[1] ANUL XXIII. No. t Ianuarie 51\71\ ORGANUL SOCIETĂŢII ŞTIINŢIFICE . ŞI LITERARE DIN IAŞI * ::: :1'; "* SUMARUL N. Rădulescu Niger. Maria Dr. Gavrilescu . Dimitrie Gh. Longinescu A. Agapus. Teodor T. Burada Eugeniu Revent . Clernenţa Hărieu . Pan Halippa . August Scriban . Arhiva Criticii . >( T. Hotnog . N. N. Răutu Viaţa jertfită (roman) Soarele şi luna (versuri) U rrnările poli tico-economice ale acordulutGermano Franco-Ma­ rocan. Chemarea iubitei (versuri) 'I'eatru, în Moldova (stagiune a 1877-1878). Cîntec (versurI) Irnpresiî din copilărie (Cum se începe viaţa). Injitepa rusă (versuri) Etimologii. Gh. Savul.Scl'ieriJe muzicale ale lui DimitrieCantemir de I', T. Burada. Ortografia rominească de August Scriban. Calendarul, Neamului Homînesc pe anul 1912. * :(. * Abonamentul în tară şi În străinătate 15 lef pe an. Un număr 1.25 bani Tot ce priveşte redacţia �i administraţia a, se adresa d-luf A. D. Atanasiu, profesor str. Hotin 2, Iaşr, * * *- 1 A Ş J INSTITUTUL DE ARTE GRAFICE N. V. Ş'IEFANIU & 00 1912 [2] - r.-- :;,' . ..f·· fi , - .' e- j � ,1 l.." � � � �, , � " �" ' ... ' INŞTIINŢ ĂRi : : , " [)ip.!,cauza materief preas multă d-nil colaboratori §înt�\\1I rugaţI'a\ iJlgădtiil "",' ,';' , ,., ", 'il ,e "* "',, I'l' ", ,,",.. ' 4, �visţfl apal;..e� lunal1/�afaI1ăd-e" va,c�nţă,}uliek şi Aţţţgust, � .. ?� �}*: Pentru .numere ve'chl şi volume din anii trecuţl, a .se adresă adjţieX:,,, ' ' "�,,,, ,Avem"dte�v.a colecţii. c<;>,mpleete,:dela anull LpănitJa '4 al ' XXII -Iea, ""', ., Administraţia 'dispune de numere ,v:echI,şi nof' din 'Ar­ ,"'" hivâşi le 'trimite gratis, la. cerere, "abonatilor cărora le lip- sesc, dacă, au, plătit aboIl;amehtuţ, " ' ' , " Cineare intentia a nu plăti' "aboriarri�ntul, să înapoeze 'numărul pe Ianuarie cti'i-i-eru!;ui';' ,'Si ;��;\ 1, p,.R,t]j1} MII Z:{.l , , . ,1, '" ',' , "Arht;vaH/{iacorllă,,\,abon,q,tfl6r elJ'ltt;măto.arele� prenut i;\cu�începere del.(l1;�ICj,n.,1911/: .' " .• � ,., ' "" " , 1), 1J'h a1!p,���nt Pliewiuj\,�(lU , va�o�t�a't ilf b,a:9l':' f:�e.l�i, cart; face "şase' abonarrwn,Jepe, an, şt va tn11't�fe c6st1t�, lOl'- adnntiz,s., , tmţiei, ", , 'tl ' , ", " ,,�: ' 2) A�eltli' care face 2Q, liab,afică. Populaţia.Cm'actm'e etnice. Starea socială, politică şi culturală, Cotropirea lut şi meritul diplomatiei europene. § 3. In ce constă conflictul. Em intemeiată aciiunea Franţe; ele a jigni Gerniania. Critica diplomaţiei [ranceze. § I. In intervalul de la 8 Aprilie 1904. încoace. şi înainte de inceperea războiuluî italo-turc, chestiunea internaţională cea mai interesantă era conflictul Germauo-franc, în chestia Maro­ culu1.--- De la inch eerea sus arătatului acord, între Anglia şi Franţa, diplomaţia era preocupată de această singură chestie; iar grija tuturora era de a S3 aplana conflictul pe cale paşnică, căci nu se puteau 'prevedea, cît de mari vor fi, consecintele C011- flictulu'i,-- . Din tărăgănarea încontinuă a solutiet se bănuia intenţia . puterilor în conflict, de a tranşa incidentiil pe calea armelor, şi se temeau, cu toţiI, 'că"dacă va izbucni războiul, el va fi de­ zastruos, în consecintele sale, imediate sau, mal îndepărtate, pen­ tru intrenga Europă. Un atare răz bol ar fi atras în coriflagratiune toat i pute­ rile armate ale Europei, ceiace ar fi condus la anihilarea ori cărcl activităţi economice şi al' fi schimbat, Iuda. ei politică. Germania, se spune, dorea să distrugă cu totul Franţa, De şi nu se puteau prevedea şansele războlulul, se putea prezice că va fi o schimbare: în favoarea şi defavoarea cui vor fi, nu se pn­ tel:1 prezice. Pentru mulţărnirea tuturora, după o activitate di­ plornatică de peste Ş3J,S3 an i, s'a putut glsi soluţia şi lucrurile pal' a se fi aranjat, definitiv ,pe cale paşnică. Origin'1 conflictulut şi a;;)OI şi a acordului dintre Germania şi FcanţL este convenţiaidintre Fr,mţ'1 şi Anglia, de 1'1 8 Apri­ lie 1901, rel.rt ivă It, Maroc, prin c.rre Angli[1, conce-Ia Fran­ ţeI o supramatie politicii, in Maroc, hine înţăle�, în schimb de alte avantaje ce i s'a acordat. de Franta. Dobîr;direa unei situatiu nt p )litic� preporiderentc într'nn stat ca Maroc, C:1C), prin situatia s ; g 3Jgeetficl şi politică, prin avuţiile soluluI S:Lll şi insuşirile p,)pulJ,ţiun)1 c3-1 locue;;te, in te­ I'e3'.lază IU'l1l3:t pa litiei in t :nnţiolnIă, a .fttr,18 atenţiunea acestei lumI şi intervenţia puterilor direct mteresate. .' Puterile .contractante ale sus zisei convenţiuni, nn puteau dispulle de interesele, naţionale şi . internaţionale, în fiinţ�t in­ tr'un stat, făl'�t a jigni clem_nitat3a, amorul propin, .al Statelor co-in teresate. [16] 16 Dimitrie G. Longinescu Semnatarii conventiuneî dispuseseră de interesele maroca­ nilor, ca şi cînd ar fi dispus de interesele lor propil. Marocanii n'au fost întrebaţi să-şi deie părerea asupra noieI situaţii poli­ tice ce li se creîază, luînduli-se independenţa, de care se bucu­ rau pînă'n acel moment, şi n'au fost intrebate nici statele di­ rect interesate, cari, pe bază de convenţii şi tratate, aveau drep­ turî cîştigate, în acest stat al Marocului.- Imediat ce s'a luat cunoştinţă dc sus zisa convenţie, toate puterile interesate au protestat, făcînd inrervenţiunî şi cerînd explicaţiuni asupra in­ tenţiilor fie-căreia din puterile sernnatare ale convenţiei. Germania ca cea mai interesantă, politiceşte şi econorni­ ceşte, a intervenit cu mai multă stăruinţă. Interventia-i fu atît de energică, în cît, după cum am spus, erau momente cînd se cerea lichidarea conflictului pe calea armelor. Germania revendica drepturi politice şi economice, drep­ turi cîştigate pe bază de conventii şi tratate. Ea revendica şi o are-cart drepturi istorice. Oît a durat conflictul s'a căutat să se facă o atmosferă de­ favorabilă Germaniei prezentînd acţiunea el, ca determinată de pofte josnice, de război şi de umilire a Franţei, şi de loc în­ dreptăţită, nici de motive politice, nici de motive economice şi istorice, Acţiunea FranţeI, din contra, era lăudată ca determinată de cele mai nobile inspiratiunî de civilizare şi umanitate, pe cînd în fond, Franţa, n'avea de aparat decît tot interese eco­ nomice şi naţionale. Sub această formă, defavorabil Germaniei şi favorabil Fran­ ţei, s'a făcut cunoscut şi la noi conflictul Germano-Franc în chestia Maroouluî, din cauză că toate relatiiie erau luate, nu­ 'mai şi numai din izvoare franceze. Oă acţiunea Germaniei era tot atît de îndreptăţită, în Ma­ roc, cît şi a FranţeI, spre a nu zice mai mult, voim să demons­ trăm. Dovedind acest lucru, vom face dovadă? Sperăm, că dacă acest conflict a dobindit o soluţie paşnică, în primul rind, da­ torim tot Germaniei rsounoştinta. Intelepciunea Impăratului Wilhelm şi. a oamenilor de stat ai împeriuluî, toţi buni patrioti, dar în acelaşi timp cu destulă pricepere a urmărilor ce-ar fi putut decurge, a apreciat că nu este bine să se producă o conflagratiune europeană, tulburîn­ du-se pacea, deşi Germania, c� stat. şi ca putere armată şi ma­ ritimă, nu avea a se teme de ţivala el. Spiritul calculat şi caracterul indelung răbdător al germa­ nuluî, a fost pus la mare încerc�re de zburdalnica Franţa. '1'0_ tuşî Germania nu s'a lasat tirită pe panta periculoasă a războ­ iului, şi aceasta constitue, cu atît mai mult, un merit.pentru Ger­ mania, cu cît fiind foarte bine pregătită pentru războî, în ori-ce moment, n'a voit să profite de ocazie spre a-şi mai arăta ma­ rea-I putere. [17] Urmările politice-economice 17 § 11.- Marocul este ţara situată la nord-vestul Africeî, uda tă la nord de marea Mediterană şi la vest de oceanul A t­ lantic, la sud se megieşeşte cu Sahara şi la răsărit. cu Algeria. Oonfiguraţiunea geografică se aseamănă foarte mult cu a Alzerieî şi Tunisuluî, munţii Marcculuî făcînd parte din acelaşi masiv al Atlasuluî. Rîurile au aceiaşi direcţie, şi clima e foarte asămănătoare--mai dulce chiar-din cauza mărei şi a oceanului. Pămîntul este roditor, păşuni întinse şi fertile hrănesc nu­ meroase turme. Ocupaţiunile principale ale locuitorilor sunt, agri­ gultura, păşunarea vitelor şi comerţul. Situaţia Mar ocului, între mare şi ocean) îl dă o importanţă economică şi politică chiar, cu care nu toate tările pot fi pri­ vi18giate. Nu se ştie ce rol politic rezervă viitorul acestei ţărI, bine cuvin tate, sub toate raporturile, cînd opera de civilizare se va fi desăvîrşit, macar în parte Spiritul maur, care trăeşte în cea mal mare parte a populaţiunei autohtone, reinviind, ne va aduce, poate) vre-o nouă cultură maură şi poate şi vre-o dorni­ moţiune politică ! - Ce surprize ne rezervă altoirea civilizaţiei moderne pe fondul filozofiei maure ? Cine poate prezice îi Romanii numiau Marocul-r-Mauritania tingitaIla- probabil, după capitala tăreî de pe vremuri -'rangitarn -- azI 'l'angerul. Gcograful Ritter îl numeşte -Africa, minoră - prin ana­ logie cu Asia minoră. E drept că această denumire n'a fost a­ doptată şi consacrată, deci, in ştiinţă, ca cealaltă.s=Are o supra­ faţă (le peste opt sute de miI kilometri patraţI şi o populaţiune ele peste nouă milioane locuitorî, compusă din arabi, berberi, mauri şi negri, ca pcpulatiunc autohtonă: din evrei spanioli şi englejl, foarte puţini italionî şi spanioli, francezî şi mulţI ger­ marii, ca populaţiune străină. Aceste toate populatiunî trăeso răspîndite neegal pe intregul teritoriu al Maroculuî, străinii mal multi în porturi si ocupindu-se escluziv cu comertul. 'Oa organizar� politică nu e un Eht-in intelesul european şi modern al cuvîntului-oi o adunătură ele state-triburI- numite sultanate-c-avind fiecare o independenţă relativă-c-oarecum po­ litică pe fond religios-şi alcătuind-la un Ioc-s-sultanatul inde­ pendent al Mnroculuî, Deşi locuitorI ai aceleîasî tărl si duc o viată comună. pînă la oare-care punct, totuşi fie-care sultanat, trib, îşi păs­ trează oarecum libertatea sa de actiune. independenta sa politi­ tică-e-dcterminată nu de amorul propiu �l indepcdentei naţionale, CI de antagonizmul dintre triburt. Fie-care trib păstrează mani­ festaţiuni de independenţă" pornind dintr'un sentiment strîmt egoistie, rău înţăles, incontesta,bll, care are la baza luI ambiţia şefilor de a fi şefi, înbracată in haimt religioasă, singura putere în stare de a fanatiza şi pune în mişcare populaţiuni ca a 1\1a­ ro oului. }<; recent în memoria tuturora cazul ou Raisuli. Pranţa 2 [18] 18 Dimitrie G. Longinescu dorind să pună mîna pg cale paşnică pe Maroc, a tratat .cu Raiauli, un şef de trib, cu autoritate destul de mare, crezînd că convenind cu dînsul, chestia maro cană e tranşată. Imediat s'a văzut reactiunea celorlalte triburi, cari, cu şefi cu tot, s'au resculat contra lui Raisuli şi a Franţei, nerecunoscind conven­ ţia încheiată. I,ogica lor e simplistă, cei ce nu sînt din acelaşi trib sînt străini cari nu au dreptul să se amestece in afacerile privitoare la orgauizarea .internă şi externă a tribului, cari n'au voie să dispute de soarta şi viitorul lu1.- NumaI şeful tribuluI, singur sau cu conducătoriI lui,-după felul de organizare al tribului­ are dreptul de a trata pentru şi 'n numele tribuluI şi a lua orice hotărirî valabile faţă de întregul trib. De sigur că urile personale dintre şefî, lipsa de unitate de acţiune politică, antagonizmul dintre triburi sînt primele cauze cari au dat naştere chestiei marocane, Europa nu putea privi nepăsătoare - mai cu sarnă de interesele ei economice-măcelă­ rirea marocanilor Între dinşiî, prin continue războaie 1). Ceiace mai cu samă a lipsit marocanilor, în timpul celor din urma cinci zecI de anl, a fost o personalitate războInică şi politică de mîna în tăî, care să grupeze toate triburile la un loc, suprmîndu-Ie autoritătei si conducerei lui energice. A�est� caractere ale marocanilor, a făcut imposibilă o u­ nire a forţelor vitale ale poporului şi au dat naştere unei politice speciale-politica maro cană- caracterizată prin cele mai sus zise. Ca organizare socială, cu drept cuvint Marocul, e numit un haos. Fiind musulmani ne-am aştepta să găsim în deplină apli­ catiuneKoranul Iuî Mohamed. Deşi se simtesc legaţi prin credinţa lor (te principiile re­ ligiei lui Mohamed, totuşI Berberiî au Koranul lor aparte, o mo­ dificare de nerecunoscut a KoranuluI lut Mahomed.- La acestia alăturI de Mohamed, profetul lui Allah, mai fiecare localitate îşI are profetul său favorit şi el sfinţesc, chiar în zilele noastre, profitI. dind preferintă "celor ce sînt din localitatea lor. 'De aci o deosebire fundamentală Între cultul lui Mahorncd şi al lor, care arc un număr nesfirsit de sfinţI. Probabil că această religie, atit de îndepărtată ca dogmă şi 'n practica el, de originara din care a derivat, s'a alcătuit, in timp, sub influenţa directă a creştinizmulul.-Apropierea din­ tre ţărI 2), desele ra.porturl\dintre populatiunile vecine, raporturi de toată ziua şi de suprern'aţie şi supunere, suprematia maurilor in Spania-c-aluugarea lor peste m-ire etc., au făcut ca unele idei ale creştinizmulnt să pătrundă în spiritul populaţiunel marocane, 1) De multe ori şi enropenil cădeau victimele duşmăuiei dintre tri­ b url şi interesele lor economice sufereau multe. 2) Spania, Port nga lia, Maroc ! [19] Urmările politice-economice 19 să capete încetăţenire, in practica lor religioasă, şi să alcătuiască astfel religia specială a Marocanilor. Alăturl de această religie găsim la Fez, o universitate teologică maură, cu vechile tradiţii scolastice, dogme ce sînt un amestec confuz de filosofie şi teologie; găsim şi marele sanctuar de la Muley Idris, cu practica lui specială, un loc sfint de pe­ lerinaj, unde drept credincioşii vin, din mari depărtărf, de se închină; cu privilegiul dreptului de azil etc, găsim moschee ca in.stituţiuni regulate ale cultului cu bunurI de mînă moartă, şi confrerii cart, în organizarea lor, samănă cu vechile ordine reli­ gioase-militare, cari s'au alcătuit probabil tot sub influenţa creştinismului. O curiozitate a acestei religii e că calitatea de sfînt El un ce care se transmite prin moştenire. Proprietarii mari au şi calitatea de prinţi bisericeşti, episcopi etc. Instituţia socială a proprietăţeI îmbracă variate şi curioase forme. In unele locurl pămîntul e proprietatea absolută a suve­ ranului şi e dat locuitorilor în folosinţă, fără însă ca ei să devină deplin proprietari. Intr'alt trib, proprietatea e a comunităteî, cu liberul exerciţiu al proprietăteî individuale, transmisibilă a­ supra acelora din acelaşi trib, fără nici un amestec, în exerciţiul dreptului de proprietate, din partea suveranităteî. � In alte lo­ curi exercitarea dreptului de proprietate se manifestă prin înca­ sarea de anume împozite, cu destinaţiune religioasă - probabil proprietăţile de mînă moartă.i--Jn alte părţi proprietatea e o. con­ cesie a suveranităteî, iar titularul ei are chiar dreptul de a incasa impozite în profitul său personal. Organizarea triburilor e cît se poate de variată, fie ca u­ nitate etnică, fie ca organizare socială. Acolo unde populaţiunea arabă este dominantă regimul tri­ bului e patriahal, în care familia se dezvoltă şi trăeşte cu o independenţă, oare-care, de acţiune şi administrare a avutului său.- Totuşi, şeful tribului, poate dispune de voinţa tuturora şi a fie-căruia în parte. cînd necesităţile tribului o cero.- EI di­ ctează Şi conduce totul, în timp de pace ca şi'n timp de război. Berberit se conduc de un fel de sfat al tribului, al cărui şef se alege pe un an şi cînd necesităţile războiului cer, a­ tunel se alege un alt şef, pentru tot timpul duratei războiului căruia toţi trebue să i se supună. In alte părţI şefii tribului se aleg sau pentru un timp de­ terminat, sau pentru cit timp va crede tribul, sau pe viaţă şi în acest caz demnitatea lor este ereditară. - In toate cazurile funcţiunile lor sînt de a conduce tribul- în timp de l)ace, ca şi de război, de a strînge impozitele pe cari le decretează tribnl şi în fine de a împărţi dreptatea Între locuitori. Propriu zis, organizare judecătorească Marocanii n'au. In cea mai mare parte a ţării se aplică. un fel de drept cutumier, se judecă după obiceiuri.-In foarte puţine locuri se aplică sin­ gura lor lege scrisă Koranul. [20] 20 Dimitrie G. Longinescu Să vorbim de varietatea portuluî, a îmbrăcăm intel, care păstrează caractere speciale, indicind origina şi tribul cărula a­ parţine individul. Ei intre el se recunosc, foarte uşor, după por­ tul ce-l au. Să vorbim despre felul locuinţelor lor, cart variază de la corturile nomaziior şi adăposturi de frunziş, pină la sate frumos alcătuite şi împodobite cu frumoase şi bine îngrijitegnl­ dinî, pentru a ajunge la oraşe, la eetăţi bine întărite, şi la cas­ tele senioriale adevărate palate şi cetăti ? Lo constatăm, căci toate acestea arată diversitatea originel triburilor marocane, care s'a păstrat cu toate caracterele etnice originare. Să vorbim de lipsa unei organizărI armate, de Iipsa de şcoli şi de organizare a învătărnîntnluî, macar primar, de lipsa totală a cultului frumosului, a artelor şi a muzicei, de lipsa to­ tală de măsurl de poliţie sanitară şi de poliţie de siguranţă, de lipsa căilor de com.inicatie, de lipsa unui regim fisoal, vamal şi a unei răspundsrî administrative r Nu putem vorbi) pentru că n'avem ce spune, pentru că nici nu sînt. Astfel descris Marocul, cu lipsurile absolut esenţiale pentru o organizare de stat modern, cu caractere sociale şi obiceIurI, cart deşi par a se generaliza, rărnin, totuşl, supuse tradiţiilor locale, cupopulaţinni atit de variate, la carI găsim, alături ca­ ractere atît de extreme, cu lipsa de răspundere a atot puterni­ ciei şefului tribuluî, cu nesubordonarea triburilor unul faţă de altul, dusă pină la anarhie, ne face impresia mal mult a unei eliforme mare sociale, a unul organizrn social rudimentar) a u­ nui început de stat. Acest fel de a fi al marocanilor nu le-a permis să se înalţe cu mintea, mat sus ele ceiace al'. moştenit de la strărnoşl. N'au putut şi n'au ştiut să se adapteze civilizaţiuneI timpului în care trăim şi le-a plăcut să trăîască în vechea stare politică, bazată pe urI personale, pe doriritt egoisticJ de dominaţiune, fără a intrezări necesitatea patriotică a unirei tuturor triburilor. Această unitate politică le-ar fi fost ele ajutor înlăuntru pentru a se organiza ca un stat modern şi ar fi impus respect străinilor. Stareu dw discordie dintre şefI, incontinnele masacrărf dintre d inşil, recursul la intervenţia, totdeauna interesată a pu­ terilor străine, cind in favorea unuIa, cind în favorea altula, din triburi. i-a adus în starea do\ anarhie socială. în care 1-8, gtisit nepregă tiţl poftele, veşnic c1e\chiso) ale puterilor cotropitoare, sub masca civilizatiunel ' In această situatie socială\ si politică, nu S8 poate vorbi de o unitate de acţiune, 'de o putere conclucătoi1re. Marele Sultan nu e decît o titulatură,. Oomplţ)xitat8a Şl împ��rţire:L mediuluI sooial marocan, împiedioa, ori-ce acţiune, chiar cind dinsa ar fi bine intenţionaM,. Sfirşitul r[m în care S8 găseşte azi maro oul, e [21] Urmările politice-economice 21 dovada că n'a fost posibil şi se facă o operă patriotică, o operă . de bine şi deci nu putem vorbi de o acţiune politică unitară, nu putem pretinde realizarea vre-unul progres. N enorocnl a fost că nicî oameni de mare capacitate şi de mare energie, n'a, avut Marocul şi de aceia a lîncezit o viaţă politică. fără rost pe lume de acela s'au deschis poftele tuturora, de aceia avem o chestie marocană. Dar dacă azI diplomaţia europeana numără un succes mai mult, nu se poate lăuda că energieI şi capacitătel el ii re­ vine meritul.-Nu e nici un merit a cotropi o ţară în starea de decădere socială şi politică in care se găseşte Marocul, căci ce merit are voinicul care invinge pe un nevolnic, ce merit are deşteptul cînd rîde de prost?-NicI unul.-Dar cela ce s'a făcut din punctul de vedere al celor ce-au făcut, e un lucru practic, de folos. Slăbiciunea şi nemernicia marocauilor, nu poate constitui un titlu de glorie şi de iscusinţă pentru diplomaţia europeană. § UI Am arătat că origina conflictuluI germano-franc, in chestia Marocului este convenţia de la 8 Aprilie 1904, dintre Franţa şi Anglia. Din punct de vedere politic in ţ ernaţional, Germania a fost jignită de acordul Anglo-francez, relativ la Maroc, pentru că situatia politică internaţională a Germaniei, de putere, militară şi maritimă, de primul rang, impune să fie consultată 01'1 de cite 01'1 este vorba a se decide o chestie internaţională. Germania, mal cu sarnă, s'a simţit jignită pentru că n'a fost consultată intr'o chestiune in care era direct interesată si in care nu mal încape îndoîală că trebuia să-şi dea consimtirnîntul. Acest act de neconsultare, in consecinţele şi intenţiile sale, mal insemna şi o tentativă ele a o izola din concertul marilor puteri, armate şi coloniale, ale Europei. Această intenţie de jignire şi tentativă ele izolare a exitat in intenţia convenţioniştilor ele la 8 Aprilie 190/J, cu toate pro­ îestările energice ce s'au ridicat din partea oficialităţilor ambilor snbscriitori. Nu se poate admite, un singur moment, că nici Franţa, nici Anglia n'au cunoscut, la adevărata lor valoare, multele şi insernnatele interese prin care Germania e legată de Maroc. Dar m'1I 111Lllt do cît atit G3rmlnia, 11131'S33e cu curtoaz ia faţă de Franţa atît d s departe înoit Prinţul Bismark, dădu instructiî d310gatulul garman; la oo nferenta dela Madrid, de a-şi fixa linia S'1 d3 conduită după ace), a delcga.tuluî Frantief, ma­ nifestind astfel intentia de a nu puno nicl o piedică politicel franceze in Maroc, L'1 18'35 şi 1837, 1'1 conferinţele ce au fost convocate, cu spirit ostil F'rantef, Germania a refuzat să eie parte, declărind că nu poate lua parte la o conferenţă dirijată contra intereselor Frantiei. [22] 22 . Dimitrie G. Longinescu La 12 Aprilie 1904, cancelarul de Biilow, declară in parla­ mentul imperiului, că 'n Asia şi Africa, nu sunt puncte uude politica Imperiului să se lovească de politica Franţei şi că are încredere că nici o putere nu va neglija interesele tărel sale în Maroc.--Că poziţia Germaniei faţă de Franţa s'a schimbat după ce convenţia anglo-franceză a fost. adusă la cunoştinţa lumei incontestabil şi nici nu putea fi altfel. Cind aceasta fusese conduita Germaniei fată de Franta, era în drept Germania să se simtă jignită şi să �onsidere cori­ venţia ca un ce încheiat în contra intereselor sale în Maroc şi cu îutentie de a jigni autoritatea ei de mare stat.-Dacă n'ar fi avut interese :in Maroc, dacă n'ar fi fost cunoscute tuturora interesele Germaniei în Maroc. de ce Germania a fost convocată la conferinţele anterioare? Ge�mania aducea încă un argument în sprijinul afirmărilor de jignire din faptul că convenţia de la 8 Aprilie 1904, nu i-a fost adusă la cunoştinţă oficial nici o dată. E evident că semnatarii îşi făcuseră rezerve asupra con­ duitei lor fată de Germania. Era cu' ceva justificată această procedare a Franteî faţă de Germania care-i dăduse atîtea dovezi de bună voinţă? Diplomaticeşte nimic n'o justifică.--Era o pornire pătimaşă a diplomaţiei franceze, care, cu ori-ce preţ, căuta 'să jignească Germania? Era imboldită de temerea opunerei Germaniei, la dobindirea suprematiei Frantei în Maroc? Era o răzbunare a simţimintului patriotic francez, adînc jignit prin învingerea dela 1870-1871? Era poate un spirit anarhic care conducea diploma­ ţia franceză? Da şi l11,J.-Nu s'au putut pătrunde cu mintea, nici motivele psihologice, nici cele diplomatice. Germania s'a găsit în faţa unei stări de fapt, pe care relevînd-o ca jignitoare el, a f�cut ca acei ce păcătuiseră să-şi recunoască greşeala. Franţa a procedat greşit atunci cind aranja situaţia Ma­ rocului şi trata cu Anglia, Italia şi Spania numai, şi un tratat şi, cu cea mai interesată putere, cu germania. Critica franceză a diplomaţieI franceze, antemergătoare şi din timpuluf conflictuluî, arată că la Ministerul de externe al Franţiel se petreceau lucruri anormalc.-In discuţiile parlamen­ tare şi 'n relaţiile diplomatice, miniştrii de rezort întrebuintau expr:sir nu la locul lor. �� vorbea d.e "p.olitica =: ?a şi cînd politica externă a Republicei, n'ar fi existat mai inainte, n'ar fi o operă de continuitate a tuturor celor ce trec la acel minis­ ter şi a guvernelor în cari at\ colaborat.c=Aceasta a scăzut mult din autoritatea de altă dată, a hotăririlor ce ieşeau din palatul de pe cheiul Orsay. . Sever a fost criticată diplomaţia franceză, din cauza chi­ pului în care au căutat să rezolve chestia marocană,--de cătră diplomaţia mondială; dar. ce\e mai severe critici i s'au adresat din partea oamenilor de stat şi politici din Franţa. Aceştia şi [23] • Urmările politice-economice 23 învăţaţii vedeau pericolul la care e expusă patria lor din cauza greşelelor diplomaţiei şi criticînd au reuşit să indrumeze pe a devărata cale acţiunea diplomatică. Toate eri ticele franceze vizau, atît actiunea Franţei în Maroc, pe care o găsea slabă, dezinteresată, inooherentă şi inefi­ cace, cît şi atitudinea Franţei faţă de Germania, de oare s'a de­ zinteresat ştiind că atît ca mare putere cît şi ca putere inte­ resată în Maroc, fără concursul Germaniei, chestia maro cană nu poate lua sfirsit, chiar favorabil Franţei. In momentul izbucnirei conflictului Germano-Frano, în chestia Maroculuî, acţiunea diplomaţiei franceze în Maroc, era slabă, desinteresată, incoherentă şi ineficace, după cum o arată ÎI�să-şi c,ritica fra�ceză. T5mp �de l:n se.c01 aproape� de. cînd se discută 111 lumea internaţională, situatia Muroculuî, din cauza sfezei dintre diferiţii sultanî, dusă pînrt la anarhia în stat, şi din cauza neajunsurilor ce le sufereau vapoarelo de comerţ şi călătoriî, cari aveau nenorocul să treacă pe lîngă coasta maro­ cană, de la piratiî marocani, Franţa n'a manifestat nici o inten­ ţie de a interveni. Franţa, care la conferenta dela Algesiras, cerea dreptul de preponderenţă în Maroc, ca fiindu-î absolut necesară pentru menţinerea ei în situaţia internaţională de azi şi ca o garan­ ţie pentru dezvoltarea ei în viitor, s'a dezinteresat cu totul timp de peste cinci zeci ani, de cînd diplomatia Europeană dis­ cută chestia marocană. In acest destul de îrdelungat timp alte naţiuni, m1,I ener­ gice şi. mal intreprinzătoare, au stabilit relatiunt directe şi de tot felul, comerciale, industriale, politice, culturale etc. cu şefii şi cu locuitorii Maroculuî. Cind Franta si-a manifestat dorinta el"! a exercita 0 influ­ entă politică preponderentă in Maroc, �rapre'l, tirziu şi s'a gă­ sit în faţa drepturilor cîştigate de alţii Şi pe cind pentru a dobîndi cela C3 dorea singura cale in­ dicată era de a trata chestia direct cu cel direct interesată, au­ tohtonî sau străini. diplomaţia franceză îşi perdea vremea în discuţii, asupra mijloacelor prielnice de a pune stăpînire pe JYIa­ roc, susţinînd unii pacifica penetraţiune, alţii războiul, pretin­ zînc1 că marocanit nu ştiu de cît de frică; asupra meritelor, tot deauna mult exagerate, ale vre-unei lnţ,ălegerI cu vre-un trib sau cu vre-un sultan fără autoritate şi influenţă decisivă. In acţiunea diplomatiei franceze, nu intra considerenbul esenţial de a trata chestiunea şi cu sul tanii Maroculuî, singurii in drept a decide şi răspunsătort de situaţia ce'şi vor creta prin primirea influentei politice preponderente a Franţei. Franţa tratînd chestia Marocului cu Spania, Italia şi An­ glia, şi luînd hotărîri, decidea de soarta unei ţări, fără ca ţara şi conducatorii el sit aibă cunoştiintă de hotărîre. [24] 24 Dimitrie G. Longinescu o acţiune politică bine întăleasă şi bine condusă, cere pre­ gătirea spiritelor în senzul rezultatuluI dorit, cere o demons­ trare convingătoare a avantagelor ce vor rezulta din noua situ­ aţie, precum şi a mijloacelor ce se vor întrebuinţa pentru a re­ aliza acea stare Înfloritoare. In contra celuî mal elementar bun simţ, lucrînd, diploma­ ţia franceză, Iausase zvonul existentei uneI convenţiI secrete, Între puterI, pentru împărţirea Marocuhn, şi al unul protcctorat asemenea celui din 'I'unis. Poporul, clerul, armata, clasele conducatoare erau negli­ jate, ca şi cînd nu de soarta lor ar fi fost vorba, de şi, în alte dăţI, Franţa primise propuneri de a-l proteja, un fel de alianţă pentru aparare şi salvarea intereselor naţionale marocane. Pe de o parte refuzase alianta propusă, iar pe de alta că­ uta să se impună fără ştirea şi consimtimintul lor. De formă se urmau nişte tratative cu sultanul din Fcz, ca şi cînd Întreg Ma­ rocul s'ar rezuma în acel oraş şi toţi Marocanit ar asculta de autoritatea lui. In această acţiune politică, Franţa a neglijat să utilizeze pe lingă sprijinul chiar al marocani lor, dar şi pe acel al Alege­ rienilor, carf ar fi putut fi nişte admirabil! agenţI politicI pen­ tru a obţine suprematia dorită.-AJgerieniI carî se bucurau de protectoratul francez, ale cărut bine facert civilieătoare, le ve­ deau în traiul de toate zilele, in organizarea statului şi'n avan­ tage1e ce le oferă o bună organizare, ar fi apărat cu toată căl­ dura cauza În serviciul căreia trebuiau chemaţi. In locul uneI aotiuuî diplomatice bine chibzuită, se acţiona cu totul contrar realizărei scopului ce se urmărea. In locul uneî opere de convingere, de cucerire paşnică, prin lucrărl civiliză­ toare, diplomaţia prnpăvăduia cuc srirea cu forţa, dispretul pen­ tru cei ce vrola S:1-1 cucerească, căcl musulmaniî nn ştiu de cît de putere şi de ameninţarea forţeI, ziceau diplornaţiî francezî. Oît de înşelaţi au fost s'a văzut şi. constatat cind s'a schimbat tactica şi cind s'a apucat pe calea cea bună, indicată de barba­ ţiI de stat pricepuţî şi. impusă de raţiune], imprejurărilor, De sigur că numai efrcace n'a, fost o atare acţiune şi deci toate criticile aduse au fost intemeIate. Acest articol a fost scris in N oembrie. Oa o confirmare a celor de mai sus iată cum califică dl Gabriel Hanotaux, fost in repetate rindn.rI ministru d? \externe al RepubliceI, politica des­ pre care vorbim, in "Le Flgaro" No. 19 din Iauuar 1912, vor .. bind de constituirea noului g�vern Raymonc1 Poincare : "La constitution du caDinet Poincare nous ftpporte une autre garantie, a sfwoir que nous eu avons fini avec la diplo­ matie personele et chachottiere, avec le systeme des tractions occultes ot des traites secrets". (Va urma) D. G. Longinescu [25] CHEN1ARE IUBITEI Imbracă-ti Iubit-o hlamida, Cea-albă de vis şi hermină, Şi pune-ţi în păr crisanteme, Reginele ernii, şi vină. Căcl rîd clopotei! la săniî, Şi caiI cel albI ne-aşteaptă; Sclipesc candelabre la geamurI Iar strada e ninsă şi dreaptă. In grelele mantii a Iernii Stau brazii cu gene lăsate; Par blinzl patriarcht, care poartă, Troene de vrernurI în spate. Iar nopţile par argintate Sub blîndele raze de lună. Şi imnurt de Iarnă pădurea Voioasă ar vrea să ne spună. Din crengt să se scuture ritmic, Pe umere, floarea de ghîată, Visînd pe cărările ninse, Să soarbem Iar proaspătă vtată. Durerilor noastre de oament, Le-om spune atuncea să tacă, Cu bulgări! albl fără pată, Zimbind fericită, te joacă, Cu bulgări din marmoră sfîntă, Din dulcl idealuri zdrobite, Ce cad într-una în urmă, In mersul vIeţiI pripite. .. I Imbracă-tî Iubit-o hlamida, Cea albă de vis şi herrnină, Şi pune-ţi în păr crisanteme, Reginele terniî, şi vină. fi. flGftPUS [26] l:EftTRUl ÎN MOlDO\71\ (Urmare) STAGIUNEA 1877-1878 Heprezeniaiiile date de actorii Ieşeni înainte ele deschiderea stagiu­ nei. Constituirea trupei sub Direcţia lui Const. P Constanti­ niu, Deschiderea staqiume; cu piesa Muşchetarii, Diferite alte reprezeniaiiumi ce s'au mat jucat în cursul acestei staqiumi, Re­ prezeniaiia dată cu prilejul învingel'et de la Pleona, Matei Millo joacă în diferite reprezeniaţiumi, Cîntarea imnului rusesc de către trupa rominească. Iieprezeniatia dată în onoarea Regi­ meniului XlIl de dorobanţi, Prima Reprezentaţie a piesei Cur­ canil de Gr. Ventura. O reprezentaţie dată de actorii rornini pentru facerea unui tabloii în pictură a poetului V. Alexandri. Teatru de vară a luz Ion Lupescu, 1 eairu Italian: Opera şi trupa lui E. Itossi. Inainte de a se deschide stagiunea Teatrului' Naţional, mai mulţi actori din trupa angajată de Directorul O. P. Constanti­ niu, se înţeleg între ei ca să dea vr'o cîteva reprezentaţiuni în folosul lor, dintre care arătăm, că; Duminică 25 Septemvrie s'a jucat în beneficiul actorului \ O. Bălănescu, Piatra din Laeă co­ medie cu cîntece in un act de,V. Alexandri, Găina cîntă sau Pri­ marul fără coe, deasemenea comedie în un act din frantuzeşte. Intre acte elevul de la clasa de dec\�amaţid din Conservatorul de mu­ zică Vasile Hasnaş, a recitat poema Hadgi JlfuJ'at, Vizil'ul Sul­ ianului Ahmet (1604) de V. Alexandri. Actorul Grig. Manolescu a re citat Oda, dedicată J�1. S. Domnitoridui, de Ion Ianov; iar profesorul Conservatorulut de muzică, Pietre Benotti, a cîntat din clarinet o fantazic pe motive din Puriiani; de L. Bossi, [27] Teatru în Moldova 27 Petrescu Andriesca Georqescu şL,6 eletă D-na Elena Evolschi D-ra, Elisa Conta " Lucia Botez " Luisa Righetti Aristiia Paoloo N atalia Iasinschi Ecaterina Sotir losefina Poch Ioanooici şi 6 elece Pentru stagiunea 1877-1878, au fost angajaţi artiştii dra­ matici ce urmează: Constantin Bălănescu Mihail Galino Alexarulru. EvoZschi Gruţore Manolesa: Mihail Arcelearui Dimitrie Pruteana Gheorghe Cornescu Saoe; Maorodin Dimitrie Găluşcă Gheorghe Nebunelly St. Ionescu Mardare Gheorţţhiu. Emanoil Haqiescu Prim regisor şi Director de scenă Vict01' Delmaru. Şef de orchestra Gheorghe Bcheleti. Maistru suplinitor Eug. Composki Niedola, Pictor. Gheol'ghe Fredas, Prim maşinist Isidor Stofa. Ooafor D. Leon. Preţul locurilor: Loje rangul 1 şi Benuar 15 Irancî, Ran­ gul II 8 franci. Avanscenele îndoit No. 10, 11 şi 12, Rangul 1 18 franci. Stal 3 frarrci. Parter 1 fr. �O b. Galeria 80 bant. A­ bonamante pentru 10, 20 şi 30 reprezentaţii cu reduceri de 10%. Inscrierile pentru abonamente S8 fac la Magazinul luI Maugsch, din str. Lăpuşneanu şi la casa 'I'eatruluî. (Curierul de laşi No. 117 din 26 Octomvrie 1877). După publicarea acestui program în ziua ele 26 Octomvrie prin ziarele locale, se deschide stagiunea cu piasa Muschetari/', \ dramă în 5 acte, cu mare spectacol, de Al. Dumas. Duminică 20 Noemvrie 1877, s'a jucat Boaanba cu apă fiartă comedie în 4 acte de Meilhao şi Halevy, tradusă din frariţuseşte de Bradu, Curierul de Iaşi, din 23 N oemvrie ne vorbeşte despre modul cum a fost juoată această piesă : "Executa,rea n'a lasat aproape nimic de dorit, mai cu seamă, s'au deosebit actoriî : Manolescu, Evolschi şi Arceleanu, cel dintăi, in particular a do­ vedit că şi-a înţeles pe deplin rolul, pe care l'a tălrnăcit cu un foc adevărat parisian. 'I'inăra începătoare D-ra Righetti, a ară­ tat de asemenea multă aplicare pentru scenă şi credem că cu timpul va deveni o bună actriţă de comedie ... Intr'un cuvînt comedia Boamba Cll apă [eartă, a izbutit pe deplin, fiind şi tra­ dusă într'o limbă adevarat romînească" ... Joi 26 Noemvrie 1877, s'a jucat pentru prima oarr� Gavo Minar şi Compania, comedie în 3 acte, de Edmoud Gondinet tradusă de C. BăIănescu, şi La o Puicnliţă, comedie într'un act, tradusă de Gr. Manolescu. [28] 28 Th. T. Burada Duminică 21 Noernvrie s'a jucat pentru a doua oară Boamba cu apă [eariă. JOI 1 Dccembrie 1877, s'a jucat piesa Nişcorescu, comedie vodevil în 2 acte, de M. Millo şi Framiueitele, comedie în ver­ suri într'un act, de Faca. Simbătă în 3 Dec. s'a jucat din nou piesa Muschetarit; dramă cu mare spectacol. Duminică 4 Decern. cu ocaziunea fericitei învingeri de la Plevna, s'a dat o mare reprezentaţie de gală, cînd s'au repre­ zentat piesele: La Pleima, dramă într'un act, în versuri de Gheorghe Sion, jucată de artiştil : Manolescn, Emanoil, şi ar tis­ tele Evolschi, Oonta şi IvanovicI; Primar ţâră ooie, comedie în 1 act, tradusă din franţuzeşte de O. Bălănescu şi jucată de d-nit Bălăriescu, Evolschi, Pruteanu, Găluşcă, d-nele Evolschi şi Bo­ tez; Rominia independentă, declamată de Gr. Manolescu; lJ1C(}\�ul la Grioiţa; cuvintele de Gusti, muzica de G. Mnzicescn, cîntat de toată trupa; Paraponisitul; cantonetă comică de V. Alexandri, jucată de Matei Millo ; Romanţe cintate în limba ruească de d-ra Righetti. In antracte, orchestra a executat o Mazurcă rusă, Duminică 11 Decemvrie s'a jucat, în beneficiul lui MateI Millo, Apele de la Jl(lcăI'eştl, comedie-vodevil, în 3 acte, de bc­ neficient. Duminică 18 Decemvrie, s'a jucat piesele: }}[isJI;fiUon sau Mama şi copii't şi DOl Paraponisiţi 1) Pentru sfintele serbătort de Crăciun s'au jucat: Duminică în 25 Decernvrie, Baba Htrca, operetă de MateI Millo, muzica de A. Flechtenmacher şi Femeile care plîng, co­ medie într'un act, tradusă din frarrţuzeşte de Gr. Manolescu. Lunî în 26 Decemvrie, s'a jucat lI;[llşchetal'i'f, dramă cu mare spectacol în 5 acte şi mai multe tablouri. Marţi în 27 Decemvrie, s'a jucat în beneficiul artistuluî MateI Millo, piesa Lipitorile satnlu'l, comedie cu cîntece în 5 acte, în care rolul Iul Moisi evreul a fost jucat de beneficient. La 1 Ianuarie 1878, a avut loc serbarea tradiţională de Anul nou, cu O mare reprezentaţiune teatrală, cînd s'a CÎntat de toată trupa şi Imnul naţional rus, cu cuvintele în limba rusască aceasta ca un omagiu trupelor ruseşti, cari se aflau în trecerea lor prin ţara noastră, în razboiul ruso-turc, apoI s'a mal jucat TUZll Calîcul, vodevil în 2 \�cte de M. Millo. Pentru finalul spectacolului s'a cîntat de toată trupa Alarşul Griviţet, apoi s'a jucat un danţ naţional. La fin� Apoteoza, Statna eqnestl'â a lui Stefan cel Mare, iluminată de �oc bengal cal.·c a produs asupra publiculuI o vie impresiune. In 6 Ianuarie s'a jucat iară�1 Lipitorile satului de Alexandri. Duminică în 8 Ianuarie s'a jucat în beneficiul artistului 1) Vezl CU1'tel'ul (Balassan) pe �877. [29] T catrul in Moldova 29 C. Bălănescu piesa Porcarul şi Mâria sa: comedie în 3 acte şi 11 tablouri de V. Alexandri. Duminică în 15 Ianuarie, s'a dat o reprezentaţie de gală în onoarea eroiculuî Regiment al XIII-lea de dorobomit, cînd s'a jucat piesa Boambă CIt apă fiartă; s'a cintat apoi de toată trupa un Marş triumFal după care s'a re citat de d-ra Eliza Conta o Odă la M�"ia Sa Carol 1, de Ioan Ianov. Asemenea s'a recitat de Gr. Manolescu în costum de dorobant Peneş Carcanul, poe­ sie de ocazie de V. Alexandri. La fine Mare tablou aleqorir a­ ranjat de Fredas şi Stofa. Joi in 19 Ianuarie, s'a jucat pentru prllna dată piesa: O alegere la senat, comedie in 5 acte, de Iacob Negruzzi. Apoi Duminică în 22 Ianuarie s'a jucat pentru a doua oară. a.ceîaşt piesă, La 26 Ianuarie) s'a jucat [niertiictul.; dramă în 5 acte de Belot tradusă de A. Naum. La 29 Ianuarie se mai repetă piesa. "Interdietul" . .JoI în 2 F'evruarie 1878, s'a jucat pentru beneficiul artis­ tului C. Bălănescu, Calomnia, comedie în 5 acte de EugEme Suribe, tradusă de berieficicnt, In 9 Fevruarie, s'a jucat pentru a doua oară piesa Maria Jeana; comedie în 5 ade de ci' Ennery şi Meilhac tradusă de P. Babic . .J oi în 16 Fevruarie s'a jucat Un duel (Maria de Rohan), dramă în 3 acte şi La l'UJ'lW Măqurele, scenă în versuri de V. Alecsandri. Sîmbătă 18 F'evrue.rie, s'a jucat în beneficiul casieruluî Teatrului, piesa Palamaru] (Florin şi Floricaj, comedie naţio­ nală într'un act cu cîntece de V. Alecsandri. Mihail PopovicI a jucat de plăcere rolul luî Florin. Femeile care plîng, comedie în un act, tradusi], de Gl'. Manolescu şi Dat soldati romini, comedie într'un act de S. Mihailescu, muzica de A. Flechtenmaoher. Duminică 2G F'evruarie, pentru incheerea Carnavalulut, di­ mineaţă la 12 ore din zi s'a jucat o reprozenta.tie pentru copii, cu piesele: MinciwJsal comedie naţională în 2 acte. ActoriI cari au jucat au fost: Gr. Manoiescu,Evolschi, Prutoanu, Cornescu, el-rele Righetti şi [asinschi ; VUidttţil Mame: comedie cu cintcce într'un act, jucată de actorii: Arcolcanu, Pruteanu, d-na Evols­ ehi, d-ra L. B)tez. Mihail Po povict a jUCJt de plăcere rolul luf Vlăd utu. Intre aob d-n-i Iosefina Găll1,;,cCt a cîntat două J1omanţe. Duminică în 5 M;Jxtie 1878, s'a jucat pentru beneficiul ac­ toruluI M. Galino 'piesa Uciga;iul, dramă în 5 acte de D'Ennery şi Edmond, tradusă de N. Mihalcea. Duminică 12 Martie so joacă în heneficiul Directorului Tea­ truluI pentru închiderea stagiunei, OUl'canit, piesă originală în 3 acte şi nn prolog, de Grigorie Ventura. [30] 30 Th. T. Burada * * * După închiderea stagiunii s'a dat la 26 Martie o reprezen­ taţie de societate, în beneficiul şcoalei profesionale de fete, pa­ tronată de Reuniunea Femeilor Romîne. Artiştii Teatrului Naţional au dat şi ei Duminică în 29 Mai o reprezentatie în folosul ostaşilor rornînî rinită, jucînd pie­ sele: Peatra din casă comedie în 1 act de V. Alecsandri şi Mi­ şel şi Cristina, comedie în 1 act, tradusă de Porfiriu. Intre acte, d-ra E. Conta a recitat versurile: Hodja Murad Vizirui Sulta­ nului Ahmed, de V. Alecsandri; Cezar şi Bmtzts, scenă în ver­ suri, de Voltaire, declarnată de elevii Conservatorului din Iaşi Naoassart şi Hasnaş , Herşcu Boccenqia cantorietă comică de V. Alecsandri, executată de Al. Evolschi. D-l Ed. Caudella, împreună cu profesorii Conservatorulul de muzică, au dat concursul lor la această reprezentaţiune. Luni 5 Iunie 1878, s'a dat o reprezentaţie extraordinară de gală ca un 1 ribu: datorii poetului laureat V. Alecsandri, de artiştii din Iaşî, N. Luchian, C. Bălănescu şi M. Galino. Spec­ tacolul s'a început cu Imnul Iiomăniei, de D. Gusti, muzica de Pietro Mezetti, cîntat de toate corurile din Iaşi, în număr de 60 persoane, acompaniat cu orga. A urmat apoi un Mare Tablou alegoric, Incoronarea; Hora de Ed. Candela, dedicată. lui Vasile Alecsandri, executată de orchestrul complect ; Peneş Curcanul. poesie de V. Alecsandri, zisă de V. Hasnaş; Cu Neniţâ în Gon­ doleiă, poesie de V. Alexandri, muzica de P. Mezetti, cîntată de : V. Hasnaş ; Peaira din casă, comedie vodevil într'un act de V. Alecsandri şi Smărda=-Racooa, potpouri national, compus de Ed. Caudella. Profesorii de la Conservatorul de muzică: O<1U­ deUa, Mezzetti, Muzioescn, Bsnotti, Parini, precum şi arriştiî Ves­ tali, Vasiliu, Pop, Cristofor şi Hasnaş, au dat de asemene con­ cursul lor la acest spectacol. Venitul acestei reprezentaţiuni a servit pentru facerea Por­ tretuluI mareluI poet al Rominiel V. Alexandri, care se păs­ trează şi astăzI în Foierul "I'eatrnluf Naţional. * '" * TEATRU DE VARĂ In cursul verei 1878, s;a mal jucat de artistul Ioan Lu­ pescu şi alţii, diferite reprezentatii în grădina Chateau auo: ţleurs dîndu-a, diferite piese, Între cari: Feredeul turcesc, Vlăduţu Ma­ mei, Cina fără sfl>\�it, Kir Zuli�)'idi, O p ăruială, Doctorul Kilci­ rlkl; Ordonanta, Hoţul şi Pu.nqasul, unde d-na şi d-I Lupescu au interpretat rolurile principale. La 1 Octomvrie artistul Lupescu se duce cu trupa sa la Botoşani: '" * I [31] Teatrul în Moldova TEATRU ITALIAN 31 In cursul acestei ierni au mai fost date mal multe repre­ zen taţii atît de o trupă italiană de opere sub direcţia Impresa­ ruluî B. Franchetti precum şi de trupa dramatică condusă de artistul G. Brizzi şi dirijată de comandorul tragedian Ernesto Rossi, care a debutat în sara de Luni 20 Fevruarie 1878 cu piesa Otello sau MaU1'ul din Veneţia) tragedie în 5 acte de W. Shakespeare, după care a mai dat şi alte reprezentatiunî între cari Hamlet, tragedie de acelaş autor, 1I1oa1'tea civilă dramă în 4 acte de Giacometti şi altele 1). (Va urma) Teodor T. Burada CÎNTEC La fereastra mea venit-a Un sol trist în geam să-mi bată, Şi să-mi Iee fără milă Singura Iubire ... moartă. Şi plecat-a solul grabnic Cu Iubirea mea cea moartă ; Iară eu rămas in urmă-I, Il privtam jelind din yoartă. Şi s'a dus, s'a dus departe) Peste dealurt şi vălcele, De-ar fi plîns, aşa văzîndu-l, Păn şi ochii dragii mele. Şi de-atunci, cuprins de jale, In zadar întreb pămîntul, AzI Iubirei mele moarte Nu-I găsesc macar mormîntul... cugeniu Revent 1) Despre toate aceste dărl de samă voz i : Curierul de Iaşt, Curierul (Th. Balasau) Stafeta, Steaua Iiomâuie: pe anii 1877-1878. [32] CUi"\ SE ÎNCEFE VIAŢA IMPRESII DIN COPILĂRIE Han.lcia 2 Iulie 1880. Scumpă Adriana. Am fost silită să termin scrisoarea mea dealaltajert, caci pleca unul din vatajii noştri la tîrg şi de nu-I o dam, cine ştie cind mal aveam ocazie sătl-o trimit. Astăzf dimineaţă, dUIJ[t obiclnuita bale de zer, am stat cu Srnărăndita Colonelu Ronicki şi M-eJle Marcelina pe cerdac, ca să bem cafeaua cu lapte. Cu ce delicîn pune JI.1:-o11e Marcelina caîmacul de lapte rlebivoliţă în ceaşcă şi'I mînîncă cu Cozo­ nac! Pe taritele nu le vedem decît la dejun. Din partea asta a cerdaculuî se văd bucătăriile. Vedem pe Vasile bucatarul cu ajutoarele luî : Nichita, Stan, Harizan şi Hanuş toţI in coloarea cîocola.teî ; Maria umblă încolo şi În­ coace, de la camară la lăptărie, de acolo la gheţărie, cu două fete după dinsa. I.Ja dejun, cind am înh,at in sufragerie, am găsit pe tata ocărind fecioriî că au pus gă'răfile de vin deşarte pe masă. A- 1)01 Cconu Konicki le-a deşartat adirieaoare respunseră bIeţii oameni, Adevarat. Eu le-am deşertat, respunse Coloneln lovind cu palma în masă, dar cine-rnt dă mîncare, trebue să-mă deîe şi de băut, Sncreble ! ! Nu ne este urî\t niciodată cu Colonelu. După dejun trecem în sa�onul cel mare unde ne aşezam :aro, pe, h:cru, care l:e citit, pe .yîI:d tata şi cu , ta;:tti, Profiriţa Joaca cărţile. Deodata moş Vasilică ne spune St cîntăm ceva; dar nu cîntece străine: "Steluţa", "De-a�'l fi iubit/o gingaşa floare" cum Îl place d-sale mai mult i dar le plac şi oelorlalbi. Am cîntat şi un cîntec german; dar Oolonelu a început a se imbufna zicînd că limba germană nu e limbă omenească, de [33] Cum se începe viaţa 33 r I oarece are cuvinte ca "Herz", "Schmerz", "Schmuck"; poftim de cîntă asemenea vorbe! I-am cîntat atuncea şi un cîntec po­ lonez ca să-i facem plăcere şi l'a găsit neasamanat mai dulce, unde in loc de grosolanul Schmuck se auzea acum zienknic bardeo, care-ţi desfăta urechia ca melodia dulce D,. unei bondar, care după ce a bîziit destul, pleoscăie deodată lovindu-se cu capul de geam. Ce-mi mai este Doamne şi cu educaţia urecheî l" Da un stayer nu trageţi fetelor, întrebă moş Vasilică, văzînd că o luasem iar cu cîntări străine pe care nu le putea suferi? Oh am fost gata îndată! Pe rînd cîntăm la piano valsurile noastre favorite: Trif'olien vals şi Darfswalben de Strauss. Irisă valsn­ rile şi galopurile pe care le trăgeam, cum spuned moşu Vasi­ lică, ne sileau din cînd în cînd să ne ducem in odaia unde lu­ crau Magdusia şi cu Netty ca să ne prindă vreun volan desen­ sut de la rochie. Magdusii îi părea rău că nu stau mai mult cu dinsa şi-mi spunea cu parapon: cînd trăla biata Cuconita, mă chema ca să'ţi spun Baichi de Kru] şi Kruleoa 1) şi mă ascultaî; acum las­ cava panuncia (adică Duduiţă dragă) "nu mă mai iubeşti aşa de tare". Dojana asta nemeritată mi-a adus lacrimile în ochi; am mîngiiat'o spunindu-t că o iubesc tot aşa de tare, ba poate şi mai mult. De altfel, Adriano eu ţin mult la vechile noastre slugi. De cum am venit am chemat la curte pe 0ele din sat; iar cele care nu puteau veni, m'am dus' să le văd pe la ca­ sele lor. De multe ori suntem trezite din somn cu muzica" pentru că tata, fără a ne spune nimic trimite la Suceava o căruţă după Iăutarî. Atunci, la dejun şi la masă ei ne cîntă din gură şi mult imi place să-i aud, chiar dacă nu cîntă aşa de binc. Cel mai bătrîn din ei spunea că, in tinereţe, nici un lăutar nu ofta aşa de lung ca dinsul, cind mergea cu coconaşiî sub ferestrele cu­ noanelor şi a duducilor să le cinte de dragoste. Seara am făcut un cadril monstru. La, a şasa figură, am spus că avem să jucăm strudel. Tantele voind să ştie ce este acel strudel, le-am luat pe toate şi pe moşii cu noi. Conducăt?r era Colonelu care a Ieşit cu noi prin grădină apoi a trecut prm toate odăile şi În treacăt a luat'o şi pe Maica Magnezia care ţo­ păind spunea: d'apoi asta e învirtită 2) nu'î strudel! Tantele spuneau gifiind de oboseală, că le place să mînînce strudelul, da nu să-I joace şi că de acum să le dăm pace! Ca d-lor fă se poată odihni şi noi să ne astimpărăm, moş Alecu a pus lău�arii să cinte tot cîntece vechi, depe cînd era d-lui tînăr; ca de pil d ă Eu ţi-am d'at a mea parolă Sub cuvînt de jurămînt ... 1) Poveştl cu Reg'l şi Regine. 2) Invirtita e un fel de dulce mal obicinuit în Moldova, 3 [34] 34 OrI: Ori încă: Sau: Clementa Hîrjeu Oînd la picioare'mi jurat credinţă! Scumpă Moldovo, ţarţt de jale, Oh! în ce stare, tu al ajuns! Oh ! dulci ochi negri Ou mîndre gene ... Acesta din urmă '1 CÎnta şi mama. D-neaei cînta foarte fru­ mos şi se acompania la piano, sau cu ghitara. Doamne, Doarnno j De ce nu mal trăîeşte ; De multe ori mă Întreb: cum mal pu­ tem nof fi veseli, fără mame?! Iată draga mea Adriană, cum petrecem noI la Humcsa, nu cred să petreci tu mai bine, la moşia ta, decît prietena ta care te Iubeşte şi te sărută, :;: * =-1: Moşia Hamcia, 16 Iulie 1880. Dralră Adriana, Dăunăzi a mers tata la vînat cu Alma, 'I'clozan, Budaş, Roza şi .Palmira, adică cînii d-sale, Nu mult după ce a plecat, am mers şi nof cu toţiI la plimbare pe jos; tantelo şi rnoşij pe şosea, Iar noi copiii, cînd ?e şinele drumuluI de fier, cind pe miel cărăruşe, alăturea cu terşsamcntnl. Do departe se auzeau cînjî de vînat. La marginea rediului;.--o pădurice mică de tot--îl zărim pe tata şi ne îndreptăm spre ,dînsuJpe margiuea lanului de griu; Întî1nind-l ne-am dus j)e la' moară spro lunea de lînga apte Su­ cevel. AjunşI la marginea Iunoet, oum ne asezasem pe nişte iarbă verde pe malul apel şi stam de vorbă" deodată am auzit nişte focuri de puşcă şi strigftte. I&chipuieşte-ţI Adriano, că acestea tie petreoeau la o mică dcpartara de noi, Între grănicerii lloştrii şi Aufscherii austriaci ] De multe orI se întîmplă de astea, din cauză că graniţa nu e bine hotărîtă. Un mal este al nostru şi celalt al Bucovinei, dar apa lea cînd dintr'o parte, cînd d'intr'alta. 0L1 mare greutate s'au Iiniştit lucrurile de data asta şi pănă acasă a fost mare discuţie politică.JY[oşu Alecu era col mal suparat dintre toţI şi ne povestea despre rîpirea Bucovinei. Zina aceasta a fost se vede o zi do tulburări. '� I r [35] Cum se începe viaţa 35 Ne retrăsesem în odăile noastre de culcare; Guscia mă pieptana, Mina o ajuta pe M-lle Marcelina să-şî facă toaleta de noapte, cînd am auzit în ogradă glasuri multe. Am ieşit în geamlîc şi am văzut o mulţime de o��meni cu felinare şi în mijlocul lor un călugăr- care striga: "Anafema!" Auzeam pe tata cum spu­ nea vechilului să-I închidă pe călugăr peste noapte şi să-I tri- meată a doua zi la oraş, Ce era? Călugărul nu era decît un hoţ şi-l prinseră păzitorii la vite. El credea că dacă striga "Anafema!" nu va îndrăzni ni­ mene să puîe mîna pe dînsul. Sub rasa de călugăr era imbracat cu haine tăraneştî, cu bondiţă 1) frumoasă; cînd i-a scos tata potcapul de pe cal), i-a rămas cogeamite căciulă înaltă; iar cînd i-a mai tras vechilul cîte-va palme, i-a căzut şi barba cea mare de călugăr. Bătrînul Petrache-Puşcaşul-tocmai din vremea bunicu- lui.--era fudul straşnic că ajutase şi el să lege pe hoţ; iar cînd ceilalti puşcaşi mai tineri, îl îndemnau să sadă ci.e acum acasă. să-şi 'vadă de' bătrîneţe şi să doarmă, să făcea foc! ' L'au chemat la geamlîc şi r-am spus că am să merg să văd pe bă.trinelc slugI care stau toate într'o casă din sat şi că­ rora li se trimete zilnic de la curte mîncare gătită de femeia chelarului. A doua zi veni Magdusia să ne spuîe că toate au venit la curte şi ne aşteaptă în cancelariE:- Ne-am dus acolo cu M-lle Marcelma îndată. Erau; Gavril pitaru care ne spunea că 11î111e şi cozonacI, cum făcea el pentru Bunicul şi Bunica, nu mai mîncăm noi acuma. I-am făgăduit că o să i se dea dela camară tot ce trebue pentru ca să ne facă şi nouă aşa cozonacî. Ţigancele Danda, Gafiţa, Floarea şi Mă­ dălina se lăudau ce frumos coseau la prosoape şi prostirl 2) cînd erau tinere. Apoi Mama Zancira ne asigura că hoţul de astă noapte trebuie să fie negreşit un cazuc 3), că ea i-a văzut pe cazuci: cînd au venit într tI în ţară. Mai spunett ceva de zaveră şi de bejănie. După ce le-am dat la toate cite o rochie de cit şi lui Gavril parale, t-am lasat. Prin ogradă am întîlnit pe Maica Magnezia şi i-am spus că trebuie să ştie şi ea ceva din cele ce povesteşte Mama Zancira. Dud uită, irnl răspunse Maica, n'am vreme acum că mă duc la tingirile cu dulceţi care-mI stau pe Iuîoarce '�) în livadă, dar nu numai de zaveră, dar şi de bejanie, cînd năvăleau Turcii de 1) Bondită este un cojocel înflorit şi frtrrl ruînecl. 2) Prostirî adică cerşeafurL 3) Cazuc în loc de caz ac. 4) Fulonrcele se chemau două f'urct miel biue bătute în pămînt, pe care S8 rezema un drug ce susţinea tingirile legate de dînsul deasupra Io­ cul ul cam sus, pentru ca să nu s,i se afume dulcetile, lucru ce s'ar fi întîmplat .do signr de al' fi stat pe pirostie. [36] 36 Clementa Hîrjeu fugeau boeriî aruncînd lăzI de bani, argintării şi arămărif prin: fintînl şi nu se mai întorceau decît după ce Ieşau TurciI din ţară. Pe cînd eram ca de vre .. o 12 anî, făcu maica lVIagnezia, aşternindu-se pe vorbă şi uitind de dulceţt, numaI Iată că se aude că vin 'I'urcif spre monastire. Toate rnaîcele cu noI uceni­ cile Ieu tot, au fugit prin codri cu cît au putut lua de mîncare. Tre săp tămînt am stat aşa prin pădure. ca vai de noi, mincind la pădureţe. la pere sălbatice, mure şi ce mai puteam găsi după ce ni se isprăvise merindele. In sfîrşit am auzit strigind că s'au dus Turcii, căci, cu frica în sîn şi cu mare primejdie, tot ne mai furişam noaptea din adîncimea codruluI mai pe la margine. La reîntoarcerea spre rnonastire am rătăcit drumul Ieşind în altă. parte şi eu Duduită, cu prilejul acesta, am găsit un ceasornic turcesc, pe acela mare, cu două capace de argint. l)e care l'ai văzut mata la mine. Apoi.. .. Dar n'avu cînd să povestească mai departe, că veneau în fugă două fete s'o cheme la duloetî, Una din ele plîngea că răsturnase o farfurie cu pornuşoară curăţită. gata. Iei, iei! şi ce mi te sclifosăştf aşa fă, ii strigă marca Mag­ nezia? şi dădu fuga fuga spre livadă, la t.ingirile sale care cît pe ce erau să deIe in foc! Mai tîrziu m'am dus s'o văd la dinsa. Lîngă odaia el sint două cămări : în cea mai mare, de jur împrejur pe rafturî, sînt sticle cu unt de pojarniţă., fel de fel de oţăturI, flori şi buruene : salcîm, mintă, joldeală, sulfină, soc, rornanită, sunătoare, lai' pe sus, înşirate pe sfori, şiragurI de Iarbă mare: în cea mal mică pe lîngă băcănit şi căpătinî de zahar numar gavanoase 1) cu dul­ ceţi, lisă, fructe uscate, vişinaturî şi vutcL In odaîe, infundată într'un comanac vechru a maiceî MagneziI torcea dormind, miţa Brănduşica, pe cînd stăpîna ei şedea greceşte pe divan, cu mă­ tăniile într'o mînă, Iar cu cealaltă freoindu-şî talpa peste colţu­ nul împletit din lînă monastireaseă şi nu prea albă acuma din pricina aJergăturilor prin livadă. Papucii calcaţi îi stau la în­ dămină pe pod ele. Doamne fereşte de o bcjanie sau de o che­ mare. Ne-am mal uitat la ceasornicul cel turcesc, mare şi ro­ tund, mai cît zemelele ce ni se dau dimineaţa la pension pentru cafeaua cu lapte. Am mal stat ele vorbă puţin, dar mălcuţa era acum cam sornnoroasă, aşa că. ne-am dus recomandîndu-i să ne puie diseară în odăile noastre, şerbet de nufăr. Apoi am fost şi in odata lui Moşu Alecu, unde-I place mult să ne arăte calendare şi j\lrnale, de acum 40 de ani. Are pe scriitorii noştri vechi şi nor, \ precum şi traduceri. Intre a­ cestea am văzut şi traduceri din. limba franceză a D-neI Iorga din Botoşani. \ Tot privind la cele ce ne arăta moşu Alecu, de odată se aUZI o trăsură cu clopote; trebue să fie sau bătrînul Nantari 1) Borcane. [37] Cum se începe viaţa 37 sau moşu Şerban Cananău, ZISe! eu, că pe la moşiile lor nu este drum de fer. Nu mă inselasem. Chiar moşu Can anău era! Cînd a aflat că avem să ne ducem cu tata la Fiţa starita dela monastirea Varatec, ne-a zis că în tineretele sale mergea foarte des la monastire şi că-I primeau maicele cu un cîntec făcut de dînsele în cinstea luI. Moş Şerban, vorbeşte foarte pe nas, de acela l'am rugat să ne cînte acel cîntec, ca să vedem cum o să Ieasă, Nu prea voia, dar ne-am ţinut de dînsul pînă s'o înduplecat şi Iaca ce ne-a cîntat: Hănănău, Hănănău Hănănău sufletul meu! Cine trece pe la Iaz? Hănănău cu calul breaz! Inima m-Ia dat de ştire Hănănău i'n monastire! Aferim! Cine-i ca el Oacheş 'nalt şi subţirel?! După ce ne-a CÎntat aşa frumos, l'am rugat să vie cu noI la monastire ca să-I îeasă maîcele întru întîmpinare; dar n'a vrut zicînd că maîcele de pC;) atunci sunt acum bătrîne ca şi dînsul. A stat la noI trel zile şi astăzI a plecat. Noi plecăm la Varatec săptămîna viitoare de unde-ţi voi seri. Pînă atunci te sărută 1) (Va urma) Clemanţa Hârjeu Ni\sr.ntă Lazu IN STEPA RUSĂ Sara caldă, blîndă, calmă Se topeşte 'n raze stinse ... Mirosa a in şi hrişcă Pe ogoarele întinse ... N ăEălesc timide umbre Imbracate 'n fum subţire .... Biruit de somn şi lene Totul trece 'n nesimţire ... Chişinău-Basarabia 1) A se vedea nnmerile procente. Visuri blînde, ca vedenii, Vin încet cu pas himeric ... Cere inima-mi 1'epaos, Linişte şi intuneric .•. Şi din largul stepei mute Vîntul pm'e că-mi înd1'eaptli Şoapia lui liniştitoare: FiI cuminte şi asteapta ... Pan Hali ppa. [38] ETIJY\OLOGII Alabaş (Mold. sud, Dobr.), nap (brassica napus), vil:e de �a turc. alabas, de unde vine şi bulg. alabaS. În Mold , nord îi zice ca­ ralambă. ABsidă (Vechi, rar astăzî), lanţ preţios purtat la git, vine de la ngr. aZysida, lanţ, . mă BăIăbănesc, mă chinuîesc mult c'un lucru, vine de la nng. belebolondulni, a se bălăbăni, care şi el vine de la bolond, nebun, prost, bolînd. Bîtguî şi -iest: sau bu'igu'f ŞI -tesc şi odinioară bulgu'i şi -iesc vine de la ung .. bolygani, bolyogni şi bolyongni, eL rătăci, a horhăi. E­ xemple numeroase vezi în dic­ ţionarul luI 'I'iktin. Caritemir (Ist. Ierogl. 154) zi ce: precum liliacul buignteşte (adică: ră tăceşte), Astăzi se zice numai figurat: a aîura., a bolborosi, a vorbi Încurcat\ a spune prostit. " .Boghineţ (Mo.ld. nord), c.ăpi,� mIcă de fin, e format ca ŞI Chl­ ehi-net, lucru mic, fleac, bocă-net, lucru mic, fleac, bocă-net, cozoJ nocel, plăcincioară, prăjitură, bu­ chi-net, bucăţică (un buchineţ de pîne) şi vine de la boght (1.l1t bogh;[ = un corn, o bucată din prescură- :E'ălciu) Boghi- buchi- 1 hi 7'" ) , iocă-, c u: u- is nişte rădăcini imi- tative, iar -neţ sufix. Tot. de aici : chichineaţă, cocioabă. Ele-s rudă cu ung. boglya, claIe, stog, sîrb. bagija, chită, buchet. Bojoc şi (Munt.) Borjoc şi (Braşov) Borjog, plămîn de vită tăiată, vine de la ung. boresalc, pîntece. Boncălălesc (mugesc furios) şi mă Boncăi (scîncesc, plîng mult) e rudă cu ung. bănkodmi; btinlco­ dni, a . se întrista, a regreta, şi, bonqami, bOngeni, bunqani, a z bîrnîi, Bondăncsc, dondănesc, bom­ bănesc şi bodogănesc au la Unguri ca corespondente pe bon­ gani, donqani, biimbolni şi dobogni. Bongoase (Mo ld, nord), pala­ vre, poveştr, întîmplări, ar putea veni de la ung. băngeszet, al doi­ lea cules de strnguri rămaşi ori de spice rămase, cu ca,re ocaziune se spun "bongoase". Boscorodesc, vorbesc încet ca cum m'aş închina sau aş des­ Cî:rltg" e ung. boszorkânykodni, b08Z01'kânyozni, a face farmece, a fărmăca. 'l'ot de aici a b08coni I [39] • Etimologii Durbeniţă (Buzău), în locuti­ unea, "grasă ca o durbeniţă", foarte grasă, vine c1e la bnlg. durvenica (c=ţ), ploşniţă, de la diirro, lemn. Se ştie că, în loc c1e IJloşniţă, Muntenii zic pădn­ che de lemn, iar Oltenii stelniţă. Hatul, v. voua. Hirjoană (Molc1), încalerare, luptă, mal ales in glumă, vine de la ung. harsona, trompetă. Tot asa" de la ha1'solodni si hw'so- 7c�dni, a se certa, a se' hîrjoni, vine rom. CI se hî't;joni şi a se hir­ jo]i (ca scoJ'lnonesc faţă de scor­ molesc. J!'orma a se hî'/:joli o în Conv. Liter. Jubilar, 1910, p. 205 şi No. 5,1910, p. 317, vestu Munteniii). Horcăi, care e o variantft a lui hîl'cî/', horă», ţorăi, sforăi şi altele, care e rudă foarte apro­ piată cu ung. liorkolni, hcrkanni şi hor7cantani, a horcăi. Nu mai menţionez şi rudele slave, foarte nunleroase. Hodorogesc pare înrudit, ori chear c1erivat, de la ung. k6do- 1'0gni, a rătăci, a horhăi, k6doJ'g6, haImana. FI în loc de le s'ar ex­ 'pEca prin contaminare cu el ho1'­ hăi, ung. hm'holni, Compară şi cu a bî'igui. HOl'pălesc. (Mold.) La as est cuvînt" pe care l-am dat ca ve­ ninc1 de Ia ung. hOJ'pijlni (Conv. Literare, August, 1911), adaug şi forma ung. szo'J'polni, sorb, horprLlesc. lanat (Munt.) şi Jenat (Mold. suc1) , dudă necaz, regret, neplă­ care, inimă rea, în locuţiunea, "a do, a vinde, a face cu ianat" vine de la turc. arab. 'inad, în­ c1[trătnicie. In Banat inat, luat de la SirbI. N eo-greeeşte iwUi. Şăi­ neanu (IIin. OrientL�lă, LXXXIV) şi fl.'meninele plurale boscoame şi bosca1'oade. (Vezi în dicţionarnl lui Tiktin). mă Bpsîncesc (Buzău), mă bo- ţocănesc, mă mocoşesc, e ung. bos8zan7codni, a se supăra, a purta ură. mă Boţocănesc (Buzău), mă mocoşesc, mă chinuîesc mult c'rm lucru pînă să-I termin, e ung. bocogni şi bOco1'ogni. mă Bunghinesc (Buzăll). mă mocoşesc, mă boţocănesc, e ung. bongyclni, bongyulodni, a invălă- tuei, a implica. Cazon,-- il, al statului, vorbind de arme şi efecte militare (chiph'î cazon,puşcâ cazonă), dat de Tiktin şi Şaineanu ca derivat de la ca­ zarmă, e rus 7wzennyi (lcazonnyl), al coro nel, al ţaruluI, de la lcaznâ, ladă, hazna, tezaur, care şi el vine dela turc hazna. a Chelăcăi (Buzău), a Chelă­ lăi şi a Schelălăi, e ung kele­ Icolâlmi, e se zvîrcoli. Chichineţ, V. boghineţ. Clobîrnac (Gorj), lJăringă, par de d'1S hîrdăul, vine de la la ung. csoborho1'd6, purtător de clubăr. mă CIondănesc (Molc1.), mă tot cert, vine c1e la ung. c sangatni, a trage clopotele. mâ Coţobănesc (1\i(old. Munt.), mă agă ţ ca să ajung mal sus (propriu şi figurat), e o metateză din 'Ină boţocănesc. Cuhaim (Mold. suc1) şi cohalm (1,'lunt. est). luncă, păc1urice c1e pe malul rîurilor, e inruc1it cu ung. kăhalorn, movilă ele petre Dăngănesc (din clOlJot), dan­ găt (de clopot), e rudă cu ung. dongatni, dăngelni, o bocăni, a dăngăni, d{jngQlni, a bate, a bă­ tături, dongani, dungani, a bîzîi, a zbîrnii. - -�--- ---- [40] 40 August Scriban ştie numai de forma derivată (esc), care ca înţeles-e tot una inacciil, îndărătnic, de la turc. cu mold. a 'horhăi (ung. horholniş, inadgy. seamănă prea mult cu ung. b6- Inzătonesc (Mold. Siret. Prut) doroqni, a orbocăi, şi de aceia, înomolesc, înţepenesc în nisip. în derivarea de la orb îmi pare dis­ petriş pluta sau luntrea, vine de cutabilă. la zăton, Jn Bucovina, zaionesc, Prosop, ştergar de şters faţa, pun ce-va la loc nepotrivit (Re- nu vine de la vgr. 1tpOCiWT.O'l, vista Ion Creangă, IV, 306). V. faţă, ci de la ngr. prosopsi, zăion, prosop. Manelă (Mold. Munt. est). 1) mă Rebegesc, mă zgrebulesc pîrghie, 2) drug de lemn lung de frig, vine de la ung. rebeqni de vre-un metru jumătate care şi remeqni, a se teme, a tremura. se pune traversal la o uşă cu Samalic (Covurlut), saîvan, a­ două canaturi ca s'o' tie bine în- dăpost de vite la ţară, vine de cuîată, vine de la ng�. mar/ela) la turc. samalyk, depozit de paîe, care vine de la it. manella. de la samam, pai, de unde vine Morfolese (Buzău), 1) morcio- şi sanumi, sarnaniu, de coloarea lesc, spăl prost, las murdar, 2) paielor, moscolesc, mozolesc, 3) stric, exe- Scormolese (Mold.), Scormo­ cut prost, nu pricep (mor/alese nese (Munt.) şi Seorbolese(Munt. arta), e rudă cu ung. morzsolni, est.) vine de la ung .. karmolni şi murzsolni, fărămitesc, mozolesc. kormolni, ascurma, a zgîria. Nu Iar morciolesc (despre care am ştiti dacă nu cum-va karmolni nu zis că vine de la bulg. moăurlok, vine de la rom. scurm! Op. cu . loc morcirlos, in Oonv. Liter, vînzolesc. � Nov. 1910), seamănă totusi cu Sotnic (Mold.), în locuţiunea ung. mocskolni; a murdări! "a sta sotnic pe capul sau la Morman, şi ca formă, şi ca în- �lşa cui-va", a sta vatal, a-l face telcs, se apropie de gOl'gan, aşa să împlinească ordinul, vine de cum vgr. IJ-0PIJ-w, stahie, se apro- la rus. s6tnileii, sutaş, căpitan, a­ pie de yoypw, gorgonă,) un mon- dică "executor". stru mitologic. Din g01'gan se va a Sprijini pare a veni de la fi făcut * borban; (ca ghigo1'ţ, p1'ăjină cu vre-un sufix slav Sil ghiborţ), şi pe urmă morman, (ca în SU-1J1·usit·t, săvîrşesc, sfir­ Etimologia. luI qorqan, rus. kU1'- şesc) sau de la pol. sprezyna, gamu, pers. gU1'-hane) e dată deja. resort, opritoare. Se ştie că PJ'(l- Moseolese (Buzău), mozolesc1 fină e vsl. p1'llzina, ceh. pruzi­ rod cu dinţII sau gingiile, e ung.\ na, prăjină, rus. p1'uzîna, 1'0- mocskolni, strivesc, moncsolni, stri- " sort. veso, mozolesc, mocskolni, mur- \ Stivă (Mold Mnnt.), teanc de dăresc; muszkolni, muszulni, a scînduri, vine de Ia ngr.oeo[f3o:, bătături. '1'ot aşa: mozolese, de la vgr. CieOl�Y], stivă, majzolni, a mozoli (care e rudă Sulednie (Bîrlad), ager, sprin­ şi cu rus. moz6litZ. pol.mozoliC ten, e un cuvînt slav care ar şi ceh. mozoliti). putea veni de la sîrb. suludnik, Orboeăl (ese) Şl Horboeăl :nebun, smintit. [41] p EtimologiI 41 Şrn6lniţă (Tut.ova), loc arabil umed şi priincios sămănăturit, trebuie să fie în loc ds smolniţă, rudă cu vre-o formă slavă smol­ nica, de exemplu, cu pol. smol­ nica, cutie pentru smoală. Evo­ luţiunea înţelesului a pornit de la coloarea neagră a pămîntului umed. La Cihac emolniţă = vas p. smoală, la Şăineanu smolniţă= groapă cu noroi. Vatal (Mold. sud), în locuţiu­ nea "a sta vatal lîngă cineva", a sta sotnic, a te ţine de el ca să împlinească ordinul, şi Hatal, (Mold. nord), în locutiunea "a vinde cu hatal", a vinde cu preţ fix, trebue să fie rudă cu bulg. vatalo, plural vatala, vatalele războIului de tesut, dar cred c'a venit 1)e cale rutenească, Cp. şi cu ung. halal, putere. Vearbă (Mold.) şi Vfarbă (Munt). legătură de trei fire la urzitul pînzei, e vsl, bulg. vriiv'î, sîrb, m·vca, sfoară, rus. oeroi, oeroie, diminutiv cereoka, înrudit ca jer­ bie, jerebie şi jurubiiâ. mă Vinzolesc e un cuvînt de aspect unguresc. El trebuie să să vie de la ooncolni, a trage, a tîrii, a zmunci, uonzeni, a trage, a atrage, vongaZni,a tirnîi, a trage de multe ori, vancol'odni. vancol'ogni, vanszol'ogni, a şovăi, a se clătina, vanszomdni, a se zmulge cu greu, şi altele. Cp. cu scol'molesc. Zăngănesc şi Zîngănesc se derivă de la zang, c_a zvîcnesc de la zvîc. Dar precum există sîrb. zveknuti, a răsuna, fot aşa există şi ung. zengeni şi zenegni, a zăn­ năni. Zăton (Mold. Siret, Prut) 1) vad sau loc neadînc, banc de nomol, de mSlp ori de petriş, 2), scobitură în mal unde se adu­ nă peştele, 3) îngrăditură pentru peşte în apă. (F'ălciu) vine de la vre-un vsl. zatonu, care există în în sîrb. zaion, golf. pol. zatonac, a cufunda, a îneca, rus. zaionut; a cufunda de tot, ung. zCdon.1l, banc dE' nisip. Pe la Galaţi sa zice zătun, scobitură în mal. za­ tun e şi o insulă în dreptul ju­ deţ.ului Ialornita şi erau şi două pichete tot pe acolo pînă la 1878. Zătoane mai este şi o insulă şi un pichet în jud. Vlaşca (Frun­ zescu, Dicţion. topogr. Bucureştă, Tipogr. Statului, 1872). Inţelesul 3 e contaminat de zătulă. Zătulă (Mold. Siret, Prut), 1) zăgaz făcut ca să abată curentul apel, 2) şanţ făcut ca să abată direcţiuriea unui şivoî, 3) o placă pusă în horn ca să oprească căl­ dura, 4) un capac ori un sumu­ Iog pus "în răsuflătoarea cupto­ rului ca să oprească căldura, 5) scobitură făcută în pămînt ca fă încapă focul supt o căldare, 6) îngrăditură care desparte minca­ rea puilor mici şi împedecă in­ trarea puilor mai mari şi a gtti­ nilor (Roman), vine de la forme ca bulg. zatulka, şumuiog, astu­ pătoare,· zatuleam, astup, pol. zatulac, zatulic, a astupa.în Putna neutru: zătul cu înţelesul N. 6, în Vlaşca tot zătul-loc îngrădit în care intră la mipcare cite pu­ ţ,ine oi de odată. Inţelesurile îs une-ori amestecate cu cele de la zăto 1. Zbugesc, vine de la ung. bngg.ljanni, a ţîşni de-odată. August Scriban [42] ARHIVA CRITI CA Scrierile muzicale ale lui Dimit- cei foarte putini cunoscători sub­ rie Cantemir de T. T. Burada tilI al fundamentnlui el. Ca pro­ Analele Academiei Romine 1911. fesor, el avu elevi distinşi; dar Pretul 5 leI. marele merit al muzicianuluI mol- r)omnul Burada cercetează stu- dovean, a fost că a scris ariile diile muzicale, la Constantinopol, muzicale, pentru prima dată la şi activitatea de profesor, teore- popoarele Orientului, intrebuin­ tician şi comporiist, a voovodu- tind cele 33 de litere ale alfa­ lui moldovean: Dimitrie Canto- betului şi cifrarul arab. Inven­ mir. Dimitrie Cantemir-cel mai tiu nea lui Cantemir avu o efe­ enciclopedic spirit rorninesc din meră aplicare. Dela el ne-au ră­ trecut--s'a ocupat între altele, mas ca opere teoretice: un" Tra­ timp de 15 anî, cu partea teore- tat de teoria muzicii turceşti" J tică şi cu partea practică a mu- o "Carte a cinteoilor după gus­ zicei turceşti, a invătat muzica vo- tul muzicii turcestî" si o .,Intro­ cală, dela mai mulţI dasca.lî (ha- ducere in muzic� turcească" în nendele) şi muzica instrumentală afară de cîte-va pasaje din "Is� dela vestiţiI maiştrf (sazeudele), toria Imperului Otoman". Com­ de origină grecească: Kiemani poziţiile pentru voce, nei şi tam­ Ahmed şi Angeli. Cu toată corn- bură, ale luî Cantemir, se găsesc plexitatea .muzicei orientale, corn- parte în "Cartea cintecilor după plexitate care rezultă din aceea) gustul muziciI turceştr", parte, ou, tonul oriental nu se .împarte cunoscute sub numele de cîntece ca cel din Apus în două sernito- ale [u; Cantemir Ogln (fiul lui nurf, ci se împarte într'un ton Cantemir), au fost culese de d. major şin altul minor, Iar aceste \ Burada, în călătoriile sale prin două, în numeroase părticelc de \ vilaetele aziatice : Khodavendi­ toriurf, despre care Orfeul Per- .kiar şi Kodgialî. 'rrei sferturi din şilor : Hodgia M usi car, zicea că �ceastă preţioasă operă, cuprinde nu sînt numai numeroase, ci in- reproducerea pe cît posibil de e­ finite; cu toată complexitatea a- xact5, a diferitelor ariI orientale cesteI muzicI, Cantemir a reuşit "i)e cît posibil", pentrucă aceste să fie în timpul său, unul dintre arii caşi cîntările psaltichieI nu [43] Arihva critică 43 se pot transcrie corect pe notele sistemului liniar. Muzica este în­ soţită de versuri ca: o luna Inca! OchH tă'i' omoarn făd1 milă pe-ud orntorlf UlI, Sprfn cen el e talc înseamnă cîteodată îndurare .. Sau: Ch lj.arosul meu! Cocheta mea! V'iuă Iu b lta mea Vină. rn ia terul lnlmll melc .... Post-scripium, Străbătind pagi­ nile acestei cărtă, unde se vor­ beşte despre muzica orientală, muzică considerată de Cantemir ca superioară multor rnuzicî a­ pusene, prin ritm şi proporţiu­ nea cuvintelor, şi urmărind aju­ torul ce l'au dat Homînii, arteî mo hamedarie, p rin domni torul moldovean, mI-au revenit în min­ te, nişte idei maidemult, pe care am nădejdea că le voi expune pe larg altădată, iar acum le voi schiţa în citeva rîndnrL.. Acel care cercetează desfăsu­ rarea vieţii istorice, va o bserva, fără multă trudă, că procesul red eşteptăriî naţiunii romîneşti -dela 1821 pînă astăzf-e-se în­ fătişează-s-cum era şi natural­ ca un început de manifestare a personalităţii noastre etnice, în cît mai felurite ramuri ale acti­ vităţii omeneşti. Faţă de starea de Orient de­ căzut a Principatelor şi faţă de inflorirea culturală a Europit apusene, procesul redeştepts rii noastre nu putea să însemne, de cît, mai întăi, o reactiune împo­ triva orientalizmuluI de amurg. Această reactiune pedeoparte şi pedealta, mal tîrziu, ideea la­ tinitătii, făcură să ne visăm în nişte nobilî propăvăduitori apu- serri ai culturii. într'o lume bar­ bară; iar term'enului de "orien­ tal " făcură să-I dăm un în teles petorativ. NoI ne comparam C�l un far luminător al lirnanuluf de O­ rient, orl ne jelîam ca pe un os­ trov de RomanI Într'un ocean slav şi-mai cu seamă-din ne­ voea de-a Înşela pe alţii, nof continuam si continuăm a ne în­ şela pe noI înşine, asupra ade­ văra.tei noastre firi. Căni, în adevăr, dacă cercetăm mediul cozmic al pămînturilor noastre. fizicul, si manifestările sufletestî în ce a� ele mal pro­ fund, ale poporului rorriînesc, apoi ne impunem convingerea, că noi romîniî aparţinem grupei popoarelor orientale, la care, de bună seamă, că aducem şi noi nota noastră distinctă. Dacă, deci, nof suntem prin me­ diul cozrnic, prin fizicul şi psihi­ cul nostru, aşa de apropiaţi de po­ poarele Peninsulei Balcanice şi Rusiei, şi aşa de depărtaţi de cele din Apusul european, urmează -oricit de paradoxal ar suna în­ tr'o atmosferă de prejudecăţi,-­ de noi trebue să rămînem ceeace sîntem: Oriental! si că tot ca 0- rientalî trebue să �e dezvoltăm. Cultură-se traduce Educaţie. Şi Educaţia trebue să fie cu lua­ rea aminte In, natura sufletească şi la complexul de împrejurări locale, unde se va mişca subiec­ tul asupra căruia se aplică. Cul­ tura Apusului, luată în întregul ei, a fost improprie sufletului nostru; to tuşl ea avu multe ur­ mărl rodnice şi 'n partea el bine­ făcătoare nu trebue s'o înlătu­ răm de-acum înnainte. Şi 1 mal este acolo uriaş a cultură engleză, pe care nici n'am atins-o ... [44] 44 Arhiva critică Dar încă odată: dacă sufletul ne este, cum am spus, oriental, ni se prezintă, atuncî, porunci. tor întrebarea: pină cind vom continua instreinarea de noI în­ şine? Răspunsul nu poate fi decit­ că supunerea noastră la cultura Apusuluî, nevalorinddecit intru­ atîta întrucît ajută să ne regă­ sim ; fără a ne absorbi, ea tre­ bue cu necesitate, conform cu legea evoluţiei în contraste, care stăpîneşte faptele vieţii sociale, ea trebue să fie complectată prin­ tr'o contrareactinne de progres, printr'o reîntoarcere la Orient. Cunoaşterea Apusuluî , mal mult, ne-a civilizat; cunoaşterea Orientului, din punct de vedere: istoric, social: economic, juridic, poli tic şi spiritual: ştiinţific, mo­ ral, artistic şi religios, ne va aju­ ta mal mult decît Apusul) de a duce dezvoltarea noastră, nu spre o formă renumită de viaţă a unul popor) ci spre perfecţionarea for­ mei de viaţă menită nouă. Pelîngă civilizaţia occidentală) va fi să urmeze cunoasterea in timp, a popoarelor orientale, cel puţin din Peninsula Balcanică şi Rusia, şi după ce ne vom fi cu­ noscut şi veciniî, abea atuncI,. vom intra în faza adevăratei eul­ turI romineşti, Nu vreau să spun, că odată cu reintoarcerea la Orient, se va intrerupe influenţa Apusulut ; a­ ceasta ar fi o absurditate. In­ fluenţele vor coexista. Dar mai mult: chear in faza adevăra teî culturi romineştî, încă nu este adrnisibil, că vor înceta toate influenţele din afară. Orice cultură a unul popor creşte şi din izvoare streine decit ale po- poruluî său. Şi reîntoarcerea la Orient - a cărui inrîurire am Încercat-o în cea mai mare parte a trecutului-mi se pare că pre­ zintă seriozitatea şi însemnătatea cerută, pentru a fi ridicată ca principiu cîrmuitor al unei abun­ dente şi noI direcţiuni culturale. Vastele perspective ce-ar des­ chide, adoratia pentru Orient, care tinde să devie o caracteris­ tică accentuată a literaturiî uni­ versale contemporane, extremele în care cădem şi vom cădea în cealaltă direcţie, precum şi im­ posibilitatea ca s'ajungem dea­ dreptul la cultura naţională, cu siguranţă că vor determina o astfel de mişcare al cărei cuvint de ordine să fie: Indărăt spre Răsărit. Gheorghe Savul Ortografia Romînească de Au­ gust Scriban, profesor. Iaşi. 1912. Edit. Librăriei Rom. (1. V. Io­ nescu) strada Lăpuşneanu, Pre­ tul 20 de bam. , D-I Scriban Îşi propune "eă dea o lovitură scandaloasei or­ tografiei impuse de Academie" într'o broşură de 40 de pagini, în care se ocupă de aproape cu problemele vechi şi nerezolvate încă ale unel ortografiI definitive a Iim bei romineştî, D-I Scriban . adoptă principiul fonetic: cere să se scrie aşa cum se vorbeşte. D-Iui lea pe rînd vocalele şi donsoanele adoptate în limba co­ cl)1nă şi le tratează pe rîn d a­ plifîndu-le menţionatul principm fonetic, Brosura d-luî Scriban cuprinde în adevăr judiţioase şi bine-ve­ nite observăr î în unele chestii ortografice: de ex, unde critică [45] Arhiva critică 45 aspru neseriozitatea şi uşurătenia unora dintre Romîni care îşi scriu cît mai pocit numele lor, pentru a dovedi că se trag din neamurI străine din Apus şi deci ar fi de viţă nobilă. (vezi pg.11 Iit, 'I'. pg. 16 lit, K. literele du­ ple pg. 19, W. pg, 18 etc.) De asemenea are dreptate cînd cri­ tică stropşirea cumplită a limbei rornîneştt, atit în lexic cît şi în sintaxă, în ziarele din provinciile romineşti supuse, cu deosebire. (pg. 31 şi urm). E meritoasă lu­ crarea d-luî 8criban şi prin cla­ ritatea si simplitatea în care sînt tratate diferitele chestii de orto­ grafie de care se ocupă. Insă tocmai această calitate mi-a dat prilejul să observ uşor şi puţi­ nele scăderi pe care le prezintă lucrarea d-lut 8criban. D-I 8criban în cursul lucrărei a avut mereu în minte istoria limbei noastre şi a căutat să clă­ dească regulele de ortografie pe un fundament de schimbare a limbei romîneştl. D-sa ştie bine că eşi i, neaccentuaţi se schimbă unul în altul şi totdeauna atîrnă de consoana precedentă; dacă a­ ceia e moale ori nu. NOJ Mol­ dovenii ne sfădim doară veşnic şi zadarnic asupra acestui punct cu Muntenii. Aşa că vom lua mai bine aici ca normă princi­ piul etimologic, care in majori­ tatea cazurilor nu dă greş. E­ xemplele dela pg. 6 unde D-I 8criban zice: "Vrea să zică dacă scriem Georqesc« trebue să scriem şi ceobotă, ceomag după cum co­ relativ scriem ceară, gumă, tea­ mă" şi mai departe: "Gheorghizt, gheorlan corelativ cu gheaţă,gheată cheamă etc." Nu voi nega că nu vor fi fiind persoane care să pro- nunte şi aşa; cel puţin nouă Mol­ dovenilor ne pare o pronunţare silită, şi care convine doar că­ prarilor şi sergenţilor din viteaza noastră oştire, şi denotă o ener­ gie care nu e în firea Moldove­ nilor noştri blînzi şi incetî la vorbă. Noi zicem, împreună cu distinşiî noştri scriitori-singurii care au dreptul de a fixa o 01'­ tografie,-ciubotă, albicios, gh'ior­ lan (şi ghiurlan) derivat din ghio)" nu ghem' etc. Deasemenea repet: urechea sensibilă şi fină a artiştilor va fixa odată cu limba literară şi biata ortografie. Dacă ne ţinem de principiul fo­ netic şi de legile fonetice ale limbel noastre vom scrie sigur : piatră, ptarză, biată, dormiam, fiind-că Moldovenii prefac labia­ lele în guturale palatale numai cînd după ele urmează un i, şi tot în acelaşi caz prefac pe tit în nori n, Asa că noi nu ne unim cu d-l Scriban în acest punct (pg. 6 şi 7). Asupra lui 11 dispărut din dif­ tongul final 'izi, e discuţie dacă a dispărut in adevăr, ori tot a mai rămas o slabă urmă din el şi eu socot că o bine să se scrie încă, cîtă vreme este o Îndoială dc existenţa lui. D-I Scriban îl omite (pg. 9). Nu e exact cum spune d-l 8criban la pg. 10. "C. G, repre­ zintă două sunete: unu din fun­ dul gurii, ca în casă, ochesc, chin, cort, ghem, etc." C şi G din ghem ochesc, Ghiţă, chiu nu-s "din fun­ dul gurei" cum zice d-l 8criban în Iim bagi nl d-sale popular (pg, 10). ci sunete din laţa gUl'ei-, dacă am putea să spunem astfel imitînd pe d-l Scriban - sunete pronunţate la palatul tare, cum [46] 46 Arhiva critică se zice în filologie. Faptul de a deosebi omoni­ mele din limbă în ortografie se întîlneşte şi la popoarele cu or­ tografia fonetică. De ex. germ. wieder şi wider: rus. Mip şi Mup (cit.! mir), Aşa că nu e o mare greşală, cum zice d-l Scriban la pg. 15, să scrim caesa, rassă după, cum impune Academia, spre a le deosebi de omonimele: casă, rasă. La pg. 17 d-l Scriban zice: "In cuvinte nouă Qzta se preface în cua sau ca ; Que în cue sau che j Ouo în eo". Eu cred că nu "se prefac ", ci le luăm noi de pe unde apucăm prefăcute gata nu numai în cue, che, cua, ca şi cuo, co cum zice d-l Scriban ci şi în cce, efe, cvo, eva conform principiului de transformare a aceloraşî sunete în 1b. germană ori rusă. Şi în ciuda d-lut Seri­ ban parcă, majoritatea Romî­ nilor zice ecvatie, lingvist, frec­ vent, acvatic. E o luptă, încă în­ tre aceste moduri de pronunţare, şi lupta decisivă incă nu s'a ter­ minat.Şi ZeII ajutătorl în luptă, nu vor fi niciodată prozaiciî gra­ maticî şi ortografî, ci tot poeţii şi artiştii în genere. Limbele cu ortografia f'onetică, -cele mai cunoscute nouă: Iim ba rusă şi în parte limba germană­ recurg la accent numaI cînd văd' în el un mijloc de a deosebi cu­ vintele şi formele omonime şi ?wma'i în acest scop. Aşa că si in limba remînă accentul ar trebui si aibă doar atîta menire şi rost numaI. De ex. era (epo­ ca) şi era (verb) etc. 1)-1 Scriban crede că accentul pus pe cuvinte în ortografie, ar fi 'conservat ac­ centul exact al cuvîntului, adică accentul cuvintuluI în limba de origină. Dar d-l Scriban nu tre­ bue să piardă din vedere că nu gramaticiI şi chiar scriitorii nu împrumută cuvinte, ci poporul în mod colectiv care în genere, nu e scriitor si cu atît mai putin nu e filolog. De ex. poate cineva să pună cinci accente pe a din bolna�, şi Moldovenii tot bolnav vor zice. Nu putem întălege de loc de ce comod, sti�pid ar fi mai con­ form spiritului limbeî romine de cit comod şi stupid, şi nici nu ne va putea face să înţălegem acest lucru dl. Scriban (vezi pag. 21). 1 se pare oare d-lui Scriban că evită îngrămădirele de con­ sonante, lucru "neconform spiri­ tului Iim bel ramine ", scriind tot­ de-a-una in loc de totdeauna cum recomandă cu dreptate Acade­ mia? A suferit vre-o usurare scrisul ori pronunţarea? I\1i se pare că din contra. Criterul ar fi acesta: să se despartă prin linioară cuv in tele compuse, în care elementele com­ ponente apar încă distincte în conştiinţa poporului. Altfel li ni­ oara e o pacoste pe capul copi­ ilor si un instrument de tortură mai'n1Ult în mînele pedanţilor. (V. pg. 22-23). Larăşî nu pot aproba pe d-l Scriban cînd ne zice să scriem: \ în-ainte, in-iiuniru: în-alt, căci Iţma, că nu mai e respectat prin- 6ipiul fonetic, dar e şi neexact. qn� ştie prin ce a.r101?gie .naiv� s'a mtrodus pe nesImţlte ŞI fă ra conştiinţa noastră un IZ din a­ cele cuvinte şi poporul zice in­ nalt, înnăllntJ'u, înnainte (vezi pa. 29 pgr. 11), I [47] Arhiva critică 47 Mi se pare că poporul cînd vrea sa lea o hotărîre oarecare poate zice, respectînd chiar lim­ ba sa : trebue de făcut ce/Jet prin analogia lui: am de făcut; e ele făcut care arată tot nuanţe de scop. Abuzul însă de această ex­ presie poate fi socotit ca o in­ fluenţă germană-jidovească, (vezi pa. 29 pa. 13), DI. Scriban zice că e greşit să zicem Frankfurt pe Mein şi ar trebui să se zică: "Frankfur­ tu de la Mein aşa cum ai zice Severinu de la Dunărea.". Insă eu n'aşî zice aşa; fiind-că e mai obişnuită şi îmi pare mai rornî­ nească expresia de mai sus. Oare nu-l analog "Severinu ele la Du­ nărea" cu "Şulim di pisti Doro­ hoi+ ? Ar fi mai rornîneşte cred Secerinul de pe Dunăre, ori pe Dunăre (vezi pg. 29 pgr. 14). Pg. 29 şi 30 pgr, 15 dl. Seri­ ban spune că lăuntric "e una din cele mai proaste invenţiuni de la 48", ca şi din afară, O fi şi-aşa, dar dl. Scriban trebue să constate că au căpătat acum "indigenatul" . Pg. 30 pg1'. 16. DI. Scriban se întreabă: "Numele castelului Pe­ lişor "de unde va mal fi ve­ nind? ". Răspunsul e f. simplu: din 1)opor d-le Scriban, ŞI pe popor degeaba îl mai criticr, căci n'as­ cultă. Vocabularul de la pg. 33-40 e Întocmit conform celor afir­ mate de c11. Scriban în brosura discutată de noi. ' T. Hotnog Calendarul "Neamului Româ­ nesc pe anul 1912. - Văleni; de Munte. Afară de partea calendaristică propriu zisă cuprinde şi o parte "literară" . Această din urmă parte e des­ tul de simplă, ca de altfel la mai toate calendarele noastre pe acest an. N'avem de cît să ne gindim şi la "calendarul Minervei pe 1912", care se susţine mai mult multumită traditiei. S� incepe cu � poiezie iscălită 1. Vladimir. Cuprinsul îl putem uşor gîei din titlu chiar Memeni­ sse liorret ; e vorba adică de răs­ coalele din 1907, pen tru cari unii posedă o adevărată predi­ lecţie. Nu punem la indoială sen­ timentul autorului de lOG, dar amintindu-mi versurile: A fulgerat cumplit, căcî nu se tem F1ămÎnz'il, cînd li rupe ele la gur{l. .. îl întrebăm cine şi ce "li rupe de la gură" ? Un articol interesant îu deo­ sebi pentru specialişti ie "Regi­ mul lnvoielelor agricole". Au­ torul constată că "este un răspuns drept de dat întrebării dacă răs­ coalele au fost sau nu îndreptă­ yite în origina lor, dacă, în faţa situaţieI care li se impusese, ţă­ ranii puteau face alt ce-va". Analizînd deci pe larg învolelile agricole, dînd numeroase statis­ tici pentru edificare, conchide că ţăranilor "Li s'a impus o stare din toate punctele de vedere ne­ dreaptă, Cată şi ei s'o înlăture prin singura cale care li-a mal rămas : lată pe Mart 1907". Ne­ fiind sl)ecialişti în chestie, ne lipsim de comentarii. [48] Arhiva critică 48 "Poezia populară dobrogeană" un fragment, ar găsi poate mal mulţi cetitorL Poiezia populară o grupează autorul d, Culca, în : a). poiezia pe care colonistul (sau fugarul de dincoace de Dunăre) a adus-o şi-a păstrat-o în inspi­ raţia şi forma de acasă; b). Cea care a venit de peste Dunăre, dar s'a modificat după noul mediu; şi c). cea proprie Ţinutului do­ brogean. Se găsesc şi cîte-va ob­ servaţii interesante, d. p.: o par­ ticularitate ce se observă degrabă în poiezia dobrogeană le lipsa de avint şi sărăcia de inspiraţie pe care autorul o explică prin preocupările sbucIumate pentru traîul zilnic al oamenilor trăitorî pe pămîntul dobrogean. 'l'recem peste fragmentul "Pri­ mul meu discurs" din care cu destulă durere aflăm că autorul lui, d-nul Stănescu-Delar ,,�I-a pIerdut căciula", dar ne bucurăm cu d-sa cînd află.m că "de atunci băîat mal lăudat ca mine ... nu s'a pomenit". "Scrisoarea" d-lul 'I'iberia Cru­ du nu-mi putem inchipui să nu placă, în deosebi în părţile el lirice şi elegice, credem, însă, că trebuIa să lipsească partea de la sfirsit. ori-cit de triste şI întristă. toal:e 'ar fi constatările de acolo, dacă e să rămîie în scrisoare un suflu cald de poiezie şi o nuanţă de tristete duIoasă. Cu p�simismul d-luî Orudu pa.r'că contrastează optimismul poiezieI "La noi În sat ... " a d-Iuî Vlădescu-Albeştr, care vorbeşte de: "flăcăi voiniCi" ce par rude 'mpărăteştI. Şi fetele frumoase Cosinzons . După, un număr de Cuqetăr; ale d-Iuî Iorga, urmează o 01'0- nică a anului expirat, iar veştile de peste an "Din Ţară" închcIe calendarul. N. N. Răufll [66] 66 1\. D. XenopoI al grecismului cari aduc în ambele ţări Epoca fanariotă. Acear:;t.a; ?ă .naştere la rindul el la înriurirea franceză şi la, atingerea cu ldell� Apusului civilizat. Rivalitatea Între Ruşi şi Austriaei cu "�llrCI� .încur?ă pe ambele ţări rornîne in complicărî războinice :Şl polItIce, din care. rezultă pentru ele pierderi de teritoriu (01- tema de la Muntenia care a fost însă recăpătată ; Bucovina de la Moldova care a ramas deslipită), Ambele însă sunt scoase tot mai mult de sub apararea turcească pentru a primi pe acea ru­ sească, pănă cind în sfirsit, războiul Crimeei scctîndu-le din 111- d?ita înăbuşi�oare epitropie, le dă putinţa unei desvoltărt potri­ vite cu năzuintele sufletelor lor. Condiţiile' exterioare ale desfăşurării vieţiI ţărilor romine le împingeau deci cătră unire. Să vedem cum s'a născut şi cum a crescut îmboldirea lăuntrică care a adus la sfîrşit această con- topire. , IdeIa unirei tărilor romine a apărut ca o urmare a u11e1 alteI idei mai cuprinzătoare, acea a unitătel neamului rornînesc. Aceasta din urmă pătrunsese la lumina zilei odată cu în trodu­ cerea oficială a limbei romîne în biserică, pe timpul lui Matei Basarab şi Vasile Lupu, Atunci se putea citi în cazania Mitro­ politului Varlam îndreptarea aceleI cărti "Căt1'ă tot rodul. (noJ'O­ dul) romincsc", iar Miron Costin spunea cîtva timp după aceasta că Muntenii, Moldovenii şi Transilvăneniî tot un neam sunt, A­ ceastă idee a unităteî poporuluî ro min a căreia valoare politică stă ascunsă în măruutaele viitorului are însă chiar în starea în­ bucătătită în care trăesc RomîniI astăzi, o însemnătate foarte mare, deoarece prin ea se încheagă într'o unitate etnică un po­ por de mal bine de 12 milioane de oameni. Puterea şi grLJutatea poporului stă în unitatea Iuî intelectuală şi morală, în unitatea minunată a limbei lui care indrumează circulatia ideilor fără nici o stavilă pe tot cuprinsul intinselor ţări p� care el le lo­ cueşte. Avem cel mal mare interes ca această intregime cultu­ rală a poporului rornin să \ nu fie ştirbită, că.el pe ea se înte­ meează puterea mintei poporuluî, şi o îngustare a bazei de po care se recrutează talentele .şi geniile care ilustrează neamul, ar sărăci comoara lui sufletească şi ar coborî cumpăna intelectuală cu care se cîntăreşte valoarea popoarelor. De acela trebue să lup­ tărn cu toatrL energieL si Srt sprijinim existent.a llHtionalC, a hati­ lor noştri de pesteL mu'nţl, în ',contra atacuril�r neincetat reinoite diu pa,rtea U ngmilorde ale llil�ici naţiona1ita tea. Chiar din punct de vederJ mal egoist, din acel al existenţeI statului rominesc liber, viaţa Rominilol' de peste h1Unţl e:::te neaprLl'ată, căcI însem­ nă,tatea, organismului nostru P9litic se tragemaii alesdinba.za etnic:L mult mal. largCL elin care istoria a făcut. sii răsa1'[, Homă- nia neaLlrnatfL. . Idela unirei celor dourL principate unitc Moldova �i Mun­ tenia este mnlt mal nOUl' �i a liăs{u'it în mintea Rominilor în- [67] Rolul lUI Cuza Vodă în unirea ţărilor ro mîne 67 .dată după revoluţia grecească, cînd se ivesc părerile că ar fi de dorit ca Moldova şi Muntenia să fie contopite într'un singur stat. Această idee este îmbinată chiar de la începutul el cu ce­ rerea unnI principe străin, sub care să fie puse ţările rornîne. Regulamentul organic cel întocmit de Ruşi prevede asemenea pntinta contopirer ambelor state care ar fi bine să se intrunească, întrucît sunt legate împreună prin asemănarea Iimbet, a obi­ ceIurilor, a religieI şi a datinelor. In 1834 un francez, Bois le Oomte, spune într'un raport al său cătră guvernul francez că ideia unirei principatelor într'un mare ducat al DacieI a primit oarecare încurajare din partea Ruşilor. Dar Rominii cerînd ca dinastia ro mînă ce va fi să domnească în acest ducat să nu fie nici austriacă, nici rusească, RuşiI nu au mal susţinut această combinatie. La căderea Iuî Alexandru G-hica din Muntenia mai mulţI boeri munteni Între care Ioan Ghica şi Cimpineanu pro­ pun luî Mihai Sturdza domnul MoldoveI să ele şi scaunul Mun­ tenieI, dar Sturelza refuză această poziţie, ternindu-so că nu ar fi bine văzută de RuşI. Gheorghe Bibescu desfiinţînd vama din­ tre Muntenia şi Moldova aduce pentru prima oară la cunoştinţă folosul ce l'ar trage Romînil in unitatea economică a vieţii lor şi se face un mare pas către unirea Moldovei şi Munteniei, soco­ tind u-se acuma drept graniţă vamală linia incunjurătoare a am­ belor principate. Hevoluţ.ia din 1848 aduce pe deoparte la lumina zileI ideia unirei politice a, tuturor Romînilor, idee .bazată pe unitatea etnică ;a neamului lor, pe de alta împinge înainte ideia mai restrînsă .a contopirei Moldovei şi Munteniei într'un singur stat. DaC[L pănă acum ideta unirei principatelor apăruse mai mult în domeniul teoriei, ea se coboară in practica lucrurilor prin intervenirea lui Napoleon in trebile OrientuluI. Acest îm­ părat aflase ele la puternica mişcare stirnită în Paris de revolu­ tionariI romini sprijinitI de cîtă-va Francejî eminentI, că Rominif sunt un popor ele viţă' latină deosebită d� Uuşi şi �ă ei ar dori să scape de sub epitropia Înăbuşitoare a Ruşilor şi Turcilor, şi, unindu-şi cele două state împreună să'şI consolideze viaţa poli­ tică. Napoleon al III-lea dorind să ridice o stavilă necon teniteî �naintărI a Rusilor către Oonstantinopole, imhrătisază cu mare căldură această idee, şi cînd fu să se organizeze Principatele ra­ mine, el susţinu in congresul din Paris necesitatea unirei Prin­ cipatelor rorniue într'un singur stat. Această idee nu putu trece din cauza, opozitiei Turciei. Austriei către care se alipi si An glia, aşa că Conventia elin Paris la 11358 prevăzu o unire 'de tot .schiload ă , reprezentată numaI prin o Oomisie centrală pentru pre­ gătiren, legilor ro mîne şi o singură Ourte de Oasaţie pentru am­ bele PrinciiJate, dealtfel statele romineştI erau să'şI p[tstreze or­ .gn,nizaroa lor politică clf'.Dsebităcu 2 domni. 2 adnnhI, 2 mi­ nistero şi 2 .caplt.a}.o, [68] 68 A. D. Xenopol Rominii însă nu tinură seamă de aceste dispoziţii ale pu­ terilor europel:,e, şi aleseră in 1859 pe aceîaşi persoană, Colone­ lul Alexandru Cuza, ca domn in ambele tărî romîne si anume: în 5 Ianuar 1859 în Moldova şi în 24 Ia'nuar 1859 î�l Muntenia. Austria şi cu Turcia voiau să ocupe cu armata ţ,ările romine care avuseră semetia de a-si bate joc de vointa congresului. Tocmaî atunci insa, ' Napoleon' al nI-lea declarase ;ăzb01 Austriei pentru Italia, şi Austria fu îrnpedicată de a da urmare ginduluI ei, ceeace reţinu şi pe Turci de a o face. Austria fiind bi1tnUi fu nevoită să recunoască alegerea lui Cuza Vodă deocamdată pentru timpul cît va trăi el. Fără drept se priveşte această alegere a lui Cuza Voda ca înfăptuire desăvîrşită a unirei. Fără îndoială că era un pas foarte insemnat făcut către această ţintă, prin alegerea unul domnitor comun, dar această alegere avea o valoare numai pentru viaţa lui Cuza Vodă, pe lillgă că ea nu punea un capăt despărţiret po­ litice si administrative a celor două state rorninestî. Pentru ca uni­ rea adevărată să fie realizată se cerea: 1) ca ea să nu fie le­ gată, de viaţa unui singur om, şi 2) ca această unire fă se co­ boare în măduva lucrurilor prin unificarea ministerelor, a adună­ rilor şi prin strămutarea Capitalei Într'un singur oraş. Infaptuirea acesteI uniri reale şi trainice este opera, luI Cuza Vodă şi cel mal mare titlu al său de glorie, din celelalte multe care au împodobit scurta lui domnie. n Recunoaşterea alegereI îndoite dăduse mare curaj Romîni­ lor. Ei credeau că pot merge mai departe şi că pot indeplini şi unirea reală, după acea personală. Mal mulţi barbatî politici în­ demnau pe Cuza Vodă să meargă la Focşant şi la Bucureşti pentru a realiza unirea desăvîrşită. Napoleon al III spuse însă lui Alexandri, trimisul DomnitoruluI romin, CR să se oprească de la orîce p�s care ar atinge Convenţia din Paris; căci după ce recunoaşterea alegereI indoite a fost incunjurată de atîtea greu­ tăţi, el nu ar mai putea apăra nişte rîntreprinderî nouă ale Ro­ mînilor. Cuza Vodă, minte cumpenită, refuză toate propunerile inounjurimei sale, hotărît să, asculte de poveţele împăratului Francezilor, ocrotitorul poporului său, El se hotărî să 1 ucrczc cu încetul şi nu prin surprindere, pentru realizarea unirei desă­ vîrşite care era ţinta vieţel sale.\ şi realizarea scopului pentru care fusese ales domn. Isi dădu în curînd seamă că pentru a izbuti el trebuia să convingă pe \Sulta:n care era capul statuluf cel mai interesat în această daraveră, că unirea nu puktl, sit fiu dăunătoare împărăţiei otomane. Turcii însă ştiau că UUI rea f'u­ sese totdeauna îmbinată în mintea Rominilor cu cererea tunul domn dintr'o familie suverană europeană, şi că dacă acumH.o- [69] Rolul lui Cuza Vodă în unirea ţărilor rornîne 69 mînii nu izbutiseră a obţine UIl domn străin, această ţintă era numai cît amînată. Mai prevedeau ei încă şi cu drept cuvînt, că un membru dintr'o casă domnitoare nu va putea îngădui lanţul vasalitătij, şi că se va desface din legăturile care uneau ţările rornîne de îm­ părăţii1 Sultanului. In mintea Turcilor unirea nu însemna de cît primul pas al emancipărei ţărilor rornîne din supuşia otomană. De aceia Turcii, cu toate argumentele domnitorului romin, nu se Iăsară a fi convinşi şi ei opuseră toate greutăţile la cererea lui Cuza Vodă. Cea întăi incercare a lui Cuza Vodă de a obtinea învoirea Porteî la unirea reală a Principatelor, fu făcută in 1860, cînd cu vizita lui la Coustantinopole, acea vizită vrednică de aducere aminte, în care pentru întăia dată, în lungul curs al veacurilor. domnitorul romin se înfătisă Sultanului ca un om si nu ca un' rob tăvălit in pulbere. Cu' toate că Sultanul primi pe Cuza Vod ă cu deosebită cinste, el il rugă să lase chestia rmireî pc mai tîrziu. In 1861 Cuza Vodă trimite un memoriu porţei in care se arată greutăţile de neinvins ale unei ocîrmuirî cu două centre şi cu două organe deosebite, mai ales cu căile de comunicare de pe atunci care puneau Iaşul de Bucureşti la o departare de 4 zile. Inaltii drE}gMorI ai Portei lasară pe Cuza să întrevadă putinţa unei încuviintărî a unirei, fără însă a-i da un răspuns definitiv. Costache Negri, trimisul domnului romîn la Sultan, sprijini prin o ţinută de tot energică repetatele cereri de învoire a uni­ rei făcute de stăpînul său. El arătă miniştrilor Sultanului şi am­ basadorilor că unirea era neanarată, dacă linistea trebuea să fie pastra.tă în Principate. Schimbînd cu'loarea faptelor, Negri adăugi, că boeriî de aceia renuntaseră la privilegiile lor, pentru a do­ bindi unirea, şi că ei văzîndu-se înşelaţi în aşteptarile lor, uriel­ teau din toate părţile mişcărf tulburătoare contra Domnului care nu se tinuse de făgăduintă. Că acum în urmă fiind să se vo­ teze o 'lege de regularea raportuhn între boîerI şi tarant, era ab­ solut cu neputinţă, ca o asemenea lege să fie votată în două adu­ nări deosebite, Întrucît dacă într'o ţară legea ar ieşi mai lesni­ cioasă pentru tarani decit în cealaltă, această împrejurare ar putea provoca o răscoală a populaţiei ţărei cu legea mal împo voră­ t?are, ceiace ar ameninţa ordinea publică. Că astfel fiind lucru­ rile domnitorul său este hotărît a proclama unirea fără a mai aştepta învoirea Porteî. Astfel apucase Cuza Vodă şi cu agen­ tul său Negri calea apasărei şi a amenintăreî, în locul acelei a stăruinţei şi a rugămintelor, şi cu toate că Turcii opuseră şi a­ cestui mijloc al domnului rornîn toate stavilele cu putinţă, to­ tuşi dupa 3 ani de necurmate silinţi Cuza Vodă obţinu de la Sultan învoirea unirei desăvîrşite. La 19 Dec. 1861 Cuza Voda putu citi în adunarea din Bu- [70] 70 A. D. Xenopol cureşti vestita sa proclamaţie care dădea, în cunoştinţa lumef o­ ficiala îndeplinire a unirei. "Unirea: zice el, este îndeplinită; naţionalitatea: romină este Întemeiată. Acest fapt măreţ, dorit de generaţiile trecute, aclamat de corpurile legiuitoare, chemat cu căldură de noi, s'a recunoscut de inalta Poartă şi de puterile garante şi s'a. inscris în datinele natiunelor. Dumnezeul părinţilor noştri a 16st C11 ţara, a fost cu nof, El a întărit silinţele noastre prin înţelep­ ciunea poporului şi a condus naţiunea către un falnic viitor. In zilele de 5 şi 24 Ianuarie 1859 aţi depus toată a voastră încredere în alesul naţiunei ; aţi intrunit speranţele voastre in­ trun singnr domn; alesul vostru vă dă astă-zi o singură Ro­ mînie" . Şi într'adevăr înzestrarea poporului romîn cu un singur sfat, in locul celor două şi neÎnsemnate de mai înainte, este opera personală şi exclusivă a lui Cuza Vodă care a avut de luptat nu numai cn intrigile din afară, dar şi cu cele din năuntru care spre a-I îngreuia atingerea scopului, amesteca tot deauna chestia unirei şi cu aceia a unui domn străin, pe care toate pu­ terile străine, fără a excepta Franţa, o respingeau cu unanimi­ tate. Adevarata aniversare a unirei rămîne 24 Ianuarie Însă a­ nul în care acel mare act s'a indeplinit nu este 1859 ci 18(2) acel in care in acea zi s'a deschis pentru prima oară adunarea unică a ţărilor rornîne unite in noua capitală, Bucureşti. Cuza Vodă este decI un mare domnitor fiind-că a îndepli­ nit cel mai mare act din istoria mai nouă a poporului rornîn prin contopirea a două mici ţă,rişoare iatr'un organism politic mal in­ semnat care poate juca un rol în viaţa lumei răsăritene. III Cuza Vodă atit prin transformarea radicală a vechei socie­ tăţl, cit şl prin apucăturile sale personale, şI-a creat .În scurta lui domnie un nămol de duşmanI cari au prigonit cu ură şI înver­ şunare memoria luî, şi după moartea luî, pînă în zilele noastre. Se organizase o conspiraţie a tăcerei in jurul numelut său care nu mai era rostit nicI la serbarea de la 24 Ianuarie a măretuluî act al unirei. \ Cum spune Riria in frumoasa ei poesie "Altrt credinţă" ; \ Uitat-am lesne pe-Acel care, In şapte ani. schimbă toţi sorţii Şi-a luminat pe-un biet popor Cu-a desrohireî mindre tortiî.i- Ca osîndit a ispăşit ' Pe-un ţărm străin:, durerea morţii! [71] Rolul luî Cuza Vodă în unirea ţărilor ro mîne 71 Lăsat'am oasele-î uitate Să le umbrească nepăsarea. SlugarnicI mici şi Iăr' de rost Ne-am dus aiurea închinarea, F'iind prea siguri că cel mort N'o să mai sprijine 'ngîmfarea. Cuza Vodă era deci aproape uitat tocmai în straturile a­ celea care, prin cultură, leagă trecutul de prezent. Eu care mă convinsesem de mărimea acestui domn, din studiul istoriei Rominilor mă hotărît să expun, cu toate amănuntimile şi. pe baza celei mai stricte documentări, istoria marelor fapte în­ deplinite in domnia lui, cele mai multe din propria lui imbol­ dire şi; după 4 ani de muncă, am publicat cele două volume ale mele: Domnia lui Cuea Vodă care avură de efect a convinge pe toţi cei ce nu aveau interes de a nu fi convinşi că Alexandru CUZfL merită să fie pus în rindul marelor figuri ale neamului rornî­ nesc. Cîte-va luni după apariţia cărtel mele şi după cunoştinţa ce luase de ea un coboritor a.l mare] OI' familiî de boerî vechi, uitînd neîmpăcările pe care le avu seră înaintaşii săf cu domnul dispărut, luă iniţiativa ridicăreî unui monument l uf Alexandru Cuza, hotărîre care face cea mai mare cinste d-Iuî Grigore­ Ghica Deleni. Comitetul înfiinţat pentru adunarea fondurilor întîmpină însă cele mai grele stavilî din partea guvernelor care se suc­ cedau la putere, fără deosebire de partid, şi lucru mai straniu este, că toţI protivnicii memoriei lui Cuza Vodă răspundeau prin şoapte ideea că piedicile ce se ridicau contra înălţă rei monu­ rnentuluî erau inspirate din loc înalt. Eu care cunoşteam simtimentele şi părerile M. S. Regelui asupra predecesornlui său, din repetatele convorbiri ce avusesem cu 1\1. S. în audienţele pe care bine voise să mi-le incuviinteze, eram revoltat de această luptă piezişă ce căuta să'şi facă adă­ post din marele nume al oblăduitorului tăreî. Majestatea Sa îmi repe­ tase de maf multe ori că nu avea nimic în contra memoriei lui Cuza Vodă si în contra sărbătorirel acestei memorii; că recunos­ tca pe deplin meritele lui Cuza Vodă care a îndeplinit fapte pe care Majestatea Sa a fost foarte fericit că nu a trebuit să le îndeplinească El; că dacă nu a subscris pînă acum la monu­ mentul lui Cuza Vodă, nu a făcut-o, fiind-că a voit să vadă dacă se asociază la o operă naţională, dar că o va face in cu­ �'ind. Ca "o urmare. � spuselor Majestăteî Sale a şi subscris 2U.UOO 181 pentru ridicarea monumentulnI. Din momentul ce publicul a văzut că pretinsa opoziţie a Capului statului era o scornire mincinoasă, pungile s'au deslegat, aşa că la o adoua subscripţie pentru ridicarea şi mărirea monu­ mentului, s'a adunat în două luni 36.000 lei, pe jumatate cit se [72] 72 A. D. Xenopol adunase în 7 anl de la 1903, cînd d-l Grigore Ghica-Delenr lu­ ase iniţiativa ridicăreî monumentului prin scrisoarea ce mi-o a­ dresa rugîndu-mă să mă pun alături cu Dvsa în fruntea mişcărei. Ast-fel după jumatate de veac de la Domnia luI Cuza I-a venit-rîndul să-I fie întrupată memoria în bronzul neperrtor căruîa nu-I pasă de trecerea veacurilor. Şi era drept ca acest mare făuri tor al unireî Romînilor să fie intrupat într'un măreţ monument; căci dacă unirea a fost fapta luî cea mal de seamă, ea nu a fost singura ce a ilustrat domnia lui, ci alt mănunchiu mare de fapte neperitoare, ca: se­ cularizarea averilor minăstireştî, crearea învăţămîntului superior :şI a celui artistic, organizarea armatei, unificarea legislaţieI, au­ tocefalia bisericei, scăderea jurisdicţiei consulare, introducerea comptabilităţel franceze şi alte multe, au aşezat, implîntate în măreata unire, temeliile Rornîniet moderne. Oum spune tot Ri­ Tia care sintetizează în versuri puternice activitatea lui Cuza Vodă: Şi-a fost! căcl el clădit-a un templu 'ntre ruine ŞI-a pus Romînul Iară-şi in Iimba-î să se 'nchine. Săteanului îi dete o vatră şî-un ogor Şi-i reaprinse 'n suflet al apărărei dor. Ne-a dat soldaţi şi arme şi ne-a scăpat de zbirî Si scolî făcut-a 'nalte spre-a oteli gîndirI. Au' tresărit de sigur din glulgI�1l-1 vechI Vofvozit Cînd a gonit din ţară toţi Grecii şi Ira 7. il. Iar azI cînd borul tăriî de sine e stăpîn, Sus fruntea C{l mîndrie, Căcî farul de salvare aprins fu'n vijelie De-un suflet de Romîn ! A. D. Xenopol \ [73] SONET 3drobită e pc veci iubirea mea Serrnana mea iubire întristată, Şi'n inima unde-a domnit odată E'nchisă-acum c'o lespede pe ea ... Ca'n tiu tirim serrnan, În iarnă grea, Cînd, trecător, tu nu ştii că'ngropată Sub albu-ornăt e lumea de-altă-dată, De cît cînd vezi vre-un semn .în calea ta, Tot ast-fel tu, nu vei afla, Iubită" Trecînd, Iubirea mea pe vecî zdrobită, Decît cînd va eşi un semn, un cînt. . Un cînt duios) scris în plînsori şi'n taînă, Pe cale tu-al să-I strîngi la pept, sub haiuă, Ca semn că ştii de-o cruce ş'un mormînt ... Gordon. [74] IN ASTEPTARE , Privirea LeaniI '1 vraja babel DochiI. .. Ca murele de negri îi sînt ochii! De trandafiri petale-I sint pe buze, Şi două mere'n sin, săltînd hursuze [ O lacrimă, îl joacă printre gene) Şi-alunecă încet, încet, a lene Pe obrajii îmbujoraţi de focul vereI ! ... Ea tristă-acum, aşteaptă-amurgul sereî, Din neguri să-i rasară, să coboare, "Lumina ochilor săî, mindru-l soare ! ... " Picioru-t gol, in jur catrintă poartă; Ea�î.ngîndurată, stă, I'aştsaptă 'n poartă .... S'apleacă jos, şi smulge-o romanită, 8'0 'ntrebe. ce 'ntirzie dragu-î Nită?! ! ... 8i una, cît� una 'ncet desprinde, . Petalele, şi-o frică o cuprinde! ... Sprinceana i se'ncruntă de odată. Prin inimă-o străpunge o săgeată ! ... Petalele, ca fulgii de zăpadă, Sbor spre pămînt, cu toatele grămadă ; Nic;I una, nu I-a spus că e Iubită .... La ele-acum ea ca tă îngrozită ! ... In ochi-I negri fulgeră-o scintee De dor, ş'adincă ură de femee! ... Tiptil, încet, e prinsă pe la spate. De două miînf vînjoase! ... ea, se zbate !. .. Nu ştie că-i Iubitul, drag'u-I Nită, Oe sta de mult ascuns după portiţă, Şi o pîndea cu inima svicnindă, Cum depăna, din. poartă, pănă n tin dă, Să-I pară timpul tot mai scurt,' să vie ... Ca la fîntînă de urît să-i tie ... Iar el acum, în braţe-o stringe, bine ! ... El, resuflarea apro�pe nu-I mal vine 1. .. Se sbate iar ... se luptă, dar e învinsă ... De-a tainioă simţire ,e cuprinsă! ... Oh! te-am ghicit! eşţI tu, ah! tu eşti Niţă!. � Ai să mai crezi în florI de romaniţtt?!!! Maria Dr. Gavrilescu [75] DIN ROMANCIERII GERMANI MODERNI ERNST ZAHN o EVOLUŢI:U; DE SCR.IITOH, In două feluri de opere literare epice şi dramatice per­ sonalitatea autoruluI dispare cu desăvîrşirejndărătul operei, 11 lumeI înfăţişate prin aceasta: în operele epice sau drama­ tice mart, desăvîrşite, vecinice, mal ales în cele de caracter realist (Homer, Shakespeare, "Hermann und Dorothea" etc.), şi în literatura vremelnică, destinată distrărei uşoare a pu­ blicului, cunoscută în Germania sub numele de "Unterhal­ tungsliteratur ". (Naturalismul, întrucît nu poate fi absolut şi întrucît tot trădează un temperament şi foarte adesea inclinatiune pentru un anumit fel de motive şi de sfere, ră­ mîne în spaţiul dintre aceste două extremităţi ; naturalismul absolut ar intra sau în categoria dintăt sau în fotografie). In primul caz opera e oarecum product al uriel forţe elementare, Iar puterea care a creat-o rămîne ascunsă, cum ascuns rămîne creatorul celeI mal desăvîrşite opere, al na­ turet, îndărătul creatiunei sale: pe artist nu-l vedem nicăirI, sufletul lui ne rămîne necunoscut, şi tot ce putem simţi pen­ tru el e fiorul de veneratiune, care ne cutremură în faţa orîcărel putert mari şi tainlce, pe care o constatăm numai prin efectele el. In literatura vremelnică de distracţie autorul poate nu are prin ce să se facă simţit, şi trece pe lîngă nor, fără să [76] Din romancieriI germa nl moderni 76 luăm act de prezenţa luî, cum de fapt şi produsele luI trec fără urme şi fără amintire recunoscătoare nieI măcar la a­ cela, cart şi-au omorît citeva ceasurI citindu-I. Distanţa de la cel dintăi pănă la aceştia e enormă, spaţiul dintre geniu şi meşteşugar, muritor de rînd! Iar spa­ ţiul acesta e ocupat de o varietate nesfîrşită de scriitorl, cari-şi desvăluesc într'un fel oarecare şi mal mult sau mai pu­ ţin individualitatea-fireşte, nu numai pe cea artistică !-prin operele lor, rămînînd totuşi în domeniul artel, şi cart ni se arată în acelaşi timp şi ca artişti şi ca oameni. Astfel în cele mal multe romane se descoperă bună parte şi din firea autorilor, dacă acele romane nu fac parte din "Unterhaltungsliteratur", nicI nu sînt dintre creaţiunile artistice cele mal desăvîrsite. Excluse ar mal trebui pănă la un punct şi operile autorilor intenţionat şi conştient "esteţI", cari indiferent de vIaţă şi de tot ce-I înconjoară se retrag în domeniul frumosului, al poesieI "pure", pentru cari arta e un joc absolut liber al fantazieI, cart însă n'au geniu crea­ tor suficient pentru a produce opere vecInice şi ni se rele­ vează tocmai prin latura aceasta a lor de "esteţI"; toţI cellaltt ni se trădează într'un grad şi fel oarecare cu incli­ naţiunile şi antipatiile lor, cu vederile lor în ale vieţeI etc. Şi, fireşte, cu cit poetul are mal multă putere de reprezen­ tare şi de evocaţiune, cu cît stăpîneşte şi dirigueste mal si­ gur lumea pe care ţI-o înfăţişază, cu cît îl reuşeşte mal bine să tl-o prezinte aşa cum o vede el şi cu cît o vede în mod mal personal, cu atît atrage mal mult admiraţia pentru el ca artist, şi cu cît prin opera sa ne relevează o individua­ litate mal nobilă şi mal blîndă, mal profundă şi mal intere­ santă, cu calităţI mal frumoase de om, cu atît mal sigur îşf cîştigă şi Iubirea noastră. E caracteristic mal ales pentru germanf, cit de strînsă e la el legătura dintre om şi artist, cum poetif marl sînt in acelaşi timp şi oamenI vrednici de admirat, cum progresele ce face cineva în artă, sînţ de cele mal multe 01'1 în legă­ tură cu progresele făcute : de el ca om şi se reflectează în opera artistului. Chestie de adîncime, care aduce cu sine oarecare lipsă de maleabilitate şi de eleganţă in vlată şi care nu-l Iasă pe poet să se joace . uşurel şi graţios, dar mal superficial, nicI în fantasie, ci-l sileşte să rămînă şi a­ COlb grav şi serios şi sincer, chtar dacă prin. aceasta ajunge să pară greoI ŞI, mal ales pentru cel uşuratici, carf vor nu­ mal distracţie uşoară, poate şi pedant. Printre nenumăratiî poeţI epici germani de astăzI se distinge atît prin lumea ce înfăţişează si problemele ce-I preocupă şi cum le tratează, cît şi prin personalitatea sa se- [77] 1) Năacut în Zttrich la 24 lan. 18G7, u stăz], în locul tatălul său retras, l�estallrator de garrt în Goschenon pe St. Gotthard. Operele sale sînt: "KiLrnpfe" (o nuvelă mal In are) 1893, . .In elen 'Vind" (poosif l irico) 1894, "Bf'rgvolk" (nu­ vclc) 1896, "Erni Behaim" (romun) 1898, "Neuo Bergnovellen" 1899, "Men­ schen" (nuvele) 1900, "Albin Indergand" (roman) 1900, "HerrgottsfiLden" (1'0- mnu ) 1901, "SchattenhallJ" (nuvele) 1903, "Die Clari-Marie" (roman)-1904, .,Helden des Alltags: (nuvele) 190[" "Firnwinel" (nnvele) 190G, ,.Lulms Hoch­ strasscrs Haus" (roman) HJ07, "Die da kormnen und gehen" (nuvele) 1908, "Einsamkeit" (roman) 1�)09. Colaborator pretuit la "Deut-sche Rundschau". 0- porel-. apărute pînă în 1907 şi Io-a publicat şi ca "Gosammelte Werke. Erste Serie" în zece volume cu o introducere interesantrt "Wie ich Schriftsteller wmele". Le-a urmat acestora şi un volum "Gedichtc" 1910. In tinereţe a scris şi drame, pe care aeum nicI nu le mal aminteşte. Data naştereI din A. Bartels, Die dentsche Dichtllug der Gegenwart. Asupra luI Zalll1 am mal V{lzut o caracteristică ele Erich -Schmidt în "Dantsche Rllnclschan" Juni 1907 şi un art.icol intitulat "Ernst Zahns Lebeus­ anschanng" de M. Schian în "Deutsche Runclschau" Miirz 1911. rioasă şi simpatică el vetianul Ernst Zahn 1), de care mă voI _ ocupa în cele următoare. Talentul luI Zahn e în genul epic. în nuvelă şi roman; vOI arunca însă mal întăi o privire asupra poeziilor sale li­ rice, ca să obţin cu ajutorul ac:estor mărturisin mal perso­ nale o imagină cît mal credincioasă a luî ca om-drept poet liric, ne-o spune el insuşt cu o sinceră modestie, nu se so­ coteşte nici el-controlind totul cu ceeace se află din au­ tobiografia lul "Wie ich Schriftsteller wurde" de la începu­ tul volumului întăt din "Gesammelte Werke". Aceasta ne va putea servi şi pentru comparare, cînd voI cerceta cela ce se trădează prin romanele şi nuvelele sale. In urmă îl voi stu­ dia ca poet epic, nuvelist şi romancier. Poeziile mal vechI le reneagă el însuşr : "Cîteva poeziî de dragoste. cum sînt în colecţia "In den Wind" publicată în 1894 îi reuşesc tot cam aşa sau mal bine oricărui om cu inima caldă ... Volumaşul, a cărul a doua ediţie de mult e epuizată şi care n'o să mai vadă altele, conţinea o colecţie de versurl neisprăvite, care nu se distingeau prin nimic in­ dividual". Dar şi despre versurile publicate în 1910 Zahn spune în prefaţă: "Poeziile acestea nu vor să fie o faptă. S'au născut în pauzele dintre lucrările mele mal mart în proză". Fără să le clau o importanţă mal mare decît in­ tenţia autorulul, luîndu-le numai drept confesiunI interesante, mă vOI servi de acestea din urmă nU1l1aI p=ntru a stabili firea autorului. Conţinutul lor reiese clar şi scurt din titlurile grupe­ lor: "Iubire"; "Familia şi casa" ("Haus und Heim"), ,;Dor şi pace" ("Sehnsucht und Friede"); "Patria"; "Natura"; "Balade şi analoage" şi cîteva în "Dialect". Primele treI grupurt, care exprimă ceeace sub toate raporturile e mai aproape de poet, conţin treI cincimî din totalul poeziilor. 77 Dr. Traian Bratu [78] 78 Din romancieri germanî modernI Ceeace ni se revelează în aceste versurf, toate S1l1- .cere şi trăite, e o fire nu atît aprinsă, cît contemplativă, ginditoare, totuşi blajină, aproape sentimentală şi plină de 'duIoşie. Ca la ortce temperament adevărat germanie, pa­ siunea e puternică, caracterul el de frunte însă nu e aprin­ derea, manifestatiunea violentă, ci profunzimea; afară ra­ siunea nu străbate decît cu greu, oarecum cu sfială, ea arde însă cu atît mal mult în adîncime. Şi mal presus de toate pasiunea are alt caracter germanic: e vecinică, de aceea impunătoare şi sfîntă, castă şi serioasă în totdeauna (die Treue !). Poetul cîntă numai iubirea sfîntă cătră soţia sa şi toată fericirea, pe care, fără s'o ştie cineva, o dato­ reşte acestela. Şi o cîntă în accente simple, adesea asernă­ nătoare simplicitătel poezieI populare, în vorbe sincere şi duioase, în note minore, venite oarecum în surdină din adîn­ cimile pieptulul. Totul e adevărat şi trăit, totul are liniştea apelor adînci. Nicăert o notă sprintenă de veselie, nimic uşurel, fericirea nu e de natură să-I facă exuberant de vo­ ioşie, ci e gravă; şi grav şi solemn ne-o spune şi poetul, care meditează asupra el. Totuşi primejdia de a cădea în banal, în proză burgheză, în .Philistertum" e ocolită. Tot aşa ne spune Zahn în" Wie ich Schriftsteller wurde" (pag. XVIII): "Dar eu cred a şti, că liniştea intuitiet şi o anumită blîndeţe în judecarea oamenilor, atribuită operelor mele de mal tirziu, şi-au primit germenii atunci cind îşI că­ pătă fiinţă familia mea". , Mal puţin lirice, produs mal mult al conternplatiunel ,sînt poeziile din grupa "Familia şi Casa". ("Haus und Heim"), .cind ne spune, că "soarele lUI răsare seara" , (cînd se duce acasă şi-l primesc soţia şi copiii) sau cînd ne spune, că în fiecare dimineaţă îl Întreabă copiii, dacă e Duminică şi cEL el se întristează de 6 ort pe săptămînă CÎnd aud raspunsul negativ, dar numai pentru un moment, căcl copiii n'au zile lucratoare, sau cînd comunică sotiel sale gindurile ce-I răsar 'la plecarea de-acasă a primului născut. Poetul ne împărtăşeşte propriu zis nu fericirea sa de tată, nu iubirea sa către c,opiI, ci gîndurile pe care le tre­ zesc aceştia intr'insul prin .naivitatea ,?i jocurile lor. "Stim­ mungsbilder " ar putea fi numite multe. Mare şi bogat nu e nicI conţinutul acestora, dan ele sînt un colţ de văl ele pe o ;.f�ricită căsnicie şi au mal a�es Iarăslfelul contemplativ, se­ nas, ba chiar solemn de a gusta această fericire, din care nimic nu-l poate scoate, nici chiar rîsul senin şi jocul sbur- -dalnic al copiilor: "LuI, ca şi bunicei, sîngele îi curge greu prin vine. Precum el, sunetul clopotelor de la biserică, tot aşa şi lut, tot ce e frumos şi Înalt, tot cee greu ŞI întune­ "cat îl răscoleşte sufletul. O vorbă, la care alţii zîmbesc, o [79] DI". Traian Bratu 79 întîmplare lipsită. de importanţă pot să-I lovească în toat� adîncimile sufletului, să-I producă toate trudele plăcerel si chinuluI (Wie ich ... P: 9). Multe din versurl sînt slabe ca poeziI lirice, se vede si din formă: unele sînt scrise în metrul neliric al "Knittel­ �ersului" produse mal mult de cap., de gîndire, de aceea abs­ tracte. Acestea sînt mai ales în grupa "Sehnsucht und Friede". ("Dor şi pace"). Şi aci se bucură de singurătatea sa, de munca încordată, şi de reuşita ce doreşte, de liniş­ tea, care'I permite să se dea în voe gîndurilor şi de conş­ tiinţa de a fi izolat şi apărat de valurile vieţei de toate zi­ lele şi ale mulţimei şi de a putea citi cu privirile întoarse înspre interior în oglinda sufletuluI. Căct suma înţelepciunei îl pare ceea ce ne spune în "Wie ich ... p. XVIII: "Două lu­ crurI fac pe lîngă talent, pe artist: darul văzului exterior şi seninătatea interioară. Insă cine vrea să ajungă la pace, la seninătate interioară, acela să se despartă de învalmă­ seala lumeI, nu ca un eremit, nicI pentru totdeauna, ci totuşi pentru partea principală a vietei sale, şi să-şi strîngă cîţi-va oameni Iubiţi în jurul său, cu carl şi pentru cart să tră- .. "''' lasca . Poeziile în care cîntă patria sa sînt prea lung] şipu­ ţin reuşite, încît mie-mi pare că e mal bine cîntată în genul epic, indirect. Cel mal frumos ÎŞI cîntă ţara tot în legătură cu soţia şi copil săi (în "Mein Land").: Şi din ţara lUI şi mi­ nunile el mult lăudate cele mal dragl îl sînt potecile puţin umbla te, unde vorbeşte numai ţara, unde sunt florile cele mai rare, unde nu mîna omenească, ci părăul sălbatec sfarmă piatra şi unde nu pătrund negustorit ("Einsame W ege"). Dar ţara si-o iubeşte cu îndărătnicia omului de munte: "Du wildes gewaltiges Vaterland, wir lieben dich, ela wir weinen". ("N ot". p. 84). Aceasta o arată şi cîteva balade. Caracteristică e poezia în care ne spune, cum sfiala de oameni l'a intovărăşit toată Viaţa sa ca o soră, ("Die Schwester " p. 64) şi l'a făcut să fie închis şi rezervat tot­ deauna: vVo warmen Herzens ich vertraut, 'vVo ich zu nutzen je geglaubt, vVo ich ein Ziel mir auserschaut, Verneinend neigte sie c\as Haupt. Sie fuhrte schweigenel mich seitab, Die Stille machte sie mir wert, Mir stiitzt die Hand ein sanfter Stab, Und in der Scheide ruht das Schwert. [80] 80 Din romancieriI germanI modernI Auf meiner Stirn' liegt Abendlicht, Mein Pfad ist klar und friedevoll, Und dennoch, dennoch weiss ich nicht, Ob ich der Schwester danken so11 1). Si mal interesante si mal semnificative sînt stantele intitulate "Sonntagabend": Poetul şade pe bancă în grădină, aşteptindu-şt soţia şi copiii şi priveşte prin frunzişul grădi­ ner viata ce se desfăşoară pe o stradă din sat. Frunzişul îl desparte şi izolează, realitatea i se prezintă ca printr'un văl şi poate fi uşor transfigurată cu ajutorul fantazieL .'. Ich sitze schweigend. Der ich ganz mich lasse, Ruh ist in mir, unendlich ti efe Ruh. Die Menschen wandeln vor mir auf der Strasse. Das naht und g eht. Ich schaue sinnend eu. Am Dorfweg weiter um ein kleines Ende Schlafen die Toten ... 2) Aci se duc oameniI din sat Duminica încet şi cu paşf greoI, ca şi conduşI de o mînă nevăzută, ca să-şl ingrijască morţiI iubiti. Şi în fantazia sa el vede alevea durerea cum îl însoţeşte . ... Und fort und fort-gemăchlich kommt's gegangen Halb feier1ich und halb im Schlenderschritt, Und fuhrend schreteit mit verschrănkterr Wangen Der Schmerz unsichtbar einem jeden mit. Mir abel' wandelt sich zur Welt die Gasse, Und was mir eine Schar von Heimvolk schien, Schwillt jăh zum Heer, dess 'Zahl ich nicht mehr Iasse, Und still seh ich's den Weg der Schmerzen gehn. l J1:i.h dehnt sich vor' mich und so weit ich sehe Der Erde via dolonosa hin, Und Zagen fasst mich, dass ich seitwărts stehe Und, wo so viele weinen, glucklich bin ... ---- \ 1). Cînd m'am încrezut cu inil\lă caldă cînd am socotit să pot fi fo­ lositor, cînd mi-am ales o ţintă, ea a\)J ecat capul în semn de refuz. Tăcută m'a dus deoparte, mi-a făcut scumpă liniştea; un toIag blînd imi sprijină mînii. şi sabia-rnl se odihneşte în teac{t-\ Pe fruntea mea e alJlllrg de seară, cărarca-mî e d esluşită şi pacînică; şi totuşi, totuşl nu ştiu, dacă trebue. 8li-i mulţumesc acestei surorI 1 ' 2) Eu stau tăcut, In mine-I pace nesfîrşit do adîncă, căreIa-] mă las cu totul în vale. Oamenii trec pe dinainte-mI pe stradă, se apropie şi se duc. Eu }Jl'il'e.l'C la el ?neeZitind, Ccya mal la vaJe lîngă drum donn morţii .. - [81] Din romancierii germani modernI 81 'Da horch, das Tor! Und Kinderstimmen hallen ! , . k" , , 1 h' . S" k NUnSI;}kt's,l1unzdn t's.nun spricht's.nun Iac tsem tucl "Geht, sucht elen Vatcr !" Klingt cin Wort aus allen ICh springe auf : Mein Reichturn kehrt zuruck l Ich hor'es nahn auf kiesbedecktem Pfade! Nun, schlirnmer GrUblersinn, bestehst du schlecht ! Nie fuhlt'ich so, dass mich das Cluck begnade. Entschwinde, Furcht l Die Freude will ihr Recht! 1) Poezia aceasta ne dă un portret bun şi cornplect al autor ului : isolat de restul lumeI, de a cărel atingere se fe­ reşte cu sfială, şi trăind numai în sinul familiei, care-I con­ stitue toată fericirea şi bogăţia, el totuşl arc o lume întrea­ gă, pe care o. urmăreşte cu inter�s şi filozofînd î!1 felul său; el priveşte printre frunzisul grădinei sale ca pnntr'un văl mersul lurnel, şi urmăreşte cu drag şi cu compătimire, cum fiecare are o cruce de purtat în spinare. Doar toţI sint din acelaş sat, pe toţI il cunoaşte, Intrînsul însă fantazia lucrea­ ză : satul se transformă in omenirea întreagă, durerile şi bucuriile lul devin durerile şi bucuriile pămintulul. Şi acum el stă retras şi vede numar în treacăt pe oameni, el le citeşte durerea pe faţă, întregeşte cu ajutorul imaginatiunei trăsăturile ce lipsesc şi-şl ,reclădeşte astfel în Iantazie din nou lumea întreagă, il priveşte cu inima com­ pătimitoare, aproape sentimentală, durerile, îi studiază mer­ sul, il disecă cu patima omuluI izolat inimele şi caracterele şi se dedă apoi meditaţi unel, în timp ce-si priveşte lumea aceasta a sa, reconstruită in basa celor văzute de departe şi dintr'un colţ retras. Poezia aceasta lirică ne trădează pe Germanul grav, dispus la meditare şi totodată pe poetul epic: el nu simte durerile multimei, ci le vede şi deci cind se apucă de scris nu cinta, ci istoriseşte, ceiace a văzut. l) ... Şi neîntrerupt vin ol domol, cînd solemn şi cînd în pas agale şi durerea cu obrajij contractatl merge nevăzută cu fiecare conducîndu-l. Iar pentru mine strada se transformă în lumea Întreagă, şi ceea ce îmI {lleese o ceatJ, de ţărani din sat, deodată se umfllt şi deyine armată ne· numărat1, şi în linişte o y[td mergînd pc calca dnrerel. Deodată, se întinde înainte-mi şi cît pot vedea via dolorosa a pămîntuluI şi rn�. apUCrl neliniştea ei. eu stau deoparte şi sunt fericit, unde atîţiR. plîng, Dar, ascultă, poarta! Şi răsună voc! de copil! Acull1 se linişteşte zgo­ motul, apoI ceartH, şi \'orbe, apoI rîsote cîtva timp. "Duceţi-Yă, căutaţI pe ţata!" se aude un glas dintre toate. Eu sar în sus: mi se Întoarce bogăţia! Ii aud ,,!minel pe c{lrarea acoporitll. cu nisip. Ei acum, minte pornită spre mo­ ditaţillne tristă" greu al s'o ciuci! NicIodată n'am simţit aşa, că norocnl m� ar� în graţie. DisparI, frică! Bucuria işI pretinde dreptul! 2 [82] 82 r». TraIan Bratu 1. "Kample". Prima lucrare mal mare în genul povestitor e "Pove3- tirea din munţii .Elvetieni" intitulată "KămPfe" apărută pen­ tru prima dată în 18931) (azl ediţia IV-a!. Pluralul acela din titlu, ca s'o spun de acum, pare că e de natură a ne pune pe gindu rt şi de rău hugur: a­ nunţă prea multe pentru o nuvelă. Şi într'adevăr aşa e. Nu­ vela, în sine foarte interesantă şi captivantă, bogată în multe descrieri frumoase şi multe scene de efect, e cu mult prea încărcată în fapte şi evenimente nu totdeauna bine motivate şi pregătite şi fără angrenajul necesar uneI nuvele bine În­ chegate. Sînt impresiî de pe Gotthard, din patria nouă a poe­ tului,ale cărel frumuseti grozave ÎI răsar şi al cărei locui­ tort Începe să-i vadă de departe. Doar s'a transpus cu fan­ tazia în vremurile, cind nu exista drumul de fer şi tunelul. Şi ne comunică chiar de la Început şi lucruri, care de sigur sunt impresii din consiliul comunal din Goschenen unde fu­ sese ales membru de curind, "ClIm ar fi de mirat, că în aceste lupte cu o natură atît ele sălbatecă şi oameniI aceştia au devenit aspri . ŞI in­ căpătinatl l Ba 111C[t, deşi prietenos) şi politicoşI faţă de stră­ inl şi de obicei împăctuitorr între dînşii, se opuneau cu În­ căpătinare ort-cărel inovatiuni şi persistau în părerea odată apucata, CLI o consecventă, care putea să fie numită Încă­ pătinare. Se şi spunea adesea jos in vale: "CeI de colo de sus au capete ta.rl ca stîncile" �). (pag. 6-7), Dar nu ele încăp ătinare în resistarea la inovaţiuni e vorba în nuvelă, cum ne-ar face să presupunem citatul a­ cesta ele la început (greşal[t technică destul ele grea şi do- . 1) El îm1l3l spune, d a participat cu 0:1 la concursnl pulilicat ·în 18D 1 elo o rovist� do f'am i l i o din Elvoţia şi a eiştigat u·('lllilll. "Multe lucrur) trllit') eran tosnto în po vost.iror, acoasta cu altr-l« auz ite şiYisat0, într'un tot, cari' nu pntua tin« pept uncl crit icl sorionsc. Toată sr-nt.irnont al i tatr-a hogatrt În ][leriillli il tin(irnluJ Îl1eii. Jlecopt îşI g�si C'xpl'('sia III ncc:1st:1 nu,'o]:1 . .Eroii ('J aH'nu C0.Y:1 teatral./lncii' lllţ Nil îm·insi1, trolmillţa e10 a j)llno Îll natura lninl'l1at(, O:llllOnj, carI si!, ·ţin{, p U Cil calitiiţil<; OI ('"t(']'ioaro", ("IVi(' ioh." ... XVlIJ). \. ])c' nci s'ar părca, cD. I:\,tornlo eonclalllllă 011 totul. Kid n'o c],'­ clică nimi\nuJ, 001 puţin îll ('(litia, er:J!ecti01 operelor sale nu. Din fnptul Îns" elt· o punC'·îllcJlr"ţi::t 0;))1'010[' s"�' şi în(�\ În volulllnl T, pc cînd :1lto pro­ .clnse. alo tinoro(d h omit", S() jJ)\'t" C1:ll",icl" e1 tot:1Şl pn:10 prot pa 0:1, e\ cC'1 puţin îl ci;, importanţ::t j)811t1ll l\uţolc:,pl'o:tgoll;zol· sale elo scriitor. Şi nOI fista o nrJll:1J'illl în stncli111 du htD.\ '2) AICI "SO poate eOlllp"ra celaco lll'� Splllll' în· întrodllcl'rc,."tJ, 16: "Şi JdeI (in 'consiliul ('OHlllnal) mn Y�Zllt, ca şi lllteI înninte în' natur", lllllllllI fa\:1 o"llJrioarâ: corpul "YOlnicl h'll11tea înaltii, clllll·into, barba onclnI atrl ti olflului din jlol))l'. In Celi'pill 01';lic pl'lSlll\llain, na surlet pnlOJ'nic �i _m:..rr'. [83] Din rornancieril german) modernI vadă că povestirea nu e coaptă ca formă interioară) ci de persistenţa î]:dî�'jită �n. voinţa .sa în general şi de odra­ zoste care din incăpăţrnare distruge fericirea mal multor b ' ' . , familiI. Acţiune exterioară e foarte multă, motivele sunt in­ gn1m[ldite cu j·isipă., Şcoala, serile petrecute la preotul sa­ tulul cu copiiî mal bunl, alianta între Ioseph şi Anton pentru n părarea fetiţeI. adesea insultată ge c�l Ţăl, împărţirea de cadouri la crăciun, cor Şl probe in biserică, serbarea pasn­ lor şi a hr amulul, concurs de tragere la ţintă cu serbarea .ce-I urmează, furtună În defileu sus şi salvarea bătrînulut Ehrler ele acolo-acestea' sunt numai o parte elin mijloacele 'ele car e se serveşte poetul ca să ne precizeze viaţa pe care vrea să ne-o reprezinte. Iar Iubirea feteI e plină de devo­ tament, însă nenatural de stăpînită şi de calmă pînă la o sa­ crificare ele sine cam problematică, în gen melodramatic, cum toată fiinţa el e prea eterică (poetul o compară cu o floare de seră), Şi încă toate acestea ar merge fiind în le­ gittur�l Cl.1 firul povestirei. - Dar sunt Iucrurl cart totuşi rămîn de prisos sau rău plasate, sau slab motivate aier, cari nu joacă un rol sufi­ cient în angrcnajul evenimentelor şi ne tr adează pe auto­ rul, care caută să- ŞI plaseze tot ce are interesant sau fru- mos, chiar dacă nu se potriveşte. . Caracterele sunt neverosimile, unilaterale şi, cu toate că povestirea începe în vrîsta copilăriei şi continuă după 11 ani, nu arată nicI o evoluţiune (nicI în acest răstimp, nici sub influenţa evenimentelor). Lumina e prea ingrămă­ dită asupra unora, prea luată de la altit, iarăşî alţiI prea sunt făcut! dintr'o singură trăsătură: tăria încăpătinată, "în­ cretitura verticală pe frunte intre ochi". Se vede că uceste caractere sunt făcute anume în vederea acţiuner, ale au-el motive principale au existat înaintea lor. De la început, po­ etul ne dă o descriere a exteriorului, care pentru el de pe .acum trădează exact şi. pe deplin caracterul, şi acţiunea care urmează confii mă acestea. Şi după icum exteriorul e făcut. astfel ca autorul să poată citi înE;1 tot sufletul, tot aşa' şi mişcările, vorbele, gesturile oamenilor în acţiune sunt afectate, teatrale, ca ale unora cart se ştiu observati şi decI accentuează cît mai bine rostul tuturor acţiunilor lor. Din omul sJilLnţ, sOlTlnat en lipsuri extorioare Or! defecte fjzice, ('ŢI ochii !Il ici , yiclelll SHll rilntrtcloşY, cn expresIa de falşitate in jmul gnrcI, el[ filroam pe -omnl rău, cle�i ora poate om nI cel mal inocent din lumo. Dar d0selllllÎnd oa· m-enJ, caro·mI Ioşeau pcstumă,sură' -do tari şi de huni san Jl'enatnral �i llcmo· _ tinlt do 1'>11 la caracter, cu f:iril sit biinnesc îu\'ăţam mal departe" (făcînd ClI' Iloştin(>t Cl1 bunul simţ, experienţa şi conştiinţa pntel'llică de \'alollrca sa, a ţăranulnl)." ' [84] 84 Dr. TraIan Bratu Lumea ce ni se înfăţişează nu are valoare şi viaţă în sine, ci de hatîrul spectatorilor şi î-n vederea efectuluI, sce­ nele zguduitoare şi interesante sunt scopul. Ţăranii de altfel atît de scumpI la vorbă, atit de rarI în semne ele Iubire ŞI gingăşie= cît de adevărat îl descrie Zahn mal tîrziu! - sînt pe jumătate actort, cu gesturi şi vorbe teatrale. Tot astfel şi natura) de altfel destul ele bine văzută, ne e înfăţişată cu mijloace retorice ca să facă efect: "Bu­ cătica ele cer, care, destul ele mică, se boltea deasupra sa­ tului şi părea oarecum a se sprijini pe proptele grandioase, pe ghiaţa veche a munţilor" (aminteşte vorbele splendide ale lUI Kleist despre Haller, cîntăreţul Alpilor), "Iar soarele, cnre-si trimitea razele in strălucire văratecă, nu avea pu­ terea să moale învelişul alb: razele păreau a se răci de ză­ padă şi ghiaţă" 1). Se pare că frumuseţile acestea sînt noI pentru poet, a început abia să le vadă şi el vrea să ne împărtăşească şi nouă entusiasmul. Astfel povestirea nu e un tot organic, ac­ ţiunea nu decurge fireşte din caractere, nu pulsează adevă­ rata vtată în ea. Multe sînt vădit meşteşugite, calculate, voite, totul e istorisit în vederea efectuluI. Şi totuşi se citeşte cu interes. Autorul prezintă lucrurl prea multe, care pe el prea îl mişcă, şi de care ar vrea să fim şi noi mişcatr, dar lucrurile acestea el le vede şi le simte, şi are puterea să ni le înfăţişeze şi nouă. Compoziţia lasă de dorit, dar un lucru nu i se poate contesta: el povesteşte frumos, curgător şi are ici-colo cîte o trăsătură de adevărată amploare şi linişte epică (aşa cînd îşI ia timpul să ne povestească istoria bujorului de munte în mijlocul istorisire! ivirel dragostel în inima tinăruluî Io­ seph Ehrler). Şi încă ceva: toată viaţa ce ni se înfăţişează are ceva din vigoarea si sănătatea aerului de munte şi în acelaşt timp şi elin curăţenia luI, atmosfera întreagă e atît de castă, încît parcă te, simt) bine şi înviorat cînd te vezt transpus în ea. Sînt bine prinse, ele asemenea, vIaţa satului şi scene din vIaţa copiilor. Tinereţea autorului se simte în admiraţia ce are pen­ tru evenimente marI, pe d,are le îngrămădeşte, şi pentru oa­ meniI cam schematic) ce î�făţişaZ[l; lipsa lul de experienţă se trădează tocmaI prin economia greşită, prin acumulare d� lucrurl destinate a capti'fa; în::;[l c�Ia ce-l atrage merită sa fie văzut ŞI e curat ŞI ştie să istorisească. Cam pe acelasi treaptă artistică ne aflăm în cele trei 1) Tot aşn În "St.. Gott.hard" (volumul iutitul.it "Berg\'olk" p. 9) :, "Ci\lngiirnl stătea ca într'un templu, alo căru) coloane erau munţi i gritndioş'i şi ni cărul acoperiş spaţiul ot erian în: razele dimillcţeI". [85] Din romancieri! germani modernt 85 . nuvele care formează volumul "Bergvolk" (ed. 1. 1896 după ce mal întăi au ase şi ele adevărate surprinde prin curatenia el şi trebue Să.I fie remarcată ca fiind din dome­ niul epopeeI marI adevărate. Acestea şi astfel sînt operile lUI Zahn în epoca lUI ele ucenicie în ale artel, Dar ,şi "Erni Behaim. Ein schweizer Roman aus dern 15. Jahrhundert", (apărut în 1898, azi a i)-a ediţie. Ges. Werke voI. 1), primul său roman, trebue so­ cotit tot aici, pentru faptul că nu e atît de stăpîn pe mare- I 88 Dr. Trajan Bratu [89] Din romancieriI german) modernI 89 rial, în cît să-I poată compune cu economie şi personagiile au încă multe trăsăturt comune cu cele de mai înainte. Romanul se prezintă ca istoric, este însă istoric numai întru cît acţiunea începe în anul 1418, (aşa începe cap. 1 care cuprinde şi o scurtă descriere a situaţiei politice pe vremurile acelea), şi t istorisită şi expeditia Elvetienilor in contra Milanului şi înfrîngerea lor la Livinen în 1422 (cap. 26 şi 27), la care lea şi eroul parte. Izvorul nu mi-e cunoscut, decI comparaţie sigură n'am putut face. Impresia mea e, că pal te din cap. 1 şi cap. 26 şi 27 sînt luate din isvoare, de acela şi cam silit legate de rest. De o reinviere a trecutului însă în felul operelor lUI C. F. Meyer nicI vorbă nu este. De altfel nu pe partea is­ torică e pus centrul de greutate al romanului, de aceea şi aici se poate spune, că introducerea dm cap. 1 ne face 5,:1 ne aşteptăm cu totul la altceva, de cit ceea ce ne dă ro­ manul : o greşală pe care o constatăm nu pentru prima, dar de data aceasta pentru ultima oară. Din vremurile medievale e luată viaţa mer cenaru­ lUI aventurier Fortunat Behaim, tatăl eroului, şi încă cîteva motive ajutătoare pe care le vom vedea. Dar firul povestirei, şi motivul principal, pentru care a fost scris romanul, nu par a fi nicI istorice, nicI luate din altă parte, ci par mal degrabă a se fi presentat de la sine fantaziei contemplatoare a poetului. Şi această temă propusă e mare, atît de mare, în cît o tratare pe deplin mulţumi­ toare e extraordinar de grea. Şi e izvorîtă nu dintr'o fan­ tazie care se joacă în mod liber, ci din fantazia unul om obişnuit a medita asupra lucrurilor omeneşti, care-şi centi­ nuă meditatiunea în felul său şi în fantazie. E\:hestiunea de sacrificiul cel mal mare cu putinţă, pe care un fiu plin de pietate şi de Iubire fiască pentru mama sa, îl poate aduce acesteia, cînd lea e bolnavă şi cu neputinţă de a putea fi lecuită, anume de acela, că el il ia viaţa, ca s'o mintue de chinurl. Pregătirea acestei fapte în sufletul erouluI, execu­ tarea el şi desbinarea sufletească fără de leac care-I ur­ mează e subiectul romanului. Din cauza acestui motiv acţiunea e pusă la începutul secolulul al XV -lea, cînd ştiinţă medicală nici nu era şi cînd un preot de 80 de anl, cum e capelanul Martiri din Abfrutt se poate considera ca fiind în posesiunea tuturor plantelor de leac şi dect în stare să predea toată "ştiinţa medicală" favoritulu! său tînăr Erni Behaim. In sec.X'V, cînd credinţa e mare, dar biserica nu mal e stăpînă absolută a sufletelor şi într'un suflet predispus spre meditatiune se pot ivi gin­ durI ca cele următoare : [90] Dr. Traian Bratu' "Să mă TO�! Sit 'm�, 'rog! Acostilesingurul vostru sfat? Eu cred în puterea cerului, dar numar în. aceea caro-ml ngereşto simturi!o . şi-ml otel oşt» braţele. De-ar fi să aştept cu mîinile În sîn, pină srl so întîmple o .lllinune, ar trebui să aştept p înă la judecata de apor ! Am să fucrez: şi să caut, şi dacă. cerul are îndurare, mfl, va faco srl gi1.sesc" L) Şi indotala noastră în pri vinţa posibilitătii acestor gin- duri va ,fi cel puţin micşorată. . Din cauza aceasta, acţiunea e pusă într'un cătun de sus de pe Gotthard. deasupra localitătet Goeschenen, izolat de restul lumei şi atît de greu accesibil, încît Iocuitorii săi au administraţie, jurisdictie Şl legislatiune mal mult proprie şi foarte slabe legături cu vIaţa politică şi religioasă a canto­ nului Uri, din care fac parte: toate împrejurările descrise pe larg, poate prea larg', prin mal multe actiuni secundare, unele nu tocmai în strînsă legatura cu acţiunea principală, menite ane înfăţişa o omenire în stare mal patriarhală, unde nu se judecă după legI scrise, ci poporul se judecă singur după legI eterne scrise de D-zeu în inima sa. Foarte bine se potriveşte cu satul izolat şi cu acţiunea de înfăţişat ca­ pelanul Martin. un bătrîn de 80 ani, cu o credinţa curată ca aurul, asemănătoare cu a părinţilor sfinti al bisericeI şi li]> sită de ortce dogmatism. Erni zice; "Domnul nostru cel bă­ trîn spune: vIaţa e singura jertfă (de adus luI Dumnezeu). Dacă aceasta e trăită după voia celui atotputernic, nu-I ne­ voe de jurăminte la altar şi de a CÎnta allelura. O punte tainică intre Dumnezeu şi om, e mal bună, decît drumul cel larg, pe care umblă cel evlaviosi cu surle şi trompete .stri­ gînd: NOI căutăm cerul". ŞI Iar ăşl : Isolarea satului şi felul de trai al oamenilor ne înlătură măcar pe jumătate indoiala in privinţa admisibilitătel unor asemenea idel în timpurile a­ celea, căcr ele ne sint prezentate' ca glasul naiv al inimeI curate, care vorbeşte nefalsificată de şcoală şi de o tradi­ ţie prea puternică a dogmelor.De toate acestea trebue să ţinem sarnă şi la judecarea firii lui Erni şi al gînch:trilor ce-l preocupa al Îndoelilor sale religioase (pag. 87), a nepu­ tinţeI de a-şI gasi pacea în b\serică. Şi doar suntem în aju­ nul reformaţiuneJ, şi într'o ţară care a produs doI marI re­ formatorI pe Cal vin şi Zvingli. Şi Ernie elevul acestui ca­ pelan Martin clecI atît din punctul de' vedere al mediuluI so­ cial cît şi din acela a în VaţătUl1ţI religioase, el a crescut aşa, ca să .fie deprins a asculta \de glasul inimeI curate şi nevinovate, Ceea-ce însemneaz[t��t poetul vrea şi are nevoe. ca numaI din punctul de vedere al umanităţeI curate, neîn­ grădite de prea multe legI şi clogme, ;S�l fie judecată fapta erouluI Sa11. Şi de toate acestea poetul avea nevoe. (Va urma) , Of. Traian Bratu 1) Tot aşa şi înc101ala In! Erai aSlIpr.']) unei rc\'oclerl dllpit moarte (p::tg. 1:'-7) : un "Griiblel"! ! [91] TU NU STII , Tu nu ştiz cîtă- tulburare In sufle! îmi reoet şi, trecînd Sa'L� cînd te văd, dui departare, Sem cînd te văd venzncl în gînd", T1� nu ştzz cîtă duioşie In mine pui neîncetat, Cu ne 'rui ecuta gingăşw, Surîsul cel mal ţermecai ; Tu nu ştzz nlr;Z ce fericire, ' Ce ViSU1'l [ac, ce desmcrdări. Ce şoclpte dulci de 'ndrâqosure, Plutesc în 11 oapte, pe cărări. Cînd singur şi t n: neminqîere, C1� SUfletul' pornit spre-abis, Te caut sus przn alte sţere, Pe tine drag şi veşnic V'lS .. , Gordon [92] VIAŢA JERTFITA (URMARE) - Star să desham eu călutu ... Tbr 1 .. murguleţule ... Uite'I cum se supără, hoţu .. " -- Fireşte." Măna dumitale ÎI o dezmierdare ... Las'că'l desham eu, Sandule. Dă cu picioru în om străin .. ---Şi mă socoate străin, părdalnicul. .. Nu ştie presemne că ni's inimile legate .. Aniş pleca ochil, foc de imbujorată, dar cu rîs şiret de mulţămire. - VezI-cEL nu 'I-am spus ... rosti ea încet. - Nict să-I spuI, Aniş, că te pomeneşte, că spune şi el lut Badea Ioşca.. Şi nu-l încă vremea .. Aniş se opri din deshămat şi '1 ţinti cu ochiî plini de nedumerire ... Căluţul începu să necheze şi să scuture din coamă, în semn de nerăbdare: îl era să se vadă mal degrabă la păscut. Era aşa de mîndră, Aniş, în bătaea soarelul, naltă, sub­ tiratecă, cu părul negru ca pana corbului, Iar cu ochiI al­ baştri ca cicoarea cămpului, că lul Sandu i se ivi în acele clipe mei cu lipici decît orIcînd. Nu'şl putu domoli îmboldul inimii, se apropiă, se plecă şi-I fura de pe buze rîsul dulce c'o sărutare ferbinte. Murgul svîrli din picioarele de dinapoi şi lovi căruta, Aniş pierdu rostul deshămărrl şi rămase loculut, cu ochiI în jos, cu obrajii în foc, cu trupul numai fiort cari-I umblau ca un roiu de furnicI... Numai Lajoş, ca mall aproape, fu martor al sărutării, şi nu'ş, ce fior îl scutură \şi pe el. - Aşa faci, Sandule \ întrebă ea pe şoptite, după mal multe clir:e.. � \.. " . � - Cine ZIce că-I îndrăgostit ŞI nu sărută, ŞI nu strînge 'n braţe, 01'1 nu ştie ce-i dragostea, 01'1 e prost de dă în gropI. ApOI, după o clipă: I -- 01'1 te-al supărat, Aniş.P o întrebă cu atîta duloşie, că acuma o lăsă cu fiorI glasul lul, I i [93] - ... VIaţa jertfită Ridica ochii galest la el şi cu rîs dulce la loc, îl răspunse; - Ba nu ... - VezI aşa. Dragostea ori este ort nu este, Aniş. Vorba e ca am avea de sfatuit amîndoi şi nu stiu cum sa facem, si nu ştiu unde-am sfatui. , Ea nu răspunse dar inima i se bătu mai tare ca atunci cînd îţI Iese pe neaşteptate ceva înainte, ori cînd te striga cu voce din urmă, fără sa'ţI fie gîndul pe-aproape. Sandu cat a colo, de-asupra adîncăturet care despărtia botul dealului de spinarea lui grebănoasă.; De-acolo ochii i s� coborîră încetişor pe coastă, pentru c'ar fi măsurat înalţimea 01'1 ar fi căutat vr'o carare, apoI i se opr iră la o casă mal răsărită între celelalte, cu acoperiş de tabla albă) cu loc mult împrejur, cu gard nalt. --- Te uîtl dumneata, colo, Anis, îi zise călăuzindu-i cu deg-etul cautatura, peste adincătură, pădurea nu 'si-a seu­ scuturat frunza de tot. De la val de-acasă este cărare pîn'a­ colo sus ... şi costisa nu-l grea de suit. ViI, după ce-o înnopta bine, în padure? Eu m'oiu sul dinspre partea noastră de sat. Aniş Iar se aprinse la faţa; simţi pe spate o suflare rece şi repede apof fiorI ferbintt. -- Nu-i aşa c'o să să viI diseară. Anis ? Şi Iar glasul lul era dulos, dar acuma îl şi merg-ea la inima, îl facea par' ca şi frica. -- De! ştiu eu? îngănă. - Dacă 'ţI sînt drag, vino, Anis. Ti-am rostit adinioare o vorbă de şaga) că să nu sPUI murgului ca 'I-a spune şi el lut badea Iosca. Dar vezl dumneata, Anis, e ceva de seamă în vorba mea: badea Iesea nu ma are la inimă şi cată să ne sfătuim amindof, dacă 'ţI este să facem casa îm­ preună ... după cum ni-I dom? Vino, Ani.ş, vii? Foc de înfierbîntată, ca parcă-I ardea locul sub tălpt, nu răspunse cîteva clipe, - apol, cătă lung la el c'un fel de teamă, c'un fel de măhnire, dar şi ispitită să-I facă lut pe voe. - Viu, Sandule, îi rosti Încet. - Vino Anis ; rau nu 'ţ-a părea ... Uite 'ţi vin oamenit.. Mă duc ... II atinti învăpăiată căutatură de dragoste, ea îl rîse sfios ... şi el o porni la locurile Iuî. .. II bătea şi lul inima, era si el numai fiorl, - era aşa cum nu mai fusese vr 'odată. Insemnase pasul soartel. III Ziua dejugă la vama amurgului, în cele'. de pe urmă. văpăi şterse ale asfinţitului. [94] 94 N. G. R�'tdulescu-Niger ':; . ,., .. - Colo, departe, după o sprinceană joasă de dealuri, unde cîmpul îşI propria întinderea 'cea mare, se pogorîse soarele: sprinceana dealurilor era neagră, zarea de după ea, lumi­ noasă, senină de un verde amestecat cu roşu şi cu vioriu. Pe drumuri şi pe cărăr I,. printre lan uri, oameni, vite, care se întorceau în sat, uniI petrecuţi de lătrături vesele ale dulăilor ce-I însoţiseră la' Cîmp. . . Dinspre n1sărit se lăsau cu fie ce clipă uşoare întu- necimI de amurg, pe urma cărora păsia noaptea. . Şi odată cu eJe aburiau umezeală şi răcoare, în ne­ turburată împrăştiere de linişte .... . Firea toată, şi ea par 'că, se simtia ostenită din oste- neala zileI de muncă a atîtor brate! . Pădurea de pe spinarea dealuluI înnegria mal tare a­ cuma în zarea de-deasupra', şi se uita cu jind la lumini ţi le ce începuseră a sclipi în sat, -r-r- la luminele ce începuseră a .a eşi la iveală din adincurile de sus. . Felurite sgomote nu' prea tarl se . arnestecau în unul care se rîdica din cuprinsul satului, ca să se piardă în hău. Era ceva nelămurit, .innăbuşit, care nu lua liniştei a­ dincurilor de sus şi celor de jos, nimic din inrăurirea el odilmitoare. In curînd avea să se astimpere acel freamăt din urmă al vieţeI ele zi, Iar liniştea să rămie sing ură, mal adîncă, mal odihnitoare. . . Aniş veni acasă foarte turburată, foarte pe gîndurI. Că o sărutase pentru intăea oară Sandu Iera puţin lu­ .cru, pe lîngă ducerea în pădure, noaptea, singură, şi acolo .să fie singurii cu Saridu. Nu se putea dumeri ce avea Saridu de sfătuit cu ea, şi de ce dacă inima o îndemnă să se ducă, avea Tiort ele teamă şi de nelămurită grijă. . Tată-său îl eşi înainte în ogradă, dar o Visă pe ea să deshame şi să ducă murgul în grajd. . Cînd se întoarse să intre în casă, Aniş .se feri să stea de vorbă cu el; dar de mumă-sa cum să se ferlască ? Şi dînsa)i şi luă in seamă ingîndurarea şi aprinderea de pe obraji. . -- Eaca! da ce-ţi-i, Aniş? 01'1 ai dat de vr'un necaz? - Ba nu, mama, nu ... \ . Şi repede se făcu a un\bla după treburile casei. . Lelea Roji avea defelul el glas aspru, dar inimă du- ioasă şi Aniş li era dragă ca\ lumina ochilor. .' Deci cu chip ele grijă cătă după fiică-ser cîte-va clipe, );;1 prinse a clătina din cap : Are ea ceva, îşI zise în g!înel. [95] Viaţa jertfită 95 Pe urma işr văzu şi ea de trebl, că nu erau puţine nici în faptul serel, la aşa casă şi ogradă, ca .a lor •.. Anis, de unde săfi putut ,lua putere de stăpînire ca să'şI fi acoperit răvăsirea făpturi! ?Cît era de tînără, -- că nu avea mal mult de optsprezece aru ; � cît .era debunCI şi [iniştitu de fire, de-odată sa se vadă în vîrtejul fiorilor ele dragoste, � nu era puţm lucru pentru ea. . Se îndrăgostise de Sand u, din ochi, din vorbe pe furiş, din gluma înaintea altora, dar de unde să cunoască turbu­ rarea ispitei care trebuia să .0 scoată . pe ascuns din felul el pacIni c de vlată ? O încoltise dorul de-a se duce la casa el, ştia că fetele se pornesc de la părinţi, în ochii tuturor, cu alatu de nuntă, cu veselie, � şi atît. . Ferită ele mumă-sa mai ales, nu prea lăsată cu alte fete, ca în tovărăşia lor s2tafle lucruri lămuritoare, � Aniş îşi avea neştirbită nevinovăţia din copilărie. . Totuşi în fericirea- I liniştită sti ascunsă o inimă lesne de aprins, precum fusese a lui Iosca în tinereţe. Era dar îndeajuns pentru aşa inimă apropierea altei iniml mai pricepută şi mai .indrăzneată ; erau În. de-ajuns a­ nume şoapte şi cunoaşterea dezrnlerdărilor de dragoste, ca liniştea S2t i se piardă, ca firea. să i se Invăpăeze şi de la nevinovatie S21 treacă cu înfiorare pătirnaşă la împărtăşirea cu taina celor oprite. . Cînd se înfige gînd nou în minte, Ieşirea elin nevino vă­ ţie incepe; isteţimea caută mijloace s[I'1 împlinească Cît ţinu cina, fără să 'şi poarte de grijă că părinţii puteau S2t vadă că fata nu le era în apele el, Aniş se g'indi numai la chipul cum să p.ece de-acasă. � N o! ce dracu al, Aniş? o Intrebă Iosca Martiri 'cu obiclnuita-I grosolănie. " - Eu tătucă :; . Ce să am? Şi se cercă să închipue un zîmbet. -- Şi mie 'rnl-a bătut la ochI că are nu's ce) zise muma. �- No! ce dracu al prăpădit la cîmp, Anîş? --- Nimica tătucă ... Par'dt mă cam cearcă dor de cap .. - Doar nu te-al dus cu picioarele goale şi-apoI, numai frig nu 'tt-a fi fost... .' .s: Ştiu eLl?r��spunşeea, in neştire., . La urma urmeI se sculară de la masă, -- ea mai mult nemincată. Ioşca eşi să mat vadă de-ale ogrăzel, pe la grajd, să. dea o raîtă de jur-împrejur, după obiceru şi ş[t Încue poarta. . . Ai1işse strecură în .oclaea de dormit şi,ît11brăcat�t cum �.ra, şe acoperi bine, cn S[t: nu bage mumă:sa de seamă cum se culcase. "; . [96] N. G. Rădulescu-Niger Cînd intrară Ioşca şi nevasta, văzură că fata şi ador­ mise de-al binelea. Muma voi să se apropie de patul fetei. , - N'o! las-o, că mime n'a avea nicI pe dracu! Nu vezi că doarme dusă ? - EI ! a fi avînd de ale noastre, muereştf ... mormăi : muma. Peste puţin se culcară ; în curînd începu orga bisericii să cînte în nările şi din gura căscată a luI badea Iesea. Nevasta, deprinsă cu asemenea cîntec de noapte, se mal întoarse de vr'o două ori şi adormi şi ea. Aniş ridică Încet capul şi se sălta într'o rilă. In întu­ nerecul din oda ea destul de mare abia deosebia paturile de tablă În care dormîau părintit. Vorba era dacă în adevăr dormiau. Se mal sălta puţin, se aseză în genunchI. .. şi cătă stăruitor. In dreptul paturilor se cunoştea locul celor două fe­ restre ; în paturI nici măcar o mişcare. Se dădu jos din patul el, care scîrtîi. Inima-t bătu ... dar încct, încet, ajunse la UŞ[l ... O pipăi ţinînd ochi! indrep­ taţI spre pa turf.i. Ce noroc! uşa nu era închisă cu clanţa. Numai cînd o trase sprea ea, scîrtăi aşa de tare, că Aniş rămase ca de piatră, cu inima cît un purice ... Sforăitul tatîni-său se opri. Ioşca se Întoarse greoIu şi cu putere; sub greutatea luI patul gernu. Dar Anis nu mal pîndi, ci eşi repede în tindă. Pe la timple începuse a i se ivi broboane de năduşeală ; aproape par'că nu mal făcea În toată ştirea ceea ce făcea. Se su­ punea mal degrabă uneI vointl mal tare de cît voinţa el. Dibuind incuetoarea uşii, dădu peste o cataveică, ne­ greşit a mumă-si, şi dacă-I veni repede în minte că putea să-I fie răcoare afară, şi, o aruncă pe urnert. ApoI, nerneri şi trase zăvorul, încet, Încet, abia tinin­ du-tsrsuflarea si-I păru vremea nespus de lungă, pînă se deschidă uşa. In cele de pe urmă lat-o că se strecură afară şi nu­ mat cît alipi uşa fără s'o 'rnat închidă. Era pe prispă.. Luată cu fiori, cătă spre pădure şi i se ivi întunecoasă sub scinteerea vioae a stelelor fără numar.. Par'că sări în sus ca' din somn, cînd auzi departe încă, glasul strejeî. \ 1 se făcu frică şi o clipă stătu la îndoeală dacă să se ducă orI nu. \. ' Laboş, dulău] care numai noaptea se bucura de um­ blet în voe, veni să i se gudure cu scheunătut-I de alintare. Aniş se plecă şi-I trecu' de cîte-va 01'1 mîna pe cap, apoI, cu hotărîre lăsîndu)] pe Laboş cu gaIbele 'n sus, o [97] · , VIaţa jertfită 97 luă -repede catre fundul ogrăzit, trernurîndvşi totuşi înfier- , bîntată găsi părleazul pe unde treceau argatu să aducă apă pentru 'vite, $i'l sări cu îndemînare. , " ,'" Din' urmă Labos incepu să latre, par'ca şi-ar fi' cerut , voie sa vie dupa ea. , Ea, se răsti, 'supărată şi citnele tăcu, rămînînd să mi­ rae, nemulţumit, lînga părleaz, culcat pe labele de dinainte; cu ochiI ţinta pe urma el.' Cînd îşI arunca Iar ochit la pădure, i se păru ca o dunga de lumina se arata de dincolo de coama ... Cătă în lungul cimpului şi-l văzu luminos, în ceaţa subtire ce plutea peste el. Cararea era umedă de roua; apuca pe carare, cu pas Iute, - Iarăşi ca într'un fel de neştire. In mintea el era hău .de gîndurI nelamurite; ceva par'că o inneca, Iar inima-i bă­ tea mereu mal cu putere. Nid un sgomot prin prejur. Taina nopţeI era în toată a el desfăşurare de întunecoasă pace t De ce se suta pe coastă, coama pădurei se lumina; printre ramurt începeau sa se strecoare şi de partea urcu- sulul el, licărirt care mal împrăştiau din întunecime. ' , Cînd ajunse la marginea pădurei şi cătă înnapoi par'că-I lua văzul, o clipa, lumina dejuna care poleia acoperemîntul casei lor şi da păretilor el albî lumina rece fără stralucire. IşI freca puţin ochiI, apof îşl strînse catavetca la pept ... Stînd locului şi 'n marginea pădurei răcoarea îl da fiorI pe cart irluă în seama. Dar tot atunci auzi pe aproape, înapoea el, trosniturl de crengi calcate şi se întoarse cu spaimă. Dintre copaciî tinerl, aproape desfrunzitt se ivi Sandu. - Aniş t îl -şopti el. 'Ea tăcu.: înfior ată, cu obrajiI aprinşi deodată,plecînd ochii în 'jos. -:pe mult eşti aicr ? , : ii:»: Nu ... ' răspunse ea încet de tot, - Vino cu mine ... Uite, poeana e colea ... şi-r numai lună în poeană. . ' - Mi-I frică, şopti fata .. - Cu. mine. Aniş? .: i Şi,n luă de mînă, . Tăcutl, străbătură o cararueaproape de tot acoperita cu, frunza pic,ata şi cu uscatuxI subţirI. Şi rasunet înMtbuşit înfiora padur'ea, de subt paşif loi-. Din ce în ce la mal multa, luminii înaintau, pînă cîn,d o taInuita poeanii pTină de pa­ jişte yyrde învrîstata cu frunze îngalbenite scuturate, li se înfăţişa ochilor iilmiţI. Erau acum dep�rte de lume, subt un o .) [98] 98 N. G. Rădulescu-Niger ochiu de cer înstelat în bătaea lunei neclintită par'că în adînc .. Sandu se opri şi cătă la Anis, negrăit de mîndră, sfi­ oasă şi cu obrajii numal bujort, cum era. Fiorl repezi îl curseră deodată prin tot trupul şi simţi că şi lui i se imbujorează obrajiI. - Ce dragă'ml eştl, Aniş, îl grăi şi o strînse 'n braţe .. Ea se desfăcu repede. - De asta am venit? îngină e::t, tremurind. Sandu se potoli. - Ai venit să sfătuim, Aniş! UIte lemnu ista, colea, hal să şedem. E� înaintă şi se aşeza, nespus de turburată.; Par' c' avu o clipă de părere de rău că venise ... Ridică însă ochir la Sandu, care se aşezase alăturea, şi cînd ÎI văzu chipul mîndru, căutătura duioasă, liniştită, şi rîsul ca bunătatea, ÎŞI simţi inima imbunată, îşi .dădu seama că nu mal putea de dragul lui. -Aniş,dumne�ta nu stil multe lucrurI şi n'ar cum să le ştil ; dar, nol, că sîntem purtaţi prin lume, le ştim. Arnîndot ne-am îndrăgostit şi fireşte că numai un gînd avem: să ne vedem la casa noastră. Nu-t aşa? -- Aşa-i, Sandule. - Eu am stat de vorbă cu tătuca ŞI cu mămuca, şi el s'au prins bucuroşI să le fiI noră. In ochii el străluci bucuria şi din ochl bucuria i se făcu ris dulce pe buze. - VezI numaI că badea Ioşca n'are săfie bucuros, Aniş,deîncuscrire cu al mel. -Cum asta? Una, că badea Ioşca, e prea, cu dare de mînă şi alta, că pînă acuma nicIo fată de la VOI nu s'a dus după un flăcău de la noi. - Eaca, m'oIu duce eu... zise Al1Iş, fără să fie grijă în glasul el. - Cînd nu-I încă obicelu, sar toţI cu gura ŞI mă tem că badea Ioşca s'a lua după gura altora. - ApOI, de ce nu se duc al dumitale la tătuca ? - AI mei, Aniş, s'a!' duce cu dragă inimă; numai li-I teamă să nu le fie duca degeaba. -� Eu m'olu ruga de tătuca şi a vrea, Mama pe 'urmă mă are dragă ŞI... ' - Eu nu zic ba. Vezt dt't badea Iesea nu ne are dragi pe noi 'ăştia de dincoace de deal.., Ci-că sîntem moldoveni, par'că-n'am fi tot oamenl.i. [99] Viaţa jertfită 99 - Da nol, Sandule, nu sîntem tot moldoveni, că nici . altă limbă. nu vorbim ... - V orba-I, Aniş, îţl sînt eu dumitale drag din toată inima? . .Ea .plecă ochii, Iarăşi îmbojurîndu-se la chip ;p.e urmă cătă cu rîs dulce la el. - Aş fi venit dacă era altfel? Grăi încet, dar dulos. El Îi petrecu un braţ pe după mijloc. - Mie ştiu că'ml eşti, Aniş.; Cît am fost la oaste, alt chip mîndru n'am avut în ochi şi lungă mi-a părut vremea piriă să mă liberez ... Dacă nu mi-ar fi fost gîndul la dum­ neata, zău dacă m'aş mal fi întors în sat .... .. -- Doamne! şi ce era să Iaer la tîrg? - Cîte nu are tîrgul şi cîţI nu rămîn pe-acolo! Pen­ tru mine trăia Strimbăoanit pe faţa pămîntului, fiind-că tră­ ial dumneata; Aniş, în Strîmbăoanl. Şi m'am întors, şi te-am văzut mal coz de mîndră, şi mi s' a luminat înaintea ochilor; jar cînd am prins de veste că tot o apă avea să ni se facă dragostea, bucurie mal mare nici că poate să fie pentru alt suflet de cît al meu. Nu-i aşa că multe nu ne-am spus din gură, nicl pe furiş, nici. faţă cu oamenii? Vorba este că ne spu­ neam din ochl şi de ! -focu dela ochl se pogoară în inimă. Uite, de ce ne-am spune acuma din gralu, cite'n lună şi'n soare? Sîntem unu lîngă altu şi ni-l bine; cît mai bine ne-a fi la căsuţa noastră! Doamne, şi cum mi să face par'că, acuma, să-te Iau şi să te duc la alde tătuca, ştii, pe sus, nu altă-ceva !.. Ea prinse-a rîde nevinovat, cu haz, că-I socotla vor­ ba ca o. şagă ... - Hal? ce zici, Aniş ? Adecă n'ai merge CU mine? AI fi acasă la alde tătuca,par'c'ai fi la mine-acasă, ştii, pănă să ne durăm căscloara, apoI ne-om cununa şi caca ... . - Balu ! -- Da de ce, Aniş? Nu înţelegI dumneata că numai aşa n'a mai avea badea Ioşca încotro? Fata stătu puţin pe gînduri. Ce-auzia i să părea aşa de 'ciudat, că nu ştia cum să se lămuriască. -- Da adecă de ce socoţi să nu vrea tătuca să mă dea de bună voe după dumneata? - Nu'ti-arn spus? Şi dacă nu-l vrea să vii acuma cu mine, uite parcă văd că n'o să te mai Iese nicl la horă, din- coace, "la nol.; , . Aniş să înfioră atunci deodată. Vorba .JuI .Sandu 'i-a duse rarninte ce-I spusese tat'su, răstit ... -- ApoI că m'a şi ţinut tătuca de rău al mă duc la horă, la vol.; -- Ei, vezi? [100] 100 '" - .Si 'mi�a spus-o năstit cămu mărnaî Iasă.i.,' zise fata, cu mîhnire. li>,: 'JI,i ,j-,. A prins de. .vestev.or! 'I-a spus carcvavcă ne facem ochi dulcî, şi, uite, că vrea să ne tale calea ... Dar' să+nc ştie gîndu? .Dar .să-neiafle dragostea?·.', "''1 :; - Doamne! aşa-I ... Cum să facem atuno'P;-, i , I .. - Să mergI cu mine acasă,' A:hiş." cavtătucâ şi mă- muca te aşteaptă să le fiI noră.c vr.. 1. ,,:, i -- Vezi că mi-Lfrică, Sanduiev.ca-dernu ştiu ce.; răs­ punse fata, aproape tremurînd. ---:- Să nu'tt fie nicl: africa Aniş ... --: Ce-ar sa zică, ce-ar să facă tătuca ŞI mama, cind nu m'ar găsi rnînl dimineată? . ..; � Cind şi ar Inchipui cum e lucru. ,01' sit dea elin colţ În colţ si-or 8� vada ,Că,;nU"1 alt chip 'decît .să ne; cunune ... '-'- Oarer _ . .'; .. :,;;.' ,,:'1(, . Şi Aniş rămase pe gînduri; foarte turburată. .'.' , � Sa. nu pregeţi, Aniş .... ;OSă nu'ti fiefrică ... : AltfeL. .. n'o ' sa te, dea .după mine .... şi,uItewmăjur.să-mI Iauol umea în; cap,! şi s-ă nu' I11.aI auzl. de -111 ine r n- " ", ; t-\:�f;i ' .: Cu' atîta inimă rea rosti Sandu vorbele acestea, că-Anis I începu: să plîngă. 1 se năluci că Sandurm mal era ·lîngă.ea că'şrIuase .lumea, '11. cap; şi..se umplu de.spajmă; şi:se"lipi de el.r.culcîndn-şî, oftîilcJ;; ','" ' Un cîntat de cucoş răsuna de'odatZt în cuprinsul ;;pă- dureI; ,pînă la ·eI." "::" . Aniş şe deslipi de el şi se ridică, plinăd:e;frică .. : "tTt.i:S'a., fă.cut tîrziu ... ;şop.ti. ',:,: ' ,;:'::,! -::»1;ţN'u(ti!i'maIgîndi atasă, Aniş,.nu. te 'muI gîndi, fiind- ci;'t te-ali'glîll:ulida,xăuL nostru... i',; ,'i} Se ridică·; hotărît, îl cuprinse mijlocul cUlJratul şi o luăila \ialeQ1f;'l;.flrdlnsu, .' . '/fi .Aniş nu mal rostlurmic.;$e lils.ă dusă: ea;L1n fulg','.,:,- proape.î� n:eştiire,.' 'Ca: pe: CÎnd Olien iSi!'. , ' !:;.: ,i)!, j Dup[t CÎte7va/dip:eiÎn 'poeană rămînea numal;;,lumÎria JuneI şiuinhrIl cFengil0T�orisă pe " pagişte. ' , .(V a: 'uljrn�) o: :', , ; :.,,\,r") i,) :;i -,".; , '\ . " ;';.: �' ,: 'i \.,,; :,-' ; N.ai RĂDULESCU,-NIGER . � " � : ;; i! . ,� J: . ". : .. " . . , [101] r " • • SONET , (ALEXIS-FEUX-AR\"EHS) În uîaţa-mî e o taină, in suflet un mister e: O dragoste eternă ce-o clipă a născut-o " Un chin făr' desperanţă-t. Î11Cît e sub tăcere, Si ea, ce-l face, jalea-I In -oeci nu i-a ştiut-o ... " .. , r Vaz, neeărittie dinsa., de-aproape-aş fi oăent-o., Mereu lingăea, totuşt mereu fire stinţşhere, Şi pîn'· la capăt uiaţa aici mI-aşi fi făcut-o, Ne-tinind nimic din mîna-i; nici ne'ndrăenind a-x cere ... Iar ea.rdesi făcută de Domnu 'ndoioşată, Ea calea-o "să-şI urmese; neaueind, distrată, Sobtitul drag' cen urmă de Paşii săî se leagă. Din aspracdatoriela .care pios ţine, Vâ zice de-aste-uersuri, de' dînsa toate Pline, "Dar cerfemee-î asta?" Şi n'are să'nţeleagă. ', i." �" ;/ Iaşi GORDON, [102] TE�TRUL IN MOLDOVft STAGIUNEA 1878-1879 Avocatul C:P. Consianiinu: continuă a atea Direcţiunea Teatrului Naţional, cu concursul artistului dramatic lvI�hatl . Pascaly din Bucul'eşti.-Pl'ogrmnul stagiune'i cu personalul artiştilor şi a pieselor ce urmau a se reprezenta. - Deschiderea 8taghme'i cu piesa Ghebosul (Le Bossuş. - Anunţarea reprezentatie; piese? Răpirea Bucovinef sau Uciderea lUI Grigore Ghica-Vodă în Beilic care nu. s'a jucat (iind oprită de Puliţie.- Reprezen­ taţie dată de diletanţz şi diletante în limba [ranceză şi romină Teatrul Eldorado în(iinţat în g]'ădina Chatea« aua: Fleurs de LI). ionescu şi Feliciano Franchetti. - Reprezeniaiiile date de trupa asociată sul) Direcţia U-nei Albescu în fJl'ădina Passini din strada Lapuşneana==Trupa de Operă Italiană a impresa­ rului Franchetti, - Reprezeniailile date de traqedianui Ernesio Rossi. ' In cursul Ieruel acestela, Direcţiunea 'l'e!1tralui Naţional a continuat a o avea tot avdcatul ·C. P. Constantiniu cu concur­ sul artistului din Bucureşti �ihail Pascaly. Personalul trupei se compunea din cei mal mulţI\ dintre actorii cunoscuţi ai scenei 'ieşene, precum şi celei din Bucureşti şi cari erau angajaţi in trupa luI Pascaly. Dăm aicî şi programul st�giunei 1878-1879, ce s'a publi­ cat atunci, în care SR vede compunerea personalului trupei, piesele de teatru precum şi pre.ţullocurilor. [103] f Teatrul în Moldova -TEATRUL CEL MARI<� 103 , DirecţiunE'a C. P. Constantiniu la care iea parte ŞI artistul tragedian M. Pascaly. Personalul Trupei Ma vrodin, Andriescu, Georgescu, Mardari, Rosen, D-na M. Petrescu D-ra Constantinescu, D-na Nicolau, Elena Evolschi, D-ra Elisa Conta, " L. Botez, " Luisa Righetti, " Aristiţa Pavlov, " N atalia Iasinschi, " Ecaterina Sotir, " Iosefina Poch, " 1 vanovici. Acf1�iţe ; Actori Pascaly, Bălănescu, M. Galino, Gr. Manolescu Arceleanu, Gh. Nebuneli, Emanoil, Petrescu, Pruteanu N. Hagiescu, A. Evolschi, D. Găluşcă, Cornescu, Ionescu, G. Dimi trescu, Hasnaş, Chiriachidi, Şef de orchestră a fost agajat Volmar. Repertorul din care urma a se . compune giuneI: spectacolele sta- [Irame : Drame în 1 act: Marcel, Maubert, Sărmanul Jac. Drame în 2 acte, Nebunul din Bastilia. Drame în 3 acte: A,9tiinta\�i amorul, Eva, Sclaoul; Alexan­ dru Lăpuşneanu, Răpirea Bucovinei. Drame în 4 acte: Jianu, Mama şi copiii, Mihnea. Drame în 5 acte: Hatmanul Cazacilor, Orbul şi Nebuna, Idiotul; Brâncoceanu, Curierul din Lyon, Vrăjitoarea, Hoţii, La­ puşneanu; Copiii Nequrilor, Cocoşaiui, Cuvîntul llfortnlu'i, Două Orfeline. Liberarea Greciei, MOmea şi Ţara, Răzvan, Don Juan de Marana, Doctol'ul Negru, Fiul Nopţii, Fanţun Lalea, Iniriqa şi Amorul, Nebunul din Amor, Paris Boemian, Ruy-Bla!>, Spio­ nul inoaziunilor, [104] 104 Teodor T. Burada Comedii: ComediI în 1 act: Lupa şi Barza, Mireasa popontlll'l, Un barbat care plânge, Boala de Teatru, Anul non, Focul la Monas­ tire, Loja la Operă, Oitele, 'inele, Pianul Bertei, Cheia unul ginere. Comedii în 2 acte: Andreaşu. mamei. Răposatul Dumnea­ Liu; SluJbaljit, Şt1"engal"ttl, Orţanii Regtmentulut; Găgăuţ2i. Comedii în 3 acte: Căzâturile, Ce ştie sa tu nu ştie barbatu Putea vecinului, Domnul incurcă tot. Comedir în 4 acte: Mirabeau, Rubedeniile, Roiarul, ComediI în 5 acte: Leul inamorai, Familiei Fourchambant. Alegerea repertorulur, :�i conştiinţa cu care va fi interpre- tat, va fi o probă că 'Teatrul Naţional caută necontenit a se ridica încetul cu' încetul la înălţimea pentru caro este menit. Mijloacele materiale, care sînt trebuinţele' neaparate pen­ tru splendoarea spectacolelor, şi un puternic îndemn pentru pro­ gresul artistic/sint dreptul şi datoria publicului Romin, şi al autorităţilor locale, să le afle şi să le acorde cu liberali tate 'I'ea­ truluî Naţional, artelor naţionale. Numai prin incurajare, numai prin dreptate, o ţară işI poate vedea inflorind institutiunile şi artele sale. Din nepasare şi din sărăcie, nu poate răsări nicI lumina frumoaselor arte cari po­ leesc popoarele, nicî tăria, nicI desvoltarea instituţiunilor, cari fac prosperitatea şi gloria lor. Preţurile cu Sara şi în abonament erau': Lojele : Benuar şi rîndul I 18 fr.-cu abonament 15 fr.--:'­ Lojele 10, 11, 12, rîndul I. 20 fr.-cu abonament 18 fr. Lojele rangul II, 10 Er.-cu abonament 8 fr. Avanscena preţul îndoit Stalul 4 fr.- cu abonament R fr. Pentru militar; 3 fr. cu sara. ou abonament 2 fr.Parter 2 fr, Galeria 1 Ir. Abonamentele se fac pentru 32 de, reprczentatiunî. Deschiderea stagiunet. 18?8:--187H, s'a făcut in 15 Octom­ brie 1878 cu piesa Gltebosul (ne B08SU), dramă în 5 acte şi H tablouri, -tradusă de Pascaly. Găsind în Stafeta cîteva apreeieri despre modul cum-au juca:t.noir' actori angajaţi, Petrescu şi Ha­ giescqle dăm .aici : .... ;pTrecînd pestel1um�le,artiştilor cunoscuţî deja prin talentul lor publicului vleşan, vom zicercîteva cuvinte în privinţa celor ce .au fost pănă, acuma, streinf de scena noastră. Petrescu dovedeşte multă bună ;voinţă, inteligenţă şi aplicaţie. Hagiescu a strălucit prin mult natural. .. " . --.... - �=�-==' [105] Teatrul în Moldova Joi în HJ Octorrrvrie s'a jucat . pentru pi'inia dată: Rubede­ niile, mare comedie locală în 4 acte, de Pascaly. In 22 Octomvrie s'a jucat Vl'iljitoarea: dramă in5 'acte şi un prolog, tradusă de Pascaly.: In 26 Octomvrie s'a jucat intăîa dată pîesa Căz[m�l'i!e mare comedie de caracter, în 3 acte de *'\ Muzica de Fiech ten, macher, In 2 N oernvrie s'a j ucat Râpo8fltltl Dwnnealul, .cornedie locală în 3 acte de *\, şi ·Ciîză,tti1'lle. Vineri. 3 Noernvrie, s'a jucat Orbu] şi Nebuna,' dramă în 5 acte de J'v1. Millo şiPascaly. JoI în 9 Noernvrie s'a jucat piesa Ce' ştie sat« nu ştie bar­ batu, comedie locală î11 3 acte, muzica de A� ; F'leehtenmacher. La 14 N oemvric S8 .joacă Mireasa, PopoJ'IlLut, comedie sati­ rica-politică, ir; 3 tablourî de D. Paparigopol, şi Găgăuţi'l, co­ medie satirică-politică de ,/',., muzica de; A. F'lechtenmaoher. La 16 Noemvrie se joacă iarăşi Câ.zătul'ile, în .beneficiul luI C. Bălănescu. Duminică 19 Noemvrie, s'a jucat Supliciul «ne: ţemei, dra­ mă de E. Girardin, jucată la Comedia Ftanceză din, Paris, tra­ dusă de Pascaly,şi Primar jiii'L'Lvoe, comedie într'un. act, tra­ dusă ele C, Bălănescu. La 20 Noemvrie, s'a jucat pentru prima dată Boamba Git apă [eartă, comedie în 4: acte de Meilhae şi Halevy, tradusă, de D. Bradu, J oi în 11 Ianuarie 1879 se joacă Moartea zur Brincooeaiui dramă istorică naţională de Anto ain R')C)�lU3:3, tra-Iusă do M. Pascaly, Vineri în 12 Ianuarie, se joacă' perlbi:'\l' prima dată J.latma­ nul Cazacilor, dramă în 5 acte, de P: Deroll1ede;' rept�zel1ta tă la Teatru de laOdeon, tradusă în proză şi versuri dE; M.Pascaly. Pentru această piesă s'a făcut' patru.' decorurî " n6'[e1'e 'Oeorgio Fredas, pictorul 'I'eatruluî Naţioh_al, precum şi costume nouă, Muzica şi marşuri nol, compusăde capeimaistru VolIhar. Sâmbătă 13 Ianuarie s'a jucat în beneficiul OSljicinlu'& Sa­ nl�ilo)'pie33Le SaplicrnltUiet ferrieişi' P/'irwlJ' '{âră' Voe." Duminică 14 Ianuarie s'a, aimnţat că se va juca pentru prima dată piesa Râj)irea Bucovinei, san Uciderea lut Grigol'e Ghi­ ka�Vodâc'în Beilic, dramă' istoriCă naţionalăîn4 act� şi 10 ta- [106] blourl, compusă de * * *. Această piesă însă nu s'a jucat, fiind oprită de poliţie chiar în zina de reprezentaţie, se zice, în ur­ ma protestului făcut de Consulatul Austriac. J oi în 25 Ianuarie, se joacă CW'iel'ltl de Lyon, dramă în 5 acte. Marţi 30 Ianuarie s'a jucat piesa Două OI/eline, în bene­ ficiul actriţei Elena Evolschi, cu concursul artistului M. Pascaly. Joi în 1 Fevruarie 1879, s'a jucat .în beneficiul tînărului actor N. Hagiescu, piesele: Răposatul Dumnealui comedie în­ tr'un act de Pascaly, Drepturile Ooreilor, canţonetă de G. Ben­ gescu, jucată de Beneficient şi Forma sau Figura, scenă din Căsătoria silită de . Moliere, esecutată de Hagiescu şi Petrescu, ambii absolvenţi ai Conservatoruluî din Bucureşti. Spectacolul s'a încheîat cu Găgăuţii , farsă In care Ha.giescu a jucat rolul profesorului de dant. Simbătă 10 Fevruarie s'a jucat din nou Dottă OI/eline. Duminică 11 Fevruarir, la 12 oare ,din zi, s'a jucat pen­ tru inchiderea CarnavaluluI şi pentru copii piesa, Baba Hârca operetă în .2 acte şi 3 tablourI de M. Millo. Sîrnbătă în 17 Fevruarie s'a jucat în beneficiul veteranu­ lui Teatrului romîn C. Balănescu, Rotarui. epizod istoric natio-. nal, cu cîntece, în 4 acte, de M. Pascaly. Duminică în 18 Fevrnarie s'a jucat pentru închiderea sta­ qiune; piesa Iiotarul. 106 Teodor T. Burada j I I I I * * * După închidereatitagiunei s'a dat Duminică în 25 Fevru­ arie 1879, o reprezentaţie de bine facere, la oare au luat parte mal mulţf diletanţi şi diletante din societatea Ieşană. S'a jucat în limba franceză şi remînă următoarele piese: LeH [urons de Caddlac, comedie en un 'fLcte pal' Pierre Berton ; Nu te juca cu dracu, comedie Într'un adt de Iacob Negruzzi, La fieur de Tlem­ cen, comedie en un acte �ar .Ernest Legouve şi Le Papille d'un ViveLU', piece en un acte par Lefranc et Deeourcelle. Asemenea actorii Teatrului Naţional dădură şi ei mal multe reprezentaţiunI în beneficiul lor. Aşa: .J 01 în 15 Martie 1879, cu ocazia nnei reprezen tatiunl date de la Teatrul Cel Mare de Miss Wanda, supranumită Regina [107] Teatrul în Moldova 107 ---- GimnasticeI: împreună cu Frankoţ, de asemenea gimnastic, ac­ toril dau concursul lor, jucînd piesa Cinel-Cinel, comedie in 1 act de V. Alexandri . .Joi in 12 Aprilie s'a dat o reprezentaţie teatrală pentru sporirea fondului Clubulul Studenţilor, cu concursul D-relor Luţa BOV1Z şi Maria Tamasiu, cind s'au jucat piesele: Căsătoria silită comedie într'un' act de Moliere, Herman şi Sorin scenă în ver-­ surl de D. Bolintineanu, şi Credltorii, comedie într'un act de V. Alecsandri. Duminică în 29 Aprilie s'a jucat Hristache Sarmală come­ die într'un act de A. Russo, Plouă cu �palme, comedie într'un act, tradusă de N. Luchian, şi Moş Ioan Z1I1'ba, producţiune po­ Iitieă-critică de Ioan Ianov, Duminică în 20 Mai s'a jucat la Teatrul cel mare, Găina care cîntă, sau Primarul făra voie, :Moş Ioan Zurba şi Ramaşa­ gul. Intre acte, actorul Hasnaş a cîntat mai multe romanţe. * * oj< TEATRU DE VARĂ" Pe la finele luneI Aprilie soseşte din Bucureşi în Iaşi ar­ tistul 1. D. Ionescu şi' asociindu-se ou Feliciano Franchetti, al­ cătuesc împreună în grădina Chateau aua: Fleurs, un teatru, pe care l'au numit '1 eairu Eldorado, aranjat cu loje, stale şi mese cu scaune. Directorii acestui teatru, încep reprezentatiile lor în 2 Mai 1879, şi le urmează regulat în fiecare sară ou mult suooes. De la 17 Mai a început să joace pe lîngă artistul 1. D. Ionescu şi D-ra Teodora Marinescu, una din cele mal bune cîntăreţe 1'0- mine, care obţinuse frumoase succese in Teatru Dacia din Bu­ cureşti. J al în 31 Mai s'a dat la acel 'I'eatru o reprezentaţie în beneficiul cintăreteî franceze Ana Iason; cu concursul artistuluî Bălănescu, cînd s'a jucat piesa Coarda Simţitoare, Pe lîngă Teatru Eldorado: se mai deschide pe la începu­ tul lunei Iunie un alt Teatru în Grădina Passini din strada Lă­ puşneanu, unde în fiecare Duminică, Mercuri şi Simbătă, se dă­ deau reprezentatit teatrale. Passini an angajat pentru aceasta o tru­ pă de actori din provincie, cari erau puşi sub direcţia actriţei AI- [108] besou, Intre actori mal renurÎlitlai 'ac6'st�itrupe erau A1. Con- stantinescu şi Lache 'Chirimescu. .,' Simbătă 9 Iunie s'a jucat Doi morţi vit de V. Alecsandri. Duminică 10 Iunie s'a jucat Două vifi!încăiţateşi Pădurea de la Bordea, Reprezentaţiile acesnuî Teatru urrnară în tot timpul vacan­ ţiilor, cu mare succes, fiind frecventate de un public numeros. 108 T eodor T. Bur'ada :;; ::: OPERA. ITALIAN A Fmnchettiintervine în această stagiune pe Ungă Primărie ca să i se deIe o snbventiune pentru a aduce o trupă de operă. I cu care să deIe mi şir de rElprezentaţiunI. Primăria admite CElrEl- 1 rea lut Franchetti şi-I acordă o subventiune de 12,000 'Iet, In 1 aceste conditiuni Franchetti, aduce o trupă Italiană de opere şi începe reprezentatiunile sale fixînd preţul locurilor de intrare la 'I'eatru după cum urmează: 36 franci Iojele de Bel-etaj şi Bennar StaI 4 fr. Parter 3 fr. Galeria 1 fr. Aşa: MercurI 1 Noemvrie s'a jucat Trooatore de Verdi. Simbătă 11 Noemvrie .s'a jucat Ernani. 'Imui 13 Noemvrie s'a jucatLucia eli Lamermoor. Simbătă 18 N oemvrie s'a jucat. Ernani. La, 23 Noemvrie s'a jucat 'Paust. La, 24 Noemvrie s'a jucat Iarăşf Faust. Da 1 Decernvrie. s'a: jucat. Lucrezia Borqia, La 2 Decemvrie s'a' jucat iarăşi Faust. MercUI'1 fi Decernvrie 1878 se joacă Faust. Marţi 19 Decsmvrie 's'a jucat Moise, de Rossini. Simhătă 23 Decernvrie s'a jucat Moise în beneficiul Direc­ torului artistic B. Franchetti. J.JunI25 Decemvrie s'a\jucat un:13alZo 'in }/iIaschâa. MartI 26 Decemvrie s'a jucat Ernami. , \ Mercurî 27'Decemvries>'a jucat Traoiaia . .Joi 28 Decernvrie s'a jucat 'peritru' ultima reprezentaţie a trupeI de operă O'ispinclela Comare. Dintre artiştii trupeî cităm aici 'pe cel mai bunI:, Prima­ dona' Osta/ia T01'J'iani,T'el'ezina, Ribolcli(contraittt). Pl'ima-dona , , >,'" '.o. rl [109] ;ap Teatrul în Moldova 109 Ginlia BI'essola, D-rele Adela Smeraldi, şi Magi Domenica, Pas­ 'qnale,' Iqinio GOI'si şi altiî. 1). rfRUPA 'r'rALIANA rrE'rfRAGEDII Tragedianul Ernesio Eossi. care incîntase publicul Ieşan in stagiunea preced01J.,tăprinjocul 'lău .n.�.inţrecu,tt avenit . pentru a dona oară în Iaşj sprE(' a .qL'\ntal mJl�ţe,r.epre�of1L\1ţinnI. 'I'rupa sa c1ramaticăa\ost .q<;ll�pusă din artişti distinşi, 'şi era .. condusă de artistul G. Bri�fz�l'" ',' Din tragediile jucate arătăm că: Mercuri la 17 Ianuarie 1878, a debutat cu piesa Moartea cicilă, tragedie în 4 ,a,cte dy 9iaYQP1etţi. ."" .. ' Vineri 19 Ianuarie rtragedianu l E. Rossi şi nei utrecuta tra­ geeliani1 Enrichetta-Cataneo, :;t.jucf1t piesa Iiomeo şi Julieu: de Schachesp,eare. . \' "',, \' \. L • Simbătă 20 Ianuarie s'a jucat OtelZo. Luni 22 Ianuarie, Rossi termină ciclul reprezentatiilor sale cu piesa Hamlet ,(:le�ch?;L'CE!speare, 2) .. , \ <\\ Cu sfîrşitul acestei stagi�niîncetează şi �n treprizcle par­ ticulare, cu Directorii sau Antreprenorii ce exploatau Teatrul Na­ ţional elin [aşi, cu mai multă sau mai puţină tragere ele inimă pentru progresul artei şi a . al�tlşllior :'elra':mâttcl romt.nY. _ .: '.; ,,� _ ,_, ;\ ", .J '". :;. Noua lege Teatrală v\)tată şi' promulgată în '1877, puse sta- vilă acestei stărî de . lucruri, . aşa că, dirpă mal multe stăruinti atît din partea ·artişhloi· elt şi � l)ubl iCl\l'ui , în 'vara următoare, 1879, s'a constituit o Societate Dl"amaticâ şi în Iaşi, despre care vom vorbi în capitolele următoare, .... \ " Teodor T. Burada, \ .� 1) Vczl Ştaţeta pc anul 1878,; 2) Despre toats aceste vezlg'azefille: Zimbrul po 187!), Steua Homi­ nid pc 1878 �i 1878, Curierul de laşi, pe 1878 şi 1879, şi Ştafeia pe ] 878. [110] Pămînt şi cer. .. Cobori asupra-mi, o divină pace, Să 'n,qîne inima-mi sţiosu-t cînt! Sub cer senin, în tremurăm de stele, Adoarmă totce-t umbră şi pămint ! .Mingîletorle freamătul de codru, Sfioasa şoapt' a apei de iZV01; Dai o clipită de piimm spre stele, Un glas mal blind ne chiamă "n lumea lOT. Departe eşti, îar noi şi mal depat te De tine, pace-a lumilor de sus! Da)' adierea-ţi inima ne-o prinde Şi-ale ţărini; patimi alt apus. Cobori, cobort.rse: aţică 8uflm e, Şi linişte revarsă pe pămînt! In . ceruri depărtate-t armome : 'Iu inimă, mi-o 'mbinâ 'n mere, în cînt. p \ �, 1 \ \ Adormi, pamînt. cînd tremurări de stele Vestesc domnia lumiior de ois ! 0, laeă=in imn-nu divinll pace, 8a 'ngtne lin ciniăr! din paradis! \ \ \� N. N. Răutu \ \ [111] DIN RASCOALE (FHAGl\IENT) Ce-a sunat? întreb ai pe fruntaşul de lîngă mine. "Apoi, nu. ştii cum îi dan sulocotinent?!. Ia mai bine să-ţ ajut să pui ranita, c'om vedea noi ce-o mai fi !" "Treci la front, toată lumea! " şi auzitoun zgomot obieî­ nuit la care titdva fruntaşului se clătină scurt, odată la dreapta, apol la stînga. Avea dreptate ... aşa-i don snlocotinent. Dar sol­ datul vechiu ştie ce va să zică ordinul şi fruntaşul îl transmise încă la vr'o doi recrutî. Unul din ei se pleacă pănă la pămînt par'c'ar fi căutat ceva. Un zgomot asurzitor de arme, uşi trîntite, paşi grei şi grtt­ biţI şi răcnete năvălia din toate părţile. Puţin in urmă, compa­ niile formate şi gata de plecare stăteau înşirate de-a lungul dru­ mulul. Venise ordinul de plecare la Bivolarî, unde se spunea că răscoala era în toiu. Batalionul 4 de vînători trebuia să dea a­ jutor la două escadroane de roşiori sosite acolo de mai multe zile şi despre care se spune că sunt în primejdie. Maiorul D. 1., şi liniştit de obiceiu.. părea necăjit şi pnvl­ rile-l reci şi tăioase cătau ameninţătoare spre un duşman nevă­ zut. Căpitanii cercetau gînditorI rîndurile, dădeau ordine scurte şi lămurite, şi după un răstimp coloanele începură să alunece pe drumul spre gartt. Era prin Februarie. Lapovita cădea deasă înălbind manta­ lile, topindu-se şi prefăcind pămîntul într'un aluat de glod, prin care paşii înaintau cu greutate. Echipaţi ca 'de războiu.vsoldatil suflau greu sub apăsarea sarcineî. Goarnele sunau inăduşit şi sunetul lor imprumuta ceva din nedumerirea comună. Ştiri vagI despre lucrurt grozave petrecute aiurea, jafuri, omoruri se'nvăl­ rrîăşau ou miI de amănunte spăîmintătoare, aiurindiriiiiţile 'nfri­ gura te. Singele cald clocotea în băltl fumegînde, topea .nămeţiî, "adăpa pămîntul şi împroşca zările. Ucigaşii roIau depretutindent [112] sămăriau moartea, cutremurau văzduhul de răcnete, şi cînd strîm­ toraţi ,şijstoviţi îşi plecau fnmţtla;:'mugea u un blestăm:,. vrem pămint!Şj�.blăstă,mul răsuna la neSfărşit,�l repyţ�11 stîncile, îl gemeauy1'tUB, îlplYrtau apele şi fiece clipă il făceaLmaI uriaş, mai de temut. Dar in sufletul soldatulnE'tot sbuciumulacesta 01'1 lua intruchiparea tUlulJ:1\:lşinan, care vr�asă+curm'; firul vloţei şi alăturî de trebuinţa dea' înfrunta rrimejdia, se năştea în el o ură l][tprasnică contra celor răsculatt, si mini le nervoase pipăiau necontenit armele. Do la o vreme goarriele încetară �i batalionul se opri, Va­ goanele trenuluî militar se umplură in curînd, şi înghesuiţI uniî în alţii, pe băncî joay\e şi înguste, stăteauaşteptind plecarea. Ling�L mine, un soldatcnio la trup sta trist şi genelH-I erau u­ mede. Primise ştirea că mama lqI murisc şi al' mal fi vrut şi el s'o mal vadă odată; dar căpitanul n u-I dăduse voîe, căcî tot aşa mal plecase unul mal inainte, şi'n urmă s'a dovedit că scrisoarea fusese ticluită, ca să mal sca1)0 cîte-va zile de corvoadă. Insă jalea luî era preaac1ov[trată, şi atunci mă'nfioraI gîndindu-mă la gen una de desnădejde din sufletul acestuîdesmoştenit, şi pe cind unit rorităîau merindele şi aJţii .f'umau, vorbeau in şoapte sau rîdeau, din fundul vagonului se înălţară nişte fluerăturr vesele de trişc3,. care la urmă deveniră molcorne, cîntînd durerea păs­ toruluî, chinul neamuluî şi poate şi jalea celuî ce n u-şl mai poate vedea mama. .. '" , Trenul )uneca greoI de-a lungul cîmpurilor posomorîte, lu­ riecau şi copacii şi stilpiI ele telcgI'af, doar munţii în depărtare, cu .ooa111,9)0 înălbite, stăteau împieti-itî Într'o sel'Îozititto. mută. �0 apropiam de ţloldaJ1a. Timpul pănă Ia debarcare mi s'a, părut groziw de lUl1g, mal ales' oă aerul începuse să devină înă· bnşitol' $1 zgomotele (ţin ce1n, Ce mai uesuferite. Cind ,mă sco­ boriI, răslaflaicu IJutero aerul lJroa.spăt şi rece. De-acuma aveam de făcut pe jOf.i unc1r11111 lung păn[t b BivolarL . , Ninsoarea înqeţ,ase. Cît timp am, mers po şosea" am dus-o mal qin9;.căcI de'ş� omătuL ora mare, lJU no impicclica, prea, mult .. D�t·J�de ,1a'o vreme, a trebuit să tăIem drum nI peste cImp, ca să scurt&�n c;.Llea, In unele locuri omătul făcea movile,care treceau de.', g.enunchi. OameniI se împingectu, sc îndemnau, că­ deau şi se ridicau pentru a citdea iar, şi elin l1l'1l1ă maIQrul că­ l�rAzoria Wersu1 ca s[l, 'ajungem in ,tîrg înainte do a inopta. Pe alocurecţ ,un deluşor c1e8goljt şi noroIos ile da şi m�,r: mult ele lllcni. ;picLoarele se, ,1ipeal( ca ele cleI� îngreuindu-se. la fie-care pas cu (),,1;mcată de glodţ.ot mai mare, şil1meriI incepeau să, In-. ţepenep,s�ă sub apăsCl;rea a�'l11.elor. . ' " Dac�"PameniI aravea\ de luptat numaI între el, războIul ar fi mai uşor; dar natl1l'a ins[LşIpoartă la rindul el războlu omu� lui, şi de-allia atu11cI am inţeles lTlaI aelinc o parte dinneca-" znrileoşteanuluI. Sllferinţi�e fizice !'tU asupra luI acelaş efoctpe:, Din răscoale 112 fi [113] Liviu Patriciu 113 c�re îl are pînza roşie asupra taurilor. Uri străine vin într'un moment de răfăcire să sporească în sufletul soldatului setea de sînge şi de răzbunare şi ea o fiară sălbatecă se asvîrle orbeşte asupra semenului s�u. �. . . � . rrrecurăm pe lmga nişte colibe mici ŞI rare. Oare mari a- coperite eu rog?jil�I, veneau �il�spre Bi:olar�. Nişte ţ�rar:I î�­ brăeaţI ea de sarbatoare, cu căciulî mari, cojoace noua ŞI ClU­ bote înalte, primenită din eap pănă'n picioare, îndemnau boiI eu glasul şi cu bicîul şi păreau grăbiţI. Ne priveau făţ,iş şi la în­ trebarea noastră ne spuseră eu un zimbet şiret că nu mai avem mult de mers. Am aflat în urmă că în care aveau marfă tîrgu­ ită din Bivolari, dar ueplătită inert, de oarece negustoriI işi lu­ aseră lumea'n cap. BivolariI e un tirg cu multe dughenl de manufactură tinute numai de ovreî, care fac comerţ eu toate satele din imprejurimi, si de data asta comerţul se vedea că fusese mai infloritor de cit �rI cînd ... Oum ajunsesem iar la şosea, răsuflarărn uşuraţi, mal ales că nu mai avem de cit puţin de mers. După vr'o două ceasurî zărirăm tirgul, dar nu era oaza făgăduită călătoruluî din pusti­ urI. Donă patrule de roşiorl veniră una după alta în goana ea­ ilor şi inteleserăm că se petrece ceva neobicmuit. Batalionul se opri scurt şi baîonetele începură a străluci în vîrful armelor. Rindurile se strîns eră şi căpitanul B. vioîu şi glumeţ ne zise eu familiaritate: "mergem chiar la luptă baI"eţI,!" Un soldat mai dîrz deschise cartuşiera şi scoase un încărcător, dar căpitanul ne spuse că n'avem' de-o cam dată ordin să tragem. Goarnele înce­ pura să sune, însă tăcură la un semn al maîoruluî, O înfrigu­ rare plutea printre rînduri şi feţele păliau in aşteptarea unei furtuni apropiate. Sublocotenentul S. părea nervos ca o lăcustă şi'ritrun avint de furie scrîşni: "de două săptămîni de cînd ne tot poartă netrebniciî !" Cuvintele acestea plăcura mult soldaţi­ lor şi fiecare Începură să, le repete: "de două săptămîni. .. ", gă­ sind in ele un sprijin şi-o ftlgăduială: de-acum se va isprăvi to­ tul, şi-om mai avea şi noI un fic de rtlgaz. Intram în tirg. Nicî un zgomot, deosebit nu ajungea pănă la ncî, De-o parte şi de alta a uliteî largi străjuîa.u case rari şi liniştite. Lîngă primărie, vre'o cîţi-va tărauf stătea,u stin­ gheriţi şi Gînd trecurăm pe lîngă el, ne aruncară privirI iuţi şi piezişe, in care Giteai mai mult ura de cît teama. La stinga vă­ zurăm Gea dintiiu dugheană,. Uşa era scoasă cu totul, geamurile sparte şi în[mntrn vedeai un amestec de dulapuri trîntite, mese, seaune şi stofe zvirlite în toate părţile. Oîţi-va paşi mai departe priveliştea se repetft şi vădea graba şi înverşunarea eu eare se Hlptuiseră devastările. Ajunserăm în piaţa tirgului şi voiam să ne oprim. De-odată auzirăm nişte fluerături ascuţite, răenete, hui­ duielI şi din toate colţurile pieţeI, mulţime de ţărani inarmaţi cu 4- [114] Liviu Patriciu cIomege, cu topoare şi chiar cu doage de poloboc începură să alerge spre noi. ApucaţI pe neaşteptate soldaţiI începură să îin­ pung{t la întîmplare cu baionetele, şi după o incăerare de cîteva minunte, ţăranii se retraseră într'un colţ al pieţeI pregărindu-se la o nouă năvală. Erau aproape două sute de oameni sălbătă­ ciţI de furie şi de beţie. MulţI din el dormiseră peste noapte în pivniţele crişmelor, băuseră, desfundaserăbntoaIele şi aerul du­ horea ca o velnită. Goarnele sunară adunarea şi compania noastră a doua primi ordinul să susţină un al doilea atac, rămănind ca celelalte trei să Iacă rezerva. Strigătul de ura porni din zeci de pIepturI şi ciocnirea fu cu adevărat crîncenă. ŢăraniI lovlau cu furie, dar de multe ori dădeau fără nicî o regnlă, unii în alţii şi cu toate că hatonetele zgîriau mînile, le împungeau piepturile, el se înverşunau şi mai mult la luptă. Cel mal mulţi dintre soldaţi începură să schimbe tactica şi paturile puştilor dădeau loviturI grozave. Capetele su­ nau, mîinile cădeau zdrobite, pIepturile vuiau şi omul se lungea la pămînt. SpăImîntaţI de atîtea loviturI învinşii o luară la fllgă" Soldaţii alergau după dinşiî, îl prindeau şi izbindn-I cu patul puştel, îl împingeau în mijlocul cadrului format de rezervă. Au fost prinşl ast-fel vr'o opt z ecl dintrînşit riiniţI şi însîngeraţI. Unul din ei se trinti la pămînt încleşt.ind u-şl o mină d s m m ta­ ua unul soldat cn a.tita putere în cît au trebuit s�L-I strivească degetele pentru ca s'o descleşta, Căpitanul avea ma.n taua toată plină de glod şi spunea rizind; "m'au tăvălit ca pe un pepene, dar tot am găbjit şi eu pe doI îrnpuşcăn lună. Pr-ivit la omul acesta vesel şi risul luI mi se păru crud şi silit. Făcuserărn bine sau ră r u? IaEL ce mă intrebam mereu şi presimţeam răspunsul: aşa trebuia. Noaptea se lăsă grăbită şi cu toată oboseala zileI zădarnic cerca să verse liniştea în sufletele zbuciumate. 114 vin răscoale \ , \ j I 11 " [115] CÎNTEC In tine dorni sn moraniniaie Atitea triste amintiri, Oraşul visurilor mele Impodobit de oeclu zid iri. Pe uliţile tale mute Se 'niirule aZI singuratate, Pustiul lor mi-aduce aminte De darurile mele moarte. Se 'ngtnă clopotele jalnic in ttuqusoasa lor cîntare, Oraşul oisurilor mele, g cintul tău de îngr'opal'e .. , La tine vin să-mi plec ,r;enu>tchii Ca înctintea unor moaşte, Oraş domnesc de-atitea veacuri, Trecutul tău cine-l cunoayte '1' .. , fi: sfîntă [ie-c/cre piatră Şi iărn.a ta ne este sfintă, Oraş' 'sortit insiră inării, AUZI cum ciopotele-ii citită .. , De jalea care te 'rnpresoară Şi stelele din cel' se st-îng, ' Şi numai achit nutri şi galeşl Ce m'au 'iubit aZI nu mea pling, UNOR ESTEŢI. .. AşI vrea să 'nşir şi eu cuvinte, Făr de 'nţeles şi la 'ntimplare, Să [ăurese din ele uersuri Să-ni: zică lumea poet mare ! iar' criticii toţT, să:m' odmire Că n'am idet tmprunuitate, Că am irnagini îndrăzneţe Şi mult' originalitate ! .. , Ce lâudaţl s'int aZI poeţi! Ce 'mşiră doar numai cuvinte! Eu .. , cuni să fiu nebun în uersuri Cit timp mal sint tntreq la minte .. , CÎNTEC De dragul tău suspină vintul Şi frunzele se tnţior, Şi ţlorile privind la line De dragul tău pălesc şi ?lWl', De dragut- tău si eu .cu jale Priuesc la dulce ochi: tâI, ŞI"aşl ura macar în ceasul morţii Să-I ştiu că-mi stau la căpăiăi.: Eugeniu Revent [116] ELEMENTE DE MET AFISICA Principalele probleme ale filosofiei contemporane. de C. Rădulescu-Motru, Deliniţiunea Metafizicei Cind oamenii au început a căuta pentru marile întrebări despre firea, scopul şi începutul lumei şi al vieţiI alte răspun­ suri decît acelea cari le putea da credinţa religioasă, toate şti­ intile formau o singură tulpină, toate erau unite ca într'un sîm­ bure în filosofie. Cu timpul ele au inceput a se despărţi una de alta şi a se cultiva deosebite. Şi atuuci, fiindcă fiecare stu­ diază pe om şi natură dintr'un prnct de vedere deosebit,. fie­ care ajunge la, rezultate deosebite asnpra problemelor cari inte­ resează mal mult pe om. Aşa pentru fizician, omul este un corp supus legilor mecanice şi fiz.ice ; pentru chimist, . el este o ma­ terie coloidală, In care se petrec procese după legile 'chimice; pentru biolog, el este o colonie de celule, în care viaţa se con­ servă şi se reproduce după legile biologice; pentru. psiholog, el este un lanţ de stări sufleteştî, desfăşurate după leg'ile sufle- tului. I Dar omul simte' eă" el e toate acestea împreună şi mal mult t decit acestea; simte că l\(.lgile vieţii sunt mai adinci decît ale ştiinţei. Omul simte în sine şi în lumea din afară ceva supra- natural, ceva numit astfel tOCI�aI pentrucă nu poate fi înţeles după.legile natureî cunosctrte. Nemurirea suf'letulul d, ex. e ceva suprariatural după ştiinţa �)ozitivă, dar oamenii totdeauna au crezut intrînsa, şi nu sepqt desbara de această credinţă. Fenomenele supranatuna.le şi misterioase in natură şi În viaţă formează obiectul metafiziceî, Gafe caută a le pune în le­ gătură cu fenomenele şi legile cunoscute ale naturei şi a înlesni. astfel explicarea şi înţelegerea lor. Metafizica este, astfel, ştiinţa cea mai deplină cu putinţă, [117] - Elemente de Metafizică 117 . in starea de acum a dezvoltăreî ·intelectuale. despre lume şi des­ pre viaţă. Asemânarea şi deosebirea între metafizică: artă şi reluţiune. In aceasta, ea samană cu arta şi cu 'religiunea, care an a­ celas scop şi ne dau rezultate analoage. Cîte-şî-trele pătrund mai \ adînc în tainele vIeţii şi ale natur ei, dar cu mijloace deo­ sebite: arta prin imaginaţiune, religiunea prin credinţă, iar me­ tafizica prin reflexiune. Asupra Absolutului, sau a Necunoscu­ tului şi N eprevăz.utujuf, metafizica ne dă numai noţiuni gene­ rale şi abstracte, prin care nutreşte cugetarea şi deschide expe­ rienţei noufHrumurf ; arta şi religiunea ne dau imagini sau i­ coane singuratice, prin cari ne deşteaptă simţiminte mai vii şi mai adinci decît metafizica; şi tocmai prin aceasta ne îndestu­ Iese deplin trebuinta de a şti ceea ce nu ne poate spune ştiinţa. Cîte-şi-trele ne aduc multărnirea şi liniştea sufletească, care nu ne-o pot da, stiintile experimentale; însă vmultămirea estetică si religioasă Sl1Y{t d�pline, pe cînd metafizica ne' lasă tot vie curi­ ositatea şi dorinţa. de a pătrunde dincolo de necunoscut şi de a pune o legătură, cauzală între cunoscut şi legile natureî cu- noscute. . In acestea stă deosebirea între metafizică, artă şi reli- gnme. . Din pricina acestel deosebiri, deşi 'ele se. ajută împrumutat şi azi se recunoaşte strinsa legătură dintre ele, ea isvorite din aceeaşi trebuinţă sufletească, a existat şi va exista totdeauna. o luptă de întrecere între metafizică, artă şi religmne. Au fost timpurI cind metafizica avea rolul predominant, iar arta şi re­ ligiunea îl serveau mal mult ca podoabă; alte 01'1 acest rol îl are religiunea. sau metafizica iar celelalte două îl servesc pen­ tru întărirea şi înfrumuseţarea el ; (anticitatea, evul medru, tim- pul modern). . Metafizica a avut totdeauna o mare influenţă asupra ati­ tudineî morale a oamenilor şi asupra li tera tureI, , . care e. insăşf expresiunea sufletului unul popor. Şi inrîurirea metafizicei e cu atît mal mare şi înaltă, cu atît mai mult valoarea vietil, cu cît ca va izvorî din rnsăşi firea şi spiritul unei naţiuni, cu cît va fi mai originală. Cum a fost privit unicersul . în irecut î Omul, decînd a început a cugeta, îşl închipue o enormă deosebire între cer şi pămînt. Pe cind. pămîntul era 109u1de su­ ferinţă, "valea plîngerii", a fiinţilor trecătoare; cerul era locasul zeilor, al Iericiret-şi vieţii fără de moarte. Chiar cînd ştiînţaa [118] 118 M. Strajan descoperit, căr cerlul aşa cum i. se pare omului din popor, este o iluziune; rămase credinţa in statornicia veşnică. a corpurilor ce­ reşti. S'a văzut însă cu timpul, că şi stelele ceriuluî, ca şi pă­ mîntul care e şi el o stea, că şi sistemele solare, au inceputu şi sfîrşitul lor. Dar o iluziune mai rămăsese încă, anume că lu­ mea e în toate aşa, cum se oglindeşte ea în mintea noastră, că substanţa ei este materia inertă şi că toate fenomenele el, atit în natura neorganioă, fenomenele fizice şi chimice, cît, şi în na­ tura organică, fenomenele vegetale, animale şi ale sufletului 0- menesc, se produc prin mişcare, venite din afară, după legile mecanice. In această vedere falsă, simţimintele, cugetările, con­ ştiinţa şi năzuintele sufletului omenesc, nu erau decît nişte um­ bre, viaţa însăşi era privită ca ceva de prisos, ca un adaos ne­ înţeles la celelalte fenomene ale natureî, tocmai pentrucă ea nu se putea explica după legile acestora. Această iluziurie încă a fost inlăturată ide Kant şi urmă­ toriî săi. El a dovedit, că conştiinţa omenească nu este o oglindire pasivă a lumeî din afară" că fenomenele aceştia sunt, 111 mare parte, creaţiunI ale mintii. cari le împrumută. formele sale apri­ orice; spaţiul, timpul şi cauzalitatea, Valoarea ştiintet, prin ur­ mare, ca creatiune a minţii omeneşti, încă nu poate fi desevir­ şită şi neschimbătoare: ea este progresivă şi supusă legilor de­ terrninismuluî, ca fenomenele, cari formează obiectul ei; pentrucă legile logice ale mintit au aeeiaşi statornicie ca şi legile naturel neorganice. Lnmea priciiă în lumina ştiinţe; de astăzi. AzI ştim dar, ca altfel e lumea, cum o vedem n01 111 min­ tea noastră. şi altfel e in sine, în afară de noi. D. ex. dulceaţa şi amăreala, căldura şi frigul, sunetele şi culorile, şi alte Însu­ şiri fizice şi chimice ale lucrurilor, ştim nu există aşa cum le . simtim decît în noi înşine: in afară de noi nu există decît ca vibratiunt sau alte modificări ale subscauteî. Insăşi materia nu există aşa cum ni-se pare. Deosebim, d ecî lumea subiectivă, a noastră proprie, care se naşte şi dispare CH noî, şi lumea o biec­ tivă, neatîrnată de noi. Amîndouă sunt reale şi omul cultivat prin ştiinţă e convins despre realitatea aminduror acestor două lumi; în.să ?n:nl incult. n'are ��fit �rima conv�ng�r� despre lu­ mea subiectivă. Deosebim decî convingerea obiectivă, a omului ele ştiinţă, şi convingerea subiectivă, a omului necult, a selba- ticului şi a copilului. . Cum se nasc aceste două feluri de convingerI? Oonvinge­ rea subiectivă saunemijlocită se naşte deadreptul din impresiuuile lumei din afară asupra organelor simtireî; între care văzul şi [119] Elemente de Metafizicii 119 pipăitul sun.t cele �ar însemn.ate. Impresil:nile primite unindu-se in centrul sistemului nervos, in organul Intelectual, acesta le imbra.că in formele sale inăscute, şi formează din ele icoana lu­ crului sau fenomenuluI văzut şi simţit, şi în deobşto icoana lu mei din afară. Aceasta e dar productul intniţiune'i. Apoi, ştiinţa, prin cercetările sale mai amănunţite şi mai adînci, descopere însuşiri, legături intre lucruri, şi fenomene, cari nu s'au văzut pînă acum sau cari nu se pot vedea, cari nu cad de a dreptul sub simţurile noastre, cînd văd un arbor sau apa din pahar, n'am trebuinţă de alte dovezi, ca să ştim că aceste lucruri există; dar trebue să vină ştiinţa să-mi spună că apa e un corp compus din oxigen 'şi hidrogen şi că a.rborul respiră. O deplină convingere despre existenţa acestor însuşiri ale apeî şi arborului o voru avea numai dupăce mi-se va arata că în aevea aşa este, adică tot numai prin intuiţiune. De cite ori văd pe urmă o apă sau un arbor, sunt convins că an insuşirile numite, fără să mai văd aceste însuşiri. Acea­ sta e convingerea obiectivă, mijlocită sau ştiinţifică ; ea se cîş­ tigă prin reţlea.iune. Adică puterea de judecată a inteligenţei uneşte noţiunile a oestor însuşiri, descoperite odată, cu cunoştinţele ciştigate de a dreptul, prin simpla intuitiune, şi le complectează. Alteori pu­ terea de judecată ne indreptează iluziunile optice sau amăgirile simţurilor şi ne ajută să vedem lucrurile cum sunt ele aevea, nu cum le vedem. Aşa un baston în apă il vedem rupt, soa­ rele şi stelele ceriuluî le vedem invîrtindu-se în jurul pămîntu­ lui. Reflexiunea ne spune, că acestea sunt amăgiri ale vederii şi că realitatea e alta. Convingerea aşa zisă obiectivă, poate fi întemeIată şi nu­ mai pe spusele altora, sau pe credinţă. Aşa sunt convingerile religioase pentru cei mal mulţi oameni, supersbiţiunile şi adese­ ori convingerile politice sau de altă natură. In totdeauna Însă convingerile de orf care fel sunt adînc inrădăcinate în org�mis­ mul sufletului omenesc, şi numai acestea sunt adevărate con­ vingerI. In această privinţă este o foarte mare deosebire între con­ vingerile subiective si cele obiective. Si unele si altele pot fi supuse rătăcireî ; daI: rătăcirile convinge�ilor subiective, născute din iluziunea sau amăgirea simţurilor dispar îndată ce raţiunea �i judecata, cu ajutorul intuiţiunel, dovedesc netemeinicia lor; d, ex. vederea bastonului rupt în apă. Iluziunea rămîne fiind o urmare a legilor optice, dar nu ne mai am[tgeşte, nu o mai credem. Irisă convingerile obiective, filosofice, religioase, poli­ tice, născute din facultatea de organizare a sufl etuluî, sau din ratiune, şi neîntemeiate pe experienţă, ţin mintea popoarelor veacuri întregi sub stăpînirea lor; pînă cînd progresul ştiinţei, [120] M. Strajan ŞI asupra lor lumina adevărului, 10 înlătură, sau le cu alte convingeri,' pe temeIul adevăruluî " C11- 120 răspîndind înlocueşte noscut, Convingerile obiective de ortoe natură se numesc ştiinţifice numaI cînd se pot verifica prin experienţă, cînd adică au la: te molie o intuiţiune, la care le poate reduce reflexiunea. Această reflexiune poate fi şi numai întîmplătoare; dar rezultate de va­ loare ştiinţifică ne dă de obiceiu reflexiunea voită şi condusă după anume rnetoade. Astfel se formează cunostintele sau adevărurile stiintifice. Deoparte, omul de ştiinţă precizează cunoştinţele' cîştigate prin simpla intuitiune din experienţă, prin nout observaţiunI, intocmire şi conduse după un metod proprlu ; de altă parte el prin abstracţiune şi generalizare, simplifică cunoştinţele vulgare, reţinînd în conţinutul lor numai ce este esenţial, şi le sistemi­ zează într'un întreg cu alte cunoştintî, coordinato, subordinate, sau supraordinate. Abstracţiunile, cari sunt în ştiinţă asemeni uneltelor în tehnică, regulele cugetăreI şi metoadele de cercetare a cunoştin­ ţelor formează obiectullogiceL Logica însă, ca să ducă la rezultate sigure, nu trebue să se mărginească numaI la formele cugetăriI, şi cercetărei ci să ţină samă şi do obîrşia cunoştintilor ; să nu fie numai formală, ci şi geneticrt. Numai aşa se poate Iăţi adevărul. Numai cunoscînd starea sufletească, credinţele, modul de cugetare şi aplicările acelora, căror vrem să le împărtăşim un adevăr, şi numai arătindu-le cum acest adevăr are ca temei însăşi realitatea, ce se poate' pi. păi şi vedea; numai aşa, putem sil-i convingem despre un ade­ văr lor încă necunoscut. Dificultăţile propagăriI ade "ărului sunt cu atît mai mari, cu cit e mai mare deosebirea de cultură şi desvoltare intelectuală intre cel ce vorbesc sau scriu şi acel că­ ror se adresează. Precum un ipnotizator sugerează persoanei ipnotizate ati­ tudinea omului, al cărui rol vrea să-I împlinească; aşa proFa­ gatorul de ideI trebue \să ştie deştepta auditorilor săI atitudinea dictată de interesele şi .credintele lor. . In acest .mod se propagă atît adevărul cit si minciuna. In mulţimea incultă, minciuna se propagă prin reclama directă, Iăudindu-se persoana şi lucrurile celor interesatr ; în clasele culte, prin reclama indirectă, oriticindn-se persoana şi lucrurile ad­ ver�arilor. TI:iumful adovărnlut �e poate c�ştiga. numar prin o aplicare deplin desvoltată � logICei Iucrurilor. \ [121] Elemente de Metafisică Cea mat mare probleniă a filosoţie: coniimporane. 121 Este întrebarea, dacă adevărul ce ni-l descopere stiinta des­ pre fenomenele lumei .materiale este obiectiv,. sau .este numai subieCtiv; cu alte cuvinte, dacă lumea materială este aşa cum o cunoa.:ştem noi cu ajutorul ştiintel experimentale,· sau dacă ea este numai o plăsmuire a conştiintel noastre psihologice, adică a simţurilor şi inteligenţei noastre? Două curente principale sunt în această prrvmtă, cari 1Ş1 traa începutul din alte două curente anterioare luî Kant; unul al l)ragmati:ştilor, cari merg pe urmele filosofilor englejiHume, Loke şi Berheley; şi altul al rationaliştilor, urmaşi ai lui. Des­ oarres, Spirozo şi Leibnits, Hume zicea, că ştiinţa se întemeiază pe datele experienteî, cari le cîştigăm prin simţuri; simţurile însă ne pot amăgi, deci stiinta nu poate avea o valoare obiectivă, o certi tudine statornică. Tot asa sustin azi pragrnatiştii, că adevărurile stiinteI, ca producte nl� experienter, nu sa d�osebese de alte cu�oşti�ţI ale noastre care se pot schimba după împrejurări şi după starea noastră sufletească, decît prin faptul că sunt întărite prin repe­ titiunea experientei si consfintite prin practica vieţiî ; cu alte CI {vin te le recunoaştem ca adevărur], pentru că se l:epetă mereu şi pentru că ne sunt folositoare, Rationaliştiî, din contra,nu ţin samă de datele experien­ ţei: şi susţin că stiinta e productul legiror eterne ale raţiune I, cari ni-le arată logica. Iar aceste legI îşi au obirşia,. nu în con­ stiinta. noastră individuală, ci într'o ratiune desăvîrşită. Şi um­ versală, în afară de mintea omenească.' Pentru ce dar stiinta nu e desăvirsită si universală dela inceput? Pentru ce e' supusă evolutiuuei ca şi alte fenomene ale naturel si vietiî? si pentru ce există rătăcirea alăturea de a- devăr? ' , , Rationaliştit nu pot răspunde acestor întrebări, precum nicI pragmatiştiI nu pot explica obiectivitatea ştiiutiî ; nu ne pot spu­ ne, cum adecă legile conştiinţei noastre individuale sunt identice cu legile naturei în afară de noi ? Pentru impacarea conştiintei individuale cu ştiinţa, sau a psihologiei cu logica, care e temelia ştiinţeI, deosebitt cugetători au dat deosebite răspunsuri. 1. Muller, înterneetorul fisiologiei şi după el Lange, au presupus cel dintăi că apriorismul luI Kant se explică în mod fisiologic, adecă prin legea dovedită pe urmă, aeredităţeI fisio� logice a formelor inţeligenţeI. R. A vevarius, fără să ţină samă de apriorismul Kantian, susţine că identitatea conştiinţei, sau a modulul'nostru de cugetare cu legile universale ale :ştiinţeI îşI are rădăcina in centrul sistemului nerVOR, prin care se păstrea�ă [122] 122 M. Strajan viaţa organismului. Desvoltarea inteligenţeI şi a câtegoriilor sau formelor el, pe cari se Întemeiază ştiinţa, explică identitatea con­ ştiinteî individuale cu legile universale ale ştiinteî şi, prin ur­ mare, obiectivitatea acesteIa. Tot astfel raţionează, în mod şi mal lămurit, un alt filosof, Ernest Mach, (Erkenntviss und Irt­ bum!', 1909, şi "Beitră,ge zur Analyse der Empfindungen, 1888). AicI d, O. R.-lVIotru trebue să mai adaoge, că atit luI A­ verarius şi Mach, şi fisiologilor cari rămîn între hotărîrile bio- 10gieI ştiinţifice, cît şi filosofilor cari caută obiectivitatea nece­ sară a adevărurilor ştiinţifice, în metafisică, Între cari FI'. Nietz­ sche, Henri Berger sunt l:eI mal însemnatl, le-a deschis un ori­ zont luminos şi un drum larg, încă dela 1818, A. Schopenhauer. El a adus cel mai însemnat compliment filosofiei lui Kant, şi a înlesnit pătrunderea în adîncul el inteles. Kant esplica identitatea formelor apriorrce a aperceptiuueî sau a cunoaşterei individuale cu principiile logice ale ştiinţei prin unitatea sintetică a aperceptiunir, adică prin puterea inte­ ligenţii de a organiza şi unifica impresiile simţurilor. Dar nu putea spune pe ce se întemeiază această putere intelectuală. A­ rată însă,că condiţiunea tuturor fenomenelor intelectuale este intuiţiunea timpului, că adică noi nu putem avea conştiintă de faptele lăuntrice ale sufletului decît iuohipuiudu-Ie în forma timpului, in care se desvoltă, Oa să cunoaştem toate celelalte fenomene ale lumeI din afară, trebue să ni le închipuim în timp şi spaţiu, desvoltindu-se după legea cauzalităţeI şi celelalte ca­ tegoriI ale raţiuneI; pentru cunoaşterea vieţiI noastre sufleteşti n'avem trebuinţă decît de timp. Această preţioasă indicatiune a aprins în mintea luI Scho­ penhauer o lumină rodnică. El a văzut, că fundamentul tuturor funcţiunilor şi stărilor sufleteşti este voinţa de a trăi, sub care el :inţelege însăşi puterea de viaţă:. Şi fiindcă această voinţă 'e­ ste una singură şi fiindcă organismul, în care se manifestă, este intruparea ei insăşi ; pe această unitate se întemeiază sinteza tu­ turor fenomenelor sufleteşti, care formează, eul sau personalita­ tea noastră, cum şi sinteza; priincipiilor logice ale ştiinţei, izvo­ rîte dm formele apriori ce ale inteligenţeI. La Nietzsche voinţa de a trăi devine ,,'Cainta de a fi pu­ ternic" (Wille zur Macht), la Bergson aciniul vital sau puterea creatoare. La alţii manifestarea 01 .cea mai strălucită este în oamenii geniali; la alţii în conştiinţa istorică a neamului omenesc, (şcoala Iuî Hesel), la alţii iari'tşI În conştiinţa aocietăţetomensştr despre. ev�nime�tele �i for:ne1e \tl:adiţ�onale ale .. vieţii sa�e, cum sunt riturile, obiceiurile, sărbătorile ŞI ceremoniile publice. Toate acestea sunt numai variatiuni ale principiului vo­ luntar, pus de Schopenhauer.; şi I nici una nu ne dă o lămurire Îndestulătoare asupra problemei, cum e cu putinţă trecerea dela [123] Elemente de Metafizică 123 conştiinţa noastră individuală la adevărurile eterne şi universale ale ştiinţei. Pentrucă toate faptele sociale, istorice, biologice, şi celelalte rezultate ale ştiinţei, noi nu le putem cunoaşte decit prin datele exp�rienţe� �i conştiinţei �ll?ividuale. Eu cred ca dupa Ipoteza metafizică a lui Schopenhauer, care pune ca fond al întregeI riaturî, ca obîrşie şi temelie a sis­ temelor ori ale universului voinţa de a trăi, s'ar fi (ăsit un răs­ puns îndestulător problemei; dacă el n'ar fi rămas închis în 1l.­ priorismul absolut al luî Kant, şi dacă n'ar fi negat orî ce fel ele conştiinţă voinţei universale de a trăi, pe care şi-o închipu­ este oarbă. , (Problema lui Kant, cum se poate impaca conştiinţa cu ştiinţa, pe care s'au incercat a o deslega deosebiţi cugetătorI, cum s'a văzut, este mrudită cu toate problemele marI ale filo­ sofiei dinainte de Kant. Ce legătură este între lumea şi viaţa cerească, veşnică şi desăvîrşită şi fericită, şi între lumea şi viaţa păm.întească, trecătoare, supusă durereI şi rătăcirilor, este ace­ iaşi intrebare ca şi cea despre raportul între lumea ideală şi cea materiale. a filosofiei eline, între spirit şi materie Iau între cele două lumi ale lui Descartes şi filosofieI medievale. Numai dualismul medieval şi cartesian se reduce la Kant, la dualismul intre aspectul conştiinţei psichologice sau individuale şi între conştiinţa universală, în care îşî au obîrşia legile logice ale ra­ ţiunei şi ştiinţei. Cum se poate trece dela una la alta, sau cum e cu putinţă ştiinţa ?) Acest răspuns l-ar li dat, poate, însuşi Kant, dacă el, in­ dus in rătăcire de scepticismul necomplect al luI Hum e, n'ar fi introdus un dualism falş in psichologie, privind conştiinţa indi­ viduală ca deosebită de conştiinţa în deobşte (das Beurestsein ne­ berbampt). Hume recunostea conştiintei o valoare obiectivă, o nega Însă conţinutului ei; el susţinea că asociaţiunile de idei în inteligenţă sunt întîmplătoare, nu au un caracter statornic. Prin urmare nici raportul între cauze şi efecte nu poate avea un ca­ racter de lege universali, ca temei al ştiinţei. In inteligenţa noastră, răspunde Kant, nu se petrece nimic la întimplare : ci toate lucrăi ile ei se fac după anumite legi; prin urmare şi judecata despre legătura intre cauze şi efecte, care este o lucrare proprie, innăsoută conştiinţel individuale. Acum fiindcă legile oi'I căreî conştiinţe individuale sunt identice, urmează lămurit. că constiintile mal multor indivizi, deci şi conştiinţa istorică, socială, genială etc., cari constituesc conştiinţa in genere, au aceiaşî varoare ; despărţirea între ele in aceasta privinţă e artificială. [124] Fiind că aceste forme şi legI ale conştiinţei sunt coridiţiu­ nile şi temeiul stiintei despre fenomenele universulul.vşi fiindcă omul şi conştiinţa sa sunt proc1ucte ale acestui univers, ca şi celelalte fenomene urmează că c1eterminismul si universalitatea acelor legi îşI are isvorul în c1eterminism ul şi l�niversalitatea le- gilor universulut. ' De aci se poate vedea legătura omuluI cu universul şi 1'08- tnl lui în mijlocul acestui univers. In ce stă legMura omulnI cu med îul cosmic, în care se naste si trăeste? Putinta sufletului nostru de a cunoaşte legile natureî şi Ul�iversuluI dovedeşte că legile vieţiI psihice sunt a­ celea cu legile fizice ale universuluj. Dar din această uuitate urmeazi oare si identitatea sufletuluf Rau a fonduluI nostru su­ fletesc cu fondul natureI neorganice ? După modul primitiv de vedere al mulţimei şi după doctrinele vechi ale metafizic el şi religiuneI, e o deosebire enormă, ca între cerşi pămînt", între viata sufletească si fenomenele naturei in afară de om. Dar ştiinja modernă, precum a Înlăturat deosebirea intre cer şi pă­ mînt, atît în ce priveşte legile fizice şi mecanice ale evolutiunel cît şi compositiune i ch imică a corpurilor cere?t1,aş:1 a înlăturat cel puţin în parte, şi deosebirea Intre viaţl p3ichicl şi legile el şi În' re legile şi elern 3n�3le Lmom vnelor fizice şi chimica ale naturei ncorganice. Sufletul nu e nunul m iterie şi nu e nicl n um iî spirit în înţelesul psihologieI vechI: cleste frractiunea en8rg"ieI individu­ alizate şi rezultate din evolutiune.r energieI universale. Fenome­ nul cel mai general al ac;83t3I fun atiuru, şi împreunat cu toate celelalte fenorn �me sufleteşti, este conştiinţa. Caracterul distinc­ tiv al c)0'?tiiaţ3I est3. unit:tt3a,eul S1U persoualitatea. El rezultă .din continuitatea proceselor d3 evolnţiune din intregul organism individual şi prin el, din co nbinuitate t u ni tă.tel energiei uni ver­ sale. "Omul se regăs3şte acelaş În sine), în oon ştiintă. fiindcă a­ celaş cu sin3 se r3g133Ş'ţe el şi în [�LlOm3t13b sale biologice, CcUl la rihdul lor se regiisesd �tcJle:tşI prin equivi11enţa care există Între toate fenom3nele n1btir'ei..." "E18"gia fizicl şi cOll,ştiinţ,a sunt două aspecte deos3bite ale uneIa si aceleiaşI realitătr". Psi­ hicul şi flzicul există del� În(31)ut îm,)'reullZL. Prin urma;e, uni­ versul ,nu S� pOJ,te ihchlp�i fMă· conştiinţă. Bine înţeles această conştiihţălwiversală nutr�bl1e să o ascmlntm sfereI luminoase a conştiinţeI noastre; ea ari\>, insă o stdnsl analogie cn stratul subconscient sau inconscient al sufletuluI omenesc, care şi Îll viaţa individuluI hot1ră�te m,od111 vieţ-eI şi toate faptele ome­ neştI şi fenomenele lut psihice. 124 M. Strajan LegeUzll'a omului cu universul şi rostul lut în mijlocul acestui univers. [125] - Elemente de Metafizică 125 Dacă pri vim în noi înşine, găsim ca element primordial al 'constiinţei tendinţa sau voinţa de a fi şi a ne ameliora fiinţa. Ace'astă tendirită spre individualizare şi organizare tot mal de­ sfLVîrşiEt, care o aflăm în noi, există rin toată natura, organică şi neorganică. In minerale, în plante şi în animale, ea se deo­ sebeşte numai după gradul manifestării sale. După expresiunea unui filosof francez, conştiinţa acestei tendinţe doarme in mi­ neral, visează în plantă, şi se deşteaptă în animal. Insă, în vie­ tuitoarele necuvîntătoare ea a rămas de miI de veacuri statio­ l�ară,; în viaţa lor nu e progres; pe cînd in om ea inainte�ză către un grad tot mai înalt de desvoltare, şi prin ea către În­ no bilarea vietii. Ca elem�nt fisiologic, privită adică sub aspectul expe�'l�n­ tei din afară. această 'tendintă se manifestă, în animal ca irrta­ bilitate a n81:vilor orgiwismu'tuI.Ea este ultima dată, la care se opreşte ştiinţa pozitivă. Ea serveşte însă ca bază a ipotezeî me­ tafizice pentru complectarea ştiintiî poxitive. Am rezumat aci, pe cit s'a putut. într'un articol de revistă cartea d-luî Rădulescu-Motru, cea mai de valoare scriere origi­ nală în această specialitate, apărută pînă astăzi în limba noastră. Irrsă cine vrea să cunoască adevărurile cuprinse într'însa în de­ plina lor lumină sărbătorească, trebue să cetească însăsi cartea. Ea, este un leac necesar sibin�făcător în contra materi�lismului şi sensualismuluf, care predomină az] în societatea aşa zisă cultă şi este o hrană bogată pentru sufletele însetate de ideal. Pe ling[t desvoltarca strîns logică, ceea ce face stilul greoiu pentru cel nedeprinşî cu cugetări abstracte, şi pe lingă bogăţu1 cunoştinţe­ lor, un merit deosebit al acestui început de metafizică este, că el deschide un orizont luminos asupra evoluţiuneI universului şi vieţii din e1 către un scop moral; şi prin aceasta înlătură pesi­ mismul născut din disarmoniile actuale ale vietii; Stiinta cea nouă, ştiinţa sufletuluî, este incă deabia începută. Dar �înd ea va fi o ştiinţă completă, "forţele oarbe şi împrăştiate, cari au condus pînă acum omenirea pe calea propăşireî, vor intra sub conducere); unei conştiinţe clare, conştiinţă care va cunoaşte nu numai scopul, ci şi mijloacele cele mal bune pentru a ajunge la scop. Atuncî se va vedea" cit este do covîrşitor impulsul S]Jre bine, care stăpîneşte lumea, Atunci' se va adeveri vechiul opti­ mism al tuturor celor buni şi înţelepţi, optimismul tuturor ace­ ior cari credeau în viitorul omenirei, fiindcă simteau idealurile acestei omenirI ca o forţă vie, ce se' desvă.lue în �ufletul lor .... " Atunci vor înceta certele şi neînţelegerile născute din neştiinţă şi orbire pătimaşă ; şi între oameni va fi armonie şi bună înţe­ legere. (Elemente de metafisică, p. 287). Atunci nu se vor mal găsi tirant, cari să impună popoa- [126] relor idealurile lor, şi să le oprească de a-şi cultiva şi realiza propriile lor idealurI; pentrucă atunci se va şti, că alegerea i­ dealurilor nu stă în puterea conştiintel şi volnioieI omeneşti, o stă ascuns în ţesătura organioă). moştenită dela generaţiunile an­ terioare it fiecărei natiuni si a fiecărui individ dintr' o natiune. Ai oalea înaintărei' oătre ao'est ideal. menit a aduce tribuh;l său {a idealul cel mare al orneniriî, este numai libera desvoltare a însuşirilorgenetioe moştenite dela străbuni, însuşirI cari îşI gă­ seso expresiunea lor în limba, literatura, artele, moravurile şi oa­ racterul fieoărui popor. Iar pînă atunci, pînă cînd oamenif şi popoarele vor ajunge la acest înalt grad de desvoltare a conştiintiî şi prin ea a ade­ văratei libertăţi; apostolii şi eroiI ehsmatî a arata şi a deschide popoarelor calea către înfăptuirea marilor idealuri, sunt indivizii cari simt în sufletul lor această vocatinne, cari simtesc îndem­ nul de a-şI închina viaţa şi munca lor, nu intereselor particu­ lare, pentru care azI trăeşte mnlţimea, ci marilor interese ale neamuluî işi omeniriî. 126 M. Strajan M. Strajan. [129] " VAHTUL ele M, Lermontoc. Albeşte yahtul singuratec In ceafa albăstrie a mărif Ce cetă'n depăriărî, selbatic, Şi ce-a lăsat pe ţărrnu! ţări)? Şi vîntu 'ncepe-acum să. bată, Catargul se'ncovoee, muge ... Vaf/ yahtul nu noroc Îş! cată Şi nici el de noroc nu fuge. Jos unde-i clară ca şi certul, Sus aur soerele-î desface ... Dar el rebel turtunt-ş; cere,­ Per'că '17 furtun! se află pace. (lin !'lIR. P. Halippa. [130] Documente 130 Zestrea sau averea lVI-rit Neamiu secular izală de Stat la 1859 lume 1. cu inaliâ poroncă Dom­ nească a Domnitorului Alecsandru Ioan I Cuza Voeood. (L. S.) No. 171 Iunie 1. Ministerul Cultelor şi al Instrucţiei publice A. 'I'eriachiu. Publicat în buletinul Oficial al Moldovei No. 47 Iunie 11, 1859. (t. 7, 298,-t. fj. 304). Obiectele. 74 }\1:081r cu toa tă zestrea lor. 4:72 Cal. 268G boi cu vaci. 175 bivoll cu bivolite albe şt negre. 10,269 Ol ţigăi roşii ' 132 Capre. 1538 MascurI (rîmătort), 1784 matac (stupi). ---16,D96 Total SUl1H1 vitelor vin Iute la mezat, afară de cele la­ sate pentru slujba fiecăreî M-rI,529 vite anume: 428 NI-rea Neamtu, şi 101 pentru M-rea Secu, total 52�l. 23,OUO galbenI austriacî rămăsit.el e cistîurilor rămase pe la \',,' unit dintre posesorI. " , • 272,20;3 galbenI austria el de pe acaretelo windute de prin tir- gnrI şi de pe aiurea (t, 5. 497 şi 498). --295,20:3 Suma toată în bani galbenI, '\ Osăbit de averea, arătată mal sus S'2L11 mai vîndut si toată ' gospodl1ria casel M-riI de pe la toate moşiile, mitoacele, viile, prisăcile, movile, fieriseile, dvizdele, pivile, fabrica de postăvă- ' rie cu toate maşincle el, tipografia. cu toate uneltele eL-De 1<:1\ seoularizare încoace s'au desfiinţat şi toate fabricile M-riI, pre- cum fabrica de croitorie, de potcapcorie, de Iumînărr, de c10- bote, de dohot, de căld�irI, de zngrăvie, do săpă.torie şi altele. Pentru a verifica aceste mcza.turI si vînzări să se vadit listele următoare: ' 1. Lista, părintelui Andronic, e copietă de pe lista comisar ilor care euprinc�e cifrele .de. l�al. su.s (v .. t, G. 4�J7 �i MI8). t. 7. 2�)l) . .fI. LIstele părintilor.diehi] cart au dus vitel o la. mezat de pe moşiile lor, s'au asistat \la vinzare, (t. 7. 2�)9), III. Listele de pe socoteala generală, de toată averea. :M:-riI pl'eZentaUL do Iconornul col mare al M-reI (t. 7. 29D). IV. Listele enmp[u'{LtOl'iJor cum s'au primit fiecare marf�t ce au aterdisit la mezat (t. 7. 2D9), şi ÎnefL alte c10U2'L liste care se găsesc arEtate tot la tomul '7 pag. 299. [131] .. Documente 131 Mezaturile s'au ţinut în doi ani 1859 şi 1860. Răsfoind toate listele şi limpezîndu-se toată daravcla privitoare numai pe 1\1-rea Neamţu va fi: 18,833 capete de vite de tot felul. 20,000 capete de vite după opinia publică. Tot opinia publică arată că suma încasată la secularizare n umaf de pe partea M-ri1 Neamţu au fost 500,000 de galbenI austriaci peste tot. Afară de fondul moşiilor imposesuite de gu­ vernul Cuza-Vodă. Datoriile eu toată amănuntimea să se vadă la istoria cea mare a M-ri1 Neamţu pe la l�curile respective. In tot ce p1'1- veşte secularizarea pe toată întinderea şi oficialitatea ei. NB. Să se ştie că la anul 1844 s'a.ii eliberat 23a8 suflete robI ai IvI-rii .Neamţu (t. 7. 44G). 4430 de pachete cu Hrisoave s'au luat în deosebite rîndurI la guvern. Poronca lUI Vodă de Secularizare. Principatele UniLe "Nloldova şi Valahia" "N oi Alexandru Ioan I, Domn Moldovei şi Ţăre; Rornă­ nestI,-La toti de fată si viitor sănătate". , "Avînd 'în privire 'art.23 din convenţia care hotărăşte con­ contrarea la un loc a tuturor resurselor statului". "Avind în privire legIuirile votate de obsteasca adunare în aniI 18a5 şi 1844 căre hotărăsc principiul administrăreî tu­ turor averilor mănăstireşti de cătră guv01'n". "Avind în privire raportul consiliului nostru de miniştri No. 1907 prin care Ni s'au adus la cunoştinţă abaterile urmate de la acele legiuiri în în administrarea averilor mănăstirelor ehi­ rioviî : Neamţul, SecuI, Agapia, Varatccul, Adamul şi Vorona, precum şi acea a unora din moşiile celor-l-alte mănăstirî pă­ mînteşti neinchina.te, şi Ni s'au propus n1(1s111'11e de luat spre restatornieirea vigoarei acelor legI. Am decretat si decretăm :" "Art. 1. Administrdrea tuturor averilor numitelor mai sus mă­ năstirI chinovii, se VJ, lua de Îndată de că.tră Ministerul Culte­ lor, care va urma Întru aceasta, conform legiuircl obşteşti pri­ vitoare pe administrarea averilor bisericeşti." "Art. 2. O comisie mixtă se va constitui de indată alcă­ tuită din două fete dohovnicestI si anume: Rectorul serninarieî de Roman si din 'HuSI: din d�uă' fete rnirene. anume: Vornicul Grigore Cu�a şi Grig�r� Cozodino şi de do:O:mul nostru adjio tant Colonelul Iancu Ghica : Iar secretar comisiei va fi şeful Secţiei a II-a domnul K. Kristodnlo Cerchez." [132] 132 Documente "Art. 3. Această comisie sub direcţia Ministrului nostru secretar de stat la departamentul Cultelor, va păşi fără cea 'mal mică întîrziere la scaunele arătatelor mînăstirî şi luînd toate actele şi lucrările privitoare pe administraţia averilor, . va face lămurit inventarul de nişte asemene averi mişcătoare şi n emiş­ cătoare şi de chipul cum se administrează ele astă-zi. "Art. 4. Această comisie in vederea legiuireI dela 1835, va alcătui budgetele cheltuelilor trebuitoare pe fiecare an arătate­ lor chinovii cu toată indestularea, iară pentru Mînăstirea N ea111- tul, la alcătuirea unuI asemenea budget va avea în vedere şi a­ şezămîntul din 1839, încuviinţat după anaforaua reposatului Mi­ tropolit "Veniamin" (a căruî parte duhovnicească să nu se smin­ tească întru nimic) atît în ceea ce priveşte ţinerea în cea mai bună rînduială a slujitorilor bisericeşti şi a osebitelor aşăză­ minte de binefacere hotărâre a să ţinea, de acea mănăstire, pre­ cum: spitaluri, scoale şi altele, cit şi pentru îndestularea mate­ rială a tuturor petrocătorilor în aceste sfinte locaşuri şi pentru :intimpinarea în tot timpul după toată chibzuinţa a închinători­ lor ce viu la aceste sfinte mănăstirI. "Toate aceste nheltuelI se vor întimpina eu preferinţă din veniturile minăstirilor, şi Ministerul cultelor va fi pururea cu toată privigherea a se urma în cea mal bună orindueală şi ou toată indestularea, pentru ca prin aşa chip părinţii să se poată în linişte ocupa de cele sufleteşti conform carioanelor bisericeşti şi să se întărească în so boare morala religioasă, spiritul de con­ cordie şi de frăţie, care înainte de toat.e trebue să predomneas­ că în asemenea, oornunitătr relivioase si astfel să se Îndeplinească în totul scopul dorit al {ondat�rilor.'" "Art. 5. In vederea inven taruluî ce va face comisia, Mi­ nisterul cultelor va regnla pentru acele din moşii C3 vor fi im­ posesuite de cătră minăstire cn legiuită formă a mezatuluI, res­ pectarea contractelor pănă la a lor expirare şi cîştiurile după ele precum şi rămăşiţele ce vor fi la posesJr, se vor încăsui in casa clerului. Iară acele ce vor fi date fără mezat se vor înainta de indată legiuitele Iucrărl spre a să da in posesie prin licitaţie cu începutul de la 23 Aprilie 1860. Această măsură însă nu se va aplica şi pentru acele moşiî caro deşi nu ar fi date prin mezat, to tuşî ar fi închicte pentru ele contracte întărite de mai Înainte de instantele judecătoreşti, respective. pentru care con­ tracte. Ministerul' rămlne In \ţlr�ptate a urmări a lor desfiinţare prin instanţele competente. Pentru acele însă din moşii care se vor descoperi că se ţin pe soqoteala Minăstirilor. comisia fărind amănunţită prescriero de tot ce se află pe ele, va chibzui măsu­ rile cele mal nimerite pentru căutarea lor pănă la strîngerea 1'0- colteI acelui an, îndatorindu-se numaI ministerul a eczarsa pri­ vigherea cea mat de aproape spre a nu se face nici o risipă). sau răşluirc în producte, uneltele gospo.Iăricl şi altele, spre asi- I I I 1 [133] Documente 133 Domnească) Ministru Oul­ A. 'I'iriachiu L. S· domnesc "Pentru întocmai cu ordonanta talor şi Instructiunel pn blice. ' Secţia a II-a gm:area veniturilor acelor moşii care la timpul cuvenit se ver aduna iarăşi în casa clerului înaintindu-se şi pentru aceste mo­ şii legiuitele publicaţii pentru imposesuirea lor dela 23 Apri­ lie 1860. "Art.. 6. In vederea acestui inventar Ministerul cultelor 'Ia opri din vitele, stupij, şi alte înzestrărl a moşiilor şi a mînă sti­ rilor numai pe acele ce de cătră comisie să vor arăta că sunt neapărat trebuitoare soboarelor. Iar celelalte să \'01' vinde prin forma legiuită şi costul să va incăsa in casa cleruluî." nArt. 7. Bugetele ce se vor alcătui de cătră comisie după modul arătat mai sus art, 4. se vor supune Consi liuluî nostru de miniştri spre cercetare, aprobare şi punere în aplicaţie.': "Art. 8. Moşiile arătate că în contra legeI sunt lăsate în dispoziţia egnmenilor Mină stirilor pămînteşti se vor catagrafisi do asemene de cătră comisie şi vor intra de îndată in dispozitia Ministerulut cultelor carele va urma în privirea lor conform ce­ lor anume hotărîte mai sus la art 5 in privirea moşiilor chin 0- viilor, iară pentru ţinerea monahilor pentru care acele moşii sunt lăsate se vor slobozi egumenilor bani din casa clerului con­ form statului alcătuit pentru ele de cătră obsteasca adunare în anul 1863.:( "Art. 9. ŞI de pe urmă. Ministru nostru secretar de stat la departamentul cultelor şi al instrucţieI publice este însărcinat cu punerea în lucrare a ordonanteî de faţă. « (iscălit) Alexandru Ioan I. N o. 171 Ministru Cultelor şi Instr. publice. A. 'I'iriachiu N o. 4381 anul 1859 Iunie 1 1) Arh. Narcis Creţulescu 1) Este publcat în buletinul oficial ni Moldovei ele In 11 iunie anul isss eu No. 47. [134] ARHIVA CRITICĂ Hubert Schmidt: 8âpâtw'ile 1909-1910 în Cucuteni: Cunoscutularcheolog H. Schmidt publică în Zeitschriţt fiir Ehmo­ loqie. 1911, sub titlu "Vorlăn­ figel' Berieht liber die Ausgra­ bungen 1909-1910 in Cucuteni bei Iassy (Rumănien)" un arti­ col extras în brosura de fată Au­ torul, unul dint're cei mai . ves­ tiţi cunoscătorf al cerarniceî din Europa de mijloc în special veni în 1908 în Romănia, iar în toamna anilor 1909şi 1910 făcu săpăturf la Cucutenil de lîn­ gă 'I'îrgul-Frumos, unde se mai înceroaseră intr'o manieră de di­ letanţI profesorii din Iaşi Beldi­ ceanu şi Butureanu ale căror să­ păturI Schm'idt le nl�meşte "Raub­ grabungen" 1. . OuteniI este o staţi un e impor­ tantă In Archeologie, prin faptul că valea întinsă la poalele eul­ meI numită cetătuo a fost un loc pr?pice din timpuriu pentru aşezările omeneştI. Anume în a- ------- \ � 1) Săpătur'; do. j�c, fiîră ni�J o �'ogn­ la termen nepotrivit cercetărilor rogre­ tatulul Butureanu. dat fiind 6i, 'şuut numai incercărr personale fără pretehti", nu pentru un c<;rc ştiintific restrâns, upo i pe urma Iui Bnţ.nreanu a mar 1,'11,­ mas nl1 manuscript inedit asupra On­ cl1tonilor. ceste asezărl se deosebesc două perioade de cultură, după rămă­ şitile de ceramică din cele mai multe locuinţi omeneşti distruse de foc: intăfa (B) mai nouă, în care pe vase predomină culoarea neagră şi a doua (A) mal veche, polichromă, adică se întrebuin­ ţează de o potrivă albul, rosul şi negrul; aceasta din urmă fi­ inel şi mai bine păstrată şi de o artă mai îngrijită. Rămăşitile a­ cestor vechl culturi omeneşti se amestecară Între ele din cauza amesteculuî chiar al păturilor de pămînt -humă,- În cît trebui multă muncă din partea cerce­ tătoruluî pentru a lămuri aceste două epoce ele cultură bine-deo­ sebite între ele. Autorul ajunge, în stabilirea acestuI prim punct al planulut său, la concluzia că cultura mai veche a terminat o epocă hotărîtă ele dezvoltare a primeI asezărf omenesti. Trecînd la al doile'a punct al planului, după cercetări minu­ tioase si'n anul următor 1910. a ajuns l� descoperirea unor înt,ă­ riturî de apărare făcute de om spre N -V, prin care parte, colo­ nia era expusă mai mult unui atac duşman. f;li aci se deosebesc două feluri de întărituri: un şanţ în interior consistînd' din [135] Arhiva Critică 135 valuri de piatră şi care corespunde perioadei mai vech.i de cultură SI altul spre exterior corespun­ �înd epocei mai �lOuă, dar dela care n'a rămas nici o urmă de existenţa vre-unui val de piatră. După aceste consi.der�ţii autor�� ajuno'e la concluzla ca Cucutenn a fo�t cea d'intăi aşezare întă­ rită, iar după poziţ,ia lui a fost . o Akropole. S'au găsit în aceste săpături .numeroase unelte şi arrno de pia­ tră, oase şi pămînt ca: securi, topoare, vîrfuri de lance, sule, pum11ale; apoi obiecte de găteală şi foarte importante sculpturi de lut consistînd din figuri omeneşti, idoli religioşi, deosebiţI distinct în cele 2 perioade de cultură; in sfirsit unelte si arme de me­ ta1eca': cupru, br'onz şi chiar fer. Asupra celuI de-al patrulea punct, epoca acestor aşezări ome­ neşti, autorul emite părerea că colonia dela Cucuteni trebue aşe­ zată in perioada potreî şi în epo­ ca cupruluî, vorbind despre cul­ tura mai nouă, (B): epoca de cul­ tură (A) mal veche este în strînsă lAgătur[b cu ceramica policrornă din 'I'hesalia (Sesklo şi Dimini) observind u-se chIar o influenţă il, culturei balcano-dunărene, din care face parte şi CucutenI, asu­ pra ceramicei din Tesalia (acelaşi spirală în ambele culturI). Bazat. pe mal multe motive de compa­ ratie între cultura balcano-duuă­ reauă şi săpăturile din Creta, a­ junge la o legătură între aceste două culturt, la o influenţă chiar a cultureî din care face parte şi Cucutenit, asupra Greciei. Prin lucrarea de faţă vedem importanta în cîteva trăsături a acestor cercetări ale autoruluî. care au pus Cucutenii nu numai printre cele mal de seamă sta­ ţiuni arheologice din Romănia, dar printre cele mal impor­ tante centre ale întinsei culturi balcario-dunărene ; mai mult încă descoperirele dela Cucuteriî pot fi puse prin 'I'hesalia în legătură cu celebrele descoperirI ale ci­ vilizaţiei prehelenice din Grecia: Brosura fiind numai o lucrare provizorie, scrisă de altfel în­ tr'un stil uşor şi concis, nu pu­ tem fi atît de pretenţioşi şi n'a­ vem decît multărnirl d-luî Schmidt pentru însemnatele sale cerce- tărî, P. Constantinescu. N. Iorga. Generalităţi cn pri­ vire la studiile istorice. Vălenii de Munte. 1911. Preţul lei 1,60. Lectii de deschidere a cursului de i'storie dela Universitate, şi cuvîntul de intrare la Academie: Despre concepţia actuală a isto­ riei şi geneza ci, Despre utili­ tatea generală a studiilor isto­ rice, Frumuseţa in scrierea isto­ riei, Cum se scrie istoria, Mora­ litatea ?i armonia istoriei, Ideile în istoria universală şi două con­ cepţii istorice. Irrteresant pentru cei care se OCUP�L cu istoria, cît şi pentru sustinerea orientalizrnulut natu­ rei 'noastre si a concluziilor ce se pot trag� de aicI 1), găsesc ur­ mătorul pasaj în ultima confe­ rinţă a volumuluî "}: " Un nou şi larg program de muncă, în stare a ocupa gene­ raţii întregI, se deschide prin ur­ mare şi în istoria Romînilor. "Se va porni, nu dela Traian 'l ) V ('zl numărul precedent. 2) Subl inicti!e nu sunt al autorului. [136] 136 Arhiva Critică colonizatorul în Dacia, ci de la cele mal eeclu popoare din care venim, dela acea rase, iliro-tra­ cică, întăîa cultivatoare a pă,­ mîntuluî, întăîa creatoare de or­ dine politică dela Carpaţi pînă în Arhipeleag. ,,1 se va fixa însemnătatea în viaţa antichităţeI, inzistîndu-se asupra rolului el mare de trans­ m itătoare spre nord, spre "bar­ baria" emigranţi lor germano­ slavI şi turanicî, a străluoiteî civilizatiî grecestI. Pămîntul nos­ tru va 'fi întrebat în toate păr­ ţile şi va vorbi invătaţilor noştri, iar nu specialiştilor streinI ve­ nitî aicI ca într'un colt de Ana­ tolie ori de Mezopotamie, tainele străcechilor eultur; locale. Se oa UI' nuiri aceste culturi în daiinele şi indemănările practice şi artis­ tice ale poporului nostru dela ţară. bun si sigur p ăstrăior al moşie­ nirit celor mal înclepâ1'taţl strâ­ moşi, Sute de lucrărt nu vor fi prea multe ca să ne lămurească asupra acestei părţI esenţiale din oriqinalitaiea noastră nationala. Prin cercetarea răbdătoare a pa­ ralelelor istorice de imigra re, de desnatronalizare, de strărmrtare culturală, se va urmări acel mare proces de romanizare a Iliro-Tra­ cilor, care s'a putut săvîrşi nu­ maI prin necontenitul influx În Pind şi BalcanI al unuI prisos de poporaţie rurală-italic8, des­ nationallzările fiind totdeauna re­ zuitatul majorăreI prin elemente cu o viaţ{L economică a,,�mănă­ toare. Se va Înfătisa aceasta nouă Romînie tl'anScla1;l�bianâ, În ţuptrt cu elenismul coastelor şi cu\ săl­ bătăcia năvălitoare a stepelor. Se va scoate în lumin{L, cum, şi aicI un prisos de energie a silit mina Irnpăratuluf cuceritor ff't­ cindu-l să ele in stăpînire -pe malul stîng al Dunărit, ca nouă' provincie, un mal vechî domeniu de influenţă civilizatoare roma­ ni că , "Prin săpături făcute cu jert­ fele şi organizaţia cuvenită, se va da cunoştinţa întreagă a tre­ cătoarei civilizaţii superioare a RomeI, şi se vor recunoaşte ur­ mele el în aceîaşî viaţă a ma­ sselor adinci, care pînă azi sunt stăpînite de ideile politice ale Imperiului etern. In conflictele pentru domina­ ţia politică unică în Râsăl'it din­ tre Bizanţul roman, dintre Bul­ garia bizantinizată, dintre Ruşii convertitI la idela imperială si la ortodoxie, dintre unguriI Cl�­ ceriţI la acelasl ordine politică traditională si căpătînd din 0- rient{11 Constantinopoleî ca şi din apusul RomeI aceleaşî ten­ dinţe, se va găsi cadrul timpu­ rilor celor mal ignorante din viata noastră natională si se V07' descoperi uşa)' u)'�wle energie: po­ porului nostru. "In tradiţia satelor, mal ales ale celor ferite de influenţa ad­ ministrativă a Statulu] romin or) a celorlalte State ce deţin pă­ mint romînesc, se vor găsi a­ cele cunoştinţe prealabile care vor umplea lacuna considerabilă, pe care o las[L în trecutul nos­ tru izvoarele streine ale lumiI civilizate. "Se va lucra pe baza unităţii esenţiale a dezvoltăriI politice romîneştI, la înfăţişarea unor vi­ cisitudinI care înfăţişează patru veacuri din viaţa aoastră. Un şir [137] Arhiva Critică l37 de bioo'n:Lfii domneşti după ace­ laşl pl�n ar fi un admirabil mij­ loc de recunoaştere, Dar mai ales se va căuta în sutele de miî de documente, care trebuesc centralizate în origi­ nale sau în copii, clasate şi puse comod la dispoziţia cercetători­ lor pregătiţI-cu adausul de re­ pertorii genealogice şi geografice, care nu pot zăbovi prea mnlt­ tot materialul acelei culturi pro­ '1) ri i în care energia şi initiativa 1 1 • ' na.tională a stiut să contopească int'r'nn tot armonie, potrivit cu situaţi.a şi aptitudinile noastre, caracterele civilizaţiei occidentale cu ale celef orientale, al cărei moştenitori legitimI, şi inieqrali am fost, păstrînd în versiunea aceasta rominească aşezărninte şi legI care nu se mal pot găsi in for­ me anterioare, după spulberarea arhivelor Bizantuluî şi ale Ţara­ telor sla ve. "Se va căuta în viaţa popoare­ lor creştine din Orient, tot ceeace poate servi ca să arăte cum, in chip firesc, ţările noastre au a­ juns centrul silinţilor spre cul­ tură ale întregiI lumi creştine răsăritene. Trecînd peste preju­ de că ţi le despre epoca fanariotă, se va afirma astfel tot mal mult marele nostru rost de istorie u­ niversală, pe care 01'1 ce jertfe nu l-an plătit pr0a scump. In sfirsit în zilele noastre se ,,- , va scoate la iveală rolul de mij­ locitorI al tendintei OI' culturale şi politice apusene, pe care l-am avut noI, chemînd astfel la li­ bertate naţională şi independenţă, cu un ajutor statorni.c şi dezin­ teresant, rînd pe rînd pe CI'eel, pe Sîrbi, pe Bulgari, pe Alba­ nezi. "A�i atunci misiunea noastră ac­ tuală se va desemna mai limpede. Ea trebue seI fie in legătu'/'â cu întreaga noastră moştenire şi cu toate sacrificiile noastre. A vom o civilizatie natională de întărit, hrănind-o cu' tot ce am păs­ trat ca monumente, datine şi a­ mintiri şi ţin ind-o în strînsă le­ giitur�t cu orice curente de sănă­ toasă în oiro a culturiî europene. Iar această civilizaţie să ajungă pentru noI, apărată de un po­ por care şi-ar fi regttsit, în drep­ tatea economică şi politică. o so­ lidaritate primejduită, un instru­ ment de domnie spirituală în Rasaritul unde sintem şi tre­ bue să se ştie că sîntem. Un institut de studii pentru Eu-: ropa sud-orientală aici 1n Bit­ curesti, bine Organizat şi con­ dus �-llm trebue. ar puteafi în ordinea ştiinţifică intăia afirmare a drepturilor noas­ tre. AicI el are un rol mal mare şi mal firesc decît institutul a­ nalog, cu tendinţe politice evi­ dente, pe care inteligenţa miniş­ trilor austriacI a ştiut să-i dea Vienei" . Gh. N. Iorga. Les elemenis oriqinaua: de l' ancienne cioilisation roumaine Iassy 1911. Am avut prilejul de-a reciti în această broşură, un articol publi­ cat mal de demult, cu oarecarl modificărî, în ,;Revue de Rouma­ nie". 'I'itlul de "Elem8ntele originale ale vechiî civilizatiî romineştl" trebue luat în înţ,elesul de "Prin­ cipalele origini ale elementelor. vechiI civilizaţii romîneşti", Şi cum d. Iorga n'a voit decît să [138] Arhi va Critică 138 atragă atenţia asupra influenţelor ce s'au exercitat, producînd ope­ re de valoare, la nof ; brosura de faţă cuprinde "Principalele ori­ ginI ale elementelor vechii civi­ lizaţiI romineştî ; mal ales ale ci­ vilizaţieI profane, înainte de în­ temeiarea Principatelor şi mal a­ les ale celeI ecleziaste, el upă (( . C. Antoniade, Filozofia luz Henl"l Berqson: Extras din revista "Stu­ diî Filozofice". Pretul 3 leî. Dumnezeu, In m'ă,rinimia lUI, a miluit ţara noastră, cu mal multe speciî de tinerI "filozofi". Dintre dînsele mi-a fost dat să cunosc cîte-va .... Irităt, o specie de "filozofo-poeţi". Bine înţeles, că membriI acestel specii, nu sînt . nici una. nici alta: ei rătăcesc printre sferele astralo, atunci cînd este să păşlasc�L încet şi prevă­ zătorl pe pămînt) şi tot el, cind este să, poezeze, îşI încetinesc a­ vîntul, Îngreuindu-i aripele cu un plumb de cugetare. AI doilea, o specie de "filozofI foiletonişti". Pe aceştia îi întîlneşti în toate părţile, ei scriu de omni re scibilite­ quibustiam alâe popularizind idei­ le destituite ale unora ori ideile Iiazardate şi la modă ale altora, şi fiind condamnaţI S[L nu pătrun­ dă .nicî odată mal profund de Sl1- perficialitatea diletantuluI, el ne procură un fel de soluţiune filo- zofică incoloră, de 1;00' A .treîa specie şi cea mal antipatică, este a "filozofilor buchinişti". Aceştia fac impresia unor Harpa.gonI\ ai filozofieI. Ei ar l)utea să renun\e, ca un oare care ungnr din tin7- pul Revoluţiei franceze, la mai tot ce se numeşte: plăcerile exis­ ten ţii, ar putea să se Închidă În­ tre cei patru pereţi ai clulieI lor, să tragă storurile, să-şi încalţe picioarele În papucî de lemn, să se'mbrace in hainele cele mal a­ vare, să nu se spele cu săptămi­ ncle, să-şi pue o pereche de o­ chelari cu cozf de sîrmă, foc să nu-şi facă, ci să se încălzească la lampa arzînd zi şi noapte, la flacăra el să-sf coacă cîteva car­ tofe, care să 'alcătuiască singura lor hrană, şi aşa organizaţi, să cetîască cîte 20 de ore din 24. să recitîască de cîte 13 ori ace� easl filă, luînd insemnărf, învă­ ţîndu-le să le reprodueă cu-o e­ xactitate fonografică şi în cele din urmă eu toată vointa lor extra­ ordinară, el nn vor �dăllga nimic ncperitor, căcî inspiraţia vastă nu va ploua niciodată raze de lumină pe minţile lor migăloase şi sterpe. Dar vezr, că această specie, la noi, este cu mult mai practir;ă. Au şi el o putere de muncă excepţională, au citit vre-o sută de chilograme de infoliI; dar mal şireţi decît colegul lor ungur, ei se simt in stare dacă te prind într'un colţ, ca să te con ving�t în citeva clipe, că au cetit nu numai cărtile cu adevărat cetite, dar şi toate cele citate în josul paginilor; aşa în cit ai crede că stăpînesc toate cîte s'au scris, de la cea dintăi sascrită, pănă la ultima carte, în dulcea limbă rominească, a cu­ tărul "gâte-papier"; în cît al c1'e- , de, dacă de bună seamă ai des­ t1l1ă naivitate, o[t toaie numerile din British lYluseum, au fost stu­ diate din scoal'tă'n scoartă, de aceşti oamenI mi�une de sa';-anţi, .. Noroc că-s foarte rari! Aceştia sînt acei cari, cu trea· bă şi fără treabă, citează tot ce-a spus Wundt, Kant şi .... Tarde, [139] Arhiva Critică 13) mergînd pe ideile altora ca pe niste cirje, aoeştia sînt acel cari În1xoduc În cea mai grăbită şi mal simplă conversaţie, termenii ele natura naturans, transcenden­ tal a posteriori etc, aceştia însişî ni�te scolastici modernî, excelea­ ză' prin a recita pe nerăsuflate nenoroci tele versurî mnemonice, de la figurile silogistice, ale sco­ la:3ticilor medievali-c-pentru carl logica era una dintre ocupaţiile zilnice, de-o virilitate rău inte­ leasă--rweştia sînt în sfîrşit viitorii inchizit01'I al bietilor liceeni, cari vor pricepe că filozofia e făcută numaI pentru Domnul Profesor, nu şi pentru capetele lor neroa­ de, şi dacă nu mă înşel, oiţa care a păscut cununa de ederă de pe fruntea lui Zaratustra, şi I-a cu­ vîntat că Zaratustra nu mai este un savant, tot unul dintre acestia era ... Dacă. cel din primele ca.te­ gorii ne pot, uneori, insufla În­ găduinţă, şi compătimire, cei din ultima categoriei ei sînt de­ opotrivă de imposibili, cînd de­ vin oameni cu pretenţiî.; D-l. Antoniade, constatăm, cu sim­ patie, că împreună cu foarte pu­ ţini, nu face parte din niciuna din aceste categorii. D-lui.--deşi nu-l putem considera ea pc-un filozof original, cu toate cele cî­ te-va încercări-s'a dovedit pînă azi, totuşî, a fi fost folositor li­ tera turei filozofice, la noj. Dl. Ant.oniade ne-a dat o ex­ punere rezumată, clară şi seri­ oasă a cîtorva respunsuri la problema cunoaşt.ereI, în "Ilu­ si unea realistă", ne-a arătat un oarecare talent literar, în stu­ dinl asupra vieţii şi operilor lui Oarlyle, ne-a pregătit-o edifi­ antă traducere: "Eroii", din a- celaş autor, a cărul influenţă, istoria literaJă o va avea de a­ mintit. (se poate observa uşor influenta ei asupra lui VHHlUtă din "Grigorescu" şi din mal multe' articole ale ultimuluI vo­ lum "La gura. sobii "), a publi­ cat mai multe interesante arti­ cole filozofice, in "OonvorbirI Literare" şi în vol. de fată, ne-a prezentat o inteligentă desfăşu­ rare a filozofieI luI Henri Berg­ son. Cum Bergson este astăzi la modă, vom rezuma şi noI şi mal pe scurt, dar vom rezuma acea­ stă operă, pentru a da ceti tori­ lor. cari nu-l cunosc. si d upă sistema noastră de p'îni acum, vom căuta să ne t.inem cît mai aproape de ideile 'cardinale şi de expresia sugestivă a gînditorului francez. 'I'reî sînt operile lui capi­ tale: Essai sur les donnees im­ rnediates de la Conscience (1889) Matiero eţ Memoire (1896) şi L'Evolution creatrice (1907). Prin filosofia lui Bergson, nu trebue să întolegern un sistem închis, o filozofie definitivă. Ea este, mal la dreptul vorbind, o metodă de filozofare şi aplicarea acestei metoade, la mai multe probleme în continuitate. Oare este metoda? Metoda e­ ste intuiţia. Există două feluri de-a cunoaşte un lucru: un fel relativ si altul absolut. Rela­ tiv este atuncea, cînd privim lu­ crul dela exterior; absolut, cînd pătrundem în inima lucruluI. In cazul întăI, cunoştinţa depinde de punctul de vedere din care ne punem şi de simbolurile ce întrebuinţăm spre a ne exprima; în cazul al doilea., cunostinta nu depinde de nicI un pun�t d� ve­ dere, 01'1 simbol. 1-,a cnnoş- [140] 140 Arhiva Critică tinţa relativă ajungem prin analiză; la cea absolută, prin in­ tuiţie. Analiza şi intuiţia sunt operatiile a două Iacultăbi : irite­ ligenţ� şi . instinctul. Aceste două faoultătt sînt de natură diferită, totuşi ele nu se găsesc niciodată in stare pură. In orIce inteli­ genţ[t sînt urme de instinct; in in orIce instinct, urme ele inteli­ genţă. Amindonă sînt tendinţe, şi pentru acela, nu se pot de­ fini. Instinctul este o cunoştinţă inăscută de lucrurl ; inteligenţa o cunoştinţă înăscută de ra.por­ turî, Ceeace e născut în inte­ ligenţă, este forma: ceeace este născut in instinct, este materia. Inteligenţa caută unele lucruri, fără se le poată găsi prin ea în­ seşi ; instinctul poate găsi unele luorurj, pe care nu le caută, nici­ odată, Ca o nebnlozitate în ju­ rul nucleuluî solid al inteligenţiL evoluţiunea a depus in spirit facultăţile profunde ale intui­ ţieI. Instinctul este interesat, 111- teligenţa poate ajunge la dez in­ teresare, Inteligenţa este un in­ strument al actiuner. Orientarea cunostintiî noastre spre acţiune, pare e fi legea fun­ damentală a vieţiI noastre psi­ hologice, spune Bergson, in Ma­ tiere et Memoire. Si tot el zice': că "percepţiunile' (inteligenţă) noastre ne dau mai mult', dosem­ nul acţiuniI noastre posibile asu­ dra lucrurilor, decît însuşi de­ semnul lucrurilor". Aşa că da­ tele imediate, aşa cum le cu­ noaştem prin experienţa \Pură, prin metoda intuitivă, devin da­ tele mediate aşa cum le cunoaş­ tem prin experienţa im pură, prin metoda intelectuală, îndatăce i se resfrînd de. utilitate. Fi1o?:ofie şi Ştiinţă. Inteligenţa este o anexă a facultăţii de acţiune şi cu din­ sa s'au Încercat filozofii rationa. Iiştî să reconstruească realitatea. Că nu au reuşit nu e de mirare; căci fiind un instrument de ac­ ţiune, inteligenţa selectează din' realitate n umaf ceeace interesea­ ză acţiunea, deformează deci re­ alitatea şi ca atare, din deforrnărj de realitătl nu se poate reC0111- pune o realitate nedeformată. Ce ne mal rămîne atuncI de ffLcut? Ne rămî.ne să recnrgom la intu­ iţie; printrinsa putem cunoaşte lumea aşa.cum este 111 sine. Şi dacă orIce ştiinţa operează cu metoda analitică, cine să mal o­ pereze cn metoda intuitivă ? Fi-. lozofia, respunde Bergson. Pe lîngă deosebirea de metodă, În­ tre filozofie şi ştiinţă mal este deosebire în ce priveşte scopul. Scopul filozofieI este dezintere­ sat, pecind ştiinţa cunoaşte pen­ tru acţiune. Cu toate aceste deosebiri, fi­ lozofia nu se poate lipsi ele ce­ lelalte ştiint.I. Ea construeste re­ prezentărI mlădioase, in oare să se întipărîasoă formele fugitive ale intuitiei. Mari! filosofi au fost marî învaţaţI şi spirite in­ tuitive in acelaş timp: Aristo­ teles, Descartes, Leibnitz, Kant şi Wundt, Atitudenea lui -Berg­ son faţă de Teoria Cunoaşterei, il aşează în curentul biologic a­ lăturea de Maxwell, Mach, Herz, Oswald şi A venarius. Să procedăm acum la aplicarea metodei intuitive, la diferite pro­ bleme filosofice, pentru descope­ rirea datelor pure. Intensitatea şi calitatea. Stările noastre psihice sellzaţiI,sent.imente, pasiunI şi sforţărI, par a prezinta trei ca- [141] Arhiva Critică 141 racteristice: intenzitate, durată şi determmare voluntară. Aceste date însă, nu sunt pure ci viciate de întruzrunea ideii de spaţiu. Se admite de simţul comun si de unii filozofi, că stările noastre psihice pot fi maîmult .sau 1!1ai puţin in tense, După ei mtenzita­ tea eate forma psihică a cantită­ tel. Asimilarea intenaităteî cu �antitatea se datoreşte: 10 socotirif intensităţii sufleteşti după numă­ rul şi mărimea cauzelor obiective, 20 socotirii întenzitătiî stării de conştiinţă, după intenzitatea e­ fectului. Ast-fel că intenzitatea este o dată impură ; iar data pură este calitatea. Muliiplicitatea stă­ rilor de conştiinţă. ldeia de durată Ce este spaţiul? Este ceeace dă prilej să deosebim senzaţiile iden­ tice şi simultane, unele de altele. Spaţiul este o realitate fără ca­ litate. Unii asimilează spaţiul cu timpul, după cal e asimilare ar urma că un acelaşi mediu indc­ finit şi omogen, este spaţiu sau timp) după cum îl umple o coe­ xistentă sau o succesiune. Asta e o părere greşită. Tim­ pul pur şi nu viciat de preju­ decăţile utiliariste ar fi, după Bergson, o succesiune de schim­ bări calitative, pătruzîndu-se mu­ tual, organizându-se, ar fi o ho­ terogencitate calitativă, o hetero­ geneitate pură. 'I'impul nu se poate măsura şi când no închi­ puim, că măsurăm timpul, de fapt măsurăm simultaneitătile dintre anumite stări ale lumii exterioare si anumite momente ale duratei' vieţii sufleteşti. 'I'impul pur, durata pură este o multiplicitate de stări de con­ ştiinţă, 0 multiplicitate calitatativă şi nu trebue confundată cu ce- alt fel de multiplicitate : extern, dinstinct, cantitativ.Ceiace numim timp omogen, nu este alta decât, durata pură spatializ ată, Duratei pure îi corespunde un eu profund; timpului omogen, un eu super­ f'ial, Acest al doilea eu este sim­ bolul celuî dintăi, cu care venim în contact prin metoda irrtni ti vă. Să găsim acum. sub a treia ca­ racteristică a stă�ilor noastre psi­ hice: determinarea voluntară, care este data imediată. La problema libertăţi: respund două teorii o­ puse: determinizmul şi ind eter­ minizmul (liberul al bitru). Con­ cepţia indeterministă duce la de­ deterrninizrn. Determinizmul se prezintă sub două forme: fizic şi psihologic. Forma fizică asi­ milează pe cea psihologică; deci determinizmul psihologic se ba­ zează pe concepţia cantitativă, ne­ exactă, asupra multiplicitătii stă­ rilor de conştiinţă şi, durateî, Cu totul deosebit înţelege Bergson, libertatea. Ea este aceea care re­ zultă din stările psihice profun­ de, din stările care rezumă per­ sonalitatea. Libertatea nu se poate defini şi ori ce incercare de de­ finiţie, duce la determinizm. Du­ pf1 aplicarea metodeI intuitive, pentru descoperirea datelor ime­ diate ale conştiinţei, Bergson trece la problema rclatîuniî dintre ma- terie şi spirit. ' Deosebirea dintre materie şi spirit, pusă în deosebirea, dintre cantitate şi calitate tuebue să dispară. Cantitatea ar fi tot o calitate. Deosebirea dintre mate­ rie şi spirit ar fi în funcţiune de timp . Mişcarea materiei corespun­ de cu seuza.ţîunea spirituluî. Du­ pă Bergson, mişcarea este sen­ zaţiunea diluată într'un număr [142] Arhiva Critică 142 infinit mal mare de momente; iar senzaţiunea este oontracta­ rea in tr'un moment unic a vi­ bratiunilor acestora. Diferenţa dintre materie şi spirit este o. di­ ferenţă. de ritm al duratei. In ce priveşte memoria, spiritul se de­ osebeşte de materie. Materia nu-şî aminteşte de trecut pentrucă trecutul este dat în prezentul el; spiritul poate să-şl aleagă din lucruri aceea ce-l in teresează. Spiritul şi materia coincid în percepţiune concretă, sinteză apel" cepţtune; pure şi a memorii pure, Ce este perceptaunea pură şi me­ moria pură? Percepţiunea pură, Lumea ex­ terioară ni se înfăţişează ca o pluralitate de imagini. Imagina, Il!'. Bergson, Înseamnă nu o rea­ litate exclusiv psihologică; ci imagina. este identică cu lucrul. Imaginile lumiI exterioare se leagă printr'un mecanism radical. In a­ ceastă lume materială apar nişte centrt de acţiune reală: materia. vie, unde în organizările ei su­ perioare, pe lîngă mişcările noi, se iveşte şi o perceptrune con­ ştientă. Intinderea percepţruniî conştiente este in raport cu in­ tenzitatea de acţiune, şi intenzi­ tarea de &cţIune e cu atît mal 'ma­ re, cucît aparţine uneI fiinţe mal SUSi pe scara zoologică. Dintre diferitele imaginI, care compun lumea, una: corpul nos­ tru, îl cunoaştem, nu numai prin percepţii, ci şi printr'un mod in­ tern: prin afectîunl. Corpul se intercalează între nişte mişcări pe care le primim din afară\ şi Între mişcările pe care le vom executa, In măduva spinăriî este sediul automatismului pur; in creer, iiedlul activităţii voluntare. Creerul este un instrument, de a­ naliză a mişcăriî primite şi de selectăune a mişcării executate. Producerea, mişcărilor executate nu decurge, cu fatalitate, din mişcările lumii exterioare, Acest' act executat, adaugă ceva nou in istoria universuluî. Percepţiunea seamănă cu fe­ nomenele dQ reflexîune, Care pro­ vin dintr'o resfrîngere impede­ cată. Un punctP emite raze, csre impresionează retina noas tră. Impresiunea e transmisă la centrii optici, prin nervii optici. Ca urmare, în centrii corticalt se produce o imagină inextenzivă, cara e inapolată în P. Aceasta este perceptrunea pură. DecI per­ oeptîunea pură e un fapt extern, şi subîectivizarea luî se face, cînd i se adaugă imagini reproduse şi stări afective .. Memoria pură. Trecutul tră­ eşte în noi ca meeanizme mo­ toare şi ca amintiri independente. Mecanismele motoare sunt dis­ pozitive motoare; amintirile in- dependente, sunt imaginI. . Adevărata memorie e în forma cea dintăt ; în cea din urmă, e numai obisnuinta luminată de memorie. :Din a�este două forme, cea dintăî, cea activă înfrînează şi nu ia din cealaltă decît ceea­ ce-I poate fi util pentru situaţia prezentă, Inconştientul trebue să fie o dată indiscutabil adrnisă.Tre­ cerea amintirilor din inconştient în conştient fi) mijlocită de me­ canizmele senzorio-mctoare. 01'­ ganizările senzorio-motoare sunt planul actiunit ; memoria pură este planul '0Îsulu'i. Fără memo­ ria pură, am fi nişte simpli im­ pulzivi; fără organizaţiile sen­ zorio-motoarc, vIaţa Ile-ar fi o \ [143] Arhiva Critică fantasmagorie. Intre cele două planurI S�1l1t o m�lltiphcitate de planuri, intermediare, care nu sunt date suprapuse, ci mai mult virtuale. E'Coluţia creatoare. Ou ocazia operei ce poartă acest titlu, Berg­ son a abordat cele mal largI pro­ bleme, ca acea a existentii, a cu­ nostintiI si a vietii, încercînd a da' un' răspuns, p�'in aplicarea a­ acellas] metode intuitive. El res­ pinge' de la început, ideea de neant, ca nefiind dată imediată, ci un pseudo-concept, şi mai respinge ideea de dezordine a existentiL Există o ordine ma­ tematică, manifestată prin le­ gile naturii si o ordine vitală. manifestată prin genuri. Decîte� ori căutăm o ordine şi dăm peste cealaltă, zicem greşit că am con­ statat o dezordine. Lumea care există şi e ordo­ nată, ce este ea în sine? De unde putem şti? Putem şti făcând o ipoteză, o analogie cu conştiinţa noastră, Ea este un flux continuu. o de­ venire. Prin analogie cu' dînsa, putem admite că şi realitatea în sine este o durată" o devenire continuă, ceva unde nimic nu este făcut, unde totul se face şi desface, este o rieinceta.tă crea­ tiune, o evolutie creatoare. Ma terialitatea şi Spil·itnalitutea. Ma­ teria Iitatea absolută şi spirituali­ tatea absolută sint tcrminiî a două miscări inverse: evolutia vietii est� miscarea ce sc fac'c: evo'lutia mate�'ieI, o actiune car� se de�face. Intre cele 'dourt cu­ rente opuse, sc stabileşte un mo­ dus Dioendi: organizarea. Mate­ terialitatea şi spiritualitatea se desprind de pe Ull fond unic, de 143 pe o realitate primordială; o con­ ştiinţă În general. Problema cieţei. Sînt două incercărî de explicare a vietii : mecanizm u] si finaliz­ mu1. 'Amîndouă păcătuesc neţi­ nînd seamă de durată: Bergson Întrocluce ipoteza aoiniului vieţii ce pretinde să transceadă meca­ nizmul si finalizmul. El este un impuls l)nmitiv) care din cauza forter explosive şi a rezistenţii materiei, se fra,gmentează în di­ rectiî divirgente. Prin aceste di­ virgenţi, se explică ivirea feno­ menelor vieţii, ivirea încrîngătu­ rilor vegetale şi animale, ivirea instinctului şi a inteligenţiL Dl. Antoniade recunoaste ori­ ginalitatea conceptieî lui' Berg­ son si erode că va rezista mal mult' partea destructivă a filo­ zofiei lui, asemănătoare cu Prag­ matizmul, prin punerea prima­ tulul actiuniî si deosebită. de el. prin emanciparea cunoaşterii d� sub acţiune. cs, Savul Versuch ueber Alison's Aes­ thetik, (1 vol. de 80 p. Buchdruc­ kerei B. Heller Muenchen 1911) 'I'eza ele doctorat a cunoscutuluI profesor ieşan, Dl. O. Fedeleş, este, după. cum o arată şi sub­ titlul ,,0 contribuţie la istoria desvoltărif esteticei engleze în veacul XVIII-lea. Oa gen, e o monografie, care priveşte inlăn­ tuirea logică a ideilor principale din cartea Iuî Alison "Essay on the nature and principles of taste (Edillburgh 1790) ("lncercări a­ supra naturii şi principiilor gus­ tului estetic") (p. 9-54), şi rapor­ turile pc care a.ceste idei le in­ tretin cu acele aJe înaintasilor ŞI �ontimporanilor (p.54-73). O [144] 1-+4 Arhiva Critică scurtă si clară expunere a vietii si activ'itătii autorului stabileşte l)ersonalih{tea lui (J!. 5-9), iar în­ cheerea arată ceea ce :;t rămas de la el şi 10cu11)e care-I merită În­ tre cei ce s'au ocupat în Anglie, cu estetica (p. 75-76). Ou o preciziune cu atît mal vrednică de admirat cu cît după cum spune dl. F. cartea lui Ali- 80n e destul ele confuză, D-sa expune lămurit şi valorifică scru­ pulos opera esteticiariuluî englez. Oonoluzia D-sale reesă în mod firesc şi necesar: Incercarea lui Alison este victoria desăvîrşită a esteticei asocia.tioniste asupra ce­ lei sensualiste şi o biecti visle. Frumosul după această teorie, se naşte cu prilejul lucrurilor elin natură ori al operilor de artă" din asociaţiile unitara de ideI, ce an la temelia lor un sentiment de oăpitenie, "Frumosul se înte­ meiază numai pe suggestio, cînd un lucru material devine un sim­ bol al sufletesculuî, al spiritua­ luluî", (p. 74). Această estetică construită in­ ductiv represintă subiectivisrnul, relativismul unei yeji,teZ.';(lesthetik (est. a sentimentului) ori al unei Aesoziationsaesthetil: ce se aplea­ că spre o estetică a expresiei (A nsdrucksaesth etik). N c facem o plăcere S[L reco­ mandăm atoritieî celor ce ·;;e o­ cupă cu filos�fia lucrarea D-Iui :B-'., pentru conţinutul el strict fi­ losofic, pentru limpezimea expu­ nerii şi pentru originalitatea \e1, deşI prevedem CeL ceice nu ştiu limba engleză vor întimpina o�­ reoare osteneală la citire din pri­ cina citatelor care-s făcute în a-, ceastă limbă. Oartea se găseşte ]o, bil)lioteci şi probabil la autor. M.I. Bantâşi Asupra lucrări; )) ZU1' rumâ­ nichen Moduslelire" coti B. Di­ mand, Wien, 1904*). Lucrarea aceasta le, după cum se poate chiar din titlu vedea, o contributie la studiul sintaxei Iimbeî rornine. Macar că de cîţi­ va ani apărută, ea u'a găsit la noi o mai specială menţionare, poate chiar nu s'a pomenit de loc de dinsa. Autorul studiază întrebuinţa­ rea conjucticului şi numai inci­ dental, ocupindu-sc de modurile cu care poate fi acesta înlocuit în rornăneşte, aminteşte şi de din­ sele. Inainte de a intra în expune­ rea propriu-zisă a materiei de tra ta t, dă au torul o introducere în care caută să explice particu­ lele de care-I însoţit conjunctivul în româneşte, chiar şI în timp. Iată esenţa ci : Sâ însoţitor al conjuotivuluî rorriînesc Ie din si latin, în p1'o­ ]Joziţiunile condiţionale adică; el. p.: si oales. gaudeo. Dar in la­ -tInă, la început, fraza avea for­ ma următoare: oales gau,deo unde vale" putea fi afirmativ sau i n­ terogativ. Si le [tdăogat poste­ rior lJentru limpeeirea ideier ex­ primate. In lim bile romanice a fost o vreme cînd acest raport putca fi exprimat şi prin conj. quod, care quod a rămas ca mar­ că a subj. în celelalte limbi ro­ manice, afară de romina, în care si concurîlld CLl quod, �L râmas el învingător în limbă. Şi în lim­ ba romină a fost o vreme cind *) Hezull:atnl unei dărI do Eamă f(l­ cuto la seminarul ele filologie rOll1înă al el-JUI Profosor A1. PhiJippid('. [145] F Arhiva Critică 1:45 că şi să existau la o laltă, si pri� "diff�renzi61:u�g", că p�ntru sub]. se pierde ŞI ramine sa. A­ cest să păşeşte apoi ca însoţitor perpetuu al subjonctivului inde­ pendent, Iar apoi le împărtăşit şi conjunctivului dependent. Se observă în limbă şi alte particule pe lîngă să, d. p. cum să. "Ele fură considerate indate ca particule intăritoare ale prea slabei ca ton (zu schwachtoni­ gen) conjuncţii sa « • Se mai gă­ seşte: cum ca să. Prin diferen­ ţiare: cum să are "aproape ex­ clusiv intăles final" ca să se În­ trebuinteaeă "în propoaitiunile obiective după verbe de anga­ jament, permisiune, etc." Pentru limpezire (deutlichkeit) se mai întrebuinţează combinaţiI ca: pentru ca să, în veac. XVII pentru să, mal vechîu dereptu să, etc. Ajunge la o combinaţie asu­ pra căreia se opreşte mai mult: de să. Acest de de aici) zice au­ torul, poate fi în limba remînă de origine turcă, albanIcă sau vechie balcanică " etwa thra­ kisch". (Asupra presupunerii că ar fi de origine turcă revine, însă şi Într'o notă, documentind, se pronunţă împotriva aceşteî pă­ rerî (vezi pag. 13, op.). Intălesul fundamental al aces­ tuI de a fost şi; de la acest în­ tăles prin vel'schiebung-alunecare se nasc altele: "cînd", "relati­ vul care" şi "pe cînd-c-ala". De în înţeles apoi de ob, dacă a fost influentat, pentru a trece de la întelesul primitiv la acesta, de altslawisch da, care are Înţeles consecutiv. Alte combinaţii sînt: şi să-damit, apoi de cu'm sau cum ca. o însămnată observatie Ie la pagma 39: "Sper că-i de ajU:H'S expunerea de pină aici, pentru a admite ca punct de plecare şi fundament pentru de şi de să înţelesul şi; le un ajutor bine­ venit că întrebuinţarea lui "şi" nu-i proprie limbeI romine pen­ tru anumite constructîunf, ci a­ parţine unei mari g,I'Upe, care cuprinde limbile slavice ale pe­ ninsulei balcanice, neogreaca şi dialectele sud-italice; în ce pri­ veşte formarea mai departe a lui "şi", cum se constată şi: în lim­ ba remînă, felurite limbi proce­ dează diferit" Aşa d. p, : în al­ baneză lui de să-e (sau ede) te unde te îi chiar sămnul conjune­ tivului ; în neogreacă kai, în serba te, în bulg. ta, tot aşa în Sicilia şi Italia sudică 1). Chestiunea propusă o' tratează autorul în trei mari capitole cari la rîndul .lor, cuprind alte sub­ împărţiri proprii. Primul capi­ tol se intitulează: Unabhăngige1' Kenjuncd», conjunctivul în pr0- poziţiunile principale. Modul cre procedare al autorului ;i0" doare de numeroase exemple din lim­ ba vechie şi nouă, elin dialeetele daco-romîne, sau din cel m3JC8- do-rornin şi istrian chîar. Face divizii şi sub-divizit numeroase şi subtile, unele chiar prea sub­ tile şi de multe ori nu a'tit de necesare. Deci: conjunctivul inde­ pendent poate arata: 1. Poruncă, care poate fi la rîndu-I : pozitivă 1) Gf. în privinţa: aceasta, rezuitatele aproape analoago la care ajunge şi dl, Sandfeld .J ensen în studiul situ: Ifon­ st1'tdction ele im runu'lnischen, (Zeit­ scl1ift fiiI' romaFliche Philologio, 1908), De signr ci. S. 1. n'a cunoscut htcl'3:rea CI-lUI Dimancl, G '1 q � ! I 1,1 q ll,i il I � il � ij [146] Arhiva Critică 146 şi negativă. Apoi numeroase e­ xemple de limbă, observatii, ex­ plicaţiI amănunţite, în care fi­ reşte) nu se poate într'o dare de seamă intra. Intre numeroasele exemple, s'ar putea găsi cîte unele, din scăpare de ve dere, greşit traduse astfel de pildă la pag) 56 le un exemplu din Creangă: eu cunosc bine pe aici şi poate mai încolo să ai nevoe de unul .ca mine pe care autorul îl traduce aşa: ich kenne miel: hier unei vielleicht noch toeiier druben aus, ioenn du einen Munn toie ich năthig hast. :b�iind apol vorba de Creangă credem că greşeşte autorul folo­ sindu-se de ediţia din Biblioteca pentru toţi, care mişună de gre­ şelî de tot felul, mal ales în ce pri veşte pe Creangă. 2, ° a doua suptimpărţire, tratînd despre doriniă, care poate fi: bună .sau rea, se prezintă la fel ca metodă de procedare. ° observare. Autorul zice în­ tr'un loe: "O ... obiectivizare a manifestaţiilor sentimentale se găseşte şi ... în felul acela că pro­ poziţia în chestiune rămîne şi exterior independentă şi numaI persoana verbului sufere o in­ sertiune în povestire: să sepră­ pădească fiul împi'iratului de pă­ rere de rău că o pierduse", Tre­ cem peste felul cam greoIu şI neînţeles de exprimare de aici şI ne oprim la următoarea obser­ vaţie: "S'ar putea să ne gîndim (in propoziţia de sus) la un' conj. do actio instans; totuşi tr�bule să stăm la îndoială de a întro­ duce tocmai în limba poportllui o categorie pe care n'o cunoaştea vechla limbă literară, care to­ tuş iera aşa dc puternic 1Jmnă- cată (so stark im Banne ... stand) ele vechl a slovenă ; Philippide admite SU2 numitul conj. şi în 1. remînă ... propoziţia principală citată de d-sa : sâ se dea fiul împăratului de ceasul morţii de ciudă, cînd auzi una ca asta, se poate uşor traduce: Der Prinz war nahe daran, sich vor Kurn­ rner der Tod herbeizuwunchen als el' so etwas horte, totuş asta Ie puţin popular gîndită şi ar fi mult mai slabă decit simplu: el' war ansser sich vor Kummer, u. s. w.: şi atunci ar fi mal bine de aelmis că povestitorul a pus cînd şi-a elat samă de fapt, în conjunctiv, după analogia cu propria dorinţă, mă dau ele cea­ sul morţii al prinţului", Mărturi­ sim că subtilitalitatea autoruluI le aicî prea ... subtilă ; d-sa pune prea mult calcul în capul ace­ Iuî biet povestitor şi atunci îl întrebăm de ce explicaţia d-Iuf Philippide cu actio instans, aşa de simplă şi de naturală, să nu fie cea bună? Şi apoi ce-I afir­ maţia: "o categorie pe care n'o cunoştea vechia limbă literară?" In colo, exprimarea destul de Încurcată o lăsăm pe sama au­ torului. A treîa suptimpărţire a pri­ muluI capitol le: conj. în între­ barea independentă. pe care au­ torul n'o deosebeşte după [ormă ele cea dependentă. Intrebarea aceasta o împarte în: 1) între­ băr; adevârate, cu alte subdiviziI II) marea grupă a întrebăl'ilol' r'etorice şi III. întrebări exclwna­ tive. Pentru fiecare numeroase exemple. Mărturisim că sunt prea cău­ ta te aceste di vizii şi su bdi vizii, unele-s de prisos, altele chiar [147] Arhiva Critică l47 greşite. Conjunctivul din cele mai multe �xemple date de au­ tor arată îndoială în propoziţii principal� şi î;t inte�·ogati.vele in­ directe, ŞI decf greşIt le mterca­ lează în acele divizii şi subdivi­ zii ale d-sale. (cf. Al. Philippide Gramatica elementară, cap. B. conjunctivul, în deosebi § G9, p. 277). Nu ştim de loc ce vrea să înţeleagă dl. D. cînd pune În­ tr'o grupă proprie de întrebări retorice" exemplul din Creangă: auzind noi ce ni se pregăteşte, ghiontitlt-ne-am unul pe altul ... şi ca mai ba sa zicem nici circ. Intr'un Anhang apoi discută autorul combinatia: care de care despre care spune că "adesea, dar nu totdeauna, le însoţită de un conjunctiv", altele ca: nss care cumva, etc. 4. In alt'ă suptîmpărtire stu­ diază conjunctioul potenţial şi în G. Conj. concesio. In al doilea capitol al cărtiî se ocupă autorul de: Conjunct»: eul dependent. Metoda de tratare a lucrului ie aceiaşi ca şi pină acum: diferite suptîmpărtirî, de­ finiţii, observaţii şi exemple, 1 s'ar putea obîecta următorul lu­ cru: nu urmează o sistemă oare­ care în înşirarea exemplelor date. Pentru expresiî scurte întrebuin­ ţază aşăzarea alfabetică, pentru propoziţii sau fraze nu o are nici pe asta şi nici n'o poate a­ vea. Una ar putea avea: aşăza­ rea după timp; dar pe asta n'o întrebuintază, aşa că amestecă expresii cari nu se mai Întrebu­ inţează azi cu cele întrebuin­ ţate, etc. l. Intr'o primă suptimpărtire studiază: conjuncUvul în funcţiu­ nea unui nominativ; cu acest pri- Iej dă iar felurite expresii, după cari face suptimpărtirî n urne­ roase, observaţii de amănunt, ca şi până aici. De la pag. 90 înainte autorul zice în loc de adverb, adjectiv în expresii ca: ieste+adverb: ieste bine, ieste [rumos, etc. Va fi avut pentru asta un criteriu sau nu, credem că le mal bine să zică adoerb în a tari cazurî, căci alt-. fel nu se pot înlătura confuziile. Toate felurile de conjunctiv aici pot fi înlocuite cu un infi­ ni tiv. 2. Suptîmpărţirea asta tratează, despre: Conjuncti» ca ob'ier:t di­ rect, Metoda urmată îe tot cea de pînă acum. Şi conjunctivul acesta poate fi înlocuit cu infi­ nitivul, In general, conchide' autorul, însă se poate zice căromîna în­ trebuinţează conj. sau îl poate întrebuinţa în locul altor forme, cînd se prezintă o nuanţă nu nu­ mai de voinţă, ci şi de nesigu­ ranţă, sau unde cuprinsul în le-o gătură cu o acţiune .. , oare-cum· 'le pus la îndoială. Altă observaţie cu privire. la aplicarea infinitivulu'i: ."Infiniti­ vul are şi un subiect lîngă sine (acus. cum inf.) ; şi această 16\­ gătură trebuîo admisă în Cod. vor. 81, 2: a se tăgădui lui de aceştîea nu crezu nece Ura; ex­ presia corespunde grecescului: Ao;VoaVElV yap o;u'tOV 'tI)l 'tou'twv ou 1ts[aoflca ouasv, acest ouasv Ie re­ dat prin nece ura, care are func­ tiunca unui acuz. cu inf." Dar oare să nu fie pur şi simplu in­ fluenţa textului grec? 3. A treia sub divizie tratează despre: cunj. ca 8COp sau ţel (da� tiv); 'iarăş diferite categorii de [148] Arhiva Critică, 148 expresii şi numeroase exemple. Nu pricepem de ce autorul mai face o diviziune: 4. a propoziţi­ ilor finale; cum Ie şi firesc, ec­ semplele de aici le-ar putea foarte bine intercala la diviziunea 3. Ce criteriu de conducere a avut aici? Mai departe sunt subdiviziile ma! mici ale: 5. con}. în prop, concesiee, 6. con}. în prop. poten­ ţiale, 7. conj. în p1'Op. temporale. le curios cum autorul aief ad­ mite părerea d-lut Philippide, gramat. § 102, pe care mal sus se păreac'o respinge; Iată ce zice: "Philippide în Gramatica sa § 101 înregistrează pentru 1'0- măneşte întrebuinţarea (cunos­ cută din limbile slavice) a formei de actio instans şi probează a­ ceastă apariţie prin sînt să, a­ poI- zice el-prin lasarea Iuî s,înt rămâne: cînd să, cît pe aici să", La exemplul pentru cît pe aid cu lipsa luf esse ar fi putut Ph. adăuga şi altele multe. ,,(A­ pot autorul înşiră 9 pentru da­ corum., 4 p, Macedorom. şi 5 p. Meglen). S. Vorbeşte mal departe des­ pre: conj. în prop. condiţionale. ("Să=s.i, zice el, ie foarte În- doios"). , 9. Penultima suptîrnpărtire : conjtmctiFul după pariicale le, credem, de prisos şi-t foarte ca­ pricios tratată chestiunea în par- tea aceasta. \ 10, Ultima suptimpărtire � a­ cestui .. al doilea capitol tratează despre :conjunctivul 'in prop . �e­ latioe. Ultimul capitol al lucrării ie intitulat: Forme şi complexe, ca­ ri concureeeăcu conjunctimd.. Cum s'a putut şi până aicI , I ! vedea, conjunctivuJ e inlocuit a­ desea cu infinitivul... Mai poate fi înlocuit conj. şi prin condiţional cu tnţăle» de conjunctiv. Autorul mărturiseşte că chestiunea aceasta-I foarte complicată şi că lucrul în sine Ie foarte greu de explicat. Iată ce zice: "Prin vorbirea indirectă, prin îndoială se poate ceva în privinţa asta explica, dar nu. to­ tul; chiar eu afirmaţia unul Îm­ prumut de posibil element slavic sau grec, nu se va explica ma­ rea mulţime de exemple, mai a­ les că ele în cea mai mare parte nu contrazic spiritul limbii şi a­ pariţia se observă în toate tim­ purile şi felurile de literatură şi se găseşte şi în poîezia şi vorba populară de azi ... /( Propoziţii de sine etatatoare În­ locueso adesea conjunctivul, tot aşa indicativul îl înlocuieşte, (în deosebi: viitorul indicativ),apoi chiar substantivul ca subiect sau obiect. Ultima subdivizie tratează des­ pre: "Aşa numitul supin în lo­ cul con}unctivulu'i". Chestiunea o tratează autorul destul de încurcat, Ie de altfel de părerea lui Mayer Lubke : Jnf. 109) 110 şi Gramm. III,S 226, cum că supinul nostru n'ar fi cel adevărat, ci "un »erbalab­ siracium în [orma pa1"ticip'iului perţeci neutron", Acest "supin aşa zis" îl Îm­ parte iar în mai multe categorii dînd pentru fiecare exemple. Fără numeroasele observatii de amănunt, acesta e cuprinsul cărtii d-Iui Dimand. Abstractie făcînd de unele mici scăd�ri menţionate, lucrarea aceasta poate fi considerată ca \ ji [149] Arhiva Critică 149 N. N. Răutu, :, o serioasă contribuţie la studiul limbiI rornine ; autorul tinde în explicările ce dă către individ şi de aceia afirmatiunile sale, chiar cele mai îndrăzneţe, nu sunt fantasii necontrolabile sau capri­ cii personale, puse sub mască de ştiinţă. Arhiva revistelor Revista Idealistă. N o. 7, 8, 9, 10. A. D. Xenopol : Lecţiile mele dela Sorbona, asupra Teoriei Is­ toriei. Vom începe prin a expu­ ne succint, lecţie cu lecţie, păre­ rile d-luî Xenopol, asupra Teo­ riei Istoriei şi asupra probleme­ lor conexe. I. Principii premer­ qătoare. Arta, moravurile, limba, religia şi formele vieţii politice, sint plăzrnuirj ale intelectulut nos­ tru; filozofia este interpretarea intelectuală a universului; Iar ştiinţa este reproducerea veridi­ că şi sistematică a fenomenelor reale, În mintea noastră. Ceeace distinge ştiinţa ds aceste ramurt ale activităţii superioare ome­ neşti, este în primul loc : o biec­ tivitatea. In ce priveşte Teoria Cunoaşterii, d1. Xenopol admite ca indiscutabil realismul simtu­ lui comun şi îndreaptă În contra idealismului apostrofa : "Să ne fe­ rim de o filozofie, care vrea să transporte universul întreg îndo­ sul osului nostru frontal". Dacă cunoştinţe ale noastre sînt In­ zestrate cu obiectivitate, nu mai puţin ele sînt mărgenite: nu pu­ tem cunoaşte totul. Cind stiinte­ le ne dau legI de producere ale fenomenelor, cunoaştem mult; cînd ştiintile ne dan şi legI de cauzaţie, cunoaştem foarte mult; dar chear dacă am cunoaste toa­ te legile de producere si' de ca­ uzaţie şi Încă n'am putea spune, că am pătruns în adîncul lucruri­ lor, "ci ne-am odihni numai o cli­ pă mintea pe drumulnecunoscu­ tuluî, pe care ea apucă, orI de unde ar pleca". Nu vom cunoaşte niciodată ratiunea ultimă a lu­ crurilor; în ce priveşte raţiunea ultimă a lor, vom putea zice îm­ preună cu Du Bois-Raymond: ignoramus sau mal bine ignora­ bimus '1) II. Icepeţirea şi Succesiunea, Cu­ noaştem în mod obiectiv lumea şi o cunoaştem în oarecare mar­ genI. In marginele acestea, uni­ versul ne apare ca o multiplici­ tate de fenomene, care se Înse­ rează Înăuntru a două forme re­ ale şi existente, percepute şi ab­ strase : spaţiul şi timpul. In şi­ rul fenomenelor ce umplu spa­ ţiul şi timpul, deosebim două fe­ luri: fenomene, de succesiune şi de repetiţie, fenomene de un fel sau altul, după cum ele se lasă ori nu, a fi înriurite de puterile modificatoare ale timpului. Fap­ tele de repeţire sînt cele funda­ mentale: faptele de succesiune, derivă din ele. Faptele de repe­ tire prezintă aparente sohimbări dar care cercetate mai de aproa­ pe, se dovedesc a fi şi ele repe­ ţiri. Faptele de succesiune sînt acelea, în care neasemănarea În­ trece asemănarea si'n care vari­ aţiile sint continui. Această Îm­ părţire corespunde cu cele două moduri de-a privi: static şi di­ namic. Aceste două moduri de J '") Pentru duritatea expunoreî, am Jă­ sat laoparto unele idei secundare şi voi reveni asupra lor mal încolo. [150] 150 Arhiva Revistelor pnVlre, ni le impune realitatea şi n'au nimica subiectiv în ele. Astfel stînd lucrurile, se înţele­ ge că nu se poate concepe o u­ niforrnitate de succesiune, cum se exprimă Mil], căcî 01'1 e uni­ formitate şi atunci e repeţire, ori e succesiune. Faptele de repetiţie, fie că sînt universale ea spaţiu sau nu, ele sînt universale ca timp; cele de succesiune, indiferent dacă sînt sau nu universale în spaţiu, sint individuale în timp. Timpul de ei, este .acela care împarte faptele in: de repeţire şi de succesiune. Intre aceste două feluri de feno­ mene, mal sînt altele şi tranzi­ torii. Repeţirile nu se urmăresc pe aceiaşi linie; ei mai multe li­ ni] de repeţire merg paralel, se intretae şi se impletesc. Atîta timp cît repetirea nu se produce cu schimbări insemnate, ori fe­ nomenele el nu se intrupează traînic, ea rămîne repeţire cura­ tă. Cum însă, vreuna dintre a­ ceste două cazuri se înfăptueşte, repetirea se schimbă în succe­ stune. Liniile repeţirilor se Între­ tae cu cele ale succesiunilor, al­ cătuind o vastă pînză. Continu­ înd comparaţia precedentă, pu­ tem spune, că studiul repeţireI se va ocupa cu bătătura pînzei ; iar cu urzeala, studiul istoriei. Nu trebue să se facă din Isto­ rie o ştiinţă particulară asemenea fizicei, chimiei biologieI ş. a.; j s­ toria rămîne un mod de conce­ pere a lumii şi anume modul suc­ cesîuniî. Prin urmare ştiinţel� se vor împărţi în două mari grupe: 1°). ştiinţi teoretice sau de legi şi al 2° ştiinţi istorice sau de se­ rit. Luînd în consideraţie deose­ birea dintre materie şi spirit, cu toate că trecerea de la 11118, la alta este nesimtită, vom avea: 1 Stiinţi teoretice: a) ale materieî : fizica, chimia, aritmetica, biolo­ gia şi fiziologia b) ale spiritului matematica, psihologia, logica, economia politică, dreptul şi so­ ciologia statică. II. Stiinţi, istori­ ce: a) ale materiei: geologia, pa­ leontologia şi teoria descenden­ ţii b) ale spiritului: istoria pro­ priu zisă. Gh. S. Ţara Nouă. No, o. Comunica­ rea d-lui A. D. Xenopol la Insti­ iuiul. Franţi; şi respunsul d-lu'i Ernile Bout1"Oux. Postulatul psi­ hologic. Ca să pro beze că Psiho­ iogia, Istoria şi Sociologia au Q temelie tot atît de sigură, ca şi celelalte ştiinţi cu autoritate, dl. Xenopol susţine, că în ultima analiză, toate se întemeiază pe adevăruri axiomatice. Realitatea adevărurilor axiomatice decurge din identitatea constitutivă a con­ ştiinţi! omeueştI, cu restul uni­ versului. Postulatele psihologice, adică adevărurile axiomatice, sînt evidente în ştiintile deductive. Legile în ştiintile inducti ve, joacă rolul axiornelor din ştiinţile de­ ductive. Dl. Xenopol crede că) după cum ne dovedeşte practica vietiî omeneşti, legile inductive conduc la certitudine şi nu le probabilitate. Şi pentru că, duc la certutidine, ele au ca bază un postulat psihologie care nu e cum văd unii cauzalitatea, ci. este credinţa În statornicia legilor na­ turii. Psihologia, Istoria şi So­ ciologia nu procedează prin ju­ decăţi analogice, care duc la pro­ babilitate'; ci prin judecăţi: induo­ tive, a căror bază este postul a- [151] Arhiva Revistelor 151 tld psihologic al identităţii în esen­ ţă a sufletuluI, omenesc. Acest . postulat esţe. transportarea �n d?­ menIul spiritulut, al celuî din domenIul material: credinţa în statornicia legilor naturiî. Erudi­ tul profesor de filozofie: Bou troux, răspunzînd, se cam abate de Ia stricta chestie: posiulatul psiho­ logic şi afirmă doar: rolul activ al conştiinţiI în alcătuirea ştiintiî si viaţa, originalitatea, facultatea creatoare ca elemente constitu­ tive ale veşniciei sufletului ome­ nesc. Gh. S Neos Hellenomnemon din, A­ tena (tom. 7 vol. IV) sub direc­ ţia d-Iuî Lampros. Povestirea lut Theoloqakes pusă în gura aşa numitilor ţtri'', Acesta-i titlul povestirei haz liî de mai jos, aflătoare in codicele filologic, sub art. 225, al bib1. imper. din Vi­ ena, p. 149-a 157 b. Acest The­ ologakes, spune editorul poves­ tel, este după cît ştiu necunos­ cut; dar opera aceasta, scrisă de sigur prin veacul al 12-lea, ca şi codicele, poartă caracterul pro­ priu al lui Poricologos, pe care cu drept cuvint Krumbacher îl pu­ ne îl secolul acela. După cum vedem Ia Poricologos felurite fructe personificînd demnitarii curteî bizantine, tot astfel in spi­ rituala poveste a luI Theologake sunt personificaţi peştii. Această povestire este însemna­ tă, spune editorul el, atît din ca­ uza numelor de peştî pe care le conţine, cît şi din cauza infor­ matiunilor pe care le dă relativ la pescuitul şi vînzarea peşteluî afuma t şi sărat. Iată în rezumat povestea a­ ceasta pe care o fac tîrii. Armata tirilor părăsindu-şl ţara lor neroditoare şi friguroasă şi căutindu-şî un ţinut mal bun, a­ junge în insulele din Proponti­ da (marea de Marrnara), unde slăbeşte aşa de tare din cauza foarnef, în cît capătă numele de ţirI. Ei încunoştiintează pe su­ veranul lor despre mersul expe­ diţieI şi-I declară că nu voesc flă se reîntoarcă fiind foarte nedrep­ tăţiţI de el. Iată care este acea nedreptate: ea constă în faptul că sunt desconsidera.tă, pe cînd rudele lor, scrumbiile, se bucură de mare trecere pe lîngă suve­ ran. Iritr'adevăr, spun ţîrii, pe cînd scrum biile se vînd cel mult 4 sau 5 la un dinar, nn ţîr în­ treg de al noştrf abia dacă e so­ cotit vrednic de un obol. Aceasta din cauză că scrumbiile sunt mai cărnoase de cît ţîrii. Dar tocmaI pentru aceasta ţîrii cei slabi ar tre bui să fie mult mai conside­ raţi, căci Hippocrat spune că o corpolentă prea mare este înşe­ lătoare şi că oamenii sfrijiţi şi ţigăriţi sunt mal curagioşI în pri­ mejdie. De asemenea citează ţîriI şi cuvintele profetuluî care spu­ ne: "Omule ce folos de sîngele meu, de vreme ce mă duc la pe­ ire ?" iar Sft. Scri ptură zice: "Carnea şi sîngele nu vor moş­ teni împărăţia cerului, ci acei care dispretuesc carnea şi 01'1 ce voluptate şi toate cele pămînteşti şi josnice ale lumei acesteia, şi care preferă o viaţă asemenea aceleia pe care O duc îngel'iL" Dacă decI suveranul va asculta cererea lor, ţîrii sunt dispuşî să se reintoaroă si să-i reînoîască în fie care an omagiul şi supune­ rea. Dacă nu, ei vor străbate marca, Mcditc;�aI1ă, p[mă la coloa- [152] 152 Arhiva Revistelor nele lui Hercule şi trecînd prin Gibraltar se vor stabili în insu­ lele Britanice. Acolo trăind fără nici o grijă se vor îngraşa şi'n loc de ţîrI se vor chema în dialec­ tul ţărei pEpo:t ("renkai"). Apoi povestea con tinuă (ca un răspuns la cererea ţîrilor): "Prin graţia regească şi decre­ tul Kaucadinic Ko:uxo:oY)VtxYj 7tpp­ XEtpfO"Et eu augustul duce Kata­ sampas fiind ridicat la rangul de dictator şi general al tîrilor şi al tuturor speciilor şi fiintelor ma­ rine, trimit cu mînie prin solii voştri Liparitif către ceata voas­ tră de ţîrI care s'a înoumcn tat să dezerteze următoarea scrisoa­ re: "Nu ştiţi voi neghiobilor că nu mulţimea, ci vitejia soldaţilor cîştigă trofeele în bătăliI! N'aţi auzit voi despre Alexandru (cel Mare) şi cel 5000 de MacedonenI, cum au învins pe Dariu, şi au cucerit odată cu moartea acestu­ Ia toată Asia? Dar ce am eu ne­ voe să vă înşir la exemple, de vreme ce sunteti niste nesocotitr care vă bizuiţi 'pe l{umărul vos­ tru ? Am vrut numai să vă a­ răt că puterea mea e superioară vouă. Totuşi sunt dispus să- vă. ert dacă vă veţi supune şi în­ drepta. Dacă nu, vă voîu nimi­ ci pentru a da pildă generaţiu­ nilor viitoare că cei im'becilî nu ' trebue să se împotrivească stă­ pînitorilor lor. nici să între prin­ dă lucruri nesocotite, ca acel Mar­ gites care voIa să măsoare va­ lurile măreî, ci să se intiridă cît li-î pătura. Să se întrunească deci şi după ce vor fi cetit scrisoa­ rea să delibereze şi să facă \mm vor crede că-i mal bine pentru el" Documente relatie la teritori­ ile ş� biserlcele greceşti din eeeo- ua al la-lea. Iu codicele latin de sub art. 18298 al bibliot. regale din Monaco, pag. 115 şi urm, se află următorul manuscris neptrh­ licat, relativ la teritoriile şi bi­ sericile greceşti din acel veac. Iată în rezumat cuprinsul' lui: In primul rând vine Constau­ . tinopole care are opt biserici pa­ rochiale, printre care Sf. Sofia, unde şade patriarchul. Sf. Sofia întrece pe toate celelalte biserici a vînd pereţii şi coloanele de mar­ moră foarte preţioasă şi multico . Ioră, Are uşi de aramă, fer şi lemn, dintre care numai unele se deschid, şi al căror număr se ri­ dică la 366, fiind egal cu al zi­ lelor anului. Inăltimea ei are a-o tîtea- picioare la cîte se poate în­ nălta uu proectil aruncat de o balistă şi-I atît de mare încît pot încăpea în ea. peste lOOJOOO de oameni. Tot in acest oraş se află peste 200 de mănăstirî, toate olădite din marmoră şi împodobite cu coloane şi mozaicuri. Constantinopolul are o perife­ rie de 24 mile italiene şi trebue in mijlociu 5 ore de călărie pen­ tru a-I face ocolul. Lăsînd la o parte celelalte monumente şi con­ strucţii vom aminti că în portul acestui oraş pot intra toate co­ răbiile din lume şi să stee adă­ postite în contra ori cărui vînt. După Constantinopol, înspre apus Grecii nu stăpînesc de cît o bucată de părnint lungă, cale de 8 zile de călărie şi lată de două sau mai puţin. Pe aceasta o stă­ pîneşte imparatul bizantin, în li­ nişte, după plac; insă în timp de războI e cotropită aproape în întregime de necredincioşi, afară \ I 1 \ ti [153] A rhiva Revistelor 153 de cîte-va oraşe şi cetătî de pe tărmul măreî. Aici se află 8 ar­ ;hiepiscopi: �n. restu� ţinutului apusean ştapI.l1lţ de c�tre necr�­ dincioşi se trinut de catre patri­ archul din Constantinopole 21 episcopi cu învoirea păgînilor. De asemenea mai posedă Gre­ cii insula Limmus, in care se află două oraşe mici, 6 cetăţi ŞI peste o sută de sate. Aici se află un archiepiscop. Tot ast-fel stă­ pinesc insula �mpros şi'� apro� piere alte 2 insule Schiatus ŞI Scupelus pre8Ulll şi Marrnaras, ultimele trei insule, fiind aproa­ pe egale în mărime. Documentul descrie apot Peloponezul vorbind despre provinciile în care-I îm­ părţit şi de modul cum e stăpî­ nit de GrecI. Biserica din Constantinopol mai are autorităti spirituale si'n Ate­ na, şi Sparta, unde se �flă cîte un archiepiscop. Pe urmă în Te­ salonic, care apartinuse odinioară Grecilor, iar acum (spune docu­ mentnl) e sub stăpînirea păgîni­ lor. Urmează Larisa, Serae, Trach­ me, Zichnne, Feria, Filipopoli, Adrianopole, etc, etc, unde şade cite un archiepiscop trimis, de biserica eonstantinopolitană. Toa­ te aceste localităţi se află în par­ tea occidentală a creştinilor, şi sunt stăpînite de necredincioşl. Autoritatea bisericei din Con­ stantinopol se intinde şi asupra celor 2 Vlachiî, care au o limbă specială, alcătueso două princi­ pate, cu 2 domni pămîntenI, între hotarele Ungariei şi ale Ru­ sieî, cu un popor foarte numeros, In aceste principate, care ascultă de biserica grecească, se trimit 4 archiepiscopî. Tot ast-fel se trimete şi în Ru- sia mare şi cea mică, dar numai un singur archiepiscop, dupa ve­ chiul obicei. In ţara acea popoa­ rele sunt aproape nenumărate şi toţi ascultă de biserica greacă, vorbind o limbă proprie a lor şi avînd acelaş alfabet ca şi Vala­ chiî, alfabet necunoscut de Grecî. Se mai trimit archiepiscopi în Capha, ('l'artaria), Mingrelia, su­ pusă Tătarilor, Cothia, Amastra, şi în fine in 'I'rapezonda, unde se scrie cu acelaş alfabet şi se vorbeşte aceiaşi limbă ca şi a Grecilor. Calabria este de asemenea în ma+e parte locuita de Greci, care între­ buinţează la jertfă pînea dospită şi se împărtăşesc sub ambele chi­ puri, ca şi ceilalţi Greci, numai că sunt uniţi cu biserica romană în toate celelalte articole, dato­ rită cărei uniri li se permite a­ cest fel de jertfă şi de i mpărtă­ şire, Afară de aceasta mai sunt în­ că de aceiaşi credinţă trei patri­ archa te i in Alexandria, An tio­ chia şi Erusalim i patriarchiî din aceste orase numesc la rindul lor pe archiepiscopî, iar aceştia pe episcopi. Mulţimea oreştinilor din acele patriarchate este destul de mare, Însă patriarchii dimpreună cu episcopii lor ele abia se urcă la cifra de 40 de prelaţi; aceasta din cauză că sunt persecutati si asupriţi de către necredincioşi, din pricina marei depărtărf de domni creştinî, astfel că dacă pă­ gîniI n'ar trage folos din mor­ mîntui lui Isus, ei n'ar lăsa pe creştinii de acolo în viaţă. Documentul termină urind să se facă unirea cea atit de dorită a bisericei răsăritene cu cea din apus. El e scris în anul 1437 în [154] Arhiva Revistelor ziua de MarţI 30 Iulie ora 9, în Monaco. După ce publică acest dorm­ ment autorul expune o sumă de aprecieri relative la Însemnăta­ tea ştirilor conţinute în el, pre­ cum şi la unele erori ce se află pe ici colea. Buîoniî împăraţilor bizantini, Autorul se ocupă de bufomi de la curtea bizantină în Evul mediu şi citează numele a cîtor­ va din el, ca Denderis sub îm­ păratul Theofil II (829 - 842) pe timpul prigonirei icoanelor, Himerion, supranumit Ohoiros (Porcul) sub Mihail al III-lea Beţi­ vul, succesorul lui Theofil, des­ pre care Himerion pomenesc mai mulţi scriitori bizautini ca con­ tinuatorii lui Theofanes, Simi­ on Logofătul, George Kedrinos ş. a. ale căror pasagii sunt ci­ tate în revistă. După Himenon şi Grylos vine mult mai tirziu Zintzifit­ zes, sub Andronic Comneanul, despre eare vorbeşte Nikitas Ohoniates. In sfîrşit pe timpul domniei lui Isac Anghel (1185":95) găsim bu­ fonul Chaliboures despre care po­ vesteşte o anecdotă acelas Ni­ kitas Ohoniates. Aceştia sunt singurii bufoni din Bizanţ al căror nume s'a păstrat: Denderis, Himerios, sau Choiros (Porcul), TheoW sau Grylos (Porcul), Zintzifiţ:-.es şi Chaliboures. Se naşte în fine În­ trebarea dacă bufonu se \aflau totdeauna la curtea bizaritină, în virtutea unul obicet, sau nu­ mai întîmplător au avut împă­ raţii. bizantini pe unii din el. La Îl'lttebireaaceasta,autorul sp'�1l'W că din nefericire nu se poate da. un răspuns hotărît. Numai ana, +. logiile istorice ne pot lumina in, această privinţă, In adevăr 11117 mele bufbnilor cunoscuţi, dacă. pot fi considerate ca suficiente pentru formarea unei păreri ge­ nerale, ne arată că bufonii se găseau pe timpul destrăbălărit de la curtea imperială precum sub Mihail Beţivul şi Isac Anghelul sau pe timpul luptei în potriva icoanelor. M ai înainte se credea fără temei după cum de altfel cred şi azi unii, că obiceiul de a avea bufoni 131 curte începeîn Apus după cruci­ a.te. Insă găsim, din potrivă, încă din antichitate domni avind bufoni la curtea lor, şi în mod general se poate spune că "bufonii au existat de cind îi omenirea". E adevărat) că nu numai in. Bizanţ ci şi'n celelalte părţI ale Europei medievale găsim foarte. tîrziu bufoni la curţile princiare precum în Franţa, la finele vea­ cului X, la curtea lui H l1go cel Mare, tată. lui Hugo Oapet. Insă dacă pe de altă parte luăm în considerare că bufoniI n'au lipsit chiar şi'n antichitate, e foarte verosimil că şi înainte de Den­ deris se aflau bufoni de aceştia la curtea bizantină. Caracteristica bufoni lor du-: pă pasagiile citate de autor, este următoarea: diformitatea corpului şi o minte cam ţîcnită.,nedeose" bindu-se de fel de 'I'hersites des­ cris de Homer. Mai e de remarcat că trei din" tre bufoni! citati mai sus, poartă nume eare's departe de a fi gre­ ceşti: Deoderis, Zintzifitzee şi, Chaliboures. Probabil decă c,� fă­ ceau pa'l'lte din elemencel« orien- [155] Arhiva Revistelor tale care se ingrămădiseră la curtea din Bizanţ. Se naşte apoi întrebarea dacă nu cumva bufoniI mai aveau şi alt rol în afară de acela de a spune ghidnşii. Poate că, datorită ma­ rei libertăţi de care se bucurau puteau spune adevărul cu mai multă îndrăzneală, ca ceilalţi curtenl. . BufoniI din Bizant nu se deo­ sebesc complect de 'eei din A­ pus, care probabil că a luat şi acest obicei. de la Orientul gre­ cesc. In privinţa portului carac­ teristic al bufonilor din Bizanţ nu se ştie nimic, spre deosebire de buf'onii din Apus al căror port e bine cunoscut. Bufoniî au con­ tinuat. să joace un rol şi după cucerirea Constantinopoluluî, la curtea sultanilor. Aceştia conti­ nuînd pe deoparte vechile tra­ ditiunî ale Orientului, iar pe de alta urmînd obiceiul împăraţilor bizantini, se desfată şi ei la glu­ mele cam întepătoare şi la lin­ guşirile bufonilor, mai ales ale piticilor (numiţi 't�olrc�cOot). De altfel pitici au avut şi unele curţi apusene, precum cea de la A1anhHt, şi din Milan (unde dom­ nea Sforza). etc. De asemenea se pomeneşte în 1474 şi de un Grec din Ohios, numit Gianna­ kes (pe ital. .Janachi). Despre el "Vorbesc două acte din archiva din Milan. Din acele acte re­ esă că sub duce le Geleatos Maria 8forza s'a trimis o epis­ tolă în Iunie 1474 către domni­ torul din Chios, Franciscos .Ius­ tinianis şi una către viceguver­ natorul Genuet poruncindu-li-se să i se trimeată prin Genua la Milan, piticul Giannachi care -trăia PP atuncl în Ohio la curtea 155 lui J ustinian. Iată acele 2 epIs­ tole scrise in limba italiană me­ dievală de pe atunci: 1) Viceguvernatorului Gen uei. Am scris anul trecut lui Fran­ cesco ,J ustiniani din Ohios să ne trimeată pe up pitic al său nu­ mit .Ianachi, pe care-I-avea În in­ sula aceea. De oarece dorim să ne fie trimis scriem prin epis­ tola alăturată către acel Fran­ cesco şi să ni-l trimeată, de îndată ce primele corăbii greceşti îi vor fi remis în siguranţă scrisoarea. Dată ca mai sus în ultima zi a lui Iunie. ' 2) Lui FrancescoJ ustinianes din Comah ensis, insula Chios. V'am scris, supt acum cîte-va luni, cît de mult am dori să ne trimeteti pe acel pitic al d-voastră, numit, Janachi şi de oarece persistăm în această dorinţă vă accentuăm "Şi vă insărcinăm să ni-l trimiteti cu prima corabie 6are va >ver�i din insula acea la oraşul Genua, căcî prin nimic nu m'aţi putea satisface mai mult ca prin aceasta. Dată În ultima zi a lui Iunie 1474, stil nou. ' Expoziţia din Roma a por­ tretelor împăraţilor bizantini. Autorul vorbeşte despre expozi­ ţia artistică, istorică, şi archeolo­ gică din Rorna la care ia parte şi Grecia 1) cu o colecţie de i­ magini în gips, a sculpturilor elenice, sub auspiciile luI Pan Kabbadios, 2) o colecţie de 555 de fotografii marl a monumen­ telor antice şi medievale ale Gre­ ciei, executate de Messbildans­ talt din Berlin sub auspiciile e­ ditorului revistei "N eos Helleno­ mnemon" 3) o colecţie de portre­ te de ale impăratilor bizantini, [156] 156 Arhiva Revistelor sub auspiciile aceluiaşi editor 4) Un album de fotografii ale ve­ chilor monumente din Atena sub auspiciile d-luî Dem. Kampou­ roglos şi 5) o colecţie de tablo­ uri şi sculpturi de-ale noilor ar­ tişti greci, sub auspiciile luî Ge­ orge Iacobidos. Urmează apor un catalog al portretelor împăraţi­ lor bizantinj tradu, din franţu­ z eşte în greceşte şi intitulat: 00- lecţia complectă a portretelor îm­ păraţilor bizantini, după codicele a S. 5. 5. al bibliotecei Estense din Mod�na" sens În secolul 1-±-15. La mormâmnful din Korae. --A uterul povesteşte cu multă duioşie impresiile sale cu ocazia vizitărei mormîntnluI lut Korae în Paris, Korae (1748-1833) după cum se ştie este cel mal mare filolog al Grecilor, care a con­ tribuit În mara măsură în a pu­ ne o ordine în haosul ce dom­ neşte şi az] încă în limba neo­ greacă. Fabule esopice dintr'un co­ dice a mănăstireI Batopedion \ de la Sf. Munfe.-Sub titlul a­ cesta autorul publică mai multe fabule de cîte 4: versun fiecare, care în codicels de mai sus poartă ca titlu: Fabule esopics, iambice, de cîte 4 versuri ale Iuî J3rabios". Documente inedite din Kerkyra. -Autorul publică mal multe do­ cumente din archivele din Ker­ kyra, pe care le-a putut c0118111- ta datorită răposatului Lauren­ ţiu J3rokines, mare şi vestit cer­ cetător al archivelor elin Kerkyra. Tot în numărul revistei de care ne ocupăm mai sunt publicate şi următoarele: "Un catalog al codicelor *) bibliotecilor din A­ tena, afară de bibl. naţională" "Diverse", "InformaţiunI" "Oărţ,i trimise direcţiunei revisteI "N eos Hellenomnomon", ,,'rablă alfah«, tică de nume propriI şi de ma­ terii". J3ibliot. şi arohiv. despre care se face menţiune în numă­ rul 7 al revistej Neos Hellenorn­ nemon". Th. Simenschi '") Cndi('il-C'ărţi �z , p, [157] - ---��� .. -=��.-.== A R H I \} 1\ - - ---�._-_.� ( I Organul Societăţii Ştiinţifice şi Literare Din 11\51 , Anul XXIII No. 4 Âllril 1912 DIN ROMANCIERII GERMANI MODERNI ERNEST ZAHN (Urmare) Nevoe avea poetul şi de originea pe jumătate străină a lUI Erni: "Eu te-am văzut ajungînd mare ŞI cu tine a crescut mare şi iubirea, care te Ieagă de mama ta. Ea trăda că tu nu eşti din poporul acesta. - Aceştia din Abfrutt şi Geschenen, peste tot cel din Uri, sînt mai rect şi mal as­ pri. Patimile nu le sunt străine; dar sunt stăpinr pe ele. Pe tine însă sentimentele interiorului tău te fură şi te silesc să te gîndeşti la lucruri care trec peste putinţă în puterea şi măsura omenească. Roagă-te de sfinţii din cer ... « şi zice (p. 45) preotul bătrîn IUl Erni şi vorbele sunt adresate pe jumătate cetitorulul. Decr pentru a explica firea lut de "Grubler", nepotrivită cu rhuntil, poetul ne spune, că Be­ haim tatăl a plecat din patrie ca mercenar şi pe undeva prin imperiul german şi-a găsit pe Gunde, soţia sa, pe care a tîrît-o cîtva timp după el pînă ce a alungat-o cu copil cu tot îndreptînd-o în patria sa, unde comuna e datoare să se îngrijească de ea. Astfel alegerea timpului şi loculuI ÎşI aLl rostul lor, dar nu în istorie, ci în motivul principal, şi firea pornită spre meditatiune adîncă. a erouluî e de asemenea cu îngrij ire motivată. Dar şi in sufletul erouluî, motivul principal e pregătit [158] cu grije : chiar din capitolul in care apare Eroi (cap. IV), a­ cesta spune capelanului: Traian Bratu 158 "Incep s�. Înţl·jog arta. De-aşi putea-o exercita! Sunt sig'l1l' eil D-zen cel urare din IOel' tace si). cr(>lLSe;l hurui:1J1ii de leac pr-ntru fiecare boltl'l. Poate că una, caro are putere contra lllortii, cl'e�t" prin l ivez i sau prin p;ILlnre. Ar trebui uuinal s;" fin g'ri,sită. ! Ni asi căuta-o toatrl. "iata si ar tl'ctJnÎ s'o 0'il­ sesc.: dar ar trcbni sit �til; ()�eJ'('jta arta, ar trel>ili �rl 1n('e1'(" ceea-ce '�l\\ g;lsit... "Pe cine [1,1 vo i s'o incerc! r ... "Fireşte pe LolnaYl. "Primejdioasil îucercar« ! Şi dnel n'ar reuşi! 1Jadl oruori in loc Srl sa.lvoz i ! FI'lcăl1] stittl1 jllJ gÎllclurJ. Cît-va timJl se uîi"a jU.3 inainte" sa fix. Apoi ',. zise chibzuit, cîntllrind fieeare vorlJrl: i - "Ar fi o ucuorucire, dar n'ar fi crimă, nu Înaintea lui V-zen. A­ costa ar şti cii. gîndul JltCU a fost Luu. Şi apor, încercărt primejdioase eu TI'aş) face decît eu ace!a, carI n'ar mai avea nimic ele perdut, cărora moartea le-ar fi sigm't, dac:" nu 'j-al' salva o minune". - ,.Tn ,,1 curaj, E.mi.-Jlal' ce te împinge sprr- astfel de gîmlnrl ( Tu 11 'n! crescut alt-fel decît. ee.ilalţL DUp(1 naştere şi fuptm!l şi ocupaţie eşt\ ţ!imn ca şi ei, �i totnşl torcl ÎIl crr-er gÎnclmI, do care ispitesc pe Îl\Yiiţnţil color marI şi pe c�llllgi1rir ca!'!: meditcază singuri prin ruânăst ir]. -- "Nu JII'31 învăţat Sfinţia '1'" r -- "Te-mn îJly�ţat. planto)e şi puterea lor Yinc1ecăto[tl'e, dar Il'nm pus de loc în tine lflcornj}\ asta de a şti Jllal mult docît putem noI njung-e, şi nH l"IJl111arn în tine ambiţia, el,· :t. yoi srl te lnp:I chin!' şi eoutra!Jo�.dej îJl g"­ nem) şi în COJltJ'a IJlorţiL _. "Mama ... " Îllcepu Eroi. A pOl Ylwca i se stînse ca într·nn snspin". Iar în cele următoare Erni istoriseşte Încfl odat�l (Ia­ nlşl mal mult pentru cititor) istoria boaleI şi termină in es­ clamaţia: "Şi eu trebue sEt mei uit la ea şi nu pot ajuta [ nu pot ajuta [" (Pag. 42 urm). Şi în cele următoare autorul ne prezintă o gradaţiune minunată a suferinţelor mameI şi a efecteJ OI' el asupra fiu­ luI atît de Iubitor, care la început sperînd vindecarea nicI nu se poate gîndi la eventualitatea de a o perde. Boala ei se întinde, Fortunat, bărbatul el, se întoarce ciung şi plin de viţil şi o tortureaz[t şi mal mult, ba o şi bate, încît ea in vederea suferinţelor, celor mal grozave ce o aşteapt[\ ele la un timp . îl cere o 'otravă, pentnJ ca în momentul cînd nu va mal putea suferi sţt-Şl PUI1{t capăt zilelor. El refuză căci aceasta numaI O-zeu o 110tarăşte, nu e dat omului s{\ sti�1gii viaţa aprins[t de D-zeu (186). Şi vremurile cele grozave şi in suportabile vin. ehi m..! 1 el creşte ceas cu ceas, corpul În­ treg o arde ca în fIăcărI,\ martiriul ei şi al lUI Erni, care-I condamnat să pri veasc[\ lc�. toate în neputinţă de a ajuta, devine din ce în ce mal îngrozitor. Ea îl cere pentru a c1o\ua oar�l otravă, dar el refuz[t: "Tot ce-ţI pot face, am S2t :fac, � numaI asta nu 1 Nu pot admite, ca să-ţI bel singu,ra moartea 1 Nu te las să plecI cu p�tcat din lume 1" DecI cu totul alt�t motivaţiune. Foarte ��fi1t""1�7JW'- _JF?R?P?ii!i.fWF lIţEfţ _�,jI � - 4_4._1_11!�. . 7 [159] ------- --- __ =_ """"""" .......... '!!!!!!'!!!!!!''!O!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!I! fin, poetul î� face să-I opună întăi imposibilitatea absoluta, aCl:t11 împosibilitatea din punctul ei de vedere. care nu es­ clude fapta aşa cum o va face el, deşi el încă nu se gin­ deste la aceasta. In acelaşl noapte Erni însoţit ele fata ve­ ci�uILlI, Trud, face un pelerinagiu la o capela părăsită din munţI şi mişcător de naiv şi din toată inima se roag ărle sfîntul de acolo, s'o lase să moară, s'o mîntue de suferinţe. DecI se impaca cu ideia de a o perde. Tot în zadar. Şi su­ ferinţa nespusă a mamei sale îl torturează; ea nu-l mal zice nimic, dar el înţelege tăcerea el ca mustrare, că fiind în posesia mintuiret, nu f-o dă. Şi neodihna gîndurilor îl spo­ reşte, cînd judeJe satului în chestia unui copil monstru năs­ cut în sat publică hotărîrea: «Dacă se naşte o fiinţă de făp­ tură neornenoasă sau lovită de lipsuri dureroase şi fără de leac, încît acea fiinţă ar fi sie-sî şi tuturor oamenilor supă­ rare, nenorocire şi groază, atunci cel ce I-a dat viaţa, să r-o şi Ia". Şi Erni face de aci aplicaţie asupra cazului ma­ mel sale, pînă ce după frămîntare şi luptă îndelungată, se hotărăşte să-I dea otrava mintuitoare. Şi fără ca ea să bă­ nuiască îl aduce pe capelan, ca să se grijască şi fără ca ea să se aştepte, într'un moment cînd suferinţele au mal încetat el îl dă otrava mîntuitoare deodată cu laptele. Păcatul, dacă va fi păcat, să fie numal al Iul, pentru ca SEt vie moartea pe neştiute, cum vine totdeauna, şi îrn­ păcată şi curată să se poată înfăţişa înaintea CeluI de sus. Şi cînd bolnava simte efectul şi-şi dă seamă de ce a făcut Erni, îi zise: "Erni, Erni al meu! In genunchi, copi­ lul meu! Ai făcut o faptă bună-cum in că nicI un fiu n'a făcut-o mamei sale, nici n'o va face, ml-al făcut-o! - Să l1U te căeştl !-- Te binecuvintez, fiule, cu cea din urmă a mea suflare! D-zeu cîntăreşte-şi cunoaşte-fapta! E bine -o--e--bine! IţT-mulţumesc 1" (pag. 2(2) Astfel ea st-a gă­ sit mîntuirea. Şi el e atîta de mulţumit, Încît uită de jale şi de ce a perdut el, pînă. ce o ing roapă. Douăsprezece din două zeci şi două de capitole de pănă aci sunt consacrate pregătirei în sufle tu 1 lul Erni a acestei fapte şi a indeplinirel el. Şi aproape tot Ce urmează (incă 10 capitole) conţine descrierea frămîntărel sale sufleteşti, a îndoelil, căintei, ce-I cuprind, a imputărilor ce-şI face. Căcl îndată ce ea e aşezată în pacea mormintulut şi el singur, îl cuprinde dorul de ea şi durerea că a perdut-o, şi deodată cu acestea chinul sufletesc pentru fapta sa. E un fel de nebunie, nu căinţă, CEl el fapta ar face-o încă odată, dar se întreabă, dacă nu cumva aceasta e pă­ cat în faţa cerulul. Dar autorului nu-I ajunge ceea ce apasă pe sufletul croulul său, ci îl Încarcă şi mal mult: Bătrînul Martiri e Din romancieri) germanl modern! 159 [160] gata să moară ele slăbiciune si ele bătrinete : în acest mo­ ment vine Erni cu o expresie' de nebun şi 'cere S�t-I asculte spovedania, îl duce în capela, îl aşează in cuşca din care duhovnicul ascultă spovedania şi-I povesteşte fapta sa, dar bătrînul adoarme in timpul acesta pentru vecie. Deci Erni crede, că din cauza grozăvieI fapteî sale a murit capelanul, Şi tortura sufletească creşte. . Şi acum începe =ă caute pacea. Mal întai În renumita mănăstire Maria Einsieeleln, unde e judecat şi SllPUS la po­ căinţă grea, sub conducerea celuI mal fanctic zelot al mîn­ tuirel sufletului, care-şi încercase şi mal înainte puterea in Abfrutt, dar fără succes. ApoI e pus la muncă in pădure. Aici se deşteaptă în el dorul ele acasă şi dorul de muncă şi cum tocmai se pregăteşte expeditia contra Milanulut, el fuge şi Iea parte la aceasta. apoI se retrage în ţinutul său, căcl "unde a fost cineva copil sl ajungînd mare şI-a găsit fata ŞI unde îl zace mama îngropată, acolo el are un loc sfint, spre care îl mînă Îndărăt cu de-a sila şi din ce în ce mal cu putere" (323). Aier se face eremit şi cum se iveşte o secetă şi molimă în sat, el, priceput în leacurl, e chemat şi luptă cu putere contra mortil. Dar la o ocazie de aces­ tea Trud, fata sgircitulut Zumbrunn Balz, de care-I leagă Iubirea încă din copilărie, îl recunoaşte. Ea il caută sus în munţi, căcî îi e logodnică, apoI acuzîndu-I şi apărindu-l in adunarea poporului, provoacă achitarea lui. CCtcI judele Ho­ fer tălmăceste astfel votul satulul : "Inaintea voastră acesta nu e ucigaş, ci mîntuitor. VOI, un sat întreg, luaţI fapta lUI asupra voastră. Şi el poate locui cu vot şi printre vol. VoI îl daţi protecţie şI apărare l Asta-I sentinţa !-Eştr liber, Behaim !" Şi poporul îl desleagă şi de jurămîntul de călu­ gărie, căci el era al feteI înainte de a pleca la mănăstire, decl drepturile el sunt mal vechi şi ea-l cere. Şi în iubire el găseşte pacea şi fericirea. In contra tuturor legilor scrise, după hotărîrea dictată numai de inimă. Astfel e pusă şi rezolvită problema. O problemă ex­ traordinar de grea şi pusă astfel încît greutăţile el să fie CÎt mal gradate, dovadă de tinereţe şi ele avint. Şi tratarea operează cu motive cit se poate de mari, Iarăşl tinereţe a autorulut l dar cu consecventa ; numal motivul patriotic, lupta pentru patrie şi ce e În jurul el, nu par strîns legate de rest. \ Insuficienţa bisericei prea strînsă in dogrne e bine mo­ tivată; dar pacea pe care 0\ găseşte în Iubire, deşi inima curată a Ietel îl dă prima absolutiune, nu mi se pare toc­ mal convingatoare: problema era prea mare pentru a pu­ tea fi cu s�cces şi pe deplin rezolvită. Acţiunea principală � bine, consecvent, şi strîns motivatf.'t, decI în privinţa el 1'0- 160 Traian Bratu [161] Din romancierii germani modern: 161 n;�U1ul poate fi considerat ca un pas hotărîtor înainte, deşi . tonul nu este peste tot calm, epic, deşi scenele teatrale şi (fHlwrea efectulul nu lipsesc nici aicl. Mal gravă greşală artistică este in să în faptul, că ac­ tiunea secundară, cea din jurul judelui din Abfrutt, Hofer, nu prea are legătură cu firul principal. Cu toate acestea şi aicI figura realist prinsă a Faustinel, soţia lui Hefer, în ale du-el vine curge sînge italian şI care e deci mal aprinsă, dar şi schimbăcioasă şi bigotă, şi tipul splendid al feteI tart la suflet şi credincioase, stăpînă cu desăvîrşire pe ort-ce pasiune, deci c� mintea deschisă, şi în stare a ajuta orI cînd, care e Cille an der Matt, ne despăgubesc, fără a pu­ tea da romanului armonia rotundă si unitatea. Cel doI sgîrcitt, Matthias şi Baiz Zumbrunn, unchiul şi tatăl Trudel, sunt bine prinşi, trădează chiar urme de umor în felul cum sunt tratati şi nu strică economiei rornanulut ; şi aici avaritia îmbracă haIna evlaviei ; pe CÎnd evlavia a­ devărată, a luI Martin, Erni, a lut Hofer şi a Cillei n'au nevoe de prea multe semne exterioare şi se bazează îna­ inte de toate pe inima curată şi nevinovată: trăsătură pro­ testantă în lumea această catolică, parcă toţI ar fi citit scri­ erea luI Luther "Von den guten Werken", care avea să apară peste 100 anl. Dar şi mal marI greutăţI face întelegerei şi unităţeI, persoana lui Ambrosius, benedictinul fanatic) zelot, trimis din Zurich, ca prin energie şi severitate să îndrepte satele din munţi din nou pe calea pocăinţei şi a mîntuirel. In 6 capitole de la început el e personagiul principal şi In că în alte 8 capitole are rol inportant, pentru a mal reapărea a­ bla odată ca cel ce supune pe. Erni la canon în mănăstire. Şi nu e limpede, ce a urmărit poetul cu figura aceasta. Poate că el) a cărui predică a impresionat adînc şi pe Erni, are menirea să-I infiltreze credinţă adîncă şi să-I convingă despre necesitatea pocăintei şi a ispăşirei păcatelor prin suferinţă (aşa zice Erni 245 jos). In ort-ce caz în economia romanuluI nu se prea potriveşte şi strică unităteî acestuia. Fapt este, că pînă aci am avut preoţI-toţI catolicl=­ model=-Oser în "Kămpfe", sfintl=-Isidor în "St. Gotthard" bunt păstorf=-Mattmann in .,der Cuet l" sau care se dau după sat in contra dusmanulul satului-în "der Busser", dar nicăert conflict religios; acum însă în opunerea lut Martiri ca reprezentant al crestinizrnulul primitiv şi a luI Ambrosius ca om al bisericei militante parcă am fi îndreptăţiţI să vedem urmele unul eveniment important, petrecut în viaţa sufle­ tească a poetuluI: distinCţIa între biserica lui Crist şi bise­ rica creştină. Şi nu e exclus faptul, că rolul cel mare şi neexplicabil al lUI Ambrosius se datoreşte tocmaI impreju- [162] 162 Traian Brattu rărel, ca poetul a voit să-sl descarce sufletul de acest eve­ niment din viaţa sa sufleteasca şi n'a gasit mijloace per­ fect artistice pentru aceasta. Faptele marf nu lipsesc nici acum şi continua de a face efectul uneI exagerari retorice: Fortunat da foc casei lut Hofer servindu-se întru aceasta de candela veşnică din ca­ pela; Hofer are a se apara in adunarea poporului pentru faptul ca a tălat o cruce cu Mîntuitorul, pusa de Ambro­ sius ; sgîrcenia celor doI Zumbrunn e inpinsă aproape pînă. la caricatura. De asemenea unitatea nu e bine păstrată, caci poetul încă tot prea multe vrea să ne spuna de odata. Cu toate acestea atît prin problema, prin profunziunea şi seriositatea cu care e urmarita, cum şi prin modul cum în­ cearcă a o rezolvi şi prin modul de a povesti, romanul e o fapta considerabila. * Aruncînd acum o privire asupra producţiuneI perioadei acesteia pînă la 1900 constatam, ca orizontul autorului e în ca strîmt, cazurile istorisite sunt fapte marl, individuale, ale unor oamenl, cari n'au pretenţia de a fi representantiî oamenilor în general. Ultimele vorbe ale Gundei Behaim catre fiul sau citate mal sus sunt caracteristice şi spun lucrul acesta lamurit. Cela ce se presintă fantazieI poetului, la început cu contu­ .rur'I mal vagî, apol din ce în ce mal precis, aproape de a avea carne şi oase, n'are încă nicî pentru autor, nici pentru noi, importanţa semnificativa. In operele ultime din cele dis­ cutate, el a început sa mediteze, sa fie preocupat de pro­ bleme, dar aceste probleme se refera numai la lupta sau luptele ce se petrec într'un caz particular în sufletul unul individ şi semnificaţia numai ici-colo e vizibila. Elaborarea interna adesea pare a fi neisprăvită, opera face impresia de necoaptă : Sunt elemente prea multe din care unele nepotrivite, care ar fi fost eliminate sau reduse, daca opera ar fi avut ragaz sa ajunga la maturitate, sa se rotunzască. \ Patria cea nouă din înalţimea grandioasă a Alpilor I-a isbit fantazia şi I-a pus-o in mişcare, dar el necunoscînd inca firea omenească cu toate tainele el, plăzrnueşte fapte marI, pe care le socoteşte \potrivite acestui decor şi le isto­ riseşte cu gînd sa provoace în cetitor acelaşi admiraţie. Şi abia la urma începe a căuta sa înfăţişeze oamenI potriviţi cu faptele istorisi te. \ El însuşi spune în introducere urmatoarele: "Odinioară. aveam nevoe de întimplărl şi 'localităti, puneam oameni în [163] l" , il ,! Din romancierii germani modernI 163 ţ i? ele si-I Iăsarn ,pe aceştia duşi de cele dintăî. Acum am nu­ maI oameni si-I urmăresc, îl văd umblînd prin ţara în care-I 'duce soarta lor şi văd destinele lor desfăsurindu-se din ele însele" (pag. 24). Şi altă dată (pag. 22) povesteşte urrnătoa­ rele: "Şi cu cît a învăţat şi a păţit mal multe ca om, cu cît devenea mai modest, cu atit cîştiga mal mult ca scriitor. Producţiunea lui perdea caracterul uneI lupte pentru succes, si devenea mîngăere în necaz, refugiu în lipsa de odihnă, repauz după truda şi sgomotul zilei ... El a văzut ca nimic nu ascunde adîncimi mal mart, lucrurt mai acoperite de văl, decît un suflet omenesc, dar în acelas timp, că nu e nimic mal frumos, decît să stai să meditezi asupra enigmelor lui. Silindu-se să înţeleagă pe oameni, I-a îndrăgit, şi scriind a­ cum despre ei, istorisind bune şi rele despre ei, nu e nicl unul de care să nu-I fie legată inima. Căci şi aceasta a a­ flat-o scriitorul: NicI un om nu-l atît de plin ele păcate, în­ cît să nu-l fi rămas într'un colţ al inimeI o căinţă, şi nu e­ xistă nimeni, care ar fi atît ele bun şi de tare şi de curat, încît să nu fie pete şi pe dînsul". Aşa conştient, iubitor de oameni şi cu o inimă atît ele largă şi de toleranta e Zahn abia în a doua perioadă a pro­ ductiunel sale. Şi fiindcă el meditează asupra celor ce vede în Iantazia sa, vom fi şi noI îndreptăţiţi să căutăm rezulta­ tele meditatiunel sale şi să vorbim despre ele. (Va urma) ---------001--------- Traian Bratu [164] CUM SE ÎNCEPE VIAŢA (SFÎRŞIT) Manastirea Varatec o August Bată -11 iă, dragă Adricno, şi la Varatco, deunde'tî scriu. După ce s'o dus moşul Şerban Cananiu, am plecat ŞI nof �llc:oaee, pe un drum foarte rău, luîndu-o pe lîngă luncă. 'I're­ ceam tot pe nişte podete stricate, pe poduri aruncate pe apa Succvci care se legăuau parcă sub greutatea trăsurei şi ale caror scîudur I se ridicau la trecerea noastră, arnintindu-mf clapelo pianului cel vcchiu dela pension, pe care îşI făceau elevel« cele miel gal1lele; şi tot aşa am dus'o pînă la 1,it('II1, unde am dejunat. 'I'inipul era frumos şi liniştit cînd am plecat din Liteui : dar putin mai tîrziu s'a stîrnit vînt mare, s'a intunecat, în departare a început să tune, apoi s'a pornit o ploaie aşa de tare, că, nu se mal vedea nimica innaintea noastră. Şi trcbula să mal' trecem şi prin apă, că nu era pod; Iar GlworgllC' vizitiu nu ştifa pe unde-I vadul. Noroc de doi taran] C;}I'C veneau în urma noastră, şi cunoşteau locul. Pe cînd ne tre­ ceau prin vad, spuseră că nu vor putea caii să ne suie la deal priu codrul Rotund, că acolo plouă, de două zile; aşa că lata i-a trimes după bol. Nici nu trccu un ceas şi se reîn­ toarseră ornenif cu tret perechf de bol luate de la nişte plugurI care tot nu puteau ara din pricina ploaer. �c făcu j'OC m ala, şi se înjugară ' bo l ; rar Gheorghe viziteu plecă eu caii Înnainte, cu sloboda. In pădure vîntul scutura apa de ]l(' .. -TcngiJc copacilor şi plotJ,Îa cadea pc acoperişul trăsuref CII UII vuet, de nu tc auzeai vorbind. Ou greu am suit dealu TW drumul plin de apă, cotind hojrna cînd lei dreapta, cînd la sLiIl g'a, îutr« rădăcinolo copacilor mar I care îrnpiedecau rotile năsurc! şi ne hurducau dil\ cînd în cînd, oprind şi pc bieţii boi cart' se rucovolau căzind adesea în genul/chl, sau lunc­ cînd pc rnîzgă, cînd Îl1tllnuaw. vreun dinb mai ridicat pc dru­ l!lul, de altfel de tragaJlat. Ajunserăm in sfîrşit şi ]lC muchia elcC1111111J, unele am poposit cîteva Clipe într'o pOIană plină cn nOi'] ele clm p. I Floai;} stiHllse Cl! lotul şi soarele sc ivea, ieşInd In slava [165] Cum se începe viaţa 165 lui sll'ăLlcitol' de sub nourif aluugaţl de vînt! Cerul apăru seniu, proaspăt, cu acest albastru închis ce nu se poate în­ tIln 1 decît pe vîrful munţilor, sau pe suprafata mărilor ad încl. Iar sub razele aceluî soare, scînteiau şi frunzele copacilor şi florile poienel şi muschiI verzl şi pînă şi cel mal mic fi­ ricel du Iarbă. După ce mal resuf'lară puţin şi oameni! şi boii, ne-am co­ borît încet la vale spre Forăştî, care nu mal erau departe. Cind am intrat în ogradă, Moşu Forăscu, bătrîn, bătrîn -ctl el era moşul tateI,-ne aştepta pe cerdac, furnîndu-si c'ciubucul şi îmbrăcat cu antereu şi şapcă. Avu mare bucurie cînd ue-a văzut şi-a chiemat îndată şi pe Maria Cămărăşiţa, să se bucure şi ea pentru că '1 purtase pe tata în brate. Din ceardac, am intrat deadreptul în sufragerie, Era o odae mare eu o masă de mîncare şi scaune în mijloc. La părcţl, o mulţime de dulapur-I frumoase, de modă veche, dar nu nurnal de sufragerie ci pînă şi garderoabe; căci in cele­ lalte odăI-zece la număr,-nu găseaî nici un fel de dulap. Prin ele nu erau decît divanurI îmbrăcate cu adamasc verde, gal ben şi roz; perdelele toate de tulpan, cusute cu lanţujel. Păreţii sunt văruit! şi nicî un cadru pe el; doar cîteva por­ trete de familie, Icoane şi candele. N o-a dus moşu în salonul cel mare, unde odinioară, cînd se adunau rude şi cunoscuţI-care se duceau unii pe la alţiI cu săptămînele,-se petrecuse vesel şi se- şi dansase. Acolo, numai prin colţuri sunt canapeluţe,-colţare cum le zise Mosu=­ împrejurul salonului scaune cu perine; între fereşti mesuţe miel cu oglinzf deasupra; iar pe mesute trichelurI cu lumînăr-I de ceară, colorată. De multe îşI mai aducea aminte moşu Forăscu : dar cînd istorisea de lucruri despre care nu putea să ştie 'I'ata, avea obicei să-I zică: de alasta nu poti tu să til minte, că peatuncea purtai pantalonaşl cu cheptali 1) IIi odaîa unde am dormit cu M-ellc Marceline, era cîte un aşternut la fiecare capăt a divanului, cu saltele groase de lînă peste acelea a divanuluî, perine şi plaporne de matasă frumoasă cu bumbl de sedef iar aşternutul de pînză de olan­ dă; pe ferestre erau săculete de organ tină umplute cu foi de trandafir şi sulfină, care îmbalsamau toată odaia; la peretele divanului era câte un covor mare cu turci călări ridicînd a­ meninţător nişte săbif incovoiate şi purtînd la brîu pistoale şi iatagane. Vorbeam cu M-elle Marceline că ce grozav tre­ buia să fi fost cînd năvăleau turcii la nof şi că ce bine este acuma, că îi vedem numai pe covoare. Am dormit aşa de bine că ne-a trezit tîrziu Maria adu- 1) Adecă cu cheptarl, că c1-1nI vorbea cam peltic. [166] 166 Clementa Hîrjeu cindu-ne cafelele. In urma el, o fată aducea o mesută joasă pe patru picioare şi boită ca marmora, pe care era un lighian şi un ibric de alamă; Iar lîngă lighian două farfurioare: una cu săpun turcesc şi cealaltă cu făină de păpuşoiu. Spunindu-ne Maria că moşul şi tata sunt de mult pe cerdac, ne-am gră­ bit să ne îmbrăcăm cît mal Iute şi neam dus la dînşii. Moşul îşI făcea cheful de dimineaţă cu ciubucul cel de ia­ somie, căci peste ZI avea unul mal scurt de cireş. Se plîngea tatei că nimic nu mai este ca innainte, că s'au obrăznicit ciocoit şi mojiciî. Of nepoate, nepoate, spunea el! Mi-l cledc, ,J ... , .• , .. nu "mi-l clede, dal s'o pus subplefectu pe scaun înaintea 1 mea! Se înţelege că l'am alungat cu şiubucu ! ... Salacii de noi Boielii şi zile am aziuns! ,,'Pata spunea că o să fie şi mai rău, cînd poate feciori! de Boierf vor sta în picioare di­ naintea ciocoilor". S'o faşI Dumnezeu mila, şi m'a lua, ca să nu văd aşa ceva, spunea Moşu ŞI îşI făcea cruce . Am stat patru zile la Forăstl şi nu ne-a fost urît de loc. La plecare cînd M -elle Marceline ia spus lui moşu la re­ vedere: la nu se ştie Matrnazel, respunse el, că am 88 de ani împliniţi. Oh! Nu fac nimic Monsieur, sări vioi franţusca, eu am 44 ani, da D-ta mult mai puturos cum mine! Aşa Madmazel? Aşa mă faşi pe mine, o întrebă moşu rîzînd? Cînd află bieta femeie ce spusese, se ruşină grozav, tîl­ măcinel că de oare ce pentru bucurie se spune bucuros, a cre­ zut că tot aşa se spune pentru putere: puturos. Do la Forăşti la Varatec drumul se făcea tot mai frumos, trecînd des printre munţi, prin pădurt frumoase de stejar, mesteacăn, ulmi şi brazt uriaşi care deveneau din ce în ce mai numeroşi pînă ce înlocuiră cu totul celelalte soiuri de co­ paei. Izvoare zburdalnice cădeau ele sus, limpede şi recî ca ghiaţa, trecînd în clocot prin mijlocul drumului înfundîndu-se sub nişte podişte de brad necojit pentru ca să, iasă dincolo de drum în chip de pîraie, care udau frumoasele poieni zmăl­ tuite cu floricele şi pomusort selbatioi. După şase ceasuri de aşa drum, începu a se zărI în vale Monastirea cu arhondaricu şi biserica. 'I'răsura a intrat Ile poarta cea mare şi s'a oprit dinnaintea grădinei, în faţa casei 'J>itei Lazu, mătuşa noastră IlŞi stariţa Monastirel Varatecul. Tiţa Ieşise în cerdac să ne phmească; eu zîmbetul ei atit ele dulce şi cu lacrimile în ochi ne-a sărutat. MaIcele, rude cu nOI, au venit şi ele să ne vadă; dar să nu socoti că au intrat aşa de a dreptul în odaia unde eram cu maica Stariţa. Ele vin pînă la o uşă cu o fercstruie: şi zic: "Blagosloveşte Maică" "Fiţa le respunde :" Blagoslovită să fii. "Atuncea numai intră \ [167] Cum se începe v îata 167 i' pc UŞ3, fac o rnetanic înnaiutea Fitef, îi sărută mîna şi sunt hun in trate. ,M aîccle sunt foarte frumos îmbrăcate: cu caşmir şi mă­ tasrt, cu comanace de catifea; dar aceste sunt fete ele boieri si nu toate sunt îmbrăcate aşa. De pildă: printre maicele cele Ialt«, facem maro haz de maica Frăsina Cîntăreata, care eintii nişte cîntece atît ele vechi, că nicî o maică elin cele mai bătrîne nu le cunoaşte. Ea este cea mai bătrînă din toatc : poartă un cornonac ele saiac şi un fel ele catavelcă foarte lungă, pe o fustă . . Verele Marnet şi a 'I'atcf sunt: Maicele Nazaria Miclescu, Luca, Cauta, Evghenia Negri, o soră a 'I'antei 'I'inca Forăscu, Evgbcnia Miclescu şi Sotia Mavrichi ce se zice că ia ar fi ele Neam Impărătesc din Bizanta. Ea e foarte frumoasă, dar Ii­ gura ei e nespus de melancolică ; poate că-I pare rău că au dat'o părinţii la mouăstire cum era obiceiul pe vremea ei. Ne a povestit Maica Evghcuia Negri, că, părinţii îşi aduceau fetele la M onăstiro să le călugărească şi cînd plecau, ele aler­ gau după trăsură pînă nu o mai veeleau şi se Întorceau apoi plîngînd sermanele. Fiţ,;:t Starita, are Ut1 salon frumos şi vesel, eu flori pe la toate ferestrele. Alăturea are oda.Ia ele culcare, pe păreţii că­ reia se resfată patru zecî de tablouri frumoase aduse de peste graniţă de fiul Smaranditei Rosetti-Bălănescu soră cu tata şi cu Piţa Starita. OeI mal frumos şi de valoare din toate tablou­ rile acestea, este ornare pictură a Sfintei Magdalener, atît; de frumoase cu părul el balan ŞI despletit : ea şade intr'o grotă, cu o carte şi un cap de mort. Lîngă odaia aceasta este cancelaria, unele stă de obîceiu Pita şi primeşte. Acolo ne a arătat un toiag ce i l'a dăruit Regele nostru. El este ele argi tit. Pc o parte' este scris: Staritei şi Arhimandritei Monusf;ircZ î'araiec Maica Euţ rosina Lazu ; iar pe partea cealaltă l{(�gelc Ca/rol [·iu al Rom'îniei. In sufragerie, maieele din prostime care slujesc la rna�;l, ;:tduc blidcle cu bucate din bucătăria ele jos, pe nişte scăd car] nu se văel; aşa că parcă ies elin poelele! Alăture de sufrage· rie este un antreu mare, ticsit cu lăZI braşoveneştT ver:d (�U flori roşii şi aJbastre, pline cu aşternuturl, prosoape şi valuri ele pînză şi şalac, toat(� lucrate în mOllastire. Pe lăzl sunt co· şarce cu ghemuri ele bumbac şi ele lînă; căci maicele torc şi împletesc colţuu'( şi J11ănuşL De două orI pe zl, Fiţa îşi face rugăciunele în parac:li::;nl de lîngă oelaia D·sale de culcare. Oîte odată mă, fca, şi pe j Ile. De acolo 111i·a, dăruit o cruce ele argint, cu lIloaştele Sfîntnlui Mina. Oît îmI place cînd, la 4 din1ineaţ.a, merg rnaiccle cu toaca împrejurul Biserieei! Atul1cJ: şi la slujba În Biserkă, ele port [168] Moşia Cîrli[r'iin 2L August. Scu.rnpâ A drienno, După cum ţ,I-am scris, peste vreo patru zile J;'iţa Suiaran­ da De-a trimis trăsura şi a doua 7.1 am şi părăsit Varatecul de dimineaţă, 'I'răsura Fite)' e trasă ele opt cal frumosi rnIllaţr de elor surugil îmhrăcaţi cu chebe şi paturI de aba alhttîn­ floriţ'î în fel de fel de colori; pe cap poartă pălări'î cu cordelc. Tigani\' Gorgos şi Balan umbla călări la obloancIe trăsnriJ, mei'gînd cînd unul, cînd altul înnainte, ea să vadă eum este drullluL Cînd am ieşit. pe poarta YlIonastirel, m'am uitat la [(weastra <::aJlcelaril: :Fiţa Stariţa, se uita după noI şi llP-[L lI!'­ mălit <::u privirea cît· l1ţ-a putut zărI. CailFiţel Smal'): mel'g roarte repede, aşa că cam spre sf�ară elI' vreme, eram la Cîl'lig'î. Casa este 111arC, frumoasă, eLl două eaLut'l şi aşc;r;atL. :u mijlocul grădiner. Deasupn\ bolţiI SLl b care aUl intrat (�11 11'1- sura, este' un ceardacmal'e, \3usţinut de eătre nişte stîlpI i.�L;f>: .. varuitl cu Îugrijire ea toată, casa şi ca odăile de sus. Sunt saloa ne îmbrăeate cu mobile Iţ[eul IV, altele cu vesele mobile POJUpadour, odăi ele musafirJ o bibIiotecămal'c şi apartall1en, tele fiului FiteI Srnaranda Nku [{osett.i-BăJă,nescu si a Aotic'[ sale Cahtlca. > 1 ,> rnant.iî largî, lUflgI fii plisate. ŞtiI ee Adriermo ? VIaţa Ia mo­ năstirc este foarte frumoasă; Ia să Ile oălugărhu şi nof ! ... Vrcl ?... Dar atunci, cum am să. fiu bunică şi să port bucle la urechf ca Fita Ruxandra Roznovanu ide la Ceruăutl ? Am mers cu toţii la o biserică .af'ară din Mouastirc unde era hram. Multă lume din îrnprejurimi: ţăranI, tărance ele prin sate; dinnaintca portet mînăstirel, trăsuri, docare, birje, care ţărăneşti şi pc amîndouă rnărginî ale drumului, mese cu brînză, pîine, covrigf, fructe, mlerc şi un jidan cu citur i, 0- glillZ'i mici, mărgele de sticle umplute cu ceară de diferite colori şi hurrnuz. 'I'ărancele şi ţăraniI sunt irnbrăcati eu cos­ teme naţionale brodate cu altite ; bondiţele sunt înflorite cu bucăţele de postav cusute pe ele şi la spetele bonditelor, cîte un canaf mare de mărgele care zuruie la fiecare pas. Cînd ne-am Intors la arhondărie, am găsit acolo pe Iilea Hiţet Smarandita Rosetti Bălănescu, Ce. Profir ita Cantacuzino cu fiicele şi fiL Ea a dat 'ratei o scrisoare de la Yiţa Srna­ rauditn prin care întreba cind sa ne trimată o trăsură ca să veni III la D-neel. Scrisoarea începea aa, Cucoane, Cucoane Tel [mac c,>i iubire frate! Iată dar, dragă A drienno, că peste cîteva zile, vom părăsî această frumoasă Monăstire: spre a ne duce la Cîrlig}, moşia Fiţet 8maraneliţeY, ele unele-ţi vOI mal sr-rf. A ta prietenă care te săruta cu dragoste. CLEMENTA LAZU. lGfi Clementa Htr ieu [169] Cum se incepe vIaţa 'Odăile FiţeI sunt ruai sirnple : paturt, canapele, scriruuI frumoase de 111OCm, vechie, cu verigi de alamă pentru t1'(1S ser­ wrele; pe un scrin, un ceasornic de bronz acoperit cu un glob de sticlă şi care cîntă un cintec la fiecare ceas; pe alt scrin, o besactea, cum o numeşte F'ita, adică o casetă eu o lJlulţime de miel compartimente în care D-J18ael îşl strînge !Jijuteriilc şi banii, Iar alăturea cu besacteaua, o singură carte: "Mathilde de NJ-me Cottiu". Sit ve%f,Adrienno, cîte lucrur-I frumoase are Pita- prin sCl'illul'l. Cînd trage sertarele, vine UIl miros ele mosc de la dante­ lele. scumpe, de la hainele ele catifea şi de mătasă groasă zisă moire-antique. Din toate îmi place mai mult o roch le albă de mătasă, fusta cu trei volane cu ghirlande ele tranda­ firaşl şi franjuri; talia foarte lungă cu o bertă cu volaue şi franjurI j); mînecele larg], căptuşite cu rnatasă albă subţire pe dinăuntru, iar la margini cu un ruşiuşor 2) alb. CInd se îrrlhri'iea, Fiţa cu rochia asta, punea la gît şi la, ruchieturile mînelor cordele de catifea roz pc care erau prinse broşuri de briliante. Catifelclor de la Jlli'Wl le spunea braneo­ iete. La coafură punea cordeluţe Înguste de catifea albă şi roză, şi pene albe şi roz. Ce frumoasă trebue să fi fost Fita Smarauda, aşa gătită! Este la CîrligI un portret mare a l1'iţei Smaranda şi a :MoşuJulPGtracJJe soţul el. Amîndoi au fost foarte frumoşi. . Fiţa şi cu tata, vorbesc mult despre neamurile lor din Basarabia. Pomenesc mal eu seamă despre un Ioan Lazu, care le era jIoş şi despre vărul lor Victor Lazu din Kişiuău. La Cirligf, am stat mal mult, căcl după cum erec! că vei n aflat şi tu, avem vacanţă. pînă la 20 Septembrie, din pricinu uuef epi­ demii care a izbucnit la Ceruăuti, Mătusele de acolo, care 111 Iulie au fost la alte rude au să: vie peste câteva zile la' noI şi de aceia plecăm de aleea poimîine. E foarte frumos Ia CîrligI. Casa şi traiul mult mal mare şi mal larg de cit la Harncea şi Fiţa Srnărăndita îmi este foarte dragă; dar eu dU\, buc.ul'Îc mă reîntorc: la căsuţa lloastră ! Cit îmi ('l'a de elOi' cluptL frumosul nostru ceardac cu frumoasa lui privelişte! Vezt tu SCUlllp�t Acll'iCllll o, erL după părerea mea nu Q,ste palat nicJ loe în lumea toată, mal frumos, mal drag şi mal pIrLCUt decît casa şi locul ullele aJ deschis ochii pentru întîia oară! CLEMENŢA LAZU. J) I,'raJlj lIrl: Il el "el d n cur!. 2) H\lşill�()r: 1) brtlldil �Idlţirn !ltl tăzf cînd cea dintăi carte de fi­ lozofie treime să fie un dictio­ nar ele limba germană. Am spus "învăţarea" filozofiet, întrncit ca se poate învăţa şi nu crea ca orice artă. Un al treilea motiv: limpoxi­ mea expunerii. Conceptie. d-luî Bră.tescu->- Voinesti. este o în­ cercare ele a da ' tl:ansfonnELrilor universale, o raţiune autropo­ morfică. Şi mi se pare o Cl)J]­ ceptie naivă. In orice caz, dacă am admite ipoteza finalitătii, totusi sîntem făcută a privi na­ tura' prea religIOS; ca că- i pu­ tem atribui un scop atit de usu­ ratie, in cît toate prefacerile d în­ tr'un timp incomensurabil, S{L le socotim datorite unei dorinte, unui demon finalist, care al' fi coridensat colbul de astre în Ile­ bul oase, din nebuloase ar fi ros­ togolit sorii, elin sori ar fi răcit planetelo, .ca pe planete să a­ pară acea minte, în care SfL se oglindeasc[L natura în întregimc-> ca un Narcis ce şi-ar căuta f:lţa în izvor-şi care fiind satisfăcut, să-şI exploadeze planetele În pnl­ bere, pentruca din nou dus ele setea nepotolitrL de cunoaştere, 88, reînceap{L acelaşI drum (:î1'­ cular. Este o concepţie naivă pen­ trucă este, dar şi pentruci\ ... o limpede. A expune limpedo o idee, este aproape a o critica. O ! Dar da.că ideile sale, şi le-ar fi dezvoltat si sustinut eu mnlU'L sofistică, clacă Î�lloc do expriml'ea aşa ele limpede, al' fi întrebuinţat o terminologie ma­ sivă şi greoae, probabil că };'a1' fi găsit, atuncea, deajnnşI e:Ll'l să "e apropie en sfia.l�L, si\. in- [196] 196 C�. Savul Gheorghe Savul tre în Întunecimea terminologieI tern al autorilor. Şi in lumina ca'ritr'o biserrcă, in faţa pictn- relativă a celor cîteva icleI ele riî sofistice pe lemn curat, să valoare, ei au am biţionat nicI ingenuncheze... Dar du atîtea mal mult nici mal puţin, decît icoane la lumina soarelru şi veI să. construiască un întreg sistem vedea că sînt scînduri boite, iz- filozofic, decît să respundă la beşte-Ie de pămînt şi vei vedea toate cele treî clasice întrebări că sunet a sec ... Am rezumat bro- despre Dumnezeu, natură şi om. şura c1-lui Brătescn-c-Voineştî, De aceea, cea mal mare parte a ca o compensare pentru cinstea, celor mal multe sisteme filozofice ce se face atîtor sisteme, de a fi e o curată aberatie .... Cele mai discutate prea des, prea pe larg, multe sisteme, Sll{t instalarea 11- prea şovăitor. In orIce sistem se n el aberaţi) într'un tron de aur. află 11n număr de idsî adevă- , rate; dar descoperirea acelor ideî, a produs entuziasmul pa- [197] --�=t1 R H I \} f\ Organul Societătii Ştiinţifice şi Literare Din I1\SI • Anul XXIII N o. 5 Mal 1912 BASARABiA Un secol şi- a rotit arcanul In mersul luz nein tr erupi, De cînd din pledul Romaniei O minâ oitreqă a rupi '1 rupul mezinet e'l iubită, Ş: l'a încins cu vistavoi , Ca s'o doboare.... Se inşală ! Ramas' a suţletui la noi. Caci nu-i perdut pentru vecie Din cruqul luz nici 'un pamint. Cît îl nud leaga inca duhul Si-al mamei neuitat cuvînt. , Izooditoiul de noroace In umbra cremei nit se lasă; Se svîrcoleşte în tăcere Păn' rupe jug1.tl ce' l apasă. Şi-atunci s' abate-cu putere 8pJ e cugetele tuturor, Aţ2ţa voile sleite Şi leaga rănile ce dor [198] 198 Riria Să fim cu toiit ti ej: şi limpezi VOl lr aţ'l zubiţz de peste Prut, Sâ vă ţineţi limba străbună, Să nu vă 'nţioraţ: de knui. Caci nict nu ştim, innalia oote Ce spinii i-a schimbat în ţtort Şz care pe Iiomini purtat-a Prin umbre-adirnci şi ţalnict sori. Cum va schimba Prutu'ri carare Şz knuiu'ti fluer fericit, Să cînte doina inţraţire: In crîngul ţă} el re' ntreqit. Rlria Răpirea Basarabiei In ziua de 16 Mal s'a serbat cu mare pompa 111 împără­ ţia vecină şi chiar în trupul cel răşluit din .Moldo va serbarea împlinirei ao sutit de ant de Ia uăpirea luI de cătră Rusia. Durere mal mare este că această serbare nu s'a făcut atît de Ii.uşl, pe cît, după îndemnul lor, de clasa rusificată a romiuilor basarabenî ; căcî se ştie că cea mal mare parte din clasa înaltă a poporatieî romîne din această ţară a părăsit aproape cn totul firea rominească însuşindu-şl pe cea rusească. Nimeni u'a uîtat încă cuvintele dureroase pentru rorninî rostite de mareşalul no­ bleţei din Basarabia, coboritorul vechei familii de boeri moldo­ venl, Kru penschi, In Duma rt1sească, ca respuns Ia proIJUll'Wea de a se înfiinţa şcoli rornineştî în Basarabia, C[1 în acea guber­ nie nu există popor rominesc. ci numaî popor rusesc, cuvinte prin care Excelenţa sa mareşalul nobleţel a spus un neadevăr mal mare de cît titlul pe care � poartă. Nu numai că întreg poporul romînesc de jos, pătura ţărănească de la cîmp şi cea mafxde rînd din oraşe a rămes de­ plin romănească, dar chiar şi clasa mal înaltă numără pentru fericire cugete drepte care se dau drept ce sînt în adevăr, adică rorninl, şi nu se tîrăsc în pulbere inaintea Ruşilor, ca să fie pri­ miţI în sinul lor, cum a făcut-o mareşalul Krupenschi şi cu al [199] :pa .. Ră pirea Basarabiei 199 'r I lui. Oine nu cunoaşte in Tările Romine pe d-l Vasile Stroescu, boerul din Basarabia, care jertfeşte pe an sute de mii de 'leI in sprijinul rominilor asupriţI, din .1!Dg�ri�, .şi d�l Stro�sc� este ex­ presiunea nu nUI?-ai a unei fericite individualitătî, CI şi acea a multor oameni din clasa mai înaltă ce cugetă ca dînsul, în cit nu poate fi aruncată hula înstrăinăriî pe intreaga clasă mal înaltă a Rominilor basarabeni, ci numai pe acel, din nefericire foarte numeroşI care şi-au înstrăinat inima şi gîndul pentru josnice interese materiale şi în fruntea cărora străluceşte Excelenţa sa mareşalul nobleţei Krupenschi. 01'1 de cine ar fi însă Jnjghebate serbările pentru alipirea Bas:1rabiei cătră Ruşi, se face o mare greşală de cătră imperiul vecin, sărbătorindu-se o zi care insamnă pentru RominI o dată de jale în istoria lor. Nu este in interesul nici unei naţiuni, fie cît ele mare de a jigni fără nici un motiv simţimintele cele mal adinci ale unef naţiuni cît de mică; căci cum zice fabulistul fran­ cez: "Adesea ori ai nevoe ele un mai mic ca tine"; şi Rusia credem îşi aduce aminte că, cu 34 ani în urmă a recurs ea, într'un moment foarte critic, la ajutorul poporului romin. Nu e vorbă, ei caută acum prin toate mijloacele a da uitării faptul că micul nostru stat şi mica dar viteaza noastră oştire, sub conducerea viteazului şi genialului ei căpitan Carol I, f-a scăpat de ruina totală care îi aştepta la Plevna. Dacă ei se prefac în public şi de ochii lumei a stinge această amintire, in adîncul sufletului lor ea trebue să vuească cu putere. Pentru ce deci marea Rusie să vreîe numai de cît să jigneasctt pe mica Romănie? si să se eie bine seama că nu este vorba de o ofensă adusă statului romîn, ci de o strivire a tot ce poate fi mai sfînt în sufletul poporului însuşi. prin serbarea alipireî Basarabiei, Rusia răscoleste revolta tuturor inimilor rornăneştf cum se vede lucrul din răsunetul dureros pe care această sărbătoare îl are în toate ţările locuite de rornîuî. Dar apoi ce izbîndă mare sărbătoreşte Rusia. Este oare a­ nexarea unei ţări cucerite de la duşmanl ? nu, căcI Rusia nu se bătuse cu Moldova la 1812, ci vroise să apere această ţară creştină ele încălcările Turcilor, şi după ce bate pe 'I'urcî să despăgnbeşte pe socoteala tărei aparate-procedare neauzită şi care încalcă toate drepturile dumnezeeştî şi omeneşti. Rusia însă a vrut să întărească încă nedreapta ei faptă prin repetarea ei şi mal deochiată, In 1856 tratatul de Paris restitui se Moldovei cele 3 judeţe de jos din Basarabia cea mare răpită ele Ruşi la 1812. La 1877 Romînii sunt chemaţi in ajutor de Ruşi in răz­ boiul lor cu Turcii şi izbutesc numai cu ajntor romînesc a ră­ pune pe voloroşii lor duşmanî. La mcheerea păcei Însă ce fac Ruşii? Ei despoae pe aliaţii lor ele cele 3 judeţe restituite M 01- doveî, punindu-î pe dînşii să snpoarte d�spăgubirile dt' război. [200] 200 A. D. Xenopol Ruşii deoI alt pus mîna pe partea oea mal mare a Moldo­ veî (44,000 km. p.); Moldova (36,000 krn. p.) printr'o îndoită nedreptate: mal în tăf răpind de la o ţară pe oare o lua sub proteoţia el, o parte din pămînt pentru a se plăti de oheltuelile făoute ou războiul incins pentru a el emanoipare; al doilea ră­ pind de la acelaşi ţară a doua oară o parte din acelaşî pămînt pentru a se plăti de un războI pe oare il cîştigase ou sprijinul ei contra unul duşman oomun. Despoîarea unui proteguit şi a­ oela a unui aliat să fie sărbătorite ca aote de vrednicie, ca mo­ mente sfinte din istoria unul popor 1. .. Din neferioire viaţa este aşa alcătuită, ou' indivizit, pe oît şi popoarele, sunt nevoiţI uneorI a comite aote ruşinoase. Este bine şi înţelept ca aseme­ nea aote să fie trecute sub tăcere, Iar nu comemorate şi înfipte în amintirea urmaşilor prin ridicărl de monumente şi serbărI zgo­ motoase; căci mal la, urmă orice-al face nu ţintueştr pe stilpul veşniciei deoit propria-ţI ruşine. A. D. Xenopol După 100 de ani dela l'îpirea Basarabiei romîneşti Din ce în oe tot mal departe, Din ce în oe tot mal incet, .S'aud ohemărI, jelirî de moarte ,De la un neam nemîngîet ... Sunt fraţI ou noI dc-acelaş sînge Şi-au supt ou noI acelaşt sin, Neamul de fraţ,l oare azî plinge Cii/şI=a'mplinit veacul de chin. Lovit, dispreţuit, în fere Dus prin îngheţ spre nordul mut El în credinţă-află putere Şi în speranţă-află un sout. Incit nioI popI streinî uici şcoala, Nu l'a putut face-a urta Cel mal drag grai, oare I-e fala Care e mîntuirea sa .... \ \ Veao crunt dc cind din ţani- Aşa că-ori ce'ncercau trufaşiî, mamă ExilUl'[, ştreangurI, inohisorI De-un laoom neam a fost f'urat\ Le îndura, ca şi ostaşii Şi�a fost ţi.�ut sub �:nut SfL geam, LuI Christ, cu ochiî visătorI... Doar va uîta ce-a insemnat !... '- Dar 01'1 şi oit l'a rupt pB dinsul Ca trup, oa suflet nu l'a rupt, In suflet i:;;1 asounse plinsul Şi dorul sinuluI oe-a ::lUpt. 'bu,'nmărmuri odrasla hienit Inţelegind că'i truda'n van, Ca din granit, zece deoenii, Neamul şi azi e .l\ioldovan ! [201] p . După 100 de ani de la răpire Basarabiei rornineştl 201 Starea culturală a Basarabiei sub ruşi (1812-1912) . Şi ochii lui tot spre Moldova Privesc şi azi, şi plîng, din prag, Şi-aşteaptă gla-;, şi-aşteapă slava Ce cîntă doinile cu drag; IaşI, Mal 1�12. Speranţele-i nestrămutate Le pune'n OeI îndurător, C'odată ii va da dreptate Şi-a fi o ţară şi-un popor. Botez-Gordon Chiar de la primul pas in domeniul istoriei Basarabiei ne convingem, că ea nici odată nu s'a bucurat de o stare Înflori­ toare culturală. Pănă la 1812 Basarabia a fost, ca să zicem aşa, o simplă vacă de muls pentru 'boeriî şi guvernanţiI Moldovei. La 1812, cînd Basarabia devine provincie rusească, ruşii nu găsiră în ea nici o şcoală, adecă Basarabia cu 90,000 familii de locui­ tori (după statisticile ruseşti de la H317) n'avea nici un focar de cultură. Şi ruşii au avut dreptate să zică, că ei an luat B.1- sarabia fără pic de cultură. Istoria ne-a pastrat pentru ruşinea boerimei şi guvernanţilor din Moldova de pe atunci plîngerea lor cătră Poartă cu ocazra răpirei Basarabiei: in plingerea a­ ceasta ei se tinguesc , nu pentru că ruşii rupeau carne vie din trupul ţăriI, ci pentru că toate greutăţile dăjdiilor şi birurilor cătră Poartă şi domnie, care mai inainte cădeau in cea mai mare parte pe Basarabia acuma au să cadă pe dînşii. Ruşii au fost primii, care s'au gindit să introducă cultură in Basarabia. In anul 1813 el înfiinţează seminarul spiritual din Chişinău, Apoi împăratul de pe arunct Alexandru 1, care era însuşi un om destul de inaintat şi luminat pentru timpurile lui şi care era un aprins aderent al şcoalei Lancasteriene, se hotărî să organizeze astfel de şcoli şi'n alipita Basarabie. Dar fiinIcă locuitorii erau de origine MoldovenI, Alexandru 1 porunci mai întăi să se pregătească institutori pentru şcolele basarabene din originari moldoveni, cari să ştie perfect limba poporului; apoi fiind lipsă de manuale scolare în moldoveneşte, imparatul mal poronci să se facă manualele necesare, prevăzute cu o paralelă de text rusesc, pentrucă limba rusească, ca limbă de stat, tre­ buea să se înveţe şi ea cîtuşi de puţin macar, In anul 1819 trei şcoli Lancasteriene moldoveneşti fură numai decît înfiinţate. Astfel se începe cultura in Basarabia. Lucrul acesta Elin partea unui imparat autocrat rusesc se pare astăzi cam curios... Dar trecutul ne-a pastrat curiozităţ [202] 202 Pan Hali ppa şi mal marî.; Urmaşul lut Alexandru zis Binecuvîntatul Nico­ lae 1, unul din cei mal severi autooratî pe tronul Rusiei, cel mal aprins rus din toţI monarhii ruşf, a cărui deviză totdeauna a fost "integritatea Rusiei cu orI ce preţ", acest împărat era şi el pentru' şcolile Lancasteriene moldoveneştI:in Basarabia, ne­ văzînd în ele nicî un pericol pentru integritatea imperiului RusieI. Astfel guvernul RusieI chiar de la început, fără să fie si­ gur de Ioîalitatea moldovenilor din Basarabia, le acordă dreptul să trăească şi să se desvolte, ca naţiune aparte. EI bine, moldovenii din Basarabia nu se folosiră de drep­ tul acesta 1. .. Mal întăl de toate şcolile moldoveneştr, protejate de însuşi ţ.ariI Rusieî, nu prinseră rădăcină in Basarabia. Astfel, după 20 anf de activitate în domeniul acesta, la 1838 în Basarabia şcolile Lancasteriene moldoveneştă decăzuseră cu totul: nu exista decit una în Chişinău, pe cînd celelalte se inchiseseră. Aceasta se explică prin faptul, 0[1 şcolile aceste nu găsiseră sprijinul necesar în societatea moldovenească basarabeană de pe atunci. Boeriî moldoveni din Basarabia chiar de la început se înfruptaseră din blid ul de linte rusesc, care se putea cumpara prin împărtăşirea deplină la cultura rusească. Ei văzuseră, că prin şcoala moldovenească e cu neputinţă să ajungă .Ia rangu­ rile înalte de demnitarI imperiali, şi de aceia preferară şcoala rusească celeI moldoveneşti. Populaţia orăşănească era amorţită încă pentru o activitate culturală, Iar despre tarani nicI vorbi nu poate fi !. .. Dar ideia şcolelor Lancasteriene moldoveneşti pentru Ba­ sarabia nu fu părăsită cu totul: în curind ea îşî găsi un bun apărător şi propagator in persoana Direetoruluî general al şcoa­ le lor din Basarabia, Ivan N elid-ov,-un rus de origină străină poporului rominesc din Basarabia, dar un barbat cu concepţiI largI asupra vieteî, care :inţelegea nevoia moldoveanuluI mal bine decît boeriî şi alţi nechemaţI conducătorI şi stăpîni al ma­ selor inculte. Acest Ivan Nelidov la 1840 infiintă o a doua şcoală moldovenească Lancasteriană în Chişinău; apot reinfiinţă şcoala de acelaşI tip elin oraşul BăLţI şi în fine introduse limba moldovenească ca obiect de predare in gimnaziul şi în şcoala judeţiană din Chişinău. .. Sub imboldul acestuî Neli,dov. nobilimea molc1oveană în­ cepu şi ea să se arăte, că se d� l� brazdă: în 1841 şeful ne­ bilimei basarabene, 1. IVI. Sturza, ceru guvernului: 1) sa nu­ mească în şcolile Lancasteriene dB judeţ profesorI moldoveni cu perfecte cunoştinţi în limba şi literatura romînească şi 2) fiind lipsă de cărţI şi manuale moldov81�eştI de autorI BasarabenI să se procure cărţile şi manualele necesare din Valahia, şi JYIolda­ via, adăogind C;t pentru cumpararea cărţilor nobilimea basara­ beană ofer[t ea sumele necesare. I [203] p ! Starea culturală a Basarabiei sub ruşi 203 i f. I �l In 1842 cererile aceste fură sa tisfăcu te În parte iar în 1843 se deschiseră nonl şcoli Lancasteriene moldoveneşti în 0- raşelo: Orheî, Soroca, Cahul şi un pension de fete în Bender. Pe urmă începură să se înfiinţeze de cătră statul rusesc şcoli şi prin sa te, dar acestea erau cu predarea obiectelor numai in ruseşte, şi ni s'a păstrat un document foarte interesant în ches­ tia şcoalilor săteşti do pe timpul acela, din care vedem, că ţăra­ nii moldoveni din Basarabia ele pe atunci încă dispreţuiau şcoala rusască. Protopopul Sineavschi în raportul său despre mersul şcoalelor săteştî spune: "loC1tzIOl'i'i moldoveni preţeră fnvâţcItuJ'ei tâ}'it plată în şcolile cu limba rusească, invâţătll1'ct C1t plată la proţesor] particular; ele carie moldovenească, pe care o qasesc mai tniăleasi: �i mat folositoare". Iar episcopul Basarabiei Dimitrie spunea preotimeî În tr' O epistolă a sa: "cle1'11l moldorenesc are tot dreptul sll ţ'acă pe lîngă biseriei în sate moldoreneşii şcoli, pentru. încăţaJ'ea copiilor' în limba moldovenească". Ca, să termi­ năm cu epoca aceasta, trebue să mai spunem, că datele statis- . tice arată, că Între 1847 şi 1857, în timp de zece anI, numărul elevilor in sco1ele Basarabiei so ridicase de la 3102 la 11.037. Tot din ep;ca aceasta ne-au rămas ca amintire două cărţi mol­ doveneşti, tipărite in Chişinău: una de DOl1ici,- un manual de limba rornînească paralol cu text rusesc, cu crestomaţie şi cu un mic dictionar ruso-rorrrîn şi rornino-rus, si celalaltă carte, de­ venită astăzf o raritat >, e cartea de fabule' moldoveneşti, după Crilov însă. a unui biet moldovean basarabean-s-I. 8irbu. Nu mai vorbes� despre articolele în ruseşte, scrise de originarI ba­ sarabeni cu privire la diferite chestii locale la ordinea zilei şi la diferite momente din istoria neamului rominesc din trecut. Toate aceste articole aşteaptă încă o mină stăruitoare care să le culeagi'L de prin revistele cleric ale, d.e prin buletinele statistice şi alte ediţii periodice ale timpului, pentru a servi ca materie brută la scrierea istorie; Basarabiei sub colosul de Nord. Acum ne putem inchipui, care ar fi fost actuala stare culturală a Basasarabicî dacă lucrurile al' fi mers in directiunea, pe care o stabilisa Iv11Il N clidov, De sigur, astăzf basarabenii nostri alte cînturî ar cînta. Din nefericire in să toate înce­ putur-ilo bune pe tărîmul cultural în Basarabia fură nimicite de faimoasa re acţiune politică internă, caro se năpustise asupra in­ treguluI imperiu rusesc do pe la anul 1870. 'rl'cbue să se ştie, cti pe atunci în Basarabia erau deja lll­ traduse toate f\săzămintcle si institutiunile generale pentru În­ treaga Rusie. S'i este curios' de a sa' sti Înc1 si faptul aC31a. că ţara fl1 dezb.ră�J,tă de tOJ,te privilegiil� şi drepturile el ele a�lto- 1)omie, stabilite printr'un fel de constituţiune în primul deceniu după răpire, fără mal nici o protestare din partea populaţiei, fiind daUL împl'ejl1rarea, că nobilimea l110ldoveneasc[t îşi schim­ base purtarea confonn cu interesele el IlropriI şi conform calitrL- [204] 204 Pan Halippa til ar de camelion, Şi fiind că orăşeniî luau pildă de la boert ' iar ţaranii şi răzeşiî, chiar dacă erau nemultumiti, nu puteau face nimica singură, sau fiind inculti, nici nu-şi dădeau seamă de cela ce se petrecea în jurul lor. (Lucru, care i-a impresionat mai tare pe sătent a fost prima recrutare (în an. 1874), oăcî de la început moldovenii şi autochtonii Basarabiei erau scutiţi de armată: cu ocazia primei recrutări s'a Întîmplat chiar şi o răz­ vrătire a sătenilor în judeţul Bălţilor, sau a Iaşilor cum încă se zicea pe atuncea judeţului acestuia). Dar să revenim la aceia, despre ce amintisern mai sus, la reactiunea rusească generală de pe la începutul ultimului şfert al veacului trecut, Aşi putea cita aici o mulţime de publicişti ruşi de pe atunci, cari, fiind martori oculari, au descris în cu­ lori vii acea criză mortală, care urmă ca o consecinţă reactiu­ nei numite, şi care cuprinse:in ghiarele ei întregul imperiu ru­ sese. Furia reacţionară se năpusti mal cu seamă asupra naţio­ nalităţilor. Moldovenii basarabeni o pătiră şi ei. Atunci se alcă­ tui faimoasa legendă, cum că Moldovenii din Basarabia tind spre separatism, Zic legendă, căci în realitate, nu ştiu, dacă s'ar găsi chiar astăzi încă macar o sută de moldoveni separatişti în Ba­ sarabia şi atunci oare n'am dreptate să zic că teoria acela, cum că "�moldovenii basarabeni sunt separatişti" este o umflătură, demnă de un cap putred de biurocrat rus şi altă nimică. To­ tuşi legenda aceasta a făcut mult rău moldovenilor din Basa­ rabia, şi cine ştie, dacă rominiî din Regat n'au contribuit şi ei la incuibarea acestei legende în capetele guvernamentale ruseşti. Se ştie, că la adoua pierdere a restului Basarabiei, (a Bugeagn­ lui) la 1877-78 agenţI rominî veniră în partea locului pentru a îndemna pe Iocuitorî la petiţiuni de protestare. Guvernul ru­ sesc degrabă le prinse de veste, ��stfet propaganda aceasta fu nimicită din capul locului, Iar ca consecintă-s-biurocratul rus acuză de separatism nu numai pe locuitorii Basarabiei de sud, ci pe moldovenii lntregel Basarabil, care habar n'aveau şi n'au nicî astăzi de Romănia liberă. \ Ori cum, dar pentru moldovenii din Basarabia veniră zi­ lele grele şi amare. Mal întăi. de toate, li s'a fost trimis din centrul R'J.siel un episcop, care să S9 ocnpe cu rusificarea mol­ dovenilor. Pavel, căcl aşa, S3 chem 1, faimosul episcop rusificator, opri predarea Iimbet moldoven eştâ şi a cintulul moldovenesc in seminariul duhovnicesc din Ohişi,ăU, distruse toate şcolile bi­ sericeşti de prin sate, unde era obişnuit să se predee în l�oldo� v�meşţe, . ş� la. urmă,. reuşi să alu�ge 1il�ba po.por�llul chiar Şl dm biserică. 'I'ipograf'ia moldovenească mitropolitană, care era adusă de la mînăstirea NeamţuluI (din judeţul Bender) în Chi­ şinău, se închise şi-mi se pare - chiar viud ut.ă mai pe urmă. Protestările din partea clerului moldovenesc local n'au fost de cît parţiale. Poporul n'a protestat re faţă, ci s'a departat în I [205] p � \ ! Starea culturală a Basarabiei sub ruşi 205 mod evident de biserică, in care slujbele bisericeştl se făceau in slavoneşte, Astfel rezultvtul a fost cu totul altul, de cum îşi plănuia prea rusi�ic�to�ul Pavel. , Ou mult mal inainte de toate astea fură reformate ŞI şco­ lile Ll,ncasteriene de prin toate oraşele Basarabieî, reformate în scnzul acela, că acuma limba moldovenească nu se mal intre­ bninta ca paralelă la predarea obiectelor, ba chiar nu se preda nicI C.1 o hiect. D! aici, in colo Bxeara'iia devine uri simpla gn­ vernămînt rusesc. Să ne facem însă o întrebare: ce făcea boerimea moldo­ venească în timpul acesta, că doară ea totdeauna pretindea şi pretinde de a fi conducătoarea vietei maselor populare şi trîm­ biţează în dreapta şi în stinga că ea lucrează pentru binele ob­ stese ? Aicî fireşte- nu este vorba de ciocoi! boIerI moldoveni, care îşI petreceau şi-şî petrec viaţa in chefurI şi care habar n'aveau şi ri'au de toate chestiile arzătoare ale vieţe'i comune; ci este vorba de acei boert, cari erau în contact cu viaţa de toate zilele şi care trebuiau să reacţioneze cumva la toate manifesta­ ţiunile acelef vieţI. O bună parte din aceştia se arunc ară la munca zemstovoului care în timpul crizef generale ruseşti ră­ mine singurul domeniu, unde un om cu iubire de semenii săi, mai putea dezvolta o activitate oarecare, deşi că guvernul re­ acţionar rusesc îşi întindea rrrina-I blestemată chiar şi asupra Zcmstovoului. Zomstovoul Basarabiei însă, deşi compus de multe 01'1 chiar din originari moldovenI, în privinţa dezvoltă rei uneI culturi na­ ţionale nu făcu nimica. Cauzele sunt diferite şi numeroase. AicI aşi putea arăta următoarele: rnultî consilieri zemstveştl nicî nu lucrau in directiunea asta; aJţiI se temeau să se ară te moldo­ veni; au fost chiar şi trădătorî, cari erau gata să denunţe ori­ ce pas făcut cu înclinare spre sădirea uneI culturi romîneşti ; iar cea mal principală cauză este, că zemstovul nostru nicI o­ dată, decît timp există în Basarabia, n'a fost puternic hotărît spre pornirea unei lupte pentru dobîndirea culturei naţionale mol­ doveneşti. Cite momente favorabile n'au fost perdute numai din ca­ uza friceî, ca nu cumva guvernul iarăşi să nu scoată la iveală vr'o legendă, că moldoveniI sînt separatişti (? !) Iar ca rezultat al acestor cauze este, că astăzî Basarabia are peste 800 de şcolf primare în care număr întră şi 80 ale naţio­ nalităţilor, între aceste însă nici una moldocenească, In Basa­ rabia moldovenească, cu 60-70 moldoveni la sută, în ţara, care plăteşte direct şi indirect statuluI 80,000,000 ruble (1 rublă=2.65 fr.), din care cea mai mare parte cade pe moldoveni, în ţara aceasta, moldoveniI n'au nici o şcoală moldovenească, în vreme ce o mînă, de nemţi, de greci, de arment, polonI şi evrei au şcolile lor! Polonit, nemţii, grecii, armeniî, evreii îşi plătesc şco- [206] 206 Pan Halippa lile lor, trăgînd din ole folos, iar noI moldoveniI plătim scoala : rusească, care nu ne dă nicI uu folos, căct llU ne face ruşI, ca 00 le putem înţele6'2 limba şi carte). lor. Ei, dacă ne-ar face?! Oalea-valea: ar mal merge! Dar nu! .Rămînem moldovenI, şi fiind că rămănem moldovenI--rămănem în acelaşj timp inculţi şi prostiţi de cătră toţI. Iată datele statistice asupra % ştiutorilor de carte după nf.,ţionalitate : BarbaţI Pemei 1) Nemţii au 63,5 % ştiutorI de carte 62.9 ştiutoare de carte 2) Polonii - 55.6 " 52.9 " 3) EvreiI - 49;6 ,',' :: " 24) ,'; " 4) Albii ruşi 42)3" " " 11,5 " " 5) Marii rusi 39.9" " ,. 21,1 " )l 6) BulgariI' 3(4" " " 6.4 " " 7) Turcit 21,1" ,,2;4 li " 8) Rutenir 15,3" " " 3,1 li " 9) Moldoveni 10,5" li " 1,7 li " 10) rrigani! 0.9" " " 0,9 " " Oeva îngrozitor! Moldovenii, fiind cei mal Yl11merOşI (GU%-- 70 %) au cel mai mic procent do ştiutorj ele carte, dacă ne:;:o­ cotim pe ţigani, cari -ca grup etnic-n'au nicî o importanţă. Acuma natural este să spunem ceva despre orăşăni ŞI in­ telectualI. Prima menţiune istorică despre starea culturală a 0- răşeriilor o avem de pe timpul, cînd marele poet rus-Puşchin trăla în Ohişinăa unde îl exilase guvernul rusesc. Ohişin[HlI de pe atuncj era un orăşel mort pentru orIce pornire cul­ turală. Asta se ra.porteuză la an. 1820 -_ 20. Afară de o mînă, de funcţionarI ruşr, venit; elin alte părţI, nimenI din orăşeniI localnicI nu vorbea ruseşte. Ou totul alt aspect arc o­ raşul acuma. Si nu vorbesc; numai de Ohisinău. 'roate oraselo Basarabiei sm;t ca şi Ohişinăul, adică în nicl unul din ele' nu se mal vorbeşte mOldoveneşte:,: sau se vorbeşte puţin, limba ru­ seaSC�t fiind cea mai mult vorbiHi, evreIasca după dinsa, poiona sau armeana după aC3asta şi aş'1 mal departe şi moldoveneasca la ooadii. Int31e;;tu�diI b_lsarab3nI - el fiind, sau din Rusia, sau o producţiune a oraşelor noastr�\ basarab8ne desnaţionalizate,_ fjre�t,e, că nu vorbesJ molc1oven�şte, sau vorbesc prea puţinI, inoît, nu ni-ctr fi peste putinţi1 să'\-i num{tr�tm pe degete, (nu e­ x:1gJr:tm eb 10J, Cln i spunem C't nVJLQ aşJ, de puţinI!) Nu-I VOi'o:t, c:t o m ti'.) p tl'tJ din intJle:;t.Lll,lit Yl13iţI sau ruşI al Ba­ sar<1bieI n'au nimio), contra rell3.şt'1l'ClI naţion'1le culturale n po­ pornluI moldovJuesJ din BJ,s,l,rabia, ela.r p8ntrn mişJarJa m'>c- [207] ----- .. ",,, Starea culturală a Basarabiei sub ruşi 207 nală el trebuesc număraţi printre cel inutilî, căcî parte activă în ea nu poate lua. Şi asta a contribuit foarte mult la insuccesul primei miş­ cări naţionale moldoveneşti în Basarabia pe fată., acuma 5 ant, cînd pentru prima dată în Basarabie. apăruse gazeta moldove­ nească "BJ,sarabi';1," sub direcţi unea decedatuluî E. Gavrilită, a­ vocat. Tot lipseI unul număr considerabil de intelectuali moldo­ venî. care să sprijine orlce pas făcut spre renaşterea culturală a Basarabiei moldoveneşti, se poate atribui şi faptul acela, că Societatea basarabeană moldovenească", întemeiată în an. 1905 de Pavel Dicescul, decedatul consilier imperial, - n'are pănă în prezent nici o şcoală, cu toate Crt scopul- sociotătiî era îufintarea de scolî moldovensti. , Dar ca săşî facă cineva o ideîe şi mai clară despre situa­ ţia critică, în care ne aflăm noI astăzf moldovenii din Basarabia, n'are decît S[1, se gîndească la faptul, că acum un an şi jumă­ tate, cînd în parlamentul rusesc se discuta chestia reoganizăreI şcoaleî primare pe baza cerinţeI pedagogice de a se face ins­ trucţia în limbele materne ale respectivelor naţionalităţI din Ru­ sia şi cînd deputatii Basarabiet [Crupenski, Purişkevici, Ghe­ peţki şi altiî) în plin parlament au declarat, că moldovenilor din Basarabia nu le trebue şcolI moldoveneştI, - în Basarabia nu s'a găsit macar un grup de moldovenî, care să protesteze în contra purtărei infarne a deputaţilor basarabenî. Şi n'a fă­ cut' o aceasta ma car "Societatea basarabeană moldovenească", care avea toată posibilitatea s'o facă, mai ales ('[1, era şi de da­ toria el. Inactivitatea aceasta a puţini lor intelectuali moldoveni din Basarabia şi purtarea lor nepăsătoare în momentul de faţă, cînd toată lumea din ţara aceasta nenorocită a fost tirîtă a sărbători centenarul Basarabiei sub imperiul Rusesc,- probează, că SItu­ aţia se înrăutăţeşte pe zi ce trece. Ce poate fi mal trist decît faptul, cii în momentul de faţă, cînd se face bilanţul politicei ruseşti în Basarabia în cursul unui întreg veac, glasul, care se ridică să spue, că moldoveniI sunt nedreptăţitî, nu e glasul u­ nui moldovan elin Basarabia. ci a unul rus ele la Moscova­ glasul d-Iuî N. N. Durnovo ?:. �i totuşî, noi nu ne-am perdut nădejdea, că odată şi odată dreptatea va triumfa. După un secol ele viaţă sub colo sul ele nord, Basarabia rămîne tot moldoveriească : aceasta ne-o pro­ bează statisticele oficiale ruseşti, care, la 2,390.000 a populatieî actuale a Basarabieî, ne arată peste 60 % ele locuitorI moldovenI. * * * Pentru lucrarea do faţrl am consultut : 1) "Basarabia" elo Z. Arhurc. Bucuroştr. 2) ,.l'eorpa(I>I!JlIeCIdi1: ouepar. Beccapaoiu" elo H. K. :MOrl1.1IHHCRii:r Chişinău, [208] 208 Pan Halippa Pan. Halippa o) li TpY;V:J apxanaoă IWi\fHCiu, sub direcţia I1. H. XaJIUIIIIa Chişinău. 4) )�OI\JIa,ll,HalI aauacna" de TIaBeJI'b AIl'IeCI'YJIL. Chişinău. 5)"PoccilI",vol. XIV do CCMcHoBL-Tmn-IIIaHCIdH.S.-Petersburg 6) .. Bassarahia" (schiFt gellgrafică) de Pan, Halippa. (Revista ştiinţifcă "Aclamaki" 1912 Mal). DIN ROMANCIERII GERMANI MODERNI ERNEST ZAHN o EVOL UŢIl:!; DE SCHIITOH II MENSCHEN Plăsmuitoarea cea mare, natura, nu scoate cu dalta el mCI măcar o faţă atît de urîtă sau lipsită de expresie, În cît să nu poată fi găsite în ea trăsăturt "captivante" zice Zahn odată în novela "Herr, Herr !" din volumul "Menschen" apărut În 1<)00 (azi ed. 7.) Iar În dedicaţia acestui volum el spune: .. , Und wie sie da wandeln Schar um Pijar Ist kein Rucken aller Lasten bar, Schleppen kenchend sie auf schritt und Tritt Ihre Klein' und grossen Kreuze mit!- <, Menschen! Aus dern Zug sah dann und mann Eines Trăgers Angeschiht mich an; Fest hielt ich in diesen Blattern, was Ich aus des genossen Anttitz las, Und derweit ich v6n den Menschen schrieb, Wurden mile die Menschen seltsarn lieb, UneI mir war und ist, als sei das Loos, Ihres und des unsre., stolz und gross, \ Wurde jedem doch z� zeigen Frist, Dass el' stark auch ttnter Lasten ist 1). ) Ş' 'v t \ StI' , v v [' it 1 ,1 cum oamenu trec ce e peste cete, pae e mei unur nU-lipSI de povoară şi fie· care îşI duce gîfîind pas cn pas crucea sa mal mare sau mal mică! Oameni! -- Din convotu se uîta elin cînd în 'cind faţa unul purtător de cruce la mine; Jar ou fixaI în aceste fOI ceea-ce am citit din faţa tovarăşulul, Şi scriind despre oamenf, eludat! l-am prins dragI şi mi se părea şi mi se pare inert Crt soarta lor �i a noastrrt e mîndrul şi maro, căe1 fie-dtruia i s'a elat tirpp să arMe că e tare �i sub p01.:oară". I [209] Din romancierii germani moderni 209 Iată decI pe poet făcînd un pas important inainte, cel puţin după dedicaţia de mai sus. Ceea-ce i se prezintă in fantazie, nu mal e caz izolat, particular, ci e un colţ din firea şi soarta omenireI întregI. Autorul nu se mai mulţu­ meşte să analizeze doar sufletul sau fapta respectivă ca ceva curios sau remarcabil, ci ea acum are pentru el importanţă semnificativă, ea este mijlocul de care se serveşte in filo­ zofarea sa asupra lucrurilor omeneşti. Aceasta denotă o lărgire importantă a orizontulul, căci e pasul hotărîtor spre cîştigarea unei concepţii proprii a vietii. Primejdia care-I ameninţă acum e alta: creaţiunea po­ etică a lut nu trebue să pornească de la filozofie, de la i­ dea abstractă şi să fie un fel de exemplificare a teoriei, ci creaţiunea poetică şi filozofia trebue să fie născută de odată şi una, dacă e ca opera de artă să nu fie produs rece al calculului şi al vointei. Căcl cîştigul în adincime nu e numaI de cît cîştig in artă, ci numai atunci, cînd adinci­ mea se naşte deodată cu forma potrivită artistică care o exprimă. "Unul şedea în umbră, totdeauna în umbră şi vedea colo soarele, uite colo, ca şi cum aicI in odae jumătate ar fi umbră şi jumătate soare. Şi cum şade el aşa, zi de zi, şi vede mereu soarele, îl vine cîte-odată pofta să treacă din­ colo. Dar soarele îl oprit! El o ştie şi s'a ghemuit În um­ bra sa rece şi rabdă mal departe. Mal. departe, pană ce în­ tr'o zi ÎI vine in minte că doar şi altil umblă prin soare. Atunci l'a apucat îngîmfarea: Dar aşa gogoman eşti, că asteptt, pănă ce vine lumina la tine 1" îl zice ceva din pept. dacă ea nu vrea să vie, du-te tu la ea! Şi în ziua aceea el întinde mîna dincolo şi simte că-I oprit de a sta acolo, Vezt aici e totul în acest singur moment, în trecerea dincolo! Cînd păcătuim, nu mai ştim că păcătuim ! Dar - mal mult ! Pănă aci a gîndit şi lucrat omul, iar acum vine Dumnezeu, care i-a interzis omului soarele, Dumnezeu cel a-tot-puternic şi-I stinge soarele şi acolo unde l'a căutat omul. VezI, şi în acel moment el trebue să cunoască, ce pitic neputincios e el cu toată îngîmfarea lul, şi În acel moment ÎŞI aduce a­ minte din nou de poronca calcată .... Dar şi la acest sfîrşit am ajuns cu toată meditaţiunea mea-- suntem oameni, nu sfinti. OamenI ca să păcătuim, elar şi ca să reparăm 1 Şi fi­ ind că în ochiI lUI Dvzeu volu să repar ară, de acelea ră­ mîn unde sunt 1" Aşa vorbeşte Peter Meyer, ţăranul fruntaş, voinic şi frumos, bun la inimă şi cinstit, care cu un eroizm rar şi-a purtat crucea, una elin cele mal grele. pănă ce 8, căzut şi a greşit; rar greşala lUI a avut urmări funeste. Soţia lUI, rea şi cicălitoare, zace în pat, lovită ele paralizie, un morman [210] 210 Dr. Traiau Bratu de carne, de ani de zile şi el a trebuit să-i îndure gura rea; s'o îngrijască şi să-I păstreze credinţă; şi a îndurat, a în­ grijit'o şi I-a păstrat credinţă, ba cînd i s'a aprins casa a stat în casa arzindă şi a lărgit cu toporul fereastra ca să-I facă loc s'o scoată afară. Dar cînd l'a venit Hansi, servi­ toarea tînără, frumoasă şi curctă în casă, care i se utta în ochl cu o umilinţă nemărginit de nevinovată şi apoi şi cu Iu­ bire) şi cînd soţia a fost lovită şi de al doilea atac, cînd sora sa a putut lua în căsătorie pe Marti, fratele servitoa­ ret, şi cînd copilul care-I era sprijinul moral, I-a murit, el nu mal poate rezista şi cade, căutînd să se bucure cu cît-va timp mal înainte, de anumite drepturi care, oricum, erau să fie ale lui. Şi consecinţele au fost funeste: TocmaI în noaptea cînd avea să-I moară soţia, Hansi simţind apropierea durerilor facereI, fuge nebună din casă, ca să-i ascundă ruşinea lut, ca să nu cadă vre-o pată pe numele lUI şi piere în mod în­ grozitor. Şi sfîrşitul acesta sdrobitor îl face pe Peter Mayer să spună vorbele de mai sus. In vorbele acelea e cuprinsă o umanitate foarte blîndă înţelegătoare şi iertătoare, care-şi lucrul se vede prea lă­ murit - e şi a poetului, care poartă o simpatie adîncă ce­ lul ce şi-a purtat crucea cu eroism şi a căzut fiind că a fost numai om. Pentru ca îndreptăţirea acesteI umanităţi să reiasă şi mal limpede, avem alăturea de Petru Mayer pe sora sa Regine, fată crescută la mănăstire şi deprinsă să urmeze cu sfinţenie toate învăţăturile bisericei. Ea îndură martiriul reprezentat de cumnata bolnavă, pe care o îngrijeşte, cu o resemnare ad­ mirabilă şi cu o putere rară de a se jertfi şi e o păzitoare foarte severă a cinstel fratelui său) ca nu cumva să cadă în pacat; ba cînd vede influenţa moralizatoare, pe care o are ea asupra lui Marti, slugă în fond bună, dar cu o educaţie neîngrijită ŞI fără putere proprie pentru a se conduce, ea îi dă mîna şi-i se face soţie, rnăgulindu-se de sigur şi cu gîn­ dul că salvează un suflet." Dar .religjositatea aceasta în­ grădită în dogmele bisericei, îi închide inima faţă de pro­ blemele adevărate ale vieţeI şi o face incapabilă de a înţe­ lege patimile inimel omeneşti, la sfîrşit ea se şi retrage la mănăstire) ca să fie scutită d� contactul cu oamenii atît de păcătoşi, cari nu ştiu să-şi ca�te mîntuirea sufletului în po­ căinţă şi rugăclunt. Dar Marti" o părăsise,d� mal înainte şi se dusese în lume, după ce-I spusese că bunătatea şi sfinţe­ nia el sunt minciuni şi că degeaba ar. fi, voit să înveţe de la ea a fi om! In vederea impresieI cît mal puternice, singuratecele scene sînt lucrate cu multă îngrijire. De la început cînd or- [211] Din romancierii germanr moderni 211 famI Marti ŞI Hansi pleacă alungaţI din casa părintească, ca să intre la stăp in, auzim ca o presimţire rea vorba lUI Marti, că viaţa e plină de primejdii pentru fetele frumoase. Prin trăsăturI miel dar interesante e descris cu amănuntul caracterul RegineI şi gospodăria întreagă cu povara pe care o are de sus. Foarte fin e urmărit mersul pasiuneI în Peter şi Hansi de la nepăsarea stăpînului şi sfiala umilită a feteI de la început şi pănă la iubirea fără de margini de mal apol ; toate amănuntele sunt date, c�lm copilul pănă la sfir­ situl său elog ic sustine pe Peter şI-1 dă putere să rezrste, cum mal tîrziu aducerea lui Marti ca slugă îi serveşte Ia­ r ăs) ca apărare în contra patimei. Incendiul e descris cu putere, de asemenea căderea stîncet care ameninţa viaţă Reginei si salvarea el de cătră Marti şi mal la urmă veni­ rea Lavinei care ascunde pentru mal mult timp pe Hansi şi ruşinea lui Petec Şi sfîrşitul Ietet, în sine poate prea senti­ mental. e potrivit cu atitudinea el de pănă aci, doar poate prea eroic şi duîos în acel aş timp. In vedem-ea motivărei umanitătei predicate de Peter, caracterele şi acţiunea sunt construite mal ales înspre sfîr­ situl noveler. Eroul e extraordinar ele mare şi povara cru­ cii sale e peste măsură de g-rea. Hansi e o fiinţă naivă, gingaşă, poate prea eterică, în schimb Marti bine prins şi bine amestecat din apucături rele şi fire bună. Totuşi novela în total deşi prisosurI nu sunt, desi angrenagiul nu lasă ni­ mic şi motivaţiunea numai ici colo de dorit (e inexplicabil. cum Hansi a putut trăi în casă cu toţI pănă în momentul face reI, fără ca Regine cea sfîntă care înţelege atît de bine pe Peter, ba e chiar preveniti, şi Marti, care de la început presimtise totul, şi ceilalţi al casel si fi observat ceva), to­ tusi novela face mal ales în spre sfîrşit, în catastrofă, im­ presia de construită, ele produs al calculului. Prea are mare rol întîmplarea (incendiu, prăbuşirea stînceI, Lavina ') căreia Peter îl (121 numele de "D-zeu" şi prea sunt potrivite toate în vederea ca Peter să poată spune la sfîrşit vorbele citate. Tendenţioasă nu e nuvela, nicI direct moralizătoare, totuşi atitudinea po etuluf e vădit pe partea lui Peter, Hansi şi Marti, şi în contra religiositătel oficiale reprezentate de Re­ gine, pe care o reprezintă de-a dreptul ca insuficientă faţă de problemele vietei, deşi o caracterizază cu atenţie în aşa fel, ca s'o apropie cît mal mult ele noI şi să ne silească să avem respect faţă ele ea. Intelepciunea practică rezultată din meditaţi unile sale încă nu e în stare să-şI găsască haină deplin artistică, ci haina e întocmită în vc:derea aceleI filozofiI. Atitudinea po­ etuluI e vădită în favoarea uneia din părţI, deşi el nu cauUl S[t şi-o atragit. Nu-I tendenţios, dar niCi absolut obiectiv. [212] 212 Dr. Traian Bratu Punctul de vedere al lui în viaţă e: Omul, orIcît de mare, e supus pacatului, fiind că e om, decI orI cine are· înţelegere pentru umanitate, e Iertător. . Altă chestie care se iveşte uşor celuI ce priveşte cu atenţie mersul lucrurilor în lume e inftuenţa cea mare a e­ reditătet, a apucăturilor învăţate de om în familie de mic, care poate cu multă sforţare pot fi învinse, dar totuşl in­ continuu îl trag înapot în jos şi-l perd. "Precum lacul bu­ căţile de lemn, tot aşa te atrage şi te cuprinde răul, dacă al avut odată de a face cu el. Unde i te apropii, aici, colo orI unde, peste tot te împinge în spre păcat, pănă ce te scufunzi în el". .Jntreabă pe cel de sus, de ce-i toarnă ornu­ lut pacatul în sînge, încît, dacă raţiunea nu mal e stăpînă şi sîngele ajunge învingător, nu mal e chip să scape fără a păcătui". Aşa explică Bennett Flori interesul ce are el pentru Jochsee, un lac care are proprietatea aceasta, de a atrage în spre mijlocul suprafeţei sale orIce lucru plutitor care a fost aruncat în el, şi de a-l îng-hiţi apol într'un virtej; căct lacul acesta e un simbol al sortii sale. Şi minunat de dis­ cret şi de artistic începe novela cu Bennett-Flori, jucindu­ se pe malul acelut lac, care îmbracă în mod admirabil idea pe care vrea să ne-a Împărtăşească poetul. Şi e bine ales caracterul lul Flori: tînăr, voinic, cu multe calităţi bune, pe care l'au deprimat dispreţul şi inju­ riile tuturora, pe care trebue să le îndure fiind că mama sa Tschiili e o femee căzută, dedată băuturel şi tuturor vi­ tiilor, tatăl seu e necunoscut, fratele său mal mare, Xander un zurbagiu stricat şi beţiv, coliba în care e crescut mur­ dară şi neîugr ijită, adevărat culcuş al viţiilor. In el sunt multe însuşirI bune şi multă putere de muncă, dar a fost a­ tîta insultat şi despretuit, încît nu mal are credinta în sine şi în bine şi-şt vede soarta sirnbolizată în Jochsee. Dar 0 vorbă bună, O laudă, cînd o merită, e în stare să-I schimbe cu totul. Intimplarea îl transpune în mediul cel mal favorabil posibil: în \ casa luf Zwyer-Lois, taran frun­ taş de o cinste rară. şi de o bunătate inexplicabilă, şi-I cîştigă inima curată şi bună. a' fetet acestuia, Leni. Dar răul îl atrage, ajunge In situaţie de nu mal escăpare fiind că s'a iritat, pe-sine .şi. s'a dat liFeI alte fete netrebnice Ş� cînd se vede 111 primejdie de a decădea cu totul fiind nevoit să se intoarcă in mediul său, el 'preferă moartea şi se aruncă în Jochsee. \ Zwyers Lois şi Gunc1i soţia sa sunt prea bunl, nevero­ simil de bunI, cu toate că poetul încearcă să ne explice a­ ceastă bunătate prin tinereţa lor, cînd familia lor se duş- I j 1 I .� \ I [213] I Din romancierii germani moderni 213 . mănesc şi Lois a mers pănă să ridice mîna contra tatălui său, care nu vroia să-I permită să lea în căsătorie pe Gundi . Iubita sa. Şi el şi Leni În a cărel inimă Iubirea şi milostenia se întrec întru a pleda pentru Flori, parcă sunt caractere exagerat de bune, precum şi Tschiili, Xander si Karlini, me­ diul căzut al luI Flori, parcă exagerează în rău. Poetul, însă i s'au prezentat lucrurile astfel, fiind că luI i se părea, că şi în cazul cel mal bun puterea eredităţei şi a mediului în care te- al format sunt mal marf decît orIce. Şi tocmai din cauza aceasta nuvela, care de altfel se citeşte cu adevărată plăcere, face şi ea impresie de a fi fost precedată de filozofie, în loc de a se naşte odată cu ea. (Va urma) n-. Traian Brafu Se apropla Crăciunul pe cale geronsi'L, printre nămetiî de neauă cu belşug, şi Aniş nu se mal întorcea în sat. Fiind-că, în adevăr, renghiu mnrc 13 jucase badea Iesea, ce­ lor "de dincolo". Intr'o duminică era să-i vie Timofre cu nevasta şi cu bă­ iatul. El, de sîmbătă pormse cu Aniş Le Mănăstireni unde avea pe frate-său. Timofte le găsi urma şi pe lelea Roji În poartă, să le spue că Ieşea plecase fiind-că i se imbolnăvise fratele, iar Aniş era do trebuinţă să vadă de copil, că cumnatul văduvise de vr'o doi ani. Intăl, ai lui Timofte crezură, dar după ce Roji nu-I pofti în casă şi ei luară drumul înapoi, bănutala le veni că nu era lucru curat. A doua-zi de Crăciun Sandu să porni la Mănăstirenî Îm­ preună cu Laioş Rojinca, unul dintre cei trel ccangăr tineri, prietini ai luI. Traseră la un han şi acolo aflară cu mirare că nicI Bori Martiri nu fusese bolnav, nici că era văduv,- dar că în adevăr o nepoată a lui era în casa lor. - EI, vezi, Laîoş, zise Sandu, că badea Ioşca e mişel? Adecă ce vrea? Să nu-mi dea fata? Adică nu-şi inchipue că a a fost a mea? I � Arhiva v. 2 [214] 214 N. G. Rădulescu-Niger Măre, Sandule, ce ne-ar fi dacă 't-aî fura-o Iar, şi de aicI din sat acuma? Aud? Oum ? aici e aici! Apoi, să stăm două trei zile în sat Şl să dăm de veste Anişeî. Tu ştii seri, Aniş ştie ceti ... Pe cine să-I trimetem ră vasu ? - Mă duc eu, chip cu răvaş de la tată-său. - Par'c'ar merge treaba. S2v cercăm. Şi Sandu scrise răvaş Auişel să se strecoare de-acasă, să vie la han, sub seară, ŞI să fugă Iar cu el, acuma de bună sea­ mă cu terneîu, că văzuseră cît plăteşte vorba badel Ieşea. Laîoş luă răvaşu şi se duse la Bori Martin, potcovarul sa­ tulul, meşteşugar sarac dar cinstit, om cu o casă de copil, rar ajutat ele bogătaşul de frate-său. Doar acuma de cînd era Aniş la el, de să mal îndurase Ieşea să-I trimită cîte ceva mal din belşng. El era bunătate de om la fire; dar nevastă-sa, o gaiţă, iute şi răutăcioasă. Val de biata Anis cîte trăgea de la dinsa, dar ce era să facă? Mal degrabă răbda de la mătuşa-sa, de cît de la tată-său, care o bătuse de o dihocase. Cind Laroş intră pe poartă, gaiţa de Oati era cu gura pe Aniş, fiind că unul din copii dăduse cu mîna în foc. Oe vrei, băete? întrebă pe Laîos. ' - Am venit cu ravaş de la badea Ieşea pentru Aniş, - Numar cu ravaş gol? 01'1 i s'a părut cumnatului că ne-a umplut ele Crăciun cu plocoane? Aniş ! vino'ncoaco şi nu mal boci ; vino de vezI pricopseală de la tată-tău ... Bine incat, că te-a în văta.t să buchereştî. Aniş se ivi, plrnsă, pLerită la faţă do trai rău, de inimă rea că stă departe de Sandu, de dor după el. Onm văzu pe Laîoş, il cunoscu şi par'că't dădu fior prin inimă. Cum de'l trimeseso tată-său tocmai pe el? Laios îi făcu din ochl, cînd îi dădu răvasul ŞI se aplecă la ureche 'de-I şoptI:' ' -- E de la Sandu. Iar gaiţa, de colo: - Ia nu vă mal vorbiţI 1<1 ureche, că sint şi eu pe aici. Prinse de veste că Aniş. să făcuse rosie si că zîmbise. Şi pe cînd fata desfăcea\ hărtia, ea s� apropiă : -Hal, citeşte tare să asC\plt şi eu ce scrie cumnatu ... Aniş," cu destulă şiretenie,'. îşI aruncă ochiI pe ră vaş şi zise: - Vă trimite sănătate şi �i-că să mă intorc acasă cu Laloş. - lac 'aşa ! Presemne l'a ajuns. doru !... Ori i s'a muiat inima să te măritA cu draguţu matale !... rosti cu răutate şi în batae de joc. Aniş, repede luI Laloş: - ApoI, mîine dimineaţă ilie-om porm, Laloş, Să vie moşu acasă. să-I spuI şi lui ... [215] Viaţa jertfită 215 - Ce sa-i mai spui şi lui, dacă ştiu eu. N'ai de cît să-ţi . strîngi boarfele şi să te duci, tot nu mi-al făcut nici o treabă aici. Uite, mititelu J ojinca şi azi a dat cu mîna'n foc, ŞI erai acolo. Suparată se duse, cu mîînele in şolduri să'şI vadă de fer­ tura de la foc. Deseară, Aniş, să vii la hanu lui Melinte. Sandu e p.3 ghimgI să se vadă plecat cu dumneta mai degrabă. - Spune-i lui Sandu că �mi-e, frică să plec de aici, seara Mătuşi-mea asta, bagă de seamă toate. dar aşa, cum am avut mintea să-I spuîu, mîine plecăm în linişte. Să viI să mă ieI şi Sandu să aştepte la marginea satului... Cum e Sandu? sănătos? Sănătos, dar măhnit şi cu ciudă de badea Ieşea .. - Ei, nu v'aţi mal săturat de vorbă? auz iră glasul gai­ teî. Hai de pune masa, Aniş ... Mai fă şi tu ceva ... c'apof tot t'ei duce. - Spunei lui Sandu că nu mai pot de dorul lui. -- .li spun. Să fii gata, că vin pănă'n zori. .. Laioş se întoarse mal mult în fugă, de bucurie că izbu­ tise şi Sandu, cînd auzi, simţi că-i vine inima la loc. Cînd e să fie un lucru, nu se poate să nu se ):lUe ceva de-a curmezişul, în calea celor mai bine chibzuite împrejurări. Un ceangău să ducea la părintele Ferenţ să-I cheme a îm­ părtăşi pe tatăl său care era pe moarte; şi se ducea tocmai în clipele cind Laioş şi Sandu treceau cu sania din partea romi­ nească în cea de ceangăi, ca apoi să apuce drumul mare. La lumina unui fînar ceangăul îi cunoscu şi le dădu bună dimineaţa: pe urmă puse capul în jos, îngreuiat de măhnirea că bătrînul era. pe ducă şi bătu după puţin, la geamul dinspre drum de la casa părintelui. Nu trecu mult, şi părintele ieşi încă somnoros ... - Ei! dar a nins noaptea asta ... zise, privind neaua proas- pătă care sclipea la lumina fanarului din dreptul portel. - A nins pău' mai adiueaurî, răspunse ceangăul, - Apoi, hai repede la biserică să iau sfînta impărtăşanie. Cînd să dea în şoseaua mare, la lumina finaruluî din răs­ pîntie părintele zări urma a două tălpI de sanie. - Da de dimineată a trecut cine-a trecut... Trebuie să fie din ai noştri, că cei de' dincolo au Crăciunul... - Chip era şi unu de-ai noştri, şi unu de dincolo; era Laioş Rojinca şi Sandu a lui Timofti. Părintele nu zise nimic, dar par'că-î trecu ceva prin 1111- mă cînd auzi că fusese Sandu, Numai de cît se opri şi cătă în care parte trecuse sania ... Urma copitelor şi a tălpilor săniei a­ rată că spre miază-zi ... Dar într'acolo era Mînăstirenii... Pănă la biserică statornici in minte-I 'că într'acolo nu se [216] N. G. Rădulescu-Niger putuse duce Sandu de cît cu'n plan: să îritâlnească pe Aniş cine ştie, s'o facă să fugă iar cu el. Era Crăciunul: n'avea la ce să se ducă într'acolo. Pădure nu era să'şî închipue că s'ar fi dus la lemne, Inr dacă ar fi fost, Sandu nu avea nevoe de pri­ eten de drum, la, treabă. Laioş era ca un fel de rob al Iut, din cei trei flăcăi cărora le pusese în gînd să se mute de ceia parte între romîni. Pe aşa fel do prieten nu'l iei ele cît la vr-o pe­ trecere ori într'ajutor pentru împlinirea vreunui gînd. Şi gîndul era fără doar şi poate: Ani\�. Pa.ter Ferent se Înfioră acum, la numele Anişel. Acum, mal mult de cît ori cind înainte, reverenta sa, ,'le desmierdă cu inchipuirea infierbintătoare ele a'şI paşte oiţa pe un imas ascuns. Ca fată, Aniş, ar fi rămas dorită în aşteptare, frumuseţea de neatins. Ca una ce apucase să fugă, - şi nu era pentru părintele ele indoit, că drăguţa să înfruptase cu din cele oprite,--Aniş era dorită cu putinţă ele a fi şi a plăcerilor luI: ÎI sta în putere să-i Ierte păcatul din fugă, cu preţul dră,gosti rei cu reverenţa sa,-ceIace nu mal pntea fi pacat. Dacă Sandu izbutea să pună Iar m ina pe dînsa, - rămas bun şi-ar fi luat de la tainica luI dorinţă ... TrebuIa să impedice aceasta, dacă in adevăr Sandu se du­ sese după Aniş. Plin de frigurile nerăbdărei părintele Ferenţ dădu sfinţit răvaş de drum bătrînului ceangău, şi pănă să se mai întoarcă pe la biserică, cu paşr repezi porni la locuinţa lui Ioşca Martin, Acesta de-abia făcuse ochi şi se gătia să dea raita obicInuită prin ogradă, cînd, cu adîncă mirare se auzi strigăt de glas cu­ noscut. - No! ce-a fi avînd Pater Ferenţ? şi repede ieşi afară. -- Buna dimineaţa, Ieşea, }i zise părintele şi dintr'odată il şi spusa, ca lucru sigur, că Sandu se pornise de cu noapte, la Mănăstirenî. Ce spui! strigi\, Ieşea, încremenit. - Pune dar degrabă 'cait, şi late după el... - N o! nu 'mi-e tocmai frică) pater Ferent ! Frate-meu îl cunoaşte ... şi apol cumnata c vulpe bătrînă ... E, heI... - Ascultă, Ioşca, Sandu nu s'a dus singnr: a luat cu el pe Latoş Rojinca, şi nu l'a luat degeaba. - Pe Laîoş, cu el? (iJum dracu... N o! atuncea e altă gîscă În traistă. Las' că plec. \ E vorba să ajungI pănă nu apucă să sboare porumbiţa din coteţ ... că pe drum de-I vei întiţni nu mai pul mîna pe Aniş ... - Eaca plec, pl ec 1... N o! afurisi t băiat l, .. Părintele Ferenţ se Întoarse mai liniştit, dar cu grija în­ fiptă în suflet ... In fiinţa lul era şi încăpăţinarea de-a nu se face amestec Între roman o-catolicit lui şi ortodoxî, era şi acel ceva deosebit cu privire la Aniş, după care dor�a de foc [217] Viaţa jertfită 217 Asemenea poftă trupească ii întunecă iscusinţa şi-l făcea să nu se gîndească limpede la piedicile ce i s'ar fi pus î11 cale, la primejdia ce ar fi fost pentru el, ca preot, cînd s'ar zvoni încercarea lui de a ademeni pe Aniş. Se întoarse acasă fără chef şi se certă grozav, din te miri ce şi mai nimic, cu jupăneasa bucătăreasă. Liniştea puţină cu care se întorsese, i se dumică repede şi toată ziua stătu ca pe spini, umblă ca pe cioburî de oale. In vremea aceasta Ieşea se pregătise de drum, foarte re­ pede; băgă de seamă însă că nu-I erau caii bine potcoviţi şi întîrzia cu potcovitul. De zgîrcit ce era, nu'şi mai înoi se hamurile de multă vre­ me, şi tocmai pe drum i se rupse un şleau de la unul din cai. Opri în mijlocul drumului şi căută în chichiţa săniei cu ce să-I lege. Nici capăt de fringhioară, ori macar fir de sforicică. Incepu să fluere, de ciudă ... pănă ce î-şi aduse aminte că cioareciî lui erau legaţI cu nişte baere. Işi scoase o cizmă, îşl tăia un baîer şi cu mare ce putu . să lege şleaul, doar cit să ţie pănă la Mănăstirenî. Era zi ursită însă pentru intîmplări multe, mărunte, dar de necaz. Ou atât mai de necaz cu cît il era luî mai degrabă să ajungă. Oind să coboare o colină, calul din drepta încălecă şleaul ş� începu să arunce cu picioarele, să se aţiţ,e, să o rupă de fugă ŞI să răstoarne sania în şanţul şoselei. Putu Ioşca să sară şi să se pue în dreptul cailor. Dar cine să-i ajute să ridice sania? Aici era greu. Şi incepu să înjure, să scuipe, să bată calul peste cap, şi să stea multă vreme să se uite în jos şi in sus, în dreapta şi în stinga, încruntat, foc de roşu la faţă. Ii venia furii de nebun şi bătea cu picioarele in loc, neaua afănată, de o lipia de cea îngheţată. Dădu Dumnezeu, ca pe la un prinz să se ivească un ne­ gustor cu o săniuţă uşoară ... Il opri, îşl scoase căciula, si-I rugă să'I ajute, să-I scape din nevoe. In cele din urmă porni, ca să se opreasca Iar, nu după mult timp, căcl prinse de veste că, tot la calul cu pricina, se rupsese sbalţul şi căpetelul. Alte înjurăturt.; - N o! dracu dracilor! asta nu mi s'a mai întîmplat .... Işi tăie toate baerile, şi mai mult rău de cît bine, legă căpetelul, prinse sbaltul şi porni, uitind să mai îmbuce din me­ rindele ce luase. Ajunse sub seară in Minăstirent, tocmai când Sandu şi La­ ioş mincau veseli, la han, rîzînd de renghiul ce aveau să joace si ei lui Iesea, , Vorba' e că ajunse destul de devreme şi la timp ca să îm- piedece fuga fie-set. [218] 218 N. G. Rădulescu-Niger Cînd îl văzu Aniş că intră pe uşă, din veselă ce era, se înegri şi-I veni rău. - No! fireşte ... drac de fată, i se răsti Ieşea. Nu ţi-e la îndămînă c'am venit. Da ce e, cumnate? îl zise c'am inţepată, muerea, trimiţi om să Iea fata, şi vii şi dumneta. - No ! Trimis pe dracu s'o îea ! Şi începu să lămurească şi lor cum era lucrul, aruncînd ŞI fii-sa fel de fel de vorbe urîte. - EI, aşa 'mi-al fost dumneata, jupăneasă Aniş ? începu ŞI gaiţa de mătuşi-sa, şi dă-i, şi df-i, pănă ce, biata fată leşină. -- No! las-o cumnată ... - Se face cumnate ... EI, ce mi-s fetele din ziua de azi! Numai cînd se plecă şi o pipăi văzu că fata era cu ade­ vărat leşinată, aproape rece, şi să speriă. Pînă târziu noaptea, prinsă de o milă ce nu era de aş­ teptat de la dînsa, Cati stătu la căpătăiul fetei, şi o. îngriji, şi o mîngîie cu vorbe cluioase. Cînd, dinspre ziuă, veni Laioş, Ieşea se sculase din somn şi-l întimpină, cu biciul în mînă, cu care-i arse vr'o cîte-va de fugi, flăcăul, nluit, încremenit. La moarte mai degrabă s'ar fi aşteptat, decit la aşa ceva. Căută la han pe Sandu ; băeatul plecase, după înţelegere la marginea satulnt. . Tocmm� se crăpă de ziuă cînd Laioş, plouat de tot, îl a- junse cu sama, Ce? singur? întrebă Sandu. -- Singur. Şi-î povesti ce pătise. - A venit Ioşca ? Ei cum dracu ne-a dat de urmă? Zise Sandu, încremenit. Apoi, roşu de mînie: să aşteptăm pănă a pleca şi mişelu.; şi să-i tragem o batae s'o spue şi morţilor. Să 'r-o facem, zise Laîoş. Iar de a fi cu Aniş, 'i-o luăm, şi tot nu ne Întoarcem fără ea. Aşa, Sandule... Doamne, ce-am sa-I trag şi eu ... să-i întorc cu vîrf şi indesat plesniturile cu biciu. Aşteptară însă pănă la amează şi Ioşca nu se ivi ... Mai aş­ teptară, pănă ce se pomeniră cu primarul cu doi vătăjei. .. Şi le poronci domnul primar să plece, că de unde nu, îi pune la gros 1), căci a primit plîngere de la Bori Martin că ei pîndesc pe frate-său.i, \ AtuncI Sandu, amărît, ruşi�at, o porni spre Strîmbăounî, ru­ megînd alt plan de răzbunare contra lui Ieşea, alt plan să pue mîna pe Aniş. \ 1) Arest· [219] Viaţa jertfită 219 Şi zile după zile trecură. NicI părintelui Ferenţ n u-I mal venia la indăm ină să ştie departe pe Aniş, deci, înduplecă pe Ieşea să aducă fata acasă mal ales că paştele se apropia. Din partea lui Sandu, ori cît chibzuise, ori cit plănuise, nu se întîmplase nimic lui Ieşea. Atit numai că flăcăul nu mai era in apele lui: slăbise, se îngălbenise, nu muncea cu nir.î o trager@ de inimă. In deşert părintele Oiocâlteu apucase din scurt pe par111- tele Ferent si-l silea mereu să 'se tie de vorbă, răspuns avea că Ioşua nu ';n�a să dea fata după o�,todox. -- La urma urmei, părinte Ferenţ, rărnie fata cu religia ei; cine-o sileşte să treacă la ortodoxism ? .. îi ziseră într'o zi părintele Ciocilteu. Noi nu suntem sectart ... Iar părintele Ferenţ, de colo: - Bine; dar copiii ce vor veni? Ieşea vrea să fie catolici -- Apoi prea vrea multe badea Ieşea, dovadă că nu ţine la fie-sa cu inimă de tată. Şi noî, lăsăm cît putem, mal mult al" fi nemernicie din parte-ne. Eu mă mir de reverenta ta că nu pui cuvînt drept şi inţelept, cum s'ar cuveni. Asta mă face să bănuesc că reverenta ta merge prea departe cu neingăduirea. - Dumnezeu îmi cunoaşte cugetul. Ce pot eu face, cînd capul familieI vrea să rămînă bun catolic pănă la capăt? - Luptă de vorbe, Părinte Ferenţ ... şi lui Dumnezeu ii plac faptele. El a lasat oameni, şi le-a propoveduit prin Fiul său înfrăţirea; şi cine caută să-I desbine; îl dezbină de Domnul. Familia se întemeiază pe dragoste; de ce să lipsim de dragos­ tea aceasta curată, doi tineri, care vor să în temeeze familia şi să dovedească prin fapte bune că sunt creştini şi romîni ? Iţi cunosc inrîurirea asupra păstoritilor d-tale şi mă tem că reverinţa ta pui toată piedeca ... - Ce-al fi făcut cucernicia ta dacă fata era ortodoxă? - l-aşI fi lăsat grija de-a'şî păzi credinţa şi nu m'aşî fi amestecat în creşterea copiilor ei, - întru cit, catolici sau orto­ doxî, dar avea să fie tot romîni. Eu mă uit la fapte, părinte Ferenţ, mai întăi de toate, în ce priveşte ns.tionalitatea, şi cean­ găii noştri sunt romîni. Dacă ::'.1' fi supuşi străini alfel s'ar înfă­ ţişa lucrul.i. - Părinte Ciocilteu, Ioşca îşi va aduce fata pănă în Paşte. Eu îi voiu vorbi şi cred că'şt va mai schim ba gîndurile ... Părintele Ciocîlteu îl privi adînc în albul ochilor şi simţi că minte. Aşa, se despărţi de el, scîrbit. In adevăr, Aniş se întoarse in post, aproape de Paşte. Era alta însă. Se mai îngroşase par'că, la corp, în timp ce la chip arăta mai slabă. Nu mai avea bnjorii care dădeau obraji- [220] 220 N. G. Rădulescu-Niger lor el vioclunea mindreţiî ; nu mai avea în căutătură rîs dulce, nici ochii galeşa clipire a genelor. Era alta Aniş, pătiminc1 cu trupul, pătimind cu sufletul, adincită în măhnire. Cind o văz u mumă-sa, se speriă şi începu să plîngă. II pică de pe ochî, ca o perdea groasă; încăpăţînarea, în cara'şl încătuşase inima, i se risipi şi se întoarse spre Ioşca. - Mi-al prăpădit fata, îl zise cu asprime ... Oe? dmnneta n'ai ochi să vezi, Ieşea r E drept că atunci şi Iosca se uită, cu alţi ochf par'că, şi putu să-şî dea seamă că fie-sa in adevăr se prăpădea. - N o ! strigă cu necaz! da ce'ţ.i e ţi e Aniş ? Şi se mal apropia de ea. -- Ce să.'rnf fie r zise fata, cu glas in năduşit. Mor de trai bun la mătuşă-mea şi de dor după Sandu. No! atît pntu să mai zică Ieşea şi Ieşi din casă. Nu vota s'o certe; dar nu vota nici să audă de Sandll. - Şi par'că eşti umflată la trup, ce ai, măicuţă? Eşti bolnavă? Uşoară roşeaţă de-o clipă trecu pe obrajii pIeriţI ai fetel. Intoarse ochii încolo şi nu respunse; apoi se ghemui Într'un colţ, gemu şi nu maf vru să stea de vorbă. Roji ieşi din casă şi găsi pe Ieşea măsurînd cu paşI marî prispa, în tot lungul el, muncit; parcă de anume gînd ... - Ioşea, începu Roji CLl duioşie cu glas de plîns: adecă la ce ne este de folos toată starea şi viaţa de oamenl cuprinşI, dacă un copil avem şi acela se prăpădeşte! Ea se opri; el, pufni pe nas şi nu respunse. --- Adecă ce ne-ar fi dacă am da-o după Sandn, dacă am avea ginere ortodox? - N o !. .. rosti el in aşa chip ca şi cum ar fi răspuns că nici el nu stiea cum să facă. -- Dl{mnezăn să, mă erte, dar nu pricep ce o fi avind pa­ tel' Fercnt, că, uumaî el ne-a pus în cap să ne chinuim fata .. Ieşea, îl zise după puţin{t tăcere, îarăşf cu glas de plîns,-adecă dumitale uu'ţi e milă de Aniş, de fata noastră, de sîngele nostru ? - N o! rosti el, înduioşat, dar fără să stea din umblet. - Ia haidem amîndoi şi să facem să-I vie inima Ia loc .. , Paştele s'apropie; să-i spunem că pănă la Iriălţare i'l dăm şi facem nunta ... H1Ide, lasea ... Doar stiu că si tie 'tI-era dragă, Aniş... Ce? acuma să 'nu'ţI mal fie? vrei să. mo'ară? Pentru cine atunci te mal străduestî I(u munca ?.. Haide, Ioşca... Mă rog ca de Dumnezeu... \\ Şi'l apucă de-o mînă... , - No! las' că mă duc la p�rintele Ferenţ să-i spulu cum il e feteI şi să cer deslegare. - Bine, du-te Ioşea, şi spune-I că nu vrem să ne prăpă­ dim fata.,. AuzI, Ioşca? [221] Viaţa jertfită 221 El se şi îndreptase spre poartă şi plecă acuma dînd din cap ... Părintele Ferenţ ascultă pe Ioşca pănă ce văzu că spusese tot ce avusese de spus. - Ascultă, Ieşea, începu părintele: nu moare nimeni din dragoste, s'o ştii de la mine. -Fata a tinjit şi tînjeşte fiind c'a fost în casă aproape străină; departe de dumnevoastră, Dar ia fiţI ornenoşî cu Aniş, vorbiţi-i ?lînd, mingîieţ-o, să vadă fata că aţI iertat-o pentru greşala ei, ŞI nn va trece multă vreme pănă ce-şi va veni în fire... Sandu al lui Timofte, ştiî bine că şi-a luat nădejdea şi s'a dus la târg ca să intre iar în oaste. N'o. să'] mai ştie în sat, n'o să-I mal vadă, şi o să-şi lea şi Aniş nă­ dejdea; iar pe Iarnă, încolo, t-orn găsi băiat bun, din ai noştri şi se vor îndrepta aşa de bine lucrurile că vă veţI mira ... - N o! aşa are să fie! strigă Ioşca, resuflînd a uşurare. Săptămîna ce vine încep cu mărturisirea. Să mi-o trimiti pe Aniş la " confesional ii • -- O trimit degrabă-degrabă ... - In toate cele ale vietiI omului 'trebue răbdare ŞI cu- minţie, Ioşca... ' - No! Fireste că trebue! - Mai ales 'dumneta, Ieşea, fiî îngăduitor, vorbeşte-I mai duios, să-I spui că ai erta t'o ... NQ! că 'mI-e vorba a dracului, eu nu ştiu să fiu muere .... - Vorba e să' audă fata din gura dumitale că ai ertat-o. - N o! bine; 'f-oru spune-o... . După ce plecă Ioşca, părintele Ferenţ se plimbă aţîţat: starea Anişei nu-I plăcea; Însemna că nu putea să ulte pe blăs­ tărnatul de flăcău. Dar îi va vorbi el, cînd o va mărturisi ... şi cine ştie.,. Frica de cele sfinte, ameninţările religioase fac minunî. .. (Va urma) N. G. Rădulescu-Niger [222] Te-aştept pe anpe de vînt In pînza doruluI sihastru, Şi suferinţele's aproape Şi viaţa'ntinsului albastru Senin al oîmpilor de ape .... In pînza dorului sălbatec, Işî poartă haina tremurată Simţirile de singurateo Şi liniştea înmormîntată ... Ah, liniştea ! ... Ispititorul Sublimului de-odinioară .... IşI poartă palidă piciorul Şi'n suferinţă se coboară, Iar străluciri de nebunie, Ou focul lor suprem şi sfînt Transformă doru'n reverie: .. Te-aştept pe anpe de vînL.! C. R. Ghiulea \ \ [223] TEftTRUL 1N MOLDOVft PARTEA III-a Societatea Dramatică STA6/UNEA 1879-1880 Infiintarea societăţei dra111atice.--Societariz.-Repertoriul -- Budgetul Societăţit=: Repreeeniaiia dată în onoarea poetului Vasile Alexandri>« Celelalte retireeentaţit ce aii urmat=: Eeţireeentaţia operete'[· Olteanca.- Repre­ eentaţia dată de clubul stuâenţilar=: Opera Italiana=. Peţrreeentaţiile tragedianuluî Saluini. Pănă acuma am arătat în capitolele precedente pe cît mi-a stat prin putinţă toate ştiinţele relative la teatru ce le-am putut aduna cu mare greutate de prin Arhiva Statului, a comune! Iaşf, Arhiva Senatorilor din Kişinău, bib­ lioteca Universităţii din Iaşi, a AcademieI Romîne şi acele adunate de pe la diferite persoane particulare, cum şi es­ trase din diferite ziare, afişe, manuscripte şi tipăriturî din vremurt, cari ne-au căzut în mînă, spre a înjgheba cunoş­ tintt cît mal complecte despre ceea ce a fost Teatrul din Iaşi de la cele dintat încercări de reprezentatil teatrale şi pănă în epoca noastră, cînd s'a format Societatea drama­ tică care are fiinţă şi astăzi. De acum înainte cercetările noastre vor fi mai uşoare, întru cît dosarele Societăţii dramatice de la înfiinţarea el, se află toate în Biblioteca teatrulul actual, scăpînd ca prin minune de focul ce a distrus de istov Teatrul de la Co pou, în noaptea de 17 Fevruarie 1888. după repetitia generală a piesei Rene de E. Zolla, (traducere). [224] 224 T. 'r, Burada Vom merge Inainte cu această scriere, numai pănă la inaugurarea noului Teatru care s'a făcut la 1 Dec. 1896 şi clădit anume de comuna Iasl pe locul unde a fost vechea Primărie, lăsînd altora ce se vor interesa de mersul şi pro­ păşirea acesteI institutii, grija de a continua această lucrare, .Jstoria Teatrului în Moldova". * :;, * După diferite sforţări făcute de comitetul teatral, pu­ blicatiuni şi stăruinti atît la guvern cît şi pe lîngă artiştii mal de samă din ţară, s'a reuşit în vara anului 1879, a se injgheba in conformitate cu legea teatrelor din 20 Mart 1877, o Societate Dramatică şi în Iaşi, căci în Bucureşti era înfiinţată încă din anul 1877. Acea societate era com­ pusă din artiştii următorl : Neculai Luchian, Constantin Bălănescu, Mihail Galino, Alexandru Euolschi, Gabriela Luchian, Elena Evolschi (Laş cu) Elena Botez şi Atena Georgescu. Societatea era pusă sub privigherea unul comitet teatral compus din Primarul comunei C. Cristodulo Cerchez, şi membriI Dimtne Gusti şi N. Quintescu. Prin lunile August şi Septembrie s'au mal admis ca societarl pe: Mihail Arceleanu, Emanoil Manoliu, Dimitrie Pruteanu şi apoI pe la Dec. 1879 s'a admis şi pe Ghiţă Di­ mitrescu. Acest personal artistic a fost clasificat după cum urmează: Societari de clasa l-a: Luchian, Bălănescă, Galino şi D-nele Luchian şi Evolschi; de clasa II-a: Evolschi, Arceleanu, Pruteanu şi D-ra Botez; de clasa III-a: Emanoil Manoliu şi D-ra Georgescu. Pe lîngă societart, Comitetul teatral a mai angajat şi următorit artişti gagistl ; Barbati: Dimitrie M. Căluscă, Va­ sile Hasnaş, Costache Ionescu, ambii absolvenţi al Conser­ vatoruluI de muzică şi declamatiunt din Iast, Ch. Stefano­ vid, M. Gheorghiu, Ioan Gheorghescu, V. Gheorghescu şi Ştefan Ionescu; Femei : Alexandrina Poenaru, Maria Ste­ gărescu, Profira Botez, Iosefina Găluşcă, Eliza Orlov, Eca­ terina Sotir şi Natalia Iasinschi. Iată şi salarele cari s'au dat atît gagiştilor cît şi ce­ lullalt personal al teatrulul : . \ Bar�aţl \ Dim. M. Găluşcă elev al Conserv. de muz. Vasile Hasnaş idem Const. Ionescu de Ia conservator. Gheorghe Stefanovicl , pe lună 70 leI 150 " 60 " 40 " [225] Teatrul în Moldova Mihai Gheorghiu . Ioan Gheorghescu. Vasile Gheorghescu. Ştefan Ionescu. fi eniet : Poenariu Alexandrina Maria Stegărescu. Profira Botez. Ecaterina Sotir. N atalia Iasinschi 225 1'0 lunii 40 " 40 " 40 " 40 " 200 " , 100 " 60 " 100 " 60 " " " " " " :, " " " " " " 200 100 23j 200 . 30 . 200 .250 Pe seară. 120 70 120 40 200 Personalul: Un sufleur (Savel Mavrodin) Un scriitor (de role). . Un regisor (V. B. Delmal'Y). Un pictor (G. Fredas), Un ajutor pictorului. Un masinist. . . Un Director de scenă . Un Perucher (Const. Petit,', cu 18 lei Un casier Un croitor . Un intendent. , Un sub intendent. Cinci rindaşî. Director ele scenă în această stagiune a fost numit Constantin Bălănescu. ' S'a înfiinţat şi o comisiune de anchetă compusă elin Vasile Pogor, Neculai Gane, Iacob Negruzzi şi Maiorul Bengescu, spre asl ela părerea asupra valoarel pieselor ce urmau a se reprezenta pe scena teatrului. * * :1< In tăia reprezentaţie cu care s'a inaugurat această stagiune a Societăţii dramatice, a fost dată la 29 Noemvrie 1879, în o­ noarea celui mai mare poet şi autor dramatic romîn ele pănă atunci, Vasile Alexandri. care obţinuse în ultimul timp la concursul poetic ele la Montpellier cupa de aur pentru versurile sale intitulate "Cîntecul gintei latine". Programul a. cestel reprezentatiunl fu compus astfeliu: La ridicarea cor tineI a fost expus în mijlocul sceneI portretul lUI V. Ale, xandri, pictat de Gh. Stahi, făcut din iniţiativa artiştilor: Lu chian, Bălănescu şi Galino, şi care se află şi astăzi în foie [226] 226 T. T. Burada rul Teatrului Naţional actual. Pe scenă se aflau în ţinută de gală toţI artiştii dramatici, şi corul teatrului unit cu ce­ lelalte corurI din Iaşl, susţinut de orchestră sub coducerea Directorului conservatorulut Constantin Gros, cari cintară Imnul gintei Latine, a cărei melodie fu compusă de Mais­ trul Marchetti. In timpul cîntărit, toată lumea din sală se ridică în pi­ cioare şi privind cînd pe scenă cînd în loja în care se afla Vasile Alexandri cu cîţi-va membri al societăţii Junimea care de asemenea stăteau în picioare, toată acea lume plină de admiraţie cătră nemuritorul poet) izbucni la sfîrşit în a­ plauze frenetice şi strigăte de ura. Apoi Mihail Galino şi D-na Elena Lascu, incununară împreună portretul lul V. Alexandri, cu o coroană de foi de stejar, Iar Bălănescu rosti cîte-va cuvinte în numele artiştilor admirator! al poetuluI. După lasarea cortinei Alexandri se duse pe scenă şi mul­ tămi artiştilor pentru frumoasa serbare ce i-au făcut-o. După acest prolog se jucă comedia într'un act Rama­ şagul de V. Alexandri şi Trei Crai de la răsărit, come­ die în două acte de B. P. Hajdeu. Reprezentaţiile teatrale urmară apoi în chip regulat de două ori pe săptămînă, Joia şi Duminica, pănă la 29 Martie cînd s'a închis stagiunea. Din piesele reprezentate în cursul acestei stagiuni no­ tăm următoarele: Neruosti com. în 2 acte de C. Bălănescu ; Gentilomul sarac com. în 2 acte trad. tot de C. Bălănescu : Morărţţa de la jj;farly, com. în 1 act; Naţiastea sau Maria Simon dr. în 5 acte trad. de C. Bălănescu ; Iarăşi Neruosti şi Cartea 111 cap. 1, comed. în 1 act; D-na Cauerley corn. în 4 acte trad. de d. P. Sadoveanu; fi'anul comed. naţio­ nală în 3 acte; Baba Hirca şi Ctnel-Ctnel , Iarăşi Napasta salt Maria Simon; Nunta Ţărănească 1 act de V. Ale­ xandri şi Baba Hirca operetă în 2 acte şi un tablou de M. Millo: Marirea şi caderea unui om politic comed. în 5 acte trad. de Balănescu. Paul Jon dr. în 5 acte trad. de Porfiriu: Lumea pe' dos împreună cu Trei Crai de la ră­ sărit de Hajdeu ; Apele de la Văcăreşti corned. originală (revistă) în 3 acte de M. Millo: Două Orfeline dr. în 5 acte şi 8 tablouri trad. de 1. Babic \- Paul Jon pentrua doua oară în folosul Ospiciul de la Galata; O ţialma la Bal-Mascat comedie în 1 act de maiorul ar Bengeszu. Chiriţa în Iaei de V. Alexandri şi Cinei-Cinei idem, în un act; Pentru a doua oară DOUă ar/eline de D. Ennery; Olieanca operetă în 3 acte; Două Orf eline pentru a treia oară în folosul Ospiciulut de la Galata; Olteanca operetă în 3 acte libretul de maior Ch. Bengescu, iar muzica de Dr.Otremba r I [227] Teatrul în Moldova 227 1 ) i i , J 1 şi dl. Ed. Caudella; Femeile cari plîng comed, în 1 act, Ramaşagul corned. în 1 act, şi Pricopsitit com. în 1 act de Eug. Scribe, acest spectacol s'a dat în folosul încendiaţilor de la Focşant. E de notat că opereta Oltean ca s'a reprezentat de pa­ tru-sprezece orI în această stagiune. Budgetul operetei era deoăebit de acel al Societătel Dramatice. In acele 14 reprezentatit Olteanca a produs la încasări 16,225 lei; şi s'a cheltuit în total cu orchestra, cor, soliştî şi drepturile autorilor 11,081 lei şi 98 banl. . Artiştii pentru operetă erau : d-nil 1. Maisner ban ton V. Hasnas tenor, care era angajat şi pentru Dramă şi Co­ medie de societatea dramatică. Arceleauu, bas-bariton Dvra Zael, soprano, D-na Iosefina Găluşcă, soprano, D-na Te­ odoru m. sopran D-nii Cortez, Mardari, Ionescu, D-na Sa­ cară, D-ra Orloff. * * * Prin reprezentarea mal cu samă a operetelor Fata ma­ mei Ango, dată în stagiune a precedentă şi Oltean ca din stagiunea actuală, care s'a reprezentat pentru prima dată în 8 Martie 1880, publicul ieşan începu 'aşi îndrepta gustul mal mult pentru acest gen de teatru, părăsind reprezenta" tiile de dramă şi comediI date de actorit societătei drama­ tice, făcînd pe multî să creadă că opereta ar trebui să în­ locuiască cu totul celelalte reprezentatiî de teatru romînesc, Ca urmare acestora, in anul 1880, mai multe persoane din Iaşi puseră la cale înfiinţarea unei societăţi muzicale pen­ tru sprijinirea reprezentaţiilor de operetă. Această nouă societate fu constituită din D-niI G. Ben­ gescu, Dr Otrernba şi D1. E. Caudella, autorii opereteI Ol­ teanca, din foştiI directori de teatru, Aslan şi Constantiniu şi alţI membri din societatea cultă, avînd de preşedinte pe Neculat Suţu, în casele căruia din strada Săulescu se şi ţi­ neau sedintele. Intre proectele societătit era şi acela de a se stărui la guvern să i se dee ei subvenţia de 10,000 leI ce se acorda Societătit Dramatice, şi prin acest mijloc să se desfiinţeze această din urmă. Societate muzicală însă, cu toate sfortările şi contribuţiile personale ale membrilor săl, n'au putut reuşi să se înfiinţeze o trupă stabilă de operetă aşa că încetul cu încetul, mai multi membri retrăgindu-se ea s'a desfiinţat. La această desfiinţare a contribuit foarte mult şi arătările d-lul societar E. Manoliu delegatul Socie­ tătet Dramatice, dovedind că societatea ce vroiau să se în- I [228] 228 'r. 1'. Burada' fiinteze. nu poate să dureze din cauza Iipsel de elemente' pregătite pentru acest gen. 1) In cursul acestei stagiuni a avut loc în ziua de Marţi 29 Ianuare 1880 o reprezentaţie dată de membrii clubulut studenţilor cu concursul cîtor-va eleve din conservatorul de muzică şi declamatiune din Iaşi. cînd s'a jucat O palmă la Bal-Mascat, comedie în 2 acte de G. Bengescu, Nu te juca cu dracul, comedie într'un act de Iacob Negruzzi, Cteuetict ultra Demagogui, cantonetă de V. Alexandri şi Creditorit de acelas. Reprezentaţia a fost dată în scopul sporire! fon­ dului acelul club. Venitul a fost de 900 leI, în afară de chel­ tuelele ser ale. Sala teatrului a fost plină de un public ales Iar succesul reprezentaţieI a fost strălucit. (Steaua Eomi­ niet. No. 25 din 1 Fevruarie 1880). OPERA I1'ALIANĂ Şi în această stagiune opera Italiană a dat o serie de reprezentatiuni în cursul lunilor Octomvrie şi Noemvrie, tot sub Direcţiunea luI B. Franchetti, avînd între principalii ar­ rişti liricl pe tenorul Felice Fattorini, basul Enrico Re, ba­ ritonul Francesco Bacchi-Perego, primadonele Teresina Ras­ telli, Luisa Orrneni, Elisa Barabino, Giovanina Patrizio, E- loisa 0, Carnpo, şi altiî. " Dintre reprezentatiile urmate cităm: Ernani dată în 8 Octomvrie, cu care s'a deschis seria operilor, Lucia di La­ mermoor, Il Trouatore, Un Ballo in Maschera, Barbiere de Seviglia, Linda di Chamounux, Iagole tto, Puy-Blas, de Marchetti, Faust, Iane, Somnambula, 1 due Foscari etc. t Teodor T. Burada (Va urma) REPREZENT A ŢIILE TRAGEDIANULUI SAL VINI In luna Fevruarie 1880, 'Veni în Iaşi celebrul tragedian Tomasso Saloini, împreună cu trupa italiană de tragedil, şi dădu în Iaşl o serie de cincI reprezentatiunt, şi anume: Hamlet de Shackespeare, Moartea cu.u« Il Figlio delle Selue, Francisca da Rimsni; şi în urmă Gladiatorul tra­ gedie în 5 acte de A. Soumet dată pentru rămas bun al artistului Salvini. ' Succesul lUI Salvini a. fost foarte mare, şi publicul le­ şan rămase entusiasmat de: talentul acestui mare artist. \ \ 1) Vezi Dosarele No. 1 �i 2 din 1879 şi 1880 nf'Iat o în Biblioteca Ten­ truluf National din Ia�L [229] "CUZEŞTII" de Gh, Ghibănescu Lucrarea de fată contine o monografie a familiei Întinsă a Cuzeştilor, precedată' de U1� studiu istoric asupra văif Elanului şi urmată, ele publicarea a 283 documente cu privire atît la di­ feriti mcmbri ai Iamilicî Cuzestilor cît si la desfăşurarea vieteî rornîncştl în această vale; vol�mul e prevăzut cu un index alfa­ betic. ce usurează intrebuintarea cărtei. . 'Descrierea văii Elanuh{I e importantă nu numai că urmă­ rim desfăşurarea unui colţ din lumea moldovenească dela Înce­ puturile Moldovei aprol1pe şi pînă în vremurile mai nouă, dar ea a dat ncamuluî nostru pe lingă cîţi-va boerî mari două fa­ milii domnitoare: Cuzeştiî şi Cantemireştiî, amîndouă scumpe Romînilor. Elanul e un rîu, ce izvorăşte din ţinutul Fălci ului şi se varsă în Prut, după ce-a udat colţul N-Estic al 'I'utovet, pe o lungime totală de 70 klm.; toată viaţa omenească s'a îngrămă­ dit de timpuriu în văile celor 12 afluenţI de po dreapta rîului. Numirea de Elan vine din vechiul slavon IelIeII'!, (ieleln)=c:Jrvus, animal înrudit de aproape cu cerbul şi din a cărul specie n'au mai rămas de cît cîţI-va În jurul 'I'ilsitului (Germania); ţinutul acesta păduros era plin de asemenea elanî, dela care s'a numit apa po cînd trăiau aicI vechii SlavI şi GoţL Timpul e prea ha­ zardat Însă, nu găsim nicî un motiv pentru care d-l Ghibănesou hotărăşte numirea văif în secolul al III şi IV, cînd tră.esc aici Goţii; sigur e că cu vîntul Ie.reur, e paleoslovenic şi-l putem de­ termina cel mult în epoca lui Jordanes (veacul VI), cînd Slavii se întind în Moldova, ele nu mult mal tîrziu după teoriile noI (1. Bărbulescu); chiar aşezărf slavone fără legătură cu RomîniI nu se cunosc Într'un timp atît de îndepărtat în Moldova. TrJQÎnd la, proprietate), IJ':J Elan autorul aduce părerea ce, această vale a fost locuită de SlaviI din epocă paleosloveni.că, seculul al VI (cum rămîne atuncl "pe cind trăiau aici vechiî Goţi" ?) dUP:L numirea apel, deşi alte urme n'au rămas; Iar maI tîrziu se aşczară aiol Rorniniî aproape dela descălica.tul Moldovei care an pătruns pe văile apelor ce dan în Elan, după numirele Arhiva 3 [230] romîneştI: Bujorul, Sărata etc ... Pentru a arata "curgerea pro-, prietăţel" pe Elan autorul ne dă o descriere pe cît posibil corn­ plecM.a tuturor satelor şi moşiilor aşezate în această vale înce­ pînâ ,dela izvor pînă la vărsare. Satele sînt numeroase şi pentru a urenănianersul proprietăteî nu ne putem mărgini la o:recensie, pentru aceasta să se cetească ănsă-şf descrierea autoruluî ; ce pu­ tem face e a arata în general modul cum proprietatea evolu­ Iuează, cauzele şi concluziile ce le putem scoate din descrierea mersulul propietătel în fie-care sat sau moşie. Cea dintăl aşezare e a unui singur individ, căruia i se dă prin urie domnesc o sfoară de pământ în vale; fiii şi nepoţii luI îşI împart în "bătrîni" moştenirea şi satul format iea numele după intăiul descălicător, Oele mai vechi aşezări le găsim către 1400 ;ast-fel Măneşti! boerului luI Alexandru cel Bun Manea, Plăvăueştiî Iuî Plăvan (Balan) şi SilişteniI luI Petru Si1işteanu, cel dintăf care urzesc viaţa în fundul ElanuluI ; tot aşa de vechi sînt HîndreştiI şi VitolţiI, Tămăşenil şi Dodeştit, Fedeştii şi Ore­ ţana. Foarte puţine sînt satele, care se alcătnesc din asezarea împreună a mai multor indivizi, cunosc �umaI două: Cişla, pu­ tem zice, fostă tabără turcească şi TupilaţiI, singura colonie de turcomanI ortodocşi aduşf de boeriî CostăcheştI în veacul XVIII. Proprietatea sufere mal multe schimbărI: se păstrează de moştenitori pe locul întăeI aşezări, nici odată însă în acelaşI timp sau cu numirea veche; prin repetate impărţirl dă naştere altor sate cu numiri nouă sau rămînînd vechea numire primei ase­ zărî. Ast-fel din trupul Hocenilor se desprind alte sate ca Şiş­ cani! şi Tomşa, din Brăiţenl se despart Brăileniî de sus şi de jos (SîrbiI). Fenomenul cel mal repetat e cel invers; mai multe sate alcătueso prin unirea sau înghiţirea lor de un altul un sat mai mare; ast-fel Grumezoaea s'a născut din unirea proprietăţei satelor Ochiteştil, Berevoeştil, GrumăzeştI şi Plopent, a căror numirl se păstrează legate de diferite locurI; sau satele vechi rămin ca trupuri de moşie, ca RăslogiI, Mioşineştiî, Pouiceştiî şi altele ce alcătueso azI HoceniI; sau rămîn ca măhălălî În noul sat, după cum Barboşii cuprind în corpul lor două 'vechI sate Zgura şi Bagăul, Bărboşiî s'au mai format şi din alte Rate în număr de 13 întinse în valea Moîsief, oare au rămas ca trupurI de moşie. Interesant e fenomenul ce se întîmplă cu formarea satuluI Cîşla: vechiul sat 'rerpeştil\ e înghiţit de BăIăneştI, acesta de 'GiurcaniI, care împreună Cl\ ZabuliohiI şi GoeştiI formaază pe la 1800 satul Oîşla ; acest sat zămislit cu atîta trudă e sortit să :pIară de mînă omenească, e hrs şi distrus pe deaîntregul de bo­ erul Beldiman pe la 1840 diti motive personale. TrecerileproprietăţeI dintr'un sat mie în altul mal mare se fac prin moştenire, prin danie sau vindere cele mal multe orI; ast-fel PaşcaniI trec prin danie către proprietarul Mălăeş- 230 P. Oonstantinescu [231] > Cuzeştit de Gh. Ghibănescu 231 til!)r, iar parte din Lungeni trece în Mă.Iăeşti prin vindere tot ast-fel satele Bancovicl şi Fauri se vînd către Matei OostachiJ. După cum am văzut schimbările de proprietate se fac în­ tr'un loc restrîns înţăleg ind ţinutul nu prea depărtat de vechea. fl,şezare; sînt Însă şi cîte-va sate, care-şi schimbă nu numai nu­ mele, dar şi locul din cauza neproductivităţeI pămîntulut sau ca strămutărI silite. Ast-fel Riuzeştit, azI sat pe Prut, iş.L întin­ dea moşia pe Elan; Dăneştit, care-şi urcă proprietatea prin vea­ eul al XVI, se surpă fiind aşezaţi pe costişe; S:tcoteştiI dat pe timpul luI Ştefan cel Mare pe valea Elanului, se găsesc la, in­ ceputul veacului al XVIII pe valea SăraţeI; Cişla, a eărel soantă. tristă am văzut-o, fiind pe la 1783 un lagăr perpetuu turcesc, satele din vale s'au perdut locuitorii mutindn-ss mai spre deal; iar Spatarul Iordachi Oostachi dă foc în 1823 satului Brăiţeni­ lor ca să se mute pe moşia sa Şuletea. Alte concluzii pe care le tragem din cetirea istoriei acestor sate sînt cu privire la numirea satelor şi la felul proprietătet. NumirI de sate se dau după numele celui dintăi ce se a­ şează, la fii şi la nepoţi numele familiei trece la plural şi se păstrează chiar cind dispar urmaşii primului descălicător : după Manea se numesc Măneştiî, Hindrea : Hindreştiî etc ... ,. sau după onomasticele uzitate în vechime, sînt 3 exemple: Lieştiî de la Lie, Vitolţii de la Vitolt şi Hocenii de la Hadco: foarţe r3,'1' după felul şi locul aşezăreî. Cişla, Odaia Sîrbilor, Poşta Elanu­ lui şi Gara ElanuluL Unele sate îşi schimbă numele după noul stăpîn, Iteştiî se numesc Hurdugi după Ionită Hurduc ; puţină, vreme se păstrează ambele numiri, caz excepţional e satul Ţifu, care în vechime se zicea Scriptăueştî, căci ambele numirî se luptă pentru intăetate 100 anI. Deleniî poate fi luat ca exemplu tipic de putina stabilitate în vechile aşezări, după variaţi unea. de numiri în diferite trupuri de moşie ca Chitivoeştiî, Golăşef, Talaba. Oele mai multe sate sînt răzeşeştî, azi multe boereştî, dar dacă boeriî au dispărut din ţinutul Fălciuluî, răzeşiî "şI-au păs­ trat neatinsă vlaga". In unele sate răzeşia e înlocuită de pro­ prietatea mare ca Bărboşiî, de oare-ce t' alcătuit din răzeşl, îl gă­ sim mai tîrziu format din clăcaşî, observ că e repetarea acelui fenomen de prefacere a răzeşilor în clăcaşî din vremurile tre­ cute; foarte puţine ca Băseştiî sînt şi răzăşif şi moşii boereştr. Incheîu această primă parte menţionînd cîte-va sate im­ portante: Urla ţii în legătură cu Oantemiroştiî, Bărboşii cu Cu­ zeştit, Roşeştiî cu familia lui Veni amin Oostachi Şi cu cronica­ rul Nestor Ureche; Vutcanil au dat pe Gh. Săulescu cunoscu­ tul profesor, iar Epurel1ii e moşia familiei Epureanu, ce-a elat atîţea bărbaţI de seamă ai ţărei; Bursucii punct strategic ales de vornicul Lupu Oostachi în războiul ruso-turc din 1711. [232] 232 P. Constantinescu Numele Cuza apare din vechime sub două forme: Cuze şi Cuzea j despre începuturile acestei familiI nu so cunosc multe, abia în 1636 şi 1638 se pomeneşte de visternicelul Cuza, hotar­ nic lVIedelnicenilor din 'I'ecuciu j că. acesta ar fi în legături], de rudenie cu Dumitraşco Cuza, cel întăi pomenit în documentele timpului, autorul se îndoeşte. Acel Dumitraşco Cuza comis în 1677 sub Antonie Ruset se căsătoreşte cu Saf ta boerului 'I'ode­ raşco J ora pentru a se romaniza j e grec docî, căci ocupă dre­ gătoria de comis, care cu postelnicia se dădeau numai străinilor. Cu Jora se amestecă în treburile ţăreI şi cînd domniI lor vin la tron, Dumitrascu Cuza ocupă dregătorii înalte ca mare spa­ tar j amestecul în politica ţărei îl aduce şi moartea năprasnică prin spînzurătoare fiind bănuit că ar fi adus contra DomnuluI Mihail Racovitză p0 acel căpitan Ferentz. Pedeapsa se mărg irieşto la uciderea marelui spatar, căcî in­ tervenind familia Safteî, aceasta păstrează toate moşiile, pe oare le împarte cu cei 3 fiI al săî : Miron, 'I'oader şi Velico. Familia stolniculuI Velico Cuza se stinge prin fiul său logofătul Ioan Cuza, iar urmaşiî celuî de-al doilea spatarul 'I'oader Cuza nu prezintă nici O importanţă, el devin boerI de tară j ast-fel că vom urmări ramura întăiului frate Miron Cuza logofEttir1. Acesta se căsătoreşte cu nepoata lui Miron Oostin către 17Of) pe cînd era postelnio, mal tîrziu ajunge logofăt; dintre ur­ maşii săi se urcă la vaza politică a bunului lor) spatarul Ion Cuza. Ca şi tatăl său începe cu postelnicia, în care dregătorie n-găsim de la 1742 la, 1743, cînd e făcut pitar de Constantin Mavrocordat şi cu venirea luI Ion Calimah la domnie o făcut stolnic cu mare cinste, fiind duşmanul vistiernicnluî Stavrachi contra căruia so răsculaseră boeriî şi-I alungară în 1758. Intrat în divan vaza lul Ioniţă Cuza se urcă încă prin desele cum pă­ răturI şi mal ales da,nil, cu căre-şî măreşte situaţia materială, ast-fel că-I vedem urcind treptele booriei ele la postclnic la pa­ harnic şi apoI la spatar în timpul ocupaţieI ruseşti (17()9-17 Mi; în această dregătorie face parte din delegaţia Moldovei la Tit­ rigrad pentru DomnI pământenl, cînd pe drum aflară că s'au numit tot. DomnI Grcct ; ip el vedem decI încoltind un senti­ ment naţional. Expansivitatea şi lealitatoa îl aduce şi aeestuI al doilea ales dintre CuzeştI moarte'1" e decapitat prin porunca luI Moruzi Vodă În 1778 odată eu boerul Manolachi Bogdan 1)e motiv că s'au hălnit către i�usia ,. tristul lor sfîrşit lovi imel,gi­ naţia poporuluI, care îl cÎnt� în cunoscutele stihurI păstrate de cronicarul Enache Kogălnicea\lu. Din eăsătoria luI cu fiica pitMuluI 'reodor Rîşcanu se ni\_s­ cură 8 copil, dintre care mai aleşI sînt N eoulai Cuza, cr1minar, bunicul lui Vodă Ouza, Arghir;ie Cuza postelnic şi Gheorglw Cuza vornic. Neculai CLlza) deşi cel mal mare Între fraţI, llU jucă nicI un rol în familie sau politică din cauza modestei sale [233] Cuzeştiî de Gh. Ghibănescu 233 f , avorI . el Iea în căsătorie pe fiica paharnicului Adam din Bar­ boşI, care trec în stăpînirea lui, şi ast-fel Cuzcştiî so stabilesc în valea ElannluI. Pe cind intăîul frate devenea un retras boor do tar6" fraţiI săi mai mict Arghirie şi Gheorgho luptă pentru îz­ bînda ideilor nouă în invălmăşagnl politic al domniilor pămin­ tone. Născut la 1758 Arghirie Cuza trece prin toate boeriile mari începînd ca pitar, apoi stolnic, sardar, căminar şi ban pe la, 1800 în urma serviciilor sale aduse diferitilor domni, moare în 1829 fiind spatar ; el s'a interesat pe lîngă afacerile familiei si de treburile publice fiind partisan al domniilor pămintcnc, a­ ;'Mîndu-so ast-fel pătruns de spiritul .non al vremei. Mai mult amestecat în treburile politice e Gheorghe Cuza postclnic încă la vrîsta de 20 de ani în 1781 şi 'n urmă vornio în 1830; el luă parte activă la, viaţa politică a tărcî, căci ca şi fratele S[îU o pMruns de idoile nouă; el face parte din ,partidul bocrilor miei, al aşa numitilor "cărvnnari", cari reuşesc să aducă ca Domn al Moldovei în 1822 pe unul de al lor Ionită Sturza ; el face parte de asemenea din dolegaţia boerilor micI la Constan­ tinopol pentru domnii pămîntcne. Neculaî Cuza are 8 copii : 4 fete, dintre care două se că­ lugi:'Lroşc şi pe Gheorghe Cuza, căsătorit cllL1ta cărninaruluî Şerban, asi-fel că lasă grija moşioî celorlalţi fraţi: Ion Cuza, ta­ tăl lul Vodă-Cuza, care rămîne în Bărbosi, Arhicl'eul Varlaam Sardeon ogumen al bisericei SH. Spiridon elin Iaşi înainte de 1721 şi Grigore Cuza dat la învăţătură încă do mic în Iaşi pe lîngă fratele său Varlaarn. Dintre aceşti fraţi apar în luptele po­ litice Ion şi Grigore pe timpul rogulamentului organic făcînd parte din mişcarea de regenerare a neamului nostru. Ion Cuza a ridicat treptele boerieî pînă la postelnicie, o a­ les în 1832 deputat al Fălcinlut in adunarea obştească, unde lea apărarea majoritătei fiind de partea Domnului; tot ca represen­ tant al miccî bocrimt ina,intanto în idei face parte şi din a doua legislatură de 5 anI (1838-43), lm' în mişcarea dela, 1848 lupti\ deşi în vrîsta de G5 aui, alC\turI de fiul său Alexandru; exilat. ele Mihai Sturza Ia GalaţI, moare în timpul aceluIaşi nn. CCLsăto­ rit cu Sollana Cozadim, greacă din Constantinopol, are 3 copil: SoHana, Dimitrie şi Alexandru 1 Cuza, cu care această familie ajunge treapta cea mal înaltei în conducerea ţărei. Mal e de amintit figura interesante a învăţatuluI spatar Grigoro Cuza, alos deputat în două legislaturI 18:32 Şi 18/13; p]'ezidcaz�t în 18,18 intrunirea ele protestarc contra luI :M:ihaI Sturza; în 1850 c numit de Grigore Ghica ministru al avoriior bisericeştI şi al Instrucţici publice. în eare ealitate prezidează toate reformelo în învăţămînt, lcgîndu-şI numele de "cele' mai frumoaso fapte al învăţămîntuluI public în l\101rlova,". In fră­ mîntările pentru Unire Grigore Cuza lupti1 între cei ma,i înver­ şunaţI nnioniştI, iar sub domnia nepotului său figurează în di- [234] ferite Camere ca deputat al oraşulut Vaslui, ales vice-preşedinte al Camerei în 1864 ca cel mal de seamă Între bătrînii parla­ mentarI, muri în 1869. Aceasta e în scurte cuvinte istoria familiei Cuzeştilor, des­ crisă într'un stil limpede şi concis de d-l Ghibănescu, familie care a ştiut, prin toţi membrii el mal aleşf, "în cotro suflă vin­ tul veacului" după vorbele frumoase ale lui Conachi, Din punct de vedere analitic lucrarea este conştiincios fă" cută, documentele numeroase sînt utilizate cu folos nelipsind nicI concluzii propriî autorului; în special prin descrierea văii Elanului a adus o contribuţie preţioasă în cornplectarea istorieî noastre scoţînd la iveală acel proces neîncetat, dar Încet şi as� cuns, al proprietăţeI în cursul veacurilor; cu atit mai mult cu cît puţine din văile RomînieI au fost studiate de istoriciî noştri. Ar fi fost nimerit o generalizare a mişeăreî istorice în ţinutul Elanuluî, o sinteză a desvoltareI economice, a proprietăţeî, ara­ porturilor sociale, de oare-ce raporturi Între indivizI se cunosc pe multe din feţele lor. D�l Ghibănescu a înţeles cum trebue să se facă adevărata istorie cercetînd acţiunile omeneşti în toate directiunele lor, In­ crarea domniei sale poate fi socotită pe bun temeiu printre cele mal complecte şi obiective monografiI ale istoriografieI noastre,' prin faptul că poate servi ca punt de plecare şi poate fi uti- lizată de alţI cercetători şi istorici. . P. Constantinescu 234 P. Constantinescu l (' Documentele MÎnăstirei Neamţu l-lrisov de la altul 6905 (1397 MaT 9) Stefan 1 Vodâ ,,-Cu mila lui Dumnezeu, Noi Ştefan Voevod, Domn pi1- "mintuluI Moldovei, inştiintare facem cu această carte a noastră "cărora pre dinsa vor căuta, s\m cetind u-se se va auzi. Iată bine am voit Domnia mea. cu a noastră bună voi re : şi curată. şi " \. D "luminatfL inimă. şi din toată a noastră bună VOIe. şi de la urn- "nezeu ajutor, şi dăm şi întărim, sfintei:lVIînăst,irel noastre) dela "Neamţu, unde este hramul Sfinta Iuălţare, şi unde este igumen "rugătorul nostru popa Pimen. . . "Dreaptă oricienă mînăstirească, anume: Docroneştii la Mol­ "clova, şi Buzaţil tij la Moldova, .şi Ftniinelele la (Probota) Po- 1 li I [235] Documente 235 în Suceuva în anul 6905 (1397) luna Mai 9." Arh. Narcis Creţulescu "br�ta.- Aceste toate mai sus scrise: Oa să fie sfintei Minăsti­ "rei noastre de la Neamţu de la noi Urie, şi cu tot venitul ne "clătit nici odată iin vecii vecilor. Iară hotarul satelor celor "scrise mai sus, sit fie pe hotarul vechîu, din toate părti le, pre "unde din veci au vieţuit. Iară la aceasta este credinţa Dom­ "niei nonstre, ce scriem mai sus Ştefan Voevod, şi credinţa prea inbitilor nostri fii Alexandru şi Bogdan Voevod. '" , "Oredinţa Panuluî Vlaicu Părcălabu de Orhetu şi credinţa slugeI noastre Panu Dumea, credinţa Panuluî Zbierea. credinţa ::panuluI Hrana Vornicu, credinţa panulut Iuga Visternicul ; "credinţa panuluî Radu Gangur, credinţa panului Hărrnan. Ore­ "dinţa panuluf German şi credinţa pauuluî Ioan părcălabul Băl­ "gradului, credinţa panuluI Ivaşcu, şi credinţa panului Maxim "părcălabul de Ohilia, credinţa panuluî Dajbog părcălab de "Neamţu, credinţa panuluî Fetigot, credinţa panulul Dragoş păr- călabul de Novograd, credinţa panuluî Iatcogudicî, credinţa pa­ ::nului Şteful părcălabul Hotinuluî, credinţa panuluî Oostea Spa­ "tariul, credinţa panului Ohiriacolea visternicul, credinţa panulul "Erimia postelnicul, credinţa panului Ioan paharnicul, credinţa "panului Petrea Stolnicul, credinţa panuluî Oroza Micoticî co­ "misul şi credinţa tuturor boerilor noştri a Moldovei marî şi "mici. Iară după a noastră viaţă carele va fi Domn pămîntului "nostru al Moldovei, din fiii noştri, sau din neamul nostru, sau "Iarăşi ori pe carele Dumnezeu îl va alege să fie Domn pă,�în: "tului nostru al Moldovei, acela să nu strice a noastră dame, Şi întărire, ci incă să întărească şi să îrrtemeîeze pe a noastră " .. "sfîntă Mînăstire de la Neamţu, pentru că am dat şi am întărit "fiindcă este dreaptă şi chiar oncină minăstirească. Iară pentru "mai mare întemeiere şi întărire a tuturor celor mai sus scrise "am poroncit NoI, credinciosuluî nostru Dumisale Tăutului Logo­ "frttuluI să scrie a noastră pecete şi să o lege cătră această carte "a noastră. "Au scris Borcea (Va urma) ARHIVA CRITICA Arhiva Cartilor DT'. Vaess Endre "Epistolae et acta Jesuitarum Transylva­ niae temporibus principum Ba­ thory".(1571-1613) val, 1. Cluj 1911.- Ounoscutul istoric ungur Dr. Veress s'a remarcat in ln­ mea istoricilor, în special prin frumoasa sa monografie asupra Reginei Elisabeta, văduva luI Zapolya din Ungaria, a pus te­ melia unei publicaţii de ma,re [236] 23(î Arhiva Critică )J Centenarul Iaşl, "D<1- valoaro al cărcî prim volum. fi, ap{ll�ut dccurind. Publicaţia, c in­ titulată "J1'olltes Rcrum Tran­ sylvanycarnm" şi va apărea în 50 do volume, cuprinzînd docu­ mente, ce privesc Ardealul şi ţă­ rile vecine. Intre altele, Ci vo­ lume vor fi consacrate relatiu­ nilo dintre Ardeal şi principit co­ lor două state Romincf,ltI (vol. 26 - 27) şi a documentelor cu privire la UnguriI din Moldova si Muntenia (vo1.2�)--oU). , Documentele vor avea cotinnt variat: religios, politic, cultural şi prin ])U biicarea lor se vor lă­ muri multe puncte incă nu des­ tul de clare din ţinuturile 10- cuito de al nostri. Vol. 1 cuprmde acte cu eu- 1)1'1ns 1'o1i,,']os: scrisorile .Icsuiti- o "B lor dm vremea luI �temn a- thori. Cu toate acestea au im­ portanţă şi llel1tru ist�ria IlO�­ stră. Asa d, e. in o scnsoare dm 1583 s� dii pe faţit intenţia Pa­ peI ue a tipări cărţi romîne�t� pentru M:oldova, pentru ca 8a-1 p01l,tă cîştiga cu atit mai uşor 1" ( 087' pentru catoJlClsm. p.;:.. . Dr. Ve1'ess, C2se o profesor la Universitatea din Cluj a trăit multă vreme în ţara 1I0i:l,slră şi ne cunoaşte istoria şi vorbeşte limba noafltr;:t În mod }Jorfect. In colectiile sale ele cloemncnto arC) preţ,i'oaso tezaUfo priviLmt,ro ht trocutul nostru. Cl1110scînd billO l;,timL şi ita1i­ mm ])1'. Veros,'l no-a rln,t () c- , l' . 1 l' xaEt �i [nU110aSfL or lţl!" a vo. '\ Sper[Ul1 că cele următoare se vor bucura, ele accîaş ingrijire şi u­ rărn el in suflet să-şi vadă cit mai curînd realizat procctul său mă- rGţ. I, Ursu A. D. Xenopol.: răpire; Basarabiol", eia" 1012. Dvl Xcncpol, care s'a interesat totdeauna, de miscarile fratilor subjngaţI, publică' în nnmărnl 1'0- cont din Viata romiucasca" un • J), '" _ d l' � articol, ox tras 111 broşnra o faţa, despre răpirea Basarabiei în ve­ dorea ccntcnaruluî co se va serba, în Rusia şi contrascrba-c-cle pu­ tem spune astfel-la nol ; o un articol ocazional, dceî bine ve­ nit. dar care ne rezumă, ccia ce cunoaştem din istoria D-salo. Părerile juste sunt întcmcîate pc adevărul istoric, .astfel că Hu­ sia o vinovată de două ori, du­ pă cum de-atîtea ori no-a smuls Basambia în parte (1878) san în întregimo (1812) judoc�nd maI a­ les ipocrizia api1rărei m tereselor Romîn ilor şi jaful neomonos la caro-1 sllpunean. 1nchoo1'oa au­ toruluI e blajillit şi totuşI oorocW, dtCl orI olt am striga noI împo­ triva ooIosuluI deb Nord, n 11 nc-am atrage dceît raporturI m8.I incorda.te, C[tl'C în deajulls sîllt de rfm si asUol. Am jllSisbi aliiturÎncln-ne cu aooa3t[t oca:-:;ic la doliul ÎlltrcgCl HomlllimL P. Constantinescu [237] tlRHI'J1\ Organul Societăţii Ştiinţifice şi tnerare Din II\SI • -_.----�--�-- _._-�--_._-------_.- ... _-- �---_.-- Anul XXIII No. 6 Iunie 1912 DIN ROMANCIERII GERMANI MODERNI OEVOLT;T.I1:<� .DE SCRIITOR u (Uununro) Tot aşa jumătate artă elementară, jumătate produs al calculului şi al filozofiei e nuvela "l\,unis Heilung ". Puterea minunată a patriei elin munţi asupra locuitorilor el, cart sunt lipitt cu sufletul de ea, e frumos caracterizată, locali­ tatea retrasă şi izolată e bine aleasă şi În strînsă şi logică legătură cu viaţa singuratică, nedeprinsă cu lumea, a locu­ itorilor, frumuseţea grandioasă şi sălbatecă a natur-el e des­ cr isă cu multe trăsăturt adevărate de detaliu, ea şi viaţa· locuitorilor: dar figura ispititorulut e prea palidă şi abstractă, face impresia ele rezultat numai al contrastulul şi de acela e tendenţios 1 eprezentată şi în povestire. De acela şi novela cu toată frumuseţea descrierilor naturel si a muntilor, cu toate trăsătur ile realiste bine utilizate pentru caracterizarea ifll'anilor, cu tot motivul acela admirabil şi semnificativ, că pentru ţăranca gata să cadă pradă străinulut "artist tocit în ale iubirei ("a cărui inimă arnortită începe să bată Cit un cias tras elin 1101\" la vederea nevinovatef şi pline! ele iuhiri Kuni), e destul ca să vadă din depărtare munţii patriet, ca să-si re vie În fire şi să fie salvată, rar ispititorul :-;CL fie invins, novela totuşi ne lasă cu impresie amestecată din admiraţie şi răceală. Căc! atitudinea ostilă a poetului tată ele un personaaiu constitue o Teşire din nota generală [238] Tr8I811 Bra tu a povestirei care-I obiectivitatea şi ne indispunev făcîndu-ne să credem efi novela avea să fie o demonstraţiune. Cel mal departe merge poetul în tendinţa rnoraliza­ to are şi În lipsa de obiectivitate in novela "Die Schiessnar- ren" de alt-fel foarte bine îmbrăcată în termeni din Iitera- tura de asemenea didactică şi moralizătoare a sec. XYJ ("Nm-rheit," "Schiessteufel" etc.). Şi aici cel mult figura Ietet frumoase, pline de graţie. curtate de tott şi de acea uşuratică, rece şi în hezitar e pe cine să prefere, cum e Gamma Victori e ceva nou în per­ sonalul prezentat de operele lui, restul e ticluit. In trei nuvele din volumul "Menschen" nu se poate constata tendinţă şi calcul şi valoarea Jor e neeg ală. In "Hen, Hen-il! cearcă să ne prezinte moartea ca umblînd aievea în carne şi oase printre oameni şi ne povesteşte în felul acesta modul cum seceră ea o serie întreagă de bol­ navt într'un sanatoriu, dar nu reuşeşte să ne provoace fiorii reci al groazet, orI să-I dea o unitate reală nu velel. In "Der Lehrer van Oberwald" ne dă o Iubire extraordinar de mare "plini't de păcat" a unul tată către copilul său, şi UI1 frag­ ment dintr'o viaţă, Iar în cea mat bună din ele, În "Das Erbe" dovedeşte o artă puternică, care stie să trateze un motiv periculos, poate pentru mulţi "neestetic" (e vorba ele un om sărac, dator, care-st pune toată nădejdea sa şi a fa­ milief În o peatră preţioasă moştenită, pe care Însă odată pe drum spre oraş, o înghite fără să. vrea, incit ca sCt-şT salveze familia, se împuşcă ca sa se poată scoate mijlocul., salvărel : astfel el devine erori fării a cădea în ridicol si fără ca novela să devie respingatoare. Seriositatea Jl;1 vecinică îl apără si aici contra rtdicolulul ; dar el cu atîta iubire se transpune în sufletul nenorocitului, încît îl apropie şi de inima noastră şi ne desvălue cu multă artă. un colţ elin mizeria omenească. Dar e şi vrednică de Iubire şi compătimire omenirea I Cum se sbuciumă şi se frămîntă. în dorinţele şi pasiunile el şi in zadar, căcl este ceva mal presus de om care-I conduce soarta! "Uite, flăcăule, el! sunt numar în vătătorul satului aicl şi nu unul prea învăţat ţ:i prea. umblat. Dar eu de multe ort 111i'1 gîndesc la cîte toate şi multe mi se par altfel ele cît altor oameni. La ce e bun să tot voeştr, şi plănuesti şi cautl ' Cînd soarele e sus pe cerul albastru şi făşiile de lu­ mină cad în ţ?at� .elirecţi�le pe păAmînt, �m toteleaur��impre�. SJa C[t oamenJl mItitel ele pe păl11l1lt atlrnă de mIlIOane ŞI ian1şT milioane de fire de �ur şi D-zeu dirijază cu o singură mînrt de colo de sus furnicarul ele oamenI şi 1 îl111Jreun�t şi-I desparte) mal lasă aicI un fir în jos şi ridicit colo altul. Şi parc[i nu există nltă voinVt decît numai a lu1". Aşa vorbeşte 1 \ [239] Din romancierit germani moC1eri-7.allil învatătonll sărman din Fruttnellen, satul izolat de sus din munt\ Kolumban Nager, o figură splendidă in bunătatea ei naivă şi cucernică şi ginditoare, Şi un număr din aceste fire ale lUI Dvzeu le urmăreşte autorul în .Hcrrgottsfaden" (1901 aZI ed. 12). Dar dacă figură meditati vă a lui Kolumban ne pare {atalistă în devoţiunea el supusă Faţ�t de voinţa celuI de sus, oamenii din roman nu sunt aşa: bătrînul Tobias Furrer, ju­ dele comunei e ca şi granitul muntelui pe care-I stă casa, tare şi neinduplecat, Christen Russi, sluga sa,care vrea să-I silească să-i dea fata în căsătorie, dar e alungat, Iar mar tîrziu îl e adversar ireductibil şi învingător, e un om de o voinţă, care nu vrea să ştie de rezistenţă. Şi foarte frumos. lupta personală dintre cel doi se transformă în lupta Intre bătrinetea luminată, dar con­ servatoare, care nu vrea să ştie de inovatiunî, şi între tine­ reţea mal pătirnasă, dar dornică de progres. Sau mal bine zis, cu mult simţ artistic şi cu ochr buni pentru realitate poetul îmbracă lupta dintre tinereţea radicală, dispusă pentru inovatiunl şi dintre bătrîneţe a pornită să păstreze neschim­ bat cela ce a apucat de la străbuni, în lupta personală dintre cel dot adversari, punindu-t la bază motive de or­ din personal. Romanul îşI cîştigă astfel fondul de interes general omenesc. Şi poetul nu-l pe partea nimănuî : Bătrînul e adevărat, bine pătruns, orI cînd vedem că el nu poate altfel şi are dreptatea pe partea sa, fireşte o dreptate sub­ iectivă : şi e o trăsătură mare, de grandoare în tot ceea ce face el, încît chiar cînd nu-l aprobăm suntem siliti să-I adrnirărn: nict lUI Christen nu-I putem refuza simpatia şi ad­ miraţia, mai ales că el luptă pentru dreptul inimeI sale şi pentru progres. Titlul şi filozofia lul Kolumban ne vine în minte abia pe sfîrşite: cel doI credeau să se distrugă unul pe altul) dar momente neprevăzute în calculele Jor a-Ci intervenit, dragoste între nepotii IU1 Furrer şi fetele lU1 Russi, şi în loc să se distrugă unul pe altul, ei au distrus fericirea copiilor. Căci nepotul lui Furrer, al cărul tată natural e Russi, s'a aprins de dragoste nebună pentru fiica mal mare a lul Russi, sora sa, şi lucrurile s'au descoperit tocmai la timp, ca să nu se întîmple o grozăvie şi mal mare. (Şi tema atît de gingaşă a dragostei între fraţi e tratată cu o seriositate admirabilă în castitatea el). Legăturile familiei fiind sfinte, pacea şi legătura dintre celălalt nepot al lut Furrer şi a doua fiică a lui Russi nu e posibilă, mal înainte ca necinstea şi toate urmele el S�L dispară: tînărul Tobias, flăcăul voinic şi frumos, priceput şi harnic. în acelaş timp însă cinstit şi bun trebue să plece [240] 24U Traran Bratu pentru tot-deauna. fără urmă �i fără speranţă de revenire, far cei doi adversari se dau învinşi: bătrînul Furrer "e re­ trage sus la munte. unde şi-a făcut casă, Iar Russi renunţă la toate planurile luI de răsturnare a trecutului şi de răz­ bunare, căcI rezultatul lupteI luî e nenorocirea a două fiinţe nevinovate. Şi fie-care recunoaşte prin aceasta că există o voinţă mal presus de a lui, care face cu noi ce' vrea, şi pare a se resemna cu drag în pacea frumoasă care se realizează prin unirea generatiei următoare .. Zădărnicia vointei omeneşti, chiar şi a celei mal pu­ tem ice, acesta a fost punctul care l'a isbit mal mult pe au­ tor în lumea' ce i s'a înfăţişat în fantasie, şi de aci pro­ vine titlul. Pe noI însă ne captivează lupta dintre generaţia căre­ ra-r aparţine trecutul şi dintre generaţia, căreia-I aparţine viitorul şi dreptatea mălastră cu care e împărţită la ambele lumină şi umbra şi impartialitatea absolută, analoagă ace­ lera a natureî, cu care poetul rlirigează această luptă. NoI admiram figura luI Russi din momentul cind se hotărăşte să anticipe drepturile sale asupra Ietel, ca să silească pe stă­ pîn să r-o dea, în toată lupta nebună şi neputincioasă ce duce contra satuluI pînă ce e expulzat şi pînă cind se în­ toarce după mulţI anl ca singur concesionar al carierelor de granit. calm şi calculat, dar urmărind cu îndărătnicie o­ pera răzbunărei. Şi tot astfel pe Furrer, bogătaşul care-I ca un rege în satul, pe cat-e-l conduce, cu ochiu dar şi vo­ inţă sigură, mîndru de situaţia sa, îl admirăm din momentul cînd spune sfatu'ui sătesc adunat ruşinea fetei sale, ca să tale vorba cîrtitorilor, cînd îl găseşte bărbat în persoana unei rude de departe sărace, şi în tot războiul ce-l duce contra trenului, şoselei, ;.',trăinilor, care toate-I ameninta si­ tuaţia şi mal au şi răul că de partea lor e Russi, cel care l-a necinstit casa. In lumea reprezentată e consecvenţă şi logică, ca şi în lumea reală; şi totul se inlăntue frumos, fără prisosurî supărătoare, într'un tot organic şi bine rotunzit: în motiva­ tiune îndoelnic ni se pare doar faptul că Tobias a putut creşte mare, amintindu-şi din copilărie că era "cel tainic" ş; că nu ave.i voe să s'e arăte bunicului, şi că totuşI nicI odată n).a aflat c1e�pre af!g!na sa. (Dacă ar şti ele origina sa, sfîrşitul nu mal e posibil). Aproape romantic e\ faptul că Zurfluh-Baschi în timpul seceteI şi a molirnet vede moartea prin sat pe străzi. (Secta e de drept descrisă cu o putere de viziune ulmito are). Dar poetul nu vrea să opereze' cu fantorne ca romanticii şi rno­ ti veaz ă că omul e alcoolic, deci vede în delir. 1/1 ...•.. i .. , [241] r f Din romancierii germani moderlli�Zal111 2-11 Obiectivitatea poetului e deci rar.ă mal ales în elabo­ rarea internă; doar despre preot a cărut cucernicie e hi­ pocrită şi despre Z'gruggen-Florimelk, consilier comunal, omul cel mai cucernic din sat, care "orI decîte orI îSI ridica . capul plecat, o făcea cu privirea îndreptată în Sl�S ca şi gainele, care pentru fie-care .înghiţitură de apă mulţumesc lUI D-zeu", doar despre aceştia ne trădează poetul că nu-I sunt simpaticl, pe cînd evlavia adevărată e simpatie des­ crisă. De asemenea se simte oare-care satiră la adresa domnilor de la oraş, care fac cercetări la faţa Jocului la rară, sa ospătează bine la părţl şi lucrează superficial. Po­ etul e pe partea ţăranilor, aci găseşte sănătate şi vigoare şi legătură cu solul, cu natura, deşi nu accentuîază aceasta nicăeri. (In elaborarea externă poetul să trădează mal des întru cit nu-şi reţine admiraţia nicăirl, unde i se pare la lo­ cul el). Obiectivitatea se trădează tot aşa de minunat prin îm­ părţirea dreptătet, prin impartialitatea cu care este înfăţişat fiecare parte ca neputînd altfel şi in alt roman, a cărui te­ mă în parte e deasemenea lupta dintre tinereţea cu vede­ rile el mal largr, mal, liberale şi cu inovatiunile el şi un reprezentant al celor bătrîni, conservator şi credincios în sensul bisericei, fireşte tot într-un sat izolat sus în munti : în romanul Die Clari Marie (1904). Insă cea-ce a interesat aicI mal mult pe autor, e ca­ racterul eroinel, şi "celor inchisi" le dedică cartea: "Sînt un fel de oameni ciudatî pe pămînt, cart merg singuratict pe lume, cu paşi Iinistiti, nu ştiu să se orienteze în viaţă, o în­ ţeleg (pe aceasta) bine şi totust stau străini în .mijlocul el. Dacă pe cel din specia aceasta îl inăbuşe ceva în piept şi dacă Iubirea îl îndeamnă în suflet, sau dacă izvorul bucurie] le curge, ei cu gura severă caută să o ascunză. Viaţa lor e ca o rusinare adîncă acum, că fericirea avea să ceară să li se arăte mîndră şi altă dată că durerea s'a desbrăcat de demnitate si-şl arată în faţa lumeI lacrimile. Şi una din ele e femeia despre care povesteşte această carte - deci să fie a acelora pe cari nu-t împodobeşte nicî manta, nici diademă şi cari totusî arată maestate regească. Celor singuratici să le fie consacrată cartea, cart în mod nevăzut poartă eo­ mana cea grea, ele a iubi şi a suferi totdeauna şi de a nu vorbi nicIodată despre aceasta. "Şi ultimele vorbe ale ro­ manuluî sunt:" Poate, poate timpurile se îmbunează, Clari­ Marie ! Poate! E aur în funelul pămîntulul unde nu-l găseşte nici odată sapa, şi sunt oameni tart şi aspri şi inchisi al căror interior DU-ŞI poate da aurul, fiind că sufletul e într'o coajă tare ca sînul d1.:T, neroditor al pămîntului". Aşa işl vede poetul eroina. Dar ca şi în "Herrgottsfilden'- [242] 'I'raiau Bra tu mi se pare 61 nu există potrivire absolută Între felul CUlll' îşI priveşte poetul opera şi Între aceasta. Şi o accentuez de acum, aceasta e o dovadă bună pentru el ca poet căci do­ vedeşte, că nu idea abstractă a existat înto.J, ci opera poe­ tică. DecI se constată un prog-res mare faţă de "Menschen" unde meditaţi unea precedă creaţiunea poetică, şi în acelast timp că el cu meditatiunea merge înainte spre cistigarea u­ net conceptii asupra vieţeI, a unui echilibru sufletesc în vi­ aţă, pe CÎnd fantazia îşI merge drumurile sale, bune şi în­ dreptăţite şi ele, dar încă nu pe deplin îmbibate de rezul­ tatele meditaţiuneI. Pe "cel singuratici, cari Iubesc ŞI suferă şi nu vorbesc nicIodată despre aceasta" ÎI vom vedea într'un roman de mal tirziu. Dar Clari-Marie nu e aşa: ea într'adevăr nu vorbeşte despre Iubirea sa, dar o trădează către toată lumea; doar în Isengrund, satul isolat de sus din munti, unde ea e moaşă şi doctor şi farmacist şi la sfîrşitul vietei le face şi cosciu­ gul tuturora, ajutindu-i astfel la venirea şi plecarea lor din viaţă, tăranii scurţI la vorbă de felul lor toţi spun: "Eine gute ist sie l, Iar Jost, circiumarul Iată ce spune despre ee unul străin: "Ea e om, Clari-Marie l. .. Nu e dintre cele cu gura mare, dar ceIace face ea pe tăcute socoteşte mal mult de cit dacă o ar face cu sgornot.... Femeile noastre vorbesc despre ea ca de un înger ... Copii pe stradă il să­ rută mîna ca şi preotului, dar el nu-l place, nu vrea să se facă caz de ea 1. .. Şi apol cel saraci l Şi ultima cămaşă ar da-o de pe ea dacă nevoia o cere. E) ca şi cind n'ar putea să vadă mizeria. Dar drept trebue să fiI, dacă e vorba ca să te ajute. E o femeie evlavioasă, da, aşa e Clari-Marie". Şi tot romanul ne dovedeşte că Jost n'a exagerat de loc vorbind ast-fel desprea ea. Prin purtarea el milostivă faţă de toti cel ce suferă şi sunt în mizerie, ea dovedeşte prin fapte, cEL e o inimă bună şi decl nu e nevoe de vorbe. Ţăranii lur Zahn şi în general nu prea sunt vorbăretl, cînd e vorba să-şi dea pe fată sentimentele gingaşe şi Clari­ Marie nu cu mult îT întrece în aceasta. In alt-ceva e ea re­ zervată mal mult; în sentimentele de dragoste faţă de al săi, der nict lucrul acesta nu-I aşa de rar la ţară, mal ales la o fire ca a el, unde insuşirile cele mai de frunte sunt putere şi energie unită cuvmodestie, siguranţă şi limpezime a constiintei în fie-care moment. (In sensul dedicatiei mal def?rabt'l e "sing.uratică" sfi�asa ?i umilita. soră a el, Cille). PrISOS de energie, care cere să he cheltuita, prisos de sen­ timent (ea e văduvă, pentru care bărbatul a fost o decep­ ţie !), care fără a se da pe faţă trebue să se îndrepte asu­ pra cl�i\'a: păr intr, fratr, nepoti, în acelaşi timp un dor . '� [243] �,' lJi II romancierii germa.nI model'l1I- Zalin 24) foarte discret de iubirea acestora, firesc -la U văduvă fără copil. nu par 31 fi insuşirile de frunte ale lll:uI ,,�inguratic" Dar pe lîngă insusirile de mal sus Clari-Marie mal are una, accentuată şi acela de circiumar în vorbele citate: ea e evlavioasă în aşa grad, în cît chiar preotul, care nu se stia to cmal curat, o priveşte cu sfială şi neincredere, şti­ ind-o ce suflet bun şi curat e legat de evlavia ci: "Şi a­ ceasta era pasiunea el: Se întrecea pe sine însă-şi în rugă­ ciuni şi slujirea luî D-zeu" (pag. 78) Şi subiectul rornanulut e mal degrabă tragedia acestei evlavil bisericoase intole­ rante. care crede că nu există mîntuire a sufletului de cît pe calea bisericel şi rugăciunei văzute de toată lumea şi care evită cu groază contactul cu ori-cine care nu-şi caută mîntuirea sufletului pe calea aceasta. E Regine Meyer din .,:\fenschen" luată ca eroină şi Îmbogăţită cu o mulţime de alte trăsăturt, dar tot aşa cucernică, Iubitoare de oameni, numai de cel religiosr, şi avînd o grijă fanatică de a nu lăsa pe nimenea să-şi piardă sufletul: tot trăsături adevărate ale catolicismulul. Intru cît romanul însă nu e conceput ca reprezentant al uneî tendinţe, din contra, ulterior însuşi poetul şi-l înţe­ lege subiectiv dintr'un punct de vedere la care a ajuns ul­ te rior, şi Întru CÎt romanul ne reprezintă în mod firesc un colţ complect al vieţeI omeneşti cu toată mulţimea de ele­ mente care-I constitue, pe lîngă acest motiv principal sunt o mulţime altele, care-I întregesc şiI dau aspectul ele viaţă edevăr ată : e tragedia omului atît de deplin format în felul său, atît de stăpînit de cela ce a apucat din părinţi, încît nu inţelege de loc cea ele e nou şi duce o luptă disperată con­ tre lut, fiind-că el "distruge moralitatea şi perde sufletele"; tragedia lul Furrer din "Herrgottsfăden" în conditiuni cu totul deosebite şi fără interesul personal direct. Şi mal e şi tragedia omului de un egoism înalt, care s'a deprins să facă hine, să fie indispensabil şi căutat şi Iubit, şi care încetul cu încetul vede că e înlăturat din rolul de frunte, că nu a jucat un rol atît de indispensabil, pe cit i se păruse, a omu­ lul bun, care se vede dat la o part z de progresul celorlalti. Numai prin evlavia el bisericească se explică, de ce Clari-Marie se opune trimitere] nepotului Ja11n la învătătură : ,. cine ştie dacă la oraş se va putea duce la biserică ?( şi de ce nu vrea. ca el să se facă medic, amîndouă fără să reu­ şească: şi de ce nu vrea să-I mal primească in casă, cînd vine în sat ca doctor; numai din cauza acestei evlavii Iartă ea sgircenia lacomă a cumnatului şi surorei sale şi nu-I crede capabilI de păcat şi-l scapă, cind sunt acuzaţI ele crimă, fiindcă sunt regulat la biserică şi seara-) găseşte citind bi­ blia, şi Clari-:\'larie greşeşte: pe Gisler, un fel de nebun al [244] 24J 'I'ralan Bra tn satului, dar cel ma; bun cunoscător al munţilor, conducă tor reputat, cu ochii ageri şi inimă de aur, numat de aceea îl urăşte, fiindcă nu merge la biserică, ba nicI nu şi-a botezat copila; ba Clari-Marie chiar îl denunţă ca autor posibil al uneI crime, căcî e om fără de lege: şi greşeşte, îl nedrepra. teste, el nu e vinovat, ci e drept şi bun şi cinstit: de aceea se opune ea facere! şoselei şi industriei rentabile a straini­ lor, căcl "străiniI aduc necredinţa în sat"; de acela beţia preotului, care încetul cu încetul Iese în vileag, are asupră el efectul unul cutremur de pamînt: de acela îl cutremura tot interiorul el, cînd află, că [ann, doctorul, lupta cu suc­ ces contra epidemieI, faţă de care ea e aproape neputin­ cioasă: el doară e necredincios, profesorir lui nu cred In Dvzeu l Şi de acela 1 se pare că se clatină pămîntul. cind Jann îl spune, că viaţa nepoateI ei Iubite Severina nu mai poate fi salvată, fiindcă nu s'a putut decide să-I cheme mai de vreme. Şi se cutremură cind nepotul Hansi fa în căsăto­ rie pe fata nebotezată a lul Gisler : dar cînd e chemată să ajute, se convinge că aciea se roagă şi începe să vadă cit de greşită a fost convingerea el, că credinţa în Dvzeu şi purtarea bună e legată de frecventarea regulată a bisericei. Şi află că Gisler a murit expunîndu-si viaţa pentru altii. Si iarăsl vede că mult mal are de învăţat. , Toate acestea sînt trăsături din viaţa uneia. care e lovită În sentimentele el creştineşti catolice, nu a uneia "singuratice". Şi e mult mai mic rolul durerilor ei ele ,.sin­ gura tică " : perderea lui J ann care se duce la oraş, a părin­ tilor cart mor deodată bătrîni de o sută de ani. după ce ani de zile i-a îngrijit ca pe copii, perderea nepotului pe care-l câştigă Gisler, perderea surorei şi a cumnatulul evl a \·iOŞ1 bă­ nuitî de crime (vinovaţi dar nedoveditt). a Cillei care se duce la fiul ei, a preotului şi a celeilalte surori, pe care-I găseşte bînd şi în sfîrşit perderea Severi ner, care prin ulti­ mele vorbe a trădat că iubea pe [ann, deci nu-l aparţinea ei. Aceste perderi sunt în' bună parte urmări ale fanatismulul el religios; ale confusiunel ce făcuse Între cinstea cu frica In] D-zell şi între evlavia 'prescrisă de biserică şi ascultarea regulată a liturghieT. Deci drama principală e frămîntarea el sufletească şi lupta ce duce din causa sentimentului ei religios şi poetul şi-a apreciat nee�act opera. " Am spus însă mai sus, că acea�ta e o dovadă 11: in­ voarea poetului, căci ne arată creatiunea lui poetlc.::l. 1�1de­ pendentă, sau în ori-ce c�z nu precedată ele meditatiune fii ozofică. Pentru rrdicaret el la o treaptă cît mal Înalt21 de uma­ nitate. poetul a fflcut totul, ne-a arfttat-o energică şi hotll­ rît:l, harnică şi sigură în ori-ce situaţie, avînd o putere rnr�l 1 1 J' L I [245] Din romancierit germani modern-Zahn de a da curaj celor suferinzI şi de a lua oarest-cum asupra .sa partea cea mal grea din suferinţă, luptînd fără preget pentru bine, admonestînd chiar pe preot, cînd biserica înce­ pe să rămînă goală, ŞI purtînd în sufletul el pentru .. ai el o drao-oste mare, care doar nu prea poate străbate prin exte­ riol;l el îndesat şi robust. Astfel ea lşI are asigurată admi­ raţia chiar şi acelora, carl nu �e. împacă cu îng:�lstime:;t ori­ zontului ŞI cu fanatismul el religios, căcl e o figură unpu­ nătoare. Şi ne e înfăţişată de poet cu o putere extraordi­ nară de reprezentare, încît parcă o vedem) parcă o inso tim în drumurile el şi parcă în ori-ce situaţie nouă noI am şti de mal înainte cum are să se comporte. Dar nu numai ea e o figură atît de vie; toate perso­ nagiile şi satul întreg trăesc aevea, fiind redate cu o bogă­ ţie abundentă de trăsături luate din realitate. Pătrunderea înceată a inovatiunilor într'un sat retras din munti, arătată atît ele bine în "Herrgottsfăelen" şi aicI dă fondul mare, uni­ versal necesar romanului: de altfel aceasta trebue să fie ceva bine cunoscut poetului şi din experienţă, de vreme ce-l preocupă fantazia atît de mult. Dar cu desăvărsire obiectiv şi senin poetul nu e: A­ ceasta se trădează în lipsa de claritate, în care rămîne mo­ tivul principal: el îl vrea în tragedia unuia "închis, singura­ tic" şi în sensul acesta comentează adesea ceiace vede şi ne expune; nOI însă o vedem în altă parte şi parcă simţim icl colo chiar o uşoară atitudine didactică. LuI i se pare, că romanul ar spune: astfel de firi singuratice merită interes şi admiraţie, nouă ne sună mal degrabă din roman, ca şi din cele ce ştim despre Regine Meyer : Nu numai religiozi­ tatea condusă de biserică e religiozitate, nu numai morala creştină oficială e morală creştină, şi se poate întîmpla, ca acestea să fie insuficiente în viaţă, (Regine) sau să fie false, să ascundă viţiI şi deci să aducă deceptiunl şi ne­ norocirt (Clari-Marie). Protestantizm germanie, tolerantă în sensul cel mal larg! Dovadă şi splendida figură a lut Cisler, "nebunul" genial naiv, bun, cu frica lUI D-zel::t, dar Iăra a se lăsa condus de biserica oficială : o rudă de de­ parte din familia lui Parzival. Trebue să fie de asemenea o problemă cunoscută poetului din experienţa proprie felul acesta de religiozitate, numai aşa se explică că l'a preocu­ pat atît de mult ("der Busser" "Behaim" "lVlenschen" "Her­ zottsfaden" "die Nagerin în "der Schatten"). D� asemenea �i a varitia care se ascunde totdeauna în dosul evlaviel : un motiv secundar în aproape toate scrierile de pînă acum şi o vecinătate nu ţocmal de laudă pentru evlavie; în rorna­ nul Clari-Marie avariţia aceasta împinge chial- la Cl'im[l şi eroina nu crede in p[lcat, fiinc1c{l \-ede edavi::t. [246] Traian Bratu Lipsa aceasta de. limpezire a materiel în Iantazia poe­ tului, explicabila poate prin productiunea lUI prea repede este defectul cel mal mare al acestui roman. Dar defectul' nu se observa decit la o examinare mar de aproape. Şi ca­ lităti ramin: viaţă adevărata bine vazuta şi bine prinsă şi bogata în atîtea probleme şi lupte, ca şi viaţa reală, şi ca­ ractere variate, vii şi interesante, totul urmarit cu dragoste multă de scriitor, Într'o 'natura, care nu mal are secrete pentru el şi pe care o poate reprezenta cu aceîasi dragoste şi siguranţă sub toate aspectele şi în toate anotimpurile. Dar acordul Între conternplatirne şi fantasie exista în lucrări mal mici, publicate Însă cu un an inainte de Clari­ Marie în volumul "Schattenhalb" 3 novele (1 (03) J). Novela dintăt "der Schatten" e o paralela, dar pe o treapta mal înaltă a noveleI "Grunchvasser" elin volumul "Menschen". Aci bunicul Violanteî Zureich e ultimul om de­ capitat în ţara, bunicul şi tatal el sunt cunoscut) ca hoti de lemne şi braconierr, surorile el au purtărt atit ele rele, încît nict nu mal au voe sa intre în comuna. Şi în coliba murda­ ră şi atmosfera vitiată de acasă şi Violanta e atît de but­ măcită şi de inconstientă, încît se lasă sedusa de locotenen­ tul Marianus Renner, care mal apoi din cauza unor ticălo­ şil e degradat şi fuge Î,-l America. Aci e umbra care nu-I da pace 7i n'o lasă să se bucure de fericire. Dar ea e fire sănătoasă, forte: prin cadere se deşteaptă, fuge de acasă, intră la stăpîn, se distinge prin făptură, frumuseţe, harnicie, cîştigă stima tuturora, chiar şi a mame) luI Marianus, va­ duvă aleasa în toate a tăranului bogătas Renner şi dragos­ tea fratelui luI Marianus, Adelrich, un om simplu, drept, har­ nic, care desi-I ştia origina, o lea în căsătorie. Şi ea n'are curajul să-I spună ele fapta fratelui Iul. Marianus se întoarce, o urmăreşte din nou, dar ea rămâne mare şi liniştită şi în "umbra" aceasta care I-a luat tot soarele fericirel. Surprinsă odata pe drum şi chinuita, îl împinge într'o prepastie încît, el pIere fara urmă şi cu el umbra elin casa, apol se duce acasa, evita de a da mina cu a, caset şi de a-sl Săruta copiii şi fără a fi atins pe cineva, lea ott'a vă şi moare. Şi nimeni nu ştie de ce a murit, toţI o lauda ce mal femee a fost mai ales barbatul el. "Şi doar el nici nu ştie cît ele mare ea a fost! Ca��:�tel-=le sînt m�-I, curate, pline ele o putere ele- ]) 'I'it lul o luat ,lin te!'lni,,�Iogia ţflrallilor (le munte, cari vorbesc (]p ,.raţii", ,·mlRta caro le 1" l,(jtah sonrelul, �i .. dos" p:lltPil can' r�lJIîJH' liliii "mit În "I"hrii. Şi în cledicaţie ('1 zi"c': "Ca �i p" pii.5lJ/JN\ îngrăditit d� stînci din y,iik I/ltlJlţilor, �j viaţa. î�) ilre "d().�111'· său şi ori-cît ele multi Re îJl�TO%CSe d" ÎntuIJeeililen pl, l!ll pOJl()J" î/ltreg .�i-a fiklltoP'Oflll pc ')'· �i lama .,trlld('l", lIud,' r;l.saro iarlla ;,rf11t1lI!ţit1'l'Ju, 11(' coasta aC(,;l",ta Î�i flre (';U,:1 !III illtrf�g ]H)pOr". I ! \ • [247] 'II Din romancierii germant modenn= Zahn mentară şi de bunatate şi mult de-asupra, tuturora stă Vi­ olante în măreţia şi frumuseţea el, în puterea şi energia ei, si mal presus de toate în curăţenia el admirabilă deşi urn­ brită de păcatul din tinereţe. Caracter de eroină în toată puterea cuvintulut, �mare şi .curat.� mai ales atun�I, cînd t;� să-şi scape casa, barbatul ŞI copu de umbra veşnică de gTIJl ca şi de ruşine, împinge duşmanul în prăpastie, ştiind bine că nimenI nu-I mal dă de urmă şi nu-l află sfîrşitul, şi stiind bine, că de acum nici ea nu mal are loc în viaţă. Mare, dar n[u;cută în umbră, încît fericire durabilă nu există pentru ea. Nu trebue căutat aict pesimizrn ca o concepţie generală asupra vieţel. Poetul gîndeşte în cazurl particulare şi doar atît spune că sînt şi ele aceştia cum sînt şi de alţii, născuti în lumină şi care se pot bucura de fericire. Şi la Violanta "umbra" nu e atît în originea el -- cît de arbitrară e na­ tura în privinţa aceasta! -ci mal mult în mediul În care a crescut şi care l-a făcut posibilă prima cădere, ne Învăţînd-o să ştie ce e binele şi ce e răul. Dar păcatul ea nu-l are în sînge, căcî ea Îndată s'a trezit şi s'a ridicat: se vede că numar Însuşirile bune le are din ascendenţI: voinţă clară, inteligentă, energie: o concepţie superioară, înălţatoare faţă ele aceea din "Grund\Vasser' Traian Bratu SCRISOAREA Deşi te ştiu departe, Eu tot te-aştept să viI I�a marea care cîntă Cu-aceleasî armoniI. .. E totul c� si-atuncca : Un soare obosit Aruncă raze triste :-:i moare'n asfiutit, Ni focul înserării' Luceşte pe cupolă, La, maluri priponită Aşteaptă o goncloli1 �i barca te aşteaptă �i recea balustradă Pc unde nu-I lumină NicI sgomote de stradă. O stiu că e zadarni c Ci 'totnşl eu te-aştept, 1 mI pare că, din visurî Acuma mă deştept. N 11 esti aici si totusî Te "j�nt pe lingă mino. Ia spaţiu l)l'(�tutindelli Ceva rămas din tine. Te simt de mine-aproape Căci e în adevăr Ceva păstrat În lună Din strălucitu-tl păr. Ceva, păstrat in valnrI Din mlădierca ta ... f:li dacă'mt eşti orI unde Cum să te pot uita 'r C. R. Ghiulea [248] TEftTRUL IN MOLDOVA (Urmare) STAGIUNEA 1880-1881 Inchirierea localului Teatrului de la Epiiropia Sj: Spiridon s=-Con­ curenta urmată între societatea dramatică ?i acea Liricâ.---Ad­ miieraa de noi societart şi gagistl.-Doltâ reprezentaiii date ÎIl onoarea Ai. S. Domni/OI'uZul şi Doamnei, înainte ele deschiderei! stagiunel.-Piesele reprezentate în cUl·sulle},l1ei.�-Ap1'ecie'I'l asu­ jn'a pieselor jucate cit şi asupra artiştilor dramatici, -i-Iiepresen­ taţiile date de Neculai Luchian,-Tl'upa romină de operetă.:-. 'I rupele [ranceze de opereie şi ele cornedi'i,-Tl'upa gel''!nanâ d« opeJ'etă.-Repre.zantaţiile ariisiei Giacinia Pezzana (Iualtieri. Pregătirile pentru această staginne incep prin închirierea localului teatrului de Ia Copou, fiind acuma proprietatea Epitro- 1)ie1 Spitalelor Sf. Spi�'idon. Această Epitropie scoase în licitaţie în vara anului lKSI) închirierea acelut teatru pe timp de f> ani. 111 ziua licitatiei, :oe Ilrezintară ca concurenţi, atît reprezentanţii SocietăţiI Dramatice cît şi Teoclor Aslan, împreună cu Majornl Bengescn, ca repre­ zentanţi al 80cietâţit artistice rnuzicale din laşi, care dură C1Un am văzut din stagiunea precedentă, urmăreau ideia ele a infiint» o tl'Upit care să joace numai operete în locul comediei şi Drameî. Pretul inchirierif toatrului se I:;Ul la licitaţie la 11,800 leI, ceia ce "insemna o urcare �rea pentru budgetul societărit dra­ maticc, asupra căreia se adjudecă inchirierea, avînd a mal plăti şi asignrarea contra incendiuluf. Pentru st,aginnea aceasta numeroşi artişti dramatici r)jJt Bucurestî, Craiova si alte orase, au cerut S[L fie <1ngajrttl in per­ sonalul' NocietăteI �lralllatit:e '{eseue. Dintre acestia. cel îută î a C;1,1'01' cCTcri au f/)st primit.o fnr:L': 1Vbria 'reor1ol'i'ni foftstil rlirec- I 1.1 1,. 1 .. '·\\ t \ [249] Teatrul în Moldova 248 toară a 'I'eatrului din . Craiova, Costache Teodorini, 'I'eodor Va­ siliu, un actor de valoare tot din teatrul Craiovean, care au fost adrnişl ca societarî de clasa I-a. Apoi s'a mai admis ca ga­ (rişti, pe Dimitrie Constantinescu, N eculaî A. Bogdan, Ioan Di­ �litl'escu (tenornl) , Anastasie Petrovici. Ioan Conta, D-rele Gre­ hliş, Maria Tamasiu, Casnca Micşunescu şi alţi e Ievi şi eleve (lin conservatorul de muzică. Director de scenă în această stagiune a fost numit M. Ga­ lino, Regisor V. Delmary, Şef de orchestră P. Benotti, Pictor fi. Fredas, Sufleor I.Mavrodin. Tot pentru această stagiune s'a propus ca societarî pe IVIi­ hail Pasca li cu d-ra Maria Constantinoscu, cel întăi cu 1200 lel lunar şi un beneficiu şi cu indatorire de a aduce un repertor, costume, şi a conduce repetiţiile şi spectacolile în care va juca, cea de a doua cu 400 lei, plus o reprezentaţie de beneficiu. Fără îndoială propunerea acestor doi artiştî de valoare, a făcut ° bună impresie atît Comitetului cît şi artiştilor. :F'aţă însă, de suma de 1620 Ieî ce societatea trebuia ss plătească ea salar pe fiecare lună, societatea găsind-o prea impovorătoare pentru ea, it asilit-o să nu primească propunerea făcută. Inainte de deschiderea stagiunel, sosind în Iaşt M. IVI. Lor J�egale Domnnl şi Doamna, Societatea Dramatică in unire cu acea Lirică, au angajat in onoarea lor, două reprezentaţiunI de gală, pentru serile de 19 şi 21 Octombrie 1880. La prima re­ prezentaţie programul a fost compus din un imn naţional, ver­ surile de Dimitrie Gusti Iar muzica de A. F'lech tenmacher. cîn­ tat de toată trupa, un Tablou viu aleqorie şi Olieanca operetă comică, în trei acte de Bengescu, eu muzica de Dr. G. Otremba şi Ed. Caudella. A dona reprezentaţie s'a jucat numai de trupa societăteî dramatice piesa Curcânăreaw, comedie vodevil în ;3 acte, tradusă din frantuzeşte, în care a jucat Maria 'I'eodorini, Costachi 'I'eodorini, '1'. Vasiliu şi alţii, despre care piesă foaia Steaua Hominiei N o. 23�) din 2(j Octornvrie 1880, pe lîngă alte observaţii ce face, arată ca această piesă are muzica el proprie originală, care se adaptează mult mal bine decît bucă.tile im­ prumutate din 'I'raciaia, Trooatore, A/ama Ango etc, ctc., mu­ zică eare face pe auditor să-sI aducă aminte de situatinnl eu totul altele cleeit acele ce are �ub ochI, si e de lleînteies clar. [1entru ce d-na Teodorini n'a ntilizat mu�iea original�� a pieseI: După aceia, stagiunea s'a descllis În. sara, de 2 Octomvre 1 i-li:H l, dnd s'a reprezentat pe11trn prima oară piesa Patria dra­ mă în 5 ade şi 7 ta,blourI do Victorien Sarclou, tradusă de '1'h. VasiIiu, la care au hmt parte aproape intreg persomtlul artistic al Soci8tăteI Dramatiee. Se j�acă apoI piesele: La fi Noemvrie Gelosnl, dramă j la H Noemvrie, Piraţit în Amel'iw, dramă, în 5 aete; la la Noem .. vrie. Câlât01'ia lut J-Jrigi �Vedldcn (L� VO) age ele MI'. Perich on) [250] Asupra chipuluI cum s'au jucat în stc1giunea de faţă di­ feritele piese pe care le-am arătat aicI, găsind în foaia Steaua României, ?8 apărea zilnic'1�t�mcI ��. Iaş�, şi c�re era. u.na din cele mai b111e redactate, dh\,nte cntIci Ş1 apl'eClerI arhstlce, a­ tît în privinţa valoareI liter�re a pieselor şi a traducerilor, cît şi la interpretarea rolurilor d� cătrrt actoriI cari compuneau tea­ trul ieşan, credem nimerit a rezuma aici atît criticele din me11- ciona.ta foaIe, cît şi amintirile noastre persomtle, întru cît am asistat aproa,pe la toate reprezentaţiile despre care vorbim, comedie îu ;3 acte, prelucrare: Le lG N oemvrie, iarăşi Gelosul: La 28 Noernvrie b'urătoarea de copil, dramă; la 30 Noemvrio, Studenţii.; La 7 Decemvrie, O/'ZJUI şi Cocoşatul; la 11 Decemvri« Cltnănăl'easa; la 14 Decemvrie, Dramele Parisului. la 18 De­ cemvrie, Paza bună trece primejdia rea şi Disciplina rusească, ambele comedii, la, 21 Decemvrie, iar�Lşi Eurâioarea de copii: la 2G Decemvrie, Cetatea Neamiului ; la 2G Decemvrie, Boamba cu ap ă [iartă (La Boule) comedie; la '),7 Decemvrie, Cinei-Cinei. şi Pricopstiii, împreună cu o mică trupă franceza trecătoare prin laşi, compnse din familia Delepierre ; la 28 Decem vrie, iarăşt Dramele Parisului : la 30 Decemvrie Florin şi Florica comedie în 1 act de V, Alaxandri şi Disciplina rusască, luînd parte .�i numita trupă Delepierro şi comicul francez Dargent ; la 1 Ianu­ arie, 1881, Pirati; în Amerlca : la 3 Ianuarie, s'a jucat în to­ vărăşie cu familia Uelepierre, piesa Găina cîntă, comedie în 1 act, traducere de C, Bălăueacu, la 4 Ianuarie Boarnba cu. apâ feartă, cu concursul Iamiliel Delepierre şi Dargent; la 6 Ianua­ rie, Orbul şi Cocoşaiul : la 11 Ianuarie) in beneficiul d-nei l�­ lena Evolschi, Dotui Orţeline , la 15 Ianuarie, Rli!J-Blas, de Y. Hugo; la 22 Ianuarie, Lumpaţins Vagabandns comedie bufă .: la, 24 Ianuarie, Căpitanul �\;egl'll, dramă în 5 acte, dată in be­ neficiul luI C. Teoclorini J' ,101 2�J Ianuarie, Smărăndita lata ]]711­ tlW'lllul, comedie originală cn cîntece in 3 acte de Dimitrescu : muzica ele A. Flechtenmacher; la 31 Ianuarie pentru a doua oară Rny-Blfls; la 2 Fevruarie cu ocazia ultimulnî concert dat ele piauistul Iosif'vVieniawski. s'a jucat Paza bună trece primei­ elia rea, comedie; la 5 Fevruarie, în beneficiul Ospiciulut de la Galata, Dramele Parisului (Ruwmbole); la 7 Fevruarie, Inge)'u1 Jl1orţil, dramă în t> acte; la 12 :B'evruarie Dernonir negri, dramii in 5 acte, în beneficiul artisteî Maria 'reodorini: la 14 ]<'evrn­ arie, Căpitanul negi'lI, sau Nunţile lrenetiene, dramă istorică în 5 acte, cu spectEtCol; la 17_ Fevruarie, iarăşi Srnâl'ândiţa lata }J'tndc[}'Idlll; la 19 Fevruarie pentru a doua oară Ingerul Jn01-ţi'l ; la 21 Fevruarie s'a dat ultimul abonament al acesteI stagiunI, cn piesa Nebunn7 elin amal' .'I(W Betia de absint, dramă în !) acte şi 8 tablouri. 2GO '1', '1', Burada [251] F' " Teatrul in Moldova '2Gl . . Aşa s'a obs�rvat În gen.ere asupra rcprezcnta.ţiuni lot-, că piesele traduse _deşI. nn, sun t:lm cele mal reI;,) to.tnşi păc[ltue�c în multe 10cu1'1 pnu frantuzirne ne erta.te lL1 limba ro mma : mii, ele tunete (rnille tormeres), e o uorbtireţă bătrinâ (c'est une veiJle radoteuse], să te lipsefjtz (vous en passer) ce nul cre: ( (que me veux tu?) de umţie (de grace), de pietate (par piett'') etC. etc. In privinţa jocului fie cărni din actoriî mai ele samă, pu­ tem arăta că 'I'eodor Vasiliu, deşi avea calită.tile necesare unui bun actor, şi rolurile erau bine mem orizate, totuşi Însă îl lip­ "ea un studiu mal adinc al caracterelor ce reprezenta, precum şi o nuanţare potrivită cu situatiunile în C1't1'8 se află pe soenă ; aşa că în el se observă maI mult un instinct natural) decit nn studin conştiincios. Despre Vasile Hasnas 11lţ putem spune altă ceva, decît că 111ai în toate rolurile N'a observat un ton prea plîngMor ceia ce producea monotonie în interpretare. Maria V. 'I'eodorini cara era o actrită talentată si avea un joc destul de plăcut, afecta un accent cu totul nenatural Iim­ bel rornineştf. Astfel ea tr<1găna unele vocale, apăsa cu exage­ rare asupra consoanelor, pronunţind pe r din git, prin care că­ uta SCL imiteze accentul parizian. In unele roluri, ea era însă foarte apreciată ele publicul Iesan, ca ele pildă în comedia Dis­ ciplina rusască şi Paza bună trece primejdia rea, unde repre­ ZA1J tind femei cochete. avea în toate apucăturile el o cochetă­ rie naturală care îl sedea foarte bine. fiind inzestra.tă ele na.tu­ r':, cu un fizic foarte potrivit pentru reprezentarea mal ales unor asemene personaje. Mihail Arceleanu, in această stagiune şi-a desvoltat talen­ tul său mal mult decit in cele precedente, jucind cu un natu­ ral ne întrecut rolurile ele bătrîn şi comic, mal cu sarnă în 1 )isciplina l'usascâ, Boamha ';u apel leartâ; etc. Cost-achi Teodorini, frate cu rreodor Teodorini, era 1111 ac­ tor conştiincIos, ins<1 nu se riclic[L mult deasupra nivelului co­ mUlI. El jur-a cele mal de multe orI rolurI de bă,tril1,de comic, de taU-nobil şi de intrigant.Pul)licul ieşan l'a primit cu multă. sim­ patie şi el s'a di"tins mal mult in această stagiune, in rolnri18 din 1 'atriei, Orblll Ş'Î Ghelimul, Cn1'Gânâreasa �i altele. Despre ceilalţi actori cunoscuţi pubicului Ieşan din stagi­ unile precedente şi mui au jucat în cursul acesteI ierni) ca Con­ stantin Bă1<1nescn, 1\'1. (+alin o, Pruteann, Constantinescu, Em. JY[alIolin, Lnţ.fL Botez, soţii Evolschi, Atena Georgescn, Iosefina G;1luşc�L, etc. nn mai putem adăogfL decît că, fiecare în genul SEm, an progresat şi s'au f;LCut elin ce in ce mai simpatizctţt de public, DintrE' piesele care 1'tU avut mai mult succes în cursul a­ cesteI iernI,citCtm 111::l1'(,[\ (trmML C11 spectacol Patria, ele Victo- [252] 252 T. T. Burada rien Sardou, Boamb« CIt apa ţeartă, Două ar/eline, !lan-Blas, de Victor Hugo, Pirati; în America, Dramele Parlsalntsau'Ro_ c({}ltbole etc. Pe la sfîrşitul stagiunei N eculal Luchian şi soţia sa Ga. briela, cari s'au fost retras din societatea Dramatică, din pricina unor neînţelegeri, se hotăriră a da două reprezentaţii in folosul lor, pentru care comitetul teatral după insistenta membruluI fi­ nanciar. Em. Manoliu, li-au acordat sala teatruluI gratuit, astfel ei în zilele de 1�) şi 28 Martie au jucat cu concursul mat multor artişti din societatea dramatică, cit.sva corneIil din vechiul lor repertoriu ca: Ulita lunei, Omul wre'şt ucide [emeia, 801"((, lui Jo­ cris, Piatra din casă, Voinicos dai' fricos şi Doi sfioşt, cind pu­ blicul le-a făcut ovaţiulli simpatice, După închiderea stagiunel, asociindu-se mal mulţi actorI şi actriţe din Societatea Dramatică, sub direcţia luI Constantin Bălănescu, se dnc la Huşî, unde au jucat într'o grădină, in cursul veret, diferite vodevilurI şi comedii şi au fost foarte bine primite de publicul Huşan , TRUPA J:WlIf[NA nE': OPEH.ETE Societatea muzicală înfiinţată in Iasl, despre caro am vor­ bit în stagiunea precedentă, şi care acuma era, ca şi desfiinţată, prin stăruinţa unor membri se caută prin toate chipurile a se mal menţine, şi după mal multe sforţărI, se dădură cîteva ope­ rete în sala ConservatoruluI de muzică şi declamaţiune din Iasî, Aşa în această stagiune, s'a jucat .Joi 2:3 Aprilie .1881 Vindecarea lă1'ă răietă (La medicine sans medicin), opera comică în 1 act de Scrib şi Bayard, muzica de Herold, tradusă în 1'0- măneşte de 'I'h, Aslan. In această, oper'ă au luat parte ele viî Conservatorului de muzică: D-rele Matilda Vasiliu, Maria Ta­ ruasiu, D-nii Ioan Contu, Constantin 1 vaşcu şi Ioan Dimitriu. Această operă comică s'a mal repetat Sîmbătă in V Mal 1881. Heprezentarea a�estor opere comice a fost ultima incercare Iăcută de societatea muz ica.lă spre a se mal putea menţine, care (lnpă cum vom vecie tţ trecut la Socidtatea Dmmatic�L. Tln]PELE�'RL\.NCEZE DE OPEH,J<;TE. \ l'rin luna ()ctombr� 188(;, a venit în laşi o trupă franceză de operete şi a dat mai l:cu!t,e reprezentaţnI în 'reatrnl Chatean aux Yburs. Aşa Sîmbăta 25 Octomvrie s'r" dat pentru întăiit dată La Jlose de St. FlOllJ', operetă în 1 act de Miehel Carr8, muzica de J. Offenbach. U{wmme n'est pas parji:tit, 'l'ablou popu­ lar in 1 aet cu cnplete de Ilambel't-Thiboust. S'a mai jucat a- 1 1 [253] p Teatrul în Moldova 253 poi operote�e :Barbe Blen, Mon�ienr ChoufIeuri, si altele. Ar­ tiştii mal principali an fost: D-mi Legros, Andre, \Veiss, 1)-nele .'\[a,ria Lea, Vertbois, Lair şi Carline. Apoi de la 15 Noemvrie păyTă la 2H ale acelelaşf Iuni, a jucat pe scena 'I'eatrnluî naţional o trupă ele operete franceze �nb directiunea artiştilor Sandre şi Claudius, compusă din mal mulţi artişti talentaţi, cari au jucat pentru prima oară În Iaşi .liferite operete, ca: La fille a« 1 ambour Maio«, Le Petit Dnc, Ia DlIche.�e de Gerolstein, Les cloches de Cornecille, Le [our el 1 Il nuit, etc, Pe la mijlocul lnnei luI -Martie, veni în laşi o altă trupă frallCeză de drame şi comedii, sub directiunea luI 1. Deschamps care dobută in 2J Martie cu piesa Le Maure de Forqe» de G. Ohnet, jucind apoi La Bonle (Boam ba), comedie în ':! acte, pre­ cum şi alte piese renumite din repertortul francez. 'l'l1UPA GERMANA. In Decernvrie 1830, a mai elat rcprezcutaţif pe scena tea­ rruluî naţional, o trupă nemtască ele operete, sub direcţia luI Frideric Dom, avind ca artistă principală pe renumita cîntă­ reaţă Babitzky, jucind operetele Die Hettel student, Fledermaus, Boccacio, Faimttz« şi altele. TRUPA rI'.ALIANĂ A TRAGEDIANEI GIACIN'fA PEZZAN A -C:} U AL't'IKRI. In cursul Iunel Fevruarie 1881, a sosit în Iaşî o trupă ita­ liană adusă ele impresariul B. Franchetti, avînd ca prima artistă pe Uiacinta Pezza na-Gualtieri. Pril�la reprezentaţiune s'a elat �im bătă 28 F'evruarie cu piesa La Suţnor« delle camelli (Dwna CI[ Camelii) de Al. Dumas fiul. A dona reprezen taţiune s'a elat Duminică 1 2IIartie, cu piesa ,lfro'ia Stual't de Schiller. Apoi s'tt mal jucat piesele, 81101' lereza, la ':! Ma,rtie, �i GindiUa la 5 Mar­ tie, iar la t) 2Yfartie s'a dat jlfal'ia Antoanetta, în beneficiul ce1'3- hre! ftrtiste Ciiacinta Pezzana-Gualtieri. In această trupă s'a, destins de asemenea şi artistul Napo- 11'0n(' BMelli, care mai tirziu a fost ang>l.jat ca regisor al Tea­ truluI Kaţional din Iaşi. Pe lîngă acestea an 111fl1 fost :şi artiştii următori: D-nele Vittorie 1\1anci11i, Lnisa Ferrante) Cesira Borelli, Hosmanda })el }Iore, Lnisa Cartocci, Ester Fabbri Olivieri, C. Piazza, Lidia Verger, Adn, Gualtieri , D-nii l\iarco Piazza" Oreste Molli Carl0 Fermnte, Oreste Cartocci, Ernesto Olivier, Cesarino 01ivieri, Giovani Buzzetti, A. l\hncini, etc . .l\farţI în 10 :Martie trnplL D-neI Pezsana (inalti.eri joaci:L în J)Emeflciul lUI B. Franchetti, ll{e dea , tragedie în treI acte de E. Legonve, şi o farset brilantă in 1 ::> -- Ce-ai făcut. Ieşea ! Ne moare fata! -- N o! grohoi, Ieşea, şi rămasă locului, de pîatră. De-odată Aniş se ridică şi se sprijini în miini, şi de groa­ ză îi tera înfăţişarea: Ochii mari peste măsură, căutătura îi îera plină de spaimă, gura căscată, faţa vinătă şi plină de sud orI. .. -- Copilul! Sandu ! ... strigă răguşită şi voi să sară, opin- tinclu-se din răsputeri, ou strimbăturt care infiorară pe cei de faţă. Sandule! mai strig:l odată, ca un răget ce nu mai era omenesc şi după altă opintire, căzu pe spate ... - No ! sueră din git Iosca, fără să se miste. Roji se aruncă pe 'pat li�1gă Iată şi-î apucă in mum ca­ pul... cu plînsul. desnădejde! în glas. căci ochii nu puteau nici să roureze macar. Tereza se făcuse ghem într'un colţ, de frică mal mult, cu ::> - Moartă,-- a murit, Toşca ' strîgă Roji, din adinc. Capul Anişeî se rostogoli pe pernă, din mîinele ei. Tosca năvăli în odaia părintelui Ferent, ca un nebun : era cu capul gol, cu părul vilvotu, 0U faţa roşio-vinătă.; cu ochii aproape ieşiţI din cap. Izbucni în plîns, el, omul fără inimă şi strigă, de par'c 'ăţl rupea din rărunchi glasul. - N,) ! a murit Amş ... a murit !. .. Şi căzu pe patul preotuluI, unde acesta citea, abia sculat din somn: Părintele încremeni. --- A murit. zici? cum? cînd '( -- No ! cum ai invătat să facă lui Aniş ... No ! a uun-it. .. a murit ... ! am rămas fără. Aniş. Părintele sări din pat şi începu să se imbrace repede, in timp ce Ioşca se sbuciuma şi plingea ... şi plingea ! ... Părintele Iera numai fiori: îsI intelegea starea faUt de o­ mul acesta ca tat{�. fată Cu satul �are �a . afla si care�i. putea cere socoteală .. faţă: cu' episcopul care'l putea pedepsi. l:�epcde însţ� îşi veni in fire şi se gîndi c[� trebuia să des­ făşoare toati"t puterea lui de înriurire itsupra lui Ioşea şi a lle­ vestei lni, ca întîmplarea să, nu se audă ill adevărul el. Ori cît nu era acum moment-nI nemel'it. fată cu durerea omulll1 ee-l stă. înainte, începn S[I-1 YOl'bească; să-I ridice mora­ inl, să-i pun îllflintc prenrsirea, să arunce "illa pe femeea 'l'e- [262] �. Il. Hădulcscn-Niger reza, să-I încredinţeze că dacă perderea era mare, cel puţin su­ Iletul el fusese scăpat. II promise a se ruga luî Dumnezeu Cu toată căld ura pen tru ertarea moartei: îl ară tă lui răspla ta cern­ lui pentru tăria de caro dădusa dovadă spre a păstra sfintei bi­ ::;erici catolice un suflet pentru care purgatoriul n11 avea să, fie aspru, şi, ce e drept, pu tu să aline Întru cîtva pe Ieşea. N o! vorba e, am perdut fata. mormăi el, oftind şi şter· gincln'şi lacrimile. -- AI pîerd ut-o in viaţa aceasta scurtă şi făcută pentru durerl, dar o vei gasi în Paradisul Dreptilor, nnde negrcşit vei fi prin puterea rugăciunilor mele. La aceasta va să te gindeştr finle, şi să nu huleşti sfînta credinţă eternă prin desnădejde care nu e creştină ... Vom face AnişeI o înmormîntare frumoasă, care să Înalţe sufletele şi să-ţI aducă mîngîiere, îi vom împodobi mor­ mîntul ca privirile tuturor să ,�e oprească cu respect asnpra lUI, vor grăi multimer în aşa chip, în cît să vadă toţI în dumncta pe părintele nu nenorocit, ci vrednic de graţia luî Dumnezeu, căcl Aniş va fi proslăvită ca o rnartiră a crcdintet.. ?;îi porni cu Ieşea la locuinţa In), unele g[lsi pe moarta [1,­ sezată pe pat, îmbrăcată cu alb şi cu beteală pe cap. Jr era faţa liniştită acum, gaJbe iă ca ceara, puţin vinătă sn b pleoape, la buze şi împrejurul nărilor. Dormea par' că, însă dintr'un sbucîum adînc ce-I maî păstra urme în trăsnrî. Hoji izbucni în plîns, cind îl văzu clar nu putn vorbi. Preotul îngenunchiă şi începu a citi rugăcnnile morţilor, Paraclisiernl veni cu apă sfinţi tă şi preotul o stropi, a,poI o hin ecuvin tă. Luă pe urmă, aproape cu sila, de-oparte, pe Roji, şi-I vorbi multă, vrema ... Cu toată vorba însă simţi in sufletul el vrăjmăşie faţă cu el, dar 11n-1 pomeni ele aceasta, cu gindul de a o înduri mal a­ poi, după înmormîntare, precum îl inrîurise }18 barbatu său . . Jalea era mare în sat si totI învinovM.ea pe Toşca 1'\'[al'tin Că'Ş1 lăsase fata să moar{t d� ini�TIii. rea, eft�:l aşa "'VOl] împrăş- hasă părintele, pe su bmină. . 'rimofte sta ca el c '\obicelu, în poartll, C;ll lulca Ha În gură, ('ll oc1iiI în ?;al'O 'par'eă umbla, Stt pittrnnd<'t unde i se afla lmll[t­ tn,ie de Feelor. () cnmătril îl aduse ,stirea. , " ---:- .. E:ca tacI! strigă \11imofte, scuIpînd lLdeana ... A mîncat-o j ctt.'in fnptcL. , -- Ce-a să zică bietu \Sandu! �i intră În casă repede' să spue şi babel luI vestea. - Jntr'nn fel bine că nu-I bă,etu aicea .... Tot ÎsI luase na­ dejdea i'ă-î mal fie H6vas{tt 3ise Ileaua, şi (;lI păre�e de rau, roHti dnpii o clipă: săraca biata fată! --- Ce ziei, nevastă, sit nu-I trimitem yeste şi lnl Nandn? poate C[L ,'), vrea s'o vadă... r \ [263] VIR,ţa, jertfită Lasă, omule, să n n-f cnaî încărcăm sufletul de obidă.,. Poamne fereşte, a fi în stare să dea una în cap lui roşea ... Doamne, cît 'i-a fost de dragă ! .. : zise bâtrinul, clătirrind din (:ap ... �-- Dumnezeu s'o ierte ... :-4i bătrîna se închină. :\ doua zi dirnineată rărnaseră incremeniti cînd văzură pe �aJ](lu că intră, îmbrăcat milităreşte, tras pe ia ochi, galben la fR,ţă .... măhnit adînc. Nărută mîna mume-sa apoi tătine-său şi rosti incet ca sleit de puterI. �i ... s'a prăpădit Aniş ! ... Da de unde ai aflat r îl intrebă cu teamă, bătrîna. Mi-a dat telegramă Laîoş ... ,--- Doamne, da de ce te-a mai vestit, că nor, .. Las c'a făcut bine, mamă N'o mal văd odată..; şi-a- poL, ee-R, vrea Dumnezeu cu mine . �,- Nu zice-aşa, mărnucă, C[L ne rupi inima ... . \.euma, moşneagul 1;;1 şterse eu dosul miînelor Iaorimt ce-i rouraseră ochiî. -- Mămucută, îi rosti după cîteva clipe, Ileana, o să ne ducem s'o vedem, să-I ducem toporaşi şi busuioc de eal ea, de la fereastră, dar nu cum-va să . -,- Sint militar, mamă sînt tare de fire ... Nă nu al gn]a răspunse Sandu, incercîndu-se din răsputeri să nu plîngă .. , Inmormintarea era pe la amează ... Ai lui Timofti veniră cam pe GÎnd erau gata s'o ridice pe Aniş ... I ncremeniră al lui Ieşea Martin, cind îi văzură ... Dar, cînd Ileana pusă lîngă obrajii moartei toporaşi şi bu­ :IJourg, eu l{nssie, d,Llls clivOl's cOllln':us ele l' Asie, tracluits du l'A.llglai�: par M""'''''. ;3 v. Paris. 17l:it'i. �). Anne/') C'1z. La l\101davie au Concllo elc Ji'lOl'OIlCO. 1 V. il] .jo. P[tritl. (!') Il). fi {Hil, Filip. Voya.gc entrepris pOUl' docouvrir Ull llouveau chemin il, la Chine. 1 v. Paris. H:i82. [272] 272 N. A. Bugdan 11. Baksici. 1 'etru. Bogdan. Călătoria sa in Hi<:lO. (In voi .. XVII din i,Mon�LInenta historiam Slavorum meridioualium Spee­ tantia.) '( 12. Baltimore, Lord, Vezi Plesczeeo, 1704. 13. Bandinus; Episcop Marcus. Codex, tradus do V. A. Ureche. (In Analele Academiei Romîne. 1 v. in 4°. XVI). lSU5. Bu­ cureşti. 14. Bartal. A. Ortus et occasus Rornanorum in Dacia 1\1:0- diteranea &. 1 �. in 12°. Posonii. 1787. • 15. Bartlett, Danubo iliustre, Vues d'apres nature, dcs8inces par ... Edition francaise revue par H. L. Sazcrae, 2 parties, in el-O. 64 p1anohes. Paris. Mandeville. 184U-5U. , Iti. Bataillard; Paul. J-1a .l\foldo- Valaehie. ([n "H.evuu du Paris", 1 .Iuillct 185(), şi respunsul luI Grig. Ghika, ibidem; 'I'. XXXIII, 1856, pag.608-13 şi 15 Oct 1856, pg. 2UB-B31). 17. l-Jathyani, V. Reisc durrch cinen 'I'heil Ungarn8 Sicbeu­ biirgeus, der Moldau und Buccovina im Ialire H)U�{. 1 v. Buda­ pesta. 1811. 18. Baudrand; M. A. Novum Lcxicon geographicon. 2 v. in FoI. Isenaci. 1677. 19. Bealljeu, Checalier de. Mernoires de divers voya.ges ou Pologne � Allemagnc, Moldo- Valaquie &., dcpuis I'aunco 107�). 1 v. in 12°. Amsterdam. 17UO. 2U. Bek (sau Bey?), Pagi-Nassire. L'Espioll elo 'J'llOmas Koulikan dans les cours de I'Europe, ou lettrcs ot ruemoires ele ... 1. v. in 8°. Colauia. 1UG. 21. Bellange/', Slanislas. Le Kcroutza. Vo yage en 1\I olclu­ Valachie. 1 v. in 8°. Paris. 1846. 22. Berken71layel', F. L. Le cnrieux allLÎtJuaire, ou reuueiJ gcographigue et historiqpe ... [le l'U11ivers.3 v. il! 1)0. Leyda. 1729. 23. BenkiJ, las. 'rransilvauia sivu Magnus Transilvillliae Principatus alim Dacia Meditterrauea elicLus ... 1 V. ill 4°. Viena. Typ. Knstzh6k. 1778. 24. BesolduJn, Chr.\ Chronicornm COSULlltillopolitalla. 1 v. in 12°. Argelltorati. 1634. (Este şi "Hi:storia COJlsL-taua", ill 1)11• Illiel. Ielem ?). . \ 25. lJillecocq, Et. ",Jdolphe. AJbul1l l\loldo- ValalJuu. (Tu l'cvislit "L'I1/11stratioll"). Paris. 1848. 2f3. lJizozeri, S. N otÎzia partieolaru della :;tat () passa t () e presente de regni d'UllgheNa, Croazia o llyiucipalo eli TraJlsilva­ nia. 1 v. in 12°. Bolognia. 1ti8ti. 27. lJodenehr, G. Euro l�aea om. el fimlCLIl101l1. d ueon! is ae­ rescripturis exhibiturn (luae urbium, oppidorum &. ,) v. iu J"u1. Augsburg. 17B5. 28. Bonfinius, Antoniu8. l-listoria P,molllca sivoC lJgarieulll Herum. 1 v. in FoI. Colania. 1690. 29. Bonfiniu8, Antonius. Civis Asculani rerum Ungaric<.Lnun 1 v. in FoI. Pasen. 1740.: ' [273] Bibliograf'iu oraşului la,;,i :30. lJunf'iniIl8,Antonius. Rornrn Ungaricarum. Dccarl es 'J ua­ ttor. 1 v. in J<�oJ. Frankfort. 1681 (Este ,;,i Basscl. 16(;Sj. iJ1. BUl'!!, Ker. Fr, Imperaroris Oricntis, o compluribus gnt­ ccis paciquo scriptoribus, a Constantino Magno ad Consta.ntinurn Ultimum. 1 v. in FoJ. 'ryrnav. 1744. (Cn ilustraţii). iJ2. Boscocich, Abate R. G. Giorriale eli un viaggio ela Uonstantinopoli in Polonia. 1 v. Bassario. 1784. 33. Botero, Giocani. Le relaz ioni universali. 1 v. in -!('. Vene­ ztu. 15U5. 134. Bouljuet. Album Moldo-Valaq uo. (Vezi �i 23 mai sus) '; 35. Bube!Jizu;, (Y) Aiuţeriu«, De causis rnagllitudillisimperii Turciei. 1 v. in 12°. Lipsea. H'iU4. (contr. cu Busbcquii, mal departe). iJ(j. Bulenge'l'l, r. c. Historiarum imi tcmporis. lf)GO--H;l�. 1. v.inJ1'ol. Lugeluni. JGID. :37. Busbec!,;, A. G. :Roise und Bo tschaftcn sarnmt boigcf(ig­ ton :Rathsehlag wieder elon Turkcn. 1 v. in 12°. Frankfort, lGUG. '2 3S. Bllsbeljuii. A. G. Epistolac dcquc rebus 'I'urcicis. 1 v . in l�o. Lipsea. lG8D '2 :m. Cartun, 1: Chronicori ttb cxordio muncii &. 1 v. III 12°. 15D2. (() 4U. Carloicitz, ill-me la Baronne A. de. Voyagu dans les Priucipautcs Danubieunes et aux embouohllre:-; du lhnubo. (Ill "Hevllo de I'a1'j�", Ei Sept. 185f), '1'. XXXllI, p. GUJ-+J �i 1;; OeL 18G(j, T. XXXIX, p. 2T)-�)2). . 41. Cam} ilf. (Control. eu Uarra, .J. L.). HlsLoiru do lct 1\101- davie (1L de ht ValaelJie. 1 v. iu Sa. Ia�I. (';). J2, Can'a, Jean-L01lt8. 1ll::,Loire do la Muld1;wie ul de ItI, Va­ Jac.;hie. 1 v. Neuchâtel. 17Sl. (J;;slu t.raducero du N. '1'. Or�tşOallU. BUClll'(�,;,lL 1857). 4:3. C' ... (probabil Carra!') Hi::;toiru de la Moldavie oL de leI, Valaohie. avec uno cli::;::;erlation imI' l'l�taL aducl do eo::; elenx provillues. i v. 8°. las::;y, 1777 ?---Idelll, ia 12°, Paris. :-la,llgrain. 177S. Nou vclle odilion, allgmen tuo dos )ll(Jmoires histOl'ilJ ues 01, g60graphiques sur leI, Vi;L!aoltio, 1'[11' lVI. cle B ... (du Bauur). 1 v. it1 12°. N e llelli'd el, J 78.1 . ·l{ Ce tlariu 8, . .1. l{.ugni. I'oloulau maglJiuClo dnmtLl::; Litlnm­ lliae &. 1 v. lrt Hjn.Amsterdam, l(iG�. -1:>, ChaiUot .feune, ])ierJ'e. VOyclgu dalis la l\101davio el it UUlJi-ila.llLinople &.1 v. :. AviguCJll, JS�U. "I(i. Chainoi, O. l)o)'uicro oc.cupatioll du::; l'l'illuipanV's claJlllu­ Giul1lluS par Jet 1\.ussio. 1 v. in 1')0. Paris. W2S. -J7. C7wleond/llae, Lu()nici. Do origille re bns gC::ili::; 'l\,l'corulll 8:. 1 v. ill J<'01. OpOl'inum. lCJ:)(î. -Ii). Chnpazerw, 8alll.. 1./Eurupe vvaiJ[c, ou rulat lOll JIOI1- vollo historique et poJitique de ton:,; sos Etals, &. 1 v. in _Ii'. Geneva. 16(-)7. L!�. Cheualiel', Le. Voyage de la I'ropollticle eL ci 11 l)ont­ Euxin il. Paris. 2 v. 18UU. [274] �74 r\, J'I, 11ugrhlll �I(). Ulu-ist; Jos. (le. Voya.go 011 Crirnco, pal' lass}, suivi de: la rclatiou de lambassadc cuvoycc de j)ulerslJoll]'g il, Coustauti. nop!c, Olt 17U3. 1 v. in Oll. Paris .. W()�. . ;11. C1i\,tl'ac:i, D. Chronicon �uxoniao ct vicini urbis. 1 v. iu ti". 110stock. lDoo. CI:!.. cu« O. le. La Moldo-Vulachic, Cu <[u'elle a 6Lc, Iju'ulle est, ce flu'eIle pourait (�tre, 1 Y. in 12°. Paris. J HG(;. ;);3. Cochelet; D. (Corisul general al Frantici În l!rinoipate). () călătorie 111 Muntenia şi Moldova, în anii 10;)4-· J. (In Bu­ letiuul SOGieti;tţel Ueografice Romiuo, din Bucureşti). 100/. fJ4. Come«, N. Universae Historia,e sui tcrnporis I [),J·u-1liUll. 1. V. i11 FoI. Argontol'ati. l(iJ2. [1;). Colson, Feli«, ])0, l'6taL prcscnl eL de l'uvouir dus prin­ Gip,tuL('D do :Moldavie ot de la, Valachic. 1 v. Pari», 1'011gill. l.sd�). i)(i. Coroheaucoc, 1 riţon. Manuscript diu lJ�)3, ia AU(Le!c:­ mia ;-';p iri Lualii ci in Moscova. ;)/. Cover, M. l'Abb«. Il istoiro du .lcan ;)ubiosJ,i. 1 V. i11 t)". Auistcrduui. 17(;1. ,)0, (OilJ'i[jias. 0u Lcllo contra 'I'urca.s Pc. 1 Y. il! ·1". Hul­ lllU1iI... Hli iJ. (Van J1altl)jlll: !Ja,'WmIJ;Il. Jaf/' /,(11:':.- Viaţa Vil'i[ol' snujugato JlU-eL ÎnteI'USttt po noi, elin roga­ [ni liber, totdeauna ţii totdeauna HlJl (lesehis uraţ.e largI 00101' ce o ilusLnw SetU no-o hLUoal� cu­ Jw::;outiJ,. �i (LeCă ne mărginim numaI la llWllf'iljCLl'}:;;i Îndl1ll1llwI pe Ctil (;uILurale \ii i%olat, o faGom \dill s[J'Îmtu sau silito c:ollsiclo]'C\lLo politico, :;;i n'am fi întru atit \1e viuuvulI. ' 00 c'jl numaI A .. relOellul �i Bu­ covilla pal' IL fi nOUt, surorI vi" t.rege Ull 13as:11'Cl,IJia elo O�1l',�-eo-­ �i, cred nimelJj nu va rlozice-- GeăeţI îl apuca să oaş+e, se ru­ gau la amiază şi seara, alergau duminica de do nă orI la biserică şi făceau pelerinaginl la 01'1 ce ocazie la toate locurile cu pu­ tinţă ale mîntuire! vecinice ... Ele erau absolut de acord, că toată lumea e făcută din oameni phnI ele păcate şi că s'a întălos să le fure, să le Înşele şi să le �intă pe ele două ... ToţI negusto­ rif şi meştesugarit, care aveaude lucru în Rlitihof, trebuiau să afle, că cinstea lor era ceva \foarte subtiat căci stăpîna si cu , , . mama ei le dovedeau în fiecare socoteală greşeli şi pretenţiI prea mari. Fireşte uniI erau atît de răt, înoit afirmau, că femeile din Rlitihof nn plăteau nicIodată ceea ce sunt datoare, dar faţă de acestea elo invocan de o sută de 01'1 pe hunn1 10r D-zeu ca [279] Din romancieril germani modernI--Zahn 279 ma,rtor şi chiar sfinţia sa preotul însuşi o declara: cine se ruga atîta cît Mutter 'I'orieli şi fitca el, acela nu făcea nimic in con­ tra legeI, ci numai conform legeI, şi pentru Domnul din cerurI... " NicI în vorbe de acestea tendinţă directă contra bise­ riceI nu se poate spune că este 1), în orI ce cas insă atitu­ dinea poetuluI nu este absolut obiectivă şi indiferentă, cum este de pildă în .Herrgottsfăden " şi "Clari-Marie" faţă de cel= două partide. Poetul îşI urmăreşte eroul cu prea mare inte­ res şi Iubire, de cît ca să poată rămănea rece, cînd îl lovesc altiî îmbrăcaţi în hajna cucernicieL O eroină fără de noroc, deşi I'ar fi meritat, este şi Mutterg ăttesli'', fata mult maltratată a betivulut brutal, � eroină a suferintel din momentul, cînd ne mal putînd ve­ dea cîte trebue să îndure bunicul incapabil de muncă, se roagă "Doamne D-zeule ! fă ca bunicul să moară!" apoi în tot timpul dragostei ei cu W alther, fiul cam uşuratec al bo­ gătaşulul Muheim, cînd acesta silit ia în căsătorie pe alta şi ea, minată de o patimă, care-i întunecă mintea şl-I apro­ pie căderea, totuşi continuă cu el dragostea tainică pentru ca în toată mizeria ei să albă şi ea o rază de bucurie, şi pănă cînd odată văzindu-I copilul, se desteapta, renunţă la fericire şi pleacă cu groază de pe acolo, căci nu voeşte să-I fure acestui copil tatăl. E o eroină adevărată, găsită Iarăşî în straturile cele mal de jos ale poporului, înfăţişată cu multă viaţă, totusi plină de poezie şi descrisă cu multă obiectivitate, Cit de frumos e întrebuinţat simbolizmul natureI in a­ ceastă novelă l Intr'o noapte pe o furtună grozavă, descrisă cu virtuositate, Stina e singură şi Walther deodată se iveşte lîngă ea şi cu el toată patima, care o frămîntă nebună. Furtună năpr asnică afară, tot aşa şi în inima el ! Altă dată spre seară ea priveşte liniştită şi cu plăcere la o servitoare care poartă un copil în braţe. "De odată servitoarea zice: "Aha! acum ne face semn tatăl său, trebue să mergem!" 0010 jos Ungă drum e Muheim Wa.lther şi face semn, Stina îl vede, el str, în soare şi ceva ca, o bucurie e în semnul ce face. Acum Însă el trebue să, o fi recunoscut: deodată i se lasă jos braţul. El se Întoarce şi pleacă. Stina stă, ca şi cum i s'ar fi luat viaţa. Stă pe acelaşî petec de loc şi se uită după copil. Urechile incep să-I vijiîe. E ca şi cum s'ar Învîrti. drumul, zi­ dul, valea, chiar şi muntit. Apol soarele i se stinge la pictoaro, 1) Mai pe faţă s';t declarat poetul odată în ,.Neue Bergnovellen :", Cel mai evlavioşi vorbeau cel mal mult, fiind că felul celor uepioşi prea le dădea mult motivele scandalizare. Frumos o cu farisei! ; el dau lut D-zen cinstea �i o iau aproapelui". [280] 2 Dr. Tralan Bratu ., \ Şi o apucă o frică, grozavă: "Doamne D-zeule, ce voiai să faci? NevinovatuluI, făpturei aceleia mititele voIai să-I furI tatăl l " Cît de mult exprimă cele cîteva vorbe despre soarele care apune '! Doar a apus şi pentru Stina şi pentru totdeauna! Novela şi altfel e foarte bogată în scene mişcătoare, fără ca ele să fie sentimental tratate. Cum se desparte Stina de satul el natal: "Bbmeten l'a văzut în jos în stînga, şi i se părea că laţuri nevăzute sunt aruncate de acolo în jur ul el, căci acum, cînd a ajuns pe şoseaua muntelui, acolo, unde munţii vor să se În­ chidă în urma ei ca o poartă, acum trebue să se oprească, şi J111-î dă voe mai departe. Dacă se înohide poarta în urma ei, Stina e mai săracă decît a fost vreodată. Ceea ce e sub ea, pa­ tru păreţi de granit cenuşiu, bucăţica de cer deasupra lor, În­ lăuntru cele citeva livezi şi coaste şi colibe, acestea au fost ale el, fiind că şi ea era a, lor. Dacă le părăseşte, nu mal are nimic ... " Şi cît de discret e anunţată la sfîrşit vindecarea prin linistea munţilor şi prin muncă! Deşi pacea aceasta după cele ce au precedat poate nu e tocmai plauzibilă. * ;�: * Aruncînd acum o privrre asupra productiunei din gru­ pa aceasta constatăm următoarele: Afară de mici excurse nu tocmai reuşite (Dr. Felix seducătorul din "Kunis Heilung ", aproape toată socie­ tatea sanatoriului din "Herr" Herr " l, şi citeva personagu cu totul secundare în .Herrgottsfăden" şi în "die CI ari-Marie") clasa ţărănească e sfera, care-I preocupă exclusiv în fanta­ zie. Fireşte o ţărănime ca cea din Elveţia, civilizată, care şi are şi ea un fel de aristocraţie a el (Peter Meyer în "Men­ schen " şi bătrînul Felix Furrer în "Herrgottsfăden" mal puţin decît familia Renner şi văduva lUI Nager în "der Schatten" şi' Muheirn în "Muttergăttesli"), o aristocraţie în­ zestrată cu o viaţă mult, mal reală decît aceea din perioada intăla (familia Renner în "St. Gotthard", Matter şi mama sa în "der Guet !"). Din ţărănime IŞ1 recrutează eroiI şi a­ nume oaresicum scoborîridu-se din ce in ce mal jos în a­ ceastă clasă: se vede că incepe s'o cunoască din ce în ce mai bine, în cît găseşte pe, "om" in pături din ce in ce mal largr şi mal depărtate de el\ Viaţa, pe care o înfăţişază, are din ce în ce mal mult caracterul de realitate, oamenii încep să albă contur pre­ cis şi mărimea lor să nu se prezinte numai ca ceva exte­ rior, în fapte mart, ci rămîne încetul cu încetul sufletească şi se trădează prin fapte, care numai privite prin prisma I ,1 [281] , , , I , Din romancierii germanl moderm=-Zahn 281 origineI lor devin marl. Şi trecerea aceasta de la fata ex­ ternă a lucrurilor înspre interior, înspre suflet, e un' cîştig enorm, început încă în "Behaim", realizat În mal mare mă­ sură în "Menschen" şi "Albin Inderg and' pentru a ajunge deplin şi durabil în operile ce au urmat în perioada aceasta. Dar progres şi mal mare rezidă în faptul lărgire! ori­ zontului, nu în sens local (căct afară de o parte din "Kunis Heilung" şi de "Hen, "Hen"!" toate se petrec in muntl) ci în sens filosofic: nu cutare faptă sau soartă şi eroul el e în fantazia poetului, ci cutare erou ca membru al omenirei şi soarta lUI ca părticică importantă şi caracteristică din destinul rezervat oamenilor. Poetul a evoluat, fantazia lui a ajuns în acel stadiu, caracteristic mal ales fantazieI creatoare germanice, cînd viaţa din lumea fantaziet e în a­ celaşi timp un fel de filosofare: poetul gîndeşte, dar gîn­ deşte în imagini, prin cazurI concrete şi începe să-şI formeze concepţia asupra vieţeI cu ajutorul acestei filosofărt, adecă faptele date de fantazie il constitue premizele, în care e conţinută concluzia: filosofia. Astfel i se lămureşte definitiv raportul sufletesc căt ră biserica oficială şi învăţătura ei: pe aceasta o găseşte strîm­ tă, intolerantă, incapabilă ele a înţelege şi susţine pe om tocmai atunci, cînd ar fi cea mai mare nevoe ele aceasta, cînd e cuprins de patimă; de aceea i se fixează, incepind încă cu "Behaim", religiositatea adevărată, care e indepen­ dentă de biserică şi de dogme, poate fi în strînsă legătură cu ea şi sub conducerea el (Kolurnban şi surorile Hofer în "Herrgottsfăden ", preotul [oseph Steiner in "Albin Inder­ gand", Nagerin În "der Schatten"), sau poate merge pe căt propriî, păstrînd numai legături mal mult formale cu biserica, slujind lut O-zell după îndemnul inimel, dar respectînd tra­ diţia şi nu in conflict cu ea. CăCI conflict de felul acesta, o "chestie a biser icel" nu există in opera lul Zahn. Atitu dinea aceasta de asemenea germanică faţă de religie se manifestă rar in formă directă, în cîte o vorbă, un epitet. o alusie, dar e des îmbrăcată în cazurt individuale, concrete, în cît răsare numai de cît observatorulur. Tot astfel largă, îngăduitoare, plină de Iubire îl este etica: cine-I om, greşeşte, deci nu trebue să ne ridicăm ca judecători şi să condamnăm, ci să ţinem seamă de slăbiciu­ nea fireI orneneştt şi să Iertăm. Căcl omul prin ereditate sau prin mediu poate păcătui, orf cît de mult ar lupta con­ tra păcatului, şi de aci i se poate trage nenorocirea. Ceea ce trebue apreciat însă e voinţa şi puterea, cu care omul luptă contra lor, voinţa şi puterea, pe care le pune la mij­ loc Întru îndeplinirea datoriei, şi mal presus de toate'[inirna omului şi curăţenia el. Jar mijlocul cel mal sigur pentru a [282] 282 Dr. Traian Bratu învinge supărarea şi descurajarea, pentru a putea trece peste nenorocire, e munca: "Arbeit macht gesund" e o vorbă care se repetă adesea, şi eroii de multe ori "doboară cu fiecare lovitură de topor cîte o grijă". Sfinţenia vieţei de familie şi castitatea, pe care le-am accentuat încă de mai înainte, sunt ridicate la un grad şi mal mare şi aprofundate. Fireşte se comit şi păcate, doar e vorba de oamenI, dar acestea sunt mai mult indicate cu dis­ creţiune decît descrise. O evoluţie Înceată, dar limpede vizibilă trebue încă rernarcată În epoca aceasta: Poetul începe prin a ne des­ crie "oamenI", marI în felul lor, dar totuşi slabi, cari se lasă invinsî sau au nevoe de sprijin extern pentru a se menţine. Dar fiind că aceasta în mod durabil nu-l putea satisface, nicl nu convenea caracterului său avîntat şi energic, ca să se împace cu acest fatalism, el încetul cu încetul ajunge la eroi, cari chiar dacă nu sunt încununat) de izbîndă, sfîrşesc prin a fi marI şi moralmente sunt învingătorr, căcl şi-au a­ firmat individualitatea. Trecerea nu e defmitivă şi bruscă: În "Menschen" găsim cel puţin un "erou": Lochgadentoni în "das Erbe", Jar în ultimul volum al acestei perioade, în "Schattenhalb" mar găsim încă pe Stina, care e mal mult "om" şi în momentul decisiv are nevoe de ajutor exterior (în "Muttergbttesli"). "Herrgottsfăden" şi mal ales "die Clari­ Marie" stau cam la mijloc între cele două puncte de vedere: eroii din aceste romane de fapt nu sunt nicl triumfătort, nici învinşi, ci mal mult convinsi şi ajung la o înţelegere mal largă a vieţeI, se apropie de concepţia liberală, înţelegă­ toare a autorului insusi. Evoluţia aceasta era şi-firească: Poetul, care la început îşI lăsa fantasia să se joace în voe, fără să dea sau să caute înţeles mal adînc în lumea înfăţişată de ea, a ajuns odată să vadă în cele ce se petreceau în fantazia luI un simbol al celor ce se petrec în lumea reală şi în fiecare persona­ git! un reprezentant al unul şir nesfîrşit de fiinţe înrudite, un "om", încît toţI la un loc îi dădeau "omenirea", lumea. Şi de aci in contemplaţiunea luI unită cu meditatiune a mers mal departe: Aceştia sunt reprezentanţI al omenirei ; dar cari sunt reprezentanţiî eî cel mai bunt şi cei mal de va­ loare? In ce constă valoarea în viaţa omenească? Şi astfel a ajuns să-si găsească erO\I şi să fie preocupat din ce în ce mal mult de aceştia. Aceştia îl caracterizează a trela perioadă de produc­ ţiune. [283] I l Din romancierit germani moclerni--Zahn 283 III. "Helden des Alltags" "HeldeJl des Allta as" e titlul unui nou volum de no­ "ele (1905). Şi după cum volumul întăt publicat de Zahn, "Kămpfe", cu pluralul S[\U abstract caracteriza bine o pe­ r io a dă, în care faptele, nu oamenii erau lucrul principal pentru tînărul poet, dură cum perioada a doua e bine ca­ racterizată de titlul volumului de novele de la începutul ei ,J\1enschen", care ne arată pe poet preocupat acum de "om" tot astfel perioada a IJI-a are la începutul el volumul de novele cu titlul de mai sus, care-I dă caracterul. "Eroi din viaţa de toate zilele" vrea să ne înfăţişeze de acum poetul. Nu oameni, cari În slăbiciunea lor se lasă învinşi de rău sau de împr ejur ăr î şi cad, ci trăsătura de erou în aceşti o amenr, care-I face �{I lupte şi să învingă, m urind sau nu, e indef er ent, căci ceea ce au scos la iveală a fost ceva personal al lor, mare şi bun, care le-a consti­ tu it individualitatea şi la care nu ali renunţat, erol, cari au valorific at per scnalita te a lor în viaţă. Dar er oi luati din masa oamenilor de toate zilele: ::;i deosebirea e, că pe cînd pănă aci pentru ţ.o et lucru (SE nţial era să studieze în ori ce întîmplare, ori cît de mare, pe om cu patimile şi slăbi­ ciunile lui, S�I ne facă să-I înţelegem ca om, să ni-l apropie sufleteşte şi să ne facă inima largă şi rertăto are faţă de sl ăbicîuni şi patimi, cum era şi a JUl, acum îl interesează să găsească în masa cea mare a oamenilor şi a faptelor lor. o r Icît de toate zilele şi de cmeneşu în aparentă, trăsătura mare, care-I face er ol şi faptele lor fapte de er or, să stabi­ le ască prin ce se deosebeşte eroul de ceilalti oameni de toate zilele, să ne facă decl S�I admirăm pe erou şi a­ colo, unde nOI nici nu l'am fi bănuit. Să-I admirăm, cum cu dragoste l'a admirat şi el. Aici e trăsătura aproape educativă a operei lUI Zahn, necăutată, căcî el nu Y tendenţios şi nu predică, dar explicabilă din cauza firei poetului : de altfel o trăsătură caracteristică ce­ lor mal multi scriitorr compatrioţi al lut Zahn: Cottfried Keller o are şi el deasemenea discretă, Jeremias Gotthelf moralizează şi predică peste măsură de mult, r ămănînd to­ tuşi scriitor mare, şi autorul lut "Lienharcl und Certrud" e şi el elveţian! DecI erot din viaţa de toate zilele! Şirul lor incepe într'o splendidă novelă cu "Verena Sta dler" , o eroină a lipseI de egoism şi a sacrificiului de sine însuşi, de o modestie admirabilă în mărimea ei: ea [284] 284 De Traian Bratu vine la St. Felix în vizită la o rudă mal îndepărtată şi se logodeşte cu fiul acesteia, un tînăr bun, dar uşuratic; însă: el în curînd trebue să ia în căsătorie pe alta; totuşi Ve­ rena rămîne în casa lor, ca să îngrijască de mama bolnavă şi să mijlocească ea pacea între mamă şi fiu, apoI se jert­ feşte pe sine şi rămîne ea să-I vadă de afacerI şi de copi­ lul rămas fără mamă şi ca să-I fie sprijin moral şi luI, căcr altfel el e perdut) Iar în cele din urmă primeşte să-I fie a doua soţie, numal să-l salveze: imperativul categoric al da­ toriei în sensul celeî mal largt şi mal nobile umanitătl, îmbră­ cat în forma cea mal simplă şi mal naivă. Şi pentru ca ci­ titorul să nu-l la tăria şi mărimea sacrificiulul prea uşor, po­ etul a introdus figura succesorulut 'euergiculut reformator Zwingli, care urmăreşte activitatea VereneI şi, cu toata rigurositatea lul austeră, e silit să-şi descopere capul în faţa el cu vorbele: "Achtung hab' ich vor Ihnen, Verena Stad­ ler 1" (.,respect am faţă de dota, Verena Stadler !") şi să ex­ prime oarecum prin tinuta sa ideea: "aceasta a trăit, ceea ce am predicat eli". Nu mal puţin vrednică de admirat e într'o scurtă 110- velă "das Lent", fiica circiumarulut slab la cap: mama I-a murit de oftică, tatăl şi cu doi fr atl stau zăpăcit) şi neno­ rociţI În lipsa cuiva, care să le conducă gospodăria şi să le spună la fiecare, ce au de făcut; şi cu toate că enumar de 12 ani, Leni se desmeteceşte şija in mînă conducerea caseî, lucrează şi se trudeşte ca să fie totul în ordine, fără odihnă şi fără oboseală, căci "trebue": şi slăbeşte merei) pănă abia-şi mal tîrăşte picioarele, dar se ţine, căct "trebue"; Iar cînd fratele j s'a însurat şi a adus în casă o soţie har­ nică şi voinică, Leni se culcă, ca să se odihnească şi ea o­ dată bine şi adoarme somnul cel de veci. O eroină Într'a­ devăr din viaţa de toate zilele, şi admirabil înfăţişată cu firea el plăpîndă, cu dorul el de joc şi apa] de linişte şi cu sentimentul datorief tare ca elementul în ea, tare încît o ţine în picioare tocmai cît trebue. Tot În sferile de jos ne aflăm În "riie Prangerbank' Credinţa calfeI de ferar Friedlieb cătră stăpîna sa e nesfîr­ şit de mare; în "Minna von Barnhelm" a lUI Lessing Jost ilustrează pe a sa prin povestea CÎneJuI SăL1, aici Frau Li­ sabet o înţelege aruncînd o \privire asupra luI Friedlieb şi apoI asupra cîneJui şi găsind, aceeasi expresie în ochit lor. Şi' cu toată frica de pedeapsă, care l-a rămas 'încă din co­ pilărie, şi cu toată firea sa blajină şi pacinică, Friedliebto­ tuşI ucide, ca să scape pe stăpînă de aceea, care-I strică casa, şi apol se sinucide de frica pedepsei. Şi iarăşI :1vem un eroti, erot] adevărat, al căruI suflet autorul ni-1 desvă­ leşte cu multă artă, care e îns�t un om încet la cap, pras- I [285] Din romancieriî german! modernl= Zahn 285 tit de bătăile suferite în copilărie; capul lul are nevoe de foarte multă vreme, ca să prelucreze ceva şi să înţeleagă, dat- eroul are adincimt sufleteşti nebănuite, in care se coc încet, încet fapte marî, .şi acestea, odată hotărîte, scot la iveală o energie colosală: un frate al lul "Lentin" din ,,Schat­ tenhalb", erou tot atît de mare, urmărit si caracterizat cu acelaşI adevăr şi dragoste. In acelasi categorie de "DUmmling" este şi Huber­ Dres, paznic la tunel şi grop arul satulut, ale cărui "vorbe veneau totdeauna incet, încît oarecum se putea auzi cum umblau ideile lui înainte de a deveni vorbe", desconsiderat de tott ca prost, care însă, cînd arde satul, e printre cer dintăi care ajută şi cel dintăt, care pentru repararea pagu­ bel dă tot ce a economisit o viaţă întreagă. Un caracter de om simplu, tăcut, liniştit, greoI, prea bun, înfăţişat foarte bine şi precis, însă într'o novelă cu un caracter prea puţin obiectiv, uneorI aproape didactic. Şi pentru autor erou, erou al Iubirel cătră locul săli natal, este şi .iier Geiss-Christelt", sărac lipit, care se duce să-sl agonisească o pîne mal uşoară la oraş, se sparie însă de viaţa de acolo şi, atras de puterea magică a munţilor din satul său, fuge imediat înapoi la păzitul caprelor, des­ părtindu-se cu o vorbă drastică de tQţI superiorii săl din hotelul, unde avea să slujască, Şi tot aşa vagabonda Maria în "das Fest in GrLi.nwinkel", care-şi fură din camera mor­ tuara a satului Iubitul ucis de tărant într'o bătaie, după ce Iei a străpuns pe judele lor, şi care pe furtună îl aruncă în lac, pentru a se arunca apoi după el. Dar şi in sfera de mal sus îşi găseşte autorul eroi] : Pentru el erou e nu numai ţăranul bogătaş ajuns "Ratshen-" " Vtneene Puntiner", care pentru familie şi împlinirea da­ toriei de cetăţean se ultă cu totul pe sine şi-şi inăbuse Iu­ birea, pană ce un frate mai mic se logodeşte cu aceea pe care o iubeşte el. si care ispăşeşte un moment de ultare de sine plecînd de acasă tocmat în punctul culminant al vietii sale şi găsindu-şt moartea în lac (un Peter Meyer trecut în altă sfer ă, ridicat atit din punct de vedere social, cît şi din sfera de "om" în sfera de "erou" în care se află şi creaţiunea juvenilă "der Guet !"), eroi sunt nu numai Ce­ rold Zopp şi sora sa Juliana în "die Geschsoister', pe cari două zile şi două nopti de primejdii şi suferinţe în timpul invaziunet franceze I-au legat atît de sti îns unul de altul încît toată viaţa trăesc împreună şi resistă şi dau la o parte chlar şi Iubirea) fiind totdeauna sub impresiunea trecutuluf, ci erou e şi tînărul preot catolic Lonsiinus, victima educa­ ţieI falşe şi a evlaviei rău înţelese a părinţilor, care trebue să piară, cînd i se deschid ochiI pentru natură si inima pen- [286] 286 Dr. Tr atan Bratu 1 , 1 tru Iubire, deci cind i s'a deschis lumea, "frumoasa, intinsa, Iubita lume, spre care pentru el nu exista drum". şi de a­ semenea violonistul satulul Troger Iacob în "dey Geigerv , care văzîndu-se neînţeles şi neapr eciat de con săteni se re­ trage pe la stinl părăsite şi CÎntă şi azt cutreerînd muntii. Şi poetul nu ne ascunde, că el adrniră eroismul acesta. Iată cum termină novela "der Geiss-Christeli ". In munti Iocueste poporul acesta sărac. Acolo stau tăra­ n ii gl;emuiţi s�lb lavine, şi cînd vin acestea şi le sfarmă c�sele şi şurile, ei stau şi holbează ochii şi după aceea îşI aşează ca­ sele şi şurile tot unde an fost cele distruse" tonacî, fiindcă-i-rm, mal un sat natal există. Acolo stau tăranif ghemuiti si rabdă, de foame şi văd mal departe în vale emigrind oa,menI', �arj sunt. săract ca şi dînşii şi cari caută în altă parte o pîne mai uşoară, o văd şi rămîn locului, fiind că - fiindcă 11111na1 un sat natal există! Unul de aceştia e băiatul, Christen. A venit acasă, find că, nu se poate face apostat şi e mare lucru cineva, care nu se poate face apostat într'un timp, cînd cel Hexibilî şi subtirî sunt atit de nenumăraţi, cari se pleacă şi se încovoaie şi-şi fac tre­ burile si a cărora e lumea!" şi încă mai lămurit în ultima novelă "das Fest irn Grunwinkel". Vagabonda Maria şi-a aruncat în. lac Iubitul ucis şi aproape deodată cu el a sărit şi ea în apă: ,,'" în felul cum î�I dă moartea e ceva ca o ură, contra n­ cestei mortf. "Ia,r în odaia lui Lauener stă .J ulia, care peste cadavru] a­ cestuîa (al bărbatului el, străpuns de vagabondul Marieî] S8 Ş] gîndeşte la celalalt,-llu cu răutate, numai fiind-că ortcum tot aşa merg lucrurile în viaţă şi fiind-că oricum, tot se poate in­ tîmpla mai tîrziu, frumuşel, în toată cinstea, conform legeL "BIata femee l", o compătimesc cel din Grtinwinkel. Şi nu e bine aşa! VoI blinzilor, cumirrtilor al vieţei de toate zilele, să, gemem şi not odată: "Biata femee!" Căci c lina ele ale noastre, .Iulia, care-şi ingroapă şi jăleşte bărbatul după lege şi care conform legeI va lua pe celalalt abia, cînd va fi tre­ cut terrninul. Ea e lina de' ale noastre, J nlia. Şi doar noi sun­ tem cuminţi! NoI orîriduim totul după lege, chiar şi sentimen­ tele cele rnart, şi doar şi acestea astfel ajung binişor blînde şi mici. Ce om de dispreţuit el, cealaltă, sălbatic a, :Maria, faţă de noI o voi cnmintilor:blinzilor\al vieteI de toate zilele!" , De sigur �ă modul ac�sta direct de a scoate în relief ceea ce te încălzeşte nu este dintre cele mal alese. D::tr tocmaI el trădează, că poetul prin frămîntare multfl a ajuns să-şI lămurească sie-şI un punct nou de vedere şi că e cu­ prins de acest nou punct cu atîta energie, încît îl accentu� ează atît prin aproape toate subiectele şi prin titlu, cît ŞI prin mijloace mal puţin alese, cum e moralizarea directă, ca în pasagiul citat. I [287] • , J Din romancierii germanI modernj= Zahn 287 In curînd Însă agitaţiunea aceasta încetează, poetul isi regăseşte calmul şi, menţinînd punctul de vedere acesta, ca cel mai vrednic de urmărit în fantazie sunt eroI luati din viaţa de toate zilele, îşI tratează subiectele în mod mal rece, mal obiectiv, mal ales fără mor alizare directă, dupa cum vom vedea. Prin aceasta el se ridica pe cea mai înaltă treapta a producţiuneI sale artistice atît prin înălţimea con­ cepţiuneI sale asupra vieţef, cît şi prin mijloacele ce între­ buinţează Întru întruparea acestei concepţii şi îmbrăcarea ei cu hama arteI. Căci şi prin mijloace mal artistice caută poetul să scoată în relief eroismul in deosebire de viaţa de toate zilele cu sentimetele el domolite, cu oamenii ei rect, calculaţi şi nerecunoscători, pretenţioşi şi falşl. Odată sunt figuri cu fir! înrudite (energia austeră a reformatoruluI întăreşte pe Ve­ rena Stadler, sora Immaculata dă o atenţie deosebita şi În­ cunjoară cu Iubire pe "Leni", ochiî cîneluI credincios lă­ muresc firea calfei Friedlieb în "Prangerbank"); altă dată figurr de contrast servesc aceluiasi scop: Hilde, fata cato­ lica, gingaşă, slaba, nepricepută, dar în fond cu inimă bună în "Verena Stadler", Zeno Lauener, tăranul fruntaş şi jude în comună, cu soţia sa [ulia, oameni înfumuratî şi În­ gîmfaţI cu sentimente şi rnor alitate, care nu trec nici în bine peste articolele leg'et, dat- strîmti la inima şi egoiştI, faţă de vagabonzi! Xander şi Maria, nobilI şi în ţinută şi miscărî şi exterior, mart şi în iubire şi credinţă, deşi nu şi-au pro­ mis-o în faţa altarului: spălătoreasa Zwyssigin şi fiica el, cu Iubirea mare dintre ele, iubire despre care Longinus nu învăţase nicf în casa părintească -acolo era măsură aris­ tocratică în toate şi multă evlavie -nicI în seminar, unde se predica numai renunţare. Dar se constată deosebiri ma rI faţă de operele prece­ dente şi din alt punct de vedere: se lărgeşte orizontul. Intăt în sens Iocal : Pănă aci numar personagii cu to­ tul secundare şi nu totdeauna reuşite erau luate de la oraş, persoanele principale erau săteni din toate sferele şi acţiunea se petrecea aproape exclusiv sus în munti, în sate. Acum două novele. l1Verena Stadler" şi "Elisabet" se pe­ trec în oraşul "St. Felix" (Sf. Felix e unul din patronii o­ raşului Zurich şi e pus în loc de oraş) şi între orăşeni. O lărgire importantă a orizontulul, care are şi alte consecinţe. Altă lărgire a orizontuluI ni se înfăţişează din punct de vedere religios: Pănă aci toate no velele şi romanele s'au petrecut prin sate catolice, cu preoţi şi buni şi răi, sau în sate, a căror confesiune, ne avînd nicI o legătură cu su­ biectul, a rămas necunoscută, şi singurul conflict. pe care l'am putut constata încă în "Erni Behaim", a fost acela [288] Dr. Traian Bratu provocat în sufletul autorului de naşterea cunoştinţe), că bi­ serica blîndulul şi milostiv ulul Christos nu totdeauna e iden­ tica cu biserica crestină=-o constatare, pe care Germanir de de mult al] făcut-o şi tratat-o, dar pe care şi Zahn ca Cer man adevărat trebuia să o "trăTască" odată individual în sufletul său, pentru ca să o poată învinge şi da la o parte îmbrăcînd-o în haină poetică. In "Albin Indergand" alăturea cu preotul desă virsit Ioseph Steiner avem în erou, care a şi dat numele rornanulul, independenţa sufletească car acte­ ristică protestantismulut şi rasei germanrce Jn general, dar, fiind că atenţia poetului e concentrată 111 altă parte, latura aceasta a problemeI nu e accentuată de Joc, cel mult se poate constata, că puterea bisericei catolice e înfăţişată ca rezidind mal ales in mijloace externe, binefaceri poz.itive etc. Ba încă se poate afirma, că tarna puteril credinţe], prin cnre şi-a cîştigat biserica romană influenţa el extraordinară asupra sufletelor, influenţă, pe care o exercită şi astăzi, a­ ceastă taină a rămas nepătrunsă de poetul nostru, ceea ce mă face să cred, că el e protestant şi că a înfăţişat pănă acum sate catolice, fiind că aşa le-a găsit sus În munti, deşi sufleteşte religia catolica i-a rămas totdeauna străină. De odata cu "Verena Stadler: ÎŞI face şi protestan­ tisrnul intrarea în opera poetului, o intrare, am putea zice triumfală. Căci de la început ni se descrie statuia marelul şi energicului reformator Zwingli, aşezată în piaţă, cum ea inspiră tărie sufletească eroinel şi o însoţeşte oarecum toată viaţa priveghindu-î mişcările şi dindu-I curaj. Şi succesorul acestut reformator, "Antistes" e prezentat ca masura cea mai înaltă, după care se poate judeca moralul şi eroismul Verenei. PlinI de putere sufletească, auster) şi r iguroşi sunt conducătorii bisericei protestante, tot aşa e şi eroina Şi în aceeast novelă avem reprezentată şi biserica romană (nu tendenţios înjosită, ci tratată ca deopotrivă îndreptăţită şi cu tot respectul) în persoana vener abilă a preotului, cari vine să asiste la ultimile ceasurt ale Hildel, şi In persoana acesteia. Dar trebue să ' se atribue oare care semnificaţie faptului, că Hilde, catolica, e o fată gingaşă, slabă fără vo­ inţă, avînd nevoe totdeauna ele sprijin şi de conducere, o fată care a căzut, nefiind ţinută ele scurt, Iar apoi ca soţle e nepricepută, are nevoe totdeauna de ajutor strain, Jar în mon�entul naşterel, care-I şi'�pr�)Vo�c� moartea, se agaţ[t c_u toata puterea, nu de preotuL blsencel sale, care e de faţa, ci de protestanta Verena, pe cînd aceasta, deşi singură în lume, are atita independenţă şi tărie sigură în sine, în cît găseşte fără ajutor străin drumul cel bun cll eroismului: par'că semnificaţia acestor fapte ar fi, că biserica 1'oman[t îşI ţine pe credincioşI în stad:iul copil{trieJ, ca să-I conducă [289] \ I I ) Din romancierii gerrnanl modarm=-Zahn 239 totdeauna ea, pe cînd protestantismul educa şi formeaza oa­ menî maturt, independentî, sau ca cel potriviţi pentru bise­ rica romană sunt cel slabl şi miel şi necoptt, pe cînd per­ sonalitaţile mature şi pline de energie prin forţa lucrurilor aparţin protestantismuluî. Totdeauna Însa autorul procedeaza în limita faptelor de mal sus, cu o obiectivitate absolută, în cît nimeni - n'ar putea zice, ca pentru el I xistă o chestiune a confesiunilor. El ne prezintă numai fapte ale unor oameni, care s'au ză­ misiit în fanta zia JuI nu pentru a ne înfăţişa deosebirile din­ tre confesiuni, ci diferite cazuri de eroism în viaţa de toate zilele. Dar nol putem constata acestea şi în acelaşi timp şi semnificaţia, ce pot avea. Şi nu e exclusă posibilitatea ur­ mătoare: [uxta punerea în culori atît de vit a celor două confesiuni poate fi Iar ăşt expresiunea unul eveniment însem­ nat elin viaţa sufletească a autorului, care s'a descărcat ele el îmbrăcîndu-I în novela aceasta. Cînd şi cum se va fi pe­ trecut acest eveniment, acum nu se poate şti fără a se cu­ noaşte de aproape viaţa poetului, clar el trebue sa fi avut loc, căci numai aşa se explica faptul ca l'a preocupat atîta în fantazie şi a fost în aşa tel îmbrăcat în haina poeziei. Dar încă o novelă şi mal matură (de mai tîrziu) ne a rată, ca pentru poet evenimentul acesta sufletesc n'a fost încă învins, că. frămîntarea sufletească provocata de el încă nu s'a liniştit, ci cere încă expresie în hatna poesiei. E no­ vela "die Gerechttgkeit der Martanne Denier" apărută în­ tăl în "Deutsche Rundschau" Oct.-Noemb. 1907, apol în vo­ lumul de novele .Die da kommen und gehen. Etn Bucn uon Menschen" (1908). Şi fiind ca legătura dintre aceste doua novele e atît de intima şi fiind ca cea din urmă lămureşte încă odată atitudinea sufletească a poetului faţa de cele două confesiuni, las sa urmeze o scurtă. analisă aci. Fără să-şt dea samă dacă-l Iubeşte, Marianne, fata de gospodar din o regiune mal deschisă, deluroasă, primeşte să fie soţia luI Iost Denier, ţăran din Un, atrasa fiind mal mult de maiestatea rigidă a munţilor din patria lut şi învin gînd indoelile ce i se ivesc din cauză că ea e protestanta, Iar el catolic dintr'un sat catolic, Insa i'n ziua căsătoriet In­ dată dupa cununie pe drum spre casă calul ia vînt, Jost se încurcă în hăturî, acasă îl duc olog şi orb, nenorocit pen­ tru toată viaţa. De acum începe o viaţă plină de luptă şi de amărăciune pentru soţia acestui nenorocit, fată tinără. dornică de viaţa. Chinuită de bărbatul desperat ea conduce gospodăria întinsă şi caută să-I înveţe a suporta ceea ce a dat D-zeu. Şi ea îşi duce viaţa cu tarie sufletească, [ără a se plînge. Dar e tînără şi dorul de viaţă, dorul de iubire se naşte în ea. Şi se aprinde o dragoste pătimaşă Între ea [290] 290 Dr. TraIan Bratu şi Michel, sluga harnică şi pricepută, vărul bărbatului. A-, ceastă pasiune o consumă, căcî în conştiinţă se simte vino­ vată, deşi prin fapt nu e· Şi o frămîntă o luptă mare Între tinereţă şi dorul de viaţă şi de Iubire pe de o parte şi În­ tre datoria el de soţie pe de altă parte. Bărbatul o necă­ jeşte din ce în ce mal mult, căci e şi bănuitor. In zbuciu­ mul el Marianne se decide sit se ducă la preotul bătrîn, blînd şi invătat al satului, deşi nu e de confesiunea lui, si-l întrebă ce e de făcut. El îl spune cu toată rezerva cuvenită faţă de un eretic: "Trebue să înveţi a stăpîni sentimentele acestea, nevastă! Ce gînduri cu păcat te năpădesc!" -"Să le stăpînesc", repetă Marianne, încă tot cu fruntea ferbinte, dar mal sălbatec, perz indu-se. "Cum? TocmaI aceasta val să, vă întreb, părinte, curn ?" Izbucnirea scandaliză pe preot. Tonul i se amărî: "Dacă ar veni un om din biserica mea la mine, i-aşî spune: Roa,gă-te, roagă-te neîntrerupt. Să spui atit de des numele Domnului şi al prea sfinteI Fecioare, încît gîndurile tale să n'aibă timp aă a­ puce pe alte căl. Păcatul nici odată n'ar cîştiga atîta spaţiu la cineva, care s'ar ruga, cum ne rugăm 110'[, nevastă! Asta ţ,i-o spnn eu!" .... Mariarine tăcu, Grărnâdită în sine şedea pe scaunul ei. Se gîndea. Din aceste ginduri abia după cîtva timp începu în­ cetul cu încetul să vorbi as că Iarăsl. , Voi credeti că sunteti asi­ guraţi contra unor astfel de ispit8,' voi catolicii !-Nu o' ştiu! Dar-dacă se iveşte-păcatul-cu rugăciunile voastre nu-l în­ depărtată." Iarăşî tăcu şi medită. "Eu văd". continuă ea apor cu glas pe jumătate, "nu-mi puteţ,I ajuta, părinte 1" De odată i se întări vocea: "In mine insu-mt sînt bolnavă! Acum simt, că tot aşa din mine însu-mi trebue să mă însănătoşez! Din mine tre­ bue să vie D-zeul, din mine însămi, care să-mi ajute să, trec peste ceea ce mă chinueşte, peste ceea ce-mi e pofta şi foamea Ce-mi ajută strigătul după ajutor, dacă n'am puterea trupească !" Şi se duce. Şi apof în sine însă găseşte puterea de a resista ispitei şi,�de a-şI duce viaţa curată pănă la capăt. Tatăl el cinstit, aerul curat de acasă-si o întăresc şi ea-şI În­ deplineşte datoria şi e admirabil de mare în tăria el. (Va urma) \ Dr. Traian Bratu \ \ '1 , [291] , • ETltv\OLOGII 1 h I Barangă si Ba,r�g�,Jupu care conâhcerlaiÎa şl-aa semnalul ur­ letelor, ar putea fi rudă cu a băl'ă'ita şi bărăia (ung. bereqni; '" beretni, a mugi. Arhiva, April, UJlO) sau cu ung. barang no­ mad, haimana. Tot do aici şi Băl'ăgan, adică "ţara lupilor" sau ,,80 nomazilor". Bihuncă, trăsurică uşoară, com­ pusă dintr'o scîndură fixată pe 4 roate sau cu 2 roate numaI de învătat caii la tras, El rus begltn7w,' alergătoare. ' Bîrcoace, un căpăcel rozaceu (cotonen§tel' inieqerrima la Pan ţu) trebuie să fie rudă ou it. barcocca variantă dialoctală din albicocca fr. abricot. Nu ştiu dacă bircoace e un fem. sing. ori pl. Borşesc, V. Zborşesc. Brei, la Panţu (Dioţ. bot.) 1nercu1'ialis, e bulg. bl'ez=tamus communi8 la Markov (apendice). Camă (Dunărea de jos), pum­ nal mare, e ture. bulg. kama, cu acelaşi inţel. s. Canap, (Dolj. Hevista Ion Creangă, 1911, p. 251), aţă ru­ seasoă, aţă groas[t de cînepă, e sîrb. bulg. kan ap, sfoară. de alb. Icană p ori it. cdnaţ:«, cîn/, pă,. Nu ştiu da că lmg. lcana­ canaf, nu vine mal de gra.bă de aici do cit de la germ. Icnauf'; miner de sabie (Şăineanu), ca, invers, fl'înghie de la lat. lhn, bria, canaf, Chişleag (Mold.) lapte bătut, lapte rămas după luarea smînti­ nei si bătut. e rut. lcislealc, chis­ leag;bulg. lciseleak, băutură acră, sîrb. kise(jak. La Cihac de la sir­ beşte, la Tiktin de la vsl. kyselu, acru, la Şăineanu de origine ne­ stiu tă . . Chisoagă (Mold. nord), albi­ tură, cantitate de peşte mic, e sîrb, Iceseqa, un fel de obleţ (pi­ tic) maî mare (fr. able, ablette). Cinteză, o păsărică (fl'ingilZa caelebs) poate fi rudă on alb, slcităzâ, oufundar, o pasăre de baltă. Cir (Mold. nord), terci, e rut. CiT, teroI, (Noi de la ei sau ei de la noI ?). mă Ciucesc (Olt.), mă cin­ chesc, mă pun pe vine, mă pi­ t,ulez, e sîrb. cueati, a se ci'uoi. [292] August Scriban 292 Cfuş=-Cfuş, vorba cu care chemi' mă,gar'ir, e rudă cu rus. cuMi, vorba cu care chemi por­ cit, c�dui şi CUB?, prostii, absur­ dităţI, cu,�ka, purcel. Pe poroi îi cheamă Romîniî eu vorba ci­ cio-cicto sau ductâ-c7udo. Clacă, derivat deja do la vsl. tlal:a; o rut. klolra, clacă, variantă, din tolotca. Cleanov, numele un ef comune din 1Vlehedinţ, e bulg. (şi alte limbî sl.) Itlenoo, ele artar, 'de la klen, artar. Decî "arţăriş". Coşcov, Coşcovit, vine do la rut. 7.;oBikovatiz, ea coşul. Cricesc (Olt), spun, anunţ, e vsl, sirb. Icricaii, a striga" vsl. lcril.ii, strigăt, Icruknăti. a ciripi, de undo vine rom. a e1'îcni. Cujmiru, sat in MehedinţI, o ru�r, blănar, germ. h:Ul'­ schnc1'. Curbăt, clwbeată (lVlolc1.), coreit, (") alb. J.·ul'bet, eăIătorio, s1Tăină­ tato, kUf'bat, ,!-'igan, do la ture. gm'bet, Gălătorie, de unde vine �i sirb. ,qurbet, �'igan nomad. Dîrv3ri, sat in Mehodinţi, e bulg. rUiJ'vart tăietor sau vlnză­ tor de lemno, sîrb. eli 'Dai'. De 3,.­ iGI si numele de familie Da}'v(lri. F�ştoc, Fiştoc, V. Sfoştoe. Foiesc, mişun (po care nu l-a.m oxplicat destul în .Arhiva, 4,HH2) e lIng. j'olyni, a.fle ro­ vărsa. Iar nul lolc8c, miJ., mişe nehotJtrit, mă fiţil, m;t codesc, nu- ptre a fi tot una cu (alesc, ei poate o rudă a luI j'oşnes(',\joj- gălesc. \ Furtun, V. Hurtum. " Gl!!YJlclQ� :all uen t �l Arge:;.\u­ lnl, comună ŞI minăstlro in Ar­ geş, e bulg. gla1;ocok, diminutiv (le la glavoc, obleţ, (cottu8 gohio), ele unde v�ne şi rom. zg7lll5oacă, (Mol�. r= un peşte do munte (loph1usl. Glogova bt in Meb.edint. e bulg. (şi alte limbi sI.) glo'ilO!;, de păducel, de Ia glog, păd ncel ;-­ (crataegu8 oxyacantha şi 1JtOJlO­ gyna). Deci "p[tdure de pădu, cel" . Haidău (lVlold.), ?oua!, şrgat la vite, e ung. hajto, haldău, de la, hajtani, a mîna. ca hindet1 (frans.) tr�snră pe arcurr, de la hintr5. LaOih:1c neprecizat, la 8ăineanu de la haide. , Hîlţif (Olt. Revista Ion Crean . gă" V. 125) zgîltîi hîtîn. e un imitativ înrudit �u' bulg. 'hu7cam (c=ţ), sughiţ. Din hîlţi'i vine "'gîlţîl, .zgîlţîZ. (In l\ilnnt. şi .zgîţfl). Acestea-s rude cu hîltîcfi, bilticîl, bîlelibîc, hîltîbîc, huşt'iult ac, hu ş­ t'luliup, cogîlţ (Cp. bulg. hulcam!) şi altele date de mine în Oonv. lit. Nov. J910 la cuvIntul gă1ă­ tac. Hîrlav (Buzău), foarte mnrdar (lemele hîl'lavă), a bulg. hfil'lecw, fuII'Ziv, răpclugoS. lioncăi (Munt.), clatin, hîţin. (aceasEt masă şchioapă se hon­ c[tle, nu honcăi masa!) o rnc1ă cu ung. hdnkr5elni, hâny7wclni, hdny7c6dni, �t se zbncluma, a se agita grozav. Hurtum şi (mal dos) Furtun (Munt. Molc1.) tulumbă, e turc. (din ar). h01'twn, trompă, tll­ hrmbă. Ivăr, clanţă la uşă, (l\1nnt.), un fel ele teasc mai mic de stors resturile de struguri şi caro se învîrteşte cu ° pîrghie (Ba­ cău), trobuie să fio ° variantă din l[uftr' (Molc1.), pîrghie, apa­ rat de ridicat puţin greutăţi mari (numită şi vinei, pl. vinc/'ul'z, şi vîrtej, fI'. cric). Livăr trebuie j I [293] Etirnologit 293 să fie indirect fr. lecier, Hus. Uce/'ll, sifon, se potriveşte nu­ ma i ca formă. Meredeu (Mold.), ciorpac (tir­ bac) ,le scos din năvod peştele prins: e ung. l1leJ'o-eden/}, vas de scos din altu mai mare. La MincJrescn lipseşte, la Şăincanu ele origiriă neştiută, la 'I'ikrin (le la ung. merită, care serveste la SU08. Mîrţoagă, V. Zbîrclog. Nemernic f� vsl. ne-lIl,pl''inil,:ii, de la 1Uj, Il lI, şi mera, măsură, ad i că ': om fără măsură". E corn­ [J1l>l intocmai ca sii-merinikii, ;;/1- meJ'tilll care e vechiul rom. sme­ rin, azi smerit, compus şi el ca lat. niodestus, de la modus; mă­ Sl11'iL L:1 Cihac nehotărît, la Şăj­ noanu derivat de la nenieresc. Panacot (Mold.) şi p anacod (}Iuut.), scindura pe care pitfLrii due aluatul la cuptor (in lVIoJd. şi "formă" tipar pentru cozo­ llaci ({, care trebuie să fi fost în­ ţ,elesul primitiv), e ngr. m'r;.xwŢ�, scindură de dus aluatu la euptor, care (:mpt influenţa lui m'laxlQl, tăbIjţ<1) viue din *na'llxwrfl, it. pW/e Gotto, pîne coaptă., de unde şi alb. panikotă. Gustav .!'Iieyer nn ţitie ele m'laxtt)Ţ�, ci presn­ pmle un *TCa'llx0Ţlc(. Pătîrlage, nume de ::late prin t Bnzi10 ţii aiurea (iu J\lehedinţ FâtZl'loage) o ung. Peterlak, jo­ ca:;;u lui Petrn (Auzită ele la me­ liirnl 1. 13ianu elin Buzău). Pipotă (lVIl1nt.), rim[t, NtO­ mall de pas[tre, e rut. pîjJott, co bie, prin all1ziune la tăria ei, roh. pipof, piuitul (piSCllitul, chis­ cuitul) puilor de găină. La Oi­ hac de la ceh. pipot, la Şăineanu de la pipă=stomah (în l\Jara- , Arhiva mureş), la 'I'iktin "erinnert an" rns. pupo!n�, pnpt�, buric. Plăti că (gZeclitschia triacanthos), citat în dictionarul lui Pariţu, e o formă vulgar[\, auzită de la cine ştie ce grădina!' igno­ mut, în loc de qleditechia, după numele vre-unul botanist Gle­ ditsch. . Grădinarul ignorant s'a gindit la peştele plătică, De alt­ fel, poporul nu ştie ele acest neologizrn. De acela, e straniu că Şălnoanu zice: pIătică ... ef. pă/tior, d iminn tiv d e la paltim, si că Tikt.in zice unbekannt ! , Pleviţă (Buzău), peşte mic (co­ lectiv): chisoagă, albitură, ar pu­ tea, fi sîrb. bulg. rus. pliaoica, lipitoare. ::;i plewşcâ, care în­ seamnă acelaşi lucru, ar putea veni mai degrabă de aicî de cît de la pleacă. Ba poate să fie amesteca: ,pe aicI şi sirb. plovac, plicac, înotător, bulg. ploceG, rus. ploceGll, fiind - C�t peştele mic inoată pe la, suprafaFt şi se vede. Răsteu, b[Lţul care inchide ju­ gul in partca, ele afară, vine de la ung. I'eszto, ocigoIlul elin apoI al corăbiiI ca cZocîlteu, heleşteu, meleste1'i, ele la Gsikolto, halasto, l//,ene8zt(j. Deosebire�t semantică de la "oclgon" la "b{j,ţ" nu pre:6enti:'t dificnltate. Cn nng. rostely, gra­ tie (fie că am luat noI de la, Unguri sau invers) n'are a face, c[wi atunci s'ar fi zis l'OştlJ11 (sau mal degrabă roştei), cu ŞJ nu cu s, ca heleşteii, faţă, de melesteu. De la, J'ostellurn (cum zice Pascu in Arhiva, XVIII, 4 şi în Eti­ mologii Iaşi, 1910) nu se poate deriva, căci am fi a vnt 1'o8tel sau l'âstel, ca viţel, pu)'cel, căţel ele la vitellus, p01'CellU8, catellus. 2 [294] August Scriban Ser, cenuşiu, vorbind de postav e rus. sC1'yl, cenuşiu. La Oihac, si Săineanu trecut cu vederea. . Setcă (Dunărea) plasă de prins scrumbif, e rus sitka, strecură­ toare (ele la siio, sită), pol. siatl:a, plasă mică. I. .. a ŞăIneann ele o­ rigine neştiută. Sîestoc. Festoc şi Fistoc, (lVlold.)· şi SfitoC (Dorohoi), . mă­ tăuz, pomătuf, stropitor de Îm­ prăştiat agheazmă, derivat de Cihac si Săîneanu de la sfeştanie e rut �lvitok (tvitok) rus. c'vctiik. floriciCă) mal �les că sfeştocul s� şi compnnp din floricele de bu­ suIoc. Siminoc (Mold. Munt.) şi Se­ menic (Banat) şi Sirninic (Do­ rohoî şi aiurea. V. 1aPani;n), o plan tă, (hclichl'ysum arenariurn.) ar putea fi bulg. rus. s(?mcllnt!cil. fruct p�Lstrat de s[uninţă. La Oi­ hac şi �f'tincanu de origine np­ ştiută .. Slaniţă, ('J'rans. Dicţ. lui Bă.r­ CeaJlll, glosarn luI Viciu), 10zniţă, 1eas:1 ele uscat. prune, e sîrb. slanica (c=t). mindir. saltea de paie, ele la :"iarna, pa:L Sleme şi Zleme (Munt.), cnl­ me sau coamă de casă., de deal sau de munte, e sîrb. slemc p1. slernr:na. La Buzău (a.uzite dp mine) sleme, zlenu, sleJnJ!.c şi slcmnă, la n. Sărat (după Dţtme) slimnă. La Si'tineann de ori'ginc' neştiută..' . Slim (JYlold. nord) Slin (JYlold. suel.) şi Slină (JYlunt.), nnso�J'8. care so prinde de haine) ele P�.l', de ma.�inL e sîrb. bulg. rus. slin(\ stupit,'baje. A s!inÎ, :1. mnrd�Lri de sIin, e sîrb. sTiniti şi rus. sli­ nit'i. La Aălneanu numai slim. I Oa etim. 'zice: cf. slo,'ean lim. clct. . Slimnă, V. Sleme, Slog, hotar de copăc ei, o blllg. slog, hotar de copăceî. La Şăi­ neanu ele la. vsl. .'Jogfr, pnne1'o la nu loc. . Slut, urit, (de origine neştiută la Cihac şi Şăineann), ar putea fi sirb. slutaj imbecil, prost rut. slutii, olog. . Smagă, V. Snagă.. Srnircif, V. Zbîrclog. Smirţog, V. ZbircIog. Srnorcăî. V. Zbîrciog. Snagă. (Mnnt. vest), vigoare semnalat de Ohiru-Nanov în Oonv. Lit, 1910. pag. 39E;) e bulg. sîrb. snaqa, vigoare. In Banat «maqă : la Viclu (glosar) znagâ, narav, obicei. dobîndă, cîstig. Sorcovă I M unt.), ramur(L c, sau lemn ramificat ornat cu hîrtiI colorate cu care copiii te lovesc în caelentă si-tI urează fericire la Anul N 01:l, 'e sirb. 81'07.', ca­ denţă, bnlg. sro7t, scadenţ.ă, de unele trebuIe să fi exista!. un adj. '" gl'ok01: ." S)·o!rOC{(. Să.inea­ m{ îl derivă' de let vsl. :\'I))'l)kii, patru-zecI, fiind-că. urarea w1'­ coveI ,�l' avea ,,40 de grupuri 8i- 1abwe , cela ce nu e oxact. SperIi! (Munt.) şi Şperlă (Mold.) colb din sobă. cenusă mtre �e dep1'lIlo ca co'lbul p�'jn casă, e ung. pernye, spmo8.. Poate că şi pîl'ilate (Munt. est. l\fold. sud), oali\. maro ele aram[t. o o vari­ an EL din PC1'I1Î'e. In ''J'ransiva.nia (cita,t la 1Ylinclrescn) se zice ])PJ'­ nezl, cennşă, sperlă. \T orbeşte şi Cihac de pCJ'71!Je, dar nu precis. De :1.Cela Ş:'ilneanl1 derivă spe1'lâ de la CI'. spel'liti. Splal (Bucureşti), chel, mal pavat, n'are legăt.ură cuplat (:)ăI­ neanu), ci cu rădăcina slavă.p7av a pluti. Aşa avem : sîrb ,rut [295] .. - 1 1 Etimologii 295 j spZau, plută, şi mai ales pol. eplau: cursul riului, mersul apei la vale. Spolocanie (Molci.). a doua zi după lăsatul aăculut, cînd se spală vasele, n'are nici o legătură cu a spăl(i (�ăineanu), ci e subst. abstract, de la rut. spolokati, P": lol. .. ati, spolilcuoati, a clăti: Sporovălesc, vorbesc mult \ii fără folos, e rudă cu rut. sporo- 1Ji'i (adj.), de ceartă. Stîlcesc e derivat de Oihac şi Şaineann de la vsI. sii-tlaCiti.Eu adaug o formă mai apropiată: bulg. stlJ)cmn, stdlcesc. mă Stîrcesc, mă tupilez, e de­ rivat de Săineann ele la stire, o pasăre de forma berzei, care stire ""tit pitulat pindindu-şi pra­ dă". Eu cred că mal degrabă al' plltea veni de la vre-un sirb. st?'cati, a se scobori alergînd, bulg. .';tiircam, sar. Strapazan (Do brogea, 1a10- miţa), cuIu de lemn de G;),re e legată vi':-;la (numit şi xCaJ'}nos la Galaţi după ngr. şi lu/'că în marina militară, fiind-că are aW\. formă) o turc. trabzan., şir de gratii, alb. tmbazftn; şir de gratiI tpa))/'azân, tribună de orator, sirb. tTO /lozan. tind ă. Strep�zesc e alb. strapizl{j, tra­ te:>; ră.u. de la it. strapazzare. el8 undo vine şi gorm. gtl'apazid�'en. a o,,1oni prea mnlt (transitiv), şi stJ'apaze, maro osteneală. Stropesc e fără îndoială vsI. k1'opiti, sirb. 1,'I'opiti; s7n'opiti, a stropi. Poate să se fi amestocaJ po aioI �i vsl. sîrb. stl'OP, tavall care se compune din stropi de val'. Poate fi si influenta atîtor eu vinte oare îJ�cep ou :�tr·. Dar poate fi şi vre-o form{l vsl. * tropa (în 100 de 7.'1'O}JCI, picătură), oare nu e alta de cât germ. trop­ ren, picătură. Şip (Dunărea de jos), un t'el de viză. (peşte ganoid) mare de 8u-100 c. m. (accipeuser stu1'io) e rus, c�ipii, eu acelaşi iuteles. Şipcă (Mun t.), bucată ele sein­ d ură lată ele 2-[3 c. m . şi lun­ gă mal mulţI metri şi care se In tre buintează la ta van.e si la făcut gratii, e bulg. sirb. ,§ip7.a vargă. La �iUneanu ele origine neştiută, la Ciha.c nemenţionată.. Şlădun, Şledun, (Trans.) ŞI 0- dun şi (Covurlui) Siodun, gorun, tufan, e bulg. sladan, atejar cu 1 ghindă dulce, qne1'Cus, aesculu» (Markov), de la el adiik.. dulce. L�� Panţu =queJ'CllS pedumculo.ta, La Şărneanl1(forma ş/edun) de origino neştiută. Şltboviţă, n11 fel do ţufoă. mai bună, e sirb. ,5f:ji1Jovic a. (e=ţj, �li­ bovită.. d. sljiva. sliva prună" ş�firnog . şi ŞovÎrn�g (Molel. nord), olog, oare do abea se b­ rîie, e rut. serAJ'nogi'i, cn pi010a­ rele curbe. Şofrac. o păsărieă (la �i:tinea­ nu sfi'edeluş, ele origine neştiută.) e sirb. clioJ'ak, gram'. Şontîcăi (Mnnt.) fac şontîc­ şontîc cînd merg, �chlopr"tez, co­ respunde on ung. sântiklilni. a şchIopăta puţin, In Mold. nord varianta a .�(jvîlc:ăi, în Munt. vest. a şoltîcăi. Tărabo'i e derivat de 'nnltI ele JaD·epupo;. Totuşi existenta' rH­ seseuJnl bamlJO'l, tărăboi, de la ha1'(lbaml, tan1,banf", bara.bană, fa­ ce dificultate, căoI bm'abanzl; co­ respunde ou rut. pol. oeh. tm'((­ ban, (în sndnl MoldoveI tarabană) [296] August Scriban do unde bănuîesc că există şi for­ ma taraboi, care e curat rom. tâYIlbol! Există si cehul tarabitise a face tărăbol (Cihac). Toc (Munt.), călciî ele încăl­ ţăminte, o ung. talc, pingea, pe­ tic la incăltăminte. Cihac îl de­ rivă de la �gr. iâkos, toc, călcii, care vine de la it. tacco, toc, călcîi. Şăineanu zice "cf. it. iacco bucată (de lemn). Ţumburuc (Mold.) şi Ţumbu­ buruş (Munt.), proeminentă de care să poţI apuca) cum e bu­ ca ta ele alamă la mani vela rîş­ niţel de cafea, vine din zernbe­ ree, zimberec (Cihac) şi zimbiric (Gustav Meyer), forme de care eu n'am auzit) de la turc, zem­ berelc, resort. Cp. cu zorzone-iur­ tur; şi cu gălătnc-găZătuş. La ŞăIneanu ele la ung. czomb şi rom. limburuş î Zăgneată OYlold.), foc mai mic (ma,i ales jaratic) care se pune la gura cuptoruluI ca să, păstreze călc1 ura (sa 11 ca să şi lumineze), trebuie să fie compus din vsl. za, la, şi ognl, foc. Cihac, citînd di­ loagele frauco-romineştI ale lut Codrescu, elă forma segnetă (pe care o reproduce Dame şi Şăi­ nea,nu) şi zice dt înseamnă "scîn­ teIe" ! Ca origine, Ci hac îi "dă 1)e vsL 8It-gnetiti, a, aprinde. , In revista Ion Creangă; IV, 211, se găseşte zăgnete=surcele, resturi de lemne de aprins. fo­ cnL In jn(leţul Buzău însearlţnă, \ \ "clocot" (a mai da o zăgneatcl apei). In Mold. nord, a da zăg­ nete=a da pintenî, a îmboldi. Zbîrc1og, o ciupercă (rnorchella şi gYJ'Omitra) vine de la, vre-o formă vsl. * b1'ucoki"i sau mal de­ gra,bă * 811?1'1lColcu(rudă cu snwiikl(, muc: tub, canal) rom. iimîl'c). rus. smo1'c67czlJ zbîrcIog) (Cihac, B51). Acestea-a rude cu a se zbirci, (bulg. In'li'CY\ a smircii (Muld.) a scînci (vsl, emriik ati. bnlg. smrăkam, a aspira apu), şi a se smorcâi (Munt·), a-ţi sufla nasu (rus. 8I1wrk{di). ;lfîl'ţoagă şi smîl'­ ţog 18 variante elin zbircioq, adică 11 uscat, zbîrcit. slab, bătrîn". mă Zborşesc (Mold.) şimâ Borşesc (Munt.), mă. zbîrlesc, mă incrunt. corespund perfect cu rus. s11?ol'Sifi sea şi 1nol'sitlsea a se zborşi, Acestea-a rude cu bol'ş (rus. borstl'l) de unde vine aH a se b01'şi (Munt.) a se 1nl\.c1'i (smîntîna 8'a borşit). Zdelcă) chitanţă" contnwt pro­ vizoriu, e rus. sdelka. La, Cihac de la vsl. za-deti, la Şă,ln ea n n de origine neştiută. Zdrelese, julesc, e sîrb. dl'1;jati a grăpa. a zgîria scriind. Zgănc1ulesc (Mold.), zgîrif o bubă, 7:gindăresc, nu poate să I1U fie tot una cu ung. gânc807ni a dojeni, a mustra) şi cn frecll­ enta,tivul său ganc.<;olodni, Zgîlţi1, zgîţîî, V. HîlţîL Zglăvoacă, V. Glavacloc. Zleme, V. 8leme. August Scriban [297] ·�I , !Il' il! 1 , 1 . D-şoarei Min Ylarl. Te simt din ce În ce tot mal aproape Te simt din ce în ce mai cunoscută Infrigurat mi-I gindul de cucută Şi văd c'acelaş vis vrea sa ne'ngroape. Te simt din ce În ce tot mai aproape Prietenă necunoscută. Acelaşî dragoste trecută Re'nvie'n nOI cu forţe tari de ape: C'avem şi nOI un suflet ce tresare VOI nu gîndiţI. Un strigăt, o chemare E viaţa noastră: Plîns şi Dor VOI nu vedeţi ele lacrime udate Vise. Siadoarme'n noi uşor Fiorul sărutărilor nedate. A. Gr. p. CIND INIMA NU NE MAT BATE Cînd inima nu ne mal bate De dragul unul vis uitat, Ca vasul care frînt nu poate Să urce valu'nfuriat, Se-acopere în el, se zbate Şi piere în adîncul lui, Cind inima nu ne mal bate, Aşa e dat şi omului. . Şi zbucIumul întreg al vfeţei Se stînge în uitare, tot; Se uită visul tinereţeI, Se uită-al anilor innot : Şi morţii dragt îl ulti, că'şl Iasă Uitarea peste tot, treptat, Un praf albiu, ca'n colţ de casă, Pe unde-al plîns, pe-un chip uitat. .. Gordon. [298] 298 PoesiI MI-I DOR DE FEMEE "Mi r dor de femee .... Dar nu de sărutul el dulce, Hrăpareţ ca valul mărel, Ce ştie pe om să apuce In clipa ultărit ... Mi-I dor de femee . . . Dar nu de atlasul GolituluI corp, ce scîntee Şi bate 'n albastru în ceasul Dămol a 'nserăriî ... Mi-I dor de femee .... Dar nu de-al el sînge, ce-aprinde, Ca soarele roua 'n alee, Ce corpul ci mintea cuprinde Cu foc arzător ... J\1i-l dor de femee .. _ Mi-I dor de suprema fiinţă divină, Lăsată ca far al Iubiril să stee. Curată, frumoasă, senină ... Mi-I dor de-al el dor ... Pan. Halippa PLOAE DE TOAMNĂ Ploaea cade 'n pic"UrI, rect peste grădini, Adincind ecourI pănă 'n depărtare, Impinzind reg-atul stinselor lumint Cu veşmîntul tristel toamne funerare. Ploaia cade'n picurI reci prin cimitire, Pe lăcaşul frate umbrelor ce dorm Şi bătînd salcimil leagă 'n nimicire. Un prelung şi t�Inic cînt aeriforrn. Apa spulberată �tăcp�şte 'n vînt ŞI psalmodiază versuri sub arcade Şi pătrunde'n brazda negrulut pămînt Buimăcit cind ploaia toamnei cade ... cade ... C. R. Ghiulea *';1"' ",. r ! • 4 1 [299] INDIVIDUL ŞI NATURA Omul se teme ele moarte .ca ele cel mal mare rău. Natura însă e nepăsătoare dE' moartea indivizilor; pentru că ea este în­ să sl vointa de a, trăi, care se concentrează si se intrupează in fiecare il{divi.d. Din acest punct. de vedere nu e nici o deosebire intre indivizii unei specii de vieţuitoare: în toţi e aceiaşi voirită de a trăi, care se manifestă în fiecare prin . acelaşi orga­ nism, cu aceeaşi formă şi aceleaşi însuşiri. Numai omul face esceptiune în privinţa, insuşirilor morale şi intelectuale, cari se deosebesc de la un individ la altul, pe cînd animale necuvîntă­ toare şi plantele au fiecare caracterul speciei şi varietătii de care ţin. Albinele, cari bîzbîîu azi prin ramurile teilor, şi florile cari infrumusetează livezile si grădirele noastre, sunt aceleast cari desfătau p'e străbunii n;ştri cu miI de ani înainte; numai materia, cu care, prin moarte şi naştere, pnin veştejire şi rein­ florire, îşi renoesc neincetat organismul, este alta. Tot aşa este şi cu omul. Organismul care formează indi­ vidualitatea sa, fisică, după cîtva timp se descompune şi se re­ uneşte cu întregul naturei, din care s'a luat, iar puterea,care l'a insuflebit. continuă a se desvolta în semenii săi. cu deosebită sorţi de reuşită după condiţiunile date şi cu acelaşi dor de vi­ iaţi't, cu aceleaşi aspiratiuni şi speranţe, cu aceleaşi suferinţe şi desamăgiri. Nenumăratele generaţiun'i, cari au umplut pămîntul ele zgomot înaintea noastră, n'au perit, ele trăesc în noi insine, in genoraţiunele actuale, şi vor trăi în cele viitoare. "Dacă reflectăm asupra noastră şi a, neamului nostru, şi apoi ne aruncăm privirea înainte, departe în viitor, incerciridu-ne a HO inchipui generaţiunile viitoare cu milioanele lor de iridi­ vizî, cu moravuri şi porturi străine, şi ne întrebăm: de unde vor veni aceste generaţiuni? Unde sunt de acum? Unde este bogatul sin al nimicului însărcinat de lumi, care le ascunde 1n01? N'ar fi oare surîzătornl şi adevăratul răspuns acesta: Un­ de să fie, decît acolo, unde singur a fost şi va fi totdeauna re­ alitatea, in sinul prezentului, prin urmare în tine, nebunule în­ trebător, care în această ncrecunoaştere a propriei tale Iinte, te asemeni frunzei de pe arbor, care, veştezindu-se toamna şi a- [300] 300 M. Strajan proape să cadă, îşi plînge apusul şi nu o poate mingiea frageda verdeaţă, care va îmbrăca arborul Tn primăvara viitoare, CI J3- Iindu-se zice; "Aceasta nu sunt eu! Acestea sunt cu totul alte frunze !" O nebună frunză! Incotro vrei? si de unde să vină alte frunze? unde este nimicul, de a căruî prăpastie te temI il Recunoaşte propria ta fiinta tocmai în fiinta, care e plină ele setea existentei, recunoaste-o în puterea internă. tamică si activă a arborului, �a]'e în toate generaţiile de fnll1z� rămine' una �i acelasf. neatinsă de naştere si peire. 'Ş'i "precum e gel1eraţi1:nea [runeelor, aşa şi a oarueniior'', "Aşa durează toate un minut şi grăbesc spre moarte. planta si insecta mor la sfirsitul verii. animalul. 0111n1, după oitiva ani, �110artea coseşte neo b�si tă. Dar' cu toate '�Lcestea tocmai �Jl1m uar fi aşa, in totdead nea sunt toate aei la, locul lor, ca şi cum toate ar fi neperitoare. In totdeauna In verzeşte şi înfloreşte pla n tel, zbîrnăe insecta, stă animalul şi omul in nevcstejită tinereţă, şi ciresele de o mie de orî gustoase le avem în fiecare vară. dinaintea noastră. Şi popoarăls dămueso ca indivizi nemuritort deşi lşI schimbă uneori nnmele; însuşi lucrările, isprăvile şi su­ ferintele lor sunt totdeauna aceleaşi desi istoria pretinde a ne pove�ti mereu alt ceva, pentru că ea' este ca un caleidoscop, care la ori ce învîrtire arată o nouă confignraţinne, pe cind not avem totdeauna acelaşi lucrn înaintea ochilor. Oe ni se impune dar mal iresistibil decît gîndnl, ca naşterea şi moartea nu ata­ că propria fiinţă a Incrurilor, că aceasta rămîne neatinsă, este deci neperitoare; pentru aceea tot. ce vrea să existe, există a­ Ievea şi e purnrea de faţă, In fiecare punct al timpnlnI sunt toate soIurile de animale) de la ţînţar pînă la elefant, întreg] la olaltă. Ele s'au reînnoit ele multe rniî de ori şi totuşi an ră­ m�LS aceleaşi. Ele nu ştiu de altele, semenii lor, care au trăit Inainte sau vor trăi după ele: e specia care trăeşte pururea, şi indivizii dămuesc votoşi În conştiinţa nepeireî el şi a identităţii lor cu dinsa. Voinţa de a trăi se vede pe sine, în fiecare indi­ vid, într'un prezent, fără sfîrşit; pentru că, prezentul e forma vieţui rei specieI,. care pentru aceea nu imbătrîneşte, ci rămîne pururea tînără. Moartea e pentru ea, ceea ce este somnul pentl'l! individ, sau ceea ee. e pentru oehI clipirea, în lipsa căreIa "t) recunosc zeii Indiei, cînd apl,l.r i11 formft omeneasdL. :Preeum la venirea nopţiI lumea dispare, :fără să lncotcze nici Ul1 millllt de a fi, tot aşa numai la părere piere omul şi animalul prin �no�rte. şi !ot, aşa . ne�tin�ă n.rm�ază a stărui. adevarata lor fi­ l1lţ,a. S[L-Ş1 ll1ChlpUlasca CIneva acea schImbare de 11103.1'1(-\ şi naştere in vibraţillDI infinit d� repezI, şi va avea inaintea sa statornica intrerupere a voinţeI de a trăi, ideile neperitoare ale fiil1ţelor, stind neelintite, asemenea curcubeului in . căderea pi­ curilor de ploIe. Aceasta enemutirea vremelnieă. Prin urmare, cn toată moartea şi plltre7.irea de mii de ani, nimic nu s'a pic1'- [301] dnt .din fiinta noastră, care e insăsî natura". (Die weIt ah; wil]« II 64. 5). ' , Când căutăm să pătrundem în fundul nat.ureî şi să CU1l0a­ ştem tendinţele şi legile el, ni se pare absurd modul de vedere al omulnI egoist 8'1U rău, care S8 crede cu totul deosebit de seme­ nii săi şi de restul naturii şi cari ca urmare firească, se teme că odată, cu stingerea conştiinţei sale individuale prin tauri­ eul fenomen al morţir, totul e prerdnt. Un glas taînic şi plin de siguranţă vorbeşte din adîncul fiecărei fiinţe vieţuitoare. NumaI acel om nu-l aude, a căruî inteligenţă c strîns mă,rginiti'c la cunoaşterea lucrurile singuratice, intocmaî ca, intelectul ani­ malului neraţional, fără însă ca omul să, aibă şi liniştea, anima­ lului pe care acestuia, nu i-o turbură nici o reflexiune asupra viitorului. Ou cât e cineva niaî aplicat a privi în fiinţele sin­ gUl'atece partea comună tuturor, cu atît mai luminoasă răsare in mintea luî convingerea" că fondul fiinţei sale nn poate fi supm peirii. In adevăr numaf capetele mici si mărgini te să tem de moarte ea de totala lor nimicire; iar oameniî superiori (prin in­ teligenţă !?i mai ales prin bunătatea inimcî sunt departe de ase­ meuea frică. Platone întemeia cu drept cuvint toată filosofia pe a sa teorie a ideilor, adecă pe modul de a vedea in fiecare in­ divid specie sau neamul seu întreg. Oe deosebire vie trebue să fi fost această. convingere, isvorită din priceperea naturii, ace­ lor autori al upanişadei vevelor, cari par a fi fost superiori .oamenilor" [die welt. II 541), Modul lor de vedere e comuu tu­ turor sistemelor filosofice şi religioase, născute din imn ele ve di­ ee. Pentru aceetL metarnpsichosa, comună tuturor religiunilor afară de cea judaică, şi de cele două născute dintr'însa, desbră­ cat ă de partea ei vulgară şi superstitioasă fără care s'ar pntea uumi mal nimerit palinqenesie, (renaştere, reînviere), cuprinde in sine un mare adevăr. Din acest punct de vedere, Schopenhauer consideră bra.manismul şi bud haismul superioare religiunei m o­ saice în care lipsea eredinţa despre nemurirea sufletului, eum şi creştinismului şi islamismului izvorîte din vechiul testameut" eare an imprumutat dogma nemuririI din roligiunile orientale, insă, an păstrat dogma ebraieă de�pre zidirea lumiI şi omuluI eli 11 nimic. Dco"ebirea Ftcestol' credinte au contribuit fără îndoială muU la deosebirea Între nepăsa;ea, eu oare privesc popoari\,le oriemtale în faţ'1 morţoL şi între frica do moarte, caro Înveninel'\­ ,;;;ij, viaţa multora din o,tU1eniI apusului'. Din frumosul şi bog�Ltul capitol al "Lumii ca voinţ{t" des­ pre această temi1, nu m{t pot rtlţinea de a mal rtlproduce încă următoarele pasagiI. Siguranţa natureI despre neintrerupta dăI­ nnire �t vieţiI, care e se opui' ei suprem şi eare nouă ni se pare că o vedem născÎndu-se şi piorind cn fiecare individ, o putem vedea din nepăsarea oi pontrn soarUt singuratecelor sale fi\,pturi. , i 1. Individul ŞJ natura 301 [302] "Priviţi insecta în calea voastră: o mică întorsătură neconştientă . a piciorului e hotărîtoare de viaţa sau moartea el. Vedeţi mel­ cul, fară nici un mijloc de apărare, de fugă, de mşelăcîuns, ele ascundere, este pradă gata pentru fiecare. Vedeţi cum peştele se joacă fără grijă în rnreja încă deschisă; cum broasca prin trindăvia sa este impedecată ele la fugă, care ar putea-o mîntui; cum pasărea nu bagă de samă uliul, care pluteşte deasupra el nici oile pe lup, care le ocheşte din tufiş. Toate acestea, cu puţină prevedere înzestrate, umblă, fără grijă în mijlocul perico­ lelor. care le arnenintă în fie ce minut existenta ... Dacă mama co­ muni cspune pe fiii săi, cu organisme atît de artistice plăsmn . ite, il espulle fără nicî o grijă, la mii de pericole ameninţătoare aceasta nu poate fi, de cît pentru că ea ştie, că dacă el cad, in sinul ei recad, unde s'au născut; de aceea pentru ea căderea lor nu e ge cît o glumă. 'I'ot aşa este ea şi cu omul ca şi cu animalele; viaţa şi moartea individului ii sunt cle o potrivă. Prin urmare asa ar trebui, într'un anumit inteles, să ne fie si nouă: pentru că nor înşine suntem natura. De sigur dacă n�i am vedea destul de adînc, am fi de acord cu natura, şi am privi moartea şi viaţa cu nepăsare, ca dinsa. Intl"aceea trebue ca noi prin reflexiune să ne esplicăm negrija şi nepăsarea naturii pen­ tru viaţa indivizilor astfel, că prin stricăciunea uneI atari apa­ ritiunî nu se atacă Întru nimic propria fiinţă". _(Die welt. II p. f)39). "De a rîndul şi pretutindenI adevăratul simbol al natureî este cercul. pentru că el este modelul reintoarcereî. si reîntoar­ cerea este 'forma cea mai generală în natură, care' c� în toate o îndeplineşte, de la cursul stelelor pănă la moartea şi naşterea fiinteior organice, şi prin care singură, în neincetatul curs al tim­ puluI si al lucrurilor, este totusI cu putinţă o existentă, sta tor- nică, �dică o natură. . , , , "Daeă privim toamna mica lume a insectelor; şi vedem cum îşI pregăteşte patul, ca să doarmă somnul lung şi amorţi­ tor al Iernel ; cum alta se învăleşte în tăsătura sa, ca să Ier­ neze ca nimfă şi odată, '�n primăvară, să se deştepte întinerită şi ci esă virşită; cum în sf�rşit cele mal multe, aşteaptă instinctiv repaosul în braţele morţii;v pregătesc cu grijă un aşternut potri­ vit numai pentru oul lor] in care au să îeasă odată reinoite ; avem Înaintea noastră marea în vătătură a natureI despre ncmu­ rire, din care. am pl�tea inţylege, �ă Între son:n şi moarte nu .e nicî o deosebire radicală, şi\ că moartea ca ŞI somnul nu pen­ clitează existenta: Grija cu oare insecta îşi pregăteşte o celulă o gropiţă; 8a·,.1 un cuib, În care îşI pune oul, împreună cu hrana, pentru Iarva ce are să easă din el în primăvara viitoare,--este în toate asemenea grija, cu care un om îşi pune seara veşmin­ tele şi dejunul său gata pentru dimineaţa următoare, şi apoi merge liniştit să se culce; şi o asemenea grijă n'ar putea avea i t t t M. Strajan 302 [303] Individul ŞI natura 303 îriţelAs� dacă insecta, care moare toamna, n'ar fi; după adevă . rata sa frîntă. identică cu aceea, care are să easă din găoace primăvara, . precum omul care se culcă este acelaşi cu cel ce se scoală". (Die welt. II 543). Individul dispare, însă esenţa luî, puterea care l'a însufle­ ţi t, şi forma organizăxii sale; tipul speciei rămîne: prin ea in­ dividul este una cu specia sa, precum aceasta este una cu na­ tura, al cărei fond este voinţa de a, trăi. Cine ne-ar putea arăta puntea care uneste pe om cu natura si. în special. cu păriuţiî şi semenii săî , ar deslega una din eel� 'mai mari �nigrne. ' Puterea de vieată a unui arbor se concentrează în sirn bu­ riî fructelor sale din 'cari răsar noi arbori: a animaluluî si omu­ lui în ovule şi spormij. Dar cum din corn binarea acestora se naşte un nou organism, şi cum în acele microscopics celule se cuprinde planul acestul organism, cu dispositinnils ereditare pen­ tru toate însuşirile lul hsiologice, morale şi intelectuale, aceasta este încă o enigmă. Insă dacă ştiinţa, c�l puţin pănă acum, nu ne poate lă­ muri această taină, datele ei positive ne arată calea, care duce la intelegerea ei dacă ratiune a tace asupra aceste! probleme, inima: simte şi dă raspunsul aşteptat. Pentru aceea, şi Kant, du­ pă ce a sfărămat toate dovezile dogmatice, pe care se înteme­ iază morala creştină, a arătat că adevăratul isvor al acesteia este, nu în mintea, şi în inima omenească, sau, după espresiunea psichologieI de astăzt, în su bstra tul incon scien t al snf1etn 1 ut. Viaţa speciei. Individul îşi are rădăcina în specia sa" şi aceasta la rîndul ei nu există decît prin neintrerupta succesiune şi rennoire a in­ divizilor săi. Această strînsă legătură dintre individ şi specie ne-o arată cele două puternice pornirI înnăscute ori cărel fiinţe vIeţuitoare: instinctul sau imboldul de a se reproduce, ;;Î de a îngriji de siguranta si bunul traîu al Ietilor săi. Aceste două porniri, în om ca' şi in animalul necuvintător, sunt mai puter­ nice decît imboldul conservăriî proprii în aceeaşi măsură, în care viata şi durata speciei e mai însemnată decît a individului. In timpul şi în actul reproducerii vedem animalul cuprins ele un zel şi o seriozitate necunoscută în alte împrejurări. Pentru ee (' Ştie 01 poate, că are să moară, şi că din acest act al său are SEL se nască un nou individ, care săl urmeze ? Nu ştie nimic elin toate acestea, pentru că el nu cugetă. El ştie numai că vrea să trăiască şi să existe, şi această voinţă îşf află espresiunea ei cea mai înaltă în actul generaţiunei, destinat a asigura existenta speciei, în care animalul işi are tulpina, forma şi normele sale. Căci nu subt 01'1 ce formă voeşte animalul viaţa, ci numai sub tipul speciei sale. De aceea numai vederea unei fernele din spe- [304] 304 M. Strajan eia sa îi poate deşteptea instinctul propagării, ŞI nu mat ea îl poate mulţumi. Această neîntreruptă înlocuire a unor indivizf cu a.lţ il, prin moarte şi naştere, şi continua reintinerire a generaţiilor uneI speciI, privită din afară, ni se pare ca pulsaţiunea vieţii unei singure fiinţe, subt aceeaşi formă, în nemăsurata durată a tim­ pului. Acelaşi lucru se poate zice şi despre om. In om, ca şi în animal, deşi el le înzestrat cu raţiunea, imboldul sexual e mal puternic de cît reflexiunea şi de cît toate celelalte inclinărt ale lui. E atit de covîrşitor, in cît toate bunurile existenţei in­ dividuale MI pot inlocui indestularea lut. Cind acest instinct a­ junge în om la neînvinsa pasiune, numită iubirea sexuală, indi­ vidul îi saorifică uneori însuşi viaţa, şi renunţă de a mai trăi, cînd nnşI poate ajunge ţi nta. Imboldul pentru conservarea speciei sau a noamuluî, joacă rolul cel mal important în toate împrejurările şi afacerile vieţii atit particulare cît şi pnblice. El e centrul nevăzut al tuturor lucrărilor; el e vesnica visare şi dorinţă a tinerilor, şi de mnlte 01'1 a bătrînilor; el e gîndul pururea deştept al celui necast, şi adeseori, în contra voinţei sale raţionale, al celuî cast. Moti vul cel mal serios din toate in viata practică, şi cel mal bogat in­ spirator al poeziel, el e tocmai pentru aceasta ţinta celor mal multe glume şi un izvor nesecat de spirit satiric şi de ironie. 'I'oa te acestea pentru că instinctul conservărif speciei> este sirn­ burele şi concentrarea vointei de a trăi, intrupată in fiecare i n­ divid, şi do a-şl prelungi existenţa În nemărginit, ceea ce e cu putinţă numai prin voinţa speciei. Individul, la prima vedere, pare a se îngri:ii numaI de sine şi de conservarea sa. Aceasta însă e numai prima treaptă o ten­ dintei pentru conservarea speciei, a cărei viaţă e mult mal în­ semnată decît cea individuală, Puterea acestei tendinte se vede şi mal bine în iubirea părinţilor pentru fiii lor, comună omuluI cu toate vieţuitoarele inferioare luî ; şi mal ales în iubirea de mamă, căci paternitatea la animalele nerationale e de regula necunoscută. Acest sirntimint e aşa de puternic în toate vieţn­ itoarele, în cît adeseori vedem pe mama înfruntînd cele mal grozave pericole şi chiar moartea, ca să-şi apere pe feţiI lor. Hin­ dunelele se ar nucă in flacăr-ile \ caselor aprinse, ca să-şi scape puii sau să moară împreună cu ei" Balena aleargă de sine în mreja pescariulut, care i-a prins pnil�l ca s'o poată amăgi, şi ne pn­ tându-şi, �nâl�tuI puiul, se lasă \a �i prinsă sau ,11c.isă. Împrel1l?� cu el. Oala ŞI al1lmalele cele mas funoase şI mal ltpslte de mIJ­ loacele de. ap'ftrare capată un cU\agill ulmi tor, cind trebue s{L-şi apere semmţla. In om, acest simţimînt, desvoltaJ, în simpa,tie, milă, sau iubire de aproapelui, este şI cel mai Însemnat isvol' al virtuţiI şi primul fundament al moraleI. Dar iarăşi numai in om vedem [305] Individul ŞI natura 305 J .. 1 I . acest imbold atât de innăbuşit de egoism, mulţămită ratiuneî sale, în cât el se coboară uneori mal pe jos de fiinţele necuvăntă­ toare şi chiar de fiarele salbatice. Din toate animalele numai fe­ meia, devenită mamă, e uneori in stare de a-şl părăsi sau chiar de a-şi ucide pruncul. Pentru barbatî asemeni exemple barbare sunt mal rare, dar sunt. Mostenirea insusirilor Resultatele numeroaselor studii făcute asupra acestel teme se resumă in legea eredităţii fisiologice şi psichologice, înteme­ iată pe esperienţă. In virtutea acestei legi părinti; trasmit fe­ ţilor toate insuşirile speciei şi varietătii lor; şi adeseorr, nu tot­ deauna, toate însuşirile lor individuale. Această lege inse, rela­ tiv la om, n'a dobîndit, şi savantii se indoeso dacă va dobindi o valoare curat sciintifică, ca adecă din firea părinţilor să se poată prevedea şi preciza cu siguranţă firea fetilor şi a geJlera­ t iunilor viitoare. , Fin;a şi soarta fiecărui individ e hotărîtă prin trei factori: mediul interior, sau insuşirile morfologice, fisiologice şi psi­ chologice, mostenite de la părinti : şi mediul din afară, cos­ mic şi social, sau numeroasele şi feluritele insuşirî ale ţerii, în care se naste si trăeşte cineva, apoi felul educat iunii si multi­ plele influente, economice, politice, religioase, culturale, ale so­ cietăt.iî. '}i'actorul moştenirii fisiologice e cel mai. tare, aşa în cît se poate zice, că soarta sau ursita fiecărnia e mai mult in sine, atîrnă mai mult de la felul său de a fi. Inse firea mostcnită de la generaţiu rile anterioare e supusă, uneI continue schi�bări ve­ nite din afară, prin numeroasele influenţe ale medîuluî cosmic ţ:i social, cari contribuesc, uneori mai mult, alte ori maf puţin, it o îm bunătăţi sau a o înrăutăţi. Individul luptă, couscien t sau inconsoient, cu multele piedici ce se opun, ca tot atitia duş­ mani, desvoltării şi existenţii sale; se deprinde cu mediul în­ cu njură.tor şi se întocmeşte după el, se adaptează lui; prin con­ tiuua luptă işî desvoltă organele, cari îi servesc mai bine ca arme pentru apărarea sa si pentru cistigarea hraneî. si le transmite urmaşilor seî, Aceştia urmează t�t< astfel, dacă ;u�t destul de pu­ ternici; iar cei slabi pier cu timpul in lupta pentru exis­ tenţă şi aceasta selecţiune este mijlocul unei progresive des­ voltărI şi înnobilărI a specieI. Pe lingă aceasta, la ameliorarea genetatiunilor viitoare contribue si selectiunea sexuală, sau a­ l�gerea' părechilol' celor mal c1est�inice p�nUu o bună reproduc- nme. Astfel, prin deprinderea cu natura şi societate'l, din jurul său, prin perfecţionitrea organelor şi facultăţilor, de care indivi­ dul are trebuinţă in lupta pentru viaţă, şi prin selecţiunea se- [306] 1 j . /' J 1 M. Stra.ian 306 xuală, nOnne de evoluţ,iun, reonuo,onto, de la Da"wiu iucoaoe, ca logi alo uatU'ei " d"vo1tă gen"atiunile de vietuito",'o, Vo­ gatale şi auimala, şi, in vi",u',oa logei do ceeditato' fiaiolog'ioă, tcan"nit genemţiuniloc viitoace toate in""icde inn'''ute şi ci,_ tigate, Aşa, ne capii.", ,hinţ,a originea şi focmacea num"oa"lo" speciI de vieţui toare. 2'om'io oceotiune; opu,,, tC"'''focrniamului şi ""ţiuu'ă şi de Cuviee, după 00<-0 apeeiile de vieţuitoace au fo,! pl''',"oit, dela inceput a"a, 00," ne vă,d a'tăzi, io," admite h-a"nit"'e, pcin na,tere a ioan,icilor, inş. nnmai a ceta;- mo''''Iet" t''''Pet'a'''''''I, o are iodi vid n 1 de la tată, ca'e e xeo,,,-, 1'"lioi', ,i ioteligenţ,a ;e la mam", oaco e '00'''" '''.''ioi', ,anI' ,'i "oipi ul recop ti v, Oa ," aeă te, oă, "pac, en fa i"t'ceşte aoeaetă 'OO6e, ,"Oa'� Ou peobabilitato dio analiza firea noa''''e, SOhopenbau,,_ adnoo ° mniţ,ruo de exemple, atit din ie­ t06, cit şi din peoi>ri, exporionţ', Şi io "-devăe e oonetatat, oă mamele colo" mai mnlţI oameui de geuio an foet femei de n 'n­ teligenţă enl",ioa,'[" Oa mama loi Goethe, ,), ,1, Ilnn'''au A"drea Oh eni el', V, Hugo, FL SUhill", , ioauşI Sohopeohauer e 'Ut elt'ălnoit, exemplu deepce adev"rui teoeioI ,alo, Cum DO 'pun bio- grru'iI 'ăI, ret060 romauă ne arată n'uoo<'na", familiI şi gU'fe iutregi, in oare camo'neul tU o>'a 1 ee mO,'cue,te intr'un lung "" de generaţinnr A,a Deoif, Mus, 80>pinnif, Gcnobii, g,nfia Fab,i gintoa Fabrioia, " a, ,'an diatin" totdoaona prin ,'urogi" şi iu­ biroa de pateie, Aaemenea ginfca Cland'a, in "n'a de ro veaouei a dat '"ee'ou oanOOuf aetivL m,. ""uzf ei 'UmetL Tibet'iu, Coli_ gula ,i, in afir,'t, Ne""ue, 'o,"u unna,,'i 'a","fOi 'giutr ' . nar nn fOfdeanoa moat,enMe fiul oacaoteml t�tălni " in­ tdigonta mameL Sunt oaz"':i, ea�o amtă "nnteariul, UueOi'I' fiica ruo,t"""te inşuşicil" mocale şi intdo"""alo alo tM�lui, ,i fiul ale mameI. Alteori, moşteuieea fi"ologio. şi paihologioă, iUh-eagă 'an pacţial., tcece PC"te, dOnă 'au teei gouomţinnf, aan mai departe in ,ii[n,,, de la nn ,tţ'bno di"net '",n on!atoml, la nn etrănepnt Rau O!trănepoELtă,: legea atavismulnr. Bigm e nnmar ti' t'M.o i """"do fi"ee, mOcale şi i ntelec_ tnale, t"o dela o ge "<ţaţi u ne la alta, mai i" tăei to 'au mai şlă- bite, mai buno şan mai \'Me, dnpă influenţele medinlui, Ao",!" modifioări la animalele rieeaţinnale, itwit priveşte eacaet"nl in- dividual merg in P"°l'0t'ţ\n"e aprnape iUdeuti"ă on ,"odiEi"ă',le ape"iei aan varietăţi;, A uimalele au fieear", oa"''''urnl 'peo,e; ,'On vaeiot"t'i 1",-, Piec."o v"lpe e violeană, fioca" iopuce e f'ri- [307] 307 Individul ŞI natura cos. fiecare cîne credincios stăpînulul său. Intre oameni indiYέ zif 'se deosobesc foarte mult, mal ales in insu�irile morale şi in­ telectuale; a"a încît e mal mare deosebire Într'un Uoethe şi un Hotentot, decît Între acesta şi un urangutan, în privinţa psicho . 10o·ică. Insă şi aci, urmele caracteruluI există cu siguranţă. in indivizii generaţiunilor trecute, în ascendenţiI direcţi sau colate­ ra lî, barbatI sau femeL M. Strajan. FRAGJV\ENT .... In %iua acela de primavară. m'am du::.; la cimitir ... L'rip­ teue, nu te mira de apropierea acestor două cuvinte: prim;'t­ vară şi cimitir. Sună straniu 11l1ullîngă. altul? Poate ... Eu căutam atunci, în acea după-amIază cu soare mîngîIet.or şi adierI învietoare, două morminte dragI, sfinte morminte stl'cille mie) măcar că cel-ce dorm pe veci supt ţi:'tl'âlla răce uu mI-an fost străini, căcî şi acum simt ce tainica legăturI mă'nlănţnesc de dînşiI, Iar glasul lor im; şopte�te uno-orI do dmcolo de 1110lTnÎll t. Ou teamă păşarn pe c:;'\rărf bătute de vrernr şi de oamenI, cn tremur şi strîngerI de inimă. înaintam şi tl'esărirT neaşte]ltate mă zguduIau, cînd ceteam pe pIetre, pe marmoră, pe lemn cîte un nume, numele celuI de supt pămînr, uitat ades de cel de jJe pămînt. Indelungi:t vreme am rătăcir printn morminte .... :21'i­ via.m la Iarba ce începea a înverzi pe deasupra unora; mă fura gîndul la veşnicnl contrast între vIaţă şi moarte, Ja hotarăle a­ cestea, ale lumir în care o clipă. trăim, singuratidt clipii. dintr'u1l sir i Il fi ni t ... , O. rătăoitorule, ce cauti aicI ( îmi soptIa cine-va în taInă .... Cind îr�depăl'tatele p[tdurI p� dealuri in;.;ep vrată nouă, cînd vîn­ turile răcî, ce plîng prin horn urj iarna; se Oichimbă'n Icg{tJlMoaro adierI, cînd cerul de ghIaţă îmbracă aZll]'iu veşmînt primă,v{t­ ratic, ce cauţI tu în lnmea morţilor (-O, adî1Jc glas de Rpaimrl, am zis, ca să-ţi arăt dureros încă odată contrastele din care-I făp­ tui/ă natura şi din cari nu poate Ieşi: căci ea m[t cuprinde şi PE' mine, ca ţii pe pasărea care, plutind o clipă spre �tzurul veşni­ ciof, tie CObOl'[L tot la pămîntul de Ia care azburat. Alvre�tllOate ::.;ă mă desfizl ( Au, poate nu-I contrast între viaţă şi moarte? Dar existenţa uneIa nn-I negarea celeilalte;; Şi totuş .... de c n'ar fi şi altfel ( Tîrziu, tîrziu, prietene; am gAsit mormintele dragi, aproape 11nn1 de altnl; mml de pIatIIl albă, altul dE' marmoră neagră .... [308] 308 N. N. Răutu Am tremurat o clipă, am rîs in cealaltă de bucurie poate că le-am' găsit, m'am intristat în alta şi o lacrimă mi-a picurat din och .: .. Şi de odată, prietene, privind cu lacrămi în ochi pă­ mîntul nemişcat din preajma celor două cruci, am a uzit venind de sus, de departe, pierdut strigăt de cucoară şi m'am cutremu­ rat: vedeam vîata şi moartea în fată-mI. Starea mea sufletească in acel moment 'nu pot şti în ce capitol al psichologiei ar intra: Iera un amestec de speranţă şi desnădejde, de teamă groaznică �i dA curaj, de poezie şi ele proză" de ridicol şi de sublim! Indelungă vreme am stat privind pămîntul şi gindurI de tot felul m'au frămîntat. * :-:: :1: Coborau umbrele nopţii spre pămînt şi eu stăteam încă a­ colo ... Seninu1 cer nemărginit avea sclipiri de aur în stelele ce vorbesc in grain adînc inimei omeneştî, care singură atîtea taine înţi'tlege şi atîtea dureri îngroapă. ° vreme profundele cuvinte ale lui Carlyle mi-au ţintuit asupră-Ie înaintea. "Sîntem între două mari tăceri: stelele tăcute deasupra noastră, mormintele tă­ cute dedesupt/ . .... Ne oprim aici? �i întrebîndu-ne care ni-I stăpinitoarea : vîata ori moartea, vom pleca umiliţI genunchii în faţa mortit ? 0, prietene, inima, care nu înşală nici odată, ne spune: nu te pleca! Nu te pleca, nu-l asta datoria ta, sau dacă, nu, ce întăles mal are datoria r Trăind în lumea vIeţii şi a morţiI, n'avem nici un sprijin mFLI înalt, nici o rază de speranţă, nu ne străluce de nioăiri ? 0, Kant, erou al cugetării omeneşti, cel mai adinc iriţă­ lept al lumiî, vIaţa şi gindirea ta n'a fost în zădar pentru cel-ce le cunoaşte şi le ştie pryţ.ui, scump evanghelist al minţiI şi ini­ mii mele! 0, străbătător al cerului şi al pămîntului, cine m'a îndreptat şi pe mine, umihtul, oătră înfiorător de adînca ta cu­ getare ca de marmoră răce şi veşnică? Nu întreb) căcl n'am nici un răspuns de căutat şi nici de dat vre-o mulţămire; căci' cum veI mulţămI întîmpIăţii?.. Dar cînd desnădejdea mă cu­ prinde cu vraja el distrugătoare, cind umbre infiorătoare cată parcă să mă stăpînească, în\mijlocul unei lumi de ură şi zădăr­ nicie, alerg la tine şi în cuzetarea ta sublimă găsesc şi mîn­ gîIere şi îmbărbătare. Imi Ie\de ajuns sancţiunea conşt.iintiî de tine văzută şi smultă din haosul pierzării, îmt le de ajuns idea­ lismul tău; căci cred că vlata le seriozitate şi demnitatea el pe lume ii dă un preţ şi singurul. ... Iartă-mt, prietene, vorbirea cătră umbra cea măreaţă într'o scri­ soare cătră tine; dar adevăru-l aceasta, cred; Iar datoria noa- I . [309] Fragment 309 stră pe pămînt cuprinde şi respectul adînc al mortii : ca al ori­ oăreî îngrozitoare realităţi; iar respect morţii nu insamriă re­ nunţare la viaţă, desnădejde sau contempla re, ei acţiune în raza unel idei ce caută întrupare, la infinit poate, dar ... atît mai bine! 'I'irziu, prietene, m'am uitat încă odată la crucile celor două morminte dragi şi le-am lăsat în pacea nopţii, în liniştea lor acolo, eternă şi desăvîrşită . .... Dar, în ziua aceia de primăvara, în preajma celor două morminte scumne. am simtit luciud in mine lumină nouă si. eind am plecat, � de şi îera noapte, lumină Iera şi'n jurul m8�1. Profetesele cucoarc, vestitoarele primăverii pentru mine ee mă găsam lîngă morminte, au spus şi ele adevărul: de ee să crezf că nu-I frăţie i n tre viaţă şi moarte? Şi gîndindu-mă in urmă, pri­ etol\e drag) la învăţătura înţeleptuluI din Kănigeberg, mi-am zis: nu, intre viaţlL şi moarte) nu-î contrast, Ie un abiz pă­ rut, dar numai părut .... ldeia leagi"t cele două lumi în fie-care din noî ; ne înlăntueşte şi eu ce-I ee au fost şi eu cef-ce vor fi, noi trăind' în tre cei-ee sint: să ne ridicăm pi nă la dinsa! Ideta 10 dincolo de spatiu si timp: ideîa domină asupra vietii si mor­ ţiI; in ea găsim suprema mingiiere a inimii indurerate ş'i impaca­ rea gîndurilor ce ne frămîntă. Heilige Heilsordnung! Iară tu, umbră sfîntă, biruitor gind idealist întrupat o clipă în ţărîna ce doarme de mult şi pe vecie, fii împăcat în măreata ta sănmă.xate! Dormi, eugetător al rnîeu cel mai.adînc şi mai sublim, tu, care, eontemplînd viaţa pămintuluî şi infinitul instelatelor ce­ nul, ai rostit ou vint.ul cuprinzător de scînteîcre divină şi de stră­ lucirea gindirii intregi, înfloritul cuvînt săpat pe veci în piatra răce a mormîntul tău şi'n umilita mea inirnă : "lnstelatul cer deasuprămi şi legea morală în mine !,' Prietene, în noaptea asta tăeută" mă iartă r;ă vorbese eu umbrele; sînt ferieit, eă, seriindu-ţI aeesttJa, am re trăit o clipă treeută iL vietJii. Tu, căruia-ti trimet aeeste rînd uri ale inimiI mele 'lei zimbi po�te ironie eeti{1dll·le. M�i aştept şi te Iert. 'fe iert, eăei te ştiu mai pozitivist dedt eel ee merge pe eărarea ini­ miI şi a poiezieI, şi apoi zîmbetul tău nu-I răutăcios, prietene, ca rîsul co10r-e:;, necunoscîndn-mă, vor găsi unde-va aeeste rinduri :şi le-oI' eeti eu răutate. Creelo-mă că le iert din inimă aceasta, eăei înţăleg vorba zeiesulul Plato: cO 7tldl3'o� aMvacoll (l)lMcror.pov dval cu re­ zervft că, într'o lume eare numără atîţia) niel eu 11U'S filosof. AtuneI de ee ti-am seris aceste rînduri'( de ee să eautI un 8eop i11 toate? Poat'e fără nieI un seop. Distruge-le ori pitstrează-le şi hi pe pa0e. N. N. Răutu Arhiva [310] 310 PoesiI APRIL IN CIMITIRE E--April, copacii 'n floare Gatit) de sărbătoare Sunt azi şi'n cimitire ... Si'n ramurI tremurate trec sprintene zefire Şi's şoapte fermecate ... Sub boltă, rîndunele Cu ciripirI de-acele De coarde măestrite Zburind se' desfătează Pe-albastru, după -arnează Şi cîntă fericite ... Şi-I cald ... şi-I primavară.; Dar, vai, cei ce coboară In negrele morminte, Nu simt de-aci'nainte Nici cînt, nici flori, nicl soare, Nicl plînsul de-adorare... . NOPTE DE JALE Vintu'n noapte-adîncă geme, Ploaia bate plîngătoare, Plînge ea şi plîng în mine Amintiri din vremi cu soare·.- Şi c'o neagră umezeală Intunerecul se'ntinde Şi pătrunde şi receşte Tot ce'nfăşură şi prinde; Si În sufl�t4l meu lasă Negrul tot ăl întristărel Noptilor de dezolare Cari-au toată jalea zăriI... Ce pustiu e pretutindeni, Ce pustiu fără'ndur are, Mă simtesc par' că pe pragul Unde nu mai e scăpare ... I [311] .11 , . J , I PoesiI Si'ng'enuncht m'arunc'naintea CeluI cărul tot se spune, Din adîncul jălei mele ImI încheg o rugăctune. Care-o murmur lung în noapte, Cu mîni slabe 'mpreunate, Şi pornirt, sete. de jertfă Pe-a mea inimă s'abate. Gordon IN GRĂDINA CfflŞINĂULUl Mance blonde, cu pestele! brodate. Ca zăpada albe sclipitoare, Lin străbat grădina pe alel curate, Impingind în voe nalte cărucioare, Printre pomI şi tufe cu frunzişul verde Mişună zburdalnic băetaşi şi fete, Iar din cerul liber soarele îşI pierde Razele de aur 'n bălăioare plete ... In aleia mare, unde-I umbra deasă Stau moşnegii paşnici cu lulelî aprinse: EI vorbesc a lene şi din greu oftează, Scormonind trecutul cu amurgurt stînse ... Iar în fundul sornbru al grădinel vaste Trec în pas fantomic braţ la braţ părechi, Ce trezesc în minte arnintiri de basme. AmintirI duioase din poveşti străvechr..� Şi planind deasupra 'ntregului cuprins, Fîlfîc fanfara, trimeţînd departe Sunete de pace, adiert de vis, Vuete de vtată şi scrisnirt de moarte. Pau. Halippa [312] TEATRUL IN MOLDOVf\ CUrmare) Stagiunea 1881-1882 Neinţetegerile din Societatea Dr autatică şi retragerea Mariei Te odortni. fl lui Costachi Teodorini şi a luz Teo­ dor Vasiliu şi angajarea Anicuţei Popescu. -- Progra­ mul artistilor şi apzeselor repcrtoriului. -- Prima re­ preeeniatte a piese! O noapte Furtunoasă de 1. L. Caro­ gtalz.-r;ompltnerea truper de opereta, sub - dtrecţiunea Societăţii Dramauce ŞI diferitele operete ce s'az':i jucat. =Saiarele ce s' aiI platit dtferiţilor aruştt liria>: Rebre­ eeniarea o ber etei originale rontine Fata Răzăşulur.- Re­ preeentaţiile date de Sarak Bernhardt. Din _pricina unor ne întelegert iscate in Societatea Dra­ matică, treI dintre artiştiI "Cel mal cu vază din stagiunea precedentă, sau retras şi anume Maria Teodorini, Costachi Teodorini şi Teodor Vasiliu ; în locul lor aCt fost angajaţI D-ra Anicuţa Popescu de la Teatrul Naţional din Bucureşti şi sotil Alexandru ŞI Maria Moru, retras) elin trupa lUI Ma­ tel Millo_ Astfel programul stagiune! 1881-1882, conţine personalul şi piesele ce ai} a se juca de societatea drama­ tica şi ele compania lirică, după cum urmează: Personalul Soeietăţei Dramatice. Doamnele: D-na Elet� Laşcu, D-rele Anicuţa Popescu Elena Botez. Atena George.s,cu. D-n�le Măndita Ionescu! Ma­ ria Moru, Casuca Ionescu. \ Ecatenna Sotir, D-ra Aristita Pavlov. Domni: Neculat Luchian, Constantin Bălănescu, Mi­ hail Galino, Alexandru Evolschi, Mihail Arceleanu, Dimitrie Pruteanu, Gheorghe Dimitrescu, Emanoil Manoliu, V. Dimi- � ....... ------------ [313] triu, Th. Manolescu, AI. Moru, C. Ionescu, N. A. Bogdan, Gh. Marcovanu. . Eleve. D-rele: Elena Diaconescu, �;dela Cuza, M. Ciu- hureanu, Ef. Venias, EL Zulchi, El. Piser . ElevI.' D-niI: L Vasiliu, Georgiescu, St. Ionescu. Theo- . dorescu, Petru Costinescu. . Director de scenă. Neculal Luchian ; Regisor, Delmary, Dirigent de vodevilurr, P. Mezetti : Pictor. Roteanu: Corul al­ cătuit din 15 barbati şi 10 femel. Personalul Companiei Lirice, Doamne. D-ra DeboraW einberg, D-na Iosefina Gă­ luşcă, D-ra Maria Tomasiu. Domn?, D-niI Teodor Aslan, Ioan Dimitrescu, Vasile Hasnaş, Gheorghe V. Sorea, Anastasie Petrovicl, Ioan Contu. G. Muzicescu dirigent de cor: corul compus din 30 persoane: C. Gros şef de orchestră, Ed. Caudel1a prim violin şi direc­ torul Orchestrei. Orchestra compusă din 27 persoane. Pepertorul Stagiune: 1881--1882. Drame: Saracit elin Paris, Cerşitoarea, Debora sau amorul între o evrelcă şi un creştin, Două orteline, Curtea cu juratt sau art. 47, Regina Sarpi, Tereza Orfelina, Oarba din Paris. Femeia de foc, Fernanda, Un tînăr minunat, Pun­ tea roşie. Cotnedti : Capela ele pae, Danişef, Iades, Alegirile, O nuntă la dubă, Spaimele unui secondant, D-nul încurcă tot, Bucuria casei, Mincinosul) Resbelul damelor, Caterina Il-a Un tutor. Comedii- Vodeuile : Duelul în poloboc, Provincialul, Drăcuşorul, Astăzt mă mărit, De te-aşI prinde, Duelurile, Portărelul, O noapte grozavă, Mănust galbene, Socrul, Un om cum se cade, Fiul bravulut, Clopotelul de noapte, Tur­ nul Vavilonulur, O viţă de păr, Pedagogul Omicron, U ci­ gaşul. Opere comice: Fiica RegimentuJuI, Chalet, Somn bun d-le Pantalon, Oltean ca, Carnpanello, Vindecarea fără re­ cetă, Fata răzăsulul. Preturile serale : Benuar şi Bel-etaj 20 lel. No. 10, 11, şi 12 Bel-etaj 2.:1. leI, Avanscenele 40 leI, Rangul al II-lea, 12 ICI, Stai I, 4 leI, StaI al II-lea 2 leT, Galeria 1 leu. Pentru operete: B�nu'lr 3) leI, Avai1scenele 6') ICI, Bel­ etaj 30 leT, No. 10. 11 şi 12, 40 IeI, L0ja R'lng. al n-lea 15 leî, Stai I, 5 leI, Sta! II. 3 leI, Galeria 1 leu. Stagiunea teatrală s'a inceput D ... uninica 22 Noemvrie, cu piesa Alegerile, com�die în treI acte, tradusl din fran­ ţuze�te, şi în care rolul principal îl a-iea NeculaI Luchian. .� .� , 1 p • 'i' f ! 1 Teatrul în Moldva 313 [314] 314 T. T. Burada artiştii noştri din această stagiune cunoscuţi Galino, Bălănescu şi Luchian, Dvnele Elena , Dintre piesele cari s'au jucat în această stagiune ară­ tăm: Duminică 23 Noemvrie s'a reprezentat Furătoarea de co­ pil, dramă în 5 acte tradusă din frantuzeşte de D. Gusti. La 26 Noemvrie s'a reprezentat Provincialul, comedie in 3 acte şi Clopoţelui, vodevil în 1 act, ambele traduse din fr an­ tuzeşte. La 29 Noemvrie s'a dat pentru prima oară in aceas­ tă stagiune Bucuria casei, comedie in 3 acte, în care d-ra Anicuta Popescu juca într'un mod admirabil rolul uneI in­ genuitătl, şi Portărelul, comedie vodevil într'un act. La 3 Decemvrie s'a jucat Spaimele umil secondant, comedie în 3 acte şi Fantoma comedie-nebunie în 1 act, ambele traduse din frantuzeste de N. Luchian, La 6 Decemvrie, s'a dat o mare dramă cu spectacol, Săracii în haine negre, în 5 acte şi 7 tablouri în care rolul principal îl avea artis­ tul Ghiţă Dimitrescu unul din cei mai buni comici al scenei ieşene. La 10 ale aceleiaşi lunI s'a jucat pentru a doua oară Bucuria casei şi Copila r omină comedie. La 13 Decern­ vrie s'a jucat Două Orfeline, comedie în 5 acte şi 7 ta­ blouri cunoscute publicului din stagiunile precedente. La 25 Decemvrie s'a repetat Săracii în haine negre, La 27 ale aceleiaşl lunî s'a jucat Doua Orfeiine. La 1 Ianuarie 1882, s'a jucat Fluerul Fermecat, vodevil in 2 acte, şi DOl ta­ răni si cind cirlani, vodevil 1 act, de Costachi Negruzzi. La 3 Ianuarie 1882, s'a jucat în această stagiune pentru întăia dată Natărăiî Amorului. comedie În 3 acte, tradusă din f'rantuzeşte. La 14 Ianuarie s'a dat prima reprezentaţie a pieseI O noapte iurtunoasă saf! No. 9, comedie în 4 tablouri de 1. L. Caragiali. care s'a repetat apoi de mal multe ori, cu un succes din ce in ce mal mare. După această piesă s'a jucat DaT stiosi, comedie într'un act şi Frou-Frou, come­ die în 4 acte de Meilhac şi Halevy. La 28 Ianuarie s'a ju­ cat opereta Baba-Hţrca. La 7 Fevruarie s'a reprezentat Curtea cu juraţi sau Articolul 47, dramă în 5 acte. La �1 Fevruarie Debora, dramă în 5 acte şi :! tablorl. La 4 Martie Fata Bancherului, comedie în 3 acte localizată de V. A. Urechia, după piesa franceză Le Duc Job, a fost jucată în beneficiul AnicuţeI Popescu. La 7 Martie Cinel­ Cinei şi Trei Crai de la srăsărit, comedie în 2 acte de B. P. Hajdeu ; la 14 Martie, Yj!0amba cu aţiă fiartă, comedie în t> acte. La 29 Martie; în beneficiul artistelor Elena Laşcu şi Elena Botez; la 6\ Aprilie s'a jucat Mireasa Ne­ bună, comedie. La 13 Aprilie Mlla lu; Dumneseii, dra­ ma în 5 acte, jucată în 'beneficiul artiştilor M. Galino şi Em. Manoliu. Pe lîngă publicului, ca [315] Teatrul în Moldova 315 Laşcu şi Luta Botez, au mai avut un deosebit succes pe . scenă D-ra Anicuţa Popescu, Societara TeatruluI Naţional din Bucureşti, asemene s'a distins în această piesă şi artiş­ tii Em. Manoliu, în rolul lut Mr. de Sartoris, Bălănescu şi Vasile Dimitriu în celelalte roluri principale. Una din piesele care a avut mare succes a fost come­ dia Nătărăii Amorulni, În care rolurile principale le-aii a­ vut Luchian, Bălănescu, Hasnas, Arceleana, Dimitrescu, D-ra Anicuta Popescu şi D-na Iosefina Găluşcă, In această reprezentatiune a debutat :;;i o tînără elevă Adela Cuza, care, pe lingă un fizic plăcut' şi necesar pentru scenă, avea şi un talent deosebit, aşa că a fost foarte bine primită de public. Piesele naţionale FLuerul fermecat şi Do: tarani ŞI Cind cirlani, ce s'au mal reprezentat în această stagiune) au plăcut de asemenea foarte mult, căcl publicul Ieşan era doritor de a vedea jucîndu-se cît mal multe piese naţionale pe lîngă cele traduse din diferite limbi şi cari covirsiau pe cele naţionale. TRUP A DE OPERETĂ A SOCIETĂTEI Dl�AlVrATICE In anul acesta societatea Dramatică, a luat asupra sa personalul foasteI societăţI muzicale (Un anil trecuţi, care se desfiinţase din cauza unor neînţelegerI iscate între con­ ducătorii ei şi a lipsei de elemente muzicale şi de mijloace pentru susţinerea personalului artistic. Societatea dramatică a vrut să facă o încercare, injghe­ bînd pe sama el personalul strict necesar precum şi a or­ chestrei trebuitoare, spre a putea pune în scenă mal multe opercte noue, pe lîngă repr ezentatiile de drame, comedii şi vodevilurI, sperînd că cu modul acesta va atrage publicul să vie în număr mare să asiste la asemenea reprezentati! lirice. Astfel s'a angajat personalul liric pe care l'am aratat În programul stagiunei, cu salare foarte modeste după cum se vede din următoarea listă, pe care am luat'o elin dosa­ rele Societăţi! Dramatice aflate în Bibliotaca Teatrului Na­ ţional, şi anume: Teodor Aslan, care era Regisor al trupei ele operete avea 350 leî pe lună În rolurile de prim bas (Basso pro­ fundo), Ioan Dimitrescu prim tenor, care acum e celebru pe cele întăl Teatre elin Europa, avea 150 leI pe lună, Va­ sile Hasnaş tenor avea 50 pe lună, plus 100 leI pe lună. pentru că mal juca in drame şi în comedii : Ioan Contu, ba­ riton, cu obligaţie de a mal juca şi in drame, avea 60 lei pe lună, Anastasie PetrovicI, al doilea bas, avea 20 lel pe [316] 316 T. T. Burada -- lună. pentru operetă şi 60 let pentru drame. Gavril Muzi­ cescu ca diriginte de cor avea 120 leI pe lună, Constantin Gros Directorul Conservatorulut ca maistru Concertator pentru soliştI şi şef de. orchestra, a vea 120 ItI pe lună. Ghe­ orghe V. Sorea, bariton avea 100 let pe lună. Gagistele cîntăreţele aveau : D-ra DeboraWeinberg prima donă 350 leI pe lună, D-na Iosefina Căluşcă, soprană, 100 leI pe lună pentru operetă şi 200 Iet pentru dramă şi comedil, D-ra Ma: ria Tornasiu coritraltă 180 leI pe lună. Iată cum erau plă­ tit) artistii liricI pe timpul acela! Operetele ce au fost reprezentate în cursul ernet 1881 �1882, au fost următoarele: Fiica Regzmentulzil operă co­ mică in 2 acte de Saint-Georges şi Bayard tradusă ele Th. Aslan, muzica de Don.zzetti care s'a dat pentru prima oară la 17 Decemvrie sl a avut mare succes, artisti) cari au luat parte au fost; D-rele M. Tomasiu, Debora, D-na Sotir, D-niT Th. Aslan. Hasnas, 1. Contu, Petro vici, C. Brill, Marcovanu. Această operă-comică s'a mal jucat în 19, 20 şi 26 Decemvrie, apoI la 6 Ianuarie 1882. Le Chalet, opera comică într'un act, cuvintele de Eug, Scribe şi Melesville. muzica de Adolf Adam, tradusă de Th. Aslan ; Somn bun Domnule Pantalon, operă comică într'un act, cuvintele de Lockroy şi Morvan, muzica de Albert Grizar; _ Clopoţelul (Il Ca mpan ello), operetă într'un act, şi Fata Icăeesuluî o­ peretă originală remînă în 3 acte textul de Gh. Irimescu, muzica de DJ. Ed. Caudella, care a avut un deosebit succes. REPREZENTAŢIILE DA'rE DE 3ARAH BERNHARDT In cursul lunei Noemvrie 1881, vine in Iaşl celebra ar­ tistă pariziană Sarab Bernarclt care a dat în laş! treI repre­ zentatil şi anume: In 9 Noernvrie a dat întăia reprezenta­ ţie începînd cu piesa La Dame aux Camelias, comedie în :5 acte de Alex. Dumas fiu. La această reprezentaţie au mal luat parte şi artistele : I Lina Munte, Gally, Protat, Daria, Carpentier, Augustine, şi, artiştiI: Daria, Chamonin, d'Orsay Vialdy, Gally, TMffer, BpuiUaud, Chevalier, foliet şi Louis. In a doua reprezentaţie s'a jucat Adrienne LecOll- 7.JYeur, comedie în 5 actt", de Eugene Scribe rar în a tria şi ultima reprezentaţiq s'a dat Frolf-Frou, comedie în 4 acte de Meilbac şi Halev): La toate treI reprezenta ţiI sala Teatrului era neîncă­ pătoare pentru publicul Ieşa�1 care voIa să vadil jucînd pe această celebră artistă, cu toate cft preţurile intrflrii în Teatru erau foarte ridicate, succesul moral al trupeI a fost de asemenea foarte mare, cfteI pe lîngă principala artistă Sarah Bernhardt, mal tot restul tnlpeI era compus . din cel mal de samă artiştI al principalelor Teatre din Paris, (Va urma) : Teodor T. Burada [317] lCft2 , II tt 1 , . Bi bl ioqrafla "Oraşu lui lasi" . , (Urmare) ;)�. Cl'i1uen, Lady. Voyage en Crimee et il Constan tiuop l e, 6U. Cromer. Martin. De origine oi rebus gesti Poloneum. 1. v . in 1"01. Ba'ssol. 1555. ' 61. Cronier, Martin, Poloriiae Gcntisque efo Rep ublicae Po­ loriicae descriptionis. 1 v. in Fol.Fra.nkfort. 1585. 62. CJ'01na, iVlal,tin. Polonia de situ populis, moribus & regni Po loniae. 1 v. in 4°.0010nia. 1578. 63. Dei-Chim'o, Antonio. Viaggio in Va lachia o Moldavi a, Couversazione storiche, naturale e politiche. 1 v ... Milano, 18�2. Id. Napoli. 1788. 64. Demidofţ', A. de. Album do voyage dans la 11,U88ie me­ rid ionale et la Crirnee, par la Hongrio, la Valachie et la lVIol­ davie, illustre pal' Raffet. Paris. 183B. G5. Dom el' Istria. Lee Femmes en Orient, 1 v .. " Zurich, 1858. oG. Doze, Virgil. Un mois ou Moldavie. 1 v. in 12°. Brnxel­ les. 185(). G7. Du-Uanqe, C. du Fresne, lllyricum ve tus et novum s. histor. rognor. Dalmatiae, Croa tiae, Slavoniae, Bosniae, Servia.e a.tq ue Bulgariae. 1 v. in ]"<'01. Posso nii. 174G. G8. Engel, 1. Ll'istzan. Geschichte (181' Mo ldau, "\Valachei, Ungarn etc. 5 v. in 4°. Halle. 1801. (l!�ste şi 2 v. in 8°. T�8i 1. 1. Gcbauer .. '�) 1804· '! (j\J. Engel, 1. O·jstian van. Geschichto der Ukmillo nnd der ukrainen Oosaken. 1 v. in 4°. Halle, 17BG. 70. Erdy, D. 1. De tabulis ceratis În Transilvania repcrtis. 1 v. in 8i1• Pesth. 186G. 71. �Eton, vV. Survey of tho Turkish om1)i1'8, 1 Its gon­ vernement, financcs, military and naval paree, II 'rhc StnJe of tlJ0 P1'ovinces. 1 v. in 8°. London. 1798. 72. Fabl'icius, G. Origines illustris8imao stirpis Saxonieae eh1'onica. 1 v. in Fol. Iena. 1598. 73. Febul'e, ftl. Theâtre de ht '1'l11'quie 01\ sont presonteos les choses, &. 1 v. in 4°. Paris. lG82. [318] 318 N. A. Bogdan ... -- 7"1. Fellme1', lYl. Prima Liniae lVr. Principatus 'J'nmsilvaniae Y. in 8°. Sibiu. 1780. 75. Ficker. Daker und Geten. 1 Y. Czernowitz. 1852. 7G. Fischer, ])1'. Emil. Die Herkunft der Humănen. 1 v. In 8°. Bamberg. 1904. 77. Franckenberq, FI'. L. Europaeischer Herold, oder z u­ verlăssige Besohreibung d, Europ. christl. Kaiserthums, Koni­ greiche ... auf das Iahr 1705, 1 v. in Fol. Lipsea. 1705. 78. Fl'idvalsky, J. Inscriptiones Romano-'l'ransilvanicae. 1 v. in F'ol. Claudiopoli. 1797. '79. Fvoehner, Wilhelm. La Colon ne 'I'rajane expliq uee. 1 v . in 8°. Paris. 1865, 80. Fu.nccio, Iohanne, Chronologia h. e. omnium tempo­ fum et anriorum ab initia mundi ad a. 1552. Computatio. 1 v. in FoI. Regiomente. 1552. 81. Funccius, 1 (�). Chronologia h. e. omnium ternporarum aci arm , HîOl. 1 v . in Pol. Wllrtemberg. HîOl. 82. GMielii, ChJ'i;jtian. De statu publicn Enropae riovissimo 'I'ractatus. 1 v. in Fol. Ntirnberg. 1675. 83. Gasparceue, L. Rernm Hungaricarum histo ria novern libris. 1 v. in 12°. Colonia . 1604. 84. Ge/Jhw'di, Ludioiq-Albrechi. Gesch ichte der vValachey rind Moldau in der guthril-grayschen allgemeinen v'il eltgeschichte 15-1' Band. 4-r '1'h1. Leipzig, 1782. 85. Gego. Căli"ttoria părinteluI Gegă în Moldova, în anul 1836. (In Buletinul Soc. Geogr. Rom. din Bucureşti). 18\)2. 8(�. Gem'gewitz, lJ. De origini imperii '1'nrcornm, eonm1llue aelministrazione et disciplina &. 1 v. in 12°, Wit.tenberg. 1562. 87. Gevfl'âei, A. A ulae 'l\ucicae, Ottomanicique im perii descriptio qna Turcas, Palatina officia &.1 y. in 12°. Basel, 1573. 88, GiraJ'clin, Emile de. Solution de la Qnestion d'Oripnt. 3-8me ed. 1 y, in 12°. Paris. 1854. 89. CJil'a1'din, 8t. "�1al'G. S0uvenirs de voyages et d'Mudes. 1 v. iu ... :Paris... ' !)(). Golovine, I. Hlstoil'e de Pierre I-el'. 1 v. in ge', Leipzig 1800. \ . m. Gralius, [oh. Di'sputationem ele Transilvania,. Broş. In -/.0. :-:\ibiu, 1700. !J2. Gretzmiller, Fl'. 'ropC'graphisch-historische Be'lchreibung der beiden :F'{irstenthull1er �oldau undW allachei. Wien. 1810 :;:i 18Lll.. .. .'?, 93. Gnllel', Ianus. Tlles�urus Inscriptionum. 1 v. Heidel­ berg. 1f;03. 94. Guazzo, 111. Istorie eli tntte le coze degne di memorii!, quai deI anno 1524 &. 1 '(r. in 4°. Venezia. 1540. 95. Hauel', G. 1. Das Kănigliche Siebenbiirgen entworfen und mit nătigen An:merkunge�1 verschen, 1 v. in 4°. Erlangen, 17HB. [319] !Jo. Happel ius. E. G. 'I'esaurus cxoticarum. Beschreibung von 'I'urkei, Ungarn &.1 v. in ];'01. Hamburg. 1688. 87. Hartanaccio. D. Breviarium Historiae Turcicae &. 1 v. in 4°. Hanover. 1684. 98. Hartknoch, Chr. De republica Po.lo n ica, &. 1. v. in 8°. Lipsea. 1698. 99. Hasius ... Hartă, a UngarieI... 174·t 100. Hauierioe, Abaiele Comte d'. Memoires sur l' eta.t aricien et actuel de la Moldavie en 1787. 1 v , publicat de Academia Rom. Bucureşti. 1902. 101. Hauterice, Abaiele Comie d', J ournal inedit d'un V 0- yage de Constantinople it Iassy, capitale de la Moldavie, dans I'hiver de 1785. Adnotat de A. Ubicini. (Ibidem). 102. Hertecelt. Turciei imperii Status seu Discursus, 1 v , in ] 2°. Lugduni-Batavii. 1630. 103. Huqonei, Leon, Six mois en H,oumanie. Voyage de Bruxelles it Iassy, &. Broş. in 16°. Paris. IlechevalierEditeur. 1875. lOt Hulsing. Die Doriau, der Fiirst allsr Europăischen Flfisse. 1 v , in 16°. Niirnberg. 1688. 106. Hulsius, Leoin. Descriptio 'I'ransylvaniae, Moldaviae. ei Valachiae. 1 v . in 4°. Francof ... (ortis).1594. 106. 1I1l8.di, Andreas, Dacia vetus et nova, 1740. (Dacia mediteranea seu 'I'ran-nia vetus et nova) r. 107. lacuvencn, Iqnatiu, Moldavia i. Valahia sa 1820 po 1829 goc1l. 1 v. in 8°. St. Petersburg. 18 ..... 108. loppeco1l1·t et Baret. (HUl-17) ?Histoil'o des troubles de Moldavie ... 109. lovii, Pauli. Novo Comenis, Historiarnm sui temporis, 1 v. in "Fol. Basel. 1678. 110. L�selt, Abate lv/. Historia sui tempol'is. 1 v. in 12°, Colonia. "\ 602. 111. lsthuanfY"io, Nic. Hegni Hungal'ici Histol'ia, post obi­ tum gloriasissimi Mathiae Corvini, &. 1. v. in Fol.Colonia. 1685. Id. /hid. 1724. 112. Istkuanttz, Nic. Historiarum ele rebus ungaricls. 1 v. in Fol. Colonia. 1622. 113. Joube1't et P. lvlo1"nand. 'J'ableau historique, politique et pittoresclue de la 'rnrquie et de la Hussie. 1 v. in... Paris. Edit. Paul in et Le ChevaJier. 1854. 114. Kal'aczc/.,1j,1. (te. Beitrăge zur europăischen Lăndel'kunde. Die Moldan, Wallachey, Bessarabien nnd Bukowina. 1 v .. ·· Viena. (Fără dată ?). ] 16. Katona, Stephano. l�pithome chronologica rerum hun­ garicarum, &. 3 v. in 8°. Buda. ] 7�)6. llH. Rercselich, B . .II. De l'egnis Dalmatiae, Croatiae, Scla- 'Ţ' l I I , r I I Bibliografia Oraşulul Iaşt 319 [320] 320 N. A. Bogdan II voniae, notitiae praeliminares, periodis 4. distinctae. 1 v. in' Fol. Zagrabiae (Agral11). 1780. 117. Kercselicli. B. A. De regnis DaJmatiae, Croatia s, Slavo­ nia.e, Transilvaniae. 1 v. in Fol. Zagraha. 1760? 118. Koch. Abrege de I'Histoire des traites de Paix entre les Puissances de l'Europe, depnis la paix de Westphalie. 4 v, in 8°. Bassel. 1796. 119. Eosmeli. Harmlose Bemerkungen auf einer Reise uber Petersburg, Moskau, Kiew nach .Iassy. 1 v ..... Berlin. 1822. 120. Krautzer, .. 4. Historicum clarissimi Vandalia. 1 v. in FoI. Frankfort. 1575. 121. Krelcioiie, G. Kănigreich Ungam und SiebenbLi.rgen &. 1 v . in 12°. F'rankfort. 1686. 122 Kreutzheim, Leonh, Chronologia der vornehrnsten-c-das fiiI" nehmsten-- Geschichten. 1 v. in FoI. Gorkitz. 1577. 123. Kubalski, N, A. Recherches historiques et statistiques sur les peuples d'origine "la ve, magyare et roumaine. 2 parties, in 80. Paris. Delarne et Tours. Sorin. 1852-3. 124. tc« r:h , C. A. Moldauisch-Walachische Zustă.nde in den Ialuen 1828 bis 1843. 1 v ... Lipsea. 1844. (Traducere de A. C. Cuza, în Conv. Lit. 1893). 125. Lacombe. Histoire des revolutions de l'Empire de Rnssie. 1 Y. in 8°. Amsterdam. 1760. 126. Laqarde, Comte (sau Vicomte) de. Voyages ... '? 127. Launov, Călătoria sa în 1421 (?). Ori Guillebert de Launoy-BeJgian (?) (vz. Arh. istorică, Hajdeu, 1. 130). 128. Lavallee, Th. Histoire de l'Empire Ottomar: depuis le::; temp" anciens jusqu'a nos jours. 1. v. in 4°. Paris. 1855. 129. Laualee, Th. Les villes du Bas-Danube, (In "Le Moni­ tem de l'Armee" şi "RBvne de l'Orient", 'ro XIV, 1853, pg. 400--7). - 130. Legei') Dt'. Eugene. Trois mois de sejour en lI{oltlavie. 1 v. iri Hjo. Paris. Ed. G. Paetz. 1861. 131. Legl'and. Ephemeric1es Daces ... :' 132. Lejeune, J.Nl. �ur la Moldavie. (In "Revue du Nord'� T. TII, 2-eme Serie. 1837, \pag. 402-10). 133. L�jeune, M. N.-JJ;f. (Professeur particulier du Prince de Moldavie). Voyage en V �Jachie et eu MoJdavie, avec des ob­ servations SUl' l'histoire, la physique et la politique, augl11el1.te des notes et additions &. 1 'f. in 8°. :Paris. Ed. Masson & fI!s 1822. (Observaţiile sunt traduse din Raicevici ... ). 134. LeJ'che, lohan Iacob.'\Lebens und Reisegeschichte. 1 V. in 8°. illustrat. Halle. 1791. 135. Leonc7avÎus, 1. Historia M usu1l11anae 'fnrcorum, de monumentis ipsorum excriptae. J v. in FoI. Prankfort.. 1591. 136. Leoncla&iu8, 10. Annales Snltanornm Othomanicarum &. 1 V. in Pol. )i-'rancofurtii. 1594 sari 159G. 1 • t [321] Bibliografia Oraşului Iasl 21 137. Lecesque, Pierre Charles. Histoire de Russio et des p1'incipales nations ele l'Empire Russe. 8 v. in 8°. Paris. 1812. 138. Liqne, Mct1'l!chal Prince de. Lettres et Pensses, pu­ bliees par la Baronne de Stael-Holstein, dans la Bibliotheque i11- structi.ve et arnusarite. 1 v , in 8° mic. Vierme. 1818. 139. Linda, Lucia de. Descriprio orbis & omnium ejns re­ rumpublicarum. 1 v. in 8°. Amsterdam. 1Gfî5. 140. Lşndau, RudoZ(". Die \VaJlachoi und JYloldau in Hin­ sicht auf Geschichte, Lanclesbeschaffenheit, Verfassung, gesel­ schaftischen Zustand und Sitten der Bewolmer, nach Wilkinson und anclern Quellen bearbeitet. 1 v. în .... 1829. 141. Lohsnaver S. Der europăischen Reiche u. Ffirsten­ rhiimer Histor. u. Geriealog. 1 v, in FoI. Luneburg. 1695. 142. Locerdos, E. 8. Question du Monastere de Golia �e Iassy, par ... D1'. en Droit, Avocat. Bros. 185�). 143. Liinig, 1. Ch1'. Orationes procerurn Europae &. 3 v. in 8°. Lipsca. 17B. 144. Mac-Michael, William . .T ourney from Moscow to Con­ stantinopol în the years 1817--1818 &. London. Iohn Murray. 1819. 145. Manesson Mallet, A. Description de I'Univers, &. 5 v. in 8°. Paris. 1683. 146. Manstein; General de. Mernoires historiques, politiqnes et militaires sur la Russie &. 2 v. în 8°. Lyon. 1772. 147. klal'co-Polo. Voyage en Chine. Pnblie par G. Panthier. � v. in 8°. Paris. Firmin-Didot. 1875. 148. Marechal, 8ylvain et Gl'aS8ot-SaUveul'. Costumes de tous les pays, avec :!"lOtices &. 1 v. in FoI. 1788. 149. Mal'geret, Capitaine. Etat de l'Empire de Hussie et du (hand Duche deJYIoscovie. 1 v. in 12°. Paris. 1668. 150. kfa1'sigli, Comte L. li'. ele. Description du Danube de­ puis le mont Kahlenberg eu Autriche &. G v. La Haye. 1744. 161. JVfarsigli, Mi'. ·le Cornte. Etat militaire de l'Empire Ottoman, les progres et sa decadence. 2 v. in Pol. cu illustr. Amsterdam 1732. 152. MaVl'ocoJ'clato, Hospoclar de Moldavie. Dictionnairo de l'tomeika, grec-moderne, avec la traduction franyaise et italienne pnblie par les ordres de ... 3 voI. in 11°. Fin du 18-eme Siecle? 153. May, 1. B. St. Petersbourg et la Hussie en 1829. 2 v. in 8° Pa,ris. 1830. 154. M'eldola. Ceremonie nuptiales dans Ia Moldavie et la Valachie, traduit par ... ("Hevue du Nord", '1'. IV. 2-eme Serie. 1837. pag. 264-71). 155. JJontalbano, J. 11. rrurcici Imperii Status, &. 1 v. 111, 16°. Lngduni. 1634. 156. Moriolles, Cornte de. Le vOY[ege on Mol-1avio, 1R09, ])u­ blie par Nerva Hodoş. Broş. in 16° BucureştI. 1903. [322] 322 N. A. Bogdan 157. Motraqe, A. de la. Voyage eu Europe, Asie& Afriqne. 2 v . in FoI. La Haye. 1727. 158. Mnizech, le Fils de C-te. .Iournal du voyage que j'a i fait it Oonstantinople, l'an 1755, par... Supremo succamerarin Lithuanioa &. In "Ateneul Romîn", II, Bucureşti 1866. 159. 1Ylullc7ce, (Eeoalier F. Lettres sur la Moldavie. ("Revue du Midi", T. XI, 1839, pg. 20-3). 160. Neale, DI'. Adam. Voyage en Allemagne, en Pologne eu Moldavie et en Turquie, traduit de l' Anglais par Oh. A. De­ fauconpret.. .. Paris. Gide. 1818. 161. Neiqebauer, J. fi'. Beschreibung der MoJdan nndWa­ lachei. 1 v. Breslau. Verlag v. 1. U. Kern. 1854. 162. N. i: Historia deli imperatori Ottomani. 1 v. in 40. Veuezia. 172l. 163. o 1'J'a , Gustav. Desoriptio Pestis quae anno MDCOLXX in Iassia et MDOOLXXI in Moscova grassata est. Petropoli (Petersburg). MDOOI,XXXIV. 1 v. in 4°. 164. Ortelius, Ali. Synonimia geographioa s. populorum, &: 1 v . in 4°. Antwerpen. 1578. 165. Palauzaw, Spiridan. Rumynskiia Gospodarstwa Wala­ chia i Moldawiia w istoriko-politiczeskom otnoszenii. St. Peters­ burg, w. Tip. Glaznowa. 1 v. in 8°. 1859. 166. Pallas, Voyage en Russie et dans l'Asie. 1 v ... Paris. 1788. 167. Pauli, Jony.Wahrhaftige Besohreibungen aller chro­ nikwiirdiger Historien und Gesohiohten, Sohlaohten. 1 v. illustr. Frankfort, 1570. (2 v. 1577 ?). 168. Pelleiier, P. Histoire des Ottom ans, grands Seigneurs de Turquie. 1 v. in 8°, Paris. 1600. 169. Perceual, Canssin de. Preois historique de la guerre des 'Curos oontre les Rnsses &. 1 v. in 8°. Paris. 1820. 170. Pel'l'at, A. JYl. Itineraire de la 'llurquie d'Europe et des provinces Danubiennes. Desoription geographique et militaire. de toutes les routes, vi11es, forteresses et ports de oet :Empire 1 v. in 12° Paris. Tane: a. 1851. 171. Pe1'tuisieJ', Ch, La ,Valaohie, la Moldavie, et de 1'in­ fluenoe des Grees du Farna 1\ v. in 8° .. Paris. Painpare. 1822. 172. PevssaneZ, de: Observations historiques et geographi­ ql1e" sur les -peuples barbares gu'ont habit6 les bords du Da­ nube et dn Pont-Enxin. Paris. � v. in 4°. eu illustr. 1765. (Ohez 'rilIard). \ 173. Pevssonel, de. 8nr le e6mmeroe de la Mer-Noire, 1 v. '? Paris.· \ 174. Piasecio, F Epi8COp, Pl'uemisţ. Cronieon gestornm in Europa. 1 v. în FoI. Oraeovia, 1G84, . 175. Piehl, PJ·ofessar. Gesohiehrte der na tnrlichen Besohaffen­ heit und Verfassung der Walachey und Moldan. 1 v... Strasbnrg 17(10. [323] Ţ 1 ' Bibliogrfia Oraşului Iaşt 323 • l' I f 1', ; . I , 1,1 r r ( , l' I , 176. Plesczeeto, Serqie. Piuteşestvie lorda Baltimora. 1 va Petersburg. 1776. 177. Poissonier, Al], Notice historiqne sur les 'I'ziganes de Moldavie et de Valachie. 1 v. Bucureşti. (?) 18f>4. (vz. Buletinul Societ. Geografice Romine, pe 1884). 178. Pray, G. Abate. Annales Hegnum Hungaricae. i3 v. 111 FoI. Vindobona. 1764. 179. Pray, G. Abate. Disser+ationes historico-cri ticae 111 Annales viteres Hunuorum, Avarum et Hungarorum. 3 v. III FoI. Vindobona. 1774. 180. QttiJ'in'i, Fra Bernardino, Relationi di ... Osservanti de S-to Franco Vescov Argensis, nelle provin tia cii Moldavia et Valachia. 1 v. in .... lf>99. 181. Qt�itzrnan, Dr. Heise ... ? 182. Rattkay, G. de Nagy-l'haboJ'. Memoria Hegum et bario­ num Dalmatiae, Oroatiae et Sclavoniae. 1 v. in 4°. Viena. 1772. 183. Recordon. Voyages ... Paris. 1825. 184. Reiceoich; Osservazioni storiche, naturali e politiche intorno la Valachia e Moldavia. (Fost con sul al Austriei în Mol­ dova). 1 v. in 8°. Napoli. G. Raimondi. 1788. 18f>. Reiceunch; von. Bemerkungen liber die Moldau, Walla­ chey in H{icksicht auf Geschichte N atur-Producte und Politik, aus den Italiănischen. 1 v ... in 8°.Wien. 1789. 186. Reichestorf, G. de. Moldaviae que olirn Daciae pal's cho­ rographia. 1. v ... Viena. 1541. 187. Regnattlt, Elie. Istoria politică şi Socială a Principa­ telor Dunărene. Traducere de 1. Fătu. 2 v. in 4° ... 1856. 188. Reirnas, Heim'ic von, Heise ... Petersburg. 1803. 189. Reua, P. De monarchia et sacre r,orona regni Hun­ garici &. 1 v. in FoI. Frankfort. 18f>9. 190. Rev. I. el .�Ialle)' P. Album de douze vues de la ville de Iassy. (12- �ederi litografice). IaşI. 184f>. 191. Ricant. Histoire de l'Ernpire Ottornan contenant 1'0- rigine et, les progres des Turcs &. 1 v. in 12°. La Haye. 1709. 192. Biccioli, 1. B. Ohnmologia reformata ad certas C011- clusiones redata. 3 v. in FoI. Bononia. 1669. 193. Richel'ius, GhJ'lStopho1'us. De rebus rrurcarum ad Fran­ ciseum Gallorum rcgem Ohristianis. 1 v. in 4°. Paris. 1540. 194. Risebergiu8, Laurentins. Gompendiaria praecipuarum 1'e1'um rrurcicarum Relatio. 1 v. în 4°. Helmaestadii. 1f>96. 195. Bizo-Neroulos, facolJaki. Fragments historiqnes sur les evenements militaires relatifs a l'invasion d'Ypsilante en 1\101- davie. (In greceşte). 1 v. în 8°. Moscova. 1822. HJ6. Sagi'eda, G. Memorie storiche de Mona1'chi Ottomani. 1 v. in 4°. Venezia. 1683. 197. 8alabe1'l'V, Cornte de. Histoire de l'Empire Ottoman, depuis sa fondatio;l jusqu'a la paix de Iass.Y. 1782. 4 v. in 4° Paris, 1813. [324] 324 N. A. Bogdan 188. 8aZabeny, Comte de. Essais sur la Valachie et la MoI" davie, the,J,trc de l'insnrrection de Ypsilanti. 1 v. in 8°. Paris. Simonot. 1821. 188. 8amunasi, Icocsami. Erastos, drama pimeniconipo .. 1 v. in 12°. Iasi. 1818. 200. SaneJ"ouand, A. 1-,es Principautes Roumaines devant rEnrope. Bro;;. in 8°. Paris. 1856. 201. SChe1'e7', 1-[ Histoire du commerce de toutes les nations : traduite par Michel Richelot et Vogel. 1 V", Paris. 1857. ; 202. Scluoaadtner. 1. G. 8c1'iptores rerum Hungaricarllm ve­ teres ac gemini. (Hărţi). 3 v. in Fol, Viena, 1746-8. (Este idern 3 v. in 8°. 'l'jrnova. 1765). 203. Schmettau, Geneml Comte de. Memoires secrets ele la guerre d'HongI'ie, &.1 v. in 8°.Fmnkfort. 1772. 204. Sciuoeder, Chl'istoph H. 'I'heatrum historicum et con­ troversarium illustrium ... 1 v. in ]'01. Lipsea. 1727. 205. Seioeri; Iohann. Inscriptiones monumentorum RCimano­ rum in Dacia mediteranea. 1 v ... Viena. 1773. 206, Semkowski. Collectanea z dziejopisov tureckic}, ... ? (Hajdeu, Arh. ist. 1. 183). 207. Seetini, IJomenico. Viaggio in Valahia e MoJdavia, Con­ osservazione storiche, naturali e politiche. 1 v. in 80 mic. Mi- lano, 1833 sau 1853. (Coritr-. cu Reicevici ?). '. 208. Someri, Pi'l'nensis Joannis. Regis Hungarici et alades Moldavica ... Omnio studio et opera Stephani Helneri. 1 v. in 80. vVitemhergae. 1580. 209. Spangenbe1'g, Curiacu«, rl'urkische Cronica. 1 v. 111 ]'01. illustr.1!'rankfort. 1577. 210. Stephanlls, C. Dictionnaire historigue, geographiqne, poetique. 1 v. in 4°. G6neva. 1662. 211. 8ulzel', F'1'anz Ioseph;- Geschichte des 'rransalpinischen Daciens. 2 v ... Viena. 1781. 212. 8zegecli, Johan. 'l'ripartitum iuris Ungarici 'L'yrocinium. 1 v. in 12°. 'l'irnovo. 176;7. 213. Sicarcl, 1. Chroriica L .. e rerum sec temporum succe­ ssiones &. 1 v. in :F'ol. B�,ssel. 1579. 214. Siebmacher, 1. Grosses und algemeines \Vappenbnch. B. 1., 2 Heft. 8. Niirnberg ... 215. Taverniel', Ioh . .J-laptiste. I,es s.ix voyages en Turcruie, eu Per;;e et aux Indes. i3 v. :n \ 12°. Paris. 1678. 216. 1 avel'niel', Ioh.-Bap�i8te. Besch1'eibung der sechs lieisen in cler rrlirkei, Persien und Indifn &.1 v. in FoI. ill. GenevA. 1681. 217. Thornton, lomas. Tfue present state of 'l'urkey, 01' a l of the political, civil and religious, Constitution, go- vernement and laws of the Ottqman Empire &. 2 v. in 80. Lon­ clon.Ed. Ios . .M:awman. 1809. A. Historiarum sui temporis opera. v j [325] 219. Timon, Samuele. Imago antique Hungariae, represen­ tans 'I'erras, adventus et res gestas gentis Hunniae. Viennae­ Pragae et Tergesti (Tirgovistea ?). 1 v. in 4°. 1762. 220. 1001ce, JYl. Histoire 'el e l'Empire de Russie, sous le regne c1e Catherine II. 6 v. in 8°. Paris. 1801. 221. Toti, Baron de. Mernoires sur les Turcs et les Tarta, res.2 v. in 80. Paris. 1785 şi 3 v. in 8°. Amsterdam, 1785. (2 ediţii?) 222. Trausch; 10s. Chronicon Fuchsio-Lupino-Oltardinum sive Annales Hungariei et Transilvaniei. 1 v. in 4°. Braşov. 1847. 223. Ubicini, A. Les Provirices Danubiennes. 1 v. in 8°. Pa­ ris. Firmin-Dic1ot. 1854. 224. Ubicini, M. (?) Articol in "L'Univers", din Paris, 1856. 1, pag, 9 şi II, pag. 8, (?). 225. Vaillant) J. A. Origine, Mat aetuel, aptitudes et cro­ yance des Iases ou Romes, dits Bohemiens. (In "L'Illustration" din Paris, 1844, N o. 590, 593, 596, sq.)? 226. Valerio, 'Lheodore. Album ethnographique, Les popu­ lations des provinces du Danube. 1 v. in' FoI. Paris. 1854. 227. Voltaire, Histoire de l'Empire de Russie sous ,Piene le Grand, 1 v. in 8°. Paris. 1764. 228. Wagne1', Carola«, Analeeta scepusii Saeri et profani. 3 v. in 40. Viena. 1773. 229. Wagner, Ca rolus, Colleetanea genealogieo-historiea, &. 1 v. in Fol. Buda. 1778. 230. Wagner, 11'1'. Historia Iosephi 1, Caesaris Augusti ... 1 v. in FoI. Viena. 1746. 231. Wagner, 1. C. Delimitatio provine. Panoniae et im­ perii Turciei in Oriente &. 1 v. in FoI. Augsburg. 1685. 232. Walsch. Reise dureh die Turkei, 1 v. in 8°. Iena. 1829. 233. Werbenz. Corplls :iuris I-Iungariei. 1 v. in Fol. Viena. 1628. 234. Willcinson, VJ1. 'l'ableau historique, geographique et po­ litique de la Moldavie et Valaehie, d'apres ... traduit de l' Anglais pa,r M. 1 v. in 320. Paris. 1821. Altă ediţie: 1 v. in 8°. Paris. L. G. Miehaud. 1824. 235. Wolf; Dr. Andreas. Beitrăge zu einer statistiseh-his­ torisuhen Besehreibung des Furstenthums Moldau. 2 v. in 12°, Hermannstadt (Sibiu). 1805. 236. Wol('gang, de Bethen Celsissimi. Prineipis Transilva­ niae &. 6 v. in 8°. Sibiu. 1782. 237. Zallony, 1Vfarc-Philippe. Essai sur Ies Prinees de la Valachie et de la Molc1avie, eonnus sous le nom de Fanariotes, dedie a Louis Philippe 1. 1 v. in ... Paris. 1830. 238. 2:am08iu.�� Stefan. Analecta lapidum vetustorum .et nonnnla,rum in Dacia antiquitatem. 1 v. in ... Patavia (TranSil­ vania). 1593. (Altă ediţie în Viena sau Francfort). N. A. Bogdan. ! r , . 't I ! • j , , 11 f I , J t Al'hiva BIbliografia Oraşului Iaşi 4 325 [326] La serbarea anuală a "Arhivei" :1 9 1. 1. Cu traiul său modest pe lume Un moldovan la fire blînd "Arhiva" multora-a dat nume 'I'arabă Însă nefăcînd; La masă, Domnul Preşedinte, Cuconul Thoader Burada, Cu'n teanc de acte dinainte Alege spre-a citi ceva ... Ea mamă-a fost mal mult, duioasă, Şi-auzî de: teatrul din Moldova, Cu cel slăbuti veniţi golaşl, Ori de: Voiajul din Egipt... Din care multi cu ceafa groasă Apoî îşI pune singur slova Pe lîngă ea trec azi trufaşi. "Se-aprobă" sus, pe manuscript. Ea În să-i ştie, bătrinioa, C'aşa's, feoîorf de cojocari, Şi stă cît ţine ziulica Visînd la fiii săi cel marI... Şi-astfel în vis ducînd uşi traîul, Acel ce'n jurul el mai stau Nu vreau nici sacul cu malaiul, Nici larma cea de bîlciu n'o vreau Ci'n lumea mult încăpătoare, Cu rnarî, cu mici, cu buclucasî, Să'şI aibă'un locuşor sub soare Şi ea, bătrîna de la Iaşî. Alături sede secretarul Şi scrie 'un proces-verbaL. E Al. De-Atanasiu,larul Revistei fără caşcaval. Il vezI că'ncepe să of'teze Cînd cată'n condice cu zor ... :;-"Aşa nu poate să dureze; "Eu n'o mai scot făr'ajutor !" Si to tusi numerile iese. Cu tot' ofta tul lui cel greu, Cam nu la timp, cam prost culese, Dar iese, cum? habar n'am eu! Odaia de şedinti e mică \ Şi şin:l m�m?ril�r ur::nea�ă Şi-I sus, şi-I g�ngu'ntunecos! \ C� .cel m�l t�nen. sC�lltor:, Dar nu ştiu cum, vii fără frică) MlC� l.",:ptator� c�n �lseaza, Te simţi primit prietenos... \ Ar tiştiî noştri vntorî. Patron nu e să te măsoare Cu zimbet protector, sau rău, Nicî cerber nu-I să te'nfioare Cu vorba, ori cu crezul său ... La rînd, la masa'ricăpătoare, Printre mal vechi, printre novici, Cu vorba lui convingătoare L'auzt pe Dr. CosmovicL I I [327] La serbarea anuală a "Arhivei" 327 Nu ştiu, pe-o seară luminoasă, Ce l'a împins, care mister, O'a destupat la noi, pe masă, Vre-o cincî butelii "Roederer" .. , Pe masă stau ziare 'ntinse, Dar Gheorghe Ghibănescu ia "Opinia" şi'n buze strînse Şopteşte'n el: "Ea-I, numar ea!" Scriban şi Pascu, sunt in ve:r;;vă Şi greu Iiî, val, a se răpune. Stă Puseu-aşa cam în rezervă Dăol vrea Scriban "disoussiune" . Şedinţa cînd e pe sfîrşite Cind toate par'că Iau alt ton, In clipele mal liniştite Citeşte vre-un sonet Gordon. Şi'n linişte se'nchee sara Şi toţI pornesc încetişor, .. "Arhiva" nu revoltă ţara, "Arhiva" nu-I a tuturor ... B. SCUlv\PUL MEU Ţii minte cu ce teamă ne gîndem la ziua cînd dragostea noastră are să se sfîrşească, tiî minte cînd-ce nebună eram­ te chinuiam cu tînguirile mel�. - Puîule, tu nu mă iubeşti. Mî-aduc aminte prima seară cind mi-al spus cum tu de doi anî mă Iubeaî şi cum eu-v-ce să fac, scumpul meu, aşa e sufletul nostru: voi găsiţI, nu găsiţi dragostea; not o alegem şi ne loveşte aşa, deodată pe neaşteptate tocmaî ' cînd eraî mal si­ gură de tine-eu nu-ţi dădeam de cît un sărutat pe fugă, ori îţI scoteam mereu aceiaşî "formă" în faţa ori cărui început de dragoste al tău. In seara cela m'am răzbunat de umilinţa pe care-o suferi­ sem de la celalalt care mă lăsase fără să-mi spue o vorbă, fără să'mI scrie un cuvînt. Nemernicul. Incetul cu încetul inimile noastre se deschiseră şi pe bu­ zele mele mi-al spus toată, povestea dragostei tale. Suferiseşi mult! Şi la auzul ohinurilor ce'ţi împusesern eu orbita şi nepriceputa, mi-am simţit sufletul mişcat, tare; aşa de tare că pe buze ţI-a picat de odată o picătură sărată. - Margaretă, mi-aî RPUS tu; patu-l făcut şi să rîzI şi să plîngi în el. Plîngeam. - Păstrează-tî lacrimile. In marea lor sarată-să-mi îneci amintirea mea, cînd al să iubeşti pe altul. 0, cine-ar fi spus scumpul meu că amintirea ta trebuia să naufragieze aşa de iute în fundul inimeî mele ?-vezI, eu sunt mai simplă dar multă grijă am avut de tine. Te simţeam laicI aproape de mine. şi totuşi grija că mintea ta e a alteia imî um­ plea inima de puhoae de gel�zie. Oftam. [328] 328 Margareta 0, cine-ar fi crezut- scumpul meu că dragostea mea are să fie foc de artificii şi că'n urma ei are să-mi rărniie în ochi numai imaginea stelelor de foc, cine-ar fi crezut iubitul meu scumpul meu prieten, că eu aveam să fiu aceia care să-mi des­ mint promisiunile şi să sufăr pe merit toate imputările ce ţi le aduceam ţie vezi, cum să-ţi spun? Ai observat că ... vezi tu ... Aşa-i că azi te-am trimes mai iute acasă? Ce ţi-ai spus tu? De sigur că nu te mai Iubesc. Că mi-a zburat inima la altul ori că ... mai stiu eu ce? Ce ti-asi fi scos eu sufletul să'rnt fi făc;ut tu asa. VezI că tot nu sl{nt 'eu aşa de oarbă să nu mă observ. Dar tu ţi-al luat pălăria şi ai plecat cum plec ai pe atuncea cînd mi-erai numai prieten. Oe rău mia părut. AşI fi venit după tine, să te strig să vii înapoi şi să/ţi spun de ce te trimeteam ; dar n'am putut mă chema plăcerea să mă culc mai repede să te tnsez, Uite am spus ceia ee era greu: Da: voiam să te tnsez mal iute. De-o săptămînă te visez mereu. In fie-care noapte: şi eşti aşa de frumos, aşa de frumos L.. Puiule, puiule ! ... Iartă'mi că'ţi spun. Ce greu îţi vine. Eu aşi fi geloasă ... să mor! vezi: în vis mi-apari, nu tu-prietenul cel bun, prie­ tenul care mi-a plîns pe pept cînd i-am spus că sunt ftizioă, nu mai eraf tu cel bun şi nobil cel care mă iubise doi ani în tamă era un altul: erai un alt tu. A doua zi cînd ai venit la mine te-am asemuit cu cel din vis. O, cum vedeam că nu să­ măuatî. Seara te-am visat iar: îţi crescuse musteţile mari, avea-i nişte haine frumoase si eraI... cum să zic ... asa nebun. De a­ tunci cu cît trec ceas{lrile cu atît aştept mal r�P!3de să mă culc să te visez iar. Ou cît trec zilele tu, 'mI devii Iar bunul meu Faust" prietenul de acum daci anI. 0, îartă-mă, sunt atît de slabă şi atît de nepricepută că ţi le spun toate astea ; dar aşa sunt; de ce să te mint. Te doresc să te văd. Tu viî ; Dar numai pentru a te mai putea compara iar cu cel din vis, pentru a mă culca mai iute, mă închin seara la malca Domnului (pe care o am de la mama) şi o rog să mi. te trimeată în vis. Mă gindesc toată ziua la noapte şi cînd mă trezesc ziua inchid ochii iar, şi-I strîng tare­ tare ca să adorm înapoî.i., Iartă-mă ... De vrei vino de mă wezf ; dar nu te mira că-mi esti Iar bunul prietin Faust. POa.t2\ că atunct cînd visul ÎmI va dcveni aşa de obişnuit ca realitatea, cînd tu vei îmbătrîni în vis, atunci poate voîu fi fericită să te ţ'egăsesc în viaţă tînăr aşa cum ai fost odati, aşa cum mi-al fost odată în vis. Atunci, poate, voiu fi fr ricită S�1 te iubesc iar. Nu te supara, puiule drag ... sunt nebună ... Cine ştie dacă şi inima ta va mai fi acelaşi ca atuncI şi cine ştie dacă tot a-­ cela de odinioară va fi ceia I ce a fost odată a ta şi acum e a. umbreI tale, dacă va fi acelaşi. Margareta. [329] corou H,evistă l"l.OCLnr:nf' ... Myei In două rînduri­ Paralele - Oriental plecaţi pe spate .Sc'nşiră unul după altul fotoliI largI de lemn şi fontă, Prin faţa lor în Întunerec, Iniţialele să pa te Cu oohif verzf le cercetează Şi'n noaptea grea ce'naintează Păşind agale'şI toarce firul Laceris zina helesporită ." Si--chinezesc-cu becuri stînse Şi pa vilionul odihneşte Pe zeci de stîlpi de corindoane. Ca'ntr'un cavou închis în arbori Trecutul, viu, AicI domneşte. .N'auzî nici ropote de tobe, nicî melodii de helicoane, Pe lawn-tennis nu-l nicIo minge Din cele multe ce săltară. Şi pe nisipul galben-fire de quart cu pulbere de aur Păstrate's urmele gingaşe Sub mersul greu, de plesiozaur Al 'I'impului hursuz, sălbatec­ Pastrare sunt ca şi'n saltară, Năluce sprintene şi albe ImI par-în jocul de rachete- Că şi-au trecut din mînă'n mînă şi arta lor şi alba minge Nebună ca şi tinereţea. Acum pe fruntile cochete, Din părul blond cu plete'n bucle, o pudră alb'alene ninge. [330] 330 Poesii Bazinul Verde de rugma Nici-o globulă nu mal plCa, Nici în culori de curcubee pulsarea vieţii n'o măsoară Infipt în osia-i diaman tină Nu mai străluoe'n astă seară NicI Carul Mare Nici Oefeea Nici steaua � 'n Ursa Mică Şi leiî, cenuşii, de grezii Au adormit cu spezt în labe Pe coapse dure, odihnita şi pe vertebre de ciment, Pe o beliscul vremii poartă nedescifrabile silabe. Ourieiforme ori slavone 01'1 slove scrise 'n ornament. Pe tija lor, în întuneric, au adormit şi trandafirii Ce sîngerau lîngă glycine. Doar cyclomenul pe gazoane Parfumul dulce şi-l suspină. Din dosul brazilor zefiriî Agită'n fluviul de verdeaţă tunice negre de-amazoane. Ologul iamb Schioapăt'alene, tot dibuind prm intuneric Pe cind în miile-î de frunze, Intepenit în cercuri - rrreI- In mers de-armate glorio'ase, pornite-acum în marş homeric Sonete, satire, romanţe Ingină'n vînt : Bătrîn ul tel. Adonis Gr, POPOIJ [331] Documentele MÎnăstirei Neamţu Notă la documentul din 13931) NB. Obsel'vaţie.-In arhiva Minăstireî Neamtu să află două urice scrise pe piele şi anume: Uricul din anul 6905 (1.'J97) Ge­ narie 14) despre care să vorbeşte în opis la N o. 348 la p'l.gina 35 ca atribuindu-se luî Ştefan Vodă cel 1. Alt Uricul din anul 6.905 (1387) Mal 9, amintit în opis la N o. 1459 la pagina 99 pll care urie păriutit lVI-reI îl atribue -luî Ştefan Vodă cel I, cu care mic Ştefan Vodă dă Mînăstirei N eamtu 3 moşii : Dvoro­ nestiI, BuzatiI si Fîntinelele. Pe acest urie este întcmiată înce­ putul MînăstireI Neamţu cu Igumenul popa Pimen şi pe in­ scripţia unul clopot din anul 6901 (1393) Septembrie 12 vezi tom I pag. 6, 7 şi pag. 158. Personalul care discută valoarea acestor două urice să di­ vizază în 2 grupurI şi anume' Urie care susţine pe Ştefan I Vodă" dania moşiilor şi re­ alitatea acestor moşii, ajunse pănă la noI prin diferite în tăr iturî ulterioare. Legendele transmise din om în om, din gură în gură, din scripte în acripte, ca ideî născute din fiinţa acelor urice, Pe igumenatul lut popa Pimen a cărui igumenat corespunde cu u­ ricile, cu pomelnicul şi cu inscripţia clopotului, şi cu istoria Mînâstireî, în fine să internează pe realitatea faptuluî care face pe Mînăstire de 500 ani să fie stăpînă pe aceste urice şi moşii. Alţii combat pe Ştefan I şi susţin pe Ştefan Vodă cel mare şi atribue aceste două urice lut Ştefan cel Mare cătră anul 1480 Pe cuvint că tot divanul tuturor boerilor este a luî Ştefan cel Mare de pe la 1480 şi nicî cum a luI Ştefan I. Iată dovada' Citeşte tot uricul copiet la tom. I pag. 7. 8.-Tot perso­ nalul din urie este iscălit aşa: [332] 332 Documente Uric Stefan l'odăl (1397 Mai 9)Ste{an Vodă cel iV1are 1480 Oct. 5 . Personalul iscălit Ştefan V oevod Stefan Voevo d Alexandra şi Bogdan voevod (fii) .Alexandra şi Bogdan Vv. (fii) Panu Vlaiou Parcalab de O1'he1 Panu Vlaicu Parcala b de Orhe] Panu Duma Panu Duma Pariu Zberea Panu Sbera Panu Hram Vornicu Pauu Hram Vornicul Pariu Iuga VisterniouJ Panu Iuga Visternicul Panu Neagu Panu Neagu Visternicul Panu Radu Gangur Panu Radu Gangur Panu Herman Pa nu Herman Panu German Pariu German Pann Ioan parolab de Bolgl�ad Panu Ioan părc. de Cet. Albă Panu Ioaş�a e Pă��ălabI de Panu Ivaş?u şi } pa,�o.alabiI Pariu Maxim ) ChIlIa. Panu Maxlm ChIbe'i. Panu Dajbogparc, de Neamt.u Panu Dajbog de Nearntu Panu Feligot Panu Fetea-Gotoă Paun Drag0� parc. de Novogr. Panu Dragoş părc. de Oet. nouă Pan u Iatco Gudioi Panu Iatco-Gudici Panu Şt�ful parcalab Hotinului Panu Şt�ful de la Hotin Pan u Oostea Spatariu Panu Costea Spatariu _ Panu Ohiracolea Visternicul Panu Ohiriacolea Visternicul Panu lrimia Postelnicul Pauu lrimia Postelnicul Panu Ioan Paharnioul Pauu Ioan Paharnicul Panu Petrea stolnioul Panu Petrea StolniouI Panul Groza Micotici Oomisul Panu Groza Oomis Tăut Logofătul 'J.'ăut Logofătul Să sorie şi să lege pecetea Au scris Borcea în Suoeava �u scris Borcea în Suceava Anul 6905 (1397) Mai 9. Anul 6989 (1480) Oct. 5. Tot în aoest sens ceteşte şi consultă : Istoria Mînăstirei NelJ,mţu tom. I. pag. 6, 7, 8, 9, 158,161 ŞI tom, 8 pag. 35 şi pag. 99. Arhiva istorică a Romîniei Ha-jdeu tom. 1 pag. 116 ŞI pag. 75 I 6 anul 6989 (1481) Februarie 1. Uricariul de Oodrescu, tom. II pag. 249 'f[mt Logofăt ŞI Borcea în anul 6987 April 29 (1479). D.ricul mo�i�I. Popri�anil�r oe se află înt�e el?cumentele ele la ArhIva SI. SpIrIdon dm laşI ou No. 65 UrIC dm anul 6988 (1480) Mai 27 tot aceeaşi boer� întocma. Şi au scris Borcea la Suceava. Ştefan Voevod (cel Mare). Acum să naşte întrebarea ce caută şi cum se face oă toţi boerii care oompun divanul dOli1ll6SC a lui Ştefan Voevod cel Mare să se afle isoăliţ! ou 83 ani mai înainte într'un urio a luI [333] Ştefan Vodă cel 1 (de la 1480-1397)? Ş1 iaraşi cum să face Dă igumenul Pimen din timpul lui Ştefan 1 să fie arătat În­ tr'un urie de la Stefan cel Mare? si iarăsî cum se armonizază inscripţia clopotuluî cu domnitorul' Mold�vei din 1480? După multe oercetări ce am putut face nof am aflat că, uricul luI Ştefan Vodă (cel 1) au fost Confirmat în tocmaI de Ştefan Vodă (cel Mare). Aşa era praxa timpului şi aşa s'a urmat treaba şi la Mî­ năstirea N eamţu cu acest urie şi ca dovadă să se studieze mărturia lui Ştefan Vodă fiul luI Alexandru (cel Bun), uricul din 1446 Iulie 20, din Arhiva Minăstireî Neamţu şi întăriturile făcute de domnitorii anteriorf lui Ştefan Vodă cel Mare. D1n­ du-ni-se copii slavone vom cerceta veracitatea. Acesthrisov este confirmat şi de, Alexandru Voevod (cel Bun) la anul 6930 (1422 Martie 2). Documente 333 Hrisov din" anul 1407 Genarie 7 pergament. Unirea M-rii Neamtu cuM-rea Bistriţa -r Prea sîntul Mitropolit Kir Iosif al Moldo-RomînieI, CII bună voinţa luf Dumnezeu şi a prea curateî Malceî Domnului şi a cinstitet i nă.lţărf, am bine voit Vlădicia, mea şi cu fiul VIă­ dioieî mele Ioan Alexandru Vodă stăpînul tă.riî Moldovei şi am dat Mînăstirei Vlădiciei mele de la Neamtu unde este popa Kir Domenţianu, ca ea să fie in nedespărtită unire cu Monastirea Adormirea Maioei Domnului de la Bistriţa, fiind ambele aceste Monastirî, tot ale Vlăd iciei mele şi deci am îucuviintat boeruluî stăpinulnj Voevod, jupînului Petru Tlreclea, ca d-lur să predea toate lucrurile din acelea mal sus zise monastiri în mînile po­ pei Kir Domentiean, fie cărţI, fie odăjdiî, fie vase, tot de la mare pănă la mic; şi încă şi cele afară do Monastiro anume: două sate mînăstireşti la gura Neamţului unul dincolo şi altul de ceastă parte a Neamţului, ambele hărăzite de cătră Sînt re­ posatul stăpăn Ioan Petru Vodă, şi două mori, şi 2 viî, una dată de cătră Petru Vodă, Iar alta cumpărată de cătră Vlădicia mea, şi oile minăstireştî, şi bol, şi cal, şi albine, şi toate de la mare pănă la mic să se dea în minele popel Kir Domenţeanu care să le conserve şi să le grijească pănă la moartea lUI, Iar după trecerea sa cătră Dumnezeu să-i urmeze pe cine şi-l va alege urmaş el singur şi acela să poarte sarcina pănă la moar­ tea Vlădiciei mele; iar după moartea Vlădioiei mele fie cine Dumnezeu va alege a fi Mitropolit pe tronul Vlădicieî mele şi după moartea fiului Vlădiciei mele Ioan Alexandru Vodă cine va fi Domn, sau vre unul din consilieriîlor dacă va strica această scrisoare şi nu o va întări atunci să-I judece Dumnezeu [334] 334 Documenre şi prea curata Iui Maică, şi să fie blestemat de cătră cel 318· f părintî theoforî, şi să aîbă tot o parte ca Iuda. S-a scris acea- l' sta în anul 6915 Genarie 7. de cătră mine. Grădu i- NE. Aceste moşii sunt date de Petru Muşat Voevod şi confirmate de toţi Domnii ulteriorI. Hotarul Munţilor Mînăstirei Neamţu "Cu mila lui, Dvzeu nof Ilie Voevod, Domn pămîntului Moldovei, facem înştiinţare cu această carte a noastră, tuturor care pe dînsa vor căuta. sau cetindu-se vor auzi. Iată că bine am voit cu a noastră bună voire, şi cu luminata inimă, şi cu ajutor de la D-zeu. Precum că am dat şi am miluit Sfînta 110a­ st.ră rugă ce să chiamă a NeamţuluI Monastiro, unde este hra­ mul Inăltăriî Domnulul ". Si' lam ales ei hotar dintru al cetăteî. Pe din sus de Mo- H , , nastire şi pe din jos, pe plaiul ce se chiamă Neamţul, iară ho­ tarul ei, am început al >tlege din gura izvoruluI Mustet din sus de cetatea Neamţului, drumul Neamţului, Iar de. aco lea în sus pe Obrejte pănă la gura Carpănuluî. ApoI apa Neamtuluî până la gura Pipiriguluî, apoi drept în Slatină. ApoI Opcina pentru Obărşia Largului şi a Fărcaşiî, drept în Peatra Cornului şi is­ vorul pănă la gură şi peste Bistriţa, in vîrful Vărstatului; apoi Opcina la vîrful Hordugăi, apoi Opcina la obărşia dreptului şi 'I'iblesul si de acolo în jos pe Butrneî pănă la gura FarcasiI si pirjul Farcaşeî pănă la obărşie, între plaiurI, sub Halau�i:L şi gruiul Halauceî, ApoI la vîrful PiţigoI şi pănă la vîrful Sihlet, la dealul Rusului, peste obărşia Nernţişoruluî drept la capul Pleşurilor; Apoi pe vîrful Pleşurilor în jos pănă la izvorul Musteî" . . .Acesta-l tot hotarul Sfintei Monastiri ce-i mai sus scrisă ce să zice ·N eamtul ca să-I fie si de la noi urie, cu tot v snitul neclătit nici odin'ioară În vecii ";ecilo1'. Iară la aceasta este cre­ dinţa: Domniei mele de mai sus scris Ilie Voevod, - şi credinţa fiuluî Domniei Inele Rom{ln, şi credinţa lui Jurja Starostele şi a fiilor lut, şi credinţa b�erului Petre Hudici, şi credinţa boe­ rului Şteful JumătătecI, şi\ a fratelui luj hoerulul Mîndrul. şi credinţa hoerulu1 Dumea limhă dulcevici şi a fratelui lui b00ru­ lui Mircea, şi credinţa hoer�lur Lazer, şi a fratelui luI boerul Stanciul Postelnicul şi credinţa lui Mihail Popşi, şi credinţa tu­ turor boerilor noştri mari şi mici". "Iar cine ar vrea ale strămuta pe acestea să fie hlăstemat de la Domnul Dumnezeu şi de la Sfinţii părinţi trei sute opt spre zece cel din Nicheia". [335] Document 335 "Şi pentru mal mare tărie, am legat pecetea noastră că­ tră această scrisoare a noastră, care s'au scris de Paşcu-gra­ rnaticul in Suceava la anul 6945 Martie 12" (1437). Originalul s'a scris pe pergament în limba Bulgăreaseă. Moşia Scoposenî (Sărcăuţf). Hrisou de la Ilie Vodă. "Cu mila luî Dumnezeu, Noi Ilie V oevod domn pămintu­ luj Moldovei, ştiut facem cu acesta al nostru hrisov, tuturor ce-l vor vedea, sau citindu-se îl vor auzi, cum că am socotit cu al nostru bun gînd şi am dat Mînăstirei noastre Sf. Inăltărt de la Neamţu un sat in gura Cracoveî, anume: 8ărcăuţi unde este Samoil Vătăma.nul, şi o prisacă în gura 'I'atarcăî, şi o moară in gura Jijiei, Toate acestea să fie Mînăstirei noastre mai sus nu­ mite, urie, cu tot vi nitul pentru sufletele celor cu sfinţenie a­ dormiţi, născătorilor noştri, şi pentru sufletul celui cu sfinţenie adormit Duhovnicului nostru părinte Iosif Mitropolit şi pentru sănătatea noastră, şi pentru sănătatea Doamnei noastre "Mari­ nei" şi pentru .sănătatea prea Iubiţilor fiilor noştri". "Acestea toate să fie nestrărnutate a sfintei Inăltărt, nici odinioară in veci de veci, fără hotarul acestui sat, după toate hotarele sale cele vechi să fie pănă, unde au 'apucat din vechime, şi spre aceasta este credinţa a Însumi domniei mele mai sus nu­ mit Ilie Voevod, şi credinţa prea iubituluI meu fiu al Domniei noastre Roman. şi a tuturor. fiilor noştri, şi credinţa boerilor noştri, şi credinţa boeruluI nostru .Turja Frătescu şi a fiilor lui credinţa boeruluî Vice, Credinţa boeruluI Isaia. credinţa bocru­ lui Petrea Hudicî Vornicul. credinţa boeruluî N eagu logofătul, credinţa boerului Stan Bărliv, credinţa boerului Mihal Pcpşa., credinta boerului Şteful .Iumătătevicî şi frateluî său boerul Mîn­ drea, credinţa boeruluI Dumea limbă dulcevicI şi a fratelut său Mircea, credinţa boeruluI Lazer şi a fratelui său boerul Stanciul Postelnicul, credinţa boerului Vi tolt, credinţa boeruluî Firuva, credinţa boerului Cozma Şandrovici, credinţa bceruluî Baloş păharnioul, credinţa boer. Berendcî Stolnicul, credinţa boerulul Ma­ noil Protopopovici, credinţa boernlui Cristea Negre, credinţa bo­ eruluI Costea Andronicovicî, credinţa boerului Ianuş Corevatogo, credinţa boerulut Stetcu ŞlovicI, credinţa boeruluî Vloşin Po­ nicI, crodinţa boerului Alexandru Spătariu, credinţa boerului Stanciu comisu, şi credinţa tuturor boerilor noştri a Moldovei, marI şi mici, Iara dupa a noastra viaţă, pre cine Dumnezeu va alege a fi Domn pămîntului nostru al Moldovei, sau din fraţii noştri, sau din fiii noştri, declar să nu strice dania noastră, care am_ dat noI mînăstirei noastre St. Inălţări, ci mai vîrtos- [336] 6 Documente Şandro încă să întărească ŞI să, intemeeze. Iar cine va strica aceestă danie a noastră acela să fie blăstămat, de la Domnul Dumne­ zău şi de prea curata sa.Maîcă, şi de 4 Evanghelişti, şi de 318 Sfinţi şi d.! Dumnezeu purtători părinţi cel de la Nicheea şi de cei 12 sfmţi verhovnicI Apostoli, şi să fie asemenea cu Iuda şi cu blestematul Arie, şi să aibă parte cu aceia care au stri­ gat asupra DomnuluI Hristos: "Sîngele lut asupra lor şi asupra fiilor lor" şi să fie în nesfirsitul veacului, amin. şi spre mai mare tărie am poroncit slugei noastre boeruluI logofăt a scrie acest urie şi a lega de el pecetea Domniei noastre. Au scris Paşcu' Gramaticul din Suceava, la anul 69·4:6 Februarie 23 (1438)". M-rea Bolştea se închină M-rii Neamţu cu toată averea ei. urei de pe un urie Vechiu pe Sirbie de la Ştefan Voevod scris de Sandru in Vaslui din le/li 6959 Iuni 6, (1446). )) Ou mila Iuî Dumnezeu, NoI Ştefan V oevod Domn ţărel MoldoveI, înştiinţare facem prin această carte a noastră tutu­ ror cuI vor căuta asupra el, sau o vor auzi cetindu-se în vre­ me cui va fi trebuinţă cui-va a şti : precum Domnia mea eu ajutorul lui Dumnezeu am bine voit cu a noastră' bună voinţă, cu curată şi luminată inimă, şi întărim minăstirif noastre de la Neamtu, unde este hramul Sf. Ină lţărr, şi t-am dat acel de mai sus numiteî Mînăstirt : o Mînăstire în Boişte, unde a fost chi­ lia a Vlădicăi lui Iosif, unde sunt călugărito, cu toate hotarele cele vechi, pănă unde sau apucat din viac, şi încă am mai dat mai sus numiteI Minăstirf, toţi preoţii do prin satele cele lVIî­ năstireşti anume: Biserica din 'I'elebenciutiî, biserica din Băşo­ tern, biserica din Dvororieştt J biserica din Băloşestî, biserica din Gura CracoveI şi biserica din Trestiana din Balomireştî, ca să fie sub ascultarea mînăstirei noastre cu toate veniturile. Toate aceste de mai sus scrise,' să fie mînăstirei noastre urie cn tot venitul nestrărn uta.t nici odinioară in veci. Şi spre aceasta este credinta dornnieî mele de, mai susnumit : Stefan Voevod si ere­ dinţa � tuturor boerilor noştri a MoldoveI mari şi micI şi spre mai mare tărie a tuturor acestora de mal sus scrise am poron­ cit oredinclos boerului nostru Mihail Logofăt, să scrie, şi că tră adevărată cartea noastră, pecetea noastră să lege. Ştefan V oevod (L. S. gos.) NB. Obsercaţiune. Originalul. Sirbesc este pe o singiuă Iată ele piele foarte fină. Marginea ele jos întoarHll şi prin ea trece un şnur, gros ele mătasă roşie înodat în două, Pecetea lipseşte. Copia este elin 1804 Iunie D. v�zt pag 26, i85. [337] Documente Hrisovul moşiilor Tlrnişeştif Crestianeştif. 337 "Ou mila luî Dumnezeu, NoI Alexandru, V oevod Domn pă­ mintuluî Moldovei, facem ştire cu această carte a noastră, că­ rora pre dinsa vor căuta sau că, cetindu-se vor auzi, De vreme că bine am voit Domnia mea, şi am făcut pentru sufletele ce­ lor cu sfinţenie odihniţi părinţilor mei şi pentru sanatatea şi pentru sufletul domniei mele şi a Doamnei DomnieI mele: Ma­ rinei, şi a fiilor DomnieI mele, şi am dat mînăstirei de la N eamţu unde este staret Kir Siluam, două sate la gura NeamţuluI şi anume: Cristianeştii şi 'I'imişestiî, acelea ca să fie cel mai îna­ inte zise Minăstirî Urie, cu tot venitul in veciî vecilor. Iar ho­ tarul acelor sate, se incepe de la Moldova, peste luncă la gura Săpătureî. Apoi Săpătura pănă la Traian, de acolo pănă la Fise apoi drept peste cimp la cornul pă.dureî Neamţului. Acesta este hotarul despre Bucureştî, Apoi de acolo peste Neamţ la răchită iar de la răchită peste cîmp la movilă, apoi la movilă găunoasă apoi de acolo la un pociumb de stejar. ApoI la marginea pă­ durei de cătră Zvorăneştî, Apoî la movila ce este la Moldova apoi Moldova în sus pănă Ia gura Săpătureî", . "Aeesta este tot hotarul lor, Iar la aceasta este credinţa. Domniei noastre mal sus scrisul Alexandru Voevod si credinta prea inbitului fiuluI Domniei mele, Ilieş Vodă şi credinta h�­ turor fiilor noştri, şi credinţa boerilor noştri.... (precum sunt scrişi în hrisovul de mai sus) .... al tuturor a Moldovei, mari şi miei, iară după a noastră viaţă cine va fi domn pămîntului no­ stru, sau din fiii noştri, sau dintre ai noştri nepoţi sau pe care Dumnezeu va alege să fie, acela să nu strice a noastră dariie, ei s'o întărească şi s'o întemeeze, de vreme că am dat eu tot gîndul cel bun, Iară pentru mai mare întărire a celor mal sus scrise, am poruncit slugei noastre cei credincioase N eagu Logo­ fătul să, scrie şi să, lege a noastră pecete cătră cartea noastră, In Suceava în anul G93f> Septembrie 14 (J427)." Hrisov pentru muutii de la Largu pănă la Farcaşa: "NoI Ştefan Voevod cu mila luI Dumnozeu (cu Dumnezeias­ că milă) Domn ţării 1\101doveI, datam această carte a noastră rugătoruluţ nostru igumenului de la a noastră sfîntă rugă, Mî­ năstirea Neamtului si celorla ltî frati de o bstie de acolo, spre a­ ceea ca să fie' tari, şi puterni�I, C1; această' a noastră carte aşi apăra muntele lor din Fărcaşa şi pănă la gura Larguluî, iară de acolo pe unde au mal fost munti şi plaiuri, in hotarul cel din vechiu, dat de Domnii cei vechi, eu toate pirăile lor, şi [338] 338 Documente pre cine vor gasI 111 munţii aceea cu oi păscind sau peşte prin­ zînd, să-şI lea de la aceea tot venitul precum a fost din vechîu şi să nu îndrăzriească nirnene, a paşte oi acolo sau a prinde peşte, fără de ştirea igumeJ;lului sau a fraţilor. In anul 7009 Iunie 27 (1501)". Hrisov pentru moşiile Băicenii şi Mogoşeştii. "Ou mila lui Dumnezeu, Noi Ştefan Voevod Domn pă­ mintuiuî Moldovei. Inştiinţare facem cu această carte a noastră tuturor cari vor căuta spre dînsa sau o vor aUZI cetindu-se. Cum că .arn bine voit Domnia mea, cu a noastră, bună voinţă, şi cu curată şi luminată inimă şi cu toată buna voinţă a noa­ stră şi cu ajutor de la Dumnezeu, şi am făcut pomană pentru cei Întru sfinţi odihniţi, procatohil şi părinţii noştri şi pentru sanatatea şi mîntuirea noastră, şi pentru sanatatea şi mîntuirea Doamn sî noastre Maria" şi pentru sanatatea şi mîntuirea fiilor nostri. Pentru ca să întemeiem sî să întărim sfînta Mînăstirea no�stră de la Neamtu, unde este hramul Sfintei Inălţa::i a Dom­ nului Dumnezeu, şi mintuitoruluî nostru Is. Urs. şi unde este igumen rugătorul nostru Kuviosul Popa Macarie. Şi am dat a­ cestei Sfinte Monastirî un sat, din drepte ale noastre sate, a­ nume: Băiceniî, pe Siret, şi cu mori în Siret. Din sus de 01'­ zeştî, şi din jos de Vovuntar. Şi încă a mai venit înaintea noa­ .stră şi inaintea boerilor noştri: Vosutca, fiica Cozrneî Şandro­ viei şi nepotiî ei de frate, slugile noastre, Danciol fiul lui Bu­ .ceatcheî, şi Isaak fiul lui Iuric, de a lor bună vo e. de ni-nene siliţi, nici asupriţi şi şi-au vîndut a lor dreaptă ocină dintru a lor drept urie. Un sat Iarăşî pe,Siret, anume: Mogoşeştiî care .este aşezat pe hotarul satuluî lor; Şendreştii, Domniei mele .drept patru sute zioşî tătărăştî, şi am plătit Domnia mea, toţi aceştia patru sute zloţi tătărăştî în mîne le Vasatcăî, fiicei lui Oozma Şandrovici şi nepotilor ei de frate Danciol, fiul lui Bu­ ciaţcheI şi Isaacului fiul lui .Iuric. Dinaintea boerilor noştri, şi plătind tot Domnia mea deplin. Am dat şi acel sat Mogoşeştii acei de mai sus numite Minăstiri NeamţuluI, şi încă am mal dat mai sus numite mînăstire \ Neamţului şi o prisacă în brani­ ştia noastră de la Boho,tin in \�ura TatarceI, şi încă am mai dat ,a,?ei de mal s,us Mină"stl:-e � I\�as:re Neamţului, pe tot ,anu�: -eîte şasa cămine de Clara, din cărnînele noastre, care ne vin din -tîrgul nostru a Neamţului, acest� toate şi mai sus scris să fie mai sus numitei ]},Iinăstiri de la noi ,une şi cu tot venitul ne­ strămutat Dici odinioară în veci, iară hotarul satului de mai sus numit Băicenii, de pe Siret, să. 'fie despre toate părţile: după vechiul hotar pănă unde au apucat din viac, iară hotarul satu­ :lui Mogoşeştii ce este iarăşi pe S�ret, incepînd din susul satului I I [339] 339 Documente dintre Şendreştî de la un plop însemnat, carele este în malul Siretului, apoi drept peste luncă printre bălţi-la deal-la cîmp 12t movila săpată ce este lîngă drum, apoi pe cimp la movila săpată ce este în mijlocul cîmpului. apoi la movila săpată ce este în marginea Dumbravei lîngă un stejar, apoi din Dumbravă la o movilă săpată ce este lîng[t doi stejari, apoI tot prin dum­ bravă la Codru, şi prin Oodru drept în vîrful dealuluî, apoi dea­ lul prin codru şi la vale la pirăul Muntelui, apoi întorcînd prin acel pîrău la vale, la cîmp, şi tot pe acelaş pîrău şi pe cîmp pănă la lunea SiretuluI, şi apoi tot pe acelaş pîrău peste luncă pănă la Siret, apoî Siretu in sus pănă la plop, de unde am început. "Atîta este tot hotarul. Iară hotarul prisăceî care este în Braniştea noastră de la Bohotin la gnra TatarceI: să fie, pe cît va fi din destul a se hrăni cinci prisăcî". "Deci cine va fi egnmen la această de mai sus numita mînăstire şi cu toti acei întru Hristos frati să aibă atit nouă cît şi Domniei noastre Marieî, a cînta sfînta: leturghie întru toate duminicele pănă cînd vom fi noi cu viaţă; iară după viaţa viaţa noastră să aîbă a, ne cinta în toate Mercurile sara, paras­ tas iară joI leturghie pănă în viac, pănă va sta această sfîntă mînăstire. Asijderea si care vor fi egumeni si cu totI călugării la această n;î�ăstir<. .. . 'l .. �. , ' .. "Dacă nu vor împlini ŞI nu vor sluji atit m vremea VIeţli noastre, cît şi după viaţa noastră. precum mar sus sau făcut a­ şezare, pănă cînd va sta această, sfîntă Mînăstire, să aibă a da samă înaintea Iuî Dumnezeu şi să fie blestemaţi de domnul Dum­ nezeul şi mintuitorul nostru Is. Hrs. Şi spre aceasta este cre­ dinta a însăsi domniei mele de mai sus numit Stefan Voevod şi eredirrta prea iubitului nostru fiu, Bogdan Vo�vod şi credinţa boerilor noştri. credinţa d-sale Giurgea vorriicul, credinţa d-sale Şteful, credinţa d-sale Toader şi N egrilă, parcalabil de Hotin, credinţa d-sale Erimia şi drl\goş părcalabI de N earnţu, credinţa d-sala Şantru parcalab do Oetatea Nouă, credinţa d-sale Luca Arbore portarul Sucevei, Credinta d-lale Olanău spatariu cre­ dinţa el-sale Isac visternicul, credinţa d-sale Cosma Şarpe Pos­ telnicul, credinţa d-sale Movilă paharnicul, credinţa d-sele Frun­ taş ştolnicul, credinţa d -sale Petrica comis, şi credinţa tuturor boerilor noştri a MoldoveI; marI şi miel. Iară după viaţa noastră cine va fi domn ţărei noastre aceştia din fiii noştri, sau din neamul nostru, sau pe cine ş'ar alege Dumnezeu a fi Domn pă­ mîntului nostru acestuea al Moldovei, acela să nu aibă a strica dania şi întăritura noastră, ci mal vîrtos să o Întemeeze şi să întărească, Iară cine s'ar ispiti a clinti sau a strica această da­ nie şi Întăritură a noastră unul ca acela să fie blestemat de Domnul Dumnezeu şi mîntuitorul nostru Is. Hrs. ş� de prea cu­ rata a sa Maică şi de sfinţii acel doi spre zece verhovnicl apos- f I f. f [, r 1 ţ " � ��:- �_2'!i'�. _ [340] 340 Documente -- tolI Petru şi Pa veI şi de ceilalţi şi de sfinţii cei trei sute opt­ sprezece de Dumnezeu purtători pă,rinţi a Nichel şi de toti sfin­ tiI care din viac au bine plăcut lui Dumnezeu si să fie ace- , . , ! menea cu Iuda ş.i cu blestematul Arie, şi săi aibă parte cu jido vii cei ce au stngat asupra Domnului Hristos, Singele lui asu­ pra lor şi asupra fiilor lor precum şi este". "Şi spre mai mare întărire a tuturor acestor de mai sus scrise, am poruncit credincios boeruluI nostru 'I'ăutu Logofătul. ca să lege pecete la această carte a noastră. Au scris 'I'oador în Suceava în anu, 7011, luna Septembrie, 30 zile". (1603) i Irtsov prin care se dă moşia Oşlobeniî .,Ou mila luî Dumnezeu Noi Ştefan Voevod Domn pă­ mintuluî MoldoveI facem ştire cu acest ispisoc al nostru, tutu­ ror cari pre dînsul vor căuta sau cetindu-se '1, vor auzi, cum că au venit inaintea noastră si inaintea boerilor nostri Moldo­ veni credincios boerul nostru "Dumnealui Cozrna Şa;'pe Postel­ nicu l, de nirriene fiind silit nici asuprit şi au schimbat a sa dreaptă ocină, şi cumpărătură dintru a Iuî drept urie pre carele lan a­ vut el de la născătorul domniei mele Bogdan Voevod, că a fost oumpata el acea jumătate de sat anume: Crîsteştii care este pe colniş partea cea de sus, drept două sute două zeci galbeni 'I'ă­ tarăstî de la Sor fiica lui Ilie Boldis de la Boldesti si de la ne­ potul seu, de la Lazer Gresita, nepotul lui Danci�l Boldeş elin dresurf ce au avut Danciol Boldiş de mărturie, de la moşul domniei mele. Stefan Voevod ". Iera dres�lrile ce au avut Danciol Boldis de la strămosul Domniei mele Alexandru Voevod acelee au ars. si au schimbat aceă jumătate de sat, Crîsteştii care este pe colnis parte ce din sus şi patru părţi satul din Ilicşeşti pe care le au fost cumpa­ rate Domnia lui Cozrna Şarpc Postelnicul, acele patru părţi din llieşeştz, de la slugele noastre: de la Gavril şi de la Homaşcu, de la, fiii Sorinii. Din dresuri ce au avut Matca lor Sar, de cumpărătură de la moşul Domniei mele Ştefan Voevod, drept una sută două zeci galbeni tătărăştî cu credincioasă sluga noastră Petru ce au fost parcalab fiuJ Oasuluî Hsciog, au dat credinciosului boerului nostru, Oozme' Şarpe Postelnicul a lui dreptă Oncină şi moşie din drepte a lui urice pe care le arL avut tatăl luI de cur�părătură de l.a moşu\ domnieI mele Ştefan Voevod, de măr­ tune, iară dresunle ce au avut Onea de la strămoşul nostru A­ lexandru Voevod a,celea au perit cind au venit 'rurcii cu răz­ boI asupra pămîntului no�trn, care era pentru acel sat, unde au fost. casele Oancăi pe Cracău. şi cu moară în Cracău, pe care le au fost cumpărat tatăl său Paşcu Hăciog de la Măruşca fiica Oancăi şi o mînăstire a T1irbatului care să numeşte acum Brns- - [341] .�) tu.1'i'l pe care a fost cumpărat şi ace mînăstire tatăl său Paşcu Haciog de la Alexie şi de la Milmea nepoţii turbatului. Din dreserile ce au avut ei de la strămoşul nostru Ale­ xandru Voevod, drept două sute patru zecI galbeni tătărăşti. Deci şi nof văzînd a lor bună voinţă şi tocmeală şi bun schimb, aşişd erea am dat ci de la rioî credinciosuluî boeruluî nostru Cozrna Şarpe Postelnicul, acel sat cu numele unde au fost casele Oancăi pe Cracău şi cu moară în Cracău, şi o mî­ năstire a 'I'urbatuluî care se numeşte acum Brusturiî, ca să-i fie lui de la noi urie cu tot venitul nerăşluit nici odată în viac iară hotarul acelui sat, anume: unde au fost casele Oancăî pe Cracău şi cu moara din Cracău şi acelei Mînăstirt a Tnrbatuluî care să numeşte acum Crusturiî, să fie despre toate părţile du­ p[t vechiul hotar pe unde din vecî au stăpinito. "Şi după aceea tot în aceoaşt zi au venit înaintea noastră, şi înaintea bocrilor noştri credinciosul boerul nostru Dumnealui Oozma Sarpe Postelnicul si bine au voit. cu a sa bună vointă şi cinstită şi luminată inimă, şi au dat pentru sănătatea şi min­ tuirea sufletului sau sfinteI Mînăstirei noastre Neamţului, unde este hramul Inăltarea Domnului D-zeu şi mîntuitorului nostru Is, Hrs. şi unde este igumen rugătorul nostru popa Parfenie. "Acel mai sus scris sat anume: unde au fost casele Oan­ căi pe Cracău şi cu moara în Cracău-i--şi mînăstirea Turbatuluî care se numeste acum Brusturiî-s-si Încă a dat un sfeşnic de şase spre zece măsuri de argint, şi' un pahar de argint. şi cinci lingllr i ne argint, şi un epitrahir cusut. cu fire şi cu icoane şi cu mărgi1rintare şi alte veşminte şi podoabe bisericeşti, de urşi­ nic cu aur, Şi nof văzînd a luî bună voe şi daniile care au dat pentru sănătatea şi mîntuirea sufletului seu, acele de sus toate scrise: RahJ1 şi Mînăstirea, şi noi aşişderea ci de la nof am dat şi am întărit. sfinteI mînăstirei noastre a Neamtuluî unde este hramul Jnă.ltarea Dornnnlut DumnezeuluI si a mîntuitorului no­ stru 18. Rrs: ca. să fie acei sfinte lYlinăstirY a noastre, urie şi cu tot venitul nereşluit nicf odată în veci, Şi iarăşi tot în aceiaşi zi, au venit înaintea noastră şi îna­ intoa boerilor noştri, rugătorul nostru popa Parfenie igumenul şi cu toţi fraţii de la Mînăstirea Neamţulut, aşişderoa de a lor bună voe. de nim enea siliti nicI asupritii si sau t.ocmlt cu al nostru cre'dillcios boel' Şarp� PosteJnicul,c{lm' că pănă cînd va sta. sfînta Mînăstire şi cine va fj igumen şi fraţi în î'v1inăstire în viaţft lor, şi după viaţa lor.-şi cI să aIbă a sluji in tot pos­ tul adormirei născătoareI de Dumnezeu, in toate zilele parastas, până va fi viu al nostru credicios boer, Oozma Şarpe postelni­ cuI, şi Iarăşi dnpă viaţa luI şi moa,rtea cine va fi igumen şi t.oţi fraţiI, la ace sfîntă Mînăstire şi aceia să aibă a pomeni toate pennenirile cite trebnesc Într'un an, şi iar işI cînd i să va împli­ ni annl lUI, să LLibă ai face luI pomenire, şi Iarăşi de atunci .. ----r' t i " ' , , , 1, Documente 341 Arhiva [342] 342 Documente tnainte în tot! anii să aibă a sluji parastas şi colivă şi a doua zi leturghie şi colivă şi la toţi fraţii are să dea adăugire la cupă. Iară la aceasta este credinţa Domniei mele celui mai sus scris, Ştefan Voevod, şi credinţa prea iubitului nostru frate a domniei mele Petru, şi credinţa tuturor boerilor noştri. Credinta boerulut nostru Isac, credinţa boerului Petrea vornicul, credinta boerului Şandru, credinţa boerului Negrilă, credinţa boerulur Vasco, credinţa boeruluf GricovicI, şi a boeruluî Talaba părcă­ labul Hotinuluî, credrnţa boerului Costea, şi aboerului Condrp,a păroălabiî Neamţului, credinţa boerului Petrea, şi a boeruluî Toa­ der părcălabil de Cetatea Nouă, credinţa boerului Săcuianu pa­ harniculvşi credinţa boerului Stîrcea stolnicul, credinţa boerului Cătăleanu cornisu, şi credinţa tuturor boerilor noştri mari şi mici, Iară după viaţa noastră cine va fi domn din copiii noştri sau din neamul nostru sau iarăşi ori pe cine Dumnezeu va a­ lege a fi "Domn pămîntului nostru al Moldovei acela să nu stră­ mute a noastră danie şi întăritură ci mai vîrtos să întărească şi Iarăşi cine va fi egumen şi fraţi, dintru acea numită mai sus mînăstire a Neamţului, acele aşa să slujască şi să facă pome­ nirea credieiosuluî boeruluî nostru Cozma Şarpe Postelnicul, precum mai sus am zis; şi iarăşi cine să va ispiti a strămuta sau a nu îndeplini a lor tocmală, acela neertat să fie de Dom­ nul nostru Is. Hrs, şi răspuns să dea înaintea infricoşatuluî ju­ deţ a Domnului Dumnezeu şi mîntuitorului nostru Is. Hrs. Iară spre mai mare tărie şi întăritură, am poruncit cre­ dineiosuluî boeruluî nostru 'I'otruşanu logofăt, a scrie, şi a noa­ stră pecete a spînzura, la acest ispisoc al nnstru ... "S'au scris de Mihuţă în Suceava la 7026 Dechembrie 26 (1518)'· Această moşie toată acu se numeşte Oşlobeniî, NB. In urie înto cma pe pergement este şi în arhiva statulu! la Bucu­ reştl copiet. (Va urma) Arh. Narcis Creţulescu. ARHlVA CRITICA \ Arhiva cărţilor. - Dem�.trius Gusti. Em Seminar fur Soziolo­ gie, Politik und Ethik, an .der Tlniversităt J assy. Profesorul' D. Gusti îşi extrage din revista" Vier­ teljahrsschrift fur wissensehaft- I I liche Philosophie und Soziolo­ gie" un articol de pedagogie u­ niversitară, cuprinzînd precizarea naturii unui seminar în general, rolul său Într'un studiu acade­ mic, o dare de seamă rezumată 1 j [343] Arhiva critică I ,� 1 , J a activitătii seminarului de so­ ciologie, din semestrul anului ,; 1910--11 (a amintit despre el, în "Revue internationale de So­ ciologie" Iunie 1911, p. 463, Rene Worms) şi schiţarea unef viitoare activităţI. Principiile con­ ducătoare ale seminaruluj, şi a­ nume: educaţia de gîndire cri­ tică, prin conversaţii critice asu­ pra prelegerilor şi complectarea lor, prin cetirea şi discutarea tra­ tatelor clasice; educaţia de gîn­ dire intuitivă, prin cazurt prac­ tice, excursiunî, călătorii de stu­ diî, şi prin deşteptarea interesu­ lut pentru actualitătile cele mal de seamă, din domeniul special al studiilor universitare; Încoro­ narea activitătiî de pregătire, cu o muncă de productivitate ştiin­ ţifică, idealistă prin dezinteresa­ rea el şi deşteptarea conştiinteî de datorie, şi' de solidaritate din­ tre profesor şi elevî ; în sfîrşit mal ales în continu puternica accentuare a independentii stu­ dentului (die starke Betonung der Selbstăndigkeit des Lerrien­ den); sînt principii definitiv ad­ mise, ale pedagogieI universitare de azI şi efectele lor le-am pu­ tut constata acel toţi cari-am luat parte activă, la seminarul de sub conducerea militantă şi dibace a d-Iuî prof. Gusti. N. Iorga: TreI lecţii de isto­ rie. Tabloul cultural tinde a se schimba. De mult timp, soarele pentru noI resărîa de la Apus, nu de la Răsărit; învăţaţiI no­ ştri, de mult timp, stăteau pe pă­ mîntul nostru şi aveau totuşi privirile Întoarse îndărăt, ca şi a­ cel sermani din infernul luî Dante, dacă'n ordinea geografică ne măr­ ginim cu atîtea cunoscute nea- 343 murr, m cele patru puncte car­ dinale; în altă ordine, cunoaştem mărginirea noastră la Apus, cu cultura franceză şi germană­ şi atîta; căci Orientul, ni se spu­ nea, că plin de toate deeăderile, ne este departe şi că tot mai departe trebue să-I ţinem de noi. Indreptări Însă par a veni în ultimul timp. IcI şi colo prind să apară cronici despre viaţa bal­ canică, nu va trece poate mult şi vom începe a cunoaşte şi viaţa de pe pămîntul rusesc şi nu va trebui să treacă prea mult şi vom trebui să cunoaştem viaţa popoarelor imprejmuitoare şi ră­ săritene, de veche, străveche în­ rîuri re , să cunoaştem pînă în gra­ dul în care se cere de cele mai mari interese de conservare şi propăşire ale noastre. Simţul de realitate istorică al d-luî prof. Iorga, recunoaşte in concluzia celeI de a treia lecţii a broşurit de faţă, că : "Ori cît am iubi Apusul pen­ tru cultura lui îndrăzneaţă şi bogată, de Răsărit ne leagă viaţa noastră şi a strămoşilor noştri. Aici ni sînt rădăcinile, toate jert­ fele, toate meritele. Şi rostul no­ stru e indicat de acestea, de ve­ chimea şi de mărirea lor: netă­ găduit cel dintăi" (p. 47). In legătură cu aceste conside­ raţiI, acelaşî admirabil om de fapte) a luat iniţiativa întemee­ riI unul "Institut de studii pen­ tru Europa sud-estică". Gheorghe Savul * * * StudiuJ caueelor de despărţenie cu sancţiunea lor în legiuirile noastre vechi, în Dreptul Roman, [344] Arhiva critică 344 Dreptul. Bizantin şi in Canoanele Sfinţilor' Apostoli, do C. B. Ba­ zati. Teză de doctorat în drept. Iaşi 1912. Divortul are o importantă so­ cială, juridică şi morală. El este dezlegarea neînţelegerilo\" ascun­ se care rod institutia căsătoriei. Acordarea dreptului de divorţ este umanitar de tot. Separaţia de corp este exclusă din legiui­ rile noastre nepotrivită moravu­ rilor noastre străbune si actuale. Autorul studiază cu' o erudi­ ţie profundă această teză, de ar­ dentă actualitate, nu numaf cu răceala critică a unul jurist; ci şi cu calda simpatie a unuf me­ dic pentru 0 rană a căruî di­ agnostic îl poate fixa: adulte­ rul, vrăşmăşia, cruzimea, furia, captivitatea, impotenta (la ro­ mani). O separaţie de pat, a e­ xistat la Romani: Separ'atio tori determinată din: cădere în ere­ zie, cruzimi, ură neîmpăcată, boa­ lă moli psi toare, ad ulterul, beţia şi furia, obişnuite. Autorul foarte just şi foarte umanitar studiază "calamita,tea contra-socială, con­ tra legilor naturale: Sodomia". Toţi împăraţii romani) Moisi, pedepsesc aceasta cu moarte. In pravila lui MateI se ad,mitea des­ părţirea în acest caz şi' moartea. Adulterul este studiat dela codul lui Hamurabi pînă la le­ gislaţiile noastre. . A vortul pedepsit şi admis ca­ uză de dispărtire în toatE\ legiu­ irile însepînd dela. N ovela 31 a lui Leon impăratul) pină la canonul 25 al soborulut A\nchi­ riel, este cuprins În rubrica art, 211-212 C. Civ. cu latitudinea de apreciare cînd părţile litigante formulează pretenţiile. Concubinatul altă cauză, a. e­ xistat de pe timpul cJailUrilor Acolo unde nu este polioami� (Sciti) şi este societate, nuo este promiscuitatea femeilor nici con­ cubinajul. Aceste două forme de viaţă, slăbesc gelozia în afectiile sexuale şi dezorganizcază viaţa socială. Creştinismul înlăturînd idola­ tria, şi p�LgÎnisInul se re:formează morala legăturilor conjugale, con­ chide autorul mărturisind "un regres social, un mers indărăt în rnecan israul economic" ... E o pro­ blemă, născută, în sinul societă, ţei şi tot societatea este datoare pe cît posibil să o înlăture. Adonis Popov ;}: * * lJlihail Eminescu. Viat« si O­ pera sa-s-de N. Zahari�. I311cu­ reştf 1912, 3 lei, 355 p. şi o bibliografie a autorului. 1 Se scrisese mult despre Emi­ nescu. Se scrisese de cătră, ar­ tişti, de cătră criticî, de cătră poeţi; nu se ajunsese Însă la o operă de sintetizare, la o operă cornplectă in care să 11e compe­ tent, profund şi documentat sin­ totizată toată personalitatea şi toată opera lui Eminescu. Cartea d-luî Zaharia? AuziţI numai... citate ... dia ta­ bla de materii. Nebunia lui Eminescu. 'I'ern­ peramentul şi cara eterul, zimbe­ tul lui Emineseu. Personalitatea sa artistică, inteligenţa, geniul, nebunia, viaţa sentimentală, con­ cepţia, amorului, imaginaţia, ochii părul, beţia.,; opera? Nicăirj. T } 1 [345] Arhiva critică r } Zdrenţuită pe icf pe colo, ea . tinde numai a... veni ca docu­ men t... psihiatruluf Zaharia şi a dovedi că: Eminescu avea pan­ talonii botitî, că umbla zdren­ turos, că be�., că fuma, că.; că era sifilitic, că-Doamne fereşte! dccîte nu e în stare ... un asemi­ nea pshiatru. Argumentele? "Eminescu era complex.". Se scaldă în scepti­ cism şi În pesimism, reproduce din toate scrisorile găsitc, explică pesimismul şi politica lui prin "complexitatea oamenilor de ge· niu " ". dă citate despre boala, despre dragoste, despre ... multe, multe. Şi la urma? Ii: place a crcde că Eminescu nu va avea numal o însemnătate istorică şi că .... ccia ce împsdică dispariţia Iur, este ... cartea D-lui Zaharia. Vorn remarca o metodă ge­ nerală de lucru a D-lul Zaha­ ria : nu citeaxă din criticI juştI şi poate mai profund erudiţi şi corn­ petenti ca D-sa-Zicem, poate, cine ştie-Un diletant increză­ tor, nu citează nimic din Ghe­ rea, nimic din Iorga, nimic din Jbrăilearlll, puţin de tot din Scurtu J), din T. Maiorescu nu­ maI atîta eît să-I dee gata, ni­ miC di1] Panu decît... el1m vor­ bea Eminescu (p. 104) cum zim­ bea (168) etc. A! daeă ar fi fost un pnce­ put şi nu un diletant ar fi ştiut să explice toate, Ş1 POS1- mismul lui Eminescu şi oehi1 şi părul şi scepticismul lui şi ... creţil de la pa.ntalonr şi opera; şi nu s'ar fi redus numai la im­ presiI de-ale eelor ce l-au vă7.ut vre-odată pe Eminescu, cum sînt 1) eiîrţiJo citate de Eminoscu p.27 345 Cacoveanu, C. Botez, Adevărul, Poposcu-Colibaşî, Slavici, Dăianu .M. C. şi 1. Minar, Frîncu, Di-· mineaţa, Seara, Doctor Şunda, Teleor, Anghel Dernetrescu, Zo­ sin, Ghibicî-Rivncanu, Dr, Şte­ fanovicî, Onca, Petrescu, Gr. Dragoşi, C. C. Căp. Eminescu, Diverse, Colectit do scrisori. o­ magiI, Baboianu, Anuare,' Al­ bume comemorative, G. Popa Radul, N. Zaharia, (Din psicho­ loqia oame "ilo?' mari. Sr1nr1tatea Amorul, nebunia (Id.), O. Sand si Musset (Id,) Dezolare (1(1.) Faela), Gelozia, N. Zaharia) Ti­ puri sociale (Id.) Hipolytae Tine. (Id.], Voinţa naţională, Cacovea­ nu, C. Botez, Adevărul, Zaharia. Ineă una: oa 88. dea o greu­ tate deosebită celor scrise, şi a­ paronta unul erudit coluî ce le-a scris, incepe fiecare articol, a­ proape, cu cîte un nume celebru ori presară textul original eu extracte kilometrice din autorii de mal sus ori eu autori de "bon marehc" culesi din albumurilo ca : La vie est breve Un peu de l'eve Un pou d'amour Ei puis bonjour Aşa Iat.ă lista ... bazelor po care se sprijine D-I Zaharia penlrn un aşa studiu, maI toate trag în­ spre tema D-lui: Daniel de Venaneonr. Un gel'marl, O. Mi­ nar, Mingazzini, (cervello e fe­ nomene mentali), Alphonse Dau­ I et, P, Verlaine, Werther, V, Hugo, Dostoiewski, Dickens, Da­ niel Halevy, Napolen Buonapa}·te, (aflăm că era corsican), Petoffi, Dr. G. Bogdan, Heine, SbYleCa (nu11um ingenium magnum sine mixtură dementiae fuit cap. II). Lambroso, (L'homme degeni) Mo- [346] 346 Arhiva critică reau de 'I'ours (Byologie mor- Pag. 65 ... Am putut constata bide) pomeneşte numiri ca Leib- că el sufere de o alienatie min­ nitz, Voltaire, Shakespeare, Fie- tală cu accese acute 'produse tor Hugo (Cei doi Spenceri?) probabil de gome sifilitice la Că. Richet (L'homme de genie), creer şi exagerbate prin alcoo­ Lombroso (genio e) Degenerazi- liSL1 ; .... " one-La felicita nei pazz.i e nei . Acesta este actul care hotă­ genii; cu titlul pe ita1ieneşte! răşte în mod autoritar soarta Magnan "degeneraţl superiori", memoriei lui Eminescu, această Pierre J anet, Dr. Zosin, Fere- frază aproximativă, această con­ Pathologie des ernotions, J. Rus- sta.tare şiintifică, medicală for­ seau, Dr. Moebius, Lombroso (ne- mulată prin probabil. bunia lui Maupassant), pomene- Acest probabil este inima afir­ şte de Lenau de Nitsche, de maţiei că Em. a înebunit de sifilis. Gorki, de Ibsen, Diderot, (cap. Nu-I aceasta o crimă? IV) Sofocle (Oedip Rege)"Se zi- NoI remarcăm acest fapt, si-l ce că Rume" Werther, Carlota divulgăm din două motive: ca Buff, Albalat (Vingt lecons sur manieră de a scrie bibliografii. 1'art d'ecrire). Provvot Paradul, Atîta tot: o viaţă genială zdro­ Cuvier, celebrul naturalist... o bîtă de un probabil. poveste nouă: (scheletul lui Cu- Mal departe. vier) ... toate astea citite prin cărtl .Pag. 64 "Poate că aşa trebuia de anecdote, de prin almanachuri să fie regimul necesar insănăto­ cultură de gazetar, ştiri senzati- şirei sale sau poate că din cauza onale, transcrieri din cataloa- boalei, dînsul devenise de o Iă­ gele Academiei. .. cu un cuvînt o comie caracteristică unor cazuri tombolă cu toate numerele ciş- da alienaţie. tigătoare, în care găseşti de toate: Dar, orz cum ar fi lucrul, din­ bucăţi de sticlă, file de cărţi, sul a suferit, iar pe no'f asia ne de gazetă, păpuşi de cauciuc şi.,; intere-sează". în fund-cîştigul cel mare-o- Poate da, poate nu; dar ori- pela autorului. cum este într'un fel. Luind dela începutul cărteî, să I Frumoasă argumentare. Bre­ arătăm cîteva "probleme rezolvate I vet Zaharia. Prin urmare: Emi­ după sisterna N. Z, Deocamdată \nescu, viaţa şi opera lui. cele cuprinse în 23 de pagini. '1) Actul constatator al sifili- Pag. 65. "Imbunătăţirea stă- sului probabil. rii luI n'a durat mult. Pe de-o '�2) Descrierea nebuniei şi a Iă­ parte sifilisul, care n'a fost bine c miei lui Eminescu. Demonstra­ îngrijit; pe de alta, viaţa (sic) ţi,: poate. neregulată şi alcoolismul, au fă- fag. "Neapărat că cu aseme­ cnt ca boala să, i se agraveze netl. oameni nu se poate discuta .. ," din nou în anul 1886, cînd ocupa Pag. 51. "Că geniul lui Emi­ postul de subbibliotecar ... " Afir- nescu nu era împreunat cu o matiâ aceasta are confirmatia în săn�tate intelectuală desăvîrşită "O�nstatarea medicală" a d�rilor aceasta este în a/ară de 0'1'1, ce Iuliano şi Bogdan. disquţie". i 1 1 , :'1. [347] Arhiva critică 347 [ 1 1 o altă manieră ştiintifică : cu aceştia nu discutăm. Pag. 60. "Poate că ar trebui să socotim ca indicii de anor­ m.alitate unele părţi obscure din poeziile lui. Asupra acestora Însă nu vom mai insista, de oare ce au fost deja relevate decătră alţii". 01', într'un studiu despre viaţa şi opera lui Eminescu nu se cade oare să sintetizezi întăi pe scurt chestiile interesante, problemele care poate sunt mal arzătoare, care ar provoca discutii, de cît discuţiile D-lui Z. de cali­ brul celor de mai sus. Ştim şi noi? "Poate da, poate nu, ori cum nu discutăm". Cînd scrii despre un autor capeţi o dragoste sfîntă pentru el, o dragoste care are să te facă să treci peste sifilisul acelui au­ tor, peste listele de subscripţie ce nu s'au acoperit (p.72) peste pantalonii creţi ai lui (p. 95) peste dragostele, peste zimbetul lui (78-79) şi numai atunci cînd modest. te vei măsura cu el şi vei vedea că-I înţelegi şi-î eşti aproape, numai atuncea încume­ tă-te să faci ceia ce n'ai făcut. Dar să ne continuăm citatele. Drept spunem: greu ne vine. Dar ce să facem? De ce să tri­ umfe nepriceperea şi ireverenţa? Fag. 73. D-l Z. afirmă că: admiraţia pentru Eminescu "mer­ ge crescînd şi că nu a fost pri­ pită" atunci. Dă-ne voe, D-le Z. să te întrebăm: Crezi D-ta ceia ce spui aicea? Crezi D-ta că opere ca "Emi­ nescu, viaţa şi ope1'a de N. Z. " şi "Cum a it�bit Eminescu" de Minar sunt opere pline de ad­ miraţie il Spune sincer, crezi aşa ceva? Poate da, poate nu, dar ori­ cum este într'un fel; iar noi nu discutăm" . "In privinţa ultimelor ceasuri din viaţă" ... Fag. 70, Un fapt caracteristic ce se observă în multe cazuri de nebunie este că, aproape de momentul sfîrşitului fatal, mintea bolnavului devine lucidă. "De ce?' Nu se ştie". "Eminescu murise", "După părerea dostorilor moar­ tea, i-a provenit din apoplexie". V edeţi ce uşor se debarasează D-l Z. de explicaţia morţii lui Eminescu şi ce senin declară: Eminescu murise. Se zice că de apoplexie. Poate murise, D-le Z. La pag. 69 stă scris astfel: " .. , moartea I-a fost cauzată prin spargerea capului... " . Ortcum , poate da, poate nu ; nu discutăm. Faptele aceste sunt mult mai grave, decît nişte ju­ cării de plumb. Nu se joacă ci­ neva de-a criticul literar, nu se incumetea.ză cine-va ca biograf al unui om ca Eminescu, atunci cind n'are la îndămînă decît un poate şi un probabtl, Ocupîndu-te de tot ce e mai delicat în viata unui om ca Emi­ nescu. nu se trece astfel peste pietatea pe care trebue s'o aibă un neam întreg pentru cel mai distins reprezentant al lui. Nu sifilisul este cauze "glasei" nici probabilul explicaţia lor. Este o limită la care trebue să se oprească criticul şi că a­ tunci cînd vrea să aducă ceva nou în legenda unui om să nu vie cu mînele murdărite să pi- [348] 348 Arhi va critică p ăe diadcma de brilanto C8-0 poartă nu n eam intreg; I-urn putea spune nu, e o e1'1111ă [,,3, ('X­ ploateze nn nUU18; o ireveren­ t�t ---oricit de tiillcor si de muu­ �itol' ar fi�faţ.ă de o �peră şi do 1Ul om a căruf măreţie nu poate decît să-I zdrobească. Lam spun o că nu aceştija tre­ bue 0:;;. lJO reconstituească lIOU[t fisrura luI l<�lllinoscl1: aoeî ce po),,­ l1�;C fără nicl un căpă.tăiu ; şi aglomerează, scrisori H\,l'ă şir ca sa poată explica Jl11maI ncbuuia 1n1 în BflG de pagini. Lam spu­ nu că, 1111 aooştia=--şi că nu astfel -� se oxplictt opera celru mai mare şi ulai sfint poet al nostru insirînd vorsurl în caro este cu­ vil�tnl z,lmhet. Cerost ttro aeeastă concentrare a opereI InI 8":minoseu in jurul envinLlllui 7:îm bet, ee l'ost are un asa mod de :studiaJ'e: JJU îll­ ţelcg�m. 'Totuşi da,toria 1\o<.tstră acolor ee veghem cu inilna tre­ murîlldă la sfintenia b'eentuluJ marilor noshi mo'rti. si tromur�lm eu grom,:ă 'la, neeu�l�s'uutnl viit 01' 111 eate se z,lmt epig(llliI ; noI a­ vem datoria să scoatem afctră din c:ritidt, înainto do a SB fi îll fi pt pri n opAre de NUllZ,ctţlO, lllaillh' do f, fi un�n,t o "L positorulut de familie nouă, pe care-I iubeşte, fiind că se simte in acelaşi timp şi respinsă de tot ce nu e nobil în firea lui, aici aristocrntul idealist Ia o hotărîre eroică să treacă peste toate şi să stabilească el legătura cu ajutorul inimei sale mart, legătura însă nu e posibilă şi el, deşi se Iubesc. au chiar copil, plăteşte cu viaţa rătăcirea sa nobilă. Dar cu cîtă îngrijire sunt elaborate aier persoanele, cu cît calcul înţelept şi cu cîtă fineţă sunt împărţite însuşirile şi bune şi rele în ambele părţi'! Cît de bine se disting cele două gru­ pe, deoparte Hess cu mama sa şi cu Angelika Ziegler, de altă parte soţia sa Hedwig cu mama şi fratele el, în mijloc pastorul Schwarzmann cu soţia sa! Şi nu numai patricie­ nil au dreptate, nicI numai cel parvenitt : şi unit ŞI alti) sunt aşa, cum sunt, prin temperament, educaţie, caracter, sînge, şi nu pot fi nict deveni deodată altfel; "AI dreptate. nu suntem infailibilă, nof ceştialaltr, tot aşa ele putin, ca si vot. Voi statt mal mult in mijlocul vi eter. nouă ne pla:ce S8, ll� ţinem deoparte. Din cauza zgomotulur.' c�ro vă înconjoară, vocea voastră se înăspreşto. Mînile voastre sunt tarI - ' .. � .fJiiiîC_�..,.. ,-. e-: J, , � - �\:; t • ",�. ? ::�t. ������ , , [356] 356 Dr. Traian Bratu fiind CI1 val puneţi mîna cu tărie, unde vă dă de 1 ucru viat a .: N ouă nu ne place să vorbim tare, şi dăm mal multă importarlţă celor ce spunem decît imprejurărei, ca să ne audă multi. K u ne sfiim de muncă, dar nu ne pricepem la oricare. ASi,fel voi sunteti vol, şi noj, noi: o ştim şi ne dăm seamă despre aceasta dar unii pc alţiI nu ne putem inţelege. Intre 1101 e nn spa.tiu ca o apă sau ca o prăpastie. F'iind că n'a existat punte, nu van în tălnit, fiul meu şi tu". ' Aşa-) explică Fr au Săckelmeisterin, mama pastorulur, nurorei sale rostul nenorocireî fiului său şi al acesteia. Iar la obiectiunea acesteia, CEL ea ştie bine, că el nicf odată n'a ţinut mai mult la altă femee, decît la ea, bătrîn a-I răspunde . "Tu zict. tli dacă s'ar fi îutiluit vreodată cu o femee, care I-ar fi putut fi mal mult fiulnî meu, aceasta n'ar fi schimbat uimic. N oi pretindem mult de la ceilalţI, dar de asemenea ştim, ee se poate eere de la noI". După ce spnsese acestea î�I ridică batista finet la G11%:, poate fă1'11 să gîndea.seă eeva, poate pen trn a ase unde cxpresl­ unea, cam ascuţită a gnrei sale", Şi parcă simpatia poetului ar fi pe partea bătrîuer, care înţelege natura omeneasca şi rostul lucrurilor cu un simţ atît de fin pentru mişcările tainice ale inimel,pe cînd 1101"a sa robustă, dar mal puţin fină, cu toată Iubirea ce avea pentru bărbatul său n'a înţeles. că acesta găsise o femee care I-ar fi putut fi mal mult decît îl era ea, şi n'a întelse aceasta, deşi cu acea femee trăta de multă vreme sub un acoperiş. (Şi e o fină trăsătură din partea poetului : Hess moare fără să-şi Ia ramas bun de la soţia sa: cu toti a mai vorbit, cînd a venit ea, el dormea somnul de vecl : nu mal aveau ce să-şI spună unul altuia !). Şi la un poet deprins a-şi căuta personagiile printre săteni, pe care-I înţelege atît"de pro­ fund, la un poet care încetul cu Încetul s'a ridicat la eroism ca o temelie a conceptiei sale asupra vietir, nu poate să sur prin­ dă simpatia pentru aristocratia aceasta de sînge, care de altfel e aproape pur intelectuală şi morală, de loc politică şi economică, Iar în viaţa socială se mărgineşte a se ţinea de o parte intr'o separatiune mîndră; ci din contra o asemenea simpatie ar fi firească. �epet însă, nu se poate afirma, de cît că pare a avea simpatie pentru patriciant, căcl n'o ac­ centuează, şi întelege bine, şi clasa celor ,,1101" 1). ,. - --- �-��-� \ 1) ])e altf«] ele proJ,IOII'H aceasta IiU scapă poetul cui-ind. Incit �j Iii ] \lml tot li preocup�L şi o trateazil îr\ "ilie stiUcn (le/caUt,l/." (Dentselle HlIlld­ sclmll Oct.--No\'. 19J9), Şi aci o fom'·to ele aproape nnalizatii firea patriciilllll­ IUi,plini1 cip poezie în rigiditR,tea el condiţionat:\' de snl" d(, alll do traditi." şi pootnl arc, daCii n\1 admiraţie, (1" sig-llr ll1ţp]egere adînd'l şi oarecare "j'll­ patit' ]wntru ('a. Dar nu mn\ pntiu lîngrijită e <1na]i,,[t srrflete:l"crl !1 lotei do I [357] ." � , r 1. e, Din romancierii gerrnant modernI,--Zahn 3�)7 Erou şi în acelaşi timp şi fire aristocratică. cum sunt . atitea figuri luate din lumea de la sate, e şi ţăranul Lukas Hochstrasser din romanul, care-I poartă numele:" Lulcas Hochstraeser« Haus" (1907): om înţelept, de un echilibru su­ fletesc minunat, robust şi impunător, simplu şi drept, sincer şi grav, cu mult deasupra celor ce-I incunjoară, făcut ca să-I conducă şi să fie ascultat, stimat şi tratat ca egal chiar şi ele patricianul dificil de la oraş. Cînd I-au ajuns mar} cel cinci copil, le-a lăsat frîu! liber, arătîndu-I fiecăruia calea. Căcl l-a crescut cum il putut mal bine, au avut în casă în păr intii lor exemplele cele mat bune si sr-au moştenit şi În­ suşirile tot de la părintî, fireşte fiecare numai cîte ceva. Dar el se conduc rău : Cel de la oraş, [ulian, om inteligent şi cu vorbă frumoasă, se lasă ademenit de politică şi ame­ ţit ele vorbele mulţimei, ale lucrătorilor, cari-I ridică 111 slava cerului, cît timp îl linguşeşte şi le vorbeşte pe plac, cari în timpul unet greve însa, cînd el vrea să mijlocească pacea; voesc SEt·] dărîme casa, încît abta-I scapă şi-l con­ duce acasă bătrînul cu calmul SăLI impunător. Martiri e ofi­ ţer, voinic şi frumos, dar aprins, uşuratec şi nu-şi poate stă­ pîni sîngele; el abuzează de logodnică Înainte de vreme, se do vedeşte că o altă fată s'a sinucis din causa lui, ele aceea tatăl său îl sileşte să demisioneze şi să plece, Iar Martin pIere rătăcind ca un nenorocit decazut, din întîmplare îl găseşte murind tatăl S�lU şi-I Îngrijeşte înmormîntarea. Chris­ tiau Ia în primire gospodăria, Însă are ceva mic, strîmt, de slugă In el, din econom ajunge sgircit şi mal apor, ca să asigure copilului sau un premiu mare de asigurare, cînd nu mal poate plăti ratele, se sinucide. Al patrulea, David, visător şi Iubitor al frumusetet, Iubeşte o fată frumoasă şi plină de graţie, dar capricioasă şi incapabilă ele credintă : pleacă după ea în Italia, îndură toate umilinţele şi toate ca­ priciile �i trebue să fie adus acasă de tătăl său şi vindecat apol de Martha, o fată robustă, sănătoasă şi veselă elin ser­ viciul acestuia. Fiîca sa Rosa e închisă, nu ştie decit de lu­ cru, Îşi înăbuse dorul de viaţă şi de plăcere si-şl amărăşte iJllrglll'" �i st nd i.nen ÎIIl}Jn'.ÎI1I·urilor îl! ca.ro o apropiere întrr. colo d ouă clas« a ptll'llt posibilii şi mod li I în (',\J'(' se arat", e'l distanta cu toată lmnăvo inta din ,11111)('1" piirtJ l'rllllÎllP şi d--vin« din el' în ee IIlal e-videntă, pftnrl (',o duce la (·'l1"ilStl'of". "Se pal'o d, (' mai pnţini'l vinil, cl,,('Ît soartrt". MotinLţ.illlwa în part<- <' lllnlt lllal alllilnllllţiiiî, viaţa f' c privitrt JIlal mult în Întregimea COIll­ pl!'xit'IV'i el, distanţa ÎlliTf' soţ şi soţit' e poato şi mal ll1are, în seJ,imu eer­ ('LI I "1, ai"1 Jlll "non" ci .,lmrghez", dill sf!'rile de 1l18,[ elP jos, e înfăţişat cnt"oato notf'le >iililpaticl', pc rar(' 1(' aH' blll'glwziJll('a modf'sth.Totnşl tel1l:! ]Jl'lnci­ palii �i pil'g'llii]p lnal ,1" Ramii ale noţiunol sllnt ac('l('a�l, deşi motive llIal ",,1'­ {Iinara" Cllln e scrisoaroa fa.l�i1 în "Keino BrUckc", ai(�i ne mal fiind pohi\-jto IllRdillllll, lipsese .. Şi, tln]):l ('nil' C şi firesc din "amm npropierC'l în tilllI' a v('llirel lor, llllcle l1Iotiyl' din "riie stillen Gewalt,'n" se lnl'nclpsc cn t"llla prillcilJaIă trMHtit în "l�illRaLl11,,,it". [358] 338 Dr. Traian Bratu astfel singură viaţa. Şi bătrînul e nevoit să intervină în viaţa tuturora, să repare ce au stricat el, Să'1 sprijmeascn şi să indrepte mersul familiei întregt din nou pc calea cea bună, luind iarăşi conducerea. Şi cine-I ajută cel mal bine în aceasta e Brigitte, logodnica părăsită a ofiterului, pe care o Ia la sine, cînd vede că poartă un copil, şi în care gă­ seşte sprijinul cel mar bun în readucerea tuturora pe calea cea bună. Ea e naivă şi curată şi în curăţenia el ştie să găsească totdeauna vorba cea bună şi calea cea dreaptă. Şi firile lor se potrivesc atît de bine, încît se naşte chiar Iubire între el, dar ei continuă a rămînea ca tată şi fiică. Cinci copil are Lukas Hochstr asser, şi celor cinci co­ piI proprii ai săi le dedică Zahn cartea, spunindu-le între altele: "OOpiI, de curînd am scris despre un bărbat, ai CUl ui. co­ piI au plecat pe drumurile lor în viată, cum veţi pleca �l voi odată.Nu sunt eu cel descris acolo, nici voI 111l vă vetI l'E'g(l:si in fiiI acelula.. Totuşi vă dedic vouă istoria accluî hărba.t , pen­ tru ca atunci, cind vett fi coptî ca SEL puteţI şti, să cititi, ('1ll11 drumuri!e aces+eî Vi8tJ sunt încîlcite si tintele intunecatt- cum cu ochIul limpede S0 ;nerge mai bine �Ic(;î:t cu mintea îl! visurî, cum zgîrcenia este un ră u sfătuitor, o hărnicic modestă mal bună decît ambiţia" totuşi virtutea cea mai marie) est o curărenia: Oitiţi; căct cel ce a scris acestea vă Iubea ncspus de mult. �i un singur gind îl mişcă: să ajnngcţI fericită, copil!" DecI ceva din viaţa sufletească cu totul intimă a po etuluI pare a-şt fi găsit expresia aicl : grija pentru viitorul copiilor săi, o grijă care probabil ne explică, de ce pro­ blema ereditătel l'a preocupat atît de mult şi a fost atit de des tratată din diferite puncte de vedere. Viaţa îl învaţă. ca puterea educatiunel e problematică: " Nimeni nu ştie, co are SţL iose din ei! nimenI nu-şî poate urmări copiii pe toate po tecile.; Se va ii gindit la sine �j la soţia sa moartă. apoI la fiiI săI si la filc�t. Toti tineriI an llJC'fS pe căile 101' de�sebitE', fiJcare dUljă ca,ractel'l11 'său, şi doar to(1 fuseseri:i educaţi egal, toţI in bino, to\1 penlru ml1neă. :-;li lI'a­ vnseseră exemplu ră,n îl1 0l şi în )i-'rau Hngula." Aşa vorbeşte şi gindeşte Lukas Hochstrasser. Şi gîndurI analoage vor fi bătut miJţea poetuluI ca p{lrinte lngrijat de viitorul şi fericirea copiilor s[lI. Şi în fanrasiei s'a ivit fi­ gura celuI mal desăvÎlşit tfită; al căruI copil cu toate a­ cestea nimeresc pe c�:tI greşite. DecI ce rămîne ele Uicut ( O spune tot Lucas Hochstri)tsser, omul care cunoaşte viaţa şi pe oamenI şi care nu e o putere de toate .zilele) ci tărie oţelită în viaţă, pe care nimic n'o doboară: "TotuşI să in- [359] Din romancieriI germanî moderni-Zah 359' cercăm să scoatem ceva detreabă din el!" Ce vorba de Lu- . kas, fiul Brig'ittei care e nădejdea Iamiliet, după cum spune bătrînul), Nu de părinţi depinde viitorul copiilor, ci acesta e în caracterul lor; datoria părinţilor E însă, să pună tot ce au mal bun în joc pentru a-I creşte, să suporte cu tă­ rie sufletească şi cu stăpînire de sine tot ce s'ar ivi, să pri­ vigheze cu atenţie Iubitoare asupra vietii copiilor şi să nu lase frînele prea de timpuriu din mină. Poate nu Iese totul după aşteptările lor, dar să-şI îndeplinească datoria! Şi le rămîne nădejdea! Etică înaltă: FiI tare si-tf împlineşte da­ toria! Teorie asupra puterei educatiei poetul nicăirt nu face. Dar el e atît de stăpînit de gîndurile acestea) încît ele reies cu putere din istorisirea sa. Şi încă o idee răsare respicat din tot romanul, o idee care respiră modestia cea mai frumoasă şi o pietate antică faţă de bătrîni: Sus în munti într'un sat strein Lukas st-a înmormîn­ tat fiul prăpădit, Iar sătenii îl adrniră în tinuta lui 'tare şi dernnăţ" "NicJ unul elin el nu cunoscuse pe Martin, locotenentul, în tinereţea luî, pe omul căruia lumea-î stătea deschisă larg. Poate s'ar fi miri.mat si mai mult de contrastnl dintre tată si fiul păcătos, şi uimirea' ]01' ar fi. fost şi mai mare, cum tinere­ ţea 7,gomotoasă, lăudăroasă şi strălucitoare, primită ele lume în triumf, poate ajunge mică, şi cum bătrîneşea dreaptă, care stă oţelită şi tare şi ca un turn, poate ajunge mare". Si e caracteristic felul acesta de a filosofa icr-colo în termeni atît de generali, faţă de faptele multe şi individuale care-I stau la temelie. Cît de splendid se ridică figura bă­ trînulut deasupra tuturora! Şi ce autoritate are asupra fiilor săl l pe. Martin bătrînul îl degrudează singur, rupîndu-I epo­ Ietit, şi-l sileşte să demisioneze şi să plece, Iar fiul atît de decăzut nicî nu crîcneste ; după sinuciderea JuI Cristian el rupe pol:ţa de asigurare, in vederea căreia acela îşJ sacri­ ficasc viaţa, de oarece nu vrea cîştig necinstit, Iar nora se supune cu mirare şi cludă, dar în tăcere, şi fasăc;ă Ia Ia­ răşi bătrînul în minele sale conductrea s. a. m. d. Semnificativă şi perechea David-Margareta. El e vi­ sător şi Iubitor de frumusete, în acelaşî timp însă greoi şi stîngaclu, profund şi de o credinţă adevărată germanică, nu in zadar tatăl său spune odată vorbele : 11Nu există nimic mal mizerabil de cît un om, care nu mal are puterea de a fi credincios". Ea e graţioasă şi frumoasă, ca şi ţara din cale vine) dar capricisoasă, incapabile de a păstra credinţă: 1) welsch !" Şi tot ce vine din ţara latină e astfel, de acolo vin. am văzut aiurea. şi vitiile. Si totuşl si jigura Margaretei si familia şi ţara el sunt descrise cu toată obiectivitatea, nu [360] 360 r». Traian Bratu ne sunt prezentate ca vrednice de dispreţ sau chiar de ură. _ (aceasta nicl n'ar prea merge la un scriitor dintr'o ţară. unde trei natiuni trăesc alăturea În deplină armonie), di!; contra, toate părţile lor bune sunt scoase în relief, der-ele sunt astfel, fiind că sunt aşa. Tara lor e mal caldă şi mal frămoasă, sfngele lor e mal subţire şi mal Iute. pasiunea lor de asemenea, dar şi mal schimbătoare: la Elveţian ţara e dură, viaţa plină de asperităţi şi de lupte- grele, singele e mal gros şi curge mal greoI prin vine, oameniI sunt simpli, greoI, lipsiţi de graţie şi de uşurinţă, dar mal sinceri, mal drepţi, mal profuozf, şi all înainte de toate: "din Treue 1" Aşa-I vede, aşa ni-t înfăţişează, fără tendinţă. fără gîndurI ascunse, cum şi natura ne înfăţişează creatiunile el fără nict o intenţie. Şi dacă nu poate fi vorba de chestie a confesiu­ nilor în opera luf 2ahn, tot aşa de puţin ar putea cineva găsi în aceasta a chestie a naţionalităţilor. Dar si alt ceva e cu totul nou în romanul acesta. După ce oraşul a intrat În sfera fantazieI sale de poet, el face acum un pas mal departe în îfătişarea vieţeI de la oras, mal ales că rornaoul are nevoe de un fond mal întins si trebue să ne înfătiseze viata oarecum În tutalitatea el: Ca un zgomot surd de' departe' simţim aici lupta socială a lucrătorilor de la oraş. Şi poetul o tratează cu desăvirsire rece, ca pe un episod, ele care are nevoe pentru opera sa, fără să dea cuiva dreptate, fără să ne spună, care e sfirsi­ tul el. Lupta în sine nu-l interesează, ci numai întru cît e în legătură cu cele ce se petrec în romanul sau, Cînd e vor­ ba Însă de masa lucrătorilor pe ele o parte şi de Lukas Hochstrasser pe ele altă parte, simpatia sa îşI are preferinta el şi această preferinţă nu poate fi indoelnică : Lucrătorii sunt în mare număr în casa lUI Julian la oraş şi tocmal j-all făcut o manifestaţie ele simpatie; [ulian le prezintă pe Lu­ kas, care dă mîna cu mai multl dintre el : "Era Însu un contrast curios Între aceşti bărbaţi, la cart se vedea că muncesc greu, şi Lukas Hochstrasscr, care doar �i el nici odată in viata sa nu stătuse cu mînile în sîn. Şi contra»­ tu] era chiar şi în mînile pe care le împreunau. Toate erau late şi cllsemne1e muncei pc ele, dar mîna lul Lukas era brună, purta coloarea bnlgi1rului, 'pe care-I lucra, şi soarele îmbrăcase toată mîna, aceea grea cu (\oloarea închisă. Pumuiî oolorlalfî e­ ran ciopărţiti de �icatrice şi, de dungl, t<1iaţi de linii şi de 'pul­ bere, aceea avea ceva liber, \�printen, cu toată lărgimea ei, a­ cestea aveau o asperitate aproape ostilă. Ceea ce deosebea mî­ nile, deosebea şi staturile, şi feţele; ţăranul stătea drept i;ii o mare pace şi calm erau în trăsăturile lut : oaspeţJI lui Julian purtau în exteriorul lor semnele uneI ocupaţiuni grele şi nelibero [361] Din romancierii germani modernI-Zahn 361 'ŞI. în vorbe şi gesturi aveau o vehemenţă, lipsită ele continuitate toasă '" Şl zgOlllO oasa, �i cînd lucrătoril îl întreabă. ,:dacă nu admit,e şi 01, că a1..� prea multe ore de muncă pe y:i, Lucas îşi îndreptă statura sa grea şi rise : "Asta nu o ştiu. Mie nu-rnî prescrie nimeni oarele, dar to tnşi trebue să lucrez din crăpatul zorilor pănă-n noapte, dacă voi să ajung la ceva". Lucrătorul dete din umeri şi se ui tă la tovarăşiî cel mal apropiaţI, ca şi cum ar zice: Co să ştie ţăranul!" Se pare, că mulţimea aceasta fără conducător, cu un caracter analog celela din "Julius Caesar" sau din "Eg­ mont", nu-l e simpatică, interesul luî e devotat individului, personalităţii In art, erouluI şi din punctul de vedere politic, eroului luat dintre tăranl. Fireşte, vorbele citate mal sus nu sunt menite a repre­ zenta părerile lul Zahn în chestia socială, căcl perit ru el ca poet o chestie socială nu există. Totusi tuturor lucrurilor acestora trebue să li se admită o semnificaţie, căci şi pen­ tru poet au una. Căc] după cum omul gînditor dă un în­ ţeles întîmplărilor di-n viaţa reală şi-st ;ur ele tot, cînd tn [l'inc1n:G cu disprot aSCllJlf>, cîtă, iml;orh�.Jd:ă î�i dau coI­ blti. pe '�ca.rn 't II nu le-o riaI, atullcl to simti cel l;ml 'bine, Oind tI-;,1 ales ca,riera, ;.:tiemYl ce al să, pi1J.es tI , l\{[, asteptam la tot ce ţi s'a Îrdimplat, , dar trebllln. S8, te 1;;s' sti, le p(tţ'eştI, c[wI ele o mie de ori (le te-aşI fi avertizat, nu m'ai fi crezut. Oariera ta e o ca­ ]'ier�L a i,ulJireî, (lar iubirea, ele oamenI e cariera cea mai ingrată" HenunV' la ea, finI meu !" Iar cînd el pare a-I spune, C2t ea trebue M-l ajute Şl încurajeze, ea îl zice: Arhiva 2 [366] 366 r». Traian Bratu .In tine însuti trebue să te nranjezi cu toate acestea Il} astfel" de lucruri nimoni nu poate ajuta altuja. Aci fjeca�'o e singur 1" f;li faptul, că viaţa, cel puţin în aparenţă, dă dreptate acestui misantropism, doboară pe Huldreich, care-sl fundase existenţa numal pe Iubire de oament. In realitate insă lu crurile nici nu sunt tocmai aşa, cum i se par lui in decep­ tia sa amară: Respect şi veneraţie, ba chiar �i Iubire au totl pentru el, deşi el n'o vede. , Dar toţI sunt, cum sunt, şi fac ceea ce fac, fiind că din motive in teme ori exterioare nu pot altfel. Şi o inimă, ori cît s'ar revărsa Iubire de oameni din ea, nu poate schim­ ba natura omenească, care constitue primul fel de "singu­ rătate", nici forţa împrejurări lor, care adesea condiţionează al doilea fel de "singurătate". �i apol, Iubirea, care aşteaptă să fie recunoscută şi răsplătită, nu e Iubirea cea mal înaltă, căcr e pătată ele egoism. Dar nicI reprezentanta rnisantropisrnului n'are drep­ tate: Iubirea pentru fiul său există şi în ea, deşi nu vrea s'o recunoască. Fiul bolnav surprinde această Iubire într'o sclipire calda, dar ascunsă a ochilor mamet sale, deşi acea­ sta per zistă În părerile sale, care-i formează temelia exis-, tenter el morale: "Privirea lui Huldreich deveni meditativ-il. El con tiună "Ceea ce ne leag�L pe noi oamenii Între noi, Iubirea, nu e atit de falsă. lJrAcum am crezut amîndoi". El zioo acestea m.a.î mult în vin't,' decît cătră mama sa. "CuI îl pare", replică, aceasta amar �i cam rCLstit. "NumaI cît este ceva în noi, care o şi mai mare", conti­ nU2L convalescontul neturburat, "egoismul. Acosta mereu S3 fac(: stăpîn pe cealaltă. Dacă ne-am scutura, de egoism, noi oa.mcn ii am fi mal puţin siIlgurl"� Frau .J aco bea S8 sculă mînioasă, "La 00 ar fi bun 1" răs­ punso ea. "Lasă-ne singurătatea. E bin'� de fiecare, caro invaţCL s[L-�1 fie ele ajuns fM�l cleceilalţI. Cel putin rpentru mino! Eu n'am nevoe de nimenI, aJ)soJnt de nimenI 1" Nota împăcIuitoare îl\tre cele două principiI, care este şi cea adevăratll, o g[ISe$te, ca şi în alte p[-trţI in operele luI 2ahn, inima curată, nev\novatft şi naivă: .,TotuşI, C,l, punţI troc Între noI oameniI") continuă, el în vorba sa. AtullcI îl întrerupse f,-:,ta cu voceEL nosignr�, do emo­ ţie: "Huldreich are dreptate. Dacă ne putom uita pe noI înşine în mai m,tl'O măsuri\ atuncI nu suntem singnrI. f;li chiar dac:, adesea suntem si:"lgmI-tocmai (punţile, peste Ci1ro nimerlm din ! [367] T Din romancierii germani modernf=Zahn 867 cind in cînd unii la a.ltiî, ne aduc o bucurie minunată in viaţă. Dacă eu aşî fi lîngă o asemenea punte, dacă aşî Iubi pe cineva , cred, că aşî putea aştepta cu răbdare şi mult. pănă ce aşI pu­ tea, trece dincolo. N'a,şI perde răbdarea, chiar dacă nicIodată nu ru'aşl apropia de celalalt şi ru'aşl bucura numaî, că am g[L­ sit un om, spre care mă impinge dorul". Huldreich şi mama sa amutiră. Se uîtară la fată şi apot peste ea în viut, Trezirea neaşteptată a celei: de altfel tăcute îl Ulmi. Fran .Iakobea se duse la fereastră si se uîtă afară. Era într'o stare sufletească, pe care n'o simţise nici odată. 1 se pă­ rea, ea şi cum cineva i-ar fi tras temelia, pămîntul pe care stătea, de sub picioare". Căct vorbele feteI ŞI viaţa el dovedesc, că totuşt e 1'0- sibilă şi există Iubirea. care învinge egoismul. Şi aceasta e �. şi părerea poetului, căci Iată ultimele vorbe ale romanului : "Poate tot se găsese, cind va după multi aLI, cindva, cind Frau .Iakcbea il va fi lăsat singurI. Poate! Dacă Huldrcich invinge neîncrederea sau dacă o putere nevă­ zută o mînă pe ea peste una din punţile, care sunt făcute de la om la om, din singurătatea unuia în aceea a celuilalt !': Dccî singura putere, cea mal mare şi mar nobilă pu­ tere omenească. care poate învinge singurătatea ornulut con­ stituită de caracter, împrejurări, educaţie, sentimente ego­ iste) e iubirea, Iubirea naivă şi desinteresată l Această con­ cluzie i s'a impus poetului din conternplatiunea sa asupra lumeI. Astfel, cu toată resemnarea, ce rezultă din faptul că Iubirea de oameni, dacă aşteaptă răsplată, dacă e ortcît de puţin condiţionată şi de sentimente egoiste, duce numaî la deceptii şi la desgust ele oameni şi de viaţă, totuşî sfirsitul conţine o ming îere şi o notă de afirmare şi de energie pen­ tru filosofia practică a autorului. Fireşte, nu în sensul acesta al scoatere! la iveală a u­ neI conceptii anumite asupra vietii e scris romanul. Din contra, în el e viaţă, viaţa întreagă din AlpI şi natura vie a munţilor, aşa cum numai un poet adevărat poate s'o în­ trupeze. In înf[.lţişarea şi evoluarea caracterelor e adevăr şi logică şi în reprezentarea lor înaintea noastră artă multă :şi puternică. Dar el însuşI î r dfl această semnificaţie indi­ cîncl'o de la 1'nceput prin titlul cărţeI sale. Această înălţime singuratecă şi această adîncime în înţelegerea natureI omeneşti e culmea atÎnsă pănfl acum ele poet, la care ne putem opri în studiarea evoluţieI sale in- [368] 368 Dr. Traian Bratu terne 1). Şi tocmai partea aceasta de umanitate atîtcle nobilă, îmbrăcată în artă atît de puţin pretenţioasă. clar a­ devărată şi, aleasă, ne fur i nu nurnal interesul estetic ci şi inimile, făcîndu-ne să-I adrnirărn ca artist şi să-I Iubim ca om. IV Technică, formă exterioară. La un scriitor, a cărui întreagă fiinţă sufletească e in aşa strînsă şi imediată legătură cu opera sa, technica nu poate fi de cît simplă, nemeştcsugită, căcl nu virtouzitate de mare maestru, nicI joc liber ŞI arbitrar cu materia e ceea ce-şt propune el a evidenţia, ci obser vatiunile şi pătaniile su­ fleteşti cele mal intime. Şi într'adevăr aşa se prezintă lu­ crurile la scriitorul nostru. Totust evoluţie se poate constata cu uşurinţă şi în privinţa aceasta. In perioada întăia se observă şi nict ucenicia : calcu­ lul si intentia sunt vădite pretutindeni, de asemenea si do­ rinţa de a 'plasa cutare apucătură tecÎmic{l sau cutm-; des­ criere frumoasă a naturei, sau ele a căuta În mod ostenta­ tativ acordul între starea sufletească provocată de fapte şi decorul de natură, în care se petrec aceste fapte şi care e descris înaintea lor. Descrierea şi atenţia (Intel unul perso­ nagtu adesea nu e în proporţie cu rolul, pe cnre-l joacă, autorul caută succesul scoţînd la iveală virtuositnte in des­ criert. Povestirea simplii, în "ordine cronologică a evenimen­ telor, care de pe acum predomină, e intretătată alte ori ele privirI în trecut făcute cu o linişte şi o amploare epică că­ utată, clar nu totdeauna proporţională cu valoarea lor pC1> tru acţiune şi motivaţi unea el; motivele sunt îng rămădite 1) De al fel Zahn C foaH" produet i v ci ([..pn 1'1" <1" il SI' r"jll'l:1) (It' as" fi obosit sau opuisat. ])iD contrn 01 8e'rio l\Wrl'tl �i 111('('1)l! g�sl'şto pl'ol,joilll' nOI; Iu "De)' «nâere liCeu" (Drntschc Rumlsch.m Oct.-Nov. 1�)1 I)i ;10 1'8\"­ lo�t��lt o alUt lahtr(L a vi(·ţef p:1t\riei sa1c�: allluri�alliBHlnl, lnaÎntal'{':l, :lil cele> ('CODOI"i,'" Y" crli e:l,l tot\11 ,difcrN.o ?C c01� t�':\clitjollai", şi , \i�lţ:t. eOlllli.t,ionaU cir a�l'sta III cOllfller. cu ",aţa tl-\lcltţlOllaLI, Jar III l'Olll:111111 sail "Dle Z, !'alln/. non 'l'rllt1l.!i" podul r:OJlt,iull'l a i:yoln" III filosofi:t sn aSIl])ra, vieţii. �i accell­ tnl'HZ[L :Lculllnota c'I'oici1 a sÎllg't,r:i,tilţC'l, cart' stalJi!o:�to ea ţinUj, �i ff'ri('lru a yintol !"i;;)('j 1 lLUU'CfI, şi renullţ,:ll'.'a, însotitc do lHllndt p('lltrl1 !Jill(,le Oillpllin'l. Id0ilo de ))Dusc/il'Iinku_ng", "Sich DesehoidC'll"' �i "Ent-sagen{' rc\'.iu dia ee În ee rrmî: ,les. Se pan', cD, pootul lllto'0, în o uou" pel'ioadii, în ra1'0-�1 trage ('on­ clllziilo din tooria sa aSllpl'a slllg'llriită.ţol şi se apropie do filosofia \'ioţei în­ tl'llpati'l in "VVliholn1 lVloistor" �i "vVa!d\'on\'andts�,llaHol)" şi [11 toate serir'Tilc �i tnatii viaţa bil.trînulili C:oetIl0, COli Illal warc dintro toţI "sjngnrati�ji" I [369] Din romancierii germanl moderur=-Zahn 369 fără economie, pentru ca apor, unele din ele să nu mal fie utilizate în ang renajul povestirei ; căutarea efectului se con­ stată pănă şi în titlurile capitolelor. Uneori autorul cearcă .hiar cornpositie mal complicată, expunînd trecutul printr'o conversaţie într'un capitol, pentru a-i da explicatiunea şi 1110- tivarea abia în alt capitol, dar şi aceste incercărt sunt forţa­ te. Adesea autorul Iese prea mult înainte cu observaţiunI personale, care nu sunt numai decît cerute de situaţie. Afecta­ tiunea şi vinarea efectuluf, constatate mai sus în alegerea mo­ tivelor şi in titlurile capitolelor, se observă de asemenea în împărţirea me'teriel, în începuturt promiţătoare destinate a încorda interesul şi în sfîrsiturt melodramatice şi teatrale. Şi pretutindeni autorul Iese la iveală cu sentimentalita­ tea sa juvenilă. Corăspunzător e şi stilul: de multe orI dulceag, afec­ tat şi retoric, cu epitete şi compar atiuni căutate, uneori reu­ şite, adesea banale. Limba e ele asemenea căutată, are în­ torsăturt rău plasate şi prozaice ("der Kăse harrte des an­ schneielenden Messers"). Totuşi adierea de forţei, de energie sănătoasă se simte si aict. ca si în alegerea motivelor, si caracterul alpin, elveţian, �e accentuează şi în intrebuinta­ rea unor provincialisme, a căror explicatiune în note nu face cel mal bun efect. Creselî şi stîngă cii în technică şi cornpositie se con­ stată pentru ultima oară în "Erni Behaim", ceea ce rămîne şi de acum înainte e o lipsă oarecare de obiectivitate, ele care cu desăvîrşire poetul nu scapă nict odată, fiind că le­ gătura dintre fiinţa lui intimă şi opera sa e prea imediată şi fiind că poetul se simte, h mod antic, profet şi îndreptă­ tor al natiune]. Şi după cum s'a vazut din studiarea e vo­ lutiet interne, fiecare nou punct de vedere, cîştigat de poet în frămîntarea sa sufletească nentru obtinerea uneI concep­ tiunî filosofice asupra lumet, 'se tr[tdea�ă mal intăl in mod mal brutal, aceasta şi în forma exterioară, în stil şi limbă, pentru a se manifesta apol încetul cu încetul mal discret pe măsură ce fierberea din sufletul poetului s'a potolit, ceea ce se transpune într'un curs mal pur epic, mal liniştit şi mat rece al povestirei. De cornpositie atît de studiată şi artistică, cum o gă­ sim în romanele şi no velele compatriotuluî luî Zahn, CF. Meyer, nu se poate vorbi nici în epocele urm[ttoare. Simplu şi în şir ni se povesteşte .şi acum. Cel mult se observ[t obi­ ceIul de a indica în mod direct la început motivul princi­ pal: în "Menschen", în "Grunclwasser" în "Kllnis J-Ieilung" etc. AcelaşI lucru se poate spune şi despre titlurI, care a­ desea au o valoare semnificativ[t e,,:Menschen", "Herrgotts­ Hiden", "cler Schatten" etc). De altfel autorul se mulţumeşte [370] 370 Dr. TraIan Bratu cu a povesti, de acum în- ton mal puţin retoric şi afectat' în persoana a treia subiectele sale (o singură excepţie în perioada a II-a: .Her r "Hen" !'" şi nu tocmai reuşita). O­ bIectivitatea o părăseşte acum in mod voit numai cînd IsI indreapt t satira sa contra fariseismului sau cînd 11101'a1i­ zează contra vreunei exageratiunî ("die Schiessnarren"). Treapta înaltă însa, pe care s'a ridicat, o arată yir­ tuositatea cu care evită toate primejdiile în tratarea unor motive delicate ,(" das Erbe", multe în "Herrgottsfi'tclen") şi cu care ştie să învălească în poezie totul, de asemenea măestrie, cu care păstrează unitatea strînsă a acţiuner şi a interesu­ lui, dînd totuşi fondul şi decorul de valoare universală sau general omenească romanelor sale din această perioadă, fără a lăsa, ca aceste lucrurr să acopere prea mult acţiu­ nea principală legată de o singură persoană. In aceste cre­ atiunl ale 11..11 cornpositia e strînsă, bine echilibrată, aproape impecabilă. In limitele acestei simplicităţI a compozitiet �i a tech­ nicel măestria îl rămîne pentru toate operele ulterioare. , Nu însă cînd Iese din aceste limite. Nu în »ovelele po­ vestite în persoana intăia, unele sau umorul nu-t reuseste (e şi prea plin de Iubire de oarnenl pentru aceasta) şi el singur trece din tonul forţat umoristic de la început în ac­ cente didactice sau retorice ("cler Geiss-Christeli"), Sali mo­ dul de a se recomanda al povestitorului e cam forţat ( ... "Unc1 ich, Hans Dietrich Brennwald" ... în "Elisabet"), sau poves­ tirea, care constitue "cadrul" no velet propriu zise nu Sj)U­ ne nimic şi e slab închegată cu aceasta ("vVie aber seine Geschichte sich erhielt, so erbielt sich die Erinnerung 311 seine ăussere Erscheinung, und von dieser erzăhlen die von Wildberg ... " În "clie Ceschwister "). Nicl în novelele îndrep­ tate în contra Iariseismulul �i îngîmHtreI mulţumite de sine a celor mulţi, deşi şi în acestea se găseşte progres faţel de produse an3loage din timpurile anterioare. Ci se arat[t mflestria -, în stăpînirea absolută a materieI tratate, care se manifestă at'ît in modelarea el, sînt şi in ]inişt�a şi obieetivitatea epic{l a compoziţieI şi a stiluluI. Şi se arat[t mal ales în felul, În care două sau mat multe acţiu111 sunt a­ tît de bine Îmbinate una în \.alta, în cît cele secundare) deşi cu. v��loare în sin�, sunt inel�\ Ln�ispensabile p�l1tru acţil�,ne�l pnnclp ]{L (B�lrtlJ, sluga, ş! .ElIsabet în "Vll1zenz Puntl­ ner" salt istoria Magdalener Gredig în .,Einsamkeit"). Şi în felul în care ştie S2l urmărească în "Lukas I-Iochstrassers Haus" sau în "Einsamkeit" diferitele ramificaţiI ale acţiuneI şi sft treacă de la una la alta, frlr[l a deveni uscat şi obo sitor. şi de a le, ţinea totdeauna şi nesilit in strinsă legAturft cu acţiunea principală, Încît unitatea interesuluI să nu sufere. [371] Din romancier ii german'! modernl-Zahn 371 Se arată măestria in descrierea naturel, în înfăţişarea patrier sale împodobite ele măreţia Alpilor sub orl ce as­ pect şi în orice timp al zileI şi al anului cu atîta puţere ele reprezentare si cu atîta adevăr, Încît natura Elveţiei de­ vine ceva fan�ilinr si aceluja, care cu QcbiI propriX u'a YfI,' zut-o nicI odată. Din punctul acesta de vec�eiepoetuf cu drept cuvînt zice încă în 18()9, cînd nu ajunsese la desfăsu­ rarea deplină il puterilor sale, în dedicaţia adresată sotiei sale a volumului "Neue Bergnovellen": nVoiam sătl dăruiesc lucrul ce] mai frumos dintre toate) pe care last găsi! Şi n'am găsit nimic mal frumos, decît această bucăţică ele pa­ trie ... Aceste (for, o tovarăşă de drum a mea, fa-le şi g-[\se­ şte în ele patria ta şi a mea l" Şi se manifestă rnă esrria mal ales în felul, în care po­ etul ştie să lase materia, ajunsă la maturitate internă, să-si g ăsească forma adecvată în stil şi într'o limbă literarrl a, leasă şi puternică, în care provincialisrnele sunt rare şi ser­ vesc, împreună cu numele proprit nu prea variate şi bogate (nicI ţara Înfăţişată nu e prea mare !) doar scopului de a nu ne permite să uităm, că ne aflăm în Alpi) El veţie1. Astfel materia se prezintă însăsi, oarecum de la sine, În formă po­ trivită el, în aparenţă fără nicl o sforţare elin partea po­ etul ul. Prin toate acestea a ajuns Zahn să poată fi considerat printre scriitoriI de frunte al timpului, ({IcI e poet epic a­ devă rat v E greu Şl riscat a vorbi -le inf1Ll�nţele, pe care le-a su­ ferit un autor, ele modelele. ce l-aCl stat înainte, cînd mate­ rialul biografic şi corespondenţa lipsesc, CÎnd singurul izvor asupra lUI e opera sa literară. De aceea În cele următoare voi fi precaut şi declar de acum, ({I, întru cît IlU va fi vor­ ba ele fapte precise, ele trebuesc luate mnt mult ca impre­ sii, carc-sl aşteaptă confirmarea. Amintire a unuI scriitor sc face În opera lul Zahn în­ tr'o poezie. "In memoria luI Schille,-':, elnt" CI nu e cunos­ CUt{I, de oarece poetul doar atît spLIne, c\ fJoesiile sunt din ultimii 15 ani; în "Erni Behaim" Însă se vorbeşte de vVil­ hell11 Tell şi despre stînca, ele pe care a s�u-it Tell sc[lpîn­ ehI-şI viaţa: şi impresia mea este, c21 piesa luI Schiller }-a fost CUlloscută autoruluI nostru de timpuriu şi că prin priz­ m<1 el vede el pănă la un punct tot poporul SăLI. Aminti,'e directfl a unor autorI se g-flseşte apoI abia în "clie stillen Gewalten", unele pentru a caracteriza societatea patricianil prin ocujJnţiunile el ni se spune, că, "s'a frlcut [372] 372 Dr. Tratan Bratu lectură din proza luTWieland, cu preferinţă din Goethe. cîte odată chiar din r obustul Gotthelf". De altfel dună na­ tura motivelor tratate şi după clasa socială, în care se rnis­ că acţiunea în cele mar multe opere ale lui Zahn, era �i firesc, ca alusiunile literare să lipsească. Mal des se 'intre­ buinţează ca motiv rnusica. dar şi aci poetul nu dă nume, ci vorbeşte numai În general. De asemenea nu trebue ultat că, c1UPi1 cîte ştim despre viaţa şi ocupatiunea autorulul no­ stru, el e un self-made jnan în cultura sa, un autodidact, si bună parte din frămîntarea sa sufletească pentru obtine­ rea unei înţelegen proprii a vietel am văzut'o în analiza evolutiunei sale interne. Şi acolo am văzut, că nicI punctul de plecare în opera sa) nict stadiile următoare ale evolu­ tiunel sale nu sunt condiţionate ele influenţe externe, ci po­ etul e o personalitate bogat înzestrată, care se desvoltă elin sine însusi şi prin sine insusî-c-lucru, pe care-I accentu­ eaza atît de des şi cînd e vorba de eroil operelor sale. Astfel el în nici o epocă a vieţii sale nu este elevul sau irnitatorul cuiva, ci e şi rămîne original, dîndu-se nu­ mal pe sine în opera sa. Cel mult despre oarecare influentărr, de care ele sigur nict el însuşi nu şi-a elat seamă, se poate vorbi şi că se pare, că şi Zahn il trecut prin schimbarea, prin care trec cel mat multl Germani, anume a început prin a fi admirator înfocat al lul 3chiller şi a ajuns) încetul cu Încetul şi abta după ce a trecut de 40 de ani, mal aproape ele Goethe din a doua jumătate a vietel sale, ataşîndu-se la filosofia adincă şi senină a acestuta. Astfel impresia mea este, că la început şi Într'un sens pănă astăzt el e admirator al JUI Schiller. Influenţa lut Schiller pare a se trăda ele pildă prin fi­ gurI ca Peter, der Schmied in "St. Cotthard", care în )"01 aminteşte pe maurul din Fiesco, fără umorul acestuia. Iar în caracter şi motivaţiune pe FrallZ Mooc, şi ca tiranul Zena Renner din aceeaşI novelă, care aduce aminte pe tiranir elin tinereţea luI Schiller, în firl·e prin atitudinea teatral;"t el tu­ turor jJC't"sonagiilor sale, cn.re se aseam�U1ă cu cea din pie­ sele JuI Schi1ler (cu deosebirea ca în teatrul luI Schiller a­ ceasta e o calitate, în POCZi[î epică a luI Zahn nu e la lo­ cul ei). 'I'oţuş[ asem211121ril� a��ste� pot pr dereI, simtirea insuficienteS orIctlreI puterI, grija pentru soarta aJtora, da�- ele m:�l. şi înt[t'res.c ş! 111[t, Îllv.Î?rează, ele ri:�lica ŞI fac pe om blJJJd ... " C, \IV le Jch Schnltsteller wurcle p- XXII şi XXVI urm.) , Astfel si Zahn are c01\ceptia cea mal înaltă despre meş­ teşugul poet�lluT: ca şi pe vrem'ea lui Walter von cler Vo­ gelweicle (am mal vazut şi alte lucrurI care ne amintesc tre­ cutul literat- al Germanilor) şi ca şi în timpurile trecutuluI patriarhal, el se simte ca un va!es, profet educator şi con­ duc[ltor al compatriotilor s[lf şi nu voeşte să ascunc][l il- , I [375] Din romancierii germani moderm=-Zahn 375 ceasta cu totul în forma exterioară a operelor sale, scoţînd astfel încă odată în relief caracterul SEul de German şi de Elveţian şi rămînînd şi prin aceasta în tovărăşia marilor poett al omenirei. In sensul acesta e înrudit dintre marii poett germanI mal ales cu Schiller, fireşte, fără a se ridica la înălţimea acestuia. (El insust e de o modestie vrednică de amintit: "Nu-mI par destul. de important ca să vorbesc cătră altit despre mine. Dar fiind că alţiI m'au făcut important, am în cercat SEt spun, ce cred despre mine" e sfîrşitul des citatet autobiografiI). Dar e înrudit cu Schiller şi din alt punct de vedere: şi el e poet ,.sentimental ", adecă ÎşI găseşte idealul nu în realitatea obiectivă, ci în propria sa inimă şi fantazie şi orl-cît i s'ar părea luf altfel, motivul poetic la el nu cre­ şte ŞI se desvoltă numai obiectiv, prin puterile sale, ci e condiţionat în această creştere a sa de meditatiunea, de fi­ losofarea poetului. Dar filosofarea însăşi e cu totul de altă natură decît la Schiller. Zabn nu e filosof propriu zis, nu-l preocupă pro­ blemele mart ale metafizicei sau ale estetice], nu pare a a­ vea Iegăturl sufleteşti cu filosofii marr, ci, ca un self-rnade man şi În acestea, el meditează, nu pornind de la teorif fi­ losofice, ci în mod practic, cu mintea sănătoasă neincăr cată de prea multă teorie uneort, în mod poetic, prin revelatiunea intuitivă a cazulul individual alte-ort, asupra rostulut vieţei, asupra naturei omeneşti, asupra lumel, asupra valorilor în această viaţă, şi din cele văzute în lumea fantaziel îşl scoate concluziile sale. Iar prin scrierile sale el comunică viaţa din lumea fantaziei, care l'a împins la aceste concluziunî, sau care în mod involuntar a fost determinată de mcditatiunile sale. Astfel nu intuiţia este singura sau principala pîrghie în creaţiunea sa poetică, ci în acelaşi timp şi conternplatiu­ nea şi rneditatiunea. De aceea-ca şi la Scbiller=-figurile cre­ ate de Zahn au ceva unilateral, ca văzute oare cum nu mal dintr'o parte, anume din punctul ele vedere al problemei ce-l interesează. De aceea, ce e drept, scrierile lut Zahn nu au totdeauna ca racterul de viată cornplectă, organică, cu întreaga el varietate şi forţă lăuntrică elementară-vputinl scriitorr ŞtiL1 să dea a­ cest caracter operelor lor !�în schimb ele ne infătisază un colţ frumos al naturei şi o parte interesantă a vieţiI sufle tuluf omenesc, probleme nu la modă aZI şi uitate mîne, ci vecinice, privite pnn prisma unul suflet, dacă nu plin de gra­ ţie senină, totusi bogat în putere şi Iubitor de oameni, blînd şi înţelegător fată de slăbiciunile fiinţeI omeneşti, clecI to- [376] 376 Dr. TraIan Br atu lerant şi Iertător. Aceste insuşirt I-au asigurat admiraţia si Iubirea publicului, nu în primul loc a celut profan, şi l-att deschis calea şi cătră bibliotecile destinate în special tine­ retulut, unele multă vreme să poată influenţa în bine, întru înălţarea şi întărirea caracterelor. Dr. Traian Bratu TEftTRUL IN MOLDOVA (Urmare) STAG/UNEA 7887�-7882 Neintelegerile din Societatea Dramatică: Eetragcrea ar­ tiştilor Costachi Teodorini, Maria Teodorini, şi Teodor Vasiltu, Şl angajarea actriţei Anica Poţiescii=-Progra- 7IlUZ artiştilor ŞI a pieselor din repertortu:=- Pruna repre­ zentaţie a ţnesei O noapte furtunoasă de l. L. Ca vagi­ ali=s Coniţncnerea trupei de operete, sub direcţia Socie­ Lâţz't Dramatice şi dtţcritele operele ce s' aii .fllcat.��S(l­ larele ce s'at! phittL diţeriţilor artişti lzrzcf.-Represen­ tarea operetei originale rotnine Fata RăBeşulul.-JI1atel 1Iiillo dâ reţrreeentaţitini în Teatrul de varii Ti·voli.­ Trei rep reeentatinni date de Sarali Bernhardt. . '- Din pricina unor neînţelegerI isca.te în Societatea Drama­ tică, treI dintre nrtistiî cel mal cu va.ză, elin stagiunea precedentă :s'au' .retras si anume ': l\Ia\ria Teod mini. Oostachi Tcodorini si 'J'e­ odor Vasilil{; Îl! looul lOIi, au fost angajati D-l'a Anicuta Popes­ cu de la Teatrul Naţiona\� clinBncmeştI, şi soţiI Alexandru şi Maria Moru, retraşi din trupa luI Ma.tel lVIillo. Aşa programul stagil1uei 1881-1882, contine personalul şi piesele ce au a se juca elo \Societatoa Dramatică şi de compania Iirică, după cum urmează: \ \ ])EHSONALUL NODIETA'fEI DHAMATICK Doamne: Il-na Elcna Laşcu, D-1'ole Anicuţa Poposeu, E­ lena Botez,' Atena Georgescu, D-nele lVIăndiţa Ion0scu, Maria Moru, Oasuca Ionescu, Ecaterina Sotir, D-ra Aristiţa Pavlov .. Domni: N ecnlai Luchian, Oonstantin BăIănescll, MihaIl ! [377] , Doamne: Dvra Debora \N cinberg, D-na Iosefina Găluscă, Dvra Maria 'I'ornasiu. Donint : D-11i1 Teoc1or Aslan , Ioan Dimi trescu, Vasile Has­ naş, Gheorghe 801'ea" Ariastasic Petrovicr, Ioan Contu, G. Mu­ zicescu director de cor. Corul complls din ;30 persoane, O. GI'OS şef de orchestră, Ee!. Caudella prim violin şi directorul orchcstrei. Orchestra compusă din 27 persoano. I�EPEH,TOILUL STAGIUN EI 1881�1882. Galino, Alexandru Evolschi, Mihail Arceleanu, Dimitr-ie Pru­ toanu, Gheorghe Dimitrescu, Emanail Manoliu, 'V. Dimitriu, Th. Mauolescu, Al. l\10rL1, O. Ionescu, N. A. Bogdan, Gh. Marcovanu, Elece : D-1'ele Elena Diaconescu, Adela Cuza" M. Ciuhn­ reanu, EL Veuiaş, EL Zulchi, El. Piser. Elevt: D-nii 1. Vasili li, Georgicscu, St, Iouescu, Theodo­ resen, Petru Costinescu. Director de scena N eculai Lucliian, 11,egisor .oeh112t1'Y, Di­ rigent de vodeviluri P.Mezetti, Pictor Hot.eftuu. Corul alcătuit, elin lt) barba ţi şi 10 femel. PEHSOhALUL COl\LPANIEI LUnOE. Teatrul în Moldova 377 / DJ'(lme: SaraciI elin Paris, Cersctoarea, Debora sau arno­ ru l intre o evreică si un crestin. Două Orfelino, Curtea cu .Iu­ rati sau art , 47, I�cgina Sarpi, 'I'ereza Orfclina. Oarba din Pa­ ris', Femeea de foc. 'Fol'nancla.' Un tînăr miuunat, Puntea rosio. Comedi7: Capela de pae,' Dnnişcf', hde:;;, Alegerile, O nn;1tă b dnb��, Spaimele nunl seeonciall I, U-mil înourctt tot, Bucuria. co::;e1, Mincinosu!, J?,osbelnl dameior, Ca.tel'ina II-a, Un tntor. Lomeclil-Î 'ocleeiJe: Duelul in polo boo, Tlrovincialu1, .oră ou­ şornl, .A"tuzi mă mări�, De te-aşI ]Jl'indo, Dueluri1e, Portr,rolnl, O noapto grozaviî, JVLălll1şI galben 0, 8001'111, Un om cum so cado, Ii'iul briLvuluI. Olopotclnl du lloapto. Tunml VaviJonului, O vită ele păr, Pec1agognl c)microl1) UCigHŞUl. ' Opere comice :F'iica, Itogimcntulul, Ohalet. Somn bun el-ICI P,mtalon, Olleanca, Campanollo, Vindocarea f�tl'i"\' recete" Fata răzesulnI. 'Preţ1l1'ile serale: Bennal' şi Bel-otaj 20 leI, No. 10,]], şi 12, Bel-otaj 24101, Avanscer:ele LI0 leI, I�anglll al II-lea 12 leI, Stnl 1, 4 leI, 2 leI, Galeria 1 leu. Pentru ororote: Belluar i30 leI, A vitTlsccnele (îO lei, Bel-otaj i30 lei, No. 10, 11, şi ] 2, ,J-O leI, Loja Itang. al II-lea 15 ICI, StaI 1, 5 leI StaI II ,,, lei, Ga.lcrin, 1 leCt. Stagiunea Teatrali:t s'a :înoeput Duminie[t 22 Noemvrie, cu piesa. Ale{je1'ile, comedie în trei aote, tradus[, elin franţuzeşte, şi In 03,re rolul principal îl aven, Neoulai Luchian. Dintre piesele care s'au juoat În a.ceasEt stagiune arăt[tln: [378] 378 Teodor T. Burada Duminică 23 N oemvri s'a reprezentat Furăioarea de copii dramă în 5 acte tradusă din Irantuzeşte de D. Gusti. ! La 26 N oemvrie S\1 reprezentat Procincialul, comedie în 3 acte, şi Oopoţelnl, vodevil în 1 act, ambele traduse din fran­ tuzeste. , . La 20 N oemvrie s'a dat pentru prima oară în această sta­ giune Bucuria casei, comedie în :3 acte, în care D-l'a A nicuţa Popescu juca într'un mod admirabil rolul unei ingenllit�tti, şi Portărelul. comedie-vodevil într'un act. La 3 Decemvrie s'au jucat Spaimele unul secoiulaut come­ die în 3 ade, şi Fantoma comedie-nebunlc în 1 act, ambele tra­ dusă din frantuzcşte de N. Luchian , J.JH G Decemvrie, S'[1 elat o mare dramă cu spectacol, Sa­ racit în Haine Negre, în G acte şi 7 tablonrl în care rolul prin­ cipal îl avea artistul Ghiţrt Dimitroscu unul din cei mal buni comicI ai scenei ieşene. La 10 ale aceleiaşl Iunf s'ă jucat pentru a dona Oa1'21811- curia casei, şi Copila romină comedie. La, 13 Decemvrie s'a jucat Donii oi/eli le, comedie în Ci acte şi 7 tablouri cunoscută publicului din stagiunile precedente. La 25 Decemvri s'a repetat Saracii în Haine Negre. 1Ja 27 al aceleiaşi luni s'a juca t Doiui Orfeline. IJa 1 Ianuarie 1882, s'a jucat Fluerul. Fermecat, vodivil în acte, si Doi ţamnZ si cinci cirlani. vodevil în 4 act de Costaolii N ogru·zzi. ' , La 3 Ianuarie 1882, s'a jucat în această stagiune pentru întăia dată NătărăiZ amorului, comedie în 3 acte, tradusă din fran ţuzeş te. IJa 14 Ianuarie s'a dat prima reprezentatie a piesei O noapte Furtunoasă sau JVo. f) comcdie în Ll tablourf de 1. L. Caragiali, caro s'a repetat apoI de mai multe 01'1, cu un succes din ce in ce mal mare. După această piesă s'a jucat Doi S!'iOŞl, comedie într'un :1ci: şi Frou-Frou. comedie 111 01: acte ele Meilhac şi Halevy. L�), 2:-:> Ianuarie s'a jucat opereta Baba-Htrca de M. Millo. La 7 Fevruarie s'a reprezentat Curtea CI[ Juraţi sau Arti­ colul -17, d rarnă în G acte. \, La 21 Fevrua�:'ie Deliom. Dramă in [) acte si 2 tablourI. L::t 4 Martie Fata Ballche;'nlut, comedie în 3' acte, locali-' zati1 ele V. A. Urochia, după\piesa franceză Le Duc .7ob, a fost juoatet în belleficiul :liniouţeI \popescu. L,t 7 Martie Cinel- Cinel ş\ Tre/. Cra/' de la răsărit, come­ die în 2 acto de B, P. Hajdeu:\ La 14 Martie, Boamba C?l ((pâ fim'tă, comedie in 6 acte. La 29 Martie s'a jucat în beneficiul artistelor Elena Laşcu şi Elena Botez. IJa G Aprilie s'a jucat J11iJ'easa Nelmnâ comedie. La i 1:3 Aprilie M.ila lUt Dumne,zen, dramă În 5 acte, :jllcat<1 în beneficiul artiştilor M. Ga.lino şi Em. Ml,noliu. [379] TH.UPA DI� OPEHE'l'A A SOClE'J'ĂTH DB,AMA'L'ICE. 1'0 Iingă artiştiî noştri din această stagiune cunoscuti pn­ bliculul, ca Ga.lirio, Bălănoscu şi Lnchian, D-nele Elellu, Laşcu şi Luta Botez, au mai avut un deosebit succes p3 scenă ieşană D-reL Anicut-i POP8:3C�1, Societara Teatrulut Naţional din Bucnreşt l. Una din piesele caro au avut mare succes a fost comcdia ;\a;al'ilil AI)l')),;{!nl, in C.11"') rolurile prinoipa.le le-an avut Ln­ chiau, B'tI{wJSGll, Hasuaş, ArC3hll1U, Dimitrescu, Dvra Anicuta Popescu şi D-IB Iosefiua Găll1şc�t. III această reprezentaţie a, debutat şi o tînără clevă Adela Cuza, care, pe lilJg�L un fizic plăcut şi necesar pentru scenă, avea şi un talent deosebit, aşa, cii a fost fO:11'tC hine primi: ă de public. Piesele nationale FLueI'ulF'ennecat şi DOI iarani şi cinci r"ÎJ'7(()l1, cc s'au mal reprozentat in această stagiune, au plăcut de asemenea foarte mutt, căci publicul îoşan era doritor de a vedea jucâudu-se c�,t mal multe piese nationale pe ling�L cele trarl use din diferite limbI şi cari covirşcau pe cele naţionale. It( a.nul acesta Societatea Dramatică, fi. luat asupra. sa PCl'­ so nalul foasr.el societătr muzicale din a.nil trecuti, care se dis­ fiiutase elin cauza unor neintelegerI isca te între conducătorii el şi a' lipsei d e elemente muzi�alo şi de mijloace pentru susţine­ rea l)ersowt! ul ul arti stic, Societatea Dramatică a vrut să. Iacă o încercare, lnjghe­ bind po sama ei personalul strict necesar precnm şi a orchestrcl trebuitoare, spro a putea puns în scenă, mai multe operete noI pe lingi't l'epre�elltatiiI8 do drame, comediI si vodoviluri sperilnd ni'L cn·· modul aC8st�L Vtt atrage publicul siL vie în nu;năr mare şi S:t asiste 1<1 asemenea reprezenta,ţii lirice. Astfol s'a angajat personal111 lirie po care l'am al'dtat in programul ,;htgiunoI, cu s::dare fOf1rte modeste după. cum se vede din unnăJoama listă. pe care am luat'o din dosarelo Sociotătei Dramatico aflatn in 'Biblioteca ToatruluI Naţional, şi a�lume : ' Teod()�' Aslan caro era Regisor al trupei de operetă flcVea BăU loI PC) lnnft în rolmile de prim bas (Basso profund o ), Ioan Dimitrescu prim tenor, caro acuma e colebru pe cele ÎntfLI Tea­ tru elin Europa, avefL 150 leI pe lună, Vasile lIasnaş tenoI' avea bO 1e1 pe lunfL p 1 ilS 10() leI pe lună, pentru că mal juca şi în dmme şi comediI: IO:1n Oontu, bariton, cu obligaţie de a mal JUGa şi în drame, avea 60 leI po Iunrt, Anastasle PetrovicI ave�L 120 leI pe lllMt pentru oporetă şi 60 leI pentrn dnl.me; Gavril MuzicoSCll oa diriginte de cor avea 120 loi de lun{L; Constantin (tros Directorul oonservatorului ca ma.istru concertittoI' pentru solişti şi ş9f eL orche3trd., avo], 120 lei pe IUlllt; Gl130rghe V. 37C) Teatrul în Moldova [380] .380 Teodor T. Burada Sor0a, barit.o n avei 10J Iel p3 lună. G1gistele c1ntCH'eţe ave::m' D'-ra DeboraWeinberg (Orleseanu) prima d onă 350 pe lună; Dvna Iosefina Găluşcă 80p1";),[1ă, 100 leI pe lună pentru operetă şi 20J leI pentru dramă şi comedie; Dvra Maria 'I'ornasiu con­ ti-altă 180 let p3 lună. Iată cum eran plătiţI artişti) Iiricl pe timpul acela ! Operetele CJ au fost reprezentate in cursul iernei 1881-- 18R2, au fost următoarele: Fiice. Reqimeniulu: operă comică in 2 acte ele Sain'-Georges şi Bayard tradusă ele 'I'h. Asla.n muzica ele Donizetti care s'a, elat pentru prima oară 1<1 17 Decombrie şi a avut mare succes, artiştiî cari au luat parte nu fost: D-rele M. 'I'omasiu, Debora, D-na Sotir, D-nil Tb. Aslan. Hasnnş r. Contu, Petrovici, B. Brill, Marcovan n. Această operă-comică s'a ma,ljncat in 19. 20 si 2G De­ cem vrie. apoi la Ci Ianuauie 1882. Le' Chalet: ope;'i't co'micrl, În­ tr'un act) cuvintele ele Ellg. Scribe şi Melesvill e, muzica de A­ dolf Adam, tradusă de '1'11. Aslan ; Somn bun Domnule Pantalon operă comică într'un act, cuvin telo de Lcckroy �i do Morvitn, muzica do Albert Grizar; UOj!oţelul (17 Campanello) operetă În- / trun act, şi Fata răzeşului opereta originaJi\ română în 3 acte textul ele 011, Irimescu, muzica de D1. Ee!. Caud el la caro a a­ vut UD deosebit sncccs. HEPBJBZEN'l'ArpILE AHTISTULUI MATEI IvlILLO IN TEATEU DE V AliA 'JTVOLI. In cmsul:VereI marele 8,rtist lVhte1 1\1i110, carc nu uita nici odaE, Tasul, Ol'Hsnl sen În. care si-a, petL'ccl1t si dezvoltat tine,re­ ţea artisticft, a �enit aicI cn o 1�1icrt trupi:L, �i' a c1a.t (l serio ele mal mnlte l'epI'ezentaţinnI de micI vodevilnrI, comedii şi C(\,ll­ tonete) în canI el escola pe scena '.roatrulul de var;t din grtL- dina Tivoli. " Printre piesele cunoscute din repertorul sem, a dat in zina de 8imbăUt J9 Iunie 1882, în beneficilll sCtu, Lipitorile Satelo)', comedie vodevil în 5 act,; de Alexandri 'fi Millo, 111 care acest" din mm:1 a jucat rolul 1n\ lV1015i orindarul, iar celelalte rolu)'I au fost jncate de D-nil Nkolau, Bogdan, Vasilescn, Congbmti­ nescn. Petl'OvicI) Gheorghib. si D-nele M. Tonesem. si JYI. Mol'u;' s'a m'aI jucat apoI si comcfliiio Apele de la lâcili·estJ. Chirita în J))'()L'incie' şi altele.' \ ' , \ HEPHl��Z;]��N'l'ATIILE D�.TE DE SAIiAH BEHNHAHDT. In cursul lunei Noemvl\.io 1881. veni în Iasi celebra [11'­ tistă Sarah Bernhard t, unde a c1attr�1 l'eprezentr,ţiuYlI, şi an u­ rne: La l)ame auce Gamelias) pomedie in 5 acte de Ales. Dn­ mas, fin care s'a jllcat în D Noemvl'ie lnînd parte artistele: Lina l\1Ullte, Ch"lly, Pl'otat, Daria, Carpcntier) Augustine, şi artiştii, I ! I [381] Teatru în Moldova 381 Dana Chamonin, d'Orsay, Vialdy Gally, 'I'heffer, Bouillaud, Cheva1ier, Joliet şi Louis. La a doua reprezentaţie s'a jucat Adrienne Lecouoreur; co­ medie în 5 acte, Iar în a treia şi ultima reprezentaţie s'a dat Frou-Frou; comedie în 4 acte de Meilhac şi Halevy. La toate aceste tref reprezentatiunî, sala Teatrului era ne­ Încăpătoare pentru publicul îoşan, care vroia să vadă jucând pe această celebră artistă, cu toate că preţurile locurilor erau foarte ridicate. Succesul moral al trupei a fost de asemenea foarte mare, căci pe lîngă principala artistă Sarah Bernhardt, mai tot restul trupei era compus din cei mai de sarnă artişti din principalele teatre din Paris. (Va urma) Teodor T. Burada La monumentul "Reanexărei Dobrooiei" SONET Tulcea Spre-a-ti veşruci aicea stăpînirea Pe vechiul sol străbun, din preajma mărei, 0, ţara mea, pe-o culme-al pus sem zărei. Un dorobant ş'un vultur, străjuirea, ... Şi te'nfiorI : străjărul cu privirea Crunt răscoleşte hăul depărtărei Alarmă-a da la nord şi sudul tărel, Şi vulturul, pe-aripi purtînd preirea ... Iar împrejur, întins-al verzi covoare De codril-adincî, de ape şi ogoare Un peizaj de vis la-apus de soare -. Şi-a Dunărei lungI braţe arg intate Ce trec sclipincl cînd soarele le bate, La sinul larg al mărit-apropiate ... Gordon Arhiva [382] ETIMOLOGII Afină, rodul ăfinuluî, cp. lat. Calacan (Mold.) Callscan ăcina. (Munt.) e ngr. ;�(J.),(J.xavYj. Asta e Argeş ar putea fi ung. erdos forma cea. mat apropiată. păduros. Tot aşa: Ardeal, A- Ceahlău e ung. csalho, de la iu.d, ung. Erdely, El1yed. (A-A: csalni, a amăgi, şi ho, zăpădă. uzită de la medicul V. Bianu Cp. cu Hima-lata, "locaşul din Buzău). Totuşi compară zăpezilor ". cu Ordessus, vechiul nume al Chiui, a trage chiulul, e o rîulul Argeş. Se ştie că de la variantă din chiuiaf, turc. (pers) riurt numirile au trecut la re- kiilah, calpac de derviş, că­ giunr (Oltenia, Prahova, Ialo- ciulă, tub de alamă care se mita, Moldova). pune la narghilea ca s'o ape- Atîrn, V. Derdelus. re de vînt, (fig urc. t) inşălăto- Bosomelnic (CovurluI), po- rie, chiul. A vem şi locuţiunea : sac, ne comunicativ, şi Bozo- la aşa cap aşa chiulaf (păcă­ metic, Buzumetic, (Teleorrnan. ·'Jeală). Turc. l(iilah etmek a Revista 1. Creangă, V. 220), înşala, kOlahgi, şiret, de unele prost, bleg) se derivă elin bulg. r0111. chiulangiii. La Cihac b ee-umnilc, prost, timp. Pre- lipsă, la Şămeanu de origine facerea Iul bez în boe-bos se neştiută, la Tiktin ele la turc. explică prin- influenţa luI l�o- Il/il suiu, leşie. sun/lat ori a luf li - gla­ sul el umilit, plin de dorintt, un glas de care am fost În­ drăgostit ca un romantic- îmi şoptea ca'n sara cea dintăi a Iubiril noastre, sara acea furtunoasă de patimă: "De ce esti asa de rău '?", . 0, m'a durut adînc, f;ji vorbe din mintea mea= căcl barbar cu ochi albaştri. Şi acum nici măcar nu-i pot cere ertare, pentru că teama de-a nu fi victima el m'a departat pentru totdeauna de sufletul el, de bietul, de dragul el suflet chinuit de do­ rurt neadormite--> de sufletul el care a fost al meu cu toată viaţa ce se trezise într'insul pentru mine-cîte-va clipe nu­ mai, pentru mine. Şi totusi o regret ( Mi-e dor de Mireil1e? Da... cîte-o­ dată.; Altfel, Mireille ? Da, mi-a plăcut. să zicem chiar că mi-a plăcut mult, acum însă nu-mi mai amintesc de ea nicI în clipele de visare şi de convieţuire cu amintirile-căci aşa'şî tiner ii: uitătort. Fără regret, fără o tresărire, fără. o remi­ niscenţă măcar a clipelor de fericire ce ne-au dat, trecem pe lîngă femeile cărora le-am furat sufletul, le-am prihănit viiaţa pe care ne-o jertfiseră. Şi ştergem din minte urmele paşilor lor dragI pentru ale acoperi cu alte urme mal vo­ luptuoase ori mal plictisitoare: Am venit, am văzut. am învins. am uitat-e-Iată ce fie­ ce Caesar al voluptătilor neîngăduite ar trebui să spue în urma fie-cărei victorit. M. Bantaş [396] 396 PoeziI Povestirea aezilor Au povestit cîndva aezii "S'au dus voinicii la războr, "Cîţi vor pieri sub luciul spezii "Şi nu veni-vor înapoi! "Buchetul tînăr de fecioare "A rătăcit în noaptea sumbră, "A rătăcit prin coridoare "Şi s'a rugat plîngînd în umbră: ,,-Iubirea-i forţa de vieată "Şi îmboldirea domnitoare, "Din cursul drumului de ghiaţă "Nu se abate, nici nu moare ... "UrîţI fecioare despărţirea "Şi vot fecIorI tăria spezii, "CăcI ele singeră iubirea" ." All povestit cîndva aezil. .. ! C. R. Ghiulea PARFUM EXOTIC (Dup,t Ch. Bauc1elaira) Cînd în sările de toamnă cu pleoapele închise Sorb parfumul ce exală sînul tău în taInic zvon Văd în zări desfăşurate tărrnurî splendide ca'n vise Atipite sub văpaia' unul soare monoton; Un ostrov în lenevie, unde firea'n sărbătoare Naşte pomi cu forme stranii şi cu fructe curioase; Unde gîlgîe de vlagă a barbatilor vigoare Şi-a femeilor privire-e-o umezesc dorintt sfioase, Dus pe aripi de parfu\nurr spre ţinuturi de visare Văd un port pe care-I umplu mii de pînze şi catar gurt. Ce atîrnă ostenite de h undei legănare Pe cînd mirosul ce-şi scutur crengt de verzI tamarinar Răspindindu-se în aer lunecînd pe unde'n largurt Mi se'nbină lin în suflet cu un cînt ele marinar). M. 1. Bantaş [397] ETIMOLOGII ROMÎNEŞTI EI ernente latine şi romani ce -- Arniu (Arniil) S. 01. sg. Lieu propre il pas- ser l'hiver. (Dal.).- Var. : ar- l l1ziu (Dal.), erniiu /Mih.). il' Et. : '" H?"ber11ivus=hibernus II. (lO(.US), cf. aestiuus locus '[ieu r.,. 1 III t.,(! i'M;� propre a pa,sser l' ete'. '. c y 4jt,(· p" o ('oalrl, do hîrtie proastu, cu pecete midt pllRh eu ciarh rn�ie, hir­ tia are Illarca r:]p falJl'ieii o coroanft mare clomneascii, Iseinitllra Inl ynel" esto ritll f,"cutit, indtlcith ca şi alto isc,diturJ elin aco] timp, Acest Hriso\', arată umllirl crdUg'lH'ŞtT ca şi hrisovul Illl.llieş Vod�, elill anul 1437, C:Lre numirI raportate la ideile elin hrisnvn IUl Aron YOel," cu t<,ritorill! cntflţil �i ]" ideile ele gîlcC'i1\''', sfl se arătC' iu hrisoavC'lo de mal 5n8-('ă au fost Întrl' suton] vÎ- [406] 460 Documente nătorf cu Mînăstirea Noauitu pentru Po inna Răchitna si Galu foaste ale ce tătef, Ne dau ideea ac1evăr�,th, despre cele co am 1\rătat despre originea S1\ telor şi a Minătiref Noamtu ). (Va urma) Arh. Narcis Creţulescu. August Scriban " ARHIVA CRITIC,A Dicţionarul Academiei dă pănă acuma ca de origine ne­ ştiută următoarele cuvinte date deja de mine încă din 1910 în Covorbirile Literare şi în Arhiva: bosolesc (ung. băsziilnz), boscorodesc (ung. boszorkanykodnz), blazgonze (pol. bla=gon), bobleţ (variantă din goglează, globeean şi altele), bolbotină (bulg. bulvotzna) gălătuc (bulg. giiltuk) şi bongoase (ung. bonf!;eszet), C Afară de asta, lipsesc: boghinet. bocăneţ, a se bo- siriei, a se hoţocăni şi blocadă, toate date de mine în Ar­ hiva înainte de a apărea fasciculele Academiit. Mal dă ca de origine neştiută şi arol, rus. ariol (oreh7), pajură. Ortografia romînescă de Au­ gust Scriban.-Intre multele re­ cenziuni elogioase cu care a fost onorată această broşură, semna­ lez cetitorilor noştri pe aceia pe care renumitul romanist E. Bo­ urciez, profesor la Universit�tea din Bordeaux i-a făcut-o in RB­ vue Critique d'histoire et litteratu­ re, în numărul de la 271uliu (30). Recenziunea ocupă mai mult de o pagină şi e o laudă do la început pănă la sfîrşit. Bătrîm�l profesor, oare ştie bine romine­ şte, zice : "D-l Scriban caută. să' lucreze contra regnlelor ortogra- \ fice destul de complicate, şi de alt-fel pline de contraziceri, care au fost date de �';cademia din Bucureşti. Cred că are mare dreptate. 'I'ot cela ce va putea uşura apropierea de această lim­ bă aşa de interesantă în sine, dar uneori deconcertantă, va fi 'bine venit. Academia a' comis un adevărat abuz de putere şi chiar un fel de falsificare reco­ mandind să scriem' dormiam; o formă de imperfect care se pro­ nunţă in realitate dormeam. In privinţa tuturor acestor puncte şi în privinţa multor altora d-l Scriban are dreptate: recunosc asta cu atîta mai cu plăcere cu cit principiile preconizate aici sînt în genera.! aceleaşi pe oare le-am urmat şi eu acuma cîţi-va ani in cartea mea Elemente de i Linguistique Romane. D-I Scriban are de partea sa logica, şi modul său de a vedea I va sfirsi triumfînd. I I c [407] Arhiva Critică 407 .E de dorit ca această hroşură sugestivă şi limpede, să se răs­ pîndească larg în ţara ei de o­ rigine şi să atragă atenţiunea asupra reformelor care au deve­ nit folositoare, aş ZIce aproape necesare". X. Canalul Panama. Nu se poate să nu intereseze pe toată lumea, lucrarea gigan­ tică, intreprinsă cu tăerea isimu­ lui de Panama si costruirea unui canal, prin care, vapoarele cele mai mari ce există astăzi în lu­ mea comercială" să poată trece în timp de 10 oare, fie din O­ ceanul Atlantic în cel Pacific, fie invers şin acelaşi timp. l=?,elaţiunile ce găsim relativ la acest canal şi pe care le rezu­ măm, ne spun, că cel mai tîrziu în 1915J canalul va fi dat na­ vigaţieI. Că a costat un miliard si jumătate si s'a scos si carat l)este 170 milioane metri 'cubi de pămînt. Ceia ce este de admirat, în a­ ceastă lucrare, sunt eclusele (stă­ vilarele). Canalul nu este o săpă­ tură directă pînă la nivelul ape­ lor din ambele Oceane, ci va­ poareie, fie dintr'o parte, fie din alta, se vor ridica pănă la 25 metri deasupra acelui nivel, pen­ tru a să scobori apoi în oceanul respectiv. Şi aceste suirî şi sco­ borîrî vor avea loc în acelaş timp adecă: unul două sau chiar trei vapoare, se vor sui sp: ex: din Atlantic spre Pacific şi ală­ turea un număr egal de vapoare să va scobori dinspre Pacific în spre Atlantic. Construirea acestor ecluse, este ceva de admirat. Şi încă ingine­ rii se întreabă, dacă munca şi ghibăcia lor, vor da rezultatele dorite. Mai intăî, trebuia apă, ca să hrănească eclusele, căci apa din Oceane, nu era să se sue din e­ clusă în eclusă. Şi pentru acea­ sta s'a făcut captarea rîului Cha­ gres şi prin o iezătură enormă, între doi munţi, înaltă de 35 de metri şi lungă de 2300 metri, s'a ajuns a se avea un lac de 400 kilometri patratî : lacul Gatun, din care s'a asigurat cătimea de apă trebuitoare traficului, ori cît de intens va fi el. Si vom adă­ ogi, 'că acel rîu �ste torenţial încît Iunt Întregi din cursul a­ nului, este aproape secat. Dar şi cînd se umflă, ajunge el varsa în , lac - după spusele inginerilor- 4000 metri cu bî apă, pe secundă. Au de unde aduna apă, pentru trebuinţele acelei navigaţiunI. In al doilea loc trebuia ca a­ cele ecluse să invoească trecerea in acelaşi. timp în două direcţii. a vapoarelor celor mai marî. De aceia s'au despărţit in două şi fie-care despărţitură are peste 33 metri Iărgirne şi cite 305 metri lungime. Dar cînd se vor construi va­ poare şi mai lungi de 300 metri? In al treilea Joc, trebuea să, se apere porţile ecluselor (stavi­ lele) de loviturile vapoarelor, fapt ele o însemnătate colosală. Cea mai mică sdrnncinare a unel portt din cauza acestor lovirt, care sunt foarte puternice, poat.e provoca accidente ce nu-şi poate înghi­ pui cineva. Căderea bruscă a u­ nor aşa enorme coloane de apă dintr'o eclusă în alta. de la o înălţime de 6 pînă l� 9 metri, ar fi adevărate dezastrurr. Şi de aceia s'au construit fel de fel de *it &l&L [408] 403 Arhi va' Critică Profesor U uiversitar. apărătoare şi inginerii aşteaptă cu nerăbdare, momentul încer­ cărilor, ca să vadă dacă au reu­ şit pe deplin, să înlăture acele mari neajunsuri, sau trebue să mai recurgă şi Ta alte mijloace. Odată trecute oclusele, vapua­ rele să vor găsi la largul lor, în canalurî de 150 - 300 metri lărgime. Adincimea totală, în toate părţile canalului are să fie de 12-50 metri, mai mult de cit trebue pentru iuoărcările ac­ tuale. Lungimea totală a canal nl uî e I e 81 kilometri. După cum se vede, şi de astă dată, mintea omului a dus la bun sf'iJ'şit u lucrare gigantică. , � Df'cembrie 1912 Dr. Leon C. Cosmovicî. parte şi noI, teoria mai nouă are o deosebită importanţă pentru istoria, Daciei înainte de Romani. După această introducere sub capitolul Arme, instrumente şi o­ biecte [elurite se insiră localitatile din Transilvania 'si Romăr{ia, unde s'au găsit topoare, cîocane dălţî, vîrfurI ele lance şi săgeţi pumnale etc.; acestea ca mate­ rial pentru dovedirea existenţei celor 3 perioade: a, petreî, bron­ zulut şi ferului în Dacia, ceia ce n'ar îndreptăţi pe un anumit cri­ tic să se înfricoşeze ele această, îngrămădire de material. Cunoştinţele întinse ale auto­ rului ne uîmesc în adevăr în capitolul ceramicei, pe care o studiază sub toate aspectele ei, tehnica, formele şi ornamentaţia. Materialul ceramic a suferit din cauza inmultiret lui mal multe Ion G. Andrieşescu.- -Contr'{- clasificatii (i{lopfleisch, Gotz e, buţie la Dacia înainte de Romami, Vossinski şi Schrnid t), toate a­ cu 8 planşe originale şi o hartă, vînd ca punct de plecare orna­ [aşi 1.912. men tarea tecnică sau artistică. Autorul işipropnne în această Aceste clasificărî nu SUJlt sufici­ teză de doctorat, cea dintăi la ente şi s'a impus o studiarc mai sectia istoriei a facultăteî ele li- comploctă, astfel cum a inteles-o ter� din Iaşi, să pne în' lumina autorul. Ca tecnică se observă adevărată cultru a veche la Du- două culturi: primitvă şi fină; nărea de jos, prin confruntarea elin punct de vedere al formelor datelor arheologice cu cele IT) al se constată, vase piriforme, sfe­ vechi tradiţii istorice a,supra 10- rice, vase -- binoclu, ciur uite şi eului, In contradictie cu vechea aceleasi tortf in numeroasele cen­ teorie "ex orientc lu'x",influenţa tre c1i� Macedonia, Tesalia, Bos­ sudului şi răsăritului asnpra nord- nia, Moravia ca şi din Bucovina, apusuluî european, de aproape 'I'ransil vania,Basarabia şi Cucu­ o jumătate de veac şi cu inVă�\ tenI, sau Voda,stra la noI; V3- ţaţI ca Jleinach, Schmidt şi al-, sele polichrome, cu ornamente ţii o nouă teorie se ivi avind '\ plastice şi inr:izate,. sunt subo�'­ ea bază de sw.,tinut o cultură en- donate ceramlCei plCtate supen­ ropeană bă.ştin�şă. oare, a cărei fre,!uenţă e aproa- Considerînd numeroasele ele;,;- pe exclusivă în Europa sud-ră­ coperirI preistorice din regiunea săriteană", din al treJiea punct ca,rpato-ba.lcanică, din care facem de vedere al omamentaţieI. [409] Arhiva Critică 409 . Superioritatea regiunei carpa­ to-balcanice asupra Europei cen­ trale-nordice se remarcă precis în cantitatea aleasă a figurine­ lor; cele mai multe de lut, şi ido­ Iilor cu urme de tatuare sau de vopseli. ce constituesc plastica neoli ticului ; "Oucutenii vin în iutăiul loc între staţiunele neo­ litice prin numărul fragmentelor plastice găsite". Ca resultate ale acestor eer­ cetări, în incheere; intre cele două teorii amintite în întroducere, autorul pare că înclină spre cea mai nouă a eulturei europene băş­ tinaşă, deşi precis nu se poate observa în tot cuprinsul volu­ mului, afirmă sigur existenţa pe tot atît de importantă şi deose­ bită a cultureî carpato-balcanice. Punînd în legătură, de con­ fruntare cu Herodot şi celelalte izvoare istorice, aceste cercetări arheologice capătă o importanţă particulară, în dovedirea unei po­ pulaţ,ii aceleiaşt pe ambele ma­ luri ale Dunărei; adică că pe toată această întindere au locuit În ti' o vreme Tracit, care se ta­ tuau, după urmele idolilor, se ocnpan cu agrieultura şi hră­ neau pe Seiţii regalI) adevăraţii Seiţi, cari an venit peste el sn­ jJnnîndu-i; se întindeau asHel pănă la Nipru sub numele ge­ nerie si nepotrivit de SeiţI (.He­ rodot). liotărînd pe Traei let nor­ dul Dunării, aeeI jan de grîu despre eare ne pomencJşte Aria­ nus eă ar fi dat Alexandl'l1 al M8eedoniei, pare a fi fost mai enrind enltivat de ei, de cit de GetiL ee vin ma,i. tirziu. Ca date ele 'e�nducere epoml, neolitie;), se va h desvoltat inaintE( de lnva- sia, Seiţilor petrecută in veacul al VIU a. Or. Autorul pluteşte şooăitcn: intre diferitele păreri, pe «are nu le primeste uneori, dar fără a se servi de l111 criteriu propriu, si­ gur, sub care să privească cori­ vingerile altora; o lipsă care se va şterge în faţ,a materialului cunoscut, pe care sperăm să-I mîn uească mal liber în viitor. Asupra formei, sub care se prezintă lucrarea, sînt de făcut citeva obiecţiunt, pe care orîce începător trebuie să le primeas­ că eu aceiaşi bună eredinţă ea a noastră. Citaţiile deşi arată, după D-l Iorga, o erudiţie surprinză­ toare, obosesc mai ales atunci cind nu s'ar simţi lipsa lor. In intrc ducere de exemplu, un resu­ mat succint a diferitelor păreri ar fi îndestulător, dacă şi pentru a­ ceasta s'ar simti nevoia în sustine­ rea argumentelor autorului. ' Notiţele informătoare sînt n11- maî foarte potrivite: Stilul GÎnd limpede şi eurgă­ tor, cînd greolu şi confus în ex­ primarea ideilor, astfel că pe a­ locurea se pot g-ăsi scăpări gra­ ma.ticale de propozitiî corecte, în general putin rominesc. Iar atîtea note. notite si paranteze ne f'ac impreşia 'e�1 'autorul vrea să relateze tot ee ennoaşte a811- pra uneI chestiunI, aeeasta epui­ zoază. Să, nu uităm Însă e�1 e o teză de doctorat. P. Constantinescu, A. Sarrou. La Jeune l'vr'- quie et la Re1:o1ution�1.ql::! Pa­ ris�J:3m·ger-I�evraue. Cartea, aeeasta are meritnl de a, faee simpatie poporul tîn�u- [410] 410 Arhiva Critică turc şi de a-şi insufla interesul omenesc pentru un ideal pe care ai vrea să-I aperi în mod dezin­ teresat, E împărţită in VIn capitole In ele e istoria revoluţiei şi a intronării regimului constituţio­ nal, care are să repare putrega­ iul hamidian. Te miri ce inimă au acele puteri care urmărindu'şi scopurile lor lacome nu încura­ jează si nu ocrotesc o sfortare 'atît d� generoasă, atît de spioă, Şi te gîndeştl atunci la timpu­ rile în care s'a infiripat Romî­ nia. Ce-ar fi făcut toată abne­ gaţia marilor dispăruţi d�că, du­ pă trei ani de instalare a sche­ lelor pentru ridicarea edificiului de azî si le-ar fi văzut dărîma­ te din . senin? Si te cutremuri şi iubeşti pe aceşti eroî, Istoria revolutiei e studia tă în fazele: Preparaţi a : Pror-la­ matia constitutioi din 10 Iulie 1908, consolida�'ea el de la 11 Iulie - 4 Decembre -- deschide­ rea Parlamentului ; Sesiunea Par­ lamentului 4 Decembre 1908- 31 Mart 1909; Reacţiunea 13 Mart - 13 April; causele el şi mijloacele de actiune ale COJ,l1i­ tetuluî ; Restabilirea Cons*,ituţiei 15 April Cap. Vf I : Debuturile erei constituţionale: Opera par­ lamentară (trei sesiuni}: opera, guvernamentală (Politica internă, Administraţie, Finanţe, J ustiţiel\ J andarmsrie. Poliţie, Armată. Marină, Lucrărî pu b1ice, Instruc-, ţie Uniunea Raselor, exppdiţji \ militare, Politica externă, bal­ canică şi europeană): Conclusii: Două schiţe geografice şi trei a­ nexe conţinînd legile votate în cele trei sesiuni pa-rlamentare. E un studiu conştiinCiOS, just scris bine, interesant şi educativ, mult educativ. Revolutia s'a născut din ne­ mulţumirea contra lui Abdul Ha­ mid, care .cu politica lui dublă şi personal egoistă externă" di­ ssociantă, neglijentă, lacomă, exi­ lătoare, spionantă şi innăbuşitoare de conştiintă, interioară, a, adus Imperiul l� ruină şi la pragul distrugerii, a aţîţat puterile con­ tra el si a trezit constiinta ce­ lor exilati, studiati si patrioti'. Aceştia' constituită 'într'un c'o­ mi tet eroic "Uniune şi Progres" stimul ati de rel orrnele macedo­ nene, a;l conceput liberarea în-· tregulul imperiu şi Întronarea unei vieti constitutionale de li­ bertate, ' de uniune între rase, de justiţie, de fraternitate si de egalitate. A fost o revoluţie mi­ litară, -Cosmopoli tă dacă pot spu­ ne aşa, inspirată de Marea Re­ voluţie franceză, umană, preca­ ută şi condusă de oameni de stat superiorl şi patrioţi. Ajunşi la succes, devin tole­ -rantî, acordă libertăţi de basm, distrug sumedeniile de paraziţi civili şi militari din jurul sulta­ nului, desfiinţează privilegiile, e­ galizează rasele, introduc spiri­ tul dreptătei pănă la primirea celor vechi in sinul lor. Nemultumitiî, desprivilegiatit, parazitiî provoacă reactiunea, exploatînd călcarea Coranuluî, Armata macedoneană Întră în Constantinopol, realizează abdi­ carea Intrigantului nefast întro­ nează pe nefericitul Heşa,d Meh­ ,med, ţine energic frinele progre­ . sulUl, pedepseşte aspru şi pune temeinic bazele unul viitor Impe- I riu) în care unirea raselor şi p1'o­ I gresul luI este criteriul de viaţă, [411] Arhiva Critică 411 E splendid. Crează totul si condusi de oa­ menI de stat a' căror r;ume ră­ mîn neperitoare, noii jacobini merg spre triumf, Brusc, .Iupiter trăsneşte. Politica de balanţă îl distruge, Autorul o prevede prin ceaţă Sustine eroarea confederatiei bal­ canice sub auspiciile 'I'ripleî In­ ţelegeri: Franţa, Anglia, şi Ru� sia prin care vor scapa şi de int,rigile germane şi austriacc, după ce au scăpat şi de nefastul criminal. PoatA mîine, după ce, opriţi în drumul lor uman şi patriotic, vor reveni la liniştea necesară, pro­ gresulUi, cu toate pierderile e­ norme ce vor fi suferit, vor şti mai hine să cunoască perfidita­ tea politicei germane şi vor ve­ dea proiectindu-se in viitor N o­ ua Turcie, 'I'înăra Turcie., Ceatalgea locul de unde au in­ trat în Constantinopol armata macedoneană - Salonicul, sediul acestei epopeî, vor redeveni poate iar Meca patriotismului otoman, Căci cu sudoarea feteI să'sI cis­ tige pîînea şi în suferinţă 'să �e nască legea care atîrnă deasu­ pra orncnirij Ea învaţă că din desnădejde se capătă curajul. Adonis Gr. Popov. Me« Crimes ou onze ans de pri- 8071 }JOll'l' delits de jJT'eSS6 ])(i1' In Archiu li'Zr SOf3 ialemis­ senschaft und Soeialeţrolitik vol. XXV caetul 2 apărut în Septembrie 1912 este (p.565-2) o recenzie asupra cărtei D-ru­ lUI Karl von Tvska: "Die Le­ benserhaltung cler arbeitenden Klassen" lucrare întemeiată pe Gustave HervelDJ2, Paris pria: 3 [rancs. După cum se vede şi din ti­ tlu, autorul întruneşte în acest volum o serie de articole publi­ cate prin diferite ziare şi pen­ tru care fu adus în faţa juraţi­ lor. Adaugă de asemenea şi ple­ doariile de apărare pc care le-a rostit cu aceste ocazii. E de re­ marcat talentul şi pătrunderea simpaticuluî militant revoluţionar francez care şi-a sacrificat liber­ tatea în repetite rînduri, pentru a expune poporului ideile lui larg umanitare. Intilnim în a­ ceastă carte şi celebra frază "le drapeau dans le fumier " pe care a lansat-o la începutul carierit luî antimilitariste. ApoI conti­ nuă cu o sumă de articole vio­ lente în contra politicei de ex­ pansiune colonială, demascînd (OU documente precise şi deducţii vi­ guroase-actele de brigandaj ale armatelor franceze în Maroc, ar­ mate compuse din muncitori ca­ re-şî expun viaţa şi comit crime abominabile în numele unei patrii vitrege pentru dînşit. Ia apărarea celor năpăstuiţi de justiţie şi poliţie şi dă pro­ letarilor sfaturi şi îndemnuri pen­ trn "cucerirea străziîv-s-singurul mi:jloc de a-şi putea impune vo­ inta "cu ajutorul unicei arme de luptă... manifestatia de stradă. C. R. G. cercetările autorităţilor comer­ ciale engleze asupra stăr il cla­ selor muncitoare în statele in­ dustriale între 1908 si 1911. Din ea reţinem două t[tbele şi interpretarea lor. Luînd ca bază Anglia unde cheltuiala pentru trebuinţele vi- [412] 412 Arhiva Critică tale ale unul lucrător ar fi celelalte tărt această cheltu­ reprezentată prin cifra 100 în ială ar fi:' Anglia Germania Franţa Belgia St.-Unite pentru hrană 100 117 ua 99 128 pentru locuinţă 100 123 98 74 207 Pentru a respunde acestor să lucreze un număr de ore ne vol lucrătorif-- luînd ca bază egal cu : tarăst A nglia cu 100 � trebue Şl prunesc ca plata nominală far pe oră : Din această tabela se ve­ de că: 1° lucrătoril pe continent muncesc mal mult timp cu o plată mai mică pe oră şi au de cheltuit pentru hrană şi lo­ cuinţă mal mult de cît cel en­ glezT ; 2° în Belgia încă-deşi viaţa li-e mal eftină=-dar totuşl sunt mal rău plătitl ca Englezir : 3° Lucrătorir american! au nev o l mal marI dar îs si mai bine plătitl (se ştie însă că în America cerinţele nu aşa de esenţiale ale vietil sînt foarte scump satisfăcute), 40 In Germania lucr'ător'if stau cu 2,')"/0 sub cei englezt şi cu toate că plăteşte o chirie cu :2:-30/0 mal mare şi ia hrana RO/o cu mal scump locueste si se hră­ neste cu mult mat 'r[lL1'decît cel englez.( [)e pildă arată autoru 1\ Angl. Germ. Fr. Belg. St.-U 100 111 117 121 96 100 .')3 7,5 6i3 230 100 75 64 52 240 -în locuinţe de la 1la 3 odăI locuesc 38,8% jar în locuinţI ele la 50dEti în sus locuesc 4()% din populaţia AnglieI-­ pe cînd în Berlin de pildă 10- cuesc În 0---2 odăl 7G,46% din populaţie - Tot aşa în J 905 locuiau în centrul Berlinulut 449,703 persoane cite -/. intr'o odae-Iar preţurile lucrurilor necesare vietii erau cu 17% mal scumpe ca în Anglia). Aşa că un lucrător englez de ar vroi să trăiască în Germania cum trăeşte in Anglia ar trebui să cheltu iască cu IN% mal mult. In acelaşi volum e a treia parte a studiului despre Ic,g(' al profesor ulut ele economie naţională ele la Lipsea Frunz Eulenburu (Gesetzmassisrkei­ ten in der Ceschichte) despre care studiu vor face o clare de samă În numărul ce vine. M. L Bantaş