[5] ORGAnUL SOCIETATII şTllnTlflCH ,i LITBRRRB DIN IAŞI -o Ianuarie 1910 No. 1. o�==================================== Anul XXI. O====�======================�========�===O "Oonfllctul Între ,tIInţă şi rellgleU Nu de mult m'am văzut silit a reproba, in "Revista cul­ t urală" di Il Craiova, păreri le relati ve la contrastul intre reli­ gie şi ştiinţă ale UIlUI tinăr preot, care imi făcea imputărt pentru laudele aduse în "Gazeta Transilvaniel" din vara tre­ cută, marelui naturalist Haekel, ale cărui principii filosofice mă incercam de altfel a le combate. Zilele acestea cetind bro· şura cu titlul de mai sus, m'am simţit îndemnat a lua aceeaşt atitudine faţă cu un naturalist care vrea să ne ducă la un extrem opus celut religios, la iulătururea rcligiuncJ. Sunt si­ gur că, prin aceasta, n'am să cîştig grapa nici a unula, -n icl a altuia, nicI a preoţilor. nici a naturaliştilor. Dar cred a-mi implini o datorie. Din prilejul unei propuneri, care n'a putut-o face În consiliul profesoral, la inceputul anului curent, de a se înlă­ tura sfeştania bisericească la inceputul cursurilor universitare, obiecta care nu se allă la alte universităţi, d-l Dr. Thiron, pro­ fesor al universităţit din Iaşt, "a crezut ulii a formula acest mcrnoriu, care atinge- zice d-sa= una din cele mal înalte pro­ bleme dintr'un stai, adecă acea a existenţei religieI de stat". Dacă autorul s'ar fi mărginit numai la această problemă, la chestiunea despărţirei bisericel de cătră stat, princlpl ă a plicat în ţările civilizate din America de Nord, şi în Franţa; poate că cel mal Însemnat argument, care i s'ar fi putut o­ pune, ar fi inapola la stare de cultură a poporul uî şi clerul uI romin, argument altfel destul de tare pentru a dovedi nema­ turitatca unel asemeni idei pentru fara noastră. Insă d-l dr. Thiron vrea să ne probeze, nicl mal mult nici mai puţin, de [6] 6 M. Strajan cit că religiunea şi preceptele ei, (jind Invechite, "sunt inulile şi dăunătoare din toale punctele de vedere" (p. 9); că biseric� şi religia ortodoxă romînă,-cuvintele sunt suhlin ia!e de d�sa,­ nu e şi cu atît mal mult nu va fi nici în viilor de nicî o u­ tililale stalulul", (p. 13); că .ţăranul rornln, cînd va vede şi se va folosi de aceste îrnbunăl ăţirl sociale-adecă de suprima­ rea cheltuelilor publice şi particulare pentru susţinerea bise-' rice î şi a clerului, care absorb o sumă colosală, zecî de mili oanc pe fiecare an din averea naţională-eI va pricepe, că poate fi fericit fără religie şi fără biserică şi numai printr'o simplă morală", (p. 10). "Trebue deci - continuă autorul rnemoriulul - în ţara noastră să incepem a conlucra pentru emanciparea poporulUI romin de sub jugul hiserlcel, clihertndu i mintea şi economi­ sinelu-I hanul pentru alte nevol utile .. E o adevărată crimă şi o risipă colosală, ca banul public să se întrebuinţeze pentru clădiri de bisericl, în loc de şcoli şi alle instituţii moderne", (p. 10). Consequent acestor idei, autorul propune' desfiinţarea Casset biscricel şi suprimarea hugetuluf el', aproape R mili­ oane anual. desfiinţarea facultăţii de teologie şi a seminarii- 101' (p. 9 şi 12). Şi ne spune, că În Iaşi s'a constituit o 8ccie­ tate a liber-cuqetătorilor elin Rominia şi aceasta îşi va propune a scoate o revista intitulată "Raţiunea", care va lucra în a­ ceastă drccţiune, ocupindu-se cu ştiinţele pozitive şi fllosoflcc, cu morala independentă şi critica religioasă, (p. 11). Am aratat aci cuprinsul memoriu lnl d-Iuî dr, Thiron, care in broşură e desvollat pe 17 pagine şi ilustrat cu citaţi­ u n I şi nume celebre de savanţl străint şi rorn inl. La sfîrşit d-sa se declară "foarle fericit că a putut da publicităţii com­ plexul acestor idcl şi studif, pe care le urmăreşte de mal mulţt ani" ((1. 16) Această mărturisire trebue să ne atragă luarea aminte cu ali! mal mult, cu cît 01. dr. Th iron ne spune, că aceste prin­ cipil nu sun! nurnal ale sale, că el sunt o pleiadă sinceră şi devotată, cari se vor sacrifica acestor idei sincere şi progre­ siste. N II ne indoim de sinceritatea şi devotamentul d-salc şi al soţilor seî ; dar ne îndoim şi nu credem în adevărul şi spi­ ritul progresiv al principiilor profesate de dinşfl E oare com pul ibi lă această profesiune de credinţă cu rolul unor savanţt i nţălepţi, cari, cînd\ vorbesc şi scriu, nu sunt preocupaţi nu­ mal de ideile lor, ci se gindesc şi la aceia, între care şi pen­ tru care scriu ? Sună.ele În armonie mal ales cu chemarea u- 1I0i' profesori şi educatorr al tinerirnet ? Intrebatu-s'au dînşil, dacă În starea culturală de aslăzt a clcruluî şi. poporulul 1'0- min e la locul şi timpul său o propagandă, nu în contra re­ ligiunel, ci şi numai a despărprel el şi a bisericei de că!ră slat? Aşa au făcui Pasteur, Darwin, H. Spencer, şi alţi sa- '1 I « [7] Contlictul intre ştiinţă şi religie 7 vanţ'i citaţi de domniile lor, în ţert in adevăr civilizate, nu ca ţara noastră? . , Dar aceştia sunt evoluţioniştr, ni se va răspunde. Aşa e. Şi noi suntem şi ar trebui să fim cu toţii evoluţionlştt şi pro­ gresiştI; pentru că acesta e caracterul atît al ştiinţeî şi cultu­ rei cît şi al religiunii. Insă domnialor, ca naturaliştt, trebue să ştie, că evoluţiune nu va să zică, revoluţiune. Intre. aceste două idel e o mare deosebire. Revoluţiunea darmă şi nimi­ ceşte, evoluţiunca creează şi ameliorează. Temelia evoluţiunet şi condiţiunea progresului, pe terenul moral şi intelectual ca şi pe cel economic, este tradiţiunea, precum {le tărîmul fisio­ logic este ereditatea fisiologică. Natura nu face săriturj, ne spune o maximă veche şi înţăleaptă, rămasă de la străbuni! noştri. Şi ştiinţa experimentală a dovedit astăzf adevărul a­ cestei maxime nu numar în viata omenească şi, în general, În natura organică, ci şi În natura neorganică. 1n geologie d. ex., vechea teorie a lUI Cuvier, despre "revoluţiunile glo­ buluî", este înlocuită aZI cu teoria lUI Lyell, despre transfer­ .marea înceată şi continuă a suprafeţe! pămînteşti. Embriolo­ gia şi filogenia ne arată cum un individ, în stare embrionară, trece prin toate formele organice, proprii speciilor din care îşi trage originea; şi cum el rezumă în sine toate însuşirile necesare pentru conservarea vieţif, cîştigate de generaţiunile anterioare în greaua luptă pentru existenţă, în curs de mili- oane de anl. . . Şi ceea ce este pentru dezvoltarea corpurilor organice le­ gea eredităţii fisiologice, aceeaşt este pentru viaţa sufletească a omul ut tradiţiunea, în înţălesul el cel mal larg. Putere-ar fi omul de aslăzf ceea ce este, fără bogata moştenire primită da la toate gencraţiunile trecutului celut mal departat, moş­ tenire fisiologică, morală şi intelectuală? Sigur că nu. Şi cu cît un popor are mai multă putere de viaţă, cu.cît este mai energic, cu atît ţine mai mult la tradiţiunile sale naţionale şi religioase, pentru că în ele este întrupată gîndirea, simţirea şi toată fiinţa lui sufletească. Poate că cel mal viguros dintre popoarele moderne sunt Englezir, a căror ţară este leagănul celor mai vechl libertăţi şi în acel aş timp, al celor mal vechi tradiţiunf. Cine erau în vechime mal puternict de cît Romanit ? Şi el erau cel mal Iorrnaliştt în păzirea tradiţiunilor, cu deo­ sebire a tradiţiunilor religioase. In toate actele vieţii lor, pu­ blice şi private se observau cu sfinţenie formele rituale ale re­ ligiuniI lor. Limba şi credinţa sunt cele mai de căpitenie tradiţiunl ale unul popur. Ele sunt atît de strîns unite, încît la stră­ bunii noştri limba şi legea, cum numiau ei religiunea, era u­ nul şi acelaş lucru. Cine îşI părăsea legea, părăsea şi limba şi neamul, şi Înceta de a fi romln. Un exemplu viii de puterea tradiţiuniî religioase îl avem la poporul evreu fără patrie şi chiar fără limbă, CăCI el vor- [8] 8 M. Strajan besc limba ţări) în care se nasc. Evreii formează o puternică şi vlnjoasă naţionalitate Întemeiată numai pe credinta şi for­ mele rituale moştenite de la străbuni. Dar este o naivitate copitărească-c-zicc d-I dr. Thiron­ a mal crede in nişte tradiţiunt Învechite, cari În faţa ştiinţe! de aZI nu mai pot .0 socotite de cît ca nişte "minciunI con­ venţionale". Iar a mărturisi o credinţă care nu o mai ai, este făţărnicie, şi a cheltui sume ma rl din averea naţiurier, pen· tru intreţinerea aşezărnintelor religioase este o risipă şi crimă". Să mă ierte d nil naturuliştj, dar a vorbi astfel mi se parc că Înseamnă a nu recunoaşte nicI firea omenească, nici adevăratul caracter al religiuniI. Şi această imputare se poate face nu numai naturaliştilor, ci şi celor mai mulţi dintre nOI ceialalţl in telectuall, atît lai el cit şi clericl, Pentru că nicI u­ nii, nici alţii nu ne dăm sarna de spiritul religiunii şi de in­ ţelesul simbolic şi adinc al dogrnelor el. Şi din această gre­ şită Tnţălegere ă trad iţiunit religioase urmează conflictul Între ea şi ştiinţă, şi slăbi rea credinţei in acetaşf măsură în care se răspîndeşte ştiinţa. Adevărul nu poate ti spus de cit priu ştiinţă, zice d-I dr, Thiron. Şi sub noţiunea de ştiinţă cuprinde atit ştiinţa expe­ rimentală cît şi "metafizica ştiinţifică". fără să bage de sa m ă că prin acest adaos ruinează tonte.userţi un l le sale în contra religiuniI. Metafizica, ce e drept, e de două Iclurt, ştiinţifică şi poporală. Cea i n tăt se cOIll[Julie din ipoteza ÎntemeIată pe datele şfiiuţe] pozitive, asupra Iurnel necunoscute, tn care nu poate străbate ştiinţa, ceafaltă e .simbolul credinţel, întocmit după înţelegerea poporului necunoscător de teoriile mai Înalte ale ştiinţei. Dur obiectul şi scopul amîndurora e unul şi ace­ Jaşl : expresiunea idea'ulut, a adevărulul ideal, inaccesibil sim­ turilor noastre şi expcrlenţel, însă cătră care se îndreaptă lu­ mina ştilnţet şi aspiruţiunile sufletuluî. Savanlul ÎŞI poate lua "ca normă descoperirea totală a adcvărulul", cum zice autorul rncmoriuluf, dar se Înşală du­ d!' crede că şt iiu]a, cea (le aZI cel puţin, il poate descoperi intreg adevărul. �i se înşală şi acela, care Îşi lnchlpucşte, că ingustul orizon luminos al observaţiunet noastre, că mica parte de adevăr la care a putul ajunge ştiinţa in cercetările sale asupra infiuitulur necunoscut, e de ajuns să Indeslulcze setea de a şti a minţii noastre şi să dea li niştea şi m u I ţărn έ rea dorită inimel, AZI recunosc şi pozitiviştir, in contra păre­ rii lui A. Comte, �ă metafizica e un complement necesar al ştiinţei, şi că ele n\tma-I împreună ne pot da adevărata ştiintă posibilă pentru IloL Metafizica e necesară numai pentru că prin ipotezele sale pregăteşte calea ştiinţei pozitive, dar şi ca o hrană morală a sufletului Concen trarea cugetării asupra II nel si ngure părt'î din domeniul necunoscutuluI şi ahstracţiunea de retlexiune mai depărtate este o conelitiune a certitudinei ştiinlilice, şi poate [9] Con1lictul Între ştiinţă şi religie mulţămi, cel putin pentru un timp, pe omul de ştiinţă. Ace­ eaşl lipsă de reflcxiuno dă siguranţa sa instinctulul animal, şi prin aceasta îl Iace superior raţiunii în urmărirea tcudi nţelor sale. Dar puţini sunt cugetătorh. care se mulţumesc cu această certitudine. Sufletul omenesc, cu cît- e mal dezvoltat, cu atît e mal expansiv, şi nu se poatemulţămi Cll săraca realitate, ce I-O descopere ştiinţa. El vrea idealul din lumea necunos­ culă, Iar calea cătrăacest ideal l-o arată omului erudi t ştiinţa, Iar celuI neerudit credinţa. Dacă dar însăşi ştiinţa cea mai Înaltă are trebuinţă de un complement ideal al eî, cu atît mai mult e necesar acest ideal acolo, unde ştiinţa lipseşte sau e mărginită la indestnlarea tre­ hui nţclor materiale. Este deci o greşală a despreţui religiunea. Fără îndoială, şi ea, ca toate fenomenele vieţii, trebue să tie totdeauna in armonie cu ştiinţa şi filozofia timpului. Această armonie rezultă din însăşi simplele şi sublimele in­ \'ăţ�'ill1r1 ale tnterneetorulur religineI noastre, expuse În cvangheli! şi În epistolele apostolilor cari, cum zicea un scriitor, cuprind răspu nsu rf pentru toale veacurile. Di n greşală de a nu ţinea samă de această armonie şi de progresul spiritulul omenesc urmează conflictul şi lupta, nu Între ştiinţă şi religiune, ci în­ tre apărători î lor care le înţeleg greşit. Şi cît de dăunătoui e este această luptă cul turel, o putem "edea În ţările catolice, în Spania, Franţa, Italia, ,ş. a., unde eterul ţine morţiş la li­ tera trudi ţiun i lor, şi în loc să le explice în spiritul filozolieI modern!', le inmultesc cu alte dogme absurde; în loc să lase fiecăruia libertatea (le conştiinţă, a consfinţit ca dogmă inlai­ l ihililatca capulul hisericef, însuşire care cînd şi-o atrihuc un om �i în numele el "rea să impună altora, însemnează despo­ tism. Şi cum actiunea e urmată totdeauna de reactiune, cum un extrem provoacă pe altul, nicăirî nu se vede ca acolo de o parte cel mal înverşunat ateizm şi spirit anarhic, de altă parte higotixmul şi fanatizmul religios, într'o luptă care aduce multe piedici şi greutăţi adevărate! culturt. Dovadă este starea eul­ turci în aceste ţărt, mult mal înapoiate de cît nordul Germa­ niei, in Svedia şi Norvegia, în Anglia şi, în deobşte, in ţerile protestante, unde domneşte libertatea de conştiinţă şi to­ leranta în înţelegerea Biblieî, Ce enormă deosebire este in­ tre America meridională, mereu zguduită de spiritul anarhic şi despotic în acelaşî timp al popoarelor romanice de religi· une catolică şi Între America de nord, dominată de rasa ger· manică a Anglo-Americanilor de religiune cvangclică 1 Intre­ prinderile, virtuţile şi laptele acestora ne aduc aminte de vre­ mile legendare ale mărircl romane. Iar la ce prăpăstii ne poate duce raţiunea singură. cind ne lăsăm a li conduşt numai de ea şi de propria el fiică, de ştiinţa exactă, avem despre aceasta Îngrozitoare exemple în re­ voluţiunea franceză de. la 178U, ale cărei rălăcirl din timpul Convenţiunel şi Teroarei deveniră o adevărată nebunie crirni- [10] 10 M. Strajan nală. Atunci încă revoluţionarh, îmbătaţi de principiile filozo­ fieI mntcrialiste a enciclopedişti lor, hotărîseră "descreştiniza­ rea" Franţeî şi înlocuirea catoliclsm nlul cu religiunea n atu­ rală a "Raţiune!". Preoţit şi episcopiierall siliţi prin lege a îmbrăca haine civile şi a se căsători, bisericile erau schimbate in temple ale adevăndt�!f şi ceremoniile religioase în ceremonii laice. La 10 Noembrie 1703 se făcu celebra sărbătoare ţiloeo­ fică, în care zeita Raţiunea, numită şi zeiţa Lihcrtăţil a fost prezentată corivcnţiunit naţionale sub chipul unei femel. �Po­ porul nu vrea alll zel decit ai naturei", zicea în discursul său organizatorul acestel ceremonii şi al noulut cult şi reprezen­ tantul poporului parizian. Convenţiunea votează propunerea poporului, şi încuviinţază, ca biserica catedrală, Notre-Darne, să fie închinată noulul cult, iar icoanele sfinţilor dintr'lnsa să fie desfiinţate (La.Intervenirea altora, se vede mai de bun simţ, au fost acoperite numai cu scîndur î). Prezidentul şi se­ cretaril adunării, în semn de sancţiune a legii votate, dau să­ rutarea frăţască zeiţel, reprezentată prin o actriţă dela operă, imbracată în haină aibă, cu o manta albastră şi cu căciuliţă roşie pe cap, căciuliţa indatinată a revoluţionarilor. Şi acei care făceau aceste lucruri nu erau oameni stricaţi, din contra, eran foarte moralî şi virtuoşl. Chaurnette, care îşI luase nume d Anaxagora, autorul nouei religiuni şi procu­ rorul comunei Parisulul, era cunoscut ca apărător şi binefă­ cător :al săracilor, ceru şi obţinu desfiinţarea pedepsei cu bi­ ciui in toate şcoalele publice şi private la requisitoriul lUI; Comuna interzice femeilor publice de a umbla pe stradă, şi opri vînzarea tablourilor şi cărţilor obscene. Rohespierre, Îna­ inte de a deveni personificarea teroarei, ca avocat era ;stimat de toţi pentru onestitatea şi dreptatea sa; ca deputat al con­ stituantef cerea desfiinţarea pedepsei cu moarte, desfiinţarea ro­ hiel in colonii, libertatea presei, votul universal, ştergerea pri­ vilegiilor clerului: id el liberale şi umanitare cari atuncI tre­ ceau de utopif. Şi acest om "incoruptibil, .care voia renaşte­ rea Franţei şi domnia virtuţii, acest �Aristlde" cum îl numea prietinul său intim Camil Desmoulins, acest om venerat de mulţime. aproape ea un sfînt, cînd a ajuns capul celuî mal pu­ ternic partid revoluţionar, al .Iaoobinilor, innăbuşind în si ne partea cea mal bună a fiinţel omeneşti, glasul lăuntric al su­ fletulut, şi condus numai de calculele recl şi inflexibile raţi­ unei a devenit monstrul revoluţlunet franceze. El trimite la ghilotină cu grămada, cîte 12 pe zi din cei mal nobili fii al Parisulul şi al Franţei, pe pridinl ca şi pe duşmanI fără de­ osebire pînă cînd a lost trimis şi el pe aceIaşI drum. Dar cine nu cunoaşte grozava tragedie a acelei epoce? Cine nu-şI a­ d,uce aminte de Andre Chenier, de C. Desmoulins şi de soţia sa Lucia Dup1csis, de Danlon, alt prietin al lUI Hobrspierre, de dona Roland, CharloHa Corday şi alţii?-! Sunt două pr3păsii'i în această lume, zice poetul Pet6fi : [11] Conflictul Între ştiinţă şi religie 11 Craiova 22 Dccemb: ie 1909 a i n i rncf şi a raţiuner. Nefericiţl'sunt aceia, care cad într'una s:di în cealaltă t Mulţi subjugaţt de pornirea sirnţim intclor şi pasiunilor, pc care nu le ştiu înfrîna, cad în cea dintăiu. Dar n u sunt puţinl nici aceia cari în unele împrejurărj, cum e şi epoca de criză a revoluţiunet intelectuale, prin care trecem astăzI, cad în prăpastia a doua, prin o cultură ştiinţifică u­ nilaterală, care atrofiază izvorul simţimintelor morale şi al aspiraţiunilor cătră un ideal mai înalt. In literatură găsim destule exemple de felul acesta. Citez aci două din cele mal caracteristice, în două romane ale căror persoane sunt luate din viaţa reală : în "Werther" al lui Goethe, pentru victimele sirn­ liminielor, şi În "le disciple" al lui Paul llourget pentru vie­ timilc ştiinţei fără cultura inimel. Inima şi mintea sunt cei doi conducătorf al omului pe căile vieţii; şi el numai inprcună ne pot arăta adevărata cale. Dar, cum zicea mai dăunăzt patriarchul literalurei şi cullu­ rei noastre de astăzf, d. T. Maiorescu, "inima e mai pre sus de minie". Şi aceasta ca o flacără accesorie şi trecătoare, de multe ori trebue să asculte de glasul intim al sufletului, în care îşI are rădăcina sa, şi în adincul căruia se află partea esenţi­ ală şi neperitoare a fiinţei noastre. Ne putem lipsi de o sfeştan ie, mai ales cînd ea nu este în obicciu, Dar, vorbind în general, să nu dispreţuirn tradiţi­ unea. Ea este ch ivo lul legi), este sicriu] de aur al ceiei mai scumpe comori din viaţa unui POpOL S'o curăţim mereu de rugina tirnpulul, dar să respectăm cu rcf igioaitate cuprinsul ei. M. Strajan Lilieci! sunt în floare Şi-s castani 'n floare Iar, Se trezesc în minie-mi dorurt Ră văşi te în zadar. Din noîan de vremi ultute Se desprinde-un chip uitat, Ochii hllnz! ca de fecîoară Şi surîsul fermecat. Ce mal vrei, privire dulce Şi tu mÎngîios surîs? - Ei lasaţr, n u-s vremi trăite, Ci-v-poveste, tainic vis ..... Ana CO'Ida- Kernbacli [12] TEATRUL IN MOLDOVA (Urmare) Siaquuiea 1856-1856 Vasile Alecsandri trece direcţia l'eatl'ulltl lii; -,Venila� Luchian, - Instalarea WtW� noii Comitet teatral. -- Ofisul lll/{ Griqore G luca Vodă - Iin uul peutr It Deschiderea Sta.!] uinct. - Personalu! artistilor rmltînt dtit această ofagt"line.-- Piesele ce s'ai: [ucai aat' oi-i,!]inale cît şi Lraduceri. - A prccieri critice despre �;recu­ tarea pieselor ltaţiollalc,- RC)lJ'ezc'iltaţia dată .ilt onoarea zileL onomastice a DomnitorulIlL-Glorifica7'ea Dezrobire! Tigani­ lor şi entuzias1Jlal pnblicnlzir Cit acest ţrrile], - Beucţisuriie aciortlorruoldoueuic-« 0Zlcra italiană sub direcţia lut 'Victor Delmar!l.--Re]J'I'ezentctţia. dată de trupa Jla!,ioualer in [olosui incendialilor din Pranţa şi. ?nutţwltirca ce le-a adus actorilor rcmini. Co/t."ldul Prance� Yicto'l' Plaee. Se parc că succesul moral al trupcî naţionale în stagiu­ nea precedentă nu fu Indestul de îmbucurător, nici pentru public in genere, nicl pentru ocîrrnu ire intru cît vedem, că deşi se incrcdinţasc Direcţia luI Vasile Alecsandri, cu dreptul de a controla şi censura el singur piesele ce urmau se fie re­ prezentate, insă, de fapt Alecsaudri trecuse direcţia călră Ne­ culat Luchian, care probabil că a reprezentat 01'1 ce piese i-a eşit inainte fără mare scrupul pentru valoarea lor literară sau morală; astfellti Oclrmuirea se văzu nevoită a instilui un nou Comitet teatral, compus din Postcluicul Costaclic Negruzzi, For­ uicul Al. Doulci şi -Posteiuicu; Ollc({J'gl!e A,mlri., cari să contro­ leze toale piesele ce urmau să fie reprezentate. Iată aici reproducem ofisul Domnesc din Uel Decembrie 1855, prin care Grigore AL Ghica Voevod, poronce şte a se ins­ titui Comitetul despre care este vorba: [13] 'Teatrul în Moldova NOI Grigore A. Ghica Voevod cu mila lUI Dumnezeu Domn ŢereT MoldoveI i3 Con8ili/{llt� Aclm"inioinâiv exiru-ordcna», "In privire că arta dramatică nu are numai de obiect desfătarea puhliculuf ce că misia sa cea mai nobilă şi mal im­ portantă este de a indrepta moravurile şi de a deschide ca­ lea dezvălirei literaturel naţionale; In privire că acest ram al Jiteratul'e'i noastre, în starea în care să găseşte astăzî, nu răs­ punde de cît foarte slab misiel la care ea este chiernată. In ingrijire ce nOI de a purure am avut de a favoriza propăşi­ rea tuturor instituţiilor şi de a le opri în încercările ce ar face de a se depărta de la adevărata ţintire spre care sînt me­ nite. Socotim de ne aparată nevoe să se pue grabnic o sta­ vilă nepotrivitel tendenţt ce observăm astăz] în literatura dra­ matică şi spre acest sfîrşit găsim de cuviinţă a se enstitua de îndată în comitet a cărue misie va fi controlare piesălor des­ tinate reprezentaţie! atît in privirea moralei publice, a hola­ relor in care trehuf a să restrînge critica, cît şi a mijloacelor prin care s-ar pute agiuta dezvălirea gus.tuiul public. "Chemăm dară luare aminte a Consiliulul Nostru asupra acestei chestii de mare emportenţă socială şi literară şi ii pu­ nem însărcinare de a decreta formarea unul asăminea Comi­ tet care va trebui a fi compus de trei mădulărt ce să vor a­ lege dintre persoanele literate din ţară. ))Acestui Comitet să vor supune de cătră Direcţia Teatru­ lUI Naţional toate piesăle destinate a să reprezenta şi el le va lua În cercetare. Acele ce nu vor înfăţişa condiţiile de mora­ litate şi de gust dramatic le va respinge, iară pe acele ce le va găsi acceptabile, le va învoi cu corecţiile ce ar' socoti de trebuinţă a să face". No. 50, 1855 În 19 Dechembre. In urma acestui ofis, Consiliul Administrativ al Moldovei, înaintează Domnitorului următoarea Anafora : Prea In(f)ţa.tr Doamn o Consiliul Administrativ extra-ordinar, prlimind Inaltul Vostru Ofis cu No. 50, atingălor de inslituare unul comitet, a cărui misie să fie controlarea pieselor romăneştl destinate re- [14] T. T. Burada prezentaţlsr, atit în pri ivl re moralei publice, a hotarelor în care trebue a să restringe critica, cît şi a mijloacelor prin care s-ar pute agiuta dezvăl irea gustuluI public, Consiliul la chibzuirea urmată pentru alcătuirea comitetuluj poroncit, au făcut a sa alegi re în persoanele d-Ior sale Post. C. Negruţ], Vornic A. Daniel şi Post. G. Asache, carit întrunindu-să să aibă a să ocupa cu cenzurarea pieselor teatrale după mărgi­ nirea stipulată in norneratu! Ofis. Pentru care cu respect referează Inălţimel Voastre spre definitiva hotarîre. Membri) Oonsiltulut Admin iatratif a Inălţimeî Voastre Plecate slugt Iscăliţl : Cntar,qi, Ganc, P. Mavro,qheni, C. Ghica. DO. A. Fotino. No, 4473 1855 Dechembre 29 zile 1). Deschiderea acestel stagiunI s'a făcut În ziua de 18 De­ cembrie 1855, cînd cu acel prilej se CÎntă un Imn, compus a­ nume pentru această deschidere, pe care'! 'găsim tipărit în Calendar penir« Romîn'i:, pe anul visect 1858, tipărit în Iaşl în "Institutul Albinei", Imn pe care-I dăm in intregime aicl ţinînd sarnă de epoca in care a fost scris: Imn la ocazia reclcschiclere'i: Tcatruluiî naţional în Laşi la 18 Dccemvrie 1855 Pentr'a lumei împărţală Lupta arde'n Orient, Şi Titanil t) cu iuţală, 1). Aceste două acte se află în dosarul SecretariatuluI de stat No. 3905 ce se află În Arhiva Statuluî din Iaşr. 1). T#nnit, Urieşî giganţt, dupre Mitologie erau şose fir a lUI Uranus. '.rara (păomîntul) ��lfpgÎndtl-s� d�o cru:im.ca soţul!!!, el, �arele în?hid�a întune recul lUI Tartar (iad] pe toţ) fm ce-I naştea, au mtăritat pe Titanii a se re. bela, din asta al! urmat În Orient farmosnl rezbel de zece anl, Lupta era îndoelnică pănă cînd. .Ioe ari trimes spre aglutor pe Centimanl (urieşî cu 100 mtnr) prin a cărora putere Titaniî fură învinşI şi acufundaţî în Tartar. Se ştie că Mitologia cuprinde adevărurr trecute, dar asta de faţă poate şi cele de astăzi, pentru că între Titaniî MitologieI flgurează unul cu nume Okeanos, care s'ar potrivi cu Anglia, altul Iverios, uscatul, C\1 Ro­ simt, etc. ,1 i [15] ;Teatrul în Moldova Tuna păn la firmament, Dar în Moldova în Romînie De Dvzeu umbrită, un paclnic hor Va să răsune cînt d'armonie Că·} se deschide un viitor! Vie muzele dorite Sa ne 'nveţe a cînta, Şi cu flori de noi urzite Să putem încununa Pe dulce patrie, în Romlnie, De Dszeu, umbrită, al nostru hor Va să răsune cînt d'armonie Că-I se deschide un viitor 1 A. 15 In cursul acestei stagiuni Directia Teatrului moldovenesc o avea Iarăşi artistul Necula'i Luchiam, iar actorii principal! carî compuneau trupa locală, fură pe ltngă Directorul şi soţia sa Gabriela Luchian, Teodor Teodorini, Cosiachi Bălănescu, Necula'i 'I'eodoru, Alexamdrescu, Alecu Gheorqhiu, Stefănachi 1- clief'iii, Frini, şi altii; iar dintre femer, Merişasca. Savastiţa, Mar'ia Necula1'�1 Elena Neqroni etc. Regisorul Teatrului moldovenesc era Gciineau; iar capel: maistru Adolf Flechtenmacher. Intre piesele ce s'au jucat mal cu succes în această sta­ giune, găsim următoarele: Smăr'ăndifa lata Pînclarnlu'i, co medie cu cîntece în 3 acte, de I. Dim itrescu, Femeia cu' doi barbaţ'i, comedie vodevil, tradusă de N. Luchian, Jijianul, vo­ devil prelucrat de N. Luchian, cer şapte (i'i a Sare'i, melodramă, tradusă din franţuzeşte, Recrutui, vodevil într'un act, localizat Clopoţelul ele noapte, piesă tradusă de, Porfiriu, Gherghina de la OclobeştT, comedie, Iniurnarea Plăeşldu'i, idilă într'un act de Gh. Asaki, Sora lliî Jocris, vodevil Într'un act, tradusă de N. Luchian, Ţigani'i, idilă într'un act, de Gh. Asaki, Finl Bra­ vu,l',,�'i, comedie tradusă, Vicomtele GeL'ro/,ă, farsă într'un act, Mim�nică băet de lui, comedie tradusă, Odaia C'lt doue paturi, vodevil într'un act, prelucrat de I. Porfiriu, Baba Hirca, ope­ retă in 2 acte de M. Millo, Petru Eareş, dramă în trei acte de Gh. Asaki, Indiana ;�i Charlemaqne, vodevil într'un act, tra­ dus din franţuzeşte, Mila ll,t'i Dumneeeii dramă în 6 acte, ira- [16] 16 1'. 1\ Burada (' dusă din franţuzeşte; Btr(lChin� VC'f'4�, comedie întrunac], T?,im­ bita, comedie asemenea într'un act, ambele traduse de N. Lu­ chian, Ştrengarnl din PewI,;, comedie în trel acte, tradus din franţuzeşte, P�t8 în coţă, Femeia în p1ttină şi Mm'ari'ld, tref co­ medil în cîte un' act, etc. Asupra cb ipulul cum iau urmat reprezentaţiile teatrale În această stagiune şi părerea publieulul şi a presel locale des­ pre silinţele ce-şi dădea atît Direcţia' Teaţrululcit şi actorii ce făceau parte din trupă, vom reproduce aici mal multe părţi din dările de samă ce s'a ă tipărit in foaia Gazeta de Holda- via din acel an. . Aşa găsim, că in Hronica teatrală -din No. 1, de la 2 Ia­ nuarie 1856, un critic anonim ce semnează Ali,quis de Omni­ bU8, se exprimă ast-feliă » . J,Anul 1856 au sunat I şi nicf o trîmbiţă în piesa Romînă nu se auzi, nici o pană cît de neesercitată, au scirţfit macar două cuvinte pentru Teatru; se inţelege că voiu a vorbi de cel Rorriin .. Am văzut şi al 4-le abonament jucat, şi pănă acum vechea cronică a Albine1: au tăcut şi ea> Din ce cauză? Din multe, grel1 de înşirat şi din care, una, ce-I .dreptul, au fost aşteptarea iniţiativel de la confraţii noşfrit, lucru ce ni-au im­ pus sleala dea scrie, şi datoria să aşteptăm provorba, "la lu· cru cunoşti ce are să fie". El bine I acum după ce şi noi îrn­ preunăcu puhlicul am petrecut 4 serate,cu osăbite emoţil, suvenire şi nevoe de a ni reveni resuflarea; acuma după ce 'ni-am încredinţat, că pasuf e făcut în Teatru Romin, că după ori ce lmprejurare.vşl în privire cătră brr ce �ntagonism,- ,.- . pentru că astfeliii e de la natură şi n'am pute crede să nu albă el pe a Iuî=-vedem că merge. înainte; ar fi o nedreptate strigătoare la \cer să nu vorbim cind merită - după ce am vorbit- în anii. trecuţi şi să păzim tăcere, Datoriea noastră dar e să apucăm earăş! pana în mină, cu ori ce' risc, şi să scriem de Teatru Rominesc, regenerat şi reparat în totul, şi că ast­ Ieliu, fie cine înţălege că vom ave multe de dzis. . Mal Jntă{în�ă, e cu dreptul şi !fără de nici o temere să depunemuice adinca-ni mulţămire ce se cuvine Guveruulul, .c carile, în adevăr ':1'1 ajuturat Teatrul Romin, lnlesnindu-I a face pe încetul şi cu siguranţie paşii SăI de copilărie .. ".· "S1a jucat 'apoI piesa Srnărăndita fata Pîndantltt't ,de 1. Dimitrescu, Iar. actorii ce alI contribuit mult la: succesul aces­ teI' piese au fost, . dni!: Lttch:ian, 'Peoclorini, Bălăncsc�i, A­ lecsandrescu, G7�eorgl�iu, Stefanachz şi 1!"rirn ... [17] Teatrul in Moldova 17 "Am văzut după aceasta pe Ghcrghina de la Odobcştr. Am . rîs la a doua reprezevtaţie a Recr1ttnln'i de D. Luchian- Lu­ chian şi recrut'? Şi am admirat in adevăr silinţa, ce tînărul Teodorini ş'au dat în Clopoţeiul de noapte, piesa tradusă de D-I T. Porfiriu, carile au avut destul succes "Ni-am rei noit aceleaşi plăceri şi risete in vodevilul tra­ dus de D-I Luchian Femeea cu do; Mrbaţr, şi în fine JOI la �V Decemvrie am asistat şi la reprezentarea melodrarnel Lam, tradusă de D-l A. Obregea, şi Jijiauu; vodevil prelucrat de D-I Luch ian. • "Dacă o dramă au putut la nOI fi bine primită, odată mal ales cu j ucarea unul vodevil, dacă alegerea el au fost nime­ rită pentru scenă, apol, cu dreptul e să facem partea ce se cu­ vine el-ner Luchian, care după o îndelungă trecere de timp ş'au pus toată silinţa a juca rolul d'intăf din piesa dramatică şi alt cules aplauzele meritate. "Apoi, cu mîna la gură spre a ni ţine risul, vom ser le şi de Jijuiuu, Inchipuească-şi cineva pe un soldat,-ba mal bine pe Luchian, cari le este cunoscut - transformat în dadacă şi încungiurat de o mulţime de copii, ce ţipau la el din toate părţile; facă-şi o idee după asta de necontenitele farse ce li-ali jucat, înşălind pe bocr, în locul Măriucă) şi apof ni spue ce risăte alt trebuit să urmeze'? Apropo de Măriuca, . "Cind eşam de la Teatru, Ull soldat de santinelă zicea mer­ gind către Ull altul-da de Măriuca ce mal zicl '? Din parteni vom dzice atita-t a fi serioasă şi desperată în dramă şi a fi tot-odată, veselă, glumeaţă şi intărtătoare în comedie, a juca după un rol de Intăea amorează, indată un rol de subretă, so­ cot că nu e ceva uşor, şi aista e răspunsul meu la întrebarea publică şi complimentul cătră dona Gabriela Luchian. "D-na Merişasca, în rolul Zincăl ali fost cît se poate de bine, şi-I dorim să ni repe teze tot ast-Iel iu de rolurt, Luchian Uft făcut pe soldatul de care am vorbit, într'un chip minu­ nat, şi a avut de agiutor pe dI BăIănescu, carile în rolul spi­ ţerulut in adevăr au îndoit risul, şi pe d-l Teodorini în rolul bătrinului hoer, .. (( In sara de 24 spre 25 Ianuarie 1856, trupa naţională dădu o reprezentaţie extraordinară, cu prilejul zilei onomastice a DomnitoruluI ţării Moldovei, Grigore Ghica Vodă, reprezenta­ ţie in care se jucase piesele Sora lu; Jo-ris, comedie tradusă di n Iranţuzeşte ele Nec alaî Luch ian, Jij laI/UZ Cit .Mr7rlIlN/ co- Arhiva 2 [18] 18 T. T. Burada medie originală Într'un act şi o idilă dramatică improvizată pentru acea ocaziune de Aga Gheorghe Asaki, întitulată Ţi­ gani?' 1), în care se introduse mal multe coruri şi cîntece na­ ţionale, precum şi vestitul cor al ţiganilor din opera Il TTO­ vatore, executat în limba romlnească de întreaga trupă naţio­ nală. Reprezentaţia se incepu prin un Imn, în onoarea Uom­ nitorulul, cîntat de asemene de toată trupa, care electriză pe toţi privitorit. Fiind că prin timpul acela s'a săvîrşit marele act al dez­ robirei ţiganilor, de cătră Vodă Grigore Ghica, piesa compusă de Asaki, cuprindea d eosebite aluziî la această faptă umană, şi contribui foarte mult a entusiasma publicul privitor. Cre­ dem dar nimerit a reproduce aicî mal multe aprecieri ce le găsim scrise în No. 8, din 26 Ianuarie 1856, a Gaeete; ele .lI1@l­ da via, întru cît aceste apreciert conţin expresia sentimentuluI publiculuî ieşan şi entusiasmul cu care a fost primit acest fapt măreţ. Iată rîndurile despre care vorbim, precum şi descrierea întregului subiect al piesei ocazionale a lui Gh, Asaki : ", .. Ear cînd cortina s'au rtdicat şi ni se înfăţoşară şătrile întinse cu grupele de ţigani, cînd corul actului al 2-le din Il Trovatore se ezecută, cu toată deplinătatea în limba Romînă, sporit încă prin accesoriî şi costume; atuncl se începu o altă senzaţie; căci, asta era piesa de ocazie: Ţiganii, a căreia au­ tor, nu ni se spune pe afiş, însă, se recunoscu îndată de pu­ blic, după gustul său, stil şi deprinderea. Eal' alegerea şi des- 1). Acest idil cu cîntece" Tigani!i", a fost tipărit în Iaşr, la anul 1856 în "Tipografia Institutu lut Albina"', cu o prefaţă În următoarea cuprindere � Sclavia Ţiganilor, injrodusă in Moldova la o epohă, pe cînd mal mult pu­ terea de cît dreptatea, era legea statulur, s'au tolerat îndelung ca una ce era întreţesută cu interesele societătiî. Desfiinţarea acostur abuz anti-creştin treptat pregătită, astăzr s'au complectat după ordinul 1. S. Grigorio A. Ghic� Voevod. Prin asta, patria s'au aratat demnă a Întra în familia civilizator Eu­ rope. 'I'oţî filantropn nu numar că alt salutat cu entuziasm astă măsură ci fiecare s'au g'rab!t a depune pe altarul patriei, un tribut de recunoştinţă' şi de prosfora materială. Pe\ltru a da ocazie la o publică manifestare a acelor nobile sentimente şi a recunoştinţor emancipaţilor, s'au improvizat idilul de faţă, dupre caracterul etnic, a Tiganilor şi dupre modelul comic ce ni-alt la­ sat Între alte scrieri anticul Teocrit. Reprezentarea aratată a acestei miel compunorr fiecare dată s'aă în­ cuviinţat prin aplaoze unanima, care nu se pot atribui decît la sentimente de propriul triumf ce societatea' serbează prin ist mare act de filantropie. 'Spre a împărtăşi şi pe doritorr, carit n'au avut ocazie a asista la astă reprezentare, s'au pus sub tipar ist mic product, a căruia vînzare "Institu­ tul Albinet" îl va prosfora l1entru o Iacere de bine. " Iaşî, Fevruarie 185G. [19] ;legarea nimerită a Intrigeî ţesute în pastorala Ţiganii este ur­ mătoarea: Un ţigan bătrîn, făurar de meserie, (D-l Gheorghiu) avea, două fete gemene, (lin care una frumoasă în toată re­ o"ularitatea clasică a acelui neam ce se înttmpină une orî ; ear " - o alta aşa de slută, după cum adese li putem vede. Legat prin jurămînt de reposata femeea lUI a DU le mărita, decît într'o zi; hîetul bătrîn DU ştie ce va face să împlinească poronca boerului prnpietar, carile, prin vatav (D·I Idieriu) îl hotărîse să-şi .mărife pe Anghelina (d-na Luchian), fata cea frumoasă, după un Givrilă (d-l Frimu), slut, buzat şi încă-chiar-dar Ib giude! Nenorocirea lui e încă cu atîta mal mare, cu cit Anghelina iubea şi era iubită de un june păstor Cimbru, .( d-I Teodorini), carile surprins de vătav păzindu-şl iubita în loc de turma de 01, mîngîind-o şi indemnînd-o a nu merge după urîtul de Givrilă, se vede nevoit a fugi de îngroziri şi a se hotărî să facă ce-i va veni in gînd, ear, bieafa fată, după ce în zadar se împotriveşte la toate sfaturile, rostiriIe, măgu­ lirile şi vorbele dulcf ale vatavulur, carile îşi pune toată pu­ terea ce o avea, spre a o îndupleca să iee pe ficiorul giudelui, după ce ea hotărăşte în faţă, că-I afurisită de muma-sa şi le­ gată a nu se mărita înaintea soră-sa; după ce cu ochii lă­ crămaţi îl roagă să o creadă, că la ţiganI, fiii incă mal as­ cultă de părinţii lor, se hotărăşte în fine să facă cum făcu vară sa căreia nu se învoi a se mărita cu un Romîn, şi să se 'înece în Prut. "Nunt.a însă, chibzuită de vătavul interesat în asta, a a pucă pe loc şi nenorocita e gata după cum declară însuşi va­ -tavul, Să-ŞI pue grumazii sub jug, căcî : insoţirea sa după Con­ dica liviIăCap. 11, 'fila 22, § 154, este hotărîtă de nelegiuită .cu un rom în, carile este slobod, însă, DU slobod ca să se şi .insoare cu cine va vroi ! Copila geme, cum aii gemut mii, de atîte secule, ea e gata să adaogă un blestem mai mult asupra Iam iliilor vde stăpinl, însă, cerul şi-aii întors privirea astă dată şi cînd după investitura judelul Givrilă, cu toate sămuile lUI .de bulubaşă, vatavul strigă la ceata ţiganilor, că: negru cu alb n u-I tot UDa, de-odalăCimbru, băetul soldăţit de amor, aduce -extazul în public strigînd: că de astăzf înainte albul -şi negrul e tot una! cînd privilegetul, în sunetul dohel, ce­ ,tea ofisul,princare ţiganiI se desrobesc, strigătele ura! să 'trăiască Domnitorul! nu se mai înţăJeg de unde vin. Senti­ ;meniul de pe scenă se strămută In tot teatru şi atunce în a- I �i � I I Teatrul în Moldova 19 [20] 20. T. T. Burada devăr avurăm mărturia fără eseepţie, că binele făcut, În inima, Homtnulut este preţuit, şi cii incuviiuţarea generală a publi­ cuiul de odată şi ln vtoută puterea el, e glasul adevărat a re­ cunoştinţel ce-şI depune tributul cătră acit meniţI d'e Provi­ denţie, a fi mîngîerea nea m ul ut orninesc, prin ne'ncetata vo­ .inţă să facă tot ce se crede bine! Dar, cînd în urmă fiul ho­ erulut propietar veni să întărească cele cetite, şi să desarnă­ gească p� vatavul, ce nu credea în căderea privilegiilor pen­ tru. robie; cind el declară renunţiearea părintelui său, la dri­ tul desdaunărel pentru ţiganI; atuncea se porni un noii şir de Ura! Domnitorul; Ura! Boerii l reprodus cu litere pc 4 ban­ diere purtate de ţigani; Ura! ce se indoi la respuu sul boc­ rulut cătră jud ele Givrilă, asupra intrebărer, ce va face cu: mantaoa roşie şi cu biciul, menite fiind a sta de acum, nu­ maI de dovadă, r.ă Moldo-Rominul, prin dreptate, au rescum părat un viitor ferice! Şi apoi cind Păslorul Cimbru, ÎŞI spuse' istoria pentru care s'au înscris la oaste, cind zisă cu m că eli voeşte să facă ca străbunii săi, carii in pace păşteau oi, iar in. rrăSDoill să luptau pentru Ţ'a ră, ş'ari mai adaos: Arnu umblă vorba 'n ţeară Că in astă p imăvară Vom mînii turme 'Il Bugeac, Cu-Anghelina 1l12i1 În hraţă, Cu un bu crum, cu-o săneaţă Sti trec Prutul să trec Bicul S;\ fi u tot în tara mea I Atunce, aplausele, detunările culese de toată trupa, pe care o gratulăm in astă sar.î, nu conteniră, ba i n cu se Înuo­ i'fii. in cur�;ul joculur TaranteleZ, executate odată cu cl1\inleJe. litore'i, de două ori repetate in mezul de Ura I Intre a ţer.d zile sfinte Azi e nuoul Antl, ,Liberu-j d�-nlllll nainte Cel ce'ai1. fost 1:igan. Vivat! Cel ce o, clonează Qmenirei ha!', v\vat. Ce') ce prosforează. Pe',al Patriel'-Altar ! \ In cele înliil zile n lunei Fevrllarie acel an, se diitlllră, două. reprezen la tii tle benefi rj ud, cea în tiii pcn tru 'l'eor1o)'ini, [21] Teatrul în Moldova 21 eşi a ,lloua pentru capelrnaistru A. Flechienmacher. Amîndouă .aceste reprezentaţil avură un succes desevîrşit, atit prin pie­ -sele ce se reprezentară, cît şi prin jocul călduros al actorilor, .drept care vedem făcîndu-să o dare de sam ă amănunţită, sem­ nată cu iniţialele A. V. (probabil Vasile Alecsandri), în foaia .din acel timp Gazeta de Moldaoia, No. 12 din 9 Fevruarie 1856) în care se scrie următoarele: "După reprezentarea Benefisulul D. Teodorini, aşteptat şi 'privit de un public numeros, un benefis compus din come­ ,di�1 Fiul Braouluă, aşa de bine ezecutată de d-na Gahriela [juch ia n, be nefiţientul şi d. Bălănesco ; din Vicontele Garofii, o farsă i ncarnată şi o piesă, în care am văzut aşa de potrivit pe fiecare in rolul său şi atit de mult ţiindu-să ansamblu în .cil, tot aceea ce d. Luchian poate şi vrea să facă în rolul pros­ tului Garofă, rol par excellence, jucat numaî de el, prin ni­ meritul joc de scenă, expresie şi purtare s'au susţinut de Be­ nefiţicntul şi dona Merişasca în rolul Dam iceleî-Poeta in vîrstă, cum şi a conlucrărit d-neî Sevastiţa şi au isbutit aşa de mult în plăcerea publică, în cît vechiul Minunică, piesă atît de mu It jucată, au trebuit să se mulţărnească, de astă dată a în- tăria mai puţine rîsăte în public, pentru că în adevăr nici mal avea cum . . .Nu vom tăgădui, că fiecare actor şi-au făcut datoria, că Benefiţicntul a fost acelaşi Min un ică, dona Merişasca precum şi în an ii trecuţi ; că am văzut sprijinire în dona Sevastiţa şi că d-I Ghcorghiu s'au silit pe cît se poate a respunde la rolul Himicului Rotomag. Dar, cauza era alta şi astă cauză deşi cu .durei e, ni place însă a o aminti! In acea zi şi În tocmai în acel rol, după o trecere mal de dOI ani, publicul şi au adus aminte că au perdut ceva, ear durerea de a nu mai vedea pe .d. Neculaî Teodoru, răpit in că în floarea virstet sale, au fost pre natural ca să impue un frîu macar momentan la veselia publică, şi să depue prin asta un tribut de apreţuire cătră umbra aceluea, carile, jărtfindu-şi "iata pe scenă, în curgere de atiţa ani au fost plăcerea Iaşenilor l Păstrîndu-ni dritul de a ni inturna cînd-va asupra vieţet sale, trebue să spunem, că .după acest benefis, ce-au deprins publicul să recunoască si­ linţile actorilor prin îndesuirea sa la Teatru, într'un aşa mod, că jidovimea au găsit nuouă speculă de a cumpăra şi precupi biletele de Parter şi Galerie, cu 7 şi :14 Iel. "In fine, Simbălă în ,') Fevrua rie am asistat şi la Benefi- [22] 22 T. T. Burada j SMl d-lnr Flehtenmacher, junile nostru artist şi capelmaistru aI: orhestrej, Pe lîngă piesa: Odaia cu. clottă paturi, o prelucrare a d-lut Porfiriu, carile sub ascunsul nume de amator, au ju­ cat însuşl aceea ce aii scris şi au cules împreună CLI d. Bălă­ nescu aplausele date, neapărat că heneflsul aii trebuit să se compue din ? .. din Baba Hirca ! producerea sa, muzica acea plăcută, care 01'1 cît s'ar învechi piesa, va rămînea tot nuouă ! Nu volu dzice nimic mal mult asupra succesului reprezentaţier; de cît că d-l Luchian, de astă dată şi-aii jucat cu tot gll�tul cel d'lntăi, vechiul rol al Bîrzbtlttr aşa de mult cunoscut de public, că d-na Gabriela mal jucă încă odată pe Viorica, rol inadins scris de d-l Milu pentru d-er, o cauză neapărată a. si­ Iinţeî ce şi-aii dat, ca prin crearea lUI să respundă la aştep­ tarea autoruluî, Aşa dar, dacă piesa au mers bine, aii fost a­ plaudată şi strigată bis! e neapărat şi necontestat că şi Baba Hirca, de care se ţine farmecul d-Iuf Milo, ni-au dovedit toată. silinţa ce şi-au dat-o d.Tdieriă, ca să susţie un aşa rol, ajuns să fie ingrat pentru 01'1 ce actor; iar cit pentru Kiosa, ţiga­ nul cari le şi în anii trecuţi aii fost jucat de d-I Teodorin] după părerea noastră putem dzice ca şi publicul, că astă dată au fost cu mult mai bine jucat! In scurt, arătîndu-ni şi mul­ ţămirea ce ni-aii produs auzirea pe scenă a unul vers Încă tînăr, a domnişoarei Elena, soră d-uel Gabriela, în rolul' în­ geruluî ce 'i se încredinţasă; vom mal adăoui numar, că re­ prezentaţia piesei au mers aşa de bine, că îmbrăţoşarea pu­ bliculuT este aşa de mare, în cît nu ne rămîne alta de cit să Incunoştiinţăm ourinda reprezentaţie a unul benefis, compus din cele mal alese bucăţi, şi care de trupă se va juca pentru, d-I Gatino regisor Teatruluj Ramin, şi carile deşi este Franţez însă, prin toate acelea ce face pentru Teatru, prin silinţa ce-şf dă de a contribui la formarea actorilor Romini şi a face ni­ merita punere in scenă a piesiIor, ni mărturiseşte că iubeşte teatrul nostru, ca cel mat bun şi mai înfocat Ramin, şi că prin inimă, fa�tă şi purtarea sa, e, tot li publicului Ramin". Si.�bătă î� 17 Marti: 1�56� c� prilejul A unur con�ert dat de fraţir Teodorş ConstantIn ŞI Mihail Burada In beneflciul pro-­ fesorilor lor, Pa�l Hett (profesor de violină), şi C. Gro (pro­ fesor de piano), �'a reprezentat Orbul şi toiagttl să'/)" comedie vodevil Într'un actl tradusă din franţuzeşta de A. Manoli. Ac-­ torii ce au jucat aii fost: Teodorini, BăIănescu, Idieru, d-na I �������----------��:_'·I •• _· � .. �, �-W�:W-- -"""""". �_ '. I - [23] Teatrul in Moldova 23 Merişasca şi d-Ia Ionescu. Biletele erau depuse la Luchian, la Teatru. Inceputul la 7 jum. ceasuri fără sminteală. Pe urmă s'a mai jucat între alte reprezentati uni, bene­ fisurile d-nei Gabriela Luchian, a lui Coustantin Bălănescu şi 'o reprezentaţie la care a luat parte şi Teodorini care jucase în iarna aceea în Teatrul din Bucureştî , A urmat apoi şi alte reprezentaţiun'l cari aii durat pînă în luna lUI Aprilie, cînd sta­ giunea s'a închis. Tot în cursul acestei stagiuni trupa de operă italiană sub conducerea luf Victor Delmary, a dat un şir de reprezentaţi­ unf atît în abonamente cît şi în beneficlurt compuse mal ales din operile cunoscute publiculul teşan din stagiunile prece­ dente, între care opera lUI Verdi Il Trovatore, pe care Direc­ ţia teatrulul italian, a dat o Vinerî în 17 Fevruarin 1856, în beneficiul Instittlttlltl� filantropic de la Galata de sub patrona­ jul casei sf. Spiridon. (Gazeta de Moldaoia No. 12 din 9 Fe­ vruarre 1856). După închiderea stagiune], întimplîndu-se o inundaţie ce a bîntuit mal multe Departamente din Franţa, actorii mol­ doveni aii venit în ajutorul nenorocitelor victime, dînd în 22 Iulie 1856 o reprezentaţie extra-ordinară, compusă din urmă­ toarele bucăţl 1): Un poet romantic, comedie în versurt de d. Millo, Şoldan viteazu cinticel comic de V: Alecsandri, muzica de A. Flech­ tenmacher. Fantesie de Baer, cu temă naţională (Departe sînt de tine), cu variaţil şi cu acompaniament de orchestr ă, aran­ jată şi executată pe clavir de d-na Cosma Constanţa; Herşca Boccenqiul, cînticel comic de V. Aleesandri, muzica de A. Flechtenmacher. Doi ţăran?: şi cind cirlani; vodevil naţional într'un act de C. Negruzzi. Reprezentaţia aceasta s'a dat cu con­ cursul a ciţl-va tinerI ro mlni şi cu osteneala d-lut Frimu. (Zim­ bru No. 157, din 21 Iulie 1856). Con sul Francez Victor' .Place, a mulţămit actorilor pen­ tru această faptă caritabilă în terrnenif următori : Consulatul Francez din Iaşî D-nelor Flechtenmacher şi Nicolau, şi d-Ior Bosie, Porfi- 1). Zimbru. No. 159, din 24 Iulie 1856. [24] 24 T. T. Burada (Va urma) riu, Frimu, B�\Iăncscu şi Flcchlenmacher, artişu drama ticî al teatrului naţional din IaşI: Doamnelor şi Dornnilo?'·, ErI seara a v u! plăcere de a vă mulţumi din VIU graitl şi a vă rosti rccunoştinţa me de generoasa iniţiativă ce a ţi apucat, contribuind cu talentele voastre la o reprerentaţiulJe dată în folosul nenorociţilor jertfe de îuecărr, ce au bintuit mal multe departamente din Franţa in Iunie trecut. Astăzf, c.i ocaziuuea depunerei de han) ce mi se face prin d-I Fr irnu, în somă de 3,972 ler, produci al aceste! re­ prezentaţiunl, pentru mine este datoria unei adevar·ale mul­ ţămiri de a vă renoi expresiunea acestor rccunoştinţi Eu vă rog dar, Doamnelor şi Domnilor, de a primi Încredinţarea 8imţimintelor mele celor deosebite ce vă porI. Iaşl, 23 Iulie 1856. Consulul Franţei: Yicfor Place. Teodor T. Burada In ci N J 1 N .-\. Siretul şi Prutul coboară de-a lungul MoldoveT, strîngînd In drumul de sute ele peşte cuvinte şopti te plîngînd, Cuvinte şi Iacrimr pe care le stoarce o vitregă mînă De oament, pornită pe jafuri, pe soarta MolrloveT stilpÎn,1. Dar lată-Ie'u cale ţinutul pe care bătrÎllele riur! Luîndu'l în braţe, îl scaldă şi-I stau pe de margin! ca brîun Aci e lIfînjina,-urechea ce şOh{Jtele toate adună, Şi suftetu'n care dur\=lrea întregiT Moldova răsună, \ , Aci este Negri,-ştejarul din falnic răsad de ştejarr, Şi tînăr, şi plin de sin'Hire,-stegarulieleilor mari; Aci este cuibul în care, ca oaspete ele bună-vestire, Se strîng "bonj�wiştiz(( În jurui, - pri etenY şi fraţ! de gîndire. r. I , Mtnjina şi Negri sunt nume pe vecr Între ele legate, � I Prin oament ce-au fost caractere, prin fapte ce sunt neuitate ; 1 Aicea sclipi ca un fulger în noapte de norl încărcată, Ideea UniriT,-sfă,rmarea a două hotare de-odată: [25] �linjina 25 I 1<>1 ! I I Hotam'ntre ţări cosîngene cu-aceleaşî tradiţii străbune, Hotal'Ll'ntl'e clase, menite de-acum unet soarte mal bune, Hotare de tristă-amintire, ţinute de mîini vrăjmăşeştr 'De pofte şi gînduri străine vitezei vieţi romtueştt. De-aci să răsfrinse speranţa ce'n inimi a dus intărire, De-aicea credinţa'n izbîndă ce-a strins în mănunchiu de'nfrăţire Pe toţi doritorif ele luptă,--sfioşl cît stătură de-oparte=­ Scînte1care-aprinseră focul lipsit de-orice flacitri deşarte. Aci Moldovenii, Muntenil şi-ntinseră mlna'nfrăţiţî, ,Şi-un nume unic îşl dădură, Unirea primind fericitr C1ă,dirii Renaşterii noastre aci i s'a pus temelie: Aşa propăşirea de astăz) putu să se'nehege, să fie! * Acum amintirea lui Neqri e rază ascunsa III scnen Prin ratturl ele praf rnălbite, doar noaptea clutată de grierr, Mtnjina se sbate în ghiare ele pasert de pradă străine Ce sfîşie vechea Moldovă şi-otravă-î strecoară în vine, Căsuţa frumoasă de-atuncea în care cu drag s'aii rostit Cuvinte din suflet pornite şi care voioasă-a primit Marl oaspeţi de nume şi fapte,-azi vede 'şi-aude'n durere Ce mutre, ce glasurJ, ce fapte! şi sînger�i-adlnc în unghere ! o ! cnltul istoric se pierde! Puţinit mal pot se tresalte, Huzurul şi pofte] e zilei înn ea cii porni rile nalte ! Doar vorbe de-aramă răsună cu aur frumos poleite, Fac sgomot în suflete goale şi'n lupte ele rrud pier topite, AZI cultul politic e'n v ază : acesta înalţă statul; A cesta'şr plăteşte îndată pe b011Zil în vecl nesătut. Acesta clasează pe oameni În "ma7ii", netrebnici de fire. :;;i 'n "mici�", uitaţi prin unghere, visînd a Moşiei mărire 1 ,O! Negri, măreaţă figură de-apostol al neamuluj, lasit Istoria faptelor tale sub pătura prafului deasă : E numai pe-o vreme uitarea, căci epoca noastră e punte .De trecere'n alta, cînd iar�iş avea-vom mart oameni în frunte. J;li._cum cu-admirare'mr duc gîndul spre tine şi-al tăi, în trecut, .M11 duc si ln vremea ce vine si'l las pentru astăzI tăcut CăCl vre 111 ea ce vine 'mi-arată 'în tainica el re'nviere ' ,Curata Iubire de ţară, unicul izvor de putere! .1809, N. ilădulescn Niger [26] Scrisori deschise de la Hornlnll de peste Ocean I�tbite amice, Conformtndu-mă promisiune! ce t'am dat, îţi trim et prima. scrisoare deschisă, privitor la viaţa eonnaţionalilor noşt ri, aci în departata Americă l! Ca toţi expatriaţif, silîţ'i de împrejurări sau de ne 1'01, să părăsim căminul părintesc, ducem dorul Iubirei de patri e şi de neam mal mult ca 01'1 şi cînd, acum în preajma sărbătorilor de Crăciun şi în ajunul anului nou 1910 care bate la uşă. Evident că În convorbirile noastre zilnice, pe care le avem în timpul de recreaţii, ne destărnuim unul altuia amintirile co­ pilărieî noastre, asupra Impresiilor ce ni le făcea Moş-Ajun, cum mergeam grupuri-grupuri, în nopţile de lamă la uşa creş­ tinuluî, spre a-l reaminti naşterea MîntuitoruluI, care a propo­ veduit înfrăţirea popoarelor. Dar cum acest ideal nu şi l'a putut ajunge Marele Isus Hristos, nicl not nu ne facem iluzie de înfrăţire sinceră printre costnopoliţir care ne înconjoară, ci ne mulţumim să ne facem o falangă, puternică dintre mtndreta Romtnismulul care ati depă­ şit hotarele Ţărilor-Romîne unde s'au născut şi care acum vo­ esc Să-Şi încerce norocul şi printre străiniî, stabiliţi peste nouă tărf si nouă măn. , , Acum plănuim şi nOI cam unde să ne strîngem spre a organiza un pom de crăciun cu tradiţionalele coruri, căc'( slava domnulur, astăz'i suntem peste 45,000 de romtnr stabiliţr în Sta­ tele Americane. Dar ceea ce este mal important şi ţin să ţi-o relevez, tu­ bite amice, esţe că păşim spre un progres real în ceea ce pri­ veşte mişcarea \noastră naţională atît pe tărîmul economic cît şi cultural. Asţt'el la nOI vei vedea pe Moţul din Ardeal lu­ crînd la olaltă cv harnicul Epirot, Macedonean, Fărşirot, Buco­ vinean sati Basarabean atît pentru emanciparea lor econo­ mică, cît şi pentru prosperarea Instituţiunilor de cultură din. comunele lor natale. De asemenea se observă ele cît-va timp că naţlonalişti] romrnr stabiliţi aier, ati p utut tnrturi foarte; • 1 'li. � 1 ţ I I 1 [27] Scrisorf deschise de la Romîniî de peste Ocean 27 . mult si asupra Romînilor din 'I'hesalia care ating aproxima­ tiv un' număr de 120-150 de tinert viguroşi, cinstiţi, tot odată şi mteligenţt, astfel că majoritatea ati învăţat să scrie şi să citească în limba lor maternă, fapt care nu le este îngăduit în ţara 101� r:atală. " v •• Ca sa-ţI poţi face o Idee exacta despre solidaritatea Ro- mînilor stabiliţi temporal în America, e destul să-ţi enumar Instit��ţinnile economice şi culturale sociale, pe care le-ati înte­ meiat peste Ocean. Incep cu Banca Aurora care are un. capital de 25,000 do­ lari. 2) Banca Romînnl cu 100,000 coroane. S'a pus bazele u­ nut Institui de Emi,qrare tot sub denumirea de "Aurora". S'a deschis o librărie a Case'î Eomine de emigrare cu 18,000 de volume rornăneştl, precum şi Librăria "Romînnl" de aseme­ nea bine asortată, Cred că al citit în cele treI numere ale revistei Romînul' el'in America, care apare sub direcţia veneratulut Părinte. E­ paminonda Lucaci, Istoricul de modul cum ş'ati luat fiinţă u­ nele societăţi cu caracter cultural şi de ajutor reciproc, printre care îţi pot număra societatea "Fărşirotul" cu un capital apro­ ximativ de peste 2500 dolari, societatea "LupoaIca" a tuturor Romînilor din Turcia, societatea Perivoli şi Unirea a Fărşiro­ tilor din Grămăticoia, Dintre cele patru societăţi enumerate mai sus, cea mal veche e Societatea "Fărşirotttl" înfiinţată încă din anul 1903' sub denumirea de "Speranţa" astfel că în anul 1906 şi-a schim­ bat denumirea în "Fărşirotttl" încă de pe cînd număra 30 de societarî, cu un capital varsat de 350 de dolari. Această socie­ tate a stagnat cît-va timp întru cît la început era condusă de oameni simpli şi inculţt ; cu începerea anului 1908 însă, a mers tot crescînd spre un progres real, sub imboldul Preşedintelui Constantin Carameta, rar ca secretar fiind "Nicolae Cican. Dar cum societatea "Fărşirotul" s'a încorporat la Statul New-York cu începerea anului 1909, cînd a atins capitalul so­ cial în suma de 2000 de dolari aparţinînd la 300 de membri activt, cari au mal înfiinţat încă şease filiale în Statele Ameri­ cane :;;i anume: 1) ·în St. Louis Missuri, 2) Rhodo lsland Voou­ sochet, 3) Central-Folls, 4) North-Gros, Connecticut, 5) Bridge Sert, Connecticut State, iar a 6) tnoraşul Coritza, qtooernamen­ tul Monastir, (Turcia) -unde s'a înfiinţat cea mai veche so­ cietate romtnească din 'I'urcia Europeană, de către Părintele Haralambie Balamace încă din anul 1886 sub denumirea de "Diştiptarea"--trebue să recunoaştem că tot meritul se cuvine actualului nostru Preşedinte Sotir. A. Balamace care a luat conducerea societăteî, după retragerea compatriotului nostru Constantin Carameta. Astfel că cu concursul d-lul D. Ciufecu, în calitate de se­ cretar general al Comitetului central administrativ, actualul Preşedinte şi-a dat toată silinţa ca societatea "F'ă,rşirotul" cu' [28] :1 i I Mitu 28 toate filialele enumerate mai sus să trîmbiţeze fala Romtnis­ mulur şi peste Ocean, Iar membrii el să fie considerau ca oa­ meni de ordine şi rubitorr de adevăr şi dreptate, fttrtt să negli- . jeze şi cultul strămoşesc, infiltrtud printre nor. focul sacru pen­ tru dragostea de neam şi Iimbă, Auirnaţr de aceste sentimente nobile demne pentru tot romlnul, nOI Rornîni: Fărşiroţr am proclamat ca membru de e­ noare pe veneratul Părinte Haralambie Balamace.e-tntemeeto­ rul scoalelor si bisericilor romlne din Albania, ca semn de stim� şi consideraţie că ile-a învăţat din frageda copilărie, cum să luptam pentru emanciparea neamului rominesc de pretutin­ deni, atît pe tărîmul cultural cît şi pe cel economic, dînd pildti . cu fapte demne de admirat în decursul celor 25 ele an: de cînd funcţionează ca profesor şi preot în departata noastră, patrie. Astrel că a binecuvîntat de la elevii Stti ca să-I faCtL biografia ,şi Să-I pună portretul alătur: ele marele Vasile Lucaci în ace­ laş număr din valorosul nostru organ' naţionalist "Rom inul din America". Acum după ce ţi-am făcut cunoscut situaţia Rorntnilor din "Turcia Europeană care atingem No. ele peste 100U ele persoane răspîndite în toate ţările Americane, precum şi tri urnful pe care l'am avut cu rominiî din 'I'hesalia în numit!' de 150-200 care aprobă în totul programul nostru naţionalist; rmt vel (1:1 voe scumpe prietene, Sit-ţi descriu şi viaţa fraţilor noştri de sute­ rinţă şi anume invincibilii 'I'ransilvănenr, care clnp::t ce aL1 tn­ fruntat toate intimperiile viforoase deslăntuite de către descen­ denţii lUl Arpad, n'au desnădăjduit dt triumful final va fi a lor, Astfel că aci În departata America, ca sii ne tndulcească cal­ varul exilulur.c-siliţr de împ]'ejurări,�-arl pus bazele primelor două bănct rorntneşn care ating un capital de peste 250,000 lei, dispun ele 11 biserici 1'0 min e.ş ti, 2 libretriJ, peste 70 de societăţi C�� caracter ţilaniropico-cultural, printre care pot enumera şi societatea tinerilor elin New-York sub denumirea de Avram Lancu. Aşa dar dragul meti, după cele descrise pînă, aci, îţi măr­ turisesc că societăţile rorntneştt din America ati lîncezit cît-va timp din cauză că lipseati elementele conducătoare, dar nstăzf ne putem mîndri că aLI păşit spre progres, sub vinjoasa mînă şi ascuţita minte a veneratului elr. Ep. Lucaci care a concen­ trat pe tOţi Homînii\ din New-York, sub înţeleapta sa condLl­ cere. Astfel că astăZI sub preşielenţia Sf.-sale am pus şi ba­ zele societil,ţel de emigrare "Aurora", fiind desemnat din par­ tea mucedonenilor în \Collsiliul de administraţie, compatr:otLlI nostru D. Ciufecu, care de fapt conduce şi societatea "Fărşi­ rotul" de cînd s'a reîlltOl'S În flatrie, valorosul nostru conducă­ tor Sotir A. Balamace cu delegaţie el e a conduce filiala, din . Coritza. Ar fi l11ulte de sc,ris, dar de ocamdată 8�L te mulţumeşti . cu atîta şi cu noutăţile lpe care ]e·al citit în noul organ naţio- [29] ScrisorI deschise de la Rorntnir de peste Ocean :zg.., nalist "l�omînul din America" de sub directiunea Părintelui dr. Ep. Lucaci ciin0a neamul 1'Omi.11es? de pretutiudenr, tre�lUe Să-i lllultumească, ca a putut realiza 111 mIC Idealul tudepărtat al exp�triaţilor elin" toate .ţ��ile rorntne, ştiind.u-�e dî, pr�lltre ce! 't5 OOU de ro mtnt , stabiliţt peste Ocean, majoritatea o formeaza rr/ansilvănenii, la acţiunea cărora a.ii aderat Macedonenii. Epi­ rotit Fărşirotif, Bucovinenil şi Romtnii din Thesalia, Astfel cit În' s�risoa.l·ea viitoare, o să.-ţt pot trimite date exacte, anume unde sunt st,cbiliţl, numărul 101' exact, ocupatiunile, precum şi anume ce capitalun aii ocupate în întreprinderile economice fie-care grup în parte; urmînd ca aceste date să- ţi poată servi şi din punct de vedere s�atistjc, 'pe:ltn� . � cugeta c.: :riitol" se poate aştepta de la aceşti expatriaţl siliţt de neVOL ŞI tmpre­ jlll'�L! 1 .. . . .. Şi acum dragul meti prieten, după citeva ore petrecute. scriindu-tt ţie, iar�tşl mi se prezintă În faţă tabloul, cind a tre­ huit S,l, salutăm pămîntul ţărel de unde am plecat şi cînd ca mtngtere tun zis: "La revedere scumpe 7Jămînt ce ascune; pcn­ trn uoi tot ce avem mar scump, amintirea străbvn'ilor". Şi dacă din atîta populaţie rorntnească, care păstreaziî În ea focul sacru al crediuţel şi datinelor rorntneştt, dacă după cum scriam mat sus numai -l5,O()()-all fost uevoiţt sa treacă antea hotare-din casa strămcşască s'ajungă în labirintul Ame­ rican, Jil sigur că tOţI aceştia alt avut pe cuget o pasiune ne­ bunii, acea de a merge acolo în tara aceea unde civilizaţia a pătruns ca fulgerul şi unde lupta pentru existenţă e cu ade­ �liÎ1'<1t febrilă, cind ele la copilul nevinovat pînii la bătrinul să­ tul de viaţă luptă, luptă cu toţii. In America, dragul meu, trebue să laşr poezia, caracterul englezesc nu se prea tmpacă în aceste ţiuuturt cu aceste cali­ Uiţi ale noastre. căc1 aici focarul de actiune are ca deyiz;l.: "t impul este ba,'iZ" şi tocmai nouă Romîililor ne ar trebui un astfel ele cat"acter ca să putem să ne ajungem idealul dorit.. Homlnul este hun, ospitalier şi răbcWtor şi poate că la aceste' calităţi adăugînd şi caracterul unul Englez adevărat, ar fi cel maT perfect 0111 de pe pămînt. HomÎnul însă a elat doveZI că se asimilează foarte hine cu principiile bune ce Htll fost streine şi aceasta ne 1mbărbiltează cu atît mal mult. ca ajunşl aici s:1. muncim din greu fie la miile de c:lrbunl',tie la diferite fabl'ic1 8aCt hoteluri, dar să ne întti­ rim caracterul şi să n0 păstrăm limlJa; că atullc1 cînd doml snl1t ele patrie ne va mîlla iariîşl acolo ele unele am pleeat, si! ne putem mîndri Cll neamul nostru ca adev,l,raţl luptători 111- vingiltOl'l şi să servim tutUI"O!" l{omînilol' de trihut al aspimţiu­ ni 10 1" :1n i mate ele cel mt\,1 sincel' national iZI11. Al tltj ca frate, ' Mitll [30] NOTA. Direcţiunea neadmiţînd polernicî personale, ce nu aii a face cu ştiinţa, a tăîat din întroduccrca răspunsului d-iur Grigorovitza, părţile prea ascuţite, publicînd întîmpinărlle obiective, care pot avea nu interes pentru stabilirea adevăruluf "'Dictionarul gEografic al BUtDUinei , . şi critica d-Iul VI. Mivonescu D-l Mirouescu Vladimir, a publicat în numerile trecute ale aceste'i' reviste o critică neîntemeiată şi Impăuată cu nea­ devărun, îndreptată contra dictionarulur geografic al Bucovinei, publicat de mine sub patronajul Societăţiî Geografice din Bu- . cureştî. Mvam întrebat de la început, care ar putea fi motivul sau tendinţa, ce l-a făcut pe d-l Mironescu să se năpustească cu a­ tîta furie asupra că,rţil în chestiune şi am găsit răspunsul În două pasagit deosebite, cuprinse În aşa zisa critică a d-lut Mi­ ronescu, din care unul îl găsim la începutul introducerif sale, Iar celalalt cam spre sfîrşitul expansiunilor răutăcioase, ce de­ vin şi mal plastice prin limbagiul criticulul. Iată ce zice d-I Mironescu în pasagiul ele la început: "Această lucrare am întreprins'o, nu pentru a polemiza (!) cu d-l Grigorovitza, ci. numar cu speramia că Societatea Geo­ grafică Romînă, după ce se va convinge ele inexactităţile co­ mise în acest dicţionar şi ele răul mare ce ar putea să ne facă străinii tnarmaţî de o lucrare patronată de Societatea noastră Geografică, va căta să repare qreşala (ăC'bdă, 1"ct1"ăgîncl din pu­ blicaţiile sale această carte şi recditind a o retipări cu îndrep­ tăriie şi corecturile făcute de oameni conştiincioşi şi capabiii.: Nu încape nicî umbră de îndoială, dî aci e vorba de per­ soana d-Iuî Vladimir Mironescu, nu doar de altcineva. Mar elocvent .msă decit acest pasagiu cu desiderate atît ele categorice, este �l doilea, în care denunţă dicţionarul geo­ grafic al Bucovinei ca o operă duşmănoasă, ticluită sub influ­ enţa străină (evreo-a1fstriacă) pentru a lovi în rominizmul din Bucovina. Iată, in adevăr cum exprimă d-l Mironescu această acuzaţiune (Arhiva pe luna MaT 1909, p. 215): ,1 I �_�Q�=. �======�========= ... 1 [31] 31 j 1 Dicţ�onarul geogr. al Bucovinei şi critica d-Iuî Mironescu Astfel dicţionarul în amănuntimele lui nu e de cît o ti- .. cluire" neadevărată şi absurdă, făurită spre a servi ca armă o­ ficială lîn contra intereselor vitale ale Homînilor BucovinenL Şi să nu creadă c�l cu v influeI?- ţa. oficial.ă, aS��bnş1: v în A dosu; n1.1;­ melu?' a'/'dortbltt1:, ca nu l-am. simţit !a dlSta�lţa(g, Iar AlI: ce p.I'l� veste pe autor, îl putem asigura c� adevaraţl.1 RO.�llll d� vv�ţa (n'u cti vitză ... aluzie la numele meu) numesc ŞI scriu Iocalităţile astfel, precum le:aii moşţe�lit v de la s�răbunii �o�". decT respinr;, cu indignare scnerea. oţiciolă absurda a localitătilor adoptata de dicţional'U� �eografic .. romînesc: astfel Dorna-Vatra se va schimba în dicţionar, scriindu-se corect Vatra Domei" etc. etc. Cu alte cuvinte, d-l Mironescu lea drept cal de bătare străi­ nizmnl de care e cotropită Bucovina de la încorporarea ei în im­ periul austriac şi pe această dureroasă temă mă face respon­ zabil de schimbarea oficială a cîtorva numirt de localităţt, pur .şi simplu pe faptul că indicînd aceste numiri, confirm şi aprob pîngărire a limbeî şi neamului nostru romînesc, vleţuitor în a­ ceastă ţărişoară. Remarc aci, fiind că este poate locul cel mai nimerit, că în privinţa scrierei numirilor Iocalităţilor în dicţionar, adică a scrierilor numirilor întru cît priveşte ordinea alfabetică strict' cerută de spiritul lexical, eă s'a hotărît în mod prealabil, în­ tr'o anume şedinţă a comitetulut Societăţii geografice din Bu­ curesti, la care şedinţă am fost chemat şi eii ca autor, că co­ pia verborum a dicţionaruluî să plece dela numirile aşa cum sunt uzitateastăzi de oficialitatea austriacă, punîndu-se alături dacă ,există cumva o diferenţă bătătoare la ochî, numirea istorică şi dîndu-se în textul de detaliate explicaţiunile cerute de spiritul naţional romînese. Mal relevez, că atît cazul de scriere, invo­ cat aci de critica d-luî Mironescu (Dorna-Vatra în loc de Va­ tra-Dorneî) precum şi alte numirt, cum e de ex. Gura-humora in loc de Gura Humoruluî, sati Cuciurmare în loc de Cuciurul Mare, cum de fapt s'ar cuveni să fie scrise, dar din nefericire nu sunt, ati format obiectul unei viî discuţiuni în sinul Comi­ tetulut societăţii Geografice, rămănmd in cele din urmă stabi­ lit, cum că numirea oficială actuală a Iocalităţilor, orice apa­ renţă, modificată ar prezenta ea, să fie trecută sub ordinea al­ fabetică, aşa cum există şi vine, tocmai în scopul, de a arata ce este şi ce a fost, cum se chiamă localitatea astăzI si cum s'a chemat odinioară şi pentru a nu da bănuială la interpre­ tăn şoviniste, de care dicţionarul ca uvragiu menit a servi in­ teresul publiculut romîn universal si nu numaI exclusiv al Ro­ mînilor elin Regat, trebuia S�t se fei·easeă. Se yede însă că d-l Mirol1escu ar fi dorit, dt la numirea Dor�1[t-Vatra,-care de altfel niel nu prezint�t o schilodire i11- tenţIOnată ci este mal mult izvorîW. din consecinţa separaţiunel nu.meiul generic de adaosul local poporal, consecinţă necesară el1lnr pentru ordinea numirilor cu acelaş termin iniţial generic (Doma Candren), Doma pe GiumăIăii, etc.)-ar fi dorit, zic, că în textul referitor la numirea Dorna- Vatra SăI declarăm numaI [32] decit J'iJzboiLl Austriei, sau cel puţin Sit ne răcorirn prin citeva. pagini de imprecatiunj la adresa adversarilor cu stilul, limh» si epitetele cum stie S}L se folosească numar autorul critice). Nu era aceasta misiunea dictionaruluî nostru, îşl va, Îndeplini el scopul SăJl nsţional mult mai eficace, arătîud adevărul :1(le­ v:lmt. D-l Mironescu ulW, probabil, C�L instituţiunen Societt\ţil Geografice Iiomîne sub <1, cărel control s'a publicat dlctionarul. are şi ea un prestigiu oficial şi sLl Înainte de toate sub Înaltul patronagiu al Maj. ::-:a1e RegeluI Rounnier. MaT dorea apo], d. Mironescu, şi insistă de nenumărate ori. în critica, sa, S�t vadă la fiecare localitate reproduse legen­ dele poporului cu privire la evenimentele elin trecut etc .. ceea ce al" fi lungit textele din dicţionar peste canrul cuprinsuitu prescris. Adaog c,), şi ln privinta asta am trebuit sit observ dispozttiunea, ce ni s'a repetat mereri de secretarul Socie tă ţiT Geografice (repauzatul G. r. Lahovari), (le a nu incărca ;lfllit­ nunteie extrageograftce cu detalii car] cad in snrcina rnonogrn­ riilor. ce se VOl' face cu timpul pentru fiecare localitate în parte şi :;:;'[ mă. restrîng în privinţa p:'l.rţii legendare la strictul necesar cerut pe alocurea de anume împrejul":l.r'( şi pal'ticuLlrită.ţ.i cu C!l­ racter istoric deosebit. Lucrul cel ma,)" esential, pe care al" fi putut ([-1 Mironescu s�-l releveze în critica sa, dacă, îl era de-al de critic,), serioasă :;;i competentă, JlU l·a atins cu nici un cuvint, adică : ce ÎIl- 8allln;'l:J, face un dictionar geografic si Înd dictionarul unel ţ;'irT, care tocmat pe urrnu factorilor strhinl ce dispun de ofi­ ei;tIitatea el geografic;\ a remas într'un h;1,[ (le nedesluşire trist (le tot. Colegnl !Uelî, a-l Arbore, însărcinat cu elabol"tîrea dicţi­ onarulUI geografic ill Basara,biel a avut 111crăr'( jlrealabile VH­ loroase, cari cu tonEi, oficialitatea 101" l'usenscti, l-at't oferit jotLl�T posibilita.tea de a pleca de la, un începlIt fiîcl1t" Ull ce stabilit. incit avea HlIllWi s,l, aleag;t ce era, litln şi potrivit şi si! eli­ mineze ce el"a nerol1l,'inesc, 1";'\ li şi adaos din interes oficial. Tut aşa VOI" pLltea profita şi domniT rerlactorJ al dicţioll:!I'LlIUi [2;el)­ grafk ;lI rrl';IIlSih'ecHlll, care ali pas­ trat .. o cu sfinţenie. In zilele noastre, un domn cu numele ........ de la Aeademie, a găsit ştiinţa, eserochel'ia şi diplomaţia de a 1) lua din M"l'e. Aviz Al'cheologilol'! ! ! Arhiereul Narcis C.reţnlescn [43] -13 cea nWl mare tnsernnătate mal ales pentru cunoaşterea vieţii intiin-sufleteştl a tmpăratulut filosof. Netăgăduit nicl o vină nu poate fi. dt, potrivit car�cternlul �tcestor. izvoare, .lucr�rea î�,( cîş­ tio'rL toată valoarea nu m extensiunea faptelor CI in intensitatea c�J'cetrtl'il unul restrins răstimp de am (138-161); astfel nu numal o deosebită predilecţie îndeamnă pe autor la adincirea complexulul sufletesc a cugetătorulut împărat. Irnprejurările adopţiunit lut 'I'itus, a morţu lut Hadrian, a domniel lUL Pius, viaţa lU1 Marcus împreună cu fratele săU adoptiv Lucius Verus în Domus 'I'iberiana, coregeuta cu Pius <111p<'î căstîtoria lui cu fiica părintelui săii adoptiv, Faustina. descrierea caracterulut lui Lucius aşa de neasemănat bltndetet senine a lui Marcus, relaţiile între Pius şi amindot fiit săJ a­ doptivi (Marcus şi Lucius), ca şi relaţiile acestora între el, .,caesar"-atul lui Marcus cu înţelesul specific ce-l are in această vreme-v-de moştenire presumptivă, adecă" educaţia viitorului impărat şi influenţa profesorilor asupra lUI, moartea lUI Pius şi succesiunea lui Marcua împitl'ţii;8, frăteşte cu Lucius=-aleătuesc în tăI a parte a lucrăriî. Nicî o tăgadă cu privire la felul sistematic în care auto­ rul trateaza în parte, totuşt unitar, pe rînd fiecare chestiune. Nu tot aşa rusă se poate zice cind e vorba de aparatul critic prea de tot incarcat, se pare, cu care autorul împodobeşte lu­ crarea sa: numeroase citatil în text si .in note, o critică nrnă­ nuntită la date de puţină msemnătate, altele fixate înainte, o vrea, vizibilă variare a mijloacelor de tnformatie=-tugreute de tot cititorul. silit astfel a se poticni, de două 01'1 adesea, la un singur rînd. Iar lucrarea vrea Srt treztaecă interesul şi, "al pu· Micul ni 'Iubitor de istorie de la nof". Orlcum elaborarea e prea vizibilă; nu totdeauna e citată 1U întregime numar idefa lapi­ d.ariL şi . ca expresie şi ca, cuprins; izvoarele principale sunt cltate ş�. de mal multe 01'1 pe acelaşl paginrt deşi şi f<'l,\'('1 a­ ceasta Citi tOl'ul le gîceşte singur, fie cu, e vorba ele un anlă­ nUl�t politic, tie cit se menţioneazt\ un amănunt intim, sau o sene, cum e la precizarea unul caracter. Unele pagini, scuze cU. autor, pnre-că mal cel' o prelucrare, aşa sunt de in­ tel�eS[lnte dar şi încîlcite. In tratarea problemelor de istorie ll:lIv�l'sala, la nOl, al' fi. S,1 se aleagă cel mal potrivit mijloc, ca Şl pnll calit,'1ţl de expunere sit se cucereasciî· un public cu to­ tnl. în�epittor-cu atît cleci mal pretenţios. Şi ::mtol'ul are toate calItăţIle pentru a fi un element activ în aceastrL generalii edu­ care ştiinţifică .. Cea ce l',1, preocupa.t însă indeosebi pe autor în tratarea 1l.LCl':lri'î sale e rril'ă Îndoială filozofia împăratului Marcus, mal blll;, cl1geţal'ea lUl, viaţa lUl consequentrt acestui sistem de mo­ rala practIcă. Cuprinde şi cea mal mare parte a c::ÎrţiL A plecarea cugetului spre retlecţia filozofi.et e la Roman)' reacţ,mnea manifestăril active îngenunchiate în lllonarchie, stoi­ CISll1Ul e doctrina potrivita, acestei mişeăr'( sufleteştI şi spiritu- [44] Dări de sami'i lUI tradiţionalist roman; În această atmosferă creşte şi se de­ prinde a cugeta Marcus, prin însăşI firea lul. potrivit a pres­ chimba stoicismul dintr'o formulă teoretică În norme nestrămu­ tate de viaţă, Astfel cea mal firească împărţire al' fi cercetarea tmprejurărilor particulare ele gîndire şi "iată practicii în care tmpăratul Marcus apare, cercetarea elementelor concordante la el cu spiritul vrerner, dezvoltarea luf sub aceste adincl influ­ enţe, deosebirea pe cît se poate a altorulur de elementul ori­ ginar; scopul: figura nobilulul împărat distinctii, întreng:1 ]11'0- ectată în lumina vremiI IuJ. �i d-l autor ajunge la acest rezultat aşa de măgulitor pentru ştiinţa istorică în general. S:1 fie îngăduit însi"'t o mică observare : Nu stoicismul grec de la sfîrşitul Ye:1CllJUl al IV -Ien şi în­ ceputul celui de al III-lea În. d. Chr., poate fi cea mar potri­ vită introducere pentru lămurirea lumei romane din veacul al Il-lea el. Chr.-dill vremea lui Pius şi a lut iv1arcus: se pare, e a lua. lucrul prea ele departe. Nu "originele şi dezvoltarea gene­ ram a filozofiei stoice în mijlocul celorlalte sisteme metafizico­ morale antice" interesează cnid e vorba ele Mare-Aureliu , In­ tr'un singur caz s'ar explica aceastt, mare paranteză : cînd s'ar considera iv1arc Aureliu ca un filozof de sistem, autorul e departe de a face această greşală, (v. p. SI nota 1) şi intenţia ar fi sti se reconstituiască întreaga succesiune a evoluţier stoicismuluî ,de la originI-pentru precizarea şi caracterizarea valorilor în parte, Nu e fireşte cazul. Rezumatul (altfel foarte limpede şi coinpleet) pe �s paginr, pare astfel cu totul inoportun. Scopul acestur lung excurs e în adevăr ajuns: se cap,1t� perspectiva dnp{L care apare clnr stoicismul roruau=-orî cum nu se mal gîndeşte nimeut la aşa ele variatele forme de influenţă şi ulcătuire ce a primit stoicismul originar la naştere. Concluzia: S'ar fi aşteptat cititorul mar cu­ rînd la analiza comparată a uşa nurnituluf stoicism roman faţiî de cel grec-cu aplicare imediată la viata romană elin vremea lul Mare Aureliu=-de cît la un capitol de istorie a filozofiei gl'e­ ceştl (ca în :t;eller, Gomperz)-l:1l' cadrul pentru analiza sufle­ tuluI luT Mmc-AureJiu, desăvîrşirea lUI, al' fi fost at'll'llct mal 1m plinit, mal logic. Cauzele: Conceput intre cele dintu'î c:tpitole de orientare generală :1lucrul'il, autorul nu se va lî îndurat mal apor să-I supl'ime sau să-I prelucreze-deşi atuncI al' fi putut spune: "mit Elltsagullg ist dies Buch geschrieben";-astfel a ramas ca şi, în partea ÎntăI a lucl'itril, prea bogatul aparat critic. Blînd, hun, li!lodest, drept, iubito!' pînă la dUioşie, resem­ nat şi lel'tu,toJ', retras făl'{t fi urî lumea, meditatiI' - ridicii cel dintă'î pe tron Împ�rătesc :îertal'ea, iuhirea, mila. ca îndreptariI de cîrmuire: aşa a fost Marc Aureliu. Lucrarea încheIe foarte frumos cu principiul energieI "ie­ ţiI şi a virtuţiI pentru YiJ'tute cheIa înţelejlciulli! sociale şi mo­ rale a seninulul împărat. Ioan Andricşcscu [45] Cronica oio «.rHl�illl,C(� litcrnrâ» dia Cer năuţr publică, in numărul dublu pe No­ embrie-Decembrie t. din coruspon d.en ta lut Şag-una cu Bucovinc nit ; se dau trcr portrete ale lut: ca Vicar. ca Episcop, şi ca Mitropolit. Numărul întreg ele altfel e o comemorare a centenarulut naştcret marelut Prelat . . , In «Lnccaţ'ărol» din Sihiiu numărul de Ianuarie bune rep -o du cert din «albumul de crestăturr în lem n» al d-luî Comsa, Din simple î ncrustărf pe furci, măciucl, ulcele de lemn-desemnurl fii ornamente de cel mal mare interes pentru studiul artel rorniueştl. «Luceafărul» a deschis o rubrică nouă: Poporanismul-anchetă literară;-răspunde cine e invitat, dar invita­ ţiile cine le face, �i discuţiile cine le va rezuma? Sînt apoi dintre acela a cărcr r1"(,(/0 porneşte elin activitatea lor Întreagă: şi el vor fi invitaţî? la ce bun cînd s'ar iu tlrnpl a ca comunicarea lor să flo o simplă too retizurc a unet credinţt CLl totul alta? oio «RWIIIli"[» de la Craiova începe al V-lea an. Mult, pentru o revistă caro trăeşte numar prin mijloacele sale şi n ic! măcar JlU apare în Capitală. Cum a por-nit o spune d. C. Făgeţel. Prin atitudine hotărîtă, dreaptă, eonscquontă «Ramurile» si-au fixat partea ele bună ccntribuire la mişearcu culturală actuală-c-orrcîr ar tăcea s'au. s'ar împotrivi anumite "autorităţi»' respective, Munca. cinstea, uitarea de sine găseşte cale �i află răsunet. In No. :l elin "l-lwnuJ'["-cîtcva însemnărr ironice cu privite In, indus­ trinlizaroa ce se pegăteste sorisulu (13 ast t-zt .-�i poate cu dreptate -Iu acelaşi număr d. !-logdan-OLlică socoate «Caleidoscopu!» lUI A. Mirea ea o iegrotabilă scoborire a talentulut literar al d-Ior D. Anghel �i St. O. Iosif alege si exemple care nu o dovedesc . . , In «Vi(LI(! l{oJl(Znwsc!Z" No. 12 continuă d. Philippid« intorusauta : eritietr a Gramatical romÎueşti a profesorulUI \Veiganel ele la Lipsca. «Ve­ ehilu[" el·lul I. 1. Mironescll elo un puternic realism ispJ>ăv8�t(� Jonantlc, exagerat. Mi�ll OerescLl elin se isorile pe care le publică el. Rătescn-Voi­ ne�tr e tipul de [Jl'e(lilecţie al nuvelelor sale. Din Postumele lUI L�h. din lIloldova: traducerI di.n Beine P. Nicanor et Co. tăIOlăce:;;te înci\ odată te- . ori�t «[lopor'anismuluJ». Bogată cronică de cărţI 'îi reviste. * De h, începntullun.el «Nccwwl R'Jlllîlw,c,' apare ca: "Nc(/lIwl lio­ i',;lle,;( !Jolii.ic», NcoJlw[ RomÎn,'se litcmJ"J> �i «�Vcam'l[,l RomîJlf.'r, )icnl1'JI .1'0- I'o/'» -«Neamul rODllllesclitorar», săptămînal ° un c1�tig faţ.ă ele <1pariţia lu­ nară (lin :mul trOlJll.t .' mal în curent prin interesanta sa cronică, prirl cu­ prinsul SMl lite!'a .. mal vari1tt, prin articolele �tiinţilico care alr ajuns de <10 cel mai restrîns loc cu putinţă În foile periodice de azI. Prin desele schim­ bări ce <1 îneo:cat "Nl'(ilJ!nl H.oIILîncsc·' ele hr apariţia sa�-se leculloa�te grija pentru cititorI, căut.area celUI mal nimerit chip de mr.:lţămire a Hcvai­ )n:'victi1 surlete;;.tI c19 astăzl .,Y':'lJ)!od R,mÎlv,r 1"�;ltJ'(L pnji')(" este cu atît m:,! [46] 1. tTEO,HARI ANTONESCU Cît de fără putere Fatalitate, este înţelepciunea împotriva ta. Ai schylos, Prometeu. Reviete 46 In ziua de 11 Ianuar c., s'a sfîrşit din viaţă după grele suferintr, in vrtstă .abia de 43 auî, profesorul de Archeologie de Ia Universitatea din Iaet=-Teohari Antonescu. O boală, care nu cJ'Uţă l'a răpus înainte de vreme şi moar­ tea lUI lasă în urmă-î un gol pe care anf de-a rîndul nu-l vor putea împlini. Născut la Giurgiu din părinţl' saracl, Antonescu a urmat cursurile Iiceale şi apoI Universitatea la Bucureşti în epoca de plină activitate a învăţatului archeolog, profesorul şi maestrul Săli Alexandru Odobescu. Bursier al Şcoalelllomwle superioare şi mai apoI prin recomandarea profesorulul Săli, bursier al Sta­ tulu! pentru Archeologie, Antonescu studiază pe rînd în Ger­ mania la Berlin ŞJ Heidelberg, la Paris cu profesorul Colliguou -făcînd dese călăţoriI de studii în [talia şi Grecia. Suflet primito)' de poezie, stăruitor şi nger, '1'e011:11'i An­ tonescu se rîdic�t,din Universitate încă, pînă Ia Iubirea profeso­ rulUI sălt Din lipsă de mijloace, funcţional' un timp la Minis- bine venit cu cît nicIo revistă nu mal apare acum Înadins 'ii numai peri­ 'tIU folosinţa lUI; de cîteva lunt d. Sadoveanu nu mal scoate "Răvaşul po- , -porulul". Ar fi poate de observat ceva cu privire la tonul ridicat al informa­ ţiilor politice de actualitate-dar aceasta trece marginile unor notiţe literare. * In "Noua revistă romînă" No, 12 d. estet Eugen Pom dovedeşte că ,8 singurul care a înţeles versurile poetuluî Cerna şi aceasta din pricina cugetări'! acestora în faţa căr era critica a dezarmat pe toată linia. Fapt e că: deşi se pare cu slabe calităţî vînător eştî d . Porn a lovit dOI opun de odată: pe scriitorI a căror literatură de ci "mediocritate revoltătoare" l'a speriat şi .pe d. -Cerna ,care 'va fi rămas induîoşat de o asemenea competentă recu­ , noaştere. * Apare de la 10 lan. c. "Falanga literară şi artistica" revistă săp­ tămînală sub conducerea d-lor : Cincinat Pavelescu, E. Lovinescu, 1. Mi­ .nulescu etc. Proprietarul revisteî e d. M. Dragomirescu. In "Prima Verba:' între altele se spune; "Romînismul luminat aZI ,e şovinism orb; dragostea de poporul romînesc-ţărănism exclusiv; Iubi­ lea ele distincţiune e mievrerie (sic) decadenlă şi invidie simbolistă" "etc. ergo, : "falanga" şi ,.la lupiă 1" "Falanga" deci e o alcătuire rezbojnică -de unde şi numele. Numar că, fiind vorba de şirur î de bătaie şi lăucr, a­ numite Iăncl pot răni, nu numai vrăjmaşul din faţă, ci şi pe camaradul din 'preajmă. [47] t . O aobescu îl trimite cu cel dillt�,r prilej În străinătate. Teza �l :('te licenţă: "Cultul Cabirilor în Dacia", Bucureştt 1889, scrisă sa, t ţ' f 1 v v " 1 A stil mare. în deaproapea a .en le a pro esoru ui, caruia u· In " ." i" d"d d t Ia uceastă di . crareaîl e şi încbll1at�·-:-.1 a ea . rep .:: �c.e�s a tstincţiune. (Supt �\ceste auspictr mcepe VIaţa ştiinţifică a archeologu- luf ci e I11ai tîrziti. In restîmpuJ de la 1895 pina astăzf, profesor la Universi­ tatea din las], Teohari Antonescu colaborează la diferite reviste c(u articole 'de specialitate-în timpul din urmă mal ales la "Convorb�]'l.literare"-pub�ică lt�crărf, .între al.te.le "IJe trop'he� el'Adamcl1ssl, Jassy 1905-1111punmd prin temeinice cunoştinţl, prin măsură şi rjguroz�tat"e3 prin forma scrisulut, în multe ase­ menea cu a maestruluî sau. Profesor din plerada anilor 90 şi urm. cu d-niî Philippide, Găvăllescul, Negulescu-Antonescu activează cu cele mal frumoa­ se speranţe mişcarea m�iversitară J�Jeană. 9ine nu-şî am�nteJt� avîntul de pe vremuri a Facultăţiî de litere de la Iaşt, fara sentimentul dureros al zădămiciret înainte de vreme a Începutu­ rilor temeinice, viguroase de pe atuncî l , 'I'eohari Antonescu a fost un temperament totdeauna paei­ nic. Avinturile pasionata nu se potriveau cu firea senină re­ flexivă, la care contribuise poate şi legăturile strînse cu juni­ mişti! "Convorbirilor liteml'e"-În deosebt d lui Maiorescu l-a pastmt din anii de student, acel aş cult ca şi profesorului Săli Odobescu. Un singur prilej de supărare adevărată a avut toată viaţa: activitatea de archeolog a reposatulut Tocilescu pe care a urmărit-o din pas şi a criticat-o aspru totdeauna: elevul lui Odobescu nu putea să vadă în ea de cit o netertată uzurpare. Astăzf al' zice cineva: "ciudată fatalitate, de aceea l-a şi luat pe urmă, aşa de curînd, din lumea noastră!" Dar, nu despre opera sa de Îndrumare ştiinţifică a arche­ ologiel poate fi vorba în această scurtă pomenire. Teohari Antonescu a fost netăg�,duit un om de energie şi de muncă-dacă nu dintre acele minţi viforoase care răscolesc adînc în caJeil lucruluI lor desfundînd comorI, cine să regrete, cînd o llestr::tmutată fatalitate dă cuiva o fire şi nu alta. A lucrat, în schimb, încet dar sigur, liniştit dar hotărît, fără ne­ aşteptate sUl'prinder1, nu şi fără urmări binefăcătoare. Cînd ci­ neva llU răzbeşte prea departe pe-o cale grea, destul că ve­ ghează, păstrînd ce-a găsit-pentru cel ce vin. 9i Teohari Anto­ neseu a fost pitstrătorul cu folos a bogăţie! ştiinţifice ]�sate de Oclohescu. ArcheoJogia nu e un clomeniLl de studiI cu izbînzI sigure şi archeo]ogul e dintre acel învaţaţ'i car], măcar, nu mor liniş­ tIţi ele munca JOI' cînd au muncit. Ce poate hotărî atunci în noutatea siJinţelor unUl deschizător de cale, cînd numai întîm­ plarea pune înaintea hirleţulul-un tesaur, Iar de atîtea 01'1 nu­ maI cloburl de lut prost? I-a lipsit însă învăţatulu'f Antonescu largă Înţelegere a materiei sale, chiar cîştigurI norocoase a cercetărilor? Nu. r::=-,',' ",-" t' ,," 'l'eohari Antonescu 47 [48] adresa d·lul .11.- Ioan Andrieşescu 48 , ERATA.-Ill \n-rni trecut al revisteI' noastre, la p. ;)lB, 1'. 6 de sus,' trebue citit, * qntta-nardon = destillati o n;trilllU (PIinii:'!) .. --------�--------------�----�- r '!t,. 'f:' DOlIă exemple. In domeniul ipotezelor care mal ales în ' această specialitate, ati tot rostul CÎnd pot aduna şi cîteva, arv- fi gumente valabile-cAntoneacu are propunert de o valoare. cel � puţin egală cu susţinerile colegilor săl streinî. "Daeia l.)atria.,.,·,' primitivă ariană", (din "LumI uitate" laş], 1901) care în cel rlin:t\},' tăi timp a stîrnit atîtea zimbete-e o teorie dovedită de care . rt:i noua ştiinţi:'t streină, pe alte CăI, se tot apropie. �f! In intreprinderile sale practice pentru care izbutise i:l,� a-şî aduna un mare material şi în ultimu-l' timp chiar sprijinul' �, bănesc al celor -tn drept, archeologul Antonescu s'a dovedit şi � un înnoitor. Reconstituirea de la Adam Clissi şiIocalizările din Îc "Columna lUI 'I'raian" lucrare în curs de publicare-sînt o do-o �i vadă, In toate verile, de mulţi ant încoace. Antonescu a stră- I bătut pe orice vreme, cu acelaşI dragoste şi tndemu=-cnlea" ti urmelor romane din 'I'ransilvania şi Oltenia pentru reconstitu-. W, irea vremit lUI Traian. Plor rect şi furtuur rar! prins adesea I pe văI şi munţf în aşa de nesigurile-î cercetări în care credea � ���o�ll� a�� dc�t p�ţiI�r? &�' p��t'lr�\��ătt�':eb��ă�tll�� :���1Ps��& li viaţi:'t nereg ulată a putut avea urmărl, cine se tudoeşte ? I Un ultim amănunt: Bolnav, suferind greu, nu mal ţinea-. Il; }Il timpul din urmă prelegerile sale aşa de cercetate şi uştep- �, tate. Ministerul Iustrucţiet aprobase o bună svmă, pentru tuce- 1 putul uneî bibliotecr serniuariale Ia Archeologie. Se comandase � �, cărţile, planşele ete., venise; cine să le rtndurascs însa:') In � foarte rarile-I ceasuri. de puţină alinare' a durerilor, Antonescu I s'a chinuit singur CLIm a putut de le-a catalogat, le-a etichetat 'i' şi rînduit după.mtrebuinţare ; soţia sa şi nepoata te-au dus la\ElIH.\ro flflE'rEpIlMR­ LUAro II WiI\flR.\tAIOLjMrO IIpEC.\.\RHO M"P'rElltA. altă pripial(ă). f5Ehfl'IMEM'I'M il\fHlOTAAE'IE XE, II 'ITEM, c'rpACTH 'l'EO.� '1 C'I' II 11,;\ 11· El C,\\ ChARtlOE CMEfiM flOrpEliftlb.IE 'rE,)'\\, la a 2 statie la "pvLj'\\ 'rRM" pripialtă). AOC'l'OHtiO ecr EE.\lI'I.\EMT'k il\I1RO'l'AAIPIE XE, E{l.\TA tlA,)".\ C'}iTEP­ LUA ro " I h1.Cl I MII I AII'\\RO,\E PA;oţWAro, altă pripial/ă). AOCTNltiO EC'I'" RE,\lI'IAEMTt il\11E,)'l' A"E'IE XPC'rE [UflA '1'.\ şters] 11.\ KpC'rF ţS4E pAcnpoCTEpwj.\ ro II C'}il{ flSlllHRLlJlIrO Ah ţil\AI:iV. Eţ"iI\H..I\ flEC rMC r "IlPIi';pl HlM"". POt\H ECH flEWl. norpEIiEIIHE 'r""EMV .lfJBIIJCI1M WEi\fJE. il\flEO'l'E Eh. rr.OI\E fI�"iI\EhCE fCflXE. II Ar",\CI,HE E0BlleTEA AEHhEXI1CE, C.\AEELJ-IE C�XOil\AEHHE TEOE. CopiatoruI, care pare a fi moşul lUI Chil'ilă, un popă la schitul Flol'eşti din Tutova, a scris această pagină din ediţia din 1705, CăCi nu se g:1.sesc pripelile din Sîmbăta cea mare în alte ediţii de PsaltirT, şi a ţinut s'o alM în manuscriptul L ____ [190] 190 Gh. Ghibănescu sau. Urmează dar că atît moşul luî Chirilă cît şi Chirilă ati fost În posesiunea mauuscriptulur Psaltirei după 1703, cînd au în­ semnat pentru sine mărimurile din Sîmbăta cea mare spre PaştI:. Deja Psaltirea era legată la un loc cu Evanghelia În 1709 căcr despre Chirilă, care a însemnat de 3 01'1 pănă acum că � -cumpărat Psaltirea cu un Ieu prost, se mal repetă de un Vasile ln. semnarea şi la pagina 241 înainte: "acIastă svăntă psaltire a CUIl1- părat'o I Chiril într'un leu bătut de la un popă din I Floreştl ca sii-l fie pomană părinţilor [ şi cuconilor IUf, Iar cine s'ar ispiti I să o ia să fie afurisitu de Of şi !-Ii (318) oteţ I şi de maica pre­ cista să fie blăstămat I văleat 7217 Martie în 15 zile I Vasile. Slova din această notiţă nu samănă cu cea de la pagina 48 nicf cu cea de la pagina 174 copiată din Psaltirea din 1703 {faţa 196) cela ce arată că scriitorul a fost altul. Imbintnd arătările acestut Chirilă urmează că popa din Floreştl Îl era moş lUI Chirilă, lucrul despre care nu ştie nimic Vasile, autorul notiţel din 1709, şi că acel popă din Floreştr .şi-a întregit pripelile, priimind apor a vinde nepotuluf săU Chi­ rilă cu un leu vechiu manuscriptul acesta, de oare ce nepotul situ li dăduse peşte, vin şi ceva bani în mînă. Cine este însă acel Apostol din 'I'ecucr ? pe cînd a trăit? şl ce rol a jucat el? Vom vedea în numărul viitor. Gh. Ghibănescu Inscripţiile M-rel Neamţu 133. Traducere din slaooneşie de pe Evanghelia lnt Evloghie. + "Cu bună voire 'I'atătutv-şi buna agiutorinţă FiuluI şi săvîrşirea sfintuluI Duh. Cunoscătoriul inimilor şi prea bunul Dumnezeu, slava vecinică stăpînire şi ţiere acum şi în nesfirşite veacuri, Amin . . Acela ce de a începe şi a sfîrşi or I ce lucru bun ce Întru dinsul să începe au făcut şi au ferecat această sfintă Evanghe­ lie Domnul Grigoric Ficşcvict al treilea logofăt-şi aii dat-o Ia sfînta Mînăstire Nearnţul ul unde este hrarnul Inălţarea Dom­ nulul şi Dumnezeului şi Mlntultoruf ul nostru Isus Hristos În­ tru pomenirea sa. In ',zilele bine credinciosulur şi lubitoruluI de Hristos Ioan Alexahdru voevod, Au scris cel de pe urmă -dintre păcătoşi Ieromo,nahul Evloghie In sfinta Mănăstire Putna. August 7 zile, ah. 7063 (1555)". Evloghie au fost staret l\lînăstireI Nearnţu Între anil .1556--1560. 1\ 13. In veşmlntăria Minăstirej !\ {'amţu este o evanghelie [191] J '1 Documente 191 _mare: groasă=-scrisă pe pergament (pele) şi legată în argint şi aur-'-după ştiinţa lcgătorilor vccht cu zale la rădăcină. Pla­ .cele au Invierea şi înălţarea domnuluf. Pe faţa Intăla jos-are aceste vorbe: "Această Evanghe­ lie (Tetravanchel) sau făcut şi ferecat de Crigorie Ficşevicl al -treilea logofăt 1555" -(7063). Pe lea este bine lucrată; Caligra­ fle aleasă, Ilo rI şi colorit pre artistic lucrate-sfinţiI Evanghe­ lişti-pe la începutul fie-căreI-Evenghelil-bine lucrat in de­ sen şi colori �. De pe această Evanghelie-sau copiat f'lort şi pentru AI­ tleţa sa Hegală-Principesa Maria a Romăniel la 19U2 .... prin mine Narcis. 13 t Crucea ce mare de Vehop din Neamiu. 1- "Această cruce sau făcut de viţă Timuşască de argin­ "iariul Andrei Verhinschi cu cheltuiala tot a aceletaşt stră­ ."lucite viţe reposatu Filip Cazacu în Mănăstirea Moldo-Vlahief. "sfitul Duh an. 1767 Fevruare 18." (Dragomirna). NB. Cruce Der vehod mare, lungă de argint-aurită,--Pi­ ciorul jos are diametru 281/2 cent. Crucea cu piciorul el este ·de 1 m. 835 miI. Astfel de cruci de Vehod-sint rari tăţf şi podoabe dem­ ne de văzut şi de admirat, şi ca artă de săpătură in lemn de +iparos, pătruns, fnlguit, şi cu pietre şi ca artă şi ca argintă­ Irie. Inscripţia este slavonă-Malorosiană, aice am traduso pe romineşte. Această cruce s'a făcut pentru sfînta Mănăstire Dra­ gomirna cu hramul sf ntul Duh. sau adus de sfinţia-sa părin­ "lele stareţul Paisie Velicicovschie de la sfinta Mvre Dragomirna la M-rea Secu la anul 1775. Cind sau permutat, cu ucenicii SăI la M rea Secu-Ia luarea Bucovinel-(in an. 1774 Oct. 1, .de Baronul Gavril de Spleny)-lară la anul 1779. Stareţul Pa­ isie Velfcicovsche sau perrnutat la 14 August de la Secu la M-rea Neamţu, au lăsat la Secu igumen pe Slavian Dascalu şi Paisie cu parte din ucenicit lUI sau permutat la Mvrea Nearnţu şi de atunce Încoace aceste două minăst irf Neamţu (cu schi­ tul Ovidenia şi Pocrovu) şi Mvrea Secu (cu schitul Seliăstri a şi Sihla) aii rămas unite Nea mţu cu SecuI ca o singură casă, cu o singură administraţie dohovnicească-e in persoana lUI Paisie şi Flavios sub ordinile JUI. Crucea de Vehod adusă în Mvrea Neamţu pecetlueşle u­ nirea acestor două M-r1 marl într'o singură casă şi o singură Lavră si vă chinovie. Cind eu Narcis eram ierodiacon lînăr­ '" .:-: � " Dicţ. geogr. al Bucov. şi critica d-Iul VI. Mironescu 271 duce involuntar aminte de povestea d-Iui Mironescu cu fai­ moasa nuta, ce a servit lm păratuluf rusesc pentru a se apara de cîni. NUIaua se păstrează. după spusele d-Iur critic, şi as­ tăZI ind Nu ni se spune însă, dacă polobocul lu! Moroşan mai există. VezI d-Ie Mironescn, că datele D-tale sunt incom­ plecte p ăn ă şi la trad iţil. Cam aşa procedczt 1)-ta şi la ches­ tir de natură reală de tot. Imi SpUI că în dictionarul meu ar fi lipsind numirea 'I'rebici ('7), care ar fi stînd în legătură cu un tinaţ primit în dar de cătră mănăstirea Horecca, dar nu se �tie de cine, "donatoTL(,l nefiind numit in proioc. imp. 1VO. 205." Care va să zică nicl protoc. imp. acest izvor nesecat cu care tot cauţi a intrigi dicţionarul meu, nu indică pe fericitul donator '7 Atunci ce vrat de Ia mine? Eă nu'! cunosc pe a­ cest donator şi nici că am auzit de finalul săti Treb iş, D-ta de asemenea nu-l cunoştt, protoc. imperiale n u-I cunoaşte de aşişdere, ce vra î dar să facem, d!e critic? Mă mir atit, că nu ne-al dat dimensiunile finaţulut, ca la acel pomenit la numi­ rea Rohozna. Căc] dacă al putut inventa pe sa ma protoc. irn p. 25 fălcI şi 1430 de stinj int, ce mare lucru era să inven­ tezt şi un nume pentru donator şi dictionarul meu era distrus. La comuna Tereblecea lipseşte, după arătarea criticului, legenda relativă la o pretinsă culme ce ar purta numele de "Cetatea Tatarilor". Aci eli. Mironescu Irnf face plăcerea a indica că această legendă se află în colecţia de tradiţiu nl de S. Fl. Ma rian. Foarte bine: Aşa îl mal înţeleg pecritic, Num al nu înţeleg insinuarea D-sale arbitrară, cum că legenda aceasta să o a daog numar de cît la rîndul G3 al tcxtuluf din dicţionar, .ad ică , să fur dintr'o carle existentă, ba încă, dacă nu mă înşel, publ icată de Academia Ro m ină, să fur pe rin d toale legen­ dele ad unute de reposatul folclorist bucovinean şi să'rru îngroş volumul m e u. Nu, domnule critic, acest lucru nu mi-a trecut macar prin cap şi dă-mi voe să pronunţ convingerea mea, că dacă urmam povata D-tale şi procedam a l ît de uşuratcc cu pro­ prietatea literară a altora tot D-ta eraJ să te legi cel d'intăi de miile pentm a'ţl înpăna falnica dtale critică. La comuna Tereblecea mai lipseşte,--fapt îngrozitor,­ în dicţionarul geografie, indicarea cabinetulul de lectură şi a Jocalulu'i de păstrare de curînd inGinţate, br un pretins munte numit /llocilele" ar fi lipsilld cu totul În nomcnclatura dicţi­ onarului, de unde şi observaţia pe ton porollcitor: "Să se a­ dauge; se află pe ţennul drept al pcrntnl1tr Solca. Bra\'o". Ce minunat ştie să se exprime rominoşle criticul mei!, se "ede -de altfel din pasagiul ce urmenză imediat la cuvintul Vama, care negreşit că avea nevoe de o complectare din partea sa, vantulul domn Mironescu. Să reproducem textual. "Locuitorii din Vama se răzvrătiră în mal multe rîndurI in contra stăpÎnircJ mănăstireI J\Ioldoviţa, fiind că conform u­ rieeJor vechi domnesll fură trataţi ca rO�1 si siliti să lucreze neîncetat mă.năstire1' şi altor propriett\ţl ma;·1. D�cl locuitorii [272] 272 Em. Grigorovitza cuprinşf de furia şi amărăciunea atitor munci, se impotrivirii de a mai lucra şi a mal plăti mănăstire! nici cela ce i se cu­ vinea, iar o parte din el p ărăsi ră locul, fie din cauza asupri reI birurilor şi muncilor, fie din cauza năvăli ref Turcilor şi Tă­ tarilor, din care cauză locuitorif se inpuţinară. Pentru face­ rea muncii necesară pe moşiile m ănăstirer, fură aduşt locui­ tori liberi din alte părţl şi stahiliţ: aci, regulindu-li-se cuan­ tumul muncii şi plăţcl, care era ma! uşoară de cit cea a lo­ cuitorilor hăşti naşl. Aceşti din urmă văz lnd nedreptatea, se revoltară Iarăşl şi astfel se născură mulle procese între egu­ men u l mănăstirel şi Iocuitoriî Vămenî, pănă cînd Const. Nic. Mavrocor.lut Vodă, prin uricul din 12 Ianuarie 174:?, porunci ca fiecare locuitor sau va lucra 12 zile pe an şi va da zeciu­ ială din toate fructele părn intul uf său, sati va plăti cîte 2 leI moldoveneştI de casă plus zeciuială drept hir ", La monumentul t ătăresc de lîngă tirgul Vama, d. Miro­ nescu repetă istoricul monumentulur, ca şi cum ar lipsi în dic­ ţionar şim l observă, pentru ce nu am numit monumentul "SlîJ­ pul Iul Vodă". ApOI inventează existenţa unei numiri, .Vnlcău" menită a înlocui Fe7lcăul, indicat în dictionar la locul său. Criticul pretinde că locuitorif din împrejurime ar fi pronun­ ţind cuvintul )JVălcău" după o analogie rezultată din denu­ mirea familiară "Vc7lcan. La ce fantezil recurge d. Mironescu pentru a'şt susţinea născocirile sale. Pentru a face Însă din aeeste aserţi unfjnonurncnt adevărat, criticul ne mai spune -aşa de la sine, că cu ocazia clădirei f'abricel de ciment, s'au aflat la tăierea unor copaci, sub rădâcin l, urmele unul zid, în care era o peatră cii inscripţia pe care sta scris cet acolo a fost un sat al Dacilor". De la Vetlce{iî (aşa glăsueşte textual colo- sala destălnuire a d-lur Mironescu) aoeai; DaciZ un drum care .1 .... ". ducea pe apa Suceoei în sus, p(�nc'{ la Obetrşia acesteia şi de a- . icea apoi peste plaiul Molclovez şi peste Sucina (?) la Maramtt-· reş în Ardeal. Nici vestitele tabele ale lUI Peutinger nu cu- prind aşa preciziune pentru date vechi geografice, n'am ce zice. Aşa cunoştinţă radicală a Bucovinel nu o are nimeni, mărturisesc şi eu, mal ales că aci nu mal e vorbă de pret. imperiale şi nicl de şematismul mult cuprinzător al Consis- tori ulul bucovinean, ci de cercetări individuale secrete. Şi acum,-bucură-te domnule critic, şi te intinde la În­ tregirI şi complectărt, căct al deplină dreptate Vatra Mo ldo­ viţel, mănăstire, lipseşte din dicţionarul meu. Nu ştii'! singur, prin ce împrejurare, dar lipseşte şi o declar eu Însumi cu du­ rere, nădăjduind eă nu \01 fi Învinovăţit ca h mistificarea numelui Dragoiu C\I cel al yoevodulUI Dragoş, cum că din ne­ ştiinţă aşI fi omis existenţa mănăstirei în chestiune. La o a doua ediţie a dicţionarulUI, mănăstirea Vatra Mo!dovqel nu va lipsi de sigur, doar atit că lista moşiilor ce aparţineau acesteI mănăs­ tiri vechi va fi scurtată,-inlocmal cnm era în partea perdută a manuscriptllllll me�-dat fiind că pomelnicul nesfrşit pc care I J s [273] Dicţ. geogr. al Bucov, şi critica d-Iu i VI. Mironcscu 27';) 'ni'] aduce d-l l\lironescu cu extrema sa h ărnicic şi in vederea dcrnonst ră rij lipsurilor dicţio narulur este mai mult conlus de cit lămuritor. Mu nţ il Yâzul Mere şi Ydzul Mic, pe care îrnr. cere d-I critic ca să'i pun in dicţionar, v ieţuesc num aî în Ia n tesia dsale. Nu există asemenea numiri, ortcit de mult mi-al' ]11:1- cea şi mic să le auz locul adcvărn tclor nurnirf, pe care le-am indicat la locul respectiv şi de cari d-I Mi roncscu nici nu po­ meneste. Acesti rn u nt i se chiamă YC�il Ycl-ichir si YcS'it JJ1("­ lei şi.' d-I ]\!!ir'onescn 'o ştie asta, căci dacă n'ar fi' aşa 'de sigur că nu orn i tea pri lej ul s�� mă coutraz ică. Dar aşa numar, ca să'şî puna piperul el-sale special peste cele spuse de aiţii. Am umblat mult prin regiunile muntoase din partea l ocu lu I, şi am constatat privitor la numirile acestor doi munţi un lucru curios, Populaţia huţăncască de la tlrguşorul Sc let in n lu t în sus, precum şi cea din valea Iuugă a Br od in el, al căret fund il formează masivul pomeniţiior dol munţr, nu ştie absolut rornineşte şi departe dar insinuarea că el ar fi putut s�'i 1'0- manizeze aceste denumiri din Yeşit in reL:ul. Dar se prezintă altă nostima dă in faptul că nici aceste denu rn i rî, aşa cum ni le dă harta Marelui Stat Major Austriac, nu sunt adevărate fiind că or I cine cunoaşte puţin id iorn nl slav vorbit de Hu­ ţen it Carpaţilor din Bucovina (despre cari am puhlicat şi ei'! in Revista Nouă din 1\:101) intelege că numele Ycşir nu ex.­ primă de cît un comparativ de la Vesoclii; (inalt), iar partea a doua a denumire! Ycli li'Î/, (care insam n ă pe romîneşte înalt) ar da ca înţeles total pc Iim ba ruteană înţelesul de JlJaz Inalt Cel JJlcwe, ceea ce ar constitui un pleon asrn inadmisibil chiar în concepţia rudimentară a pnpul aţici Călăuza de care m'am servit în excursia mea prin acei munţî. 'un Huţan bă­ trîn şi mult umhlat, DU cunoaşle aceştî doi munfi de cît sub numele de Yelichi 1'I'ji şi }J{ale VeJi, numiri ce se găsesc în adel'ăr �i În hărţile vech'i ale munţilor hucovinen'i. l'pii în· seamnă în limba sIay;',! mal veche tnrunl't şi cuvîntul după formă fiind pus la plural (căc1 singu!uHll e Vej8), \"a fi fost utilizat dintr'o ueme pelltru denumirea amhelor piscuri (Ve­ şii Velichii şi VeşiI l\Ialci) şi mal tărziu abia alt primit bi­ flll'caliunea de Mare şi Mic, pluralul ca denumire a rămas îns�l şi, probă d. terminil aceşti sînt de origine maT yeehe, ne dii Llptui cel substantivul apare precedat de adjccliyul Ve­ lichi şi Male, nu in\"ers, cum obiclnueşte dialectul slav de eră mal nouă, Si să se noteze, că din denumirea ,"erhe şi (pe cit cred) dngură exactă, mal lesne s'ar fi putul scoate un Ye(,­ zztl, cum i-a plăcut a'] formula d·lul Mironescu, dar din fe­ rieire, romanizarea clementulul hl1ţăncsc din Carpaţii Bucovi­ nei (pl'eel1lTl am arătat in meneionalul rnell studiu asupra aces­ tUI popor) este lucru grel\ dat fiind faptul origine'l mongoliee a străbunilor să'i up (Pecenegl) pc de o parle şi inDuenta ArhivD, A .; 'It%%!?C *- w: - 2 [274] 274 Em. Grigorovitza slavă covîrşitoare pc de altă parte, mal ales de cin d cu invazia perpetnă a muncitorilor de pădure din Galiţia. Şi acum după ce imi mai reproşază lipsa tradiţiunllor locale la localităţile Vijn iţu şi Voloca despre care criti­ cul observă că ar ii fost odinioară m ăuăst i rl, a pof la istori­ cul sat Volovăt si la mănăstirea veche Voronet, unele găsesU date prea PUţil� inlinse, dl. Mi roncscu inşiră ca' ecou t1;lglli�s încă o duzină de ph-ălase şi deluşoa rc, cari nu sunt in d ic ţio nar, precum: Zi m i neu l, Plă iuţu l, Mlaca, Fătăciu nr, Dcl uţu , Părăul Leonticenilor, Bairnacul, Arşicioara, Părău l !Uill, De­ metri ţa , Poleucuţa, Cuşb a, Scorbura Ciolotet, Gruiul Porcului şi Husu, dl. Mironescu trece la adevăratul scop al critice! sale, mi se parc, al uuicu lul chiar, şi se arunci! asupra uneI leme cu totul independentă de această critică, dar foarte ademeni­ to are pentru nemărginita sa ambitie de a poza ca savant. De astă dată dl. Mironescu nu se mărgineşte numai a-şi arata talentul său de istoric-geograf cunoscător mai ales În ale bas­ melor şi tradiţiilor, ci se hazardcază la filologie şi cearcă a explica într'un număr special al Arhivei originea numirilor geogralîce din Bucovina. Deşi mă pricep puţin în această �tiinţă, cunoscînd i di o­ mul slav din Bucovina cu nuanţele sale curioase, nu m'am in­ cumetat totuşi a lucerca o asemenea lucrare şi nici nu votu fi acela care să aţiu d-l m Miron eseu calea spre acest nou teren de explorărI şti inţ i lice Dar un lucru îmi voiu permite a face şi anume să intreb pe dl. Mi roncscu în toată sinceritatea, pen­ tru ce d lu'î,-care ştia prea hine, precum o ştiai'! şi mulţt alţif, despre lucrarea cu care eram insă rci nnt.c=nu a oferit prinosul SăLI de cercetări asupra Bucovinet dacă nu mic personal, a­ tunci direct socie+ăţef geografice rom inc, cam de sigur ar fi găsit mijlocul ele a u lilisa cele relatate de dl. l\1ironescu şi. dant se gc'(sictli exacte Ş'Î bune, ar fi destinat şi fon durf a plăti munca d-sale paralelă? Pentru ce dl. Mi roriescu a preferit să aştepte mal ÎntiJi apariţia lucrării, pentru a vcn i apoi în ur­ mă şi a'rnf oferi spre cumpărare adaoscle il sale iutquinaie cu obseruăr: JJcrsoncda? Adausele acestea, chiar bune dacă al" fi fost, nu le mal puteam întrebuinţa, iar obsef\"aţiile păti­ maşe nu'm'l era permis a le 1'CSCU1111)C11"(l pc ban:;;, şi. am refu­ zat eled pactul. Poa1e elI. r.Iironescu nega, că nu a fost aşa? Aci, mi se pare, zace lot secretul exploziunilor răută­ cioase, la care s'all dedat dl. lVlirOllescu în critica sa, care aceste adaose speciale nu mi-a făcut atît rău mic, cît lUI În­ suşI. E6 din pllrtcml\ l-am iertat demult şi regret numai că, în loc de o colahoraţiune Cll un compatriot tinăr, ce pretinde că'şI cunoaşte patria, �m fost llcyoit să mă apăr contra unei polemid pornită din o ncnorocită pizmă 1) Em. Grigorovitza 1) Revista nu răspunde întru nimic pontru părerile autorilor. I 'Nota Reti. [275] CÎNTEC Pe întinderea albastră Ca şi floarea de cicoare, Luminînd nemărginirea Se joc razele de soare. Din văzduh, pe 'ntrcaga fire S'a lăsat Iar ruimăvară. Dar in suflet tot mal gl:ele Negurile se coboară. Si în noaptea ce cuprinde Toate patimile mele, Nici o rază nu străbate Din adîncul plin de stele. Tu cu-o singură pri v ire Al trăi o veşnicie, Si-al înscnina o lume Mohorîtă şi pustie. Pe cărările vieţel S'ar aşterne Iarăşl florl, Şi ml-ar fermeca auzul Cîntec de privighltort, Mi-al împodobi cu aur Cerul visurilor mele, Şi al aprinde Iar, în noapte, Cele mal frumoase stele. CUGETARE Pe cerul viefil tuturora .Luc cşt e 'n noapte cite-o stea; U nil o văd fă ră să fie, Al1i I .. în vccf n'o pot vedea. Eugeniu Revent [276] 1\UVELA Duduca Rucsăndiţa e cunoscută de toată mahul iU:1 ca ţ.;ospodină din cele mai de sa mă, despre care, de şese a nt de ciud e măritată, nu s'a auzit o vorbă de 1'11l1, ci (lin potrivă nu mat laude, pentru cinstea, statornicia, hărnicia şi econo­ mia ce purta case! sale; nu tol astfel se vorbea şi de barba­ t u l seu, Enache Mereu rea nu, adjutor de grefier la T'ri hunal. cuno-scut pe toate străzile Iaşu lul ca unul din cel mal n el ip­ ::;iţt rnuşterej al berăriil or, cafenelelor, şi a deseo rj chiar a criş­ melor celor mat renumite. Pe cît Rucsăndita se purta mal putin lucsos. ISI făcea ea singură rochiile ş'ap;)l le Întorcea fel şi 'chip, ca .săuu fie ne­ voită să şI cumpere altele nouă, pregătea mal adesea singură mîncările, Întrucît de multe orf nu-I ajungea de unde să plă­ tească o slugă, pe atît Enache clielturn zilnic prin oraş. cu rost şi h\ră rost leluşoarn sa, şi ceea ce-l mal pica pe lingii Ieafri, ba mal făcea şi datori], pentru care nu rare ori era chemat la judecată şi ameninţat cu sechestru chiar pe lucrurile din casă. Aceasta Însă ar fi costul mal puţin pe femela Iuf, dacă ceva mal mult n'ar fi veni t adesea la urechta ei. En ache îşi petrecea adese ort nopţile prin diferite localuri, cu tot solul de prietinf şi chiar deprietel1", despre care numai bine şi cinstit nu se putea vorbi. Şi cind în ziuă venea DumnealuI acasă, Rucsăndiţa nu avea chip să'r zică nimica, căci orI ce cuvînt al ei de hăuutală stţrnea o furtu n ă întreagă. Odată Rucsăndiţa aşteptă în zădar toată noaptea pină'n zorr, fără ca barbntul el să revie acasă; a doua zi el nu veni asemenea; abia cind începu \a cădea noaptea următoare, uşa casei se deschise repede, şi femeea ce se bocea cu capul în­ fundat în perne, auzi numele'! pronunţat de bărbatul său . Rucsandito! I Ce e? rcspunse Hucsăn d iţa sărind de pe pat. Tu estt ? n u-I nimeln casă? , I I i I � [277] o femee delreabă .- Eli sunt,-nu-i nime. Enache IlU mal adause nimic, şi se duse la patul de pe care se seu lase femeea lUI, se lăsă pe dinsul, şi deie dru mu l unui oftat prelungit. Rucsăridlţa aprinse repede o lumînare şi veni cu dinsa ling(t pat să se uf lc la barbatul Săli. Era intr'o stare fără stare. Fu­ ţa'I zgirială şi vluătă În mat multe locuri, ochii îi rătăcea in toate părţile, halncle .. } rupte şi murdărite. - Ce este? ce s'a intimplat cu tine? - Lasă-mă! ţ'ol spune altă dată. Dă 'rnf o leacă de apă, şi lasa-mă să mă odihnesc. După puţină vreme Enache adormi şi Începu a horăi. Adoua-zi urmă csplicuţia Între cel doi soţl. El spuse ne­ veslel sale, că in urma unei discuţif politice ce avusese cu un prietin, care face parte din partidul opozant, şi care atacuse intr'tin chip cu lotul insultător guvernul, a fost nevoit să-I dee citeva palme,-cela ce a dat loc u n ef mici invălmăşch, care l'a adus in starea aceea. - EI, şi tot timpul nopţei de eri, şi ziua de astăzi '? - Vezi ... discuţia a durat mult; şi azt.. ingăîmă Enache fără să poată găsi o explicate. - EI, azr ? - AzT, am fost la tribunal. Ş'apoJ, de acolo, am trecut pe la Berărie. unde am mai avut o discuţie ... Rucsăndi]a conleni cu întrebările, Inima el se strînse ca un burete uscat, şi cîteva suspine ce voiati să mal lasă din pep tu-I, cercă cu si lă să le înăduşe, să le înghită Indărăt. Trecu cite-va zile. O veci nă, prietenă cu Rucsăndiţa, vcn i i u iro du pă amează la dinsa, şi începînd cu vorbele, ce de 0- bicelu îşI spun gospodinele de prin mahalale, cind sunt n um a I Între patru ochl', ajunse Să-I istorisească şi cele ce auzise de la o a li ă prietenă a cl, despre Enache. Il spuse, că într'o noapte, după o petrecere zgomotoasă ur­ mată în grădina Pavil ionulut din Păcurar'i. Enache, în tovă­ răşia a. \'1"0 patru prietinf , şi a cind dame de companie, plecase toţl în două trăsurf cite cu dOI cal, În mahalaua Ti­ căulul, şi acolo, la o casă cunoscută de loţf ca una din cele mal primitoare de tot felul de oameut stricaţl şi fără căpătâi, se rclncepu cheful; după care, apolo gălăgie, urmată de in­ jurii. băt ă'(, asvlrtiturI de pahare, scaune şi altele, urmă un timp indelungat, cei a ce făcu să se adune mahalaua în jurul acestei case. A trebuit la urmă să intervie o patrulă po liţie­ neasd, care arestă pe toţ[ cel ce 1ăcea1l huclucul, şi'l duse la comisie, de unde nu le dădu drumul de cît asupra săreL Hucsăndiţa nu zise nimic la toate acestea. Ea îllcepu nu­ mar a Înghiţi noduri: ochii el se umplură de lacrimi, faţa i se schimbă cind roşie, cind galbenă, cînd vÎnătă. Se re]ll'zi şi deschise fereastra în lăturI, şi scoase capul in afară, tles­ �hizlnd gura şi sorbind cu putere aerul re<.:e al loamnel. DL\I', [278] 278 N. A. Bogdan după citeva secunde ea se lăsă cu totul peste pragul ferestre], şi capul il căzu atîrnat în jos. Leşin ase. Vecina se sperie şi chema pe o altă vecină din prejur, şi cu mare greutate ridicară corpul aproape neînsufle­ ţit al Ruxăndiţeî de pe fereastră, şi o întinse jos, pe duşamele, cu faţa în sus ... * Trecu de atuncl tref lunL En ache Întră În casă, pe la amurgul serel , şi tiintind u­ şa cu putere după el, se adresă femeel lui: - Am văzul din capătul stradet eşin d un barbat de aice ; cine a fost? - Un barbat? de aice! habar n'am ... - Cum habar naf ? De aice din casă a eşit. Tu I'at con- dus pănă la uşă .... Il ţineai de mînă şi chiar ... mi se pare şi-a apropiat capul de al tăii şi te-a sărutat... Apof a plecat repede; şi deşi m'am luat pe urma lUI, totuşi a dispărut ca prin farmec. - Visez], de sigur. Un scandal grozav urmă, Rucsăridiţa refuzînd a da 01'1 ce explicaţie asupra faptului ce i se imputa, şi acest scandal IU{l sfirşit prin două puternice palme aplicate de Enache pe o­ brajil nevestef lul, care, ameţită, căzu rostogol peste patul el, şi rămase acolo, zdrobită de durere şi de groază. A doua zi Enache se duse ca de obicciu la grefa luf, Dar în tol timpul ceasurilor de cancelarie, el nu'şf mal afla astimpăr ; minţile'i rătăceau în toate părţile; ochii erau parcă întu necaţf, şi mal tot ce scria trebuia să greşească, aşa că işf atrase de mal multe 01'1 observaţii serioase din partea supe­ riorilor săi. Atît idefa că in casa l uî s'a petrecut ceva miste­ rios.c--căcf barbatul ce'l văzuse ert de sigur c'a fost eşit din casa lut, şi nu putea fi decît un amant,-cît şi palmele ce dă­ duse, pentru întăia oară de la însurătoare, ferneel lui,-nu e· rau Iucrurt cari să nu influenteze simtitor asupra sufletuluî şi corpului IUl, oricît era el deprins 'cu viaţa desfrtnată şi g:iIăgioas{l a acelor de sa ma sa. Cum sună ceasul patru, Enachi îşI luă pălăria şi porni răpede spre casă. Ajuns la uşă, în zadar se opinti să o des­ chidă. Era închisă cu cheIa. Bătu cît ce putu în uşă; se duse prin paravan, prin prejurul casel. Nimic. Nicl o m îţă ; n icf un pul de găină. Se ul\ă prin ferestre şi văzu, cu groază, că cea mal mare parte din lucruri din casă Iipscau ; numai Ull cu­ făr mic, o canapea v�ehe, două scaune şi o masă de lemn alb,-mobilierul de ho'ltel a lui Enache, se zăriau ind în odaie. O furie nebunească îl cuprinse. - A fugit! îşI zise el scrişn in d din dinţî. Ş'a luat Iu­ crurile ... Negreşit c'a fugit cu acel ce l'am zărit eşind rerf de aicf. Mizerabila! De aceste mi-a fost ea ! ... Am s'o ucid şi pe dinsa şi pe dinsul! [279] o femee clelreabă 27() EI dădu să plece; dar încot ro să apuce? Cu toate a­ ceste trebuia S(I intre mal Întăi în casă. Se puse să caute un instrument oarecare cu care să desene 5a(1 să strice broasca uşer. Dar nu găsi nimic. Un minut il reni in girul sti spargă geamnrile şi să intre in casă, dar cînd era hotărît să izbească cu hăţu l în [creastă, un copil al unui vecin i se inf'ăţişă şi-I arălă o cheie: -- Iaca, il lăsat du duca Rucsăndiţa asta pentru mata; mi-o spus să 1'0 dau. Cînd, de mult 't De mult ... Pe la cite ceasuri '? Nu stiu. Enache' luă cheea, intră in casă, şi aicf nu avea ce face alt, decit să con temple cele două odăi ale lor. cu sălita si bucătăria goale goluţe, În afară de hainele şi boarfel� vcchr, ale lUI Enache. El se lăsă sleit de puteri pe canapeaua cea veche. După vr'un sfert de ceas de chin al creerilor şi zbucjum. al nervilor sel, Enache sări ca ars de pe canapea. Işi hotărî în minte Să-ŞI cumpere un revolver, cu care să ucidă fără milă şi cit de curînd, ntit pe nevasta lUI necredincioasă, cit şi pe acel pentru care ea l'a părăsit, Iar la urmă să se si­ nucid,'! şi el. Dar n'avea decît clţi-va gologall] in pungă. Cotro hăi prinloate ungherile odăilor şi într'un sai Iar al unei mese ci unle, ce mal era in bucătărie, găsi un cuţit mare de tăiat carne, ujtut se vede de Itucsăndiţa. Se hotărî sa'! Iee pe acesta, şi cu el Să-ŞI împlinească proectul. Dar încotro să plece'! unde să-I găsească '! Il veni în gind să meargă mal Intăf la soacră-sa, s'o cerceteze pe ea dacă n u'I stie de urmă. Intr'u� sfert de ceas el fu în casa soacret sale. Fără să'I dee macar buna sara, Enache incepu cu un ton puternic şi obraznic: Unde 1i-1 fiica '! - Ce fiică? -- Nevasta-mea, care a fugit de «casă, cu un amant al el, vr'un vagabond, vru n taillar._. Unde'!? - Cată-ţl de treabă. Domnule; eu nu ştirI nimic. -- Nu ştit ! de sigur că şi tu \"CI li slătuit'o să fugă. Am Sti vă ucid pe 1011. - Al nebun it. Eşi din casa mea, sau chem in ajutor! Och iî lUI Enache rătăciau ; sufletul l u I pare că se shătea în tot trupu-I, ca o fiară închisă în cuşcă. In creerul lUI se zbăteau tot felul de gînduri, care de­ care mal poncişe. De-odată el se asvîrli in genunchI înaintea soacreI sale, şi începu a o implora cu m ine le înainte, ca îna­ intea unei icoane: -- AI milă! fieţî milă de mine! mi-a fugit nevasla,-" [280] 280 N. A. Bogdan cu cine-va pe care nu'I ştiu I M'am hotărît să'I ucid pe amin. uOI cle-I \"01 găsi .... Să'I ucizf ? - Da! -- VaII Ajutor I Săriţl ! începu a striga bătrîna. En ache se ri dică in picioare şi se puse înaintea uşel. --- Nu striga ... n'am să-I] fac nici un rău ... nu-l mal u­ cid l l Ştiu că eh, cel di n tăf am fost un mişel. .. Am fost un om de nimic! Mi s'a căzut aşa lucru ... Dar totuşi e prea mult! Ea, o şlieam pe dinsa femee detreab ă. Pentru mişelia mea nu trebuia să se facă [l scoalc niCi un ţipcl, nici un cllvint. Sc plecă apol lîngă Enach(', 11 apucă de mină şi i se uÎ'fă în faţă. -- Ce ai [fleul tu? mi-al ucis neY3sla, li C<'iJOSllle ! I I [281] o femee detrcabă 231 t ( Enache, care gemea numar, nu mat avu puterea să zica 'o vorbă; el făcu numai din cap un sernu negativ. Bătrînul se ridică îndată de jos, şi alergii la nevasta sa; o pipăi, o cer­ -cetă cu grabă şi VăZLl că respiră. IşÎ închipui cii e Icşinal ă, el deschise În larg ferestrele şi alergii să caute apă ca s'o stropească. Bătriuul şi cu o servitoare ce fusese chemată dintr'o bu­ cătărie din fundul ogrăzet, făcură ce putură să readucă la viaţă pe nevasta l ul ; cît despre Enache, el se văita şi svîrco­ -lea. fără ea cineva să se gindească a'I da vru n ajutor. Cînd mama Hucsănd i ţef lşl veni bine in fire se rid [că pe pat, spuse În clteva cuvinte scena ce se petrecuse şi apoi În­ trebă ce s'a mai petrecut acolo. Ea SE', apropie, cu groază, apol -de ginerele seu, ce se svîrcolea mereu pc jos. - Dar cc't cu Enache! n'a murit? trăeşte? - Habar n'am, rcspunse barbatul ei. Iacă, trebue să chem ;pe cineva de la poliţie să'l ridice de a icc. Dar Hucsăndiţa, u n de-L? Acasă la soră-meu, uudesl asează lucrurile. Dute răpede şi ch iam'o pe o·insa. La ce s'o lnspălm înt mar mult de isprava accsluf mişel? Vă rog chemaţi-o .. se auzi incet vocea înăduşită a lui Euache. După maT multe stăruinţe ale bătrîne', barbatul SăLI se duse şi peste cîteva m i nute rcint ru în casă, urmat de Hucsăndiţa, care, la vederea barbatului să ii roslogoli t pe duşamelc şi cu hni­ nele desfăcu le si cărnesa inslngerată, se a ruucă în afară de sine peste corpul Ju'r, şi, d�lpă un 'ţipăt sfâşietor vocea ei se stlnse. Părinţi) Hucsăndiţel cu mare greutate o putură descleşta de pe peptul barbatulut el, şi o ridica în picioare. Ea nu vroi insă să se îndepărteze de loc de Jingă En ache. - Ce-ai făcut, nesocotitule! Pentru ce te-ai ucis? Enachc, resufl lud cu grell, mişcă buzele, şi după o sfor- ţare mare, pronunţă incet cuvintele: - Tu m'aI părăsit, că sti te dUCI in braţele altul hurbat. .. --- Nu-i adevărat! - ])ar omul cela ... ce l'am văzut a luncr ... săru l in du-Ie.i. Era Tata .. Tol el mi-a ajutat să mi reii lucrurile elin casa [a, şi să mă mut la sora lUi, la măluşa mea Ana. Adev:'irat? ro jur! Atullci.. . eştf o femee detrcabL. Şi numaI elI am fost lll1 mişc!.., -- VoI uita lotu!. .. - Şi cel intăL .• re mine ... Enuche se mal opinii să zică cîte-va cuvinle,--dar un va! de singe 11 sbucni pc gură, şi după puţin timp pleoapele·] aseull­ zîmiu-j-se În orbite, ocbii lUI rămaser{l ficsaţl în tavanul odăiI. N. A. Bogdan [282] STUDII PENITENOIARE Deporta] iiuiea I. Diferite Iegislaţiunt penale stabilesc patru feluri de pe- . depse : 1) închisoarea, cu variatele el grarlaţillnl, 2) intcrdtcţi­ nea de a şedea într'un loc anumit, 3) exilul p ropr iu zis, după care pedeapsă coudcrnn atul arc vole să loculască ori unde a­ fară de ţara care'l condamnă Ia ex il : 4) deportaţuuiea, care c o pedeapsă restrictivă de libertate şi care impune coudernna­ tu lul obligaţiunea de a nu părăsi teritoriul indicat şi care În agravare e însotită si de condemnare cu munca silnică. , Ne vom o�llpa' cu deportaţiunea, studi in d într'un mic is- toric, originea el, vom studia raţiunea de a fi a acestei pe­ depse, aplicaţlunea el şi criticele ce le sufere în sistemul drep­ tu lul modern. Il. Origina depor!aţiuneT o g:1sim in instituţia osiracis­ mnhtf, care a existat în lumea veche, în Grecia.la Atena, la Sparta, la Teba, desvoltaiă şi organizată în legile tul Solon. In legislatia lui Solon se organizează ostracismul, cu udevăru­ tul caracter al deportaţiuncr=-relegaţiunel (impunerea de munci) La Atena n'a existat de cît dcportaţiunea fără obligaţia­ nea muncel. La Roma, pedeapsa iuierdictio aguae�etiqnis era o ins­ tituţie egală cu deportaţi unca, p ri va pe individ de drepturile civile şi de familie \şi cu obligaJiunea de a părăsi Rorn a. A­ cest fel de pedear,sCt\se poate considera ca o de portaţiune in­ directă. In timpul luI Sylla, exilul exista ca o pedeapsă, clici din ordinul l ul au fo'�t ex ilaţ! 6000 de pa rtizanr de al lui 1\1u­ rius în insula Cerdcna (elecl într'un loc deterrn inat). August legiferînd' mal departe această pedeapsă, co n­ darnnă la moarte pe acel care a părăsit locul exilului. Pom­ pet institui prima colonie de co ndcm naţt în Sicilia-Ia Pom' pciopolls= unde închise pe pirati! măril l\Iediterane. In evul medii:'! cl�portaţiul1ea devine o instituţie juridică r [283] aproape la toale naţiunile-în special la acele cari ave a ii co­ Ionit, uzind, Spaniolii şi Portughejir. de coloniilc Americane jar Norvegienii de Islanda. !IL Atacurile dirijate de luluI institui la 1843 insula L3I11pedusa pentru condemnaţii �a depor!aţiunc, Ciţi-va ani IIlal tirziL1 a, celaş! guvern Închce \m tralat cu republica Argentina pentru a-l cOllceua o parte uln văile rîuluI Parana unde să se adă­ postcască eondem naţiI 1 a deportap une ]len tru crimele pol i lice. Din toate aceste dale se poale vedea uşor netemeinicia argumentării de mal sds. Dar argumcntele D-neI Arenal nu sunt mal puternice pen­ hu a sf:1r�lfna cretlinţa liu jllsteţa deportaţiuneT. In ce priveştc , 1 j I '284 Ladislau Tllat r [285] Studii Penitenciare 28& j , ri pretinsa nenrn an ita te, iară-şi argumenfarea e fără tem cr, căc! şi soldatul care serveşte patria în colonii părăseşte de ase­ menea Iarn i l ia. al căref singur sprijin este el poate şi e expus aceloraşi pericole de voîaj şi climă, deşi e un om cinstit şi TIn este ccndern nnt la dtportaţ iune. Dar să mergem mal departe ofiţerii colonial) şi emigran· ţi: sunt şi el expuşl la ace le aşt pericole şi totuşi nimeni nu le plinge soarta. Deci, tin umaui ta rlsm răii înţeles, a deplînge pe co n­ dem na ti] la deportaţi nnc, bazat pe avernenea considerutiu m si argum�ntrle invocate sunt fără valoare. '. Acuzarea de ncdr enptă, asemenea nu are nici un fun· darrien t real. Tot ce D-nn Arenal a rsumcuteuză contra dcpor­ taţiuner, poate fi zis, cu tot' at i!a �l:'�CC'S, şi despre pedeapsa inchisoriI căci şi efectul acestia nu e egal pentru toţI. Un in­ divid care comite o crimă pentru a avea un adăpost sau o bucată de pitne, in inchisoare şi a asigurat viaţa de toate zilele si se reslută , Cei c� 'nu au familie, nu sirnţesc lipsa el, elin contra cel ce aii o famile În urma lor, e foarte dureros pentru el că alI părăsit-o. Sunt oameni cari suportă aerul închisorii şi alţii cari mor în închisoare. Argumentele contrare se potrivesc pentru ambele pedepse. Cind se spune că deportaţiunea \'io­ lea ză drepturi le naturale ale orn ulut trebue să ne întrebăm care e acel drept nat nrul al on1111u] pe care-I invoacă ? Fără incloia lă acel al Iibertăţcl. Deportaţiunea ce e drept a n ihi lează libertatea, dar pedeapsa înch isorcl nu arc aceîaşt urmare? De sigur că privaţinnea de liber tate e consecinţa fatală a tnchi­ sorei şi asa dovedim n e l cm ef n ici a si a acestui argument care sustine că'institutia penală a der)otatlunel e irealiz�tbil{l pentru � , 1. , aceste argumente. V. Din contra partizanii deportaţiunet aduc o mulţime de argumente cu care dovedesc fundamentul logic, juridic şi social al existenţei deportaţiuner, Inainte de toate ei spun. pentru a susţine instituţia de­ portaţiune], că nu exisHi nimic mal hun pentru a ::1sigura Ji­ nistea soeiaJi:i. decît stiinta că cutm'e periculos ueliC\'ent se gă�eşfe departe de ia' şi c'ă e imposibil să I"eyie spre a-I face răii din 11011. Cea mal bună măSUrtl de asigurare a linişte! so­ ciale, după dînşiI, e mstit111ia dt>porlapune1. PartizaniI cleportaţiunei uin contra susţin ea la cleJic\"en­ ţi'î aceştia gîndul de a mal revedea patria, pedepsele discipli­ nare la cari SllOt supuŞl, noua reşeclinţ:'î. şi înl1uenţa lumel nOI şi speranţa c{t va veni o zi cînd vor inceta toate mizeriile ce ise fac, sunt tot atitea moti\'e pentru a se corija. Laroche­ fOl1cauld spunea că deportaţiunea corijazii pc delicvent mal bine ca Închisoare. Beaumont şi ToqueYille zic c{l deportati· l1r\ea este unica pedeapsă care fără a fi crudă, apără societa­ tea de prezenţa delicycnfuJui şi de noile sale atentate ce ar pnt"a comite, :;' [286] Canonico de asemenea cOlsideră dcporlaţiunea necesară caci acel cari s's ii făcut nedemn! de societatea În care ad clrăit-din cauza degradaţinnel lor morale-trebue să fie eli­ minaţi dinl r'Insa şi să Înceapă a trăi în o societate nouă. A­ pOI avantajul deportaţiu net este că nu umileşte natura orneneacă şi că din contra cul livă pe toţi, căcr Îi cere COI1- .demnatulul o activitate potrivită naturel sale. Se pot acli­ matiza în colo nicle penale multiple muncf. căct pe lingă mun­ -ci le agricole propriu zise, eul tura păm îutulut are nevoe şi de alte feluri de munci accesoril pentru facerea instrumentelor agricole, case de locuinţe, magazii pentru depoz i tnt produse­ le agricole, control, conturi, contabilitate în partidă dublă. in­ stitute ele chimie agricole, Iuucţionarj la acele institute, căci după cum spunea un scriitor francez ugricultura dă naştere la o întreaga civil iza ţiune. E un avantaj important al coloniză rcf, că indivizi1 con­ damnaţl la deporlaţiune se pot indeletnici fie-care după încli­ nările sale naturale-e-cu diverse ocupatii necesare in viată--de­ prinzîndu-se ast-Iel in locnl pedepsei C�l viaţa sccial ă �instită în care vor trebui să trăiască după ce-şi vor expia pedepsele. In închisori chiar cea mal mare supraveghere nu valorea­ ză nimic dacă condamnatul-inuinte de a reintra în societate -nu se exercită, un timp oare care, a trăi in viaţa socială, Omul prin natura lUI este o fiinţă socială şi nu se poate viola fără pedeapsă legea impusă de Creator creaţiun ilor sale. Aceste aserţiuni ale lui Canonico ne conving de justeţu de­ portaţiunel, pc care o susţin şi rnu lţl partizanf aî şcoalct ela­ sice, ca Levei l le, Vidul, Garco n, Ellera şi e combătută de: Brusa, Lornbroso, Nocito, Beltran i, Scal ia, Laschi, Drill, Ferri, Garofalo etc, Fcrri nu consideră d cportaţiunca ca justă decît dacii durează pe viaţă şi dacă este exclusă repatriar ea condamna­ tu lui ; în asemenea caz urt deportaţiunca e foarte folos'toare căci purifică societăţile de elementele răle şi periculoase. Garofalo z ice că deportaţiunca nu privează compleei pe dclicvcnţt de viaţa socială decît dacă va fi condus într'un deşert oarecare, singurătatea nu e în natura omenească, VI. Am stabilit dreptul la existenţă al deportaţiuuet. Să vedem acum cum trebue legiferată. Această chestiune a fost rezolvită de căi ră spaniolul Ca­ dalso y Manzan o. � Prin mijlocul. colonizărei deportaţiunca cîştigă fiinţă. Două categoriI de l�ctorl conlucrează la această realizare su­ biectivI şi obiectivi. SubiectivI sunt: populaţiunea, caracterul coloniei şi emi­ granţilor; obiectiv! ; pămîntul, localitatea, clima, rasa, siste­ mul monctar şi mijloacele de cultură, cari factori deoscbitl sunt întruniţl de o legătură comună munca. . In ce priveşte cel întăi factor subiectiv se compune dm ! 2S() Ladislau T116t 7 [287] coudamnatr ŞI persoanele oficiale. Caracterul colonie! este de tret fclurt ': unlttare , penitenciare si penale; cele intă) pentru militar), rele de al doilea care alI de scop mora lizarea delic­ venti lor si celelalte cari urmăresc suprimarea criminalităte'f. ASe;TIelle� colonii aveau Portughezii în Mozam hic şi Cap Verde, Englezii în Australia, Francezi) în Noua Caledonie. Pămîntul interesează pentru că poate avea şi mine, Cli­ ma trebue să fie sănătoasă şi să poală fi suportată de delic­ vent. Rasa, sistemul monetar ca şi mijloacele de cultură. sunt factor! detcrrn inaţl în eficacitatea deportaţiuncr. Canonice menţionează şi alte exigenţe ce trebuesc avute în vedcrc , a) locul dcportaţiunet să fie departe de al m etro­ po lel, pentru a împedeca dezer+arca condamnaţi lor, şi înlătura ori ce speranţă de crtarca celor codarnnaţt pe viaţă. Cel con­ damnaţi pentru un timp mărginit aii speranţa reîntoarcere] în ţara lor sau adoptărei unei patrit, unde faptele lor neco­ recte şi necinstite nu sunt cunoscute şi unde cu sudoarea fru n­ ţel lor vor trebui să-şi cîştige în chip ci nst it pînea de toale zi lel e. Deportatul perpetuu ca şi cel ce doreşte să rămie în co­ lonie după expirarea pedepsei, trebue sa albă posibilitatea in colonie de a i nterncîa o familie. Familia este mijlocul cel mal eficace pentru moralizarea deportuţi lor. Colon ia trebue să 11e bine mărginilă şi bine păzită, pen­ iru a se putea evita tcntaţ iurrile fie de fugă fie de a comite nOI crime. Dar se poate întimpla ca să se comită violaţiunl şi in­ fracţiuni chiar în coloniile astfel organizate. Insa şi coridam­ naţii vor Înţelegc în urma propriet Jar experienţe că trebuesc să-şi pue un frîtl iu cl i n ări lor lor răle şi că legea şi onoarea sunt necesare pentru oamenii care trăesc în societate. Canonico citează un caz foarte interesunt. Legiunea ), fără a core Întrodueeroa prog-rcsivităţel pen tru toate speciile do impozite, ci mă., gininLlll-se a-I core numaI în materio de succesiune �i a­ supra corporaţiuuilor. [302] :302 Dări de Sarnă «L'impot progresif sur les horitages, est I eclame a grands cris dans ·'tous les Etats Unis», * Oharles Gide face o singu: li obiecţiuno -foarte interesantă de almin­ trelea O-lUI Soligman şi anume, ce se poate întîmpla într'o ţară democra.tă în ca- e majo: itatea caro votează legile poate orl-cînd să se sustragă de' la '-plata impozituluî, printr'un calcul bine chibzuit legiferindu-l şi 1 să deie' tot greul pe cel bogaţî=-Iuc.u mal posibil în Statele Unite de cît ort unde în ; altă parte Deşi are putere do convingere această ohiectiune totuşt răspunsul .. o dat cînd spune autorul că. oo nştiinţ.a socială şi dezvoltarea simţimintuluj .. de datorie cetăţenească snnt punctul esenţial al buneî aplicărt. Dai" apot .ucoastă. obiecţie se poate face actualuluj si-stem de impozite alcătuit de o minoritate, impus majorităţii de aşa manieră în cît apasă m aî mult pe să­ "Tad de cît pe avuţî, Dar aci nu e loc de polemică . Julee Roche=L'impăi sur le l"eVemt. Autorul e un' fost ministru de comerţ al Franţet şi un profund curios­ -cător al poblemer. fiscale, după cum dovedeşte discuţia făcută de D-sa cu . ocazia proectulul de reformă a impozitulu'î pJ venit, discutată în camera franceză în sesiunea anuluî 1909. . In anul 1896 autorul a scris o serie de articole în Figaro, In care s le-a grupat în o carte intitulată ,«Contre I'impât sur le re\-enu».Acele ar­ 'tTcole sunt polemica dusă contra prooctuluj prezentat de ministrul de fi' »nante do pe vremuri Dournor, ' , , / Judecind după titlul lucrărol a căreî .recenz ie o facem, s'ar părea că '-lucrarea 'de faţă' ar fi scrisă pentru susţinerea impoz ituluî pe venit" totuşî via nu cuprinde decît discursurile pronunţate de autor, care do 30 anr par­ ticipă incontinuu' la lucrările parlamentulul în' calitate de J eprezentant al naţiuneî, discursurt în care a combătut impozitul pe venit prezentat in .proect de ministrul Caillaux şi devenit lege. . , Autorul a fost apărătorul cal' mal devotat al vechiuluî sistem de impozite şi singurul căruia s'a g'�slt nevoit chiar ministrul de finanţe să�l răspundă-atit fa discutia generală cît şi la cea pe articole, căcl datorită puterei de convingere şi argurnentărilor d-lut Roche, 's'ar fi putut ca pro­ ectul să albă momente critice. Deş!. o ca, te cuprinzătoare' une'î polemic! parlamentare totUŞI găsim întrunite toate obiecţiunile de ordin practiC) cari so pot opune impozitulu'î p� venit. \FlIră, a neglija principiilo mari condu- c cătoare în m;tterie de org'anizare im[lOzitară autorul arată că politica gu­ veCllulul de atunci, în această chesti�. va fi dllunătoare Republice'î şi' că n'u tinde de cît a introduce 'impozitele vc�\hiuIUI Regim -cu incbiâţia, şicanele, lli arbitrarnl lor sub o denumire nou1Î\ gl numeşte opera guvernului o operă de reacţiune politică care va aservi ţaJu Întreagă, Cartea de faţă păstrează caracterul uner vulgarizărl, căcI autorul ştie să trateze chestiu(lile cele mai diferite ş:i mal noînţelese de lum�a profană , cu uşurinţă de expunere, cu <> argumentare atit de st,Îns legată' şi clar ex­ ". pusă că toţ! ce tind-o o vor înţelege, [303] DărI de Sarnă 303 Polemist rut.inat primea cu zîmbetul pe buze întreruperile .aci spi­ xi t LUtle, aci răutăcioase ale deputaţilor suatiuătorr al proectulul şi ştie să răspundă fie-căruia după cum merită . . * De la începutul criticer pe care o face proectulul se întreabă unde .eunt avantajele atît de trimbiţate ale noului regim flscal ce-l preconizat! şi care vă sunt mijloacele de a pune în evidenţă şi practică acele avantaje? Nu 10 găseşte nicăiert nu le poate ... deduce.din complexul Iegef şi atuncea .se întreabă de ce atita zarvă, de ce atîta zăpăceală În spirite, aţi produs? Pentru a se pronunţa, pentru sau contra reformei prop.use, va dis­ -cuta pe scurt şi cît se poate de clar, Cll complectă imparţialitate de spirit .şi fără parti pris a priori toate doctrinele. Nu va ţine încă samă de păre­ .rile unuia sau altuia din cel ebrif autor! susţinător! al diferitelor sisteme de .impozite, căct ade se orI vedem uutori susţinînd că cutare sau cutare refor­ mă va produce cutare sau cutare urrnărt, pe cînd în.realitate vedem că aii .loc cu totul altele. Pentru a se alipi la unul sau altul din sisteme va exa­ mina şi va ţine samă de rezultatele produse de cutare sau cutare .înstitu­ .ţie socială. Pentru autor elocventa faptelor petrecute şi a urmărilor .1or,e convingătoare şi decizivă tot-deauna. Recunoaşte că. OIIce sistem. de impo- .,zite e supus criticot, pentru că nief unul nu .poate realiza justiţia ·ab:ilolută. Sistemul ce se propune, lipsit de calitatea echităţet, nu constitne nicI .macar un progres pentru că nu "aduce avantaje nicî fisculuI, nict cetăţe­ .nil or şi nicl ţăror şi va crea un regim general de procese, de controverse, .do şicane, de dificultăţi diferite şi o inchiziţie insuportabilă caracteruluî .francez, pentru eă e şi contra spiritulut democratic al Revoluţie). Aşa cum se propune e una clln acele instituţiI pe. care revoluţia .franceză le-a înlăturat. A o reinvia sub altă denumire constitue o operă de contrarevoluţie, Are aer ul că se bazează pe principiile revoluţionare, dar în .ronlitate le disproţueşte, le alungă şi violează principiile pe cari Rovo­ .luţia le a proclamat ca indispensabile vie ţel sociale moderne. Pentru a avea un argument mal mult în favoarea temet Dv. spune .autorul, recurg-eţI la comparaţie cu ceia ce există în celelalte ţărf, Anglia .Svrţera şi Stalele- Unite. Se comite o mare greşală cu această comparaţie. Tncome lax al Eu­ .glezilo-, nu obligă pe contribuabil să facă declaraţia, ci funcţionează de la sine automat şi apot Anglia l'a introdus la 1798, cînd finanţele-I Ierau COUl­ .plect epuizate din cauza războiulur cu Franţa, dar l'a abolit la 1862, pen­ t.u a-l reîntroduce la 1842. Ca o dovadă în plus că nu e o reformă domo­ ,crat,), e că a fc>st susţinut de cOlJservatOrI (tori) combătut de liberali (whigi) şi citează cuvintele lUI Massey : ,)hcomo tax, este o măsură inchiziţională nedreaptă în aplfcareo, 01, demoralizantă pentru caractorul naţional» şi cu­ 'vintele lUI Gladstone «'.rara va vedea abrogarea a�estei legI, pontru liniş­ toa sa şi pentru marele sall avantnj». Vorbind' despro sistemul impozitar 11 ogresiv în Sviţera t age un ar­ ,gument contra din cetirea un CI relaţiI oficiale de rezultatul aplicării acestuI 'sistem de impozite în r,antoanele Vaud, Zurich şi unde se spune «rezulta­ tele ee le dă sunt cele mal detestabile», şi apoI nu se pot compara, sub :ac88,t punct de vodere, două dopa' tamente cu mecanizm financiar mult illlal redus ca acel al FraJlţeL [304] 304 Dărf de Samă Relativ la comparaţia cu Statele-Unite răspunde citind pe David, WeUs care arată că nicl acolo nu se bucură de o mai bună consic!e,ra:ţio' acest sistem, căct a aj uns să îutronez e frauda şi minciuna, lucru ce nu se­ poate să durezo la un popor liber şi că şi aci tot nevoile mornentulm au. făcut, să se recurgă la acest sistem. «La 1 Iunie 1862, în momentul cel mai dificil, cel mat tra zic al Hlsbeiullil secccsiuuer, a fost adoptat impozitul general pe venituri 3% asupra venitului da la 3JJO ia 50,000 lei j 5%. peste 50,000 Iet etc. * Continuînd face o aspră critică chipului in care se evaluiaz ă, propri , etatea fonciară şîuş azarea şi repartiţia impozitului pe venit ca şi, consti­ tuirea rolurilor etc. ajunge la critica cea mar senzaţională a proectulut ,do' lega şi anume lachostiaIablourilor false publicate ele miuistvul 4e finanţe' şi a co.ut numirea, unei corn isiuut care să analizeze lucrul şi să prezinte un raport comisiuner. Intr'adevăr pentru susţinerea proectulut său ministrul a publicat şi prezentat camerei nişte tablourralo căror cifre erati cu totul neexacte şi. Dl Rocho cu abilitatea sa obţine de la ministrul Caillaux următoarea de­ claraţie: «în asemenea materie, nu se pot da cifre exacte, ci numai mijlo­ cit». Succesul parlamentar al d-lut Roche era incalculabil, aplauzele centru­ luj şi ale dreptei nu se mar sfirşeau, pe cind stinga şi extrema stingă să. mărgineau să .exclame, După ce liniştea s'a restabilit D. Roche a luat act de declaraţia d-Iuî. ministru şi termină: «Dl Ministru de finanţe n'a respuns criticelor mele, din contra le-a consfinţit. A recunoscut că calculele sunt neexacte. Am mărturisirea aceluia. care a comis greşala. Atlta mi-a trebuit. Sunt satisfăcut». Şi legea s'a votat, rar F, anţa republicană şi d ernocrată e în aştep­ f'area J ezultatuluî ce-l va da aplicarea legeL Incheiem cu următoarea constatare a el-lut Seligmann «lmpozi tul pe venit e cel mal bun dintre impozite pentru cont: ihuabilit cinstiţl şi în mi­ nele unur guvern cinstit». Dar unde sunt şi uni! şi alţit ? La noi În Ro-­ mînia ar fi ? 1 Dimitrie G. Longineseu \ \