitar, Garril Brâcscul vornic de Botoşani,Vasile Jlfalcti lo­ gofăt, Vasile (}!WIIC(t logofăt, F;!t(';fam Caniacicsino 3 paharnic, ,'jte(an Peiriceaico 2 clucer, Vasile 3 jitnicer, Enachi 2 paharnic, Scarlct 3 postelnic; apoi vornicii de poartă: Dem, Roşea, Ursul, t.1heo1'ghiţii, Iiusc], Bnti1, Silio«, Gioeă'I'lie, Irimicca, şi Roman, Uricari avem pe 8trat1tlat Rugind diac, Twon diac, Pascal CorIat {V. A. Ureche «Miron Costin 1, 118; Uricar V. 237; XII, 289; Iorga Doc. IV, 275; Pr. 1. Antonovici, Doc, 1Il43; Surete IV 203; V, 185). In Mnntenia divanul se compune din boeri precum urmează: • �l1areş B('îjeseul vei ban Craiovei, Rctd?l Popescu vei dvornic, apoi Gheorghe Băleanul, Ilaâ« Creiulesc«, vei logofăt, ,�nrb(m Ca.nta-: cueino vei spatar .Papa vei visternic, Gheorgc G-heţea veI ducer, .ilfihai Cantacnz'ino veI postelnic, Ulw01',qhe veI paharnic, apoi. Vâlcnl ; Paanâ, veI stolnic, apoi Iuaşco Biîleanul, Ivaşco BL1lcanul veI comis, apoi Sto'tan; ltadnl Ni'tstnrel l'ierescu 2 logofăt, It-an vatav, i s­ pravnic scaunului Craiovei. (Iorga, Cantacllzineşti III, 244; Surete VI, 228). In acest an se face revizuirea pro-:esului la divan a lui 8f1'oe Lcurr7canul biv vei vornic, părîşuI lui C. Cantacuzino pos­ teJnicul, şi fiind găsit vinbvat fu condemnat la 111o1rte, iar jupă­ neasa B{ina (!(l.nt(lwânea�c((, postelniceasa cu fii s1i ,�iÎ}'{)((1t spa­ tantI, Constandiu postelnicul, JJ1/Jwi poste!nicul, jl[(t!ui cuparlll şi [I)j'daclli se rugară să-I cn�ţe şi aşa St1'Ol: se călugări la Snagov cu numele de Si.l/'estJ'/I, Se mai pomeneşte în cwnici de alţi doi boeri: lYeagoe 8i/·('/Iir(JI./(.{ postelnicul şi Bailen Bali'îc('((/bnZ (Mg. ist l. 358; V, 4), J _ Anul 1671. In MnldoUCt domneşte Gheorghe ])ncfl, Vo!7r( cu a doua domnie; în Muntenia domneşte Antonie Vodit în al treilea an de domnie. In Mol!70'I'(t divanul se compune din următorij boeri: Solomon [35] rnVANURI DOMNESTI 35 -------------------- ,------�------------- J1llrlr[({canlll veI logofăt; Miron Costin vel vornic ţării de jos, (:lig1waşcn J[iil)(1§(seul, veI vornic ţării de sus apoi Uh. (fatargiul, Nicolae Râcoriţi'i hatrnan şi parcalab Sucevei, ('ostnl/din vel pos- iteln!c, Gavri! Cosiachi vei spatar, Ionasc« },ullJloci veI paharnic, apoi Todcraşco lon7(!cl/i, Toaacr Pa7adi veI visternic, Ilie Sturea veI stolnic, Ioan Ilacoritr: veI comis. (;ligoraşeli Glwnglu: yeI me- .delni -::er, Alc.1:ctnr!rn li/ilmş vel sardar, Stefan Pctr'iceail o vel clucer, (JOJdoCj vei sulger, LiljiaJcl) veI jitnicer, Dn11t. Nacu; 2 spatar, (Jcll'm vel arrnaş, Ei/uc/ti 2 paharnic, II)I1(L�GO ]Jl)gdon 2 jitnicer, Scarlct 2 postelnic, Ionaşco }-Jo{yC veI şatrar : Ttutosr: Dllbt'lu· 2 'logofăt, Vasile Oft,r:/f,cn 3 logofăt; apoi vornicii de poartă Dus»: Iloşc«, Glworghiţi7, Rnslfl, Ncc, IJn)'(t�eo, Irimicea şi Pairaşcano ; .uricari avem pe Leca diac, Audrc, Jlihnl, (V. A. Ureche «Miron Costin- L 125. Surete IV 124; pr. l. Anronovici Dac. IJI, 79; Is­ .pisoace IIl, 2, 126. In M.nntcnia divanul se compune din boeri prec urn urmează: ;![(('rcş BiZjcscul veI ban Craiovei, (J-/wo1'ghc }Jillco nul veI vornic, Iladu] Creî�1t7esC1tl veI logofăt, Şi7ru({,n Cantacneuio veI spatar; PUJ!Ci veI vistier, G/wor[llw (}/wţect veI clucer, Jlf:ihcvil Cauiacueino veI postelnic, Vălcnl veI paharnic, IN/ŞCO veI stolnic, 8toion veI comis, Preclll veI sulger, (Jnrnin veI pitar, RllduNilstn)"c7 Fim'eseu .2 logofăt, uricari avem pe Dumitra,şco logof. şi ilfihcti diac (Con­ ,dica Brancoveneas::ă, 111. Alex. Stefules::u «Surete ms, X sub anna, Filiti, Arhiv. Cantacuzino 227). ,Anul 1672. In ,Moldol'c( domneşte Uit, Dltca pănă In August; (Let IJ2 197). Noul domn Sllf!!//' ]';:triccicl) I 'nt;lll(;[ vist. de la Izvor să omoare pe Postelniceşti pe ]Jflln'ş Hiijc.'iCll7 banul, pe }((irfnl (!n;(lIlesc/fl logofătul şi pe ,5tirllr(JI ('({ nt(l·cnz'illO spatanlI. Centrul intrigei era vornicul OltcoJ',q/lc BI(.lerlllil'/', fostul ban al Craiovei supt Gligore Ghica şi inthnul de aproape al călugăritului ,,,'{rol' },i'/IH(eaIIIlZ vornlcuJ. \ La acesta mai adauge cronicarul ambiţia nemăsurată aCan­ tacuzineştilor de a fi In Jl-'lunte;zia > divanul se compune din beeri precum urmează: Clurca Cartoroşar; veI ban, Radu] r'rcţn!c;;;cu(, veI vornic, nudlll ]\Tilsl/lrcJ vel logofăt, !)nprr veI visternic, apoi J'Îlc1rl, Mil,« i Cu 11- tacueino vel spatar, J'"do/'on vei clucer, Lascarochi vel postelnic, J'intilii paharnic, Preda Pocnariul stolnic, Barinil .l{(11'8wl vel co­ mis, Barbul Fi7iş((J1,ul veI sluger, T'ăilurc 2 pitar, Piirrn(, (lo.nta­ cueino 2 logofăt; uricari găsim pe Ourrw Oli(,Jt(;scnl şi Dlfmiti'/l.'jco Ig. (Rev. p. ist. fii. şi arh. XIII. 67; Condica Tismana 36, (Piliti, arhiva Cantacuzino, 145, 230). Duca Vodă luă domnia cu sprijinul CantacuzineştiIor, lucrul ce-I spune şi cronica ţării; dfihwt CrI niacueino postelnicul, fratele lui Şerban Cantocueina spatarul, fiind la Baba unde era Chinpru­ liul Vezirazernul, numai de cit a cazut la picioarele lui cu multă rugăminte ca să pue domn pre Duca Vodă, că el era la Ţarigrad mazil : şi îndată ii făcu pe V02» (Mg. ist. V 12). Constandin Că­ pitanul scrie cu pocsie asupra acestei domnii «Impăratul a pus pr e Duca Vodă domn ţării rornlneşti (această treabă de grab. de a pus pre Duca Vodă au fost faptele Caimacanului Cara-Mustata pentru Şărban spatarul şi pentru voia banilor 'ce are de luat de la Duca Vodă-) (Mg. ist 1, 378), Lista boerilor divanişti verifică spusele cronicarilor. Se pomeneşte În Cronici de aceşti boeri: Cairnacan este rînduit Constandii: Lud'3scld sluger, fiul }')'t()i(;I�i, Lnde"cu.l lo­ gofătul al doilea; Mutei Cantncn.ziJt(} agă şi !'i'innr{ (.uiltoCl/f,>i!1o logofătul fiul spatarului Drifghici Cantacn::bl/') întovorăşiau pe domn la venitul lui în ţară; Noul caimacan fu prins şi dus la Piteşti de către boerii partizanii lui Gh. G'lica Vodl şi anume Oheorghemacanul logofătul, J[rbf.lxl. visternicu!"Vl'(lg'je ,')'cwirIiZlll vornicuI gineresău, Rar/nI Nrfstnrcl banul, 8coicrr BUC.�(II/lI) pahar·· nicu!. Aceşti doi din urmă se reîntorc ia noul domn, şi izbutesc .a-şi păstra boeria, rlnduind pc nruiili NiÎ8t/U'ct ca vei logofăt. Şi zice cronica: «Duca Vodă i-a cinstit pre C'lntaculineşti şi i-a boerit; dar şi ei încă se nevoia cu slujbă dreaptă» (M.3.g. ist. v. 13). Anul 1675. In NoldOl'CL domneste J).'I.ntitrw;C/f. J 'orlr/, CWdfI- � , J - Cll�iJlo; in jllnntcn'bC/. domneşte Gheorge Duca Vodă. Divanul in Moldova se compune din următorii boeri: YI'c/llili JlacoiţiZ vei logofăt, Miron Costin veI vornic ţ1ri de jos. I()n(l�rn Balsf, veI v01'l1ic tării de sus,Ale.J'altdrn 81111'(,.'; hatman si par­ cal�b Sucevei,· oit. {}rsrlclU: ve! vistcrnic, Post�l,aclli veI �patar, Ale:a/.1tdrn Costin veI postelnic, f'elieico Costin vei comis apoi Scarlct 8crl)/(l, Vasile Br'7tultdnl 2 comis; Nllcnl vel stolnic, V([silc OhenclI 3 logofăt l'an. Jlhrnnrt veI uşier Pr(.l'eI eonlii; suJger; vornicii de poartă: f8tratc, Oheorghe, Trohin lhrodo ,OI'. Ohcr- [42] 1JWlI, Smolcanul, şi Ion Bontl1ş, Aliara; uricari : Zahlf1'ja diac, Pav(7l uricar, Stratulat, (Iorga, Dec. XVI. 64; Surete V 68: lspi� soace 1Il, 2, 158). Se mai găsesc amintiţi şi aceşti boeri : Oh. B(�7.'f comis, 1Jauijn Scarlct biv comis, Stefan Scarlet biv postelnic, Gh, Bogdall biv comis, Ioan Bogdan biv jitnicer, Enache biv veI cJu-­ cer, Sw)'7et SÎrlm{, biv comis, 1'udosil, Dub(1n 2 visternic, Ioun Ilacoriia biv vel comis, Manolachi comis, Gavril Costachi biv vel vornic, 'XfC. ltacoriţa biv veI logofăt; Paladc 3 visternic, Todc­ rasei: visternic, Bcjan arrnaş, Gligoraşco Gheu nqh« biv vornic, Soto oion Bărlădoanu! biv veI logofăt. In acest an au fost mari evenimente externe şi fapte de arme­ înlăuntru. Moare Regele Poloniei Miii ai fCi.enm·cţ?:i şi se alege Rege Ioa It Sohietki, în urma tratatului de pace cu Turcii la Jera­ vna, prin care se dă Galiţia şi Ucraina toată olat Cameniţei. Trimis a I ţării la această pace a fost .iJ!fi1'on Costin vornicul cel mare de ţara de jos. Iar în ţară Nemţii sînt scoşi din cetăţile Neamţul, Suceava şi Hotinul şi s'a inceput dărîmarea acestor cetăti. (, ronicele vorbesc de acesti boeri: hatmanul Sand« Bulius în lupta de la Podişoare lîngă Suceava, fiindu-i irnpuşcat calu'l cade în răzoare .şi scapă ţinîndu-se de coada calului unui soldat, tot acolo ia parte şi Veiicico Costin 2 spatar, Po.naiotachi Morona uşierul, care se duce cu un agă turc să spargă cetăţile şi pradă secriile cu averi ascunse acolo. Ca măsură fiscală se introduce pentru întăia oră «"rrt'ii scrise P'' (eţilc oa mcnilor» adică «pcceiiuitua-i roşii». Iar de la Iunie-Decembrie a fost ciumă mare în laşi, cind şi veni domnului mazilia prin Septernbre, după ce fu chemat de paşă la Ţuţora, unde i s'a cetit decretul imperial de rnazilie, ducindu-I În surgun la Ţarigrad (Let I12 13, 209). In J[lIl/,tCJi!/t divanul se compune din beeri precum urmeasă : RUI?//. Piiiură vel ban Craiovei, Radu Creţnlesc/ll veI dvornic, Şcr{;a}Z CantaClt,cino vel logofăt şi ispravnic, Vilcul vei visternic, LllfJll§CO vel spatar, BacZea, Btdăceanul veI c1ucer, Vint'ilă veI pa­ harnic, (·'onstmdin eantacur:ino veI stolnic, BaJ'bltl Jlf.ilcscul veI cOlnis, BII )'fill{ veI pitar; ./Lle:mlUlrn diac (Acad r�om. CXLlV. 250). Din această Ji�)tă reiese că se bucurau de toată trecerea .la Duca Vodă boerii Cantactlzinesti. Anul 1676. In Moldova do'ml1eşte Auionic Vodă R1(Set, zisKi- 1'iţli J)}'((ccr( -; in Muntenia domneşte Gheorghe IJnca Vadil. In Jlfoldo/'(/ c1ivaţ1Ul lui Antonie Vodă Ruset se compune din Ul'mătorji boeri, pe lîngă cei 4 VIădici: Dosorlci Mitropolit, IoCl1/, Episcop r�omanului, 5;crafil1> Episcop F<ădăuţului, Calisti'u Episcop Huşilor, MiJ'on Costin �el logofăt, Iric 8t1(,1',,'(( veI vornic ţărei cje jos, Gligur'(lşcn GhcJ/,ghc ve! vornic ţclrii de sus, A7excuulm Bli!iIlŞ hatman şi părcaJa,b Sucev,ei, inlocuind p� Gal'J'iliţr'i Cos!ac7I!, Ale:UIJir1/'1/. B01J1,alldt vei postell1lc, Ajiostolac7I/{' veI spatar, D'II11U·­ tI'((ŞCO NIIC1/! veI paharnic, Toderaşcn [01'(70c1l; GantaclliZ'ino vei visternic, Pa nil Conf((ş veI sta!nic, Velicico Costin veI comis; 42 GH. GHlBĂNESCU ----- s­ • [43] OI V ANURI DOMNESTI 43; ----_._---------- . ,----------- apoi Ilie Motoc vel rnedelnicer, Trumitrcşco Buliuş, veI clucer, Constantin veI sulger, Panait» Moruua veI comis, Manoiacl« vel jitnicer, Ghcorqhc Bogdan vel şatrar, Ghcorph« Cosiin Vf'J pitar, Vasile Gheuca 2 logofăt, ţ,'te{'an Ccrches 2 paharnic, Dicmitrosco 2 visternic, Patraşco Dan01"ic-i 3 logofet ; apoi vorni-ii de poa rtă Aleo:« Aram«, Gh. Manoic, Alea: NiJdr7l)(tico, Gh Biebca, Oligo­ j'f/ŞCO Ch+ig,'l'ooder Serfhie ; Ghinco 2 medelnlcer, Ştr!fan Scarlot 2 postelnic, Cost. Arapu; părcalab (V. A .. Ureche «Miron Costin­ II. 524; 1, 137; Uricar 'X. 73; XIX. 50; Arhiva 1. 246; pr. Ion An tonovici, Doc. III, 259). In 111nntrnia divanul se compune din. beeri precum urmează: ?CallnZ N({,stlf,)'cZ Fier eseul veI ban Craiovei, Vilcul veI vornic, /jerban Caniacueino veI logofăt, Hriee« vei visternic, LUJiul Bulius vel spătar, Um'ui veI clucer, Iordachi R08ct vel postelnic, Stoica veI paharnic, Costandn» t.antttcu sino vel stoInic' naduf Cocorăecul veI comis, (fost. Brincorcanul 2 logofăt, Vasilaclu 2 postelnic, Radlll ijtirlw'Î serdar, Ii/natie pitar, Isiratc 2 postelnic, Badea Blilitccr/}/,ul veI clucer ; uricari avem pe Dumitrasco logo­ făt, Siancin; logofăt, (Iorga Dac. V, 445 ; VII' 51 ; Condica T1s­ mana II, J 94). Politica internă e favorabilă si În acest an boerilor Cauta­ cuzineşti. In acest an se face prima expediţie a Turcilor contra Gehrlnului. Anul 1677. In Moldova domneşte Autonic Iiueet Vodii; in Muntenia domneşte Gheorghe Duca Vod«. In Mot-tora divanul se compune din următorii boeri : MirON Cosiin vei logofăt. Ilie Siurea veI vornic ţării de jos, OI'ig(jJ'U�(,1i Ohcnghc veI vornic tării de sus, Atc:!'((lldr/( Hulws hatman si pîrcălab Sucevei, apoi' O{(l'}",iliţii (Jof:;tachi, Akmnd/", RaJ1!,{(mi.; veI postelnic, /(podolaclti vei spătar, Toader Iordaclli Ua.nlac/u.ino vei visternicDlf1J/-itraşco Naeul veI paharnic) Pal'iI! Bout(lş ve! stolnic, reliciei} Costin veI comis; apoi Cosla,ntin; ,�t(:r((n Albotii clucer, C. Cantcmir veI sărdar, Iordan Dn7gilţiisC/ll veI şătrar, Fas. OIWlIca 2 logofăt, P(Uraşco ])a1lOl:ici 3 logofăt, apoi Uhcol"ghr" Dum:traşco 2 vist., Fi'ma itilc!/'i.:l1oJ"lf,JI,(t veI uşier, jJl(ll/,oZuc/â veI jitnicer, Rn((c!ZI: Pa,ladi veI sulger; apoi vornicii de poartl: Andrci, Olzcol"g!u, ])umilnr Xech#eale Si.·rghc, �Muj"(jlrlct, Afc;). �Vâ(Wl)({ico, Gh. Jfano!c, Xcc. Butri, Ih;lIl-. 11111?'gulcţ': udcari a­ vem pe Stratulat Rugină (V. A, ureche «M. Costil1 1. 704 ; Uricar IX 132 133; V. 237, Surete V. 31; IV. 32; Pr. 1. Antonovicj­ Doc. ll!» 3). Vlădicii pe acest an se pomenesc: JJosoflci Mitropolit, Ioali Episcop Romanului, Serlifim, Episcop Rădăuţului, Calidrlf Episcop Huşilor ; iar (oşti boeri de divan se amintesc: Nec, RacOl'i(a biv vei logofăt, Orll'rihţl7 Oostac!zi biv l1atman, Ioan f-lacol'i{ă biv spătar, Ghcorghe Rus/(l biv veI spătar, Pal(fdi biv visternic. Tudosie Dn/!f71l biv vist, ]Jum.. Bonl biv visternic, f'atra�cul Tihdul biv pîrcălab,Vas'ilc Ciudin biv post., illimn StâJ'cr:a biv [44] 'vornic, Gavril Ohcarghcl biv postelnic, jJlihul biv logofăt de taină Pascut biv postelnic, Dragoş vornic despre doamna; In j}funtcnia, divanul se compune din beeri precum urmează: Radul NâsturelFif}.rescul veI ban Craiovei, Vilcu; veI vornlc, Şcrban (ianiacneina veI logofăt, Hrseea vel visternic, Lnlyul ]3nhufj, apoi Lascarachs Roset veI spătar,hayco Brtleannl vel du cer, Iordachi Iluee; vei postelnic, Staic» veI paharnic, Gos­ t(/ntin Caniacueiuo veI stolnic, Vladu! Cocoritscui vei comis, Va­ silaclti veI sulger, CnJ'ui veI clucer, Brulal Şti1'7;ei apoi Afi/za'il J)rosnl vei sărdar, Igna,tie apoi IhfJnitraşco veI pitar : C. B1'1n­ covcaunl 2 logofăt, uricari găsim pe StanGiul şi Dumdrnşco log. (Rev. p. ist. fil. şi arh. XIII. 70; Arh. stat Buc, doc. ist muntene plic V; Iorga Doc. X, 159). In acest an se face a doua expediţie contra Cehrinului, luînd' Turcii şi pe domnii ţărilor Pomirteştl. In lipsa lui Duca Vodă din Bucureşti găsim lăsaţi ispravnici scaunului din Bucureşti pe Fla'iC/ll vornicul şi pe Tlruea visternicul (11 Iulie 7185; Iorga Doz. X. 159), iar cronicile spun că a lăsat caimacan şi ispravnic curţilor domneşti pe Şerban Ca.ntacuein» logofătul. Cronicele Moldoveneşti cunosc intrigile boerilor din Muntenia şi le povestesc cu multe arnărunte, mai ales că frăţia de arme a celor două armate romăneşti la Ceh rin, zăbava şi me şteşugul luării acestei cetăţi în toată vara anilor 1677 şi 1678 au apropiat in­ teresele, mai ales că Duca Vodă fusese domn la Moldova, işi avea rude şi prieteni între boerii Moldoveni şi deci foarte probabilă convorbirea lui Duca Vodă cu Gmwil'iţâ Costoc'u: hatmanul, să-I ceară pre el domn la Moldova in 10 �ul lui Antonie Rllset mazilit. Solia de taină o purta Antiohic Jora postelnic, nepot de sorii lui Ou eri/,itii, Cosiachi (Let IP 151.) lo� Neculcea şfe şi spune mai nEtlte de Şerban CmtacLEillo, rudă de pe nnrnă, şi ca unul ce-şi făcuse creşterea la Bu:ureşti. EI ne spune că F/er7;rlJt Oltntaclwino logofătul n'a mai aşteptat Întoarcerea lui Du:a Vod} de la Cehrin, şi a ple::at Cl' tOltă casa la Constantinopol, mai ales că murind L1ffJnjco Buhllj spătarul, fratele doamnei �Ya:;t(tsinDlI(;(l, fata D,'lbijo:1ei, făcut i cu Buhuş vist. şi cumnat cu Şerban logofătul, nu mai avea siguranţa că va scăpa de ura Cupăreştilor şi a partizanilor lui Stroe Leurdeanul \Let Il2, 211). Necukea l11ai cunoaşte şi demersurile lui Duca Vodă pentru a aduce în ţară pe Şerban logof<1tu!, că a trimes pe Con­ .,/.cmtbn Cantac/ti"bIW stolnicu! şi frate cu Şerban şi cumnat cu Duca Vodă, şi pre COJlstantin Bra1Zcoverll/lll postelnicul, nepot lui Şer­ ban să-I aducă inapoi 'vnţară; ceia ce nu s'a inţimplat. Anul 1678. In Moldova domneste Iintonic 1'0(717 !l/(set; in . Muntenia domneşte UhcoJ'g!zc Duw i'OlZii. In JlloldrF/;a, divanul se compune din următorii boeri: Minji; Cmt'Î,n veI logofăt, aRoi HccnlaiRacoviţâ, !tic 8turf.(/ veI vornic ţării de jos, apoi .lli� Şcptctici, Gli,qoraljco Glwnghe vei vornic Jărij deslls, Ga{rb[ (Jostoc!z/; hatman şi parcalab Sucevei, apoi 44 GH. GHIBĂNESCU [45] t·· 1 f I DIVANUf<1 DOlvlNESTI 45 ---"------, .... -_._------_.�-�-_._------ Alea: Bnhuj, Aleaa iti/I'n Ila maud i veI postelnic, [0111/, ltaeovi{i1. veI spatar, Chiriac StUF:Z'C(I vel paharnic, Ghco'rghc tlrsachi vel visternic,J>r�I'({'l Contiiş veI stolnic, Constantin veI comis; Todc­ ,},(1�W Iordachi veI clucer, apoi Lauoch; Sacin vel sluger, Grfi'ril Brlicl:icnl veI jitnicer, Glz. bO,ljdaJl, veI şătrar, COJlstrr1/.lilt veI arrnaş, Pauaiotnch.i (vjorlf.na veI uşiar, Vas'iloGlteuClh 2 logofăt, [(le MO�lJc vel medelnicer, Gfworghl:(it 3 logofăt; apoi vornicii de poartă AudrciS(lpoteCl!wl, Gheorghc. 111anolc, Gheorghe Btcbea, lhlmitr/l. lVlnr.iJllle(, Glzl:0)'l)la; mai găsim şi aceşti boeri amintiţi: Gr'lgorc C. Jora 3 spatar, Cost, Jora sardar, Dum.ilruşco 2 logofăt, D. CU,7W biv comis, Andr. Cru pcns chi polc, !owi(iî ,';lupteiici med., l hini. Ghcr.iJ!zd diac, Audronachi diac, ioan 2 paharnic, Dllini[r({şCo 2 vist., Abar« 2 clucer, Ay,ostol Ar; a. , frim,ia 2 jitnicer, PM}'(7�cl),n 2 suJger, Gheorghi(li, 2 postelnic, GI/Tril _Yenninl biv 2 logofăt, Ursachi biv vel stolnic Gal'ril Costaclii biv hatrnan, I01tllsCO Balsc biv vel vornic, J'asilc' biv vel logofăt, Niir()JI, C08tin bj� logofăt (V. A. Ureche Mir. Costin 1. 222; A. Pap, Calirnah, Stefan Vodă "Gheorghe l ăl : Surde V. 40, 721, VIll 319; lspisoace IV,!. 20). Cronicarii Moldoveni pun în legătură rnazilia lui Antonie Vodă Ruset cu expediţia militară - cea de a 3-a cu însuşi vizirul Kara­ Mustafa PClşa - contra Cehrinului, in care s'au făcut amcstecături de Duca Vodă cu o parte din boeri: SalU.!lIl BnhilJ hatmanul, Mi1'o:/, Cristi n lO.iJO{'iZClfl, sau cum zice NeGulai Costin «şi altul încă pr.e care treacă-1 condeiul meu, că i-am V8.ZLlt osînda perind nevi­ novat de alţi domnj,,; iar alt motiv fu că domnul nu putu plăti darea l1lLlcareruh..Ii» că a făcut Mihnea Vodă obiceiu Turcilor să sel'dea la al treilea an 111ucarer, adică inoire de domnie, pentru CfI, sii le ,ia, lJllni". Toate acestea unite: Duca Vodă cu Cupăreştii, păra boerilur moldoveni, neplata mucareruJui au atras urgia vizέ ruJui şi au făcut să se sfcrli/r( veI comis, C. Crilltcmi,r apoi Itie Mo(oc veI medelnker, !rr!iJtc;1zi, apoi C')st((,:-:!zi vei clucer, Gavril Briîr:sr,·u1 vel jitnicer; ,apoi vornicii de pOlrtă 1','1(1:, Glw()rghi;'ii., Gri-gare Clrlig, [}rsnl, MurguLeţ; Slwin vei sulger. apoi M(f,!bolrt"/Zi, Zo;-;in Buşo[â vei şatrar: Costo,ndin vei căminar, Panm:ota.r;!z.i· MornJ/,u, veI uşier, Grtrril Nccmial 2 logofăt. (V. A. Ureche {(lVl. Costin L 707, 128; Iorga Doc. Xl 279; Surete V. 41 ; Ispisoace IV 1, 34). Din înşirarea boerilor de divan se vede că noul domn venise <:u asentimentul celei mai mari părţi a boenlor din divanul lui An- [48] 48 GH. GHIBĂNESCU tonie Vodă Ruset, ceia ce verifi::l spusele cronicii că Duca Vodă spunind boerilor Moldoveni că Puset e mazilit a cerut să le fie el domn. Pe unii dintre ei îi făcuse beeri in divan la cea de a doua a lui domnie, ca /\1irou Costin log., Constantin postelnicul, Gal'. Costuc!zi vornicul, TOlu{,;r .Iordach.i; 'lotulcr ])!ll(l!f�J Gl·igo)'c Glzelt­ g!zC/f, PII 1'171 Cii I/tii.� et ; In /\1nltll'l/ia. divanul Se compune din boeri precum urmează; -,-7I{C((goc Siicuiou«! vei ban Craiovei, BIII{ea B,(,{i7cGaJUf.l vei vornic, ]�/1i711J Cretul eseu! vei log., 1 {riie!:l! vel visternic, l'eitt·iJil Corbeainc; veI spatar, apoi Bart.ut, Cora i vel clucer. apoi Mi/w?' Bratoşanu], StITi,(( II. ve! postelnic, BI! rbu! vel paharnic, /llc:J'((.JI(fJ'l(·Z vei stolnic, J)/IIi/!itrw;co veI comis, !'j(w7JGI!. 2 logofăt, C. Brt!,I/.CO/'lf.I!lIl ve! aga, /\1i!zu.i Drosul vel jitnicer, Hit; ve! rnedelnicer, 'I'udo» vei şătrar. (Surete VI, 12l!; Iorga Doc. V, 304, r�ev. p. ast. fi!. şi arh. X!!I, 75); Filiti, Arhiva Cantacuzino 57}. . Cercetînd lista boerilor vedem că primii 5 beeri mari sînt cei din divanul lui Duca Vodă şi anume ; ,'Ycu.gne Si7wimwZ vei ban, Badea Biiliiu(( !lu! ve! vornic, l lru e« vel visternic, Corui vel clucer, A7":I (iJ(dl'l( vel stolnic. Doi din beeri se pribegise cu Duca Vodă la Moldova şi anume Iraşcn BiUcIII,n{ vel clucer şi Staico veI paharnic. şi Şerban Vodă a făcut tot chipul să-i aducă In ţară; de aceia documentele verifică spusele iui C. Capitanul că «dentăi cu blindete s'au aratat tuturor, UOl!ri.J,r7 ,;; p(! cci ce Iw-i inDia, pentru pricina aceasta)) (Mag. ist. Ii 19). Cu toate cumpenele grele prii] cari a trecut el n'a purtat răzbunare din primul 1l10- llJent, rănduind cairnacani pe nepotul său de soră C. Bra1tco1'(uwl logofătul al doilea pe vornicul Bw{cli BiitiicClilbll1 şi pe vister­ nicul j fr";f.C/I,; iar venind in scaun la 6 Ianuarie a făcut paretisi:.;: pe mitropolitul J'((l'lo((.JJI cu divan şi a pus din nou în scaunul de mitropolit pe 'j'eor!li8·ic ia 26 April 1679 (Mg. ist V 19). Cronicarii moldoveni cunosc bine evenimentele lllunteneşti din acest an, fie că domnul mai fusese Vodă la Moldova de două ori, fie c?, aveau la înd:'jrnînă croniclle Muntene, cari eratI deja re­ dadate 1n 1711, cînd scrie Nec. Costin. cum reiese din fraza: « ... a sosit în Bucureşti JaJalluarie în 7 zile, de carele dcdllt "Ulii lr;­ l(jJ)i.'I'(I'/c .MII !r/'Jtiloj')J (Let 112 18). \ \ Gh. � Ghibănescu [49] ETIMOLOGII eTIMOLOGII 49 Calindru (Bucovina, Mold. nord) din' !JIUl s'a făcut un' singular balustradă, e germ. gehim.hr. }ll'ez (Î1t )ifei ori J!l(,f.·i�. Vez] la Crfhăn (Mold.), codru, darab Tiktin), precum şi lin femll1il1l'la,Jt (de pîne, 'de mămăligă) şi (Iigu- (pl '. jJr(�Z(') după analog-iti unut rat, ironic), vlăjgan, hojmală/', CUVlJlt cadeţf-l:1flţii. Variantele Jungan, vine diu rut. */.'riilt cu pop�tlare moldoveneşti cheiI şi sufixul - a 1/., de unde şi ·kri.��a, C'{I;?�1 se deduc uşor de aci, S, bucăţică de pine, vsl. huhil, bu- \uşcaru (Etym. Wtb. der rum. căţică de pîne, de unde şi rut. S�r.), după o comunicare orală a sîrb. kl'/I,�iti, fUS. - ·i r. a sfărîma, lui H. Candrea, îl derivă de 1;:; a putrezi, rom. (Mold. Trans.) lat.. *cI{(dea, derivat şi. el din crll§e,�c, tăbăcesc, dubesc şi a se clad es, ,dezastru� eraşi, a urina cu singe (vorbind Plisa, (Bucov.), bulboană, loc despre vite), după cruşeală, du- adînc in riii şi primejdios pentru beată, prin aluziune la coloarea ei. inotătort, e rut. 1'11;�o, cu aceiaş Ho jmalău (Mold.) şi hlljJil(IJ!(liiii însemnare. (Trans, .Aglrblceanu), lungan, za- Poradă, (Miron Costin) şi plan, găligan, vlăjgan, măgădău, PO/:(/C, (Sezătoarea), multime Ilă­ tinăr înalt, vine de la hojma, a- mindă, 'llU e alta de' cit. fUS. dică -mereu, lung mereu, lungan-. l)(i-b:dhl, convoî, caravană pol. La Academie: -ct. hajmandău-, pojrtZ'(/., vehicul, călătorie, cale Jar la acesta: -ct. hojmalău-. (Berneker, 1,451). Tot de aici: Jder (mustel« martes) e o va- li se pO(i';i.:i ,şi it SI' plticlti (Mold.), riantă din diho/' trecind prin forma � tot �e�� 111 .�l1are I1UIl1.�r, a se jd('ol', care în Banat înseamnă 111 111 ul ţi �Jlg��llle, �lim.anll), de la «dihor,. (vsl. tllhorl, ""dllhoJ'l). rus. f(��eZ'(ltll, a �a!ăn des,. pol. ).i6r (BotoşanI, satul Bobuleştl, pOJe��1"16, a cutrel;ra călare (B:,­ lîngă Ştefăneşt1), fibră de cînepă llekel), de" ,unde .s, a dezvoltat 111,-' Inainte de a deveni fUlor, elat. ţelestd de : vem 1.11 !lIare I1.LI l1lă 1 , 1l0cr, pelicula de supt coaja co- a, �� t��. cara". T�ktll1 derivă _ (.� pacului; carte. Din l'tber s'a făcut ,,>e J :I.k &. �e J� j){(l. Poat� prefa­ *lhu', apoI lio!', ca alh'F-a{,i{)/' şi cerea� lUI ]lo: 111 .l�l(- să fie !nflu­ {'eln'is-'!Fur, fim', Iar (trioJ' să fie enţat� de Jmt, deşI unt! e nevOIe. Izelll?bo)'/(s, ori mal degrabă va- PUIezesc, V. pOIadă. riantă din tio}';) Scarandiv, (Muntenia de vest), Plez şi Pfân7 vine din lat. ,[Ies, plăpînd la mîncare Iigav, ne!a­ }I/!dis, pidor, după credinţa că com, e vsl. '" Iwrer/icii, dezg-ustă­ cum vei porni (cu- ce picior ve! tor, de unde şi n .'it; sr:ân1ndiri, călca întii) aşa-ţi va merge. IntiI (în literatura veche), a se 'ingre­ s'a zis *pled, din care s'a făcut ţoşa, vsl. skaredovati se. fn Fălcitl un plural plet!, şi de aci locuţi- şi Tutova st;arwuUiî, în Trans. unea j)'(ez't ";;1, semn ră rt (Mi fan sud. zg(wltilr7il1 şi �·g(l:r;(nJip. Costin, 1, 278, ed. din 1872). ApOI Şorogar'î, un deal la marginea 4 [50] AUGUST SCRIBAN ------------------ 50. oraşului laş], şi numele de fa­ milie l�ur0!J(I, vine din vsl. hli- 1:0!l!}, steag, fUS. horI/gri steag, . prapur, bulg. Illirfl[Jvlf, prapur, de la mongolicul O n!n"ljo (din" /'oi'on"ljo), steag, de unde şi vsl, c'I'Jzic. arme. Numele de familie (;i'iro[Jw'l( e o variantă din I�()­ rO[J({i/'n (ca �Ilt-ctld *câşlllr'i-câ­ ciuli;' ş. a.) Pretacerea lui II in Ş e ca în 'ŞOJJlÎc, un fel de şoarece, din rut. lwmyZi, ho măal: (Conv. Lit. 1921 pag. 169) şi altele multe . .1 _ Dar ce e ijo'l'o!Ju), :) Un meseriaş care face steaguri sau purtător de steag (adică «stegar-}? Ră­ mlne să se cerceteze. Zăgtrnă, (Mold., de ex. In jud. Nearnţu, revista Ion Creangă, 4, 27) sidilă, torbă d e PU3 brinza la scurs, e la t. eabcrnu. taşcă, sac, (it. giucrnll, cartuşieră)' În care b s'a prefăcut în .IJ cam ca în 1!�.IJ/(riJ, W'[J din nclJ/lln, uae­ t'1IS, pe cind varianta lui mai ve­ che. tabernn, baracă, cort,a dat rom. tÎn!JI, coş de cărat ştiuleţi; legun1e':Poame, ş. a. fiind dus în cobilită sati si de doi oameni, de unde 'şi verb�1 atirn; greşit deri­ vat de Academie de la tirn, spin fiind-că oile işi., atîrnă lîna de spin). , . August Scriban ·Ori2inea "chestiei ucrainiene" e in Rusia nu în Austria Din motive patriotice, pc cari eu le socotesc uni!aterele, Ş{ spre Ci întemeia ştlenţificeşte ceea ce se urmărea în politică: o alianţă a Romluiei cu Rusia, praf. N. Iorga, in vremea neutralităţii noastre din 1916, a ţinut la Academia Romină o conferinţă, care, apoi, a apărut in -Anale» şi în broşură separată 'sub titlul "Le­ găturile Rominilor CLt Ruşii apuseni şi cu teritoriu! zis ucrainian». In această conferinţă, Iorga susţine că Ucraina «nu există», că ea n-a constituit niciodată o il nitlltr: geografică, nici un «teritoriu naţional» proprii, d,Jliie!XitC de cele velicoruse, adică moscovite, şi n-a căutat niciodată, prin poporul sau intelectualii săi, să se afirme, î�1 cerinţele ei politice, fa in.divi?l!a.litate proprie, .deos�bităde Ve­ Iicorusia, pe temeiul vre�Ul1ei unitati geografice Şi nllţ/.OJi.ldencw,­ utcnc. Nici vorbă de aşa cIeva n-ar fi existat înainte de veacul trecut. «Dacă e vorba de un teritoriu naţional, cu trecut şi viitor, intre­ barea s-ar fi pus în zadar, spune Iorga (p. 2), unui scriitor dina­ intea jllirdil({,ţ'ii (J dour! ti sec. XL\.». Dovadă că-i aşa, continuă Iorga, e faptul că uiciodată istoricii, - fie Ruşi, fie streini cari s-au in­ deletnicit cu Istoria Ucrainei,- n'-au scris undeva În operele lor, că ar fi existat vreo-o-d�tă in Ucraina, la poporul lIcrainian, ten­ dinţa de a se manifesta, in viata publică, cao individualitate naţională şi politj�ă deosebită de Velicoruşi, ci Ucraina şi Veli- - [51] ORIGINEA CHESTIEI. UCf�AINIENE 51 \ .corusla ÎIJIJiI'f'iIJ/'1 au constituit in totdeauna o Illli!f{!n,şi politică şi naţională; a fost În toate vremile, « o singură desvoltar e a poporului rusesc în Apus, pina la năvălirea Tatarilor, şi una sin­ gură, după izgonirea Tătarilor, în Păsărl!». Aşa ne a:':1t1 Ucraina toti istoricii, continuă Iorga. Incepind dela Szhlozer CLI care de tapt, acum 150 de ani, începe Istoriografia ruseas că, 'nu pOlllel;esc -de o Ucraina deosebită de Velicorusia, zice, nici unul din istoricii, ruşi şi streini, cari s-au ocupat cu Rusia: nici francez I Scherer, .rost consilier la Petersburg, CCire în a. 1788 publică la Paris, în două volume, «Annales de la Petite Rusie» ; nici germanul Eng el; care, tot la sfirşitul veacului a! X VIlJ, a scris o Istorie a Ucrainei şi care utilizează în ea pe 'Sch Iezer şi Scherer ; nici francezul Pambaud care, ca profesor la Sorbona, tipări la 1884 iJl Paris i «Histoire de la Pussie» ; nici alti istorici strerni, dar nici cei Ruşi, ca Karamzin si altii, din veacul al XI X si de mai ItIlil/.te. Afirmarea că ar exista o naţie ucrainiană deosebită de cea rusească (mos­ "Lovită) propriu zisă şi o teur/in(!(, a acestei naţii ucrainiene de a constitui un stat deosebit de Rusia nu există si n a existat nici odată în chiar cugetul Ucrainienilor însişi din R'usia (căci aceştia se simt şi astăzi, toţi, conform unităţii Istoriei trecute, tot Ruşi), ci, spune 'mai departe Iorga, (p. 7 şi 12) această afirmare e o .invenţie 1/,em.ţew;(:iI nouă a politice; Austriei, care a născocit-o între 1860 -1870 prin istoricul Mihail Hrusesvskij, agent nemtesc al acestei idei, pînă în 1914 fost profesor la Universitatea din Lemberg (Galiţia Austriei). Prin această năs .ocire susţinută şi propagată de Hrusevskij şi «şcoala lui», Austria urmări să facă intrigă, spre a rupe sufleteşte şi poIiliceşte pe Ucraina din Rusia unitară, iar acest lucru îl face spre a slăbi putinţa Rusiei de a mai rivni la Slavii din cuprinsul Imperiului Habsburgilor. Ast-fel spune Iorga în această lucrare a sa; apărută la 1916. Ceva mai în urmă, apoi, în «Neamul rominesc» de la 10 Sept. 1918, cu prilejul apariţiei cărţii Die [J/.;·)'((,ine a polonului Lewicky, Iorga, uitînd ce spusese în Conferinţa pomenită dela Academie, ori, cel puţin rectificîndu-şi singur în chip tainic, fără să mărturisească că-şi rectifică, o parte din pripeala acelei Con­ ferinţe, nu mai spune că idea aceea «filo-ucrainiană» a născocit-o deabia «şcoala» nemţească a lui Hrusevskij pela 1860-1870, ci acum zice că a născocit-o «guvernul Mariei Teresei şi al lui Iosef Il" «pentru a combate aspiraţiile naţiona!e,polonc». Acum, deci, Iorga se rectifică numai cu privire la (7rd({,1'C(I, origine! «rutenis­ mului » sau «fllo-ucrainisrnnlui- ; dar nu şi cu privire la lOf'/,l unde s-a stirnit această «chestie ucrainiană> ; căci, şi cu prilejul cărţii lui Lewicky continuă a afirma, ca in conferinţă, că ucrainismul s-a născut şi a existat 1<1(, Î1t R u« ia, unde, zice, şi ucrainienii se simt numai Ruşi iar nu deosebiţi de ei, ci în Aueiri«, prin acţiunea politicei nClJI,te�ti, fie că această politică se Îndreaptă in potriva Polonilor, ca pe vremea Mariei Terezei şi Iosef Il, fie că se în­ dreaptă ea în contra Rusiei ca pe timpul lui Hrusevskij. «Chestia [52] 52 ILIE BĂrWULESCU ucrainiană», dar, cu tendinţi arătată cI'3 Hrt's::vskij: o individua-­ litate politica-naţională deosebită de Velicorusia, nu există şi II-Ii fxistal II:ici ()(/u,Ul 'În [jJl,J)I!riuZ Hn.>il:'i, ci numai. in cel J1I:mţt;.'c al Austriei, care aiw'i}nt Il [-Ii pentru interesele sale politice. Sustinerea aceasta însă, nu e Ştiinţă, ci aplicarea in Istorie a. unei teze politice: a nearnţotobiel, pe temeiul căreia Iorga se crede pe: sine patriot şi îndreptăţit a invinui de «necredinţă către patrie» pe' cei ce nu voesc a falsifica ast-fel Ş iinţa. E aceaşi teză, prin care­ tot dînsul a voit să dovedească că Panslavismul n-ar fi existat. niciodată În sufletele Slavi lor, ci că acesta ar fi numai o născocire' (ca şi «chestia ucrainiană-) a politicei nemţeşti spre a face dez­ binare între Slavi. Cum am arătat in No, elin 02t. 1921 al «Arhive!" la p. 2ii2, insă, Istoria Slavilor, pe care Iorga 11-0 cunnaşte.v-mai ales fiindca, nu ştie limbile slave, in deosebi ucrainiana, În ore ea stă scrisă,-' documentează alt-fel: că Panslavisrnul e product chiar al sufte-: tului slav, iar nu al poiiticei nemţeşti. Cunoaşterea Istoriei reale a Rusiei, care-i tot numai in limba, rusească şi ucraiaiana scrisă, lnvedercază, ce voesc ii arăta aci: că totul e fals, şi in acele aiirmări ale lui Iorga despre «chestia Llcrai-·· niană- şi 1' llatioi1:t1ăba chiar si DC1!itiCc1 deo."ebită; pasagiul acesta,}11 din' nri,:jnCl oficialiUltii' editiei_ ruse, IIF,r'jli' de' a fi :5i în w:easLt din u;'11l:1 \1.1 p. 37)., > • Iar l:;hria ne arat� c� aC;[··fel, ca acum AcademiC! rtlSe'lS(:ă, a făclit ofij:llitat2a .ina; 1'1 tnJte popoarele �3i'il toate timpurile,. Un ilil(',.iT'!" !,!'IIiI;ipi!r/, pc CJrC Critica jsl:Jfic�, de vrea sa fi·.; ştiinţifiCi!, nu-l p:nt(! 11c:e CLi vedl:rc'l. De aceea, li 11 istDric solid nu poat: considera tiiGI'!'I"1 izvoCtrelul' despre Vl\C-Ul1 fap' istOfl'2 oare-::are drept dovadA că faptul ll··a ilsist:>Jt hl so:::ieUtic? cc studiaza; ci intii se cade să cerceteze mediul din carc: au bit ae'ele izvoare,. sare a vedea dacA nu CUli1va ;{ce! 111€:diu e unui' orice/uf, care ('r)i/')/i'Îil.f)i'i( sA se incii despre ;:l:el f'lPt. Numai ditlA ce, cer,:etind ast-:fel, Ve! COil­ ,stata Cel acel rnediu nu e ofi,jai, C2re face că s:rUoFul «ne pe,!. pas tOld dire» şi prin dire el «est tenll A ccrtilimes rcserves Ji­ plolliatiques)" nl!mai atunj P':J.:tte, curil face aci lorg?', S3. între­ ,buillteze acea tacere, c.'iJ;e il! Crici·:::a lstariG:t moderne se nUlllcs.le 1 [55] ORIGINEA CHESTIE! UCRAINIENE 55 «argurnenturn e siientio», drept dovadă că acel fapt l1-a existat "istoriceşte. Alt-fel, greşeşte şi falşifică Istoria, dacă consideră faptul că e neexistent, numai prin simplul lucru ca cutari izvoare nu pomeneşte de el. Dar dacă cercetăm scrisul scriitorilor pomeniţi de larga ca o dovadă că problema ucraineană, ca individualitate aparte În cadrul statului şi vieţei Rusiei, «nu exista», vedem că acei scrii­ torieşau şi scriau din mediul o(iciltl rusesc, care-i - constringea «a nu spune totul" şi a se păstra «Ia anumite rezerve diplomatice>'. Tot veacul al XVllI, Incepind dela Mazepa (1711) sub Petru cel Mare şi sfîrşind cu moartea Ecaterinei a II la 1793, e ocupat cu luptele iredentiste ale Ucrainei, prin natmanii şi Cazacii ei, de a-şi păstra vechia-i autonomie faţă de Velicorusia (=/\I\03covia) Î11 cuprinsul Rusiei unirare. Rusia oficială unitara, însă, pe care o reprezintă guvernul velicorus dela Petersburg, lupta spre a înăbuşi năzuirile de individualizare şi autonomizare al � Ucrainei şi spre a contopi şi pe asta În cadru! f\usiei unitar e. Oficialitatea izbuteşte la 1783 subt Ecatcrina Il, dar tendintele naţionale individuale ale Ucrainei rărnin mai departe; ele se manifesteaz.a cu acelas carac­ ter vechi iredentist şi după 1783, 111 tot veacul al XIX, pină ce revoluţia socialistă din 1917 le dere putinţa de it se înfăptui Într-o Ucraina autonomă in cadrul unei Rusii intregi. 111 toale aceste lupte, Ucraina cerea autonomia in toate manitestările politice şi materiale ale vieţii, pe temeiul faptului că ea e patria unui «))0-' por ucrainian» deosebit ele Ruşii moscoviţi ai Rusiei prin naţiona­ litatea şi limba lor aparte. Oficialitatea moscovită, Însă nu voia să-i considere deosebit. de moscovit: !",j Ie jmpunea -,I{ -'(' iI.'ii'lI/.iko' cu aceştia, 1lU numai politiceşte 1nt;·-0' RusiE' unitara, ci:;;i ca sen­ timent national, renuntind chiar la limba lor proprie ucrainiană, măcar că, ce e dreptul, e foarte deosebită de velicorusa. De aceea, precum astăzi oficialitatea Academci ruse opri pe Nicderle «de a spune totul», adică şi despre problema şi tendinţele iredentiste Ucrainiene, sprc a 11U se cunoaşte de toată lumea şi mai ales de streinătate, prigonirile regimului, tot ast-fel, din a­ celaşi motiv, oticialit atea veche opri de a scrie despre ea )i Schcrcr �i Schlozer �i Kararnzin şi Pambaud şi alţii invocaţi de Iorga; Ulei şi aceştia scriau mai Cll. seama din cercul interesat al ofi­ cialitătii. 111 adevă r, francezul Schcrer, care Ci tipărit la Paris În 1788 opera sa «A nnales lk la Petire Russi�», fLlS'2se «,:onsilit.:f al curţii ruseşti» dela Petersburg suht Ecaterina Il; în ;tnui c'lnd lşi scrie lucrarea avea însă mereu legături cu acca curte si o scrie tocmai in sellsul tarisllllllui a:::est�i Împărătese, care a'tliilci deja Jncorporasc (1783) Ucraina în Rusia, împărţind-o În Gubernii şi administrînd-o prin guvernul central dela Petersburg. Schl'rcr, cleci, I1U putea prezenta Europei, ca drepte, năzuircle Ucrainei şi nici să le arate ca fiilld generale in ea, căci atunci ar fi arătat pe Ecaterina şi regimal ei în Europa, că ar fi s;1!batec şi aSllpri- [56] ILIE BĂRBULESCV tor. Si se ştie din Istoria Rusiei ce sensibilă era această împără­ teasă' la aprecierile străinătăţii şi cum căuta să-şi facă reclamă in Apus, ca liberală, nu numai prin atenţii date lui Voltaire, ci şi prin corespondenţă eu birturile literare ale doamnelor Geoffrin, Deffand şi Lespinasse din Paris, unde se adunau filosofii Marei rRussie, Pierre Alexie­ vitch et Catherine Il ont n:ucoi!ln' plus d',IIII' r':sistcnGC». Deci, Ramb aud, cale în -Histoire de la Russie», în a. 1884, nu spune -un cuvint despre vre-o Ucraină» , arată prin destul de multe cuvinte in «La Russie epiqllc», la 1876, că I':n:;jtaîncr'i şi În acest an o «naţie ucrainiani-i», care «avea limba şi scriitorii -ei pî-oprii, şi Care rezistase d�s� ori ţarilor plnă ce aceştia plltllră, in cele d;n urmă, s-o asimileze la Velico-r�l1sia})_ E aci, la 1<3.111- baud, chiar şi expresi] S-Petersbur?, 1913, pre­ ot:n ŞI o alta, 111 chiar 1II11ba UCi'(\iIlIi1IH, cu acelaş t)t!u; acesta elin urllliH lin volul11 de peste 500 de pagini, i:n întăia de peste �\f)O pagini. Jn a'�este 1­ legiu" de 6 ofiţeri ve!ieol uşi ai oştirej, subt preşedi!1ţ;c! llnui brigadir dintre aceştia. Acest "Co!legiu}) hotăra totu! in administrarea LJ:ra'" inei, iar hatmanul exista nunui de (o i'iJl'I. Din pricina acestei !ipsirl a lui de puterea vc:hibr drepturi ale hatn:anatu ui, Skoropadskij protestă la ţar prÎntr-o p�titje «vse­ pokorstvenlw so slelami", «de tot plecat şi cu Ii:l':rlllli 111 o::hi», « Î!l numele jllijl,f)i'Îllni mulonrij» adi :::�i « Jt i m cui vs(�h !ilfl!)lm;sijdih Ijudej», ca să-I rc')tltuc 1n vechile drepturi. hr apoi, din aceeaşi pricini'!, protestea:t,:t !ii hailll:llfni PO[U01tO:,: «vstUP:ljl:I;;,j !;I/, O/i.;:IIII, ja ne bojusj ni kandalov, ni tjUrJilY i dlja rnenja lLlL�I-; l1ajgidojil smertju umerii, jak divitisj 11a pJV.:;eÎlllll gibelj moiil [,1')11))07,;1''', adie]: «păşind pentru J!rrf,riu mea, eu nu ITI'î tem ni:i de lanturi, nici de în:::lJisoare, şi pentru mine e nni bin'2 51 JWlr de lluartea cea mai rea, de eit S21' asist la peirea deplin3, a piimÎJI.hliilJj' mei" [60] ILIE BÂRBULESCU ---------_. --_ ..• _--- .. _-_._--_._-- Protestele a .estea ale hatrnanilor docurnentcază că, ÎI1 coii­ ştiinţa lor, Ucraina şi poporul ucrainian, adică «malorossijski ljudi-, cum spune Skorop., se consideră o individualitate deosebită de Velicorusia şi care cere să rămînă tot ast-fel. Iar insi.tuirc« chiar de Petru a acelui «malorossijskaja Kollegija- chiar cu numele de -rnalorus-, precum şi ad miicrctc; fie şi numai de formă, a hatma­ natului, constitue o altă documentare a faptului: că oficialitatea Velicorusiei chiar, recunostea Ucrainei că ea este o individuali­ tate deosebită de cea velicorusă, numai că voia cel puţin să re­ ducă această individualitate, dacă nu poate să o distrugă de tit spre a o asimila cu cea oficială. De altfel, În ucazurile sale,,<;ătre Ucraina, Petru cel Mare Însuşi recunoaşte tin "popor malorus-. Ast-fel, ÎI1 ucazul tipărit prin care le explică, rnascind adevărul, .de ce a întemeiat instituţia pomenită a "Colegiului», Petru zice: "ne dlja cego inogo tokmo dlja togo, daby mrtloro..;;sijkij norod !li ot kogo kak nepravednymi sudarni, tak i ot starsin« nalogami utesnjaem ne byl-, adică: am întemeiat aceea «nu pentru altceva, ci numai pentru ca )10}101"nl malorus să nu fie asuprit de nimeni, nici prin judecăţi nedrepte, nici prin dări puse de boieri». Această situatie internă, cu hatmani aleşi de ucrainieni nu­ mai de formă, şi cu «malorossijskaja Kollegija», compus din Ve­ .Iicoruşi care de fapt administra Ucraina Cll gindul de a o contopi in Velicoruşi, continuă, apoi, subt ţarii şi ţariţele următoare, pe Iingă unele înt! eruperi tt ecătoare ale exis tentii hatmanatului. Dar preşedintele acelei -Kollegija-, ori-care era,' vorbeşte t otdeauna, îl1 actele ce dă, despre st Sfat'Jt poartl titlul "Sud i rOsprav3. v pravah I [61] ORIGINEA CHESTIEl UCRAINIENE 61 ( 11Ialol'ossijşkilt" , adică «tribunalul şi Judecăţile În drepturile Ma 10- rusi lor». > Totul dovedeşte că şi ucrainienii se socoteau pe sine, şi gu­ . vernul central al f?usiei consideraUcraina=-c individualitate deo­ sebită de ceavelicorusă. Dar la 1764 Ecaterina II desfiinţează hatrnauatul, lăsînd to­ tuşi, pentru păstrarea individualităţii ucrainiene de răscoala căreia se temea, acel -Koilegija,» compus însă de acum nu numai de Ve-­ Iicoruşi ci de 4 din aceştia şi 4 Maloruşi, La 1775, apoi, des­ fiinţează instituţia -cazacilor zaporojeni-, şi la 17Jl� chiar pe acel --_.-.-, -Kollegija», amîndouă manifestări ale acelei individualităţi. Dela această dată Ucraina fu incorporată complet În Imperiu şi împăr- ţită şi ea în gubernii ca restul lui. Viaţa ei individuală însă nu Inceteaza de:a 'se produce în potriva oficialităţii velicoruse şi de­ desubtul ei; 'î11 tot restul veacului al XVlIl si în veacul XIX pînă la 1860� 70, deci înainte de profesorul Mihafl Hrd rvskij şi «şcoala lui- dela Lembergul Austriei. Cu totul alt-fel de cit ştie Iorga, deci. Insusi Rumjancev, care fu pus să administreze în Ucraina ca vc­ jicorlls".«rcz�dent»" scrie la 17,60 către ţariţa Elisabeta, supărat că: Cazacii aceştia manifestează iubire aprinsă spre a reduce manifestarea individualităţii politice ucrainiene, dă. ordin Censurei să oprească de a se tipări În Uera­ ina ori-ce fel de cărţi in limba ucrainiană, ci să se îngădue a se tipări numai cărţi bisericeşti după vechile ediţii, şi «chiar şi acele vechi cărţi bisericeşti, zice ueazul, să se facă înainte. de tipărire, după cele tipărite cclicorusc, aşa ca să nu fie nici o deosebire de acestea şi nici un dialect deosebit să nu fie» (ai onyja cercovnyja staryja Knigi s takirni ie cerkovnyrni spravlivatjpreăde pecati, s tenl t·cli7.:orossijskimi pecatjmi, daby nikakoj rozni i osobago uarcci]« ne bylo-). De aceea, la 1726, cind unul dintre egumenii din Kiev a cerut voia de a ttpări lin Acatist, i s-a dat, dar cu obligaţia ca să-I facă nu în limba ucrainiană, ci -na velikorossiiskoe na­ r/cie", adică "în diaI. velicorus-. Şi aşa, in tot restul veaculu i ai XVIII, Censura guvernului moscovit din Petresburg impune să nu se tipărească nimic În malorusa. Drept resultat, aceasta din urmă se manifestă totuşi, dar- numai in dialogurile de batjocură ale unor comedii teatrale şi în manuscrise, între cari s-au descoperit azi poezii, diferite bucăţi literare şi chiar Cronici ca cea mai, [62] :62 ILIE BARBULESCU " e 'Sus pomenită a lui Politika. In un manuscris al unui ucrainian, S cris la 1762 sub titlul «Pazgovcr Velikorossii .s j]lulrn'oiisicj», «Convorbirea Velicorusiei cu Malorusia-, se spune că 11 compune «v test i slavu i za ii ('�l1ie vsej Malorossii". Compunătorul a­ cestui «Pazgovor», un funcţionar în cancelaria militară, ameninţă aci pe asupritorii Velicoruşi. -Iar in. cel de pe urmă deceniu ai veacului XVIlI, graţie mişcării liberale a marei revoluţii franceze din 1789, precum şi graţie romantismului care 'ncepuse în litera­ tură cu principiul naţional al lui, mai mulţi ucrainieni, ca Lo­ bysevi.', Kotljarevski] etc., incep a scrie pe f aţă, in manuscrise şi chiar a tipări în limba ucr ainiană, lucrări literare în care se zugrăveşte viaţa proprie ucrainiană ca deosebită de velicorusă CIl toată opunerea cenzurei oficialităţii moscovite. Noile cercetări, între cari a lui M. Lernke : -Epoha cenzurnyh retorrn-ţ.despre cari Iorga nu ştie nimic în Conferinţa sa, docurnentează acestea. Dar tocmai această opunere şi cenzurarea Velicorusiei invede­ rează şi mai mult, că individualitatea proprie ucrainiană ţinea, cît pu­ tea, să se maniiesteze cu limba sa, deosebit de cea velicorusă, În Rusia .: Iar în întîia jumătate' a sec. XIX, - deci înainte de «şcoala» lui Mihail Hrusevskij dintre 1860-70, - mişcarea de manites­ tare a individualităţii proprii ucrainiene se continuă cu rnult mai mare putere, la Harjkov, Kiev şi chiar Petersburg, cel puţin in spaţiile de timp ale unor ţari mai 1'i!Jc1·ali. Nu pomenesc acide 'c,it pe unii. Aşa, învăţatul Maksimovic la 1827 şi după acest an, scrie studii prin care vrea să dovedească ca rnalorusa e o limbă -deosebită de velicorusa (vezi Arehi1' (ii!' sla r, l'hihlo{/il', XVI il, 473 şi XX, 17). Ceva mai în urmă încearcă a dovedi acelaş lucru Srez­ nevskij pela 1830. Sevcenko, marele poet, pela 1840, etnograful istoric Kostomarov, prin aceiaşi vreme, in' cartea-i chia r cu titlul -Kniga bitija ub'wiJ/8kogo narodu», «Cartea existenţei pO)io1'ltlui uera­ inian»: Intr-un loc din această carte, Kostornarov scrie: «UI.;},(l'ilia vstane z SVOE'i rnogili i klikne znovu do brativ . Slovjan», c Ucruiu« se scoală din mormîntul ei şi strigă din ·nou către fraţii Slavi». Aceste mişcări l)aţionaliste ucrainiene, cari cuprindeau în ele şi năzuiri sociale socÎ:lliste d� răstur11area regimului ţarist, aţîţă în potriva {)cranienilor oficialitatea velicorusă puternic pela 1860. Această oficialitate începe atunci o violentă ptigonire in potriva Um­ bii ucrainiene, prin care;.cu deosebire, Ucraina ţinea să-şi rnanifesteze individualitatea naţional� propriu L1crainiană. Censura opreşte de a se mai tipări în limba. l11alorusă. In 1863, ministrul de interne Valuev de care atîrna Omsura dă ordin, ca sa nu se mai îngăduc a' se tipări în malorusa cărţi de şcoala şi Cl! cuprins instructiv sau bisericesc, ci numai, beletristică, căci, zice în acest ordin; «nikakogo osobennago l11aIorossijskago jazyka ne bylo, re.j i byti ne mOiet», «nici lin fel de limbă deosebita malorusă nu a fost, nu este şi nu poate! fi". Iar îndată,apoi, prigonirea limbii acestea se accentuiază. CInd la 1875 apăru la Kiev, ca lucrare beletristică: «Cîntece isto{ice ale poporului malorus", o Colecţie de [63] ORIGINEA CHESTIEI LJCf�AINIENE 63 :poezii poporane culese de profesorii Antonovic şi Drag ornanov dela Universitatea de acolo, cari chiar, în studiu, reconstituesc din .ele trecutul istoric al vietii ncrnuieu», Censura opreşte ca această lucrare începută să se m'ai continue. Necunoscătorii lirnhi] ruseşti şi ucrainiene pot vedea despre aceasta oare-cari date în pomenita -carte a lui Chodzko : «Les chants nistoriques de l'Ukraine» despre 'care Iorga nu ştie. Din pricina acestor prigoniri, mulţi dintre fruntaşii Ucrai­ nieni părăsesc Ucraina, între 1863- J 875, şi se duc in Galiţia, la ucrainienii din Austria. Din cercul acestora, înviorat de acum prih .acei refugiaţi, se produce, apoi, MiiniI Hrusevskij şi «şcoala» lui. Hrllsevskij, deci, nu incepe o mişcare ucrainiană propriu austriacă, ci continuă pe cea mutată din Rusia, Contrariu de cît ştie Iorga. .In rezumat, pe de o parte Cronici malorus- ca cea a lui Politika, compozlţf ca acel «Razgovop>, Statutul lui Cujkevi/, pro­ .testele l1atmanilor Skoropadski] şi Polubotok, cererile (vnakazl-) poporului ucrainian către Costituantă, mărturisirea lui Pumjancev despre naţionalismul Ucrainienilor, şi alte din cele ce arătai din sec. XVIII, precum şi manifestările literare ale limbii ucrainiene şi ale ginditorilor ei, dela sfîrşitul acelui veac şi din intăia jumătate a veacului XIX; iar pe de altă parte: admiterea de către ţari,-­ cel puţin din a. 1711, în tot secolul XVIII, -- a hatll1anatului, insti­ tuirea acelui KoIlegija ca semn de recunoaştere a individualităţii proprii ucrainiene, ucazurile tarilor cari vorbesc ele «poporul ma- 10fLIS», prigonirile în potriva hatmaniIor şi limbii ucraniene, şi alte din cele ce ară tai mai sus nvederează, fiindcă docu mentele rusesti ni le arată: că «chestia tcrainiană» ,si «teritoriul zis uera­ iniari'» e product chiar al solului social 1l7' Rnsil'iÎIISI!si, unele există nu numai Inainte de profesorul Mihail Hru'�'evskij �i şi ina­ irite de Maria Tereza şi Iosef 1/ (1772-1790). , căruia ii corespunde ii! limba /iIIlr;uj"'i: tlly.g'l. adi, == lung (cf. serb. (;1[1 = lung) şi care se oglindeşte ÎI1 toponimia Munteniei şi a Olteniei, În judeţele de cirnpie : Dolj, Ialomiţa, Brăila, R. Sarat, adică de-alungul Dunării, in urrnătoarcle numiri: ])i/iJrf, sat, jud. Dolj. J>Î/gl1, moşie, jud, Dolj. ]}Îf(jlf, pădure CLi o Întindere de 1 iOO pogoane, jud. Dolj. lYilytf,; piriu, jud, Dolj. Ii lX/ilu, vale, jud. Dol], IJ;lqu-.lfrtrr;; staţie de drum de fier, jud. Ialomiţa. JJÎ/(jlt-.lliGiÎ, sat, jud. lalorni]a. lJÎl.fjl!, iapse, jud. Brăila. YII{"(Î IJÎ/(jM, piriu, jud. R. Sarat. Intr'un document muntean, din 1602, gasim mentiune despre marile rll' fa IM/;;({ (8. P. Hasdeu, Cuvinte elin Bătrîni, pg. II?). Găsim o formă corespunzătoare şi 'n nomenclatura geogra­ Iică a Bulgariei In cuvîntul /J{1\.fjllj', --- obxtina Katrandăii - okolnja Dre 1OVO - okrug« Tărnovo (vezi SjiÎ.')I(/. Z II({. l1((sc7eni{if m.i!iJto. po prebro janleto l1a I lan uaril 1881 g" Sofia 1885, pg. 23). 2. Brahartul, pisc de deal (vezi Dolheni. deal, jud. Fălciu), Ji,.il/li7>au!a (Călugărenii vechi), sat, jud. Vaslui. Cea mai I mare parte a locuitorilor sunt rusnaci. Locuitorii sunt veniţi de 1). In Basarabia se află numirea [}a7cio.rJu( (vezi T, Pa IJI{Îflj, riJ/.iI/ll!, l{o[i,Jl/rllli, Ia 1817, Chisinau 1920, pg. 25) sau Do�/()cl(t (/;. AdJo}'I:, lJiCţfO}l,UJ'(({, (;I:O,\li'II/;c (ft,' /Jlu-;rti"lfllil:i) pg.89), care ar corespunde rusescului 1JoltJit. E şi numirea /)a/tJaJlo{, ca numire veche a oraşului Cimpulung, jud. Muscel; afară nllmai dacă nu e o traducere rusească a cu­ vintului rOlllinesc, lntrebuinţat2l numai 1n limba documentelor, fără să fi existat ca cuvînt în limba vie, vorbită, pentru denumirea acestei l()calităti� iJr. R,.Î('/; !JI'J'!lI'!.;('J', ,,,,Zlt,,.isc!,,,,s J'?ljlJif) f()fJi:;c/! cs �Vljrt('rl)lt('/t, Heidelberg 1907--1913, nu Înregistrează de loc cLlvîntul1m{fJ· dlhflh cu corespondentele sale d:n limba rus}, ru teanci, etc., ci numai pe d't.ly'l, == S:iJldcl (pg. 244;,. [66] '66 MARGARET A STEFANESCU ..:------------'--_...:....- -,----------- prin satele Mămăeşti şi Mamorniţa din Bucovina, În urma luării Bucovinei de la Austriaci. f]n7/Iil,�l'şti, corn. rur., jud. Tecuciu. Aici se fabrică mult rachiu. Jj)'(7hiÎ�c�tii-dc-JfJi;, sat foarte vechiu in jud. Tecuciu, lşi trage originea de la unul 111'0 !Jâş (vezi Hasdeu, Cuvinte din bătrini, Il, pg. 25. BJ'lII/(I,'je,�tii-c1c-81f15, sat, jud. Tecuciu. Numirile Braluiriul '), Briiltiişrrai«, jJri1hrlşlişti se găsesc nu­ mai în Moldova, cel mai spre sud pînă în jud. Tecuciu. Nu le mai intălnim nicăeri pe pămîntul romînesc. Ele sunt derivările cu­ vîntului nclcqn Brălia (care se aude şi 'n viul graiu in Moldova), o băutură acrişoară din făină de meiu, Dunnbier aus Hirse, care sub forma TWiC(l:.;C(1 lyeiga (muntean braga), ein Jeichtes Bier aus Malz und Melil irn Haushalt selbst gebraut (vezi Berneker, op. cit., pg. 80) se poate intrevedeă numai în următoarele toponimice din Muntenia. Bra ga 2), izvor, jud. Buză u. Braga, pădure, jud. Buzău. Brag'7-BuJHI, tirlă, jud. Brăila. f]ril,lj11rcasa, vale cu stuf în jud. Buzău. A)!a ({ ici C toidcauna (ill/J/Irc (şi braga, se ştie că, e o băutură tulbure). Bnl,lja?'ltl, vale, jud. Prahova. ]}râgitl:, subdivizie a cătunului Nernertea, jud. Buzău. JJ1'ăgcli, loc izolat, jud. Buzău. Poate şi BmgadiruZ3) (numai dacă nu este o etimologie populară a cuvîntului I)/'i,r;rulic}'), com. rur., jud. Teleorrnan. Satul J1U e tocmai vechiu, de pe la începutul veacului XIX-lea. B)'{/gadiluZ, sat, jud. Ilfov. ];}'ugadirn/, sat, jud. Ilfov. BrllgO(lir'It1-BIl/!JaJ'1I/, COI11. rur., jud. Ilfov. Rămîne.de gîndi\ asupra prezenţei cuvintului ,WiC:';C [J}'a[J('L �In nomenclatura geografică a Mu teniei (În judeţele: Buzău, Bră- i 1). Marcl» lJic:{io1bwl (}':()glofic (/.7, nr)JJ!(lnic/i, '101. 1, lase. IV-a, pg. 609, 610. In Basarabia şi Bucovina există numele de familie n.u,« (în documente JJ/nfli7ş). 2). Murcic DÎc:(. Ol'of}J'. (Il JtlJm. vol. 1, tasc. IV-a, pg. 585. 3). ;111111'11' l!ic(il)l/'li' Uco!Jm/,ic al n'JmÎnif;i, val. I, fasc. IV-a, pg. 585-587. [67] r- CUVINTE RUSESTI, DE NUANTĂ RUTEANĂ 67 , , ila, Prahova, Ilfov' dincolo de care nu se mai întinde de cit izolat, ca unic caz, in jud. Teleorrnan, pentru a numi o aşezare recentă, -din veacul al XIX-lea). Nu putem pune acest cuvint pe seama limbii bulgăreşti, care a servit la denumirea aşezărilor din Munte­ riia, în. mare parte, după cum cea ruteană la acelor din Moldova, deoarece cuvintul lipseşte din limba bulgară (nu l-am putut găsi la t icror, ni!c;t'ikY. tia 1)(i,Zgarskii ja�t/.;'J".) Plovdiv, 1895, nici la ,lfilfHl l.no 1', pzaci/'/" ui'ilgol'o-nhnski l'cc'inil.-'J"., Sofia 1915. Lipseş te -de la Miklosiclc, Lcxicon PalaeoslovCltbCo-grUcGo-(atinWlIZ Cdiac, J)ictio/lnirc it'r'tymologie daco-romauc, Francfort s. M., 1879 il găseşte sub fornu ln'a/l(� şi in limoa pJlonă.' 'J'i/.;tin, ltnndiltich J)r:lr.!sches lVi)rte1'li/(ch, pg. 220 dă cuvintelor uraga şi braha, generalizînd, etimologia slavă u]'(tga, fără să specifice, cărei limbi slave, anume, aparţine. Bcrueker, op. cit.. pg. 80 nici el nu gă­ seşte cuvîntul În limbile sud-sia ve; in afară de limba rusă şi ruteană, îl citează di.i limba polouo. braiui; l·it, U} oJas = Schlarnpe şi lct, Draga = BrauntweinspUlichl - toate ca Împrumuturi din limba rusă), E greu să-I punem în rîndul cuvintelor pe care le omite dicţionarul lirnbei bulgăreşti, intru cît cuvîntul lipseşte şi din celelalte limbi sudslave. Cuvîntul nu cată. să fi pătruns În topo­ nimie intr'o epocă de tot recentă, căci denumeşte nu numai aşe­ zări omeneşti, pe care le-am putea socoti ca mai de curind Înte­ meiate, ci şi aşezări naturale (izvor, vale, pădure), despre care mai greu putem admite că vor fj rămas veacuri de arindul fără. un nume. In graiul viu din Muntenia, existenţa cuvîntului rusesc . Draga, '(Căruia ii corespunde În Moldova braha) se explică mai uşor prin faptul irnportaţiei acestei băuturi ieftene şi la clasa de jos, m uncitoare, a oraşelor din Muntenia. 3. Hatita ,) sat, jud. Vaslui. Această numire moldovenească' trebue pusă în legătură cu rut. !w,tyw) /lIilka (rus galica, g ălka) = Dohle, hâlVi f. coll. Dohlen, căror le corespunde în limba bulgară gri/ieu = Corvus Cornix (vezi jjcrncker, oJ!. cii., pg. 293), cuvînt ce se recunoaşte in următoarele numiri toponornice. UlIli(n 2), sat, jud. Constanţa. 1). P,l. ])ic:(. Ueogr. al Rom., vol. Ill, f ase. lV-a, pg. 685. Există şi numele de familie Haliţa în Bistriţa Năsăud din Transil­ vania. 2). M, oi«. (leogr. al Ilo-u., voI. III, fasc,llI-a, pg. 458-470. Există numele de familie Galita in M.untenia. t.' _ [68] , I MARGARETA STEFĂNESCU ------------'---- '-_.- .. __ .. _-_. _. __ ._�-_._---�_.- Val c« U'If:tCi., vale, jud. Constanta. ncu.lnl {ili?i!,l'i, deal, jud. Constanta. OII îiţrl, deal, jud. Bacău. (�(({'i({(, piriu) jud. Bacău, poa te şi în : tialicr« '), corn. rur., jud. Dolj. (;rr7i('I'II-.lfoi'e, sat, 'jud. Dolj. (jl/lil'l'(I-M(()'I', moşie particulară, jud. Dolj, (;-lIlic('l(, sat, jud. Argeş. OliliGl,-FliJ'Jnf'l1da, cam. rur., jud. Argeş. Un/iGiu/nl, corn. rur., şi sat in jud. Dolj, Pe teritoriul ro-­ rnunei ise află d01l21 moşii, una se numeşte Buhana. Viile de aici prod lIC vin I"OŞ mai ales. OIl/icilficlI, J110şie particulară jud. Dolj. poate şi În numirile : OII/III menţionat de şapte ori în Dicţionarul Geografic de­ numind o C0I11Un21 rurală, sate, moşie, pirte în jud. Neamt (ser­ becroat gala = sordidus, irnpurus, immundus, schwarz, galo-vran = schwa rz.e krăhe. Vezi Berncker. op, cit., pg. 293). ,':iii ill 1'1 11111, /iir;ţ I:n IIII r ill { rli'i�'I' )',wl II / /. i iii ÎJ ('ir() in 2 II· C, Cr aio va, . 1914, jig. 3i9 inregistreaza pe un !"{'I!ti,( ro uii « !Juiet/' = gaiţă pe care-I deriva dintr'un 'yJ'ill/:i/ir *,qllic zx:z: lat, (1(,/'1. [JO/I! =c: gaiţă, tot aşa şi Tl, 'I il-tin, }tnm,ii./I.illc!/-Dell{,,,c!/I's 1 �rijrtdillch, Bukarest, 1907, Lieterung 11, pg. 660 compară pc (III. /J"j!.a cu vechiu 101. iII/,jo. "La c'iluic, J)idiolllllli!'(' II'f:,'t!!"I.()I"(1;(� I!(({:f)-!'()IJIIII/-I' .J ,! \ .:;.. r Francfort s. Main, 1879, lipseşte cuvintul), Vccniu romin gaica mai de grabă trebue pL!3 in legătură cum,:;. !J'i!!.a, 1'1/1. grrj/'a, care se întrevăd, pare-se, in numirile basarabene: /',lluliullli:, nume de moşii, (cu h rutean corespunzător velicnrus g). Există cuvintulşi'n toponilllia Bulgariei. ((nli/l,sat-Clbt(t.Gali0c­ okol. f. in lVbnteniJ şi Transilvania g�S;ll1 torrne co:e3pul1-:ăto:He de nuanţă bulgară ') iri urmă toarele numuin : ' UlÎm!Ji)({r.;a 2 , vale, jud. Olt. t , f,/�mbi)acu, pirju. jud. Vilcea. GlimJ.r)(:clu7, corn. rur., jud. 1V\ us :e 1. UDIII.!J()('u!({, corn. rur., jud. Dimbovita. UIÎml!nceU,i, sat, jul Dtmbovi]a. ' G1Î./II)J()CI'lui, g irlă, jud. Dimboviţa. (a; .ul.o« CII "), C01l1U nil. în cumi ta tul S Ibi LI, Cer: III No :rih. Din cele de pîn"l aici; pUteil1 j'Cclll111 lIrIll3t)lrcl�: JudeCInd după origirie:l lor slav;l,dup[l a:;pectul fOlieti: ru­ tean şi dup{l 'tradiţiile şi lllcnţiunilc locale desj}!'e ele, putem ho­ t;:!ri ca elcll1'.::nte rllst:�tj, de nuanţă ruteancl, Îl! t'Jpunilllia rollll­ J1ca�;c:j (prezentind f'cnuillcl1ul, obişnuit limbii rutenc, al prdaccrii lui g în Iz) cuvintele: ' f)o/jw gOI _.-:.. ])(){///:,�li, -� nolluni, J1r(f hO·I"i!l /- IJn7hiÎ,;(i'li /1 ­ Ji/(I///(,,�!lt'i, - lfl/Ii(I/, 1D'(il/ic/'}â) I1l/fuIJi.tZ -- lftrfif/Ji,slc(I-- H!flll­ lif'If.;/:II'-.'. !luÎu1irr.,':·-- }fu.7u!r,':;,'i _ ... - irul/.fli11 )jtlho/I'IIJ .�- )jll,/f()/')U( - : - }. .;' . '. ". . � - - : , )jrl/,(Ij'/I}(r;/'rr-'NIl7LOrc'jâ'�- I Ton" J[!j,ib17 -- f!li 12i(:(( -1 (Ii/viiI - Ulin- o;: ... � " '. ') '. :. ,; � :.,' . . 1), Vecbilt bulg." gIQl)JkY" eL ve:.:liile 'iw!garc' h\'1.1>N;Y, şr .�'i\;h""'''y,de,la Miklosi'.::h/ Lexi.con palacoskwei1i':o-grncc)-latfI1Wll,' pg. ) 30" , 2). MarEjle .Pic.t ... G�og.E.(j.1 �0111.>,,;VQJ. 1II, fasc.llha pg. 571. 3;. N, Mazare, Supliment la Harta Etnografi::ă a Transilvaniei. [74] _7 4 __ -,....- M_A_R.:..::G:.....:A:.;:,.:R.::.ET..:...:A� ŞTEFĂNESCU cea, Haia -- Haiin« .- Hatul1, -- Hainauca - r-hitci"iu(i - HI7fciJ-· riiul; Haorileşt» - Haorilauca, Hliboca _. Illibocnl _.- Hllboc): Toate, afară de Huluba, Hulubaşi, Hulubeşti, Hulubeasca a căror extindere pretutindeni in Muntenia şi chiar Oltenia ni se pare curioasă (Intru cît chiar în viul graiu din Muntenia lipseşte cu­ vîntul hulub, pentru care aici se zice porumb, iar in Banat golimb). se găsesc răspindite În Bucovina, Basarabia şi Moldova, adică pe teritoriul ţării Moldovei de odinioară, dintre Carpaţi şi Nistru --- cel mai spre sud pînă in jud. Bacău (Hătăşeni), Tecuciu (Bră­ hăşeştii de sus şi Brăhăşeştii de jos), Buzău (Hora), Bălţi (Zaha­ rancea) şi Orheiu (Havrilauca şi Zahoreni), Acestor numiri ruteneşti, de pe teritoriul vechii Moldove. dintre Carpaţi şi Nistru. le corespunde În Muntenia şi Transilvania, cuvinte toponirnice de origine sud slavă (bulgară ori sirbă, căci, 1111 'putem generaliza), astfel: J);Z,fja -- DU,ljou' (în documente Dălga), Oaliţfl":'- Galicea ­ (fa Zic'iniclI, Golumbul -�- Golumbelul - Golumbeni, Goranul (poate şi Z(1.fjOJ·llil, care ar putea fi socotită şi velicorus), Glina, Glirn­ bocul şi Glinibocelul. Acest aspect toponimie ne Îndreptăţeşte să susţinem părerea că două elemente slave deosebite au luat pafte la popularea sta­ telor Munteniei şi jll,Mold(wej: -Bulgarti. În Muntenia, iar Rutenii in Moldova. Apariţia numirei Dolheni in Transilvania dovedeşte o' expansiune ruteană in acele locuri, continuă in intindere sau nu­ mai o colonie. Dacă pe numirea (ftIJi(rt, ce apare ele două ori în toponimia jud. Bacău, am socoti-o bulgara, am dovedi prin aceasta că Bul­ garii au pătruns pe teritoriul unde se exercita influenţa masei.. n tene, după cum ciudata extindere a toponirnicului H ulubaşi, H u­ Iubeşti, etc. în Muntenia, chiar pînă în jud. Gorj âl' Însemna con-o trariu : o expansiune ruteană in ţara muntenească. Numirile Za!Jii),illT din Basarabia ca fonetism pot figura şi 'n limba rusă, ca şi Galiţa, şi '11 limbile sud slave (nici o men­ ţiune locală nu ne aiu\ă să înclinăm spre una elin ele). Asupra vechi mei epocei CÎnd am primit aceste cuvinte rute­ neşti elela Ruteni, nu pt\tell1 hotari cu precizie, căci numai pentru, unele dintre ele ni se fac menţiuni (Dolheştii Mici existau la 1470. Dolhopole din Bucovina pe .Ia 1606, Brăhăşeştii din Tecuciu este sat foarte vechiu -- nu ni se spline de cind, Havrileştii, care pe Ia 1453 se numea in documente Gawrilovze, Hliniţa există pe la: [75] CUVINTE RUSEŞTI, DE NUANŢĂ RUTEANĂ 75, 1691). Intru cît unele dintre ele corespund unor aşezări naturale (pirae, girle, văi, dealuri, etc.), denumirea acestora trebue să se fi făcut in epoce mai Îndepărtate de noi. SobolCt'ski,i, Lekci'i IO Istorii russka,go jazyka, Kiev 1888. pg. 89 spune că prefacerea lui g în h guturaI şi chiar dispariţia lui se semnalează deja in veacul al XII-lea. In veacul al XIV-lea predomneă It in 10:: de g. Astfel că găsim in gramotele latine din Galiţia în cele mai multe cazuri h în loc de g; aşa: haliciensis (1375), hlubokigo (1451), etc. Putenii. dar, n'au putut să ne dea aceste numiri inainte de veacul al XII-lea. Margareta Ştefănescu � Stirile De istorie munfeană ain cro,nica lui Ureche pănă la slărşUul sec. XV" Cronica vornicului Grigore Ureche cuprinde - după cum se' ştie - istoria ţării Moldovyi dela, .descălecarea ei prin Dragoş Voevod şi pînă la a doua domnie a lui Aron Tiranul, 1595. Ea ni :s'a păstrat într'un mare număr de copii tîrzii, suferind in toate prefaceri şi adaose, interpolări. De unele ca acestea a căutat să o separe Cogălniceanu, atunci cînd a publicat cele 2 ediţii ăle cronicii lui Ureche, prima din '18521 şi' adoua din 1872 2. Incer­ carea de a da adevaratul text al cronicarului moldovean n'a reuşit şi publicaţia plină de greşeli a lui Cogălnicearus.a dat prilej la lungi discuţii, cari trebuiau să rărnîe făaă rezultat. Răul a căutat să-I remedieze Giurescu, cind in 1916 a publicat noua ediţie a cronicii moldovene, de data asta aşa cum a adăugat-o şi prefă­ cut-o Simion Dascălul 8. Studiind toate manuscriptele rarnase Giu­ rescu a ajuns la convingerea că nu se poate restabili textul cro- 1. Cogălniceanu. Letopiseţele ţarii Moldovei 1852. 2. Cogălniceanu. Croniclle Rominlei sau Letopiseţele Molda­ viei şi Valahiei Bucureşti 1872 vol.: 1 p. 127-242. 3. Letopiseţul ţării Moldovei pănă la Aron-Vodă (1359 -1595), intocmit după Grigorie Ureche Vomicul, Istratie Logofătul şial�jL de Simion Dascălul ed.: C: Giurescu, Bucureşti 1916, [76] VIRGINIA VAS/LIU nicu lui Ureche separindu-l de adaosurne Jui Simio: Da ,:allil, de oarece amîndoi cronicarii ali cunoscut aceleaşi izvoare. 1 . . Ureche a scris istorie moldovenească ; el a vorbit de vecini numai atunci ,cîl1d istoria lor venea In atiligerecll aceea a ţării sale� Aşa în primele timpuri pomeneşte numai incidental MunteJlia, pentruca pe timpul lui Ştefan c)1 Mare să fa :ăîn muc! curent .istoria ei mai exactă decit in cronicile muntene. Aceste ştiri le-a găsit Ureche în cele 2 letooiseţe, cari ali servit de bază intreg'ei sale cronici; letopi.,:;!'(u,( uioidorcncsc, căniia el îi mai zice şi leto­ piseţul nostru sali letopiseţul nostru c21 moldovenesc şi fldOjii,'j('ţ/{l !((Iim'"c. In ştiri)e cari privesc Muutenia el procedează la fel ca in tot restul cronicii; .expune fap�ele fărcî a num: locul de unde le-a luat atit timp cit cele 2 izvoare se potrivesc, avind însă grU1 să ară te deosebirile de indată ce se ivesc. S:HI ce cJ1lţine un 1e­ ropiseţ mai muitdcci! celălalt. . Aşa nurnai jn ::>, l!oC'mi din vreo 1�; cari privesc MUJlteniâ pănă Ia inceputul secolului XVl, gi\sil11 rnen­ ţionate cele 2 izvoare de: cari sia servit-cronicarul ;"prinia d:ltâ In războaele dintre lliaş şi Ştefan, teciorii lui Alexandru cel Bun, cînd Ştefan venit cu ajutor muntean bate pe nate-su la Loloni şi îi ia tronul." .Pasajul începe CLI menţiunea «Scrie letopiseţul nostru cel moldovenesc», care de fapt ar fi trebuit pusă la războiul al doi­ lea, căci primul în care Ştefan a .avut ajutor luat din MUlltenia, a fost singurul cunoscut şi de, letopiseţu! [atinesc, CLlIl1 se poate apoi vedea la pag. 29. «Iara Ietoiiseţul cel latinesc dcaceste răz­ hoae .a fecioriJoJ' .!tIi Ale�angru Vodă nimi:a nu scrie" ci s:rie cIi ,dacă, au venit Ştefan Vodă cu ajutorul Illl!l1tene3C şi ati impins p:e I1iaş \Todă din ţară, s'au dus, lliaş la crai.ul Jeşe;sc.') ,,,,. etc. deci nu·· mai războiul întăi din cele,.cinciera cUl1osq!t şi leLlpise[lIll!i la,­ .tines,::. !n 'celelalte 2 locuri se fa:e o antiteză' Î,lltce ambele lctopi­ sete,care iesă 1n dcf2lvoarea celui latiqesc, Vurbind cronicarul de lupta dela Cursul, Apei purtelt2L (je ,Ştefan cel Mare cu Ţ�adu-cel , ·.Frurno�, z,ice: (�C� iată d\le.toJ�isetul cel labDcs:nu sp�une că s'au, l)ătut 3 zJ1e râzbolltl, de j,CI SJ fi (Llt elo,; I�ajlll Vod'l.. ... Llr L�- --���-. \ 1. Const. Giurescl!. Noi', C,O;1 trilwtiuJli la ,:st cldili 1 { croni::i lor J11J[(bvcne, Bucureşti 190.\ pag.43." ",'o '.' '2. Letopiseţtll ţ21I'ii lV1pldo�eî'I)ă,il�filaAroll' VOI'{ă{1339'� 1 ;W5� 'intocmit după Grigorie '.Uredl�, !stratieLogq-UHul ş{aftii de,Sil11iel'11 ,,Dascălul eel. ,C.GiureScu Bu,:uni"şti" 1 916 pag. 27�'" .. [77] STIPILE DE ISTOPIE i'vlUNTEANĂ 7T -�---:....-...._---"-- , �------' --------...- --_ ......... ------_ ... _--_._-_._---------_._-----_._------ ropiseţut nostru scrie că dacă au sosit Ştefan Vodă la margine Noembrie 8 zile, au Împărţit steagurile oştii sale pre Milcov şi de aci s'au împreunat cu Radul-Vodi1, Joi, intr'a:easta�i lună În 18 zile, la 1cJ'.�lIf ce se cheamă Cursul Apei». 1 Deaserninea in urma descrierii luptei lui Ştefan cel l\tlare CLI Turcii la Valea AIbă cro­ nica adaogă: «Scrie letopiseţul nostr u că Ia acest război ce au fost la Valea Albă au fost şi Basarahă Vodă cu Muntenii venit într'ajutornrl Tmparatului turcesc .... Iară la letopiseţul cel latinesc .... de Basarabă Vodă cu Muntenii nimica nu scrie.» " Letopiseţul latinesc nu eră un izvod străin �- cum au crezut mulţi -- şi anume leşesc, fapt pentru care adeseori copiatorii au inlocuit Iatinesc prin leşesc, ci va fi fost un izvor indigen, o ver-' siune a vechilor letopiseţe slavone din mînăstirile Moldovei. tra­ dusă in această limbă şi adăugată, după cunr foarte bine demon­ strează Giurescu 111 opera .Cit4tă.·1 Deasemenea letopiseţul moldo­ venesc va fi fost tot o versiune a cronicilor slavone, dar scris nu slavoneşte -- cum a crezut între alţii Bogdan, care In "Cronici. inedite» il identifică cu letop isetul de la Bistrita' -- ci romaneste 'ff � , , CIIIYl reesă şi din analiza celor 2 predoslovii puse in fruntea cro- nicii, aceaa lui Ureche şi cea a lui Simion Dascălul. O singură ştire din cele ce avem de cercetat nu-şi găseşte origina în cele 2 letopiseţe. O voiu da in intregime, căci pretează la discuţie interesantă cu atît mai mult cu clt nu i-am găsit În­ semnat izvorul la nici unul din c ei ce aLI analizat cronica lui Ureche. Capitolul ce vorbeşte. de Înfrîngerea şi omorîrea .Iui Ţepeluş in lupta dela F<Î1l1I1ic, la 1481, sfirşeşte astfel: "De Tăpăluş VOdZl nu s:riu toţi intr-un chip: Unii zic că au prins Ştefan Vad] pre Radul Vodă, carele au fost aţăţătoriu de păgtni asupra crestinilor isi i-au ajutat şi Br aşovenii tăind pre Turci, şi luind ţara muntenească ali lăsat pre Ţ'ăpălus în locul său. Ce oricum au fost tot se tO:IllCSC că au fost izbînda lui Ştefan Vodă». c, Capitolul e o curioasă opunere a două ştiri deosebite ca şi cÎnd ar fi două versiuni ale aceleiaşi ştiri. Cea citată pomeneşte împrejurările in cari Ţepeluş a ajulls pe tra:1U1 iv1u'1 L�niei şi pe 1. ibidem pag-. 53-- 54. 2. lbidelil pa\S. 63. 3. C. Giurescii op. cit. pag. 62--72. 4. l. Bogdan, Cronici inedite ating�ito:1re de istOI-ia ROll1Înilor Bu::ureşti, 18SJ5 pag. 29. 5. Cronica lui Urc:::he eeL cit. jJag. 65. [78] '78 VIRGINIA V AS!LlU care fapt Ureche nu l-a menţionat acolo unde trebuia, Cuvintele «Unii zic ..•. » cu cari începe pasaj ni arată că nu e vorba de leto­ piseţul Iatinesc sau moldovenesc, cărora le zice pe nume întot­ deauna CÎnd are ceva deosebit de menţionat din ele. De unde a putut lua Ureche sau Simion Dascălul această ştire? Cine se ascunde stîb acel «Unii» ? Cînd D-1. Onciul în cursul său vor­ beşte de Întronarea lui Ţepeluş Î:1 No emvrie 1477, adaugă că ştirea, e confirrn ită şi de Diugocz numai că aceasta are greşit numele r�adu în loc de Laiotă pentru domnul alungat. 1 Cum aceiaşi greşală o prezintă şi pasajul raportat de Ureche, se impune indată minţii o comparaţie între scriitorul polon şi cel moldovean. Cercetind opera istorică a lui Dlugocz găsim Într'adevăr pentru anul 1477 expediţia Tui Ştefan cel Mare contra lui Radu al Munteniei, pe care l-a prins - ca şi în cronica m:)ldJveană­ cu ajutorul cetăţenilor din Braşov. Turcii au fost alungaţi şi măcelăriţi, iar ţara -- Bessarabia, cum spune el Ţării-Romîl1eşti­ a lăsat-o lui «Czipudicza» probabil Ţepeluş, Textul latin e urmă­ torul : "Magni, vir animi, Stephanus Woivods Walachiae, instaurata . ex agrestibus in supplernentum eorum, qul in clade Turcorum ceciderant, militia ne ociose sedens segriiter elanguesceret, circa sancti Martini diern Bessarabiam cum exercitu ingressus, President ,cius Radulonem, filium Vlad Dracule, a Turco constitutum, tra­ dentibus sibi ultra i llurn civibus de Braszow, captivat. Et ornni Bessarabia in suam potestatem redacta eiectis de illa Turcis, plerisque trucidatis & constituto in illa vice sua Praefecto, Czipudicza nomine, ipsam sui iuris tacit» etc. 2) • In urma acestei asemănari între Ureche şi cronica străină am putea traduce fără ezitare pe "Unii» prin cronicarul palon Dlugocz, iar la, şirul izvoarelor mtrebuinţare de Ureche sau Simion Dascălul să adăugăm şi pe acesta găsit de noi, făcînd rezerva dacă nu cumva Ureche a cunoscut aici pe Dlugocz prin interme­ diul unui cronicar polon mai nou. I Origina slavonă � celor 2 izvoare fundarnantale ale cronicii lui/ Ureche explică asemănarea acesteia cu vechile Ietopise]e sla­ vone anterioare ei. Exceptrnd cronica anonimă cea săracă în 1. D. Onciui Istoria. Pomtrulor, curs litograliat pag. 354. 2. Ioannis Dlugossi seu Longini istoriae Polonicae ed. JOI1. Ludoviclts Gleditsch & Mauritius Georg. Weidmannus Lipsiae 1712 vol. II pag. 562 coloana 2. ----_-..= .... --_ .. _------� .i· [79] 79 ------------------------ STmlLE DE ISTORIE MUNTEANĂ ----, :ştiri, gasim În general aceleaşi fapte expuse mai desvoltat la Urecue şi letopiseţul dela Bistriţa 1), mai pe scurt, de multe ori părînd un rezumat din cele două în Ietopiseţul dela Puma \ Ia Birlad Vineri 24 Dccemvrie faţă de Vineri 3! Deccmvrie elin letop. dela Bisn iţa etc. 2. Cursul Apei 'e numit Piriu! Alb Îl1 cronica moldo-polon î, tetop. deJ�l Putna şi eţl a lui Alarii:: au 11 II 1112 le N\aria In loc de Voichita din lJ:-eclle pentru fata lui RadLl-c�I-Frul1los. 3. N. Iorga. Istorl\rl f dreptate: alături de Ietopiseţul lui Simion dascălul, ele ne inlăţişe ază un altu 1, în care cronica acestuia a suferit interpolări. Pe temeiul lui Miron Costin, a cărui mărturie foarte lămurită nu poate fi pusă un moment la îndoială, trebue să admitem că autorul lor este Misail călugărul.» 4. Ibidem pag. 33 J10ta l. [83] STIRILE DE ISTor\IE MUNTEANĂ 83 ------------, - --------------� Am analizat ştirile de istorie munteană aşa CUI11 se găsesc . îl} cronica lui Ureche redactată de Simion Dascălul;' precum şi adaosurile ce li s'au putut aduce posterior. E fires : să ne punem .acum Întrebarea dacă pentru aceste ştiri Ureche n'a folosit cumva vre-o cronică munteană. Că IJ reche a cunoscut insemnari muntene se vede in pre­ .doslovia cronicii sale, unde vorbeste de descăleca rea Tării Ro- , , mineşti : «iar noi aflăm că Moldova s'au descălecat mai pe urmă şi Munteni(l mai intii, macar că s'au tras dela un izvor Muntenii Întăi şi Molc!Jvenii mai pre urmă» 1, dar că le-a folosit în corpul .cronicii nu se vede nicăiri. Cea mai veche cronică a Munteniei e cea anonimă. Ştirile ei din prima parte pînă la domnia lui Radu cel Mare sunt alcătuite după vechi însemnări slavone,pomelnice, epitafe. Ele sunt foarte restrînse şi ra r ceva mai mult decit Înşirarea seacă a domnilor. Cu privire la relaţiile cu Moldova dacă găsim cîteva ştiri şi a­ celea vagi, imprecise, E vădit în asemenea caz că Ureche n'a putut avea bogatele lui informaţii dela acest izvor. Cronica lui Constantin Căpitanul Filipescu n'a putut fi în nici un Caz folosită de Ureche pentru motivul firesc că el murise deja cind Căpitanul îşi C0111- punea scrierea; iar Simion Das :ălul nu l-a folosit, deoarece opera Căpitanului fiind in ce priveşte Muntenia o compilatie numai a cronicei anonime, nu conţinea nimic mai mult decit aceasta. Rămîne deci stabilit că ştirile de istorie munteană din Ureche sunt dato­ rite însemnărilor contirnporane moldoveneşti şi în niciun caz cro­ nicilor muntene. Acestea In schimb au folosit pe Ureche. Constantiu Căpita­ nul Filipescu, care în «Istoriile domnilor Ţării-Romineşti- face pe 11llgă istoric muntcană şi pe acea a vecinilor întrebuinţînd izvoare tie limba lor, pentru Moldova il cunoscut cronica vornicului Gri­ gore Ureche in redacţia lui Simion Dascălul. Intradevăr pasaje din Constantin Căpitanul sunt rezumate după cronicarulmoJdovean, iar ştirea cu ajutorul muntenesc avut de Ştefan, fiul lui Alexandru cel Bun contra fratelui său Iliaş, I1U putea s'o aibă decît dela Ureche, intrucit nici o altă cronică moldoveană ]]'0 posedă; dea­ semenea numai după Ureche putea să splină că Ţepeluş a fost prins şi decapitat. în lupta dela Rimnic. Incepind cu tradiţia dcscălecării Moldwei În 1359 «care unii J) Cronica lui Ureche ed. cit. pag. 5. [84] zic că iaste den păstori",---letop. Iatincsc -- «alţii zi= că den nişte vănători- -letop. moldovenesc -- �i continuînd cu şirul domnilor moldoveni cu anii lor de domnie, apoi cu certele dintre urmaşii lui Alexandru cel Bun, fii şi nepoţi, pînă la Ştefan cel Mare, totul se prezintă ca o prescurtare din Ureche. Uneori fraze între gi de-­ notă această origină. Aşa Căpitanul copie pe Ureche cînd pome­ neşte scoaterea lui Jug a-Vodă din domnie. Ureche are: «După aceştia au domnit luga Vodă 2 ani şi I-au luat la sine Mircea Vodă.. domnul muntenesc. Iar ce va fi lucrat in acei 2 ani ai domniei lui-riu se ştie. J Căpitanul: « ..... Iug a Vodă, pre carele I-au luat tv\ircea Vodă la dînsul, -- pentruce nu se ştie» 2 Acelaş e în a­ mîndouă părţile pasajul, care arată venirea la domnie a lui Roman fiul lui Ilias cel orbit de trate-su. In Ureche: «Roman feciorul lui Iliaş Vodă, neputînd răbda atîta nedumnezeire a unchi-sau, s'au. vorovit cu o sarnă din curtea domnească şi au prins pe unchi-său, pre Ştefan Vodă, �i i-au tăiat capul şi s-au apucat Roman de domnie»,:j pentru care cronica munteană are: « .... Roman Vodă, feciorul lui I!iaş n'au suferit fapta fără de lege a unchi-său, ci au vorbit cu o seamă de boeri ai ţării şi ridicîndu-să au prins pe unchi-său Ştefan Vodă şi i-au taiat capul şi au ral11asRoman Vodă la domnie". " Dupăce se spune cum Roman fu scos de Petru; Vodă venit cu oaste din Ardeal, se continuă de către Ureche: «Iar Roman Vodă fiind seminţie de pre inrnă craiului leşesc, lui. Cazimir, au năzuit la dinsul", " faţă de care găsim in Căpitahul r- In domnia lui Ştefan cel J\tlare e greu de stabilit asernănări, Căpitanul a înţeles să rezume în mare parte activitatea războinică a Domnului, spunînd că s'a luptat cu multe neamuri, între cari nu­ mără şi pe Munteni. Face şi unele menţiuni speciale: găsim astfel. luptele lui Ştefan dela Doljeşti şi Orbic, intervenţia lui in Mun­ tenia cind alungă �e Radu cel Frumos, întoarcerea acestuia cu 84 VIF\GINIA V ASILlU 1. Ibidem pag. 19-20. 2. Istoriile domnilor Tării Romănesti de Constantin Căpita-- nul Filipescu ed. N. Iorga Bucureşti 1902 pag. 1 J. 3. Cronica lui Ureche ed. cit. pag. 32. 4. Cronica lui C<;Jl1St. Căpitanul ed. cit. pag. 22. 5. Cronica lui Ureche ed. cit. pag. 33. 6. Cronica lui Const. Căpitanul ed. cit. pag. 22. [85] ŞTIRILE DE ISTORIE t\I\UNTEANĂ 85 l' :r T i � r I Turcii, cari urmăresc pe Laiotă pînă la Blrlad, precum şio luptă a lui Ştefan cu Ţepeluş cind domnul muntean e omorît. Interes prezintă însă o altă ştire. Căpitanul cunoaşte după pradarea Moldoyii de cătră Turci o nouă expediţie CI lui Ştefan În Muntenia, de data asta făcută cu ajutor palon, in care I. , ,� - Probabil însă că ei lipsiau din copia avută de Căpitanul şi el n'a făcut decît să-şi urmeze izvorul. Ar fi a doua trăsătură dinstinctivă a copiei disparute, Poate tot ei ar trebui să-i atribuim şi expu­ nerea incurcată Iăcută de Căpitanul asupra căderii Chiliei şi Ce­ tăţii Albe supt Turci. EI spune că cetăţile au fost luate la 1·�83 inloc de 1484 elin Ureche, dar ce e mai curios atribue lui Stefan cîştigarea lor din mîna Turcilor, pentru a le pierde elin nou In 1493 cind su itanul Baiazid are in aj uter şi pe V Iad Câlugă rul. Avem de adăugat drept incheere o ultimă presupunere. A fi' văzut m ii sus C1 o copie după cronica lui Ureche prelucrată de .Simion Dascălul a luat cu sine in M'll1lenia stolnicu! Const. Can- 1. Cronica lui Const. Căpitanul eli. cit. pag. 2-l-, 2. Cronica lui Ureche eli, cit. pag. 34. [86] 86 VIRGINIA V ASILlU tacuzino la anul 1670, Cu ocazia unei călătorii ce făcu In Moldova .. Copia aceasta nu o cunoaştem azi şi n'ar fi cu neputinţă ca toc­ mai pe ea să o fi folosit Constantin Căpitanul Filipescu, nepot de­ soră stolnicului Cantacuzino, 1 Virginia Vasiliu \ 1. Lucrare cetită Îl1 Seminarul de Istoria Pominilor de sul", conducerea ci-lui prof. !. lvlinea, la Universitatea din laşi. [87] .. COMUNICARI 'Arhiva' în străinătate Un rornanist occidental care se ocupă şi cu filologiea romină 'Îmi scrie o lungă scrisoare, care începe aşa: «Vă mulţămesc fgarte mult pentru a-mi fi trimes Arhiva, .1.0.91, pe care am cetit-o cu mare plăcere şi cu mare folos. Mai că vă invidiez că puteţi pune la dispoziţiea elevilor Dvv un or­ gan ştiinţific aşa de bine condus, in care O-v puteţi comunica rezultatul activităţii O-v. Dar chiar şi pentru noi iştt din Mittel­ europa, pe care tristele raporturi economice şi politice ne pun aproape în imposibilitate de a urmări litera tura ştii nţifică din străinătate, G revistă ca aceia redactată- de D-v ne este de foarte mare preţ, căci ea ne ajută că, chiar dacă nu putem a vea supt ochi lucrările originale, totuş să nu pierdem cu totul legătura cu activitatea ştiinţifică a ţării O-v. Din lectura acestui volum şi în special din articolele lui Ilie Bărbulescu eu am învăţat multe lucruri, care pentru viitoarele mele Încercări în domeniul rominesc, sint de mare importanţă», Pseudoştiinţă contemporană Iosif Popovici, profesor de slavistică şi de tonetică experi-­ mentală la Universitatea din Cluj, a publicat de curind două bro­ şuri pentru a justifica titulatura catedrei la care 1 fost chemat: TIne prononciaiio Il l!/tigara şi .lii,e:iologieo cocaielo r ro mÎ neşl'; 1.(, şi i Într-o colecţie de 'Lucrări de Fonetică'. Curbe regulate şi neregulate, calcule integrale şi diferenţiale, tabele, palate, arnpule, fotografii de laringe şugubăt, de dame şi masculi, indigeni şi exotici, cu gura cascată ori închisă, cu limba afară ori înăuntru, cu fălcile incleştate ori Iăbirţate, CLI buzele strînse ori crăpate, în fine bibliografie complectă (sic 1), in care [88] sînt scoşi la iveală atitia obscuri şi luate În serios atitea fleacuri. Ştiu eu bine că Iosif Popovici imită pe!CrJlliJ.,cZot dela Paris, dar I studii i s-a făcut o vină lui Gillieron. Răspunsul acestuia mi se pare foarte interesant şi logic: Pentru Unitatea şi, deci, exactitatea perceperii şi transcrierii vorbelor este 11U numai bine, dar absolut necesar să existe o singuri;' ureche; în chipul acesta chiar o ureche de­ fectuoasă este de preferat mai multora fine. Dar colaboratorul lui Gillieron tocmai prin fineţa auzului s-a distins şi CI atras atenţia i ,jr r tl:', ... �, I'ţ .:;' ! ,} [101] COMUNICAr�1 .' 101 _ .. _ .. _ .. __ ._--_._._-._-----, .. _---- .. Clcestuia. Gillicron merge însă şi mai departe in apărarea sa şi a .;tovarăşului său de lucru; pentru el Edrnont avea o calitate şi mai 111a re, poate, decit urechia sa sensihilă : deşi autor al unui lexic .al dialectului din Saint-Pol. foarte favora bil apreciat de specialişti, acest bărbat era lipsit de () cultură filologică propriu zisă, ceiace, după părerea lui Gillicron, este cea mai serioasă garanţie pentru o percepere o biectivă a sunetelor şi vorbelor. Era, deci, cu desă­ vîrşire străin de prejudecatile care se amestecă atît de des nu numai în cercetările noastre pur teoretice, dar chiar in felul cum . auzim şi transcriem vorbirea altuia. Călătoria lui Edrnont a inceput la 1 August 1897 ş! a con­ tinuat fără Întrerupere pănă la sfîrşitul lui 1901; a durat în total aproape patru ani şi jumătate. Pentru fiecare din cele 639 loca­ 'litaţi cercetate avea cite un caet cuprinzind intreg chestionarul, .transcris în aceiaş ordine În toate caetele. In fiecare comună Ed- mont işi alegea oamenii (vsubicctele»), deobiceiu dintre băştinaşii CLI atîta cultură cită era necesară pentruca convorbirea să aiba loc cu oarecare uşurinţă şl potrivit scopului urmărit. In general, cei interogati erau lăsaţi să răspundă în deplină libertate, şi, nu- mai cind nu se putea altfel, se recurgea la «extorcarea» răspun- .sului. Fiecare caet, după ce se umplea cu răspunsurile primite, era trimes' Ia Paris lui Gillieron, care proceda imedi,lt la prelu­ ,crare;� materialului, astfel că Edmont nu mai revenea asupra celor notate în primul moment şi nici nu se putea lăsa influenţat în 'studierea graiului unei localităţi de rezultatele obţinute în locali­ tăţile precedente, ceiace a asigurat dela inceput obiectivitatea atit .de trcbuincioasă ÎI1 asemenea cercetări, Şi cu acest prilej Gillicrou .Iace o afirmaţie care ar putea surprinde În primul moment. El spune că este mult mai bine să laşi aşa, CUIll le-ai notat, insern­ nările fă:ute în clipa convorbirii, chiar dacă ele ar fi rezultatul unei auziri şi transcrieri falşe, decit să intervii după aceia cu mo- . difică ri dicla te de consideraţii teoretice, care pot fa lşifica rea litatea, fiindcă aproape totdeauna sint de natură pur subiectivă. După complectarca tuturor caetelor, s-a procedat la alcătui­ rea Atlasului. Pentru fiecare cuvint ' s-a confecţionat o hartă, în care localităţile cercetate sint reprezentate printr-un număr de ordine, se înţelege acelaş în toate hărţile; sus, in stînga, stă cuvintul studiat, aşa cum există el in limba comună, iar in dreptul fiecării localităţi-număr. corespondentul dialectal al acelui cuvînt. ':Dacă un cuvînt nu exista Într-o localitate, se nota sinonimul lui [102] sau se lăsa locul gol; pentru fraze întregi a fost nevoe de mai multe hărţi, cuprinzind fiecare numai o parte din teritoriul Franţei, căci pentru reproducerea răspunsului se cerea mai mult spaţiu decit pentru notarea unui singur cuvînt. In chipul acesta.. Atlasul se compune din mai mult de 1920 hărţi, numărul total al cuvintelor şi frazelor chestionarului. Cam J 1. din totalitatea hărţilor (dela No. 1422 inainte) redau numai jumătatea de Sud a Frantei, fie toată, fie partea mai mare dinspre Est, lucru lesne de înţeles, dacă ne gindim că cele mai interesante dialecte franceze sînt cele din Sud, al căror aspect este aşa de îndepărtat de limba comună. Pentru înlesnirea cercetării Atlasului autorii au scris o broşură explicativă; deasemenea au alcătuit un indice alfabetic al tuturor cuvintelor franceze literare şi dialectale studiate. Impresia produsă de această lucrare a fost pretutindeni! mare. Toţi filologii au văzut în ea o adevărată revoluţie a ştiinţi! limbii. Studiile lingvistice au căpătat o altă infăţişare ; problemele puse au fost altele sau, cind au rămas aceleaşi, au fost cercetate pe alte baze şi au dus la rezultate nouă. Din această cauză s-au. găsit şi filologi care, stăpîniţi prea mult de spiritul tradiţiei, au primit cu neincredere opera lui Gillieron : dar ei au fost cei mai. puţini. Interesant de ştiut este' că entuziasmul pentru Atlasul ling­ vistic a fost mai mic în Franţa decit în alte ţări, unde, mai ales în Elveţia şi În Germania, s-au Început imediat cercetări pe baza lui şi 111 spiritul principalului autor al lui. Cu ajutorul rezultatelor obţinute, Gitlieron intăiu, alţii mai apoi, au întreprins o serie qe studii asupra istoriei diferitelor cuvinte ale limbii şi dialectelor fran­ ceze, ale căror concluzii, chiar daca n-au găsit totdeauna aprobare unanimă, au atras şi aii convins adesea prin noutatea şi solidi­ tatea lor ştiinţifică. Ca metodă, aceste studii se apropie mult de geografie şi geologie; de aceia se intilnesc în ele termini Îl11pru...;' mutaţi din aceste ştiinţi, iar numele dat de Nemţi acestei ramuri nouă a lingvisticii este acela de Sj!/·(((;h,r;CO(J)'(IJi/zie. Una dintre cele mai important; concluzii ale acestor cerce­ tări a fost w:c.l'iâenta,�('[J. il.ar [ouciicc, Pentru Gillicron leaile To- , \ b netice, pc care lingviştii s-au bazat totdeanuna pentru explicarea mai tuturor transiormărllor s'hirşite în viaţa cuvintelor, sînt nu­ mai nişte abstracţiuni ale minţii, creiate de cei dintăi filologi În lipsa altor expicaţii mai ştiinţifice şi transmise nouă, celor de azi", care ne-am deprins aşa de mult cu ele, incit nu le putem părăsi cu niciun preţ. De fapt însă aceste legi nu există. Fiecare cuvint 102 I. IORDAN [103] CONWNICAF, în evoluţia unei limbi, incit de fa pt ea devine o lege, poate tot aşa de riguroasă .. caşi legile fonetice de mai inainte. Ceiace se întîmplă cu toate revoluţiile s-a îutlmplat şi cu aceasta: s-a dis- [105] COtv\UN ICÂF­ ton, şi ale elevilor lui mortologia şi, 1111i cu S.1I11'\. semasiologia Pentru a nu mări peste măsură cuprinsul acestei comunicări, şi aşa prea lungă, las la o parte dezvoltările privitoire la morfolo­ gie şi semasiolog ie. Chiar dacă concluziile la care ajunge autorul nostru pe baza rezultatelor fixate În Atlas nu sint totdeauna şi in intregime ad­ mise de lingvişti, ceiace ramine necontestat este, desigur, valoarea Î11 sine a acestei opere, alcătuită cu o răbdăre şi o minuţiozitate vrednice de vechii călugări benedictini. Aşa se ,�i explică faptul că Gillieron, care inainte de publicarea Atlasului era relativ putin cunoscut in lumea filologilor, a devenit dintr-odată creatorul unei ,direcţii nouă în ştiinţa limbii şi unul dintre romaniştii cei l11.1i ce- "), O interesantă incercare de a aplica principiul omonimiei in studierea limbii romineşn a făcut D. Caracosiea, Wortgeogra­ phisches und Wortgeschichtliches vo.n St mdpunkte der HOll1ol1Y­ mirat In Mitteilungen des rumăni schen lnstituls Wien, 1914 (pg. 79 şi ur1l1.).- S'O/II, n",/(((:(i(�i: interesantă, dal� v. Pascu, Beitrăge ll1r G('schichte der rUIl1ă11Îsche11 Pililologie. )--38. [106] 106 1. IORDAN lebri. Pentru noi, Porninii, Atlasul lingvistic al Franţei IlU poate avea numai importanţa teoretică, recunoscută în toate ţârile unde se studiază filologia ronnnică; ci trebue să aibă şi o însemnătate practică şi anume să ne servească drept model pentru viitoarele noastre studii asupra dialectelor romineşti, cele atît de părăsite sau, şi mai rău poate, lăsate a fi cercetate de un OlT! care in nici un caz nu putea fi chemat pentru o asemenea lucrare. In deosebi următoarele mari Însuşiri ale Atlasului lui Gillicron trebuesc luate. 111 consideraţie pentru o eventuală incercare sistematică de a studia' dialectele dacorominoşti : 1) marele număr de cuvinte care alcă­ tuesc chestionarul, 1920 (să se compare cu acestea cele 5\ ale lui Weigand) : 2) alegerea acestor cuvinte cu scopul de a ne da sarnă de fonetismul, morfologia şi Iexicul dialcctelor, nu ca Wei­ gand, care s-a interesat numai de sunete, ba In unele cuvinte il avut In vedere anumite sunete, celelalte fiindu-i indiferente; 3) să se pună în chestionar şi propoziţii, În special pentru cunoaş­ terea morfologie! verbului) care şi la noi este complicată (el. de pilda perfectul simplu şi perfectul compus, mai mult ca per lectul simplu şi cel perifrastic, multiplele forme ale viitorului), fără a se Iăsa la o parte, bineinţeles, celelalte categorii gramaticale, cum ar fi Înainte de toate pronumele, aşa de interesant prin bogăţia iormelor; 4) metoda de lucru, adică răbdare, seriozitate şi obiec­ ti vitate. l. Iordan Buzeştii - Balica -==- Catargieştii Asupra f amiliei Balica din Moldova) reprezentată prin Balica hatrnan de supt Petru Vodă Schiopu! (1581) şi Isac Balica hatrnan fiul, supt Movilesti, putem da astăzi lămuriri întregi pe baze do­ cumentare. lntr'un ispisoc domnesc de la Millllea Vodă al Munteniei din 7(!'-,'!i Jirli') (1581), comunicat nouă de d. Mişu Săulescu, fost ministru, Şi' transcris in \CJ/frctc lllS. XLII 234, cetim procesul in­ tentat de boerii Buzeşti şi verii lor contra altor 3 beeri, şi anume: Iiada! Aldea, Jt,(((lill din Plaviceni şi Reulul al Barbului post. din Slavica. Amîndouă părţile sustineau că au dreptul prin moştenire asupra a trei moşii de pe Jiu: ,Jdegl((, Ciulnor« şi ]logojunii «stare i pnu'/j OChlC i ea dead au: of dedn. im». In faţa acestora divanul rindueşte 12 jurători : «racon 12 [107] COMUNICĂfJx'l.; o.�vd�t,)� e�€I)·a·l)'Ic.l)tJ.Sv'l.� 1) 7tpc..; Ţ,0') -i'l GI�:O-C0�; 0)�0') u;tSp �-(}; u"(�­ Ei7-;' X'l.C 2,j·fJP.2pl:%� 'tl]J�_, a.g/ §'tli;;o� os �)�iTCtr)'1 A.r'rIIN j(ci,'rc7.� cÎ.'/t'1.1·t2i�(jl)oY.'1 x.0:1:' c/..��(I,,'I '"':(iJ') i'tp0; T,-rtl it'l.�[A0� 5X.(;0U­ A�,'rt2o')'J 'tU)'I, 'tv/'-lvh c:� -c-I/V 0€�'/v'"Cd.:t"fjv X'l.( cl.TC2"['IW'J:_,_S'I'Ij'J : v:.!) %'l.'td,Ij'"'t�c�1} vi np'J00pd..p.W �/_(/.·'f(i) 6 e20�'l.V); €i:� ':'tS "·dJv e(),S'u��Xt'Z'1 x.�d 't0 �J l"fE:l!0'J�'Z.'j'l 'J'H� SA�O�, tTCSP::L001tS'lv� �7:! �v'Jf; E'fS�'ÎÎ'; j.0"[QI),;: 1). Deasupra e adausă varianta «'JO:'iC2:;';l;o'P.i'l7.�, fără ca o��u3'u'lo!)!ti'lCX� să fie şters. PREAÎNĂLŢATE STĂPÎNE' Auzind dintr' o parte vestea r ăs­ picat trîmbitind intentia binefăcă­ toare a Inălţirnii Voastre şi rugă­ ciunile întocate ale celor rniluiti de Aceasta'), mereu îndreptate spre Dumnezeul din înălţimi peri­ tru sănătatea si bună starea A­ cesteia 2), pe de altă parte vă­ zînd, că Aceasta:l) răsplăteşte după cuviinţă tuturor serviciile lor bune pentru patrie, în starea mea cea grozavă şi desper ată şi eli nenorocitul îndrăznesc să gră­ besc atît cătră dreptatea, cît şi îndurarea maestatică a Acesteia "), sprijinindu-rnă pe cuvintele urmă- , toare : 1) i. e. lnăItimea Voastră. 2) ldem.· , 3) Idem, 4) ldem. [110] Dr. S. O. ISOPESCUL ��--------------------- r!10 "Evvzrcv -ij·n�'l.<;'1 "io'q, IlIKAIO'rA'rl� J\reEN'f J\., s"'to�, &.Cf' o'tot) {)'E!q. Ot)"cipOE� 'l.7.1 euooxiq. 't'i]; l'METEPA1: l'lj)'HAO'f­ H'l'O},; ltpoa'1'lax3''i) :10� � gpCt. 't'i];; 'HUi­ (;0,; Ţt')'r71� c!� 't'�'1 znO:'lD,Ct. 'f::pO)'Jl)fLO'1 Al"t'In: 'Axo:�'ljp,(c�V'tZI",�' ·Z.l.)\Et'�tV 'tc!J'; n:p6� n:'�vdeoO't'I �vtX"rxC(l(t)'J �t�/,lWV Y.C<� "Î)'I â� c :1-L�/.)\Ct·rtc.; IJ.�U ou "C.�'J "C0X0i)OCC'I. 're. oAăU·pto'J 'tOI)"tO 1.,:::C' &vi!X'tov nd.U·o;; ·'&.:-:ix,rpC(, rq;'HAo'rA'l'E A),·tlEl'<'l'A, XC(,el 't'�'1 IJ.ap"Ct>p(O:'1 't(0'l ly.tp6J'J ax "'C"Îj; &oe'/clO" ':10'"' 't6l'J 11(1.3',(1:6)" I10U O�IXuOSW;;, etc;,� SpI\ci!O'l O:I�)"CO�; o�CG -dj'J Q..'JU> StV'II-le.v"t]'1 ·«l-;{o:'/ :3) c%VOP�Y..'tw.� 01tooBd.ţov't=t.; -1) 7'CcpE ţ"ij'l aA/�""')�X�'J 1;�{t)acr�v, :;(t�; &.TCc('�"CEt d)b ·"'7.0t1'JW'J'tov O,)X� 1.�6vo·J ăv'tO\JOV, 6:A/�&: �cd itOAUXv6'J�o'l :.L�/�i't·'lv, EX. 'tOi) "X.Cl-c� ·�"'�pO'J tţ..UXPO'trl.'tOO [�O?�Opot), 'tOI) �'itLY..a­ .1. !) 7t"tO'J 't: o;; llOU 'tou� 7tc,�7.; ua:zpa.')(J) 'tW'J &.�",tp�1dA{!.)YJ 60':(x�� ârcopcuo:rlj'l �t� ,� etOC(oxC(AarOV, XC<.: Zx ,'1,; A':imi,; X�x.(;7tC(3·a[C(b, 7tpo;:Pxo�lb'll. O:7tO ţ'�v 6lto(.(,·J ir:ti:.:;·apo'l 'to'JC(u.'tO! ă"C"r, l€'JVa,[(,); 'tE xcd i'qonuo�w� O:ltOp(.(,'J â7t zh(�t HrElWN­ IKH� âv. XU�r)(T) 'tt;i eiov'tt ri'J"tO!p .. o��ij; c�i ."COtl� &'t?6tou� �61!oti; p.'ju. 'AÂi: 110'1) EŢD':xcrz, MKAIO'l'A'I'E x::.:l lIOArEAEE AreF:Nl'A, 6 X);�p(,; 't.�;: ltpO:­ ·"f!.!:;t.-=01tOL�C1E:(I).� 't.�� eJ.rcLSol.li'rr;�;j) Hl'E­ MONIIun: 'nu: ilEjC(AO!lt.jp[CI.;;, e�' BTCPO;;­ 'itt7C"C(!) Et� 'tO!J� ."to�a; t·�;, r�lE�I.'EPj\.:t rll'HAO'l' Il '1'0 r, x(l.: 7,�pm.tlooolla·Jo� C<.il­ "toi);;, f�ZtEb(l)A.rrrHN I"Lt�'tci.. ·n'ZPI�6)'1 â:L­ xţ..Î)U)'J, '(n �m�Â5'f'!l 6) X(l.t ilt' ilti 't0'l 1) Sic! 2) Sic! 3) Cuvintele etil. '�'J &'1(.) �1p'�I_d,'nj'J ,,-�,();'J surlf adause asupra liniei. 4) Aici. sunt şterse cuvintele ada­ use la 1lota 3. 5) Şters 't,);I)'t'1];. e.6) Corectură 1n locul originalului "p�IJi'!l· 1 1_·· _ [112] 112 r». S. O. ISOPESCUL , , Asa cersind cu deadinsul îndu­ rarea Voa�tri:l Domnească in pre­ zenta mea situaţie prea nenoro­ cit"l şi vrednică de plins rămîn cu cel mai adînc respect al 111ăI­ ţimi! Voastre de Dumnezeu păzite �lU. ,,,Ij; u.'I!!JTir,W ),CjW; Zl.cu. ;:d:r:'Z regătoric, ca să nu ajung eu săr-­ Q�,<:;i.il7t'fJ%v &(0),0V 'J'U� 11Z�U. ,,-i(IO')'I'I,ihl manul cerşitor, pe pieţile şi dru­ Al''1'HT S')llib2�'I.I, 1) /,.1., ('ICI, ') (ÎI; OJK- murile acestui oraş, unde pentru 'rllJ:\H�N :1) z'Z: 1';j\ElllIl�!.'" E,Jl.:'E3'O'lr:l·'�I), morala şi progresul tinerilor În �,i. !,i ;J:i.),'!i cl; l'h:v ,:i.�l'/, ':lU. vii. lâi Z:<- lina din cele mai grele limbi am '.I.'i"';'ljcr", (, .,:i.),1.; 2;:Ci':-;Y,; E';; ,il.; ;:),u.-:S�/.; jertfit cu zel şi fără cruţare unica y..I.: piJ!lCl.;; 1;.1.'):'11; 'C'i,; 7tc,),sw;, 01':00 �lQ mea avere, sănătatea mea; iar ";1}'! Xpl'J'wi]J'Sl'Z'1 /,7.: ::;,vOCc'):;W 'C'�)'; 'ISI'!'! răsplătitorul Dumnezeu să Vă pă­ Ei; :'.�l.'! 'CU) '1 O)3/.0/.con:i.,,,;'/ '[i,"):]'''"'1 i- zească Împreună CLl Preastrălucita ,3·l!J{ot'J(f. Ţl),C,O;JC'); Zl.: ci.·!,E,�6); T.0i W>/"'i Stăpîna Doamna şi Preastrăluciţii ;Wu 7:i,oilTG'I, ,'�'I ,:,.[lsi1.v 1101' o 2i :,"0:1·7.- Voştri Copii netulburat, nesupărat r:0�0"li; f-Jsii; ?;l/.,'�?oh, Af']'JlN !lEc'i. 'O'�; şi neatins de toată scirba şi in­ ElL\.AMIIJ'O'J'.A'J'H.2.: KYVfA2.: ':'O;\l:-lA2.: tristarea pe tronul Domnesc al 'l./.: lIA�};KAA)lUl'!!l\ i\l'TU2.: l'()"�!.'i Moldovei. fJ.z.!dc'u:rcvv. t);/::r:'fi?i;t.c;-r;o'J %.,J.� :1Y.:J'li; )J)in(;; Y�(L� .u.)�:"�C:(I); Ci.vi7.7.cpo\) i,;:� 7�'1 �l-1"f�Jl0-. ')�y);'1 ,D'C..,0'1r)') 7,.�; Mui�:::&.!!·�·'l.;. 00�(" )��7t:%�âJ';; s�Y.�"tc/)p,�'/V; :') ":G' I n'}�­ iHUNTKO:\ '1'112.: iU,E'j,; c�; '6;,/ 7rtl.,;r;,,!77.'1 110U e·2L\)01tv.·&ij y�;(� cl.g�(j�·t'pYj'r((t(o ;t7.'td.O'LZ'Jt '/, p.ivw ]J.i pGl.D·(;,,:,y.'to·) :Ji�y.ţ:; '[;';I� rME'l'l�p A� (':llW(JJl'OU']J'I'Ol' r'­ WH,\O'I'H'I'II2.: ,'!.-; J((iI. j84Î'. cel mai umilit şi Illai il1ul!ăll1itor serv J) )t;;:;::� �CI> J')'1'�D''l, j\ .l'TH r €'�j:t,i·IS�'l.\1 este o coreciurei supralilliară p e/ltru originalul b ilÎ�:':L7. 11.2," i!):t�'!2!:X;, care este sters, 2) Şters' <·J7.r-�']"'lji)'!i. 3) Corecfurli supralilliar(i pentru .A J'AtI02.:, sters În text, . 4) Ad(lliS suprali/lear peAtru cu­ VÎntul sters la lzota 2. 5) Aceste trei cuvinte SUfI! \ o co­ recladi sllprali"l"eari� ÎII locul, CU�!/l­ /flor şterse; 1!..�n-r0:)llev'); Z7.t 'l.'JI.I"�S:. Dr. S. O. Isopescul _:.!:JJII. - -/-, -�-�(' � .� . . [113] �. " I 1" <. :Q)MUNlCĂI<1 Asemă'năriJ.edeJapotare (relativ' la vorbirea din sudul' MOl,dovei) ., ,'! Subdir lectul moldovenesc (carecuprinde Moldova proprii) ziSă,. Bucovina şi Basarabia, cu revărsăriIe el: ;'egi�mile din st1rlga Nis­ ttLI1LIljşi chiar din stînga Bugulul) se imparte In tre1' nuanţe :' nordul, mijlocul şi sudul. Nordul ar cuprinde Bucovina şi' partea' vecină a Moldovei (judeţele Suceava, Botoşant şi Dorohor), precum' şi vecinătatea Basarabiil. Dacă .. ne-am intinde mal departe, ,al)) , constata ca şi spre Maramureş Ionetizrnul şi lexicul seamănă 'foarte rnult. La mijloc, cu oraşel(" Iaşf şi Chişinău, a vem nuanta care face trecerea spre Dunăre.' ' Deosebirile şi asemănările Intre aceste trel regitHl� sint foarte multe şi nu numai in limbă, ci şi În obiecte casnice, în clădirf .şi mora vur . 'Ca să nu vorbesc decit despre sudul i\+loldovei(io' care am locuit peste douăzecf de ani, fiind născut şi crescut in' Gala] ), citez, de exemplu, că bedia de spălat rufe (numită şigij,:" l(�i({r) are formă ovală, ca in Muntenia, pe CÎnd la Iaşte rătundă. Asemenea, mătura are In sud minerul scurt, caşi în 'Muntenia, pe CÎnd in nord îl are lung. Stilul bisericilor e altu! în nord orfrnijloc şi altul în sud. Obicelurilc religioase se deosebesc şi ele. De .ex­ la Galaţ), caşi la Brăil a, a doua zi după Duminica Tomet lumea s'c duce la cimitir cu cozouacr şi altele şi chiamă preuţii să f.a:c.3. rugăciuni pentru morţî.. E o lume imensă Ia cimitir in acea zi. Tn. nord nu e acest obicel sau e mult mal puţin răspîndit. Asemenea deosebiri şi' asemănărî se pătrund şi se impletesc intre ele formind aspectul antropologie, etnografic şi linghistic-al' diferitelor regiunt ale pămintuful, Intr'o călătorie pe care am fii ... cut-o in 1902 (ClI multe popasurl) dela Berlin pănă la MaddE!. am dat atentiune acestor deosebirl şi asernănărl şi am constatat, de-a lungul Mediteranel, cum incet-incet se schimba aspectul cos­ tumelor bărbăteşti şi lerneîeştt, pteptănăturile femeilor, felurile mîncărilor, inhărnăturile cailor şi altele. Aşa şi acela care s'ar lăsa la vale pe Dunăte ori pe Siret orI pe Prut ar constata lucnu! � interesante pentru etnograf şi filolog. Fonetizll1ul, gramatica şi lexiclll suduluI Moldovei face parte din subelialeetltl moldovenesc. TotuşI există şi deosebiri, elim a arătat, În privinţa lexicL!luI, Iordan în Arhiva din Oct. 1.,921. Cind vii din nord în sud lnceHncet, aceste deosebiri nu se observă, dar cînd compari vorba din Galaţi şi FocşanI Cu cea din IaşI şi pe 8 [114] 114 AUGUST "SCRlBAN 'Cea dit1(aş� cu cea dia Cerllăut19rl�hiar, cu cea din Dorohol, deosebirea se vede: Tot aşa în Muhtenia, cind mergt incet-incet ,ue la Bi ăila la Slatina, ryu obs�rvl deosebirea. Dac, cînd auzi un Slătinearr.vorbind i-n Brăila, indată.observî nuanta fonetică şi lexică. . Însă intre hotarul muntenesc şi cel moldovenesc deosebirea e de-odată: cum trec'i SiretuI, Putna şi MiIcovul, înt! e două sate foarteapropiate, .fonetizrnul te, izbeşte de la, primele articulaţiunî. Cu toate acestea, sudul Moldovei posedă pronunţărl şi cuvinte comune Muntenii!, aşa cum estul Muntenii! (mal ales satul) are pronunţărl şi cuvinte comune Moldovei., ' De ex., careă se zice din Munt. pînă pe Ia Birlad, Îlr de Ia; Birlad în sus se' zice eU1'eeh! >(111 nordulwlold. pluralu! oere« in- searnnă «varză tocată muraM")", ' ' PeJ.Jcne v�1'de şj pepert,e galben se zice din Munt. pină În sudul Mold., iar În sus se zicezvmos (mal exact eămos, ca-t in., Mold.) şi hCfrbuz. Se ştie c� in .Botoşan', Dorohot, Bucovina Jlep!�ne în- .seamnă «castra ve te. ,. . C1-iş1JU'î, in nord crîşmă, in rnunt, ctrdumă. Sticlttţâ, În sudul Mold. steclztţă, în nord şip. Săp�tn în Munt. şi sudul Mold., in nord sopon. (după ung.). , Sperle'î, s'(Jital, spirt în Munt. şi sudul Mold." în nord W"'. Stric, str'�g în sud şi Munt., stric, sMg in nord, Ivesc, Iocesc, cirpesc, vorbesc, 1nM'g in sud şi Munt.. 'ivăsc, IIp!Jăsc, d,;păsc, vOJ'băsc, m{/,j'g in nord. " . Iveală, albeaţă in sud:" şi Munt., ivală� albetţă În nord. Bc(d, bco{i'f, în sud şi Munt., bat, bată în nord (Acest feno­ men al lUI e şi ea după labiale se observă şi În apes, apeasc"i, apesat, cum se zice in Galati şi Brăila, în loc de (J1u�s, apas(�, neşte) În nordul Mald. Perechc (des În Gal�ţl), p?i1'echc în restul Mold. (după cum jJ(l,ringul se numeşte şi perttng in sudul Mold.). Dar: tCclunc1 rc­ ,gaz in Vaslui şi trcsurii În Dimboviţa. Saftea, (în sudul Mold�, ca şi in MUI1t.) precum şi urarea: Saftea! Sti nu mat liteu! (stea în loc de .-stele" în nord!). In ceh ce priveşte pronunţarea luI cc, ge, În Fo:;şanl şi Ga- ]aP, ca şi în Tulcea şi, prdbabil şi În Ismail, se pronunţă Întoc­ I [115] COMUNICĂRI ns " -.' ---------_ ...... =--_., :ţilat ca in Muntenia, pe cind' iri restul Moldovd înclină. spre ş.], In sfîrşit, pluralul de la ceaşcă 'şialteIc' e in sudul Moldo­ -vei şi in Muntenia ceşti, pe CÎnd In norde ceşt'i. Tot aşEţ't'[.ţ rnuşc!, în nord JJWŞt'f. . . " .. ',Nu ştiă care din aceste' dciuăprciminţăTi cîştigă teren. Faptul că pronuntarea muntenească a ,luI 'ce,fie se iriliitd{!şi peste o jiarte a MoldoveI (rriai ' ales peste Vrancea) ne-arface s11 credem .că pronunţarea muntenească cîştigă teren, cela ce ar fi mai plă­ ,cut (cel puţin mie, ca Gătăţean), Căci evident că' pronunţarea 'Iirnbil literare e cea muntenească l Această afirmare va stîrni 'poate o furtună' de indignare la Moldqvenl' şi mă vor taxa de -trădător- (cum am fost «trădător» şi in politică ne!in,ind cu �uş;! !) .. / 'Dar .... , a.micus Plato, sul magis amica veritas!' " Insă rnl-e frică să nu fie aşa, căci am constatat că multe forme moldoveneştl' se intind şi peste Muntenia (aşa cum urita .Iotă a Moldovencelorse poartă şi în Muntenia pînă aproape de .Prahova, de unde incepe tin port femeiesc compus din două fute, -caşi in Transilvania, cela ce, evident, e mult mai frumos I). .Ast-Iel in estul Mimtenil se zice (li in loc' de de şi alamite, ca Î'11 A1oldova, iar locuitorul din oraşul Buzăi, cind te aude zicînd. a4âl'nU:c, cum se zice la ţară, te taxează de «ţăran»! După .cum ulluI Muntean nu-t place deloc intunecata pronunţare moldove­ nea scă, tot aşa Focşănenilor şi Gălăţenilor nu le place pronun­ ţarea, şi mai ales îritoY1area, fraze! Dorohorenilor, şi incă şi mal .puţin a Bucovinenilor. Acela, care e forma Iiterară şi care se ]::ronunţă in Focşant şi Galaţt aşa cum e scris, e, fărăcontrazi­ cere, maî plăcut decit aceala (care înclină spre aşeala!) în res­ .ţul MoldoveI (caşi decît muntenescul iila de alt-fel). August Scriban Un dascăIgrec la Iaşi, Gobdelas . in decursul epocii fanariote cultura era 1 eprezeritată 1n Pi"inci- pate şi prin desvoltarea Întinsă pe care o luase, în secolul XVIlI în deosebi, învăţămîntul grecesc. Era un curent puternic pentm răspîndirea cît mai largă a cunoştinţilor clasice şi mai' puţin a celor ştiinţifice, ce se cuprindeau În programele şcolilor din ora­ şele cu puternice colonii greceşti. In Principate au existat şcoli mailîntii in capitale: la Bu- [116] ",) li&- P. CONSTANTINESCU ':""""';;'---,-" -"-�,_""'.- ... " .. -.,-.,,� ... ,,,,-.v.,_.- .... _.- ... .,.._-i. --. - . .",;:. :,., ,,' .,',. '�"_.� .. '''''''' � .. ,,-,- •. ,- .. ,�.-.,:, __ --, .:._--,: ... ,-,,��.-,-----c-, ,-- .< .::.;<>,._, . cureşti, iflfiinţ�t,� Î}1că d�)e 'ţinlpul ItJiŞerban Cantacuzino, sprh;, jhlftă mul.tşide Brincovanu, iar In secolul XVII1 ajungîridvcea ll:laJ'Ueplinorgaţ1izată;' la laş+şcoala grecească îşi trage-tncepu­ riie de rhal't1riitt, 'sedesăvl�şeşte şi aceasta: în secolu/XVIII. Cu tJmpul invăţtlllllntul grecesc se .răsptndeşte şi'n ţirtuturile provin- d1'!e; se' desCl�id, 'de pildă, ştoli la Botoşani şi Galaţi. ' 'Aceste şcoli erau .cercetate in primul rind, de fiii, Grecilor' stabiliţi in rar'ăin 'diferitedreg�torii sau ocupaţii,' dar şi de odras-,,' Iele-boerilorvornini sauuneori -- mai tar - de copii de-ocondi­ f.iesociaIărnai: modestă'. Astfel"că acea:sta mişcare didactică greacă rel)rezenta singurul izvor q� cultivare a odrasle/or boereşti din Principate, Într'o vreme cirîd-căutau cu toţiis.ă qOll1pl�Că Domnu'..:· lui,' În' deobşte Grec. " Multi din conducătorii şcolilor greceşti 's'au intîmplatsă fie , oameni de o deosebită' cultură; intre ac�ştia fu şi luvăţatul pro�, fe'so't si autor didactic J)clfwtr'iolj l'/Indiotall!l (;of)(/dlts sau '(II' �jblJlţ(!lâs, cum îi pli1cea'Să-şi' mai zică. ' , Grec originar din Papsani, situată la poalele Olympului ; puţin probabil de 'originii nobilă, judecind după acel «de� 'ce nu uită a .şi-I a.dă,Ltga lil nume, mai sigur pentru a sebucu ra de mai multă COI1- �ider�!ie printl:e străinii Intre care' se refugiase. Aşa titlu de !la'" btetă şi-! adaugă numai pe tipăriturile din Varşovia şi lipseşte pe cărţile tipărite Ia laşi, unde era bine cunoscut.' . "'Studiile şi le-a făcut în Italia, ca mai toţi invăţaţii greci ii timpului, 1) de-unde obţine'frumoase cunoştinţi şi ale c'ărei uniyer­ ::luati îi confe.rătitltll de �doctor în artele libere şi filozofie» 2)­ sau numai;.doctc)J' ît) filozofie" --'- cum se intitulează, pe. o Istorie a lui Alexandru cel Mdre din. 1822. A studiat şi'n Germania, ') unde şi-a desăvîrşit cunoştinţele de filozofie, specializindu-se apoi in ştiinţile mater,natice (Aritmetica şi Algebra), din care a publicat mai multe cărţi. In aceste ţări s'a desăvîrşit şi'h cunoaşterea limbilor clasice şi poaty tot aici a învăţat şi 1i.l11ba franceză, daca lUt cumva chiar în patri'a' lui Voltaire. Stăpîneşte foarte bine limba franceză, in care alcătlle�te, fără greşeli, una ain lucrările sale; cunoaşte perfect pe llllllţi istorici franceji, pecare-i traduce Î!l I 1). ef. Xenopol, «Istoria R'ominiloJ"», voI. X, laşi, 1896, pag. 181, 183. 2). Idem, pag. 176. I 3). N. G. Dossios, «Studii greco-romine»I,.laşi 190,1, pag . .39,. [117] - H7 >gt:eceşte-( ef. pentru' aceâ�ta";;6ttt'ai;:d�ra p�gina IV a, �lstCli'iej �1'�li AjexţLl1dt:U�) -penţrL\ ,.anu b�dui' c'ar .f C-�Iăt6rtt Î11 tin1f)i"IÎsţu(ţiilor >�3Ie' Şj;pfill Franţa, deşi pentru aceasta n'avem (lat<;",siglHc:: .,., ,'o Dornic de multe ClI119�'tinţi, p rezihţă i aspecitil>ulluie1i�jc.k�­ :pedist, deoarece tratează 'subiecte, qin materiile cc,l,e niai dispaf�h:. 'Dela, adevărurile absolute ale Aritrneticii ŞI Aigebl;�i trece tn. .ctQ­ 'domeniul' controverselor istorice şi'n special' este atras .de villţtă.­ şagul popoarelor vechi orientale ;,,(jela' studiile Iiteraturi! ,clasice rt;vipe pe terenul prezent şi prOlcti� ,'al,ştiinţil,oreC<),no,;'n,iee (ef. aceiaşi notiţă) sau se perde iarăşi în consideraţiuni deMetafizi�ă. a Filozofiei timpului. Prin mi.illca"şi inteligenţa sa deosebităajunge nunumai la' un capital frumos de cunoşţinfi, ci obţine increderea unei societă ţi de în v�ţilţi france]i "Sociefţ de France,polll� .l'ins­ .truction elernentaire» din Paris, al căreia me,rnbrucoreSPo,lldţnt, desigur pentru Orient, este ales. O societate cu caracter demo­ cratic, de dire pare să .f fost cuprins şi Gobdelas, 'de(�ar�ce,pr- . 'm'irea răspîndirea culturii ÎI1 popor prin instrucţiunea element#d. " După termin-rea studiilor in Apus, vine in Moldova şi se 'stabileşte la laşi, unde se remarcă imediat prmtre ceilalţi dascăli greci. In vrîsta' cea' mai capabilă unei largi activităţi este deocam­ dată numit profesor de Matematici la şcoala centrală din Iaşi, unde desvoltă o activitate prof esorală atît de deosebită că, bucurindu-se de simpatiile boerilor ieşeni, i se incredi nţează direcţia Academiei Domneşti din capitala Moldovei..' Pe tnnpul direcţiei lui Gobdelas, inaintea revoluţiei [,greceşti .din 1821, Academia din laşi era Intr'o stare de înflorire, după cum se poate vedea din corespondenţa unui oarecare din Logios Ermis ,din 1818 r), Extragem l�rmătoarele: «Şcoala domnească face mari "progrese; afară de cei o2upaţi Cll Iv1atel11atica, o mulţime de ti­ «neri urmează la cursul de limba elină, ce se tinc de către Dorn­ «11lJ! Gheorghios Therapianul». In aceiaşi corespondenţă se arată numărul elevilor din fiecare clasă; mai numeroşi sunt elevii din clasele li, 11/ şi IV. In cea superioară, in care Gobd':las preda Jvlatematicele, erau 39 elevi, din care 10 romini. Pe lîngă activitatea ped:tgogică ca dfrectorul celei mai inalte instituţii şco!ăreşti din Moldova, Gobdelas este şi un bogat autoJ' ,didactic. Tipăreşte mai ll1ulte Aritmetici, din care una, scrisă in greceşte in 181 J, a fost bine prirr]ită de însuşi tanti Alexandru, 1) ef. Dossios, op. cit. pag. 39. [118] , ",:" P. CONSTANTINESCU căruia pr�babU i-o fi inchinat-o casi o altă luc-rareuftetitJad� AWl Aritmetică o tipăreşte tot În I�şi În. 181' 8, io�rte mult. f6!O-" şită de elevi,i 'şcoalei centrale .. Pe un exemplar se văd se nUl aţi mai mulţi studenţi greci, precum: D. Dtogbenide, P. Calinichrd, - Rigas Insanghel �i C. Bacaloglu, şi citiva romîni precum: Neculat Carp, St. Mărgărint, D, Nrcolau, P, Antoniu, V. Constantinlu C�, 'Radu, C. Ioan, 1 Vernescu, 1) , Tipăreşte şi iriai' multe «Elemente de Algebră". 2) Nu neglijează însănici studiile literare, filosofice sau istorice. ·1.11. decursul celor 15 ani, cit a stat in laşi, după propria-i deda­ .fape; parvine sa în'gleb�ze mai multe lucrări de Filozofie, Eco­ nomie rurală şi Liti!T. 'ură, pe h1g el altele de Matematic& in afara: celor publicate, toate numai în manuscrise greceşti pe care le . perde intr'o inttmplăre tristă a vieţei sale. s; ocupase mult şi " de istoricii arabi şi persani, de istoria lui Alexandru cel Mare ş� . cuceririle sale in Asia, de istoria Pe�siei. Ca fruct al acestor cercetări traduce monumentala operă a Cavaleruluid'Ohsson «Ta­ bleau historique de I'Orienr-, pe care era gatae' o publice in 1821" cînd izbucni eteria greacă şi fu distrusă de Turci. împreună cu alte opere, ca unul ce luase parte la revoluţie. Ca orice invătat grec din vremea sa, a' fost unul din luptă­ torii intelectuali ai 'mjşcării de regenerare a poporului' grec şi n'a' . fost străin de mişcarea revoluţionară a lui Ipsilanti, Caeterist a luat parte la mişcarea din 1821, a salutat intrarea lui Ipsiianti În laşi şi a pllns căderea celor din urmă ostaşi la mlnăstirea Secu, dar mai ales a suferit urgia mîniei turceşti, năpustită asupra' tu­ turor Grecilor din Principate. Din precauţie Gobdelas ascunsese toate manuscrisele importante, care constituiau rodul celor 15 ani. de muncă studioasă, în biserica sf. Atanasie din Iaşi", unde era vre-un paroh IJrie'tin lui. Dar nu scăpară nici aceste .devastărilcr turceşti, toate fură distruse cornplect, Pentru a nu răsplă ti însuşi cu viaţa sentimentele sale patriotice, fuge din ţară trecind ?rutuL şi se stabileşte la Varşovia cu puţin din avutul pe care-I putuse salva, căci totul îi fusese devastat şi distrus. De nimic însă nu, regreta ca de perderea. manuscriselor sale, din care nu putu salva decit cîteva insernn2'lri\ 1) Xenopol, op. cit., pag .. 185. 2) ldem, pag. 1.76,. [119] COMUNICAAl .119 Intre aceste fu şi lucrareaeHistoit'(j d'Ale:1:an:dr(J le a!r��ul»;) tipărită in imprimeria universităţii din Varşovia' la finele anului 1822 şi închinată ţaruluiRusiei şi rege al Poloniei, Alexandru 1. bănuit de sentimente greco-file: E un volumaş de format mic (12),cupriflZÎndi 202 pagini -85 textul şi 86 - 202 notele ;sealîUurează la urmă o 'istă de sub:'" scriitori, după obiceiul timpului, ca ajutor; la tipărire. Printre a­ ceştia figurează contele 'de Romanto'v, cancelarul imparatului, mi­ tropolitul Kievului, directorul liceului din Varşovia, mai mulţi ofitern şi elevi ai; şcolii militare din capitala PoJoniei, printre carefigu­ rează şi un prinţ moldovean, Carol MavlOcordat: mai mulţiGreci domiciliaţi ',jnVarşovia şi clţiva rboeri romlni ca: postelniculIa­ covachi Rizu, spatarul C. DiSchina, care mai probabil vor fisub­ scris pe cînd Gobdelas se afla la laşi inainte de refugiu. Toti aceştia, precum şi subscnerilernai multor şcoli din Po­ lonia şi a cîtorva persoane din Dantzig, dovedesc că invăţatul Grec;' se intredusese în societatea cultă-numunai din Varşovia, ci 'chiar din Intreaga Polonic;----' tiecă era cunoscut mai' dinnainte, dar mati sigur irnpunindu-se prin prezenta şi .cunoştinţile sale. Cercetindu-i această lucrare, autorul se desprinde ca o per­ sonalitate cu numeroase cunoştinţi istorice.vbucurindu-se de un simţ critic deosebit prin comentarea Izvoarelor greceşti şi latine. IDin «notele» sale geografice şi istorice,. carealcătlles: cea ma� mare parte 'a volumului, se observă acest spirit pătrunzător co­ mentînd părerile istoricilor lui Alexandru, pe care se bazează­ notele sale: Arian, Plutarh, Diodor Siculul, Curtius, justin, mai puţin Seneca şi Ion Crisostornul, Istorra Jui Alexandru e alcătuită după scriitorii orientali, in deosebi persani, utilizaţi În traducerile lui d'Onsson şi Herbelot, care s'au ocupat mult şi 'n toate timpurile desprelskender Dboul Carnein, cum il numesc ei. In datele istorice. orientale se găsesc: multe asernănări cu inttmplările de natură legendară, cuprinse in povestirea noastră populară -Alixandria-. Este încă o dovadă a­ supra Jocului de unde ne-au venit scrierile apocrife poporane, adică elin Persia, de unde BogomiJii şi-au importat credinţile. 1). Un exemplar a fost în proprietatea lui AI. Larnbrior ; se află azi în colecţia «Bibliotecei Centrale» din laşi şi după care ne-am servit în stringerea celor mai multa date pentru articotul de faţă. [120] /'4:2.0 N. ·cA.: BOGDAN .�'----�----.------��--------�-----------------� . Cam aceste sunt puţinele date pe care le-am P1l.ţut culege :asupra )ui�,Qobdelas. ,. "Născut în patria luiHomer, îşi face studiile in Germania şi �::tanţa, in ale cărei cercuri intelectuale se distinge şi ajunge să [oace un rol cultural important in capitala Moldovei. Pe lîngă Clh '{iOŞtiţlţide Filozofie, Istorie, Matematică şi' Economie; stăpîneşte 'l;ille mai multe' lirilbi ; greaca şi latina, după citatele dese din autorii dtasici ; franceza o stăI)Îneşte ca' limbă de compoziţie ;germa\la • deoarece studiase in patria lui Goethe; probabil şi engleza judecind după ,citate de autori eitgleji ; în af�ua limbilor greacă modernă şi Tom ină, deoarece ocupă o dregătorie importantă in M.oldova; cătră sfirşitul vietei sale poate să fi învăţat şi polona trăind in Varşovia . .;Se Pare c'a mai cunoscut şi limba persană, deoarece citează -mereu pe scriitori, istorici şi poeţi .persani, care deşi sunt cuprinşi 1!) traducerile franceze ale lui d'Herbelot şi d'Ohsson, trebue să-i fi priceput cit de puţin; căci în multe locuri traduce el însuşi in frariţuzeşte diferiţi termin! persani. . Uri asemeneapersona], învăţat distins şi profesor cunoscut, deşi face parte din mişcarea culturală greacă, a avut o inrîurire .rolositoare asupra învăţămîntului dela începutul secolului XIX din .Iaşi, unde ocupă lin loc de frunte formînd multe odrasle de beeri romtni, viitori conducători ai neamului şi ţării romineştl. P. Constantinescu-Iaşi Herbul Mitropolituhd Petru Movilă. lVlu!te documente şi ilustraţiuni importante pentru trecutul ţărilor noastre romineşti se găsesc publicate în cărţi şi periodice apărute în cursul veacurilor precedente în Rusia, cu care, vrind­ nevrind, am avut relaţiuni strînse de ordin au numai politic, dar şi religios, social, economic, etc. Putini Romîni au cercetat literatura slavă în chip mai stă­ ruitor şi' îndestulător, lntrl\c1t toate străduinţile alor noştri, care .s'au devotat studiilor istorice ale trecutului tărilor romine, s'au \ ' .indreptat, de obiceiu, mai numai spre isvoarele din bibliotecile şi şcolile ţărilor apusene. Cînd cea mai mare parte din literatura slavă a întregii Rusii va fi cercetată, În interesul constituirii unei istorii cît mai corn- [121] ":; :COJ\,tUNI€ĂRI', plecte .a romfl1îsmuJui;;"atul)ci abia VHl1; ,))utea';SDcoti .că .avem o , . • . � ,: :: ..•• 1. . • descrierepreciză şi edificatoare a Întregului nostru trecut Intlmptător-rm-a căzut In, mînă un opjmportant, ,ij� trei vo­ .Iume, inJimba vnsească, publicat in 1903,la St.. Peters�urg, care -nuse găseşte nici in biblioteca UniversHăţeLlocale",n'id în,aoeia 'l.ţ Academiei Romlne, avînd titl!.!!: -Istoria ,Hltsskni,Slovesnnsli; de ,P. N. Polevoi.: unde.v.în tomul l, afli PutUkgăs'iîl1semnări(je o ;Îlnporfanţă vădită> 'asupra vieţii şi. acţivităţei fostului Mitrr,)poHt' al Kievului ,Pctnl1l[(11i,iliJ,. ,: ' , , ' , , Necunoscindrlimba 'rusească, n'am vputut: .extrage .din .acest op-decitilustraţia !tl)/'bnlni'j sau" 'J sf(J'iilcice avea acest Mitro- �olio..�iJ". polit, fiu al Domnitorului Mol­ dovei Simion Movilă, care, prin împrejurări ce .incă nu sunt destulrie bine lămurite, trecu în Ucraina şi ajunse a fi, rî­ dicat acolo în scaunul Mitro­ poliei Kievului, unde el creă apoi diferite instituţii culturale, organizînd pe temeiuri mai so­ lide biserica ucrainiană. Fcrrnaţiunea sternei Mitropo­ 'li tului Petru, va prezen ta de­ sigur, pentru specialiştii in heraldică, un interes deosebit şi cniar oarecare curiosităţi ce nu ştiu de se vor putea deslega cu uşu­ rinţă, -- căci pe lingă deosebitele atribute familiare ce Petru Movilă şi le insuşeşte in acest herb, precum e capul de bou, pajura etc., mai vedem că intregul aparat e surmoniat de o jliîlârie, .. de [ormii catolică, sau mai bine zis iczud/;că, ce Cll greu s'ar putea explica, faţă cu credinţa şi misiunea ce reprezenta acest Csp Tnalt al unei biserici pra.roslaruicc, Lăsăm in tot cazul altora sarcina de a descifra ��i explica acest document, care pînă acum a ramas ct: totul inedit 111 analele istorice alc ţărilor noastre, N. A. Boguan [122] ·}22 ILIE BARBULESClJ Sufixul -ăl indicind orlginea locală CompJetiiId cartea praf. G. Pascu : -Sufixele rom'ineşti",Btt-­ cureş:ti ] 91 Q,. prof, l. Iordan crede dn No. din O;;t.· 1921at «Arhiveis, la . p. 259, că limba remînă exprimă «originea locatii» a cuiva numai prin suf. -ean, pe care-I dăduse petru asta ş� . Pascu, -ar şi -aş, 'pe cari, apoi, le prezintă dinsul. Ca întregire a celor spuse acolo de Iordan, voi adăuga şt eu aici că, înafară, de acele 3 şutixe.i.Iimba fOmÎnă mai iare unul. . prin care' exprimă" 6�iginea {�c�lâ'; anume, în dialectul fstrc-romta. i e.vcuacest înţeles, suf. -l1f neaccentuat (pe lîngă, obicinuitul in toate dialectelenoastre -ean), care face plur, in -ţi, adică lăsînd afarăpeiniţial�i1 a�, Aşt-fe.I, un: locuitor al satului Suşnieviţa din JstriCL,e llU S\.ţş!1.J���1ţ, CLI' accentul pe penultima, iar mai rnulţt oameni. de acolo sunt Suşn evţi; un om din satul Gradine e un Grădinăţ, cu accentul�peari·tei�e[i.,iar mai multi locuitori din et "swlt Grâdinti. (Vezi Iosif Popovici: -Dialectele 'romlne. din Istria" Halle -a:-d: S�· 1914, p.IO). . Eliminarea la plural a lnlţialului i'i se face după, organtsmu! limbilor slave in deobşte, între altele şi după cel al croatei �i slovenei din Istria. Dar IlU numai istror. are acest sufix, ci şi limba Pominilor din Sirbia, măcar că aceasta din urmă îl are CLI o nuanţă tone­ tică deosebită.. In adevăr, la HomÎnii din Sîrbi a se află (pe lîngă suflxul-v-ean] încă -- Of la sing.şi � ti Ia plural, «indicînd originea locală». La, aceştia găsim, anume, 1I0JT!. sg.f.(i�j.gorat)· pl. Podgorţi(C. Giu:-· i glea şi C. VilSa11: Dela. 1tornÎnii 1;',:)1. ,')'c,-b locuesc Cazacii, caside asta sc inumesc Zapo­ roăci, cuvînt compusdtn : r!1te,anza ,,' după :Şi porogr-....::·�ragtlri, cascade. Noile ziceam zaporojeni. Intre aceste stinciZaporojenii -.. . . � " ,;' .,'. i j,." trec, cu luntrile lor, cari s-ar putea lovi de �le şi sfărima, pri- mejdnindu-şi viaţa, ca cei antici intre vestiteleScila şiCaribda. Miron Costin, deci, făcînd ceia ce În Filologie se numeşte «dccalque linguistique> ,a dat cuvîntului rominesc prag,<-"'C"" de care, fiindcă cunoştea limba rutcană (ucrainlană, malorusă), ştia că- co­ .respunde lui -porog» al aceleia, - înţelesul ucrainei de «cascadă» şi «curgere violenta a apei printre stinci-vCronicarul nu înregistra, deci, aci un înţeles' dialectal rorninesc al cuvintului nostru «prag». Această constatare a' mea, . pe lîngă rectificare la părerea lui -Pascu, mai arată iincă un lucru, dacă o punem in cadrul larg al Istoriei: că înţelesul de «cascadă» 1) şi «curgere violentă a apei printre stînci» l-a căpătat, fie şi numai această singură dată, cu­ vintul rornînesc «prag», nu prin atingere etnică a poporului ro­ minesc cu poporul rutean,..'.� ca s. ex. Ia inţelesul de «pădure deasă-») din rominescul latin codru = bucată (lat. quadrusvcvodru .> ci'todru = sfert - ci n�lInai pe cale culturală, anume prin Miron Costin şi numai CÎnd se' vorbea despre «porogi» deja Zaporojenii . Niprului. 1). Atrag atenţia, că' la mînăstirea Tis,mana din Oltenia se află o mică cascadă, care \ exista şi pe vremea egu!l1enului sirb Nicodim din sec. XIV sub Mircea cel bătrîn; poporul o numeşte 'cu tCfminul concret de «pişetoare», - spune hoţn }IFeI( ewo'iosn/ui .p(i.r'ilde{ni nostrn Nicodill/" ediţia Iosif Naniesc.u. 2). De care vorbeşte P. Skok, in Ardtiu (IiI' shwisc/(IJ P/lilo­ logic, XXXVII, 83. _:JJIÎ.� .-1 " ,' __ � __ ./ -.W--> ' , [125] COMUNICĂRi ·····12l} ��---.�<-:-:-�-. - ---------.---�--.--� ... _---...............-.�--_._- In�titut pectuL ' ,,', ' ", De artă parte .. «Societatea ruseascădtn King's College-, are -de preş�dlnte pe rus�l Trofiinov,pt:0fesor de ruseşte la Univer- ,",. .. _ . ' ',: .. ' \ '. - ., l '. sitatea .din Manchester; de vice preşedinte pe baronul MeyendotH, acum lector despre legile, instituţiile şi viaţa economică din Rusia la Universitatea din Londra, iar inainte'fdst lector despre Rusia 'şi legi!i! ei la Unlversltatea 8in Petrograd.' Ă�r se face de ',' 4 ori jreIună conferinţe.xel mai niuft despre Rusia şi viaţa 'din ea. De .alt-Iel; 'mai toţi conferenţiarii anunţati, că vor ţ.ne disertaţii in ,accst"atrşcOlarin "această So:;iefa'te's'!.lnt'''Ruşi.sau'Slavi:' baron � , r ,. Meyendorff, prof. Isajev, rniss Butkovsky, doamna Uvar ov, Cipe- iovi(\' Nabokov, PorOhoveik'ov,prof. .; Ljub..icky,Ivanov,' căpitan Rastorg��e��, �o,loneJ,P�t:k,in �tţ.." "':R''i,�,,'.,.' . <- Activifatea acestui -"School of Slavoriic Studies- urmăreşte, cum se vede În Prospect şicbiar din .cele ce arătai aci, de a forma q la Londra un simburede 'legiîturăitltre Slavi, În deosebi intre cei ce au fost' În Marele 'războiu aliaţi cu Antanta inpotriva Puteri- lor Centrale, pe de o parte, iar" pe de alta de a cunoaşte viaţa .internă 'a tuturor acestora şi mai' cu seamă a Rusiei. A cunoaşte bine Ruşiâ şi a' o atrage către Anglia in viitor pare a fi nu numai .rostul acestui "Institut Slavic-, ci şi al «Scolii de jurnalistică" şi al "Sbtietăţii ruseşti din, King's Cal,lege»' dela Londra .. Ceea ce urmăreşte,' pentru «interesul Ft:i!nţei",şi«lnstitut des etudes slaves" dela Sorbona Parisului, intru cît şi aci se ştie, ca la Londra, că toţi Slavii,' în sens panslavist' modern, sunt "In aşteptarea refa­ -cerii vechii şi'tnafii lor'\protecfbareRtisia" (v. «Arhiva" dela Oct 1921, p. 267),. Se înţelege, deci, la Londra, caşi la Paris, că va' trebui să .se tie multă socoteală de Rusia, care va avea Împreună cu ea, În laptele şi hotărîrile ei, toate Statele Slave de astăzi. Programul "Arhi��i" \ \ In ziarul liberal din Bucureşti «Viitorul" dela 28 Noemb. c., adică de după apariţia primului număr al -Arhivei», cineva scrie, iscălind N. A. I., un articol despre "Primele începuturi ale ziaris­ ticei" şi originea etimologică a cuvîntului gaz'etă. Intrind în do­ meniul' Filologiei, onciratul 40mn N. A. 1. spune: «Intrebatu-s'au ,mulţi dintre cititori de unde vine cuvintul gazetă? Nu s-au intrebat, , I i -����-�--� .. � . , [127] COMUN1CĂRI 127 :fiindcă nu fac Filologie. Neflind tspecialist, aş risca fulgerele «Ar­ iIjv,ei" dela {aşi care.rin: pti111 ui număr. de dtipă răil?0i':sl{tWmiţnl�,! • ,-., > .' __ .�.. . ': 0'0 • ,.' _.1,. '.' � '. " } .• _>" .' • 'c nu ştiu-dacă pe-drept, )JC toţi'filologii romJni. Mă voi feri, deci." Observ mai întîi, cu plăcere, că d. N. A� L e şi cult şi cin­ stit. E cult, fiindcă, În articolul: «Din Psihologia lui 1011 C. Bră­ tianu şi Bulgari �,ce eu am publicat În No. 1, n-a lnţeles ceia ce .a priceput pe dos un incult anonim dela o gazetă politică tot Iiberală din laşi (de care pomenesc in No. 2 pe Oct. c., p. 272): Că insult mem0ria lui lan C. Brătianu ; ci a priceput, ceia ce era, că nici vorbă de aşa ceva nue în acel articol al meu de' Psiho­ Jogie . istorică. E .cinstit, fiindcă nu vrea să-şi dea aere de a toate ştiutor, ca să sperie pe iuculţi.şi proşti,măcarcă aceştia, văzindu-I scriind şi de Filologie, i-ar scoate, atunci, nume de foarte invăţat.: D'ar,· pe. lîngă .' acestea'; observ-că ceia 'ce pe d.N. A. 1 l-a jmpl;��sionat deosebit la-No.: prim al «Arhivei- a fost Cii tica multă ce se face in el şi care s-a făcut, apoi, şi In No. 2 (din Oct.) şi se tace şi în acest No, 3 (din Ianuar 1922). . Pentru ca cei ale căror scrieri le atacăm aici să nu poată prezenta Criticele noastre altfel decit e ţinta lor, cată să fac acum o nouă explicare. beja in acel No. 1, in articolul introductiv «Un cuvint inainte», am arătat care vii. fi Programul nostru la "Arhiva". Reproduc din nou: «De vre-o 20 şi mai bine de ani incoace, atitade multe s-au serie sUIJcJ'(icialşi {all'J in domeniul Istoriei şi Limbii Rominilor, în cît va trebui s(� facem un llo1jas, ca să reoieuim. şi, cu date ne­ cunoscute Ştiinţii celor ce au scris în acea vreme, aii îndrepti'i1/'b eonclueiil« Iji (Jj'eljelilc lIn'. Şi va trebui să facem cu atît mai re­ pede această operaţie ştienţifică, cu cît acele greşcl'b nefiind cu­ n,()scu.tede alţii şi de mulţimea' diletanţflor că-s greşeli, (.�'U înccJntl ,'t ti luate ca temelie pentru alte cercetări; aşa că rezultatele a­ cestor noui cercetari, întemeindu-sc pc acele erori ale înaintaşilor. un poi fi nici ele altceva dcc'it neştiinţă şi neadeoăr», « In acest cadru restrins ce ne-am ales, metoda noastră de lucru va fi alta decit a celor pe care vom căuta' să-i îndreptăm; noi vom, aprofundn in tOCttc direcţiile şi cu toaie elementele ştiinţii istorice şi filologice de astâzi problemele pe cari cei de pînă acum, ;in rîvna lor de (Z sC'f'ie mult, le-au soluţionat numai prin cereeta1'l� la snprq{r,t(â a unor izvoare ,şi prin necunoaşterea multor altora. [128] IUE' BĂRBULESCU • :::;-'--:_:---,_�._.---:;_:-_,, �-:-o-_ .. Iar 'Jcea'SIăţirttă;ne, vom s'ili'să o,ajlll1gem;, publicind .nu numa1'; studii de -Cercetărb-, şi, concepţie, ci şi [oarte ,multe Recensii ,'În,;:,', dreptătoare, <;L1' privi re la' diferiteLe cărţi ce il ti apărut şivOl'a­ parea în domeniul ce, ne preocupă,v «Noi credem ca ac'eastăIJupI.-Y/.'ieioli:t(!t,; de ',/Jll'torlif, in Stiinta. .. '- - . . , ',. ce VOir{1 a indrepta, se datoreşte unei anumite Psihologti ; 'wn,iUiţi'i autorilor ei de "a -trece in ochii lumii, prin cl/utitatea, fie şi .super-. ficială, a scrisului.rdrept învăţaţi ca nimeni altii, pe de o parte; ia r pe de alta, că se da toreşte "ilnui "'�Jlirtt It!; (lici1, pri 11 care, a­ ceştia,' stringind II-şi toţi rindurile , au izbit În cei ce puteau să-i eontroleze,{JiI,pi!'d'icÎ ndn-'b, prin felurite IIII,dtiri, ca aceştia din urmă 5;1;' aibă ,lmdt;p1tblj�;1t critica Iorjndreptătoare. De aceia, opera Ar/!iCl:Î va fi de acj inainte, in acelaş 'tir)lp,şi una de mwă(,jr#, IIvoraltl,:de diirimare aspirituilli de gaşcă care a falsificat nu" "inUl/Iii 'l/tetu,da, Ştiinţii noastre, vi �iwlel'ănl,rill! Cu privire la Istoria şi Limba Rominilor. Această. operă morala o vom face mai ales la -Comunicări-, dar şi.în -Recensii-. Dupa credinţa noastra, deci.ipe care o prezentăm Tn aCQ} Program din -Un cuvînt înainte», de vre-o 20 de ani încoace ."-4.� :(cri", dinprieiJML .�aper(icil.!litiÎti'i .':iUstiJt!btli. jll'ift.';jJirit',tl {;mulnrn­ Itabi{, tÎegflşC/j (tI ciiorco, mai JI/!IItai lucruri roJ�iJ şi s-au tras, apoi, pe' temeiul acelor falşi.tri,' lilailwnuli concluzii!)l'lif:j'itu Îl1 aşa numitele cercetări de Istoria şi Limba Rominilor. De aceia, credem, că cel mai mare serviciu se" poate aduce astăzi Ştiinţii, nu clă­ dindu-se mai'.departe, căci s-ar clădi pe acele Ialşuri şi greşeli" ci. făcîndu-se critica indreptătoare tuturor acelor, rezultate .ale SU� perficialităţii asociate. 'Servim Ştiinţa astăzi, deci, Iăcind ceia ce s. ex. în Germania face, ÎI1 domeniul filologiei revista «Kr-it/t..,cher Jahresbericht Uber die Fortschritte der romanis.::llen Philologie», sau ce în- Franţa face, in domeniul Istoriei, revista din Paris «Hevue (;t'q.ti.mil' d'Histoire et de ILitterature», la care scrie si profesori d� :L \ " la Sorbona ClI nume euro,pea,n ca Mcillet. Nu facem prea multă Critică, deci, fată de marea lî1ulfiine \ ' de greşeli ştiinţifice €ari s-au îngrămădit una peste alta de atiţia ani încoace, ci dinpotrivă facem chiar puţină. Iar dad în această Critică a noastră atacăm tlneori, fiuc((,J'� ,1/(,}l11, tCJJI,pt;r(( 1i/,lutlnZ �a,ll. şi persoana scriitorilor, facem a� ceas ta potrivit CLI (;oud,:ţl;ilr spec'i(i(;tJ ale (ării noastre, cari sunt altfel decît cele ale ţării lui «i(ritischcr Jahresbericht» sau ale tării revistei «Revlle eri tiqţlC». Iri adevăr) la noi jlf)',soant:le cari _"..-' :r��; � �fE. ':. .. _ ... .T: � �� � , [129] 129 , .. COMUNICARi . ---'----------...,......- -----------_._�-�._. au scris şi scrlu din superficialitate acele sumedenii de falsuri şi greşeli,ncput;zut sti documentese netemeinicia Criticelor, (i:in-dc/ţ n-onţ)usibilitaţi ştienţifice cu cari sti ţac� o aşa dovadă, recurg la undtiJ't de natură socială; anume, sau i'l�tri9he(tâi in străină;­ tate mpotriva celor ce răstoarnă rezultatele lor, (vezi cazul lui Vesnic, aci mai jos, la rubrica «f�ecenlii" dt'sprecartea .. Două răspunsuri-}, sau Ui:<nt'l.it: 'altor cercetători lucrările acelor răs­ turnători (vezi cazt.l arătat în No. 2 din Oct. 1921 al .AI hivei-, Ia p. 247 şi cazurile dela No. 1 p.4 şi No. 2 p. 292 şi 294), ori, dacă nici pe aceste căi nu izbutesc, recurg la bîrfeli ca. «lipsă de: credinţă faţă de patrie» (vezi aici :rnai sus, la p. 95). , Dar aceste uneltiri, făcute eu. sl:opl.rl de CI ÎIi/per/iea .p'i cei c� fac critica superficialităţii să arate această superficialitate cu tal­ şurile şi greşelile Cii, pot, evident, ,,(i parali�'a(� ({cţi1niwa şlien(i­ fică aacestel Critici rndreptătoare. De aceea, chiar Înintcresnl $tinţii, tre�!/M:!'clmeo/'i atacate persoanele cari astfel o pltrali- t:CIlf,'rf. In cadrul acestui Program, ".Arhiva», inspiriudu-se din Isto ria. dezvoltării ideilor culturii omeneşti, crede că slujeşte Ştiinţa În deobşte şi cultura rominească În deosebi, dacă, precum face, Iasă ilclilinc'l lilJcrtrtte de a se manifesta oricăror ide·iltJ"fjumentate şi. Gricărllillw(l de exprinuxre, fie cit de , -- pe care l-am arătat în «Un cuvint înainte" din No. 1, dela Iulie 1921, -- este, de a întrebuinţa toate­ izvoarele istorice şi filologice precum şi cele din urmă rezultate ale Ştiinţil, în deosebi ale Slavisticei, pentru ca să îndreptăm prea multele greşeli cari s-au tncuibat la noi, de vre-o 20 de ani in­ coace, din pricina superficialităţii în cercetări şi a lip'iSei de Ştiinţă .. In acest cadru al activităţii noastre am cuprins, fireşte, rn , rindul Întăi greşelile din lucrările profesorului Iorga, care, in acel. 9 [130] 130 IL1�, E_- -'-'-::B�Ă_R"B_'"'_U_'_l:;:.....'E:.....SC_� . , _ răsttmp, se SI I ŞI caută să scrie cît mai. mult şi care, desigur că tocrnai din pricină căscrle prea rrnulteşi mult, nu. mai 'are vrer.he să cunoască toate Izvoarele-si nici Sfiintlle 'ajuMt0'3f.e'caSlavis� tica. S-a văzut aceasta In No.J (din l�lie) şi 2 '(din Oct) şi se vede cu prisosinţă incăln acest No. 3 (din .Ianuar) �le"A:rhjvei" .. Toate aceste le facem, insă.vdin rivna ce avem ca Ştiinţa romi- _ nească să nu clădească mai departe greşit, intemeindu-se pe lip­ surile ce arătăm; Profesorul Iorga, dacă ar urmări-să facă adevărată Ştiinţă, ar trebui, fireşte, să docurnentezecă n-avern dreptate in cele-ce-i arătăm. Aceasta .insă n-o face, desigur, pentru că nu poate; şi, nu; poate; fiindcă - cum dovedim mereu aici -nu e În curent cu toate iz, voarele şi nu cunoaşte Slavistica, măcar că· fără de ea nu se mai poate face astăzi niciun pas in domeniul Istoriei şi Limbi! Ro­ mlnilor. Dar fiindcă nu poate să ne răstoarne prin Ştiinţă, ÎI1CedrC� cel puţin prin tema patriotică a acelui -patriotismus latrans-, cum jjzice prof. Mehedinti in ultima-i scriere. Să mă ierte prof, Iorga , adrni­ -nistraţia, printr-o firească politeţă şi chiar ClI înd�n1!lul nostru al Dfuturor, a trimis revista' şi invăţaţilor din străii1ăfate,- ca profe­ sorului universitar din Apus de care vorbeşte prof. Pascu Ia p. 86 .aci, ca lui Meyer-Lubke -şi, natural, lă'noi, profesorului Iorga. ale -căruigreşeli le îndreptăm în chip destul de liniştit şi rece. Iorga însă, - in loc: să o primească obiectiv şi să caute a se .indrepta după arătările documentate ale ei, ca profesorulatrein -care,a scris vlui Pascu (p. 87),' care spune că a învăţat multe lIucruri din Ştiinţa -Arhivei- , -- a găsit cu cale să ne trimită inapoi -ostentativ numărul, împreună cu o scrisoare autografă, al cărei 'cuprins îmi repugnă sa-I mai prezint şi eu aci. L-a arătat însă, , 28, J., i\1ă bucur că revista apare iarăşi şi J·i liulnt j.!1'()g/'(�mlll. Cu deo-­ sebit interes am citit articolul d-voastră despre pe. Lucrarea lui, Stinghe e şi de aceea insuficientă, pentru că dinsul s. ex, din­ Evanghelia lui Matei, care se află la Biblioteca din Londra, a, utlizat numai fragmentul din Crestomatia lui Gaster, in care în­ tîmplător nu vine nici un exemplu, pe cind ar fi găsit in întregul text din '. Arch. glot. itaI. Comunicările d-voastră din dorneniuf Slavisticei sunt acuma. roade lli,1w reniic. Cu privire la cazu rile din Ps(altirea) Vortoneţeană), şi eu m-am exprimat la fel, şi mă bucur că ne potrivirrr în pareri. Evident, ci-voastră aduceţi încă: mai multe asemenea cazuri. ,Aşa că, e păcat că J!Îniî acnm, t7elfL' jlfiVosich, nici ttn !:iltt1Jist cu aden/rat cU}loseiitol' În male1'l> J1IIY s-a O(:ullat cn limba �·o1fl;tnâ. ClI Înaltă cOl1sideratie: W. Meyer-Li'lbke» , . Aş mai putea da. aşa aprecieri elogioase şi din partea altor­ universitari şi academicieni din străinătate. Mă mărginesc, lnsă, .. deoeamdată, la ceIe ee prezentai. Aceste aprecieri, a ,lui Meyer-Uibke şi a celuilalt profesor: universitar străin, invederează încă odată spiritul de gaşcă din scrisoarea pomenită a profl Iorga (v. şi No. din Iulie 1921, p. 157)" şi că .Arhiva" cu cercetărlle şi rezultatele· ei ştienţifice, face, itlL adevăr, serviciu Ştiintii romÎneş ti. < E bine să se afle încă, o dată. ..Ilie Bărbulescu I , � [133] tra RECENZII , Max Vasmer. Studien zur albanestschen Wortforscbung, -dans Acra et Commentationes Universitatis Dorpatensis, B Huma­ niora I,Dorpat 1921, in 8°,71 pages. Recueil de 103 adiclesd't'tymologie albanaise . . ' "; Quelques rernarques : J(/.'âkl'i 'rnassue, gourdin' < roumain gh'foagiî idem < lat. '*G!fl1:ic(I = claTI/S (31) - "Claeica aurait donne en roumain *chlâecă. -- Alb. 7.l'r5l.r7; roum, ghlo((gr! <:: lat. *cZrtroe((. Mlfg(il) 'crepuscule' 'llrcÎ1i(t) =:=: scythe '" )lllnilu, d'OLl * Pr'irnt, Pr'ut, le nom de la ri­ viere qui travcrse la Moldavie, mot rendu par les Grecs par :fI';p""z et Tfopn&; < păr-, p/�r-, )ior-, cf. gr. rr2ipw 'passer, traverser', "°20; 'action de passer, de traverser; cours, conduit, courant d'eau' .• ,alb. l'J"lll'ti, pru}"(( 'conduir�; porter, transporter, apportcr' le suf­ :fixe - â1f(t), -1/'(11, (Sobolevski , Einige HypotlJesen liber die Sprache der Skythen und Sannaten, Archiv fiir sJavische Philo!ogie, 27 (1905) 240--244, considere le mot Prut comme un compose de 1'(()'- + *wd(l( It) 'riviere abondante en eau', eL aveste aodha 'eaux', ancien Îndien odrdi, )participe 'jalllissant'). Bulg. jionÎI est clJ1prunt6 au rOL1l11ain ali a J'albanais. Deja Miklosich, . EtYl11ologisches Worterbuch der slavischcn Sprachcn, :.259, d(�rivait bulg. ]i{))'(i'{ du roul11ain }!ÎriÎ/Î. [134] 134 G. PASCU J SiJ,lJatil, sopedă, 'hache' maln ţnpatti 'hache'. , Tn1ndâjină mal'i, (Hristophorldls] trendcl'ină, ten/lei'i.ni'i (bot.). 'mellsse' de montagne' < huIg. (Gherov) trtuol, trător; d'oa roum., trtnlm· 'bourdon, faux bourdon, mâle de l'abeille' (61 ).-- Ct, l1Ia-­ cedorournain tindiUniJ, (bot.) 'rnelilot [aune'. Les etyrnologies Jro�osees par l'auteur POUI" beZ'biţiz (lOOq 'sandre' (7) et pad(il,) 'etage' (52) S'Jl1t deja connues (v. Pascu, Viata ROfl1!neasc.1, Octoprel913, et Beitrăge zur Geschichte de.' fiinttlhiscHeHi Pl1tioJogf�; . 73J. "" o. eascu Petru Constantinescu. Rolul Romîntet În epoca 4� rege-· nerare a Bulgariei. Iaşi, 19\ 9, în �9,'1 00 pai. !,;-,,"', ',i, ;-t"�Jl-! '(�"t:.,:�?,�::;>,.f.; ' __ ;', ( " ,,: .. �.. > r .... ' ,."., 'q�t?���\�t!�:"'a�ţ(wţ� S-,�< �r?glls in «SemiŢlurul. de Slavlstică­ de suf) di'recflă d-Jlii pl'of. Ilie Bărbulescu la Uruversitateadin laşt., Scopul 'Ill,Cr�lii,' îÎi' afară d� a ItIrgi vederile noastre. cu pri­ vire la r6hri Rbm(Hiei in epoca de regel1e�are li Bulgariei, ritat, e$ie,'duptr'E�ih '��lt6rul spune În iti'troducere, «de a" contribui' CIt', �)- cît d'� i;nfi�ni& pâ'rte la' apropierea cel putin it celo� douăpo.:.- Poa;e .. :: .. �.'T ,� . . In această tendinţă se întrezăreşte concepţia autorului, că" sforta�ea 'iNtetectu�iătrebue pusă şi in serviciul utilităţii publice­ ca să nu rît,mie numai o căutare in templul adevărului. 'J udecâ'tă suţ; acest dublu aspect, lucrarea contribue pri1L noile dâte laimt)ogtltirea materialului istoric, precum si la îndrti- ':. î·, ' i' .' I�. .:,," I • marea reală a vieţii noastre politice, care ar fi revenirea la po- litica traqitională de bun,ă inţelegere cu Bulgaria. , Autori", acum profesor la liceul din Bir/ad, fost student ai:' ci-Iuj prof.lJie Bărbul,escu la Universitatea din Iaşi, ar fi putut ajunge­ la altă concepţie politica, \ dacă într'adevăr d. Bărbuleseu ar fi "patriot romÎ.n bulgarofob.\ ClllJ1 îl îllvinueşte d. prof. Şt. Mlade­ I10V dill Sofia. (Vezi «Arhiva" din Oct. 1921, p, 271 \. Materialul lucrării este \ Impărtit În două: partea intăia tra-� tează epoca de regenerare a Bulgariei ln legătură cu tara noas­ tră şi a doua constă în expunerea iz.voarelor cJl1suftate precum şi altele neîntrebuintate de autor. Partea Întăia a lucrării jcuprinde trei capitole. In primlll sunt expuse fazele de desvoltare ale poporului bulgar şi relatiile 110as-' t , , [135] t , , tre cuei, pănă la sfîrşltulaecolulu! al X:YlII-!e;a. Intru cit c�pitolof serveşte: de' introducere; expunerea evenimeotetoreste sumară, ţu -cr:ed'c;l, chiar. putea să lipsească', qeo�r� cen'�"re conţripuţH noi.; nu ajută ia, intelegerea problemil şi nici nu face parte din epoca, de regenerare, Capitolul al doilea cuprinde renaşterea culturală a Bulgariei, care încep�\mal ales .. d�a a,p,R,riţia În>Fl62,a «Istoriei ���\'o .. bl!!Gara­ a poporului, ţarilor şi sfinţilor bulgari .. de călugărul Paisie.Se continnăactîvltatea prin episcopuÎSofronie din Vraţa, care-şi ti_o . păr! în' H�06, ia Rimn{c, preqicHe"sale'cu sprijinu! 'll1itropolitului Dosithei. U,\ \' " . • " Bulgarii, prin noul spirit format de cultura naţională: rea(>· ţionareatontra stăplnirii tU�Cţştti}"fati parte a1Muri> de Greci" in. mişcarea din i &21, âpoi 'impl-eUltă cu Ruşii În iS2.8 contra Ţţlrd­ lor;' cind' dpit�'�idbulgar ' M�n;a�koY: concepea .�. Bulgarie nea- �. .! 1 1. I ',' � . "�o �: ':; - : , • f ' ,': ' ·,1 J" nrnata.: Astfel ura Musu!mariilorcreştea contra Bulgarilor şi se concretiza prin acte de 'cruzime, I dete'�nl'inÎlldenligrati(mea elelllei.t- , tului 6l;lgarîn ţâr'i!e noastre, 'To't aClun se creaf� rio1 bande' de ,haiduci nationali. bulgarl. Mişc�rea culturală din anii '1820-70 e făcută cu' 'spriJjmi, liogaţil�r negustori' bulgari, mai ales�' a celor �efugiatiîn: oraşele munte,ne. .' ,; ,,' El' p'unba'iele une'j' actiuni pentr ti infiintarea de şcoli pri-" , ..." _ .. ' . s .• mare în Bulg aria şi ajutorareacu fondurt arculturiî naţionale. Se' tipăresc ia 110i abecedare, gramatici, manuale de istoria llimii �i alte scrieri religioase, cari se răspindescÎn diferite centre ditt . Bulgaria. Bucureştiul era într'adevăr în această epocă izvor de material didactic şi alte publicaţii. Bulga I'ii reuşesc' in 1870 să capete infiintarea exarhatuluj, de cînd incepe o nouă viaţă, prinSI)rijinul bisericii nationale. Comitetele bulgare din Bucureşti şi alte oraşe scot ziare şi foi w c Glracter politi c şi cultural. Tot acum (1.869--'-70) se plin şi bazele unei societăţi ştiinţifico­ literare la Brăila din iniţiativa lui Drinov, Drulllev, Stoi::t110V, şi alţii. Organul soceităţii apare în 1870 la Brăila, de unde În J 880 se mută societatea ,la Sofia, iar din 1911 se transformă în Aca­ demie. Datorită activităţii culturale Începută în cea mai mare parte" în Muntenia, se numără în Bulgaria, în a doua jumătate a seco­ lului al XIX-lea, scriitori de sa mă : poeti, nuvelişti, istorici şE f: � .Jogi, al căror nume autorul le citează. [136] 8: NtCHrtA Materialul acestui capitol este expus irimod atlaHticşi con­ ţine multe date referitoare la manifestările culturale ale' Bulgari­ lor. lnsemnătatea ştirilor pentru noi e mare, dacă se ţine sarnă cît de puţin cunoaştem viaţa culturală şl politică ,a poporului bulgar pentru această epocii.. . . . AI treilea capitol cuprinde mişcarea politică, pe care fruntaşii bulgari intelegeau s'o facă alături de' r?uşi, Sirbi şi ROI11Îni. . ,: . , , Se torrnară comitete secrete organizate in afara graniţii ,turceşti. Bande de bulgari inarmaţt treceau Dunărea din ţara . noastră, pentru liberarea poporului lor. La inceput bandele sunt dezorganîzate şi numai in .urmă se formează comitete organi­ zate . de propagandă revoluţionară. Aşa avem Î11 1 $56 "CO­ mitetul central» din Bucureşti intemeiat de Ivan Cazabov împreună cu C. A. Rosetti şi alţii. (Vezi şi"Arhiva� din Iulie 1921,p. 96). In acelaş an se institue între Bulgar! şi r�ol1lÎnl «Sacra coaliţiullC» care, prin cele 7 articole din' statut, org anizar ă comitete în Bal­ cani. Organizatorul haiducilor la noi şi in Bulgaria a fost r,a­ kovski, un literat şi istoric .. Bandele din Balcani, aveau în această vreme in fruntea lor pe Panaioti Hitov. Adevăratul organizator al acestor mişcări naţionale fu' Ljuben Ka'ravelo�. Impr eună cu Levschi,el pune în 1871 la Bucureşti bazele unui comitet revo­ Juţionar, Răspîndirea ideilor rvoluţionare se continuă prin .Botev, Zairnov, Stambulov, şi alţii. Unii sunt din. Romînia, cei l113i multi .găsesc În ea un sprijin sigur. Politica revoluţionarilor bulgari unitară în scopul ei, avea 'trei curente: Levschi era reprezentantul naţionaliştilor exclusivişti, Karavelov se gindea lao alianţă balcanică, în care să intre şi Pomînja, {ar Botev reprezenta curentul rusofi!. Poporul bulgar prin aceste manifestări ajunge Ia conştiinţa valorii sale etnice, cerînd astfel independenta 'politică. Autorul . , 'conchide că nici Rusia, nic;i Serbia n'au jucat pentru ridicarea Bulgariei un rol desmteresaj, Intru cît DU le convenea crearea unui stat mare bulgar la sud; iar, dacă au avut si concursul lor, a- I • ceasta pentru că aveau comunitate ele interese. r de alarmă al' Bucovinei, care, dupa" cum, spune autorul (rig.144-161), dela 1848 În' coace, mergea cu paşi repezi spre; rutenizare. Ea reprezintă" o tncercare de respin­ gere _ a,sll,şţirţC:(if. partiz;an,i;l6rc,a:uzef,ruteh�" �Q Bucovtna- (vezÎ'pre-, fafa�: pg� Hi'şilV), care afirmădrepturile el'erflentului rutean asupra. păl11iniului �ucovinei� pe care-I locueşte dtIl timpuri străvechi. ': , l. Nistor constată' că; prin număr, etementuf, ruteajr prepon­ derează asupra celui' iomihese;da�t nu Citează mii exact' st;Wstica de care se serveşte (pg. 2; 156, 158). Ar fi bine sa'ştim din ce an e statistica oficială' 'din care se inforrnează. lmbrăţişează chestiunea in larg şi face un istoric al Rapor­ turilor Rutenilor cu Moldovenii din timpurile cele, mai vechi şi pănă astăzi. Distinge două epoci in care Putenf au venit să se aşeze' pe pămîntul Moldovei (pe scriitor li interesează numai o parte din Moldova cea mai veche, anume Bucovina): 1. In timpuri foarte vechi, pe vremea lui Stefan cel Mare, , cînd ei veneau «cu drag> să colonizeze pămînturile moldoveneşti ca nişte pribegi, ori ca prizonieri de războiu, În luptele pentru Pocuţia ce-au ţinut pănă la moartea lui Ioan Vodă cel cumplit. 2. In veacul al XVIII-lea, Începînd de la 1766 au continuat În toiul războiului ruso-turc pănă la 1779, desgustati fiind de starea rea dela ei din Galitia şi Lind atl·aşi de bunul tratament din Moldova. Aceşti pribegi s'au aşezat mai întîiu Între Nistru şi Prut. apoi s'au scoborlt mai în spre Sud,' pană În valea Siretului şi CIi Sucevei. [140] 1.40 ' 1\'\AFKiAf�ETA ;.Şo;..,:,T-=E:.:...;F A:.;:;� N:..;.:ESC=- :..:' -=U_' _ "Col<)niştii ruteni, ajunşi:' in', Moldo\:ra, fi� din bună: voe, fi", ''C,(I, prizonieri de războiu, după spusele lui Cantemir in Descriptio ,'Moldaviâ�, la începutul veacului al XVIII-Ie'aerau cu desăvîrşire .asimilaţi de Romini; dela ei Însă ne-au rămastn toponimia Mol­ dovei cîteva numiri şio sarnă decuvinte in graiul viu, care lipsesc din celelalte dialecte (pg. 24)." Rutenil veniţi in timpuri' tirzii, prin veacul al XVIII-lea, pri­ mind necontenit vsucurs dela conaţionalii lot' din Galiţia, şi-au -, păstrat naţionalitatea. Suntem de părere că Rutenii se vor fi aşezat in Moldova şi .inainte de epoeaIui Ştefan cel Mare, deoarece găsim .urrnătoarele .aşesăn, cu nume rutenese 'mai vechi decît timpul domniei acestuia, astfel: Forone[, citat într'un' document dela 1435 (vezi Dr, D. Werenka, ,7'oJ)ofP·o,Jlhie dcr Bul.,:owina" pg. 119, 120), SforoJin'eţ -exista' la J 448 (acelaş, pg. 9,8), lIavrileşti la 1453, Ri'idt"f.uti pe vremea lui Alexandru cel bun, care, la '1402, Înfiinţează aici o episcopie, 1Jrilhă,şcştt:, despre care Marele Dicţionar Geografic al l�omil1iei menţionează că:e o aşezare foarte veche, LuCCtvă(ul,sat despre care se spune că y fondat înaintea descălecatului. Nistor ii dă urmatoarea" etimologie: Luca,' nume propriu. cu terminaţiunea ,- fH'ţi (-ăliti). Dar poate si! fie şi ruteanul luka (vezi toponimicele Prelucaşicuvintul prelucaldinplsl.vaa-ka. (lonka) = rom. luncă, oglinditÎl1Mw1tenia în toponimiee ca Luncavăţul, Ca să nu admită că se �(or fi aflat Ruteni. în .Moldova îna­ inte de descălecare, Nistor respinge tradiţi» despre prisacarul latea, de ori.gine rutean, despre care aminteşte Miron, Costin Î11 a sa Poernă polonă, şi zice că această tradiţie e o plăsmuire poetică. Dar vedem că şi D-sa se interneiază uneori pe tradiţiuni (orale) spre a-şi intări afirmările (vezi pg. 50). i Face, deci, Ş.tiillţă oportunistă, iar nu adevărată, contrazicmdu-se ast-fel. Afirmă, dar fără nici n dovadă istorică, că Rominf sunt rasa aborigenă a acestei părţi', a Moldovei (pg. 1, 29). Insă D. Onciu, Originl'lc PrilWil'rtletor Iiominc, Bucureşti, 1899, pg. 78, 79 spune că: «Moldova deşi\ făcea parte, in toată intinderea ei, {'jin imperiul lui Trai'tn, n'a fost coJonizată de Romani. Terit oriul acelei intensive colonizatiuni romane in Dacia cu::erită de Traian, , I prin care s'a dat naştere ai:i poporului rOI1)ln, cuprindea numai Oltenia cu partea răsăriteană a Banatului Ternişean şi Ardealul. ·Celelalte părţi ale Daciei Trai4ne au rămas încă mult timp nea­ tinse de influenţa etnică a rOl11aniSl11llui. ,Numirile topografice de 551557'72 7G [141] ·.RECENZU. 14f ..,0, aici ali ramas dace pe timpul stăpînirii romane .... Dupăpfirăsirea' Daciei, cîmpia desc1lisâJa R.qe Carpaţi.rămase, timp indelungat, pustiu loc -de trecere al oardelor barbare, ce năvăliră după 'vre� muri. Dar deţa după risipa Hunllor (453), părţiledin Nord de Car­ pati, se găsesc ocupate de Slavi (citează pe Iordanes ). In:Moldova Slavii, întăriţi cn admigrări nouă diil părţileruseştt.ve'au conser­ vat sub stăpînirea altor.neamurt pănă ia venirea Romtnifo r, cărora le-alI transmis �nlllllrrilesrave ale multor localităţi şi ape (citează ,pe cronicarul palon" Dlugosz)»: ' De' aici reesă că nu Daco-Rorntuit au călcat Întăi aceste locuri, .ci :o .populaţie slavă. Rornlnii nu au făcut primele lor aşe­ zări îrJ"Moldo,v.a; dectt dupăce tara .a fostpă răsi ta de Pecenegr şi se afla�llb..stăpînireaCurnallilor (Onc.u, op. cit.; pg. 85). Chiar dacă şev�r fL acoborlf mai înainte, din munţi, au preferat veri­ santa Carpatilor, dinspre Transilvania, Dacia felix de altă dată, nu părţile răsăritene, ce zăceau În lntunertcul barbarieişi al nesi­ guranţei, Iar Nistor 'nu dărimă absolut cu riimic această părere a lui Onciul, pe care o are întreagă Ştiinţa astăzi, dela care şi Oneiul. Dar 1. Nistor ne spune că Înainte de a veni in atingere cu Rutenii, Romînii au avut contact cu alte seminţil slavoue ca Anţii, şi Slavinii (pg. 2), care năvălise asupra Dacie! indată ce Gotii şi alte neamuri germane s'au retras de aici. Pe Anţ! şi pe Slavini H admite prin veacul al VI-lea şi al VII-lea la Dunărea de Jos, în luptă' de pătrundere cu Rominii (pg. 3), dar că aceşti SIa vini şi Anţi, precumşi Uglicii şi Tiverci, pomeniti de Nistor, cronicarul; rus.. intre Nistru şi Dunăre, au fost . asimilati cu vremea de Ro­ mini, a căror torţă de expansiune şi asimilare sporea mereu prin admigrări continue din S. Dunării (pg. 3). Amintirea acestor se­ minţii slavone trăeşte însă şi astăzi in numeroasele numiri topo­ grafice slavon e, răspîndite peste tot teritoriul rominesc deopo­ trivă şi sint de origine foarte veche (pg. 4). Intre aceste numiri ci tează pe lUldăuţi şi Cemăuf'i.ln aceste cuvinte Însă noi reclltlOaştem radicalul vechiu �Iav Rad- si C! c�'n- si sufixul -odi prefăcut in -li/iţi, adică cu preface rea lui 1) Înu,� frecventă Îl� limba rusă: ruteană. l'Jobolevskij, Lel.:ci'i 1)0 Istorii russkaglJ jaina��leltite mesta, po pre­ brojanl�to na llanuaril188J g, Sofiia, lŞ85, ,pg. 57. şi .74). Din "Cercetarea etimologieiacestor cuvinte-se lămureşte următorul a­ -devăr istoric: Pestenlşte aşezări. vechi, cunumiri slavone, a ve-o :11it o populaţie' care 'avea in c limbă pe .� prefăcut ln..«, care nu 'putea săfie decît ruteană, şi numai devreme -deveacul al XII-lea Dacă pe 'aceste numiri autorul le scoateca ptoveuite=dela Slavo- I e niicei vechi din veacul al VI-lea şi al VII-lea"am yreâsil ştim pe -care lesocoate .ca vechi rutene.ica aniintire.dela"acei, Ruteni, ve- ,uiţi in Moldova, după"părerea, sa,ce! mai. 'de���lUe în timpul.lui, Stefan .cel. Mare,căci nu citează niciuna (pg. ;24). , În expunerei sa negIijea?ă părerea celor mai multi învăţaţi '�cum că Anţiiriu sunt o populaţie deosebită de Ruteni. Apoi făcînd istoricul relaţiilor Ruhmilor, cuRol111nii (Moldoveni), trebuia să iri­ ceapă ,chiar de la timpul' apariţiei acest,OrAnţi,(şi Slaviiii), pe pămîntul Moldovei, ca strămoşi ,ai. .Rutenllor de astăzi, nu, cum incepe O-sa, dela timpul lărgiriifruntariilor ţării Moldovii pînă "Ia Nistru şi Cerernuş, (Hoeâeu, S(rat şi Subsira: ::- Genealogia po­ 'poarelor balcanice.jpg. XXVIII spune: «Indată' după trecerea şi .aşezarea Slavinilor peste Dunăre, foastele lor locuinţe dintre Olt şi Nistru au fost ocupate de cătră porţiunea cea mai apuseană a .Anţilor, antţme de cătrăRuteni, 'nre s'au grăbit a apuca Moldova, unde au răm�s În curs de mai mulţi se:oli, luptindu-sesau în­ frăţindu-se acolo Cll PecenegiişÎ Cum anii, apoi cu ROI11Înii". R. Iloeslcr, Bomânische Studien, Leipzig, 1871, pg. 321 vorbeşte în .acelaş sens despre Ruteni. N. 1o"ga, Geschichte des rUI11ănisch�n Volkes 1, Gotha, 1905, pg, . 1 19 zice: "Dela căderea Unguillor, Ruşii in multe şi mici grupuri organizate in formă de stat şi-au ,eşit din statul lor. Caşi alţi batb:ui, ca�i fraţii lor Slavinii, şi , ca urmaşi ai Anţilor, de prin\ve1cul al VI-lea se îndreptară spre Sudul cel ademenitor. In tim�ul lui Sviatoslov dela Kiev, care gîndea la un imperiu dunărean, alte neamuri ale poporului rusesc, încet şi sigur, în drul11ul.spre Ţarigrad, -şi au intem'eiat' sate şi familii. La sosirea Jor ei au o:::upat văile de sus ale Nistrului Prutului şi Siretului\ Dar despre toate astea d. Nistor parcă nu ştie nimic. [143] , RECENZII 143 Respinge ipoteza despre intinderea principatului de. Haliciu asupra unei părţi din Moldova, iar -diploma blrlădeană de la 1136 a lui lvaneo Rostislawicz o consideră ca Q plăsmuirede mai tirziu. hlt�'U;l capitol special se ocupăde Huţani, pe care-i socoate Ruteni veniţi din, Galiţia, aşezindu-se În părţile muntoase din­ spre hotar şi desnaţio nalizind o Populaţie rornlnească mai veche .aflătoare acolo, dela care le-a rămas În limbă multe cuvinte ro­ mineşti. Rutenii, care s'au aşezat la şes, ali fost ei desnaţionali­ zaţ! de Rominii stăpînitorii cîmpiilor. Arată apoi desele migrări ale Romlnilor din Bucovina in Moldova şi a celor din Moldova în Bu­ covina din cauza imprejurărilor vietii grele de suportat, dease­ .menea şi sporirea elementului rutean fată de cel rorninesc, Acesta este, pe scurt, cuprinsul lucrării lui 1. tiistor. Dori­ torul de a afIao lămurire cu privire la rostul Rutenilor În opera ode aşezare a statului .moldovean, ia partea lor de contribuţie, cu interes o ia în mînă, dar .nu rămîne satisfăcut din cauza celor 'mai sus observate. Apoi Întîlnim la fiecare pas afirmaţii arbitrare, ca d. ex. aceia dela inceputul cărţii: că nicăeri, in Europa în­ ureagă.mu se găseşte pe. un pămînt atit de Îngust atitea frînturi «le neamuri (pg. 1). Dar În Transilvania nu e aşa, dar in pen. ibaJcanlcă, nu-l tot astfel ? (Vezi, doar, J. Cvijic, Raspored balka­ nskih naroda = Rînduirea popoarelor balcanice, studiu publicat ;ia Belgrad '. in 1913!) Fireşte că proporţiile, numai, variază În raport cu teritoriul. Sau, tot astfel, afirmaţia arbitrară: că ,�excedel1tltl de număr . al Rutenilor asupra Moldovenilor s'a dobindit numai prin presiu­ nea organelor administrative şi prin corecturi ulterioare in dosa­ rele de conscripţie - afirmaţie, care poate să. fie adevărată, dar pe care n'o dovedeşte prin nimic (pg. 1). Iar o carte de Ştiinţă nu poate proceda astfel. Mai găsim in această carte a lui Nistoridentificări de nu­ miri fără explicaţii, de ex. pe Ruscia, dintr'un document, o pune in legătură cu Rusciorul, fără să arate de ce (pg. 7). Prezintă Într' un mod nu tocmai clar raportul numeric Între Romini şi Ruteni, servindu-se de presupuneri (pg. 81). Tot aşa nu ne mulţumesc unele afirmări filologice, d. ex. acea ,, [144] 144 MARGARETA STEfANESCU • . ........ __ �_�._,.�..:...._ ......... �u... ,_�. • Căci din cercetarea vorbirilor dialectale seobservă şi excepţii la regulile stabilite de legile fonetice petrecute in timpuri vechi În, limba romină, in cuvinte Împrumutate (in care o accentuat, CÎnd: in silaba următoare a urmat tl sau fi,· devine diftong 00), ca de ex. mold. carioo(a (din kartoffel) şi basarabean poroşoace = prafuri (din rus. por6,�ki = praturi), etc. Apoi mai afirmă: că nu Ruteru! au putut Jntemeift unele sate care au termiuaţiuni rornlneşti În .�. (�şti, - ei«, Dar oare nu "se poate­ da şi unor astfel de cuvinte Cll radicalul rutean şi terminaţlunea romineas ză interpretarea care am dat-o celor de mai sus (ca Cel­ năuţi şi Rădăuţi)? adică că două popoare la timpuri distanţate s' au aşezat unul peste celălalt; aşa caşi pentru. cuvinte ca: Vo­ roncovăni, Soroceni, Corogeni, Solonceni, Zaboloteni, Volosenl, Berezeni, Voloşcant, Dolheni, Hrăniceni, Zahoreni, Dolheşti, Brăhă­ şeştt, Havrileşti (vezi "Arhiva» Iulie şi Octombrie 1921 şi Ianuarie 1922. - Aceste cuvinte nu Se găsesc chiar Tn Bucovina, dar ne-am­ luat dreptul a le cita aici întru cît ele se află în Moldova şi Ba­ sarabia care împreună Cl! Bucovina alcătuiau altă dată ţara Mol-· devii). Putem spune, deci, că Ruşii �- Rutenii au denumit locurile, şi ele s'au păstrat aşa cum au fost repetate necontenit de gura Rominului, rămas stăpînitorul aşezării pe care au intemeiat-o Ru­ tenii, ori la a cărei intemeere au conlucrat şi Rutenit : iar apoi; ClI timpul, colonia a fost desnaţionalizată de elementul stăpînitor politic. In rezuma t cărţii acesteia ii lipseşte mai întîi metoda ştlen­ ţifică docurnentatoare, căci cuprinde mai ales afirmări arbitrare i îi lipseşte cunoştinţi filologice,' singurele prin cari, avindu-se în vedere cuvintele topice, s-ar putea lumina Istoria celei mai vechi colouizări a Bucovinei ; şi cuprinde un oportunism naţionalist su­ părător, ca în cazul, pomenit al interpretării legendei cu Ruteauul latea, care nu poate aduce după 'sine decit convingerea că această earteuumai Ştiinţă nu face. De aceia ne mirăm cum s-a putut ca răposatul 1. Bogdan; care a recomandat-o Academiei spre a o tipări, ba incă chiar să o traducă şi în nemţeşte, a �juns la usuratica judecată că: «pu­ blicarea ei ar contribui, mai, ales in momentul de faţă, la Iămu-· rd'ea tuturor problemelor l1�ţionale din Bucovina» în "Analele Acad. Rom.», seria II, tom. XXXVII (a. 1914--1915), Partea admin. şi dezbat., Secţia i�toricăJ pag. 80, despre şedinţa dela 31 act. 1914� Margareta Ştefănescu waw [145] f(I�CENZll 145 N. Iorga. Două răspunsuri ale unui istoric: D. Czernln şi politica Romîniei; Un studiu al D-lui Vesnici. Iaşi 1917. In această cărticică, autorul mai Întăi analizează oarecum. "Cartea roşie» austriacă a diplomaţiei contelui Czernin din vre­ mea .neutralităţii noastre dintre 1914--1916. Pentrucă In aceasta analiză se face numai politică, şi deoarece «Arhiva» are rost ştienţitic, trec peste .aprecierite lui Iorga despre activitatea de atunci a acelui ministru plenipotenţiar al Austro-Ung ariei la noi. In partea doua a broşurii autorul se ocupă de un studiu, pe care, sub titlul «Les rapports serbo-roumains, passc-present­ avenir -, răposatul sirb Vesnic, fost profesor al universităţii din Belgrad, fost prim-ministru, ministru plenipotenţiar al Sirbiei la c Paris şi membru al Institutului din Franţa, l-a publicat în iranţu­ zeşte in revista pariziană «Revlle des Sciences politiques- dela 1 S Iunie 1917. In acest studiu, Vesnic', spre a-şi susţine ideia pe care eu cel dintăi am documentat-o în Istorie; că au existat în trecut cele mai strînse legături intre Pomln: şi Sîrbi iar nLI cu Bulgarii, ia drept autoritate cartea mea «Ii,clali07ts âe« !iOUJi/,(u;us a.rc« {C8 /:/';1'71('';, les Hn7garcs, les (j-riJes ct l« Creatie, Iaşi 1912, şi spune, Între alte, următoarele; «De cette amitie 'serbo-roumaine I10US allons donner ici quelques echantillons, en les jinisaut princijJa­ ll'meut dans l' mtrmfJ{] de jl{-r Ilie Hărbulcscsc, protesseur it l'Uni­ versite' de Iassy, paru dans la merne ville en 1912». Şi, apoi. Vesni.' extrage din această carte a mea diferite părţi, spre a-şi documenta teza. Din pricina acestei fapte a lui Vesnic, prof. Iorga e foarte supărat pe dinsul in broşura-i de care vorbim şi il mustrează că ar fi spunind -neexactităţi- în tratarea chestie! sale, şi că (re­ produc): «greşelile despre legăturile sirbo-romine în veacurile istorice le datoreşte d. Vcsnici ji1"r;/esrm!tlli dill [r(,.'ji de al cărui studiu --- Îl crede bmlÎ .rc autor sÎr!)o(i7 I � se foloseşte. Putea sir, ca ui« In schimb brosura care cuprinde G01il1ll!·iclI{'irr, CE' am făcut în 1914 Academiei din Belgrad». Iar greşeli, spune iorga lui Vesnic, sunt; că «Cei dintăi organizatori ai bisericii romineşti, vom observa însă, n-au fost Sîrbi, deşi nu ne-ar părea rău să fie aşa. l\1itro­ polia rnunteană e fondată de Greci, iar a Moldovii de Moldoveni, în legătură CLI propaganda minăstirească a călugărului !JI(fcn!o­ nereu Nicodim». Aşa scrie Iorga, intre altele, în brosurica sa. Din aceste citaţii, - dar, şi din alte fraze ce nu mai repro­ W [146] 146 ducem aci -se desprind trei elemente sufleteşti [a autorul ei. Intii, supărarea lui Iorga pe Vesnic, de invidie că acesta scrie, într-o mare revistă europeană, că, In chestia «Raporturilor sirbo-romine­ ce tratează ia drept izvor istoric cartea mea, iar nu Conferinţa lui Iorga. Al doilea, stăruinţa Ce pune Iorga, de a arăta că cartea mea nu ar fi avind valoare ştienţifică, cum crede Vesnic, ci că valoarea ar fi numai in Conferinţa sa. AI treilea, în sfîrşit, insi­ nuarea intrigantă a lui Iorga (vezi şi p.129) că Vesnic ar fi luat drept autoritate cartea mea, nu fiindcă ea avea valoare ştienţifică, ci pentru că acesta din urmă, crezindu-mă încă sîrbo-fil la 1917, voi să dea . el prestigiu rezultatelor sirbo-Iile (cari ii conveneau) din carte. Toate aceste 3 elemente sunt însă Ialşuri. Să le arăt. In insinuarea ce face, cu gîndul de intrigă in folosul său, Iorga spune un neadevăr: că rezultatul pomenit din cartea mea se datoră unei sir bo-Iilii a mele, şi că am fost in 1912, dar că atunci, în 1917, nu mai eram . Adevărul e altul: că, în sensul aci arătat şi din acelaş motiv psihologic al preocupărilor mele ştienţifice c, viaţa Sirbilor, eram încă şi sunt în totdeauna «sirbo-fil-. Dar, in chestie de po­ litică externă, numai intru cît văd că «sirbofilia- mea nu strică nevoilor existenţii politic� a Romînilor aşa cum le concep eu. Sirbotob nu aşi putea deveni, însă, nici intr-un caz. Această intrigă, ce incearcă să facă, spre a sdruncina prin ea şi credinţa ce străinătatea avea În valoarea ştienţifică a cărţii mele şi a ridica valoarea Conferinţei sale, îmi dă dreptul aci să mă apăr şi să spun profesorului Iorga, că eu nu-mi schimb re­ zultatele mele ştienţifice şi sentimentele cu cari ele mă insufleţesc, după anumite interese, ale :vanităţimele şi ale politicianismului (fie acesta şi aşa numit patriotic), cum şi le schimbă dînsul. Se , 7 [147] 147 RECENZII -----------------------� �------------------------- -ştie, doar, că în -Geschichte ' des rumănischen Volkes- (ct. p. 1), adică la 1905, Iorga era germanofil şi susţinea că viitorul nos­ tru va înflori prin alimentare din cultura germană 'şi legături po­ litice cu ea, nu din cea nesolidă franceză, iar că in 1913 devine gennanofob şi straşnic de francofil! Această ciudată schimbare contrazicătoare de părere, pe Care adevărata Ştiinţă istorică o re­ pugnă, a dezvălit-o de mai multe! ori prbf. Ovid Densuşianu În revista sa «Viaţa Nouă» şi altădată praf. G. Bogdan-Duicâ, ca secretar al Ligii Culturale, in cartea acesteia "Romînia şi popoa­ rele balcanice», Bucureşti 1913, p. 4�. Se ştie, doar, de asemeni, şi au relevat încă alţii (între cari Ovid Densuşianu) înainte de mine, cii toată viaţa sa larga a fost evreofob în scrierile sale, dar că, dela 1916 încoace, deodată a devenit evreofil, cum se vede s. ex. in ziarul său «Neamul ro­ minesc-. Măcar că şi cultura germană e aceiaşi in 1913 ca în 1905 şi cu toate că nici problema evreească nu e astăzi alta decît inainte! Tot aşa se schimbă Iorga şi în alte probleme (ef. p. 1-2 din acest No. al Arhivei). Aceste schimbări contrazicătoare i le' cunoş­ ,iea desigur şi Vesnic cînd scrise studiul său, şi de aceia nu puse temei pe afirmările ce Iorga face în Conferinţa sa, măcar că ea fu ţinută între Sirbi la Belgrad, Nu eu sunt de vină, dacă Vesnic nu-i dă atenţie. Spre a-I cîştiga pe acesta, deci, nu era nevoe să se declare pe sine sir­ bofil, ci să aibă soliditate ştienţifică la lucru. Dar văzurărn că Iorga mai face o a doua încercare, spre a scobori valoarea cărţii mele şi a ridica Conferinţa sa pe care o neglijează Vesnic, Arată, anume, că În studiul său, Vesnic comite mai multe greşeti de fapte istorice, pentrucă utilizează cercetările mele iar nu conferinţa sa. Astfel, Vesnic spune acolo că «orga­ nizatorul bisericii muntene» a fost «sîrbul Nicodim". Aceasta e greşală, datorită de Vesnic "profesorului din Iaşi», adică mie; căci, spune Iorga, «cei dintîi organizatori ai bisericii romlneşti n-au fost Sîrbi ci Greci. iar Nicodim nu era sîrb ci macedonean». Două greşeli deodată, deci, cari ar arăta, afirmă Iorga, că nu are va­ loare cartea mea ce utilizează Vesnic, ci Conferinţa sa - măcar că cartea mea aduce o sumedenie de documente necunoscute şi inedite pe {) intindere de 366 pagini, faţă de Conferinţa-i de vreo citeva pagini. De cit, Iaptele istorice sunt altfel, 'decît le ştie Iorga care [148] 148 --- .� ILIE BARBULESCU nu cunoaşte toate izvoarele; sunt aşa cum le arăt eu, dUPZI izvoare" noui, in cartea aceasta utilizată de Vesnic la p. 222, şi cum le complectez Încă in -Fonetica alfabetului cirilic» la p. 71. Anume: biserica ortodoxă din Muntenia (şi Moldova chiar) îşi pL!11e mi­ tropolJţi,--cînd, In a doua jumătate a sec. XIV, şi-i ereiază--atlr-, nători numai în ultimă instanţă, prin dogme şi felul cultului, de patriarnia grecească a Constantinopolului, tot aşa cum a stat ea şi in urmă pînă astăzi; in conducerea şi organizarea interioară a ei, însă, biserica noastră a avut spirit şi organizare !ilnrii încă dela începutul existenţji ei fără mitropoliţi sau episcopi, adică încă de'­ cind, prin sec. Xll, a primit, ca limbă a rugăciunilor ei, pe cea slavă şiImpreună cu aceasta alfabetul cirilic. Cu toate că atîrna, . ca dogrne şi fel al cultului, de Patriarhia grecească in totdeauna, organizarea interioară a ei in Principate o face, primitiv însă, din sec. XI! piuă pela mijlocul sec. Xlll biserica bulgărească, iar de acum înainte cea sîrbească, care incepuse a înăbuşi chiar şi pe cea mai veche bulgărească, prin prestigiul ei politic şi cultural nou. Cind se Întemeiază mitropoliile noastre dar, in Muntenia şi Moldova, în spre sfîrşitul sec. XIV, exista în Principate de mai nainte 'organizarea; ::;t1'lJw,'ciî, fie sub forma-t propriu zis sîrbească, fie sub cea maccdoneană (a Ohridei, care, cum arăt În -Petanons des f. Ba, ce e şi mai interesant, pentrucă trădează şi mai bine zbuciumul lui Iorga în potriva autorităţii scrierii mele pe care acum de invidie vrea să o combată cu orice chip, e faptul, că nu mai departe decît in o altă Conferinţă ce ţinu la Academia rornină In 1916 şi care a apărut în «Anale» şi broşură separată sub titlul: le mai găseşte autorul încă în cuvintele acăiare, cind are sensut de atare, chiar in atare macedoromin şi tarc, in (lCU, «cmu, aCltfrl" '!1; în Yac('i etc. Pe toate le scoate, cum le scosese şi alţii Înainte, din lat.eccum şi alte cuvinte ca lat. ta.lis etc., În compoziţie cu eccum. La nimic altceva nu se mai 'gîndeşte Procopovici, Citind această broşură, pe care autorul a avut amabilitatea: să mi-o trimită şi pentru care-i mulţumesc, 1111 gîndesc, Iără să vreau, la observaţia ce, mi-am permis a face prof. S. Puşcariu III No. din Iulie 1921 al «Arhiveiv Ia p. 154, CLI privire la metoda. de lucru a acestuia. ' .. Metoda moclcrnii de cercetare, --- ziceam acolo - in oricare Stiintă e una dintre cele'. mai de seamă achizitii ale evolutiei cu- , > \ > > .getării omeneşti. Această. metodă cerc 'impc'ralir dela oricare cer- cetător, Cit să cuno((,sc((,\oaie ieooarcle relativ la problema sau. problemele ce studiază iji h'i [ie ?:iz curent cu orice rercciore (i'ir:ul/i de alţi oameni de Ştiinţă inainte de dînsul cu privire la aceleaşi, probleme, ma'; ales cînd aceste cercetări ale înaintaşilor alt ajuns, pe temeiul izvoarelor, la rezultate noui. Cel cel ce nu faee astfel, nu intrebuinte ază metoda I modernă în cercetarea sa ci pc n;r� occh» a spiritului obscu·mntist medieval, care fiind mărginit în ori- 1 ) [151] RECENZII 151 zonturile sale pentrucă nu urmărea să cunoască totul ci 1l1tma'i, ceîî plăcea cercetătorulai, ajungea mai totdeauna !a1'czttl!rdc ne­ conforme CIt acle1:ilnw'ile reale. Aşa că, pe de o parte din pricina necunoaşterii tuturor izvoarelor, iar pe de alta fiindcă nu are în vedere rezultatele noui de dinainte de dînsul, un aşa scriitor nici nu se poate zice astăzi că face Ştiinţă, ci mai mult roman, sau orice altceva, dar numai Ştiinţă nu», Aşa spuneam in No. din Iulie al -Artiivei-, iar acum, spre a lămuri adaug, că metoda obscurantistă medievală, care nu cu­ noaşte toate izvoarele şi toate părerile intemeiate şttenţiflceşte ale problemei ce discută, de aceea nu face adevărată Ştiinţă, ci roman sau' poezie, fiindcă, din momentul ce cineva clăcl(:ljtc o lli)''f'frC a sa, fc'iriî sâ aibc1 înl'edC'l'e altă părere documentată care coniraeice sau (li"irtmil pe a sa, evident că nu întemeiază pe ceva stabil, ci numai pe închipuire trecătoare, părerea sa. Iar adevă­ rată Ştiinţă nu se face, decît cînd intemeezi, fie şi o ipoteză, pe adevăruri sau fapte învederat stabile şi reaţe, cari, prin puterea lor doveditoare, au înlăturat valabilitatea socotită stabilă a altor adevăruri sau fapte cari le-ar clătina. I Spusa-mi din Iulie şi cu lămurirea aceasta de acum se po- · trivesc În totul şi pentru metoda de lucru a lui Procopovici in lucrarea sa despre BC(;U,Hh ba chiar cu metoda sa în general; · căci n,u numai în această scriere, ci şi altă dată in alta, a pro- · cedat la fel: susţine sau formulează o părere mai mult sau mai puţin pe rsonală, dar fân), si'i caute mai nainie a' afla, prin multe citiri, dacă nu cumva vor fi alte izvoare şi alte lucrări cari con­ trazic sau răstoarnă părerea sa, aşa că, de asta clădeşte pe în­ chipuire şi lipsă rde Ştiinţă. Aşa a făcut la 1908, şi tot astfel astăzi. In adevăr, la 1908 Procopovici a scris «despre nazalizare şi rotacism-, o broşură în care vrea să arate că faza prin care s-a trecut Ia rotacism este nazalizarea vocalei după care venea un u, şi că .,f\.. in vechile texte romine reprezenta, tocmai, nazalizarea vocalei după care se scria. Spre a susţine astea însă porneşte dela greşeli din pricina lipsei de cunoştinţi în domeniul Slavisticei, deşi fără de această Ştiinţă nu se poate rezolva nici Într-un fel chestia lui�f\.. şi a ve­ chiului nostru rotacism, In adevăr, Işi Întemeiază acel rezultat al său pe faptul, că crede că şi in mediobulgara existau ioealele 1/1(­ eele paleoslovenice (din sec, IX) ,1, şi i�, pe cind, in realitate nu [152] :152 ILiE BAPBULESCU 'existau atunci (cf. Conev) ; pe aceia C1 trece fără să cerceteze originea paleografică a lui .-1\ şi se mărgineşte a afirma că a­ ceastă literă s-ar fi derivind din "', CUlJl i-a spus Weigand care nici el nu e « wir klich sachkundiger slavisr-, CUlJl zice Meyer-Ltibke (cf. p. 132); pe faptul încă, că n-ar fi găsit (spune la p. 20), in nici ti scriere ee a « putut consulta», despre originea deosebirii .intrer şi " la noi, cal"e deosebire nu a «găsit-o şi la Slavi». Şi altele de acestea lipsite total de cunoaşterea Slavisticei, În urma cărora, totuşi, din ele şi peste ele, clădeşte explicarea-i mai sus arătată a vechiului nazalism şi a lui .;f\. nazalizant din care a eşit rotacismul, Habar n-are Procopovici însă de existenţa cărţii mele «I:o- netica al(rrbetulwicirilicÎn textele romine»; care tratează şi ches­ iile acestea ale sale, -- m icar că asupra însemnatelor rezultate nOut pentru Ştiinţă aduse de mine acolo (şi într-o lucrare anteri­ oară ce am scris în limba croată ) a atras atenţia profesorul uni­ versitar şi academician rus T, Florinski], cum se arată În Iiecista }J,cn!rn Istorie, Arheologie ·riFilologic din Iunie - Octornb. 1902, p. 285; măcar că Academia Romînă, tinind socoteală dei.no('n(iile ştiinţifice din ea o distinsese cu premiul mare indivizibil -Heliade Rădulescu»; şi cu toate că, în sfîrşit, dacă făcea Ştiinţă cu me­ toda modernă, trebuia să ştie ca în 'această carte se află, pe te­ meiuri de nOlli date şi pe baza ultimelor rezultate ale Slavisticei necunoscute de dînsul, soluţii cari cel puţin contrazic, deşi chiar răstoarnă, explicările sale; atît cu privire la sunetele II. şi I� me­ diobulgare, cit şi despre.)\ fonetic şi originea lui paJeografică care nu e '" ci s; ca şi despre i şi 1/;' intre cari nu .a existat nici o «Ieosebire-, cum scorneşte Procopovici fiindcă nu cunoaşte nu nu­ mai Slavistica slavă dar nici pe a Rominilor din textele rornino-slave. Dacă Procopovici lucra dupe metoda modernă iar nu după cea obscurantistă medievală, trebuia ca, înainte de a da explică­ rile acelea ale sale, să afle de existenţa -Foneticei-, să combată şi să răstoarne rezultatele noui ale mele din ea; căci aşa, liîsîndn-lc sâ. existe contrazicătoa.�·e ală�nri de ale sale, din .. Nazalizare şi Rotacism", a săpat dinsul lnst�şj orice soliditate şi stabilitate ex­ plicărilor din lucrarea sa. Dar Procopovici nici nu ştie de exis­ tenta -Foneticei alfab. cirilic- oare tratează şi chestiile sale. Tot eu aceiaşi metodă obscurantistă lucrează şi în tratarea-i despre Eccum-. Se învîrteşte pe loc, într-o exasperantă polilo­ ghie, spunînd intii, elim arătai la Inceput, că, la trecerea acestui .cuvînt lat. în limba romină, vocala-i din siIaba finală 11 "a fost I [153] RECENZII 153 sincopată intotdeauna», pentru ca, apoi, totuş, să găsească că la .aculo, acolo, ocolea .nu "a fost sincopată-, ci că aci, prin abatere , -avern de a face cu un u şi o secundar», iar pe ii din iacă; a.cii­ turc, etc., pe cari le pomeneşte la pg. 3 şi 2 ale broşurii sale, nu-l explică nici într-un fel. nici măcar ca II «secundar», cu toate că, evident, acest il, n LI poate veni. din finalul lat. am al lui eccurn ; căci eccurn ar fi dat rom. I ac, ca IUPU111 > lup II :::> lup, pe cînd slavicele ruhc, "balto, *dalto, etc., sunt rom. ruf/î, balt«, daltl�. Dacă Procop, ar fi lucrat dupe metoda modernă, Cale cere ÎntÎi cunoaşterea a tol ce s-a scris asupra subiectului ce tratezi, trebuia ca, Înainte de a da acele explicări cu tăceri şi «abateri» contrazicătoare.Tsă cau te a şti, dacă IlU cumva mai sunt alte pă­ reri argumentate despre acelaş subiect, şi pe acestea, dacă sint, să le combată şi să le răstoarne, pentru ca, apoi, să clădească 'părerea sa. Procop. insă care citează şi răscitează peanumiţi amici de 'metodă (caşicum Ştiinţa şe face după prietinii) habar n-are de lu­ crarea profesorului P. Skok dela Universitatea din Agrarn, care, .in «Arlii» [icr Slanisclu: Philolo qic»; XXXVll (a. 1918), p. 87, 89 tratează şi despre rom. tar»; 0.[((,)'1:, acăiare, CUtIl1'l:, taca, iată, des­ coperind în ele nu numai elemente latine, ci slave : jako, jeto, etc. Sufixul --- câ, (din l(leii, care ar fi şi in acc'itare, etc.) Procopovici il scoate, cum văzurăm, din lat. eccurn, deşi nu-i explică nici 111- tr-un fel pe (l, Skok insă din slav. - ko dela ja!';!), =: o părere 110uă, care nu-i neverosimilă,pe cîtă vreme, cum spusei, rom. il în acatare etc., nu corespunde lat. uan ci mai curind slav. () din ruli«, balr«, etc. A clădi Însă, cum face Procopovici, (tZe'Uun: de datele şi pă­ rerea contrazicătoare şi răsturnătoare ale lui Skok, pe cari nu le cunoaşte, va să zică a 11U face Ştiinţă ci roman. Spre a nu construi in vint şi, deci, spre a face adevărată Ştiinţă, Procop. trebuia mai Îint(li să ştie şi să răstoarne noua părere a lui Skok ; căci aşa cum a făcut, susţinerea sa, cu «abaterile» şi tăcerile (despre ii) ale ei, nu are nici o valoare pentru Filologie. Lupta in potriva unilateralităţii şi superficialităţii acestei metode medievale şi pentru relntronarea metodei moderne largi de cu­ noaştere şi judecare a taitero« izvoarelor şi părerilor argumentate --,C unul din punctele Programului . Exagerare fără temei. Oricum ai concepe istoria, ca depozit, static ori dinamic, este necesară colecţionarea documentelor şi suntem siguri că altul a fost motivul care l-;a în­ dernnat pe Kog. să-şi intituleze astfel publicaţia. Pentru începutul [156] J 56 P. CONSTANTINESCU oricării mişcanistorice e necesar, în .chip firesc, colecţiouarea do­ . cumentelor pe 'baza căror să sere�I,ădească' trecutuţ adevărat; deci nu anumite concepţii istorice ar îndruma spre «arhivism». , Mai apoi autorul lărgeşte concepţia «istorică» şi a lui Kogălni­ -ceanu ; o vede sub Ul1 aspect general al omenirei şi cu un scop . moral. Kog. a fost un -tranzitiv- din epoca a doua a istoricilor 'şi un obiectiv. Deşi şcoala transilvănean:'! a influenţat mult asu- pra lui, el fost unul, din duşmanii neimpăcaţi ai «rornanomaniei-. 'Unul din meritele istoricului literar.'- după .curn vedem D-I Drag­ , nea lărgeşte cuprinsul «istoricisrnului» lui Kog. - este că cel dintăi a dat o împărţire a istoriei literaturii in trei perioade, aşa cum au păstrat-o şi" criticii' posteriori. In «Ideile literare- descoperă, inainte cu doi ani de data fixată p ănă'n prezent, primele păreri literare, ale lui Kog. cu oca­ zia unei recensii din 1838. Aflăm cu această imprejurare că Kog­ este -revoluţionar- sau «puţin revoluţionar», Însă nu revoluţionar . în ghilimele şi'n paranteză. De ,ce oare D-l Dragnea se teme de 'a-i acorda marelui om de stat idei revoluţionare, fără ghilimele? Kogălniceanu concepe literatura ca n�tionaIă; nu respinge 'traducerile,dar le cere numai din autorii prea cunoscuţi ca va­ -Ioroşi; Intre cei dintăi fu el şi ca admirator al literaturii .populare. Autonll. ca toţi biografii fw'aţi de 'nsemnătatea personajului 'ce-I descriu, alunecă uneori spre pacatul exagerării "şi I1U odată am putut-o constata in decursul lucrării. O pildă. Analizind «ideile literare» găseşte un merit nou- Încă unul - prin anticiparea scrii- torului «oglindă» Şi descoperirea la Kogălniceanu a «teoriei IT1,e­ diului», un embrion însă, cum se grăbeşte a adăuga, Dacă am -urnbla după embrioane, dăm peste uÎl alt premergător, In această ordine de idei, cu mult 111ai vechi: e «moş Miron Costin-, care ; atit de plastic a imortalizat influenţa mediului prin «nu este omul peste vremi, ci bietul om sub vremuri». Dacă ne Împăcăm cu afirmarea d-Iui Dragnea asnpra fixării lui Kogălniceanu ca un este\t naţionalist, care reprezenta de mi­ nune «burghezia» moderată, \ne pare cu totul talşă afirmarea sa ClI privire' la contrazicerea gustului artistic în raport invers cu \ ' origina socială. -Ţaranului îi va plăcea mai mult o pictură marină- căci s'a plictisit de carul cr boi ce va plăcea mai mult unui des­ cedent al clasei boereşti. Nirnlc mai puţin adevărat., Un singur exemplu: oare arta flamandă şi olandeză cu re­ producerea naturii şi vieţii naţionale de toate zilele n'a fost mai I [157] RECENZII -----�-_.-----�----------.-_. ��--_ . 157 . admirată de conaţionalii lui Rubens, Rugodryel, Rembrandt etc. i Dar d-sa croeşte această teorie pentru a putea explica gustul unor' boeri ca Alexandri, Russo, Kogălniceanu pentru literatura populară. Pricina adevaratii a acestei dragoste trebue căutată in nevoia ce-o, ,simţea mica boerime --- un fel de. burgllezie- de a s� sprijini pe popor spre a aduce pretacerile revoluţionare voi te. Suntem după Revoluţia franceză, care a deslănţuit burghezia împotriva vechei clase feodale boereşti la noi, prin trezirea libertăţilor, conştimţilor şi unităţilor naţionale. Poporul .de jos era căutat; producţiile sale trebuiau valoriticate. Dar inainte de toate Kogălniceanu a fost un om politic: ma­ terialul unui întins capitol, despre care am mai pomenit. Credincios convingerii sale, D-I Dragnea, Înainte de a pur­ cede la etalarea «ideilor politice» ţine încă odată să ne convingă că Kog. n'a fost nicicind revoluţionar. N'o fi fost în înţelesul for­ malist şi «de toate zilele» al cuvintului. Jn Moldova mişcarea dela 18+8 n'a fost o adevărată revolutie ca' n Muntenia. Dar nu trebue , ' să ne ţinem numai de răsunetul sonor al cuvîntului. Nu se poate ca D-I Dragnea să nu cunoască adevărata accepţie a re­ valutei. Nu se înţelege prin aceasta manifestarea violenta a unei nemulţumirl : nu e vorba de «răscoala", ce poate fi trecătoare şi fără urmările unei schimbări profunde, dar fără zguduiri. Kog. a fost un revoluţionar, căci a activat toată viaţa pentru renovarea pe temelii sigure a ţării romîneşti. Ca un titlu de glorie îşi spunea Kog. mereu: «Sunt omul dela 2 Mai 1864, invinsul deja 11 Feb­ ruarie 1866»!» Lovitura de stat a fost lin act revoluţionar. Chiar ministru cu răspundere fiind, ('/ a ajntat, P" a scuiis lriue 'in(ele::;, aetili­ nil!; rccolllţionan; ale c1Jliigrunţilor 7Iltlgri,.;, chestiune despre care D-l Dragnea nu pomeneşte nimic. Acest lucru a fost evidenţiat în di­ ferite lucrări : Înşişi Bulgari: au recunoscut-o. 1) Cu asemenea idei e natura! să ni se' servească decâtre D-I Dragnea exhibiţia ur­ mătoare: «Ideia civilisatrice este un punct central in sistemul său de idei politice. Aşa dar· el nu mai poate fi revoluţionar.. ... » Ci- . vilizaţia în contrazicere CLI revoluţia! Dar 1789 n'a sfărîmat ză­ gazurile unor noi forţe de adîncă preiacere spre progres, spre civilizaţie - ca să luăm numai un tipic exemplu. Kog. a fost numai un progresist şi tradiţionalist în acelaş 1) P. Constantinescu, Polu! Pominiei in epoca de regenerare a Bulgariei, laşi, J 919. [158] '158 P. CONSTANTINESCU timp. N'a fost nICI liberal, nici conservator, nici derno .rat, nici aristocrat, ci.. .... tnuliţ'iocmt, prin care se inţelege de toate şi niciuna. O altă afirmaţie de pretenţie este aceia, mereu repetată, a liberalismului muntenesc şi moldovenesc dela 1848, care nu ar fi -de nuanţă socială, ci exclusiv naţională. Mişcarea dela 1848 era .indreptată numai În contra opresorului străin. Kog. cerea drepturi' şi egalitate pentru Moldoveni, nu fiindcă erau oameni, ci pentrucă erau ..... Moldoveni. Găsim superfluu a convinge pe autor că, ori cum s'o fi exprimat Kog., el nu făcea altceva decît să aplice nişte principii pretutindeni cîştigate prin luptă şi general' aplicate în Europa oamenilor, hine înţeles.i..; franceji, germani, linguri" romîni etc. «Elocvenţă sa» - penultimul capitol - neintrecută i-a atras şi neajunsuri, dar şi succese frumos cîştigate, ceia ce ne face să recunoaştem un «temperament oratorle». A început cariera orato­ rică ca avocat; iar în perioada de mari frămîntări 1848-1859 fanatiza mulţimea această -privighitoare a Moldovei», cumi se zicea. Elocventa lui se poate împărţi În trei epoce: «revoluţio­ nară" (? !), (l88), «incxpropri­ eţionistă: (203), «istorismul> (252), sau: r «vorba lui moş Miron Costin», «vederea tablouri lor z�îndărise (?) viziunea trecutului [159] RECENzn 159 -------- '-.----------,-.- :istoric". Toate expresii nefericite, dintre care unele sună barbar sau afectează neplăcut amintind şi pe ridicolele lUI Moliere, «Căzînd în iobăgia testamentului, el (Kog.) nu mai este pre- <1 destinat, «el este delegat de-o comunitate de morţi in viaţă". (29) Ne explicăm astfel de ce Kog. n'a fost revoluţionar, el este dele­ gatul morţilor din familie. Uneori chiar Dvsa simte ponderea ce şi-a arunca pe cap prin creiarea atitor termini, căci găseşte ni­ merit a se lămuri faţă de cetitorul îngăduitor. Aşa critica lui Kog. este «normativă» (112), ce nu constitue un gen aparte, ci se «sub­ sumă- criticii literare în general şi.. ... urmează o pagină de ex­ plicaţii. In general, deşi nu-i lipseşte metoda ştiinţifică, n'o aplică pretutindeni; o inegalitate care aruncă bănueli asupra operei. Cele mai multe ştiri nu le poate avea din cunoştinţile generale; trebuia deci, menţionat ori o bibliografie la urmă, ori în notele din josul paginilor, ce lipsesc deseori. In ce priveşte stilul i-am putea aplica D-lui Dragnea ceia ce spune Kog. despre Neculai Costin : că in scrierile sale el afectează un ton didactic şi pre­ tenţios». D-I Drag-nea trebue să fie dascăI. Şi eu sunt şi recunosc pacatul meseriei noastre: pedantismul. Ne place un cadru gran­ dios, cu diviziuni multe, cu repeţiri zadarnice, cu Încercări de erudiţie, dese ori eftină şi-vceia ce e mai trist =cu tendinţi de Ietişizar e, cînd e vorba de-o biografie. Nu este o lucrare lipsită de valoare; chiar merită a fi cetită. Dar, e aşa cum am arătat-o. P. Constantinescu-Iaşi [160] 160 BIBLIOGRAFIE .. -------_._----_._----- ------_._------------ S-a primit la Direcţie: - Cesky casopis historicky, vydăva Iosef Pekar, a. XXVII· tasc, 1-·2. Praga 1921. Listy filologicke, tasc, 1. Praga 1921. -- Pocznik Slawistyczny, tom IX, partea 1, Cracovia 1921. - Glasnik zema!jskog Muzeja u Bosni i Hercegovini, di-- rector D-r C. Truhelka, XXXII, a. 1920, tasc. 1-4, Sarajevo 1920. --- f1 i, Il, 1, p. 58.. Praga 1906. [162] 162 ILIE BĂRBUCESCU --------------------------- dela răsăritul Siretului, nimic nu poate arăta, măcar că unii isto­ rici1), forţind izvoarele, se silesc a demonstra că noi existam, cu organizaţie sociale-politică specială, chiar la hotarele Galiţiei sub numele de Bolocnoveni şi, la răsărit de Siret, pela Prut şi Nistru, sub numele de Brodnici.s) Izvoarele istorice arată pe Romini între Siret şi Prut sau Nistru după sec. XII, însă. Intre diferitele popoare de cari Istoria ne spune că au trăit 111 Dacia Traiană după părăsirea ei de legiunile împăratului Au­ reJian (276), Slavii au ocupat cel mai întins teritoriu din ea şi au avut cea mai mare statornicie În existenţa lor aci. Unii învăţaţi cred că, cel puţin în secolul III d. Cr., li) dacă nu şi mai nainte, Slavii erau chiar aşezaţi în unele părţi din Dacia Traiană, anume in Banat, în colţul de sudvest al Transilvaniei şi chiar pela gu­ rile Dunării. Dar dacă această părere e, după izvoarele de acum, mai mult o presupunere, nu se poate tăgădui că în sec. VI Slavii ocupau deja, cum ni-i arată lordanes, porţiunea din Dacia Traiană care se întinde dela rîul Olt şi o prelungire verticală imaginară a acestui rîu -- spre răsărit şi miază noapte, adică acea parte cores­ punzătoare acestei prelungiri din Transilvania, Muntenia şi Mol­ dova pînă la Nistru şi apoi mai departe în Rusia; ba la miază­ noapte se întindeau dincolo de graniţele Daciei Traiane pînă chiar la Vistula. Aceşti slavi se numiau unii Sloveni, şi aceştia, cari erau de neam bulgăresc în general, se întindeau cam dela Siret sau Carpaţii vestici ai Moldovii spre apus, ca o pînză, peste Muntenia Transilvania şi Banat; alţii' se numeau Antes, şi aceştia, pe cari Slavi sti ca de astăzi li socoteşte, în general, de neam rusesc, se întindeau. cam dela Siret sau Carpaţii de apus ai Moldovii spre răsărit, peste Moldoya veche pină la Nistru, şi în Rusia mai de­ :parte.lar aceste raporturi geografice există, cu privire la aceşti Sloveni şi Antes, şi ii) veacul XII CÎnd fircliCJlsl. Gram­ matil«, Berlin 1912, p. 35, .ircţu» [iir slu r. Pitit. XXII, 249, 543. 3). In {'kraiJ,s7.nju (;)'(t.Jnlllati1.:il; cf. H,OCdl,i/:: Slwcidyu?l/Y, 11, 169. 4). In ./nlzi(. (ii/" sla,r. Pltil. XIlI, 246, SI)())·1/, llIinist. din Sofia, IX,' 11 şi Arcl/. (Iir :dlll'. PIli!. XV, 338. 5). In Drcvltc-ccr!,:Dl'l!o-:::lul}.i1ms!.:,l/j )(1 f.!I/.', Har' /.:ov 191:3, p. 195; cf. de acela5; ()h/"i(z.�i.nj(ţ },I/�()l'i:;' {/l'n,,{oln', Sofia 1907, p. LI!. [166] 166 ILIE BÂRBULESCU cele mai vechi cuvinte slave ale ei, 'cuprindea, toată, acele ele­ mente specifice slovace sau slovaco-rutene - mai e faptul că îrr limba remînă de dincoace de Dunăre se găsesc, şi astăzi, încă alte elemente lexicale şi culturale ce se află În bulgareasca pro­ prie de dincolo de Dunăre, dar şi in slo vaca şi poate in ruteana. Anume, praf. Conev.v-in II Istoria nu IJălg. I'zik),r p, 52·-60·' - constată că limba slovacă are, Între altele, următoarele cuvinte­ cari se află şi in bulgara propriu zisă, dar Wt-S, cu acelaş lnţe- . les, şi În ceha cu care se pretinde că slovaca ar fi cel mai inru- c elită: sl. babka C:::."C: bulg. babka, sI. bachor = bulg. băhor, (sI. ha-o cun = bulg. kraăuni), sI. buzogă-; c=.", b, buzdog an, sl, k: cah = b. kăreag, s1. mzda = b. rnăzda, sl. rabllsa=b. rabd, (sl. skapat' sa=b� skapa se), sl. sloboda = b. sloboda, sl. S b. na nekanen gost m/�stoto e zad vratata, sI. J : "�fIl�H\� : ... 1_1111'''''''1\\7.: ��,IHfII''''T'kr� : i\\hl'l':t. : �'{I'Ili\I\'k: IIMllfMh : ... 1'�i'\1.Nrr"'''''11 : 11,\13- 1\1\.1,1\1.: Ilil3Wk: �'{GE�lMI\'1; : INtTE"I:l'I�/\�:t.: 11.' ... ll,li��X:t.: IltUlJlfl.: AH"îc:&R'�31. ; 1l03hlll>ll\\:& : TN{illl�.\I\1. : TSTOI!JllhIMl<. ; O�·I·IW.c"CI'I\Ii\\:t.; j'lfr. •. ,1'rOI�'\: IM,I'I"kTl.: l"I'�i\l)"h : IM3Wk: �'{.\\'\I\�i\W. : Olrr,M"!l : A ",Ia\l'!'!. ; "o.m�(\l\ : ,\11,1'1'0,\\:1. : fi)[;'kT'l. :... f,)Tll�a;hc'l'g,\ X'I{,\: Inşiruirea punctelor ... in această diplomă arată, că acolo ori­ ginalul va fi fost stricat de vreme sau împrejurări, aşa că copie­ torul ei, Hasdeu-tatăl, nu a putut citi literile ce erau şterse. In acele ştersături, însă, invăţaţii au restituit textul după alte date istorice ce au avut. Ast-fel că, cu restituirile făcute, traducerea acestei diplome în rornineşte e următoarea; "In numele tatălui şi: fiului [şi al sfîntului duh, amin]. Eli lvanko Rostislavovie din scaunul galiţian, cneaz al Birladului, declar neguţătorilor din Mesembria, să nu plătească vamă. in oraşul nostru in Galiciul Mic la descărcare, de cît numai în Blrlad şi în Tecuci şi î.l oraşele noastre (celelalte), iar la exportul feluritelor mărfuri Iocalnice : nngureşti şi ruseşf şi cehe, să nuplătească nicăieri, decit numai În Galiciul Mic. Şi voevodul va pedepsi (pe cei cari vor nesocoti această poruncă) ,\ iar la aceasta e făg'ăduiala (mea). Dela Naşterea lui Hristos 1134 ani, luna Mai 20 zile." Acest act pare că e scris chiar in ţinutul Birladului din Mol­ dova dela răsăritul Siretului. Unii, intre cari. mai în urmă răpo­ satul slavist Ion Bogdan, intemeindu-se pe anumite consideratii fonetice, mortologice şi paleografice ale textului, I-au declarat [169] �\ i 1 falsificatI); iar alţii, aşa Onciul 2) şi largit �), au admis şi dînşii neautencitatca Diplomei. Argumentul fundamental, din care s-au derivat toate cele­ lalte, adus de Bogdan e premisa silogismică : că ori-ce act slav scris in Moldova trebuia să fie în limba rusească şi cu caracterele ortografico-paleograftce ale textelor acesteia de atunci; că limba şi caracterele celelalte ale Diplomei Birlădene nu sunt ruşeşti ; aşa 'că, deci, concluzia: că această Diplomă, de asta, fiind dată ca din Moldova, e un falsificat. Analiza limbii şi 01 tografiei Diplomei ne arată în ea elemente bulgare mai multe şi cîteva ruseşti. Bulgare sunt: nOl11. sg. Lwk Hwk3\', A" Hf IIMT'kT�, Twkljlt', '\M'k pentru paleoslovenic, s. ex. În Savina «niga şi Cod. Suprasl, : H/\\i1\, 1\ lUI il'3 1\ , i\,<\ (IIE) IlMT"\'\'�, T1.1 CAlllli\. , /\\t\I,\. Rusisme sigure sunt � ... ':t;\'(,T[{,' Il�;:"III-.II\\7., pentru paleosl., în Sav. Kn. şi Cod. suprasl., 1,�a;I\I,C'I'hH,\, 111\3\,11--. Iar că caracterul fundamental al lirnbei e bulgăresc, arată nu numai mulţimea celor patru forme de mai sus şi încă a altora ortografice bulgăreşti cari mai sunt În _piplom2Î, ci şi morfofogia şi sin/axa A'\ tiE 1I1\t\T'k-r:r, şi A" fll\d'\"i:T:t. ca pers. 3 pl., în Joc de propriu ruseşti I.LIT�"hl 1I/\Nrtll\\l. Atîtea --- faţă de numai acele 2 f onetisme arătate ruseşti! Dar acest raport Intre bulgarism şi rusism n-a observat Bogdan, că se ami şi în Saviua Kniga şi Cod. SuprasL; căci în acestea, limba fundamentală e c �a ve :he bulgară, adică paleo­ slovenica, iar un număr oare-care de eventual rusi S111C, ca acele tIN>?;, P�"�''''\, pOIIh.Ii1. şi incă cîteva '), sunt excepţii, abateri dela acel fundament. Aşa că, tocmai aceste două texte paleoslovenice, cari se vor fi scris in vechia Dacie Traiană, arată Iatsitatea intîei premise a silogismului răpos Bogdan şi invederează, deci, că ia Moldova, care cuprindea şi Bucovina, se scria 1111 cu limba ru­ sească ci cu cea bulgară lit�rc:ră; rusismele se insinuau numai, În aceasta, ca element loca! etnografic. Slavistica arată (şi dacă n'am avea Sav. Kniga şi Cod. Suprasl.), că chiar texte scrise în regiunile ruseşti de pe la hotarele Daciei în veacul XII aveau limbă 1). In Diplo/)'/,(f, l3îrlif,dl'lInii din 1/3/ şi l'r'inci}lrtfnl nÎrflt- c7ullli, Bucureşti, (889. 2). In Orl�flinc7e Princijlutcfn)' 'l'OIl/,ÎJ/C, p. 232. 3). In Ocschicldc des 1'/11}HiJI. Î '0 lkcs , l. 4). Vezi-le la Dr, W. VOl1drăk: ,UL.;hor Stlldiel/., \Vicil J 890, p. 1-53. [170] 170 ILIE BARBULESCU nu rusească ci foarte asemenea limbii din Cod. Suprasl., adică În esen­ ţă bulgărească ; aşa Evanghelia galiţiană, Dobrilovo evangele, Msti­ slavovo evangelie, Apostolul Cnristinopolitan '). Aceasta înseamnă, că curentul literar bulgar, care se accentuiază cu anumite forme în Bulgaria de din �o10 de Dunăre, pe vremea ţarului Simeon al ei din sec. X, se Întinse atunci în Dacia şi, peste şi prin aceasta, > în părţile de miazăzi şi apus ale Rusiei. Răposatul Bogdan nu ştia.. pentru că nu observase acestea la a. 1889 CÎnd puse acea falsă premi să silogismul ui său. Limba şi ortografia Diplomei Birlădene, aşa dar, fiind cele _ din curentul literar al Daciei din sec. XII şi XI, adică în funda­ mentul Jor bulgăreşti şi numai în unele abateri sau excepţii ruse­ nu se poate să fie falşificat. Cît pentru datarea-i dela Hristos iar IlU dela Facerea lumii - e o excepţie care se mai găseşte şi In alte texte cirilice sIa ve ; nici ea, deci, nu poate fi dovadă că Di- ploma e Ialşă. ' Dar chiar dacă generalitatea textelor slave scrise în Mol­ dova.s--presupunînd că in sec. XII ar fi existat multe,- ar fi fost cu limba literară a lor mai mult rusească, cum afirmă întlia pre­ misă a silogismului lui Bogdan, lncă şi atunci, un text cu bulga­ risrne in el, ca Diploma Birlădeană, 11U ar fi fost, de asta, un falşificat. Chiar în aşa caz, o aşa concluzie ar fi o greşală; căci nu corespunde faptelor reale. Dovadă că aşa ceva ar fi greşală e : nu numai texte bise­ riceşti moldo-slave ca Pomelnicul dela mînăstirea Bistriţa din Mol­ dova dela a. 14072), ca Alexandria, manuscris scris la a. 1562 in mînăstirea Neamţu din Moldova 3), - cari sunt aşa numite medio­ bulgare; dar Încă s. ex, documentul scris şi CLI ortografie sirbo­ macedoneană de un Tf(j),��11 JJp�;\,"'IOI{III; '),prin care Ştefan ce! Mare, domnul :\r1Gldovii, la a. 1466, face unele danii mînăstirei Zo­ graf dela St. Munte, ori două documente din 1476 scrise pentru boierul luga, marele vistiernic al lui Ştefan cel Mare, de către că- �g��I��I�����.��� mînăstirea �utna;;), sau alt dac. moldo-slav, din- _ 1). _ O. Oblak in Archio f. slar, Pltil .. XJJI (a. 1891), 246 şi Jagk în Xllr l')nstehnngsgesclzidde tlcr Icirchens], Sprach«, În «Denk­ scritten- ale Acad. din Viena, vol. 47 (a. 1902) p. 56. 2) Miletic, în S!J01'"n. sa«, 1 X, 172. 3) In Starine Jugo�1. Akad., V. 4 Ion Bogdan: Documentele Ltci Ştefan cel Mare, 1, 99. 5) lli.,211. [171] INCEPUTURILE SCRIERII CIRILICE In " 1 " I I acel aş an, scris pentru acelaş boier, in această rninăstire.ide către calugarul Ghenadie 1), - cari sunt in limba munteano-slavă (bul-­ gară ar zice Bogdan), cu casus genera lis, cu /\" Ee'!' etc. şi cu, " rar, obicinuite rusisme lexicale din celelalte documente moldo-slave. Şi, acestea nu sunt Ialşificate, ci absolut autentice. Autentice le consideră, de altfel, ,însuşi Bogdan, care, efe asta, le şi publică în colectia sa de «Documente dela Ştefan cel Mare:., măcar că n11 sunt scrise, conform cu acea premisă, În limba rusă, cum cerea Diplomei Birlădene să fie. Alte texte clrlllce in Dacia Traiană după. sec. XII. Dar se pare că şi in veacul următor s-a scris prin ,'V\u!dova Daciei Traiane la fel slavoneşte. Prol. Sobolevskij spune de «două însemnate manuscrise din veacul al XIIl» (dvă zarn: Ci tel'n y ja ru­ kopisi XIII veka), scrise la granita moldoveană-malorusa. Nu am. acum la indernină această lucrare a lui Sobolevskij ; se pare insă , că şi aceste două manuscrise vor fi în limba şi ClI ortografia Di­ plomei Birlădene, adică cu fundamentul bulgăresc şi I.;U oarecari. rusisme excepţlonale.v-ca şi SavinaKniga şi Cod. Suprasl., de altfel.�) In sec. XIV, În sfîrşit, după ce se întemeiaseră, in Dacia Traiană, principatele Ţara Rominească (Valahia) şi Moldova, şi cînd, în acestea, Rornlnii se află documentar Întinşi peste tot, a­ nume in .� doua jumătate a acestui veac, apar mai intens docu­ mentejnterne şi externe slavoneşti ; ba se poate că chiar şi texte, cel puţin bisericeşti, romineşti, dacă ·1111 s-ar putea tăgădui ştiicn­ ţificeşte ipoteza mea (argumentată în � Arhiva» elin act. 1921, p .. 216), că copiile de texte romine numite rotacizante (Psaltirca Scheiană, Psalt. Voroneţeană, Codicele Voroneţean, Psalt. Hurmu­ zaki etc.) făcute în sec. XVI vor fi după originale din chiar veacul al XIV, nu din al XV. Ast-fel, între 1364-73, Vladislav Vodă al Ţării f({MX"fll •.... 1111IIMiKII(X") TETI1�f\r:I')i'� "'''N�,uIY. C"I, cl'm'l�(," I II n"'3Mqlm� t�,l;'"i\1-IIU�iI;' q1E­ .. ,IY.H;i�. CllleHllII C:&C'Y'i\kl q\W.jll'.HII. "llfllll'lhCI",' (".J;\,Eil'I\')� "�II'lIllIEII,\ el). 1) 1. Bogdan: Docum.. u« l�te(CtH cel M(lre, 1, 217. 2) ef. Vondrăk : Ak.'i7. Orammat'ik, ed. 2, p. 639-fi40. 3) Facsimil la Hasdeu: ";'YIJI,ol. Jl[((iJiiurn, IV. . [172] 172 JLlE BĂf�BULESCU De altă parte, la a. 1392, Roman Vodă al Moldovii dărueşte unui Ianăş Viteazul nişte sate pe Siret, prin act slav făcut în o­ raşul r�oman. Actul spune, între altele :-IflJ PC"lAU'" K<:IElN/\i\, �'t\""{\"/'\ :-jM\"'� ,\'\�\t\i\"'(x(INI\I GIT II ,\i\W IIIhl i\<:I t\\�P/;\, i\,dl\K fCil\:& '11(' tnNM,UI clo.lIn"\11 Ht\f"c.ulzi\PC II E.CI'/\tIHZ. (,,'l:\;yJ; I�MmiH� HR.t- IIkll1JK'1 BIITh\310 .'1,1 H'� wlqmsl<' C.,\SiI\I;S etc. J). Iar romineşte e, s. ex. în Psaltirea Scheiană (din sec. XV sau XIV) : UliI X'1f({" l,iI M(I\\)US(i\) (O·);\\.cii\lf(T) AilU'';'" HUIIT8(1\) ,UlEE 'lE ''-<:11\8(/\) cK8 I\'l. "'{\. I{Wk/\\i.\ ca etc. 2) Tot ast-fel s-a scris apoi, în Moldova şi Muntenia Daciei Traiane, şi slavoneşte şi romineşte, în veacurile următoare: sla­ voneşte mai mult ori mai puţin intens pînă pe la sfîrşitul sec. X VII, iar rornineşte pînă chiar după a. IE60. Dela cine au Romînii din Dacia scrierea cirilică. In această expunere se vede că În Dacia Traiană, unde cel puţin din sec. XII trăesc I în a. 1904 ! Dar se vede că autorii nu erau În curent cu aceste ultime cercetări ale cărtii mele. 2) In htoria Cf'iticiî (1 RomîniLo'J' şi in studiu-i : -Limba slavă la Pornini« publicat in ziarul Tm,ian din a, 1866 p. 105, 207. 3) In ()riginak }'J"inr;ipllÎclor /{Oll/.Îw p. 19 şi 140 şi în stu­ diu-i «Papa Formosus în tradiţia noastra istorică», publicat in vo­ lumul jubilar 1"1(i 'I'ii« Maiorescu (hnagl:u, Bucureşti 1900, p. 621J. 4) In Istoria ldcratnrei romin» 1, Sibiu 1921, p. 12. 5) In [nh'odnccre în st'!fdiul Literaiure, rrclu, Cernăuţi 1921. 6) In Istoria nOJninilor, 1, 454. • 7) A. Teodorov: /fâl!Jars7;a Lilemlnrll, Plovdiv 1895, p. 140, 8) In volumul jubilar [JII iTi/il J[o iO}'f'SCli O JnO gi!!, Bucureşti 1900, p. 585. 9) In Ucscllicldc dl'q I'IlJllii.nÎ:;c!t.en l'oUa,';, 1, Gotlla 1905, p. 252 [174] :174 ILIE BÂRBULESCU Sirbii, nu se poate, cred aceşti scriitori, să nu o fi introdus ei tot atunci, sau pe vremea ţarului Simion, şi la Rominii pravoslavnici din Dacia Traiană, Singurul cal e Incerca a aduce argumente noui, spre a susţineca Teodorov sec. XIV, e I, Bogdan ; argumentele ce el aduce insă : .]\, s., Z etc. la Porninl, sunt pur şi simplu acele pe cari eu cel dintîi le-am adus deja cu un an Înainte, spre a susţine, pe temeiul lor sec. XII, în teza mea de doctorat în limba croată : Fo­ nelilca c.rilske aebuke, Agrarn 1899. Am arătat această faptă neco­ rectă şi nemărturisită a lui Bogdan în broşurile mele: Studii slav� 7:a Fa cllltalea de Litere d'in Bucurcşi; şi Pa.!Ji1ri din moralitatea noastră 1t1pjversitarc1, Bucureşti 1902. Numai spiritul de gaşcă, pe care l'a introdus în Ştiinţa rominească încă de atunci prof, Iorga 1n colaborare cu 1. Bogdan, a putut face pe cel dintîi din aceştia doi ca, in scrierea sa Geschichie des rumăniseltcn Volkes,I, 252, să comită incorectitudinea de a invoca pentru SeC. XIV,. ce susţine subt influenta lui Bogdan, pomenitul articol al acestuia, şi să înl ăture, cu aprecieri - lipsite de Ştiinţă'}, de altfel - nu numai cele dove­ dite de mine în broşurile-mi pomenite, relativ la subtilizarea in­ corectă a lui Bogdan, dar şi chiar cartea-mi -Fonetica Alfab. Cirilic­ in care reproducea m aceleaşi argumente subtilizate de acesta din lucrarea-mi creată. In -Fonetica AHab. Cirilic- am analizat, cu anumite argumente, şi aceste păreri pentru sec. IX, X şi XIV, rostindu-mă eu pentru al XII veac, pe care pare a-I fi admis şi prof, Pascu in cartea-i Istoria Lite1'at!trii şi Limuii Romîne din secolul XVI, Iaşi 1921, p. 18. Pentru că, însă, acum am lărgit cadrul problemei şi cercetez începuturile cirilicei nu numai la Rorntnf de dincoace de Dunăre, ci in Dacia Traiană întreagă, şi fiindcă de astă dată introduc in noua discuţie textele Savina Kniga cu Codex Suprasliensis precum şi Dipl0111a Birlădeană, ceea ce nu făcusem acolo, trebue să analizez acum problema din nou. Cu prilejul acestei discuţii, de altfel, in care aduc date nouă, vom ajunge şi la concluzii noui relativ la timpul cind s-a introdus scrierea cirirică nu numai la Rominii de dincoace .de Dunăre, ci În Dacia- Traian� in deobşte. Dela cine au luat Rnrninf scrierea cirtlică E indiscutabil astăzi, că cirilica ali făcut-o Bulgarii. In să faptul 1). Cum dovedesc mai jos la Rcceneii, despre scrierea lui 'Iorga: Breasla B7i1narilo1' din Botoşani, [175] rNCEPUTU�ILE, seR IEI�II CIRILlCE 175 I .că aceştia au făcut-o şi au răspîndit-o mai departe la slavii or­ rodoxi Ruşii şi Sirbii în sec. X şi XI, nu e o dovadă că atunci .au dat-o tot ei şi Pomlnilor. Şi nu e dovadă, pentru că tot aşa . de uşor s-ar putea susţine că Rominilor au dat-o, mai În urmă ceva, Sîrbii sau Ruşii; căci Sirbii au dat cirilica şi Ungurilor şi Secui lor, cari au chiar texte în limba lor maghiară scrise cu ci­ rilica in veacul XVI J). Analogia istorică, pe care o invoacă scriitorii noştri arătaţi mai sus, nu ajunge deci spre a susţine că dela Bulgari. Ne dezleagă această problemă, însă, cunoaşterea valorilor Jonetice cu cari Rominii intrebuinţează slovele cirilice in vechile lor texte; fiindcă, unele din aceste slove au valori fonetice specific bulgare şi deosebite de cele ale Ruşilor şi Sîrbilor. Indeosebi, anume, ne-a dezleagă z., Il, h\, s; şi off\-, şi iată cum. Literile z. şi h în vechile texte, fie slavoneşti fie romineşti ale JRominiior din Dacia Traiană, cînd au valoare fonetică, reprezintă, 1n genere şi de regulă, sunetul ă (sau î) Aşa s. ex. in un doc. moldo-sla v din a. 1425 e numele boierului ,\Z./\U .. "I;'Ud = Dămiî­ cuşa : în altul din 1442 numele lI'E,t'7.IIf/\ = Şt�fiînel şi '\IIi\\I>7.i\tl/\­ "1H"t\ 2) = Lirnbsdulcicea cu 1. = ii. In doc. din 1464 e : Hd "11",\"­ !I�ft\rk S)= la Brâdr'ţel, cu h=ă. Şi tot aşa e şi În veacurile următoare. La Ruşi însă, 7. şi " Il-au însemnat niciodată ii, pentru că ei 'Chiar nu au şi nici n-au avut acest sunet in limbă; ci la dînşii, cînd a avui valoare fonetică (pentru că, la sfîrşitul cuvintelor, deja în Evang. lui Ostrornir, nu are. valoare Ionetică, ci se scrie doar ortografic), 1. a insemnat, ca în elementele ruseşti din această evanghelie a sec. XI, sunetul o. Ast-fel că, s. ex. în un manuscris, extract de letopis din sec. XIII şi XIV, rusesc, e J{7.31\\'\ etc. pentru Kozrna. Iar b a însemnat la Ruşi sau e sau, după unele cons. pa­ latele, un t jumătăţit al nostru; ca s. ex. in acelaş extr act de Ietopis, in care se află qlh;\%, "t\"R­ . Milelm .=c Smolenski. Intr-un doc. al aceluiaşi domnitor către' Bra- şoveni e numele ?f,fMIITWI "c= Felentin. Intr-o scrisoare munteano- 1). Cum am copiat eu însumi, şi cum se arată şi la D. Oncilll: () )'i.r;inclc l'ri I//:ipulcloi' }/()?Ji., p. 182. 2). La Mileti'" în ))'Idhn., IX, 1 '72. 3). ])OC1f.1II. ilnrnmmki, 1, 2, p. 367. 4). lJOC/l1il. llnJ'lllll.<., 1, 2, p. 817. 5). La N. Iorga: ])OCIfJil. din Arllire!e Bi:)ri{ti, 1,35,49,88. 6). lJoeuliI. HUI'JII,W;({h, 1, 2, p. 825. [180] 180 ILIE BAr\BljLESCU slavă elin 1480 e: CIlm�I;(%\,\ = spencoval, a cheltuit. In alt doc, .. munteano-sla v elin sec. X V e nurcele, GI;€lliVIHlH J). Şi tot ast-fel, In ori-care text, nu numai slav ci şi r01111I1esc" din Muntenia, nu se vede nici urmă că vre-odată I� ar I,i Insemnat aci, ca in Savina Kniga şi Codex Suprasl., ni şi că ,)� ar fi repre­ zintat cîndva pe o u, ci peste tot, eii se Înseamnă numai cu cirilicul ar şi 1) II, 11 umai cu ci r. NL Cum am dovedit In -Fonetica AHab. cirilic», .j\ nu era o invenţie rorninească, ci o variantă paleografică bulgareasca ;1' plsl. ;",. Prin ;1, (şi variauta-i paleogrnncă .f\), Însă, i\ol11Înii repre­ zentară in general, - cum am arătat deja amănunţit in -Fonetica Alf. Cirilic- c- sau grupele nazale lin, În ori ÎJI, sau neuazalele ij, şi j; in acest din urmă caz, .i, se amestecă la scris CLI y, (sau 1,) şi poate fi chiar inlocuit prin ele. Iar prin ;,\ ROl11lnii insemnară, in general şi de regulă, ÎI1 01 i-ce fel de texte ce scriseră. cînd diftongi: m sau io., CÎnd, uneori pe e, şi chiar tonetismul acestui ,h = ăn, '», Aşa �i Îl] fvloldova şi În Muntenia. In Mllntenia se află, În adevăr, s. ex. il! un doc. slav dela Vladislav voevod dintre 1307-�73 : 1{,id'll�I:'\,\riil "'--= Ungrovlatui. Aci ,h reprezenta fonetismul îiu, cum dovedeşte un alt doc. dela f\adu Vodă din 1379, în care ace/aş cuvînt e !;y,j'I'PN:,\,I\,i'!H!;':'!I "-), cu scrisul, după ortografia grecească, i{Y.IT-, in care cei dui (' (C21 in greceşte ,;) inseamnâ nazalul n dllpit '1', adică pC' 'l.\i ="" li it. (11- vintul se pronunţa, deci, Vltllgrovlailii, Viiilgrovlahijskoj, ca 'Il bulgăreşte, Clim arati şi scrisul rLU'i'E,u', pronuntat Anghel, t.lintr-ull alt doc. ,) In lin doc, lllunteano-sla v din sec, X Ve: "\"),,,,,;miil,,1 ') ==c Dt! iJI­ boviţa, ceea ce Î!l alte le;cte se scrie ,\X,,\\i,\"I{lli�,\ şi ,r\'l"\\""'lml�,!, ca dovadă că In Întiiul e ,.:. Cli valoarea fonetică :'im (salI (1)/). Iar in doc. llllIl1teano-slav din a. 1399 e: ('.)'1'1, 1>:1;111')' c��= din casă şi GITY, I'",'t;.)' --= de gloabă, pronunţate kr'i,')'111 -�-) şi globli. Aai, deci, ,i, are valoare de y, _=c (1. Pe cind, În dac, tot din sec. X�, l11unt.-slav, e X'''llM'"i,:-', i;t'n,\,;\ cu j� =---= 'fn sau CII; căci se pronllnţa: lJarqghizlI, kU]JIl'rr. J). 1. Bogdan : lCc7liţ,ift.; Firii nOJi/. etc" p. 39, 50, 4, '273. 2 '. B: P. Hasdeu: l11ugJtuJn Ri!J iii o 1. 1:(1 7il. , IV, facsimilele. 3). La 1. Bogdan: Rela(iile l-ÎÎrii Rom. etc. p. 204. 4). Venelin: Ila!w�7j{)/g. g1ilill" p. -19; l. Bog-dan: /(âuIii/c [181] INCEPUTUWLE SCRIERII Clr. cu fonetismul ea, '{II, 1', şi, alături, /;-. = IiI/. (în loc de .1\ =co ",), 'S. ex. in ,;-. IHX,IIIIM, . tit sau ilt mînile, -x I\I\T::;I'IIM = in laturile, Ii\ !>,IC il = in casa. ') Aşa in ori-ce text, fie slav fie rorninesc, din Muntenia .. La fel e şi În Moldova. Intr-un do:'. mildo-slav dela Ştefan cel Mue, din a. 1470, -e scris s; cu sensul de :I.iI: 1111'1;,,\ ,111Xll',"''',\i1IlTI)I\\h") = dinaintea arhimiindritului, aşa cum se artă acest cuvint scris, de altfel, şi în un hrisov al ţarului bulgăresc: Constantin Asan din a. 1277 ::), şi precum se mai găseşte incă in bulg ărescul Codice dela Berlin din sec. XIII '). De aluninteri, că acest cuvînt avea, acolo, In adevăr ,{n = ," la noi, dovedeşte o copie din acelaş an a aceluiaşi docu­ ment, in care cuvîntul se află, potrivit vechiului Ionetisrn romi nesc, cu v icala (1 neintunecată in ii., adică cu n.u> '\I'X'H,HMI/\'\lIlTI)I\\ "). Deci, ca la 1"),"Nml�I\ şi 1{1I�1'1)1i1\,IX(!1 din MLlntenia din sec. XIV. il, cu valoarea hulg .. :1. =, ă gasim În Moldova s. e x. în cioc. din sec. XV: rîul I\'I'I\I;N =--=: Bălcoaiei, scris _ şi J\M�t;N '), în act facut la Suceava În 1473. Iar /,\ Cl! însemnarea bulgărească ca şi #:. 6 sau, dupe consonante palatale, uneori chiar (L, se află s. cx. in do c. moldo-slav mai sus pcmenit din 1424 in numele boierului le i'lfC'I'/i\ =---= Nesteccă, alături de 11c.!'1/1. =c� IS:1i[.((, precum şi în alt doc. moldo-slav din 1395, unde e numele boierului Ih�CT/l\. sub­ stan tivul comun !>1)/;-'\1e = hD[.nre şi numele oraşului CI)·I/;-.wk;) = So- ,c: (\ e A')a şi in celelalte texte vechi. Aceasta constatare: că I\ominii n-au Înselllint niciodată prin ,1, (sali varianta-i paleografică .1\) grupul de sunete lin şi nici prin ,II grLlpul fonetic CII (clci ni-::i Url111 de a)a ceva nu se vede la Hoi), ci că ei aveau pe ,l; (.}\)=:I.II (sau il!) şi ", şi pe 11. =cco('((, [.1/. sau " şi ." (= .1\ == :I,n) - această const3tare invederează că nui .am luat cirilica dela Bulgari nu în vremea cind ei dădeau lui <1, 1). ef. J.'olll'liclil Al/nil. Cil'ilic, p. 175 -6. 2). La 1. Bogdan: DOGIIJII.cl/tdc tu i /')'{('(Ilii CI} J[(( /,1', 1, 150. 3 '. Il'ins:dj, În [)rcrlto::;1i din Moskva, V, p. 15 şi 18. -�). Iagic, In ;')'tnrine jllgos7. A7.od. V, 53. 5). L Bogdan: elidt)�I,. 1, ,I �3. [182] 182 ILIE BARBULESCU valoarea oii şi lui i� valoarea en, adică nu În sec. 1'(, X şi nici chiar în al XI al lui Codex Suprasl, şi Savina Kniga, ci atunci. cînd s; = Oii, nazal se transforrnase deja in limba lor, deşi nu de tot, dar cel puţin în mare parte în :6 == ii .cunuantă şi de Î '), şi cînd i"h se prefăcuse, cel puţin in parte, în c şi ea-Ia; însă c î am luat-o, anume atunci cînd în limba bulgărească vechiul nazalizm paleoslovenic mai există sub forma :611 in care s-a u transforma t «n = ,� şi uneori Cit = Ro. ale veacurilor X şi XI. In clipele cind f�ornÎnii au luat dela Bulgari alfabetul cirilic, dar, aceştia din urmă aveau În Ionetismul limbii lor In mare mă­ sură, adică la un mare număr de cuvinte, grupul fonetic :6t1 = iti! sau în, 'n in loc de vechiul OI/' ==c plsJ. ,\�; însă la un poate tot aşa de mare număr de cuvinte, ci prefăcuseră ÎI1 limbă şi pe acestsu mai departe, prin pierderea nazalismului lui, în "/. = ii (după ară­ tarea pomenită a lui Drinov, uneori şi cu nuanţă de Î). Aşa ca, in acele clipe, fiindcă Bulgarii stăruiau, totuşi, de a ]H7s1n., la scris.. lrcid·iţia vechilor texte propriu zis paleoslovenlce ale vremii apos­ tolilor sfinţi Ciril şi Metodiu, continuarii mereu a scrie mai departe pe ,'i�; dar la pronunţare, co uţorni cu aceste pref aceri nouă ale foneticei limbii lor, II pronunţau şi ca nazalul "/.11 şi ca 'L, nenazal, Dar cind, anume, vor fi fost acele clipe ale limbii bulgare şi deci ale trecerii scrierii cirilice dela ea la Romini ? Inceputul acestei pref aceri fonetice îl găsim deja in Codex Zograph. din sec. X in fI,,"'TI\";\).\\�r 2), grec 7C(>rw;,;, scris de două ori astfel, cu II dupe ,)�, dar şi in Cod. Suprasl. a) .şi Euchol. Si­ naiticum') din sec. XI, in cari 'se află ",)�"Th(f;l. şi II Iii I 'r.'i,IIThC­ T'ki\\'L., iar pentru I� În ,\Hi,MII'P,1 din Cod. Suprasl. Totuşi, pentru acel timp propriu zis paleosloveni: (vechi bulga r e clesiastic) a :C3t lucru e aşa de I ar fenomen in 1l1:)nulI1ente,ÎI1 cit nu s-ar putea sustine că chiar atunci erau pcdi· {of întrebuinţate ,i, ca 'L. = iî nenaz al şi Il' ca ", II, (:0 nenazale şi că chiar de pe atunci s; şi Ro. ar fi putut trece şi aLI trecut la POIllÎni cu aceste însemnări nenazale. Drept e, că in textele propriu zis paleosl. îndeobşte (din sec. X şi Xl), se află de mai multe \ori scrise, în afară de aceste cazuri 1). elim arată Drinov, in "Archi» r "I((D. ehi!. IV, 370. 2). V. lagic: (!uatlfor ':l'ongdioruiJI corle:/' glrrgli/dic/uj oliw /:O(}i'llp/IUtl.si,s III/IlC l'e{1"ojlo!iLr1uus. Berolinj 1879. 3). Cf. A. I. Sobolevskij: Drl'l'ni.i u:r!.:Cl'iJo-sZnr. jazp/,;, Fo­ netika. Moskva 1891, p. 38-39. . 4). O. Oblak, in j/rchil' (iiJ� ::;/,(/1'. Pilit., XVI!, 147. [183] INCEPUTURILE SCRIERli CIRILICE 183 cu ;I�H şi 10\1\"', încă şi cazuri cu nenazala 0r sau o în loc de ,)� şi cu nenazala esau -1> In loc de /li; aşa, in Cod. Suprasl. : ql/"i\O\-­ mTI�, şi fTZ în loc de regulat, în el şi plsl., 1'll/llI\,,>llITIO, In\T'l., sau în Cod. Suprasl. Hi\\O�-LU'I'�\(N("",)\' în loc de regulat, ÎI1 el şi pls!. � 1 "':t;}, UI T -- • Totuşi, judecind după caracterul obicinuit al monumentelor, fără îndoială că It�, in acel timp, Însemna În general încă Oii, şi numai rar 'l.U, sau cel puţin lJU devenise încă sunetul 'l.( = ă, i); căci, în textele copii paleoslovenice ce avem - şi care sunt, unele ca Cod. Zograpb. din sec. X, iar altele ca Savina Kniga şi Cod. ouprasl. din sec. XI-, ,y, şi ti' se păstrează de obicei aşa, fără vreun H lîngă ele, şi Ia locurile lor etimologice. Ast-fel, de pildă chiar În text paleosI. mai nou de cît Cod. Zograph., anume în Eu­ chologium Sinaiticurn, care va fi, tot ca Savina Kniga şi Cod. Suprasl., din veacul al XI, acelaş cuvint se află scris mai numai cu ;I� (fără u); II X,T11. "''l.. ca şi ('1\�;\,t\llh = grec. =O')'I�ki.i.�0·ll), ceea ce indică încă pe It� = 011. Numai cu începere din veacui XI� însă, ln textele aşa numite medio-bulgare, se constată, de mult mai multe ori de cît în cele paleoslovenice, 'l.H în loc de paleosl, ,)�, precum şi in că 't., scris: uneori chiar 11., in loc de paleosl, I\�; ba in acestea se află uneori şi "1, adică nuanţa j (rus 11.1\ in loc de paleosl. ÎI�. Tot In textele rn edio-bulgare din veacul XII se mai constată un fenomen fonetic nou, care se pare că şi el deabia se începuse încă în epoca Şi textele paleoslovenice (căci se află în Savina Kniga ("I'CI/.\ljl/ll in loc de regulat C'l'OHtltJl\� şi IÎI� in loc de 1/1\ 2); se constată, anume aşa numitul aPÎJl(:stec al Iusurilor ,)� şi /li intre ele, întrebuinţarea des, ca în acest exemplu din Savina Knig a, cind a lui ,)� pentru it\, cînd a lui /li pentru JI� �). Deci, odată cu des :{,II in loc de s; e şi amestecul des al lui /fi cu 'h în sec. XII, atit in corpul cuvin­ telor cît şi la sfîrşitul lor. Amîndouă aceste fenomene, dar în deosebi amestecul Iusuri­ lor, se află foarte des în textele bulgăreşti (medio-bulgare) din veacul X Il: Psaltirea dela Bolonia, Psaltirea lui Pog odin, Cuvîn­ tarea JSkazanie) lui Ioan Bogoslov, Evanghelia lui Grigorovi,', 1). Cf. Sobolevskij : Drecni] ccrl.oruo-eio» . .ia"-yl.', p. 36. 2). S(epkin: nar.s1fzâf,nic, p.77. _ 3}. cr. Archi» fiiI' slo», ri». II 269-288, !II 312-356, IV 565-576, şi oarecari indicaţii în cartea mea Or;l'cctii.rii:·dl)rico-(i­ loloqcce, p. 3 J, 39, etc. [184] 184 ILIE BĂRBULESCU ------ Foiţcle de evanghelie ale lui Undolskij, Apostolul dela Ohrida, Apos­ tolul Sleprenski etc. In acest veac, anume, aflăm 1) s, ex. in Apostolul dela Ohrida, pe lîngă amestecul iusurilor care in vederează începutul pref acerei sunetelor pls!. s; şi ii\ în alte sunete noui, încă forma C:l.III"P"'''i\Mlf =concetăţeni. în loc de plsl. 0;1"11-, ceea ce arată Z.II în 102 de pls!. ,Y. '=--�on, şi, alături de aceasta pe (1j;');i\lIIl, cu II suprapus, din grecescul nazalizat ,",,,.")')00'), ceea ce arată, in cuvintu-i plsl. corespunzător, pe ,)\ "�=on sau chiar :1.11= cu grec, - 'J') -. Aflăm "'\h",lh II II llil în 10::: de plsl., în Codex Suprasl., I',I,U: ��- şi IW.CflllW:l.R7'. in loc de pls!. '�7.CIIII"'­ :t1'\�R7., în cari apar cel puţin KII şi K, h in 10: de plsl. s. = ou, In Apostolul Slepcenski, tot din sec, Xl1, se artă, in afară de a­ mestecul iusurilor, încă cÎ;,'h"I\,!;,\hIIlH;Y, şi CI;,'hlll'i\·k'\I\W6IX:l. în loc de plsl. (I;');i\--, deci .. .II în loc de plsl, /i� = an, ca în Codex :i.ograph" ceea ce, faţă de amestecul iusur ilor de aici şi de forma din Apost. dela Ohrida, arată că şi aici se pronunţa cu 7.tI, adică ;(1;::.III\,-��' In Psaltirea dela Bolonia e C'!·,)'.'i,1 = cale, alături de fTZ .. 'l,l, amîndouă în loc de plsl: CTI.3,1, ceea ce arată Ionetisrnul s; şi 'h == cu i., In Evanghelia lui Grigorovic : C'/.""''I'II%II' in loc de plsl. (''\,1: cu 7. în 10':: de pls!. ,\,; dar în Psaltirea lui Pogodin aflăm şi ," in loc de plsl. 7.1 ') deci nuanţa Î (rus 1,1): 1:" /{Cfl\\N',�1I zzzz: Dumnezeu a tot puternicul, unde e in loc de plsl. normal /�hCf­ "'"",'7.111 c-), precum, tot aci, mai e h în loc de plsl. ,), (şi se ştie că, în vremea medio-bulgară, h are, conform cu prelacerile fone­ tice ale limbii bulgare Însăşi, şi valoarea nenazalului 7. = ii, Î) : ."hlllH(\ I/P"�h"'/\EIH' == (;11 satita ÎJiIP'lInS, unde e in loc de plsl, ,(\�)�llIh I,Y, ") .. Iar amestecul iusurilor, care se face oI/afli cu acestea, in de-­ osebi la sfirşitu! cuvintelor, dar intr-o oarecare măsură şi 111 corpul Ior, e, de asemeni, foarte des în veacul XII. Se ştie că, prin acest nou fenomen, limba şi textele mediobulgare din sec, Xlf, ca s. ex. \ .1). La Kul'bakin: {)/lI'Idskllj(( J'/(!.0jils' .·(Jifistolll, p. LXXVlII, LXXVI, LXXlIl. 2). Cf. şi Ion Exarlrul, ]n Archir (Iir "fnl" 1'/1./1., XVIll, 598 : ''''!; ,\1, IIIIIIA "din Apost, dela Ohrida şi l\hLllfI':> din Psaltirea lui Pogodin, in loc -de plsl. I',\ffi" -, ,\.'\"11' -, În cari e un 1.. în 10= de plsl. "', precum .şi (7.1;':>'1'111.111 din Evang. lui Gngorovic sau 1(1.CiI!lHl1.nY> din Apos­ tolul dela Onrida, În cari e '/. în loc de plsi. ,)). = 011, pe de o parte, iar pe de alta limba bulgărească de astăzi, care În general are ă = � (gl1.bina, sxbota etc.) Î ,1 10: de acele plsl. ,); �= 1)1/, ÎI1- vederează că, in cazuri ca acelea, '/. se pronunţa identic cu fi, că adică şi " era un Sunet iî. Existenţa ÎI1 veacul XII a grupului 1.11, născu! fie din plsl. ,'h = on fie 'din plsl. 1.\ = en, precum şi, alături, a vocalelor r., "J. '{uneori CU nuanta de.l" = î)născute din acel 1,11 al veacului Xli, arată că, atunci, plsl. ," = an acolo, anume in corpul cuvintelor, Aşi prefăcuse, în limba bulgară, vechiu' său sunet plsI. 01/: parte :111 1,11 ='fom. iZn sau în, În şi parte în nenaz alui v; (i., 1-1) === ro 111. (i, ;. Acest din urmă bulgăresc 1. (1.., fii) = iî, de altfel, precum e admis de Slavistică, nu e altceva de cît rezultat din pretacere a ,_�nai departe a lui :1,11, că!'ui:l i s-a pierdut naz ala II = u, răminind numai 1. = ti; Cum • că evoluţia bulg. ,y, (= .1'\):,7.1(>1. şi il\ �> Y.1l ce am arătat alei il fost realitate fonelică în ve3cul xrr, ne arată şi limba bulgară de astăzi; căci în aceasta s-a păstrat nu IHIIlUi f:1za eli 7. =eC il, În loc de plsl. ;1'. = on, care e chiar caracteristica ci pcntru că e generală în limbă, ci încă şi reminiscente regionale de 1.11 in :loc de pls!. ," =c= on şi, prin amestecul iusurilol, in loc de plsl. .(;0. = en, Ast-fel, limba bulgară proprie, dcla răsăritul liniei i111a­ _,ginare Iskăr-Salonic, are s. ex. Z1.lJIba, p1.J!dar "), în luc de pls!. .. �},);I�h, 1I;r.I\i'i\k., unde e 7.m şi 1.1l Îil loc de plsL ," =-= nit; are inr:ă br1.mci, rzntdii, sV:f.llci:l) in Joc de plsl. �1\,;\t;II,Y,TII, 1";\1'--, 1), La Kul'bakin, p. LXXVI. 2). L. Milet (',: Dos OutUuifJUi/.'i(;/IC, p. J 74, 186. 3). Conev, în Sb. »fin. 111, 307. - [186] 186 31{/;-'lm."TII, unde e 'L..11I,'I.il, în loc de, prin amestecul Iusurilor.. plsl. i� = Cit. In toate aceste cazuri, însă, cari sunt numai rerni­ niscenţe regionale, limba bulgară generală are numai cu 1. ==-c (/ fără cons, nazală n, adică are: Vlb, p(hlar, etc. De altă- pa rte, Slavistica de astăzi, interneiudu-se pe consta": tările-i în textele medio-bulgare din veacurile al XlIl şi XIV şi În deosebi pe Trojanska Pri.a din sec. XIV (care are /\\Ki\jl'L.., pro­ nunţat miîdăr ca şi astăzi, în loc de pls!. /\U'i\plI.). susţine 1), că În veacul acesta se terrninase în limba bulgară generală prefacerea lui 1.11 în "I.==(i. De acum încolo, spre azi, deci, se pronunţă îl1 genereus '1", Cl',I'llMt'I\,lIlf, P,\3/\lI.'llJ, III"IC'I':&IIII, m: 1\'\11 h , 3l1.G etc., afară. fireşte, de rari cazuri de vechi remeniscen le regionale ca acele ză!ilb, păitdar, br'L..}}'It;i, n�JJ/C:zi, SVK!,Cj' etc., unde s-au mai păstrat şi nazalele il, 11/ rcr. p. 187). De altă parte, în locurile dela sfîrşitul cuvintelor şi după con­ sunante palatale mai ales, unde văzurăm că, de asemeni, se a­ mestecă plsl.] .,,=on cu li\=cl'n, în vechile texte ale veacului XII se­ constat 1 că, uneori în locul acestora, se scrie şi E sali ,1\. Ast-fel : B'L..IKK in loc de plsl. 1,�3Y,U;'L.. şi mediob. din Apost, dela Ohrida .1,:'11.11;1.; de asemeni 1{lrk,Hf, uneori şi 1{11'k,\\,h în loc de plsl. Kp'I,'\\Il' şi mediob. din Apost. dela Ohrida "'I1'I;.\\,1\.. Iar limba bulga ră pro­ priu zisă de astăzi are de regulă, la aceste locu ri, tot e, adică «zik, VI ell1', deşi are uneori şi jxzik vrerns. Acestea arată că, în ames­ tecul iusurilor ," şi 1" la sfîrşitul cuvintelor şi dupe cous. palatale (ca j etc.), ." şi Ir\ cari se amestecau aveau o nuanţă de alt sune t de cit acele .1', şi 1", cari se arnestecau du pe cons. nepalatale şi in: corpul lor unele se produse un Y.n din care, apoi, azi iZ='6.. Poate că forma 1\f"'I\I\mp,\") pentru luna Decernvre, ce se află' il1 Cod. Suprasl, în loc de obicinuit paleosl. l\m,I\I;�l,l Jezik, ezik; hndo sauc'lndo �> cedo; Dek.lhlnbra saLI Dek.lullibra >Dek'ebra etc . Numai că, judecind după textele mediobulgare ce it VCIl1 as­ tăzi şi în cari nu se s:rie şi Lin 1,\1i sau jr.11 in loc de plsL I�, aşa 1). Conev, in J'J'CICill1sko eru1I:JCle p. 228, crede că mediob. ,y, interior era obscur şi llU se clariftcă (In a) de cît în sec. XIII. 2). Conev: lJvoJ, p. 43. 3). Gustav Meyer: �Ye1(gl'iecftisc/le Studiel/, If, 57, 32. 4). Cf. şi COl1ev: ]) ialcktni studii, Sofia 1 Y04, p. 80--81. 5). In sec. XIV acest n exista încă pe alocuri, cum dovedeşte un doc. al ţarului bulgar Alexandru de atunci, în care e chiar scris '1 "'1I1/\)·I:X1., CLI a<:el ;\ interior suprapus. (v. Il'inskij, în DJ'cCJbO�,{.'; ii din Moskva, tom V, Ct. 191 J, p. 65). Cf. p. 186. :'il, [188] IJ88 iLIE BĂRBULESCU cum găsim scris �.n in 10:: de pls!. ,); şi 1.\ În poziţiile arătate, trebue să admitem că pierderea lui II in 1,111 sau j:,t;H născute din plsl. A\ = cn şi, deci, umlautul lui ,ia, ,i'h. din ele, s-a snt'�I:S mult mai de vreme de cit pierderea lui H dela 'AII născut din pls!. s. = OII, măcar că se pare că acest IM/ sau jY.1I în loc de pls!. A\ = Cit a Încl'Jlu,! a se produce cu ni ()(f((,t/i cu naşterea lui �.II din plsl ,Y. = oi: şi anurnitele cazuri pomenite de 1" = en, Datele expuse arată, cred eu, că u s-a pierdut din !oi II, j;r.n, dacă nu de t ot, iri cea mai mare parte, deja în sec. XI al lui Codex Suprasl. şi Savina Kniga, cînd "' se amestecă deja, văzurărn, cu E şi 'k, In ori-ce caz, cu ince­ perea sec. XII În Apost. dela Ohrida etc, se amesteca 111Ult A\ CLI :f şi '1;, ceea ce nu se face de cit ca excepţie în textele paleosl. intre cari Savina Kniga şi Codex Suprasl.; iar, apoi. acest amestec se repetă mereu, in mare măsură, in textele bulgare', din veacurile următoare, chiar şi in al XIV,--deci, cinci Slavistica admite că s-a terminat, în bulgara, pierderea lui II din 'l.1i spre a rămîne 'A = â J1enazal. Dacă acum sintetizăm înţelesul datelor filologiC'o-petleografice ce am expus, ajungem la următoarele concluzii istorice: Dacă Porninii elin Dacia Traiană ar fi luat scrierea cirilică dela Bulgari in sec. Xl al Savinei Kniga şi Codex Suprasliensis (ori, chiar şi În al X veac; căci ÎI1 secolul XI şi al X limba bi.lgară se 31-1ă in acelaş stadiu, cel paleoslovenic), atunci 110i am fi însemnat, -ca Sa vina Kniga şi Cod. Suprasl., prin ," grupul fonetic UIb, iar prin â\ pe I'JI. Am văzut, Însă, că nici urme ele acest tonetisrn ou şi ('/1 nu există in scrierea cirilică a R0111Înilor. Ci noi insernnărn prin ,); (şi .l\-, care-i o variantă paleografică a lui ,y,), in esenţă, tonctisrnu' :1.11 şi tonetismul '1. = ir, Î, iar prin '" am reprezentat, in esenţă, tot grupul 'l.!1 şi tonetismul ia, ('II sau 1', cari, toate, cum <,am editat, s-au produs pe terenul limbii şi scrierii bulgare intre sec. XII şi XIV inclusiv. Aceasta arată că intre sec. XII şi XIV au luat Homlilii scrierea cirilică dela Bulgari. Nu s-ar putea sllsţine o�, precum Bulgarii, în se:. XII, aLI părăsit obicilluiţa lor din al Xl veac de a insemna pe (m prin ,); şi ('JI. prin A\ şi au fuM ol)i':jnl'linţa de a reprezinta prin ,fi pe �.tI şi 'l. şi prin 1,\ pe �.II şi !'Il, III, (', -totastfel şi Rominii, deşi au luat scrierea cirilică în se..:. XI (sau X) al lui Codex. Suprasl. şi Sav, Kniga, cind şi ei vor fi reprezintat pe Olt prin ,l\ şi Cit prin il'. au părăsit, rt}!!ii, această obicinuintă paleJslovenică ,y, == on si A\ :C=C ('il şi au luat, iJldcji{'Jlr!l'Jbt de IJuZ�n}'i, apLIcă tura ,T. = 1.1/ Şi.'Y. şi y i I [189] INCEPUTURILE SCRIERII C1RILlCE 189:' I .t. = �II, (;0, tu, I!. Şi nu s-ar putea susţine aceasta, in deosebi pentru că, pe cind Bulgarii au avut ÎIiÎI/;;If.�i O'JiJUUb0iiWl limbii lor molie de a schimba pe plsl, ;\\ == 0/& ÎI1 s; = 1.lI şi 1(,; căci limba lor insasi şi-a prefăcut ast-fel Llnetismul ei şi lin ma] Il /,(:0 în ea. pe nazalele an şi cn; in poziţiile lui ,y, şi ,1" plsl., ci numai rar, in unele cuvinte 1) ; - f1, judecind cit/pe textele mc­ diobulg are de atunci ce avem. Asta inseainnă că, atunci, r.1I (care ocupa în limbă atita extindere cît :/;-:.::plsl. ," 2= "il) evolua mereu, treptat, prin pierderea coutinuă a lui lI'cc� ii din el, spre '1.-=,(. al veacului al XIV. Iar asta va să zică că, cel puţin i11 generaţia de de om imediat inalntaşc veacului XiV, adică cel puţin in a doua 1). Aşa, doc, ţarului Constantin Asan către mînăstirea Vir­ pinski din a. 1277, lliH;!e se amestecă iusuri1e, are şi: 'TOI\m"IeI�h. 1!3I'OIl"IHIJ (Il' inskij, În j) i'l'l'ilo::;1 i, dela Moskva, V. p. 16 şi 18). 2) Aceasta llll ştia sau n-a bagat de seama 1. Bogdan cind, însllşindu-şi, fă ră ;:;i! decla re insă, argumentele mele, susţin LI, ca Tl odorov, sec. XIV. l; [190] :190 ILIE BÂRBULESCU jumătate a veacului al XIII, �H va fi existat prea pttţin 1), dar că cel mai mult, acum.Jimba avea pe 'f,-='j, în 10: de plsl. ,', = ono Numai prl 11 prea puţin lW in această generaţie se poate explica generalul � din veacul XIV În Joc de plsl, ,n.=r!n şi mediobulgar l'.11 din al XII veac. De aceasta, .y. care la scris reprezentase in sec. XII şi pe :&11 şi pe ;t; in aceiaşi măsură, în a doua jumătate a veacului XIII cel puţin, mai că mi in ri insemna pe l'.H de cit in niscai citeva cu": vin te, cf mai peste tot reprezenta pe 7.==-J1. Aşa că, dacă Pominii ar fi luat acum scrierea cir ilică dela Bulgari, nu ar fi găsit şi 'luat la ei 'h(.f\) pentru :&11, ci nU1111i pentru :&==-=2,1. Pominf nu puteau lua pe th(.i\) pentru tonetismul lUI dela Bulgari, de cît atunci CÎnd Întrebuinţarea a ccstr: din urmă grup -era În floare, adică in mare măsură, In limba bulgărească. Iar a­ ceastă mare măsură nu a fost, probabil, de cit in intiia jumătate CI seC.· XIII, dar cel mai sigur către sfrrşitu] veacului XI!. La sfir- şitul sec. XII cred eu că, din consideraţiile arătate, s-a jntrodus 'scrierea cirilică la Pomlnii din Dacia Traiană. Această datare a mea, de altfel, construită cu date filologico­ . paleografice, o confirmă Însemnarea unei cărţi de Istorie bulgară şi o legendă culeasă la Bulgari astăzi din popor. Anume, «lstorija slav-nobolg arskaja- scrisă la 1762 de bul­ :gclfU! călugăr Paisie şi descoperită chiar în originalu-i manus­ cris acum citiva ani �), ne spune (la p. 87) căimpăratul Bulgariei Asan : «pleacă din Bulgaria şi supune cele două Vlahii sub pute­ rea sa politică şi sileşte pc Vlalrii (Pomlni}, cari pînă atunci citeau 111 limba latină, ca să pi'irăscnscr111/:s(;rica ro man» şi să nn citca"cii 'În limlJ(( romană ci lntlgi"in'.;fe. Şi porunceşte ca, acelui care va citi in limba latină să i se tac limba. Şi ast-fel Vlahii (Pomlnii) de {(.luJ/ii primiră biserica pravoslavnică şi ÎJlcrJitlr/i 11 citi blllg1î­ ,'c,;tr",. 1) Datele mele de mai sus confirmă ce! putin atîta din Paisie, că după reinterneierea Imperiului romino-bulgar In 1186, adică la sfîrşitul sec. XII s-a introdus la r�omÎni alfabetul slav, desigur şi limba slavă, în forma ei medio-blllgară,-" indiferent de n CI. Lavrov: m.:-or, p.1S 34. Vondrak (.Iksl. UmlJl.) ed. 2, p. 14 i) crede că de loc. :2) De' lor. Ivanov, profesor la Univer. din Sofia, şi editată de acesta la Sofia in 1914. 3) Se înşcia deci răposatul L Bogdan dnd (in (!()Jllwuiri lite1'a)'(', a. xxm p. 299) combătea şi considera acesi pasaj din Pc)isie fără de valoare istorică. ; [191] INCEPUTURILE scr�IEr
  • ". 11N;�T,\ etc.) ne pre­ cizează, că aceste două texte paleosl, vor fi fost s crise ia regiunea }11'nCilJ)((tiZ ,(({nnci de Romini, care crri ({Jir(J(�l)r: de Ruteni, anume In părţile Bucovinei sau ale Moldovii răsăritene (cf. p. 167), deci J1Ll' în regiunile Valachiei şi, Transilvanie', ori ale Banatului �), caci JiC aici erau I�o:nîl1i. \ 1). Cf. spusa călugărilor catolici prcdicarori, c'l in oştirile lor năvălitoare din 1241 Tătar.i aveau «pessimi Christiani el (',,­ !!II/ni (j!fIJC; Tneotonice 1'11 (I('I;)/, appellamus» (/JJc. 111i)'1I/.(1./2. /, J 92). Valwen e, evident, pentru Valchen Vlacheu) = F\oI111nii. 2). La p, 162, rindul 14 de jos in sus, s-au strecurat, prin eroare, cuvintele: şi Banat. ; '1 t [195] lNCF:PUTUfi'ILE SCf(IEI�IICH , Vodă au dJI11Qit ani 23. Acesta au fost. frate cu Mircea Vodă .bătrimtl. 3. 6932 (= 1424). Dan Vocvod ... Pre acest Dan Voevod . lt;aloJJ/:f:;cţltl nu-l are.-Pg. 233: lipseşte. 4. 6983 (= 145). Basarab Voevod cel Tinăr ... Pre acesta-l nurneaşte lcaloJl'i::;c{/(l Laiotu, carele au Inchinat ţara la Turci.-­ Pg. 234: Laiotă Basarabă Vodă cel Bătrn: (sic), care au inchinat ţara Turcilor, domnit-au ani 17. 5. 7076 (= 1568 . Alexandru Voevod ... dă moşiia Brătăşani, Manita la Mogoşeşti, care moşie o are cumpărată încă din zilele f)]:';-113. Generalul conte Luigi Ferdinando di Marsigli din Bologna care vizitase Muntenica, fiind trimes de Gert11]11i în misiune diplo­ matică pe lingă Constantin Brincovanu în 1690, după biruinţa h.i: Brincovanu şi a Turcilor la Zărne şti, apoi la 1691 (in Septern re şi Noemvre) şi în Iunie 1692, se ocupa cu istorica şi geografiea. Pentru cartea sa f)llJlIf!J!II:; J!lliilt()II!(:()-ill!!.�t,;II� (tipărită la 1726 în fi volume in folie), lVlarsigli s-a adresat lui Const. Cantacuzino ca să-i complecteze şi eventual să-i Îndrepte infrn maţiilc sale geo­ gra fice şi istorice privi toare la NI un teniea � i Moldova. Păspunsut lui Cantacuzino, trimes lui Mlrsigli h 4 iv13rt 1694,_ C011'3istă in adnotări la intrehările IL;i lVlarsigli şi in două liste de Domni, lina ai Munteniei şi una ai Moldovei, adăugate la Sfîrşit., Lista Domnilor Moldovei incepe cu Drag.)� (1309) şi se miutue cu «Constantin al treilea, feciorul lui Duca Vodă, care domneşte a:::U1II'l in Ţar CI Ml .ldovei» (1694). Pănă la Alon Vodă lista este tăcută desigur după Urea.Jie, din care stolni :u! poseda. un exemplar pc care şi-l procurase pc cind se afli în MoldJva la 1 b70, şi pe care i-I arătase şi lui Marsigli. * Dela Amn Voda pănă 1;1 Constantin Vodt stolnicul il trebuit să utilizeze Letopiseţul lui Mirol Costin, urc merge păr; la. 166], şi Anonimul care-I contmuă p.in la 1705 (publicat de C. Giures :u, Bucureşti 1913: Letipisăţ.rl 'prii lVUdJvcÎ dela lstratie Dabija. pănă la domuiea a d.iua a lui Anti,,:] C'lnt�l1lir, ]66/--1705). 5. l-IartJ Tttrii r(1I11lille�ti, F-'adJva J 700. , . Harta s-a pierdut, ÎI1S"l CI fCl,t I'tili:ot;l de : llllli':e t')pog-rafi:o UI..:! prin:ipaL' di Valachi;], divis:) in XVII parti; secondo l'esatissi!l1il Jk" nf.ir)l/(; che ne diede il fu conte ('o:';{1I1/1 illiJ (!IIIt!(II/W'I/) al celeberrill1 -, medi':J e fil030fo Gi.wanni COlllneno, ora arcivescovo cii Dristra al c21sissi1l10 CJstantiilJ 8r<1I1:0- vani principe di Vdlacilia. l : «nişte spuneti şi povesti- care au rămas «din om in 0111» «foarte slab lucru şi este cu primejdie a le crede», deoarece se bat cap in cap; «cîntecele care vestesc ele vitejii, aLI de alte fapte ale Domnilor şi alte altor vrednici oameni ce au lucrat» pot servi la ceva, insă «şi foarte inprăştiat şi prea pre scurt porne­ nesc lucrul şi fără de nicio orinduială ; «hrisoavele Domnilor ce sint pela boerime şi pela mănăstiri- încă le-a consultat, însă «puţin folos şi acelea mi-au dat", pentrucă pe de o parte «risipit lucru " Questa che Vostra Signoria Illustrissima desidera, vi voi. del tempo e fatiga grande, quale pro posse io fa in valacco, per' piu dilucidare gl'annali di questa provincia, ma non e per 110ra. finita. [200] 2')0 GIORGE PASCU grăesc şi foarte pe scurt zic şi fără cap povestesc, şi numai de un lucru vorbesc», iar pe de alta "cine este a cela carele să se poată şedea a căuta toate a tuturor hrtsoave să vază ce scriu ŞI cum scriu ?> Fiindcă deci «nicio povăţuitură, niciun ajutor, nici nicio lu­ minare avem dela părnintenii noştri», iar «cel letopiseţ, ce zicem, destul pe scurt, întunecat şi fără de orînduială este, cum s-au zis mai sus, şi vom vedea mai pe urmă şi dintr-insul», autorul a tost silit să se adreseze la «istorii streine, pela Greci, pela Leşi, pela Unguri' şi pela alţii», cu toate că şi aceştia «pe scurt pomenesc" despre Pomini. şi unii- s şi «voi tori de rău». VOI bind de orlgina străină a unor beeri şi domnit )rÎ croni­ carul zice (pg. 137) = -Băsărăbeştii se bag din neam sirbesc, şi ti ori simplu htoi!:;t,· g)'l:ce�ti, iar 111 Opisanie Culegeri !Ji'('c('�t( tii' II/Ur{uO)" mo uurcli u«, Acest izvor a rămas necunoscut lui Const. Cantacuzino. Pentru a nu se lăsa însă mai prc jos stolnicul citează şi el pe ,oc Ioa» Slcid.au in cărticeaua ce istoreşte .te i IIlJI}I{(r!Jii ,,{I' l n uu i» (pg. 74), adică 1. Sleidanus, De quatuor Monarchiis libri tres, Lug duni 1 66'}. Fiindcă faptul relatat de Miron Costin nu se găseşte la Slcidan (pg. 132), stolnipul il citeaza odată (pg. 74) pentru Îlltinclere(1 Romanilor, odată \pg. 144) pentru lupta lui Alexandr!1 cel .i'v\are Cll Daric, şi oclată (pg. 1-15) pen(!'u origina f\ol11alilor. Modul cum staiilicul combate basna lui Siillion Dascalul despre origina Moldovenilor din Ui!hari, interpolată In cronica lui U!"eache (pg. 120-135), este evident o amplifi::are a ce:I,)!" deja spuse de 1'vliron (pg. 38); pasajul despre Co[orll//li (pg. 125-127) este o dezvoltare a rnenţiullii lui Miron (pg. 34, cL şi l hronika, pg. 188)_ Insfirşit unele fraze şi calificative Zlmintes'::: pc Miron Costln_ [204] 204 mORGE PASCU Pg. 29. Traian înpăratul au zidit, mare 'minune vacurilor pre urmă, pod de piatră peste Dunăre. Pg. 30. Iară podul peste Dunăre nime altul, ce Traian înpăratul, ca şi şallţnl Troiauul, -l-a u făcut. �)g. 24. (rîndul 6 al capitolului III). Locul acesta dară, unde este acum Moldova şi" Ţara Munte­ nească, este dereaptă Dachiia, cum şi tot Ardealul şi cu Ţara Oltu­ lui. Alt nume mai vechiu decît acesta, Dachiia, nu aflu în toţi ci ţi sînt istorici. Pg. 7. enea Silvie ... urmai a­ cesta nume VI ah depe Fleah, hat­ manul Rimului, că este, scrie, unde s-au lWII:cld şi săracul Ureche vornicul, Pg. 69 (începutul capitolului 1). Vede-se da r că toţi scriitorii ţă­ rilor şi istoricii într-aceasta se tocmesc cum şi ţara aceasta, ca­ prinsă fiind cu Ardealul şi cu Moldova, îi zicea Dachiia sau -Ghetiia. Pg. 72. Pentrucă rari şi foarte . puţini o zic, ce numai potu-se fi lunecat cei ce i-au zis aşa, pen­ trucă, văzînd vecinătatea' Ţării Sîrbeşti, căreia Misiia îi zicea, şi deasă amestecatura lăcuitorilor uniia şi altiia ţări între dînşii, zi­ s-au cestora pentru aceia Misii. Pg. 79. Acel pod mare niuuuu: şi mare lucru' au fost.- Pg. 77. [Traian] lucruri mari făcea ... doară şi minune I,n recei rămiindu-i, pe unde mergea, drumuri mari de piatră făcea şi şanţ/Iri groaznice trăgea pe unde mergea şi umbla, precum şi pănă astăzi, se văd şi la noi aici in ţară, cărora incă troia-> nuri le zicem. Forma plurală troianuri a fost întrebuinţată de stolnic anume ca să mascheze modelul său, căci nu există decit un ::;/iJlgnr troiau; descris pe larg de Miron Costin pg. 40 --43. O probă că stolnicul a avut supt ochi cartea lui Miron este şi grija pusă de stolnic de a .se deosebi de Miron. Ast lel Murt;« Cro mcr, citat de Miron l1umai\ de 2 ori, este citat de stolni ; de mai multe ori (pg. 104-105,108 de 2 ori, 142, 158). Stolnicul citează şi autori ore lipsesc la Miron Costn, ca scriitorii greci Ioan '[1'11,(, (Tzetzes, pg. 97: podul lui Traian) şi Zonara (pg. 82: Viaţa lui Traian, pg. 94: Viaţa lui Adrian), FiIi)! Clooeric gheograful (Ciuverius, pg. 72, 90, 150, 167) şi Atlasul Iui Guiicinu» şi [0((,}1 Bla« (pg. 90, 150) pentru geografiea veche, I . J1lav'ic Blolld (Flavio Biondo, pg. 71, 157, 158), Tito Li.vir; l'ad()- [205] r I ) .� \ -- ____ IN_F_L_U_E_NŢ A CRONICARIL.Of< MO._LD_O_V_E_N._I 20_5" va nul (pg. 74, 145) pentru istoriea Romanilor, Mihail Reţie Nea­ ),oldctnul (Retius, pg. 171, 172, j 76, 177), JOltn S(unbue (pg. 1 72), Al'rani Bacşcti (pg, 172, 177), Nic()la(� OlalL in Atila (pg. 152", (;olimah, Experientis Attila (Callimac us =-= Buonaccorsî, pg. j 58) pentru istorica Ungurilor (de care Miron Costin nici nu se ocupase), Prin aceasta nu trebue să ne-nchipuirn că cartea Cantacuzi­ nului este mai erudită decit cartea lui Miron. Afară de cei doi scriitori bizantirii, ceilalţi autori erau scriitori curenţi ai timpului, pe care-i cunoştea desigur şi lv\iron şi-i citase supt denumirea generală de istorii, istorii!!! BinlUt,,;, i::dol"iile oechi, isltpriite reciti latineşti� Const. Cantacuzino a fost influenţat şi de Glig orie Urcache în vocabular (v. Introducere, Arhiva 110. 1). Dacă Cronologica tabelară, care cuprindea material pregătitor pentru cronica pe care-şi propusese s-o scrie, nu-i mai veche decît Septemvre 1689, atunci stolnicul n-a putut să înceapă redactarea cronicii mai devreme de 1690. Pe de altă parte fiindcă Cronologica merge numai păn la 1666, este de presupus că stolnicul căuta să -şi mai adune materia 1 de istoriea Munteniei, fă fă să se gîn­ dească să înceapă cu problema rornauităţii poporului rornin. La inceputul lui Noernvre 1690 vine insă întăi aş dată Ia Bu­ cureşti generalul Marsigli care tocmai se ocupa C�I geografica şi istorica. Stolnicul, care la această dată se afla la Bucureşti, l-a cunoscut desigur din primul moment, l-a pus In curent CLI ist iriea şi geografica Rorninilor, arătlndu-i chiar acel «frumos manuscris­ al lui Ureache, şi vorbindu-i de romanitatea noastră după Top-· peltin şi Miron Costin. Cum Marsigli nu aflase încă de cartea lui Toppeltin, şi cu atît mai puţin de a lui Miron Costin, pe care probabil stolnicul l-a trecut supt tăcere, şi pe care dealtfel lt rlianul nici nu I-ar fi putut ceti, Marsigli i-a dat poate stolnicului ideia de a scrie despre' romanitatea poporului romin. In adevăr Marsig li, desigur pe baza conversaţii lor avute În 1 G90- 1692, îl ruga pe Cantacuzino să-i comunice «în rezumat cele mai bune insemnă ri care pot să dove­ dească descendenta neîntreruptă a poporului romin din cel roman, . aducînd în sprijin memorii, deducţiuni, obiceiuri şi alte particula­ rităţi» (pg. 42). ", '" Oncramlo di dare in cOl11pendio que!lr maggiori notitie che possono comprobare questa continuatione di discendcnza di popolo romano, aducendo memorie, deduttioni, usi et altre parti::ularita a noi non note per le stampe. [206] 206 Gl0RGE PAS CU Un 0111 învăţat ca Const. Cantacuzino nu se putea însă decide numai să. rezume pe Toppeltin ş'ipe Miron Costin. Călăuzit de cei doi autori stolnicul a căutat mai intăiu să cetească şiei cărţile citate de dinşii, ceia ce l-a ocupat «timp şi osteneală mare- de patru ani, in care timp el a neglijat să mai adune material pentru istorica Munteniei, mai ales că Cantacuzinul nostru era şi unul din cei mai 111 ari politici ani pe vremea aceia. Incurcat CL! chestiea rornanitătii stolnicul s-a văzut astfel silit " . să renunţe de a mai scrie cronica pe care o făgăduise în prefaţă. Cartea Cantacuzinului este interioară cărţii lui Miron Cost in şi prin stil, care-i greoiu, incoherent şi confuz, şi prin material, ca re-i insuficient, încărcat cu digresii mari şi inoportune (cf . despre 'Greci, pg. 115,-122) şi cu nume de autori cit.iţi numai din do­ rinţa de a se arăta' erudit (Aristotel, Di id or Sichiliotul, Nrl rlir, Natalis Comitis, Plurarh, SOLlmJn, etc.). Gior g e Pascu ,Divanurile �omneşti �in jViol�ova şi ]Jtuntenia ain secol. XV H .. a (1630--1685 ) Anul 1680. In MOldova domneşte OII. »//(;11 Vodă; in Mun­ tenia domneşte 1�;c/'ll(ln rodii ('(11do(;I(;i'II/(!. In .1!o/dn!'1l divanul se compune diIl următorii boeri, pe lîngă cei 4 arhierei: [Jn,'o(leiMitropoJi t, Ioan Episcop de Roman, Se­ raţin; Episcop de Răci iut, ('((/i�;fr/( Episcop de Huşi ; JIirol/ ('o::;llit vcl log ilăt, ct., rril ('II:;lrtc!li vei vornic prii d� jos, nZi,g'))'II�(;(! Oheollg'l('rt vei vornic ţ'irii qe sus, Az",mw{r/l ];II!W� hatrnan şi parcalab Sucevci, (toi/of(lI/din tJio()([}t/({ vcl postelnic, Tutlo,,,7, J)nlJill(. vei spătar) Io« II ICf/(;(}rit/i ve! ]\la harnic, ) "((sife (fiil'/((:(/ veI visternic, l'arn! ('lill/ii.� vel stolnic, i)'G(f)'{u/' l�c)'II/(/ ve! cumis, lli!: ;110('11: vei mecielnicer, flic Driigl((I';)G/(Z apoi (;,1, .. ln"li!' vei ar:naş, nonst. ,for(( veI sardar, apoi (;/iI'orghitiZ ('ilidw JfwJ'odin veI clucer, Jf({nol(u)li vel sulger, UII. Bog Z(fl/, veI jitnicd', Xo,im f]a;o[ii vei şatrar, Fu}(oi!rtchi J["r(!l11l veI Llşiiar, 'f'. !'lollc!o/' veI arnHl, Utfl'j'if � � -- �----- � .-.""-", ... . , �. i 1 � I i r [207] DIV ANURI DOMNESTI ._-----------' ._-- 207 Staniu! 2 logofăt, Ollcorghc 3 [ogotat : apoi vornicii de poartă: OhcOJghiţil, Andrei, Ur:;ul, J)aJ�oJniG,Uw;ul, Yas. Gilci1, şi .hac Gouiu ; uricari Leca, Pascal CorZcct, apoi Sasutu 8to,JJi,nt'i 2 comis, .�tcf({n ee}'elt('�· 2 paharnic, Ioan l)ostolacll'i 2 spatar; iar din foştii boeri se amintesc: Nccni(fi Ilaeoviţii biv veI logofăt, nie Stur�a biv veI vornic, Aleo: Ilamwu7i, biv veI postelnic, Ch'i1'iac StIl'l'W biv vel paharnic, (}II. Cn;aclri biv veI visternic, J'clic'ico Cosi'in biv vel comis, Pror7nn D1'iignţli:;cul biv vel med. şi parcalab de Hotin, <'. (:aJ1,tcmiJ' biv veI sărdar, Sacin S(II.w;iLÎJlC biv veI sulger şi vornic de Botoşani, (Fa.oril ]}rc'kscul biv veI jitnicer, .Aneri din divan şi pricinile acestor schimbări ne splln multe de toate cronicile. Dările puse de Du::a 1) Cronicarul Nec. Cos lin pllll1e anul 7189 Noembre 4, [211] DiV ANURI DOMNESTI - - ------- �- --------------- -----, 211 vodă au făcut S3 zboare capetele lui S,'cl/lni ('iol;iirlrrn şi Ponici vo rnici de tîrg, cari, voind să ceară de la domn bani pentru ridicat cheltuiala nunţii ('III}';)lri domniţei, au fost bătuţi cu buzdug anul, de li s-au .tras boala şi moartea. Pentru sila biruri lor pe unii boeri i-a pedepsit cu închisori, pe altii cu bătăi şi cu munci, infig îndu-Ie ouzdug anul i11 cap sau in piept. Aşa a făcut ca să sufere bătăi 'tI)II,(le)' J.'a/;Irli vel vornic de ţara ele sus, 'til!loe:;iî Dnln1u ve! spatar, ('/!irl:rll .. .,'/!f)'f.il. biv vel pitar omorit : (ffl. Ursuchi biv vel visternic omorit in cazne, l oat; [sct r 2 visternici, Anr7)'ci l�i)JotC({Jt/ll vornic de poartă ; I'nră], Conte: stolnicul, fm'g'" (Ta]'ucllş spatar ; apoi jllplneseie lui ,:rrllllJ/ I 'ocZii Oli ntaC1fZ iuo, Anul expediţiei Tllrcilor supt Kara Mustafa Paşa asupra' ViC1Wi. Ia cClre au luat parte şi Voevozii Moldovei şi Munteniei. Turcii s-au g{dit din iarna lui 1682; iar la Aprilie 24 zile, Luni, el eşit Duca Vud,i din [aşi In oaste. In asemenea imprejurări di­ vallul domllesc n'a funcţionat, de aceia nu se găsesc: cărli de iudc'=at� Cl! liste de boeri. Adaugă fa a=easta şi zarva intre boeri ":1I o111orl!ril(� şi jăcuirile fisole ale Ducăi Vod], cum şi sila ţ,:[rii de a stringe (l:lste, şi ne vom explica lipsa divanului din aces� timp. 111 Oil';tc luCls" şi pc toţi b.)crii, ce nu erau pe la ţinuturi cu slujbe, Divaliul Itli Dllca Vod.'! !l1tre Ianuarie şi April trebuia să fie ,;<1;11]1lIS dm a::l'�ti b:)cri ; N;j'{)/' ('0"( il! vellogofăl, (;Ill'i'ilil/i (JolJlllc/,i vei vOl'nic Firi i de jos, (; i i.rJ0i'li,;"!( (! !iNr 1/ g/i(;O veI vornic ţării de sus, ,1fc.xalidrn !il[lul;' liatllFlil şi părc;llah Sucevei, ('ll:;!aJtf,in (!io{)({wr7 veI pos­ rell1ic. 'i'()!!'!"I' !'a/(ufi veI spatar, [olln 7,�/icovi.ti(' veI paharnic, [212] 212 GH. GHIBĂNESCU ---'._--- Todirnşt;/f, Tordachi ('u.l/t(f{:lun:no vei visternic, Glzcorglziţiî ei II clin., vei stolnic, Apoeto! {'rtlflJ'fJiu vei comis şi alţii. La plecare Duca Vodă lasa o căirnăcărnie de 3 boeri: NI�I;Il{ni ]lILCOI'iţiJ, biv veI logofăt, Totuler Palade vei spatar şi ]'011 de}' Iordachi ('nrdacMlIlo vei visternic , i li"d C3m in preajma Cairna­ camilor, adică boer de cea rmi J1]are incredere de a privighe a mersul trebilor din lăuntru, pe U:/O/'glzi(il eilM/in vei stolnic. (Let" lI," 25, 217): Tot atunci ins'! s'au desţărat mai multi beeri Uio:-iellI'" între cari cronica citează pe Plcşe« jitnicerul al 2-lea, pedepsit-4 de Vodă pentru rămăşiţile ţinutului Pumei, ('ostr{.ntin biv vei comis, ('Oll�t. Cantemir vei clucer, 1)'tejitnSG(/)·lct biv 2 postelnic, /)((lJija Scarlct biv 3 vistiernic, Preda /'11[(((/; 2 postelnic, Necuia; An- tioliic 2 clucer (Let. lP, 26); iar din cei ce au mers în oaste cu Duca Vodă s'au sfătuit în de sine că d- s'ar mai întoarce Duca Vodă în scaun ei să nu v.nă cu dinsul. (Let. II', 217). I�ăzboiul la Viena a eşit rău şi cei doi domni întorşi la Bel­ gradul sîrbesc s'au pirit Sultanului pentru bani şi Duca Vodă a pus zălog doi boeri, pe "Ijloslo{ ('Itf({}'f/illl vei comis şi pe 'l ltltl1sit de la Soroca veI şatrar. 1 In ţară zarvă mare. Ucraina s'a rupt de Moldova şi pe En« lJrirglzict'.'C?t hatmanul lăsat de Duca Vodă la Nernirova l'au Înlo­ cuit cu Xlil/d.kil'; apoi unindu-se CLI oastea lui St1fnJl Pdri('ciclI I'oi//i vin asupra Moldovei. Doamna Xas[II,Stll pleacă din laşi cu ,bţi boerii : în drum o părăses : şi caimacami, afară de Toadcr PII(,udi vel spatar, iar [0111/, ('ol5iin, 2 postelnic, o conduce la Brăila, unde se aşază, Duca Vodă venind în ţară pe la Oituz, popo si la Domneşti, .. la casele soacră-sa jhr!Jijl,;aill, unde fu izbit de Leşi şi Cazaci Luni in 24 Decembrie 1683, în ziua de ajunul Crăciunului, şi MarţI � la 25 Dec. in ziua Crăciunului, cind stătea la masă. In aceste amestecuri cronicile amintesc de aceşti boeri. Par-o tizanii lui Stefan Petriceicu Vodă erau Sa/'in 811f.IICI:r.;ÎW' biv veI l11edelnicer, 1'lIsifl: IIiUill,.�l'.sCIIl�\ Ulleorghi(l! ;:/;i/.uci.Gtlil: 2 posteJnic, (!. f'lm:mq polcovni:, ilin ,1{()ţoc medelnicer, 1'. 1Jail(,'i(:lii� serdar, nepotul Domnului I!I() jJ/'e.'jcll cql11araş la ocne. Cu Duca Vodă erau aceşti boeri: ,1/i:)"I)JI. (jo"tin veI logofăt, r;1I1'l'iliţâ r'osiacJri, vel vOfnic de ţara de jos, "1. 8111111.; Jiatman, CosLrtJdin ('iou(o/1t7 vei postell1ic, Ţoan Bacl)l'i(11 vel paharnic, Ullco)'[jki(/i treti logofăt, (!ridea vătav de aprozi, nepot de vară primară Ducăi Vodă, Delfilll serdarul, Nnnolac/li sLllgerllL Din aceŞtia! nu rămîne cu Vodă Duca decit .•. }- N9 wMp:j:c: 4jli, [213] DIVANur�1 DOJ'vlNEŞTI 213 rpastelnicul Cond. ('io/Janul, iar ceilalţi bocri trec ÎI1 Muntenia; tot atunci fug de frica Ducăi Vodă şi cairnacanii Ncculai Racoviţiî .biv veI logofăt, Todcrascu Iordaclii vei visternic şi Ollcorgltl:{â (Jiudin veI s tainic. In .11untfltia divanul lui Şerban Vodă se compunea din beeri .precurn urmează: liaâsi] .1VillifurcT Ficrcscu] vei ban Craiovei •. Bade« liriliieco/m!, veI vornic, Gli,q'!}'c Onidi'1teanul veI logofăt, Barbul 3/ilcscnl apoi Stille vel visternic, Stoinn vel clucer apoi Barbul ; .� OostiIJdin l1rÎncfil'anul vel spatar, Gliiuca vei postelnic, apoi P21"DUl . Cretuiescul, ,')'{atie veI paharnic, apoi ('o"t. Ctcuiacuecno, Iordachi (!rlllincuz"ino veI stolnic, apoi IJiicllZ Şcr/i!LlicIiCU[; Papet Bnicclicul veI comis, !�ii.rliltlt 2 logofăt, (Iorga Dac. V. 451; Gir. Ionescu, . Cotroceni 60, Revista p. Isr. FiI. şi Arl», XIII, 80). Fiind domnia dusă la Be:i� cu Duca Vodă al Moldovei, găsim într'un act din 4 Aug. pomeniţi mai mulţi boeri bil'Jii adică (oşti: J7ad Co- GOJ'iiswi biv veI logofăt, Afl,:t'(llldm biv veI stolnic,ilJilwil biv vei pitar, J'UI/(/SI( biv veI armaş, }iitJ'/f. biv veI visternic, ,>ii1'()(fn biv 2 logofăt, apoi C. 1;;Ih'ICi:lflln! veI agă, ,>lfr7J1w ve] căpitan za leIegii �'bv,{I\ev. p. Istorie XIII. 80). Intor sul lui Şărban Vodă de la Beciu a fâst liniştit, neadu­ cindu-i nici o zurbalie din partea boerilo-, cum a pătimit Duca Vodă; ci atita a avut de suferit la Belgrad din partea Ducăi Vodă pentru ban'i. Cronicile nu se p )tri ve3C În reIa tarea faptelor. Cro­ nicarii moldoveni zic c j Duca a fost r'imas din jude:ată punînd chez'îşia a doi [Joeri; iar Cronica anonim1 zice că Şerban a rămas in dE'şert şi că a fost închis punînd chez:lşie c'i va restitui b:l1lii vizirului (Mg. ist. Il. 29). Anul 1334. 111 Mlife/lJm avem sfîrşitul domniei Ducăi Vodă 4- in s�rbătorilc Cră:iunului, apoi în Ianuarie - Martie dOl11nia 'fCIII(;)'iî a lui ,>(I{rl// I'odii l'dl'l:cc/c/I neaşaată despre Turci, deci neo­ ficiaUl, şi fără divan de boeri veliţi; iar din Mart dDl11nia lui ])/1- JJ/ ihll�(, II I"olf 1(- ('(tld(f cazino de-al doilea fÎn d. In M lin tenia domll eş te ,>IIl'iill1{ / 'IJrfil (11l/ttilCI/,ziuli. f)u::a Vodă a murit la Liov de CII!rlroi ('tIaillbJa), M:ut 24 Marti la 3 ceasuri de noapte; şi făcîndu+se autopsia s'a fost găsit în herea lui 27 pietre roşii, şi s'a îngropat la biserica lui Alexe Balaban din Liov (Let. IP. 32; 223. Mg ist. Il. 31). ,'}tr:{tI Il j'nr!if J'ctriccaico J1' a avut divan şi nici act domnesc n'a dat cele 2 luni cît a stat pe picior de război. Cronicile vorbesc }- ,in aceste amestec�tturi de următorii boeri: /'r'il'!I(Jb veI armClş. J'a- [214] GH. GHlBĂNI-:SCU ------------------------------------- 214 sile lJobllSGh/c serdar, nepot domnului, 1711; 1'le:;('(( _'J jimicer, Ne­ ch.aca!« vornic de poarta. In aceste al11est(,2�111ri au fost prădaţi Jfi)'rJ!b (;o::di1t vei logofăt, C"stalldii/ C/liilli'jl/i( vei postelriic ; iar A)'lllIiÎlll. Huh.u« hatmanul a izbutit să tugă la Focşani, Intre aceste t:un/{c!lie l {melnisl.i hatmanul căzăcesc a fost ornor it la i\;1oviIău şi În locu-i s'a pus �l!rJl-i1iî hatrnan la NCl11irova. Cu Ştefan Vod1 Petriceaico S'(III dus in Polonia următori! boeri : Jf/ron ('os/t:n veI log)făt, /Ijllslo! {'(ltu)'.'!illl vei comis, rudă CLI domnul, ilie })ri7IJ,(ICSGuf vei serdar, XIII4{w-i/ii-)'ili'in 111e­ delnicer, (;!llo}'f/llihi, 7J!!/fi/lilr'i şi alţi-i (Let II", �24). De la lil/m-ilmijf:/f. /'o!ii7, ('t1tdrfI'lIEillo nu posed nici un act cu boerii ele divan; cum Însă zice cronica CZI lrnpă.aţii crtau pe beeri de orice vină, au venit toţi din toate părţile de prin ţara Ungurcască, de prin ţara mllllteneas2�1 toti au venit, filră cît numa: Buhuş hatmanul n'a venit �i cei din ţara le�as(:ft illl�il nau veni! (LeL Il". 224). Urmind arătările croni:ibr cu 111](.:12 din actele acestui an, ar reeşi - următoarea listă il boeritor de divan: T/I(osl; jiilD/iu ve) logofăt, (;({o'illti! C'8,!(u!zi ve: vornic Firii de apoi !O!!II;C<; .Jllfil1l;, AfcJluldrl( 1,:1{ iJ!(I mii vel vorni.; ţJrii de SUCi, Xli:;!!! /;u:;I;/11 hatrnan şi parcalab Sucevei, l'l-lil'icţ,) CO'!/i/ ve! sp.uar, To« (({,'jCI, {l;rdoc!li ('!lnta!;I1:';'111 veI vi:;;temic --- el era ({I!ft -;i UnU'!}'I, fiind văr primar Cli domnul - 11/ nc vei pastelilie, fon/ue/,i veI sto1nic, 1'0 __ (/1'F11'>jw :'l'(nr;:a veI comis, l,'oJn;/wlflJ!, f.11J1(1'!l/1:1- veI cJucer, 1"l'olOi/iOII Cost({L/li veI şah'ar, [lit; ])rt'i!JII(I'_'>U! veI sardar, Jll((ror!1II vei palJarnic,J[rrhofllc!ii veI sl1!ger, (llfr!';l ifril('_,ciI[ vcl jitnicer; i 'i{,';!I' (;0-,10(/(/ 2 eOlllis,IfI!F!Jlfll{ şi !'III/o)}!i" v()rt!id de poarL't. (Uricilr V. 240; Ispisoace IV, 1, 74, seC]. ; Jorg1 D1i2. V. <)3: V. A. Urc::lJt, M, Costin 1. 160). Boerii nu s-au Împăcat mult eL! diJlll11ia lui DWliitraş:o Vudi intru cît fiind vrajba Între t;ei doi dOilll1ivcri prillJarÎ Între ci-­ Serban Vodz[ a atras Iii sil1e o lTlare parte din bocri divanişti ai' r'ui Dumitraşelt VoeU, eari,,,\1z1I1d jacurile �i oll1orurile de bocri, ca (�(lI)'il liriil'scul veI jitnicer ŞI 'j'f)((rf,,1' o\'l/cuf, apoi hecimik pline cle baeri Închişi şi s:l1il1,'riltiţi, au fU,�-il il.l i\lkntenia, ca (�II_ rril/ţir, (:o::;{oc!li vei vomic de ţara de jos, (:(Jus(. Ollnll'mir, vei clucer, Toadcr lilio!,t!o)" vei annaş elc. i LeL II' 227). In Jflf.Ji(cuia divanul se compune din bocri pre2U!11 lIrlneazil: illu!u _Yii"tw-ct Flr:n:sclI{ veI ban Craiovci, ÎlIIII!'!1 !i,1Ii7cl'IlJ/II!' vei vornic, I'Înul apoi lillr/ml !J171(cllmd veI logofăt, Sllltir: ve! vis-- , �' [215] DIVANURI DOMNEŞTI --- 2!.5 ternic, Pâpa Buiccscul vei paharnic, Const, Ih'Î71CI!r01tlll veI spatar, . A le:c(!tll/nt vel stolnic, C. IJi71âcc (11/,111 vei aga, 1�r:i)'I)(IJi vei arrnaş, .Jfi/laZ(tc!tc vel sulger, Stroc ve J pita r, I�(( rluiu Cauiacicsino ve] postelnic, Jhl71(({ OH'idi.şl('((?,ul 2 logofăt (Iorga Doc. V 189; Rev. pentru Ist. FiI. şi Arh. Xlll, 80). An ul 1685. In Moldova domneşte Constantin 1'01111 (!(IJltc1Jt'tr' în Muntenia Şiirlian Todr1 Caniacnemo. Noul domn al Moldovei, a îmbrăcat caftan de domnie la I!::} Iunie, la Obluciţa, din mîna lui Soleiman Pasa serascnierul prin stăruinţa lui Şerban Vodă al Munteniei şi prin jurămintele, ce Ie-a dat 110ul domn atît boierilor cît si lui Serban Vodă "că din C!i- . , , vîntul lui nu va eşi, ce-i va poronci pe voe i-a face de toate; ... şi a LI mai jur a t Cantemir Vodă pentru doi beeri Greci, ce era LI la Moldova fraţi pre anume Iordach, şi .Mai/oZllclli .. IlII:5c!c:;{i .. să-i prinză, să-i omoare-.. (Let. 11" 227). Noul domn mai trecea in ochii boerilor mari ca «0111 prost, mai de jos, ca ni.r..:i cnri« nit :ili {/ , socotind boerii că-I vor purta cum le va hi voia.» Acestui beer -- clucer --- fiul său Demetrie Cantemir ii dă o origmă Tătărască, făcînd etimologia cuvintului HUli '/'ClitllJ'=-= sănge de han. Despre neamul lui, pe lîngă cele scrise in «Vita C. Can­ temyri», vezi şi Surete VIr, prefata XIX, unde vorbesc de Silişteni, sa tul de baştină Canteiniresc. ])oi)(){tci Mitropolit, SI/NI Episcop f�olllal1uiui, Mi�i(/ il Episcop Rădă uţi, l1filJ'o!an Ep. Huşi. Divanul lui Cantemir Vodă se compune din următorii boeri : TIlilosiI .Fhl!Jllli vel logofăt, Uu uri! ÎţrÎ. Cost I((:/Ii vcl vornic ţării de JQS, 101t ]/aroviţtt vei vorriic ţării de sus, I 'clicico Omi/iit 11atman şi părcăla b Suo::cvei, COlii (mti'l/. (!iob(( I//fl veI postelllic, ]}crf iul (!o­ d1'C({)r/(l vei spatar, V(I::;i!r ('os{oc!l'i veI pal1arnic, Ulzcorghi('t vei visternic, (;}lcolfJhe � U!ioLa vei ban, Olll')'if, l1râl':)cll/, veI stolnic, .c""( (,[({i/, ('cn;!zcf., ve! comis, 7�lii veI llledelnicer, Va :;i7 c }Ju tlisr:f!i veI serdar, ,')'tl'((111, h'iili(il vei arllldş, {!({ji{UJI. <'ele/It veI uşiiar, P/it)'ă�c{(1I vel clucer, lI'COlI/r!nac/zie vel jitllicer, ('0,,[(/ Idin veI suJger, J'usila ])rllnbrl/t d logofăt; Anllrci IS'iipotl:rUlIIl, J)UJ1i.. Mllr­ gU("ţ, Tit/lOJI/ia .7irÎlicui şi Blcblert vornicl de poartă( V. A. Ureche.,. M. Costin, 529; Ispisoace lV. 1.91). Pe lîngă aceşti boeri se mai intilnesc iscălind o safllă ele alţi boeri iJi1T,:i: I01Zuşc/t ]JUJIIIŞ biv veI vornic ţării ele jos, Ll!c:J.'U1?dru ll(t}lInml, biv vei vornic (ţării de sus), 'J'or!c)'{(,şw f()l'c/ridli (.'O'}l.- [216] .216 GH. GHIBĂNESCU iacueino biv veI visternic, Ironiei biv vel serdar, J'ltrZrtJ!. biv vel armaş, Zoein. lJa.şotr.7, biv hatrnan (IV dl -1 N 94). In Jlhuzienir(, divanul se compunea din boeri precum urmează: Tiadnl, NllstnrcZ Hierăscu vel ban Craiovei, apoi Barlnd. Milcseu, Roi/Da. Hi7Wccai/H vei vornic, Barbut Btteleannl vel Iogotăt, Stati« vel visternic, PII)!lt Buiccscul veI paharnic, Cirstea veI postelnic, Ghincc« Hâdeannl vel clucer, Ille:rrtndm veI stolnic, 1�('j,r!Jan Pâr­ cuicscul vei comis, Bunco. Urr'ldişteanul :2 logofăt, Cosfetntin Brin­ cooarin] vel spatar : nristca .'3 visternic, ]fiicul ,8 stolnic, Guran. Oli'inescul şi Bndu; Şu{ariz"z sin Ohel'ghc ŞII{ariul uricari (Iorga Hurezul 330; Condica Ttsrnana II 268; Şt. Greceanu Cronici 265). Gh. Ghibănescu �oţiunea "muncă" În limbile romanice Intimplător am fost făcut atent asupra acestei chestii de un prietin, inginer de meserie, care, ocupindu-se de problema socio­ logică a muncii, a crezut că ar putea găsi şi În filologie un ajutor la limpezirea unor anumite puncte ale ei. Deoarece mi s-a părut interesantă cercetarea diferitelor cuvinte, care denumesc noţiunea «muncă- şi pe cele înrudite ClI' ea, din punctul de vedere al evo­ h:ţiilol semantice suferite În trecerea lor din latineşte în limbile .rornanice, apoi în sinul însuşi al acestor limbi, precum. şi aceia a 'cuvintelor nou formate ori imprumutate in vederea aceluiaş scop, am purces la studiul acelei chestii, ale cărui rezultate le comunic în rîndurile de faţă. Titlul lor spune şi mai puţin şi mai mult de­ -cit cuprind ele. Mai puţin, pentru cine s-ar aştepta să găsească discutate aici toate cuvintele care exprimă obiecte în legătură cu munca omenească: ll�ai mult. intruci] nu va fj vorba numai de ceiace se anunţă cam scurt şi neţo111plect în titlu. De aceia trebue să declar de la început că este departe de mine gindul că acest articol Înseamnă mai mult decit o Incercare, puţin sistematică şi bazată pe un material relativ sărac, de a-mi da sama de chipul cum s-a schimbat Înţelesul cuvintelor obişnuit întrebuinţate în lim­ bile romanice spre a exprima diferite notiuni cu privire la cea mai veche şi mai frumoasă manifestare omenească. Totodată tin să lămuresc pe ceritor asupra faptului că, de teamă să nu-mi în- [217] _______________ �_N9JIUNEA MUNCĂ -- .-� "�--� �---�-- -�- -- - 217. tind cercetările mai mult decit am crezut potrivit pentru lin articol de revistă, rn-am mărginit la cele mai cunoscute dintre limbile romanice, adică franceza, spaniola şi italiana, la care am adăugat, pentru noi ROl11Înii, limba noastră însăşi. Cit despre celelalte, m-arn mulţămit cu ceiace am găsit in Pornaniscnes etymologisches Wbr- -terbuch al lui Meyer-Lubke. Pentru franceză mi-am cules infor­ maţiile din Littre; pentru spaniolă şi italiană din dictionarele curent intrebuinţ ate, deşi mai puţin ştiinţifice,- în special celui spaniol i se potriveşte mai bine această observaţie --, ale lui Tollhausen, resp, Wgulini-Bulle; iar pentru romînă din Tiktin, căci al lui Cihac aproape nu contează pentru cercetări sernasiologice, şi pe al Aca­ demiei nu-l am în împrejurările În care mă găsesc. Pentru lati­ neşte m-arn folosit de dictionarul lui Georges, ed. VIII, 1913--1919. Cu toate aceste lipsuri, pe care le întrevăd eu Insumi, sper că din expunerea mea se va vedea încă odată cît de adevărată-i a­ firmaţia Făcută de multă vreme şi repetată mereu, că limba este -o credincioasă oglindă a civilizatiei, pe care. o urmează pas cu pas În evoluţiile ei şi pentru al c�rei studiu ne pune la dispozitie atitea mijloace. 1, Primul fapt care izbeşte dela capul locului este marea bogăţie a limbilor romanice În termini privitor: la muncă şi la .notiunile înrudite cu aceasta. Desi teoretic constatarea nu trebu e ... -, ... să surprindă, întrucît e vorba de activitatea zilnică a oamenilor, totuşi' fără voe te cuprinde mirarea în faţa realităţii văzute, iar nu numai presupusă. Pe Iingă asta, să nu se uite că aici am avut In vedere numai termini generali, nu şi pe cei referitor] la fiecare soiu de muncă în parte. Bogăţia aceasta era deja în latineşte foarte mare; înşir cîteva dinte cuvintele mai des inti ebuinţate : {,rt/ulr, OJlI Iij , nJlcrll, oCC'lIp(din, stndiu.iu; iucnl.riiiio, nl'go{'iaJII, 1I1.I/I'itdcl"bllJJ/. ; npus [tu.cre, ialiorarc, lucubr«,», se c.ccrcrr« 'i'1t lIl7iO/'C, lnluncm sulurc şi obirc, o ncro.m da re, loca re, JiOitCrC, COJi,sl(7JI'/'rl'; ilţ opera 4:SSt, ,in o)icj'((, occiipatin» eSSI'; elaborare, cO/til'Jldt/'e,II,di, etc. Pe unele din ele limbile romanice le-au păstrat, pe altele le-au pierdut, ,inlocllindu-le prin formaţii nouă, născute fie În latina populară, fie În sînul lor inseşi. Mulţimea şi varietatea terrninilor despre muncă dovedesc, ceiace se ştie şi pe alte căi, o bogată ş iîntinsă civilizaţie la Poman! şi apoi la urmaşii lor, cărora Împrejurări de tot felul le-au Îngăduit să păstreze, iar mai tîrziu chiar să -spo­ rească traditia romană. Incă În latineşte găsim cuvinte pentru de- ',numirea tuturor felurilor de activitate fizică şi intelectuata : ba, în [218] 218 1. IORDAN "5{; " multe privirtţi limba strămoşilor li s-a părut aşa de perfectă, incit ROll1anicii au recurs adesea la ea ),1 timpurile mai nouă spre a da un nume feluritelor industrii şi invenţiuru, realizate pe urma continue i dezvoltări a civilizaţiei moderne. 2. In strinsă legătură cu această primă constatare, se poate spune că. ar roapc toţi terminii despre care vorbim aici sînt lati­ neşti, în ma joritatea cazurilor moşteniţi, iar restul introduşi ulte­ rior. Faţă de stralucirea la care ajunsese viaţa materială şi \:ea sufletească a ROll1C!nilor faptul mi se pare foarte firesc; el dove­ deşte numai () i:Dntil1uitate dr civilizaţie la urmaşii lor. Limba ro­ minească ocupa şi În această privinţă 1111 loc deosebit: alături de moştenitele lu crn, a lucra , (IU!)" şi derivate, a (({CI' (în le�·.'H1tfă sintactică cu alte vorbe), ctc., 1!lli lte cu vinre din acest xlomeniu sint imprumuturi din limbi străine, adică slavă in primul rind. ungară in ai doilea. Condiţiile de traiu ale l<:ominilor, cu totu! diferite de ale celorlalti J\omanîci, au adus după sine această stare de lucruri, Mai cu samă în ce priveşte meseriile, adică ocupaţiile cultivate în special de orăşeni, limba noastră a făcu! apel la lim�_ bile străine vecine. Chiar tcrrninii generali IIU u« ii şi ((, IJiUJiI;i" in­ trebuinţa]i mult mai des decit iuul? şi 1& !IIIFII, sint tot imp: LlIl1Ll­ tati. Cit despre activitatea intelectuală, care a existat, fireşte, Ş! in trecut, cu toate împrejurările grele, dar s-a dezvoltat temeinic numai in vremea din urmă, marea majoritate a cuvintelor sint neologisme: il crc«, I.TI'llloi", onfJ!l!l.ic, proţ'esuo:«. «utor, ojll!I'i7 etc. etc. Tot aşa ClI termini: reiativi la activitatea industrială modernă j'rd))"Îtii" II (lr!iF!erT, U.:.iWI, 111(;('liJltSIII, JI}.(t�i.l/.i.i, 'JIIJdo)', etc. 3. In puţine domenii înţelesul cuvintelor a suier it atîtea tral1s-' for mări ca În cel care ne preocupă ai ;i. Aceste evoluţii semantice care se pct constata �i 1n latineşte, dar dezvoltare mai mare au căpătat în limbile romanice, sint de mai multe feluri: a) cele: mai multe au parcurs drumul dela sforţare, osteneală, chin la muncă, activitate; h) in unele cazuri Însemnarea muncă s-a dezvoltat din aceia de nevoe, necesitate; c) ii\ altele denumirea muncii a por­ nit deja rezultatul imcdia: al acesteia, şi anume fie dela �lJicc[ul produs, fie dela cîştigtd sau profitui realizat, el) imprejurăriie ma­ teriale in care se face o lucrarei-au dat citeodată numele. 4. Pentru mulţimea cea mare a oamenilor munca a fost 10tdealltli1 ceva impus de necesităţile inexorabile ale vieţii; în a­ ceste condiţii se înţelege CJ ea n-a fost deloc plăcută, ca orice lucru făcut de nevoe şi necontenit, şi de aceia senzaţia de os- se [219] J I NOTIUNl:::A MUNCĂ ---- 219 \. i teneală, de chin, mereu vie la oamenii care muncesc din greu spre a se putea ..răni, - şi aceştia au fost oricînd şi oriunde cei mai numeroşi -, a ajuns într-un moment dat aşa de predoruinantă psi­ hologiceşte, 'incit ea s-a confundat cu însăşi activitatea desfe"işLl­ rate), iar numele ei a devenit sinonim cu acel al muncii. O ase­ menea transformare semantică s-a săvîrşit şi In sînul limbii lati­ neşti. Cuvintul !,al!O)' Însemna dela capul locului osteneala pe care şj·-o dă omul spre a aduce ceva la îndeplinire. Din acest înţeles s .. a dezvoltat pedeoparte acela de muncă, pe dealta cel de 11 ăca Z., chin, nenorocire, apoi durere fizică şi psihică. Toate aceste Însem­ nări le avea 71dj{)!" în aceiaşi vreme, astfel că atunci cînd era În­ trebuinţat intr-un se.is celelalte ereH.! şi ele prezente in mintea vorbitorutui, inrlueuţindu-se reciproc şi amesteclndu-se intre ele. Limbile romanice au urmat acelas drum, se poate spune chiar Clt mai multă tărie şi consecvenţă decll latina. Cred că această stare de lucruri trebue atribuită faptului că popoarele romanice au avut parte de condiţii de viaFt 1111i grele de-jt strărnoşii Jar Ro;nanii, intr-o vreme care, după datele istorice, coincide cu epu-a forma­ [iunii lor etnice. Multe cuvinte Iatineşt', care aveau numai inţe­ Iesul de osteneală, chin, au fost rntrebuinţate de Romanici şi pentru denumirea muncii. , Lat. !,lIti.!Jori! insemna a se osteni, a se trudi, a se istovi tru­ peşte şi sufleteşte. 111 limbile romanice găsim: vfranc. ratig(�tif)n oboseală, trudă, muncă ; fr. ((([i.r;nr:senzaţia dureroasă pe care ne-o la�,;l o muncă prea grea sau prea indelnngată, apoi muncă peni­ tdă si chiar muncă silnică (se zice despre detinutii condamnati � ) " � să execute anumite lucră ri in porturi}, La verbul tr. [a! i.'JIlI"I" sensul a lucra este mai puţin clar, fiind acoperit de cel primitiv Iatincsc ; el. (lI!;igw'l' lin cltu niţ. cu înţelesul 'lui f airc produrre line meme r{',:olte plus souvent qu'i] n'en Iaudrait': ItaI. {of'furt are ambele Înţelesuri, pe acela de a se chinui, pe care-l vintilnnn şi la corn­ pusul său «[ţnticarc. şi pe cel de a munci ; la 'fel (uliGli ostelleală, trudă, l11ullcă grea, obositoare tJn acest ultim sens ��e poate zice şi lI/tiC/It: feL/t'J"II)';i); ef. expresii ea rlO1/I/{f, (7(( (({tic(/, servitoare pen­ tru Illuncile ordinare, /(/)1//1) !li (III ien (tamil.) om pus la toate tre­ buriie ordinare şi" plăcute, lIil fel d(\ catir. In dialectul Napoiitan (v. P, cl'Ambra, Vocabolario napolitano-tos;::ano domestico cii afli (' rnestieri' Napoli 1873) j'afec([J'e e tradus prin ,Iavorarc, stare all'opera, intendere a lavoro, ac! opera, studiarsi, ingegnarsi, ado­ perarsi' ; (otcCi(ta prin ;opera lavofo'; IW u()jw I (llewta, Lina bUOJlCl I j I î ........ [220] _220 l. IORDAN ---------------------------- -ora, giornata di lavoro, di opera' ; [atecotore ,abi le ed assiduo alle fatiche, f'atigatore, bracciante, giornaliere, rnanovale'; ::;(atecalo .pigro. poltrone, infingardo'; numai [aticuso este perfect sinonim cu ital. lit. ţ'aticoso, adică obositor, Cum vedem, în acest dialect italienesc intelesul primitiv de osteneală a dispărut aproape cu totul, tiind Înlocuit prin cel de muncă, şi încă nu totdeauna muncă grea, In spaniolă s-ar părea, după indicatiile dicţionarului citat la începutul acestor rinduri, că există aceiaşi situaţie ca În franţuzeşte: verbul, fatiflrl1', se întrebuinţează numai cu însemnarea latinească şi cu altele foarte apropiate de aceasta, pecind substantivul, ('((ti/la, î 11- seamnă osteneală şi muncă; în alt dicţionar însă r Nuevo diccio­ nario de la lengua castellana, Paris y Mexico 1884) alcătuit «por una sociedad literaria»] găsim pe ['at'igarse cu sensul a munci . mult, a se osteni muncind, iar Pe {'atigar explicat prin a obosi un obiect Iăcindu-l să muncească sau muncindu-l. Lat. pop. *tripaliare quălen, martern (REW. 8911) are urmă­ toarele reflexe romanice. Fr. traoallier, pelîng ă multe înţelesuri foarte Înrudite CLI cel prim.tiv, are şi pe acela curent de a fi ocu­ pat, a avea de lucru (despre cei care exercită o profesiune l1l�­ canică sau industrială), deunde s-au dezvoltat apoi nenumărate nuanţe pentru ,a munci'; traoaii denumeşte diferite maşini şi instrumente servind la imblinzirea animalilor domestice furioase, apoi înseamnă nelinişte, după aceia durerile naşterii, însfîrşit munca fizică şi psihică a oamenilor, munca anirnalilor şi a forţelor naturii; iraua­ il/CII?' lucrător În toate înţelesurile. Acelaş drum dela trudă, chin la muncă (grea) l-an urma t ital. trai'(l!Jliare, trauaqlio, span. ira­ Uaja», trabajo, prov. ircl.alh.a», portg. traliallmr, iralralho, La fel s-au petrecut lucrurile CLI lat. *a('rmnrwe a se trudi. I�cflexele galorornanice ale acestui verb sînt vfranc. (dur/le)', vprov. şi nprov. arawo', toate cu sensul de a se obosi, a suferi, apoi cu . , I' d . acela de a munci din greu sau a I11Ul121 111 genera; tot aşa erJ- va tele vfr. şi mfr. alum ,fatigue, effol t', vprov. 11(111/ ,travail pc­ nible', nprov. o((/,J? ,travail, peine'. Dar evoluţia înţelesului acestor cuvinte nu s-a oprit aici. Fiindcă dintre toate muncile cea mai grea şi mai istovitoare este agricultura, găsim În Galia pe lat. *rt{(Iit1Zcm; şi cu lnsell1llarea de a ara, a semăna,' a grăp3; despre acestea v. mai jos, supt No, 9, In C2lelalle limbi rOlllilnice cuvintul Jatinesc şi-a păstrat inţelesul originar (v. [�EW, 252). Franc, l;eine s-a menţinut ClI însemnarea latinească de pe­ 'deapsă, trudă, dar a dezvoltat şi pc a::eia de mUllcă: !z!)JIi,mrc de i+ . --�, =,.-�, � � o· [221] 1. )wine, gens d« J!l:ine se-spune despre oamenii care, fiindcă nu au o meserie precisă, îşi cîştigă existenta făcînd munci corporale grele; şi spart, JIIm({ are rnţelesu! secundar de muncă. Să se compare apoi unele accepţf ale reflexelor lat. stulor; fr. S/IC/tT in fraze ca celle icrre adi: [cco ndce 1,ltu' la sucur (le T'hanun«, j'(z1))orfc IL/vlliue a r.CJc ut, /1' [ricit de mcs SUI;IWS; itaI. nobiic sudore, sinonim Cll ţatiche gloriose, şi sudu re a cîştiga cu sudoare, sudarsi 'i7 pane a-şi cîştiga pînea, se Înţelege prin muncă. grea (v. P. Petrocchi, Diziona rio uni versale delia Iingua italia na, Milano 1894); în spaniolă transformarea semantică e deplină, căci suda!' Insearnnă işi muncă, ostenea lă, iar stular a munci cu trudă fizică sali morală, ba încă şi a imprima, a ri : la iveală o operă, zicîndu-se depidă lu« 1Jrf:ltS08 sudicu .(vezi Nuevo diccionar io ..... , citat mai sus). Aceiaşi transformare semantică constatăm În rornineşte la cuvintele muncii, şi a 1JlWIC/, care însă sint imprumutate din sla­ voneşte. Deoarece in limbile slave vecine nu există decît Inţelesu­ riie de trudă, chin, tortură,--cu excepţia sirbei, unde, după Karagic, mul;« insearnnă şi ,Werk, OPLtS'--, imi vine să cred că vbulg. 1nll;,ka a inlocuit in limba noastră un cuvînt moştenit, de felul celor discutate aici mai sus, care avea deja sensurile intilnite in cele­ lalte limbi romanice. Căci este puţin verosimil ca insemnarea de muncă să se fi dezvoltat deabia In tnnpurile mai nouă la E�o1llîni, care dela inceput ali trăit in condiţii mai grele decit ceilalţi Romaniei şi deci ali simţit nevoia să numească Cll vorba chin, trudă, munca lor cea aşa de obositoare. Ung. nniul«: .travail' Il-a avut, pare-se, niciun amestec In această evoluţie, fiindcă a ajuns la cunoştinţa ROlJltnilor relativ tirziu, cînd starea actuală a limbii probabil se fixa se deja. Pentru acelaş motiv 1111 cred nici intr .. 0 infludlţă a sîrb. 1!Jll!.a, cu sensul ,Werk, opus' ; relaţiile noastre CLI Sirbii In­ cep CI fi mai strînse abia din secolul Xlll inainte (cf. Ilie Bărbu­ Jescu, r�elatiol1s des [<011111<1ins avec les Serbes, les Bulgares, les Grecs et la Croatie, laşi 1912, pg. 17G-31O, şi llCLlIl1 în urma. în "Arhiva" depe Ialluar 1922, pg. 1-11). Mai admisi bilă s-ar părea ipoteza că atit Ungurii. cît şi SirbiI au luat dcla R0111lni în­ ţelesul ,Jlluncă' pentru cllvintelc lor litlllll((, resp. muZ·CI.-Şi 1'0111. ca:mi"!, Il se Cllf.lli se întrebuinţează spre a numi o JllUlEă peste măsură de trudnică, suferind aceiaşi prefacere semantică, pe care am văzut-o aici mai sus. 5) Munca a izvorit din diferitele necesităţi ale olllului, care [222] 222 l. iORDAN cereau a fi satisfăcute; cu cît aceste nevoi erau mai numeroase, iar condiţiile de trai mai grele,cLl atît munca a fost mai incordata Conştiinţa că omul trebue să muncească, spre a-şi putea întreţine viaţa a fost in anumite împrejurări aşa de puternică, încît Il-a fost deloc greu să se exprime noţiunea muncă prin acelaş cuvint, care denurnia trebuinta, necesitatea. Franc. 7IC.'wgllc, de pildă, .ce qui est de be soin, affaire, apprât, ce qu'il est nccessaire de taire', apoi, ,travail, ouvrag e' şi al e Ia baza pe /J "::;0 il? 'manque di:, avec desir ou necessite d'avoir"; a fel prov. Iicronluir 'avoir besoin de, besog ner, travailler, (v, E. Levy, Petit dictiorrnaire provencal-fran­ cais, Heidelberg J ��09), -- VfraJlc.mcsfi.r'J' (din lat. milli::ctf'O:ZlliU serviciu) avea însemnările serviciu sali meserie şi trebuinţa ; Ita­ lienii I-au împrumutat, foarte probabil, cu ambele aceste înţelesuri, dar le-au diferenţiat in tormă : rucsticrc meserie, profesie şi Iilcsticri nevoe, trebuinţă, spre a. evita o contuzie complectă, � Tercnu] pentru această evoluţie semantică era pregătit încă din latineşte, unde ojms 'Werk, Arbeit' insemna şi 'die ll(\ti.�·e Sac.:e, das Be­ durfnis', atunci cind alcătuia o unitate sintactică, împreună cu C",\I': 'OJiIlS 1',,[ sau cu ha/icre: opus /!((lil'n: (.:Jifji((! ni. In limbile romanice acest CUVÎllt s-a păstrat nurn ti ·Cll sensul din urrnă : itai. (;ssl:r cl"noJ!o, ţ'a r !I'{(OPO a fi nevoie ; vtran; II 1(('" 'na ch BcdDrll1is'; vrom, 0)1, 01'1, (lji i(u)!f;; prov., catat. o ţ»:, vspan. //flt!Jn,\ ([<[\IV. 6079). Cauza pentru care intelesul principal al lui O)!I(" a disnăru t In limbile rom mice ar putea fi contopirea cazurilor lui obli:: cu o)Jcm (vezi ll1i1i jos, supt No. 10). Sa LI la t. sind illll/, ca re dela însemnarea impuls, dorinţă, dragJste pentru ceva a tre�ut la 3':eia de o::upaţie favorită, Illuncă ştiintifi::l. -- Rom. Ircaliii" de origine slavă, înfăţişeaz3. aceiaşi evolutie: (UG !Iw({nl, fiii! frmll('i, se spun foarte des la ţară aproape ex::luslv - în ]0: de !I(('.rl';', ((III !II' (IICi'/l, Alături de In':[/)((, stau i& irelln! ,?i. derivatele lui {n:1miI/Fi, ({Iid(,iit­ ti00, apoi compusul (1 inti'dl/till(a, la (',ue ideia de IL/cm lHl i113i exista. Deşi îj] ve.:hca· bulgară vedem acelaş raport de inţeles Îlltre diferitele Cllvinte al C,-Ifor radical este II"I,:!) -� (:f. (r\;.li!i 'negotj'!l1J, sdcrificiulll, telllplulll, icio!UIll, cLIltl1S� tr'!:JI{J(iI!i 'opus lJabcrc, re­ quirere, [r'I;[ly, 'necesari liS' ), putem presupllllc t'ltl!şi că IY1��trarca aşa de fidelă în limba romină a stări! ele luc:ruri elin ve:i1ia bul­ gară se datoreşte împrejurării că impru11luturile slave lhlU fă:ut ctltceva <:le:ît S21 înlo2uias:ă cuvinte latineşti, la care se SJVirşlsc: deja evoluţia semantică arătată. -- Tot aici aparţin fr. dl'l'o!!' CI trebui, care ca substantiv se întrebuinţeaz2I in limbajul ş'�oIăresc [223] NOTIUNEA .fvlUNCA 223 ---------------- -------- ------------------ pentru a arăta lucrări de rAcui acasă, ital, I/-)ur-I-e, în (rin; i do ocii, e.\pril�at de Petroc'�!Ji prin 'Iare j lavor: di scuola'. 6. Prin muncă s-a urm trit totdeauna ajungerea unui scop, şi anU111e ori confecţionarea unui obiect necesar ori obţinerea unui cîştig, CL! ajutorul căruia să se satisfacă trebumţile vieţii. Cind, după împrejurărl materiale sau după temperamentul oamenilor, acest folos era prea multavut In vedere, cind muncitorul se gîndea numai la clştigul munci: s rle, Il-a fost greu să se confunde munca, mijlocul, ClI prof rul, scopul muncii. A �a sa Întîmplat cu lat. ln­ erare a ciştig a, ii profita şi lucru n: ciştig, folos, devenite în romi­ neştc (1, lucr« şi lucru, sinonime cu Il !it/{!lcişi nuinci), In acelaş timp lucru reprezint} şi faţa cealaltă a evolutiei semantice anunţată În acest paragraf, întrucît denumeşte şi rezultatul material ca obiect al 11ll111C:ii2 adică ceiace s-a urmărit in chip concret prin muncă, indiferent de ideia cîştigului. In acest elin- urmă înţeles rom. Z/f,GI"/t joacă rolul lat. J"':", aşa de bogat in accepţit de tot felul. Pentru modificarea înţelesului rom. a (,/l,C1"!& faţă de prototipul Iatinesc Tiktin aduce in sprijin exemplele vrranc. g,ziglier lu tern; 'das Feld besteJlen', ierrc ,r;'l igltaf,fc 'bestellbares Feld', care in docu­ mentele latineşti ale timpului sint redate prin lucrari tcrrani, terra ZrtC!'n{iih,,,: prin urmare, aceiaşi evoluţie a s cnsului ca şi romineşte, ceiace întăreşte în l11Jd hotăritor pretacerea presupusă dela inceput, aşa defirească ele altfel, înclt 1l11i n-ar fj avut nevoe de această confirmare. O: aceia mă mir că Tiktin, dupa ce vorbeşte despre verbul ro {WU1 şi-i explică 'în ţelesul in chipul arătat, el tunel cînd trece la subst. lucru, care înseamnă J11LlDCă, faptă (in limba vecile), obiect, adaugă, indicindu-I etimologia lat. lucruni ciştig: «mit merk­ wtudigcm Bedeutungswandel». Oc,ată ce ai admis şi dovedit schim­ barea sensului la a l.ucra., C[II11 mai poate fi curioasă aceiaşi transformare semantică fa subst. l.icrn :' �I lut.r« înseamnă I( nu: irei ; ll/Cnl inseamlFî IJl.I! !tcii,; sCi1sui de (u JitiZ din vrolTI. de a�el11enea ti-arc nimic, surprinzător, clci (( (aGe şi ({ {/lU((, Insolite elc un cuvînt, carC arată obie:tul activiUitii, 52 cJ:lrunJă adesea illtre cle (eL (1(' 11-)", -,UTIl il şi 7nel'l';;' nl& )'tll/I]/" (ilG () J!7,rcchIC de I'in(j()lc şi 7)(,;1'(',:' o piZrr'd/l' de "iii/Jid!', etc.); in 5firşit, inscmnarca 'Sac;:he' i;HJSl 1111 sc p Irc fii:eas:ă, pentnt IlDtivul că rezultatul muncii este totdeauna Ull obiect oare:arc. Cuvintele lui Tiktin sint CI1 atît mai greu de priceput, cu cit el Lnsuşi sprijină s:himbarea de inţeles a lui (/tcru pe analogia vbulg. rl'loJo pentru sensul 'Sacile' şi a [224] l. IOJWAN 224 --------------- -----_._---- bulg. J'alJot(ţ pentru toate sensurile, care au contribuit poate şi ele la desăvîrşirea transformării semantice, Începută mai de mult. 7. Pentru cazul CÎnd munca şi-a luat numele dela Împrejurările in care se desfăşură, dispun de 1!I1 singur exemplu, latines:, existent numai ca neologism In limbile romanice, probabil fiind:ă se referă la activitatea intelectuală. Lat. (r)lucuhmr(; insemna a lucra noaptea, la lampa de studiu; derivatul lllr:rulialio, studiul, lucrul efectuat in aceste condiţii. Cu aceleaşi Însemnări, modificate intru citva, îl găSim Înfranţuzeşte (incepind din sec. X VI): ,7ncul!j'r1' .corn­ pose- a force de veiiles' şi derivatele /lIlCll7Jmt,�u}' ,celui qui se livre il des tra vaux longs et assidus', (;Znw7mtlio1t (1. veilJes, tra vail Qll'l111 ollvrage a cou te; 2. ouvrage compose a torce de veilles et de travail'. Ultimul cuvînt se Întrebuinţead numai la plural şi adesea CII o nuanţ t ironică. Exact la fel sunt explicate de Petro:Chi itaI. ellteuDJ'({l'c şi elllcltfu·(t:âoltl? In span. ctucut.,« J' şi e/ucllbrru;irin regasim inţeles!lrile din celelalte doua limbi romanice, mai puţin nuanţa ele batjocură la ce! elin urmă. In romineşte, unde a venit de foarte puţină vreme din franţuzeşte, clllGI!1i},1f,(ie are l1umai în-­ semnarea peiorativa, care s-a desvo1tat, in general, din cea pri­ mitiv /atinească, pornind probabil de acolo că studiul de noapte se săvirşeşte la 03mellii normali in condiţii mult mai grele şi de aceia produsul unei asemenea activităţi lIU poate fi totdeauna de calitate perfectă. 8. Marea mulţime ele termini existenţi in latine�te şi in limbile romanice pentru noţiunea de care mă ocup aici a avut drept- re­ zultat putinţa de a se exprima destul de pre(�is fiecare fel de munca III parte, după natura ei, adică dacă era corporală sau intelectuală" apoi in sînul acestor mari categorii diferite soiuri de munci, după greutate, fineţa sau alte critel:ii. Intre IJlllllcilefizi':e agricultura a fost socotită ca ceva aparte, şi In general strict deosebită de cele!alte, care se inţeleg de obicei prin numele mesenr, adică ocupaţii oraŞăneşti. Aceasta, nu nUlllai pentru cot 1l1l1l1Ca cimpului est� cea mai grea, ci şi pentru motivul c� ea a fost şi este ocupaţia de lJredilectie a locuitorilr)f clela tar�. Terminii cei mai multi si cei ' , \ , , mai vechi sint privitori la activitatea corporală, care pe lîngă o varietate mai mare are, sa zicem, � vantajul faţă de cea intelec-. tuală de a fi exercitată de imensa majorita-te a oamenilor, de "popoP>,. elementul hotărltor in viaţa unei li 111 bi. Aşa se explică de ce CL!­ vintele relative la munca fizică se'bucură cip lin număr şi o vechime mai mare. [225] NOTIUNEA MUNCĂ 225 ---------_. ''-.-:..:.......:.::..--�;:.:.. ._------.----_ .. -----. __ . _._- Graniţa trasă de limbă Între diferitele feluri de munci a fost În unele cazuri atît de severă, încît a irnpiedecat trecerea cuvin­ telor dintr-un domeniu in altul sau a îngăduit-o numai În anumite condiţii, care mi se par interesante şi vor fi relevate mai la vale­ Negreşit, există termini generali, întrebuinţaţi pentru a exprima noţiunea muncă, indiferent de natura acesteia. Aşa sint fr. traoail, traraillcr, iral. laroro, iaoorare, SI), vedea, există unele abateri, fireşti dealtfel, deja această incercare de generaftz are. ln special limba spaniolă prezintă un amestec destul de pronunţat între diferitele domauii de activitate, ceia ce ar fi de pus în legătură cu faptul că în Peninsula .lberică condiţiile de viaţă au fost intru citva deosebite de cele din alte provincii romane; acolo aceiaşi oameni au trebuit să lucreze dela început il! mai multe direcţii, astfel că terrninii despre muncă nu s-au di­ ferenţiat În aceiaşi măsurii ca in alte părţi, Ceva asămănător vom constata şi la Italieni, măcar că din alt punct de vedere (vezi mai jos, supt No. J 6). 9. Dintre muncile corporale agricultura a fost cea mai prin­ cipală, chiar la Romani, deci cu atît mai mult la urmaşii lor, mai a les in primele timpuri, cind civilizaţia romană nu s-a putut tran­ splanta toata şi dintr-odată în provinciile nou cucerite. Din această pricină observăm că terrninii relativi la munca CÎmpului au suferit unele evoluţii de înţeles foarte interesante, care probează că agri­ cultura a rost, cel puţin în unele ţinuturi, aşa de râspindită, incit cuvintele fat01eşti intrebuinţa le pentru muncă in general au deve­ nit in limnile romanice sinonime cu munca pămîntului. Dar aceasta a avut totdeauna insusirea de a fi cea mai grea dintre toate. Pentru aceia, intre termini referitori L-t ea gasim mai cu sarnă urmaşi de-ai cuvintelor latineşti care ir semnau trudă, chin. Trans­ Iormările semantice discutate supt no. 4 sau petrecut cu deosebire in acest domeniu. Lat. ((1 IH»)' , ale cărui Intelesuri le-am arătat supt IlO. pomenit, are aceste reflexe romanice (lpp:Jrelor ve:ine, adiel Slavilor �j cU\'!l1te cu inţeles general dl� rne:,erie. rea il1dllstrialj moderna s-a impus ca şi fll toate celelalte (blllcnÎÎ ale "l!l11utllri, în ce1 mai lllare pa rte din �rii mai mărunte şi limba gerlll:l1l3 Irima categorie intră IJI.I'jter, pe care:. >redzeze dacă e sia v salI maghia r I I 1 \ I fr [231] 231' r\OŢIUNEA MUNCA -�-�-� ----�-�----� ��-�-�-------� mai probabilă parc ultimă ipoteză, dacă. ţinem sa mă de unele de­ rivate ale acestui cuvint: ({ lIIe�IITi, nicştcri«, )Ji,1'�li';lI/J, JJ/I'�/I''j/(gw', 1ne.jte�{/gtli'(!(, 1J/1:.�II·}/lgirr;, me�tr:şlfglt, 'Irwştciuy()", (( JJiI:.'jfl:.;/I,ljl!/" Apoi br- IIS[I(, lil·l'sln.'j, (:(11(11, etc. După. Puşcariu, Etyrn, Wb. der fum, Spr., r-Ieidelberg 1 905,mi1il':ofm 'Meister' ar�i lat. Jn(lgi."tl'r, deci. element moştenit (vezi şi REW. 5229, unde supt 1I/((g1.811'1' 'Lehrcr, Meister ' stă şi rom. !rIr!C"trn); Tiktin dă pe uuiiestru numai ca adjectiv: 1 'weise, Klug, Kundig, geschickt', (în Jit. veche); 2. "rnod., nes. pop. Zauberhait ; 3. ,(tit. mod.) kunstvoll, mcisterhaft', iar Iem. in/ilil,,{;i; substantivizat, cu înţelesul 'bose Fee'. Cred C,1 însemnarea de meşter dată de Puşca riu este nouă, născută. ele pe urma inj luenţii germ. Mcieu»; judecînd după. intrebuinţarea-i res­ trînsă şi, pe ctt mi se pare, existentă numai în Ardeal. Tiktin crede că şi meserie ar fi moştenit, anume lat. i!tI'SI')'C)'C, pe care-I găsim in limba veche supt aceiaşi Iormă cu înţelesurile de îndurare (sec. xvn şi demnitate, slujbă (sec. XV!I); în această transformare semantica a fost influenţat de Ini!iî, /IIilostenie 'rnilde Gabc', căci slujbele se acordau elin mila domnitorului; dela s lujbă s-a trecut apoi la ocupaţie, treabă CLI mînile, ca şi in itaj, Ine::;! icre, Il". 1I11;tie]' (vezi mai SU'), supt No. 5 şi 10, unde am arătat că numai cuvîntul franţuzesc este moştenit din lat. Iltini.sllTill.m, iar ital. JIII\'ii.ITI' Îm­ prumutat din vnanc. nicsiirr}. Evoluţia 'înţelesului presupusă de Tiktin este întărită foarte bine de exemplul Ir. mdicr meserie « lat. lIIil!I.:i{I'linm. serviciu; cit despre forma cuvîntului: dela JIU'­ seri:;!' la 11I1'.')cr!c, Tiktin citează fazele intermediare nicserea, 'III,I',';C!('l' din Dosotteiu, tocmai cu Însemnarea de slujbă, demnitate, care ne interesează în tr ansformarea semantică a cuvîntului nostru. -- Neo­ logisme din nanţuzeşte avem: !1/!JI'i.rii, II' [abru:«, a l'/'II(/IiGI'. tr»: !ll/cli", (1 Îidi"'!JI'illr/,', Î11.II'I'j-rIlIlLf'j'(:, rmtl'{(LII·!JZ'II., lIâniî, "t((l,i/nl/ulti, 1JIcc((uil;, !fI1'i'11i11,'?II, etc. ; pănă şi barbarisme, C1 nITi!'!', ci 1/." i), IfI'Fi!'ri!, traduceree! lui /lillil!, d'ol'lll'(e prin mÎ"ii. (le !l{cJ'lf., care sună aşa dc straniu În rOIl1ÎncştE', şi alteie. 13. Evoluţia semantică suferită de lat. (1I11iT şi derivate mEW. 3120 - 22) este foarte interesantă şi merită. il fi discutată aparte. In liltillcşte (If!i!')' avea inţelesurile 'Verfertiger, Klinstler, besonders der in ha rtem Ivlaterial (Hol /, Stei 11, M.etall llSW.) arbei tendc' ; pL titl'I'i J[andwerker, besonders Bauhandwerkcr'. In limbile romanice a fost rellectat ·prin: itaI. (l(/J{iYO lucrător In metal, *) il! special *) [nsoţit de un atribut, care arată numele meta!ului. [232] 232 1. iORDAN fierar, prov.(aurc,(abrc .torgeron', rom. (al{/' şi derivatele acestuia' în vechia franceză inţ elesurile lui ţ'errc .ouvrier en quelque metal. celui qui travaille le fer, forgeron, marechal, armurier, ouvrier, arrisan en general' sînt apropiate de cele latineşti, dar se vede deja tendinţa de predomina re a sensului de fierar, ca şi In "cele­ lalte limbi. P;'in urmare, în toate limbile romanice, care au moşteni' pe lat. [eber, întîlnim aproape numai Însemnarea de fierar; vrea-: săz ică, dintre fe luritele meşteşuguri, pe care le exercita lat. [aber la Romaniei s-a păstrat cu deosebire Iierăria, ca singura absolut necesară în condiţiile lor de viaţă deja început, pe cind celelalte aLI fost, pentru moment, socotite ca lux şi reduse in intrebuinţare pănă aproape de dispariţie. Span. faln'o .Kastanienbrauner, Meer­ brasseu, r�abenfjsch' are numai înţelesul secundar al lat. [alrcr .Sonnenfisch' (un peşte care se mai numea şi zeus). Lat. ' fabriCI( însemna meseria unui (liber, după aceia clădire, construcţie, arhitectură aplicată, apoi atelier: primul înţeles, fiind prea abstract, s-a pierdut şi au rămas al doilea şi al treilea în limbile romanice. Astfel: ital. {alJ1Jrica .Gebăude, Neubau, Werkstatt'; in franc. Şi prov., intocmai ca fâlJcr, care numeşte numai pe fierar, s-a spe­ cializat pentru atelierul Iier arului, pentru fierarie! anume tr. (orge şi prov. (ar-gri (totuşi acesta din urmă are şi sensul secundar de .tas, enclurne de Iaucheron'}: la fel span, [roqua .Schrniede, Scnlos­ serei'. Din lat. [abricare .bauen, rnauern, antertigen, bilden' au rezultat Ir. [orqcr, prov. l'a r gar .iorger tabriquer', ital. [abbrica.re .bauen, mauern, anîertigen', span. [raqua»: .schrnieden' şi dubletul lui, [ro qan, .tein berappen (Mauer)', in Backsteirr baueu' (amin louă împreună redau intelesurile prototipului lattnesc), rom. (( [ercca ,(Meyer- Lubke, REW. 3122 şi Tiktin au adoptat etirnologia (o lrrico re, propusă de Candrea, contra celei date de Puşcariu, op, cit., Nn. 597: (err'icrtn;). -- O prefacere, semantică asemănă toa re găsi fi] la itaI. ruâna ,S(�h\l1iedeherd, Schll1iedefeuer, S'�hmelwfen (fUr Meta!l), SChmiede, Werkstatt', din lat. ol/ici1!({, carc avea illţ3lesul genera! de atelier. ' 14. Terlllinii referitori la r11t,tI1ca intele:.:tuaIă, care al11 văzut că adesea se confllndă ClI cei privi�)rj la meseriile mai fine, preculll şi terminii pentru exprimarea noţiunii abstract� ele muncă, activi­ tate, apa r de asemenea relativ tlrzh! in limbile roman ice şi sint imprullJutaţi din latineşte sau, dacă fac parte dintre elementr!e moştenite. au căpătat inţelesurile acestea în til11pllfife mai nouă. Franc. Pl'otf�s,�pr, pro/ession (Ia origineînscl11na declaraţie publică a [233] � . NOII�NEt\ }'lUNCi\ 233 'wwi sentiment obişnuit, a unui fel de a fj obi�t\llit, ca şi lat. ?i/'fI­ ies.'III), itaI. J! I'()j'r;",'II 1'1', }il'o(I"""/IIII", span. 1 iI'O(1'81!1' , JIi"lrr:silin ; franc . . , 'OCClI)'1 1', OCt:lljillll0Jl., itaJ. occn pa rsi, ()(;Clljill,:i,OIIl', span, 1)('!I!i!l,1'Si', OCiljI(/ct,ili; flanc. r;)'/:CI' , (:}'/rl.ii,')!I, ita]. crcaiarc, crea sion», span, f:I'C((I', 1'1'1'(/(/01', CJ'!'IJCÎr1/i, et z. Lat. -rcnr« a fost moştenit de limbile romanice vestice cu lnţele sul de a educa, a creşte, (f'([ N. 230b); ital. (:!'I'III'I' (despre acesta va veni vorba mai jos, supt. No. 16), !ogud. /.'1'1,(1)'1', vrranc. cricr, prov., catal., span. portg. criar; de­ rivate: iral. eri.!1 ,Ne'3tkidJiein; junger Ard', tir ol. k ri« .kleines Kind', span. ITirl .jung es Trer'. p8rtg. cria ',Saugling, săuvendes Tier', span., portg. (;i'iru/o .Dicner, eigentIi:h der irn Hause au!­ gezogcnc', portg. rri on]» ,d�r im Hause geb:l(en::� NC:5cr', vp0rt;r,. ·:7I1.tli,lilw rn:olilt .die irn l+ause aufgez:ogene Henne', portg. cria.nca ), 1121- neş, intr-un manual de limha 1'0- minească pentru clasa IIi securi­ dară (Bucureşti, 1 �;12, pag. ] 67) il explică prin «nume ţjrtll1es: pentru corabie ele r':lltJoJ turcească" şi dau şi tahloul acestei torpilări. Acest cuvint Jips���te la, Cillac, Hîjdăi!, Tildill, Dam{·, Şăillcallu şi Academic. Et'l (re lîngă c� l-a!!l auzit de sute de ori la Galaţi), l-am l11ai gă:;il şi la BcldicCdllU, Întrebllinţat cu Ull înţeles g'rcşit de «tllll": {Iur,i/flt/hlt' fiI' ((� )1/1,.­ riiy·.�IY! În ziarlll i , vin din pl. sla ve -n{Î, sing. -I/ci, şi corespund cu term.in(i' elin Jfclll:­ Ihn(i, DnJl,lll'inti ş. a. la Pornini] din Olt., Banat şi Serbia (Vezi şi cele zise de 1. Bărbulescu despre sufixul -II: în Arhiva.jlan. 1922, p. 122 i, şi Bogrea in Dacoromania, 1.218). Gălărnoz şI Gnlomoz (Mold. Trans.) şi (;!IIIJU;" (BllCOV.),. pl. -OUZI' salt -III-l, 1) gogolos, 1110- totol, 2) chilimoţ, plăcintă proastă, 3) hălărnujdie, hărmăla.e, invăl- 1113şeală, 4) o plantă gral.J1inee s:illnti:ă (,flld!J11," g,(o/JIcm[n), CU variantele: gi!,If,Îi/,O(, (J'i/OIJJ,I(,(, go­ (Olit'it şi (J ilWJlo( (iar 1.1 Tutova şi g'il() I/l Of. , băI'gar), vine din ceh. Id!"II')", gălăgie, vrus. Itloll/.o.ul, hu­ rtlÎală (::lre sealll3nă a,?il de mult cu 11I,{iÎllllljd;e de ilHi j.)s), sîrb­ gl()lJI.()t, g'Jl!lot, care nil e alta de cît rom. z!J'}J!io! cu varianta g�Jj/,()t (la r�omlnii din B:tc;arabia, Banat şi Serbia) şi [Fiii/iii!>.! (Olt.î, vor­ besc Încet, fac puţin zgOlllClt. Tot de a·j şi lIlJld, l/i7Irf,lIlIljrlff', gălă­ gie, tărăboi, cu variantele: l/iîli7- iluislr'i (I\llold.), 111/1((iI!!"ţ!" (Tc :u:\), l'(,m,)"tc (Va slui), (,iill :i�llc (la'?i), g{llgl!lIIii (jud. Olt, dela sirb. ga­ l(�IJi((, ca CI ':claşi inţeles, clar il1- [240] AUGUST SOsG ca ,q.'liiit/l)l· la i.o n d o« �r {JlII/l1 II 1; (turc. liI(j/tIIi�'), om scurt şi grus. Poate să. fie rudă eLI ung .. liilfli, bucătar, CLI obraji graşl (Tot acolo Dragallll dă elim. lut clUJllll/l1i les,:, da tă cleja de mi ne 111 Arhiva, Iulie, 1921,71, unde citez şi pe 13erneker, 1, 142). Ghiol1o{l� şi Vionoâ'îe UV\lIJlt.), cocanitoare, o pasăre care tol ciocănesje coaja copacilor (picus), viile din riol,l'joldi', vech/ "vi onni, , *1'1(111/1[1:, prin a luz iune la vioi­ ciunea d. Tot de aci si mac.-rom. yhiun, graur(Dalaliletr;)'. alb.gllol!' cucuvea (Meyer), şi de aci llgr •. yÎIÎw:" codobatura (Legrand). Din .'I!z.i"jtOI, r· s'a făcut .'Illionol, (iVlltnt. Trans.), tîrnăcop c'un singur cioc, ca fI'. pic, «ghionoalc» şi «t1rnă­ cop". Vari:wte: .'Ihc1JII- şi .r;llr;/lU-. Heltlligă (Molel. Imn.) I1lÎn:are Ji:ilidft proastă, zealll3. lungă, e pol. fJt'lll(.ljU, 2llllc3tecJlllră tllrbllre, ca IIÎitÎr:Î[, din 11I'ltÎI;{ despre care am pomenit În. Cnllv. Lit. elill Nov. 1910, p. 10(4), Izole}', ii, faţă de Im­ [,I'III'C:1, 1I(J.;tilllr.-1Jo.;til//i, !t/J/IIIJ'I) 11,-' fl({.I/r!I'f)JI., inierj. (ung. J/tlc!ar;//:'IJu­ dllrl/i, a ltOlldrăni) şa. multe.Vezi la Berneker, 1,118, la iJ(/,{nti.In rev. L Creangă,2, 218, şi 3,286, hÎftfll!Jli_ La Acad. etim. neştiută. flllenţat de alte cuvint), şi 0/'1- jl!iÎjlÎli (Academia, f. pl. «fleacuri» (de unde vine fiu/II.)!!';)" de mai jos). Vezi la Hcrneker, 1, 30Ci, tinde e dat şi sucdezul dialectal klu uiru, vechi islandez !J7!1I1I(1{, a face gălăgie; {jllllh, ylalllill, gttlcl­ gic, şi lkc'i tot una CII .deş: fără trimitere la Berneker) vsl. ';'I�l}r­ mo!a , krrl mol« , mediolatin .;0)"­ ?IIU.!II, răscoală, de unde vine rom. !;(()'iJui)u le (dat deja de Pascu) şi mii. l;yiJ/ilii!l.l'i)!; (jud. Neamţu), mă vii. fi. Urmarind mai incolo acea-stă interesantă rădăcină gerlllanică, derivărn tot de aci şi pe mold ('({­ l(llllll'll!ros, CLI varianta flil!/I.:')I,((/l­ d,'ij (re\'. l. Creangă, 13, 65), a­ mestec de Iucrurf .sa.i de oameni, ti-lr,l[)ol, Wmbă1ăCr, amuzament zgo­ motos, şi limu,i!Î/r (tot acolo, ()(j), scanclalagif[ (făcător de af,lillojdd, ele IliifÎirillljdil' !). în sfîrşit, tot aci .se redltL�e si oillilii!ie (f3erneker • .1 , 1,326), pre-:lIlJlşi I:hili IJI 0(, c/li- /UiJIO(, pIăcin(-;l proastă,. ("/'0(0(:, (o/l!ioloc, Iln/IilIi!lit:, rullllll{iu;, suf, viiJ:iluc, boboc (de r([[.'i, ele gis.:(1), :;0 /ilo! {OI:, liI/J�!f)(lI(:(1, ş. a .. i l1şi l'a k În dicţiollarul mcl't, care lace gi1ta de tipar din De::. 191 J ! OhiHu'fesc, satm peste 11l[ISurâ, n'are llid ':ea mal llliCii legâ[\lră cu [ferm. oi!,!. otra\';l (CUIll llce �.:" .' N. [)răgallll În Dacorulllania, j, 31b) pentru cllvintul că asemellea cuvînt ve�iJj n'ar putea fi ger­ man!sl1l. II dă deja Cantemir sub IOlilla IJi(/ldl'sl' (care nu e lIll iper, urbanism, cilin il calific;) DrăJ [241] I J COfv\UNICARI Data morţii lui Radu Popescu Cronica lui Radu Hrizea-Popescu se mintue aşa: "Pănă aicea am scris cele ce s-au Intimplat pănă În săvirşitu! a zece ani dintru a doua domnie a Măriei Sale Nicolae Vodă [1729], iar de aicea Înainte cu ajutorul şi mila lui Dumnezeu voiu scrie incepind dela al unsprezecelea an înainte» (Magazin Istoric, 4 (184 ) 178). Giu­ rescu, Contribuţii la studiul cronicilor muntene, Bucureşti 1906" pg. 75, zice: «Acestea sint cuvintele cu care se termină cronica, Faptul Însă că în Octornvre acelaş an un copist, Radul logofeţelu! de divan, sîn Mihaiu ieromonanut Lupescul, dă cronicii sale, din porunca Domnului, o formă, cum vom vedea, diferită de aceia pe care () a vea cind fusese scrisă, constitue o dovadă C,1 la această dată cronicarul nu mai trăia. Moartea lui s-a întîmplat desigur in răstimpul dela Mart-OctoI11vre 1729». Anul' mortii lui Radu Popescu li arlărn însă chiar d!n cronica . /' sa. In adevăr, vorbind de patriarhul Hrisant, de cinci ori I' r I t , [243] 243 COMUNiCARI --------------------------- ';]1()!lc!e' (Zenkcr 917 a iL"!.:; 'figlrc', I.cilkcr 376 c ,�-';;/(lil 'rnonde'). In partea cronicii tip:'hit", ele N. larga supt numele lui Const. C:1pitanui Filipescu giîsilll de: asemenea un turcism, care lipseşte la Şăincan» : d)e:i după perdea ('3; Mihnea Vad] şi zise bcşliilo r rurceşti !'ii! 'i'! giril/i, 0i inda ti 11 loviră Cii sabiile de-l făcură fădll1(;') (P{;::. 144/. -- El: 11/1' -c-, imperativ dela curnuiţ: 'a lovi; a omori' ,>11 pronume 'acest', ,r;hidl interj, 'el' individ', -- Greşala de r.rans n icre a lui (.,rg'a rUi';II.'JJridi o menţine Giurescu loc. cit.: :11'/11'1/1,111& vurşughidi Ce -,1'111111[1 pentru ca soldaţii să tae pe beeri». Prag 'cascadă' In Arhiva 28 (1921) ifi9 eu am semnalat la Miron Costin cuvintul J)'{/!J pl. J'!II!!'tJ"i Cll inţelcsul de 'cascadă'. In Arhiva 29 (1922) l:2J - 124 Ilie Bă rbu j eseu observi'( cu dreptate că ];)'((/J 'cascadă' este o traducere a cuvintului ucrainean pn)'ng---pI. Jlnrngi, p,'agurile Niprului, pe unde locuesc Cazacii zaporojeni, dar gre­ şcşte cind afirm.:1 ca cuvintul este o simplă traducere a lui ,Miron Cosrin, cunoscător al limbii ucrainene, şi deci .nepopular. Cuvintu-l popular, căci se giiseşie şi la cronicari posteriori : 1. N. Costin, Leton. 1 467: « Un cazac, anume Ion Potcoavă .dintrc (,'1I,IICii r7l'ln pmyuri)), 2, Axintic Uricariul, LetDp.· Il 59; -Se viclenise şi Caeaci; :I!jlu)'ojl'/i! de cătră lvlos:ali, şi se unise cu Svedul. După aceia au trimes Mus:alii oaste asupra iar, şi neputind răbda focul Mosca­ iilo!', Jllu!ţ'i :11l perit, :�i le-au spart de atun::e cuibul lor dela ll?'ri­ U"II, unde le era lăcaşul lor din clzile bătrll1c';. 3. Ne::ukc, Lctop, 11 329: «Dzis-au Turcii să mai strice şi alte p:iIăn:i ce sint pre l1l:ugillcil hntuliiui, pe Iingă ZI! jiI)j'()jl'lIi, �j la ji}'(I/J,rri(r Yljil'lrl!!I, iP1U11le Camcn, Zatlll şi altele)). 'Arhiva' iii străinăiate In I\CVlle des EtucL;s slaves din O:t. 1921, ap'1rută în Ianllar ! 922 (voI, 1, pg. 213:2) Andr(' M aZOI1 semna!cază articolele de sla­ vistică pllblicate în i\rhivil 1921, in spe::ial CatoUcisl11ul iar nu -Husitis!11ul iniţiator al s:ricrii limbii romlne de llie Bărbulescll şi ElC'mcntr!e rlise:5ti din topullimiea rOll1Înească de lv1argareta Şte­ r" 'illleSCll. Se parc că MalOll ştie rOilJÎl1eşte. La acei aş pagină el seJl1- .nalcaz�i şi duuă broşuri ale lui P. Cancel. ,........"..,.. � '" - -� -" [244] 244 GIORGE P ASCU ------------------------------------------ In introducerea la Cronica bibliografică Mazon apelează Ia . toti cetitorii revistei, pe care-i consideră ca corespondenţi, să' trimeată redacţiei cite un exemplar din orice lucrare de slavistică. Luăm act şi vom răspunde bucuros. Ne permitem însă un deziderat, acela că lucrările noastre să fie cetite efectiv şi apreciate după valoarea lor reală, nu după legăturile personale, căci cunoaştem noi pe un furnist dela Paris care nu ceteşte cărţile, dar care laudă pe autor j ori îi dezaproba, după cum ei fac parte ori nu din oli-­ garhiea rorninească, cu care el se află in strînse legături. 'Arhiva' în ţară 'Viaţa Pomtnească' din Ianuar 1922 rezumă pe larg 'pg. 163 --- 165) studiul lui Ilie Bărbulescu despre chestiunea ucraiană şi N. Iorga, publicat in numărul precedent al Arhivei. M. friedwagner despre G. Pascu In Archiv ftlr das Studium cler neueren Sprachen und l.ite­ raturcn, vol. 1·42, pg. 290-- 291 (Octornvre ]921_, apărut în De­ chernvre 1921) M. Fnedwagner, profesor de filologie romanică la Universitatea din Frankturt i:lmMein, fost Ia Universitatea din Cer­ năut, unde ainvăţat romineşte, public} o rc iensie dezvoltată despre (;llgoric f '!'/'{ldJI', laşi \ 920. f�eCe!1lentlll îşi justifică asttel' dezvoltarea datei recenziei : «ln scrierea de faţiI G. Pascu ii examinat din IlOII chestiunea şi răspunde cu totul altfel [decit Giure scu]. lnvăţatul rcmin G. Pascu este cunoscut şi in Gerrnaniea, unde tocmai a publicat Beitrăge zur Geschichtc der rumănischen Philologie (Leipzig', iar Iucrările sale anterioare despre Cimiliturile rlll11lne�ti, despre Sufixe-le Po­ mineşti şi diferite studii etimologlce nil gils1t in patriea sa o aprobare meritată. Se cuvine decl s't ne ocuuăin aici de recenta sa scriere \ ceva mai de aproape>. . l I{,s({(;ia-LoJ'ti/1l }(ltsil'i, fapt care ii fost ras­ plătit cu o misiune la Paris, unde el Mat de plin Fevruar 1917 pănă prin Iunie 1919. Intors în ţară, savantul de carnaval a Invirtit treaba c aso fie ... invitat profesor 12 Universitatea din Cluj, infiinţată î11 Oc­ tornvre 1919. Budgetul tipărit al Ministerului de instrucţie pe anul J 921! 192L ne arată 111 ce-a consistat afacerea; 4000 de iei pe lUIlLl leafă de bază, Intr-un timp cind profesorii din vechiul regat aveau 1600, plus un bacşiş de 500 de lei pe lună prin co.d rnct ! Ajuns îl] virful Ardealului Ursu a trebuit să aibă lin moment de rcculegere : şi-a adus aminte ClI melancolie de satul lui de naştere ele drumul lung pe care l-a bătut de cind a e�it din casa pă­ rinteasca CLI o bucăţică de slănină şi o stecluţă de rachiu, de «rnizeriile» ŞI «ul11ijin!ilc" pc care a trebuit să le îndure In viaţă, dar simte o nobllă mîndrie că după ama zbucium, «merilu!» este răsplătit, şi feciorul dascălului din Caţa poate respira liber in «Al·, .sacia-Lorena- Ungariei. Se ştie că rcculegerea odihneşte, întăreşte şi sugereaza. Ursu şi-a dat sarnă uşor c;l Clujui prea mi.: pentru un 0111 cu volumul în buzunar iaşa de prompt, El şi-a scos deci volumul şi în pri­ măvara anului 1920 l-a virit În partidul avercscan, i care tocmai avea nevoe de strînsură. in Camera Deputaţilor nimene anu i-a auzit gura, dar toţi i-au văzut mînile şi picioarele CLI care aplauda guvernul, care aprcciindu-i devotamentul, l-a făcut raportor la budgetul ministe­ rului de instructie pe anul 1921/1922. In această calitate el a . strecurat o catedră de istorica medie şi modernă la Universitatea din Bucureşti, pe iil1gâ aceia pe care () are deja N. Iorga. Pentru a se strămuta la Bucureşti, in Dccheurvre 1921 ave- fi rescanul Ursu a trecut în secret la Ltkiştii C1rC"C inscăunasc la guvern în locul ave. cscanilor maziliţi. Cind aj.oi, după o lună de fericire, în lanuar 1922, tachiştii au fost şi ei maziliţi, Ursu sa şupllrit dela tachişti şi şi-a d�t dcmisiea dela averescanl, invo­ cind iGlr, adică titular. Pănă Înainte de războiu Weigand trecea Însă Îl! Gerrnaniea drept tin grozav cunoscător al limbii romine, fiindcă oligarhiea romincască il 10';:111ise slugoiu cu 10.000 de lei pe an, şi fiindcă el, mintos, publica nişte,[ww)"c, pe care anumiţi interesaţi le prezentau publicului rominesc ca nişte minuni ale veacului. Nu există însă ÎIl Europa un «savant" rua: lamentabil igno­ rant decit Weigand. De 40 de ani de cind Învaţă rornineşte, Wei­ gand n-a reuşit �ă stăpînească limba' romlncască, nu ca filolog, ci macar '::ei un pr<1f311. PrOl1lll1ţ::FC1 lui i-o adevărată rîgiială. Un profesor din laşi, care inainte de iăzboiu se afla in trecere pela Lipsea, ,,-a dus odată de curiozitate la o le:ţie a lui Weigand. Dela primele cuvinte roruineşti pronunţate de Weigand, Ieşauul nostru a fost apucat de LIn ris nervos, pc care nu-l mai putea stapini, şi care a provocat iritaţica lui Weig and şi nedumerirea celor cîţiva studenţi nemţi ore nu ştieau ce se întîmplase; Wei­ g aud pronunţă pe ii şi Î 1:11 Luillgele lăsat În j.is, lin dde:t per- « sonal pc care l-a ridicat la rallgul de teorie fiziologic:], - Declinarca şi conjugarca r0111I11(;]S:'\, aşa cum sînt expuse in Gramatica lui romincască, constitue o Il1Dl1s'ţruozitate Weig and i-un mărginit. Explicaţiile lui «:5tiinţifi::e» sînt ori banalităţi ori copilării ori lllcnlri care Frizează ridicolul. El scrie de pildă (il II/.IICre într-un cuvint şi traduce pe dialectalul i;t rade«, adică se rade; prin /11'iCÎII. --- Weigand ştie romineşte, bulg ăreşte, . albaneşte, greceşte, etc, ca lin chelner balcanic care In curcă toate limhile şi toate dialectele. [253] COMUNICARI -�-------�----------_._--- .. -._� -, \Veigand i-un şarlatan. A scos păn acuma ;lO de volume din "!JI//(I)'(h lui, dar le numerotează aşa fel incit să iasă ;:.'1 ( (Cîte 2, 4 şi chiar 5 numere deodată, de pildă Anuarul 21 - 25, 26�29). Aceste Am are le trimete apoi cu dedica ţii de lichea la toţi r01\1a­ niştii occidentali, care, f lata]i (sînt doar şi- ei oameni n, se simt. obligaţi că, fără să le cetească serios, s i-i facă recenzf 111li 1111llt sau mai puţin elogioase. «Studiile» publicate în aceste Anuare sint mai pre jos de orice critică, căci marea majontate .a autorilor sînt nişte srga ci, care stilces ; cuvintele romirieşti, atit în ce priveşte forma cît şi în ce pri veste în ţelesul, 111tr- o dern nă concuren ţă/cu (( maest: u 1 J). Tocmit de olig artiiea rominească Ci1 să facă reclamă RJ111lniei, Weigand a traficat cu situaţiea lui de «director al Institutului ro­ minesc elin Lipsea» pentruca să minlnce parale şi dela Bulgari, ca să facă .politică hulgărească. Intr-o conterenţă memorabilă ţinută la Lipsea Weigand a str.git la ROlllini: voi Pomini: n-aveţi ce căuta în rvlacedoniei1, ca Macedoniea-i bulgărească ' Dela 1894 191 fi, adică în curs ele 23 de ani Wcigand CI a mîncat ;!.'iO.{)()1) de lei bani buni elin sudoarea ţăranului romm pentruca să facă politică bulgărească şi să' insulte şi ·să calorn­ nieze pe intelectualii rornini prin revistele germane, În special prin Kritischer janresbericht uber die Fortschrtte der romaniscben Phi­ lologie, in rînjătul Bulgarilor şi supt privirile nepăsătoare ale -filo­ rominilor» din Germaniea şi din franţa. Weigand i-un haiduc. Fiindcă A. Phitippide şi G. Pascu i-au arătat că Anuarele , brosurile �i fugăturile lui dialectologice sint lipsite de orice valoare, Weigand s-a răzbunat scriind scrisori in­ jurioase şi calomnioase pela diferiţi directori de reviste, impe­ c!f'c111d astrel pe A. Philippide să-şi continue colaborarea la L'ihcrift fUr r0111anisc:le Pililologle şi Pl� G. Pascu la l�evue de Diale2tologie rCllllal1c. Lichea faţă ele cei de care avea nevue, haiduclll era Însă obraznic fat2l de a2ei care··i tulburau g11iftlliala lui de oligarh. Ast­ fei, la un llIomeht dat, cu lTlult inainte de rjzboiu, \Veig-.ll1d s-a dezabonat, In termini obraznici, dela revistele Viaţa ROI1l111e:1S:ă şi Arhiva. [le cotontl tinui mandat trimes Vieţii f\omineşti pe 111i11e m·�a f{lcul 'lin,',l, iar la revista lui VoIlmoller 111-a făcut ;;llip{(/. Cu toate protestele noastre Weigand şi-a păstrat suhvenţiea pănă la 191 fi din motive de politică ex.terr!ă. Dar a dat DUlllnezeu şi a venit războiu!,şi sinecura scandaloasă de zece mii de lei pe [254] 254 GIOf;(� CI('iJiicIl· La lJ'xl;Of. 1,1, ic, BLtcLlre�ti 1922, Iuliu PasCLI, licenţiat îl! Drept azg [255] CUIVILJNIC)\I<1 --- , 255 ---- ) 't I ...,. mi ;,.!lil laşi şi doctor în ştiinţile juridico-sociale elin Iaşi, L1:e o d rr e de sarnă de industriea casnică la cxpoziţien elin vara trecută, pe care a organizat-o cu pricepere şi cu gust. Autorul arată greutăţile intimpinate în propag audă şi orga­ nizare, valoarea diteritet,ir obiecte expuse şi succesul artistic şi practic al expoziţiei. Autorul anunţă un studiu intins '1�eorgai1j3([rea 11l văţămintului de industrie casnică', care a şi tost premiat de juriul expoziţiei, �i alte studii de amănunt, care se vor publica în Buletinul indus­ trial al Ministerului de Industrie. lauda prletinului 'Să te ferească Dumnezeu de bătaia chiorului, de .'. şcliiopului �i de lauda prietinului'. In 'Viaţa Pominească' din Dechernvre 1921', pg. 456, prietinul nostru G. Ibrăileanu, profesor la Universitatea din laşi şi directoru revistei, ne laudă nevoe mare. EI constată fireşte că Arhiva-i «o revistă de specialitate, care are o utilitate de netăgăduit, umplînd un gol în publicistica noastră», dar ... «este' un fapt cunoscut, pa­ radoxal in aparenţă, că filologii sint personali şi chiar irascibili>. Tcoriea, ilustrată CLI exemple din antichitate şi din vremea t�e­ naştini, luate din ... Rel1an şi Burckhardt, sugerează lui G. Ibrăileanu o pagilli! de psihologie «profundă şi generală»: «O fi ocupaţiea !11igă leasa, care impacicntează, o fi tocinal solitarismul, lipsa acelui comerţ cu lumea care roade ascuţişurile personalităţii, o fi impor­ tauţa pe care-o dă bencdictinul obiectului studiului S2ll1. •• , e inte­ rcsant şi amuzant». Dacă prietinul G. lbrăilc anu vra siÎ 1111 creadă, pe mine -ocupatica migăloasă- l1U i11�l impacientează, fiindcă-mi place şi-mi dă totdeauna r.atisl'a�tica de a al-la lucruri nouă; «solitarismul» uu-] cunosc, dimpotrivă de mic copil am trăit în -Iurne», iar în «saloane» ţii1 totdeauna recordul plin verva care nu-mi lipseşte niciod] tă : «imp ortanţă obiectului», adică filologiei, da li atîta ci t ,L-l chimistul chimiei :)i criti�l!l Uterar critiji literare .. Şi cu toate aceste aşa .. i, sînt "personal şi clljar Îras::ibil». Are dreptate G. lbrăileal1u,- «trebuc să fie ceva"! Dacă profesorul de literatura ro1l1il1E:as'.::ă lllodernă ar fi cetit paginile profesorului de literatura romînească veche, ar fi observat că personalitatea. şi irascjbilitate(l mea este datorită oli!l((!'/!ifo)',care de dou:lzeci de ani Îmi fac - [256] 256 Glor�GE PASCU ------------------------ ._---------- - --------------- viata amară: mă bagatelizcază şi mă insultă în conversatii private, mă calornniează prin articole şi scrisori private, mă utilizează dar nu mă citează, şi caută prin toate mijloacele să mă Împiedice de a scrie în străinătate şi în rdră, şi chiar, pănă in toamna trecută, să I11,t ţie ele git într-o slujbă prost pl<1tită şi nesigură, pen tru il mă face să mă zbat în mizerie. Dac-aş avea vreme să răsfoesc o enciclopedic, aş putea să-i citez şi eL! lui G. ibrăileanu exemple din antichitate şi pănă azi, cum Criticii literari se ocupă "personal şi irascibil» de .. , copiii lui M. Sadoveanu, de viriJitatea lui E. Lovinescu, dacă «plopii fără soţ» ai poetului erau 3, ori 5, etc. E -interesaut -şi amuzant» ... Epistolă Prietinului Anton Gherman. 'Viaţa f�GIl1111�ască' din Ianuar îmi aduce numărul 2 din "re­ gistrul ideilor gingaşe», pe care DUI1lJ1eta îl scrii la poalele munţilor unde te-ai retras. Imi dai voe să fiu sincer? Ei bine, Dumneta tratezi lucruri bărbătesti cu sclitoseală femeiască. La Durnneta idc«! şi l;ner.gir­ 'slnL nişte Illingi fine CII care jc:i 1111 tenis elegant În fata unei multimi care se minunează că pe lumea asta mai sint şi alte jocuri de minge decit oina. Un jucător de oiuă lida o gazetă locală te admiră zăpăcit. Pe mine insă jocul Dumitale mă osteneşte, -- eşti prea impopoţona t şi prea studiai. Bagă de sarnă : eşti din' familie] filJlogiccî PiTi!ippide. r)ipăe-te bine, fii /UlrI!If/ I Minunăţie intr o revistă de Ianuarocx din Bucureşti un imbcrb constipat şi maniac vra S:1 mă scoată ... plagiat)!", pentru că In studiul mieu despre I'vlirol1 Costin cu I-JIl1 cita·t P2 tat-so numai o singura dată rn general, şi nu de o mie de ori in special! (<. Libertatea religioasă şi dreptul de părţeala averii. Coloniştii sunt scutiţi de dări şi ha va le le pe mai mulţi ani, precum şi de orice serviciu militar, atît natural cît şi bănesc ; au numai cîteva presta ţi uni, absolut necesare pentru buna gospodărie a coloniilor. Alte indatoriri privesc dările băneşti la care sunt obligaţi toţi coloniştii, dar numai pentru acoperire.'! chel­ tuelilor intreţinerii administraţiei, şcoalelor, bisericilor etc. toate în folosul lor; banii vor fi adunaţi -numai de obşte. Plata pămin­ tului este fixată la 22 capeice de argint pentru fiecare de-etină,; urmînd ca retribui rea pe capete să se facă de însăşi colonia dup� norma ci slei. Se constitue o cornisiune de control pentru gestiunea. bănească, aleasă deci dintre colonişti. Alte capitole se ocupă in.' deobşte despre normele de indeplinire a agriculturii, a ţinerii vi­ telor, fînaţelor, despre grădini, livezi, manufacturi şi negoţ; despre vii şi gindacii de mătasă, păduri şi pescuit; despre meserii, ateliere . şi fabrici; 'despre biserică, religie şi morală, chiar şi despre lux. Dispoziţii pentru călătorii in interiorul ţării sau peste graniţe, foarte grele in cazul din urmă, Iritrucit era tendinţa ca să-i mcr.ţie pe colonişti în ţară. Justiţia este stabilită după norme speciale prevă­ zindu-se diferite penalităţi �a amenzi, alungarea din colonie, în­ chisoare, munca silnică spre \folosinţa obştească. In aceiaşi broşură se \publică În traducere (1 Lnstructiil):» pentru funcţionarea colonii lor . bulgare, alcătuite prin bunăvoinţa -pre milostivului Domn Impăratul Alexandru Pavlovici-. Cuprinde 38 paragrafe cu un conţinut aproape similar cu -aşezămintul- acordat de stăpînirea moldovinească, totul însă într'un spirit mai puţin Jiberal, Coloniştii bulgari obţinuseră aceste privilegii încă elin anuf [267] COMUNICĂRI' ---------------------- 267 1820. Venind ca bejenari În număr mare În 1819, au trimis la ţarul Alexandru o deputaţie cerînd adăpost pe pămîntul de sub stăpînirea rusească pe atunci al Basarabiei; Împăratul dă la 29; Decembrie 1819 un prim ucaz, întărit apoi la 12 Martie 1820,­ cuprinzînd pe scurt în 16 articole privilegiile şi drepturile acordate ; Bulgarilor şi altor bejenari de peste Dunăre. Pe baza acestora, cu ocazia alipirei ţinuturilor basarabene la Moldova, p nouă deputaţie a coloniştilor bulgari se prezintă caimacanului Vogoride În ziua de 20 Mai 1858 pentru a-i cere respectarea privilegiilor obţinute de jumătate de veac. Delegaţia se compunea din fruntaşii bulgari: Alexandru UZU!10V, Ioan Nicolaev, Gheorghe Nenciov şi Teodor Grozdiev. Vogoride aprobă şi puse să se traducă pe romineşte ucazul lui Alexandru, consfinţindu-le in intregime drepturile cîş­ tigate şi printr'un ordin dat la 6 Iunie acelaş an. Peste 4 zile, la 10 Iunie, un alt ordin al căirnăcămiei, contrasem­ nat de ministrul secretar de stat la culte şi instrucţie publică, prinţul Dim. Cantacuzino, regulamenta funcţionarea şcoalelor din Belgrad. In ad-văr, colonii le bulgăreşti din sudul Basarabiei erau atît de numeroase că se simţi nevoia organizării nu numai de şcoli elementare, ci de curs secundar. Se înfiinţă. un gimnaziu la Bolgrad, o «şcoală publică centrală CU un curs de şepte ani- pentr u folo­ sinţa şi cu sprijinul 'material al coloniei din Bolgrad şi a celorlalte 39 colonii bulgare din sudul Basarabiei. Prin hrisovul din 1858 se stabili un regulament de funcţionare, din care aflăm mai multe date interesante nu numai pentru chestiunea care ne preocupă, dar şi pentru învăţămîntul vremii. Cursurile se făceau în două serii: prima de trei ani şi a doua de patru ani; obiectele erau; religia, limba romină, slavonă, greacă, bulgară, latina, rusă şi franceză, istoria, geografia, aritmetica, ştiin­ [ile naturale, fizica, agronornia, dreptul (legile civile) şi caligrafia. Din sinul coloniei se alege un 'comitet şcolar care va administra averea şcoalei : se III fiinteaza o bibliotecă condusă de cite un pro­ fesor pe fiecare an; profesorii Sint obligaţi să cunoască limba bulgară şi romină : nu se admite mai mult de cinci elevi pentru fiecare profesor; cind sînt mai mulţi se cere prealabila Învoire a ministerului. Aceste sînt datele care aduc un aport interesant capitolului , politicii coloniale a ocîrmuirii moldovineşti faţă de bulgari. P. Constantinescu-Iaşi [268] :268 N� A. BOGDAN ------------------------ Un vechiu manuscript al "Florei Moldovei" In arhiva Societăţii Medico-Naturaliste din Iaşi se găseşte un rnanuscrint, datat din 1841, aiDvrului Iosif Szabo, fost membru al acelei Societăţi, tratind despre Flora Moulooci, Despre el am făcut menţiune in monografia ce am publicat in anul 19191), ;1- tragind atenţiunea persoanelor pe cari acest' subiect le-ar interesa. Precum zisa Societate a Incetat de a-şi mai publica B1l1etinnl său, început din 1887, care a durat pînă la izbucnirea ultimului războju, şi nici 'alt cineva nu s'a mai interesat de asemenea lucrare, cred că ar fi util să semnalez din nou manuscrisul în chestiune, care, după părerea mea ar putea servi mult in studiul botanicii, atît din punct de vedere medicinal, cît şi filologic, intrucit D-rul Szabo , autorul, a cules notele sale într-un timp cînd poporul nostru întrebuinţa mult mai mult decit astăzi leacurile prin buruene, sau mai bine zis burueuile de leac, şi deci fiecare specie vegetală avea căutare şi denumiri proprii graiului local, moldovenesc+- in Mun­ tenia cele mai mult � plante avlnd nume deosebite. Este drept că după epoca descrierii Florei JfotlOl'ei a D-rului Szabo s'au publicat unele lucrări relative, de cîţiva alţi autori ro­ mini, dintre cari cel mai de sa mă op fu al Dvrului Dil11. Brândz ă, intitulatProdl'oJnnll'lorci Române 2), in care se făcea oarecare men­ ţiune şi de lucrarea D-rului Szabo 3); totuşi D-rul Brândză, care arată că utilizează o sumă de alţi autori, şi rornini şi străini, in cartea sa, pare a nu fi cunoscut decit o parte numai din lucrarea lui . Szabo, şi anume Flora JÎldcţulni laşi, ce s'ar fi găsind in pose­ siunea Academiei r�omîl1e. Dar, observă Dsrul Br., n'a putut folosi mult din un aşa manuscris, intrucit Szabo s'ar fi servlttu cea mai mare parte, de o Flori: II Tmn::;'i.lwnici, de Baumg arten, şi nici că ar fi poseda t destul "de bine limba rornină. Alte două manuscrise ale lui Szabo, ar fi fost încredinţate de autor, in 1863, Directe­ rului depe atunci al Serviciului Sanitar al ţării, care nu se ştie ce va fi tăcut cu ele. \ Dacă lucrul e aşa, Szabd. il încredinţat Directorului citat o copie numai depe originalul său" care se găseşte acum in arhiva 1) Societatea J1eclico-Nahl1"a/'iIiUi şi l1{uzenl L5toriw-N(ltnml fuşi. 1830-1919. Un vol, in -11), ilustrat. 2) Un vol. în 8°, de 570 pag, Bucureşti, 1879 � 1883. 3) Op. cit. pag. LlX. I [269] J COMUNICĂ[�I Societăţii Medico-Naturaliste-din laşi, purtind data de 1841, sau col zisul serviciu sanitar il restituit Societăţii manuscrisul care se in- . titulează : Flora Moiâarica Auciorc J. S», L'luirmocopoia, Anno Ls-iL, couiiucus I'!,I(JtcrogamJJ/u'I'?{'!n nMIlle Gl(lisis 1)rcrc1Idrioltincl/lsi1'1'. To m, I. -- Itlo ro. f')'in{lj'wtnlni Nu/darici ].(')d}'u, cWI,oaşic!'ca JJin-' iurilor crescătoare 7n J111JIrio'CIi, com.pusl� şi obscroati: du I. ,'{ SP,;{i:r, tII unul j,'-';cU. 'l oui, I, Ilnn'·u.cl clct::mrilc lietJUL la 10 roditori ÎnclliiJ/.il. Urmează Toni. tI, continind clasele dela X pînă la X VII in­ cliin«! şi 'I rnu, Il r cu clasele XVlI! pănă la XX, purtind acesta data de 1842 ;-- totul scris în 15 caete cusute, pe sfert de coală de hirtie, caetele diferind fiecare În numărul paginilor. -- La aceste se mai adaugă vreo zece scrisori particulare ale lui Szabo cătră Or. ('ilw/',cari toate tratează de asemenea despre diferite plante ce cresc în MoId'ova, conţinind 'desigur observaţiuni botanice ce ar putea fi importante. Nu se vede de nicăcr! ca Directia Serviciului Sanitar sa fi publicat l'/OJ(/ lui Szabo, şi nici că D'-nd Br. S2l fi utilizat aceste caete. Dar lipsa de importanţă ce le-o atribue D-ru! Br., nu o cred deloc justificată, cu atît mai mult cu cit el pare a JlU le fi cunoscut şi cercetat pe toate. Este o muncă intelectuală, ştiinţifică, credem­ de valoare, şi neglija rea unor asemenea izvoare de studiu, atit din punctul de vedere pur botanic sau medical, cît şi din acel al limbii şi ma; Î11 special al denumirilor În grai111 moldovenesc a diferitelor plante ce cresc pe acestpamint, (,1 cărora nume se dă şi in latineşte, uneori şi în nemţeşte, iasă poate un gol simţitor î!l această specialitate. De aceia a111 ţinut să il trag Încă odată atcnţiunea celor ce se interesează de flora Moldovei, cit şi celor ce caut instructiv şi atrăgător la cetire În-acelaştill1p, - nu ne putem opri de a nu aduce laude acţiunii acelor servitori ai altor culturi, _ pe cari, ar fi de datoria noasn ă să Încercăm a-i întrece, prin ac­ ţiuni şi mijloace demne de epoca în care ne aflăm şi de nevoile naţiei romineşti, N. A. Bogdan L'âge du suffixe roumal 11 - escu(1) Ma conception, contraire aux theories actuelles de Ia Philo­ lo gie roumaine, conception que j'appuie surtout sur les donnces nouvelles de Ia Slavistique, est que la langue roumaine ctait, en general, des le Xv-eme siecle, sinon mărne des le Xl V-eme, en ce qui concerne les phonetisrnes, dans son stade el' a ujourd' hui. Cctte conception est en contradiction avec I'opinion de tous les philolo­ gues rouruains cOl11l1lenc;ant\avec Hasdeu et Gaster et finissant avec avid Densusianu dans son -Histoire de la Jangue roumaine» t. II, l. A. Candrea dans «Psaltire\a Scheiană», Galuşcă dans «Psalter­ br uchstuck », Dr. N. Drăgan dans le -Codicele Todorescu şi Co­ dicele Marţian», Sextil Puscariu et Prucopovici dans leur {�dition de «Carte cu invăţătură» du' diacre Core si de 1581, et en con­ traeliction aussi avec les historiens qui ont fait imprimer de vieux docull1ents, tels que N. Iorga, qt�i aIfirll1ent: que la langue roumaine l I J /' [271] COMUNICĂRI 27 t �----------------------- -------------------- :se trouvait dans son stade archaîque meme au Xvl-erne et au XVII-eme siecles. Dans mon livre -Fonetica Alfabetului Cirilic- et dans chaque 'r1umero de l-Archiva- j'ai documente, et je documente encore, .d'une maniere irrefutable, cette conception. Mais [e crois, toujours contrairement it la Philologie rou­ maine entiere, que la langue roumaine, non seulernent en ce qui concerne sa phonetique, mais merne dans sa morphologie etait, en .general parlant, dans son stade actuel, non seulernent au Xvl-eme .siecle, lorsque paraissent les prerniers textes rournains dates, mais - encore au Xv-erne, pellt-etre merne au XIV -eme, epoque ou je sup­ pose que I'on puisse placer l'apparition des textes rotacisants­ (Voir I' d'Oct. 1921 p, 216). Tout cOl11l11e pour la pho­ nctique, c'est toujours de la Slavistique que je me suis servi pour soutenir certe nouvelle these sur la rnorphologie. Le COI11- mencernent de ma dernonstration est a trouver dans le numere de juillet 1921 de l' «Arhiva» p. 49, OL! j'ai mis en evidence le f ait que la langue roumaine a commence a construire I'accusatif regime -direct avec la preposition pre (pe, pă), non P1S a la fin du Xvl-erne siecle, apre s 1574, cornrne le soutiennent Et. Stinghe et partant l'ecole de Weigand dans le -jahresbericht- du Serninaire rournan "de l'Universite de Leipzig et apres ceux-ci nos hOn11l1eS de Sciences tels' que I'historiei1 Jorga dans sa theorie fausse sur le Housitismc t:hez les ROlln,ains; mais deja au XV-eme jlre (pe, pă) se retrouve 'dans la langue roumaine, parce que ,nous I'avons constate dans 110S textes slaves entre 1447 et 1456, sinon plfrtot; et ceci prollve que la langue, deja alors, n'etait plus dans son stade archaYque, 'que lui attribuent les philologues et l'historiens roumains que je viens de l1ommer. Dans les Iignes qui suivent je vais essayer de confirmer ma ,conception par une nouvelle preuve: le suffixe - eseul. Le OI'. G. Pas:u, d:ll1s son Jivre< «Sufixele romineşti» p. 68, en s'o:cupant de I'origine du suffixe - c::;cn d�l1s les nOll1s de fa" miile COll1ll1e AnglJelescn etc., publie un document de 1728, dans lequel il est question des Angheleşti, afin de montrer que ce mot est le pluriel du sinI;ulier Anghelescll. II semble, que Pascu n'a pas songc a dire que c'est au XV!II-J11e siecle que la langue rou­ maine aurait coml11ence a ajouter le suffixe - eseu aux noms pa­ fronimiques. Cependant, T!teodar Capidan, dans la �Daco-Rol11ania», le bulletin du l11usE:e de Ia langue roumaine, 1, Cluj 1921 p. 208, [272] 272 ILIE BĂRBULESCU / sur le temoignag e de Weigand qu'il invoque, el peut-etre trornpe- aussi par le document de Pascu, affinne l'erreur suivante : «Les: constructions vdes norns de familie en - eseu en rournain sant de date recente, ca va de SOÎ.» Mais la S!avistique dC'111011tre ici encore, que rien de pareil ne «va de soi» et que tout au contraire le suffixe -eoclI({) existait dans la langue roumaine, aussi souvent qu'aujourd'hui, au moins des le cornmencerncnt du Xv-erne siecle, tant en Valachie qu'en Moldavie, ou nOII') trouvons des docurnents slaves ele cette epoque. Ces documente, ccrits en slavon, sont surtout des actes de reg le­ merit des prcprietcs rurales. Les norns roumains y sont tres souven: rnentionncs avec leur suffixe -68GII(1). ') Par ex. dans un document val aco-sla ve de 1508/9 on re­ trouve le 110111 de boyard Iwan Kaline.'icul, le mărne qu 'un acte latin-de 1507 110111111e sous la forme de lwan Kalinaczki �) Cet acte est une lettre que plusieurs boyards, dont aussi cet lwan, envoient ali «judeţ» ci aux «pirg ar!» (anciens conseillers conununaux) de Braşov. En ce qui concerne la Valacliie, je ne connais pas d'autres documents avec des 110l11S en -esGuZ, mais cela n'est du qu'au fail qu'ils ne conticnnent pas des reglernents ele propricte intcrieure, qui necessitent !'insertio!1 de nOlTls propres. Par contre, les dOCLi­ mer;ts 1l10Ido-slaves, qui reglent les affaires concernant la pro­ prid(' privc'e, con!iennen[ tOlljOUfS des llOI11S ,propres : par-mi ces lîUll1S intcrvienllcnt SOLlvent et de tres bonne heure ccux terll1inC's ell -1',,1"///, qlle je donne plus bas ave': leur date et dans leuf trallS·,· criptio]] latine: Dans les dOculllents l1lo1do-slavesissns des ci1ancelleries d'E­ tiel1l1e-le-Grand, les 110111S ('Il -eSI/lZ sont tn�s frl'quents. AillSi, dans un dO.:ulllcnt de 1440 011 U-oltve: Rominl'sc/(I, ::); dans un autre de 1443. Manl1il I!r{rrn (i'lllorc, 1, 386. 4) /Jr)(;lIili. f['(i'mn:m!."i, 1, 2, p. 885. [273] COMUNICĂRI 273 14,58, Sinescnl; en 1459, Gcencscn/ : en 1460, Dimitresc1tl ; en 1462, SîrbesC1ll; en 1464,OţelcsClll; en 1480 Brăescul; en i 482, Pro­ dăncsC1ll et Măzăreswl 1); en J 490, Stănigclicnl 2), DavidcsC1,tl et / Batirc8wl '1), Cluccsc1,t1; en 1495, Tricolescui, Bălceswl, Vulpesmtl, Andricscu7, Negrilcsc1d .. CI1 1497, Gălcscul etc. Du Xvl-erne siecle, je !TIe contente de rappeler seulernent Sinescn7, dans le document moldo-sla ve de 1501. Tous ces 110l11S constituent autant de preuves evidentes, que la terminalson -cscul n'est pas de «date recente» dans la langue roumaine et que du point de vue rnorphologique, de merne qu'en ce qui concerne ]lrc (pe, pă), la langue du Xv-erne siecle, au rnoins, n'est pas dans un stade archaique, comme on l'affirrne trop sou­ vent d'une maniere erronnee, mais dans son stade d'auiourd'hui meme. L'origlne de la nasale dans les mots roumains cinste et Minca Weigand, dans le «[anresbericnt», XXI--XXV, p. 62-63, croit que les mots slaves cinste du daco-roumain et le norn topo­ nyrnique .Min/;u du macedo-rournain, par le fait qu'ils ont un n -- quoique dans l'ancien bulgare (altbulg, Sprache) on les trouve sans n, c'est-ă-dire 'ihC'FI, et I"h'i�("/I) =--:: ours --- serait une preuve que ces'deux derniers 1110ts slaves ont eu, meme dans le slave comll1un (urslavisch)� des formes avec 1/, c'csHt-·dire 'lfilCTb, ,Hl.\%; mais que leul' nasale n a disparu dans les langut's slaves, done dans l"ancien bulgare qui n'a gardf: gue chst!\, mhct.; et, enfin, qu'on a maintenu I'n dans la langul'! roullnine, dc)!nis Ze SlMC eOJn1n:nn (nnjl(LVisch) mi:'!Itc. Weigand lui-meme y dU: «da ich glaube gestLitzt auf diese aram. Form, dass wil' im Urslav. einen Nasalvokal in diesem Worte hattcl1, tler sich in del11 arom. Ortsnamen, der sich [jur nicld anclo}'s erklăren liisst, erhalten hat, weJln auch SOl1st jeele SPUI' elaVOI1 geschwunden ist», et encore: «dic Nasalierung ging schon in oltlmlg. Periode ver!o1"el1" . .le ne saurais aHirmer cot1lme Weigand, (juc le macedo-roLl­ main jl[iJt(�1l dt'rive du slavon. Je connais un Albanais qui s'appelle 40, 1. l. Bogdan: Docwi/. lui 8tcfan cel J1!(WC l, 20, 27, 347, 3510 2) Annct{ele Anul, Ru})t. Partea Aclm. Buc. 1914 p. 37. 3) l. Bogdan: ])oClf.w!;;;felc fIIi i�f,(I(fn cr:f. JI!([J'(' , L 432, 2-1, 64, 80, �46, 2(iO, 28�; II, 31, 69, 82, J 19. J 83. [274] 274 ILIE BARBULESCU ------�- precisernent MinclI; iI se peut dane que ce moi soit d'origine albanaise. Mais adrnettons, touterois, que le ma ce do-ro uma in Minlu derive du slave «Mentscllowo, menc-owo = Bărenort», comme Weigand J".Jfirme. Cette affirrnation va a l'encontre de plusieurs donnees scien­ tifiques. TOLlt d'abord, il est f'aux de croi re que le slave cornrnun (urslavisch) aurait donne aux Roumains des mots slaves, En effet� la Science dernontre aujourd'nui, en general,") que lorsque les Slaves vinrent d'abord dans la Dacie Trajane (soit meme entre le I-er et le Vl-me siecle, quoiqu'on adrnet cn general;­ par ex, Niederle ei ]agic dans l' -Archiv fUr slavische Philologie­ XXXI, 569 et XXH 27- gue le fait s 'est passe entre le ll-erne ou le lll-erne et le Vl-erne siecle) ct plus tard dans la Peninsule Bal­ kanique, etaient deja diiferencies en Bulgares, Serbes, Pusses etc. Elle dernontre encore que les Slaves primitifs (die Urslaven) ha­ bitaient CO!11me peuple compacte, avant le I-er siecle, a I'Est de la ligne KonigsbBrg-Odessa. A vant le I-er siecle, une partie de ces Slaves primitifs passerent entre la Vistoula ct j'Oder tout au plus; cela se/on l'opinion de Niederle. Ainsi pe!1�ent aujourd'hui presque tOllS les llarnmes de Science, dont je rappe!Je Rostafik;ki et Peisker; ce dernier par ex. dans S011 livre: «Neue Grundlagen der slawiscilcn Altc:dL!il1skw1dc:, Ein Vorbcricbt�, StuttgarhBerlin 1910, reduit la patrie des Slaves primitifs seulement a la Polesie du Prlpe t de Russie. Je Iâisse de câte !'opinion recente de ŞalJmahv, qui mei cette patrie des Sia ve:; primitifs enCOl'C_ plus au Nord-Est en l�Llssje. De sorte q':e, COl11i.ne Jes Roumains n'ont jamais ve::u dans ces parages, il est evi�ient qu'ils n'ont pas pu prendre !C,) l110ts cin8tc el ilIi'lh. des Slaves primitHs", dane: du slave commun. Aucul1 rapport ne peLlt dane exister entre ces deux 1110ts slaves de la Iangue roumaine et le slave commun. Mais les ROllll1ains ont pris ces 1110ts des Bulgares slaves, deja differencic-s; d'ailleufs Wei­ gand lL!i-lll(�l1le croit comnie (ous les 110I11I112:S de S':ience, quc c'est up;quement de ces de:;mkn \CJue les [ţoumains od empl'unte les an-­ dens lYlots slaves de ]eur langue (l1Orm1s cinste et Mincu). D'ailJeurs la )angue hu.lgare, quand on la connait bien, de> 1) 011 n'admet !J3S lc! tl!r;urie de rerwolf et Boguslawski ni r;Î�me de P. 1. Safari;'" et de L. Stojcw:;v!c d'apres Hirt. ,1 ..... l =-,.Q [275] COMUNICARI 275 montre que la deuxieme erreur de l'affirrnatiou sus-rnentionnee de Weigand est son opinion: que la nasale n du roumain cinste et Mincl� «ne peut aucunernent etre expliquee autrement» qu'en la considerant avoir cte dans le slave cornrnun (urslavisch}: «sich gar nicht anders erklăren lăsst» COl11me ii le dit Iui-merne. En eftet, ce n'est pas par l'ancien bulgare (altbulg. Sprache) de cette ancienne epoque bulgare qu'on peut expliquer, comme la Science entiere l'a fait, et apres elle Weigand aussi, les plus an­ ciens rnots slaves de la Iangue roumaine. Mais selon ma theorie, que j'ai exposee premierernent dans la, brochure : "Problemele ca­ pitale aii: Slavisticei la Romini», jassy 1906, et puis dans I'etude : -Kad su pecele da ulaze u rumunjski jezik najstarlje njegove sla­ venske rijeci" publie dans le volume jubiliaire « Jagic-Jicstschrift, U Slco« V. Jagi6a», Berlin 1908, on explique tres facilernent la nasalite de cinste et 11finc.u, cornme etant produite merne sur le terrain de la bulgare. Cette tneorie - que Niederle semble etre enclin d'admettre dans «(Slovanske Starozdnosti)) Il p. 557, 452, 293 -- soutient que les plus anciens mots sJaves sont entres dans la langue roumaine, non pas de l'ancien bulgare (altbllIgarişehe Sprache) et partant avant le X-erne siecle, 'mais selllement a partir de ce siecle des texti."s-eopies pa!eoslovenic;ueş. De sade qlle, COl1- • formernent it ceHe tJ-lcorie, les plus anciens mots slaves des la Jangue roumaine s'y presentent, 110n aveC le phonetisme general et normal de l'ancien bulgare (= palcoslovenique, d'apres l'expres­ sion de Miklosiclî), mais avec 1>; phonetisme restreint et anormal de l'ancien bulgare, paleoslovenique, avec ce phonetJsme done qUÎ commelH;:a it. prendre naissance it. fepoque post-paI6oslovenique, e'est-a-dire au X-eme siecle, d9nt nous poSS(-dOllS !ps premiers textes-copies paleosloveniques; �ar il (ce phoneti::.me), se trouve comme 6h�mel1t anormal et nouveau dans les textes paleoslovcni­ ques que nous possMons, c'omrne le Codex Zographellsis, fcs Fl'agments de Kiew, ia Savin3 Kniga, le Codex Suprasliensis etc. Dans cette voie nouvelle inauguree par cette tlH�orie, on cons­ tate 11 des mots cinste et jlUncit sur le terra in de la bulgare post­ paleoslovcnique, c'est-a-dirc apres ia fin du IX-eme et du X-eme siecle jusqu'a aujourd'hui. Celui-ci est, COl1l\11e on dit cn Slavistique. un «'1& seeondaire», non etymologique; il ne semble pas etre paru dans le palcoslovenique du X-eme siecle, car dans ses textes on ne le voit pas COl11me element anormal, entre ses autrcs nOllvc;aux ('!elllents anOfl11allX. M.3is tout al! moins pcndant le XH-eme siecle [276] 276 ILIE BĂRBULESCU ------------------------- il avait paru dans la Iangue bulgare, parce qu'on le trouve dans 1 «Apostol» d'Ohrida de ce siecle, p. ex, dans ro� nUTml'!;p� au lieu de fi'!' - POUf la ville d'Athenes de Grece. Il parait encore dans quelques autres textes medio-bulgares du Xll-ăme el du Xlll-erne siecle. Ainsi, dans un de ces textes il y a imi;;îl�ţ"hl)h =: de l,ftcdre, au Iieu de Ef/1,1l --.; dans un autre i\�'imHfll paul' M(:tci; dans un troisieme fhiAIJW pom la mer Aclria(tique); dans un autre il y a "'\i iti A non plus du pal!�osjovenjqtle (altbuJg. = !'ancien bulgare) comIne on pOllrrait le soutenir d'apres l'ancienne tiH�orie qui a dure jllsC]u';; moi; rnais ils appartlcnnent au stade ulterieure a J'2ndenne pl:riode bulgare, c'esHt-dire a·! stade apres le IX-eme si<'cle, comme le sQutient ma thl'ol'le, que 'ces deux mots anciens slaves de Ia !angue roumaine vienne1!t confirmer. Di:3 10rs, la langue buJg;;ne, 0:'1 Ce /(Ii:.{ S'C:,it IOflll'� dll pakosi. ihsth et ce lJi,ellC du paleosL n1l'./I\, !es a donn{s il ia Jangue Joumainc tout comme la m'':�llle langlle bulgare a pu donner tl la Jangue grecque, tOll­ jOHfS ::lvec un «li, seconJJaire»), le i110t l;:xp"f!'r:c;�) qui niest autre que le pakosl. .'ldR'În? .c:-: zavd:r, et post-pal�oslovenjqL!e bulgare 2,a­ y{nt'A, ainsi COlllme le roumain ciuste ne cOrIespond pas au paleusl. il'S11\, mais ali po:,t 'pali-os! /';ibSt. Une partie dl; ce quc je viens de dire il propos de lins!!', a d:� dejft e)(pos� d.3ns lllon liv!"e: ,,,'{tudii l'n:oi!!illf'C la liJII!w şi h/oria ROIIIÎ nilor», Bllcarest 1902. Ce jj .. ne, �l son apparitiol1, il Ne c�L\ronne par j'Acadel1lie roul11aine POUf les ic!ees l10uyelles qu'il apportait base şur les donneeş de la Slavistique. Toutefois W rigand - pour se venger d'une polemique ant 2- rieure, que j'ai eu avec lui dans Ies journaux roumainş et peut-etre eL Oblak dan s le !.'JlJOJ'nik du Min. Sofia, XI, 5 t 9 - 520 et al «copilului Nicu N. Iorga, de sex masculin, lk religie or/adlni7 [subliniat in text], născut ieri [5 Iunie] la or:::!e două­ sprezece din noapte, în casa părintească în oraşul Botoşani, din (sic) strada Copoului-. Intre dedicatie şi act de naştere iau Joc inclJillă!orii,--impre- sionişti, literaţi şi oameni ele ştiinţă, cu darurile lor. Cel dintăiu care inchină este, fireşte, LIn prea cuvios părinte: P},(!litlll {'OW;{. "V()ral'ill, .NII1JUl'i ((r{(,/'I!l'nl 1iIÎnîue'j(,c: Dupăce prepară terenul cu mitropolitul Miron Cristea şi cu Olirnpiea lui ion Gură de Aur şi arată că se pregăteşte pentru «mîntuirea pentru timp şi eternitate», zice popa: «Fratele Nicolae larga e un fenomen, nu pot zice rw', nici de fat ntr, ci unic În fdnl sii«, că, după cum am inteles din (sic) un izvor foarte CC,I11- petent I iVI. S. Pegele P], Domniea-Sa 'IW arc 1J!frl'cftcnicl, în tJ'l:" nd ul nic'Z în prccentu! p()jJoarelor celor culte», Se scoală apoi vechiul regat şi zice; Discscu, Scrisoare : "La Iorga interesele superioare ale Neamului sint mai pre sus de legăturile personale şi chiar de partide", Vin la rind ţinuturile Iiberatc, Basarabiea Şi Trallsijvillliea. (Bucovina=Nistor Iipseşte : telegramele de adeziune nu-s publicate). i�'t. CiOUltJl.It, Nicolae Iorgil i?i }jusanr.lJie(b: Arată că larga era adorat de studenţii basarabeni dela Chiev şi dela Dorpat şi că 'Neamul Ponunesc in Basarabiea' este o carte t admirabilă (în contradictie cu D1'. P. Cazacu, care într-o recenzie , . , publicată în Curentul Nou din 1905, făcuse din numita carte o ilustratie de gaz etil umoristică); sustine că larga este un suflet mare, o inimă nobilă, are spirit critic, are ceva profetic şi-i chiar genial. Ioan (}-coJ'!JI":G1I, nOli/lb/tZ N. jorga �i AsocÎ,Iiţ,iea euliuFoW ari! !'/C({·/.Ml : Releveazâ discursurile «admirabile» tinute de N. larga la In­ trunirile asociaţiei ardelene 'Astra' şi «fondul cultural N. larga» înfiinţat de asociaţie: la pronuntarea numelui magic N. Iorga, într-o şedinţă a adunării asociatiei din Ianuar Î 920, «in mai puţin de o jumătate de oră s-a strins un fond de aproape 100.000 de coroane, cas fără precedent în adunările publice din Ardeal» (fiindcă Ardelenii erau deprinşi din vremurile bune ale oligarhiei să capete pocloane de milioane dela Bucureşti), [282] 282 GIOf�GE PASCU După o mică întrerupere reprezentantii vechiului regat se întrec care de care: Aurcl Scuriu, Ouui! vremii: «N. Iorga este omul vremii sale. Este omul deşteptării, în­ noirii şi contopirii sufletului rominesc, omul unei nouă directive în CÎrmuirea sta tului r0111111 intregit>, omul care la V ălenii de Munte «încheagă definitiv visul nostru de unitate naţională» şi strig -: cu­ coseşte -exegi monumenturn aere perennius regalitque situ pira­ midarn �- alius-. f:ugen Melic, Omil(; de stat: N. lorga-i 0111 de stat fiindcă «înzestrat C11 intreita autoritate a talentului, a curajului şi CI. caracterului, Jşi închină toate puterile, nu pentru satisfacerea unor interese personale şi vremelnice, ci pentru realizarea intereselor permanente ale neamului". Ilad« Draouea, (!Tcirdoml (sic) na(ionolismutwi: " Aduce cu lumînare a gazete ca să dovedească că Iorga este creiaiorul (sic) naţio!to!i,mlt11ci. (Autorul uită să spue că Iorga este şi crciaiorul gesturilor de nas lung făcute în gări la adresa lui Mochi Fişer). P. P. Sueiu, Nicolae io)'ga ca orulor: «Binecuvîntată şi ne uitată clipă in care am auzit întâia oară pe I Nicolae Iorga într-o întrunire publică i De ce simt şi astăzi zguduirea de atunci? De ce mă înfior şi astăzi de fioru! vorbi­ torului ?» Fiindcă Iorga-i «omul cel mai scinteetor, mai fecund şi mai curat ai neamului acestuia, stărămind regulile şi tiparele obi­ cinuite». Tiuc)'il. (f!'1((Z li , Curu ;/lilt cililOscnţi o(/}!lenh: 1toştri: Istoriea unei fotografii ,i:! lui N. Iorg a adusă de Crudu dela Vălenii de Munte şi predata,' la un pahar de vin, lui moş Ananiea a Ghiniţii la ratuşul cel mare din margina Tudorei (jud. Botoşani), satul natal ai lui Crudu, a. D. SCI'((ua, Cartca : Cartea-i ceva "divin", «0\ candelă ce arde veciniciei unui cult sufletesc", o «religie>" «cnioşcuri �o:hete» ;---din moment ce N. larga, cu degetele lui de trandafir, o atinge «supt arşiţa soarelui de Iunie ori supt gerul lui' Ianuar, pela două ceasuri după amiază, uitind de masă, uitind de adunarea [cu a mic] Deputatilor [cu (l mare] ... pe cheiul Dimboviţii». Zăţarul C. (Inciul; 1908 -- 1921. Amintiri şi imprcsii din preajma �mtti om, aminteşte cu duioşie scena memorabilă cu plu- [283] RECENZII 283 ------------------ -----�----------,------ zusorul la Palat : «Nu voiu uita niciodată sara de ajun a anului b � . nou dela 31 DecJ1Cl1Wre 1916, cînd, cu ajutorul modeştilor săi «colaboratori>, [N. Iorga] a adunat un respectabil muuăr de mici -urători-, înzestraţi (sic 1] cu bullae, clopoţei şi harapnice (bice), pe CC1re i-a introdus în curtea reşedinţii regale, - cei ClI hsrapnice rămînînd in gang, iar cei cu buhaele şi clopoţeii conduşi şi aşezaţi pe sălile palatului. A fost o nespus de ernoţionantă surpriză pentru Suveran cînd, la un anume moment, sau pomenit în zgomotul vesel al puzderie! de urători care se-utreceau in a-şi face cit mai bine datoriea. Bă­ trinul maestru Nottara a recitat «pluguşorul-, anume scris de D!. N. Iorga cu acest prilej, şi care a stors lacrimi de duioşie din ochii veşnic veghetor! şi plini de grijă în acele zile grele ai bunei şi miloasei noastre regine». In sfîrşit ardeleanul Sever 1)1/,1/., TOl'g(i şi Jm'ghi,�il;i: Constată că Iorghiştii sînt puţini, fiindcă "ca tot ce-i uriaş, astfel şi personalitatea lui uriaşă impinge la admiraţie dela distanţă». Inchină apoi literaţii şi apoi oamenii de ştiinţă. Potrivit ca­ drului revistei noastre semnalăm numai următoarele: I. An.drierjescu. Din preistorica OlterAiei (fragment de început). Bibliografie critică a studiilor privitoare la arheologica preis­ torică a 'Olteniei : Odobescu, Cezar Boliac, Tocilescu, V. Dirnitrescu, Al. Şteiulescu ; muzeele din Olteni ea. Autoru-i licenţiat şi doctor în litere dela Universitatea din Iaşi. Expunerea ar fi cîştigat dacă ar fi fost mai concisă. N. Bănesctl. Daniel (Dimitrie) Philippide. Dumitru, în călugărie Daniil, Philippide, fratele bunicului lui Alexandru Philippidc, profesor la Universitatea din Iaşi, s-a născut în satul Miles depe muntele Pelion din Tesaliea, pela 1710. Stu­ diile Începute In Greciea, le-a continuat in ltaliea şi Franţa. A călătorit şi prin Elveţiea, Germaniea şi Olanda. La 1791 tipăreşte la Viena 'Geografie modernă'. La 1801 îl aflăm În Moldova, pe care apoi a străbătut-o În lung şi in lat, şi unde a şi murit pela 1825. La 1816 tipăreşte la Viena două cărţi foarte importante pentru noi Istorica Ilominiei şi G cO!Jra(icCl Rominie; (Dumitru Phiiippide este cel dintăiu care zice Ilominic« celor două ţări dela sudul şi estul Carpatilor), [284] 284 GIORGE' PASCU !şi. }3erechet. lJn căh'i:tor sirb necunoaeut 13s1a noi; IOf.(;him VuIet (:1.840). Rezumă cadea lui Vuici 'Călătoriea lui Ioschirn Vuici, litera t sloveno-slrb, prin Ungariea, Munteniea, Moldova, Basarabiea, şi Crimeia, scrisă pe scurt CLi mîna lui în sfinta mănăstire Hir­ jauca, cu hramul lnălţarea Domnului .. în păzita de Dumnezeu eparhie a Chişinăului şi Hotlnului din Basaraoica, iar tipărită la Belgrad în tipografica principatului s1rh0s':', 1845 (in sirbeşte-ruseşte]. G. Bogda,l1-Dl.l.loii.. l(\IHh',dJ Anag'l1Ql13t.l. j\llihail Anag osf s-a născut în Bucureşti la 10 Nov. 1810 şi a studiat la Universitatea din P2Ci:3, unde s-a inscris în toamna lui 1834. La 1836 a pub.icat în !. ;�'r{)'lailm .şi lutulu«, .� 292 GIORGE PASCU Leca Morariu. Un nou manuscris ve chiu ; Isopiia Voro­ noţană. Cernăuţ 1922, in 8", 7 pagini. Extras din Călin Jarul Glasul Bucovinei. Semnalează UI1 manuscris al vieţii lui Esop, scris la mănăs­ tirea Voroneţ ele lronirn Stoleriu la 23 August 1801. G. Pascu I .jc b Sextil Puşcartu. ZUI; Rekonstruktlon des Urrunrănischen, în Beinefte zur «Zeitschrift klr romanische Philologie», 26 Hen. Balle a. S., J 9(0, 59 pagini. In No. din Iulie 1921 al « Arhivei» tăgăduia 111 (la p. 155) să fac In cel din act. o recensic mai amănunţită, în care să arăt dife­ ritele lipsuri de conceptie şi Ştiinţă în «Istoria Literaturii rornine, Epoca veche" a lui Puşcariu, de curînd apărută. Nvam avut vreme lnsă atunci, şi nici pentru No. din Ianuarie 1922. Aşi ;fj obligat, t .� ____ L [293] RECENZII ---_. 293 · poate, aCUl11. De astă-dată cred, totuşi, că, deoarece araarătat ,deja in acel număr unele din lipsurile de concepţie ale acelei lu­ crări, ar fi mai folositor, in deosebi spre a aduce şi alte foloase Stiintei ce facem aci, să amîn, poate pentru altă dată, împlinirea · �cel;i făgăduinţe şi să recensez acum o altă scriere CI lui P9şcariu� aceasta chiar mai veche şi mai mult filologică. Scopul fundamental al acestei scrieri a lui Puşcariu e, cum · se vede chiar din titlul ei: «Reconstruirea limbii străromine-, adie} a limbii rornine unice din care, la pătrunderea în massă in ea a Slavilor, s-au desfăcut cele ..j dialecte romîneşti : daco-rornin, istro-rornin, macedo-romin şi ll1eglenit.ln această scriere, autorul se rosteşte mai InUli În potriva ideii unor istorici (ca A. D. Xenopol şi N. Iorga, cari au luat·o dela streini}: că rnacedoromina n-ar Ii, cum se admite în · dcobşte, un dialect al limbii rornine, ci că ar fi o limbă romanică .deosebită, deşi foarte asemănată cu rOI11Îna de dincoace de Dunăre, şi născută în Peninsula Balcanică. Puşcariu zice că alţii, pînă acum, · au adus probe filologice prin cari au dovedit asemănarea între rnacedor. şi dacor. şi, deci, că acestea sint numai dialecte ale aceleaşi limbi; dinsul, spline, IlU va mai repeta acelaş mod de argumentare, ci, .spre a dovedi acea asemănare, va da un fel de probă care nu s�a mai dat de nimeni piuă acum (cine solcne Probe noch nie gegeben worden); şi dă anume, o criJllj,n,âţiC de 6 rinduri luată din cartea lui Pericle Papahagi : «Megleno-Roi1lÎllii". Această compoziţie cu ajutorul acestuia din urmă, al lui Capidan şi Belu­ lovi ci a tradus-o în rele patru dialecte romineşti. Pe această cale proprie a sa, după ce atrage atenţia că limba cu cuvintele din aceste patru traduceri e aproape identică, Puşcariu declară că acea mare asemănare ar fi inveder lnd c'l e justă numai părerea, care o ÎlJ1bră!işazil şi dinsul după alţii, că: aceste 4 dialecte se trag din o limb'i romină unică, anume din «das Urrumanisch-, termin pc care eLi, la cursurile-mi universitare, l-am tradus de 11lL{1t prin filologiceşte strărornîna, ţinteşte ca, In acelaş timp, prin această reconstruire, adică' prin dovedirea că: , străromina avea dialecte şi nu era unitară, să' contribue şi la so­ lutionarea problemei curat istorice: unde s-au. plămădit limba şi, naţia rominească inainte de pătrunderea în ea a.Slavilor. in massă.. Autorul însuşi declară, In acest studiu al său, că dinsul rnu dă soluţii nouă acestor probleme, ci că numai susţine anumite­ vechi soluţii: că strărornina avea dialecte şi nu era unitară, şi că: ea s-a format şi a trăit pe acel larg teritoriu pomenit. Insii, ceea, ce face nou e, zice: de a aduce date (vmateriale»} nouă pentru, vechile soluţii ce sprijină, ele a da interpretare proprie unora din. vechile «materiale" cu cari alţii susţinută aceleaşi soluţii, şi, Îlli sfîrşit, ele a curăţi ele greşeJide iuctodă terenul pnn care alţii au: susţinut mai nainte aceste solutii pe cari acum le sprijină şi dinsul: Ileissiges Sammeln von neuern lI[rr,{cria{ und Siiulicnrnr], des Ar­ beitsgebietes von allerr metuodiecl.cn Fellh1"1l, die bis jetzt beg angen­ worden sino... das, was andere auf [olsclreu jJregrn erschlossen haben, zu widerleg en, als an dessen Stelle Neues aufzubauen (p.. 17). Lucrarea asta il sa vrea să dea îndrumare, cum mai zice, «În. pri1tf.ipidler und I"rdll/Jrli\selitr Richtung», in «direcţie principială şi metodică» contra celor �e pînă la dî113111 au mers pe «drurnur h fa!se»_, - Dar rezultatul e, cun] imi voi permite să arăt aci, că tocmai, j!riuâpi.ill' şi Jileto({({ după cari se conduce autorul sunt «pe dru-­ muri false», -auf falscl1en Wegen», şi că) prin ele" nu contribuc· cu nimic nici la «reconstruirea strărominei» şi deci nici. la 1),1'0'­ blema unde s-a plămădit limba strărOll1lnă. 294 ILIE BÂRBULESCU " I [295] 295 In adevăr, e tot ce poate fi 'mai greşit şi mai falş, ca me­ todă de a argumenta, să iei, CUI1l face Puşcariu, o compoziţie format{l din cuvinte cari l1umaiÎntJ'-1I1/, loc şi Î'IltÎ1it}'Z/itoJ' sunt acele((şi în toate cele 4 dialecte, şi să aduci, apoi, o aşa icompo­ zi!ie, ca dovadă, că«es nicht moglich, dariu nicht cine UlUI d ic­ �ctl)c Spraclic zu erkennen- (pg. 20), că adică: «e imposibil să nu se recunoască in ele una şi aceeaşi limbă». E falş, pentru că CLi o aşa metodă putem găsi asemănări mari chiar Între limbi Îndepărtate: putem găsi că de ex. dialectul daco-rornin e -eine und die selbe Sprache> cu italiana sau Cll sirbeasca ori bulgara; căci se pot făuri compoziţii cu cuvinte şi propoziţii romineşti care pot fi ase­ mănătoare şi cu aceste din urmă limbi. Astfel italieneşre (transcriu pronunţarea chiar): 10 SOIlO LIn ll0ll10 che vedo il mondo conte e. non mi perdo in [acia del inamiciţia. (Id ldio mi (l1)a dato, I'anima forte. La rnarnrna dice che cuando fui nato, una ombra l'i (h)a detto in so.io etc. Ceia ce În dial. daco-romin este foarte asemenea, chiar in ... limba poporului: 10 sun(t) un 110111. ce vădll lumea cum e, nu mă perdu in faţa neamiciţie". (Dumnejze.i mi-a dată inimă tare. Mama zice că, cindn fUJ născută, o umbră i-a zid'! in S011111 ". Ba aşi putea ela o compozitie rominească la fel cu limba slavă din Macedonia. Astfel: -Prekupeţ tirgule sfekla i Iă hrani LI zimnik ili grădină ZCl vreme od lipsă, posle lă proda, Tako . se bogati; norod g a dnsti a e fala (na) rodi si. Daruîe dar ţirkvi, a pop g a pomeni li pomenik-. Ceea ce tradus În dia!. daco-romin, este foarte asemenea: Precupeţul tîrgu'e sfecla şi o păstrează în zjlllilic sau grădin{t pentru vreme de lipsă, apoi o vinde. Aşa se îmbogăţeşte, JTofGdul 11 cinsteşte şi e fala rudelor sale. DăJ u\e dar biserL:ii, şi popa ît pomeneşte în pomelnic». Evidentă asemănare, eleşi acestea nu sînt «eine Imd dieselhe Sprache» r Dar toclllai din pricina aceleaşi metode greşite -a lui Puşca riu. de a lua drept argument doveditor ceia ce ÎntimpJător, se asea­ măn{l, unii scriitori vechi, pe cari îi izbeau cuvintele latine din limba noastră ziceau că romina e limba stricată italiană; aşa s. ex. papa Eneas Silvius Piccolomini, în veacul XV sau Francesco deHa Valle din sec. XVI (a se vedea cartea mea: A')'llfdli, p.118 şi 175) Alţii pe cari îi izbeau. cuvintele slave, spnlleau că limba romînă e <:lavă; astfel cronicarul ceh I-Iajek din sec. XVI şi nrsul [296] 296 UJE BĂRBULESCU Kopieviz' din al XVII veac (ef. Louis Leger : Le Panslaois mc el l'illi/I'N [rancai«, p. 45 şi 80). Dealtfel, latinitatea noastră 11-0 admite nici Peisker astăzi, iar prof. bulgar Conev, zi re că, În mare parte latinitatea Ronunllor e o "fi'�ţie goală» (prazua tikcija), şi că R oininii sînt prin sînge chiar, dar şi prin cultura lor trecută, in mare parte Slavi bulgari (in E2'i!corNi Veaimnost; mcidn JJâ7.lJari i Rom/in;, Sofia 1921, p. 2). Dovadă, şi unii şi alţii, cit de mult duce «spre drumuri talşe­ metoda asta veche care-i şi il lui Puşcariu astăzi. Logica acestei metode e la fel CLt aceea după care cineva,-­ care ar constata că 4 indivizi au asemenea nasurile, urechile şi bărbia sau alte trei-patru elemente ale figurii ori trupului, -- ar conchide din aceste asemănari, că acei indivizi sunt fraţi. Dar me­ toda valabilă în Ştiinţă şi singura care poate duce la adevăruri reale e aceea care ţine socoteală şi pune în cumpăna judecăţii nu numai asemănările întîmplătoare ci şi deosebirile. Numai cind şi aşa făcîndu-se. s-ar constata 'aceea şi mare asemănare intre cele 4 dialecte, numai atunci s-ar putea ajunge, pe această cale, la rez ul­ tatul la care vrea să ajungă Puşcariu : de a proba ca cele 4 dialecte s-au început toate În strărornina şi că toate sînt «cine und dieselbe Sprache-. Căci, iată, iau o altă bucată din Pericle Papahagi Din Liicraiura j!0l'()}"((it!f, a Aromlnilor, 1, p. 767--8: -Laea tih"e a l'ef .oarbă niaţi s cada tu nă soacră arao, noap(Jadus:\ şi turcă, te bană nu-It didel şi te lllUtrel cum di CLi rn s-P află şil'i-pal 1, tras-nu LI scoată di I1grln'i,� şi C(� aurlari ... Ma ndezrm late! Citi adr ă, li-cot le-adrel mira taşr». Aceasta se traduce în dacorornina astfel: «Neuorocoasa soartă a el, oarbă făcu să nimereasca o soacră rea, fără purtare şi tur­ coaică: care llU-l dădea pace şi care căuta să găsească cu orice pret pretext, ca să n-o 11�ai slăbească din ci.nire şi strigare ... Dar .belea grea. Cite făcea, în 'zădar le făcea, biata.» Iar asta numai că ar fi «eine und dieselbe Sprache- , «una şi aceeaşi limbă» cu bu" {;:ata-i macedoromlnă pc cate o traduce Puşcariu - nu arată! Dovadă cît de lijJsiUl \:le valoare ştienţifică e modul, proba. ,adică «metoda», cu care j-J\lşcarill vrea să arate că mdcedor. e «acecaş limbă» CII dacoromlnel. Lipsa totalA il acestei valori el probei, adecă metodei sale, ni-o invederează însă' şi faptul că, deşi ea ii apărut în a. 1 9J O 1n citita de filologi revista « ZGi.tsdll'i(t (iir rOIi/.I(­ uische l'hilulogic», totuşi, chiar acurn În (1 !l('vnc Cl'ili.tj/l,c d' Jli;,loin â tlr;Litf/m.fuJ"c» dela Paris, No. dela Aug. (1921, p. 182)" MeiJ[et, [297] RECENZlI 297 '- profesor la College de France si unul din cei mai de seamă in­ doeuropenişti de astăzi, găseşte că ar fi «plausibilă» ipoteza lui Peisker, care în cartea sa «Die Abkunft der RUll13nen» susţine că macedoromina nu e nici măcar o limbă romanică, ci o limbă venită din Rusia cu nomazi Turci, şi numai rornanizată Îll Peuins , Balcanică. Accaşi metodă unilaterală şi care-I conduce «pe drumuri Ialşe» Inlrebuintează Puşcariu şi cînd prezintă cele 6 caracteristice fo­ netice cu care vrea să arate că straromina avea dialecte. Nu mai vorbesc că, cu acest prilej, pornind dela această idee in chip pre­ conceput, uneori din pricina necunoaşterii Slavisticei, interpretează greşit faptele ce cunoaşte. J11 adevăr, spre a dovedi că străromina, deci limba aceasta de dinaintea veacului VII al Începutului conlocuirii cu Slavii in rnassă, avea fenomene dialectale, compară aceleaş fenomene in daco­ ramina rccli« (căci asta are texte vechi) şJ 1,0/(i7 ct: dacoromina, istror. şi meglenita de asUr.ci (căci acestea nu (III texte vechi), Nu bagă de seamă- ceea ce';J/ljlllw o metodă CL! adevărat ştiinţifică,-­ că un fenomen care nu se găseşte fiZI: in aceste 3 dialecte sau numai in vreunul din ele, se poate să fi existat în vechimea lor şi să. se fi pierdut numai mai tirziu in curgerea spre noi a vremilor, precum şi nil bagă de seamă Încă, că alt fenomen, care există astăz! in vreunul din aceste dialecte, să nu fi existat şi in vechimea lui, spre origine, spre străromina, ci să se fi născut în el numai mai tirziu, spre vremea noastră. Dar să vedem asta la cele 6 caracteristice lingvistice ce dă. a) J)i(f!,I'dlf!, sl rii.rotnl u c., d >,. d ial, CI[ z. -- Autorul spune că rnacedor., megl. şi istror. nu au forme iotacizate, adică cu Z, ci numai neiotacizate, adică cu d, corespunzătoare pres. indicativ al verbelor latine : e, deci s. ex. maccdor. avr/u, meg]. uri, istror. av-ru lat. audio. Dacor., însă, spune, are azi forme şi CLi ti şi cu .e : auri şi aur, cad şi caz, văd şi văz etc., iar în vechime avea, cum s-ar fi văzînd in scrierile lui Dosoftei, numai cu dz(z), căci acesta n-are şi cu rI; lipsa celor cu It la acest mitropolit arată, că formele ClI z(dz) sunt primitive in limba rornină şi că cele CL! IZ sint noui in ea şi născute după veacul XVlI În care a Irăit el. Dar acestea Cll rI sllnt singurele în celelalte 3 dialecte. Această dublare de forme arată că in slrăr01l1ina era un dialect Cl! z ce , s-a perindat in dacar., şi alt diahc::t Cl! il, care era cel ce forma macedor., megl. şi istroI'. :in bezug auf diese Spracherscheinung [298] 298 ILIE BĂRBULESCU -------------------------- -r­ "\�' •.. '.'-'- .' , ' \ das Urrumănische a;ale/diu;h gl'{iiJ'7d sein musstc, ela es f./u;icr7e( Forrnen aufweist (p. 28). Aşa susţine Puşcariu. Dar tocmai «metoda» prin care dînsul ajunge la acest rezultat e unilaterală şi il conduce "pe drumuri false», între altele şi din pri­ cina unor lipsuri în cunoaşterea vechii limbi romine. Anume, chiar de ar fi fa Dosoftei, cum zice, numai forme cu dz (z}: "vă(lâ1 und nicht vădlh, totuşi, la Miron Costin, care-i tot Moldovean şi tot din sec. XVI!, e pe ling ă şed,e, v ădz etc., incă şi forme cu d,. ca: răspund (v, «Arhiva» No, 1. p. 65, la Pascu), Iar Codicele Voroneţean, care-i cef puţin din veacul XVI, şi, de-ar fi, chiar şi după gresita teorie a Husitismului lui Iorga, maramureşean, are.. deaserneni dublete; audiî, crerlil şi cre(h�1 etc. Acestea invederează ceea ce \1··a băgat de seamă Puşcariu : că chiar şi In vechime, nu numai azi, dial.' moldovenesc al dacorominei are, în acetaştimp, formele duble: cu Il şi dz(z); astfel că, deoarece, CL�l11 el În­ suşi susţine, azi in Moldova mi se l1J2i pronunţă decit forme cu. d : aud (die Moldau, wo jetzt nur ((Ju! vorkommt) şi nicidecum aud" (auz) cum era in vechime la Miron Costin, Codicele Voro­ neţean etc., urmează că numai după veacul XVII s-au pierdut din dial, rnoldov. al dacororninei formele cu . .l«, dar că, în vremile vechi, erau şi ele alături de cele cu il: Dar 1111 numai lipsa de cunoaştere deplină a limbii lui Miron ­ Costin răstoarnă concluzia autorului, ci şi lipsa de orizont a mc-· todii sale de lucru in intregul ei. In adevăr, dacă macedor., megl •. şi istror. au rui numai forme cu 1/.' avdu etc., nu urmează ele aci că tot aşa vor fi avut şi in trecut Jar, s. ex. în sec. XVll, al lui­ Miron Costin şi Dosoftei, şi În sec. XVI ori al XV, (sau al XlV 7) al Co­ dicelui Voroneţean. Autorul Însuşi, doar, constată că azi in Moldova se zice nurna! aud, cu .l , dar că pe vremea lui Dosottei. se zicea cu de (z : awliiII (eu, în IIHna (:clei arătate la Miron Costin, zic: ,;i cu dz); ceea ce va să zică că s-(t ril')'({nL din graiuf moldovcnes',: o forlJlă vecile şi a rămas lIlla nouă. AtunCi, evident, spre a utiliza aceste dialecte pentru o chestie care treblle să cercereze şi trec' cutul limbii, trebuia să ne a\ate ca in lllacedor., rnegl. şi istror. llU a existat, şi În trecutul inditpărtat al lor (sec. XVII etc.), decit Dumai formele cu rI: avdu, dar că n-a existat, şi in acestea, cu d,e(z): avd;.u, ca )n dacor. Aşa impunea o metodă cu adevărat de Ştiinţă. Dar Pllşcarill nici nu pomeneşte de limba reche macedor., Jllf'gL şi istror., ci, --- fiindcă, dealLel, !Jiei nu avem texte vechi ale ei - se mărgineşte, ca niţi să nu-şi pue întrebarea despre \ l (,. [299] fI,ljlmdTII. Slavislica ne invelle-' rează astea ,cînd găseşt� chiar În Codex Zographcnsis şi Code>:: Mar\anlls 11I1/\\NLHf etc. (el. VOildrak ::lW,iJ'chcnsl. UJ'((.IlUllw!i/:: ecL 2, p. 80, 640). Chiar al lui Miklosicll Lexicon paIaeosl. are Illl,\\'I�, I 1 1, j j r, [302] 302 ILIE BĂRBULESCU P'''\\IIIMIIIII� şi pmhlll, din .mai ve�lri il:t.ltH1., pX',HI\I,IIIWI:6 şi i1hl{hUh: Iar cit pentru forme ca rcbdaţi, rcspllnsu etc. cari se găsesc in vechile texte rornine (s. ex. in Cod. Voronoţean) alături de J'i7bdaţî, J'(J,spunsu, nu pot fi nici ele invocate, cum le invoacă Puş­ cariu, ca dovadă de existenţă mai veche a lui re, 'J'[ in dacor. Dinsul insuş dOM, constată, după Weigand (p. 32), verosirnilitatea că nu se gihesc şi astăzi in acest dialect. Acestea au pe al lor C de- o sigur numai ortografic, ca o influenţă a ortografiei latine care se manifesta uneori şi In textele slave cirilice şi, fie prin mijlocirea acestora fie chiar direct, şi În textele cirilice romine, Aşa, orto­ grafie latină, cu B = LI, era s. ex. (CUI11 arăt in -Fonetica Alfab. Cirilic» p.432) scrisul TZ/{I, = tă(! in Psaltirea Scneiană, ed. Bianu p. 475, şi tot influenţa latină e IJI' = etl din documente ale sec. XVII. Căci istrororn. revu, grăvu, brăvu (p. 32 şi 39) şi bănaţea­ nele nuwăr, plural nuvi/ă (în al lui Weigand J�lltrcoucl'iâd, III, ?19), dacă sunt· realităţi, au alt rost. Cînd Miron Costin scrie cuvinte romîneşti CLI litere latine, le pune 1; pentru sunetul ('i; cind însă aceleaşi cuvinte le scrie cu cirilică, pune x, ,t;. în loc de' acel c. Aşa are, el cu litere latine: vare, vcdzu, rrspond, pentru varlJ" Vl2dzll, riispond Cl! cirilica (v. Pascu, rn «Arhiva» Iulie 1921, p. 64). Dar Puşc. nici nu bănueşte de aşa ceva, şi, de asta, nici nu atinge măcar cu vreun cuvînt existenţa acestei probleme în scrisul cu 1'C in loc de 1F: ci, caşi pe slavicile rrvnitcriu, Ril.l1, Pimlean le consideră ca realităţi chiar ale organismului d acor. vechi şi, apoi, le ea ca un fel de premise indiscutabile, spre a ajunge la concluzia-i că străromina avea dialecte cu T{', {I' etc. Nu . ct: metodă modernă de cercetare, in orice cas (v. «Arhiva» din Iulie 1921, p. 154 şi din lan. 1922, p. 150). Dar evident c� nu se prea poate vorbi, pl; acele temeiuri; de daca!'. vechi ţii, (ii re, Ti. Iar cît pentru istror., trebuia să se În­ trebe şi la ea (dela care nu ştie exemple din vechime, pentrucă n-arc texte), dacă d. e'(, în se�. XVI ori XVI! avea tot ca astăzi te, 1'1' etc. iar DU (ii, rii etc., pţ cari le va fi pierdut numai în urmă subt influenţa tonetismului .croat care 11,·are sunetul II. lată de ce nimic nu arată ce vrea Puşcariu: că strărolllina avea un dialect ClIte, ţi, re, ri, şi alt!d cu ţă, ţî, ră, 1'1. e) PnfuGCJ'cl/ llt7iirtlcLlwli, 7),1, r, '11/, 'in Jilrlatulc7c 1/, lI;, It, !I, 7l (plept > llcpt, bine> j,ine e(c).-F'uşcariu zice că accst fel10mcn se află în dacor., megl. şi l11acedor., ddf nu e in istror; iar aceasta [303] ps RECENZII 303 arată, crede dînsul, că străromina avea un dialect cu li, i- etc. şi altul cu p, b etc. in loc de acele palatale. De cit şi aci trebuia ca, inainte de a c mchide astfel, să ne -do2umenteze că istror. a fost în totdeauna fără M, g-, s. ex. in sec. XVI ori XVll; căci se poate să le fi avut în vechime, dai' să le fi pierdut a]Joi. Că se poate să le fi avut ne indică faptul că ;;i istror. are chiar azi reminiscenta kl'ept < lat. pectus, dacor. piept, liept, şi tsaptir < lat. pectinern, dacor. pîeptine, 7.!eţJtine. Cu metoda sa, insă, nu dovedeşte absolut deloc că stră­ remina avea dialecte in această privinţă; ba din potrivă, mai cu­ rind Iasă în picioare teoria lui Hasdeu că l., g etc. erau dacice in toată strărornina, din momentul ce nu se poate tăgădui stien­ ţifi:eşte existenţa lui k, i etc. şi în vechia istrorornină. f) Bo{uci:;JII/lZ.-La acest fenomen - cu deosebire, autorul for­ ţează izvoarele spre a scoate dialecte. Zice că rotacisrnul a fost numai În dacor. in trecut şi e in istror, chiar astăzi, dar n-a fost şi 11U e în macedor. şi megl., ceea ce ar fi dovadă, crede, că stră­ rom. avea un dialect cu rotacism şi altul fără. Pină să ajungă Ia concluzie, insă, se serveşte de diferite "materiale», adică date filologice. Acestea sînt sau f alşe ştienţi­ .ficeşte sau forţate pentru acea concluzie. Ast-fel, crede că Prc-­ copovicl a explicat bine, chiar «definitiv», În dizertaţia «Despre nazalizare şi rotacism-; condiţia care a produs rotacismul În limba rornină : «die Nasalierung der Vokale vor u»; adică , apărut în «Iagic­ Festschrift», Berlin 1 908, după ce o indicasern şi în « Problemele ('(tpdrdc 0,11' 8fuDisticei ln nOJlbÎni») laşi 1 906. M1i ales fiindcă nu e locul aci, nu o mai prezint şi acum; voi arăta-o însă, cu un întreg aparat ştienţificşi cu date nouă, cu alt prilej. De o cam .dată atrag numai atenţia prof. Puşcariu, că această teorie a mea-� pe care dinsul iară n-o cunoaşte, e ţinută in sea1111, cu inclinărl spre dînsa, mai intii de c itră prof. L. Niederle în m murnentala-i operă 8/,()'V(iw;l�(; Siaroeitnosti, II, p. 557, 452, 293; apoi de B. Conev, profesor Ia Universitatea şi membrul Academiei din Solia, in rccenta-i scriere: r;;.,i!.orni iJzaimnosti m·cidu Bi6lguri i Ltomăni; Solia 1921 ; iar P. Skok, profesor la Universitatea din Ag rarn, in reccnsia ce face cărţii lui Kadlec despre Vc(lct�i a 1)rc!,usj�;(; )lmu{), Praga 1916, rccensie cel. publică şi în broşură separată sub titlul: ('(':<1.1& lllJ'ilj({ o ,:[u,:;-!.'ol/(, \ntl'u Sarajevo 1919 tace lui Kadlec vinil • v - J..' , de illsuficicntj inforJmţie.ştienjiii'::l din faptul, că a:e3ft din urJl11 (spre a-şi salva de răstLlrn�re concluziile sale) a ÎnC)njLlrat a trata şi despre ,deariJ» aceasta a «slavistulul r0I11111 Ilie Birbules:u». Insuficientă infomntie; de asta, şi Ia PuşcariLl, de:i, mlc,3[" că tratează tot despre problema originii Străromlnilor. Neculloaşterea acestei scrieri şi -teorii» a rn:�Je de cătră Pu­ şcariu, IlU c ceva izolat, dealtfel, ci face parte din însăşi mctJda [307] --------- \ 'RECENZII 307 .superti :ia.lizatoare de lucru a sa, metodă pe care mi-am permis a i-o arăta că 0 "are şi in scrierea-i «Istoria literaturii romine, , :Spo:a veche» (in A,J'!,-iM din Iulie 1921 p. 155). E acea metodă, pe care a inrronat-o În Ştiin ta istorică rornlnească de vre-o 20 "de ani incoace praf. Iorga, cu a sa înclinare organică de dema­ gogie culturală: de a scrie sumedenie de volume cu superficiali­ ::i:"[ti şi multa non 11lultUI11, spre a fi admirat şi lăudat de multime, care nu-l poate înţelege de fapt, fiindcă ea n-are Ştiinţă. Metodă care 'stăpîneşte nu numai pe Puşcariu, ci constitue o întreagă direcţie ifalşificatoare de Ştiinţă şi adevăr, şi pe care am arătat-o eu (în Arhiva d.n Tanuar 1922, p, 151) la A. Procopovici, în articolul .acestuia despre lat. Eccum : d-şoara prof. D1'. E. Siniioucscu (în . irltiv(f din Octo1921 p. 301--307) a arătat-o la N. Drăganu ; iar 'd-şoara praf. D-rnd Marg. Ştefănescu (in Arhlv« din lan. 1922 'p, 139) a invederat-o la scrierea prot, 1. Nistor : «Romînii şi Rll­ :·tenii în Bucovina». O metodă insă care, in ROl11înia de eri caşi .in cea de azi, împinse pe manevra toi ii ei la fel de fel de situaţii .uemeritate. O metodă superficializatoare şi ralsificatoare a Ştiinţei, în :'sfîrşit, în potriva căreia s-a ridicat şi luptă cu energie şi hotărîre ,irll iN.t aceasta. Inferioritatea acestei metode, se pare, dz altfel, că însuşi Pu­ �.;?cariu a inţeles-o acum, în urma loviturilor ce i-a dat 111'lâra. Căci }11 Doco-Honio.nio, t (a. 1920-1) p. 74-75 (pre/,L/'cÎHr!n-::;e, ca Iorga «le regulă, că n-a citit atacurile anterioare ale noastre) încearcă S2t se justifice cu o citatie din cartea «Die Sprachwissenschatt» a poli­ 'g:lotului Gabelentz, unde acesta din urmă scrie următoarele: «nu am (pretentia de a fi citit tol ce au scris înCl':nta.�ii tuc] şi pretenţia aceasta n-o poate avea un om serios În ziua de azi, cind litera­ tura specială e atit de vastă», D:: cît P. n-a băgat de se 1111:1 , că Gab. inţelege prin aceste rînduri -- nu că 11-1 citit pc oricur« lnaintaş, adică şi pc unu! de seamă şi pe cel mărunt de nu ştiu a cita mîna, ci că n-a citit, relativ la o prohlern i, numai pe seri­ rbrii inaintasi Jnfii'lwli. Cuvintul tol, care are j!lţelc'� de: toti (îna­ intaşii) din acea citaţie, lnvcdercază el Gab. (el. P. S)wk, şi ca orice 0111 de Sliint:1 de astazi) 11-'1. Intele:; că 11-a citit l)C vreunul , , , dintre scriitorii cu llUl11c--fie şi !lume Humai oficial În Ştiinţii, ca de pildă cel de profesor universitar. S'-a incurcat şi mai rău, deci, Pllşcariu, cînd a invo:::at acel pa<:;agiu pentru justHi:::area necu­ .)1oasterilor sale intrate Stiintei; căci, de fapt, on1ll1 de Stiilllă de .. , ., , , [308] 308 ILIE BĂRBULESCU ------------------------- ------ azi, spre a nu superficializa, trebue să cunoască scrierile inainta-> şilor săi într-o problemă ce-I preocupă, mai ales pe ale acelor înaintaşi care reprezintă Ştiinţa într-o Universitate ca profesori. Dar pe Iingă aşa necunoaşteri din pricina metodei superfi-· ciale de lucru, -Zur Rekonstruktion- rnai are lin alt mare cusur, acesta de natură morală; e că numeşte mereu. «Onciuls Theorie-, adică «teoria lui Onciul», teoria care susţine: că poporul strărornin şi limba lui s-au format pe amîndouă ţărmurile Dunării, adică şi in .� Dacia Traiană şi În Serbia cu Bulgaria (Dacia Aureliană) etc., şi că rornlnirnea din Dacia Traiană s-a făurit prin 'amestecarea ele­ mentelor romane rămase aci după reti agerea legiunilor de cătră Anrelian cu Rominii admigraţi poster: ar din cei ce trecuseră în Da ja Aureliană. Că Il-a citit pe Onciul, În sensul interpretării forţate şi ima­ ginare ce dă pasagiului pomenit al lui Gabelentz, nu poate pretinde; şi nu poate, fiindcă Puşcariu însuşi, în această lucrare a sa, la p. E>2, citează brosura lui Onciut : «Ramin ii În Dacia Traiană-, Bu­ cureşti 1902. In această broşură, Onciul însuşi face istoricul acelei teorii, pe care Puşcariu o numeşte «Teoria lui Onciul-, îl face după ce însă, Încă nainte mai făcuse istoricul teoriilor despre naşterea, Strărominilor Briebrecher sub titlul: -Der gegenwărtige Stand der Prage Liber der Herkunft der Rumănen- in -Prograrnm des evangel. Gymnasiurns A. B. Zll Hermannstadt fllr das Schuljahr 1896--97", şi după ce încă şi mai nainte il mai făcuseră şi alţii pomeniţi de Krek în a sa -Einleitung in die slavische Litteraturgeschicnte-, Graz 1887, p, 286. ' Ei bine, în broşui a-i mai sus porr.e iită, pe care o citează şi Puşcariu in -Zur Rekonstrul , Viena 1818. Nu e la Onciul, deci, ca la "teoria» numită a lui Rosler. Aşa că, dacă nu se poate admite că P. 11-a citit broşura aceea a lui Onciul, În care se arată că ceea ce dînsul numeşte "teoria lui Onciul- 11U e a acestuia, ci e adoptată de Onciul dela TUl1us!i şi ceilalţi-numai că cu cîteva argumente proprii, --na­ iural e să ne intrebam, ca oameni de ştiinţă; [le ce a atribuit P. [309] RECENZII 309 ---------�--'-- ------_. __ ._._----- lui Onciul ceva ce nu e al acestuia şi ce Onciul Însuşi nu pretinde a fi al său. Cineva cu care discutam acest lucru îmi făcea observatiia - > , .că această atribuire. falşă a lui Puşcariu, care pe atunci nu era -dar umbla să devină membru al Academiei Ramine, faţă de Onciul care era membru al Academiei, ar fi un caz similar cu cel al lui . St. Meteş faţă de Iorga, citat de prof. Bejenaru in acest No. ai «Arhivei»h p. 320, şi cu alte cazuri citate de mine, tot cu privire .la Iorga, in No. din Iulie 1921, p. 102 şi 108. Eu unul nu ştiu şi nici nu vreau să pătrund in secretele vieţii l")'(ldiee ale n.rnănui. Dar, dacă această observaţie ar fi cumva .iustă, evident că fapta de care vorbesc a prof, Puşcariu e. pentru -Zur Rekol1struktion», 1.111 mare cusur de natură morală, pe care 'lll-I poate spăla nici chiar tragerea de păr a înţelesului pasagiului pomenit din Gabelentz. Dar, fiindcă veni vorba de paternitatea acestei teorii, pe care Puşca riu o numeşte lais «teoria lui Onciu!-, trebue să arăt aci ceva, ce nu numai Puşcariu, ci şi Onciul însuşi nu cunoaşte In broşura-i pomenită :,-:ă la Tunuslir, Philippide şi Fotino teoria nu .e rezultatul cercetărilor proprii ale acestora, ci irnportaţie de sigur dela Benko. In adevăr, acest din urmă scriitor, in cartea sa Trnns- tilrll1lill, tipărită la Viena in a. 17'17, expune întreagă această teorie, care se găseşte, apoi, ia Tunusli, Ph.Iippide, Fotino şi, în sfîrşit, 'la Onciul, şi pe care, totuşi, Puşcariu o numeşte «Onciuls Theorie», lată chiar pasagiul din Benko l) (p. 477): «I�oT1anjs aute.n plu- ribus an. Cii'. 274 demigrantibus nOII. c.diuda in Dacia Iuit romana memoria, sed multae eorum reliquiae cum Dacis indigenis retro manserant. Cave tamen putes, ornnes hodiernos Transselvanlae Va­ lachos ab his l�oll1anis rernansisse, quos primum Trajanus in T1"aI1S­ silvaniarn sparserat. Hlll1110rLll11, Avarum, Hungarorumque armis multi eOflll11 Dacurumqlle fuerunt deleti; reliqui ad montana, quae llodiedum in posteris retinent, e continente sese rcceperunt sub­ ditique vixerunt. Sed insuper fuerunt nUlllerosac [/,(}J)wuorulJI Cii­ ;'ouil{(; oi" jl[ocs,:a, ]Jlflgariet, Scrvia el inci.'; cil'm Da/lllbin?Ji. sitis, quae cum Thracibus, Liguriis el lllllltorulll populofUll1 fece C01l1- mixtae ac auctap, magis magisque in dies, a lingua et moribus ,parel1tulll recedentes IllOX Orientalibus Imperatoriblls facti sunt 1) CL K. Kadlec: rll l(f ,�i ara Ui,�,,7,I: J)J((:(O 1" ,;(' li/. i(;h slo rans7.lIch. .J, IdiC?'l;k!JG/i, v Praze 1916, p. 69. [310] 310 subditi sub usque latuerunt. Progl'cdicntc 1'C}'O icnipore sej}tent1,·tunl;1h,' versus ad Podo!iae Pusslaeque fines et rnox. in Transsilvaniann semet pedetentim diffuderunt, pecuariaeque magis quam agricul-· turae operam dederunt. Gens haec robusta .... toecunda. adeo tuit, ut Hungaris in Transsilvania huicque iinitima. Hnngaria. excisis, {cj'r'f/!:i 'i11'I.plcvil. lrno in vicinarn quoque j'aZoch·iulIl1'ntn!:iu.!yillam· ci. Jl[nZi/a'/;tIUn examina emisit». Invederat e, deci, şi prin aceasta, că teoria despre formarea) naţionalităţii şi limbii strărornine de amîndouă pănţile Dunării şi despre admigraţiuni vechi repetate ale Romînilor de dincolo de­ fluviu' la cei existenţi încă dela Traian dincoace, ela. noi, o irn-· portaţie cel putin dela Benko din 1777. Aşi mai avea şi alte observaţii critice de făcut acestei lu-· crări a lui Puşcariu ; mă opresc aci, insă, spre a. nu. ocupa Cu ea. 'prea mult Joc în revistă. ' De altfel, şi numai din cele ce arătai pînă acum se vede,­ şi sper că d, coleg Puşariu nu-mi va lua în nume de râu dacă îmi permit a spune, fără inconjur, concluzia mea, .. =că : pe de o. parte din pricina superficialităţii metodii de cercetare, iar pe de; alta fiindcă a interpretat cu lipsă de unele cuncştin]i «materialele­ cea adus in discuţie - nimic n-a "reconstruit» în a. sa »Zur Re-· konstruktion des Urrumânischen-. N. Iorga. Breasla blănarilor din. Botoşani, Catastihul şti actele ei. Extras din Analele Academiei { Bucureşti 1904, intemeindu-se, ca nici o altă lucrare de felul ci; mai nainte, pe toate literaturi le slave cirilice şi pe cea rornino-slavă., a introdus in Ştiinţă \0 nouă concepţie cu privire la studierea io­ netismului vechilor t�V-te precum şi cu privire la stadiul fonetic al limbii romine vechi' a lor. Ea, prin mijlocul acelor nod iz..voare: ce pune pentru Întîia dată in discuţia Ştiinţii. despre limba rornlnă, răstoarnă mai tot ce s-a clădit pînă la apariţia ei cu, privire la. vechia noastră limbă, documentiud că această: limbă, Încă in cele dintîi texte ale ei, din sec. XV şi XVI (ca Psaltirea Scheiană şi> cele Ialte texte rotacizante, ori ca scrisoarea din, 1521 a boerului. I Neacşu dela Cimpulungul Ţării Romîneşii) e, în" genere, În sladiull fonetic de astăzi, iar IlU În stadiul arhaic, pe care i-l dădeau greşiL :inaintaşii mei, fie filologi, incepind cu Hasdeu şi sfîrşind CL! rwir� t I [311] .. f, VII, partea 3p Bucureşti 1904, p. XXXIX: «Lucrările d-lui llie Bărbulescu : tesa sa din Agrarn, despre alfabetul cirilic şi publicaţia sa recentă : .hmr(ir;iL ((((u/icl1Ilui c·in:lic Îu icricic roniin», Bucureşti t 904, 'nu pot fi judecate destul de aspru in cei a ce pri veşte desordinea expunerii şi caracterul ciudat al unor conjecturi prin care autorul caută să apară ca un spirit original». Cam in acetaş fel se ex-­ primă, apoi, în -Geschichte des rumănischen Volkes», 1, Gotha 1905, p. 252. Din acestă apreciere se desprind două lucruri: 1) că -Fo­ netica- e «dezordonată', adică confuză, în expunere, şi 2) ca ea (adică autorul) se sileşte să apară, prin conjecturile ci, originală, spirit original. De cit. originalitatea reală a -Ponetic-i- apare invedcrată în observările ce, conform tocmai cu «conjecturile» din ea, face sla- [312] vistul lagid (in Arclu» (hr slar, Ptid.. a. 1915, p, 209) studiului lui Găluşcă despre Psaltirea Voroneţeană, Am arătat aceasta in AJ'hi'l'!f, din Iulie 1921 p. J 46. Dar nil mai puţin apare această originalitate şi în aprobarea de cătră rornanistul Mcyer-LUbke (In ,Ar/ri'I'Cl din Ianuar 1922. p, 132) a celor ce scrisesern, tocmai conform Git -Fonetica-, despre acelaş studiu al lui Găluşcă. Iorga, de ci, nu are Ştiinţa trebuitoare spre a simţi această originalitate. Cit pentru pretinsa «Iezordonare-, adică confuzie a -Fone­ cei., aceasta-i absolut relativă; atîrnă de pregătirea în o aşa materie filologtco-paleogratică a celui ce o citeşte. Cei ce sînt pregătiţi, ca Ştiinţă, adică au cunoştinţi suficiente şi de Slavistică spre a o putea pricepe, o lnţeleg, Astfel a priceput-o profesorul universitar Dr. G. Pascu, care aproape îi rezurnează concluziile si dezvoltările Jn cartea sa i Istoria literaturii }i lim1Ji.i. ro mine tii;!. sccpbl J: VI, nllcnrcşlt: DU1, p. 17-18; tot aşa, a inţelea-o deplin şi d-şoara D-r Eufr. Simionescu, cum se vede in Arhil'lI din Iulie ,1921 p. 27 şi din Oct, 1921 p. 305. Aşa că, prof. Iorga, n-a înţeles-o, 11U pentrucă -Ponetica­ -e , ci fiindcă dinsul, cum am arătat deja în numerele precedente ale "Arhive!" şi voi arăta şi acum, IlU are nici cea mai mică pregătire în domeniu! Filologiei, cu care se ocupă cartea mea. Deşi, acolo unde astfel apreciază «FOlletica», Iorga «a ui­ tilt. ('? 1) să spue, că tot a inteles ceva din ea: că a inţeles re­ zultatele mele cu privire Ia cirilicefe Il şi tl, pe cari şi le insuşeşte apoi în «Breasla btănarilor elin Botoşani», dar 'fără .să declare, cum s-ar fi cuvenit, că le ia din acea «neoriginală» Fonetica. Dar toate acestea, adică şi nepregătirea şi cît a luat fără să spue, se văd în publicaţia lui Iorga de care Il1J ocup in această .recenzie, Această scriere se întinde pe 34 pagini in tolio. In ea se publică actele, procesele-verbale, am zice astăzi-- în cari co- " miretele conducătoare (starostii cu epitropii) Breslei hlănarilor din Botosani cari s-au perinda! in curgerea vremii inregistrează : cînd s-a întemeiat această bre\lsIă, cllm era organizaţia ei cu staroste, epitropi şi breslaşi, despre ctltla, adică cassa breslei, cu milele, gloabele şi bărblnţele ei, arată numele breslaşilor, oarecari certuri ale blănarilor cu bogasierii etc., __ o Cll Începere dela întell1eerea acestei bresle la a. 1768, 'plnă după 1851 cînd ea «se înec 1 în şivoiul cuceritor» al Evreilor. _ Desigur insA, c,l spte fa se arăta a'�este3 I1U era nevoe să 312 ILIE BARBULESCU l l, I [313] f') ce cartea mea «Fonetica Alfab. Cirilic» deschide; \\­ ,pentru cunoaşterea limbii romine vechi reale. Ilie Bărbulescu Ştefan Meteş. A ctivitatea istorică a lui Nicolae Iorga Bucureşti 1921. �-- Supt acest titlu DI. Ştefan Meteş, a dat de cu- I rind la lumină o nouă ediţie a brosurii sale "Ce a scris N, Iorga, • I viaţa şi activitatea sa» publicată în 1913 în editura «Tipografia � RomÎnească», BUCVll"eşti, adăogind, fireşte, şi. lucrările pe care 01. j Iorga le-a tipărit \în intervalul de timp dela 1913 pînă la data,' ",1' apariţiei cărţii. Din' această nouă ediţie, pe care autorul o Intitu- • Ieaz ă deosebit de cea dintăi, numind-o numaI «A·.:tivitatea istorică a lui N. Iorga» este\ omisă biografia scriitorului ue ale cărui opere I se ocupă .autorul şi �;lI"e fO!'1l12 un lung studiu inlrodu::tiv În ediţia vech(" Ea incepe dircft cu bibliografia operelor istoricului Iorga I care ne este prCLcntat
  • , (adică: «Mai tîrziu, cam de prin sec. VI, elementul slav, anume limba slavă, vine spre a lega ele­ mentul autohios; cu cel roman. Acest amestec ni-l mărturisesc, cu privire la RomÎnii nordici sau dacici, pe lîngă numărul nu mic de mtmi topice slaoe, Încă cwu'intele de origine slaoă; ale limbii lor, cari sunt aşa de numeroase, În cît e peste putinţă să le interpretăm că ele ar veni numai dintr-un trai vecin al amîndoror acestor popoare». Aceeaşi părere despre constituţia limbii rornîne cu elemente slave o are Tornaschek care susţine 1) chiar, (du' � ce din continui­ tatist devine emigraţionist, pe temeiul mai ale al rezultatelor lui Posler), că individualitatea rornină s-a con: .tuit definitiv numai intre anii 600 - 1000, anume numai dur' 'v s-a amestecat şi ele­ mentul slav cu cel anterior roman la formarea ei, La fel susţin toţi oamenii de Ştiinţă de astăzi ai streinătăţii, între carr pomenesc pe continuitatistul Boguslawski, 2) şi pe erni­ graţionişrii C. jlrezek, 3) V. jagic, 4) G. Meyer, G) Conev n) etc. A­ cesta din urmă, avînd În vedere marea mulţime de cuvinte slave şi numiri topice din limba romină, crede chiar că "pretinsa lati­ uitate a Rominilor şi limbii lor e o curată ficţiune» (sarno prazna fikcija), In Ştiinţa rominească, în genere, se' susţine la fel, atit de istorici cît şi de filologi: că elementul slav intră în alcătuirea in- \ 1) In Die alten Tf'CtkeA) Wien 1893 - 4, /, 80, 106 şi Zar Kunde de',. lRinmshalbinscl p. 63. 2) In W kwesty't pochod��nict llwnundw, Warszawa J 909 p. 85 3) In Dcjiny ncirodet bulfu:trskeho, Praga 18,76, p. 65. 4) In Arr;hiv fiir slavische Philolog'ie (= A(slPIt.) IV, 641 ; XVI, 312. I 5) In Albanesische 8tttdien, III, 22. 6) In Bzikouni 1Jzaimnosti 1Jtcf:;dtt Bălr;nrii R01nG�ni, Sofia 1921, p. 2. [327] NASTEREA INDIVIDUALlTĂTII LlMBEI ROtv\ÎNE 327 , _ _ J .,- -_.---_._-_ ... _-_.. ._-- _.-�-_._-------_._--_ .. ----------- dividualitătii etnice a, limbii şi natiei rornine, Aşa crede Cihac J) care urmăreşte şi susţine de aproape părerile lui Miklosich. Tik­ tin, cari-i ernigraţionist, tot ast-fel: 2) -Hieraus erfahren wir, dass die Besledelung der Lănder nordlich der Donau durch Rumânen crst nach. der teilweisen Sla'uicS'ierltng ihrer Sprache erfolgt sein kann>. Reprodtrcind în totul părerile invăţaţilor streini p., rătaţi, ba încă şi pc ale lui Gaston Paris,") măcar că acesta nu cunoştea şi Slavistica, Ovid Densuşianu susţine, cu [toate că nici dînsul nu ştie această Ştiinţă de cît numai din studiile publicate-n limba germană de Miklosich, că: individualitatea organică a naţiei şi limbii rornine a început a se forma cu începere din sec. IV la co­ loniile rămase în Dacia dupe Aurelian şi din sec. V la cele tre­ cute cu legiuni le lui AureIian la 271 acolo, anume de CÎnd SIa vii s-au aşezat in Dacia Traiană (sec. IV) şi în Dacia Aureliană de dincolo de Dunăre (sec. V) ; că această individualitate :;-a format numai prin amestec organic cu elementul slav; şi că ea s-a con­ stituit definitiv numai în sec. XIII. Pentrucă e interesant a vedea cum un om care nu cunoaşte nici de cum Slavistica a putut, to­ tuşi, trage asa concluzii cari se întemeiază pe limbile sla ve, re­ produc aci chiar cuvintele lui Densuşianu : -jusqu'au VI siecle, le roumain apparait ainsi comme un petit fragment de ce monde immense qu'etait la Romania primitive, non encore morcelee en groupes linguistiques trop distincts, les uns des autres. Il forme un tout avec l'italien et le rhetique, et son developpernent se con­ fond plus d'une fois avec celui de ces langues ... C'est le contact «cec les Slaoc» fini transfo1'1ne ce JJ(trler (le parler qui etait re­ suite du latin transplante sur les deux rives du Danube) en wne Zetngltc spr:ciaZe ... Sans doute peu de temps apres que la Dacie fut abandonnee par les legions romaines.; vers la fin du IV-e ou le commencement du V-e siecle, quand les Slaves etaient venus, en petites groupes, s' etablir en Mesie et en Thrace ... La constitution definitive du daco-rollmain doit etre consideree C0111111C detiniti­ vcment accomplie an XIII siecle» .t) Aşa că Densuşianu, deşi necunoscător al Slavisticei (sigur însă că tocmai de asta), in privinţa rolului elementului slav în in­ dividualitatea romină intelegind pe dos pe Miklosich, exagerează 1) In al său: Dictionnairc [1' Etimologie daco-romaine. 2) S. ex. in Zeitschi'i(t (/:i1' 1'onwn. Philologic, X, 247. 3) Din revista din Paris ROJlwnia, 1. 4) In Histoit'c, I, 240, 236, 241, 286, 328, 398. [328] llli numai pe slavistul P. I. Safarik, fiindcă acesta din urmă pune formarea rornlnismclui în sec. V pe cind Dens. într-al IV Începu­ tul, dar exagerează Încă şi pe Tornascnek, care-i aşeză sfîrşitul În sec. X, pe cind Dens. într-al XIII. Slavistul Oblak punea la În­ doială 1) deja exagerarea lui Tornaschek, iar neslavistul Densuş. iperbolizează chiar pînă în sec. XIII! Nu altfel de cît Tiktin însă gîndeşte şi S. Puşcariu �), care spune ") chiar că individualitatea romină s-a plămădit «prin amestecul şi traiul la un loc cu alte neamuri», mai ales cu Slavi., Cihac, Tiktin, 0: Densuşianu S. Puşcariu sunt filologi. Tot aşa cred Însă şi istoricii .Romîni. Ast-fel Iorga, care-i pentru te­ oria continuităţii, admitea 4) părerea că cel puţin În sec. IV a in­ ceput elementul slav să pătrundă, în Dacia Traiană, în fiinta tra­ co-rornină, spre a o face individualitate etnică rominească. EI zi­ cea atunci, în adevăr: -Sckann rnan die Slaven schon fUr das inerte jahrhundent als Bewohner des dakischen Hoclrlandes be­ trachten, und das ist keine iibereilte Kon,iektw", sondern die einzig mogliche ethnograjJhische Erklărung». Deşi acum În urmă, acelaş Iorga,--care-i impresionist romantic în Ştiinţă, iar nu cunoscător şi pătrunzător al tuturor isvoarelo(-înţe[�gînd superficial şi de a­ ceea pe dos un studiu publicat de Walter Dornascbke în al lui Weigand «[ahresbericht> voI. XXI-XXV, îşi schimbă acea părere care-i generală astăzi şi sustine părerea (despre care, după obi­ ceiul său, nu spune că a luat-o dela Hasdeu, ci o dă drept a sa proprie), că : cuvintele slave vechi ale limbii rornine nu ar fi iă­ ".... ;)arte din organismul individualităţii etnice a ei, ci că ele ar fi intrat în ea, evident mult mai tîrziu, ca o modă care Îndepărtă cuvintele latine. Acum zice, în adevăr, următoarele: r.) .. Le nom slave est le plus souvent, en tant qu'il n'est pas adopte pour ecarter un homonyrne ou un terme mal sonnant, un simple doublet, une expression technique, le temoignage, passager lui merne, d'une mode qui a disparu-, Aşa cum teoretizase Hasdeu 328 ILIE BĂf. Şi, totuşi, cum recunoştea deja Hasdeu �) : numai studiul l'iml!l:i romine va rezolva «problema rosleriană» cu privire la ea. . Ceea ce, însă, nu ne poate arăta nici stratul ilir sau daco­ trac, nici cel roman şi nici celelalte argumente pentru C3 chestia să poată fi «considerată ca rezolvată definitiv», ne arată, socotesc cu, elementele aşa numite ziua care a dat apoi »uu«, iar prin contopirea celor doi li: sua, c accentuat precedat de n nu se prefăcuse îni se zicea nece p.nici, neniică p. uimică ori chiar ce În loc de ci: Ce pentru ce . n-at vrut În loc ele: Oi pentru ce o». Pentru a celeaşi fenomene Iirnbistice cf. şi Jiiic« Sioilei jil'catnţclepte din Arhiva Nr. 1, ) 921, Iulie. Cite odată (; alternează cu 1(. se zicea dintru noi p. dintre noi. r muiat apare in cuvintul ccrisi-coctam, apoi in inccpătoriit, pJ'cv((zâtoriil etc., cu toate că in limba romină r are puţină apti­ tudine de muiere, iar în verbul JllrlU-jJOI//;o găsim deja pe n muiat dispărut. De asemenea era muiat şi sunetul j in cuvintele glos pen­ tru ,100, uatgfocurca p. IJIIljo(;urco, gllli7cţ p. jude�� etc. In sfîrşit forma al p_ IUti-am?l: unde vz.unnat de i consonant se moaie şi dispare, formă care există şi azi in popor o intilnim în limba veacului al XVI-lea şi al Xvll-lea, cind am stabilit că ma­ nuscrisul nostru a fost scris. Formele griclf, p. ,1) n1-i (1 , J)llnme:n;, p. DIL/Nlte;'(lU, G/olncn p. cc{uca, nu pot şti dacă îşi au o raţiune l'ol1etică, sunt adică nişte fenomene fonetice izolate, sau sunt numai nişte scăpări de condei. L ăci uneori vom fi avind de a face şi cu greşeli provenite din ignoranta sau din propria prOlluntare a c0pietorului şi nu cu ade­ vărate fonetismc cari să ne Îndrituiască a le generaliza pentru limba textului J). 1) Cf; A. Philippide. Principi'i. Limba scrisă, pg. 240) sqq. [352] 352 EUFROSiNA SllvlIONESCU --------_ ... _--_ .. _ .. _-_._---- .. _---- - ._._------_ .... _---_ .. _--------. Fenomene morfologice. Găsim o formă noua pentru 1/01111;­ atît pentru a reprezinta Datind pronumelui nouă; ex. carea lucru btin noao nu l)O(tte (i pentru ca-re inerte Imn nouii 1tU ne poai« [i, cît şi pentru a reprezinta adjectivul WilUI: celor no.u; p. lUC'I"IlJ"ile nouă, Pentru această pronunţare diftongată d lui o clas rtă de către unii filologi printre fenomenele fonetice ale limbii noastre vechi cf. Gh. Gnibănes-u, [Jeastvi(a lui Ioa n 8cÎJ'((.1 iul: A rhiva, Anul XXVj. ] 914. Volum jubileu, pg. 93, e. Articolul [en: .. -- ei e pus la sfîrşit: Incepătorlă răutăţicl', fără ca să se fi contopit ClI terminaţia substantivului. Pluralul neutru -urc îl găsim in cuvintul lucrure Inuie, Nu se făcea deosebire Între formele auxiliarului VOlil şi Între formele verbului l)1'OI:8C. Astfel găsim cert [a ce p.U;l [ace, vel'lJJi;':2':, p. 'vei ))(1;;:1, '(,e;); sa-(z (ac p. CFUl 817-([ lac şi C/l11I rert [aci-cott: p. cicm t'rcl ţaci-oot«, La persoana a 3-a singulară dela Perfectul compus al Indi­ cativului se întrebuinţa uneori pluralul in locul singularului, astfel SE' zicea: Singele său au vărsat p. singele său It vărsat, TilllDla­ tu-!;'(tn p. timplatu-s'r;t (întlmplatu-s'a) şi nu m'lI/(. pr iirnit dumnezu. p. şi nu m "a priimit dumnezu. Că acela «u. venit cu viclenie p. că acela a venit io . Se intrebllinta un Perfect compus format din prezentul indi­ catrvlliui dela verbul n (i şi Cl! participiul trecut, aceasta din urmă acordlndll-se cu subiectul ori cu obiectul drept al verbului. Ex. Cclc« CC-!; porinciie p. cele ce ţi-a jlo'l'llJlcd. Cc-ml laslc J)onrncii­ mie p. ce mi- n porul/cit. Se Întrebuinţa lnfinilivlli în lo::ul Conjllctivului: Ce n-ai (l 'I'Itsjlllm{c acest cl/vInt p. n'ai siZ J'r'ls)!Jtnf.'i. Ai a slrigG{ p. ai 511 c;lri,l)i. Ai, (( !ÎII lili p. rii :;1(,-/: rin;. In loc cI� forma Plllsquamperfe::tului de astăzi 1'unise, griZilif', întîlnim forl1la veche perifraslică compusă din auxiliarul n Fi la timpul imperfect şi din participiul trecut: er({ griiit, (irit t'Cllit. Inrrebllinţarea conjuc;ţiei "Ii pentru dacc7 _. sa UI''1tine ,'i17 1J(� poell i p. duc!!' r;iw:/,i{ .'iii 'I'� jiOCl7i; 81� 'CU!'[ ))/,1{,)'i" p. !lrt(;iZ 'rci 1J11rri, la,1' ,'ii, 1/./1, p. luI' r!r(CII lW.· Pronumele relativ tJ(}'ll se articula Cu articolul femellin n atit la genul femellin cît şi la genul eterogen, in cazul din urmă acest pronume era Întrebuinţat ca formă impersonală. Astfel întîlnim carea p. Garc la forma femenină, cit şi carea la forma imperso- 11v.1ă. Ex. Cluca lllc)'/{. l!ltII. nOflo 11.1( poate /1: pentru C(t1'e pentnt noi [353] VIA Ţ A SFINTULUI ANTONIE �3.53 -------_._------ --._--- - ["ent bun nu poate 6. Ba uneori se articula chiar şi masculinul, astfel se intilnesc formele pre carele, de carele, carele p. pe care, de care, care, iar la plural carii p. cari. Fenomene sintactice. Sunt de remarcat şi citeva fenomene sintactice comune limbii vechi rornineşti. Aşa la forma interoga ti vă pronumele personal masculin de pers. Ill-a se punea In urma ver­ bului precedind auxiliarul. Astfel se spunea priimi-j-va p, îl va priirni. Forma interogativă cu auxiliarul urmînd verbului se intre­ nuinţa de altfel ca forma obişnuită de vorbire: pl"iimi-va pf'e dilavo7 p. V(t Jyri'imt J!e diiacoi, ba această formă se Intrebuinta chiar şi cind propozitia era afirmativă: [aci-ooiti p, 1}OlLi (ace, tÎ11I)J7aln-�'az'i p, �'aii 'Î1ltÎJJ/l'l(d ori cu pronumele personal după verb ştin-tc cine c,�ti p, te 'itin cine eşt'i. Şi ce cret grdd !le dinsul lor p. Iji ce le gr'iîiw âÎ1M-iltl. Se pare chiar că forma inversată convine mai bine exprimarei limbii vechi: Anioui c (JrUrÎnnl lil'ca mf.ălortl! era, În loc de Anioniie ldîtrÎnnl era prw v ăeiito rtă, Aici - se vede influenţa stilului slavon. Adjectivele cind nu sunt însoţite de- substantive primesc ar­ ticolul l În afară de obişnuitul cel. Ex, Tarelc şi de toate puter­ nicul Dumnezeu. Forma intonată de Acuz ativ a pronumelui personal care în­ soţeşte în graiul nostru de astăzi totdeauna forma neintonată, cîteodată lipseşte in text. Se zicea astfel: Doamnc=nsilueşie-rnă Jlre carele ::;ÎJit riiuuuco, etc., in loc de Doamne milueşte-rnă lJ1'e tniuc carele sînt o», Pronumele personal prescurtat de Gen. şi Dat. se găseşte întrebuinţat în urma substantivului pentru a arăta posesiunea. Ex, Doară cumva ce pohteşti verl nimeri pre noe-ii p. Doară cumva ce ponteşti verl nimeni pre 'VOYiI, tu, In locul formei scurtate de Dativ - le la pron. de pers. IlI-a pl. se întrebuinţează forma Zor: Aducînd aminte lor În loc de aducindu-jc aminte. In expresiunea liigr[(lni de crUrc uiinc în loc de {rrgr1dni de 1/Ii,1lI', trebuie să vedem o traducere directă după sintaxa sla vană, dl1p�i cum aceiaşi traducere trebuie să o vedem şi in propoziţia: nimc ({intT1f, noi 1111- cnlcrrf:iZ ::;iZ se (!jI'i'opia cill)'l/, c7Î1/snl) caşi in întrebuinţarea formei reflexive a verbului ((, se (rigiitlni: &: (iZgi:i- I dnc§te. De 5({ 'i'n (i7grf,ilu i.M'a1!l fâgâdnit. Particularităţi lexicale. Deaci (De aceia), grijila, grîjesc (se lngrijia, se îngrijesc), cillcş (cine), dosildia (ocăra), tîmpla- 3 [354] EUFf-WSINA SIMIONESCU 354 ------------------------------------ Eulrosiua Simionescu Doctor În Litere Memoriile baronului de rett tu-s'au (s'au intimplat), neştine (nescine, cineva), priimi-I va (il va primi), pocăianie (pocăinţă) pasă (treci), a tîngui, tinguind (a se tîngui, tinguiudu-te), cu nevoinţă (cu punere, cu amănunţime), acieaş (acel aş ), tărrta (puterea), socotinţă (chibzuială), să nu să părăsască (să nu se Iese), iuţimea (iuţala), gfudeţ judecată) inpu­ ctciunea şi inpuţic'unea (impuţăcinnea) nepărăsit (necontenit) rudelor celor de apoi (creştinilor e/), glaviznă (învăţătură) spăsenie (po-. căinţă), aciiaş (acelaş). neclătit (neclintit), căutînd (uitindu-te), ne-am nevoit (ne-am silit) a o aduce la mijloc (e/) la cunoştinţă), matca focului (mijlocul focului), grudecătorul (judecătorul), ogodi (plăcea), ispovedaniîe (spoved mie), spodobi (a se asemăna), ogod­ nicilor (celor cari plac). După moartea sultanului .l\Jlahmud I în 1754 şi a ambasado­ rului francez Desalleurs intirnplată în acelaşi an, guvernul francez trimise ca ambasador la Constantinopol pe Contele de Verg ennes. / Printre funcţionarii cari-I intovărăşeau, erau şi baronul de Tott tată! şi fiul. Bătrînul baron de ToU era ungur de origine şi in­ tovărăşlse in 1711 la Rodosto, pe Racoţi, Împreună cu mai mulţi refugiaţi 1). Aici el rămase pe lîngă Racoţl p:iI13. la 1728, CÎnd il părăsi, pentru a intra În serviciul militar al Fr anţei "). Cunoscind bine limba turcă, tatară şi polonă, el a fost in­ trebuinţat În mai multe misiuni la Constantinopol şi pe lîngă hanul Tatarilor. Cind Vergennes a ocupat postul de ambasador la Poartă, baronul de Tott l-a intevărăşit, ca unul care lucrase aici mai ina­ inte, sub Villeneuve şi Desalleurs. Un drum însă la Podosto, pentru a vizita pe vechii săi pnieteni de refugiu, în 1757, puse capăt zilelor sale. Fiu! lui, Fraucois ToU, care însoţise pe tatăl in mi­ siunile ce le avusese Î11 Orient, cunoscind şi el bine limba turcă 1) La Grande Encyclopedie, torne 31. 2) Biographie Universelle (Michaud) Ancienne et Moderne, torne 42 pag. 6. [355] MEMORIILE BARONULUI TOTT 355 ------ ._._---------- .si tatară, fu oprit de Vergennes, pe lîngă ambasada sa. El rămase 1.1 Constantinopol pînă în 1763, cînd plecă in Franţa pentru a cere Ministerului să fie întrebuinţat la ceva mai bun, căci altfel el îşi oierde timpul şi Regele banii 1). După 3 ani, in 1767, ei fu trimis 111 calitate de consul pe Ungă hanul Tatarilor, unde Înşă nu ră­ mase decit doi ani şi pe urmă se Întoarce iar la Constantinopol. Aici aduce foarte mari servicii Turcilor in timpul luptelor sfîrşite ,prin pacea dela Cuciuc-Cainargi din 1774 şi după doi ani pără­ seşte Stambulul, pentru ca în anul următor să primească o ultimă misiune in Egipet, Tunis etc. In 1787 a fost numit comandant al oraşului Donai in Franţa şi la 1790, din cauza luptelor din timpul revoluţiei, el se retrage in Ungaria la un prieten al său, unde şi moare în 1793, Observaţi unile ce le-a făcut .b timpul misiunilor sale, le-a publicat sub titlul: «Memoires sur les Turcs et les T'atares», Amsterdam 1784, 4 vor. în S". In anul următor, el a scos o nouă ediţie. Memoriile sale ali fost traduse de două ori în limba en­ gleză, de două ori in 1. germană, În l. suedeză şi olandeză, pentru valoarea datelor ce le cuprindeau in legătură cu Istoria Imperiului 'Otoman, cu moravurile şi prejudecăţile locuitorilor săF). Amănuntele biogra Iice privitoare la epoca dela 1757 pănă la 1763, cînd baron u I cde Tott il lucrat la Constantinopol, precum şi cele cu privire Ia misiunea lui pe ling':; Tatari, din epoca 1767--69, intrucit cuprind lucruri însemnate în legătură cu Istoria f. Căci «consentir 1) Memoires du Baron de Tort, Amsterdam 1784 partea 1 jJag. 274. 2 Eiographic Universclle, op. cit, pag. 7. [356] Il! a rgnorer est un grand rnoyen d'instruction, et convenir qu'on ignore doit etre, sans doute, pourle Iecteur, un granr! motif de confiance- . Cu aceste lămuriri in Discursul său preliminar, Tott trece la descrierea moravurilor turceşti, asupra cărora nu ne vom opri, de­ cit acolo unde vom găsi lucruri ce interesează obiectul studiului nostru. O parte slabă însă a acestor memorii, e că sint scrise cu oarecare neglijenţă in ce priveşte raportarea datelor ce le conţin, la evenimentele generale, pe care le privesc J) ; apoi nu dau, de' multe ori, numele complect al persoanelor de care vorbesc şi cîte odata chiar deloc, aşa că am fost nevoit să mă servesc şi de alte lucrări, pentru 'lămurirea faptelor descrise de Tott. 1. HuQ!JA _ Vorbind de «dreptul de război in Turcia», după care o pro­ vincie ce se revoltă este jăfuită şi locuitorii reduşi la sclavaj, Tott pomeneşte de expediţia lui Krirn-Gherai contra Ruşilor din 1769, care, mai inainte, devastase Moldova fără niciun respect faţă de suveranitatea Sultanului- �). Prinşii de războiu, Tatarii îi vînd ca sclavi negustorilor Turci, la diferite epoci ale anului. In calitatea sa de funcţionar la Ambasada Franceză şi cu­ noscînd in acelaş timp foarte bine limba turcească, baronul de Tott se introduce în cercurile influente din jurul Sultanului, unde reuşeşte in scurt timp să-şi facă multe prietenii. In casa Drago- c manului Porţei "), cu a cărui Iamilie M-Ille de Tatt se găsea în foarte strînse relaţii, Tott se pune in curent cu multe lucruri care se petreceau in Ţările Pomtneşti. Intre notabilii care frecventau casa Dragornanului, Tott CU110SCU şi pe Manoli Serdarul « tidelernent attache aLI sort de RacQvitza 4) prince de Valachie-, Manoli, om de spirit, posedind mai multe cunoştinţi decît cornpatrioţii săi, il «seduse», pe baron, Vameşul îi spuse că puţin timp inainte «alţi 'doi tineri franceji venise la Hotin şi de-aici plecase spre Constantinopol». Interesindu-se de veniturile Vărnei, Tott află că, pe cît de mare era profitul Vameşului, pe atîta era de impovo­ ră tor pentru nenorocitii cari cădeau sub mina lui.» Paşa din Hotin, anunţat imediat de sosirea inaltului oaspete, ii trimise în aceiaşi seară un buchet (le flori şi fructe, cu asigu­ rarea că a doua zi va fi tratat mai bine, iar dimineaţa, oamenii săi îl conduseră cu. mare alai şi-l aşezată Într-o casă evreiască din Hotin. Un delegat special fu trimis pentru a-i procura , şi adresind u-i-se printr-un tălmaci, după ce ii întinse o sumă de bani, îi spuse: _ "lată, dragul meu, 20 de taleri, pentru a-rni cumpăra merin­ dele de care am nevoe; totdeauna mi-ar plăcut Moldovenii şi nu pot suferi să fie bătuţi şi de aceia socot că-mi vei aduce o oae 1) si pîne, iar restul banilor păstr ează-i d-ta şH bea în sănătatea mea." Moldoveanul -pref'ăcindu-se că nu ştie nici greceşte nici turceşte, făcea gesturi cu scopul de-a arăta ca nu-l nimic in satul său şi că lumea moare de foame, spunînd numai în turceşte : «lUI pîne, săraci, el nu ştie.» "Ce, nu aveţi nici pîne»? întrebă Baronul. - "Nu pîne,l1u», răspunse Moldovanul. La aceste cuvinte Baronul cuprins de milă se întoarce spre Ali, zicindu-i : «scumpul meu, dacă nici banii nu pot face aici nimic, cred că vei recunoaşte inutilitatea bătăii.» «Aceşti neno­ rociţi n'au nimic, să renunţăm pentru sara aceasta şi mine vom avea o mai mare poftă de mincare.» "Pare a fi un sat foarte sărăcăcios». -- Sat sărac? răspunse Ali, «dacă n-ar fi noapte, aţi vedea că nu e sat, ci un mic tirguşor, unde se găsesc de toate, pănă şi scorţişoariL»-" Lasati-mă să-i vorbesc eu Moldovanului şi dacă într-un sfert de ceas, nu veţi avea cea mai bună masă, primesc să-mi intoarceti, toate loviturile ce i le-oi da eu.» -- 'Vă rog însă să fiţi şi O-stră un spectator tot aşa de li­ niştit, cum am fost eli in timpul convorbirii ce-aţi avut". Turcul îşi ia biciul, se Îndreptă spre primar şi după ce îl întreabă cum " o duce cu sănătatea, cum acesta "se făcea iar că nu pricepe», «îl ia In bătae şi-I trînteşte la pămînt». -- «Am să te'nvăt eu să ştii turceşte-, Şi indată Moldo­ veanul şe scoală şi'ntr'o turcească «destul de bună», incepu să spue : - "Pentruce mă bateti? __ o «Nu ştiţi că sîntem nişte oameni săraci, cărora Prinţii noştri nu ne )asă decît aeru I să-I respirărn-. -' "Acuma cînd ştii turceşte, ia spune-mi, ce mai faci, te-o meta şi copii sint bine" ? - -Bine . ca atunci cind lipsesc de toate", răspunse Mol- -dovanul, 1) Spune că oaia de bună calitate nu costă decit un taler, [362] 1. HUD/TA _l- � . __ � •. 362 - «Uite, am nevoe imediat de două oi, 12 pui, 12 porumbei", 25 Kgr. de pîne, 4 ocă de inr, sare, piper, nucuşoară, scorţişoară, Iărnii, vin, salată şi untdelemn de masline, de toate În de-ajuns», Şi În fata acestei comenzi, cum Primarul se plîngea că n'are de unde să-i aducă cele poruncite, Turcul începu din n011 să-I bată, pănă ce Moldovanu! o apucă la fugă. Liniştit, Ali se Intoarce spre Baron. - «Vedeţi, domnule, că reteta mea merge mai bine ca a D'stră ?' -- «Pentru a face pe muti să vorbească, consimt", zise Ba- ronul, «Însă IlU pentru a avea ce să măn inci, pentrucă metoda' d-tale, ca şi a mea, n'o să procure merinde» . . - «Dacă Într'un sfert de ceas IlU vor fi toate cele POrtUl-' cite pe masa noastră, iată biciul, Îmi veţi putea Înapoia toate lo­ viturile ce i le-am dat eu", zise cu mîndrie Ali. Şi in adevăr, peste puţin timp, primarul Însoţit de 3 concetăţeni, aduse toate merin­ dele, spre marea surprindere a Baronului, care văzindu-se invins, de Turc, se hotărl să-i lase lui de-acum inainte grija aprovizio ­ nării, tării să-i mai discute mijloacele. In fine plecară şi din satul acesta. Locurile pe unde trecea; atrase toată atenţia călătorului francez. «Noi tablouri, de-o po� trivă de interesante prin bogatele lor culturi, caşi prin varietatea: obiectelor, se prezentau la fiecare pas «şi-ar fi comparat Moldova cu Bourgogne din Franţa, «dacă acest principat Grec s-ar putea folosi de nepreţuitele avantaje ce decurg dintr-un bun guvernămint.» Şi apoi Baronul continuă cu următoarele consideraţii istorice: -Ctrmulţi de multă vreme de Prinţi pe baza tratatelor, aceste po­ poare (Moldovenii şi Valachii) aiunseră să cunoască despotismul; prin căderea Suveranilor lor, la bunul plac al Portii Otomane». "Moldova supusă la origină la o foarte mică dare, caşi Valahia" se bucura pe atunci de-o umbră de libertate». «Ea oferea în persoana Prinţilor săi, dacă nu oameni de merit, cel puţin nume- ilustre, pe care invigătorul le stima». -Insă toate s-au schimbat cu timpul L.» -Negustorul a fost ridicat la conducerea unui Prin- cipat, orice intrigant s-a crezut aici în drepturile sale şi aceste nenorocite Provi ncii, puse fo�rte des la licitatie, gernură în curind sub cea mai crudă chinuire>. \ «O taxă anuală devenită din ce în ce mai mare prin aceste licitaţ.i, sume enorme Imprumutate de înfeodat, pentru a-şi cumpăra înfeodarea, dobinzi de 25°!o, alte sume, zilnic Întrebuinţate pentru a îndepărta intriga pretendenţilor, ,,'r· fastul acestor noi parveniti, graba lacomă a acestor fiinţi efemere". r " "' [363] MEMORIILE BARONULUI TOTT 363' • " sunt atîtea cauze care contribuesc pentru a devasta cele mai Iru­ moase provincii ale Imperiului Otoman. «Dacă se ţine socoteală ocuma că Moldova şi Valachia sunt mai încărcate cu impozite şi. mai crud chinuite, cum nu erau în starea lor cea mai infloritoare, îşi poate face cineva o idee justă de soarta deplorabilă a acestor ţin uturi.> «Se pare că Despotul, ocupat numai cu distrugerea, crede că trebue să ceară tot mai mult, în măsura in care oamenii se împuţinează şi pămînturile scad în fertiiitate.» «Eu am văzut, în. timpul CÎnd treceam prin Moldova, luîndu-se a 11 �a capitaţie a anului, deşi nu era decît la inceputul lui Octornbre- 1). După această întrerupere, pentru a face puţină istorie, Tott continuă cu des-­ crierea locurilor pe unde trecea, în drumul acesta spre Tatari. Se apropiau de Iaşi. Cind au ajuns aproape de oraş, era noapte, «drumul foarte Ingust şi ripos, al cărui pămînt lutos il făcea şi mai greu" era ocupat de o trăsură ci Domnului, venită întru în­ tîmpinarea ilustrului oaspete. «Lumini ici şi colo, ni anunţau oraşul şi zgomotul traverselor peste care simţeam că merge trăsura, mă făcu sa întreb pe secretarul, care venise să-mi aducă omagiile Domnului». «El imi spuse că aceste bucăţi de lemn. puse unul lîngă altul de-a curmezişul, acopereau toate străzile din cauza terenului glodos pe care e clădit Iaşul ; tot el adaose că un incendiu pre­ făcuse in cenuşă cea mai mare parte a oraşului şi că se lucrează' la reconstruirea clădirilor distruse, care vor fi făcute într-un gust mai modern». In oraş fu găzduit la «Mănăstirea Misionarilop, unde-I aştepta «o masă foarte bună şi locuinţi foarte comode» ,. pregătite de «Cordelierti 2) Italieni, stabiliti la laşi sub protecţia Regelui şi sub direcţi unea . Propagandei». Dimineaţa, Tott primi vizita «guvernatorului oraşului, călare pe un cal bogat înşeuat şi înconjurat de o mulţime de valeţi Îmbrăcaţi ca ciohodarii». Gu­ vernatorul era un Grec pe care baronul il cunoscuse la Constan­ tinopol «intr-o stare foarte proastă». Gravitatea Grecului, precum şi fastul cu care se prezentase baronului, nu mişcă deloc pe Ali, care incepu să-I batjocorească, reproşindu-i că nici «pînă acuma, Marele Sentaş, nu mi-a trimis cortegiul care trebuia să mă COI1- 1) Am reprodus exact ideile lui Tort, pentru a se vedea că el cunoştea destul de bine lucrurile ce se petreceau la noi. 2) Cordelieri se numeau în Franţa, înainte de revoluţia dela: 1789, fraţii minoriţi sau Franciscani. [364] 364 • l. HUDITA , ducă la audienţa Prinţului-. Toate scuzele guvernatorului, că aceasta nu-l priveşte pe dinsul, nu putură linişti nerăbdarea Turcului, care zise: «Iasă că voiu face eu ordine aici- ... Indată sosi şi cortegiul format din 4 ciohodari ai Pr inţulni, cu misiunea de a-l lntovărăşi.; «pe cine ?» zice Tott, «pe ciohodarul Paşei din Hotin, care putînd ajunge şi el vizir si să pue prinţ! in Moldova şi Valachia, se credea deja mai presus de ei»! 1. .. AIi avusese misiunea să-I conducă pe Baron pînă la laşi, de unde Domnul Moldovei trebuia să-I trimită mai departe. Cl1111 însă «Prinţul nu putea dispune decit pînă la frontiera dinspre Tatari», ToU lnştiinţă printr-un curier «pe Sultanul Seraskier din Basarabia», să-i trimită călâuze înaintea sa. Du pă ce lua aceste măsuri, Baronul, cu mare cinste fu condus la Palatul Prinţului 1) care-I aştepta într-o cameră, unde nimic nu era mai deosebit, decit. două mari Iauteuile-uri. După ser virea «: elebrului şerbet» turcesc, "pus într-un vas care ajunge vizitelor din toată săptămîna-, a cafelei şi a celorlalte dulceţuri, la care "te serveşti mereu de aceiasi linguriţă", Prinţul se [ălui voiajo­ rului francez de situaţia grea in care se găseşte, din cauza in­ trigilor ce se fac mereu la Constantinopol contra lui şi de care fratele său mai mic nu era străin, voind ca prin aceasta să-şi asigure şi protecţia Prancezului pentru timpuri grele. Intreţi nerea a fost scurtă, pentrucă Baronul, plictisit de tot «fastul turcesc» cu care se vedea inconjurat, voia să plece cît mai repede. In laşi, baronul de Tott nu spune cit a stat. Oraşul ore aşezat pe un teren glodos şi înconjurat de coline care prezintă În toate părţile poziţii frumoase cîmpeneşti, unde s-ar putea construi cele mai bune case de ţară», Afară însă de casele boerilor (des Boyards) şi acelea ocupate de Grecii cari vin dela Constantinopol în «suita Prinţului-, pentru «a irnpărţi ClI el jaful Moldovei", toate celelalte locuinţi ale Capitalei "se resimt de cea mai mare mizerie». După aceste puţine rînduri despre laşi, Tott ţine să mai dea clteva lămuriri privitoare la beeri, « Boerii, nişte mari �loşieri, cari n-au alt titlu decît bogăţia, care, de fapt ea stăpîneşte, reprezintă cu multă ingimfare pe mai marii Ţării şi sunt nişte dhinuitori foarte cruzi, cari rar se în­ tîmplă să trăiască în pace cu Prinţul, contra căruia se Întorc tot­ -deauna intrigile lor la Constantinopol, unde e cuibul intrigilor Ior.> 1) Grigore Calirnah, a 12-a oară, 1767-1769. \ \ J , , '� 1 [365] MEMOfWLE BA!\ONULUI TOTT ----�-------------_ .. _� 365 " . «Acolo fiecare partid îşi trimite plîngerile şi agentul său, iar Sulianul Seraskier din Basarabia e mai totdeauna refugiul boerilor pe cari Poarta îi sacrificei des pentru liniştea sa», De multe ori pJ:otecţia Tatarului asigură nepedepsirea boerului, ba il şi resta­ bileşte adesa in situaţia ce-o avea, Bine înţeles această protecţie trebue plătită totdeauna. . Cum noaptea ninsese mult, adouăzi fu silit să plece cu «sania», a cărei uşurinţă de mers l'a dus repede pînă în cîmpiile Căuşanilor. Ceiace i-a povestit Baronul, Hanului, despre Moldova i s-a părut aşa insemnat, incit, -încunoştiinţînd Poarta de acest de­ zastru, el trimese imediat ordine pentru Îndreptarea situaţiei». Toate preparaţiunile fiind isprăvite, expediţia contra Ruşilor 1 )Pe boerii din M-re. 4 [370] fu fixată la 7 lanuar 1769, cînd Krim-Gherai plecă el insuşi din Căuşani, Cu trupele din garda sa 1). In ziua de 8 lanuar trupele trecură Nistrul şi se urcară În sus pe ţărmul stîng, poposiră a­ proape de -Tomborşar> şi de aici se indreptară spre «Balta şi Noua Serbie». Descrierea acestei expediţii e desigur de cel mai viu interes pentru Istoria Rusiei. După sfîrşitul acestei invaziunl se impărţiră prăzile şi Hanul, care tot timpul fusese însoţit de Totr, se îndreptă numai cu trupele din Basarabia, spre Bender. Aci fu primit cu mari onoruri de guvernatorul cetăţii, şi, după concedierea trupei ce o mai a vea, Tott împreună Cu Hanul şi curtea sa se intoarse la" Căuşani, Vestea însă că o armată tur­ cească se apropie de Dunăre, pentru a merge contra Ruşilor, făcu pe Han să ia măsuri pentru o nouă expeditie. pe care o vedea foarte apropiată. In vremea aceasta, Krirn-Gheral se Îmbolnăveste. Doctoru I care- I ingrijea i s-a părut suspect Baronului, care înză­ dar a incercat să fie îndepărtat. «Acesta era un Grec născut la Corfu si se numea Siropolo; era mare chimist şi medic al Prin­ ţului din Valachia 2) şi agentul său la Tatari». După puţine zile Hanul muri şi Siropolo reuşi să-şi scoată formele de plecare în Valachia, deşi toată lumea ştia că Krirn­ Gherai a murit otrăvit. Situaţia baronului de Tott deveni cu atit mai grea, cu cît el fusese mai intim cu răposatul Han şi ClJ cit la Poartă se făcuse o mulţime de intrigi contra lui, din cauza rivalităţii ce fusese intre Krim-Gherai şi marele Vizir o). De aceia el lăsă la Căuşani, ca reprezentant pe lîngă Tatari, pe un Iuncţion ar al său. Ruffin şi dinsul plecă spre Constantinopol. La Ismail Tott nu mai găseste oamenii primitori pe cari i-a intilnit în toate drumurile ce le-a făcut, cît a stat la Tatari, ci .. numai lăcomia evreilor atraşi ori unde e vorba de cîştiguri mari şi ori unde sunt toleraţi». «Isrnailul serveşte de antrepozit pentru trecerea grînelor pe Dunăre şi are in acela\ timp o industrie specială: fabricarea pieilor de şagrin, pe care noi le numim chagrins de Turquie» , «Se văd în jurul oraşului intinderi destinate preparaţiuuei acestor piei: lucrate mai întăi ca perg amentul. ele sunt susţinute in aer pe 4 "370 1. HUDIŢA J) Memoires du Baron de Tott, voI. II pag. 202. 2) Grigore AI. Ghica (J 71;8-1769). 3) Biographie Uni [erselle, op. cit. pag. 8. "' [371] A· MEMORIILE BARONULUI TOTT 371 pari, cari le intind orizontal şi le dispun să fie acoperite cu nişte mici grăunţe foarte astringente». «După un oarecare timp, sunt gata şi perfect preparate.» De-aici Tott trecu Dunărea la Tulcea, "o fortăreaţă tur­ cească> şi mergînd prin cîmpia Dobrogei (du Dobrogan), îşi con­ tinuă drumul prin Balcani, spre Constantinopol, Întîlnind În cale armata turcească, ce trecuse de Bazargic şi se îndrepta spre lssacea. Devastind satele pe unde treceau şi Iăsind pustiu in urma lor, unităţile de cavalerie şi infanterie, împrăştiate in lungul dru­ mului mergeau fără ofiţeri şi fără nicio disciplină, gata să se sfăşie intre ele, pentru orice lucruri de nimic şi căutînd să se distreze cu uciderea crestinilor ce-i intilneau in cale. Iată cum arată Tott armata turcească re se ducea cu speranţa să smulgă Ruşilor laurii biruinţei! De la 1769 pănă la 1776 (voI. Il\ al Memoriilor), Baronul de Tott rămîne la Poartă, unde, războiul greu ce Turcii îl purtau cu Ruşii il făcu să joace un rol de primul rang. EI făcu Turcilor o hartă a teatrului de război Fu însărcinat de Sultan cu organizarea artileriei, unde depuse atîta energie şi capacitate, incit li atrase toată stima şi încrederea Turcilor. Cind -Orlof s'a apropiat de Constantinopol în- 1770, lui i s'a încredinţat apărarea Dardanelelor ! Cu toate aceste însemnate servicii ce le-a adus, CÎnd Baronul de Tott a plecat în 1776, «Poarta primi fără interes anunţarea plecării sale» ! Citind acest volum al Memoriilor lui de Tott şi comparînd situaţia externă a Imperiului Otoman cu cea internă, aşa de bine descrisă de acesta, numai atunci iti poti face o idee exactă, de ce mare folos a fost pentru Turci, amestecul puterilor occidentale in aşa zisa «chestiune a Orientului» şi cît au contnbuit să amiie; .'Prin acest amestec, agonia bolnavului dela Constantinopol. Par is, April 1922. Prot, I. Hudiţă [372] 372 Cuvinte ruseşti de nuanţă ruteană in toponimia romtnească Fenomenul fonetic al prefacerii lui g In h, frecvent În limba ruteană, pe care l-am găsit în cuvîntul Horodişte (vezi Arhiva din Iulie 1921, pag. 76-80) şi 'n cuvintele date în Arhiva din Ianuarie 1922, pg. 64--75, se mai poate recunoaşte încă în următoarele toponimice romineşti : Buhalul i), sat pe moşia cu asemenea numire, jud. Dorohoiu, Buhai''/l, deal, jud. Doronoiu, comuna Mileanca. Buhaittl, deal, jud. Dorohoiu; formează hotarul despre Est al comunelor Lozna şi Dersca, Buhai-ul, pîrău, jud. Dorohoiu. lhthah,tl, pădure, jud. Dorohoiu (Marele Dicţionar Geografic, loc. cit., trimete pentru această, numire la toponirnicul Ilusul, deal, COlIl. Sendriceni, pl. Coşula, jud. Dorohoiu, fără însă ca, la locul. , cu venit, să ne menţioneze această numire). Bnhwtul, deal, jud. Fălciu. Bltha,iul, moşie, jud. Neamţ. Inainte de secularizare aparţi- nuse mănăstirei Văraticul şi a fost închinată mitropoliei de laşi •. Buhăeni, sat în jud. Iaşi. Se mai numeşte încă şi T(M!.)"'i. Buhăeni, deal, jud. Iaşi. Buhi'teni, iaz, jud. Iaşi. Bnhăeni, vale, jud. laşi:' BHhăeni, sălişte in ţinutul Iaşilor (vezi Oii. OlliÎ)(/,ne:5(;u, Su» reu: şi ieooade, do�urnenteslavo-roI1lÎl1e, laşi 1914, pg. 165) se găseşte intr-un document din laşi, _ din 1654. Uuhi/,(!şti, corn. rur., jud. Vaslui. Numele ii vine, se zice, de la lin locuitor, Nicolae Burlacu, supranumit şi Buhiiescu, după un buhai frumos ce avea. Locuitorii comunei se ocupă cu creşterea vitelor. . \ Huln/'eşti, statie de d�.u11l de fier Jud. Vaslui. J}nhiie,�tii-de".il)s, sat, Jud. Vaslui. In sat se află o biserică, făcută la 1892 de Ştefan Găluşcă. Bulu/,f';ştii-dl:-8us, sat, Jud, Vaslui. 1 Il sat, mai din vechime, 1) 11larele Dicţionar Geo9l'afi.c al Ro nâniei, voI. II. fa se. l. pg. 55. I I [373] CUVINTE. RUSEŞTI DE NUANŢĂ RUTEANĂ 373 a fost biserică şi un schit de călugăriţe ; acum nu se mai găsesc de cît urmele lor. Bnhăeşt'i, mică mosie, în trupul moşiei Sinăuţi, Jud. Dorohoiu, Hnhiieş/f,l, piriu, Jud. Dorohoiu, Din cele de piuă aici se observă că numirile acestea se află răspîndite în Judeţele: Dorohoi, Neamţ, laşi, Vaslui, cel mai spre .Sud pînă in F ălciu (şi o singură dată în Muntenia: Bnlwinl sau Ciofiicul, cătun, Jud. Vlaşca). Ele trebue se puse în legătură cu buha», subst. com., Întrebuinţat in Moldova, care este un cuvînt rutean În 1. romină (])1'. Er. Berneker, Slaoischcs Btymologischcs Wii'rterbuch, pg. 97 dă pe rut. lmluij = Stier, 1) cu acelaş inte­ les ca-n rornineşte, care a trecut şi în poloneza, unde-l găsim sub formele bugtij, ca în ruseşte, şi bHhâ.i ca in 1. ruteană, Ruşii, Ru­ .tenii I-au luat dela Turci :. buga = Stier, sub care formă îl găsim in 1. bulgărească, care ni l-a transmis şi nouă pentru toponirnia Munteniei, astfel: lhtga. 2) loc izolat in Jud. Buzău. Bnga. movilă în Jud. R. Sărat. Azi tinde să dispară fiind necontenit arată de locuitori. Bu.qa, vale mică, Jud. Brăila. Bilga" lac, Jud. Teleorman. Eu ga, măgură, Jud. Teleorrnan. 'Se poate însă ca Turcii să ne fi dat, de-a-dreptul, această numire (atit numai că Turcii nici-cind n-au locuit pe pămîntul ţă­ rii noastre =Jucru acesta fusese oprit chiar, cum se ştie, prin tra­ tatul incheiat de Mircea cel Mare). Nu pot hotăr! dacă Buhetlm:ţa 3) com, rur., sat (de trei ori), moşie, mănăstire, pădure în Jud. Neamţ; sat, piriu în Jud. L1Şi; Rnhctlniţele plriiaşe în Jud. r.eamţ, precum şi Buhana, nume de moşie in Jud. Dolj şi Bilha, vale în Jud. Chişinău, trebuesc puse 1) Cuvintul lJ1IhrJ/i se tntrebuinţcază şi în Transilvania, pe Ia Bran, ca subst, comun, cu înţelesul de ţundră neagră cu glugă (vezi Alc:ân Ficin, Gtoe«r de Cm'inte duiicciaic ([,in Ardeal. A­ nal. Acad. Rorn., Mem. Sec! lit., Seria Il-a, vol. XXIX-1906-- 1907, pg. 81). In Moldova mai apare cuvintul în următoarele accepţii : bll­ hni de nequr» (vezi M. Sadoveanu, Bulboana lui Vălinaş, pg. 204) şi : Pe păduri se strîng grămadă falcll.w-i al/le de lmha'b (vezi '1'0- pirceanu, Balada munţilor), 2) Marele ts«. Gcoqr, al n-«, voI. II, fasc. 1, pg. SI. 3) Marele Dicţ. Geografic al Rom., vol. II, Iasc. 1, pg. 55- 56. iL, [374] 374 MAf�GARET A ŞTEFANES_C_U _ In legătură cu Inihai ori mai degrabă cu serba-croat bilha, 111, 'Grabicina, Jud. Buzău (numai doar dacă 11 LI avem a face ou vo iasimilaţie ,3, lui i) şi în numele de familie: (;ri­ lJinl;ca· (Jn wechi-al .regat) şi (J,r,ilJcncw (în Basarabia). P.ohr.ibeni, .rus .. .Pogrehen], sat, vale, pîrîu, pîrîiaş in Jud. Orheiu 2),,\a..eTivă, cred.idin .rus J]lignlJ=pivuiţă şi n'are nici o le­ gătură cu mut. .hrYb=PiIz. Alt fenomen �) -caracterisric limbii ruseşti (şi celei rutene); 1 pe care-I ;găsim il1' :ilIrE'lele elemente slave din toponimia rornlnească 1 este pretacerea lui e .initial sau din cuprinsul cuvintelor în o. \ Următoarele cU:«;L1nteprezi!2�tă acest fenomen; Oior1w:]!;(Fra, virf .de munte .in Bucovina. (Jionw;hnea j)�ISJî!tas, sat cu populaţie ruteană în distr. Vij­ niţa din Bucoeina. Cionw,!utU3-!spals, �îrlă, distr. Vijniţa. " Ciornolosu, tirlă, ;dtBîr. Vijniţa, Giornişul., jfi'Jriia Ş ce formează �1Jceputurile Siretuhu. Uitrt·JI,I:p();tO]c. com. rUf., di:str.. Coţman,- menţionată pentru pitma oară lntr":tm ,document din document din 1433 sub numele de ,Pîrîul Negru. Nwnir,ea aceasta are la bază pe Ciornipotok, din care o din Ciom -- s'a prefăcut În u, dacă nu cum-va e paloll. cza:J;,�!-. Cirt1'n'ipotok, moşie, distr. Coţman. ,{!'illnl'IJ)otOh:, pîrîul ce străbate lacuri le de la Poborlc'îu(i. 'I? N(welc Ihcl,. Geog·J'. al Rom., \"ll. III ·fa"c IV ) 747 11 , , ". ,l g. . 2) Dicţ. Geogr. al lfasllrab'iei. 3) Pentru exemple de cuvinte ruseşti, cu polnoglasie şi pre­ facerea ju� g inh, intrate in limba romÎnă, vezi ArHiva din Iulie 1921, pg. 1,6-80, din Octombrie 1921, pg. 218-228 şi Ianuarie 1922, pg. 64�75. 4) Grigoroviţa, Dicţionarul Geografic al Bucovinei, Bucuresti 1908, pg, 62" 6,1. 64. . [376] 375 MARGARETA STEFANESCU ------------- ,--.-----_. Ciornoluil J), deal în partea de v. a moşiei Ciornohal, jud. Botoşani. Ciornohul, sat, Jud. Botoşani. Locuitorii acestui sat sunt a­ duşi de călugării ce stăpîneau moşia, din satele Coşula şi Oneaga , ca chiriaşi pe pămînturi. Ciornciui, sat, Jud. Roman, Comuna Oniceni. Acest sat se mai numeşte încă şi Cot'nl lui Ciornei, �) Ciorna U), 4), sat În Jud. Putna, Ciorna, sat în Jud. Orheiu. 'Ciorna, sat in Jud. Soroca. Ciornoi, ostrov, Jud. Tulcea. Este închis iutre braţul prin- cipal Chi'Ha şi cele secundare Cernotca şi Babinof. Ciornuieasa, vale in Jud. Ilfov. Ciornuleasa, pădure În Jud. Ilfov, Aceste toponimice aflătoare numai pe teritoriul Moldove: celei vechi, dintre Carpaţi şi Nistru, intinzlndu-se la Nord şi asupra Bucovinei, dar în Sud pînă la Putna, ca excepţie in Muntenia în Jud. Ilfov, şi ca aşezare nouă rusească desigur in Jud. Tulcea, sunt forme ale ruteanului corn, adj, = Schwarz, căruia îi cores­ punde in limbele sudslave cuvintul ccrn, ce se intrevede in urmă­ toarele toponimice romineşti : ]) Marele Dictionar GeograFic al Ilominici, vol. II, pg. 431 (Iasc. Ill-a). 2) In Moldova există Giome-i ca nume de familie, şi numele unei 5 tradele din Iaşi. " 3) VC7i il/. Can-ianu ş'i A. Candce«, Die{ionantl parţial .a Jud. Putna. Marele Dicţionar Geografic nu înregistrează această localitate. 4) In graiul moldovenesc se întrebuinţează cuvintul ciornă, pl.-ne, s. f. = erster Entwurf einer Schrift (vezi l'ikt'iJ/, Il/un. 1Jcut­ scliee lViirler7mdt, Lieterung 3. pg. 236 şi L. !�âineanll, Dictioua» 1.miversetl rtl limuei româu«, pg. 155 în ed, 1914) şi'n cel transil­ vănean ciornoglct-vfi = Schafe mit Schwarzern Kopfe (O. B'e'igand, Zur Tcrntinoloqie d�j' illoZkcrei, XVI Iahresbericht, pg. 222 spune că a auzit cuvintul la o sttnă din Transilvania. EI socoate cuvintul .ca un împrumut din limba .hulgară - /r!l'noqlrt1.](/' - cu asimilarea primei vocale şi nu ca rutear; brnoglavka == Schwarzkopfcheri). Dicţionarele etimologice ale limbei rornine nu·l înregistreaza. Intr'un document dela Suceava din 1570 se găseşte CiorJliu.!ta ca nume .de fată, ef. latinescul Negruţa, nume de fată, din clnte­ cele populare (vezi G11. Gllibănescl1, Surete şi Izvoade -- docu­ mente slavo·romîne, Iaşi, 19114, pg. 39), ef. şi eiornozio7il, pămînt negru pentru agricultură. ! [377] CUVINTE RUSESTI DE NUANTĂ RUTEANĂ '----- ' 377 Coma; 1), plaiu, Jud. Mehedinti. CCI'IW, rîu in ] ud. Mehedinti. Ce I'n (1 , vîrf. corn. rur., Jud. Mehedinti. Cernai«, Cam. rur., Jud. Mehedinti. Ccrnai«; piriu, Jud. Mehedinti. Cernaia, sat, Jud. Mehedinţi. Ccrnei, (Culmea), munte înalt in Jud. Mehedinţi. Cel"ncţul2), toasta cam. urb. Jud. Mehedinţi. Cornişoasa., rîu, Jud. Vîlcea. Ccrna, deal, Jud. Vilcea. Ccrnişorul, trup de pădure, Jud. Vîlcea. (terna, riu, Jud. Vîlcea. eern.eWe, sat, moşie, pădure a statului, vale, Jud. Vîlcea. Ccrnăai(� 3), corn. rur., Jud. Gor], ,Ocnl,17,rlia, cătun, Jud. Gorj. ('cnlâdi(/, pîrîu, Jud. Gorj. Cerndlcşti .1), corn, rur., Jud. Dolj. Tradiţia spune că comuna exista depe timpul lui Mihai Viteazul, care a avut aci o bătălie cu Turcii. Numele vine dela un slujbaş al său, numit Cernat fi). UCJ"lI(U.cşf;i, sat, Jud. Dolj. Corniitcşti, deal, Jud. Dolj. CenM/.ţeşti, pădure, Jud. Dolj, 'Ccrnătceti, vale, J ud. Dol], CerniUcştilo}" (Pirtul), piriu, Jud. Dolj, Ccrnelile, corn. rur., Jud. Dolj. Ocrnclile-cle-Jos, sat, Jud. Doli. (fenwlile-cle-.fi)s, moşie particulară. Jud. Dolj, Ccrnciilc-dc-Sus, sat, Jud. Dolj. Ocrnelile-dc-S1,tS, moşie, particulară, jud, D01j. Ct'rnclilu-de-/)'us, pădure particulară, Jud. Dolj. Ccrnatul, munte, jud, Muscel. Cernatui, pădure, Jud. Muscel. 1) ilwrclc rlic(,>mar geogi'lf{I;C al Iloin., vol. II, f'asc. H, pg. Cuvîntul Cerne (şi CI'1"llca) există ca nume de familie. ct. şi Ccrnouinu, 2) ct. CC}"lwţ, nume de familie, tot aşa Cernescu (cf, rus. ,cerne! = călugăr). . 3) ef. numele de familie Cr:rnr1ziann, (din Cernădi -+- --anu). 4) cf. şi (lernateecu, nume de familie. 5) Cernai există şi astăzi ca nume de familie. [378] MARGARET A STEF ĂNESCU _._--_ .. _---_._---=-=--:...:.:::.-�-'._-------- 378 Cenwtu t, vîlcea, Jud. Olt. t lcrnain], deal, Jud. Prahova. Cernatul, gîrlă, Jud. Prahova. Cernatul, deal, jud. Prahova. Ccrnideşt», numire vechie a satului Valea-ariei, jud. Prahova .. eCr"l�i7teştj, numire vechie a cătun. Valea Poenii, jud. Prahova, Cerniiteşti, (Dealul Mare), deal, jud. Prahova. Oernâtcşt·j, moşie a statului. jud. Prahova. Cl!rniw, vale, jud. Prahova. Cen/i,ciJ" pădure, jud. Dimbovita. CI'ruica, pădure, jud. Ilfov. Cr-:mica, baltă, jud. Ilfov. Cernica, fort, jud. Ilfov. Cei'nico, mănăstire, jud. Ilfov. Cermc«, sat, jud. Ilfov. Ccrnica, pîrău, jud. Ilfov. Oernica-Căldiirnşnl, corn. rur., jud. Ilfov. Cer-niciI, vale, jud. Ialomiţa. Cernavolla. (Ostrovul), pădure. jud. lalorniţa. Cn'1W'L'()((a, pichet de frontieră, jud. lalorniţa, Ccrniiteşti, corn, rur., jud. Buzău. CC1'JUlteJti, cătun, jud. Buzău. CCl'ni1tcjti, mosie, jud. Buzău. CC1'1uJ.teşti, (dealul), jud. Buzău; culme de deal. Cerrwtnlui (Izvorul), izvor, jud. Buzău. Cf:rnatul, munte, jLÎâ. Buzău, cu seculare păduri de brad; molift şi fag. Ccrna, corn. rur., jud. Tulcea, cu populatie in majoritate bulgărească. Cerna, virf de deal, jud. Tulcea. Corna, deal, jud. Tulcea. Cerna, pîră li , jud. Tulcea. Cel'1tc\lIl, gîrlă, jud. Tulcea. Cerne(ttl-li lorea, punct trigonometric, jud. Tulcea. Ce1'uo(w, brat secundar al braţului Chilia, jud. Tulcea. Ccruacoiki, pichet de frontieră, jud. Constanţa. Cernavoda-Port, statie de drum de fier, jud. Constanţa .. Cemu:«, baltă, jnd. Constanta. Cernito. lac, jud. Acherrnan. Cernica., vîrf de munte, jud. Bacău. " [379] - CUVINTE RUSESTI DE NUANTĂ RUTEANĂ 37�, ----,--_._--, Crnliica, sir de munţi, jud. Bacău. CcrJlicCt, durnbravă, jud. Bacău. Cl?rni ca , pădure seculară, jud. Bacău. Cernica, pîrău, jud. Bacău. Ccruiful, deal din jud. Bacău. C6nml, sat, jud. Bacău. Cenml, pîrău, jud. Bacău. Cenml, vale, jud. Bacău. Ccnuc«, vale, jud. Tecuciu Cen!.ic({}'?:, mahala din oraşul Tecuciu. Cerncgu}'((, pisc de munte, jud. Neamţ. CC/'J1cgnra, ramură de munte, jud. Neamţ. C('}'neşti, sat, jud, Botoşani. C(wJU(,tO(�sn, iaz în jud. Dorohoiu. Cernolcuca. (se zise şi Ciornoleuca), sat, jud. Soroca, CC1'11a., riulpţ, jud. 0, heiu. Cema, vale, jud. Orheiu, Centrluca în distr. Cernăuţi. Nurnele-i vine, spune tradiţia 1), de la o Iată frumoasă numită Mariuca Cernauca, care pe vremea unei invazii turceşti ar fi pribegit prin păduri. Cernauco, moşie in distr. Cernăuţi. Are tirlele Berdo, Bere­ eioc« şi Cociuba. Cernalius 2) tct in Bucovina,' după numele moşierului Cio r­ nohuz. Cernipotok zis şi Ciornipotok şi Pirăul Negru (vezi Dr. O. Werenka, op. cit. pg. 109) şi Ciarnipotok (Grigoroviţa, Dicţ, Geogr. al Bucovinei, pg. 62, com. rur., distr. C01111an, menţionată pentru prima oară intr-un hrisov din 1433 sub ni-mele de pirăul negru. Cernăcăul sat În distr. Cernăuţilor (vezi Privilegiul de cum­ părătură de la Aron Vodă, din 1592 in Arhiv. Istorică, !li, pg.200). Cernăuţi �), nume de oraş şi de district In Bucovina. Numirea e pomenită pentru un loc ele vamă, Împreună cu Dorohoiul şi Bacău! încă din 1407. Cerneţia 4), culme ce ţine de spinarea carpatică. 1) Grigoroviţa, Dicţ, Geogr. al Bucovinei. pg. 56. 2) Or. Werenka, Topographie der Bukowina, p. 115. 3) Grigoroviţa. Dicţ, Geogr. al Bucovinoi, pg. 58. -ef. şI numele de familie Cernăuţianu, Cernăuţi an, auzite demine în Ba­ sarabia. 4) Există şi numele de familie Cernăuţianu. [380] .380 MAf?GARET A STEF ĂNESCU ------- --- ----_._-, ------------...; In Transilvania 1) găsim: Cerna, comună în comit. Hunedoara, cercul Hunedoara. Cerna, comună În comit. Timiş. Cerneatez, comună in comit. Tirniş. t:ernat, comună, comit. Braşov, Cercul Săcele. Cernatu-de-Jo«, comună, comit. Trei-Scaune, Cercul Chezdi. Cernaiu-de-Sus, comună, comit. Trei-Scaune, Cercul Chezd'. Cemesti, comună, comit. S.- Dobîca, Cer .ul Lăpuşu-Unguresc. Cernişoara-Blorcsc, comit. Hunedoara, Cercul Hunedoara. Cernuc, comună, comit. S.-Dobîca, Cercul Ciachi-Gîrbău. Din cele de pînă aici observăm că forma sudslavă icrn �), ''CU derivările ei, este foarte frecventă În Muntenia, începînd chiar din Jud. 1\,tehedinţi, colţul cel mai vestic al ei, şi mergînd in des­ creştere cu cît ne apropiem de Moldova, unde, totuşi, se află răspîndită chiar pînă în părţile ei cele mai nordice (în Bucovina). După aspectul ei filologic. o numire ca GCJ'lu'iuţi, compusă din bulg. cern şi sufixul rutean -ăuţi, ne-ar face să credem că Rutenii venind să se aseze peste o populaţie mai veche sud­ slavă, bulgară, au dat unei localităţi. deja existentă, o schimbare de nume prin adăogirea unei terrninaţii, proprie limbii lor. Insă, fiindcă in limba rusă alături cu corn găsim şi pe mai vechi ăcrn, n-ar fi xclusă posibilitatea ca niste toponimice ca : Cerna, Ccrnica, CC1'lrdul, Cernicar), CCY1Z1tl, Ccrncgurct, Ccrnauc«, CcrniJcăul, Ccnu'î­ uţi, etc. (toate aflătoare pe teritoriul Moldovei, din vechile ei ho­ tare) să ne fie cuvinte lăsate nouă ca moştenire de la Putenii, care desigur şi-au avut partea lor de contribuţie la aşezarea sta­ tului moldovenesc dacă nu politiceşte, la origini, poate ca întoc­ mire gospodărească mai apoi. Numai vădita rărire a acestor l1U- 1) Pentru Trans.lvania vezi: S. Moldovan şi N. Togan, Nu­ miri de comune cu populaţiune rominească din Ungaria, pg. 51 şi N. Mazăre, Supliment la harta ctnografică a Transilvaniei, pg. 61. 2) Există şi o plal\tă numită ceruuşcă (vezi Şăineanu 140, T iklin ; Cihac 48 o derivă din rus cernuska). Cf. şi toponimicele bulgăreşti : /;erni- Virh» sat, ob.�t. Novo-Selo, okol. Trojanx, okr. Lovedz. CCJ'1Z't- Yi1·h'l., sat, obst, Progorelecs, okol. LOl11z, Palanka, okr. Lorn-Palanka. Cerni-Dealz; sat, obst. Bebrevo, okol. Elena, okr. Tarnovo. ccrnovici, sat, obst. Bpz anei, okol. Gabrovo, okr. Sevlîevo. cerl/o-Pole, sat, obste t\llzinci, okol. Bilogradl'ih, okr. VidinK. [381] 1· + ' CUVINTE RUSESTI DE NUANTĂ RUTEANA 381 ----�--_. '-- ' miri în părţile moldoveneşti, faţă de cele muntene, ne tace să. credem că ele sunt sud-sia ve, venite nouă prin Bulgari, care după cum am putut dovedi şi prin citare de exemple din cercetările anterioare, în încercările lor de expansiune, pe teritoriul nOI d­ dunărean, vor fi depăşit şi obişnuitul hotar, de pe vremuri, Între , tările romineşti, pătrunzind in teritoriul Moldovii şi chiar străbă­ tindu-I, de la un capăt la celalalt (căci numiri sud-slave găsim presărate peste Întregul pămînt moldovenesc). 2) Pârjoltenl 1) comună rurală, Jud. Chişinău, Intr-un docu­ ment emanat de Alex. Lăpuşneanu, la 1559, apare Prejoltcni, ca nume de sat (vezi Hasdel!, Arhiva Islo1''iec1, 1, No. 3, pg. 1191. In aceste numiri recunoaştem pe rus. zoU = gelb (împreună cu prefixele 1IIÎ1'- şi jJ1"f!-), care in limba bulgarii se găseşte sub­ formele: zelto, zeU, {:'Alt, 2) zl'At cu acel aş înţeles. 3 Odochenl, sat Jud. Suceava �). Trebue pus in legătură ') cu numele propriu Odocltill, (numele soţiei lui Ştefan cel mare, Evdochia de la Kiev, care se mai nu­ mea încă şi Ovdochia de la Kiev), care este o transformare a numelui propriu Evdnchia, petrecută chiar în limba rusă Ci), şi care se mai observă şi in alte nume proprii (ca Glena, din Elena, Osta{i'i, din Bvstafii, Osiap), din Evstarii, Oodochim din Ecdo­ chim-toate prin prelacerea lui e În o), 4.,Ostafi 6) (ostapi) anume sub forma Dealului lui Ostafi, (Ostapi), pisc de deal în jud. Dorohoi. Gstopeni ') (Şalari), sat. Jud. Iaşi. In 1473 Ştefan confirmă măn. Moldoviţa jumătate din satul Ostăpcenii În ţinutul laşi, par­ tea de Jos unde a fost O"tapelc, vatamanul din Turla (vezi Dr. L C. Isfrati. Biserica şi Podul din Borzeşti zidită de Ştefan cel 1) Dicţionarul Geogr(lfic al Bosoraliiei, 2) Cf, toponimicu! bulgăresc: /:'1.. ltiS'/.. , sat in obn. zK!tdl., okol. Gabrovo, okr. Sevlievo. 3) Vezi Mare/!: tu«. Geoqr, al Rom., vol, IV, Iasc. JII pg. 550 . . 4 ).lrhim Istorică, tom. 1, No. 161; aceiaşi, No. 3, pg 42. ArltilNb istoricii, tOI11. 1, No. 3, pg! 113. 5) Orot.hlolo,g·ih:skija jazyh.iskanip, 1. St. Peterburg. 1876, pg. 329. . 6) Vezi Dicţ. Geogr. al Jud. Dorohoi, căci din Marele Dicţionar Geografic al Rominiei lipseşte. CI. numele de familie Ostafciuc, auzit de mine în Bucovina. 7) Marele Dicţionar Geografic al Rominiei, voI. IV, fasc, IV-a, pg. 611. [382] 382 MARGARET A STEF ĂNESCLJ --------,,------------- II mare, Analele Acad. Romîne Seria Il-a, Tom. XXVI, 1903-1904, pg. 25). Cstopccni, cam. rur. Jud. Botoşani. ()sto1Jcc1ti-Baluşul, sat Jud. Botoşani. Dicţionarul Geografic al Jud. Botoşani de V. C. Nădejde şi 1. Ţiţu înregistrează pe Os- topeni-Baloş. ..,. Oslo1Jceni-Răzaşi, sat, Jud. Botoşani. Dealul Osiopcenilor sau Viişoara, deal. Jud. Botoşani. Ostoecina, insulă, Jud. Tulcea. Ostoociua, braţ secundar al Dunării, Jud. Tulcea; se află situat în comuna Satu-Nou. Aceste numiri trebuesc puse în legătură cu numele propriu Evstafii sub formele ruse: Ostafii şi Ostapii (Ia Ruşi apare a­ cesta din urmă ca nume de familie Ostapov). 5. Olinca 1), braţ al Dunării, Jud. Tulcea. Ulinca, Tirlă, Jud. Tulcea. Aceste două numiri poate că trebuesc puse în legătură cu forma ruteană Olena 2) al numelui propriu Elena, ori poate cu . iinbst. comusi olen"=cerb din sud-slavnl jelcJt" cu acelas inteles. Pe Elena îl găsim în toponimie în numirile: ." Elena 3), statie de grum de fier, Jud. lalorniţa. Elenari, deal, Jud. Mehedinţi. Dealul Cucoanei Elcn1:';, deal Jud, R. 'Sarat. Eleneuca; rus. Elenovka, sat, Jud. Bălţi. Ileana, vale, Jud. Bălţi . Ileneasa (Corbăneşti) Jud. Fălciu, Llinca, tiriă (jelinka) pendinte de vatra satului lvăncăuţi, .distr, Coţman. Cf. şi toponimicele bulgăreşti; .rlenov-Doiz; .ob,;'t lgnatica, okol. Orhanie, okr. Vraca. Elenko. în obit. Kara-Ivanx, oko!. Drenovo, ar. Ttrnovo, Ca subst. propriu Ulena În 10:; de Elena apare in docurnen­ tele moldoveneşti incepind din vremea lui Şteîan.celMare a cărui. fiică se numea astfel.\ . 1) Marele DiG;. Ucogr. al ItO'lJt', VJI. IV,fasc. IV, pg-. 561. 2) La Ruşi există cuvintul Okna. ein Schimptname fLir Măn­ ner (vezi Cnristiani W" Ueber die personlichen Schirnpfworter ;111 .Russischen, Arch. fur slavische PhiIol. XX XIV" pg. 323-370). 3) Marele Dici, (}crgr. al Ilom., vol. IV, fasc. IV pg. 56\ I ,1 '1 :' L 1 .• r: [383] CUVINTE RUSESTI DE NUANTĂ RUTEANĂ 383 ----- , ---,--------- 6. Ozero, ochiu de mare (lac de gheţar), -;- distr. C.-Lung. E un rusism in toponimia rominească in care Intilnim şi for- mele corespunzătoare sud-sia ve: B,,:cJ'1tl (Lacu-Doronoi), lac, Jud. Dorohoi. Icecrul; mlaştină, Jud. Suceava. Eeărcni, sat Jud. laşi. lJ';;('Zrclli, moşie, Jud. Iaşi. Bzărcni, deal, Jud. laşi. Rzărl:ni, vale, Jud. Iaşi. Rzăreni, moşie, Jud. laşi. Bzcrlll-mare, lac, Jud. Iaşi. ]�'zcrul-mic, lac, Jud. Iaşi. Eee«, pirîu, Jud. Tutova . . Eeer, 'vale, Jud. Tutova. E,'zcrul, trup de moşie, Jud. Tutova, Gur a ]!;'f;CrnZui, Jud. Tutova. EzC1'cln1, sat, Jud. Vaslui. J-,'zcnd, sat, Jud. Vaslui. Şi-a luat numele dela lacul Ezerul. - Corn. Dumeşti. E,'zcrul, sat, corn, lvăneşti; Jud. Vaslui, situat la S. de pă- -durea Ezerului, Ezcntl, sat, cam. Borăşti, aşezat pe dealul Ezerul, Jud. Vaslui, RiZc]'nl, pădure, piriu, Jud. Vaslui. Ercra uni, lac, J ud. Ia lorni ţă, Eecrul, cătun, Jud. Ialomiţă. Bz'erul-Grecilor, lac, Jud. Ilfov. R:tcrul-Mare, munte, Jud. Muscel. In acest munte se află un lac numit Lacul-Iezerului, Br.cntl-Mic, munte, Jud. Muscel. Fecrul, schit, Jud. Vilcea EiZcnrl şi Bradul, păduri Jud. Vilcea. Eeerul, moşie a statului, Jud. Vilcea. Icrurcni, cătun, Jud. Gorj . . E:wrul, munte, Jud. Gorj J). Probabil că şi: Izereni 2), sat, Jud. Bălţi. Face parte din 1) Pentru aceste toponirnice vezi marele Dicţ, Geogr, voI. IV, f asc, 1, pg, 38-40. 2) Dicţ. Geogr. al Basarabiei, [384] 3 _8_4 M_i_�.I_(G_A_R_E...,.T-A ŞTEF ANESCtl __ . . __ volostea Chişcăreni (cf. chişcar, tipar «un fel de peş:e-. lîngă sat e un heleşteu. In rezumat, toponimice rornineşti, de origină, care prezintă fenomenul propriu limbii ruseşti J), al pretacerii lui c iniţial, sau din cuprinsul cuvintelor, în o sunt următoarele: Cim'nahora Ciornohal, CiO}'}lC·iltl, Ciorna, Ciornnlws(i" Ciornolcllw, PÎJ:jolteni, Odochen», Ostati, OstalJi, ()l)toJicni, poate şi Ostopcen«, Ele se găsesc răspîndite pe întreg _ teritorul Moldovei, din Bucovina (Ciornahora) pînă in Jud. Putna (Ciorna) şi în Muntenia, izolat, de două ori în Jud. Ilfov (Ciornuleasa). In Basarabia cel mai spre sud în Judeţul Chişinău (Piriolteni). Cele din Jud. Tulcea (Ciornoi, Ostovcina, Olinca) vor fi fiind nişte aşezări denumite de pescari in timpurile mai nouă. Asupra timpului cind ne-au intrat in limbă aceste cuvinte, socotim că nu poate fi anterior veacului al XIHe 2) ; căci in monu­ mentele de veche limbă rusească nu' se găsesc cuvinte ca OVl­ genlja decit începînd de pe la t 164, Ovdochims de pe la 1282, etc. (vezi Scbolevskij, Lekcii po Istorii russkago jazyka, pg. 29 -- 31). Prof. Margareta C. Ştefănescu . 1) Observindu-se , în limba bulgărească (anume in monu- mentele de limbă din veacul XII--XIII-Iea) ca o excepţie, preta­ cerea lui c in (), dar numai in cuvintele imprumutate din limba greacă modernă, pe terenul earia chiar s'a putut semnala această schimbare, după elim zice Sollolcl'skij, Lekcil po Istoric rus­ lifra/lo j(uyka, pg. 29--31 � putem motiva apariţia lui Ovrei (din Evreu, gr. ovrjos) În topollimia Munteniei, astfel: Pis('ltl O/Jrehlliui (Jud. Olt), Mâgwra ()creinlllrl; (Jud. DI9I1) , OITcin{ (Jud. lalomiţa) anume ca Împrumuturi din Ijmba. bulgărească. . 2) Ihu.�('I.·!jkij, GCSâi. dUi ul.:rainischclt Volkes, Leipzig 1906, pg. 70 vorbeşte despre o colonizare grecească În regicnea ste­ pelor dela Nordul Marii Negre : poate că Grecii vor fi dat Rute­ nilor obiceiul prefacerii lui e Î!1 0, care ni s'a transmis, de către aceştia şi nouă, în toponimicele de mai sus. ,::w:e= [385] ,< COMUNlCARI Tipărituri şi manuscrise romîneşti din secolul XVI S-au găsit de curînd in Ardeal (Andreiu Birseanu, Transil­ vaniea, val. 52 (1921) pg. 900-901): 1. Cilte/âsrnnl lnteru,it,. tipărit la Braşov. Din prefaţă aflăm că «s-a scos pre limbă rumînească cu ştirea Măriei Sale Il! Craiu Şi cu ştirea episcupului Sa vei Ţării Ungureşti-, dedicat -Sfinţieî Sale Arhiereu i mitropolit Efrern-. Craiul nu poate fj decît Ioan Sigisrnund Zăpolya ; Sava, episcopul ortodox al Geoagiului, recu­ noscut din nou de rege Ia 1562; iar Efrem, mitropolitul Ţării Romineşti intre 1558-/566. Acest Catehism trebue să fie acela- menţionat ca apărut la Braşov in 1559 (v. Pascu, Istoriea lit. rom. XVI, pg. 26). , 2. Pravilit rwminească, tipărită.-Cipariu, Analecte, semna­ lase o Cazanle dia 1564. 3. LCfjend(� D1tJllinicii [cL Pascu, op. ci t. 109--114], In- 1JaJalltl'(I, iuiru cinstita s'i marea Duminiec1 a Pustilor a lui Ioan , , y Gură de Aur [el. Pascu, op. cit. 117, 143] şi Invâţâ.tur;;' la S(hda jJl'cţcslanie,-texte manuscrise rotacieaute. Modelul arab a lui Dante In cartea sa La escatolo,qia IJwslll)JI((,U(� en la Dioinu 00- media; Madrid 1919, in 4° de 403 pagini, călugărul spaniol MigueJ Asin Palacios, cel mai distins arabizant spaniol, probează că .. luate laolaltă şi comparate cu Divinet Commedi«, toate redac­ ţiunile legendei islamice ne oferă o mulţime de coincidenţe, asă­ rnănări şi chiar identităţi in arhitectura generală a infernului şi a paradisului, ca şi in structura sa morală, în descrierea muncilor şi răsplăţilor, în liniile mari ale acţiunii dramatice, în episoadele şi peripeţiile călătoriei, in înţelesul său alegoric, În rolurile atribuite ii [386] 386 GlORGE PASCU :::::..::......---------'-------�---------_._----- protagonistului şi personajelor episodice, şi in sfîrşit pănă şi În valoarea 'artistică a, celor două opere». Cartea face senzaţie in lumea savantă (v. Revue de Littera­ ture cornparee, 1922, pg. 320-328). Scandal european Traian Bratu, rectorul Universităţii din Iaşi, sprijinit de in­ tregul colegiu universitar, a înaintat ministerului un JJlcm(JI"iu (liiItprn· situaţiei şi ueooilor Univel-sitâţii din Iaşi intocmit în vederea ela­ borării bugetului pe anul t 922/1923 şi aprobat de senatul Uni­ versităţii in şedinţa sa din 30 lanuar 1922, pe care l-a şi tipărit, laşi, in 4", de 18 pagini. Dupăce arată menirea specială a Universităţii din Iaşi prin alipirea Basarabiei, rectorul citează cifre din care se constată numărul tot mai mare de studenţi care frecventează Universitatea din laşi şi cifre, după Facultăţi şi pe categorii budgetare, din care rezultă scanda loasa disproportie cu care guvernele Pominiei Mari tratează Universitatea din laşi. Totalul cheltuelilor pentru Universităţi (fără Facultatea de Teologie) cu Institute şi Biblioteci este: .\ Bucureşti 23.551.905.- laşi 12.552.970.- OuL. . 54.104.935.- Aşadar Iaşul este tratat cu jumătate cit Bucureşti şi cu mai puţin de un şfert decît Clujul! Disproporţiea cifrelor nueste lntrecută decit de comicul care a prezidat la instituirea unor catedre bucureştene, ca cursul ali­ mentelor şi băuturilor, imunologie şi serologie, teoriea obstreticală, tehnica clinică serneiologică, urologie teoretică, Iermen]i şi alco­ Ioizi, Ialşilicările şi impurităţile substanţelor medicamentoase, ac .. cidentele muncii şi asigurăf,ii sociale, deontologie medicală. (Mer­ gind pe această cale, În curind bucureştenii vor avea catedre de gutunar teoretic, troahnă practic-ă, pinticărae experimentală. etc.) \ Pe de altă parte palatulvuuiversitar din strada Carol (Litere, Drept, Ştiinţi) şi Facultatea de Medicină au ajuns absolut netn­ căpătoare. Nevoia de săli de \cllrs. de săli de administraţie, de noi clădiri pentru laboratoare, seminarii, căminuri, bibliotecă este imperioasă. Deşi tipărit şi deşi prezentat ministrului de cătră rector în f [387] COMU�ICĂRI 387 ---------------- :jJersoană, memoriul a rămas şi de astă dată un act mai mult la dosar. Dacă laşul ar fi un Mizil ori un jl�şior'ii âa Vede desigur că el ar putea ajunge şi port la mare. Dar Iaşu-i capitala Moldovei, adică a acelei provincii care s-a decapitat de bună voe pe altarul romÎnismului, şi pe care, ca recunoştinţă, calăul bucureştean o ,:tratează ca pe o provincie cucerită. Ce-i de făcut? După părerea mea soluţiea-i urmă toarea : Să se Întocmească un memoriu în limba franceză, care să fie trimes tuturor universităţilor din lume cu rugămintea ca con­ siliile universitare respective să iee cunoştinţă de barbariea 1'0- mînească dela Bucureşti, sa protesteze impotriva ei în mod solemn şi să ceară guvernelor lor ca să constringă guvernul rorninesc să respecte şi să ajute «minoritatea» moldovenească din Rominiea, făCÎnd astfel să Înceteze un scandal european. Un arivist in ascensiune Prinţul Dimitrie Ca.rol Fra.nz von Gusti Doctor in filosofie dela Universitatea din Leipzig Student În drept la Universita tea din Berlin Profesor de Istoriea filosofiei vechi, Etică şi Sociologie la Facultatea de Litere din Iaşi profesor-suplinitor de Filosofiea dreptului şi Sociologie la Facultatea de Drept din laşi Profesor de Sociologie la Facultatea de Litere din Cluj Profesor de Sociologie la Facultatea de Litere din Bucureşti Membru activ În comisiunea pasivă a Bibliotecii Universităţii din laşi Conferenţiar şi membru de onoare al Societă ţii de slugi Moldova din laşi Decanul Facultăţii de Litere din Iaşi Preşedintele Asociaţiei castraţioniste din laşi 1n timp de războiu membru intervenţionist in biuroul sedentar al cenzurii din Capitală Membru al Academiei Romine Membru fondator al Universităţii din Cluj Membru in consiliul genera! al Instrucţiei Membru asesor În comisiunea de judecată a membrilor corpului didactic [388] 388 OIOROE PASCU ------- ----------- Ministru de Instructie în cabinetul (? 1) Iorga Directorul revistelor Din Lucrările Seminarului de Sociologie şi Etică al Facultăţii de Litere din Iaşi, Arhiva pentru ştiinţa şf reforma socială din Bucureşti Colaborator de onoare la revistele Viaţa Rominească, Convorbiri Literare, Renaşterea ROl11Îl1ă, Luceafărul, Cugetul Rominesc, etc., şi la ziarele Dacia, etc. Preşedintele Asociaţiei penn u studiul şi reforma socială Preşedintele Institutului Social Preşedintele Academiei Sociale Rectorul Facultătii de Stiinf Sociale .� " Preşedintele societăţii de editură Prinţul Carol Preşedintele Comisiei pentru unificarea bucureşteană a Basarabiei, Buc-ovinei şi Transilvaniei Aspirant la un post de şef al statului major, mitropolit pri� mat, rnareşal, preşedinte de consiliu şi de republică, împărat aii' Rominiei Mari, preşedinte al Ligii Naţiunilor, preşedinte al flotei anglo-americane, Bucherul pîritor Sfîrşise liceul. Fiindcă lnvă ţase totdeauna pederost profesorii'. îi scosese buhul că-i -băet deştept", iar fiindcă în recreaţii nu se juca cu ceilalţi elevi, ci stătea deoparte şH pîndea ca să-i pî­ rască pentru nimicuri, aceiaşi profesori îi scosese buhul că-i -băer curninte-. Din băet deştep] +- bilet cuminte a eşit o miiiune de -băet bun", pentru care universitatea rornină era prea jos. Aşadar în toamna aceluiaş an părinţii, oameni cu dare de mînă, şi-ali trimes odorul J� Gerrnauiea. După cinci ani de învă­ ţătură pederostşi de linguşire pe Iingă profesori bucnerul piritor căpătă doctoratul in filosofie la Leipzig cu nişte banalităţi despre ],,'goismlls ?tnd Altruis'Ii1lls. A trecut apoi la Berlin şi s-a Inscris la Drept. \ Ag'erlll In acest timp fenomenului' cu ochelari germani îi intrase in cap să ajungă profesor universitar in Rornlniea şi in vederea acestui scop nu pierdea ocaziea de a da tircoale filosofilor noştri în titlu. Cum a apărut 'Noua Revistă If�oJllină' a lui C. Rădulescu-Metru I [389] COMUNICĂRI -------------------- 389 ------- J10p şi filosoful nostru .cu un articol 'Este Sociologica o ştiinţă'? .,;(Din lectura acestui articol Încîlcit se putea înţelege doar atîta că sociologiea este o ştiinţă cu foarte multe citaţii şi foarte mulţi autori). Cum a apărut 'Cultura Romină' a lui 1. Gă vănescu filosoful s-a grăbit să-şi ofere colaborarea cu un articol despre Kant. {Din lectura acestui articol umflat se putea Înţelege că a fost .cindva În Germanrea un mare filosof pe care-I chema Kant). Amîndouă articolele, însoţite de o dedicaţie bornbastă, ali fost trimese lui P. P. Negulescu, care n-a scos nicio revistă, dar care era considerat ca mare filosof «junimist». Supt pr otecţiea domnilor Rădulescu-Motru, Găvănescu şi P. P Negulescu, apoi a lui A. O. Xenopol, rudă după partea feme­ iască, Gusti se lansase Îndeajuns. Mai lipsea catedra, dar ea veni curînd, graţie gentileţi! profesorului Leonardescu care, Într-o va­ canţă la Slănic, se hotărî să treacă În lumea drepţilor şi să-i Iese locul. Flăcăul In anul 1910 Gusti se instală ca agregat definitiv la catedra -de Istorica Filosofiei Vechi, Sociologie şi Etică la Universitatea din laşi. Sava,ntul era acuma consacrat definitiv, rămăsese (ll1cl1ul. Aşa dar imediat ce a fost numit agregat, filosoful a făcut · să apară Într-o gazetă din Bucureşti un articolaş de auto-prea­ mărire. Articolul fireşte neiscălit a fost trimes anonim la toţi pro­ fesorii din lasi, apoi Ia părinţi de familie, pentruca să afle cu toţii noua si distinsa achizitie. Articolul este intitulat Dela Unil'crsitatea, > > din Iaşi, Un învii(at de mare oiitor : Dt, D. Uusti. Documentul este prea lung pentru a fi reprodus in intregime, Vom cita pasajele caracteristice. Grsti a ţinut să se prezinte mai intăiu ca un descendent · ilustru : cDI. Gusti este fiul profesorului şi scriitorului ieşan Oi­ ; mitrie Gusti, fost ministru de culte şi instructie publică între anii 1867 -1868� .--Cine nu ştie că Gusti este fiul bunului domn Ştefan Gusti, fost functionar la Epitropie ? 1 Urmează apoi titlurile academice: .. OI Gusti este doctor in filosofie şi în drept-v=Pilosofului îi place să se laude cu multe · teşcherele, Adevărul este că Gusti a vrut să fie şi doctor in drept din Berlin, s-a prezentat la doctorat dupăce fusese deja numit ;profcsor-agregat de filosofle la laşi, însă ... a căzut! [390] 390 GIORGE PASCU -----------------------� Urmează în fine descrierea savantului: «DI. Gusti a muncit zece ani de zile numai pe terenul ştiinţific ctştigindn-şi o pregătire filosofică şi sociologică excepţională ... OI Gusti e un tînăr învăţat de mare viitor, perfect indicat pentru o catedră universitară de filosofie ... In asemenea condiţii invăţămîntul nostru superior şi ştiinţa rorninească vor cîştiga în OI Gusti o forţă de mîna întăi». Reclama aceasta şi-a avut efectul dorit: Semiginerele lus Franz von Liszt s-a instalat într-un palat, cu un venit anual de citeva zeci de mii de lei. :Reolama la gazete Imbătat de un succes aşa de rapid, filosoful concepu 1111 plan măreţ: să devie 0111 politic, ministru, etc. Pentru aceasta era necesar ca filosoful să devie mai intăiu, celebru în Iaşi. A inceput deci să Ilnguşască pe gazetarii ieşeni (este un om bogat) şi ziarele Opinia, Mişcarea, Evenimentul, etc. ali început deodată să se întreacă a aduce ştiri despre Gusti: ba că OI Gusti se va intruni la Universitate pentru bibliotecă .• curs, .. examene, etc.; ba că OI Gusti va vizita, împreună ClI studenţii dela seminarul de sociologie, fabrica de tutun, de frînghie, ospi­ ciul de nebuni, etc.; ba că în fine are intenţiea să publice ori a pus chiar sub tipar, cărţi şi reviste; ba că s-a hotărît să intemeeze lin cerc de lectură al uni versitarilor, etc. A înşira toate aceste notiţr-ar fi prea lung. Vom da Însă citeva mostre. Mişcarea, ,?8 April1fU:,': "Studentii facultăţii de Litere dela cursul O·lui praf. Gusti vor tace in cursul săptăminii acesteia o vizită la ospiciul Socola-. Mişarea,.;}O A)Jril DUS: �Mîne dimineaţă studenţii facultăţii. de Litere împreună cu 01 profesor Gusti vor vizita ospiciu! de alienaţi Socola-. ' Mişcarea,19 Maiu lU./..5:. «Din cauza vremii nefavorabile vizita studenţilor dela facultatea de Litere ClI DI prof. Gusti, ce trebuia să aibă Ioela ospieiul-Socola, s-a amînat pentru altă zi» p Miscarea 21 Jlct'tU 1015: "Vizita studentilor dela facultatea � '.' . , -� de Litere cu OI prof. O. 'Gusti Ia ospiciul Socola va avea loc mîne: după amiază ora 3-, . � 7 [391] COMUNICĂRI 391 ------------------------ �------------------------ Mişcarea, ,?(;' j[ait! lnl:J.' «Ieri toţi [sic l] studenţii- facultăţii de Litere irnpreună cu Dsnii profesori Gusti şi Fedeleş au asistat la cursul O-lui profesor Parhon, care a fost [sic l] despre Cauzele -sociale a [sic l] dernenţei, 'ţinut in sala de recepţie- a Ospiciului Socola>. Gusti lllcIIci), la Bucureşti Opinia, ,'28 Nou. lfl1u: «DI prof. Gusti, fiind numit in co­ misiunea de examinare la examenele de capacitate din Bucureşti, şi-a Întrerupt cursul O-sale de Sociologie, rămînînd ca de Sirnbătă 28 Nov. să-I continue regulat». Opinia, 1 Dcc. 191[j.' "OI prof. O. Gusti, fiind reţinut inca 10 zile în Bucureşti, .pentru examenele de capacitate, şi-:-a aminat pănă după acest termin cursul său de sociologie». (}tt,;ti ţinc discu}"slwi Opinia, 22 August 1915: «Discursul de deschidere CI anului nou universitar va f( ţinut anul acesta de DI profesor de socio­ logie Gusti» .-- N-a ţinut niciun discurs. Gusf'j ţine conţ'erenţe le! Bucureşti Opinia, 1 Iunie 1916: «010. Gusti, profesor la Universitatea din laşi, va face o comunicare Miercuri 1 Iunie ora 8 jum. Ia Societatea r omină de Filosofie din Bucureşti. Comunicarea va avea loc in palatul Fondaţiunii Carol şi va trata despre "necesitatea .infiinţărit şi organizării lIneif!acnlWţi de ştiinţi sociale, după ela- sificarea şi sistemul ştii nţilor sociale». Opinia, 5 Iunie' 1916: "OI O. Gusti, profesor la Universitatea din laşi, a ţinut Miercuri, În localul Fondaţiunii Carol 1, o comu­ nicare cu privire la «necesitatea înfiinţării şi organizării uneihl­ euliăti de ;�tiinţi soeialc, după clasificarea' şi sistemul ştiinţilor sociale», Comunicarea Dlui praf. Gusti stă în legătură cu memo­ riul întocmit de curînd, prin care economiştii din ţară au cerut ca, -cu prilejul primei reforme a învăţămîntului universitar, să se in­ fiinţele o Facultate de Ştiinţi economice. DI prol, Gusti, care-i un c,mincnt sociolog, amplifică dezideratul econorniştilor din ţară, pu­ nind Jntrebarea : este oare necesară organizarea învăţămîntului stiinţilor sociale, luate în totatitatea lor, deci cuprinzînd şi şti in­ [ile economice, prin înfiinţarea unei Facultăţi corespunzătoare? J ah: [392] 392 GfORGE PASCU Necesitatea unei asemenea Facultăţi de ştiinţi sociale pare că reese in acelaş timp din două serii de consideraţii, teoretice şi practice. Despre amîndouă aceste serii de consideraţi uni conferenţiarul oi vorbit pe larg, arătînd necesitatea organizării propuse>. Oust'1 îş'i e:),primii j'ccunoştinţ([ la go;z'ete Toate gazetele principale din Bucureşti şi cele trei gazete din laşi (Opinia, Mişcarea şi Evenimentul) au publicat următoarea relatare (citez după Dimineaţa din 22 Nov. 1915): Un dat' al 1>lui A. D. XenojJol , A. D. Xenopol, dăruind o parte din biblioteca sa Semina­ rului de sociologie şi etică depe lînga Universitatea din Iaşi, di­ rectorul acestui institut îi adresează prin publicitare, cu prilejul deschiderii cursurilor universitare, următoarea scrisoare: Stimate şi iubite. Dle Xenopol. Aţi avut marea atentiune să donaţi Seminarului de sociologie şi etică al Facultăţii de Litere din Iaşi, bogata şi rara D-tră (sic) colecţiune de lucrări (cărţi, broşure şi reviste) asupra filozofiei şi sociologiei istoriei. Semi­ narul, foarte măgulit şi mîndru de a poseda această colecţie, prin directorulSilU, vă aduce cele mai vii şi recunoscătoare mulţămiri pentru donaţiea făcută, care va rămînea ca tin monument, dea­ pururi lmbolditor la studiu, închinat unei glorii a universităţii din laşi şi a culturii romineşti. Te aeigurăm, iubite maestre, că acti­ vitatea seminarială viitoare ae va strădnui (sic) a fi la Înălţimea atenţiunii aduse, muncind şi creind (sic) în domeniul cugetării, pe care l-ai ilustrat in mod atît de strălucit. Portretul vostru (sic), care va împodobi localul seminarului şi denumirea secţiunii filo­ sotiei şi sociologiei istoriei CI bibliotecii seminariale, de secţiunea A. O. Xenopol, vor forma, modesteJe semne exterioare de profundă mulţămire şi admiraţie pentru D-tră (sic). Cu cele mai devotate salutări \ Dimitrie Gusti profeso)' uni1.oersifar Di1'fclonrlŞeminarului de Sociologie şi Etică a Facultăţii de Litere din Iaşi Opinia, 6 Oct, 1813: «OI profesor D(. D. Gusti agitâ ideia înfiinţării unui cerc de lectură al profesorilor, docenţilor şi agre- â [393] COtv1UNICAI�[. 393 -------"'------------------ c,'gatilor universitari din laşi. Acest cerc urmează a primi toate­ [sic II revistele ştiinţiflice şi literare mondiale [sic l] Pe lîngă a­ "eeasta cercul va avea menirea de a stringe legătura de prietinie intre toţi membrii superiori ai .aşezămtntului universitarv.c-Nsa în- fiinţat nimic. .> Peste citeva zile Opinia, 12' Oct. 191.3: «Se vorbeşte de a­ :propiata aparitie în localitate a unei reviste literare şi ştiinţifice . sub conducerea O-lui profesor Gusti, cucolaborarea unor distinşi publicişti. Acea revistă ar publica, între alte documente, un ma­ l1USCriS inedit al regretatului Caragiale, pnvitor la soluţiunea -chestiunii israelite. Manuscrisul e In posesiune} O-lui profesor -Gusti-v-> N-a aparut nimic. Arhiva Sooiitlăt In cursul lunii Mn.rt 1913, Gusti a lan sa t un apel chilorne­ ,tric cătră publlciştii din ţară şi străinătate pentru a colabora la f.O nouă revistă a sa: «La- L Ianuer JU14 'l'a ((pare O 'Arhivă pentru ştiinţi sociale, -sociologie, politică şi etică'. . Punctul de vedere dominant al acestei publicaţii va fi cel . strict ştiinţific, Cll privire la toate problemele ştiinţelor sociale, .ale sociologiei, politicei şi eticei şi aplicat în cea <'1113i I1rg.1 mi­ , .. sura la problemele sufletului şi neamului rornlnesc ... 'Arhiva' va conţine articole privitoare la cunoaşterea cau­ zală a realităţei sociale, --- articole de teorie, istorica faptelor şi .istoriea doctrinelor in domeniul economiei sociale, finanţelor, dis­ -ciplinelor juridice, statisticei, etnologiei, istoriei, religiei, filosofiei, -sociologiei biologice, cnsm ilogice, p sihologice, ş. a. m. d. precum :şi articole de apreciate ştiinţifică normativă el realităţii sociale.i-­ articole de politică socială, politică civilă, politică criminala, po­ .litică externă, caşi articolede etică generală. Pe lîngă aceasta preocuparea ele căpitenie a 'Arhivei' va n studiarea şi aprecia rea amănunţită şi documentată a realităţii 80- -ciale romineşti, aşa cum ea se prezinta astăzi sub diferitele ei feţe, cum sînt bunăoară: problema agrară, în toată complexitatea 'ei, la Romînii din Regat, caşi la Romînii în afară de r�egat,­ :;problemă care la Romlnii din Regat Îii are şi un ciudat organ de ,publicitate, cu apariţia rară, dar regulată, şi pe cit de rară pe atît de vehementă : răscoalele ţărănesti ; modificarea codului civil ; ,'Hlodificareaci)dului penal; pr0fund.l d�)5:bire intre Slt şi Oraş; [394] 394 GIORGE PASCU ------------------------- -------------------------- chestiunea evreiască : viaţa socială şi culturală a Rominilor elim Transilvania, Basarabia, Bucovina şi Macedonia; unitatea cuHu-­ fală a vieţei neamului rorninesc : dreptul de vot; chestiunea Du­ nării; chestiunea Balcanică; ş. a. m. d., probleme care in generali pînă acum, afară de trar (sic 1] excepţii, aLI fost cornplect negli­ jate ori maltratate de ignoranţi şi diletanţi şi adesea de interesaţi ... _ In al treilea rind 'Arhiva' va cuprinde critici sistematice şk cît mai complete asupra literaturii străine şi romine a probleme­ lor amintite mai sus, precum şi Cronici asupra celor mai prin-o cilpale intlmplări sociale din ţară şi străinătate ... Cîţiva profesori dela universităţile noastre şi dela unlversi-­ tăţile streine, precum şi un număr ales de doctori în filosof-e., drept şi ştiinţele economice aLI promis colaborarea statornică la�" «Arhiva". Prin această colaborare «Arhiva- va dobindi un suflet şi o" menire Înaltă, căci ea va tinde a grupa şi armoniza toate forţele noilor [sic lJ generaţii din ţară, a înfăptui solidaritatea lurnei ştiin­ ţifice rornineşti cu acea [sic l] străină şi CI invedera necesitatea invăţămlntului sistematic şi metodic al ştiinţelor sociale la cele­ două universităţi, unde astăzi aproape lipseşte. Infiinţarea-unei facultăţi aut0I1Ol11e de ştiinţi sdciale.s-- va f� politica pedagogică pe care o va urmări «Arhiva». Prin aceasta 'Arhiva' va servi in acelaş timp Ştiinţei �t Patriei-o Acest apel chilornetric şi pretenţios Il-a avut niciun răsunet­ Arhiva, care trebuia să apară fix la 1 Lanuar lfJ14, n-a apărut decit la 1 "Ipril IIU!) in împrejurări, despre care vorbim mai jos, Stel'ilul Incă În '1'\1\( moriu prezentat onor. ministeriu al cultelor şi al. instrucţiunii publice de \ Dimitrie Gusti, cu prilejul candidării la. catedra de istoria filosofie] antice, etică şi sociologie dela facul­ tatea de litere din laşi, potrivit disposiţiunilor respective din legea învăţămîntului secundar şi .supertor', Bucureşti 1909, filosoful �se simte dator de a indica cea mai apropiată a lui activitate ştiinţi­ fică, menţionînd lucrlîr'ile îl; curs de l!11Nionrr.»( pg: 8). r�elevă ITi' următoarele două: : 1. «O monografie asupra vieţei (sic) şi operei lui G. Tarde ! ... , ___ FII [395] COlvlUNICARI - va trece În revistă critică, în legătură cu expunerea critică a sistemului lui Tarde, problemele ştiinţelor sociale contemporane. Ea va da prilej autorului să-şi desvolte vederile asupra obiectului" metodei şi problemelor sociologiei». 2. «O lucrare asupra dreptului public, administrativ şi con­ stitutional rominesc, în legătură cu spiritul public romiuesc, cu problemele de cultură şi politică rominească, lucrare pentru care autorul s-a obligat prin contract, întărit de tribunalul din Hanovra în 12 Iulie 1907, cu editorul 01'. Max jănecke, membru al parla­ mentului din Prusia, în a căruia editură apare o bibliotecă a drep­ tului public al popoarelor culte». La un an după aceia, în articolul-reclamă dela 1910 Gusti scriea anonim: �in curs de publicaţiune OI Gusti are o monografie asupra vieţii şi operei lui G. Tarde şi o importantă [1] lucrare asupra dreptului public, administrativ şi constituţional al Pomlniei în legătură cu spiritul public rornlnesc. Această lucrare, de mare interes [sic l] şi pentru noi, va apare (sic) in 'Biblioteca Dreptului, Public al popoarelor culte', editată de Dr. Max [ănecke, membru '. al parlamentulul prusian-. Cele două cărţi anunţate la 1 909, una «in curs de publi­ caţie» ,şi alta În «apropiata apariţie> Il-au apărut nici pănă azi. După o opinteală de ciţiva ani, În Iunie 1915 apare in sfîrşit Studii sociologice şi etice, Diu Irucrările seminarului ele Sociolopie �i l\'liciî al E'acuUii,ţii de IJitcTI} şi Filosofic dio. Iaşi, Tlirccior: Dimitrie (;ns�i, voI. I şi Il, 8°, 421 de pagini, cu următorul cu­ prins : D. Unsii, Pnfll(il; P. Andreiu (gazetar la Evenimentul)" Mecanicism şi teleologisrn În sociologica contemporană; N. Ghiulea (gazetar la Opinia), Mecanica şi matematica In ştiinţele sociale; Corina N. Leon (fiica praf. N. Leon), Sociologica ideilor - forţă după Fouillce ; Gh. Savul (cumnatul prof, I. Găvănescu), Incer­ cări asupra problemei individualismului şi socialismului in pro­ ducţiunea artistică ; 1. Setlacec, (funcţionar la Bibliotecă, pus de, Gusti, şi recunoscator cu ştafete), Despre evoluţionism economic. In Jl'l'iofa(il, unica operă a filosofului dintr-un volum de 421 de pagini in 8J, filosoful anunţa ca «În curs de apariţie» Iniro­ ducerc În sociolopieu gC'ilcTaliî, şi «va apărea in curînd» Potiiict; Cit {t/()'ulâ lla,ţ'iona tii, 7Jni"I:J>sito te, Seminar, l' UCII ltute de ,�ti; n( i sociale; In care va expune pe larg şi sistematic -teoriea ... orga­ niZare ... desvoltare temeinică ... popor ... seminar. .. intrauniversi­ tară ... atmosferă ... lasi. .. », opere care Il-au apărut nici pănă azi r [396] 396 GIOf�GE PASCU �, ' Sociolog'iea Războiului Trecuse acuma cind ani de cînd fusese numit agregat şi totuş omul «perfect indicat pentru o catedră universitară de Iilo­ sofie- nu publicase nimic, Anunţase, ce- i drept, ca «În curs de -publicaţiune» nişte opere (v. mai sus ', care, dacă ar fi apărut şi ar fi izvorît din inteligenţă, ar fi revoluţionat intr-adevăr «Ştiinţa si Patriea-, dar ... nimic! Şi totuş filosoful trebuia odată să publice ceva: era În joc -o chestiune de profit material. In adevăr conform legii învăţărnintului superior, un agregat, -după trei ani de funcţionare, are d reptul să ceară să fie ridicat .Ia rangul de profesor pe baza activităţii lui ştiinţifice din acest interval, Deosebirea între agregat şi profesor este, intre altele, că �profesorul primeşte o leafă mai mare decît agregatul, De doi ani de zile Gusti ar fi putut avea un plus de leafă de 4,800 de lei pe- an, şi totuş .. , nu scrisese nimic! R�zboiul eu­ ropean veni tocmai la timp. El dădu lui Gusti idei a de a deveni profesor. Astfel apare SOC'tOlO(}bCa Iliirhoiului, Bucureşti 1915, Sociologiea Războiului, adică psihologiea lemnului ori suprafata aerului, este o broşură de o eleganţă ireproşabilă (cf. zestrea) şi de lin conţinut lamentabil: o colecţie de citaţf asupra păcii şi războiului legate intre ele cu un cniag de banalităţi din manualele curente şi într-un stil de moaşă de cvartal. -Concluziea» socio- 1ogului: va învinge cine va fj mai bine organizat 1,-- formulă ge­ nială pentru a nu spune nimic. Savantul cu «o pregătire filosofică şi sociologică excepţio­ nală» şi-a ales ca subiect de profesorat războiul, crezînd că prin aceasta va stirni vilva împrejurul numelui lui; - n-a reuşit, fiindcă ceia ce-ar fi putut interesa atunci era, nu banalităţi, \ ci idei con­ crete despre situaţiea Poruiniei şi a rominismului în uriaşa con­ flagratie. «Tînărul învătat de mare viitor» a evitat insă sistematic • r să se pronunţe, Supt aparenţa este caracteristica intelectului steril al «forţei de mina-intăi-. Sociologul îşi Însoţeşte banalităţile cu o bibliografie de 180 -de opere pe care le-ar fi: cornpulsat pentru broşurică: Bacon, I ."' [397] 397 COMUNICĂRI ----- Spinoza, Kant, P.P. Negulescu cu Filosofia Renaşterii, Rădulescu-­ Motru cu-Cultura modernă, familie a Gusti cu chestiea Dunării ... dreptul de presă, contractul de muncă În industrie, etc.! Nume mari pentru a da cu şperla în ochii oamenilor, alături cu filosofi de Bucureşti, citaţi pentru linguşire, şi broşurele familiare pentru reclama casei! Galbăna broşură este dedicată «memoriei profund venerare a celui dintăiu Mare Rege Carol I supt a cărui domnie s-a făcut RomÎnia de astăzi in timp de războiu şi pace». Savantul Îmbrăcat­ totdeauna elegant este «perfect indicat" pentru a-şi spînzura pe piept nişte decoraţii, cu care să vire in spărieţi pe slugile univer­ sităţii şi pe gardiştii dela părăzi, (palatul a rămas surd!) Castraţionistul O faţă particulară a Iarsei Gusti este castraţionismul. Pre-­ ocupat de fericirea omenirii, şi după mature cugetări filosoful a scornit o teorie: să se castreze nebunii ca să fie impiedecaţi de a produce o progenitură periculoasă. Teoriea aceasta, expusă de filosof deocamdată la lina din şedinţile comisiunii bibliotecii, va fi pe larg discutată in seminarele, anuarele şi-arhtvele Gusti,- bib­ lioteca universităţii posedă deja citeva volume de tehnica castra­ ţiei, comandate din «ordinul» lui Gusti. Observ mai intăiu că fi­ losoful' nu face deosebire intre nebunii legati şi cei care umblă . - , liber pe stradă. Vra cumva cumintele şi prolificul filosof să-i te- ricească si pe aceştia din urmă? In orice caz ce legătură poate , , să fie Între .. sociologiea castraţiei- şi poza organelor, a curălelor şi cuţitelor de jugănar din cărţile comandate la Bibliotecă din "ordinul" perfectului indicat! Bi bliotecologul C a student al Universităţii din laşi, şi mai ales ca bibliote­ car-ajutor al Bibliotecii Centrale Între 1 Oct. 1908-20 lan. 1911,_ eu am cunoscut de aproape dezordinea care domnea la' Bibliotecă şi am fost cel dintăiu care am descris-o într-un articol publicat in 'Viaţa Rommească' din Dechemvre 1910 (articol extras şi în broşură). Deşi apoi străin de Bibliotecă (Ia 20 Ianuar 1911 am fost dat afară de junimistul asanator-moral C. Meissner, în calitate de secretar genera 1 al Ministerului de Instrucţie, pentru simplul motiv . ' [398] " ; I :l- ,! , I Pascu pg. 2 (l) Jurnal de Bord, nuvele şi schiţe marine, de [ean Bart, este trecut la ... militărie. (2) Sub ru­ brica -Glosare şi lexice- găseşti dictionare latineşti, industriale, geografice, istorice, etc. - (3) Nume de editori sint trecute uneori ca nume de autori. - (4) Nume de reviste sint trecute uneori ca nume ge cărţi şi numele directo­ rilor, respectivi ca nume "de au­ tori. - (5) Dar catalogarea ma­ nuscriselor !/\,tlai intăiu toate titlu­ rile, dar absolut toate, sint ori incomplecte ori inexacte ori pur şi simplu fără indicaţi .. Apoi supt o categorie oarecare găseşti ma­ nuscrise apartinind unei alte ca­ tegorii, Astfel sub 'manuscrise ro­ mineşt? se găsesc două manuscrise grctesti, si două turcesti. ) ,� , GIORGE P ASCU -------- \ 398 ca fusesem pus în slujbă de C. Stere), ru am continuat să agit -chestiunea Bibliotecii prin conversaţii particulare cu profesori uni­ versitari şi am reuşit să conving, intre alţii, pe -pnetinul- rnieu Gusti ca chestiunea trebue adusă Înaintea colegiului universitar. Gusti s-a convins cu atit mai uşor cu cit avea În fine ocazi-a să se ilustreze cu ceva. In şedinţa colegiului unive:-sitar din laşi dela 20 Noernvn. 1912, Gusti şi-a� cetit Cll mult ifos «raportul». Acest raport a i fost tipărit de autor sub titlul Nece�itate(� }'eorgnnizif,rci (sic) lJi:blio­ tccci (sic) (lentralc de lJC lîugii, Universitatea din laşi de Dimitrie­ Gusti, laşi 1913. Toate «Ideile» emise de Gusti În acest raport fusese deja -ernise de mine în articolul rnieu din 'Viaţa Romlnească', Dechernvre 1910 (8 pagini), Pentru a proba acest lucru amănunţit ar trebui ca să pun pe două coloane toate cele 10 pagini ale' lui Gusti, Acest lucru ar fi insă prea lung. Cît de mult s-a «inspirat» însă Gusti din articolul rnieu se poate vedea din aceia că mi-a plagiat chiar un pasaj; Gusti pg. 10 (1) «Nuvele şi Schiţe de jean Bart, Journal (sic I) de Bord» sunt (sic) trecute la arta militară, ­ (4) titluri de reviste sunt (sic) tre­ cute sub nume de cărţi, - (2) In categorica de glosa re şi lecsici ,(sic!) sunt (sic) puse dicţionare latineşti, istorice, geografice, co­ merciale, industriale, �(5) manus­ crisele sunt (sic) redate inexact ori necomplet, mai mult incă : manus­ crise greceşti ori turceşf sunt (sic) catalogate drept manuscrise ro­ mineşti, - (3) editorii sunt (sic) trecuţi drept autori. [399] 399 COMuNrCAr�1 Plagiatul este făcut după toată arta specială: Pentru a deruta :;pe un cercetător, filosoful a intervertit ordinea părţilor pasajului : 1, 2, 3, 4, 5 dela mine devin 1, 4, 2, 5, 3 la bibliotecolog. Recitind astfel articolul mieu, portparolul mi eu a avut succes: .din sînul colegiului universitar s-a ales o -comisiune a bibliotecii» compusă din cîte un delegat al fiecărei facultăţi sub preşidenţiea Jecjorului. Din partea Facultăţii de Litere a Io st ales Gusti -ra­ portoful». Incă din 1910 eu cerusern ca Biblioteca Centrală să se tran­ sforme în bibliotecă jiulversitară. Cum acest lucru nu se putea face decit în baza unei legi, comisiunea bibliotecii era organul cel mai ;indicat de a elabora şi propune un proect. Am dat lui Gusti nu numai idei a, dar chiar şi brulionul pe care schiţasern punctele prin­ cipale ale proectului de lege. (Acest brulion l-a cunoscut şi A. Myller ). Brulionul mieu, însuşit de Gusti, a devenit proectul elaborat -de comisiunea bibliotecii. Acest proect a rămas în manuscris pănă la 10 Noemvre 1914, cind eu l-am publicat cu anumite modificări (Proect de Lege pentru Biblioteca Universităţii din Iaşi). Proectul mi eu (Pascu 2) era superior proectului Gusti (Pascu 1) .atit cu privire la redacţiea articolelor, cît şi în ce priveşte' conti­ nutul unor articole,' şi pe deasupra cuprindea şi o expunere de motive care justifica pe deplin proectul. Gusti n-a putut tăgădui "evidenţa, şi in Procct ele Lege pentra orgttnimrect Bibliotecei (sic) Tlnivel"sitâţei (sic) din laşi elaborat de Comisiunco. biHiolccei (sic), publicat de dînsul pela începutul lunii Dechemvre 1914, adică aproape la o lună după publicarea proectului mieu, a introdus unele din inovaţiunile mele, dar tot fără de expunere de motive. In că din 1910 eu ceru sem ca "să se facă un local propriu, însă nu un local cu zorzoane picturale şi arhitectonice, ci un local 'simplu, dar solid, încăpător şi conform ultimelor cerinţi ale tehnicii moderne". Ideia meaa fost reluată de Gusti în brosura cu titlul umflat [ni cmcerca lJiblio{ecr:';, (sic) şi Scminariilor depe li,ng'" Uni- , uersiiaiea din Iaşi, usi sistem (le propuneri cu numeroase tlociuncnte şiplaJwri'în An(!;r(;, laşi 1914. Aşadar toate brosurile lui Gusti în chestiunea Bibliotecii Cen­ trale SInt plagiate, amplifi zări şi dezvoltări ale articolului miel! din 1910 şi ale co.ivorbirilor particulare cu mine. • r··.··"··" .. ;i,� . � , " . , r, Patriotul Prefata dela 'Studii Sociologice şi etice' se termină aşa: «Nu poate fi un mai rezumativ 1110to al intenţiunilor şi tendintelor -stu- [400] diilor sociologice şi etice", decît acel din fruntea acestei scurte prefeţe: Scientiae et Patriac>; apelul filosofului pentru Arhiva de: ştmţl sociale, etc. se termina: «Prin aceasta 'Arhiva' va servi lnL acelaş timp 8ti'inţei (sic) şi Patriei»: Sua vul, amorosul filosof se dă in vint după -ştiinţâ şi pa� trie»! Ce se produce atunci cind lntlăcăratul filosof vine în contact' cu ştiinţa, am văzut deja; să vedem acuma ce se intimplă ci!1cέ acelaş fenomen are loc cu patriea. l\11ai intăiu prin patrie filosoful înţelege ° ţară care dela 'gară îl duce drept la universitate, dela universitate drept Ia zestre�. dela zestre drept la politică -. Punctul 2 al patriotismului se bi­ furcă în: a. profesor la Iaşi, b, profesor .Ia Bucureşti. Pentru realizarea punctului 2 b filosoful făcea necontenite: vizite pela filosofii din Bucureşti, a tinut chiar o conterenţă I it; un fel de societate, şi a fost chiar membru in nişte cornisiuni de examinare, dar mai ales s-a grăbit sa se Înscrie «voluntar» la biuroul cenzurii militare; din Bucureşti (August 1916). Patriotismul. mergea strună: cunoştinţi cu tot felul de personaje bucureştene; în frunte CII «onor." ministru de instrucţie, schimb de idei «so­ clologice> cu numitele ilustraţii,secrete de stat, gazete străine;' etc., plus leafa pe care o primea acuma «voluntar» fără nicio" reţinere (?), plus timpul servit .« voluntar» socotit ca dublu (?) la pensie! Dar afurisiţii de Germani au început să tragă ClI bombele •. Filosoful vedea aeroplane, vedea bucati de schijâ şi auzia despre; capete sparte, picioare "rupte, maţe scoase afară. O spaimă te­ ribilă I-a cuprins pe patriot şi dupa o lună de linguşire pe ingă ministru, Gusti a putut căpăta permis de fugă înapoi la Iaşi. -Patriea- ed salvată, şi deasemenea şi leafa integrală ŞL anii dubli de pensie, căci filosoful s-a virit la cenzura din Iaşi. Activitatea de icenzor a filosofului «perfect mdicat- a rămas. de pomină. Voiu cita următnrul fapt caracteristic: In calitate de CUI10- . scător teribil al limbii \germane, ca unu! care frecase. zece ani băn­ cile universităţilor din Leipzig şi Berlin, filosoful functiona la cenzura telegratică ca traducător al telegramclor germane. Intr-o bună zi toate gazetele injurau pe Germani pentru cinismul cu care ei inşişi mărturiseau că I tratau mizerabil pe prizonierii luaţi deja cadruplă. Ce se intimplase ? Gusti tradusese deutsclie j{ricg,'igcf'a.n­ gen!:n prin J;/·i.f.Ol1 .. it1',ii de j'ii:,{;oin la UCJ'liIuni, in loc de }lri;:;oni.e1'i'; I 400 Glor�GE PASCU -----_. __ .. _----:.. • " [401] 401 COMUNICĂRI --��----------------�� de r'il/iuo'iu gennaJt·i la aliati! Filosoful nu şha pus macar întrebarea dacă Germanii ar fi putut da o astfel de telegramă! Greşala a fost semnalată de un coleg de cenzură al filosofului, un cunoscător veritabil al limbii germane. Pentru a se salva, mai ales că era şi recidivist, filosoful a simulat o sfadă cu colegul, a invocat motive de jignire personală şi a spălat putina dela traducerile germane, Dealtfel ştiu precis că traducerile germane la cenzură erau pentru filosof o adevarată tortură cu ştersături, reveniri, congestii şi asudătură, tortură dublată de faptul că mai erau şi marturi. Filosoful care a stat zece ani în Gerrnaniea nu ştie nemţeşte, adică nn înţelege raporturile dintre cuvintele germane pe de o parte, şi raporturile dintre cuvintele germane şi cele romi ne pe de alta. Aşa se explică de ce filosoful prefera traducerile franceze pentru autorii germani, pe care biblioteca noastră îJ posedă şi în tradu­ cere franceză, ca Kant, Grăsel, etc. Profesorul - Gusti i-un bucher, adică un şcolar care il învăţat pe de rost lecţiile profesorilor fără a le inţelege. Maximul dedesvoItare a memoriei verbale, care caracterizează pe bucher, este cam pela 18 ani, vristă care coincide cu absolvirea liceului, şi de aceia adeseori -băeţi buni» la liceu sînt mediocri la universitate, unde se pune în joc adevărata memorie, memoriea noţională. Cum bucherul este de obiceiu o făptură viguroasă, buchereala mai merge păn,ă peste douăzeci de ani. Inca inainte de treizeci de ani buchetul este obosit. atît din cauza sforţărilor de a reţinea cit mai mult din ceia ce el ceteşte cu sîrguinţă, cît şi din cauza amărăciunii de care-i cuprins văzîndu-se in neputinţa de a stăpîni ştiinţa in părţile ei esenţiale. Buchetul Gusti a ajuns profesor tocmai la vrîsta fatală de treizeci de ani. Cursurile lui erau la Iaşi, şi desigur sînt şi la -Bu­ cureşti, un spanac. Istoriea filosofiei greceşti o trata intr-un chip cu totul expe-· peditiv (filosoful nu ştie greceşte şi nu-i preocupat de problemele clasicism ului) ; nu. ştiu dacă a făcut vreodată vreun curs de etică; iar sociologiea, scumpa lui specialitate, se reduce la cîteva fleacuri îmbîxite de bibliografie: neputînd stăpîni lucrul in fond, filosoful bizîe prinprejur cu cataloage de librărie. Filosoful ţinea însă cu orice preţ să facă «şcoală», adică să fie şeful unei coterii naţionale. Această arzătoare dorinţă şi-a con­ cretizat-o în volumul 8tttdi'i sociologice şi etice, Din lttcrc'irile se:- 6 [402] GIORGE PASCU 402 -------------�-=��----------------------- Linguşi torul minaru,[1ti de Soeioloqie şi Btic(t al (acultâţii de litere şi filosofic din Iaşi, Director : Dimitrie Gueti : Hirtie foarte buna, tipar ex­ celent (con fer zestrea 1), 421 de pagini in octo. Conţinutul: exer­ ciţiile a cinci studenţi; membri ai societă ţilor Gusti (v, mai jos), pe "care filosoful îi Iinguşea pentru interese personale (v. mai jos) şi cărora le-a vîrît În cap că-s mari savanţi, Iăcindu-l să se creada şi să opintească la universitate. In prefata de trei pagini, Întinse pe patru, «directorul» ju­ stifică publicarea celor cinci minunăţii "care altfel, din lipsa unei reviste de specialitate, ar fi rămas nepublicate, adică pierdute», se compară pe dînsul cu Gustave Lanson şi-şi anunţă opere care n-au apărut nici pănă azi (v. mai sus). Dar cu 5 studenti, cu toată reclama dela gazetă, Iilosoful nu putea impune «şefilor» politici, care, în materie electorală, apre­ ciază totdeauna strada. Patriotul a inceput deci să linguşască pe slugile Universităţii, membri în societatea de binefacere 'Moldova'. In folosul acestei societăţi a ţinut el faimoasa lui conlerenţă Socio­ logice!' Răeboiuiui (6 Dec. 1914), devenită apoi, cu citaţii şi umflături, brosura cu acelaş titlu. Filosoful era aşa de gustat ca «conferenţiar», incit, deşi se vînduse toate biletele, în vasta Aulă a Universităţii n-au asistat decît vreo 20-30 de persoane, care s-au plictisit teribil. Dar asta n-are importanţă. Importantă este răsplata slugilor. M,işcarea, 17 Maiu 19l'!�: «Duminică 17 Maiu ora 3 p rn. va avea loc adunarea generală a societăţii de binefacere 'Moldova'. La ordinea zilei sînt: ... proclamarea unui nou membru de onoare în persoana Dlui profesor universitar D. Gusti conf. art. 7 din statut». \ Păcat că n-arn putut vedea pe filosof parcurgind străzile Ia­ şului cu muzica militară şi drapelul în frunte, la festivităţi ori la ingropăciuni (conform statutelor) ! \ ; \ Şcolar, student, profesor, filosoful linguşeşte pe oricare-I poate utiliza penn u interesele lui. Plecat în străinătate pentru a se in­ toarce popic la Universitate, ;filosoful a avut grijă din vreme să linguşască mai ales pe prot. Wundt din Leipzig şi într-un chip cu totul particular pe prof. Franz van Liszt din Berlin. Graţie talen­ tului special, filosoful a putut căpăta dela fiecare din cele două ilustra ţii germane cîteo scrisorică care să ateste că filosoful 110- [403] :stru este bun de profesor in orient, cei a ce el a 'tradus prin "per­ Ject indicat pentru o catedră universitară», (Scrtsorelele-s publicate .in 'Memoriu'). .a Intors În Iaşi la 1909 filosoful a continuat să lingusas iă pe profesorii Găvănescul, P. P. Negule scu şi Pădulescu-Mofru, pe care- i cultiva incă fiind în străinătate (v. mai sus), şi a inceput să mă Iinguşască pe miri>, care eram bibliotecar-ajutor la Biblioteca .Centrală. Parcă-I văd: Elegant, in jachetă, filosoful intră pe uşa ca­ binetului rnieu, se înclină foarte respectuos şi, cu toată deterenţa cuvenită unui important personaj, filosoful mă intreabă : Sinteţi Dv. OI Pascu ?, - Oa.--Cu cine am onoarea? - Gusti, suplinitor la catedra de filosofie, A inceput apoi conversaţiea. Filosoful ştiea, fireşte !că sint un «eminent» elev al prof. .Philippide, că am trecut doctoratul cu o lucrare «cu totul origi­ nală», că scriu la 'Viaţa Pomlnească' şi altele l (In acest timp eu mă umflarn in pene). Eu nu ştiam nimic despre Gusti, dar-echange -de bons procedes ! -' a trebuit să-i spun că ştiu şi eu că el este .un filosof teribil, despre care vorbeşte tot tîrgul. După această strălucită introducere filosoful a ajuns unde-I -durea : avea nevoe de cărţi ! Aş fi putut cu să-I refuz? Eu «e­ minentul» pe el -teribilul»? l-am adus tot ce mi-a cerut atLlllci şi mai pe urmă, căci Gusti mă vedea foarte des la bibliotecă, şi rot vorbind de universitate, de cărţi, de Biblioteca Centrală, ne făcusem prietir.i, mă rog, la cataramă. Aşa de mult mă preţuia filosoful, Încît mă invitase cu- insistenţă să colaborez, cu articole .şi recensii, la 'Arhiva' de ştiinţi sociale, care trebuia să apară fix la 1 Ianuar 1914. (In capul filosofului filologiea este numai .P ra­ mură a sociologlei.v-Păstrez invitaţiea scrisă). Prieteşugul era in toiu în toamna anu'ui 1913, ceia ce coincide cu timpul cind par­ .tidul liberal anunţase programul de reforma electorală şi agrară şi venirea lui la putere era chiar tranşată in principiu. Prin anunţarea celor două reforme partidul liberal incălcase «sociologica» şi «facultatea de ştiin:i sociale», proprietatea lui Gusti. Filosoful era gata să treacă peste această nelegiuire, nu­ mai să fie făcut deputat. Filosoful a inceput deci să laude foarte mult faţă de mine pe C. Stere, iar mie să-mi facă În faţă cele mai grozave complimente (mi-i ruşine să le reproduc), - «rn-aş COMUNICĂRI --- 403 -------- [404] înscrie chiar şi în clubul liberal-dar, zicea ee nu pot să fiu co-­ leg cu ... ", şi-mi numea un nume, care, in capul lui, trebuia să, trezească dezgust (pe atunci eu eram membru al clubului liberal). Eu însă niciun moment nu m-arn gindit să transmit dorinţile unui om, pe care-I vedeam mediocru şi arivist. Odată cu alcătuirea definitivă a listei candidaţilor pentru Constituantă, Gusti a început să-şi "piardă iluziile despre mine»; . Ruptura chiar a relaţiilor' personale s-a întîmplat în Noemvre- 1914, cind eu am publicat o broşură prin care susţineam cu ar­ gumente că directorul unei biblioteci universitare rornine trebue să fie un filolog, pe cînd Gusti susţinea că trebue să fie nn. «membru al Seminarului de Sociologie, Etică şi Politică depe lîngă facultatea de Litere din laşi,-lIrcşcdmie D. Gusti», un «membru. al Facl1ltătii de Stiinti sociale, preşedinte D. Gusti», un «membru � ,!> J al Cercului filosofic cu toate revistele mondiale, lJ1cşcclintc D. Gust-i •. Ca să-şi răzbune în contra mea, pentru politică, pentru di­ rectorat şi pen tru altele, pe care am să le lămuresc in special altă dată, omul «perfect indicat» s-a dedat la cele mai meschine şi mai nevrednice procedări. M -a reclamat la minister, la rectorul Stere, la cons'Iiul facultăţii de Litere, la toţi profesorii (mă intreb. dacă nu şi la cei doi mitropoliţi şi chiar la Rege), �i totdeauna' cu argumentul -obiectiv-vcă el o face «pentru bibliotecă». In campaniea împotriva mea -f'orţa de mina intăi- a arnuţat şi pe cei cinci studenţi ai Anuarului său, in special studentuJ­ gazetar Ghiulea care mă împungea prin 'Opinia', şi studentui-' gazetar Andreiu care, mă insulta prin 'Evenimentul'. Cu toate acestea eu rămîneamneclintit la Bibliotecă. A dat. Dumnezeu şi a venit războiul. Cenzorul' Gusti. a început deci să mă lucreze la cenzură iin faţa lăcustelor bucureştene şi În corni­ siunea bibliotecii, care \"e întrunea' foarte des, fiindcă domnii pro-: Iesori n-aveau ce face. I Situaţiea bibliotecii �n acest timp era urniătoarea: unicul ser- vitor, unicul curier şi funcţionarii masculini aproape toţi mobilizaţi; din cauza lipsei de personal, şi 'iarna încă şi din cauza lipsei de combustibil, biblioteca închisă. In astfel de împrejurări la biblio­ tecă, evident.. nu se putea lucra. Cu toate acestea în Fevruar 1917, pe un frig de 2-31 grade sub zero, eu am inceput o ope­ raţie radicală: revizuirea Întregii biblioteci, colecţionarea revistelor răspîndite păn atunci prin toate dulapurile şi formarea bibliotecii- 404 GlORGE P ASCU [405] 1 I COMUNICĂW 405 --------------- ------�------------ llZuale, enciclopedii, dicţionare, etc., ra 'Pîndite deasemenea prin .roate dulapurile, Această muncă uriaşă, care a ţinut păn În Iunie, nu Însemna însă nimic pentru comisiunea bibliotecii, dusă de nas de Gusti, care nu inceta să mă ponegrească şi să mă pue rău cu • "toţi membrii comisiei. Mizeriile extraordinare pe care mi le-a făcut Gusti au culminat intr-un aşa zis raport, de fapt un denunţ ca­ lomnios, pe care l-a adresat ministerului la 2 Noemvre 1917. Dacă A, Philippide nu. s-ar fi căciulit de ministraşul instrucţie! de atun ri, .aş fi fost dat afară (Cer iertare veneratului mieu profesor că l-am -expus la o umilinţă aşa de grozavă), şi În împrejurările de-atunci aş of! rămas "muritor de foame, Asociaţiea. Socială In timpul războiului cenzorul Gusti a profitat de ocazie sa-şi implinească visul lUI secular: Asociaţiea pentru studiul şi reforma socială, preşedinte Gnsti, substratul Facultăţii de Ştiinţi Sociale, lJrcştâinte Gust», Academiei de Ştiinţi sociale, .li1'e.şedinte Gttsti, Institutului Social, )J1'c;cdinte Gw,t·;, Laboratorului de sociologie experimentală, preşedinte ("tu sti, Arhivei pentru studiul şi reforma socială, director Gusti. � In Mart 1918 toate gazetele din Iaşi publicau următoarea .relatare a lui Gusti (citez după Timpu 1 din 21 Mart 1918): "Du­ minică 18 cor. a luat fiinţă in localitate ils{)ciaţia pentrn stttdiul şi rcţ'orma soeia7c1, al cărei scop este să studieze toate (sic l) pro­ blemele impuse de necesitatea refacerii întregii vieţi sociale a Romîniei. Din această asociaţie fac parte toate (sic)' grupurile de specialişti. Prcşedinte al asociaţiei a fost ales OI D. Gusti, pro­ fesor la Universitatea din Iaşi». In 'Independenţa economică', Iaşi 8. Maiu 1918, preşcâintdo Asociaţiei pentru studi1d şi reţ'orma sociallr Glls(;'i dădea in per­ soană «citeva lămuriri- despre numita Asociatie! se vor studia . . toate problemele economice, politice, juridice, comerciale, industriale etc, din ţară şi din străinătate, de cătră to�i specialiştii În materie, in toate secţiunile, se va intra in relatii cu toale institutele simi­ lare din străinătate, se vor pupa toţi ţăranii cu toţi boerii, toţi. .lucrătorii cu toţi patronii, toti golanii cu toţi bogaţii, toti masculii cu toate damele,- l)/,cşcdinlc Gusii, se va scoate un oTlJ((·n, -- di­ .. rector Gusti., Academicianul Fiind om bogat, lui Gusti i-a fost uşor ca în timpul refu- [406] GIOI Lumea, laşi 9 Fevruar 1919: -E perfect hotărîtă redeschi­ derea Ul1ivel:s�tăţii în\d:la de. � 4 Fevruar ora. IO di�1)ineaţ.a. �u se va face ... nicrun serVICIU religios, O!. O. Gusti va ţlne obbşnH�.!;a (sic) .conterenţa de deschidere, vorbind despre 'Rolul universită­ ţilor în mişcarea naţională'». Discars«; inaugurar a fost rostit in adevar de Gusti, Jll"inlllf discurs, dar, deşi anunţat ca supt lVl'es(i) n-a apărut nici pănă azi, [411] 1 COMUNICĂRI ---------- ---�----------------------=!:!�'. Institut\\l Socia.l La 21 De ihemvre 1919 Asociaţiea pentru studiul şi refornn so:iaLl preşedinte Gusti a Înfiinţat Institutul Social prc,?edinte.: Uusti. lncă la 3 Dechemvre, Într-un lung articol, ziarul Adevărul' . anunţa -Injghebarea Institutului ,Social- comitetul de patrona] aL Institutului - toţi intelectualii din Rominiea' mare iau parte». Cităm, «comitetul de patrona] al institulut- : AI. Vaida-Voevod, prim minisiru ; Iuliu M1niu. prcşe.liniele consilinlni dirigcnt; 1. Nistor, ministntl Bucooinei ; N. Iorga, prof. univ., membru Acad. et 2. J;1'eşcd'intcle Cnmcrci ; P. Bujor, preşedin­ tele scnatului ; V. Stroes ;u, mare: donator basarabean; senator; S. Mehedinti, prof, uni v., membru Acad.: Al. Brătescu-Voineşti, literat, directorul Camerci ; Aurel Vlad, ministru ; V. Goldiş, ,(t­ spinlnt la minisiru ; 1. Flondor, şef' politic Iniconinean ; Teodor 'Mi­ hali, aspirant la minist n«; Pimen mitropolitul Moldovei; de Repta uritropoliiu! Bucovinei ; 1. Incule], ministrul Basavabiei ; Ştefan, Ciobanu, director î.n}}/il1istl'n�l âeia Uhişiniîu; T. Ştefănescu, ? � O. Chiriacescu : G. Corbescu, �frtlntaş» politic liberal; O-na Ca­ liopi (sic) Botez, s iţiea procurorului dela Caeaiie ; T. Dragu, Ern. Pantazi, Dr. Creangă; Aristide Blank, bancher; Basarab Brln­ coveanu, prinţ 'J; Em. Krupenski ; N. Titulescu, 1n'in'isteriabt'l ta­ kist; P. P. Negulescu,ministe1'iabil averescan , C. C. Argetoianu, ministe;:ialnl averescan; Paul de Gore; Madgearu, ministcl'inbil ţărăntst : G. Colescu, C. Olănescu, O-na AI. Cantacuzino, O-n,i Baiulescu, oratoare [emtnisiii, Dvna Sabina Cantacuzino, sorit de'(l J]1'iltenilor; Aurel Lazăr; Or. 1. Cantacuzino, ciocoin cnJnnrgit; Rontescll, mim:steriabil; Anton Mocioni, ministerialiil; I. G. Bi­ bi::escu, fjul:ernatornl lJiincii Naţionale; C. Băicoianu; inginer" G. Balş, preşedintele Orucii Boşe; G. Mraze:<, d/:recto/'ul Institl6- , tII/ni geologic; C,- Bu�ilă; Corneliu Botez. proc/l,ro/, l(� Casa­ ti,;; G. Cipăianll, N. Zanne ; Dr. Gheorghian,1yrinwl'ltl Capitalc!:; V. Plrvan, dame/, acwlcmicli; P. Poni,preşcLlintr:le Awdc/lliici Ro­ ;uÎlle,- Em. lJngureanu C. Manolescu-Rimniceanu ; Miron Cristea" mit1'oJlolit primat; episcopul Bacauanu, episcopul Radu, l'iCM'ul Cinrogariu; 1. SimionescLl, prof. univ., membru Acad., viitor ae­ J-I1�at liberal; GarofiId, rninisteriabil marghilomanisto-a verescan ; (�piscopul Nifon; Andrei Blrsanu; O-na Mariea N. Fi)jpescu, soţie de lwinistt:riabil (?) tachist; V. Vilcovici prof. univ., fost �i viitor. �ccretar /;eneral; Ojllvara; Vintilii Brăti'.ll1u; O-na Olga St�lrdza," [412] 412 __ --"G.::;-I�ORGE PASCU J)1'e,�eclinta I. O. V.; M. Săulescu, [ost ministru' marghilomanist ; T. Săulescu,-preşeclinte UlIsti. Articole lungi în aceiaş chestie ali publicat ziarele Dacia din 24 Dec. 1919, Adevărul din 22 April1920, etc.. In şedinţa Carnerii dela 24 Iunie 1920 Institutul Social a fost 'Te cunoscut de persoană morală în urma propunerii ministrului ta­ chisto-averescan Titulescu. Gelos de succesul' lui Gusti, partidul liberal, care a descă- � lecat sitnţărat Rominiea. a pus la cale un Institut Economic,- fără voia lui Gusti şi mai ales a lui Iorga. In Neamul Rorninesc din 28 Fevruar ] 921 N.lorga scriea : -Cind un învăţat ca D-I D. Gusti, care s-a ţinut totdeauna în 'a­ fară de partide şi a dovedit cu orice prilej ooice.ul omului de ştiinţă adevărat de a judeca toate chestiunile dincolo de preocu­ paţiile momentului şi de interesele clicelor, vine şi Înfăţişează so­ cietăţii rornineşti preocupată de mari şi grele probleme, soluţii folositoare legiferării viitoare, [uf, mă-nnec !], toată lumea trebue să-I aplaude, să-I incurajeze şi să-I susţie, fiindcă lucrează in fo­ Iosul tuturora'. Iorga previne apoi publicul că Institutul Economic liberal ar fac � «o concurenţă prea puţin loaială» Institutului Gusti. Nu ştii ce să admiri mai mult: Laudele pe nerăsuflate pe -care pseudo-omniştientul Iorga le aduce constipatului Gusti, Ii­ cnelisrnele gustiene pe care le presupune bliotăcăreala lui Iorga, oripretenţiea că Institutul Gusti-Iorga, este o moşie pe care nirnenea nu poate să vîneze fără permis dela proprietari. Amenintat de «concurentă neloaială- Gusti a căutat să-şi «collsolideze,,' Institutul pri�1 mi'jloace imediat eficace: aga]Jâ, cu discurs preşedinte Gusti (cf, Dimineaţa, 3 April 1921), şi tnan::­ gnrarea, sâlii ae�;turli'i a Institutului, cu discurs preşedinte Gusti (cf.rDimineaţa, 8 Dec. 1921). _ Faţă de această atitudine dîrză a lui Gusti, se pare că par­ tidul liberal s-a retras În, .. Ioialirate. Odată călare pe situaţie preşedintele Gusti a aranjat apoi «Refor,1na (!on�titltţiei, î� 22 de prel.eg�:i ,publice, 18 �ec, 1921-:- 28 Mam 1922 111 amflteatrul Fondaţiunii Carol» (el, Universul dm 22 Dec. 1921). «Obiectivitatea- sociologului-esenţă de 20.000 de trandafiri se poate judeca depe aceia că tocmai teoreticianul de .. drept public autorizat dela noi, C. Stere, nu figurează printre con':' I ' ferenţiari. [413] ." re r COMUNI.-=C.;;...:A::..;R:.....I .-:- 4.:..,:1..::.3: Impotentul Cu toaiă groaznica reclamă de «solidă şi adîncă cultură de filosof şi de sociolog», jmpotenţa intelectuală a tenorneniilui este fantastică. La 1909 il anunţat ca în curs ai] publicare o monografie a­ supra vietii şi operei lui Tarde şi o lucrare asupra dreptului pu­ blic etc. etc. etc. rominesc in legătură cu etc. etc. etc. rominească «pentru care autorul s-a obligat prin contract, întiîrit de tl'ilmnalul din' Hanoora în L2 Jlll'ie 1DOI, cu editorul Dr, Max [ăneke, mem­ bru al Parlamentului din Prusiea, în a căruia editură apare o bi­ bliotecă a dreptului public al popoarelor culte" ,,-·şi n-a apiintt nimic, La 1915 a anunţat cain curs ele apariţ·ie Introducere in 80- ciologiea generală, - şi It-Ci o.jiMnt ni-mic. La -1915 a anunţat că oa ap((,rea în curînd, iar la 19 l 9 chiar ca wpt prcsii (discurs inaugural) Politică culturală, naţională, Uni­ versitate, Seminar, Facultate de Ştiinţi sociale,-şi n-a apărnt nimic. Tot aşa de activă-i şi colaborarea cerută de reviste şi ziare: Hcnaştcrca Romîn(J" revistă lunară laşi, No. 1, 15 Mlrt 1918, pg. 70: "In ziua de 28 Ianuara. c. s-au intrunit in sala Facultăţii de Medicină lwimii colaboratori ai revistei noastre. Au luat parte la intrunire următoarele persoane: (în ordine alfabetică) ... Gusti D., profesor la Facultatea d : Litere şi Filosofie din laşi».-In cei trei ani cît a trăit revista Gusti n-a scris ni 11IiÎC. - Lllccct(arl.tl, revistă ardelenească, timp de mai bine de un an cit a apărut în noua serie, a tot anunţat ca «colaborator» pe D. Gusti. - lY-ro scrie l1/Î mic. Dacia, ziar Bucureşti, an. 1 No. 1, 23 Nov. 1918, citează printre «colaboratori şi aderenţi» pe (Just; D, profesor universitar laşi. - N-a scris uiniic, In cei trei ani din Arhiva pentru studiul şi reforma socială Gusti n-are decît 3 articole, voI. 1 pg. 5-27, 547-577, Il 295-::53, şi o notă) 1 618-624, adică 115 pagini din totalul de 1900. Obser­ văm in special că, în voi. II No. 4, vol. III No. 1 şi 2-3 «forţa de mina întăi» n-are - nicinn 1'Înd, iar in toate volumele obiectivul îndrumător n-are nicio reccneic, O recenzie-i un 1'CZ�t11Wt critic al unei cărţi. Gusti nu scrie recenzii, fiindcă nu poate să rezume o carte, adică să arăte esen­ tialul În cîteva cuvinte, şi ,nu poate s-o critice, adică să-şi dee pă­ rerea. Savantul cu 'ie ne propose rien, je n'impose rien, ['expose" este «perfect indicat» pentru un etern hermafroditisrn intelectual [414] 414 GIORGE P':,SC() -------- -------�- taaic părerile şi mai ales toate persoanele, - pentru a le utiliza .in ameţitorul lui arivism. . Cele trei articole (altele decit acele anunţate de-atîta vreme ca puse supt Jwc::;a) sînt de-acelaş calibrucaşi Sociologica Războiu- . . - lui: citaţii din cărţile altora, căci filosoful cu pregătire excepţională este incapabil să scrie, fie şi lucruri cunoscute, Într-un chip clar .şi inicrcsani, şi nicio logodnă, niciun contract si niciun prinţ din .Iurne nu va putea face ca Gusti să scrie altfel decît greoiu şi În­ cîlcit, fiindcă nirnenea nu va putea să-i dee claritatea de care a fost lipsit in ziua în care natura l-a slobozit pe uşa vieţii. Casa. culturii poporului Preşedintele atîtor vaste asociaţii, institute, acadernii, facul­ tăţi şi .laboratoare era «perfect indicat» de a deveni preşedintele institutului de editură numit Casa Culturii Poporului de supt pre­ şedenţiea de onoare a Prinţului Carol. Cum această afacere vine în concurenţă cu intreprinderile similare liberale, se pare că partidul liberal face oarecare greutăţi .in umbră. Indignati, intr-un lung articol ţ trănlşti: dela Aurora pro­ testează- in No. dela 19 Fevruar 1922 salutînd astfel' pe preşedin­ tele activ Gusti: «D1. prof. Dirn. Gusti, care a dovedit prin inic­ lcgâtoa1'ea conducere a imtitutului;' Social că stă în afară de lup' .tele politice şi că aduce VCcZC1''i lw'gi I Într-o epocă de acut şi nefast şovinism cultural, a fost ales conducător al noii întreprinderi». In această calitate Gusti a Început să facă turnee prin ţară cu gazetarii după dinsul. Dimineaţa, 16 April 1922: «O anchetă -cultur ală la Cernăuţ şi Iaşi. Ce ne spune DI prof. Gusti. Iaşi, 13. - A trecut JJ"'in Jay'i DI Gusti, distinsul profesor universitar. venind din Cernăut., DI Gusti a fost delegat într-o anchetă culturală din partea' sbcietăţii Cultura Poporului, al cărei preşe­ .dinte de onoare este J J\ncipc.'e Garol, Am putut vedea o �.'ip(7 pe DI . Gl;sti şi să-I rog\ să-mi dee oarecare lămuriri cu pri­ vire la mişcarea culturală din Cernăuţ. D1. Gusti se arată în­ cintat de activitatea culturală din Cernăut în anume directiuni. So­ coteşte foarte cinstită şi rarninească mişcarea studcnţimil; şi e de părere că asperităţile intre studenţii de di(ehtc conţcsinni va dis- părea cu timpul. Cu aceleaşi elogii DI Gusti vorbeşte despre mi­ şcrwea cultu1'Iil(t a p01mla/ici israelite ... DI Gusti a constatat dea­ . sernenea o importantă 1uişdwc cultural�1'JiroJl)'ie a }n'inorifăţiii ucrai- - ' [415] r COMUNiCĂRI 415 , I� �-------- --------------_._--------- J!icnC. Rezultatul acestor constatări DI Gusti 11 va inregistra intr-un .1'OlJort docusncntai», intr-o clipă prinţul Carol Gusti a cucerit pe toţi profesorii şi ;toţi studenţii, toate confesiunile şi. toate minorirăţile .. din Bucovina. Toţi şi toate aşteaptă acuma ra portul documentat, - care va apărea la paştele calului. In acei aş clipit Gusti a aranjat şi Ateneul Iorgalist din Tata­ saşi. Opinie>, 5 Maiu 1922: .! Lumea, 25 Mart 1919: «In urma suspendării Dlui Virgil Arion din profesorat, catedra sa de sociologie şi istoriea dreptului rămînînd fără suplinitor, consiliul Facultăţii juridice a recomandat [416] in unanimitate cu (sic) această suplinire pe OI praf. O. Gusti. Ieri ministerul a confirmat această recomandare». \ Lumea, 26 lan. 1920: «Dupăcum am anunţat, la 1 Fevruar are Joc solernnitatea inaugurării Universităţii din Cluj. Din partea Universită ţii locale a fost delegat ca reprezentant OI prof. D. Gusti, decanul Facultăţii de Litere». Evenimentul, 16 Oct. 1918: «Consiliul Facultăţii de Litere a recomandat in consiliul . general al instrucţiunii pe 01 O. Gusti», Steagul, 9 Mart 1919: «Au fost numiţi membri în .consiltuf general al instrucţiunii din partea învăţămîntului superior, pe ter­ min de 5 ani : ... O. Gusti, dela Facultatea de Litere din laşi». Adevărul, 2::) Dec, 1919: «OI O. Gusti, profesor la Univer­ sitatea din laşi, a fost numit dela 1 curent membru asesor in comisiunea de judecată a membrilor corpului didactic secundar». Opinia, 5 Sept. 1920: «OI Dimitrie Gusti, profesor la Uni­ versitatea din Iaşi, a fost numit delegat al ministerului muncii la. conferenţa internaţională a muncii dela Geneva. Profesorul ieşan a mai primit şi delegaţiea onorifică de a studia la Berlin chesti­ unile sociale din Germanieav-v+Gazerarul a uitat să ne informeze şi despre inevitabilul -raport»), Adevărul. 1 O Dechernvre 1920: «Marţi �7 Dechemvre dele­ gaţie a studenţlrnii compusă din OI profesor D. Gusti, membru al Academiei ramine, şi studenţii Pomanescu, Cialîc, Vălescu şi N�­ ghel, a depus în mînile bJui Argetoianu, ministru de interne, ur­ mătorul memoriu iscălit de 300 de studenţi: Numărul restrîns ai camerelor şi preţul, lor exagerat silesc pe studenţi să părăsească studiile pentru a se' întoarce în provincie sau, pentru a putea ră-' mînea in capitală, să caute ocupatiuni ce-i stinjinesc in continu­ ar ea studiilor lor. PelJtru rernediarea acestor nevoi propunem mo­ dificarea într-un sens mai larg a regulamentului inchirierilor forţate, astfel ca studenţii să poată avea prioritatea în rechiziţionarea ca- . merelor ce cad În [)re�ederea . acestui regulament. In acest scop ne oferim serviciile autorităţilor ce-I vor aplica. Intru cit în capi­ tală există un număr foarte mare de femei de naiionalitcde st)'(1ină, care pe lîngă prejudiţiile ce le aduc moralei pu blice şi siguranţii statului, fac să se mărească în mod indirect scumpetea excesivă. a traiului, fiind şi în acelaş timp o cauză a lipsei de locuinţi, pe care le acaparează şi le transformă în cuiburi de desfriu, cerem I • l - discongestionarea Bucureştiului prin evacuarea in cît mai argc6 măsnriZ a acestor femei de moravuri uşoare. Pentru a nu fi o 416 GIORGE PASCU -- ,- • l �" 'it" , e ' [417] 417 COMUNIcAm nenorocire pentru provincie, credem că ar fi necesară o ca.pulearc în tările respective şi prolubircu. pe viitor a acestui import păgu­ bitor societăţii noastrev.-> Expulzarea şi prohibirea femeilor de naţionalitate străină În cit mai largă măsură i-a sugerat lui Gusti ideia de a reorganiza cocotele, aşa incit esenţa de 20.000 de tran­ dafiri să fie scutit de c.ieltueli arnoroase. Adevărul, 23 Fevruar 1921: «Duminică a avut loc la Uni­ versitate marele rneeting al studenţirnii universitare din Capitală, convocat de societatea studenţilor macedo-rornini, spre a protesta [mpotriva.Jnchiderii şcolilor romineştl din Macedoniea sîrbească de cătrâ guvernul sirb. MeetJngul, la care au luat parte numeroşi stu­ denţi, a Iost prezidat de D-I Gusti, dela Facultatea de Litere». Adevărul, 7 Maill 1922: -Ultimli ani ai lui Eugen Ehrlich, fost profesor la Universitatea din Cernăuţ, au fost amăriţi: intrigi locale care au ştiut să invoace un pretins anti-romînism a lui, f-au împedecat de a-şi relua catedra pe care a ilustrat-o supt. Austriaci. Intervenţiea /wt(kUiz a unor oameni ca profesorii N: Iorga ş'i D. Gusti, a putut obţine cel mult ca Ehrlich să fie reconfirmat (sic 1) în mod oficial la catedra sa». Anal. Acad. f Peorg anizatorul damelor pubice şi academice va reorganiza în cu­ rînd şi inelul lui Saturn. Aurora, 11 Maiu 1922: -D-! profesor D, Gusti a fost numit -preşedinte al cornisiunii de�xaminare a candidaţilor inscrisi la con­ cursul pentru ocuparea Lll1lii post de funcţionar la hiuroul inter­ naţional al muncii din Geneva». l ," 'it\ , Aferatul ", In calitate de profesor- universitar, membru al Academiei şi preşedinte al etc. etc. etc. Gusti a fost unul din cei opt care in Oct. 1919 au «intemeiat» Universitatea din Cluj, unde şi-a rezervat catedra de sociologie Aşa dar cam In acelaş timp Gusti era: profesor universitar la trei Universităţi, iar la una din ele chiar la două facultăţi, decan de Facultate, membru 'În tot felul de cornisiuni ministeriale, direc­ torul a tot felul de reviste, preşedintele asociaţii lor, institutelor, acaderniilor, facultăţilor şi laboratoarelor sociale, trimes in misiuni în ţară şi în străinătate etc. etc. etc., - ocazii minunate pentru a 7 [418] 418 GIORGE PASCU , " nu lucra nimic serios, mai ales la Facultate. Astfel în anul şcolar' 1918iI 919, deschis la 15 Fevruar 1919, Gusti a ţinut la Iaşi 15. lecţii in 15 ceasuri. pe CÎnd de pildă A. Philippide a ţi�ut 41 de lecţii în 82 de ceasuri. Om mare Preşedintele guvernului ,armatei, justiţiei, administraţiei şi cul­ turii rornlneşti dela Nistru păn la Tisa şi dela Dunărea la Mara­ mureş, este totuş un incapabil. Simpla însuşire de arivist, oricît ar fi ea de extraorflinară, nu ajunge totuş de a explica lnălţimea. ameţitoare la care s-a suit clientul nostru. Vorba lui G IbrăiIeanu,­ «trebue să fie ceva". Este oare poporul rom in un popor de me­ diocrităţi ? Şi acuma ţine-mă, Născătoare, de trăsnetele naţiunii romine ! Farsori In 'Cugetul Pomînesc' din Fevruar 1922 (No. 1), Sextil Pu­ :şcariu are un articol intitulat Probleme n?i (sic l) în cercetnriic lill(Jltislicc. Autoru-l trage cu fonetica, cu psihologiea şi mai, ales j' cu sociologiea,-patru pagini pentru a spăria pe plutocraţii partl-: .' -dului bancar care scot revista, şi care, probabil, plătesc -blne-, ,', I Excelenta Sa Sextil Puşcariu şi cu Alteţa Sa prinţul Gusti ' ' 'trăesc desigur într-o dulce pupătură academică, dar nu-i mai pu- ţin adevărat că -sociologiea .. -i moşiea prinţului şi că deci con- " .curenţa excelenţei ii "prea puţin Ioaială-. Sîntem curioşi să ve- .dern cum are să rezolve chestiea arhirnandritul N. Iorga. Viaţa Rominească .. In ziarul 'Opinia' dl.n 15 April 1921, un -recenzent- anonim lŞl arată muşchii gladiatori ci pentru comunicările scrise de mine în numărul precedent al Arhivei, \ Anonimul mă ia mai �ntăiu în răspăr de cum de am îndră- znit să scriu «despre toate chestiile din lume» fără să fj cerut voe dela dinsul, care, ca gazetar, are toată competenţa anonimă de , a scrie despre toate chestiile din lume şi de a- împroşca pe toţi oamenii care ali nume. Anonimul ia apoi apărarea oIigarhilor pe care eu fi combat pentru a ajunge la ce-l duare,- Viata Bominească, l' - I __ EE [419] Să stăm puţin de vorbă. Pănă la războiul din 1916 revista Viaţa Rorninească era .ex­ presiea unu! grup de oameni pe care-i Încălzea un ideal de ade­ 'văr şi dreptate. In forma actuală de după războiu celebra re-:­ .. -vistă-i o dughiană condusă de un grup de negustori care fac «afacere». Af'acerea-i rentabilă pentru citiva. Astfel, pe exerciţiul 1'921 ·0. Ibrăileanu a primit lei: 48.000 ca director 7.000 ca membru În consiliu de direcţie 2.500 ca membru În consili u de administraţie 58.000 de lei leafă plus dividendul dela i3040 (?!) de acţiuni, .în valoare netă de 75.000 de lei, adică frumoasa sumă totală de .133.000 de lei. In exerciţiul 1920 i-a mers Încă şi mai bine: 48.000 ca director 11.250 ca membru in comitetul de direcţie 6.000 ca membru în consiliul de administraţie 65.250 de lei leafă, plus 150.000 de lei dividend dela a­ -ctiuni, adică frumoasa sumă totală de 21:;.2:;0 de lei! (Rog pe c�­ ,:ti'torii «specialişti" În finanţe �ă facă şi ei socoteli după cele două Dări de Sarnă publicate). Imprejurul lui' G. Ibrăileanu - azi milionar, ieri Dumnezeu ştie ... -roesc o sumă de mititei, printre care şi -recenzentul- dela "Opinia', care, pe lîngă oblăduirea părintească a «maestrului", se mai aleg si cu ceva grăsime. In numărul precedent al Arhivei eu am arătat că marfa Vie­ .ţii Pomtneşf nu corespunde nici renurnelui şi nici reclamei, pe care -recenzentul- cointeresat o face in fiecare lună la 'Opinia'. «DI Pascu dă nu numai la adversari, dar şi la prietini. Pri­ etinul este DI Ibrăăeanu, care, într- un număr al Vieţii Romîneşti, Il zimbit cn lnnsăiaie în [at« ira seilJilitrJ,ţii filologilor». -- Eu am fost Ia Viaţa Pomtnească încă de CÎnd revista apărea la Galati sub numele de Clti'untul Nou, 1905 (pe CÎnd actualul -recenzent- sug-ea ţîţă), aşa că cunosc bine "zîmbetul cu bunătate" al lui G. Ibrăileanu. Observ deocamdată numai că «recenzentul- nu ştie (cum ştiu eu, .sigttr) că filologul vizat de G. Ibrăileanu nu-s eu ca, dragă Doamne, .să poală fi vorba de "zimbet cu bunătate", Şi atunci ? ... Articolul lui Anton Gherrnan, tratat de mine ca o sclifoseală 1 '1 COMUNICĂRI 419 [420] 420 OIOROE PASCU ------- -------------- femeiască, este prezentat de -recenzent» .ca «admirabil, plin de­ miez şi scris cu artă», caşi Neobosiiui« Koetokel« (v, mai jos). "f\ecenzentul" Vieţii Romîneşti isi apără cu energie marfa din, dugttiana deochiată. II Înţeleg, -- chiar cînd insultă şi chiar cînd, pierzînd simţul proporţiilor, vra să se măsoare cu mine. Pot să-i. spun însă sugaciului că dela 1905 --- 191 G, adică timp de 1 1 ani, cît am făcut parte din grupul Vieţii Romîneşti, eu am auzit multe ' , şi am văzut multe, de care el habar n-are, O ultimă observaţie. Anonirnul găseşte că numele mieu-i ":Ii­ Jariant> (spre deosebire de numele lui Urwa/Jet Ll.răilea« 11 , care-] armoniea şi gravitatea pur ă), Oricum ar fi, numele mieu, pe care nu-l ascund, iun nume cunoscui, fiindcă-! numele tatălui nticu, Stie , , voinicosul anonim cum îl chema pe tatso ? Neobositulu Kostakelu -c Este LIna din. acele bucăţi «admirabile, pline de miez şi scrise cu artă', pe care Viata f dela 12 Mai c. Greşeşte domnul anonim dela , cum calomniază, ci de a salva, şi chiar a salvat din ea, atit cît se puteai» îm]Jrejui'ârile de aiu.nc», Iar eu personal- nu se poate să nu ştie, că n-arn avut cu Ger­ manii şi cu oricare din duşmani nici un fel de legături sau atin­ geri, şi că, evident, de asta Il-am avut de la ei nici decoraţii, nici bani, nici slujbe, nici onoruri culturale, ca oarecari alţii cari au sau au avut. unele aşa foloase din anumite legături politice ale lor. Dacă unele din ideile exprimate de mine în discursurile-mi dela Senat nu vor fi avînd darul de a plăcea prof. Iorga, -acum, cînd e vorba de mine pe care vrea să se răzbune pentru cele ce-! in­ ------- ,flir,htun9", din 'ale lui Miklosich sub titlul « Dic serbiscl,« EJ!ik>; şi « Die DU?'i;tellltJlgi'lll slavisclwn' l'olkseliOU), din studiile lui Jagic, tot' în � nemţeşte scrise, ca să nu mai pomenesc de cele ale praf. Maretie, acestea în limba sirbo-croată.vs! de alte ale altora Încă. lată 'de ce spunearnjcă eu şi întreagă «Arhiva» nu putem avea 'de cît consideraţie pentru amîndouă culturile. Dacă am neglija şi dispreţui ca Iorga pe cea germană, ne-am expune, evident, să afirmăm enonnitliţi ca dinsul; pentru că sunt multe probleme ştiinţifice, ca acestea' despre epica poporană sîrbească} cu care s-a indeletnicit mai ales Ştiinţa germană, iar nu cea franceză, precum sunt şi altele contrariu. Nu poate exista Ştiinţă r aminească altfel; şi noi nu facem aci de cit Stiinta. , > lax dacă e vorba de sentimentele mele fap de Franţa, In afară de Ştiinţă, apoi şi aci am fost şi rămas neschimbat acelaşi Niciodata n'am spus sau scris vre-un cuvint nefavorabil culturei franceze, ca Iorga inainte de 1 9 13. In a. 1914, cînd A. D. Xenopol a fost ales «membru activ-străin- al Iustitutului din Franţa, eLI am pus la cale, in Iaşi, sărbătorirea lui şi a Frctnţc'i, împreună cu un comitet de următorii profesori universitari; Ilie Bărbulescu, l. Borcea, TI'. Bratu, J. Caragiani, A. C. Cuza, Ch. Drouhet, !. Găvănescul, G. Ibrăileanu, N. Leon, P. Mih'iileanu, I. Petrovici etc, 1 n Apelul, - C(l),n-i lipiZ­ 'rit,-prin care noi toţi invitam publicul extrauniversitar la această sărbătorire, Cit scriam >' "De aceea, socotind că în aceste frumoase clipe' reprezintăm sentimentul Întregii romînimi culte de pretutindeni, noi ne-am constituit intr-un cornjtet iniţiator care să pună la cale eşi să' înfăptuiască sărbătorirea cÎt mai 1J1r'in!ţ - atit a lui A. D.· Xenopol, mîndria neamului nostru, dt şi a nobilei FI'{ln�c, cort: iant;,i nu. a uitat �i'l (lcn� cl(iwclii de adînci(, dl'(/!J'i�tc surorei sale 1J70//: mici dela glwile lh(jtdCii : Iiomuua», In urmă, cînd se declară marele război din 1914, şi în tot timpul pînă la intrarea no rstră în el, eLI n-am scris şi l1�am cerut altceva de cit păstrarea ncn{l'aZitl('(ii. Dovadă-s intre alte, artico­ lele ce am tipărit Irar.ţuzeşte �1 ziarul L'RdtLir din Bucureş ti cu -data de 9 1 22 şi 12 125 August 1916. Ceea ce iarăşi arată sen­ timentele mele neschimbat amica�e pentru Franta. Iar acum, în «Arhiva», nu numai că eu şi PI-Of. G. Pascu am publicat articole ştienţifice în franfuzeşte, dar am făcut loc cu plă­ cere şi unui articol tot în această limbă scris de d. Volquin, pro­ fesor francez adus din Franţa la Universitatea din Iaşi. Ast-fel stă cu francofobia' l1fea şi a «Arhivei»; e o curată [429] COMUNICĂRI ---- 429 minciună, scornită de, invidia şi necazul. clienţilor din pagineJe de critici ale acestei reviste;. cari neÎ-mtîn,d rezista dărimărilor noastre, fiindcă n-au Ştiinţa trebuitoare, recurg Ia intrigi şi dosnice unei- t iri soc iaZ;;'. ; Ilie Bărbulescu Sufixe şi etimologii. romineşti - al' sinonim C1.1 - ean In «Arhiva- XXV!lI, pg; 251 am probat, CLI ajutorul a două exemple, că - ar poate avea în romineşte aceiaşi funcţiune ca - can, adică să arate originea locală a cuiva. Explicaţia dată acolo de mine intrebuinţării suiixului - a}' într-un nume ca Băâenar -- 10-, cuiror din Diidl'n/, era următoarea: deoarece în primitivul lh1deni exista deja - ean; derivatul lui nu putea primi Încă odată acelaş sufix. Puşcariu, «Dacoromania» 1, pg. 327, 328 discută cîteva ca­ znri de; felul celor aduse de mine şi ajunge la Încheierea că . - ar n-ar fi altceva decit -(r)an disimilat din pricina lui n din primitiv. Teoretic nu se poate obiecta nimic împotriva acestei explicaţii. Cu toate acestea există anumite fapte, care se opun serios con-O. ' cepţiei lui Puşcariu, Mai intăiu, existenţa în albaneză il suf. - ar cu aceiaşi funcţiune ca a rom. - caii probează că nu este deloc exclus ca - ar să servească şi în rornineşte Ia derivarea 'numelor indicind originea locală a cuiva, eLI111 se pare că ar vrea s:1 susţie P. In al doilea rind, macedorom. Bcliţar, îl al cărui radical lip­ seşte n, este socotit de P. însuş ca un caz «probabil» de disimi­ laţie a lui n faţă de l precedent, tocmai pentrucă l-r < l-n nu se întîlneşte aşa de des. r, Iară de asta, dela un primitiv ca Bc­ clean sau Ocna derivatul cu - ca.n a sunat la inceput probabil. Be­ clcucau; Ocncan, astfel că pe lîngă disirnilaţie trebue să admitem şi dispariţia lui e, ceiace ingreuia ză explicaţia dată de P. Mai' important decît toate aceste este in să faptul că lat. - arius înde­ plineşte aceiaşi funcţiune' ca în exemplele rornineşti de mai sus şi în alte limbi romanice, o dovadă că a fost întrebuinţat cu acest înţeles in că din perioada anterominească. C. Salvioni, Spigolature siciliane serie 5-a e G-a, Nr. 164 J) arată că în dialectul sicilian 1) In Rendiconti del reale Istituto Lornbardo di scieuze e lettere, val. XLIII, 1910, .pg. 609 şi urrn, [430] 430' J. IORDAN ------------------------- ------------------------ suf. - atu se întrebuinţează în unele cazuri spre a indica ongrnea topi că a unor persoane şi citează exemplul flatrinnartt,. l'abitante .di S. Caterina. 'Din spusele lui Salvionl, rezultă că aceiaşi func­ ţiune o are lat. - arcus şi În limba sardă, pentru care trimete la o lucrare a sa, Bricciche sarde, pin nefericire inaccesibilă mie în acest moment. Mai mult decit atita. După o comunicare pri­ mită de Salvioni dela Monsignor AIcpver, sufixul discutat aici de! mine apare foarte des cu aceiaşi întrebuinţare în insula Mallorca, adică in limba catalană, precum .se poate vedea din exemple ca Jfarsa7er, Iuquer, Llobiner, Vilqf�'aqner, 'etc. (citate dintr-o listă de 30' 1), care Înseamnă locuitor din s: Jlfa�'sat, Inca, Llobi, Vila­ fl'ancn, etc. Dacă - ariu« are. Iuncţ'unea rom. - can În 5 teritorii roma­ nice diferite (remîna, albaneza, italiana, sarda, catalana), deşi des­ tui de strins înrudite intre ele, nu mai există niciun motiv seri aş "de a respinge concluzia care se impune din aceste constatări, a­ cei a anume că în rom. - ar din exemple ca Bădcnar, Poenar, etc. avem 'lI face cu - arius, iar nu cu - ean, Inainte de imprumu- .tarea sufixului slavonesc, - ariu« servea foarte probabil in toate cazurile spre a arăta originea locală a oamenilor; după intrarea in limbă a lui - can, - arius, care avea prea multe funcţiuni, a cedat acestuia din urmă locul, menţinîndu-se totuşi acolo unde, .din cauza unui 1t din primitiv, - ean mi-I putea inlocui. Cu toate acestea, chiar şi în unele din aceste cazuri găsim pe - ean, cum ' , probează n, pers. Criîsneru:1t, alături de Crăsnaru, Ocncaaui (la . '. , Tecuciu, depildă), alături de Ocnar citat de Pusca riu; etc. Brînză zbura tă Tiktin (s. brînză) explică {l'l'tn:Ht "bw'atiî astfel: «Art . Schafkăse, der aus gekochter, mit etwas Sauerrnilch versetzter Sussmilch bereitet wird»; Dicţ, Acad. (s. brînzâ) trimete la lapte ilntrat, din care se prepară acest soiu de brînză. Discuţia cuvin­ tului zburat din această izolare 11-0 găsim nici la Tiktin, nici în Dicţ. Acad. Regret că n-arn la îndemînă «Sezătoarea- VII, de unde se pare că Dicţ, Acad. face citaţia şi unde,foarte probabil, există descrierea amănunţită a chipului cum se prepară acest fel de brlnză. Incercarea mea de a căpăta din ţară informaţii asupra a­ cestei chestii a rămas deasemenea fără rezultat. In Sudul Moldovei .arn auzit ca copil vorbindu-Se adesea despre brînză zburată, dar " [431] Dediţei n-ani văzut s: o, mCI n-arn gustat-o, deşi curiozitatea ImI fusese iru­ pinsă pănă la extrem, mai cu samă prin nuanţa de ironie, pe care mi se. părea că ° simt În pronunţarea acestor două cuvinte, pre­ cum şi. prin etimologia populară evocată de omonimia lui zbto'atâ, cu part. tr. al verbului a ebur«, In italieneşte întîlnim aceiaşi ter­ mini ca in romineşte : cacio sburraio şi lcitc slJttrrato (v. Dicţio­ narul Petrocchi, s. sIJu}'J'Cl1'c), unde slJ;!;trralo este part. tr. al lui shurrare 'toglier la parte burrosa, grassa', derivat dela burro = .butirro 'unt' (v, REW 1429). Prinurmare brinzii ,eburatli Înseamnă .brinză pregătită din l(tjJtc zbu'/'at, adică din lapte căruia i s-a luat 'mai intăiu partea grasă, untul Deşi din explicaţia lui Tiktin (v. .mai sus) nu se inţelege că br inza zburatăs-ar prepara chiar În .acest fel, identitatea etirnologică şi semantică a cuvintelor romi­ neşti cu cele i talieneşti este mai presus de orice îndoială. Cihac Il, pg. 89 (s. (l((,clacc'i): dild('iţel, mai ales pl. di1dâţet (tlcaeţe'î), (h'icliţiî Anemone p;IIsatiHa, ?ulsatilla vulgaris; Tiktin : ăede-, rlediţrJ Kuchenschelle (Anernone Pulsatilla), şi sing, -ţel, apoi dediţ!7, pl. daliţe. Desigur că forma eUiiliÎ- este falşă, cum bănu­ .ieşte şi Tiktin, care socoteşte cuvintul ca obscur,fără el pomeni de etimologia lui Cihac. Puşca riu, «Dacoromania» 1, 326 nota, se indoeşte că deâiiei ar avea vreo legătură cu deget, cum presupusese odată Weigand, dar nu aminteşte de Cihac, nici nu propune o altă explica re. Cihac a greşit, după mine, numai În motivarea semantică a etimologiei sale, adică şi-a Închipuit (că floarea a fost numită astfel, din cauză că serveşte la prepararea unor băi pentru copiii mici (de aici, probabil, şi varianta dâdc'iţci, ca s-o apropie de iliî­ ·dc�ca şi familia acestuia): dacă poporul ar porni dela întrebuinţarea plantelor În darea numelor lor, cîte ar trebui atunci să se numească la fel! In Nordul judeţului laşi am văzut Într-o primăvară un cîmp întreg acoperit cu flori de acestea, care de departe. seamănă mi­ nunat de bine cu nişte lalele galbene. de mărime suptmijlocie, Nu­ mele lor sună pe acolo ilJiliţa, pe care-I găsim şi la Tiktin, numai cit cu altă accentuare, După informaţiile date de cineva din loca­ litate, clediţa este cea mai primăvăratică dintre florile de cîmp, o însuşire care o deosebeşte de alte plante şi care, prin urmare, poate servi drept criteriu de numire. In acest caz este evident că avem .aiace cu vbulg. el'Jid" Grossvater, bulg. d-kdd id., d'liilo id., Greis. 431 COMUNlCĂI�1 ------------------------- [432] 432 ---- .. � . 1. IORDAN --�-� _ ... ---_._---�_ ... --.�_._-----��-- I2tC. (v. Berneker, pg. 191 s. deJ'h, unde se. pot vedea şi derivqte, diminutivale În -ets, deci identice ca formă cu cuvîntul rorninescţ.. floarea a fost numită ... bunica sau bunicuţa, fiindcă răsare Înaintea tuturor celorlalte, e mai bătrînă decit ele. }]OJ21t, 1:; .Jla'in 19.2,'1. Cu privire la Negru Vodă Prof. Dr. r. Iordan f , I j' i . Se cunosc deosebitele teorii care s-au emis de istoricii noştri Cll privire la frărnintata chestiune a Originii Principatelor, despre care ceia ce ştim încă pe deplin sigur e cA nu ştim încă. nimic exact. Acele timpuri constitue cel mai interesant, dar şi 111-­ curcat «imbroglio- al istoriei RomÎnilor. Printre alte nume, acela al lui Negru Vodă a fost mai des amintit odată cu Lythuon şi Basarab. Voevodul ardelean - ccn­ Iundat de unii istorici şi cu un alt pomenit În diplomele unguresti Ugrinus-s- a fost aşezat de Engei pela 1215, Fotino la 1241 pe timpul năvăliri: Tatarilor, de Xenopol la 1290, pînă cind existenţa lui e pusă la îndoială de Haşdeu şi distrusă cornplect de DI Onciu. Haşdeu În "Istoria critică a Romlniior», pentru intăia oară, deo­ sebeşte două personalităţi în Negru Vodă legendar sau Radu� Negru al tradiţiei cronicarilor : unul mitic Negru Vodă şi altlrl· Domnul Padu Negru Basarab, personaj istoric bine cunoscut, tatăl, lu: Mircea, ce domni între 1370-80. Acest Radu poartă numere­ familiei obicinuit la Romb de J.Vegrn, primul fiind-numele de domnie. Pentru a arăta cit de obicinuit era acest nume de Negru, Hasdeu extinde tendinţa de nornenclatură in «n'egru»la Romini şi la străini. Asa Turcii ne-au denumit Kara-lflak = Vlachii negri, De asemeni > , în Europa, îl! acele vremuri medievale, se găsesc multe persona- lîtă[i istorice CL! numele. de negru: Prinţul Negru al Englejilor, comitele Negru de Hohenzollern, Osrnan etc. Haşdeu face încă re­ marca că acest nume .est'ţ mult mai răspîndit in stÎnga Oltuluih deh Fag araş la Argeş. ' Acest ultim fapt coroborează CLI una din principalele afirmaţii ale DIui Onciu, care în «Orig inele Principatelor şi-a construit o întreagă teorie proprie considerînd in Negru Vodă «personificarea originilor la Negrii-Rorninî in partea din Rasarit de Olt numită VI ahia Neagră». Este personificarea stăpînirii Asăneştilor asupra ... .1 [433] Munteniei, de oarece e domn străin, venit in Muntenia din altă parte de cît din Oltenia, dar in nici un caz de dincolo de munţi, ci dela sudul Dunării. Xenopol in «Istoria Rornlnilor» din toate ediţiile şi-a men­ ţinut părerea sa că Negru Vodă sau Radu-Negru, adevaratul des­ călicător a venit numai de cît din Ardeal, dar anume din ţara Fagaraşului, depe valea Oltului. Se recunoaşte de către toţi cei amintiti că numele de Negru Vodă este răspîndit pe intreg pămîntul rorninesc, deşi au ţinut să specifice c.iÎ aparţine mai mult regiunei dln stînga sau estul Oltului. Un amănunt 110U pare că sdruncină toate aceste inforrnaţiuni despre locul de predilecţie al numirei de Negru Vodă. Se poate ca ceia ce voi intimpina să se interpreteze Ielurit, rămîne totuşi. un nou indiciu care va' trebui lămurit ci: date mai precise. Pe valea Sorneşului, deci tocmai spre partea nordică, opusă, ca să spunem astfel, a Ardealului, nu departe de locul unde a existat pănă la 1544 vestita cetate Ciceiul, se află două localităţi. ce pomenesc de numele lui Negru. Intre văile afluenţilor Sorneşului-rnare, Ilişna şi Valea mare se află un sat Negr'ileşti, care cuprinde in rădăcină acelaş nume ce ne preocupă. Aceasta Il-ar însemna nimic, intrucit pretutindeni pe solul ocupat de Romini sunt localităţi cu rădăcina Negru (Ne­ grileşti; Negreşti, Negru etc.). Interesant insă e faptul că nu de­ parte de' acest sat se află urmele unei cetăţi, pe care poporul o numeşte Cetatea hti Nr;grn Voda. Extragem din lucrarea d-Iui Marţian «Urmele din răsboaele Romanilor cu Dacii» (Cluj, 1921,. pag. 24) pasajul: «La sud-vest de satul Negri/eşti, pe o culme a «dealurilor care se ridică din Valea Mare, a existat o cetate des­ -tinată să închidă comunicaţia pe valea aceasta. Forma şi exten­ «siunea ei nu se mai poate constata, dar urmele ce se mai văd «prezintă aceiaşi technică caşi il celor premergătoare şi poporul «o numeşte Cetatea lwi Negrtt Vodă». In preajma acestei cetăţi se mai găsesc şi urmele altor în­ tărituri, printre care predomină Ciceiul, şi despre care autorul citat afirmă cu convingere că sunt cetăţi dace, utilizate mai tîrziu de diferiţi stăpinitori, cum s-a petrecut cu Ciceiul, ajunsă propri­ etate a domnilor moldoveni. Se pune întrebarea: de unde îşi trage numele cetatea depe dealul Valea Mare. Dela un stăpînitor, care numai a relăcut şi întărit vechea cetate dacă', cu numele de Negru fiinclt în acelaş timp şi un Voevod ? Dela numele legendarului Negru 8 ... COMUNICĂRI 433: [434] ,434 P. CONST ANTINESCLJ -------------------------------------------- Vodă, interneetorul Munteniei? Sau dela numele personificat de popor al mai multor Voevozi ardeleni sau moldoveni, care se con­ stată istoriceşte c-au avut stăpîniri în preajma locului (Ciceiul) ? Iată deci o sumedenie de supoziţii pe care le iscă apariţia faimosului Negru Vodă într-un 10: unde ne-am fi aşteptat mai puţin. Că cetatea şi-ar deriva numele dela Negru-Vodă, descălicătorul. credem că e lesne de combătut, intru cît şi puţina probabilitate a 'existenţei reale a acestui personaj ne vine in ajutor, cît şi - dacă l-am admite - depărtarea de regiunea unde-I fixează susţinătorii 'existenţei sale, Făgăraşul. exclude orice posibilitate de stăpînire pe valea Someşului din nordul Ardealului. Să admitem un alt voevod cu acel aş nume ca cel legendare­ istoric ce-a r fi trăit cîndva pe valea Someşului ne pare mai a­ proape de adevărul istoric. In această vale, anume pe locul unde Someşul mare face o cotitură spre satul [ibău, există un defileu care începe în dreptul oraşului De( şi se termină Ia [ibău, impor­ tant din punct din vedere strategic. Primul sec or al acestei linii strategice se 'ntinde dela De] la satul Beclean şi este străbătut de văile Sălătrucu, Valea mare şi Iliuşa, pe unde mai lesne se pă­ .trunde sau se iesă din munti. Intre aceste văi se găsesc mai multe 'cetăţi dace, intre care Ciceiul şi Cetatea lui Negru Vodă. Despre .prima cea mai veche menţiune o avem în diplomele din secolul al XIII (Martian, op. cit., pag. 24). Aşa dar din acest secol existau aci aşezări şi organizaţii politice, cu caracter romincsc din diferite motive, Incă dela cele dint_11 pomeniri ale voevodatelor rornineştl ,din veacul al X, cind năvălesc Ungurii in Ardeal, Între alte du­ eate exista şi unul cu populaţie rorninească pe valea Sorneşului. Cronicarul Anonim al lui Bela IV arată ducatul unui !l1(;Jlnmorut 'ce cuprindea regiunea dintre Sorneş, Criş şi Tisa, unde Ungurii ,dau chiar peste oraşul rornînesc Satul Mare (Xenopol, Ist. Romîn. voI. IV p. 121). Considerind şi apropierea altor centre cu popu­ laţie rominească care se'ntindea pănă spre graniţele Moldovei la est prin Rodna şi Bistt�ţa, precum şi vecinătatea Maramureşului cu vechi voevozi rornîni,' n-ar fi de mirare ca din cele mai vechi '. timpuri să fi persistat in \ aceste locuri strategice o organizaţie pu­ ternică cu voevozi mai mult sau mai puţin neatlrnaţi, a căror po­ menire s-a eternizat de cetatea lor de căpitenie "Cetatea lui l\egru Vodă», precum si de satul existent «Negri/eşti». O vagă amintire a acestei stăpîniri rornineşti au dus-o voe­ vozii mararnurăşăni, Dragqş şi Bogdan, in Moldova, de unde mai [435] 435 1 COMUNICĂRI ---------------- ----------------------- t,tjrziuvor . porni dorin ţi de stăpînire, Îndeplinite pe timpul lu Şte- . dan, învingătorul dela Baia a} craiului Matiaş ce se grăbeşte a-i ceda ILJi Ştefan cetatea vecină Ciceiul, Stăpînirea domnilor Mol­ -dovei a curs pănă pe timpul lUI Rareş, cind Ungurii, pentru. a se mîntui de aceşti pretendenţi, au dărărnat Ciceiul în 1544. Aşa dar Negru-Vodă cel nou depe valea Sorneşului ce-şi leaga numele de cetăţi şi posesiuni, a existat de prin veacul X-XIII-XVI, in decursul a şase veacuri, cind populaţii şi organizaţii romîneşti :.se cunosc istoriceşte la aceste porţi ale Ardealului. In acest caz noul Negru-Vodă nu poate fi de cit o personi­ .ficare, cum am văzut foarte obicinuită la poporul rornin ; fapt admis şi dovedit nu numai de Haşdeu şi Onciu, dar şi de alţi numeroşi istorici. (Ia uo« Neoru- Vodă perwnitica pe stâpînitor'ii romîni din .finuturilc sini vechi ale 'L'â.ii Somcşului; Si această afirmare nu face altceva de cit să confirme încă , odată mai mult că şi celalt Negru-Vodă, descălicătorul Munteniei, .11U este de cit tot o personificare legendară a unor personagii exis­ .tente sub alte numiri. Aceste supoziţii se coroborează şi se întăresc lina prin alta exemplificind un fapt istoric, dovedit printr'un singur .exernplu pînă'n prezent, acel prea cunoscut al lui Radu-Negru. Se poate să ne înşelăm din lipsa altor probe, deşi' după. ar­ ,gull1entarea noastră ni se pare a fi dovedit existenţa unui nou .Negru-Vodă iri istoria Rominilor. Prof. P. Constantinescu-Iaşi [436] RECENZ'II' P. Cancel, Despre -Rurntn- şi despre-unele probleme lext-. cale vechi sravo-romine, lucrare tipărită de Casa Şcoalelor, Bu­ cureşti. 192 t, 95 pag., Preţul 7 lei. Autorul discută originea cuvintelor: rlt.mÎ,n, ba7t(l, cătiu», (}(!}'d, graaJ)iÎ, jUf'm, S1J/.tnltnâ, otÎni7, Sîm/JitUi, Traian în limba r omină. Dă mai mare extindere discuţiunii despre ruinin, lşi propune să ajute la rezolvarea problemei social-juridică, prin cea filologică, a acestui cuvînt. Despre problema social-juridică, pe care o ridică în jurul său cuvîntul rumin, nu spune nimic nou, şi necunoscut, ci numai rezurnează părerile lui Oiurescu. şi ultima scriere a profe­ sorului ceh Ecdiec valasb a 'I)(tlasjk(: praoo o eemlcli :olo/Janskyc/t a nhcrskyclt, Praga 1916. Din punct de vedere filologic, Îşi propune să cerceteze numai prima parte a cuvintului TUntÎJI., adică numai pe ruin-, Constată existenţa luiru:n- în cele trei mari dialecte ale 1. ramine: daco, macedo- şi istro- rornin (pg. 8), ceea ce iarăşi e lucru ştiut de toată lumea şi inainte deCancel. E de părere că rum- din rurnin a provenit din rom- (rornanus), datorită substratului iliric, sau traco-ilir, de Ia baza natiunii ramine (face o apropiere intre rurn- din rurnin şi rUl11- din' c�lvil1tele trac, Rilmitalw, Ruiudalchis, dalmat Riun pentru Ro;na, albanez urUIJ/, ortim, creştin grec, vechi ilir Itsimasuui şi RIt1Jwn(na),' etc., toate născute pe un teritoriu cu substrat Iirnbistic traco-ilir). Afirmă că Goţii au luat pe ale lor Ruma şi Itiimouei» dela Rom\l'Ji pentrucă Klag e, Elemente ci. Got., 37, ar fi spunînd că Gotii ll-a� avut în limba lor pe an > iui ; tot aşa şi SIa vii ar fi luat tot �ela Romini pe 1)\,\-,HhCIO" etc. In felul acesta rezolvirea problemei filologice e o iluzie a scrii­ torului. In afirmările sale găsim numai pretentii de idei nouă, dar în fond sunt sau idei exprimate deja de alţii, sau neştiinţă sau contradicţii şi confuziuni. Deja l1hl.:losich) Die slaoisdicn Elemenie ini Ilun«, Viena, 1861, u rsz [437] 437 RECENZII ------------------- --------------------------- Wg. '7, dă pref'acerea lui o înn ca «alteinheimische Element» (Ele­ ment trac sau iliric), cînd zice: -Die Verănderung des Lautes o .in ic in unbetonten Sylben im Bulgarischen, isn Iiu munischen, vergl. rn, rom. portu und purtărnu, purtăci, insoru und insurămu, u. s. w., .irn Albanesischern in welcher Sprache jedoch auch irn unbetonten Sylben o stenen kann». Deci deja dela 1851, când a apărut men­ ţionata carte a lui Miklosich, se zicea că o > 1.� În limba romină s-ar .f datorind substratului traco-ilir al naţiunii si al limbii rorntne. Şi totuşi, Caneel vrea să spună acolo, cum văzurărn, că ideea de ili­ .rismul lui o > u din rumîn ar fi a sa proprie. Bi:J Miklosich se exprimă' acolo şi pentru cU'J. Rumir; însuşi eşi zice: -Der einheimische Name Rlt1nÎn entspricht dern lat. ro­ manus sa genau als es nacf den Gesetzen der rumunischen Lau­ .tlehre nur immer moglich ist». Dar d. Cancel nu ştie astăzi ceia ce presupun că nu prea. putuse observa Miklosich la 1861 deşi apăruse cartea lui Diez, .anurne că o> Il e un fenomen ce exista deja în 1. latină populară .şi care a fost semnalat de loţi romaniştii şi chiar de filologii noştri {vezi de-o pildă exemple ca Achervnte, frundes dela Priscian, blta­ .nurn la Virgilius Maro, Ruol1la la Pornpejus.vapoi şi consubrino, punere, pusuerunt. Victuri, etc., citate de Ou. Dcnsuşienu; Histoire .de ln langnc rou mainc, Paris, ! 901, pg. 77, 58). De oarece se ştie că latiha populară, ci nu cea clasică a dat naştere 1. ramine, şi că o> li e xista deja in 1. latină populară, coloniştii romani ai Daciei, strămutaţi Ia Sud de Dunăre, vor fi avut desigur in limbă pe ram­ '{rumîn), şi deci -rWIl- nu e num:u decît un produs al limbii romi­ neşti, e:-:priIl1i:it prin influenţa substrarului traco-i1iric, cum credea Miklosich şi cum, după indicaţiile a:estuia (pe cari însă le tăinueşte, spre a parea că aduce ceva nou) susţine d. CanceI. Aşa că, de 2sta, atit GJţii clt şi Slavii puteau 51 aibă pe ale lor Ruma, Ru­ 'l11oneis, jlOr'�\hCI\7. din Roma, CLI 'It pentru o, chiar din latina po­ ,pulară, iar nu dela Romini. Dar pe lângă acestea, d. Cancel l1H ştie nici că llU e adevă­ -erat ceea ce spune in broşura sa: că Gotii şi Slavii n-au avut în ,limbile lor însăşi înclinarea de a preface pe o în 11 In adevăr, că ,nu-i adevărat asta -se vede s. ex· din exemple, ceea ce dinsul nu ştie. Aşa got. eoka d-3uche» şi boly «Buchstabe» :::> ahd. buohha şi jbuoh, cuvînt care apoi, cînd cuprindea pe TI pentru Ij, a trecut şi in vechia bulgară cun in I)�\(I'ZI şi GO\(I::Zf{E (vezi W. Von­ .drak, Altkirchcnl:il(niiic!ze GrctJ11:matik, Berlin 1912, p. 116). De [438] _43_8 �M_A __ R_G_A_RE_'_rA_· C�ŞTEFANESCU altfel, Vondrak spune aici acelaşi lucru despre gotica, cind zice r: «las kelt-lat. IT in Danubius wurde im Got, zu o tind iceiicr TI;> Y' spre a arăta că slavicul 11.0,"H'\I{�, pentru Dunăre. lat. Danubius, vine in slava din gota. Putem adăoga însă multe alte exemple' germane la fel în slava, despre cari Cancel nu ştie. Aşa slav., Hoyi',I, un fel de plug cu cirlig, e din -altgerrn. * hoka : mnd, hok, ags. hok, ndl, noek- ; 'H�iTO, vamă, rOI11. mită e "kamun > :,,1/\\7.1. Din acest �I s-a născut apoi i, ca in rll,�I7. din f'KI,\\Z. Aşa că, din chiar lat. pop., ba, in unele cazuri ce nu 111,.1 arăt aci, şi din gerrn., slava a luat u.n) şi l-a păstrat aşa, iar in al­ tele ea a prefăcut pe IT în ZI. De aceea, fără nici o legătură cu limba romină, slava a luat şi păstrat IIO\",\\lll/1., jlO\"/\\hCI\'l.,Care· înseamnă romanus, roman, elin lat. pop. sau gotica ; e1ar altă dată, .. din anumite motive, 11-a mai păstrat, ci a prefăcut acelas cuvînt în PI'lII"\1., 1W, 1/\\1\ C"1.. Numai necunoştinţa acestor lucruri din domeniul Sia visticei a putut face pe d. Cancel să afirme enormitatea că termenul, � 11\)'f,\\hCl;1. I-ar fi luat SIa vii, "ba şi Gotii, dela Pornini. Apoi, lucruri deja cunoscute, fiindcă fuseseră spuse inainte de alţii, şi multe din ele bune, sunt expuse Ioarte Jncurcat şi ClL multe contraziceri de d. Cancel : aşa că nu ştii pe socoteala cărui fapt să le pui rori că autorul nu pătrunde izvoarele, ori că nu-şi are pusă clar în 'minte problema. Astfel, deşi afirm} că ruiu - nu exista in 1.. latină (pg. 8) citează pe Iiu nuinia dela Da Cange, . Glossarium v, 1845, 821, Nll 292 (Ia p. 9) şi BU1JWIJb găsit la grarnaticul Aelius Donatus,\ care a trăit în veacul al Iv-lea p. Chr .. Spune, că cuvintul Rornanus s a păstrăt numai în 1. romină (şi, sub forma rurnin, adică cu L) (pg. 8) dar, mai departe, citează pe llumma din limba Raetilor, limbă numită Iiu montech (pg. Il ) •. şi BUI�,(,!, găsit intr'o poezie din' Istria şi '11 alta din Liguria, deci" în limbile romanice cari au tot u. Pline o Ilure contrazicere în. spusele autorilor pe care-i citelză nelnţelegineiu-i. Al1Lim� la pg. 23 pUl1e pe Kluge op. cit. pg. 37, să sustie ci got. 1) din cuvin-- [439] RECENZII 439' Prof. Margareta C. Ştefănescu I tele latineşti imprumutate lirnbei g.ote n-a dat ii, iar mai departe. la pg. 24, zice că acelaş Kluge, op. cit., pg. 11, afirmă că get. o din cuvintele latineşti se confundă cu u, deci a dat H. \ La fel procedează şi in cercetarea celorlalte cuvinte: baltă. cătun, gard, etc. Face citaţii peste cita ţii ca să pară erudit. Spre a se prezenta celor ce vor să-I crează că are păreri proprii, dar fără a aduce vre-o argumentare suficientă, se indoeşte de vera­ citatea unor susţineri ale scr iitorilor anteriori, pentru ca să declare mai departe, că lasă chestiunea tot deschisă (pg. 56). Lucrarea d-Iui Cancel, dela un capăt la celălalt, constitue un material de citaţii din diferiţi scriitori cari s'au pronunţat asupra chestiunii. Acest material nefiind asimilat, expus într-un mod cu I totul confuz, nu-i dă posibilitate <ţutofului şă ajungă la niscaiva concluzii, pe care in zădar le cauţi şi la care ar trebui să ducă rostul adevarat al acestor citaţii, Fără un plan bine hotărît, lucrarea se intinde pe pagini multe fără de rost. Autorul introduce şi părţi care n-au nimic a face cu subiectul ce-l tratează, ci probabil numai spre a face să se creadă că e tare învăţat. Aşa este paragraful despre Traci, Sciţi, Iliri, Albanezi (pg. 13-23) de care nu e de 10:: ne'IOC pentru tez� sa. Afirmă necesitatea metodei comparatiile in studiul limbilor (pg. 47, 48, 85); lasă să avem impresia că aceasta e o metodă nouă, de la O-sa pornită, pe cînd de fapt toată lumea ştie că ea e preconizată de atitia filologi anteriori şi întrebuinţată in mo­ mentul de faţă de toţi filologii străini, incepind cel puţin dela Miklosich, şi de Romini; incepind cel puţin cu Hasdeu. Asupra acestei noui metode a Filologiei moderne, pe care, după Miklosich, o întări jagic deja de acum 30 de ani, d. prol. Ilie Bărbulescu a atras atenţia în cartea sa «8tnclii privitoare la f,iilt..liCI, �i Istoria Ilominilor», Bucureşti 1902, p. 7-8. Şi totuşi, d. Cancel, astăzi, prezintă această metodă ca o descoperire şi inovaţie a sa. In rezumat, brosura aceasta a d-lui Cancel, nefiind În curent cu datele Ştiinţei. pe de o parte, iar pe de alta prezentindu-se cu confuzii şi afirmări false, ca ceea despre o nouă metodă în Filo­ logie a autorului, e lipsită de ori-ce valoare. Indemnul de a o recenza mi l-a dat numai dorinţa de a prezenta o pildă, pentru ca şi alţii să vaza cum nu trebue să se scrie o carte cu subiect ştienţific. [440] ILIE BĂRBULESCU P. Cancel ; Cum recensează d1. Profesor Ilie Bărbulescu, ;!n revista "Convorbiri literare- din Martie 1922. E vorba de d. Cancel,- «colegul" meu, cum se crede în­ dreptăţit a se intitula - care, În loc S3. se instruiască şi să se indrepte prin cele ce i-arn arătat În "Arhiva" din Iulie 1921, a găsit că e mai C1I folos pcntru d'Însztl să mă insulte şi să mă birfească in numărul aci pomenit din , vre-o apreciere favorabilă a broşurei, Ori-cum, în -t)l11ul 1, fas:.:. 3 şi 4 din a. 1921: p, 282, al revistei -Pevue des etudes slaves-, d i\)azol1 (care nu ştie, în adevăr, des­ pre cele «luate» dela Krek şi Niederle) se exprimă, totuşi, despre lucrarea preopinentului astfel: «c'est la un probleme de g eographie Iinguistique qui est PoS(� {il!ut6t que re solu> , Ce-ar fi zis d. Mazon însă, dacă ar fi ştiut că a'ţeastă «problemă- e luată dela Krek şi Niederie ? ! - . \ DM cu receiz.area broşurei «Termenii de plug et:» a preo- pinentului meu, adică a domnului «::oleg» Cancel, Cum îşi zice, m-arn indeletnicit, apoi, şi 'eu în Arhiva din 11l1ie1922, spre a Împlini programul reaparitiei revistei, care este (cum spuneam acolo la p. 1-2) : Îndreptarea yrcşdtlol' şi arătarea 'imot'olitiJţii ştienţifice, ce s-au incuibat la noi de vre-o 120 de am incoa ::e. In acel număr arăt .. [443] RECENZII 44}: trei lucruri (cam ca şi d. Nicolaiescu, de altfel, numai că cu dovezi! proprii ale mele): intii că preopinentul a «luat» (in sens eute- '! mistic l) «termenii de plug» : r aliţ î, grindei, plaz, cusură, otic etc.. din scrierea lui Niederle pomenită mai intîi de d. Nicolaescu : al doilea, că aceşti termini «luaţi» de acolo i-a transpu i, apoi, la. problema rorninească despre timpul cind au intrat în limba noastra cele mai -vechi cu':inte slave din ea; şi, în sfirşit, al treilea, Că' cu prilejul acestei transpuneri «a luat» din studiile mele (.Pro­ hlernele capitale etc.» şi «Kad su po-iele da ulaze etc.»), iar llLE dela Durnke, cum Credea d, Nicoliescu, datarea : că acei termeni slavi 'atI intrat in rornina in epoca postpalcoslo ccuică, adică intre SeC. X-XII inclusiv,- datare care, de altfel, aproape coincide cu cea de sec. X--Xlll din studiul lui Niederle şi cu inclinarea an­ terioară a acestuia în «Slovanske Staro.ăitn rsti- , II, 557, 452,293 ck a admite acea teorie a mea. Preopinentul, care nu sufl is; ni ii un Cuvint cind d. Nicolaescta j arătase aceleaşi lucruri numai că' cu probele sale, ridică capul' furios, in potrivă-mi, însă, in numărul «Convorbirilor literare» arătat la inceputul a ::estei recenstl a mele. Şi pe mine, spre a face să se creadă că ar fi avind vre-o valoare, dar că numai eu il asupresc, mă irnproaşcă pur şi simplu cu trivialităţi şi cu bir­ feala că eu aş fi lovind prin acele obser vări critice în «onorabi­ litatea» sa. Expresiile ordinare ale domnului acesta nu mă ating; 'desigur, pe rnme , ci arată mai curînd lipsa de cultură a celui ce le scrie. De aceea trec dispreţuitor peste ele. raţă de acel ţipăt al său insă , mă simt dator să arăt cum crede indrăzneţul=-vcoleg> ar zice dumnealui! -'- să-şi susţină «onorabilitatea»: falsificînd ideile, tendinţele şi datele d.n pomenitul studiu al lui Niederle, .. precum şi, '(rog pe cititori să-mi ierte expresia), minţind. Crede, de sigur că astfel va «parveni. mai uşor. Intre alte minciuni este aceea, că .aşi fi spus că dinsul «a luat» brosura sa după studiul lui Niejerle, Iără ca eu să-I fi avut pe acesta; zice la p. 262: «domnia sa [adică eu] nrci n-a avut ar­ ticolul lui Niederle şi totuşi a ridicat grave acuzaţiuni pe temeiul lui». Sper că, din expunerile-rni de mai jos, oricine va constata această ur ită minciună. Iar seria .f alsilicărilor o incepe acest domn cu următoarele afirrnăi i despre scurtul rezumat ce făcusem in «Arhiva» din pa:" menitul articol al lui Niederle : «Afirm de la început că acest I eZllmat de 3 rinduri al unui studiu de 40 pagini estei:1ventat ,de [444] -444 ILIE BĂRBULESCU onoratul meu recensent, Rezumatul de mai sus vorbeşte de două ori de «termini», îi subînţelege încă de două ori, citează chiar aceşti «termeni» (plug, raliţă, corman, plaz etc) şi aceasta (T)" lasa cuioa imprcsiunea că articolul lui Niederle este 1tn stiU/bit lexical· coniparat, �ă el ar ti o lucrare ele lingvid'ici:i aşa cum E' lucrarea mea. Un �Istrcl de siiuiu» al lltiNicderle nu există ...• Dar articolul lui Niederle are cu totul alt conţinut de cit acela pe care-I relata 111 fugă onorabilul meu recensent, In concluziunile lui nu e vorba -de «termini», nu c un studi« Cit ('onclwZ'iuni lexicale, nu se preo­ cupă nic(tieri ele problema romini; a acelor «tel mini" .... Studiul lui Niederle este unul de etnografic istorică, de arheologie slavii._ După ce spune acestea, îndrăzneţul domn zice că, spre a -dovedi exactitatea acestor afirmări ale sale, cl1 în reeamat acel studiu al lui Niederle. «Să urrnări.n acum pagină de pagină cu­ prinsul studiului lui Niederle», zice la p. 263 din «Convorbiri li­ terare». Reprodllc şi eu aci rezumatul ce face, spre ase vedea «011(,­ rabilitatea- cu care lucrează acest domn. Iată-l, literă cu literă: Studiul acesta are trei părţi. Prima parte (p. 1--17) se ocupă de radIo şi are următorul cuprins: Instrumentul rarilo trebue să fie prim-slav, căci rădăcina cuvântului este indo-european t (*anl.), .iar numele acesta e păstrat si in celelalte limbi slave (p. 1-31 . . Autorul admite că radio (raliţa) este primul instrument agri:ol al Slavilor; pentru aceasta aduce menţiuni din isvo ire istorice ince-, pănd dm sec. XI! privitiare Il Slavii din regiunea Elbei şi Mării, Baltice unde era întrebuinţat ca un instrumsnt primitiv, uncus ' (p. �i--5). Apoi studiază tipul de radlo de azi care ar fi conser·-· varea vechiului tip menţionat la Slavii nordici, dă 9 desene de .radlo (p. 5--6); vorbeşte de tipul de radlo cu plaz, oprindu-se la amănunte etnografice \descriptive, admiţând că ar:e,t tip este evo­ luarea celui dintăiu şi că Cro3.ţii şi Sârbii n�II-:lLI lnat d� la Ger­ lTlani (p. t-7); rc:::oll�btue instrumentul ar:esta în fornn lui pri­ .1llitivă şi dă 12 desene de radIo cu plaz (p. 8), stăruind asuprâ amănuntelor etnografice\; vorbeste de radio preistori,:: în Europa, cu desene (p. 9). Adllli\e că radio este un instrume:lt pril11s1av, căci ar ave3. cam aceleaşj numiri la nell11uri!? slave, dă denumiri ,cehe, cu desell (p. 10--1\1). Cele Imi ve:::]i radio la Slavi, cu ·desene (p.11--13); se o:upă de f;;rul introjLIslil radIo, cu desene (13 - 14), studiind forma cea nui vecIle a lui (p. 15 -16). Incheie, spunând C3. cca mai '"cehc (ornv1 de 'Î/istrnJnent (l,gricnl ZCL Slal)'i a rost r:(,(llo� (subliniat in text) p. 16---17). Din examinarea cllp�il1sului şi a concluziei primei părţi, se ':vede că n['::i argumente lo�ale, nIci argLl:ll;nte generale, nici ma- [445] ,44S. RECENZII ----------�---------- ,terialul, nici metoda de lucru, nici tendinţele studiului rezumat, nu. au nimic comun cu cele ale mele; în acelaşi timp studiul meu. are ca axă asa chestiunea românească, iar celalt studiu nu ia pro­ blema românească in considerare niciodată, sub nici o formă. De asemeni contribuţiunea ungară şi albanez'! nu este adusă nicăeri. Faptul că Niederle reia situaţi unea din lingvistică asupra rădăcinei indo-europene *,ll:L, pentru a admite că radIo este prim­ slav (p, 1-3), aceasta nu e de loc nou şi nu are nimic de a face' cu lucrarea mea unde n'am avut de ce să mă ocup de rtullo (căci nu existi în română), şi unde nu aveam de ce să mă ocup de­ chestiunea lingvistică indo-europeană; am exclus sistematic din lucrare chestiunea lexicală iudo-europeană, ca una inutilă in stu­ diul comparativ rornâno-stav şi am anunţat de la început acest lucru (p. 5), deşi nu Împărtăşesc In totdeauna părerile curente in această chestiune. • Toată partea l-a a studiului lui Nicderle este inchinată lui radIo. Acest instrument agricol este acela căruia noi îi zicem ra­ Iiţă şi, dacă ar fi fost de stabilit vreo relaţiune intre studiul meu, şi acela al profesorului Niederle, ar fi trebuit ca, măcar sub cu-, vântul raliţc(, (p. 28-9), în lucrarea mea să se găsească ceva asemănător, ceva «tocmai, dar absolut tocmai», cum afirmă ono­ ratul men recensent. La mine este: 1) înţelesul din română al cuvântului, cu literatura; 2) înţelesul din bulgară; 3) greutăţi se­ mantice pentru o origine bulgară cuvântului român, apropieri se­ rnatice între cuvântul sârb şi cel român; 4) cuvântul in polonă , 5) lipsa cuvântului nostru ÎI1 malo-rusă, albaneză şi ungară; 6) dificultatea lui ra - iniţial pentru hotărîrea dacă cuvântul român este de origine suci-slavă. Nicăiri nu mă preocup de instrumentul agricol, de forma, transtormările, vechimea, de etnografia lui. Aşa dar «nimic, dar absolut nimic» din studiul lui Niederle. . In partea II-a a lucrarei sale (p, 17-19), autorul se ocupă de instrumentul agricol, intrebuinţat În Rusia şi Polonia, numit socha, dând arnănun te asupra i nlesnirii agricole pe care acest in­ strument o prezintă; dă compunerea lui, cu desene, conchizând că socha este «LIn produs local rus al lui radIo de mai târziu» CI 8-19). Aceeaşi preocupare de a găsi oridinea şi des voita rea uneltei agricole: cu acelaş unghiu de privire istorice-etnografic. Nici nu­ mele, nici unealta, nu se intilneşte la Pomini, prin urmare este' exclusă vreo apropiere a lucrării mele de studiul lui Niederle. in partea lll-a (p. 153·-174), autorul se ocupă de plug Re­ aminteşte cele mai vechi menţiuni de plug întîlnite la Slavii vestici şi adaogă pe cele ruse. lşi pune apoi următoarele întrebări: -In ce raport e acest vechiu plug faţă de radIo? In ce raport a fost ace! plug din veac. Xll-XlII fată de cel de astăzi ? In ce relatiune a. fost acel plug faţă de latinul aratru şi mai ales faţă de cel ger­ man a cărui denumire 'Jlfl1,b[J este evident aceeaşi cu a vechiu sla­ vicului J)lugn '?» (p, 153). Autorul studiază amănunţit deosebirile plugului de azi faţă de [446] 446 'ILIE BĂRBULESCU �----------�------ radio şi socha (p. 153-4, conchide că plugul e o torrnă perfec-, .tionată fată de celelalte şi stabileşte o opozitie intre unealta radio şi intre unealta plug fiilJd sustinut spre aceasta şi de menţiunt po-' i Iono-Iatine din veac. XIll (p. 154--5). Crede că plugul a fost adus Slavilor vestici de către coloniştii germani la care "se şi constata in acelaş timp i'n care se constată uncus la Slavii conlocuiron (1568). Romanii I-au avut în veac I-IV in Balcani, la Dunăre Şi ' Rin, după cum arată materialul arheologic (cu desene numeroase" p. 158-163). Plugul intilnit la Germanii medievali e un imprumut .de la Romani (cu desene, p 163-6). Urmează pol mica cu Peis­ ker care admite că plugul a fost împrumutat la N. Mării Negre -dela asiatici (p. 167-9). Peconstrueşte unealta plug primitivă, .sla vă (169--170). Se ocupă de ferul plugului a cărui perfecţie­ narea adus perfecţionarea plugului (cu desene, p. 170.-2) Aci studiul e terminat, După ce trage o linie la mijlocul paginei, au­ torul examinează chestiunea originei cuvîntului sia v )ling inclinînd . spre părerea că acesta ar fi mai de grabă de origine germană şi termină scriind că fiiologiceşte nu se poate rezolva problema , (originei cuvintului plu,g şi hridel), si de aceea m'am mărginit \ numai la analiza �i judecarea amănuntelor etnografice» (p. 174). 'Originea cuvintului hridel, e o chestiune şi mai anevoioasă» (ibidem) . . Aşa dar şi partea III-a are aceleaşi preocupări istorico-etno­ . grafice ca şi partea I-a; ele studiază evoluţia celor două instru­ .rnente agricole; învăţăturile pe care le scoatea după. rezumatul părţei I-a, nu le mai repet aci (vezi mai sus pag. 264) In articolul profesorului Niederlc nici mt snnt 1nenţ'ionaţi nicăer» necum studiati icrminii 2w1ni1t01"'i studiati în lucrarea mea: �obîIă, cocîrţeaIă: corrnană, cucură, curmea: gir/Gafă, etic, poting ii. Aşa rezurnează domnul acesta. In afirrnările-i de mat sus, şi în acest rezumat ce tace din Niederle se vede că preopinentul [meu susţine că lucrarea învăţa­ tului ceh Il-ar fi şi ; că df asta are, În studiul său, mult mai mulţi "termeni \ de plug» slavi de cît pe cei 5 ce ni-i arată Cancel; şi că îl preocupă şi problema ro mînă. In adevăr, nu numai că se va vedea, din rezumatul ce voi .Iace eu aci mai jos, că Niederle studiază pe lîngă partea istorice­ .arheologică, încă foarte .mult şi pe cea lexicală a «termenilor de I [447] RECENZlI 447 \. ... ; plug» slavi, dar exprimă chiar această preocupare a sa, s. ex, la p. 3 a studiului său, unde. după ce Înşiră diferiţi -terrneni-, zice: "Ale nejen s hlediska ZisG jazyl.;ov!5ho objevuje se nărn radIo jako prastary năstro] slovansky, - i hisioriclo: a arheologicke doklady predvadeji nant je od doby X stoleti etc.> adică «Dar nu numai din punct de vedere curat (ilo logic (lingvistic) ni se prezintă plugul drept o străveche unealtă slavă, -- şi datele istorice şi cele arheo­ logice ni le aran din' sec. X etc.". Iar la p 10 spune: -Prihled­ .nerne - li pak jeste k no menklatu, e hăku a radel slovanskych, obievi se nărn OPEit, ie tyteă zakladni fasti rnajl po celern terner Slovanstvu stejne 1ULZ1'y», adică: «Dacă ne uităm incă la nomen­ clatura pentru «hak> şi -radlo- slave, ni se arată iarăşi, că ace­ leaşi părţi fundamentale au aproape în toată lumea slavă aceiaşi termeni •. Evident, deci, că e neadevăr ceea ce afirmă Cancel şi în spusele-i şi în Ialşul său rezumat, că Niederle nu face şi "studiu lexical>, că nu se ocupă şi de «termeni», adică nu şi cu filologia acestora'. Ca dovadă că e neadevăr, mai citez rezultatul unei părţi din aceste cercetări ale lui Niederle, la p. 15, unde spune: -Na zaklar'e vseho tohoto historickeho, jazy'kovrJw i archeologickeho ma­ teriălu muăerne r:ti, ze slovanskc radlo kolern X [stoleti bylo uz etc», adică: "Pe temeiul acestui intreg material istoric, [i.oloqic şi arheologic putem zice că -radk» sla v era deja în jurul sec. X -etc.» Dar despre astea preopinentu! nu suflă nici un cuvânt in falşul său rezumat, ci numai le ascunde pur şi simplu .. Apoi, eliminind, în falşul său rezumat, ceeace vrea să ascundă, arată doar că Niederle ar fi vorbind numai de termenii de plug: radIo, plaz, scena, plug, 11 ride 1. Dar spre a evidenţia lipsa de «onorabilitate» cu care acest . domn rezurnează pe Niederle, să prezint eu aci un rezumat mai ales al părţii lingvistice şi referitoare la Romini după studiul acestui în­ văţat ceh; din rezumatul meu se va vedea că Cancel în al SăLI a lăsat a(wri:i intenţionat notele cu jartea lingv'istică a diferiţilor termeni de plug din Niederle şi a preeiniat nun/a';' pe cea 'istm;ica­ arheoloqicâ, precum se va vedea şi că a eliminat de asemeni părţile cu preocuparea lui Niederle despre problema romină, adică părţile cu privire la. vechimea intrării acestor «termeni» in limba noastră. lată, in adevăr, pe scurt, cum işi dezvoltă NiederIe subiectul .său despre "Radio şi plug, contribuţie pentru cunoaşterea vechii .. agriculturi slave». [448] '. "j)"i , 'Ii s ilIl 4_4�8 -=IL�IE�B�Ă�RBULEscr�J _ -Intiele începuturi ale agriculturii le intilnim la Slavi deja in vremea preistorică, adică in viata lor străslavă (praslovansky vykon). Dovadă e cuvîntul lor orati, a ara, indoueropean, do. vadă-s, de asemeni, Între alte, şi cuvintele tuturor Slavilor : oralo 1 • ralo, cari Înseamnă un fel de plug primitiv. La începutul epocet istorice, după ştirile şi săpăturile ce avem şi cari concorda cu re- ' zultatele Lingvisticei (Filologiei) Comparate (s vysledky sTO'unâ­ caciho jO!iykosJ.yLu), deja găsim lat Slavi cîteva feluri de unelte agricole ; ele poartă numele radio, paleosl, ralo, oralo, plug, socha şi kuka. Nu putem şti sigur, dar se pare că termenul cel mai pri­ mitiv sIa v pentru plaz e cel din paleosl. pt.rn., în ceha pe», care e şi pînă azi în Muntcneg: u; tot aşa de vechi va fi cel sîr­ besc kuka şi chiar socha. instrumentele corespunzatoare acestor 3 termeni erau cele mai primitiv llIconstruite. De la o vreme aceşti termeni ajung a numi şi unele părţi din plug; aceasta, anume, de cind 'plug ul capătă la SIa vi forme cu construcţie perfecţionată şi superioară celor 3 anterioare. Aşa, kuk.i care se mai află şi cu forma kttkara, la Sîrbi, ajunge a însemna la aceştia ca şi la Bul­ gari, Lujici etc. şi cirlig mare dela plug. «Cea mai veche, formă de nu aşa primitiv, ci de oarecum perfecţionat plug faţă de pxn«, socha etc., e cea numită la Slavi 0--:' ralo şi ralo. Numele acestei forme iI găsim ca fiind al tuturor Slavilor, deja in cele mai vechi iz ?)I) ({. 1'1: filologice (s hlediska ciste jazykoveho) slave dintre sec. X-XI; aşa in Evanghelia ruseasca a lui Ostrornir ; iar datele istorice şi, arheologice ce avem ni-l a­ rată şi ele În sec. X. Izvoarele latine din sec. XII ni-l prezintă, de asemeni, alături de traducerea lui În latineşte sub numele uncus. AClliTI Slavii mai numesc acest plug primitiv al lor, pe lat. uncus, şi cu numeld hak, care-i luat dela Germani. Dar in sec. XI şi XlI, Slavii au deja, alături de oralohak, şi termenul plug, pe care izvoarele latine de atunci îl traduc prin lat. aratrum, faţă de orale, r alo, hak, pe care le traduc prin \uncLls. Ceea ce inseamna că "plug» era un instrument 111 'li perfecţionat de cit cele dintîi. ' «De atunci pînă astăzi,\'Slavii au diferiti termeni vechi, fie pentru "plug» în genere, fie �entrll părţi ale plugului. Aşa e, pe lîngă cele arătate, încă: capul'ka, 1) cerktJ.�a, so.şka, rezalnica, rnlica, ralnik, radlica, radlo, plas, ,1J]'i}�tlct (p. 5), năkolesnik, plu ăice etc. Valahii din Moravia cehă au până azi hăk (valassky hak), cuvint 1) c se pronunţă ca rorn,; ţ. [449] RECENZJ! 449 ._-- -------�-_._--- -care Înseamnă şi cîrlig (v podobe zahnutc o haku), Forma de «plug» CLI partea-i pla: se află şi în Romînia (jiny typ opatreny jila.f.c1JI ... nalezerue v ti le .. Bltm'tJtska) şi in Albania (p. 9). Trun =chiul plugului, care la inceput era de lemn, se numea Încă demult . 'la,Slavi griurlc;. Pentru aceasl�l parte a plugului Slavii au termenii: paleosl. grcndcl', bulgar gredel' şi grec/it, srelka, oViste, voiste ; sîrb. gredel', vojca, ov"j�, voje etc; ceh hridet, vridel, zridel, ha­ kOVJ11Ce; fUS. dy,;'lo, steblo, ;tertka, ragaG"', bilo, obez, grjadil' şi grydka etc. (p. lO). "Pentru altă parte a plugului Slavii au diferite numiri: ceh ralnik sau n3ralnik, naradJnik; rus. ral'nik, uarog, kopist', zub. , sîrbocroat raonik ; slovan ralnik; bulg. ralnik, jJa{ecnik, pal.Şjnik . . Mai e, pentru aceleaşi, termenii: paleosl. Icme,c:, bulg. lemez , fUS. lemd şi Ierneh, ornes : strbocro:lt !em(,,�, jelllC\:; siovean lemei; 'ceh leme.\', lemei, Iemeh : polon Iemiesz etc. Il are şi maghiara: Iernez. Cuvîntul înseamnă «z�leZl1y ryl» = lat. culter aratr i, PfJug­ eisen; dar are, pe alocuri (aşa la Slovenii din Carintinia), şi in­ teles de şi ar­ heologic - continuă Niederle -- putem spune, că În jurul veacuIlI: X slavicul racila (plug) avea deja' acele 2 tipuri de azi, (Na za­ kIadc vseilO tohoto historickellO) ja.cyl.:oVOlO i arheologickeho ma­ t�riJl dale k vychodl1im do \(ieva, i l1a LitvLt a k Rnm/(,Ii/III!) I p. 169," \ Aşa sp(lIle Niederle În studiul său. Din acest rezumat al meu se vede' limpede c�,ea ce mi-am propus dela i11ceput J dovedi: 1) că Caneel minte, cind spune că eu nll cunosc studiul lui Niederle ; 2) că dă un rezuma1t falş din acest studiu al învătatului ceh, pentru ca să-şi poată spfijini 3) minciuna: că Niederle nu tratează şi pro­ blema lingvistică, lyxicală, ci numai pe cea istorico .. arheologică a \ «terrn,_. � __ ._._. • . _ ... _. _··_:-C_·�:I.ij 1897, n. ex. it la p. 396, il serait arrive it la merne conclusion que nous sur I'occidentalisrne de Tourgueuev. A vec ces petites reserves, le livre de M. Noodt 110US p rrait tres inreressant et en merne ternps utile, car il reunit, el le plus sonvent de Tourguenev merne, de nombreuse s donnees rela­ tives aux croyances «occidentalistes> de celui-ci. me Bărbulescu �NDREPTARE Prin scăpare din vedere tipogralică, îll No. 2 (elin Apri! 1-922), \ . p. 173, nota 1, s-a stresura t o greşa lă : s-a pus • Fonetica AII. Ci1'.I> in loc ele -Fonetika drilskc azbuke>. \ [457] R I A - ORGANUL SOClET Ă TI! ISTORICO-FILOLOGICE , -- DIN IAŞI -- Anul 29 Octomvre 1922 No.4 llaşferea inaiviaualifăfii limbii şi elelnenful slav '" , romlne Teoriile despre limba slavă care a intrat In constl .. tuirea individualităţii limbii romine Din arătările de pină aci') s-a văzut, că Ştiinţa de azi susţine ,- şi cea streină şi cea rornină - că individualitatea limbii romine, care-i unul dintre caracterele individualităţii etnice rornineşti, s-a format din amestecul substratului slav dintre sec. IV-VII cu sub­ stratele mai vechi latin şi traco-dac ori iIil"Îc;�- sau in Tracia; sau în Dacia, ori în Mesia ori în Meso-Iliria şi Dacia Traiană deodată. Această Ştiinţă zice, că nici nu se putea sa nu intre Iirttba slavă in constituirea individualităţii etnice a limbii ramine; pe cită vreme în acele regiuni întregi, Slavii, cel puţin din sec. IV sau V plîM Într-al VII inclusiv, conlocuiră cu elementul autohton şi cu cel CO" lonizat roman din cari s-a născut limba romină şi naţia romiuească. Dar atuuci a trebuit să se pună, şi s-a şi pus, o altă intre­ bare: limba cărui popor slav, a intrat, prin amestec de conlocuire"), În constituirea organismului individualităţii celei romine. Iar răs­ punsul la această Întrebare e lntreit, Atît emigraţioniştii cît şi continuitatiştii susţin, mai cu seamă; că limba bulgărească e aceea Cll care s-au amestecati prin con .. locuire, substratul autohton traco-iliric şi cel roman spre a forma. individualitatea rominească, Între sec. IV sau V şi al VII. La acest 1) Vezi Arhiva din Iulie 1922, p. 321-339. 2) Căci teoria (Aşa cred eu, că toată marea deosebite dintre Moldova şi Valahia stă pe o temelie de limbi deosebite, temelie care în Moi .. 1) In Bomtiniscl,c f:/tttd'icn p, 321. 2) In AtslPh., XX, 23 ; XIX, 235 - 'Î. 3) In Tstor�jct (;kraVll'i. 4) Cf. AfslPh. XIX, 230. 5) In AţslPlt., XVII, 603; XXVII, 419, 6) S. ex. în Antove, Pr aha 1909, p. 3. 7) In Johre"bcrichl, XV, 143 - 4. Jl.· �t�.�:.,===nmn.�, � 7 ... [460] 460 ILIE BĂI�BULESCU --.:._----- -----_.--------_.------------- dova nordică era 1'1dcană, iar in Valahia bnlgi'ircClsci'[»). Deci, după Weigand, numai 111 partea de Nord a Moldovei, anume în o mică parte, şi, conform cu teoria emigraţionistă, cam in sec. X -- Xll a intrat elementul rusesc în constituirea individualităţii romine 1) ; in cea mai mare parte a acestei individualităţi, insă, şi, conform cu teoria emigraţiouistă, Intre sec. V -- VII, a intrat elementul bulgar (sloven). Trebue să pun aci şi părerea prof. bulgar emigraţlonist Mi­ letic �), care crede că puţinul element rutean (contrar de cît Pi,', deci) ce a intrat În constituirea individualităţii romine Împreună cu foarte multul element bulgăresc, a intrat cam la o tlaiii cn acesta. MiletiC are idea, - cam ca MikIosich in Iaz a-i r oslenană -- că in­ dividualitatea rominească s'a. format pe coasta Adriatică a Dal­ maţiei, că in sec. VI Slovenii bulgari trăiau Îi1 întreagă Dacia Traiauă, şi că, repede după aşezarea acestora aici, ali venit şi Pominii din Dalmatia în Dacia, unde s-au amestecat cu Slovenii bulgari, luind dela ei cele mai vechi cuvinte slave ale limbii 1'0- mine. Dar socoteşte că intre acei Sloveni, cari erau în marea lor majoritate Bulgari, trăiau, În parte din Transilvania şi Moldova, slavi Ruteni dela cari se văd urme şi astăzi in numirile geogra­ fice. In această din urmă privinţă susţine ca Pic:, deci. Ma! este, în sfîrşit, o a treia părere despre elementul slav care il intr at in constituirea individualităţii organice ramine, e cea a contiuuitatistului ramin N. larga. Acesta interneindu-se pc nişte date şI combinaţii fantastice ale sale, susţine că numai elementul sirbesc (nici chiar c'2'l1igăresc) a intrat in constituirea individua­ Iităti: rornine intre sec, lV-ViI. , In interesul tratărfi subiectului nostru este să f�c aci o scurtă analiză criuc.i .: necarci din aceste 3 teorii. Pentru aceasta insă, cală să vedem luai intii cum se va fl ajuns la această intreita concepţie; căci la unii, ca s. cx. la Iorga, a contribuit la clădirea teoriei lui sîrbeşti -\nu numai lipsai de cunoştin]i intrale Slavis­ beci, ci, ca temelie acesteia, desigm şi înţelegerea greşit a unei idei documentate de jhgic şi lărgită de alţii el! privire la trialismul numelui de -Sloveni- din vechile izvoare istorice. 1) Tot aşa gindeste Hermann Bruske, în studiu! său : -Die russischen und polnischen Elemente des PUI11lJl1ischen», publicat in al lui Wâganr1 .I(I,IIJ'I'�!)c)'icld, XXVI-XXIX, p. 1-95. 2) In l')hOl'lIik JlfllIisl. Sofia 1893), IX p. 213 şi Xlll p. 183 G [461] Trialism etnic în numele .. SlOVe ni" la scrtitorl! vechi n 461 LL\I\8El IW,'v\Î\lE __ .. 00_'_.--_._- Vechile izvoare, --ca lordanes, Constantin Porfirogenctul, de pilda--ilUl1l\�S: «S!nvcl1λ (�>.L;{ih"lo' Sclaveni) pe Sclavii cari 10- cuiră dela Aquiica j\i1ctrii Adriatica piuă la Marea Neagră, in Dacia, Panonia, Iliric, Peninsula Balcanică, '11 cele dintăi vremuri ale a­ pariţiei istorice el lor. Despre naţionalitatea acestor «Slovenl» Miklcsich, care ii im­ parte iu patru ramuri dialccta!e,") susţinea că era una şi aceiaşi aşa cum, iucă Înainte de dânsul, susţinuse dascălul său Kopitar s) ; această nnasi aceeaşi naţie era de ramură bulgărească slavă, după idea lor şi expresia de a stăzi, şi se aşez.ă acolo intre sec. V--VI. Numai după ce aceşti -Stoveni» (=Bulgari) se aşezaseră III lliric din care tăcea parte Panonia, in Dacia Traiană şi Penin­ suia Balcanică, numai .după aceasta, zice el, şi anume din veacul al VII p CJl., ali imigrat în acesteţinuturi ocupate mai 'nainte de ei naţia -slrbo-croată- (sirbă şi creată) şi, străpungindu-i pe acei vechi «Sloveni-, ea s a aşezat în acea mass] omogenă bulgărească, ast-fel despărţind pe Slovenii din Pauonia veche de SI,lV ii din Peu. Ba lcanică şi Dacia. De el tunci, continuă lvliklosictJ, Croaţii şi Sirbii care erau 2 ramuri deosebite, nunundu-se şi fiind numiti . numai ast-fel, S-dU intins treptat in ţinuturile pe cari le OC!lPc1 astăzi, sirbo-croatizind, evident, pe vechii Sloveni-Bulgari cari !",11il[lsescră În ele, adică în Croaţia, Dalmatia, Slavonia dintre riuri le Sava şi Drava, in B03n;a şi Herţegovina, Sirbia propriu . zisă de dincolo ele Dunăre, în Macedonia etc; iar Slovenii cei vechi s'au perpetuat unde nu pătrunseseră Create-Sirbii, anume, dacă nu în Panonia, cel puţin În regiunea alpină din Stiria, Ca­ rin tia şi Carnio!ia, pînă astăzi. Asi-fel susţine Miklosich, nu numai în fa/.3-j contjquilatistă ci şi dupe ce a îmbrăţişat teoria lui Raslel':::u privire la originea I- sau J celei Cilre a dat rDl1linei vechile-i cuvinte slave .• Diese V/orie sÎnd in alter Zeit allS cincI' 17nl! ((."tO)). nli!woCnlil!w!ten ,"'J!I((('/IC l'lIlicltid,,). Ca Kopitar şi Mikloo-,icil, ca Ri\sler sau Safarii<, cari au brăz­ elat druIl1uri noi in Ştiinţă, urmaşii lor, pînă astăzi, derivă din plslGvcnid cele mai veciii c[(\'int(' slave ale rOIllJnei, deşi ei pun forJllarea naţiei şi li!11bei accstea din urmă -�- \ll1ii 111 regiunile dal­ ll1atihc ale Adriaticei, alţii Î11 Dacia, alţii, î1l Meso-Tracia. Astfel, Jagif carc--- alt-fel de cit dască'ul său Miklosich, susţine idea azi generalll1cnte admisă: că plslovcnica nll e limba Slovcnţilor din Pintâ In limba rOI11Înă, zice că : «vine din paleoslav. I��T,I» 2). Iar altă dată zice 3) că: -rorninul :i.yl0biu derivă anume din paleoslavicul zlobi'vil. Iar spre a dovedi teza sa despre «modernitatea slavisrnelor in limba ro-o mină», argumentează cu următoarele: «Cuvintul nostru lJ1"a(ii este' fără contestaţiune slavicul prach, din care cit a trecut la Romini regularrnente in I, ca şi-n .n'idu(ii din zaduch, jJlt(il din puch etc, Insă filologia a demonstrat că Slavii cei vechi nu cunoşteau S0l111J eli, ci I-au format deja mai tirziu dintr-un primitiv 0. Slavicul JJradt se zicea dintăiu imI::;, corespunzînd sanscritului purişa din arianul paraea, pulbere". Şi asr-Iel, pe această cale lărgită de Miklosic': mergînd, Început «mişcarea de expansiune a nouei naţionalltă ţi daco-Iatine , adică răspîndirea rominităţii, din Oltenia şi din valea Haţegului peste Ardeal, Teinişana, Cîmpia Ţării Romîneşti etc.» precizează, apoi Hasdeu (Lt), p. 307). 1) Iliidcm p. 306. 2) Cuocuic l. 306; ef. şi p. 31/ Illi(l" despre cuvîntul rOJlL zitbală. 3) In Din Istoria limlici rominc, Bucureşti 1883, p. 42. 2 [474] 474 ILIE BĂRBULESCU toţi filologii şi istoricii roinini afirmă, ca cei streini, că din paleo­ slovenica adică din vechia bulgărească au intrat in ramina cele mai vechi cuvinte slave ale acesteia. Ia-r existenţa in ele a gru­ pelor /;t in loc de străsla \Î �j. şi zel în loc de străsl. el), ceea ce-i caracterul specific al individualităţii bulgare 1), arată în chip axio­ marie, întradevăr, că din limba bulgară sunt cele mai vechi cuvinte slave ale rominei. Aşa rom .. ca în bulgară S3.U plsl, : mejdina, grajd, răpştesc, praşte etc. Iar mai jos, la paragraful de critică a neştienţificei teorii (a lui Iorga) despre sirbismul celor m a i vechi cuvinte slave din limba rornină, vom evidenţia şi mai puternic aceasta. E, însă, insemnat a observa aci, Că Mik!osiciJ socotea că nu însăşi paleoslovenica (adică după concepţia lui: limba Bulgarilor sloveni din Panonia) a dat rorninei acele vechi cu vin le, ci, elim preci­ zează mai în urmă: daco-sloveana (das dacoslovenische) sau «limba mai de aproape înrudită cu paleoslovenica- (edem aslov. năher­ verwandte Sprache-). Aşa gindes-c, de alt-fel, şi ceilalţi, De aceea, acum trebue să ne punem întrebarea: de ce, to­ tuşi, Miklosich, şi ca el toţi, derivă din plsl., şi dacă face el logic această operaţie? Dar despre aceasta in numărul viitor al Arhioei, Ilie Bărbulescu --------- 1· I \ \ 1) Cf. JagiG : Zur 1;'//'.')lell.wtgsgesdz IT, 35 ; Leskien : Grammniik ·d'31" (lltlJulg 8Jir., p. XXVIIl. I [475] ETIMOLOGll eTIMOLOGII 475 1 Cheriş şi Chirfş (Dunărea de .• jos), grindă pe care se sprijină ,.. dulaptt duşamelet (fr, solirf!), vine .de la turc. /.;c}'i.�, cu acelaşi in­ I .1 ţeles. Lci?seştcăÎl1 dicţiona�·e. nicI lOrov Tese şi - otcsc, mă li! în Paşcani; tot curti şindilite boereştl au ars atunce -(Let II� 233). In ase­ menea jarişte generală divanul n'a lucrat; unind Însă lista diva­ nului din 1686 cu cea din 1688, ar reeşi pentru acest an, ur­ mătorii boeri de divan: T7Vloslî.DHbău veI logofăt. Vasile (Jostac!i'j fiul lui (favriliţâ Oostachi ve! vornic ţării de jos; şi zice cronica "murind Gavrilită Costachi �ornicul cel bătriJl pus'a Cantemir Vodă " \ vornic JnC/.re pe fiul său Va si/achi, dară nu awa trecerea la domnie ca tatăl său:.. (Let, II� 235). lonaşco Balşe vei vornic ţării de sus Velieico Cost in hatl11an 'şi parcalab Sucevei, Alexandru veI pos­ telnic, Ll(,Jlnl BorJclan ginerele domnului veI spata!', Andrei Cer­ chei:; veI pahartlic, Gheorghiţă; ve! visternÎC, Iordachi Cantacw'inl) [481] DJVANURI DOMNESTI 481 -------_._ .. _-�---�--_._------._---,--_._-_._�----------- vei stolnic, 8tCf'MI' Cerchee vei comis, Deadin! veI medelnicer, Patrascan vel clucer, Panaioti vel sulger «Paoăl Ciocarlat» veI jitnicer, Stefan Bilion vei şătrar, Stefan Scorle; vei arrnaş, Vrt,s,i{e Damian 3 logofăt, Ncc, lIabaşcseul2 post; apoi vornicii de poartă Bnlet, Gheorghe Blebea, Vasile Guca, Pa-hom,il! şi Sewin; Uligorctş uricar (Ispisoace IV, I 132, Surete V, 207; Surete 1115. XX, 655). In 111untem:ct divanul se compune din boeri precum urmează: .ltadttL Nâslurel Fiercscu vel ban Craiovei; Badea Bâliîceanul veI vornic, Constantin Brăncocanul vel logofăt, Ionlachi C l,ntac/li'ino vei spatar, Cânten Popescul vei visternic, Ghiuln apoi Alexctndru vei clucer, Papa Baiccscul apoi Ba 1'Im l Urclâreanul veI paharnic, .Alexandrn Vlădescul, apoi Iliicul Şe?'l.JClmesenl vei stolnic, Cristea vei postelnie, ,)'arban Pârvuloviâ vel comis, ,Stefan vei sulger, Danc'iu.l arrnaş. (Iorga Cronica Filipescu XIX, Pevista p. istorie, fil. şi arh, XIII 82; Condica Brancovenească 10). In acest an moare doamna Elina Cantacuzineasa postelniceasă, la 2 Martie , iar la Decembrie 24, moare şi fiul ei ilfaJci Cantacn,e:ino agă ; iar în vara acestui au fost luptele Nemţilor cu Turcii, cari desrobesc Slavonia şi Ardealul de supt Turci--4 August. Anul 1688. In Moldova domneşte Constantin Cantemir Vodă ; în Muntenia domneşte Şiir{mn Vodă Ga'ltncl!,z'ino în al zecelea an de domnie, pănă Ia 8 Noernbrie, Divan li 1 lui Cantemir Vodă se compune din următorii boeri : Tiuloe« Dubâu vel logofăt, ,Miron Costi« biv vel logofăt, Vasi­ lachi Costachi veI vornic de ţara de jos, lonaşco Ba7şc vei vornic ţării de sus, Alex'anrlru, Rttmandi ve! vornic ţării de sus, Vclicico aostin halma11 şi parcalab Sucevei, Alexandru veI postelnic Con­ slandin f'io!ianltl biv veI postelnic, (}rupensclâ 2 postcdnic, Lupul Bogdan, ginerele Dornnului, veI spatar, Ded'inl C(Jâ/'C!I,nul biv vei spatar, AmiTai Oen;!tc,z veI paharnic, Uheor/J!âţâ vei visternic, J)u­ l1.itraşeo Cea'ur veI stolnie, Ştefan Ce1'chci, ve! comis, Dc(liul veI medelnicer, IOfl1l Buhltş veI clucer, Pa.naioli veI sulger, Lupul Coslacl'â 2 sulger, Patra,şco .lnra:;co veI jitnicer, Sle/'a.Jl, SiZi()}t veJ şatrar, Bitfan 8cat"lcl ve! armaş, Jhbijrt 2 logofH, .Mihail alp7, NeC1tZai 2 spatar, Ioan Racoviţ((, 2 comis, Vas'ile Damian 3 10- gofăt, Mitre 2 stolnic, Ilie Dri7,guţcscul vei sardar, Apost()l Ca­ fnrgl;ul 3 comis, lan 8troescnl 2 jitnicer; apoi vornicii de poartă: Bula, Gheor,qhe Blcbea, Vas. Gâlcă, Lu,ţi:i, Pilr.tt, Pahorne, P(tlndi, Ioan 8târeea, I()an Al'raam,. (V. A. Ureche, M. Costin 1, 712; ;U, 530; Surete 1115. XV, 615; Iorga Doc. XI, 79; Ispisoace IV l, 138). [482] In Muntenia divanul se compune din boeri precum urmează � Vintilă Corbeanui vei ban Craiovei, Ghinea Rustea Văleanul veF' vornic, Constantin Brancouanul vei logofăt, Iordachi Cantncu; zino vel spatar, Crăstea Popăscul vei visternic, Alexandru Ale­ xianul sin Ghiorrna ban vei clucer, Barbul Urdăreanul vei pa­ harnic) Cristea veI postelnic, Diicul Şerbânescul vei stolnic, Şărbtu; Păruulouici s/lâdescul vei comis, Bunea 2 logofăt, Radul Şu­ fariul diac (Iorga, Cantacuzini IlI, 112). Cronicarii Moldovei pun în acest «al patrule an" alipirea Cupăreştilor pe lîngă Cantemir Vodă, legînd frăţie cu Lvpa Bogdan­ hatmanul, ginerile lui Cantemir Vodă, «de ţmea la un cuvint-, Greşeşte însă, cînd afirmă Necuice, că tot atunci a schimbat pe Velicico Cos/in din hătrnănie şi a pus În IOCLt-i pe Lupul Bogdan" ceia ce va fi tocmai in 1691. Apropierea lui Cantemir Vodă de Ruseteşti -- Cupăreşth=­ a supărat intr'atita pe Serban Vodă că sfat a făcut cu boerli , pribegi să pună domn la Moldova pe Ilie Drăguţescul vei sardar .. In acest an Şerban Vodă îşi mărită fiica sa Alexandra (Zmaragda zice C. Căpitanul) cu Gligoraşco Băleanul postelnicul, fiul lui Ivaşco Băleanul vei logofăt, nepot lui Gheorghe Bâleanul. vornicul, apoi ban şi duşmanul de moarte al Cantacuzinilor supt Gligoraşco Ghica Vodă, dar tînăra domniţă n'avu parte de traiu indelungat, căci măritată la 24 Ghenar ea muri la 13 Mai, într'o Luni dimineata (Mg. ist /1 34; V, 27). ' In 8' Noembriemoare Şerban Vodă, iar boerii alese pe Costantin logofătul Brancouanul, ne-­ potul de soră al decedatului domn. Anul 1689. In Moldova domneşte Constantin l'ollă Canie­ 'li! ir, în Muntenia domneşte Constantin Voda Brancooanul, inceput de domnie lungă de 26 ani. In Moldoca divanul se compune din următorii boeri: l'tulosil. ])nbiîn vei logofăt. Miron Costin biv vei logofăt, Vasilachi Cos� ta ehi vei vornic ţăd,i de jos, Ionaşeo Baişe vei vornic ţării de' sus, /llCX'U1Hlru RanuJ\ncli biv vei vornic ţării de sus, Veuoico Costin. hatman şi parcalab Sucevel, AlexlLndrn vei postelnic, Costantin Ciobanul biv vei postelnic, LU1Jn Bogdan veI spatar, Deaeliul Co­ dl'canu biv vei spatar, Alexandnt Cel'chel> vei paharnic, Gheoghiţir, veI vist�rnic, Dumitraşw Ceam' vei stolnic, Stefan Cc'rchez vei comis, J)ead'iul vei medelnicer, 1r.(tn Buhuş vei clucer, Pana'ioti vei sulger, Pâtraşcn ]i!};'a.şcn vei şetrar, Stefan Scat'Zet veI armaş� Da/,ija 2 logofăt, .'vlihdilâ agă, Nicolae 2 spatar, [01'(7a chi Rosel 2. 482 GH. GHIBANESCU [483] DIVANURI DOMNESTI 48J� -------_._--------"�--------- postelnic, ginerele Dabijei Vod; Ioan B((,(!oviţâ 2 paharnic, Miha­ {achi Racoviţii 2 comis, Vasile Damian3 logofăt, apoi vornici de poartă: Buia, Pilat, Pahonliic,. Too(ler Bcldiman iliac (V. A. U­ reche, Miron Costin I 169, 1\ 220; Anal. Acad. X Vii). In Muntenia alegerea lui Const. Brancoveanu ca domn fu pe voia tuturor boerilor. "Iar în locul lui Serban Vod ridicat-au tara şi boerii domn şie pre un nepot de sdrâ a lui anume Constan­ tin Brancovanul ce a fost logofăt mare, carile şi-a pus nume de domnie Constantin Basarab Vod. (Let 112 37;) Ion Neculcea scrie: "Ridicat-au fratii lui Şerban Vodă, C'IJI,�tantin O(�ntaCitzill stol­ nicul şi cu Mihai Cantacuz,inospatarul, domn atuncia pre un nepot a lor de soră anume Costantin Brancovanul Basarab în locul lui SerbanVodă- Tl.et IP 236). , Cronicarul Radu Grecianu vorbeşte pe larg de întreaga domnie a lui Constantin Vodă. Şerban Vodă muri in 29 Oct. 7/97 (1688) ; atunci «numai de cît toată boerimea ţării la mitropolie adunin­ du-se şi sfat pentru alegerea de domnie făcînd, era cu toţii de la mic ptnă la mare, pre acest Costantin Brancouanul uel logofăt de domnie au numit". (St: A. Greceanu, Const. Brancovanul 10). Primul lui divan domnesc încă din.toamna lui 1688 - 8 No­ embrie - se alcătui din următorii hoeri : VifLli[ă Corbeanul vel ban Craiovei, Ghinea Rustea Văleanul vei vornic, Pană ve! logofăt, Iordachi Cantacuzino veI spatar, Crăstea Popescu! ve! visternic, Alexandru vei clucer, Barbul Urdăreanul ve) paharnic" Dumitraşcu Caramanlăa veI postelnic, Dticul Şerbănescui vei stol­ nic, Şăroan Păroulouicl Vlâdescul veI comis, Constantin Ştirbei vei sluger, Dum. Poenariul veI pitar, Bunea 2 logofăt, Radu! Sufariu! diac (Arl1. stat Buc, Condica V; Revista culturală Craiova HI, 271. Iorga Doc. VII 167). Cum pentru domnia lui Cost. Vodă Brăncovanul avem po­ vestirile lui Radul Greceanul veI logofăt şi ale lui Const, Căpi­ tanul vom scoate din ele amintiri ce fac de boerii ţării şi împre­ jurările ştiute. Inainte de a-şi da obştescul sfărşit Şerban Vodă trimise () solie la Veteran ghinărariul nemtesc în Ardeal, compusă din IOi- • > dachi Cantacuzino veI spata!" (frate), C. Bălăceanul vel aga (ginere), Serban Pâroulouici Vtădescul comis şi C. Btancouanul veI logofăt (nepot}; trei din soli s'au dus la Beciu, iar logofătul C. Brancooanul se întoarce la Bucureşti, unde şi muri Vodă Şerban la 29 Octombrie, (pg. 9). Vestea mortii lui Şerban fu comunicată [484] ·484 GH. GHIBANESCU logofătului C. Brancouanul de cătră Pleda Brâtăşanul vei pitar şi Radul Golesca (pg. 10). Molitfa d � domnie i se ceti de Teodosie Mitropolitul şi de Dionisie patriarhul Ţarigradului. Soli în veste la Poartă şi la Seraschierul Mustata Paşa fură trimeşi: Ghincea {zis şi Ghinea) Rllstea Văteanul vei vornic, Alexandra Alexeanat sin ban Ghiorma vei clucer, Păruul Cantacuzino logofătul şi Preda Brătăşanul vei pitar ; apoi Dumltraşco Carămanlăul vei postelnic, Socol vei rnedelnicer şi Vago vel portar, Mihalcea şatrarul şi C. Ciorogţrleanul clucer (pg.13). Preda Priscoueanul .spatarul a fost trimes la Beciu să vestească solilor moartea lui Vodă Şerban şi înscăunarea lui Vodă Brancouanul, De acea stă veste s'a Întristat numai C. Bălăceanul vei agă, ginerele lui Şer­ .oan Vodă, Iiindu-i vestea «peste voe-. Cost. Bălâcennut se opri la Sibiu, unde legă prietenie cu Ciachi Lasio Ungurul, trimesul .impăratului Austriei, şi unelti contra Brancovanului, cu rudele sale fordachi Spatarul Cantacuzino, cu Şerban sin spătarul Drăghic! .Cantacuztno căpitan. Onorurile recepţiei lui Ciachi le-a făcut Pâruul Cantacuzino vei stolnic (pg. 14). In vară «in anul dintăi al domniei lui Costandin Vodă» se -drege Cetatea Cladovei. Turcii fac expediţie la Cerneţi : Nemţii iau Nişul, apoi Diul şi CJadova. Vodă trimete o solie la Nemţi pe Cornea Brăiloiui veI agă şi pre Şerban Greceanul 2 logofăt; dar graţie uneltirilor lui C. Bălâceanul agă, Haizler ghinărariul trece Dunărea şi ocupă Craiova: Noi soli se trimese la Nemţi, pe Diicul Rudeanul veI clucer, pe Costanslin Stirbeia vei sluger, pe Preda Brătăşanul vel pitar şi pe Carnea Brâilotul veI aga. Oştile nemţeşti iernează in ţară spre Cărnpu-Lung şi CJ. să nu prade ţara li se făgădui hrană În deajuns. Intre acestea Constantin aga Bălă­ ceanul aduse de la Drăgăneşf pe soacră-sa doamna lui Şerban Vodă şi pe coconuldomnesc, Gheorghe Şerban Cantacuzino, uneltind ca prin mijlocirea lui Haizler Ghinărar să-I pună domn, deşi era cocon mic şi el să fie, ispravnic domniei (pg. 19). Anul 1690. In 'Moldova \ domneşte Constantin Cantemir Vodă; in Muntenia domneste Constantin roda Brancouanul. Divanul lui Cantemir Vodă\ se compune din următorii bocri: Tudosă Dubâu veI logotăt, Vasile Costachi vei vornic ţării de jos, Ionaşco Balşe veI vornic ţării de sus, apoi Velictco Costin ') 1) In cursul lunii lui April 1690 marele logofăt Tudose Dllbâu Jiind trimes de Vodă Cantemir ill misiune politică şi militară pe [485] DIV ANURI DOMNESTI ----- ------ - --,---- 485· Velicico Costin hatman şi parcalab Sucevei, apoi Lupul Bogdan Alexandru veI postelnic, Lupul Bogdan vel spatar, apoi Andronic, Cerchez Constantin vel paharnic, ţordachi Ruset vei visternic, Stefan Şoldan vel stolnic, Stefan Cerchez vei comis. Lupul Cos­ iachi vel rneldelnicer, apoi Deadiuţ, Iiiiaş vel clucer, Panaiote veI sluger, Vasile Mileseul vel jitnicer, Stefan Silion ve! şatrar , Stefan Scarlet vei arrnaş, Mihclilli agă, apoi Cost. Gaortliţâ, Dubtja Scarlet 2 logofăt, Ionaşco Palarii 2 postelnic, Neculai Apostol 2 spatar, Ion Racoviţă 2 ceaşnic, Neculai Costin 3 logofăt; apoi vornicii de poartă: Crastiai Isacovict, Andrei Să­ poteanut, Butâ, Bejan, Pilat, Vasile Gâlcă, Sau.n, Dam. Roşea; iar ca foşti boer i de divan iscălesc Miron Costin biv veI logofăt, Alexandru Ramandi biv veI vornic ţării de sus, Constadin 00- banul biv veI postelnic, Deadtul biv vei spatar, Dumuraşco Ceaurul biv vel stolnic; Gauri! Brăescul biv ve! stolnic, Gheor­ ghiţă .Apostol, biv vel [itnicer, Stefan Frătiţă biv vel arrnaş : lonită Pisoschi biv vornic, Toader Vârnau biv 2 stolnic (Iorga Doc. XXII, 357; Ispisoace şi Zapise IV, 170; Surete rns.X, sub anno), In Muntenia divanul se compune din beeri precum urmează: Vintilă Corbeanul vel ban Craiovei, Ghinea _ Rustea Văteanut veI vornic, Alexandra veI logofăt, Mihail Cantacuzino veI spatar, Carnea Brăi/oiuI vei paharnic, Cristea Popescul veI vistemic, Diicul Rlldeanul veI clucer, Dll.'1zitraşco Ca/aman/ău veI pos­ telnic, Radtd Oo/escul veI agă, Cenzica Ştirbei IzVOratUll vel armaş, Matei Ciorogărleaflll1 veI sulger, Părvul Cantacuzino veI stolnÎl:, apoi Constantill Cantacuzino, lanachl veI comis, RadaL Hrizea 2 logofăt, Părvan 3 vist., OLigore Băleanul 2 postelnic (Arll. stat. Buc. doc. lTluntene, condica V). In Cronica lui Radu Greceanul se pomeneşte de aceşti boeri, că iau parte la faptele politice şi militare ale Nemţilor lui Haizler, unii duşmani, altii prieteni ai domnului. Nemţii ocupă ţara pină la Piteşti, Cămpu-Illng şi Bucuresti, 11ngă Turci, -cari voiau să pună pe Tăkoly prinţ Arde�Il1l�li, a lipsit de la divan o datî cu hatmallul Llipul Bogdan (ŞII1Cal III, 157)0 De aceea documentele interne ne dau fraza: 'vă nebitnost ve! lo­ {{afat "ellcica Costin vei vornic" în lipsa marelui logofăt, Veli­ cicoCostin veI vorni�·». (lspisoace IV, 1, 172). Dodăele au avut Moldova şi Cll Leşii ŞI Neculcea vorbeşte pe larg de ocopuriLe, de părcăne şi păIănci făcute spre Camenita, de ocupare� ţinutului Cernăutului, punînd straje şi căpitani, intre care era ŞI Talca/eţ cei mic, ce s'a războit Cll o ceată de 40 Turci, (Lel lP, 2:J8). [486] iar boerii partizani Nernţilor erau C. Băieanul agă, Preda Pro­ roceanul, Matei Bâlâceanu (văr). Vodă Brancovauul se retrage la Ruşi, sat pe moşia Dragă­ neşti, iar ispravnic: scaunului lăsă pe Cristea Popescu; vei vis­ ternic ; Alţi boieri ies intru întîmpinarea lui Cafgan sultanul: Diicul Rudeanul vei clucer şi J/ergo vei portar (pg. 24); şi În­ suşi Vodă îl intimplnă la Berteşti lîngă oraşul Floci, (pg. 25), unde-i aduce ştire Tanasâ Pâuşescul 2 clucer că Nemtii se re- .trag : pe lîngă Tatari se rinduesc doi boeri, pe Cernica Ştirbei Izuoranul vei arrnaş şi pe Matei Comăneanul vei căpitan za Seimeni (rg. 26). In expediţia milita! ă a Turcilor cu domnii rornini ca să pună în scaun pe Tuchell grof, craiu în Ardeal se pomeneşte de aceşti boeri : Pâruul Cantacuzino vel stolnic, ispravnic zidirii mănăst. Hurezul : murind acesta îi ia locul Cernica ,,;!tirbei izooranul vei armaş (pg. 27). Matei Ciorogârleanul vei sluger era pe lîngă Seraschierul şi Tucheli (pg. 28); la trecerea oştilor Turceşti peste Argeş) aleg vad bun de trecere boerii: Cernica tz ooranal Stirbei vei arrnaş, Mihai Corbeanul 2 postelnic şi lanachi Văcărescul vătav : Barbut Brătăşanul vatav za aprozi, Radu! Golescul vei agă, patriarhul Dionisie de la Ţarigrad, Constantin Cantacu­ zino vel stolnic, Dumitrasco Carantanlăul vel postelnie. la­ nachi Comisul duce Sultanului poclon din partea lui Vodă (pg. 31). Cap oştilor rornăneşti în alătura re lui graf Tucheli era Cernica Stirbei vel arrnaş (pg. 32 . Lupta s'a dat la Zărneşti 11 Aug. Luni 1690 aici cade ucis Constantin aga Bă1ăceanul.,_ginerele lui Şerban Vodă, şi un rival la domnie a lui Constantin Vodă Brancovanul pg. 35. Din partea domnului Moldovei venise cu oaste moldovenească hatmanul Lupul Bogdan> ginerele, Domnului (pg. 42) şi treti logo­ fătul Miilăilă . pg. 36). In retragere? oştilor din Ardea! se aminteşte de Cornea Brâiloia vel paharnic (pg. 42. Neculai Glogoueanul vel căpitan la Cerneşţi e luat prisopier de Tucheli grof (pg. 45). Anul 1691. In Moldova domneşte Constantin Ţ'odă Cante- \ . m!r; in Muntenia domneşte COllstan\�n l'udă Brancovanlli CII al treilea an de domnie. '. Divanul din Moldova se C01l1pLln� din boeri precum urmează afară de cei 4 vlădici: Sava Mitropolit, MisatL Episcop de Roman, Lovrentie Episcop de Rădăuţi, Varlaam Episcop de Huşi; apoi Tudosă Dllbâu ve! logofăt, Vasilaşco Costaclzi vei vornic ţării de jos) /Iellcico Costin veI vornic ţării de sus, Luplll Bogdan I 486 GH. GHIBANESCU ----- [487] hatman şi parcalab Sucevei, Andronic Cerchez vel spatar, Cons­ .tantin vei paharnic, Alexandru vei postelnic, Iordachi Ruset vel visternic, Stefan Şoţdan vei stolnic, Stefan Cerchez vei comis, Lupul Costachi vei rnede'nicer, Dumitraşco Cu zea vei clucer, Ioan Costin vei sărdar, Panaite vei sulger, Manolacht vel jit­ nicer, Neculai Antohi vei şatrar, Antiohie Iora vel armaş, Macsut veI uricar, Costachi agă, Ion Paiadi 2 postelnic, Milzăil/i 3 lo­ gofăt; apoi vornicii de poartă T. Bujoranul, T. Sălceanul, Andrei Săpoteanui. Pauăl. Sa vin şi Gheorghe Bţebea (Uricar VI, 349; 'VIl, 44; 1. Antonovici Doc. III 44). In Muntenia divanul se compune din aceşti boeri : Vintilâ Corbeanul vei ban Craiovei, Ghinea Ieuset Văleanul vei vornic, Ale xandra vei logofăt, Mihail Cantacuzino veI spatar, Cornee Brăiloiul vei paharnic, Matei Ciorogărla vei visternic, Diicul Ru­ deanul veI clucer, Dumitraşco Caramantău �el postelnic, Cons­ .tantin Cantacuzino vei stolnie, Păroul Cantacuzino 2 spatar, Radul Izuoranul vei pitar, Radlll Golescul vel agă, Constantin Stirbei vei comis, ,�ărban 2 logofăt, Cernica Stirbei Isuoranul vei armaş, Constanttn Ciorogărleanu sluger, Drăghici 2 spatar, Păruul Creţulescui vatav za aprozi, Mihalcea capitan (arh. stat. Buc. Doc. istorice muntene secI. XVII condica V). . Cronica lui Radu Grecianul vorbeşte puţin de acest al 3-a an de domnie. a lui Vodă Constantin Brancovanul : iar În al trei­ lea an al domniei şezut-au domnul la scaun» (pg. 45). In acest an se întorc de la Beciu boerii trimeşi de Şerban Vodă, anume Iordachi Spatarui Cantacuzino care şi moare şi Sărban Drâ­ glzici Cantacuzino căpitanul (pg. 47; Mg. ist. Il, 195). In Moldova avem în acest an invasia Illi Ioan Sol�ieski) CLI incepere din Aug. pănă in iarnă; iscăliturile pe păreţii din altar de la biserica SI. Gheorghe din Hărlău ,itc!Ll dovada: "Rex Poloniae cum e xercitll SilO fui! anno 1691. Leşii ]1' au izbutit cu nimică, ci au ocupat ţara de sus cu cetăţile Nealllţului, Suc2vei şi Sorocii; iar Tatarii ocupase ţilJuturile Orheiului, şi U.puşnei şi le în cor­ porase la Ucraina; iar Calltemir Vodă stăte'! în Iaşi şi stăpÎnia numai ţara de jos dincoace de Prut. «Ce mai mult stătea la Ce­ tăţue de cît in tîrg în Iaşi, că n'avea odihnă de podgheazuri leşeşti şi de Moldoveni, că erau pribegi în ţara leşască". (Let IP, 38). 1692. In Moldova domneşte Costantin l'odâ Cantemir, ul­ timul an de domnie; în Muntenia domneşte Constantin Vodă /Ja­ sarab Brallcovanll cu al patru le an de domnie. DIVANURI DOMNEŞTI -------, 487 [488] Gh. Ghib{lIlescu 488 GH. GHIBANESCU ---------------�---- ._----------------_._�� In Moldova fiind fapte de arme şi ţa'h împărţită in trei:: Polonii ocupînd nordul, Caza cii ocupînd Basarabia, iar Cantemir Vodă sudul Mold ovei. nu s'a fost ţinut divanuri domneşti, domnia fiind pribeagă din sca un. In asemenea svircoliri interne, boerlmea cea mare ne mai putînd suferi asupreala a 2 mari beeri, hatmanul Lupul Bogdan, ginerele lui Cantemir Vodă, şi a vist. lorgachi Ruset, a urzit în taină la Băcani (Tutova) să fugă in ţara Muntenească, la Brăncovanu Vodă. Cronicarul N. Cosrin nu cunoaşte toate peripeţiile, sau le trece supt tăcere, din alte considerente, dar Ion Neculce le pove-­ teşte pe larg; Boeri protivnici domnului erau Ion Pa/adi 2 post. (Băcani), Vasile Cost achi ue! uornic de ţara de jos, Solomon Cos­ tachi, Costachi Costachi agă, Dediui Spatarul Arbănaşul, Gheorgiţă i\llitre; cei 3 feciori ai lui Miron Costin log. Patraşcu Costin log. Neculai Costin natrn. şi Ioniţa Costin serdar, Velicico Costin ue! uornic de tara de sas, Lupa Costachi medelnicer, Constau­ din Lambrino paharnic, V. Cantacuzino spatar, Ilie Cantacuzino 2 spatar, D. Ursachi, Antiohie Jora arrnaşul, Pavăl Bujoran biv vel sulger cu T. Bujoran armaş; Din acestia o parte sint prinşi, iar parte fug în ţara Muntenească (Let lP 242). De partea lui Vodă Cantemir erau Tudosă Dubău vei logofăt, lordachi Ruset vei -otsterntc.:-: zis şi Cuparul ---. Lupul Bogdan hatmanul un ginere, Mtlzalachi Racoviţă vei comis, alt ginere. In acest fel ne explicăm de ce în toate depozitele publice de a-te, 11U se găseşte nici un hrisov domnesc L:U boerii de divan. In acest an 1692 deci 7200 se tae capul lui Miron Costin log. şi a lui Veliclco Costin vornicul (Let 112, 38, 241). 111 Muntenia divanul :ie compune din aceşti bot ri : V/ntilâ Corbeanul ve! ban Craiooei, Ghinea Rastea Văleanul vel vornic, Alexandru sin ban Ghiorma, vel logofăt, Carnea Hrâiioiu] vel paharnic, Matei Ciorogârlcanul vei visternic, Mihail Cantacuztno vel spatar, Barbul fz'vomnd biv vei spatar, Diic/ll Rlldeanul veI ducer, Dllmitraj�co CJyamanliîll vei postelllie, Plirvlll Can­ tacazino vei stoJnic, Radu!, Ooleseu veI agă, Radal Izvomnul ve! pitar, apoi Mihai Cernica\ Stirbei vei annaş, Costantin StNJei veI cumis, Costandin Ciorog(lrlealluL slllger, Stoica paharnicuI care e spînzurat in acest an, ,�erban Greceanll 2 logofăt, (N. larga, doc. Cantacuzineşti III 154; Anale Acad. XXXV!! 195, Filiti, Arh. Cant. 40, LeL IP, 243). [489] Axintie Uricariul Si Ueeului CosUn AXINTIE URICARIUL SI NECULAI COST IN 489 . , Giurescu, Contribuţiuni la studiul cronicilor moldovene (Ne­ eul ai Costin, Tudoşie Dubău, Vasile Dărnian), Bqcureşti 1907, a probat că Letopiseţul dela 1661-1711, publicat de Kogălniceanu, Letop.s 1-117, şi atribuit de dinsul lui Neculai Costin, cuprinde două părţi deosebite, din care numai a doua, 1709-1711, aparţine lui Neculai Costin, pe cînd cea dintăi, 1611--1709, aparţine unui anonim. J Axintie Uricariul relatează (Let. 172) că, după moartea lui Neculai Costin, Septernvre 1712, Neculai Mavrocordat, om de cul­ tură superioară, «au pus de au scris istoriile 'j'c'irii Moldooei, care le scosese cu osteneala lui». . Ceia ce-I interesa În primul rind pe N. Macrocordrtt era de­ sigur letopiseţul care povestea propriea sa domnie. Scris izolat, interesul pe care acest letopiseţ I-ar fi deşteptat ar fi fost desigur mai mic; încadrat însă în «Intr-acestaş an au venit vara şi lăcuste În Ţara Moldovei. .. 'Şf s-au înmulţit fără cislă de multe pănă intr-acest an la oiileat: 7:220 ( 1712))). Deoarece intregul manuscris 1661-1711 s-a mintuit de scris' Ia 1 Sept. 1715, rezultă că, dupăce redactase Letopiseţul 1651- 1709 in 1712, Axintie n-a reluat lucrul, adică copierea Letopise-· ţului 1709-1711, decît prin vara lui 1715. Intru cît nu cunoşteam biografica lui Axinte, nu putem ştf nici motivul intreruperii. Ştim că deja din Oct. 1714 el începuse re dactarea Letopiseţului 1714- 1716 (pg. 121), pe care deasemenea îl 'scrie cu intreruperi. In adevăr pg. 121-1f.l jos, care merg dela 25 Sept. 1711- 11 Nov. 1713, apoi pg. 161 jos-163 rindul 25, care merg dela. vizita in Munteniea a lui Hrisant Notara, patriarhul Ierusalimului, pănă la 15 Aug. 1714, sînt scrise prin Oct.-Dec. 1714; pg. 163 � rindul 25,' unde se reia povestirea, citindu- se două fapte din 1713, .. ' un fapt din 1714, şi apoi înc�pe povestirea pentru. 1715 păn in toalT!na lui 1715, pg. 165 rlnd1pl 33, şi care sle mintue cu un sfat dat in acea toamnă lui N. Mayw::ordat de «prea fericitul patri- arh chir Hrisant», este scrisă tri toamna lui 1715; pg. 165 rîndul 26-pg.'·{66 rindul 39, în care \vorbeşte de intoarcerea lui Carol' XII'în Suediea, toamna lui 1715� şi moartea lui la Frederickhall; 11 Dec. 1718, de fuga lui Stanislau Leszczvnski, regele Poloniei, la Danzig şi de acolo în Franţa, \întîmplată la 1734) şi moartea- lui Stanislau in Lotaringiea, 1766, sint scrise după 1766:; pg. 166 rîndul 40 .. -pg. 173, finis, dela 17151 to::tmna,-22 lan. 1716, evident i după 1'l66., Dacă Letopiseţul-I 711-17161 a fost scris între 1714-1766,. . I .... :?"'; �---".,...-�- "'----,- --�:_- [493] · AXINTIE URICARiUL SI NECULAI COSTIN 493 , . .adică în curs de 52 de ani, nu trebue să fim' surprinşi că Leto­ .piseţul 1661-1711 a fost scris ÎI1 3 ani. Una din cauzele întreruperii Letopiseţului 1711-1716 trebue să fie şi grija pe care, O' a vea Axintie de a duce povestirea şi mult după 1716. In adevăr, Ia sfîrşitul Letopiseţului citat, pg. H2, Axintie zice: «Iară celelalte se s-au lucrat şi se vor lucra [supt .Mihaiu Racoviţă, în a treia domnie, urmaşul lui N. MavrocordatJ, .se vor scrie la a treia domnie it lui illihaiu Vodă, şi la alte dom­ ni{ a Moldovei», A treia domnie a lui Mihaiu Racoviţă ţine dela ,17t6-1727,după care urmează Grigore Ghica 1727-1733, Const. .Mavrocordat 7 Maiu 1733-1735, Grigore Ghica în a doua dom­ .nie 15 Sept. 1735-13 Sept. 1741, Const. Mavrocordat în a doua .dornnie 1 Oct. 1741-20 Iulie 1743. Părerea lui Giurescu, Contribuţii 20, că manuscrisul lui A­ .xintie este o copie depe un original interpolat încă din '1712, fiindcă în trei locuri anii dela Hristos prin raport cu anii deja facerea lumii sînt calculaţi greşit, este absolut talşă, N. Costin în Letopiseţul facerea lumii- 1601 Întrebuinţează .anil dela facerea lumii şi dela Hristos in chipul urrnător : 1. Pentru istorlea Romanilor, cf. pg. 62, 66, 75, 76 (2), "77 (3), istoriea medie, cf.(barbari) pg. 79 (3), 81 (5), (Teutoni) .384, 385, 386, .387, 388, istoriea Poloniei, ef. 380 (2),381,382 (2), .383 (2), 390, 447, 451, 457, istoriea Ungurilor. cf. pg. 416 (2), 427. istoriea Rusiei, ef. pg. 451, 455, 466, N. Costin întrebuin­ Jează numai anii dela Hristos, CLI o singură excepţie, pg. 77 : "Pe vremea stăpînirii acestui Galian în cursul anilor dela Hristos ./256', iară dela facerea lumii 5773», socoteală inexactă, căci 256+5508=576'4! . 2. Pentru istoriea Evreilor, cf. pg. 41, 43, 45, 47, numai .anii dela facerea lumii. 3. Pen tru istoriea ;- ureilor, odată numai anul dela facerea lumii, după un hronograf grecesc, pg. 380, şi odată numai anul dela Hristos, pg. 451. supt influenţa unei date anterioare privi­ .toare IaIstoriea Poloniei. 4. Pentru istoriza Romînilor: a. Numai anii dela tacerea lumii; cind expunerea se bazează ),pe izvoare interne, cf. pg. 69, 446, 449, 439, 470, (2) , 471 (2 , 472 (3), 473 (2), 475, 476 (2), 478, 483, 486, 493. b. Numai anii dela Hristos, cînd expunerea se bazează pe Jizvoarele externe (polone), cf. pg.391, 395, afară de pg. 83, unde [494] 494 GIORGE PASCU \ anul descălecării Moldovei este dat în acelaş timp in socoteala, dela facerea lumii şi dela Hristos, 6860-1352,-anul dela Hristos., fiindcă data descălecării Moldovei ni-Icunoscută din cronicarii­ poloni, şi anul dela facerea lumii, conform cu tradiţiea, ef. U­ reache pg. 13, care dă data exactă, 6867 (=1359). Pg. 84, cindi revine asupra descălecării, N. Costin dă numai 6360. c. Anii dela facerea lumii şi dela Hristos. pentru următoa­ rele cazuri, În ca re expunerea se. bazează şi pe letopiseţul ţăriil] şi pe cronicari poloni : Pg. 432. In anul dela zidirea lumii 7070, iară dela naşterea: lui Hristos 1561, Iacov oarecare Vasiâe Eraclie, de neam Grec din ostrovul Samos, socoti ... să apuce domniiaţării, -Deja Ureache.. pg. 170 observase 'că «pentru domniia acestui Despot Vodă ... cronicariul cel Ieşesc spune mai deşchisşi deagiuns», cf. şiin-' terpolarea lui Simion Dascalul pg.247·252. N. Costin dă deci, anul dela Hristos supt influenţa izvoarelor polone. Pg. 450. In anul de la zidirea lumii 7076, iară dela intru­ parea Domnuluinostru Iisus Hristos 1568, rădicat-au cu toţii Domn; ţării pre Bogdan Vodă, feciorul lui Alexandru Vodă Lăpuşneanul.. fiind cocon de 15 ani.- Pasajul este luat din Ureache pg:,.185, iar urmarea după izvoare polone. In adevăr N. Costin relatează că Bogdan Vodă «au primit pre lîngă sine Leşi, de-i erau şi de­ sfat şi de alergat la halca, răsipind cudinşii averea domnească» , .. (cu miel modificări de cuvinte ca în Ureache, pg. 187), iar mai, "- apoi, dupăce a fost mazilit «scrie cronica Ieşască că ... au pribegit , în Ţara Leşască, la craiul [igrnond A vgust». Pg. 436. Războiul acesta [între AlexandruVodă şi Despot Vodă] s-au tîmplat în dziua 'Sfintului Martin, ce-l sărbează pa- I' . , pistaşii, care isftnt este in 11 dzile în luna lui Noemvrie după că- , \ Jindarul lor, iară la noi vine în 31 dzile a lui Octomvrie.-Este- vorba de lupta dela Verbiea, . [496] 496 GIORGE P ASCU --?206.-(Neculcea pg. 263 pune această nuntă în vara lui ?,�'OS)� Dela Neculai Costin avem două Ietopiseţe, unul dela facerea lumii păn la 1601, şi unul pentru 1709-1711, domniea lui N. Mavrocordat. N, Costin avusese însă intenţiea să scrie un letopiseţ C0111- �plect al Moldovei.' In predosloviea dela Letopiseţul păn la 1601 el zice: «vom scrie pănă unde ne va lungi Durnnedzeu vremea şi viaţa». A scris el oare şi peste 1601, să zicem păn la 1661? Din modul vag În care se exprimă Neculce in prefata dela Letopiseţul său despre N. Costin nu înţelegem mare lucru In a­ ceastă privinţă: «Iară pre urma acestora [Ureache, Simion Da­ scalul, Misail Călugărul şi Eustratie logofătul] s-au apucat DU111- nealui Miron Costin vei logofăt de au făcut un leatopiseţ, şi cit n-au putut istovi Miron logofătul, I-au istovit tiin-său Neculai Costin biv vel logofăt. L-au scris d- inceputul lumii, arătînd cine au trăit pre acest pămînt, cu mărturii a istorici străini, şi l-an scris pănă la Dragoş Vodă, şi dela Dragoş Vodă l-au scris depe izvodul lui Ureche vornicul pănă la Aron Vodă, însă mult l-au mai impodobit mai frumos şi Miron logofătul şi Iiiu-său Neculai Costin. Iară mai Înainte, pănă la Dabija Vodă s-au mai scris de Miron logofătul. Iară mai departe nu se găseşte scris, poate-fi de-or fi şi scrise mai nainte ele Necula; logofâtul, dară OJ' fi poate iăinuite, şi pânâ acuma la ivală n-c« eşit». La 1742, cînd îşi scriea prefata, Neculce cunoştea deci din Letopiseţ ul lui N. Costin numai partea păn Ia 1595 (recte 1601 ; trec peste confuziea ce o face considerînd pe Miron ca amplifi­ cator al lui Ureache). Presupunerea pe care Neculce o face că N. Costin a putut scrie şi dela 1661 încoace se întemeiază pe zvonul existenţii şi a unei alte părţi a Letopiseţului său.v-partea pentru 1661-171 L adică Axintie Urlcarrul-ţ-N, Costin, scrisă de Axintie la 1 Sept. 1715, intr-un timp cînd Neculcea se afla in pribegie în Poloniea, şi de unde nu s-a Întors decit în 1720. Eu cred că prima parte a Letopiseţului lui N. Costin mergea păn la 1661. \ \ 1. Scriind din porunca lu� N. Mavrocordat, Axintie şi-a în- ceput povestirea dela 1661 incoace, şi nu dela 1601, tocmai fiindcă ştiea că -Ietopiseţul ţării» În forma lui N. Coslin, aşa cum il co­ piea copistul din 1712-1713, mergea păn la 1661. 2. La 1729, din porunca lui' Grigore Ghica Vodă, cronica [497] w _ AXrNTIE URICARIUL ŞI NECULAI COSTIN 497 lui N. Costin a iost tradusă in greceşte de Alexandru Amiras, mare sluger, supt titlul 'Carte de Istorie care cuprinde domniile şi vieţile Domnilor 'Moldovei şi ale altora vecini, începînd dela Dragoş Vodă pănă acuma, izvodit mai intăiu de marele logofăt Miron Costin în limba moldovenească şi apoi tălmăcit în limba noastră apla din porunca prea inaltului si prea vestit ului Domn şi stăpîn a toată Moldova Ion Grigore 011i�a Vodă de Dumnealui Alexandru Arniras din Smirna, fost mare sluger, În laşi, in anul dela Hristos 1729. În luna lui Fevruarie' (Hase, Notice d'un ma­ nuscrit de la Bibliotheque du roi, contenantune nistoire inedite de la Moldavie, cornposee en moldave par Nicolas COSI in, grand logothete il la cour d'lassy, et traduite en grec moderne par A­ lexandr e Amiras, în Notices et Extraits des manuscrits de la Bi­ bliotheque du roi et autres biblictheques, vol. X, Paris 1827, par­ tea 11 pg. 274-394). Acest titlu este şi insuficient şi greşit. Insuficient, fiindcă textul începe, nu cu Dragoş Vodă, ci CLI facerea lumii şi romani­ tatea poporului romin, şi greşit, fiindcă Miron Costin izvodise (scrisese) din -Ietopiseţul ţării» numai partea dela 1595-1661, greşală cu atît mai curioasă cu cît traducătorul. işi deschide tra­ ducerea tocmai cu prefata lui Neculai Costin. Textul grecesc cuprinde două părţi mari: 1 Dela facerea Jumii păn la Dragoş, 1359, în 15 capitole, şi II dela 1359-1729, cu două subdiviziuni : 1. dela Dragoş la moartea lui Ştefan II, 1359-1526, în 19 capitole, şi 2. dela Petru Rareş la Grigore Ghica, 1520-·1729, in 63 de capitole. Observăm deodată că N. Costin, care murise în Septemvre 1712, nu poate fi autorul părţii care merge păn la 1729. Pe de .altă parte textul rorninesc publicat de Kogălniceanu merge numai .păn Ia 16)1. Din cornparaţiea versiunii greceşti cu textul rominesc rezultă că textul rominesc, aşa cumu-l publicat de Kogălniceanu, eşte şi Iacunar şi incomplect. In adevăr din redacţiea rominească lipsesc următoarele ca­ pitole din Il: Cap. 3 Despre domniia lui Alexandi u Vodă cel Bun şi Bătrîn (J400-1432), cap. 4 (Despre Crijaci) finalul relativ la Alexandru cel Bun, cap. 5 Despre cei doi feciori ai lui Alexandru Vodă şi despre războiul lor - cap. 8 Despre dornniia lui Petru Vodă Aran, cap. 9-14 despre Ştefan cel Mare (Kogălniceanu are numai cap. 15, Războiul lui Ştefan Vodă cu Olbreht craiul Ieşesc), [498] 498 Giorge Pascu GIORGE P ASCU ----�----------------�------------------------- cap. 16 Luptele dintre Moldoveni şi Poloni pentru Pocuţiea, ocu­ pată de Ştefan cel Mare, boala şi moartea lui Ştefan - cap. 28. Domniea lui Alexandru Vodă Lăpuşneanul (1552-1561), cap. 42, Despre moartea lui Mihaiu Vodă Domnul Muntenilor (19 Aug. 1601). Toate capitolele care lipsesc la Kogălniceanu se găsesc însă în manusci ise, ef. fragmentele publicate de V. A. Urechia În Miron Costin Opere Complecte (atribuite fără niciun motiv lui Miron). O dovadă evidentă că cap. 42 exista În textul lui N. Costin este că cap. 41 nu-i sfîrşit. Ultimul pasaj al cap. 41 este: "Si aşa den iscoade Inţelegind [igrnond Bator precum Başta Ghiorgh'e şi cu Mihaiu Vodă s-au pornit cu oşti asupra-i, au tras şi el toate oştile de pren toate locurile la un sat aproape de Cluj, anume Şarnoş Falva, şi el Încă au purces den Cluj cu 43 de steaguri făcute de curînd. Iară Başta Ghiorghe clătind dela Dobriţin s-au tăbărît la Maetin făcind împreglur şanţ», după care apoi urmează 14 versuri sugerate de moartea lui Mihaiu. Manuscrisul grecesc cuprinde apoi cap. 43-61 dela Ştefan Tornşa (1612-1618) păn la Ştefăniţă, feciorul lui Vasile Lupti (1659-1661), însfîrşit cap. 62-82, dela lstratie Dabija (1661-11 Sept. 1665) păn la Grigore Gnica (1727-1733). Versiunea grecească pentru 1601-1661 se deosebeşte de ex­ punerea lui Miron Costin. In adevăr În apendicele studiului său Hase reproduce un pasaj de istorie rnuntenească care lipseşte la l\1iron: A doua domnie a lui Radul Vodă cel Mare, 1623-1626. O comparaţie între textul grecesc al lui Arniras şi cel al lui Miron ar scoate Ia iveală desigur şi alte! deosebiri, care s-ar re­ cunoaşte ca aparţinînd lui N. Costin prin stil şi prin metoda de lucru. Cind deci, la 1729, Grigore Ghica însărcinează pe Amir as cu traducerea în greceşte 'a celui mai cornplect letopiseţ al ţării, Arniras traduce pe N. Costrn păn la 1661, iar de acolo înainte îl cornplectează cu un letopiseţ propriu, al cărui original romi­ nesc este publicat de Kogălniceanu, Letop. 2 III 97-179. \ \ \ \ \ [499] 499\ TOPONIMICE ROMÎNESTI --------------------------�----,---------------- toponimice romÎneşti CU terminafiunea -ăufi: Sufixul slav -ouci 1) (formă plurală a lui -ouec), suferind! prefacerea lui -v- în -1'(- bilabial, a putut da pe -ăuţi, pe care-I" găsim ca terminaţie a multor cuvinte toponirnice din nomenclatura geografică romlnească, astfel: a) în Bucovina 2) : Bădăuţul+ş nemtesc, sat, distr. Rădăuţi. Nemtii s'au aşezat aici pe la 1787. Bâdâuţul nemtesc, moşie distr. Pădăuţi. Bâdău ţu! rom tnesc, com. rur.; aici se găseşte o biserică: zidită la 1481. Băcăuţul4) cătun, distr. Vijniţa. Bătcăuţt G) sat; are o biserică pomenită pentru intăia oară 1) Litera c, În aceste sufixe sla ve, reprezintă pe rom. t. 2) Grigorooiţa, Dicţionarul Geografic al Bucovinei, Bucu-­ resti, 1908. 3) De sigur că se zice şi Bădăuţi, numire care apare, desigur pentru această localitate, În poezia populară; in jocul "de-a gisca" (Tudor Pamfile, Jocuri de copii, Analele Acad. Rorn., Seria a II-a,. vol, XXIX, 'pg. 308) găsim :Şi nu mi-i de ochi, Ci mi-i de bot, Că făceam din el un pod Si-I puneam la Bădăuţ Să treacă la Rădăuţ. Hasdeu, op. cit., voi. III, f'asc. /Il, 2849 şi urrn. discută a­ supra acestei numiri, considerînd-o ca de origină romlne ască, din: subst, bade (Numirea apare, dar cu alte sufixe, pe tot teritoruI rorninesc, astfel : Bâdeni, Bâdeştt, Bădia, Bâdica, Bâaicea.>: Bădiceilor, Bădiceni, Bâdlcul, Badea, Bâdeasa, Bădila, Băditeşti., Bâdiţi, Bâdiţot, Bădiaţ] - sat in jud. Botoşani in a cărui parte de E., peste pirîul Başeul, se află un pod de piatră foarte veclriu şi care, spune legenda, ar fi făcut de Ştefan cel i\13.re - Bâdu­ [eşti. (Marele Dicţionar geografic al Rom., voI. 1, lase. Il-a, pg. 189, 265-271). 4) Prin analogia numirii Bădăuţul, 5) Etyrn. acestui cuvînt poate si fie sau nurn. propriu {Jale sau subst, com. Mic (bt.că, biucă) -- bilcuri -vallee etroite el rnarecageuse dans les montagnes- pe care H asdeu, cp. cit., vol. lJl, fasc. JlI, 30/3--3015 îl derivă din rut. b alk a, vallon, Niede­ rung , Thal in der Steppe (Zelecl1owski, Rut;,. wtb., 1, pg� Il). ,, Nu p'ot hotărî dacă nu CLllllV3. găsim acelaş etYI11. in topon.: Balcă, ... _liiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiii--- ......... -�· .�-'--- [500] !5_0_0 :MARGARETA Ş_T_EF_A_N_E_S_CU __ . _ .la 1470. Prin uricul din 6 (2) Martie 6979 (14712 _Ştefan cel Mare. .dărueşte Bălcăuţul Măn.f?utna (D. Dan, MU/iăstirea şi comuna' . Putna, Bucureşti, 1905, pg. 1;9); se află în distr. Siret. JffiNi.utLL2)_lU�Y��_cLf.Ql!E�!!iL de_1l.z.LBă.llGe-ş ti"· Borăuţii 2), corn, rur., distr, Coţrnan, Pomenită tn documente ,pentru prima oară la J 741, spune Grigorouiia, Dicţ.: cit., dar R . Rosetti, PămÎntul, sateni! şi staţi'nt! În Moldova, Torn. l, Bucu­ reşti 1907, pg. 247, citează izvodul moşiilor vistiernicului Gheorghe Ursachi din 1668 între care găsim şi satul Borăuţii de la Cernăuţi' (probabil că avem a face cu o schimbare de hotar districtuală) Broscăuţul-Nou, com. rur., distr. Storojineţ, aşezată pe partea. stîngă a pîrîului Htinila. Se compune din Broscăuţul-nou şi din 'satele Bucnenuain şi Hlibiciocul. Broscăuţul-oechlu (sau Munteni), corn.' rur., distr, Storojineţ, Are trei părţi populaţie romînească. Cerep căuţi 3), corn. rur. şi moşie în distr. Siret; pe teritorul >moşifi se află tîrla Dubrova. Are populaţie rutenească. Cernăuţi i) district şi oraş. Culâuţi» moşie in distr. Coţrrian. Are populaţie compusă din ;Ruteni şi Poloni. Dobronăuţ moşie şi COITI. rur., distr. Cernăuţi. Dorosăuţt» corn. rur., distr. Coţman. Cuprinde pe lîngă vatra 'satului şi tirla Horodişcin. S'au găsit aici urme de monede polone -datind din secolul al XIII-lea. Doroşcauţi moşie, distr. Coţman. Balcani, Baiete, Baletul, Bâlcani, Bălceşti, Bălciuca, Bătcoata, Bălcuţa, răspîndite pretutindeni pe pămîntul rominesc (Marele Dicţ, -Geogr. al kOIl1. IV, fasc. IV. \pg. 184; vol. 1, .tasc, II, pg. 212, :213; voI. 1, fasc. II, pg.293).\ . 1) şi 2) cf. germ. Barac (pe la anul 1182 : Barowe) şi-germ. ;Borall (pe Ia 1260 Borowe) la N. Grosster, Die staoisrhen Ansie­ delungen im Hassengau, Ărch. \f. SI. Phil., V, pg. 333. Etyrn • . acestui cuvînt poate să fie subst. 'ŞI. bar «pin». . . 3> Etym. sl, (bulg.)cerepz. �\�râl1e», cf şi topon, Cerep aia in . Torontal şi siliştea Ctrepeanii la laşi (pentru acesta din urmă 'vezi R. Rosetti, pg. 248 din op. cit.). '. 4) Vezi Arhiva, Anul 29 No. :3 (Iulie 1922), pg. 38�. 5) poatecă are etym. turc. kllla«Thurm». 6) Etym. sI. dobr. [501] 1) Etym. acestui cuvînt trebue să fie slav (bulg.) dr;b -chene- ". ef. serb. dub cu acelaş inţeles. Că aceasta e originea cuvîntului vezi Dubouâţ, complex de mici înălţimi, despre care se menţio­ nează că sunt acoperite cu str jărlş - În distr. Storojineţ, cf. şi Du» bova (Caraş Severin Orşova), Dubeşţt I Caraş Severin - Birchiş ) .. 2) ef. numiri cu acelaş etyrn., dar cu sufix diferit: Frăteni, Frăteştt, Frăţia, Frăţila, Frâttlesti, Frăţeşti, pe care le găsim răspîndite pretutindeni pe pămîntul rorninesc, alături cu corespon-­ dentul slav brat al Lat. trata, anume: Brâteni Brâteşti, Brătia, Brătita, ele. (vezi Marele Dicţ, Geogr, al Rom .. UI, fasc. III, pg. 419-423 şi J, fase. IV, pg. 628-634). 3) Etyrn : sl. grsbz, Rticken. cf şi Glrbeni, Glrbeşti, Gfrbova, Glrbovul, Gi'bovi, Gtrbovallul, o trbo văl, toate din vechiul regat· (vezi M Dtcţ. geogr. al Rom. voI III, fase. III, pg. 553-555) şi Glrbău, Glrbovp, Gtrboviţa, Girbovăţ - În Transilvania (vezi c.._ Maftinovici şi N. Istrati, op. cit. pg. 111). 4) Etym.: nz.s. hotosit adj: «bon» , 5} cf n. propriu rusesc de familie: farcov; Dubăuţl,' com. rur., distr. Coţrnan. Are populaţie ruteană .. Exista pe la 1463 - dăruită de Ştefan cel Mare lui Andrei Şor-­ toreischi. Fâlcăuţul, afluent mic ce se varsă gură in gură cu Pălcăul: în Suceava, distr. Rădăuti. FrătăllţuI2)-Nou, moşie distr. Cernăuţi . . Frâtâuţul-trechiu, moşie, distr. Cernăuţ]. Frătăuţul-uechiu-nemţesc, com. rur., distr. Ră?ăuţi. E o co-· Ionie înfiinţată de familii germane la 1787. Frătăuţul oechiu-romtnesc, com. rur., distr. Rădăuţi. Teri­ toriul comunei corespunde cu vatra vechiului sat rominesc Frătăuţii s­ amintit pentru prima oară Ia 1429� Gîrbăuţ 8) Gerboutz), com. rur., distr. Siret; s'a înfiinţat pe- teritoriul vechiului sat Sinăuţii de la 1774: Gîrbâuţ, moşie, distr. Siret. Horoşăuţi, 4), moşie cu populaţie ruteană, distr. Coţman, Horoşăuţi, corn. rur., distr. Cot-mall. Iurcâuţi 5), com. rur., distr. Coţrnan. Iurcăuţi, moşie, distr. Coţman. Ioancăuţi, cam. rur., distr. Coţrnan. Milişăuţi, sat vechiu, distr. Rădăuţi. In apropierea satutur: numit Varniţa, pendinte de acest sat, se află o biserică construită. de Stefan cel Mare. , Milişăuţ, herghelie, distr. Rădă uţj. TO PONIMICE ROMîNESTI , 50l: [502] ."50_2� M_A�GARETA ŞT_E_F_Ă_NE_S_C_U ---: MiLişăutul de jos şi M. de sus sunt comune formate din vechiul sat Milişăuţ, distr. Suceava. Mirăuţi 1) Nepolocăuţi, corn, rur., distrvCoţrnan. Părhăaţt, corn. rur., distr. Suceava. Aici s'au găsit obiecte -despre care se presupune că există din vremea năvălitorilor. Părhăuţi, moşie distr. Suceava. Pătrăuţi 2), mănăstire, azi biserică, zidită de Stetan cel Mare , la i 487 - în distr. Suceava. Pt'itrăuţi' moşie, distr. Storojineţ. Are locuitori izraeliţi, po-. .Joni şi germani. Pătrăllţi, moşie, distr. Suceava. Pătrăuţul, pirîiaş atluent al pîrîului Seredina. Pătrăuţul pe Siret, corn, rur., distr. Storojineţ. O legendă -spune că primul fondator al acestui sat s'ar fi numit Petru Turculeţ. Pătrăuţul pe Suceava, corn. rur. pe al cărei teritoriu se "află o biserică zidită de Ştefan cel Mare. Pohorlăuţt 3), moşie, dist. Coţman. 1) Etyrn. sl. mir - cf, topon. Mireni, Mireşti, etc. 2) Etyrn, nume propriu Petru cu pronunţie mai veche romi­ nească Pătru, aşa cum apare şi în cronicari. (Un nume de fa­ i)' .rnilie ca Pătrasco Pătrăll de pe la 1656 mi .se pare derivat din I Petrov -numele acesta se găseşte într'un urie citat de B, Ro- i \ setti, op. cit. pg. 88), cu atit mai mult cu cît în tradiţiile despre întemeietorii vre-unuia dintre satele acestea se vorbeşte despre un .Petru (Petru Turculeţ intemeietorul .satului Pătrăuţul pe Siret). 3) Dacă omitem prefixul 'po- şi sufixul -ăuţial acestui cu­ vînt, ne aflăm în faţa aceluiaşi radical ca şi In cuvintele: Hor­ lăceni, sat, pe moşia cu acelaş\ nume, care, fiind şeasă, adeseori devine mlăştinoasă prin apele; ploilor şi ale pir aelor - in jud; Dorohoi ; Hotlăceniţo ; păâure pemoşia Horlăceni, jud. Do rohoi; HOlLe ş!l , sat, jud. laşi; Horleştiv Catolici, sat situat pe valea pî­ rîului Horleşti, plasa Stavnicul, j�d; Iaşi; Hotleştii- Domniţet, sat,' care împreună cu Horleştii-Catolici s'a intemeiat la 179:) (vezi' Marele Dicţ. geogr. al Rom. Ill, f<1�c. IV-a pg. 736.737); HorLacea (Harlocea-Cojocna-Huedin) - vezi Martinovici şi N. Istrati, Dic­ ţionarul Transilv., Banat ... , Cluj, 19\21, pg. 124, 129. Etym. acestor, 'cuvinte mi se pare să fie rus. garlo s. m. «la gorge, le gosier,' le cou" ef. bulg. gr'hlo şi gZi'lo C> rom. gîrlă, vezi Săineanu, Dicţionar universal al limbii romine, ,Craiova 1914, pg, 313: ,gÎflă «mic curs de apă.. ce se varsă într' lin riu � bulg. gliilo, braţ de rîu. In legătură (:,uaceastă I accepţie se observă că mai [503] toate localitătile, de mai sus, care au in numirea lor radicalul .Horl -, sunt sir ibătute de rîuri. Hori - reprezintă Ionetism rutenesc, anume pref acerea lui g în h, Nu pot hotări dacă acest cuvint (Hori -) n-a r avea legă tură cu Hlrl- din: Hţrta, unul din piscu­ riie muntilor Şerbei, din corn. Neagra Satului, jud, Suceava; H'rtâu, .oraş Îll jud, Botoşani, ce se dovedeşte a fi existat inainte de . Ştefan cel Mare; Movila H'rlăului, movilă, jud. Botoşani; Hir­ leasa, pădure, jud, Teleorman, !-IlrLeşti., sat. jud. l\oman; H'rleşti . cătun şi moşie, jud, Teleorrnan (vezi Mai'ele Dicţ geogr. al Rom. , voI. ru. Iasc. IV-a. pg. 712, '713). Melhisedec, Cronica Iiomanulul şi Episcopiei de. Roman, Bucureşti, \8174, Pg. 153 spune :«Hri� lovii sau Hirlovii este vechea pronunţie bulgară a numirei ora­ şului Hirlău şi arată că. pe acel timp Moldovenii pronunţau Firi/oUl Originea acestei numiri poate fi de la zicerea girlo (hirlo}: glrlă � ce fnseamn1 pîrău (pe la HlrIău trece Bahluiul) sau de la o fa- I miJie numită f'ZI'M (Mirle sau .Hirle), ce există şi azi între ţăranii .Moldoveni» . 1) Etym.: lat. servus, Pohorlăuţi, corn. rur., distr. Coţman. Menţionată pentru prima .oară la 1451. In această localitate se află patru grote din care -curg patru pîriiaşe. Se crede că a fost o ascunzătoare de hoţi şi .a populaţiei dip satul Pohorlăuţi în vremea unui războiuîntre 'Turci şi Poloni. Rădăuţt, district. Rădăuţi, oraş foarte vechiu. Răâăuţi, mănăstire infiinţată de către Alexandru cel Bun' :pe locul unni schit de mai înainte. Popâuţi . Reuacăuţi, corn. rur., distr. Coţrnan. Revacăuţi, moşie, distr. Coţman. Sinăuţii, comună vechie, distr. Siret. Sinăuţti, de sas, distr. Siret. Sinăuţti de jos, distr. Siret. Şerâuţii, sat vechiu mentionat Ia 1453, din care s'a format .acum in urmă două comune: Şerăuţii de Jos şi Şerăuţii de Sus (În partea de N, a comunei, lîngă muntele Horodiştea, a staţionat odată-Sobieschy cu oastea sa. Se văd şi azi urmele unor întări­ .turi făcute CLI acea ocazie). Este aici o casă foarte veche, de spre care se crede că comunică prin subterane Cll dealul Horodistea. .distr. Cernauti. , . Şerbăuţi 1» mosie, distr. Siret. Şeroăuţt, corn. rur. distr. Siret. TOPONIMICE ROMÎNEŞTI 503 [504] 504 MARGARETA ŞTEF ANESCU Şişcăaţt 1), corn. rur., distr, Coţman, menţionată întîia oară . Într'un document din 1739. Şişcâuţt, moşie, distr. C oţman, Toporâuţi 2), corn. rur. Tisăuţt, distr, Suceava. Verbăuţi o), distr. Zastavna. Păscâuţi, nume de district şi de localitate. Vasţâuţ), nume de localitate in distr. Cernăuţi, Corjeuţi 4) sat pe moşia Pomîrla, jud. Dorohoi. Dobronăuţi i) sat numit şi Hapîi, jud. Dorohoi. Ghitcăuţi c), sat, jud. Dorohoi. Hătcăuţi 7) sat, jud. Dorohoi ; are două iazuri, dintre care unul: al Lipouanului. luăncăuţi 8), sat pe moşia cu acelaş nume, jud. Dorohoi. loăncăuţeana, pădure, jud. Dorohoi. Mlenăaţ; 0) sat pe moşia CL! asemenea numire. Din vechime 1) Etym.: rus si.l:kati, a şopti < rom. transilv. şişcă, vrăji­ toare bătrînă, şişcav, peltic, a şişcăvi, a rosti defectuos anumite litere ( Şâtneann; op. cit., pg. 692). In legătură cu ras. sWcati, a sfărimă (Ci hac, Diction. d'etym. dacorom, pg. 389 îl găseşte şi in sirbo-croata) poate să fie numirile geografice: Şişcani, corn. rur., jud. Fălciu, Ştscani-Iiâzeşt şi Ştscant-Boereşti, sate în jud. Fălciu, care in vechime formau un trup (numele lor poate e su­ gerat de aspectul aşezării lor pe valea pirăului cu acelaş nume şi Intre trei frînturi de dealuri) -- vezi Marele Dicţ, Geogr, al Rom. vol. V, fa se. III-a, pg. 521, 521, 522 şi subst. şişcă, pae tocate. 2) Etym.: bulg, topors -cognee». 3) Etym.: ras. virba .s, f. «le saule», cf. bulg, tnrbă şi sirb, orba, cu acelaş inteles, ef. toponim. Verbişoara, sat, moşie şi pădurea statului şi Ve'rbiţa', cam. rur. şi sat - toate il} jud. Dolj (vezi /vlarele Dicţ. Geogr. al Rom., vol. V, fasc. IV -a, pg. 739. 4) Există radicalul Co�i- şi în numele de familie Corjescu, Pentru numirea geogr. vezi Ma,rele Dicţ. Geogr. al Rom., voI. Il, fasc. IV, pg. 648. \ 5) Marele Dicţ, Geogr. al Ilom., vol, III, fasc. 1, pg. 154 .. Etym.: sl. dobr-, . \. � 6) Marele Dicţ. Oeogr. al Rom., val. III, fa se. III, pg. 024. Etym. poate că rut. ditko «TeufeJ" Cll preface rea lui d În g.h. 7) Marele Dteţ·. Oeo.'[r. al Rom., voI. III, fa.sc. IV-a, pg. 700 Etym. (vezi Arhiva, anul 29, No. 1, pg. 72). 8) Marele Dicţ, Oeogr. aL Rom., val. IV, fasc. I, pg. 73. EtYlll. : n. propriu Ivanco. I 9; MareLe Diet. Oeogr. al Ilom., voI. IV, fasc. II, pg. 370, [505] TOPONWvllCE ROMfNESTI ----'----------_. " 505 "_. --- �-----�- a fost a mănăstirii Solca din Bucovina, - jud. Doroho], Este a- şezare răzeşască. '" J...".: " Părpăuţu 1), pisc de dealpetnoşiaHtideşfi, jud. Dorohoi. Fintina Părp âtitulu] pe moşta' "Hu'cH�Ştj;' jLld: Dorohoi. r,' 'Pillp'ăllt1l2},:sat('pe' moşia cu" acelaş nume,' jud. Dorohoi, Piliţiâuţii, iaz, jud. Dorohoi. R/idăuţi 3), corn. rur., jud. Dorohoi, Rădăuţi, sat, jud. Doroboi. Rădăuti, tirguşor, jud. Dorohoi. Şerbâuţ 4), pisc, de deal pe mo�j'a'"Hr�afc�, jud. Doronoi, S/;'rcii'ltii'''Y: isat. 'coiri. Lişna, 'jud.' Dofohoi.' Sinăuţii 6), sat CL! trei numiri de' moşie: Sinăuţi.. Grigorcea şi Buhăeşti, jud. Dorohoi. ' Popăuţi 7), corn. rur, sat, niănăstire' făcută rle Stefan cel • t, ' Mare, jud. Botoşani. Ttsăuţi 8), sat, jud. Botoşani. Mirăufehi fi); dt;' pirău jud'. Neamţ. '\'LeucaşolitifO), numire "vechie ce se da pe la 1400 satului Leucuşeni, com. GherăJşti,' jud. ' Pornan .. Acest sat 'datează din veacul al XIV-lea, căci un document de Ia'Ştefaq-Vodă ne spune că a fost făcut danie de moşul să li, Alexandru 'cel Bun, Împreună cu satul Dragomireştii din jos de Roman, Mitfopofitu!ui Tîrgului Romanului. " ,) ... Pâpăuţ! 11), suburbie din oraşul Roman aşezată în partea de E. a lui. Răcăuţ1l112) moşie, jud. Bacău, în stăpînirea răzeşilor : fostă moşie domnească pe vremea lui Ştefan cel Mare. Răcăutal sau Răcăl/fi, piriiaş, jud. Bacău; merge pe teri­ torul satului Răcăuţul. 1), 2), 3), 4, 5), 6\ 7), 8), 9). Vezi Marele Dicţ: Geogr, al Rom. v ol. V, fasc. 1, pg. 46; vol, 1. fasc. tv, 719; vol. V. Iasc, Il, pg. 206, 392, 375, voI. IV, rase. II, pg. 347; vol, V, f'asc. lV,pg. 602. In Ptuoăuţ! este prefacerea lui fîn p. Pornlneşte se mai zice Piitpi în loc de Filipi (vezi. Tiktin, Dic], r0111. germ. pg. 628). , 11), 12), Marele Dictionar Geogr. al ltom., voi, IV, Iasc, I-a, 'pg', 628. ' 13) Există şi Răcătă:ll C0Î11, rur. sat. moşie, pîrău, vale, jud. Bacău, ce pare să aibă acelaş radical. 4 [506] 5 ..:....0�6 � __ N-...:.l_A-...:.RG-=---A-..:.RE_T�A ŞTEFA._N_E_S_C_U -.,- __ Zăbrăuţi 1), masiv muntos, jud. Bacău. Zăbră11tu/2), plasă, jud. Tutova. Zăbrâaţi 3), plasă, jud. Putna. Zăbrâucioru (Varniţa-Glodu), pădure, jud. Putna , Zâbrăutet-Ctotâneştt, jud, Putna : Zăbrăuţu-Ciolăneşti, jud. Putna. Zăbrăuţi-Hulea Renghea, pădure, jud, Putna ; Zăbr ăuţu, pîrău, jud. Putna. c) în Muntenia: Dălhăutal4), numit încă şi Dălhăuţ, sat, moşie, cătun, schit (intemeiat la 1625), pădure şi pîrău, - toate în jud. R, Sărat. Plcscăaţi 5) in jud. Mehedinti. d) în Basarabia G) : Ancăuţt, .sătuc, jud. Hotin. Bâleăuţi, rus. Bălcovţi, sat, cătun, jud, Hotin, Beleuţi, rus, Belouţi, sat, jud. Hotin, Ciptiiuţi, rus. Cepeleuţi, sat, jud. Hotin. Intr'un act de la 1632 se ci teşte Cep ălăuiii ot Hotin (H; Rosetti op. cit. pg. 246). Clişcăuţi, rus. Clişcovţi, sat, jud. Hotin. Coltcâuţi, sat, jud. Hotin. Colincăuţi, sat, jud. Hotin. Coristăuţi, sat, jud. Hotin. Corjeuţl, sat, jud. Hotin. Crişcăuţi, jud. Hotin. Duhnăuţt, jud, Hotin. Dăncăuţi, sat, jud. Hotin Dinăuţi, sat, jud. Hotin. Drepcăuţi, sat, jud. Hotin. Goăzdăuţt, sat, jud. Hotin. Ruşii scriu Grozdovţl; Românii pronunţă Văzdăuţi. 1) 2) Marele Dictionar Geogr. al Rom. voI. IV, tasc. l-a, pg. 65.3. 3) Toate aceste numiri de localităţi drn jud, Putna se găsesc ca un plus (faţă de Marele Dicţ . Geogr. al Rom. vol. V, pg. 782-78.3, care le omite) Ia Mihail Caneanu şi Aurelia Candrea, ot«. Geogr. al jud. Putna, PŞţ 400-402. 4) Marele Dicţ Geogr. al Rom., vol. III, fa se. L pg. 65, 5) ln Marele Dicţ. Geog, al Rom, nu se află înregistrată dar am zăsit-c la S. Mehedinţi, Cătră noua Generaţie, pg. 174 (numai ({'aar dacă lîCl e întrebuinţatăcu accepţie literară). 6) Z. 111[70 'e, J) cţ ionarul geografic al Basarabiei. I i [507] 'TOPONIMICE ROMîNESTI ._--_._-_. ----, 507 .Hădârâuţi, sat, jud, Hotin. · Htncâaţi, . rus. Ghincăuţt, sa t, jud. Hoiin. Homăncăaţii, rus. Gromăncăuţi, sat, jud. Hotin. Jenouţi, Ruşii;îi .zicjanoijţi, staţie de cale ferată, jud. Hotin. · Lincâu ţi, rus, Lincovţi, sat, jud. Hotin. Mărcăuţi, sat mare, jud. Hotin. · Mîndăcăllţi, sat în jud. Hotin. Nedibăuţi, rus Nedoboevţi, jud. Hotin. Părcâuţi, fUS. Percovţi, jud. Hotin, · Păşcăuţi. sat, jud. Hotin. Rădăuţi. rus. Aristovca, sat, j'Jd. Hotin, Reucăuţi, sat, jud. Hotin. Săncâuţi, sat, jud. Hotin. Făcea parte dintre moşiile lui Miron -Costin (R.. Rosetti, op. cit., pg. 248). Romi'llcauţ!, sat, jud. Hotin. Săncăuţui, pirâu, jud. Hctin Şităuţt, rus. Silovţi, sat, jud. Hotin,' Şirăuţi! de jos, şi 'Ş; de sus, sate, jud. Hotin. Existau pe ela ] 448, după cum se vede dintr'un urie. Şişcăuţi., rus. Şişcovţi, cătun, jud. Hotin. Tărăsăuţi '), rus. Tarasovţi, sat mare, jud. Hotin. Existape [la 1668 (R. Rosetti op. cit., pg. 247). Trebf"r}uţf, rus. Trebeşovţi, sat, jucl. Hotin. Văncicăaţi, sat mare, jud. Hotin. V 'ărttcăaţt, sat, jud. Hotin. Bleşinăuţi, (rus. Blescenouţl), sat, jud. Bălţi. Hrănâuti, ruşii pronunţă Grinăuţi, sat, jud. Bălţi. Lincicăuti, val" jud. Bălţi. Pociumbâuit, sat, jt d. Bălţi, Certş/Zollţi, rus. Cereşnoveţu, sat, jud. Soroca. Climăuti, sat. jud. Soroca, Cosăuti, rus. Cosovţl, sat, jud. Soroca. Hrinouii, rus. Grinouţi sau Grinovţi, sat, jud. Soroca. Lincăuii, rus. Lincovţi, sat, jud. Soroca. Tirnili!lţi, sat, jud. Saraca. 1) Etym, nume propriu slav Taras (el, Taras-Bulba}. La "Tărăsăuţ! pe Prut la 1564, zice Ureche, Ştefan Vodă a bătut pe Turci (1. Bogdan, cronicile Mold. înainte de Ureche), Bucureşti, , 1891, pg. 273, 27�. [508] 508 MARGARET A STEFANESCU , . Văscăuii, rus. Vascovţi, sat; jud. Soroca. Iachimăuti, sat, 'jud. Oi-hei. Măscătifi de sus, rus. :Maşcauţi-verGhnie, sat, jud. Orhei, MăscăuV de 'jos, rus. Maşcaliţi-Nijnie, .sat mare, jud. Orhei. MicălIţ', sat. jud. Chişinău; Timiiluii, rus. Terneleuţî, sat, jud" Chişinău: Timiliuti de jos. sau Fundul Bicului, scit, jud. Chişinău. Timiliuti de sus, sat, jud. Chişinău .. e) În Transilvania: Btrsăatu 1), comună, comit. Solnoc-Dobica, Cercul. Ileanda Mare: Păp ăuii 2), comună:' comit. Trei-Scaune, Cerc. Orbai � Mercăuţi 3) în comit. Bistriţa-Năsăud : poate şi' Drăut! 4 J comună, jud. Arad, plasa Târnova: . Boicâut] 5) În Maramureş; Lăcăuţ, comit. Trei-Scaune. Aceste numiri, mai sus citate, constituesc aproape Întregul număr al toponirnicelor . romineşti. terminate în-ăuţi, existente astăzi pe părnlntul rorninesc. Mult� dintre satele, care purtau astfel de numiri - cu "sufixul - ăaţi -, au dispărut unele fără urmă (numărul total al satelor dispărute in . .Moldova. Bucovina şi Basarabia e mai mare de două mii, crede R' Rosetti, op. cit. pg. 109), astfel: Bli:icinăllţii moşia Visternictilui Gheorghe Ursache Cosăuiii a lui Iordache Roset, Hrimacâuiii, al aceluiaş, Iuancduiii: al lui Miron Costin .': sate in [ud.tl-lotin : tot ale lui Miron Costin Broscăutu, Crtcâutii, Măcăuţli, Vas/ăaţii la Soroca, ale lui Iordache Roset şi Cosancicăllţil şkTrzfăuţti la Soroca, Vâscăutii' şi Zancăuiit la Orhei. Toate .aceste sate existau În veacul al XVii-lea. Gaspar Vodă întăreşte boerului Costea Bucioc satele: Tribişăuiii, Măndâgc'luţ/i, RomancălIţii, Naurăutii, iar Alexandru llieş lui Dumitru Bubuş satul Prţbişăuii ; pe la 1701 exista un sat numit Cheznăutti, Miron Costin stăpânea Tomilăuiii din ţinu­ tul laşilor (pentru toate aceste numiri vezi R. Rosetti, op. cit., \ \ 1) şi 2), N. Mazăre, Supliment la harta Anograjică a Transilvaniei, laşi. 1909, pg. 59, 69; S Moldovan şi N. Tagall. Dictionarul numirilor de localit�ti CII popuLaiiunc Românească din' Transi!v., Sibiu, 1909, pg. 18'; C. Martin�vlci şi f\/ Istrati Dkţionaful.Transilvaniei, Ba11atului şi celorlalte. ţinuturi aIipite, Cl1..11, .,I921,pg;"I9, \185.r, .'- •• , •. 3) şi 4) Numiri neî'nregistrate .. de lucrările de sub numerele. precedeHte, dar aflate de mine, i 5) C. MartinO'l.llci şi N. Isfrati, op. cit., pg. 97. [509] 509 TOPONIMICE ROMÎNEŞTI .. --'c _ �pg. 247, 248, 249, 245. 245, 25'J. 263); Cticicovii, adică Clicică­ uţi in viu graiu, "sat în Bucovina despre ��r�,po�.en��,tf:1 un �Ir�.� scris pe sârbie 'din 6942 (1434); Manouţii sat pe Suceava, apare • , , J." .,j. "" ".' "_' )"' \., _ •• 1 .. ; �.' l .�,. •. \. prima oară În uricul din 6973 (<1458) şi Cltmăut!tintr'u)1 urie din , \ ,"', ': '. '_ ..- ,r,<.'l-:· t ",� A __ �� 6997 (I489).Pentru-ar.:este trei numiri vezi D .. Dan. op. cit., pg. ," , -', ., , ,', '_,'" I\.! '. __ J,,,�'. �(,._".�,.: .... '--. 194, 171,173. Alte sate au dispărut numai aparent; pe. cirid de • ..: , ' ·1 . ,,' � i' , .. "...... .. .. ,)"'-1 (, fapt ele există cu un nume nebănuit de schimbat, d. ex : In cata- stihul de toate scrisorile sfintei rnănăstiri Putnii de srneritul şi .mult păcătosul Vartolomeu MăzăreanuArhlrnaudrlt.jscrls JeL} ZM, .pe fila 25, a (D. Dan," op.şit.; pg. 183) se, Iace Jlrmăj9are� )).1e!1;- ţiun e : -Suret di pe ispisocul lui Ştefan Voc!�, . ceteste, "şq,is P,,� sirbie, ceau'îost de întăritnră şi de stăpînire lui OavrJil,.viŞ,ti9DJi9 pe toate sate, între care ieste .. şi Mih#lo,1.!ţJj, ,utlde,ş,�Jll1pxem}� Sireti urile 'şi unde afostjude Pdric [cane ' sat" să, 'IZlll1i.f§.ţ,e.Qcmfţ Petreceniţ, uricul "celcadevăfat iaste la şăt .. ;,Peţre ,ChjitŞ,�Oi,.9iţ1 anii 7026 (l518)�; 'Clişcâuiii satdă)-uit. JTI�nă§tir�L�4.tna. priI} micul din '6 (2)' Marli'e 6998, adică 1490 (vs:zijJ. Dan, i o,P .. ",cJb pg. 19) azi se numeşte Ostrua ; Balasineşti.de, aştăz] senumeau .intr'un urie din 1444" Batastnootiî.e« Suceava .ÎI1tr'U;1J: urie sii,n 1490 se numeau Macicatovţii pe' Suceav.a (O. Da!l;. pp .. rit" J�g. '.172); Lellcllşenii, sat, jud'. Roman, ,pe la . 140J. $e nw:n�,i! {.,eţl\;\I,­ :şouţi. Schirribarea se' vafifă.cut astfet� Locuitorii satului, Le,l/Gll­ ''Şouţi se vor fi numit Leucllşeni, nume colectiv, Cfln� ,va. fi., tr�;qt i ,de la om astÎpra' localităţii unde aceşti Leucuşeni vieţuiau şi aşa' ,de la un timp s'a zis in loc de Leucuşouţi - Leucuşeni (o astfel ,de obicinuinţă observă si D. Dan,.' op. cit.:, .locuitorii: !din Frătăuţi sunt I1Llllliţi FÎ'ătăuceniintt'un răvaş de .jaIobă din,.1.7.49; acest nume de Friităucen,i ,n'a- tre:ut insă asupra locaHtăţii)., Nu­ mirile Leucuşeni şi, F rătăuceni sunt tr�d ilceri româneştLad Iitţeram ale slavelor LeucuşQvţii şi Fratovcii, forme ,de pl:.tfCll p.en-tfu Fra­ :toveţ şi LeucLlşoveţ. A treia ·cauză de înpuţinare CI", numiriloLeIl �ufixul -- ăuţi a fost �ipreo:Llparea b.)eri!or, ,di\l vremuri, lUai apropiate'de' noi, de �- şi fJrma !1Dşii mai ,mari" prin acaparar:ea �i îngrădirea in cJprinslll aceluiaş Intar acâtoLIl13.i.multe,saie. , " , astfel d. ex, între sltele dispărute din' ale ,căror trupuri.,�au pă:t:ţi ,de trupuri s'a' format mOŞIa Darabanii din jud. Dorohoi ţste şi Voic&utii (interesante documentări are R- Rosetti in op. dt., pg. 108). ",. , ',< '," .. , .-' li) Si încă multe numiri "de" acestea vor fi "cuprinzll1â,documen­ .tele n� eşite la lumilfă c:tcetătbrului. Mji gă's'im"inCidfehta.I"!P6- [510] MARGARETA SlEFANESCU' -------- --------'----�------------------ meniri de sate cu astfel de numiri, astfel la Me!hisedrc Cronica' Huşitor, Bucureşti 1869 pg. 3, se publică un dor. de la "1403 În, care e vorba de două sate Scorieutii şi Pancouiii. Intr'un urie: de la 1392 se pomeneşte despre trei sate cu moşii .pe Siret :. Ciur­ sâcăutii, Bucurâutii şi Vtadimirăut! (Marelele Dicţ. peogr. ali Rorn., voI, IV, fasc. II" pg. 355) .. Dacă nu' pierdem din vedere toate aceste numiri de aşezări! dispărute, urmărind pe o hartă a ţinuturilor locuite de r�Umj,l1i şL. pe cele astăzi existente, constatăm că astfel de numiri cu r-- ăuţt , se găsesc răspîndite în mare număr În partea de Răsărit a' Bu- • covinei.. adică in părţile ei vecine cu Moldova (in districtele Su-' ceava, Sirete, Cernăuţi, Coţman, Zastavna, Văşcăuţi : in părţile de E. ale distr. Rădăuţi şi Storojjneţ.: În distr. Vijniţa se află o sin­ gură numire, Băcăuţul), lipsind cu totul dtn distr. Cirnpulung şi Gura-Humorului, In Moldova din 31 numiri, !T se g ăses : În jud.. Dorol1oi,4 in Botoşani, 2 Neamţ,.2 Roman, 3 Bacău, 1 Tutova, 6 Putna şi in Muntenia în jud. R. Sarat. In Bzsarabia din 56 numiri, 38 se află jud. Hotin 4 Bălţ], 1 Sa roca, 3 Orhei, 4 Chi- \ şinău şi lipsesc cu desăvârşire din celelalte judeţe, Numirile, pu­ ţine la număr, din Transilvania se găsesc în părţile ei de Răsărit (dacă admitem a recunoaşte fenomenul în numirea Drăui, aceasta singură ar face lin salt înspre părţile de apus ale Ardealului). Ii1 rezumat: teritoriul pe care putem găsi În număr mare astfel de numiri e alcătuit din districtele Suceava, Sirete. Cernăuţi.. Coţrnan, Zastavna, părţile estice ale distr. Rădăuţi şi Storoineţ, din jud. Hotin.. Soroca, Bălţ], Orhei, Chişinăul, Dorohoi, Botoşani Roman, Bacău, Neamţ, Tutova, Putna şi R: Sar" L Linia de demarcaţie el acestui teritoriu ·nu trece mai jos de sudul jud. Soroca, Chişinău; Orhei, Bălţi, din Basarabia, jud. Bo­ toşani, partea de E. a jud. Rom?l1, Tutova, Putna şi R. Sarat. E de observat că în jud. Sucea\ya nu sînt astfel de numiri şi prin acesta pentru aspectul prezent', (căci in vechime poate vor fi existat şi în ţinutul Iaşi numiri de satJ de ex. Tomilăuiti.. R. Rosetti, op .. N. Iorga, op, cit, pg. 115 spune că aceste numiri se găses': numai În Bucovina de răsărit; in Basarabia in Hotin, Bălţi. Sa­ roca şi Orhei ; în Moldova in Botosani şi Dorohoi. pe când, de fapt, vedem că aste numiri a u1 o extindere goografdî . cu mult: 111al .oare •. [511] TOPONIMICE ROMÎNESTI , 511 cit., pg.248-) se rupe continuitatea acestui teritoriu. Inspre Apus­ această linie trece dincolo de cerc. Trei-Scaune, Solnoc-Dobîca, Bistriţa- Năsăud, cuprinde şi Maramureşul şi urcă la Nord ur­ mînd cursul Ceremuşului, apoi hotarul de V. al di itr. Coţrnan şi Zastavna, coboară apoi spre N. E. şi E. pe Nistru. Despre etimologia lui-daţi: B. P. Hasdeu, Dictionarui limbii istorice şi poporane a Romtnilo!, vol, III, fasc. III, Bu­ cureşti 1886-1893,2853--2854 (şi după el O. Pasca, Sufixele tomtneşti, Bucureşti, 1916, pg. 246) spune că «este un interesant compromis intre sufixul rorninesc diminutival+uţ, ca micuţ, albuţ berbecuţ, Petruţ, văcăuţi, bărbuţă, etc.. şi intre sufixul diminuti­ val compus al Slavilor în genere şi al Rutenilor in specie+ovetz (=ov+etz) obicinuit mai cu sarna in nomenclatura topică. Ast­ fel bunăoară al nostru Rădăuţi 1), la plural Radovtzi, Toporouţi=­ Toporovtzi ... , etc.' Dar+-ovec, pl. +ovic nu e numai de cît lin sufix diminutival. In Iirnbele slave avem substantive ca: cernorizec, moine, cernoknizec, magicien, kupec, acheteur, tsrgovec, rnarchand, (in 1. remînă tirgoveţ înseamnă locuitor de la tîrg, oraşean), în care-ec arată Ielulul de ocupa ţie a cuiva şi .. bogernec, un bo­ herne, vestfălzc, westpsalien, germanec, Alle mand, luzitanrc, Lusi­ tanien, c"'ernog6rec, Montenegrin, cernomorec, un cosaque de la mer Noire, etc. in care--ec arată locul de origine a cui va. Cum vedem. nici una din aceste categorii de substantive n'au înţeles dirninutival iProf. I Bărbulescu, Arhiva din I anuar 1922, pg. 122, 123 susţine că dial, istrororn. şi dacorom. ale 1. romine au sufixul-ăţ,-aţ care indică originea locală, tot aşa ca şi suf. -ean, dat de O. Pascu, Sufixele romîneşti, Bucureşti, 1916 şi-ar şi---aş prezintate de 1. Iordan, Arhiva din Oct. 1921, pg. 259. Ci­ tează pe Po dgoruş+ Podgorti, *Mărginaţ- Mălginţi de la Ro­ mînii din Serbia şi pe ,�aş'l{'!uă:;-Şuşnevţi, Grd dinăt=Urtidini! de la Istrieni, care au înţelesul de locuitor-locuitori din Suşni­ evita, Grădi1îe, Margine, etc.) Interesant explică pe - ăuţi (facem abstracţie de modul de exprimare) Melhisedec, Cronica Romallului şi a Episcopiei de 1) Cînd apar numlrl ca Pădăuţ, Toporău], fără i, nu pu­ tem hotări că acestea sunt numai decit forme de singular, faţă de Rădăuţi, Toporăuţi, care au pe-i, consacrat pluralului, căci în 'vorbirea dialectală moldoveneascd, mai că nu se aude asesti. do:: la plural; Se,' u:ie d. ex. cCli 1:1' ::.::t, copii m1ruf ;u înţdcs de cai micuţi, copii măruţi (- mărişori, mărîcei). [512] 512 iV1ARGARETA ŞTEFANESCU ----- Roma/l.�uc�[eştj)J WJ.4. pg;".urî:J ,RăqăpJi ,e,§te/,I7�m unde s'au pOil1ep}tJOCtl)nd Ra92ycii! aAi,��, de.sc�wi�11 �x')81?)onY�j:i}e:;I' Bran kov�f, etc., (,ve?Î, fqWte, )lu�1�Koas.��?:ep;wl�,!p �p l1a naselfrllţc. mc�t(1, l�ă!g�rs�(?;k{lj�!�f,lv�" qqNa,;1 � Încă - oyci� mfli a,p,roap� d,� f,9��tt�,mţll \L,li; -j ăuţi:;;c; ,'. Preface�ea i lui �jl1 ,,1.1:. �i1a�i�!! �ţ,i t�fenuJ. i Iil:}b!!�{ " , observă -În qi�l�cţ�r1 bl�l�ăr�,ş,ţ\i ,dy"E. ,şi V" d,.:,ex.pii1q� novic. în dial1 �r -ţ:�,'fl .J.!ml?i,i:p;rb,eşţk 111\sJQyaca,diq:� sus, d. ex., pral�d(l,1. pray�a,.�,gel\·'t!. ,C,ei;/zop,l:' C�ckov limbii rus,eşţi?, dq(l fo?,rt�! r?�, d.::ex· in dia,II.;uţiJ'r;rUS" d� (vezi discuţia de la Dr, W. Wondrak, VergIeichetlde " Grammatik, GăttingE'n, 1 Band, pg.282, 283; D'upă FFariio Beitrage �u.rristpri,s�hen,,:ef,?p�t\., piaJ!ekţ?l�i.!( M�ţl:,cţ'. , XXXIII, pg. 38 În limba slovacă �i dia!. ka,kav ar 'celei se găsesc cuvinte ca : ladallecz, otrquom, pralldas, pralliczl Întrebuinţqte În ,loc de ţadave�,otrc;Vol11"pravdas, prayif:a. Mai există· il în loc de'v'in ostb.oema,'.,d. :ex:':>pqzd(âut Broch, Slavi$che PJonetk; Arch.- f. si., P.bil.j· XXXIII): la J�ll Ungaria, �efbereil1 -vatt sună -l/;ati: 'kovati-"-kolta{l'(Ola'f zum Klein !'Ussischen in Ungarn, Arc�. f. sI. 'Phi!., XIV,' pg I [513] J / 1 , ________ -,_--T_O_P_-O_N_,IMJCE"ROMÎNEŞ,.::2..J=l _ 513 416), la coloniştii maloruşidin Sudul Ungariei" comitatele Arad, . • t f v ...-:. � ! -'"'c' '.: '""",, , ( , " �., • ": ( _ ;,' • � Bihar. Czanad şi Szabolcs, d. ex. ase l.wse, lauka 1. lavka (Vo- lodimir Gn�tliik;' 'Oetel-" den"Dialekt' 'Clei' Kleinrussen in Baca -u, t" .} ţ .. " "',_;'.' 1.' � - !': ;1 ".� ,_" .• _." ,. _ """ , ,-'. " Banat Ungarrrs, recenzat de V: lagic, 'Areh, f. sl. Phil. XXXI, pg. 554-559)':'ţi,�d"'c� şf t9ponlin:cl!egerrnane;-de originIi slavă.ica: Baraa pe(eî J.!8�'13âio\Vf, 'B'oraape lâi'260 Bbrowe.' cf",pol. borowo, Krie'cnaâ,' pe la"l {39 Cricowe, ef. maloru '.- Krăohow, cf- �� -lt'I'" r •. ' ;··:"'.'·�"i!.h +, '�I' ".' . .', " ,,..� topon. rom. tranş Cr�c(}l':, corn., Comit. Alba de- Jos,' cerc. Ighin, etc. (H. GrbssJer;"Die"slaviscfîerlÂnsiedeiwlghn' 'im Hassengau, Arch, f' sl. Phil., V, pg. 333), au la bază un v care s'a prefăcut În li, apoi, în il, Tot aşa încă şi Krakc« - pol. krakow;. krakovia (rom. C,iic;ria 'în" loc" de Cracovi; )'apare la Ureche: Lei: 1 134, cf. si cracăuancd sf: Art." Far�l'�' vezl ' Ti ktin, Rurnârilsch-Deutsches " , ' ,- -. :", . -} ... - �. - ... 1" � " __ ? >;; ,> ,: , ' "e W orterbuch, UeL 6, Bukarest 19\)0, pg. 4)0 ii dă Etyrn., pol. kta- , "'" .. 'o", ţ "''' " f,.· , .. '. .! koviăk, el, şi tOPOIl. rom.Cracălll, pîrîu, jud: Neamţ, Crâcăul- ,,1 , '..' " ,', , .. _ ,,, " "_',,,' , Alb, piriiaş, Cracâul-Negru sat, deal, pirliaş, Valea Craeăului, � < _, o, • � ," _", .'.;" • ' ..' • vale, Craeăoani. comună -'- toate În jud. Neamt ; dar -Marele Dic], geogr� al:Roni:�':�oJ.n,cfa'sc:' IV, pg. 736 spun� că-Cracăul, 'pîri.�1 se numeşte �'st.ţ'�l, diI1,' C�llz(că, fqce, rmrlţi paei In curgerea lui), Moskau - ru's. Var,�iva, Varş()Via. In limba romină găsim Ull 'ast­ fel de Il, in top��irilice ca Bacăul) - in doc.' Bacovia, Bacov.en'si's. '",', ,... '1"," ',' Braşăa şi Braşeu, forme populare pentru Bra'şov" Kronstadt din Trans. şi În cuvinte ca bob61l 2) sn, jin graiul trans. cu ·variall­ tele: bubuu, bubăa, băbaa = sarică, Flaus-Lodenrock, care a­ ,pare în d�c. romirl()"'�Ia ve �iubforma bObOH 3) (vom mai revenL cu alt prilej, aSlipra acestui' - lili 'cit şi 'asupra prefaceri( lui v in În il in c�vÎllteÎ� sÎâ've'din'l rOI11Îflă). " Fa ţ�( de" infodnaţiile' pe cari 11i le dă' ştiinţa sia visticii, Cli m că acest fenoilien 'al' pr:efacerli e1ui v În II (cuprins in - ăuţi din - ovci) "se iise'şte 'ina'i în toate limbile sIa ve, numai extinderea geografică a terminiJor ce-I cuprind ne ajută să determinăm a­ nume supt influenţa cărui popor, dintre SIa vi, am intrebllinţat noi astfel de c:uvinte la denumirea aşezărilor. 1) Vezi Etym. date de Cilzac, Didion. d'etym. daco-rom" Fral1efort s, M, 1879. pg. 477 şi Hasdeu., Dlcţ. cit. (Ti/din, op. elt., pg. 138 îi dă de orîg, nec,). ' 2) Tiktill, ap cit. pg, 203. 3) 1. Bogdan, Relaţiile Ţârii Rom. Cil Vag. şi Ardealul şi Doc. lui Ştefan cel Mare ... [514] 514 MARGARETA STEFANESCU ----------�---,------ --------- Intrucit numirile cu suf. - ăuţi se găsesc num n In Buco­ vina, Basarabia şi Moldova, deci pa teritorul Moldovii celei vechi şi pe un teritori li ce corespunde limitelor statului dela înc cputurt (se află numai in jud. R-Sărat pe unde Ştefan cel Mare ş.-apurtar oştile, urmărind pe Radu cel Frumos, duşmanul său, şi lipsesc din Muntenia), putem hotări că nu Slavii dela Sud (Bulgari sau Sirbi) ne-au dat aceste numiri, deşi au pe CUZ1l0UC, ci Slavii de la Nord :' Ruşii şi mai ales Rutenii. care cu numele de A ttes locuiau in Moldova prin veac, al XII-lea (1. Bărbulescu, Arhiva din April.' 1922, pg. 162), Preface rea lui v în il a avut loc in 1. rusă incepind dela veac. al XIlI-Iea - XIV-lea, căci numai dela acest timp încoace se găsesc exemple de cuvinte in care apare u in 10:: de v, d. ex. in, Letop. de la Novgorod, veac. al XIV-lea: polztora sta - polz, vztor a sxta, utornikz - vtornikz, in Evanghelia din Volinia,: veac, al XIV·lea: zztoroie, avraarnlia I. vtoroie, Avraamlja, dar se găseşte' in cele mai vechi monumente de limbă galiţio-voliniană, d. ex. in Evanghelia Dobrilov a, 1164 se întâlnesc II korabli, uzjati, etc (F, Buslaeo, lstoriceska]a gramrnatilca, Moskva, 1881 Etirnolo­ gija, pg 26, Ş 24, No, 1, Nota 2 şi A I Soboleuski, Lekci] pa istorii russk igo jazyka, Kiev, 1888, pg , 87). Deci Rutenii care ne-au dat acest sufix, nu nÎ-1 puteau da inainte de inceputul veacului al XII-lea. • Faptul că astfel de cuvinte cu - ăuţi nu se întrebuinţează ! pentru denumirea unor aşezări naturale ca dealuri, păduri, riuri.. , ci mai mult a celor omeneşti, că-ei din totalul de 149 numiri, la care trebue să adăogim marele număr al celor dispărute od uă CLI aşezarea, numai 12 sunt pentru a şezări naturale, ne în drepti­ ţeşte să - credem că ele sunt mai recente, din epoca de formare. a statului rnoldo venesc, la care şi Rutenii vor fi avut partea Ior; de conlucrare. \ \ Margareta C. Ştefănescu \ \ [515] COMUNICARI 'Arhiva' în ţară Dreptatea ne face să mărturisim c t Arhivele Olteniei, anul' 1, Iunie 1922, pg. 292-293, este singura revistă rominească care rezumă conştiincios cuprinsul articolelor mai importante din revista. noastră (în cazul special numărul din April 1922). Pecenzentul recunoaşte «serioasa specialitate a revistei Arhiva». Archivum Rornanicurn Giulio Bertoni, profesor de filologie romanică la Universi-­ tate a din Torino, face să apară, în ă din 1917, o nouă revistă de filologie romanică intitulată Archioum Iiomruiicuni. Spiritul larg, în care distinsul rornanist italian inţelege să> conducă revista, a făcut răpede din ea un organ- din cele mai. importante. Apreciind activitatea ştiinţifică a lui G. Pascu, Bertoni l-a invitat să colaboreze la revista sa cu studii şi recenzii de filolo-­ gie remînă. Şi în adevăr volumul 5 (1921), apărut de curind, .. cuprinde studiul Etuâe« de Semasiolo fie roumarne, 1 Les Noms dsi diable (pg. 244-251', iar volumul 6 (1922) JJibZ'iographie' roumaine ).')16'-1,920 (pg. 212-234). Cele 23 de pagini de bibliografie cuprind 28 de recenzii, repartizate în 25 de articole. Bibligrafiea va fi continuată an cu an şi va fi cu atit mai cornnlectă cu cit autorii vor binevoi a, trimete recenzentului cărţile şi extrasele Ivi'. Cîteva re-:-rnzii din această hibliografie vor fi utilizate ş-b de Arhiva. [516] 516 GIORGt: PASCU Caragiale despre N. Iorga Toate cărţile din lume, de cind lumea, cite-au fost Minunatul rnieu prietin le cunoaşte pe de rost. Tot ce mintea omenească pănă astăzi a ştiut In savantu-l cap de dascal s-a-ndesat şi. .. a-ncăput : Bibliotecă vestită! Aşa plină, că-n zadar Am dori să mai incapă şi un bibliotecar. (Caragiale, Versuri, Bucureşti, 19f2"pg., 168). 'i '. ): 1, ',' Sociologiea la V ălenii de Munte Cîteva luni de zile În şir, În fiecare zi, 'Neamul Rominesc' a anunţat că Gusti are să ţie lectii de sociologie %t «Universi­ tatea" de vacanţă politică a lui N. -Iorga. Atrasă de numele lui Gusti lumea dep;(\" Iumea=datbusria" Ia MUlH�llrlnrga: Vacanta' a trecut, dar prinţul' so'ciojbgieJ naţiorta'le' şi' idletnâţlonale 'petre�e îti dolce farniente î'ri I 'sHă'fI11Ma t�, iinde(a1iitersLlQ' :ihcă 1 de la' îiit'eputdl 'Illl' iHIi'e. Da r ... scrie la gazelă 'Că' Gl/Mi l:i! t'iimt',i!'cdÎi la Mt11lt�'?.L1Ie- riiă el să fi� �'" ), Biblioteci pppulare Pe ziua de 1 August s- a infiintat pe Ilng ă Casa Scolilor şi a culturii" 'poporuiui"ocdmTsle a bibliotecifdr c'6ri1Pi.i'�ă diif' N. Iorga, Q. O. Anfonescu;' profesor unfvrrsttar: G! Adâtnescu, ; profesor secundar, Apostol Cbleâ;' institutor, "brte �()(IUciA îrrlpteună 'cu seful culturil :pbpuruiLi{['p'reşe1difttFGlIsd]; iubt preşedlntiea lui N. • " 'I'�_" --'.,": ,.1 T ':(J?� �"·n-, ( ." t..,-, 3 ,,�, ','" Iorga, şi «va tipări În fiecare' an' un' catalog' decarţilep'e care le recomandă să fie introduse in bibliotecile şcolare şi populare, insoţind hnunţa>r'ea luc'riÎriibr: pili'; cÎtev� ':a�iecieil'asLipta valorii lor educa iive şl! insWictlveşi 'iSlipr:i" 'ca Iltătl( I of' Iltel:are».i;" Ne' peh'lii'tem să! �enirn în:':�jutori1i"i26\J)lpetei1ter şi i;n�arţj'a- lei comisii: ,", " \ ."1',>'" \,'., '"i "',o,' 'l.i"" N. ,', Io?�: ''CL1.getărl;': MihaiLl \V.it�azuf", �ovesi�e:a C'�lug���tIlli, Povestea ch1f1aşulm, Omul dela Sproca" Istonea b rl11zanlor, opere premiate (u: pi'eiiliuf'padfi�f 'Nolik" J IIi," " . '" " .r D.' Otisti! SobbJbiie�r�zMiLJllli-$;: � că'.;t'ratiei, �'op�re"bare au pus capit Pitzb6iillui' tnondiai ş(prepâ'tă h�ijci}ea omenirii. } G., G. Antonescu' Gimrlastj'c�,j;i6�deză;j�Hlra idff�; 'd!i'-'să- - "'.: J J j' , I r , � j�, i. 'F (" " f . • • \ - • 11ă ia te. ' " , " , [517] 'I'};: , .. ",CoMUNICĂRI.· ' 517 1"'>' ti: j(l�t�ne;cu ': I:�tOri�;;IfteF�tl;l-ii LiilYersaie idin Romîniea mare, 1 t ,1 j , , . ',i t :') . I . ":' �:' ' ',. ' , ,� ! (J.,� , \" , j, ,,1;. -,'�)' , '1 f : cu figuri, în text, operă idealistă:' " "," z r ,_:�. i,) ",' 1 - -,J ',.'".'_1 �';� f" l'C ,'-' � ._'� i"\ " . ,Apostol Gnlr:ci ,: ' 'Abecedâr "'roniirîo-niaghiar0· ruso- ruteano- sd�est,:IQperă p:atn'bfică,"" , >;": 1" ,r' .. :," � '.�·"i�i) /",'!\ ,.' ,.,0 �.i :(,_) 'j; 1_;;'. �I:-: . ,1't "PeÎ,şfel'e"A!cade'tniei' �,' .. ' ; ; .. " '. ',('.,1 '" .. Invara ahului"1921 Acad�rriieâ anhrifa' 'Că! Sextil Puscariu et , . Comp. a reluat redactarea Dicţionarului limbii '1�::Hnî'flc. In Arhiva din' Octomvre 1921' (pg;' 250)eu:a:rri făcutsocoteli, din care re­ zulta, negru p: alb; Că Dicţiciiiilrul'A2cidei11fei «vi apărea cu si­ gU'ranţă la paştele ce!ui mai 'nobil şj':fugaCiu'ariirrrll»: SJ::JteIile m'E!I�' s-aJ dov'editadevărafe, căci:A�i.idenlie'a anunţă acurn ; ci «re­ dactarea'ece;n'z�j naţionale şi internaţionale a lui O. Tafrali (v. Arhiva, pg. 90-97) nu cu- _. . - o'·· ".-- 4\'- prinde operile romiucşt] ale autorului, Foarte probabil autorul ne rezervă o surpriză.v-a doua broşură. In dorin!alneade' a tace ca studenţii lui O. Tafrali S1 nu piardă «increderea pe care trebue s-o aibă in capacitatea profesorului lor», mi Inscriu depe acuma colaborator la noua broşură, alăturea cu colegul mieu de recenzii «distinsul seriilor şi marele ruptătora'rde!ea'n"JIJlir�ea Sirianu­ (pg. 99 a broşurii ştiute), cu o recenzie "despre'opera lui' Tafrali Urnu1rincl Idealul, Bucureşti, Cartea Rorninească, 'fără' an. ,Unniîrincl' Idealul" p.sfe o poernă arheologică în proză de un interes palpitant.' i, - Milia Frunză, Moldov i vine la goa !î.'! Li Tulcea. Anl0ru-i \Ia cLtll1le, - U11 bot cU: ochi apare, dar «saturaţiea» îl face pt:: Flueraş\ S3 . se-nsoare ciI tizina din Ga- laţi. Frunzuliţa moare, ' ., " Această dramă miş:ătoare, scrisă J�l 1905 da'r tipărită abia la 1920, avea nevoe de o justificare. "Romanul Unnăr-incl [dealul --s:rie autorul În 'Cîteva cuvinte cătt ă cetitori'�a fost" scris supt impresiea evenimentelor primei rev0luţiuni (sic) ruseşti de acum [521] 5 li . 52B COMUNICĂRI -------------------- cinsprezece ani, Am putut atunci, (sic) să cunosc ideile, simţimin­ tele, idealul cîtorva revoluţionari, (sic) refugiaţi la noi. Dacă teoriile lor mi s-au părut prea exclusiviste şi neconvingătoare, am fost to­ tuş, foarte impresionat de tăriea convingerilor lor, care prevesteau tu'burările şi prefacerile adinci de azi din statul vecin. Eveni­ mentele au dovedit, (sic) cît de întemeiate erau observaţiunile (sic) şi criticile mele, făcute cu ani de zile în urrnă-. In adevăr cei doi eroi discută chestiuni sociologice cu acea competenţă şi originalitate, pe care arheologul Tafrali a împru­ mutat-o dela astrul Gusti. Cartea-i presărată cu cugetări înălţătoare. Astfel: «Cine oare nu-şi iubeşte mama, care i-a dat viaţa, care l-a ferit de-a­ tîtea primejdii ce se pun in calea unui tînăr vlăstar, şi care-I invălue cu dragoste curată şi sfintă ?» (pg. 8) ;-«ldealul fuge intruna, urmărit cu stăruinţă de dorul nostru, şi cînd credem că l-am atins durează numai o clipă-o clipă de inşelăciune-«, apoi alunecînd ca timpul, se face nevăzut» (pg. 17) ;-«ln societatea noastră domnesc atitea scăderi morale, atîta lipsă de conştinţa da­ toriei, cînd lumea n-are decît o spoială de cultură, care dă mai degrabă celor răi arme de reuşită, cind toţi umblă .după cîştiguri materiale, pe care le urmăresc fără scrupule, se va ajunge la O> perioadă de criză foarte primejdioasă pentru propăşirea neamu­ lui» (pg. 58) ,-«La noi idealiştii sinceri, iubitorii dezinteresaţi ai binelui obştesc îi poţi număra pe degete» (pg. 79) ; - «Tinereţa: trebue trăită în dragoste, care-i floarea vieţii noastre" (pg. 98). Stările sufleteşti îs descrise Intr-un stil suav. «Şi noaptea supt cerul înstelat, privind fermecătoarea [ccioară depe cer, em­ blema puterii lor, se lăsau pradă somnului, aducător de visuri duioase, în care-şi revedeau scumpele fiinţi, lăsate acolo In de­ părtare, în ... » (pg. 23) ;--�Soarele răsărea tocmai atunci ca un, glob de aUT>' (pg. 65). Valoarea romanului este încă şi mai mare prin erudiţiea de care autorul dă dovadă: «filosoful grec Heraclit, care a irnorta­ lizat o gîndire a sa adîncă într-o formulă scurtă şi celebră: panta "hei, totul curge, totul, trece, totul evoluiază, se transformă" (pg.16) ;-- «Ai uitat teoriea lui Tarde ? Imita ţi ca nu-i oare unul din factorii cal e fac să propăşască o societate ?» (pg. 77.- Obser­ văm in treacăt că eroii n-au luat încă cunoştinţă de studiul lui Gusti despre Tarde, pus supt presă acuma zece ani înapoi) ; -noUi 111,G tangerc (pg. 78) ;-. Intors în ţară după războiu el a inceput o luptă aprigă îm­ potriva -trădătortlor-, fapt pentru care guvernul rornîn l-a răs­ plătit cu cîteva zeci de mii de Iei. Sper că aceste date succinte nu vor fi trecu te cu vederea de Tafrali la ediţiea a doua a importantei sale opere.] [523] Ovid Densuşianu COMUNICĂRI �523 Ovid este fiul vestitului ardelean Arune, fost profesor de latineşte la Facultatea de Litere din laşi şi, cîţiva ani, la Liceu! lnternat din Iaşi cursul superior. Era acest Arune un cunoscător mediocru al limbii latine, însă îşi dădea oarecare osteneală să cetească niscai reviste şi niscai cărţi de specialitate scrise de savanţi străini, cela ce pe vremea aceia, trebue să recunoaştem, era lucru mare; era apoi acest Arune un caracter imposibil: ca coleg nu se putea împăca cu nimeni, iar ca profesor ... varga lui Dumnezeu, căci el considera pe student,respectiv pe elev, ca un duşman care trebuia răpus cu orice preţ. N-am avut ghinionul să fiu elevul acestui monstru, dar mi-aduc aminte cu ce groază vorbeau de el elevii dela Liceul Internat cursul superior (pe atunci eu eram în cursul inferior). Oara lui Arune: cu cinci mir ute inainte de intrare elevii toţi bi­ didiesc lecţiea pederost; intră profesorul: elevii toţi galbini şi tremurind; moşneagul consultă crunt catalogul: elevii palpită în aşteptarea catastrofei; în fine un elev este chemat la lecţie. In partea stîngă pe catedră Arune are textul latinesc, în partea .dreaptă o hărtie albă deasupra căreia profesorul ţine gata să scoboare un creion. Elevul traduce şi intre timp este chestionat: nicio indreptare, învremece creionul apasă cite un punct de fie­ care greşală. Traduce un elev bun. A tăcut şese greşeli: după -clas află că a căpătat nota patru. Cînd se Intimpla, lucru extrarar, ca un elev să nu fi făcut nicio greşală, căpăta nota şepte. Arune, caşi alţi profesori depe vremea lui, credea că notele nu sînt toate pentru elevi, ci primele trei (vă rog să nu rideţi!) erau consa- crate celor trei persoane divine: Dumnezeu, Hristos [şi sfintul profesor! Ovid este fiul acestui Arune. Dupăce-a terminat liceul, Ovid s-a inscris răpede la Facul­ t alea de Litere din laşi, a trecut în fugă licenţa (intr-un an şi jumătate) şi a plecat la goană la Paris. Aici a-nvăţat băetul, că era silitor, şi a obţinut nu licenta, căci asta n-o putea face uşor cu cela ce nu învăţase la Iaşi, ci o diplomă dela Hautes Etudes, unde fusese elevul marelui Gaston Paris. S-a-ntors in ţară cu oarecare cunoştinţi şi mai ales cu ifose, tocmai cînd se infiinţase la Universitatea din Bucureşti o catedră .de filologie romină. Ovid era de părere ca să fie numit deadreptul U'i ,1 [524] 524 GIORGE PASCU 4 profesor, Guvernul a crezut Însă că e mai bine să treacă prea­ labil un concurs. Concursul s-a ţinut lu laşi supt preşedlnţiea lui;' A. Philippide. Ov id a fost respins (cu nota şepte). După cîtva timp Iugosul tînăr a ocupat catedra, după obiceiul naţional, În baza «operelor» ,-vreo două broşurele. Oda tă stăpîn pe slujbă, tînărul începu să se rocoşa scă, în special şi mai intăiu să acopere cu insulte şi calomnii pe A. Phi­ Iippide, fostul său profesor la liceu şi preşedintele comisiei de examinare dela Universitate. Această ispravă a făcut-o el în ga­ zeta depe vremuri 'Romînia Jună? şi în revista 'Noua Revistă Ro­ mînă' (1899). Ovid se credea Ia Înălţimea profesorului său Gaston Paris, precum acesta era (intr-adevăr l) Ia înălţimea profesorului său Friederich Diez. A. Philippide trebuia deci răpus, fiindcă se incumetase se creadă altfel! Pela revista lui Rădulescu-Mereu şi pela alte reviste Ovid a căutat întruna să facă tărăboiu, doar-doar a fi luat În serios; dar.i.pace ! Atunci s-a hotărît să scoată el ÎI1SUŞ o revistă. 'Viaţa Nouă' apare de vreo douăzeci de ani cu program de ciudăţenie literară: proclamarea neinteligibil ului ca principiu de artă, publi­ carea de versuri sarbede pe care filo!ogul le iscăleşte Ervin, şi notiţi meschine la adresa personalităţilor noastre,-dar lumea con­ tinuă să nu-l iee in serios. Are oare Ovid mai mult succes În filologie? La 1899 a început să publice o 'Histoire de la langue rou­ maine' croită in două volume, fiecare volum de cîte trei fascicole. Pănă acuma au apărut numai patru fascicole. Primele trei fasci­ cole au făcut oarecare zgomot în', străină tate din două moti ve � era prima carte de acest fel publicată într-o limbă accesibilă pu­ blicului european; era dedicată lui Oaston Paris, care s-a şi, grăbit să-i facă o recenzie favorabilă in revista sa 'Romania'. Cartea nu este însă decit o compilaţie Cll lipsuri chiar pentru vremea cînd a apărut. Acuma, după', douăzeci de ani dela apa­ riţie, cartea este chiar învechită, iar 1� une'e părţi fundamental greşită. Tot În fascicole începuse Ovid să publice lin 'Dicţionar ge­ neral al limbii rornine', vroind să probeze că Dictionarul Acade­ miei, Început de A. Philippide, va apărea cu mult mai tîrziu decît al lui, dar abia publicase litera A şi puţinii abonaţi au fost în­ ştiinţaţi că dicţionarul.i.nu mai apare. ! La 1906 a început să publice tot in fascicole un 'Dicţionar" • I g. [525] Rectificare G. Ibrăileanu mă Înştiinţează că n-are Ia Viata Romlnească -decit 80 de acţiuni. şi cl cele 3040 de acţiuni, cu care-i trecut Jin.statutul societăţii, nu-s decît o «formă comercială-o .etimologic al elementelor latine'. Au apărut păn acuma abia patru Iascicole cu un total de treisprezece coaie. Socoteală: dacă 13 'coaie au apărut in 14 ani (scădem cei 2 ani de războiu 1, apoi 30 de coaie (cit crede autorul că va avea întreg dicţionarul) vor apărea în timp de treizeci şi doi de ani! Dar oare vor apărea macar atunci? Ovid este desigur un om care lucrează, are chiar oarecare -cunoştlnţi, deşi cu greşeli grosolane (a scris o gramatică de liceu, in care, între altele, confundă subiectul cu obiectul unei propo­ .ziţii), este însă un om lipsit de imaginaţie creatoare. De un şfert de veac de cînd se agită în filologie, el n a reuşit să spue ceva orittinal. Toate cărţile lui sînt lucrări de cornpi aţie ori de simplu material. Ovid este un elev sîrguincios şi lustruit,-,.are lustruială, dar n-a1"e talent. De-aceia feciorul lui Arune este invidios: adeseori In cărţile lui, Ovid profită de lucrările altora fără ca totuş să-i citeze; adeseori in recensiile lui, Ovid calomniază cărţile fi 1010- gilor care au într-adevăr originalitate. In loc să se ţie de lucrările filologice începute, Ovid îşi pierde vremea cu acea fiţuică numită 'Viaţa Nouă'. Ne putind fi original in filologie, Ovid vrea să fie în literatură. Cu fleacurile Jdi sirnboliste, el a reuşit numai să provoace hazul oamenilor de gust ... Aşa mediocru şi meschin cum ii el, Ovid are totuş noroc: :il adoră domnu Iorga. 525 COMUNICĂRI Răspuns Domnului MinislrM de Instntcţ'if3 (Jr. (. (h,/leIM(.Lt / Bnwrcşti Domnule Ministnt Prin ordinul No. 7.5060/18 Aug. D-v aţi binevoit a-rni co­ suunica că m-aţi revocat din postul de director al Bibliotecii pe .ziua de 1 Sept. a. C., deoarece conform art. 10 din regulamentul ibibliotecii. eu n-am fost încă confirmat definitiv. [526] 526 GIORGE P ASCU - Nu-i un secret pentru nimeni, Domnule Ministru, că Biblio­ teca noastră Iincezeşte în dezordine, fiindcă localul. chiar dela inceput impropriu (o vastă sală de lectură care serveşte şi de magazii şi de biurouri) a ajuns la supraincarcare, iar personalul: este Insuficient �i ca număr si ca pregătire. Rapoartele adresate Ministerului de cătră mine şi de cătră DI Rector, prin care ceream îmbunătăţiri, în primul rînd local propriu, n-au avut niciun rezultat. Dacă totuş, de bine de rău, Biblioteca mergea, aceasta, imi permit- , s-o spun, mi se datoreşte mie, fiindcă de umspreeeee ani de cînd: o conduc (1 act. 1908-20 lan. 1911, 1 Fevr. 1914-1 Sept. 1922)�_ eu am toată experienţa bibliotecară şi toată autoritatea faţă de funcţionari şi de public. Acest lucru nu- l va putea avea noul venit, oricine ar fi el, aşa că Biblioteca va cădea în haos. Art. 10, de care vă prevala ţi D-v, nu-i valabil, fiindcă, pentru bunul mers al Bibliotecii, nu importă dacă directorul este ori nu definitiv, ci dacă este ori nu competent, iar definiti vatui nu-l am, nu fiindcă colegii miei din cornisiea bibliotecii mi I-ar fi refuzat; ci pentrucă-l credeam de prisos din 2 motive: 1° nu aveam in­ tenţiea să mă eternizez la Bibliotecă, 2° aşteptam statutul funcţi­ onarilor. Proceda rea D-v, departe de a rezolva problema organizărl r Bibliotecii, dimpotrivă dă o nouă lovitură Bibliotecii şi, îmi daţs voe s-o spun franc, o nouă lovitură Moldovei, căci s-ar părea că: ministerul culturii din capitala Munteniei loveşte cultura din ca-­ pitala Moldovei! D-vaţi sacrificat fondul pentru formă, fiindcă vedeţi in mine un adversar politic. In adevăr, hotărîrea D-v coincide cu; faptul că in Iunie curent, în calitate de membru al colegiului uni-:-­ versitar, eu am votat rnoţiunea D-Iui M. B. Cantacuzino privitoare ia rechemarea la catedră a D-Iiti C. Stere, moţiune respinsă de D-v. Veţi recunoaşte deasemenea că, ocupat cu probleme de stat­ nu regulamentul unei biblioteci îndepărtate putea să vă preocupe , şi că deci de existenţa art. 1 Q D-v aţi \aflat dela eternul mieu duşman, DI D. Gusti, autorul regulamentului cu articolul introdus, anume împotriva mea la 1916, fiindcă niciodată nu i-am admirat talentul sociologic, ba chiar in 'Arhiva' din Iulie curent, eu-am probat, pe 30 de pagini de tipar, că pe cit' îi el de arivist, pe-a­ tita-i şi incapabil. DI Gusti nu v-a spus Însă că eu am fost numit director al Bibliotecii in urma recomandării unanime el comisiei bibliotecii Şk [527] c COMUNICĂRI 527 că deci şi pentru a mă revoca avizul comisiei era cu atît mai ne­ cesar, cu cit pe de o parte toţi funcţionarii «superiori» ai Biblio­ tecii (ef. art. 9) sint provizori, deşi unii au mai mult de 3 ani de funcţionare, iar pe de altă parte O-v, ca ministru, trebue să fiţi cel .nai gelos de «autonornlea şi prestigiul» Universităţii. Guvernul din care faceţi parte şi O-v, Domnule Ministru, a anunţat că prima lege, pe care urmează s-o voteze Parlamentul in legislatura care incepe la 28 Noemvre, este statutul funcţio­ narilor. Sper că nu veţi uita şi articolul privitor la răspunderea personală a funcţionarilor, dela copist păn la ministru, pentruca, atunci cînd un funcţionar va fi fost nedreptăţit de un superior al său, să poată să-I tragă la răspundere pe cale judiciară, avînd dreptul Ia reintegrare şi dispăgubiri civile. 30 August 1922 No.233 Giorge Pascu Etlmologil romîneşti Desmăţat Cihac II, pg. 95: a deMnliţa jeter că et la, mettre en desordre, 11 se desmăta ,etre en desordre, se negliger, desmâţ(/t en desordre, neglige, relâche, deguenille, răz'măţat = desllu'lţat ; pentru etimologie, ne trimete la vbulg. mesii, meiaii, metati iacere, abjicere, razmetati disjicere, etc. Tiktin are numai dezmăţare Verlotterung şi dezmăţat liederlich (in Kleidung, Wesen), schlampig, lotterig; Etim. "an­ schei nend zu maţ, also etwa: an dern die Kleider unordentlich hăngen wie die Dărme an einem g eschlachteten Tier, dem man den Bauch geoffnet hat».- Se pare că verbul a ăesmăta, înregistrat de Cihac, nu există; dupăcum şi sensul 'ieter c;a et la' a fost născocit pentru a sprijini etimologia slavă propusă. Cît despre, forma reflexiva a aceluiaş verb, am impresia că de astădată Cihac nu greşeşte, deşi nu pot dovedi aceasta. In orice caz etimologia lui trebuieşte respinsă fără multă vorbă, Între altele pentrucă nu ne explică pe ţ din cuvintele rornineşti, Contra etirnologiei lui Tiktin nu pot obiecta nimic altceva, de cît că ... am găsit una, după cît se pare, mai bună. Formal plec şi eu dela acel aş radical, ca . şi T.; din punct de vedere al înţelesului însă nu avem a face cu .gnaţ, sing. lui mnţe < lat. 1nnha (REW 5412), ci cu omonimul [528] 528 I. IORDAN -- acestuia, pierdut în rornineşte, dar păstrat în ital. maeso, derivat dela maee« < lat. maitea măciucă (RE W 5425). ItaI. masea în­ seamnă legătură (de crengi, iarbă, plante), buc-het (de flori), pa­ chet de ţigări, grămadă, etc.: dela el s-a format un verb, pe care-I găsim În citeva dialecte italiene sudice, şi anume: terarn.') SmMZ(J, 'scornporre lin mazzo', deunde smaseaiure 'il rnazzo delle carte, che i caffetieri, dopo servitosene un po', rivendono a metă del prezzo ai tavernai', abruzz.2) Sl1WZZ(t 'disfare il mazzo'; fig. ·scegliere tra le cose si miii messe insierne cio che vi e di rneglio : sminuzzare le pietre col mazzolo'; neap. B) smaeeare 'cavar del mazzo, mazzetto, mazzolino; defatigarsi, aftannarsi, consumarsi in qual vuoi lavoro', cu derivatele smazzcttiello 'rnonello, ciuffetto' şi .smaeeaio 'maligno, ribaldo, ciuffo'; sicil. i) sm"t"i'za'l"isi 'sfacchinarsi, acciaccinarsi', smaeewnari 'sciorre ' il mazzo'. Un mat, sinonim cu itai. maeso, am avut desigur şi în rornineşte, fiindcă altfel nu ne putem explica existenţa actualului desndiţat, part. tr. dela a (se) desmâia, care insemna, deci, la în­ ceput a desface o legătură de iarbă, de clapă, etc., 'un buchet de flori, iar apoi a desemnat starea de neglijenţă a omului, spunin­ du-se, foarte probabil, intăiu despre părul dezordonat al femeilor {şi al bărbaţilor care-I purtau lung', - căci capul omului cu plete seamănă ca formă şi Înfăţişare cu un smoc de iarbă sau de plante-, după aceia despre haine, însfîrşit mai tirziu şi despre un om ne­ glijent din punctul de vedere al moralităţii. Avem aici, prinurmare un frumos caz de dispariţie a unui cuvînt din pricina omonimiei lui cu altul. Şi în italieneşte s-a petrecut parţial aceiaş lucru, ju­ decind după faptul că, în general, dialectele sudice, îr. care s-a pastrat lat. matia; au pierdut pe mottea; şi invers; numai în neapol. găsim urmaşi de-ai ambelor cuvinte latineşti, diferenţiaţi însă ca gen (-o, alături de -a,), precum Şi pe smaeeare, care, pelingă În­ ţelesurile redate mai sus, are Încă şi pe acela de 'cacciare, lace­ rare l'intestino retto', şi care, evident, a rezultat prin contopirea a două verbe, unul derivat dela lat\matict, celălalt dela lat. mattca, t) G. Savini, La grammatica \ed il lessico del dialetto tera­ mano. Torino ] 881. 2) G. Finamore, Vocabolario dell'uso abruzzese, 2a edizione. Citta di Castello ] 893. 3) R. D'Ambra, Vocabolario napolitano-toscano domestice di arti e mestieri. Napoli 1873. 4) A. Traina, Nuovo vo;abolario sj�i1ianJ-italiano. Pah!rmJ 1868 I [529] COMUNICĂr�1 ------------------------- 529 a stînjeni Cinac II, pg. 358 (s. stîngănesc) îl traduce prin 'barrer le chemin il q., barrer q., gener, empecher, mettre un obstacle, de­ tourner, croiser les mains'. Dame, Dict, roum-francais are a stîn- jeni 'gener, mettre des obstacles, mettre des bâtons dans les roues'; a se stînjeni 'se gener, etre ernbarrasse, se demander ce qu'on doit Iaire', apoi deri vate ca stînjenwlă, stinjenire, etc. Ci hac, care so­ coteşte acest verb identic cu a sting/ieri, atît ca origine, cit şi ca înţeles, il pune la un 10: cu stăjin, stinghie, răstiqncsc şi altele, toate in legătură, după el, cu vbulg. s't.tHognx.ti 'tendere, contra­ here, stringere'. Este evident că etimologia aceasta nu se poate susţinea prin nimic şi trebuie deaceia să ne gîndim la alta. Şi aici ne vin in ajutor dialectele italiene de sud, unde găsim un verb foarte asemănător cu rom. a stînjen'/: din punctul de vedere al sensului şi al formei. Adică: abr. s;'ingena 'fig. e iperb. mal­ menare', .�tingend, 'nu laoore 'condurre un lavoro malarnente': neap. stin-, siencenarc 'torcere, scapezzare'; irp, 1) stcnccnă. 'torcere, .scapezzare', In ce priveşte p e r' din aceste două dialecte din urmă, .el nu face nicio dificultate, căci provine dintr-un mai vechiu g, cum dovedesc alte cuvinte din aceleaşi dialecte,. depildă neap. lranciu = itai. frangia, irp. chiancc = itaI. piangere, scanciă = itaI. cangiare, etc. Cred căIa baza tuturor verbelor italieneşti sudice citate aici, deci şi a rom. a stînjeni, se găseşte un lat. vulg. *p,xstingu- 11Wrc, iterativ dela cxstinguM'c. Despre derivarea unor asemenea verbe cu ajutorul suf.-znarc v. ")acoromania» r, pg. 228, unde .Puşcariu discută etimologia rom. a conieni ; cit despre schimbarea conjugării in romineste v. ibid. 227, nota 2 numeroase exemple de verbe care au trecut dela conjugarea I la a IV, precum şi explicarea acestui fenomen morfologic. Rămîne acum să vedem evoluţia înţelesului, care s-a petrecut în italieneşte şi in rornîneşte. * �'xsţingtt{na1'e a avut dela capul locului sensul a stinge focul de repetate ori, dupăce, bine înţeles, era aprins din nou la fiecare .dată : apoi, fiindcă cxstinfJltCre însemna şi a nimici, a distruge, a slăbi puterea, iterativul Însemna şi el a face mereu să slă­ biască puterea unui lucru ori a unei fiinţi. Rezultatul unei ase­ menea acţiuni asupra omului este pe deoparte impresia de siciială, 1) Salv. Praf. Nittoli, Vocabolari di vad dialetti del Sannio. :Napoli 1873. [530] 530 �I.�IOR�D�A�N _ de persecuţie, exprimată de abr. stinfJena -rnalmenare', pedealtă­ parte impiedecare de la săvîrşirea unei anumite trebi, pe care Oi vedem În rom. a stînjeni. Despre lucruri tot aşa: abr. stingen((, 'nu laoore 'condurre un lavoro malamente', adică a lucra cu in­ trerupere, pe apucate, deci prost; neap. siencenare şi irp. stcnceuă 'torcere, scapezzare', adică a întoarce, a suci, a abate, a tăia cren­ gile unui copac, a-I reteza, deci a-I stînjeni În dezvoltarea lui.. Intelesuri apropiate de al prirnirivulut latinesc vedem în abr. stin-­ gcnli di maeeaie 'dare una satolla di busse', pentru care ef. rom. a stînge în bătă'j, sau din hătaie ; abr. 'sta tosce me sti'ngine 'questa tossa mi tartassa'. despre o tusă chinuitoare (el. rom. tuea osta mă stinge); me sende stingenate 'mi sento sfiaccolato, dinocco­ lato', cind r-ineva este tare indispus, obosit, fără vlagă, «stins" s­ cum zicem şi noi. Să se compare apoi neap. sienccnare de paura 'atterire, spaventare', neap. şi irp. stencenato 'storto, zoppo, curvo': din cauza unei spaime mari sau a unei oboseli neobişnuite" omul nu mai are putere să se mişte din loc, intocmai ca un olog, Rom. a lua împrejur=ital. prendere sate plgllare in giro. Cînd am întîlnit in italieneşte pentru prima oară această izo­ lare, am rămas tare mirat din pricina asernănării ei aşa de mari cu cea rominească. Nu mă aşteptam deloc să regăsesc in alte­ limbi romanice un idiotisrn aşa de curat rornlnesc, Deşi dicţiona­ rele italieneşti al lui Petroc zhi şi al Iui Rigutini-Bulle nu înregi­ strează izolarea pomenită, dupăcum nici Tiktin, depildă, nu spune ni­ mic despre cea rornlnească, există totuş o deosebire între cele două limbi În ceiace priveşte întrebuinţarea acestor întorsături stilistice; deosebire pe care am constatat-o pentru italiană din lectura te­ xtelor. In romineşte, izolarea a lua, împrejur se aude numai în graiul adevărat popular, deaceia conţine o nuanţă de vulgaritate, care a impiedecat-o de a fi primită În .stilul literar; pecînd in italie­ neşte am intllnit pe prendere in 9i)\, depildă, în Grazia Deledua, Il nostro padrone 228, intrebuintat .direct de scriitoare, şi rIU pus În gura vreunui personagiu, iar pe YJiglia1-e in gi1'O Într-o tradu­ cere - făcută de un Italian veritabil din povestirea lui Th. Storm. Auf der Universităt, deasemenea nu În dialog. Este văd.t că ambele izolări, italiană şi rornină, au o origine comună, care trebuie să fie destul de veche, judecînd după ase- r rnănarea lor desăvîrşită şi după Faptul că toale cuvintele sînt pur. [531] COMUNICĂRI 53 t --------------------- -------------------------- latineşti, adică moştenite. Originea lor este de căutat În organi-­ zarea justiţiei din evul mediu. In Deutsche Rechtsaltertumer ale lui J. Grimm, ed. IV, Leipzig 1899, vol, II, pg. 305 urrn. sint des­ crise diferite pedepse dezonorante, la care erau supuşi cei eul­ pabili de anumite delicte. Pe Ungă scopul urmărit, anume acela de ac repara o injurie prin ruşinea pe care trebuia s-o suporte delincventul, tuturor acestor pedepse le era comună imprejurarea că vinovatuf era purtat desculţ, numai în cărneşă, fie cu o şea în spinare, fie cu, o sabie goală in mină, cu pietre atirnate de git, etc. (toate aceste amănunte variau după starea socială, sexul, etc. pirltului) prin, l cetate spre a fi v ăzut de ceilalţi oameni şi astfel pedepsit prin, - dezonora re pentru fapta rea săvîrşită de el. Obiceiul acesta, fireşte cu mici deosebiri de detaliu, n-a existat numai la Germani, ci ,i la alte popoare. precum se poate vedea din citatele făcute de Grimm, deasemenea din Ducange s. harmiscara, Că l-au avut şi , Romînii, poate mai bine zis Romanii din Dacia şi Balcani, este foarte probabil, deşi nu pot aduce în sprijinul acestei ipoteze altă dovadă decît izolarea discutată aici. A lua imprejur insemna, deci, I la inceput a pedepsi pe cineva pentru o vină oarecare, purtindu-I J dela un loc la altul într-o situaţie dezonorantă. Cind uzul a dis- I părut, a rămas numai amintirea despre batjocură, ca urmare ime­ diată şi principală a pedepsei, şi bineinţeles, odată cu asta, for­ . mula lingvistică care" o denumea. ; Aceiaşi origine are o altă izolare rorninească, perfect slno­ . nimă cu precedenta, anume a lua în cr1ruţif, pe care, foarte in­ ; teresant şi curios lucru, or�gă�im aidoma in neap. portare nc·(tr-· roeea 'canzonare, burlare, minctiionare col bel garbo' (v, D'Arnbra., , s. canwM.t). Grimm nu pomeneşte nimic despre plimbarea in căruţă. � a vinovaţilor, nici la Ducange nu există informaţii asupra acestei 'chestii (cel puţin s. carntS şi derivatele lui şi s. poriarc), Grimn, 1 citează însă din Cento novelle antiche 27 următorul pasaj, în care: ! aflăm originea expresiilor stilistice din romîneşte şi din dialectul I neapolitan: "Costume era nel reamedi Francia, che I'uomo che­ ftera giudicato d'e sser disonorato e guasto, si andava in sulla car- nita, J), e s'avvenisşe che campasse la rnorte, giamrnai non tro-­ vava ehi volesse usare ne stare con lui per niuna condizione- (op. cit. II, pg. 318). Este posibil ca sinonimele romineşti a lua peste picior, (l: 1) Subliniat de mine. [532] 532 1. IORDAN ------- lua la vale, precum şi irp, portă a pe lu ponie 'burlare, canzo­ nare' să fi luat naştere in împrejurări analoage cu cele descrise mai sus. Voloseni In articolul mieu «Nume de localităţi romlneşti provenite dela nume de popoare" ("Viaţa Pomînească-, Nr.depe Sept. 1921, 'pg. 428) am socotit n. top. Volosenî (Fălciu) înrudit ca origine cu Vlaşc« şi altele analoage. Desigur că este o greşală, căci adevă­ ratul etimon se găseşte în rus. V010SK 'păr' (v. studiul domnişoarei Marg. Ştefănescu in "Arhiva», an. XXVflI, Nr. 2, pg. 225). Trebuie, amintit totuş că in Moldova, depildă, este destul de răspinditn, fam. Vlosie (probabil nume de botez la capul locului), care, dacă ar exista in ruseşte, ar trebui să sune Volosii. Din punct de' ve­ dere al înţelesului şi al chipului cum se derivă numele de 10 .ali­ tăţl rornineşti acest Voiosii s-ar potrivi mult mai bine ca radical .al n. top. Voloseni decît rus. ooloss 'păr'. 1. Iordan Etimologia lui "a rezema" Et-imologia lUI ,�a rezema" - Cauza pentru careetirno'ogia acestut cuvînt 11 'a fost descoperită pînă acum e o metatezăcare devia cercetările. Aşa s' d intimplat şi cu a obriuti, vsl, ob-elriti .. (Berneker, 1, 269), A rezema elat. *remi!diare, de la mi!di'lts, mijlociu, de unde s'a făcut *remc:m, apol rezema, mold. răeăma, înţelesul a fost ca pune alăturea, a alătura", cum se vede din bănăţenescul impre­ mezat (Candrea şi Densuşeanu, Dicţ, Etim, 1113) alăturat, care, prin metateză. dă *împrczemat. adică rezemat. Tot aşa şi slavo­ -ungurescul megiaş, «vecin, alăturat>, e rudă cu m.cdiu.s (Berneker, II, 32). 1. \ Substantivul reaeem, rndld, raeăm, elat. *remediu111, aşa cum prime» (Trans, Olt, Banat) «părete mijlociu>, vine din permediusn :şi it. trameeeo din "transmedium , cu verbul tramezeare (*tt'amsmediare) "a despărţi printr'un părete>. ca şi vechtul nostru .a împren.deza, a împărţi în două, a lua jumătate. Observ că accentul in prime» e mai noii (pcrmedium). pe -elnd in reeem şi reâeem (verb): şi reâeem (subst.), mold. ?yîr:ârrt [533] COMUNICĂRI 533 (verb şi subst.), e ca În vechea limbă latină. In adevăr, Jj[ercurins se accentua mal sus odinioară, după cum se vede din genitivul şi vaca tivul Jj[crctu'i, şi de acela eram. M'i6rCl,tr't. Tot aşa accentul lUI reeem, redsen» ne duce la rel1H?dio, remed1wn, Cp, şi deosebirea de accent intre încep (incipio,incipis) şi deger (ilegelo). Pentru- reeem. faţă de reâeeni şi rtisăm; cp. gedmăt şi gemăt (gemitus) şi f'redmiit, rdmăt (r'hJmittts), precum şi ctl semân şi cii seâmăn (Munt.) şi elI samăn (MoId.) sau p'lCptăn şi ptdptăn (Munt.) şi llcplăn (Mold.). Cu ren. c�li1t1n, remediu, leac, şi remediare, a lecui, (de la măderi, a lecui), n'are nici o legătură semantică, cI nurnal o per­ fecta asemănare Ionetică. August Scriban Notiţă despre boerul moldovean Balica din 1606 In Arhiva din Ianuar 1922 p. 106, prof. Ghibănescu face o' comunicare despre familia boerilor Balica, cari apar in Moldova la sfîrşitul veacului XVI (subt Petru Vodă Şchiopul) şi Ia Începu­ tul celui al XVII veac (sub Movileşti), Cu acel prilej arată că a­ ceastă familie e originară din Tara Romineescă şi anume din 01-' tenia şi că era înrudită cu Buzeştii şi cu Catargieştii de aci, de unde au trecut cîndva în Moldova. Intre aceşti Balica moldoveni, Ghibănescu pomeneşte pe Isac Balica hatmanul, care ţinea in că­ sătorie pe Scheanca, sora domnitorilor Ieremia si Simion Movilă. Pentru că se pare că Ghibănescu nu cunoaşie şi altă treaptă de cit de hatman a carierii lui Isac, îmi permit a atrage atenţia a­ supra unei scrisori trimisă de acest Balica !n a, 1606 către mem­ brii stavropighiei din Lernberg, cari 11 rugaseră, mai nainte, să intervie la domnitorul Moldovii Ieremia Movilă, ca acesta să le dea ajutor bănesc pentru construirea bisericii lor din Lemberg. Scrisoarea e făcută in limba malorusă (ruteană) în a. 1606 şi e trimisă de acest Balica din laşi; ea va fi fost compusă şi scrisă pen­ tru ei de altcineva, care îl iscăleşte: Hct\1f &MlI"" I{MIIKlIlI "",\U­ H,'PZ, adică -Isat Balica, marele ciimînar,.. Dedesubtul acestei is­ călituri a scriitorului, însă, se subscrie Balica însuşi astfel: HC"I\z. Il"""I\L\. Scrisoarea s-a publicat în Doc. Hurmuzaki, voI. II, suplini. 2, p. 348. Din acestea se vede, aşa dar ,că acest Balica îşi zicea şi .Isat şi Isac şi că el era mare ciin�in(w în a. 1606. ( .\/, . Al [534] ·.'534 ILIE BĂRBULESCU ---------------- 1 Originea concepţiei politice a «Micii Antante ", a «Marei Austrl!- şi ziarul "Lupta" 1 t I Istoricul, spre a putea lămuri şi intelege evoluţia vieţii po- I ipo rului cu care se ocupă, trebue să cunoască exact nu numai e- I venimentele sau fenomenele de tot soiul ale acestei vieţi. ci şi .personalitatea reală a actorilor şi indrumătorilor ei. Numai aşa .Iace Ştiinţă adevărată; căci nu numai massele ci şi personauu, :tile, cu influenţa şi acţiunea lor, constitues ; acea viaţă. De această gindire principială călăuzit, in No. din Oct. 1921 al Arhivei p. 272 am căutat să îndrept o idee greşită care se in­ -cuibase la noi (ca in Franţa, de altfel) cu privire la . -care-i a partiduluiconserv,ator-democrat' de sub Take Ionescu), .ar fi încă supărati pe mine, \ fiindcă am restabilit acel adevăr istoric Ia personalitatea lui Havlldek, dezbrăclnd de el pe Beneş şi pe -dinsul. Imi pare rău, fiindcă nu mi s'a Înţeles gindul: n'am făcut acea restabili re de cit ca istoric, iar nu spre a scădea pe cineva; .am făcut numai ca Dimitrie Cantemir, care în -Hronicul- său, cugetind la fel in ceea ce fa�e, spune: "Pentru aceste dară imple­ .utecite şi foarte greşite socotele ... pune-vom ceia ce vom putea [535] COMUNICĂRI 535 nevoinţă, însă nu că doară scrisorile altora de greşite să le a­ rătăm, sau in cevaş cinstea osteninţelor lor să micşorăm (Aceasta nu dea Dumnezeu). Ce numai ca., din socoteala care mai aproape de adeoiir se poate alătura ... să adeverim-. Sper, de altfel, că aceste arătări vor linişti şi pe d. "D. Dră­ ghicescu, senator de Putna- , care, polemizind cu d. C. Miile, pre­ .tlnde, - in ziarul Lupta dela 24 August 1922, sub titlul "Cine e autorul Micei Antante» ? - că -idea genială" a Micii Antante nu aparţine «nici d-Iui Beneş, nici d-lui Take Ionescu», cum scrisese .acolo ceva mai nainte d. C. Miile, directorul «Luptei", ci, zice d. senator, cu această idee «a plecat semnatarul acestor rînduri {adică -d. Drăghicescu] din laşi, in Iulie 1917, spre Londra şi Paris. Acolo .a răuşit, timp de aproape doi ani de sforţări şi stăruinţe, să re­ alizeze această idee într-un comitet al Naţiunilor oprirnate, unde ... s-au pus oficial bazele precise ale Micii Antante de azi>, Aşa scrie d. Drăghicescu, pe cînd d. Miile scrisese pentru d, Beneş şi T'ake Ionescu (pe atunci incă nerăposat), Păcat însă .că presa şi ziariştii noştri nu citesc şi cercetările Ştiinţei, care singură e cunoscătoare în fond a adevărurilor istorice; căci, dacă d-nii Miile şi Drăghicescu s-ar fi ocupat şi cu Ştiinţa din această Arhivă de la Oct. 1921, ar fi aflat despre cehul Havlicek din 1848 şi n'ar mai ·fi polemizat pentru aceste greşeli de cunoştinţă in Lupta din 1922. Tot de gindirile ştiinţifice şi de năzuirile lui Dim, Cantemir de care vorbii aci, împins şi călăuzit, îmi voi permite acum să mai fac o îndreptare în Ştiinta de la noi. In «Neamul rominesc- de la Il Dec. 1921, prof. Iorga scrie, - ceea Ce toţi cred la noi, de altfel, - că concepţia politică de constituire a unei -Austrii Mari" e proprie a răposatu.ui Aurel Popovici, care a formulat-o în cartea , ce mi s-au trimis din partea Institutului la Arhiva. Intreprinderea e frumoasă. Noi Ielicităm pe d. Dragornirescu .pentru ea. Ne permitem însă, în acelaş timp, să-i atragem aten­ ţia. că întreprinderea asta a sa va da roade trainice, numai dacă va căuta să nu se lase prins în mrejele acelui patriotism «latrans», .prin a cărui prismă falşificatoare de adevăr să vadă, ca Iorga in deosebi, fenomenele şi activitatea literară ale Rominilor şi numai cind, resping ind spiritul oligarhic din Ştiinţă, va publica nu numai cei a ce ar fj o aprobare a ideilor sale, cum făcea răposatul sla­ vist Ion Bogdan În «Comisia istorică a Romîniei '1. Se ştie că Bogdan publica acolo, deşi cu banii ţării, numai ceia ce era con­ form cu ideile sale, prin Candrea, Sextil Puşca riu etc., evitind colaborarea profesorului de Slavistică dela Universitatea din Iaşi [540] 540 ILIE BĂRBULESCU şi a colaboratorilor fiindcă acesta nu împărtăşea ideile lui Bogdan. Dar tocmai de asta publicaţiile ce au făcut nu au soli­ ditatea ştienţifică trebuitoare. Lucrarea «Institutului de literatură» va fi trainică, în sfîrşit. numai cind ea, adrniţind chiar şi pe adversarii ideilor conducă­ toruui sau condu cătorilor influenţi ai ei, nu va evita de a publica cercetările acelor adversari chiar, cum făcu Înainte de război ŞI face şi acum -Cornisia monurnentelor istorice» al cărei preşedinte fu Înainte de război prof. Onciul, iar acum praf. Iorga, Această comisie, în adevăr, ca şi cum ar fi o avere şi proprietate parti­ culară a preşedintelui ei, iar nu a ţării, nu numai că nu caută concursul profesorului de Slavistică de la Universitatea din laşi, ci chiar îl evită şi, fiindcă acesta f' singurul competent, mai bine mt publică de loc, de cît să publice acel «Corpus inscriptionum slavo-romanicarum» pe care-I prevede insăşi le.gea de înfiinţare a «Comisiei mon. istorice» în 1913. lată de ce, primind cu simpatie întreprinderea d-Iui prof. Dragomirescu, Îmi permit, totuşi, a face observaţia, că precum lucrările «Comisiei istorice» şi ale «Comisiei monum. istorice» nu pot avea triiinicie din pricina acelui spirit oligrwhic de gaşcă, care le conduce, tot astfel [cele ale «Institutului de Literatură» vor fi cu adevărat dîtrabile numai cînd conducătorii lui 'for CIuta să conlucreze cu Seminarul şi Catedra de Slavistică dela Universi­ tatea din laşi, chiar dacă ideile acestora din urmă se vor deosebi de ale lor. Şi spun acestea, fiindcă aci se fac cercetări nu numai in domeniul Istoriei şi Limbii Romînilor, ci şi în cel al Istoriei literare a lor, arătindu-se raporturile noastre literare cu Slavii; ba. se fac chiar traduceri din opertle celor mai de seamă scriitori mai vechi şi moderni ai Sia vila!'.', Multumită acestei activităţi a Seminarului meu de Slavistică; d. AI. Epure, fost student al nostru, acum profesor la liceul din Roman, a scris şi tipărit in a. 191 � cartea: Tn(luenţa {et/mlic;lulzti rus Kruloo asupra {abztliştilor noşt11 A. Douici ş'i C. Sta ma ii, în­ terneindu-se chiar pe textul rusesc val lui Krylov, iar nu pe tra­ duceri in franţuzeşte cum se făcea pină atunci de Iorga şi alţii. Nu numai atit, insa, ci de mult, şi astăzi, dela această ca­ tedră a mea se scormoneste mereu influentele Litera turii sîrbeşti . . şi ruse asupra inceputului Literaturii rornîne moderne. Fosta mea, studentă, doamna Negrescu, Jicentiat� in litere iş] profesoară se­ cundară În Chişinău, a studiat, �in Seminarul meu, şi are in ma- [541] --�---------":-'_--..........I -nuscris rapoi turile literare dintre opera lui Ţichindeal şi a mare­ lui scriitor sirb Dositei Obradovici dela începutul veacului al XIX· S-ar putea tipări şi această lucrare care are multe date şi rezul­ tate nouă. Iar alte cercetări ale noastre ar putea arăta încă diferitele influenţe necunoscute ale Literaturii ruse asupra literaţilor noştri .din intăia jumătate a veacului XIX şi chiar de după acest timp. In adevăr, atragem atenţia, că istoricul şi literatul romantic rus Karamzin de pe la a. 1800 şi ceva nu a influenţat pe Cogălni­ ceanu, cum se crede Ia noi, numai în vestita-i lecţie despre ls­ .torie ţinută de acesta din urmă la Academia Mihăileană, ci şi În multe din ideile literare şi despre limbă ce avea Cogălniceanu. Ba atrag atenţia, că nici scrierea rusofilului Dinu GoJescu : II In­ semnare a călătoriei mele făcută în anul 1824. 1825, 1826)) nu s-a făcut de cît subt influenţa romantismului expri mat de Karamzin in descrierea călătoriei sale în apus. apărută În ruseşte întîia oară la 1790, iar apoi in vre-o 6 diferite ediţii În întîia jumătate a sec. XIX. sub titlul " Pis' ma Y!tssk'J,go Jlute.�estvenika·, "Scrisorile unui călător RUSii. Atrag atenţia şi că chiar activitatea primei faze, a celei ruso-nle, a lui Heliade-Pădulescu, cînd şi acesta simplifică orto­ grafia cirilică şi făureşte cuvinte după spiritul limbii vechi rornine în potriva neologismelor altora, chiar şi această activitate a lui se datorează influenţei lui Karamzin care face aceleaşi lucruri la Ruşi cîţiva ani mai înainte. Atitea probleme, şi mai avem şi altele încă, cu' totul nouă, căci nu le-a mai pus nimeni pină acum. pentru Istoria Literaturii .rornine moderne 1 Pe de altă parte, şi eu, intocmai cum prevede "Statutul Constitutiv» al «Institutului de literatură", am Întreprins deja mai de mult cu studenţii şi studentele mele traducerea în rornineşte, chiar după originalele slave iar nu după traduceri franceze ori germane ca pină acum, opere de seamă ale Slavilor de astăzi. Aşa, d-şoara Ana Bogdan. licenţiată a Universităţii din laşi, acum profesoară de curs secundar În Chişinău, a tradus din bulgăreşte in rornineşte piesa .;J(ogato giirm. uchwi " , scrisă de javorov, unul din cei mai de seamă autori dramatici ai Bulgarilor de astăzi, mort de curind. Manuscrisul traducerei, care-i operă a Sernina- .rului meu de Slavistică, se află chiar la mine, şi ar putea fi ti- COMUNICĂRI ---------------------- 541 [542] 542 ILIE BĂRBULESCU ----------------------- părit de «Institutul de literatură» care nu pare a fi· patriot: -Iatrans- . Ba am intreprins şi alte traduceri, după scrieri ruseşti.. Aşa" o studentă din Basarabia, d-şoara Boberca, mi-a tradus nuvela «Doenanie» a rusului modern A. Kuprin, Studentul 1. Kropiva a tradus, tot din ruseşte iar nu din traduceri franţuzeşti SJU nem­ ţeşti, nuvela "Mome'» de Korolenko. Alţi studenţi au tradus şi am in manuscris romanul "Medoyja dus!" (< lfirr,1, noi admitem fazele intermediare: lfiă> lfr\ă, lUhlf" lil1â, ll1nl,. Această din urmă fază trebue s-o reprezinte gratiile ltt.l\.I'r1, lttnrll, sau l.nr ă din textele rotacizante-Ipg . 156). Explicaţiea fenomenului îi cu totul alta: Rotactsmul a trebuit să prezinte două faze: (x. oocală naeali; + r + oocata s'implii, şi �' vocala simpla +- r + oocalii s'implr'i. Astfel de pildă bonu« a dat in rornineşte Iiun, La un moment dat, probabil înainte de 1400. vocala accentuată, prin anticipare asupra .lui n următor, s-a na- [544] 544 GIORGE PASCU zaIizat : bîiruc ; după 1400 a avut loc schimbarea lui n in r: bisru, scris bunru:, pela 1450 vocala accentuată, ne mai fiind urmată de r , a pierdut nazalizarea : buru, ef. numele de persoană Geamij,r/,� şi numele de localitate Fîntîreali din documentul slavonesc din 1453. Cele două faze ale rotacismului ne dau astfel posibilitatea de a stabili că toate textele rotacizante din secolul XVI is copii. Graţie interpretării sale greşite a rotacisrnulut autorul a ad­ mis că Psaltirea Hurrnuzaki este un autograf (pg. 50), pe cînd ea nu-i decît o copie. A doua greşală fundamentală este de a fi considerat psalti­ riie rotacizante şi nerotacizante ca derivind dintr-o traducere ori­ ginală făcută în regiunea rotacizantă a Maramureşului (pg. 96-97). Autorul observă cu dreptate că toate psaltirile prezintă a­ sămănări frapante (pg. 69 -81), dar după părerea noastră aceste asămănări se datoresc originalului slavonesc depe care s-a făcut traducerea, adică psaltirea sîrbească a lui Branko Mladenovici din 1346 (cf.. pg. II 2). Impulsul pentru traducerea cărţilor sfinte din secol ul XVI a fost dat, nu de mişcarea husită, cum afirmă autoru I (pg, 96-97), ci de curentul catolic şi reforrn at şi de contactul cu cultura sir­ bească la sud-vest şi cu cultura poloneză la nord-vest. Despre toate aceste chestiuni eu vorbesc pe larg în Istoriea literaturii şi limbii rornine din secolul XVI, Bucureşti 1921. Părerea lui Candrea că rr n-ar fi o simplă grafie pentru r, ei ar Însemna o pronunţare specială a lui ro în ţinutul rotacizant (pg. 41-43, 87-88) nu-i serioasă. Autorul transcrle adeseori cu greşeli. Astfe 1 pg. 161 el tran­ scrie grî.}\lni; care se-ntîlneşte supt această formă o singură dată, prin grînlu,i, fericit că a putut pune mîna pe un exemplu de exprimarea naza Iizării vocalei precedente: grllui (În orice caz gritdni !). Cuvîntul trebue transcris grtl.thti pentru motivele date de Bărbulescu, Fonetica alfabetului chirilic, 242 -268. Autorul a crezut că Psaltire�\ ne-ar oferi un exemplu unic in limba rornlnească de înfinitiv în "'-eşte : a se incăreaşte .,/ inca­ Iescere (pg. 229 şi Glosar). Cuvintu-l întrebuinţat o singură dată: «Ineărescu-se tnrema mea În mere şi Întru Învăţarea încinde-se facu» 745• Incărescu-se este un indicativ prezent. cf. încinde-se In aceiaş frază, apoi mai sus . «Iziş : se teresc« caile meale se nu greşescu cu limba mea». (Autorul a crezut că incaresc« t-un per­ fect simplu !). Prin urmare înftnitivu-i a se încări. [545] RECENZII ------ 545 ]J1iî1'alu 'biet, nenorocit'=mr. marat, citat printre cuvintele -obscure, ii participiul trecut. al verbului pierdut a se măra Tătucă, (1;; bun să-mi cumperi o pălărie 'nouă. Pg. 109. Nu-i bine să se legene un copil piin(� sâ adoarmă - pii1t((' ce adoarme, \ Ea ieşi din colibă ca să meargă Ia părău, să spele rufele de ai ei -- Eşi din colibă şi se duse la pîrău să spele ruţ» de ale ei (mai bine incă : să-ş'i spele nişte�ufe). Dacă nu mă înşel, dumiata capeţi treisute de Iei - Dwmiiale ţi se cuvine (sau Dumneata ai de Luat, trei sute de lei. Spune-mi prezentul de a slobozi, a sări, a iubi, a pieri în, [547] 547 RECENZII ------------------------------------ / "indicativ ş� m conjnnctiv - Spune-ni lwezentulindicativnltti ş'i wnjuiIlJti1.'nhti dela ... Aceste greşeli nouă, adăugate la cele vechi pe care Wei-­ gand s-a -ncăpăţinat a nu le îndrepta (cf. Philippide No. 1-12,. 26, 36, 37, 43, 45, 54-56, 59, 60--62, 66-67, 74, 77, 78, 81, 82, 85-92, 95-97, 99, 101-104, 108-110, 114), is dezolante , căci nu trebue să uităm că Weigand învaţă limba rominească de aproape patruzeci de ani şi a beneficiat timp de 23 de ani de o subvenţie anuală de 10,000 de lei dela guvernul romînesc, adică 230,000 de lei. Incheiu cu observaţiea că precedarea lui Weigand de a-şi indrepta greşelile după critica lui A. Philippide fără a-l cita pe A. Philippide este cunoscutul lui sistem pătimaş de a face «ştiinţă» .. N. Drăganu. Critica ştiinţifică în filologiea noastră ac­ tuală, Cluj 1921-, 8°, 16 pg. - Extras din Anuarul Institutului de istorie naţională din Cluj. ' Sforţări lăuda bile de a-şi apăra transcrierea greşită a tex­ telor publicate de D-sa în Oodict:le Teoilorcscu ei Codicele J1JoJ'"littJt, Bucureşti 1914, \,i de a justifica necitarea unor etimologii propuse de alţii mai inainte (corecturi neprirnite la timp, cărţi aflate în urmă, etc.). Cu ocaziea asta Drăganu pledează pentru Împăcarea fi 1010- gilor rornlni. De acord, numai că ramura de maslin trebue s-o­ -ntindă aceia care tocmai au început vrajba (de un şfert de veac l) prin maltratarea, calornniarea şi plagiarea filologilor din Iaşi. Oiorge Pascu Alexe Procopovtcl. Introducere in studiul literaturii vechi. Cernăuţi, 1922. ' Cartea e împărţită în 5 capitole : 1 Introducere. Il Biblio­ grafie. 1Il Cele dintăiu începuturi ale colatinismului nostru. IV E­ poca limbi slavone. V Incheere. In Introducerea cărţii Alexe Procopovici aruncă o privire 511- mară, poate chiar prea sumară, asupra intregii literaturi romi­ neşti. Plecind dela inţălesul cuvîntului litcraluJ'"rt, d-sa stabileşte trei epoci bine definite în trecutul nostru literar. Epoca veche care începe dela începutul scrisului romînesc-sec. al XV-lea-pănă la sfîrşitul sec. al XVIII-lea. Intre sfîrşitul sec. al XVIII-lea şi ince- [548] 548 EUFROSJNA SIMIONESCO --- putul sec. al XIX-lea-Scoala ardeleană-d-sa pune epoca nouă, . , i ar cu apariţia revistei Sâmân ăiorul , d-l Procopovici deschide e- poca modernă a literaturii romineşti. Declt d-l Procopovici, ca un scriitor ce se respectă, nu poate să nu gă siască ocazia de a intra in falanga celor cari cădelni­ :ţează pe a tot puternicii zilei, şi, consecvent acestui principiu, gă­ seşte ocazia de a vorbi de acel 13 Martie al anului 1906, cind prof. Iorga răsculă pe studenţi contra culturii şi limbii franceze J a noi. Dar cu toate că combate curentul de italienizare şi fran­ ţuzire al clasei noastre culte. totuşi utilizează expresiuni turnate după calapodul german: Colorit de nuanţă ioseţinisiă, pg. 9. (C e o fi inserninnd aceasta d-le Procopovici ? Noi nu zicem aşa pen­ tru Iosef II, Împăratul Austriei). Este o lucrare bibliografică foarte silitoarc, pg. 28. «Bucă ţi de ci tire din textele vechi", capitolul III dedicat literaturii vechi, tratate foarte maşier pg. 31. Se insirua (1) în acea şcoală pg, 103. Uri exprimări în propozi- . ţi uni influenţate de sintaxa germană: Căci pe acele vremuri a fost un act de curaj, pg. 38. pentru: căci pe acele vremuri era, un act de curaj, cum într'adevăr se construeşte propoziţia rominească. Iar vechea limbă latină n'a mai ţ'oet decit o limbă moartă pg. 45, in loc de: iar vechea limbă latină nu mai era decît o limbă moartă . .A f()st mic încă, cînd tatăl său aduse pentru fiii săi un învăţător din Lwow pg. 103, p. era mic încă cind tatal său aduse etc. Apoi... dar după cele susţinute de Rigen cu vro (sic) citeva decenii mai apoi, Ia nici un caz Dacia nu poate fi considerată pg. 38, pentru: dar după cele susţinute de Rigen cu vreo citeva decenii mai apoi, în nici un caz Dacia nu poate fi considerată etc. Plecase de bună voe in Moldova în cotro il chemase p. 100, p. plecase de bună voe în Moldova unde îl chemase. In sfîrşit, declarînd războiu fran­ ţuzismelor din limbă A. P. scrie: In acele vremuri se mai găsiau intre 110i şi enclave (Il) slave pg. 46. Mai departe, autorul căutind să tragă o limită intre ştiinţă, artă şi politică, supt o formă meşteşugită se serveşte de definiţia logică şi comprehensivă a prof. Philippide (Introducere' înistvria ,limbii şi litel'aturii ramine pg. 5. 6, 7) fără, totuşi, de a-I cita de­ cit o singură dată in Bibliografie, cu toate că autorul la fiecare .pas caută să citeze lucrările prof. Iorga, urmărind ca prin autoritatea .acestuia din urmă, care începe acuma a fi discutată, d-sa să-şi .sprijine cunoştinţele sale in destul de şubrede. Dar d-lui Procopovici îi lipseste cu desăvîrşire sistema ştiin- [549] ..... 1 � I J n U RECENZII 549 ----------------------�-- ---------------------- ţifică , după cum de altfel nu posedă iarăşi decit un stoc insufi­ cient de cunoştinţi, cum o dovedeşte cu prisosinţă lucrarea de faţă, intrucit încă din Bibliografie se vede că d-sa n-a utilizat pentru cercetarea chestiilor de cari se ocupă de cit un material restrîns de studii ştiinţifice. Căci, mergînd pe aceiaşi cale bătută de şcoala veche a superficialităţii, pe care noi o combatem la Arhioa, d. Pro­ copovici trece, fără să bage de seamă, cercetările cu rezultate noui şi singure În măsură de a da o icoană fidelă a limbii trecutului nos­ tru, ale prof. Ilie Bărbu' eseu din cărţile acestuia Problemele capi- ·tale ale hlavisticci la Romini, Relaţiile noastre cu Sîrbi'i, Bulga?'ii şi Croaţii, Cerceliîr'i isiorico-ţ'iloloqice caşi E oneiica (�l(abetttln i eir'ilie, cari trebue să fie ca să zic aşa «das tăg liche Brod- al spe­ cialistului conştient. Procopovici, lipsindu-i pregătirile, nu poate să-şi dea. socoteală că aceste cărţi sunt azi de bază pentru spe­ cialişti şi că, tocmai de asta, orice alt rezultat obţinut prin neCL1- noaşterea lor nu poate fi decit un rezultat care Ialşifică adevărul neaducind nimic nou in progresul nostru cultural. Dar d-I Propopo viei, spre a place Scolii vechi prin ai cărli , oameni se -parvine», nu ţine socoteală de importanţa acestor studii, după cum nu ţine seamă nici de curentul nou inaugurat de re· vista Arhiva dela Iaşi dirijată de condeiul aceluiaşi slavist con­ sacrat Ilie Bărbulescu : căci vorbind despre primele tipărituri 1'0- mîneşti d-sa Îe pune pe seama aceleiaşi afirrnări eronate, susţi­ nute de cătră Iorga, Puşcariu, Candrea, a husitismului, căruia i. s' ar datori traducerea textelor rotacizante rornineştl. 0-1 Procopovici, văzînd că socotelile i-se încurcă cu apariţia articolului Cuioiicismu; iar nLL h1,LSit'isJnMl din Arh.;vlt pe anul 1921,. se sileşte a tipări cartea d-sale cit mai de grabă, căci altfel lu­ crarea sa n'ar fi mai avut aer modern, ci ar fi intrat chiar dela a­ pariţia ei în domeniul lucrărilor trecutului. Şi, deşi pentru specia­ lişti ea nu prezintă nici o valoare, totuşi măcar pentru ne iuaos­ cători aparenţa a fost salvată, autorul avind aerul a lăsa să se înţeleagă că nu i-a fost cunoscut acel articol al praf. Bărbulescu, măcar că primul număr al -Arnivei- cu Catolieisrnul iar mt husi­ tismsd apăruse in Iulie 1921, iar cartea lui Procopovici a apărut în 1922. Dar atunci de ce n'a amintit-o, cum de altfel declară intr'o notiţă dela pag. 71 că nu i-a fost cunoscut nici articolul lui Te­ nora relativ la modelul codicelui voroneţian publicat in Mitteilungen a lui Meyer-Lnbke : «Un articol recent pe care-I citesc chiar pe cînd fac ultima corectură coalei acesteia, mă îndeamnă să adaog [550] .;550 EUFROSINA SIMIONESCU ------�---------.------- că originalele cărţilor acestora, copiate in sec. al XVI-lea n'au putut fi mai vechi decît sec. al XV -lea, căci au fost traduse depe texte slavone in redacţia datorită revizuirilor la sfîrşitul sec. al XIV-lea şi inceputul sec. XV-lea. Vezi Bohuş Tenora, Ueber die Icirchenslacische Tlorlage des Codice Voroneiean, pag. 148-152 şi 187-201 in W. Meyer-Ltibke, Mitteilungen des Rwmiinisehen Insii­ tuie an der Universitiit Wien, Heidelberg, 1914.". Totuşi chiar cind Procopovici ar fi cunoscut părerile prot. Bărbulescu, încă nu ar fi renunţat la ideile Şcoalei vechi, acestea avînd in Ştiinţă avantajul oligarhismului. dela care poţi căpăta totul cind urmezi direcţia trasă de el şi ti se refuză din contra totul şi eşti expus la ostracism. cînd vrei să dai îndrumări nouă. · Iar d-I Procopovici e profesor azi Ia Universitatea din Cernăuţi, tocmai graţie acelei oligarhii de superficlalităţi in Ştiinţa romi­ nească. Pentru aceleaşi considerente Procopovici nu citează nici L­ ioria lui Xenopol ; şi deşi vorbeşte despre luptele dintre urmaşii Movileştilor, nu găseşte nici măcar cu această ocazie prilejul de · a cita pe autorul monumentalii Istorii a Rominilor, cu toate că trece în mod vag peste «fel de fel de peripeţii- ale lui Simeon Movilă, peripeţii cari logic era să le fi indicat cititorului studios, fie in volumele lui Iorga, pe care d-sa 11 ia intr-ajutor la fiecare pas, fie în acel al VI-lea a lui Xenopol dela pag. 211, 255 199 -şi 261·-262. Nu mai vorbesc despre cartea lui G. Pascu Istoria Ldcr a­ turii şi limbii ramine din sec. XVI-lea, Bucureşti, 1922, pe care autorul vrînd nevrind a trebuit s-o citeze,-trata doar acelaşi su- · biect l : căci altfel şi-ar fi dat singur vot de ignoranţă. To [uşi, din cauză că cartea lui G. Pascu e prea mult de specialitate şi Procopovici e deprins a utiliza mai mult manuale didactice (Vezi partea bibliografică pg. 29, unde citează 1) serie de manuale didactice incepind de:a V. A. Urechia şi pînă la Adarnescu), pen­ tru aceia, zic, cartea lui G. Pasc� se întemeiază, după d-sa, «pe rationarnente imposibile din punct de vedere filologic şi istoric- > \ literar» şi deci p. 123), dar şi slavistul prof. Conev, dela Universitatea din So­ fia, in studiul său despre «Ef/iko1Jni v,y;aimnost'b mczc7tt Ht.lgcwi 'i Romani», Sofia 1921. Dar Procopovici nu ştie că in Ştiinţă se cere să fii la curent. Nu ne vom mai ocupa de celelalte afirrnări ale lui Proco­ povici, că Neagoe Basarab este autorul Invilţi:it�trilo'r şi nu vreun călugăr admirator al lui Neagoe, care a trăit la curtea voevodului muntean (Russo), Pe noi aici aceasta puţin ne interesează. Fap­ tul important este că autorul admite în totul traducerea primelor noastre texte vechi sub impulsul propagandei husite la Romini, deşi În 2 numere consecutive din revista Catoticismul iar nt,t h�ts'itismztl ca iniţ'irdor al traducerii cărtilor noastre cechi s-a discutat în deajuns această chestie. lnsă, pentru că admitind părerile prof. Bărbulescu, Procopovici ar trebui să facă iabula rasa de tot ce s-a scris pînă acum şi de tot ce a scris d-sa În­ suşi, de aceia ignorează din sistem cercetările slavistului dela Iasi. Nu aşa se face Ştiinţă, însă. ( Mai puţin înţeleg eu pentruce autorul Lniroduccrii deschide epoca nouă cu apariţia revistei 8c'îmănc''itond. Graniţele fixate între diferitele epoci ale literaturii romineşti sunt de tot arbitrare. Tot atît de arbitrară e graniţa trasă dintre epoca veche şi cea modernă, după cum iarăşi tot atit de arbitrară e şi graniţa fixată de d-sa Între epoca modernă şi cea nouă. Căci de ce epoca nouă ar începe cu apariţia SdmânâtontlLti şi nu odată cu întemeierea societăţei «Ju­ nimea" d. ex. şi cu apariţia Conoorbiriior liierose ? Este ceva aici ce-l face pe autor a da Sămâli�ttorulzti această gloi ie literară. Decît urechile lui Mîdas se văd şi lupta dintre curentul nou dela Arhioa şi cel vechiu (oligarhia lui ştitntifică de azi si Sămănătorul) va avea un rezultat tragic pentru '!ceÎ 'cari pun ad�vărul În servi­ ciuljinteresului, mai presus de orice alte preocupări de ordin superior. Şi asa, lipsă de cunoştinţi e �este tot. Iată de ce scrierea aceasta a lui Procopovici nu are nici o valoare. Ea, nu numai că nu aduce .nici o gîndire nouă pentru Ştiinţă, dar nici măcar, spre a vulgariza, nu e în curent Cll cele din urmă date şi cercetări ale specialiştilor; aşa că, de asta, prin ea se dă cunoştinţi falşe studenţilor: dela Uni versitatea din Cer- năuţi, unde autorul e profesor. Dr, Eutroslna Slmionescu [553] _________ "'�"'ţ. __ s'aa ,. ",;:.2W'''''�'lII' II1II"""' .... Hermann Bruske. Die russlschen und polnisctren Elemente des Rurnânischen. In Jahresberfcht des Instltuts fiir Rurnănische Sprache zu Leipzig, în XXVI-XXIX pg. 1-69. Studiul este compus din trei părţi. Partea I-a cuprinde dis­ cuţia despre lucrările anterioare, privitoare la chestie (Vorarbeiten ), criteriile după care se pot recunoaşte imprumuturile (Kriterien der Entlehnung), timpul împrumutului (Zeit der Entlennung) şi oare­ care discuţii (Vcrscluedcncs}; Partea Il-a cuprinde Glosarul : Partea Ll t-a Istoria culturii (Kulturgeschichtliches). Autorul î7i propune să aleagă şi să grupeze la un loc, din marea mulţime a elementelor slave aflătoare îi1 limba rornină, pe acelea care sunt mai sigur de provenienţă nord-estică; luate dela Ruşi ori dela Poloni, Tot odată încearcă să stabilească timpul îrn­ prumutului şi împrejurările în care a avut loc, pentru ca să capete, zice el. un tablou al raporturilor Romînilor cu Slavii dela Nord şi aceasta nu numai pentru rostul unor cercetări de limbă rorninească ci pentru a da şi o contribuţie la istoria inceputului poporului ro .. minesc (pg. 1 i. Cînd face istoricul chestiunii iciteazăpe : Miklogich,CiI1a(�, Densuşianu, jacirnirski, Sanzewitsch, dar uită - dintre ai noştri pe Ilie Bărbulesou şi G. Paseu, Şăineanu şi Hasdeu, care cu toţii au adus contrib ,tii în domeniul Slavisticei, cu aplicări la limba noastră. Pe Tiktin, deşi, cum se vede în Glosar, îl utilizează, nu-l discută aici. Admite ca criterii de recunoaştere a împrumuturilor din 1. rusă Şi polonă : a) cercetarea Ionetică ; b) formarea unei categorii din cuvintele, care se găsesc numai il) aceste limbi şi nicidecum în 1. sudslave : c] extinderea dialectală a unui element slav, lmpru­ mutat, numai în Moldova, Bucovina, Maramureş şi Basarabia : d) cercetarea cuvintului din punct de vedere semasiologic ; e) pre­ zenta unui asemenea element În aromina respinge părerea despre provenienta lui din l. nord-sta ve, (J cercetarea unor termini con­ sacraţi unei ocupaţiuni (îndeletniciri) specifice slavilor nordici, bună oară pescăritul l(uşi!or. Recunoaşte din punct de vedere Iimbistic şi istoric o perioadă veche ele influenţă a Rutenilcr asupra Rornlnilor, fiindcă Împru­ muturile rutene în limba remînă se Îndepărtează, în forma sub. care se inlăţişează ele ruteana de azil O arată relaţii cu mult mai vechi. Ajunge, din punct de vedere fonetic, la concluzia că inairtte de veacul al XI-lea nicio relatie nu putea să, fie între Romini şi , . � . 7 RECENzn 553 [554] MARGARET A _ŞTEF ANESClJ Ruteni, că după stadiul lirnbistic se dovedeşte că aceste două po­ poare au intrat în raporturi Înainte de veacul al Xill-lea, poate deja din veacul al XI-lea; perioada celor mai strinse raporturi, socotite după numărul împrumuturilor, se întinde pănă În veacul al XV-lea, cel mai tîrziu. Chestiunea este pu să mulţumitor de bine şi discuţiunile sunt in­ teresantsusţinute. Pe alocurea Însă se ivesc contradicţiuni : astfel Ia pg. 3 spune că trebue să observi dacă unele cuvinte, ce se găsesc În 1. rusă ori polonă, nu- s cumva de origină tatară in care caz Romînii le-ar fi luat nu de la Ruşi ori Poloni, ci de-a dreptul dela Tatari, Cun.ani ori Turci, dar în Glosar dă ca rutenisme cuvinte ca harbu» -Wasserrneloue», h(wbnzil,rie -Pflanzung von W,., gîrbaciu (cărbaciu) -Peitsche, Karbatsche», ba.şmachi't (mold. buş­ marbit) -Prauenschuhe-, etc. pe care singur le recunoaşte ca luate din J. turcă. Deasemenea spune că un criteriu de recunoaşterea elemen­ telor slavice de nord, imprumutate 1. rornine, ar fi gruparea ace­ lora ce nu se găsesc in 1. sudslave şi a ltul cel semasiologic - al deosebiriide inteles. Dar tocmai tot in Glosar găsim cuvinte date de el ca ruseşti ori poloneze, care se găsesc cu acelaş sau a­ proape acelaş îonetism şi înţeles şi in limbile sudsla ve. Astfel: bolmţă îl dă ca rus., dar îl găsim. şi 'n bulgăreste şi 'n sirbeşte identic; a brăcui - rut. brakuvaty ausmustern, dar ct. şi bulg brakuvams.sa alege şi a arunca la coş» ; bunt -Emporungv> rut (pol.) bunt din Bund, dar cf, şi bulg. buntz -seditieux, rebelle- ; cftşă «eine Art Griltze»- rut. velicorus, kasa, dar cf. şi bulg. kaăa -- rus. da, dar Cihac Dic­ tion. 89 îl găseşte in toate' limbile slave, Săneanu, Dicţ. Univ., 220 il dă ca comun slav.; (felii «Aktenstrick» - rus. delo, dar există in vsl. şi bulg. cu acelaş înţeles; (IntjM «Freundschaft, Kameradschaft> - klr. druzba, ef. bulg. druzba -camaraderle-: d1'uşoă«Brautjungfer - rut., cf\ bulg. druăka -amie, cornpagne»: d'i'orenin (dvorean, dvortan) �hoher Adliger» - rus. dvorjanin -Edelmann-, dar există şi bulg. \ dvorjaninz «Edelrnann-: grJştină «Steuer- - pol. goscina se găseşte cu acelaş înţeles în toate limbile slave ; g1'ivnă -Mnneenetnbeit« - rus. grivnă [există şi În vsl, C:tarcu Înţelesul de drahmă]; groş «Silbergroschen:o - rus., rut., pol. există in toate limbile slave; nacealnic «hoher Beamtep - rut., rus. nacalnik, cf. şi bulg.r nacjalnikz, sîrbo-croat nacelnik (Oherov, Dicţ. bulg, III, 250); nâdpis �auf eine Eingabe gesetzter [555] RECENZII 555 Prof. Margareta C. Ştefănescu Bescheid--> rus. nadpiss, ef. şi bulg. (Gherov, op. cit. III, 150); ocleiu. «Uklei--> rut. oklij. mal vechiu oklej, cf. bulg. 6klel (Gherov, op. cit., III, 348) ; r5lcup -Pachtung von Steuern und staatlichen Unternehrnungen--> rus. otkup, cf. bulg. 6tkup (Gherov, op. cit. III, 412) ; otnoşcnie --rus., ef. bulg. Ia fel; s6tnie -Schwadron=e­ rus. sotnja, bulg. sotnja, etc. Tot aşa numele de familie Ciorto­ rowski, care se oglindeşte şi 'n toponimie (Ciortoreia, Ciorteşti, Ciortolomul) din Moldova se. pare că n'ar fi numai decît rusism, căci ciori se găseşte şi în l. bulgară. Luat în totul, dealtfel, Glosarul nu se prezintă ca o lucrare prea originală. Originea rusească, ori poloneză, a acestorcuvinte, citate de H. Bruske, a fost relevatărlintre ai noştri, deja de Cihac (1870-1879) apoi de Tiktin şi Şăineanu, in cunoscutele lor dic­ ţionare. Este, cu drept cuvînt, o lucrare de colecţiona re a cuvin­ telor, de origină rusă ori poloneză în I. romină, menţionate prin diferite lucrări. Autorul nu adaogă dela sine, prin proprie cer­ cetare, cuvinte de origină slavă nordică (rusă ori polonă, cale să nu fi fost încă de nimeni citate, ca d. ex. losiopan >. E vorba de citeva' obiecte an­ tice; dar de cine se zice? Nu face distincţie lămurită intre cetăţile antice-nici chiar acele da ce de romane-de Iortăreţele medievale, destul de studiate şi uşor de recunoscut. Dintr-o su­ mară călătorie pe care am făcut-o in vara trecută prin Ardeal, am recunoscut lesne cetăţile medievale dela Homorod, Cohalm, Sighişoara, după turnurile şi zidurile specifice arhitecturii mili­ tare din Evul Mediu. Nu ştim de ce O-sa ţine la întrebuinţarea cifrelor topogra­ fice depe hărţile austria ce, după cu m am putut surprinde prin uzitarea «nive'ului adriatic--e-Adriatica stăpînită pînă la 1918 de Austriaci. Nu e cine ştie ce. Dar oare Statul Major n-are hărţi proprii şi pentru Ardeal? Stilul cu aparenţe simpliste, este Îngreuiat de expresii şi anomalii gramaticale care dovedesc că autorul - nu ştiu din ce mo­ tive-nu stăpîneşte limba literară, absolut necesară oricării lu­ crări cu dorin ţi de seriozitate. Astfel cităm greşeli de acord inad­ misibile : «cel mai important eveniment istoric ... a [asi războaele Romanilor cu Dacii» (pg. 3). Sau nenumărate expresii neobiş­ nuite în limba literară: «irnpărat beiiâuee Traian» (3),-deşi de mult au dispărut junii şi beliducii dincoace de munţi din limbă! «Coras­ puncte» (5), «condiţiielor> (5), «hronologic> (9), «nuoi- (9), «stră­ tăiat» (12 şi sq.), -provinţei» (12), «zidul din chestie» (13), -pro­ vezut» (23, passim), «conştii- in loc de conştienţi (18), «proxirni­ (33 passim), «escundere- (42) etc. Toate aceste greşeli de limbă şi provincialisme, alături de exagerări ca: "Ardealul este cea inai vasW şi g-iganticlt fortăreaţă ('(irit scamă« pe continent (p. 3),' scad valoarea unei lucrări cu pretenţii de ştiinţă, ca lucrarea d-lui Marţian, apărută sub auspi­ ciile Cornisiunii monumentelor istorice. \ Pror. P. Constantinescu-Iaşi C. Ctimescu. Un vechiu manuscrtpt de Aritmetică. Bucu­ reşti, 1921, 34 pag"A Această broşură cuprinde o dare de sarnă asupra unui -"e­ chiu manuscript de aritmetică, al cărJi autor şi data nu se ştie. Manuscriptul conţine un curs de Aritmetică raţională pentru [559] RECENZII 559 gimnaziu, scris cu slove cirilice într'un stil moldovenesc. Cuprinsul lucrării este împărţit in două, In partea intăia autorul face observaţiuni asupra formei ex­ terne a rnanuscriptului. Apoi citează inai multe manuscriple de Aritmetică dela începutul secolului al XIX-lea, unele scrise romi­ neşte, altele în limba franceză. Toate �e găsesc -in Biblioteca Se­ minarului «Veniamin- din laşi. Din studiul comparativ asupra lor se ajunge la coucluzla că rnanuscriptul este o traducere din franţuzeşte a manualului Cahier d' Arithmetique din 1804 al lui Bezout, Cine a tradus şi a scris acest manuscript nu se poate afla. Tot în această parte introductivă, d. prof. C. Clirnescu face o scurtă privire asupra inceputului culturii moldovene, arătînd că, în cele trei ultime decenii ale secolului XVIll-Iea, limba franceză înlocuia pe cea grecească, aşa că la Începutul secolului XIX se găseau cărţi didactice franceze şi acest rnanuscript tradus este produsul acestei mişcări. Autorul crede că traducerea nu s'a făcut cu scop didactic, întrucît nu s'a tipărit, ci porneşte dintr-o- necesitate culturală a traducătorului, la care noi adăugăm şi tendinta acelui Moldovan de a înlocui limba franceză cu cea rorninească. Acest manuscript tradus reprezintă mentalitatea conserva­ toare de păstrare a limbii naţionale, susţinută de }\\oldove!1ii cu carte, contra influenţi lor străine dela începutul secolului XIX-lea. In partea a doua se expun unele pă rţi din cuprinsul ma­ nuscriptului şi anume, după mărturia autorului, cele mai importante fie ca cuvinte vechi, ca model de stil, ca expunere şi ca origi­ nalitate. Părţile asupra cărora se insistă sunt: a) Pentru firea şi pentru deosebite feliuri a numerilor. b) Pentru fracţii. c) Numere complexe. d) Pentru formarisirea numerilor cvadrate şi cube şi scoa­ terea rădăcin'i lor. e) Pentru cuvinte, r roporţii şi progresli şi pentru CÎteva regule ce se trag dela ele. f). Progresii. g) Pentru Logaritmi. Asupra fiecărei părţi se fac observaţiuni cu privire la cu- [560] 560 D. NICHITA 1. I prinsul şi metoda întrebuinţată pentru explicarea diferitelor pre­ ocupări aritmetice. Se constată marele interes ce a avut autorul acestei broşuri şi mai ales preocuparea de a prezenta cunoştinţile în chip critic, comparînd datele aritmetice şi procedeele de explicate de atunci cu cele de astăzi şi numai acolo unde necesita oexplicare. Studiul acestui manuscript este o contribuţie preţioasă, care cqmplectează în mod intuitiv datele despre inceputurile noastre culturale pe terenul Matematicii, dovedindu-ne că şi acei ce se ocupă cu studii pozitive, ca în acest caz d. proi. Climescu, nu negli­ jează trecutul istoric al culturii noastre în specialitatea lor. D. Nichita (!.·f(lp2QUa�:run