[3]
� 11t:\ H 1 V 11 �
;DRDRnUL SOCIBTRYII ;ŞTIIHTIFlCB �i LITBRRRB
DIN IAŞI
No. 1.
====================================0
Ianuarie 1909
o
Anul XX.
D o
UNI R E 1=\ 1)
Serbărn azi împlinirea de 50 ani de cind foastele Pr inci­
;pate romine s'au unit într'un singur stat) dînd naştere Ro­
m in icl actuale.
AşI dori ca atuncl cind veţi părăsi sala, să aveţi nu nu­
mar inima incălzi tă de simţirile pe care expunerea greutăţilor
prin care am trecut, le va deştepta in inimile Domniilor­
voastre, ci şi minţile îmbogăţite cu faptele prin care s'au stre­
-curat acele greutăţI. De aceia nu mă veţi ţinea de rău, dacă
voîu căuta să documentez intru cât-va spusele mele; căci este
.singurul mijloc de a restitui adevărul asupra marelul act al
Unirei, care nu înţeleg din ce pricină, o tagmă întreagă de
Români, caută să-I Întunece, spre a pute cobori astfel şi a a­
runca în noianul ui tăret unul din sufletele cele mal de samă
ce le aii născut vre odată poporul Romin-pe marele nostru
Domnitor Alexandru Cuza.
1
Unirea ţărilor romine, are două faze foarte bine caracte­
rizate. Cea dintăi petrecută in anul 1859, punctul de plecare
al marelul act, este fapta poporulu] romîn, şi cind zic a po­
poru lul, nu înţeleg a maselor din nenorocire neconştiute de
Ia noi din ţară, ci a clasei conducătoare. A doua fază, şi după
mine cea mai însemnată, este acea din 1862, atunci cînd in­
făptuitorul unirei desăvîrşite, neuitatul nostru Domnitor Ale­
xandru Ioan 1, unifică ministerele, camerile şi capitala, şi pre­
făcu numele de Principatele-Unite in acel de Romînia.
Chiar dacă prăznuim azi ziua universară de 50 anl a u­
nirei Ţărilor romine, nOI nu trebue să uităm că, acum jumă­
tate de veac, poporul romînesc a făcut numai un pas către
1). Cuvîntare ţinută la Teatrul Naţional din Iaşt, în ziua de 24 Ianuarie 1909.
[4]
4
A. D. Xenopol
unire, pas nu e vorba energic şi hotărît; dar că trehuea să mut
calce încă un lung drum, pănă să ajungă Ia împlinirea desă­
vîrşită a visuluI celuî mai scump al neamului rominesc,
Intradevăr, ce s'a făcut Ia anul 1859? S'a ales colonelul
Alexandru Cuza, candidatul partiduluî naţional, Ia 5 Ianuarie
ca Domn al Moldovei, la 24 Ianuarie ca Domn şi al Munteniei.
Fapta era foarte îndrăzneaţă; căci Convenţia din Paris din 1858�
care constituia actul nostru de naştere ca popor autonom,
care ne scotea de sub epitropia cea silnică şi uricioasă a Tur­
cilor şi Ruşilor, şi care ne dădea dreptul la viaţă-act de care
deci nOI Horninif trebuia să ţinem samă în gradul cel mal
înalt-nu adrnisese principiul uniref desăvîrşite, cerut de Franţa
în Congresul de Paris, ci numal o foarte slabă îndrumare a
contopirel Ţărilor romine, prin o comisie centrală şi o curte de
casaţie comună, îmbele cu reşedinţa in Focşanl. De altfel Con­
venţia prevedea lămurit stăruinţa mai departe a despărţirei
celor două state romine, în două organizme politice deose­
bite, fie-care cu domnul, ministerul, camera şi capitala sa
deosebite.
Pasul Romînilor era cu atît mal îndrăzneţ, cu cît pe a­
tund Moldova şi Muntenia erau lipsite de ort-ce organizare
militară. Numărul oştenilor din imbele ţărf se urca abia la
6000 de oarnenf : o jandarmerie bună de prins tălharil, iar nu
de a opune peptul duşmanilor Ia hotar. Ţările rornine erau
apol sarace. Bugetul amindurora se urca de abia la vre-o
30,000,000 ler, încît ele nu ar fi putut opune nici o impotrivire
serioază, pentru a menţinea fapta comisă, călcarea Convenţief
de Paris, dacă Austria sau Turcia trimeteau cîte-va regimente
peste Carpaţl sau peste Dunăre. Cum să se explice această in­
drăznealăne mal pomenită, ca dOI pitici să se incumete de a
înfrunta voinţa întregei Europe şi primejdia unul atac imediat
din partea puterilor duşmane, ,vecine cu ei? Era vorba de
viaţă sau de moarte, cum fusese şi in anul '1848 cînd se re­
petase aceiaşl îndrăzneală -"şi cînd ţi-e cuţitul la git, nu te
mai Uiţi la alte primejdii. Dacă Romîniî nu puneau atunci
mîna pe aripa noroculul ce trecea în zbor pe deasupra cape­
telor lor, atunct ei erau osîndiţi să ducă inainte o viaţă. mi­
şelească, intunecată,tîrită in robie şi în înjosire. El îşi ziseră
deci, cum spune UIl mare poet:
"Mai bine otrăvi re
De cît intunecata şi jalnica stirpire
A unui neam de oamen\ treziţi în vitejie ....
Mai dulce-I moartea 'n 'chinurî ca josnica sclăvie.
Dar are Lati nul o zicătoa�e: "Audaces fortuna juvat". Şi
într'adevăr norocul a stat pe partea noastra; căct războiul
franco-austriac irnpedică pe Austria de a zădărnici dubla a­
legere, Iar izolarea Turcieî şi teama el de Rusia împedică a
el întervenire.
[5]
Unirea
5
Astăzi cînd suntem neatlrnaţl şi regat, cînd bucîumăm in
toate părţile puterile şi înălţarea noastră, şi cînd Într'adevăr
putem pune pe picior de război 400,000 de oameni şi o arti­
lerie din cele mai bune din Europa; astă-zî CÎnd bugetul nos­
tru se soldează cu excedente de 50,000,000, suntem mult mai
cuminţi de cit părinţii noştri, 'şi lăsăm să treacă prilejurile
cele mal priincioase, fără a îndrăzni să ridicăm măcar ochiî
spre a ne uita la ele. .
E drept că Europa ne pune 10 la purtare; dar să nu se
uite că adese ort copiii cei cu nota cea mai mare la purtare
nu sunt cei mai înzestraţi cu mintea. Nu e vorba că şi aicea
avem o mîngîiere, căci Hristos a zis: "Fericiţi cei săraci cu
duhul, că acela vor Întra Întru împărăţia cerurilor".
Dar să nu tulburăm unda limpede a trecutuluî cu noro­
Iul vremurilor prezente.
II
Scăpasem de pericol; dar era vorba acum cu ce era să ne
alegem din această îndoită alegere a aceluîaşl Domnitor pe
scaunul irnbelor ţărî romine? Unii din oamenii de atunci cu
mintea înflăcărată, credeai'! că pot merge mai departe, Întru­
nind adunările la Focşani şi proclamînd unirea desevirşită.
Lucru neaşteptat, e că tocmai Mihail Cozălnlceanu, bărbatul
înţelepi: de mai tărziu, e împins de această, Înflăcărare şi se
face el organul unei asemene propunerl, pe care Lascar Catar­
giu o combate, cu drept cuvînt, ca primejdioasă, întru cît tot
pe atunci lată ce răspuns dădea împăratul Napoleon al III-lea
lUI Alexandri, trirnisuluî domnului romin, care îl încerca şi
el, dacă nu ar fi bine ca Romînil să se folosească de faptul
îndeplinit al Îndoite! alegerr, pentru a proclama unirea desă­
vîrşită ?
In audienţa incuviiuţată de împăratul Francezilor lUI
Alexandri el îl spune "că nu ar fi înţelept de Il cerca acuma
unirea desăvîrşită a ţărilor romine. Aceasta ar fi o călcare
făţişă a Convenţiei, pe cînd alegerea îndoită a fost numai fo­
losirea de o stipulaţie nehotărîtă. Impăratul sfătueşte deci pe
Alexand ri , ca Hominir să nu facă acest pas, ci să caute a se
recomanda Europei prin Înţelepciunea reformelor interne". Pre­
gătiţi-vă, sfîrşeşte împăratul, nu a silui evenimentele, ci a vă
folosi de cursul lor". Prin urmare însuşi Napoleon al III-lea care
era atît de favorabil năzuinţilor Romiuilor, nu poate face'alt-fel,
în starea de atunci a Europel, de cît să-i sfătuiască să stee
Iiniştiţî şi să nu Încerce lucruri peste putinţă.
Intr'adevăr Napoleon obţinuse după pacea de la Villafranca
subsemuarea unul protocol, prin care Cuza Vodă era recunos­
eul de Austria în tăî, apoi de toate puterile europene, ca
Domn al ambelor ţărf romine pe cît timp va trăi el.
Această recunoaştere era departe de a constitui unirea
Ţărilor romine şi de a mulţumi decl dorinţele poporului romîn.
[6]
6
A. D. �cnopol
Că Rorn lniî, cu toată alegerea îndoită a lUI Cuza-Vodă şi cu
toată recunoaşterea acestel alegerr, nu priveau unirea ca infiin-
. ţată, se vede din faptele şi spusele oamenilor timpuluî. Aşa
comisia centrală, lavotarea constituţieî ţărilor romlne, priveşte
îndoita alegerea a lui Cuza Vodă numai ca o punte. de tre­
cere către îndeplinirea dorjnţeî arătate de divanurile' ad-hoc :
UnlţeadesăvÎrşiţă a Ţărilor Hornîne şi punerea lor suh o dina­
stie străină. Comisia centrală votează chiar un articol, în con­
stituţia pe care o elaborează, care întrupează această idee.
Acest pas al Comisiei centrale era foarlc primejdios, căci el
contra venea tocmal sfatulul dat de împăratul Napoleon trimisuluî
romîn, arătînd Europei într'un chip vădit, că Româniî nu sunt
mulţămiţl cu stipulaţiile ConvcnţieI; că ei se găndesc tot la
împlinirea desăvîrşită a unireî, şi că starea de atuucî o pri­
veau numai ca un ce provizoriu ce trebuia răsturnat la cel
d'intăl prilej.
Mai multe ziare naţionale ale vremilor, precum Tribuna,
Romînul, Naţionalul combat acel articol din răsputerl, spunînd
că votarea lUI ar fi o nelertată greşeală, căci comisia centrală.
s'ar arăta nemulţumită cu dispoziţiile Convenţie! de Paris, a
cărora pază îi era încredinţată prin articolul 33 al acelet Con
venţil. Căci, ce fel păzea comisia centrală aceste dispoaiţif, cînd
ea se arăta nemulţumită cu ele şi vădea scopul lămurit de căl­
care? De aceea şi Şll:;fan Golescu unul din membrii comisiei
centrale spunea, în combaterea acelui articol: "Este foarte
probabil că, lucrînd contra sfaturilor date de puterile bine­
voitoare, de a nu mai face nici un pas contra Convenţieî, după
alegerea îndoită, vom desface cu mînele noastre edificiul pe
care l'am ridicat, cu atita greutate, în ziua de 24 Ianuarie".
De asemenea Ioan Brătianu spunea în adunarea muntenească:
"Cine a avut cugetul primejdios şi vătămător; în împrejurările
actuale de a cere prinţ străin- şi unirea absolută? Tot D-v şi
comisia centrală în care dreapta are majoritatea". Domnitorul
era şi mai verde în rostirile Iuî. El spunea că: "Convenţia să
ne fie linia din care să nu eşim ; a o calca fără timp ar fi o
trădare de ţară". Intr'adevăr Convenţia trebuia calcată, pentru
ca Romîni'î să-şi vadă visul lor indeplinit, şi ei chiar făcuseră
primul pas, cînd cu alegerea din 1859. Dar atunci călcarea
fusese făcută în momente priincioase, şi tot aşa trebufau aştep­
tate altele pentru înfăptuirea desăvîrşită a unireî. A se grăbi
realizarea acestei dorinţl, �ra a se compromite totul.
Tot aşa privea Iucrurtle şi străinătatea. CăcI găsim marele
ziar francez Le Journal des 'Delxu« din 22 Iunie 1859 spunind:
"Poarta combate îndoita alegere că e protivnică Convenţiel de Paris,
Să ne înţelegem bine. Dar, este o. unire care e protivnică Con­
venţiei : aceea e marea şi deplina unire ce propunea Franţia
încă de tir Conferenţele din Viena; unirea desăvîrşită şi încă
sub un principe străin, unire deosebită proclamată de intreaga
Europă. Dacă adunările romine ar fi votat această unire,
I
[7]
Unirea
7
dacă tot odată ar fi numit un principe străin, atunci Poarta
. otomană ar fi fost în drept de a se plînge şi a reclama; iar
nu acuma cînd prin alegerea aceluîaşf domnitor în ambele
ţări, lăsîndu-se acestora întreaga lor existenţă deosebită, nu se
atinge Convenţia Întru nimic".
Faţă cu aceste rostirt atît de lămnrite care arăta alege­
rea din 59 ca o faptă care nu ar fi atins într'un nimic Con­
venţia, întrucît nu ar fi realizat unirea desăvîrşită-se poate
oare susţinea că unirea s'a efectuat la 24 Ianuarie 1859, şi că
prin simpla alegere îndoită a lui Cuza Vodă s'ar fi îndeplmit
dorinţele Romînilor; că ambele lor ţărî, s'ar fi contopit într'nn
singur trup, şi că deci nu mal rămînea nimic de făcut pentru
a se ajunge la constituirea statului unitar?
Cine nu vede că a se privi ast-fel lucrurile, este a se
mistifica istoria, pentru a se putea răpi lUI Cuza Vodă meritul
lUI cel neasemănat de a fi realizat acea unire desăvîrşită a
Ţările romîne care se îndeplineşte tocmai la 1862, prin unifi­
carea reală a ministerelor, a camerilor şi a capitalei - şi a­
ceastă după cele mal zdravene sforţărî, după negocierile diplo­
matice cele mal grele şi după stăruinţele cele mai energice, prin
care numaî cît s'a putut realiza minunea, ca un popor mic,
slab şi neorganizat să-şi vadă împlinit visul său cel mal scump,
în contra voinţet aproape a întregei Europe.
Dacă Cuza Vodă ar fi fost alt om, neînzestrat cu acea
iubire de ţară care nu mai cunoştea nici o margine; lipsit de
energia şi puterea înăscute sufletului său, el s'ar fi mulţămit
a domni pe ambele ţări, adunînd o frumoasă a vere, cum făcuse
atâţia înaintea lul, şi la moartea lUI ar fi lăsat o moştenire
bănească bogată şi întinsă urmaşilor, Iar Ţările ro mîne, con­
form protocolulul de la Villafrauca, s'ar fi desfăcut din nou, cu
doI domni deosebiţi, şi ar fi recăzut poate pentru totdeauna,
în micime a şi neînsemnătatea în care se tîrîseră pînă atuncl.
Norocul lor a vrut ca Domnitorul ales pe imbele scaune
să fie din acele naturi care nu se lasă pănă nu-şi văd ideile
realizate în fapte. Cuza deci s'a pus pe muncă de cum s'a
suit pe tron, luînd in ochî, pe lingă alte multe întrebărI refe­
ritoare la soarta Ţărilor rornîne, şi acea capitală, îndeplinirea
unirei desevirşite, pe care el cu ajutorul lui Dvzeu o şi duse la
capăt, după 3 ani de nepilduite silinţt. Acum vroim să trecem
la expunerea lucrăreî personale a marelut nostru Domnitor
întru realizarea uniret desăvîrşite.
III
. Este învederat că Principatele Unite fiind puse sub pro­
tecţia Europei şi existenţa lor garantată prin Convenţia de
Paris, tot pe calea stăruinţelor diplomatice trebuia să pă­
şească Cuza-Vodă spre a aduce la adevărata lUI îndeplinire visul
numai cît înfiripat pănă acuma al unirei Ţărilor Romîne. Toată
greutatea lucrăret trebuia concentrată în Constantinopole;
căci dacă Congresul de Paris nu incuviinţase cererile divanu-
[8]
8
A. D. Xenopol
rilor ad-hoc, unirea şi principele străin, aceasta o făcuse nu­
mal din cauza principiuluI păstrăret întegrităţe'î Impăraţiei o­
tomane, ce era pe atunci privit ca o maximă neresturnabilă
a politice! europene. Dacă Turcil învoiau unirea desăvîrşită,
puterile nu aveau decît să se închine.
Cuza trimise la Constantinopol pe unul din oamenil cei
mai de samă al ţăret, Constantin Negri, asupra căruia cădea tot
greul sarclnet de a sluji de organ Dornnitoruluî, pentru re­
alizarea marelui vis al Romînilor. Prima încercare făcută de
Vodă-Cuza pentru a dobîndi învoirea unirei, fusese făcută de
el, cînd cu vizita la Sultanul. Dar încercarea lui fu zădar­
nică; căcf ambasadorul francez Thouvenel, în circulara lUI din
1 April 1861, spune că: "atunci cînd principile Cuza fusese
la Constantinopole în luna Octombrie trecută, el atrăsese luarea
aminte a Porţet asupra piedicilor ce izvorau pentru el din ne­
voia in care se afla de a lucra cu două camere şi două mi­
nistere; dar Poarta nu-I făcu îndată cunoscut scopul ei".
Dar Cuza, odată ce deschisese focul, prin vizita lUI la Sultanul,
nu era să mai înceteze pănă ce cetatea nu era să predee. Ea
era însă foarte greu de luat, căcî Turcif se temeau ca unirea
desăvîrşită să nu deschidă calea Principeluf străin, şi aceasta
la rîndul său acea către neatîrnare-şi nu se poate spune că
Turcii n'ai:'! avut o presimţire foarte vie a celor .ce erau să se
întîmple. De acela şi Turcii opuseră tot felul de piedici şi de
trăgănări pentru a zădărnici, sau cel puţin a întărzia cît mai
mult învoirea unirel desăvîrşite. Mal Întăi el propun să se
trimeată în Principate un comisar otoman, spre a se convinge
dacă unirea este într'adevăr dorită de poporaţie. Negri în­
timpină ambasadoruluI francez, Lavalette, că Principele nu
ar primi niciodată un asemenea comisar care ar deveni cen­
trul uneltire! elementelor interne care mai doreau încă resta­
tornicirea vechii stări de I ucrurt. Pentru a face însă ca
Turcii însuşi să se lepede de această idele, el adaugă că Prin­
cipele nu ar putea fi făcut răspunzător, dacă comisarul oto­
man ar întîmpina o primire neplăcută din partea poporului.
Turcii tem indu-se ca comisarul lor să nu fie insultat, cela ce
f-ar fi incurcat în greutăţi diplomatice, părăsesc această idee.
Negri stăruia însă din răspntert să se încuviinţeze unirea, spu­
nînd că de acela se lepădaseră boerit de privelegiile lor, pen­
tru a vedea unirea realizată; că poporul de jos o dorea iarăşi
din toate puterile sufletului săti; aducînd ca dovadă votul u­
nanim al îmbelor divanurt ad-hoc, în care toate clasele ţăre'i
erau. reprezentate. Dacă Poarta \stărueşte în refuzul el, Domni­
torul va fi silit să proclame urrirea din propia lui mişcare, de
oare-ce alt-fel s'ar expune la o revoluţie care ar aduce numar
decît o intervenţie străină, lucru ce ar putea foarte uşor să com­
plice pe Poartă într'un războlu-ş-vorbe ce toate puseseră pe
gindurt pe în'alţiî demnitart turci.
Negri scrie Domnitorului, că în urma zdravenelor decla­
raţiî ce le-a făcut Porţii otomane; are temeiu de a crede că
I
[9]
Unirea
9
rezultatul stăruinţelor sale va fi încununat cu izbîndă. "Lumea
a început pe aicî să se deprindă cu ideîa că la caz cînd u­
nirea nu ar fi autorizată de înalta Poartă, Inălţimea Voastră
aţi proclama-o singur, împins de o neapărată nevoîe. Am lăsat
să se întrevadă că termenul .cel mai îndepărtat al proclamărel
unirei ar fi deschiderea adunărilor".
Domnitorul primind scrisoarea lUI Negri, însărcinează CU
formarea unut nou minister pe fostul caîmacan, Anastase Panu,
pentru a pregăti şi a prezida marele act. Domnitorul spune
lUI Panu, cînd îl însărcinează cu formarea ministertul ui urmă­
toarele însemnătoare cuvinte, care dovedesc într'un mod în­
vederat alături cu toate celelalte împrejurări aduse pănă aicî,
că unirea trebuîa să se facă de acum înainte, şi că deci nu se
îndeplinise prin simpla îndoită. alegere a lui Cuza-Vodă, cum
vreau să facă să creadă acel ce tind la întunecarea adevăruluf,:
întunecînd tot odată şi marea lucrare personală a lui Cuza­
Vodă în săvărşirea acestui mare act. Cuza-Vodă spune decî lUI
Panu : "Unirea este credinţa mea politică; este ţinta de mîntuire
Ci naţiet romine, la care părinţit noştri au căutat a ajunge şi la
care sper că vom putea ajunge. Eu trebuie să fac unirea, căci
sunt dator către naţia care m'a ales şi către istoria către care
am o răspundere". Panu primeşte formarea minlsteruluî, spu­
nînd anume că dacă nu va reuşi a realiza acest vis al Romi­
nilor, îşi va da demisia.
Bucureştenii încîntaţI de perspectiva curîndeî strărnutărl
a capitalel în oraşul lor, sărbătoresc venirea Iul Panu în Bu­
cureşti în modul cel mai strălucit. Pe atunci urma însă să se
înceapă desbaterile asupra legeî rurale, şi adunarea moldove­
nească propune întrunirea el cu cea muutcnească, pentru des­
baterea acestei marf reorganizărI lăuntrice. Domnitorul care,
cnm am văzut, se aştepta, după scrisoarea lUI Negri, la o feri­
cită deslega re a problemei unirei, înveleşte supunerea dorin­
ţei rostite de adunarea moldovenească, în sinul celel munteneştî,
care primeşte propunerea cu mare entuziasm şi cu unanimi­
tatea glasurilor.
Dar Hominil se prea grăbiseră în aşteptările lor. Ei nu
cunoşteau încă sistemul turcesc de trăgănare pe cît se poate
a daraveri lo r neplăcute, cînd nu pot să le înlăture cu totul.
Negri atunci lămureşte vizirulut gravitatea cea mare a situa­
ţiei ivită din nevoia dezbaterei legeI rurale, care nu ar putea
fi votată in deosebi de cele două adunări, deoarecare dacă
s'ar face o lege rurală mal favorabilă într'o ţară decît în
cealaltă, Principatele romîne ar fi ameninţate cu o revoluţie
agrară. Negri dect adaugă, că mai la urmă chiar dacă Poarta nu
consimte la unirea definitivă, aceasta poate fi lasată pe mal
tirziu, dar că este absolut neapărat de a se învoi întrunirea
momentană a adunărilor, pentru a se dezbate delaolaltă o
sj�gură lege rurală pentru ambele ţărî. Turcii pătrunseră fineţa
lui Negri; ei înţelegeaii că odată pus piciorul în scară şi adu-
[10]
10
A. D. Xenopol
nările întrunite, unirea ar fi fost proclamată prin surprin­
dere. Piind-că adunările urmau să fie deschise peste puţine
zile, Negri adause că ele trebule numat decît să deschidă şe­
dinţele în comun. Ali-paşa spăriat aleargă la ambasadori!
Franţiet şi AnglieI, stăruind din răsputerf să împiedice pe Prin­
cipele Cuza de a face acest act samavolnic şi contrar Con­
venţieI. Toţl trei Intruniudu-se cu Negri, Ali-paşa roagă şi
conjură pe agentul romîn să determine pe Principe să mai
întârzie cîte-va zile-tot sistemul de trăgănare-pînă se vor re­
gula toale chesliunele. Ambasadorii sprijină rugăminţele vizi­
rulul, şi Negri nu poate face alt-fel decît a se pleca stăruin­
ţelor lor. In timpul aceste! aşteptărt care putea fi lung tră­
gănată de către Poartă, se naşte altă cauză de amînare a rea­
Iizărel unirel. Anume în conferenţa ce trehuia să se adune,
pentru a se rosti asupra unireî, era să ele parte şi Italia. Dar
acest stat fusese transformat prin evenimente, din regat de
Savoia în regat de Italia, şi noua formaţiune politică nu era
încă recunoscută de toate puterile europene. Rominlt însă
aveau cel maî mare interes, ca Italia să fie şi ea reprezentată
la conferenţă, ca una din puterile cele mal favorabile năzuin­
ţelor lor.
Deabia se îndepărtase şi această piedică, prin recunoaş­
terea statului Italian de către toate statele europene, cind se
iveşte o nouă greutate pornită de astă dată, din rîndurile o­
poziţiet din adunarea moldovenească contra Domnitorului.
Anume Lascar Catargiu, printr'o interpelare cere ca cu prilejul
conferenţel ce urma a se întruni, domnul să-şî aducă aminte de
făgăduinţa ce o făcuse cind se urcase pe tron, de a fi numaf o
verigă care să ducă la întronarea unui principe străin, şi deci
guvernul princiar să ceară de la conferenţă dinastia străină
în Romănia.
Această cerere era de tot primejdioasă, pentru realizarea
unirei, Întru cît Turcit erau "hotărîţt mai curînd să se expue
la un războî de cît să primească introducerea unul principe
străin în fruntea Ţărilor romîne unite. Prin cererea principe­
lul străin, se periclita şi cauza unireî, căci însuşi Franţa care
nu voia să întîmpine un nou război ela de părerea Porţet, şi
dacă ea sprijinea unirea desăvîrşită, nu primea cu nicî un preţ
acuma principele străin, pe care altă dată îl ceruse ea singură.
Alexandri agentul-lui Cuza Vodă. la Paris, depeşează lui Cos­
tache Negri, că cererea unul principe străin este absolut cu
neputinţă şi că adăugirea �I pe lîngă acea a unirel desăvîrşite
poate numat cît să zădărnicească pe aceasta din urmă. Bine in­
ţeles, că guvernul lUI Cuza Yodă se fereşte de a pune oficial
pe ambasador! în cunoştinţă despre manifestarea din camera
moldovenească cea adoptată cu mare grăbire şi de cea mun­
teneasă.
Orî-cit se silise Turcia să amîie lucrurile, puterile euro­
pene care erau îngrijite de întorsătură ce puteau s'o ere luc­
rurile în Principate, hotărîseră adunarea în conferenţă.
I
I
[11]
"Unirea
11
Cind colo, pînă' să. se adune conferenţa, sosesc căldurile
cele mari, şi :tOţl diplomaţi! pleacă în vacanţie, rarăşt o cauză.
de amănare care făcea să treacă frigurile morţet prin sufletul
Domnitoruluî şi a partizaqilor sinceri ai unireî definitive, căci.
nu se ştia ce poate aduce ziua de mîne-şi dacă Turcil erau,
aşa de mulţumiţi cînd se ivea o cauză de trăgănare, Romînil
tremurau de frică, ternîndu-se ca visul lor să nu fie spul­
berat de împrejurări neaşteptate.
Dar în sfirşit trecură şi vacanţiile şi conferenţa tot se a­
dună. Poarta supuse atunci întrunirei ambasadorilor un fir­
man prin care ea învola unirea, însă cu următoarele restrin­
gert care aproape nimiceau învoirea: Mai întăi unirea să se
încuviinţeze numai pe timpul vieţeî lUI Cuza-Vodă. Apoi ho­
tarele despărţitoare ale Principatelor să nu fie atinse; armata
să nu se sporească şi în sfîrşit să se mai agraveze încă dispozi­
ţiile privitoare la o eventuală ocupare armată a Ţărilor ro­
mîne, în caz de tulburări. Conferenţa întimpină că acest punct
ar fi fost prevăzut de către Convenţie, şi că ar fi de prisos a se
reveni asupra lui. Ali-Paşa se foloseşte imediat de prilej, găsind
un nou motiv de amînare, anume cerînd voe conferenţet ca să
supue cazul marelui Sfat al lmperiului. Cum aude Negri
despre acest nou mijloc de trăgănare, merge la vizir şi îl spune
categoric, că acuma nu mai este chip de reţinut poporul care­
şi are ochit atintiti asupra conferenţel, adunată tocmai în sco­
pul de a învoi unirea, şi că dacă vizirul stărueşte în hotărîrea
lui de a deferi cazul marelui consiliu, el Negri părăseşte
Constantinopolea şi se duce în Romănia, pentru a asista la
marea serbare de înfrăţire a ţărilor surorl, Vizirul a fost ne­
voit să cedeze şi a primi că puntul să fie retras din firman ;
dar se adăugi un altul, ca să se institue în fie-care Principat
un consiliu provincial sub adunarea comună. Conferenţa să­
tulă de atitea greutăţi, incuviinţă firmanul în forma în care
i'l supusese ministrul turcesc şi hotărî ca acest firrnan să fie
comunicat Princepelul domnitor,
Vodă Cuza aflind despre conţinutul firmanulul şi mai
ales despre mărginirea uniret nurnaî pe timpul lUI, se jălueşte
puterilor, că "lllărgininddurata unirei la acea a gospodoratu­
lui meu, se arată această unire ca o necesitate supărătoare ce
ar decurge din îndoita alegere, şi ca o concesie absolut excep­
ţională şi trecătoare, şi pregătind chiar, în momentul ce este în­
cuviinţată, tot ce trebuie pentru a o desfiinţa la sfîrşitul dom­
niei, care poate fi grăbit de o mînă criminală. Se osîndeşte
astfel guvernul meu şi întreaga ţară la tristul rol de a trăi de
azi pînă mîne şi i se rîpeşte autoritatea ce poate izvori numal
din durată, fără de care nicf o cîrmuire nu a putut vre-o dată
să-şi îndeplinească menirea, şi cu atît mal puţin reorganiza o
societate demoralizată prin lungi nenorociri politice".
Dar Domnitorul dacă se tinguia în afară, în lăuntru era
hotărît să lucreze şi să anuleze toate restrîngerile puse de fir-
[12]
A. D. Xenopol
man ururei încuviinţate. El declară decî către adunarile ţă­
rilor Romîne că "unirea va fi aşa cum o dorim noi. Nu ne 'tom
eupune la nimic ce ne-ar fi impus, şi aceasta tocmai în puterea
articolului 22 şi 23 al Tratatului de Paris şi al articolului 2 din
Convenţie care garantează autonomia noastră".
Vodă Cuza pune decf la o parte firmanul Porţii care în­
voîa unirea numai pe timpul vieţii lUI, ba chiar în nişte pre­
scrinţii ridicule se îndeletnicea foarte deamăruntul cu mo­
dul- cum unirea va fi desfiinţată la moartea lUI Cuza, prevă­
zind pînă şi mijloacele de transport înapof la Iaşi ale hăr­
tiilor aparţinînd Moldovei din centrul comun Bucureştii.
In ziua de 11 Decembrie 1861 Alexandru Ion 1, citi în
adunarea munteană vestita lui proclamaţie, prin care arah. în
chip oficial îndeplinirea marelul vis al poporului romîn. Iată
acea minunată proclamaţie, care ar trebui să fie Înscrisă în
mintea tuturor generaţiilor ce s'au perindat şi se vor perinda
de acum înainte pe pămîntul Ţărilor romine :
"Unirea este îndeplinită; Naţionalitatea romînă este in teme­
:; aiă. Acest fapt măreţ dorit de generaţiile trecute, «clamat de cor­
purile Ieoiuitoare, chemat cu căldură de 1101" s'a recunoscut de
Inalta, Poartă şi de Puterile qaranie şi s'a înscris în datinele na­
ţiunilor. Dumnezeul părinţ.lor noştri a fost cu Ţara, a [osi cu
1201,. El a întărit silinţele noastre prin inţelepciuneo. poporului şi
(1, condus ?1nţiunea cătr« un (alnic viitor. In zilele de 5 şi 24
Ianuarie aţI depus toată a voastră Încredere În alesul naţlu­
net, aţI Întrunit speranţele voastre îutr'un singur Domn j ale­
sul vostru vă dă astăzf o singură Bomănie".
Adunarea din Bucurestl izbucni în o zgomotoasă bucu­
rie, la auzul acestor cuvinte. Insuşl Barbu Catargiu, marele
protivnic al Domnitoulur, nu poate face altfel de cit a rosti
cuvintele. "Să trăiască Domnitorul nostru, care singur prin a
sa stăruinţă ne-a dat această zi,atît de fericită".
IV
Ne întrebăm acum dacă, faţă cu aceste fapte netăgăduite,
se mai poate susţinea părerea care e mult pe placul unel oare
care tabere de Hornînl, că- unirea s'a făcut la 59, cu alegerea
îndoită a lUI Vodă Cuza, ţînd viitorul Domnitor a avut un
rol absolut pasiv; şi dacă întrunirea ambelor ţări rom ine În­
tr'un singur organizm de stat, nu este opera lui Cuza Vodă şi
a marelui său. agent Costachi Negri?
In zadar patima înven iriată şi ° ură care străbate seculif
va încerca să înăbuşe adevărul istoric. Căci el esă la lumină,
precum ese apa din izvo!, ,salI \lava din .vulcau. In za�ar deci
se muncesc acel ce vor sa întunece meritele cele mari pentru
unire ale lui Cuza Vodă. Ei nu izbutesc decît a aţiţa şi mai
mult Iubirea retrospectivă pentru marele lUI suflet şi a ne
încălzi incă şi mai mult închinarea către această figură nedrep­
tăţită.
[13]
Unirea
13
Dar ura nu se opreşte numai aici, ci ea tinde să-i stîngă
chiar amintirea pe pămînt. Cite mijloace nu s'au întrebuinţat,
pentru a se împedica adunarea sumelor trebuitoare pentru
înălţarea unul mnoument lui Cuza Vodă şi actulul său celui
mal mare: unirei. Acum se plănueşte altă lovitură. E vorba să
se ridice din bugetul ţării un monument al uniret în piaţa
cu acelaşi nume din Iaşr, şi acest monument va celebra actul
din 59, bine inţăles dindu-se lui Cuza rolul şters şi pasiv pe
care l'a avut, cînd a pus piciorul pe prima treaptă a scărel ce
era să-I urce către nemurire, iar nu acel covîrşitor ce el l'a
avut, cînd sus de pe scară a putut intinde mîna. şi a binecu­
vînta pe poporul său în genunchf, care-i mulţumea pentru În­
deplinirea visuluf său cel mal scump.
Unirea este cu neputinţă de inţăles fără Vodă Cuza. Ea
a început a se realiza în faptă, atunci cînd toate voinţele
romineştt s'au întrunit în persoana lui pentru a-l alege Dom­
nitor, şi a fost desăvîrşită cînd alesul naţiune], după o luptă
uriaşă, a dat cum spune el prea bine în proclamaţiunea lUI,
popo ruluf său, o singură Romănie.
Dacă acest adevăr este împărtăşit de tot poporul romî­
nesc, de la VIădică pînă la opincă, cu excepţia citor-va intere­
saţi in ponegrirea lUI Cuza Vodă, a pof Iaşul şi Ieşen il ţin mai
ales la faptul, că nu cumva în mijlocul oraşuluî lor, să se săpe
în marmură sau să se toarne în bronz minciuna în loc de
adevăr. Cetăţenii Iaşul ul voesc hotărît şi el vor şti să facă să li
se respecte voinţa ca figura lui Cuza Vodă să domine de sus
falnicul monument al uni rel. Ei au drept să ceară ca podoaba
cea mai scumpă a oraşului lor, să intrupeze simţimintele şi
cugetările lor, Întru cit ei sunt acei care au suportat fără a
cărti urmările ruinătoare pentru capitala Moldovei a unirei Ţâ­
rilor rorniue. Şi astăzi mal sîngerează rana ce însăşt Iaşul şi-a
făcut-o, cînd s'a jertfit pe altarul Unirei. şi el are dreptul de a
cere ca cel puţin mintea şi simţirea lUI să nu fie atinse de
nişte cugete nelegiuite.
A. D. Xenopol
1). Nota re dactief Cuvîntarea d-Iui Xenopol a fost acoperită de a
plause entuziaste.
[14]
IN MIE%UL NOPŢEI
La Ruginoasa 'n turlă s'aude'n noapte-un clopot.. ..
Şi ca de-un semn, de-o-dată, vezî umbre şi vez] facle,
Vezl umbre mortuare trezite de prin rucle,
Oşteni din vremi străbune venind pe cal în tropot.. ..
Ca magi'i de-altă-dată vin indrumaţî oşteni!
D'e-o rază ce-l aduce aicea Iingă turlă;
In mlezul nopţet, sombrit, neavînd nicl steag, mCI surlă,
Descălicînd, descopăr lungl plete, moldoveniL. ..
Tr imişl de pe-alte ţărrnurî el vin cu pantahuza
Aceluia pe care vrea ura-a'! da uitărcl,
De şi de la un capăt la celalalt al ţăreI
Trăeşte viu în inirnt, Măritul Vodă Cuza.
Şi Boldur, al lor Hatman, păşeşte, 'şi face cruce,
Şi zice înspre criptă: "La tine, Voevoade,
"Prea Sfintul Mare Ştefan-străbunu--astor noroade,
"Trimisu-ne-a ast'noapte din Putna, spre-a aduce
"Prinosul, îriălţăret la groapa ta umilă ....
,;CăcI tu, la veac de chinurf al fost ceasul marirei,
"La cei. din patru unghiurî daşt zbor nădăjduirel,
"Şi-aI dezrobit norodul cu, dragoste şi milă-
"De-acela pomenirea 'ţi deapururea 'I, Stăpîne;
"Peri-va neagra ură, ,peri-vor şi trufaşir,
"Pe tine tot mal mare te-or înălţa urmaşii
"Pe tine Domn al ţărel ş'al naţiel romine" ....
o mînă tăjnuilă din uşa sepulcrală
Un semn face !n zare, un semn sub neagra boltă ....
Ş'un gemăt ,surd s'a!lde\ fu.n strigăt de l':voltă,
Ş'un neam intreg se nalţă ŞI cere socoteala ....
Botez·Gordon
1aşt, 1909.
. ..
I
1
[15]
GENEZ,j:\ lDEll DE UNIRe
tJnol'af auditor,
In ciclul de conferinţe, ce societatea ştj inţiflcă şi literară,
a hotărît să ţină anul acesta asnpra Unirei Ţărilor Romine,
cum şi asupra factorilor politict intt'jnl' şi extern] ce au în­
lesnit făptuirea ei, votu avea prilejul de a vă vorbi despre
naşterea idciî de Unire, deci Geneza ideii, Întru cît cu­
riozitatea şi spiritul ştiinţific al' omuluî e făcut a nu se mul­
lumi numal cu constatarea faptului, ca fapt brut, ci a-I sco­
toci în timp şi în spaţiu, în duhul omenesc ca şi în natura
din afară, obîrşia Iaptulul, pricinile isvoditoare ale idei! În­
trupate în fapte.
Cine zice Unire, zice intregul lanţ al fl inţărif noastre ca
Stat, ca popor, ca naţiune, şi deci începuturile ideiî de Unire,
sînt tot atit de adincl ca şi începuturile neamulut. După cum
în domeniul sufletului o iritabilitate nervoasă trece prin ati­
tea stărf psihice pănă ce ajunge în cercul luminos al conşti­
inţel, şi lumea inconştienlulul e şi mal mare şi mal adîncă ca
lumea conştientuluî, aşa şi în' drumul plămădiref, urz iref i­
deii de Unire, viaţa inconştientă a duhului Unirel a fost mult,
mult mal lungă de cit dunga luminoasă a ideii de Unire, care
odată scoasă la iveală a izbucnit cu atita impetuozitate, ca şi
atuncl cînd domeniul inconştientului izbucnind în cercul În­
gust al couştiinţit, produce mişcărt violente, ce nu-şf găsesc
explicarea numai prin intensitatea conştientă a ideiî, ci prin
profunzimea inconştientulul reprezentărilor, substratul alcătu­
tuitor al ideilor.
Nu greşim dar cînd afirmăm că În Geneza ideil de Unire
avem 2 faze bine deosebite: faza de reprezentare şi faza de
idee. Cea d intătu e veche ca neamul şi ţine pănă la 1830,
opera ReglcmentuluI, cea de a doua începe în 1830, se concre­
tizază în faptul politic al Unirit la 1859, şi licăreşte Ca un i­
deal naţional al nostru, al tuturor, pentru vrernurt indepărtate,
simbol de unire în cuget, unire în simţirr.
Şi în adevăr, cine citeşte Reglementul organic al Moldo­
vei şi al ŢăriI Romîneştr, rămîne nu puţin mirat, cînd vede că
aceraşt ideie, redactată aproape în acelaşi fel, se găseşte în a­
mîndouă Reglemente. .'
In adevăr art. 371 din Reglementul organic al Ţării Ro­
mineştf sună astfel: "Inceputul, religia, obiceiurile şi cea de
un fel limbă a sălăşluitorilor îrrtr'aceste 2 prlnţipaturî precum
şi cele de o potrivă trebuinţe sint indesiule elemeniuri de o mal
[16]
16
Gh. Ghibănescu
aproape a lor unire, care pănă acum s'au fost poprit şi s'm'î ză­
bovit numa2 după împrejurăr2 întîmplătoare şi cele urmate clupâ
dinsele" (Analele parlamentare 1, a, 357).
Iar în art. 425 din Reglementul organic al Moldovei, ce­
tim 'iarăşi; "Inceputul, religia, obicelurile şi cea de un fel
limbă a sălăştultorilor într'aceste 2 prinţipaturr, precum şi
cele de o potrivă trehuinţe, cuprind din insuş2 descălecarea lor
elementurile nedespărţitei Uniri, care s'a?,'î împiedecat şi s'a�'î în­
tărziat de iniimplatele imprejurări": (Analele parlamentare 1,
b, 222).
Cine erau boeril care au luat parte la redactarea aces­
tor articole, pentru a vedea din ce cerc ingust a eşit idela
nedespărţite2 Uniri ?-Pentru Muntenia erau Gr. Băleanu ban,
Gh, Filipescu vornic, St. Bălăceanu logofăt şi Alex, Vilara
hatrnan, secretar Barbu Ştirbei. Pentru Moldova erau C. Paş­
canu-Cantacuzino vistern ic, Mihail Sturza vornic, Costachi Co­
nachi vornic şi lordachi Catargiu visternic, secretar Gh. Asa­
ehi. In total 10 bolert.
Din discuţiile urmate în sinul celor 2 cornisiunr, prezi­
date de Ruşl, cel întăiu care a rostit cuvîntul de Unire a fost
visternicul Iordachi Catarglu ; Minziacki şi Kisselef o primesc
şi o comunică Curţii protectoare de la Petersburg, care nu se
arată duşmană. (Mon iteur Universel. 1859, Sept. 18, Doc. Re­
nasterii III, 826" Romînul 1867. 19; Xenopol VI,518).
Toţi aceşti boerr, membri al comisiunet de redactarea Re­
glementuluî, erau deja maluri în 1830, oament născuţl la finele
secolului al XVIII, şi cu instrucţia primită la pragul secl. al
XIX-a. Şcoll rorn ineştt nu erau pe atunci, decit Acadcmiî gre­
ceştr, unde se învăţa ori-ce, numaf naţionalizm nu. Literatura
artistică nu era, nicî poeţî ca să cînte Unirea, de cit marele
Ion Văcărescu, care a blăstămat Milcovul, ca şi pe corbul mun­
tenesc, pe care-l doreşte să-I vază iarăşi acvilă, ca Rominul
să fie Roman mare în războîu şi în pace.
Dacă nu era dar o şcoală patriotică, lucru ce vine după
1834, era însă un duh naţional, care izbucneşte în literatura
religioasă şi istorică a noastră şi la cad scriitorii celor 3 pro­
vincil din sus de Dunăre, contribuîesc cu condeiul lor.
Ideîa romană in iridrumarea Iiteraturil istorice şi croni­
căreştr, este premărgătoare ideil de Unire, căci aceasta avea
pe lingă aIte lnsuşirt comune ideil romane, şi pe aceia de a fi
o armă politică în diriguirea administrativă, culturală şi poli­
tică a celor-două ţări vasa�e Turciei.
In domeniul literelor romîneştî, in mintea scriitorilor 1'0-
mînr plutea ideia de viţă I�tină, de descălecatul intăiu a lUI
TraIan de la Rîm, de acelaşI limbă, de aceleaşI credinţe, fapte
de toată ziUa pentru toţI; dar una era a discuta în doct1ină
idela romană, şi aIta era a înscrie în lege principiul nedespăr-
ţitei unirI, ide'îe politică şi constituţională. . .
Pentru tălmăcirea dar a naşteriI ideii de Unire ca prin­
cipiu politic şi constitllţional� nu e de ajuns a vedea cauzele
[17]
Geneza ideil de Unire
17
,generice de rasa ŞI de neam, căcî subsistă şi azi în fondul co­
'mun al rom inizrrrulut din Tisa în Nistru, ci acele specifice ce­
.Ior două ţări surori, cari au putut evolua politiceşte, ca la un
moment dat nu numai să votască Unirea, ci şi s'o făptuiască.
Dacă mergem mai departe în scotocirea cauzelor qenerice
şi specifice, putem aduce vederile luminate ale eruditulut şi
savantului nostru maestru în istorie d-I A. D. Xenopol, care
discutînd .Jdeea Unirei" (Ist. Romînilor VoI. VI, 515) aduce şi
acestea: 1) lăţirea în; ascuns a fondului comun de gîndire
romînească ; 2) aşezarea geografică, care de şi a rupt în două
trunchiuri neamul nostru la Carpaţi, dar el a fost prilejul
păstrări] nnităţet graiului, chezăşa unităţii sufletulut, 'înlesnind
o mai uşoară şi deasă circulaţie etnografică în şesul Dunărei
şi a Siretulul ; 3) soarta comună, care a făcut să se repercu­
teze În sufletul unei ţărt ecoul stărilor din cealaltă ţară, şi a
născut acel paralelism al faptelor politice, sociale, economice
şi culturale, care nu e produsul întim plărir, ci al acelor pu­
terî, care făceau să împingă din lăuntru in afară fenomenele
istorieI.
Iar ca sinteză generală maestrul nostru închee: "e în na­
tura lucrurilor ca faptele să se cristalizeze în idel, şi un fapt
care era în aer, trebuia de la o vreme Să-ŞI găsească un ră­
sunet intelectual".
Ne vom ţinea în limitele considerentelor aduse de boerit
alcătuitort ai Reglementuiui organic, căci ele sint mulţemitoare
atit în lămurirea cauzelor generice cît şi a celor specifice. O
observare generală avem de făcut că în explicarea ideet şi ac­
tului Unirei nu e de ajuns a ne mulţumi cu motivele gene­
rale, căci ele n'ar fi fost îndeajuns pentru săvîrşirea ideet în
act. Şi aZI acele motive există, plutesc în aer, se manifestă în
deziderate zilnice, formează crezul nostru naţional, nu ne sfiim
a-l proclama, facem chiar caz de el, îl trecem în .cărţile noa­
stre de şcoală, îl spunem de la catedră, de la tribună, îl cîntă
poeţii, îl proslăvesc literaţii şi cu toate acestea cine poate În­
trezări apropierea acestui orizon fericit să fim un stat de 1 O
.. milioane de Rom înt nu numai de 7 milioane, cu o suprafaţă
nu de 130,000 k m. patraţl ci de 300,000 km, p. cu hotare .nu
Carpaţii, ci Tisa, nu Moina, ci Cirimuşul, nu Prutul ci Nis­
trul. Nu; căci în făptuirea uneî idei, pricinele imediate CÎntă,
resc mai mult decit cele generale.
Din considerentele generale: Reglementul organic pune:
A) începutul, adică descălecatul întăiu şi al doilea, colonizarca
�aciei şi . înt�meerea. M�n.tenie.l şi M�ldov.ei. .!n jurul aceste}
ider, crorncaru noştri au IstOVIt chestia. Dibuită de Gr. Ureche,
dezvoltată de Miron Costin, expusă cu pretenţie de erudiţie de
Nec. Costin, discutată după izvoare de Dim. Cantemir, răsfoită
in peste o mie de autori de bătrînul Gh. Şincai, îmbinată cu
argumente şi dovezl trase din limbă de Petre Maior, chestia
lnceputulul Neamului Romînesc e dunga luminoasă în expo­
seul istoric al boerilor cronicari. Ştiinţa Romană a lUI Encas
2;
[18]
18
Gh. Ghibănescu
Silvius, erudiţia lui Bonfinius, cronicarii leşeştt ai sec. al
XVI-a şi XVII-a, toţi au deşteptat conştiinţa romană şi marele
Miron Costin cînta cu mîndrie în versurt Ieşeşti înaintea ma­
relui Rege Sobieski origina noastră Romană în Poema Polonă:
Pentru toţi aceşti vulturi al gîndirei hotare de inimă,
gindire şi simţire nu erau pentru neamul rominesc, şi ei tra­
tează istoria începutului Neamului Romînesc ca un tot organic;
aşa il incep Costineştil, aşa îl dezvoltă Cantemir, aşa il desă­
virşeste Şincai.
Decît ce distanţă mare era între gîndul generalizat de
Romin �l boerulul cronicar pe terenul doctrine'i istorice, şi
Între omul politic de partidă, care ştia de o Moldovă şi de o
Ţară Romînească, căci pe terenul politicer practice ideia încă
nu încolţise, interesele materiale fiind stăpînite de alte duhurî
politice.
B). Religia. Rominul e unit in credinţă; ortodox pe
toată intinderea, numaî de la 1700, o mică parte de Romin 1
duşi de interese speciale popeştt şi culturale îndirecte de neam,
a primit în dogme şi administraţie unirea cu Roma, nu însă
şi in rit, care a rămas acelaşi. S'au făcut multe Incercărî de con­
vertire religioasă asupră-ne ; noi nu ne-am dat. Creştinaţt încă
din epoca romană, fondul credintei noastre e creştin latin, nu
slavon. Biserica ne-a fost organizată de slavî şi apoî de Greci,
'iar literatura bisericească s'a resimţit de înriurirea greacă şi
slavonă, dar poporul cel de jos a rămas imun la toate aceste
pacoste politico-religioase, păstrîndu-şi mal mult mecanizmul
formal al bisericel sale decît doctrina pură teologică, care e
privilegiul celor puţint ginditorI în ale hisericer. In biserică gîn­
direa rominească a fost una, inainte de a se rupe politiceşte
neamul nostru În state deosebite. Mal mult încă; ruperea poli­
ticească a putut aduce diversitate În administrarea bisericească,
nu Însă şi în Unitatea credinţei.
Unitatea bisericet a sprljinit Unitatea Iimber, şi ştiut este
că' supt raportul Cărţilor bisericeştî a fost pururl un comerţ
literar la toţi Rorninil. Cărţile tipărite la Tirgovişte, la Iaşi, la
Braşov, la Buda aveau curs la toţi Rom lnit şi erau scrise
pentru bisericile rornîneştr, pentru toţi popif rcmineştf, pen­
tru Întreg neamul romlnesc. Pe acest teren al literaturel bise­
riceştt a licăritîntăiii şi întăiu grija formării unei limbI lite­
rare unice, pînă şi În lexic. "Iar cuvîntele bune sint că hani I
cei buni cari au întrebuinţare la toţi rornînir" zice Simeon Şte­
fan in predoslovia Nouluî Testament din 1648, tipărit în Bel-
gradul ArdealuluI. \
Cînd boeril reglementulul au înscris religia ca un consi­
derent generic a 1 Unirei er�u în adevărul faptelor istorice ; dc'"
cît ce distanţă este de la acest adevăr istoric, ce fiinţează şi
astăzi, pînă la înfăptuirea politică a idei, de Unire la 18591.
Prin biserică luptăm şi astăzt la trezirea conştiinţei de
neam; şi cît de vie e lu pta dusă de Ardeleni pe acest teren,
şi ce piedicl nu întîlnim astă-zl în Macedonia, unde viitorul
"
[19]
Geneza ideii de Unire
19
politic al Arominilor stă în legătură cu emanciparea hiser iceî
Cuţovlahe de atotputernicia Patriarhatulut de Ţarigrad.
Preponderenţă de politică rominească în Orient prin bi­
serică a atins'o Vasile Lupu în 1642 1
C). Obice4urilp, şi cea de un fel limbă au slujit doctrinari­
lor a dovedi originea noastră Romană. A le face expozeullor
însamnă a Iuta la depănat mia de ani de la Aurelian la Dra­
goş Vodă, în care timp s'a plămădit şi dospit neamul nostru
cu Unitatea lui etnică. Ori-cit de variate fi-vor ele obiceturile
de la munte la şes, de la deal la cămpie, de la Nistru la Tisa,
in aceiaşi limbă unitară şi armonioasă, rominul şi-a dornitşi
horit păsul său, fie în bătaea vintuluf, în murmurul apelor, în
arşiţa soarelui ca şi în crivăţul erneî, şi acelaşî cint melan­
colic al doInei răsună din fluere, înăduşindu·şi. plînsul său
poporul întreg. Inchinător temut al natur el, el îndumnezeeşte
natura, crede în puterea miraculoasă a vîntoaselor şi relelor,
şi din leăgăn pînă !ll mormînt e o frumoasă epopee duhul
Hom inulu! legănat de vise, de credinţe, de idolî.
Decît ele sînt mal mult constatări de fapte, car'i dove­
desc unitatea sufletului; dar cît de departe sîntem cu ele de
înfăptuirea ideifde Unirel
D). Aşezarea geografică ne-a adus şi bine şi rău. Pe piep­
turile Carpaţilor s'a resfirat neamul rominesc spre nord şi spre
sud şi s'a lăţit-ca o mare întinsă, întretăfată icî pe colo de
miel insule de Secui. In aceşti munţi Romînul şi-a uitat in­
deletnicirea de agricultură. romană şi a devenit păstor, iar din
lumea ciobănaşilor, şi păcurarilor ne-a Ieşit Mioriţa. Pe cul­
mile cele mai înalte ale Carpaţilor ca şi ale munţilor Emu­
lUI, păstor il şi-au pUl tat turmele lor în secult şi au îmbinat
graiul într'un calup unitar, că cu toată răzleţirea de mai a­
pOI nu ne-a putut rupe fondul unitar al vorbirei.
Dar vremurile politice au pus munţiî zăgaz între Ro­
mîni şi azi încă fraţii de peste munţi, îndură acelaşi jug Un­
guresc de peste o mie de ani 1
Acesta este fondul comun sufletesc; el s'a lăţit tot mai
ture in fie-care veac, în măsura extensiuneî etnice a romîniz­
mulut şi a înghiţit în el atîta lume slavă, atîtea elemente răs­
Ieţe turanice, că ne prezentăm ca un popor amestecat de singe,
dar unitar ca gindire, ca suflet.
Toate aceste stărt comune sufleteşti aLt făcut pe alcătui­
toril Reglementului să zică că cuprind în ele din însuşi des­
călecarea ţărilor, elernenturile uedespărţitet Uniri, cari s'a ii
fost poprit şi zăbovit numai dupa l"inpTejurări intimplătoare,
sali cum zice reglementul moldovenesc, s'au împedecat şi s'au
întărziat de iniiniplatele imprejurări>.
lrnprpjurări întîmplătoare, sau întîmplatele imprejurări, iată
ce avem nOI a descoase astă ZI înaintea dum nevoastră, ele
constituind, după noi însuşi, miezul dezvoltări! ideii poli-
tice de Unire. .
Supt raportul dar al Unităţii fonduluî nostru sufletesc a
[20]
fost întîmplătoare dezbinarea lor, nu asemănarea, zice d-I A.
D. Xenopol; şi dacii am transpune această constatare politi-că
asupra stărilor în care zac diversele grupe de Horninl astăzi,
în cele 3 monarhii vecine. am vedea cît de necesară e încă (
formula: întîmplătoare e dezbinarea lor politică, nu asemăna­
rea lor etnică.
El bine, căror cauze datorim nOI cel din Moldova şi
Muntenia atenuarea acestor împrl'jurâlt iniimplăioar», sau în­
tîmplate împrejurărt, ca să se poată încolţi, rodi şi făptui idera
Unirei, şi căror imprejurări intimplătoare sau întîmplate îm­
prejurărl ce dăinuesc şi astăzi, de stau răzleţe supt atitea gu­
vernări elemente omogene romineştr.
Aceasta este a detia parte a cuvîntărit mele, cum se vede
şi cea mai înteresantă, căci va cuprinde analiza istorică a
cauzelor specifice, cart au motivat Unirea. Şi norma o avem
tot in Reglementul organic.
Boierii alcătultorî al Reglementului nu s'au mulţumit
numai să înscrie principiul Unirei ca un principiu constituţi­
onal, ci au avizat şi la mijloacele practice pentru a înlesni
din punct de vedere administrativ realizarea Unirel.
Inceputurile s'au aşezat intr'acest reglement prin cea de
un fel clădire a temefuriler administrative în amîndouă ţii­
riie (art. 371 al. b. Regl. MuntenieI, art. 425-4�iO. Regl. Mol­
dovei) Şi Între măsurile administrative sînt acestea: aceleaşi
folosinţe neguţitoreşt'î; proprietatea mişcătoare şi nemişcă­
toare ; extradarea reciprocă a criminalilor, sloboda trecere a
hotarelor, desfiinţarea vămilor interne, aceleaşi monede.
Ia, presupuneţi Dumnevoastră, că mine, conferinţa de la
Haga ar înscrie in programul de pace Unirea tuturor Hornl­
nilor într'un singur stat şi că ar şi aviza la măsurile practice
de adus la îndeplinire, chiar idela compensaţiilor, şi că s'ar'
face o agitare pe această temă în lumea Europeană şi la 1101,
n'ar trebui nict cel �9 de an] de la Reglement la Unire şi s'ar
şi făptui Unirea tuturor! Iar piedicele de fapt ce s'ar opun!',
înlemirile ce s'ar lovi, şti-vor al noştri cum să le slăbească,
cum să le doboare!
Fiind astfel lucrul, iml veţi îngădui a stărui ceva mal
mult asupra acestet cauze specifice, Întrucît dela analiza. şi
elucidarea lor, af irnă lumina istorică ce vom căpăta-o asupra
naşteril idei! politice de Unire.
Supunind analizei trecutul nostru istoric din acest punct
de vedere, veţi fi alăturea cu mine in a constata următoarele
pricini generale şi indepă�·tate:
1) Supunerea supt 'I'urcl aducindu ne la acelaşi stăpîn,
ori-cît de rău, ne-a unificat soarta şi a adus aceleaşi urrnărt
politice pentru amîndouă ţările, Muntenia şi Moldova. Vom
vedea cum.
2) Amestecul Rusieî ca politică externă în orient, a slă­
bit puterea turcească Ia nOI, a deşteptat idela de Unire poli­
, tică prin Unitatea administrativă, ce de fapt am avut-o supt
1
I
=
20
W !!$t. _.A �
Gh. Ghibănescu
-��-""" -�'",,"-���'7" "i-.-- ��-�---�--'---::::-=-�---
�=�
[21]
Geneza ideii de Unire.
21
ocupaţiunile Ruseştl şI deci implicit de-a înlesni înfăptuirea ei.
3) Elementul grec, sosit la noi în ţară încă din veacul
al X VI-a, a avut de urmare a netezi drumul la domnie a ce­
lei 2 tronuri din Iaşi şi Bucureşti, a apropiat prin înrudire fa­
mi liile boereşti, ne-a adus idela de Patrie şi dect ne-a în­
drumat inconştient spre Unire.
4) Regimuljuridic, codificarea legilor mai la fel; regimul
administrativ şi fiscal, acelaşi izvorît din practica de domnie a
nccluiaşi domn dintr'o ţară în alta, a adus şi înlesnit formarea
unui curent spre unire, sau cum zice Reglementul, "a adus
cea de nu fel clădire a temeîurilor administrative în amăn­
două ţările" .
Să le luăm în parte pe fiecare spre a vedea felul cum
s'a ii scurs evenimentele şi dect şi urmările ce au putut să aibă
asupra formării unei mentalităţi prielnice Unirei.
In secol. al XIV -a domniile se regulează în cele două ţărI
prin motivele de politică internă şi externă în atingere cu
Ungaria şi Polonia; Ungaria e mal înrîuritoare în trebile Mun­
teniei, Polonia din contra în cele ale Moldovei. Domniile se
fac şi se desfac după aceste îndoite motive.
Cu secol. al XV-a se amestecă Turcii, covîrşitor în isto­
ria Munteniei chiar de Ia început, mal' şovăelnic în istoria
Moldovei din a 2-a jumătate, căct irnpiedecaţt de braţul pu­
ternic a lui Stefan, nu pot răpune de căt la pragul sec. al
XVI-a. Luptele interne între urmaşii caselor domnitoare, cum
şi partidele de boerf încep a fi influenţate şi de Turci, carî,
cu cît cresc în putere şi-şî supun prin capitulaţit ţările române
au cuvîntul hotărîtor şi oficial în schimbarea domnilor. In­
fluenţa ungurească scade, mai ales cu învingerea ei la 1526,
Iar Polonia fiind în pace secul ară cu Poarta nu-l tulbură aşa
de tare influenţa în Moldova decît în a doua jumătate a se­
col. al XVI-a şi slăbeşte mal cu totul în secol. al XVII pănă
cătră 1683, cînd după invingerea Turcilor Ia Viena, Polonia
ia revanşa şi vrea să pună mîna pe Moldova, iar Austriacit
pe Muntenia, cum pusese pe Transilvania.
Pentru noi faptul politic este că prin căderea noastră
subt Turci s'a schimbat centrul vieţei politice la Constantino­
pol, care devine un centru politic statornic pentru ţările romîne
cu miel ramificaţiunl în diferitele cetăţi turceştl presărate în
preajma hotarelor ca Vidin, Silistra, Obluchiţă, Hotin sau Cău­
şani, ai căror hani, paşale sau seraskiert erau sfinţii mai de
aproape, a căror prietenie o cultivau doritorit de a ajunge gos­
podari ai ţărilor. romăneştt.
Cine ştie ce-I politica îşI dă sama ce schimbare se aduce
în mecanizmul politic al unei ţări.prin deplasarea centrului vieţii
politice. In sec. al XIV şi al XV-lea era de ajuns o hurzuluîală
internă a unei partide de boerl pentru ca domnul 01'1 să fie
dcscăpăţinat, ori înăduşit, 01'1 otrăvit şi schimbarea la domnie
să se facă. Motivele interne dictau şi precumpăniaii pe cele
externe. In măsura în care puterea Turcească s'a întins şi în-
[22]
22
Gh. Ghibănescu
rădăcinat, orl-ce mişcare interioară sorocită de o simplă grevă,
şi chiar de izbuteau să răpună pe Vodă, alesul răsvrăti ţi lb r
avea nevoe de sancţiunea Porţii; altfel trebuia să se desţăreze
cu domn cu tot, alesul şi preferatul Porţii venind spre scaun
cu putere armată turcească şi cu hochium impărătesc.
Dect în măsura în care cele 2 capitale de ţări au încetat
de a mal fi centrul mişcărilor politice de dus şi adus domnii,
terenul de învrăjbire dintre ele s'a slăbit şi amăndouă erau silite
să se indrepte spre Ţarigrad, ca de acolo să capete domn nou.
Nu că viaţa politică din ele a încetat cu totul; nu zicem
că competiţiunile de predomnire a unela asupra alteîa aii încetat
ca prin farmec. Evenimentele politice se desfăşură în timp şi
anul e lună, 'iar veacul e an in desăvărşirea faptelor istorice.
Primele noastre dinastif=-Basarabeştil şi Museteştii=-şl-aă
mănţinut succesiunea lor la domnie prin mijloacele politice
interne-partidele boereştl=-şi ale politice! externe-Ungurii,
Polonii şi în mică măsură Saşii şi Cazaclt mal bine de 2 vea­
curi. Drepturile şi le validau numai asupra unei ţări, şi ni­
mărui nu f-ar fi trecut prin minte că-ar putea avea drept de
succesiune la tronul ţării surori, nimic de comun avînd cu dînsa
politiceşle.
Au fost rivalităţi născute intre Iaşt şi Bucureşti, cum mal
din vechi între Suceava şi Tărgoviştea, dar nicI un domn n'a
gîndit să iea pentru sine scaunul, deşi cronicarul muntean crede
că ar fi făcut Ştefan cel Mare 16 anl cu scaunul Muntean.
Trei Voevozt Munteni aii avut precădere şi amestec in
domniet Moldovei;
Trei Voevozi MoldovenI aii avut precădere şi amestec in
domniile Munteniet.
Paralelism şi aicî !
Mircea cel Mare a luat pe luga-Vodă la sine 1
Mihat Viteazul a supus Moldova pentru 6 lunl.
Constantin Brăncoveanu a făcut şI desfăcut domniile la
Moldova, cu Cantemir, cu Duca, cu Racovitză.
La rîndul lor Ştefan cel Mare s'a amestecat direct in
războae cu Radu cel Frumos, Laiot Basarab,Ţepeş şi ŢepeluşVodă.
Ioan Vodă cel cumplit bate pe Munteni şi pune domn pe
Vintilă Vodă.
Vasile Lupu se rezboeşte cu Mateî Vodă Basarab.
Nici un domn din aceştia n'a căutat să iea tronul pentru
sine, să domnească efectiv, pentru că nu întră în răndul ce­
lor cu drept la succesiune. Toţi aii pus pe tronul invinsulut
un pretendent prieten pojiticet sale, fiu, frate, rudă sau afiliat
politic. Luptele s'au fost dat nu din punct de vedere al ideiI
de Unire, ci al celui de precumpănire politică. Nu zic că unii
n'ar fi visat şi acest lucru. Vasile Vodă doria aceasta; s'a răz­
boit pentru aceasta, dar a fost învins întru aceasta l
Unirea prin arme nu ar fi fost eficace, căci s'ar fi sculat
contra făptuitorului toată starea politică a timpului, ca una
ce ar fi surpat mii de interese. De aceia socotim ca exagerări,
dacă nu vătlite greşeli teoriile, cari văd în spada lui Ştefan ori
Mihai ideîa Unirei. Nu.
I
t •
[27]
"
Geneza ideii de Unire
27
Pe lîngă aceasta să mai punem în socoteală amestecul
Ruşilor, ocupaţia statornică. a Ruşilor timp de 15 ani efectiv
în trel rîuduri, timp .în care n'au fost domni orînduiţt de­
poartă, ci divanuri ale enejieî supt preşedinţia unui general
rus. Unificarea aceasta rusească cu aceiaşi armată, cu acela�l'
general, cu aceleaşî triste urmări a regimului de podvezt şi
angarale, toate aceste au ocupat 30 de ani din viaţa îmbelor
state şi decl au contribuit cu mult la îndrumarea spre întru­
parea nedespărţitel uniri'.
Iar pe cînd toate acestea se petreceau datorite unor îm­
prejurări de politică externă, înlăuntrul ţării sporirea încru­
cişerilor cu 'elementul grecesc a făcut ca între cele 2 ţărî, în
mediul social să fie mal mulţi socri, mal mulţi cuscri, mal
mulţi cumnaţr, mal multe nurorl, mal mulţI veri, nepoţi,
etc. şi pentru aceste rudenit, între membrit clasel diri­
guitoare, aii făcut să se frămînte aceleaşî înterese, aceleaşr
sentimente, aceleaşi -năzuinţe. Căsătoria băştinaşilor cu străin il,
a romînizat pe mai toţi diriguitorit de azi al statului romîn;
şi numai un escesiv sentiment de exclusivizm naţional a făcut!
pe autori) reglementulut organic să înscrie în lege că "însu­
rarea numai cu o pămînteancă nu poate de acum înainte să-i
dea drept de naturalizaţie" (art. 379, al. 4. Regl. Munteniel ;
vezl anal. parlamentare 1 a. 365), şi a adus principiul modern
dar nesuficient al votărif prin parlament pentru naturalizare,
mijloc sarbăd şi nemulţămitor din punct de vedere al rasei,
căcl nu trebuia să înlocuiască practica amesteculuI de sînge,ci
să se alăture numaî.
Toţi aceştt facto�l: Turcii, Grecii şi Ruşii n'au fost con­
ştienţi de urmările ce aii avut asupră-ne. Interesul lor imediat
şi de zi le era altul, şi acest interes de zi a făcut să se nască.
resentimentul politic al nostru contră-le. Aşa Turcit ne-au a­
dus hatirul şi durerea, Grecit ne-au adus cultură, sînge, unite'
cu acapararea materială a societăţiî, Ruşii ne-au adus desro­
bire şi cultura franceză. Faptele Însă desprinse din lunga lor
influenţare, aii silit să se nască stări sufleteşti asemenea în cele
2 ţări surorr, unite prin credinţă, prin începutul lor, prin
limbă, prin ohicelurî cum şi prin cea de un fel stare politică.
Cu aceste fapte ajungem la pragul redeşteptărit noastre
naţionale, la 1821, eră nouă de domnil politice, după alegerea
boierilor şi rînduirea Porţi). Şi la 1821 delegaţiile [de boieri
rînduiţi să meargă la Poartă pentru a-şi cere domn noii, s'au
întăl nit în drum de la Rusciuk şi au dus în capitala Sultanilor
acelaşi gînd de primenire politică, aceleaşi dorurt, aceleaşi
năzuinţe, aceleaşi stări fiind şi în Moldova şi în Ţara Ro­
mînească, căct paralelismul vieţii publice rornîncştî din cele 2:
ţări devenise acum norma generală a noastră de orientare.
Şi în trecut solii le de boert cu arzurI la poartă s'au în­
tălnit în drumul lor, cel din Ţara romînească cu cel din Mol­
dova; şi în piaţa Stambul ului, la serbările Bairamuluî, cind
M. S. Sultanul trecea d� la Saraiul său la Geamie, aceiaşi,
[28]
Gh. Ghibănescu
iboerî din ambele ţăr) 01'1 trepădaii înaintea alaîuluî, ori lŞ.l
.aprindeau rogojinî în cap,-lar la nevoe paie-spre a răzbate
-cu jalba Ior la îm păra tu l, şi citi din el, boerl Moldoveni şi
Munteni, nu şl-au găsit unită soarta ori în spînzurătoarea E-
-deculeî, ori în sacii Iegaţt şi asvîrlţt în Bosfor, ort în celulele
-celor 7 turnurr, căci comună fost'a valea plîngerii pentru cel
-ce aii avut norocul fatal de a dirigui politica timpului în ţările
.romineştr. , .
La această soartă comună fost-au supuşî şi VoevoziI Ţări­
l'lor romîneştl, şi tot din Ţarigrad pleca imbrihorul cu mazi­
Iirea lui Brincovanu Vodă, ca şi a lut Grigorie Ghica-Vodă, şi
'pentru vina de domnie în cele 2 ţărî gospodarit îşI primeau răs­
'plata exilului, surgunul, tăerea capetelor, sărăcirea familiei. etc.
Drumul Golgotei a sădit în sufletele diriguitorilor politici
.at ţărilor romlneştl stări sentimentale la fel, şi din întreg
domeniul vieţiî politice desfăşurate supt acelaşi stăpîn răii,
supt aceleaşt imprejurărt rele, a eşit. acelaş) duh, care o
dală ce s'au rîdicat conducătorii de la conceptul de moşie şi
. ţară la acel de patrie, s'a formulat şi starea reprezentativă a
nevoilor unite în starea de idee a neclesf!ărţitt� unir�
Secol al XIX-a;;t limpezit terenul, formulind ulei« Unireî,
rod eşit din glasul tăcut al întregei desfăşurări politice în
-curs de veacurl.
Acesta a şi fost secol al XIX-a, secol de încolţire de idel,
ihultuite pe trunchiul cel mare şi adinc al suferinţelor asemenea.
Şi aici cată să punem rostul influenţit franceze. Atingerea
noastră cu Francezii. s'a înfăptuit de mult, dar pe CăI pezişe
şi lăturalnice. Ridicată limba franceză la rangul de limbă
diplomatică prin pacea de Westfalia (1648) s'a însădit la Poartă
prin înfiinţarea dragomanatulut, post .rezervat exclusiv creş­
rinilor greci ori grecizaţî şi prin dragomanil. ajunşi gospodar\'
în ţările romine adusă şi în principate cu întreagă suită de
demnitari şi mal ales secretari francezi.
Armatele ruseşti au lăţit practica limbel franceze în so­
cietatea boerească, căct ofiţerii Ecaterinei a Il-a "de cind Ruşii
cei cu coadă" au înriurit nu puţin cu eleganţa tinuţeî şi
vorbirei lor franceze asupra jupăneselor noastre modernizin­
·du-Ie. Exilaţi! francezi a.li sporit numărul şi deja în 1778 se
.zicea de 1. Carră că în Iaşi aperi le Enciclopedisţilor se cetesc
ca şi la Paris.
Secol al XIX-a deschi� drum la Paris pentru tineretul
nostru scolăresc şi boeri şi \neboerl, fii meritoşt ai muncii ca
D. Bolintineanu şi alţi! au snpt din Insăşî metropola lumii
icld;a Unirei. \
Tineretul Moldo-Valah dus la studii în Capitala Franţet
se întîlnea că Hominl uniţt, în acelaşI gînd. în aceleaşi senti­
mente, şi odată cu ştiinţa franceză ce o primeau de la mariI
,ginditori ai Franţei, el frămîntaii în acelaşI calup Înteresele
superioare ale RominieL
In centrul mal'e al gindiri�, Parisul, cei sortiţi a fi pur-
[29]
Geneza ideil de unire
tătorit ideii' de unire şi-au gasit avîntul cerut pentru a putea
lupta contra pîedicilor din lăuntru şi din afară.
Şi deci din cele 3 centre ale vieţii politice şi culturale
Între care s'a zbătut neamul nostru romînesc, Constantino­
polul a pregătit terenul prin drumul durerii, Petersburgul l'a
alimentat prin calea ortodoxiei, Parisul l'a frămîntat prin sita
ideii.
Dar cu aceasta sîntem la pragul înfăptuirii unirei şi c­
sfărşită margina conferinţei noastre, .care am avut a vorbi.
degeoeza ideit de unire.
Un ultim cuvînt pentru a termina.
In lungul drum al epopeir Unirii şi femela romlnă şi-a a­
vut rostul ei. Doamnele romine prin încrucişerj de sînge au
apropiat casele domnitoare. Unii Voevozl Muşatinî au luat
fete din viţa Basarabească; unil voevozi Basarabl şi Dăneştt şi.
Drăculeşr, au luat domniţe din neamul Muşatinilor.
Una din ele, Doamna Chiajna şi-a văzut ficiorir aşezaţi' pe­
cele 2 scaune ale Moldovei şi Valahiei, Iar Petru Şchiopul �2:
de ani a domnit în îmbele ţărî.
La pragul înfăptuirii Unirei fost-a dat ca tot o femee,
Cocuţa Vogoridi, fata marelui patriot Costachi Conachi să.
inlesneasca Unioniştilor acţiunea lor politică, furînd cores­
pondenţa soţului ei Vogoride, calmacanul, nu din dor de
ciştig, cum s'a acuzat, ci din convingerea că apără o cauză
dreaptă.
Iată cum în legătura cauzalităţii unei idei găsim atiţia
factor! şi oficioşi şi oflcialr, că întreaga mea expunere a avut
rostul de a ne limpezi o chestie: idei» Unirei, din desfăşura­
rea evenimentelor politice în curs de veacuri în felul cum am,
făcut legătura şi sinteza lor.
Am zis.
Gh. Ghibănescu
D. ](ralcti Dimitrie A. Sturdza
(din comitetul unio nist)
[30]
TRECUTUL şi PREZENTUL
(Ou ocazia serbărer semicentenarului UnireI)
Să ne reculegem : din ameţeala pseudo entuziazmuluî
-cu care s'a serbat al 50-lea an de la înfăptuirea" Unirei:'.
Să aruncăm o privire retrospectivă asupra acestui timp,
cu spirit nepărtinitor să cercetăm opera desăvîrşită atunci şi
-de atunci încoace, să comparăm prezentul cu trecutul, şi să
vedem ce învăţăminte putem trage pentru prezent.
Pornită din cel mal curat şi luminat sentiment patriotic,
Unirea se desăvirşeşte pentru crezuta fericire a neamului
romînese.
Entuziazmul şi abnegaţia generaţieI deatuncl, găseşte asă­
mănare, în istoria omenirel, numai în istoria Franţei.
Noaptea de 3-4 Ianuarie 1859, se asarnănă nopţii din
4 August 1789, cind nohilit Franţeî, în elanul celul mal înalt
sentiment, patriotic şi umanitar, renunţară de bună voie, la
privilegiile ce regalitatea, în toată durata el, le hărăzise.
Ca şi nobili] francezi, mal nobili prin caracterul ce l'au
arătat, de cit prin titlul ce'] purtati, boierii moldovent mai
mtăl şi mal apot şi cei din Ţara Romînească, au renunţat la
ambiţiile personale, la toate rangurile şi privilegiile lor, pen­
tru înfăptuirea marelui ideal al rominilor, prin alegerea unuf
singur domnitor în persoana marelur şi nemuritorului: Alexan­
dru Ioan I Cuza.
Dacă poporului francez îî revine gloria, prin sînge şi
scump dobîndită, de a fi luptat nu numai pentru emanciparea
sa, dar şi pentru a omenireţ întregi, gloria şi meritul genera­
ţiei ce a desăvîrşit Unirea e mult mal mare şi mal preţioasă
pentru nOI Romînil, CăCI după cum spune Cogălniceanu " ... Şi
nu mă ruşinez a vă zi.ce că aceşti bărbaţi pentru mine sunt
mai mult de cit Alexandru cel mare, de cît Anibal, de cît
'Cezar; aceştia sunt eroii, lumer, in loc că cel d'intăi sunt eroii
patriei mele. Pentru mine bătălia de la Hăzboenl, are mai
mult interes de cit lupta dela Termopile şi izbinzile. dela
Racova şi dela Călugărent Îmi par mal strălucite de cît. acele
-dela Maraton şi Salamina.v pentru că sunt cîştigate de cătră
Bornint''. \
*
\* *
\
Uitarea de sine pentru, binele .neamulut era idela călăuzi­
toare a timpulur. Pe altarul acestui sfînt ideal s'au sacrificat;
-cu entuziazm, toţil şi totul.i--Juhlrea neamului insufleţea toate
.acţiunile maret generaţii.
'�' .• ""-=_. '=��. ,.--.­
,. �- .. _,,_ t .. __ .... � __
i
\
,
1
\
[31]
Trecutul şi prezentul
31
. "Alegîndu-te pe. tine Domn în ţara noastră, noi am voit
să arătăm lumet acela ce toată ţara doreşte: La legi nouă,
om nou".
"Fi! dar omul epocei, fă ca legea să 'nloculască arbitra­
rul, fă ca legea să fie tare; iar tu, Măria ta, ca Domn fil bun
şl blind, mai ales pentru acel pentru cari mai toţi Domnii
trecuţi au fost nepăsători sau răi".
Aceste sincere şi entuziaste cuvinte ale lui Cogălniceanu,
arată deplin starea sufletească şi mentalitatea generaţiei de
atuncr, arată sufletul curat şi marea lor preocupare de binele
,general, al poporulut, al neamuluî.
*
* *
Cuza Vodă a răspuns marei sale chemărl. Cuza Vodă în
-cea mai largă şi corectă accepţie a datoriei şi-a îndeplinit da­
toria de Mare Domn, şi, ajutat de mari, oameni ai epocer,
.şi-a bătut luminosul drum al nemurirel, Opera şi numele lui
rămîn nemuritoare în istoria şi inima neamului romînesc, ca
şi numele, ilustre, ce se leagă de acea operă. Nimic nu pă­
.tăează gloria operei lut, nimic nu întunecă aureola numeluî luî.
Din sferele senine la cari s'a înalţat, marea lUI personali­
+ate, revarsă farmecul dătător de viaţă pentru neam, revarsă
lumină vie pentru minţile noastre, revarsă bunătatea sufle­
tească, a alesulul său suflet, pentru sufletele noastre.
Cătră Dînsul inălţindu-ne cu gîndul, suntem atraşt şi ni
se împune să luăm aminte ce insamnâ 'iubirea neamuluî, ce
însamnă devotamentul in serviciul cauzelor mari, ce insamnă
inima blîndă şi' sufletul curat, ce insamnă abnegaţie şi sacri­
ficarea de sine in faţa marilor interese ale nearnuluf. In fap­
tele Marelui Domn, găsim toată inţălepclunea trebuincioasă con­
ducerei neamului nostru, numai sufletele să ne fie curate ca
.al lui.
* *
Cu prilejul acestor serbărî s'a vorbit şi luat dispoziţiuut
-pcntru îualţarea unei statul marelui Domn.i-=Iera şi timpul, şi
s'ar fi făcut de mult dacă suflete haine şi pătimaşe ' nu s'a­
fi amestecat la punerea in aplicare a acestei frumoase manir
festărt de admiraţie şi recunoştiinţă a neamulul cătră Marele
Domn.
Şi aZI, după cincî zec'i de anl, patima mai trăieşte în
sufletele de la cari ne-am aştepta la preocupări mai inalte.
Cînd istoriceşte, Cuza, întrupează Unirea, comemorarea
Unirei nu poate dobîndi o mai strălucită formă de-cit în fi­
gura aceluîa ce a intrupat-o. Cind bucuria de nedescris a po­
poporului, cu acea-ocazie, s'a manifestat în piaţa, numită de
atunci "a Unirel", unde s'a jucat şi vestita horă, boeriî de
hriu cu poporul, care loc poate fi mai potrivit de a poseda
monumentul Marelut Domn, decit acel ce-a fost calcat de toţl,
jucînd hora Unirei?
[32]
Prea mare, în istoria neamuluj, îi actul ce-l întrupeaza
Cuza, prea mare e opera desăvîrşită de dînsul pentru ca .po­
porul să se mulţămească a-l vedea în cine ştie ce dos de case
sau' stradă.
In centrul cel mai vizitat al oraşulut, pe locul sfint' pe
care s'a jucat hora Unirei, se 'nalţe monumentul în care 11-
gura lUI Cuza-Vodă se domine totul, după cum marea IUl
personalitate a dominat întreaga epocă a domniei sale şi după
cum domină şi azi încă, dacă am sta să judecăm drept.
A dominat prin cele mal înalte şi curate sentimente na­
ţionale, a dominat prin bunătatea sufletului său şi sprijinul
dat celor miel şi slabî, a dominat prin sacrifloare de sine pen­
tru binele neamulul şi al tuturora.
Acolo aşezat, în centrul activităţeî oraşulur, e 'n vederea
tuturora. Cînd îngreuiaţi de povoara vieţii şi greutăţile zild
de aZI şi mîne, vom trece prin Piaţa Unire]', monumentul re·
velator al unei epoce de sublim sentiment naţional şi figura.
măreţului Domn, va re deştepta în sufletele noastre copleşite,
acele sentimente şi vom trăi o clipă de fericire înălţătoare.
Pe acolo, pe lîngă statuia marelui Domn, vor trece ma­
mele romîne cu drăguţii copilaşî de mînă şi-I vor învăţa că
acel a-l monumentul lUI Cuza-Vodă. Şi cînd, în curiozitatea lor
copilărească, copilaşi! vor căuta să atle mai multe despre ma­
rele Domn, mamele, bunele mame, vor povesti cu focul sa-­
cru al iubirii de neam, cu entuziasm şi duioşie cine a fost
Cuza, care e opera lui, cît .de însemnată e pentru neamul:
nostru această operă, din ce nobile sentimente a luat naştere
şi cît eroic devotament a desăvîrşit-o. AtuncI se va infiltra în,
sufletele lor nevinovate admiraţia pentru marele Domn, şi cu
dînsa Iubirea neamulul şi respectul marilor şi nemuritorilor
Jor fiL-Nu se va povesti copiilor ura sau invidia care şi azi
caută să zădărnicească opera de recunoştinţă a neamulul. Co­
piii nu trebne să înveţe Iucrurl urîte. Şi aşa, generaţie după
generaţie, vor admira în bronzul neînsufleţit, pe sufletul cel
mal curat, cel mai nobil şi mai viii, ce l'a avut neamul î II
acel timp. Aceasta-I adevărata imortalizare, aceasta-I împlini­
rea datoriei de recunoştinţă a neamului, amintirea marilor lUI
fapte să trălască în memoria şi inima generaţiilor viitoare şi
să se transmită, tot mal departe, din generaţie in generaţie.
Străinii trecători ,-ăzînd grandiosul monument, măreaţa
figură a lUI Cuza-Vodă, entuziazmul sincer şi admiraţia cu­
rată ce tresaltă în sufletele tuturor bunilor rorninî, vor vedea
că ştim să ne slăvim oamenii mari şi ne vom cîştiga un drept
în consideraţia civilizaţiet de azr. Pănă atunci trebue să l'e
ştie de toţt că: imortalizar!\a lUI Cuza-Vodă, trebue Să. fie ast­
fel cum şi acolo unde tot poporul o doreşte.
Cînd tot neamul vede în Vodă Cuza, pe cel dintăi, pe
cel mai bun şi mal mare Domn romîn, nu trebuie jignită
susceptibilitatea poporului în cea mal nobilă şi mai sinceră a.
ci manifestare de recunoştinţă şi admiraţie; căcî nu putem
I
32
Dimifrie S. Longinescu
[33]
Dimitrie S., Longinescu
33
prevedea unde se poate opri indignarea în asemenea îm­
prejurări.
Sentimentele josnice trebue să dispară în asemenea marf
imprejurărî, calculele meschine înlăturate; cu sufletul curat să
ne ginduin la chipul cel mai vrednic de a imortaliza pe ma­
rele Domn şi la locul unde trebue să se ridice măreţul lui
monument. Argumentele de ocazie şi gluma celor două monu­
mente, unul al Unirei în Piaţa Unirei, în care Vodă Cuza să
şi aibă locul de frunte şi altul al lui Cuza in piaţa Adminis­
traţiel financiare, e o glumă de prost gust şi lansată pentru a
acoperi alte scopuri calificate destul pînă acuma.
(va urma)
Dimitrie S. Longinescu
•••
Cum S'ft sărbătorit Z4 Ianuarie lUOg la la�I
Ca un cronicar sincer, se poate spune-fără a greşi-că
aniversarea a 50 de anî a zilei de 24 Ianuarie 18b9, s'a săr­
bătorit într'un chip destul de şters.
In realitate, în Iaşi s'a dat acelei aniversărl, o mai mare
ntindcre, şi nu se poate zice că poporul,-şi poporul romănesc
bine înţăles-a luat parte la serbare, căci tocmai' el nu a fost
chlernat, precum a fost acuma 50 de ant în urmă.
Şi acea intindere, Iarăşi nu a avut acea însufleţire pe
care ar fi avut-o, dacă era o pornire de sărbătorire din par­
tea poporului însuşi, sau dacă indemnătoriî, la o aşa aniver­
sare, n'ar fi avut gînduri ascunse.
Şi ca dovadă, că n'a fost poporul chiemat, n'avem ne­
voe să spunem ce s'a făcut ci acela ce nu s'a făcut.
In datinele poporului nostru aniversările se manifestă nu
atîta prin discursuri, cît prin praznice şi bine [aceri. Nict unele
nici altele nu s'au văzut; nicl nu s'a pomenit de aşa ceva.
Şi să se vadă în afisele de pe vremurr, că după rugaciuni-şi
anumile rugăciuni - se impunea personalului administrativ,
împărţire de bani şi de mîncare.
Dar cine să gîndeşte astăzi la nevoile poporului, 'toţi se
gîndesc la dînşii şi la al lor; dovadă că nu-î prilej de a se
sărbători, fără un praznic mal mult sau mal puţin îmbelşugat
şi sunător. E o mentalitate a oamenilor timpuluî mult în­
depărtată de mentalitatea celor din trecut şi cînd să deosebesc
mentalităţile, numai aniversare nu se poate numi.
Şi nu a avut sărbătorirea din Iaşl, o insvfletire, care să
fi lasat o dîră adîncă în inimele celora ce au luat parte, şi
deci sa fie o amintire plăcută în viitorime celora ce vor fi chîe-
3
[34]
34
Dr, Leon C.Cosmovid
maţî a o mal sărbători încă de alţi 50 anl .căcî s'a dictat, pînă la
oare-care punct, de la centru, cam în ce chip să se facă. Şi
dovada cea mal oglindătoare a sufletului conducător o găsim
în adresa Ministeruluf Instrucţiunet, cătră Rectoratorul Uni­
versităţei noastre, cerînd întregul' corp profesoral să ele parte
la sărbătorire, rugtndu-I a ţinea discursuri, însă substanţiale şi
lipsite de orl-ce declamaţie.
Cît se poate de multe alimente însă fără de nicl o pre­
paraţie, ca şi cum cătimea, chîar de bună calitate, hrăneşte, şi
nu feIiul de a de acele hunătăţurf.
Şi această oglindire o întălnim în toate; Iar sărbătorirea
petrecută le-a reflectat cu indestulare. A fost serbare şcolară
şi nu a poporulul, şi cînd e şcolară, e impusă şi nu spon­
tană şi cind e impus, e şters, sarhăd, ne-sarat, şi aşa a fost.
Şi poporul, n'a putut de la sine să sărbătorească acea zi
măreaţă-24 Ianuar- zi de mîndrie pentru un popor conş­
tient: primo, fiind sdruncinat in toate aspiraţiunile lUI, de
mentalitatea politică actuală, care nu învoeşte nici-o mişcare,
considerlndu-le îndată ca ceva periculos; secundo, găsindu-se
într'o stare materială de plins şi ne mal invoindu-Ie a se gîndi
la sărbărî, ci la feliul cum să-şi facă mai suferită, ziua de
mîne.
Că sărbătorirea a fost fără suflet, din cauza gînduriIor
ascunse ale acelora cari au fost împinşi şi siliţi, să facă o
aniversare, e ceva cunoscut de toţî acel care au urmărit mal
de aproape cele petrecute.
24 Ianuarie, nu e ziua proclamăreî oficială a unirei celor
două ţări surori; faptele istorice sunt faţă. Acea proclamare
s'a făcut mult mal tîrziu, cînd s'a găsit timpul prielnic unul.
asemenea insemnat act politic. 24 Ianuarie insamnă, concreti­
zarea aspiraţiunilor poporului Romîn din Moldova şi Valahia,
în persoana lUI Vodă Alexandru Ioan Cuza. Şi cum în natură,
nu e fenomen fără cauză şi fără efecte, dacă şi Valahia nu
alegea de Domn, tot pe Cuza, şi dacă alesul, n'ar fi fost toc­
mal sufletul adevărat al aspiraţinnilor, unirea. aderărată oficială
nu se facea.
Dec'i cînd zicem .. unire, zicem Ouza Vodă. Una fără alta
nu se poate. ,
Şi fiind-că tocmal 24 Ianuarie este întruparea acestut În­
tăi Domnitor Romîn, şi fiind-că o mentalitate fără nici un
rost, ba lipsită şi de cel mal rudimentar bun simţ omenesc­
nu vOI zice naţional-c-a îndrumat masa conducătoare pe o cale
ne-califlcahilă nu se put6� dezbrăca, gîndul acelora îrnpinşî la
serbătorire, de falşul sub "care a fost crescut.
Nu era o ani versare .� unireî, ci a inirupărei , şi mentali­
tatea ce au conducătoril, nu le-a dat răgaz ca poporul să ma­
nifesteze sau cel puţin, ca sărbătoarea Să-ŞI ele zborul larg al
gîndirilor înălţătoare, al momentelor de însufleţire sinceră.
A încătuşat totul şi în ast-fel de împrejurărI a fost o parodie
şi o parodie de prost gust şi de loc o aniversare. A petrecut
[35]
Curn s'a sărbătorit 24 Ianuarie 1909 la Iaşl 35
-ot 'acela, care petrec şi în alte momente, şi a petrecut tot sub
.acelaşl atmosferă, unde nurnaf adevărul, realitatea, nu a avut
răgaz, ci minciuna, prefăcătoria.
O notă bună, îmbucurătoare şi tocmal în afară de cer­
.cul oficialităţii, a fost întervenirea Ligeî culturale, care a dat
.0 însufleţire naţională, unel părţl a sărbătorirel. Liga cel pu­
tin a arătat şi realitatea trecutulul şi a prezentului şi s'a im­
pus tineritului prin luminile ce a răspîndit, mal ales prin
viu grat. .
. O altă manifestare, măreaţă, acea de a se duce la mor­
mîntul lUI Cuza şi la acelora, cari împreună cu dînsul, au con­
tribuit la făptuirea unirei, a fost în adevăr ceva, care putea
să dea sărbătorirei un alt avint, tocmaf acela dorit. Din neno­
rocire şi aci, o parte a manifcstărel s'a oprit de oficiclitate şi
restul s'a petrecut tot cu sfială,
A fost dară ceva îmbucurător, atita cit oficialitatea n'a
dictat.
In tot cazul, alt-fel au palpitat inimele acelora ce în 1859
strigau unirea, alegind pe Vodă Cuza şi jucind hora unirei,
şi într'o altă stare sufletească a pus pe spectatori şi chiar pe
acei ce au luat parte mai apropiată, felul de manifestare din
zilele de 24 şi 25 Ianuarie 1901:l. O stare de desnădejde şi mai
ales pentru Ieşenl, prernergători l acelui măreţ act, ce'I numim
Unire. .
Ianuarie 1909.
Dr. LeOD C. Cosmovici
Profesor Universitar
-- ....... .---
Unirea măriI �editerane cu marea neagră.
Intimplarea a făcut ca tocmai în acest număr al revis­
teI noastre, consacrat serbăril de jumătate de veac al Unirit
Principatelor Bomîne, să tratez despre unirea Mării Negre cu
Mediterana. Coincidenţa aceasta Însă mi-a permis, ca să particip
la acest număr festiv, căci din punct de vedere al istoriei po­
atice, ce aş fi putut scrie eu, care mă ocup exclusiv cu isto­
ria părniatuluj '1.
Bazindu-mă pe studiul comparativ al sistemelor de terase
c văet Siretulut şi cel a Rhonulul (studiul de către d. general
.ive Lamothe) am afirmat 1) in 1904, că comunicaţiunea între
liceste două mări a avut loc în Pliocenul superior. Astă-zt
aol arata un argument de o altă ordine, un argument de faună
dare concordă cu opiniunea mea şi o întăreşte.
1). Bulletin do la So ciete Geologique de France (4), III, 1903, p. 669
.şi IV, 1904, p, 666:
[36]
36
Romulus Sevastos
D-I Audrussow atribuea acestel legăturI o vrîstă pleisto­
cenă, Întemeindu-se pe studiul fauneî depozitelor quaternare
de pe ţărmurile mării Negre, depozite care prezintă specii me­
diteraniene.
In 1905 acest învăţat geolog şi adînc cunoscător al de­
pozitelor neogen din Rusia meridională, într'un însămnat me­
moriu 1), asupra teraselor marine postterţiare din peninsula
Kertsch, unde discută vrîsta păturilor plloceuulul superior şi
al quaternaruiui din Rusia de sud coprinzlnd şi Basarabia, ni
dă preţioase Indlcaţiunl, care au o strinsă legătură cu pătu­
rile din Moldova de jos (districtul Covurlul), încît această lu­
crare ţ.entru noi prezintă o mare importantă în ce priveşte
stratografla păturilor recente.
Dar nu despre aceasta mă voi îi ocupa aci.
Chestiunea.. care mă preocupă pentru moment, este o
concluziune ce am scos-o din studiul launistic al d-lul N. An­
drussow, în cea ce priveşte vrîsta pătrunderei apelor Medite­
ranet în Marea Neagră
Autorul începe prin descrierea păturilor postterţiare din
peninsula Kertsch bine dezvoltate la Tschokrak, Eltigen şi
Karangyt.
La Tschokrak se găsesc nisipuT� quarecase şi pătur� cu. o
(oună marină constituită numai de specii euxinice (de ale Mă­
ri] Negre).
Nisipul quarzos acopere pălur� sr'ilci� cu faună Cqspiană
ccnţinînd: Dreieeensia rosiriţormis, Liidacua crasa, Vicipara
[Clesinia) uaruilnlis, Micromelania caspia etc. Depozitele marine
pl e curn �i păturile sălcii zac descordant pe păturile cu Spania­
don (Tortoniene) şi cele de Tschok rak (Heloeiienneş,
La Eltigen păturile marine (nisip, acumulaţiun'î de SCOiCi,
calcarurl şistoase, protuberanţe de Serpulite) presiniă iară·
şi o stralificaţiune discordantă, peste argilele deschise dizlocate
ale Sarrnaticulul inferior şi cuprind alături de forme recente
euxeuice, cite-va specir, cari n'au fost constatate pînă acum in
Marea Neagră. Păturile să leit lipsesc, dar printre scoicile ma­
rine se găseşle cîte o dată resturi de Dreissensia rosiriţornns,
Didacna crassa. Păturile marine sînt acoperite de argile nestra­
tificatc, Iocssoidc, galbene-roşia1ice cu scoicl de gastercpode
terestre şi loesskindchen in părţile inferioare. Păturile marine
de la Eltigen pot să fie urmările pînă la lacul sărat Tebet­
sch ik, unde ele dispar, dar chiar lîngă poslul militar de la To­
belschik apare pe argila \sarmatică închisă un l'rllndi.ş nuiru.nt şi
lehm sărat cu speciI de\apă dulce: V1Vipara, Oorbicu'a flumi­
Dalis, Unio, Dreissensi(l polymorapha şi Didarna crassa, Adacna
alT. coloratl}, şi in aceiaşI t�mp Oardium edule (p. 179. col. II).
Aceste resturI fosile probează că prundişul trebue să fie
1). Marine pasttertiare torrassen des Halbinsel Kertsch van Praf. N.
Andrussow (in Kiew) Annuaire Geologipue ot Minoralog de la Hussie V.
VlIi, livre b. 1905 p 17:'.
__ .a
[37]
Unirea MărifMedlterane cu Marea Neagră 37
sincronizat cu depozitele sălciî, care formează suportul nisipu­
lui marin la Tschokrak.
Păturile sălcii de Tschokrak şi prundul de la Tobetschik
sînt paralelizate de către autor cu depozitele de la Babele şi
,Giurgiuleşti din Basarabia,
Aceste prezintă după lista d-lul Sinzow o bogată faună
de gasteropode de apă dulce şi Dreissensia polymorpha Pall,
Didacna crassa Eichw, Didaena lrmqipes Grimm. Didacna Baeri
Grimm. Adaena aIT. pseudoeardia Desh. Adaena leviuscula Pall,
Micromelania easpia Tiehw, Vivipara pyramidalis .Jan.-aethiops
Parr. Pe lîngă care mal au şi resturi de Elephanti, ce au fost
determinate ca Elephas antiquus sau El. troqoniherii. Pohlig.
Depozitele sălcii ale peninsulei Kertsch sînt de asemene
sincronizate cu păturile de pe litoralul nordic al marit de
Azow, constituite din nisip cu scoicl de apă dulce, printre care
trebue să cităm "aludina diluviana Kunth şi Corbicula numi�
naIis. In mai multe locuri împreună cu specii de apă dulce
se găsesc asemene şi elemente caspiene ca Dreissensia rostrifor­
mie Desh. tenuissima Sinzov, Adacna plieata, Ad. leviuseula.
Eichw, Diduen« trigonoides Pall. Mieromelania caspia Eichw.
La Tagaurog aceste păturt au procurat măsăle de Elephas de­
terminate ca El. omtiquus sau El. Troqonthen; Pohlig, Thomas
'Belt menţionează şi chiar Cardium edule.
Fauna pături lor sarm ati ce din peninsula Kertsch este al­
cătuită de specii recente, cari trăesc numai în regiunile mărif
Caspice şi lipsesc în Marea Neagră. Superpunerea păturilor
marine peste precedentele în artă, ca în timpul transgresiune'î
marine, care a adus fauna mediteraniană, litoralul de Nord
.al Mării Negre era ocupat de către golfurl şi limanuri sălciî,
în care apa sărată a pătruns gradat.
Pe alocurf marea a acoperit de adreptul cu sendimentele
sale, păturile sălciî formate în golfurt, ear în alte părţi a fost
mal lntăiu o abrasiune şi apol s'a depus terasa marină.
Păturile marine sînt Pleistocene. nu avem nimic de zis.
Depozitele sălcii cu faună caspiană sînt paralelisate, după
cum am văzut, de către dl. Andrusow cu păturile de la Ba­
bele şi Giurgiuleşti şi păturile cu Paludina de la Taganrog
{pag. 182, 101. 1). Dar aceste sint rapoartele de către dl. Soko­
low la l-ia epocă glaciară (Scanian Geikie, Giinzeit) Penck) şi
la l-a epocă interglaciară, adică ele sînt anterioare marel gla­
ciaţiunt Saxoniene.
D. Andrussow discută vrîsta lor bazindu-se pe prezenţa
Paludsnei diluoiana Kunth şi a lUI Elephas trogontherii[, Pohlig
şi ajunge la concluziunea, că cea mal mare parte de argumente
ne conduc a admite vrîsta primului[, interglaeiar: (p. 177 col II)
"Im Grossen und Ganzen sprechen also die palâoutologischen
Daten dafur, dassdie fluvialischen Ablagerungen der Nord-Kuste
,des Schwarzen und des Azowschen Meeres einer Epoche an­
geh6ren, welcheder 2-ten oder Havpt Vergletscherung (Saxonian)
vorangingen. Am meisten weisen dieselben auf die I-te Intel'-
glazialzeit". �.
[38]
COMITETUL UNIOlVlST
Acest număr fiind închinat lut Cuza Vodă şi Unireî, se
cuvine a adăuga că la întruparea unirei pe lîngă Marele Voe­
vod Cuza, ajutat de Kogălniceanu, Alexandri, au lucrat din
răsputeri la triumful ideel ,de Unire, o sumă de barbaţi lumi­
naţt şi Iubitori de neam, formînd aşa numitul comitet unumist 1).
Credem nimerit ada portretele 2) acestor valoroşi bar­
baţI. cari au lucrat, sub preşedinţia Arhimandritului Neofit
Scriban, atît pentru realizarea unirei cît şi pentru o sumă de
legi organice necesare ţării, ca: ,,1) Indreptarea hotarelor ţăril,
2) desfiinţarea jurisdicţiunel consulare, 3) libera întemeiere a
ALEXANDRU Ia AN CUZA VODA
(după tabloul de la Ruginoasa-azr proprietatea d-lu'i?A. C. Cuza).
legăturilor comerciale cu vecinii, 4) organizarea l(miliţiei �păI­
mintene) oştilor, 5) Iibertatea cultelor în marginile legei, G) în
fiinţarea sinoduluî, 7) egalitatea înaintea legii, 8) respectu­
domiciliulut şi a liber taţii ,individuale, 9) drepturi politice nu­
mai pentru pămintenir creştinl, 10) despărţirea puterii execu­
tive de cea legislativă, 11) neatîrnarea puterii judiciare de ad­
ministraţiune, 12) responzabilitatea miniştrilor". � A. D. A.
1) N. A. Bogdan, Oraşul Iaşî, 1904.
VezI fotografia grupulut comitetului unionist din Iaşi 1856, aflat in
Moldova, la avocatul Romulus Scriban, care reprezintă... «patrioţif Moldo­
venî, car! au proclamat planul Unireî Romînilor, lăţînd ideia lor IÎn Bucu­
cureşti şi în toată ţara».
2) Afară de al lUI Vasile Sturclza, care nu l'am putut avea la îndămină,
[39]
I
d
VASILE ALECSANDRI
ANASTASIE PAr;U
MIHAIL KOGĂLNICEANU
COSTACHE NEGRE
[40]
Petru Mavrogheni
Const. Hurmuzachi
Dimitrie" Cozadin i
Arhimandr-itul !\oofit Scriban
Manola�he Costache
Epureanu
1"
I
Dimitrie Halet
[41]
Romulus Sevastos
41
Dacă faptele stau ast-fel, atunci depozitele sălcii din Ru­
sia meridională de Ia Babele şi Glurgiuleştt, Taganrog şi din
peninsula Kertsch, Tsehokrak, Tcbetschik aparţin Pllocenu­
lui superior, căci Pleistocenul începe cu al doi lea interglaciar
[Mindel Riss). •
In urma lucrării d-Iul Andrussow păturile din Basarabia
inferioară a făcut obiectul unui studiu al d-lut Grigorovici-
Beresowski. . .
Autorul rela zăcămintele de la Giurgiuleştl şi Babele, bine
cunoscute prin luCrările d-IUI Simzow şi conchide înacelaş
sens cu dl. Andrusow ; adecă el raportează păturile superioare
de la Babele şi Giurgiuleştlla Saxonian Geikie-Mendel . Penck.
Prezenţa lUI Car-dium edule in depozitele bazinuluf Mării
Negre este dovada neîndoelnică despre pătrunderea apelor Mă­
rit Mediterane, căci ea este o specie mediteranieauă, şi nu se
găseşte în depozite proprii euxenice. Pede altă parte impreju­
rarea că Gardium edule se adaptează uşor la apa dulce, ne ex­
plică pentru ce această specie ainaintat cea dintăi în M.
Neagră se găseşte în depozite formate într'o apă putin sărată,
ce nu permitea existenţa întregeI faune mediteraniene.
Apariţiunea sa în M. Neagră, pentru prima oară, este
menţionată de către Andrussow în prundul de la Tobecik, pe;­
ninsula Kerlsch împreună cu Cardide caspice. Thomas Belt sem­
nalează Cardium edule în depozitele de la Taganrog pe litora-
lul nord-estic al Măril de Azow. .
Dacă considerăm, că propogarea a acestel specit a fost
înceată graduată, trebue să admitem că apele Mediteraneî au
trecut Bosforul mult mal înainte de acest moment, şi dacă
Cardium edule se găseşte în păturile întîiului interglaciar, îna­
intea Saxoniasmulut (Pliocen superior); ne va fi îngăduit de a.
da îndărăt evenimentul cel puţin la începutul îrrtiiuluî glaciar,
căcl toţi geologit sînt de acord, că epocile glaciare sînt sincro­
nice cu nivelele ridicate ale mărit.
Din cele ee preced rezultă fară indoială, că în Plioeenul su­
perior apele Mării[ Mediterome pătrunsese prin Bos(or în Marea
Neagră, şi Cardium edule, ce a fost găsit 'in depozite sălcii[ la
Tobecile şi Taganrog, trebue să fie consideraţi ca înaintaşul f(tunet
marinei mediieraniene, care (1, inirebuimiat foarte mult timp pînă
se ajungă a se instala cu totul în bazinul Euxin.
Romulus Sevastos
NOTĂ-Ţin să atrag' atenţiunea geologilor asupra terminilor Post Plio­
cen, şi Post Terţiar, care încurcă sinctronizările; căc! ştim că I-iul şi al II-lea
glaciar sînt puse în Pliocenul superior, pentru ce am mal creta o perioadă
pentru aceste depozite? Post Pliocennl insemnează timpul care urmează după
Pliocen, pentru care avem deja cuvîntul Pleistocen sau Q�aternar, nume care
sînt întrebuinţate de către aceştî autorI alăturt de Post Pliocon şi Post Ter­
ţia�. I?e. altfeliu se Înţelege, că aceştf terminî au fost inventaţi pentru a
reşi din tncurcătură, cînd studiile glaciare nu erau încă destul de înaintate;
dar astăzf, graţie cercetărilor lUI Geikie Koilhak, Penele şi Brucknor, etc.
fazela glaci(tre sînt cunoscute cu atîta preciziune, că nu mal avem trebu-
inţă de alţI terminI. R. S.
[42]
r
"Viaţa Bominească An. IV, No. 1, Ianuar 1909.
Intrind în al patrulea an, dovedeşte că păstrează locu]
între cele mai de valoare reviste din ţară. Material bogat, va-'
riat şi atrăgător, In acest număr sunt lucrări de autori cu
reputaţia stabilită: . Sadoveanu, Radu Rosetti, Minulescu, An-'
ghel şi Iosif, Stavri, Rusu Şirianu; nume cari îşI cuceresc cu
cinste un loc de cinste: Constanta Marino, Elena Farago, Spi­
ridon Popescu, Sanielevict, Patraşcanu, Drăghicescu, Tofan ;
reputaţt in specialitatea lor ca D-r N. Leon şi Spiridon An-:
tonescu. Nu lipseşte .Miscellanea de P. Nicanor & Co., dări de
samă, recenzii, revista revistelor. Remarc poezia filozofică a lu
Minulescu "Inainte" '. duioasă a Elenei Farago "In preajma leal
gănulul", "Copil Sărman" de Stavri şi "Carmen Saeculare"
de Anghel şi Iosif, scrisort din, Bucovina de Tofan şi din Ardeal
de Husu .Şirianu, cari critică 'proectul de lege asupra ajutoru­
lui de Stat preoţilor nemaghiarl. .
. In fine remarc Cronica externă a D-lu'i 1. G. Duca, în
care' vorbeşte despre situaţia din Balcanl. Importanţa de ac-
tualitate a cronicel e îndiscutabilă, scrisă într'un frumos sti-
romînesc, redă o cît se poate mal cuprinzătoare dare de samă
asupra problernulul balcanic, cum zice autorul. Nu lipseşte I
nicî eleganţa frazei şi nicî adinca pătrundere a chestieL Vor-' ,
beşte de situaţia de pînă acum a problemulul balcanic, in
urma tratatului de Berlin ,�i de nepăsarea puterilor, apoi de
revoluţia turcească de anexarea Bosnieî şi Herţogovinei, de
proclama rea Bulgariei ca "Ţarat", în fine de negociaţiunile ce
se urmează pentru a se evita conflictul cu armele şi termină
cu următoarea admirabilă frază relativ la Abdul Hamid: " .....
şi dacă nu surprinde c!te o dată la colţul gurei sale increţitura
unul surîs plin de ironie pentru acel oameni, carî nu l'au !
putut împiedeca, ca chiar învins, să rămile tot un învingător. \
O ob ervaţie şi cred că e} o scapare din vedere, căc! în romîn- ,
eşte se zice "în colţul gu�ei" şi nu' "la colţul gure'i" cum spune
autorul. '\ .. . I
Ilustraiiunea: Revistă bimensuală. Director George Grant.
Ianuar 1909. No. 1. O nouă revistă care se recomandă cît se
poate de bine şi se asamănăi cu .L'Ilustratlon''. Pe coperată o
reuşită ilustraţie a drăguţe! "Principesa Elisabeta, calare".
Ilustraţiile toate-s reuşite, ea, şi numărul. 2. le o revistă care-
şi păstrează rolul său şi sfera sa, de activitate căci în cuvin- \
tui întroducător, se spune: "Dorinţa noastră' e de a face, ca
cetitorul bine-voitor să. poată, -,- liniştit din jilţul său,
lua parte la atitea şi atite, cîte se petrec prin lume şi în
t __ ·.
[43]
Dimitrie G. Longinescu
43.
ţară etc. Material literar o scenă din piesa D·lui Davila
"Sutaşul Troian", o gingaşă poezie a Helenel Văcărescu
"Laoutar" în franceză. Un drăguţ.T'resc" de Radu Rosetti.
Un articol intitulat "Datoria de ascultare G 'soţiel" În
care autorul zice între altele: "Nu respingeţi datoria
de ascultare, acel ,.rationale obsequium" cum il nume­
şte Sft. Pavel, şi care departe de a constitui o înjo­
sire, este o forţă conştientă de. scopul ce-l urmăreşte. In disi-:
mulaţie, nu' în luptă deschisă faţă de nOI, stă puterea Dv".
Aşteptăm să vedem pe feministe ce vor avea de spus. O po-.
lemică e necesară. Un ultim articol despre "Industria Aurului
în ţările rornine" de C. Costa-Foru.
No. 2 e un număr consacrat aproape in intregime Spor-,
tului. Ilustraţiunl multe şi bune toate. Patinajul, Jiu-Jitsu, ve­
deri de la serbarea Bobotezel, Un articol intitulat "Altă-dată
şi Acum" ne vorbeşte despre obicelurile de Crăcfunu şi Anul
nou la noi şi constătă că acele obiceîurt încep să dispară.
Figuri din teatru şi Revista revistelor încheîe acest număr.
Inc'odată, revista se prezintă bine şi-işî ia un loc de cinste;
în genul său, printre celelalte reviste.
Les documente du progres. Februarie 1909. .
Ideile democratice ale timpului, ce călăuzesc această re­
vistă, o impun atenţiunel tuturora. Independenţa va deveni.
a colaboratorilor constitue unul din meritele cu care. s'a pre-,
zentat chiar de la început. Şi acest număr cuprinde articole',
relative la mişcarea internaţională, politică, economică, mun­
citoarească, religioasă şi artistică, precum şi articole relative
la problemele filozofice şi sociale ale timpulul.
Nu poţt să alegt şi să faci recenzia celui mai important
articol, pentru că toate sunt importante deopotrivă; ort a le
comenta pe toate e a ieşi din cadrul unei recenzii.
Frederie Passy e autorul primului articol intitulal "Les
victoires de la raison" in care tratează chestia arbitraj uluI in­
ternaţional, a cărei imperioasă necesitate, autorul o afirmă, ri­
diculizînd şi arătînd, cum ideea de onoare naţională, in unele
cazuri, reprobate de toţi şi de autor, a servit de pretext unor
conflicte interuaţionale armate, pe cînd motivele reale erati,
dintre acele cari nici 'n relaţiile de la om la om nu legitimează
un conflict.
Vorbind, în continuare, de discursul cancelarului german
relativ la conflictul de la CasabJanca, a căruf aplanare a de­
numit-o "une Vicloire de la raison" iar DI. IIaussman "une
victoire de la raison francaise ,,0 denumeşte" "victoire dela
raison comune"-(a Franţei şi Germaniei). Primeşte cu bine do­
rinţa exprimată de cancelarul Germaniei, în finalul discursulul
său, care e şi un apel la încheerea.unul tratat general şi per-·
manent de arbitraj între Franţa şi Germania. '
[44]
44
Dărt de Seamă
BaronaBcrtha von Suttner scrie al doilea articol politic
"Austro-Ungaria şi Balcani}". D-sa în calitate de prezidentă
a societăţii pacifiste din Austria reproşează pacifiştilor însu­
.ficienţa acţiurie! lor în chestia balcanică, ccnchizind că Aus­
tro-Ungaria şi Europa trebue să împiedice un conflict euro­
pean, cu incalculabile urmări de distrugere şi revoluţie.
Angelo Vaz (Porto) în articolul "Le Portugal vers la repu­
hlique ' arată că regalitatea prin actele sale arbitrare şi soco­
tite şi-a îndepărtat simpatiile poporului, că republicanizrnul
-ciştigă teren din ce în ce şi că "republica e singurul remediu e
al reabilităriI Portugaliei înaintea lumel ci vilizate". ,
Incă o dată revista are prea bogat şi variat material pen- .!� ..
tru putea recenza tot, fără a excede cadrul reeenziel.
Noua revistă romănă, Ianuar 1909. Director C. Rădulescu
Motru Scrisă cu multă îngrijire, cu material suficient de va- 1
riat şi se prezintă între primele reviste ale ţărt�i.
Remarc un articol întitulat Serbarea "UnireI" în mod �
.raţional şi socialist" în care autorul constată intervenţia in- 1
teresată a unor persoane politice pentru înăbuşirea en tuzi-
asmuluî sincer cu care poporul vroia să serbeze "Unirea" Con- I
statarea făcută, de însu-şi directorul revistei, e plină de ade-!
văr.-Dealtmintrelea în această revistă sunt articole carî con-!
.stată acelaşi lucru. Cela ce reiesă în să din aceste constatări
e că mentalitatea noastră e atit de falşificată, În cît se pare
că am perdut dreapta judecată n apreciare a marelor acte po-
litice ale ţăreL-Succes momentan poate să aihă asemenea in­
treprinderi, istoria însă le va categorisi acolo unde trebue. E
hine Însă că se găsesc şi oameni cari au curajul să spună
adevărul.
Revista reproduce conferinţa D-lui P. RăşcanuXluza-Vodă"
DI. Rădulescu a apreciat foarte bine cînd a reprodus
această conferinţă, d-l. Răşcanu fiind un istoric cu vederi pro­
prit şi neinfluenţate de consideraţii politice sau de ori-ce altă
natură.
Conferinţa e cu drept cuvînt o capodoperă de stil curat
rominesc, de patriotizm înălţător şi de adevăr istoric, şi a­
ceste consideraţii sunt 'un cuvînt mal mult pentru a fi răs­
pinndită.
In această conferinţă faptele istorice sunt privite, criti­
'cate şi redate aşa fel î� cît se dovedeşte că detronarea lUI
'Vodă-Cuza, nu era nict '? necesitate imperioasă, şi implicit
nicî Întronarea unei dinastiî străine. Dar istoria va mal des­
mormînta multe din detallj le acestor evenimente mari pentru
nOI Horninit şi se întămpla ca cel ce aZI sunt indumnezeiţi,
atunci să fie reduşi la adevarata lor valoare.
Revista mal cuprinde un studiu de specialitate "Impor-
tanţa suh-marinulut în războaele navale moderne" de Cap. \
-comandor N. Alexandrescu; o foarte drăguţă povestire tradusă l
-diu italiana ,)ntre PăPUŞl" de Zuccoli. \
[45]
Dimitrie G. Lo oginescu
45·
. La partea pedagogică' se tratează chestia "Reînfiinţarea
examenelor de fine de an în scolile secundare".
In fine un articol intitulat "Regenerarea Rominie." e un
studiu de mare valoare ca adevăruri constatate. Intr'un para­
lelizm ce-l face autorul (N. Stefănescu Iacint) între viaţa par­
lamentară de la Budapesta şi cea de la nOI, conchide. "Ei
bine, de aceste inimî mart, de aceste caractere viguroase şi
de aceşti patrioţi neîntrecuţl avem nevoe aici, ca să reimpros­
păteze viaţa noastră publică, cu focul patriotizrnulut lor să
se ne înalţe, cu mintea lor ageră şi înţăleaptă, să ne lumineze
şi să ne conducă, năpadinâ şi reducînd pl:; politiciamr noştri"
Conchide că "regenerarea Romăniel poate veni de acolo
de unde l-a venit deşteptarea".
Comoara Satelor. lanuar 1909. O bună revistă pentru sco­
pul ce şi-a propus de a lumina satele. Un material foarte bo­
gat de învăţături practice pentru viaţa rurală în toate marii­
festările Ieî. Are un material literar bine ales şi un merit mal
mare, nu se bucură de protecţiunea sau sprijinul vrc-unet au­
torităţi sau instituţii. Trăieşte prin ea insă-şt şi e cel mal
mare titlu de merit.
Belşuqu]. Revistă lunară ilustrată. Ianuar 1909. G. Jocu.
Pănă acum n'aveam o atare revistă in ţară . .JOCll, care
a făcut multe pozne in viaţa Iul o făcu şi pc asta, a cornplec­
tat un gol În literatura tirnpuluf nostru scoţînd această re­
vistă. Mal arc un merit că revista se prezintă în con d iţiî cît
se poate de bune, cu toate că-I lipsesc subvenţiile. Dar cind
doctorul Jocu a trăit din subvenţil ?
Dimitrie G. Longinescu
--�._--
Medalie, bătută de Camera Electivă a Moldo voî, în onoarea lUI
Vasile Sturza şi Anastasie Panu (1859).
[46]
DOCUMENTE
;CînfeculluI Cuza-Vodă la Unirea Tărilor, la 18�g
"Azi cu bucurie Ţările Unite să strigăm cu glasurJ, dăni-l
[D-ne Sfinte
."Pre bunul nostru Domn şi stăpînitor, ce de mult doream
[să-I vedem pe tron.
Cu pacrnică viaţă şi anI îndelungaţi
Moldovent-romînl cu toţii să strigaţI :
Dăni-l Doamne Sfinte şi ni-l întăreşte
Şi de toţt vrăjmaşi! bine îl păzeşte
Pe Alexandru Cuza, prinţ Moldo-Homin,
Ce'l-au ales Patria dintru- al său sîn.
Ca el să domnească Ţările Unite
Ce de multe veacuri aii fost despărţite,
Azi mare bucurie Patria au primit,
Cind pe al său tron pe Domn au suit.
Pe Alexandru-Cuza prinţul Voevod
Din al Patriei sînurl bunul strănepot.
-Căcr cu a lui suire p'al ţărilor tron
Va domni mult bine pe veacuri de om.
Va dănţui ş'o pace pe timpurl de anî,
Ne mai avind grijă de vechii duşmanl.
In a cărora jugare ţara mult gemea,
Cînd cu a lor prădare de tot o sărăcia.
Dar pronia cerească ne va mitui,
Pe Cuza în Domnie îl va Împuternici.
Ca prin el să fie ţara liberată,
Ce de atîtea veacuri de Bogdan e dată
Duşmanilor de turcI, �e ca nişte fiară,
In mal multe rînduri, de tot o stricară;
Iar voi bătrînilor, tinerf şi copil,
Toţi în palme plesniţl cu glas de bucuril.
Pe Dumnezeu rugaţi ca să mi lutască
Pe Alexandru-Cuza şi să-I îuzilească.
AZl Ţările Unite trebue să serbaţi
Şi pe Domn de bine cu toţi să-I uraţi.
TrăIască, trăîască , 20mnuj să I mărească
Paclnică Doml1\e lUI să-1 dăruiască.
.. "Cintecul lUI Cuza-Vodă, făcut în 1859, la Unirea Ţărilor, de elevul
Nicolae Costescu (în urmă Narc�s Creţulescu) din seminarul sfintei M-rl
Neamţu şi pus pe note de fratele Mihail Ardeleanu, cintat în cor de toţt e­
levi! serninarulut în şcoală, pe coasta schituluî, şi în grădina şcoaleî, unde
eleviI au o movilă mare care este şi acum şi de pe care movilă cînt.a cîn­
tecul În toate serile, pănă s'au întrodus şi la toate muz icilo din toata (ara
Rornînă, Arhiercul Narcis Crciulescu,
I
�
"
1
1
.�
!
I
'. �
[47]
NOTIŢE
Ziarul panzian "La Croix", continuă următoarele rinduri
asupra UNIRII ŢĂRILOR ROMINE
(Numărul din 15 Februarie 1909).
On considere communement la date du 24 janvier 1859 comme le moment
de l'accomplissement de l'union: mais l'union reelle ne s'etant pas faite ce
jour-la, je crois interessant de donner, en traduction les quelques lignes
.suivantes que j'extrais d'un article de M. AL D. Xenopol paru dans le der­
nier numere du Homânulu, L'eminent historien soutient, en invoquant de
puissants arguments, que l'union ne s'est faite qu'en 1862.
"J'ai proteste, et je proteste encore dit-il, contre cette mystification
de I'histoire vraie. L'union ne s'est pas realisee le 24 janvier; elle ne fut
qu'un acheminement, par la double election du colonel Alexandre Couza,
dont le râIe n'eut aucune importance dans cette votation-lă. Il ne pensait
meme pas etre elu. Le role de prince regnant de la Moldavie et ensuite
aussi de la Valachie lui vint sans qu'il y eOt songe, sans aucune activite
de sa part, et son merite est nul dans le fait d'avoir &t& elu dans les
deux pays roumains, sinon celui d'avoir represente les idees nouvelles,
qui devaient donner une n ouvelle forme de vie au peuple roumain. Mais,
nous savons que cette double election fut recue par l'Europe sous reser,
ves, et que l'approbation de la Porte, laquelle ratifia I'election grâco a l'in­
tervention de la France, decida d'une maniere formelle, que l'union evsn­
tuelle de la Moldavie et de la Valachie durerait tant que vivrait le prince
Couza, et qu'apres sa mort eHe serait dissoute; et la Porte insistait parti­
culierement sur la mo dalite de cette dissolution. Que serait devenue l'union,
si Couza s'etait coritente d'une situation semblable ? 1i:lle se serait evanouie
comme un re ve beau, mais sans aucune consistance. Que fit Couza de ce­
revo ? Il le ferea a descendre dans la realite des choses; il lutta durant
trois anneos avec la plus grande opiniâtrete contre les puissances enne­
mios: l'Autriche, la Turquie et l'Angleterre, apuye seulement par la gene­
reuse France, et il reussit, a la suite d'efforts titaniques, apres avoir gra­
vement menace la Porte a faire de l'union seulement preparee par son e­
lection, une eclatanto reali te, en unifiant les ministăres, les Chambres et les
capitaJes, par le sacrifice de Jassy au profit de Bucarest. C'est toujours le
24 janvier que l'union s'est faite ; seulement ce n'est plus le �4 janvier
1859, mais le 24 [anoier 1862, quand s'est ouverte la premiere assembl&e
des principautes rnumaines it Bucarest.
"Cette union efftlctive est bien l'oeuvre de Couza-Voda et non pas
pas celle, de ses collaborateurs ou des pouvoirs inconscients de l'histoire.
Et tandis que dans l'acte de 1859, le colonel Couza n'est qu'un symbole du
nouveau mouvement populaire roumain, l'uuion de 1862 est le resultat de
son act-ivite propre, qui le grandit davantage aux :yeux de Ia postel"ite".
[48]
M. Al. D. Xenopol est l'un de ceux qui se sont le plus occupss de
l'histoire du regne de Couza. Son ouvrage sur ce voîvode est l'un aes plus
apprecies, et j'ai trouv{J C[ue son opinion sur un regne, i1 I'etude duquel il
a consacre una grande partie de sa vie, est Ia plus autoriseo au moment
de l'anniversaire de l'union. A.
CALENl)ARELE. In elegante ediţiuni au apărut calendarele pe 1906
ale institutulur de editură:«Minerva», «Neamul Iiominesc şi cel «Literar şi
Artistic» al bibliotecei de popularizare Socec.
Cel mal frumos şi bogat, atît că materie literară, cît şi ca tipar, ca­
lendarul «Minervei», cuprinde admirabile poezir de AL Vlăhuţă, Octavian­
Goga, Coşbuc, St. O. Iosif, A. Mircea, Radu Rosetti, prea frumoase nuvele
inedite de M, Sadoveanu, Sandu Aldea, Caton Theodorian, N. N. Beldice­
anu, G. Silvan, AL Doinaru, I. Bîrseanu. interesante reproduceri din Cara,
giale, Odobescu, Clrlova, Ispirescu, studi'(artistice de Tzigara Samurcas
ş. a. cum şi numeroase ilustraţiI în colorî din Grigorescu, Arnan, Ip. Strîrn­
bulescu şi din albumul arheologic al M. S. Regelur, «Schitul de subt pia­
tră» de A. Trenc, şi a. m.
Se văd colaborînd aict adevăraţiI truntaşî af literaturii noastre mo­
derne.
48
Notiţe
Pentru întîia oară apare calendarul «Ncamulu; Ilominesc». Mar mici
ilustraţii mal puţin luxoase, dar cu o îmbelşugată cronică a anulul, de poli­
tică internă şi externă, economică, culturală şi de la Romînit de peste ho­
tare, care este o ochire repede, dar ageră a mişcărilor pe toate tărîmurile
din 1908.
Partea literară se deschide cu proză, semnată de N' Iorga şi d-nit M.
Olrnazu, C. S. Făgeţel, C. Manolache, Eugeuiu Revent, C. Sp. Haneş, Maria
Mavrodin s. a.
Calendarul <Literar şi Artistic», ese subt îngrijirea d-lur M. Drago­
mirescu.
Materie inedită prea puţină. Se alege traducerea nuvele] <Masca»
de Poe, făcută de maistrul Caragiale, <Cuvîntul Inainte» de Em. Gîrleann,
"Pasărea Albastră» de Al. Oazaban, poezii şi nuvele de Alice Călugăru, A­
Popovici Bănăţeanu, Ioan Minulescu, r eproducerf din neurtaţiî Iuliu Săvescu
şi Potică, o poz ie de M. Coclreanu şi alte cîte-va.
Nuvela d-lul T. Adam «Azi nu primeşte d-l Ministru», evocă (dacă
nu e chiar o culpabilă contra-facere) minua ta bucată «Tătucu» a nuvelis­
tuluî Caton Th eodrrian, apărută în numărul 20 din li) Octombrie al «Lu­
ceafăruluî».
«In cronica anulut» se laudă nişte sarbede încercărj ce 1111 se rldică
deasupra comunuluî ; abia se pomenesc revj�tele şi curentele vechi şi se­
rioase fii se tac nume de prozator! bine apreciaţi ca I. Bîrseanul, Al. G.
Doinaru, D. M. Theodoresc'll şi Maria Panfilie.
Portretele şi biografiile unor a, foarte departe 1ncă de adevăraţillite­
raţI, încarcă o mare parte a volumino�ulur nalendar, care fără aceste În-
semnate cusururI, ar putea fi privit cu bună-voinţă. G. T.
Pl!ntru or2-ce priveşte redacţia şi administraţia, a se adresa
el-lul .A. D. A tanasiu, profe.'lor, Iaşi.
[49]
BibliogpaJii.
N. Rădulescu-Niqer. Magistraţii nostri], roman, edi­
tura Niţeanu, Bucureşti.
Caton Tlieodorian, Sîngele Solovenilor, roman, 1908,
Minerva Bucureşti, 1 vol. 250 p. Pr. 1 leu 50 b.
8tefan Pop. Dicţionar ortografic al limbei romîne.
Bucureşti, 1908, edit. Libr. Naţionale. Preţul lef 1.75 b.
Consi . Grau?' "Factorul cel nou "-înainte şi după
răscoale. Galaţl, 1909, Pr. 50 bani.
A apărut: Dicţionar general al limbel rornine din
trecut şi de astăzr de 1 Am'elin Candrea şi Ovid DeJ1-
suşianu, librăria Socec, Bucureştl. Intreaga lucrare va
forma un volum de aproape 100 conle şi apare în fus­
cicule de cîte 8 -10 coale la intervale de 2-3 lunf. Preţul
pentru subscriito rî 14 lef.
Reviste din laşi:
Arta Romînâ, revista (pentru pictură, sculptură, arhi­
tectură, muzică, artă dramatică, literatură, sub directiu­
nea d-Iul A. D. Atanasiu, pictor şi profesor, Iaşl, (abo­
namentul G leI pe an).
Belşugul, Director Dr. Jocu. .
Cultura Ramina. Director 1. GăvănescuLAbonam. G 1.
Iiuirurnnrea, revistă pentru politică, literatură, ştiinţă)
apare odată pe lună. Redacţia şi administraţia, Iaşl sir.
Ş tefan cel J\1 are 9; abonmaen tul 5 le'( pe an.
Revista absoloenţilor şcoalelor conu rciale, str. Palat
No. 1, Iaşi, abonament 6 Ici pe an.
Viaţa Iiominească, Directori: C. Stere şi Dr. I. Can­
tacuxino. Redacţia şi administraţia, str. Golia. Abon. 18 1.
--�.- .......... ---
[50]
50
Dr. George Mileticiu
Impărţirea acestor 159 cazurt dela nOI, după etate pre­
zintă un interes deosebit:
De la 5 la 10 ani = 1 sau 0,7 010
,,10 20" =25 15,6 "
" 20 " 40 " =69 " 43,7 "
40 ,,60 =43" 27,0"
60 ani în sus =21 " 13,2 "
Ast-fel dar în anul 1907, în Romînia, 26 de copil şi a­
dolescenţi a\: oraşelor şi-au tăiat singun firul vieţii.
Paralel cu creşterea numerică a sinuciderilor observăm
pretutindenl înmulţirea alienaţiuneî mentale. Ce denotă a·
cest trist adevăr, decît că sistemul cerebro-nervos al omului
secolului XX este 01'1 deja degenerat, ori că este abuzat şi.
maltratat prin exigenţile sociale şi scol are moderne. In prima
linie, trebue să acuzăm ultimile două cauze aict enumerate.
Omul modern poate fi un tip cerebral, dar el nu este un de­
generat. Cultura modernă, pe lîngă părţile el strălucitoare, are
Şl părţile el obscure, cu cortegiul său inevitabil de nevropaţi
şi psihopaţr, de sinucigaş] şi criminalt.
La adulţt cauzele cele mai obic'inuite ale sinuciderilor
sunt în. conduita, disipaţiunea şi imoralitatea; apoî hipocon­
condria şi unele forme ale alienaţiunet mintale, amorul ne­
norocit, decepţiunt morale, frica de dezonoare, pierderi mate­
riale. Iată atîtea cauze cari împing pe om a'şt anihila viaţa,"
Cu alte cuvinte omul se sinucide pentru a scăpa de o durere
prea vie, de o jignire a vanităţi! sale sau a amorului săă pro­
priu,' de torturile geloziei sau de suferinţele unei dragoste sfă­
rîmate. In orl-ce caz, sinuciderea este rezultatul desperăreî.
In acest senz a înţeles-o deja în mod atît de admirabil divi­
nul Dante în Infernul Săli.
In antica Athenă şi Roma sinuciderea era foarte frecventă
sub influenţa concepţiunil stoice: mori lieet cui vivere non pla­
cei. După Lornbrozo, lista oamenilor marf al epocet clasice,
car'i'şî-au terminal zilele prin sinucidere, este foarte lungă:
ne mulţămim a numi pe Zenone, Aristotele, Hegesipp, ":Lu­
creţiu, Luca n , Seneca şi \Socrate, apot pe Marcu Antoniu şi
Cleopatra, pe Nerone, cari n'au putut supravieţui pîerderel pur­
purel imperiale. In timplî modernî s'au gindit în mod serios
Ia sinucidere 01'1 aii făcut tentative nereuşite: Chateaubriand,
Lamartine, Dupuytren, Cooper, Parlset, Cavour, George Sarid,
generalul Bourbaky şi alţii.
r1
r
,
1;--
1
[51]
Sinuciderea în etatea juvenilă
51
In evul mediu sinuciderea a devenit extrem de rară din
-cauza sentimentelor religioase şi a pedepselor ap licate de bi­
serică. In unele ţărf catolice, încă azi, sinucigaşir sunt con si­
.der aţi ca blestemaţî, iar ca atad sunt îngropaţi afară din ci­
mi tire, lîngă criminaliî expiaţî pe eşafod.
In secolul trecut a fost o epocă, în care sinuciderea era
considerată ca o nehunie. Ast-fel, de exemple, Esquirol în a­
nul 1838 descrie sinuciderea simplamente ca o formă specială
a alienaţiunei mentale. Brierre de Boismont şi Desetangs au
fost cei dintîi cari aii probat, că ideile au cea mal mare in­
fluenţă asupra unui mare număr de sinuci derl, de acela nu
trebue consideraţi de nebuni aceiacari'şi tale firul vieţii în
mod violent. Unul din cei mal distinşi psihiatri mo dernr,
Profesorul Kraepelin dela Munchen, după o observaţie scru­
puloasă a siuucigaşilor scăpaţi de la moarte, constată că nici
30 alo din aceştia prezentau turburări psihice exprimate în
adevăr cliniceşte, mai mult sali mal puţin constatabile. Toţi
psihiatru modernl sunt de acelaşi părere.
Este o categorie foarte interesantă de siuucigaş'i-cel ere­
-diturf. S'a observat în unele familiî, că sinuciderea se mani­
festă în mai multe generaţiunl succesive şi la mal mulţi dintre
membrii săY,1 cite-odată axact în acefaşt etate şi în aceleaşf condi­
ţiunl. �Rush, Esquirol, Kovalevscki, Vigouroux, Trelat şi alţii, ra­
portează numeroase cazurI despre asemenea sinucideri ereditare.
Această tendinţă ereditară de a se sinucide, este un impuls cu
totul conştient şi nu prezintă nicIo manifestare patologică
"concomitentă. Ast-fel Trelat termină cu aceste cuvinte capi­
tolul său, care tratează despre asemenea cazun ereditare. "Băr­
haPi şi femeile a căror istorie am povestit-o în acest capitol
-.aii fost perfectamente lucizi". Iar Weygandt îşi exprimă con-
-cluziuni le prin următoarele cuvinte; "este de notat, că in u-
nele familii tendinţa la sinucidere este obicinuită, !'fără a pu­
tea semnala existenţa unei adevărate psihoze. Obsesiune fatală
va zice occiden.talu l, Kisniet. va exclama ocientalul. Istoria ne
.relatează despre adevărate epidemii de sinucideri produse prin
revoluţiunt marl politice, sociale sali cosmice. Plutarc narează
despre fetele de la Milet, iar Pl ini ă despre cetăţeni! Romei
puşi de Tarquiniu Priscu să sape canalurile oraşului ; avem
-sinuciderile în masă ale Cartaginezilor la luarea cetăţeî lor de
. cătră Romani; sinuciderile Ebreilor la asediul Ierusalimuluî
:prin impăratul Titu ; femeile Lyonulul cari în secolul al XVII
[52]
�2 __ . �
s'au aruncat in riul Rhone, femeile din Magdeburg, cari la
luarea oraşului de către inimic în anul 1631, s'au aruncat in
Elba ; cel 1,300 de Versaillezl in anul 1763. Pe timpul teroa­
rei în marea revolutie franceză, adevărate epidemi'I de sinuci­
deri aii fost foarte frecvente. Acelaşi fenomen s'a observat pe
timpul comunei din Paris în anul 1871. In sfirşit, în urma re­
centei catastrofe din Sicilia şi Calabria-cea mai teribilă în
analele istoriei-care a distrus oraşe mari ca Messina şi Reg­
gio, nimicind un cuart de milion de oament, se observă o a-
devărată epidemie de sinucideri. Motivul in asemenea eveni­
mente catastrofale este uşor de înţeles.
Asemenea epidemii de sinucideri în masă sunt rezulta­
tul unul adevărat contagiii psihic en 9rand(in mare), rar mer­
sul este identic ca şi in seriile mal micr. ICi şi colo sugestiu­
nea şi contagiunea reciprocă intervin mal mult sau mai pu­
ţin intensiv după circumstanţe. Publicarea unul prim caz im­
pune unor creert predispuşi idera sinuciderei, apoî ca con se­
ci nţă fatală mai impune procedeul şi locul ales. In această
privinţă avem exemple clasice, mal cu seamă în armată. In
anul 1772, în curs de puţine zile, s'au spînzurat 15 indivizt
pe acelaşt cîrlig situat într'un pasaj obscur al Hotelului In­
valizilor din Paris. A trebuit condamnarea pasajulnî spre a face
să înceteze epidemia. In 1805 în campamentul de la Boulogne,
Napoleon a fost nevoit a distruge prin foc o cocioabă, în care
mulţi soldaţi şi-aii zburat crierir; Mesnier citează o intocmai
epidemie în garnizoana engleză a insuler Malta. In anul 1844
În două garnizoane franceze din Algeria, cu totul izolate una
de celalaltă, aii avut loc două asemenea epidemii parţiale,
Într'o garnizoană în cus de două zeci zile aii făcut tentative
de sinucidere 14 soldaţi, iar in eelalaltă garnizoană 8 soldaţi.
Mai avem alte cazurI citate de Vigouroux şi Juquelier. In a­
nul 1903 un individ, tînăr, se asvîrli într'un abis adînc de
126 metri, situat la Elkantara, în provincia Constantina. In
curs de trel luni alţi 12 a� imitat exemplul. ln fine în anul
1904 pe şantierul unei case în construcţie, în Paris, se spîn­
zură un vagabond; faptul a\ devenit cunoscut. Iar după ter­
minarea constructie', în curs de cîte-va lunî, cinct dintre lo­
catari aii imitat exemplul vagabonduluî.
Tot în categoria contagiulul psihic trebue să clasăm se­
ria sinuciderilor elevilor scoale! militare din Craiova în lîrn-
, ,
plată acum două zeci de anî.] Vigouroux şi Juquelier (La con-
52
Dr. George Mileticiu
i'
1
f
I
1
�_.
;i
�\
[53]
...... ------------
Sinuciderea în etatea juvenilă
53
tagion mentale Paris 1905) citează faptul după Collineau şi'I
comentează ca un exemplu de epidemie de sinucidere nelo­
gică, cauzată în mod exclusiv prin alteraţia scntimcntulul
personal. Dar autorii francez! au bazat ccncluziunile lor pe
premize eronate. N'a existat în Craiova un club compus nu­
mal din oameni în forţa etăţil, bogaţl, instruiţi, constituiţt
numaI: în scopul exclusiv de a se expedia singurf În lumea
ceralaltă, fie după Înţelegere prealabilă, fie după placul fie­
căruia, fie după tragerea sorţuluî. Repet încă odată, un ase­
menea c1uh absurd n'a existat nici odătă în Craiova, 'iar sin­
ucigaşii aii fost elevi cu totul tinerI ai scoalet militare, mo­
tivul cu totul de altă natură. Vom vorbi mal pe larg mal
la yale.
In zilele noastre pe lîngă creşterea numerică progresivă
an cu an, se observă cazurl din ce in ce mal frecvente, în
care motivul nu justifică de loc fapta desperată; cu alte cu­
vinte avem de a face cu sinucideri nelogice, căci şi în această
faptă disperată, logica îş'i are rolul său, precum am demon­
strat mat sus. Este un-adevăr hine stabilit că generaţia actu­
ală devine în bună parte delicată, foarte susceptibilă, aproape
cerebrală. La unit indivizi prea impresionabil}, precum neu­
rasteniciî şi hister icil, la copiii nervoşi, instabilî 01'1 astenică,
cea mal mică suparare, cea mal' neînsemnată contrarietate a­
junge une-orl pentru a determina imediat un impuls irezisti­
bil de a se sinucide; în asemena cazurl nu găsim pasiuni
marr, ... emoţiuni mari, imitaţiunea sau contagiul psihic.
Sinucideri vor fi cît va exista omenirea. Dar cel puţin
să căutăm a micşora creşterea lor numerică îuspălrn intătoare.
O bună educaţiune morală va impune fie-cărut individ con­
vincţiunea, că are de îndeplinit datorii. sfinte sociale, de la
care nu'I este permis a se sustrage anihillndu-şt viaţa. Am
citit unde-va cazul unef femel' sărace, bărbatul căreia disperat
de mizeria neagră in care vedea familia sa, s'a spînzurat. Fe­
meia lăsată singură să lupte pentru existenţa copiilor SăI, a
aruncat o singură privire dispreţuitoare asupra cadavrulur,
a plecat murmurind cuvîntul "Jaşul". Femeia din popor are
dreptate. Cultura modernă, morala noastră nu poate aproba
maxirnele filozofilor stoici din antichitate.
In .Japonia veche, spintecarea pîntecelui prin propria mînă
-hayikiri--era considerată ca un privilegiu sacru al claset a­
ristocratice, şi era foarte frecventă. In Japonia modernă acest
[54]
54
Dr. George Mi leticiu
harikiri nu se mal întîmplă; pentru ce oare? .Pentru că Ja­
ponezul de aZI consideră, că ,viaţa sa nu'I aparţine 1 ui,
ci patriei. In Europa în nenumărate cazuri sinuciderea arc
loc sub influenţa instinctelor personale şi în detrimentul celor
nobile şi generoase. Egoismul explică azt multe sinuciderr.
Aceste cosideraţiunI generale' asupra '; sinucidere! le gă­
sesc indispensabile, ca introducere explicativă, În acest studiu
psihologic; Acum să ne ocupăm în particular de cauzele; de
motivele ce împing fiinţele tinere - copii orî adolescenţi - la
hotărîrea 'de a'şl curma zilele.
Ne întrebăm cum este posihil-.ca un elev, un tînăr. unc­
orî un copil chlar, să caute a pătrunde în marele mister, în
emg ma-morţiî, care sfîrşeşte toate şi aduce eterna cdihnă.
Mîînile neputincioase ale unor copil, miini care sunt menite'
numai lajocurl vesele, bat la poarta eternităţiî, înaintea căreia
chiar cei obosiţi de viaţă şi de bătrîneţe. hczitează cu inima
tremurîndă! Nişte copii, care ar trebui să aibă sufletul plin
de bucuria vieţil, se aruncă de bună voie ,în braţele Nirwaneî ;
el, cărora întnnerecul şi noaptea le inspiră un simţimint de frică
şi care la evenimente lor necunoscute se refugiază în fricaţl
sub scutul adulţilor, el purced singurI-singurei pe calea cea
întunecoasă. care conduce spre neant. Nenorocitul copil işl
îneacă în, piept strigătele de disperare, el nu se Ingrozeste
d'inatntea lupteisinguratice cu moartea-nu, el vrea să fugă
dintr'o lume, care nu l'a înţeles, care nu a avut răbdare cu
dînsul, în care după concepţiunea sa, nu mal era loc perr­
tru dînsul.
Numai acela care a studiat pe adolescent, din punctul
de vedere psihic, ştie, cît un creer juvenil .poate suferi. Toate
argumentele de raţionament, cu care adultul se ajută in caz
de nevoie orl de durere; la un individ juvenil sunt excluse.
Tortura crasuluî=-o decepţiune, o, promisiune calcată, frica
d'inaintea unei pedepse, remuşcărî amare din cauza unei ne­
ascultărî, poate copleşi m�ralmente cu totul un copil, Un a�
semenea creer fraged, nici odată nu va găsi mingiere în sine
insuşî ; din contra el are nevole de desluşirl, de lumină, de
liniştirea sufletească, de explicaţiuul amicale, de Iertare. Un
singur bun cuvînt de la o persoană, care inspiră tînărului În­
credere, îl va smulge din labirintul, în care a rătăcit sufletul
său neexperimentat încă În ale vieţil; în caz contrariu el este
perdut. Noi vorbim jaicî despre caracterele sensitive, deoarece
[55]
Sinuciderea in etatea juvenilă
55
I
r
'/
•
numai la ele se intirnplă slnuciderr=despre caracterele ideale
ale societăţii, tot [I�:1 de necesare şi preţioase omen iret ca şi
cele robuste şi prozaice.
Creerul juvenil Iiind foarte impresionabil, reacţionează
cu vehemenţă în "!lrma unor evenimente, cărora un creer ma­
tur nu le-ar da nicî o importanţă. O minte juvenilă vede lu­
crurile în extremele sale, ori în mod prea optimist ori cu to­
tul pesimist. Desiluziunea optirnislu luf tînăr, ori pesimizrnul
său, care va fi mal negru decit pesimizmul adultului, îl va
lua ort-ce speranţă, desperarea va fi la culme, moarteaI va
suride ca singura scapare - moartea precoce prin propria
mînă.
Cine este de vină?
Mulţi vor respunde de vină sunt chlar copiiî. El au de­
venit prea susceptibill, prea pretenţioşi, şi se cred de o impor­
tanţă exagerată, apoi că aii devenit nedisciplinaţi şi lipsiţi de
sentimentul respectului. că se joacă cu viaţa, că au devenit
stricaţi în mod precoce, că au ochiul şi urechia deschisă pen­
tru toate relele; în fine că nu au caracter, că nu posedă fa­
cultatea de rezistenţă in contra relelor, cu un cuvînt că-ti­
neretul de aZI se prezintă cu un deficit moral. Admitem şi noi
că unele puncte corespund adevărulul=-mal cu samă în res­
pectul deflcitului moral. Dar de vină sunt părinţii, deficitul
a fost moştdnit. Părinţii nevropaţt, alcoolict, siflliticî ori per­
verşt sexualt, ce progenitură vor avea oare? In nenumărate
familiî orăşăneşti, aZI, naşterea unul copil nu mal este con­
siderată ca un dar ceresc, ca o .inavuţire a familier, ci mai
mult ca o povoară la cel bogat, ca o sarcină mai mult în lupta
pentru existenţă la cel sărac.
Din mică copilărie tineretul de aZI vede lupta pentru e­
'xiste nţă. In jurul săă, abia a început să devie conştie nt şi
deja copilul este aruncat în conflictele cultureî moderne. Pă­
rintele său îl va zice: "Trebue să merg! la şcoală, să înveţi,
să fii sirguitor, să fir ascultător, să fil ambiţios ca să fi'i tot­
dea-una cel dintăiu, Munceşte înainte, căci cu cît vei isprăvi
mai curind cu şcoala, va fi ma! bine pentru tine, pentru ca­
riera ta, ca locul tău să nu fie ocupat de altul".
,. Copilul modern aude, vede şi citeşte despre viaţă aşa
precum este ea, toată lumea se trudeşte şi se luptă pentru e··
xistenţă ; pentru a pătrunde înainte orice cale este bună�
[56]
b6
Dr. George Mileticiu
el a priceput acest lucru. Inainte cu orice preţ, el nu poate
rămînea îndărăt!
Educaţiunea copilulul e un factor tmportant pentru viaţa
lui psihică ulterioară. Primele impresiunl din frageda copi­
lărie rămîn constante pentru tot restul vieţiI. Exemplele, in­
clinaţiunile şi excentricităţile părinţilor se transmit copiilor.
Pedagogia în numeroase familii Iasă aZI foarte mult de dorit.
Vînătoarea generală a bărbaţilor după banl şi onorurl, avidi­
tatea femeilor după plăcerile sociale, cu un cuvînt viaţa mo­
dernă a clasei bine situate, consideră, în prea numeroase fa­
miliî, ca o povară neplăcută educaţiunea şi creşterea adevărat
părintească a copiilor lor. La clasa săracă, unde părinţil,
din cauza luptel grele pentru existenţă nu au nici timp, nici
pricepere de a conduce dezvoltarea psihică şi morală a copi­
Iuluî, rezultatul final va fi analog. Dacă vom cerceta cu scru­
pulozitate antecedentele familiare ale sinucigaşilor juvenilI, am
căştiga convingerea că la prea mulţl lipsa complectă a unei
adevărate pedagogii părinteşti este de vină; că un sîmbure
slăbuţ, poate printr'o bună îngrijire s'ar fi întărit, ori sîmbu­
rele fiind bun din naştere, s'a stricat în urma influenţelor rele
Precum în etatea matură, tot asemenea şi în cea juvenilă,
în cazurl de slnuciderl duble 01'1 de sinucideri colective, a­
devărate epidemii, trebue să căutăm contagiul psihic, tirîrea
mutuală şi irnitaţiunea. Acum vre-o două-zeci de anf s'a in­
tîmplat un asemenea eveniment trist la scoala militară din
Craiova, menţionat şi de literatura medico-psihologică fran­
ceză în mod eronat, precum am arătat mai sus. In curs de cite­
va săptămîni şi-au zburat creeril vre-o 4-5 tineri elevî. Care a
fost cauza? Această întrebare mi-am pus-o, fiind chfernat de
parchet la hotelul "Galatz" din Craiova. şi contemplînd cu
emoţiune această nouă victimă. Privind pe acest adolescent
de opt-spre-zece ani Întins cu craniul sfărîmat pe patul inslu­
gerat al hotelulut, cu revolverul incleştat de degetele rigide;'
privind, zic, acest sinistru tablou, al patrulea sau al cincilea în
scurtul interval de cîte-va săptărnint-c-mt-am repetat acelaşi
întrebare, care a fost cauza '1' Am auzit pe un azistent pronun­
tind cuvîntul "nebunie". Dar pentru Dumnezeu, în nicî o oca­
ziune acest cuvînt nu se pronunţă cu mai multă uşurinţă,
cu mal puţină precugetare, ca în cazurlde sinuciderr, Am
expus mai sus părerea psihiatriei moderne în această privinţă.
Sinucigaşil erau sănătoşi din toate punctele de vedere, inteli-
[57]
Sinuciderea în etatea juvenilă
57
genţl, fără stigmate ereditare, nestricaţt, copiii unor familii
bine situate, ast-fel dar aveau în perspectivă un viitor frumos.
Ce f-a ii împins în ghiarele unei morţi premature'! Scoala. Te­
ribil cuvînt-scoala să cauzeze o serie de sinucideri elevilor săi
Iată motorul acestei mici epidemii: Comandantul scoalet,
un om fiziceşte bolnav şi extrem de nervos, era de o asprime
fenomenală, elevii erau mai aspru trataţi decît soldaţil unei
companii disciplinare. Intimidaţi, exasperaţt, disperaţi -- elevii
mal sensitivt al clasei ultime al scoalel n'au văzut altă
scăpare decît în revolver. Corpul profesoral alarmat de seria
sinuciderilor a fost convocat în consiliu spre a lua o botărîre
în conseci nţă, Un profesor civil propune o măsură radicală,
singura logică în împrejurarea de faţă, adică ca clasa întreagă
să fie promovată şi imediat licenţiată acasă. Oblctnuitul pe­
dantizm al majorităţi'( n'a admis propunerea distinsului pro­
fesor. Cursul a mal continuat un scurt timp pînă la finele a­
nulul scolar, dar foarte prost. Cu toată purtarea mai blîndă a
comandantulur, totuşi s'a mai întîmplat încă o sinucidere a
unul elev deja psihiceşte con taminat prin exemplele anterioare.
P rin urmare seria sinuciderilor tinerilor elev) a fost cau­
zată de o disciplină scol ară exagerată, de lipsa uneî pedago­
gii raţionale la nişte adolescenţî] im presionabilî, Mi-am mai
pus atu net întrebarea, dacă nu cum-va lectura-lectura căr­
ţilor rele- nu a avut oare vre-o influenţă nenorocită asupra
creeruluî exasperat a elevulut, Nu am certitudine în această
privinţă, căci nu am avut prilejul a cerceta imprejurile, dar
presumpţiunea nu este lipsită de posibilitate.
Pentru educaţiunea şi perfecţiunea spiritului juvenil nu
există ceva mal bun de cît o carte, dar � bună carte; dacă
cartea este rea, rezultatul lecturei poate deveni dezastruos.
Maria de Manceine, o distinsă pedagogă rusă, care mai avea
titlul şi de doctor în medicină, a scris o admirabilă mono­
grafie despre surmenagiul intelectual cauzat de cultura mo­
dernă. (Maria de Manc6ine.�Die gfistige Uberbiirdung injder mo­
dernen Kuliur. Traducere din ruseşte şi adnotare de Dr. Wag­
ner, Lipsea, 1905). Ea relatează că cu deosebire in Franţa,
Germania şi Rusia elevii sorb cu nesaţiu, sau mal bine zis de­
vorează romanele şi nuvelele de senzaţie. Autorităţile scolastice
din Germania se pling că elevil devorează actualmeate roma­
nele de detectivi â la Sherlok Holmes chiar în clasă, pe cînd
profesorul explică pe catedră. Iar acum 20-25 de ani au fost
[58]
58
Dr. George Mileticiu
la modă romanele senzaţionale â la .Cavaleri! nopţiI", "Pac­
tul de sînge", "ClubuL sinucigaşi!or", "Rocambole" e tuttiquanti.
Mentalitatea impresionabilă a tineretuluI este capabilă
a reacţiona in mod violent la lectura unor asemenea romane
fantastice. Reacţiunea poate fi cu atit mai profundă, dacă tî­
nărul este sensitiv de natură, ori creeruI săli e emoţionat
sub influenţa unor împrejurărI, ca în cazul citat mai sus la
scoala militară, 01'1 e contaminat psihiceşte, prin exemple, ca
în acelaşi caz descris.
Chlar o carte serioasă poate să devie une-orl fatală u­
nuj creer juvenil nepregătit pentru concepţiunea uner aseme­
nea Iecturr, ImI aduc aminte de un caz caracteristic, ce l'am
citit acum cîţî-va anj într'un ziar politic german. Un elev de
Iice{l a dat peste scrierile lUI Bl'lchner, Vogt şi Haeckel. Min­
tealui Încărcată de lecţiunile religioase ale scoater, a fost În­
tr'atît zdruncinată de doctrinele materialiste citite, încît şi-a
zburat creern, lăsînd pe masă următoarel� rînduri: "Nu mar
pot rabda de curiozitate, vreau să ştiu, dacă după moarte
mai există o altă viaţă sali nu!" Iată un motiv ilogic de si­
nucidere. Acest exemplu drastic ne demonstră că chîar lectu­
ra unor cărţ] bune, a unor opere serioase, poate să aducă con­
secinţe funeste, dacă cetitorul este lipsit de critică şi de me­
ditaţiune proprie.
IVa urma)
Dr. ,G�orge Mileticiu
---
\
,
r
r
[59]
� .-
FER Î EAl)
(urmare)
22) 7187 April 29 ](tş?, (1629) 2) Miron Barnovschi Mo­
ghilă Vodă j udccă pira între cei 8 ficiorî al Tomei şi vara
lor Mărica, nepoata visterniculut Dărnian, hotărîud să stăpi­
nească satul Cornii: de la Neamţ pe din două; "deci el s'au
indreptat şi a pus loruşi fc?"ăiu 24 zloţi în vistierul dom­
nesc, iar Mărica şi Dumitraşco au rămas din toată legea noa­
stră ... şi mai mult să nu albă a se părî unii pe alţii pentru
această pără nicl odănăoară în veci de veci".
23) 7139 Oeiom brie 4 Hrirlău (1630) 3). Moisi Moghilă Vodă
judecă şi dă căştig de cauză călugărilor de la mănăstirea
Pandocrator a lui Toader Moghilă în pîra ce au avut cu Dră­
gan Tăutul logofăt pentru Sirbi, la Dorohor, partea din jos.
Drăgan Tăutul biv logofăt zicea că partea din jos din Sîrbi
este a lui, cumpărătură încă de sub Ieremia Moghilă Vodă.
Di vanul allă că T. Moghilă, ctitorul mănăstirer, a cumpărat
Sirbii, şi dă 100 taleri lUI Movilă. Domnul l'a rămas pe Tăutu
logofătul," iar călugării s'au îndreptat şi au pus ei ferăiu 12
zloţt.; [şi de acum înainte să nu mai albă a să pări nicî a
dobindi Tăutul pe călugări".
Alăturlnd acest ispisoc, cu cel de mal sus din 1617, vedem
că pentru amîndouă părţile, din sus şi din jos, din Sărhl,
s'au judecat călugării cu Malaiu şi ClI Tăutul şi că au pus
fcrăe, cite 12 zloţi.
24) 713.9 Noembrie 1 Hc'trlăt� (1630) 4) Moisi Moghilă Vodă
dă cîştig de cauză lUI Tanasă vornic în pîra ce aii avut cu
Neaniul vornic pentru Prigorent, la Cărligătură, în hotarul
Avrărneştilor. Prigoreniî fusese înainte o prisacă în, rădiu ;
Neaniul pretindea că a fost sat. Boerit rinduit! află că Prigo­
renii n'au fost sat. Neaniul pierde procesul "iar Tanasie biv
vornic s'a îndreptat şi a pus ferăiu, şi dect de astă-zt înainte
să nu mai albă a se pări nici a dobindi Neaniul dvornic pe
Tanase dvornic nicl odănăoară în veci de vecr,
Nici aici nu se fixează cîtă ferăe s'a plătit, fiind afacerea
pentru un loc de prisacă,
1) VezI Arhiva No. 11, 12, 1908.
�) Ispisoace şi Zapisa 1, 2, 213.
3) Ispisoace şi Zapiso 1. 2. 22'{.
4) Surete şi Izvoade II, 253.
[60]
60
Gh. Gh ihăncscu
25) 7'139 Decembrie 21 Iaş� (1630) 1). Moisi Moghilă Vodă
dă rămas pe Procopie călugărul şi pe sora lui Protasia din
pira ce aii avut ei cu Stefan Bechea pentru prisnca din pă­
durea Cotina. Se judecă pricina unel curăţiturt de pădure în­
t reagă. Stefan Bechea cu femela şi cu copiii lui şi-aii curăţit
Joc de prisacă din pădurea întreagă şi aii descălecat-o el. A
cUI era Jocul curăţit? Cartea 1 UI Vodă ne spune că este al cu­
răţitorulul ; dar pentru a se convinge Domnul şi neputînd să
le rumpă legea în divan i-a trimis în judecată la 3 boerinaşt
de ţară, şi Procopie călugărul se dă rămas "iar Stefan Bechea
s'a îndreptat şi ş'a pus luişt ferăia ... şi Procopie călugărul şi
sora lUI Protasia să n'aibă a .se părî nici a dobindi în vecî
înaintea cărţn noastre".
Ispisocul iarăşi;nu ne arată elt s'a plătit ferăc. Nota pusă
însă în dosul doeumentuluî ne lămureşte, căci zice "cheltuială
2 ughi şi 1 leii".
26) 7139 .April 27, Ia.ş'1 (1631) '} Moisi Moghilă Vodă în
aceiaşi pricină de mal sus. Procopie călugărul cu toată Ierăia
de 2 ughi depusă de Stefan Bechea din Bogdăneştl.: redeschi­
de procesul după 4 lunI la acelaşi Domn; el cerea că locul de
prisacă a lUI Stefan Bechea diacul e a lui de moştenire, şi că
Bechea l'a deschis răii şi fără cale. Afacerea se trimete de
astă-dată în cercetarea Lupulut vel vornic şi altor oamenl huni.
Cercetarea se face şi Domnul judecă după legea ţării şi a aflat
că locul e drept a lui Stefan Bechea diac tăetorul şi curăţi­
torul Ioculut. Procopie se dă rămas din nou "iar Stefan s'a
îndreptat şi a pus lUI ţierăe 12 zloţi în vistiarul domnesc;
dect de această pîră să nu mal aibă Procopie călugărul a se ,
mai păd nict a mal dobindi". Î .
In dosul actulut avem notat: "cheltuială 3 ughi şi 1 leu
necuprinztudu-se aicl şi ferăia, care e arătată de 12 zloţt.
27) 714,2 Febr. 28, [aş1, (1684) 3). Moisi Moghilă Vodă dă
rămas pe Bejan în pîra ce ,a avut cu Ionaşco şi Dumitraşco
pentru Balosineştî şi Bicani\ pe Simila la Tutova, Ionaşco �i
Dumitraşco aii arătat că el aii moşiile de la moşul lor NI­
coară hatman, ce le-a fost cumpărat încă de sub Radul Vodă
şi ei slujindu-l pe el din copilăria lor pănă la moartea lUI
Nicoară, aii căpătat danie aceste două sale. Bejan pierde pro-
1) Sureto şi Izvoade II 85.
2) Surete şi Izvoade II, 95.
il) Surete şi Izvoado II, 105.
[61]
Ferîea
61
r
I
I
)
j
cesul "iar Ionaşco şi Dumitraşco s'au îndreptat şi şi-aii pus
loruşt ţierău: ... şi de acmu înainte să nu albă a se mai păd
de această pîră nicl odănăoară în veci de vecl".
28) 714.2 Au.gust 10 IaşT, (1634) 1). Vasile Vodă Lupul ju­
decă şi dă cîştig lui Sava Ganea şi alor săi în pîra ce a avut
cu Nechita din Leuteştt pentru nişte şesurf surpate de Moldova
la Mihăeştt. In cercetarea ce o face la faţa locului Patraşcu
Boul se adevereşte că Nekita ficiorul Savet din Leuteştt n'are
dreptate a cere locul pentru el, că. l'ar fi dat lor danie Stro­
icî logofătul, ci 'că e al Găneşti lor "deci a rămas Nek ita din
toată legea ţării, iar Sava Ganea şi Toader Isac şi Grigore
Bleandea s'au îndreptat şi şi-au pus lor [erăi 12 zloţi în vis­
tiarul domnesc; şi aii mai avut ei încă un ispisocde la Moisi
Voevod de pîră şi de [erăe ; pentru aceia de acmu înainte
Nekita şi cu toţi răzăşit lui să nu aibă a se mai păd nici a
dobîndi în veci; iar care s'ar încerca a se mai păd Sat� ar
maT arăta niecai-ua clirese set nu să crează, ci set fie ele gloabă
la poarta domnească 20 boi":
29) 7143 Iunie 28 laş?' (16'35) 2). Vasile Vodă Lupul dă
rămas pe Tănasie Vornicul de gloată în pîra ce au avut cu
călugării de la Hangul pentru hotarele seliştei Huscanit şi pen­
tru un iaz de pe Plotoniţa. In cercetarea ce s'a făcut de bo­
erit rînduiţi de Vodă se află că seliştea Huscanil nu merge cu
hotarele sale pănă în apa Plotuniţil, deci nici drept la iaz
nu are Tănasie "iar căI ugărit de la mănăstirea IIangul s'au
îndreptat şi au pus loruşt [erăiu. in visterie şi de acela de
acum înainte să nu aibă a mai păd Tănasie pe călugări pen­
tru acel heleşteu" ...
Punerea ferăit aici urmează după mărturia a 12 oameni
buni şi slugt domneşti, preuţl şi diaconî, şi după luarea brazdeI
în cap; iar ca verificare a fost că s'a cetit în uricul Tărgu­
lui Frumos de la Stefan cel Mare, şi s'a aflat că Rădiul PIo­
tuniţit n'a fost dat de nict un domn nimărul.
30) 7146' Ghenar ,'25 Iaşi, (1638) fl). Vasile Vodă Lupul dă
rămas pe Vasile Cazacu din Pomărla, în pîra ce a avut cu
Ionaşcu Herţa pentru părţt din Pomirla, la Dorohot, .Judecata
află că Onciul Moţoc, unchiul lui Herţa n'a dăruit decit
partca sa din Pomirla mănăstire! Pantocrator zidifă de Toa-
1) Surete şi Izvoade II 3.
2) Surete şi Izvoade III 275.
3) Sureto , şi Izvoade III 71.
[62]
62
Gh. Ghihănescu
der Movilă, şi decl Vasile Cazac ul n'a cumpărat de la călu­
gării din Pantocrator decit partea lui Onciul Moţoc ; iar
Ionaşco Herţa s'a indreptat şi şi-alt pus herăe in "isteria
domniet mele, iar de acmu Înainte să nu aibă a se mal pări de
această pîră nict cdată în vecI".
31) 7149 Decembrie 10, IaşY (1640) 1). Vasile Vodă Lupul
judecă şi dă rămasă pe Var vara Calapod şi pe fiul ei Ion Ca­
lapod în nîraice au avut ei cu D. Buhuş visternic pentru 2
părţi de ocină din Boldeştl şi Sărbi de la Suceava, ca unit ce
le cereau cu protimisis ; D. Buhuş dovedind că Ia cumpărare
a fost de faţă neamurile, Varvara pierde procesul "iar D. Bu­
huş s'a îndreptat şi şi-a pus ferăeiu În visteriul domnesc, şi să
nu albă a mal păd Varvara pe Buhuş vist. pentru această pîră".
32) 7150 Iunie 3 Iaşi (164,8) 2). Vasile Vodă Lupul judecă
şi dă rămas pe Blaga şi al lUI în pîra ce a ii făcut ei contra
lUI Costantin Căue pentru jumătate sat Găur enir, la laş! pe
Prut. In cercetare se rînduesc boerh la faţa Ioculuî şi s'a luat
de marturi pe sufletele lor că Costantin Căue are parte în
Găurenj, "iar Costantin s'a îndreptat şi a pus c'i fierăiu 24 zloţi
în visliaru l domnesc ... iar Blaga să nu aibă a se mal pări
nici odănăoară în vecl".
33) 715,8 Iunie 5 Suceava (l644) 3) Vasile Vodă Lupul ju­
decă şi dă rămas pe Avram din Lucăcenl în pira ce a uvut
cu Toader Pirvu pentru Soloninca Cotela "iar Toader Pir­
vul s'a îndreptat şi a pus fierâuc pe obiceiul ţăril.; şi să nu
aibă a se mai părî pentru aseastă pîră".
34) 714:2 Iunie ,'25 Suceava (1654) 4). Vasile Vodă Lupul
judecă şi dă rămas pe Ion fratele vlădicăl Evloghie de la Ră­
dăuţt în pîra ce a avut cu Mărica lUI Petrică pentru Lăcina
de la Dorohot şi pentru un Iaz "iar Mărica s'a îndreptat şi
a pus ferăeiu 12 zloti în "isterie, şi să n'aibă a se mal pări
pentru această pîră 'nici o dănăoară în veci".
35) 7154 Septembrie 15 IaşT (1645) G). Vasile Vodă Lupul
judecă şi dă rămas pe Ionaşco Mînjea în pîra ce a avut cu
\
1) Surete şi lzvoade III 167.
2) Surete şi lzvoade HI·)55.
3) Surete şi Izvoade III 13'
4) Surete şi Izvoade III 116.
5) Surete şi Izvoado Ifl 321. Acesta e primul ispisoc scris romăneşte
date în serie. Pe cînd textele slave dau neştirbit forma ţcrăiu, textul
l'omînesc dă herăia.
[63]
Ferîia
63
Iaţco pentru satul 'Grieştil, la Vaslui. şi pentru un hăleşteu fă­
cut din pajişte. Intre altele se arată că Anghelina femeia lui
Iaţco n'ar fi de cît hiiastră lUI Sărghie, socrul lui Iaţco, toate
arătările cad la divan "iar Iaţco s'au îndreptat şi ş'au pus
herăia 12 talerî în vistiarul domnieî mele; deci de amu îna­
inte să nu mai aibă a să mal păd de această pîră nict a dobîndi"
36) 7155 Febntarie 15 Iaşi (1647) 1). Vasile Vodă-Lupul ju­
decă şi dă rămaşi pe călugării de la mănăstirea Uspeniei (Bar­
novskie) din laşi în păra ce'au avut ei cu răzeşi] din Ruşii de
la Vasluî pentru satul Rusii de jos. Răzeşiî din Ruşii de jos
erau strănepoţt de al lUI Clănău spatariul, ce ţinea pe o
nepoată de a lui Stefan cel Mare; "el to]l s'au. îndreptat şi
s'au pus herăia 12 talerl în vistiaruJ domniet mele ... nici să
se mal părască de această pără nicl o dănăoară în vecî",
37) 7157 Februarie 22. laşi (16'49)2). Vasile Vodă Lupul
întăreşte fiilor lUI Moţoc satul Movilenit, parte din jos. Cu
stăpînirea Moţoceştilor în satul Movilenî el au avut 2 procese:
iniăiu. cu nepoţiî Pătrăşcănesiî supt Moise Moghilă Vodă. Dăndu­
Ii-se să jure cu 24 oameni bătrănI, ei n'au putut să jure, iar
Moţoc s'a indreptat şi au şi pus [ierăe 12 talerf în vistiarul dom­
nesc; al doilea cu fii Mihailesculuî care iarăşi n'au putut dovedi
cu 24 oameni megieşî că Movilenit ar fi ai lor, iar Moţoc a do­
vedit cu 24 slugi domneşti în biserică pe sfinta cruce şi pe sfinta
Evanghelie "şi s'aa îndreptat şi au şi pus [ierai. 12 talerf bătuţi".
38) 7161 Februarie 24 Iaşt (16'53) 3). Vasile Vodă Lupul
judecă şi dă ramaşt pe călugării de la mănăstirea Uspenia din
Iaşi (Barnovschie) în pîra ce-au avut'o el cu Iorga slălnicul
pentru Băbicenl.v=de pe Crasma, la Fălciu, şi părţel din Sco­
ciuhani. Se cercetează pricina hotarelor Ia faţa loculuî de
Bejan Gheuca, Ureadnic de Bărlad cu 14 megieşî ŞI "Iorga
Stălnicul s'a îndreptat şi şi-a pus ferăiu 24 zloţi în viastiarul
nostru, şi de acmu înainte să nu aibă a se părî de această
pără, nici o dănăoară în vecl".
39) 7164 August .'20 Iaşi (1656) '1). Gheorghe Ştefan Vodă
judeci) şi dă rămas pe C. Miţelea şi pe Alex. Bordea în păra
ce an avut ei cuContăş cămăraş pentru satul Stroeştr, de la
Fălciu "iar sluga noastră Contăş cărnăraşul el s'a îndreptat şi
s'au pus ferăia în visteria domniei mele, şi aceasta pără să nu
se mal pîrască în vec.".
1) Surete şi Izvoade Il l. -189. Aceiaş! 'Observare ca mal SUg
2) Sureto şi Izvoade III, 133.
3) Surete şi lzvoade II1, 185.
4) Suroto şi Iz voadc IV, �39.
[64]
64
Gh. Ghibănescu
40). 717'0 Ghen'lr 11 Ia.'i� (1662) 1) Istrati Dabija Vodă
judecă şi dă ramaşt pe călugări! de la mănăstirea Uspeniet
din laşi (Barnovkiej-ăn păr a ce au avut el cu călugării de la
mănăstirea Zugraful de lîngă Vaslui pentru nişte mori în Băr­
Iad, în jos de Vaslui "iar călugării de Ia Zugraful s'au îndreptat
şi ş'au pus el herăe, 12 zloţi În vistiarul domnesc.
iar călugări! cei de la Bărnovskie să nu aibă a se mal păd
pentru aceasta pără nicl a dohăndi nici o dănăoară în veci".
41) 7171 Februarie 18, laşt (1663) 2): Istratie Dabija Vodă
judecă şi dă rămas pe Toader Perjul in' pîra ce-a avut el cu
Paraschlva lUI Ion Prăjescul biv vol vornlc pentru satul Vas­
canl iară jupăneasa Paraschiva Prăjăscu s'au indreptat şi ş'au
pus [ierăia 24 zloţî-în visteria Domnie] mele şi aceasta pără să
nu se mal părască nicl odănăoară în veci".
42) 7171 Iunie 16 laşr (166'3) (1). Istratie Dabija Vodă ju­
decă. şi dă rămas pe Ştefan Verga biv căpitan în pira ce-a
avut cu V. CorJat uricul' pentru Văcoteşti, la Cărllgătura "şi
au .i urat Vasile Corlat in sfinta biserică precum la li dat 10
galben! şi s'au indireptat şi ş'au pus hierăia după obiceiul ţă­
rii şi de această pără să nu se mal părască nici odănăoară în
vecl, far cine va mal scorni vre-o pîră într'o vreme, să fie de
gloabă porţit domniei melc L8 bo� bUrit şi set fie de mare certare
ori in ce ju deţ va hi".
Pentru a treia oară vedem ameninţată parte păgubaşă
cu gloaba plăţii boilor.
43) 7175 Sept. 6 laşt (1666) 4.). Iliaş Alexandru Vodă ju­
decă şi dă rămas pe Ionaşco Ţigănuş şi V. Covrig, fraţl, in
pîra ce au avut el la divan cu Măricuţa fata lUI Precup hot­
nogul, pentru un loc cu 5 dnghene in Iaşl pe uliţa Tărbu­
jenească, "iar Mărica fata lui Pricop Hotnogul, nepoată Mag­
dalinei ea s'a îndreptat şi ş'au pus şi fi·f-Jrăi", 24 zloţi în vis­
tearul domniei mele şi acesta pără să nu se mal părască, în veci."
44) 7177 luni", /8 la;?' (166{)) 5). Duca Vodă judecă şi dă
rămas din nou pe Ionaşco Tigănaş şi V. Covrig în pâra ce aii
1) Surete şi Izvoade. IV.\\309. Textul slavon al ispisoculut dă for-
ma herăe. .
2) Surete ŞI Izvoade IV, 222.
3) Surete şi Izvoade IV, 98.\
41 Surete şi Izvoade (colecţIa în maullscript) voI. XVII, 78; Uliţa
Tărbujenească În laşi există încă pe vremea lUI Petru Schiopul în 1574, şi
era cred una din uliţile vechI Înainte de mutarea capit<tlel. După. arl1tările
documcntelor celor 5 dughenI, uliţa venea din strada 'l'ărguluI de jos. de
astă-zI (U:it.a Rusască din vechiu), în uliţa Sfintei Vineri, pe acolo fiind
centrul vieţet comerciale a vechiuluI IaşI.
o) Surete şi Izvoade voI. XVII 83.
\
I
[65]
Ferîia
65
avut el cu Mărica fata lUI Pricop hotnogul pentru un loc cu
5 dughene în Iaşi pe uliţa Tărbujenească "iar Mărica fata lUI
Pricop hotnogul, nepoată MagdalineI ea s'a îndreptat şi ş'au
pus şi herăi« 24 zloţi in vistiarul domniei mele ca să-Şi ţie acel
loc de casă cu 5 dughene pe uliţa Tărbujenească să-i hie dreaptă
ocină şi moşie şi urie cu tot venitul el, şi feciorilor şi nepo­
ţil or în veci, şi această pără să nu se mai părască, iar acei care
vor mai scorni pără să hie de qloobă 60 de lei şi să hie de mare
certare şi de şi vor mal eşi nescarf zapisă cănd-va şi acelia
să nu se criază ci să se ia şi să se rurnpă şi această pără să nu
se mai părască înaintea acestei cărţi a noastre".
In cartea de judecată a divanulut din 24 Iunie acelaşi
an 1) se face istoricul procesului pentru cele 5 dughene şi în
special a 2 dugheni din cele 5 luate cu stăpînire în tărie de
Tigănaş şi Covrig. Procesele au inceput a dura de la Vasile
Lupul, întru căt Ionaşcu Ţ'iganaş era preut la biserica Doamnel
lui Vasile Vodă, Tudosca, şi a crezut că poate pune mîna pe
dughenile lUI Precup hotnogul. Supt fie-care domnie s'au ju­
decat părţile, pănă cănd Duca Vodă dă dreptate tot Măricăf,
iar pentru a ingreuia judecata pune gloaba de 50 Iei aceluia
ce ar mal scorni pîră.
Aceasta era în Iunie 18; în 17 Iulie 2) vine din nou pro­
cesul pentru cele 2 dughene din 5, pe care Mărica le cerea
să le deşerte Covrig şi cu Ţ'iganaş. Domnul dă dreptate tot
Măricăl "care s'a îndreptat şi a pus din nou Iierăia 24 zloţi
şi această pără să nu să mal pîrască, iar carii vor mai scorni
pără eă fiI; de .r;loabă 50 lei bătuţr ŞI să hie de mare certare ... şi
aceasta pără să nu se mal părască":
E vremea de a încheia. cu regestele din documente.
De la 1459 p ină la 1660, într'un răstimp de 210 an I ve­
dem vorbindu-se în acte de o taxă, care se impunea de domn
uneia din prigonitoarele părţi in afaceri de piră pentru lu­
cruri ncmişcătoare.
Numele supt care apare această taxă în m-icile dinainte de
Stefan Vodă şi pe vremea lUI este acel de Zacczcă, scris şi
Zavescâ.
1) Surete !;ii Izvoade val. XVII 68.
2) Surete şi lz voade vol. XV]], 94.
2
[66]
66
Gh. Ghihănescu
Acest cuvînt nu se găseşte la toţî slavii, ci numai la Po­
Ion! ŞI RUşi, de la care probahil l'am luat şi noi În Moldova 4)
Numele de Zauescă ne aminteşte de termenul clasic intrebu­
intat şi la noi din vechi, acel de legat/Ira lui Mihaî Vodă în
cela ce priveşte aşezarea şi fixarea vecinilor pe moşiile unde
se aflau
Din cele 2 urice ale lUI Stefan cel Mare se vede că pen­
tru mersul bun al judecăţilor, marele Voevod lega părţile prin
o anumită taxă, ce se rădica pănă la 100 ruhle, ca să plă­
tească partea păgubaşă părţii cîştigătoare, dacă s'ar mai scula
vre-o dată cu pîră pentru lucrul judecat şî hotărît de domn
într'un fel.
Inceperea unei judecăţI atrăgea după sine multe chel­
tuell, zile de soroc multe la divan, orînduire de hoert cerce­
tătari la faţa loculul, chemarea de martur! pină la 24, jură­
mînt în biserică pe sfînta evanghelie, frimetere de oameni
domneşti, urice de întăriturî, punert de peceţi atîrnate cu şnu­
ruri de matasă ; toate aceste cheltucll cădeau pe sama păr­
ţilor prigonitoare. Nu ara re ori în josul sau În dosul zapise­
lor se însemna cîte cât s'a cheltuit: ,,2 ughl ŞI un leu" ; sau
"trei ughl şi un leu"; sau se spunea căt il, dat uricarulur,
căt a dat logofătului in banl, sau în daruri, ca "acel inel
cu diamante dat vel logofătului să ţină cu mine".
In aceste cheltuell de judecată, Domnul trebuia să-şl ia
partea cea mai mare. A se plăti domniei pentru un proces 100
ruble în 1459 nu era lucru puţin, dat fiind că preţul banilor
pe atuncl era foarte mare. De căt obiceiul ce stăpînea pe
atunci judecăţile era că taxa Zauescăz, ce o plătia partea căş­
tigătoare dornniel, şi-o putea răstoarce in drept de la partea
păgubaşă, în caz de se deschidea procesul adicăJ7ăra. Domnul
se mulţurnca cu o singură taxă, Zarcsc« adică leg(tturc't între el
şi jusliţiabill; că pira nnse va mal face asupra aceluiaşi lu­
cru judecat
Cu finele sec. al XVI-a vine o schimbare În obiceiul za-
vez:ăL In,ccpouse a �lmbJa_ba�l măr�n�l de �r�rr:ă, t:leril nc�­
ţcştl pc IIJlga vechii UgIll ungureştl ŞI zloţi tătăreştl. Domnia
continuă de a-şl Încasa zavezca de la părţile cîştigătoare în
proccţ;e, însă denumirea ce se dă taxel aceştia in cărţile de
1) W. Ianusza, Slovnic Polsco-Fr-ancuscln, L wow. 1854, Zaviască, i, f,
Iien, bandeau ; Socoloff. Diet.Rnsse-Frnncais.Zaviasca s.f.lien.l'iJ�trigue noeud.
Eug. Zelechovskf, Malo-Rusco slovar. Lwow. 1886. Za.viazca f. Vork­
nupfung, Schurzung, K note.
[67]
Ferîia
67
judecată nu mal este acea de zavezcă cî de ferue, ajuns mal
în urmă la forma herăia.
Cel mal vechiu act care vorbeşte de ferăiu, e din 7081
de la Ion Vodă cel Cumplit, introducătorul banilor mărunţi de
aramă, acce cu heneghia "oteţMoldaviel". Cel mai nou e din 1669
Iulie 18 de la Duca Vodă. Iată dar aproape 100 anl, în care
documentele ne vorbesc de [erăe, şi numai eu în colecţiile mele
am dat peste 45 de asemenea acte.
In 1890 dl. Xenopol cunoştea 7 de asemenea acte ; în 1889
d, Ioan Bogdan nu cetise nicăir! acest cuvînt (Arhiva din Iaşi
I. (31); mult material stă încă nepublicat despre fierăe, afirmă
-dl. Paşcanu ; fiind materi al aşa de răstrăns e greu a ne for­
mula în mod precis înţelesul şi etimologia cuvăntuluî.
A deriva pe [erăe din turcescul vere, vire, trecut la Bul­
garl Veresi, Veresiya-credit, (ef. sl. Yerâ-credinţă), nu se poate
admite de loc, întru căt cuvîntul a avut Intrebuintare speci­
fică numai 100 de anI şi numaî în Moldova, care cum se vede
a fost mal bogată în practice juridice specifice, şi că nu e es­
clusă posibilitatea formaţiunii unuf derivat diminutiv în
corpul Iimbel române de la rădăcina fer, prin sufixul ue (ce­
tăţue, ferestrue, etc), deci din fer, [esue, scris de dieciî slavon]
în peste 20 de forme ca : feruiu, feriî, feriiu, ferei, fer eiu, Ierăe,
ferăi, ferăiu, ferăeiu, ferăia, ferâiu, Iărăe, fierăe. fierăia, fierăiu,
fierâi, flerăiu, herăe, herăia, hierăia.
Şi în sufixe şi în rădăcină cuvîntul e romînesc. Alune­
carea labialet l în h e proprie dialectului din Moldova ; iar
guturalizarea suflxuluî a silit pe dieciî slavI şi slavizaţt să redea,
pe 1t din sufix ca ă, â i, u. (1" ,)\, "1, 8).
Nu ştim practica plăţi] [erdei, nici ce fel de chitanţă se
dădea părţil căştigătoare pentru plata herăej, Bănuim Însă
că precum pe la 1680 a început a se zice la chitanţele de bir,
J)eeetlllitur�, fiind că erau tipărite (pecetea) şi cu sigil iul roş al
domnului pe ele, asemenea a trebuit să se numească cu o sută
de ani mai inainte (cătră 1573) [erue, chitanţele ce se cliberau.de
domn ori logofăt pentru plata taxeI de judecată În pricini de
avere ncm işcătoare, şi care chitanţă aveau pe ele sigiliul dom­
nesc, adică ferul ce se punea pe zapise, întătu În formă de
peceţi atărnate adică legate (Zaveazatl, priveazatl), cu şnur de
matase, pe urmă aplicate pe hărtie, şi că dar petecul mic de
hărlic pe care se fcruia pecetea gospod, să ia chiar numele
de (t'r1lC, fcrăe, ffyâe, ferie, apoi herăe.
[68]
68
Gh. Ghibănescu
Negreşit dar că din practica cancelariei a eşit cuvintul,
in forma lUI curat rominească,
Această părere o împărtăşeşte ŞI dI. Paşcanu în nota de
la pag. 84, căn d zice : "după o altă conjectură ferie vine de
la fer, herul domnesc ce se punea pe zapise, ceia ce ar avea
de urmare explicarea feriej ca un fel de taxă de autentificare
a zapiselor sau cărţilor domneşti".
In acest înţeles luat cuvîntul [erăe, ne explicăm de ce
părţile prigonitoare numesc [erie şi taxa care o plăteau logo­
fătulut fie direct fie prin uricarul său.
In 7112 Iulie 26 (1604) citim în catastihul de cheltuelr,
ce au cheltuit pentru satul Munteni fecioril lUI Iosif din Mun­
teni, între alte condee ŞI ,,5 ialeri ferie marelui logofăt" (N.
Iorga Documente XI. 48); tot din acel an avem documentul,
in care se notează că s'au dat 3 ughi [erie în mâna Uri carului
Băseanu pentru marele logofăt (Surete ŞI Izvoade II, 66).
Decl [eria o Încasa şi logotăful, căcl el era boerul care ju­
deca cele mai multe pâr! ce nu mal mergeau la divan) că se
încheiau la dînsul, ŞI el dar trebuia să elibereze pecetluituri,
ferue, pentru plăţile făcute.
Cînd se plătea ferăia?
Toate cărţile de judecată, cart cuprind in sine herâia, ne
spun că întăiu se deschidea procesul; se ascultau dovezile părţii
jăluitoare ; apoi se ascultau întimpinările părţii acuzate. Do­
vezile se sprijineau orf cu gura ori cu acte scrise. Dacă din
controlarea dovezilor ieşia lămurit adevărul, divanul dădea
hotărîrea.' In cele mal multe cazurî-cănd era vorba de pă­
mînt şi hotară. potrivit legilor ţărit, se trimeteau boerl cerce­
tători la faţa loculuI ,,(vezi Pravila lUI Vasile Lupu)", aceştia
chemau marturi, îi jurau pe sf. Evanghelie în biserică, 01'1
le punea brazdă în cap şi după aceasta se refera domnuluI
de rostul cercetărilor la faţa loculuI.Chipul acesta de cercetare al
adevărulul era hotărîtor. In unele cazuri partea acuz ătoare
văzînd că se aduc marturi şi voesc să jure, nu mergea mai
departe şi cădea la invoeală. alte dăţi i se intorcea păra
în daună, năcăjind divanu�, cu pâr! neîntemeiate; tocmai la
urmă după scotocirea adevăruiul pe toate căile şi după lege
(pTClvilâ)�i după obiceiu (zdcon») se rezumati faplele şi se da
.ho lă rl rea partii căştigătoare. Atunci se plătea ferăea şi ispi­
soacele pomenesc mai apoî că partea ce a pierdut procesul nu
mal avea dreptul de a stăpâni, nici a mal păd pentru acea­
stă pâr.ă n icf odată in veci.
Dacă ferăca se plătea la urrn a proccsulur, ăn toată pro-
ft'J
[69]
Feeria
69
cedura era terminată şi urma să se dea sentinţa, nu urmează
de aici a crede că [eria; se plătea numal după ce una din
părţi abandona litigiul. In faţa adevăruluf aflat partea prigo­
nitoare trebuia să se inchine hotărireî, Întărîtă prin plata [e­
rid pentru partea câştigătoare, că cel ce a pierdut procesul
nu va mal deschide pără pentru această pricină.
Ar fi a tăgădui adevăruluî, dacă n'am lua inţelesul ste-'
riotipei fraze de incheere că pîra de care se părisc părţile la
divan nu se va mal deschide nici odată. Pentru domn aface­
rea fiind pe deplin studaită, adevărul [pe deplin atlat, după
toate normele de lege şi de obicelu, taxele fiind pe deplin
vărsate-s-herăea visterie'i-ce siguranţă putea da Domnul păr­
ţii câştigătoare de cît că procesul e bine judecat, adevărul pe de­
plins tabilit, procedura îndeplinită, şi textul cărţilor de judecată
spuneau acest lucru.
Ba ce e mal mult; pentru domn adevărul aflat era aşa
de temeinic că dispunea ca actele ce se vor scoate mal pe
urmă să nu se creadă, ci să se rumpă şi să se ia de la măna
părţil prigonitoare. şi domnii nu se desmint; au făcut de multe
ori uz de aşa ceva şi le-au rupt. Şi azi găsim pergamente tăiate
ori rupte la o parte.
Taxa Ieriel se plătea la visterie. Toate cărţile de jude-,
cată spun că s'a plătit în" vistierul domniel mele" .Visternicul tre­
buiasă dea o chitanţă doveditoare divanului că s'a vărsat taxa.
Numele chitanţel cu pecetea roşie-herăe-a dat numele taxet
depuse la vistierie a făcut să se ia un cuvănt unul drept
altul: închiderea procesului prin ferâe, şi depunerea [eriei pen­
tru. închiderea procesului.
Da ; herăea se plătea la visterie peutru închiderea pro­
cesului, nu însă pentru stîngerea lui, şi nici procesul nu se
stingea prin ea. Herăea era dar mal mult o cornplectare de.
procedură în judecată de avere imobilă, fără care nu se putea
zice că lucrul e pe deplin judecat, ca să dea siguranţă părţil
căştigătoare că procesul e definitiv căşti gat.
Care era suma ce se plătia ca herăe '?
Documentele ne spun În această privinţă aproape totul.
Cea mai mare herăe era de 24 zloţi; apoi mai era herăe de
12 zloţi, de 3 zloţi. Multe acte vorbesc de herăe ca s'a depus,
fără să se arăte şi suma. Noi credem că era o rînduială cu
taxarea herăer, dar n'o putem judeca după puţinele documente
ce avem publicate.
[70]
70
Gh. Gh ibănescu
Să fi Iost o proporţie intre taxă şi intinderea pârni n tuluf
pus in judecată? Era ca lăsată la voia Dorrmuluf, cum ar
reeşi din uricul lui Stefan cel Marc ? NOI credem că era o
proporţie între natura procesuluI şi între hcrăe, căci IlU pu­
tem crede că numar voinţa dorn nu luf hotara, ci vistcrin îşi
avea deja ponturile ef în aceasta.
Procesele nu se stingeau defin iti v prin hcrăe. Partea pri­
gonită crezăndu-se năpăstu ită cerca a doua oară, la alt domn
a îi chiar ŞI la acelaşi domn. Plata h er ăet nu oprea partea ce
perduse procesul de a nu-I redeschide; Domnul numai asi­
gura pe partea câştigătoare că nu va mal avea plră pentru
această pricină; ba În asigurarea lUI, el ameninţa şi cu gloa­
ba in le! sau bol: 12 lei,20 bol, ;')0 lei, 100 ruble, etc, ca doar
s'ar termina unele procese ce ţineau de ani.
Nicî acest mijloc nu era eficace. Părţile mal dărze nu
se temeau de a redeschide procesul, căc! multe erau legătu­
rile personale dintre părţile prigonitoare şi boeriî de divan
ori dom nî, pentru a ne explica dărzia unora şi altora. Ni se
pare Însă că în fixarea gloabelor, partea de voinţă a domnilor
era hotărîtoare. Aici e mai greu să admitem că erau norme
anumite. Trecerea uneia din părţt, considerentele de politică
şi de neam, supărarea domnului cu darzia unora, toate aces­
tea erau atîtea motive să pună gloabă une-ori aşa de grea.
Cu cît se vor afla ma)' multe documente, care să vor­
bească de herăe înainte de 1573 cum şi după 1670 cu atîta ne
vom explica mal bine legătura şi trecerea de la zavescă la
ferăe şi de la ferăe la alte forme mal nouă introduse in di­
vanurile dornneştl intru judecarea pricinilor aduse inainte.
Pentru răstărnpul de aproape 100 ani in care cetim că a
existat heriia în MOldova,. explicările date sint, credem, îndes­
tulătoare.
Gh. Ghibă.nescu.
---r�---
\
[71]
TEATRUL îN MOLDOVA
(urmare)
STAGIUNEA 1850 - 51
Continuarea Direcţid lui :Hillo pentru teatrul rominesc şi a luT­
V. Delrnary pentru acel francez.-Prograrnul repertoriului ro­
rnînesc.- Requlamensul indatoririlor Poliţiet în vremea repre­
zentaţiilor.-ReprezelltaţiT- în onoarea ŢcwuluT- Rusid şi a
Domnitorului 1J10ldoveL-Supunerea trupelor străine la ordinele
Antreprizei Teatrulut.-Intervellirea Eforid orăşănrş.'t la Mi­
nister spre a se impune la dă7'Y tot felul de spectacole ce ur-
11vdi în capitala Moldovd. - Rezoluţia ]V!inisteruluL- Aducerea
unet trupe ele operă italiană, care ţine o siaqiune între'lgă în laşL
Şi în această stagiune găsim că directia teatrului ro­
minesc o are tot Matei Millo, iar a celul franţuzesc Victor B.
Delmary, care apoi devine şi impresariul uriel noue trupe de
operă italiană, ce a fost adusă de el în Iaşi, cam pe la sfir­
şitul stagiunei.
Publicul ieşan, cultivat în simţurile sale pentru frumos
şi artă, se face din ce în ce tot mai iubitor de reprezentaţit
teatrale alese, atît În limba patriet cît şi in limbele străine,
ce erau cunoscute de cel mai mulţi din societatea aleasă şi
intelectuală a timpului. El cerea tot mal mult ca chipul de
înfăţoşare a artelor să se îmbunătăţească, atît în privinţa
scrierilor ce se reprezentau, a talentulul actorilor însărcinaţi
cu irite, pretarea rolurilor, cît şi în sfîrşit şi a executanţilor ,
orchestrer, a decorurilor, costumelor, rechizitelor, etc.
Ast-fel fiind, atît ocirrnuirea prin ajutorul şi înboldirea
ce da Direcţiei, cit şi însuşi Matei Millo, din indemnul său
propriii şi din acel al publicului, trebuia să înmulţească şi să
aleagă 101 mai bine repertoriul şi interpreţn sceneî, să com­
plecteze orchestra, să îmbogăţească decorurile şi toale cele
trebuitoare scenei, căci, dacă ieşeniî, la începutul acestei in­
stituţii se mulţumeau cu ori-ce se întîmpla, numai ca să poată
izbuti la înterneerea unei scene naţionale, acum trecînd ani
după ani, el cerea să se păşească cît mai mult pe calea pro­
gresului şi a perfecţionării,
Aşa decr, vedem că înainte de deschiderea nouet stagiuni
teatrale naţionale de iarnă a anilor 1850-1851, Direcţia Tea­
trulul moldovenesc publică o înştiinţare-program, pe care
credem nimerit a o reproduce aici, în stagiune, spre a revedea
spiritul ce domnea atunci înlre cei însărcinaţi cu conducerea
[72]
72
Th. Burada
cît şi cu încurajarea propăşirei artel dramatice, in vechea ca­
pitală a Moldoveî,
Iată acel program 1).
Timpul Dramatic 1850-1851
Teatrul Naţional, după i nsuşl mărturisirea persoanelor
celor mal vrednice de al judeca, :rll făcut de cîţi-va ani pro­
păşirt netăgăduite, atît în privirea repertorulul său dramatic
cit şi în aceea a joculul scene). Direcţia se cunoaşte datoare
a mulţerni, pentru aceste bune isprăvi, bine voitorulut public,
care încurajînd a el silinţe, aii sprijinit cu a lui infăţoşare o
instituţie naţională atît de folositoare.
La începutul unui noii timp dramatic, direcţia are de
mulţămire a înştiinţa pe onorabilul public că ea aii izbutit a
Înlătura toate greutăţile ce ar putea împedeca calea pro­
păsitoare a teatrului naţional. In privirea acestui ţăl, ea aii
înmulţit numărul artiştilor şi cu agiutorul persoanelor care
bine voiesc a lucra pentru ştena romînească, ea aii informat
un bogat repertoriu pentru earna viitoare de bucăţi de teatru
atit originale cît şi de prelucrări şi traduceri de cele mai bune
bucăţl străine.
Plină de Încredere în dreapta preţuire şi În sentimentele
patriotice ale puhliculuî, Direcţia nădăjduind că silinţele el vor
fi încurajate, publică următorul repertoriu compus de două
zeci şi patru de noutăţ�, sau un total de 50 acte n011ă, care se
vor reprezenta numai în abonamente; pe lîngă acele se vor
giuca şi un număr de bucăţi dintre cele mai însemnate a re­
pertorului cunoscut.
Abonamentul se va compune din patru zeci de reprezen­
taţii, cu zece mal mult de cît în earna trecută, şi închirierea
lojiilor nu se va tace de cît pentru întregul abonament de 40
reprezentaţii, iar nu pentru glumătate.
Repertoriul naţional
Inir'ur: act I In două acte
Sosirea fără veste, vodevil Boboc tată şi fiu, vod.
Femeia care s'aruncă pe [ereastă; Impresiile ele călătorie, vod.
vodevil Contesa ele poloboc, vod.
Marchiza de Caraba, vod. \ Cine vra poate, vod.
Zara(ul şaluir-maluir, vod. Un sătul de lume, vod
Marco-Paparela, vod, Umbra maqnrului, vod.
Meeina, vod. Tuzu calicul, vod.
Vaqabondul, vod. Fata zgîrcitulu�, vod,
a nuntă jidoveaeeă, vod.
l) Acest program se află în biblioteca !lcctdemid Romine. Pachet. Fol
răzleţe.
[73]
>
.. -
Teatru în Moldova
73
In trei acte
Coşcodam. clrugu babacăi, vod. Femeia cu doi barboti, dramă.
Zgircit1/, risipitnr1:U; dramă vod. Şeiloc, dramă,
D01J.,e mame, dramă. Un drac şi qiumâtaie, vod.
Imparatul Solomon, dramă. Americanii, dramă.
Preţurile abonamentului naţional
pentru 40 reprezen taţii
Loja de rangul I-hl, 40 galb., Benoară, 40 galben i, Loja
de rangul II-lea. 15 galb. Stalu de orchestră, 8 galb Fotelul,
;) galbeni.
Preţurile cu. sara
Loja de rangul I-iu, 2 galb, Benuara 2 galb.) Rang. II-lea
1 galb., Stalu, 12 leî, Fotelul, 10 lef.
Deschiderea teatrului se va face fără zminteală Duminică
în 15 Oct. viitor.
Tot in timpul acestei stagiunr, Ministerrul de Interne al
Moldovel, găseşte CU cale a da o nouă Ordonanţă po!i:ienească,
relativă la ţinerea bunei ordine şi a siguranţei pulice atît la
intrările şi eşirile din Teatru şi Bal'l1'i mâscuite; cît şi în timpul
reprezentaţiilor teatrale prin stabilirea unor anumite măsuri
pe cart le găsim Într'un dosar al acelui Ministeriu 1). lată-le:
Indatoririle poli,tief în vremea reprezeniaţiilor teatrale,
,,1. In toate serile de reprezentaţie un amploiat de căpi­
tenie a poliţiei \'(1 fi faţă în sala teatruluf.
II. El va fi întovărăşit cel puţin de 12 pănă la 15 sergenţr,
sau jandarrnl, care \'01' fi aşezaţi după cum urmează, adică
de la 4 pănă la 6, pe galerie, potrivit numărului spectatorilor
fiind impărţiţl pe osebite Iocun-i-G, adică, dOI pe fie-care co­
ridor a loji lor, împărţiţi cîte unul pe catul scărilor---2 la an­
tretul cel mare, unul în coridorul ce are comunicatie cu scena.
III. Indatoririle acestor slujbaşi poliţieneşti va fi a privi­
ghea. A) Ca se oprească ori ce manifestaţie tnlburătoare, şi
în potriva orînduelilor. B) Să nu îngădue pe oricine a aprin­
de ciubuc orî ţigară, afară din cuprinsul bufetulul sau a an­
tretulur, nici a eşi din pomenitele locuri, cu ciubuc ori ţigară
aprinsă. C) Se înfrîneze ort ce zgomot tulburător şi împedi­
cător pitreccreî. D) Se oprească pe la coridorurt şi galerie
vorbele în gura mare, E) Se ţie necontenit închise toate u­
şile de comunicaţie F). Se oprească de la Galerie şi corido­
rurt întrarea pe la locuri care nu sunt deschise comunicaţieI.
G) In sfîrşit a se ţinea în totul orîndueală şi buna cuviinţă.
. IV, Slujbaşii poliţiei nu vor părăsi locurile lor, înnain­
tea eşi rei spectatorilor.
V. Slujbaşii aşezaţi la antretul teatrul nî vor regula aşezarea
trăsurilor, şi vor înfrîna ort- ce gîlceavă între vezetei sau slugî.
1\ Dos. Min. de Interne No.99 din anul 1851, aflat în Arhiva statului
din Iaşi şi inventariat în opis la No. 23,787, Transport No, 1772. I
[74]
r
A
Th, Buruda
1) Vezr Gazeta de Moldavia, No. 93 din 7 Decembre 1850,
2) Afişul acestef reprezentaţiî extraordinare se găseşte la biblioteca
AcademieI Române. Pachet. Foi răzleţe.
74
VI. PompieriI sunt lndatoriţr a veni la teatru cu un ceas
în.naintea deschiderel reprezentaţief, spre a fi faţă la potolitul
focurilor şi a nu se retrage decit cu un ceas în urma înche­
ereî spectacolului, după ce directorul va săvărşi inspecţia sa.
VII. Cu 10 minute Înaintea săvîrşirel reprezetaţieî, am­
ploiatul poliţienesc, înţeleginduse cu direcţia teatruluî, va des­
chide toale uşile menite pentru eşi re, şi va privi şi ea ca să
fie bine aprinse fănarele de pe Ungă ele, după care va privi­
ghea rinduiala eşi rei şi inlesnirea circulaţiel.
VIII Tot aceste dispoziţii se vor pune şi pentru balurile
măscuite, cu osebire că la asemenea intimplare mai mulţi din
amploraţiî poliţiei trebue să ţirculeze in sală,
IX. Aceste instrucţir se vor da Înscris fie-căruia din am­
ploiaţiî poliţiei însărcinaţi a fi faţă la reprezentaţiile teatrale.
X. OrI ce fel de afiş de reprezentaţie ori de bal-măscuit
trebue a se depune la poliţie innainte de amează zi, în ziua spec­
tacolului, spre ai seda vreme Întru pregătirea dispoziţiilor ei"
In afară de reprezentaţiile obicinuite atît în abonament
cit şi pentru diferite beneficiurr, ale trupelor moldoveneşti şi
franceze, saă mai dat în cursul acestei stagiunl, după cum
găsim, două reprezentaţiî cu solemnităţi deosebite, din care
cea dintăi. la 5 Decemarie 1850, cu prilejul zile� onomastice a
JJI, Sale, Imparatul Neculai, "Au.t}u,stul Protector al MoldoveI," ,
la care aii luat parte ambele trupe teatrale, cît şi capela mi­
liiarămoldooeneaecă, care a cintat Imnul naiional Rosian 1);
a doua s'a dat la 24 Ianuarie 1851, cu ocazia serbăre� ono­
masticei A. 1. S. Domnului Ocirmuitor (Grigore Ghira Vodă).
La ridicarea perdelei ambele trupe aii cîntat Imnul Naţional
al Moldove�; trupa Moldovană a jucat opereta comică în Ull
act Scara l11lţe�, de Vasile Alexandri, cu muzica originalizată
compusă de Adolf Flechtenmacher ; luînd parte actorir : Teo­
dorini, Petru Neculau, Millo;' Damicela Gabriela şi Doamna
Sterian Matei Millo a jucat tot atunci şansoneta militară co­
mică Şoldan Viieaeu, de Vasile Alexandri. Trupa Franţuzască
de asemenea a reprezentat atunci piesa La Bossue, vodevil nou
în un act de Bayard şi Dumanoir, în care au jucat actorii:
Segny Chatillon, Baucheron, Laffite, Gatineau, Pedre şi D-ra
Amy Roland 2).
In cursul acestei stagiuni găsim că trupa moldoveneacă
a jucat diferite reprezentaţiî, atît din repertorul deja cunoscut
în stagiunile precedente, cir şi alte piese noue. Aşa găsim că
Marţi la 9 Ianuar 1851, se r�prezintă piesa Tueul Culicul, vo­
devil în două ade de Matei '�illo. Marţ) la 27 Ianuar se joa­
că Iaşi� în Carnaual; vodevil îlu două acte, de Vasile Alexandri.
Duminică în 4 Martie se dă pentru beneficiul d-uel Te-
7
li
li
[75]
o do rin i. piesa nC61v6-E[,rc,/, de Matc) 11: il 10, C,.[}) iL'operă 1WCI(,­
noscui, vodevil tradus din limba franceză, şi Striqciul, vodevil
de asemenea tradus.
In 15 Marl ie se reprezintă pentru beneficiul d-Iui D.
Tcodoru piesa Luiurnarea Plâcşl,l'li elin Anglia, episod' istoric
cu cîntece de Gheorghe Asachi. .
La 1R Martie 1851, se dă în beneficiul arfistuluî Neculaf
Teodoru, vo.lcvilul DOI/II, elispc'iTţeni� şi piesa Bărintul anonIm
traduse din tra nţuzeştc de A. Manol li. Actori aii fost: Teodorini,
Bo�it', N. Tco.loru, P. Neculau. C. Bălăricscu, D-nele Meri­
s asca si Stcria n.
, L;124 Martie joacă piesa Sfiirmarea 111ccl/lzc� (Le Nouţraqe
de 11ferlu,r), dramă cu spectacol in 5 acte, trad. din franţuzeşte,
In sara de 29 ale acelctaşt lunf, trupa moldovenească joacă
pentru beneficiul Damicel ct Nini Valery, piesele K. K Kiriţa
şi Iniurnarea Rllie-şului din Auolia sau Cununa ill{oltlouenilor
si UII l.riuior cit zece. vodevil într'un act localizat de M. Mil lo.
, Trupa tcatralăfrunţuzască juca de asemenea un număr
însemnat de piese, atît dintre cele ce s'au mai reprezentat in
anii p rcccdenţî, cit şi altele nouă pentru Iaşi. Dinafişele şi
anunţurile din foia timpului ce le găsim, notăm următoarele;
Vineri in 10 Nocmhre 1850 s'au jucat În a douăspreze­
cea reprezentaţie ordinară piesa Leon ou. l' .Jmour maiernel,
dramă in ;) acte, de Rougemont.
La 1 Ia nuar 18:>1 sc dă intăta reprezentaţie a piesei La
Bossue. Micrcurf la:� ale acelcraşl lunl, se joacă renumita
dramă de Scribe şi Legouve, Adrienne Lecouoreur, în cinci acte.
Lunf la 8 Ianuar se repetă Adrienne Lecouoreur. La 14 Mar­
tie se joacă Les !J.l1.ousqw tC(iTCS, dramă romantică, în 5 acte şi 11.
tablouri, de Alexandru Durnas, care se reprezintă şi la 17
Martie, precedată de piesa L' Auberqc dr3 Bethune; tot de Ale­
xandru Durn as.
Asupra reprezentaţiilor teatrulut francez din Iaşi, găsim
un articol de mare Însemnătate publicat in Gazeta ele Moldooia
No. 11 din 5 Februar 1851, pe care credem nimerit a'l repro­
duce în întregime. Iatăl :
"In numărul particularităţilor care deosebesc politia noa­
stră să cuvine, llesmintit însemna şi fiinţa unul Teatru Fran­
cez. cI sta vorbeşle de agiuns în favorul gustulUI bun a so­
cietăţt'î Iaşane, care in asemene privire urmează dupre pilda
celor Întăi capitali'i a Europii, precum: London, Berlin şi S.
Petersburg, unde Teatru Francez este statornic ca În IaşI. A­
proape două zeci ani, acest teatru se făcu ai ce ceritrul întru­
nirei a doritorilor artei dramatice, şi este ca o şcoală pentru
formarea scenei noastre cel Naţionale. Prinţul N. Suţo, căruia
guvernul trecut aii fost incredinţat nalta direcţie acestuI tea­
tru, n-aii cruţat niCi îngrijid nicl jertfe, spre a asigura succe­
sul acestuI aşezăminl, precum o mărturisesc zidirea cea nouă
cc este una di n podoabele politii noastre; şi feliurite trupe
Teatru În Moldova
75
. I
I
i,I
[76]
76
Th. Burada
Scriitor
Şef secţieI
care au urmat una după alta. Trupa de faţă, sub direcţia D.
Victor Dclmari, întruneşte un bun număr de persoane insăm­
nate, care cu toată sirguinta unei partizr, precum asta dese
ori să tîmplă În asemene caz, nu continesc a căpăta aproba­
ţia publicului nepărtin itorlu".
"In numărul de 29 piese nouă. ce s'au reprezentat in
cursul aczstul abonament, ni se pare vrednică de amintire
drama Jeni cicsutoriia; dată în beneficiul Mademoazel cl Ami
Rolan, care alt insuflat acestei piese, farmecul graţie] sale şi
a sentimentuluj. Astă artistă vrednică, prin naturalul şi no­
hlesa gioculu'i ei, aii ştiut să zugrăvească cu adevărul cel mal
fragid toate mişcările a diomit Iieştr, mustrările cugetuiui pen­
tru o smintă făcută cu scop de ă mîntui pe pări n ţir CI de
ruşine, şi de mizerie, precum şi torturile (muncilc) a enut a­
mor înpătimit pentru un om carele nu înţelesese incă a el
jărtve nobile. In mal multe scene, ea au ştiut să induloşască
pănă la lacrimi. şi a merita admirarea şi aplaudările publicu­
Iut, DD: Segui şi Şat.ilon, asemene dama Pedrc, ca totdeauna
au contribuit mult la succesul acestei reprezentaţil, şi artiştii
francezi, aice ca în patria lor, au cules tributul unanim de
încuvllnţare, care onorează de o potrivă pre aciî ce o merită
precum şi pre acir ce o daii".
Cu data de7 Aprilie 1851, găsim că Beizade Nicolai Su­
tzu, "Insărcinatul cu inalta Direcţie a teatrulu!", cere Depar­
tamentului din lăuntru prin o adresă, că nicf o trupă de ar­
tişti să nu poată da vre-un fel de reprezentaţie în capitala
Moldovei, fără învoirea Antreprenorului, stăruind tot odată
a se înterveni la poliţie ca să facă cunoscut la 'I'ipografiilc
din oraş, să nu tipărească nici un fel de afiş, pănă cînd ml
ar vedea învoirea saii elin partea antreprenorului, sotţ din partea
poliţic'i.
Tot cu aceîaşl dată de 1 Apri l găsim asemenea că S1'a­
iul orăşenesc a capitaliet face un raport cu No. 644 cătră o­
norabilul Departament al trebilor din lăuntru prin care ex-
pune următoarele: .
.Luindu-se aminte că în capitalle se poartă cu neconte­
nire feliurite priveliştl precum, minavete, morniţl, cif nf învă­
ţaţi, şi alte de asemenea comedii din care unele îndestulează
curiozitatea publică, iar 'altele numuî dejmuesc pe locuitori
folosindu-se de simplitatea clasel de jos j asărninea să urmează
şi cu scrlnciobele de prin mahalale-care deşi au un feh de
tabet-inşă n.':1 î� f?losul Ca:�ei Efori.c�şU. Sfa�ul oră�ăn�3c so:
coate de CUYIlllţa ca ar fi cu cale l1Işte asemll1ea pnvellşti sa
fie supuse unor condiţii indat,0ritoare cătră Casa Eforicească
potrivit cn însemnătatea unei' aseminea privelişti .
Despre care cer şi dezlegarea onorabîlulul departa ment.
Prezident. Isc. N. Istrati .
Conlovid:
" Hristache Ion
Ivanovd:
Vfrescu.
ţr
[77]
Teatru în Moldova
77
'1
,
Asupra acestul raport, ministru Cantacuzin, puse rezolu­
ţia următoare:
Seceo.nca 3, Apri! 7.
"Să se rcspundă că aşa precum învoirea acelor ce să poartă
În capitalie CU Ielturi te privcliştt este dată în folosul direcţiei
teatrului, atit pe temeiul domneşti) încuviinţărl din 15 Octornb.
840, cit şi contractuluI inchiet cu cărrnuirea, urmînd şi ose­
bită în părtăşi re a poliţiei supt No. 16:28 din 840. nu se poate
încuviinţa mijlocirea de faţă, iar pentru scrănclobele de prin
mahalale, dacă sau obiclnuit şi mai înnainte a se lua vre o
plată in folosul aceluî sfat, să urmeze şi de acum în nainte, de
care să raporteze".
"Isc. Caniacuein" 1)
Simţindu-se trebuinta de publicul amator de muzică a
se aduce in 'aşi şi o trupă de Operă Italiană, care să repre­
zinte opurile muzicale..:e pe acea vreme erau mult gustate
de publicul inteligent din cele mal principale oraşe ale Euro­
pei,Ocîrmuirea a crezut nemerit a însărcina cu aducerea u­
neî asemenea trupe de operă, tot pe Victor Delmary.
Asupra chipulul cum a urmat aducerea acelei trupe i!'
taliene în Iaşî, găsim în Go eeia de 111oldovia No, 20 din 8 Martie
1851, următorul aviz:
"D. Victor Delmary, director a Teatrulut Francez are
onor a incunoştiinţa pe inalta noblesă şi publicul respectabil,
că din motive, neatîrnate de a sa voinţă, deschiderea Teatru­
lvr Itali-m s'au urnit la două zecl şi opt a luneI curgătoare.
După asemine intirziere, trupa anonsată sub garansa D. CIad,
să va remplasa de acea a lui Sinior Pietro Tottoli, intăiul
Baso a Teatrului Regesc de Turino. Cu acest ocasion D. Victor
Delrnary, reinoiază încredinţarea lUI cea mal formală că: el
nu se va răţinea de nict o jertvă, spre a plini giuruirile sale
înaintea naltei nobleee şi a respectahilulut public, şi a păzi
nej igni t contractul seu cu guvernul". .
Această trupă insă fu adusă de Delmary abia prin Intllele
zile ale lunei Mal 1851, cînd începură reprezentaţiile în Iaşî,
cari urmară pănă prin luna Iulie din acel an.
Relativ la această trupă găsim tot in Gazeta de Molâooia,
No. 40 din 21 Mai 1851 următorul articol:
"Trupa ilaliană, sub direcţia lui Sinior Toţţoli, au dat
eri a noua representaţie. Să cuvine să felicitărn pe pa­
blicul Iaşan despre gustul pentru operile clasice, gust ce il
vederează prin asistarea la aceste reprezentaţii şi prin tactul
cu carele i mhrăţoşază toate framuseţele de căpitcriie a hucă­
ţilor. Heprezentaţia Normei, ce s'au dat eri, au avut incă mal
mulţi spectatori, atraşt atăt de faima nemuritorului Bclin i,
cum şi de o veche amintire al acestui capo-doperă, unde su­
geiul interesant, este ecspus cu aşa mare adevăr de sentiment
1) Vozr Dos. Ministerului de Interne al Moldoveî, cu No. 99, elin
1851, la Arhiva Statului din Iaşr, opis No. 23,787 , transport No, 177t.
[78]
78
Th. Burada
şi de patimă, că textul livretuluf (brosura), nu e pentru alta
de căt spre a mărturisi identitatea muzicei cu cuvintele poe­
zir, lucru ce este unul din meritele compositoruluî. Norma, Sig­
niora Giordani, şi Adalgisa, Signiora Caradori, au cules aplau­
dările săliî, nu numai prin puritatea şi unitatea cântărilor, ce
Încă -ji prin giocul care le vederează de bune acriţe dramatice.
Orouezo; Sinior Toţţoli, numai puţin au plinit rolul său, este
de �ân.guit că nesănătatea lUI Sinior Rici, ce reprezenta pe
Polioni; l'au fost împedecat astă dată a dizvăli talentul ce s au
aplaudat în Ernani. Corurile de şi ghibace, nu erau in nu­
măr de ajuns, spre a produce efectul cerul de sugetul.
Cu ist ocasion şi nof repălăm acea ce s'au fost insemnat
de o critică nemerită, inşirată in foiletonul Zimbruhdi, că ne­
cornplectarea orchestrei mult vatămă efectulut pre lângă care
sîntem novoiţî a-i mal adăugi; că lipsa decoraţiilor cerute,
împuţinează iluzia care, despre altă parte, giocul actorilor şi
a lor costiurn ţântesc a produce asupra spectatorilor".
Dintre reprezentaţiile ce aii dat această trupă de opera
italiană, găsim anunţate cîteva, şi anume: La 6 Mal 1851, I'Due
Foscari operă lirică de Verdi ; la 13 Mai L'Elisir d'Amore, opera
comică în ;2 acte de Donieeiti, la 14 Iunie, Norma, de Belini, la 17,
Iunie Barbiere di Seviglia, şi altele. (Gazeta de Moldovia, an, 1851).
In Go zeia ele Moldoci«, cu data de Luni, 9 Iuliu 1851, gă­
sim Iarăşl un articol, în care se rezumă activitatea Operei ita­
liene, pe scena teatrului leşan, care inchee stagirmea sa cu
piesa Beatrice eli Ten ela. Iată ce se spune în acest articol:
"Şirul reprezentaţiilor Italiene, sub geranţa lui Sinior Pie­
tro Toţţoli. compus de capodoperile muzicii, s-au încheet Du­
minică, 1 Iulie prin Opera .Beatrice eli Ten da ".
"Se cuvine să mărturisim ingrijirea, ce D. directorul Del­
mari au avut de a nutri gustul publicului nostru pentru Tea­
tru prin diversitatea feliului reprezentaţiilor, şi du pă dra·
mele şi vodevil ele franceze a da in ist an, Opere Italiene,
care prin puterea armonii însuflă ecspresiilor clasice a dra­
mei o magic ripitoare. Cum că astă trupă au ştiut să răs­
pundă la aşteptarea publică şi la acea a cu noscătorilor,
vedercază stăruirea cu' care Teatrul să vizita În un anu­
timp ce nu-i era favorabil, parterul, au fost mai tol-dea
una îndeplinit, şi toate producirile alese s-au aplaudat cu un
adevarat entusiasm. De asemene să cuvine să adăugim că me­
ritul acestei nemeriri est� a lui Sinior Toţţoli, carile au
ştiut să compue a sa trupă din artiştii, precum sînt: Si­
niorile Giordano, Caradori, şi 'Riniorii Donell, Iiic, F'(l1'CZ1't, când
şi chear D. Toţţolli insuş au (lat probe de talent ales atât in
relele Operii serie CUlTI şi in acele a operei bufe. Sîntem in­
credlnţaţi că anu timpul viitoriu va desdăuna şi pe direcţia
şi pe trecuta geranţă de jărtvele ce ambele, nesmintit au
fost nevoite a face, spre a realiza aice l1sfă nouă antre-
[79]
Teatru în Moldova
79
. prIza. Prelângă aceste credem că fiinţa Operii Italiene in
Iaşi, va fi de mare folos şi pentru trupa romănească, care va
găsi in ea o scoală practică de muzică, ce de mulţi ani s'au
cercat a să introduce".
(Va urma). Teodor T. Burada
IASUl __
,
(SONET)
Scaldata în lumina vie a unei dimineţii de-Aprile
Albeşte vechea capitală întinsă pe-ale eif coline
Ca Roma, Roma cea eternă,-ca Roma unei vremi ce vine,
Din nou se pregăteşte par 'că la nouă qlorioase zile ...
Oopoul îşi inalţă fruntea cu siradele numai gl'ăcline,
Zielir'ile domneşti in preajmă au vechile boereşii vile,
Prin care st1"ăjuesc ne-atinse maretele virtuţi civile
Cu care-a 'ncununai Moldova şi ţara ş'ale ei destine.
Frumoasa, Cetăţuia, Hlincea, Galata, monăsiiri ruinate,
Spun iarăşi, de şi'n părăsire, că oremile's apropiate
Cînd Iaşul are să ridice elin nou toiag imdrumaior=-«
Măririle de cinste's rare ş'a Iaşului cinstită-1 fala:
In [runiea-i e Universitatea, în inimă-i e Catedrala,
Ş'acesiea-s temelii ce'nalţă eidirile ce nu mai 11101· ...
Gordon
[80]
menTALITRTeA RomAneASCA
Spunînd mentalitatea şi incă a unul popor, ar fi vorba
de a îmbrăţişa toate activităţile acelul popor, cela ce ar cere
o descriere prea îndelungată.
Şi un factor cu desăvărşire Însemnat, pentru existenţa şi
dezvoltarea unul. neam, e politica. Cite ar fi de spus asupra men­
talităţii conducătoare. Cu toate acestea, ne e foarte greu a o
analiza, experienţa arătindu-ne, că ori-cît de sincer şi obiectiv
al fi, nu te alegI decît cu zefleme'e dacă nu şi cu înjurir. Aşa
e la nOI mentalitatea politică. Şi ca dovadă, să aruncăm o
privire numai asupra două fapte.
1°. A trecut mai bine de 40 ani de practică, şi încă po­
Iiticianil noştri n'au ajuns la acel grad de educaţie, ca să nu
se mai înjure unii pe alţil=-une ori depăşind limitele hu­
ne) cuviinţt şi bune] creştere - ştiut fiind, că la momente
mal mult s'au mal puţin îndepărtate, îşl v<?r intinde nu numai
ruinele şi, numai cu sinceritate, nu se poate spune că se fac
acele aproprierr. Şi dacă nu este sinceritatea, conlucrarea lor
nu se poate numi: operă politică.
Pe de altă parte n'au ajuns î�că a se încredinţa, că unii
fără alţii nu pot să conducă destinele ţării, luînd în mină frî­
nele guvernului şi că prin urmare, zadarnice sunt rupturile
şi mai injositoare sunt polemicele ce întreţin, odată ruptura
făcută. '
Practica le a arătat dară, că altă cale trebue de apucat
şi nu o apucă. Si nu din cauza menialităiii ce aii, ce numai
onoare nu le fac.
2°. Gîndirile, pină se .manifestă prin acte, se manifestă
prin scriere. Deci jurnale po4tice şi jurnalişti.
Asupra acestul al doilea punct, avem o mentulitaie cu de­
săvîrşire îngrijoriloare. Şi iarhşi 40 ani de experienţă şin loc
de progres, zilnic avem regres.
UiIă toţl aceştia, că prin scris se face propagandă, şi
dect educaţie şi dacă acele scrierr s'ar ceti numaI de oarnenl
[81]
Mentalitatea rornărrească
81
maturi şi cu experienţă, calea vale; dară să citesc de gene­
raţiile tinere. Şi atuncea-trebue să ne Întrebăm-ce-l Învă­
ţăm '? Ce şcoală le facem? Cu ce iller, sentimente, credinţe, as­
piraţiwd il pregătim să intre in societate şi să Iee parte la
actele prin care să cimenteze neamul şi să fie gata a prein­
timpina toate acele nevol interne sau externe, care fatal Întră
în luptă în sinul unel naţiuni salt Între naţiunile megieşe?
Dacă polit lcianit din opoziţie, nu au decît cuvinte pen­
tru a Înjosi pe un politician de la guverniimînt şi tocmai pe
acela care-şl iusu m ă toată respu n derca, şi aceasta. numai şi
numai pentru cii e un adversar politic, cu ce credinţă vecinit,
ne pot primi în legarea relaţiunilor internaţionale? Cn ce su­
flet ti neri tu! inconştient, poate dobîndi Încredere În o parte din
neamul luî-cacela care tocrna î conduce in acele momente' des­
tinele ţăril lUI 'lCu ce insufletire, tiner itul mal cult, mai pre­
gătit, anal izind real i tatea, poate da concursul sări !
Şi cînd străinătatea, află, care e starea sufletească, acti­
vi talca, educaţia şI i inţi Iică a poli ticiaui lor conducători, din
oglindirea reciprocă ce şi-o fac prin ziarele politice respective,
oare nu caută, tocrnal să profite de acele spuse, luîndu-le ca
adevăr şi deci Hom inul şi Romănia să Iasă în tot-deauna
urnil ită P
Dar cind consiliile comunale, judeţene, odată dizo!vate
după balaea vintului, prin decrete reqale, ca incorecte, inca­
pabile sau cu alte defecte mai mult sau mal puţin onorabile,
sunt apol, tot după hataea vin tu lui, realese, reîntregrate şi tot
prin decrete regale, nu sunt acte-dec'i mentalităţt--care atrag
după dinsele, starea mizcrabilă în care ne aflăm '?
Excedcntcle nu dovedesc înflori re. Sunt laude dăunătoare
societăţii. Procednră de falsificare a stări! reale. Comunele,
judetele sunt în mizerie, şi mizeria merge crescîndă-ori cit
de dureroasă este mărturisirea--şi aceasta, tocmai din cauza
mentalităţet politice, relativ la ad miuistrarea lor, şi pe cari o
amintesc mal sus.
După cum a m spus insii, a ne ocupa de mentalitatea
politică, nu e eu putinţă, fiind prea multe de spus şi nu ne
putem alege decît cu aprecieri injositoare. Peste putinţă e să
îută lneştl, macar ict colea, un glas sincer.
Faci parte dinlr'o grupare politică şi nu vorheşt î decit
cela ce le place să vorbeşti, atuncea prin ziarele respec­
tive, nu sunt cuvinte mal Iăudăroase de găsit, pentru a ţi le
R
[82]
82
Dr. Leon C. Cosmovici
atribui. Vorbeştf -şi de cela ce atinge mentalitatea lor, eştl ex- .
comunicat. Iar în jurnalele grupărilor opuse, pentru ort-ce
gindire, eşti tratat fără cruţare, cu'n alt vocabular.
Să provocI în Romănia o discuţie serioasă, academică,
după cum să spune, a trecut vremea. Mentalitatea politică
să opune şi deci nu de dînsa doresc să întreţin pe cetitorij
organuluî nostru de publicitate "firhim".
Voesc a schiţa, în treacăt, mentalitatea ştiinţifică.
Şi de astă dată, n'am motive a prooroci rezultate mal
Îmbucurătoare. Nic'î pe acest teren nu să pol dobîndi apre­
cieri sincere, căci şi mleleciu] Romînilor este sub jugul apăsă­
tor al mentalităţer politice. Un exemplu va lămuri îndată
faptul.
Cu toate acestea, datoria ne impune a spune adevărul
oricit de crud ar fi el şi să luptăm pentru o apropiată În­
dreptare.
S'a scris în "Arhiva" "rolul educativ al ştiinţilor" şi ce
este viaţa? S'a Înaintat teoria, că oiaţ« există ca o energie
sui generis, ca toate celelalte energii studiate în fizică, chimie
etc. şi s'a propus a i să da numirea de energon.
Ce s'a găsit cu cale să se spue despre aceste probleme
într'o revistă românească 1), cu menirea foarte lăudabilă de a
răspindj cultura şi ştiinţa? Că de acuma inainte, rolul edu­
cativ al şti inţ ilor va fi, ca'n căzărrnl să se inlocuească în
injnrlele care să obicinuesc zilnic a se adresa soldaţilor, cu­
vîntul de Ir-eeii, prin acel de enerqon !
Cu o asemenea mentalitate, se mal poate sta de vorbă?
Se mal poate lucra, pentru luminarea maselor şi deşteptarea
lor din arnorţala în care se află, fap de hi ne-facer ile şliinţer ?
Apert legile ţări], acele care conduc lnvăţămintul, cerI ,�
respectarea lor şi aplicarea egală, dovedind cu acte, nu Cu
vorba, ca lcarea lor şi'n loc de considerare, eşti Înjosit prin
publicitate, fără nicl cea Tria! mică m uslra re (le conştiinţă!
Şi menialiiaiea ce reesă din cele afirmate este şi mal a- .�
marnică, cînd se va şti, că mulţl, ba foarte mulţi-tocmaI din-
tre acel' ce lac parte din cOl\pul didactic-i-se si mţesc oarecum
măguliţl, Încîntaţi, că s'a injosit cutare sau cutare dintre
al lor.
Acestea insă sunt flori Ia urechi, după cum spune
poporul.
1) Viaţa RomăllC':lSc:l-- T.1 �1
[83]
Mentalitatea romaneasca
83
Să ne Intoarcem privirile spre 1880, cînd în Universită­
[ile noastre nu era decît cîteo singură catedra pentru pro­
pagarea atîtor ştiinţi, înglobate sub numirea de Ştiinţ� naturale,
afară de ramura geologică, pentru care era încă cîte o catedră.
Acea stare de lucruri, ne dă o idee lămurită, de rnenta­
:lita.tea ştiinţifică de pe acele vremuri.
Şi dacă n'ar fi dureros a concretiza prin exemple, cum
se preda pe acele vremuri, aceste ştiinţi şi dacă am avea as­
tăzf o mentalitate mal sinceră, încît să ne fie învoit macar
unele exemple să 'fie citate, atuncea mal uşor am putea dovedi,
dacă astă-zt suntem sau nu, pe o cale de progres.
Totuşî astăzi în Universităţile noastre avem cîte 3 eate­
dre pentru sus amintitele şti inţi. Progres vor striga unii şi
alţii, şi chiar strigă, opunindu-se din răsputeri a li se da o
'Întindere mal mare, avînd in tot-dea-una o bîrnă înaintea
ochilor: numărul restrins de demente care urmează acele cursuri.
Din aceste fapte"decurg două nenorocite mentalităţi şi
care sunt realitatea.
Prima, ne îrrţălegindu-se la nOI în Hornănia rostul unet
culturi ştiinţifice înalte, măsurînd. şi. cîntărind acel rost, după
efectele 'imediate-numărul restrîns de studenţi.
A doua,încrederea mică a societăţei romăneştt, în ştiinţă
şi mal ales in ştiinţa românească.
Şi CÎnrl aceasta este reoliideo. -asU't-z'î, după o muncă de­
pusă de atiţla oameni destoinici în ale ştiinţe)', timp de mal
bi ae de un sfert de veac-n'avem dreptul a cerceta şi caracieriea
mental itatca romănească şi nu suntem expuşi a fi ridiculizaţr,
spunind adevărul şi arătînd greşelele?
Oară, la Sorh01W, in Paris, la secţia Naturalelor, ciţt studenţi
era li in 1874? Trei care urmau cursul vestituluj profesor Henri
de Lacaze Duthicrs, printre care unul, e subsemnatul, şi abia
În 1878 din 1G care s'au înscris, numai 9 au ramas, după cum
raportează singur profesorul, cind spune J) : "insă toate păr­
ţi le iuvăţă min tulut, disccţiu n i lo r, sirguinta la conferinţe, la
lecţinnile şi conferinţele de sară, fiind obligatorie, o sclecţiune
n'a intărziat a se face printre d inşii".
Cine s'a gindit să gă"ască că să cheltueşte prea mult cu
invăţămîntul st. naturale in facultatea de ştiinţi din Paris?
Şi acolo, profcso rit, alt-fel p lătiţf, nu fac decât fi luni
1) Ruppont sur recolo pratique des hnntos etudcs 187'{-7S p. 88.
[84]
84
Dr. Leon C. Cosmovicl
curs, restul fiindu-le lăsat pentru luorărl personale. Numai
acest fapt arată ce gîndesc Francejit de rolul ştiinţelor natu­
rale şi de invăţămîntul Universitar.
La nOI cine ştie din public că pînă şi rolul de servitor ne
este impus. Patru anî de-a-rîndul 1884-1888, nu s'a avut
nicî un servitor la Laboratorul atuncea înfiinţat de lucrărl zoo­
logice şi fiziologice la Universitatea din Iaşl. Şi cine ţine în
samă zdruncinarea sănătăţeî acelora, care aă muncit cu răb­
dare, numar Laboratorul să se înfiinţeze, cu speranţă într'un
vi itor mal fericit !
Dar cine sunt acela-dintre conducătorit destinelor ţăril­
ca re-şl dau samă de munca depusă în asemenea laboratorii
şi mal ales de rostul acelor muncl ? Dacă şi-ar da sarnă, a­
tuncea nu s'ar opune nimenea la adevărata lor intemelere,
dezvoltare; nu s'ar opune la adevărata răsplată meritată de
acela care lucrează, răsplată materială şi mal ales morală.
Clt de departe suntem de aşa ceva!
A cui e vina? Am spus-o, mentalitatea ce au asupra ros­
tulu t invăţămintuluf superior ştiinţific,
Exemple?
S'a făcut vre-o dată apel la oameniî noştri de ştiinţă,
la întocmirea atîtor legr, a căror �economie îşI găsea soluţiile
în ştiinţă?
Nu odată am arătat în parlament acel dispreţ, acea ne­
încredere.
Şi ce altă dovadă maT palpabilă, de cît neadmiterea licenţia­
ţilor în ştiinţT, în atîtea aplicaţiunT ale legilor organice-ma?' ro­
m hieşie în ţuncţiuni-« considerîndu-T numar, ea apţT pentru a fi
proţesori !
Şi apot să se mire şi să, se strige, că facultăţile J de şti­
inţi, n'au auditor! şi deci sunt povoare pentru stat! Ce brevet
mal patentat 'şl-dau toţî aceştia de mentalitatea lor ştiinţifică l
Din nenorocire cele ce se' petrec sunt şi mai Întristătoare.
Pină în 1877, tineritul eşind din scoaleJe secundare, a­
\'eau nu numai dragoste pentru profesori! lor, ci şi stimă,
incredere şi ace! profesori-cel �uţin intr'o şcoală din laşI­
veniseră din Franţa, însufleţiţi de acele sentimente înalte şti­
inţifice, umanitare, cu care a îi vehit şi cetlalţt de la 1880 În­
coace. DlnşiI Însă aveau Înaintea lor un tinerit cu alte Însu­
şiri, încît aveau cUI să se adreseze, pe cine să lnveţe şi pe cine
în sullcţi.
[85]
Mentalitatea romînească
8:)
De la 1877 Însă, un vînt rău să năpusti, în special peste
tinerilul adunat în Iaşî şi de la 1880 încoace, atîţia profesor!
veniţi atit din Franţa cit şi din Germania şi cu o instrucţie
destul de înaintată, au căzut peste elemente cu desăvîrşire re­
fractare.
Şi se luptă de atuncea-c-tată 29 de ani-ca acel refrac­
'tarism să dispară; ca increderea în ştiinţa neamulut nostru, să
pătrundc'î în societatea noastre/' şi pot spune, că afară de rare
excepţiunl, totu! e zadarnic.
Şi da că nu este incredere, cum se poate pretinde progres,
orici! de însufieţit� pentru. aşa ce uel, sunt proţesori; respectici l
(Urmează) Dr. Leon O. OOSIBovicl
Profesor Universitar
UITARE
Nourf ce zburat: ca fumul
Şi spre ceruri �ă 'n ălţaţl,
Blînzi zefirr, ce ca parfumul
Florilor vă 'mbrăţoşaţi,
Daţi-mi aripile voastre,
Călători neobosiţî,
Să cer bolti lor albastre
Culbul eel�r fericiţî ;
Căci acolo unde't zarea,
Dus pe aripe de vînt,
Poate să'rrtilnesc Uitarea,
Ce'rnl lipseşte pe pămînt.
Amintirile frumoase
Suferinţele măresc,
Şi prin pagini amoroase
Suflete se nimicesc;
CăCI in viaţa noastră nu e
Dragoste făr' de hotar,
Nicî Hristos să ne mai spue
C'o să vină toate Iar.
Ens. Oalognomn
[86]
[necrlpţiile cMănăstif1ei Jfeamfu J).
55. Inscripţia Starcţul/i'î Gherasin» la oolJl1"ţtz bătrînilor
La holniţa bătrînilor sunt patru secţii mari cu erivaturf
de fier şi CLi toate obiectele trebuitoare; două secţii s'au făcut
de monahul Irimiea Eni, (vezi inscripţia No. 32--3�) iară alte
două secţii marl s'au făcut de stareţui Ghernslm Miron, dupre
cum glăsueşte inscripţia următoare:
t "Meremetul acestei case cu opt paturl de fier, cu două
"rinduri de aşteruuturl şi cu toate celelalte obiecte ce se află
"in ea, sunt făcute cu banii răposatului stareţ Gherasim, prin
"osîrdia şi direcţia monahulul Isajea Pcrsiceanu, rară lemnul
"s'a dat de sfintaM-re, Însă nelucrat, laanu11862 Februarie 28.
Să se ştie că crivatele au fost de fier mecanice, cu perdele
lnprejur, şi manometri-cu care scula bolnaviI cu aşternut-e-şi
obîecte neobişnuite pănă acum în mănăstirlle Nemţene: (yezl
nota de la No. 33, pomelnicu 34 şi nota la No. 101).
56. La biserica mare, în al tar este o icoană veche Sft.
Nicolal : Coroana şi cheuariii cu argint după sistemul cel vechi r
pe ea are anul 1783, cu argint pus pe margina dreaptă de un
&tefall; din dos scris cu mîna: "Chiprian Mo nah". Icoana pare
a fi mal veche, la acel an poate să fie argintată.
Părintele Ipolit, vcşmintari ă "M.-riJ, mi-a spus că această,
Icoană este foarte veche.
57. La biserica nz�re din llf-rea Neamiu.
A existat o Icoană mare pe care era zugrăvită : Caiapi­
ieaema cea veche a M-riI Neamţu ; a luat-o stareţul Gherasim
Miron de a ţinut-o la el, La moarte stareţul a dat-o unei
călugăriţe bătrîne care-I ingrijîa, Călugăriţa era din Mvrea A­
gapiea. Acum acea Icoană este Q-ată părintelul Visarion Ionescu
la Schitul Chiraş% de la Sf. Mtkte Atos, în earna anuluf 1898,
prin Maica Fevronia Zăhărescu \ din Agapiea. A fost săpată
şi o stampă mare de lemn reprezentind Catapiteazma cea veche­
a NI-ri'î Nearnţu, la anul 1821, În stăriţiea lUI I1arie, de săpă­
torul Ghervasie Monah:Ea era imprimată pe hîrtie mare, apot
sfinţită de se vinde ca icoană de hîrtie. La mine aii fost două,
stampe de acelea.
Catapitezma actuală este artistic lucrată din timpul Stare-
1) A se vedea numerile anterioare ale «Arhiveî»,
[87]
T
I
I
Documente
87
1
ţutui Do mei iea n mal nouă ca cea dintăi, sapată de nişte l ipovcnt
din Botoşani de la biserica lipovinească, cu plată de una mie
galbent. Această Cat apiteazrn â astăzl nu uşor să poate face cu
sărăcia bisericei noastre (vezi nota de la Nr. 1 şi pomelnicul
pag.:33)'j Aceste catapiteazme aii fost copiete pentru modele
de reprodllcţie la caz de trebuinţă; asfel de catapitezme prea
rar se găsesc, atit. ca zugrăveala, cuşi senexariul.. ..
: Eu am avut ca modele anlice-Catapiteazma cea mal
veche a M-ril Nea mţu şi Catapiteazma bis. sf. Nicolai de la
Scheea din Braşov, tol Catapiteazmă veche, mi-le-a perdut un
frate capchiu, să se ştie.
58. Ins ripiiea d,� {'J. biserica schittdu� Sc'ihăstria Seculut
La Săhăstriea �I-ril Secu sunt două hisericî, una mică
(paraclisul) cu hram Ioachim şi Ana, 9 Septembrie, e făcută
de duhovnicul Calistrat din Secu pentru slujba de iarnă
1837-1840. (vezi tom. 7. 58).
Biserica mare cu hrarnul Naşterea Maiceî Domnului 8
Sept. e făcută întăi din lemn de Episcopul Ghedeon de la RUŞI
Între ani 172.)-1734. Iară Stareţul Dometian Braşoveanuau
inoit-o de pieatră, cum să citeşte pe inscripţia următoare:
i- "Această stintă şi Dumnezeească biserică ridicată În­
"tru slava şi cinstea' Naşterii Prea sfintei Născătoarel de Dum­
"nezell şi pururea fecioarei Mariei, înpreună cu un rînd de
"chilii, şi un zid inprejur, şi s'au ridicat şi Clopotniţa cea zi­
"dită din temelie, in vremea stăpînirei bine Credinciosulul şi
,.de Xc, iubitorului Domnului nostru Ioan Sandu Sturza Voe­
"vod. şi a Priaslinţituiui Mitropolit a toată Moldova chirio,
"chir Veniami n Costache, prin stăruinţa a prea Cuviosulut
"Arhimandrit şi slareţ sfintei MouastlrI Neamţului şi Seculul
"chir. Dometian cu ajutorul iubitorulut de Xc. [upînulul Ne­
"cula� CenlOveschi (Cecoschi) spre vesnica lor pomenire. 1825
Septemvrie 3()
Neculat Cernovcschi era Calfă de zidăriî, un fel de ar-
chitect, văr primar Stare\lliui Ilarie. EI l'a adus la M-re cu
scoEI de a-l şi căpătui--prin facere de zidăril-lucru ce s'a fă­
cut.-Cernoveschi aii făcut multe zidiri în mulţi ani în
M-tirea Nearnţu-Secu (EI este trecut pe inscripţii la No. 7 şi,
pe notiţele de la No, 5, 6, 8, şi despre înoirea Bogoslovulul).
Cernovesch: este mare titor la Săhăstrie la facerea: Bisericii,
a ziduluI a Clopotniţei, a unor Candele de argint, a unei
Cruci, şi a unor dughene de la Botoşani dăruite Sihăstriei şi
[88]
88
I
I
I
I
f
I
f
!
I
I
{
I
J
I
I
Docurnent.,
I
'1
J
,'.lI.("� -c.L __ 'J _�_� __ �'�. � � ',"" ,
,
[89]
Documente
89
+rhinuuulriiul Paisie Vciil'icoVN'hi Molorosianul,
Stareţul M-rei Nea mţu, <le origiilă rus, născut la Pultava, 21
Dec. 17:22, mort la Mvrca Ncarnţu, 15 Noe m , 1794.
[90]
HO
Documcntc
altele. Neamul Ccrnovcschl trăca ind. pc la 1887--18HO._D.
E. Temistocle (misloclu); Cerno\'csc:hi la PJşCanl, Vasile, (Cer­
uischi) la laşf, profesor şi telegrafisl, nu rnclo Cernoveschi s'a
mai schilodit În gura poporului.
69) Inscripţia de pe ciuşm. aua de l'l. 8ihâstn>t SecI/lui.
"Această ciuşrnea cu două ţevr, precum să vede, s'a fă­
cut în zilele prea inălţatullll domn Mihail Grigore Sturza
Voevod,cll blagosl()vellia Păl"in(elUI Venedi�t, arhimandr;it şi
staret al :':f. Mănăstirr Neamţuşi �ecllI, s'a făcut cu chţltu­
eala părinteluI Duhovnic G.distrat din sfinta "M-tire Secu),
Anul 184:2. Mal 1:2, spre vcşnicn pomenire a tuturor celor ce
s'au ostenit aicea, şi \'01' bca rdin această .aptl răcoritoare şi
de oioţă dătătoare", .
Ciuşrneanr, este Înzidul porţii, zidită de piea tră, cu două,
ţevl; cinşrnea mare, de arlă, de lucs, de gospodărie, cu in­
scripţie, 'am vizitat o la 28. August IH03, şi am găsit o stricată
de nişte bocrănaşi fanfaron'î care n ic: odată nu fac nimica. In
acest timp era fabric{l dc Hiristea. Accastă Săhăstric rcmqllită
în viaţa asc-ţilor amin i sle în «qonie.
60) Inscriptia de pe 1In (elon de catire roşie cu flori şi cu
slooe ele aur, de lol bisc1'1>a .Mure din jIJ-tirw NCf1mţu.
Feloll111 pe poale înprejur are nceasta inscripţie:
" -;- Maria Sturza Băncasă, cu ti sa fiică 13iineasă,
"Şi cu-u l său fiu iubit, Gheorghe Sturza numit.
"Erati iubiţi trusteI, fica ŞI fii:'! hol IeI.
"In vremea cind ali făcut, Veşmânlul acesta cusut.
"Şi l'au Usa t la l\1{1I1 ăsl ire, pcn tru a lor pomenire.
"Şi a celor adormi ţi, al'. acestor părinţi.
"Pe Gheorghe Sturza Logofăt, ce ali fost veI-logofăt.
"Elena soiie« sa, Pălăileae« se chiema.
Inscripţia este cuslllă cu slovă chirilică grămădită, cu­
vintele in şir unul după al luI, a,re aparenţa de a fi fost scrisă
şi cusută in stihu/'i,-dupăce llIa'î întăi s'a cusut�felonu1.
Florile şi cusutura au artă i,n felul lor. Este cusut de:
Elenco Sturza născută Paladi.
Iată cu ce să ocupa cucoancle mari in Moldova. Anul nu
este pus. se pare n fi anul 1812, (vezI. fI. No. 26). (şI. No. 61).
61. Inscripţia de- pe un stihari preoţesC'elin (.nul1812.
'j-" Şi părinlescului rod, din Cantemir Voevod.
"Slurza Şi �oţia sa, :':ocrlI Bănesei era.
[91]
Documente
91
"DLlpă a lor fiu iubit, Costache Sturza numit.
.Soţul Bănesel legiul, Vei Ban au fost hoerit.
"Serban Canono Spătariul, Acăru I esle jicamul.
"Din Cnl i rn ach Voevod, dupre a Malcă-sa-rod.
"Si soţia lUI Balaşa, Familia sa din <turza.
"Părinţi\' Băucseţ sunt, sau afierost bătrinl fiind.
"Plinind datoria lor, care este a tuturor.
"Iară Banul Costache Sturza, în mai plăcută vristă,
"Lăsind intru vă duvic, legiuita sa soţie.
"Numită mal sus Baneasa, şi o pruncă pe Balaşă,
"Si un prunc mic pe fiul său, au mers întru Dumnezeu'
"Dumnezeu Să-I pomenească, cu drepţiî să-i hodinească,
"In cereasca fericire, Veşn ica lor pomenire.
"Insuş'î Băneasa au zis, şi Vasile Dan au scris.
"In an»] 1812."
Inscripţia este scrisă pre-bine cu slovă bisericească pe'
poala de jos-inprejur pc tot stiharul.
Inţelesul arată că inscripţia de pe felon (No. 60) conti­
nue şi pe stihar (No. 61) şi anul este 1812.
(Sa se observe în inscripţia No. 26 şi No. 60).
62. Inscriptia de pe pedeaua de la uşa Impărăiească. Inălia­
rea din 1853
-j- "Această perde sau făcut in oraş-ul Chiev, pentru sfinta
Mînăstirea Neamţului, cu cheltueala leromonahulul Nio­
fit, in vremea stăriţel Arhimandritulut Neonil la anul 1853".
Perde mare, pe catife roşie, bună dublă, Icoana lnaliarea
cusută in mare cu aur şi colori, hramul M-ril Neamţu, jos are
inscripţiea copietă mai sus, cu slove mari de aur în relief,
s'au făcut la Chiev cu cheltueala de 100 galbeni (a 37 lei gal­
benul) plătiţi de părintele Neofit El-iade, barbat erudit, elenist
mare ieroschimonah, pustnic, asche t, mare, la schitul Procou,
fost Igumen M-ril Secu Între aniI 1870-1886,-A fost capabil,
a dat sfat pentru a se face spital, şcoala şi spiţerie laTirgu Neamţu
bolniţile din Mv re, şi alte treburi mart au făcut. In secolu nos­
tru nu are Romănia as-fel de barbat. S'a lepădat de stăriţie
caşi de Mitropolia Moldove.
Cine n'a văzut pe acest părinte Neofit, în rugăciunele lUI,
acela n'a văzut sfinţenia intrupată. A murit la 3, Fevruarie 1886
în Mvrea Nearnţu, unde se re trăsese din IgumenicaM-re'i Secu.
(t. 6. pag. 817 ; t. II pag. 185).
ărhierenl Narcis Creţolesco.
[92]
DĂRI de SAMA
Ointuri şi poeme de Riria,-1902 - 1908, Iaşî, Editura 1-
Iiescu, Grossu et Comp, :2 lei 50 banr.
Un volum de 200 pagine, in cale cunoscuta scriitoare le,
şană, Riria, şi-a Întrunit produceriJe sale poetice dintre an ii
1902-1908. In total volumul are vre-o 90 pocz il, dintre care
cele mar multe inedite, Iar altele apărute prin diferitele reviste
literare din ţară,
Ciclul acesta de poezir e precedat de u n studiu critic a­
mănunţit, datorit penel sărbătorituluî savant şi profesor, d-I
A. D. Xenopol, care prin o conştiincroasă analiză literară pre­
cum şi prin notele Iămur itoare de la finele volumului, corn­
plectează în chipul cel mal avantajos opera poei el.
E ceva obicInuit, astă-zt încă, la 1101, ca apariţia unul
volum care poartă ca autor un nume de femee, să fie întimpi­
nat, dacă nu cu neincredere, dar cel puţin cu o rezervă sui­
qeneris, de care întîmpinare sunt scutite volumele scrise de
bărbaţi, chiar ale începătorilor.
Cel greoI in admiterea talentu lul femenin în arena lltc­
rilor romîne, alt multe şi variate motive, pc care nu le lip­
sesc de raţiunr, d11P{l părerea lor, Aşa de-o pildă el zic: de
ce acuma, cindo adevărată pleiadă de lithaţl nOI se ridică, e­
lementul femenin e aşa de rar în ea, şi chîar dintre cele ivite,
aşa de rare, cele alese? In primul loc, cauza stil in lipsa unei
culturl serioase. Iutr'adevăr, zic el, cultura n'a pătruns încă
de cit cam superficial şi la un număr restrîns de elemente
din sexul slab; n'a pătruns cultura Încă în toată aprof'unzi­
mea şi complexitatea el în lnin"ţele şi în sufletele tovarăşelor
vieţet noastre, şi fără de această cultură, fără de această ba­
ghetă magică, care lărgind şi luminind orizonturile ounoştin­
ţclor, lărgeşte, luminează şi înfrumuseţează imaginaţia şi deci
cugetarea, nu poate fi om de ştiinţă, om de litere, poet 01'1
artist de la cari să rămînă ceva. \.
\
Cultura dar lncununlnd darul, firesc al scriitoru lnî, îi a
sociază discernămîntul, analiza sehtimentelor şi a senzulu-
vieţer, Îi asociază observaţia. \
O minte cultivată, un suflet luminat va putea, avînd
inăscut talentul, Să-ŞI priceapă sentimentele, să le redee în­
tocmaj, să şi le reconstitutască ort-clnd, prin evocare, şi să
aleagă acelea care cadrează în lumina artel, stîngînd şi inăbu­
şind În întuneric tot ce-I comun, tot ce-l pornit din întuneric.
Eu insă am J uat acest volum d� poezil să-I citesc, fără
neîncrederea şi chiar fără de rezerva de care vorheam, fiind-că
[93]
· Dări de sa uă
mai Întăi nu împărtăşesc ideile de mal sus, şi apoi, pentru ca III
cazul de faţă. nu e vorba de o primă lucrare a numelui lite­
rar de care mă ocup.
Eu ştiam din altele că o minte CH o cultură deosebită,
luată înmare parte de la izvoarele originale ale occidentului, că
un suflet luminat, şi-a cristalizat din nou în acest volum por­
nirile, crezurile, visurile şi induioşările, în forme poetice a­
lese şi cu imagini dătătoare de sugestit.
Şi afară de aceasta, în ce priveşte poezia lirică, eii unul
înclin s'o cred mai aproape, mai menită înfrăţirei cu sufletul'
femeet, cu acel suflet inspirător şi păstrător de poezie, a că­
rura gingăşie şi impresionabilitate sunt cu mult superioare­
celora ale sufletului bărbătesc. Şi oare l iricil bărbaţi, fiînţile
aceste recunoscute ca atare de toată lumea cultă, cu dorurile
şi pornirile lor transcendentale, cu nemuritoarea deviză în suflet
şi sublima dorinţă a unul Dante mereu pe buze: stelle ... alle
stelle 1 ... , nu aîi ei, în clipele lor de lirism, inimile plăpinde ,
och iî in lăcrămaţr. sufletele înduioşate ... de femei?
Cu aceste idei, noul volum de poezîl ale Ririer, m'a atras
în chip misterios: şi astfel va atrage în tot deauna lirismul
unei femei poete pe acel cari sunt în căutarea unuî vis, pe·
acei cari vor să se smulgă "di n balta aceasta cu vise rebele".
De altfel ort-carc volum noii de poezii care apare, vine
cu un nou farmec, cu o nouă atracţie înspre necunoscutul de
frumuseţi ce conţine, chiar numai prin faptul apariţiei lui cu
titlul acesta înflorit de "poezii", de "cîntUl'i".
Intr'adevăr am putea spune că astăzt nimic nu s'ar mal
putea seri noii în poezie; şi cu toate acestea cu ce sete citim
poeziile frumoase ale contimporanilor noştri.
In acest scuz VOI aminti aict spusele lui Sainte-Beuve din
lucrările sale de critică literară: "Intrebind pe un prietin, care
"locuia în vecinătatea munţilor, dacă nu cum-va vederea a­
�cestora, cu timpul, n u-I devenea monotonă; el Îmi răspunde:
"uu, munţii n u sunt monotonî ; el aii, în felul lor, nesfîrşitele
"schimbărI ale oceanului, şi fără aţi vorbi de jocul culorilor.
"de reflexele după ciasurî şi anotimpurr, chiar dacă n'aI
"vedea la dînşii de cit contururile şi liniile, ei dau totuşi 0-
"chllor privcliştt de care nu te mal saturt. Adesea ori în 10-
"curBe cele mai cunoscute, o eşitură oare-care a'Ior, asărnuită
"aşa de odată, îţi înfăţişază nişte forme deosebite, nişte grupe
"ca din noii plăzmuite, pe care nu le-ai mal înfăşurat în fe­
"lui acesta nici-odată CLl ochii tăi, şi care sunt adevărate şi
"care se adaugă la via cunoaştere ce o al despre tot cela ce-r în
"jurul tău.-Ceea ce acest prietin spunea despre munţii săt;
"eu ap licam fără voie lileratureI noastre".
'"
* *
Nu vOI întra in descusutul amănunţimilor poeziilor care
alcătuesc volumul. Studiul critic deja menţionat al el-lui Xe­
nopol, prin care dsa arată incă odată superioritatea vederi-
[94]
94
Dărt de samă
lor, gustuluI şi a priceperel sale artistice, vorbeşte pentru orl­
care şi mal bine decît orfcare recenzent, care ar veni să-şt
dea părerile în amănunţimj. Nu mă vOI opri însă de a cita
din volum din acele versurl--avind ca normă de judecată
frumuseţa formei, a imugirii lor şi puterea emoţionaută conţi­
nută în ele-pe care le-am simţit mal aproape de sufletul meu.
Dm partea Întăi a a volumului care cuprinde poeziile li­
rice, meditatlve şi poemele, iar icf colo satirele cu tăfuşurile
lor ascunse, vOI face mat numeroase citaţiL VOI cita însă
versurt şi din partea a doua, intitulată .Pentmt ţarcZ şî neam"
parte în care avîntul patriotic, 'iubirea şi mila pentru pătura
cea numeroasă şi asupr i lă a nearnulul nostru şi credinţa în
izbăvirea lUI, să strecoară scînteetoare printre variatele alcătuirt.
Cit de frumos rosteşte poeta, cu verbul el colorat şi a­
propiat tot odată vechiului nostru basm, crîrnpeele acestuî
basm al trecutuluî nostru, cînd în poeziî, ca Dochio , incepe astfel.
"A fost se zice-odată-c'aşa ne spune rîndul,
"Un mare - împărat.
"Care'ncingÎndu-şl şeaua pe-un cal uşor ca vîntul
"In lume a plecat.
"A zis să-I ducă şoirnul precum il duce gindul
"Spre-unţerm de el visat"- ..
Descrierile sunt puternice şi colorate; ele alt darul de a
aduce în imaginaţia cititorului tablourile, cuprinsuri le zărilor,
aşa cum le-a văzut cel ce le descrie. Tn poezia Neapole de o
pildă:
"Răsare din zare vulcanul
"Cu creasta de f'lacărt aprinse,
"Stă mîndru şi vajnic <mormanul
"Dind umbră cetăţilor stinse .
. .
"Sorento. Amalfl, născute
"In sinurl de valuri albastre.
"Şi stau în palateide spume­
"Pe vecl înflorite sihastre.
,
"Iar Capri mlreasă'mbrăcată
"De apururt în flori de-aIămii,­
""De valurî în veci dezrn ierdată
"De soare copri nsă'n Iăşir,
"Răsare ca visul", ..
Fire contemplativă atrasă de misterul nopţ ilor iuste Iate,
de cetele albăstru, care sub \argintul revărsat al lunci, infă­
şură zările îndepărtate, de liniştea sfîntă a unul amurg ru­
menit, poeta se extaziază în l;aţa acestor desfăşurări ale eter­
nu lul maîstru, natura, şi în sufletul său simţind strecurîn­
du-se vrajă din vraja încunjurăroare, ea lasă acest suflet săr
.cinte, şi în pastele, ca cel din poezia " Gînclir![" , descrie:
[95]
"Se lasă ceaţă tol mal deasă, acoperind şi deal şi val,
"hnbrobodilă doarme luna în stratul rurnăn de văpăl,
"Iar stelele indrăgostite de a seninuJul pavază
"Ascund sclipirî nedumerite ca cenuşiul să nu I vază"-
sau pe bolta senină privind ţintele de aur În care stă prinsă
haina neagră străvezie a noptii, cunoscindu-le a şezări le, con­
stelaţiile, şi evoacă odată cu numirile lor din mitologia antică
şi convoiul legendelor divinizate de o omenire dispărută:
.Uaru] mare şede gata ... la proţapul lUI s 'anină
"Cel dOI fraţt Polux şi Oasior, stind în preajma roţilor,
"Şi să'mbie să incarce pe a nopţilor regină
"Ca s'o ducă să se lupte cu 'mpâratul zorilor,
"Cel stăpîn peste adincuri se înalţă 'neet din zare ..
"Strigă-Alpar"ul, strigă Cerbul. pe-Orion şi pe Cerber;
"Strigă Pajum şi Ţapul şi NIcel/lza şi Fecioara
"Şi privind agale-acoardă, cu-alor struue chlar vioara
,,�i le face'n loc să lupte, ca să joace pînă pier".
Iubirea, acest sentiment înălţator, "această mare ce-şI tul-
bură adîncul", nu se putea să nu-şi pună stăpînirea pe bă­
tăile de inimă ale poetei. Iubirea el e duioasă, lea îl trezeşte
nostalgia depărtărilor care se perd în vis, îl trezeşte dorul u­
net plecărt veşnice cu cel drag pe calea aceasta indepărtată l
"Hai să mergem arn indof, "Ş'om cerca noi rătăciţi!
"Făr' de griji, fă!" de nevoî "Să uităm că fericiţii
"Intr'o lungă departare, "Salaş aîi pe-acest pămînt
"Unde visul capăt n'arc.;. "Numa'n gîndurI şi'n cuvint".
sau îi aprinde pornirea de rosteşte cu căldură:
"Mă lasă sub cerul albastru
"Din preajma dulcî ochilor Tăt
"Să-ţj prind în cunună grum,czul
"Sub seu lul cosi ţel băl ăt " .. ,
şi cu toate acestea asemenea pornire a corpuluî e iufrîntă de
acea a suflctulur, de credinţa in D-zeLI; care ocroteşte pe toţl,
fără a se risipi în zadar:
"Iuhirea .. ] marca ce ŞI tulbură adincul;
"Credinţa-] i nsă vadul cu nctedul nisip,
"Zdrobeşte-adesea marea pe acel ce vor s'o treacă
"Dar vadul ocroteşte pe loţi f'ăr' de risip" ...
Tol in această î ntăle parte a volumuluI sunt multe cu­
getărI adînci, in versurile poemelor ce conţine, toate îmbră­
cate în forma ce convine unor astfel de cugetărI; acestea.
cele mal multe sunt analizate si lămurite in studiul din frun­
tea volumulur; o revenire asupra lor ar fi o lucrare de prisos
în spaţiul Iim itat al revistcî pentru acest scop,
Din partea a doua a volurnulut Ririel, parle despre care
am amintit mal sus, adică dintre versurile splendide închinate
ţării şi nearnu lu l, mă voI mărgini să citez un fragment nu-
95
Dări de samă
1
!
1
[96]
96
mcî dintr'o singUl'tl poezie, Dij.n«. d n care cred că reesăcon­
cepţia ce o are poct�l aSilil!":t ro l u lu I şi a ch.cru ărcf actuale a
ferneer rorn îno. in mijlocul n ca ru u lu t stil!. Şi aceasta e ceea ce
interesează acum mal mu lt p'.: cititor Celelalte pocz.iî patri­
otiotice, in care pal pită un adevărat suflet de romincă, 'le las
să fie citite de fie-care, la locul 101', "fie-care floare la inrnă­
nuncherea ei", cum a zis Maestrul.
Din poezia Dijm« :
"Ne chiamă ţara, fiice, să ne plătim de dijmă ;
"Născlndu-nc rorn incc, ea ne 'nvăli in crijrn ă ...
,,vă faccţr vouă cinste �!lbirtd al vostru .r;ru'f"
"Dovauă daţi iuhirel de Iimbă şi de plai;
"Căci fericirea fuge, norocul nu sencheagă
"fn mijlocul acelor ce mama şio reneagă" ...
B. G. Vasile.
So.maritcanco. de Gh. V. Bote:- Giwclon.-Traducere în vorsurî după
«L(. Stuuariiaine» de Erl. Iiasiosul.
Acum cîte-va Iu nf colaboratorul nostru d-l G. V. Botci-Gordon a scos
in volum traducerea sa In vor-sur) «Samaritcanca» după evanghelia "La
Samariiainc» a 1111 Ed. 1I0s1 (1.'11 II.
Lucraron D-Iui Gordrn» a apărut în eîte)va numure consecutive ale
«Arhiveî» şi cred nimerit, CU ora zia acestor cîteva cuvinte, pe care vreu
să le spun despre ea, să. incep cu u otiţa cu care d I A. D. Xenopol, fostul
nostru director, it introdus i n Yevi stă publicarea traducere).
DI. Xenopol z icca între altele: «!)-sa a 1'e�((:!1It traducerea şi i-a dat
«ţornui 'in care IiC public,1 (WH nt-, A�n CUJJI. nife, traducerea [rinuoccsci. dranu.
«a lu; Iionlatul, poate ti daW drept 'model de redare conşiiinrioasă şi lot o
«dai« de ţrn.nionsă ro niiniearc It ol'i[/,ina/ulu! [rauccz»,
Intr'adevăr, cititld cineva traducerea "S{(.);t!li'i!.canca» şi cunoscînd şi
originalul, se încl'edinţt'azit imediat dl are de a faoe cu o lucrare conştiin­
cioasa, cu o justă transpunere do pe textul francez.
ImI amintesc chiar că în t.impul loctllrei traducereI, d-l Xenopol,
Cale urmărIa textul original, a fost atît de placut impresionat de exactitp.­
tea cu care se roda acel original în romÎneş!o, În cît îşi manifestă dorinţa
să se pnblico în l'fwistă unele elin fragmentelo traclucero1, al[ttllrea cu păr­
lile corespunz[L1;oal'e din ol'iginal, spro a so vodea ast-fel, cum zicea D-sa
«deosebitul talont A.l tmduci\torllluI d.e '" reda atît do exac.t în I'omÎneste
atît fonelul cit fii form:. ol'iginalullll». '
Spaţiul În destul ele mare îns{t pe caro îl oeupa llej�.t in revis(lt pu­
blicareit piesol, n'a Îng{trlllit şi. pnhlicitl'oa fl"Lg'illentclor franceze.
vorsurile aeostal lmdueerI sunt naturalo, simple, [ăr{t umpluturî; ele
alI o clesfhşul'aro liruştittt, ceea ce do alt-foi eorespllndo şi originalului
care poarlIt pe cOPOt'(lt II Cl1l101 o do "c'({1/(I'wl'ie, şi în care elcd versurile puse­
ele autor in g'urilo color Sfillţl, c('rcatl o formil aşezată, mai gravă, �i nu de
sigur acele si'\ltăl'cţe şi sclipitol'o \'ersLlt·X din opel'ile sale ultorioare: (fyrano.
L'.-li.']/on; otc.
Traclnccroa el-luI Gordon spe[' cA va. îmbogăţi cînd-va. şi ropertorul
sccnei noastre, luer[lrl în acoasUi l'aJ;llur{t a literatureI, mal avîlJd D-sa deja
reprezentato. I1oprozolltaroa d. ca '1i\ loctura, nu poate aduco ele sigur ni­
mănUI do cît J1lUltulllirefl de eL ascult,t o lncra.re de art{t.
De acela o' I'(l(JOIl1'1!IU(lrIl Cll tO:lt,\ sinceritatea atît cetitol'ilor cît �i
cOlldut:i\torilor teatrului nostru. OOlnoniţâ.
NOTIŢA
Iniţialele autol'u!111 noti\-elo1', asupra Oulcl1r1melO1', diH N·rul !reellt
al «Al'hivel», nu sînt G, '1', ei !'. f.
[97]
�·�I\I1IV��
ORGRnUL SOCIeTATII 8TllnTIPICe �i LITERRRE
DIN IAŞI
======================================0
o
Anol XX.
NO.3
Martie 1909
0======================================
Sinuciderea in etatea juvenilă 1)
STUDIU PSIHOLOGIC
o
In cursul lungeI mele practice medicale am notat destu­
le cazuri izolate de sinuciderî izbutite orf neizbutite ale ele­
vilor scoalelor secundare-în străinătate, în ţara noastră şi în
Craiova. După observaţia atentivă a nevrologilor, psihiatrilor,
pedagogilor şi a magistraţilor rutiuaţr, în absoluta majoritate
a unor asemenea cazuri trebue inculpată scoala, fie în mod
direct, fie indirect. Cazurile observate de mine personal, mă
îndreptăţesc a ajunge la acelaşi concluziune. Intru cît este de
vină scoala? Oare prin programul său vicios şi prea încărcat
prin surmenagiui copiilor, prin profesorul care nu întruneşte
tot-dea-una calităţile cerute de bun învăţător şi de bun pedagog?
Să ne ocupăm puţin şi de starea psihologică a elevului,
care se sinucide din cauza scoalel, adecă de cazurile izolate,
nu de cele colective, unde mai concură alte cauze, precum am
spus mal sus.
Anul trecut un elev de liceu în Berlin, în etate de opt­
spre-zece ani, unicul copil al unei distinse familii, şl-a cău­
tat moartea in rîul Spree. Pentru ce? Auziţi gravitatea cazu­
lui! El a împrumutat unui conscolar o temă matematică spre
orientare, precum a susţinut, pină la sfîrşitul său tragic, la
. toate dojenele ce i s'au făcut. Dar bunul camarad a abuzat de
Încrederea sa, nu s'a mulţumit numaî cu orientarea, ci a co­
piat tema adliteram 1 Camaradul incorect, dar foarte apt pen-
1) A se vedea şi numărul precedent al «Arhiver».
[98]
98
Dr. George Mi1eticiu
t
tru toate peripeţiile vieţiî, a primit o oră de carceră ŞI In ur­
mă a plecat vesel acasă. Iar celalalt-care lipsit de maturitate
sufi,citntcZ morală, după părerea profesoruluî, exprimată în două
scrisort adresate tatălui, din cauza acestui fapt promoţiunea
sa în clasa următoare este compromisă. Incercarea tatălui de.
a atenua fapta, de a explica adevărata valoare a delictulut
scolar-cine oare dintre nOI nu l'a comis-toate rămîn în za­
dar. Draconicul protesor cercetează încă odată înaintea cla­
sei întregi marea crimă făptuită ; elevul deja măhnit şi spă­
riat pănă în adîncul sufletulur, mal primeşte un epitet insul­
tător-aceasta ajunge pentru a umplea cupa amărăclunel şi a
goni pe bîetul elev în braţele morţit.
"Ne apucăm de frunte, citind aceste rtndurl", exclamă
jurnalistul german, care recensionează acest caz.
"Părinţii cari aii copil în scoală, trebue să fie cuprinşl
de groază, văzînd modul cum scoala, interpretează maturitatea
morală, dacă chiar asemenea neînsemnată abatere de la disci­
plina scolară-adecă impulsul curat uman de a ajuta pe un
cam arad incapabil ajunge, spre a arunca pe un elev sîrguitor
în abizul disperăref, a împinge pe un tînăr. a căruî viaţă în-
cepe abia cu lepădarea catcnelor scol are, la comiterea unui
fa pt contrar natureî intregt a tinereţeî".
In frumoasa lună Maiii 1902, s'a sinucis un bun elev al
liceului din Craiova, orfan de tată şi mamă, de bună familie,
băiat modest şi bine crescut. S'a sinucis fiind-că i-a lipsit o
fracţiune dintr'un punct, şi această fracţiune îl ameninţa ca
sabia lUI Darnocle cu repetarea clasei. Bietul băiat lipsit .de
consolarea, de incurajarea şi de sprijinul părintesc, de care,
ca fire ambiţioasă, avea indoită nevole, în culmea desperărel
sale n'a găsit altă scăpare decit ornorîndu-se singur.
Acest noii trist caz înregistrat de mine, m'a Îndemnat
a lua condeiul în mînă şi a scrie în ziarul "Patria" din Cra­
iova No 24 de la 10 Maiu 1902, următorul articol sub pseu­
donimnl "Verax·.
Sinuciderea elevulut de la\ liceul din· Craiova, stingerea
unei tinere vi eţe prin propria mînă; apoi frecvenţa din ce în
ce mal crescîndă a sinuciderilol� la scolarl, ne pune pe gîn­
durt. Care sunt cauzele? Sunt multe da"r vom arăta numai
pe una, cea mal principală, singura care explică creşterea nu­
merică zilnică a sinuciderilor la scolarî. Şi aceasta este şcoala 't
Programul este încărcat, multă materie cu totul inutila
r
,1
I
�
[99]
Sinuciderea în etatea juvenilă
99
-uniî profesori prea exigenţt, Am demonstrat deja in lucrarea
mea ,,8tudi� psihiatrice: publicat în anul 1895, că şcoala con­
<cură la creşterea numerică a nevropaţilor şi psihopaţilor, tot
-şcoala cauzează în prima linie sinuciderile la elevi.
Sforţarea creerulul juvenil, prin munca intelectuală ex­
.cesivă, are o influenţă nocivă asupra acestui organ în dezvol­
tare; de oare ce îl oboseşte, îl sleeşte în mod precoce, şi prin
aceasta face imposibilă dezvoltarea sa complectă. Este un im­
puls caracteristic al cultureî actuale de a imprima scolarulul
.cit de multă ştiinţă, pe socoteala dezvoltăret fizice. Creerul
capătă prea mult, iar restul corpuluî prea puţin sînge, de aict
rezultă slăbirea intelectuală, sleirea nervoasă şi nedezvoltarea
corporală. Exigenţele scolare chiar din clasele primare sunt
:prea mari, funcţia 'regulată a creer uluî este abuzată cu siste­
una de aZI, şederea prea Îndelungată în clasă dezvoltă in
mod precoce instinctul sexual; lată atitea cauze defavorabile
-dezvoltărit normale a creerului juvenil.
In Englitera sinuciderile de elevi sunt extrem de rad.
Pentru ce? Pentru că Englezul dezvoltă mintea elevului pa­
ralel cu fortificarea corpului, prin gimnastică, înnotat, scrimă,
vislare diferite jocuri, etc. Toate aceste exerciţii corporale in­
tră în programul scolar cu ore zilnice -conform sănătoase!
.devize latine mens sana in corpore sano. La nOI nu se dă nici
·0 ateuţiune exerciţiilor corporale sau e prea neînsemnată prin
programul unilateral al scoalelor secundare. De acela copil)
noştri sunt surmenaţl, extrem de surmenaţl.
La scoală creerul elevuluf este înhămat 5-6 oare pe zi
.apoi am întrebat pe un bun preparator de elevi, cam cite
ore pe zi meditează pe elevil săt ? Respunsul a fost 3-4 ore.
Astfel aproape zece ore acest creer juvenil este în plină acti­
-vitate. Intreb, nu avem oare aicl o supra-activitate cerebrală
un exces, un abuz intelectual? Verce nevrolog sau psihiatru
va respunde afirmativ. Vă rog priviţi şi număraţf pe atîţia
-demenţt precocl şi pe atitia nevrîstnici j u venilt, victimile pro'
gramelor scolare moderne.
Dacă programul este iraţional, stă în mina profesorului
·de a atenua sau a anihila rezultatele funeste, inevitabile prin
.aplicarea lut necondiţionată. Aicl se comit erori grave. Un
bun profesor, un adevărat profesor, orI cit va îmbătrîni în
cariera sa, nu se va împietri în pedantizm şi autocratizm.
Dacă vom resfoi matricolele, vom mai constata, că prea mulţi.
[100]
100
Dr George Mileticiu
profesorr, care aZI exagerează in severitate şi cîntăresc notele'
cu pedantizmul farmacistului care dozează stricniua, au fost
elevl slahl de tot. In urmă însă a fost un bun student uni­
versitar şi a devenit un capabil profesor. Nu trebue uttat că
creerul elevului se află in progresivă dezvoltare, Iar că natu­
ra nu face saltur] mortale.
O prea mare severitate din partea profesorulut, ignora­
rea constituţiel psihice a elevuluî, a împins deja multe vieţi
tinere in mormint, a adus dezolarea ireparabilă în numeroase
familii, a privat patria poate de un viitor cetăţean foarte fo­
lositor. De aceia profesorul trebue să facă psihologia elevuluî,
să individualizeze bine darea fie-cărei note. Un elev mal pu­
ţin inteligent poate fi atent, pe cind altul mal inteligent este
mal puţin atent, dect el va pierde şirul lecţiel, Iar profesorul
în mod automatic îl va da o notă proastă. Oare distracţia e­
l evuluf nu are altă cauză decît reaua voinţă, precum va ad­
mite un spirit superficial? Pedagogul va respunde în mod ne­
gativ. De acela adevăratul profesor trebue să facă selecţiune ;
el trebue să. Iea în consideraţiune temperamentul, constituţia
fizică, gradul de inteligenţă, conduita, libera voinţă a elevului,
mediul social în care trăeşte.
Invăţămîntul secundar nu este de cît o gimnastică pro­
gresivă intelectuală, pregătitoare pentru studiul special uni­
versitar. Prin urmare de la elev nu putem pretinde decît
ceva enciclopedic limitat; nu fie-care elev poate fi perfect în
toate numeroasele obiecte impuse de program. Oare dacă a­
cest elev din zece obiecte la o micăminori tate este mal slab,
această minoritate primează majoritatea?
Intr'un local public, vorbindu-se despre sinuciderea ne­
norocitului elev, un profesor ar fi esclamat într'un ton des­
preţuitor : «Se vede că a fost leneş, şi apot şi nehun !» Să
înşeală foarte răii acest domn. Elevul leneş nu se împuşcă!
Elevul leneş nu are ambiţiune, şi cine nu are ambiţiune nu se
împuşcă 1 A fost nebun? Dar pentru Dumnezeii, cum poate
un om care cugetă, să lanseze cu 'uşurinţă o asemenea absur­
ditate! Să'ţt explic eu stimate Dbmn, prin cîte-va cuvinte,
psihologia sinuciderilor la copil. \
Copilul din cauza pedantizmulu! d-tale, din cauza cer­
culut dtalo de vedere limitat este ameninţat să piardă un an.
A! ignorat cu desăvîrşire individualitatea copiluluI. Copilul de
constituţie cerebrală desperat, fără speranţă de scăpare, dojenit
.. 1I77F1IIFI1I21 ..... �.r*�] ....... pUMM_C
[101]
Sinuciderea în etatea juvenilă
101
-de ai sai, ruşinat de a rămînea în urma camarazi lor SăI, toate
silinţele sale, toate sacrificiile familieI sale, văzîndu-le fără
folos, recurge la revolver, Orl-ce speranţă ort-ce durere este
simţită de un crecr juvenil cu o îndoită vehemenţă şi cu o
'îndoită greutate; acest creer simte numal prejudiţiile mo­
mentan, durerea prezentă; copilul este sufleteşte cu totul de­
.primat, aproape ca narcotizat şi cedind prea lesne unul impuls
'vehement, îşi va curma în mod brusc o existenţă în aparenţă
-cu totul ruinată",
Aceste rinduri le-am scris în menţionatul ziar, mîhnit
-de moartea prematură a elevului licean orfan de fată şi mamă.
Despre eleviî cei slahl Ia şcolile secundare, sunt aZI în
.măsură a da următoarele relaţiunr, culese din biografia unul
număr de oameni celebri. Este un adevăr bine documentat,
că tocmai elevii cei slăbuţl excelează în carierile lor ulteri­
-oare, pe cînd primit premianţi în majoritatea cazurilor dis-
par de pe arena intelectuală. Carol de Linne, creatorul bota­
nicet ştiinţifice, a învăţat aşa de prost, în cît părinţii săf I'au
tluat din şcoală şi l'au băgat ca ucenic la un cizmar. Abia
mal tărziu l'a descoperit un medic spre fericirea ştiinţel. Ma­
.rele chimist Liebi.q, a fost tot-dea-una cel din urmă în clasă,
.Iar ca marazii săi îl deteră epitetul de "prostul". Alexandru de
.Humboldt contrarii'! frateluf său 'Wilhelm, ca copil, a fost aşa
·de greu la cap, încît atit profesoriî săl cît şi mama sa erau
.aproape convinşi că nu posedă de loc aptitudine pentru stu­
diu ; dar de odată i s'au luminat crecriî, precum zice Hum­
lboldt singur. Poetul german Biirger, ca elev în liceu, ÎŞI for­
.tura zile întregi capul cu conjugaţiunile Iatineştr, pină să le
reţină cu chiu şi vai în memorie, Iar marele romancier en­
.glea Walter Scoti, a fost groaza tuturor profesorilor săi. Spi­
ritualul critic şi politician englez Swift, la depunerea exame­
nuluî de maturitate la Dublin a căzut într'un mod aşa de
ruşinos, incit i s'a refuzat admiterea la universitatea de la
-Oxford. Marele Napoleon, ca elev în scolile primare, învăţa
.foarte greu şi abia la scoala militară de la Brienne a început
.ereerul său a manifesta propietăţile sale geniale; tot asemene
adversarul său Wellington, s'a distins în copilăria sa prin le­
nevie şi nedexteritate. Hogarth, marele pictor humanist, a fost
-declarat ca imbecil de profesorii săt, Genialul sculptor danez
T'horunldsen, în clasa a doua primară a rămas de trei ori re­
liPetent. Eminentul chirurg vienez Theodor Billroth, la liceu şi
[102]
102
Dr. George Mileticiu
scolile primare a fost un elev foarte mediocru. In sfîrşit actu­
alul preşedinte al republicei franceze Fallieres, ca elev în li­
ceu nu strălucea prin zel, era chiar cam leneş. Trimis la Pa­
ris să studieze dreptul. se ocupă cu altele de cît cu studiul.
Din cauza .aoeasta tatăl său îl rechlernă şi'I trimise la Tou­
louse, unde se cuminţi, studiă cu zel şi reîntors la Paris îşi
luă în curînd diploma.
Aceste date biografice pot servi părinţilor drept conso­
lare, iar învăţătorului pedant drept orientare. In timpul din
urmă s'a discutat şi s'a scris mult, prea mult, despre e-­
ducaţia şi metodele educative. S'au vărsat torente de cerneală
despre conlucrarea simultanee a părinţilor şi a pedagogiJor,
despre respectarea individualltăţlf din partea profesorilor. Dar
să fim drepţl cu profesorii, cu patru-zeci şi mai bine de elevi
într'o clasă, individualizarea este aproape imposibilă. Tot a­
semenea s'a discutat şi para-discutat limita ce trebue trasa
între scoală şi casa părintească. In această privinţă nu putem
intra mai în detaliu, căcî ar trece peste cadrul acestuî studiu.
Absolut indispensabil-un sine qua non în adevaratul înţeles
al cuvÎntuluI-e un singur lucru; o încredere absolută, ne­
condiţionată şi neclintită a copiilor cătră părinţi şi profesori.
Copiii trebue să ştie, că pentru micile lor neVOI ori pacate
vor găsi la părinţi în ori ce timp O ureche ascultătoare, o
pedeapsă dreaptă, dar nici de cum impacientă, ori refuz brusc.
Iar profesorul să nu reprezinte pentru elevi încarnaţiunea du­
hului celui rău al tinereţii lor, înaintea căruia ei tremură şi,
sunt eoprinşl de groază, să nu aIB'ă idela preconcepută, că el
va socoti defectele lor drept viţiu, insuficienţa lor drept rău­
tate. Profesorul să fie amicul lor, care găseşte o măsură dreaptă,
o toleranţă equitabilă pentru 'măhnirea lor, şi despre care ei
să aibă nestrămutată convingerea că: "profesorul vrea binele
tău, el nu este inamicul tău-nit, din contra el este amicul făt/' l"
Ordonanţa medicală pentru casa părintească şi pentru
scoală se rezumă în cuvîntul răbdare. Unde lipseşte răbdarea,
nu poate fi vorba despre educatie şi instrucţie. Unde există
răbdarea, nu se va furişa vre-un, copil rătăcit spre un loc sin­
guratic cu intenţiunea cea mai frlnestă ce poate concepe un
creer juvenil; nu vom mai auzi despre cazurl atît de frecu­
ente de sinuciderr la copil, cea mai nenaturală dintre toate­
manifesta ţi unile culturei moderne.
Zilele trecute s'a ţinut la Craiova un congres al profeso-
'f'i:VL
[103]
Sinuciderea în etatea juvenilă
103
rilor scolilor. secundare din ţară întreagă, despre modul de pre­
dare al limbllor.clasice şi moderne.
Am urmărit cu atenţiune mersul c.mgresulul, diferitele
leeţiunl, una mai de model ca celalaltă, Intre care Iecţiunl de
şapte-zeci de minute; şi în sfirşit am auzit cu satisfacţiune
sufletească dorinţa d-Iu t Ministru Hard, ca elevul cind ter­
mină liceul să cunoască mal puţin toate subtilităţile grama­
ticale, dar să ştie conversa în nemţeşte şi franţuzeşte. In pri­
ma linie aceste chlţibuşurl gramaticale fac pe profesor pedant
Iar elevul este surmenat,' de . unde izvorăşte şi sinuciderea.
La acest congres s'a vorbit forte bine despre misiunea peda­
gogică a profesorului, de raportutile sale faţă de elev din
punctul de vedere psihic şi educativ. Şi această cesti une tre­
hula în adevăr pusă in prima linie. Elevul - cetăţeanul de
mî'ine-pe lîngă ştiinţă, mai are nevoie de educaţiunea sufle­
tească, de pregătirea moralulul în lupta lui ulterioară pentru
existenţă Dar nu s'a vorbit de loc de programul prea încăr­
cat al scoaler, despre defectele lUI şi despre surmenagiul, care
urmează de aci. Pedagogul german Dr. L. Wagner (Die Uber­
burdung der Schuie. Leipzig 1905) zice, că programele scolare
din toale ţările culte s'au umflat plnă să plesnească. ApOI se
miră că nu plesneşte şi capetele copiilor, în care căutăm să
băgăm atîta sapienţă. Prea multă materie din program nu
permite o digestiune cerebrală lentă şi metodică a alimenta­
ţiunel intelectuale, din contra, menu-ul scolar trebue ingerat
repede în mod integral, căc] aşa cere regulamentul. Dar ori­
ce exces în nutriment, cel intelectual nu face excepţiune-tre­
hue să aducă indigestie, greaţă şi displăcere. Sub atari condi­
ţiunî devine nervos, neurastenie, atît profesorul cît şi elevul.
In scoală vedem vînătoarea sălbatică spre a atinge ţinta pro­
gramuluî prescris, Iar în viaţă privim vînătoarea sălbatecă
după cîştig-exclamă cu dreptate pedagogul german, care în
acelaşi timp mal este şi doctor în medicină.
Scolarf de ambele sexe sufăr astă-zî foarte mult de du­
reri de cap, care pe timpul vacanţelor dispar cu desăvîrşire.
Dr. Kellers, pe baza unor numeroase obsevaţiunî, a descris
această cefalee ca o nevroză specială a creerulul juvenil. Chiar
somităţl ca Vircow, Nussbaum, Kraft-Ebing şi Rossbach s'au
ocupat cu această cestiune. La scoala profesională da fete din
Craiova, unde sunt medic curant de două decenii, sunt de cele
mai adese-ori consultat de eleve atinse de această nevroză.
Dr. Blache, Dr. Kotelrnann, Dr. Mesched, Profesorul Kjellberg
[104]
104
Dr. George Mileticiu
şi alţii, au făcut asemenea numeroase descrierî despre această
durere de cap scolară cum o putem numi. Această durere de
cap la elevi, ne arată că creerul este prea încărcat cu hrana
intelectuală, că sufere de indigestie, ca şi un stomah abuzat
cu prea multe bucate. Iată prima manifestare a surmenagiu­
lUI intelectual cu toate consecinţele sale. Dar să mergem mal
departe. Dr. Crichton Brown renumit psihiatru englez, a de­
monstrat că surmenaglul intelectual, care se dezvoltă la copil
sub influenţa scoalel, aduce tot sistemul nervos într'o atare
stare de iritabilitate, de astenie, în cît o cauză ocazională ne­
însemnată poate să aducă consecinţe serioase, precum stări
neurastenice grave, stărl maniace ori demenţiale acute, sin­
ucideri.
Nu putem intra mal mult în amănunte asupra surme­
nagrulut scolar, căci am trece peste scopul acestul studiu;
cestiunea este vastă. Surmenagtul scolar nu este numal o ces­
tiune de pedagogie generală, ci şi o cestiune de medicină in­
dividuală, zice Profesorul Grasset de la Montpellier. Chiar
programul scolar e-l mal raţional este uneori inaplicabil co­
piilor nervoşi, elevilor ereditar grefaţi. Alei este mal mult ro­
lul medicului decît al pedagoguluI, a recomanda părinţilor
ca aceşti copil să renunţe la munca cerebrală şi să prefere o
carieră activă în plinul aer, precum de exemplu agricultura.
Altmintrelea tinărul devine iritabil, neurastenie. Jar dacă din
întîmplare dă peste un profesor pedant, care nu ţine samă
de starea lUI psihică, un sfirşit tragic prin propria mînă, ac­
tul cel mal contrariu instiuctulul fundamental de conservare,
va stinge în mod precoce o viaţă tînără.
Dr. George Mileticiu
\
\
\:
\
_W··
[105]
Floarea Soarelui
Din vremuri vechi perdute 'n ceaţa
Intunecatulut apus,
A fost un oral ş'a lui poveste
De n'ar fi fost nu s'ar fi spus.
Era pe-atunci cind Sfintul Petru,
Cu Dumnezeu. ar fi umblat
Şi el pe-aicr ; cînd se suise
Pe tron chiar Verde împărat.
.Şi ci că povestesc bătrîni]
O nuntă mare s'a făcut
Cum nu mai cred de-acum să fie
Şi pănă-atuncl nu s'a văzut.
Căci mirele e cralul Soare,
Mireasa fată de'mpărat,
Frumoasă şi atît de dulce
Cum e intărul sărutat.
.Şi lume multă-a fost chemată,
Toţl crail şi'mpăraţit toţl ;
Popor îutreg de rubedeniî
Ce-abia cu minteai .mar socoţl.
Iar tata socrul, impăratul
Ce Roşu-t zic, i-a dat prin gînd
8ă vină'n curte şi poporul
Şi să petreacă rind pe rind .
. Şi cum s'a chefuit la nuntă
Ar fi zădarnic s'o mal spun,
-Ort cît de trist să fii, atunce
Din om intreg te facî nebun.
"I'rel zile'n şir se petrecuse
Şi tot atîte nopţl în joc,
'acum cînd nunta-I pe sfîrşite
Norodul joacă mat cu foc.
.Căcl lumea se prinsese'n horă
- O fată intre dot fIăcăl,­
.De dragul lor, să-! mal privească
Eşit-au craii din odăi.
[106]
106
Constantin Doboş
Si mirele, s'a prins deodată
In horă, şi pe joc s'a pus,
De umeri ţine două fete
Şi sare tot mereu mai sus.
Şi 'iacă-una, iacă-două,
Piciorul cade apăsat,
Pe buze toţi au căte-o vorbă
Şi'n inimă cîte-un oftat.
In dreapta lui priveşte craiul,
Rămâne-o clipă 'nmărmurit
Un chip aşa frumos de faţă,
In viaţa lui n'a pomenit.
Cu ochil'n jos, cum stă plecată
LUI ma! frumoasă i-a părut,
Ar fi plătit cu viaţa 'ntreagă
Doar o privire şi-un sărut.
Căci vorba între nOI să fie
Dar mirele, era un crai
De nu-I găsea păreche'n lume ..
Ce bine e, cînd fete n'ai !.
Ş'apoi în şoaptă se zvonise
Că chiar mireasa n'o plăcea,
Şi socrul o ştia... ..... şi de-asta
Dornniţa straşnic mal plîngea.
Şi cum vă spun, s'a spart şi hora
Şi craiul Soare s'a trezit,
Că ţine strîns de mijloc fata
Ce într'o clipă-a îndrăgit.
Şi cînd s'au pomenit deodată
In mijlocul uneI grădlnî,
Par'c'ar fi fost de clnd e lumea
El arnindol, el dor streinl.
Şi în genunchi căzut-a craiul
El craiul cel mal st�ălucit,
Cu vorba dulce, tremurată,
Copilei astfel i-a vorbite
-"Ah! uite-te spre mine-odată
Mă lasă-o clipă să privesc
Adîncul ochilor tăi negri,
Surîsul tău dumnezeesc.
I
I
[107]
Floarea Soarel u i
"Copilă scumpă şi iubită
Nepreţuitul meu odor,­
Ascultă sufletu-rnt te roagă,
Indureratul meu amor.
"Căci te iubesc cum numa'odată
Iubeşte-un om in viaţa lUI
Aşa, că'mt pare-o făr'de-Iege
Chiar cînd iubirea mea ţi-o sput.
,,0 nu fugi, mal' staf o clipă
Te'ndură spune-mi un cuvînt­
Cuvîntul tău va fi poruncă
De vral, în cer şi pe pămînt.
"Iar dacă simţi şi tu fiorii
Aceluiaş curat amor,
Vorbeşte, spune-mi doar o vorbă,
C'apoî În linişte să mor".
Si gaJbăn se făcuse craiul
La' faţă, de ziceai că-I mort;
In dreptul inimeî, c o mină
El apăsa frumosu-I port.
Iar fetei nu-l venea să creadă
Că mirele e'n faţa el,
Că e'n genunchi, şi c'o Iubeşte .
E lucru peste obicei.
Şi tremura ca varga, toată,
Şi inima-t zvicnea în piept
Să-I spargă căci simţea sărmana
Că ea-l Iubeşte ....... şi nu-I drept.
-"Puternic cral, de vrai mă Iartă,
Dar vorba-mi, se opreşte'n git,­
Mă lasă-o clipă să-rut şterg ochii
Şi lacrima ce-a izvorît.
,,0 ...... Soare cral, tu ştii prea bine
Că sunt o fată din popor,
Şi toate fetele ca mine
Işî dau Iubirea cînd nu vor.
"Iar altele cind simt amorul
Şi 1 ui s'ar da cu tot,
Ca din senin, vine-o pricină
Ş'atuncl cînd ele-ar vrea, nu pot".
107
[108]
108
Constantin Doboş
Si s'a sculat atunce craIul
, De cum şedea 'n genunchi, şi-a'ntins
Spre fată braţele, ca'n n:gă
Căcl se vedea pierdut, Învins.
Şi fără glas, rămase cralul
C'atunci cind pierzi ce al mai sfînt,
Din ochil lUI prert nădejdea
Şi visu-l ca scinteia 'n vînt.
Tîrziu, cu vocea 'ntretălată
De-un plins nebun, cotropitor,
Vorbeşte craiul cătră fată
Cu glasul celor cari mor;
-"N'ai inimă şi n'aî nicl milă
Să-mî spul cuvîntul ce-J aştept;
Că te Iubesc peste măsură.
Găseştl că-i lucru ne'nţelept?
Ori poate crezl că dacă-s mire
Domniţa aş Iubi-o eii?
O ..... nu, şi martor despre asta
ImI este sfintul Dumnezeii.
"Zădarnică mi-I ruga dragă
Şi plînsul meu ş'al meu suspin?
Ve nu eştl tu căreî icoane
Şi cărel sfinte să mă 'nchin '?
"Tu nu găseştl măcar !2 vorbă
A mea durere s'o alinl ?
Sub farmecul vorbelor mele,
DUIOS, de gît să mi te anint '?
"Cu focul tinereţei mele
La piept odată să te strîng
.Şi beţi apol de fericire
Tu să surîzI şi eu să pling.
\
"Sub focul sărutărit t�le
Să poţi Încet să mă, omorI...
Iar părul tău - un rî� de :mr­
Să'l împletesc cu mîl' de florl.
"Atît aştept o vorbă sfîntă
Iar tu pe veci să fij a mea
'Să nu mal fiu pe lume, singur,
Să am şi eu pe cer o stea !
1,
[109]
Floarea Soarelui 109·
-,,0 ... Soare cral, eu te .... " Deodată
S'aude-o zarvă la palat;
Curtenii toţi cătau pe mire
De-atîta timp în 1 ung şi'n lat.
Şi un oştean găseşte craiul
Cu faţa plînsă, afurit,
Rugînd o fată să-I mai spue
Cuvintele ce n'a sfîrşit.
Şi umilit ruga oşteanul
Pe crai să vie inapof
C'ar vrea să-I vadă împăratul
Pe miri alătur, amîndot.
Plecind se'ntoarce-atuncea craiul
Si mal trimise un sărut
Cu' mîna, fetei cc rămasă
Privind, la cel pe veci pIerdut.
Cu ochii stl nşl, cu faţa suptă,
Cu pasul moale, tremurat
Păşeşte craiul pragul sălii
Şi se îndreptă spre 'mpărat.
--"Prea luminat împarate
VOI crai, şi vOI supuşl boerr
Vă spun la toţl că eti stric nunta
Şi calc şi vorba mea de err,
"Şi dacă fac această faptă
E pentru că m'am răsgîndit
N'aşt vrea ca'n tralul vieţii mele
Să fiii un om nenorocit.
"Căci n'am simţit pentru dornniţa
Acel amor adevărat
Ce fac o inimă şi-un suflet
Cînd unul altuia s'au dat.
"Rămîne acum la dumnevoastră
Să vă gîndiţl să judecaţi
Atita lurnc-I strinsă-aice
Ş'atlţra crai şi impăraţr.
"Ca o furtună ce vueşte
In codrii negri, secui arî,
Un murmur s'a stîrnit prin oaspeţi
Imbătrinlţt în fapte mari.
iii
[110]
110
«=-7
Constantin Doboş
Şi ca un trăsnet să răpede
Din tronul lUI cel aurit
Spre crai, chiar împăratul tată
Ş'adînc în ochi, el l'a privit.
C'obrazul roşu de mînie
Cu ochil crunţl ca de oţel
In glasul lui răsună-un tunet­
E-o spaimă să te uţl la el :
-"EştI un nemernic, plecă'n grabă
Găteşte-ţi oastea de războl ;
Ruşin aa ce mi-o fac! va trece
Cînd unul va pieri din noî.
*
* *
Ce-a fost în urmă? Nu se ştie
De cît că Roşu împărat,
.Ş'acum război cu cralul poartă
Băzhof de moarte, ne'mpăcat.
A craîului frumoasă ţară
Intr 'un pustiu s'a prefăcut,­
Prin foc şi sabie trecut-a
Tot ce cu ochii s'avăzut.
'Căci de 'ncercăm la cralul Soare
(La astrul zilel) de-a privi,
Tăria foculuf de-acolo
NOI n'o putem a suferi.
'Şi cine 'nvins căde-va 'n luptă
E încă lucru de gbielt.,
Se zice că sfirşitul lumeî
Va fi de-I cralul biruit.
Iar cît priveşte despre fată,
De care-un craî sa'namorat,
Deadouazi de nuntă-l cată
Pe oral de-atuncea neîncetat.
Trei ani în şir a mers Florica
O lurne'ntreagă col\ndînd,
La vracil cei bătrîn! de zile
Şi ştiutor! de orice \gînd.
Şi nimeni n'a putut să-I spue
De-I craiul mort orf încă viu;
De-o fi vreodată să-lmat vadă ...
Asem enj, lucru ei nu stiu.
'1
[111]
Floarea Soarelui
Şi Iarăşl a pornit prin lume
Şi alţî trei ani au mers în şir;
Uşor ce zid "trel anl" din gură
Dar să-I' mal ştii chiar fir cu tir?
Iar un moşneag, flindu-î milă,
I-a spus şi el ce ştiu şi eu,
Că poate ar afla, bînd apă
De unde bea şi-un curcubeu.
o cruce a făcut copila
Şi ochii'n sus şi-a ridicat,
Şi după urma colorată
Trei ani au mers neîncetat.
Şi ajungînd la ţerm de mare
Zăreşte curcubeul bînd
Setos din apa cristalină,
Grăbit, să plece mal curînd.
Şi în genunchi căzu Florica
Cu ochiî stînşî şi arşt de dor
O rugă plină de suspine
Rosti la Cel Îndurător.
Apo] plecindu-se cu faţa
Asupra apel, a băut.;
Şi'ntr'o clipă 'n locul feter,
O floare 'naltă a crescut.
Acum-ca tloare-vede craîu,
Deşi e Însă atît de sus ...
Dar cu privirea'l urmăreşte
Din răsărit păn' la apus.
Iar noaptea floarea se închide
De plîns e ochiu 'nrourat,
Dar lacrima o soarbe craiul
Adouazi, cu'n sărutat
Şi 'n ort ce zi se lasă craiul
Din ce în ce mereu mai jos
Să prindă pe copila-s-floare ...
Ah J visul lUI cel .mar frumos!
Iar oamenii I'această flore
El, Floarea-Soarelui, ii zic
Şi viaţa ei atît de tristă
Zic că-I poveste, uninimic.
111
[112]
112
Constantin Doboş
lar dacă nu vă vine-a crede
C'aşa iubire-a existat,
Nu credeţi că'n poveştl se spune
Şi cîte-un lucru adevărat?
Oonstantin Doboş
mEBTALITATEA ROmAnEASCA
(Sfîrşit)
Şi înainte de a dezvălui ceva-ceva, din cauzele acestei
nenorocite mentalităţi, e bine să amintim, că şi'n alte ţărr, cu
durată de cultură mult mal îndelungată decit la nOI, s'a pe­
trecut şi acolo cam aşa ceva. Şi anume în Germania.
In 1865 la congresul naturaliştilor germani, ţinut la Ha­
novra, marele anatomist Virclww a spus atitea adevăruri cru­
de, cu atîta convingere, încît mal că ar trebui-pentru susţi­
nerea tezeî noastre-să reproducem în întregime magistratul.
său discurs.
Şi zic-pentru susţinerea ieeei noastre-căcI, ştiut lucru e,
că ori ce idee al avea, dacă vine de la un Romîn, nu e pri.
mită cu încredere, ba chiar adesa, nicI nu să rea in conside­
raţie. Dacă vine de la un străin, are trecere. Să lea în conside­
raţie şi unit incearcă, dar cu frică, să comenteze.
Aşa era pe acele vremurl şi-'n Germania.
Virchow îndrăzneşte pentru întăia oară a să rădica con­
tra tendinţei că ştiinţa este pur cosmopo1ită, susţinînd pe a­
cest teren, pe vestitul Oken, intemeretorul (1822) societăţii na­
turaliştilor (Naturwissenschaft) germanI. Pe cînd învăţatul
Leibnitz, propovedula republica ştii nţlfică, Oken propovedu'ia
intemelerea unei ştiinţ� germane spunînd: "ştiinţa trebue să se
"combine cît să poate mal adinc cu viaţa naţiunet şi că nu­
,,!Ilai o asemenea legătură singu�'ă, poate asigura amîndurora
"durata şi credinţa în pro,lJres, atit de dorite".
Virchow arăta la acel congres, că Universitatea din Vi­
ena, celebra a 500-a aniversare a fundăre'i sale, şi cu toate a­
cestea, afară de ciţî-va bunI medicl, ea nu aduse să pînă in
1865 încă nici un folos ştiinţel în genere şi ştiinţel Germane
în special, tocmal din cauză, că roată activitatea el intelec-
!
[113]
Mentalitatea romînească
113
tuală, era mînuită de ideile de scolacizm şi latinizm transmise
ca nişte formule nediscutabile, din Universităţile Italiei'.
Şi dacă Germania, tot pînă Ia începutul secolulut al XIX,
de asemenea nu produsese aproape nimica, cauza avea acelaşi
sorginte, romaniemul şi latinizmul.
Spune Virchow, "atîţia invăţaţl cred că fără latinească,
nu se poate concepe o adevărată erudiţie". Trebue să spun,
par'că e vorba de a scrie ştiinţa numai decît în latineşte.
"Cred-continuă-că fără formele scolastice transmise de
"strămoşii noştri, tot mecanizmul ştiinţific este nedeplin, şi că
"nu se poate arăta pe terenul erudiţiei, fără a fi îmbrăcat în
"forma aspră şi greoae a ştiinţei vechi".
Şi analizind rezultatele dobindite de acel' gerrnanr, cari
aii început de la 1822 şi mal' ales de la 1860, a părăsi moda
veche şi a se pune pe terenul ştiinţific naţional, Virchow stri­
gă "partizanul cel mal Înflăcărat al romanizmuluî şi latiniz­
"muluI, va fi silit să mărturisască că cu cît erudiţia s'a con­
"topit cu cunoştinţele comune ale naţiunet, cu atîta starea
"bună a poporului a progresat şi cu atîta bogăţia statului a
"crescut. Mal mult, ştiinţ?, a dobîndit o influenţă din ce în ce
"ma'i mare, asupra gînd;ret. tuturora, şi gradat Cit mărirea do­
.rneniului intelectual al naţiune'i, cercetările învăţaţilor au capa­
"tat intindere",
Iată fapte pozitive, nu vorbe. Şi pe la 1865 ştiinţa ger­
mană intrase sub influenţa ştiinţel franceze, adusă din Franţa
tocrnaf de Liebing. Şi Virchow este acela care a început lupta,
şi contra acestei nuoî direcţii ştiinţifice. Spunea dînsul, "ne
"trebue o concepţie proprie germană, care să n'athă rădăcini
"pe nici un teren străin şi să răsară din studiul adînc al stă­
"ret noastre proprit, al naturei noastre. Ştiinţile vor ajunge
"baza întregit vieţI: germane".
Si aşa şi este. Germania astăzi crelază şi îmbogăţeşte zil­
nic Universităţile sale, căci s'a încredinţat de realele foloase
ce le aduce învăţămîntul superior.
Ştiinţa naţională este baza unui popor, de sine stătător;
fără ştiinţa naţională şi numai cu ştiinţă de împrumut, numai.
mizeria să deslânţueşte şi'n. adeoăraiă mizerie suniem noi Romînit.
Deci străinizmul-cosmopolitizmul, era cauza stărel pu­
ţin înfloritoare şi a ştiinţei şi a stăreî materiale care decurge,
atît în Austria cît şi'n Germania, pe la începutul secoluluf
trecut. Străiniemul e cauza şi a decadenţet noastre.
2
[114]
114
Dr. Leon C. CosmovicI
Cu toate acestea, contra acestei mentalităţi nenorocite,
tot am putea lupta cu folosinţă, dacă n'am avea înaintea noa­
stră-duşman neîmpăcat-mentalitatea politică cu gazetăria el.
Leibni tz spunea "cine stăpîneşte şcoala este stăpînul ge­
neraţiilor viitoare". Un adevăr nediscutabil. Prin şcoală­
după cum am spus-o de atîtea orî-s-se face educaţia morală
şi intelectuală a viitorilor cetăţeni. Scoala este sănătoasă, soci­
etatea va progresa.
Avem aşa ceva, sau cel puţin scoala, scoală e? Ceea ce
vedem zilnic petrecindu-să la nOI, numai afirmativ nu ne pu­
tem pronunţa.
Găseşti elemente turburătoare a buneI ordine şi educaţi unl
şi organele scolare respective, caută prin îndepărtare să lm­
pedice răul. Gazetăria pe de o parte, politicianit pe de altă
parte intervin, în favoarea indepărtatuluî, deci lucrează contra
şcoalel.
Şi gazetăria de opoziţie este acela care dă în cap mai
tare. Sunt cazurI cînd şi gazetăria de guvernămint, ţine isonul.
Exemplele sunt numeroase şi prea dureroase de istorisi t.
Şi se mal ştie, că acel profesor ocărît, zdruncinat În cela
ce are mal scump, pentru că şi-a făcut datoria, dacă a doua
zi s'ar înscrie în partidul a căruî organ de publicitate, l'au mal­
tratat mal tare, chiar din acea zi, va fi ilustrul, savantul., .. :
rhlicat în înaltul ceruluî ]
Aceasta e mentalitatea actuală şi'n asemenea împrejurări, mai
poţl face şcoală.cum cere o şcoală? Şi dacă cum e şcoala aşa e şi so­
cietatea, ce perspectivă îmbucurătoare putem avea pentru viitor?
Da cu ce încredere, cu ce stimă, poate Întra în Liceu.în
Universitate, tineritul adăpat la insultele grosolane, la apre­
cierile josnice ce se debitează zilnic prin ziare, contra corpulut
didactic, contra instituţiilor noastre culturale? Cum de nu se
gîndescma'î departe de vîrful nasulul lor, toţl acela, care pro­
fitînd de libertatea presel, au îndrăzneala a să prenumera
printre jurnaliştt ?
Şi dacă se întră fără încredere, să mai poate pretinde ca
Universîtăţile noastre să progresese, întemeind o ştiinţă naţio­
nală? Trebue să fie cineva prea orbit să creadă, că ori cîtă rîvnă
ar pune un Profesor Universitar, va reuşi ca ştinţa, ,ştiinţă să
fie, faţă de un tinerit crescut de . societate în in diferenţă, în
refractariem şi'n neîncredere.
Şi nu e de mirare dară, că toţi caută burse şi alte mij-
[115]
Mentalitatea romînească
115
I
I
I
:1
\�
..
i
,
i
J,
�'oace, ca să se ducă să se instruească în străinătate, părăsind
Universităţile noastre. Şi sunt mulţi, ba aproape toţl, care au
convingerea, că ori cît de sirguitor ar fi cine-va, în focarele
noastre culturale, nu ar dobindi nimica. Aceasta e o aşa de
'Înrădăcinată mentalitate, încît trebue să luptăm cu multă în­
verşunare spre a o dări ma.
La noi în Iaşi, şi 'n special în cela ce priveşte ştiinţa, afirm
sus şi tare, că se face ştiinţă. Cel care să duc apot în strainătate
şi bine fac, constată că 'n adevăr la nOI să învaţă. Trebue să se
·ducă in străinătate, nu pentru a învc'fţa, ci pentru a complecta
învăţătura serioasă primită de la noi, şi zic a o complecta; căci
mediul nostru e înapoiat faţă de occident, cela ce nu este o
crimă, ştiind istoricul trecutuluî nostru. Toţt aceia care se duc
nepregătiţi, pentru a să instrui acolo, rari sunt care în adevăr
să instruesc, mediul de astă dată în acea direcţiune, fiind
puţin favorabil străinilor. Trebue caracter, trebue dorinţă de
invăţamînt.
Şi pentru această temă, am exemple zeci şi sute.
Cu toate acestea, acel care aleargă în străinătate, mal
adesa , nu se duc avînd mentalitatea ce am arătat, ci fiind că
-cu nosc mentalitatea societăţeI noastre, adecă: îrnbrc'fţoşarea
w mai multă încredere al acelora cu diplome străine, fără a con­
trola dacă toţi şi-au trecut timpul mai mult la învăţătură
sau mai mult în petreceri 1.
Un subiect d� o indrumare mat mult sau mafpuţin e­
chivocă, ajunge în străinătate a conferi titlul de doctor, şi odată
in ţară, numai noroc să aibă, şi fineţă politică-şi doctorul
nostru e sus rîdicat, Acelaş subiect dacă I'ar fi prezentat nouă
şi am fi convenit a-l primi şi a conferi prezentatoruluî, titlul
·de doctor, ar avea efectul să stîrnească zimbet pe feţele per­
soanelor simandicoase.
Nici nu s'ar putea alt-fel, aşa încit chiar aceia care au
'Învăţat la noi şi se duc în strainătate spre complectare, cînd
-se intorc şi întră în învăţămînt, n'au curajul a susţinea pe
foştii lor profesor)', în preceptele lor, ci debitează cele ce a li
mai auzit în str ă in ă t a te. Le e groază a spune ca profesorii
romînî. Nu să pot deprinde cu o altă mentalitate, decît acela
.eare au dobîndit o în copilărie, în tinereţe şi pe care o întîlnesc
la fie care pas, odată reintraţl în societatea din care se dusese
.cit-va timp.
Ceva mal grav. O nouă mentlJtlita,te nenorocită se rădică,
[116]
116
Dr. Leon C. Cosmovici
Dr. Leon C. Cosmovicl
Profesor Universitar
Nu numar că mulţi din societatea Ieşană n'au încredere in
medicii noştrt şi aleargă pentru căutarea sănătăţel lor la me­
dicii din Bucureşti, dară autorităţile didactice impun capaci­
tate intelectuală şi ştiinţă, numaî celor din capitală. Numai­
dinşit aii dreptul a conduce examenele de capacitate. Şi
mal au o mentalitate, care dacă va fi Iasată, fără a ne r idica
cu toată vigoarea noastră, va fi un dezastru absolut nevendi­
cabil. Vroesc a dovedi monopolul intelectual sus citat, numai lor
şi pentru aceasta pun note joase 'tuturor acelora care se prezintă
la examenul de capacitate, ca veniţi de la Universitatea din Ioşi.
Ear dacă să pun note bune şi acestora, după cum merită, a­
tuncea să anulează, fură nici cea mai mică mustrare de conştiinţă,
acel examen l l !
Şi această manoperă-pentru care nu sunt cuvinte de calificare
--merită din partea noastră, să fie desvăluită şi infierată. La cele
din urmă însă, putem spune, că nu avem decît cela ce merităm.
Dacă societatea noastră, ar avea o altă consideraţie pen­
tru învăţămîntul superior; o altă gîndire despre acel care lu­
crează serios în Universitatea din Iaşl şi în toate şcolile romi­
neştt, şi dacă tineretul-astă-zi studenţi, mîne profesori sau ce­
tăţeni-ar a vea incredere, în profesorii lor, de la care încre­
dere, urmează stimă, consideraţie şi deci indemnuri, fără nicl o
Indolală că manopera îndignătoare sus amintită n'ar putea
triumfa.
Crudă mentalitate, dară există la noi, şi dureros e să o
desvăluim. Cele ce s'au spus sunt I?rea indestulătore ca să avem
dreptul a interveni cu toată vigoarea posibilă, apelînd la so­
cietate; ca să înceapă a să incredinta de adevărata realitate a
lucrurilor, că nu este acela pe care o propoveduesc răii voi­
torit, mal ales ai Iaşulul, şi ca consecinţă, să se ridice toţi
ca unul şi să se ceară. îndreptare.
Mi-am îndeplinit datoria l
Ar fi culmea culmelor să se găsească macar unul, care
să spue că am dreptate. Cînd ��c să spue, Însamnă prin pu-
blicitate si sub iscălitură. .
Trebue curaj, pentru a spune adevărul şi faţă de men­
talitatea ce ne înconjoară, mal trebue curaj să suferi conse­
cinţele îndrăzneler,
Iaşi, 1909.
[117]
AMINTIRI DIN OĂLĂTORII
Cum am fost trîntit de vînt, în drumul meu. dela oraşul Albona
la portul Raba.= din Istria.
XIV
După ce in anul 1890, prin lunele Octombrie şi Noern­
ernbrie, dădusem mal multe concerte în cîte-va oraşe din Is­
tria, m'am oprit şi în Pareneo, oraşul unde s'a născut cele­
brul violonist Tartini; acolo într'un concert ce am dat în
Teatrul comunal, am executat faimoasa sonată a acestui
mare compozitor, II trillo del Diavolo. Din acest oraş eram ho­
tărît să pornesc la Albona şi de acolo prin portul Rabaz la
Fiume. Ajungînd in Albona, am făcut acolo cunoştinţă cu u­
nul din fruntaşit oraşuluf, Anionio Scampichio, fost conscolar cu
Papiu Ilarian şi cu Hodoş, la Padova din Italia. Cu acest frun­
taş am vorbit mult despre starea romînilor istrienl din Vlasia
şi de prin alte părţi, ce locuesc în diferite oraşe din Istria;
el s'a mrerat foarte mult de nepasarea noastră a rornînilor,
întrebindu-mă cum se face că de la anul 1857, de cînd ră­
posatul Ioan Maiorescu fusese pe acolo, şi cu care făcuse cu­
noştinţă, nu a mal venit nimene ca să cerceteze această frîn­
tură de rornînt, care pe zi ce merge se tot slavizează.
Eă t-am arătat că scopul veniriî mele prin acele Iocurî,
era tocmaî ca să cercetez pe fraţii noştri răzleţiţî de nOI de
sute de anl, spunindu-t că-I cercetasern în mai multe rîndurî,
rugindu-l în acelaş timp apoi, ca sa-mi spună care e drumul
cel mai scurt spre a mă duce la podul Rabaz, şi să-ml dee
pe cineva ca să-mi ducă bagajele, şi totodată să-mi servescă
de călăuză,
D-I Scarnpichio, care de la început imi arătase cea mai
mare dragoste, mi-a spus că pănă la portul Rabaz nu e de
cît ca vr'o trei patrare de oară pe jos, cu toate acestea m'a
sfătuit ca să mal rămîn pe la el, fiind că începuse a bate un
vint înspătmintător (bora), şi pe drum ar putea să mă trîn­
tească şi să mă primejduesc.
Eii am luat drept glumă cele spuse de d-l Scampichio,
şi de cu sară am spus omulut ce trebuia să mă insoţască că
a douazi de dim ineaţă cu noaptea'n cap pornim pe jos la portul
Rabaz. Cum 't ÎmI zise-i, pe mine, cogemite om, să mă trintească
vintul ca şi cum aş fi o pasere, nu-mi vine a crede, rîzînd de
frica ce o aii de vînt oarnenif prin acele locuri.
A doua zi des de dimineaţă, 2 Decemvrie 1890, am şi
pornit pe jos împreună cu omul ce-mi ducea bagajele'n spete.
[118]
118
Th. T. Burada
Vintul nu se mal domolea de loc, ci din contra se În­
tărea din ce în ce mal mult. Omul care ştiea puterea vîntului
de prin locurile acelea, după ce acuma merserăm o bucată
bună, mă sfătuia ca să ne Întoarcem in oraş căci nu vom
putea lupta ca să mergem Înainte. Eli Iară mă prăpădeam. de
rîs, văzindu-l că să teme pănă 'ntr'atita de vint, şi am luat-o­
la picior înainte; el ne avind ce face, venea în urma mea cu
bagajele, bodogănind Într'una.
Pe drum vîntul nu mai înceta şi bătea din ce În ce mai
tare, şi drept in faţă , în cit îţI trebuia o adevărată luptă, t,"'; .
spre a putea Înainta; am luptat aşa ca la vr'o jumătate de �
de oară, dar puterile după aceia începură a mă părăsi. 0-
mu ca bagajele, care acum nu mal putea nici el. începuse a
striga la mine cît îi lua gara: Domnule, Domnule, nu ţi-am
spus eu că nu e bine să pornim pe o vreme ca asta? ce grabă
aşa de mare aveal ? lasă că ai să ajungi teafăr la portul Ha-
baz I şi fată eu atunci mă infricoşam foarte, văzînd că lucrul
e serios, şi neaşteptindu-mă la un vini aşa de cumplit, întrăî
în grijă şi atuncl numat imi Jămurit frica atît a stăpînului
cît şi a servitorulut de a pleca pe un aşa timp. Şi'ntr'adevăr
acel vint nu mai era aer în mişcare, ci hrîncl şi blende da-
te de o putere nevăzută, care te împingea cu o tărie ne
mal pomenită; şi lucrn mai grav era, că la coasta mea nu �,....
departe, se prăbuşea malul în marea!
Mă prindeam cu mînile de tot ce-rnf eşea inainte, rădă­
cint, garduri, crengi de copac, copaci de iuniper plini de spint,
stînci sernănate pe drum, cînd de o dată o opintire mal zdra­
vănă a vîntului mă resturnă la pămînt şi mă răstogoli mă­
nindu-mă Înainte spre mare, în cît vedeam moartea cu ochii I
In urma mea venea dea dura rostogolindu-să şi omul ee mă
însoţea. In rostogoleala me, ceream să mă ridic macar pe brînci,
ca să mă pot tîrii pănă la vreun adăpost, dar n'apucam bine
a mă rîdica de la pămînt şi 'iată că eram trîntit din nou. Lup­
tînd aşa căt-va timp, m'am tîriit cu mare greu pănă ce am
putut ajunge în dosul unef stăncr la adăpost. ;A..
După căt-va timp, zăresc şi pe om că venea tîriinduse
tot acolo unde mă adăpostisem şi eu. Mare fu spaima mea
cind l'am văzut că era fără bagaje.
- Da bine unde sunt bagajele şi violina, il tntrebalu
spăriat; nu cumva le-a aruncat vintul in mare?
- Mai bine al căuta să 'yezi in ce hal eşti, asta-I obraz.
de om? incă-ţt maf vine să i.ptrebi de bagaje şi de violină 1
Nu vezl că eştî tot zgăriet, şi plin de sînge.
- Lasă acuma zgăriiturîle, spune-mi ce s'a făcut baga­
jele cu violina ?
- Nu cumva îţl mai vine gustul de căutat acum, Îmi
spuse omul foarte mînios. Lasă bagajele că le vom găsi, sînt
la adăpostul rădăcineî unui copac, nu te teme de- acolo nu le
[119]
Amintirî din călătorii
119
lea nimene. Să mulţămim lUI Dumnezeu că am ajuns pănă
aicl aşa cum suntem acuma.
Apot stind la adăpostul unde ne aflam ca la vr'o juma­
tate de oară, şi incepind vîntul a mal slăbi, ne-am dus să
căutăm bagajele.
Ajungînd la locul unde erau puse la adăpost le-am luat.
Ca prin minune tocul vioaret nu s'a ales decît numal
cu o crăpătură.
Mal contenind ceva vîntul, ne-am pornit inainte, şi am
ajuns la portul Habaz. Acolo mal mulţi căl ătort ce aşteptau
şi el sosirea vaporulut, spre a merge la Fiume, ne-au intrebat
că de unde venim, şi ce am păţit că sintem aşa de sgirieţl
pe obraz şi pe mînl, şi plin'i de sînge.
- Venim din Albona li respunser,
- ApOI bine pc un timp ca acesta pentru ce v'aţi por-
nit şi de ce n'aţi aşteptat să stee vintul?
- Eu nu sînt de vină le respunsă omul cu bagajele, t-am
spus Dvluj, că nu e timp de pornit, pe un asemene vînt,
dar el a stăruit ca să pornim numai decit, spunîndu-mt că
nu e omul care să se sperie de vînt. Dsa crede că vîntul de la
noi e ca acel din ţara d-sale.
Atunct unul dintre călătort rîzind, se apropie de mine
cu mînile in buzunar, şi cu un aer ironic mă intreabă: tot
nu te temi d-le, de vinturi I e de pe Ia nOI, vînturi care res­
toarnă carul cu boi şi vagonul de la drumul de tel' '? Vîn­
tul ce a fost astă-zl se poate asemana Cu cel ce suflă la Bu­
cari pe coastele mării.
- Eu văztndu-mă scapat de primejdie, t-am răspuns cu
curaj, tot nu mă tem d-le l cînd atuncî intorclndu-ml capul
cătră omul cu bagajele, l'am surprins făcînd semn cu mîna
la călători ca şi cum ar vroi să le spună, că se mă lase in
în pace, căcî îrnî lipseşte ceva la cap.
După acela pe la 12 oare aceraşî zi, m'am suit pe .va­
porul Hebe, care atuncî venise, căcl şi el intărziase vr'o cincî
oare tot din cauza uragan ulul ce băntuea în acea zi.
Această intărziere a vaporulut a fost spre norocul meu
eăcl alt-felin nu puteam ajunge la timp în Fiume, în urma
celor intimplate in drumul meu.
Pe mare insă n'am putut fi mal liniştit, din cauza fur­
tunel ingrozitoare, care mă făcu ca tot timpul pănă ce am
ajuns in Fiume, să sufăr de boala mării intr'un mod ingrozitor.
Cum am fost oprit în Roma de li arăta cauza desnaţionalizărif,
Vlahilor (Romînilor) din Istria.
Fiind chemat a lua parte la al XII-lea Congres al orienta­
Iiştilor, ce s'a ţinut la Roma in anul 1899, luna Octomvrie, am
vorbit in şedinţa de la 6 a aceleiaş luni 1), despre fraţiî noş-
-------
1) Vezî XlI-me Congres International des orientalistes, Bulletin
N o. 9. Roma 1899.
[120]
120
Th. T. Burada
trf Istrienf răzleţiţî de tulpina romănească de sute de ani, ce
locuesc in Vlasia şi'n munţii Ciei, arătind starea de plîns atit
materială cît şi culturală, precum şi lipsa de conştiinţă naţi­
onală în care se găsesc, neavînd nicl o şcoală în care să înveţe
limba lor şi în care sa li se deştepte sentimentele romîneştl
şi naţionale, ce din zi în zi se stîng. Am mal arătat, că prici­
na aceste! stărî de înapoere în care se află aceşti Vlaht (ro­
mini) se datoreşte în mare parte faptului, că conducătorlî lor
bisericeşti, sînt de obiceiu preoţi de naţionalitate slovacă, cari
caută prin tot ce le stă in putinţă să-I desnaţionalizeze ;
preoţi italienl nu se trimit, caci aceştia de sigur s'ar interesa
mal de a aproape de soarta lor. Unde se mal află astăzi un
preot ca Ierula, care şi predicele ce le făcea în biserică erau
în dialectul romino-istrian ! Preoţii slovaci desnaţionalizază
nu numai re romini, ci chîar şi pe italieni. Am mat arătat
tot atunct, că vina în această chestiune, este a Inaltului Pre­
lat al Homer, Prea Sfinţia Sa Papa, care în loc să susţie na­
ţiunile de acetaşl origină, contribue la desnaţionalizarea lor,
prin trimiterea de preoţi slovacî.
Plin de cele mal înfocate sentimente naţionale şi romîneştt
de care eram insufleţit apărînd cauza fraţilor noştri aşa de
decăzuţf, m'am cam inflacarat ridicînd vocea in arătarea a­
cestor stări de lucrurî care mă pătrunsese pănă'n adîncul
sufletului; un tumult se făcu atunci în adunarea congresiştilor,
ca semn de desaprobare a celor ce arătam, şi îndată s'a şi
ridicat din public d-I Mihail Holban consul romîn general,
care m'a întrerupt cu cuvintele: "Nu sîntem veniţi aici d-le
Burada ca să facem politică. Atunci d-l V. A. Urechia, care pre­
zida şedinţa din acea zi, imi luă apărarea, spunînd d-Iut Holban,
că adevărul trebueşte arătat ori şi unde şi sub orî-ce formă, inde­
ferent daca facem politică sau ştiinţă". Tumultul continuînd
Însă din ce în ce mal mul t, am fost silit să întrerup confe­
rinţa mea.
Şi astăzi încă toi: preoţi slovaci se trimit în Istria, şi
fraţii noştrt din ce în ce mai mult se slavizează. Am fost -şi
am rămas indiferenţi taţă de el, Nici un ajutor şi nici un spri­
jin nu le-am dat. Oare nu suntem chemaţi să dăm samă ge­
neraţiunilor viitoare despre purtarea noastră neertată faţă de
aceştî fraţi al noştri ?
XVI
Cum am susţinut că Pisticoş'i1 din \Bithinia (Asia-31ică) sînt de
origină l'al�că.
In şedinţa de la 10 OctombrleTSăâ, a congresuluî orien­
taliştilor de la Roma, am ţinut o a \ doua conferinţă în care
am arătat originea valacă a celor 9 sate de Pisticoş1 din Bi-
1) Despre toate aceste, vezI mal pre larg scrierea mea: O călătorie
în satele romineşti din Istria, Iaşî 1896.
Î#"--� _.
[121]
Amintiri din călătorii
121
thinia (Asia-mică), descoperiţi şi cercetaţi de mine în anul 1892 1).
Aceştf v Iaht numiţi Pisticoşi, locuesc în satele: Başchio2, A znati,
Curagiova,Constantinati, Idia, Camariaii, Suboşi, Serian, şi Kir­
miki», Am arătat că numărul lor trece de 5000 locuitorî, şi
cu toate că vorbesc greceşte, ei se deosebesc de locuitorii greci
din satele de prin prejur, prin portul, prin tradiţinn'i şi obi­
ceiurt la diferitele Imprejurărî ale vieţii lor, precum şi prin ma­
rele număr de cuvinte de origină, latină pe care le aii în lim­
ba lor şi a celor cari deşi În o formă mal mult sau mal pu­
ţin grecizată, lasă să întrevadă foarte clar origina lor romîno­
macedoneană ca: campus (cîmp), mo quio (măgură), buclita (co­
făel), valtos (baltă), olieioa (alisivă, leşie). babo (babă), ţlambur.«
(f'lambură), punga (pungă). laiii (lăiii, negru) aluna-is (alunar,
luna lUI Iulie), tsapi (sapă), flueara (fluer) şi altele multe.
Am mai arătat apoi că el sînt de origină macedono 1'0-
mînă, şi că aii emigrat din Macedonia în Asia-mică în tim­
pul Impăratulul Andronic Paleologu 1282-1398) 2).
O discuţie contradictorie s'a încins Între mine şi d. Spiro
P. Lambros, profesor Universitar din Atena, cu privire la O>
riginea acestor Pisticoşl. Profesorul universitar conesta origi­
nea lor Valacă. Argumentul cel mai de căpitenie pe care'şi
Întemeia părerile sale, era acela că cuvintul Sirtos-unul din
cuvintele pe care eu îl citasem ca fiind de origină valacă­
"este un cuvînt grec, deoarece însuşi danţul Sirtos, este un
danţ grec, precum sînt greceşti toate danţurile şi cîntecele tu­
turor valahi lor din orientul grec".
Acest lucru nu este aşa, căci deşi textul tuturor cîntece­
lor este în limba greacă, fondul lor, subiectul, acţiunea, pa­
siunile, faptele vitejeştl ce se cîntă, sînt toate luate din viaţa
romînilor, şi dacă se cîntă cu cuvinte greceşti, este că cultura
greacă, a exercitat asupra romînilor din acele părţi o influ­
enţă de care se resimte întreaga lor viaţă sufletească.
Iar la obiecţiunea ce a adus, cum că astăzî nu se mai
vorbeşte în nict unul din acele 9 sate, unde locuesc Pisticoşiî.
vre-un fragment de limba romlnească, r-am întîmpinat că a­
cest fenomen. nu-i caracteristic pentru a deduce din el naţio­
nalitatea unui popor, aducindu-I exemplul cunoscut al Bul­
garilor cari sînt Mongolî, şi totuşi vorbesc o limbă slavă, pre­
cum şi al Romînilor din mal multe sate de prin prejurul o­
raşuluî Oradea-Mare din Transilvania: cari vorbesc numai lim­
ba maghiară, deşi au vie conştiinţă despre naţionalitatea lor
romînească. Am mal amintit d.lui Lambros că tot în cazul
acesta se află şi grecii ce locuesc în mai multe sate din Asia
Mică, care asemănat romînilor de prin împrejurimile Ora­
diet-Marî, vorbesc numal limba turcească, deşi au vie conş­
tiinţă derpse naţionalitatea lor grecească.
Teodor T. Burada
1) XII-eme Congres International des orientalistes. Bulletin No. 17
Roma 1899,
2) VezI scrierea mea. O călătorie la rornînit din Bithinia, laş! 1893.
[122]
."' ........
o nouă concEptiE dEsprE fBricirB
Vîslaş ce-aleargă, 'impin» în zare
De oarba sete a fericirii,
Pe cîmp ele ape fără carare,
Omul e pururi prad'amăgit·it.
A. VIăhHtii
Unul dintre cuvintele, pe care le auzim repetîndu-se foarte
adesea de cătră aproape toţt este acela de fericire. Şi cu toate
acestea, dacă vom întreba pe fie-care dintre dinşir, ce inţelege
prin el, vom vedea că nu se vor găsi nici măcar dOI, care
să'I definească în acelaşi fel. Explicarea acestuj ciudat feno­
men psihologic stă în faptul, că fiecare inţelege fericirea din
punctul său de vedere individual şi face greşală să generali­
zeze această definiţie, aplicînd-o la toţî muritorit.
Oamenii super iorl, acela cari aii fost în stare să îmbră­
ţişeze o cestiune în toată complexitatea ei, au căutat să aplice
felul lor inteligent de a vedea şi atuncI cînd s'au ocupat de fe­
ricire; aşa se explică de ce definiţiile cari s'au dat acestui cu­
vînt de cătră deosebitele şcoale filozofice, sunt relativ puţine.
La ele se mal poate adăoga una nouă a dlstinsulut econo­
mist italian Achille Loria 1).
El spune că: fericirea stă în eumpănirea statornică dintre
dorini-. şi putini». de a le etaiisface prin propria ta 'I11/1l1·ă. Fe­
ricirea este condiţionată de existenţa următorilor patru fac­
tori: tlorinţf5, satisfacţie, muncii, încredere în viitor sau siguran­
ţa zile?' de mîzne. Dar aceasta fiind cu neputinţă, fericit în mod
absolut nu poate să fie nimenl. <,
O constatare ce trebueşte făcută de la inceput, este a­
ceia a marei disproporţiî între dorinţa şi putinţa de a le sa­
tisface, căcî pe cind dorinţele sunt nemărginite, puterea de
muncă a ornuluî este foarte 'mărginită.
Dar afară de aceasta. este 'destul să observăm deosebitele ca­
tegorit sociale, pentru .ca să de încredinţăm, că la nicI una
dintre ele nu se găsesc întrunite aceste patru condiţil de că­
pitenie ale fericirel.
Unil socotesc pe călugăr'i 'ca oamenii cei mai fericiţî din
lume. CăCI, pe de o parte, au �xistenţa materială asigurată,
'iar pe de alta, avind de lucru-c-hirie înţeles că 11U e vorba de
călugării de la noi-nu se plictisesc. In să aceia se înşală, fi­
indcă vieţet monahale, îi lipsesc două condiţit esenţiale ale
fericirii şi anume, dorinţele şi satisfacţia ce o simţl după in­
deplinirea lor.
1) A. Loria-Siamo noi pii� {elici clei nostri anicnaii ? (Nuoco. Antologia
15 Ianuar 1909).
[123]
o nouă conceptie despre fericire
123
Cei cari judecă lucrurile numai pe deasupra, cred că
oamenii bogaţi sunt cel mai fericiţi, fără Să-ŞI dea socoteală
de suferinţele morale pe care aceştia le îndură din cauza lip­
sei de muncă.
Ca să probărn că muncitorii cu braţele nu sunt fericiţi,
aceasta este de prisos, căci toată lumea o ştie. Disproporţia
Între nevoile lor şi putinţa de a le satisface este nernăsurat
de mare.
Dar nici clasa mijlocie nu stă cu mult mai bine, fiindcă
deşi poate să t răească mai lipsită de srijI, dar trebue să-şt în­
frîneze multe dorinţr. Şi pe cînd cei bozaţi duc o viaţă mo­
notonă din cauză că nu mal au ce dori; ceştialalţi, cu toate
că au dorinţe, Însă nu pot să le satisfacă şi deci sunt osîndiţi
să -ducă mereu acelaşi fel de viaţă.
Prin urmare, este o copilărie ca un om înţelept să răv­
nească la o fericire absolută, căci ea nu poate să fie atinsă.
nicî de săraci, nicî de bogaţi. Autorul însă pare că a perdut
din vedere pe cei proşti, cu toate că în interesantul său articol
găsise următoarea anecdotă. "Cînd Ludovic XIV, aderind Ia
invitaţia flnanciarulur Bouret, s'a dus să-I viziteze în bogata
lui vilă, a găsit aşezată pe masa din vestibuluI său luxos, o
carte legată elegant, cu titlul Adevărata fericire; dar pe fie­
care dintre paginI erati scrise numai aceste cuvinte "Regele a
vizitat pc Bouret". Pentru ca să obţie această adevărata fericire;
Bouret a cheltuit 300,000 de franci şi s'a ruinat".
O vanitate foarte obişnuită la cel mărginiţ! la minte este
aceia de a se afla poate mal mult În atingere cu oarnenf mari
şi mal ales cu cei sus puşi. El sunt sclavi! acestel naive iluzif
care-I face să li se pară că o parte din mărirea celui pe lin­
gă care se gudură se va resfringe şi asupra nelnsemnatef JOI'
persoane. Dacă ar fi intellgenţl, ar băga de samă că aceasta
il micşurează şi mai mult, după cum lumina puternică a soa­
relui în tunecă pe acea a stelelor.
II.
După ce a dovedit că fericirea nu poate să existe, d.
Loria se ocupă de cea relativă şi se întreabă dacă civilizaţia
a mărit cantitatea de fericire a oamenilor, cu alte cuvinte
dacă suntem mar fericiţi decît strămoşi] noştri. �i, după cum
era de aşteptat, răspunde că nu.
Este un fapt în afară de ort ce discuţie, că bogăţia din
omenire a crescut foarte mult, de unde a rezultat În mod fi­
resc îmbunătăţirea mijloacelor de traiu, De asemenea este con­
statat, că oamenii din timpul de faţă muncesc mai puţin de
cît cel din trecut.
Un aIt folos al civilizaţiei este că, mulţumită progrese­
lor medlcinel, cantitatea de suferinţe trupeşti din omenire s'a
micşurat; iar, prin numeroasele descoperiri şi invenţii ştiinţi­
fice, omul se poate apăra mai mult ca mal înainte În potriva,
[124]
124
N, Zaharia
relelor care îi vin de la natură şi prin urmare a putut să se
facă felul de viaţă cu mult mal lesnicios. Aşa, bună-oară, mai
inainte de a se descoperi anestezicele, bolnavii trebuiau să in­
-dure toate durerile crude pricinuite de cătră operaţiile chi­
rurgicale sau de către unele boale. Iar pănă la inventarea so­
'helor pentru încălzit, oamenii tremurau de frig in casă. Dar
cine ar putea să enumere toate foloasele progreselor ştiinţei ? ..
Insă aceste foloase ale civiliziţiet se plătesc prin multe
şi covîrşitoare neplăceri. Este adevărat, că omul modern mun­
ceşte mal puţin decît cel din trecut, dar în schimb, munca
lui este mal încordată, şi deci produce mal mare risipă de pu­
tere nervoasă. De ne gîndim la halul de oboseală şi enervare
în care trebue să se găsască cele 10 mit de telefonista din Pa­
ris, după fie-care zi de lucru, în 'care au fost constrînse să a­
udă atîtea sunete de clopote, şi să fie hiirţuite de atîtea mil
de vorbitori la telefon ;-sau conductorul de tramval care de
dimineaţa pănă seara trebue să servească suie şi mii de oa­
menî, dintre care unii rău crescuţî, şi care trebue să umble
de colo pănă colo pe treapta din marginea vagonului, pentru
ca Să-I poată servi şi supraveghia.
Nici cu munca intelectuală-nu e mal bine.-JurnaJizmul
este una dintre profesiile care obosesc mai mult, din cauze
îucordăril sufleteşti in care se află cel care-I practică, pe de
o parte răspunderea, pe de alta silinţa ce trebue să depună,
·ca să se ţină la curent cu tot ce se scrie şi se petrece şi. in
sfîrşit, munca întrebuinţată pentru ca să scrie şi dînsul la
rindul său: toate acestea contribuesc să-I zdruncine sistemul
nervos şi să-I predispue la felurite boale, între care neuras­
tenia ocupă locul de frunte,
Numărul cunoştinţelor omeneştî devenind nemăsurat de
mare şi crescînd mereu, sarcina celor care 'se devotează şti­
i nţel şi a celor care-şi aleg o carieră întemeiată pe cunoştin­
ţele ştiinţifice a' devenit foarte grea; căcr li se pretinde să
ştie foarte multe, cu mult mal multe de cît îi este cu putinţă
unel mlnţl omeneşti să-şi asimileze într'un timp de 20 sau 25
de ani. Aşa ne explicăm de ce mulţi cari au trecu t vrîsta de
30 de ani, adică cel cari Mi trăit deja cea mai frumoasă epo­
că a vieţet n'au izbutit încă să-şi creeze o carieră.
S'a căutat a se remedia acest rău prin introducerea spe­
cializari'i, dar s'a căzut intr'altul şi anume în acela că ştiinţa
şi-a perdut o parte din farmecuI'\său; ea a devenit o adevă­
rată corvadă.
Din cauza vieţel sufleteşti prsa incordate, oameniî s'au
făcut foarte susceptibilr, foarte simţitorî la durere şi mai pu­
lin impresionabih pentru operele de artă. Spiritul practic este
acela care predomină în toate Omul caută să tragă folos din
orice, şi pentru el n'are valoare decît profitul pipăibil.
Este clasică anecdota În care se spune că un tînăr ex-
$Mi;;;'
[125]
o nouă concepţie despre fericire
125-
primind unei fete americane adînca iubire ce simte pentru
ea, dînsa îl respunse prin intrebarea dacă s'a asigurat la
vre-o societate pentru caz de moarte.
Un bine relativ pe care-I aveau organizaţiile sociale din
trecut prin împărţirea pe clase, era că tăia putinţa orr-cărui
om să răvnească Ia cele mai înalte situaţii. Cel care era din
mica burghezie ştia, că nu poate să aspire la situaţiile sociale
pe care le aveau cel din aristocraţie. Acum aceste bariere fi­
ind distruse, fle-care tinde să se ridice cit se poate mal sus
pe scara socială să obţie cît mal multe onorurt şi parale.
Dacă ar avea aceste aspiraţii numai cei mal valoroşi, atuncea
aceasta n'ar fI nici un rău; dar, din nenorocire, cei mai mulţi
crezînduse mal capabili decit sint în realitate, luptă din toate
puterile să se ridice prea sus, şi la urma urrnel, cad doborîţi
şi arnărlţi în acelaşl timp, că n'au putut obţine ceea ce aii
crezut că li se cuvinea.
Un alt rău al civilizaţiei este perderea sentimentului re­
ligios. Insă despre aceasta am vorhit şi nOI cu altă ocazie 1) ..
Este adevărat că, in urma nernăsuratelor progrese ale me
diciner, unele boale au pierit aproape cu totul, Iar altele fae
mai puţine victime decit în trecut; dar. din cauza vieţel zbu­
ciumate pe care o ducem, hoale nervoase care în trecutul în­
depărtat erau necunoscute chiar, acum sunt foarte respîndite­
Cele de inimă, care după cum se ştie aproape toate provin­
din cauza vieţii prea frămîntate, pricinuesc moartea la din ce­
în ce mai mulţi oameni. Mortalitatea cauzată de ele a crescut
la New-York, in timp de 37 ani, de la 13.05 la 29 6� pentru.
10 mit de Iocuitorl, în Prusia in 6 anl (1894-1900), de la 6.80
Ia 10.24; în Italia în 18 anl a crescut cu 40°10,
Un alt simptom caracteristic este creşterea enormă a nu-o
mărulur sinuciderilor care probează, pe de o parte, o desechi··
librare a sisternulul nervos, iar pe de alta, că omul pune mal
puţin preţ pe viaţă decît puneau cei dinaintea lui. Dar pentru.
ca să nu-ţi mai placă să trăeştf trehue să nu te simţi cltuşt
de puţin mulţumit. De altfel chiar şi plăcerile care să ne lege
de viaţă sai.'! împuţinat. Legăturile familiare s'au mal slăbit.
Disproporţia Între vrîsta căsătoriţilor devine tot mal mare.
Acel care vrea să se căsătorească, trebue să-şi creeze mal În­
tăi o carieră pentru ca să poată satisface nevoile casnice. Şi:
cum aceasta nu se poate face decît la o vristă relativ ina­
intată, este firesc să se producă disproporţia. Afară de aceasta.
nici copiiî nu mal sunt aşa de alipiţi de familie ca în trecuti
fiindcă nevoile luptei pentru existenţă ii constrînge să se de­
părteze prea curînd de căminul părintesc.
Viaţa e mal nesigură ca în trecut; concurenţa în lupta,
pentru existenţă a devenit mai mare. Lucrătorul nu ştie dacă,
mîine nu va fi concediat de cătră patronul său, Marele indus­
triaş ştie că intr'o bună dimineaţă s'ar putea să fie constrîns
1) Problemul fericirii (Yoinţa Naţională. No. 6315, 6322,6327).
[126]
126
N. Zaharia
să-şi închidă fabrica. Financiarul se teme ca, dintr'o împre­
jurare neprevăzută, să nu fie expus Să-ŞI piardă capitalul. Se
ştie cît de mare înlănţuire este Între deosebitele întreprinderi
'şi cum unele sunt strîns legate de altele. Orice faliment mare
-este urmat de- numeroase sinuciderf, căci Iasă pe drumurI oa­
ment care-şi aveau angajate capitalurt întregi.
Cu toate că igiena a făcut marl progrese, regulele el sunt
în cea mal mare parte călcate. Din cauza marei îngrămădir!
.oameuit nu pot avea locuinţt comode; Iar din cauza ma­
rel circulaţi], se produce un zgomot infernal, care contribue
-cu mult la zdruncinarea sistemului nervos.
Nutrimentul, de asemenea, lasă mult de dorit. din cauza
falşificărit alimentelor, care a devenit aşa de perfectă, in cît
adesea este greu de aflat.
Iată atîtea şi atitea cauze care fac, ca omenirea actuală
'să nu se simtă mai fericită de cît cea din trecut.
III.
\
\
"CăcI scris e doruk să şi-l agaţe
"NumaI de umbre-şi de năluce
"ee'n a lUI veşn icIntinsc braţe
"Zadarnic cearcă să le apuce".
Prin ce s'ar putea îmbunătăţi această stare tristă de lu­
-crurî ? In mod complect prin nimic, căct sunt unele răle a
căror înlăturare nu stă în putinţa omulut. Insă nu se poate
tăgădui, că cele mai multe nemulţumirî provin din cauza inega­
lităţilor sociale. Căci vedem pe de o parte, o imensă armată
de muncitorI, care cîştigă foarte puţin şi munceşte mult;
Iar pe de alta, proprietar-il care cîştigă mult, fără să mun
cească aproape de loc. Priu urmare, un mijloc prin care s'ar
putea mări cantitatea de fericire din omenire, ar fi-după
-credinţa autorului - răsplătirea mal dreaptă a muncel şi
suprimarea proprietăţil in tcmelate pe trîndăvie: cu alte cu­
vinte democratiearea organizaţiei sociale, adică ruperea artifi­
-cialelor stavile dintre feluritele categoril sociale. Acolo unde
nu snnt marl inegalităţi sociale, oamenir se simt cu mult mai fe­
.riciţl. Ast-fel este, bunăoară, în Norvegia, unde nu există nicl
plutocraţie, nici proletariat, ci numar mici proprietart.
In sftrşit, pentru ca omenirea să devie mai fericită, tre­
bue ca celebrul principiu suurn cuique iribuere (a răsplăti pe
fie-care după meritele sale) să se aplice în mod complect.
Totuşi omul, această fiinţă ingrată, prin insăşl firea sa, nu va
fi nicl atunci pe deplin fericit; sufletul său fiind stăpînit de
.alte dorinţî, mal mult sau mai puţin zadarnice şi cu nepu­
,tinţă de realizat.
N. Zaharia.
[127]
li
li
{
j
i
I
Mijloacele de a Împedeca cbeltulrea' peculului
Peculul, e capitalul realizat de condamnat din munca
lUI, conform legeI închisorilor şi inatacabil în timpul deţinerel,
înapoindu-se celui ce se liberează în ziua expirărel osindel.
Vom vorbi aier, de această importantă chestie, pe care
.am avut deja onoarea a o semnala Onor. Direcţiei G-rale a
inchisorilor cu raportul No. 340 din 30 April 1900 şi care am
mal rîdicat'o cu ocazia congresului directorilor de peniten­
dare din Ianuarie 1 �lO9.
Pentru a ne da samă de însemnătatea el, e deajuns să
reamintim la ce răle poate da naştere iumînarea pecululut
in momentul liberărel ; cheltui rea ne săbuită a acestui capital,
aruncă deliquentul orI fostul deliquent în desfrîu, Iar mizeria
care, în mod fatal îl succedează, este de cele mal multe ori
o cauză de recidivă, nimicind prin aceasta toată munca şi
străduinţa pusă pentru a-l corija.
Dat fiind-că peculul fereşte o eventuală recidivă, că decl
el se impune ca o condiţie esenţială de moralizare ort mal drept
zis ca o condiţie preponderantă în menţinerea corijăreî, ches­
tiunea e să vcdem ce măsuri pot fi propuse pentru a se con­
serva aceste avantagil ferind condamnatul de pericolul per­
zăreî şi ea va face subiectul acestui articol.
Consecinţele nefaste care au dat loc la înmînarea ne­
condiţionată a peculul, diferitele statistici, care constată acest
lucru, aii determinat pe mulţi criminologi a se declara ad­
versari luî. Unul din cel mal aprigî scriitorI este fără iudo­
ială, Havs care, în "Observations sur le projet de revision du
Code penal presente aux Chambres belges" 1) şi în "Expose des
motifs du code de 1867" 2) se declară cu desăvîrşire contra a­
cestui capital, din pricina căruia se comit cele mal multe ca­
zuri de recidivă".
Evident că acest lucru nOI nu-l aprobăm, peculul fiind
cum s'a mal spus deja-una din cele mal puternice şi indis-
1) Haus op. cit. 1 p. 136.
2) Idem " " N o. 125.
[128]
128
1. Naum-Inau
pensabile condiţii pentru încurajarea la muncă şi la amendare.
Mal mult, nOI suntem absolut convinşl că fără pecul, ca­
zurile de recidivă ar fi îndoite.
Chestiunea pentru nOI e a ajunge acolo, in cît să găsim
măsurile necesare pentru a impedeca cheltui rea lUI, suprave­
ghind întrebuinţarea sa.
Afară de aceasta, peculul mal prezintă şi o altă fază, a­
cela de a defini natura sa juridică.
Dat fiind diferitele legislaţit, inclusiv a noastră, care zice
în ari. 12 "Productul muncel oslnditulul este de drept al Sta­
tulut ; cu toate acestea, o parte din acest product, care nu va
trece peste 3110 pentru forţaţi, se va lasa în folosul osindituluî.
din care o parte să'i fie pentru îndulcirea traiului în inchi­
soare şi o parte să'I fie pastrată pînă la liberare. Partea dis­
ponibilă în închisoare nu poate trece peste [umaiaiea legiuită.
Masa sau baniî în pastrare pentru timpul liberărei lUI
stau ne atinşl în tot timpul închisoreI lUI; aceştf bant se vor
pune în disposiţiunea :liberatulu'i În regulile prescrise de re­
gulamente, spre a se asigura cît mal bine destinaţiunea lor şi a
împedica cit se poate de a se face o rea întrebuinţare de din­
şir'. Din diferitele legiuiri zicem, rezultă implicit că peculu]
e un drept garantat al său, că decl, intru cit proprietatea îl
recunoscută şi declarată de stat, � natural că deliquentul să
aibă un drept absolut asupra lUI.
Faptul acesta a dat naştere la diferite discuţii, susţin în­
du-se că acest pecul e rezultatul renurrţărel Statului în fa­
voarea condemnatulul şi că decf in puterea acestei renunţări
benevole, Statul poate ori cînd reveni şi dispune ca el să nu
se mal elibereze, cu atit mal mult cu cit dinsul e pricina re­
cidivilor în majoritatea cazurilor. Pe de altă parte, o bună
parte din penaliştl, aii susţinut că în baza acestel renunţări
care a dat naşterf unei legi, condamnatul fiind declarat pro­
prietar, nimenl şi asta sub nicî un cuvînt, nu poate avea cel
mal mic amestec în îutrebuinţarea lul.
După cum vedem, opini�e sunt împărţite şi de o potrivă
de hine argumentate, Nu intră în cadrul nostru restrîns a
inzista mal mult asupra acesten chestiunt.
Ne vom mărgini a cita următorul pasaj, dîn care rcesă,
origina şi natura juridică a peculu lut :
"L'Etat, qui entretient les condamnes, aurait, a la rigueur,.
le droitde percevoir le produit tout entier de Ieur tra-
I
[129]
Intrebuinţarea pecululut
129
. vail, du moins jusque it concurence des frais que entretien
ocasionne; mais des considerations d'hurnanite et d'ordre pu­
blic, font Ilechir cette reg le et, exigent que les detenus ne
soient pas denues de toute ressource a leur sortie de prison" 1).
Cît priveşte a doua chestie, dacă Societatea are ort nu dreptul
de a supraveghea întrebuinţarea acestul p ecul, nOI suntem de
avis Crt netăgăduit 6� îl are.
Intradevăr, din textul articoluluI 12 în partea sa finală,
deşi foarte încurcat, rezultă totuşt o tendinţă vagă de control
"a împedeca cît se poate de a se face o rea întrebuinţare de
dinşif". După cum se vede e întunecat de tot, totuşi nu e mai
puţin adevărat că tendinţa legiuitorulu i a fost de a legifera,
probabil ulterior, de cine şi cum să se facă acest control. Pen­
tru moment noi constatăm că în legea din 1874 a fost ideea
aceasta, iar dacă ea n'a fost clarificată vina e graba şi nămo­
lul din legislaţii ce trebueaii traduse pe acea vreme.
Că statul prin renunţarea sa are un drept de control, nici
nu mai incape vorba, se naşte intrebarea însă: este acesta un
drept solut orI limitat? NOI credem că el e limitat din cauza
caracterului care'l prezintă. Intradevăr renunţarea beneoolă a
Statului; e un ajutor acordat de Societate, în coseciniă trebue să
fie aplicat în aşa mod că acest ajutor de Societate, să fie salutar
pc cît posibil; nu se poate decî determina In senz absolut ci
trebue să tie aşa combinat în cît să se poată obţinea cela ce
dorim: Corijarea, or aceste măsuri trebuesc coordonate în
mod logic, limitînd pe cît se poate intervenţia Statului şi
bună parte de acţiune proprie del iquentulut, liberat. Incon­
testabil că, dacă acesta ar fi un drept absolut, amestecul so­
cietăţer ar fi oneros Întru cît el ar impedica emanciparea de
sub tutelă şi manifestarea sentimentelor bune pe care condam­
natul le-a capatat în închisoare.
Intr'adevăr art. 15 şi 27 zic: "Le fond de rescrve sera
remis au condamne a sa sortie ou it des epoques deierminees
apres sa eortie", partea ultimă a frazei nu lasă nici o îndoială
asupra ideet că renunţarea statului la o parte din munca con­
demnatulut, constitue un drept limitat, iar nicî de cum un
drept absolut.
Un ultim argument în această chestiune, e şi acela că în
caz de moarte, peculul revine descendenţilor ori colateralilor
deliquentulut defunct.
1) Nypcls «legislation criminelle de la Belgique t. 1. p. 28fh.
[130]
130
Dr. 1. Naurn-Inau
Intr'adevăr art. 18 din Regulamentul asupra penitencia­
rilor centrale zice: "In caz de moarte, rezerva destinată a se
elibera arestatului după eşi rea lut, precum şi bani disponibili
pentru cheltueala lut În închisoare, dimpreună cu lucrurile
ce-I va rămînea vor trece rudelor moştenitoare".
"In caz însă cînd după trecere de un an de la încunoş­
tiinţare prin Monitorul oficial, nu se vor arata rudele mortului
în drept de a-l moşteni, tot remasul lUI vine de drept Sta­
tului". Ceia ce dovedeşte o dată mal mult, că dreptul acesta,
e un drept limitat şi că e cu desăvîrşire greşită teza con­
trară susţinută de linii criminalogt 1). Belgia, Franţa, etc. şi
ţara noastră, au consacrat prin legislaţie dreptul de moştenire
a rudelor asupra pecululuî.
Chestiunea aceasta limpezită, să vedem în ce mod s'a
ajuns în ţările streine la impedecarea cheltuirei pecululur.
In mod preliminar, va trebui să examinăm diferitele sis­
teme rămîind apoI a alege pe cel mai bun.
Vom începe intă! cu Belqia, ţara cea mal progresată în
chestii penitencologice.
In urma diferitelor circulărr, din care cea mai irnpor­
tantăeste fără îndoeală cea din 30 Decembrie] 886, măsurile
luate pot fi divizate În următoarele patru puncte principale.
1) Remiterea imediată a [ondului de rezervă dacă el nu trece
de 50 le'i.
2) In caz că acest fond trece de zisa sumă, restul se tri­
mite celul în drept prin poştă la locul său de destinaţie.
3) Etccedeniul acesta să remite la epoci determinate, prin in­
termediul (primarulu'i) din oraşul (ori Comuna) de reşeclinţă ;
4) Remite rea acestui fond comitetulu� de patronaj, insărcina;
, a aprecia prin ce mijloace s'ar putea ajunge la scopul urmărit.
Afară de acest sistem, mai sunt încă sistemul suedez-şi
cel norvegian adoptat în urmă şi de Holanda.
Innainte de a examina aceste două din urmă, să in­
zistăm puţin asupra sistemului belgian.
Mal inainte Însă de ori-�e discuţie nOI credem că mij­
locul cel mal' logic, cel mal decisiv, pentru a împedica chel­
tuirea nebunească a pecululut, � fără indoială educaţia mo­
rală ce să dă deliquenluluI În penitenciar, educaţie care să-I
1) Brunot. Bul. de la Commis penit. internat, p. 358, sub titlul:
Les heritiers, n'ont aucun droit sur le picule".
-ti F
[131]
Intre�uinţarea peculul uî
131
1 !
t
il
facă să priceapă nenorocirea şi pericolele ce-l aşteaptă prin
cheltuirea nechibzuită a capitalului său; orl această educaţie
presupune măsurl subiective, producătoare, de o influenţă psi­
hologică determinată, influenţă care să ajungă în a transforma
caracterul fostului condamnat dezvoltîndu-I sentimentele bune
şi oneste.
Incontestabil că Societatea are datoria de a interveni, în
baza dreptului de renunţare, cît şi in acea a legitimet apărări
în vederea unui eventual atac (recidivă).
Inchizind această paranteză să' revenim la subiect.
Restricţiunile pe care Statul are dreptul de a le impune,
ne tăgăduit că nu pot avea un rost faţă de deliquenţiî care
.au şi dati garanţii suficiente de moralizare, fie asta prin na­
tura greşelelor, a caracterulur, conduita avută în închisoare,
garanţiile date de familia lor. Evident că asupra acestora, res­
stricţiunile n'au ce căuta şi că din contra trebue să li se lase
o independenţă cît mai mare. Din nenorocire asemenea deli­
quen ţi sunt foarte rari.
Am văzut că Belgia a admis sistemul de a se înmîna ime­
diat condamnatulul pendul, în caz cînd nu trece de 50 leî ; în
caz contrar se trimete prin poştă restul la locul de destinaţie
pe care şi l-a ales Jiberatuluî.
Acest sistem a fost adoptat ele Franţa şi Ungaria.
S'ar părea la prima vedere că aeest sistem e bun, Întru
cît el impedică cheltui rea imediată în modul fatal, decî co­
miterea de nOI delicte. După părerea noastră, însă noi credem
că acest sistem e şi condamnabil din toate punctele de ve­
dere. Intr'adevăr suma de 50 lei e normă pentru un indi­
vid, care în cursul unul spaţiu intr'un timp oare-care a fost pri­
vat de tot ce oamenii liberi au la îndămînă; 50 de leî, e f,
destul pentru ort-ce nebunie şi nu odată s'a intămplat-şi sta­
tistitica e cu nOl,-ea un individ a treia zi după liberarea sa,
să comită un nouă delict.
Şi lucrul să explică. Avind această sumă in mină, lipsit
de necesităţile naturale atăta vreme, primul drum al indivi­
dului e spre cărciumă şi de acolo la o casă de prostituţie. Tinut
căte-va lum, ori maximum un an în friu, animalul se trezeşte
şezind faţă de pahar, perzind noţiunea exactă a lucrurilor
şi datoriei sale. Iată un caz, din multe altele. In inchisoarea
de la Ocnele-Marl, era in timpul administraţieî mele, un in­
divid T. B. P. Liberîndu-se intăta oară, în drum spre casă,
[132]
avănd buzunarele pline de hant, s'abate la cărciumă şi sub
influenţa nefastă a ţuicer comite o crimă; in căt în loc să a­
jungă la el acasă, a nimerit din nou in faţa curţel cu Juri
şi de acolo indărăt la zisul penitenciar.
Iată dect primul argument, prima parte rea a acestui sis­
tem. Trecem acum la a doua parte a lul. Trimeţînd prin man­
dat poştal restul banilor ce-I mal avea condemnatul şi asta
la un interval de cîte-va zile. Prin acţiunea aceasta, nu se
face alt-ceva de cît se Întîrzie pentru un moment risipa.
Se poate întîmpla ceva mal mult in speranţă, ori mai
drept zis în aşteptarea sosirei mandatuluî şi anume, individul,
să se împrumute plătind cine ştie ce procente, în cît el cade­
din pricină relel organizaţiI-prada viciuluî şi cămătarilor. Iată
dect pentru ce nOI nu admitem În întregime acest sistem, care
dacă e bun ca intenţie, ca teorie, nu e mai puţin adevarat că,
e rău ca realizare.
Tracem acuma la sistemul norvegian adoptat şi de Olanda
şi care conzistă în alegerea unui tutor liberatulur, de către
dire etorul stabilimentuluI penitenciar. Ca şi sistemul belgian,
dacă principiul e bun, aplicarea lui însă, dă loc la atitea de­
ficultăţI în cît trebue socotit ca impracticabil.
Intradevăr, două lucrurI se impun întru realizarea aces­
tui sistem, primul e conştimcioeiiaiea tuiorului ; Iar al doilea,
gradul de cultură al poporului chemat a aplica această teorie.
Dacă ne gîndim serios la cel dintăi punt, vedem cit de grea
e sarcina impusă direcţieî penitenciarulur, care e chemată a
cunoaşte în amănunte familia şÎ_prietinit liberatuluI şi ceia
ce'I mai mult, a alege care e mal bun şi mal cinstit, pentru
a i se putea da greaua sarcină de tutor. Evident că în urma
acestora, s'ar putea argumenta că, alegerea tutorulul, indica­
dicarea lut, poate ori ar trebui lasată la alegerea deliquen­
tulut ; nOI credem însă cii, aceasta nu se poate tolera întru cît
individul ar avea tot interesul de a desemna vre-un ticălos,
gata a împărtăşi cu el veaţa destrăbălată. Nu trebue să ne
gîndim la cîte-va excepţii, căcl 'Ia modificarea orf propunerea
unor nouă reforme, trebue să s\ aibă în vedere generalitate,
realitatea şi omogenitatea lucruri'[or.
Dar să trecem mai departe cu analiza noastră.
Zicem mal sus că, buna executare a acestui principiu,
stă in strănsă legătură cu gradul de cultură a unul popor. Nu
trebue să uifăm că, din acest punct de vedere, Norvegia şi O­
landa sunt cu mult, foarte mult înaintea noastră.
132
Dr. 1. Naum-Inau
[133]
Intrebuinţarea pecululuî
133
Ştiut e că, CU cît un popor e mal cult şi această cultură
să reazimă pe cite-va generaţii trecute, cu atît e mal accesibil
novaţiunilor, Iar raţionamentul să ii va fi mai puternic. In
Norvegia, unde e aproape acelaşi lucru, sistemul opus e mai
puţin complicat; totuşi ş'acolo e de luptat cu tradiţia şi pre­
judecăţile. Ori experienţa ne dovedeşte că atunci cînd
o reformă a avut de luptat cu aceste două dificultăţi,
care formează o bună parte din complexul pichologiei ţără­
nime! internaţionale, o asemenea reformă zicem, a fost tot dea­
una grea de adus la îndeplinire. Intradevăr a avea de tutor
un ţaran oare-care, deprins a privi aceste lucruri printr'o a­
numită prizrnă, înseamnă a lua tradiţia şi prejudecata şi a
le pune să lupte în contra Jor insăşl, lucruri pe cît de grele pe
atît de problematice şi noi credem că, atunci cind e vorba
de aşa ceva, chestiunea probalităţilor trebue îndepărtată cău­
tîndu-se a se merge pe chestia siguranţei.
(Va urma)
1. Naum-Ioau
Doctor în drept din Liege, Directorul
închisorei Centrale Focşanr.
:JJfDURJlRE
Intr'un bordel sarac şi trist, pe-un pat de scîndurî goale,
In aerul Întunecos şi plin de-adîncă jale,
S'aude gemăt asurzit, şi-un glas în arurare
E sufletul uneî femel, îndurerat, ce moare.
Aproape stau îngenunchiaţi un copilaş şi-o fată,
Cu ochii în lacrimt înecaţi la dînsa într'una cată
Şi mama lor privind Ia el în suflet de mai plînge
Lumina candele! din colţ încet, Încet se stinge.
Revarsă Doamne, mila ta, din cerurt peste lume
Şi lăudat să fie 'n vect de oament al tău nume;
Căci tu eşti bun nemărginit, puterea ta e mare,
De-un suflet fără de păcat albi Doamne, îndurare!
Copila 'n hohote plîngînd o strigă într-una,
Din inălţiml, trist se uita la dînşii parcă luna,
Şi ea Încremenită stă, o vorbă nu mal spune
Căci steaua el s'a coborît şi-acuma 'n norl apune.
[134]
134
Eugeniă Revent
Ai adormit somnul de vecl, nefericită mamă,
Copiiî singuri ţi-au remas pe lume, tristă vamă.
E ger cumplit, zapada mare şi-o noapte 'ntunecoasă.
Copiiî tremură de frig, pe nimeni n'au în casă;
Pe patul gol el stau culcaţi şi plîng aşa într'una
Afară CÎnt ne'nţeles, le CÎntă trist furluna.
Revarsă, Doamne, mila ta din ceruri peste lume
Şi lăudat să fie 'fi veci de oameni al tău nume,
Căci tu eşti bun nemărginit, puterea ta e mare,
De două suflete ce pling, atbi Doamne îndurare 1
Au adormit într'un tirziu, şi 'fi vis li se arată
Că mama lor în braţe-t rea, aşa ca altă-dată;
Intr'o grădină apoi i-a dus cu flori şi paserI multe
La umbra unul măr să stea şi CÎntece s'asculte.
Şi zilele dac'au trecut aşa ca'nlotdeauna,
Cu feţele înseninate dormeau el într'una
Zapada cerne 'ncet, încet, pe trupurile reci,
Ei fără griji dormeau mereu, dormeau somnul de vect.
IaşI EngeDiu Revent
PRIN FLORI
Plecasem să culeg o floare
Ce ml-a părut fermecătoare,
Dar tocmai cind vorarn s'o smulg,
In mina mea se desfăcu
Şi floarea florilor căzu
Cum cade-un fulg.
Şi fulgul şT�a găsit mormîntul
lntr'un ungher, unde nici vintul
Nu' atingea cu-aripa lut ;
Dar timpul pace n'o să'i deie
Şi nici acolo \n' o să stele,
. Căci pace nu't !
In lumea noasiră trecătoare,
Tot p-rintre flori mirositoare,
Am întîlnit in calea mea
DoI ochi căpriI, plini de lumină
Şi-o faţă blîndă şi senină.
Şi-am zis că'i stea.
[135]
Poezii.
Si steaua visurilor mele
E cea mal mindră dintre stele,
Cea mai cuminte din femei
Şi totuşi nu socot că ţine,
Fiind departe ea de mine,
Amorul el.
Eust. Oalognomu
lnscrlpţiile tMănăsfirrei cNeamfu 1).
135
63. Icoana sţ, Ion Boqosloou. -din altarul bisericei Bogos­
Iovu, care era sus pe părete, a pus-o în strană în mijlocul bi­
sericii, în spetele icoanei Mai cit Domnulul, aşa că acum sunt
două icoane mar] de lemn spate în spate (vezI nota la No. 40)
s'a pus la 7 Mai 1900, din porunca StareţuluI Veniamin Niţescu.
64. Uşa cea mare de 8tejar-căptuşită şi ferecată in toate
direcţiile cu table de fier şi cu şine de fier,-cu borte de im­
puşcat prin trînsa la caz de alarmă, care uşă a fost a bi­
sericei mari la pridvorul din mijloc. Uşa veche de la facerea bi­
sericet 1497 acum este în pîrguJ cel mare, jos în fund, la
baş ca cea despre Bogoslovu, pusă acolo la 1830 de Dometian.
La biserica mare � făcut în locul el altă uşă tot de fier la
mijloc, la 1829 (vezt nota la No 1).
65. In8�ripţia (le pv. un mtihis-rnanu-8cripl a Mitropolitu­
lUt Veniarnin. Mitropolitul Veniamin Costache au scris cu mîna
sa inscripţia următoare pe o carte catehis, manuscript, pe care
eu o copiez aicla întocma după cum urmează:
-1- "Acest catihis s'au afierosit de smerirea noastră scoalel
"de la M-rea Socola, care s'au făcut pentru învăţătura feclo­
"rilor de preoţi, spre a noastră pomenire.
(L. S.) smeritul Arhiereu Veniamin.
1803 Noemvrie 2".
Am găsit acest catihis-coala în patru-legat. cu pînză
vînătă, manuscript, la un jidov-anUcar din Iaşi-tirgul Cucu­
]UI. L-am cumpărat cu un sorocovăţ-ca să-I am de amintire
de cînd s'a făcut şcoala de la Soco la; pe pagina a doua la
început are scris cu însuşt mîna Mitropolitulut Veniamin. In­
scripţia copiată aicl mai sus. Catehismul fusese dăruit la Socola.
Un ies l'au şterpelit din biblioteca seminarulut şi l'au vîn­
dut la evrel, de unde l'am cumpărat.
Este de observat-pecetea are anul 1803 Noem. 2, pecete
1) A se vedea numerele precedente ale Arhivet,
[136]
]36
Documente
mrca (ca piesa de dOI ha nl), făcută înadins pentru a sigila cu
ea toate cărţile cîte le va dărui la şcoala dejla M-rea Socola.
Pecetea are semn de arhiereu (nu de mitropolit). Iscălitura şi
data 1803. Noem. 2.-comparate cu alte peceţi şi alte lscăli­
turt şi alte date-probează că şcoala s'a făcut la acel timp.
Eu am fost bibliotecar la şcoală pe la 1865 - 6 şi am găsit
acolo cîte-va indici] pentru înfiinţarea SeminaruluL-Această
inscripţiune o gindesc cea mai veridită, de aceea am notat-o
aici să fie spre ştiinţă la urmaşi. (Despre Veniamin citeşte şi
notiţile de la No. 35).
66. Inscripţia de la ciuşmeasu» cea veche din oqrada sfintei
M-tir1 Ncamţu, de lîngc'i biserica sf. Gheorghe, care ciuşme s'a
înoit cu alte nume si cheltuen.
-j- "Această ciuşme s'au făcut in zilele prea Blagocistivu­
"lUi singur stăpînitorulul Marelui Domn şi împărat a toată
"Rusia Nicolae Paolooici, iprocl şi cîrma bisericii Moldovii (era)
"Preaosfinţitul Mitropolit chirio-chir, Veniamin Costache. Prin
"osîrdia prea Cuviosuluî Arhimandrit şi staret Sfintelor Mvtir]
"NeamţuluI şi Seculut chir Dometian şi cu ajutorul patioţilor
"Anul 1830 Martie 20"_
Aicea pe acest loc din vechimea cea mal depărtată a
fost o cîuşme bună - cu apă din Joc centralizată.-
La anul 1813 au prefăcut'o Panaite şi cu Petrache Ca­
zimir cu toată cheltueala lUI Iordache Balş. (No. 11) După 17
ani s'a reparat ClI ajutorul patrioţilor (66), rară la 1874 cu
ajutorul Duhovniculul Evstafie Popescu (No. 16), (Vezi No. 46),
(No. (3).
67. Inscripţia 1rlonurnentulu� Ana Botez.
+ "Copiliţa numărase abia 18 veri,
"Abia Iumea-I arătase ale vieţi) dulcl plăcerl.
"Ş'a trecut ca meteorul repede peste pămînt,
.Rîsipindu-se ca norul la suflarea unui vînt.
"Suflet candid, vis ferice, înger oare te-ar făcut?
"Pentru ce te-al dus de 'aicea, unde toate le-ar avut?
"Cind pe a cerurilor cale.imoartea crudă te trecea
"Lacrimile mumei tale, Dumnezeu nu le vedea?
"Cel puţin, o Doamne sfinte bunule judecător,
"La a mumeI rugăminte te arată Îndurător .
. Fă ca'n sferile-ţl devine, ea să intre'n dreapta ta ...
"Şi în oarele senine, s'o ud,ire maica sa".
"Soltana Botez"
\
"Născută ]a20 Marte 1861, din părinţii Lupu Botez, de-
"ces la 2 Aprilie 1866 în etate de 51 ani şi Ana Botez năs­
"cută Ghiţescu, spre a eterniza memoria fircel sale răpită de
"moarte la 22 Septem, 1878. Amărîta şi neconsolata sa mamă
"a ridicat acest Monument �epulcral la anul 1881, prin sculp-
"torul C. Storc din Bucureşti". I
I
�..::=�-""'�.----=""" .�-_.�'�--_ .. �.--.�=-.c�
�
[137]
Documente
137
.j
!
'1
.,.
" Sub această piatră reposează Ecalerina N. Stam a ti, nă s­
"cută Lupu Botez la 15 Ianuarie 1849. Decedată după o lun­
"gă suferinţă in Viena la 3 Octomvri 1887 Lăsînd patru COPi�
"din prima e� căsătorie".
"De copilă instrăinată, de căminul mameI tale
"Pare ca-l fost destinată la durerf., .. zile de jale
"Şi cînd oara fericită ai crezut că a sunat
"Tu al fost mal crud lovită, mult amar al mal gustat!
"Al' trecut prin astă lume, şi'n cei mai frumoşi anl
"Ne-ai lăsat.. .. pe-atale urme pling copii! tăi orfani !
"Suferinta-'î alinată în profundul tău mormînt,
"Şi tu rămiî neultată de ai tăi de pe pămînt! .,
"O lumină nu să stînge, aminteşte 'n acel loc
"Ca o mamă veşnic }Jlînge, dar copii fără noroc.
"Aic'i sunt depuse osemintele lUI L1'liU Botez născut la
,,14 Octombrie 1814. decedat la :2 Aprilie 1866".
Să se ştie că acest monument s'au făcut şi s'au prefăcut
în două rindurI pe acest gropnic 1) de Storc din Bucureştt
cu un preţ aproximativ de 30,000 lei peste tot: cu cripta, cu
marmora cu monumentu, cu transportu şi cu marmora de
Ferana:
2). De Placa din Iaşi s'a adaus a doua parte. anume: Pa­
tru bucăţi de marmoră neagră de Belqiea (privazurI), şi Car­
tea de marmoră albă de Ferara din Italia, sepatu, adusu, şi
aşezatu peste tot 2700 leI-acest din urmă la 1890. Octom 18
pe gropnicul Cucoane] Catinca decedată la 1889, (vezi şi No. 54).
68. Roata de măsurat pămîntul.-Aic'i la nOI în Mănăsti­
re erau roate de măsurat pămîntul p. e: ogoară, Ianurî, făna­
ţurf, răzăşir, moşi! şi ori ce fell de pămînt, ori-care ar fi fost
forma.
Origina roatelor aici au fost foarte veche, spun bătrinit
că aicl în M-rea Neamţu sînt roate de cînd s'a izvodit M-rea
aceasta. Tot bătrîni! spun că roata este măsura cea mal ve­
che Moldovenească-rămasă- ca instrument de măsurat de la
Moldovenii cel vechi.
Roata se face pe stînjinI orf pe prăjim, avea butuc sub­
ţire, obadă lată şi subţire-cu două ori trel spiţe. Inginerul
(ţaran sau călugăr) lua roata şi dOI oameni, baga fusu ori
osia fix în butuc, şi mergind amindoî alăturea, roata se În­
vîrte Între ei-în mînele JOI' prin două manile -fără ca să se frece
osia în palme deoare-ce se învîrte prin manile. La o schiţă­
jos era legat un şumuiag de fîn. Să număra călcăturile roţii
pe şumuiagul care trece pe la ochi. O invirtitură să număra
o prăjină: sau un stinjin după cum era făcută roata. Prăjina
era de trei stînjini sau 24 palme domneşti; opt- zeci de călcă­
turî da falcea. Acest sistem vechi aii trăit mulţi ani in M-rea
Neamtu. La 1900 Mai 5 am fost la odae şi părintele Naftanail
[138]
138
Documente
Stroescu-i-m i-af arătat sfărămătur: din acea roată. Sunt 110
de ani mai mult de cind părinţi) nu mai măsoară pămîntul
cu roata, adică de la 1859 Încoace. Alţii măsura cu lanţu cu cir­
cei, alţii cu funia care stringe, alţii cu prăjina care arunca,
alţii alt-fel. Roata este măsura moldovenească cea mal veche
şi mai dreaptă, ea nu poate face sarituri, greşuri, circel. la­
ţur) ; cu ea se măsoară înălţimile ca şi adîncimile, ea treee
rîpa, sanţul ca şi pîrăul.
Despre falce, pogon, jug, otgon, vezi fondu religionar, A
Purnnu-Cernăuţr 18135. pag. 04.
69. Podu Victor pe Magh'1rniţa lîngă M-re.-La anul l805,
Victor (Călugăr) din M-rea Neamţu au dat M-rii 30-50 gal­
benI de s'au făcut acest pod mare de piatră boltit. Mal înain e
aicea era pod de lemn, se strica adesea. Altă dată înadins lasa
podul stricat, ori'l strica înadins, la vre-o rezrneriţă, pentru că
atuncI-rîul Maghernţa ave apă multă, era repede şi era pe­
riculos de trecut. Pe urmă s'aii instrăinat părăile şi s'a micşu­
rat apa. De la acest călugăr titor se zice "Podul lut Victor"
(uesi inscripţia 70).
70. Poriul Victor de la Branişte u ieoorul Maicet Domnu!uz.
Monahul Victor aii dat M-reI 30-50. galbeuI de au tăet
dealul (pe currneziş) la Branişte, aii zidit malul, aii făcut po­
dul de piatră la cişrne la 1805 sub Stareţul Dosofteiu; s'a Înoit
sub Stareţul Demetian, de atunci să zice podul Victor de la
Branişte; se mal zice şi pogorul mare (de la săpătura dea­
lulut), tol aice esle şi izvorul Marcel Domnului de la Branişte
(vezf No. 69).
Mai Înainte umbla drumul de la pogorul cel mic, pe
unde fusese odată de demult "podul Fodor" (pod mare de
piatră peste mal şi Nemţişor, care pod lega drumul intre ce­
tatea din grajdurt cu cetatea de pe Timuş, pe unde este acum
coverca veche (desfiinţată) Podul Victor s'au prefăcut din nou.
la 1837, în Stăreţia Stareţulut Mardarie pentru că podu avea
mal înainte pripor şi adesea orI se intimpla de se rîpea caii
ori nu putea urca dealul.,
Ragi Gheorghe a dat 604 lei cu care s'a început a săpa
dealu şi drumul pe currncziş-e-cu aceasta s'au făcut dealu mai
trăgănat=-şl drumu mai bun vezi pomelnicu cel mare fila 22(-)
din dos).
Familiea Racoviţă a da] 500 let ajutor la podu lUI Vic­
tor (vezî pomelnicu fila 231.1\Şi inscripţia No. 30).
Arhiereul Narcis Creţnlescu
\
\
[139]
• I�
lmEm mBB81 rEEElI rBBB81 mBB1I
DARI de SAMA
Poezii d-. Maria, Mavrodin.--Cu o prefaţă de N. Iorga (E­
ditura aocietătil "Neamul Hominesc" 1909. Pretul 75 bani).
Domnul 'N. Iorga a tipărit într'un frumos'volum poeziile
Mariei Mavrodin, scriitoare necunoscută pănă la publicarea ar­
ticolulul domnului Eugcniă Revent, din revista Frăţia Romi­
nească No. 13, intitulat ,,0 poetă necunoscută", cînd pentru
intăla oară domnia-sa atrage atenţia publiculul asupra talen­
tului acestei tinere scuiitoare, publicînd versuri din vr'o 13
poezil. In urmă au apărut cîte-va din aceste poezif, în între­
gime, publicate în Neamul Romînesc, Arhiva, Foaia Interesantă
din Orăştie şi Calendarul Neamulut Romînesc. Incontestabil
că domnul N. Iorga a făcut un bine l iteraturiî romine, pu­
blicînd in volum poeziile Mariei Mavrodin. Sunt printre ele
bucăţi ce pot rivaliza cu producţiile literare a celor mal ta­
lentate dintre scriitoarele noastre.
Pe lîngă simţire duioasă vom găsi şi cugetare adîncă,
îmbinare măestrită a unui adevărat talent.
Reproducem în treacăt cîte-va versurl, ca cititorii să-şi
poată face o idee de frumuseţa lor. Din poezia "Zădărnicie"
(pag. 59), răsunet al unui scepticism dureros, cităm strofele
de la sfîrşit.
In dulcl acorduri făureşlt Şi migăleştt pe-a cărţii file
Comoara ta de visurr, Cătînd cu grijă adevărul;
Cum undele şirag se scurg Un fir de iarbă 'ntrun pustiu
Şi-un vers duios într'un amurg, Şi'n burueni un fir de grîu,
Şi-atît de dragă-t lumea ta: E munca ta cea fără spor,
Ţi-al pus tot sufletul în ea. Sărrnane om rătăcitor !'
Un vălmăşag, şi-ama tot,
Stăpînitor cîte-un neghiob,
In cale-al indoelif spin
Şi trist al patimi! suspin,
Iar visul cel atît de sfînt,
Un bulgăr rece de pămînt.
Iubirea de neam găseşte răsunet în sufletul el simţitor
şi visul nostru al tuturora il întrupează în versuri de o ener­
gie neobicinuită: Un vis (pag. 61).
Pornise freamăt de la munte, CăCI şoapta lină 'ntăl sfloasă
Şi codrii se cutrernurau; Răzbind prin culmile cărunte,
Iar Dunărea-şi grăbise mersul Se prefăcuse'n zvon năprasnic,
Şi-a sale valuri clocoteau Cătră apus croindu-şt punte.
[140]
140
Dărr de Sarnă
Şi T'isa, valuri rîdicîndu-ş'f, Iar noi stăpinî în casa noastră
Zăgaz puternic de apărare, Stăpîni' pe holdele-aurit,
Vestise Nistruluf izbîndă, Nu 'ntîmpinăm străini in calc
Şi-a fraţilor eliberare. Şi nicf nevoile pustil.
,O horă mare se'ncinsese Căcî prigonirile nedrepte
In jurul mîndrilor Carpaţi. Şi 'nstrăinarea vrăjmăşască
Ce-şI scuturau în vuet lanţul, Fugiau gonite 'n spre hotare
De-atîta vreme 'ncătuşaţt. La glas de horă strămoşască.
Increzătoare în vremI mai bune, mingile durerea celor 0-
bidiţt şi 'nstrăinaţl : Cit vremea (pag. 65).
Ţi-au părăginit moşie NU-l răbda tu multă vreme
Şi ţi-au inspinat ogorul, Să rămîi străin in ţară:
Dar priveşte 'n zărt albastre De-al scăldat-o cu-al tău singe,
Vulturi! cum iş! l'au. zborul l Ţi-a veni dreptatea iară !
Tot atît de frumoase sunt şi poeziile: In versuri, Din
Vremuri, Er�.�i ...Iz);, lHăngăerf, Unde eşiT, Nu mă in demna.
Sfirşit, Lacrimi, O Doamne, Plîns, Vîntule, Doml, Vino, Ţie,
Moarte, Câtră tine, Prieiunilor mei. Volumul cuprinde 49 poe­
zil. La sfîrşit o poezie a d-Iui Eugeniu Revent dedicată autoarei.
Fără îndolală că se găsesc şi versuri neizbutite, mai ales
în poeziile începătoare, din care unele ar fi putut chiar să lip­
sască, fiind departe şi ca fond şi ca formă, de cele scrise mai
tărziu.
Probabil că în unele Jocuri s'au strecurat şi citeva greşeH de
tipar, care schimbă tnţelesul versului; astfel în poezia; Prietene?'
(pag. 54).
De-a pururt tihnă are bietul
fau in Er'î şi Azt (pag. 49)
La ursiie-mi stau de vorbă.
precum şi 'n altepoezir.
Puţine date cunoaştem asupra vieţit acestei poete, din
cele publicate. Născută în Roman, Maria Mavrodin a fost
studentă a Facultăţii de Litere din Iaşi şi a murit în 1906.
Incheem recenzia aceasta cu cîte-va rînduri luate din ar­
ticolul citat al d-Iuî E. Revent:
"Temperament simţitor, fire gingaşă, suflet blajin, cu
blîndeţa întipărită pe faţă, avea ascuns în peptul el germe
nul peiri'i. Iuhia mult freamătul frunzelor de plop, pe care
l'a cîntat în multe poezit : de-ar avea macar atita noroc acum
după moarte, Să'I străjuîască rriormln tul copacul, care T-a fost
atît de drag". \ Recenzent
Sărbătorirea d-lnI\A. D. Xenzpol
In urma succesului strălucit obţinut de d-l Xenopol, la
cea mal înaltă instituţiune culturală din Paris, College de
France, unde în urma celorlalte succese obţinute la Sorbona
asupra teoriei istoriel=-a fost chemat ca să ţină opt Ieoţiunt
[141]
Dări de samă
141
asupra Homînilor-c-profesorif universitari din Iaşi au voit să
sărbătorească pe ilustrul lor coleg printr-un mare banchet la
care să Iele parte membrii corpului didactic de toate gradele,
societăţile culturale şi reprezentanţiî preseî.
In acest scop s'a constituit un comitet compus din d-nif
Dr. G. Bogdan rectorul Universltăţif, Dr. Dragomir Hurm u­
zescu profesor la Facultatea de Ştiinţl şi Th. T. Burada pre­
şedintele societăţii Ştiinţifice şi Literare din Iaşi, care au or­
ganizat banchetul în ziua de 4 Fevr. orele 8 sara, în marele
salon al otelului Traian din Iaşt. La acest banchet au luat parle
85 persoane din care 35 profesori universitari.
Dintre numeroasele discursuri şi toaste închinate, repro­
ducem pe acele ale membrilor societăţi: noastre care le-au
rostit la acest banchet, şi anume:
Cuvintarea d InT Th. T. Burada
"Istoriografule neîntrecut, tu pentru prima dată ne-ai
dat o istorie cornplectă a neamului romînesc,care constitue
o glorie pentru noi rominiî ; cu ea ţi-a! ridicat un monument
falnic, slăvitule profesor.
"Viaţa ta a fost şi este o muncă rodnică şi neîntreruptă.
Glasul tău resunat-a nu numai in universităţile noastre, în
societăţile noastre ştiinţifice, literare şi culturale, ci şi în afară
de marginile ţării, la Sorbona şi la College de France din Pa­
ris, capitala Iumil. Tu eştf cel întăI rornîn care ai călcat pra­
gul acestor focare intelectuale ale Parisului. Impresiunile cele
mal frumoase le-al lăsat acolo.
"Prin lecţiunile tale asupra istoriei lntregulul neam ro­
minesc al entusiasma t populaţiunea intelectuală a Parisulul.
Prin Iecţiunile tale ne-al înălţat şi ne-al lăsat o pagină frumoasă
în istoria lurni î.
"Numele tăii străluci-va peste veacurî, şi fi-va înscris în
cartea nemuri rel !
"In numele societăţii ştiinţifice şi literare "Arhiva", la­
care tu al lucrat atita şi ai contribuit prin scrieri la susţi­
nerea el, închin acest pahar in sănătatea ta, în sănătatea ce­
lui mai mare istorlograf al neamului romÎnesc".
*
* *
[142]
142
Dări de samă
Sonetol d·lUl Gh. V. Botez-Gordon.
$OJlET
Cum piscu 'ncununat de albul zăpezilor scinteetoare
Domină' ntinsurile zărel din în ălţlrnî de taine'ncinse,
Tot ast fel fruntea ta, Maestre, albind în culrnl luminătoare
Domină inimile noastre de drag şi adrnirare prinse-
O viaţă-ar îndrumat În ţară atîtea minţi spre înălţare,
I-aI dat atîtea generaţiI de inimI mart -oşti neînvinse­
Şi'nsetoşat ca Să-I dal sprijin şi s'o inalţl peste hotare,
Te-al dus-Apostol alluminel-şi's negurile aZI desprinse ...
Cinstire ţie, strălucite; cu cinste neamul te primeşte;
Răbojul vremilor de astă-zi te-a Însemnat spre neuitare,
Spre a rosti şi altor vremurl de un fiu bun, de un fiu mare.
Poporul ce'şr cinsteşte flil, pe sine însu-şi se cinsteşte­
Şi vrednic eşti de-un neam ce'n truda-t mai ştie încă să
tresalte.
Şi mîndru fii că aZI spre tine bat inimI mari şi minţi
inalte.
*
* '"
Cuvintarea d·lni Dimitrie G. Longinescu
Ilustre maestre, iubite Cucoane Alecule, stimaţ't comeseni !
"Cu suflet curat şi entuziasmaţt de gloria dobîndită, ne-am
Întrunit spre a sărbători pe cel mal ilustru fiii de azi al nea­
muluî. Gloria dobîndită de dînsul, e gloria neamului şi nu
putem fi de cit entuziasmaţl şi mîndri că e dintre şi prin­
tre not.
"De la Vodă Cuza, care, prin marea lUI personalitate, pla­
nează deasupra tuturora, cel mai ilustru fiii a fost Mihaf Ko­
gălniceanu, D-ta, ilustre maestre, ocupi locul imediat.
TreI mar! personalităţt luminează gloria Germaniei mo­
derne: Impăratul Wilhelm, Bismark şi Momsen. Tret sunt şi
marii flit al nearnuluî şi î-arn numit.
"E un mare merit acestâ şi ţi se cuvine, pentru că prin
munca de toate zilele al arătat şi imortalizat RomînimeI glo­
riosul ei trecut, al întărit convi\ngerea lumeI culte despre ori­
gina noastră latină şi ai dovedit, pînă la evidenţă. drepturile
istorice ale neamuluî nostru asupra pămîntului locuit de
romînI.
[143]
Dărî de sam ă
143
I
I
.i
ii
I
l
t
"Ultimele succese îţI universalizează şi'ţ! mal inobilează
gloria pentru că ai făcut ca lumina ştiinţei romine să stră­
lucească în cel mal ilustru şi autorizat centru al ştiinţei de
astă-zi.
"Dacă Kogălniceanu, cu vorba lui convingătoare şi ne­
mărginitul său talent, în congresul de la Berlin, a apărat ca­
uza şi drepturile Hominieî, răşluită în urma unul complot in­
ternaţional, fără a avea norocul să convingă pe înţălepţiî di­
plomaţi despre dreptatea cauzei, D-ta, în ştiinţă, ai aparat ca­
Ula şi drepturile romlnirnel şi, mal norocos de cît el, ţi-al
văzut munca incoronată de succes, căci teoriile D-tale Iubite
m aestre, a li fost consacrate de ştiinţă.
"Teoria lui Roessler, Istoria Romînilor, Principiile fun­
damentale ale Istoriei ţi- au deschis drumul gloricl�neperitoare
şi ţi-au înălţat piedestalul recunoştinţel de veci a nearnulul. Cu
cinste al calcat pe acest drum, cu glorie şi plin de Iaurt îl
parcurgI.
"Să trăeştf pentru cinstea neamului din care faci parte
şi pentru mîndria noastră, a celor ce te sărbătorim".
A. D. A.
CRONICA
Filologia slavieă Ia Universitatea din laşi. -Conform no­
ul ut 1 egulament al Facultăţiî de Litere de la Universitatea din
Iaşl, fie-care din cele patru ramurt ale Facultăţii (filosofie, fi­
lologie modernă, filologie clasică, istorie) cuprind cîte mai
multe secţiunt. .
Ast-fel ramura istorică cuprinde secţiunile: istoria veche
şi istoria Rominilor; ramura filologieI moderne cuprinde sec­
ţiunile: filologia remînă, filologia franceză, filologia germană.
La fie-care din aceste ramuri se prevăd obiecte principale
(obligatoare la întreaga ramură) şi obiecte secundare (obliga­
toare numai la anumite secţiuni din ramuri). Filologia sla­
vi că este ca obiect secundar la istoria Romîni1or şi filologia
rom ină, şi cu drept cuvint, căcl cursurile de slavorieşte nu
pot prezinta nici un interes pentru celelalte secţiuni ale celor
două ramur'I.
Iată acuma ce s-a întîmplat.
Titularul catedrei de Slavistică a abuzat de titlul pe care
se pare că-I poartă catedra sa, şi în loc să predee numai pa­
Ieoslovenică, după cum prevede regulamentul, el a inceput a
preda în acel aş timp, şi sub pretext de lucrărl seminariale,
şi un curs (le sîrbească modernă.
[144]
144
Dări de samă
r
StudenţiI de la filologia romi nă şi Istoria Rominilor vă­
zîudu-se ast-fel impovarat! cu un curs a căru! inutilitate se
vede cit de colo, aii refuzat de a mai lua parte la cursurile
de Slavistică, schirnbindu-şt pur şi simplu specialitatea unii
trecînd la filologla franceză, alţii la istoria veche. Profesorul
de Slavistică, speriat de falimentul catedreî sale, a adus ca-
zul inaintea consil iulut şi profesori I facultăţii, alarrnaţt, au luat '
decizia ca cursurile de slavistică să fie obligătoare pentru În- I t
treaga ramură filologiei moderne şi istoriet, anunţînd in ace-
laş timp pe studenţi că se va interveni Ia ministru pentru mo-
dificarea regulam entuluî în acest sens. Această decizie este
Însă absolut nedreaptă, căcl, dacă este vorba de lucrăr!j semi-
nariale, apoi acestea trebue să fie strict in legătură cu limba
pa leoslovenică.i--f nterpretărf din textele vechi slave, în special
din textele slavo-romîne; iar dacă este vorba de o limbă mo-
dernă, apof va conveni ort-cin e că sînt atîtea altele cu mult
mai importante decit sirbeasca.
Dacă profesorii \'01' persista în idcla de a interveni la:
ministru pentru a se modifica regulamentul facultăţii spre a
ridica cursul de slavistică la rangul de obiect principal, şi
dacă ministrul va aproba, rezultatul va fi că studenţii care se
vor înscrie de-acuma înainte la lilere, se vor inscri numai J�
filosofie.
De la Filologie la Mellicină.
Filologul englez Rudolf Hoerule a avut onoarea de a
decifra şi publica manuscrisele medicale ale Asiei Centrale.
Acest studiu a făcut pe autor să treacă de la Iilolog!e
la medicină. Intr-un volum recent (Osteology or the bones of
the human body, Studies în the medici ne of ancient India,
Part 1). Hoerule incepe prin a defini cele două mari' şcoli car!
stăpînesc toată ştiinţa medicală a Indiei, acela de Atreya (Caraka)
şi aceia de Suşrata, arătînd cronologia lor cel puţin relativă
şi operele lor esenţiale. Studiază apoi In mod critic textele
osteologice ale celor două şcolî.
Critica europeană găseşte că lucrarea lUI Hoerule e e-
min entă. X.
Pentru. ori-ce priveşte redactia şi administraţia, a se adresa
el-lui .1. D. Atanaeiu, pr!Jf,egor, Iaşi.
[145]
��f\HIV��
DROBHllh SOClHTAtn ŞTHHTlflCH li LITHRRRH
DIN IAŞI
0====================================
o
Anul XX.
No,4
Aprilie 1909
o
[arB B origina ideilor dB timp, spatiu şi cauzalitate 1
Oare există aievea ti m p, spaţiu şi o lege universală a lcgăturet
dintre cauze şi efeele? Sau acestea sunt, cum zicea Kant, nu­
mai forme ale si mţurilor şi inteligenţei noastre, după mode­
lui cărora ea plăzmucştc forma cxlcrioa ră a fenomenelor l u
mei fizice? Această îu lrcbarc c tot aşfI de parudoxală şi sur
prinzătoarc pentru modul comun (le vedere ca şi lutrcbarca
despre o existenţă obiectlvă, In arad. de crceru l nostru a su­
netelor, colori lor, căldurcl, răcclcl şi altor Însuşiri fizice şi
chimice ale lucrurilor, despre cari. Însă şl i i nţa ne-a dove­
dit că nu există decit În nOI Înşine,
Subiccl i vizmul cscluzi v al ideilor 'de timp, spaţiu şi cau­
zalitate este fundamentul idcallzruulul unilateral al scoale! 'kan­
tianc. Precum sph-itun lizrn ul mcd iaval, întărit în veacul al 17
prin teoria dualistă a lui Cartasiu, Împarte lumea în două,
în lumea materială, vizibilă şi peritoare, şi în lumea nevăzută,
novixihilă şi nemuritoare a splri tclo. ; aşa idcnliz mul kantian
o imparte in l urueu fizică, pururea sch imhătoure şi posibilă
de cunoscut, a fenomenelor, şi in lumcu ' metafizică sau ide­
ală şi clernă a fiinţei În sine sau a 11llI1lCnel01', care nu poate
fi obtcct al şl iinţcr. Fenomenele lume] flzicc originea, prcfa
cerile şi schi mbărllc 101', le putem observa şi cunoaşte, le
putem explica şi calcula cu prcciz iu nc, pentrucă ele se nasc
şi se schimbă după legea universală a cauzu lităţit, în timp şi
spaţi ii, cari sunt Iorrnc ale simţurilor şi i n lcl igc nţ if noastre
şi pc cari se întemeiază ştiinţele mn lcmafice şi fizice, Insă
ccluce există sub forma de Icuomonc a corpurilor organice
şi neorganice, "fiin\a În sine" nu o putem cu uouşle, pentru
că ea cx isl ă In nfură (le numitcle forme subiective şi nprtoricc
1
[146]
M, Strajan
ale inteligenţei, şi prin urmare nu c acc�sibilă lor, nu e sq·
pusă legilnr naturcl sau a Iumcl ma ter iale.. Pentru ll,cc'îaKant
priveşte formele de timp şi spaţiu ale simţurilor, şi cauzali­
tatea împreună ca celelalte unsprezece categorii ele inteligcn­
ţer, Ca margini ale ştiinţei omeneşti, peste care nu se poate
trece; şi neagă astfel posibilitatea orrcărct cunonştcrt a. lu­
mei ideale, a lucrului in sine, a cauzelor primare sau a pu­
terilor fundamentale ale naturel, la carl se reduc, în ullima
linie, toate fenomenele el.
Idealizmul kantian pune astfel un zid nepătruns Întrc
cognoscibil şi incognoscibil, neagă posihllitatca mctaflzlccl salt
a ştiinţef transcendentale, Schopenhauer află o poartă prin
care putem străbate în această cetate altfel imposibilă de cu­
cerit: aceasta e conştiinţa ce' avem despre nOI înşine, despre
fiinţa noastră lăuntrică, Fuudamcntul vfilnţcî noastre şi cauza
primară a tuturor fenomenelor vicţil' este voinţa de a trăi,
manifestată în lumea organică ca putere dc viaţă. Această
putere o cunoaştem, de şi numar irr-parto, în mod nemijlocit
prin simţul lăuntric sau prin conşfiinţa despre nOI înşine. Şi
pe temeiul analogleî noastre cu cel el alte' Iiine . şi cu puterile
fundamentale ale naturel, cart ţin de domeniul lumel trauscen
denle, putem avea şi despre accastao cunoştinţă, . deşi nu­
mai mijlocită, parţială şi nrcompletă. Astfel'Schopenhaucr, în
contra vederii lui Kant, a' putut înfi'inţao nouă metafizică.
Dar şi în această nouă sislemii filozofică, afară (le fon­
dul naturet şi de cauzele primare ale fenomenelor, carI nu­
maI prin analogie cu nOI inşirie le putcmvcunoaştc, rămîne
încă un întreg cerc de fenomene ale vieţil omcncştr, despre
cari, după teoria lut Schopenhauer, 'nicfo(littă nu vom putea
ciştiga o cunoştinţă deplină, pentru că cle'fiinddfcdc talnice
ale vieţii orneneşh, man'llestatâlaiot ca m:'lgiictizm animalle,
nu au legătură cauzată i)ltrc' sine, nu sUIii' a�spărtHc prin dis­
tanţe de timp şi spaţiti', prin urrnarevnu cad subsimţm-lle
noastre din afară, şi astfel) l1tl pot fotmaJ6IJrcclui ohscrvaţiu­
n,il şi exr>cri:nţc1., t-ccstca\sll?l_fcn�mr:neIC psiChiccanol'm�lc,
carI formeaza oblCctulaşa' Zisei ştnnte ocidle, "cnm sunt VISU­
rilc fatidice, 'presimţirea,t�lepatia s�ii "vederea în departarc,
magia sau acţi unca la' distanţă, al'atarca'sp it'i lelOr; şi ,toatc fe­
nomenele somnambuliimtilu'î .' şihipnotizirluh\.l 'Înrudi tc cu
visul.
Schopenhauer, în tratatul său .. Ueb?!' Geisterselli�n llrlU
I
W7;J
[147]
Care e originea ideilor de timp, spaţiu şi cauzalitate? 147
was damit zusnmrncnhăugt", expune o hipoteză proprie a sa
despre "orgelnul visurilor" şi al tuturor fenomenelor Înrudite
cu visurile. Prin pătrunderea sa şi prin o multime deexem·
pIc luate d n experienţă şi din literatura asupra acestor fapte
mister ioasc, d nsul aruncă multă lumină asupra' lor. Insii,
după ce lă murcşte 'procesul fLdologic al acestor fenomene. a­
jungind la izvorul lor metafizic, care este "voinţa" sau ,;Ill­
crul in sine", declari că o cunoştinţă exactă despre ele, ca
despre fenomenele fizice şi cele I1ziologice normale, nictodntă
nu vom putea avea; pentrucă aceste fapte psihice, anor male,
ţin de altă ordine a lucrurilor, în care legile naturet nu mal
au valoare, şi în care, prin urmare, timpul şi spaţiul nu ni a;!
despart p� iudivizt, şi iZJlaril:lac�slcira, Întemeiată pc numitele
forme ale simţurilor exterioare, nu mal p:nte pune piedici ne­
învinse co mun icăr lt cugelărilor şi in lluenţct nemijlocite 'a sim­
ţimintelor şi voinţei. Pe această cale, cu totul deosebită de
calca cauzalităţet fizice, adecă prin influenţa voinţet ridlcale
la un grad mai prc sus de puterea şi priceperea individului,
se produc fapte şi schimbări, cari nu se mai pot explica du­
pă legea lcgăturcl dintre cauze şi efecte, tocmai pentrucă-a,
coastă legătură, aşa cum o inţălcgern noi, lipseşte între ele.
Pentru aceia Schopenhauer consideră telepatia 1) şi ma­
gia, sau vederea şi acţiunea prin farmece în departare, ca
probe evidente şi constatări Iaptice ale teorict lui Kant despre
idealitatea timpului, spaţiului şi cauzalităţii, şi ale teorie! sale
despre voinţă ca fond al natu rei. Şi magnetizm ul an i malle,
privit din punctul de vedere filozofic, îl consideră ca cea mai
bogală de urmări din toate dcscoperlrlle făcute pănă astăzi;
deşi el ne prezintă mai multe enigme decît poate să le deslege.
"EI este în adevăr metafizica practică, cum defineşte Baco de
Verularn magia; el este pănă la un punct mctaflzlca experi­
mentală, pentrucă 'el înlătură primile, şi cele mai generale
legi ale naturet ; şi prin aceasta el tace Cl1 putinţă cela ce a
priori se crede imposibil" 2).
*
* *
Dar oare timpul, spaţiul şi cauzalitatea sunt, iri adevăr,
numai forme ale inteligenţei? Nu se găsesc 'eÎeÎîlillteligt:nţă
pentrucă există mal în tăi ii .în l1:ltură,in cut:e 'ş,i' 'fiinţa noa-
. \._" I
1) Filozoful nostru zice deuleroeropie salt (!' clo;tiIJ 1)C�t�re;: pentrucă
terminnl telepatie a fost format m<ll tîrziCI) după moartea lur.
2) Parerga v. l, od II, p. 28j,
1
iI'lIli .. _j iiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiliiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiliiiiiii?iiIi?77;;;;;;;;; ......... _m;;;;:O;;j� ... j""jwm ... ' ���==�.
[148]
148
M. Strajan
stră îşi are rădăcin« ? Şi dacă ele nu există ajcvcn în lumea
din afară, cum ne putem .cx p lica existenţa lor in nol înşine?
Astăzl nici inşiş! elevii lui Kant şi Schopenhauer nu mal
susţin aprlorizrnul absolut al formelor inteligenţei. Unul din
pu nclelc de căpetenie, prin cari Ed. de Hartman, cel mal cu­
noscut din urmaşii lUI Schopenhauer, se deosebeşte de dinsul,
este Înlăturarea subiectivizrnulul escluziv al numitelor idcl, şi
cspllcarea .matcrier ca o .masă de atomi dinamlcr. Nu ştiu,
dacă mai e cineva, care să, nu recunoască, împreună cu H.
Spcucer, că spaţiul, timpul. şi .cauzali tatca SUTţt, în adevăr
în ăscu le inteligenţcr, Însă nu ca noţiunl formate, ci ca dispo­
ziţiunf fiziologice, moştenite dela genera\iunile anterioare şi
dezvoltate prin i mpresiunilo primite <lin afară şi prin rcacţiu­
nea organizmulul în contra acestor imprcsiunr.
1 nsuşi rile rea le ale.l ucruri lor, di n al c . căror' im prcsi u ni
s'au născut şi s'au format pe încetul, inccplnd de la primele
organizme animalice, în curs de milioane de ani, şi căror co­
respund ideile zise apriorice., sunt mişcarea pentru timp, în·
tiudcrca pentru spaţiri şLevolllţiuneasuccesivă a fenomenelor,
pentru principiul cauznţltăţlf. Noţiunile corcspuuzăt oarc aces­
tor î nsuşirf se nasc prin o continuă repetiţiune a impresluni­
lor ce fac ele asupra organelor si mţiret, mai ales a văzulut şi
pipăitulul care este temelia cunoştinţelor noastre despre re­
alilatca lumii din afară. Spatiul, timpul şi cauzalitatea nu
sunt decit noţiunile abstracte ale .nti nderiţ, mişcări] şi sţ1CC('­
slunll lucrurilor. Ele se nasc pe Incetul şi iri acelaş timp.
H. Spencer susţine, 'că id cla (le timp se naşte inu lntca
j <leii de .spaţlu . .I, M. Gnyau, din contra, după o minuţioasă
analiză pslchologică în tralatul să îi "La genese du temps"
zice că idera de. spaţiu e anterioară cel,el de timp. Mal de .�'
g rahă erecl căaredreplale ScllOpcnhnuer, cin!l zice, cii un
lucru nu poate fi reprezenlat sau închipuit numa,I în Iimp
salI numui .În spaţiu, ci În amîn!louă de odată �}Ţot aslfel
rationează şi A. de FOll,ilIee în critica ce f:Wc di,rţii lui Guyall
"La gencse du t('mps" şi\in a sa "Les idees-force�s". In 'ori c'e
caz,originea lor e În m�dilll încunjurălor. H. Spcncer pune,
ce e drept, întrebarea, da\că exislă un spapii şi lin 1inlp ab
solut, ca, forme şi conditiuni ale exislenţei abstmclc, ale' 'c�­
rol' l'el)l'ezentaţiunT să fie timpul şi sp'a!i�ldin mintea"llo:lstră"?
1) bie Welt nlş WiIle ... , I, 10 fiI' 1i31 o'd' lTI. Pnrerga J, 'Ion cu. IT.
Die Abhaulung vom Grunde, § 18. .
I
[149]
Care e originea ideilor de timp, spaţiu şi cauzalitate? 149
şi zice că asemcnt întrcbărj nu pot avea răspuns 1). Cred că
un răspuns e posibil, şi el nu poateTi decît negativ, chiar fă­
cind abstractiune de vechia hipoteză, devenită azi adevăr şti­
inţific, că golul nu există nicăirt, Dacă timpul, spaţiul şi ca­
uzalitatea sunt noţiuni abstrase din observarea mişcării, în­
tinderii şi evoluţiunt succesive a lucrurilor, Însuşiri ale sub­
stanţct existente în afară de inteligenţă şi independente de ea,
urmează de sine că, lipsind organul intelectual, trebue să lip­
sească şi ideile născute într'ins ul, ca forme esenţiale şi pro­
prii ale activităţii lui sau ale inteligenţei.
Atit întrebarea lUI Spcncer despre existenţa unui spaţiu
şi a unul timp absolut, cît şi afirmarea acelora cari susţin că
spaţiul şi timpul au şi o existenţă de sine, ca forme ale lu­
crurilor, vine din lipsa unei lămurite deosebirI Între aceste
notiuni şi Între însuşirile reale ale lucrurilor, din care ele
sunt abstrase, Această deosebire pare a o fi înţeles Kant" cind
zice în "Dialectica transccdcntală", că nu Însuşi timpul trece,
ci fenomenele trec într'insuL Şi fără temelii consideră Scho­
penhauer aceasta ca o greşală a lul Kant. Ca să probeze a­
ceastă greşală, el aduce următoarele argumente: "Chiar dacă
toale lucrurile, În cer şi pre pămînt, ar sta deodată în loc,
ti rn pul tot şi-ar conti n ua cursu 1, şi CÎnd natura şi-ar lua Iarăşt
mersul, not am întreba cu drept cuvint, cît timp a trecut de
cînd ca intrase în repaus. Dacă n'ar fi aşa, ar trebui ca, Îm­
preună cu orologiul, să stea şi timpul" �).
Timpul stii, În adevăr, nemişcat, pentru' că el cnumat o
formă a inteligcnţit, numat o noţiune de lungime fără Înce­
put şi sfîrşit, noţiunea noastră despre vecie. Iar cind întrebăm
cît a durat rcpausul sau mersul orologiulut, Înţelegem, nu
timpul care ar fi curs atunci, ci o parte a timpulut nemăr­
ginit sau a veciei, care nu poate trece, partea din lungimea
nemărginită a vecicl, căreia Îi corespunde durata repausulut
sau mişcării, înţelegem ceea ce Newton numeşte "timpul rela­
tiv", ca măsură a duratei mişcărir, ca oră, zi, lună, an, spre
deosebire de "timpul absolut", care c fără început şi fără sfir­
şit, Şi această măsură a duratet rcpausulut o putem înţelege
iarăşi numai din comparuţiuuoa cu mersul altor oroloage sau
altor lucrun Tot a�a prin noţiunea de spaţiu Înţelegem, după
1) H. Spencor, Les prernicrs principes od. VIII p. 144; trad. FI'.
Cazalles.
2) A. Schopenhauer, Parerga I, 108 ed. II.
[150]
150
M. Strajan
deosebire făcu tă de Newton "spa ti ul absolut", spaţi ni gol
şi fără margini, şi "spaţiul relativ", ca măsură a intinderif
lucrurilor, în lungime,Iăţime şi înălţime sau adincime.
Or! cît de aspră şi fără cruţare e polemica lUI Schopen­
hauer în contra lul Itosenkranz, Noak Reichlin-Maldegg şi a
altora, cari după Kant căutară să deducă noţiunile de spaţiu,
timp şi cauzalitate din observaţiunea relaţiunilor de lîngă şi
după olaltă a lucrărilor, astăzi această vedere a devenit ge­
nerală.
O bună critică a apriorlzrnuluf absolut am cetit şi În o­
pera destre Schopenhauer a d-rulul Mobius 1). Pentru dezle­
garea dilcmcl dintre sensual izrn, care susţine, că lumea din a­
fară există cu toate însuşirile ei aşa cum o vedem, şi intre
idealizrnul unilateral, pentru care lumea este întreagă o crea­
ţiune a inteligcnţll noastre, dr M6bius admite, împreună cu
Trendclenburg, şi o a treia posibilitate. "Fiind că corpul nos­
tru - zice dînsul,-- stă din acclcaşl elemente ca şi celelalte
părţi ale sistcmulut cosmic, trebue să domnească în spiritul
nostru aceleaşi legi ca şi în întregul cosmic.... Partea trebue
să se potrivească întregului, şi facultatea noastră de cugetare
nu poate fi fundamental deosebită de lumea a cărei parte este.
Cea mai scurtă reflcxiunc arată, că subt această presupunere
se limpezeşte confuziunea ; pe cînd 01'1 ce altă presupunere
duce la o mulţime de contrazicerf şi de mistere".
Dr. Mobius ne indrumează la deosebirea ce trebue s'o
facem între ideile apriorice şi Între însuşirile ohicctive ale lu­
crurilor, din care sunt abstrasc ; dar nu o desluşeşte de ajuns.
Pentru dînsul, (a pentru mulţi alţii cari combat ap riorizrn n l
absolut, timpul şi spaţiul sunt, în adevăr, "noţiu/11 ahstrase
din experienţa", dar '"ali şi o existenţă de sine stătătoare".
*
* *
Un alt tcorist, contrar atit aprioriemului Ka n I ian cît şi
cpoeterioriemului materialiştilor şi teoriilor intermediare ale lui
Spenccr, Mobius ş. a. sps\ine că nimic nu ne sileşte a atri­
bui formelor de timp şi �paţili o existenţă anterioară vieţil, şi
a le considera "ca patrimoniul cu originea tăfnuită a. sufleluluL..
Ele rezultă din faptul prirhitiv al ciocniri! dintre lume şi su­
biect, din primul contact Între ele; ca scînteia din două ere-
I
1) Dr. 1. P. Mobius, Ausgowăhlto Worke, IV Band, Schopenhauer,
p. 152-154 ed, 1904'
!
\
I
[151]
r
Care .e originea ideilor de timp, spaţiu şi cauzalitate? 151
menl cari nu o conţineau ... "Din contactul subiectului numai
cu el insuşr, primordial răsare forma de timp, iar din con­
tactul .cu restul Iu mel răsare forma de spaţiti, la care se adau­
gă şi acea de timp" ... "Aceste două Iorrnesunt provocate ina­
intcafururor celorlalte, ca să le poată face cu putinţă" 1).
Cite aşerţiunî, atitea nccsactităţr, Insăşt vorbele "contaclul
subicctuluj cu sine insuşt" (autorul zice "cu el însuşi") cu­
prinde o contrad cţiune, Ca să fie contact, trebue să eziste
două elemente: un subiect sau o inteligentă, şi un obiect sau
UI1 ,c,orp. Subiectul singur, îzolnt cu totul de lumea din afară.
dacă ne-am putea inchipui un asemenea subiect, ar avea poate
UI1 fel de conştiinţă vagă sau mai bine oarecare simţire de
plăcere ,S:1l1 de durere, cum presupun unii naturaliştl că au
plantele; dar n'ar putea avea niet o conştiinţă despre lumea
din afară, nicj chiar despre corpul său. Prin urmare n'ar pu­
tea avea nicl idcia de timp. Nu e are nicl animalul neraţio­
na l decît o analogic a el. El nu cunoaşte decit minutul de
fală, care e numar un punct al timpulur. EI n'are conştiinţa
trecutului şi vlitorulur, care completează această idee. Cu atît
mai puţin ar avea-o un subiect izolat de lume; dacă ar fi
1) 1. Petrovicr, Paralelismul psicho-fizic, p. 8G-89 ş. a .. Pe această
teorie despre geneza timpuluî şi spaţiuluî vrea autorul să intetneîoz e o nouă
doetr.nă filozofică, numită paralelism între corp şi suflet, sau Între lumea
'matoriaIă, în oare trăim, şi lumea ideală, care trăeşte în nol. Amîndouă a­
coste Iumt îşI au izvorul lor în fiinţa sau lucrul în sine, care e in afară de
timp şi spaţiu şi despre care, prin urmare, nu putem şti nimic decît atîta
că există,' 'pentru că noi nu putem şti decît ceîace există în timp ca
fenomenele vieţii suflctoşu, şi cclace există în timp şi spaţiu ca fenome­
ne ale lumet materiale.
Aşa dar, după teoria d-Iut Potrovicr, am avea uu monis'm, din care
răsare un dualism, adecă lumea ideală a sufletului şi lumea materială. Intre
aceste două lumi, cu toate că se află un paralelism perfect, care ne aduce
aminte do ocasionaliemul lUI Malebrancho şi Geulinox din viaoul al 17, 0-
xistă isolarea cea m�r desăvlrşită, Nicl macar vre-o îuriurire cauzulă răz­
lcaţă, dar mi-te o interealare a lanţuluî cauzalităţej în mijlocul lanţului
celuialalt. Fiecare lşi urmează calea separată, potrivindu-se numai cu dru­
mul ccluialalt, li tit fenomenele flzice cît şi cele spirituale trebue să-şl ur­
mărească explicarea În propriul lor teren. De aci urmează două ştiinţe spe­
ciale pontcu fitl0are din ele ; ţisioloqia pentru manifestările corporala, şi
jJsichalogiet pentru cele psihice. Aceste două ştiinţe, deşi paralele, vor ră­
mînea cu totul independente. (Op, citat p. 88-89). Cu toate acestea, «pen­
tru practica vieţii», autorul găseşte necesară şi o ştiinţă intermediară, care
să arăto paralelismul colorat alte două; aceasta e Psiholoqio fisiologică sau
Psiho-fisiologica, al cărer început l-a făcut Gal! cu scoala sa, prin 10caliză­
rile funcţiuni lor cerebrale.
[152]
posibil. Apo) nu poate exista, nici nu se poate inchipui macar
timp fără spaţiu, şi vice-versa, ele se nasc şi există împreună ;
şi se nasc pc [ncctul şi foarte tii zid. In scria cvoluţiet anima­
lice de abia omul e în stare a-şt forma ideile abstracte de
timp şi spaţiu. Şi chiar iu om ele se nasc in urma multor şi
feluritelor pcrocpţiunt, din care se lormcază pc rind toate no­
ţiunile. Iar acelea care pot da naştere formelor de timp şi
spaţiu, sunt rcpcţitcle pcrccpţlnnt ale mişcărer, ale trecerii de
la un loc la al tul sn u de la o stare la alta, şi rcpeţitcle per­
cepţlunt de forme sau suprafete ale corpurilor. Toate celelalte
i nsuşi rt, cari "pro\'oacă" nou lut născut la întrarea sa În lume,
conştinţa de sine şi de lumea din jurul săli, împreună cu for­
mele intelectuale cari formează cadrul accstct lum ', toate a­
cele Insuşirr, zic, precum lumina, răceala, căldura, rezistenţa
şi altele, sun l nu mal subiecti ve, şi se reduc, în ultima analiză,
la mişcare şi întindere, siugurile insuşirt ale lume) din afară
cari nu atiruă de inteligenta şi simturile noastre
*
* *
Un Imn inceput de dezlegarea acestei probleme ne dă
V. Conta, în "Fundamentele mclaflzice:" şi in alte lucrări ale
sale. Dar el se opreşte la mijlocul drumulur, şi răminc lot la
vechi a părere, că spaţiul şi timpul, ca şi materia, există şi
in afară de inteligenţă. Ideia de spatiL1 zice Coala, se naşte
din impresiu nilc vizuale. Insă această geneză e posibilă nu­
H1:l1 prin comparaţiune, cind vedem cel tpuţl n două obiecte
deosebite, saă un ohiect mărginit, a cărul întindere s'o putem
compara cu altele sau cu golul din jurul lu î. Cind am vedea
d. c. pentru intăia oară ccrrul deasupra noastră, fără stele, fără
soare, fără cel mal mic nor; n'am avea decît im prcsiunea
nelămurită de lumină! ca şi aceea care o avem inchizind a­
proape och it şi prirnind numai printre pleoape i mprcslunllc
lu m inet' Această SlllC!lll;'(l l mire siunc nu 11'>:1l' putea da idda
, \.J t
de spatiii, dacă n'am avea-o dinainte ... "Co1'[>111 simtit arc in­
tre însuşirile sale forma. .Dacă el dispare lăsînd locul gol, for­
ma singură rărntnc (in rr�int('). Toale formele posibile consl i­
tucsc spa1iul... EI este liosibilitatea de a "simp lin corp" ...
Timpul este forma mişcăI\�1 corpului simtit. Cind corpul nu
se mişcă, nu mal simţim mişcarea, dar ne rărniuc în minte
posihilitatca miscăril'' 1).
, ,
loji
�l. Strnjan
1) V. Conta, Fundam. mota!:lziecl,. p. 141.
[153]
Care e orlglna ideilor de timp, spaţiu şi cauzalitate? 153
Dacă Conta ar li continuat analiza şi al' ii deosebit ideile
de timp şi spatiu, ca forme goale ale inteligenţei, de cătră miş­
care şi Întindere din cari se nasc, ne-ar fi dat o adevărată
teorie despre geneza spaţiulul şi ti mpulul. Dar ci le con lu n d ă şi
conchide că spaţiul şi timpul există, aievea şi În lumea din
afară 1).
il<
* "
In contra aserţlunit că formele de timp şi spaţiu sunt dcri-
vale din pcrccpţiunea mişcării şi Întinderii, singurile însuşiri 0-
hiccl ivc ale lucrurilor, se pot face mal multe obiecţiunl. Prima
este că, dacă adrnitern mişcarea şi întinderea ca Însuşiri n le
subsl anţcî, urmează să admitem şi spaţiul şi timpul ca de
sine existente, pentrucă mişcarea şi intinderea numai în a­
ceste forme c-posihilă, cu care adeseori se socotesc ca iden­
tice. Şi atunci recădcm in material izrn.
Că am reveni la materlaliz m n'ar li o obiecţi unc de va­
loare ştiinţifică, dacă în materializm ar fi adevărul. Dar gre·
şala stă tocmai În identificarea spaţi uluf şi a timpulul cu in­
tinderea şi mişcarea. Bine înţeles că mişcarea are o durată şi
Întinderea o formă hotărită pentru orice fenomen. şi numai
prin măsurarea mişcării şi i n li n dcr il ne putem explica mersul
nalurcl şi fcnomenelor el. Dcsăvărşita măestrie in făptu r ilc na­
turii după măsura şi ordinea hotărîtă, incepind de la frumoasa
formă pol igonală a unul fulg de nea pănă la organizmul COlO·
pllcat al crccrulut omenesc, ne pun adese ori in UImire, şi
ne cspl ică înţelesul vechei maxime onlo est 1(,1iIWt rcric Il. In
tu iţi unca acestui adevăr a Iăcu! poate pc Pythagorn, să con­
sidere nurncrl r, prin cari se măsură cu preciziunc mişcarea şi
întinderea lucrurilor, ca esenţa acestora. Asemenea şi in arIă
ea şi În natură, "ritmul este In timp ceea ce este in spaţiu
sun-tria, adecă o Împărţire egali! în părţi corespu nxătoure una
alteia, În[[IHî. in părţi mal mari, ca ri far se desfac in altele
mai mici, subordinatc acelora 2). Aşa este d. c. in muz ică şi
in n rchitcctnră. In muzicii numai comb inaţ iunca precisă a
vihrnţiun ilor produce admirabila melodic şi armonie care,
<luptI teoria lui Schopcnha ncr, sirnbo lizcaz ă, nu forma, ci In­
s:l�Î esenta lucrurilor şi a vieţii. Pentru aceea zice dinsul, că
teoria sa muzicală este o csplicare a Illozoficl lUI Pythugora
despre numerI.
1) V. Conta Teoria Iatalizrnulur, p, 100, cd. francezi).
:!) Art. Schopenhauer, Die Welt als \Viile, I, 516 el. III.
[154]
154
M. Strajan
Dar n ict durata rnişcărif, nicl forma întinderii nu trebu­
csc confuudute cu noţiunile de spaţiu şi timp, precum nicl
legătura cauzată a fenomenelor cu principiul cauzalltăţir. Ca
noţiuni sul'l ca intuiţiunt ele nu există decît în inteligenţă.
O conştiinţă despre însuşirile reale ale exlstcnţer, corespun­
zătoare acestor noţiuni, cel puţin o conştiinţă ca despre însu­
şiri obiective, ale unul lucru din afară, nu cxisl ă, după pri­
ceperea noastră, decit Înlr'un organ intelectual. Şi tocmal a;'
coastă conştiinţă o exprimă vorhele timp, spaţii'! şi cauzalitate.
AI!ă obiccţiune, ce pare mal intemeiată, este următoarea,
Insăşt lnt in derca şi durata sau succesiunea, zic partizanil ide­
alismuluf unilateral, sunt numai intulţiunt ale intchgonţcl, far
nu însuşiri ale fiinţeI în sine, care e una singură, fură incc­
ccput, fără sfîrşit şi fără margini, Şi dacă nOL îi atribuim
multime, întindere, mişcare, succesiune, trecut şi viitor, c
pentrucă noi nu o putem cunoaşte decit fragmentar, parte cu
parte, pe rind, Iar nu odată în totalitatea ci, sub specie aeicrni­
fatis. Find că inteligenţa noastră e plăz muită după măsura
individualităţii noastre mărginite şi a scurtei noastre existente,
căreia e destinată a-I servi de conducătoare, şi care nu este
decit un accident, sau un mod al fiinţeT, un (enam "nal voinţd:,
uniccrsale. Prin urmare, despre acea fiinţă, numită de Kant
lucru irt sine, de Spcncer putere, de Schopenhauer voinţcZ de a
trăi, şi pc care rcligiunile o îmbracă in forme simb al icc, cu
mintea noastră noi nu putem şti mal mult decît că ezistă.
Bine, putem răspunde, dar aluncI nu putem nici afirma
nicl nega fiinţei universale intinderea, mişcarea şi ovoluţiuuea,
A nega insă cxistenţcl, pe care o cu.noaşlcm, aceste iusuşir l,
ale căror noţiuul Ic avem din atingerea organizmulut nostru
cu ceeace există în afară de noi, insamuă a renunţa la fa­
cultatea noastră de a cunoaşte şi a judeca. Şi dacă am voi să
renunţăm la facultatea noastră de a judeca şi a conchide, ar
Irvbui să ne indoim şi de facultatea noastră de a simţi, de a
"edea şi a pipăi ; ceea ce este; imposibil. Tot aşa de imposi­
bil este de a ne îndoi de le�le fuudamcntale ale cugetări],
sau de a nega că a=a, ca 2 +2=4, că 3 nu este 4, că or ice
lucru, orrcc fenomen trebue să\aihi o cauză, şi ortce jude­
cală o bază reală. Formele ŞI condiţiuuilc i n tu iţiun il şi cu­
noaşleril, ca şi legile fundamentale ale cugelăriî, cari eonsli­
tuesc raţiunea, îşi au originea şi rădăcina în fiinţa noastră, in
voinţa de a trăi, care e şi fondul întregei naturl.
I
!
[155]
Care e originea ideilor de timp, spaţiu şi cauzalitate'! 155
$i mal puţin va lahil pentru aprioritalca absolută a tim­
puiul este un alt t�rgument al lui Schopenhauer. Dacă timpul
ar avea o existenţă de sine, ziee dinsul, ar fi trebuit să se
intimple pănă acum tot ce se va mal intlrnpla încă şi ce e
posibil să se intimple, pentru că prezentul are în urma sa
un trecut nemărginit. Acest raţionament, privit de un tinăr
doctor in fllozofle al nostru ca cel mal tare argument al lu]
Schopenhauer pentru subiectivitatea absolută a timpulur, este o
contradictie in adjecio Pentru că, dacă s'ar fi întîmplat pănă
acum tol ce va trebui şi ce e posibil să se mal int i mplc, a­
tunci timpul n'ar fi nemărginit. Ncmărginirca l impul ul, luat
in scnz general sau absolut în care e identic cu vcşnicia, se
inţelege nu nurnal în trecut, ci şi in viitor. ApOI acelaşi ne­
mărginire o are şi mişcarea, care JIU c tot una cu timpul,
şi acciaşt nemărginirc o arc voinţa sau fiinţa universală, a că­
rei însuşire fundamentală, cum o simţim in nOI Inşinc, e m iş-
, carca prin care sc manifestă toate fenomenele el, cite au fost,
sunt şi vor fi.
*
* *
Schopenhauer face lUI Spi noza impnlarcn că a confun­
'dat intinderea cu noţiunea i nl inderit, sau materia cu cuge­
tarea, eubsiantia extensii cu subsianiia coqiians, privin du-Ie ca
unul şi accluşl lucru şi neatirriat de subiectul cugetălor 1).
Dînsul face tot asemenea: confundă întinderea, mişcarea şi
evoluţiu nea cu noţiunile de spaţiu, timp şi cauzalitate; cu de­
osebire că el le atribuc numai subiectulut cunoscător, numar
intel igenţcT. Argumentele sale pentru apriori tatea absol t!lă a
acestor idct, invcdcrcnză în mod convingător şi indiscutabil,
numai inneitatea prcdispozlţiunilor Ilsiologicc pentru aceste no­
ţiuni, nu şi originea lor. Şi cînd Schopenhauer zice, că părţile
ti m pu lul şi spaţiu lul se hotărăsc şi se condiţionează unele pe
allele, că d. c. 4 e determinat prin 2+ 2 sali 2X2, că suprafaţa
unul parnlclograrn e determinată prin înălţimea îrnrnu lţită cu
])11:1 sau cu lăţi mea lUI; această hotarire şi condlţionare se
inţelege nurnal despre intindere şi mişcare, Iar nu şi despre
noţiunile lor corelative, nu şi despre timp şi spaţi ă, cart sunt
măriml continue şi cari, nefiind nimic în sine însele, neexistînd
decît în inteligenţa noastră, ca forme ale el, nu pot avea nicl
1) Schop., Parorga Is p. 8 şi urm. o. II.
[156]
156
M. Strajan
o în rîuri r e unu) asu pr:J. altutn, precum nici asupra lucrurilor
din -afară. Cind zicem cii timpul vindecă durerea, că • �l pre­
face şi m isl uc toate lucrurilc, că Chronos mănîncă pe fl il săr,
acestea sunt numai Ilcţiunl ale mi nţiî sa ă metafore, prin cari
înţelegem schimbarea şi cvoluţiunca lucrurilor.
*'
* *
Aşa dar formele zise nprlorlce ale in teligcnţir, avîudu'şt
originea ce e drept În energia sufletească, Însă deşteptal ă prin
i m presi un i le lurncl din afară fără cart ele n'ar exista, alI o a­
prioritate numai rcl alivă. Prin urmare, ele nu sunt un zid ne­
pătruns, care ar despărţi lumea materială de cea ideală sau
mctaflzică, penlru a cărei cunoaştere ele ar 11 astfel o predică
nclnvinsă. Din con Ira, ele sunt tot atîlea puterf, sau mai bine,
forme ale puterii intelectuale, prin cari putem pătrunde tol
mai adinc În cunoaşterea univcrsulut ce ne lncunjoară. In a­
devăr, universul văzul prin această prism ă a inteligenti! este
nurnut o i luxiune, este o adcvărntă crcuţiuuc a mlnţil noastre
din i mprcsiun ile exterioare ce le primeşte; ual' aceasta ere·
ali latea pentru 1101.
Acest adevăr, la care duce deosebirea formelor inteligen­
!ei de cătră lnsnşlri!c substanţer, din ale căror i mpreslu nj sunt
născute, c admirabil de bine rxplls în iustructivul tratat
"lluziune� realistă", a d-Iut C. Atoniad. Atît perccpţlunilc
sirnţuluj comun, zice dinsul, clt şi noţiunile generale ale şti­
inţer, şi substanţa sau ,,11 umcnul " , pretins incognoscibil, al
lllozoflel idealiste, suntcoudi ţiouute de conştiinţa noastră. Prin
urmare ele nu există decit in truclt le cunoaştem, şi intru
cit pot fi cunoscute, şi, vice-versa, lot ce există se poate cu­
noaşte; nurncnul sau lucrulJu sine e slc o ch imcră Aceasta 1'1'­
zul lă din analiza pcrccpţiunil. In pcrccpţiunca orfcărul feno
1OCI1, al'an'i de feluritele senzuţiunI carÎ o compun şi cari for­
mează conţinulul el, adică fenomenul salI lucrul perceput, deo­
sebim iudl lucrarea de a percepe. Asemenea, în fiecare sim1i­
mÎnt şi În fiecare act \'olilion\�1 deosebim conţinutul, adecă
lucrlll simţit salt \'oit, şi lueral\ea inlcJecluală salI cOllş1inla
ce le ÎnsoţeşLe şi fără care n'ar �xista simţimintul, nici aelul
voJiţional. Insemnălatea fundamentală in aceste faple psihice
este că conţinulul lor, care Illl e decît cuprinsul scnsaţiuni­
lor noaslr(', ÎI socotim Ca corp exislent in afarii de inleligen-
[157]
Cacc e originea ideilor de timp, spaţiu şi cauzalitate? 157
ţa noastră -şi independent (le ca, deşi existenţa lUI c condiţie­
nală de inteligenţă. In aceasta slă i luzluncn J)
Timpul, spaţiul şi legea cauzalităţii, sunt l'ormele inteli­
genţei prin cari ca ÎŞI împlineşte lucrarea sa şi 11e p rotluce
conştiinţa despre lumea din afară Cl1 diferi lele CI i nsuşi rj (le
soliditate, Iluiditate şi stare gazo:l'ii, (le lumină şi colori, de
căldură şi răceală, de sunete, de mirosuri ş. a. cari toalc nu
există de cit in nOI inşinc, afară de mişcare şi in lindcrc. Şi
CÎnd zicem mişcare şi iniuulcrc, cari nu sunt decît Însuşiri şi
n'ar putea exista de sine, iuţclcgcm encrqic sau, după ind i­
caţiunea şi numirea dată de �chopcnhauer, ooinţă, care csub­
slanţa şi există de si ne nealirnată de inteligenţă. O Înţelegem
pentru că o simţim în nOI Înşine, cum ne spune insuşl Scho­
penhauer.
Autorul i,Iluzillnei realiste" nu vorbeşte În analiza per­
ccpţiunet decît de inleligenţă, şi conştiinţă rar nu şi de for­
mele apriori ce ale i n lcl igcnţcf, cari sunt ramcle şi tiparful fe­
er icu lul tuhloîi al crcaţiuncl sale, de sigur pentru că le prc­
supune cun oscu le, şi de sine înţelese. Insă cum am văzut, ele
sunt in geneml răii Înţelese, şi pentru cornplcctarca analizei
psihice din "Iluziul1ca realistă", trebuia adausă deosebirea În­
cereală în sludiul de faţă.
*
* *
Spcnccr zice despre Kant, că el a văzut inncitntcn for-
melor cunoaştcrcl şi cugctărîr, dar n'a putut Înţelege adcvă­
rula 101' or iginc, pentru că îl l i psia teoria cvoluţiu net, des­
volta lă in urmă pc temeiul datelor şl i i n ţe] poz i live, in special
a fiziologiei, Întemeiată de I Mullcr pc la 1841; deşi Kant, în
a sa "Istoric naturală a ccrtulut", a desfăşurat h ipo ieza des­
pre cvoluţiu nca nebuloascl Încă Înainte de Laplace. Nu pu­
tem crede insă, că Schopenhauer n'a Înlrezărit cel pu\in c­
\'olulilll1ea de care vorbqte Speneer, 'IiOdeoarece ci Încă (lc la
181:3 a artllat originea omulUI ÎntocmaI clim a arălaL-o Dar­
,""in la 1870, şi se poale considera înlre Înaintaşii luT Darwin.
E mirare Însă, cllm Schopenhaucr a rămas inlăn\nit În idea­
Jizmul unilateral al lUI Kant. La aceasta tic sigur a contri­
buit, În prima linie, temperamenlul său aplicat de a \'CtIea
mal mult partea cea rea decit cea hună a vietii şi a lumci
1) VezI «llnzinllea realistă» dc C. Atolliade
[158]
15$
M. Strajan
în care trăim, cum şi tendinta .ftlozofllor matcriallştr de a nega
orice valoare morală u niversulut. Această pornire sufle­
tească a fost upol mult nutrită prin influenţa Illozoflel idca­
liste fi lUI Platone şi a filozofiei şi religiunilor Indiei.
Cu toale acestea, darwinizmul şi filozofia cvoluţionistă
de astăzi pot afla Ul1 inţclesxle ajuns nurnat in metafizica lui
Schopenhauer, al cărei focular este scurtul său tratat "Des­
pre voinţa în natură". Sisterna filozofică a lUI E'chopenhauer
este pentru lumea morală ceea ce este pentru lumea fizică sis­
tema astronomică a lUI Ccpernic, cornplectată prin dcscope­
ririle ulterioare ale lUI Newton, Galile], Kepler şi altor savanţi
pănă la A. Compte şi Darwin. Şi prin o csplicare mal COU­
formă cu realitatea a ideallzrnuluj acestei sisteme, ca n'ar pierde
nimic din valoarea sa. Din contra, mal degrabă s'ar implini
atunci profeţie autorului el (Parerga 1, 28:5 ed. Il) despre o
viitoare alianţă Între filozofic şi ştiinţele naturale. Af uncl s'ar
putea inţelege marIesnc multe fenomene misterioase ale "ie­
ţii, s'ar Înlătura misticizmul şi unele contrarl icţiuur, cari in­
grcnfnză înţelesul aceslcl mctafizicr, şi ea ar putea fi privită
ca un compliment desăvîrşit al ştiinţe! din veacul al XIX.
M. Slrajan
[159]
TEATUL IN MOI�DOVA
(urmare)
STAGIUNE A TEATRALĂ 1851-1852
Iniurnarea lur Millo din escursiuuea artistică [ăeuiă în Ţ'{Ta
Iiomăuroseă. - Drscliul- re-i staqiunei te ilrului moldonenesc. -- Re­
presenlaiia piesei Shyllok de Shakespeare şi a l"r Dan Ouichoite
de la Manchcl.-Intriia reprcseniot ie a dramei istorice Mihlll,
de N. Istroii=r-Cercrea de a se strămiuo. rcpreeentaţ.i'c tr/l(ll�
ma ldo». neşa din teatrul dela CfJ}J01L la Teatrul vCl'hi1�;,--Inlâi.
rcprczeni- ţie a piesei Cucoana ChrÎţ (, in prouiii 'il' - Escursiu­
nile truf'e� ies-ne în diferite prov;nci� din Moldo» l.-Sct'idcrcu
cntueiaemului publicului icşan pentru t-airul frnnccz din Iaşt.-­
Blagiunea operez Itiiiene sub directi t luz 'Victw Delmnrţţ >«
Proqramul trupei şi a operil rr ce 017 a se reprezenta. - Dările
d« samă despre reprezentarea operdor Lombcreii, Il ţţiuramenlo,
Barbierul de Seoilla ''ii R'Jberto il Diauo1o.-E'LluJiasnwl ]JU'
Iilicului pentru operele reprezentate.
,
Teatru moldovenesc continuă şi în această stagi une, sub
direcţia lui Malel Mi l lo, După cum vedem, din cele relatate
atît de Gazeta de lJio/dacia, cit şi din foaia "Zimbru" ]), din
cari rcesă că "Mi] lo a sosit. Ia 19 Oct. În Iaşt din Ţara Ilornl­
nească, unde a făcut o călătorie artistică şi a săcerat aplau­
suri meritate, avint succes pe lîngă Milloşi actorii Luchian
şi d-ra Gabriela, în piesele HOri/urii, Tueu eilieu, Do?, 11101'(1.
vii, Cei dat urşi, efe, Tot de acolo vedem că Vasile Alexa ndri,
promile pentru acea stagiune un nou reperlor, mănos de pie­
se originale, menit a înavuţi scena naţională ; pănă cind însă
aceste vor pulea fi puse in scenă, spre a n 11 se întîrzia tim­
pul, Directorul MiIlo, promitG a începe reprezentaţiile cu alle
piese din cele mai alese.
Deschiderea slagi u nei teatruluI naţional se face în 28
Oclombre 1851, reprezentîndu.se piesa DaT morti vi�, vodevil de
V. Alexandri, şi Nişte Sclcclt1l1't, comedie localizată,
.Apol reprezentapilc urmează regulat. Din piesele jucate
en u merăm următoarele.
In 1 Noembrie 1851 se joacă Tuzul Calieu', vodevil în
2 acte de M. Millo, şi Piatra din casă, vodevil de V. Alexandri.
«Gazeta de Moldavia» No. 840 din 22 Oct. 1851 şi Gazota «Zimhrll"
din 25 Oct acela� an.
[160]
160
T. T. Burada
In '1 Noernvrio aceiaşf lună, Buba Hirca de 1\/. Mlllo: i
Fata Cojocantl1l1, comedie în Iad, de D. Miclescu .
.101 10 Noclllbrie,Cucoana Kirita şi Herşcic Buecenqiu, can-
ţonclă, ambele de V. Alcxandri. .y�'
III W ale acclelaşf IUIII, Gelatul saîi bravo de Vcnt-o ; dra
mă În e) ade şi mal multe tublourr, tradusă de A Vasiliu.
In 20 Nccmbrio, se joacă comedia originală Fuia zgîrd­
iului, de 1. t;ion...�
In 25 Nocmln-ic s'a jucat Venciiano ; sai! calăi-l secret de
Veneţia, la care atI luat parte actorii: Pon i, Bosie, Apostolu,
1 uchian Zaharia, Tcodorini, Ncculescu, Constantinescu, 1-le­
Ianachi , D na Tcodorini, D-rele {;abriela, Zinca, Ionescu, (A·
Iişul acestei reprezentati! se află la biblioteca Acadcrnicl Ho­
mărie).
In 2 Dec. găsim că se joacă piesa : Otrăoitorul S!l( Doc­
torul Gherman, de Il-nil Tcu lescu şi �l. Mil lo.
Asemenea Ia g Dcc. se joacă vestita dramă Shyllok de
�hakespeare, tradusă de A. Vasiliu, sub tiUul de Juioo«! sau
Sineiul de sînge. Despre această rcprezcnlaţiunc giisim o dare
de sarnă mai JHe larg in Gaze'a de Llfoldavia No. 101 din 20
Dcc. 1851, pe care o reproducem În întregime, părindu-ni se
destul de interesantă, atît în ce pr i veşte insulreţi rea publlcu­
lUI pcul ru teatrul romincsc, cit şi pentru sfaturile ce le dă
actorilor <le a lua de model pe actori! fraucczt şi pe cei itulicnr.
Iată darea de sa mă de care vorbirn :
"Dacă Te irul prclutindcne în ţările civilizate să IlU­
m[lră intre instiluluri le publice folositoare; el arc la nOI o
misie mal imp0rlantă, căci pe lingă bllna petrecere şi ţm1i­
rea' morală, limba noastră, insă în cariera dramatică, are 0-
cazion sislematic a să forma şi a să în::tvup, de acela Jluru·
"rea am lISat pc antreprenorii acesteI lucrărI grele şi pe autorii
satl1ra(lucătorii pieselor ce şi de publicul nostru Cll recuno­
Ştill\LI s'a1/ pretuit, mal ale, cind alegerea compunrrilol' au
Losi IlPl1lerită, şi Cind actoriT, însuf1elit'i de a lor artă, s'a11 i·
denlilical CLI rolul lor, prin sentiment şi prin un sludiu apli­
cat Comedia, ca mal lJşoprii, este felul mal !lemerit prin care
'su po:llă riispllndc Ia aecus'!:"l chemare 'îar dramele serioase, ca
unele ce cer l,?:?-r'i talelHe 'şi studii adinCi, nu le pot ginca
cu nemerire de cit .CLI toată deplin:H:.ltea j1ulincloasă. CăcI
IlU este (le agiulls a şti rolul billc de rost, ce cu tot scntimen­
iul a s:'1 pune hine in poziţia şi caracterul persoanei ce să
figlireuză, şi a să folosi de - l(rV?vl'u,bila ?ca�ie c: a.\'cII? a.?u�lU
de a lua drcpt model pe aclii,lJ'll franţe.li ŞI acel JI:�llenl ŞI a
sll/(lia a lor geste, a lor atitudjnl şi aria declamatii ... Heprr­
zelllatia dramei a rel1umitullll \putor englez Sâcpit· inlitula!:! :
Ne,q/lţitorul de V(nrţl:'" (Si',elul de .<îl1ge), ni-au dai alalt(ler'î o
prulJil despre gradul artd şi a ialenlului actorilor Iloştri, nll
mai pu!in a Irn(lllcălorl1lui din limba franţeză D. Vasijiu.
D. POlii, at, inteles rolnl SăLI de negll\ilor evrei"!, şi cu
[161]
Teatrul '11 Moldova
HH
r
I
I
I
toa lă greutatea lUI, l'a ă reprezentat spre mulţămi rea publică
D-nil Bonci« şi Aposiola şi D-nele Teolorina şi G ibricla, ati
secundat după putinţă disvăll rca acestul episod înfiorător.
Cosllumuri'le şi decoratiile erau conforme cu epoha şi locul
iar publ icul au incurajat pe artlştl cu recbemarea lor pc scenă.
NJ(Lîjduim că directia să va Îngriji de al mulţămi şi pe vii­
toriu, prin piese noă şi bine alese".
Asemene mal găsim cii În sara de 23 DJc. acel an, s'a dat
o reprezentatie în beneficiu! actorulul Teodoru, jucindu-sc o
dramă-comedie, in titu la tă : I"vrăjhirea [roiilor, prelucrată şi
localizată după o piesă frnnţuzuscă de A Vusiliu, "care a stră­
mutat scena În Moldova, în epoha În care costiumurile ori­
en tale de oari cari datini se socoteau nationale". Gazeta de
llIoldol'ct 1), din care luăm această notiţă, adauge, că asupra
acestor moravuri "generaţia de astăzf protestează, mal ales a­
supra punctului iuvrăjb ircl Între Iraţ if Moldoveni". In total
Insii piesa a plăcut mult, prin citeva epizoadc satiro-comice
din epoca aceea, cari au desfătat publicul foarte numcros.vce
asista la acea reprezentaţie, şi care a aplaudat şi rechemat
mai ales pe hcneficicnt, ce juca un rol de vechfii Moldovun
din provincie."
Rcprczcntaţillc trupel naţionale merseră şi ele regulat
În cursul acestei stagiunt. Printre piesele jucate de trupa 11101-
dovcnească mai comice şi mai spectaculoase, care a produs pu­
hliculul o distractie din cele mai plăcute, a fost şi hazlia piesă
Iion Quichotte de la Manche, tradusă de A. Vasiliu, care s'a
jucat pe la mijlocul lunei Martie 1852.
Iată şi darea de sarnă ce găsim în Gazeta de Moltlavia
No. 22 din 24 Martie 1852, despre această piesă:
"La teatrul naţional s'a reprezentat piesa Don l{ro8aJ,},
d/� la Manlur, sau după cum îl zic Irancejil "Dan Quichotte ele la
JVln1zche". Singurul titlu au atras un public numeros la astă
reprezentaţie spectaculoasă, în care Între alLele era anonsat
că vor figura Eapa Mîrţa(1.rJc/, (Hosinantă) şi asi nul Şoriciul.
Nu vom zice nimică 1101', de vom lăuda ghibăcia şi espiegle­
ria cu care D. Millo aă jucat pe Sanho-Panha sculierul fat­
mos a cavalerulur, carele ca şi domnul său, să făcu drept pro­
vcrblu a oamenilor ridiculi, cum că în astă comedie Don
Kcostula, avea mal mult bună-voinţă şi costium adevărat, de
cit chemarea dramatică, nu c de mirai, ştiindusă ce talent
şi practică consumată cere un asemenea rol. Scenile cele ne­
Jlumerabile comice ce ocazionau ayanturile eroulul şi scutie­
rulul să6, proverhiile şi adevărurile înpungătoare a lUI Sanho
ce se credeatI aplicab:le, danţul cel pitoresc al Andaluzelor, şi
apote0zul din urmă atI desfătat pc publicul cel foarte nume­
ros carile n'au putut Înfrîna a sale repetate şi sgomotoase
Bravo !, chemînd pe conlucrătoril principali precum şi pc
1) No. lOZ din 24 Decembrie 18Gl
Arhi.va
2
[162]
5ibE
''rh. T. Burada
d-nit Galino regisorul şi pe Vasiliu traducătorul piesclv Ertut
fie-ni a adăugi o modestă laudă şi aetorilor patrupczt cari:
'intăia oară au dehitat pe scena Dramatică, cu un succes şi
aplaudărl de care uneori nu se lnvrednicise acit bipczl".
După aceasta s'a jucat în (j Aprilie 18;")2, ÎIl beneficiul
nctorulul Aposiolu, piesa Buţonul Pr;nţuluY comedie vodevil
în două acte, tradusă de Alecu Vasiliu, iar cupletele făcu le de
I. Sion. La această reprezentaţie alI luat parte aclorif : Bonciu,
Teodorini, Bălănescu, Poni, Manolach i, Zaharia, Pa naite, Canari
şi Frim; precum şi actriţele : Gabricla şi Merişasca. Tot atunct
s'a mal jucat şi Striqoiul, vodevil într'un act de Raleto, cu ac­
torii: Mil!o, Apostolu, Zaharia şi Luchian, precum şi D-rele
Gabriela şi Merişasca 1)
La 19 Aprilie acel aş an, găsim că se joacă piesa originală
Mihul, dramă istorică în versurl, în trei acte, compusă de spa­
turul Neculai Istrati 2). Această plesă produce în public un efect
cu totul deosebit, fiind o crcaţiunc nouă, neobicinuilă pină
atuncI pe scena rorn ineaseă, întrucît aducea în scenă, tipu­
rile eroilor istoricl al Moldovei.
Cu toale că punerea în scenă a acestcl drame a lăsat În
multe Iocurl de dorit; atit ca reprezentare a personajelor, cît
şi ca costume, decorurr, etc şi cu toate că insăşl scrierea avea
unele părţt cam lipsite de actiune, publicul însă a primit-o cu
multă bună voinţă, încît a cerut cu stăruinţă ca piesa să se
mal repete după cum vedem in darea de sarnă publicată în
Gazeta de Moldaoia No 29 din 22 Aprilie 18;"52, pe care o dăm
aici în tot cuprinsul el :
"Mihnl, nernuritoriu în istoria MoldoveI, după fapla eroică,
ce sub Ştefan-Vodă, au plini! la Baia asupra lUI Matcas Corvi­
nus,cel mai mare rege a Ungar ir, mal numără două perioade
nouă, în care au atras publica luare aminte; Unul, cînd În
unul trecut, armatele crlticer au fost deschis un resbel negru
asupra versurilor albe ce au descris a lUI eroiz m , şi al doilea
period s'au serbat alaltă-crt prin cea înlăe reprezentaţie a dra­
mei pe teatrul naţional. Noi I1U pretindem a face rcccnsia
accstel compunerl, tlcclaraţia cea modestă a însăş] autorului,
cuprinsă in prefaţa dramcr, şi datoria a încuraja un product
dramatic original tntăia oară publicat in l i mba-n onstră, şi face
al saluta din inimă,şi a dori să aibă irnitatorr. Altccompu­
nerl, de şi cu mult mar rnare măestrie ţesute, mi yorÎlltllllrca
meritul acestiea întăI J�ăscule, ce in astă privire ya cnprinde
p"Ul�llre. u� post onora�\1 î.1l Jiterat.lI�a noastră. Nu pUleJ�1 însă
13gadlll ca astă arama, \fillld mellIla Jlumai pentru ccllfe, ar
fi trebuit pentru repreze�tare ase"modifica oarecc în favorul
ac1iT, care pe la une 10cltrJ ear fi adaos o nouă vioşie.Ascmene
suget măreţ pcntru a fi reprezclltat,ar fi cerut 1ribulul talen-
1). Afişul la bibliofeJa AcademieI Romine.
2). Această piesă a fost tipărită la, Ia�l în anul lS[)O, la Tipografia
Buciumului Bomîn I
I
.'5
!
\
I
[163]
Teatrul in Mold o va
l ulul şi ccsaclcţa din partea actorilor, Iar din partea dirccţi t
aplicarea tuturor mijloacelor, menite a produce iluzia care,
ca prin magic să tra nsportczc pc spectatori În locul şi in epoca
faptei. Precum Ia unii din cei în tăiu sminlita declaraţie dena­
tura uneori sensul şi frumuseţe versurilor, de asemene acea a
doua a Îngăduit displăcu lc annhronismc in costum u rf, căci
afară de ace! a lUI Mihni in el mă întăi acte şi a Tcl iţcf, cele­
lalte costume erau de tot fantastice. Giig0rie, D. Millo, Şoluieol,
D. Bosie şi M,h1d, D. Pon i, au subţinut rolul lor, mai ales Mi­
hul prin căldura giocului şi a sale poze alletice, s'au Idcnl.i­
ficat cu prototipul său.
Scena noptur nă a asal lului, ce �tcJ'all-VoJă face Băi] care
o şi aprinde, şi in care eroul nostru figul'ează călare în mezul
armaşilor SăI, ati fost din cele mal frumoase, bine executate,
şi de publicul entusiast, s'au cerut de trcl ori a se repeta.
Toate expresiile măreţe şi patriotice, de care e drarna mănoasă,
s'au a preţuit şi s'au aplăudat cu infocare. La inch icrea repre­
zentati', actorii s'au rechemat in semn de Încurajare şi pentru
autorul au sunat rosl irit mulţurnitoare, Iar reprezentarea dra-
. mei s'au recerut a se repeta. Dorim a crede ci a doua va fi
mai conformă cu a CI sujet interesant şi glorios pentru istoria
PatriiL"
Teatrul moldovenesc avea nevoe de mal mult studiu şi
repetiţl] cu actorit, şi fiind siliţ! să le facă in localul operei
italiene-Teatrul de la copoii, nu aveau loc, fiind atit scena
şi sala de rcpctiţit ocupate pentru studinrea operelor şi mal cu
sumă a orchestrcl, care Iasă mult de dorit, intru cit nu dispuneau
de artişti cu care să poală reprezenta o operă numai cu una
s'au două rcpetiţlr, De aceia, DirectoriI Victor Delrnary şi co­
rnisnl MateI:Millo, găsiră de cuviinţă ca să mute reprezenta­
ţiile tcatrulul Naţional din localul de la Copou, în acela al
Teatrului vcchiu, şi în acel scop se ind.rcp la ră la secretariatul
de stat, cerind printr'o sup livă o asemene strămutare. Această
cerere fu supusă aprobărcl Dornnitoruluf, care a încuvii n ţat
strămutarea, cu condlţiuue însă, ca Direcţia să răspundă de orice
intimplare relativ la soliditatea acelul local.
Cu îuch icrea acestei airobărr, găsim următoarea adresă
semnată de Beizadc Ncculal Suţu, cdtră DirectoriI Delmary şi
1\1illo:
"Cinst. Du milor sale Victor Dc lm ari şi Comis Matei Mi l lo.
In urmarea propoziţiei ce mi s'au făcut din partea Dv.
pentru mutarea Teatrulul Naţional în loca lul vcchiu, supuind
prin anafora aceasta propoziţie Inălţimel Sale, s'a{l recomenduit
sfatului Cl1.rmuitor cu Inaltul aposli!. în cuprindere,' "Sfatul
Nostru, i se recomen.lncşte cererea de faţă spre incuviintare
luÎndusă cuyenita Închizăşluire pentru soliditatea TeatruluI
vecbii:'l, prin inadinsă orinduită Comisie." O asemenea Încu\·.iin­
ţarc din partea sratulllI pl'imind-o prin adresa Secretarului de
. stat sub No. 10aO, iseălilul cu cinste vă face cunoscut şi D voastră
[164]
1()4
Th. T Burada
cu adăugire că încît priveşte închizăşluirea despre solidita leă
reparaţiei s'au rccomenduit Dipartamcntulut lucrări lor publice.
18152 Aprilie 22 N. ŞI/tu"
Toluşj reprezcntaţiuui lc teatrului naţional au urmai Îna­
inte în Teatrul de la Copou, pînii ce s'au sfirşit rcparnţiilc ne­
cesare teatrului vecbi6.
La 8 Mai 18:>2, s'a jucat piesa Iniurnarea C-11ct Kiri{d
(Ch iriţa in Provincie), vodevil original în 2 acte, de V. Alexan­
<iri. Despre această reprezentatie iată ce găsim scris În darea
de sarnă ce o face au,? h de Mol,iavi'l, No. ;3F> din 1'2 Mai 1852.
)J Sint cîţi-va a nf de cind publicul teatral aii fost salutat
Întrarea (htroanei Kiriţa în CflJl:trllc'i. De şi lrnprcjnrărt de la-'
rn ilie, tuturor: cunoscute, ali fost ncvoil'o a să III turna la mo­
şie, dar patima lnăscută de a o.gtlra in numărul reformato­
rilor ţiuululul el, au adus'o În citeva rinduri fu Iaşi, unele se
vede că au ştiut a se [ntroducc în societăţile de mo iă, şi pe­
trecind toale clasele acestui studiu interesant ali hotărît al şi
aplica în provinţlc. Cu această operaţie începe spectacolul:
Iniruuire« Conei Kiriia, vodevil original a D. V. Alcxaudri ,
reprezentat pe teatrul national în S Mai. Tendinţa autorulur :
Iiidentlo castiqat 11lo}'e�, adică: "Prin deridert a curăţi naravurllc"
este vrednică de laudă, şi fie astă lucrare, nu o picătură văr­
sată în mare .... Chiar sujetul I'au nevoit a desvolta piesa
prin nişte scene detailate, ce aiure s'ar părea trivialc, care însă
n'au lipsit a produce între spectator! îndelungată disfătare.
Inturnarca Kiriţe! de la IaşI pe moşia CI, În costum (le ama­
zonă, aducerea gu\'ernorulu! Franţcz pentru creşterea unui fiti
hăbăt, nădejdea familie! sale ce, dnpre a ci ambiţle, avea a
străluci Între maguaţt, reformele casnice, stropşirca limbe! fra n­
teze, traducind frazele din cuvînt În cuvint : J'rti l'we la liari'le
(am spălat putina), etc. îufăţoşau multe scene comice. Dregăto­
ria ţinutală, care ea alI ştiut să capete pentru bărbatul el; În­
tlnsesu planurile sale de a voiaja în Europa şi la Paris!. .. şi
rnonsiu SrITl1', guvernorul, i adusesă acum şi paşaporlulcu
titlul pretendat de Baroneasa KiTiţ'" cînd ocirmuirea, prin al
ei seeret însărcinat, diseoperînd abuzurile noulUI diregatoriu,
lllleltite mal ales prin t�imosul curcan ce l'at1 \'Îndt:t ca prezent
pentru sine, de 59 ori, l'au scos din post cu ruşim', şi Cucoana
Kirita, ca broasca, vrînu să ajungă pc boul, Înlr'atît S'atl
uml1at pină au cr�lpat. C:onfidenllll guvernului, nu numaI S'at1
remunerat cu acel post ţa şi cu o orfanii înanrţită, ce Kirita
păstra în casă penU'u fin!, ei. D. Millo (Kirita), Bosie (Leonaş)
Luehian (Luluţa) mai alesl, s'nll deosebit prin joc caracteristic
şi :\ll plinit a lor sarcină, spre folosul reprezentaţii, îndelung şi
cu voişie aplauda te. "
In timpul vereT prin luna Iunie, trupa moldovenească s'a
Împărţit În două păI'F, dind mai lllnlle reprezentati'i teatrale,
o parte in oraşele de la poalele muntilor CarpajT, altă par­
te în Bac{m. Piesele ce s'�u jucat a6 fost; JJi(�tra din cas,'f,
I
, I
17
57'25-*":. ... J-
%L
[165]
Teatrul în 1\To100\'3
lG5
DoT t'tmrd şi cinci câdm�. Nunta ţâTîlJteLH('({. Cu;(ritorii, şi
o pa rte d i Il Baba R irco ; etc.
Orcheslrul era compus dintr'un pia no şi o violină.
O dare de sarnă despre aceste rcprezentaţiunf găsim in
Gazeta de Moldauia No. 53 din 14 Iulie 1802, în Foilctonul el,
sub titlu de Cronica Teatrală.
Credem nimerit a reproduce şi acea dare de sumă, în în­
tregimea el. Iată-o:
"In ist timp în care plutim aice in atmosfera îugrcucntă
de pulbere, cînd iustanţi ile obosite Iasă în rapaos pănă şi CUIll­
păna drcptăţi î, şi caută pe la ţară scapare de haosul trebilor,
capitala, în privirea desfatărilor teatrale aii p resch imbat rolul
el cu politiile provi n ţiale. Pe cînd la poarta teatrulul nuţional,
ameninţă a creşte scai şi pălămidă, trupa artiştilor, în două
stoluri împărţită, culege prin provinţie cunu nl de dafinî şi ('J'­
mei ici. Unul din aceste stolurl să poartă prin Oomania mieeI))
şi în cursul fondul frecventat, ce în lot anul se face la Bacău
în ziua Sfinţilor Apostoll, au dat cite-va rcprczentaţit nemc­
rite prin talentul actorilor şi favorite de ploile indcsite ce ne­
voeau pe adunare a să adăposti sub acoperemîntul casei în care
s'au încvartcluit Muzele călătoare. Cîţi-va jun I dchutan]i Bu­
covineni aii fost sporit trupa, şi viora maestrală a D. Elehicnma­
hcr cu un piano, formati orchestrul acompaniator a cînlicilor
plăcute de care sînt sămăna te: Peatra (lin casă, Doi ţorani .;i
cinci cărlani, Nunta ţerănească, Creditoiii, şi o parte din B b,t
Hirca, care piese pe rînd s'au dat cu cea mal mare mulţemire
a spectatorilor, credem şi a trupei În pri virca aplaosulut şi a
in teresu luf, căci biletele scenei romi ne să vlndcari ca cele
Italiene.
De dorit este ca trupa să formeze prin [ară a el chemare
mision ară, spre a însufla unor provinţia li, gustul petrecere!
mal nobile, mai raţionale şi mai lconornicoase, decît acea în
care ci se acufunrlă În societatea )'igilor! căci dacă la teatru
el intră une ori Întristaţi dcapururca esă rizind, car in acea
societate întră I'Îzînd car deseorî csă plingînd."
*
* *
In ce priveşte Teatrul Francez, ce era aşa de căutat in
stagiunile precedente, acum În stagiunca de fală llll găsim
mal nicIo dare de sa mă dacă s'aii urmat regulat s'a u nu re­
prczcntaţii!c franţuzeşti, căct singura pies{l ce o vedem anun­
ţală, esle aeea dală la 2D Dec. 1851, in beneficiul lUI Seghill
şi allume "Una drame d,j familie". De si gur că se vor li reprt­
zental şi alte piese, însă puhlicul fiind acum entllsiasmat de
1) Comania, numele ycchii't a părţel Moldovol la poalele munPlol'
Carpaţr, din caro numo au rămas Comăneşti'î şi ]tlocani'i.
[166]
166
Th. T. Burada
cpera italiană, ce debutase cu mult succes şi în anul prece­
dent, acum nu mal aleargă cu utila grabă şi la teatrul
franţuzesc.
In timpul acestei stagiunI aii urmat deci rcprcscntuţiilc
operei italiene, adusă de Victor Delmary impresariul ci.
Inainte de deschiderea stagiune! opcrct Hnlicne ce fusese
anunţată pentru 1 Octomvrie, s'a publicat un program in care
se arata atît piesele ce urmau a se juca cît şi artişti} ce corn­
puneau trupa, precum şi preţul abonurncntulur. De fapt Însă
stagiunea opercl s'a dscliis la 4 Octomvrie. Reproducem aicl i
in intregime acest program in limba francezii, după cum s'a ţ
publicat atunci, şi care se află dcasemene in biblioteca Aca- I
dcm ieî rominc :
THEÂTRE DE JASSY
Laura Giorrla n o
Laura Caradori
Dionil!a SantoJini
. Luigla Gavctti
Argia Toguolati
Bada l l
13. Mllcsi
Pansi
.Ludovico Capra
Orestanio
DoneJly
Prospere Der ivis
Pietro TozzoJi
Nicolai
Erueslo Tev
J. Laffittc
Olloviano
Carolo
"violon solo" MI'. Arnstei n
Signor Lascar
. Singor Gaitano
Direction d. l11r. Victor Delmary
Conipoqnic italicnnc 1851--1852
Composltion de la t roupe
assolula
�
con tralto
Tc';lOre c;mprima�io supplerncnto
Sccondo ten ore
Prlrno Barytono assoluto
P1'i mo Basso profunde
Primo comico et socurido Basso
Secunde Basso
Regisseur
Secretaire
Maitrc de chapcle
Directen!' d'orchcstre:
Prcnuior vialon principal
Souffleu r .
Chef du choelirs
Prima don n a
" "
Prima donnu
Seconda donna
Seconda donna
Primo Icnore assolulo
8 hommes
. \
Chocurs
. ti Dames
Premier Octuure 18�1. Cinqllante rcprcscJltatiolls.
,Ouverture
li. Lombardi
grand opera en 5 actes par Signo!' Verdi
Ouvra.�es nouceallx
Lombardi, grand opera cn 5 actcs
Robert le Diable opera cn 5 actes
NabucodonosoI' ;" ""
_ t
[167]
Teatrul in Moldova
167
L'Italienne en Alger
La fille du Regiment
Don Pasquale
Mnsnadicri
Attila opera cn 5 aeles
Belisair" " " "
Gemma de Vergy, opera cn 5 acles
Semiramise
Eeperioire courant
Lucrcce Borgia.-Ernani
Lucia di Lamermoor.-Le Barbier de Seville
Romeo et .Iulieltc.i--L'Elcxir d'Arnour
Foscari.-Norma.
rrix de l'ubonament
"
sccondcs 25 ducats
Stalles 16
Fauteuilles 12
Avant scene Bel elagc 170 ducals
" Bcgnoi ros 140
Bel Etage loje simple 8.')
Baignoires 70 "
Dintre operile cari s'a ii reprezentat în cursul întregiI sta­
giullI ce a ţinut pănă la Aprilie 1852, notăm aici pc acele ce
le găsim anunţate În foaea tirnpulul Gaeci« de lJ[oltlavir;r, şi
anume:
La 4 act. 1851 se joacă I. Lombardi, dramă lirică în 5
acte de Verdi, pentru deschiderea stagiunel 1).
La 10 act. se joacă Lucie di Lamermoor, de Verdi.
La 18 act. Ernani, de Vcrdi.
La 21 act. Nabucodonosor, de Verdl,
La 23 act. se repetă 1. Lombardi.
La 25 act. se repetă Ernani.
La 28 act. se joacă iarăşt I. Lombardi,
La 29 act. se repetă Luciu di Lnmermoor,
La 31 act. se joacă Il qiuramento, de Mcrcarlante.
La 2 Nocmvrie, se repetă Nabuccdonosor, de Ver d i .
La 5 Noembrie, de asemene Ernani, de Verdi.
La 6 Noemvrie, se joacă Il liarbiere de Sez:ig!i'l de Hossinî.
La 21 Noemvrie, se repetă Il qiuramenio de Marcadante.
La 24 Nocmvrie, s'a repetat II Barbiere de Seviglia.
La 27 Nocmvrie, se joacă Lucrezia Borgia, de Donizzetti
La 28 Nocrnvrie, se repetă Nabucodonosor, de Verdi.
La 3 Decemvrie, se joacă Scmiramise, de Rossini.
La 10 Decernvrie se repetă acciaşt operă.
La 1 9 Fevruarie 1852, se repetă Lucrezia Borgiade Doniu:etti
La 7 Martie, se repetă I. Lombardi.
La 14 Martie, se joacă Don Pasquale de Donizzetli.
1) Vezi şi "Zimbru" Nu. 26 din 1851.
[168]
1"h. T. Hurada
Asupra reprezcntuţiel de deschidere a opercr, găsim o
dare de samă pe larg În Goeeta de M,;ldaviaNo. 80 din 8 Oc­
tombrie 1851, din care extragem următoarele bucăţi mai in­
teresante:
"Anu-limpul ieatrai s'uu inceput Gioia trecută prin rcpre­
zcntnţia opcrit : L011luetrziY, În reca inlăie Cruciadă, Noutatea a­
cestui specfacul şi Intăia infăţoşarc a unora din artlşl l nOI,
au fost reunit astă sară la teatru o numeroasă societate de
amatori de muzică. Ecsecutarea acei cap d'Operă a lUI Verdi
au răspuns în general la aşteptarea Întru care se afla publicul,
carele cu YÎc luare aminte urmărea ţăsătura şi disvălirca
acelut sujet clasic .....
Intre artişti ali fost apreciaţi de public Signor Dcrivis,
primul bas profund şi Milesi primul tenor assoluto, precum
şi primadona I. .. aura Giordano.
In orchestră s'a distins de asemene primul violonist Arn­
stcin, care a fost aplaodat "in urma unui solo".
Asupra reprezentaţie! operel Il Giuramenio, ce s'a dat la
;'H Octornvrie, găsim o dare de sarnă in Gazet« de Moldauia
No. 87, din 1 Noemvrie 1851, prin care se laudă jocul şi cln­
tul contraltet Santolini, a primadoucl Laura Giordano cît şi
a baritonulut Donelli.
De asemene vedem o relaţie critică puhlicată în aceiaşl
foaie, cu data din 26 Noemvrie, prin care vorbindu-se de re­
prezentaţi a operei comice Bărbierul de Serilla, ce s'a dat în 24
aceleraşt luni, se fac următoarele aprecieri asupra gustului
muzical al publicului moldovenesc inainte de introducerea
operei italiene în Iaşi.
Iată ce se scrie în acea relaţie;
"Din epoca înrîurirei străine în Moldova, muzica naţio­
nală ca şi alte datini moştenite (le la străbuni, s'au refugit in
mezul locuitorilor de ţară, acolo Încă se aud doinele melo­
dioase şi horele carele în li psă de faple intretin Între popor
sentimente patriotice! cu deprinderi le orientale înlroduse prin
politiI, în cursul domniilor de Ia fanar, ni s'aîi fost insuflat
şi gustul pentru muzica turcească şi, de şi Stamhulul o au
intărlt din sinul său, mulţămita fie rctorrn ele rădăcinclor o­
perate şi în acest ram, not ne ţineam de dinsa mal mult din
deprindere decit dlnsentimeut. Astăz] în timpul lUI Orfcos,
armonia produce la nOI minunr, şi ist rezultat sintem mal cu
sumă datori operel Italiene, carea, prin aleasa compunere a
trupei sale, face o Iavorabilă reformă în gustul puhliculuî şi
aduce societăţii plăccriIc, cele mal alese .... "
Din aclorii ce au luqt parle la această rcprezen laţie şi cari
au plăcut mal mult puhliculul, vedem notaţi pe signioara Cn­
radori în rolul Hozinei, DontUi În Figaro, Tozzoli în 3al'tolo,
Tascc, care a debutat in Don Bazilio, şi sinior Pascal", care ca
diletant, a oebutat in rolul luI Almaviva.
La reprezentaţia opereI Vestala, care s'a jucat la 4 Fe·
[169]
Teatrul in Moldova
lol)
vruarie 1852, În heneficiul primadonct Gcordauo, aceasta ca
recuno ştiuţă publlculut Icşan, ce aii primit-o aşa de hine în
cursul întregii stagiuni, a cintat in limba românească nişte
vcrsurl ocazioualc, care s'au tipărit in foi rczlcţe şi s'au îm­
părţit publicului în scara de spectacol.
Reproducem aceste vcrsurt aşa cum' ele s'au cîntat de Si­
niora Geordano :
$f(fofe
Cîntate de D-na Laura Gcordano,
In beneficiul său, din 4 Fovruario 1832, în Teatrul din Iaşi; 1)
Ţarii lină şi senină,
Eu din suflet te iubesc;
Şi a me inimă suspină,
Că nu pot să ţi-o rostesc!
Ah nu pot, nu pot aţi spune
Sentimentele ce simt.
Suvcn irilc anume
Ce-uşi dori săp le CÎnt!
Ţară lină şi săuină,
Prin semne să-ţi mulţumesc,
C'a ta limbă mult dorită,
Ah nu pot să o rostesc!
In timpul acestei reprczentaţit s'a mai împărţit în sală
şi alte versuri ocazionale, tipărite în foi rez leţe, cari se aruncau
de obiccfti din podul teatrului, prin dischizătura rotundă pe
unde se dădea drumul policandrulut în sală.
La 8 Martie s'a jucat in heneflciul directorului V. Delmary,
opera Hobert» il Diarolo de Meycrbeer, la care a cooperat şi
trupa franceză, indoindu-să atunci şi numărul executanţilor din
orchcstră, prin concursul mal multor amatorii).
Entuziasmul puhliculut Icşan pentru trupa de operă ita­
liană Iu atît de mare, încît pc lingă deosebitcle semne de a­
probare ce le dăduse In cursul stagiunct, la diferite bcneflcit mal
ales, apol şi la închiderea stagiunei, care a avut loc la sl'irşi lul
lUI Martie 1852. Ieşeni! 'şlal1 manifesLat din nou simpatia lor,
aruucîndu-să în salâ un număr mare de 1'01 pe care s'au tipă­
rit versuri ocazionale în limba română traduse şi în limba i­
taliană, ce le găsim reproduse şi în .gazda de Moldacu», No.24
din :3 Aprilie acclaş an. Iată acele versurt :
--------
1) Se află la biblioteca Acadcmieî.Romine.
1) Gazeta de Moldavia No. 18 din 10 Martie 1852.
[170]
170
'1'11. T. Vurada
(!oml"11 ic, o lessa fi!.rm'"i" a oper. i ltaU,,,,, întâia on'd pc
teatrul din Iaş;,illfiinţ�ttc sub dircr"tia lJ lui Dclmari.
La ocazia înch'deriI reprezentaţiilor de earnă 1852, dedicat.
$onef
Teodor T. Burada.
In anlicul timp Italia pl'Îll a armelor putere,
Prin eroica virtute a poporului mărit,
Numeroase ghinteJnVins'au lumillal'uu a lor sfere
Păn' la marginele lume), de l'Apus la răsărit.
Nici a timpuluI furtune, nicj a harhatilor fere,
Au putut stărpi n'o dală, daflnul cel înverzit,
In ruinl măreţe Incâ acea floare n;cl cum pere,
Ce pre balsamul viefiI înlre nOI au răsp�ndit.
Legion a luI Apollo ! ce cu farmecele sale
Săgelindu'ni în inimI, cu vers dulce inCÎnrat,
AI venit dorită nouă de la ţărmu] apusan.
NOt"I triumf te va conduce, clară plaiul patrii tale,
Ca la stolurI trihulare, Ce de mult al Subjugat,
Au adaos încă acuma pe poporul Moldo\'an.
(Urmează).
POVESTE DE VARA
AZI e nunla MiîrioareI
Cu flăcăul Constantin
Salul ca 'ntr'o sărbătoare
E de veselie plin.
Mărioara e mîndreţa
A întregUlUI ţinut,
Şi ea'şt leagă aslăzi viaţa
Cu'n flăcău necunoscut,
Dar a cărura statură,
Pept vornic, glas hhbălesc.
Sunt pc placul tuturora,
TofI, văzîndU-I, îl iuhesc ...
At"l cerut'o rnulţ] pe fală,
l\lu/ţI au învîrlit o '/1 horI,
Dar ea nu'şt dădu nicY unu]
Ale inimcr cornoij
Numai Constanlin, IHîcăul
Ager la roslit şi mers.
Numai el, tufi Împeţiţii,
ţll ivirea lUI i-a şters ...
Mărioara, cu ochij negrii,
PăI' bălaI şi sinul tarc,
Cu orhajir alhr şi rurnonr
Şi cu mersu'n legănare,
[171]
· Mărioara prinse'n mrcje
Inima lui Constantin.
EI votnic, dînsa plăpîndă,
EI brad verde, ca uncrin.
Gordon
--"Da' de jăle 1i'i, Ioa ne,
"De doîncştt aşa L. ce a'î ?
".\1.1 stăpîna tu'I mireasă
"Şi tu aici, în jăle, slal ? ..
171
E'n amrazr, o zi senină,
Şi't văzduhul a rornit
De-adierea cu m ircazrna
Fînului abia cosit.
Ungă drum, proptit în băţu'i
Cintă'n fluer un cîoban ;
Şi-adierea't poartă cintul
Jalnic, dulce, plin de-alee n
Şi cîntînd, cîobanul plinge
De a lea nul dorulut
"Că se duce Mărioara
"Şi cu ca .tot doru lui" ....
Mărioara luî=-stăplna 1,
Dar stăpînă de noroc,
Pentru care 'n bucu rie,
S'ar zv irl i de viu in foc ...
Prea de-ajuns c de cînd dornl
Şi'l ascunde ... prca-t de-ajuns
Chinul lui fără de margini
AslăzI nu'l mai ţine-ascuns.
N'a spus pin'ucum la nirnent
Nici n'a dat să se'nţălcagă
Dragostea lUI tătnuită
Şi pr apastia'I întreagă ...
"Ha'îde IT ăf , haidem la horă,
"Că lot sat u'I adunat" ...
Şi Ilăcăl de pc mcleagurf
Trec pc lîngă el spre sat...
Tocma'n scară cînd les stele,
Se porni şi el încet,
Incercind să'ngroapc 'n suflet
Doru Iul ucminglct ...
Cum ajunse în ogradă,
Sub salclmul încă'n floare
Intilni pe Mărioara ...
Şi de-abia siătu'n picioare ...
Ochii i se Iulburară.
Şi suflarca'I se propti..
"Rămas bun .. cu plec de-acuma
De-ahia mal pulu şopti.
Si ca bradul, ce de-un trăsnet
Prăbuşit ar fi, fu el...
Din salcim pc trupu't tînăr,
FlorI căzură'ncetinel.-
('e-atunci anil's-în mormÎntu'f
Doarme somnul cel tihnit.
l iar sa lc irn ul din ogradă
Uc-atunct n'a mal inflorit.
Gordon
[172]
Garbonatul şi 5i1icaful dE Mangan dE la Barul Dornei
In publicaţluuea sa Geologisehe Beobachtungen in nord­
moldaulschcn Ostkarpatcn 1), d-IDr Sava Athanasiu atrăgind a­
tcnţiunea asupra zăcărnintclor de mangan din muntele Rusu­
lui aproape de �arul Dornel, apasă asupra Iaptulul că "oxizii
de mangan şi Jimonita rezultă din descompunerea rodonitet
şi a carhonatu I ni de ma ngan şi fer"; de aceea studl ul acestor
din urmă minerale prezintă deosebită importantă.
Aproape de virful muntelui Itusu, mai sus de izvorul era­
culul drept a părăuluî HUBU se află zăcămintc, În care car­
banatul şi silicatul respectiv, de coloare roză deschis, sunt ne­
alterate şi in deosebi compoziţia mineralogică şi chimică a ma­
ieriel roze, \'01 să arăt În cele ce urmează.
Sectiunile studiate la microscop arată că materlea roză
deschis nu este omogenă, ci constă dintr'un amestec de mUI
multe minerale.
1) Partea precumpănltonro este formată dintr'un amestec
de rhodochrosltă şi rhodonită (carbonat şi silicat de mangan)
caracterizate, precum se ştie, printrun agregat de polarizaţie.
2) In multe locuri printre hucăţile de cnrbonat şi sil icat de
mnn gan se văd bucăţi mal mari şi mal Iimpezr, prezentind
Iamelo polisintcticc şi care după tăr ia hlrctrlgcnţc: se arată a
fi de calcită. Trătind un preparat dccoperit cu acid acctic di­
luat, toate aceste bucăţi Iimpezl şi cu Iamcle de ingcmănarc
sunt disolvate, iar cele de carbonat de mangan nu sunt ata­
calc. In apa in care s'a spălat preparatul astfcliă tratat, se
constată prezenţa calciulur,
3) In preparaţille observate se anii vine subţi rf de cvarţ,
ba. icl colea se văd bucăţt ma\işoare lle�c\'arţ inclc:şlate prin­
tre bncăPle de carbonal de mapgan şi de calciu, (l::lr Illl sunt
deopotrivă repartizate \
Mult mai pe sponei se află incit două minerale: 4) unul in
formă de flutnraşl, cu urme de c;livaj foarte mărunte şi pleo-
1) Pag. 144 (18)
[173]
Dr. ThNicolall
173
erotic şi care se jio ate dctcr rn l na ca biolită ŞI 5) incă şi mal
rar un cmphibol incolor cu unghiul de cxtincţiuuc de 14°--.1;50
Tratind amestecul format de aceste minerale eu HCI fcrbi n te
rămine o pulbere din care am separat o foarte mică cautita to
de nrn ph ibol. Mineralul cercetat prezintă car-acterele gramali­
tel sau trcmol itcl, insă [Unu in prea mică cantitate, scpuraţiu­
nea sa e foarte anevoioasă.
Matcriea în formă de pulbere ncalaen tă de HCI, spalulă
şi uscată, Ii i n d pu să intr'o soluţin ne grea (borowo lfrum iat de
Cadmiu) cu dcnsi tatca 3,101 se separă in tro parte, care plu­
teşlc şi o parte care se depune. Partea care pluteşte e for­
mată din cvar], rar partea căzută la fund prezintă carnete­
rele şi dă toate reactiunile 1'1101011ilel 1).
Studiul microscopic stahilind că materia roză este un a­
mestec de mineralclc arătate mal sus, analiza sa nu poate a·
vea iuscmnătute de cit pentru determinarea proccntuluj de
ma ngan ce s'ar putea extrage şi pcn tru ca leul arca can li lăţcl
respective a fiecărui mineral în parte.
Din cauza nccgalci împărţiri a cvarţulul, şi mal ales a
vinclor mal mult sau mal puţin groase de cvar], ce cu tricră
materia roză, nu va fi de mirare, -dacă rezultatele analizelor
'"01' fi Î n t ru cîtva diferi le.
Analiza făcută de d-I Dr. Emil Donalh a dat u rrn ăl.oa­
rele rezultate:
Si02 . 14.BO
AI�On 0,40
FeO . 4,70
1\1 nO. . 46;50
CaO . 4,23
MgO. 1,83
C02 . _ ... 27,80
IhO (la 12;')oC) 0,44
Studiul microscopic stabilind că materia în chestiune este
un amestec din mi ncralcle arătate mal sus, analiza acestut
amestec nu poate avea insemnălate decit pentru dctcrm inu­
rea proccntulnl de manga n , ce s'ar putea extrage şi pentru
calcularea cantltăţc) respective a fiecărui mineral în par te.
1) Zit'kcl-El. d. Min. II 1'h. S. 700.
[174]
171 Carboriatul şi Silicatul de Mangan de la Şaru! Dorncl
Afară de rhodointă materia roză fiind alcătuită ÎIl cea
mal mare parte din carbonat de rnn ngun şi de calciu numi­
rea ce se poate da aceslul amestec de carbonaţt, este de Cui­
clorhodochrosită sau CalcioJialogilă.
Zi rkcl, care a studiat asemenea amestec, cu dreptate COIl­
sideră ncpotri v ită numirea de m angunoaclcltă 1)
Dr. Th. Nicolan
IN CALEA MEA
In calea mea CÎnd te arăţi
Tu, visul vleţi: melc,
Cu-o singură prrvirc-alungt
Atitea ncgurl grele,
Ce rindurt, rînduri se aşlcrn
Pc fruntea-mi adumbrită,
Că vlaţa mea de păn' acum
De-un vrac parcă-I trăită
Şi-atltca sulerinţl de anl
Ce-au troeuit În suflet,
Durerile Îşi zăvorăsc
La dulcele tău zimbet.
In calca mea, de-atitea ori,
Sfioasă-aşa cind trecî,
Icoanet (ale mă închin,
Noroc perdut pe veci ...
Eugeniu Revent
\
\
1) Zirkcl-El d. Mini il TiI. S. 13).
�-'---
stR- -SaF
[175]
NotE ds călătorii făcutB prin Bucovina
Călăuzit (le "Dic{iollClTul Geografic al Bucooinci
de EJJl. Griqorooitza profesor".
«La o tufă do Sulfină
Car cu patru boi .
S'a oprit şi ţi se'nchir.ă
Bucovi nil. Bucovină,
Leagăn de crof.
Ţi sc'nehină cii se duce
Ncvoiaşul car
Că tr ă valea de la cruce
Drumul spre hotar.
, .
Că jidanil şi rutonit
Pripăsiţt pe aicl
Zic că's dinsiî părnintenif
Iară nOI şi MoldoveniI
Suntem venotict».
Duiliu Zam(ircsru
Nu m'aşl fi gindit să călătoresc in Bucovina, ţ ara în care
m'am născut, călăuzit de un Dicţionar Geografic romînesc, dacii
nu uşi fi ştiut că acest .Dicţunvir" este alcătuit de un p1'ofc­
sor romin, născut şi el În Buccvina ; şi dacă nu aşl fi văzut
cii acest Dictionar, publicat de soclctatca geografică Ilorn lnă,
se ocupă în special <le Bucovina, ca ţară locuită de Homlnt
În afară de regat prin urmare cele scrise În el, 110t fi c ceuie
tl-: romîrz� de scrieri serioase şi cu fiinţă de adevăr şi ca docu­
mente istorice.
Mare mi-a fost Însă dcccpţiunca şi măhnircu, cînd am
văzut pe faţa locurilor strămoşeşti din Bucovina, că cele scri­
se de d. Grigorovilza În Dicilcnarul săii Geografic, nu cores­
pund cu faptele şi cu adevărul istoric.
Ca fiti al Bucovinei şi cunoscător firesc al patriel sale,
poliglot şi mai presus de toale filolog, d. Grigorovilza trebuia
să ne ofere o lucrare reală, care să ne rcoglindcască Într'un
cadru deosebit de cel al naţionalităţilor conlocuitoarc, trecu­
tul istoric, cultural, social şi economic al fraţilor noştri din
Bucovina, adică astfel, precum se recomandă lucrarea în titlul
cărţlr .
Lucrarea În sine trebuia să fie mal serioasă şi rominea­
scă În primul rind, mal cu deosebire aslăzl, cînd guvernul a­
ustriac cu tot aparatul său administrativ şi cel şcolar, neagă
[176]
176
VI. Mireuescu
şi stărue cu ori ce preţ să şteargă urmele seculare ale dez­
voltărei cinice şi culturale, care de drept aparţine trecululul
poporului romin, răsărit din acelaşi tulpină şi' dc svoltat În a­
cclaşt timp şi spaţin teritorial cu fraţi) din regat şi de peste
hotare.
ASUL-zi clnd venclicit trall�ngllrarî de 'politca jidovilă,
plnă 'err, fâră palmă de p:1.1111nt, s'au aşezat trainic pretulin­
dene in Bncovi na, despoind'o de vechile ci numiri geografice
pocindu-Ie sau Inlocul ndu-Ie cu altele nOI, caută să rupă tra­
diţia între ţară şi popor; acuma zic cl n d el se silesc să schimbe
cu totul Iuţu şi fiinţa Bucovinct după sistemul lor nimicitor
de limbă şi lege, spre a o înfăţişa Înlr'o haină cu lolul stră­
ină ecler a ţărct murnc, cu scop de a sustrage poporulut ro­
mân ori re drept de rcvandicărt, astăzi vine autorul cu dicţi­
onarul SăLI gpografic, admitind o mulţime de numiri geogra·
Iice, adesea ridicole, date de străinf, locali lâţi lor romincştl.
Această Iaptă ueertal ă, care emună de la un prel ius ro­
mân. măhrieştc pc ori-cine ori cit de puţin simţ naţional ar
avea, şi am crezut că trebue reprobată, ar ăl indu-se cu dea­
mă runtu toate grrşalele şi lipsurile comise la alcătuirea a­
cestul dictionar geografic, spre a se dovedi cu certitudine mo­
dul ncconştlincros cu care s'a achitat autorul dic ţionu rulul
faţă de această sarcină importantă şi a se restabili adevărul
istoric, ca să'1 putem opune sistemului străin de dcsnaţionn­
lizarc a românilor din Bucovina,
Vom arata descrierea insuficientă şi superficială a mul­
tor localităţi, nenumărate lipsuri geografice istorice, arheologice
sociologice şi economice, apoi trecerea cu vederea multor tra­
ditii locale, necesare istoricului l ntcmcrcrct respectivelor loca­
lităţi şi numirilor geografice româneşti, În fine anacronisme
izbitoare, dale istorice Ialşe, compilate după bunul plac al a­
utorului şi izvoare falş copiete .cnr: toate dovedesc cu priso­
sinţă că autorul n'a putut sau n'a vroit să cunoască nici is­
toria, nici patria sa Bucovina, leagănul scump al Domnilor
şi eroilor vechi Moldovenl.
Această lucrare am tntreprins'o, nu pentru a polemiza
cu d. Grigorovitza, ci numai cu speranţă că SOlida/ea Gco­
qraţlcă Itomână, după ce se 'va convinge de incxactltăţile co­
prinse În acest Dicţionar şi de răul mare ce al' putea să ne
facă străinii Iiinrl arrnaţl cu o lucrare palrouală de Societa­
lea noastră geografică, va că.!a să repare greşala fă culă, re­
trăgÎnd din pu blicaliile sale \aceaslă carle şi reedillnd u o
relipări cu îndrept:'irile şi co]'ecluri!e făcule de oamenI COI1-
ştii ncloş'î şi ca pabi �r. \ , . A' ,
Incepem cu lamul'lrea ,,1/Ul1unlor .(jcograficc zn Buco/J,na'
autorul Înşiră douăzeci din cele aproximativ două miI două
suIe şi trei zec'i !lumirl geografice, -yeii prima pagi:nă-ex­
plirînd pe cele m:1i uşoare, căci eine nu ştie ce Însemnează:
"Arşila, bahna, obcina, tarniţa, măgura, etc., pc cînd cele mal
I
[177]
Note din călătorit făcute prin Bucovina 177
greu de înţeles, foarte interesante şi numeroase, le acopere cu
vălul tăcerei, fără să le derive şi să le explice, ca d. e. Bahin,
Bîtcă, Bahrineştl, Balaccana, Balcăuţt, Braniştea, Boian, Ca­
dobeştl, Carapciu, Chindeştt, Culăuţr, Derehlul, Deac, Falcău,
Horoşăuţr, Mitocul, Mosoriuca, Peceştl, Răstoacă, Şubraneţ,
Putna, etc. etc Esplicările acestora le intocmisem din parte-mi
aproximativ la nouă zeci şi trei numiri geografice din cele
interesante carî urmează la sfirşitul acestul articol.
Dar şi în acest infim, număr de 20 numiri geografice,
autorul comite greşeli, spu.nîn du-ne inexactităţr s. e, "Grunj,
-pisc, vîrf de munte (terrn. foarte vechi, de origină dubioasă)"
pe cînd ştim că "gruIu" este un termen rominesc şi însăm­
nează . colină, dimb, înălţime, bunăoară: gruiul porculut, deal
în Bucovina şi satul Gruia din Mehedinţi Romănia).
Tot aşa: ,,1osowa, losok, lisok (păduros, păduri ce, termen
slav)" şi trece cu tăcerea peste: loz, Iăzuitură, (termen slav),
uzitat la romint şi care însemnează un Joc băhnos (umed),
unde cresc tuflşurt dese de n..uele de răchitt si cart se taie
pentru facerea gardurilor (imprejmuirilor) d� ld ţară. De alt­
fe l însemnează "Iăzuitură" şi ourăţitură de nuele in pădure,
nicl de cum însă "păduros sau pădurice, loz şi lis" nefii nd
de acelaşi senz.
Autorul ne mal lămureşte asupra cuvintelor: maleij-rnic
(termen, slav), slarea-vechie (termen slav) wcl ikij-rnare (term.
slav) ş. a. şi cu aceasta se sfirşeşte slavistica d-sale: celelalte
flind, precum se vede, de prisos pentru un dicţionar geografic
rom incsc.
Trecem aşa dară la nomenclatura d icţioriarulul şi descri­
erea localităţilor, munţilor, rîurilor', etc: "Al'hiittc corn. rur.
şi Alihiaie, tirlă; locuitorii il' zic Huia-uerhe": astfel scrie au­
torul: numirile germane existente trebue înlocuite în nomen­
clatura dicţion aru lut, cu cele romineştî, cele germane punîn­
duse în ( ). Nu înţelegem cum se poate prefera şi întrebuinţa
Într'un dicţionar geografic rominesc, numiri germane, dacă a­
vem ale noastre; admitem menţinerea celor străine numai a­
colo unde nu există altele.
"l1ugustendor(" este asemenea a se înlocui cu "Jlc8tecen�",
punîndu-se numirea germană în ( ).
"rlt'bora (rom. Arbore) corn. rur ,", să se reclillce in Ar­
bore la nomenclatură, numirea fiind rorninească şi împrumu­
tată de la hatmanul moldovenesc Arbore; localitatea fu Înfiin­
ţată in secolul al 1(') lea şi cu toate acestea nu i se ingădue drep­
tul de a fi scrisă corect romîneşte ci oficial-pocit, pe placul
venetici lor, vrăjmaşi al neamulUI rominesc.
In rindul al 26-1ea să se adauge: Comuna posedă un cu­
binet de Jectur�l numit "Luca Arbore" şi o însoţire de păs­
trare şi împrumut cu 250 membri, despre care tace autorul.
Biserica din Arbore păstrează şi astăZI mormintul înte­
mel'etorulul el, Luca .\rbor(', al cărUI baldachin se Înalţă la
Arhiva
3
[178]
178
VJ. Mironescu
dreapta la intrare in naos, împodobit cu sculpturi, inscripţie
şi icoană ctitorească. Biserica e peste tol împodobită în inte­
riorul ei cu nicturt in fresco.
.Babin, mănăstire", autorul aminteşte despre aceasta nu­
mai în treacăt ş. a. Ia corn. rur. cu acela-şl nume, zicînd: în
secolul al XVII-lea se afla aci o mănăstire", să se adauge decl :
cît priveşte această mănăstire, nu se ştie nici de cine, nici în
ce an a fost întemeiată. După traditia locală, Turcil ar fi pră­
dat mănăstirea de repetate ori, iar în secolul al XVII-lea o
distruseră cu desăvîrşire. In 1752 un călugăr Iondă, pe acelaş
loc, un schit care fu desfiinţat cu ocaziunea secularixărh
mănăstirilor în Bucovina, în anul 1785 Aprilie 23. Schitul
stăpînise o moară cu un măciniş.
Deşi mănăstirea e stinsă, ea trebue totu-şi pusa 111 no­
menclatură, fiind că de locul şi de numele el se leagă islori­
eul comunei Babin de aZI, care s'a înfiinţat mai tîrziu pe a­
cel loc.
Observăm că aproape toate localităţile istorice, stînse, au­
torul neglijase a le pune in nomenclatură, cu toate că mai
fie-care loc ne încin tă cu suvenlrile sale, care de care mai in­
teresante şi mal duioase. Aceste localităţi bogate in tot felul
de tradiţii şi legende frumoase, în care se reoglindeşte spiritul
şi viaţa strămoşilor noştri, constitue o moştenire scumpă de
reminiscenţe străbune şi se impune de la sine a le menţine vir
şi a le transmite şi generaţiilor viitoare, căc: altfel-vom perde,
pe llngă pămîntul strămoşesc, şi tradiţiile scumpe legate de el.
Istoricul localităţi lor este tratat cu o nepasare care do­
vedeşte că autorul n'a urmărit alt scop decît cel al amorulut
propriu, de a'şl vedea tipărit numele său pe o lucrare impor­
tantă, patronată şi imprimată de o instituţie înaltă de stat, de
greutatea şi răspunderea căreia nu şi-a dat seamă.
Deşi mănăstirile: Solca, Mărnăeştî, Horecea, Luca, Bires­
niţa, Jadova, Ilişeştit, Crisceatecul, Ostra sau Bărbeştiî, Bros­
căuţi], Voloca, Vijniţa, Coribn iţa, Babin, Zămostia ş. a. în to­
tai două zeci şi una, alI fost secularizate în 23 Aprilie 1785
şi deşi ele ca atare nu mal există, totuşt o mare parte din a­
cele biserici mănăstireştt funcţionează şi astăzf ca biserici pa­
rohialc, pe cind cele dispărute din cauza relej stărt şi însem­
nate pe locul foastei bisericl, cu o cruce de lemn sau de pea­
tră, continuă a exista, fie şi în acest chip, în istoria comunei
sau cătunulul respectiv, prin urmare trebue menţionate h no­
menclatură cu tradiţia şi istoricul lor.
Bâdăuţd, cu privire la \trecutul acestui fost sat domnesc,
autorul scrie inexactităţi în trei fraze din a trera coloană, ca
şi cum această comună n'ar 'prezenta vre o importanţă isto­
rică pentru trecutul nostru ş. a.: "Aci se găseşte o biserică
veche, zidită la anul 148/, în care se păstrează portretul lui
Ştefan cel tv: are".
Pentru cine doreşte să cunoască Bucovina din punct de
[179]
Note de călătorii prin Bucovina
179
'vedere istoric, redărn următoarele note istorice cu privire la
această localitate: Biserica din Bădăuţl a fost Întemeiată de
cătră Stefan cel Mare Voevod, în anul 1487 (nu însă riu anul
1581, precum scrie autorul), Iunie 8 pănă Noernbre 13, pre­
cum o dovedeşte inscripţia existentă săpată în piatrăcu litere
slavone in şepte rînduri şi pusă afară, la dreapta uşel, la în­
trare, care sună în traducere: "In anul 6989 (1481) lu na Iuîie
,,8 şi in ziua sf. marelui martir Procopie, Ioan Stefan Voevod
"cu mila lui Dumnezeu Domn al ţărei Moldovet, fiul lUI Bog­
o,dan Vocvo d şi cu prea iubitul său fiu Alexandru, a făcut
o, război la Rîmnic 1) cu Basarab' Voevod cel Tînăr, domn al
"ţărij Romîneştj, porerlit Ţ'epeluş, şi Dumnezeu a ajutat lui
"Stefan Vocvod şi a invins pe Basarab Voevod si a fost aice
o,foarte mare cădere de Basarubent ; drept aceia Ştefan Voe­
"vod a bine- voit de bună a sa voie şi cu bun cuget şi a zidit
o,acest lăcaş în numele sf. rnarelul martir Procopie, în anul
,,6995 (1487) şi s'a început in luna Iunie 8 şi s'a sfîrşit in a­
"cela-şi an în luna Noembre in 13".
Inscripţia dovedeşte că autorul confundase anul războlu­
lUI cu cel al zidire'i bisericei. In ce priveşte istoricul comune),
autorul nu cercetase nict personal, nict prin ţ.aroh ul local,
cu toate că istoricul tuturor bisericilor şi a ccmunelor lor din
Bucovina, se află scris Într'o anume condică parohială impu­
să din oficiu.
Astfel prin deosebita bună voinţă a protoereulut Vasile
nobil de Tomiuc, aflăm următoarele cu privire la biserica şi
satul Bădăuţi'i: "lraqiţia locală spune că Ştefan cel Mare a ni­
micit aice o parte Îl1t\,>emnală a oardelor tătare năvălite pe a­
tuncea În Moldova. lnainte de mai m ulţl an), Iccuitorit satu­
lUI începură să are şesul ţelinos din marginea satuluî numit
.Varniţa:' "), care e foarte Întins şi serveşte de păscătcare sau
îmaş de vite, unde se aflară , pe lîngă foarte multe gropI, um­
plute cu var stins pelrificat, un cuptor cu cărbuni, şi o piv­
niţă plină cu mălai mărunţel (pasat), care a fost incolţit şi
mucigăit; monete, săgeţi, pin len î, inele, cercct ş. m. a. s'au a­
flat foarte adese-orî, au fost însă indosite şi întrebuinţate de
locuitorii satului în felurile scopuri. A ice existau şi şnnţurl de
întărire, Însă şi aceste dispărur ă, fiind nivelate prin desele a­
răturt făcute anl dearîndnl.
"In anul 1538 Sultanul Soliman năvălise cu oştirile sale
sălbatece în Moldoya, cu scop de a prinde şi detrona pe Pe­
Iru Voelă Rareş, penlru neastîmpăratele sale ceriur] cu veciniI
săi lacomi şi -vanitoşl, cari neîncetat îl pîrîră la Sul1an. Inain­
tind spre Suceava, Turcii arseră, prădară şi devastară tot ce
li stu in cale; ajunse la celate o imprcsurară. Petru Rareş
fugi în Transilyania la cetatea Cicelll (Cico) pe atuncea În stă-
1) Rîmnic sau Ribl1ic derivă de a la term. slav ri�a.=peşte.
2; Legendele IU1 Stefvl1 Vodă de S. Teodorcscu-KlTllcanu pg. 83.
[180]
180
VI. Mironescu
pinircu lUI, unde se adăposti, pe cind boeril infricoşaţr deur­
gia păginilor, se adunară în pripă împreună cu Episcopii ţă­
ril. i n satul Bădăuţi ca să se sfătuească ce să facă. EI trimi­
seră imediat pe boerul Trifan Ciolpan la Sultanul Solirnan ca
să-I graţieze ca pe nişte robi şi Să-I pue un Domn în scaunul
părăsit de Petru Vodă Rareş, după care primiră pe Stefan al
IX-lea Tomşa poreclit "Lăcustă", pentru multele lăcuste ce se
năpustiră pe atuncea asupra ţării.
La 1612 Bădăuţit a fost încă sat domnesc cu reşedinţa
unut ispravnic al ambatulul (ţinutului) Bădăuţil. A cestui ţinut
apurţinură satele: t:uceviţa, Volovăţ, 8atulmare, Crăiniceştt,
Ivanclcăuţt, Drăgăneştî şi Parlişenf. Pentru administrarea lor
fusese numit un ocirrnuitor (uriadnic) a cărui post fu desfiin­
ţat în 1615 şi locuinţa care mal rămăsese fu dărăinată pe
timpul invazlunilor tătărăşti, aşa că la Iinea secolului trecut
n'au rămas de cît ruinele, din pctrcle cărora s'a zidit cărclu­
ma din Mllişăuţl, moara din Satulmarc ş. a. clădiri de ne­
cesilate publică. Comuna Bădăuţil posedă şi o societate de păs­
trare şi credit cu 51 membri.
Băe.�eştit, com. rur; să se adauge la "posesia mănăstirct
Homorulul" primită in dar de la Stefan cel Mare, la 4' Iu­
nie 14\:lt şi întărită, după aceea de cătră Antonie Vodă, la 2�
August 1705 (vezi protoc. imp, No. 68 şi 78). Comuna posedă
o însoţire de păstrare şi credit cu 144 membri.
Bălăceana, corn rur., În rindul al 1\.)-le3. să se adauge:
dăruită mănăstire! Ilişeşu, de bocrul Ionaşcu IS<lcescu, cu u­
ricul din 14 Mal 1737 (vezt protoe. imp. No. 42). Comuna po­
sedă o însoţire de păstrare şi credit cu 96 membri.
BăJcânţir, cam. rur ; numirile ,.(Balkoutz sun Laudonf'al­
va)" trebue şterse, fiind că nu se lntrcbunţează alta decit
cea de origine rominească şi cu atit mai virtos, cind ştim că
numele comunei Bălcăuţl derivă de la Bale, Iost principe mol­
do venesc la începutul secolulut al XIV-lea.
Numele satulut Bălcăuţii se află amintit deja in micul
de danic a lui Steian cel Mare din anut 1471, Octombre 10,
cela ce dovedeşte că nici nemţiî, cu "Bolkoutz sau Balkendorf"
cum li place a zice, n'ici Unguri! cu "Lanuonfalva," n'au pre­
rogati\"e asupra originci acestd comune.
Astfel precum o foc Nemţii şi Ungul"ir, o fac şi celel'alte­
naţionalităţl pripă.şite în Bucovina de unde rezultă după logica
autorului, că, comuna BăIcăuţii r.r urma să fie numită de Rll­
teni=Balchiuţ'i (8alkiuci)\; de Poloni=l3alcofte (Balcofce); şi
de EvrcI=Balcoviţ (Balk6,witz); prin urmare pretenlia· de a
se scrie altlel de cit "I3ăl'<;ălltil", este inadmisibilă, fiind in-
corecIă.. \
In rîndul al 17-lea să se adauge dup:'i "aceasli, comună":
a fost dăruită mănăstirei Plllna de cătriî. ,slefan cel l\1nrc. cu
uricul din 10 Oclombre 1471 şi Întărit mai pc urm{l de c·;ilr{t
Grigorie Calimach Vodă în anul 1762 (vez! protoc imp. No,.
140 �i 141).
i
�.
!
,.;,., ....... ti
[181]
r
Note de călătorii făcute prin Bucovina 181
Bărbeştii, mănăstire, sau Ostra, stinsă, lipseşte în nomen- .
clatură, prin urmare trebue pusă cu adaosul: întemeiată de
cătră călugărul Natanail Calmuschi 'în anul 1776, avînd în
stăpînirea el numai un pămînt de 92 de fălcI lîngă mănăstire,
dăruit de cătră fondatorul ci cu uricul' din 8 Iunie 1776 (vczI
protoc imp. No. 155). Mănăstirea fu desfiinţată în anul 1785
Aprilie 23.
Bcrchişeşti'i, corn. rur., în rindul al 17-lea să se adauge:
La început sat ul şi -moşia Berchişeştit cu o biserică, cu riul
Topliţa (termcn slav, care derivă de Ia tiople-e-cald), o dăruise
Stefan cel Mare slugii sale Corlat cu hrisovul din 13 septern­
bre 1473, in carc se însemnează hotarele acelei proprietăţi,
o parte din aceasta o vinduse familia Corlăţanu, Episcopului
de la Rădăuţt Pahornic ş. a. un loc de două case şi o parte
din moşie (arătură şi finaţe) cu 100 Il. tătărăştl, Jar Episco­
pul o dăruise mănăstiret Moldoviţa cu uricul din 18 Fevruare
1515. Cealaltă parte din Berchişeştî o vinduse familia Corlă­
ţann lUI Petru Vodă Rareş eu 480 fl. tătărăştl, Iar Vodă o dă­
ruise mănăstirel Moldoviţa cu uricul din 11 Aprilie 1533, În­
tărit după aceea de el în a doua domnie, cu hrisovul din 27
Mai 1546, apoi de cătră Grigorie Ghica Voda la 18 August
1776 (vezi protoc. imp, No. 78, 79 şi. 8). Comuna posedă o
societate de păstrare şi credit, cu 102 membri.
Burlinii. sat, lipseşte in nomenclatură şi trebue pus. A­
devăratul nume a satulut este :-tîrcea, de la familia boerească
cu acelaşi numc. Autorul aminteşte de el la pag 204 şi'I nu­
meşte Berlinţt, ceea ce e Ialş şi trebue rectificat. Vezl Topogra­
fie der Bukowina (1774-1785)de Dr. D. Werenka (pg. 16 si 98).
Bireşniţa, mănăstire secularizată, în nomenclatură lipseşte
ori ce urmă de existenţă acesteia de odinioară, se va pune
cu nota următoare: Întemeiată de cătră mazilul Atanasie Ţintu
fost căpitan la anul 1747, şi a stăpînit numaî o singură pro­
prietate ş. a. a şesesprezecea parte a pămîntului satului Ba­
nila, dăruită de întemeietorul ei cu uricul din 21 Iunie 1747,
întărită apoi de cătră Grigore Ghica Vodă la 20 Mai 1748.
(Vezi protoc imp. No. 192).
Bistriţa aurie, riu, la sfirşit trebue adăogat: In apa Bis­
triţet se pescueşte păstrăvi deosebit degustoşt şi căutaţi.
Birnooa sat, aZI Revna comună; lipşte în nomenclatură.
Birnora, cîmpie lîngă satul Costina, distr. Suceava, lip­
seşte cu totul în dicţionar. Trebue introdusă cu nota: dăruită
mănăstirel Dragomirna de cătră Petru Vodă Şchiopul, 'cu uri­
cul din 28 Martie 1584 (vezi protoc. imp. No. 37).
Falcău sau Braniştea, (grup de rnunţl), numele adevărat
insă e l'alcc'îu, moştenit de la Dacî şi care se pronunţă astfel
dc cătră săteniI pin comunile Frumosul, Dragoşa şi Vatra Mol­
doviţel lipseşte în dicţionar şi se va adăuga cu nota: se cQmpune
dintr'un complex de optsprezece munţi ş. a. 1 Bucovuiiui Goian,
2 Cornul, 3 Săcăluşul, 4 lntrepăraie; 5 Gigeul, 6 Dealul dinlre
[182]
182
VI. Mironescu
Putne, 7 Dealul-Crucii, 8 Dealul Secărir, H Măgura, 10 GI'O- .
pile, 11 Mintea, 12 Iuroviţa, 13 TomnatecuJ, 14 Bobeica, 15·
Ţapul, 16 Lucina, 17 Moldova sau Suliţa şi 18 Păgăniştea.
Toate acestea le dăruise Stefan cel Mare mănăstlrer Putna
la 15 Martie 1490, care danie fu întărită de Eremia Movilă
vodă, la 4 Noembre 1602, apol de Vasile Lupu Vodă (Albanul)
Ia 15 Aprilie 1647 (vezt proloc, imp. No. 98,99, 100 şi 101).
Din lanţul munţilor Falcăulu! sali Branişter, lipsesc ur­
mătoarele numiri geografice in nomenclatura dicţionarului
geografic: Săcăluşul, Intrepărăie, Gigeul, Gropile, Mintea, Iu­
roviţa şi Moldova sau Suliţa; va să zică şepte numit, ceea ce
constituc numai o parte infimă faţă de restul lipsurilor co­
vîrşitoare, pe care le vom arăta.
Pe teritorul Braniştel sau al Falcăulur se întemeiază mal
tîrziu următoarele sate: 1 corn. Putna, 2 corn. Calisperg (Carls­
berg), 3 corn. Straja, 4 cot. ungur. To mnatecul, 5 cam. Se­
letinul, 6 cot. Sadăul, Ulma şi Ropocelul, care aparţin corn.
Seletinul, 7 corn. Plosca, şi 8 com. Şipotul cu cot. Moldova
sau Suliţa şi Izvorul.
Cu privirela muntele Bucovul, 'iată ce scrie autorul: "Bu­
covul munte 1107 m. ţine de sistemul de culmt dintre Sucea­
,ya şi Siret distr. Rădăuţl", nu aminteşte Însă de numele .Lui Go­
ian" , pe care'l primise odinioară acest munte şi nicI de dania
Iul Şefan cel Mare, ca notă istorică.
La Băl,eşe.�tr precede autorul la fel, neamintind nimic de
dona Pantazi proprietara moşier, care descinde dintr'o famil ie
macedo-romînă ; idem la Brăeştit Pruncului, moşie, astăzi în
stăpînirea unul armean, autorul nu aminteşte de fosta pro­
prietară romină Niculiţa Popovicr, idem la Stupca moşie care
se află şi as lăzi în stăpînirea numitel doamne; asemenea la.
Stroeştir, moşie, care aparţine aceleia-şI proprietare de obîrşia.
macedoneană. La Chiseleu moşie şi Hauleic t t irlă ('1) autorul
nu aminteşte cătuşt de puţin ceva, macar în treacăt, de re­
pausatul Iancu cav. de Zotta, fost proprietar mare şi condu­
cător al rominilor Bucovinenl, precum şi nici de soţia aces­
tuia născută baron Hurmuzachi, familia căruia stăpînise mo­
şia Chiseleu timp de mat bine de o sută de anl ; în schimb
autorul nu neglijase să ne pue în dlcţionarul său geograflc
în locul numelor boerilor rominl, cîteva nume evreeştt ca
Comărcştl -Halpcrn, Comăreştî-Slobozia-cHalpern, Ropcea­
Achner, Storojlneţ-c Ohrenstein ş, a.; va să zică numele boe­
riIor ramin! n'au putut tre�,e la posteritate, cel puţin prin a
mintirea lor la nota istorică" a. evreilor Halpern, Achner, Oh­
renstein etc. au fost adoptate\ieadreptul ca nume proprii a 10-
calităţilor rcs;->ccti\", pe care toate"d-l Grigorovitza ni le bă­
răzeşte, fără remuşcare, ca o moştenirc romÎnp-ască. Poate că
aceste nume scumpe autoruluI, sunt istorice în analele lume'i
finanCiare şi justifică trecerea lor în dicţionarttl-pomelnic pen­
tru imortalizarea moşierilor Isă'i ; atita ştim nllm:ll că
!
,
�
\
't
\
\,..
I
[183]
Note de călătorii făcut e prin Bucovina
183
aceste nume sunt prea recente şi fără importanţă ca şi cel al
izgonitulut Mochi Fischer (Fişer) din nordul Moldovei, care a
parvenit de curînd în Bucovina, cum păr indu-şt moşia Chise­
leu şi care va obţine-În baza unei donaţiuni hăneştl făcută
unei instituţiunt de binefacere austriacă-rangul de nobil.
Repausatul moşier evreu Laib Achncr căruia aparţinu
moşia Hopcc şi cîteva imobl]e mari in Sirete, unde dorn ici l ia,
procedase mal jidoveşte, lăsînd prin testament moşia sa lui
Mesia cind va veni, spre a avea (pares) mijloace băneşti pen­
tru stăpînirea jidovească a îrnpărăţieî viitoare in Austria. Gu­
vernul austriac a recunoscut acest testament rldicul, admi­
nistrează moşia lăsată şi depune banii pentru mesia viitor,
la casa de dep unert. Iatăo. notă interesantă pentru dicţiona­
rul ge )grafic al dlut Grlgoroviţza şi care lipseşte, nu ştim din
ce cauză.
(va urma) VI. MironeSCD .
. Mljloacele de a impedeca cheltulrea pecululul
(Urmare)
Să ne gindim acum, ce ar insemna la nOI, un asemenea
sistem a cărui bază e increderea şi infailibilitatea în alegerea
şi conduita tutorului. Ce am face noi cu o asemenea măsură,
noi care nu avem nict constiinciozitatea lucrulur, nici cul­
tura pe cale hereditară ori actuală. Inchipuiţi-vă pe Nea Brln­
zot, tutor cînd el nu'şţ poate ţine socotelele lUI nici cu aju­
t�rul r�bojului, ori bobilor de fasole, dar încă să fie obligat
sa le ţie pe ale altuia! Vedeţi, de aici ce nenorocire şi ce ză­
păcială l Toată munca şi străduinţa depusă de administraţia
penitenciaruhn s'ar duce înlr'o clipă! Nu trebue să uităm că,
am avea în cazul unei bune alegeri în persoana tulorulut, două
temperamenle diametral opuse: al tutorulul încrezător şi
simplu şi pe acel al liberatulut, gata de a alerga la ori-ce
�oment la o inşălăciune pentru a putea pune mîna pe do­
ritul pecul.
După cum vedem, acest sistem e inaplicabil la noi.
Asupra principiului norvegian se mai rîdică o chestie
de drept comun.
In baza cărui articol, orf legislaţie pui durn ncta socie­
tate, pe un individ ne declarat nic t de imbecil, nici de bolnav,
nict de cheltuitor, nici de minor, sub tutelă?
In principiul suveranităţel, ori a legitimel apărărî ? Cum
am spus deja vom avea ocazia de a mai vorbi de acest lucru,
[184]
184
r». I. Naum-Inau
caci, evident, în anumite cazuri cu totul speciale,-ceea ce ar
putea forma aliniatul unul articol 01'1 concluzh.
Să vedem acum şi al treilea sistem de care vorbeam mai
sus, anume: sistemul suedez. Iată în ce conzistă acest sistem:
în loc ca peculul să fie eliberat deodată Iiberatulul, el se
remite în miel fr acţlunl determinate şi intervale hotărîte, oprin­
du-se cu ajutorul unul livret de la Casa de economie.
Să'l analizăm puţin şi acest mod de a vedea al Suedezilor .
. NOI credem că nici aceasta nu-r cel mal bun mijloc gă­
sit pentru a intimpina pericolele ce decurg; totuşl, asupra ce­
lorlalte modurI şi în special asupra sisternulut nostru, el are
un mare merit şi, incontestabil, e foarte mult superior. In pri­
mul rind el întîrzie -şi asta în mod cit se poate de serioo,­
cheltui rea imediată a pecululur, ceea ce e deja ceva; în al
doilea rînd, liberatul ne avind putinţa de a ridica de o
dată banil, ne putăndu-f nict cesiona, intervenţia cărnă­
tarilor pentru a sequestra nu se va putea exercita, decl nu
poate fi pericol de exploatare. Intrebarea insă e: acest sistem,
cu eliberări de banl, consecutive şi la epoci determinate, poate
el fi considerat ca cel mal bun?
Fără indoîală, nOI credem că nu, căcl dacă pe de o
parte el intărzie o eventuală cădere, dind decf posibilitatea
de a tempera ps tirnele prin aşteptare, nu e mal puţn adevarat
că, epocele de liberare a banilor se pot sconta in mod ocult
şi atunci ne găsim în faţa aceluiaş pericol ca cel expus mal
sus. Repetam însă: acest sistem e superior celul Belgian, Francez
şi Romîn.
Din examinarea diferitelor sisteme, IlOI credem că, cele
mal bune mijloace ar fi, fără îndoială, următoarele trel măsurr :
1. In momentul liberărd c01ulitioilale eri difinitivc să se li­
;bezeze condamnatului suma de lc1, 2.;;0.
Iată ceea ce ne călăuzeşte pe noi în a susţine această
idee; drumul de fer se plăteşte de către stat or l-căruî libe­
rat, pentru a il condus la arestul .Iudeţuluf respectiv de unde
urmează a se elibera; secondo: Întreţinerea sa de la peni­
tenciar şi pînă la arestul de reşedinţă e plătită de Stat; suma
este deci suficientă pentru a preintimpina nevoile urgente, fie
pentru plata unel căruţ i, sau de a le m incărel.
II Iiesiui peculului; să se consemneze printr'un livret, la casa de
depuneri, T)e uunu l,� liberatului S( il la dispoziţi,:t tutorului.
Motivele pentru care cen;m această consemnare sunt cu­
noscute şi nu credem necesar să mal revenim.
Ill Administraţia comunal/i 'Ioa ingriji şi priveghea la buna
întrebuinţare a pecaiului, în caz cînd condam uaiul nu are tutor.
Intr'adevăr, dat fiind că majoritatea deliquenţilor sunt
ţaranj agricultor! ori meşteşugart, nOI credem că cel mal ne­
merit lucru e ca Administraţia Comunală să îngrijească, să
.cumpere decl uneltele respective, pentru ca bani! să-Şi găsească
.o bună întrebuinţare; dect, ar r. zulta următorul aliniat:
[185]
�! ijloacele de a împedeca cheItuirea pecululut 185
In osemene'l. caz, peculul va fi consemnat şi pe numele libe­
raiului; însă la disposiţia Administratiei Comunale din oraşul, smt
satul de reşedinţă. '
IV In nici un caz, lucrurile' cumparaie din pecul, nu se 'L'or
putea vinde, hipoteca, ori instrăina în vr'un [el, decît numai după
o trecere de 3 ani ele la claia cllmpărctre� şi atunci cu avizul ad­
minisiraţiei Comunale.
Rămîne acum să examinăm partea finală a art. II şi a­
nume chestia t utorulur.
După cum am mal spus, chestia aceasta prezintă oare­
cari deficultăţt juridice; deocamdată să examinăm conside­
raţiile generale ce le prezintă acest caz.
La primul moment, s'ar părea intradevăr că punerea sub
tutelă a unul om teafăr sănătos, ar fi arbitrară; totuşi din
punctul nostru, de vedere: nimic mal legal şi mal necesar.
Chestiunea e de discutat, dacă un liberat, in momentul ter­
minăret pedepsei sale, e absolut normal. NOI credem că
nu. Intradevăr ţinerea, oricît de scurtă ar fi ea, provoacă,
din cauza abţinere! fizice, o oareşicare perturbare organică,
Necesităţile fiziologice fiind un ce indispensabil bunului
mers al maşincî orncneştl, prin faptul uneî separaţil, incontes­
tabil că se provoacă un deranjament, care nu poate avea de
cît o influenţă nu tocmai sănătoasă asupra sistemulut nervos
şi dect asupra creerulul.
Iar cînd ne gîndim la reorganizarea de astă-zt a pe­
ni tenciarelor noastre, nu mai Încape îndoială că liberatul e
un om bolnav, In treacăt fie zis, noi credem că, numai prin :
băl şi gimnastică, s'ar putea remedia Întru cît-va. Despre a­
coasta, vom avea ocazia de a reveni.
t\! doilea lucru care ne decide pentru a sustine legiti­
mitatea tutorulul, este şi următorul: deţinut un timp oare­
care X, În momentul liberărel, fostul condamnat devine un
zăpăcit, ameţit de aerul libertăţeî, de faptul că este stăpîn
pe gesturile şi pe vorbele sale; în consecinţă, va abuza, fără
Să-ŞI dea socoteală de libertatea sa, iar banii SăI, fructul mun­
cel În puşcărie, vor deveni focul care va întreţine cîte-va clipe
iluzia de "beati possidentes '. Iată'l decî cheltuitor risipitor al
bunulul său.
Faţă de aceasta, Societatea incontestabil are o datorie pe­
care de altminteri a şi recunoscut'o în ari. 458 din C. C. Ro­
mîn sau 513 din C. C. Francez, articol de o strictă inter­
pretare.
Avind deci În vedere starea bolnăvicloasă a deliquentuluî,
starea datorită abţiuereî ;
Avînd în vedere că Societatea pune sub Consiliul Judi­
ciar pe cheltuitor pentru a'I apara de sine insuşî ;
A vind în vedere că, chestiunea aceasta a fost desbătută
în diferite congrese şi că majoritatea lor a admis;
Avînd în vedere că, "la tuttele est indispensable, mais
[186]
186
Dr. 1. Naum-Inau
elle ne doit jamais avoir pour effet a detruire l'initiative per­
sonnelle, bien au contraire, pour realiser le relevement mo­
ral qu'elle poursuit elle doit fortifier cette initiative, en se
confenant de la diriger dans la voie du bien" 1);
Pentru aceste motive:
NOI credem că chestiunea tutorulul trebue să fie admisă
şi în ţară la nol.
Să vedem acum, ce garanţii şi cum trebue să fie tutorul.
Alegerea tutoruluî, se poate înfăţişa în două modalităţl, de
către însuşi familia deliquentuluI 2), de către direcţia peniten­
ciaru 1 UI.
Intr'adevăr, unif deliquenţl fiind de o bună familie, pă­
rinţilor prezintă garanţiI suficiente care să îndreptăţească a
crede că corijarea deliquentulul va fi îngrădită contra diferi­
telor tentaţiunr, negreşit că, tutorul nu va putea fi decit unul
din membrii fumiliel sale. Mal deficil Însă pentru al doilea
caz, anume cînd deliquentul nu are pe cine-va care să respun dă
cerinţilor de moralitate şi seriozitate, imperios reclamate.
Evident că Nea Niţă păzitor de boi, orl plugar, nu va
putea satisface această grea sarcină, ne avind nici cultură,
nici raţionamentul bine format. E cunoscut că, starea cultu­
rală şi educaţia poporului nostru e foarte inapoiată, de şi ta­
ranul nostru e capabil de a-şt pricepe sarcina. Din nenoro­
cire, el nu e cultivat în acest senz şi ca atare ne pregătit a i se
încredinţa o asemenea misiune. In consecinţă alegerea tutoru­
Iuî, va trebui. lasată la apreciarea direcţiei stabilimentuluI, care
va îngriji ca tutorul să fie Primarul Comunei, orf şeful Poli­
ţiel sau Judecătorul în Comunile Urbane.
In rezumat, avînd în vedere cele zise, nOI cerem Cit in­
zistenţă instituirea de tu tor, fie in momentul incarcerărer, fle
2-3 lunl mal apol, instituţie care să fie supusă Ingrădiri lor pre­
văzute în articolile de mal sus.
Dr. 1. Na.um-Iuau
\
1) Thiry, .rapport au Congres internat. de 1905.
2) In marele ducat de Luxenburg, tutort sunt .Iudecătorî de pace,
[187]
I
-t.
I
Inscripţiile Mănăstirei Neamţu
71. Inscripţia de pe cutiea cu sfintele moaste a sf-lor CUVWşt
lftimie, Iqnatie şi Acachi, din bie. niare a M-r;Y Ncamiu,
+ "Aceste sfinte moaşte ale sfinţilor Cuvioşilor noilor
"Mucenici: Iftimie, Iqnntie şi Aeachie, cari au pătimit pen�
"tru H�. Ia anul 1814 şi să serbează la zi intăf a lunei Mai,
"după cum se poate vedea la sinaxarul miciulut şi În osebita
"filadă, cuprinzătoare de slujba şi vieaţa lor; a cărora sfin te­
"moaşte se află acum în sfint al Munte Afton la Schitul rnănăs­
"tirei Ivirn în chilia schimonahulut Gregorie, care schimonah
"eau pregătit pentru pătimire în Constantinopol. Pe urmă tru­
"purile (sfinţilor Cuvioşt Mucenici) s'au adus de acelaşr sta­
"reţi în schitul Iviro. Iară de acolo s'au adus şi la M-rea
"Neamţu la 1849 (vezt proxinatariu pag. 72 şi 160), s'au a­
"dus de la numitul loc-şi s'au ferecat în chipul cum se văd.
"In zilele Prea Cuviosulut Arhimandrit şi stare] sfintei M-tir!
"Neamţu şi Secu chir Neonil prin sârguinţa şi cheltuiala E­
"romonahulul Teoţaii Cristea şi s'au afierosit sfinte! M-ri Ncamţu.
"spre a sa veşnică pomenire şi a tot neamul săîi, 1849".
"Pomeneşte Doamne pre robii tăi:
"Nconil Ieromonah, Teofan ieromonah, Theodosie Schi­
"monah, Ecaterina, Vasilie, Casandra, Maria. Ana, Dumitru;
"Eufrosina şi tot neamu lor".
NOTA. Despre sfinţi! trei Cuvioşt Mucenici vezl Proschi­
natarul sf. Munte Atos din 1856. Bucur. p. 72, şi UiO. Ceasle­
vul de Neamţ, din 1874 flla 139; Proloagele din 1855 fila 174
şi altele
'I'eofan Cristea este un călugăr şi preot duhovnic
invăţat,--limbi şi ştiinţt fără pereche în zilele noastre în ţărîle­
romine. Faptele lUI în secolul lui n'au pereche. Familia lui
Cristea sunt la Botoşani uliţa strachină ... in faţa bisericii sf:
Gheorghe .. , .. Tovarăşu lUI au fost eruditul bătrîn Neofit Eliade­
(v. Inscripţia No. 62).
Toată activitatea lUI Teofan Cristea să poate culege din
tomul al 5 din istoria sf. M-lid Noui Neamţ de la Ch iţcant
din Basarabia manuscript inedit, la mine Narcis. Tot din a-
[188]
188
Documente
3. _
2.
---------
1. _
-cest tom 5 se poate culege şi activitatea duhovniculuî Andro­
nic Balanu, scriitor Însemnat. Aceştî trei călugăr): t\eofit, Teo­
fan şi Andronic sunt fără pereche în ţara noastră, în Mănăs­
,tirele noastre ... Fie-care este prea mare în Ielul Iuf.; Stareţul
lor aii fost Neonil Buzilâ (1839-1853) stareţ olog-care au
-stăreţit din scaun. El a zidit spitalul, scoala, spiţeria la Tirgu
N eamţu, Tipografia şi bolniţa la 1\1-1'ea Ncarnţu, etc.
Diepoeuiunea sf-lor Moaşte în cutie este aşa:
_________ Acachi
lfri III i e
---------------
____________ Ignnt ie
sapaţi ara:
3. Acachi
Iară sfinţ,r pe cutie sunt
1. Iqnaiu. 2. Iftimie
Inscripţia este săpată pe cutie sub dînsa.
Cutia este mare, Iuugă, naltă şi lată. De :-trgilll prea fru­
moasă, făcută de Teofan Cristea.
;Să se ştie că viaţa acestor trei sfinţi este publicată de
grecI în limba greacă Ia M-rea lviru şi la schitu Iviru (cu
.hrarnul tăerea capuluI sf. Ioan Botezătorul).
Iară dOI călugărt rornint, Chiril şi Antonie de Ia prodromu
.aii tradus vieaţa în limba romînă şi se află În uz la schitul
Prodromul din sf. munte Atos.
Din această viaţă (manuscript inedit) să vede:
1. S/. Efţimie este născut creştin la satul Dimigea (Dirni­
-{iana) din Amorea Pelogonezulur. In copilărie au fost În Mol­
dova, şi Iaşl, au învăţat carte în Iaşt apoi intors in ţara lui
s'au turcit pe urmă s'au pocăit Ia schi tu Ivi ru la bătrînul Gri­
.gorie Iară la anul 1814 Martie 22, în Duminica Flori ilor au
fost tăeat în Constantinopol.
2. Ignatie este Bulgar de lîngă Tărnovde la Peleozagara
(Eschizogora) şi la Constanntinopol în acelaşi an 18H: octorn.
8, aii fost zugrumat.
3. Acache este din Tesalonic şi la ConslantinopolTa zi 1 .
Mai 1815 prin Sabie s'au săvîrşit. Tustrci au fost ucen icr a a­
celuiaşt stare] Grigorie de la schitu Iviru. Sfintele lor moaşte.
s'au împărţit prin ţărt şi la ţ849 s'au adus părţi mari şi la
M-rea Neamţu prin Teofan Cristea, care de metanie este călu­
.găr Nernţean. In urmă Teofan au fost inspector la spilalu din
Ttrgu Neamţu şi mal pe urmă an fost pe la 1858, vechi 1 ge­
.neral peste moşiile M-rel Nearnţu cele din Basarabia; Iară
.Ia unu 1864 April 26 Teofan este ales Igumen .M-rei Noul
[189]
Documente
189-
Nearnţu (Chiţcani) din Basarabia. M-rea Nouă făcută şi Înte­
meiată de Tcofan cu incepere de Ia 1864 Încoace. Tot În a­
nul 1864 Teofan au procurat aceste trei sf. moaşte şi la Mvrea,
sa Noul Neamţ din Basarabia (vezi ist. t. 5 a M-rei Noul
Neamţ pag. 191.) M-rea şi biserica mare s'au sfinţit la 1378
la 5 Noemvrie. Tofan este cel Întăi Igumen la M-rea Nonl
Neamţ şi a murit la etatea de 73 de an):, la 2-1 Noembrie 1883
şi s'a îngropat cu mare jale şi paradă în cripta bisericet
Inăliarea zidită de dînsul.
Teofan se naşte În Bucovina Ia 1810, vine În M-rea Neamţu
la 1830, se face ctitor M�reicu multe obiecte de artă şi de preţ"
el ştiea patru limbi şi a fost Confesor Impărăţesel din Rusia ..
72. Despre sfintele mnaşie di,� M-r,yJ, NdPn: c. Si se ştie
că biserica mare din M-rea Nearnţu este biserică veche,-şi în
veşm intăriea et, sus Între odoare, se află toarte multe părti­
cele din sflnlele moaşte ale multor sfinţi şi sfinte adunate aice
în multe sute de ani-de evlavia strămoţilor noştri. Această
podoabă sfîntă odată era comoară nepreţuită, acum se păs­
trează mai mult ca curiozitatc.rşl d e sfinţenie numai crcdin­
ctoşilor.
Eă, scriitorul Narcis, Încă am procurat sfintet Mănăstir
15 (cinci-spre-zece) părticcle de sfinte moaşte de la 15 sflnţt Mu­
cenici şi le-am Închinat M-rei spre pomenirea mea.
S ă se mal ştie că sunt multe iconiţl, troiţl, cruci ţi, m e­
dalioane, in care evlavia părinţilor noştri aii pns în ele sfinte
moaşte, după ce le-au purtat ei un timp, la urmă le-a dăruit
M-tirel spre păstrare şi spre pomenirea lor. Acest sfint obi­
ceiu, sau rări t.
NOTA. In biserica mare este o cutie, mare, de argint bun,
cu anul 1856, pe această cutie împrejur sînt săpaţi 3:3 de sfinţi
ale cărora sfi Il te moaşte să află puse in părticele micr, În cu­
t�e. Fiec�rc. pă,rticică are şi numele sfintulur, scris in dreptul
el. Inscripţia Incepe cu vorbele: "Ale tale dintre ale tale şi
celelalte" .
73. Inscripţia de pe schinui care se pune pe călugări): morii
cînd sta1� în biserică pe năsălie.
+ "IUlscumpăratll-neal pe noi din blăsternul legei cu
"scump Sîngele tău, pe cruce fiind răstignit şi cu suliţa fiind
"impuns, nemurire ai izvorit oamenilor, Mintuitorul nostru..
"slavă ţie."
A"',lV" :) o\"�" \",!rJ�- ;-"n"" A"'I'o- 'A0'7.'I·!� N" '17'-;�(J"'1 .�.��""
", I � w �.," I ":1" J r; I .1-:. 1· ':1 - ' •• J./I, ""'-:o, .... j.- '1.1 'j Il' .... -:
[190]
1!)0
Documente
Această schimă este foarte veche şi Înoită la 18il. Schirna
'este o pinză mare lungă de. 2m. 60 c., lată de 1 m. 50 c.,
pînza de postav negru căptuşită pe dos, cusuta tlparnic, cu
slove marl chirilice, înprejur că aţă albă �Ja mijloc, o cruce
mare albă cu semnele morţii lUI Xc. cununa de spinl,-Soa­
rele,-Luna,-2 Ingert,
Deasupra tuturor "sfinte ['umnezeule" greeeşle. .lI pol su­
iliţa şi buretele, funia, bicîul, clocanul, cleştele, Cuele, Capu
lui Adam sub cruce.-Pe margine imprejur: punga cu banii,
vasul cu mirezme, cămaşa, stilpul, sabiea, flnanul, sorţii,
.butucul, scara, printre ele Herovimir.
ApoI inscripţia: Iosif cel cu bun chip ... , Pe margine im­
prejur: Hăscumpărutu-ne-aj pre nof.. ..
Această sch imă văzută peste toată intinderea el, cu toate
semnele rnorţer, inspiră frică. Desemnul este foarte vcchf-s-co­
piea este înoită.
74. Vornicul Costache Po şcamc au dat 500 lcl de s'au zu­
;grăvit Acaţtistul U. D. pe biserica mare la 1813 pc vremea
stareţulul Silvcstru (vezi pomelnicul ctiloresc 1.54) (vezr nota la
inscripţia No. 1).
Acaftistul au fost zugrăvit afară pe peretele despre 3-
mează-zi de la streşlnă pănă Ia brîu cu minunile M. D. dela
Acaftist cu Hangan, Roistom şi Sarvar.
La 1862, Noem. 25, au ars toată Mănăstirea şi cu ea şi
biserica Mare, atunci Ia foc s'au degradat zugrăveala, şi du­
pă restaurarea bisericet nu s'a înoit acaftistul cum fusese
maî înainte zugrăvit foarte artistic de zugravul rnonah Yarlam
Rusu (vezi No. 37).
Tn vechime unele biserict mal principale de pe la mi­
năstirf erau şi pe dinafară zugrăvite cu sfinţi d. e. biserica sf.
Gheorghe din Hîr1ă11, Popăuţit la Botoşanr, Adormirea de la
Baia, sf Neculai dinJaşr, Msea Rîşca, Mvrea Neamţu şi altele ...
In zilele noastre sărăcia şi răceala nu le poate zugrăvi
pe din lăuntru ne cum să le mal zugrăvească şi pe dinafară.
.Dar incă cind mal rămîne vorba a zugrăvi gangurile de la
porţr, porţile, Trapezele, Paracllsurile, Arhoudaricur ilc. Igumi­
-n iile şi altele-nici nu se mal pomeneş1e ....
75. Inscripţia de pe o peatră mormînta7c(" La biserica
Bogoslovu este o piatră de marmoră albă de format mic (ca
şi cum ar fi pregătită pentru un copil) afară stă acolo răză-
[191]
Documente
191
mată de părete, lîngă gropniţă este săpată în sl avoneşte, rată
. cum se traduce în Romtneşte:
-l- "Răposatau robul lut Dumnezeu Enache fiul lui Ghe­
"orghe Părcălabul de Neamţ în zilele blagocestivuluî 10 Ste­
"fan Voevod în anul 7119 Mal 4". (1611),
(Pe timpul Domnului Stefan Voevod To mşa)
Săpătura şi desemnul este vechi după formă.
75. bis. O inscripţie stingheră o copiăni aici: Crucea locu
şi inscripţia lut Ion Florea banditu.
+ ,,10 acest loc s'au împuşcat han ditu Ioan Florea de
"jandarmul Heria şi HeI soldaţi din regimentul 15 Războenl
wlcl.zt 3 Iulie 1895."
Crucea e de piatră, înălţimea ei este de un metru, cur­
mezicul de jumătate de metru. Locul este pe dealul Cerbuna
Între M-rea Neamţu şi salu Nemţişoru, mal aproape de 1\1 re
decit de sat. Florea este îngropat la biserica Bogoslovulul la
M rea Neamţu, după 20 de zile în urmă au fost desgropat, i
sau luat numai capul şi l'au dus la Bucureşti să se laude pu­
ternicit cu isprava altora.
Eu Narcis, am examinat pe Florea cum stătea mort în
biserica Bogoslovu, de faţă cu tatăl lUI şi cu toate rudele lUI,
şi s'a constatat că Florea n'a fost bandit n ici tălhar, ci un
om nenorocit, căzut în năpaste, puternici! zilel îl trîmbiţa gro­
zav ca să scoată bani mulţi (2000 lcl] de cheltuială pentru cel
ce l'ar împuşca, premir, şi pentru cei ce s'ar lăuda recom­
pensă naţională.
(va urma) Arhiereul Narcis Creţulescu
CRONICA
PROPUNERE
1. Cerc de stucli:i celiice in Romănia.-2. Catedră de
limba Alba?1 ezel.
Neamul romînesc este de viţă latină. Fapt dovedit. Ro­
manii au cucerit pe Traci, Ilirt, Makeţî, Epiroţt popoare de
unul şi acelaşi neam: mai în urmă pe Daci, Geţi etc. fraţi
de sînge cu Iliri! Traciî etc. Toate-aceste popoare s'au roma­
nizat Cercetările mai noi tind să arăte în ce măsură neamul
romînesc e latin şi în ce măsură se mai' recunoaşe încă tul-
[192]
HJ2
Cronica
pina străveche daco-tracică. E vorba aci numar de caracterele
esenţiale ale neamului.
Se ştie aflnitatea RominiJor pentru Francejl. E o sim­
patie instinctivă cu mult mai puternică decît simpatia pen­
tru celelalte poare ru olatine ca Italienii, Spaniolii. etc. Ca nea­
muri specifice, Francejit sînt popor galo-romanic: Rominll,
popor daco-romanic.
Ce legătură de inrudire este inte GaI'i şi Dacl '? Studiul
Galilor în Franţa lea proporţii din ce înce mal marf I Bretonij
vorbesc piuă aZI un idiom galic, cel tic. 01', aceste studif cel­
tico au o importanţă extraordinară şi pentru Romin! şi AI­
baneji. Limba cel tică aruncă o lumină vie asupra ori­
gine! comune a Galilor şi a Daco-Tracilor, popoare Celtice.
Ceea ce sînt Breton it=-resturt de Galî-pentru Francejl, sint
pentru Rorn înl tocrnaf Alhanejil-c-rărnăşiţe de Iliri
Studiul Iimbcr Celtice (din idiomele Bretorrilor, Irlande­
dilor etc.) comparat cu studiul limhel Dacice, (din cuvintele
dacice rernase, din toponimia peninsule! Ca.rpato-Ba lcanice şi din
elementele ne-latine comune Iimber albaneze şi rorn ine) arată
că şi popoarele Dacice sînt Celţr. Ca tip antropologic, bra­
hicefalia tipică la Celţi! din Galia, Irlanda, Elveţia etc. este a­
celaşi la Albancji, Fărşeroţ) (Alhano-valalu) şi la Rom init din
muuţif Pind şi Carpaţr.
Aceasta e alinitatea sali vocea stngelur. Celto romanl sînt
şi Francejii şi Homînii. Această voce ne impune datoria, nouă Ro­
mînilor şi Albaneji lo r, să urmărim de aproape cercetările iuvă­
ţaţilor asupra Celţilor, probabil cel mal vechi ă popor in Europa.
Iată de ce propunem: să se lea iniţiativa cuvenită pentru
infiintarea unul cerc de studii celtice în Romăn ia. Acest cerc
ar avea să-şi procure scrierile privitoare la limba cettică=-r'cre­
arca unei bibliotecI celtice) şi va întreprinde studil comparative
celt ice şi daco-tracicc. Cercetărt dacice sint posibile, din ferici­
re, graţie Iimbeî Albaneze, Aceste Iucrărt fireşte Ul1 să fie publi­
cate în organul de publicitate al cerculuî.
Este indicat să se pornească o mişcare vie pentru crea­
rea unei catedre de limba albaneză la facultatea de litere din
Iaşi şi Bucureşti'. Această catedră este neapărat necesară pen­
tru studiul temeInic al formaţiune! limbe'i rorninc, (alături
cu catedra de limba latină). Nemlatnl Hajdău a stabilit că
ort-cine vrea să se ocupe cu studiul origine! şi Iormaţiunel
1imbe'î romine estepnnt numaI decît să cunoască aprofundat
limba albaneză. Dar a fost glasul ce predică în pustiu .....
Fără doar şi poate catedra. de limba albaneză se impune cu
necesitate, cu mlllt mal mult decit bună-o<:!ră catedra lim­
hilor paleosJavicc '
Dacă ne făli,:! cu origina nobilă latină-ca altOI-avem
cuvinte tot atit (: � temeillice să ne mÎndrim cu viguroasa şi
străvechea noasld tulpină celtică.
Dr. A. Shunda
[193]
�F\�ttIVP\�
ORGAnUL SOCIHTRTIISTIIUTIPICH si LITHRRRH
, '1, ..
DIN L\ŞI
o
Ma'i1909
No.5
0===================================
Anul XX.
o o
Sociologia şl psihologia1)
Raportul dintre aceste două disci pli ne se poate înfăţişa
sub doua aspecte: a) Ce contributie aduce psihologia ştinţet
sociologice'? b) Contribuţia adusă de ştiinţa sufletului disci­
plinei sociale.
Chestiunea, aşa cum s'a pus mal sus, a format obiectul
discutiilor în al 5-lea congres de sociologic, ţinut la Paris în
Iulie 1903. Sub acest punct de vedere problema de fată pare
favorizată, Întru cît avem asupra el gindi rile celor mai multe
somităţt sociologice contemporane, sub forma unor comunicări,
aşa cum şi cît se pot expune într'un congres. Unele sunt in­
complecte, dată fiind poziţia conferenţiarulul faţă de problema
ca cunoscută din scrierile sale anterioare, altele deplasate, n'au
decit în mod tangenţial, o legătură cu problema centrală din
cauza complexităţii raportului psiho-sociologic, care poate fi
înfăţişat sub felurite aspecte. Cu toate acestea, cunoaşterea
acelor păreri este indispensabilă. De aceia, în loc să intrăm de
a dreptul în discuţia probleme), ne vom ocupa de unele con­
ferinţe în părţile lor caracteristice, mal apropiate de chestiunea
aşa cum s'a pus la început. In cursul lor ne vom opri. asu­
pra unor principii indispensabile nouă, prin lumina lor, le
vom desvolta şi documenta pc cît ne va fi cu putinţă.
1
Comunicarea lut G. Tarde, în multe privinţi, complectează
studiu de faţă.
Psihologia curentă trebue divizată 1n [J secţiurIY, ca să se poată
studia cele trei felurt de acţiuni exercitate asupra aceluiaş individ,
1) Studiul de faţă se poate considera ca o continuare a unul studiă.
anterior, publicat în revista "Studii filosofice" vol; II îasc, 3, sub titlul
"Istoria în raport cu psihologia".
[194]
1. Ghi'bănesbU
pentru producerea stărilor sale interioare: a) O psihologie exlra·
mintală adecă acea partedin ştiinţa snfletulul care se ocupă de in­
fluenţa naturii externe asupra organizării psiho-Ilzice a ornu­
lut; b). Psihologia, intra-mintală, partea ce se ocupă de sugestiile
proprif pe CUrI şi le poate procura individul şi, c). Psiholoqia
mter-minială ; această din urmă secţiune a ştiinţef sufletulu l
se ocupă de influenţile şi sugestiile de tot felul, derivate din
raportul oamenilor între dînşii.
Din multiplicarea acestor acţiuni laolaltă şi din procc­
tarea şi ohjectivarea lor în afară, rezultă, după Tarde, com­
plexul fenomenelor sociologice. Cel mal important raport, însă,
din aceste de mai sus, pentru înţelegerea vieţil sociale, e acela
al individului faţă de alt individ, numit intermintnlul. Din
imitarea şi repeţirea unei stărî de conştiinţă de către alti in­
divizi se formează un nou fenomen mai complex, tot de na­
tură sufletească, fenomenul social.
In rezultatele cercetărilor ştiinţifice domină, după autorul
legil imitaţiei, psihologia extra-rnintală, adică, ştiinţa e datorită
raportului dintre om şi natură; raporturl!e fllosofiei şi ale
religiilor sunt dominate de psihologia Intra-mintală, E greu
de eliminat influenţa acestor trei teluri de acţiuni reciproce
în formarea ştiinţei, filosofiei, rcligiel, aşa cum crede Tarde.
Adică, în evoluţia filosofică sau în acea a religiunilor domină
numal psihologia intra-mintală? In cugetarea subiectivă ce
crează filosofia nu se resimte, în epoca contemporană cel pu­
ţin, influenţa ştiinţei, datorită extra-mintal uluf ? Ce dovedeşte, în
general, acordul sistemelor filosofice cu gradul de dezvoltare
Il ştiinţelor, acolo unde apar, dacă nu extrema şi necurmata
influenţă reciprocă ce ş'o exercită aceste două preocupări ale
spiritului omenesc? Lucrul e evident: diviziunile stabilite de
Tarde sînt nereale, subiective. 'Să ne luăm şirul.
Din cele trel secţii de psihologic, inter-mintalul intere­
sează mal mult sociologia, fiind-că numai această parte a
psihologiei dă explicaţia fenomenelor sociologice. Aşa dar psiho­
logia inter-mlntală e cel 'mai apropiat obiect de ştiinţa so­
cială, dîndu-ne şi geneza şi .explicaţia faptelor sociale. Sociolo­
gia e echivalentă cu o psihologie intor-mintală.
Pentru a te ridica pînă la cauzele fenomenelor sociolo­
gice, pentru a le discerne şi a vedea cele ce ele au mal dis­
tinct şi' caracteristic, trebue \să fii condus, zice Tarde, de lu­
minile psihologiei; nurnal aidi găsim explicaţia psihologică a
fenomenelor sociale considerate ca efecte, ale căror cauze sînt
stările de conştiinţă. Vre) să 1\n1elegr mecanismul societăţilor
rudimentare ale popoarelor sălbatice? Studiază starea lor min­
tală. Moravurile, instituţiile, -studiul limbelor primitive sînt
după Tarde, comblnuţil relativ nol de elemente psihice, cart
ne sînt Însă cunoscute de mult ca elemente suflcteştt.
N'avem decît să ne reculegem şi să găsim acele feno­
mene psihice in nor, sau In stările sulleteştf prin cart am tre-
[195]
Sociologla şi Psihologîa
195
!
I
�
cut de la prima noastră copilărie incoace şi explicaţia acelor
fenomene e găsită. "Caracterul antropomorfic al frazei în toate
limbele, (ori-ce lucru socotit ca un subiect care lucrează asu­
pra unui obiect să sufere acţiunea acestui obiect), caracterul
animist al ori cărei religii primitive încetează de a ne mira,
cind aflăm de la psihologi înclinarea iresistibilă a copiilor de
a anima, de a umaniza ort-ce lucru, şi cînd ne gîndim la în­
clinarea nu mai puţin iresistibilă a adulţi lor chiar, de a obiec­
tiva ceea-ce-I subiectiv, de a considera culoarea ca ceva ine­
rent 'corpurilor şi oroarea sui qenerie sugerată de unele acte,
ca inerentă lor, considerate în sine ca criminale" 1).
Faptele sociale derivă din fenomenele psihice, şi sociolo­
gia e o psihologie inter-mintală; iată incheerea comunicării
lUI Tarde, .
De Roberty susţine teza contrară:· Fenomenele psihice
derivă din cele sociale. "Psihologia zisă colectiva precede, În
ochii săi, psihologia zisă individuală. De almintrelea, aceasta
din urmă nu e decit o psihologie colectivă Sili qeneris, mai
dezvoltată sau mai avansată ca cea-laltă, căci individul so­
cial e o fiinţă colectivă prin excelenţă; el reprezintă la fie­
care epocă, rezultanta concentrată şi cu atît mai perfectă a
unei lungi serii de grupări, fie contemporane (atuncI poate
face parte el insuşî din ea), fie istorice (atuncl se substitue celor
ce fac parte din ea, şi cari '1 transmit experienţa lor) \l).
Prin urmare, după Roberty, fenomenele psihice nu pot
lua naştere şi nu se pot dezvolta decit într'un mediu social,
În urma unor raporturi reciproce intre membri. Autorul de
mal sus scoate în relief o altă faţă e problemei, neatinsă de
predecesorul său, condiţionarea sociologică a cunoştinţei psihice.
Dar nu rămîne numai în cadrul 'acestor consideraţii'; Roberty
merge mai departe. Scoate toale concluziile posibile din pre­
misa afirmată mai sus, "că fenomenele psihice sînt o derivare
a celor sociale".
In dezvoltarea şi molivarea . tezeI sale, se pronunţă con­
tra şcoalel psihologice în sociologie, al căruî reprezentant din
Franţa vorbise înaintea sa, combătiud-o că nu e conformă cu
realitatea faptelor. "Fără a vorbi de alte defecte sau de alte
incousecvenţe, acest mod de a inţelege sociologia, foarte răs­
pîndit, se condamnă el însuşl prin aceia că consacră, la rin­
dul său, caracterul sau origina socială a faptulul psihologic.
Ideile noastre, sentimentele noastre etc., afirmă şcoala în ches­
tiune sînt, În mare parte, produsul mediulut social. Aşa dar
ce insamnă un astfel dens ex maehina '? etc" :1).
E. Levasseur se raliază la părerea lUI Tarde atribuind
fenomenelor sociologice o origină psihică.
1) Annales de l'Insiiiu: intcmal'ional de Sociologie, tome X, Paris, V.
Giard 1904, pag, 7:1-74.
2) Annales etc. op, cit. pag. SS, comp Sociologie, Robert)', pag. 175
206, Paris 1886.
3) Ibid. pag, 98.
rb
, 'rmi
[196]
196
1. Ghibănescu
"Fie omul dirijat în actele sale de interes, afecţie, da­
torie sau de alt mobil, creerul e acela care concepe ideia con­
ducătoare şi determină artu l ; dacă e vorba de un act in­
dividual orf social, origina e aceiaşi, starea mintală a unul
popor explică instituţiile şi politica sa: Toate ştiinţele sociale
purced din psihologie" 1).
In acel aş sens a vorbit şi Fernando Puglia.
Plecînd din punctul de vedere al materiallzmulul istorie,
în sensul lut Marx, KeIler-Krauz recunoaşte natura sufletească
a fenomenelor sociale.
Dr. E. Delbet, mort de curînd, un energic şi viguros
adept al filosofiei pozitive, într'o scurtă dar substanţială co­
municare, arată punctele de contact dintre sociologie şi psiholo­
gie. Pentru Delbet, ca şi pentru întemeetorul pozitivismulul
francez, psihologia cuprinde studiul legilor înţelegerei sau ale
inteligenţit, Cea mai de căpetenie lege ce guvernă evoluţia so­
cială e legea celor trei stări; ea însă nu e decit un principiu
psihologic extins în ştiinţa socială.
De aci se vede marea dependenţă a sociologiei dinamice
de legile ştiinţet sufletuluî, menită să procure înţelegerea feno­
menelor sociale prin generalizări le ei.
Dezvoltarea inteligenţil însă presupune anumite depen­
denţi sociale; prin această consideraţie, Delbet atinge ceJ-lalt
aspect al problemei, condiţionarea socială a evoluţiei psihice,
De trei condiţii atîrnă dezvol tarea inteligenţit: 1°. De ordinu l
exterior, cozmic. Cînd filosofii s'au Încercat să explice origina
fenomenelor psihice, fără luarea în consideraţie a mediului
exterior, au ajuns la sisteme subiective, condamnate de sim­
tul reali tăţiî.
2°, De ordinul biologic interior, cugetarea nefiind o funcţie
izolată, ce poate fi substrasă consensului fenomenelor vitale.
3°, De ordinul social, acest factor rezumă influenta tre­
cutului, a prezentului şi chiar a viitorului, în fie-care mediu
omenesc,
Delbet, în puţine cuvinte şi în mod foarte sugestiv, trage
llniamentele generale ale, problemer.
Referindu-se numar la dependenţele psiho-sociologice, fără
să treacă mal departe la geneza fenomenelor, vorbesc I.
Mackenzie, Manouvrier.
Se remarcă prin importanţa ei deosebită comunicarea
finală datorită cunoscutuluk sociolog francez Bene Worms, se­
cretarul general a! congresuluj.
Asupra ei ne vom opri \mal mult
Făcînd rezumatul discutiilor urmate în congres" R. Worms
îşI expune şi părerile sale proprii, relative la raportul dintre
cele două ştiinţl, îndicînd şi cadrul general al problemelor
ce sint legate de acest raport.
1) Ibid. pag, 233.
[197]
Sociologia şi Psihologia
197
Fireşte, în problema delimitării unel ştiinţl, al cărui o­
biect nu e pe deplin. fixat şi împărtăşit de. toţi cugetătorit,
cum e cazul cu sociologia, e greu să se susţie o continuitate
strictă, şi bazată pe un principiu indiscutabil. Dat fiind că
concepţia ştiinţei sociale e încă în discuţie, tntimpinî părerf
contrare şi contradictorlt în înfăţişarea legăturiI el cu cunoş­
tinţa psihologică. Ai impresia că asculţi o orchestră în cău­
tarea unel arrnonizărt. Cu toate acestea, sub aparenţa disonanţet
tonurilor fundamentale, găseşti părţi secundare mai obscure,
e drept, asupra cărora cu toţit sînt de acord. .
Acelaş lucru se petrece şi cu congresul de sociologie
din 1903
In dosul impresiei prime de dezarmonie sînt şi probleme
de o extensiune mal mică, asupra cărora nu .maî încape
discuţie. -
Rene W orms relevează acele puncte:
1°. Toate şcolile sociologice, cea psihologică reprezentată
prin G. Tarde, L. Ward, cea mecanistă prin Durkheim, or­
ganicistă prin Novicow. materialismul economic prin K. Krauz,
recunosc caracterul psihologic al fenomenelor sociale; fie că
aceste se prezintă cînd ca acte, manifestări concrete colective,
cînd ca idei sau tendinţe sociale, în toate cazurile, se reduc
la fenomene de conştiinţă.
Adoptarea unanimă a acestuî punct ridică o altă
problemă:
2°. Dacă faptele sociale sînt fenomene psihologice şi-şi
aii origina în conştiinţă, întrebarea firească ce recurge de aci
e următoarea: In care conştiinţă, în cea individuală sau în
cea colectivă, îşi aii obîrşia fenomenele sociologice'? Şi aci
cugefătoril sociologl aii răspuns unanim: In conştiinţ'l in­
dividuală
Studiile sociale, zice R. W orms, nu se pot opri aci, ele
tind mai departe, să descrediteze existenţa unul "suflet co­
lectiv", luat drept o entitate substanţială şi să aducă această
expresie la justa ei valoare, de vremece în realitate nu există
de cît suflete individuale. Cînd se zice că oamenii alcătuesc
o naţiune, o rasă, ca un mod particular de a cugeta şi a simti,
a voi şi a lucra, nu trebue să se inţeleagă că rezultă de aci
pulverizarea complectă a conştiinţelor individuale în spiritul
mal general al naţiunii sau raseî ; orIcît de mare ar fi co­
munitatea de simţire şi cugetare, ea nu anihilează, nu suprlrnă
personalitatea unităţilor componente. Indivizi! se unesc într'o
colectivitate mai întinsă, numai in virtutea unei fracţiuni din
mentalitatea lor, păstrindu-şt independenţa şi personalitatea
lor sufletească sub toate cele-lalte raporturi.
Asupra acestei importante chestiuni secretarul congresului
se pronunţase într'o conferinţă ţinută la Academia de ştiinţi
morale şi politice din Paris, în anul 1899, în felul următor:
[198]
198
1. Ghibănescu
"Ele (sufletele colective) n'ar Însemna după ei (majorita­
tea psihologilor şi a sociologilor) o realitate concretă, o sub­
stanţă dotată cu unitate şi perrnanenţă ; cle ar sluji numai să
arate un ansamblu de proprietăţi, de caraclcrc cari se găsesc
identice în spiritelc unul mare număr de indivizr, la cei cari
aparţin naţiunif, sau familiet considerate" 1).
Şcoala sociologică contemporană, care s'a ridicat mai e­
nergic în contra realităţii substanţiale a sufletului colectiv şi
a pus în loc principiul indlvidualităţil, e şcoala psihologică a
lui Tarde şi Fouillee; i s'a făcut un reproş tocmal din cauza
accentuărit prea tarl a personalizmulul omenesc, Sub o formă
mai mult sau mai puţin categorică, nicăirt spiritul mulţimei
nu e ridicat la rangul unei entităţi, la o existenţă aparte şi
independentă de indivizI.
3°. De aci decurge o altă problernă : Dacă fenomenele
colective se produc în intimitatea conştiinţelor individuale,
cum se face că fenomenele psihice, sub unele raporturi, se
armonizează şi se.combină, de dau naştere la fapte sociale?
Cum o sumă de mentalltăţl distincte se unesc în privinţa
unor fenomene şi le produc '?
Sînt mal mulţi factori carl contribucsc să solidarizeze
stările de conştiinţă individuale, să le asocieze şi contopească
în unele privinţt : 1°. Similitudinea mediului cozmic, 2°. a or­
ganlzaţlet biologice, 3°. a condiţiilor sociale, 4°. acţiunea re­
ciprocă a indivizilor în societate.
a). Acţiunea mecanică şi uniformă a naturii externe poate
fi privită ca un factor de armonizare a individulul, sub ra­
portul sufletesc, de vreme ce forţele exterioare luate ca mo­
tive de excitaţlt fiind aceleaşî, trezesc relativ aceleaşi reacţiunl
sau impresii; similitudinea condiţiilor dinafarice de esci lare
deşteaptă un număr de stărl dc conştiinţă comune unităţilor
ce trăesc în acelaş mediu cozmic.
b). Analoglel generale a tuturor organismelor omeneşti,
zice W orms, se adaogă la membri! unet aceleaşl rase sau fa­
milie analogii mal speciale, precise şi restrinse.
c). Totalitatea condiţiilor sociale, economice, familiare, ""
morale, artistice, religioase, juridice, politice crează un mediu
de coordonare al conştîinţelor, sub unele raporturl, bine În-
ţeles, un mediu de armonizare parţială, prin intermediul
căruia unele fenomene psihice se transformă în fenomene co-
lective sau sociale. \
d). Reacţlunea indi vii� lor Între dînşii, de o parte, acţi une
mutuală dintre societăţi, de aIta, contribuesc într'o măsurii .
. apreciabilă la socializarea fenomenelor psihologice �).
Să ne oprim şi să vedem ce valoare au aceşti Iactort
de solidarizare în diferite şcoale sociologice.
1) Psychologie collcciiue et ]Jsychol0!Jie inăioiduclle, R Worms, Paris,
1899, pag. 8. ."
2) Annalcs etc. op, cit. pag. 3,98; comunicarea luf R. Worms cuprinde
pag. 392-413.
[199]
Sociologia şi Psihologia
199
. 'Pentru A, Comte explicarea faptelor sociale trebue cău­
tată în natura omenească. Dat fiind caracterul specific al fe­
nomenelor sociale, în tendinţa către modificare neîntreruptă,
cătră progres ; dat Bind că progresul depinde de o sumă de
factori solidari, ce se înl1uenţeaz:i reciproc fizicl, intelectuali,
potitict şi morali; dintre aceştia cel mai prcponderatrt pentru
pozitivişH e cel psihic,-îmboldul ce îndeamnă pe om cătră
o continuă dezvoltare,-- urmează că producerea şi explicarea
fenomcnulnl social se datoreşte evoluţiel intelectuale a omulul.
De acea şi legea celor trel stări e pentru Comte cea mal În­
semnată lege dinamică de natură socială, care ne explică pro­
gresul omeniref ').
După Spencer, fenomenele de evoluţie socială sînt de­
terminate, pc <le o parte, de acţiunile exterioare, cărora este
expus agregatul ; pc de alta, de natura unităţilor componente
ale agregallliui social. Primul volum de sociologic îl şi re­
zervă Spcnccr datelor ştiinţel sociale. Aci se studicază întîi con­
diţiile organice şi anorganice în diversele părţi ale globulUi,
unde s'au dezvoltat societăţile omeneşti; efectele călduri] şi
ale frigulut, ale umezelct şi ale sccetel, conformaţia exterioară a
solului, compozitia sa, flora şi' .fauna, în raport cu evolnţia
socială.
După expunerea complcctă a factorilor lumii exterioare
cart afectează dezvoltarea societăţilor, Spencer trece la studiul
factorilor interni ai societăţilor primitive: omul fizic, primi­
tiv, structura, talia, forţa, inscnsibilitatca sa rela tivă.
Omul primitiv, n'are destulă vigoare să înlăture toate
dificultăţile ce i se ridică în cale, spre a prel,ura societăţii
calea progresulul. Din inferioritatea sa sub raportul emoţiona]
şi intelectual decurge impulsivitatea care domină conduita
omului primitiv şi se opune tendinţei cătră cooperare. Dis­
poziţia sa mobilă şi şovăitoare face imposibilă ori-ce înţe­
legere şi confienţă reciprocă, fără de care nu e posibil pro­
gresul social. Absorbit de momentul prezent, de tăria pasiuni­
lor actuale, omul primitive fără prevedere; frica relelor vii­
toare n'o cunoaşte; de aci îl lipseşte sociabilitatea care se în­
temeiază pe' calcul şi prevedere; tendinţa ce îndeamnă la păs­
trarea unei coheziunl sociale n'o ştie, învinsă fiind de ten­
dinţa contrară. Aşa explică filosoful englez, de ce societăţile
primitive apar aşa de inferioare, sub raportul evolutiv, căcî
lipsea elementelor alcătuitoare ale societăţet facultăţile in­
telectuale şi emoţionale, indispensabile progresului colectiv.
Mai departe, ca să reiasă şi mal bine în evidenţă prin­
cipiul formulat în "Inlroducerela ştiinţa socială", natura
nnitaţilor componente determină natura agregatuluY, Spencer stu­
diează pe acelaş om şi din alte puncte de vedere, al ideilor
şi sentimentelor. Aci se studiază origina credinţelor referitoare
1). A. Comic, Gaurs ele plâlosophic positi-ve, tom. IV, lecţia 48.
[200]
· 200
I. Ghibănesctl
şi la natura !individulul şi la lumea exterioară; 'iar concluzia
la care ajunge e următoarea:
"Pe de o parte conduita omulut primitiv se determină
prin sentimentele cu cart priveşte pe oameni! ce-I înconjoară;
de altă parte, ea se determină prin sentimentele cu cari pri­
veşte pe oamenii ce nu mai sînt. Din aceste două grupe de
fapte rezultă două grupe extrem de importante de factorl so ,
cialr. Frica de cei vit este punctul de plecare al guvernămîn­
tuluî politic. frica de Cit 1n01ţT punctul de plecare al guvernă­
miniului religios" 1).
Aşa dar, Spencer derivă fenomenele sociale din acţiunea
combinată a individului, înzestrat cu anumite caractere fizice
intelectuale şi emoţionale, cu anumite ideî despre el şi despre,
lumea exterioară. In acţiunea reciprocă a omului cu
natura rezultă fenomenele sociale.
Impotriva metodulul de a deriva faptele sociale din Ie­
nomenele sufleteşti se ridică E Durkheim.
"O ast fel de metodă, zice reprezentantul şcoalet meca­
niste în sociologie, nu se poate aplica fenomenelor sociale, de
cît denaturindu-Ie E suficient, pentru a avea o dovadă de
aceasta, să te raporţt la definitia dată (mai inainte). De oare
ce caracteristica esenţială ce o al1 constă în puterea, ce o aii
de a exercita, din afară, o presiune asupra conştiinţelor in­
dividuale, -aceasta denotă că ele (fen. sociale) nu derivă din
conştiinţă, şi prin urmare sociologia nu-I un corolar al psiho­
logieî,
"Căc'i această putere constrîngătoare dovedeşte că ele (fen.
sociale) exprimă o natură diferită de a noastră, fiind-că nu
ne pătrund decît cu forţa salt cel puţin exercitînd asupra
noastră o influenţă de o pondere oare- care" . Şi mal departe:
"Individul fiind dat Ia o parte, nu ne rămîne decit so­
cietatea ; în natura societăţei i�şişl trebue căutată explicaţia
vieţet sociale" 2).
Acest cugetător exagerează factorul al treilea din cCI
enurneraţt de R. Worms, similitudinea condiţiilor sociale, din
care derivă fenomenele sociologice.
Din cele ce scrie profesorul de sociologie din Bordeaux
asupra acestei chestiuni, părerea sa s'ar motiva asi-fel: De
oare- ce fenomenele sociale sînt lucruri obiective, exterlor izate
conştiinţelor individuale, ele exercită o presiune asupra mem­
brilor componenţî ai societăţil? adică alt putere de coerciţiune
obligatorie, dovadă legile juridlfe, formele îniocmiriJor sociale,
obiceiurile, cari ne constring. In nicl un caz fenomenele so­
ciale extensive în spaţiu şi ti�p şi concretizate în lucruri
1). Spcncer Principes do sociologic tr. 'i'r. tom. r. pag, 582, Paris
Alean 1896. I
2). E. Durkhâm "La Mothode sociologique", pag. 124-125. 126,
Paris Alcan 1901. I
t ""'ii •. "" ax' --
[201]
Sociologia şi Psihologia
201
obiective nu pot deriva (lin fenomenele psihologice, car] prin
natura lor sînt interioare, subiective, cu o extensiune spaţială
restrînsă şi intimă, Autoritatea de coer ciţiu ne a fenomenelor
sociale e anterioară fenomenelor psihologice, cunoşt'ii nţef in­
dividuale şi e un produs acumulat al unei forţe ce depăşeşte
in spaţiu şi timp viaţa sufletească individuală, de unde şi pu­
terea de dominare a faptelor sociale, ca fenomene mai generale,
cu o sferă mal largă.
De aceea, nu în individ să căutăm origina fenomenelor
sociale, ci în societate. "C'est donc dans la nature de la so­
ciete elle-meme qu'il faut aller chercher l'explication 'de la
vie sociale", zice Durkheim.
Se vede că natura chestiunilor sociale, prea complexe şi
complicate, impedică chiar inteligenţile de elită să-şi păstreze
con secvenţa cugetării. Cînd am vorbit de or igiua psihologică
a fenomenelor sociologice, am citat şi pe Durkheim alături de
aceia ce sînt de această părere. .Fără indoială.v-ca să re­
producem chiar textul pe care ne-am susţinut afirmarea, zice E.
D., nu se poate produce nimic colectiv, dacă nu ne sînt date con­
ştiinţele particulare; dar această condiţie nu e suficientă. Trebue
însă ca aceste conştiinţl să fie asociate şi combinate într'un anumit
fel; din acea s tă combinaţie rezultă viaţa socială şi prin ur­
mare această combinaţie o şi explică" 1).
Să examinăm mal de aproape caracterul coercitiv al
fenomenelor sociologice şi valoarea lut.
De la început trebue să observăm că acel caracter de
coerciţiune pe care Durkheim îl generalizează, suferă nu me­
roase restricţil. Sînt multe fapte sociale cari se impun nu prin
constrîngere, ci voluntar şi spontan. Tarde ne procură numeroase
exemple 2). Trecerea spontană a unul popor la o nouă religie,
la o nouă credinţă politică, prin predica unor apostoli en­
tuziaşlf , sînt fenomene sociale cari: nu implică nimic constrin­
gent. In fenomenul social al cducaţicî, în care D. vede numai
constrîngere, avem şi o parte voluntară şi spontană, tocmai
partea cea mal esenţială din procesul cducaţlel, În care elevul
e iniţiat să respecte şi să se poarte în urma convingerii sale
personale după rcgu lele şi obiceiurile recunoscute favora hile
societăţil.'
Care-I motivul. după doctrina lUI Durkheim, că feno­
menele sociale aii devenit coercitive, cum sînt credinţele re­
ligioase, regulele juridice, moruvu rilc, ele?
Tocmai faptul că sint exterioare, aceste fenomene au
devenit şi obligatorii.
Intre a fi exterior şi a deveni obl igator, numai din acest
simplu motiv, Tarde nu vede nici o necesitate logică. "AIi­
mentul zice crn inentu l sociolog, e exterior înainte de D fi ah­
sorbit; urmează de aici că ingluţlunca şi asimilaţia sint cons-
1). E. Durkheim op. cit. pag.127.
2). G. Tardc, PS!Jchologie sociale pag. 71-73, Paris 1898.
[202]
1). G. Tarde, Psychol. I>OC. op, cit. pag. 73.
I
A.
1. Ghibănesou
202
tr ingert exercitate de aliment asupra celulei ce-şl le apro­
priază 't",
Mal departe reprezentantul şcoalet mecanisle în sociologie
sustine că fenomenul social, întrucît precede pe cel individual
psihologic, e mai apt a ne procura explicarea vietii sociale.
Lui şi nu fenomenului psihic trebue să ne adresăm ca să
obtinem tălmăcirea realităţil colecti-ve. Individul trebue dat
la o parte să rămînă "societatea" cu fenomenele ei ohieclive;
cel dintăi (individul) e clement efemer, trecător, pe cind so­
cietatea e permanentă şi statornică.
Tot lut Tarde se datoreşte meritul de a fi arătat confuzia
pe care se Întemeiază şcoala mecanistă.
"Intreg acest sistem de vederi, zice Tardc, se Întemeiază
pe un echivoc. Din faptul că limba mea, dreptul, meşteşugul,
religia, existau înaintea mea şi există în afară de mine, cel
puţin în sens metaforic al cuvintelor "în aţară" şi din aceia
că acest lucru se poate zice de Ile-care din membrii unel so­
cietăţi, luaţi aparte, urmează că o limbă, o religie, un drept,
o industrie elc. pot fi considerate ca existînd independent de
toţl oamenii cari vorbesc acea limbă, acea religie, se
con formează aceluiaş drept, exercită aceiaşt industrie?" 1).
II
După ce am indicat, în trăsăturl esenţiale, părţile mal
caracteristice din comunicările congresului de sociologie din
1903, dezvoltînd unele principii numai enunţate, principii ce
privesc origina şi natura fenomenelor sociologice, considerate
ca un eşafodaj necesar al raportuluî psihologic, să revenim
la problema de la Inceput.
Care-I contrihuţta ce şi-o dau fie-care din cele două
ştinţt, sociologia şi psihologia '1
Comunicările congresului, amintite şi rezumate de nof,
în paginile de mai sus, în mod general, conferinţa finală a
lUI Beue Worms în special, ne-a inlesnit răspunsul. Punctele
cîştigate sînt ca nişte farurI luminoase care ne vor îndruma
încotro trebue să mergem, intrind în vaslul domeniu al fe­
nomenelor sociale.
Problema ni s'a înfăţişat sub două perspective:
1). Ce contribuţie aduce ştiinţa socială cunoştinţei psiho­
logice, era prima, şi
2). Contribuţia ştiinţei sufleteştl cunoştinţet sociale, era
a doua perspectivă. \
Să ne oprim asupra celei dintăi.
Fiind vorba de delimitarea cunoştinţelor psihologice şi
sociale, de acţiunea reciprocă a celor două ştiinţi, ni se im­
pune să arătăm, cum se concepe, în mod obiectiv, materia şi
cîmpul de cercetare al fie-căruia din disciplinele În chestiune,
[203]
Sociologia şi Psihologia
203
să precizam, pe cît ne e CU putinţă, grupurile de fenomene
ce aparţin uneia şi alteia; după această. operaţie, vom Il edi­
Iicaţt şi asupra raportului lor reciproc.
Ştiinţa psihologică studiază raportul dintre fenomenele
externe şi fenomenele interne corespunzătoare. Date flind fe­
nomenele exterioare A, E, psihologia se întreabă, în, ce legă­
tură se găsesc aceste fenomene cu cele interne, corespunză­
toare lor. a, b,? In ce.mod raportul a, b di n organism e adec­
vat raportului A. 13. din mediu cozmic'?
Faptul-se învcderează şi mai bine în comparaţie cu ­
celalalte obiecle. Ştiinţele fizice studiază raportul dintre feno­
mcne, în afară. de organism; ele îşi ridică intrebarea : In ce
raport se găsesc fenomenele exterioare A, E, e, între vele ?
Ştiinţele biologice au ca obiect cunoaşterea proceselor din
lăuntrul organlsmuluî ; nici una din, aceste ştiinţî; fizice şi
biologice, nu se preocupă de raportul fenomenelor exterioare,
cu cele interne şi corespondenţa ]01'. Această problemă cade
in sarcina psihologiei: ea e chemată să se ocupe de conexiunea
lui A, 13, cu a, b, să cerceteze natura origina şi semnificaţia
corespoudeuţit dintre fenomenele externe şi cele interne. Prin
urmare, cercetările el presupun, în mod expres, la fie-care
pas, coexistenţe şi secvenţe interne corespunzătoare coexis­
tenţelor şi secvenţelor externe. Conccpţiaccluî mai elementar
act psihic implică ceva obiectiv dincolo de conştiinţa indivi­
duală, ceva real, un mediu cozmic, la care se rapoartă necur­
mat fenomenele interne sufleleştl şi cu care aceste din urmă
procese sînt in corespondenţă.
Să luăm mecanizmul percepţiei. Presupune trei termini
indispensabili; 1. Percepţia presupune ceea, în afară de noi,
un obiect exterior, 2. o stare de conştinţă, care Ia act de
existenţa acelut obiect şi al 3-lea termen, care stabileşte le­
gătura între cei dOI, Între obiectul exterior şi perceperea lUI,
excitaţia nervoasă provocată de existenţa oblectului exterior
şi transmisă la creer. Aceste tret elemnnte ale actului per­
cepţiei sînt aşa de necesare Încît lipsa unula atrage după
sine lipsa fenomenului sufletesc, în cazurile normale.
Dac'ar lipsi un obiect exterior sau dacă acel obiect n'ar
afecta periferia noastră nervoasă, actul psihic al percepţiei
n'ar putea să se Îndeplinească.
Existenta celor trei termine e rec1amată şi de săvîrşirea
actelor mai superioare sufleteşti. Să. luăm voinţa deliberată.
Ea presupune o serie de condiţii complexe şi reale în mod
obiectiv, în lăuntrul cărora individul, ca să-şl determine di­
recţia conduitet, e nevoit să se reculeagă, să delibereze ima­
glnindu-şî diferitele posibilităţi ideale ale activităţii sale şi în
urmă să se hotărască, adoptînd o anumită activitate. Şi aci
se poate vedea existenţa celor trei termeni: a) ceva obiectiv,
condiţiile exterioare sociale, b) ceva subiectiv, starea de
nehotărîre subiectivă urmată de o determinare şi c) afectarea
[204]
204
1. Ghibănescu
ce-o exercită asupra indlviduluî condiţiile sociale exte rioare
in care se găsea, inainte de a se fi hotărît cătră activitate.
Dar şi fenomenele vieţii fizice presupun un mediii am­
biant. O plantă nu se poate dezvolta decît în anumite con­
diţii exterioare, tot aşa şi cu evoluţia organică a anirnnlelor,
în cît s'ar părea că postularea unul mediii cozmic nu e carac­
teristica exclusivă numal a psihologiei, ci şi a altor ştiinţl,
cum e biologia. E adevărat că şi aceste fenomene aii nevoie
de un mediii extern, dar în biologie mediul e ceva general,
constant şi din cauza caracterelor de generalitate şi constantă
biologia îl presupune numaf în mod tacit. Conditiile exterioare
a unei planle nu-s multiple şi specifice, ca să necesiteze luarea
lor în considerare la fie-care pas, ele se extind intreguluî regn
vegetal, prin simplicitatea, constanta şi generalitatea lor. De
aceia şi atenţia biologului nu-t absorbită escluziv de raportul
fenomelor exterioare cu cele interne organice, mediul pentru
dinsul e o noţiune generală şi relativ constantă, aplicabilă în
mod tacit aproape tuturor fenomenelor.
Punctul central aci, e explicarea Ienomenelor organice
şi coreJativele lor.
(Urmează) Ilie Gbibău8SCD
nots ds tăIătorii făcute prin ButolJina
Calauzit de "Dicţionarul Geografic al Bucovinei
de Em. Grigorovitza profesor".
Pentru justificarea acusaţlunilor aduse autoruluI dicţio­
narulul geografic cu privire la procedeele sale, vom arăta în­
Iru cît d sa a fost sau nu în drept să adauge nume propriî
evreeşţl la numirile Iocalltăţilor romlneştl, pentru ca să se
cunoască 'mai de aproape ticluirile vrăjmaşe. Iatăd. e.
cîte-va note din trecutul lor: Comăreştil se afla în 1776
în stăpînirea protoereulul Iff.imie pe cînd Ropcea, se aminteşte
într'un urie din 1448 (6D56) februnrie 18, şi în 1775, ca fiind
în stăpînerea maz ililor Ursachi �oroceanu şi Ursachi Coşco­
teanu. Storojineţul îl aflăm într'un uric din 18 februarie 1448J
ca dăruit de Roman Vodă I�I Petru Tamin. Aşa dară timp
de secole se peri ndează diferlţ! moşierI rominr, Între cart
şi mazilul Tudurache Soroceunu la 1776 şi alţii mal în­
coace pănă la Ohrenştein, nici unul însă nu şi-a pus nu­
mele să ii propriii alăturea de cel al localităţi], pănă în sfir­
şit o cutează Ohrenştein şl'I aprobă rominul Grigorovitza,
pentru a intregi istoria trecutulul Bucovinel cu nume nor, cu
care se mîndreşte dicţionarul geografic.
'"
[205]
Note de călătorii făcute prin Bucovina 20'5
Ce fatalitate că tocmai în timpul de fată cînd fraţil Bu­
covinenl se luptă cu înverşunare pentru existenţa lor naţională.
se găseşte un rornÎ,n şi o in�tituţip, în'l,ltri rominească, cari făuresc
pat.ronează şi editează un dicţionar falş, care nu poate decît
să agraveze situaţia rorntnilor subjugaţî, cînd vrăjmaşil vor
încerca să se folosască de el. "
Gredem că e de prisos să inzistăm în acest punct şi a­
supra altor fapte de felul acestora, de oare ce vom întîlni in-'
că o sumedenie de falşiflcărt, cari dovedesc cu prisosinţă in­
fluenţa vrăjmaşă slreină, lipsită de cel mai. elementar simţ de
recunoştinţă faţă de ce-r ce i-au primit în mod ospitalier şi
din care rezultă:
a) scriere anume falşă (aşa numită oficială în spiritul
autoru luî) a localităţilor romineştl ;
b) omiterea vădită a tradiţiilor locale şi notelor istorice
m al concise;
c) denaturarea istoriei trecutului nostru;
d) întrebuinţarea intenţionată a recensimîntulu! falş al
populaţiunej romîneştt şi
e) trecerea cu tăcere asupra mişcării culturale şi soci­
ale a romînilor în ultimul deceniu.
Iată meritele dicţionarului geografic 1
Breaea, corn. rur; autorul dicţionarului scrie :", "populaţia
lG72 locuitori huţant, de relig. gr. ort. şî vorbind şi limba rominea­
seă", Ştim pozitiv că în numita comună, se află o societate cul­
turală romînă numită "Steluta", prin urmare ne permitem să
întrebăm pe autor: cui se datoreşte existenţa soc, Steluţa, dacă
nu există rominr, ci numai huţant (slovaci)?
Denaturarea oficială e prea transparentă În cît să nu se
întrevadă scopul iufluenţel rusofl lă ; autorul are cuvîntul.
Eă se adauge acestei comune pe Ungă existenţa societă­
ţer Steluţa şi cea a însoţire! de păstrare şi credit cu 123
membri.
Broscăuţit mănăstire, lipseşte în nomenclatură şi i storicul
schitulul are data falşă-c-după obicetul autorulut= este conto­
pit cu cel al corn, rur. cu acelaşi nume unde aminteşte că
"avea pe atunci şi un schit clădit de boerul Constantin Vol­
cinschi, care fu însă secularizat în 1783". Data intrebuin­
ţată de autor dovedeşte că d-sa nu cunoaşte precis anul
secularizărit mănăstirilor care nu este 1783, ci 1785 Aprilie 23,
Lipsind istoricul mănăstirel Broscauţt, 'i-l redărn aci prc­
cum urmează: Din tradiţie, Broscăuţil îşi trag numele de la
"broasca", nume pe care'l dădură schitulut primii călugări a­
şezaţi pe acest loc, din cauza multor broaste ce se aflau in­
tr'un heleşteu din apropiere şi a căror răcăit primăvara mai
ales, fusese aşa de mare, incit bietii călugări nu se auziau
în vorbă unul pe altul şi nu'şl puteau săvîrşi în linişte ser;
viciul divin.
t:;._�: Această mănăstire (schit) din început, fu întemeiată de
[206]
\fI. l\1:ironescll
cătră egumenul Casian şi zidită de cătră 'proprietarul mare
Constantin Volcinschi in anul 1771, fapt pe care'I confirmă
uricul de danie din 6 Februarie 1771, prin care soţia sa Ma­
ria născută Golan, dărueşte schitulut 1:i fălci de pădure şi fi­
naţt. Un alt urie din 19 Ianuarie 1778 ne arată că Egumenul
Nazarie Săvescul dăruise acestui schit 5 fălci loc de arătură.
::-:chitul avu numai trei călugări şi fu secularizat în anul
1785 Aprilie 23.
Vatra de astazi cu imprejurimi era aproape peste tot
acoperită cu păduri seculare, cu puţin finaţ. (imaş şi ară­
tură. Prima familie venită la inceput din Ardeal, cu o
singură casă la 1776 în acest loc, se numi Ilică, a cărei
nume o poartă şi astăzi incă multe familiI în această comună.
Mai tărzi ă se aşezară aier in mod trainic răzăşil şi mazîJii:
Aga Ropcian , Costin Săvescul, Stircea, Şeraba, Boldeşcu, şepte
fraţi Şeptelicl, Vasile Hobu (scapat de la Turci), Manillcr Tira,
Ilicuţă, Matraş, Popescul, Ciuntul, Onciul, Neagul, Braha, Do­
linschi ş. a. O parte a Broscăuţilor (spre răsărit) poartă încă
de la intemeerea satulul. numele" Munteni" sau "Broscăuţii
vech!", adică de la primele şepte familii între cari se afla şi
una venită de la munte, compusă din cinci-spre-zece persoane
şi anume: părinţii cu şepte feciori şi şăse fete, cari toti s'au
căsătorit şi statornicit în Broscăuţt, popuJind astfel acea parte
a satului.
Locuitorii crescînd mereu la număr, satul fu despărţit
în 1890, în Broscăuţit Vechi şi NOI, ambele situate în distric­
tul Storojineţulur.
Irnpreună cu mazilii şi răzăşi: se slabiliră şi servitorii
lor, compuşi din ţărani rom inl, care inmulţlndu-se cu timpul,
populară satul Broscăuţil NoI. "
Mal tărziu sirnţindu-se lipsa braţelor de munca. proprie­
tarif îşI aduseră peste vară muncitorî-palmaşt Rutenl din ne­
norocita Galiţie, cari însă dînd peste traiul mai prielnic se
pripăşiră şi alipirăpe nesimţite, înmulţlndu-se atît de con­
siderabil, în cit porniră la Inceput în mod tacit şi mai tîrziu
cu pretenţii nechibzuite operaTor de deznaţionalizare pănă'n
sfîrşit locuitorii romi ni căzură prada slugilor lor năpăstioase.
Astfel reuşiră Hutenii să obţină pentru Broscăuţil NOi,
care numără actual minte peşte 1\600 suflete, o şcoală primară
ruteană, sprijiniţl fiind de guveraul austriac, care sărnănind
vrajbă între popoare, urmăreşte politica sa de desnaţional izare.
Cu tot numărul covărşitor al\ HuteniIor, există şi astăzi
încă vre-o 90 familiî Ilică, 50 familii Manillcr, şi vre-o 30
famtlii Ţîra, IJicută ş. a.
Deşi comunele Broscăuţil- Vechi şi Broscăuţil-Noi din punct
de vedere administrativ sunt separate, ele formează totuşi u­
nu singură parohie cu doua biserici dintre cari ceu din Eros­
căuţi! VechI fu zidită În 1854 şi m:ărită în 1860, şi cea din
BroscăutH NOI durată din lemn în 1895; ambele fiind deser-
[207]
�ote de călătorii: făcute prin Bucovina 207
vite de cătră dOI preoţi, de un paroh şi de un vicar sau aju­
tor (cooperator).
Actualul paroch D. Popovict fiind instalat in 1902 şi
văzînd halul de pierzare În care se aflau bieţii Rominr rute­
nizaţt aproape eomplectamente, începu opera de salvare prin
înfiinţarea societăţii populare "Ţaranul", în sinul căreia se
desvoltă un curs particular pentru învăţătura Iimbel romi­
neştr, de cătră adulţi de ambele sexe şi care fiind bine cer­
cetată, devenise la 28 Decembrie 1907, şcoală publică cu 2
clase în cătunul Păduricea. Tot acest preob.Inflinţase aice o
însoţire de pastrare şi împrumut' după sistemul Raiffeisen
aclualminte cu 346 membri, o societate agricolă numită "Reu­
niunea Agricultorilor", o societate corală "Muza Romînă ", o
alta de muzică instrurnentală numită "Lira Romînă", un ca­
binet de lectură numit "Ţăranul", apoi societatea jubilară a
orfanilor, societatea "Mazilul şi răzăşul" şi societatea "Senti·
nela Hăzăşească".
Buclineţu, Com. rur. istoricul comunei lipseşte, fiind că
desfăşurîndul ar atinge susceptibilitatea Rutenilor. Acest sat
a fost dăruit de cătră Ilie 1 Vodă. prin uricul din 18 Otcom­
brie 1433 lui Slan Babicr, fără îndoială pentru serviciile aduse
patriei. In ani! 1766 şi 17G7 se pripăşiră aci aşezindu-se trai­
nic nişte fugari veniţl din Galitia (vezi op, cit. a d-lut D.
Werenka pg. 20 -21.
A utoru 1 trece cu tăcere peste intim pi narea aceasta scri­
ind: "se mal află şi un număr de lucrători slavl aduşi. "-Vorbă
să fie "lucrători slavi aduşl", pe cînd ştim că sint haimanale
pripăşite.
La sfîrşit să se adauge: Comuna r osedă o filială Il soci­
etăţii "Doamnelor Bomine din Bucovina".
Buninţi�, corn. rur.; în rîndul al Lâ-Iea, la fraza "la 1776
aparţinu M-rei Dragomirnavde care era pendinte şi mar înainte"
să se adăugească : fiind dărUită mănăstiret de cătră Ştefan XII
George Vodă, la 22 Martie 1654 (vezi protoc. imp, No. 36), pe
cînd data autorulul "Vodă George Stefan la 1624" să se şteargă,
fiind falşă,
Cîmpulung, oraş; să se adauge la nota istorică urrnătoa­
rele: "Cantemir ne-a păstrat o reJaţiune din care putem de­
duce că şi mal la nord, prin munţii Bucovinei, se află o grupă
de poporaţie romînească constituită, ca şi Vrancea, Într'un
soi de republică, care exista încă cu oare care drepturi şi
privilegii pe timpul său. Aceasta era republica Cimpulungulul
care cuprinde vr'o 15 sale, toate cu legile şi judecătorii lor
proprii. Locuitorii el nu se pricep la lucrul pămintulut şi
toată ocupaţia lor e păstoritul oilor.
Tribut anual plătesc şi ei, dar "nu cît voeşte domnul",
ci cît s'au legat el cătră domnit de mal inain te, şi această
legătură Iasă II se Întări tot-deauna de cîte ori se pune domn
nou, trimiţînd anume delegaţi spre aceasta la curte. Este în-
[208]
:2bS
V. Mironescl1
vederat că nişte asemenea drepturl, păstrate după constituirea
statului moldovan, arată că oamenii acelei regiuni erau l11a1
vechi locuitori ai ţărel decît acel ce veniră de peste munţi,
că ei se supusese în chip condiţional şi că din acea aşezare,
originară a drepturilor lor faţă cu descălecătorif, se trăgea
poziţia deosebită de care ei, ca şi Vrănccnil, se bucurau în
sinul statulu! moldovenesc". (A. D. Xenopol, Ist. Romîni1or
voI. II pag. 191).
Să se adaoge: Romînir din Cimpul-lung posedă şi cîteva
societăţi culturale şi anume: un cabinet de lectură numit "Deş­
teptarea", o societate numită "Rarăul" şi alta numită "Re­
uni nea districtuală a învăţătorilor".
Climauţi�, corn. rur ; în rîndul al 18-leascrie autorul ur­
mătoarele: "Această comună este menţionată pentru prima
dată, într'un hrisov din 31 Martie 1490, a lu ' Stefan c. m.".
Aceasta nu este exact, de oare-ce avem o dată mai veche
şi mai precisă cu privire la această comună ş. a: uricul de
danie a lui Ştefan cel Mare din 14 Octombrie 1489, prin care
dăr ueşte numitul sat mănăstlrel Putna. .
Mal ştim că domnii Moldovei obicrnuiau a da urice, prin
urmare "hrisovul" nu ne poate constitui un act verosimil.
In sfîrşit constatăm că autorul s'a mărginit numai în
a COpi;1, adesea ori greşit, isvoarele de carl se servise la al­
cătuirea dicţionuruluî geografic. Astă dală eopiase din întîm­
plare exact opuI d-rulut D. Werenka pag.47, scriind:
"La 1776 era (comuna Climauţt) în posesia mănăstire!
Pufna", fără că să producă actul doveditor.
Autorul aminteşte că aice se află "Iocuilor; 1ipoveni de
secta bespopooţilor (fără preoti)", pe cînd ştim că se află şi
popooţi l şi că vre-o 15 anI în urmă 1\' itropolia 01'1. OI'. din
Cernăutî orinduisc pe un călugăr ca să convertească pe hes
popootu la biserică ort. orientală.
Dogmele bespopooţilor nu Ti îngădue ţinerea ciinilor
lîngă case. I
Aci se află o poştă rural ă care corespunde cu adrn in is"
traţia poştet din Sirete şi uri. post de jandarm! perpetuu, din
causa multor bătăi şi efracţll săvîrşite aci, cît şi în comuna
apropiata Fintlna-Albă.
Comărleşti'7 sau Sudi'7 Homorului; corn. rur; trebue pusă
în nomenclatură. \
Oomăneştsi; corn. rur. in djstr. Suceava; aici să se adauge:
comuna posedă o însoţire de 'păstrare şi împrumut cu 115
membrii. \
Gomăreştit Halpern şi f'omlfrpşti!iSlobozia-Halpern se va
rectifica, tăiridusenumele evrereştl atirnate. '
Coreeştii, corn. rur ; să se, ad'ăugească În rîndul al 4-lea;
a apartinut mînăstirei Dragomirna. Comuna posedă o iuso­
tire de pastrare şi împrumut cu 3,9 membri.
I
•
[209]
Note de călătorii prin Bucovina
209
Corlata, corn. rur; lipseşte nota istorică cu privire la
această comună, asemenea instituţia culturală romănească,
adică cabinetul de lectură numit "Viitorul" .
. Cu privire la trecutul acestei comune, relatărn urmă­
toarele: Corlata sau Corlăţelul , aparţinuse odinioară mănăs­
tiret Moldoviţa ş, a: lis parte, 5 case şi o moară cumpărate
de la Ioan Isăcescu cu 183 tlorinr, cu contractul din 26 Fe­
bruarie 1577; 1]4 parte cumpărată de la Ştefan l Iasca lu] cu
371]2 talert, \) florint ungureşti şi 180 f'Iori nt tătăreşti, cu con­
tractul din 22 Maiu 1587; lis parte de la Turcul şi de la
Tudosea femeea lUI, cumpărată cu 250 flori m tătăreştf, ca con­
tractul din 22 Maiu 1587; l\S parte de la boeru l Ioan Roşea,
cumpărată cu 250 florin! tătăreştt, cu contractul din 22 Maiu
1587, adică peste tot 51s părţi, care cumpărătură fu întărită
de cătră Constantin Movilă Vodă cu hrlsovul din 10 Maiu 1609.
Pentru proprietatea acestei comune, M-rea Moldoviţa a
purtat două procese ş. a: unul cu spatarul Gcoge Cantacuzino,
care vroia să-şi insuşască această proprietate a mă'năstirer ;.
Grigorie Ghica Vodă Însă, întări stăpînirea rnănăstiret cu
hrisovul din 11 Ianuarie 1738, şi al doilea proces cu rezeşif
megteşr, cari răşluiau proprietatea mănăstirească. Cu hri­
sovul din 25 Iulie 1751 domnul Mihai Cehan Racoviţă Vodă
trimete pe Ştefan Herrneziul ca să întregească hotarele moşier
mănăstireştî.
Clocuciea ; suburbia Cernăuţilor; să se adaoge: posedă un
cabinet de lectură numit "Sf. Ioan cel Nou" şi o societate a
meseriaşi lor RominI, numită "Frăţia".
Corooia; corn. rur ; să se adauge: posedă o însoţire de
păstrare şi împrumut cu 68 membri.
Costeşiii, corn. rur ; să se adauge: comuna posedă o În­
soţire de păstrare şi imprumut cu 112 membri, numită
"Albina" .
Cotul Ostriţe1:, corn. rur; să se adaoge: posedă o însoţire
de păstrare şi credit cu 49 membri şi un cabinet de lectură
numit "Unirea".
Crasna-Ilschi, corn. rur ; posedă o însoţire de pastrare şi
credit cu 468 membri şi un cabi net de lectură numit" Unirea".
"Capul-CodrulI1Y corn. rur: numită Într'o vreme şi 13u-
, .
cureştl". Această superficialitate să se rectifice scriindu-se. În-
nainte de 1772 numită Hucureşti. Vezi hrisovul lUI Constantin
Mihai Cehan Racoviţă Vodă din 17 Iulie 1756 în care se nu­
meşte Bucureştii. şi decretul Mitropo litulut Gavril, din 5 Iunie
1772, în care se numeşte Capul-Codrulut".
Tot aice, în .indul al 34-lea să se adaoge: de cătră Pe­
tru Rareş Vodă la 21 Octombrie 1544, (vezi protoc. împ. No.
46), iar rîndul' cu cele următoare: "apol la 21 Decembrie
1514, mănăstire! Voroneţ" să se şteargă, data fiind Ialşă.
In istoricul comunei C. Codrului autorul scrie: "Pe tim-
Arhiva
[210]
210
VI. Mironescu
pul" luf Bogdan, fiul lui Ştefan cel Mare, se numea Bucureştî
fără să ne indice isvorul de unde o ştie.
Autorul ne mai spune că "aci se găseşte o fabrică de scîn­
duri" ... se inţelege în mîna evreilor, trece însă cu vederea să
ne spue ceva şi despre păsul Romînilor d'aci Il comunic decî
că aci se află o însoţire de păstrare şi credit cu 109 mem­
bri, un cabinet de lectură numit "Stejarul" şi o filială a so­
-cietăţeî Doamnelor-Romîne din Bucovina", fapt care trebuia,
amintit în acest dicţionar geografic .. "romînesc".
Corapeiul-pe-Sirei, cam. rur.; în rîndul al 29-lea se va
.a dăoga cu privire la dania monahului Daniil Nacu; în anul
1757, Septembrie 1, întărită după aceea de cătră Grigorie Ca­
Jimach Vodă la 20 Octomhrie 1762 (vezi protoc. împ. No.
127 şi 128).
Cabeşti2 corn. rur.; în rindul al 14-1ea să se adaoge: La
5 Iunie 1774, un pămînt la Căbeştt a fost dăruit mănăstireî
Horecea,· de cătră cine, nu spune protoc. împăr. No. 200. Că­
beştit a opta parte a fost asemenea dăruită mănăsti rei Hore­
cea la 23 Octomvrie 1780; protoc. împ. însă nu spune de cine.
Asemenea un pămînt lîngă mînăstire. a fost dăruit la 22 Fe­
bruarie 1782 (vezi protoc. împ. No. 209). Comuna posedă o
societatejde păstrare şi credit, cu 41 membri, fapt despre care
tace autorul.
Cernăuţ'i, oraş; istoricul oraşului e foarte superficial tra-
tat. Recomand autorulut broşura d-rului Ioan P. Paşcanu "Cer­
năuţul şi suburbiile sale. "Cernăuţi 1899" ş. a. Tot astfel sunt
tratate instituţiunile culturale romîneşţl, etc.- Autorul nu
aminteşte ceva despre primele fondaţiuni culturale, despre
fondatoril şi mersul instituţiunilor create, iar în ce priveşte •
mişcarea cea mai recentă a Romînilor hucovinent din toate
punctele de vedere şi manifestările ei, autorul o acopere cu
voalul tăcerei, ca şi cum Homînit hucovinenl ar fi cantitate
neglijabilă. "-
Unde e centrala însoţirelor economice romîne din Bu­
-eovina ? Unde prăvălia romînească, societăţile academice stu­
denteşh ? Unde societatea ,,�oamnelor romîne din Bucovina",
soc. "Reuniunea invăţătorilor din Bucuvina", soc. "Filiala
şcoalel-romtne din Suceava", $OC. "Mazili'i şi Rezeşiî bucovinent",
Orfelinatul, soc. meseriaşilor-rornînr, soc. cantorilor "Lumina"
ş. IIl. a. Amintind toate aceste, numar astfel se poate reda
celor interesaţi un tablou exact asupra activităţit extraordidar
de rodnice a Rominilor din Cernăuţr, respectiv din Bucovina
Afară de aceasta mai lipseşte încă aşa mult material cu
privire la viaţa romînească îri Cernăuţi, încît e de prisos
orl-ce ohiecţiune, afară de acee� că d. Grigorovitza e departe
. de, .. a fi Întrunit condiţiunile cerute de dicţionarul geografic al
Romînilor din Bucsvine: ,
Coribuuiţa. mănăstsre, aZI otinsă. lipseşte în dictionar.
Există fără îndoială locul Însemnat al fostei mănăstiret Corib-
[211]
Note de călători! prin Bucovina
211
niţa,care trebue neapărat menţionat cu istoricul mînăstireî.
. Aci adăogăm următoarele: mînăstirea fusese întemeiată
de cătră patru răzăşî : Ştefan Giurgiuvanul, Ioan Tăutul, Gh.
Tomaseiiî şi Ştefan Ciurezul (vezt protoc. imp. din 15 Fe­
bruarie 1782 pag. 605 şi (06). Această mănăstire avusese nu­
mai patru fălci de pămînt. situate chiar lîngă mînăstire, cari
i-au fost dăruite de intemeietori! el. Mînăstirea fu secularizată
la 1785, Aprilie 23.
. Coeminvl, sat istoric, stîns; lipseşte în nomenclatura dic-
ţionaruluî Neexistind satul, există doar moşia şi tradiţia, cari
sunt de o mare i mporlanţă pentru istoria treculut nostru, prin
urmare trebue neapărat amintite în mod special in dicţionar
şi pus în nomenclatură, cu adaosul notei "sat stîns, există
însă moşia".
Acest sat fusese dăruit de cătră Ştefan cel Mare minăs­
tiret Pulna la 3 Aprilie 1488 (vezi protoc. im. No. 130). In
anul 1497, JOI in 26 Octombrie, Ştefan cel Mare bate pe Craiul
Leşesc Albrecht în codrul. Cosminului, năruind copacii. cel
înţinaţî asupra oastet Ieşeştr, pe rind mit de oşteni, parte stri­
viţi, 'parte ucişi de ţărant. Astfel perzînd puştile şi lăsînd stea­
gurile, care toate le adunase Ştefan Vodă. Craiul fugi cu pu­
ţinii ce-i rămăsese, bulucindu-se la satul Cosmin şi de acolo
la Cernăuţi trecînd peste Prut şi prin satul Lenţeştt, in Po­
lonia (L. T. 1).
Uostîna, corn. rur.; în rîndul al 23-1ea "la anul 1546":
a se adăoga Aprilie 22. Comuna posedă o însoţire de păstrare
şi credit cu 254 de membri, şi un cabinet de lectură numit
"Albina".
"Coţman tîrg şi moşie; scrierea se va îndrepta in "C08-
1ntmr"; -n rindul al 37-lea să se adaoge: "a fost dăruit E­
piscopie: Rădăuţilor, de cătră Alexandru Vodă c-I Bun, cu
uricul din 8 August 1420 (vezt protoc. imp. N'o. 241 şi 242).
(Vezi dr. D. Werenka opul citat, pag. 52).
Crdiniceştir, sat vechi istoric, stîns (vezt istoricul satului
Bădăuţir. Această localitate nu se află in dicţionar.
Crasna-Putnei sat; în rîndul al 19-1ea după "Putna":
să se adaoge în dar de la Fi loftet Episcopul Rădăuţilor, la
11 Ianuarie 1613, întărit după aceea de cătră Grigorie Cali­
mach Vodă, la 2 Septembrie 1762 (vezi protoc. imp. No. 122
şi 123).
Crăsnodiai, sat vechiii istoric; lipseşte în dicţionar. A fost
Întemeiat mai în urmă pe pămîntul Branişteî. ,VeZI Braniştea).
Orisciatee, schit, nu Crişceatec, cum zic Polonit ; istoricul
nu este precis, deşi există ivoare spre lămurire! Orisciatec
mănăstire, fu Întemeiată de cătră dOI răzăşt din Răpujineţu,
fraţit : Mihai şi Constantin Talpă în anul 1768, avînd şi două
proprietăţi Ş a. 1) pămîntul mănăstirei, dăruit de înterneitorf,
cu uricul din 1 Martie 1768 şi Sviniaciî jumătate, dăruit de
Toader Hagiul negustor sîrb, cu uricul din 12 Aprilie 1768
[212]
212
VI. Mironescu
(vez.I proroc. imp. No. 161 şi 190), întărit de Ioan CaIi mach
Vodă la 12 Aprilie 1708.
Oriseiaiec corn. rur.; să se adaoge: posedă o însoţire şi
împrumut cu 72 membri.
Cocoşul, munte ;să se adaoge: pe care şi-a însuşit mănăs­
tirea Solca, prin schimb cu Milisăuţll jumătate la 20 Ianuarie
1775".
Cocoşul, care se află În partea despre amează zi de la
Găina, tot munte, e in privinţa întinderi! sale ceva mal mic,
iar în privinţa infăţişărer mal oblu, mal subţietic şi mal
înalt, decît Găina. El se mărgineşte, în partea despre ameazăz i
depîrăul Tatarca, care isvoreşte de sub muntele Opcio ara
şi se revarsă în Moldova, iar în partea despre apus de pîrîua­
şul Cocoşul, care se revarsă în Tatarca, şi de muntele Dăr­
mocsa. Observăm că dicţionarul geografic posedă în norne n­
clatură piriul Tatarca schimbat în Tatarec, care sună slav, decî
trebue neapărat rectificat în "Tatarca", pe cînd Dărlmoasa, cul­
me, să se rectifice în Dârmocsa. (Vezi S. FI. Marian, tradlţij
poporane romine. pag. 251).
Cu privire la Cocoşul şi Găina, doI munţi, se zice că
aice locuia înainte de vr'o cîte-va sute de anî un săhastru, care
iubea tare gal iţele (găinele) şi de aceea se ocupă el În singuritatea
sa cu creşterea lor. Năvălind 'I'atarit în Bucovina, ajunseră într'o
dimineaţă o ceată de tatar! tocmai în aproprierea stincelor
unde locuia Sahastrul, într'o peşteră încunjurată din toate
părţile de stinci şi unde-şi făcuse foc ca să-şi fiarbă ceva de
mîncare. Tatari'! cum zăriră focul, se duseră ţintă într'acolo
ca să vadă. cine-I şi ce face şi văzînd un Sahastru bătrîn îI
dederă pace. Tataril însă după ce se scoboriră de pe munte
şi ajunseră În vale, aud ne-odată un cucoş cinttnd. Deci în.
torcindu-se îndărăpt spre sahastru� ca să iee toate găinele cite
le vor afla, începură a se acăţăra ŞI a se sui pe st.lncf la deal.
Sahastrul văzînd că Tatar-it se întorc, prinse degrabă toate
găinele, cite le avea, le vîră Într'un sac, aruncă sacul în spate
şi se duse Ia vale. Cind ajunseră 'I'atarit lîngă peşteră, Sahas­
trul era de mult cu găinele Îq vale. 'I'atarit prind a se scobori
iară-şi la yale în urma Sahastrulul, însă acesta prefăcut vă­
zîn du-I că se ia după dinsul, ' se sue de altă parte .tndărăpt
de unde s'a scoborit. Şi aşa cind Tatarii erau sus, Sahastrul
era în vale, iar cind ajunseră .Tatarii în vale, Sahastrul era
pe stincl. Astfel ţinu jocul acest� toată ziua.
După ce a înserat, Săhast sul se hotărî să joace Tătari­
lor o festă, ca el să se sature de, pofta găinilor. Se scobora
într'o prăpastie adîncă, unde făcri un foc din vrescurile adu­
nate şi apoi se retrase într'un ascunziş dintre crăpăturl. Tă­
tarii văzînd focul, nu observară prăpastia şi căzură noaptea
în ea frîngîndu-şl capetele.
A doua zi văzînd aceasta Sahastrul multumi lui D-zeu
că l'a scăpat pe dinsul şi găinele sale din m iiriele tatarilor,
[213]
Note de călătorii prin Bucovina
213
•
şi nurm In amintirea acestei intîmplărf pe unul dintre aceşti
dOI munti Găina, iară pe celal'alt Cocoşul, întru cinstea ga­
liţelor sale. (Vevi trat. popor. rom. din Bucovina de S. FI.
Marian),
Cuciur-mare, corn.; se va . scrie : Cuciurul-mare şi în rîn­
dul al 35-lea se va adăoga: acest .sat l'a cumpărat mînăstirea
Putna de la Ştefan cel Mare, precum o dovedeşte reîntărirea
contractului de cumpărare, de către Petru VII Şchipul Vodă,
din 30 Martie 1575 (vezf protoc împ. No. 129).
Cupeu, corn. rur.; în rindul al 17-lea să se Îndrepte nu­
mele Cupcic în Cupcin şi să se adaoge: Gheorghe Cupcin le
dăruise mînăstirei Putna în anul 1762, Octombrie 15 (vezî
protoc. împ. No. 119). Acest Gh. Cupcin va fi fost un străne­
pot a lUI Gh, Cupcin, care la 1503, dăruise minăstireî Putna
satul Camena sau Petriceanca.
Chioodim, corn., la sfîrşitul rtnduluî al 19-1ea să se adaoge
acest sat a fost dăruit Episcopiel Rădăuţilor, de cătră Alexan­
dru cel Uun, cu uricul din 8 August 1420 (vezi protoc. irn p
No. 241 şi 242).
Comăneştii[ sau Ludiî Homorulul, lipseşte în dicţionar.
Caordeştii, coin., în rindul al 17-1ea este a se adăoga la
"această comuna": a fost dăruită Episcopie! Rădăuţllor de
cătră Alexandru cel Bun, cu uricul din 8 August 1420 (vezî
protoc. îrnp. No. 241 şi 242).
I'fr'b1d, munte mic (682 m.), se află pe ţărmul stîng a,
pîrîuluj So lca ; se numeşte şi Ciurgăl-mic ; lipseşte în dicţionar.
Cetatea Tătarilor, culme situată în apropierea corn. Tere­
bIe cea ; are o tradiţie locală; lipseşte în dicţionar.
Oolmicul, deal, se află în partea despre apus a satului
Horodnicul de jos; lipseşte in dicţionar.
Coprea, heleşteu la Suceava, linga moşiile Mitropoliet şi
24 fălcl de pămînt, au fost proprietatea mînăstireî Sînt-Ilie la
10 Decembrie 1781. Această numire geografică cu nota ei
lipseşte in. dicţionarul geografic.
Coruştii[ corn. rur., în rîndul al 4-lea e a se adăoga: a
aparţinut rn înăstiret Dragomirna.
Dealul-Urucei, "munte," astfel scrie autorul; nu e munte,
ci un deal! Autorul îl pomeneşte în treacăt în 6 rinduri din
a 3-a coloană fără să amintească citu-şî de puţin ceva de
tradiţia şi originea numelui ca şi cum aceasta n'ar aparţinea
treculuf nostru şi nu ne-ar interesa. Este o greşală neertată de a
se trata astfel un dicţionar-geografic, care constitue un docu­
ment istoric romtnesc.
Ca să arătăm cît de interesantă este legenda, încă vie în
graiul poporului romin, transmisă prin tradiţie din tată in
fiu, o reproducem. Iată-o : Ştefan cel Mare cînd a mers să
aleagă locul unde să zidească mînăstirea, şi-a luat arcul cel
mare, care se incordă cu vîrtej şi treI alţi săgetătort vestiţi,
adecă pe vatavul de copil şi doi copii de casă, şi s'a dus cu
[214]
214
VI. Mironescu
7
o mare mulţime de popor pe un deal depărtat de locul unde
avea să zidească' mînăstirea. De acolo şi-a slobozit săgeata
mai întăl vatavul de copii, şi unde a căzut săgeata lut, s'a
făcut poarta minăstiret ; unde a căzut săgeata întăi ulul copil
de casă, a făcut clopotniţa, iar săgeata copilului al doilea de
casă a mers foarte departe şi a căzut pe dealul Sion (nici pe
acesta nu l'a pus autorul în dicţionarul său), unde era atunci
o hisericuţă de lemn, iar unde a căzut săgeata lUI Ştefan
Vodă, într'un paltin vechiu, s'a zidit altarul bisericel. Se
spune că al doilea copil de casă întrecu se pe �tefan Vodă cu
săgetătura şi poporul vorbea acum, că el ar fi mai meşter
decît Vodă; de aceia se zice că Ştefan ar fi pus Să-I tae ca­
pul, dar nu se ştie de sigur.
Acest arc cu vîrtej a lui Ştefan cel Mare, lăsat de in­
sU-ŞI Vodă în amintire la minăstirea Putna, s'a păstrat acolo
pănă la anul 1686, cind regele Poloniei Ioan Sobieschi ocupă
Moldova şi între alte prădăciunî, ripiră Polonit şi acest arc a
lUI Ştefan Vodă.
Dealul-Bărbăcărie't, 627 m., dealul "Cirana" şi "Sionul" si­
tuate in jurul comunei Putna, lipsesc în dicţionar. Autorul
are cuvîntul I
Dealul-Crueei, se numeşte şi dealul sau ridicătura mare
a şoşelel, care desparte Rădăuţul de Hadicfalva; aceasta lip­
seşte in dicţionar.
Dealul-Tancului ; în rîndul al patrulea trebue adăogat: Pe
vîrful acestuf deal, s'a găsit în anul 1872 cu ocasiunea ex­
tragerei petrel pentru zidirea casei parochiale din corn. Grăni­
ceşti, un mormînt "tumulus", format din lespezt de riu ne­
cioplite, pardosit şi acoperit, avînd o lungime de 2 metri, lă­
ţime de 1.10 m. şi înălţime de 0.80 m. La ridicarea lespezi­
lor, s 'a găsit 2 schelete omeneşti "ş, a. unul mal mare şi altul
mal mic suprapus. Intre extremităţile scheletulul mal mare,
s'au aflat aşezate două vase (oale) de pămînt negru, arse, de
formă rotundă neregulată şi cu păreţl groşr, care conţineau
cam 116 parte dintr'o massă consistentă, de culoru c cafenie,
opacă, cleioasă, inodoră şi amărie. La dreapta scheletulul se
află o secure de agat în stare foarte bună şi o bucată de
lemn petrificat în forma unei ghioage. După desfacerea com­
plectă a acestui mormînt, toate obiectele mal sus arătate au
fost depuse la muzeul nationaf din Cernăuţi.
.Deolul-Leahuluir, deal, 5'ş9 m. alt., între corn. Voitinel
şi Vicovul de Jos, dstr. Rădăuţl,". Atîta a găsit de cuviinţă să
scrie autorul dicţionan.Iuj. Numirea acestut deal însă ne in­
trigă să ştim de ceacest deal fu anume Dealul-Leahului numit.
Iată ce spune tradiţia: zice că în timpurile vechi aveau Ro­
mînii foarte mult de suferit atît 'din partea păgînilor cît şi
din partea creştinilor din statele învecinate.
Astfel întrînd Ieşit în Moldova, si îndreptîndu-se spre
Suceava, prădau şi pustiau ţara pe unde treceau, Ajunşi pănă
[215]
Note de călători! prin Bucovina
215
aproape de Hădăuţl, Ştefan Vodă s'a pornit de grabă cu oaste
în potriva lor, întimpinîndu-I în partea despre răsărit a sa�
tulut Horodnicul de jos. Leşit însă văzîndu-se bătuţi de Ştefan,
apucară pe Colnicul din apropierea Horodnicului de jos. tre­
cură părîul Munteanca, eşiră în Brădet şi se indreptară spre
Voitinel. Ştefan, văzînd că leşit nu vor să stea la luptă, ci se
retrag, îi ajunge pe un deal din apropierea satului Voitinel
îi-I atacă din două părţi de odată, bătindu-I aşa de cumplit,
şncit uumai puţini putură scăpa cu viaţă.
Şi de oare-ce mai tot dealul, unde s'a întîmplat lupta
aceasta, era acoperit cu trupuri de Ieşi, de aceea dealul acesta
a început de atunci Încoace a se numi Dealul-Leahuluî şi
tot aşa se numeşte şi astă-zi. . . .
Ştefan Vodă poruncind să 'se înmormînteze cei căzuţi,
s'au făcut cind movile în partea despre răsărit a satului
Horodnicul de jos şi anume pe locul unde li-a eşit Ştefan
Vodă leşilor înainte, iară cincisprezece dea-lungul Colniculul.
In movilele acestea, cad se numesc de cătră Romînil
de aicî Uricele lUI Ştefan, zac Ieşil cel căzuţi in luptă.
" Dorna- Vatra", tîrg; cu aşa numita scriere oficială (po­
cită) a localităţilor romîneştt, autorul dicţionarului geografic
schimbase numele multor comune romîneştl, făcînd pe placul
veneticilor şi vrăjmaşilor neamului, cari şi de astă dată şi-au
împlinit cu conştiinţă rolul lor odios în a influenţa alcătuirea
dicţionarulut, din toate punctele de vedere.
Astfel dicţionarul în amănunţimele lui nu e decît a tic­
cluire neadevărată şi absurdă, făurită spre a servi ca armă
oficială în contra intereselor vitale ale rominilor Bucovinenî,
Şi să nu creadă cel cu influenţa oficială, ascunşi în dosul
numeluî autorului, că nu i-am simţit la distanţă; iar în ce
priveşte pe autor, îl putem asigura că adevăraţii romini
de 1"iţă (nu cu: vitză), numesc şi scriu localităţile astfel, precum
le-au moştenit de la strărnoşiî lor, deci resping cu indignare
scrierea oficială absurdă a Iocalităţiloradoptată de dicţionarul
geografic romînesc; astfel Dorna-Vatra se va schimba în dic­
ţionar, scriindu-se corect Vatra Dornei şi altele.
De ex. istoricul tîrgului Vatra Dornet e cu totul superficial
redat, Jipsindu-i tradiţia întemeierei şi istoricul instituţiurrilor
culturale şi administrative, fie macar in trăsături generale.
Să se adaoge deci: Vatra Domei posedă o însoţire de
păstrare şi împrumut cu 90 membri şi un cabinet de lectură
rominesc numit Sentinela, şi instalat in casa naţională pro­
prie situată în centrul ttrgulut,
Iată şi tradiţia înterneieret : Dragoş Vodă urmat de cur­
tent la o vînătoare, găseşte în acele părţi o căprioară blon­
dă (ciută) adăpindu-se la isvor şi o urmăreşte Aceasta
speriată fuge in desiş, pe cînd Vodă trage arcul spre a nu
scapa vînatul şi omoară pe fata Iora tocmai in momentul
cînd aceasta ingenunchiată îmbrăţişa căprioara-I domesticită,
care se refugia in braţele ei.
[216]
216
VI. Mironescu
Vodă măhnit de moartea frumoasei Dora, unica fiică a
prisăcaruJul, care sălăşluia în acea "ale încîntătoare, a dat lo­
cului în amintirea intîmplării nenorocite, numele .Dora", care
mai pe urmă se prefăcu în Dorna, iar vatra primelor salaşurt
fu numită Vatra Dornei, nume care a rămas în graiul po­
porului romîn pănă în ziua de astăzi.
Şi nemuritorul poet Vasile Alexandri ne-a redat într'o
poezie frumoasă "Legenda de la Dorna".
La Dorna Candrenilor, corn, rur., să se adaoge: comuna
posedă o însoţire de păstrare şi împrumut cu 112 membri şi
un cabinet de lectură numit Ouşorul , despre toate aceste tace
autorul dicţionaruluî.
Prin amintirea tradiţiilor păstrate cu atîta sfinţenie de
poporul rorntn, ca o scumpă amintire din moşi strămoşi, oare
nu dovedim vrăjmaşilor noştri că posedăm o bogăţie literară
şi istorică naţională, care aparţine trecutulul poporuluî romîn
şi oare nu dovedesc ele punctul de plecare la intemeiarea 10'
calităţilor romîneşU?
Ne amintindu-le, oare nu oferim noi însuşi ocasiunea
străinilor ca să făurească el pe socoteala lor diferite basme
efemere, în baza carora căuta în mod fraudulos să-şi susţie
sus şi tare drepturile lor ca popor autochton în ţară, cu toate
că chiar ei sînt convinşi de nepotriveala lor cu obiceiurile,
credinţa şi limba ţărit de origine mal veche.
Următorul caz de exemplu justifică constatarea făcută de
noi ş. a : fostul inginer hotarnic Nictor Pauli, aZI repauzat şi
alţii din Cîmpu-Jung, susţinură cu o seriozitate care se face
să r izt, că Cîmpu-lungul de azi din Bucovina este fără în­
doială de origine germană, numindu-se din început Kampe­
lung, şi abia mal tîrziu după venirea rorninilor fu numit
Cîmpu-lung sau Kimpolung cmÎi î-i zic el.
Pentru argumeniarea acestei observaţi unf, Pauli ş. a.
susţinură că pe vatra tîrguluI de azi a Cîmpu-Iunguluî, s'ar
fi oprit în trecerea JOI' prin ţară Cruciaţil germani făcind ta­
bără, unde pe lîngă căutarea hranet .... (?) au întreprins (mosa­
firii) şi o curăţire corporală temeinică, peptănindu-şt părul
pletos ce'l obicinuiau a purta.... şi cum a peptanâ în limba
veche germană se zice Kompeln şi peptănătura Kampelung,
Pauli susţine cu îndîrjire c� Cîmpu-Iungul de azi romînesc,
e de origine germană, deriVl�ndu-i numele de la Kampelung,
, Un caz analog e şi-Putna, despre care ştim că localita-
tea aceasta şi-a luat numele de la pîrîul Putna, care o stră­
bate; numele e slavon derivatvde la put cale, pe cînd nemţii
pretind că derivă de la goticul put mic.
O altă mai nostimă tradiţie inventată de ruteni! bucovi­
nent cu scop de a-şi afirma ei' drepturile lor prerogative ca
popor autochton faţă de veneticii rornînf (?), auzisem personal
din graiul preotuluî rutean Cozac, paroch ortodox în comuna
Mămăeştil, care mîhnit în adîncul inirnet sale de numele 1'0-
[217]
Note de călătorit prin Bucovina
217
mînesc ce'} poartă comuna sa purochială şi a cărei neobosit
veghetor este, că pe timpul şederei Cnmanilor in Bucovina,
comuna de azi Mămăeştit s'ar fi numit "Mamaiof", în amin­
tirea morţii năprasnice a unei căpetenil de oştire cumană cu
numele Mamaif, care trecînd Prutul în not calare, s'ar fi Îne­
cat bietul .strărnoş al popet tocrnat în dreptul satului de azt
Mămăeşti şi că mult mal .:tîrziu suprapunîndu-se stratul po­
porului "Valah", ar fi romanizat satul "Mamaiof" în Mămăeştiî
şi Cumania în Moldova; totuşl din isvoare istorice aflăm că
satul Mămăeştiî pentru prima oară se aminteşte ca proprieta­
te a mînăstirei Suceviţa, abia înainte de 1648.
Prin comunicarea celor de mai sus, am arătat tendinţa
străinilor de a ne falşifica trecutul şi tradiţia, cu scop de a-şi
afirma ei însu-şi drepturile Jor în ţară.
Tocmai în aceste timpurl critice, soarta ne hărăzeşte
acest dicţionar geografic al d.· dr. Grigorovitza cu: Comăretif­
Halpern, Hopcea-Achmer, Storojineţ-Ohrenstein, PerziJovca etc.
etc., plus atîtea multe greşelt.
Cu privire la acest din urmă sat scris în dicţionarul
geografic "Perzilovca" pag. 160 obiectăm următoarele: satul
se află depărtare de o jumătate oră pe jos de Siret, unde am
petrecut anif copilăriei şi unde făcusem nenumărate excur­
siunî. Aşa fiind cunosc satul şi numele lUI, care nu este cel
pus în dicţionarul geografic cu numele .Perzilovca'' ci Slobo­
zia Perjulu�, nume oficial, pe cînd poporul îl zice mal pe
scurt .Perjuliucă''. Repausatul Mihai Teliman a publicat un
articol interesant cu privire la istoricul acestui sat Întemeiat
de hoerul Perjul. Ca nu cum-va să remarc măcar urma nu­
melul romînesc "PerjuJ", autorul pe lîngă poei rea numeluf
localităţii înlocueşte litera "J" din "Peri .... " cu "Z" scriind
Perz .... Ne miră cum dsa care a copiat pe d. Werenka, To­
pographie d. Buk. zur Zeit d. Erwerb etc. n'a copiat şi nu­
mele acestui sat care este bine şi desluşit scris "Slobozia
Perjuluf " (pag. 94).
Se vede clar că autorul dicţionarulut a vrut intenţionat
să înfăţişeze Bucovina într'o haînă oficială străină, spre a face
pe placul Austriacilor.
Această pretinsă oficialitate a guvernului, nu e decit un
atac laş îndreptat în contra fraţilor Bucovinent, atac pentru
a căruf reuşită guvernul austriac ştie prin tradiţie să abuzeze
de putere şi să uzeze de arme nepermise de lege,]a ori-ce
ocaziune hinevenită.
(Va urma)
VI. Mironescn
;a4
[218]
Iii
Prlveliştl şi datini strămoşe,tI În Moldova
Oolinda cu pluquşorul
VI
Cu prilejul anului nou, se păstrează o mulţime de datini,
prin care se exprimă fericirea de a trece de la un an la altul.
Cursul neintrerupt al timpului, a fost împărţit de natură
lnsăşl în nişte perioade determinate, prin rotirea pămlntulut
in jurul soarelui-anul.
Acest an care în ştiinţă nu insamnă altă ceva, de cît în­
vîrtirea globulul nostru, odată pe eliptica sa, din care se ur­
zesc veacurile, se urzeşte vecinicia, este un ce cu totul ab­
stract, pentru popor însă, ie o formă vie care poate să-I aducă
în poalele mantiet sate seculare, toate fericirile şi toate durerile.
Find însă că omul este o fiinţă in care speranţă creşte
chtar acolo, pe unde a trecut cele mal groazve nenorocirl, de
aceia ivirea unul an nou pe calea veacurilor trebue să fie pen­
tru dinsul o pricină de bucurie, El uttă toate relele şi neno­
rocirile ce le-a suferit în cursul anulul trecut, şi se aşteaptă
ca acest an nou, să-I aducă cele mai viI mulţumirl. Anul ce
a fost s'a dus, s'a nimicit, şi cu dinsul s'a stîns şi toate dure­
rile; anul nou ce are să înceapă, nt? poate să aducă omului,
de cit plăcere şi mulţumire, căci pe aceste le doreşte el.
Dacă vre-un lucru îndreptăţeşte o privire optimistă a lu­
miî, apol sunt tocmai serbările. anului nou, cari, la toate po­
poarele a căror oblceiurt ne sint cpnoscute noă, îmbracă o formă
veselă şi zburdalnică ,
Obiceiurile şi datinele poporului romin, nu s'au născut
numaî prin instinct într'un mod spontaneu, ci şi prin Iogile
tradiţiuneI ca moştenite de nol, ca \transmise nouă'de la stră­
moşi noştri din care ne coborîm. C\le mal multe 'pe care le'
aflăm cu ocazia anului nou, au cea mai mare parte din ele
rădăcini în cea mal bătrlnă antici tate a poporului Roman şi
chtar a întregeI rase latine,
O datină din cele mal frumoase şi mai veche, ce s'a păs­
trat şi se păstrează încă pănă în ziua de astăzf la poporul
I
[219]
--
Priveliştl şi datini strămoşeştt în Moldova 219
romîn este colinda cu pluguşorul sa�'i cu buhaiul ce se obictnu­
eşte in ajunul anului nou, în sara spre sfintul Vasile 1). Ea
reprezintă serbătorile romane, cari aveau loc după Satur­
nale, fiind că Saturn şi soţia sa Ops, erau conşideraţt ca cel
Întăi descoperitori ai griulul şi fructelor arborilor. De aceia
fiind că agricultorii şi-au isprăvit culesul diferitelor producte
de pe cîmp, pe care le-au măcinat, şi pot fi rnlncate, sărbă­
toresc cultul acestor divinitităţi-ideiă abundenţi! şi a ferti­
Iităţif=-").
Domnul Moldovei Dimitrie Cantemir, care a scris despre
datinele moldovenilor, nu ne spune nimic despre obiceiurile
ce au loc cu prilejul anulut nou, ci nuniul că: la începutul
ţie-cărui an, se cîntit colind", şi se obieinueşte în mult'! chipurl,
atît lrJ.. prosiime cît şi la ce� mari 3).
Obiceiul este ca în ajunul anului nou, prin sate, cioba­
nii şi vacaril, iar prin oraşe flăcăii şi argaţi! de pe la curţile
boereşti, se intovărăşesc de cu vreme, pentru a îmbla cu co­
linda pe la casele locuitorilor, pregătindu-se în acest scop a
avea cu ei un buh1t, harapnice, un clopoţ�l sau o talancă, precum
şi o cofiţă cu apă, şi astfel1 pregătiţi. pornesc de la casă la
casă, urind pe la fereşti colinda pluguşorulut.
In tot timpul cît unul din colindătort, numiţt în unele
locuri şi plugaraşr, rosteşte acea colindă, ceilalţi care-I inso­
ţese, nu Încetează de a suna unil clopoţeii sau talanca, Iar al­
ţii de a pocni amarnic cu harapnicele sau cu bicele, trăgînd
buhaiul într'una, şi cînd cel ce urează spune la colindătort,
"ia mat mînaţ>;, măi", toţi într'un glas strigă cît le ia gura,
hă>;'! hă>;,!
Buhaiul
Buhaiul este un instrument primitiv a cărui figură se
vede aici, Origina lui se pierde în întunerecul veacurilor, el
1) In multe părţI: locuite de romănl.,Sf. Vasile se numeşte şi Sân
V ăsit.
. 2) G. Eem. Teodoresco. Incercări critice asupra unor credinţă, datin
ŞI moravuri ata poporuluî rornărr Becureştt. 1874 pag, 58.
3) Descrierea Moldovei ediţ. II. IaşI, 1851, pag· 28 l. Nvta I.
[220]
220
Th. T. Burada
-nu se întrebuinţază de cît odată pe an, in ajunul anului nou
şi nu se află în uz de cit numal la poporul rornân ; el imi­
tează boul ce rage; e făcut dintr'o putinică sau cofă legată la
gură cu o piele de oale, duhită, formînd ca o darabană, în
mijlocul el se află aninată o şuviţă de păr de cal, pe care
trăgîndu-o cu amîndouă mînile, schimbînd cînd una cind alta,
şi după ce mai Întăi le udă cu apă din cofiţa ce o :llJ cu el,
produce o vibraţiune care samănă cu ragetul unul bou ce se
aude în depărtare, sau mal bine a unui buhar, de unde pro-
babil derivă şi numele acestui instrument, precum şi zicerea a
umbla cu buhaiul 1).
Buhaiul se mal numeşte şi bot"- V. Atexandri îl descrie
-că este făcut dintr'o sită de piele. petrecută cu un fir gros de
păr de cal. Tragerea firulu] prin pielea site), produce un ra­
get surd de bou depărtat 2).
Colinda pluguşorulut, vorbind despre aratul pămlnîuluî
-cu plugul cu dorspezece bol. despre sămănatul grîuJul, săce­
ratul şi măcinatul lUI, precum şi despre altele, era natural,
-că buhaiul ce imitează mugetul boilor ce trag JI] brazdă, să
fie în totdeauna însoţit şi de un clopot sau taJancă, şi a­
ceasta, fiind că la noi, s'a păstrat vechiul obiceiru, ca în tot­
dcauna, cînd sînt mal mulţt boi sau aIte animale la un loc,
să aibă una din ele, un clopot sau talangă aniriată de gît 3)
1) In Valahia bubaiul se mal numeşte şi taur. Prin unele oraşe şi
sate, flăcăi! şi băeţj{ fac un Plug în mîniat,ură pe care'], TIl:mesc plugttşOT
sau plugulet, imitînd pe cit se poate a�varatul, plug, I� Impodo.b�sc c�
hărtie colorată si cu florI îl pun un clopoţel sau două In coarne, Iar cel
-de la ţară Iau �devăratul' plug, cu un clopot mal mare, îl tîrăsc si astfel
merrr la fie-care casa de urează. De la umblarea cu pluguşorul in minia­
tură"sl111 de la cel »devărat derivă zicerea a umbla cu pluguşo'rul. (G. Dem.
Teodorescu: Incercărr, crilide aS\lpr� unor credinţe, datine şi moravurj ale
p oporuluj român. Bucure ştt. 1874, pag. 58).
2) Poeziî populare, Buour eştf; 1866, pag. 391- 392_
3) Acet ohiceeru ni s'a transmis de Romani. La el era
şi o lege care pedepsea pe acel ce fura� t�lanca, s.uu clo�ot?l
de la gîtul animalelor; despre aceasta lata ce gasim sens In
nota de Ia cap. VIlI, făcută de F\fanci�cus. Swertius, Ia cartea
lUI Hieronimus Magius: De Tintihabul'Ls, Liber Postumus, Am­
-stelodami CICIJC LXIV, pag: 129 :\Iustinianus Imperator in le-
gibus rusticis Titulo secundo §. 2, \interprete Francisco Baldu­
ino, Ha sanxit: Si quis Crepitaculurn si�e Tint�anabulum bov s
aut ovis nlteruis cujusvis an�malis Sustulf-nt, �onvmctus flag.lla�ur
ut lur. Et si animal deperd�tum fuer2t, et td damnum wrc2to,
.quod ejus crepitaculum sustulit.
In timpllrile vechi, la gred la romani, şi la alte popoare
[221]
Priveliştt şi datini strămoşeşt in Moldova 221.
asemene .era natural ca harapnicul sau biciul, să nu lipsească
la asemenea ocaziune. pentru a mina şi a indemns boii ce­
trag la brazdă, ca să meargă mal iute, de acela în tot timpul
cît se zice colinda plu,quşoruluJ, .harapnieul şi bicele nu înce-·
tează de a pocni. 1),
După ce coli ndătoriî au terminat de recitat scenele cele
mal de căpitenie a ocupaţinnilor agricole, urează gospodaru­
lui o recoltă mănoasă, belşug in toate şi anf mulţi şi fericiţi,
pentru care el primesc drept mulţămită, parale, după vechiul.
obicelu, aşa după cum s'a pomenit din bătrinj.
clopotul sau talancă se auina şi la gitul celor condernuaţt la
supliciu. Despre aceasta vorbeşte scriitorul bizantin L Zonaras
Lib. Il, citat de Filippo Bon nani in: Gcbinetto armonico. Roma.
MDCCXXIl, pag. 139.
Bătrînii ne spun că şt la noi mal de mult pe cind boe­
rit aveati robi, unit din el, pentru ai umili cu totul inainte
de ai pedepsi cu bataia, sau cu alte schiugiuîrt pentru greşa­
lele lor, le aninau un clopot mai întăi la git şi aşa il purtau
prin sat ca săt vadă toţi sătenir. Tot ca pedeapsă cîteodată
li se puneau şi coarne, în virful cărora se a n inau cîte un bel­
ciug sau clopoţel. La boit cari au coarne mari şi frumoase
este obiceiul să se pună în virful lor. cite un belciug, şi a­
tunci boii se numesc C1l coarnele beiciuo-iie.
1) La noi în timpurile vechi, era obiceiul ca boii cînd';
trag la brazdă, să nu se bată numal cu biciul, numit in unele
locuri şi zbid sau puhă, ci să se împungă şi cu stremurarea.
La Vlahit (Romin1) din Istria, precum şi la alte popoare de
acolo, a rămas obiceiul, ca şi la el boii să se împungă c�
stremurarea, care nu e alt ceva de cît un harag în virful că­
rui se afla un bold gros de fier. şi care se numeşte plmiJula.
Arrnini) (rorninit) din Macadonia, numesc şi ei stremurarea,
tot punou!»:
Cronicarul Ioan Neculcea , în scrierea sa: O eamă de cu­
vinte, aflată în: Letopisetul ţăret Moldovet de Kogălniceanu,
Iaşî 1845. tom II, pag. 200, ne spune despre strernurarc ur­
mătoarele:
"Ştefan Vodă cel bun şi cu f}ul sau Bogdan Vodă, de
multe ori au avut războaie cu Leşii şi multe robil au făcut
în ţara Leşească, cît au pus pe Leşî în plug şi de au şi arat cu'
dînşii de au sămănat ghindă. de au făcut dumbrăvi, pentru
pomenire, ca să nu se mal acolisească de Moldova, Dumbrava
roşie la Botoşani, şi Dumbrava roşie la Cotnari şi Dumbrava
rosie mal jos de Roman, şi Leşij încă nu tăgăduesc că seri 'il'
în cronnica lor. Numai mă mir de Miron Cosi in cum au aco­
perit acest lucru de nu l'au scris, şi aşa vorbesc oamenii că,
cind au fost arind cu dinşif, cu Leşil, iau fost impungind cu
f/ . ·�s'i
-'<;
j
�1l
'111
[222]
222
Th. T. Burada
Mai pe la toţi rorn inif împrăştiaţt, prin diferite ţări, sub
dorninaţiunî străine, pe unde am căJatorit, am văzut că, aii
rămas, cu prilejul anulut noii, multe din obiceiurile poporu­
lu1 nostru. Aşa, cel mai răspîndit obicelu la el, e eolinda care
'îmbracă diferite forme, şi are de scop de a ura ca anul noii
. ce incepe, să fie mănos şi îmbelşugat 1).
�.trărnurările, ca pe hof să tragă, Iar ei se rugau să nu-I
împungă ci să-i bată cu biciuştele, iar cînd ii băteau cu bi­
.ciuştele, el se rugau săI împuugă".
1) D n toate colindele ce am auzit, cea mal frumoasă e
cea cu pluquşorul. Această coIindă ce se păstrează atit tn Bu­
covina cit şi în Basarabia, am aflat-o şi peste Nistru. în Gu­
bernia Cherson din Rusia, în satele aşa numite moldoveneşti.
ca: Floarea, lasea, Butur, Uoşarca, Perperiia, Goiana, Tei, Si-
.clia, Ceoburceni etc. precum şi in satele: Ţigănauca, Pogoreni,
Coşniţa Săroţe�, Botoşani; Chetros, Uşiţa, Lipoianz, Buda, etc.
din gubernia Canu nue-Podolec. Celelalte obiceiurî ca vrăjile,
ce se fac în ajunul anuluî nou, precum şi cintatul colindelor
pe la ferestrele locuitorilor, s'au păstrat şi pănă'n ziua de as­
tazi în acele localităţi neatinse ca şi la nol.
La romîniI din Istria, ce locuesc in Vlasix (Valahia) şi
munţii Oici, ce se numesc Eumeri şi Vlahi; este obiceiul
.ca în ziua de anul noii, băeţit să meargă in cete de cîte cinci
sau şi mal mulţi, pe la casele locuitorilor, cu samanatul, poc­
nind din bice şi sunind din clopoţei, recitînd colinda numită
la el coledva, cînd tot atuncea se aruncă asupra lor, grîu, urin-
du-le anl mulţî şi fericiţi.
La romînif din Moravia ce locuesc în Vul'Ăsca (Valahia),
precum şi la cel din Si1esia Au-stria('ă, de prin prejurul ora­
şulul Tesclien, din comunele: Bistriţa, Ropiţ(1, Libiţa, Leşna;
Liaotca, Vendrinia, Mietrooiţa, Goleşov, şi altele, care se numesc
Ţl aluhi şi VI/laşi, este asemenea ohicelul ca să meargă mai
rnulţl băeţi în cete, pe la ferestrele locuitorilor cîntînd coledoa
(colinda). ,
La locuitoril din partea de jos a Galiţier, ce se chema in
vechime Pocuţla, precum şi la acei din satele: Brusiuri, Bun­
quri, Şesur; Acrişor, Bobîrca, Turca, Moldovaţ, Fereseul, Cras­
nodă, etc., este asemene obiceiul, că băeţiî in cefe de cîte cinci
sau şi mal mulţi, să meargă p,e la casele locuitorilor recitînd
colinda, care la el se numeşte \colenda, după care apoi, îi sa­
mănă, aruncînd peste ei, grîii, orz, sau păPUŞ01, dorindu-le
un an mănos şi îmbelşugat, şi să-l petreacă cu bine.
La romîni'î din Macedonia în unele safe, mar cu seamă
în Veria, este obicelul, că în ajunul anului noii, părinţiI să se
.aşeze cu copil cu toţi, lîngă vatră, făcînd următoarele vrăjI: tata
sau mama aruncă cîte un grctunte Jdf:; grh'i sa�'i de orz în cuptor
[223]
Priveliştt şi datini strămoşeşti in Moldova 223
Jn care se oflă puţină spuză menind şi persoana pentru care se
. aruncă acel grăunte, şi dacă el sare spre apusul soarelui, ac�a
persoaeă va trăi multt uni; şi dacă va sări în alte părţ�, va trăi
puţint ani, dacă-insă grăuntele nu sare de loc din vatră, atund
acea persoană va muri chiar în anul acela.
Mal este obiceiul că în ziua de anul nou să se facă o
plăcintă, în care se pune un ban vechiu. La prînz acea plă­
cintă se taie în atîtea părţi cîte prsoane sînt la masă, şi acel
ce va găsi banul, va fi norocos în tot timpul anului.
Tot în ziua anulul nou băeţit se fac aşa numiţii liguciart.
El. se îmbracă în haine pestriţate şi cu mască pe obraz, avînd
şi cîte un hamger în mînă, şi, însoţiţi de muzică, compusă
dintr-o eurnă (un soiu de oboe) şi o gaidă (cimpoiu), merg
pe la case şi joacă. Drept mulţumită li- se dau parale, rachiu
şi vin.
La rominit din Bithinia (Asia mică) numiţi Pistieoşt, ce
locuesc în satele: Başchiot, Elasqe, Caraţţiooa, Ceatalaghîl, Ca­
racogia, .Aghia-Kiriaki, S1/başi, Serian şi Kirmikir, ce se află în
spre lacul Apolonia, s'a păstrat o mare parte din obiceiurile ce
se află şi la armînit (romi nil) din Macedonia.
(urmează) Teodor T. Bnrada.
DEZl.EGARE
Să pouesiesc cum s'a 'ntîmplat,
Văd singur că nu om cuvinte,
.Atîta ştiu: te-am sărutat
Iar tu mi-ai. spus că rlu-s cuminte!
Dar tot ee·a fost, a fost în vis!
.Acum aşt vra să fac cercare
Să te sărut aievea chia»,
Căd visul cere dezlegare!
Eugeniu Revent
a
[224]
HAIDUCUL
(Fragment)
Era în ziua de flor il
Prin anul una mie
Şi şapte sute şi optzecr,
Chiar bine nu se ştie.
Pe prispa caser, stau vorbind
Un frate şi o soră
Că în Cozrneştr, în satul Jor
AZI n'o să fie horă,
Şi am indoî se sfătuesc
De cimp, de plug, de casă,
C'ajunge vorba, nu ştiu cum,
La. scumpa lui mireasă.
Intreahă Voinea'ntr'un tirziu
Pe soră-sa, pe Ana
De nu s'antors Sinziana lui
Din tîrg de la P Iopan a.
-"EI, dragă Voineo, tu nu ştii:
Un grec îl ţine calea ...
Ţi-aş spune multe dar te văd
Că te cuprinde Jălea.
-,,0 .... Spune-mi Ano tot ce ştii 1"
I-a zis atuncea dinsul,-
Ş'oftînd îşi pleacă ochi'n jos
Inăbuşindu-şt plînsul.
-"Precum îţi spun, un grec i-a zis
C'ar vrea-o de soţie -
Că zestre-I face,.ţ-ii dă şi banl
Şir dă pe veci, o vie,
"Şi păuă-acuma i'�a trimis
Ma tăsurt scumpe, rochir,
Şi-un şal adus din, Ţarigrad
De zău, că'ţî fură ochii.
Arhiva
...
[225]
Poezii 2.25
"Se zice că n'ar fi primit
Atit bănet, comoară,-
Cînd chiar i-a dat un 'iaz, ca dar
Şi pe Siret, o moară.
�Şi că pe grec l'ar fi făcut
De rîs, şi de ocară, .
Că ea rămîne cum a fost
Săracă, şi la ţară.
"De-o săptămînă n'a mal dat
Pe-aleea, pe la· mine ;­
Flăcăit'n saf, o rîd pe-un cap.
De tine l-e ruşine".
LUI Votnea ochii i s'aprind
Şi pumnul şi'l îndreaptă
Spre poartă, par'c'ar fi văzut
Duşmanul, şi'l aşteaptă.
" -Oh! liftă spurcată de grec
In vecî nesăturată;
Tu cîne mîrşav, blăstămat
Ne-om întllni vreodată!
"Pe tata tu mi I'aî ucis
Şi mam'ai necinstit-o;
Pîn' şi cenuşa, pentru bir
Din vatra-ai răscolit-o.
"Ne baţi, ne schingtueştt, ne scuipi,
Cind faţa e'n sudoare;
Copii omori, şi fete furi
Chiar ziua 'miaza-mare.
"Un fir de păpuşot n'avem,
Cenuşa ni e hrană,
Ni-l trupu numai vinătăt
Iar mînile, o rană.
"AIături, tu m'ai pus c'un cal
La jug să-ţi ar ogorul,
Tu nu eşti om'? Şi frică n'aî
De-Atoate Ştiutorul '?
Şi cum şedea aşa răstit,
Cu fruntea incruntată,
Zăreşte'n vale-un nor de colb
Ce-apoi pe deal, s'arată
W�i*'i :-;;'�.- --�??71?�'::· .. -O��.;.}._.-,I-( .' Q��:- :144 _o, -,.,. )a
.' ,--'- -_.:::':_�- --_._;,,-..:_-�::"_�_,L.,:
[226]
226
Constantin Doboş
-"Acu-! acu, deodată-a prins
- Iar Voinea să vorbească-
Văd călăreţi ce-alergă-ri trap ....
E potera grecească.
"Şi pănă'n dinţl sunt înarmaţi
In frunte-I Circ SerdaruJ.
Ce ţanţoş merge, şi'nginfatt. ..
Strunlndu-şf armăsarul.
Cit ai clipi, s'au şi trezit
Cu potera la poartă;
Iar Ana se făcuse ghem
Şi galbenă, ca moartă.
Pe car, şi prinse strîns de-oblînc
Trei fete stau legate,-
De ceasul naşterei şi'l plîng;
Cerşind la toţi dreptate.
Priveşte Voinea bufmăcit,
Spre fete, la tustrele
De nu-I Slnziana lui cu eL.,
Dar nu e printre ele.
Spre el, se'ndreaptă-un poteraş
Cu sabia lui scoasă,
Pe Ana o priveşte'n ochl
S'o vadă de't frumoasă.
Cînd Vomea-a pri-ceput ce vrea,
Stringînd puterea toată-
Un pumn i-a repezit in cap ...
L'a doborit deodată.
-"Pe ea băeţl, şi sus pe şea
- Scrdaru-atuncea strigă-
Iar pe tălharu-acesta vreti
Să pun de viu să'I frigă.
\
\
Văzîndu-se ca'n \roată strîns
Depuştt şi Iatagane,
Iar Ana prinsă, şi pe el
Atîtea mînI duşmane,
S'a repezit cit ai lovi
De cremene, amnaruJ,
Pe Circ-Sardar l'a pălmuit
Şi-I lea şi arrnăsarul
\
l
1
I
[227]
Poezil
Şi'n faţa poterii întregI,
Ce sta cum stă o turmă
De OI, cînd vede-un lup, pteri
In codru, fără urmă.
Şi tot bolborosea mereu
Serdarul pe greceşte;
�i săsăit, din cînd în cînd
O da pe romineşte :
- "Pe el, '"OI pal icarI vestiţt
In Grecia întreagă,--
De'J prindeţi viu, nevătămat,
Vă dau cite-o desagă
"De icosari ; Iar sora lUI
E-a voastră o săptămînă,
De ml-l aduceţi chiar acum
Să'} am la îndămină.
Ca proştit toţi s'au năpustit
Ca mîna să-I sărute;
Apoi spre codru au plecat
Mal mult cam pe nevrute.
Constantin Doboş
1 ONIŢ Ă ILIE seu
227
E ceasul cind se intorc copii!' de la şcoală. Sirena din
"I'abacl şueră prelung de douăsprezece şi al mel tot n'au venit.
Nerăbdătoare cat încăodată pe fereastră, in lungul dru­
mulul şi't văd pe amîndor-c-micuţit mamel-c venind unul lîngă
altul, tăcuţi, cu ochi! în pămînt, parc'ar fi fost nişte oameni
în toată firea, loviţi de vre-o mare durere, ori nişte bieţi a­
măriţr, cari duc spre locuinţa de-apururî pe cine ştie ce scump
şi Iubit neam.
Doamne! Doamne! ce li s'O fi intîmplat!... N'or fi ştiut
Ieeţia ..... OI' fi holnavl.. ...
Cine ştie., ...
Le les Înainte. O tristeţă, o suferinţă pe faţa lor ....
�='" .. _� .. - "_"'�:"�_�"'"�'':.:.::_","'' e;;:-
44 ..,.
[228]
Cel mai mare, cu ochiî în Iacrimf, cu atita durere In
suflet, că abia pot desluşi cîteva cuvinte spuse pe Înecate.
- A murit, mămuţă, un băet din clasa mea. Domnu ne-a
zis că a murit de "menegită".
- Da-îngînă şi celalalt., dînd din cap-a murit, saracu
de tot.
Mi-a trecut ca un fier ars prin inimă.
Ce curoasă senzaţie 1 Eram mulţumită că nu li se întîm­
plase nimic şi totuşl ce tristeţă se lăsase ca o negură deasă.
deasă şi întunecoasă, peste sufletul meu.
Un biet copil, nesimţitor şi nevinovat de nimic a fost
chemat înaintea judecăţet dumnezeeştj. Sărmana mama Iul., ..
Ce s'o fi făcut nenorocita 1.. Cum s'o fi zbuclumind 1, .. Şi el.
bietul co pi\.... De ce s'a mal născut pe lume, dacă a fost să
intre aşa de crud în pămîn t ?
Şi, abătuţî şi trişti, cu mintea cutrierală de gîndurI ne-
lămurite bine, ne pomenirăm tustret în casă.
- Tu l'a! cunoscut mititelule?
- Eu, nu, dar mi-a spus Gheorghiţă de el.
- Cum îl chrema, Gheorghiţă?
- Ioniţă Iliescu. Era aşa de blind şi de cuminte mamă,
învăţa bine de tot. ... Era dintre cel mal buni în clasul nostru ...
Toţl hăeţil am plîns şi Domnu a fost aşaa de supărat... Ne-a.
zis să aducem fie care cil putem .•. să-I cumpărăm o coroană ..
Cu toate că vedeam copilul meu suferind şi plingind suferin­
ţele altora şi prin urmare ar fi trebuit să-I Iau cu vorba, Să'1
abat gîndurile şi să'I fac să ulte=--pe cit era cu putinţă=-cela
ce l'a făcut să sufere şi să plîngă, căcl va avea el vreme mat
tîrzii:'! să cunoască în destul ce e durerea în viaţă, totuşi mă
momea aşa de mult acel copi l; care era "atit de blind şi de
cuminte şi pentru care au -plîrt.s toţi băeţit, ba chiar şi Dom­
nu a fost supărat" în cit nu m'am putut stăpîni să nu intreb
şi să nu cercetez mai mult despre dînsul.
Şi am aflat încetul cu înce�l, printre lacrimi şi suspine
cît era de bun şi de blind Ioniţă .Hiescu, cît era de silitor şi
cum Domnul_îl dădea drept pildă t4turor celorlalţi-amănunte
menite să-mi apropie mai mult s�fletuI de bietul copil, pe
care nicl nu'I văzusem în ochi şi nici nu'I auzisem macar de
nume, pănă atunci şi să-mi facă părerea de rău mai adîncă,
tristeţa mal copleşitoare.
- Nici odată, mamă, el nu se :bătea. Era blind şi tăcut
228
Laurenţia Gribincea
[229]
Ioniţă IIiescu
229
<că orl-oe I-ar fi zis băeţit, el se uîta la dînşii .... zîmbea şi nu
Ie spunea nimic rău.
- Da la recreaţie?
- A! la recreaţie? Nicl nu leşia afară la joacă. Stătea
irrciasă-şi scria, că el nu vedea aşa de bine pănă la tablă.
Da acu, la urmă, nu ştiu ce avea, săracu ..... Stătea supărat. .
Cind ne întorceam de la recreaţie, îl găsiam plecat pe bancă .
Plîngea şi zicea că-l doare capu .....
Intr'o zi-mai acu nu de mult=-I'o durut capu mai tare
:şi Domnul l'a întrebat ce are şi la trimis. acasă ...
De atunci nu l'am ma! văzut... Spusese îq ziua aceia pen­
iru ultima oară lecţia la istorie... Săracu, mamă, a ştiut el
c'o spune pentru cea din urmă oară?
- Copilul meu, tu nu-ţi poţi închipui ce bine-I pentru
dînsul că n'a ştiut mititelul, nimic din cele ce avea să i se
întîmple. O adormit cum ar adormi un pUJ, fără grijă, fără
-teamă că ceasul lUI cel de pe urmă a sosit.
- Ai dreptate, mămuţă. Cind s'a inbolnăvit, băeţit s'au
dus să-I vadă. El gemea, dar nu era aşa rău, rău de tot, şi
le-a zis că peste două săptămînt vine la şcoală.
A doua zi era mal rău şi atuncl le-a spus băeţilor că
vine după Paştl.
A treia zi, cind s'a dus băeţiî, era rău, rău de tot. Ge­
mea tare, se utta cu ochii peste cap la dinşiî, .. Nu l-a cunos­
cut.; Băeţil I'aii strigat pe nume: "Ioniţă, Ioniţă" şi el gemea
înainte .... Atunci băeţit au plecat plîngînd.
- Mama lui n'a chemat doctorul?
- Da, l'a chemat şi auzî, mămuţă, ce doftor ... A zis că
nu mal scapă. Cum să nu mai scape? Domnu ne-a zis că se
vindecă boalele cu stăruinţă şi căutare bună. Eu n'am fost
bolnav de scarlatină şi m'a scapat doftorul. Dar acela a fost
un doftor bun, nu ca aista, rău, care n'a voit să'I scape .....
Mama lUI, saraca, a împărţit la băeţi toate cărţile, toate
lucrurl le lUI şi plîngea în hohote.
Şi bilele 1 uî le-a împărţit ...
- Şi bilele? Se juca în bile?
- Da, se juca, săracu, acasă, nu la şcoală.
Dragi li-s mă rog, băetilor bilele acestea. Miel şi rotunde,
ceva mai mari ca o alună, de sticlă, ori de lut, bine bătut şi
uscat-de se fac .tarl ca piatra-ei se uîtă ca la 'mare lucru
Ia aceste mărunţuşurt de joacă.
[230]
230
Laurenţia Gribincea
�Haj', lancule, să ne jucăm in bile".
De cîte ori, fără să fi vrut, fără să-mi fi dat seamă de
ce, parcă mă chemase şi pe mine în acel "hai lancule să ne
jucăm" nu Iăsa m toate baltă şi, din vre-un colţ nebăgat în
samă al ferestre], priveam cu nespusă plăcere, Ia jocul lor co­
pilăresc, în desfăşurarea cărula ei puneau atîta seriozitate.
Şi cum stam plecată, acum, sub greutatea gîndurilor po­
somorîte-nori grel, întunecaţi de durere şi din care abia, a­
bia, picura cîte o lacimă-zăril colo, in bataia privirii melc'
ţintă într'un singur loc, pe bietul loniţă lliescu. E"ra el-aşa
cum mi-l zugrăvise hăeţit -cu înfăţişarea lui blîndă, l inişti tă
şi inspirătoare de duioşie. Il văd Ia dînsul acasă intr' un colţ
din întinsoarea bătută a ogrăzeî. Cu virful ascuţit al uriel sur­
cele face un semn, apor în jurul semnului o rotogoală mare,
sărind înapoî şi cumpănindu-se în virful degetelor, apoi alia
mal mică, tot chitind şi potrivind să nu-t dele greş insemnă­
rile ; Iar odată isprăvită această lucrare, pe care a condus'o­
cu seriozitatea unul inginer, începe a'şt pipăi buzunările nnde
bilele se rostogoleau in învîrtiturt cind mal Încete, cînd mai
repezi, orIdecîteori copilul se apleca ori se ridica,
Ioniţă mîngie cu privirea rotunzi meu fiecărei bile, le reu
la ochi, pe rind: una, două, trcl şi unu după alta ele alunecă
rostogolindu-se. Una trece de semn, alta nu-l ajunge şi el sare
mulţămit, într'un picior, le prinde, le aruncă din nou şi iar
le prinde, urmînd inainte jocul, cu o răbdare de Înger, pănă
ce bilele nemeresc unde "rea el şi unde cere jocul.
Dar priveliştea, care se desfăşura înaintea ochilor mel,
intr'o lumină aşa de vie, incepe să se mohorască. Cercurile­
se strîng tot mal aproape: Se lungesc. Tresar C:I la lumina
orbitoare a unul fulger: privirea Însă mi se opreşte în ace­
laş loc .... Aii pierit rotogoalele, Între care se invlrtea sărind,
copilul. In locul lor, un sicrîă cu îmbracămintea albă, cu crucl
argintii. Inăuntru, Ioniţă Illescu doarme cu pleoapele lăsate,
cu gura strînsă, cu fata l in iştită, parcă nict o durere n'ar fi
simţit, nicI o suferinţă n'ar fi 'funoscut.
_ Chip de înger, trecător pr�n lumea noastră ca un vis, ca
o părere, fără să ştie ce-a cătat\ pe pămînt şi de ce a plecat
fără. de vreme, irnpr ăştiind suferinţă, storcind lacrimi de jale,
de durere, de compătimire. I
La cap ard lumlnărt de ceară şi lumina 10)' sarbădă flu­
tură pe chipul nemişcat. Peste obrajii lUI palizI cad în picurt
I
I
[231]
Io n iţă Iliescu
231
ferbinţi Iacrirni le mame! ; peste sicriu pling florile aduse de
copii.
Intr'o clipeală ceaţa lacrimilor îrn t învălue ca într'un
mormînt trista vedenie,
S'a sfirşit!
Lîngă mine, Gheorghiţă, cu ochil deschişi, peste măsură
e şi el pe gîndurI, cu bună seamă îşI răscoleşte amintirile IU1
de copil, dar totuşi amintiri în ceaţa cărora se desluşesc atî­
tea vieţî în începutul lor aşa de duios şi aşa de interesant.
Şi 'iată una stirşită atit de dureros.
Fiecare intimplare din această viaţă apusă, fie-care miş­
care cît de mică de neusemnată, o despr-inde din negura tre­
cutuluf scurt şi o retrăeşte .... Cum vorbea Ioniţă Iliescu .... cum
sta în bancă ... Ce spunea domnul de dinsul-c-i.Domnul lui
care le explica aşa de frumos, de le părea rău la toţi băeţiî
că ceasurile sînt atit de scurte şi clopotul sună aşa curind" ...
Bietul Ioniţă, el nu va mal auzi pe "Domnu" cum ne poves­
teşte de frumos la istorie, la geografie 1... Cit era de cuminte
Ioniţă! Nu alerga, nu făcea nebunii şi tot s'a inbolnăvil. ....
L'a durut capu.,.. Vra să zică e rău de tol cind te doare
capu... Şi nouă nu ne da nimic prin gind., .. Un om, ba nu;
un copil poate să moară cşa degrabă '1 ...
Celalalt clipind' din ochi, privea nedumerit, cînd la fra­
te-său mal mare, cînd la mine.
Dacă mintea coaptă a omului in toată firea, se poate
impaca aşa de greu cu moartea. ce trebue să se petreacă,
macar in treacăt, in mintea neştiutoare a copilulut, care nu gă­
seşte explicarea la nimic şt căruia ac�a înaltă şi dumnezeească
ştiinţă a sufletului nu-I poate da Încă nicî un ajutor şi nicî o
mîngere ?
Ar fi pacat să nu le abat gindurile,
In sufletul meu, deprins cu loviturile şi durerile vieţeî,
suferinţa are loc şi se găseşte ca la dinsa acasă. Ea poate să
vuiască intocrnat ca nepotolita vijelie, ea poate să se lovească
fără de milă de păreţii sufletuluI meu. Acolo găsesc loc, nu nu­
mai durerile şi suferinţele mele, ci suferinţele şi durerile în­
tregei lumi şi nu ştiu de ce, dar cu fie-care durere ce o sufăr
pentru altul, cu fie-care picătură de lacrimă ce-mi picură din
suflet, mi se pare că mă ridic tot mal sus, că sint tot mal
puţin pămînt şi că haina sutletulut meu se lărgeşte tot mai
mult, cătind să îmbrăţişeze toa te durerile, toate suferinţele
[232]
232
Laurenţiu Gribicnea
toate amarurile acelel Iuml necăjite şi chinuite, care pare că
în această viaţă pămîntească îşI ispăşeşte fericirea uneî vieţi de
bine şi Uitare de sine, trăite pe vre-o altă planetă.
Dar copilaşii ! ... La ce să sufere, el, nevinovaţil, neşti­
torir, ...
Veniţi, copii, la mama.
Uitaţi-vă colo sus, sus de tot, în nemărginirea nepătrunsă
mei de ochii, nici de mintea omenească; este speranţa şi mîn­
gîerea noastră în toate nenorocirile.
Acolo, e Dumnezeu.
El ne-a dat viaţa şi lUI trebue să o închinăm.
In împărăţia lut necunoscută a plecat şi sufletul lUI 10-
niţă Iliescu. ca să mărească numărul îngerilor din acea dulce
şi sflntă împărăţie.
Să ne punem copil, în genunchi şi să spunem din adin­
cul inimilor noastre "Tatăl nostru" pentru odihna sufletului
acelul bun şi scump copil ; iar vOI, să vă glndiţI la dînsul ca
şi cam ar trăi în altă lume, în altă ţară şi să nu plîngeţI,
căcl sufletele celor fără de pacate sunt fericite acolo şi se
măhnesc, cînd văd că plîng, pentru dinşil, oamenii de pre
pămînt.
Dormi în pace, Ioniţă Iliescu, tu înger bun şi cuminte.
Cărţile tale, hainele tale, bilele care ţi-au fost singura şi cea
mai desfătătoare plăcere a ta, sînt împărţite azi copilaşilor, co­
legilor tăi, care te vor uita încetul cu Încetul. "Domnul" va
avea un elev mal puţin în clas. Amintirile despre scurta şi ne­
norocita ta viaţă se vor stinge rind pe rînd din mintea tutu­
rora. Vei mai trăi cît va în viaţa tristă şi Întunecată a unei
mame şi apoI cu moartea el totul se va sfîrşi ca şi cînd nict
n'ai mal fi fost cînd-va pe pămînt,
Laurenţia GribiDCea
\
\
\
[233]
Inscripţiile sf. M-ri Secul
76. Inscripţiea Srîntulu'i Aer elin JYI-rea Secul : "Acest aer
."inchipuirea Darn nezeesculuî trup al Domnului Nostru Isus
."Hristos, sau făcut de robul luI Dumnezeu Nestor Ureche mare
"vornic ţeret de jos şi Cneghina lui Mitro(ana şi Iau dăruit
"Dumnezeescului locaş din nou ziditei sale M-ri ce se numeşte
"Secul, unde este hramul tăerea cinstitulut cap it sfintuluI
"slăvitulul prooroc şi botezătorul domnuluî, Ion, pentru min­
"tuirea sufletelor sale, a părinţilor şi a fiilor lor, în zilele
"bine credinciosulul si de Hristos iubitoruluî nostru Simioan
"Moghilă voevod domn'itoriu pămîntului Moldovei, •
Anul de la Adam 7116, iară de la Hristos. 1608.- Aerul
a fost înstreinat de Mavrocordat Vodă,-apoI prin Grigorie
.Alexandru Ghica Vodă dat înapoi la Mînăstire la 1766 Ghenari 18 .
. "Acest aer au fost furat de turct la anul 1821 şi găsin­
dul creştinii de vînzare în Constantinopol l'au răscumpărat
§i l'au înturnat iarăş'i la sfînta M-re Secul".
"P. S. "Aerul cusut de' însuşi mîna ctitorii Mitrofana,
"cu mărgărintare şi petre scumpe cusut în mînăstire, în pir­
"gul despre Nord. Cu ajutorul rudelor sale împreună cu alte
"odoară: pentru M-rea lor Secul". '
Mitrolana (soţia lui Nestor Ureche) a stătut mulţi ani
in M-rea Secu. '
Aşa: Vornicul Nestor Ureche stătea în Secu de zidea
M-rea peste tot intre anii 1594-1616. Mitrofana stătea de-I
-cosea podoabe, Mitrofana 'adesea ori era însoţită de rude şi
de prietene la lucru p. c. de sorăsa A.rlghelina, soţia lui
Berheria de Joroaia soţia lUI Jora, de soţia lui Cigolea,de soţia lUI
Mogildea, de soţia lur Voruntarie, şi de alte cucoane şi fete .... care
o ajutala lucru; ele au cusul atuncea: Aerul la 1608, un epatrahir
cu sfinţi tot în anul 1608, care este şi acum în Mvrea Secul,
.au cusut, perdele, poale, aurore pentru diaconl, din care sunt
şi, acum. cordele şi o sumedenie de obiecte de .tot [elul din
carele multe le-aii perdut vremea, iară altele mai sunt
.şi acum. .
Pe acel timp egumen în M-rea Secu era vestitul dascal
Dosoftei între anii 1590-1607; şi după dînsul Andrei Dascalu
1607 -1626. Tot' pe acel timp să afla acolo în creştere-Vasile,
călugări t în urmă Var lam Moţoc, în urmă mitropolitul Mol­
-dovel 1632-1653 şi moare la 1657 August de se îngroapă în
M-rea SecuI.
[234]
234
Documente
Tot neamul boerrlor Ureche, au Iubit din răsputert pe
Dosoftel, pe Andrei şi pe Varlam şi pentru dragostea lor au
făcut multă ctitorieM-rel Secul.
77. lnseripţ'e« de pe o cruce sîrbească din M-rea Secul :
vAceastă cruce au făcuto Nestor Ureche, marele vornic al ţărel
�de jos şi Cneghina lUI Jl{itrolana şi m lor Vasilie şi Griqorie;
"şi Anasiasiea şi Mariea, şi au dat'o în nou zidita lor M inăs­
tire Csiropotonu; M-rii Secu iau zis Csiropotanu, cuvint grec,
care să traducepîrăll sec (apă de lingă M-rea Secu), ca să le
�fie pomenire în veclt vecilor in anul 7105 (1597) Sept. 1".
Crucea aceasta este mare cu K colţurr şi mal lungă de
2 palme, are 36 icoane sărbători anuale, îmbrăcată în argint
şi aur, cu inscripţie.
Notă curioasă şi interesata. pentru Mrea Secu; 61 Coloana
Seculană, comandată de generalul Domati Secular compusă din
8000 veterani zoaţr. După ce bătură zdravăn pe Geţ� şi pe Basturni
ascunşi în munţi! Panoniet, fondă două castele; 1 Dornaie şi
al2 lea Secui anul ; luă sub a acestei coloane custodie trecătoarea
munţilor.
De la această nobilă coloană vine numele de comuna
Dorna şi schitul Secul în Moldora. (studiu istoric al Hominiel;
urmare, studiu vechl-reproducţie nouă). Ziarul Deşteptarea
(comercială) an. VIII. No. 7, 24 Aprilie, 1889 pag. 3.
78. Inscripţia de pe o cruce slaconă elin jl{-rea Secu;
"Această cruce o făcu mult păcătosul robul lui Dumnezeu
"Neslor Ureche şi Cneghina lui Mitrofana şi o dato in nou
"zidita sa M-re Secul, unde este hrarnul sfintului cinstitului
"şi slăvitulul proorocului şi înainte mergătorulut Botezătorulut
,,[oan in anul 7102 (1594) Iunie 1".
Crucea este mai' mică, cu patru cornurr, cu 12 praznice
anuale, săpată prea frumos. Anul 7102 (1594), arată limpede
că. vornicul Nestor Ureche se ocupa de M-rea Secu ca să o
zidească din nou pe vatra schitului Zosima care exista în
anul 1560. Iară în 1594 el \stringe material şi face zidirf în­
prejur. Sint dovezi că Mvrca, Secu este mai veche de anul 1560,
şi de stareţul Zosima Crucea să face în 1594.
'/9. Inscripţia slavonă ele pe zidul bisericii mari elin M rea
Secu, tradusă romîncşte.. .
"Cu voea Tatălui şi cu �ucrarea Fiului şi cu săvîrşirea
"sfmtului Duh, cu rugăciunilţ prea curate! Născătoaret de
"Dumnezeu, şi ale sf'lntulul Ioan înainte, mergătorului şi ale
"tuturor sfinţilor, cu bună vojnţa şi cu porunca Domnului
"Nostru, Ioan Eremia Moghi/ă Voevod, cu mila lui Dumnezeu
"Domnitorul ţărel Moldovei şi a ,dăruinţiJor de Dumnezeu fii
"al lUI; Ioan, Constantin şi Alexandru voevozî şi de la fratele
"său Ioan Simion Moghilă Voevod şi cu fii lUI şi cu bine
"cuvintarea fratelul Domnie'ilor, prea sfinţitul chir Gheorghe
I
I
1,
,
1
1
[235]
Documente
235·
"Moghili't Mitropolitul Sucevet. Cu Iubire bunii şi cu adevarată
"avere dală de Dumnezeu. zidi această biserică Dumnezeească
"În' numele sf'intulut slăvitulut prooroc înainte mergător iu şi
"Botezătorului lui Hristos, Ioan, şi a cinstitet lUI tăerî, smeri­
"tul şi mult păcătosul rob al stăpînului Hristos, Nestor Ureche
marele vornic al ţăref de jos şi Cneghina lui Mitrofana, şi
copiilor Vasilie şi alţl de Dumnezeu dăruiţt copii ai lor, sfinţi
părinţf care vă a.îlaţt aice rugaţi pe Dumnezeu pentru not
mult păeătoşit robi ai lUI Dumnezeu Nestor Ureche şi soţia sa
Jlitrofann, şi pentru tot neamul lor, şi pentru ertarea pacate­
lor lor şi" s'au întemeliet în annl 7103 Iunie 7 şi s'au săvîrşit
in acel aş an Octombrie 5 (1595)",
Vornicul Nestor Ureche este nepot lUI Erimiea Movilă
Vodă şi prin urmare rudă şi tuturor bocrilor Movileşlt.
-Părinţit lui Nestor sunt: Maxim şi Dumilra: părinţii
:..litrofanel sunt Ioan şi Maria (Jora), copii lor sunt: Vasilie
Grigorie, Nastasia şi Maria.
Biserica zidită de dînşii la Mvrea Secu au fost foarte
mică de la fundul altarulut pănă unde e-tc acu zidită inscrip­
ţie s dinafară, de acolo încoace biserica este adăugită în urmă.
Biserica lUI Ureche in Secu. ca şi biserica lui vorriicu
Coste a Buci ac in Raşca, sint biserici de model pentru vremea
acelor boerI.
80. Inscripţia şi M'lrca d!J la M-rert din cetatea Neamţnlut
"Această M-reo zidi Petru Voevod în anul 7038 (1530) şi s'au
"ingrădi t cu zid, după moartea lUI, de doamna lUI Elena şi
"cu fii lor Ioan Il ieş Voevod, Ştefan şi Constantin in anul
,,7058 luna Septembrie 4 (1550)".
Această inscripţie a fost pusă sus pe zid la cetatea
Neamţulut, afară, la poarta de răsărit, spre dreapta. Inscripţia
se referă la biserica sf. Nicolae (vezt No. 83) ca M-re, iară nu
vi-rea privită ca instituţie călugărească. Cetatea se preface în
M-re de călugărI numită şi M.-rea (lin deal, la anul 1650, şi
a trăit ca M-re cu călugărI pănă la anul 1716 La anul
1716 bis. si. Nicolae din cetatea Neamţ, s'a strămutat cu totu
la M-rea Secu (vezi la No. 83), Tot la acel an 1716, s'a stră
mutat şi această inscriptie, de la cetate la Mvrea Secu şi s'a
zidit aicea sus pe zidul ptrgulut despre amiază-zi, unde este
şi o cum, şi unde este În pirg paraclisul adormirea şi trapeza.
Marca este se pată în formă de medalion cap de bou, cu ins­
cripţia împrejur în limba slavonă, aicea am copiet'o în 1'0-
mîneşte. Pirgul să zideşte la 1065, inscripţia l'a 1716) şi para­
clisul Adormirea 1852, detalit în istoria M-rei Secu şi a M rei
Neamţ pe la locurile respective Inscripţiile cetăţet Neamţ Bucur.
1905 pag 35 şi următoarele.
81. "Epitaful lut Ştefan Rareş Voevocl. Doamna Rucsanda,
"fiica lui Ioan Petru Voevod, iară doamnă a lUI Alexandru
w Voevod, au înfrumuseţa! acest mormînt fratelui seu Ştefan.
'11
.,
a
I
l'
1,
iii
[236]
'236
Docu men le
"Voevod, care s'au strămutat la veşnlcilc lu caşurl in anul 7060,
"Septembrie 1 ,,(1552)".
Acest epitaf este a lUI 'Ştefan Rareş Vodă pe" care l'au
omorît bocril la pod la Ţuţora şi sorăsa doamna Rucsanda
a lui Lăpuşneanu l'au adus şi I'au ingropat in biserica (M-rea)
sf Nicolae din cetatea Neamţ, Iară la anul 1716 Nicanor Igu­
imcnu Mvre] din cetate au strămutat toată biserica sf', Nicolae
':Ia Mvrea Secu şi cu această ocazie au strămutat şi epitaful lut
Ştefan Vodă Rareş ....
Strămutarea inscripţie! No. 80 şi No. 81 de la :'II·rea din
cetate la M-rea Secu, au făcut'o Ieromonahul Nicanor ca să
aibă un motiv mal: mult de a stăpîni şi averea cctăţcl din
Cetatea a M-rel tot la M-rea Secu, precum au şi stăpîrrit'c pănă
la secularizarea din 1859 Iunie 1 (vezl No. 83 şi No. 112).
Epitaful este în partea dreaptă a bisericii. ,
82. Inscripţia din lăuntrul bisericei marr din M rea Secu,
scrisă romineşie, S11S pe pereie în pridvor. "Această sf. biserică
"s'au făcut la anul 7103 (1595) de Vornicul Nestor Ureche şi
"soţh sa Mitrofana, făcînd aicea chinovie de monahi, iară' la
"anul 1763 părintele stareţul Paisie vi ind din sf. Munte în
,,�l-rea Dragomirna. Iară la anul 1775 au venit cu sohorul
"aicea În M-rea Secu, iară la ann l 1779 s'au mutat în Mvrea
"Neamţulul, rămiind de atunci amîndouă aceste M-rI sub cir­
"muirea stlinţici sale, s'au zugrăvit biserica precum se vede
"la anul 1850 cu cel mal însemnat ajutor al sf. sale părintelut
"Calistrat Duhcvuicul, stareţ fiind părintele Arhimandritul
"Neonil (79 şi 113)".
83. Inscripţia de pt< zidul bisericei sf. Nicola2 din M-rl'a
Secu; "Aceasta sfîntă şi Dumnezeiască biserică întru numele
"celui intru sfinţi părintelui nostru ierarh şi făcător de
"minunI Necoloi; împreună cu hiblioteca de sub dinsa. şi cu
"un rind de chilii, ce se trag de l'a un capăt la altul (rindul
"despre nord) s'au zidit din temelie în vremea stăpîuireî hine
"credinciosuluI şi iubitorul deXc, Domuulul nostru Ioan Salldll
"Sturza Voevod, şi a prcosflnţitulul mitropolit a toată Mol­
"davia chirio chir VenirJmin Uosiarhe. Prin siruui nţa Prea Cu­
"viosuluI Arhimandrit şi staret sfintelor M-rI Neamţu şi Secu
"chir Dometiau cu ajutorul iubi tori lor de Xc norod şi a altor
"făcătorI de bine spre veşn ica lor pomenire la anul 1884
"Septembrie 20·.
\
Această biserică intăl au fost zidită de Petru Hareş Vodă
dn cetatea NeamţulUI la anul 70.38 (ţ530), iară la anul 1716
a:er?monahul Nicanor }gumenul M\ril �in �etat.�a· Nea�]ţu au
stramutat'o cu totul In M-rea Secu ŞI au refacut'o UIcra pe
acest loc, iară la anul 1824, Stareţul Dbmetian alI înoil'o de
peatră aice aşa precum se vede., Caitapi teazma este Înoită de
:Sofronie· Miclescu .. (V,ezi No. 80.81 şi No 112). .
Să se mal ştie că ace�stăbiserică a luI sfintu Nicolal din
.M-rea Secu (cea adusă diii cetatea INeamţ) s'all înoit şi la 18
I
[237]
J
i
�
I
Documente
Aprilie' 1776, după cum se constată prin o scrisoare a stareţu­
lui Paisie Velicicovschie, cu această dată, din car� scrisoare se.
vede că: ,,Iosaf Cantacuzino de la Paşcanf au trimes 100 .lef
pentru zugrăvitul bisericiî sfintuluf Nicolae (Ist. M-ril Neamţ
t. XI pag. 17 No. 8), (ist. M-rii Neamţ t. 6 519, şi 730; Po­
melnicu M-rl 64 97).
Să se mat ştie că pe timpul cind s'au strămutatIiiserica.
sf. Nicolal din cetatea Neamţ la Mvrea Secu, tot atuncl (dacă
nu şi .maf înainte) această biserică s'au făcut tot cu acela ş.
hram sf.Nico!al şi la satul Ţ'uţuenl (o mahala în Tîrgu-Neamţ).
care biserică s'au invechit, s'au stricat şi acum s'au înoit. tot;
pe acel aş loc. Cu acest chip dintr'o biserică au eşit două.
No. 76, 77,78, 79, 80,81, 82,83, sunt inscripţii din M-rea.
Secu .... care se continue de la No. 111, Înainte. .
Iarăşi inscripţii din M-rea Neamţ
'84. Inscripţia de pe un aer din M-rf31}, Neamţ. "Făcut'au,
"ilcest aer ierornonahul Siluan Igumenul de la Neamţ, in zilele
"evsevios\llui şi iuhiţorulut de Xc. Ioan, Şlef,m voevod şi s'au.
"săvîrşit în anul 694.5 Septembrie 1 (1437).
Siluan 1 au igumenit la M-rea de la Neamţ între anii
1422-1439.
Aerul să păstrează intins in dulap cu sticlă la bis. sf.
Gheorghe din ograda M-ril Neamţ in partea dreaptă. Ştefan'
Vodă de pe aer este Ştefan Vodă cel bătrîn fiul lul Alexandru
cel bun şi' moş lui Ştefan cel Mare.
85. Epitaful lut Ştefr.ln Vadă cel bătrîn: "Acest mormint
"l'au înfrumuseţat Ioun. Şte{tm Voevod cu mila luf Dumnezeu
"domnul ţeret Moldovei fiul lUI Boqdasi Voevod unchiului său
"Ştefan Voevod, fiul bătr inulul Alexandru Voevod, pe care
Sau omorit Roman fiul lUI Ilie voevod in anul 6955 (1447),
"luna Iul ie 13 şi s'au îngropat in M-rea Neamţului în 16 zile.
Acest gropnic este în biserica Mare a M-ril Neamţ, în
părţile <lin stînga e mal vecht cu 50 de anl de cit zidirea bi­
sericiî, probă că mormîntul este adus aleea din alt loc, din bi­
serica cea veche care se stricase la 1472.
Acest Ştefan Vodă este un mare ctitor al M-ri Neamţ;
el au închinat M-rea Boiştea cu toate averile el M-rel de la
Neamţ la 14·16, biserica au crăpat de cutremur la 1472, biserica
nouă să face la 1L197, cind s'au strămutat şi monumentul aicea
în zid în dosul strănel,
86. Paximilul din Evanghelia lu� Gavril. "Cartea neamulul
"lui Isus Hristos, fiul luf David, flul lul Avram, Avram a născut
"pe Isac, iară Isac aii născut pe Iacov, iară Iacov au născut
"pe Iuda şi pre fraţif lul, iară Iuda au născut pe Fares şi.
"pre Zora din Ftam ar, iară Fares au născut bre Esron ş. m ..
"d." (aceasta este scoasă din Evanghelia lut).
[238]
238
Documente
Această Evanghelie este scrisă de leromonahul Gavril
Uri con (fiul lut Uric)în limba Slavonă, pe pergament, în Mvrea
Neamţ la anul 6944 (1436), începută la 6 April şi sfîrşită la
3 Februarie, s'au scris în 10 lunI. Cartea groasă ca de 6 de­
gete, grea de 10 kile, legată în argint, aur şi cu sflnţl, scrisoare
tiparnică. Gavril au fost egumenul M-riI Neamţ între anii
1449-1452, Gavril au scris mult, bine, n'are concurent nicI în
calitate, nicl în cantitate.
87. Oapul. s(întulut Simeoan. "Moaştele sfîntuluI Simeoan
"de la muntele minunat s'au ferecat de cătră Ioan Ştefan
"Voeyod la anul 6971 (1463)".
Această inscripţie se' referă la capul sflntulut Simion
Stilpnicul de la muntele minunat, serbat la 24 Mai.
Notă la capul sf. Simion
Sf. cap este în formă de scafă,-pe margine inpr ejur are
o panglică de aur lată ca de dol centimetri şi pe panglică
înprejur are pe 2 rînduri inscripţia copietă mai sus la No.
87. Această panglică nu se vede " pentru că capu este pus cu
gura în jos, în cutie.
Peste cap în formă de cruce, are altă panglică brodată
artistică ca podoabă, n'are inscripţie.
Alăturea este falca întreagă a sf. Mar-iel Magdalina, alte
3 părţi puse alăturea .... toate aranjate cu simetric.
In fundu cutiei pe o hîrtie sînt detalil. puse la 1903
Noemb. 23 cînd pregăteam aceste odoară pentru jubileul luă
Ştefan Vodă cel Mare care s'au tăcut la 1904 Iulie 4 în toata
Romînia, a fost ferecat cu argint şi aur de Ioan Ştefan Voevod la
anul 6971 (1463) şi l'au dăruit sf. M-rl Meamţ sp re pomenirei
sa. Ştefan Vodă cel Mare cînd au ferecat capul l'au pus Într'o
cutie mare de argint prea artistic lucrată. Capul este, cutia
nu. Cutia de acum este cutie nouă, mare, patrată, de argint
prefăcută de stareţul Sofronie Rusu la 1805.
In cutie se află capul sf. Simeon împreună cu alte părţl,
mai marI şi miel de sf. Moaşte ale multor sfinţi. (No. 71, 72).
Eu Narcis scriitorul acestor iuscripţif, am studiat capul. 51'.
Simeon, l'am desfăcut din ferecătura Iul şi am găsit pe cap
borte în os, şi alte probe că capul au mal fost ferecat şi mal
înainte de Ştefan Vodă cel Mare', Iară Ştefan Vodă cel Mare
nu este el cel întăl care să-I � ferecat pentru întăia oară
la 1463. Să fradiţionează că acest sf. cap cu îmbrăcămintea
Iuf cea veche au fost a lUI Bogdqn Vodă şi Maria Doamna
tată luf Ştefan Vodă cel Mare, şi Ştefan l'au avut zestre de la
părinţii lUI, apof l'au ferecat a doua oară mal artistic în ar­
gint şi aur, '1 sau pus inscripţia lUI pe cap şi I'au dăruit Mire!
Neamţ la 1463.
87. Inscripţia de pe panaghieru lut Ştefan Yodă cel Mare.
"Ioan Ştefan Voevod, cu mila lUI Dumnezeu domnitoriu ţeref
[239]
.....
Documente
239
1
I
�
"Moldovei fiul lUI Bogdan Voevod, au făcut acest panaghier.
"lasf. M-re Neamţul, în anul 7010 luna De chembrie 18 (1502)"
Pe alt talger I inscripţia "Ceea ce eşti mal cinstită şi cele­
Ialte pînă la fine.
Ştefan Vodă cel Mare au făcut acest panaghier de argint
aurit cu două talgere şi cu patru feţe, care cu balamale se
închid şi se deschid, lucrare de artă şi de pret, cu două icoane
�în reiief sepat ajur cu inscripţie, fie-care talger şi fie-care
faţă are săpătura lui.
Acest panaghier este mal avantajos a'l vedea şi a'l desena,
-decit a'l scrie şi a'I fotogrâfia, este odor dem n de a fi văzut Ş
păstrat şi ca artă şi ca vechime şi ca raritate.
88 Inscripţia de pe o cruce slavonă tradusă în romineşie ...
Panu Gârstea: "Aceasta cruce o făcu şi o ferecă Pariu Cristea
"jignicerul de Suceava şi Cneghina lut Maria, şi au dat'o spre
"rugă Sie-şlpentru sufletele lor şi ale părinţilor lor, în anul
,,7066 Mal 26 (1558), în M-rea Neamţulut, unde este hrarnul
"Înălţarea Domnulut Dumnezeu şi mîntuitorul nostru Isus
."Hristos" .
Cruce cu 8 cornurt argintată şi aurită cu inscripţia in
prejur .Saoa" argintariu, cruce mare rusească sapată în lemn
-de abanos sau de maslin.
89. Inscriptia, de pe crucea mitropolitulut Gligorie. "Această
"cruce o făcu şi o ferecă chir Gligorie Nemţanui mitropolitul
"Sucevei şi aii dat o spre pomenirea Sieşî, minăstirit Neamţului,
"unde este hramul sfintei înălţări a Domnului Dumnezeulul
"şi a mîntuitorulul nostru Isus Hristos, în anul ,068 luna
"Decembrie (1560)".
Cruce mare rusească cu 8 cornurf sepală de ,,]Joga Nichi­
lor" în lemn de maslin sau de abanos.
Preţul ,,92 pineg'i pentru argint.
50 pineg'i pen iru lem Il.
50 pinegl pentru petre le preţioase şi pentru măr­
giiritare.
9 galbeni ungureştl pentru aurul de poleit.
32 pentru facerea lucrărilor".
Acesta este mi tropolitul Gligorie Roşea tNemtonul} cu
metania din M-rea Voroneţ, văr primar cuPetru Rareş Vodă.
El singur se numeşte pe sine în această inscripţie Nemţan,
-(ist. M-ri'i Raşca pag. 33, 34).
(Va urma)
ărhlereul Narcis Creţulescu
[240]
CRONICI
o nouă speranţă de vindecare a oţtiqe:
Zic o speranţă, căct încercarea doctorului G. Biliard, de
la spitalul"Hâtel-Dieu" din Clermont-Ferrand (Franţa), n'a in­
trat încă în domeniul public, ca să zic aşa. Nu e mal puţin
adevărat, după cele ce găsim în "Presa medicală" din 7 Aprilie
1900 (Paris), că încercarea susnumitulut Doctor, e o speranţă
mare, de a tămădui ftisia (oftiga).
Şl incercarea aceasta să datoreşte farăşf unel întîmplărI.
Doctorul G. Billard avînd în cura sa, mal multe oftigoase, ob­
servă că acele care lucrau într'o fabrică de sub-acetat de cu­
pru, nu nurnaf .că nu mal stupeau sînge, dar de unde pănă
atuncea, erau slabe, lipsite de poftă de mîncare, şi foarte a·­
bătute, după un scurt timp, starea lor s'a imbunătăţit. In cu­
rînd oftigoasele lUI, căpătînd putere, poftă de mîncare, CÎntă­
rite regu lat, s'a găsit că creşteau în greutate şi după cum a­
firmă Doctorul, se poate spune, că sunt aproape vindecate ..
Mal aflînd de la Directorul acelel fahr icl, că nicî un lu­
crător nu tuşeşte, ori cît de schimbătoare ar fi vremea, mal
ales cum a fost earna 1908-1909, Doctorul s'a pus pe expe­
rienţă CU oltigoşir, fie din serviciul său din spital, fie din cli­
entela de dinafară şi i-a tratat individual, cu inhalaţiunl de
pulbere de sub-acetat de cupru şi aceasta, cite două inhalaţi­
unt pe zi de cite o jumătate oară şi cu doze crescînde. Rezul­
tatele care afirmă că le-a dobindit, sunt din cele mal irnbucură­
toare, Tusa, expectoraţia, scad gradat, gradat ; greutatea corpu­
lUI, puterile, cresc şi semnele stetoscopice dovedesc, îmbună­
tăţiri adevărat miraculoase.
Cum datori suntem, a aduţe la cunoştinţa puhliculuî,
orl ce încercare, de felul cclet aci amintite, ne grăbim a o
face, şi cine ştie, ducă aceste cîte\·va rînduri, nu vor fi un În­
dcrn n, cu rezultate 1> i nefăcătoare ne-aştep [a te.
Mar 1909 Or. Loon C. Cosmovici
[241]
�1\�ttrvl'\�
ORGRnUL SOCIETATII ŞTIIHTlPICE �i LITERRRH
DIN IAŞI
Iunie 1909
NO.6
0===========================================0
Anul XX.
o o
SINUCIDEREA SOCIALĂ
1
Sunt unele fenomene sociale, care la prima vedere ni se
par straniî, fiind că sunt cu totul opuse unor convingeri pe
care ne credeam în drept să le avem. Astfel este, bunăoară,
cestiunea sinuciderilor şi natalităţel in raport cu civilizaţia.
Logic ar fi ca cu cit civilizaţia creşte, cu atit numărul
sinuciderilor si se impuţi neze, de o rre ce prin creşterea civi­
lizaţiei viaţa devine mai uşoară, Întru cit mijloacele lupteî
pentru existenţă sunt mai puţin barbare şi multe din relele
care veneau din partea natureI au fost înlăturate. Şi cu toate
acestea sinuciderile cresc într'un mod cu totul îngrijitor.
Tot astfel este şi cu natalitatea, în loc ca ea să devie cu
atit mai mare, cu cît civilizaţia creşte; se observă, din potrivă
că ea se micşurează,
Cu privire la acest subiect (1. J. Arren 1) a publicat un
articol foarte interesat, în care' dovedeşte cu statistice acest
ciudat fenomen social.
Intre anil 1881 şi 1903, s'a observat o micşorare a nu­
mărului naşterilor în toate ţările, exceptind pe Austria unde
a rămas aproape staţionar.
In Italia şi Suedia natalitatea s'a micşorat cu 7 la sută În,
Scoţia şi Bavaria cu 19; în Rnsia cu 11; în Imperiul german, cu12;;
In Danemarca şi Franţa cu 15, în Euglitera cu 17, în Noua Ze-
1) Le Corresponâant 25 Novembre 1906.
[242]
242
N. Zaharia
landă cu 18�; în Saxonia şi Belgia cu 24; în Victoria cu 25
în Noua Galie de sud cu 33; Iar în Germania, după o statistică
a profesorului W. Lombart 1), natalitatea a scăzut de la media
37.4 la mie cum a fost în perioada 1891 - 1900, la 34
în 1905.
Această scădere a natalităţei .a început să preocupe mult
opinia publică, mai ales în Englitera, unde dintr'o anchetă a­
mănunţită s'a constatat că de la anul 1881 pănă la 1903 mic­
şurarea numărulul naşterilor a fost de 15% în districte urbane,
de 18% în cele rurale din Englitera şi ţara Galilor, şi de 13%
în Scoţia. Din recensimîntul populaţiei Londreî, făcut în 1901,
s'a constatat că numărul copiilor este eu 5000 mal mic de
cît în decenia anterioară. In 1876, la 100000 EnglezI se năş­
teau 3630 de copil; în 1904, această cifră a scăzut la 2790.
In urma acestor constatărf, Societatea Fabiană (Fabian
Society) şi Societatea regală de statistică (Royal Statistical So­
ciety) au intreprins o anchetă pentru ca să afle cauzele aces­
tUI fenomen, şi au constatat următoarele:
1) Micşorarea natalităţet este un fenomen care se obser­
vă mal ales în oraşe._
2) Ea este mal mare acolo unde copiil incomodează mal
mult pe părinţî, cum sunt cazurile în care mama este lucră­
toare in fabricî sau are altă ocupaţie de acest fel, în cît îi
lipseşte timpul trebuincios ca să se ocupe de progenitură.
3) S'a mal observat că în acele părţl din Londra unde
se află cel mal mic număr de servitori, natalitatea s'a micşo­
rut între aniî 1831 şi 1901, cu cel mult 12%; pe cîtă vreme
în părţile locuite mai cu seamă de cătră dinşij, numărul naşte­
rilor s'a micşorat cu 36%. '
4) Micşorarea natalităţil este cu mult mal mare în acele
clase sociale caracteri�ate prin spiri tul de prevedere şi economie
de cit în celelalte.
. D�n t�ate aceste rezL:ltate �\obţinut: s'a dedus� :u drept cu-
vint, ca rmcşorarea numarului\naşten!or este ooită.
Această concluzie a fost adverită printr'o anchetă făcută
de cătră Societatea Fabiană, calle a interogat 618 persoane
căsătorite din clasa mijlocie a Englitercl, asupra acestui fapt.
Rezultatele obţinute îl adeveresc.' După propria mărturisire
a celor căsătoriţi, s'a constatat că de bună voe au restrîns nu-
I
1) Documenis de Progres Dec. 19071 pag. 58.
[243]
T
Sinuciderea Socială
243
I
1
mărul naşteri lor, din deosebite cauze: economie, boala mamei
provenită dintro naştere anterioară; alte boale şi, în sfîrşit,
pur şi simplu, voinţa mamei.
Un alt rapt care dovedeşte şi mai mult că micşorarea na­
talităţei e voită, este şi următorul:
Se şfie că religia catolică opreşte limitarea număruluî
copiilor. Ei bine, sa constatat că acolo unde catolicii sunt
mal numeroşî, micşorarea ca de exemplu în Glascow, Liver­
pool, Manchester, micşorarea nata lităţet este ma, mică. Ceva mai
mult, în Irlanda, care se ştie că este catolică, natalitatea nu
s'a micşorat, de cît acolo, cum e la Belfast, unde protestanţiî
sunt mal numeroşi de cît catoliciî, .
Cum că micşorarea numărul ul naşterilor este mai ohiş­
Imită în oraşe, acest fapt s'a observat şi în Germania, unde
a început mal ales în părţile relativ bogate ale centrelor mari
de poputaţie, Iar de acolo s'a întins treptat-treptat şi în cele­
lalte mai micL
N'am avut date statistice îndestulătoare, din care să ve­
dem cum se petrec lucrurile la noi, dar cunoaştem cazurt
numeroase, atît în marea cît chlar şi în mica burghezime, în
care părinţii singurI ne-aii mărturisit că nu voesc să albă mulţi
copii şi că împedică coiuniar îmulţirea lor.
Mij loacele de care se servesc pentru ca să nu facă copil,
deosebesc întru cîtva de cele din' trecut. Nu este locul aici să
...
insistăm asupra lor, aceasta intrînd mal mult în domeniul
medicinei; dar tot ce putem spune este, că pe cud în tre­
cut se recurgea la acelea prin carc să omoare copilul după
ce a fost conceput in sinul m amel, astăzi se caută mai mult
să se împedece fecundaţia.
II
Printre cei care s'au ocupat -de aceasta interesantă cesti­
une a restrigeret voluntare a numărulut naşterilor se află şi o
scriitoare engleză, Irene il 'ihby lvJacfadycn, care a publicat un
articol remarcabil în celebra revistă The Nineteenth Gentury,
din Martie 1907. Ea se plinge cu drept cuvînt poate, că în
această cesfiuue nu s'a cerut părerea tocmai a celor care e­
rau mai in drept să şi-o dea, a mamelor.
Osîndirea ce li se aduce pentru rcstriugerea voluntară a
numărului copiiloreslc nedreaptă, căci dînsele aii motive Li-
[244]
244
N. Zaharia
ne cuvintate, pentru aceasta. Unele dintre ele se referă în spe­
cial, după cum se va vedea, la mamele engleze. Este nedrept
să afrihuim acest fapt unor motive egoiste. Ceea ce face pe
mame să procedeze astfel este că, astăzi m at mult CJ in tre­
cut, iş] dau seamă atit de situaţia lor, cit şi de aceia a copiilor.
Sentimentul matern este cu mult mai dezvoltat in tim·
pul de faţă. Durerea pricinuită de perderea unui copil este cu
mult mai sfăşietoare. Şi pentru c l copii să fie expuşi mai
puţin la pierzanie, este in interesul lor să fie m li puţin nu­
meroşl; căci numai in acest caz mama le va putea da ingri­
jirea cuvenită. Aşa in cît, chiar dacă nu se nasc copii aşa de
mulţi ca în trecut, În schimb Însă mor mai puţini.
Pe cît se pare, femeile civilizate sunt mai fecunde. Pc
de altă parte, se ştie cit de mult slăbeşte naşterea pe femee.
De aceia este de trebuinţă ca intervalul între naştere să fie
mai mare, aceasta chiar in interesul copiilor. Căct aceia care
se nasc prea des unii după alţii, sunt mal puţin viguroşl, din
cauză că au fost concepuţt, CÎnd mama lor nu s'a întremat
în de ajuns.
Un alt motiv care îndreptăţeşte pe mamă să restrîngi
numărul naşterilor, mar ales pe mamele sarace, este eera ce
se numeşte mobili; tie t mu-t-ei. Din CJ.Ul.l creşterei colo sale a
populaţiei În ţările civilizate, fami lil intregI sunt nevoite să
cutriere distanţe mari pentru a găsi de lucru, cela ce nu este
tocmai uşor cind al copil mulţ) şi mict, Şi faptul devine şi
mal greu, cind şi mama i nsuşt trebue să se angajeze ca lu­
crătoare, căci atunci va fi nevoitălsă-şl lase copiii pe minj
străine, şi deci să-I expue la fel de fel de neajunsur-i.
Prin urmare -conchide scriitoarea în cestiune-învinui­
rile pe care preoţii şi econorniştit le aduc mamelor, sînt
nedrepte, căci este în interesul, unel naţiuni să aibă cetăţen I
mai puţinl dar mal viguroşf, de cît mulţi, însă răii Înarmaţi
in greaua luptă pentru existenţă.
III \
Ne aflăm în faţa unul probl�J:n social greii, dacă nu chiar
cu neputinţă de rezolvat, căci in �elul cum se prezintă, in­
teresul individual se atlă opus interesulut naţional.
In adevăr, interesul unel naţiuni este ca numărul mem­
brilor el să devie cît se poate mai mare. La urma urmei, a­
ceasta poate fi chiar o cestiune de viaţă şi de moarte. Şi cu
drept cuvint s'a socotit descreşterea populaţiei ca un simptom
7
•
[245]
Sinuciderea Socială
245
de decanderiţă a unul popor. Ne explicăm de ce pe Francejt
Îl preocupă atit de mult această ces1iune.
Insă pe individ în parte, ceea ce-I preocupă mal mult
este interesul lUI personal şi nu acela al statulul. El ştie că
cu cît va avea mai puţin! copil, cu atît greutăţile vieţil fami­
miliel sale vor fi mal uşor de îndurat.
Nu este vorba numai, pur şi simplu, de existenţă; CăCI,
ori ce s'ar zice, cele strict necesare nevoilor vieţet se obţin
cu mal puţină trudă de cît în trecut, dar mai ales de eomo­
dităţ1Ze vieţer, pe care 01' şi cine le doreşte să fie cît mal nu­
meroase. Este adevărat că dacă e vorba să cîştigi numat cele
ce-ţi trebuesc pentru ca să trăeştr, acestea se pot obţine mai
uşor astăzi de cît în trecut. Dar omul a devenit mai exigent;
numărul trebuinţelor lUI s'a mărit cu mult mal mult, de cit
puterile de a le satisface şi aşa se explică de ce astăzi viaţa a
devenit mai grea.
Argumentele pe care le invoacă partaşu restringereî na-
talităţei sunt greu de doborît. Astfel unul, om cult şi cu un
venit relativ bun, îmi spune: De unde ştim că împedecînd
naşterea unut copil, nu-I facem prin aceasta un mare serviciu?
Ciţ) dintre cei care se nasc, nu regretă că s'au născut ? La
"banchetul vieţiî" sunt foarte puţini chemaţi. Viaţa este o ne­
întreruptă luptă inpotriva relelor cauzate de boale şi a celor
ce ni le-ar putea cauza se meniî noştri trupeştr, Cu venitul
ce am, de abia îmi pot intreţinea familia, aşa cum se găse-
şte acum. Apariţia unui noii născut m'ar costa cel pu­
ţin 800 lel pe an. De unde să-i scot? Prin urmare, de cît să
mă martirizez pe mine şi familia mea pentru intreţinerea u­
nul nou venit, care poate că într'o zi mi-ar găsi o vină că
i am dat dată; mal bine mă opresc la copiit pe care îl am
pănă acuma, Îi fac să trăiască mal comod; Îl înarmez mai
bine in IUIJta pentru existenţă şi mă simt mal liniştit.
La obiecţia foarte firească ce i-am făcut, că această
purtare a sa nu este tocmai patriotică, dînsul mi-a răspuns:
Mal bine este ca statul să aibă mal puţini cetăţenl în stare
de prosperitate, de cît mulţi şi în mizerie. Şi afară de acea­
sta, cu cît sau întru cît intervine statul pentru uşurarea ne­
voilor mele casnice? El ştie numal să pretindă, şi te pot in­
credinţa că cei mai mulţi dintre "patrioţii" cari sebat cu pum­
nul în piept prin intrunirr publice şi cari ne blamează pe noi
aceştia, care nu vrem să mărim numărul celor expuşt la
nenorociri şi mizeriei nu fac mal hine de cît nol. Ei sunt
[246]
24.6
N. Zaharia
Întocmai ca cei cari te îndeamnă la luptă, Iar cind este vorba
să intre în foc, dau bir cu fugiţi).
*
* *
Cu cit omul se civilizează, cu atît el introduce mal mult
controlul inteligenţi! în faptele vie tel sale, cu alte cuvinte cu
atît el devine mal preuăzăior, Aceasta este esplicarea psiholo­
gică a faptulut că cel mal mare numit' de naşteri se observă
la acel cari aii cele mi! puţine mijloace de a-l Întreţine, la
poporul incult. El este lipsit de puterea intelectuală de a ve­
dea mal departe, de a prevedea; el se lasă cu totul în voia
instlnctulul.
Pe cită vreme oameni! culţi i ntrevăd urmările mal În­
depărtate ale unul fapt. Aceasta Îi Înfrînează şi-I face ca,
în felul de a se conduce în viaţă, să albă mal multă soco­
teală. Această constatare intemeiată pe date statistice l'a fă­
cut pe profesorul lf. Sombctrt să spună că "scăderea nurnă­
rnlul naşterilor este o consecinţă a progresului" 1).
Din cauză că acest fenomen se intimplă la toate popoa­
rele civilizate, el devine un pericol nurnal la acea naţiune
în care se petrece pe o scară cu mult mal mare de cît la ce­
lelalte. In acest caz se află în timpul de faţă Franţa. Cea mal
mare scădere a natalităţii in această ţară a fost in anul 1907,
cînd numarul deceeelor a întrecut numărul naşterilor cu 19,.920 2).
Ne explicăm prin urmare, de ce această cestiune preo­
cupă mai mult pe Francejl de cit pe toate celelalte naţiunI ;
căci la ei a început să devie o cestiune de viaţă sau de moarte.
Hemediul acestui rău nu s'a găsit şi nici nu se ştie dacă
se poate găsi. Unii au crezut că ar sta în avantajele pe care
statul ar trebui să le acorde părinţilor CU familii numeroase.
Insă aceasta nu e de cit un paliativ. Rezultatele practice vor
fi nule, fiind că orlcit de marj vor fi aceste avantaje, ele nu
I
vor putea, nu întrece, dar nict macar egala cheltuelile şi alte
neplăceri pe care le pricinueşte părinţilor naşterea unul copil.
Acest rau nu va fi înlăturat decit atunci cind senti­
mentul patriotic va covlrşi p e c�t curat egoist Fără această
condiţie, credem că ori-ce încercare este de prisos.
\ N. Zaha.ria.
1) Documente du Progres. Dec. 1907.
2) «Tour du 111.onde» 1908 No. 25 pag. 200.
I
I
.. i.Ml'-
[247]
Sociologia şi psiholog ia
(Sfirşi t)
�fn psihologie Însă problema principală o alcătueşte toc­
'1n'at î(J,eterminarea şi explicarea legăturii dintre fenomenele
externe cu cele interne sufleteşti.
Cazurile în care trebue determinată corespondenţa feno­
,metuelor interne cu mediul ambiant sint foarte numeroase,
,*litiate, schimbătoare şi specifice, şi de aceia in acest domeniu
"'d'e' cercetărî, raportarea necontenită la mediu devine o necesi­
: kt,hte nein 1 ăturabilă, accentuată şi relevată la fie-care pas 1).
Ne am servit de cuvintul mediu în mod nederminat,
';"8ocial saii fizic; ambele îşi aii im portanţa lor pen tru geneza
�'şi evoluţia vieţii psibice; valoarea însă a celui social are pre­
<: <cădere.
In dezvoltarea vieţiI: sufleteşti avem diferite grade de
< corespondenţă, incepind cu cele mal simple, omogene in spa­
( tiu şi terminiud 'Cu cele mal complexe, diferenţiate şi inte­
grate. F'0T'mcei}<e inferioare de viaţă phisică se găsesc în lăun­
trul unei ",>iioeţî 'Sociale rudimentare, formele complexe şi înalte
în depe�dell'lţa l11\!ltuală a mediilor, sociale superioare.
Co'r�'I')ondlenţa nedesmluţltă dintre evoluţiile psihice şi
sociale ne<do'Ve&şte s\:lriinsa dependenţă a celor două medii. Toţl
exploraterif 'simlt ,de acord a recunoaşte impulsivitatea şi lipsa
de preveâene .» 'Sălbalbieului; el trăeşte pentru clipa prezentă,
întocraaî ca şi -anima.ete. Aptitudinea lui reprezentativă e limi­
tată la l�!ll !nmnăr ,foaif'te restrîns de impresil, combinate ade­
sea în IID0d ;.greşit, ;�a 'că. gelleral<izarea, care e temelia pre­
vederit, ;FI iHp-se.şte. if'ercepţiHeomului primitiv sînt incom­
plectc."lincohercn!te7 tf0arte paţil'l diferenţiate unele de altele,
de .unde :Ye:lIllJttă numeroase confuzif ; gradul lor de evoluţie
variază l]n aceraşî �pro:florttie 'Cu dezvoltarea puterii de re­
prezentl:ame. lEv01u.ţia facultăţilor lut sufleteşti nu-I permit să
o�serV1C .cu ;atenţie, 4i0U discernămint, obiectele înconjurătoare,
sa !e. �\:�tUJ:.e şi sii .te clasifice, formînd noţiuni, din cauza re­
peZl�Hlnllll!}i,�n c�re -se succed impresiile din afară, sub a căror
domimane :br�lil1că lt<răeşte sălhaticul. Si niCi condiţiile sociale
nu ofru:ă :formării i�ercepţmorun me'diii mal stabil, la adă­
p.o�tul _�căru� :vi�l:.a< ii,mdividuală sufleteucă să se disciplîne'ze;'
ŞI In 1iă1uutiluJ lm§1 film. afară ,dcld/nsul, s.M.batecul găseşte con-
l»M�rpe lal'l1'iilll H. Speneer, Pllincipes de pSlhologie, Il'. fI'. tom. I
eap. VU: JPflJ.L ill.lli)-li:lZ,<.!:a.p_ Xlpag. 405-413. Paris A.lcan 1892.
[248]
248
I. Ghibănescu
diţiî neprielnicc dczvol lăril mintale. Variabilitatea şi flexibilita­
tea UPUi mediu atrage după sine variabilitatea celut-Ialt.
Privită prin aspectul afcctivi tăţu, viaţa lui sufletească
prezintă acelaş caracter de inferioritate, dat fiind că evoluţia
sentimentuluî merge alătur! şi in dependenţa evoluţie] apti­
tudine) de reprezentare. Din lipsa unui organ aperceptiv cu
rolul de a selecţiona impresiile actuale şi a le integra aso­
ciidu-Ie der ivă şi sărăcia vieţii scntirnentule In conştiinţa săI­
ba+iculuf impresiile primite se traduc imediat în acţiuni; de
acela se vorbeşte de irnpulsivitatea lui. Din incapacitatea de
a depăşi cu închipuirea impresiile experienţelor concrete şi
a-şl reprezenta nOI stări de conştiinţă relativ la imprejurările
vieţit sale vagabonde, decurge desăvirşita supunere a săl­
baticuluî irnpresiuuilor momentutui ; ca şi un animal care-şi
consumă toată prada, fără nici o străfulgerare de ce poate
aduce Zil13 de mîne, sălbaticul îŞI adapteaza viaţa prezentulut;
şi lui ca şi animaluluî, îl lipseşte puterea de reprezentare a
altor vremi şi con diţiî viitoare.
Cîtă deosebire între activitatea impulsivă a sălbaticului
şi activitatea unut legiuitor, care În formularea unor pres­
cripţil de Jeg], ţine socoteală nu numai de experienţa trecută, de
împrejurările actuale sociale, ci pe lingă toale acestea, amestecă
şi consideraţiile viitorulut. Puterea de reprezentare, ,le care dă
dovadă Iegistul, cînd se rapoartă în mod ideal la inleresrle
trecute şi viitoare, apti tudi nea de a combina a devărurile par­
ticulnrejntr'un principiu mai general. grija de a-şî justifica
legitimitatea măsurilor luate în raport cu circumstanţele so­
ciale, trecute, prezente şi viitoare, legilimitate întemeia­
tă pe conştiinţa sufletului omenesc, sînt Iacul tăţl phihice
car] şi-au luat geneza şi au progresat în lăuntrul societăţilor.
Evoluţia psihică s'a făcut în cel mai strîns raport cu
cea socială.
Cînd societatea omenească a devcn j t mai stabi 1&, 'l';înd
s'au putut repeta mai des exper-ienţele pc care ca le oferea,
s'a dat ornulul putinţa de a ţine prezent i n con şti inţă
mat multe stări sufleteşti, a le" compara, a vedea prin ce se
aseamănă şi prin ce se deosebesc'; prin uceste «xe: ciţil m in lale
a luat naştere percepţia ; din combinarea perccpţiilor a rezul­
tat noţiunl cu o extensiune din ce în ce mal iniinsă, potrivit
evoluţiel sufleteşti ce se opera. Din alăturarea noţiunilor s'au
născut judecăţile şi aşa mal departe.
"De aci urmează, zice Spencex că, în cursul progresulul
omenesc, ideile nu se pot naşte de el,t pc măsur a Ce condiţiile
sociale fac experienţele mal numeroase şi variate, în timp ce
aceste condiţii sociale presupun ele înşile oare-care idei gene­
rale. Fie-care pas înainte către o generalitate mal înaltă de
ideI oferă un mijloc de ameliorare şi 'de intl ndere a coopera­
ţiei sociale; şi fie-care din aceşti paşi fac r-xpe ricnţe le mal nu­
meroase, mal variate, mai complexe,' provenind dintr'un cimp
i
"�"iiiiiiiiiiri1'i?fI.n .. r.'iP"""""----
[249]
Sociologia şi Psihologia
249
mai Întins. Şi atunci cînd experienţele corespondente sint or­
ganizate, se naşte posibilitatea de idel încă mai înalte în ge­
uera litate, ca o nouă evoluţie socială" 1).
In altă ordine de idei Comte ajunge la constatarea a­
celoraşi adevărur). Conveţuirea socială odată determinată din
cauza preponderanţel facultăţilor afective asupra celor in­
telectuale, a silit pe oameni, printr'o deplorabilă coincidenţă,
sa-şi utilizeze şi să-şi dezvolte tocmai acele facultăţi de care
omul e mal puţin apt-inteligenţa-pentru ameliorarea stării
primitive 2).
Dar progresul intelectual e numai UI1 aspect al evoluţiei
psihice; alătun de el şi În dependenţa lui avem aspectul
afectiv şi voliţional, sub care ni se prezintă viaţa- sufletească
în întregime; şi evoluţia lor e datorită copri nsulut social.
Odată cu creşterea puteri] de reprezentare şi cu pro­
gresul operaţiilor superioare intelectuale a evoluat afectivita­
tea şi voinţa către forme mal înalte.
Din practica activităţiî colective, voinţa impulsivă a o­
muluî primitiv s'a disciplinat, a început a se raţionaliza, pe
măsura creşteri! celor-lalte puteri' sufleteşti intelectuale şi
afective şi s'a ajuns în mod treptat, la cea mafInaltă expresie
a cunoştinţei psihologice, la "formarea şi cristalizarea indivi­
dualităţil şi a caracterului omenesc.
Cu cît psihologii vor fi mal bine preparaţi în cunoştinţa
sociologică, cu atît şi explicările psihice vor apărea mal si­
gure şi mal clare. Partea sociologiei în care se descrie evo­
luţia 1ormelor vieţii colective, Începînd cu cele mai inferioare
pînă la cele mai inalte, YU arăta psihoJoguluI, în mod concret
şi intuitiv, cum a evoluat viaţa psihică a indivizilor, cum
s'a transformat treptat mentalitatea omenească, În raport cu
mediul social, luînd diferite atitudini în studierea naturii, de
la cea mistică şi religioasă pînă la cea pozitivă.
Acolo, în lăuntrul vieţii colective, va găsi psihoJogul ex­
plicaţia, cum din afec li v i ta lea obtuză a sălbaticulut a luat
naştere sentimentele i nn l le şi dezinteresate, ca emotia estetică,
în care individul acord» alila u lcnţi c şi interes obiectelor ce
conteniplă, in cît iş: uită de sine, îşi calcă în picioare pro­
pria sa individual ltn t.-.
Dar cunoştinţa evoluţiei vieţil sufleteşti din trecut îl mal
prepară pentru conjecturî asupra vi itoruluî. Şi această Încer­
care de a descifra conturul tainic ce-l va lua de acum înainte
dezvoltarea sufletetească a omeniri), nu poate fi dată drept
o plăzmuire fără temeiu ; ea are ca punct de plecare ex­
perienţa concretă a evoluţiei popoarelor, ce ţine pe psiholog
pironit în cercul realităţil.
E drept însă, acest fel de speculaţie, de a cerceta viitorul
1) H. Spencer, Princ. de psyh. op. cit. tom. II pag, 543.
2) Aug. Compic. op. cit. tom. IV, cap. statica socială, lecţia 50.
[250]
2.50
I. Ghibăncscu
sufletesc al ornenu-n prin cunoştinţa trecutulut, e ipotetică
într'o b un ă parte; ea nu-t lipsită însă de interes ştiinţific.
Prespectiva acestul procedeu e deschisă de Spencer, din mo­
ment ce principiuluI evoluţiei i s'a dat cea mal extinsă genera­
lizare, a p lici ndu-I tuturor fenomenelor universulul.
Un alt cîştig ce decurge din influenţa ştiinţe: sociale asu­
pra cunoştinţei psihice e discreditarea doctrin-I psihologice
individuale, din care şi-au luat naştere utopiile sociale ale
veaculut af 18·lea, cum că toate produsele colective, limbajul,
religiile, societatea însăşi etc. sînt opere artificiale' ale spiritu­
lUI individual, formate prin intelegerea conştientă şi volun­
tară a indivizilor. Cu cii. se \'01' răspîndi mal mult principiile
ştiiuţet sociale, cu atit aceste concepţi l tradiţionale vor părea
mal absurde, iar principiul dezvoltării naturale a sociahill­
tăţir şi determinizmul istoric al fenomenelor colective vor ră­
mînea să Indrumeze mintea spre adevaratele cercetări ştiin­
ţifice, în domeniul social.
Rene W orms mal indică şi o altă con tribuţie a sociolo­
gie! ştiinţcl sufleteşti, raportată nu 11 inţelcgerea copri nsu lut
fenomenelor de conştiinţă, despre care s'a vorbit mai SUg, ci
Ia delimitarea cadrelor generale şi a diviziunilor raţionale de
ansamblu pe care trebue să le adopte psihologia.
Pătrunderea punctului de vedere sociologic în studiarea
problemelor psihice va da prilejul unei nol clasificărl a feno­
menelor sufleteşti, mal în acord şi cu raţiunea şi cu ştiinţa.
Pentru înţelegerea acestet nOI contribuţir, două fapte, zice
Hene Vorms, trebuesc reţinute : a) formarea unei psihologiI
colective in timpurile noastre, b) tendinţa de a se explica
geneza şi dezvoltarea spiritulul individual prin influenţe
sociale.
"Concluzia legitimă ce ar decurge de aci e că de acum
înainte există paralel o psihologie colectivă şi una indivi­
duală această din urmă de nuanţă sociologică" 1).
Care-I fundamentul aceste 'diviztunr, in ultima analiză,
se întreabă R. Worrns ? E în adevăr, ireductibllă dualitatea
psihologiei in colectivă şi individuală?
In cursul expunerit noastre s'a atins chestiunea rapo r­
tuluî dintre cele două psihologu şi s'au spus că spiritele co­
lective neavînd o realitate distinctă şi separată de spiritele
individuale, psihologia colectivă se reduce la studiarea meu­
talităţil unut grup de oameni cari au a nu mite insuşirt co­
mune. Prin urmare şi psihologia zisă colectivă nu e de cît
tot o psihologie individuală CU\ margini mal restrînse, căci
în loc să studieze mentalitatea omului în genere, studiază nu­
mal mentalitatea unut grup, cu particularităţile rezultate din
raportul reciproc al mentalităţil ' acelor oamenl cu anumiţi:
factori sociali.
I
1) R. Worms, Psych. colective et psych. illdividuelle,op. cit. pag. 2&
[251]
Sociologia şi Psihologia
251
Pe de altă parte, am arătat că evoluţia psihologiei pro­
prIU zise, denumită şi individuală,se datoreşte, În mare parte,
factorilor socialt.
Din faptul că ambele psihologii sînt indiv iduale printr'un
aspect şi colective printr'altul, nu e motiv să se conchidă la
existenţa a două feluri de psihologir. Sint şi alte motive cari
duc la netemelnicia unet opoziţii tranşante şi permanente Între
cele două ştiinţi sufleteşti.
Psihologia individuală ce studiază cele treI facultăţl
suf eteştl abstracte şi generale, în înţelesul că au în vedere
orr-ce om În genere, logic vorbind, mal poate păstra această
numire de individuala? Neţinînd socoteală nici de timp şi
spaţiu, ni el de deosebirile omeneşti, această psihologie se re­
feră cu explicaţiile et la noţiunea de "om universal". Datele şi
principiile el sint valabile ori cărui individ omenesc, indi­
ferent de condiţiile sociale sau subiective.
Prin urmare această psihologie ar trebui mai cu dreptul
să se numească "generală umană" şi nici de cum individuală.
Haport îndu-se la om în genene, extensiunea ei e cu mult ma!
vastă de cit aceia a psihologieI colective, care n'are în vedere
decît o grupă de oa ment mai mult sau mal puţin restrînsă.
Pentru a se evita dificultăţile logice şi raţionale ce le
crează păstrarea denumirilor de psihologie individuală şi co­
lectivă, nccorespondente cu realitatea, să recugem Ia altă îm­
părţire mai metodică a ştiinţei sufletulur, conformă şi cu
spiritul ştiinţific, in temei ndu-ne pe consideraţii sociologice.
In totalitatea fenomenelor psihologice, ce alcătuesc men­
talitatea individulut, se pot găsi trei grupe de elemente: a}
Unele ce sint comune tuturor oamenilor, indiferent de rasă
sau naţionalitate, b) altele comune numai unor membri ce
fac parte din acelaş grup, fie general ca naţie, stat, fie par­
ticular, ca familie, cetate, profesie, asociaţie şi în sfîrşit c)
elementele psihologice strict subiective, prin cari se disting
indivizii unit de alţit, chiar şi aceia ce se găsesc făcînd parte
din acel aş grup; acestea sînt elementele absolut personale, ce
caracterizeaza individualitatea intimă a fie-căruia.
Potrivit acestor trei serii de elemente psihice, avem trei
fragmen te de psihologii:
1. Una umană sau generală. Obiectul el ar fi studierea
mentalităţii omeneştl în genere, fenomenele psihice comune
tuturor indivizilor, indiferent de spaţiu şi timp.
2. Una specială, ce se raporta la studierea fenomenelor
sufleteşti comune unul grup de oameni. Sub această rubrică
am avea psihologia naţiunilor, a fnmiliet, a cetăţei, a profe­
siunilor. Ei i s'ar atribui rolul pe care-I are aZI psihologia
colectivă.
0. Rămîne al treilea fel de psihologie strict individuală
în sensul propriii al cuvintulut. Ea va avea ca obiect de cer­
cetare un individ concret; îl va studia pc cit Îi va fi cu pu-
[252]
252
1 Gh ihăn cscu
tinţă , in toată complexitatea lUI psihică, ca să scoată in evi­
denţă particularităţile specifice prin care individul dat se
deosebeşte de semenii săi. Tipul de psihologie individuală ar
fi monografiile.
După ce am trecut în revistă toate punctele principale
ale contribuţie! pe care o aduce cunoştinţa sociologică ştiiuţel
sufleteşti, rămîne să arătăm şi cealaltă faţă a aceleiaşi ches­
tiuni, contribuţia adusă de psihologie ştiinţe; sociale 1').
III
Logiceşte sîntem obligaţ! să urmăm acelaş metod apli­
cat ma: sus psihologiei. Să arătăm cum se concepe obiectul
ştiinţe) sociale, în raport cu celelalte ştiinţi, să deli i ităm
fenomenele ce aparţin socologieI şi din această proceda re să
rezulte invederat şi raportul el cu celelalte discipline sociale.
Aşa ar trebui să facem.
Sînt însă necesităţl, cari ne obligă să părăsim această
cale, nefiind pe deplin fixat obiectul ştiinţei sociale 2).
Fie-care din cugetătoril sociologi ce-şi pun această ches­
tiune, o rezolvă conform concepţiei ce-şi fac despre ştiinţa so­
dală. Nu putem nicl intra în discuţia obiectului sociolo
giei, nict adopta o anumită concepţie a ei, la care să ne ra­
portăm mereu. în studiarea contribuţie! ce psihologia o adu­
ce ştiinţeI sociale, căcI atunci, În mod inerent, expun ere a
noastră ar lua o poziţie mal mult sau mai puţin subiectivă.
Ne vorn mărgini să studiem acest al doilea şi ultim as­
pect al problemi'i de la început, ori cit de imperfectă ar fi
această procedare, relativ nesistematică, indicînd utilitatea
principiilor psihologice în studierea datelor ce intră, fără
contestatie, în cadrul ştiinţeî sociologice
S'a văzut mal sus oiigina fenomenelor sociale şi natura
]01'. Inadins ne-am oprit mal mult asupra lor. Analiza şti in-
,
1) Domnul D. Drăguloscu în ,;I,e probleme de la concicrice" Paris
$07 P"g. 4. merge aşa de departe eu accentuarea pun ctuluî de vedere so­
oiolog.c În psihologie, in cît pretinde să se inc teze odată cu metoadele
preconizate (o vorba de meto.rdelc, iutruspcctivă şi «xpcrimcntală, ce pleacă
de la il. divid şi să se dirijeze cercetările numar asupra raporturilor inter­
individuale, singurul procedeu succeptibil a ne duce la aflarea !li expli-
carea legilor spiritulu'l. \
Nu se poate aduce altă vină a4estel conceput drepte de cît că e
exagerată. Motivarca principiilor domniei-sale relativ originale ne-ar duce
prea departe, abătîndu-se din drumul nostru ; de aceia, asupra acestet con­
cepţiî de şi foarte importante, nu ne-am o;,rit de loc, rezervînd:o să reve-
nim altă dată. -
2) E seminificativă in această privinţă ancheta Întreprinsă de o re­
vistă germană recentă "Monatsschriţt [iir Şocioloţjic", cu scopul de a co­
lecţiona răspunsurile sociologilor la întrebarea, "Care-i obiectul Sociologiei",
(Was ist das Objekt bezw, die Aufgabe der Sociologie). AlI răspuns pănă
aZI R. Worms, A. Loria, L. \Vard, FI'. Tdnnies, Vierkandt, Ad. Posada,
(pănă în Aprilie 909),
;
..
:
[253]
Sociologia şi Pslhologi a
ţiflcă le reduce la fenomene psihice parte voluntare şi conş­
tiente, parte involuntare, petrecute în conştiinţa individuală.
Asupra acestui punct sint pe cale a se înţelege toţl sociolog I.
Nu poţi doblndi o interpretare raţională a conştiinţei
sociale, fenomene foarte complicate, pănă ce nu eşti preparat
în interpretarea mal simplă a aceluiaş fenomen, conştiinţa
indi viduală.
Şi una şi alta sint şt iinţ sufleteşti, se deosebesc numai
cit sub raportul de complexitate şi specialitate al fenomenelor.
Cea mal simplă şi mal veche În timp, psihologia, pre­
pară mintea pentru a fi m nt aptă să abordeze, in mod ştiin­
ţific, problemele mal va ri ate şi complicate ale disciplinei
soclule.
In afară de acest serviciu metodic ce 1 aduce conştiinţa
psihică sociologiei, principiile generale ale ştiinţei sufletuluI
sînt postulate indispensabi le pen Iru i Il ţel egerea genezei şi me­
canizrnulut faptelo r sociale. Legile cugelării o mcncştl, cunoaş­
terea evoluţiei vicţir afective şi vo liţ loua le, conditionarea lor
reciprocă, sînt "categoriile" raţionale. cu cale intelegem şi
intcrprctăm fenomene in fond de ace iaş natură, di icrite nu­
mai sub aspectul cxtrernit lor ccmplexităţt.
Cine ar putea susţine zădărnicia cuuoaşteri) fenomenelor
fizice, a proprietăţilor generale n le corpurilor, pentru un chi­
mist � Tol aşa de u hsurd e ca UII sociolog să cerce sludiarea
fenomenelor sociale fără pregătire suficientă psihologică.
Preocuparea sociologiei de a studia corelaţia tuturor fac-o
torilor colectivr, economici, morall, poli ticr, ju ridicf, ştiinţifici,
artistic, ele. de a vedea influenţa lor reci p rocă, armonizarea
lor, manifestă, sub o formă mai complexă "l, .rJt-:aa8ocieri� stări­
lor de conştiinţă", In vi rt u tea acestui principiu fenomenele nu
rămîn izolate şi indiferente unele de altele, ci, în succesiunea
lor necurmată, intră în tot felul de combinări, cari apar cu
atit mal pronunţate, flexibile şi caracteristice, cu cit viaţa su­
fletească e mal bogată in stărj de conştiinţă. O viaţă psihică
inferioară se manifestă printr'un număr restrîns de asocierl,
a căror varietate fiind foarte redusă, rechemarea stărilor de
conştiinţă, una prin alta, e mecanică.
Fenomenul se observă în proporţil mat variate şi in so­
cietăţile omeneşti. In cele ce posedă o cultură înaintată, core­
laţia factorilor socialr e multiplă, datorită bogăţie]' vieţit su­
fleteşti şi echilibrarea lor foarte nestabi+ă, gata la fie-care pas
să-şl schimbe fizionomia,
Principiile cari dirijază evoluţia v ieţiî psihice găsesc a­
plicare şi în evoluţia socială. E un fel de concordanţă tacită
Între progresul inteligenţei, cărula se datoreşte dezvoltarea şti­
inţei şi progresul afectivităţet, de care atîrnă vorbind în ter­
meni generali, propăşirea artelor în genere,
Legea celor trel stări, preconizată de Comte ca cea mai
eficace in explicarea progresului social, în virtutea cărela i.
[254]
254
I. Ghibănescu
se atribue prioritate factorului intelectual, faţă de ceilalţi fac­
torI sociali cnm socoate şi St. Mill 1), nu-t în fond de cit ge­
neralizarea unul principiu psihologic, legea dezvol tăreî inteli­
genţei aplicată în sociologie.
In "Les lois sociologiques" sociologul belgian G. de Greef
utilizează principiile psihologice ale degenerăril memorieI ex­
puse de T. Hibot, pentrn a dovedi că aceîaşt cale urmează şi
societăţile în decrepitudine. Achiziţiile cele mal recente se sting
înaintea celor căpătate mal de mult. Degenerarea merge de la
formele cele mal flexibile, de la cele mat speciale la cele mal
stabile şi generale. ° verificare a legit avem in procesul in­
vers, în reconstituirea stării normale.
"Ordinea sociologică, zice de Greef, fiind o continuare
mai complexă a ordinulut universal antecedent mal simplu,
iată-ne preparaţi a inţelege natura legilor progresive şi regre­
sive, in cceia ce le priveşte.
In al doilea volum al Introducerel la Sociologie, am ex­
pus sistematic cum funcţiunile şi organele relative la fie-care
din cele şapte clase de fenomene sociale se formează natural,
unele din aItele, după ordinea de complexitate şi specialitate
crescîndă. Deformarea lor represivă urmează ordinea inversă,
adică organizarea politică declină înaintea organizării juridice,
.aceasta înaintea structurif morale, care se degradează înaintea
instituţiilor ştiinţifice; aceste din urmă, la rindul lor, se ni­
micesc Înaintea formelor artistice, al căror declin precede pe
acela al vieţii familiare, care se stînge înaintea surpărit eco­
nomice, după care societăţile recad în modurile incoherente
şi automatice ale formelor primitive" 2).
Nu ne interesează exactitatea procesului de compoziţie şi
-descornpunere al societăţilor, aspru criticat de Tarde 3), ci
nurna î preocuparea de a aplica legile psihologice dorneniulu]
social.
Se găsesc gînditori serioşt, cari nu privesc studiile psi­
hologice ca o călăuză în investigările ştiinţei sociale. In spe­
cial, şcoala mecanistă prin 'reprezentantul el Durkheim, că­
ruia se datoreşte afirmarea punctului de vedere obiectiv în stu­
diarea fenomenelor sociologice, contestă ori-ce amestec al psi­
hologiei în cercetarea faptelor sociale. Din împrejurarea că fe­
nomenele colective derivă din fuziunea sufletelor individuale,
nu reIese nict un motiv să susţit în mod inevitabil întrodu­
cere� principiilor psihologice în�'ţxplicări.le fenomenelor sociale .
. Asociarea fenomenelor sufleteşti" contopirea lor produce o no-
uă individualitate, conştii.nta colectivă, concretizată in fe­
nomenele sociale, În îu lănţuirea lor succesivă şi obiectivă! I'e­
bnesc căutate explicaţiile sociologice, dacă vrei să obţii din
ştiinţa socială o ştiinţă obiectivă. I
1) Si. MiU, Logique tr, fr. tom. II. pag. 50[)-533. Paris, Alcan,
2) G. de Cheei; Les lois soeioloqiques, pag. 174, Alcan. Paris, 1896.
3) Tarile, Psychol. colective, op. cit. Ipag·. 95-119.
[255]
Sociologia şi Psihologia
255
"In natura acestei individualităţî (adică cea socială), se
exprimă Durkheim, nu în aceea a unităţilor componente, tre­
buesc căutate cauzele apropiate şi determinante ale faptelor
care se produc în societate. Grupul cugetă, simte, lucrează
cu totul altfel decît membril lui izolaţi. Dacă pled de la a­
ceştia din urmă, nu poţi inţelege nimic din cela ce se petrece
în grup. Intrun cuvînt, Între psihologie şi sociologie e aceiaşi
soluţie de continuitate ca şi Între biologie şi ştiinţele fizico­
chimice. Prin urmare, de cîte orI un fenomnn social e exp'li­
cat printr'un fenomen psihic, să fim siguri că explicaţia e
falşă" 1).
E dar' de prisos. după acest autor categoric, să specu­
lez! asupra ideilor din care aii luat naştere fenomenele soci­
ale, instituţiile şi întregul mecanism concret al vieţef colec­
tive. Asemenea procedărl sînt prin natura lor subiective şi se
opresc tot-dea una în faţa unor constatărl dubioase, de vreme
ce nu se poate şti În mod cert, ce anume ideî au fost la baza
cutăror fenomene concrete sociale.
"In adevăr, faptele psihice sînt, prin nalura lor, date ca
stărf ale subiectului, de cari nu se pot separa. Interioare
prin defini ţip, se pare că nu se pot trata ca exterioare decît
violirid natura lor. ItI: trebue nu numai o sfortare de abstrac­
ţie, dar şi un ansan;blu de procedee şi de artiflcit, ca să a­
jungI a le considera izolate. Din contra, faptele sociale aii mult
mai natural şi mal imediat toate caracterele lucruluI (de la
chose). Dreptul există în codurr, mişcările vieţii zilnice se in­
scriu în cifrele statistice, în monumentele istorice, modelele
în costume, gusturile, în opera de artă. Ele tind, în virtutea
naturiî Jor, să se constitue în afară de conştiinţele individuale,
fiind că le domină (fenomen. sociale domină const. indivi­
duale). Pentru a le vedea sub aspectul lucrurilor, nu e nevoe
să le torturezt cu ingeniozitate. Din acest punct de vedere, so­
ciologia are asu pra psihologieî un serios avantaj care n'a fost
observat pănă acuma şi care trebue să-i grăbiască dezvoltarea,
Faptele sînt mal grei'! de interpretat fiind că sînt mal corn­
plexe, dar elc sînt mal' uşor de abordat. Psihologia, din con­
tra, intirnpină greutate nu numai in a le elabora, dar şi în
a le prinde. Prin urmare, e permis de a crede cii din ziua
în care acest principii'! de metodă sociologică (de (ea obiec­
tivă e vorba) va fi unanim recunoscut şi practicat, sociologia
va progresa cu o repezicîune pe care n'o poate nicl bănui
actuala incetincală il. dezvoltărif ei şi va cîştiga chiar avan­
sul pe care-I datoreşte psihologia numai anteriorităţiî sale
istorice" 1).
Iată cum cugetă celebrul sociolog francez.
Ca să asigurăm valoarea obiectivă a ştiinţei sociale, să
procedăm întocmai ca şi în ştiinţele fizice, studiind datele con
1) Op. cit. pag. 126-128,
1) Durkheim op. cit pag. 38-39'
[256]
256
1. Ghibănescu
crete ce ni se oferă, fără să mergem mai departe Ia in­
tenţii şi concepţii, lucrur l ce nu se văd şi în studiul cărora
am cădea în aprecieri subiective, compromiţind ast-fel preten­
ţia de obiectivitate ce se cade s'o dăm sociologiei. Numar Întru
cît ne desfacem de prenoţiunl, de procedărî subiective şi ne
mărginim să aflăm cauzele eficiente ale fenomenelor sociale
în însuşf gruparea cristalizată a colectivităţii, asigurăm o bază
solidă ştiinţei sociale. După cum nu-l interesează pe fizician
chestiile de finalitate, tot aşa şi sociologul e dator să înlăture
aceste spcculaţi. obscure şi mclafizice, care nu cadrează cu
cercetarea obiectivă.
Ilustrul intemer-ior al şcoaler mecaniste în sociologie are
dreptate cind relevează partea obiectivă a fenomenelor sociale
şi ne atrage atenţia asupra CI, dar greşeşte, sau, in cazul cel
mal bun, exagerează, depăşeşte măsura, cînd susţine că e su­
ficient să studiezi faţa obiectivă a fenomenelor sociale şi ni-
mic mal mult. "
Instituţiile şi mărturiile concrete sociale ne oferă două
aspecte: a) Unul exterior, asupra căruia insistă Durkheim şi
b) altul interior, su hiecti v, psihologic, ideile, concepţi ile şi
tendinţele din care şi-au luat inceputul acele "rhte obiective"
sociale. In potriva acestui din urmă aspect s'a ridicat socio­
logul francez.
Dacă fenomenele sociale se bucură de caracterul de a fi
obiective, apoi graţie numai conceptelor ce le-au creat şi le
întreţin.
Plecînd de la exterior şi indreptindu-se spre forul inte­
rior al conştiinţeî omeneşti, găsim origlna şi înţelegerea feno-.
rnenelor sociologice obiectivate.
Această procedare psihologică nu face de cit să complec­
teze metoda obiectivă a lUI Durkheim, să ne arăte cauzele,
tot-deauna mintale, de unde purced fenomenele sociale
Tot de aci mai decurge şi a1t avantaj.
Fenomenele de voinţă, în virtutea uriel finalităţl imanente
cind sint traduse in acte, satisfac un scop urmărit de autorul
lor. Faptele sociale nu-s de Gît manifestarea voinţelor ome·
neştl, Ca atare, ele sînt supuse acelel finalităţi intrinseci, adică
urmăresc realizarea unei ţint� propuse de individ.
Ţinind socoteală de această consideraţie îndepărtată, ni
se lămuresc căile alese de urmat, ni se dă înţelegerea adevă­
rată a mijloacelor de realizare. Nu e vorba de o teleologie tran­
scendentă, metafizică, ci de una\_imanentă; reală, găzduită în
însuşi modul de a fi al fenome'llelor, menită să dea ştiinţe!
sociale o vie orien taţie asupra alegerei mijloacelor de con­
cretizare. Iată cum se exprimă în această privinţă, Hene Worms:
"Această fi nali tate nu face nicl un. obstacol ştiinţer, ea,
din contra, Îi facilitează elaborarea, fiind că e pe deplin inte­
ligibilă. Pentru a reconstitui, de exemplu, trăsăturile unel 01'­
ganlzărî sociale disparute, se poate, trebue chiar, să te ajuţl;
[257]
cuprudenţă fără învoială, de consideraţiile pe care autori] el,
date fiind circumstanţele unde au trăitraii vrut să le realizeze" 1).
Psihologia colectivă, a cărei delimitare precisă se dato­
reşte ştiinţei sociale, cum am văzut mal sus, vine să aducă o
contribuţie foarte însemnată sociologiei, s'o ajute în înţelege­
rea multor fenomene colective, ce nu-s de cît manifestarea
concretă şi adecvată spiritului, in mijlocul căruia s'au pro­
dus; odată această ştiinţă reconstituită prin materialul adunat
de istorie, ştiinţa socială, literatură, folklor etc .. in mod in­
ductiv, ea are menirea să facă inteligibile multe din ma­
nifestăr.le fenomenelor sociale, plecînd de la efect la cauză.
Concluzia ce ni se impune din această expunere e ur­
mătoarea:
Reciprocitatea psiho-sociologică e un fapt indiscutabil ;
aşa sînt de indispensabile psihologia şi sociologia una alteia,
în cit orl-ce tendinţă de a zădărnici serviciul mutual ce �i-l
pot da, va aduce o stinj inire Înaintării lor.
Şi pe măsură ce vor progresa ştiinţele sociale, în spe­
cial sociologia, în aceiaşi măsură se va simţi. şi mal mult ne­
cesitatea de a se rectifica cercetările sociologice prin cele psi­
hologice. Aşa se prezintă cazul cu teoria socială a rn atriarha­
tuluî, pe care şti inţa sufletulul o confirrs ă din alte consideraţit 2).
Socio logia e o ştinţă complexă şi în Învestigările ei are ne­
vole de concursul tuturor ştiinţelor, cu atit mal virtos de con­
cursul cetei mai apropiate ştiinţl, de psihologie.
Pe de altă parte, cu progresul ştiinţei sociale, punctul
de vedere sociologic in psihologie se va accentua. Ştiinţa su­
fletului e o disciplină eminamente socială, evoluţia vieţii sufle­
teştl se face în şi prin societate; cind legile sociale vor fi
bine cunoscute, atuncl şi principiile evoluţiei psihice vor că­
păta o formulă mal precisă, rar aplicarea lor, acolo unde azi
se face cu temeritate şi nesiguranţă, va fi mai largă şi i nten­
sivă, graţie concusulu: ce vor primi principiile psihice din
partea verltăţilor stabilite ale sociologiei.
l
1.
I
Il
,
r
I
�
focioJogia şi Psihologia
257
Ilie Ghibăuescu
1) R, Worms, Philosophie des sciences sociales, r. pag 99-100. Gi­
rard Paris 1309.
2) L. Gumplooic», Gr. der Sociologie, Wien, 1885 pag: 105-113.jcomp.
Hotfding, Psychologie, tr. fr. Alcan 903, pag, 3(;0-324.
.Arhiva
2
[258]
BotE dE călătorii făcutE prin Bucovina
Călăuzit de "Dicţionarul Geografic al Bucovinei
ele Em. Grigorovitza profesor" 1)
Tot astfel s'a procedat şi cu ocaziunea face rei recensă­
mîntului populaţiunel, care s'a efectuat de cătră prefecturf.
Indeosebi în părţile locuite de populaţiune mixtă, de rorninl
şi rutenî, prefecţil respectivl aii delegat în comunele mixte,
notari comunall polonl sau rutent. Dacă în unele localităţî
aceşstă numărare a fost făcută de rominr, precum în Şer­
hăuţr, Calafindeştî, etc., prefecţii au pus numărarea făcută la
dosar, orinduind o alta, prin o persoană de naţionalitate vrăj­
m aşă rominilor, Pentru a dovedi cele susţinute, arătăm cum
la Călineştii lui Cuparencu, idem a lUI Enache, de ex., co­
mune cu majoritate de romiur, d. Grigorovi1za scrie în dic­
ţionar: ,,1120 locuitori, majoritate ruteni; relig, gr. or." şi
,,548 Iocuitorî, în majoritate ruteni; relig. gr. 01'." Ca dovadă
că aier există rominl, adăogăm că comuna posedă o însoţire
rominească de păstrare şi credit cu 180 membri. Aceste nu
sînt decît "gogoriţe", care le poate crede numai acela care nu
cunoaşte nici comunele şi nicI administraţia austriacă. Pentru
mine toate datele statistice precum şi întregul dicţionar-geo­
grafic constitue un document absolut fără valoare şi suspect,
care-ţi tnvenincază sufletul; prin urmare nu merită să fie
vîndut cu 10 lei bucata, ci ca maculatură cu cîntarul.
Comuna Călineştil lui Cuparencu de ex. e în majoritate
romînească, prin urmare este <imposibil ca să nu să amin­
tească numărul romînilor; deci datele reţeriioare ş. m, a. re­
zultă elin o copiere oarbă după ultirnul recensămînt al populQţiurl€�
tăcut sub influenta preţecţilor slavi: sa�� slavofilt.
Cu privire la nelegiuirile comise de autorităţi în Bu­
covina la facerea recesămîntulut în anul 1890, s'a dovedit că
acesta conţine inexactităţl cri. şi cel precedent din anul 1880,
fiind că multe familii romineştî ca de ex. familia Ştefăniuc
din comuna Mahala, cu toate protestările sa le şi a preotuluI
local, fu trecută între Germanî, Astfel recensămîntul din 1890,
publicat în anul 1894, se po�te cu drept cuvînt numi un
capo d'operă de ticluire vrăjmaşă, plină de o sumedenie de
neadevăruri şi inexactităţi comise în dauna existenţei romîni­
lor, de care nu te poţt folosi şi de care fără îndoială şi în
mod conştient s'a folosit autorul dicţionarulu] geografic, cu
toate avertismentele autoruluî D. Dan, pe care'! citează în
bibliografia S3.
1). VezI No- 4 şi 5 Arhiva 1909. I
I
[259]
Note de călătorit şi dicţionarul Bucovinei 259
(Din scrierile lUI D. Dan Cernăuţi 1902 V dărt de seamă
critice, censimentul din anul 1890 şi Gazeta Bucovinei din
1895 No. 22).
Organele însărcinate cu facerea recesămin tulut popora­
ţiunet în districtele unde predomină elementul rutean, ba chiar
şi pe alocurea, seamănă că şi-aii impus datoria de a extirpa
cu totul elementul romînesc, fapt pe care'I dovedesc datele din
unele comune ca de eli. din districtul Cosmanul uî ş, a : In
anul 1880 se aflau în corn. rezeşească Nepolocăuţi 80 de ro­
minf, pînă la 1890 se vede că o boală epidemică va fi bîn­
tuit astfel numai la rominî, Incit la 1890 nu se maf pomeneşte
nici un singur romîn. Dovada: dicţionarul-geografic al d. Em.
Grigorovitza, care scrie: "Nepolocăuţr, corn. rur.... populaţia
1314 locuitori, in majoritate ruteni gr. ort., restul israeliţi ş. a."
Se mai poate indoi cine-va că cele scrise în acest dic­
ţionar nu pot fi crezute de romînl ca scrieri serioase!? ca
fiinţă de adevăr şi ca documente istorice '1
Mai rău păţiră romîni'i din Piedecăuţi, tot o comună re­
zeşească, cari la 1880, fiind încă in număr de 120, la 1890
însă fură sth piţîcde pe suprafaţa tabelelor de recensămînt, cu
toate că el continuă a trăi şi a se înmulţi; se înţelege că lip­
sesc şi în dicţionarul-geografic rominesc al d-lut Grigorovitza,
care ni se recomandă ca un adept fervent al şcoaleî oficiale
austriace pentru denaturarea adevăruluI şi extirparea 1'0-
mînilor.
Ivancăuţi�, cunoscută comună rezeşească, care în timpul
din urmă stărue ca la şcoala primară din localitate să introducă
limba de instrucţie romînească, ca copil rezeşilor romîni să
nu se desnaţionaliseze, după recensămîntul din 1890 n'are nicl
un romîn. cu toate că mulţi romîm de aicl, îşt procură jur-
:nale şi cărţi romineştt. .
Se înţelege că şi dicţionarul geografic nu aminteşte de ei.
Astfel merge peste tot în Bucovina, fiindcă romlnit sînt con­
topiţi cu deasila în numărul rutenilor, cu toate că el protes­
tează şi persistă şi astăzi a se ţine de romînî,
Soarta de mal sus o împărtăşesc şi comunele rezeşcştr:
Orosăuţî şi Verbăuţi, care din urmă avind in 1880 încă 130
de rominr, in anul 1890 însă, ambele comune nu au nicf un
suflet de romin, precum ne dovedeşte dicţionarul geografic al
d. Grigorovitza. Acestora urmează comunele: Verenceaca,
Repujinetul, Davideştil, Valeva, Şipeniţul sau Şipiniţt, Lujeni
etc. etc. etc.
In comunele din jurul Cernăuţilor şi a Cosmanulul unde
există încă şi astăzi familii de rezăşl rorninl, autorul nu amin­
teşte nicl de existenţa şi nict de numărul lor, producînd
date statistice cu totul falşe, care nu aduc de cît pagube 1'0-
mînilor bucovinent.
Camenca corn. rur.; autorul scrie.... populaţia 3496 lo­
cuitorî, ruteni şi ceva romlm.. .. " \ pe cînd dovedim existenţa
[260]
260
V. Mironescu
unei însoţirl romîneşti de păstrare şi credit cu 117 membrii
şi existenţa unul cabinet de lectură romînesc, numit "Lu-·
ceafărul". A utorul are cuvîntul!
Caliceanca suburbie a oraşului Cernăuţl ; Sd se adaoge:
posedă un cabinet de lectură numit "Sentinela" şi o societate
"Filiala Doamnelor Romine din Bucovina".
Clocucica, suburbie a oraşului Cernăuţî ; să se adaoge:
posedă un cabinet de lectură numit "Sf. Ioan cel Nou" şi o.
societate a meseriaşilor romint, numită "Frăţia".
Sistemul de desnaţionalizare propriu administraţieI Aus­
triace, îşI are originea sa încă dinaintea incorporări! Buco­
vinei, cind vedem că comunele romîneşti sînt intenţionat po­
cite spre a servi următoareI pretenţii necinstite: In 1773 Aus­
tria caută pretext ca să anexeze Bucovina şi susţine că Po­
cuţia luată în stăpînirea el, are drepturi asupra Moldovei,
spre aşl Întregi hotarele. Toate protestăriJe a domnitorului
Moldovei şi a poporului fură nesocotite. Vechea reşedinţă dom­
neasca din Suceava, Episcopia din Rădănţi fundată de A­
lexandru cel Bun, vechile mînăstirl: Putna, Voroneţnl, Dra­
gomirna, Suceaviţa ş. m. a., legile ţărit de la descălicătoare,
uricele doveditoare, etc. toale la olaltă n'aă putut să abată şi
să convingă Austria de la pretenţia sa nejustificată.X'c nu re­
clama decît reîntregirea hotarelor POCUţif2, în care scop minis­
trul Kaunitz scrisese agentului austriac Thugut din Constanti­
nopoleurrnătoarele, cu data din 20 Septembrie 1774 :" .... de­
"siunea imperială este de a lua în stăpînire cunoscutul judeţ(?)
"al Moldovei, ca o pertinenţă usurpată de Turci, şi asupra
"căreia avem drepturi în virtutea cesiunel uneI părţi a re­
"publicc! Poloniet cătră Casa Împărătească!
I n acest scop Austria Întocmise o hartă [alşă în anul
1773 şi o reproduse în 1774 intitulată: General Carte Theils
"von der neiien Geometrichen AQj'nahme, theils von denen
"a la VIIC aufgenohmenen Uegenden zusamengesetzt zu er­
"sehung derjenigen Grentzlinie welche bei Formirung eines
"arrondissements, vor das Allerhochste interrese Ftirzuwăhlen
"erforderlich wâre", VeZI opnl citat a d-rulut Werenka cu o
hartă din 1774).
Spre a putea justifica inifaţa Turcieî pretenţiunile ei ab­
surde toate tîrgurile şi satele au fost Însemnate pe acea hartă
falşă cu numiri polonizate şi germanizate ca:
Panilova În loc de Banila;
�aden" Sad�u·\
Blosko , "" Ploască r
. Kimpolung " Câmpulung ;
Fradaucz "" Frătăuţuf ;
Radauce "" Hădăuţj ;
Walowce " " Vilancea;
Berhance " " "Părhăuţii ;
Bollaczan" " "Balaceana ;
[261]
Note de călător-il-şi dictionarul Bucovinei 261
Dotri " Foutri ;
Koroula ,. Corovia ;
Kuwka Cupca ;
Zobien " Ţopenl ;
Badauce " Bădăuţi ;
Marozie " Mereţeî ;
Mogura "" Măgură;
Lehetsen " " "Lehuceni :
Vurva Sernalolu ;, Vîrful Şoldan ;
Patraucz" " Petrăuţiî ;
Prisbocaren " Presecăreniî ;
Poschance " " Bosancea ;
Kitzmann " " Cosmani ;
Suberanetz " Subraneţul;
Reviekufce " Hăvăcăuţif ;
Mamajowitz " "MămăeştiI;
Mihalsj " " "Mihalcea;
• Broskuze sau Broskowig în loc de Broscăuţll ;
Waskug sau Waskotce " " "Văşcăufii;
Iudova " ,,' "Jadova;
Kutsuruf " " Cuciurmic;
Kutsur " " "Cuciurmare etc.
Fostul ministru de externe Kaunitz şi agentul diplomatic al
.Austriei Thugut la Constantinopole, izbutiră in fine pe baza
acestel hărţt, să convingă Turcia, că Bucovina, judeţul din
nordul Moldovei, face parte integrantă din Pocuţia.
Austria, îşI: pusese toată stăruinţa în joc, pentru reuşirea
tratativelor, În care scop întrebuinţase pe lîngă dovezl convin­
gătoare şi cele sunătoare, graţie cărora reuşi a bate mîna pen­
tru încheierea tîrgului.
Drept dovada politice! necinstite întrebuinţată pentru
justificarea pretenţiilor absurde, în scopul obţinerei Bucovinei,
reproducem o parte interesantă dintr'o scrisoare originală a
agentului diplomatic Thugut cătră ministrul Kaănitz, cu data
de 3 Februarie 1773. Iat'o: "Am cetit adeseorf cu deplină
luare aminte instrucţiunile, ce Alteţa Voastră a-ţl avut graţia
a-mi trimite, privitor la Orşova veche şi ţinutul ei, precum şi
la imprejurările districtului moldovenesc situat la graniţa Pocuţiei
şi mi-am dat toată silinţa ca să-ml cîştig o deplină cunoştinţă
despre această afacere.
"Am priceput pe deplin înţelesul înaltelor ohservărl cu·
prinse în ordinile date.
»F'iind însă că doresc a-rnl putea îndrepta în deosebite
"privinţe cunoştinţele mele despre districtele moldoveneşti, mă
.,aflu îndemnat a observa, cum că am multă anevoinţă a ciş­
"t(qa o claritate în această cauză ş. a. din cauza, că schiţa de
. "plan ce miaţt trimis. reprezintă numai o bucată; izolată a ţărit
"şi că astfel este foarte gret� a pricepe adevăratul raport şi legă­
.. tură cu mireaqa ţară, de oare ce numele comunelor însemnate
[262]
262
V. Mironscu
"în acest plan, nu se află nici în una în hărţile Moldovâ, care-mă
"stau la dispoziţie, parte pentru că ele în genere sunt pline de
"greşeiI, parte pentro că acelea-şt lcealttăţ] poartă aăese-ert
"deosebite numiri".
Frumoasa Arboroasă, trup smuls din trupul ţării mume
curînd îşI schimbă înfăţişarea proprie, prin o cîrmuire deo­
sebită şi indulgentă a împăratului Iosif al II-lea, care scutise
pe locuitorii ţării de serviciul militar timp de 50 de ani (1780-
1830). Ca prin farmec se populariză Bucovina; fugarii din
ţările învecinate se oploşiră ai ce, spre a se sustrage serviclulut
militar, apol dezertorit, golanil fără palmă de pămînt veniţi
din Galiţia, salahorit, .rlndaşif, şi diferiţi pribegt şi fără căpă­
tăfu certaţi cu justiţia, se revarsară asupra ţării, in fine ve­
niră jidanii şi nemţii, cei dintăru cu O avere mişcătoare adusă
în cusuturile caftanelor lor sotoase şi rupte, Iar cei-I'alţt în le­
gătură de cirpe duse în spate sau în cărucioare sărăcăcioase,
trase de cite un cîne în tovărăşia neamţului respectiv, cău­
tînd noroc în acest Canaan binecuvîntat de Dumnezeu. -Iată
ocrotirea Austriel şi dragostea el Iaţarnică t
Autorul Dimitrie Dan în "Scrierile sale" din 1902 pag.
71 scrie: "Mare este îndrăzneala unor oameni veniţl ieri
"alaltă-ierl aicl în ţară cu cite un cărucior tras de cîte un
"dulău sau cu zdrenţe legate în spate, căcf tocmat aceştl oa­
"menI, care gol şi flămlnzî au venit la nOl, iar astăzf s'au im­
"brăcat în porfir şi vison şi s'au îngrăşat din sudoarea bie­
"tuiui Romîn, vin a-I denega acestuia toate drepturile politice
"şi cutează încă a striga sus şi tare, că limba remînă n'a e­
.xistat nicl cînd în viaţa publică .... "
Să vedem cum Austria care la început ridicase preten ­
ţiile el Întru nimic justificate, se contrazice mai tîrziu; Iată
diploma împărătească din 9 Decembre 1862: "NOI Francisc
"Iosif Intăiir, Din mila lui Dvzeă Impărat al Austriei etc. ete.
"am înţeles că dieta credincfosulirf nostru ducat al Bucovinei
"a înoit umilita sa rugare ... pentru încuviinţarea unel emhle­
"me proprii a ţărif .
"Ca parte din Dacia veche, ţara aceasta Bucovina se nu­
"măra sub stăpînirea Domnllor Moldovei la aşa numită ţara
"de jos (de sus aut.) mai tîrziti se numea "Arboroasa", .Plo­
"nina" şi în urmă, Bucovina .. 'Inainte- de Stefan cel Mare o
"mică parte a ţări!i de dincolo de Prut se ţinea de Galitia numal
"prin un scurt timp, eară o seamă din munţil ei, de Ardeal.
"AstfelIu hotarele Moldov�l şi prin urmare şi cele ale
"Bucovinei, după biruinţele strălucite a numituluî principe în
"contra Leşilor şi a Ungurilor, \fură restituite şi statornicite
"prin anumite tratate, pe temelul cărora graniţele erau spre
"Apus şi Miază-noapte, părăele Serafineştir, Colaci nul şi rîul
"Ceremuş, apor spre miazăzi izvoarele Ceremuşulur, ale Suce­
»veI, Bistriţet şi a Trotuşuluj, pănă la Milcov. Ţara aceasta,
»locuită la 'început de Daci, apoi poporată de coloniile lui
[263]
Note de călătoril şi dictionarul Bucovinei 263
"Traian fu bîntuită pe timpul năvălirii popoarelor de cătră
. "Goţl, Gepizi, Huni, Avart, Ungurr, Tatari şi alte popoare, care
"aii Lăsat după sine numai urme de groază şi de pusteire.
"In astfel de împrejurări grele de aproape o mie de ani
"poporul băştinaş fu împedecat în calea sa spre propăşire .....
"Abia după ce fură împreunate prin Dragoş Vodă ţinu­
"turiIe de sine stătătoare într'un stat, şi puterea poporulut
"băştinaş mai crescuse în cît-va prin apărarea popoarelor
"vecine, statul acesta ajunse sub eroul Stefan cel Mare Ia un
"renume impunător, prin hirulnţele strălucite ale acestuia a­
;,supra duşmanilor Creştinătăţet şi ai civilizaţiuneî, ..
"Din momentul acela, în care Bucovina fu irnpreunată
"cu coroana noastră prin tratatul din 7 Mai 1775, ţara începu
"a mat răsufla sub binecuvîntările uueî ocîrrnuirf blînde, de duş­
"măniile ce o turburaseră pănă atunci necurmat şi începu a
"merge pe calea propăşire� înainte.
�Arătîndu-se însă din trecut că- deosebirea de limbă de
"datine şi de obiceiuri nu admit dorinţa unei contopirî cu
"Galiţia, de acela la anul 1848 Ne-am' îndurat a ridica Buco­
"vina la rangul de ducat şi i-am dăruit autonomia adminis­
"trativă (pe hărtie! Aut.), care curind fu reinoită in mod
"statornic ....
ss. Francisc Iosif
ss. Anton cav. de Şmerling
Ministru de Stat
La pre înaltă poronca proprie a M. S.
Apostol. Impăr. Reg. Carol cav. de Reich
con sil. minist.
(L. S. I.)
lată ocrotirea binecuvîntată a Austriei cu ocirmuirea-I
blîndă, care ne-a creat o situaţie din cele mal grele intre na­
ţiunile conlocuitoare, iată progresul şi prosperarea naţională
deosebită a fraţilor Bucovinenî, cari se bucură mal ales de
dreptul de întăietate de a deschide toate focurile în războaiele
nenorocite purtate de Austria, de Ia Incorporarea Bucovinei
încoace, Homlnir fiind recunoscuţî ca escelent material de răz­
boîu, Iată dragostea şi recunoştinţa Austrlel, pentru sentimen­
tele noastre prin excelenţă dinastice, graţie cărora ca popor
etnic odinioară independent, ne stîngem zilnic, făcînd loc pu­
hoiului străin protejat de toate gnvernele de la incorporare
încoace, care se revarsă necontenit peste ogoarele mănoase
ale scumpei noastre Arboroase.
Iată pe deasupra şi falmosul nostru autor, care adoptă o
puzderie de localităţt cu numiri pocite, hărăzindu-ne şi un
"Dicţionar geografic pretins rominesc"; cu aşa zisa scriere ofici­
ală (1 "1) drept moştenire.
Iată şi instituţia romînească, care plăteşte, patronează şi
publică actul vînzărif neamului romînesc: aii nu merităm să
[264]
264
V. Mironescu
trecem la posteritate de bunf patrioţl, cu cultură naţională
deosebită? Cine simte, să judece:
Dorneştii; sat vechi ; în rindul al 4-lea să se adauge:
Acest sat a fost dăruit rnănăstiret Putna, de cătră Stefan Pe­
triceicu Vodă, in anul 1673 (vez) protoc, lmp. No. 149).
Drăgăneştii, sat vechl, istoric,' stins ; lipseşte în dicţio­
nar, deci să se pună în nomenclatură.
Drăqoeşiii, Corn. rur.; în rîndnl al 18-]ea, dăm peste un
alt mărgărintar preţios ş, a. autorul scrie: "a fost dăruită
,,(adică com. rur., autor.), de fiii lui Dragoş Vodă, de monahul
"Teodosie şi de sora sa Eadochia, mănăstire! V oroneţ. La 5 A­
"prilie 1558 Alexandru Lăpuşneanu confirmă această danie".
Şi să nu te strict de rîs, de publicarea unef astfel de
imposibilitaţr, a cărei anacronism e atît de izbitor, şi încă pe
chelturala unei societăţi romineştr.
Pe legendarul Dragoş-Vodă îl amintesc unele cronici în
anul 1352, ca întemeietor al Voivodatulul Moldovei, murind
după dOI ani de domnie, îl urmează fiul său Sas Vodă, timp
de patru anî. ApOI ştim că Dragoş Vodă n'avusese vre-un fiu
monah cu numele Teodosie; .. , ce minune e asta! din ce cro­
nică a cules d. Em Grigorovitza această comunicare? Il ru­
găm să ne indice izvorul şi pagina; şi mal e vorba şi de o
soră, care s'ar fl numit Eudochia? Nu cum-va este aceasta o
glumă pe sania istoricilor noştri?!
Spre lămurire; Mănăstirea Voroneţ fu intemelată de că­
tră Stefan cel Mare la 1488, adică 127 de ani mai tîrziu, prin
urmare ce legătură poate fi între :fiii lui Dragoş Vodă şi mă­
năstirea Voroneţ?
Autorul Dr Daniel Werenka scrie în opuI său "Topogra­
fie der Bukovina etc. pag'27" foarte lămurit: "Dragoeştii Dorf
welches von den Kindern des Dragoi, dem Monch Theodosie
und sein er Schwester Odokia, dem Kloster Voronez geschenkt
wurde", "'
Pe romineşte : "DrăgoeştiI, sat, carele fu dăruit de fiil'
lUI Drăgoi, de monahul Teodosie şi de sora sa Eudochia, mă-
năstiret Voroneţ", ,
Va să zică autorul Dr'. în filologie germană, copiase falş
textul original german, confundînd pe Părcălabul Drăgoi cu
Dragoş Vodă. Şi să nu creadă Onoraţll Cetitor'i că aceasta este
o simplă eroare, nu, fiind că autorul inzistă şi mal departe a­
supra lUI Dragoş Vodă scrimd . "In ace stă localitate circulă
o mulţime de poveştî, (se ,�ed� co�ilăreşti, căci traditiile au
totdeauna un fond de adevar istoric, nota autor.) ce au de e­
rou pe Dragoş ( l). Se află, apel, aicl, ruinile nneI cetăţ"if (?)
ale uriel mănăstiri şi ale unet bi\ericl..."
După tradiţia locală şi rămăşiţele de zidurI de piatră Ş
cărămizI precum şi urmele temeliilor care se văd încă şi as-i
tăzi pe locul care se numeşte jl1it�c. se spune că aiCI se aflau
în vechime curţile boereşiJ) pline de frumuseţe, scumpete şi
[265]
Note de călătorii şi dicţionarul Bucovinei 265
avuţie ale Părcălabuluî Drăgol. Mal există şi un păr uriaş des­
pre care se spune că ar fi martor adevărat al timpurilor ace­
lora. De Dragoş şi despre cetate nu se povesteşte de cit in dic­
ţionarul d-lui Grigorovitza I 1
Alexandru cel Bun dărui nepoateî sale Vasutca soţia lu,
Stanciul Aurarul, satul Drăgoeştit unde Părcălabul Drăgoi zid!
o biserică, care în urma năvălire! Tatarilor fu cu totul dără­
mată. Din materialul acestei biserici ruinate, se zidi mai tir­
ziu biserica ungurească din Ioseffalva: Lîngă biserica de azi
cea de lemn, se află încă o piatră funerară cu următorul epi­
taf în limba slavonă : Robul lUI Dumnezeu Drăgoi Părcălab
s'a depus în 16 Octombre 1519.
Denaturîndu-se astfel istoria trecutului nostru într'un do·
cument ca dictionarul geografic, oare nu constîtue aceasta un
blam ce ne dăm noi singurt ? Oare nu vor rîde străinii cu
compătimire?
Flora, munte, pag. 96, să se rectiflce scrfindu-se "Floa­
rea".
Florin ta, cîmpie, lipseşte în dicţionar, deci să se adauge
cu nota: lîngă satul Costina disfr. Suceava. dăruită M-rei
Sînt Ilie, de cătră Mihai Racoviţă Vodă la 5 Septembrie 1726.
Frăiăuţul-oechiu. Rominesc, corn. rur., în rîndul al 6-lea
să se adauge: dăruită M-rel Putna, de cătră Ştefan cel Mare
cu uricul din 14 octombre 1489 (vezi protoc. împ. No. 107).
Comuna posedă o însoţire de păstrare şi împrumut cu 300
membri şi un cabinet de lectură numit �Sil\'estru Morariu".
Frumoasa, corn., rur., astfel scriu Nemţi], să se rectifice în
Frumosul şi să i se adauge: Satul a fost întemeiat abia in a­
nul 1688 (vezi uric. Wickenhauser pag. 34) pe moşia făcută
danie M-re! Moldoviţa de cătră Petru Vodă Rareş şi care se
află lingă pirăul cu acela-şî nume. Comuna posedă o însoţire
de păstrare şi imprumut cu 89 membri.
Fundul- Moldove�, corn rur., să se adauge la sflrşit ; tra­
diţia locală spune că această comună fu intemefată de cătră
trei păstori rom înt adică: Petrea Colac, Nechita Ţ'impău şi
Leonte Timul, cari măcelăriră 200 de Tătart şî luîndu-le toată
prada cu ciobanii lor, pe care o aduseră Tătari! din Ardeal,
descălecară şi întemeiară satul cu numele de mai sus. (Trad.
pop. rom. de r. FI. Mar ian),
Frumosul, pîrău, aici se adauge: avînd în jurul său pă­
durt, aceste au fost dăruite mănăstirei Moldoviţa de cătră Pe­
tru Vodă Rareş, cu uricul din 1534 (însemnat in protoc. îrnp,
sub No. 74).
Găina, culme mică; în rîndul al 7-lea trebue adăugat,
această culme de munte şi-a însuşit-o mănăstirea Solca. prin
schimb cu Milişăuţit jumătate.la 20 Ianuarie 1775.
GigfUl, munte; lipseşte în dicţionar (vezi Braniştea).
Giumăliit'î, masiv muntos; la sfirşit se va adăoga: Mun­
tele Gi�lmalău a fost dăruit mănăstire]' Suceaviţa de cătră su-
[266]
266
V. Mironescu
rorile Maria şi Paraschiva Arbure, la 1 Mar 1584, care danie
a fost confirmată de cătră Petru Vodă Şchiopul, la 28 Mal
1584 (vezi protoc. împ. No. 91, 92 şi 93).
Gîrla Cozacuiui ; lipseşte în dicţionar. Tradiţia spune că
pe locul acesta situat între Bădăuţt şi Satul-Mare, Stefan Vo­
dă a bătut pe Cazaci şi Tatari. Girla a fost spartă de oastea
moldovenească în scop de adăpost. Stefan drept mulţumire
pentru victoria repurtată, zidi o biserică la Bădăuţt (vezi S.
Teodorescu-Kirileanu, leg. 1. Stef cel Mare pag. 85).
Guraliumora; tîrg, se va scrie "Gura Humorulul" [şi în
rîndul al 30-lea se va adăuga: are o primărie, edificiu pro­
priu cu două etaje, sala de receptii, hotelul, etc.
Aicî e sediul societăţif "Reuniunea districtuală a învăţă­
torilor" romînt.
Haideiea, tirlă, pendinte de moşia cu adm. part.
"Chiseleu,ditr. Coţman;" astfel scrie autorul! Nu este
adevărat că Haidetca e Urlă, ci un parc vast odinioară splen­
did aranjat, în care scop repausatul moşier şi boer romin
1ancu cav. de Zotta cheltuise peste 50,000 de florint şi unde
şi astăzi fac locuitori! din împrejurimi escursiunt, deşi par­
cul actual minte este neîngrijit, fiind că a trecut împreună cu
moşia Chiseleu în posesia [idovuluî Mochi Fişer, cunoscutul
arendaş din nordul Moldover.
Horecea, corn rur., în rîndul al 17 -Iea este a se adăuga.
O parte din satul Horecea, a fost dăruită mănăstire! Horecea
la 23 Octombrie 1780, protocolul împăr. însă nu spune de
cine.
Horecea, mănăstire; in rindul I-iu după "mănăstire", să
se adauge cu hramul Sf. m. m. Gheorghe. în rindu al 25-lea
Sub Episcopul Dositeră de Herescul s'a înfiinţat în anul 1789
un seminar clerical, după metoda veche de învăţătură teolo­
gică pe scurt, cu limba de învăţămînt latină şi Germană. La
1800 Seminarul fu strămutat la Cern ăuţt.
Fondatorul mănăstiret nu se cunoaşte, doar atîta, că pe
la 1737 mănăstirea avea ca Egumen pe călugărul Ioan, care
în acel an cumpărase pentru .mănăstire de la Gheorghe Pin­
telU, un finaţ lîngă Cernăuţi,' cu 6 fi. de argint.
Pe uşa bisericei stă scris', că zidirea el de a doua oară
a fost isprăvită la anul 1767 . Tradiţia spune că pentru aco­
peri rea cheltuelilor zidiret, ar fi dăruit Caterina a II-a Irnpă­
răteasa Rusiei şi Grigore Ghica y oevod in anul 1766, suma de
40,000 roble. Se mal zice că clopotul cel mare ne la biserica
mănăstireî Horecea, ar fi fost turnat din spijă rămasă de la
monetăria, Inflinţată în nişte grăd�ni lîngă Cernăuţi la stînga
Prutuluf, pe timpul ocupaţi uneî ruseşti a Principatelor Mol­
doveî, (1769-74) sub generalul Gartenberg, de cătră clopota­
rul Cristian Valentin, la 1773, însă ,pe cheltuiala mănăstiret,
plătită prin egumenul Artemon.
Călugări! din Horecea aflînd despre apropiata seculari-
[267]
Note de călător iî şi dicţionarul Bucovinei 267
zare a mană stirilor la venirea Bucovinei sub Austria, nu aş­
teptară decretul desfiinţăr iî conventuluî, ci-şi strinseră averea
mişcătoare cită putură duce cu sine, precum şi toate uricele
mănăstiret şi o tuliră în Moldova, fără ştirea CUIva. Astfel se
explica lipsa totală de documente, cu privire la zidirea şi În­
zestrarea mănăstire! Horecea.
In anul 182+, cînd Impăratul Franz al Austriel întimpi­
nă pe împăratul Alexandru al Rusiei, în Cernăuţ, acest din
urmă, se zice, se dusese pe neştiute la mănăstirea Horecea
pe care o ştia înzestrată de mama sa Caterina a II-a, Iar de
acolo la preotul satuluI Toader Suhopanul, unde'l Intimpinară
mai intătu ciniî răl. Impăratul surprins, alergă la gard şi rupse
o nuia, pentru a se apăra, care se află şi acuma în păstrarea
bisericej ca amintire.
Se mai spune, că cu acaestă ocaziune Impăratul ar fi
dăruit mănăstirei Horecea, după unit 100, Iar după alţil 30a
de galbeni.
Mănăstirea a stăpînit 14 proprietătt, ş, a. 1) Săromnişca
pămînt împrejurul mănăstiret ; 2) Hreblea un lac lîngă Ho­
recea, 3) un fina] tot lîngă Horecea, de la Hirtop, pănă în
malul PrutuluI, cumparat la 8 Septembrie 1746 (vezl protoc.
Imp. No. 214); 4) Terebişu, finaţl lîngă Horecea, primit in dar
la 10 Mai 1748, nu se ştie de cine (vezi protoc, împ. No.204);
5) un fînaţ de 12 otgoane, mărginaş cu Cernăuţit, dăruit nu
se ştie de cine, Ia 15 Martie 1764 (vezl protoc. împ. No. 202);
6) un finaţ de 12 otgoane, pe malul drept al Prutulul, de la
Horecea pănă la Ostriţa, dăruit la 10 Noembre 1764, nu se
ştie da cine (vezi protoc. imp. No. 203); 7) nişte finaţe şi po­
mete la Cernauţt cumpărate la 23 Martie 1765 (vezi protoc.
împ. No. 207); 8) o casă şi arătură în Cernăuţi, dăruite la
16 August 1769, nu se ştie de cine (vezi protoc. împ. No. 212) ;
9) o porţiune de părnint la Căbeştt dăruită nu se ştie de cine
la 5 Iunie 1774 (vezt protoc. imp. No. 200); 10) O parte din
Moşia Horecea, dăruită nu se ştie de cine, la 23 Octombrie
1780 (vezi protoc împ. No. 201); 11) Căbeştl lis parte din mo­
şie, dăruită nu se ştie de cine, la 23 Octombre 1780 (vezî
Protoc. imp. No. 201); 12) o casă şi un Iockle pămînt în Cer­
năuţl, cumpărat la 21 Februarie 1782 (vezi protoc, imp. No.
210); 13) un pămînt în Cernăuţl cumpărat la 23 Februarie
1782 (vezi protoc împ. No. 208); 14) un pămînt lîngă mă­
năstire, dăruit nu se şt.e de cine, la 22 Februarie 1S82 (vezi
-protoc. împ. No. 309).
După protocolul oficial dresat de comisarul Metzger, la
16 februarie 1782, se constată că mănăstirea Horecea stăpîni­
se şi alte patru proprietăţi, precum urmează, 1) O moară la
Cernăuţi, numită "moara călugărilor"; 2) Mogoşeştil, sat în
Moldova; 3) Mohorenif, sat; tot în Moldova, 1/3 parte; şi 4)
trei locuri de case în Cernăuţi lîngă fîntîna turcească, cu ca­
sele lor. incendiate la 1770 de cătră soldaţii Ruşt. După fuga
[268]
268
V. Mironcscu
călugărilor în Moldova, aceste locurl remase nereclamate, aii
fost întrebuinţate ca cimitir pentru ostaşii catolici. Comuna
Horecea posedă actuatminte un cabinet de lectură, numit • Ste­
jarul". şi o societate "Filiala Doamnelor Romîne din Bucovina",
despre care tace autorul.
Horodnicul-de-Jos, corn. rur.; rîndului al Il-lea să ur­
meze: aicî S'2. găsit UIl mormînt (tumulvs) la fel cu cel de
pe "Dealul- Iancului", făcut din lespezI de rîu, însă fără vre-un
conţinut. In jurul acestui sat se află o mare mulţime de ast­
fel de tumuli ş. a. cam vre-o 60 la număr, dintre care unul
fusese cercetat în anul 1893 şi a dat la lumină lucrurl inte­
resante. In exterior acest tumulus avea 12 m. diam. şi 1.70 m.
înălţime, cuprinzînd două morminte deosebite. Cel mai vechî
situat la centru, păstrase o cantitate oare-care de cărbuni de
lemn, pe o vatră in forma unei gropI rnicî de 20 em. adin­
cime şi 60 em. diametru, unde se găsiră: fragmente de oase
calcinate, o secure frumoasă de piatră, o placă de peatră pă­
trată, netezită şi găurită la colţurf şi două larne de cremene.
Mormîntul al doilea situat aproape de centru, păstra într'un
strat bituminos, un schelet omenesc în poziţie tupilată, din
care cauză nu putu fi păstrat. După grosimea şi lungimea ex­
traordinară (54112 cm. lungime a fluerilor)a extremităţilor, e
neinduîos că scheletul-aparţinuse unul om uriaş. Afară de cîte­
va cloburt de oale răii întreţinute şi împrăştiate în stratul
bituminos, nu s'a mal găsit alte obiecte.
Goroşauţ!t (Horoszoutz), corn. rnr. numele comunei să se
Îndrepte în ArosăuţiT comună răzăşască. Autorul nu amin teşt e
în special comunele răzăşeştf şi .nict numărul-locui torilor Ro-
mînî, .
Hrebleo . lac, Ungă Horecea; lipseşte în dicţionar. (Vezi
mănăstirea Horecea),
Homarul, mănăstire, reproducem istoricul mănăstire} scris
de autor, spre a dovedi iarăşî dehaturările comise ş. a : ... în
districtul Gura-humora (astfel scris pe nemţeşte, pe rorn ine­
şte însă: Gura-homorulut), pe malul drept al riuleţu!ut cu a­
celaşi nume. A fost fondată la 1427 de cătră flit vorniculul
.Eaeă», numiţi Stanciu şi COS,tea, pe teritoriul satului Dobrin
"ce exista în acel loc şi li se, dărui se de domnul Alexandru
",cel Bun, .. ",
Totodată reproducem textul original al documentului
publicat de Wickenhauzer, Mâ�da I. 83 şi R. F. Kaindl, pg.
40, de care s'a servit autorul :' •
, .... Urkunde Alexanders den ţuten von 28 December 1427 ..
"Von Gottes Gnaden wir Alexandt;rWojwode, Hospodar des
"moldauischeu Landes, tun Kund durch diesen unseren Brief
"AUen, die solchen sehen oder lesen horen, wienach diese un­
"seren wahrhaften Diener, die Sidme Isoan» des Hoţrichters : Herr
. "Lazar, Stanceul und Kosta uns aufrichtig und treu gedienet
"hahen. Da\vir nun ihren aufrichtigen und lreuen Dienst
1
I
[269]
Note de călătorii şi dicţionarul Bucovinei 269-:
"gegen uns gesehen; so haben wir sie mit uuserer besonderen,
"gnade hegnădlgt, ih nen ihr Vatergut hestătigt und ihnen in
"unseren Laude das Dorflein Dobrin an der Humora, wo ihre­
kirche (Monastir) ist (!) gegeben.".
In fine dăm şi o traducere exactă a textului german
ş. a : document a lui Alexandru cel Bun din 28 Decembre
1427 "Cu mila lUI Dvzeu NOI Alexandru W. Domn al ţări!
"M oldover, facem cunoscut cu această carle a noastră tuturor
"celor ce o \'01' vedea sau cetind o vor auzi, precum că a­
"ceste ale noastre adevărate slugr, fiii lui Ivan cornicu ...
"Panti Laear, Stonciul şi Cosiea.: ne-aii slujit sincer şi
"credincios. Deci văzi nd şi nOI sincera şi credincioasa slujbă
"făcută nouă, i-arn milostivit cu a noastră prea bună voiţă,
"de i-urn întări t ocina părintească şi i-arn dăruit în a noastră,
"ţară sătuşorul Dohriin, pe Homora, unde este mănăstirea.
"lor!
De a icl rezultă că: Vornicul n,u se numeşte "Lazăr". ci
Ivan şi nu are numar dOI fiiI "Stanciu, şi Costea", ci trei flt i.
Lazăr, Sta nciu şi Costea ; În fine biserica exista deja la 1427"
cind Domnul. Alexandru cel Bun W. întăreşte ocina părin­
tească şi dărueşte acestora sătuşorul Dobriin, priit urmare n'a,
fost clădită la 1427. .
Prin copiare falşă, autorul denaturase istoricul; iată do-.
vadă de seriozitatea lucrării, fapt relevat la început.
Autorul urmează : ... mănăslirea". a căzut prada pustiireL.
Sfintul lăcaş a fost tOtUŞI roeonstruit la mica depărtare de
cătră logofătul Teodor Bobojoc şi soţia acestuia Anastasia, la
anul 153()" .....
Cu ce ne poate proba autorul că biserica construită la
1427 ('1), a fost reconstruită la 1536 .... ('?)
A reconstrui însemnează a reedifica o clădire cu acelaşl
material şi esact după planul original. In cazul de faţă e mai
puţin probabil după un interval de 107 ant şi Într'un alt loc.
Ştim că biserica a fost zidită ceva mai sus de cea ruinată,"
În anul 1530, nu Însă în 1536, de cătră Logofătul mare 'I'oa­
der Boboiog, 'Iar nu Bobojoc l (vezf inscripţia bisericei şi ist.
Bucov. de R. F. Kaindl pag. 86).
Moşiile enumerate de autor, care se aflau odinioară în
posesia măuăstirel Homorului, sunt incomplecte, deci sunt a
se adăoga încă următoarele: Drăguşenil, Glodenit, Milenif .
Botna, Ostra, Năstăroaea, Stăucenil şi Stroan (nişte vir), fiind
în total nouăsprezece; cele amintite au fost dăruite de cătră
Eustrutie Dabija W. în anul 1663, Ianuarie 4 (vezi protoc.
imp. [\'0. HJ7-205).
Iacobeştit, corn. rur.; să se adauge: Din Iacobeşll a 4-a
parte a fost dăruită rnănăstirei Ilişeştii, de călră fondatorul
ei, boerul Ionaşcu Isăcescul, la 14 Mal 1737 (vezI prot. imp.
No. 42).
I�lZlovăţul, corn. rur.; în r;nduI al 28-Jea să se adauge la
[270]
:270
v. Mironescu
,,'Radu:" Vodă eel Mare: la 11 Februarie 1625.-Şi aice autorul
ne aminteşte despre un Radu, fără indicarea anuluî. Ştie că
existase un Stefan cel Mare, dar un Radu cel Mare se vede
că nu.
llişeştt, mănăstire; lipseşte în nomenclatură, decl să se
adauge nota următoare: a fost întemeiată şî înzestrată de că­
tră boterul Ionaşcu Isăcescul în anul 1737 şi a stăpînit cind
proprietăţi ş. a. Ilişeştit a treia parte, Bălăceana şi Iacobeştit
.a patra parte, Săscioara şi Oroşenil jumătate. toate dăruite
de fondatorul mănăstirer, dintre care primele treî la 14 Mal
şi ultimele două la 24 Mal 1737 (vezI protoc. imp. No. 42).
Mănăstirea a fost secularizată la 1785 Aprilie 23, sub domnia
Impăratulul Iosif al Il-lea. Comuna Ilişeştt posedă un cabi­
-net de lectură "SprijinitorIul".
Intrepărăe munte, face parte din complexul munţilor
Branişte! (vezt Braniştea); lipseşte în dicţionar.
IordăneştiT, corn; rur .. în rindul al 21-lea trebue adăugat;
."însă numai pe jumătate a căpătat'o mănăstirea Moldoviţa,
prin schimb de la Paharnicul George Balş, dindu-r Sălăşenit
-de lîngă Dumbrăveni (Moldova) în schimbul Iordăneştilor din
ţinutul Berhometeluî, prin uricul de schimb din 5 Iulie 1774
{vez) Wickenhauser pag. 185). Aceaştă moşie a fost în vechi­
me a familiei Hăjdeu, a căret urmaşi trăiau încă pe la mij­
Jocul secol. al XIX-lea în Basarabia.
IţcaniT-NoT, Corn. rur.; în rîndul al 18·1ea trebue adău­
.gat . în hotarul Mitoculuî, dăruit mănăstire! Dragomirna, de
.cătră Stefan XII George Vodă, la 22 Martie 1654.
Iuroviţa, munte, face parte din complexul munţilor Bra-
1llişteI (vezi Braniştea); lipseşte din dicţionar.
Ivancicăuţ�, sat stins ; pe acest loc s'a întemeiat mal tir­
·ziu, satul unguresc Iştensegiţ sau Ţ'ibeni (rom.). Lipseşte în
dicţionar.
Istenşegits sau Ţibeni să se îulocuească în nomenclatură
cu Ţibenii, soriindu-se Iştenşegits în ( ).
Izvorul, cătun; să se adauge: Întemeiat mal tîrziu pe pă­
mîntul Braniştel, dăruitrnănăstireî Putna (vezt Braniştea munte).
Izvorul luT Stefan cel Mare, în corn. Putna, distr. Hădăuţt;
lipseşte în dicţionar. Să se adauge : Izvor limpede, care curge
la poalele dealulul Cruce}, despre care spune tradiţia locală:
că Stefan Vodă, cînd venea vara cu familia şi curtenii SăI
să petreacă, lua masa pe un d\mbuţ alăturea cu Izvorul mal
sus numit. In amintirea aceasta', Eromonahul Dorimidont Ni­
-ehitovicl a ridicat o cruce de piatră cu inscripţie, care lămu­
reşte pe trecătorl, despre locul ş� izvorul (vezt D. Dan M-rea
şi corn, Putna). \
Jadova, mănăstire; lipseşte în dicţionar. Să se adaoge cu
următorul istoric: întemeiată de egumenul Gherasim Vlad la
1750, a avut următoarele proprietăţI ş. a. 1) pămintul mănăs­
;tirei, �) unul în sat şi 3) trei pogoane în satul Vasilău, dăru-
[271]
Note de călători! şi dicţionarul Bucovinei 271
Ite de întemeetorul mănăstire], cu uricul din 12 Februarie
1750, 10 Mai 1761 şi 4 Martie 1772 (vezî protoc. imp. No. 314
şi 315) şi un pămînt lîngă mănăstire dăruit de Vasile Ta­
bără in anul 1654 (vezl protoc. imp. No, :213). Mănăstirea fu
secularizată la 1785 Aprilie 23.
Neu-Zadova sa�{, Coiul-Jadonei, cătun; în nomenclatură se
va scrie Cotul-Jaâooei în locul pociturei "l\'eu-Jadova", cu
care se făleşte d. Grigorovitza. Lucruri interesante ne hărăze­
şte autorul) a cărui parte cea mal tare este de a ne înstrăina
localităţile din acest dicţionar.
Laşchiucă, corn. rur.; să se adauge: "sau Sadova". Acest
sat a fost dăruit de cătră Alexandru Vodă cel Bun) Episco­
piei de Rădăuţl, cu. uricul din 8 . August 1420 (vez] protoc.
împ. No. 241 şi 242).
Laura cătun; autorul scrie: "pendinte de corn. rur. Vi­
covul de sus. distr. Bădăuţt. Are 118 locuitori, şi o şcoală
populară cu o clasă".
Asta-t tot: •
De această localitate se leagă o tradiţie prea frumoasă
şi cu regret constatăm că autorul o trecuse cu vederea şi aice,
fără a ne aminti ceva.
Iată ce ne comunică preotul D. Dan în scrierea sa "M-rea
Putna", pag. 113) cu iprivire la căt.Laura (vezl şi din scrierile
lUI D. Dan, pag. 34): "Despre Daniil tradiţia locală din Vi­
covul de sus istoriseşte, că el a locuit mal întăiu în mănăsti­
rea Sf. Laurentie, care se afla în vechime pe teritoriul Laurei
de astăzî, a cătune) din Vicovul de sus. Fiind el osîndit
de stareţul mănăstiret sale, pentru o întîrziere avută în Siret să
nu iasă din mănăstire vreme mal îndelungată, se retrase, după
ce-şl implini canonul, in codrul cu acea stîncă de lîngă pă­
răul Viţeul şi scobi în virtoasa piatră cu mnltă trudă şi răh­
dare o bisericuţă pentru rugăcfune şi o chiliuţă ca locuinţă
pentru sine. Pe lîngă aceasta stîncă să se fi rătăcit Stefan cel
Mare şi să fi mas la Slhastrul Daniil în chiliuţa-I din stîncă ... "
Lipocenii; sat: să se adăuge: "sau Săcălincea".
In rîndul al 14-lea să se pue după: ,,1774", în hotarul
Mitoculuf Dragomirnet.
Liscăuţit sau Pădusieea cătun, pendintede corn. rur. Bros­
căuţit-Noî (vezt Păduricea).
Luca, schit, ce se găsea pe teritoriul corn. Zwiniace " ... "
să se adauge după "mazilul Atanasie Ţintă": a fost căpitan;
care dăruise mănăstireî un pămînt de 12 fălci, unde stătu mănăs­
tirea, cu urieul din 21 Iunie 1/47 (vezf protoc. împ No, 157).
Va să zică în cazul de faţă, autorul pusese desfiinţatul
schit "Luca" in nomenclatură şi i-a adăugit şi istoricul nece­
sar, lucru ce se cuvinea să 'I faeă la toate mănăstirile stînse
precum o observasem la mănăstirea Babin. Paralel cu aceste
trebue puse şi comunele istorice aZI stinse, în nomenclatura
dicţionarului care să ne servească ca dovezi sigure. pentru sta­
bilirea in mod cert a evenimentilor istorice petrecute în anu-
[272]
272
V. Mironescu
mite localităţi şi timpurl. AsUel dicţionarul geografic ar fi um­
plut un mare gol În istoria ţăril, redind Bucovinei acea În­
sămnătate istorică-tradiţională, ce i se cuvine, ca parte inte­
grată a principatuluI Moldovei.
Lucăceştii, moşie, să SP. adauge la urmă: un sfert din
moşie a fost dăruit de Teodosiu călugăru mănăstirel Homo­
rulul, la 16 Iulie 157-1 (vezi protoc. împ No. 48).
Ludi-Humora, corn, rur., în nomenclatură să se îndrepte
în .Eudii-Homorului: şi la sftrşit să se adauge: acest sat s'a
numit în vechime şi Cornăueştit şi el fost cumpărat de cătră
dOI călugări al mănăstire! Horno rulut, cu contractul din 22
Septembrie 1743) vezi proroc. împ. No. (9).
Mănăstirea Homorului, corn. rur., în rindul al 20-lea, se
va şterge "între anii 1527�-1530" şi se va înlocui cu "Ia in­
ceputul secol. al XVI-lea". Fraza urmatoare se va Înlocui cu
"Satul Hotnorulul l'a dărui t Ştefan cel Mare m ănăsti ref cu a­
cela-şi nume, la 27 August14H1 (vezi proloc. împ. No. 67).
lYlah'�ltJ" corn. rur., În rindul al 25-1ea se va îndrepta
data cu "15 Septembre 1473" (vezt protoc. imp. No. 133) in
loc de 25 Aprilie H72.
Marginea, corn. rur., în rindul al 25-lea se va adăuga:
"Satul acesta s'a întemeiat mai Înainte de venirea Bucovinet
sub Austria, în hotarul M-rel Suceviţa.
'Măgura, munte: se va adăuga la sfirşit , a fost dăruit
M-rel Hornorulut de cătră Alexandru IV Lăpuşneanu Vodă, la
3 Ianuarie 1562 (vezi protoc. imp. No. (1)
(Va urma) VI. Mironescu
CîNTEC
Ad, ochit [c/t par dot lueeţeri ­
Spuneam iubitd mele-odată.
Şi vorba ta i-oşa cuminte!
Tu eşti cea m'.<l drăguţă fată.
Şi i-a părut âşa de bine,
De pare'auea o'. 'mpărăţie,
Cărt laud", chi�r cînd e ţaleă
Treeeşie'n suflet bucurie.
Dar într'o zi, i-am spus:
Vezt bine, fern�ta\ minte nli prea are,
La vorba ta şi 'n\frumusetă
Ntt {it a�a dl 'nc'tfătoare!
De-atunci. .. s'a dus ori-ce nădejde!
Cum de-am avut astfel de gînd?
Ma'npins pc/catul să, nu laud.
Şi trec drept simplu, om de rînd.
Eugeniu Reven·t
[273]
T
I
I
I
i
I
j
J
J
Priveli�ti �i datini populare În Moldova
VII
CĂLY.SARII
,
Jocul căluşari lo r care a'Tost în timpurile vechi ŞI 1Il
Moldova şi unde acuma insă a dispărut cu totul, îl găsim că
s'a păstrat cu mare sfinţenie şi pănă in ziua de astăzt atît în
Valahia cit şi în Transilvania. In săptă rn in a dinaintea Ruga­
liilor, se asociază m at rnulţt flăcăj, cart Imbrăcaţt cu diferite
cirpe şi împodobiţi cu pene de păun, avînd bite în mînă,
zurgalăt la picloare şi un steag, merg pe la case şi joacă că­
luşarul, du pă cum se vede în figura aici alăturată 1).
Credem nimerit a arăta aici origina acestui joc şi mo­
dul cum se esecută la Ilai în ţară. Despre aceasta lată ce ne
spune 1. Eliade:
"Nu este popor unde se vorbeşte limba rominească, intre
care să nu fie cunoscut jo�ul ciluşarilor, ce se săvîrşeşte în
săptă m i na dinaintea Husaliilor. Se adună mal mulţi juni buni
dănţultorf, şi formind o ceată se împodobesc cu deosebite cirpe
cu pene de păun şi alte asemene, şi se înrolează pe o săptămînă
sub un stindard, sau un steag ce Înalţă. Unul d intrînşif cuo su­
perstiţie foarte religioasă e Îndatorat a ţine tăcerea în toată vre­
mea săptăminer, şi devine mut de bună voie. Jocul se formează
cind se face regulat întracest chip: in sunetul lăutelor junii
sevîrşesc deosebite dauţurl cu versuri într'adins, a căror ri­
turnel este: "pe ea" ! steagul sau se ţine in mînă in vremea
danţurllor sau se împIîntă in pămînt, împrejurul căruia se
săvîrşesc jocurile el pe Ungă care, fiece dănţui tor trece săl­
tind într'un chip de curtenire, pănă cind strigind neincetat
"pe ea" unul dlntr'Insit rlpeştc stindardul şi fug cu toţir in
larmă. După aceasta i ntil nindu-se, îşI încrucişează toiagele în
semn de bataie. Unul din el se ardică pe un loc mai înălţat;
1) Reprodus după un tablou mare aflat la Ministerul Instrucţiuner pu­
blice şi Cultelor.
A�R 3
[274]
274
Th. T. Burada
de unde vin alţi! a'l goni. El stărueşte acolo şi strigă că e
moşia şi cetatea sa Întărită. Pe urmă după deprinderea şi În­
demnarea dănţuitnrilor, se lncingţfeliutiml de jocuri gimnastice.
Femeile au o superstiţie a lua de la dănţuitort felurimt de o­
biecte sau de vestminte sau de mîncare, iar mal cu seamă
aiu sau usturoră, care se crede că dacă vor juca căluşarit peste
.dinsul sau cu dînsul, e bun de friguri şi de alte boale."
"Curat se vede origina acestul joc şi după felul său şi
-după versurile ce se cîntă că este jocul romanilor, întocmit
de strămoşul nostru Romulus spre răpirea Sabinelor. Penele
de păun care la cei vechi era paserea JunoneJ, a gelozier, care
era acest Arges cu ochl mulţi, ce pr ivigheaz ă asupra obiec­
ulul dragostei sale, e un fel de diviză a cavalerilor Homanl
<ce purla u la cap, spre semn că trebue să aibă gelozia Sabi­
nelor ce el despreţuiseră. Secretul intreprinderel cavalerilor
Romani, trebuia să se păzască sub osînda de moarte. Mutul
de bună vofe se vede figurînd în joc.
"Scopul joculul era ca să atragă femeile Sabine, şi călu­
şariî pănă în ziua de astăz] atrag femeile, cu fcluri ml de o­
biecte, care prin strecurareaa mii de ani, deveniră superstiţi­
oase.
"Sfirşitul jocului se implinea prin răpirea Sab inelor, sem­
nalul răpiret era: pe ea! adică pe [aiă, n'o lasa! de (.[ da ! şi
altele, Căluşar il nu încetează acest semnal şi sfîrşesc jocul cu
răpirea steagului după ce l'a curtenit şi cu o fugă şi larmă
mare. După aceasta începe un fel de serbare de triumf în
care se săvîrşesc jocuri gimnastice. Curat se vede la sfîrşitul
juculul oăluşarilor, chipul unul războru ce avură Romani l
în urmă cu Sabinif, închipuirea lUI Romulus ce stărueşte a'şl
apara moşiea şi cetatea, şi în sfirşit pedeapsa a unuia dintre
el, care dezertă, inchipueşte sau uciderea lut Rernus, că a să­
:rit şanţul cetăţet, sau rezhunarea asupra Sabinelor. Toate În­
făţişază foarte lămurit şi sub un chip alegoric pastrat şi desfi­
gurat în aceiaşi vreme de veacurr, începutul şi originea noa-
t v "1)
S l'a ....
Acest joc care acuma n4 se mal joacă de cît în Valahia
şi Transilvania odinioară se �uca şi în Moldova după cum
am spus mal sus, Dimitrie Câ\�temir vorbind despre jocurile
Moldovenilor ne spune că : .
I
1) Curierul Romînesc. 1843. No. 41.
[275]
�
I
1
Priveliştt şi datinl populare în Moldova
275
[276]
"Osebit de jocurile acestea ce se obicinuesc pe la veseli!
mal sunt şi alte jocuri cu eres, alcătuite cu număr nepotrivit
adecă 7, 9, 11, şi jucăuşi! S(! chiamă cr'i,hiar2, şi se adună o­
dată Într'un an, se Îmbracă cu haine fimeeşt1, şi pun pe cap
cunună de pelin împletită şi împodobită cu alte flori, vorbesc
cu glas femeese, şi ca să nu se cunoască, Îşi invăleso faţa cu
pînză albă, şi În mini poartă sabie goală, ca Se! tac cu dînsa ori
şi pre cine ar cuteza să le descopere faţa, căci puterea acea­
sta le-a dat'o lor un obicetu vechru, aşa in cit niminea nu'i
poate trage la judecată cind fac vre-o ucidere intru acel chip.
Povăţuitorul cetei se chiamă 8tareţ,], şi cel de al doilea
Primieeriîi. şi are datorie să întrebe ce fel de joc po[[eşle sta.
reţa, şi apol se spue celorlaţi in tatn ă, ca să IH audă noro­
dul numele juculuî, pănă n u-ţ va vedea cu ochlr, pentru că
el aii mal mult de o sută de sâri tu r-r, şi unele aşa de potrivite,
în cit acel care joacă se pare că nu se ating de pămînt, ci se
poartă În văzduh, şi cu acest fel de urmări cu jocuri şi cu
saltărf prin toate tirgurile şi satele se petrec acele zece zile ce
sunt Între praznicul ÎnălţăriI şi a coborirel Sfintului Duh, şi
întru această vreme nu se culcă ei nicăeri fără numai sub
streşinile bisericilor şi zic: că de se vor culca la al t loc, ar fi
căzn iţî de strigoaice, şi cind se întîlnesc pe drum două cele
de căluşarj, bat războj una cu alta, şi ceata cea biruită face
loc celeilalte, şi după ce fac invorală de pace, apoi ceata cea
biruită este supusă celeIlalte nouă ani, şi întlmplindu-se să
se omoare vre-unul/a acest fel de bătălie, atunci nu se În­
cape judecată, şi nic: judecătorul nu intreabă pe cel ce a fă.
cut ucidere, şi cel ce intră în VI'C-O ceată de acestea, trebue
nouă ani În tot anul să se afle adunat d'impreună, Iară în­
tlmplllldu-se să nu se arăte vre-odată, atuncea zic ceilalţi
că este căznit de duhuri rele, şi de strigoaice şi prostimea cea
eretică crede, cum că ei au \putere să gonească acel fel de
boală. Căci ei fac vindecare \ Întru acest chip, adică: aştern
la pămînt pre cel bolnv, şi încep a sări şi la o notă a­
nume a cîntării, il calcă fleşte carele de la cap pănă Ia căI.
căe, �i �a,i pr� ur�ă Îi zic la\ urechio niştev cuvinte alcătuit�
dedlDşll înadins, ŞI poroncesc 'peteşugului sa se depărteze; Şi
după ce fac el aceasta de tref Olil în trei zile, apoj urmează
lucrarea care o nădăjduiall er; şi aşa Întru acest chip cu
prea puţină osteneală se pot vind�ca boalele cefe ma/grele
I
I
"
,
"1
27G
Th. T. Burada
[277]
Priveliştt şi dati nt populare în Moldova 277
care se împotrivesc meşteşugului doftoresc. Asemenea lucrare
are nădăjduire şi în farmece" 1).
Şi Damaschin Bojinca vorbind despre jocul colisaliilor
romani; ne arată originea jocului căluşerilor noştri spunndu­
ne că: "Colisalir aceştia şi pănă astăzi se mal ţin În Ardeal'
şi prin Banat (poate ca şi alt un de) şi se chiamă cdlusari; Iar
cel peste ei mal mare, după a căruî rîndutală joacă şi fac toate
să numeşte calau adică oaics. Intre căluşerit aceştia se adună
Ieciorf, mal de pe multe sate învecinate, carii sunt mal buni
şi mal aleşi jucător]. Joacă Ia Rusalii (care mal tot în Juna
lUI Mai cad) toată săptămîna umblînd mai prin multe sate.
Şi precum colisali?' vechilor romani erau preoţi şi slujeau uriel
Durnnezeirr, aşa şi căluşarit romînilor de acum, cred că este
o putere, care'I ajută în saltare, şi priveşte neadormit spre
jocurile lor, ba încă şi acela cred, că cel Ce nu ştie juca bine
şi de loc Ies ă dintre căluşerI. Incă şi un sbiceriu este cel ce,
cind ceilalţl saltă, neîncetat îl încunjoară, pocnind cu sbicrul
de carele toţt se feresc ; aceasta Însemnează doară puterea ne­
mărginită a romanilor, de care ca de sunetul sbicfuluj se fereau
alte neamuri al năpăciui. De mirare cu adevărat este ţinerea
datinilor vechi la rorninî, cum şi una aceasta, se putu pastra
de atîtea mit de ant pănă acum. Nu credinţă deşartă doară,
ci datină de la strămoşiî săi moştenită este jucarea căluşarilor
romineştr, decl păstrează-o deapururea, ca o mărturie nevino­
vată a urzir et sale" 2).
Despre acest joc, acel mal vechtu la rorriînl şi păstrat
ca prin minune de poporul rornin pănă astăzi şi Sulzer ne
vorbeşte 3):
"Este mal mult de cît probabil că calvşari�, sunt o ră­
măşiţă însemnată a tolisc lilor vechilor romani; CăCI nu numai
numele de dduşa??" cînd ne vom lua după numele latin, dar
chiar şi îmbrăcămintea, jocul, timpul CÎnd se face această
serbare a colis alilor, sunt în raport cu jocurile căluşarilor
noştri, şi aceştia au ca şi cel a romanilor două centure aco­
perite cu burnhj de alamă sau curele puse cruciş pe umărul
stîng şi drept, de cel drept se anină sabia şi se numeşte brîu
de ţintă; precum acel ai romanilor aşa şi acei a rornlnilor
1) Descrierea Moldover, cap. XVII.
2) Anticile Romanilor, Buda. 1832 tom. I, pag. 179 nota L:
3) Gesc'hichte des Transalpischen. Daciens 1782. t. II pag. 405 şi următ.
[278]
278
Th. T. Burada
au m loc de Suliţă, un băţ lung în mînă, şi diverse basmale
colorate, iar pe capul lor legături împodobite cu metal, ca
reprezentaţiunea aurulul roman şi a purpurulut. Chiar şi pă­
Iăriile lor se deosebesc ca şi a colisaliilor romani, prin un
pompon de pene şi alte ornamente care dlferesc de a pălării­
lor ordinare şi a căclu li lor. El aii un oătau ca şi ved(s aco­
lisaliilor romani, el caută inainte, primeşte pe dănţuitort sau
îl izgoneşte, şi are dreptul de a da ordine ca şi un maqietir
sau praesul Această serbare dănţuitoare se făcea după unil la
9 sau 13 Ianuarie, după alţii însă, la 21 Aprilie şi la 21 Mai.
In această din urmă lună coincide şi timpul, şi anume la
Duminica mare, după care sărbătoare incep căluşarit romi­
nilor danţul lor. Ei esecută acest danţ cu puţină diferinţă de
acel ce'l esecutau romanii. Căluşariî joacă în satul lor sau în
cele vecine pe strade ca si preoţi! roman]', după melodil pro­
prii cu deosebite gesturi şi săriturr. In genere ei au printre
dînşit un individ mascat pe care'l numesc mut, fiind că fără
a vorbi, are obicelii de a înspăimînta, şi a lovi din glumă pe
toţi acei care'I întilneşte şi mai cu sarnă pe femel, Cite odată
acest individ are pus peste obraz o mască cu cap de cocoară
sau de cocostlrc, a cărut plisc tras printr'o sfoară ascunsă,
plesneşte în cadeaţa joculul spre mirare după ritmul rnuzicel,
Oăluşarir esecută jocul ]01' cu toiagele in mină, făclnd diferite
figurI în saltu riie lor."
Nouă nu ne mal rămîne nimic de zis în urma acestora
ca dovadă despre originea romană a joculuî căluşarilor no­
ştri. După vechimea acestui joc Dr. Valeriu Branisce ne spu­
ne Foaia Transilzania No. 8 din 13 Aug, 189 L. pag. 230, du­
pă notiţele culese din Istoria Un.rJarid cl� Nicolae Isthvanţi Pun­
nani Liber XXV an. 1572 că, poetul maghiar Balassi, care in
tinereţa sa a petrecut multă vreme in Transilvania, il avut 0-
caziunea a învăţa jocul naţional rominesc numit căluşerul,
La festivitatea incorouărit lui �udolf (25 Sept. 1572) a jucat
acest danţ obţinî.nd ��mirarea\tuturo�'v celor de fa��",.
Asemenea ŞI scr iltorul ungro·seclU Dozsa Daniil, III opul
istoric "Korais 1Iona" Resta 186P, ne vorbeşte despre vechi­
mea joculuî căluşarilor cu ocazia unei serbătoare măreaţă ce
a dat Zigmund Bathori principele Transilvaniet la 19 Oct.
1599 in onoarea Beatricer, flicel celet mal marl a lUI Mihal
Vodă şi la care fusese de faţă Doamna MuntenieI, cu două
fiice, Beatrice şi Florica, şi cu I-1atraşcu fiul lUI Mihat. Locul
[279]
Priveliştt şi datini populare în Moldova 279
acestei serbărl a fost valea între Cri�au (Krako) şi Alba-Iulia
sub ruinile de pe Peaira caprei.
La sărbătoarea aceasta a lui Bathori-zice Dozsa-parti­
cipară şi oşteni de al lui Mihai Vodă, că(uşeri�, sub condu­
cerea voinicului Novac Baba, care produseră următorul joc
(danţ): "lntr'un cerc mal larg erau aşezaţi 12 stilpi, pe vîrful
cărora se afla table de un stinjen patrat. Pe fie-care se pos­
tase cîte un jucăuş în costum de aceraşt croitură romantică
cum îl poartă şi astăzi jucăuşi! poporul] muntenl, numai din
stofă mal fină, din lăuntrul stilpilor se afla o pinzătură ori­
entală de ţesătură foarte tare, de la care se întindeau 12 sfori
de mătasă la vîrful stîlpilor în mînile celor 12 jucăuşi pos­
taţl pe stilpi. In jurul stilpilor stăteau înşiraţi una sută de
căluşan, rezemaţt după datina poporului cu mînile şi cu capul
pe bîtele lor ghintuite cu argint. Pe cap aveau căciule de
miel negre, împenate cu betele şi pene aurite. Purtaă cărneşl
albe pănă la genunchi, care se contrageaă în creţe fantastice
prin un brîu de piele (şerpari u) încărcat cu medalil şi bumbI.
Opincele erau legate după datina romană cu curăle roşit şer­
puite preste pulpe pănă la genunchi şi prevăzute cu zurgălăt
(clopoţel) de argint, formînd un contrast pitoresc cu ctoarecit
de panură aibă, croiţi pe corp.
"In centrul cerculul de căluşerl se postă vatavul şi îl blăs­
tămă pe căluşeri (Dosza zice în numele celuf necurat l) de a
nu se însura şi de a nu participa Ia lucruri sfinte, pănă ce nu
vor fi dezlegaţi de acest jurămînt. "Nu ştii:'! -zice Dozsa-mai
esislă şi acum jurămîntul acesta'? Pe timpul copilăriei mele
se mal vorbea de el şi dacă l'a ţinut poporul pănă acum, a­
poi păstrează suvenirea de două secole a lui Novac Baba, ca­
rele se zice că ar fi fost urzitorul acestul juramint 1).
"Vatavul era un muntean cu numele Florean, cel mai re­
numit căluşer al ţinutului, un ţaran frumos, de musculatură
şi tărie enormă. Dară şi cei 12 de pe virful stîlpilor erau toţt
va tavi de la deosebite despărţeminte de căluşert.
"Sosind principele şi Doamna Munteniel, la un semn al
1) Jurămîntul nu esistă, şi nicî că a putut esista în sensul IUl Dozsa
»pe cel necurat» Era acela o simplă promisiune, o parolă a jucăuşilor, de
a nu cocheta sub decursul joculul cu fetele privitoare, parte spre a nu
greşi CI insi] în joc, parte spre a le feri pe acestea, ca să nu oază în boala
cea grea «de ars ura dorului, vapata focu lut». Esistă Însă şi astăz! simboli­
zarea aiostuî jurămînt. E regulă adecă, ca jucăuşiî înainte de a începe jo­
cul, sa lovească unul cu altul în dreapta şi stinga cu bîtele lor.
[280]
lUI Florenn începu muzica şi cel 100 de căluşerî din jurul
stilpilor porniră jocul recitind unul după altul strofe de po­
ezii (adică chiuind). Jocul e surprinzător la prima vedere. Se
află espr esiunea unui timp antic în jocul acesta.
"La alt semn întinseră vatavil de pe vîrful stîlpilor sloa­
rele şi ridicară plnzetura dinpreună şi pe FJorean aşa de sus
În cît pe sub plnzetură jucau şi saltati ceilalţi 100 de căluşerl
AicI Întru Înălţime pe pînzetura cea Întinsă de mînile mus­
culoase ale vatavilor de pe stilpl începu şi vata vul Floreau
jocul şi saltul său măestru.
"Chiuiturile curgeau neincetat în cît se părea că un cor
lin acompaniază solo-aria unel filomele din Înălţime. Publi­
cul remunera cu dese aplauze salturile surprinzătoare ale lui
Florean, a căror frumuseţa naturală întrecea toată arta bale­
tişti lor trimişr de principele Etruriel'. Dar mal mare surprin­
dere cuprinse pe privitorf, cînd plecindu-se vatavif de pe stîlpi
sloboziră pînzetura ceva mal în jos şi apot zrnuncindu-o cu
ceJeritaie de fulger aruncară pe Florian în aer, carele învlr­
in du-şt bîla inpletită cu betele, se deie în aer peste [cap şi
bătînd de n'o 10 01'1 din pinten! căzu în picioare pe pînze­
tură unde-şl urmă mal departe jocul. Aceasta se repeţi de trei
orl ; Iară a patra oară nu mal căzu Florean pe pinzetură. ci
pe unul din stilpî, sărind în tot acel moment vatavul de pe
stîlp În mijlocul pinzeturei. Şi acesta îşi produse salturile sale
pe pinzetură şi in aer şi aşa se schirnbară pe rind toţi 12 va­
tavl de pe stîlp), lUI' dedesuptul-Ior în cercul stîlpilor curgea
jocul cu bravură şi desteritate rară. Ajungînd rindul Iar la
Florean, fu aruncat mal sus de cît toţi ceilalţl pănă acum,
atunci de odată încetă muzica, iar Florean striga sus în aer
cu voce sonoră: "Trălască Bathori Zsigmund, principele Mă­
ria sa". Aruncat a doua oară aduse un "să trăiască" princi­
pesa Maria Cristina, aruncat a treia oară într'o înălţime teri­
bilă, esclamă În resunetul munţilor "trăiască Mihal Vodă e-
I
roul de la Nicopole" apol Doamna Munteniei şi în fine boe-
rul Novac Baba". (Vez! gazeta "bbservatorul" Sibiu 14126 Martie
1879, articolul �căluşerul" de T�rturel Codreanu).
Theodor T. Burada
Th. T. Burada
280.
f i
[
i I
!
i t
(,
i
j
,1
,
I
I
,
[281]
6lU.MEcflŢ.R
I
-- Foae verde foI de dude
Ardă foc în pae ude.
Facă pălălae mare
Să se vadă peste zare;
De 'ncălzi t m'olu Încălzi
Şi-olu porni pe drum de zi
De la nOI la tine 'n sat
Fără teamă de păcat.
- Foae verde foi de dude
Arde foc în pae ude
Şi de şapte zile arde,
l\ic'î nu creşte nici nu scade.
Vino mindre Într-o doară
Şi s'a face jar şi pară
Să ne-aprindă pe-am indol
Să ştim dragostea şi noi.
- Las' să vie vara, bade,
Să 1 e usce cum se cade
Şi de-a fi cumva să fie,
N'a fi dragostea tirzie
Miriştele-or fi uscate.
Nopţile pe jumătate,
Greerit or tîrii,
Doru 'ţi-a mal potoli.
H
Frunză verde de gorun
Arde 'n badea foc nebun
Şi mă tem, mal ştii păcatu
Nu cumva să ardă satu.
[282]
, I f
ii I
282
PoeziI
De sărit par'c'aş sări
Şi de foc nu m'aş feri,
Dar la pîndă vrăjmăşească
Stau flăcăl să mă pîndească,
Ci-c'ar fi păcat şi chin
Să 'ndrăgesc în sat străin,
Ci-că-j dragoste cu bine
Să 'ndrăgesc în sat la mine.
Vino bade Sîmbăta
Cînd se Iă Măicuţă-mea ....
Flăcăii! cu gind vrăjmaş
Sunt cu schimbu la oraş,
Vino bade din străini,
Nu căta la gard cu spinf ;
Vino fără de necaz,
Nu căta că nu-I pîrleaz.
Am făcut eri loc cu sapa
Cît să se strecoare apa.
Şi dacă n'ar încăpea
N'a fi, bade, vina mea.
N. Rădulescu Niger
Inscrrip!iile rMonqsfirrei Beam! li
90. lnscripţia de pe Evangheli'Z m.itropolitulul, Teoctist de la
Neamţ. O inscripţie scrisă cu\ mîna, în sirbeşte, pe o evanghelie
sîrbească scrisă pe pergament de gramaticul Dimitrie, la Su­
ceava, în anul 1512 din porunca şi cu cheltuiala mitropolitulul
Teoctist, zice aşa:
"Scrisusall această sfintă evanghelie cu darea şi cu po­
"runca mitropolituiui Teoctisţ de la Suceava. care au fost
"egumen sfîntuluilăcaşulul adestuia de la Neamţ în vremea
"aceea, cînd să zidea această sf\ biserică, cu darea şi cu po­
"runca iubitorulul de Hristos domnitorul ţeret moldovei Ioan
"Stefan Voevod. In aceiaşi vreme aii venit şi Albert craiul le­
"şese, cu multă putere, şi mult �lI sepat, au bătut la cetatea
"Suceava, şi nu putu lua cetatea, şi sau Întors fără ispravă .
. ,lară Ştefan Voevod alt mers asupra lui tare cu oştile sale
I
[283]
Documente
283,
. "şi I'aîi doborit la Coemiti la 7Q05 (1497) Iară al domniet-sale
"anul 40/1 cu rgătoriu luna lUI Octombrie 26, Joi În ziua sfin­
"tului Dimitrie, şi apol sau Întors de la război şi au sfinţit bi­
.seru;i aceasta în acelaş an, luna Noembrie în 14, care şi noi
"l).eam ostenit cu zidirea el şi cu fraţiî cel de atunci (vezI
"inscripţia No. 1).
"Deci scrise acest tetravanghel arătatul mitropolit Te oc­
"tist şi-I dădu sfintei M-rI Neamţul întru ruga Eişt, şi celor
"ce vor ceti pe el, şi celor ce vor asculta cu osirdie. Drept
"aceea cine se va încerca să-I iee de la acest sfint loc să-I
"strămute aiurea sau să-I vinză să fie neertat de domnul nos-·
"tru Isus Hristos şi de smerenia noastră.
,,- Şi s'au scris snb bine credinciosul domn al ţerel mol­
"dovcl', Bogdan Voevod, fiul lUI Ştefan Voevod, şi sub igu­
"menul chir Parfenie, cn mîna gramaticuiul Dimitrie în anul
,,7020 (1512) curgătorI".
Să se ştie că sunt trei mltropoliţl CU numele Teoctist
anume: Teoctist 1 1399 de la M-rea Poeana (Probotă) Letop,
moldovei 1. pag. 136), care mitropolit substitue pe Iosif I.
Muşat Vodă.
Teoctist II cel bătrîn 1453-1477 Noembrie 18.
Teoctist III Neamţanu igumenul M-ril Neamţ 1487, 1503.
El a zidit biserica mare din M-rea Neamţ 1487-1497, el a
fost mitropolit întil la Roman 1503 Septembrie 30, 1509 April
1, după aceea trece mitropolit la Suceava la 1509 April 3
pînă la 1528 geuart 16, cind a murit la Suceava şi s'au în­
gropat în biserica mare din M-rea Neamţ de ucenicii set anu­
me : Doroftel mitropolitul de la Roman şi Teofan mitropoli­
tul de la Rădăuţt.
La anul 1518 (7020) Teoctist al lI[ Nernţanu este mitro­
polit la Suceava, el au pus pe gramaticul Dimitrie de au scris
slavoneşte evanghelia aratată mai sus. Evanghelia este legată
în argint şi aur, se păstrează în veşmint ărie.
Parfenie igumen 1512-1514. Teoctist inainte de moarte
s'aii schivnicit cu numele Teodor. (Despre mitropolitul Teoctist
al III Nemţanu se poate culege detalif amănunţite din ist.
M-rea Neamţului t. XI de la pag. 98 şi 101 inainte).
91. Inscripţia de pe cristeiniia lui Iordache Cantacuzino La
biserica mare a M-rii Neamţ este o cristelniţă mică de argint
in formă de castron, aurită pe din Iăuntru artistic lucrată,
[284]
pc ea are inscripţia următoare pe margina de sus printre
'Urechi:
"Aceaastă cristelniţă de argint s'au făcut de domnia lut
"Iordache Caniacuein de la Paşcam, şi s'au dat sflntef M-rI
"NeamţuluL. (nediscifrab) ... dintruntă) şi s'au aficrosit de al
"doilea de însuşj chir Paisie stariţul sflntet M-rI Neamţ în
"anul 1781 Februarie 24".
Să se ştie că un boer cu numele Iordache Ca ntacuzin
fiul stolniccset Elena Cantacuzin) au dăruit .M-ril Neamţ şi
anume biser ici) sf. Cheorghe, moşiea Tînjeştit şi cu aceasta
este ctitor M·rii Neamţ la 1720-1722. Cantacuzin preface tra­
peza în biserica sf. Gheorghe. La 1740 dărueşte moşia şi la
1776 este un Iosat Cantacuzin, care dă 100 let pentru cata­
p iteazma bisericiI sf. Nicolae de la Secu (Inscripţia No. 17
No. 4 şi No. 5 ; şi No. 83).
02. Inscripţia de pc crieielniia milropolil1tllt1, Staniaie : La
biserica mare este o cristelniţă de aramă Iungăreaţă cu pi­
cioare,- argintată pe dinlăuntrul şi pc dinafară. Pe dinarară
are un rînd de volanc aurite, cristelnită mare, naltă, pe mar­
gine inprejur cu slovă veche este scrisă aşa:
"Această cristelniţă o au ofierosit la sfinta Mănăstire Neamţu
"chir Iacov Mitropolit Moldavel (1799). (vezi No. 96).
93. Tnscriptiea de la cerdacu de la bolniţrt bătrînilor
t" Isaiea Duhovnic, Sava Duhovnic, şi Agapi Zugravul
"au făcut acest cerdac că să fie de măngăiere părinţilor bă­
"trînl care se nevoesc în bolniţa bătrînilor din sf. M-re Neamţu
"spre a noastră pomenire ,1852."
Să se ştie că Ia holniţa bătrînilor sus pe deal în partea
despre apus au existat �n cerdac mare, frumos înpodo­
bit cu icoane marI de lemn, prea frumos zugrăvite, cu scaune
înprejur, acoperit cu obloane de închis şi de deschis, făcut
la 185';>, ca să vie aicî părin�ir bătrim care se nevoea in bol­
niţă, ca să se plimbe, să ere \ aer stînd în acest cerdac, ori
primblindu-se pe verdeaţa din: prejur.
După moartea părinţilor �are l'au făcut cu destule chel­
tuelr mari, au rămas pe mina părlntelul Ieremonahul Cris­
chente, nepotul Duhovniculul Sava, ca să-I îngrijească. Forma
acestuI mare cerdac au fost ca şi cel dc la . muntele Pleşu a­
.rătat la N'o. 20. Acum nicI urma, acestuI cerdac frumos nu se
mal cunoaşte. I
,!
1:
"
L
i
,1,
f
. '
i
, '
2R4
Documente
[285]
Documente
285
94. Inscripţia de pe mormîntul Stcreţulu» Pa�sie Velicicooschi­
Maloroeianui. 1)
t" Aici să odihneşte fericitul părintele nostru stareţul Ie­
"roschimonah şi Arhimandrit Paisic Mulorosianul. Carele viind
"de la munlele Ato nulu: in Moldavia cu 60 de ucen icl, şi ai­
"cea multime de fraţi adunind in veaţa de obştie, prin sine o au
"înoit, şi aşa cătră domnul s'au, mutat la anul 1794 Noernvrie
,,15, în zilele hine-crcd inci osu luf Domn Mihail Suţu şi Preosfinţi­
"tului Mitropolit IUGou."
Să se ştie că în biserica mare la l\l-rea Ncarnţu, în bi­
serică în partea dreaptă cum intri în ungher este mormîntul
P. C. părintclul nostru stare]ul Paiele Velicicovschi Ma lorosianu,
rus de la Pultava, cI se naşte la 1722 Dechembrie 21, cu nu­
mele Pctru=-Pavel fiul preotului Ioan şi Irina Velicicovscbie.
AlI trăit 72 de ani şi n ii nahit la 1794 Noem. 15. S'uu Îngropat
în biserica mare în mormintul căpitanului Mosei; pe mormint
i s'a pus o placă de marmoră albă cu inscripţie de mare artă,
se pată în două Ii mhl ruseşte şi romîneşte ace laşt text. Pe cea
romină am copiet'o mal sus. Sepătorul alI fost monahul Iul ian
fratele Duhovniculul Dionisie. Nicl pănă astă-ZI nu i se poate
admira în deajuns arta acestuf insemnat sepător.
La cap sus este pus portretul stareţulut tablou mare pic-­
tat pe muşarna. Arde o-candelă ne stinsă. Mal înainte de de­
mult era obicciă că cine trece pe llngă mormint punea o rne­
tanie pentru respect, aşa am făcut eu Narcis cu toţi părinţit
contim poranl (vezi NI'. 110) Tot Iul ian au sepat lnscrlpţiea
de pe casa arhondariculut celu] ars la 1862 (vezr NI'. 124).
Paisie cînd era copil il chema Petru-Pavel.
" cînd au fost rasofor Platon.
" călugăr şi schi v nic Paisie.
Rosien ll I'au canonizat, rorninif nu.
Paisie 1790, s'au făcut Arhirnandrrt cu mantie, cliJa şi'
mitră şi de la el toţl stareţil le-au purtat ca ale M-rii. (Ist. M-ri
N. t. XI pag. 129.) Ambroisie Zebrenicov vlădica de la Pultava
au venit în ţară şi în M-rea Neamţu şi atuncI l'au hirotonisit
arhlmandri t.
95. Portretul Episcopului Pahomie in biserică la Procov
In biserică la Procov deasupra uşel este un tablou pictat
care reprezintă pe Episcopul Pahomie Pencocschie fost episcop'
1) Vezt portretul Stareţuluî Paisie Velicicowschi-Malorosianu l în No_
2 al Arhivei 1900, pag. 89 .
..
[286]
:286
Documente
la Roman 1707-1714. Pahomie este ctitor Ia Pocrov (Procov).
Portretu scris înprejur aşa:
.Pahomle Pencovschi cu mila lui Dumnezeii drept cre­
"dincios Arhiepiscop ţerilor Ungrovlahieî şi Moldovei."
Această inscripţie pare exagerată prin vorbele:
Arhiepiscop ţărilor Unqro- Vlahit'i
Sus troiţa sub troiţă, sfintul apostol Petru, la dreapta
prea cuviosul Pahomie,
Pe nebederinţă scris:
"Cuviosul va primi pavaza credinţel."
La stînga, Cuviosul Primen cel mare (de la 27 August)
sub portret însemnare îmrejur :
La dreapta; "Ca chedrul cel din Iivan se va înmulţi."
La stinga: "ş i ca finicul va înflori."
Doi herovimi ţin portretu cu ramă împrejur, (isi. M-rj
Neamţu t. X 570-583.)
Inscripţia el tuonă tradusă romineşte.
1674.-Se naşte Pahomie cu numele Petru în satul Gli­
diu In ţinutul Cetăţeî Bistriţa În Ardeal, din părinţi săraci şi
ohscurî (popa Iftimie şi preuteasa Ana,-pomelnicu M-riI
Neamţu 184). Aii venit tînăr în Moldova şi în M-rea Neamţu
adus de rudele sale: Ieromonahit : Dosofteiii,: Sofronie. Mar-
darie, Iosaf şi Lazăr, uuiîa erati Nemţeni mai vechl, alţii mal
not.; �Pahomie au fost moş lui Iacov Stamati Mitropolitul
Moldovel 1792 Iunie 21-1803 Martie 10.
1694. Pahomie vine în M-rea Nearnţu de la Du rău,
1697. Se călugăreşte în Mvrea Nearnţu'[cu numele Pahornie.
In acelaş an se duce (fuge) cu soborul :la m oşiea Strîmba
in ţinutul BirIadulul cu � sf. Icoană a M. D. cea mare, şi cu
obiectele ce a putut lua cu dînşii din pricina b ejen iel; 3; ani
au stat la Strimba,
1700.-Se Întoarce Pahomiede la Strimba.
1701.-Se face pe rind Ierodiacon, Ieromonah, Duhovnic
1702.-şi eclisiarh mare al Mvrel.
1702.-Se face Igumen M-ri Nearnţu.
1703.- Tofana dărueşte \M-ri moşiile: Visoca, Colo va, Cuş­
căuţi] şi Pol inil pentru ponjenirea fiulul ei Căpitanul Mosei,
bolnăvit la cetatea Neamţuluj.i venit bolnav În �l-rea Nearnţ ă
mort şi îngropat aice ca Rochinmeistru.
1704.-Pahomie lasă Igumenia, se duce în Rusiea să vi­
ziteze pe sf. Dimitrie Rostovschi, Kievu şi altele ....
.-- -"'\
[287]
Documente
287
1705.-Pahomie se află încă în Rusiea.
1706.-Se Întoarce din Rusiea, curăţă Jocul de la Procov,
pregăteşte loc de pusnicie.
1707.-Ghenari 18, se alege Episcop la Roman unde pas­
toreşte anl 7 şi lunî 3.
1711.-Dosoftelli Ieromonah Nemţan-c-ucenic şi rudă lul
Pahomie îi dărueşte biserica (cu schitul) de) a BăleşH-din
Codru Sirbilor cu toată zestrea luI... pe care îl făcuse Dosoftel.
1712.-1713-Episcopeşte la Homan.--dă viile de la Ţi­
feştl 7 pogoane M-rel Nearnţu, viile au fost a lUI popa Toader.
Pahomie l'au călugărit cu numele Tofan, l'au plătit de datorlî
l'au moştenit la 1713, Mal 21.
1714-Pahomie vine de la Roman la 10 Aprilie. La 14
Aprilie se apucă de urzit biserica Acoperemîntul Maicii Dom­
nului la Pocrov (Procov).
Tot pe acel timp Pahomie restaurează M-rea Neamţu :
Acopere biserica mare, elopotniţa, face stranele, catapiteazma
şi altele, îl dă viile de la Ţifeştt şi altele.
1715.-Pahomie aduce de la Iaşi-o carte de la Patriar­
hul Samoi; de la Alexandria pentru Pocrov.
1716- Vin în Moldova nişte zurbagii din Ardeal Frenţa
şi Felişcu cu vre-o mie şi mal bine de soldaţi, s'au încutbat
în cetatea Neamţu. Caută cucerirr şi prăzt în domniea a treia
a Iuf Mihai Racoviţă.
Acum Mihat Vodă hănueşte de conspirator pe Pahomie
ca unit şi patriot cu capil zurbagii lor. Acuma se jăfueşte şi a­
verea lUI Pahomie de la mitocul 'I'imişeştt şi el apucă fuga ...
1717.-Pahomie fuge în Transilvania, Liov şi Horodinca,
la Chiev.-In această fugă Pahornie au fost greu bolnav-frica
I'au silit a fugi pănă l'au aşezat la Chiev, şi de acolo poartă
conrespondenţă prin ucenicii să: cu Pocrovu,
1724.-Scrie de Ia Chiev 13 Pocrov, şi tot în acest an
spre sflrşit moare la Chiev şi se îngroapă acolo. Ucenici! SăI
cari au stăreţit la Pocrov, după dinsul aii fost:
1. Solronie-2. Mardarie (schivnic Macarie) 3. Lazarcare
au crescut pe băetul Ioan Strămătură (în urmă băetul-a­
junge Iacov Stamati Mitropolitul Moldovel) şi cu el aii strîns
pomană de au făcut schitul Iooneasa de călugăriţe,-şi la 1734
(7242) au fost schitul Adormirea 1\1. D. de la Brăteştî (Brateş).
Acest Ierornonah Lazar au fost şi egumen M-rel Neamţu;
la 1742.-1744 (ist. M. N. t. 1 110, 139; t, 7. 589 la No. 55
Pomelnicu de la Pocrov şi altele).
[288]
288
Documente
4.-Grigorie B1ebea leromonah ati fost stareţ Ia Pocrov
şi Igurnen IVIriI Nearnţu 1747-173l.
Acest Igumen se numeşte Ghedeon, in schivnic se nu­
meşte Grigoric. El ati Igumenit În multe rinduri. El se nu­
meşte Biebea şi Ding.i. A fost bărbat eb mare merit (ist. M.
N. t. r. 12G.; ist. 111. N. cea tipăriUi la 1807 pag. :3 din dos).
5. Nicolae Ieroscb irnouah-c-r Naftana il ŞeptelicJ) fost Sta­
reţ la Pocrov, igumen la lVI-rea Ruşca aii murit la Roman.
6. Nifon leromonah ZiJgrav fost starcţ la Pocrov (ist. M.
N, M, SS--t. X. 5SG), şi altii rnu lţf incoace spre nor.
96. Inseripiiez de pe cruc-r; .11 tropJ!,itIJ)lâ Tico» de la
Pocroo.
La Pocrov pe sf. masă este o cruce mare de lemn de chi­
paros, săpată. frumos, argintată şi eu sf. lemn în ea. Are in­
scripţia următoare:
+ "Această sfi.ită cruce, eu părticică din sfintullem Il, sau
"dăruit de Pr eosfluţia Sa Mitropolitul ch i rio chir Lacou la, bi­
.serica I1wşulkl, Slil� l » Sihăstri I Proroc",
Această inscripţie a rn lă că Mitropolitul Iacov St';lmate
(Strămate-c Strărnătur ă din satul Strărnătura din Transilva­
nia din valea Jidanulur) au fost nepot Episcopulul Pahornie
Pencu, zis Pencovschie, care a făcu t sihăsula Pocrov (Procov)­
schitul Legen-schit vechru, sau strămutat din loc-sau Înoit
şi salt botezat cu numele Pocrov din Legeu. (Vezl No. 36
şi 124).
97. Inscripţie], de 17e EalJ,l1f}helie 1, de ta 1,(e zile le din bis
mare din }dorea Neamţu;
-j- "Această sfîntă Evanghelie s'a11 ferecat cu argint din
"altă Evanghelie veche mal adăogindu se şi alt argint eu chel­
"tuIala părinţilor Dubovn icif : Ioan şi Neonil , Klril ier(omo­
"nah), schivnic Savate şi Dionisie Jecu,--pentrn biserica maree
"a Mvrel Neamţu 1867".
(Va urma) Arhiim. Narcis Creţnlescn
--,-------
\
[289]
�F\1\1ţ1 V ��
ORGAnUL SOCIBTATII STUHTlPICH si LITERARE
, " ,
DIN IAŞI
o
Iulie şi Aug. 1909
No. 7 şi 8
0===================================
Anul XX.
o
PrivelisU si datini strămosestt
J J .. J J
VIII
Capra. sau Turca
Jocul cu Capra sau Turca, datează Ia noi' din timpurile
cele mal vechi. Atit Cantemir 1) cît şi Sulzer 2), ne vorbesc
despre acest joc.
In Moldova, ca şi prin alte părţi locuite de r ominl, este
ohicelul ca la Crăcucn; să se joace Capra sau Turca. Să Iea
un cap de cerb sau de bou, cu coarnele pe el, sau de pasere
cu cioc, şi să poartă prin oraşe sau sate, de .cătrii un om îm­
brăcat cu haine cărpite cu peticî de diferite culorl, înfăşurat
aşa ca să nu i se vadă picioarele, care prin mijlocul unet
sforl, face ca să clănţănească fălcile de la aceste capete, ca la
un cocostrîc.
Iată ce ne spune Cantemir despre Turca 3): "Estc o joacă
care s'au iscodit în vremele cele bătrlne din pricina urăclu­
net ce avea Moldoveniî asupra Turcilor; adecă în ziua de
Crăctun, îmbracă pe unul cu un sac de pînză, la care leagă
un 'cap de bou, şi peste acela încalecă altul, însă şi tocmit ca
cînd ar fi ghebos, şi aşa merg pe la toate casele şi uliţile, cu
jocuri şi CÎntări".
1) Descrierea Moldovef. Iaşt, 1851, pag. 289.
2) Geschichte des transalpinischen Daciens. Viena, 178', t, II, pag. 404
3) Loc. cit.
[290]
290
Th. T. Burada
Turca saă Capra în Valahia se numeşte Breeaia, despre
care Iată ce ne spune Dr. G. Dem. Teodorescu 1).
"De la prima zi a Crăcrunulul, se vede în satele ro­
mîne jucind un om, învăluit intr'o .manta lungă sau într'o
zeghiă, şi împodobit cu mulţime de basmale, panglice şi florl
de diferite colorr, adică împestriţat, de unde proverbul paTcă
eşit-o brezaie, adresat femeilor gătite cu exagerare şi cu pan­
glice sau flori de diterite nuanţe.
Individul poartă un cap de animal cu bot, sau de pa­
sere cu cioc, pe care, printr'o sfoară ce ţine 'n mînă, il face
să se mişte şi să clănţănească ca barza. In cazul dintăt, re­
prezinta o capră, Ull ţap, un lup, ctc: în cel de al doilea un
cocor, un cocoş, un păun, etc.
Astfel stravestit, individul paiaţ joacă şi modulează miş­
cările botuluI sau clocul după cîntecul unul bătrîn viorarîu,
care recită oare-care versurl Jascive şi, amintind imitaţiunea
animalelor, repetă adesea:
Brazăiţa M oşul UI
Pe coada coco,ndu'î!
Mergînd din casă în casă, alergind după copii', legîndu-se
de oamenI şi de femel, sau spre a le imita gesturile, sau spre
a le parodia voacea, rîsul şi figura. Brezaia fine la ţară, şi în
specie la munte locul teatruluî, balurilor, Vicleemulut şi tu­
turor spectacolelor din oraşe, prelungind zgomoloasele'j comi­
cărit în tot timpul carnavalului.
Cercetind bine acest primitiv germene al drarnel popu­
lare, vedem concentrat lntrlnsul o multime de alte obiceiuri
pe care le găsim la Elin! şi la Romani. De exemplu, tot în
felul Brezaieî se stravesteau acel care cîntau versuri satirice
În contra generalilor ce repurtau vre-un triumf, învălindu-se
cu piel de ied şi punindu'şi în cap căclult ţuguiate sau coifurf
cu peri lungt şi zbtn-liţl 2), spre a nu Il cunoscuţt de superiorit
lor pe care îl batjocoreau. Tot de acest gen, tot o specie de
Brezaie erau şi ferneele Ciieria şi Peireia, ce se vedeau la P1;o­
-cesi uni le romane, pe care Catone le califica astfeliu : ef{igies
quoedam arguta ei loquaa: riclicl}?i grat'la 3). In Brezaie mal gă­
sim poate, şi oarecare amintir-I v'�gl despre danţurile cunoscute
1) Poezii populare, Bucureştt, 1885, pag. 27 şi 28. Vezr şi Sczctoarca
.Fălticem 1892, vol. III. pag. 18l.
2) Dion. Halicaru. lib. VII C3p. 74.
3) In Fest. voc. Pcirci« et Citcria.
[291]
Priveliştl şi datint strămoşeştl
291
la 'greci sub numele de Cocorul, Şoinml, B��tniţa şi Ou­
.cuocia -1),
Ori cum ar fi, această tradiţională petrecere este o veche
,ereditate conservată inalterată, cu caracteru'i nepreţios şi ne­
cioplit, prin urmare cu atît mal curioasă şi mal importantă
pentru a putea oferi materia unul studiu mal lung,
In Transilvania Încă se joacă Turca, începînd din ajn­
mul Cr.'c'iciwn'ulnz pănă În aj'imnl crăc,t�tnul1lz cel mic.
Iată ce ne spune şi cum descrie acest joc C. 1. Tacit 2):
Cantcmir Tn descrierea Mol dovet vorbind despre Tu rea,
zice cii numele acesta l'a împrumutat Romînil din ura cătră
Turei; această se desminte Însă prin faptul că nicl un popor
din lume 'nu şt-a putut petrece cu obiectele ce-i Inspirau ură.
ICăpcăunil cu două gurt şi cu patru ochi, cari mîncau carne
,de om şi umblau prin pădurî, n'au dat ocaziune la nict un
joc popular, ba încă din contra, bătrînii noştri exprimau cu
.rnare groază numele acestor monştri.
'Turca nu s'a introdus dar de cînd Horn in it făcură cu­
-noştinţă -cu 'Turcii, şi nicl nn se putea introduce sub o dom i­
naţiune deja incuihată a creştinismuluf, căcl deşi nu pare a fi
'În opoziţiune directă cu religiunea, totuşt abia era tolerată,
dacă nu .şi lovită: preotul se grăbi a declara Turca de chipul
,dnwHluz, ·şibuna mea spunea cu mare părere de răii că: s'a
.siricai legea şi me apropiem ele coada veacului, fiind că popa co­
;1nunicc't pe jucătorul iurcei înainte de 40 ele zile, în care timp
lipscşteînger,·ttlpăzitor de lîngct dînsul.
In compoziţiunea Iurcct actuale şi a celet antice nu poate
fi mare diferenţă.
Rugînd nOI pe Dl Hajdeu a ne explica originea cuvintu­
IIul turca, iată noti]a pe care bine voi a ne împărtăşi:
"Această vorbă se mal găseşte în Slavonia , unde se ştie
"că aă existat numeroase colonii rorn înc slavizatc mai JJ1 ur­
_"mă, dar păstrînd piinii astăzl numele de Vlah''t. La ceilalţi
"sla\'1 nu este de loc. In Slavon i a turca se numeşte zina răz­
"belulul Bcllona. La Elin! zeul )J[artc se numea în antici latea
."cea mai depărtată Thuras şi Ttiurios, precum se poate vedea
"în Suidas. Astfel originea cuvintului se pare a fi de la Pclasgt
"părinţi comuni al Grecilor şi Latini lor".
1) 1'011., Jib. IV, cap. 1, 'l Athen., Iib. XIV,
Il) VezI Traian de P. Hajdeu 1869, pag, 212 No. 53.
[292]
292
Th. T. Burada
Cantemir descrie turca din Moldova pe la începutul se­
colului trecut, şi eu cunosc turca actuală din Transilvania,
anume pe cea din ţara Oltulut, ambele sunt identice.
Cind începe postul Crăciunuluf junii se strîng la un loc.
şi se constituesc, alegînd comitetul, care să derigă lucrările =
biră�1, do?: vornic?:, doi juz?:. do?: pristav?: şi patru. părgar?:; ale­
gerea şi responsabilitatea cărora ne indică în miniatură Con­
stituţiunea municipiuluI.
Această adunare a junilor se numeşte toană, care cuvînt
se aplică numai la această adunare.
Mi se pare că de aci îŞL are originea locuţiunea: acest
om are toane, adecă m� poartă grijă de nimic, ci umblă elin­
ir'un loc într'altul, pare că ar fi C'U {edori>;; la Orăci�m.
Birăul îngrijeşte de buna ordine şi administrează ; pe­
depseşte pe ce cei ce se imhată, fac bătăi sau nu merg la bi­
serică, cu amendă, cu arest pănă'n două- spre-zece oare, sau
in cazul cel mai rău cu escludere ; pedepseşte pe fetele care
refuză mîna vre unul june cînd le invită la joc, făcîndu-le
adrnoniţiu nf sau oprindu-Ie de la joc pentru o zi sau două,
SUlI şi pănă în cinci săptămint.
Vorn icir poartă grijă de masă şi de băutură.
Juzil aranjază locurile, unde au să joace în sările Cră­
crunulur, şi invită a treia zi pe fete la joc.
Pristavit ocupă funcţiunea de inspector! şi ţin locul bi­
răuluI.
Pirgaril sunt executarii ordinelor.
In satele mal mari se fac două toane: cel miel de Ia
17-21 de'anf, şi cel marr-de la 21 an} în sus, ciţl sunt ne­
însuraţl. .
Astfel constituiţr, încep a învăţa colinde şi a prepăra
tu rca.
Fie-care june c indatorat Il aduce panglice şi malrrăml,
pc care le împrumută de Ia fete, sub condiţiune, ca Îndată
după desfacerea turcet să le inapoieze.
Ca sit ne putem forma o idele clară despre turcă, rată:
\
cum se face: \
Două fălcî de lemn, încheiate la partea superioară prin­
tr'un CUIU, în jurul căruia \se învîrteşte falca inferioară cu
mare i n lesn irc, formează capul ; pe falca superioară se văd
nişte n rsurI cari formează och iî şi nările; două beţe înţepe­
nite in craniu, in cit fac un unghiu ascuţit, se numesc coar-
1»-
i
1'_ -l,a;; .. , -).1."-4'
.U
[293]
Priveliştî şi datini strămoşeştl
293
nele turcel şi sunt petrecute de la o parte ia cealaltă de pan­
,glice de mal multe colori, mal auinlndu-se cu buchete de e­
deră şi vise, aspectul celor de mal sus samănă cu capul cer­
buluî sau a caprcl ; un baston înţepenit sub barba turcet În­
�hipueşte piciorul; de la cerbice se întinde un covor ţesut a­
nume în mal multe colori şi cusut in formă de bundă ; lungi­
mea acestuia este cît jucătorul, două mahrarne numite pinteni,
atîrnă de ambe laturî de un corn şi de altul, trecind pe lîngă
,gîtul turcel pănă jos; trei curele cu nasturi de alamă galbenă
se Întind de la cerbice pănă în vîrful coadet în linie paralelă
pe spinare; clopoţel de o parte şi de alta, culoarea predomi
nantă este roşul.
Jucătorul intră în turcă, prinde piciorul turcet într'o
mînă, rară sfoara cu care se pune în mişcare falca inferioară
în ceel altă.
Poziţiunea lui e astfel că trunchiul corpuluî formează cu
pămintul linia paralelă în cit turca apare tocmai ca un cerb
sau căprioară .
Jucătorul nu se vede, Iar pentru ca dînsul să vadă, e re­
zervată o mică spărtură la capul turcel,
Cu o mînă ridică şi lasă piciorul turceî după tactul lă­
utel ; cu ceealaltă trage şi lasă sfoara trasă prin falca inferi­
oară, lovindu-le astfeliu unul de altul tot după tact.
Turca în joc, este mijlocul horel,
Sunetul produs prin lovirea fălcilor se numeşte clă1iţăire,
de unde se zice In unele locuri turca şi clanta, precum s'a
numit în altele capra Şi căprioara, după aspectul ce prezintă.
Cu o săptămînă înainte de crăciun turca trebue să fie pregătită.
In unele locurl, cum de exemplu la Porccştt lingă Tur­
nul-Roşu, în loc de turcă se face un moş cu secerea în mînă
întocmat cum se reprezintă Saturn la cel vechi.
Une-ort turca a fost oprită de administraţiune, dar ne­
mulţumirea fu generală, sărbătorile fără turcă au fost adevă­
rate zile de doliu.
Ovăs pentru caiî cutărula, vînat pentru celalalt, grîii,
pentru al treilea, au fost mediile, prin care poporul şi-a con­
servat vechile datine ; pedicele au fost învinse dar corupţiu­
nea deveni obicelu.
In ajunu &ăciunului, junii convin spre a fi împreună
nedespărţiţi pentru o săptămînă: mănîncă, beii, cîntă şi joacă
:împreună.
[294]
Cantemir zice că tot aşa făceau junil ţăruni din Moldova.
mal adăogind însă, că atunci nu se deosebfau nobilit de popor.
Romanii la Saturnalie petreceau împreună cu Sclavir, ba
incă după cum zice Oraţiu, stăpînii serveau la masa sclavitor
şi sufereau mustrările lor, făcîndu-se astfelui întru toate egali,
după cum aii fost sub Saturn, În onoarea căruia ţineau aceste'
serbătort,
Sulzer adauge de la sine, pe lîngă cuvintele lUI Cantemir
nobilî şi popor, cuvîntul bătrîn[ şi tuieri ; de unde trage con­
secinţa, că u'aii aface cu lt�cl'i iuveniZ,is, care se esecutau numai­
de junii Hornanî, fără bătrinr.
La-nof junii nu primesc între d inşit pe cel insuraţl, de'
cit cînd ies cu jocul afară în mijlocul satulul, şi chiar atunci
numaî într'un loc anumit, ceea ce probează îndestul, că ceL
însuraţi sunt numai toleraţî ; apot chiar cînd ar lua parte insu­
raţil n'ar însemna nimic alta de cît că jocurile au degenerat.
Sara în ajunul crăciunulul încep colindele.
Familia preutuluI are preferinţă.
Feciorii bine-cuvintatt de preot trec în capul sntulul şi.!
colindă la fie-care familie pe rînd, de unde primesc un co­
lac, o peciă sau costiţă de porc.
Vorniciî îngrijesc pentru a a ve toana proviziunt În de­
cursul sărbător iî.
Cu turca se împacă stăpînul de casă, punîndu'! citeva
monezt în gură, pe care le ie turcaşul cl! mare abilitate prin
spărtura cea mică de la capul turcel.
Din aceşti banî se plătesc lăutarit şi băutura. Unde sunt
însurăţel şi fete mari, joacă toată toana, şi în urmă sunt os­
pătaţi cu colaci şi cite, cu un pahar cu vin sau cu rachiu.
Unde sunt două turce, fie-care începe de la un cap de sat
şi cînd se intilnesc, se, Întrec jucătoriI; turcaşul învingător
primeşte o coroană de ederă, pe care ca un semn de distinc­
ţiune o poartă În coarne cît ţin sărbătorile.
Cind se face ziuă t�minind colindatul, Intră în biserică"
apol venind acasă prînzesc şi se culcă pănă la toacă.
Pe sară merg cu toti� la o familie, unde juzit angajaseră
serata: joacă, mănîncă şi beu pănă la douăsprezece oare, de'
aci trec Ia altă familie pănă dimineaţa, făcînd toate ca şi în
ziua precedentă.
Pe la toacă vin toale fetele din sat, însoţite de mame,
surorI măritate, mătuşe etc. �i aduc plocon, un colac de grîU.
294
Th. T. Burada
I
,
[295]
Privelişti şi datini strămoşeşti
295
ornat cu nucl, alune, mere, pere, ederă sau alte florl, care
însă sunt rare in acest timp.
Crafnicul bisericer, cu unul din vormci, primesc aceste
donaţiunl, mulţumind la fie-care în parte.
DOI colaci mUI frumoşi si mai bine împodobiţi îl duce
hirăul cu juzit în numele toanel la popă şi la primar.
Femeile sunt invitate la masă. Puţin după aceasta fetele
cu feclorit se pun la altă masă; toate fetele şed de o parte
Iară feciorii de alta în faţa fetelor.
Masa terminată se esecută un joc şi fetele se duc pe acasă,
iar fecîor il, ca şi mal inainte merg la serate prin familiI.
A treia zi pe la toacă, scot jocul în mijlocul satulul . aci
vin toate fetele din sat, după ce au fost invitate de juZl.
Petrecîndu-se astfel pănă în ajunul crăciunuluî cel mic,
desfac turca.
In alte locurl o desfac a doua zi după anul nou. Fetele
la care n'au putut face serate, au rînd pentru anul viitor".
IX
Jocul halealel
Una din petrecerile publice în timpurile vechi a fost şi
[ocul halcalei (cerc de fer), care se făcea sau a treia zi sau a
patra zi după �aştl. In acele zile a fost vechiul obiceîă de e­
şia Domnul afară cu tot alaiul de slujitorime şi cu toată boe­
rimea mart şi miel, la halcă, ort în şesul Bahluiulut, ort la Co­
pau, scoţiridu-se toţl caii Domneştt ; şi şăzînd Domnul la saivant
şi boeril pe scaune, pe cine din boerf riudula Domnul, Încă­
leca pe cal Domnesc şi se slobozia cu suliţa asupra halcalet
(care suliţe sunt aduse din ţara Ungurească, acolo se fac În­
tr'adins pentru această treabă), cu zică tur] de mehterhanea;
şi care lua halcaoa în repeziciunea calulut, venea de se închi­
na Domnului şi-î săruta mîna şi poala, şi celor mal marî bo­
eri, li se dăruta de cătră Domn cîte o lastră sau canavăţ 1),
cu fir şi un postav, celor mal de jos postaji şi atlaz, Iar celor
mal miel postajî : fieşte căruia se da darul Domnulut după
cinstea sa, petrecînd în acea zi şi cu alte chipuri de glume
pentru bucuria sărbătorii 2).
1) Lasira, un SOl de materie de matasă, Canavăţ, materie .de , lînă
vargată.
2) Letopisiţele Ţării Moldovei. Bucureşti, 1871, t. III, pag. 321-322.
[296]
Atît MoldoveniI cît şi Muntenii aii avut o iubire deose­
bită pentru călărie, şi aceasta. era îndeletnicirea JOI' cea mal
plăcută. Una din petrecerile la care norodul se grăbia să a­
siste a fost Jocul giretuluz, şi adese or] în tim pul cel frumos
primăvara ort vara ne spune M. Cana, vede cineva tinerimea
dedîndu-se de calare Ia Jocul giretuluz din fugă, după Cum
fac Turcii 1). Acest joc de origină arabă (djerid), se săvîrşe­
şte între doi căIăreţî, cari aruncă unul într'altul un băţ de
alun, lung de Un metru, apărîndu-se de loviturI cu paveze de
pîslă petrecute pe braţul stîng. Meşteşugul jocului stă în ri­
dicarea djeriduluz din fuga cailor, de jos, cu un fel de suliţă
(cu cărlig în vîrf) ce poartă Ia brîu. Dintr'aceasta călăreţij pot
de multe ori să-şI facă rănj la pept şi la picIoare 2).
" .,
f
296
Tb. T. Burada
x
Jocul giretuJui
-=--.��.--'=--
1) Istoria Moldovir şi a Romînii'i. BucureştI, 1857, pag. 150.
2) După descrierea ce mi-a făcut Lt. 1 colonel Papazoglu.
3) Beschreibungen des Fiirstentum's Moldau, 1805, pag. 237.
4) Letopisiţi1e ţăriI Moldovi'i. BucureştI 1874, t. III, pag. 61.
I
I
Xl
Scrînciob
Petrecerea cea mal plăcută şi mai însufleţită a poporuluI
nostru de prin oraşe şi de prin sate, este acea de la scrîn ,
ciob. După toate cercetările făcute nu putem spune anume în
ce timp şi de cătră cine s'a introdus Ia nOI în ţară scrînC10_
bul, numit în Valahia dulap, cuvînt turcesc. Andreas Wolf 3),
vorbind despre SCrÎncIob ne dă Ş( desemnul Iuj, şi ne spune
că scrînciobul nu este o invenţiune romînească, ci vine poate
din Rusia, unde asemenea maşine sunt populare. Francejil
numesc scrÎncIobul balanfoire rU88e, nemţiI rU88i,'che Schaulcel_
La nOI sCI'Înclobul datează de. mult. Pe la anul 1717, se afla
un scrînclob în Iaşr, înainteaCm'ţei Domneştr 4). .
Petrecerile scrîncIobului încep din ziua de paşti şi ţin pînă
la Rusalil. \
De ordinar sCi'Înciobul se a�ă În oraşe pe la grădinI,
Iar în sate În faţa crîsmei. In tot timpul cît se învirteste scrtn-
' \ '
'"
t
il
[297]
Priveliştr şi datiul strămoşeşti
297
..ciobul un scripcar şi un cobzar înveseleşte gloata. Acolo fetele
�i flăcăi îmbrăcaţi frumos ca în zi de sărbătoare dau năvală
la paliţele scrinctobulut ca sa se învîrtească în aer, cind aude
'scrincfobarul că strigă cît Îi iea gura loc l loc!
Dar petrecerea cea mal frumoasă din săptămîna lumi-­
nată era acea ce se făcea a treia zi după Paşti, la scrînciobul
din cotuna Buciumir, de lîngă Iaşi, unde venea Domnitorul
ţărD şi toată boerimea.
Gh, Asaki ne descrie minunat această frumoasă serbare
pe care noi o reproducem aici pentru ca să nu se piardă în
nolanul urtărir.
, Iată-o:
"In partea răsăriteană a capitalei în departare ca jumă­
tate de oară, se formează un gavan, încunjurat de dealurile
Birnovel şi Repede]; unde ohîrşiază şi riuleţul numit Repede,
şerpuind printre viile şi pometele, de care sunt acoperite coas­
tele acestor dealuri şi care de pe culmea Repedet mal ales,
.înfăţoşează călătorului spre Iaşi cea mal frumoasă panoramă.
Acel Gavan de vinturile crivăţulut aparat, încă din ve­
chime s'au impoporat de o colonie de păstor! cart cu turmele
lor, aprovizionau pe locuitorii capitalei şi'I desfătau cu sune­
tul bucIum ului de la care se trage şi numirea cotunuluî, Po­
ziţia cea pitorească, aerul curat, îndeletnicirile cele idilice, a­
dese orf atrăgeau în sinul lor pe Ieşeni, dar în Joia luminată
li era lege, a face acolo un pelerincj. In acea zi îndată după
eşirea din biserică, cete de pedestri şi călăreţi, de căruţi în­
cărcate cu familii şi cu merinde, trecînd puntea ominoasă
numită roşie, se îndreptau pe la Podul-lung, pe la ezătura
laculul numit a Frumoaset, ce se întindea pănă sub poalele
'dealului Cetăţuicl, a căruia coaste umhrite de o frumoasă
spel uncă, serveau noblcţei de zilnică preumblare, Stolurile
cele necurmate a locuitorilor, în curînd prefăceau pacfnicul
cotun a Buctumulul în o tabără zgomotoasă de familii dori­
toare de a se desfăta. Nucil cel anuoşr, cu a lor ramuri tu­
roase formau corturr pentru oaspeţil aşezaţi pe covoarele cele
naturale a erbei înflorite, între care ouă roşie cu pască gal­
bănă, cu ulciorul de vin, formau buchete gustoase, aici o
grupă de lăutarI trăgeau cu arcuşul pe ,vioară, sun ind nu
arii străine, ci cinturî vechi, a căror versuri erau în formă de
recitativ. Bardul, de razele şi de spiritul lUI Apolo întipărit,
.zicea fapte strămoşeşti, cînd despre fapta eroică a lui Stefan V.V.
[298]
carele au iavins pe regele Matias la Baia, cind istoria melan­
colică a meşterulul Manoli, carele a zidit pe femeia sa: ÎTh
murul bisericei de Argeş. Despre altă parte un moşneag Încă,
verde, acompania cimpoaiele sale cu nişte ziceri şagalnice
care deşteptau risul şi chiu te Între ascultători.
Pe un. muncel se înalţă o maşină legc�nitoare,-scrînc'tob­
care, ca aripele tmet mort de vînt, înVlrte:;!, în aer, o sa!bi de
jtm;t şi de fete, a căror horbote ţluturtn.de, le asăminai:i cuzîne
zbiwătoare prin aer; cind hora rotundă Întinsă şi arcanaoa,
înşirată cu tropote cadenţate (măsurate) făceai:'! a răsuna pă­
mîntul.
Departe era încă pănă la apusul soarelut cind pe drum
despre Iaşi se ridică un noul' de colb, din care scînteia ar­
mele lucitoare ale panţirilor, ele dădeau de ştire că vi nea Dom­
nitorul ţării, carele totdeauna, era in mijlocul poporului său-
EI vinea încunjurat de boerî şi de arrnaşr, spre a con­
sfinţi prin a sa prezenţi astă serbare populară, şi după ce în­
cunjura in miezul urărilor locurile petrecere}, se aşeza sub­
un cort, înaintea căruia o ceata de hătrînt, de junt, şi de fete
prezentau pîrga florilor, şi daruri cimpene ; după aceia călă­
reţii ghibacî şi luptători pedestri executau feliurite jocurl gim­
nastice : Iar Doamna cu cucoanele şi a lor fiice sosite în răd­
vane şi leftice, trăgeau la schitul Soco Iei impoporat de călugă­
ri]e evlavioase, vrednice de asemenea nume.runde în acel timp
după rînduiala monahică nu putea călca bărbat străin. De
alee ca din o galerie Doamna şi cucoanele gustau plăcerea u­
nei priveliştt naţionale, unde un popor deşi de clase deosebite,
era strins unit de sentimentul patriotic, gata a sacrifica a­
verea, ambiţia şi viaţ� pentru pastrarea şi fericirea patriei "1) •.
,
298
Th. T. Burada
r
!
l'
; r,
.-:
�
'1
'. �
�
�
1
'$
,
I
.'
,
,
,
XII
Paparudele
\
La .rominf este un ?\biceiu vechiu ca în marta sau III
Joia celer de a treia săptămînă după Paşti sau în lunele Iu­
nie şi Iulie, mal cu samă \jn timp de secetă mare, să joace
Paparudele prin sate. .
Fete de ţigani, impletesc cununi de bojl şi le pun pe cap-
1) Gazeta de Moldovet. laş! 1858 No. 27 din 7 Aurilie.
I
[299]
Priveliştr şi datini strămoşeşti
2\J9
apol împodobindu-se cu panglice roşii, şi cu salbe de flrfirict
aşa împestriţate, mai mult goale, merg în sat de joacă dina­
intea caselor. Fata cea mai in vdstăîncepe a cînta şi a se
ruga luI D-zeu ca să ploaie; in timpul acesta celelalte fete
încep, a juca făcind fel de fel de sărlturî, bătînd din palme,
plesnind din degele, şi strigind din cînd în cînd ha! ha! ha ţ:
Pe cînd joacă fetele, gospodina din casă, ie o găleată sau o
doniţă cu apă; şi o zvîrle asupra lor, şi le udă din cap pănă
în picioare. După aceea paparudele urează gospodineI ani mulţi
şi fericiţi, şi apol Ii se dă cîte un gologan, făină sau haine"
vechf, Este credinţa în popor că la casa la care n'a mers să
joace paparudele n'au să meargă bine trebile în vara ce ur­
mează.
Cuvintele ce zic Paparudele cînd eintă şi joacă sunt ur­
mătoarele:
Paparudă, rudă
Vino de te udă
Ca să cadă ploile
Cu găleţile,
Paparudele;
Să dea porumb urile
Cit gardurile.
Paparudele ;
Şi să crască spicele
Cît vrăbiile,
Papa rudele ;
Să sporească grînele
Să umple pătulele,
Paparudele ;
Să deschizi cerurile
Să pornească ploile.
Şi să fereştt holdele,
De toate mălurile
Să goneştt tăciunele
Din toate ogoarele
Paparudele ! 1)
Despre vechimea paparudelor şi cuvintele ce spun ele..
cind joacă ne vorbeşte şi Dimitrie Cantemir Domnul Moldovei ;�
această datină el o numeşte papalt�gă, şi iată cum o descrie .:
1) G. Dim, Teodorescu. Loc. cit. pag. 128 şi Şezătoorea, Fălticenî..
1891 val. 1 pag. 155.
[300]
Th. T. Burada
"Vara cind este săcetă cu primejdie pentru sămănăturî
atuncl îmbracă ţaranit cîte o copilă mal tlnără de 10 ani,
"cu cămeşă de frunză de copaci şi de burutene, şi cu toate ce­
lelalte copile şi copii de vrîsta ci, umblă jucind şi cintind
şi cum sosesc la fie-care casă, ob icfnuesc babele să le toarne
pe cap apă rece, Iar cuvintele pc care le cintă ele sunt mal
întru acelaşi chip: Papahlga swue la ccrzu şi deschide porţile
. sale, fi ne trimite ploaie de sus, ca să crească grîul şi popuşo­
îul, malaiul şi altele" 1).
Acest obioetu există şi în Dobrogea şi pănă în ziua de
astăzî 2). Asemene se mal păstrează şi în Tr ansllvania unde se
numeşte Papaluqa ca şi în Moldova 3).
RomîniI din Macedonia numesc paparuda, papaluga şi
clodola.
XIII
Dragaica.
In timpurile vech] tera obiceful ca pe cînd se coceaii
sămănăturile să se adune mal multe fete din cele mal fru­
moase de prin satele învecinate, şi împodobite cu spice de
grîu să meargă prin ogoarele sătenilor, cu mare alaiii săltînd
şi cîntînd. Intrînd prin ogoarele cu sămănăturI impletesc o
cunună de spice de grîu şi o pun pe capul celei mai frumoa­
se şi mar voinice fete, cărela Îi dau numele de Draqaica:
Această petrecere era una din cele mal plăcute şi era
.aşteptată cu mare nerăbdare de locuitorii de prin sate.
In Dobrogea în unele comun! locuite de rorn inl, a rămas
obiceiul după cum era şi în. Moldova, ca în ziua de Sînzieni{
la 24 Iunie, patru fete, dintre care două îmbrăcate bărhăteşte
apucîndu-se cruciş de mînă cu celelalte două, se dănţuiască pe
la case la sunetul unul fluerar, care zice diferite arii de dan­
ţurr, apot drept mulţumită să li se deie cîte un bacşiş 4).
Despre această datină prihclpele Dimitrie Cantimir 'ne
spune că 5): "Aceasta se înţelege Ceree cum se vede; căcl la
acea vreme a anuluf pe cînd înofP a se coace sămănăturile
1) Loc, cit. pag: 288. nota 3'
2) VazI pag, 288 notă 4. O călătorie în Dobrogea de '1'. T. Burada
'IaşI, 1889, pag, 24.
3) W. 8chmidt. op. cit. p. n
4) O călătorie în Dobrogea de T. T. Burada Ia;;1, 1889 p.ag. 24.
5) Loc. cit. pag. 287 nota 1.
[301]
Priveliştf şi datini strămoşeşti
301
ţ«
se adună la un loc toate fetele ţaranilor de prin satele ce­
sunt pre aproape şi aleg pe cele mai frumoase dintre dinsele'
şi Îi pun numele Draqaica; şi cu mare tovărăşie merg CU'
dinsa prin ţarini, împodobind-o cu cunună împletită de spice
şi basmale multe, şi îi dau În mînile sale cheile de pe la şu­
rile (sau grajdlll'ile) lor; şi Dragaica aceasta Întru acest chip'
împodobită, cu mînile întiuse, şi cu basmalele legate asupra
vintuluf ca cînd ar zbura, merge acasă de la ţarini şi umblă
prin toate satele tovarăşilor săj, cîntînd şi săltînd împreună'
cu toate tovarăşele sale, care de multe ori o numesc pe dinsa
soră şi stăpînă; şi toate fetele ţaranilor din Moldova cu mare
poftă se străduesc după cinstea aceasta, macar deşi sunt ele'
obicinuite se CÎnte totdeauna, cum că aceea care să face in
chip de Drăgaică, nu poate să se mărite pănă după trei ani",
XIV
Pehlivanii
După ceia ce ne spun bătrînii pehlivan?; sau pelivaniY
erati un soiu de luptători, de comedianţ! acrobaţi sau saltirn­
hancî, carI se aflaii pe lingă curtea Domnilor grecI, şi car l în
totdeauna la petreceri, la Iogodne, la nunţi şi la toate alaiu­
riie domneşti, făceau În faţa poporuluI ca petrecere, sorur î de
soîurl de săriturt, Întorsături şi lupte în care-şi arătau puterea
trupului lor.
Iată ce ne spun cronica rif despre aceştl pehlivanf .
Constantin Căpitanul, cronicarul Ţ'ăril Rom ineştt, vor­
bind despre logodna fiicei lui Daca Vodă din 'Moldova, Ca­
trina cu Stefan feciorul lUI Radu Vodă, în anul 1681, ne a­
rată, că: "Strînsaii toată boerimea ţării cu toate jupănesele,
şi aii Întins corturile în deal despre Mihat Vodă, în drumu 1
Cotrocenilor, acolo făcea ospeţe în toate zilele. Adusau peli­
van't de cel ce joacă pe lunii şi de alte lucruri, adus eră şi un
pelioam. Hlndiu harap, carele Iăcca jocuri minunate şi nevă­
zute pre locurile noastre, iute om era şi virtos.
Lîngă altele de nu le putem lungi, făcea aceste mal ciu­
dat: punea În rlnd 8 bivolf, şi se repezi a iute şi sărind peste
el, se dn în văzduh peste cap, şi cădea în picioare de cela
parte; alta, un cal Domnesc gras mare, îşi leg:! chica (le C03.­
(Li î şi'l bătea cornlşclul cit putea, şi nu putea să'I mişte de
[302]
302
Th. T. Burada
loc; alta, un copaciu mare din pădure adusese neted, ŞI J11-
'flpt, s'au suit pre dinsul ca o maimuţă, deci după multe jo­
-curl ce au făcut în vîri s'au slobozit de acolo cu capul în jos
'şi au dat În picioare; alta, un tulpan lung de mulţi coţr, îl
.ţinea oameni) în rninl cît era, şi se repezea iute şi mergea căl­
cînd vre tulpan, şi nu se afunda ; alta, se prindea mulţl ca-
menI cite dOI î11 mîni, şi făcea chip ca de o bute cu mi nele
şi mai lung, şi se repezia iute şi intra cu capul prin gaura
aceia, şi nu'l simţia oamenif, şi de ceea parte cădea în pic'oa­
re, ca acestea multe făcea, care nu le ţinem minte" 1).
După această logodnă s'a pornit Duca Vodă cu fiica sa
-Catrina şi cu ginerele său Ştefan Beizade, în Iaşi, unde in a­
. celaşt an (1681) au făcut nuntă mare Domnească pe care cro­
.nicarul Ioan Neculcea o descrie în modul următor: "S'a ve­
selit două săptămînI cu fel de fel de muzict şi de jocuri şi
pelivanz, şi pusce, şi juca două danţuri prin ograda curţilor
domneşti şi pre uliţe cu 101i beeri! şi jupănesele, împodobiţi
-şi toţl negustorit, şi tot tărgul, şi un vornic mare purta un
cap de danţ, şi alt vornic mare purta alt cap de danţ im­
.brăcaţr cu şarvanale dornneştl" 2).
In Dobrogea, în comuna Eni-Sala districtul Tulcea, se
află şi astăzi asemene pehl'tvanz. In ziua de S-taTreime este o­
biceiul ca să se adune flăcăii de prin mal multe sate, şi să
. se apuce la luptă, care se numeşte pehlivănie, de la cuvîntul
turcesc pehlioam, care insamnă Iuptător. Luptătorii sînt desbră­
. caţl În pelepăn la jumătatea corpului şi se luptă numar din
minî ; în unele comunI îşi ung trupul cu unt de lemn 3).
xv
Măscăricii
După ştiinţele ce avem, ma8canciz erau un soru de bufoni
-Iocm iţl anume la alatur) domneşti sau la Iesti vităţt particulare
.pentru a în veseli lumea.
La încoronări de pildă, el mergeai.'! înain tca a lalu lui dom ncsc
încălecaţi dea îndoasele pe cal, îrr�odobiţî şi duş: tie slugI dom­
.neştf, Măscăricif erai:'! îmbrăcaţi îq. haine îrnpestriţate cu toate
\
1) Magazin istoric pentru Dacia, Bucureşn, 1845 t. I, pag, 351'
2) Letopisiţile, Iaşi, 1851 t. lI, pag. 238.
o) Vezi scrierea mea: călătorie în Dobrogea, laş], lE80, pug. 1l).
[303]
Prlvel iştt şi datini strămoşeşti
303
-coloarele bătătoare la ochi şi cu felurite găitanuri, pe cap a­
veal1 fes roşu de care'ş atîrnau două sau trei cozi de vulpe
ce (luturau în jnrul capuluî lor. El, călărind astfel, făceau fe­
lurite schimonosituri caraghioase, strigau, ţipau şi căutau prin
toate ch:purile să facă să rîdă poporul ce't privea.
Măscăricir se făceau din clasa poporului de gios, de rind
şi erau priviţi ca nişte oameni de ni m ică fără căpătătu, nea­
vînd nicI o consideraţie în societate. .
Iată ce găsim despre aceasta, în pravila lUI \' asile Lupu
Vodă din 1646 J), vorbi nd despre cazul cînd bărbatul prin­
de în flagrant delict pe femeia sa, ce pedeapsă trebue să
se dea complicclut : "iar de YU fi fost vre un om de gios cum
se zice taran, sau vre-un slugoiu sau vre-un măscăric�,tL". şi
.de'l va ucide pre acesta, nemic uicl o certare să nu aibă,"
In privinţa pehlioanilor şi măscăricilor găsim următoarele
note, într'o condică veche de cheltuieli a lUI Constantin Ba­
sarab Vodă din anul 7203 (1695) 2).
Darurile pehlivanilor cum scrie în jos anume celor dintăl •
Iunie 7 zile 7220 (1712) (pagina 106 a condicel).
70 t alerl, celui mal bătrin, talerî 40 i un pastav şai
un atlaz,
35 tulerl, celuî de al doile, talert 20 un postav şai.
10 talcrl, la cel de al treile,
3 talerr, lUI Ctauş Ciolac.
2 talerr, la ficiorul lui Ctolac zloţi 10 i la istodor zloţi 2.
8 talerr, Ia măscărict, taler] 3 i un postav sifit.
10 talerî, Ia mehleri.
Darul pehlivanilor celor de al doile ce aii jucat vineri
1) Carte romîncască de învăţătură de la pravilele împărăteşti şi de
la alte giudeţe cu zisa şi toată cheltuiala a lut Vasilie Voevodul şi domnul
ţăriI Moldovei din multe scriptru I tălmăcită, din limba ilenească în limba
rornîncas că. In tiparîul domnesc sau tipărit în mînăstirea a Tret Svetitele
În laş], de la Hristos, 164.6, (La titlul; Pentru cel co'şi va ucide pe tatăl
SeLI, sau pre măsa, ce certare va ave, al. 47).
�) Această condică se află în biblioteca Seminăriel din Bucureşlr, ea
cuprinde în totul 122 file în Iolio, şi are titlul următor.' « Anatofer care s'a
făcut în visterie .să se scrie toate dăjdiile şi orînduelele cîte os în ţal ă la
fieştecare, cum fiI în ce chip es şi alte obicealurl, vÎnzăr'i do vămI iŞi de păr­
căIăbii fii de dijmăritud i oieriturl fii de teate dăjdiele şi slujbele precum
se fac cărţile domneştl a fier;;tecăreia slujbă după a ei obiceiu şi rinduială
ca să se poată şti fie cînd, care s'au făcut în zilele prea luminatului no­
stru Domn 10 COllstantin Basarad Voevod. pe vremea ce alI tost Şerban
vistier mare, Let 7�03» Iscălitl «lordachi'Creţulescu veI Log'ofăt şi Az ŞeI'­
,ban grec. veI vist. procit.»
[304]
l
Th. T. Burada
304
Suitarii
1) Lctopiscţe le. t II pag. 3i; I.
XV]
cum scrie În jos anume: Iunie 9 zile, 7220 (1712) Pagina lOT
a conuicel.
130 talerr, celut mai mare talerî 100 i un postav şai
un atlaz.
30 talerr, Ia do! de al doile, două postavurl şaiurţ.
25 talerr, la cel ce sali, lăsat din clopotniţă, talerf 10 un
postav şai.
15 talerţ, Ia tre) copil mal mICI.
8 talerl la măsoăric; talerl 3 i ,un postav sifit.
10 talerf Ia mehler;.
In timpurile mai vecht pehIivanif se mai numeau şi pe­
livan{ rnăscăric{, de sigur atunci cînd pehlivanil pe lîngă sări­
turile lor mai făceau şi caraghiozllcurl ca şi clowni'î de astăzt.
Despre acest sol de pehlivanI cronicarul Ioan Neculcea
ne vorbeşte descriind obiceiurile traiulut lUI Grigore Ghica
Vodă, după ce s'a Întors în ţară de la Constantinopol în anul
7235 (I 727): "Şi in viaţă era tot in plimblărI şi tot cu mese
mari, şi cîntări şi cu feliii de fel iu de muzicl. In toate zi­
zilele pre de ave vre o treabă mare, să nu iasă Ia cimp, ca
să facă veselil cu nauirr şi CLI clntece hagimeştr şi cu mulţj,
pelivan{ rnc{;scctric{ 1).
Bătrînii ne Spun că in timpurile mai de mult, la curtea:
DomnitoruluI era obiceIul cit să fie pănă la patru .'mitar{, cari
nu erau altă de cît nişte bufonI, imbracati amăuţeşte ca pa­
iaţij , avînd pe cap câciu I] marI de blană in virful cărora era
atimate caz! de vulpe, cari de cîte ori se făcea vre -un alalU
la curte el mergeaii pe jos Înaintea alaiuln! şi făceau feHii de
feliii de săriturr comice $i soiuri de soiurI de ghiduşi! strîrn­
bîndu-se şi rizind cu hohote cătră lumea adunată, ca ea să
fie cu chef şi veselă, cînd\ va trece vodă.
Cel mai cabazlîcos, d\lpă cît ne Spun bătrînii În Iaşî, a
fost Ioniţr;{ suitariţ; din corn,nua Săuceştii judeţul BacăulnI.
IO:lll Ghit:a, vorbilld �b3prc alatul lUI Neculai P. Ma­
Vl'ughcni Vodă, cînd cşia la prcumblal'c, ne spune că: După"
;1'.,
\'
[305]
Privellştt şi datint strămoşeştt
305
prinz, resturnat într'o caleaşcă poleită, trasă de patru cerbi'
cu coarnele de aur, eşia la primblare încunjurat de ciuhodarf
(slugI domneşti), cu fuste albe şi i şlice rotunde de samur, de
arnăuţi şi de soiiari (paiaţ.) cu căcinl!f lung!f de postav pestriţ);
impodobite, cii coei de vulpe şi cu ciopoţei, cari jucai; chicecurile
pc lînge7 trăsur« domnească, se strîmbM:i la trecători şi insnlta'/j,
femeile cu. vorbe neruşinate. Cu astfel de alaiu mergea de'şt bea
cafeaua şi ciubucul lîngă haVl;zul din frumosul chiosc de la
Izvorul Tămăduirer, în sunetul surlelor şi tobelor, al mehter­
hanelelor şi tumbelechiurilor" 1),
XVII
Gea.ma.la.
Geamala 2) era un fel de păpuşă foarte .mare, numită şi
pataţ. Era purtată pe stradă ziua, într'un paravan de pînză
închis în patru părţi. Geamala avea pe cap o chivără în for­
mă de căpăţină de zahar împodobită cu hîrtie poleită şi co­
lorată, in virful chl verei era atirnată o coadă de vulpe. Gea­
mala juca la sărbătorf mari, la paştt şi la anul nou. Inăun­
tru paravanului se afla stăpînul giamaleî, care CÎnd era să o
joace o ridica în sus deasupra paravanulu I, punind în mişcare
prin ajutorul unor sfori, minele şi picioarele el, făcînd soiurf
de soiuri de întorsăturl caraghioaze ce te făcea să rizr,
Gh. Sion în »Revista Carpaţilor", Bucureşti t. 1 pag. 48,
descriind qeamala, ne ara tă că: »reprezintă un spectru sau
fantasmă înspăimîntătoare, cu care părinţii ingrozesc pe co­
pil şi că se obicinneşte încă în unele locuri în Ţara-Romi­
nească, în Moldova nu e cunoscută". Mulţi bătrîni m'au in­
credinţat că au apucat jucinduse qeamala şi în Moldova mal
cu seamă în Iaşt.
Astăzi atit sttitari:t cît şi qeamala, introduse la. nOI prin
timpul fanarioţilor, au dispărut din ţară încă de pe timpul lUI
Ioniţă Sturza Vodă.
XVIII
Hagi·lvat
Pe timpul fanarioţilor se introduse la not aşa numitul
Haei-Luai care se compunea din do! indivizl şi care erau de
1) «Citeva paglnî din istoria fanarioţilor în Rev isia
lSSS pag. 224.
:!) Cuvînt turcesc ce însamnă mare, uriaş,
Arhiva
non(I. Bucureşti,
2
[306]
ordinar armeni ori turci. Unul avea o tam bură din care cînta
i'ar celalalt spunea cabazlicurt, şi reprezenta diferite scene din
viaţa poporului, apoi juca şi cinta cîntece turceşti "manele"
de multe 01'1 cînta şi cîntece romîneşti. Hagi-Ivat dădea aceste
miel spectacole prin cafenele, mal cu seamă la cafeneaua de
la hanul IUl Manue din Bucureşti. Unii spun că în Moldova
Hagi Ivat n'a fost nicl odată, alţii că a fost şi că dădea re­
prezentaţi! la Banal Turcesc. AstăzI însă Hagi-ivat a dispărut
cu totul de la noi.
306
T11. T. Burada
Theodor T. Bura.da
BotE da călătorii făcuta prin Bucovina
Călăuzit de "Dicţionarul Geografic al Bucovinei
ele Em. Gruţorooiiza, profesor" 1).
Mămăeşti�, mănăstire, lipseşte în dicţionar, şi e a se În­
scrie cu următorul istoric: Mămăeştit mănăstire de călugă­
riţe, întemeiată probabil de cătră fiica lUI Eremia Movilă
Vodă, cea măritată după Ştefan Potoţchi care Intemelase şi
mănăstirea romtnească Schitul-Mare în Galiţia. Anul înteme­
erel nu se ştie sigur, probabil Însă la 16u7, fiind că între
16;')8-70, primeşte danit. Această mănăstire a fost o filială a
mănâstiri lor Schitu-Mare din Galiţia şi Suceviţa. Ea a stăpî­
nit 9 proprietăţi ş. a: 1) Geciuială din cîmpul Cernăuţilor,
dar de la Ghika Vodă, la 23 februarie 1660, întărită de
Ioan Nicolae Mavrocordat Vodă, la 23 Octornbre 1744 (vezi
protoc. împ, No, 188 şi 189); 2) Mămăeştil Vechi şi cer NOl,
în dar de la mănăstirea Sucevila, care primise tot în dar de
la Constantin Movilă, cu uricul din 9 Februarie Hl09 întărit
mal tîrziu de cătră Iliaş II Vodă, la 26 martie 1673 şi 15 Iu­
riie 1667 (vezi protoc. Irnp, No. 181, 2, 3 şi 189); 3) Mitcăul v];
sau Brodocul, în dar de�a Ileana Băneasa, fiica mareluf VOI'­
nic Vasiliu Aurul, cu uricul din 8 Iulie 1710, întărit de cătră
Nic. Mavrocordat Vodă 1a4 Iunie 1712, apoi de cătră curtea
împărătească la 30 Iunie 1780 (vezi protoc. împ. No. 185,
186 şi 187); 4) Birnova saf. Revna, în dar de la Solomon
Bîrlogeanul (vezt hrisovul devtntărtre din 11 Mai 1760 a lUI
Ioan Toader Calimach Vodă,\consemnat în protoc, împ, No.
180 181 şi 18i); 5) Pleşeştil ;6) o arie în Cernăuţi, 7) Peli­
popcea o cîmpie; 8) Miculicil 111s parte şi 9) o vie la Spărieţir,
�n Moldova (vezi protoc. împ. No. 186 pag. 617-623).
I
1) A se vedea. numerele din ur mă.
[307]
Note de călătorii şi Dicţionarul Bucovineî 307
Proprietăţile aceste ale mănăstirel Mămăeştit, care a fost
'0 filială a mănăstiret Schitul Mare din Galiţia, după seculari­
.zarea mănăstirilor în Bucovina, trecură prin stăruinţele gu­
vernuluî galiţian la fondul scolar catolic din Galiţia, au fost
.insâ restituite fondulut relig. gr, OI'. al Bucovinei cn decretul
îrnp. din 8 Septembre 1789, semnat de irnp. Iosif al II-lea.
"I'otu-şl pănă la 1865 decretul n'a fost pus în aplilare, in cît
fondul religionar pretindea mereu 'restituirea averel.
il1ănăstroara sau, Sînt Onufre� corn. rur.; lipseşte în no­
.menclatură,
Miculici�, moşie, lipseşte în dicţionar; l/S parte a fost dă-
1Tuită mănăstiriî Mămăeştit (vezt protoc. imp. No. 186, pag.
,617-23).
Mihoveni�, corn. rur.; la inceputul rîndului al 13·1ea să
'se adauge: dăruită mănăstirejrle MaIci din Pătrăuţl pe Su­
.ceava de cătră Stefan cel Mare, cu uricul din 27 Iulie 1487.
Mihucen;,r, corn. rur.; după rindul al J 6-lea să se intro­
.ducă nota: La descălecarea Iuî Dragoş Vodă exista, precum
spune tradiţia Iocală, pe locul satului de azi un tirg numi t
Ootovăţ 1), acesta însă decăzind cu timpul rămase satul de azl,
.care pe lîngă numele cel nou, poartă şi cel din început.
.llfilişrZuţi'i sat vechiii ; să se adauge la "Domnul Moldo­
vei" : Toader Cali mach Vodă.
Moloqhia, corn, rur.; să se rectifice scrierea în nornencla­
.tură în Melodia,
Morile, mic'i ramiflcaţiunl ; să se adauge: 808 "în faţa
mănăstireî Putna",
Initoeul Draqomirnei sau Dragomireşti�, corn. rur; iată ce
'minune ridicolă scrie autorul dicţionarului: "La 1551 Ştefan
cel Mare a dăruit'o (adică comuna, aut.) Mitropoliei Suceava ... "
,(vezi dict. geogr. pag. 144).
Mulţumim autoruluI pentru preţioasa-I comunicare, care
ne pune in mirare văzînd cum autorul, doctor în filologie
germană (Berlin), la simpla copiare a textulul original german
al cărţeî d-rului D. 'Verenka- Topographie der Bucovina ...
.pag 66-comite atari denaturărt, cu toate că textul e cit se
.poate de desluşit ş. a. " ... Dorf welches frtlher "Dragomireştil"
.hless, wie wir aus einer Urkunde de Fursten Stefan (1551-1552)
vom 3 Oct. 7150 (1551) entnehmen" pe romîneşte: sat care se
numea mai înainte .Dragomireştit' şi pe care'l vedem meu­
.ţionat într'un document a lni Ştefan Vodă (1551-1552) din 3
-Oct. 7150 (1551) Va să zică autorul Werenka nu aminteşte de
Jel de "Ştefan cel Mare" prin urmare ce caută acest domn
pus cu anul 1551 în dicţionarul geografic, cînd toată lumea
;.ştie că Ştefan cel Mare murise la 1504.
Fiind vorha de un Stefan, autorul dicţionaruluI face ca
poporul de rînd, care atribue ,totul lUI Ştefan cel Mare, fără
să ţie cont de anii domnieI, pe care-scuzabil-nu i cunoaşte.
1) Cotovăţ aZI Mihucenil, vezI Trad pop. rom: de S. Fl. Marian pag: 57
[308]
303
V. Mironescu
Cu prrvrre la acest Stefan cel Mare ne permitem să in­
trebărn dacă nu cumva autorul s'a lăsat indus în eroare prin
consultarea cărşit lui S. Teodorescu-Kirileanu (Legendele lui
Stefan cel Mare, edit. Miu. Instr. P. pag. 11) care spune: Şte-­
fan cel Mare şi sfint are să învie odată înainte de învierea
cea de obşte aşa cum a fost cînd trăia, călare ... şi pentru a fi;
mal clar se vede că autorul dicţionarulut uitase să ne spue
despre Ştefan cel Mare, pe care'} înviase în anul 1551 spre a'
tace amintită donaţia fără urie, dacă. înviase călare sa1� peele-­
sir« un adaus important la preţioasa d-sale comunicare, care­
merită să întregească şirul mărgăritarelor din acest dicţionar
geografic, "tipărit ele Societatea Geografi;că Romină, prin l1i!}'riji­
rea D lu� George Ioan Lahouari secretarul general al soei, tâţi�.,
geogra fiee, membra de onoare al Aeademie� Ramine t
Pentru restabilirea adevărului adăugăm: în an il dorn­
niel 1551-1552, Ştefan VI Rareş dărueşte satul Dragomireştil
cu uricul din 3 Oct. 155.1 MitropolieI Suceava (OI'. De Werenka,
opul citat şi D. Onciul. Din istoria Rornlniet pag. 2tiG).
Mitropolitul Anastasie Crimca dărueşte mai ti rz iu acest
sat M-rei Dragomirna, care danie o confirmă Stefan al XII-lea
Georgc Vodă cu uricul dln 22 Marte 1654 (vezt protoc. imp.
No. 36 şi Dr. Werenka opui citat).
La sfîrşit să se adauge: Mitocu 1 Dragomi rneî sau Dra­
gomireştil un cabinet de lectură număt "Mitropolitul Silvcstru.
şi o însoţire de păstrare şi împrumut cu 170 membri.
.Moviltt lu� Răzvan, situată pe dealul Tătăraş, lîngă Su-
ceav a ; lipseşte în dicţionar .. (VCZl: tradlţia sub Tataraş deal li).
Măgura P"joritd, munte ; lipseşte în dicţionar .
. Mancâla, munte, lipseşte în dicţionar.
Macriş"l, munte, din apropierea Dragoşeî ; lipseşte în dic­
ţionar, Idem Bitea Maerişului, Bobeie , Frumosului, Tm-a, DZ­
m/ieuş«, poiana Arşicioarâ, Ei?! 7., Arsura, Cueoara, De» lul-.1fâru·
lui, Dealul l/ll, Vodă, care se află pe ţerrnul drept al ptrăuluf
Solca saii Oiur.găul-mie, Coa,qla Dragoş 2, Cimp ia lut Drag'h
Dealul Drago�inulu�, Oiurgăut mare, muntc mic, se alEt pc ţ}ll'­
mul stîng al pîrăului S-olca, CQinovăţ şi Surup'1,na două văr,
lîngă satul Volovăţ, lipscşte şI dealul MiezeYli lîngă Siret,.
idem Ruina, Talareina şi Sase z tot la Siret. Mal lipseşte Hun­
eul lu� Ochian, muncel lîngă apa Moldovei Epati, munte, T,­
noaQ'1, ţarina. în direcţia spre <Drăgoeştl şi lJ,1'itoc, o localitate
pendinte de comuna D·răg�eşt'i, despre care spune tradiţia lo­
cală că aice se aflali curţile părcălabulll'1 DrăgoIU.', pe atwndi
alăturea cu partea d.espre răsărit a satwllll d� astă"'1, care loc'
poartă şi acuma numele Mitoc şi u:Jde se mal'. pot ved.ea, ră­
măşiţele de petre şi cMămizl ale acelor cnrţI, stră,vechJ, pre-­
·cum şi urmele temelii lor şi un păr uriaş. Toate aceste lipsesc
în dictionar.
MUlltt:allC1, pirălI Ungă Horodnicul de j,os; lipseşte în (lic­
�ionar.
I
1·
I
1
J,
_ --_ .
.. ' . ,'.",' . �,': .. ', '.
[309]
_ ....
Note de călătorii şi Dicţionarul Bucovinei 309
. Muntele l1,� Vodă lipseşte în dicţionar, munte situat spre
.apus din sus de mănăstire, unde după 1 radiţie se ascunsese
,:Stefan Vodă Tornşa de mînia boerilor, fiind că lovise mortal
-cu buzduganul din răzbunare personală, pe mitropolitul Crimca
,în noaptea călătoriel acestuia la Mvrea Drugomirn a, după să­
vîrşirea sfinţire] M-reI Solca, (vezi tradiţia pop. rom. de S. FI'
.Ma rian).
Obeina Arsinesei, .munte, lipseşte în nomenclatura dicţio­
naruluî, idem valea Feliazul; .dealul Ciucoran, Sih!« în partea
.de sus a Cîrnpulungulut, Valea lmoşului pîrău în paria Cirnpu­
lungului idem Pirâul Sihastrului, )J1.ulIcfi7 Dodului; Poiana Ma­
ricariului, acolo se afla odinioară mănăstirea sau săhastria Do­
-dulul, Pdrăul I-Iogiulur lingă Iacohenj, Prel/da lut Hailnn Pâ­
gc7.ni.ştea, munte lingă satul Şipot, Tobăra şi G te, munţi, cari
'se află între satul Straja, Brodina şi Valcău localităţile pol-
tin, şi Nisirit·,l, Obcina Huhulvt, muntele Iiăchii s, Piri5ul Ro­
,bl/Z./I�, care izvorăşte de sub Măgurelele marI sau Măgurelele
.l ul Ionel; Pirăul Moroşanului; Pirăul Timului sali Chimăn care
izvorăşte in partea despre miază noapte şi apus a unuia din­
tre cel mal frumoşi munţt, anume Floarea, Lipseşte: Văzul mare
munte, (pe huţăneşte : Vejul-mare) de pe culmea căru Ia
.cind e timp frumos -şi senin se poate vedea pănă la Cer­
năuţ. La poalele despre miazăzi-apus spune tradiţia că era
inainte de60a de an î o bale de argint şi de atuncl incoace a­
rtit pirăul cît şi cătunul care s'a înfiinţat cu mult mal pe
urmă pe ţărmurile şi la gura acestui pîrău, se numeşte Benea. Se
zice că un Sihastru din Moldova li aflat o icoană în M-rea
'Neamţului cu însemnarea că în Benea a fost o baie înainte de
,GOa de aDI. Argintul il vindea bătaşiî în oraşul Bala.
Văzul-mic şi Răchitişul mic şi mare, munţi, Strunior munte,
Pietrei- Hirlci, munte, lipsesc, Pirăul Dediului; ,pîrău care curge
.pe hotarul satului Pătrăuţi1 pe fuceava; tradiţia spune că Dediul
:a fost un om foarte bogat, care-şI aşezase stîna lui pe talea pî­
răului CU acest nume şi neavÎlld nicI un copil, ţinu pe un
:băiat luat de suflet, care era aşa de voinic şi tare Că-l merse
'Vestea pănă la Vodă.
Dealul-Dediulul, se aJ1ă in partea despre mează-noapte a
'sa1ului Părhăuţil, iar IIU departe de dealul acesta se aHă
Valea Dediulut; toate .aceste lipsesc în dicţionar, laI' in ce
[priyeşte tradiţia aceasta este neglijată ca de obicel'U. Piraul­
icoand, lipseşte asemenea în dicţionar; acest pirău se află in
apropierea comunei Putna de azi şi tradiţia locală spune că
,o cucoană tînără regăsÎndu-şi iubitul de odinioară, călugărit
şi retras la manăstirea Sibăstria din apropierea PutneI î'! În­
.duplecăa ,se lepăda de călugărieşi a fugi cu dînsa, la care
'se supuse calugăru. PărinţiI bătrîni Teodosie şi Sila, temîndu­
se ca să nu li să întîmple şi de altă dată aşa ceva, luară o
icoană de lemn de teiii pe care era zugrăvită MaIca D-Jul cu
tfiul Isus În bra,ţe, o duse pănă pe malul părăului care trece
[310]
310
V. Mironescu
printre dealurile Glodul şi Săhastrul şei se revarsa rn pll'ău[(
Putna, şi acolo atirni ndu-o de un stilp, blestemară şi afurisiră.
toate femeile, care,s'ar încumeta să meargă mai departe spre'
săhăstrie, de cît pănă la această icoană. Această icoană deve­
nise cu timpul făcătoare de minurrt şi femeile care o sărutau
se insănătoşaă. Putrezind stilpul, icoana fu atirnată de un
brad şi învechindu-se şi acesta, un locuitor rornîn o luă acasă şi
o atîrnă Între icoanele sale, pănă ce ajunse această icoană, prin,
intervenţia unul călugăr, la bisericuţa cea de lemn strămătată
de Stefan cel Mare din Satul Volovăţ în satul Putna şi unde
se află atirnată şi astăzl deasupra uşel din afară, Iar pirăul pe
malul căruia a fost atlrnată de la început, se numeşte Pirăul-
Icoanei (Vezt trad. pop. rom. de S. FL Marian). .
Oprişeni� SOt� Panţirii, corn. rur.; să se adauge la istori­
cul comunei: în secolul al XVIII-lea sub Grigorie Ghika Vodă.
se aflau aic'i de pază un fel de ostaşt călăreţ! numiţi "pan­
ţîrî" de Ia nemţescul .Panzerrelter".
Comuna posedă o înfrăţire de păstrare şi credit cu 87
membri, despre care nu aminteşte autorul.
O răşănil, , corn. rur.; în rîndul al 16-1e să se adauge! In'
anul 1737, Mai 24, Ionaşcu Isăcescu a donat'o mănăstirel IIi-­
şeştt (vezi protoc. împ. 1-l'0. 42).
Ostra saii, Bărbfşti�, mănăstire; să se scrie în nomenclatură.
(vezi Bărbeştlr, mănăstire secularizată).
Ostra, sat, în rîndul al 14-Iea să se adauge: Eustratie
Dabija Vodă a dăruit moşiea mănăstiref Homorulut la 4 Ia­
nuarie 1663 (vezi protoc. irn p. pag. 197-205).
In rîndul al 22 lea să se şteargă ,,1762" şi să se 11110-
cuească cu ,,1776" şi în sfirsit să se şteargă "Nicolae" punîn.­
du-se "Natanail". '
Pâduricea sau Liscr'ivt�, cătun, pendinte de corn. Broscă­
util-Noi, lipseşte în dictionar şi-se va adăoga în nomenclatură"
Posedă o şcoală primară cu 2 clase, cu limbă de invăţămint
romiuă.
Parlisenii, sat stins ; lipseşte în dicţionar. Pe acest loc s'a
Întemeiat satul unguresc lştensegitz sau Ţ'ibeni.
Părt"şM de jos, corn. rur.; în rindul al :M-Iea scrie au­
toruI: "după dania .unuî oare-care voevod Stefan .... " Această'
precauţiune în contra' uneî înfrîngerI, e luată de autorul Dr.
D. Werenka în Topographie der Bucowina, pag. 74-75, pe
care l'a copiatiautorul dicţioţJarulul. Acest oare-care voevod:
Stefan, a fost Stefan cel Mar<\, care la 4 Iunie 1491 dărueşte
satul Părteştit şi Baiaşeştit jumătate m ănăstiret Hornorulut,
care danie fu confirmată de că\tră Antonie Vodă la 29 August
1705 (vezi protoc. împ. No. 68 şi 72). Aceasta se referă şi la
Părteştil de sus, de astăzi.
Cu privire la "Pâtrăuţt, măhăstire" autorul face istoricul
ca de obiceiu în mod cu totul superficial. Spre a-şi face o idee'
mal precisă de trecutul acestei comune unde se afiă şi un
I
il &2
[311]
r
,
f
I
Note de călătorit şi Dictionarul BucovineI 311
monument preţios, martor atitor evenimente desfăşurate în ju-
. ru-I, redăm aci istoricul mal pe larg: Din fosta mănăstire de
călugăriţe nu s'a păstrat alt ceva de cit numai biserica zidită
de cătră Domnul Ştefan cel Mare in anul 6995 (1487) Iunie
13, precum o arată inscripţia slavonă, săpată in două rindurt
în piatră şi pusă in zidul din afară deasupra uşel de intrare,
care sună astfel în traducere: "Ioan .Stefan Voevod; Domn al
ţării Moldovei, 11ul lUI Bogdan Voevod incepu a zidi acest lă­
caş în numele cinstitei crucI în anul 6995 (1487) Iunie 13".
Această biserică a fost chiar de la inceput o mănăstire
mică sau schit de călugăriţe, cu scop de a căuta pe ostaşii
răniţi în multele războaie ce le purta Ştefan cel Mare cu ve­
ci nil SăI lacomi şi vanitoşt.
După care anume izbindă s'a simţit îndemnat Ştefan cel
Mare să înalţă această hisericuţă nu se poate preciza, e pro­
babil Însă că după victoria repurtată la Şchee, cu un an îna­
intea zidireî biserice'i (azt corn. Şcheea jud. Roman).
Iată ce spune cronicarul Miron Costin logofătul, cu pri­
vire la bătălia de la Şchee : "In anul 6994, venit'au Hroiot
"cu oaste de la ungur'i, asupra lui Ştefan Vodă înainte pe Si­
"ret la Şchee şi dndu-t războtu vitejeşte într'o Lun î, Marte
,,6, ali pierdut Hroîot războiul şi oastea, mai apot şi capul,
"Însă cu mare primejdie a lut Ştefan Vodă, că s'au pornit
"calul cu dînsul de l'au dat jos, cît puţin de n'a căzut in mi ­
"nUe vrăjmaşilor săl, iară pe Hroiot prinzîndu'l viu, Ştefan
"Vodă. i-au tăiat capul." Şincai contestă că în anul 1486 ar
fi fost Hroiotdecapitat de Ştefan Vodă. (Vezi Cron. Rom. de
Gh. Şincat, tom. II, Bucur. 1886, p. 125).
Ştefan Vodă dărui schitulul de călugăriţe din Petrăuţî
pe lîngă cele trebuincioase serviciului bisericesc, ca: orna­
mente, cărţi, vase sfinte etc. şi două moşii ş. a. Pătrăuţit sat
lîngă Suceava şi MihoveniI, prin uricul din 27 Iulie 1488,
care donaţie se află confirmată în uricul lui Constantin Mi­
hal Cehan Racoviţă Vodă din anul 1756 Septernbre 7.
Lipsind uricile cu privire la aceasta mănăstire trecutul
ei ne e foarte puţin cunoscut; fără îndoială însă că Tătarif
Turcii, Polonif, şi Ungurii, prin desele lor încălcări în ţară,
aii săvîrşit şi aice opera lor de . distrugere, precum o dove­
desc însă-şt uşciorele Naosuluî, sculptate în peatră, care poartă
urme netăgăduite de loviturf barbare săvîrşite cu ghioage şi
măcluci. Tradiţia locală spune că Turcii ar fi devastat schitul
Pătrăuţil şi că biserica ar fi rămas timp de 160 de anî cu
totul pustie şi părăsită, în urma prădărilor făcute de Tata rI.
Multă vreme lipsindu-I acoperemîntul, i-au crescut pe ziduri
copaci, pănă cînd Episcopul Rădăuţulut "Calistru". restaură
schitul Între anii 1709-1724 şi introduse în el iarăşi călugă­
riţe, redindu'I moşiile Petrăuţit şi Mihoven il, cum arată un
urie din anul 1761 Septemhrie 16 şi un alt urie din anul 1765
Iunie 15.
[312]
312
V. Mtronescu
Dintre odoarele dăruite n'a rămas pănă astăzt nimic alta
de cit nurnal biserica cu picturile el originale şi tabloul cti­
toresc a lUI Stefan cel Mare cu fiul său Bogdan, cu Doamna
sa Maria şi cu două Domnite, lucrat ca şi restul picturei hi­
sericel În fresco, (vezi l3ulet. oflc al al Expoz. din H)Q6, Homî­
aia-Nouă No. 6-7 şi istoricul scris de parohul Const. Berariu
şi pastrat în arhiva parohială din comuna Petrăuţir pe Su­
ceava).
"P reilocca" cătun : această numire pocită de Leş! să se
înlocuiască cu cea oficială existentă in actele administraţieî
şi justiţief, care s- numeşte şi astăzf Slobozia Perjului, o co­
lonie de ţărani liberi cari au întemeiat numitul sat pe moşia
boerutut Perjul (Vez! Dr. D. Werenka, opuI citat pag. 94).
Poporul pe rînd obicJnueşte a numi localitatea aceasta
mal pe scurt cu .Perjuliucă", nicIodată îns ă Perzilovca, a­
fară de Leş! bine înţeles.
Poiana Humoruiui; munte; să se adauge; fănaţul a fost
dăruit rnănăstirel Voroneţ de cătră Ştefan cel Mare cu uricul
din 26 Noembre 1490 (vezf protoc, împ. No. 5\).
"Poiana Mărului"; să se şteargă toată fraza: "sat vechiu
ce se crede că ar fi exista t..." şi să se puie î Il loc: Bătrînii
spun că în Poiana Mărulut care se află în munţii despre apus
de la tîrgul de astăzi Solca şi care e o seştină cam prăvăla­
eecă spre răsărit-amiază, de o întindere cam de 300 jugur),
tra pe timpul Dacilor un tirguşor, în care se adunau aceştia
de pe munţi şi opcint, cînd aveau ceva de vîndut orI de cum­
părat.
�i cum că într'adevăr a trebuit să fie in vechime un
tîrguşol' în această poiană, se poate cunoaşte de pe mulţimea
de urme de ziduri ce se mai văd şi astăzl. Iar urmele aceste
se află mal ales spre muntele Scoruşet, care se hotărăşte cu
pămînturile satuluî Mănăstirea Homorulul.
Tot în POiana Mărulut s'au mal aflat, vor fi acuma vr'o
cîţi-va anl de atunci, şi o mulţime de bani vechi de cătră o
femeie din satul Frumosul, anume Ana Dumhravă, care i-a
arătat la mal mulţi oament din satul său. (VezI Tradiţia pop.
de S. Fl. Marian). !
Piatra-Străjii, deal lîhgă Pojorila ; li, seşte în dicţionar.
Piatra Tunaiă munte, se află sub muntele Feredeul, lip­
seşte În dicţionar.
Piciorul Dealului; munte, se află pe ţărmul drept al pă­
răului Salca, lipseşte în dicţionar.
Piciorul Cireşu lut, Piciorul- Bun,m unţl.
Pietrele lYIuerilor, munte �n districtul Solca (are o tradiţie
frumoaSă); lipseşte în dictionar.
Pinul-Mic şi PinulIâare, munţi mici, sînt pe ţărmul
sting al plrăuluf Sol ca; lipsesc 'in dicţionar.
Poiana Negri, cătun, scrierea se va îndrepta în Poiana
Negrii. De această localitate se leagă o tradiţie frumoasă care
=
[313]
Note de călătorit şi Dicţionarul Bucovineî 313
-spu ne că, Negrea Basarab fost domn al Moldovei, avu o fiică
. prea frumoasă numită Neagra, a carei faimă de frumuseţă şi
bogăţie străbutuse toate ţările învecinate. Mulţî peţi torl, fii de
.cral fură respinşi, pînă in fine fiul Hanului tătărăsc, indrăzneţ
din fire, veni cu oastea sa în Moldova spre a lua pe Neagra cu
forţa. Se încinse o bătălie pe viaţă şi moarte; Moldovenii fură
respinşt şi Negru Basarab grav rănit se retrase în codrii ţării
sale, însoţit fiind de fiica sa, care'! îngrijea. După reculegerea
lui Vodă şi a ostaşilor, se încinse din nou lupta cu Tatar-il
.car'I fură goniţi, Neagra însă muri străpunsă de o sugeată.
Pînă Ia un timp mal potrivit, Neagra fu îngropată în mod
provizor într'o poiană care se numeşte şi astăzi Porana-Negriî
şi pîrăul in care ea se spălase, tot Neagra se numeşte. După
ce se liniştise ţara, venise Negrea, luă trupul fiicei sale şi'I în­
gropă lîngă malca sa. (Vezi trad. pop. rom. de S. FI. Marian).
Porcăreaiă şi Fortăreaţă, un loc pe dealul Edrel ; lipseşte
în dicţionar. Să se scrie în nomenclatură cu următorul isto­
ric : Joc lncunjurat cu şanţurt străvechi, situat pe dealul Edrel.
'Tradiţia ce se păstrează în comuna Volovăţ, spune că oastea
lui Dragoş Vodă venită la descăleca re cu Domnul din Mara­
mureşul şr-ar fi întărit un lagăr'pe locul care poartă azi nu­
mele "Fortăreaţă". Locuitorii din apropiere însă, păscînd tur­
me de por cî într'o parte a acestui loc, i-au dat supranumele
"Porcăreaţă" .
Porcescul, munte, la Cimpulung ; lipseşte în dicţionar.
Se va scrie în nomenclatură cu nota următoare: şi l'a Însu­
şit mănăstirea Sol ca prin schimb cu Milişăuţif-jumătate, la 20
Ianuarie 1775.
Preoorochii, corn. rur,: în rîndul al 12-lea să se scrie
·după "Această comună": odinioară moşie; Iar în rindul al
13-le să se rectiflce data falşă din 17 în 18; în rîndul al 16-1ea
să se rectiflce "Bril în Berlic" (vezi uricarul lui A. Wicken­
hauser), în rîndul al 21-lea după "posesiunea" să se adauge:
asemenea şi Matei Ghica Vodă, la 20 Iunie 1755.
Putna, mănăstire; descrierea e insuficientă, 'jar istoricul
-ca de ohiceiu prea superficial şi departe de a corespunde sco­
pului. Datele istoriee sunt în mare parte faJşe şi indicaţiunile
nu sunt precise; prin urmare istoricul trebue cu totul refăcut.
Iată istoricul mănăstirei: Mănăstirea cu hramul Adormi­
·na Malcet Domnulut, a fost zidită de cătră Stefan cel Mare,
la 6974-78 (1466-70) Iulie 10 pănă Septembre 3 (Letop, T. I.
pug. 152- 3) in lauda lUI Dumnezeu pentru victoria repurtală
asupra Tuurcilor la Chilia şi Cetatea-Albă, pe care iară-şi le-a
redat Moldovei şi a pus în ele părcălahl romint, pe Isaia şi
pe Buchtea (Letop, T. I pg. 153). Zidirea a urmat patru ani
dearîudul, pănă cînd Stefan Vodă după o victorie repurtată
asupra Tătarilor la dumbrava Lipinţr, aproape de Nistru, a
sfinţit mănăstirea şi spre mulţumirea sfinte] Fecioare, căreia
Stefan atribuia victoria sa, a dedicat'o "adormire", în prezenţa
•
[314]
314
V. Mironescu
Mareluî Stefan şi a tuturor boerilor, a o mulţime de călu.
gărI şi popor, de cătră Mitropolitul ţăret 'I'eoctist, împreună.
cu Episcopul de Roman Tarasie, cu Egumenul mănăstirer Ar-·
chimandritul Tosif şi cu alt personal bisericesc, arhierer, pre­
oţt, diaconi, în număr de 64 persoane, care toţi au liturghi­
sit (Letop. ibid. pg, 123 şi Rev. Arch.) Mănăstirea aceasta era
locul cel mai preferat al Marelui Stefan unde petrecea in tim­
pul verei cu familia şi curtea sa.
In starea el actuală, această mănăstire în zidurile et, a­
fară de turnul hexaedric al vistierieI şi turnul la intrare, cu j
poartă, nu ne-a păstrat alte zidirl din timpul lui Ştefan cel. '
Mare, fiind că mănăstirea a fost dărămată pe la jumătatea
secol. al 17-1ea de "Vasile Vodă (Lupu), care aproape de ma­
zilie au greşit lUI Dumnezeu, că i s'a Întunecat mintea spre
lăcomie, de a stricat mănăstirea Putna, gindind că va găsi
banî şi n'au găsit. Şi s'a apucat să o facă din nou iară-şi pre­
cum a fos şi nu i a ajutat D zeu să o facă, că au zidit'o nu­
mai din temelie din pămînt, pănă la fereşti. ci i-a luat D zeii
domnia. Că s'au sculat George Ştefan logofătul cu oaste asu­
pra lui şi l'au scos din domnie. Iară plumbul cu care a fost
acoperită. M-rea Putna, l'au luat Cazacit (hatrnant) lut Timuş
Chmielniţchi, a ginerelui lUI Vasile Vodă, de l'au dus la ce­
tate la Suceava, de au făcut glonţur'i de puşcă să apere ceta­
teaSuceve'i despre George Ştefan. Ce ştiri, că au aparat'o bine
că s'au osîndit şi Timuş, pentru prada şi jacurile ce au făcut
pe la sfintele mănăstirI şi s'au pus şi el capul de glonţ pre­
cum scrie Letopiseţul. Şi pc urmă a gătit vl-rea Putna Geor-
ge Ştefan după ce au luat domnia, de este zidită precum se
vede acum". (Letop. S. I[ 205). Biserica a fost din nou sfin­
ţită în anul 1662, În primul an al dornnieî lUI Eustratie Da­
bija, precum arată mica inscripţia slavonă pusă deasupra u­
şei, la intrare din pridvor (nartet) în biserică: "această biserică
"a înoit'o Ioan George Voevod, şi s'a săvîrşit în zilele lUI Eus­
tratie Dabija Voevod, în anul 7170 (1662)". Chiliele călugăreştt..
locuinţa Stareţulut (Egumenulut) şi reparaţiile radicale la clă­
direa bisericel ati fost făcute de Mitropolitul Iacov Putneanul
î.\ an. 1757, precum şi diferite adăogirr de alţ) urmaşi (vez]
K. A. Romstorfer: Pas alte gr. ort. Kloster Putna 1904).
Această mănăstire care, precum spune cronicarul Necul­
ce că .atît pre din Lăuntru, cît şi pre din afară, aurul era
mal mult de cît zugrăveală "\ a fost ridicată de cătră Stefan
cel Mare la treapta cele) dintăî, cu prerogativele de precădere
şi distincţiune Între toate măn'ăstirile ţării Moldovei .singura
de sine stătătoare, nicăirea supusă şi dintru începutul el Ar­
chimandrie, cu protia ca Egumeni'î să slujască cu nebeder­
niţă, CU cruce pe pept şi cu cîrjă arhimandricească... şi cu
mitră, ce se află la numita mănăstire" dăruindu-I două zeci
si şapte moşii, din al căror venit să se întreţie mănăstirea şi
conventul bazilican de călugări, mumeros pe atuncea, cu scop,
I
[315]
Note de călătorii şi Dicţionarul Bucovinei
315·
I
r
J
de a face necontenit rugăclunt pentru sufletul Iuî şi al fami­
liel sale, a cărei morminte se păstrează nice ş, a.
In partea stingă a pr idvoruluf se află mormintul Mitro­
politulul Teoctist reposat la 1475, Noernbre 8, cu inscripţia
pusă de Marele �tefan.
In despărţirea propriu numită templu, in laturea dreaptă
se află mormîntul Marelut erou Ştefan, sub un baldachin, ri­
dicat de la pămînt şi acoperit de o lespede frumoasă de mar­
moră albă, cu inscripţie slavonă reposat la 1504 Iulie 2. AIă·
turea ceva mal jos, este mormîntul 'ultimei Doamne a Mare­
lui Ştefan, numită Maria, fiica lut Radu Vodă, rep. 1511 Fe­
bruarie a cărei mormint este asemenea acoperit cu o -Iespede
de marmoră albă.
In laturea stîngă este mormîntul soţiei a 3-a a Mareluf
Stefan, al Doamnei Maria de la Mangop, reposată în anul 1476,
Decembre 19;
Mormîntul a doi fiî a Mareluf Ştefan: Bogdan şi Petru
repausaţt în anul 1478 Iulie 25 şi 1480 Noembre 15;
Mormîntul lUI Bogdan Vodă Ponivosul fiul lui Stefan
cel Mare, repausat în anul 1517 Aprilie 18.
Mormîntul Principesel Maria, fiica Marelui Stefan, repau-
sată în anul 1518; .
Mormintul întăieî Doamne a lUI Petru Rareş, reposată în­
anul 1529, Ianuarie 14;
Mormîntul nepotului lui Petru Rareş, Stefan Vodă cel
tînăr, repausat în anul 1527 Septembre 20;
Mormîntul lUI Iacov Putneanul repausat în anul 1770,
al părinţilor acestui Mitropolit Kir Andrian leromonah şi Ma­
ria Monahia aduşi aci la 1758. Afară din biserică se află mor­
mîntul lUI Teofan Episcopul Rădăuţilor, repausat in anul Hi70.
In M-rea Putna se pătrează multe lucruri istorice şi ar­
heologice, intre care şi cusături preţioase şi alte odoare sfinte.
care pe Ungă importanţa istorică, reprezintă şi arta contim­
porană, apoi cărţf vechi, manuscrise, vase sfinte, icoane vechf
şi documente vechf numeroase. Mănăstirea Putria păstră şi
arcul cu vîrtej şi păharul de iaspis, ambele dăruite mănăsti­
ref de cătră Stefan cel Mare în anul 1686, însă cînd Ioan So
bieschi regele Polon ocupă Moldova de sus, răpi intre alte
prădăctunt şi acest arc, Iar paharul cel de iaspis se păstr ă
pănă la venirea lul Mihai Vodă Racoviţă la 1718, cînd osta­
şit lui băură dintrinsul i '1 scăpară şi sparseră în beţie.
Afară de moşiile dăruite de Stefan cel Mare, M-rea Putna
poseda şi de la Domnit următor! multe moşii, mori, finaţe,
heleştee, prisăci şi salaşurl cu robl mănătireştt,
După ce Bucovina trecu sub stăpînirea Austriei, aceasta recu­
noscu prerogativele ctitoreştt ale M-rel Putna, ca nefiind contra­
rii noului regulament bisericesc promulgat de guvernul Austriac.
In anul 1854 biserica M-rei Putna a fost Înzestrată cu.
un acoperiş nou de formă cu totul străină celei vechi origi­
nale; tol atuncea a fost rezidită locuinţa Egumenului cu 10-
:a:;c J_S
[316]
-316
V. Mironcscu
r
I
.cuinţe pentru vizitatori, precum şi capela deiaraa, rar în a­
niI 1901 şi 1902 uu fost restaurată radical, atit biserica cît şi
restul clădirilor mănătire'î ce o incunjură în formă de careu.
La " Rarăul, lanţ muntos", se va adăuga la sfirşit : In ve­
-chime se afla pe muntele Rarău un schit, pe care'l dăruise
împreună cu nişte poene M-rei Moldovi]a, sihastru! Serafim
hagiul, prin uricul de danie din 26 Septernbre 1756, care se
află În stăpînirea fonduluI religionar gr. 01'1. pănă la sfîrşitul
secoluluI al Xl Xvlea.
Rădăuţiz, oraş; autorul îl descrie în treacăt cu multe lip­
surt cu privire la viaţa culturală a Romînilor, iufă ţişindu-ne
un tablou incomplect şi nedesluşit, 'iar în ce priveşte trecutul
istoric, observăm accia-şr lipsă de date istorice ca şi la oraşul
-Cernăuţî. Autorul scrie d. e. că oraşul posedă un liceu real,
fără să ne spue dacă e cornplect ; este deci a se adăuga: "com­
-plect" _ Intre alte autorul spune că oraşul posedă şi o socie-
"tate de lectură romincască, un spital mare, şi celelalte oflciî
.ale unui centru distri ctua l''.
Mă rog a-ţi Înţeles ceva din viaţa economică şi culturală
a Romînilor'?
Ca să dovedim cu cîtă nepăsare a fost scris acest dicţio­
nar geografic al Romînilor adăogăm că aci se află: 1) Socie­
tatea Filiala Scoalet-Romlne din Suceava, 2) Societatea Filiala
Doamnelor Romîne din Bucovina, 3) Societatea Reuniunea dis­
trictuală a invăţătorilor, 4) Societatea de lectură "Clubul-Ro­
mîn ", 5) Un cabinet de lectură numit "Stefan cel Mare", 6)
un internat de băeţr Romlul ort. or. numit "Infernatul lui
Ştefan cel Mare" in clădire proprie, 7) o însoţire de păstrare
.şi credit după sist. Reiffeisen, 8) Casa naţională romînă, 9)
Prăvălia romînească "Albina" şi 10) o bancă dlstrictuală 1'0-
-mină a însoţitorilor de păstrare şi credit.
De toate aceste nu aminteşte autorul dicţionarului geo­
grafic.
Mai adăogăm că aci se află şi sediul unul protopresvite­
.rut ort. or.
Autorul tace de moarte existenţa unul parohiat şi a unel
ibiserict catolice, situată I în centrul oraşului.
Mal există şi un templu evreesc la periferia pieţel cen­
trale şi o societate orăşănească de pompieri, pentru pază în
.contra incendiulur, 1
Trecem deci la Hăd ăuţil mănăstire: autorul dicţionaru­
lUI copiase ca de obicelu �i aci opuI citat a D rulut D. We­
.renka cu deesebire numai 'fă întrebuinţase ortografia germană
la textul romînesc ş, a. la scrierea numelul .Eaeco" (Voevod)
în loc să scrie Latsco sau LJr1co.
Autorul Dr. Wererika scrisese în opul său citat: ](08-
maaii, pe cînd d-i Grigorovitza schimbase scrierea acestei 10-
calitătr de altfel pe nemţeşte corect scrisă, în Coţman, cu in­
tenţia văqită de a face pe placul Austriacilor, ca toate Iocali­
,tătile să sune mal oflcial.
\
\
I
.,.
[317]
Note de călătorii şi Dicţionarul Bucovinei 317
Dr. Wcrenka ca autor german nu se atinsese de numi­
rile originale rornineştl ale Ioca lităţi lor şi a trebuit să apară
pe orizont un romin in persoana el-lui Grigorovitza şi profe­
sor la Hucureştî, care să ne schimbe numirile geografice spre
a se face plăcut în ochii străinilor, cari nu cruţă nici o oca­
ziune de a lucra în dauna romîniJor Bucovinenl.
Observăm că lipseşte nota istorică cu privire la Episco­
pia Hădăuţf care trebue adăogată, ş. a: Hădăuţil moşia, a fost:
dăruită Episcopiet de cătră Alexandru Vodă cel Bun, cu uri­
cul din 8 August 1420 (vezi protoc. imp. No . 24t şi 242).
Proprietăţile stăpînite dc Episcopie au fost şepte cu totul ş. a.
1) Rădănţil. 2) Cosmanul, 3) Laşch iuca sau Sadova, 4) Suho­
verca, 5) Clivodinul, 6) Davideştl şi 7) Rohosna (un finuţ de
25 fălci şi 1613 stinjinl) cu o cîrciumă.
Domnii pristăviţt în biserica Episcopiei sunt urrnăto r.Ll
1) Laţco Vodă (1366) şi nu 1374;
2) Bogdan 1 Vodă (1372) 1370;
3) Roman 1 Vodă (1892) " "
4') Stefan 1 " (1398)""
5) Bogdan II" (14;"51)"" 1452.
Re'nşenz, corn. rur ; s'a numit în vechime şi Ruşcnit de
jos. In rindul al 26·le să se rectifice anul falş al zidircl bise­
ricei ,,1502" în L"503-4, Aprilie 8. In rîndul al 30-lea să se
adauge: pe acest Pelru Vodă Aron l'a învins apoi Stefan cel
Mare în 12 Aprilie 1456 la Doljeştl (jnd. Roman) in Moldova
şi i-a l aat domnia,
Romaneşti, corn. rur.; să se adauge: la 1744 Martie 11
boerul Toader Braha dăruise 116 parte din moşie, m ănăsfiret
Homorului (vezi protoc. împ. No. 70).
Roşa; sau Roşişea, mahala a oraşului Cernăuţi; să se a­
dauge: posedă un cabinet de lectură rornin, numit; Ţeţina;
asemenea o însoţire de păstrare şi împrumut după sistemul
Reiffeisen cu 297 membri.
Rusu. Plavalar, corn. rur.; să se adauge: posedă Ull ca­
binet de lectură numit Progresul şi o însoţire de păstrare şi J
împrumut cu 28 membri.
Rus?t-1I1ăriăstioară, corn. rur.; Să se adauge: posedă o În­
soţire de păstrare şi imprumut cu 69 membri.
Ruşiif-lv[oldoviţez, corn. rur.: după rindul al 32-lea să se·
intercaleze: Huşil-Moldoviţet şi Vatra Moldoviţel au fost dăru­
ite mănăstireî Moldoviţa, ca proprietăţi la Ull loc, de cătră Pe­
tru V[ Vodă Hareş, prin uricul din 1534. Această danie a fost
confirmată de cătră Miron Barnovschi Vodă la 2 Iunie 1623
şi de cătr ă Vasile Lupu Vodă Ia 30 Ma rtie 1G42.
(Va urma) VI. Mironescu
[318]
1
I
';"
L
I
!� i
Ointeo
Aceleia care ml-e dragă
De drag nicl cînd nu i-am vorbit,
Tot dorul ce de ea mă leagă
In umbră e-a muri ursit ....
Aceleta care ml-e dragă
De drag nicl cînd nu I-of vorbi,
CăcI o prăpastie întreagă
C-o vorbă numai am stirni.. ..
\
�
I
I
II
, I
1
De-acela 'n gînd cu ea, din casă
Eu veşnic les şi vin cu ea,
De-acela-o jale mă apasă
.Şi plîng, că'n toată viaţa mea,
Ea n'ar' să ştie nici-o-dată
Ce taină port în gîndul meu,
Nicî cît e ea de adorată,
Nicî c'am să mor de dorul seu ...
. Ci tacl, tu, inimă zdrobită,
Şi'n calca-t fie-ţI glasul stlns,
De-o vezf trecînd, fiI fericită,
Priveşte-o şi te'neacă'n plîns ....
Priveşte-Ii fruntea luminată,
Ca luna printre sumbril tel, ...
-Ca luna, ea n'a şti vre-o-dată
.Martirlul t,� din urma el.. ..
GOrdOD
[319]
Din EunostintslB înaltB, stiintifi�E alB D-Iui 1. Atanasiu
" "
profesor la facultatea de ştiinţ� din Bucureşti
Răspund ereziilor ştiinţifice, găsite de dl. Athanasiu, în
cunoştinţele mele şi pe care le profesez, ca profesor la Uni­
versitatea din Iaşi, ereeii pe care le înşiră În cronica ştiinţifică,
din ,;Viaţa Horninească" 1), revistă destinată a propovedui şi
.adev ăru l şi ştiinţa.
Şi de sigur, cetitorii, îşI vor fi pus următoarele două În­
trebărf :
1). Cine este dl. Athanasiu?
2). Cum se poate să se lase În Universitate să se propo­
ved uiască, nu ştiinţă, ci ereziî şi ce pacoste e pe capul Uni­
versităţiI din Iaşl '?
Tot cetitorit îşI vor fi spus: dl: Athanasiu, cu rîndurile ce
anunţă că scrie, şi le scrie, se arată ca o personalitate, care dacă
afirmă, aşa trebue să fie şi dovadă, nu mal Încape. Totul e per­
soana sa.
Şi natural, cum să nu fie dl. Athanasiu alfa şi omega
a ştiinţelor din ţara rominească de oare-ce este profesor la
facultatea de ştiinţi din Bucureştl şi nu la cea din Iaşl, în
capitala ţărir, unde este concentrat tot ce :are Romănia mai
ntelect, mai capabil, mai muncitor, mal' cinstit.
Şi tot natural, cum să tacă dl. Athanasiu, cînd "în tim­
pul din urmă" (loc. cit. p. 241, rîndul al 3-lea) a constatat că
.profesez erezif 't
Fac cunoscut cetitorilor, acelei însemnate reviste "Viaţa
.Rorninească" că timpul din urmă al D-IuI Athanasiu datează
de cînd în aceo stă revistă, tot reşană "Arhira", am pus pe două
coloane, o ilustră publicaţie ştiinţifică a d-sale "Chien" 2), a­
rătînd nu numai cum a plagiat, dar ce sistem de plagiatură
a inventat.
Şi faţă cu aceste constatări ar fi îndeajuns să răspund
învinuirilor ce-mi aduce dl. Athanasiu ; ca să dovedească
exactitatea afirmaţiunilor sale, nefiind deajuns personalita­
tea sa.
Cum cred însă, că ar fi de mult folos pentru cetitorii aces­
tei reviste, o discuţie ştiinţifică, nu vOI aştepta acele dovezî, pe
.care nu le va da, nefiindu-I cu putinţă aşa ceva (după cum se
va vedea).
Pacat nurnal că provocarea se datoreşte uner cauze care
nu lasă spiritulut toată Jiniştea cerută.
1) No. 5 Anul IV 1909 p. 241.
2) VedeţI Arhiva .Anul X1X No,7, 8, 11 şi 12.
..
[320]
"Soci6te eutomologique de France"
Roconnuo d'ntilitc publiquo
Hotel des Societ6s savantes
�8 Rue Serpente 28.
Paris le 7 Fevri�r 1900.
r
Dr. L. Cosrnovicî
320
Incep analiza p retinselor mele erezii ştiinţifice, constatate
în timpul din urmă de dl. Athanasiu, cu prima sa declaraţie:
"scrii:'! aceste rinduri pentru persoanele, care au mai putut
crede că dl. Dr. L. Cosmovici, nu e cu totul strein de ştiinţa
pe care o profesează".
Nu sunt decr, după dl. Athanasiu, nici în curent cu şti­
inţa -precum pretinde mai la vale-şi nici inzestrat cu acea
educaţie ştiinţifică, ce se cerc unul profesor.
Cum să dovedesc contrariul? Cu diplomele ce am? Dvsa.
. însă spune ritos (loc. cit. pag. 246), "titlurile trebuesc respec­
"tate atîta timp, cît purtătorul lor dovedeşte că posedă cu­
"noşlinţele corcspunzetoare ; al tfel ele constituesc o armă pe­
"riculoasă, de care, trebue recunoscu l, dl. Dr. L. Cosrnovict,
"a ştiut să se servească admirabil de bine". Deci titlurile mele
sunt arme periculoase; de aceia s'a ferit ca de foc dl. Atha­
nasiu, de a dobîndi cel mai mic titlu, ne avînd de cît·-ca
pregătire intelectuală scolară-patru cia�e qimnaeiale.
Să nu se creadă că insinuez ceva!
Singur a declarat 1) că u'a fost un secret pentru niminea
ca-l lipseau titlurile cerute aşa de categoric, de legea iustruc­
ţiuner, pentru a fi primit cineva a candida la o catedră de
Universitate, nu încă a fi şi numit.
OI' şi care cetitor nepărtinitor, poate cumpăni valoarea
reală a aprecierii d-lul Athanasiu, cind e vorba de titluri.
Să dovedesc contrarul cu atitea şi atitea 1 ucrăn publicate?
Dl. Athanasiu este În drum şi iarăşt spune ritos; cutare? da
nu-l aşa, ci aşa! Doar pe Iirnput lUI Aristote se mal credea
aşa, acuma de cînd sunt eu (Athanasiu) la Bucureşti, nu se
mal spune aşa. (A se vedea mai la vale chestia hydrocarburelor).
M'am gindit atuncea, să dau publicităţet al ăturata seri­
soare particulară, din a cărei conţinut se va vedea, că nu e
o scrisoare solicitată-cum are dl. Athanasiu,-pentru a fi la­
sat în pace cu neposedarea titlurilor academice, deci cu lipsa.
educaţiei ştiinţifice, ce se capătă, dobîndind acele titluri.
j
,
"
1
�
li
,1
f.
1.
\ .
\ Chel' honore et chel' Collegue
Je vous rerncrcie cordialernent de l'envoie de votre in­
teressan t mernoire Uaslfirar�u animală qui prouve avcc quel
soin vous suivez les progres de notre belle science zoologique.
Eu lisant l'im portan t Buleinul Societăici de ştiinţi din Bu-
1) Arhiva No, 11.-12. Anul XIX pag. 410 rîndul 8.
[321]
()iu cl1lloşlinplc inalte, ştiinpn.ec ale d-lut 1 Atha naslu �\2-1
C/l,rrşn Romăuia, j'ai vu aussi qne vous travalllez 'actlvemcnt
avec le DI'. M . Jaquct �l nous donner unc connaissauce plus
eorn p le le de la Faune de Roumanie.
Nous serions tres hcureu x i, la Sociele entomologique de
Frallce de vous cornpter au nombre de nas membres el per­
sOllellement je me remis un plaisir de vous servil' de parra in
ci cel te proposi lion vous agn"ai t.
Rccevez cher et tres honor« Colli'gne, l'assura nce de nos
sentiments les plus d("VOUl'S,
A. Giard.
14 r. Stanislas Paris.
Pn�si(lenl do la Socictc entomologiquc.
Cind va veni rindul, c!.a.si,/id(,I'i'/' mele anunale, ca să fie
ccrcelul ă de d-l J. Alanasiu ? Vai de dinsa! Ce mai de crczj I arc
sămt mal găsca,\c(t! Mii VOI mingiia cu uprccicrile lUI Alfrcd
Giarrl, una din pcrsonnlităţi le cele mal savante ale Fru n ţel,
a cărel moarte o rcgrclăm ClI loţj l, noi aceştia ....
*
i(- *
Trcclud la Ia p le precise, rog pc ccli lor, să IlU uile,. că e
În joc o ('((/'1(' tlidw'l{df, pentru Liceu, 'nu pentru Universitate
ŞI cu m DI. Athanasiu n'a tăcut liccnl, srl cam naş le Înlreba­
rea, daeă poale să-şI tlee s::nnă, cc treime de spus şi ce nu,
in r.iccll '!
Şi liind că imprejurările ali fost aşa, di Începînd caricr<l
mea didactică, a trehuit să mă ocup "IIN:Î.al Ile îm'r((r'(mîJllul
,·;f'(C1I II daI', în cf'ia. c(' lJl'il'f'şl,(' ştii JI (f'11' 1/./11/11'1/.11', 10ln i fi i 11(1 de re-
1':1 CII 1., 1II-{-1/.1/1.(;((.111 111/,((..,' 1Il1l1lif. 1//'1(. din parlea acelora, care, ori
din lIeşliinţii, ori din necinste, nu-şi Jlllleali face inLeresele.
N'am şovăit. şi amarălal, că În Licell să dăm şliinlă po�
zi t i vii, precisă şi a li la cit t rehur, fie pentl'l1 r1(''''l'oUa/'l'a ·inll'll'l··
{/lfll! lil/f'l'l'7o/' .t!I'JI.('/'((Ii'f, fie pcnlru !(JZu((se!('iIilJ,t/';rdl' 8!111. }J/(/i{ Itl'­
âf. ce rezultă din acc.le sllHIÎi, fie penlru o etll/l'lI!il' şfii)t(i/;.df
Ulii! !lr'sllulln.ld. A bale capul elevilor Cll I'I'/iil/()11I'I''IlI.I', 11!1t//'O-
11{('dllse, Jll'ulo-1!('J'lf'!i/,({/(' şi c:\e nllelc, absolut de nici un I'olos,
lIIai bille un studill precis de organizarea şi viata insectelor
(le viata păsărclilor, de organizarea corpului nostru şi buna
rllnc�ionare ale acelor organe,
. C'ndaş răsli('\l acuma, programcle analitice, relativ la
acesle ştiinl' (şi încă noroc că s'all mai schimbat), alullcea
s'ar vedca menLalitalea fiiul'iLorilol' şi cit sunt de deparle de
linta la care trebue si\. lindă acele programe, acele slndii, atît
de lrebniloare 1
Aşa fiind lucn;l, toată eriLica il-lUI Alh:iIlasiu, relativ la
eal'lea mea "Zoologie şi Anatomic" (le liccLI, nu ede cit un
şil' d(� r/îllIi7ţ1 şi. un şi'r (le 1IN'.cacli/lrf-t,
.Arhiva
ţtA
[322]
Dr. L. C. Cosmovicl
Şi-a inceput critica cu Protozoarele, şi pentru susţinerea
absurdelor sale concepţin nî, citează În paranteză pe Yves Delage,
colegul şi prietinul meu de şcoală.
Şi să se observe bine, că numai la acest punct, dl, Atha­
nasiu apelează la un învăţat străin, la o autoritate ştiinţiflcă.
Absolut la toale celelalte puncte, d-sa este acuvatorul şi 101
d-sa, autoritatea competentă-judecătorull!
D1. Athanasiu are însă de asistent pe dl. Călugărcnnu,
fostul meu student. Putea să') Întrebe, dacă fac cursul meu ,
luînd un text oare-care: Delaoc sali Roulc, salIW;t!I''l's//f'illi
salt La,n,l/, Gcqcnbau»: ..... şi debitez după dînsul.
De sigur că i-ar fi spus, că citez toale controversele asu­
pra ori cărui punct, fie anatomic, islologic, embriologie, fizio­
logic, biologic .. , că le pun fată în fală şi discut, arătînd şi do­
vedind cum trebue să primim fie care fapt. Ar fi aflat că arăt
În cursurile mele, cite greşd[ peste greşcl7 sunt, aproape in toate
tratatele didactice, mai ales, ştiut fiind, dt se scrii! cârţil» cu dfrţ1:.
Şi să dau cileva exemple absolut doveditoare.
Mal nu e carle nuatcmo-flzlologlcă în care să nu se puc
sp. ex, senzul tactuluI-pelea. Se poate un mal mare analo­
mist ca Sappe!j, fostul mcu.' profesor de anatomie, la Iaculla­
lea de medicină din Paris? In tratatul său de anatomie 1)
spune, "SeIlN (lu. tact, Constiluc pal' la pcau, le sens du tact se
"prt'�sente:'t nous sous l'aspect d'rme vasle membrane, jelee �I
"Ia maniere d'une voile sensitif sur les dernicres limites du
"monde organique".
Tot aşa sp: ex: în tratatul lUI Kiiss şi M. Duval '�) care
pun ca titlu: du tact ci du. touclu-r şi scriu astfel: "I'organe
"du toucher comprend tout le t(�gument externe el unc pat-tie
"des muqueuses ... "
Şi nu e de mirare dacă in cărţile noastre romlncşu, gă·
sim: O'J'{Jannl piJl(7ifnlIl'7-pcl('(f,!
Absolut nu e prlea, organul de tact ,i mal puţin al pipăilulur.
In cazul dintăI, n'avem�de cit să tăem rădăeinile lwsteri­
oare ale unul număr oarc-care de nervi rachidienl si vom găsi
regiunea din corp în leg'ătură cu acel nervI astfel 1'�1{i!r, eii ;leşi
este acoperită de pele, toluşi atinsă, împunsă, pişcaliî, arsă chiar,
nu mal dă animaluluI niCi o ştiinţ:'i de lorlurile la care este supus.
Organele de tact sunt anumile co'rpIf8clll(',bIl111b7., diwllr'f,
imprăşliate cu anumită regularitate, în l�gurnent (pele), organul
cel mal superficial. "
Şi ca să nu mi-sesp�c, că lnainl�z, fără a cita aulorl, latl
aşa la înllmplare sp. ex:rezumalul de analomie comparalii u
lUI Hellli Girard '1), care spUl,e pcrfect de bine: "Tact.L'nppal'cil
lael i le:com prcnd, chez les !->oissol/s des groupcs (le cellulel'; IH'U ro­
epilh(;lialcs dirr(\renciecs el chez les AlIoJiloit7i('J/s, des lenninui·
SOIl" lncliles librcs: I)//olo/ls, 'nlf'I/,isq/l.!'s el des ('O/,}1118('/i 1('8 " ,
1) '!'miU, d'anatomio r1mlCrip1.ivo t. Il, p. Gen,
2) COIII'S de phy"ioJog'io, Pal'�s 1870, p, [i(j.I,
3) Aid.o-memoi!'o d' Anatomi� com:1areo,Pul'is 189G p, 3G!,
- :
[323]
•
})in cnuoşti nţi lc inalte, ştiinţifice ale d-Iu] r. Ath anasiu 323
In cazul al doilea, greşala este şi mar mare, căci pipcWnl
este altă ceva de cit tactul. N li pipăi cu umărul, cotul ele. ci
cu degetele, şi uuuirul ca şi cotul sunt regiuni acoperite de pele.
Cine vrea să priceapă diferenţa mare şi greşala mare ce o fac
acel, care seri li: orqan ul pi7J!ri{nLnt--pclc((, n'are de cît să o
priceapă.
Şi aşa şi cu celelalte scnsurl. Toţi spun: 'Uasnl, organul
mirosului. Numai cu nasul nu mirosim, căci sunt persoane
care n'au nas şi totuşl mirosă, precum şi mulţi care au nas
şi mirosul le e mal mult sau mai puţin dispărut; şi în fine
sunt cele mal multe animale care u'uu nas şi totuşl mirosă.
Aşa şi cu qustul; cind spun: că organul respectiv este
limh«; Poţi să ai limbă mare şi gust de Joc şi de astă dală
şi liziologic vorbind şi psychologic.
Şi cum la punctul 2) al criticeî d-Iul Athanasiu, sunt acuzat
de modul cum am descris-pentru liceu-inervaţia aceslul or­
gan, şi că ar fi o erezie din partea mea, că n'am pus toţf ner­
vii care trimet ramurl, adecă şi pe h!JjJoqlo8; d-sa mal adaugind
şi coarda timpannlwr, sunt silit a dovedi, că numal paiinu: de
a măillsnUa aşa pe datorie-cum se spune-l'a împins la o
asemenea ne exactă impulare.
Pentru liceu, D-Ie Athanaslu am scris 1 Pentru ce numai
la lim/Jlt, trebuia să descriu toale ramurile nervoase şi nu şi
la celelalte organe? Este sau nu esle o limită. Pentru ce ne
am opri, a spune -în cazul cu limba - că este cărnoasă şi să
IIU descriem şi muşchii? sau cel putin să-I cităm? Pentru ce
nu Î-31TI descrie arterele şi vinele? Unde am ajunge atuncea '?
Şi cine citeşte cu luare aminte cele ce am spus despre
limbă, la pag. 18, cu cele ce am mal spus la pag. loG, cînd
vorbesc de organul gustativ, va vedea, că am avut În "e­
dere să scol bine la iveală, că nu limba esLe organul gusla­
tiv. Şi dacă am pus în paranteză sub titlul de organul gus­
lativ, lunha; eram silit să o fac de programa analitică. In text
iusă am dovedit greşala.
Prin urmare rău şi fără calc Îmi impulă DI. Athanasiu
ca n'am citat toate ramurile nervoase şi acuma să-I dovedesc
cu vîrf şi îndesat, ce greşală face, cînd pune c017-nZ(/' thn]Jm/1/lul
prinlre nervii inervător'i a-I Iirnbet,
Iată textul imputărit : "pe nedrept desconsideră dl. Dr.
"L. Cosmovict nervii bipoglos şi coarda tirnpanulut, care rac
"parLe din inervaţia Iimbei".
Coarda Itmprw,nlnl )I/{ face parte diJi iilc'/'vaţia limbe'f, căci
a inerva un organ insamuă că viaţa acelui organ stă sub in-
1111e�l\a acel LI 'î nerv. Tăeţl coardele Iim pan ului (am bele) la 11 n
cîne, şi acel cîne işf va mişca limba ca şi mal inainte; tăeţl Îns:!
!t!J7)oIJluşi,(, după ce s'atl despărpt de dînşii ramurile descen­
denle, lllyro-hyoidielle, gcnio-l1yoidiene şi ale l1Iuşchilor l1yo­
gloşi şi slylo gloşi şi veli vetlea, e�, limba sti paralizează, ffirii
ca animalul S�l peardă sensibilitatea tactilă pe care o are În-
[324]
·;
� i
r». L. C. Cosmovlct
tr'o proporţie oare care şi pe limbă, precum nict sensibilita­
tea gustativă.
Efectele distrugerer coardclor timpanicc, sunl (le o a1l:'i
natură (vcdeţî experienţele lUI CI. lcrnard şi ale lu] Vulpian 1)
arnb il mef foşti profcsorj) şi anume, nasc-ntotor«, şi scorctoric.
Ahs('llllt nidi' un ram din coardele Llmpa n icc nu S[I termină
!fle in muşchl, fie În mucoasa lirnber, ei, sa u se duc la gan­
gli'flilui sub-maxilar, sau la ghindlll'U suh·maxilarii sau a mes­
tcclndu-se cu tubif nervoşi ai lingualulul corespunzător, să sfir­
şcsc în păreţii vaselor sanguine ale organulul.
M'aş) putea opri aci, cu rcspunsuri!e căci uhsolut (oale
celelalte cri ticl=-crcxi! sunt dovadă de patimă. şi de neştiinţă.
din na rlca d-Iut Athanasiu .
. Mal g[lsim greşeli mar! în lra la lc le şti i nţifice, sp: cx :
cind c vorba de Iuncţin Rărunchi lor, (Rln ich.) precum şi in
considerarea Icnomcnulul, l ui ndu-l ca o secrcţiu ne şi uri na
ca un produs de sccrcţiunc.
Dovczf ? Ia lă A. BCau,wl8�) care pune urina ca producl
de secr cţ iunc p: in fi,lfra/Îwll'. O greşală mai mare se poate 't
M, Dnoal (loc. cit. pg. ();,)I"l) deasemenea spune: ,w:r;rl:tioll de
1'lIl'll/" şi O descrie ca o secrcţiunc.
n. Widcrshcim ::) 10 pag. �348, descriind organizurea: riî­
runch ilor zice; "ces dcrnicrs reprcscn tcnt doncles el('lIlellls
qui sl;cr/'lent I'uriue".
L. La n dois :') la pag. Mîl are ca liLlu "s(�crrtiol\ urinaire".
Nchlayer:) zic- "ZUI' T!Jeorie der Hal'llahsondel"llllg".
Idelll \V. Linuermann 1;) "BeiLriige zur Theorie der Llar-
Ilal>sonuerull g".
Şi pentru ca să IlU mal Înşir, aproape loale Lralulelc anu·
IOlllo-Jiziologice, 'ială P. Laulani(' i) ÎII tratalul SăLI de eurÎnd
tipăril, la pag. 427 pune ca Ullu "de la s('cl'<"Iioll urinaire"
şi la pag. 441 ne vorbeşle "m("canisrnede la s(�cr('lion uril1aire".
Şi cumaUpa înviitali ali notiunI greşilc de naLllra feno·
menului, prin care .'le capătă nrilw, salI prodllclc urinilice,
101 astfel aL! notiuni greşite şi asupra mor1ologiei lipiee li
tinuT organ renal (nefriclie).
Am scris şi asupra IlllUl punct şi asupra celuilalt În re-
peple rînduri") şi cum e foarle grell a se rupe cu un Ircclll
1) 1,o(:on sur l"appul'oil YHso-m0101lr 1875. t. T. p. 1r.G.
2) NOl/voanx "·.lornonls de Pilysiologie Illllnaiuo, Paris 1088 T. 1'. ·1�lti
::1 Manllol el'anatomie compaţ.(·.e elos VcrV·lm',s. Pari" 1:-\90.
4) 'I'raiU' do piJysiolog'io Illlm\ino, Paris 18Di\.
,.) Arel,iv fii" die gosall1lllte 1-'1',)'siologio t. CXX IBD7 p, ,ţ:iî)---·'fili.
li) Arcl,iv. fiit' patllOlgis,�11C A�11Itoll1io Itlld PI'.\·siolog·i" L LIX lD(ls'
p, J !lG--20i3, . .
7) !i;J(,mcnts do PllysioJogio Paris HJO:;.
8}. DI'. Luou C. Cosmoyid. Ol'gallcs sl'cr('lcurs dims la s()rio animnlf'
(Naturaliste, Paris 2-<1 sl;/'io 4. voI. 18fJO,'p. Dt----JW.). Co 'ill'il fant cnlolldl"f'
l/al' s \'.,ti1mo aq n irol'o, org',LI1o" sf'g'IJlonl.ail'cs. org',lnos cX:(�I'dcllI'S. IInpli I'idios
(1(.apl'''l'[ pn'·.30nf.(, aii COIIg'l't'S intl'I'nati(llIal de ZI)olng'io (le MOS(·.!>II. I:-\H:l,
t,<!d nl'l'lll'idios (llnllcl.in seinntiti'llio el,! la F'l'allce nl do la Hf'lg·iqllfl. '1',
XXXI! Il' Hl-l). In('I'Îng'ltlllra vnrlllilol', (I)ed, Itolirnl'c, iVf,)Ill'JI'jiln Anal!. 11.0-
mîne !fIUr. p, ('·k .
:�_ -zi
il ;;;
[325]
•
Din cnnoştiuţcle Înalte, :;;tiin!ili<-c ale Il-lui 1, Athnnusiu
. devenit clasic, abea acuma am reuşit a se vedea dreptatea spuse­
lor mele. Şi asupra acestor chestiuni am făcut o dare de semn:',
în această revistă, aşa că de data aceasta nu VOI cita de cît a l ta.
In HJ07 m'am adresat la societatea Hiologicti din Paris şi am
cerut să se pue capăt unei asemenea grqeli, considcrtn d n-sc
urina ca un produci de secreiuu,« şi [u uciia renala ca o 81'(TC­
iiicuc; printr'un articol publicat în Buletinul său din April io
1 \J07 pag. G07.
� i pc cînd pănă atuncca nu se scriea de cit, sccrciiiiu ('
urinara; de la acea dată, s'a Început a se da fenomenului, nu
rni rca exactă, acea/de e.rcretuute �i a nu se mal confunda fe­
nomenul, cu evacuarea, pe care o numeau -grrşit-excre!ip,
Dccl am dreptul. Iaţă de dl. Athanasiu, să vorbesc în nu­
mele meu, în cesl iunl zoologice, anatomice şi fiziologice. In
urma celor um intitc-v-pe lîngă multe altele-cred că ccl itorul
lin va sta la îndoială, şi dacă sunt rorn in , nU,urlllează să
n'am dreptul a avea alte păreri asupra mul lor puncte şli inţi
licc, precum e sp. cx. structura ţrrotoplasuic] (l'!t:tmalc, şi carăş)
1111 UII Athanusiu, Il ind gurgu1at pc d.1 ilegalr, profesor la u­
niversitatea din Bucureşti, are dreptul să mi irnpue să văd /1'­
IIO'/lW'IIC{,C şi orqauclc, după cum le vede el-sa.
·i+ *
*
�i odată si luaţii!c respective stabilite, sit revin la strigă­
lui de indignare al d-Iul Athanasiu, că nu cunosc «t rnciuro. }I/'IJ­
IOjiluslIlcl: proiozourclor r şi aceasta in anul 1\10:1, ştiut Jiind după
D-sa, că aceste nnimalcule aii ,qnrd, (aJ'ill,l/c şi ((II/,/)'.
Nu-l vorbă căml aruncă în faţă şi o altă ncexacli late şi
anume: .cb.ia r presupunind că aceste animale s'ar hrăni nu­
mai Cll substanţe licide ... " Absolut nicăirca nu am afirmat
aşa ceva. Cind zic aioucnte, care străbat, se adun şi se diger
şi reslurile sunt aruncate, numai ideia de a fi licide nu rcesă,
Dacă insă tII Athanasiu ar li celit cu h:'igare de samă, cele
ce spnn relativ la lt)'((;ltiJ'c(t jlf'o!ozoarclo'l' şi al' avea şi cuno�­
tinlele trebuitoare de anatomie, de sigur că al' fi găsit că am
mare dreptale, deşi descrierea mea esle, absolut contrara celor
scrise nu numai în Delage ci şi în al1i autorL
Nu, fiind că Delage scrise că Protozoarele alI faringe, ur­
mcază că alI. un asemenea organ, �i CosmO\icr, n'are dreptul
S{l spue că, neavînd un asemenca organ, Delage greşeşte.
Şi să discutăm. Nu cu <lI. Alhanasiu ci cu cetitoril ca­
re'ş\ mal aduc aminle de studiile anatomice ce alI făcut în
licel'i.
Cînd zicem (c�rinqc, u8o/ay, "toll/ac elc., Întelegem orqC(lI('
cu păreţi pl'opril, cu legături precise (tocmaI în ordinea in
care le am amintit) :;;i cu fUl1cţiunî particulare şi generale.
Un lll'Ofo,wM îns{t nu e, decît o bucăţică microscopică
(mal in totdeauna) de un aluat ce numim protoJ!lal:i1n('i, încon-
[326]
3�6
IIr. L. C. Cosrnovicf
jurală, la cele mal superioare, de un învăliş delicat :lIIcmUraJlc'i
rclularâ (stad celulă). Vă puteri închipui acuma-ducă acea­
sta le e adevărata organizare �să albă faringe, csofug, stomac,
şi incă .f}u'ră şi anus, care sunt orificif ale unul organ înlreg
numit tub dioestio ; Dacă aii, atuncca corpul lor nu este re­
dus cel mult la o celulă, ci este un corp pluricclular, un me­
tazoar, Şi nimine nu pune infuzorit printre metazoarc, şi eu
drept cuvînt, căcl sunt protozoare, dccl animale avînd corpul
redus la o celulă.
Aşa. fiind, răii şi fără cale, li se dcscr iu faringe, esofag,
stomac. Şi ca să dovidesc, că toţi scri u, fără a ţinea sarn ă de
prcceptele elementare sus citate, n'am decît să citez autori, cari,
la acelaşr animal protozoar şi pentru aceinşî regiune, nu daii
inchlpultulur lor tub digestiv, aceiaşi numire. Aşa:
Emile Yllng 1) descrie Infusorir, ca avind corpul mar a­
dcsa purtător de vesiculc contractllc, o .f}IlTCl un tunt», insă
fără tuh digestiv.
Se poate o concepţie mal absurdă! gura şi anusul după
cum s'a spus-sunt orificiile de intrare şi de eşire ale tubulul
digestiv. Dacă n'ai'! un asemenea tub, nuîi nici gllr{t nicl anus.
Şi cum există la Infusorl, un oriflciu prin care străbat alimen­
tele, prin aua.logic, se poate considera ca reprezentînd, nu gura
(altă greşală) ci orWciul bucal şi pentru aceste rezoane, expresi­
unea de cqtosionu: dală de Claus este mult mai nimerită.
C. Claus �), dă o descriere cu desăvîrşire dcsordonată . "le
.parcnchyme du corps, environnc par la pcau (dacă să mal
poate omologa mcmbrana celulară cu pelea vertebratelor 1), se
"partage eu une couche corticale visqucuse et granulcllse, cro­
"plets/Ila (altă expresie greşită) et un parenchyrne interne li­
,,([uide el transparent (cavitc digestive, remplie de chyrne de
"Greeff. Claparcde et Lechmann), etuloplasma, dans lcqucl pen("­
"tre fn;quemment un lube oesophagien en genc'ral mince ... "
Dacă se mai poate, ca o cavitate digestivă, reprezentată prin
endoplasma, să fie prtlrunsă de un tub esofagien, şliLl tiind ci:l
Ull asemenea tuh este o regiune din o cad late digeslivă.
CarI Vogt şi Emile Yuny il) spun "la bOllChc q!li contInit
cIans un vaste entonnoir, 'Z'ocscpliagc ... � Ială dară că du pă a­
ceşH autori, gur� Mt în e�ofag şi nu în jCWtll(JC, cum ar li
natural, după cum Însă o spune şi Delage. Pc ce rezoane se omo-
10agă de aceştia, acel canal cu esofagul şi nu cu faringele?
Poate că dI. Athanasiu va ii în stare să o splle.
Mai dcparte ne spun ,\i1 n'y a pas de tube intestinal il
"paroi pl:0pre; les boli' alim�plaires s'en ,"ont, SOllS fGrme de
"bouleles, dans le protoplasma, dela cavitc digestiYe .. " Cind
zicem cavitate, s'a sfirşit, e "orba de un spalili m(lI'ginil de
păreţ.I propriI; deci rău şi fără cale, numesc regiunea corlJo
rală- enclosat'cul-cavitate digesti\'ă.
,. I
1) Classification des anilllaux. Goueve 18:Ji3 p. U.
2) Traita de Zoologie. Paris 1884 p. 222_
;3) Traita d'.Allatomie comparae p�'atillu(,. Paris 1888 p. 85.
[327]
"Din cu noşl inţcle iuu l lc, şli inţificc ale II-Inl 1. Athanasiu iJ27
,Şi apoi cum se duc hol urile alimentare? Un aci mecanic
cerc o putere. Care-i acea putere'? a afirma aşa, fără a demostra
Îlltră în cadrul rn u l lo ra, şidinlre aceştia e şi dl. Athauasiu, Eii de­
monstrez şi am publicat in această privinţă 1), şi pasagiul din
textul cărţel melc, "alimentele sunt chemate în corpul prolo.zoa­
"rclor de călră clfreu('ir ele apc'î în trerillUp: de coutracţiunile va­
.cuolclor cauiractiie" lămureşte perfect mecanismul introduce­
rei alimentelor în interiorul cndosarculur (aşa treliue de nu­
mită regiunea) precum şi înaintarea lor în acea regiune. DI.
Athanasiu care avea nevoe să-mi găsească erezii În scrierile
melc, criticindu-mă astfel: "dacă ar fl văzut sali macar ar li
cetit cum se hrăneşte o arnebă nu avea nevoe să inventeze
canalele capilarc şi curenţii de apă din corpul protozoarclor"
dacă ar Il cetit cu luare aminte cele ce am scris, şi d-sa ar fi
acela care să fi cetit cele scrise respectiv prin tratate, după
cum citez mal sus, desigur că ar găsi-nu invenţia-ci păre­
rea mea, nu numai conformă preceptelor normale ale morfolo­
giei şi fiziologieI animale, dar şi cea mai adevărată.
Şi iml spune "dac('{ aş fi, vc'{:ml Salt clacâ' a.v ({Getil". Ce
doză de îndrăzneală. Intrebe d sa, tocmai pe Delage, pe Ha­
phael Blanchard, pc Ed. Per ricr, pe C. E. Bertrand, profesor
la Lille-căeI din profesorii mei, rr'au mai rămas.i--dacă am
văzul sali dacă am cetit! Poftească la mine să-i arăt din 1874,
cum am pus piciorul În Universitatea din Paris şi pănă in
1880 cind am părăsit-o, cîte am scris, colecţionat, desenat.
Poftească sa-i arăt dcsern nuri de Protozoare, căutate În Homi­
nia, timp de 20 de ar.I, cu datele exacte, cind ari fost găsite,
cind studiate. Şi aceasta nu numal cu Protozoarele, ci cu 01'1
care alt grup d� animale. Şi aluneca să mai indrăzr-cască a mi
spune, dacă am oăent sau dacă am cetit. E uşor de la inălţi­
mea la care se pune, să arunce insulte, să inventeze necxac­
liUili pe socoteala acelora, care-şi fac datoria în conştiinţă şi
care cer egală dreptate pentru toţl, respectarea legilor şi trium­
ful adevăruluf şi al cinstel.
Am dreptul a spune, că raiî se interpretează organizarea
Protozoarelor �i absolut În mod greşit, şi să lămuresc fenomenele
Jiztologicc, care alI loc in corpul acestor animale inferioare.
Şi acest drept reesă, din cele ce am arătat mal sus, pen­
tru a nu fi nevoe să mal vin şi cu alte fapte.
(Va urma) Dr. L. C. Cosmovlcl
Profesor U lliversital'
1) SilI' la vusietllo t.:ollll'adilo dos Holifol'os, Hulit. do la Suo. Zoulo­
g'[110 do li'l'<lll\Jo '1'. ::. 188� [J. 1(�7 !'ii LU\JrÎngătura Vormilor. Ord. H otifere.
AlIuale AGad, l{om(lI1o. IUOD p. G3,
[328]
=
Inscripţiile Monastfrel Neamţu 1)
fiS Ins -ripiia de lJC cristelnţ» u.; Vellediet Dill!llţ din Ins.
mare il M-rd Ncamlu.
-)- "Această cristcl niţă este a sf. M-rI Ncarnţu făcută din ar­
"ginllli M-rei, prin sil in]a sf. sale IglllJlenulul Vencdict Dinga I-ji
"aii du lo M-rei cu Mitrofan Leal 7284 Dechemvric 2". (177G)
In Iundul cristclniţcl este săpată icoana hotczu lul Dom­
nnlul XC. aurită peste tot. Venedict Dinga aLI fost iguinen
l\1-rc'i Nearnţu intre an il 1776 -1779, (Vez] No. 3�) �i igumcn
M-reI Itaşca pănă la 17\)2 cînd face loc lUI Varlaam Dingu
Ncmţanu, (ist M-reI Raşca pug. HO şi 91).
nu. Inscripţia de pc (lgh"zmăt'1rul lu� Conta.
"Pomeneşte Doamne pe robul tălI Dumitru Can tucuzf n
"cu soţia sa Policsenia născută Bcldiman.
�tla(1 afierosit acest aghezmătarl la sfinta l\l-re Neamţu
"cu Îndatorire ca pe tot anul la ziua sfinţilor Voevozl să se
"facă cîte o punahidă. 1843 Uechernvre' .
Aghezrnătar mare de argint aurit în lăuntru, cu dOllel
Iorţl mari, pe din afară are patru medalioane-sepale cu slin{i,
şi aurite (vezl No. !lll.
100 Lnscriţ.ţia de IN! iiiierul cel nl'1rc din �M-rcl Ncamiu.
"Alierositai't acest litier sfintei Lnore a Panio ruterului .Mul­
.,'1(,0(,1, de robul lUI Dumnezeu Ioan Mihail Voevod la aui}, JIj .. j[;".
Lilier dăruit de Mihal (irigore Sturza Voevod M-rel Nea mţu
cărula el ca Domn il zice p, ntc crulor.
101. Inscriptia de pe sf şnicul cel mare de argint din lII-l'C(t
J.Vcamţu.
"Acest sfeşnic saLI făcut de sfinţia sa părintele Arhilllall­
"dril Nconil staret 1\1-i'ei Ncamţului allul 184G Marie."
Accastă Înscripţie esle săpată de două orI pc acest sfeş­
Ilie. Odată săpată ca o, panglică de fiori, şi odată săpală ÎIl
linie dreaptă.
Stareţul Neonil lluzilă (Harceag) aii făcul accst sfeşnic
mare de argint bun, pe alocurea auril ca să-} fie dc pomenirc.
Mai este şi alt sfeşni� marc de' alamă foartc cural{l cu
un model prea arlisLic--ca, şi ccl dc arginl,-amîn<louă Pl'Il­
Iru sfinta icoană a M. D. �fcşnicul de alamă noaptea la lu­
mînare are efeclul ca şi cum ar fi de aur. Este făcut dc stare­
tul Gherasim Miron la 18j7,-cu inscrip\Îa pe dinslll- Intre
fofeze, (vezI No. 55).
1) VezI llull1crile dinainle ale re vis leI.
i
siE& _,
[329]
•
Documente
10S. Dultr'i 'i"oitnCliel'hr lIJa'ica Domnului;
In vcşm intărica biscricij mari deasupra nşcl ce duce în
altar, sîni două icoane vcchl cu chipul M. D. şi anume: 1,
model vechlu grecesc şi IL model vechîii rusesc:
I. Maica Domnului veche, mare la faţă, plecată spre
stinga, se zice: "po\'ăţuitoarea" pe rorn iueştc ; căcî inscripţia e
pc greceşte. Pe această sfint ă icoană tradiţia o zice a ii fost cînd­
va În slrana igumenului de la M-rea Neamţu-s-cu numele PI)­
"l/ţuit,)flrCa şi ea cirrnufa (sau in numele el se cîrmuia) toa lă
sfinta Mire Nea mţu la toale cumpenele cele grele. Eli se mal
zic şi grabnică ascultătoare. Această sfintă icoană a [\1. D.
este o copie a s lei 'icoane a M. D. de la sf. Mvre Dockuiru din
li!'. Munte Atos. Aice la nof în Mvrea Neamţu această icoană­
s'au cinstit şi acum se bucură de un renume şi de un respect
- prea mare; are coroană şi părţl argintute - după mode!u
vcchiti n'are pe domnul Xc. Candela arde nestins.
II Alta icoană M. D. lot veche, ceva mai mică ca
1\'1. D. cea de la No. I, cu Domnu xc. prunc pc mîna dreaptă.
Maica dom nul ul are în mina stinga ori o basma Iemeească,
01'1 o pelincă, orI un decret profetic (ceea ce pe icoanele noa­
stre de acest fel nu există nicăirI-din cite am văzul Clt pănă
acuma).
Icoana are două inscripţij ruseşti, una jos pe margine
pc care o traducem româneşte aşa:
"Acen· tă icoană a Prea sţiniei Nâ3ditoorci de Dunnus. ii
.rare se ri-e scliimlnre la l'f'f·este de la Puceaisca-mîna 1111
.Dumuezeu. (17Gi) luna lUI martie 4 zile."
(Poceatsca este o M-re mare, veche a M. 1). în Gubcrniu
-Cel'nicov-ma'î sus de Chiev în Rusia).
La cap are aureolă şi coronă, împrejurul capulul are
altă inscripţie slavonă care se traduce pc rom îueste aşa:
.Bucurăte uşa cert neumblată (t Dumnescescului ro-l,"
Tradiţia zice că această sf icoană ari fost a preosllnţitu­
lUI Episcop de la Roman, Ioanichie Hadărnbti (Hasan) care arI
fost igumen Mvrel Neamţu la 174G--1747 şi episcop la Hornun
Între a ni] 1747 Sept. l Ii, pănă la liG9 Genari 15.
Ioanichie este un mare iitor la M rea Neam!u şi la schi­
lui Ovidenia. }Jreasfinţia-sa are şi un frate pc Icromonahul
Nicul(J� Hadâmuu (Basan) şi el încă aii fost igumen M-reI Neam­
tu la 175l) -175t-\ (ist. M. N. L I. 140). Acest preot călugăr cu
numele Nicolai cînd ali fost ca igumen la 17i'iG--·1758, alI făcut
cu a sa chelllleală pirglll din ograda M reI Neamţu în colţul
ziduluI despre răsărit. Ali stricat pîrgul cel vechi care fusese
făcut de la începutul cetăţilor-şi ati zidit el pirgu - isi nou--­
după cum se arată la isi. M. N. t 1 pag. 128. Icoana lor se hu­
cură de mare respect-stă alăturea cu cea de la No. 1 şi anle
candela nestins la amîndouă odată (No. 105).
103. Inscripţia d6 pe icocma ])off'Y/1m-r 11frtria Omhcu.�in_
"Această sfintă icoană am făcuto eii Mc�ria Cantacu.sin şi
"am dat'o la chiliile ce le-am făcut eu la si'. M-1'e Ncamţu
[330]
:no
Documente
"spre veşnicu pomenire lK::lll\1al fi."
Această inscriptie este scrisă pc fala slinle1icoane la u­
m ăru D. XC.
Altă insoripţio este pc dosul sflntcl icoane care se ci­
Iqde a�a :
"Chiliilo Iăcutc de Doamna JJJ"ri,t Cintac.rein sunt acele
"llonă ClI şala lor de la vale de paraclisul Adormirea 1\1. D.
"din o-rtul r'IU, ncea stă icoană este hărăzilă spre a sia În a­
"eeste ch il il in care am şezut şi cn, dar Ilind că părinţii se
"schimbă În chilie şi iconi ţa se poutc înstrăina după cum am
"găsil'o acum în altă chilie la părintele Ghennan Ccrncscu,
"carele i-au pus ramă şi stcclă, (le aceia spre mal bună p:15-
"trare sub-semnatul am găsit CII cale a o da să slcc în hisc­
"rica mare, a acestei slinte mînăstirj Ncamţu, 18\1U Oct. 2().
"Daniil T01ncscul MOIl It Cosiirul u-.« "
104. lnser'iJ'tia de pe mormintul Blisco�)Ul/lr Tcoţil de la Ro­
III/tn II n priiucrol cel mie (le la biserica mare din M-rca Neamţn.
'1- "AiCi supt această piatră odihneşte părintele nostru chir
,,'!'cli/il Episcop Horna 11 uluI. Let. 72,'1;') Sept. 1. (174-1).
Acest TI ali' este călugăr Cll melenia din lVI-rea Ncarn ţu
�i 101 aici aLI fost şi igumen M-rel Între unii 17'2.) pănă la 17i)!1.
EI în igumcnla lui ali adăugi t !\f-l'ei Tigani robi precum a­
rată Neculal Sulgeriu cînd vorbeşte despre o ţigancă roabă
(isl. 1\1. N. t. 1. 130).
Teorii ali fost Episcop la Huşl între unii 17:35--1742 (CI'.
Huşilor 207 şi 130), şi Episcop la Roman 1742--1747 Sept.
1 cînd a îi murit (CI'. Homan. 2. 28) şi s'arl ingropat la M-rea
Ncamţu.
Cînd era Episcop la Heman all făcut 2 lucruri inseru n ate ;
a) ALI Înoit pecetea cea veche a eparh icl de HOIllHn la
care ali adăugit În pecete şi a G ,lo{il-,r, adică Ga luţ u] alul1cc
apal'\iul1ea la eparhia HOmall111111 (CI'. Haman T. 2R).
b). Teonl Cll cheltuiala sa, a (([CItI illti{ia,.�i rlafe'{ zirlul 1,11-
}Irr:jl/r/ll lJ[.·I'CI. �Ncaill{/(, ali Înoit zidul cel \'cehi care era I'lli�
ilaI la pămînt, şi llll ril1(,1 de ehilii (isi IvI. N. 1. I 111, şi po­
melnicll titoresc Iila 22 lNn dus). Părinţii lUI S'atl călugiirit Cll
numele Ghedeoan şi S�J!amjea (pomel. lilol'esc ,';;!OO).
105. Illsrtjlţia dc jlC Illol'llttn{ nlf!}pt8COLJlttllt lOl/lcli ie ((ill
/lrtrluOl'llt ('el '!Ilic din bis. II/arc (( ]1,1-/'1'/ Ncmuţu.
-!- "AicI se odihneşte pl:ea fericitul părintele noslru chil'
"Ionichie Episcop Roman Llll�1 cIi lor sf M-tirl N eamţl1 care sa CI
"preslăvit la anul 7277 Gcna\rie 1;') (17<iU).
S'atl săpat şi infrumusetal după 3a anI a reposărcl Prea­
osfintie'i-sale cu cheltueala M-I\el, prin silinţa stareţulu'î Doro/­
tel 1) în zilele Prea înălţatulul Domn Alexandru Neculal Şulu
Voevod la anul 1802 Iunie 30""
Ionichie Hadimbu (Hasan) Episcop de Haman şi cu fra­
tele luI trupesc leromonahul Nicolae I-ladîmbu (Hasan) igu_
[331]
•
Doru mcn!e
rncn u l M-rei Ncurnţu (Y. nota la No. 102), arn indof sunt tiin
satul Ţusca n iî, judeţul Roman (al u ncca era judcţu Neallllu)-­
ri1zi.l�1 de neam, oameni simpli şi hoguF,- feciori a preotului
Ursu şi .« preotcsct Salta, Hadirnbu (Basan) Ncarnurt cu dîn­
şii sunt popa Tarasu şi preutcasa Ioana, şi cu popa Touder şi
ClI al!ii-Ioţiporecliţl Ha dirn hl - şi =-Hasrml-> de untle. şi fe­
ciorii s'au poreclit astfel. Ionichie şi Nccu Ial sunt i itorî mari
sF. M·ri Ncamtu, El aii înoit biserica de la schitul Slătioara,
şi numar de l� Ionichie incoace se zice schitul Ovidcni a ,
înainte se zice schitu Sl ăl ioru <lupă numele părăulul care t rc­
ce pe acolo. EI ali Înzestrat rchitul cu avcrr de tot Ieliul.
La Mvrca Neamţu el ali înălţat zidul împrejurul Mvre),
ali Iăcut catapiteazma, po lican d ru cel mare, o cruce Icrecală
ciftiş, I)'el rl ndurl de veşminte, un rînd de chilii despre alta r
cu biserica sfintului Ioan Bolcz ătorul-c-Ia stînga pîrguiul des­
pre Nord, clopotul cel mare de 1800 de ocă-cu tochiţa cea
de aleagill,-all dat zestre.-Popa Nicolae au zidit pirgul pe
locul pîrgului celui vechi, cu multe case, cămări, beclu rt şi
alte multe lucruri şi hotarnice ali Iăcut (pornelnicul cl ilorcsc
�,], Ist, M. N. t. 1112,11:1,117 şi 118; t, 7. 518 şi nrrnăloa­
rele; t. 10, 542, şi următoarele). Ionich ie ali fost �i inginer
holarnic în zilele lut, ALI fost lin barbat influent si răzhătător în
li m pul Iul. El ali scos pe Ilie Uatargiu dintre r-.1-rI şi I'all sta­
tornicit la tirgu Piatra pe moşia schi lulut Slăt ioru, zisă moşia
Mărăţe), şi i-a îi luat în schimb moşia lui Catargiu, zisă ţarina
mare (v. No. 102, 81 şi 18).
lOG, lWicripfia de pc mormîntul -Ylari'(ulnt Dara/ici Hilli/( .
. ,Aicea se odihneşte prea Cuviosul p{l1'Întelc nostru ])0-
"rol'lei Al'himandl'itul �i stareţul Ierosehimonahul MaloJ'Osia­
"nul, carele all stăreţit aicea în sfinta l\l-re a NeamţuluI, o·
"cll'Illuind &ohoI'ul 2 an'\ sijum{l1ate si sali paretisit la J:102
"Sepl. 8. şi salI mulal călri D'omnulla iSO\) Aprilie 4". (No, 1(5).
Doroflel este de origină rus, om învăţat, a tradus din ruseşlc
(:al'le:1 sfinilli Doro/id. AlI studiat limba şi literatura elină la
colegiul Si' Su\'a din l\ucureşti Împreună cu colegu săli. dasculul
Gherontie trimişI la şcoală de stareţuI Paisie Velicicovschie,
pe cheltuiala M-cI Neam\u Diehii de la ţara de jos: le trimite
la şcoală chelluiala în hanl şi haine din ordinul slarelulu1,
atullcl la şcoală. Gherontic s'a împrietenit cu Gl'igorie Micu­
lcscn de la Icoană şi al' remas prietinl deyola\I unu alluia cît
all trăit.
107. IJI-ycrip(ia de pc }Jcalra dul/OulIiculn'i Glilliil B1l8/l de
La spăliiforin bi.,.. mnr'i pc dilla/ârd.
"All zis Domnul: Privighiaţi �i v�i rugall că nu şli\i zina
"lIiel ci asul În care Hul omulUI va veni. Cind vă rugal! po'
"meniţî şi pe robul lui Dumnezel'l lerosrhimonahul Gudiil şi
"Duhovnicul Malorosianul ni adormi t la 184.0 ... "
1) Vezi No. 106.
[332]
:::l2
DOCUIlH'I1If'
Acesta este Duhovu icul Gudiil Husu cu chilia de la hol­
n i]a 1)(lIrlnilor--p:lrlea despre văcăr ie.
Obl)e!"oaţ'te.
III biserica mare aM-reI Ncarnţu mal Inainte de ardcrca
�J-rcila IKW�, Nocrn 2.) era multe piel rc cu cpitufur] de loL
felul puse pc morm inte la hocrI, părcălubt, IgllJllenl, Slureţr, E­
piscopi şi alţi notu hil î pa lrioţl-cIu biserică În 2 pridvoare, În­
prcj urul hiscricll pc dinafară, înprejurul bisericei SI' Gheorghe
şi unele îrnprăşticto prin ogradă.
După restaurarea de după ardere, unele inscripţii nu s'a!",
înoit, şi după ce hi s, mare s'a pardosit peste tot cu 111 a rmoră,
iuscri pţiile S'tl11 a(IIJIJ(n( sub marmoră şi acum nu se mai văd.
Citeva nume ici colea s'uu scris pc părete în dreptul loculuj
unde i-ari fost Mormîntul. D. ex, l\1-rea Secu şi his. mare din
Mvrca Nearn]u. Este prea uşor să-şl imagineze cct.torul cain
cîţi nolabilt se vor fi ingropat in Mvrr-a Nearnţu Cll cimilirile
el in răstimpul de :3.-)'8<1e ani <le la 1.](;7 Încoace, (bis. M. N. 1.
1 pag 6 şi 1 anul (;87,)), ştiind că n nmal Monahl s'ari Îngropat
peste tot locul ;J8,4UO, şi aceştica sunt numai aceea pe care
i-urn putut colecta prin deesehitele pornclnice vechl şi nOI a le
M-rei, dară existenţa hisericcr cu cînlările CI se suc mal sus
de a nul 1367 (ist. M. N. t. IX 245).
Pc lîngă acestea mal este şi obiceiul mînăstirei de a des­
gropa osemintele morţilor după 7 anl, oasele se pun În cri p­
tcle gropniţei, Iară tidvclc numai cele Întrcgl se pun În dula­
puri Închise cu geamuri de sticlă şi să păstrează pentru isl o­
rie la urrnaşl.
Pc cap este scris numele, rangul, şi anul morjiî, şi asI fel
:-;;c<l in rhuullul lingă alLul to:lle capetele ill toale dlliapurile
înscmnale pe lilere : A, B, e, D, şi celelalte.
Litera arală Începutul numelUI la calml deccdatuiui ce
voim al căula pentru ştiinţa istoric! ("ezi registrele şi pomel­
lIieile de la gropnit�i la biserica Bogoslovn).
Iară petrele cui nscripţie carc alI fost pusc pc IIl0rHl î IIt
după desgl'opare s'au m.utaL de la locul 101' unde fusese ţ;i :
orI s'all penlu[, ori s'au strămulat, ori sunt suh p�iIl1inl, ori pc
afară unde-va.
Ca să pl'obez cele zise mal sus aduc la cunoştinţă citeva e­
xemple.
\
1
...
I. Dtlltrc f){a�c{ti:!J[u(/crJ/r: şi. ((/UlIil!' :
(�II d \
17\H. Noern. 16. Pnisie epitaful văzut În biserică, (V. \14), pus
în gropnicul CăpitanllluÎ Mo�ci.
IHO;) Mal ;�. Sali'Ollle lcroschimonah Al'himandl'il şi slaret în
două rinduri 1794-1 jUd, 1KOil -11)0:-> În SI'. 1\1-1'e Neanqu
Secli cu schitul'ile 101', Îngropat în pridvorul cel mic, este
rus malorosian. I J
Acum piatra cu inscripţia de pe mormint este afară lîngă
[333]
p .. --------------
Documente
biserica mare la piciorul cel al doilea spre stinga partea
despre miazăzi.
IXOU, Apri l 4. Doroţtct 'croschlmonah, staret (No. lOCi) Îngro­
pal in pridvorul cel mic, acum piatra cu i nsc: ipţia de pc
mormîntul lUI este alură lîngă a lUI Sofronic.
11110, Noem. 8. Do-oţtci Calml/se/II' (Cal muş), originar de la
Cimpu lung, Icroschi mouah, Arhirnundrit şi starei s].
�1-r1 Ncamtu si Secu CI1 schilu rilc lor, aii slăretit de la
1805--1I'WS: n'uşil zic că este rus malor'osian,-�I�ldovcl1il
zic că este moldovanul Calmuş de la Cimpulu ng din Bu­
covina. S'aL"1 Îngropat În pridvorul cel mic, acum p i a l ra
lUI eli inscripţia este IIngă his. sl', Gheorghe afară ling:"l
zid despre amiază-zi.
IH12, Dcccm. 20. Ioau (Iucinff) rus mulorosian Ieroschi monnh
Arhl mandri t şi starcţ sf. M-rI Ncarnţu , Secu, cu schito rilc
la lX08-]812 ingropat afară lingă bis. mare; acum pia­
Ira de pc mormînt esle n u mat o parte pusă in. cărarea
ce duce la 1 ra pcză ; n 11 se poate ei I i.
IHIH, Martie 2G. Silvf'.,·{m Icroschimonah, Arb imaudrit :;;i sla­
rcţ sl. l\l-rl Ncarnţu şi Secu cu schi luri lc 1812-181X de
la Chcoanî din Ungaria, îngropat lîngă bis. mare; peutra
este pu�ă răsturnată În cararea Irapezcl, nu se poate celi.
lR2:\, Nocm. 2:�. Ilari« Ccrnischi Ieroschirnonah Arhirnandrit
. :;;i sl a rcţ 1\1·ri Neamţu Secu cu schituri le 18 8--1K2:t I lu­
lan romanizat din Bucovinu, ingropat în pridvorul cel
mic, piutrn nu este, numele scris pe părete,
\.'t\:I, OeI. 4. D01J/e/iNUI Brnşovanu Icroschimonuh , Arh iman­
dri 1 şi stareţ sI'. M -re Neamtu, Secui cu scll i Imi le lor,
stare\, lR2B-1S:14. Transilvanean din Braşov, Îngropat
În pridvorul cel mic, numele scris pc părete, piatra sub­
pavimen1.
1810, Mal 1. .ALanlarie, rus malorosiall Ieroschimonah, Arld­
ma nd rit şi staret În dou ii rin(lu d, 1S:�5 Noem hrie l�,
p:lnii la 18:18 April 10 şi (le la 1839 Dec. 27 ptlllă la
lX4·() Mai 1, cînd a muril, ingropat in pridvorul cel mic,
nelllll piatra sub-pa\'imenl, numele nescris.
\.').-);\, August 1(). VI'I/f'dirl (Vasiean), Arhimandrit starei de
la I Mai 11)4() pănă la IU Iunie 184:3, cin«l a (lemisional
:;;i a Illurit toem3) la 18;'):1 August 1(), piatra nu se g(l­
se:;;le, numele nu este scris. Venedict esle de origin(l Tigan
din Transilvania, romunizat. Huşir zic că este rus M:1lo­
rosian, Venedicl ştia ruseşte, învăţase in lVI-rea Seeu, de
unde era cu melaniea şi unde fusese şi Egumen. EI a
avui şi mare gust şi a mcu! prea frumoase odoare la
Secu.
V:l;;:I, Ocl. ICi. NI�oJlil 13l1zilă (Hărceag) Cernischi (Cernoveschi)
leroarhimandrit şi staret sfintei M-rl Neam\ll şi Secui Cll
schilurile lor, a slaritil În trei riIHll1J'i.
1). LI 23 Oclombrie 18\4 piin:'t la I 12 Noelll. 18�15.
2). 1O--1l lanllur IKilS pănă lu :27 Dee. lR:\\J.
T aa
[334]
1,
1'.
Documente
;'\). 1U Iunie 184:3 pănă la lG Oct. 18;');1, cînd a murit,
s'a ingropat în prhlvorul cel mic, piatra sub-pavimcnt,
numele scris pc părete.
Neonil este H uţan din Bucovina, nepot stareţulul Ila­
rie, văr primar cu calfa Nicolae Cernoveschi, moş lui
Gavril Diacon u (poreclit Boşu), (v czf No. 40 şi 22, R, 0,
şi 101).
18:")(j, Mal 20. Na(lo)wil Baudrahul Luh , din Movi lău. Ruşii
zic că este rus malorosian, Moldoveni] zic că este mol­
dovan rusit de la Movilă ii. Ieroschimonah, Arh imand rit
şi staret Măuăstlrilor Nearnţu, Secu, cu schiturilo lor; a
stariţi t de la 26 Oclombrie 18;,):-l, pănă la 1;') Februarie
1K:'):\ iar la 24 Febrn a rie a fost surgunit. A mnrit la
Occa şi j'all îngropat în pridvorul cel mic la hiscrica
mare aM-reI Neamţu ; piatra sub pavimcnt, numele scris
pe părete. 18:'):), Ma] 2H pănă la 1\ Iulie 18fiG, DiOllisir-­
Romnno-c-Sadoveauu, a slariţit 1 un, 1 lună şi l�l zile,
a fost r(lslllrnat,-În urmă Episcop la Buzcă, a murit a­
colo la 1873, Iauuar 18.
Acesta a fost om învăţat, de aceea n'a putul stareţi.
Tol ce a lucrat el, călugării au stricut pe urma Iul.
I�i)(i, Dcccmhrie J 1. Lustu, Crevct Handoca, Arhicrcă, Ede­
sis, locotenent episcop la Haman, între anii lRfi2--18:,,)f\,
cind a murit În Mvrea Neamţ, de unde eraCll metania.
S'a Îngropat alură Jingă zidul hisericct mari, partea des­
pre mează zi, lîngă piciorul din dreapta. Piatră şi ins­
cripţie n'are, numele nc scris, mormint nivelat, oasele la
gropnilă la NI'. a.
1 Kli 1, Mal 21. Sofrouic Miclescu, hocr, Mitropolit Moldovel cu
mctania din M-l'ea Secu, ucenicul stareţulut Venedict ali
păstorit Între anii 10 Fcbr. 1851, pănă la 8 Noem. lRGO,
cind alI fost exilalla Mvrea SlaLina. l\Iorl la IaşI la
18 Mai Uml, îngropat la �1-rea Neamtu În biserica mnre
În pridvorul cel mic la 21 Mal acelaş an. Piatra, inscrip­
lia, numele şi oasclf: s'all prefăcut cu lolul cind al', în­
gropat în acest mormînt pe Mitropolitul C'({liwic Miclcs­
cu nepot l'vlitropoliluJu'i Sofl'onie. Capul lui Sofl'onie esle
la Bogoslo\'ll la No. '1.
1,')(\1, August J8. O/!r<!'asim i'tliron Ieroschimonah, Al'himan-
drit şi staret. Accsta este cl'! ÎnlăI staret aM-rei Neamlu
SC�lll, ale� dinlr� M.old?ven� de:: l�\ 17n),. p:'inii .la lR:)t�,
10\1 slul'etli de dlllain!ea Itll nu lost ruş', transllvanclll)
01'1 hu\ani (lluteni). EI esle cel Înl(1I moldo\'Hn ajuns sla­
reţ În 1\lol<1o\'a la o M-I'e moldovcnească şi anume la
Neam!,d:;ccll. ALI slal'itit (le la 1 Serl�mbrie lK;,)ii, piinii la
11 Noembrie JK(j). Cill,ll'a.u slll'gl1nit la M-re:! Coşnla. larii
la 11) Augllst lSGI. Ull muril in claie de (il de alll. EI :1 li
staript după slal'clul Diollisie 11omallo, fosl Episcop la
[335]
•
Documente
Buzeă şi mort acolo la 18 Genari 18Î�1 În etate (le n
de ani.
Gherasirn esle moldovan ncauş, liul prcululut Miron,
din satul Ciuşmc de Iingi'l Botoşani, s'au îngropat la
M-rea Ncamţu aran:'! despre amează zi lingii Veşm intă ric.
Piatră cu inscriptie n'a avut, oasele la Bogoslovu la No.
13. Gherasim alI fost cel mai bun dintre toţt starcţit lua­
iutaşif Iu '. EI cu Mitropoll lul Sol'ronie alI apărat averea
şi dreplu ri le M rel la Secularizarca de la 18S\). [ară gu­
veruul Cuzist pc a m indof i-au făcut jertfă sccu lariz ărlt
Moartea arnindorura a fost provocată fimd apărătorit ave­
ri 101' mănăsti rcştI.
18114, Fevruaric 23 ],:[archiall SLihi (Folcscu) Arhicreu Icrapolios
cu melania din Mv rea Nea mţu. Fondatorul şcoalcl Mar­
chian de la Botoşant, ingropat la 1\1 rea Nca mţu, afară
Iingă bis. mare aproape de lustin. Ho m in Moldovun, Iost
igumen la l\l-rea Gorovet şi Coşula. N'a avui piatră cu
inscriptie, mormint nivelat, Capul la Bogoslovu la No, r).
18G7, Ianuarie Hl. Iosif' Hîşcanu, boer Moldovau, Arhicreu,
Evhailon cu metania din M-rea Neam]u, îngropat afară
ling:! biserica mare aproape de March ian. Fost egumen
la Mvrcn Mavro mol în Galaţi şi la M-rea Raşca. N'a avut
picatră cu inscriptie, Capu la ltogoslovu la No, 4,
18G7, Iulie l!),NicfaJ'(' Hermeziu, Arhiercu Sotirlopolcos, ramin,
Locotenent episcop la Homan-după Iu�tin, Între anii
lH�G--18Gţ şi rclras la melania sa din M-rea Neam!lI, a
murit şi s'a Îngropat afară Iingă HişcD.1I li , N'a avu!
piatri'l cu inscri!ie, mormint nivelaL CapI la Bog0Slo\'1I
la No. 2.
(U I'lIIează) Arhim. Narcis CreţuIoscli
CRONIOI
Forma. pămîntuluI
Slinlelli 1111 1I111l.1l11 deprill�l, ei Înroredill(a(l, ('ti. pi1mÎnlJ11 eRI0 1'0/111111,
sMI mnl i?l.iin\ilil'eşle vorl,ind, do formă elipsoidal:l, IIIT't.it la nml,,'le polll!'l.
AstăZI, teoria inaint.ată de I,ow/Muu O'l'l'r'll, asl.l'oIJO!l1 engll'7., po V]'('lllllli
(',illd nll se r,lIl1oi;'lca nimi":l dill ]'(',l.:'illJJ'ilo polare. "II, ]l'/./II0ii11ll (jj' 1II'I'a II jÎl'I'­
'I/"/. I"/rl/rdri,',/ /IIu7 ?iI'lfli ;;(/'/( II!(I-! Jl1Ilili 1'1'!/'/(II//,7, 1':11'0 Il li elriar demonst.rat:)"
Cel pu(.in a:;;rr. RO exprirnrL ahalcle TII, Morcllx, Jireclol'lll ohser\'a1.orlllll!
din !ii/lln/e;; ('fI,pita,la jndc(nhri Clrer (Franţa),
După llf',easl:t teorie, \'Îrfllriie sllnt o'Oupato de conlinC'Jllo, e:lr() RC
înt.ind În <lI'op111] IIlllcllijol' (,Ol'esjlIl1l7.e1.0:.lro �i l'C'ţp]e SlIl1t ocupato dc 0-
(',paIH,'. i;(i :\ vÎrl'lIrl : nlliii ;;,'(ludiill/'I! (l�lJr0I'n.), al :!-lpll ;;iiJcriall, ÎiJl<l'rf'
rll!;"'(/,'/ (AHia) fii a.1 i\·I!,[l "I/,'/I.l/Ili"/I, 1.'\1lH'l'i(,IL do JlI)f'd), 8111",-<lIII':L elim Rf'
vedn-·În Irmnisl'cl'lIl !Jlll'f'al. OpliS :len-1.IlI' vÎI'!III'l-la II.Il1.ijlod, <llIpit ('11111 SP
mal SI"ll1e-Rlilit o�e:tIl('I .. , �i :r.llllllle "I(('I/Î,'"I, ,'lIlilll/i,."l �i '({lli((lIlIl. Mal
rămÎllf'a, ('a I.rol'ia 1I:l fie <1 nll1 oIlRl.ral:l. sii se g",sas'.'[, un al J-lea vîrf con­
tinental fii o a 'l-tr[L I'n,pi 0pIIS[', mariM,.
[336]
Cînd explorările la polul Nord, dovodiră că acea Întinsă. snprafâ(1\
din globul pămîntesc, nu e de cît un Ocean şi foarte adînc şi că g'lwţarir
sunt datoriţ! solidifi cărer a per marine, imediat îm v{t(.a(ir cari se ocupă cu
asemenea chestiuni. se in trobar-ă, dacii nu cumva polul sud. esto ocupat de
lin Întins continent.
Şi încorcările înspro acel pol, se înt.olog uşor, că a fost şi sunt mult
lllal grclo. �i mal grole, nu atîta din cauza J"I/rtuno]or gToznice ce voornir­
�() dnsltLll(.UOSC prin acele loourf , cît îndopărtăror do Europa �i Amor-ien d0
Nord, centrele culturale, I)i de unele pornesc acer oameni, caro ştiind că
11' ari nimica do a dştiga personal, să avînturoazr, În asemenea oxplorăr:
1'0111.1'11 progrcsole ştiinţo'i.
'I'otuşf exporliţiunj posto oxporliţiunr s'atl tot intreprins şi acuma r!0
!OI/rînd locotenontul Schaldetnn, plecind la 1 Janunrie 1�lO8 din NOIJlt-ZC­
land:l. a ajuns cu escorta sa după 2l zile de navigaţie, la hariera imensă
do g-lliaţtL. care Incunjoară polul sud, barieră caro după qlarioloqic (studiul
gllO\.arilor), ar li o dovadă, că acel pol este cuprins de continont �i nu tIe
aph marină.
Uuir din oxplomtorr să inturnară înapoi În spre părnintul Victoria
�i ,'('! ma! mulţI porriiră în săni) În spre polul sud, �i aproape dllpil. lIll
an, do la j.lceure după ro s'an suit pe ° scrie do glletarl �i aii t.rocu t o
scrie de lantur) de munti, ati ajltrls pc un întins platon avînd o înălţime de
:�OOO motri doaslJpra mări" pe eare tot Înaintînd, art ajuns aproape de 1'0-
1111 SlId, Ilumal de 170 kilometri rttmÎnîGd în urmă. Şi ari 1'ăJllas acol",pOH-
1.ru (1. să inloarce, nemaI pntînd înainta din ('anza ostcllolol �i Il. lipse,j ,In
mÎIl(,.:lro. Tn tot cazul, tlomonstrn.ţ.ia o făcllt"t, pă acost pol Blld, 0st.a contέ
!lontal ;-;i confol'11l teoricl sus Dmintite. acest pol r0prezinl:'i :lI 4-lea virf al te­
tl':\CdrulIlJ tOI'Ostl'lI, avînd la antipou (.opus) o faţ.�\ (pollli Nord) cup/'ins:! de
(111 Întins OI'.elll1; orert1!ill illllr'ial arcli,..
])!I,(,ii CII mintea noastl'fI, l'ot!lIIzim mnellilc tetJ'aeurlllnl �i mal al08
tocim vÎrl'nl al 4-trulea dup:l cllm e şi În natnl'ă, fiind ocnpatdo UII Înt.illH
plnlo(, 1'00Sl1 c[t forma p:1mÎn(nllll oste acea a line, pere,
OllOstinll('a aceasta, pl'ivit:l dintr"llll pllnct de vedere mal şt.iinţific,
arc o mal maro Îllsclllnătate, eăcT şi de astă dată, Cil �i'n alte împl'ojllrăr1,
80 vedp, ,.[t fellll'ite studii. mcuto în aceeasI directinne. dacă ne dari rezul­
tate deosehite, sa (1 sImt prelllerg:1t.narcJe '1IOt.[lI;ÎI'CI 11ll(,1 11110) idOl, aSllllra
]IIIIIC1.u1111 st.udiat-doc! locul \Inel noul {,.orit ştiinţi/il'I'- -sare SlIJlt ÎJI\'�({I­
lJIiJlte, în a1;'ti cllm Ră procodăm, pontrn a afla adevărul.
Aşa mhsllrătorilc 1'a7.('1 e'lna1.oriale, lle dari cifre, car<1 se dcnsobesc r.!,'
la lin g-codesian la alt.1I1. Ha clliat' :\Cola,,;, geodesian. procml1 esle Clal'l;p,
a e,apa1.nt cifro deosehite, IllăSlIl'Înd Îri diferit.e l'egilllll, eare /lll po1. fi. 1:\-
1ll1ll'i1.<1 altfel docÎt că, f(,rmn. P:tmînt.l(lui .Illt es1e acea a IInUI olipsoid,
Nu e vorba elo g'l'c�eH do wllcnl, de pr'ocodeurJ, cllm so p:'ll'en pfilJtI
:(1'lIllla, r,i rezld1.al.ul unor s1;lrl nOl'mal0, cnre lIU so lllitmll-I încadl'a în COIl­
('.cpl:iil voci (e aSll pra forme1 [lămÎntuln1.
f:li TlII numai r;cn!ll'"iil., ([rL lovitlll'{t teol'iol yochi asnpra formol p[t·
m În t.ulul, ci fii {/rtwIJl/c!ria, :td.o�ă eot'cet.ilrilo cu mi�()ăl'i le pelldlllllllll, J ,(�
dil'el'i1.n latitlldinI.
Dac:"L :1.111 v1'oi sfl. MLm o Illa! mal'O Îlltindero, expullere! !lumCl'ons,'­
tOl' studii făcute In dil'ol'i1.o tliroct,illlli şi e:tre eli toat.olo COJll.l'ihlloSC la cn­
nIJ:l.ş1.nrna 1'01'111('1 p[Il11ÎIII.1I1nl, a1nncea no-am ÎlI.credinţ.a �i llwl IllUlt. 6/â
f'UJI,-;;,zf'/'O(if' .'-il": ('1feillf: ({,(:('{or 1){'1',r..;(H{�(!. (�(f.}'e tac ştiiut((· 1j(�nlJ'u .'fl iin{tt.
�i de asUl dltt.:l., rinc!(II'ile iLp,,�stoa III'n<:'\I'<1.';O 80(1)111, I'a S:L înLlolllJI0
tin"l'ptuI ronlÎl1 �i'lI sp'" s1.lIflil I;'lii\.!I,ili"e, de şi mal înl.old011.l11f:t. ('le nu
adllc nil'! U1l !",,!o;; matNial., şi la "'1' ÎII \:11':;., lIi('/ chiar' moral.
l\IaI HHJB,
Dr. Leon C. Cosmovlci
ProJ"('sol' Uni \'ol'sital'
[337]
r
I
•
DIN IAŞI
1) Publicat in ultimii numeri al Revistei politice şi literare din Blaj,
în anul 1907.
No.9.
o
Septembrie 1909
====================================0
o
tum trEbuE lntEles pEsimismul lui SchopEnhauEr
Intr'un articol precedent 1) am încercat a trata această
temă din punctul de vedere al sirnţuluj comun şi al ştiinţei
contemporane. Aicî vOIU atrage luarea aminte asupra contras­
tulul aparent dintre estetica şi morala luI Schopenhauer, şi
asupra deosebireî dintre pesimismul său şi al cîtor-va din e­
levit săî.
1) Arta şi pcsirnisrnnl.-Cel mal puternic argument în
contra doctrinef sale pesimiste ni-l dă insuşl Schopenhauer,
în estetica sa (carte a III-a a operei "Lumea ca voinţă şi re­
prezentaţiune"). Este un uimitor contrast Între plăcerea este­
tică şi descurajatoarea teorie despre durerea Iurneî, între far­
mecul frumuseţei, care ne deschide calea cătră o fericire para­
disiacă, şi intre principiul negaţiunet la care ajunge morala
lUI Schopenhauer. Dar acest contrast dispare cînd ne deprin­
dem cu modul de expresiune al autoruluî şi ne pătrundem
de spiritul filosofleî 1 ul.
Viaţa e suferinţa, zice dînsul. Ea are, în adevăr, şi bu­
curii şi plă.ceri; şi cele mal senine plăcert le găsim în contem­
plarea Irumuseţelor naturei şi ale operelor de artă. Dar ort-ce
plăcere e numai negativă, adaugă dînsul, e numai încetarea
suferlnţel ; pozitivă e numai durerea.
Această temă o dezvoltă Schopenhauer cu atîta eloqu­
enţă şi erudiţiune, în cît, cind Iaşi din mînă cartea, rămiî
�f\ t:\ It I V J:\�
OROAnUL SOCIETATII STIIHTlPICB si LITERARE
, " ,
0======================================
Anul XX.
[338]
338
M. Strajan
îngro.dt de viaţă, şi ţi se pare că dacă înainte de a le naşte
al putea vedea ca Într'o oglindă, cum le vezi în cartea sa,
toate prăpăstiiie şi suferinţele exislenţet, mai numeroase şi mult
mai viu simţite de cît bucuriile, ai renunţa la viaţă şi ai pre­
feri nefiinta. De un lucru Însă nu ne pot convinge toate do­
vezile filosofiei pesimiste: ea nu ne poate smulge din suflet
plăcerea de li exista şi speranţa, fie cit de neînsemnată, de a
ameliora ezistenţa actuală şi de a ne apropia de idealul vieţii
pe care o dorim. Aceasta e firea voinţe! de a trăi, şi ea nu
se poate nega. fără a-şI nega propria sa natură. Tendinţa că­
tră fericire este fondul sufletulu] omenesc şi al Întregei naturr,
"Simbolul el-cum aşa de frumos zice un tînăr filosof fran­
cez-ni'l desemnează ritmul şi armonia lumilor)n drumul
stelelor, în căile nemărginirel".
Ceea ce numeşte Schopenhauer "negaţiunea voinţei de
a trăi", este numai renunţarea la fericirea individuală, după
ce am ajuns la cunoaşterea adevărului, că fericirea şi insăşt
existenţa individului sunt i mposibi!e, fără fericirea şi existen­
ţa întregului, din care el face parte.
Dacă prin pozitiv inţelegem ceva real sau aievea, adecă
văzut şi simţit, iar prin negativ ceva nereal şi imposibil, a­
tunci aserţiuuea luI Schopenhauer despre negativitatea plăcerii
implică, în adevăr, o izbitoare contradicţiune, pentru că o
plăcere, care nu se simte, nici nu există, nicî nu se poate În­
chipui. Binele şi răul, bucuria şi întristarea, plăcerea şi du­
rerea, sunt de ° potrivă pozitive; şi ele sunt cele două con­
diţiunI esenţiale ale vieţi, condiţiuni opuse una altera, cum
e d. e. electricitatea negativă faţă cu cea pozitivă. Şi epite­
tele date de Schopenhauer durerii şi fericirii nu pol avea de
cit acest înţeles, care nu eSflude nict într'un mod realitatea plă­
cerii, precum termenul nr;gativ nu esclude realitatea electri­
cităţeî numite astfel.
Cu atit mai puţin se poate susţinea negativitatea plăce­
riI estetice, care ni-o dă arta, "cea mal credincioasă oglindă
a Iu mei şi a vieţit", cum o humeşte marele pesimist. ; Şi, 1 u­
erul ctudat, tocmai aci, mal ales în poezia epică şi dramatică
precum şi în muzică, află dinsul un argument în favoarea
teorieî sale. "Ori-ce poezie, epică sau. dramatică,' ne poate in­
Iăţişa numaî tendinţe şi lupte pentru fericire, Însă nu o feri­
cire deplină şi durabilă. Ea conduce pe eroul său prin mir
de greutăţi şi prirnejdir, pînă la ţinta ce o urmăreşte; însă
f
I
[339]
Cum trebue înţeles pesimismul lui Schopenhauer 339
indată, ce a ajuns-o, lasă cortina. Pentru că nu I-ar rămănea
decit să .arăte că strălucitul scop, în care eroul crede ca să-şi
afle fericirea, l-a am:ăgit,şi el se află în acetaşl stare ca şi
mal Înainte. Tocmai pentru că o curată şi statornică fericire
nu e cu putinţă, ea nu poate fi obiect al artet, Singura feri­
cire curată, care nu e precedată de suferinţl, nicî de lipsă sau
trebuinţă, şi după care nu urmează căinţă, durere şi desgust
sau urît: este plăcerea care o gustăm în poezia descriptivă. .
"adec{t în zugrăvirea frurnuseţelor naturef şi vieţii cimpeneştl
şi, în general,' in viaţa contemplativă proprie geniulul". Pentru
că aceasta e o plăcere curat intelectuală, care izvorăşte adecă
din activitatea armonică a inteligenţet, "liberă de amestecul
voinţei.. .. In să care nu durează toată viaţa, ci numai În rare
minute" 1)
Dar ori cît de scurte ar fi asemene plăceri, ele sunt re­
ale şi le simţim, ele ne triseninează şi de indulcesc viaţa, a­
semenea 1 uminef inveseli toare a soare] uî, CÎnd se iveşte de
după nort. Apoi izolarea "de amestecul voinţei" În contem­
p larea estetică ("das reine willensfreie Erkennen ") nu poate
.avea de cît un înţeles relativ, întru cît voinţa nu urmă­
reşte aici un scop egoistic, şi În artă nicl chiar altrnistic
'sau ştiinţific. O deplină isolare deolaltă a voinţe), inteligen­
ţei şi simţirei nu e cu putinţă de cît În teorie. Aceasta nio
.arată lnsăşl vorbele plăcere şi estetică.
Voinţa nu lipseşte nici chiar în actul suprem al vieţet morale
în renunţarea la bunurile lumeştl ale existenţei individuale,
În jertfirea sau "lepădarea de sine" numită de Schopenhauer
"negaţiunea voinţei de a fi". Conlradicţiunea şi aicl e numai
aparentă, numai de formă, nu şi de fond. Din contra, cu cit
-e mai mare incordarea voinţei în urmărirea unui scop, cum
e in dramă şi in luptele vieţii reale, cu atit e mal vie plăce­
rea ce o simtim în 'triumful asupra dificultăţilor Învinse.
Ciudatul contrast între estetică şi principiul final al mo­
ralei lui Schopenhauer, cu atîta avint poetic relevat de Rze­
wuski în studiul său asupra accstul filosof, este dar numar
părul, ca multe alte contradicţiunt cari i se imputează. "Dacă
viaţa este un rău radical şi fără leac,---zice H.zewuski-şi cea
mal înaltă înţelepciune stă in a o nega, a o nimici şi a ajun­
ge la nefiinţă; atuncl pentru ce reproducerea el în artii ne
1) Die Welt als wine, I, 377, ed. In.
[340]
340
M. Strajan
pătrunde de admiraţiune şi ne umple de cea mal adîncă li­
nişte şi mulţămire sufletească ?Pentru ce imagina acestei u­
sindite voinţe de a trăi, concentrată, mărită şi mal adevărată
în creaţiunile artistice decit însăşi realitatea, poate avea asu­
pra sufletului o înrîurire atît de hine-făcătore şi reiuoitoare ? ..
Este aci de sigur o contradi cţiune, care a scăpat pănă acum
nenumăraţilor comentatori ai marelui filosof german, şi pe
care toate sofismele şi paradoxele nu vor izbuti a o Înlătura ...
Ce ne-ar putea răspunde ilustrul maestru, dacă ar mal fi În­
tre noi şi dacă, trecindu-î mînia, ar găsi lucru demn Să-ŞI a­
pere doctrina în contra obiecţiunilor ce i le aduce aci unul
din cel mai entusiaştl admiratori ai săi?" 1)
Cred că filosoful i-ar da acelaşi răspuns ca şi altor a­
depţi şi admiratori al SăI, care nu se puteau împăca cu pe­
simismul Iul. Pentru că Bzewuskl nu e cel dintăi care a ob­
servat contrastul între estetică şi morala schopenhaueriană.
Cînd exteficianul de Quandt, unul din cel mai bunl şi mai
statornicl prietini al lui Schopenhauer, Îi ceru o lămurire re­
lativă la deosebirea şi contrastul Între estetica şi morala sa,
filosoful, drept ori ce răspuns, îl îndrumă să citească mal hine
cartea a IV-a a .Lumet ca voinţă şi reprezentaţiune", de a
cărei frumuseţă se mira el insuşî la bătrîneţe, şi zicea că aşa
ceva numar în anit tinereţei se poate scrie.
Dar Rzewuski, urmărind, în Înflorita sa scriere citată
aci, "deslegarea marei probleme", recunoaşte însuşi că. "con­
tradicţiunea (relevată de dînsul) e numat părută, şi că ea este
o probă mai mult despre tarea unitate filosofică a ope­
rel, rezumată în sinteza finală, despre integritatea desăvîr­
şită a uneI cugetări consciente de tăria sa, gata a admite toale
punctele de vedere, care se impun dialecticei metafiziculut,
cînd studiază evoluţiunea hlmc1. Cu această largă şi minunată
sinteză, care desvăleşte ochilor noştri deodată nemărginite
perspective, se termină opera lUI Schopenhauer". 2)
2) Deosebirea între vederile lttz Sctiopenliauer şi ale luz
Balmsen, Harimamsi şi ll1ailăn�der'.-Pesimismul lui Schopen­
hauer, redus în marginile hot�·ite de ştiinţa actuală şi de sirn­
l�l �ra:t�c şi con:un al vVi:ţiJ, )ăm lne.o .�ri.tică aspr�, în �de�
var, msa In fond intemetată, a îutocrnirit Şl rnoduluj de viaţă
de astăzr, Cartea a IV-a a operei sale, curăţită de exagerări
I
1) Stanislas Rzowuski, L'optirnisme de Schopenhauer, p. 86, 87, 93.
t) St. Rzcwuski, L'optirnisme de Schopenhauer, p. ::':)4.
I
[341]
Cum trebue înţeles pesimismul lUI Schopenhauer 341
eşi de părutele contrazicert, remine astfel cartea celor mal cu­
rate şi mal adevărate morale, îmbrăcate în haina frumoasă şi
.sublimă a poezief ; rămîne adevărata expresiune a geniulUI său.
Pentru că deşi pesimist în teorie, el n'a fost nicî odată pesi- '"
rnist cu inima, nici ca tînăr, cu atît mai puţin la bătrîneţe,
cum ne spune însuşi şi cum se vede din ale sale "Aforisme
pen tru inţelepcluuea în viaţă", în care se face mentorul en­
demonismuluL El descrie relele vieţii ca un artist, care caută
să pună într'un relief cît mal viii însuşirile caracteristice ale
persoanelor sale; ceea ce a făcut, între alţii pe Chamisso Să-I
observe, că zugrăveşte pe dracul prea negru, că o bună co-
loare sură i-ar ajunge. Şi, ca un bun, dar aspru educator, el
critică fără cruţare scăder ile şi rătăcirile oamenilor, în pri-
ma linie a conaţionalilor săi; însă lasă o poartă larg deschisă
speranţei şi aspiraţiunilor mal înalte ale sufletuluî.
Mult mal inconcliiahile, ciudate şi une-ort bizare sunt
părerile altor pesimişti din scoala lUI Schopenhauer, ale lUI
Bahnsen, Hartmann şi Mailănder, Aceştia, nu Schopenhauer,
ati profesat aşa zisa filosofie a disperărel. Iulius Bahnsen, fost
profesor la gimnaziul din Lauenburg, altfel foarte bun peda­
gog şi mult iubit de elevii săi, părăsind idealismul subiectiv
al lui Kant şi Schopenhauer, admite realismul obiectiv, în
spaţiu şi timp, independent de intelegenţă; nu recunoaşte nici
un scop în lume, nicî o finalitate, nici interioară, nici exteri­
oară, şi nici o legătură între fenomenele naturel. După el, lu­
mea şi viaţa sunt o ţăsătură de contraste neexplicabile şi un
izvor nesecat de durere, care este însăşi legea Ium el. Ori ce
plăcere, orf ce bucurie, pentru el sunt iluziunî deşarte. El nu
recunoaşfe ca reale nicf plăcerile senine ale artei şi ştiinţer,
singura oază de adevărată mulţămire pentru Schopenhauer.
Viaţa e un rău atît de mare, e atît de plină de chinuri şi su­
ferinţe, în cît lumea este un adevărat iad. Şi cea mai rea din
toate amăgirile este de a crede, că este ori va fi cîndva cu
putinţă vre-o eşi re din iadul, în care intrăm cînd ne naştem.
Pesimismul lui Schopenhauer, menit a vindeca prin energia
sa critică multe rătăciri ale firei omeneşti, a devenit la Bahnsen
o tristă teorie a disperărit.
Eduard Hartmann, în "Philosophie des Unbewusten",
recunoaşte că lumea de faţă e organizată după cel mal înţe­
lept şi mal bun plan ce se poate închipui, şi că trebue pri­
vită ca cea mal bună din toate lumile posibile. Cu toate a-
[342]
342
M. Strajan
cestea, ea este, după dinsul, în cel mal' înalt grad nefericită,
şi mal rea de cît nefiinta el. Omenimea, cind va inţelege şi
se va convinge de aceasta, va renunţa pentru totdeauna la
,"" orl-ce speranţă de fericire, şi nu va mal aspira de cît 'la În­
cetarea dureret, la neexistenţă, Aceasta însă-fiu se va' putea
face în mod individual, ci de cătră întreaga omenime. Şi la
acest liman al mintuire! nu se va putea ajunge prin sinuci­
dere, nicl prin renunţare la plăceri şi prin isolare şi ascetism,
nict chiar prin infrtnarea generală a reproducţiunil. Pentru
că, şi dacă prin acest mijloc al' dispărea omenimea, ar ră­
mă nea în urma t'i inconştientul, şi ar da naştere une) nuot
omeniml sau altut tip analog. Eliberarea de rău se poate a­
junge numai prin "procesul cosmic" in totalitatea sa şi "prin
deplina lăsare a indlvidulut in vola acestui proces"-Aşa dar
nu prin infringerea, ci prin confirmarea "voinţeI de a trăi",
care e tendinţa naturel, poate omul contribui Ia evoluţiunca
procesulul cosmic şi Ia scopul lui final.
Intre argumentele, prin care Har1mann explică, nu nu­
mat posibilitatea, ci chiar necesitatea acestul fenomen final,
amintim următoarele; fiecare individ, . orbit de îmboldul in­
conscientului,-zice dinsul,-află viata sa mai bună de cit ne­
fiinţa, de şi e plină de suferinţe; însă consideră nefiinţa de
preferit tuturor fiinţelor inferioare JUI, pentru că vede maîJim­
pede răul şi deşărtăciunea existenţei lor. In să cînd omul în­
ţălege, că toată existenţa, fără deosebire de a sa, este mal rea,
de cît nefiinta, el nu stă la îndoială de a renunţa la viaţă,
cum probează exemplele de resignaţiune ale atitor sfinţfşi
martirt, şi moartea de bună vale a schimnicilor, în contra ten­
dinţelor naturel inconştiente. Cînd omenimea întreagă, ajun­
gînd la sfirşitu! evoluţiunel sale şi a planete! pe care trăeşte,
va fi dobindit deplina conştiinţă de sine şi de valoarea vieţii
in general, şi va fi pătrunsă de adevărul pesimismulul, recu­
noscut azi de oamenii cugetătorr, de elita omenimer ;atuild
voinţa, concentrată în viaţa. omenimel, va avea o influenţă
precumpănitoare asupra voiIi.tel universale şi, prin renunţarea
sa la existenţă, va înceta de a exista şi natura neorganicăşi
întreg nniversul, şi se va r�întoarce în nefiinta din care a
eşit,
Cîte idei, atitea contradicţlum cu realitatea, cu simţul
comun şi cu ştiinţa. Mal întăl nu I adevărat că fiecare în di­
vid superior, fiecare om de geniu află nevrednică de trăit vi-
[343]
--�-
Cum trebue înţăles pesimismul lUI Schopenhauer 343
aţa celor inferior! şieşt cum şi viaţa animalelor, şi că teoria
pesimismuluj este un adevăr recunoscut de elita omenirnet, a­
. dică de cei mai mulţi cugetătorl. Realitatea ne arată tocmai
eontrari ul. Apof, ce să zicem de uriaşa închipuire, că. toate
fiinţele, nu numai de pe pămînt, ci de pe toate nenumăratele
planete, cîte vor fi locuite în spaţiul nemărginit al universu­
lui, vor ajange, nu numai să comunice cu înlesnire între din­
sele, ci să fie în deplin acord asupra hotărîrei de a înceta să
existe, şi aceasta fără excepţiune ; pentru că în această pro­
blemă dc suprem interes, şi numai un singur veto, ca în par­
lamentul de odinioara al Poloniei, ar putea nimici hotărîrea
şi ar putea opri doritul sfîrşit al "procesului cosmic". Afară
de aceea, ne vom putea noi închipui, că omul va ajunge să im­
pună voinţa sa întregului univers, cind ştim că el, cu inteli­
genţa sa de abea poate străbate o mică parte a universulur,
iar puterea voinţei sale nu se întinde nicI pănă la marginile
atmosferei pămnteştt, şi chiar aci pe pămînt omnl nu are in­
fluenţă, independentă de natură, asupra vieţii şi a morţil, căci
el nu poate nicî plăsmui, nici subtrage de la moarte un sin­
gur organism viu. Avea dreptate Edgard Quinet, să zeflemi­
seze, in "L'esprit nouveau", filosofia "Incollscientului".
Este lesne de înţăles,- continuă Hartmann, - că pănă
cînd globul nostru se va răci, se va stinge toată viata de pe
el, cum ne spune ştiinţa că se va Întîmpla odată; omenimea
are destul timp, ca fără suicidiu, fără schimnicism, fără în­
frînarea silită a pornirilor egoiste, înnăscute in fiecare, ci nu­
mal prin progresul culturet intelectuale şi morale, va ajunge
să inţăleagă şi să simtă adevărul pesimismulur, să se deprin­
dă cu resignaţiunea, şi să dorească pacea de vecl. Ideile şi
simţimintele pesimiste, concentrate la. început într'un mic
număr de surlete, se vor întinde tot mai mult, dispoziţiunile
lor fiind transplantate prin moştenire fisiologică de la o ge­
neraţiune la alta, şi vor deveni odată generale.
Generale în inţăles relativ, adică pentru fiecare existenţă
individuală la timpul său, cînd ea va fi îndeplinit cursul na­
turer. Foarte bine. Dar aceasta însemnează a confunda pesi­
mismul cu desvoltarea firească a naturii şi a vieţi!', care se
face, nu în contra, ci în armonie cu legile "inconscientului"
sau ale "voinţei universale", cum numesc aceştl filosofi fondul
tainic al natureI şi puterilor ei. Şi aceasta e o probă invede-
[344]
344
M. Strajan
rată, că pesimismul e o cestiune de temperament, că el e mai
de grabă un simţirnint de cît o teorie ştiinţifică 1).
Un răspuns deosebit dă problemei un alt pesimist, Mai­
lănder Philip, în "Philosophie der Erl6sung", 2 volume, in­
temeiat pe o serie de ider, cari se deosebesc de cele din bas­
me numaI doar prin lipsa Înţelesului figurat. La Început, zice
Mailănder, exista numar Dumnezeu. Urindu-i-se cu viaţa şi vo­
ind să pună capăt existenţef, Dumnezeu s'a prefăcut în lumea
actuală, ca singurul mijloc de a trece la existenţă. Scopul a­
ceste! Iuml dar e nefiinţa, cătră care tinde evoluţiunea ei de
la început. Şi ea merge cătră acest scop prin o continuă mic­
şorare a puterii, a cărei deplină dispariţiune va aduce mîntu­
irea divlnităţlj. Destinaţiunea omului este de a contribui la a­
ceastă mîntuire prin renunţarea la viaţă şi prin înfrînarea re­
producţiunei sexuale. Dar, ca să ajungă la acest de pe urmă
scop, omul, ca şi animalul, trebue să: guste viaţa În toată pli­
nătatea şi puterea el, căcl numaî pe această cale va putea a­
junge în urmă, prin desvoltarea ştiinţet şi a cugetăriî, la În­
cetarea tuturor poftelor şi pasiunilor, şi la dorinţa de a trece,
prin moarte, la nefiinţă.
Acest tinăr filosof vorbeşte cu entusiasrn de viitorul, pe
care-I prezic oamenii; şi era atît de convins de teoria sa, că
omenimea nu s'a născut de cît ca, trecind prin �focul vieţiî, să
ajungă la neexistenţă şi să grăbească mîntuirea supremă, in
cît îşI puse capăt vieţii la vîrsta de 35 de ani.
Sub toate formele, În cart n'a desvoltat pesimismul în
veacul al 19-1ea, se află un fond de adevăr, uneori mal mult
alteort mal puţin interesant prin vederf desarmonice, Două
greşelt mal ales par a predomina în teoriile pesimiste: întăiu,
exagerează peste măsură relele vieţii şi le zugrăvesc în culorl
mal negre de cît sunt aievea, scăpîndu-le din vedere că răul
insuşt este o condiţiune a progresulul şi a bineluI,-a doua,
nici un pesimist, afară de Schopenhauer, nu ţine în destul
seamă de strinsa legătură, ce o are individul cu specia sa şi
cu natura. Toţi vorbesc mal mult de fericirea individuală, pe
care fireşte o găsesc imposibilă.vşi uită că echilibrul dorit e cu
neputinţă, individuluî izolat de întregul, din care el face o
mică parte.
1!. O critică amănunţită a făcut, lUI Hartmann şi Schopenhauer,
Caro în "Le pessimisme au XIX siecle". Dar el nu arată deosebirea în­
tr'e el, şi ca şi la Brunetiere, se vede şi la el pe alocurea conivenţa cu
spiritul clericalismuluî ultramontan.
[345]
Cum trebue înţăles pesimismul InI Schcpeahauer
345
J
Pesimismul a găsit un teren prea bine pregătit de o parte
'prin sI ăbirea credinţel in marile tradiţiunt religioase şi meta­
fizice ale trecutului, prin reacţiunea firească în contra opti­
mismului exagerat din veacul' al 18-lea al lui Leibnitz şi al
şcoaleisale, şi prin desamăgirile sociale şi politice, urmate
după aspiraţiunile de la începutul veacului al 19-1ea; de altă
parte prin răspunsurile unilaterale şi neîndestulătoare, ce le-a
putut da pănă azi ştiinţa despre natura şi originea vieţii şi
despre destinaţi unea omului în mijlocul natureî,
Putea-va da ştiinţa singură, fără ajutorul metafizicel sau
re!igiunel, răspunsurile cerute la problemele cele mari? Unii
răspund afirmativ, alţii negativ, mulţl se indoesc. Intr'un sin­
gur caz cred că ştiinţa ar putea înplini, cel puţin pentru un iî
oameni absorbiţt în problemele el, această mare misiune: cînd
după vederile celebrulul Metchnikoff, ştiinţa va înlocui, cel
puţin în majoritatea cazurilor, bătrîneţa şi moartea "patolo­
gică" prin o bătrîneţă şi moarte "fisiologică" sali naturală,
cind omul, după un traiii regulat şi normal, după, o activi­
tete pentru binele deobşte, în armonie cu legile natureî şl ale
moralei, va ajunge să dorească în aceeaşi măsură repausul
morţii, cum doreşte viaţa la începutul existenţei sale. "Această
îndreptare a desarmoniilor naturei omeneşti," cu ajutorul me­
toadelor ştiinţifice, pare cu putinţă,-zice Metchnikoff,-- pen­
tru că altă dată bătrîneţa oamenilor era mai fisiologică şi
moartea lor mal firească de cît astăzi" 1), şi pentru că ceea ce
numeşte dînsul "instinctul morţii naturale, se află latent în a­
dîncimea naturet omeneşti" �), cum arată exemplele analoage
ale altor vieţuitoare şi rarele exemple de resignaţiune ale oa­
menilor de astăzî.
Fireşte, o reformă morală atît de radicală este astăz] cu
·neputinţă. Ea este un ideal, care se va realiza odată, şi de care
se vor putea apropia numai generaţi unile viitoare, după o mai
mare desvoltare şi întindere a ştiinţei şi a culturet morale, prin
o educaţiune făcută în noul mod de vedere şi de simţire, in­
dicat de ştiinţă. Atunci se va înfăptui cea mai înaltă concep­
.ţiune a moralei şi a Illosofieî, care, după J. M. Guyau, "este
un fel de ligă sfîntă, în vederea bineluj, a tuturor fiinţelor
superioare ale pămlntulul şi chiar a'e lumet". Atuncl omul
ajuns la bătrîneţa hotărîtă fiecăruia de legile naturer, convins
1). E. Metchnikoff, Etudes sur la nature humaine p. 381.
2). Idem, op. citat, p. 391. '
[346]
de nemurirea elementulul fundamental al flinţe'i sale, împăcat
în conştiinţa sa că, prin faptele sali operele sale', a adus par­
tea datorită bi neluf de obşte, şi sigur că. gindurile şi simţi­
mintele sale vor rămînea vil în sufletele contemporanilor SăI
şi ale generaţillnilor viitoare, căror le este Închinată existenţa
sa ;-va aştepta ora din urmă cu aczeaşt linişte şi mulţămire,
cu care aşteaptă somnul după o zi de muncă. Convins de so­
lidaritatea cu natura şi cu. data universală, el işî \":1 zice, îm­
preună cu filosofulpoet:
346
M. Strajan
f
Je ne rn'apparticns, car chaque etre n'est rien
Sans tous, ricn par lui seul; mais la nulure entiere
Resonnc dans chaque (\tre, el sur SOI1 vaste sein
Nous sommcs tous nnis, egaux et solidaires,
Je crois sentir la rase eclore dans mon coeur,
Avec le paplllon jc emis halser la fi eul'. " 1).
Rele şi suferinţe vor fi şi atunci, căcl viaţa fără ele e cu
neputinţă. lnsă după o lege binefăcătoare a natnrel, suferinţa
devine cu atît mal uşoară cu cit e împărtăşită de mal mulţî ;
şi din contra, bucuria creşte împreună cu numărul celor car)
o simţese de opotrivă.
"Dne joie ici bas est d'autant plus profonde
Qu'elle est plus large ...
La soulrance s'ernousse
Lorsqu'elle unit les coeurs comme fait un airnant,
El Ies souleve tous d'un meme battement ;
Ainsi que la pitic, la douleur devient douce." 2).
NiCI ştiinţa, nici frumuseţele naturer, nicl admiraţiunea
şi cultul artelor nu ne pot da acea plăcere şi adîncă mulţă­
mire, care o gasim în simpatia şi iubirea semenilor noştri.
Cea mal mare mlngiiere şi, în împrej urări norocoase, o ade­
vărată fericire este a lucra şi a- trăi pentru aceia, despre care
\
I
1). Eu nu-ruf aparţin, CăCI or\ ce fiinţă nu e nimic prin ea singură,
nimic fără toate celelalte. Natura ilHreagă răsună în fiecare flinţă, şi pe
Întinsul el sin nOI. toţt suntem unit]" egall şi solidart. Mi se pare că simt
cum înfloreşte trandafirul în inima mea, cum, împreună cu fluturul, sărut
florile.
Jean Marie Guyau, vers d'un philosopho solidarito
2). O bucurie aci jos e cu atît mal adîncă, cu cît este mal largă ..
Şi snferinţase micşorează, cînd ea uneste inimile ca un magnet şi le ridică pe
toate cu aceeasî parpitatiuno ; durerea devine dulce ca. şi compătimirea.
J. M. Guyau, Ibidem.
t
\
I
)
�
[347]
Cum trebue inţăles pesimismul lui Schopenhauer 347
ştii că simţesc şi cugetă ca tine, cultivă şi adoră cu aceeaşl
sfinţenie idealul tău, care este şi al lor, şi in care vezi astfel
eul tău propriu şi poţi zice cu mulţămire vorba înţălepţilor
Indiei: tat tioamasi, aceasta eşti tu.
A trăi într'o societate, în care cel puţin majoritatea oa­
menilor să fie astfel, este astă-zi un vis, un ideal, cătră care
se înalţă dorul omului de bine. Şi el e foarte mulţămit, cînd
are rurul noroc să înLi!nească şi numai un mic cerc da oa­
meni semeni şieşt, cad să-I înţăleagă şi în care să se vadă
aievea pe sine însuşi. Căcî pe cît de uşor şi plăcut este a fi
virtuos şi resemnat şi a te devota pentru aceia cari te inteleg;
pe atît este de greu celui bun şi drept, cînd se vede inoun­
jurat de egoiştî şi răt, cari răspund simpatiei şi devotamen­
tulul tăii prin nepasare, prin ură şi nedreptate. In atari împre­
jurări, foarte dese in lupta pentru existenţă, a rămînea liniş­
tit şi egal şieşt este pentru omul bun cel mai nobil eroism şi
cea mal înaltă înţelepciune.
In stadiul culturet şi civil izaţiunel, de care e vorba aci,
viaţa nu va mal fi inăbuşită in tendinţele şi aspiraţiunile el
prin sila şi voinicie omenească, n icl prin .răt\icirl ale spiritu­
lui şi prin asprimea unul ascetism fără înţeles. Hesernnarea,
venită la timp, va fi o sinceră renunţare la existenţa indivi­
duală. Iusăşt religiunea, innobilată şi înalţată prin simţimîn­
tul adcvăratct iubiri şi a simpatiei universale, care este esenţa
el, va ii mai adevărată; şi cultul ei cu al celui mai. înalt i­
deal de bunătate, de frumuseţă şi adevăr, va fi mai sincer­
Zic că însăşi religiunea şi religiozitatea vor li mai adevărate,
pentru-că răspunz ind întrebării puse mai sus, după convinge­
rea celor mai mari cugetătort de astăzi, religiunea şi ştiinţa, ca
cele două fundamente ale civilizaţiune'i,sun t menite a se dez­
volta împreună şi a se înnobila prin o influenţă reciprocă.
Amîndouă ali aceeaşf origine, în dorinţa de a şti şi a fi feri­
cit. Ştiinţa este revelaţiunea lumet materiale prin simţurile
esterioare, religiunea, identică în fond cu metafisica, este re­
velaţiunea lumel morale prin conştiinţă. Caracterul distinctiv
al ştiinţei este certitudinea, cîştigată prin măsură şi calcul;
caracterul distinctiv şi elementul predominant al religiunel
este simţimîntul moral, isvorît din adîncul tainic al, sufletu­
lui omenesc, în strînsă legăt ură cu adîncul nemărginit al na­
turei exterioare.
M. strafan,
[348]
Din cunostintelB înaltB, stiintifiCB alB d-Iui 1. Athanasiu
" "
profesor la [aculiaiea de ştiinţ?: elin Bucureşti
(Sf'lrşit)
Trecem mal repede la cele alte puncte, care sunt ne-exac­
fităţ) in gindirea d-Iur Athanasiu şi nu în expunerea mea.
La No. 3 mă critică, că am pus fosfor şi sărurI, ca în­
trînd în compoziţia albuminoîdelor, de şi e clar spus că ele­
mentele principale sunt C. H O. Az şi că celelalte sunt vari­
abile. Dncă'rnt reproşază că fosforul nu se află decît în nu­
cleo-proieuie, atuncea săî spun că Beaunis (Joc. cit. p. 1(0)
spune, că fosforul nu se află n icî odată in compoziţia albuml­
ncl, "elles ne contiennent pas de phosphore ; le phosphore
"qu'on leul' a atribue provient de la Iecithine qui est souvent
"melangee aux albuminoides et dont ces substances etaient
"incompletement deharassees". ApOI sulful de care nu se anină,
nu se află in mucina, în elastina, ambele fiind cîte o specie
de albumină. Prin urmare modul meu de a expune,acela pe
care-I rea d. Athanasiu la criticat "aZbLtminozdr-:, cu compoziţia
"alburnine?:, numite încă aeoioase (quaternore), căci cuprin.d
"O .. H.·O. Az, pe lîngă o cătime oarecare de sulţ, fosfor- şi săr-u-.
"r-ile amintite ma?: sus" este cel mal exact. Spune totul fără
detalii. Şi apoi să ştie, că compoziţia albuminei este cea mal
grea şi asupra constituţiei moleculef de albumină, sunt părerI
peste părert. .
Trebue să mal aibă în vedere d. Athanasiu că o carte
didactică, nu ar-e şi r-olul de a înlocui pr-ofesor-ul. Dacă ar fi
aşa, atuncea să închidem şcolile. Cartea conduce şi profesor-ul
deşteaptă dragostea şi încreder-ea. Răii şi fără cale a mai in­
sinuat o erezie. Ereziele şi depăşirea hunef cuviinţr, sunt din
partea d-sale,
"'
* \ .*
1'\0. 4. Aicea o scaldă răii \de tot, onorabilul meu critică­
tor. Iată ce-rnl impută: "Cu m�lt înainte de 1903 (data căr­
"ţeY mele), se ştia că grăsimii e sunt saponificate în aparatul
"digestiv, adică sunt desfăcute în glicerină şi acizl graşi, iar
"aceştia din urmă se combină cu baze aJcaline şi formează
"săpunurl soIubi1e în apă. Sub această formă se absoarbe cea
"mal mare parte din grăsimea ingerată, şi bila dizolvă o oa­
"re-care cantitate de grăsime şi mle-neşte absorbţiunea. Pă-
!
[349]
�
I
1
•
Din cunoştinţele inalte, ştiinţiflce ale d-Iu] I. Athanasiu 349
"trunderea gdisime'î însă, sub formă porfirizată, devine din ce;
"în ce mal problematică".
Mai categoric nu se poate. Eu spun că cea mal mare
parte din grăsime trece porfirizată şi d. Athanasiu spune că
trece in stare de sopon şi porfirizarea e ceva problematic, .
Nu pot să .ci tez experiente şi experienţe, teorii Şi teo­
rif ca să-i dovedesc că, habar n'are de cum sunt lucrurile, în
realitate. Mă voi mărgini Ia un text din Fiziologia lui Laulanie de
Ia 1905, p. 77, pe care-l dau în original, ca nu cumva să mi
să spue, că am tradus intenţionat răă, Iată ce găsim:
"A I'encorrtre de ce qui a lieu pour les autres principes
)li.mmediats, Ies grai.sses ne. reclarnent pas, pour etre absorbees
"et assimi lees, une modification chimique, prealable. (Tocmai
),ce am spus eu în 1903). Eiles sont emulsionnees, c'est-a-d ire
"amenees el un etat, de division extreme. Elles forment ainsi
"une sorte de poussiere dorit les grains, visibles seulement au
"microscope, peuvent, en raison de leur tenuite, pene trer par
"une veritable effraction a travers I'epithelium intestinal el le
"tissu conjonctif de la muqueuse, jusque dans les capillaires
"sanguins el Ies vaisseaux chyliferes. L'ern ulsion des graisses
"est.operee dans I'intestin grele par la bile et par le SU�
"pancreatif{Ut ',
V l'a să zică, autorit spun ca mine şi nu ca d. Athanasiu,
Şi d-sa mai spune un alt neadevăr: că bila dizolvă grăsimea,
căci nu o dizolvă, ci o por{irizază. Şi aşa fiind lucrurile, în­
tr'un curs de Liceu, atîta trebuia să spun Ş-l să llU mă ocup
şi de saponificare, care în adevăr are loc, in să - contrar a­
flrrnaţiunilor d-Iut Athanasiu-e-are loc pe o scarii mult mai
mărginită şi după un timp mult mai îndelungat.
Laulanie adaogă "cette saponification est iucontestab le,
"mais elle est insignifiante et reclame pour se produire un
"temps, (rcs long. Enfin circonsta ncc decisive, les chyl ilcres
))examincs au cours de la digestion ne contiennent non plus
"que des graisses neutres. II sernhle donc ({ue l'emulsion soit
"le precede essentiel de la diggestion des corps gras".
Mal concludent n icl nu să poate. D. Athanasin înain­
tează, cu o Îndrăzneală caracteristică, neadevărurf patentate ..
No. 5. ImI impută că am pus în paranlez (chiag), care
ar însemna că sub această numire, am inţăles fermentul din
sucul gastric, numit pepsină.
Un adevărat nod în papură. Ar urma cind scriI o carle,
să cunoşH toate mentalilăţile şi nu ale acelora ce te vor celi cu
dragoste şi pentru ştiinţă, cultură, ci ale acelora ce alt mese­
ria nodurilor. Fii sigur d-Ie A thanasiu, că nici Ull profesor n'a
Înţăles paranteza, cum al înţăles-o. Şi cînd vă apucaţI şi spu­
neţi "se dă numele de "chiag" unui alt ferment, zis şi lab
ferment, saii presură" atuncea, vă daţi în teapă, după cum se
spune pe la noI. In limbagiul rominesc, nu avem terminI, pen­
tru fermenţl şi acela care încheagă laptele, numit ştiinFficeşte
[350]
-
Dr. Leon C. Cosmovicl
lab-ferment, se află în chiag, iar nu se numeşte chiag Chiagul
este porţiunea din stomacul Rumegătoarelor, în mucoasa că­
ruia se află ghindurt pepsinifere şi elementele fabricătoare de
lab-ferment şi sub această numire să arlă în comerţ. Storna­
eul nu e un ferment d-Ie Athanasiu, mal ales că sunteţi şi
veterinar.
No, 6. Sunt criticat că am zis "balele ce ajung În stomac,
"din cauza alcali nităţet lor, provoacă pe cale reflexă, o secre­
"ţiune mal îmbelşugată de suc gastric". Că ar fi o monstIyo­
zitate cele ce spun pentru anul HJ03, cauzele secreţi unei rrn­
belşugate, fiind altele.
Vorba de mal sus. Ce să faci CÎnd al mentalităţt de sis­
temul 1. Athanasiu. De unde mi-a trăsnit prin cap, că are să
se găsească un aseminea savant şi să-mi lea pasagiul încri­
minat, drept explicaţia cauzelor care întreţin secreţi unea
pepsică !
Pasagiul, e din capitolul "fenomenele chimice ale diges­
tzunez" şi am în vedere să atrag luarea aminte a profesorilor
să în veţe pe elevil lor, că să se mestece bine în gură sp. ex.
pînea, căci amilaceele nu pot fi atacate într'un mediu acid şi
cum în mod mecanic şi pe cale ref'lexă, se adună in stomac,
mult suc acid (d-le Athanaşiu l nu e vorbă de pepsină, ea bine
sama l) acele alimente arnilacee, se vor găsi într'un medi u ne­
fa vorabil digerăre'i lor.
Nu m'am ocupat de loc, de secreţi unea suculut gastric,
ceia ce nu se poate face în liceu şi lecţia care o dă d. Atha­
nusiu, cu această împrejarare, păcătueşte ca şi toate cele
alte, ce am analizat pînă aicea. Păcătueşte, fiind că, calităţile
organoleptice ale alimentelor nu provoacă secreţiunea unul
suc gastric de bună calitate: CZl pepsincr. Şi ca să dovedesc
cele ce afirm, trebue să expun în Întregime,teol'ia peptogene­
tică a lUI Schiff şi lucrările care o confirmă şi o corn bat.
Oare aşa ceva, arc loc, într'un aseminea respuns ?
Mai păcătueşte, cînd afirmă din Înălţimea la care s'a
pus "că nici intr'un caz saliva nu este un excitant al secreţi­
"llne] sucului gastric".
Reflexele care întreţin secreţiunile sunt numeroase şi să
ştie, că secrcţiunil e stomacale provoacă şi pe cele bucale şi
vice-versa. Ştiut e, că numai apă dacă se bea, imediat secre­
ţiunea gastrică începe şi incel?e pe toată suprafaţa mucoasei.
Demonstrat e, că numai înghlţînd, adică actul înghiţire! (de­
glutiţiel) este o cauză reflexă, Y�rovocătoal'e de secreţiune gas­
trică. Demonstrat e, că apele alcaline care se dau bolnavilor,
dacă neutralizază aciditatca suculuf gastric, nu opreşte acea
aciditate, apa alcalină fiind un stimulus provocator de n uol
cătiml de suc gastric.
Apoi, nicl odată nu putem afirma-cum îndrăzneşte a
face d. Atbanasiu-că în urmărirea fenomenelor fiziologice,
lucrurile stau aşa şi aşa, căci în jtotdeauna şi în toate, avem
experienţe pentru şi experienţe contra.
350
\ '
1
I
1
1
i 1.1 .•
j "
,
[351]
-
•
Din cunoştinţele înalte, ştiinţifice ale d-Iuî 1. Athanasiu 351
Decl, înceteze d. Athanasiu, cu darea de lecţiuni. Şi pro­
fit de această împrejurare pentru a respunde aci-de şi nu
am ajuns la No. J7-că nu-I vOI mai respunde, atîta cît nu
va demonstra cu fapte precize. Că la ameninţarea de a-rnl găsi
erezii şi în cursul ce profesez la Universitate, il. poftesc să
bine voiască a asista-pe neaşteptate-la un aserninea curs şi
va vedea, că dacă sunt probleme nuol, teorii nuol, experienţe
nuot, pe lîngă cele ce am publicat, că le expun pe deaîntre­
gul. Dacă în tratatul meu de curs Universitar, la care face a­
luzie ameninţătoare, sunt păreri pe care le susţin, contra pă­
rerilor chiar a majorităţeî fiziologiştilor, susţinerea mea este
demonstrată, atîta cît se poate în scris şi demonstrată cu toată
vigoarea cuvenită, cînd le expun prin viu grai. Şi-l mal pof­
tesc pe d. Athauasiu să bine voească a face un curs la noi
în Iaşi, sp. ex.: asupra elementulu] secretător al ţierei şi să
respundă-dacă poate-la numeroasele obiecţiuru ce am ridi­
cat, contra părerilor majorităţet tinerilor fiziologişti şi istolo­
giştl. Şi sunt multe, multe alte chestiunf, de mare insemnă­
tate, pe care nu le debitez de pe o carle oare-care, ci le stu­
diez aşa cum trebue studiate în Univeositate, căci =pentru
mine unul-Universitatea nu e, nici un local <le căpătu eală,
şi nicl un local de a scoate solicitatort de căpătuell. Uni­
versitatea e un local unde, să se facă ştiinţă, să se dezvolte
rezonameniul serios şi a nu se mai avea încredere, numai în
fraze goale, slorritoare, pompoase; ştiinţă pentru ştiinţă şi pen­
tru binele omenirei.
Nod în papură şi mal ales pentru a insinua ceia ce nu a
gîndit cine-va, e uşor, pentru aceia, care au spiritul strîmt şi sunt
lipsiti tocmai de educatia; care dă libertate gîndirilor şi îndem­
nare pentru adevăr.
Dect şi cu chestia balelor, d. Al hanasiu păcătueşte,
In No.7 critica că nu se află peptonă în singele din vîna
poartă şi nici in singele din corpul animalulu î, mă pune din
nou in incurcală, să ştii], cum ar trebui să ne sucim limba,
gindul cînd vorbim; şi cum, cînd scriem, pentru ca În Liceu,
să spui aşa lucrurile, în cît toate teoriile, să le poţi exprima
printr'un cuvînt.
Insă d-Ie A tanasiu, pasagele pe care le cr iticaţl, sunt re­
lativ la digestiune şi rezultatul digesliunei albuminoîdelor e
peptonizarea, decî căpătarea de pepione şi'n chyl să află pep­
tone, în cît peptonclc sunt absorbite şi în stare de pepione. Şi
in Liceu nu putem spune mai mult. Dacă sunt teori î care
susţin, că în timpul absorbţiunel, acele peptone sunt transfor­
mate în anumite feli nrI de albumine, nu putem să vorbim de
dînsele, în asemenea cursuri.
[352]
352
Dr. Leon C. Cosrnovict
Şi părăsind terenul liceal şi punîndu-ne pe acel pur şti­
inţific, vă întreb, în mînile tuturor experimentatorilor s'a gă­
sit că peptonele Introduse direct in sînge, sunt otrăvuri? şi
nimene n'a, găsit. peptone În sîngele vlnel poarte, după cum.a
flrrnaţt dv., şi iară-şi nimene nu afirmă că se află peptone în
singele omului (de dinsulocupîndu-ne în special)?
Rău fac, că întreb, căci d-sa afirmă ritos "se caută de
"mult timp peptone În sîngele vinei poartă şi nu se găseşte.
"D. Dr. L. Cosrnovicl trebuia să stie aceasta. Si dacă ar fi
:,ştiut că produsele de digesliune al� substanţelor 'albuminoi"de
,,(propeptone şi peptone), introduse deadreptul în sînge, sunt
"otrăvurl pentru organisme, nu ne-ar spune că "sîngele con­
J,ţine porţiunz din substaniele peptonice ce m'î rămas neabsorbite
J,de elementele corpului",
Pentru cetitort, am mai spus, că sunt nenumărate con­
troverse în toate chestiunile biologice şi ca Să-ŞI facă cineva o
credinţă, trebue să asiste la o discuţie largă, serioasă, ceia ce
nu putem face aicea.
Totuşl reproduc următoarele pasage din tratatul de fi­
ziologie a lUI Beaunis (loc, cit. p. 181, voI. I), unde avem
un paragraf special "Peptone".
"A ces caracteres chimiques peuvent s'ajouter un certains
"llombre de caracieres physiolog'lq�tesi(.
1). Injectoes daus le sang les peptones ne reparaissent
J,pas dans l'urine, it moins qn'on n'en ait injecte en exces.
J,Cependant Hoirneister est arrive, �l des resultats differents;
"d'apres lui 83 p. 100 de la peptone injectee dans le sang
"se retrouve dans l'urine (Iapin).
Mai clar nu să poate. Aşa cum spunem nOI, sunt în re­
alitate lucrurile şi nu după cum Îndrăzneşte a afirma d. A­
thanasiu, care vroeşte a mă găsi fără cunoştinţt ştiinţifice, de
şi posed multe titlurt academice.
Şi natural e ca d. Athanasiu să afirme una, caci nu,
consultă de cît o carte, pe care o ea drept C'uan,f]helic şi după
care-şi face cursul.
Pcpioncle sunt foarte absorbabdc, adecă trec imediat prin
păreţii tubulul digestiv (stomac şi intestinul subţire) şi foarte
Clsim'tlabilc, adecă, aj unse in atingere cu ţăsuturi!e, sunt luate
de elementele vil ale acestora. Natural că sîngele se va des­
carca de peptone, incarcare, care are loc numai în timpul di-
gestiune!. "
Dacă cineva, va analiza s�ngeJe la un animal care nu s'a
hrănit de multă vreme, de sigur că nu va găsi nict o urmă
de peptonă. \
Dacă cineva injectează o mare cătime de peptone, de si­
gur că va găsi porţiunt din acele peptone, în urină, căcî lipseşte
timpul trebuitor pentru a Ii absorbite de ţăsăturf, orr cît de
insătate (ca să mă exprim aşa) ar fi ţăsetnuile. In natură, to­
tul să petrece după auumite norme şi nu după capriciile
noastre.
[353]
•
Din cuuoşfinţele inalte, ştii nţiflce ale d-lul Athanasiu 353
. Şi orf cit de asim ilahile ar fi pepto nele, prin faptul că
s'a injectat în sînge direct, o mare cătirne, ele sunt în acel mo­
. meni, corpI strătnf natureî animalulUI şi nu e de mirare, că
in unele cazu rî, să observă accese aşa zise de otrăvire.
De acolo, a eonchide că peptonele sunt otrăvurI, după
cum afirmă d. Athanasiu, e dovada cea mal patentă, ele lipsa
de educaţie ştiinţifică, capabilă, a forma gindirea serioasă. Do­
vadă, că nu mal fiziologist nu e persoana care afirmă aşa cu
uşurinţă. Şi numai fiziologist nu e d. Athanasiu, cu toată re­
clama ceşî face prin "Viaţa Romînească" I !
In fine se mai ştie că. animalnl asupra căruia se fac ex­
perienţele, este un [actor de care trebue ţinut samă, căct re.
zultatele depind de el. Şi mal ales Epurele de casă, este acela
care dă mult necaz experirnentatorilor.
Mal departe (p. 183) găsim: "Existence dans l'argctnisme­
"Les peptones se rericontrent dans }'estomac et I'intestin au
"moment de la digestion des albuminoîdes , an les reirottoe
naussi /f, ce moment danis le san.!], spccictlement dans le san.q de
,)lct oeine porte, dau» le chyZe ... il
Mal clar se poate? .
Mal departe (p. 183 jos) găsim: "q�le devient la pep­
"tone? Les quantite tres faibles qu'on trouve dans le sang et
.,dans le chyle prouvcnt qu'elle disparait tres rapidernent.
.,Commellt, se fait cette disparition ? Il est peu probahle qu'eJle
"soH detruite et oxydec dircctement dans le sang, car on
"peut nour rir un animal en lui donnant exclusivement des
» peptones comme al iments azotes , il falit done qu'elle soit
"assimilee".
Earăşi mal categoric şi mat limpede se poate?
Aduc dară dovezi să arăt, nu ereziile d-Iuî Ath anasiu,
caci ca cine-va să aibă erezif, trebue să fi învăţat ceva şi să
fi învăţat răii; ci absoluta patimă de a-mi gflSi erezîj.
Adevarul e c1tm Sp1l n eli, şi îndrăzneală e, tot cr>, afir/net
d. At7/Cma8i�t,
*
* *
Imputarea cu fibrina din plasma sillgeiul (No. 8) e o e­
normitate de îndrăzneală de a-mi găsi mie ueştiinţ(l, inlocuind
cele ce spun, cu adevărate inepţii.
Rog pe cetitorl să eie bine sama ce spune d. Athanasiu :
"Tot aşa suslinea şi Burdar-h la 1837({, adică că fihrina ce se
află în soluţie în partea Ucidă a sîngelui, se pl'ecipită, cind
singele este scos din vinele animaluluI. Şi adaogă: "De a·
il tunel însă, chesti unea formarei fihrinei a făcut progrese, de
p,care d. dr. Cosmovici este cu totul străin. Se ştia la 1903,
))că fibrina nu este o precipitare a celei disolvite în sînge. Ea
"este un corp nOl], care să produce în sînge, în anume con­
"diţiunL I(
Arhiva 2
[354]
354
Dr. Leon C. C osmovicl
Vra să zică sunt în sînge două .Ielurf de fibrine, una în
disoluţie, care nu se preei pită şi o alta care se naşte în anume
condiţiuni şi care să precipită, scoţind sîngele din vasele san­
guine.
Să mai poate discuta, o asemenea afirmare? In care oare
tratat modern (căcî văd că d-sa cunoaşte numai pe cele vecln)
a mal găsit aşa ceva?
Apol teoria Ieliuluj de a fi a fibrinei în partea Iicidă a
singelur, este şi o chestie În afară de un curs de liceu şi nu
e unica, în ceea ce prlveştc şi alte substanţe aflătoare în alte
licide. Aşa e şi cu pepsina, tripsina, şi altele. A spune că din
sînge nu capeţl fibrină, fiind că substanţa această albuminoidă
se află sub formă de fibrinogen, este lot atit de absurd ca şi
cum al cerc să nu spui că partea licidă a singelui cuprinde
apă, ci H2 şi 0, fiind că molecula apă, este' formată din
H20 !
Şi o imediată dovadă că fibrina se află sub formă de fi­
brinogen şi că teoria lUI Alexandre Schmidt, arată şi condi­
ţiile transform ărer, cînd pune că intervine pe de o parte şi o
altă substanţă albuminoIdă: ţibrinoplastica (şi nu sărurile de
calciu, după cum scrie d. Athanasiu) şi pe de altă parte şi un
ferment: ţermeniul închegărer, dau aicea textul fisiologistuluI
L. Landois 1) pag. 54.
))Aussi doit on considerer la ţibrine comme un derive
))oxygene du fibrinogene"."
Şi mă mir, de ce nu a sărit d. Athanasiu să găsască a­
ceiaşt greşală sp. ex,: şi cu sucul qasiric, în care spun-cum
trebue de spus-că se allă pepsina, ştiut fiind că ca este re­
zultatul translormărel uriel alte substanţe premergătoare: sub­
stanţa pepsinoqeuă sau zymogenă saii propepsina lUI Schiff
Eată şi texte H. Beaunis (Joc, cit) p. 59: ))Ce qui parait
.certain, que Ia pepsine soit farmec par Ies cellules prînei­
!! pales ou par les cellules de rcvetetnent, c'est que sa forma­
l) ti an est precedce dans les glandes par la formation d'une subs­
"tance pepsiuoqene (ca şi ţibrinoqeno. pentru fibrină) ou Z?/Jno­
",(jc1te, propepstue de Schiff, Ul�x depens de laquelle elle prend
. "
)) nalssallce . ,
Iarăşi mal categoric nu s.e mai poate. Aicea'mi dă voe
d-l A thanasiu să spun, că în sucul gastric ce culegem, găsim
pepsina şi nu'm] dă voe să spun că din sîngele ce scoatem <ţin­
tr'un vas sanguin, căpătăm tibTi�I1ă, şi că în sînge se află fi-
brină. \
Cu aşa savanţi, mal rar p\llem a\'ea ocazia de slat la
vorbă! '
In fine ce să mă mal opresb asupra celorlalte puncle.
Toate au �celeaşI pacate: în primul loc, exaclifafea din par­
tea mea şi în al 2-lea loc, ne-exacti�atea 1'evoltătoaTe, în cele
ce propune sa(1 în �xplicatiunile ce dă,
1), Traita do Ph,ysiologie humaine. Praris 1893.
I
[355]
1
92
:1 .
•
�
1
I
Din cunoştinţele înalte ştiinţifice ale d-lut I, Athanasiu 355
Dacă ar fi să răspund. la cele ce debitează relativ la
nerv], ar trebui încă multe paginî, şi mărturisesc că'mi e milă
de necuminţenia d-Iut Athanasiu. Mai hine tăcea şi rămînea
necunoscut de cei ce nu'} cunosc, sau care'} cunosc din auzi­
tele de reclamă.
In cît numai două puncte de acuzare mal ating şi acele,
fără a insista mult.
*
Unu), e· relativ la vasele lymfatice. Ce chestiune frumoasă
şi cum un profesor îşi poate arăta destoinicia, făcînd să În­
ţăleagă elevii, acele comunicări invizibile Între capiJarele
sanguine şi capilarele limfatice şi hrănirea ţăsăturilor de că­
tră singele, care le aduce hrana şi cum le o dă acea hrană.
D-I Athanasiu spune, că dacă aşi fi trăit pe la 1628, pe
timpul lui Harvey (tare mal e D-sa în literatură!) aşi fi pu­
tut crede că este o comunicare între aceste două sisteme de
capilare, dar la 1903 se ştia că n u există.
Ca cetitorii să se încredinţeze că există comunicărî, ar
trebui să citească un nămol de lucrărI din partea somităţilor
istologice. Avem în fiziologie, fenomenu l diapedezei, despre
care d-I Athanasiu-medic veterinar-probabil că nicf n'a a­
uzit, da încă văzut (ca profesor de fiziologie ce este)! Ş! tre­
bue să afirm că n'a auzit şi nici văzut, de .oare-ce spune aşa:
"In dreptul capilarelor se face schimbul de materiale Între
"plasma sîngelui şi ţesuturi. Mecanismul acestul schimb tre­
"bue căutat în legile ozmozet şi în activitatea celulelor endo­
"teliale; comunicările despre care vobeşte d, dr. L. Cosmovicl
"sunt o invenţie a fantazieî sale ştiinţifice".
Vra să zică nu sunt comunicări, după d-I Athanasiu şi
inventez fanteziL Oare tot aşa ar spune despre Ranoier, Hayem,
Rouget, Vulpian, despre Hering. Scharrcnbroich, Cohnheirn
(descoperitorul) şi ciţt, cîţi a lţif ? Cel puţin fanteziile mele sunt
colaborate cu lucrările atîtor oam enf, cale fac cinste stiintel.
Şi acuma să ne înţălegem asupra cuvîntuluI de comuni­
cărl, Ir-I Athanasiu a luat înţălesul ad Iiteram. Noroc că sunt
profesor], educaţi anume pentru a fi profesor), care nu inţă­
leg ca D-sa, ci aşa cum trebue.
Plasma (partea Iicidă a sîngeluI) trecenrin păreţii capi­
Iarilor prin imbibaţic şi filtraţie, am cît trebue, în fie care or­
gan şi parte din acea plasmă este luată, în trcbuinţată de ţe­
suturile acelui organ, Iar restul-neinhebuinţnt-nu se poate
perde, ei să scurge în gurile-ca să zic aşn--de origine a le
limfaticelor, pentru ca în cele din urmă, să tie adus din nou
în sistemul sanguin.
Iată comunicările despre care este vorba. Exact acelaş
lucru ca şi într'o irigaţie şi drenaj. Mal mult de cît atîta. Să
ştie că permeabilitatea cere existenţa de porl şi că s'a admis
[356]
356
.Dr. Leon C. Cosmovicl
porz capilarz şi pori iniermoleculari, fără de care nu se poate
lămuri imbibaţia şi nici fenomenul osmosâ asupra căruia am
să revin.
.Yra să zică avem comunicări şi mal precise şi despre a­
cestea e vorba în pasagiul pe care mi-I citează .d-l Athanasiu
la No. 11 şi m i'I critică.:;e "
De unde să ştiu-mal repet odată-că are să răsară o
mentalitate ca acea a d-lut Athanasiu şi să dee celor scrise de
mine un Înţeles ca aceala pe care'l dă, adică: o legătură, un
canal sa îi mai ştiu eu ce, între un capilar sanguin şi celIim­
iatic? Ştiti că am a face cu o arnenf care au cultură ştiinţifică
şi nu caută de cît adevărul şi nu intortocherea gindirilor.
Şi acuma să dau şi un text, din care reesă că permea­
bilitatea este comunicarea de care vorbim.
t. P. Morat şi M. Doyon 1) zic: "La quantite de sang
"qliisorl d'un organe par ses veines est bien dans I'ensemble
"sensiblemcnt la merne que celle qui y entre par les arteres,
"mars sa composition a ete changee. Il a laisse certaines sub­
"stances et en ernporte d'autres, Le systeme vasculaire, clos de
"toutes parts, est, a ce niveau, si non ouvert, du moins per­
"meable� Les Iiquides' le traversent avec les corps qu'ils tiennent
"eu dissolution. II y ajneme plus, les globules (surtout les glo­
"bules blancs) out le pouvoir dercder ses parois pour en sorti!",
"phenomene auquel on a dorme le nom de diapedese (Cohnheim)".
" ,Aceştia vorbesc de perrneabilitate şi prin permeabilitate
adică, prim imbibaţie şi filtraţie, trec părţi din plasmă prin
păreţil capilarilor sangui ne. D-l Athariasiu vorbeşte de osmosă.
Iată o expresie În gura tuturora şi a multora, fără habar să
aibă, dacă expresia se aplică fenomenului sau faptulul despre
care vorbesc.
, Cum, trecerea sîng elut prin păreţii capilarelor, este o.os­
masă? Unde sunt cele două licide miseibile, condiţie sine
qua non, pentru ca să spunem că osrnosa are loc?
Şi din această expunere, ort şi care cetitor va vedea cft
e de lipsit de ştiinţă marele ,mvant I. Atlianasuc ].
:11"
'Celalt punct ce mal ating, c vorba de expresia hydrocar­
burc dată unor anumite substanţe alimentare. Şi lată critica:
"De data aceasta semnalez numai că d. dr. L. Cosmovicl
"numeşte hydrocarlntre nişte pri�cipil alimentare formate din
"C. H. şi 0, in care H şi O se găsesc În proporţiunile din apă
,şi a căror formulă generală e�te: Cn FFn On. Se ştie că
"hydrocar:burele sunt formate numai din C şi H şi că aceste
"corpurl sunt otrăvUrl pentru organism (ex. petrol, parafină etc.)
"Tocmai pentru a se înlătura' orI-ce confuziune s'au nu-
l)'1'ra.ite de Physiologie. Paris 189�. Fonctions de nutrition p. 21?
I
[357]
Din cunoştinţele înalte ştiinţifice ale d-lut I. Alhanasiu 357
"mit hyd1'ocarbonate suhstanţele, în . compoziţia cărora Întră
·"C. H. şi O cum sunt: amilacelle, glycozavzaharosa etc."
Vra să zică, după d-l Athan asiu, rău am numit zaharu­
rile, amilaceele: hyd1'oca'rb1�re, căct cu osemenea nurnire sunt
acele ce cuprind numat C şi H şi Hydrocarburelesunt otrăvuri.
De ocamdată să, vedem textele. .
L. Landois (loc. cit.) p. 457 are ca titlu§ 254: Hyd1'ates
de carbone şi le caracterizează: "ces suhstances que l'on ,'reh­
"contre dans le regne animal et vegetal, sont ainsi no m mees
"pal'ce que leul' molecule renferme toujours, outre du carbone
,.(au moins6 atornes), de I'hydrogene et de l'oxygene, dans la
"proportion de l'eau (H20). .
Norat şi Douon. (loc. cit.): p. 327 are ca titlu: Hydrates
de carbone şi le caracterizează exact cum am spus adecă: ,;Les
"hydrates de carbone sont des composes qui renferment avec
"le carbone de l'hydrogene et de I'oxygene exactement idans
"la merne proportion que l'eau. Ceuţ d'entres eux auquelsre­
"vien! le râie le plus actif dans l'alimentation sont les sucres
"proprement dits (saccharose Ca H22 OII, qlucose O', H12 06 •.. )
"et les substances amyracees (amiclon "ca HIO 05 ..• )". '
Şi tot astfel absolut în toate tratatele de fiziologie şi de
chimie biologică.
Urmează că în limbagiul ştiinţific francez aceste sub­
stanţe poartă numirea de: "hydrates de carbone" şi-că ar fi
trebuit să le traducern prin expresiunea � de hydraţr de carbon
numire greşită, după cum o afirmă şi D. Dr. Istrati 1)
Numirea de hydrocarbure însă, este cea mal a'propiată
de adevăr, căct sunt derivate de hydrocarbure.
Aşa glucoza spr. ex, nu e un hexanpentolal(Dr, Istrati.
"loc. cit, pag. 308)? deci o hydrocarbură cu o constituţie corn-
.plicată. . ., I
Dacă dar, constituţia acestor substanţe alimentare: zaha­
ruriie, amdaceele, este acea a unor hydrocarbure cornplica'te,
de unde sunt şi corpi cu funcţit mixte, după cum le spuuexl.
Dr. Istrati (loc. cit. p. 308), cu tot dreptul trebue să le nu­
mim hydrocarbure şi nu hydraţi de carbon. Şi mal ales DD
.hydrocarbonate, după cum propune d-I Athanasiu, de oare-ce
iată ce definiţie găsim, a acesteî expresiunl, în dicţionarul lul
Littre 2) p. 762. .
"Hydrocarbone. adj. Qui est forme d'hYclro.r;lme et ':de
Carbone". Şi în nomenclatura modernă, hydrocarbonate, ", 'ar
<Însemna, carbonaţI hydrataţi, ceia Ce este '/.(.u neadevăr.
Dec'f rău şi fără .cale se anină şi de astă dată d-I Atha­
nasiu. Expresia D-sale de hydrocarbonate greşeşte, căci, sau
exprimă corpI compuşi numaI din C şi H, ceea ce nu' este e­
xact-cuprinzînd în realitate şi O-sau exprimă earbonaţz hy­
,drataţr, ceea ce nu sunt nicI amilaceele şi nicI zaharurile.
1) Curs metodic de Chimie !şi Mineralogie. Bucurşeti 190�, p. 320.
2) Dictionnaire de medecine.
[358]
358
Dr. Leon C. Cosrnovict
EH
ln definitiv, mCI expresia de hydraţt de carbon nu este
bună şi ca să fim cu desăvîrşire mal aproape de adevăr, ar
trebui să le numim: hycZrocarbure derivate alimentare. Dacă
n'ar fi fost la mijloc răutatea de ponegreală din partea d-lui
Athanasiu, atuncea chestiunea aceasta, s'ar fi putut pune. ca
ceva de dezlegat, ceia ce am făcu t.
Urmează dară, şi din discuţiunca tăcută în ultimul mo­
ment, că de la început şi pină lt sfîrşit, toatc încercări le d-Iut
Athanaslu de a ne da Iecţiunr, sunt incercari zadarnice şi dâu»
nâioare reputaţiumet ce şi-a creat prin mijloace puţin mărtu­
risibile. In totdeauna, a dat dovezr, că nu ştie despre ce e
vorba şi că explicaţiile sale, sunt cu toatele in contră-I.
A luat după o carte, cutare sau cutare fapt şi in\ălegln­
du-le după mentalitatea ce are, a crezut că ne le poate opune
ca axiome nediscutabile, căci vorbeşte în numele său 1 şi doară
unul este 1. Athanasiu, profesor la Universitatea din Hucureştt
numit la catedră, fără a avea vre-un titlu academic (nici ma­
car bacalaureatul, dar incă licenţa sau doctoratul 1) şi fără
a prezenta vre-o lucrare senatului Uni , ersitar, după cum se
vede din procesul verbal incheiat cu acea ocaziune 1). Şi a
fost confirmat profesor în contra tuturor dispoziţiunilor le­
gei, ca apol d-I Athanasiu să înceapă a-şi varsa ştiinţa În­
tinsă, după cum şi o varsă in articolul pe care am fost ne­
voit să-l analizez.
, Mă mir-e-odată avînd un precedent-de ce candidaţii
care se prezintă la o catedră universitară, mai Înaintează l u­
crărI? E destul a inşira o listă, cit de lungă şi senatul Uni­
versitar, trebue să o creadă ca bună; ră mine numai să se gă­
sască un profesor, care să faca un raport favorabil, asupra
acelor pretinse Iucrărl, cum a fost cazul cu d-l Athanasiu.
Raportorul D-I Voinov, a afirmat sub a sa iscălitură "că legea
ni: cere lltcrările ci nttrnat să le a1wnţe" şi de aceea d-I Gr.
Stefănescu, alt profesor universitar certa să vadă lucrările şti­
inţifice ale d-Iul Athanasiu, căci, dacă numal le-a amintit şi
nu prezentat, cum a putut D·l Voinov, să facă asupra lor, a­
cel lung raport scris de apr<;>ape treizeci va,qin'l (vedeţi Mon i-
torul)! \
Şi cind acesta e, li 1 Athanasiu, cum trebue oare con­
siderat, cind îndrăzneşte a-mi spune: "toate acestea arată" nu­
"meroasele goluri, care se găsesc în cunoştinţele de Fiziologie
ale dr. L. Cosmovicl" ? 2). \
Mi se pare ca noi putem dOvedi, că d-l Athanasiu e un
adevărat gol în toată puterea cuvin tuluf, în ceea ce pr iveşte
ştiinţa ce posedă. \
Şi cn încheere să mai analisez ultima sa îndrăzneală, re­
lativ la transformarea albuminoidelor în grăsime.
I
1) Monitorul oficial din 3 Martie 1905 p. 10.070--10,080
2) Arhiva. Anul XIX, 1908 No: 7 ş!i 8 ;)' :299-207.
[359]
Din cunoştinţile Înalte ştiinţifice ale d-Iuf I. Athanasiu 359
Iată ce ne spune:
"S'au publicat asupra acestei chestiunt atitea IucrărI,
"incît, adunate la un loc, ar alcătui mal multe volume. Toate
"probele aduse în sprijinul transformărei albuminoidelor în
"grăsime au fost dărămate prin cercetări experimentale. O
"lucrare, pe care am făcut-o în institutul de Fiziologie de la
"Bonn, dovedeşte ca nefundată şi opiniunea că în i ntoxicarea
"cu fosfor alhuminele s'ar transforma în grăsime".
Iată o îndrăzneală, fără margini. Tot ce poate fi mal su­
blim, ca rezultat experimental, e tocma'î,.trans(ormarec/; albumi­
noulelor în qrăsime în organismul animal, c�re după d-l Atha­
nasiu este o greşală, căcl nu degeaba a lucrat asupra acestui
punct la Bonn.
Zic îndrăzneală, eăcl alta este interpretarea ce trebue de
dat rezultatului experienţet sale, făcute sub conducerea lUI
Pflugher. '
1-- i eată şi texte precise:
Morai şi Doyon (loc. cit. 1899) p. 32-t spun: "seule l'al:
"bumine ne derive pas des deux autres alirnents : elle peut Ia ire
"graisso et sucre";
Vra să zică grăsimele şi zaharurile nu pol sluji organis­
mul UI animal, să fabrice albumona ; albumina Însă dă naştere
la grăsime.
La pag. 328: "lorsque pendant I'absorbtion digestive il
"p(�netre dans le sang une grande quantite d'albumine, cel le-ci
"se dedouble rapidement et fournit de la qraiese",
Mi se va spune: aceste sunt scrise pe la 1899. Cent mal
modern. Avem şi scrieri cît să poate de apropiate .
.Laulanie (loc. cit. 1905, decr, după citata lucrare a d-lut
Athanasiu) p. 551: titlu: "prodoctioD de la graisse aux de-­
"pons des princlpes albominoides. a) Preuoes iirees des eţţeis
"d'ttnc alomeniaiion exclusioe albuminoide. b) Preuoes tirce» de
"la composition de la raiion, c) Preuoes tirees du bilan nutriti],
Mal experienţe precise se poate?
Şi conclusia lui Laulanie este zdrobitoare: "onvoit clai­
.remeni que, si l'alimentation est surabon.danie, toute I'albu­
"mine de la ration n'est pas consacree el l'entretient de I'ani­
"mal et qu'une part de cette albumine est distraite pour etre
"employee a I'accrois sernent des reserves acZipeuses" (reserve
de grăsime).
Las pc cetitorJ, <;ă aleagă acuma.
Şi sfirşesc prin citarea pasagiulul următor din articolul
D-lul Athanasiu :
"Eii doresc din toată inima (?!) ca d. Dr. L. Cosmovici
.să se ocupe în adevăr serios cu ştiinţa, spre fericirea cate­
"dre'i ce ocupă şi a tratatelor didactice pc care le va scrie pe
"viitor. Pănă atuncea însă, rog pe d-I Ministru al Cultelor şi
"Instrucţiunei publice, să lea măsurile ce va crede de cuviinţă,
[360]
360
Dr. L. C. Cosmovici
"pentru a nu mai fi admisă în învăţămînt cartea de anatomie
"şi Fiziologie animală a d-Iul Dr. L. Cosrnovicl".
Sarmană catedră Ieşană, cine te plînge?
Şi eu sunt de părerea Dvlut Athanasiu Şi-I muZţttmesc
de însărcinarea ce şi-a luat să ceară scoaterea din învăţămînt
a cărţilor mele didactice". Are mare dreptate; nu trebue şti­
Inţă serioasă, nu trebue preqătlre : pentru dobindirea de di­
plome; căci sun t arme periculoase !
Rog pe d-I Athanasiu să nu se lase şi acuma cît e proas­
păt lucrul, să silească se scoată cărţile mele din Licee şi să se
Înlocuiască cu un Manual "fîn de siecle", splendid şi ca concep­
ţie şi ca rezultat: manual de plagiatură, sistem J. ăthanastu''
profesor de fiziologie la Universitatea din Bucureşti.
Iaşi[ Ittnie 1909.
Dr. L. O. Oosmovici
Profesor Universitar
Nu ne cunoaştem, D nă, deşi sunt ani de zile
De cînd acele visurî ce un poet le are
Mi le inspiră ochil seninr, ca-albastra zare,
Prin taina lor adîncă duios spunindu-mi-Ie ....
Nu ne cunoaştem, Dvnă, deşi în fie-care
Cl ipită-a Întîlnirei, privirei meJe-umile,
1 se deschid de o-dată ca'n "vis cereştî atile,
Şi inima-mi inundă un dor ş'o întristare ....
Nu ne cunoaştem, D-nă, străini trecem prin lume;
Doar dacă intimplarea ne-apropie, serrnanit,
De şi atuncl, in urmă-ţt, plîngînd, te chem pe nume .•
.
Şi nici nu ne-om cunoaşte de-a lungul vieţil noastre .. ,
VOI ţine-ascunsă taîna privire; tale-albastre ...
Iar doru'mi n'ai să-I afli, ţiCi nu-l vor stînge anii...
Gordon
1) Din volumul «Petale» care va apa1e in curind,
;n .. ,�·=;;;;; =
[361]
Bots de călătorii fă�utB prin' Bucovina
Câlâuzit de "Dicţionarul. Geografic al Bucovinei
de Em. Griqorouitea, proţesor' 1).
"Rohosna, com r ur.," în rindul al 21-J@a este a se adăuga
după "menţionată pentru prima oară" în anul 1420, într'un
urie din 8 August, cînd Alexandru Vodă cel"· Bun, d ărueşte
Episcopie! Rădăuţilor un fănaţ de 25 fălci şi 1513 stlnjint şi
o cărclurnă. (vezi protoc. imp. No. 241 şi 242).
" Eomomeşii, corn. rur.," după rîndul al 21-lea este a se
adăuga: La 1744 Martie în 11, boerul T'eodor Braha, dăruise a
şesea parte din moşie Mvre) HomoruluL (vezt protoc. impăr.
No. 70).
" Ruşir-Moldoviţez, com. rur.," în rindul al 32 Iea este a
se adăuga: Huşiî şi Vatra-Moldoviţeî au fost dăruite M-rei
Moldoviţa (ca proprietăţi la un loc) de cătră Petru VI Vodă
Rareş, prin uricul din 1534. Această danie a fost întărită de
cătră Miron Barnovschi Vodă la 2 Iunie 1626 şi de cătră Va-
sile Lupu Vodă la 30 Martie 1642. .
Reona, corn. rur., aci este a se adăuga: pînă la 1781
această comună s'a numit Birnova, Iar după aceea Revna.
In rîndul al 35-1ea scrie autorul: "Aci a zidit în anul
,,1744, Isaia proegumenul Schitului Mare o mînăstire de lemn".
DI. Grigorovitza ca autor al unui dicţionar romino-rus,
ar trebui . să ştie că mănăstirile d� lemn nu se zidesc ci
se durează.
Cu privire la menţionata mănăstire autorul nu ne dă
vre-o lămurire. Să se adaoge deci că această mănăstire a fost
o filială a mănăstire! de maîce din M ămăeştî, care stăpînea
şi satul cu pămînturile Jur, primit În dar de la Solomon Bir­
logeanul prin uricul din 11 Mal 1760 Întărit de cătră Ioan
Toader Calimach Vodă (vezl protoc. împ. No. 180,181 şi 184).
Această mănăstire durată de lemn de teiu şi înzestrată
cu trel turnuri, a fost mutată în anul 1895 în comuna Co­
măreştî unde se află şi astăzi reconstituită, pe cînd în comuna
Revna s'a construit o altă biserică tot de lemn, însă mult
mai înaltă şi mal încăpătoare, peste, drum de locul celei vechi
de odinioară.
Aci în localitate se află sediul administratoruluî silvic şi
al forestierului fouduluî religionar gr. ort]
"Săcălnş�(l, pisc de munte", lipseşte în dicţionar.
1) A se vedea şi numerele anterioare.
[362]
362
Vl. Mironescu
I
. "Sădtlincea sau Lipoveni, sat, distr, Suceava" trebue pus
în nomenclatură.
Mal lipseşte şi: Săscioara; o cimpie lingă satul : Costina,
aproape de Suceava, care a dăruil'o Mvret Moldoviţa Ştefan
cel Mare prin uricul din 15 Nocmbrie 1499. Mrca Moldoviţa
o vîndu boerulul Ionaşcu Isăcescul cu 100 lei rnoldoveneştr,
prin uricul din 1 Iulie 17t4. far acesta o dărui mal tărzi u
M -rer lIişeştr, prin urtcul din 14 Mal 1737, (vezI protoc. împ.
No 42),
Săromnişca, lipseşte asemenea, e un loc de pămînt aşa
numit, situat in jurul M-rel Horecea, cumpărat de cătră acea­
sta, prin contractul din 21 Iulie 1737 (vezt protoc, îrnp. No. 206).
Lipseşte şi Selişte, loc aşa numit de Jocuito rit satu luî şi
situat în apropierea bisericei de astăzi din corn. Volovăţt, care
însemnează sat sau colonie; decI acolo lingă biserică se zice
ar fi fosl vatra cea dintăi a satului, biserica actuală servind
totdeauna ca biserică de mir sau parochială şi nici odată ca
mănă�tire. De acest loc se leagă şi legenda babel" Uţa" la des­
călecarea lui Dragoş Vodă (vezi Volovăţ comună)
"St. Ilie, com. rur., mănăstire şi moşie"; numele se va
scrie deantregul Sînt-Ilie, fiindcă constitue o numire ge­
ografică.
Observăm că autorul cu obiclnuita-I superficialitate scrie:
,,'" mănăstire ... întemeiată, pe cît se crede, de Stefan ceI�'are
"la 1504, lucru care nu se poate constata cu certitudine (1 ?)
"hrisovul respectiv fiind Învechit şi rupt".
Deşi autorul copiase ca de obiceiu opui citat al Dvruluj
Werenka, care necunoscînd anul întemeierel bisericeI, pusese
anif dornniej lUI, Ştefan cel Mare (1457-1504) cind s'a săvîr­
şit zidirea, totuşt autorul dicţionarului, vrînd să fie mal pre­
cis şi crezînd că nu există aIte -probe de constatare decît hriso­
uul învechit şi rupt? indicase anul 1504, aşa ni tam ni sam.
Cu toale acestea ştim pozitiv că autorul dicţionarului
nicî nu văzuse macar acel hrisov, ci copiase pur şi simplu pă­
rerea autoruluI Werenka. "Autorul dicţionarulut nu se intere­
sase macar prin parohul lpcal de datele cele mal strict ne­
cesare cu privire la biserică şi nicî nu călcase vre-odată în
comuna Sînt-Ilie, căct dacă s'ar fi ostenit, ar H găsit pe pă­
retele din afară a bisericei, deasupra uşel de intrare, o ins­
cripţie în trei rînduri săpată în piatră calcară cu litere slavo­
ne, care sună în tra�u�ere: I�anv Stefa.n. Voevod fiul lUI �ogdan
Voevod, Domn al ţărit MoldoveI, a ZIdIt acest templu In nu­
mele sfintului prooroc Ilie, şi\s'a început în anul 6987 (1479)
luna Mal, şi s'a sfîrşit acelaşi' an Octombre ] 5.
Biserica în interiorul ei e peste tot pictată cu sfinţi a
fresco şi la stînga intră reî În naos se află pe păretele ctito­
rese chipul lui Stefan cel Mare, in vîrsta tinereţei.
Pardoseala altarului e făcută din cărămizi smălţuite de
formă rombică. Zidurile bisericei sunt bine conservate şi poartă
[363]
Note din călătorif făcute prin Bucuvina 363
u n turn svelt de înălţime amăsurală, pus pe un soclu stelar,
f'aţada are la abside arcade oarbe de cărămizf aparente şi o
cor nişe de oale circulare smălţuite multicolore. Biserica po­
sedă ca odoare un pocrovăţ de matasă, cusut cu fir de aur,
în jurul marginel căruia SP. află o inscripţie hrodată, care spu­
ne că e făcută de Bogdan Vodă fiul lUI Stefan Voevod. Se mal
află şi o cruciuliţă portativă, admirabil lucrată în lemn de
chiparos şi fcrccată cu argint lucrat ajour.
Mănăstirea stăpînise odinioară următoarele proprietăţî:
satul Costîna. pe jumătate, Satul-Mare, Juleştit, Drăghineştiî,
Florinta (cîmpie lîngă satul Costîna), Milişăuţiî jumătate sat,
un pămînt Între Scheea şi Gropile, un .b.efeşteu şi 24 fălcl de
pămînt la Tătăraş lingă Suceava, Sînt-Ilie sat, una vie de şese
pogoane, la Cotnari, două cimpi! lingă satele Juleştif şi Ho­
dera, Copcea heleşteu şi 24 fălci de pămînt la Suceava, lingă
moşiile Mitropoliei.
Autorul neglijase de a aminti toate aceste proprietăţi, pre­
cum şi existenţa unul cabinet de lectură numit "Sint-Ilie".
"St. OnnjreZ" corn. rur., scrierea localităţeî se va recti­
fica ca mai sus. In rîndul al 20-lea să se adauge: Satul cu
pămîntul lUI a fost dăruit M-rel Putna, de cătră Vasi.le Vodă
Lupu la 1 Aprilie 1646. (vezî protoc, împ. No. 148).
In dosul bisericei din corn. Sint-Onufreî sau Mănăstioară
se află o movilă care poartă numele "Movila cu gloanţe", de
oare-ce conţine multe gloanţe din timpurile vechi. Tradiţia 10'
cală spune că aici a fost odată o bătălie înverşunată între Ste­
fan cel Mare şi Turcr. (Vezf Leg, 1. Stefan cel Mare de S. Te­
odorescu-Kirileanu, pag. 129-130). Comuna posedă un cabi­
het de lectură numit "Renasterea".
'Srniclovatict�l, munte, lipseşte în dicţionar, Să se Înscrie
cu nota următoare: care e spre apus de la Poiana-Mărulul şi
care se ţine de aceasta şi se despărţeşte de dînsa numai prin
apa Prislopuluî şi a Poenit Mărulur, de altă parte însă stă în
legătură cu Ciumărna, şi cu muntele Calul, se află două piv­
niţe foarte lungi zidite cu lespezt foarte mari pătrate şi aşe­
zate una peste rostul celeilalte.
Una dintre aceste două pivniţe, despre care asemenea se
zice că sunt de pe timpul Dacilor, e cam de 4 m. de lată şi
2 m. de înaltă. In această pivniţă a intrat, inainte de vre-o
cîţi-va anl, Andrei Furcal din Dragoşa cu o lumănare aprinsă
pănă la vr'o 50 rn, adîncime, însă sringindu-i-se luminarea, şi
neputind merge mal înainte, nu putu Să'I dea de capăt. A­
cuma pe pivniţele acestea, a căror gîrl iciu c îngust, au cres­
c�lt o mulţime de copaci foarte mari şi groşt, şi de aceea ni­
menca nu mai poate intra într'însele.
In pivniţele acestea zice-se că-şt ţineau Dacii din Poiana
Mărulul averile lor.
In apropierea pivniţelor acestea s'a aflat înainte de 30
de anl o ladă cu bant, la o adincime de 2 m. Lada era fă-
[364]
364
Vi. Mironescu
cută din dulapurl groase de brad cioplite din topor şi prinse
Ia capete cu cuie asemenea de brad. Scîndurile eraii din cauza
vechimet Ior, albastre. (VezI Tradiţii JlOp. rom. de S. FJ. Marian).
Senatorul; munte; lipseşte În dicţionar.
Slobozict-Ropcea, cătun; este a se îndrepta în Sloboeia.Iiop­
ce'f,adăogindu-i-se: satul a fost dăruit de cătră Calistrt, Epis­
copul Hădăuţilor la 2 Noembre 1762 şi întărit după aceea de
cătră Grigorie Ghica Vodă la 23 August 1775 (vezl protoc.
, împ. No. i 24,-5,-'-6).
Stăucen'f, com. rur.: în rîndul al 30-1ea să se adauge:
jumătate din pămîntul acestei moşii aparţ inn mănăstire] Ho­
morulut, dăruită de cătră Eustratie Dabija Vodă la 4 Ianua­
rie 1663 (vezf protoc. împ. p. 197-205).
Suceuuo: com. rur.; să se adauge: ' comuna posedă o în­
-soţire de păstrare şi credit cu 50 membri şi un cabinet de
.lectură numit "Ajutorul".
Sz�ceviţa, mănăstire; autorul esc1use şi aici tradiţia isto­
risită de călugăr] care zice că mai întăt ridicase pe acest loc
, Episcopul Rădăuţilor George Movilă, care deveni mai tîrziii
Mitropolit al Moldovel, o mănăstire de lemn. Pe acest timp se
ivi o tlnără nevastă romincă cu un car şi .cu un jug de bi­
voll şi se prinse înaintea soborulut mănăstirer, că va cara cu
carul şi cu bivolii ci, peatra şi materialul trebuincios pentru
-o mănăstire zidită. Pentru această muncă ea nu ceruse altă
răsplată, de cit numar favorul, ca după moarte să fie înmor­
mîntală în locul ctitoriJor în biserica cea nouă. Fiind asigu­
-rată de sobor, că dorinţa el va fi împlinită nevasta a cărat timp
de 30 de ani cu excepţia Duminieilor şi sărbătorllor neîntre­
rupt zi şi noapte materialul pentru biserica ce avea să se zi­
dească şi care apoj se zidi de marele vornic al ţăret Moldovei
Ieremia Movilă.
După moartea nevestei Sinodul Episcopilor decise că nu
�i se cuvine înmormîntarea ctitorească, Însă ca amintirea el să
rămînă neultată consimţi ca, chipul ei să se sculpteze în pia­
tră şi să se aşeze pe un turn alezidurilor încunj urătoare mă­
năstirel. Astfel fn aşezat chipul Hominceî pe un colţ al tur­
nulur de cătră apus, cu capul'. acoperit cuo învelitoare, în a­
mintire că a cărat materialul cu atîta răbdare şi abnegaţie de
si>ne pentru zidirea mănăstirei. , ., _
Autorul dicţionarului a n\aI trecut cu, vederea să amin­
tească despre nefericitadoamnă \EIi"avela a' lUI Eremia-Movilă
al căreia păr gălbut împletit în \�oadă se păstrează în sfera de
'alamă a policandrulut marea miinăstire'î, Un călător din Ho-
'-mănia care vizitase vre-o 20 de anî În urmă acea mănăstire
văzîndu-se neobservat, -a tăiat o parte din capătul cozii Dom­
niţel-după cum ne istorisi repausatul stareţ şi arhirnandrit
Fili povicJ.
Cit priveşte istoricn I măuăstiret se spune că Mitropolitul
'George Movilă întemeia pe cea> di;ntălii în ruga lui Dvzeă de
[365]
T
Note din călătorif făcute prin Bucovina
• I
365
1
i'
a scapa ţara Moldovei de .Ioan Vodă Tiranul sau Ioan 1 Vodă
cel 'Cumplit (1572--1574), şi apot de 'Ioan al Il-lea sau Iancu
Sas .vodă (1570-1582), tot un .Dornn tiral,lşLde prădăciu­
nile şi devastarile suferite din partea Cazacilor conduşi de u­
nii Moldoveni fugari, care se pretindeau a fi flit Iut Ioan Vodă
cel Cumplit şi cu drepturI la Domnie. Astfel se năpustiră asu­
pra Moldovet în anul 1577 .Cazacii conduşî de Ioan Cruţul
Vodă Potcoavă. ocupînd şi storcind Moldova timp de două
Iunl, pănă cînd Petru V Vo�dă .Şchiopul (1574-1579) îl bătu
şi alurjgă. Tot astfel verîi la începutul anulu11578 in fruntea
tătarilor un ,anume Alexandru Cruţul, fratele lUI '�oan, dar şi
aceslu fu bătut după cite-va săptămîni, pri ns şi omorit După
aceea inăvă liră Cazacit .de sine; încă de două orj, cari deşi fură
invinşî, prădară curnpl it ţara.
După zidirea mănăstirel de cătră Eremia Movilă, pe a­
tuncea in că mare vornic, acesta ceru lui Iancu Sas Vodă care
tiraniza poporul şi în contra căruia se inţeleseră boerit ţeril
Împreună cu Movileştit să-I omoare, încuviinţarea de a sfinţi
acea mănăstire, fapt care nu era de cît un pretext de-a fugi
din ţară, fiindcă Domnul prinse de veste' de complotul ur­
zit contra Iut. Drept aceea Movileştiî ca ctitor! ai mănăstire!
Su ceviţa, în loc s'o sfinţească, fugiră în Polonia unde scăpară
cu viaţă aşteptînd căderea tiranului din Doinnie la anu!1582 ;
prin urmare tărnosirea bisericei PlISă pe a. 1581 e falşă, tre­
bue îndreptată şi tradiţia cu istoricul, adăqgite. In anul 1583
Ieremia Movilă sflnţi mănăstirea. . ..
După căderea lui Iancu Sas Vodă, îl urmă în Domnie:
Petru V Vodă Şchiopul a doua oară (1582-15'>}1), Aron tira­
nul (1:')91- H592), Petru Caz acul (1592), Aron Tiranul a doua
oară (1592--1595), Ştefan VII Răzvan (1595) pănă în fine ajunse
şi Eremia Movilă a fi Domn (1595-1600) şi a doua oară
(HîQO-IG06).
Tradlţia spune cii într'o pivniţă a mănăstirei, Ererniu
Movilă Vodă ar fi lăsat după moartea sa, foarte mulţi hant,
pe cari îî întrebuinţă fiul seu Constantin pentru redobîndirea
tronului răpit de unchiul său Simion Movilă.
Din viţa Domnilor Movileşti se trage familia hocrească
a haronilor Hurrnuzachi din Bucovina.
Cu privire la proprietăţile mănăstire! Suceviţa, observăm:
1) Volovăţul ; să se îndrepte anul donaţiunef resp. uri­
culuf din 1589 în 1580 (vezi protoc împ, No. 88).
4) Muntele Giumălăul : să se indrepte data şi în loc de
11 Mal să se pute 28 Mal (vezî protoc. împ. No. 91, 92 şi 9:3).
6) Jumătate moşia Ploşniţa ; să se indrepte cu Pleşinţa
(vezt protoc. împ. din 21 Ianuarie 1782 pg. 309-318).
7) lbăneştit să se îndrepte in lvef,'Jieştit. 8) Noscova în
Coşcoua ; 9) Verbiea în Yăr:bica, 10) Osoneştii in Osăneştit şi
11) David în De6veda (cimpie) (vezI proloc. imp. de demarcare
din 21 Ianuarie 1782 pg 309-318).
[366]
366
Vl. Mironescu
Afară de aceste mal lipsesc următoarele propriet ăţr
care sunt a se adăoga; 12) Răşineţul jumatate sat; Un he­
leşteu, a treia parte; 13) Pihotin, o grăd.ină de prisacă ; o
moară (nu se înseamnă unde); 14) o vie de 4 pogoane la Be­
zedeştl; 15) o vie de 6 pogoane la Cruce şi 16) Un pomet de
5 fălci la Horodeştl. In total 16 proprietăţf. (vezf mănăstirile
fond, relig. de Aron Pumnul).
S7thardnl-Mare, munte; lipseşte în dictionar şi să se a­
dauge cu nota următoare: dăruit mănăstirel Moldoviţa de
cătră A lexandru Vodă cel Bun, prin uricul din 15 februarie
1410 şi întărit după aceea de cătră Eustratie Dabija Vodă la
30 Martie 1662; socotindu-se la această danie şi Suhardul-Mic.
Urmează apoi şi întărirea lUI Miron Barnovschi Vodă din 2
Iunie 1626 (vez[ uricarul Wickenhauser pg. 104).
Buhouerha, corn, rur., se va îndrepta în Suhoverca, Au­
torul spune că acest sat este menţionat într'un "hrisov" a lui
Stefan cel Mare din anul 1503 şi în altul a Iul Stefan cei
Tînăr din an ul 15 Hl Oct. 6, fără a le precisa. Cunoaştem o dată
mal veche şi mal precisă, cînd acest sat a fost dăruit de că­
tră Alexandru Vodă cel Bun Episcopie! Hădăuţilor, prin uri­
cul din 8 August 1420 (vezt protoc. îrnp No. :241 şi 242).
Su.Zifa-Moldove'î, (vezi Moldova-Suliţa) munte; lipseşte în
nomenclatură şi trebue pusă.
Tătăr'aş deal, situat lângă oraşul Suceava; alăturea trece
pirăul Caca ina, revărsându-se în riul Suceava.
Tradiţia locală spune că Eremie Vodă bătînd pe compe­
ţitorul la scaunul domnesc Răsvan Vodă la satul Arenl, I'nr
fi sluţit, tăi ndu-t nasul şi buzele şi I'ar fi ucis pe vîrful mo­
vilei de pe dealul Tătăraş, situat Între Suceava şi satul Ipo­
teştI şi că movila aceea se numeşte şi astăzi "Movila lUI Hăs­
"an". Lipseşte in dicţionar.
Tătarca, munte; lipseşte tradiţia, care spune că Hanul
'I'ătarilor care venise în Bucovina 'cu cetele sale să prade, fu
bătut şi apoi prins şi adus Ia un locuitor foarte voinic de
munte, numit Moroşan, căruîa cerind Hanul apă ca să şi a­
stîmpere setea, acesta îl dădu moare de curechiu (varză) să
bea dintr'un poloboc ce-l avea in tinda casei, şi Hanul de voe
de nevoie aplecindu-se să bea ',eu deasilă, Moroşanul îl apucă
de picioare, îl ridică in sus şi'I cufundă cu capul În moare;
după ce îl ţinu astfel un moment, resturnă poJobocul şi îl slo­
bozi apol cu Han cu lot de pe munte unde se afla casa locu­
rtorulur şi astfel Hanul, slobozitya vale a ajuns zdrobit cu po­
loboc cu tot. In amintirea acesteî îutîmplărt s'a dat numele aces­
tUI munte "Tătarca", rar "alea unde a ajuns polobocul "Valea·
Tatarcif ". (Vezi tradi], pop. de S. FI. Marian).
Tărăşenz, corn. rur.; Ia sfîrşit să se adaoge: Aci este o­
ficiul administratorulul silvic şi al forestierulut relig. gr. ort.;
apoi poşta şi un post de jandarm], 'permanent.
Terebiş, un finaţ şi lingă Horecea, primit în dar de mă-
[367]
I
Note din călătorii făcute prin Bucovina
367
I
•
i
0'1
,
!
I
-�
J
I
.J..
!
(
năstirea Horecea la 10 Maiu 1748, dar nu se ştie de cine, do­
natorul nefiind numit în protoc. împ. No. 205. - Lipseşte în
dicţionar.
Tereblecea Romînească, corn. rur.; în rîndul al 51-lea să
se adaoge după" 1748": apoi Calimach-Vodă la 1 Noembrie
1762 (vezl protoc. imp. No. ,108, 9, 10, 11),
In rîndul al 62-lca să se adaoge: In aproprierea cornu­
nef se află o culme care poartă numele "Cetatea Tătarilor" şi
despre care spune tradiţia locală eă, pe timpul domniet lui
Ştefan c. M. Tătarir încălcînd Moldova spre a o prăda, o parte
din el se îndreptă spre Tcreblecea. Locuitorii sntulut prinzînd
de veste despre venirea lor, se. inarmară cum putură şi se a­
dunară .din sus de sat pe o culme, unde se întăriră din toate
părţile cu şanţuri şi cele trebuincioase apărării. Sosind Tăta­
rit şi văzînd satul pustiu, Hanul se înfuriă şi dădu ordin: a
se da foc şi cum Tătarh se desfătau privind satul cum arde,
o fetiţă de Romîn ducea greu în spate prin mijlocul flacări­
lor pe tatăl său, un moşneag bătrîn şi bolnav, din care cauză
nu putu fugi de urgia Tătarilor. Nu apucă însă biata copilă
a eşi din sat, se văzu urmărită de Tatari, deci îndeslnduşl
paşii, fugia urmărită spre culmea unde se aflau locuitorii sa­
tului adunaţi şi în tăriţl, Istovită de greutatea poverii şi înfri­
coşată, fata căzu leşinată,în timp ce Tătarit se apropriară de
ea, fură primiţi cu o nloae de săgeţi de pe deal. Fata venin­
du-şî în fire, se refugiă în cetate, pe cînd locuitorii incinseră
o luptă cr.ncenă cu Tatarit cari dăduseră asalt. culme! întărite.
Noroc că Ştefan c. M" întorcîndu-se dintr'o expediţie în care
bătuse pe Unguri şi aflînd grabnic de veste, veni în ajuto­
rul bteţilor locuitorr din Tcreblecea. Domnul sosind în grabă
atacă pe Tatart din tret părţi şi-) zdrobi cumplit.
Feciorul ce-i aduse vestea despre venirea Tatarilor şi fata
care dusese pe tatăl său in spate după cererea lui Ştefan Vodă se
cununară, primind pămînturi în dar. (Trad, pop. rom. de S.
F1. Marian),
La sfirşit să se adauge: Comuna posedă un cabinet de
lectură numit "Luminătorul" şi o însoţire de păstrare şi im­
prumut cu 95 membri.
'I'odorescul, munte; după rindul al 6-lea să adauge: Mă­
năstirea Moldoviţa îl primise În dar de la Vătavul-Mare Gri­
gorie Udrea, care îl avea de la Bogdan III V odă.
Tocilelc, munte; lipseşte in nomenclatură. Să se adauge:
se află pe ţermul drept al părăulul Solca .
. Topliţa, mic aflueut ; să se adauge în rîndul al 10-lea
nota următoare: Topliţa împreună cu o moară pe ea, o dă­
ruisc Stefan cel mare slugei sale Corlat, prin uricul din 13
Septembre 1473. Corlat vînzînd Topliţa lUI Petru Rareş Vodă
cu 480 florin! tătărăşti, acesta o dărui mănăstire! Moldoviţa,
prin uricul din 11 Aprilie 1533 şi întărise dania într'a doua
domnie prin uricul din 27 Mal 1546. apol Grigorie Ghica Vo­
dă la 18 August 1776 (Vczî protoc, împ. No. 7R) 79 şi 80)
[368]
368
VI, Mironescu
Ulma,.cătun; să.se adauge • acest sat s'a Întemeiat mal
tîrziu. pe pămîntul Braniştel, care a fost in stăpînirea mănăs­
tirei Putna, primit în dar de la Stefan cel Mare cu uricul)
din 15 Martie 1490
Unghiu,l'; . cîmpie; lîngă' riul Sucever, dăruit de Petru
Vodă :;chiopul Ia 21 Octombre 1584-, mănăstire! Dragomirna
(vezi protoc, împ. No. 35). Aceasta lipseşte în dicţionar,
Uricele lt�:t Stefan cel Mare, astfel se numesc cind movile
în ,partea despre răsărit a satulur Horodnicnlul de-jos. (Vezi
tradiţia locală din Horodnicul-d e-jos şi Trad, pop. rom. de
S. FI. 'Mari an).
. Vama, tîrg, distr. Cimpulung. Descrierea e foarte super­
ficială. Să se adauge: Moşiile Vama-de-sus şi Vama- de jos alt'
fost dăruite mănăstire! Moldovitade cătră Alexandru cel Bun
cu uricile din 18 Noembre 1409 şi 14 .April ie 1411, care da­
nie fu Întărită de cătră Stefan cei MareJa 11 Februarie 1503
şi de cătr ă Ioan Toader Calimach Vodă la 27 Iulie 1759 (vezî
protoc, împ. No. 75, 76 şi 77).
,(VezI Wickenhauser pg. 160 care pune data urie, lUI 1.
T. Calim. Vodă pe 29 Iunie 1759).
Locuitoriî din Vama se răzvrătiră în mal multe rînduri
în contra stăpiniret rnănăstiret Moldoviţa, fiind că conform
uricelor vechl domneşti fură trataţi ca robi şi siliţi să lucreze
neîncetat mănăstire! şi altor proprietarI mari. Decî Iocuitorii
cuprinşi de furia şi amărăciunea atîtor muncl, se împotriviră
de a mai lucra şi a mai plăti mănăstire! nict ceea ce i se cu­
vinea, iar o parte din el părăsiră locul, fie din cauza asuprire!
birurilor şi muncilor. fie din cauza năvălire! Turcilor şi Tă­
tarilor, din care cauză Iocurtorij se îrnpuţinară. Pentru face­
rea muncel necesară pe moşiile mănăstiret, fură aduşl lo­
cuitorî liberi din alte părţi şi stabiliţi aci, regulîndu-li-se cu­
antumul muncel şi plăţet, care ,.gra mal uşoară de cît cea a
locuitorilor băştinaşi. Aceşti din urmă văzînd nedreptatea, se
revoltară Iarăşi şi astfel se născură multe procese între egu­
menul mănăstire! şi locuitorii Vămenl, pănă cînd Const. Nic.
Mavrocordat Vodă, prin uricul din 12 Ianuarie 1742, porunci
ca fie care locuitor sau va lucra 12 zile pe an şi va da ze­
ciuială din toate fructele pămîntulut său, sa ă va plăti cîte 2 lef
moldoveneştî de casă plus zecîutală drept bir. .
(Va urma) VI. Mironescu
\
[369]
.: ������
TEATRUL IN MOLDOVA
(Urmare)
Staglunea 1852-1853
Decăderea teatrului moldovenesc cum şi a celni frantueesc>« Des­
voltarea gL6stulu'î ieşenilor pentru. Dpera italiană.-Matez Millo
părăseşte direcţia teatrult6'î moldovenesc, care se încreclinţază
apo; actorilor Poni şi Lnchian.-G'reutăţile CL6 care lnptă
trupa n(�ţiona,lă CL6 trupa italiană.--ProgrrhJ1WZ şi personolul
operei italiene.-Re1mmita primadonă Brarnbilla debt�tînd în
opera Atilta.-PZeca,rea trupei ualien» la Galaţ:t.
La această stagiune, ca nici în una din cele precedenle,
teatrul moldovenesc îşi începe a rări reprezentaţiile sale din
diferite împrejurări; teatrul francez aproape dispare, şi nu­
mai opera italiană, introdusă de curind în capitala Moldovei,
pare a lua locul de onoare a ambelor trupe dramatice, ce
pănă acum desfătase aşa de mult publicul ieşan. �
Aşa vedem, că de la început direcţia teatrului Naţional
o avusese iarăşi Matei Millo, însă din ce irnprejurărf nu ştim,
acesta părăseşte teatrul naţional prin luna Decembrie 1852,
aşa că reprezentaţiile moldoveneştl cari începuse a se da, în­
cetează cu totul în mijlocul stagiuneî.
Victor Delmary, care avusese şi el co ncesiunea din par­
tea ocirrnuiret de a îngriji de reprezentaţiile Teatrului naţio­
nal, se văzu pus în neputinţă prin părăsirea neaşteptată a lui
Millo, de .a mal continua cu asemenea reprezentaţit, aşa că
fu nevoit să recurgă pentru această stagiune la concursul u­
nora din actori! locali, după cum vedem din următoarea În­
ştiinţare pe care o publică în franţuzeşte şi o reproducem aict
în traducţie romlnească.
I N ŞTI I N Ţ ARE J)
Ol/ombih6lut public şi obic'tnniţilor Teatn6lut
.Dl. lJfillo, care prin contractul încheiat cu Dl. Victor
Dclmary, era însărcinat cu Direcţia 'I'eatrului moldovenesc
1) Se află. 1:1 biblioteca Academiei Romîne .
Arhiva
3
[370]
370
T. T. Burada
pănă la sfîrşitul lunei Aprilie 1854, părăsindu-l pe neaştep­
tate în mijlocul stagiunei curente, a pus pe DI Victor Delmary
în neputinţă de a organiza cum se cade în chip statornic tea­
trul naţional pentru cursul acestel leme; dar pentru a nu lă­
sa să rămînă fără ocupaţie şi a nu se împrăştia actorii mol­
doveni, cari au conlucrat prin talentele lor la formarea şi la
propăşirea Teatrulut naţional, precum şi pentru a satisface
legitima dorinţă a publicului, Dl. Delmary a încheiat cu
d-nil Poni şi Luchian, o convenţie vremelnică, prin care le
trece cu aprobarea ocirrnuireî privilegiul teatrului moldove­
nesc pentru timpul ce mal rămîne din stagiune.
"D-sa se crede dar, prin urmare, dator a declara prin a­
ceastă înştiinţare, că de astăzl înainte, cel doi actorf sus ară­
taţi, sînt imputerniciţl dnpă înţelegerea anumită, cu dreptul
Direcţiunel Teatruluî Naţional, a îndatorire'î de a'lorganiza În­
tr'un chip potrivit, şi a'l face să urmeze înainte pănă la pri­
mavară,
"Intemeindu-se în tot cazul pe indulgenţa onoratulul pu­
blic, care fără îndoială în simţul său cunoscut de dreptate, va
lua parte la uşurarea încurcăturel ce i s'a pricinuit în acest
an, prin părăsirea neprevăzută a teatrului de d-l MateI Millo ;
D-I Delmary profită de acest prilej spre a asigura pe publio
de adînca sa gratitudine, pentru toate dovezile de indulgenţă
ce acesta i-a arătat in tot cursul îutreprinderel sale".
Iaft ''in 23 Dec. 1852.
După această înştiinţare, sus numiţit nOI director! Poni
şi Luchiaai, urmară cu reprezentaţiile teatruluî moldovenesc,
aşa ca publicul ieşan să nu fie lipsit de plăcerea de a vedea
şi trupa naţională, dlndu-şt osteneală de a contribui la pro­
păşirea artei romăneştf.
Un articul critic ce'l g�sim în Gazeta de Moldavia No.
23 din 19 Martie 1853, ne dăisamă de chipul cum au urmat
a noua şi a zecea reprezentaţie romînească din această sta­
giune, conţinînd mal multe aprecierI personale, atît asupra
pieselor şi a actorilor, cit şi asupra mal multor diletanţi din
societatea cultă a Iaşului, care dură cum se vede au luat parte
împreună cu actorii la aceste două din urmă reprezentaţil.
Ceea ce ne face a reproduce acest articol, este modul cum
autorul său, apreciază aceste două reprezintaţif Iată acest
articol:
[371]
Teatrul în Moldova
371
"După o lungă aşteptare ca să pot zice ceva mal mult
pentru reprezentaţiile Teatrului naţional, iată că în sfîrşit mi
s'a înfăţişat ocazia, cu a noua şi a zecea reprezentaţie, adică:
Săhăstria de Castra şi beneficiul Domnulu!f Luchian; Pentru
că de este să spun adevărul, nu ştieam pănă acum� dacă vi­
sez sau in adevăr se cuvine a'rm retrage în parte cele ce am
mai zis, şi pentru că ce-i dreptul, reprezentaţia plină de sen­
zaţiea Seh astrieî de Castra şi benefisul Domntd'U!f Luchiam
m'aii îndemnat să ieu condeiul în mînă. Nu doar că repre­
zentaţiile urmate pănă acum nu mi-aii vederat că nu s'ar re­
aliza speranţa me de a privi voinţa Între actorî, nu, asta nu
m'au retinut pănă acuma, căci ce-I dreptul în cîteva repre­
zentaţii, actorii şi damele cărora le am dat cîte un sfat, aii
conlucrat bine la succesul pieselor şi ajunsese a nu-I cunoaşte,
ba încă m'am convins că departe de a lua de supărare, con­
siliul le-aii priit şi sper că încă le va prii. Insă de aceste
,două reprezentati! în care aii conlucrat şi amatorii, 'neaparat
că fie-care s'ar interesa mai mult, şi eii n'aşI face răii dacă
pentru ingustime m'aşt mărgini să vorbesc numal de ele, ca
de singurele reprezentaţiî în care curtea teatrulul, se apropia
de indeseala trăsurelor Ia opera italiană. Nu voi zice că era ii
şi tot a acelor spectatori de prin loje, afară de o parte la he­
nefisul D, Luchian. Căct, de este să vorbim despre Săhăstria
.de Castro, acea piesă aleasă a repertorulut francez, acea ne­
norocire crudă în care în timpurile vechi, o fiică se vedea 0-
sîridită de insuşt părintele său pentru o disalianţie (căsătorie
înjositoare), acele încercări disperate ce numai' amorul le insu­
flă amantulu: adevărat spre a'şl smulge amanta şi soţia din
închisoare, aceea a amiciţie! zugrăvi lă cu aşa de vif colori in
capitanul Ranucio, scena cind Elena adormită prin narcoticul
dat înadins, se crede de toţ'i moartă pe catafalcă, sînt scene
în care D. Poni au fost dramaticul nostru şi aii cules aplau­
sele meritate. Teodoriui ne-aii arătat că vre să fie acel ce do­
rim, şi ne-aii adăogat speranţa ce pe la mal multe reprezenta­
ti! ne-aii insuflat, iar D. Fratiţa, prefăcu III 1 MontaIto În bă­
trin neputiuctos spre aşl ajunge la scop, în adevăr şi I'aă a­
juns, şi fie-care dorea să mal revadă acel talent, ce pentru
prima oară jucînd pe scenă aii făcut senzaţie în rol, şi aşa
după cum trebuia. Dacă astă piesă s'aii nemerit, nu v01 as­
cunde şi meritul Doamnelor Honuceanu şi Gabriela, care cu
toată plăcerea, voinţa şi aplaose aii contribuit, şi nu vOI trece
[372]
372
T. T. Burada
sub tăcere scena bine jucată de D. Hasuioca, cu carceriul Îm­
bătat. Dar, trebue a mă mal păstra şi pentru benefisul Dvlut
Luchian, o reprezentaţie unde voi vorbi încă ceva de unii ac­
torl, ce au giucat În aceasta. Cine ţine minte lntăia repre­
zentaţie a Văduvez viclene (Ia 1838), la începutul teatrulul na­
ţional, şi cine a mal văzut încă odată pe Ştrengarnl de la Pa­
ris, chiar şi acela nu va tăgătui că Văduva s'au reprodus cu
nemerire, şi că d. Luchian, acum În rolu-I a fost mai ştrengar.
"De aşl sta să enumăr pasageJe pe unde au produs rîs şi
aplause în una, ar trebui să ci tez piesa, şi rolul comiculuî no­
stru, 1 :lSU cu socot că destu l va fi de vOI spune că, însuşi par­
teru 1 a vea a doua scenă pri n risul bizar la care strengarul si­
lea pe un spectator. Rîsul era un lucru firesc în astă repre­
zentaţie, şi dIS. Boieeatu, carele din buna vroinţă au făcut
pe Boureanu cu nemerirea şi plăcerea gioculul intălu, cînd
l'au creat pe scenă, au cules aplausele ce publicul Îi da pen­
tru astă bună vroinţă. Tot acele aplause se dau cupletelor cîn­
tate de D. Botezatu şi dna GabrieJa, eal' cîntecul şi giocul
Iuî Pipirig, reprezentat de Teodormi, în filosof, doctor şi fată,
în arii au fost de buna speranţă şi în gioc au nemerit. Tot
astă nemerire s'au observat cu plăcere şi în Asesorul Delia,
giucat de D-l Bălănescu, In cît pentru Doamnele Savastiţa şi
Marghioliţa, ce au contribuit în Str'engarul de Paris, nu voi
tăgădui că mulţi nu cunoşteau că D-na Marghioliţa făcea pe
Madam Meonie, bunica Ştrengaruluî, şi că dona Sevastiţa au
fost bine în rolul său; de prisos să mai spun că d. Teodoru
şi-au făcut bine rolul ce 1 ie de caracter, şi că în Ştreugarttr
D· na Gabriela cu cîntec şi gioc aii smuls aplausele deprinse
a le primi. Insă cu cîtă mirare şi bucurie am primit în al
doilea gioc de scenă pe d-l Frăfiţă, giucînd bine şi în come­
die, cu atîta ne-ati fost şi' surpriza ce ne-au facut-o d-l.
Poni, Iar în comedie cu rolul generalulut, rol potrivit bine
şi giucat numal de d-I Poni, ne făceam o idele de soldatul lUI
Napoleon, răpede, sincer, nobil în purtare şi vorbind adevărul.
"De mai avem Încă ceva de ais, lncheind aceasta este do­
rinţa din inimă să avem astfel de \reprezentaţil, să ne vedem
des în poziţie de a spune adevărul-fără părtinire, şi de a nu
se rări iarăşi spectatorii acestor două reprezentaţil rom ineştt
mal ales cînd vedem silinţa a ne mulţămi, şi de datorinţă, a
sprij ini Teatrul naţional...."
A. O.
_.S;e .1 -�.;
[373]
Teatrul in Moldova
373
ReprezentaţiiIe trupel Moldoveneşti continuară şi după a­
ceste două piese de care se vorbeşte în articolul ce l'am re­
produs, totuşt se pare că în această stagiune actorii locali
nu mal erau încurajaţi de pubtic cu acel aş entusiasm, cu
care fuseseră susţinuţl în anit precedenţr. Mal ales tinerîmea
elegantă acum se învîrtea mal mult împrejurul trupei de o­
peră italiană, în care vedem arta adevărată străină, ridicată
.mal presus de acea naţională, considerînd pe bieţii actori
rorn inl şi piesele ce ei le representau în limba patrrer, ca lu­
crud mal pre jos de nivelul cultural.
Cu toate acestea nu Iipsiră însă şi oameni cu dor de
înălţarea artei naţionale, şi ori cît de puţinî fură aceştia, to­
tUŞI ei dădeau lnboldirt necontenite spre a nu lasa ca repre­
zentaţiile teatrale rornîneştl să dispară cu totul, faţă cu acele
ale trupelor străine ce se perindau regulat în fie-care iarnă în
capitala Moldovei şi care atrăgeau în fie-care sară elita socie­
tăţer, lăsînd pentru teatru, nurnal puţinul public care venea
să-l susţie din dragostea pentru artă şi întreprinderile naţi,
onale,
In numărul 28 al Gazete1. de Mold(wia din 6 April 1853,
găsim iarăşl o dare de samă amănunţită despre greutăţile cu
care avea de luptat trupa moldovenească faţă de cea a ope­
rei italiene, atrăgind tot odată atenţiunea directorilor asupra
modificării repcrtoruluî Teatrulut Naţional.
" Aprecierile din articolul despre care vorbim, înfăţişînd
oare-care importanţă, îl reproducem aici în întregimea lui:
Dommtle Redactor!
"M'am fost deprins cu acustica mel odioasă a operei, şi
atuncl cînd se suna vorba că o s'avem şi noI în astă Iearnă
']1eatr"if,l nostru Naţional, mi se păru un proect precît popular,
pre atîta şi neputinclos ; neîmpăcarea mea fu şi mai mare cînd
mi-se propuse a subscrie pentru teatru o petiţie, Cu toate acestea
am subscris, împins de un amor propriu, văzînd teatrul Nostru
proscris chîar în timp cînd acel străin ne-au adus pănă la
entusiasm, s'au mai bine a zice, cînd în gradul cel' mai înalt
de civilisaţie, asistăm la o operă! dar nu pot ascunde că după
astă subscrierc, am avut un moment mlhniclos în care perdu­
sem toată convicsiea mea intimă.-Intr'una din zile, stam În­
chis în odaea mea şi meditam tot ce am putut şti despre ori-
[374]
374
T. T. Burada
gina teatrului, care după ce la Ellint se născu din cultul cre­
dinţeî, apot ajunsă în Franţa prin exercitarea organelor, ade­
velopa facultăţile intelectuale, a perfecţiona arta şi ştiinţa, a ,
răspîndi ideile şi a da cuvintului un senz pentru spirit şi o
impnlsie pentru om-În scurt, pe cind cugetam la toate aces­
tea, la nevoia puhliculul Nostru de un teatru adevarat Naţi­
onal, şi la aceea ce cu atiţa secolt în urmă au fost pentru Ateni­
enl, Tespis, Frinicus, Aristofan ; pentru Frunţezf, Corneil,
Rasin, Volter şi alţi barbaţr, ce pri Il teatru se făcură arbitri
patriei lor, mi se lnfăţişă pe Biuroul meu un Avis, în dialect
străin, a D. Delmari, tnştiinţlnd pe onorabilul public, et les
habitues du iheâire, că s'au învoit DD. Poni şi Luchian o pro­
vizurnică ţinere a teatrului Romînesc, care din pricina D.
MilIo, ar fi venit la dezorganizare. - Pretextul era măgulitor,
dar cît pentru succes, eu unul În calitatea dişanţată de peti­
ţioneriu, eram departe de a-l aştepta-cu cîte-va zile mal îna­
inte de ivirea lmprăştieţilor Noştri artişti, mă găseam şi eu
într'o seară cu acea în parte societate a operei Italiene; ade­
vărul vorbind mi se urise acum de acele cuvinte, unele zu­
grumatede muzică, iar altele ca prin elasticitate lungite cîte
de tret coţi; stam în bufet şi jeleam neaparaţil cinci-spre-sece lei,
dorind din suflet s'ascult un dialog rostit în limba maicel
mele, atunci văzul expus ŞI afişul teatrului Romînesc, care a­
nonsa două piese traduse: Castelul găinez 1) şi Intîmplările
diligenţiz 2), şi cum vă închipuiţi D-Ie Redactor, că era acel afiş? ..
'In minele unui june Hornin, abonat-da opera Italiană, şi stricat
de moarte cu teatrul local: se lupta cu un altul spre a'r do­
vedi că piesile acestea deşi nu le-a ceti t, dar nu pot a vea nici
o Însemnătate după titlul care" poartă. Cel-Ialt calomnia cen­
zura cum de au lăsat să treacă piesa din urmă, cînd şapte
sau opt diligenţe ce avem în ţară, produc atitea şi atîtea avan­
tajurf l după un moment aceiaşi doi rominî amatori zeloşi a
operei străine, s'au repezit asupra unui alt afiş ce anonsa o­
pera Italiană din sara aceea, dar \astă.dată îl VăZUl că se arnu­
zarisesc, slovenind cuvîntul "chi dura vince", precum şi s'a
intlmplat şi mie in zilele trecute, �u literile durate a D lui
Haţerl, tapisier pe uliţa mare - martur ocular acestor două
I
1!. După cum autorului Scribe i-a\:I placut a-l boteza.
2). Negreşit că o diligenţă străină, pentru că dilige nţile noastre, deşi
încă nu respund la etimologia cnvintuluî, dar nu suntem in putinţă, şi nicî
am avea dreptul a le urca ele pe acum pe seenă.
I
[375]
Teatrul în Moldova
375
scene din bufet, m'am întors în sala teatrulul cu descurajarea
În inimă, fără să vreau a'rnl aminti că în prezent trebue s'as­
pirăm viitorul.
Am azistat dearindul la toate reprezentaţiile romlne, şi
totdeauna m'am intors impacat cu sinemj. - La 19 Febr. se
reprezintă Săhăstria de Kasiro ; o dramă în care se vede toată
puterea amorulut ingeresc a unul june brav din popul şi tot­
odată tirania sau prejudiţiile de mezalianţă a unul conte;
două contrastur! destul de importente pentru scena Noastră;
Teatrul Naţional astă-dată fu aşa de bine indesu it, că chiar
şi intre logile ranguiul întăî, prea puţine se vedeau neocupate.
Eu unul Domnule Redactor, dacă am tăcut pănă acuma, asta-t
pentru că n'am vrut a vă deranja din alte ocupaţii poate mal
mult serioase, dar mă simt dator la aşa ocazie a mulţumi
artiştilor noştri, şi d-lor amator), cad prin simţul cel mai no­
bil au luat parte la executarea celor mal însemnate rolurt
din astă bucată.-D. Fretiţa, deşi pentru Iutăîa dată se suipc
scena lunecoasă a unul teatru, dar sub mîna acea patriaroală,
s'au înfăţişat cu totul aplombul unul actor deprins cu scena
şi am fi prea mulţumiţi a mal vedea talentul acesta. - D. C.
Dimitriu, pe care l'am mal văzut şi altă-dată, şi-a improvizat
cu destulă importanţă aerul rece şi irnpuitoriu a unuI despot
de toţi secolit, Accentul îm pătimi tor a Dvnet Horniceanu, în
desperarea sa de mamă simţibilă, au produs adîncă senzaţie şi
au tras lacrămi din ochit a mai multor mume de familie,­
nu mai puţin şi d-na Gabriela în caracterul acel gingaş şi
candid, s'au văzut cu desăvîrşire impresionată de rolul Ce
purta,-cît pentru d. Poni, talentul său dramatic e cunoscut,
totdeauna alt izbutit mal bine în rolurl serioase; şi astă dată
nu avem de cît a'i arăta adevărul cu îndoită afecţie pentru
că după atitea lupte periculoase a acestul teatru, cu toate di­
ficultăţile, s'au hotărît a nu'l părăsi.i--Am dori ca teatrul Na­
ţional, lăsînd vodevilurile pentru un alt timp, să se ocupe
mal serios cu drami le, pentru că aşa cere însuşi poziţia noa­
stră actuală; la asta ne-am aştepta să suferim lipsa d-Iut I,u.­
chian, dacă nOI am fi uitat succsele ce avură în rolurile dra­
matice, a bătrînului de Germani, a lui Pol şi altele.
Prirniţî etc. ..4.. M .... i.
Reprezentaţfile moldoveneşti au mal urmat împreună cu
cele ale operei italleneştt, pănă la închiderea stagiuneî.
*
[376]
TEATRUL DIN IAŞI
Direcţia D. Victo?' Dclmary
Compania operef italiene pe 1852-1853
Trupa se compune din:
In ceea ce priveşte opera italiană impresariul ei Victor
Delmary se îngrijise încă din timpul verei anului 1852, să
publice programele şi invitărl le la abonamente pentru stagiu­
nea ce urma să aibă loc în iarna anilor 1852-1853. Aşa 've_
dem că, încă de la 7 Iulie se publică in Gazeta de Moldavia
No. 51 din 1852, programul întregului personal al opereî ;
cum şi cîte-va din operile noue ce urmau să fie jucate în sta­
giunea viitoare, arătînd că abonamentul se va compune din
50 de reprezentaţil,
Acest program îl reproduce în întregime, fiind în urmă­
torul cuprins:
* '*
Ippolito Bremond
D. Donelli
Pietro Tozzoli
Nicolai
Ernesto Tey.
Laffite
Galea
Tasca
Gaetano.
"
"
. ',"
T. T. Burada
376
Prima dona "mare Cartello Segniora Giuseppina Brambilla
Prima dona assoluta. "Luigia Vasquetti
Comprimaria Delfina Ademoro
Secundo Donna. " Hosina Aghemio
Primo tenore assoluto Segnior Paolo Scotti
Tenore Comprimario e supplemento Ademollo
Secondo Tenore
Primo basso profundo Assoluto
Pri-mo baritono Assoluto .
Primo Bufo e Basso
Secondo Basso
Regisore
Secretario inspetore.
Maestro direttore,
Suggeritore. ....."
Maestro cerurilor . . . . . \"
G01"/'(1'2: 6 Dame şi 10 harbaţî.
Deschiderea Teatrulut în 25 �pt. 1852. (Abonamentul se
compune din 50 opere).
Va începe cu Attila, operă de Verdi,
Se va Juca opere nouă: Attila, Figlia di Regim en to, Bon­
nabuta, Linda di Ohomouni».
Lista abonarnentuluj este deschisă de astăzi.
I .
II
,
[377]
Teatrul în Moldova
377
Cu toate că deschiderea operei fusese anunţată pentru
sara de 25 Sept. 1852. vedem însă, că nu ştim prin ce îm­
prejurări reprezentaţiile au început abia la 9 Oct. acel an,
cind s'a jucat pentru intăia oară opera Atila de Verdi.
, Asa pra acestei reprezentaţit de deschidere, găsim apre­
cieri' interesante în No. 82 al Gaeeiei ae Molaavia de la 23
Octomvrie acel an, din care estragem următoarele:
J,Intăia aeb'ulaţie (încercare) a D-nei Brambida în opera
Attila ae Verai.
Această artistă însemnată, care au căpătat cel mal stră­
lucit succes pe teatrele cele mari din Paris şi Barcelona,
de asemenea şi pe scena noastră au primit dreapta re­
cunoaştere a meritului său în rolul Oaabele'i. Glasul său tre­
murător 1) şi plăcut, precum .şl buna sa metodă, unită cu un
gioc de scenă plin de energie şi de sentirnenturl, înfăţişarea
sa plăcută şi graţioasă, i-au cîştigat chiar de la cea lntăia re­
prezentaţie, prelungite aplaudărl din parfea publicului" ....
"Joia trecută s'au dat întăia reprezentaţie a Somnabulei
de Bellini, Debutaţia D-ei Vaschetti, în rolul! Amine'i, a căruia
succes aii fost strălucit. In că de multă vreme, publicul nostru
nu simţise nişte mişcări aşa dulci ca şi acele pe care D-Ia
Vaschettiare talentul de ale insufla, căcl, cine va sta la indo­
ială, că ce ar trebui să admireze mal mult întrînsa, curăţănia
unul glas ce păstrează ezacteţa pănă şi în cele mal grele bu-
căţi? orl giocul său ingenios şi plin de graţit ?" .....
Au urmat apoi mal multe reprezentaţit ale operei Lirui«
ai Chamouniai, de Donizetti ; apol la 4 Noernvrie s'a jucat I
J[asnaaieri, tragedie lirică în 4 acte de Verdi ; la 13 Noem­
vrie s'a reprezentat La fi,lle au Regiment, operă în 3 acte de
Do nizetti ; la 25 ale aceleiaşi luni s'a cîntat Norma, de Bel­
lini ; la 4 Decemvrie s'a dat L'Elesir a'Amore, "operă comică
in 3 acfe de Donizetfi.
Asupra reprezentaţie] acestel opere, găsim în Gazeta de
M.olaavia No. 95 din 8 Decemvrie, mal multe aprecieri asupra
calităţilor şi a jocului unora dintre artiştii ,acelei opere pe
cari le credem nimerit a le re produce de asemenea:
"ReprezentaţiiJe operei italiene, urmează a concentra toată
1) Acest articol fiind publicat şi În limba franceză, cuvîntul tremu­
rător, este tradus prin cuvîntul vibrante; care însamnă cu totul altă ceva
decît tremurător.
(Nota autoruluî)
[378]
378
T. T. Burada
plăcerea doritorilor de muzică. Gustul publiculuI se pare mal
cu preferinţă ţintit asupra pieselor serie, ce sînt mal mult
frecventate, deşi ecsecutarea operei bufe, mal ales cînd este
bine aleasă, se face cu toată deplinătatea. NOI am avut oca­
zion a asista în mal multe rlndurr, şi tot cu de asemene plă­
cere, la reprezentaţia Elisirul ul de Amor, ce este fără îndoială
una din cele nemerite producte a nernurilorulul Donizetti şi
cari s'au ilustrat şi acum şi pe scena noastră prin conlucrarea
artiştilor nuol. Siniora Luiqia Yaschetti, prima Donna asoluta
.este o giune şi plăcută apărere, care se deosebeşte prin pros­
păţirnea şi curăţenia versulu', de o Înălţime minunată şi tot­
deauna armonioasă, atit in tonurile ad incl CLIm şi in cele înalte
şi avînd în a sa dispoziţie tonurile de mijloc care umplu cu
mare plăcere urechea şi inima ascultătorllor, a ei rulade şi
cadenţe cele mal grele resună cu înlesnirea cinteculuî privi­
ghitoarel. Aclamaţiile şi aplaudările de care se mvredniceşte
purure din partea unuî public drept apreţuitor, sînt cu atîta
mal linguşitoare, că acele manifestaţii sînt spontanee şi pro­
duse în acel aş timp de farmecul cîntăreţe! Siniora Yascheii,
au produs a el talent şi în opera serie, in Masnadieri, deşi
astă piesă nu are acele frumuseţe care favorează succesul u­
nel prima donne, de aceea credem că vom avea ocazie de a
o admira în rolul a vreunei alte opere serie. Sinior Scoiti
primo tenore assoluto, cişigă şi sporeşte din zi in zi ce merge
favorul public, şi în astă piesă CU Nemorino, au cîntat cu multă
graţie, în cît în scena [armecului -precurn şi în duo cu Adina
mult s'au aplaudat. Sinioriî Donneli şi Tozzoli, bine apreţuiţî
au dat şi În astă operă prubă de a lor talent clasic.j Ist din
urmă ca doctor Dulcamara, q.ii reprodus în astă piesă pe ern­
piricul (şarlatanul) CLI o nernerire cimpoetă, ca cum el ar fi
de acea profesie".
La 18 Decemvrie 1852 se joacă în beneficiul prima donet
Giuseppina Brambilla, opera Lipda di Charnounix 1).
1) La această reprezeutaţiuue SP�tarlll Gheorghe Burada a dat con­
cursul său esecutlnd pe viclină concertul No. 1 op. 16 de Ch. Beriot, cu
acompaniament de piano. El fu cel lntă!\fi(1 be boer moldovan, care în vin­
gînd preju diţiile tiinpulut, îndrăzni să se ară te În faţa publiculuî pe scenă
cu scripca în mînă, lucru pe care societatea de atunel, îl credea înjositor
şi potrivit în ţară noastră numai pentru ţiganii Iăutart. Diletantul mol do­
van a cîntat cu multă acurateţă şi sentiment. Unit după ce'1 auziră cîntînd
îl aplaudară, iar alţi) clătiuîud din cap, il cătuară şi-I dispreţuiră. (VezI
Grloore C. Buţureawu, Spatarul GheorgheBurada (schiţa biografică), Iaşr,
1904, pag. 4).
[379]
Teatrul în Moldova
379
Apoî la 29 Decembre găsim că s'a jucat Lucia di La­
mcrmoor, operă serie in 3 acte, de Donizetti.
In cursul lunef Ianuarie 1853, între alte piese s'a
mai jucat şi I Puriiani, de Bellini, şi la 20 Martie următor,
s'a închis stagiunea operei italiene cu piesa Linda di Chamou­
nix, după care trupa a plecat la Galaţl,
Asupra închiderel stagiuneî, Gazeta de Moldavia din 2 A­
prilie 1853, face următoarele aprecieri:
"Aceasta este a treia trupă a operei italiene, de la înfiin­
ţarea operel italiene la nOI, poate fi considerată că era în
propăşire şi lucrarea el care ne lasă plăcute suvenire, nu va
rămînea fără lnrîuri re asupra inforrnărit gustulu\ public pen·
tru muzica cea clasică. Cea mai mare parte dintre artişti s'au
unit în companie sub direcţia lUI Sinior Ademolo, spre a or­
ganiza la Galaţi după cererea boerilor de acolo, un teatru în
cursul verei".
(Urmează) Theodor T. Burada
Inscripţiile Monastlrel Neamtu 1)
108. Inscripţia de pe marmura mitropolitul1.tZ Calinic.
1886 August 14.
�Calinic Miclesec.
"Arhiepiscop şi Mitropolit al U ngro- Vlahieî primat al Ro­
"măniel.
"Fiul mareI ul logofăt Scarlat Miclescu şi a soţiei sale
"Maria născută Beldiman. Născut în anul 1821 April 4 şi în­
"cetat din viaţă in anul 1886 August 14, în Bucureşti.
"A fost:
"Locotenent Episcop de Huşl, Mitropolit Moldovei şi Su­
"ceve! şi în urmă Primat al RomănieL
In timpul arhipăstoriei sale s'au dobândit:
"Autocefaliea bisericei Ortodoxă Romînă, sfinţirea sfin­
"tulu! Mir de ArhiereI Rom În! şi facultatea de Teologie".
Calinic Miclescu s'a îngropat în biserica mare din M-rea
Nearnţu În pridvorul cel mic în mormîntul moşulul său Mi­
tropolitul Sofronie. Epitaful să vede. Calinic a fost desgropat
la 13 Aug. 1902, panahidă i s'a făcut Duminică 18 August,
slujită de tot sinodul Romăniet cu cheltuială de 3569 de le!
din casa M-rel. Cu acea ocazie oasele lui-contra obiceiului
1) A se vedea Arhiva numerele precedente.
[380]
Documente
380
M-re], în Joc să le aşeze la gropnită-lingă ale moşuluj sau
Sofronie la No. 1, s'au pus într'o Iădiţă şi s'au îngropat îna­
pOI suh paviment unde nu se poate umbla la ele. Aceasta aii
făcut'o oameni noI cu legr noî, în M-rea veche cu legi vechj,
1887, Iunie 7. Timofte"î Ionescu leroshimonah, Arhiman­
drit şi stareţ intre anii 1860 Decembrie 25, pană la 1887, Iu­
nie 7, cînd a murit. EI a restaurat M-rea după arderea din
1862, Noembrie 25, s'a îngropat în pridvorul cel mic îngrop­
nicu lUI Ionichie Hadîmbu de la Roman (No. 105), piatră cu
inscripţie n'a avut. Mormîntul nivelat sub pavirnent, la 13
August 1902 s'a desgropat, oasele la gropniţă, Timoftei este
moldovan din Basarabia, născut la 18U6, cînd Basarabia era
a Moldovei, a fost stareţ bun, şi gospodar hun. Eu i-arn făcut
la moarte cuvînt publicat la 1904.
1892, August 13. Teodosie Florea (Florescu) moldovan,
Ieroarhimandrit şi staret de Ia 1887 Iulie 27, pănă Ia 13
August 1892, s'a ingropat afară lîngă Veşmîntărie aproape de
gropnicul stareţuluj Gerasim, piatră cu inscripţie n'a avut.
Capu la gropniţă la No. 14. Teodosie este originar din
satul GîsteşU de lîngă Paşcanr,
) 899. Septembrie 30. "Arhimandritul Teodorit Badarschi
"călugărit la 3 Decembrie 1849. Ales staret sfinteI M rl Neam­
"tu-Secu, 10 Iunie 1893, răposat 1899, 30 Septembrie, în etate
"de 72 a nt. Dumnezeii să-] odihnească".
Badeschi este Leah originar de la Botin. Moşu lui Ion,
a fost negustor la Bălţi, porecla lor este E., la 1812 Ioan a
trecut în Moldova, parte din copil i-ati dat acolo la rude, iar
parte i-au adus cu dînsul la Iaşt, o fată Mariea şi un băet
Dumitru,
Mariea s'a măritat cu popa Ton de la Lungani şi a năs .
cut la 4 Iulie 1829, pe Duhovnicul Andronic Balanu, care în
urmă a eşit om mare şi renumit scriitor şi staret la M-rea
Noul Neamţ din Basarabia cu metaniea din M-rea Neamţu
din Moldoya. ,
Băetul Dumitru s'a insurat şi a dat naştere lUI staraţul
Teodorit, preotul Dimitrie, ş� lui Nicolal Badvsch ?
Teodorit s'a călugărit la schitul Părveştl, a fost ales sta­
reţ la M-rea Neamţu, contra asezămtntumr M-reL S'a îngro­
pat afară la fereastra de' la proscomedia bisericei si. Gheor­
ghe. Inscripţia e copietă mai SIllS. El nu s'a desgropat.
1900, Ianuar 7. ,.Arhima4dritul lsaiea Persiceanu, fost
"staret, născut la anul 1814, Mal în 20, reposat Ia anul 1890,
�lanuar 7", \
Isaiea Persiceanu (Drumea) cu metaniea din M-rea Neam­
tu, a stariţit 7 lunî, şi 11 zile.
De la II Octombrie 1892, pănă la 1 Iunie 1893. EI n'a
primit semnele stăriţeşti p. c. manta, cîrjă şi mitră ca ceilalţi
stareti din zilele lUI şi ca cei de dinaintea lui. (Vezi nota la
No. 94). Era Arhimandrit cînd s'� ales staret, fusese preut Ia
capela romînă din Paris şi preut în armată, ştia limba fran-
j
[381]
Documente
381
ceză, italiană, greacă şi remînă. Nu era bisericaş. Voiajase
mult sudul Europel şi apusul Asiei cu ,Ierusalimu. Din voiaj
culesese obiceiuri Iezuite,
Isaiea avea două calităţi marl :
1) statornic la cuvînt.
2) nu să mituea după modă.
Aceste două virtuţi l'au silit să demisioneze din stăreţie,
s'a dus la Ierusalim, apoi s'a întors la M-re ca să moară a­
casă şi s'a îngropat după cererea lUI Ia fereastra proscome­
diei la Bogoslovu, cu îndatorire să nu fie desgropat. Isaiea a
stăriţit înaintea lui Teodorit şi a murit în urma lUI la etatea
de 82 de anl,
P. S Să se ştie că întru cit de stăriţiea lui Veniamin
Niţescu Moldovan cu metaniea din M-rea Neamţu, orrgrnar
din satul Hîrtop, jud. Suceava, plasa Şornuz, fiul dascalulut
Toader Niţescu, a stăreţit de Ia 1 Ianuarie 1900 pănă la 1.
Octombrie 1902. Era Arhimandrit licenţiat in Teologie cînd.
s'a ales stare]. A murit Ia Iaşl în spitalul sf. Spiridon, la 12
Februarie 1904, s'a îngropat acolo la Iaşt la cimitirul Eterni­
tatea în cI. III-a, de fratele lUI, preutul Petru Niţescu. Veni­
amin face excepţie in M-re,pentrn că a murit şi s'a îngropat
afară de J\1·rea lut.
Să se ştie că după Veniamin s'a ales Ia stăreţie la 6
Octombrie 1902, s'a decretat la 24 Octombrie şi s'a instalat
Ia lu Noembrie P. S. S. Arhiereul Narcis Creţulescu, care
este fiu, părinte, ctitor şi staret acestor sfinte 1\1-r1 Nearnţu şi
Secu. Este bătrîn, bolnav, orb şi serac cînd la etatea de 72
de anl scric aceste rînduri, ca să stimuleze pe alţii, a scrie
faptele părinţilor noştri.
Il Exemple arătatc din pruioorul cel mare.
Biserica zidită de Stefan Vodă cel mare la 1497, avea
inapo] treI pridvoare. Stareţul Dometian la 1828-1830 a pre­
făcut interiorul bisericeî partea din urmă, ca să lărgească hi­
serica a stricat pridvorul cel dinainte, cu acest chip au rc­
mas cele două pridvoare dinapof : Tinda sau antretul care
la noî se zice pridvorul cel mic,-priclvorn! cel mare care se
zice Nartica, litier salt Iitanic.
Aici în pridvorul ist mare, partea spre stinga cum merge
in biserică în timpurile relativ vechl erau multe pietre mor­
mintale puse pe spaţiul ce cuprinde de la mijlocul pridvoru­
lui spre stranele din stinga. Eu Narcis fiind Nemţan vechi le
ştiu pintre anii 1840-1862, înainte de arderea M-reI. Toate
pietrele acestea cu toate inscriptiile lor epitafice astăzi nu mal
sunt' însemnate nicî una nicăirr, Ele s'au prefăcut la 1883 cind
s'au pavat biserica peste tol cu marrnnra albă adusă de la
Constantinopol. iVItii înainte biserica era pavată peste tot cu
cărămidă mare patrată făcută de stareţul Dometian aicea în
lVI-re, o cărămidă foarte tare de care acum nu mal este nică­
i rj. Acele petre pe cît ÎmI aduc aminte erau ale patrioţilor no-
� .. -
[382]
382
Documente
tabilî de pe la tărgurile şi satele vecine, p. c. părcălabl de la
cetatea, părcălabi de la judeţu Neamţu, boerl fruntaşi ctitor!
de al Mvre). _
Tot în acest pridvor pe partea din dreapta dinaintea i­
coanei Inălţarea, este gropnicul lUI Siluan 1 şi a celebrulut
cărturar Grigorie Ţamblac-care întăi au fost Mitropolit la
Chiev apol igumen M ref Nearnţu Între 1439-1449.
Tot aice alăturea este gropnicul celebrului scriitor Ga­
vril Urican care a fost igumen M-rel Neamţu intre anii 1449
-1452, şi a scris un mare număr de cărţl de cult-pe care
nicl pănă astăzi nu ne săturăm a le admira.
Tot aice în ungherul din urmă este gropnicul Episcopu­
lui Pavel-cu metania din M-rea Neamţu care a episcopit la
Huşî şi la Roman între ann 1613 pănă la 1639, (ist. M. N. t.
X pag. 70, 476) şi alţiî mulţi de tot-corpuri supra-puse unu
peste altu, clae preste gramadă.-La zidirea bisericiî şi corpurile
de Ia biserica veche s'au strămutat aice ,într'un gropnic mare.
Aice sunt:
1392 Chlprian leromonah ctitorul M-rei Chipriana, în-
gropat la biserica albă, strămutat aice.
1392 Macarie Ieromonah-c-Hon-c-iderri.
1393 Sofronie Ieromonah-idem.
1407 Pimen Ieromonah-idem strămutat.
1416 Iosif Muşat Vodă Mitropolit stiămutat.
1422 Dometian Ieromonah idem.
1439 Siluamel Ieromonah şi alţil, toţi aceştia au fost şi
igumenl M-rel Neamţu după cum se vede (istoriea M·rei t. 1.
pag, 135 şi următor).
Să se mai ştie şi aceea - că in vechime ... călugărilor vechl
ca şi celor mal noI-şi mai săracr, de regulă, aice în Mvrele
Nernţene, nu li se punea peatră săpată pe mormînt, pe unii
nict nu't îngropa În sicri'î sau raclă, ci numai două scîndurl­
se punea pe două stinghiî deasupra trupului, şi la toţI se pu­
nea cite o cărămidă săpată cu numele, ramqul şi anul morţet
În loc de pernă sub cap. De aceea acum nu pot copia
nici o inscripţie, cu toate că au fost prea multe, acum---din
negligentă-nu-i nici una. '
Dacă nu le vom publica, nicf pe cele copiate mal sus, apol
cu timpul se vor perde şi pe' urmă nu se va şti nimic. Aşa
suntem nOI Romtnil=-orr lăsăm treaba de az] pe m inl, ort a­
legem pănă nu avem ce culege, ori nu ştim că lucrul vechî se
Inoeşte, şi lucrul nou se învecheşte, iară istoria cu datorie le
cere pentru urmaşi. \
Omuluî intelept destul.
, ,
\
Note prescurtate despre Bcgo'sIovnl eIe la M-rea. Neamţu
Biserica Boooslooul, numele, hramul, vechimea, istoria, iuotrea
şi inscripţiile ez.
"Biserica sfîntul evanghelist Ioan Theologul aicl la nOI
in M-rca Neamţu din timpuri străvecht este şi se numeşte de
[383]
Documente
383
j
;b
1
I
I
. t
I
toţr :' Biserica Boqoslouul. Acest Bogoslov este hramul bisericel
noastre, care se serbează regulat în toţi anii de cînd există a­
ceastă biserică aicl între nol. Vezî inscripţiile No. 8, 17, 19,
41, 43, 44, 45, 52, 63- 75 şi altele.
"NumeleBogoslov, prin care înţelegem pe Evanghelistul
Ioan pus hram la 27 Septembrie şi 8 Mal, aicl la biserica'
noastră, ca o excepţie a locului nostru, arată foarte lămurit
că această biserică este foarte veche, numal pentru că are a­
cest hram, sub vechimea acestet bisericî pănă la anul 1210.
Pentru că în vechimea depărtată, n'a existat obiceiul în ţările
noastre rornlneştl să se pue la vre o biserică hram Evanghe­
list, fie sau nu fie zis, Boqosloo ; şi pentru dovadă căutaţi şi
vedeţî că n'a existat în vechime nici o biserică cu hrarnul
Evanghelist, n'a existat nicI un Evanghelist. care să fi fost
pus undeva hram, la vre-una din bisericile ţări! noastre, fie la
ţară sau la oraş, fie la mi renî s'au la călugări, fie la sat 01'1
M-re, absolut nicăire. Mal mult încă că nu există biserică cu
hram Evanghelist nici chiar în zilele noastre în toate ţările
zise Romănia şi pe unde locuesc Hominl,
N'a existat si nu există în Romănia nicl o biserică cu
hramul Sf. Evanghelist Luca. N'a existat şi nu există nicl o
biserică în Romănia cu hramul Sf. Evanghelist Marcu. N'a
existat si nu există nict o biserică în Romănia cu hramul Sf.
Evanghelist Maftei. N'a existat şi nu există nicIo biserică în
Hornănia cu hramul Sf. Evanghelist Ioan supranumit Bogoslov,
ci numaî cu o excepţie locală se găseşte aici la nOI în M-rea
Nearnţu acest hram Bogoslov 1).
1) Mal pe urmă de la 1518, încoace spre nor, s'au făcut vre-o 2-3 bi­
sericî cu hramu Bogoslov, imitate după aceasta de la M-rea Neamţu, pen­
tru că călugării cari le-au făcut au fost Nemţonî şi iată cum:
I. Mitropolitul Teoctist al Ill-Iea Nemţanu (v. n. 90) la;J 516-1528, a
făcut un paraclis cu hramul Bogoslov şi l'a înzestrat cu moşia Bogoslo­
vul la M-rea Bogdăneşti, (Ist . .I\1-rei Risca, 5, 14, 15). Astă-ZI şi biserica
şi moşia sunt stinse .
II. leromonahul Parthenie de la M-rea Bisericant a făcut schitul
Babe, cu hram Bogoslovul (imitat după acesta de la M-rea Neamţu) pe rîul
Putna la 1640, care schit mal pe urmă a primit pe vatra lUI să se facă
.I\1-rea Sove,ja la anul 164G (Or. Rom, I, 262),
Bogoslovul de le M-rea Agapia este biserică nouă de la 1824, înoită
de Nemţeut după Bogoslovul lor.
Bogoslovul de la M-rea SecuI este biserică da la 1560, cu hram
Naşterea Sf-Iuî Ioan Botezătorul; călugări! din obicei Nemţan l-au pore­
clit Bogoslv, fără să fie.
Bogoslovul de la Seseniî nOI } sunt biserici nouă cu hram imi-
» de la Neruja tat după acesta de la Mănăstirea
» de la Oara-Mehmet Neamţu.
La Schitul Matheî, hram Soţii Ingorr,
La Vătăjoştî Sf. Mater, numele proprietarulur ; biserică nouă,
la tă dar că eu nu ştiu nict o biserică de la J 210 pănă la nOI cu lira­
.mul Bogoslov.
[384]
38:1:
Documeute
Dar să ne fie ştitd că M-rea Nearnţu se numeşte cu acest
nnrne numai de la 1400 încoace. Mai înainte ea a purtai
l1mltCt vreme alte nttmirz. Hramul Bogoslov cu hramul "Inălţa­
rea ,. a născut vorba Neamţu. N eamţu s'a inteles: cetatea,
judeţu, tirgu, valea, apa, locul şi locuitorit care aii făcut o şi
au locuit-o, de unde şi M-rea Neamţu.
Cu toate că nu ne permite nici scopul nici cuprinsul ca.
să intrăm în detalil, să arătăm anume de cînd şi pănă cînd
s'a numit M-rea altfel, totuşi pe scurt şi în trăsături generale
le însernnărn în chipul următor:
Numir'ile u-,« Nearnţtt
1. Numirile vecht,
IL Numirile noua.
1. Nttrnirile occli t
Anir:
1) 1::!10-1300 Ea să numea biserica albă. (Neamţu şi
Magherniţa).
II) 1300-1325 Ea să numea biserica Albă şi Boqosloini
vecM (Biserica AIbă, Hiserica Bogoslovu).
"Aceste două numiri se găsesc în procesul de judecată
intre .vi ănăsti rea Boiştea cu Biserica AIbă - Bogo slovul vecht,
-pentru Biserica AIbă din Taco te şi Coarne; şi într'un zbor­
nic sîrbesc care arată corespondenţa cu Iftirnie de la Tirnov.
(Amîndouă în biblioteca şi arhiva Mvrel Nearnţu) şi zapisul
de la Anton Rusu. (Ist. M. N. t, I. 141).
ILO 1225-1374 Ea se numea Mvrea Sf-lnr Gliermau (sfint)
Această numire se găseşte: a) la Aga Gheorghe Asachi
în broşura lut francezo-romînă din anul 1839 la Iaşi Ia insti­
tutul Albineî. .. cînd vorbeşte despre Alexandru Vodă cel Bun
şi Cesuru Ioan Paleologul zice: M-rca Sfintului Gherrnan
(Neamţu), (Ist. M-rei Nearnţu Mss. t. 1. 363) b) La boerul Ne­
culal Istrati, în cuvîntul ce face la moartea Mitropolitulut Vc­
niamin Costache şi-l publică în, "Calendarul pentru Romînl pe
anul 1851, la pag. 17 Tipografia Institutuluf Alhiriel". (Ist.
M rei N. Mss. 1'. I. :363). c) Se găsea în vechime şi se găseşte şi
acum în tradiţia bătrînilor. .
IV) 1374�13n3J "Ea se numea Mvrea "Inăltarea" după
cum se arată pe o pecete sîrbească cu acest an. (Pecetea este
in casa de fier a Mvref), Pecetea mat este aplicată în facsimile
la ist, M. N. 1. XI. il, 4, 5. \
V. 1393-1400. Ea se numeafr[ăI/ă.'dircct de ;" :Neam! (f
lnălţăret după cum se arată p� [nscripţia un ut clopot cu
acest an. (VezI No. 28).
(Urmează) Arhlm. Narcis Creţolescn
[385]
� F\ 1\ " 1 V 11�
ORGRnUL SOCIETATII STIIBTIPICB Si LlTBRARE
DIN IAŞI
0====================================
o
Anul XX.
No.10.
o
Octombrie 1909
o
Breasla Armenilor din Roman
•
In anul 1820, luna Octombrie, domnul Mihail Grigorie
Suţu Voevod dă un hrisov breslei negustorilor Armeni (lin
Roman în cuprinderca urmăloa re :
Ca mila 101 Dumnezeu.!o Mihail Grigorie Soţu Voevod
Domo ţării Moldavlei 1) Să face ştire cu acest hrlsov al dom­
nicf melc pentru 7!J'n(ts711 11C{/lf,stori!or (J,rmmzt din tîrqu] Roma-
1wlll't :!), care prin jaloba ce a{l dat călră Domnia me aă ară­
tat cum că au hrisoavc gospod de la cer ma.r znainte ll/minaţt
domn'fn) cuprinzătoare atit pentru darea hiruluî ct şi pentru
alte rlnduele a neguţitoriel lor În ce chip să să păzască şi să
să urmeze, făcînd ca sit li .w't înnoiasN't }Jl'i'l'ileghill/'ile şi să să
hotărască şi pentru darea hirulul în ce chip să să urmeze.
Deci cercetînd domnia me şi incrcdlnţlndu-mă din hrisoavele
gospod ce mi-alt arătat că atit pentru darea birului cît şi
pentru alte rlnduele a neguţitoriet lor ati avut prtvileghiurt
În ce chip să se urmeze şi socotindu-ne că breasla aceasta cu
neguţitor!a care fac, aduc folos şi cărnărit gospod şi locui­
torilor înlesnire la a lijveriş să cuvine după dreptate a ave şi
acum acele prlvileghiurl -'). Nu li-am trecut cu vedere rugă­
minie, ce prin hrisovul acesta Te Întărim şi hotărîm:
In/iti!'i. Tot bind Mesler ") aceştia să fie pe un an una. 111ip
opt suie lct, hanil visterier, şi osăhit cite' 15 parale de tol leul
râsau:« 1;), la care hanl să plătească cu totii (lupă dreapta cislr't7)
[386]
r
•
Gh. Ghibănescu
ce vor face Între dlnşit, afară de cel ce sînt aşezaţi cu ose­
bilc cărţi la rînduiala 'J'/lptl'lol' 'uistc/"iez R) şi soma banilor aces­
tora să albă ai plăti cu doă vadelc, adică giumăta1c de han l
la sfintul Gheorghie şi giumălafc la sf ntu Dumitrie ").
Al doilea: Dughenilo ce vor avea neguţitorir urrncnl a
breslet aceşfia din tirgul Romanului, a li] În tirgul RomanuluI
cit şi iutralte ţinuturj, adică la Tirgll Frumos, la Tîrgu Neam­
ţului, şi la Tirgul Bacăul să aibă a da la (I;jll/ol'lnţa de za/'Ju(llJ)
cite j5 Ici dc O dugheană boqasicric, zăce Ici de dughcană /m(­
şoocuio , zăce lei de dughcană Ct'{vit!,'f,rlr', opl ICI (le dugheună
uitcr'f,!ir', şi opt lei de dughiană rachicric, şi cite ,Ei parn!e (le
Jeli răsură, Iar cafenelele cc vor avea am la Roman cît şi la
Neamt fiind că plătesc aVMlIIl 11/'1 Ca(i<,r;Î Lasa 11) StI JIU să
supere.
Al treilea; Pentru crăciurnile, ce VOI' avea să plăl ească În
vreme njuJm'inţei cîtetrcl ICI de bute şi cite (i) de parale de
poloboc l�).
Al Jmtml('((. Feciorii i fraţii 101' cit şi calfclc celor cc
slujesc pc la dughene fiind hOUr'II:!) să nu fie supăraţi Cll
<iarc de bir sau de havalele, cum şi citul vor umbla pre la
iarmaroace 11) şi zi le de tirg şi pri n salc cu marfă de vinzare
şi acel ce să numesc rlr,w't,qm"/: 1,,) să nu să supere de cătră
dlregătorl, nicf să li să ia vre un ban cu pricină de bir sau
cu nume de alte cheltuel'i, fiind că el toate dărilc Îşi plătesc
după aşezare la ţinutul Homanulul, Însă aceştia toV să fie a­
deveritT prin mărturie dregătorilor de Roman. Asămine şi ar­
.rin!;'! ce vor avea pre la cascle '}or fiinu haIteI să nu să su­
pcre. Aşijderea şi păstoriI: ce vor a vca preIa bucatelc lor,
. cîşlele lo)' W) fiind )Jlrf,z/{,}'! 'J'u.ş'f li) oamenI străinI şi adiverifi
prin mărturia dregătorilor\de margine că sunt străini şi n'au
avut nici un amestec de btr Cll locuitoriI făril, să fie apăraF
şi scutiţi de tot birul vistet,iei, cum şi (le (oale altc dărI.
Al cincilea. Cu cai de menzil, zaherc, salahor;, şi 01'1 ce
alte havalcle JH) vor fi pc alPI locuitorI să nu să supcrc cit de
puii n hreasla aceasta, iar la �heltllel i le ce să \'01' in Il m pla a­
colo În Haman să dee a,jutorirl, celorlal�1 lirgovep cîte fiO hanl
dc casă pc an, ]0) iar pc la cclţlalle I1rgul'I pc undc vor avea
dtlghcni să nu sii supcre nici eu o ecrerc de banI supl nUllle
de chelluclilc tîrguluI.
Al ş{t"dea, La vremea slujbeI t!r'81(!ilWf �fJ) pc toate bucatele
,
"
I
I
'jJ,
,
[387]
Breasla Armenilor din Roman
387
ce vor avea .yflljlt, sti/Jlit să aibă a plăti cîte patru parale vechi
de stupi i sfini. iar mat mult să nu fie supăraţi.
Al şrtJlI('{I'i�. Cibotaril :!l) din breasla aceasta ce vor lucra
pe In casăle lor şi nu vor avea dughenl să nu sti supere cu
vre o cerere de dare pentru lucrul meşlerşugulul lor.
Alo}JlalciL Pentru boi ce să rup clrdurl <lin girezile 101'
şi fug, cum şi cai, epe din herghelil să aibă a da colaci �l) la
cine să vor găsi numai cîte dol lei de cird ; iar. cînd să vor
răzlc]i din gireadă cîte un boii sau dOI, cum şi herghelii cîte
un cal, iapă sau două atunct va da colacul chcltuelil.
Al uoilea, Pentru trehuinţa casălor lor slobozi să fie a
lăe OI şi capre, lut' a vinde carne şi la a lţ] străin! 2:1) sînt opriţt.
Alutcclca. Pentru moşiile ce le ţin cu anul pentru pă­
şuuntul bucatelor şi pentru finul ce fac pentru hrana vilelor
lor. măcar că este dată poroncă în ce chip să să urmeze, dar
prin hrisovul acesta poroncim că pentru cei ce li să VII cI'(!len
prolnnisirc la curnpăratul veniturilor de moşii cu anul pănă
la sfintul Gheorghe fieşte care să aibă aşI căuta proti­
misire după dreptate, iar după sorocul arătat nimene să
IIU fie voInic a cere protimisire ; aşijdcrea şi pentru acei ce
lIU ar avea loc de arat sau de cosit pe moşiile care să află
şezători şi nu va Il venitul acel moşii vil1?ut la altii pentru
neguţitorie, de nu să vor putea învoi cu stăplnit moşiilor ca
să le dea loc în dijmă pentru arat, atunce dumnevoastră dre­
gătorii să le găsiţl loc pe moşiile ce să megieşăsc prin Învo­
ială şi cu dij mă să-şi facă arălurile trebuincioasă pentru hrana
lor, dlndu-li-să loc de o parte, Iar nu împrăştiat cu strică­
ciunea moşiei. 21)
Al 1I·7cr�. Ncguţitorir breslei aceştia umblind prin ţară
pentru alijverişul lor şi avînd pricină de giudccată cu cineva
poroncim Domnia mea durnnevoastră dregători al ţinuturilor
să aveţl a-i giudeca cu dreptate sau nemulţămindu-să Cll giu­
decata de acolo Cit zi de 80/'OC :!,,) şi mărturia dumnevoaslră de
toată curgerea pricinel să vie la divanul domnesc. Drept a­
ceia poroncim Domnia me dumnevoaslră ispravniCI cum şi
allor zapcil, i slujitor! şi slujbaşilor tlesălini penlru toale să
avc!i a urma Întocma după cum mai sus să Cl1[H'inde prin
hrisovul acesta. Poftim Domnia me pc alli frali luminali domni
pc care sflnlul Dumnezeii îl va rîndui În urma noastră la
do.nnic aceslei ţări să nu strice accastă aşezare. ci mai vir­
toş să Intăreasc:l pentru a tlumilol's::t1e veşnică pomenire,
[388]
388
Gh. Gh lbănescu
10 de la domnul Scari a! A. Calima h Vodă
\
Scrîsu-sau hrisovul acesta la scaonul do rnniel mele .ln oraşul
Eşll intru cea dintăI domnie a noastră la Mol davia la anul
al doilea.
Anul 1820 act.
Ia Mihail Grigorie Sulu Voevod
(1. p. gospod În
tuş roş) Iordachi Roset vei vist. proci toh.
sau trecut la condica vistlr ich
Grigoraş Cămlnar.
Originalul acestul hrisov e scris pe hirtie mare turcească
cu slove de o caligrafic ireproşabilă. Punctele, iniţialele, titlu­
ri!e, şi'Încheerea sînt scrise cu chinovar roş. Iar pecetea cu­
prinde pentru prima oară mărcile tuturor celor Hi judeţe ale
Moldoveî cu j ilere greceşti. Excrga este aceasta; + 1819 Ioan li.
Mihail. Grigorie. Su]u. Vv. cu mila. lUI Dnmuezeti. Domnu. a
Ioată ţara Moldovei
Domnul şi vislernicul Iordachi Iloset iscălesc hrisovul
cu propria lor mînă.
Am dat acest hrisov, ultimul în serie, pentru că cuprinde
mal multe dispoz+ţiunl în cele ale lUI 11 ponturl şi pentru că
rezumă pc toale celelalle hrisoave anterioare.
Origlnalcle mi-aii fost incrcdinţute spre copiere dc d,
avocat Socor, din Iaşl, care le are de la o rudă a sa Cerkez
din Roman.
Ială hrisoavele ce intăresc privilegiile breslel :
1). 72G8 Ghenarie 1 (17flO), -de la domnul Ioan Teodol'
Calimah Vodă În 4 ponturi.
2). 1799 Sept. 2-1-, dela domnul C. Alcx. Ipsilanle Vodă
în 8 ponturî. EI aminteşte de.un al! h risov întăritor de la Alex.
Ion C�limah Vodă (l7!J6). .
il). 180;3 Mart 7de la domnul A. C. Muruz Vodă, În ::$
pon lurf.
4): 'J814 Maill
În 11 ponturi.
NOTE
1) '1'i.ItI/ŞlIl dO!JUlI'.,·(· {I! ItI'i.xO((./w. La început titluşul dom·
lJCSC În cărţile domncşli se dădcaf n slavoneşte : "hl>jicio mi­
laslieio mi [o .. gospodară zcmli Moldavscoi". Acesl obic<.'il'1 al
cancelarieI a !inul În Moldova pă!lă călră 17U2, dLlP{l ocupapa
I
[389]
r
�
,
Breasla Armenilor din Roman
389
I
A
Nernţască, cînd a Început a se scrie titluşul În rornîneşte în
domnia Iul Suţu Voevod. In diplomatica Valahiel titluşul sla­
von a continuat pănă călră 1820 şi senile Vlalriscoc a trăit
mai mult ca zcutlc Moldaoscoi. Pricina acestei păstrărt de ti­
tluş slavon se datoreşte şcoaler slavonc, care a fost mal bine or­
ganizată în Bucureştl şi dicciî de cancelarie recrutindu-se din
eleviî acestei scoli slavone au păstrat tradiţia slavistică cel
putin 30 de ani mai mult la Bucureşti ca la Iaşi.
2) Breasla 'ile.rJlIţitorilor armeni din Roman. M. Gr. Suţu
Voevod găseşte la venirea sa în scaun întemeiată din stră­
vechi breasla Armenilor în tărgul Homanuluî, Cum' acea brea­
slă era alcătuită pe' anumite priviJegiî, cari. pri veau- fiscul,
starostele breslei era tinut să ceară şi Ia noul domn înoirea
privilegiilor pentru ca să aibă fiinţă şi sub domnia sa. Dom­
nul putea să primească recunoaşterea privilegiilor sau putea
să respingă. De aceia cu fie-care domnie nouă hrisoavele vechi
de întărirea privilegiilor eran aduse la Domnie şi introduse
cu jalobă anumită; Hrisovul chiar zice lămurit "cari prin
[aloba ce Gdî dat rătrd doniula mc aii arătat".
In această categoric avem rufetul tirguluf Ocnel, breasla
calicilor, apoi diferitele mănăstirt, care aveai:'! scutirt de la u­
nil domni pcnlruimoşiile şi averile lor şi foarte mulţl parti­
cularr, hocrl. curtcnî, ncguţitort şi slugI dornncştt. Dacă am
avea o condică a privilcgiurilor, am ceti acolo multe lucruri
despre felul întocrn ircl vechl a statului. cu privilegiaţI şi ţară.
De cînd era această breaslă a neguţltorilor arrncnl la
Roman şi cum era organizată ea, pentru a înţelege rostul lno­
irei privilegiilor?
Fără a inlra in alte amănunte asupra vechime! Armeni­
lor la nOI �n ţară, nici mărind nicI micşurind chestia, nu gre­
şim cînd .spuncm că pe Armeni Îi găsim la Roman din cele
d intăl timpuri ale fii nţărif acestut tîrg. Armenil erau mal
vcchî prin laş], Suceava şi alte tlrguri de la margine, cum e
Carneniţa. Irnprăştiaţî prin Europa în veacul al XL-lea d.
l-J 1'. ei ail ocupat t:rgurile, care sporindu-Ie populaţia, care
intemeinuu-le.
Romanul îşi datează începuturile sale de prin veacul al
XIV-lea. Mal Întăiu a fost cetalen (grad, gorod) şi apoI a fosl
tărgul (trăg). In 1392 Mari ilO Homan Vodă dă un hrisov lui
Ianăş viteazul (soldatul) prin care Îi întăreşte stăpînirea peste
;) sate pe Siret allume Ctllr8ă�cl{.ti{, Vlaitt1ll1retulii si BuclIn[lIli/,'.
Hrisovul îl dă din cetatea l'lti H�man V dă (Ll ;laşemă goroJea
u Romana voevodi) 1). Credem că tîrgul s'a desvoltat încetul
cu Încetul În preajma cdă{it nOllC[ (Novogradul), cum s'a obiş­
nuit să se numească cetatea Homanului în actele oficiale, nu­
me care ţine pănă cătră mijlocul sec. al XVIII-Ie�, cind În­
cepe a fi înlocl1itCl1 numele de ROliu{,/{. Peste Cetatea Nouă
1) Arlt. ist, I. 1. 19 Melhisedeo. Cronica Romanulnl. I. 5.
[390]
390
G11. Ghibănescu
era un parcalab, care mal apol rămîne şi parcalal: Romwnultd
după ce cela lea s'a surpat.
Nimica nu ne opreşte de a afirma că Între cel dinlă) ne­
gustori, ce ali venit să se aşeze in tirgul Ilomnnulul, să nu li
fost şi Ariil/mit. Poate să Ii venit În 1418 supt Alexandru
cel Bun, cum se afirmă de istorici �) În ori-ce caz secI. al
XV-lea a văzut Armeni În Haman, cum secI. al XIV-lea i-a
văzut la Iaşl, unde ÎŞI zidesc şi biserică (13\)5). Negustorii A r­
meni În Roman era II prea putini, ca să poală forma o comu­
nitate, şi a trehuit să treacă aproape 200 de ani ca sporind
numărul lor să poală zidi o biserică.
Biserica Armenilor din Haman e din 160\) (după era ar­
meană 1058). Pisania hisericel zice acestea: "Prin grapa, mi
Iostivirca şi voinţa lUI Dumnezeii şi prin alegerea a prea pu­
ternicului Dumnezeii şi lnlru slava cel ul născut dintru dîn­
sul în aceste vrernurf răle ales-a Dumnezeu un om bun. TlU­
mit Agopşa, carele a zidit acest hram in numele Maicet
Domnului spre pomenirea sufletului SăLI şi a soţicl sale doam­
nei Mugara şi a părinţilor săi Vartan şi Dolvat. şi a fiilor
săl Vartan, Saco şi Donie, şi a Iiicclor sale Meluşa şi Dolvut
la anul 1059 Sept. Părintele Cacladur" il).
Arrnenil din Roman ali suferit soarla comună a celorlalţt
Armeni din celelalte oraşe. Povestea cu hrisovul lUI Slcrăni\ă
Vodă din 1526 e o grosolană făuritură Sionească, după ce
se dădură hrisovul lUI M. Gr. Suţu Vouă În 1820, care cu­
prinde cîteva restricţiunî asupra dreptului de a tăiaşi vinde
carne. Credem că şi Armeni! din Homan ali suferit de pe ur­
ma persccuţiilor lui Stefan Vouă Rarcş, despre care iată ee
scrie cronica ; "pre Arrnenl pe unii de hună voe cu giuruinp
impllndu-r, pe alţi cu sila I-ai'l botezat şi i-au intors la pravo­
slavie, mulţf din ţară ati eşit la TurCI, la Leş! şi prinlrallc
ţări vrind să'şl ţie legea lor" -1).
Se afirmă că o parte din Armeni din Moldova, dect ţii
cel din Roman, ar fi emigrat În Ardeal, spre Gherla supt dom­
nia lui Duca Vodă bătrînul �n a doua lui domnie, de cinci cu răs­
coala lUI Hincu şi Durac serrlarul, ei fiind Armeni (1072) Cro­
nica tace acest lucru, iar hrisoavele domneşll îl dcsmlnl. Nu
din cauza mişcării Iul Hincuşi Durac contra Grecilor lUI Duca
ati fugit Armeni! din Moldova, ci din cauza năvăliret Tatarilor,
din care una şi cea mal Însemnată s'a petrecut supt Dumi­
traşco Cantacuzino (1074); da1' iată ce zice hrisovul lUI Ion
Teodor Calimah Voevod din 17\10 Ghenar 1: "arătînd că de
cind I� s'a. slri�at aşezarea. birplll,l ce� ali a�ut_ mai�in�,inle?
cum ŞI de la rcLscoctla 'l'atwrtlor \Cez mal III Il ltz dwtre dl/l.�lZ eian
liIsirr'iinat pt·tJ/ tr(,tlte părţ:r de loc".
2) Pray U. «Dissertationes» Vien,t 1775. pag. 170 cap' XI.
3) Melhisedec. Cronica Homanului I. 34. Era armeană socoto:;;te anii
de la 551 după Uristos, CăCI catolieismullor �'[oiso Il intruni În TavÎn un' si-
nod pentru regularoa calendarulu\. i
4) Letopiseţe F, 207.
[391]
Breasla Armenilor din Roman
391
Pentru ca mcmhriî-brcslcî să vină să se jalueuscă că
.hrcasla lor s'a stricat din cauza năvăliri! Tatarilor, credem că
c prea departe ernalccul Tatarilor din lG74 supt D. Cantacu­
zino, şi mal degrabă punem răscoala Tatarilor Nogaf din
] no supt Gr. Ghica Vodă, cind îl bate, îi pune la dare de hac
şi le ia despăgubiri de războill 7CO pungi de bani, încheind
pace cu el pentru totdeauna.
Armeni! din Homan s'au înstrăinat pe la 1730; stricin­
du-li-se şi birul şi breasla. Treizeci de ani au dălnuit ei aşa
răzlcţiţf, pănă cînd iarăşi s'aă aclulat pe la casele lor şi comer­
ţul a început să mişte. Dacă am avea la indămină hrisoavele
lor cele mai vechi am putea preciza şi mal bine; cel mai
vechiu ce l'am găsit �(l în pachet este din 17GO Ghenar 1 ; însă
in el se zice că "vi ind neguţitorir arrnenl înaintea domnieI
mele ne-au arătat cărţi şi de la alti lurninaţt domni mai dena­
inte pentru aşezarea biruluî că alI fost cu rupta la camară
osăhiţl de altă ţară". . ,
3) Am dat mal sus lista hrisoavelor domneşti ce privesc
breasla neguţitori lor armeni din Roman. 1\1. Suţu Vodă face
aluzie la cele 4 hrisoave anterioare luî, incepind de la 17tiO
Ghenar 1 ; Cu totul altfel zice Ion Teodor Voevod Calimah
care şi el a văzut alte "cărp de la alţl Iuminaţl domni mai
dinainte" de 1 'lGO, probabil de la Ghlculeşfl, Mavrocordaţt �i
Racoviţcştî. Pentru cuprinsul acestorcărţ'î domneşti s'ar pu­
lea induce din cuprinsul cărţil lui Ion Teodor Vodă de felul
cum plăteau birul, cum şi de alte privilegiuri ce avea breasla.
Dar răscoala Tătarilor a spărcuit breasla şi ahia în 17GO gă­
sim că erati 21 capi de familie armcnl şi 14 holtel.
4) Iuoirca privite,r;iilor. Ori cine avea carte de scuteală
sali de privilegiu de la un domn acea carte de scutcală n'avea
tărie de cît subt domnia voevodulur, care a dat'o şi seţhica
in samă de slujitoriI statului. Chiar legenda spune astfel, cînd
vorbeşte de argaţii lUI Hareş, cărora le-a zis jupinul lor ajuns
Vodă "iar acum veniţi după mi ne la Suceava să vă dau cărţl
de scuteală, să nu plătiţi nimic cit voi fi cu domn". Pentru
ca o carle de scuteală şi de prlvilegiu să albă tărie supt dom­
nul următor, trebuia să Jie recunoscută şi de noul domn, de
aceia la începutul fiecărei domnii nouă, se reinoiaii pri­
vilegiile mănăsLil'ilor, boel'ilor, slujitorilor, breslelor şi a
orI căror rele particulare. Sint sute de asemenea cărţi de Îno­
ire; �i sunt foarle inleresante motivele aduse oe noul domn
inlru intărirea privilegiulul înoit. Pe Iingă unele formule ste­
rcotipe, se vede însă În ele preocuparea practică a domniei de
a mănţinea continuitatea trebilor din lăuntru, continuitatea
aşăzămintelor cu toată vremelnicia domniilor, �i deci raţiu­
nea de slat care a precumpănit în totdeauna la darea şi Îno­
irea privilegiilor, statul Homin fiind croit pc baze aristocrate
şi de privilegiî,
M. Gr. Suţu indreptăţeşte asUel întărirea şUnoirea pri·-
[392]
392
Gh. Ghibănescu
vilegiilorbreslcl Armenilor: "socotilHlu·ne ca breasla aceasta
cu neguţitoria care fac, aduc folos şi cărnăril gospod şi 10-
cuitorilor înlesnire la alijveriş se cuvine după dreptate a avea
şi acum acele privilegiurt''. Era aice repetarea stereotipă a ra­
ţiunei oficiale, care a precumpănit la acordarea primului lor pri­
vilcgi ii. Ioan Tcodor Vodă zice: "socotind că şi cămara gospod
să se folosască mal mult, am făcut milă .... " Alex. C. Ipsilante
Vodă zice: "socotindu se ca unil ce cu neguţitoria care fac,
aduc folos şi cămăril gospod cum şi locuitorilor înlesnire alij­
verişulut lor, cu cale şi cu dreptate li sau făcut privilegiu!..,"
A. C. Moruz Vodă 'zice: .socotindu-sc că ca uni l ce cu negu­
ţitoria ce fac aduc folos şi cărnăril gospod şi locuitorilor în­
lesniri Ia alijveriş". Tot aşa îndreptăţeşte şi Scarlat A. Cali­
mah Vodă, cînd zice: "socotindu-se că breasla aceasta cu ne
guţitoria care face aduce folos şi cămări! gospod şi locuito­
rilor înlesnire Ia alijveriş".
Continuitatea actelor de stat era asigurată şi raţiunea a­
costel continultăţt o vedem intrupată în considerentele prac­
tice ale actului public Elementul personal era stratul vre­
melnic si schirnbăcios în statul nostru în trecut ca si astăzl
Încă; elementul material al lucrurilor conţinea in însăşt na­
tura lUI cuvîntul stahilităţif sale.
5) Binţl brc.slwl. Birul era capitaţia, cea mai veche dare
cunoscută în cronicari şi acte. Dar acesta cuprindea în sine
numărarea contribuabililor, căci rădăcina lUI e numărul un
(turc. bir). Numărarea se făcea şi la oamenl pe capele. ca şi
la vile; şi fie-care om numărat era biruie. Plata blrulul Însă
pentru mal multă siguranţă nu se făcea pe individ, ci şi pe
grupă, pe comunitate, pe breaslă, pe ruţct, cind individul nu pre·
zenta Ilsculul destulă suprafaţă socială nicl garanţie legală.
Suţu Vodă hotărăşte birul cislet la 1800 lei pe an, hanil
visteriel. Suma aceasta a variat In cursul ti mpul ul, Intre anii 1760
şi 1820. In 1760 Ion Teodor Calimah Vodă socoteşte ca breasla
să plătească birul 720 Iei, de unde mal Înainte hirul îl plătea
În galbenI, 26 la şfert, In 1760 breasla Armenilor din Roman
cuprindea 21 Iiude căsaşr şi 14 llude holter, în total 35 Iiude
sau cam 120 de suflete. '.
In 1799. C. A. Ipsllant Vodă rîdică birul breslei la \)11
lei GO bani. In 1803 A. C. Muruz Vodă păstrează aceiaşt sumă
pentru plata hirulur, dar în schimb le dă şi pe cel 4 Iraţl
Misireştt să intre în cisld, birulul, In 1814 Se, A. Calirnah
Vodă rădică plata birulul la, 1500 le], banilvistirie'1, penlru
a ajunge la 18CO IeI în 1820.\
Cum ne explicăm nOI a�easlă urcare'! Era ea o Îngrcu.
cre făcută bresleI, căci În curs de 60 anI s'a Întreit aproape
plata birulUI, ori creşlerea biruluI stă În raport şi cu sporul
numărulUI de ]jude ce intrall in breaslă?
Inainte de 17GO breasla Armenilor din Roman plătea hi·
rul În galbenI. cîte. 2(i de gall�eni la şferl. Cum erall alunci (j
I
[393]
Breasla Armenilor din Roman
393
şfertu rI, plus unul al mucarerulul, ad icăIn xu înoirel domnicl,
breasla plătea mainte de 1760 suma ele 182 de galhclli pc an
Această laxă era onerousă, căct în breaslă rămăsese Il LHII al
;;5 birnic1, şi "aceslia sint cel mal slab! şi săruct din prilej
fiind că ce mal Iru nlaşi a11 lipsit". Deci în 1760 se părea 0-
neroasă hreslasilor armeni plata a 5 galheni de cap pe an
şi Ion Teodor Vodă. le pune plata biru lul în ICI, dar de-odată
o socoteşte la 720 lei pc an, ceia ce ar veni de cap hirnic
cite 20 lei pc an.
Deci în mintea celor de atunct plata hiruluj de 20 le]
pc cap era mal puţin oneroasă ca 5 galben], de �i galbănul
pe atunci nu valora mal mult ca 4. lel; procurarea lUI Însii
dădea loc la şicane şi grcutăp, de care breasla fuge şi se crede
uşurată să facă plata în lei, nu în galbeni.
Urcarea plăţil biruluţ în lei de la 720 ICI pănă la 1800
mai corespunde şi urcăriî valorh aurului în .:pia!ă şi dcpi c- .
cicrit argintuluI. In 1820 galbănul nu mal costa 4 Ici de ar­
gint ca in 1760, ci 1;') ICI, deci se înlpătrise în valoare
Urcarea dar a dajdiel birului corespunde nu atît spori­
-reI numărului liudelor din breaslă, cît urcărit valorii auru­
lui şi deprecieri! argi ntuluf , Întru cît Iiudcle holteI nu mal
plăteau bir, ci nurnal liudele căsaşt.
G). Răowra era zeciuiala la leu, ce se lua la dajdia bi­
rulul şi ajutori nţel, Cind statul a Început a plăti IcU la
slujbaşt, mijlocul ce l'a crezut mal nirrierit să facă faţă la a­
ceste noi sarcine bugetare a fost să arunce asupra hiru l ul şi
a patcntarilor o zeciuială, care a mers din ce în ce crescînd,
pănă ce ast ăzl zecimele au întrecut baza impoz ltulut. Cu fă­
sura se plăteau slujbaşil.
Pănă la 1760 breasla Armenilor plătea numai dajdiu bi­
rulut fără răsură. Nici chiar Ion Teodor Vodă nu le pune În
samă răsura, ci nurnnî taxa mucarerulut. Cea întăiu pome­
nire de răsură o găsim in hrisovul dornuu lul Ipsilantc din
l701) şi de sigur că a trebuit să fie şi În hrisovul lu l Calirnah
Vodă di n 17\)6, ce I ipseşte În serie.
In 170\:) Ipsilant Vodă socoteşte răsul'a 4 parale de leu;
ea cr('�te la 5 parale de leii în 1803; creşte la ]5 parale de
leu in 1814 şi tot aşa e şi în 1820. DecI şi răsura s'a împă­
trit în formă. Cînd leul de argint era de 4 01'1 mai scump, şi
r{lsura la lell era de -1 ori mal mică; la un leLI se lua 4 pa­
rale (1796), pentru a se lua 15 parale la 1820.
Deci dajdia birulUI şi cu răsura se urca la 720 Ici (17(jU)
fără răsură, 1002 leI În 17U\:) (n 11 birul -1- DI lei răsurn) 1025
Ici in 180�i (911 birul + 114 răsura), 20G2 leI în 1814· (1500
birul + 562 răsura), 2475 lei in 1820 (1800 birul + 67:) ră­
sura).
7). DL�pă cln:.aptă Ci8l(1. M. Su�u Vodă disJlltne ca dajdia
birulUI să o plăteasca breasla neguţitorilol' după dreaptă cisiă.
Plata biruluI In cislă era o garantare a statuluI stabil contra
[394]
394
Gh, Ghibănescu
i n di vi du l ul uestabil: Dacă fie care ţaran al' li fost solvabil Ta
execuţia dări lor şi al' 11 fost legat de casa lul, de satul Iur, de
mosia luI-care nu le avea=-statul n'ar Ii fost silit să rccur­
gi.'t ia forma încasăril dajdiet birului În cislă, silind satul să
asigure plata globală Do hiru lut indiferent de ciţl ar fi fost
fală la plată. Cum Însă pe atunci craii foarte mulţi, cari dă­
dcuu hi r cu fugiţi], adică dispărcau din sat, după sistemul
tim pulul Iiscul făcea răspunzătoare pe obştia satulut pentru in­
dividul dispărut. Aici era partea jenantă a plăţii birului în
cislă. Să nu se crează însă că plata hirulul în cislă nu avea
in vedere proporţionalizarca dări! cu starea hirn iculul. Cînd
sălcn il se adunau la cislă in faţa casei vorn iculuî şi se nil­
măraă se avea în vedere putnţa de plată şi nu fie care sătean
plătea exact aceiaşt sumă cu altul, ci proportional eu starea.
De ce domnia primea breasla Armenilor să plătească bi­
rul după dreaptă cislă ? Inainte de 17()O hrcslaşil armeni p!ă­
lea li birul cu ruptura la camara gospod osăhiţl de altă ţară.
Adică În practica lucrulul de atunci Armeni! rupse,)'c cu "is­
teria şi cămara gospod cît bir să plătească fie care pe n lru
sine, sau să garanteze unul pentru allul În cislă.
El craii �15 persoane; şlia că fie care avea a plăti {;
galhcl1'l pe an, ne că în cursul anului dispărea sa ii nu vre­
unul dintre el. Dacă ar Ii plătit birul în cislă trebuia ci să
garanteze la fie care şfe rt cel 2() galbenI, fie că craii sau nu
cra i] :35 Ia număr.
Vin Tutarit prin 1728; breasla Armenilor din Homan se
spărcuc , "cei mal fruntaşi" aii trecut holarul şi alI rămas în
tîrg "Cel mal slabî şi săraci". Birul continuă a-I plăti tol ('II
}'/(jI(ura, nu În cislă, fie care partea lui aferentă, fără solida­
rizare de unul pentru nilul. Ion Teodor Vodă le menţine tot
plata cre ruptura "şi li s'au aşazat cu hotărîrea dajdei birulUI
lor pc an cn rnptoare la camară".
EI continuă a da dajdia hiruluT cu ruptura şi la 17V!J,
"că el din vechi au avut aşezare Clt rnptlf1'a".
In l�O;;, Alex. C. Muruz VOdrl schimbă felul plălii hirll­
lUI, punînd să plătească toti� la /lIl lor. "ca sii ŞI poarte hirul
10U la un loc". l\furuz Vodă �l fost adus la aceast{l m[lslHă
dl;pii rugămintea breslaşilor \'UI'meni cari "din înlînlplare ali
s�lriieit şi au sc(lpălat în cît suma hiruluI ce aCI dat pănă a­
cum pe an le es1c cu Însărcil;1arc peste plllinFi". Iar ca sii-i
uşureze şi ma".) mult \'Îdi cu d�-a sila la plata birului În cislă
rie i! fralI armenI }\1isireşlî', caH păn{l ,,(unel' îşI purtase hirul
cu osebH hriso\' şi acum eratI pUŞI la plata de bir "cu tojii
la lin loc". \'
Sărăcia bresleI a fost cauza schimb�iril felulUI plăIi! hi­
rulul, silindu-I a pliiti toţi la un loc şi cu cel 4 Misireşli mai
chiahurl suma ,globală a birulurdupă dreaptă-adică propol'"
tiollată- ci si ii
In 1�14 Sc. A. Calimah SCllt�Ştc de piara birulUI în cislă
[395]
Breasla Armenilor din Roman
395
pc 2 din Jraţit Mlsircştr, pc Mihaluohi şi Cristea Misir, "carî
sînt aşazaţl la rînduiala ruptaşilor de cămară prin osebită
carte a domniei melc", restul urmind a-şi plăti birul, după
el ratptii ci.)·lii. >
4) . .RltjJtele vtolcric't. Toţi hi rn ici] ce erau trecuţi uouu u al
in tabelele vistcricl şi care plăteau dajdla birulut cu rupturu,
adică cu Învoială după putinţa hlrniculur, constitniuu clasa
ru ptaşilor de visterie. Itu ptaşit erau deosebi li (le ţa 1':1, căcr
visler!a trecea in tabelele sale satele, nu sătcnlt din saI. Iar vorni­
cii satelor, sau alt fruntaş din sat trebuia să şi ţină cataslih
de numărul birnicilor in clslă, ci răspunzînd samcşulut săti
de ţinut -le toată dajdin birului, nu de plata individului.
Tol ce era străin, ambulant cu birul, meseriaş, 1irgo\'eţ
ncaşeznt Încă, În lra în rupte: Şi aşa erau şi A rmenit dc la
Roman, ruptaşi. Sărăcind el aii fost transformnţl in ri.sf(wi
iar ruptaşit au rămas numal cel mal râsărj]: puţin, şi care
căpătase favorul Dorn nulul de a nu-i mai amesteca CII Iara,
cu gloata, cum au fost cel 2 Misircştl, Mihai şi Cristea.
OrI ce ruplaş îşI avea cartea lui domnească dcosehită,
uşa cii calastihul ruptclor era nominal. Osehirea sociu l ă ş i
economică a adus după sine şi oscbirca flscală.
. 0). Do/ui uadclc. M. Sulu Vodă urmind pilda iuaintuşi-
lor să] a-dispus ca plata hiru lut în cislă să se facă în două
vadclc. Ia sf. Gheorghe şi la sf. Dumitru. Măsura aceasta n'a
fost dc la început. In 17GO hreasla neguslorilor ArmenI pUi­
lea hind în s[erlurl ca şi ceialaltii ţară. Măsura plăjil în
sferturI a Il1at'o Întăi G. lVfavrocordat ca o l1şurinlă pcntru
contribuabili, car\' craii mai năpăstuiţi c'ml urmall să pl:'i­
Icască o dare de odată integral. Desţărarea miilor de sătenI
(le aceasta era pricinuită, cum şi de lipsa de control a sumc­
lor plătile şi de neslabilita1ea sumelor de platii.
Numele de şfertu;l nu Însamnă că s'atl oprit la jwll'll, ci
ele aii crescut chiar supt MavroconJat la 6 sfcrturl, CUlll le
şi g;'isirn în 1760: "După rînduiala lunilor se vor urma �rer­
iurile tot cîte pe 2 lunI iii I sfert Începîndu-se sfcJ'llil îl/ldÎii
de la luna lui Ghenar-Fevrnare, şi al doitm ",(ert l\larl-Apl'il,
şi al Ireilea "fert Mai-Iunic, şi al Jlafrillert sfert Iulie-August,
şi al ctltctlea ,;fert Seplemvrie Oclomvrie. şi al ,;;ă8cle sfert No­
ernvri-Dekemyri, şi un sfert mal mult la vreme '/IlllcarcJ'ulu'i".
Inbud·tlăţirea bil'lllui în (3 sferluri era de fapt o uşurare
ren Iru hirnicl, căcI ayea ii a da cel 35 li ude În 17(iO cile 2G
galbeni la sfert sali cîte IGO ld vechI. Schimbiirile aduse apoI
În plata birului ţării s'all resfrÎnl şi la hreasla Armenilor,
căci lpsilanl în 1709 vedem că-i pUlIe la plata hirului Jn 2
vadele (rîndurI): sf. Gheorghe şi sI'. Dumitru. Deci buclll­
cui celor 2 sfinţI al hisericel ca termen de cîşliurr, de \'a­
deIe, de imposesuir'î de moşii, s'a început numai către sfirşi­
tul sec. al XVIII-lea, cînd şi moşiile an început a fi mal că­
utate prin vînzarea vcnituri,lol' la orindalorI.
[396]
396
Gh. Ghi hăncscu
10). Ajutor'il/fa, după cum şi numele o arată era sporul
de dări ce se plăteau de ţnră pentru a face rap la plusurile de
chcltucll ncprevâzute. Multe din aceste chelluel'î le cerca ti Tur­
cii, hanul de Cauşcnî şi paşalele de Hotin şi Bendcr. Conln­
ri!e lor în sama bugetului ţării erau totdeauna paragrnfc
deschise, şi cum baza birulu) era fixată pe sferluri eu pe­
ccl luiturt pe feţele fiecăruia, birul nu se putea urca la infi­
nit, ori În cîte sferturi s'ar li Împărţit, Birul fiind o taxă pe
cap, pe persoană, s'a căutat ca să se facă faţă cheltuclilor cx­
Iraordinare, să se scoată din dările pe profesi unl şi întreprin­
deri. Un articul imposahil era comerţul supt orice formă;
deci pe lîngă impunerea persoanel s'a impus şi averea per­
soancl izvorîtă din ocupaţia sa.
Corncrcianţil fiind mal puţint şi deci avînd pretentii de
a umbla mai des cu banii prin mtnă, statul i-a impus pe ei
ea pe Iingă capitaţia ce aveati a da de om, să mal dca ,�i (t­
juloriui« pe an pentru alte sporuri de chcllucll.
In 1820 breasla Armenilor din Roman luase o desvollare
destul de mare în ccia ce priveşte comerţul. Ernu în breaslă
următoarele categorii de negustorI:
1). bO(JClătCr'f, cari aveau a plăti cîte 15 Ici pe an ajuta-
riuţa ;
2) bra:;wIJcllt, plătea ii 10 IeI pe an ajutorinţa ;
J) ca.oaţ]: plăteau tot 10 lei pe an ajutori nţa ; .
LI) Mcwd, plăteau cîte 8 IeI pe an ajutorinţa ;
;j)rctrhtcrt, plăteau cite 8 lei pe an ajutorinţa ;
(i) calCI/git, plăteau havaelul ],U! Cafegi başa.
In ertumerarea acestor categorit de cnmercianţt arrncnl noi
cclirn toată desvoltarea breslei Armenilor din Homan şi creşterea
comertului lor. Ia 1760 Vodă Ioan 1'eodor Ca limah DU POIl1C­
ncşlc nimic de categoriile de cornercianţt. Se vede că În urma
răscoalei Tatarilor negustorii "'Armeni din Roman a îi fugit
peste holară, şi au rămas numal hirniciî fără mcseril şi acel
ce aveau 01, stupi şi mascurl. In 1799 însă g�isim pe Arme­
nil din Homan fiind bog[ţsierI şi crîşmari (ponlul 2). In 11)m�
dcja Armeni! din Roman îşI Iăţesc eomerţul şi în alte ţinu­
IUrlunde ei aveau bogasieril şi crişmeîn număr de 7, şi anume �)
dughene la Tirgul Frumos; 2 dughene la Neamţ şi 2 dughene
la UaCăll. In 1814 comerţnl lor era deja rîdicat la (j categorii,
ellln îi găsim şi în brisovu! lUI M. Sulll Vodă din 1820, iar
taxele eratI şi în 11)14 tot ac�leaşl ca şi în 1820
Cea mal aleasă speeialiiftteeramanufactura lină, ee se
vindea în bogct8icrtt. A pol venea manufactura mal ordinară
(ie Ja Braşov-bra,,'oucuit:, apo� veneai'! magaziile de încăI!ă­
minte cavafit, apoI veoeall bacati/: şi raclticri:r.
Fixarea taxelor de ajlltorinţă varia după tîrgurI şi felul
negoţuluI. In Homan tocmai în '1814 breasla plăleş'e ajuto­
rinţu de 15 lei la dnghenile bogasierif. In Iaşi din contra
comercianţiI plăteaii ajutorinţa I încă din 1795 şi anume 25 leI
I
[397]
'Breasla Armeni lor (lin 'Homan
de dugheană cu l ipscăn iî, 20 Iei pentru hrnşovcnil şi blă­
năril, 15 Ici pentru bogasieriî ; iar răsura era de 15 parale la
leit Progresie aceasta a dărilor la ajutorinţă avea în vedere a­
lijverişul după loc şi marfă, considerente practice în fixarea
unor dărt nouă, ca să nu pară vexatorir. La Iaşî era alijvcrişul
mal mare ca la Roman şi deci şi darea ajutorinţil apăsa ma!
grel'lpe negustorii din Capitală ca pe cei din provincie.
Ajutorinţa era de ia'l'II(7 şi de v((n! r-eca de iarnă era de
lapt un sfert nou, ce se Încasa de la birnici Însă din u lijveri­
şul lor, nu dela persoana lor. Un breslaş arman plătea hi­
rul20 lei pe an cu răsura cu tot; dacă era bogasier mai plă­
tea al ti 20 lei (li') lef aj utori nţa şi;) lei răsp ra).
Il). Caf('qi başa adică primul CafegiLl al dornnulur, era
inlesnit În veniturile lUI din avaetul ce lua de la toţl cafcgi i l
din ţară, cărora domnia nu le cerca' nimic la ujulori nţă. Ca­
regii fiind puţint ahia-abia puteau întreţine luxul lul Ca­
fcgi başa la curte.
Viaţa de cafenea este o inovaţie turcească. 'I'urcll aLl 0-,
hiceiul să stea toată ziua la cafenea bînd cafele, gust tur­
cesc, cum Ruşii aii tractiruril« lor unde se bea ceaiu. Calcno­
lele alt luat o desvoltare în secl. al XIX-lea, cind şi tîrgurile
alI inceput a mişca ceva cconorniccşc şi nu e lucru fără in­
teres să se ştie cine au fost pri m il catengiî în fie care tîrg,
căct aZI ni se pare că totdeauna aşa a fost: tîr,q/ll'l CII C{/­
(l'1tel(' !
Cafegiul haşa ÎŞI primea venitul de Ia cel de o profesie
cu el, domnii ncluind nimic pentru sine din ajutorinţa ca­
Ienelelor,
12). Crişniclc, In 17GO breasla armenilor din Roman nu
practica crlşmăria, căci Ion Teodor Vodă nu prevede nimic
despre crîşme ; şi apoi aici negoţul de crlşmări l nu era aşa
de răspîndit. De cînd Însă a început a se vinde hori lea fa­
bricată în ţară, <le atunci şi crişmele alI luat o desvol tare mar
mare. Dreptul de a vinde vin II aveati boerll, car! plă­
teau vistcrlel o dare globală pe pivniţă, cam 10 -15 ICI
pe an, indiferent de ce vindeau Într'un an. Slujba aceasta o
Iăccau pivnicl?ri'î. Cu vremea domnii ati schimbat telul dă rif ,
în loc s'o ia global pe pivniţă, aîi luat'o în detaliu pe can­
ti Lalea ce se desfăcea; şi măsura era buie« sa U polobocui Cj u­
mătate de {mte).
Darea pe bute era mal oneroasă, dar mult mal dreaptă;
şi vedem că unii boeri continuă de a cere favo:,trea de la dom­
nic ca să pltLtească darea vinăriciulul pe pivniţă, nu pe bule.
Se vede Însă că hreslele de negustori n'a6 mal putut căpăla
această uşurare şi darea vinuluI a rămas cea pe cantitatea
desfăcută. Cel ÎntăI care aLI căpătat hrisoave ali fost negup­
toril din IaşI, şi apoi din alte tîrguri.
llreasla armenilor din Homan capătă privilcgiuri penlru
crişme abia supt A, C. Calimah Vodă În 1 n)5, dl1pii care a-
[398]
30k
Gh Ghibănescu
pol C. A. Ipsil an l Vodă in 170\) dispune la pontul al il-lea că
crlşmcle \'01' plăli cîte il lei de bule, cite (iO parale de poloboc, �i
14 parale răsură la vremea ajuto ri nţcl. Măsura era generală
pentru toţi negustorit, căc] şi breasla neguţitorilor din Iaşi
capătă pe la Cal imah VOr!Cl in 17\):') aceleaşi pri vilegiI ca şi
Arrncn it de la Roman.
Deci tot ce era comert şi industrie plătea (�ju,fo)'iJlţ(/, cx­
p liciudu-nc prin aceasta economia dărllor vechi, că ceia ce
nu putea indeplini birul pe capete de oameni, se lua de la
profesii, care fiind mat băn oase, deşi mai putine, p lăteaîi şi
o taxă mal mare şi răsura era mat încărcată ca la bir.
Acum dacă un crlşrnar desfăcea 10 polohoace a 50 ve­
dre unul, el plătea fisculul 15 Ici vechi, şi cu 5 lei răsură,
tocmai 20 de Ici ajutorinţa pc 1 ngă birul tot de 20 Iei. Sin­
gura schimbare ce s'a adus acestei taxe este că a fost scutită
de răsură, adică de zăcime încă din 1814 supt Se. A. Calimah
Vodă. Pentru aceasta şi hrisovul scoate ajutorinţa crişmelor
in pont deosebit, Întru cît reuşise crtşmarlr=-cari cel mal mulţl
era(1 reprezentanţii boerrlor ori ai breslelor-să fie uşuraţl cel
putin cu răsura la ajutorinţă, adică cu zăciuiala de 15 parale
la I eLI răsură, .
Ilachiul era prevăzut la ponlul 2 al ajutori nţel dugh eni-
101', şi se plătea cite 8 ICI pe an de dughianu rocliicrio j In
ajutori u]a crişrnclor inl ră numai vinderea vinulul. care a rost
singurul articol mai bogat prin Iaptul că prorlucătorit de vin
ernu cel mal rnulţl şi cei mai vechi.
\Va urma) Gb. Ghibănescu
Note dB călătorii făcute prin Buc�uina
Călăuzi! de "Dicţionarul Geoqraţic al Bucooinct
de Em. Griqorooitza, pl'o(es01·"').
,
Locuitori] cari nu scvsupuseră de cu hună voie acestei
îndalorirt, fură bătuţi la falangă (hatac la tălpi). Totu-şi el
nu mai vroiră să muncească nici cele 12 zile pe an şi nici
să dea xeclulală, pănă cind divanul domnesc hotăriso a se
dărăm a casele oamenilor lIe'\upuşi şi a-I alunga din sat. Cous­
Irlnşi (le măsuri le luate ln-con tra lor se supuseră In apnrenţă
pentru a se revolla iarăşr, ş\ astfel mtwăslirea Jlurla zeci de
ani neintrerupt procese cu IOCl,uilorii, cari la rllHlul 101' Iăceall
pc ll1o.�iile mănăstireşlJ. multe prădăciuni şi striCăciunI, pănii.
cind Urig. Ton Calimach VOd{1 trimite În 17(H :lllllmt' comi­
sari carI să facă m:ll1{lstirel dreptate.
1). A se vedea Immerile antel'feare.
!
[399]
, .
Note de călătorii făcute prin Bucovina mlD
Să se adaoge: Comuna posedă un cabinet de lectură nu­
mit "Stîlpul lui Vodă".
Cu privire la "vechiul monument t ătăresc" cum îl nu­
meşte autorul, rclatăm următoarele: Locuitorii satelor pre­
cum şi toată suflarea românească, îl zice; "Stîlpul Iul Vodă" ;
În realitate acesta nu e de cit un monolit parulclopiped de B
m. înălţime, cioplit brut din pieatră calcară, avud la par tca-I
superioară o placă paţrată cu vîrf conic suprapusă, în formă
de abac. Acest aşa numi] "stiI.p· are .pe cele patru Icţc ins­
cripţil slavone cioplite în relief, ve a cărul faţă spre mează
zi şi răsărit Mihai Racoviţa Vodă spune: "Acest slilp l'am
înălţat, cind am trecut peste muntii Mesticănist si a Suhar­
dulul şi ne-am scoborît la Coşn a 'Aslfel am 'aju'ns î'nlr'ull
sat din ţara ungurească care se numeşte Rodna şi Irnprcună
am mers cu Hanul şi mulţimea de 'I'atarl lot mal departe ar­
z ind şi jef'uind pănă la Bistriţa şi inconjurarăm oraşul, care
se prcdă, numai cetatea rămase. Noi însă dădusem voe Tăta­
rilor ca la Întoarcere să prade Ungaria spre a avea hrană, şi
ei se despărţiră de nOI trecind iarăşi peste Maramureş de a
prăda acolo şi a robi din sute ceea ce vor pomeni Ungurii..."
Varniţa, cîmpie şesă şi întinsă Iingă Băudăuţlr ; loc is­
loric unele Stefan cel Mare a repus o mare mulţime de Ta­
tarj ven iţj În Moldova spre a prada.
Aceasta lipsind În dicţionar, se va pune cu nota de
mal sus,
Vale((-Df'a,qoşct, care isvoreşte nu departe de Poi a na-Mă­
rulul,lipseşle În dicţionar. Să se înscrie cu nota : Inainte de
40 ani s'a aflat aleea un sfredel şi un topor de peatră În for­
ma celor de aZI avind pe cealaltă parte un tăiş de forma
casmalel.
V(dcău, (Falcău) lipseşte în dicţion r; străiniî numesc
această localitate Falchen, pe cind Horn init în timpul de fală
ii zic Fulcău. Numele adevărat Însă e VaIeMI după cum îl
pronunţă Horn in il din Frumosul, Drngoşa şi Vatra-Moldoviţcl,
la cari există si numele familiar Vălcan. Făcîndu-se aci o fa­
brică de ciment şi tăindu-se in acest scop o parte de pădure
foarte veche, s'au aflat sub rădăcinele mai mult r copaci ur­
mele unul zid, pe care risipindu-l , s'a găsit o piatră cu ins­
scripţie pe care sta scris că acolo a 10s1 un sat al Dacilor.
De la Valcău aveau Dacii un drum, care ducea pe apa SlI­
cevil în sus piină la obîrşia acesteia şi de uicea apoi (l!' sle
plaiul Moldovei şi peste Sucina la Maramureş şi Ardeal. (VezI
Trad. pop. rom. de S. FI. Marian).
Valca. lill PiJlf,('(( şi POÎI(}U6 In7 Pinl(!({, salI simplu Po­
iana Pinlii; valea şi poian.a din munţiI DomeI unde (lUPI
Iraditie a peLrecut handitul Pinteil si ti cărUI vilC'jii alI rămas
neşlc;'se din memoria poporlllnl (1';·a<1. pop. rom. de S. FI
1Iarian); lipseşte cu lolul din dielionar.
Yalra-MoLdovi.{et, mănăstire; lipseşle în nomenclaturii
[400]
Această mănăstiro zidită de Petru Rareş Vodă, păstrează mor­
mîntul Episcopului Efrim al Rădăuţilor din anul lGl�), dea­
supra căruia se înalţă un haldachin sculptat de peatră, la fel
cu cel al Vornicului Luca Arbore.
In rîndul al 32-ka să se ădaoge nota următoare: Vatra
Moldoviţer şi Ruşif-Moldoviţel, ambele proprietăţl au fost dă
ru i le la un Joc de cătră Petru Rarcş Vodă, mânăsliref Mol­
rloviţa prin uricul din ]534 (vezi protoc, î mp, No. 47).
Această danie a fost Întărită de cătră Miron Barnovschi
VoM la 2 Iunie 162G şi de către Vasile Lupu Vodă la 30
Marl.ie 1612 (vczf urie. A. Wickenhauser pg. 104, 107 şi J08).
Proprietăţile pe care le-a stăpînit mănăstirea Vatra-Moi·
cloviţer, sunt următoarele :
1) Vama de sus şi Vama de jos, moşii dă rui le de A­
lexandru Vodă cel Bun, (vezl corn. Vama).
2). Suhardul mare, munte, idcm, prin uricul din 1;') Fe­
hruaric 1410, întărit de Eustr. Dabija Vodă la 30 Martie lG()2
((11'01. imp. 8i, 85).
:3). Văculeşl) (injinulul Hirlăuluf) idern, prin uricul din
14 Aprilie 1415 (prot. irnp. pg 2;\5-2,17).
1 dăruite de ciiiră boeru.1 Alex. BrU, prin
4) 1> h i uricul din 18 Martie 1418, Întărit mai
... revoroc 11 Jtîrziii de cătră SleI:lIl. Vodă cel Mare la
;'). Oprlşen il
159:1 şi de l'v1atei Ghlca Vodă la20 Iunie
1755 (prot. imp. pg. 81, S2 şi S'B).
6). Svoreştil, jumatate, dăruit .de cătră Stefan cel Mare,
prin uricul din U Martie 1488 (prot. irnp. pg. 2;�5--247),
7). Răclulenit-cjurnatate, (lîngă Baia' În Moldova) dăm­
ilă de cătră 110gdan al Ill-Ica Vodă, Incrucişatul, prin micul
din S Decembrie 1514 (prot. imp. pg. 2:�5--2'17).
8). Berchişeştil, o biserică, riul Topli.ţa şi o moară pe To­
pli]», dăruită de cătră Petru 'CI lea Rareş Vodă prin uricul
din I I Aprilie 1533, lutărit În a doua domnie prin uricul
din '27 Mal 1546, apoi de călri't Grigorie Ghica Vodă la 18
A ngusl 177fi (prol. im p. pg. 78, 7\), 8).
1 d{lruite de Petru VI Vodă Hareş
D). Vatra Moldovi!el , prin uricul din 15�14 (proL imp:
10). Ruşii Mold�vifel J\ No. 47).
11). Frumosul, idem (pr�t. imp. No. 74) .
. 12). Uncenil (tin. Botoşani) dăruit de Petru VII VOdtl
Şchiopul prin uricul elin ?;') Septemhrie, };,)38 (prot. imp. pl:(.
�:15-24 7). \
l�l). Iordăneşll--jumalale. moşie căpătală prin schimb
cu paharnicul Georgi l3alş, prii), uricul de schimh din 5 . Iu-
1iel774 (vezI călind. bucov. din 18(j5 şi uric. Wic](enhauser
pg. 185).
14) Follicenii (Moldova) îh daI' de la Alexan(]ru Ui­
pllşneanu, prin uricul din l2 Martie 1;,:>1, (proL imp. pg.
235-247).
400
VI. Mi ronescn
I
1
I
r
I
.
,
r
[401]
toale p rimitc in clar de
la Stefan Vodă cel Mare,
prin uricul din 8 In nu­
arie Lt7:3.
Note de călătorii făcute prin Bucovina 401
15). Seraflneşlit şi Mi leştif cu o moară în Moldova, idem,
. prin uricul din 26 Mal 1555, (prot. imp. pg. 235-247).
1 proprietăţi găsite
1 G). Un heleşteu dirţgă Dorohoiu in stăpnirea mii-
17). Una vie de 4 pogoane la Beiz edeştî f năstirel, fără a
18). Una vie de 10 " "Cruce se şti de cine dă-
. ruite.
la). Două mori la Baea, o berărie, o moară· de url uit şi .
"1 case de clăcaşt (tătari, robi pentru lucrul moarel) dăruite
de Alexandru Vodă cel Bun prin uricul din 31 Oct. 1402.
. 20). Lconta (heleşteu Ia NistrnI de sus) de-a întregu cu
i m prejurimf, dăruit de Alexandru cel Bun prin uricul din 24-
Februarie 1409
21). Zece huţl de vin pe an şi o sălişte din sus de Baia,
date în schimb de cătră lliaş Vodă prin uricul din 2 Martie
1439.
22). Covurul-jumatate (heleşteu !ingii Prut la Dunăre)
care cmge în Ialpuc, cu tontcvăru i lc, dăruit de cătră Ştefan
III Vodă prin uricul din 20 Februarie 1445.
23). J3liseata (baltă), o prisacă şi vamă-jumătate la tre­
cătoarea călugărilor, in Jar de la Stefan IJI Vodă prin uricul
di n 11 Fehru arie 144().
21). Una casă În Suceava (pc strada principală spre ce­
tale), în dar de la Ioan Cămărsun şi de la Staun soţia lui,
prin uricul din 1448 şi scutită de bir şi hei lic prin uricul lui
Bogdan II Vodă din 10 Ianuarie 1451. .
25). Una vie de 5 pogoane (pe dealul Hirlâulut), prin
schimb cu Stefan Vodă cel Mare, prin uricul din Ianuarie
1 "15B.
2G). Bo ruincşl if (sat) nu se şlie de cinc dăruit m ăn ăsti­
rcl. Stefan cel Mare, prin uricul din 3l August 1-153 scuteşte
pe locuitorî de 01'1 ce fel de bir.
27). Si ngurcnii
28). Ftnaţul lUI Brumar
20) Prisaca "
30). Blcsca lul-mare (heleşteu)
:31). " mic
32). Budoiala (heleşteu)
;�3). " (p irău)
;�4). Sicriul (heleşteu)
;j;'i). Cotul Husu lu t (pirăn)
�l\». Vulcan (puău)
;17) Bt'îlţatil (sat) înţinnlnl Cirllgătura, în ual' de la Ste­
fan cel Mare prin uricul din 8 Ianuarie 1478.
:18). Pi lf n a (sal) Jingă rîul Haşa, în schimb, de la v isti­
eru icul Ieremia şi Voruicul George, prin uricul de schimb din
4. Februarie 45'2:!.
3Di. UI1:.l moară, in dar de la Cancelarul Totruşan p rin
uricul din 2-1 i\b'î 153V.
2
[402]
402
V1. Mironescu
40). Un plrău (din sus de Baia) în dar deja Petru Vodă
Rareş prin uricul din 17 Septembrie 1545.
41), Sălăeştit (sal] 1 în dar de la Petru Vodă
42). Oricovul (heleşteu) Rareş prin uricul din 2a
43). Bălăceana=-jurnătute Mai 1546.
44). Uua moară din jos de Baia.
45). Folteştl (sat), nu se ştie de cine dăruit.
46). Toderescul, munte, Ungă Rarău], în dar de la Va-
tavul-Mare Grigorie Udren.
47). Lodoşina (pădure Ilîngă s:11 ul V ăculeştî).
48). Cehălăul (heleşleu).\
40). Mal multe bălţi (din.jos de satul Sirieenit (dăruite
de cătră Bogdan IV Vodă prin uricul din 20 Mal 157U.
50). Corlata (sat) cumpărat 1]8 parte de la Ioan Îsăces­
eul, 114 parte de la Ştefan Dascălu, lis parte de la Turcul şi
de la Tudosca, 118 parte de la boerul J oan Roşea,
51). Una moară (din sus (le Baia) cumpărată de la Şol­
tuzul de la Baia Nicoara, prin contractul din 8 Mal 1592.
52). Un schit şi nişte poene pe muntele Rarăul în dar
de la Serafim Hagiul sihastru prin uricul din 26 Septern­
brie 1756.
53). Una vie de 12 pogoane (la Crucea în ţinutul Putna),
ş. a. 6 pogoane cumpărate, iar () pogoane dăruite de cătră
9tefan Bode, prin contractul din 30 Septembrie 1758.
54). Un pămînt pustiu de 4112 pogoane în ţinutul Pulna
la Crucea de sus lîngă viea ce o avea de la Ştefan Bode, dăruit
de către Tcofll Egumenul mănăstire) Dogdana (Moldova), prin
uricul din 10 August 1773, cu îndatorirea a se da Egume­
nul ul 2 iepe.
Yăzul mare, munte, lipseşte în dicţionar. Se va pune cu
notă: la poalele despre ameazăzl ale acestui munte exista 6( ()
de an] în urmă o bae de argint, iar cătun ul şi plrăul ele azi
se numesc Benea,
YrXz'ld mic, mnnte, idern.
Vicouul de sus, corn. rur. ; tradiţia locală lipseste, iat-o :
Despre Daniil tradiţia locală istoriszşte că el a locuit mat în­
tăiu în mănăstirea sf. Laurenţie, care se afla în vechime pc
terllorul Laurel de astăzr, adică a cătunet din Vicovul de sus.
(Vezi Laura, cătun şi tradiţia \locaIă, de D. Dau). Comuna
posedă un cabinet de lectură numit "LuceaHirul" şi o socie­
tate de arca ŞI.
Vicşa.nit,' sat, stins; a fost \'n stăpînirea mănăstire! Put n a.
(Vezi protoc. imp. din 25 Iunie 171)�). Lipseşte în dictionar,
deşi locul istoric există. .
. Y�Jniţa., mănăstire, lipseşte \11 nomenclatură şi i se va
adăoga următoarea notă istorică: ,inlemeiată de cătră Cons­
tantin Turcul, pentru călugăriţe, fără a se şti anul şi a stăpî­
nit numai părnintul pc care stătu mănăstirea, dăruit de înte­
mcletor. (VezI protoc. imp. din 15 Fcbnwric 1782 p. Gl1-12).
[403]
t­
i
!
t·
I
�
I
r
I
Note de călătorii făcute prin Bucovina 403
. Vllaucca, corn. rur., în rîndul al 27-lea să se adaoge:
dat în dar de cătră Dumitru Cerneschi, prin uricul din 22
Ianuarie li2G, (vezt prot. imp. Na.· Hl!)).
'Viţel,ti) parl\a de sat a comunei Putna, situată pe pîrăuI
Viţcul ; lipseşte În dicţionar.
'Valea-Seacă) corn. rur.; să se adage: Comuna posedă un
cabinet de lectură numit Llnfrăţirea- şi o înfrăţire de păs­
trare şi împrumut cu 135 membri.
'Valea-P'll.tnez cam. rur. ; să şc adaoge: Comuna posedă
UJl cabinet de lectură numit "D;eptatea�.
Volcinet; corn ruf'.; să se adaoge: Comuna posedă un
.cabinct de lectură numit ,.Dumbrava" şi o însoţire de păs­
trare şi împrumut cu 120 membri.
Voloca pe Derchluă, corn. rur.; să se adaoge: sau Voloca
scretea n ă. Comuna posedă o însoţire de păstrare şi împrumut
cu 180 membri.
'Voloca, mănăstire; lipseşte în nomenclatură. In rîndul al
1 a-lea să se adauge: Constantin (din familia Donicl); această
mănăstire a avut nurnaî o singură mică proprietate care con­
sta dintr'o falec de pămînt pc care stătu odinioară mănăsti­
rea, dăruit de intcrncetor, însemnat În protoc. îrnp. din 17
fchr. 1782 pg G81.
'Vornicenr, cătun : să se adauge; a fost dăruit mănăstire!
11omo�'nI111 de călră Eusl rul ie Dabija Vodă la 4 Ianuarie 1663
(vez: )1101. îrnp, pg H17-205).
Volooaţ, com rur.; ială ce scrie auloru l : In a11111 1502
"Stefan cel Mare a zidit o biserică ele piatră in locul cclel de
,.Iemn f'ăcută se zice, de Dragoş Vodă, la 1300 şi transportată
"Ia Put na ". Ma) urmează o frază care spune că numita co­
mună a fost dăruită de cătră Episcopul Movilă şi mama sa
Stăn iţa .. M-rel Suceviţa şi cu aceasta sfirşeştc istoricul.
Ilcp roduccm tradiţia locală păstrată cu sfinţenie de lo­
cuitorii satul ul culeasă la faţa loculuI în 1903 Ş a. Se zice că
Dragoş Vodă cohorindu-se din Culia din Maramureş şi trecînd
peste Carpaţi în părţile Bucovinel de aZI, descălccă cu oştirea
sa in trecere spre răsărit. parte în şcsul rîulul Suceava, parte
]1e consta dcu lu lu I Edrei, În faţa satu lul de azf unde se întări
cu şn n ţurf, şi a căro r nume se vede încă şi aslăzr şi de la
care se trage şi numele "fortăreaţă",
Locuitorii sa tu l nl şi cel din inprejuri mj trnnsforrnnră o
parte a acestut loc intr'o păscăloarc de turme de porci şi-I a­
dilogad porecla (supranumele) porcăreală, care se păstrează
alăture de nnmcle original fortărea1ă.
Se m::l'î spune c{l [le timpul acela Dragoş Vodă nI' fi fă­
cui umblăr'i întovărăşit de curtenii săi in părţile apropiate şi
astfel al' fi g:'isit în p�ldurc într'o căsuţă o babă cu numele
ll!a *), pe care întrebind o Vodă (le multe lucrurI din locurile
*) Derivă probabil du la Up, sing. fem.-U(a. Şi aslăzI se numC'ş(e
1'ODo1'111 slav de la munto <dmţani», caro uu poate do cît să-�1 albt\ origi­
nea În Uli, Uplli SalI Hllţani.
[404]
404
Vl. Mîronescn
acele, baba ar fi prevestit străinului o izbludă strălucită, în
prinsorile sale ziclndu'L: "Viteazule bine iti va mcrge ; vet
ajunge la cetate şi VCI zdrobi pe vrăjmaşii tăi", Iară Vodă a­
uzind acestea, făgădui babei că la reîntoarcerea sa de Ia cetate
(Suceava), o va cerceta spre a't mulţărni, polrivit unul domn, la
caz de împlinire a acestei prevederr,
- Implinindu-se prezicerea babel Uţa şi relntorcludu-se
Dragoşt Vodă spre a-î mulţumi, nu mal putu găsi pe hătrina
femee care dispăru ; deci În amintirea el se hotărî domnul
să dureze o bisericuţă mică de lemn, pe care o aşeză pe lo­
cul casei Uţel. Acesta fiind mal jos situat, poporul îl numi
,.valea Uţet", Valeuţel-s-Vol ovăţ sau Olovăţ, '
In bisericuta cea durată din lemn de stejar, Dragoş şi-a
aflat mormintul săli, Iar pe locul din jurul bisericet, care se
numeşte şi astăzl ,,�e1işte", să fi fost vatra cea dintăîu a sa­
. tul ul, unde bisericuta lu l I),ragoş a servit ca hiserică de mir.
In anul HGS' Stefan cel Mare puse de o desfăcu şi stră­
mută la Putna , unde sef111:i şi a sl ăzt in apropierea rnănăsti­
rel, servi nd ca b iser ică 1\lI'ohi a lă.
Pe locul acestei hiserrcuţc uc lemn, mutată În 1468, Şte­
fan cel Mare zidi o altă biserică, ma re şi frumoasă, care ex is­
nl şi astăzt În bună stare. Iată i n scripţi a pusă de Marele Ştc­
f.m, pe o placă de piatră, să pată CI.! litere slavonc �i aşezată
În afară la stInga 115el la intrare: "Drept mări torul şi de Chris­
"tos iuhitorul Ioan Ştefan Voevorl cu mila lui l)-ZCLI Domn al
.,ţărel Moldovei, fiul lui Bogdan Voevod şi cu doamna sa Ma­
"ria fiica lul Hadu Voevod şi cu prea iubitul lor fi LI Bogdan
"Voevod au înălţat acest templu in numcle cinstite! şi viaţă
"dătătoarel Cruci şi s'a inceput in anul 7008 (1508 şi s'a sf ir­
"şit In anul 7010 (1502) a dornnicl sale anul al cU-lea şi al.
"oi-lea curgător,luna Septernhre 14".
In secolul tii 17-Iea pe timpul i n vaz iu n ilor tntu re şi a ce­
lorlalte popoare barbare, a fost 'şi această bisericâ ca şi cele­
lalte din ţ:H:'i, prăd:llă şi arsă, rtlm:'inilld uescoperită şi ncln­
trebllinţatCl peste o sulă de anI, p:\n:\ in urmă Episcopul 1'ă­
d{wţulul Dosoflel Cherescnl,Q reslalIră În 17:')8, InzeslrÎnd'o cu
cele trehllillc'io�se' servieiult'l! divin şi dindui şi icoJlo,;(asut
vechi il de lrr biserica episcobală din năd�llJp şi un preot Cll
numele Dimitrie.
YOt'oncţ, mănăstirc; isloricul e insuficient şi neprecis.
htă ce ş!im Cll ]lri�re la aCeast:1 mănăslire: uricele \echl
măniistireşli amintese despre ,\sfintul Daniil" ca înlemcielol'
şi prinnd stareţ al conventlllll� siirac mănăs!iresc l1Um:1[ Cll
o bisericuţă micii de lemn. ClIl!l ne care călugăr care \TÎnd
sl devie schimnie, trebuia să S0 leprde de foate deş;"trIăcilI­
!lcle lumeşti, preellrn şi de numele sit:'!, spre a se jerlli gl'adu­
IiI! ccilli mal aspru a crtiugăriel, inconteslnlJil C{l Ilumele Da­
[Iiil a fost cel primit in <;chimă şi iatii ca dO\'a(EI l'pit�lrlll îl1-
J1Jril 5i cu 2 rindurI de litere sla\'o:1Il<', pus la dre:lpla la in<
:w:;: -&
[405]
Note de călătorii făcute prin Bucovina 405
rare în pronaosul bisericer, care sună in traducere: "Acesta
este mormîntul părintelui nostru David schimnic "Daniil".
In pădure, nu departe de gura pirăuluf Voroneţu, unde
acesta se revarsă în riul Moldova, acolo unde stînca "Şoimulu
priveşte peste virfurile molizilor în văi încîntătoare, se află
·0 chilie săpată In stîncă, fără acoperiş, Însă prevăzută cu. o
masă şi un scaun de piatră. Cine este autorul acestui schit
nu ne spune tradiţia; se spune însă că e din timpuri foarte
vechi.
Fără indoială a muri l Daniil îneă înaintea zi dircl biseri
cel de cătră Stefan cel Mare la 148:3. In interiorul el ş. a. în
naosul pe părete la dreapta i ntrărit se află icoana ctitorească
a Întemectorulul Stefan cu familia sa, zugrăvit în Iresco,
Pe Jingă cele trebuincioase serviciului bisericesc, Stefan
cel mare dăruise mănăstircl şi ţiganI robi, precum şi moşia
Vlăde n i I cu o moară pe apa Siretulut, prin uricul din 10
Martie 14�8, care danie fu îIlHl'it{\ şi dc cătră Grigorie Ghica
Vodă la 10 Martie 1775.,(protoc. Imp. No. 49 şi 50) etc.
In rindul al in-lea scrie autorul: " ... Bucureşlî. (Cim­
pul-Codruluî) Drăgocşth, .. " aci să sc rcctiflce-astfcl . Bucu­
reşti sa ii Capul-Codrulut, Drăgoiceştu.i,"
Aici în biserica mănăsti rcl Voroneţ se află mormîntul
Mitropolltulul Grigoric care fu îngropat în 5 Ianuarie 1570.
Acest Mitropolit ad ăug ise bisericei pridvorul, 50 de a nl
după moartea lUI Stefan, şi puse de o zugrăvi atît pe din lă­
untru cit �i pc dinafară, precum se vede şi astăzt.
Proprietăţile pe care lc posedă mănăstirea Vorone], au
fost următoarele: Voroncţ, Stulpicanil, cu părăilc Rosoşul.
Ostra şi Negri leasa, Bucureşlt sau Capul-Codrulul ; munţil :
Pctriş, Muncel şi Mcsticăniş ; satele: Berlinţe, Huilovoda sau
'I'ristenr şi Tărnnvca, luate cu putere de la hoerî , Suchlinţt
Boteştr, Lucăccşu şi 4 pogoane de vie dăruite de Paraschiva
Pităroaia, carc danic fu confirmată dc cătră I. Calimach Vodă
la 29 Iunie 1761.
In pridvorul bisericci la stinga Întrării sc află mormin­
tul cu epitaful răposatulul Mare Vornic Gligorce, care încă in
yiaţă hotărî să ne îngropat la M-rea Voroncţ unde a şi fost
depus alăturea de marca sa, la 1570.
La 20 Aprilie 1785 Impăratul Iosif al II lea desfiinţă mă­
năstirea aceasta, cind călugări s'au reintors la mănăstirea
Sc-hilul ?vlare dc unde ye!liră şi unul sc puse la dispozitia Mi­
tropoliei din Cernăup.
Zamostia, schit; în rîndul al 13 lea să sc adaugc: posedă
a treia parte diil moşiea cu acelaşi nume, primită în dar de
larazăşil din Zamostia prin uricul din 15 Decembre 1724, În­
tărilă după :;Iceea dc cătră Constantin Mihai Racoviţă Vodă
la 23 Iunie 1749 (vezI prot. împ. No.· 196 şi 197) şi, un pă­
mint llngă satul Vălaucca, în dar de la Dumitru Cerneschi,
prin uricul din 22 Ianuarie 1726 (protoc. împ. No. 199).
[406]
40G
VI. Cironescu
Ziminenl, pîrău, care izvorăşte de sub dealul Bucov lingi!:
Straja Ii pseşteTn dicţionar.
Mai lipsesc următoarele numiri geografice:
Plăiu,ţul, munte mic (7ol m.), Mlaca, deal (G61m), Fdt/[,­
ciuni, deal (886 m.) Deiutu, deal, (514 Ill.); PZrcîul Leoniiccni­
Lor, care izvorăşte de sub dealul Arşiţa sa ii Leordina de lingJ.
Leonticenl : Baimacui, care izvorăşte de sub dealul Arşicioara ;
Arşicioara deal, Plrc�Ld-R('{ti, care izvorăşte de sub dealul Mlaca
şi se revarsă în plrăul Laura de pe teritoriul Vicovulu'i; VII­
COD deal, Demetriia, deal, (990 m.) Poleucuia, deal; Cuşb«, deal;
Gura-Ascancclulas; deal; Scorbura, deal; Ciolotei, pîrău; Cru­
in! por-cului, deal; RusII" deal (1 Hl! rn.j ; de SL1b acest deal
izvorăşte pirăul Putna ş. m. a.
(Va urma) VI. Mironescn
TEATRUL IN MOLDOVA
(Urmare)
Stagiunea 1853 -1854
Teatrul moldovenesc sub direciiunea artiştilor Sterian _şi Gati­
neau.- Deschiderea sla.r;iune'l şi privirr asupra mijloacelor de
îndreptare ainstit'llţie'i Teatmle.-Repre.zentaţ'ie de .r;ală pentru
ziua onomastică a Imparatului Eusiet Nicoiai Paolooicî.r--Uri­
tim piese; Minwucă băet de ll(t.�-Debntll[ Mariei, Ftech tcn­
maclier in piesa �Mila tltt Dumnezeii (Lmul« (le Chasnounirl>-:
Reintrarea lnz Neculas. şi a Gcbriele: Lucluai: în trupa niol­
douencascâ>« Critica pi('s�'f Tu.zl1l-Ca/icnl.--Bene(iciul ca pcl­
rnalstrnlu'f Paul Het şi actorului C. illogîldca.-Programul
operi'î daltene,-Primadonc( Brambilla in opera 'I'rortd orc.r-­
Inchiderea staqiumilor,
Teatrul naţional urmă �u rcprczentaţlile sale şi În acea­
stă stagiune, în vechiul local \de Teatru din casele Joaste ale
lUI Talp m sub direcţiunea insIi a artiştilor Steriaii şi Gati­
neau, pe care guvernul iaă insarcinat cu instruirea şi condu­
cerea trupel moldoveneşti, despărţită acum de trupa străinii a
Opere) italiene, care urmează să joace În Teatrul de la COPOtl.
Credem că motivul ce a făcut pe guvern să numească
pe ling;\ Sterian în direcţia teatrulUi II1oldovenrsc şi pe Ga­
tineau, a fost că ace;t ador francez era Ullul din ceî mai Cll-
[407]
Teatrul în .Moldova
407
noscă lorl în ale artel dramatice, rămas din vechi a trupă
franceză.
Inceperea rcprezentaţillor tealrulul moldovenesc, era aş­
teptată CU multă nerăbdare de publicul ieşan, căci se aflati
mulţt cari doreau ca şi ada naţională să propăşască şi să a­
jungă la treapta la cari craii şi trupele străine cari fuseseră
prin Iaşl, .
Asupra deschiderei Teatrului Naţional găsim în Gazeta
de Mold.aoia, No. 91 din 23 Nocmbrie 185��, un articol, in care
se vorbeşte cu mult foc atit despre trecutul Teatrului rnoldo­
venesc cît şi despre mijloacele ce s'ar putea întrebuinţa pen­
tru a ajunge la nivelul unet adevărate arte dramatice.
Ială articolul despre care vorbim:
"Ano-timpul de earnă. greti în mai multe priviri, are ne·
întirziet a se înblinzi prin sporirea plăcerilor ce ne promite
deschiderea Teatrulul Naţional. Acest teatru la nol mat vechii.'!
de cit acel francez, german şi Italian, pentru că datează încă
de la 1817, cînd, pe teatru de societate, fiiI şi fiicele celor În­
tăi fumilit nobile, au reprezentat cele întăi piese În limba
Rornîuă, aii petrecut de atunce, ca -luna schimbătoare, mai
multe faze, cind luminoase, cînd tunecoase, iar amu în ur­
mă ar fi ajuns a se eclipsa de tol, dacă direcţia superioară
a teatre lor, pre llngă armonioasa, aplaudata şi bine îndănuita
operă italiană, nu ar P cercat a da scenei naţionale o scintee
de viaţă, incredinţlnd pe isi an direcţia Teatrulul National
d-Ior Sterian şi Gaiiuo,
"S'atl zis că pentru a face rezbel trebue trei lucruri: Bani,
ban] şi iarăşi banr, nOI pretindem că, spre a organiza UI1 Ieu­
Iru sunt neaparat trei obiecte:
"Actori, actor! şi iară actorI! căcî o bună trupă naţională
va fi la nOI totdeauna în stare aşi aduna mijloacele trebui­
toare pentru a el susţinere şi pentru cistigul antreprizet, în
cit acea întăi operaţie a unei directie este : a forma artişt:
prin un Conseroaioriic declamatoritr, şi ţilormonic, pentru că nu
e de ajuns a avea talent, ci talentul se cuvine a fi cultivat
după oare care regule şi a propiet destinatiei sale; aşa dar, În.
astă privire teatru naţional are nevoie de protectia, de ajuto­
rul guvernulUI şi de irnbrăţoşarea cornpatrioţllor.
".Junimea noastră, doritoare a petrece o carieră în sfera
intelectu-Iă, aucllprins toale ramurile serviţiulul public: me-.
sele cancelariilor gem sub povoara scriitorilor, pentru un pro-
[408]
)
T. Burada
ces se dispută zece avocaţl, nu ca să cîştige cauza, ci să o
capete şi să o mal' Încurce, tripll şi zăcipli candidaţl lmpre­
sură alte posturt, iar pc scenă se consacră puţin! junî şi mai
ales dame; c are de ce? pentru că aici actorul şi actrita sînt
expuşi după merit, D. fi aplaudaţl sau flueraţr, pe cind în cele­
lalte ramurl actori! politicI şi damele ce joacă în societate fe­
lurile roluri nu se supun la manifestaţii publice, şi a lor a­
mor propriu, nu este comprometat, prin o asemenea grea
prubă. A imhrăţoşa şi a incuraja Teatrul naţional, este decl
cu attta mai mult de dătoric, că dupre a noastră poziţie, tea­
trul este plăcuta şcoală practică a limber, a moralului şi a
istoricr, care deschid llteratorilor mijloace de a cultiva geniul
lor, şi publiculuî ocazie, desfăt lndu-se a se lumina. Avînd de
ajuns mărturit pe plăcerea cea bună a cornpatrioţilor noştri
în privirea teatrului Romin, nu sîntem la îndoială că, Dircc­
ţiaTcatrul·w'f Naţional, deschis în edificiul cel vechiu se
va ura cu bucurie, că fie-care Moldovan, deşi ar li abonat la
opera italiană, se va grăbi a ave o lojă, o stală şi la acel na­
ţional, în deplină convingere, ca numai din acele ce vom se­
măna in pămîntul nostru, vom săcera folos şi mulţămire noi
şi nepoţii noştri" 1
"Inainte Însă de a se începe stagiunea teatrulut moldove­
nesc, s'a dat pe scena acestui teatru o reprezentăţie de gală
extraordinară în ziua d« 5 Dcc. 1853, ajunul sărbătoarei Sf',
Nicălar, în onoarea zileI onomastice a Impăratuluî Ruzieî Ni­
culal Pavlovicr, la care au luat parte atît trupa locală, cît şi
acea fi operei italiene. Despre această solemnitate se dă În
Gazeta de Moldav'la No. 97 din 7 Decemvrie, următoarele a­
mănunte:
"In ajunul Sf. Niculal, 5 Dec. s'a dat la Teatrul Natio­
nal un spectacol de gală pentru ziua onomastică a JJiaiestă­
ţii sale l1nparatulul' Nicula'î "Augusţul protector al Moldovei"
cu deosebita solemnitate prin sentimentul religios şi manifes
taţiile unanirne, conforme cu supunerea şi CLI recunoştinţa prin
care se deosebesc locuitorii Iaşil�r, cătră binefăcătorul acestei
ţărr, Teatrul a fost strălucit iluminat şi decorat cu gust, Exce­
lecţiile 10 r Leitenanlul-general Sel �an, comandantul diviziei a
8-a de infanterie din corpul al 3-Jea, General Maiorul din
Svila J1fajestăţi!f sale Irnpărat�du!f Prinţul Urusoff, oflţerit ro­
sient de toale gradurile şi acel pămintenl, soldaţil regimentu­
lUI de Poltava, ce venind din Ro,sia, se găseall trecătorI in
I
.... ---------
[409]
Teatrul în Moldova
409
iaŞI, D nil miniştri şi funcţionarii Statulut În deplină uniformă,
şi damele în tualete pare, a ă asistat la această reprezen­
taţie care au început cu imnul national Hosian, cîntat de tru­
pele reunile: italiană şi cea romină, în miezul aclamuţlllor
cn tusiasl ice a spectatorilor. O odă· romînă compusă pcn tr n
astă serbare, sau împărţit în sală". :(Gazela de Moldavia 1\'0.
97, din 7 Dec. 1853).
In sara de 20 Dec. 1853, s'a făcnt.i n sala Teatrulut vcchlti­
deschiderea stagiunel teatrulul moldovenesc cu trupa de sub
direcţia lui Sterian şi Ga li ncau.
Asupra chipului .cum a urmat această reprezentaţie şi
impresiunea ce a facut asupra publicu lut, găsim în Gazeta
de .Moidaoia No, 101, următoarele rînduri :
"Aşa e, asară, Duminică În 2) Dechcmvrie, se deschise
'iar Teatrul vecM'u pentru rcprczcntaţiile rorninc cu afilă do­
rirrţă aşteptate.
"Să vedem Însu, să ne observăm ce zicem, Şi sa nu In­
tărziem a ne explica." ideia ; căci, ce-l dreptul, cuvintul Tea­
trul l;echi:iî,.Ia multi poate fi neînţeles, la mulţi este ambiguu
(cu două inţclesurf), iar mic unuia îmi aminteşte frumoase
impresil, îmi aminteşte Teatrul acela din xilele vecht, format
cu. osteneală crcatonră şi condus cu daune materiale, care
Însă acuma încă îl privim ca o scoală de model î Nu, (le astă
dată n'avem intenţia a mal scorrn oli trecut ul, destul fiindu-ne
amintirile plăcute, mărturisite de public. Dar voim să dăm
mică relaţie, după împrejurări, de Începerea reprezentaţiilor
ramine, în Teatrul vcchlu ; căruia îl urăm o reîntindere cu
.101 succesul moral şi material. Puţinele rindurI puse in ga­
zetâ aii incun oştl inţut de mai Înainte alcătuirea unei nouă
direcţi), aşa dar n u ne răm ine de cit să miii spunem acuma
că şi trupa asta, îi purle nouă, parte nu prea veche, Nu vom
tăgădui că, chiar sustinerea lul aice m eneştc o mare deosebire
de Teatru nou, căci, de vom trece cu vederea îngustimea Iul­
apot asară am văzut ceea ce Tur aii mal urmat, şi cu bucu­
rie putem insemna că "pentru intăia dală era plin". Insă cu
toată iubirea noastră pentru Teatru naţional, ba chiar spre a
nu ne trezi ziclndu-ne proverbul vechju, că "Întăia vedere
lesne înşală" apot, in loc de a vorbi ceva mal mult de astă
reprezentaţie, preferăm mai bine alăsa pe fie-care In propria sa
impresie şi să aşteptăm cu încredere viitoarele reprezcntaţit pe
care putem crede a fi bune, şi să ati gem ceva în treacăt ceea
ce nea plăcut mal mult.
[410]
410
\
T. Burada
"De aceasta cu plăcere vom arăta generala mulţumire pen­
tru reaparl ţia d-uel Stcrian: carea chiar in astă sară aminti lipsa
ce aii fost nu de dame t pentru că asta n'ar fi adevărat, însă
de dama ce face nu nurnal bine rolul care şi'l ie, dar încă
care, precum în astă sară, arată insuşf barbati lor cu in trebu­
esc să fie dupre expresia Moldovană "Craidoni". Nu voi mal
zice nimica şi de urletele ce Ieau cintat. Publicul nostru pre­
ţueşte in destul talentele şi cintul Dvnet Slerian, după cum aii
şi manifestat-o asta, prin indesitele, necurmatele aplao dă rl şi
rechernărl, Să zicem pe scurt ceva şi pentru uni I din d-nit ac­
tort, să arătăm ce-I drept-il că mulţi şi aii dat anevoinţa de
a ne plăcea şi să le păstrăm numele pe altă dală. Să fel ici­
tăm în treacăt Direcţia pentru îngrijirea ce aii avut alegind
piese plăcute şi fără temere sa depunem o gralulalie dIul
Profiriu, pentru nimerita -Iut traducere. Teatrul era îndesit
plin, şi cu prezenţa de înal!e persoane onorat, care dă o măr­
turie ain tercsul ul asupra dcsvoltăril artei naţionale".
Aliqiu»
Pe lîngă diferite piese ce s'au dat de trupa locală, gă­
sim că in 5 Ianuarie 185t s'a jucat, Un tînăr grăbit� vodevil
Într'un act tradus din franţuzeşte ; Băutura fermecata vodevil
într'un act, şi Minnnică băet de lut, de asemenea vodevil în­
tr' II n ac t.
Asupra piesei din urrnăcgăsim o cronică teatrală publi­
cată tot in foaia timpulut Gazeta de J;[oldavia No. 5, :din 18
Ianuarie, care ne dă mal multe amănunte atit asupra piesej
cit şi a jocului aclorilon şi pe .care o reproducem aicl :
.,Heprezentaţia piesei Intitulată ][inunică b(lct de lut, aii
răspîndit între publicul Teutrulul Naţioual o plăcută impresie
prin sujetul arhi-comic, şi prin nimeri1a sa reprezentare; incit
pănă şi feţile deprinse a nu se ocupa toată ziua de cit cu se­
rioaselo acte administra ti v� şi judecă torcştl, orI cu i ncil ci tele
socotele a dohinzclor, schirnbară în acea sară aerul lor poso­
morit, ha, se zice l ncă, că unele din dame, ce plînsese la O­
pera Italiană, aii leşinat, cuprinse de un rîs spasmotic, rîs ge­
neral, ce se amesteca Între aplauselc sunătoare a pub licu lul-
"Meritul acestei piese, stă mai ales in ideea sa cea origi­
nală. Un Alhimist, se crede convins, că alI dezlegat problema
de a fabrica oameni, prin ştiinţa HimieJ', după elim în fim­
purile bătrine se zice a fi făhut Prometei:i! Alhimistul, cre-
I
[411]
1
I
Teatrul i -- Moldova
411
..
I
- z ln du-se a fi un al doi le, aştepta ca acesta, nu o pedeapsă de
la .Ioe, ci pre lin gă un nume nemuritoriu, o industrie de spe
culaţie hăuousă, o comoară ncsăcată, Insii, de toată operatia
l ui, intimplarea aduse a se folosi numai fiica Alhimistulut
clştiglud fericirea îusoţircl ce o refuzasă părîntele SăLI. DD.
Actori, vom mărturisi dreptul, că mI, c�ntribuit la esbutirea
pieser. Aşa D. N. Tcodorii ce în acea sară se părea un actor
de scoala veche ca Ilotomag .nlhlmistul, ca bătrinul învăţat
fermecat de ş li i n ţa sa, convins de minunea ce se credea cii
va produce, prin imitarea semnelor de iubirea unul părinte
şi de slăbăciune!o cătră 11 Il fiii căpătat la adlnce hătrineţe,
prin joc, csprcsit şi prin buna mcrnorlzaţie a rolului SăLI, au
meritat indesite apluusurf, ali desfătat publicul ca nici odată,
şi a îi dat speranţa unui viitor, ce il dorim a fi tot Între a­
plause. Nu vom lăsa de o parte pe D. Teodorini, pc băetul
incurcat În intriga curioasă; carile nu ştie nu numai dacă so­
crul său II ie in ris cu acele cc'I arată, dar încă ajunge în po­
ziţie a se indoi singur, dacă't de carne ori de lut ? şi nu ştie
care in adeviir din doi îi tată, pănă cind În fine il trezeşte lovitura
de cuţit a co n lucrătorul ul Alhimistulut -ce ave speranţă să
poată scăpa de dinsul, străpunglnd figura de lut şi dind dru­
rnul aerului vlcţuiret pe C3n� credea că il insuflasă prin Hi m ie ;
jun ile actor şi-au căpătat cuvenita parte de aprobaţie ; insă
vom arăta deplina multumire Dvnel Merişasca care, după ce
nu de mult ne surprinse Cll nemerita juca re a rolulut bătrl­
uei Marta din Faust, acum ne Întări ideea că, am ave pc
scena Încă o bună uctriţă. Pc ,lingă aceste, n'ar prinde bine
dacă prin vre-o sien lu de părtinire, n'am mulţămi şi celorlalţl
actorr, cari pănă acum trecuse neobservaţr, şi ne vcderară
si mţitoarca plecare de a deveni actori, eal' cit pentru d-Ia Mar­
ghioliţu, ca de lin Început, dup:'i acest rol ee merse hine, pu·
tem a o Încuraj:l, şi al zice că, cu zel, bună vointă, şi sluui­
cre, În curind ne va fuce a vorbi mal pc larg de rol ele sale.
"Nu mal puţin merit a rezultatului celUI plăcut, se cuvine
D. A. Obrqja, c ri!l', cu toată na-ttrraleta, aii adus pc Homănie
această piesil, f:'îră a pretinde, prin schimbarea titlului el, şi
prin oare-care schimosiluri În text, a o da pe s,cenă, drept a:
sa originală!" ...
In timpul reprezenlaţiilor ce mar urmară, D-na Sierial)
părăsiscel1:1 pentru cit-va timp, iar În locul el, Direcpunea
avu grij:'i să angajeze pe D-na Maria, sotia capelmaislrulul A-
..
[412]
412
T, Burada
1
I
dolf Flechtournacher care a jucat cu mare succes, mai ales în
piesa Linda eli Ohamounix (Mila lUI Durn nezeii}; melodramă
în 5 acte. Asemene tol în acest timp aii reapărut pe scenă,
Neculul Luchian cu sotia sa Gabriela, cind a ii fost foarte bine
prirriiţt de publicul ieşan.
Relativ la aceste schimbări de actorl, găsim în Gazeta de
Moldavia, din 15 Februarie 1854-. următoarea cronică teatrală :
"In lume se zice cum că: "tetcerea foloseşte". Impregiu­
rările Teatrul uf Naţional. precum se va vede, ne-uu dovedit-o
aceasta ; iar cît pentru cronica teatrală, folosul tăccrcl e ne­
contestat; CăCI, ea acuma poate să cuprindă ceva mal mul
tişor. Asupra acestor zise, neaparat ar veni intrebarea in ce '?
in pro păşlrf ? în folosurl matcriale ? în rădicarea u nul actor
din trupă '? suu poate în ceva nou şineprevăut? Dar, aşa este l
putem răspunde numai la întrebarea din urmă, pe care, nu o
vom lasa de o parte ca pe repctiţla celorlalte. Dar, acum sîn­
tem în miezul noutăţitor, a apariţiilor şi rcaparlţi ilor l ALI
trebuit să treacă mai mult de jumătate abonament, pentru ca,
Joia trecută publicul ales să fie şi mal numeros la teatru, a-
lergînd pe un timp ca acela să "adă "Săcătll/'ilc'în suspan­
d iu sau benefisul Direcţicl. Şice'I dreptul, surpriza l ul fu Îndes­
tul d'3 mare văzlnd rearătindu-să pe scenă Actorul săiZ D. Lu­
chian, zicem Actorul său, pentru că după cît ne-am încredin­
ţat, astă dată mai ales publicul nostru, j�i arăta Iăţiş hu n a
sa volnţăcătră teatru, şi prin subscriere împrumută direcţia
cu două talente încercate, cu Dl. şi D-na Luchian. Ambii .ln
acea sară culese aplauscle depl1nşI a le primi de la un pu­
blic, care după cum se VăZl1, mărturisi cbiarprin fapte u-
preţuirea sa, \
"Hcapal'iţia d-Iul Luchian şi a rl-nel G:l.bricla Luchian,
nu vom tăgădui că estc Il�ţ nllmalllll bun ogur pcntru Teatru,
dar şi un lucru ce �pănă acuma lipsra. Iar lucrul acesta dc la
sine se înţelegc că JIU poate' fi altu, de cit impulsia şi cmu­
laţia între falente. Inlr'un cl\yint sforţarca hunilor, sii-şi facă
rolul bine dacă nu să şi într�acă pe ccl mal' hUD, lucru din
care publicul de sigur "a cîti�a. CăCI, dacă teatrul nostr.u ia­
răşI ciştigă în astă famă pe D. Ple1tte1�macher cc ne făcu o
Sl1 rpriză aducindl1-llc pe dona },[aria, dc la ca rea cu ti rcp! ul
putem spcra mulţ, întăi ca de itI soţia artistuluI nostru violo­
nist, şi al doilea ca de la persoana ccş'i luă asupra grcul rol
a Linele!f eli Şamnni,.sall Maria d�n drama �Mila lill D-zeti, dacă
i
i
l
[413]
Teatrul in Moldova
413
despre o altă. parte d-nul.Porfiritt apăru pe scenă fără să ne
spue macar numele, să ştim cine e actorul fără pretenţie, ac­
torul cari le după expresia părţet cei mal ma rl din public au
făcut mal mult de cît l'acieur et pretcniions sau pe romăneşte
actorul spariet, viu şi sprinten de la întăla apariţie, dacă zic
aceste talente promit ceva de aşteptat, totuşt este cunoscut că
ele încă acuma se formează! şi că prin urmare,' lipsa Dvnel
Sicruui concurenţiea, Iară din trupă emulaţia, ha încă chiar
şi aceea ce nu s'ar putea contesta, -actorit încercaţi, deprinşf
a crea role, şi de la cari trupa poate mult să copieze Jur pu·
blicul să aplaudcze". .
A liquie
La 13 Febr. 185A., se joacă pentru intăia dată piesa
Pciicarul de Paris, dramă în 5 acte şi un Prolog (12 l ab lourf),
de Felix Piat, tradusă din franţuzeşte de A. Manol li 1).
La 1G Februarie acelaş an se joacă pentru a doua oară
aceiaşt piesă.
,Joi Ia 18 Fevruarîe se joaca în ,beneficiul D-nel ][aria
Flccldenmaclccr, piesele Baba Hirca, operetă În 2 acte şi un
tnblori, de Matcl Mi llo, şi klargo, vodevil într'un act, tradus din
fra nţuzeşte. Sirnbătă la 20 Fevruar le s'a jucat ele asemene În
beneficiul d-ncl Saoastda, drama fccrică Faust, în 4 acte.
In Mu rfie ace laş an, s'a dat o reprezentaţie In beneficiul
D net Slerian, care reveni ia rii şi în teatru cu piesele Couicsa
de Poloboc, vodevil În 2 acte, tradus din frunţuzcşic, şi TW:Zb
Oalicu, comedie cu cintccc in 2 acte de Matet Mll!o. Asupra
acestor rnprczcntaţii găsim o lungă descriere flicută in Gascta
de Moldaou: No, 23 din 22 Martie, În care autorul face dife­
rite aprecieri asupra subiectului picscl Tueu-Calicui.
bUi această cronică teatrală :
"Bcnr(isul Ir-ne; Sicrican: In adevăr, ar fi ceva de ne­
ertat şi încă in mat multe priviri; cind, pentru puţin timp
hărtie şi negreală, am lăsa relatia ce datori m a da pentru
astă reprezentaţie aşa de mult am luată şi aştep lată ; mai ales
cînd cimpul n e este întins, braţe am anIt mulle, şi secerişul
de sigur a trebuit să fie m{ulOs, alit penlru d·na beneficienUi
cit şi penlru public. Pentru D-na Uenefleienlă, vese!:'i şi vioae
, 1) Acoastă pios:'1 s'a tip:1.rit, Înte'a bro!jurii d� 102 paginI, în anul 12G4
hl Tipograila Buciwnn(ul Romin din la�L
[414]
414
T. Burada
.ca una ce are de ce, şi pentru public cnrilc vorbind d re p l u l,
În astă reprezentaţie, şi-aii cunoscut aclorir. Zio că si-i111 cu­
noscut aclor il, pentru că dacă D na Sterican îşi nles�sc o co­
medic de salon, o comedie gre, o comedie cu r.i t numai [1':111-
teză, ce neapărat cu grcl1 se poate parodiea d inaintea UllUI
public care Jlll-J înteresează deadreptu ; şi Încă pc o scenă ca
a noastră t iu ă r ă, dacă Contesa de Poloboc fu hine primită de
public, cauza este că D-na Stcrican şi d. Luchian, sînt talente
ce se intrec, şi cărora le e destul să se uite unul 1:1 altul spre
.a se Înţelege şi a ne arăta undc'I ncprcvăzutnl scenei, chiar
numaî prin un singur cuvînt zic, după cum nirne nu'l aştepta.
"Tot aceasta vo! zice şi pentru czccutarca Tueului Calicul.
Cine a văzut pe Lăzărrlă conducătorul orhutul, sprinten şi
vioră, cu toată starea lui cea mizerubilă, cine D11 văzut toate
nebunii-le şi ştrengăriile unul finăr de 1G n n î, care ni se arată
pe scenă fişa de bine În'$traHsti de cătră D-na Stcrican, acela
fie sigur va zice că ali văzut un rol jucat, şi "a depune îm­
preună CU mine, omagiul ce j se cuvine. Joc, cîntec, mimică
'şi reproducerea poziţiei conducătorului de o rbf, respunsă nu
numar bine la aşteptare, dar o parte hun ă elin public crezu
că, citeva din reflecţiile juneluî Lăzărilă. asupra poziţ icl sale
ele mal înainte şi în viitor, în privire călră viaţa socială aCI
fost nu numa î hine, dar cu împălimire cspr i m ate de d-n a
Sterican adecă: eli înţeleg că şi-au cunoscut rolul.
"Cine va tăgădui Iarăşi meritul junclut Tcodorini ca
dascal grec, şi sprijinul dat de D-nil Tcodoru, Balăncscu şi
D·na Merişcecu. Rolul Tuzuluî, l!.şa de bine jucat de d, Bosic.
cu toată sflirca ce se părea că se ţine de acest rol încă ele
mal inainte, i-a atras up lausele ce i se da, deşi in adevăr pri­
veam cu oare-care jignire �cea bună reproducere, ce d. Bosio
ca actor pc scenă, prin urmare, ca soldat la postul lui [11[ ÎIl­
trebuinţat'o pănă şi în acţiile caliculut cele mal îndcpiirtnlc
de estetică şi de buna societafc; dar, acea jignire, fie cine ali
înţeles'o că, după drept cuvînt se tri'lgeu de lrr piesrl \
A! bine că venil şi la \�)ies(l ! la ,-o(lc\iluI în 2 ncle a
tI-luI Millo, Tl[zul-Calicul, pe �are îl yăzuriîm cllm s'all jucaL
Despre ea, o datorie sfintii mă \ancyoeşte să \'orhesc cc\a mal
pe larg. Căd, dacă în compuncrea şi în 2Jl1:Jl1lllljimcle IllleI
Jucrăr'i litcrare (precum e Tuzul a li[era1ull11 nostru) jluhl!cul
une ori se înşală les]1r, dacă în plăcerile SUll dispEtcerilc [1c/"­
sonale, 'cl Îngădue sau se lasă a fi a1r:ls pc llesimlile de Il:lr-
[415]
Teatrul în Moldova
415
.1
i
ţialitatea cătră artişti! ce rcprezcntează acea lucrare, dacă
cursulrccl repede şi adese-ort pre negiodit a imprcsiilor sale,
care le simte de odată, îl răpeşte judecata peste marginile bu­
'nelcu\'iinţi, trebue însă să mărturisim că, În ce se atinge de
adevăratele sentimente nobile, de ideile frumoase şi hine es­
primate, de generozitatea la locul el şi la trebuinţă, de o ah­
negaţie pentru o plăcută faptă morală, întru aceasta publicul
nu se înşală nici odată ; şi asia au vederat'o atit prin graiu
cît şi prin fapte; Jar, cît pentru o critică, . o eri ică Însă se­
rioasă, ce ohservează toate cu ingrijire şi gindlnd judecă pe
rînd acţiilc, faptele şi urmările, ea de sine este Întărită din
capul loculur, chiar prin sentimentul bunuluî şi al frumosu­
lUI inăscut în om şi manifestat. Ast-fel, pănăacuma, cel vechi
şi autorii clasici, profesorii noştri în astă artă ce au ajuns
aşa departe, au recunoscut că, arta teutruluî nu este de cit o
şcoală, În care prin rîs se Îndreaptă moravurile, unde, omul
î ş] întrezăreşte slăbiciunea sa, şi prin împoncişarea contraste­
lor, prin ţesetura ncrnerită a răului între părţile cele bune a
vi e ţet sociale,':otdcaulla au ţintit să ne arăte, care faptă îl
bună, încu v i iţat ă de moral şi rezon a se urma, şi de care să
ne ferim, care-I s nt imcntul nobil şi cel injosit? sau pănă la
ce abnegaţie ort lepădare de sine, poate să conducă pe om o
inimă bună şi cu nobile sentimente, spre a'şî 'mărturisi recu­
noştinţa sa cătră o binefacere, ca chiar şi cătră un inimic.
"Aceste sînt cel puţin unile din regulile esteticel şi a mo­
ralulul social, şi macar parodia lor am fi dorit să o găsim
în TUZll. Insă să vedem acum şi ce este Tuzul ? Un calic zgîr­
cit, răutăcios, vorbitor de rău de toată lumea, un.vrăjitor, ba
încă după alte toate şi un ambiţios, cu toată orbirea lUI din
11 ăscare (cum ne-o spune), ambiţios după nişte lucrurI lu­
meştî, a cărora lux, fală, el o pizrnueşte fără să o vadă, şi încă
ce-I mai mult, el o mărturiseşte- chiar prin tcrminit cel mal
espresivl a pizmcr. Pe el îl vedem că, după ce in curs de 12
an l tălnueşte şi ţine Ungă el un copil străin, abia după o
ceartă şi o urîcioasă mărturisire a caracterul uf fii n ţelor ce
se viptuesc din mila publică, alungind de lîngă dinsul o să­
răîmană fală fără pîinea de toate zilele, îl vedem zic, că par­
că i s'ar năzări din vre-un disclntec întrebuinţat în sat şi ca
să mal mărească in că şi mal tarc nemoralitatea sa, îl abate
să ne facă pe omul cinstit, reparînd rclegiuita furare şi des­
trămare a unul copil prin,.. prin ce '1 ... se vedem prin ce ?
[416]
416
T. Burada
căcl el, aceasta nu ne-o spune în tot monologul săli, şi toată scena
cu Tofana se desfăşură astfel, în cit lasă pe- Tuzul la norocnl
săli, căruia îl abate, să îndemne pe necochină a'l alunga, iar
orbului de minie, să i se intărto în inimă rezbunarea şi atunce
să facă virf răutăţii sa 1<.>, răzbunîndu'şt şi nenorocind pe ri­
diculul fiii a Tofunef, singurul perso nagiu ce ne arată un sen­
timent frumos, împărţind pînea cu saracul. După aceasta la­
pol, el o părăseşte la boerul Încărcat şi prea încărcat cu iu­
birea de sine, ii spune o mulţime ce din norocire aricta le
subtragc de la ascultători, şi lucru curioz, calicul îndrăcit iz­
buteşte tare lesne a birui eghimoniconul unul aşa beer, ha
încă, îl face să ajungă pănă la o aşa credulitate, În cît fără
să. ice în o de-aproape cercetare, fără să ceară pe loc apipăi te
mărturit, nu numai hoerul dar şi părintele ce in curs de lG
ant ÎŞI iubise fiul cu atila slăbiciune, fără cea mal micii pă­
rere de răii saîi îndoială, il goneşte din casă şi io pe Lăz ărilă
de fiti! se vede ca să aibă CLl-! zice "Calindroiule". După a­
ceste să lăsăm de o parte scenele şi visele de fericire ale ca­
l iculut, să lăsăm scena curioasă şi cîntecele destul de cimpceşe
prin care îşI atrage Iudurarca ţăranilor olnfindu-Ie sa ti re În
faţă, să lăsăm ideea ce ne dă prin asta, că ţăranul BOlTItn
ar protegui şi a fi plecat mal mult cătră ghiduşic, de ci t ca­
tră compătimirea ospitalieră ce l'al1 caracterizat de scco ll şi
se luăm a doua persoană a pieset pe Lăzări lă.
"Dacă este adevărat că,critictl trebue să privească o lu­
crare din toate părţile sub care se înl'Ctţoşadt, apor, spre a mă
scuti ele o lurrgă poliloghie aş întreba: ca ce oare va fi visat
Andriciuc, cind ne dă rcgulcle pentru arta drnmafică, şi ne
consiliează zicînd: "Otn�l ver scrie, ca��tcr ca, spiriiul Ufii SI( 'nn
răscolcaecă li}ii;�titill sliflc't al ncoiuooătic; intocmai ca 1111 pum­
uar, obscrveasa ca, .r;lwnel� tale Ser ni: dea o loniiuui de moart"
în ţencirca altuia saiî Sir 'tulbure macar luuetita fericire a celut
tont: (it CI� luare aminte sd 'JW oboseşti cu ncdrcpturilc .rJe71ica,
ci, le aneooeşte mat ales set 'despreţueştt micile truimţuri ale cpi- '
{lntme't şi ser '('ezI GLr, nict oţltllioanr, pent}'/( nimi, în lume, sit
'lut luCI'cz'î alertarea cnconvin'[Jei'ea la". Si mar întrebăm încă,
de ce folos să 111:11 auzim il1\pies:\ principilll (�"primatcu nişte
termini greii de reprodus, cCl adecCl, sllrciCll nu sare dcparle
de trunchi li ; de ce să mal y�(lem la început frumosul debut
ele sentimente ce se par după acel princip În(tscute în Lă­
zăril:1, şi pe urmă să ascll WiPl toate i nSlr hordoll alii le, rălele
[417]
Teatrul in Moldova
417
deprinderr, încîntările şi desctntările soartei sale, pana şi acea
care, la urmă vine singur de ne-o spune, că el preferează mal
bine să alerge pc cîmpii! ş'apol, voi încheia cu singura îu ;
trehare : Care'I oare scopul moral a piesel ce după citse pare
ar fi trebuit să'I auzim din gura lUI L'1zărilă [i în ce- stă cel
de pc urmă grad al arte) literare, ce trebue să In tipărească
frumosul idealuluj în icoană? Poate acesta'j ca, junimea imi­
tătoare să se deprindă a gindi, că nimic pe lume nu e mai
bun de cît viaţa vagahondă şi de povoară societăţir ? Să a­
jungă a sc convinge că, rau şi fără calc omenirea ali eşit din
starea barharismulul ? şi că, decit să se supue regulelo r so­
cietăţii uneorl cam grele, mII bine să se lepede de fericirea
ce o dorea cu infocare, şi să rămle iar în condiţiea cea mal'
de rind'! In adevăr, dacă to ate aceste ari constltuat şi pot să
constitueze estetica şi moralul, apol ; Baleao avea rezon să
zică; "Qui peut tout ccrlre, arrive a toul oser, "Cinc poate
să scrie, poate să şi indrăznească toate". A lilJ Il i.'· ,
Dintr'un afiş din 2b Aprilie 1831, pe care-I repro­
ducem se vede că se joacă În beneficiu! capelmai stru­
lUI orchestre! Teatrulul naţional Paul Hette şi a acto­
ruluî C, Mogildea, piesele: Doctorul Ciuodintc, vodevil în
2 acte, tradus de N. Vasiliu, iar cupletele de A. Obreja, în
care aii jucat actorii, Bosie, Tcoilorini, Prim, M09tldea, POI'!f­
riu, Ghcorol. ui, I. Atexaruircecu, Ca.n:;O't, ti-ii aPlec/den mac/ICI'
şi d-na Seoasida ; Sora lut: .l ocri», 'Vodevil într'un act, tradus
de�.uchian; actori! ce au jucat au fost d-nil : Teodoruu, La­
ch iau, Gheol"yhin, d-ua Luckian şi a-na Loncscu ; Hcrşcu But­
eCJI9i:n, ciriticel de V. Alexandri, executat de C, Mogildea, La
această reprezentaţie fraţii Burada au dat concursul lor, exe­
cutind citeva bucăţi muzicale pe piano şi violină :
1). A şesea arie variată pentru violon de Şarl Berio, exe­
cutat de junele elev a d-Iul Paul Hctt, Teodor Burada, acom­
paniat de fratele stiu Mihai 1.
2). Mare fanlasie de salon, cu patru mîni, pe motivurile
fayorite din opera Ernani, de F. Valdmiler, executată de fratii
Constantin şi Mihail Burada (eleVI a d-lul F. Gro).
3). Fanfesie pe motivurile operei Stranicrct, de Bellini,
compusă de Talberg, executată de Const. Burada.
I Inceputul la 7 jum. ciasurl 1).
1). Acest afi� se află în proprietatea autorulu'i.
Arhiva
=
3
[418]
418
T. Burada
Opera italiana în stagiunea de iarnă 1853-1854, a jucat
în acelaş timp cu trupa moldovenească, începînd reprezenta­
taţiile sale la 1 Octombrie 1853.
Iată şi programul stagiune! care s'a publicat în limba.
franceză în Gazeta de JJIol({a1;Îa, No. 77 din 28 Sept. 1853 şi
pe care-I dăm în romăneşte :
» »" "
Prima dona contralto })
A doua dona cornprirnario }:
Primo tenor asolut Sinior
1
r
}I
))
}I
IJ
Siniora Luigia Abadia
Marieta Anselmi
Placida Corvetti
Adelaida Villani
Milesi
Prudenza
Prospere Derivis
Carbonelli
Sermathev
Tozzoli .
Marina
Nicolai
Galea
Hubsch
Lafitte
Spiro
Tasca
J' J'J r
Primo haso asoJut
Compani« 'ita7i({1/(( 18{).']-1854
Compunerea trupei
Prima dona asoluta .
STAGIUNEA 1853-1854,
Teatru din IaşI
Diretţia d-Iui Victor Delmary
i" n r
Primul Bariton
r
Primul Bufo si Bas "
Al 2-le tenor �i Comprimario }I
Al doilea Bas
Maestru şi direct de o rchest. n
Violina principală
Inspector general
Secretar si casier
Suggeritor (sufleor)
Cori şti.
Dese]: ulc, 'ca
Joi 1 Oot. 1853, întăiul debut
E'rnan;
),
0])(')'(' 11 o Il e
Polinto. Ri�oletto. Safo, Il Bravo,
Luisa Miler, �ina Pazza per amore.
Abonament 50 reprezenta] il
Bel etaj, lojă simplă. 80 galhent
Stal 1G
Benuar 70
Al doile loje ::Iv
[419]
Teatrul în Moldova
419
Duminică la ] 1 Octombrie. s'a jucat pentru a două oară
-opera Ernaiii, de Verdi.
La 15 Octomhrie s'a jucat opera Lnicrcein Borqia. ase­
menea de Verdi.
Găsim o dare de samă importantă pentru aprecierile sale
muzicale din timpul acela, puhlicată în Gazeta de ]ll{olda'1'i(�,
No. 86, din 29 Octombrie 1853, pe care o reproducem aicI în
intregime;
.,AI treilea period a esistenţef TeatruluI italian în Iaşi atI
'inceput, şi cu dinsul şirul plăcerilor pentru doritorit Opere).
Nime nu ar fi aşteptat, că un public teatral, deprins de 20
anî, cu vodevil şi comedii franceze. une-ort germane şi rare­
ori rorn ine, să poată în aşa scurtlimp, nu numal a se Îm­
părtăşi pen-tru muzica italiană, din analogia uriculut său, ce
încă a se face apreţuitor şi giude competent; In cît manifes­
taţiile sale, în astă privire, cu temeiu se pot . socoti ea o mă­
.sură dreaptă a meritilor şi a succesului artiştilor. '.
"Opera Nabuco, mai ales a doua reprezentaţie, au meri­
tat in mai multe raporturl, încuviinţarea spectatorilor, 8inio1'
Milez i, admirat de public ... Prima do nna Siniora Abbadia eu
vioşie s'a aplaudat şi rechemat. Sinior .Sermathey, hariton cu
un organ proaspăt, cu figura şi gioe priincios au pătruns de
l\,!mpatie şi au incintat pe public, prin gioc, sentimentul şi
f�umosul resunet al organulut seu, care uneori ajunge la năl­
ţimea de tenor. Sinim' Dericis, a cărui merite s'au fost apte­
ţuit incă an-ţărţi la a lui Întăi înfăţoşare în Iuşt, cu al seu
gioc minunat, cu expresia plină de sentiment, aii desvălit un
organ proaspăt ce resună plăcere in inimile auzitorilor. Si­
niora Co/'vetI!), contralto care ştie a puri a a el frumos
glas cu sentiment şi arfă, precum atI vederat dăunăzj în A­
dalgisa şi acum în rolul de Fenena ... ,.
La 23 Noemvrie găsim că se joacă pentru a treia oară
în această stagiune, opera Norma, de Belli ni.
La 28 Decernvrie s'a încheiat prima parte a abonamen­
tului operei italiane, dîndu-se pînă atunci douăzeci şi patru
de reprezentaţiunf, cu piese din re ertorul vcch iu, cunoscut
puhliculuî ieşan, afară de Luiza Milor, in locul căreia direc­
tia a dat Italiana la Alqo. Ceia ce însă de multe 01'1 i n dis­
punea pe public. a fost şi de astă dată, ca şi în rîndurile
[420]
420 .
T. Burada
trecute, personalul puţin numeros şi care Iasa mult de dorit
sub raportul muzical.
La 27 Ianuarie 1854 s'a jucat opera I Puritani, În he­
neflciul d-Iul S. Scotti bariton, la care a luat parte şi prima­
dona Varguetti.
Luni În 28 Ianuarie, s'a jucat opera Ernaui, pentru he­
neficiul tenorulul Mllesl, luind parte la acea reprezentaţie şi
artişth Mi lesi, Primadona Gin o, Derivis bas şi Scrmathev ha­
riton.
Pe la începutul luneI Februarie 1854, s'a jucat opera Tro­
raiore, cu primadona Brasnbilla; a cărei joc tragic În rolul
Leonorci şi a glasulut el simpatic, făcea admiratia publicu­
lui ieşan,
La t-1 Februarie, s'a jucat pentru a opta oară Luu!« !Ii
Ch aniounix, cind teatrul era pl in, spre a admira pe Brarnb illa,
primadona ce excela prin jocul, graţia şi naturalul el. .
La 15 Februarie. s'a jucat în beneficiu! baritouulut Ser­
mathey, opera Rigoletlo, de Verdi.
La 17 Februarie următor, s'a jucat Luula ti; ('!!(III/OU­
lIi:l', In benell�iul basulul 'I'ozzoli.
Duminică 21 Februarie, pentru inchecrea carnavalulur,
s'a dat Linda eli Chamouaiix la amiază, la 11 ciasurî, iar sara
la 9 ciasurr, s'a dat un mare Bal- măscuit.
A mal urmat apol citeva reprezentaţif dale atit de trupa
moldovenească cît şi de trupa italiană, după care s'a închis
apoi stagiunea.
Teodor T. Sonda.
(Va urma).
LA NIŞTB\ RUSALI11)
La nişte Rusalir, după ieşirea de la biserică, am văzul o·
dată masă şi chef la un romÎn\ într'un sat, pe "Hinl Doam­
ner" :2). Am stat citva timp in drum, să-rnl dau seama cam ce
să fie? Şi răspunsul venia de la�ine: nuntă nU-I, căci nu se
aud lăutari şi nu-s brazl bătuţi iI1 stllpl. praznic nu, că praz­
nicele se ţin Ia poarta bisericei; de pomană nici vorbă, că
1). Din volumul "In sărbători" pus supt tipar în editura de Arte"
Grafice "Minerva".
2). Jud. Muscel.
1
(
I
[421]
La nişte Rusalit
421
pomenile se fac Sîmbăta orf Joia in zilele de rînd, şi apoi ieri
a fost "Sîmbăta moşilor", zi anume pentru asta. Vreun ho­
tez cu atît mal puţin, că omul asta a ajuns în vîrstă şi n'are
nicî copil.
Am oprit, din treacătul JUl, pe un bătrîn, om cu ceva
carte şi fost logofăt În saf şi, la întrebarea mea, mi-a răspuns:
�Asta e masa vieţeî". Şi ii upă o clipă, citind pe faţă-mi
nelărnurirea, bătrînul a urmat: "E un ohiceiu la nor, ca tot
omu să facă odată în viaţa lUI o masă Ia care chiamă pe cei
de sama In'L pe naş şi pe preot. E un fel de petrecere, care a­
duce mal mult a pomană, ce se face azi CÎnd se 'mparte prin
sat şi se dă fiecăruia, care a luat parte la ea, cîte ceva; 'iar
pe naşi e de datorie, să-I Îmbrace de sus pină jos in haine
nouă, după starea lor !".
Si Întru cit bătrinul mă vedea din ce În ce mal nedo
merit; duse vorba maf departe, zimbind uşor:
"Eu ştiti de ce te miri d-ta! Te mirt că n'aI mal auzit
de obiceiu' ăsta pîn'acu. E un oblceiu nou si un ohlceiu al
satulul ăstuia. Hrn, ştii vorba acela: "cîtc sate tşi bordec, atîtea
obicec l" .
Şi bătrînul se aprinse Ia vorbă:
"Cind eram eu tînăr, nicî nu se pomenea de aşa ceva.
Trăia omu' cît trăia şi dacă se ducea de pe tărîmu' ăsta, era
bun dus, Iar ăf de rămîneau după el, îngrijail, Să'I poarte po­
menele cerute de lege. Obiceiu' ăsta a prins rădăcini de cu­
rind si să vezt cum l. .. "
�,ci ridică pălăria de pe cap, îşI netezi puţin parul, lăsat
să ·�l:rcDscă lung, tuşi 'n sec, se apropie mal mult de mine,
rnapucă uşor de o margine a haineI în chip de taină:
",Acu era in sat la noi un om, şi omu' ăsta, pornit de jos
de la opincă, se ridicase în timp scurt şi ajunsese că cuvintu
lUI era mal preţuit în afacerile comune! de cît al orî căruf
alt. Epitropi! bisericilor trebuiau săI facă lui temenele, ca să
fie aleşl ; iar primarii erati puşi şi daţl jos după cum Îl venin
lUI la socoteală. Nu şl i ă, pricepere, orf mal multă dibăcie a­
vea În el, de ştia să tragă pe toţr în 7eat 11 .. Spunea omului o
glumă-donă, îl mal cîrpia o minciună şi i cîştiga inima, fă­
.cinrl din el ce vrea. Aşa ali mers lucrurile multă vreme, în care
Micilă 'I'icu, c'ăsta Îl era numele, sălta icpureşte, că veniau
unii şi alţii la el, să-I întrebe de sfat cu cite o cîrcală cu vre­
un petec de pămînt şi el, ca să-I descurce mar bine Îi punea
să iI v inză lUI pieiior pe ce nu curgea pe apă. Şi apol avea
chel tuel] puţine şi picllşur'f multe de pretutindeni. Că să vezI
d-ta: el nu numaI că nu făcea de straje şi şosea, dar scăpa
pe toţI ai de-I lucrau lUI în schimb. Cînd le luau copil 'n ar­
mată, nlergull părinţii la el cu plocoane grase şi omu nostru
le primia, CUlTI primia un boeI' dăjdii de Ia clăcaşii lUI, bin­
du-:<î tacticos cafeaua în cerdac, ori 'iesindu-le înainte in dέ
ma�e, în papucI şi cu tichia pe cap. De multe ori făcea şi
[422]
422
Mihail Lungianu
nazurr, cind gasi a ouăle prea mici, 01'1 găinile slabe şi se toc­
mia ca la uşa oborului pentru fitece nimica toată,
Umblase apol şi el puţin prin lume, că-I dusese norocu
sâ fie fecior în casă la un boer şi 'lot ce văzuse p'acolo şi i se
păruse că e bun a încercat şi la el. IşI îllc!zcZbasc o grădină
de pornl altoiţi, prăsise ceva vite de soiu, punea trifot şi sfccle
prin grădină şi o nemerise cu toate, aşa că se deprinsese lu­
mea, că tot ce făcea Miei lă Ticu, trebuia să facă şi ea, ştiind
mal dinainte, că astea-s lucrurt bune, luate din străinătate,
de pe la oameni cu mal mult scaun la cap.
Dar lumina isvorltă din lumină creşte, îşI luminează sin­
gură cărări, se depărtează de lumina murnă, care tii fie obosită,
ne Îngrijită, ne mal băgată de nimenI în sarnă. Ş'aşa a venit
o vreme=-vremea de-apoi poate-cînd copilu nu se mal uită
la părinte şi ou' se crede mal învăţat de cît găina-că Mieilă
Ticu nu mai era preţuit nicl cît o ceapă degerată 'n sat: Pe
semne că aşa o fi rostu Iumel ăştera, că lot cel ce se 'nalţă u­
şor şi mal ales pe umerI streinî, să cadă tot aşa de repede şi
cel ce a clădit temelie pe nisip, să o vază într'o bună zi spul­
berată. Tineretu' care Ieşia acu, nu numal că nu-l mal pu­
nea pe el în fruntea bucatelor şi nu-I mal da ciolane de ros,
ci nici nu-l mal întreba d'un cuvint măcar. Păminturile luate
ca şoşelt şi cu momeii îî sburau cu judecată din minf şi, ca să
facă faţă atîtor cheltueli a fost nevoit să vînză şi viţel şi pur­
cel din bătătură. Mal dăduse apol şi D zeii vre-o dOI ani răi
d'arlndu', în care prunii nu văzuseră o prună 'n el, În cart
ierburile crescuseră rari şi toate lucrurile se vindeau scump.
Şi pe lîngă astea toate copiiî lui Mieilă Ticu se înmulţiseră şi
se făcuseră marI: avea acu fete de măritat şi băeţt de dăt la
'nvăţătură.
Răii ajunsese bietu' Mieilă Ticu in bătrîneţele lui. Te ui­
taî acu la el: sta toată săptămîna 'n casă, Iar Duminica şi
sărbătorile leşia cîte niţel, îmbrăcat cu nişte pantaloni de şal,
cari de atita purtat se 'ngălheniseră şi se tociseră de se ve­
deau firele urzelel, c'o cămaşa cu strînsoare Iată şi cu riu rl
mari, albl-e-tot odor din vremurile trecute-cîrpită îcî-colo, cu
petece şi pînză mal închisă la culoare şi 'n cap c'o pălărie
de pluş verde, cu care făcuse el vîlvă 'n tinereţe, Purta o
vestă şi mintean de postav ieşit de soare şi de vechime, şi le
purta cu drag şi cu mindrie m�1I ă, ştiind că el a ad us in sa t
portu' ăsta, luat de prin locurile pe unde umblase şi l'a pus
pe umeriI multora în locu' zeghil<?r lungI şi a săricilor greoae!"
Bătrînul mel[ curmă o clipă povestirea, clătinind uşor
din cap şi zicînd' un "mulţumim d-voaslră" ullor femel, care
[receal[ p'aIătur1, cu frunze de nuc în miln'i. In casa cu pe­
trecerea, se 'ncinsese vorba bine şi În(ra([ oamenI mereI!. Pe
drum în jos se z {u'i alI , abătîndu-se ]a cite o poartă, fete cu
impărţelile obişnuite: străchinI Cl1. pt-)'at 01'1 orez fiert, două-
[423]
423
La nişte Husalit
.trei Ielif de caş-saramură, vre o cană, oală, ori cite o doni­
cioară de băut apă. Mă simţit strins de mină.
)) Vezi d-ta? Nor aşa trăim! Cind n'avem răbdăm, dăm o
leturghie la biserică şi ne uşurărn povara de pe snflete; iar
cind vine cîte o zi mare, mult-puţlnu' ce-I avem îl împărţim
Irăţeşte cu alţit. Rominu' nostru .e darnic, e milostiv şi ţine la
morţii şi la snfletu' lut Lucru' ăsta il ştia Mieilă Ticu şi ca
intot-d'auna a pus şa/ia şi pe slăbiciunea asta.
))De geaba daţl vOI de pomană de sufle tu' răposaţilor.
Asta e ca şi cînd al îndopa o pasere 'n silă. Ce-şt face ornu'
singur în viaţă, aceea e bine primit de D-zell !U Astfel spunea
ci la toţi creştinii, cînd îl venia vorba Ia 'ndămină.
Azi aşa, mîne aşa, pin' aă prins oamenii, mai ales ăt bă­
trinl. a se 'ntreba, ca şi cum, cu gindu' curat s'o facă şi
p'asta, să mal asculte odată de Mieilă Ticu, să nu-l lase să
. urle aşa 'n pustiu. Şi desluşiri le le-a dat el uşor : .
"P'in locurile pe unde am fost ei\ e aşa. Tot creştinu' [ace
odată 'n viaţa lut pomană, o masă mare la �are cheamă pe
prieten] şi pe duşmant, cheamă pe Popă să hlagosloviască mîn­
carea; iar pe naşI,-pe părinţii lUI sufleteşti, cari l'au scos din
ghiarele satanet şi l'a lăsat curăţit de păcate 'nlume, -Îl pune
in fruntea meseI. La plecare dă fiecăruia cîte ceva de po­
mană: o ulcică, un şervet, ce vrea el să aibă pe lumea a il altă ;
iar pe naşi îl îmbracă de sus pînă jos În .haine nol. Aşa fac
oamenii 'n alte părţi şi p'acolo merg lucrurile mal bine ca
p'aicr, unde toată viaţa se 'mparte Între pomeni şi sărăcie! it
Săteni! ascultati, clătinau din cap şi-şt vedeau de treburi
cu vorbele:
-,,0 fi bine ş'aşa, dar la nOI cin' să facă?"
-"Cine? Uite şi d-Ia, moş Dumi trc l zise într'o zi un om
daproape al lui Mieilă Ticu, către un fin al acestuia. Eşti
om bătrîn d'aci 'ncolo. Copil n'ai. rudele să le dal pe girlă, că
nu-s bune de cît să ia, dar de dat le-a ferit sfintu' !':
1\ Omu' s'a ruşinat şi la nişte Rusalii a vestit praznicul. Ce
masă şi ce chelturală pe capu' lui; lămuririle toate, bine 'n­
ţeles, le-a luai de la naş. A vea şi el vreo 15 polt pe Iundu'
curel el, i-a suflat pe toţr, a tăiat o vacă din curte, a dat rachiu
din rachiu' lUI şi multe din lucrurile împărţite le-a luat din
casă şi tot nu i s'a ajuns, rămîind şi dator. Vezi că numai
hă'înefurile naşulul şi ale naşe'l, de la picioare pin' la eap:
ghete, pantaloni, lăibărid, flanele. pălărie. robI aleasă '11 florI,
il cu rîuri mari şi maramă de borangic, făcea{1 vre-o 12 poli
unele peste altele. Aşa s'a vazut îmbrăcat Mieilă Ticu şi din­
tr'asta a mai prins curaj. Anu' ăIălalt a făcut masa vieter alt
fin al lui şi i-a 'nbrăcat pe d'antl'egu' o fată ş'aşa mai departe.
De aci obiceiu' s'antins lesne de tot, eil rominu' nostru aşa e,
nu vede de cît pînă 'n vidu' nasului şi de bun ce e potI să-i
'lai şi de căpăslTU să'! duci la apă şi el nu zice ba.
Eli nu spuI că e rălI obiceiu' ăsta, să facă omu' pomană
I
r
I
I
"
I ,\
I 1.
I 1:
1
I
J
(
..... ZCfZ � __ �::::::&�J:=���!!ii�&!t!;�!A!,!J!!.!X�g�_�&!Q�i'�.2!.ea�
.�
t�'
'Il
I
I
[424]
424
Mihail Lungianu
cît e in viaţă; BU, ferească-mă Dvzeu d'aşa gind, că creştin
sînt şi am şi eLI sunet. Dar să Iael atîta cheltulală cu 'rnbră­
catu naşilor, cart în de obşte sînt oamenii cel mar înstăriţi
din sat, iară-şi să mă ierte Dvzeu, că eri unu' nu mă 'mpac
cu ideea asta. Inţeleg să facă naşu' masa asta, Să-ŞI cheme pe
toţl finit şi să 'rnbrace pe ă! mai sărăcuţ! din el; dar nu, să
torn) seu peste carne grasă 1"
Zicind aşa se opri şi cătă spre casa unde se da masa vie­
ţel, ca şi cînd ar fi voit să-mi arăte ceva.
Prin fer casta deschisă ieşia 'n valurf dese vorba grăbită,
vesel ă. Bazele soarelul, bucuroase c'au găsit o portiţă liberă,
se strecoară 'n casă şi luau şi ele parte la ospăţ, aşezîndu-se
pe castroanele cu ciorbă de miel, pe firul des de pe albiturile
naşilor, ca şi cind ar fi ţinut să le arăte Ia toţI cel de faţă şi
să le zică:
" Vedeţi' ... astea sint făcute cu truda vieţei unul om, cu
clasurt arnan', cu păcate multe. Purtaţi-le sănătoşi, mîncaţl,
beţi şi ziceţi un l,D-zcLl să primească", ca din dărnicia zilei
de azl să răsară iertare pentru creştinul doritor de linişte in
veclnicia morţel 1.."
Mihail Luugiann
Inscripţiile MonasUrei Neamtu 1)
(urmare)
II.
Nitmi1'ile nouă
VI). 1400-1906. Mănăstirea Neamţu se numeşte pe rind
şi de odată : JJIăn/îstirea "I11(tlţ(!1"ea", M((,nd8tirea de la NC(lmf,
DI' la ţinutul Neamtului, de l'a Cetatea Neamţulul "), sub în]c­
Jegîndu-se prin vorba Neamt şi ţinutul şi cetatea ..... de oare-
ce numele le este comun. .
VII), Ea se numeşte: JJir'îllifstil'ca de la Neam! a Ină lţă­
re} DomnuluI (Hs.),
"Aşa se numeste ea de A\)exandru Vodă cel Bun şi de
lot sfatul Tuturor hoeri lor mari �i miel care compun diyan�l
Domnie] lUI prin hrisovul din anul G938 (1430) Dechernbrie
23. Hrisoave scrise la Suceava �e logofătul Neagoe pentru
1) Vezr numerile anterioare,
2) «De la» arată direcţia loculur, de; ex ; de la ţimltul Nea�ltulul,. de
la Cetatea Neamt.ulul - M-rea aceia de unde an fost Cetatell NeamţulUI,
M-rea de la l'irg{ll N�amţuIuJ. tIe 111 apa NeamJ.nlul, de la "alea Neamtu­
Jur.. ... Tinutul :şi Cetatea all nume identice.
[425]
moşia şi iezerul Zagorna, că gîrleJe sale şi prisaca de la Za­
gerna, trei mori cu trel vadurI de mori pe prrăul dela Baschi
şi cite 12 poloboace de viu pe tot anul, din desetina Nearnţu­
l ul, Să se vadă în toată întregimea lor aceste două hrisoave
impreună şi cu altele. (Ist. 1\1-rei Noul Neamţ. Basarabia tom.
V, 1\1ss. pag. 48, 49,5(\ 51, 52,.53,54 şi 55. Şival te hrisoave
mai înainte pănăla pag. (5). Hrisoave date Bgumenulnz dela
]{-rea Nemnţu Chir Siluan, care aii egumenit între anij 1422
-1439 (V. No. 84). (Ist. M. N. 1. 1) 135.
Dar să se ştie ca în treacăt, că M-rea Neamţu pe tim­
pul Domniei Iul Alexandru Vodă cel Bun Între anii 1400-,14�l3
era Mvre Veche şi Băt-rînd. din acest motiv el. cu tot divanul
boerilor lui şi cu toţi Iloiorit lui: Ilieş, Stefan, Petru şi Ale­
xantru, la anul 6934 (1422) Martie 2, ali dăruit M-re'i moşia
Nenavecea, zisă Gerneneşt il şi astă-z.î se zice Ocia: (Ist. M-reI
Nearnţu t. 1. pag. 413).
"Tot din acest motiv, Alexandru Vodă ca să 'I ridice îil­
iăictatca rau qul şi 'influenta, el i-au confirmat M-reI de la
Neamţ a In ălţăret Dornnulur, moşiile: Cristineştit, Timişeştit,
Dvoroneştiî, Buzaţiî şi Fîntinelelc la anul 6935 Septernhrie 14
(1427) (i8t. JJ1. K t. 1'. 110). Dovada cea mal puternică, că
lVI-rea Neamtu în Domnia lui Alexandru Vodă cel Bun ci«
];[-)'c veche şt bătrînă, sttui însu·r't vorbele lzv't Domneştr scris!'
oficial pe hrisovul diu 6'.937 Septembrie 1 (1429) şi pe hrisovul
din 6\)38 Decembrie 2B (1430). Hrisoavele .moşiei ZagoJ'}/a!
� ..... ca să inoim si dî întărim" J) Măniîstirca ele la Neamţ (1
In/iltăriz Domnului, i-ani adaos CC[ dintru a noast}'ă accre pn'
cit .\'ă poaiâ inciu] cel ce se afJet inlrtnsa ...
"Vorbele: ca Sit inoim �i. set tntăl'im" sunt scrise pe Iui­
soai'e foarle limpede şi foarte răşchirat.
Şi în adevăr el, ca să inoiască şi S(t intă-rca.s-că lVI-rea de
la Neamţ il înocş1e biserica Bogoslovll la 1402 şi o înzestrea­
ză cu moşiea PJeşcşfir; (IsI. ]'1'1. N. cea tipărită la 1857 fila 2),
face zidiri şi Înzestrează biserica "Inăllarea'� cu multe moşii
date de D-nil lnaintaşil lu'l şi de el însuşi, face odoare de tot
{ţIul care s'au perdut la cumpene; îl z,ideşte clo'potniţa ÎnăJ­
ţÎind-o pe temelia wchc.,. 1a 14(l7 (N'o. ;"i, 17, 21), adauge a­
,'ere: jczerul Zagoma cu loale girlele JUl, moşia, Prisaca, mo­
rile, vadurile şi cîle :12 poloboace cu vin pe tot anul din de­
se!ina NeamţuluI, cît \'a trăi mănăstirea.. negulează ca pe
10ată săplămîna, .lOl pcnlru dinsul şi MarţI pentru doamna
JuI Marin. să le cînte liturg]]ie, cît va fi în viaţă pentru sănă­
tate, şi după moartc pentru mîntuire. (Citeşte aceste hris0ave
peste tot cuprinsul JOI' la istoria M-re'i Noul Neamţ din Basa­
rahia i\lss t. V pag. 48, LH) 50, 51, 52, 53, 54 şi 55).
Tot pentru motivul de a înălţa M-rea la Întălctate, în
rang, in influenţă şi în avere, top Domnitorii urmaşI din nea-
r
L
Documente
425
1) Aceste yorbe nu so referă la întărirea şi Înoirea unor hrisoave an­
terioare, ci la înoirea M-reY, a�a lesă din natura faptelor.
[426]
426
Documente
JUuI lUI, au inzestrat-o cu multe- şi mari averr, mal mult de
cum s'ar putea crede într'o ţară mică ca a noastră.
Iuoirea, întărirea şi Înzestrarea alI urmat regulat din
Domn in Domn, unul după altul, pănă după moartea IUl A­
lexandru Vodă Lăpuşueanu Ia anul 1568 ... Ma! mult Încă că
şi după Lăpuşneanu, aii înzestrat-o toţi Domnitorii, pănă la
secularizarea din 1859. (Vezf Ist. M. N. t. 7 zestrea şi tom. It)
documentele şi tom 8 opisurile),
Dar în răstimpul de la 1400 încoace spre noi şi tot în­
coace pănă la zilele noastre 1909, se găsesc din cind în cind
bărbaţi care se prefac a nu şti că numele proprii nu se răs­
tălmacesc, şi care bărbaţi numesc )J{-rea de la Neam! a Iilăl­
ţdre'( Domnulni după cum le vine la îndămînă, de ex .
VIi). 1489-1449. Pe timpul cînd egumenea peste Mvren
Neamţu Mitropolitul Grigorie Ţ'amhlac, înainte de el şi pe
timpul lUI se numea: ,,)J;{-J"ca Pamdocraior" (Ist, M. N. 1. I.
pag. 1 şi Ci).
VIII). 1746 -1"147. Cind era Egumen M-rci Nearnţu Ioni­
chie Hadimbu (V. No. 105) M-rea se numea "JJI-rea din J.Yeamţ
Lnăliarea" (Vezi pecetea cu acest an la ist. M. N. t. XI Mss.
pag. \) No. 1 şi 2).
IX). 1779-1794 Cind era egumen şi stare] M-rei Nearnţu
Paisie Velicicovschi, s'au unit între dînsele amîndouă mănăs­
tiriIe, Neamţului cu Secul, atuncl şi de atunci se zicc: ,,)J[-rea
XeamţM-Sceul" Pecetea era; P. O. M. N. şi S. Adecă: pecetea
obştier. Mănăstire), Neamţuluî şi Seculuf ; acest nume se ţine
şi acum deşi cam neregulat, (Vezi pecetea la 1. Xl pag. H. No. 1).
X). 1845. Mihai Sturza Vodă face M-rel un mare Litier
de argint aurit şi pe el scrie: "Larrct Patulocraior" (V. in­
seri pţi a 100).
XI). 1848. Stariţul Neonil Buzilă, prefăcu pecetea lVI-reI
Neamţu si pe ea scrie: ,,)J{-rea Ncanti ului IIIăltaTea f)·ln't"
lyezl pecetea la isi. M. N. Mss. t. XI. 'pag. \) No: 1).
XrI). 1860. Comitetul M-rei (Comitet oficial şi modern)
schimbă numele M-r�r şi din M-rea Nearnţu, o numeşte: ,.1If�rea
11 tot Tiiton�l". (Vezi prefata la litul'ghia tipărită in lVI-rea
Neamţn în acest an. 18(0). \
N/3. 1400--190Ci poporul în conrespendenţa de toate zi­
lele o numeşte: "M-rea Neamţu", M·rea NeamţulUI, M-rea
Neamţu-Secul şi eli gîndesc că tot a�a se va numi şi pe
viitor ,,)J1,-rea Neamtn". (Co'ţ1st;ltă obiceiul comun şi .p,ece!ile
M-reI la ISI. M. N. Mss. tom.\ XL pag.9. 11, 12, 12 blS).
,
'1 �". •
Acum după ce am făcut acest preambul cu numirile
M-rei Neamţu din timpurile cele mal vechi pină la noi. S{l ne
întoarcem}arăşl la BO.IJoslovnl �lOslrn zis Evanghel isI j').
1). SCt nu se coni\mde lTIvangllOlistul Bogoslov, cu Grigorie Bogos·
lovlll Nozianzul, sau cu Grigorie BOg'qslovul pap<L RomeI, 01'1 cu sf. Si­
mion n0111 Bogoslovu, saLI cu altul C[IIreva.
[427]
r
\
Documente
427"
1
1
\
..,.
I
I
J
Acest sfint Iaaii Theolog Evanghelist zis Bogoslov, luat
ca nume propriu. şi ca excepţie locală s'au zidit la 1210 din
nou (după planul ce este copiat in istoria Mvre] Neamţu 1. 7,
Zestrea pag. 845). Atunci la zidire, i s'au făcut sub biserică şi
un beciu de piatră boltit, care slujea de ascunzătoare în caz
de alarmă şi de canal peutru apă.s--Nemţuşor-Maghernlţă, care
era în curgere pe acolo.
LaUO:2. biserica Bogoslovul s'a Înoit de lemn de stejar
durat pe o mică temelie de piatră, cu. cheltuiala lUI Alexan­
dru Vodă cel Bun şi o Înzestrează cu moşia Pleşeştit din ju­
deţul Suceava. Această înoire se face de Alexandru Vodă 1),
in cinstea vărului săă primar Iosif 1 Muşat Vodă (fiul lUI Pe­
tru şi Maria Muşat Vodă). Mitropolitul Ţăret Moldovel, care
efa călugăr Nemţan cu metania călugăriel din » biserica albă"
a Bogoslovului vechi şi acum era Mitropolit Moldovei la Su­
ceava, cu reşedinţa la Catedrala Mirăuţa, - CLI hrarnul sf.
Gheorghie. Acest Mitropolit stele pe rînd la scaun în Suceava
cu titlul de Vlădică, Ia Boiştea cu titlul de Duhovnic şi la
�1-rea Bogoslovul a sf-tulul Gherman cu titlul de Ieromonach.
Mitropolitul Iosif I-Muşat Vodă, petrecuse tinereţa la
Bogosltrv, între anii 1365-1416 cînd a murit. Cind s'a înoit
biseri�a Bogoslovul la 1402 nu s'a ştiut nirnie despre beciul
de sub biserică. In curgerea vremei Bogoslovul căpătă averl,
dani î şi proccs e, (Urmăreştele la zestrea M-rel Neamţu=-la
tom. 7 zestrea, la tom. 10 documentele şi la actele de jude­
cala cu Mvrea Boiştea).
1834--5: Biserica Bogoslovnl s'a prefăcut din temelie,
inoindu-se peste tot de piatră. Atunci Arhitectul zis calfa Ni­
colae Cernoveschi (V. No. 5S cu toate notele arătate acolo),
ali stricat biserica veche (din 1402), a strămutat-o la satul
Graşl, ati săpat alte ternel it mal adlncr.i--utuncr a gasit beciul
de piatră cu obiectele notate la tom. 7, zestrea pag. 847; (o­
biectele de piatra cioplită, de lut ars inflorit şi al treilea de
fier gigni, ca zgură de la Ioiu Ţigăuesc şi pietre cu inscripţit
şi cu privazurr imprejur). Au Iărgit heci ul cel vechi, şi in el
ali făcut groplliţ(t aciuulă cu. caiucombc împrr:jnr, 8U') eidul fe­
melidor oeclit. Pe deasupra cu prichiciuri de zid împrejur.
Catacombele toale, all forma de arc, adlnct fie care În parte
cite de un metru. In catacombele gropniţei, aLI pus 'I'!lselc as­
vir lite unele peste altele, fie care cap pe cărămida Iuf şi sta li
o sumedenie de capete înşirate, pe trel rinduri, unul lingă
altul.
Intre anii 1835 -1901, s'a ii adunat în gropni!ă o sume­
denie de oase (zecimI de cară), desgropate după şapte ani de
J). Toate bisericile zidite de Alexandru Vodă, sunt de piatră i-se
vede că aceasta oste îaoită do călugări, cu cheltuiala lut Vodă, ,,!şi poate
cf; ue aceia ali zidit-o de lemn de stejar durat după cum s'aCt pl'O bat cînd
s'a înoit la 18g1�5".
[428]
428
Documente
prin cimitirile bisericilor de pe unde fusese îngropate; unele
-era u asvirlite în catacornbe, altele erau aşezate cu regulă prin
cutii, racle, lăzi şi dulapurt.i--unele puse pe individ, altele pe
familie; unele erati cutii de artă, de lux şi de preţ, cu oare­
care pitafurl mal cu seamă boerir aristocraţt de prin ţară, în­
tre care erati şi mulţi ctitor! mari de ai M-re'i Nearnţu !
Unele erau oseminte foarte vechl aduse de prin ţară, al­
tele erau oseminte relativ vechi şi relativ nouă.
Cele mai multe oseminte de ale călugărilor nemţeni şi
-de a le altora strălnr. Las la o parte a-i ma'iinsemnu după
Jistele de care dispun.
Boei-il mart, încă sunt mult]; notez macar 2-3 şi anume:
"TeodoJ' Balş Doroşcanu, ctitor mare, care a dat M-r el
Nearnţu, moşia Epurenit cu toată averea lui.
.Lupu .Balş Doroşcanu.
,. Familia Başotă.
l! Familia Crupenschi.
),Familia Pralea.
),Familia Vărnav pe tot neamul lor.
"Familia Dimachi : Teodor Dirnach i , Thoma Dimachi şi
tot neamul ]01' din neam în neam.
"Familia Nicolae Pulcheria Cantacuzino, ctitor! l\1-rer
Neamţu cu biserica sf. Gheorghie şi cu moşia 'I'impeştil şi al­
tele cu am Cantacuzinl.
:,Fa�ilia Postelnicul Ioniţă Coman--pircăJabul.
"FamJlia Negrea pe neamul ei.
"Familia Dumitrin de la Bacău.
)) Familia Gorgos de la Neamţ.
"Familia Velea Dînga, Tulpan şi mulţl alţif.
.Dar să se ştie că oamenil care nu's disciplinaţf În Yέ
aţa lor, nu's disciplinaţi nicî după moartea ]01', pentru cd (1-
dese ori se sfădesc de la [urâturş"; şi călugări! boeriţ.ca şi boeriI
călugări ţi, de aceea in gropniţa noastră ajunsese pe la 1901,
o dezordine cornplectă, care nu se poate scrie aici: lăzile
trlntite unele peste altele; cutiile sfărărnate, dulapurile sparte,
oasele şi capetele asvîrli le unele peste altele, şoarccl, broaşte,
şopîrle, mişunau în toale părţile; murdărie şi putoare de ne­
suferit; pentru că oamenii cel vii deprinşt Il fura pe toate că­
ile, umbla .rnorţiş să fure şi pe morţl, la moarte şi după
moarte, mal cu seamă de cind învăţaţi] n'a ii D-zeu, cre­
dinţă, religie şi datorii pentru morţt. Pentru acest motiv
ia 1901, s'a înoit gropniţa c� totul. AtuncI s'au micşurat gu·
rile tuturor catacombelor iUlprejur, s'all pavat peste tot cu
ciment, s'all văruiL peste tol, \�'ali ţesut. ferestrele cu pinză de
sirmă, s'a făcut un crucifix. mare de piatră cioplită, s'atl fă­
cut dulapurI (elajere de lux, boife, Încuete cu geamurI ele sti­
dă Împrejur, marcate dulapul'ile cu lilerile A. il. C. D.şi mai
departe.
S'atl ales foate căpăţinele bune, s'all scris numele tipar-
I
I
[429]
109. Inscripţiile riia Gro/l'litd.
nice 'pe cap (cu slove marî), s'ati pus toate capetele pe litera
numelul, În. dulapul cu litera IUÎ, de ex.: vo esc a căuta ca­
pul moşulut meu, Iosaţ Apostolai, caut dula pu cu litera L
In acest dulap stau in şir toate căpăţiuele a cărora "nume
incepe cu I, puse pc cap şi pe dulap. VOI(t găsi capul m oşulut
căutat şi VOI citi pe cap ,,[osaf Apostoliu Ieroschimonah şi
Duhovnic. născut la Călineştt la 1764 Ghenarie 1, mort la 188:1,
Mal 4". Aşa se poate găsi căpăţiua ori cărul mort. Tot a­
tunel la HJOl, eLI Narcis am scris istoria gropniţei pe condicl
legate spre ştiinţă.
S'au făcut; iconastas, masă, icoane, candelă cu tot ce
trebueste În acest scop, pentru respectul ce datorirn nOI ceşt)
vi], decedaţilor noştri părinţi. La partea din urmă s'au inchis
cu grilaj tol păretelc ca să apere de oament r[11 antichităţi!e
ce sunt puse acolo spre păstrare, precum: Icoane străvechi dela
Cetatea Ncamţu lul, de la trapcza Mvre)', de la arderea din 1862
Noembrie '2.) şi altele de alta dată. Nenorocire Însă că de
cind s'au înmulţit archeologii de ocazie ne lipsesc obiectele
antice, pentru că el cu escrocherii diplomatice, le vind peste
graniţă la străint,
S'au scris pomelnice pe cărţi legate pe litere alfabcticc
pentru toti morţil, ciţl s'au putut şti din gl'Opni(ă, ca să-I po­
menească preotul de rînd, care va sluji în biserica Bogoslo­
vul, care este deasupra gropniţeî a "l-a; o parte pe săptămînă
Simbătă ; cu acest chip se pomenesc toţl morţi] odată pe lună
şi de 12 ori pe UIl. .
Păzindu se şi ohicelul cel vechîu, ca orî cind va veni
ne-un Archiereu În M-rc să fie rugat, ca pentru dragostea
Sl-ter ascultărt, să citească la gropniţă rugăciunile de ertare.
Tol acum s'au scris pe table de fier hoite, R inscripţil
făcute de mine Narcis, pe care le-am pus pe <păreţl ca or­
namente.
Cine, vrea sa le ştie să le citească aice :
I
1
.�
!
I
,1
f
i
,
)
I
i
1
1
t
�
I
Documente
429,
I
..
No. I. Titlul: "Btc/"J/dafca" Afară deasupra uşel de intrare.
No, IL" Arhimandrilul Chiriac Nicolau, cu cheltuiala
"SU, aă restaurat gropniţa, în zilele Stareţulut Veniamin Niţe­
"seu, prin îndemnul P. S. S. Arhiereu Narcis Creţulescu şi
"osteneala păr. Ierodiaconul Gherasim Stamate şi monahul,
"Varahil Gheorghiu Cruceriu, 1901 Mai 10".
(La uşa de jos deasupra).
No. 1II. "Tribunalul suprem de dreptate şi de egalitate".
No. IV. "Oglinda omului, spiţeria sufletulul, inaintea mor ­
"ţiI nime nu este fericit".
No. V. "Muritor eştJ.-Stăî nu trece, cugetă la oase răce,
"Ce eşti tn? am fost odată l Ce sunt elI? Vei Il tn odată" .
[430]
Documente
No. VI. "Cugetul omului acuză şi hotărăstc.
Dreptatea lui Dvzeu judecă şi răsplăteşte:
"Acest tribunal suprem, judecă fără apel, fără recurs şi
"fără avocaţt. Din oficiu egalează: dreptatea, naţionalitatea,
"credinţa, etatea, sexu, averea, titlu, mărirea, puterea, coroa-
"na, frumuseţa şi dorinţele.
"Fuce unire perfectă cu traî iubit.
"Aceasta este oglinda ornuluî care deschide problema vi­
"eţil viitoare".
No. VII. "Cel morţi vor Învia Întăi. (Tes. I. 4, 16)." spre
stinga. "După darul dreptăţii vom împărăţi întru viaţă.
"Prin Crucea Domnuluî nostru Iisus Hristos" (Rom. 5. 17 ./.
spre dreapta.
No. vur. "Cind dobindim lumea, atuncca în groapă ne
sălăsluirn.
, "Inscripţiile vechi care fusese puse mai de demult, pe cu­
tiile cele vechi. care s'au desfiinţat, s'au trecut pe alte registre
şl aicl nu le-am notat pentru lungimea lor şi pentru monotonie.
"Să se ştie că părintele Stareţul Neonil Buzi/ă alt peron­
cit Părintelui Ieroftei Maximescu, cînd era clisiarch marei Ia
biserica mare a sflntei M-rl Nearnţu, aripus oameni de au să­
pat o groapă mare în grădina stărlţiel, în fund lîngă pirg. ali
strîns toate lucrurile cele vechI p. c. icoane, crucî, cărţr, scri pte
po melnice, veşminte şi ori ce Jucrucu 01''1 ce nume de vechi- '1 ..
furi de pe la toate bisericile 1\1-1'e1, şi de pe Ia schiturr, peu-
tr u că,-zicea părintele Stareţul-că s'au înmulţit prea multe
vechiturt şi ocupă locuri degeaba, şi ingreula păstrarea lor.
Atunci părintele Ieroftei Ie-au ars pe toate, din ordinul ve r-
bal al Stareţulul, (ordin dat contra praviler). Macar că atunci
s'au ars toate vechiturile, totuşl iCI colea se mal găseşte cîte
o v echitură, scăpată de foc.
(Urmează)
Arh. Narcis cretnlescu
ORONIOI
Lnnărl filologice Ia Ac�demie .. - A !lalele Academiei Bo­
mîne, pa:;tea .Adl.ninistrativc[ şt ])esba{el"ill' }le FJOb' l.9(){J, 1/1'
aduc mai multe interesante şi 1)"1 /11010fJ1Cf!.
\
1). D. Pericle Papahagi, cunoscutul adnuător de mate-
rial folkloric macedo-rornîn şi meglenit, propune Academiei
să-I Însărcineze cu redactarea U'l1uI dictionar macedoromîn.
alcătuit pe baza materlalulul deja cunoscut, precum şi a bo­
gatuluI material inedit pe care d-sa il posedă. Academia nu
j
[431]
Cronici
431
şr.a· dat Încă răspunsul, Însă mărturisim că nu vedem-pentru
moment posibilitatea realizării unul astfel de dicţionar. Mai
Intăiu, orr-cit de bogat ar fi materialul inedit al d-Iuî Papa­
hagi , tot nu putem crede că el ar fi astfel, încît să Înlăture
posibilitatea apariţiei ulterioare de glosare relativ destul de
bogate. In afară de aceasta, o asemene lucrare pe de o parte
va preocupa pe autor un timp relativ destul de îndelungat,
şi, pentru moment, important este tocmai de a dispune cît mat
degrabă de materialul său inedit ;-pe de altă parte ne îndo­
im dacă, în împrejurările actuale, Academia ar putea angaja
un capital aşa de însemnat, c ît necesitează tipărirea uncl lu-
crări aşa de voluminoase. •
Ar fi dect, mult mal profitabil pentru ştiinţă şi mult mal
realizabil pentru d. Papahagi, dacă el-sa ar stărui pe lîngă A­
cademie să-i publice numai materialul inedit.
2). D-ni'i Ilie Bărbulescu şi T. Capi dan, trimet Academiei,
cu rugămintl.'a..de a le publica pe socoteala el, următoarele Iu­
crărl : primul "Cuvintele slave vecht în limba romină", al do­
ilea nStudiî megleno-romine". D-I A. Philippide, membru al
Academlel, a fost Însărcinat cu examinarea lor. Ştim că d-sa
a înaintat Academiel� rapoarte amănunţite" pentru fiecare din
aceste două lucrări, rapoarte prin care, cu anumite rezerve şi
indrept ărt, conchid<l{ja publicarea lor. Nu înţelegem pentru­
ce rapoartele d-luf A. PhiJippide.", nu s'au tipărit în Anale.
G. Pascn
In editura librărie! Leon Alcalay, Bucureşti, ali apărut
in "Bibl'iofcca pentr-u 10ţ'1" următoarele numere:
1). :!Jfihait Koqălmiceasnt, autobiografie, cu o notiţă de
Petre Y. Haueş (No. 394). In acest număr al bibliotecei pen­
tru toti, d. Haneş a tipărit, discursul ţinut de ]{ogălniceanu
în Academia Romină la 1 Aprilie 1871, cu prilejul juhileulut
de ,'2;) a nt. In acest discurs Kogălniceanu îşi face oare-cum hi­
ografia sa, arătînd locul şi data exactă a naştereî sale, stu­
diile făcute şi foloasele scoase de mintea lUI ageră în contact
cu societatea germană din Berlin. Tot în acest discurs el a­
rată actele săvîrşite în vrîsta maturităţel şi anume: (7C8r07)1-
rea t igall ilo 1", şierqcrea privilegiilor boercşti şi emanciparea t(l.
riuulor pri}/ împ(rllltnteniTra din 1861.
2), .Mihail Kog('tlmr:camt., acte, scrieri din tinereţă, dis­
cursuri, cu o notiţă de Petre V. H8neş (Nu. 403). In acest nu­
măr al bibliotecei pentru Ioţl, el, Haneş n e dă actul prin care
refuza Kogălniceanu de a fi candidat la domnie în 1869, ci­
teva acte referitoare la împămîntenirea din 1844, activitatea
de avocat a luf Kegălniceanl1, cea întăi dragoste a acestuia
elco Prin toate acestea ne pune În stare să cunoaştem marea
personalitate a marelui om de sfat.
[432]
•
Cronici
;:l) Pseudo ch inagheticos (Ialşul tratat de v in ătoarc) de
. li. 1. Or/o/;"S('/( (No ,i 17-418). Această scriere a maistrulut
literar Al. L Odobescu puhl icată pc la 187;>, dalti aZI în bi­
blioteca pentru toţi, procură o adevărată plăcere si fie citită,
Chiar acei cari o cunosc, mal citind-o \'01' simţi a mare pl{l­
cerc; tineri! o aL' la indămlnă pentru a admira pe /1.1. L ()­
rlobescu,
4). In numeri le 42G -128 ale bibliotecei pentru toţt. s'a
tipărit C('lu'r;. ilil1W't' rll' {'I)/lrI, de Fr{lilJlld,. r(, AmÎ(·is<!radus,\
după a ;),")1 ediţie italienească de Traian Stocnescu.
E fermecător de frumos să citesti această sedere a I uf
Edmonde de Am icis, dată intr'o scrî�re Liră cusur. In el
sirn romanul unul copil din clasa ll l-a prunară. Cu dliî 1>11-
tere nu se Trezesc în nor momentele \'ieţif sullcteşt] a unu
copil din clasa IU-a primară! Ceea ce se cuprin le în el este
notat zi cu zi de ace! şcolar şi redat in forma ar-fistic literară
de tatăl băetulut.
Oameniî matun, bătrîni mal pnt retrăi momentele copi­
lăriet citind acest volum. In ci se vede seninătatea u n ul su­
flei de copil. Citirea romanelor, de care azi e plină lumea.
cu intrigr de dragoste; cu tol felul de ciocniri de interese jos­
nice, romane aţiţătoare şi istovitoare de energie nervoasă. tre­
bue dezaprobală. E o înălţare sufletească citirea lut ,.f
Il1io/(1 III' l'o}Jil". Şi in special pentru tinerel e o lectură hi n e­
făcătoare. E cu toiul nepotrivit să. vezr pe tinerii şcolari in­
tre Ll�-20 ani cetind «o u ot o {( Kreuzcr de Tulslol sai: JiUl
Kar-ninc de acel aş, sau ori-ce alte romane scrise de mari ar­
tişti Iiterarr, pentru cii in ele sunt situatii sufleteşti şi sociale
cu neputinţă de inţăles la vrîsta aceasta; din contra e cea
mai potrivită lectură ce se poate da unuî copil cărp ca ro­
manul lUI Edmonde de Amicis, un suflet de copil, să fie Cl!­
noscu I de alţI copil.
:\u putem in(leajuus recomanda lineretului dari lor de
Ieclur�i loale aceste c:lrp din Biblioteca \ll'utnt loli, din editura
Leon Alealay.
l!;()U :-!ai. Valeriu Holllbe!
Iaşl.· .. -Tip. H. Goldl\fJl', str' Primărie. N(). 17 •
[433]
8ibliogrrafie
<,
In eseuleulul inslilul de arie �ralice ,.Minerva" Bucure�ti 1909, au apărut:
Caion Theodoricn,=- Calea sufletului, un volum de
'nuvele, 274. Preţul 1 leu 60.
Jllihail Sado/Jpanu.- Cîntecul anrintiriî. 1 vol. nuvele,
-271 p. Preţul 2 leI.
. Hp111-Y 1J!Itt1'iJer. - Viaţa de Boem, roman, traducere
-de V. G. Nalbă. I
In "Biblioleca populară" Socec, Bucure�li, a 30 b. yolumul, au apărul:
.v.' N.' Beldic'eay,'u.-Maica Mi'lania t
'PoveşH franceze, trad. de V .. Caraioan,
[Jr, 1. /J1.lsCian.--Graniţelc sănătăţei sufletesf şi ne-
jbunia (studiu de psihologic socială). .'
, Fenelon.-Păţaniilelul 'I'clernac, trad. de d-ra Hor-.
tensia Popescu. , '
De. Nicolae Dra.rJanu.-Limhă şi -Isterie. Sibiu, 1909.
"'
* --*
D. R(�dulescu�.J[otru.-Poporanismul politic şi demo-
.craţia conservatoare, Albert Baer, Bucureştl.1909, Pr. ;')0 b.
C. Cemăianu. - l+iserica şi romînismul, studiu istoric.
'Bucureşt11909, Tip. profesională C."Ionescu. 1 vol. Pr. 2 lei.
Cleani Popescu. =-Laura, idilă originală. Preţ. 60'b. De­
upozitulla Revista Ideef, sIr. Epurilor 10, Bucureştl.
ReIJisfe elin laşi
, Arta Rominâ, revistă {pentru pictură, sculptură.iarhi­
-tectură, muzică, 'artă dramatică: literatură, sub directiu­
nea d-lul A. D. Atanaasiu, pictor şi , profesor, Iaşi (abo­
.namentul 6 lel pe an).
Belşugul, Director' Dr. Jocu (
Cultura Romină. Director r. Găvănescul. Abonam. 6 L
Reoista. absoloenţitor şcoaleior comerciale, str. Palat
.No. 1, laşI abonament .,6 leî pe an ..
Viaţa Rominească, Directori: C. Stere şi Dr. I. Can­
\lacuzino. Redacţia şi administraţia, str. Golia. Abon. 18 1.
-- ........... --
[434]
434
Fărşăroţir
Rezultatele de pma azI. .
(Cercuri culturale, biblioteci populare,' bănct populare,
şcoli de adulţf', conferinţe, etc.).
3). Invăţămînt1rl primar
'Principii generale.
Importanţa acestul învăţămînt cu deosebire la nor,
Cari sunt mijloacele prin care s'ar putea atinge mal bine
scopul urmărit?
4). Organizaţia pedagogică a şcolilor primare
Regulamentul şcolar, îmbunătăţirile ce trebuesc aduse.
Programa de studit corespunde cu necesităţile noastre de
aZI? Limba de predare e bine să fie ca în toate clasele cea
literară, sati în anume clase e de preferat dialectul (unitar salt
local ?)
Pe lîngă limba oficială a Statuluf=-Iimba turcă-care altă
limbă străină trebue preferată, pentru ce şi în care regiunt '?
. Care e metodul predominant de care 11e servim actual­
minte în învăţămînt. Care metoade sunt de preferat?
Lecţif model cu privire la cetire, scriere, gramatică şi or­
tografie, exerciţii de limbă şi compoziţie, istorie, geografie, a­
ritmetică şi geometrie, exerciţii de intuiţie şi memorizare.
Materiile accesorii ca: caligrafia şi desemnul, lucrul manual,
clntul şi gimnastica, de ce importanţă se bucură în şcolile noastre?
Pe lrngă şeolt, există bibliotecl şcolare, case de economir
şi mutualitate ? Importanţa lor, cantinele şcolare, rostul lor '?
5). Organizaţia administ?'atiră
Cîte categcrit de şcoli avem? (Avem şcolr froebeliane,
primare elementare, primare superioare (complementare). şcolr
de adulţr, etc. . o
li). Tnvăţămîntu.l primar de fete
Ce trebue să urmărim prin şcoalele de fete"?
Cum trebue organizate \?
Activitatea extraşcolară \a Invăţătoarelor.
7). Localurile şi materialul didactic
Cum stăm în această privinţă ?
Contribuţia poporuluj. \
8). Tnvăţămî�ttfl secundar
Liceul, şcoala normală şi pl"rfesionaIă de fete din Monastlr­
Şcoalele comerciale din Salonic şi 1 anina. Menirea lor.
Programa studiilor.
Prepararea şi numirea personaluluj didactic retribuţij, a-
vansan, pensil, etc. '
t
1
\
1
I
I
[435]
iRomînismul ;înTurcia Europeană 435
'9). Administraţia şcolară
Localurile şi materialul didactic. Activitatea extra-şeolară
�l corpulut didactic secundar.
aO).Asociaţia corpului didact;ic şi bisericesc elin Turcia
Reorganizarea ei.
Un organ al corpulut didactic pentru apărarea intereselor
.sale, lnminaxea,Şi culiiuarea lui.
In baza acestuj program, s'a făcut un apel foarte căldu­
ros, către corpul didactic al şcoalelor romîneştl dia 'I'ureia,
fiind semnat de către inspectorul general al şcoalelor romîne,
N. Tacit, in calitate de Preşedinte şi de către d. E. Ghicu Vice­
Preşedintele primul ni congres Roraînesc.
Din telegramele sosite pănă acum, aflăm că ali răspuns
la apel 180 de congresiştr, venin din punctele cele mal depăr­
tate ale 'I'urcier şi anume din Epir, Albania, Macedonia, spre a
lua.parte activă la desbaterea acestor puncte, tocmaî la 1\10-
.nastir, unde a fî1fî.t anul trecut primul steag al libertăţii cons­
tituţionale, de care se' bucură şi fraţij noştri sub noul regim
al Juniior TuTC� grupaţT in temuta Organizaţic, sub denumi­
rea de: ComitetulUniunc§i Progres.
In cele zece puncte enumerate mai sus, se oglindeşte
destul de bine scopul congresuluî, unde fie-care dascal rorntn
îşI va spune păsul, care l'a sufocat în nenumărate rindurf sub
regimul Sultanulu!f Iiosiu, cînd nu cuteza nimenea să se gru­
peze chiar în asociaţiile cele mal inofensive, dar să mal fi îndrăz­
nit ca să strrtbat�L sute.de kilometri, după cum procedează aZI,
cînd îşI vizitează patria, în lung şi lat, fiind liber'( sub actualul
regim ca să-şT manifesteze drepturile acordate de Constituţie.
Credem că e cunoscut de tot romtnul, cum-că promotoruI
-care a hoWrît ca să se .înfiinteze primele şcoli naţionale in Tur­
cia Europeană, a fost marele domnitor Alexandru 1. Cuza, care
a trimes pe călugărul .Avenchie, în munţii Pindulut, spre a a­
'd,nee în Romtnia prima pleadă de tinerf, cart aii fost internaţi
la şcoala macedo-rorntnă din str. Sf-ţil Apostolt în Bucureşti, în­
fiinţată în anul 18G5 de cătră V. A. Ureche.
Aceştr tiner)', după ce şi-au cornplectat studiile in ţari:'t,
adăpindu-se de la isvorul celor mal mari dascali al nearnulut
românesc de pe vremurl, si .cu focul sacru al apostolatulur
s'ali înapoiat pe la căminurile' părinteştr, trlmbiţlnd peste văf şi
mări şi pînă în creştetul munţilor elin Pind şi Olimp, că o nouă
e]";1 de redeşteptare iT aşteaptă pe macedoneuf, prin cultura
naţională importată de aceştI apostol) de la fraţii lor aş�zaţ'î pe
malurile DunăriI' şi la ponlele Carpaţilor şi despre care li se
vorbiseră de către falşiY .apostollY al Elenismululcum că în a­
ceste părţt trăiall grec)' sadea. Evident ca primiI apcstoll ar
Romlnismulul, aLl avut foarte mult de îndurat in Pind, atit din
partea Patriarchiel din Fanar .carl iîl catel'isise ca pe nişte e-
[436]
43G
..
Fărşăroţit
reticf de la Ortodoxie, precum şi din partea guvernulut abso­
lutist al lui Abdul Hamid, care s'a menţinut o viat,:1 întreagă
numai prin şpioniî periculoşi cari mişunau în toată 'I'urcia,
trăind numar pe spinarea naţionalităţilor, protejînd pe unele'
din ele şi persecutlnd pe altele, după cum dispuneati fie-care
din ele de bugetele extraordinare pentru plata tradiţionalu­
lui bacşiş.
Cu toate piedicile interpuse acestuf prim apostolat rornă­
nesc, într'o ţară acaparată din timpurile străvechl de cătră
propaganda pan-elenistă, totuşi alt putut convinge cîte-va per­
sonagu distinse cu mare influenţă printre romtnj, astfel că.
le-a succes ca să-I atragă la matcă, convingtnd chiar pe unit
din el, ca să-şi părăsească posturile ce le aveati, fie ca preoţi
sati profesori la şcolile greceştt. In cît în cele din urmă, i-a
putut trimite pe unil din el chiar în Bucureşti, ca Să-ŞI eehi­
valeze diplomele greceşti, în urma examenelor de capaci­
tate, ce ali depus după o scurtă trequeutare a şcoalelor 1'0-
mtneştî din ţm'ă,
In acest scop, spre a veni în ajutorul studenţilor ma ce­
do-romtnt din ţară şi spre a se putea întreţine primele şcoli
din Macedonia, s'a constituit un comitet din personagiile cele'
mal distinse ale ţerit, care ali pus bazele SocictăţiF de cultură
MaC2do-1'0mÎl1ă, recunoscută ca persoană, morală si juridică.
încă din anullSSQ, cînd figura ca Preşedinte de onoare: 1. P:
8. S. Mitropolitul primat, iar ca membri fondator]: C. A. Ros
setti, Boliac, U rechiă 'I'ell, Gogu Sideri, G herrnani etc. Astfel
că prin influenţa acestui comitet, s'a putut fixa şi un buget,
pentru întreţinerea şcoalelor din Macedonia, puse direct sub
controlul Ministerulul Cultelor şi Instrucţiunii publice din ţară ..
Acest buget a mers cînd crescînd, cînd descresclud, după
importanţa ce a vrut să-i dea mişcărit naţionale din Pind, Mi­
nistrul de resort. Astfel că astăzr bugetul a atins suma de ROO.OOO
leT, ceea ce este prea puţin, faţă <!e sacrificiile pe cart le fac
Grecii, Bulgarii, chiar şi SirbiI, pentru conaţionalii lor din
Turcia, de şi sunt elin punct 'Ide vedere numeric, cu mult mal"
puţini de cît Rorntnil, dacă am compta pe întreaga populaţie
din Turcia Europeană, care "l.orbeşte romăneşte, de oare-ce u­
nil nu frequentează şcolile şi bisericile romăneştl, din mar
rn uite puncte de vedere şi llU-/:[ ales eti ne lipseşte un şef re­
ligios.
Conducătoril chestiunn naţionale din Macedonia, au obser­
vat de cît-va timp, că nu mal merge cu programul întrebuinţat
pin�t acum în şcolile romăneştr, \prin . faptul că absolventlt nu
se pot folosi în practica vieţi! ce' o duc în Turcia cu ÎI1\"ăţă­
mîntuI clasic, fiind nevoiţi ca în ţie'-care n n să emigreze peste'
Ocean ca să-şT agonisească cele decesare' vieţi]', ca cu timpul
să poată fi de folos părinţilor la: bătl'lneţe:
Acttm sub noul regim, maT tOţl emigranţiT din America
al' vrea să se Înapoeze pe la e'ămi;nurile părinteştY, unde evi-
... _,
[437]
Romînismul în Turcia Europeană
437
.. dent ci:\. ar trebui să-şI aranjeze fie-care clte-o afacere, întru
.elt nu mal au nicr o speranţă ca să mat devie dascăli ca în
trecut, odată ce alt gustat din avantagiile pe care le dă ocu­
paţiile comerciale, cu cart s'au lndeletnicit printre s.trăinl.
Această problemă nouă 1'( frămîntă pe conducători]' de
.astăz] ar' şcoalelor şi bisericilor din Macedonia, fiind chiar pe
punctul de a da o nouă tntorsătură educaţiet tineritulul mace­
donean ; cu scop de a-l îndemna spre comereiti şi meserif, prin
ajutorul Băncilor populare, ce' urmează să se Înfiinţeze imediat
"după terminarea congresuluî didactic din Monastir, cînd cre­
dem că vor fi aprobate în totul desideratele lor de cătră locu­
rile competinte.
Ca să-şf facă o idee cititori] "Arhivel", despre mişcarea
economică din Macedonia, ne vom ocupa tn acest număr, des­
pre Rommiî Fărşâroţl din Albania, supranumlţî Moţi?' Pindtd1â,
de către dascăln 'I'ransilvăuern, carT au funcţionat în Macedo­
nia şi anume: Corvin; Glodariu, Cosmoleî etc. Tot despre Ro­
mînii Fărşăroţl s'a scris tn termeni elogioşt, de cătră regretatul
naţionalist Ioan 1\ eniţescu,)n geniala Ea lucrare (premiată de A­
cademie), Romtuit din Turcia Europeană, precum şi de cătră
infocatnl patriot Const. Burileanu (cancelarul Legaţiunii Romtne
"din Roma), sub denumirea: Romînil din Albania, unde a făcut
mal multe călătorit, ca Să-I studieze (le aproape în toată acti­
vitatea desfăşurată de aceştl Moţl al Pindulut.
Dintre străin], elogiile cele mal mari pentru Romtnu din
Albania, le aduce prin lucrarea sa: Yerso la Guerra, marele
publicist italian, Batista Pellegrini, care s'a amorezat de fru­
mosul port al Fărşăroţilor şi de calităţile lor tecnice în croite­
tie, tntru cît nu se rnărginesc de a-şr face numaî tmbrăcăminte
pentru dlnşiî, ci alt monopolizat eroitoria, prin faptul că etIu­
urează pentru toate naţionalităţile ce îl înconjoară şi unume :
pentru Albauezt, Grec), Bulgan ; ceea ce i-a silit ca să deţie
şi astăzi În mînile lor materia primă, lîna, în care scop sunt
nevoiţt să-şI menţie În parte şi turmele de 01, a căror producţi­
une (în afară de Ilnă) se negociază in comun după obiceiurile
arhaice, sub imperiul familiei patriarhalc, reprezentată prin
Celnicul respectiv.
Pe lîngă Batista Pellegrini, cara a vizitat priu anul 1907
1fărşăroţiT, aii fost studiaţI mal de aproape de către marele fi­
lolog german Gusta» Wcigand, profesorul universitar de la
Lipsea şi directorul Seminarulul pedagogic romin. După ce a
terminat primul SăLI turneu din cîmpiile fertile ale 'J.1hesalie'i,
frnmuseţile naturale din piscurile munţilor Epirulul, precum
,şi grădinile de măslinI, lămîl şi portocale, de pe malul Adria­
ticel, pînă în MtlZtlChea şi Fl'aşarl, toate ţinuturile locuite de
rominI, s'a abătut prin aniI 1887-88, ca să viziteze şi vechea
,catedrală a Rornînisl1ntltl� rămas�t astăzl aproape în ruină, de
uu se mar cunoaşte nimic din falnica Moscopole (Vuscopuli)
cum îl zic Rominil, leagănul atîtor familiI ilustre emigra te în
Al1stro-Ungaria pe la începutul secolulUI nostru.
[438]
Fărşăroţls
Ţi era mal mare dragul să fi auzit pe acest cercetător"
savant în adevăratul senz al cuvlntulul, cu ce cult ne vorbea­
despre familiile: Şaguna, Maciany, Cardu, Dumba, Simt, Roya,
Boiagi, etc., cart au atins treptele cele mal înalte în aristocra­
ţia austro-ungară, impuntndu-se prin calităţile lor extraordinare,
ceea ce făcea fala romlnismuluf de pretutindenf şi în special'
Romtnilor din Albania; întru cît leagănul lor a fost în comu­
nele Moscopole, Gabrava, NicuIiţa, Sinotopea etc., toate devas­
tate în timpul crudulut Ali paşa Tepelin; astfel că eruditul
profesor a trebuit să plîngă pe ruinile acestor perle dispărute­
atît pentru rornlnism cît şi pentru archeologt, întru cît călugă­
riT grec'( aLl distrus toate cărţile cu caractere latine ce s'au gă­
sit în bisericile Moscopoleî, după cum afirmă mulţi scriitorf
străint.
Prin faptul că majoritatea Eominilor din comunele sus'
numite, s'au stabilit în orăşelul Coritaa unde ernează şi Făt',
şăroţi) din piscurile munţilor: Moravar, Stropani; Pleasa, Dis-­
niţa etc. d. Gustav Weigand a trebuit S(t stea mai multe zile
1n mijlocul acestor ro mîni, fiind găzduit de către Preşedintele
comunităţeT romăneştr, G. H. B.
In oraşul Coritza, care ne-a dat prin alegeri desperate
pe primul şi unicul deputat arorntn în parlamentul turcesc, .pe
Dr. Filip M'işca, savantul german a trebuit să aleagă, toate da­
tele despre obîrşia Romînilor din Albania, după unii fiind des­
cendenţii trupelor romane, carî ati repurtat vestita luptă de la
Farsala (Thesalia) iar după alţi scriitori, că ar fi origiuan din
vestitul oraşPraşarz, astăzI rămas în ruină, întru cît nu Iocu­
esc de cît vre-o 300 de familit. Astfel că în acest scop cule­
sese informatiunf de pe la fruntaşii rorntnt din 'I'hesalia şi Epir,
despre rolul pe care l'au avut ronitniî din Albania (în calitate
de mari econornl de vite şi mulţi dia el proprietari în 'I'hesa­
lia), în timpul răscoalelor din anii 1854 şi 76 .ctnd au făcut
cauză comună cu grecit pentru proclamarea statulur pau-ele­
nic în toate ţinuturile locuite \ de creştiut, fapt, care i-a adus la
sapă de lemn pe toţl Celniciu din Albania, ruiutndu-se econo­
miceşte din cauza mişeliilor greceştr car) au dat tnapor la pri­
mele somaţii făcute de către puterile Europene, lăsînd tocmar
în toiul foculul pe bieţiî 1'0nVnl, carî acum îşI jucau ultima
cartă pentl'll creştinism în COlltI'ţt semiluuiL
Dar care nu i-a fost mirar\?a acestui iscusit profesor, cînd
descoperă în tatăl gazdeI pe ul1L\l dintre eroiI cruciadelor pan­
elenice, cîntat în mal multe poeziI populare, atît în rrhesalia,
cît şi în Epir, ca fost conducător al voluntarilor Fărşăroţl ; iar
acum se îndeletnicea cu pictura, qupă ce pribegise cîţi-va anl
ba pe la Albania, ba prin renumitele mănăstirl de pe vremurI,
unde îşI făceau veacul cîţi-va pictori vestiţI în arta bizantin li,
pînă cînd a trebuit să viziteze şi IRomînia unde lucrase cîtva
timp şi cu maestrul Tătărăsc1L Astfel că după ce s'a ruinat
economiceflte prin sacrificiile materiale ce necesitall la îndepli-
Y I .
438
, I
f
.
I
I
[439]
RominismuI În Turcia Europeană
439
nirea idealurilor tinereţiî, a trebuit să se înapoeze la culcuşul
părintesc, făctnd pe pictorul modest, fiind admirat în această
calitate şi de către beiî turcr în contra cărora luptase o viaţă
întreagă. Printre tablourile cari aii stirnit şi admiraţia oaspe­
lUI german, a fost portretele M.M. hL. Regelut şi Regine]' Ro­
măniel, Trecerea armatei romîne peste Dunărea, Papa Leon
al XIII-lea, George Castrioto, Iiex Alhanorum etc., printre care
nu lipsea şi portretul Sultanuluî, spre a masca întru cît-va
tablourile interzise în Turcia. De şi cu ocaziunea d-Iut Wei­
gand a trebuit să defileze în faţa acestor tablouri toate căpi­
teniile autorităţilor din Albania, pînă cînd şi Episcopul qrec, în
care caz a călcat bula patriarhală păşind în pragul caser unul
preot excomunicat de către Patriarhul, că comisese cea mal
mare crimă de a deschide o şcoală românească pentru fii,( de
rorninf şi că făcea slujba. bisericeaacă in limba romînă pe la
compatrioţit lUI în mod cu totul gratuit.
După, ce a cules in Coritza toate' notiţele necesare, de la
veteranii cari aii fost martort ocularl la luptlee ce aii avut loc
pentru emanciparea Greciet, a făcut un drum şi la Pleşea spre
a se întîlni cu fratele pictoruluf care în calitate de proprietar
În 'I'hesalia şi mare econom de vite, a făcut parte din delegaţia
romtneaseă care a protestat, faţă de Puterile Europene, în nu­
mele romiuilor, în contra anexăref 'I'hesalier, de către GreCI,
locuită în majoritate de romlnf şi albanezr, Fiind excortat de
toţI romtniî din Coritza tmbrăcaţt în haine de sărbătoare, a fă­
cut un drum de trei ore pînă în comuna pur romănească Pleaşa,
unde i-a eşit înainte Celnicul Sp. B. cu întreaga ,comunitate,
avînd în frunte pe preotul Năstase.
Ast-fel că, a avut plăeuta surpriză de a se oficia pentru
prima oară În faţa el-sale, liturgia in limba ro mînă de către dor
preoţt romtnt, iar răspunsurile aii fost date de corul şcoalet 1'0-
mîne, condus pe atunct de către actualul Spiritual al Sernina­
rulut central, theologul călugărit F. B.
Evident că, i-a făcut oaspelut cea mal mare plăcere, avin­
du-se în vedere că şcoala şi biserica ati fost smulse din ghia­
rele grecilor, de către Celnicul Sp. B., chiar cu dor an]' în urmă
(lH84), cind tot poporul l'a ascultat trecînd În tabăra naţiona­
liştilor, tntroducind în prima zi limba romină în şcoală şi bi­
serică, după ce ati fost arse cărţile bisericeştr ca netrebuincioase,
preferind pe cele romtneştt, întru cît înţelegeau de minune cu­
vîn tul domuulur.
După slujba religioasă, Preşedintele comunităţii din Co­
ritza, a ţinut o predică, foarte frumoasă în biserică, recoman­
dînd poporenilor pe ilustrul oaspe, ca cel mai aprig susţinător
al Romtniamuluî, eare şi-a lasat liniştea şi tot fastul din Lipsca
sp)'e a rătăci prin stepele AlbanieI şi prin piscurile munţilor,
spre a se interesa ele păsllrile ro mînilor ; astfel ca în cunoştinţă
ele cauză să propoveduiască adevărul faţă de odraslele tinere­
speranţa viitorului-care vor frecventa cursurile universitare.
Cum biserica era al'chiplină ca nicIodată, îşi face apari-
[440]
Fărşăroţiî
ţia în mijlocul mulţimei Celnicul Sp. B., care face istoricul zi­
Iet comemorative, cînd s'a inaugurat cursul în limba romtnă la
şcoala din Pleasn, cum au venit tincrf şi bătrtnt spre a se a­
dăpa la cultura naţională, astfel că şi dînsul de şi era trecut
de 70 de am, totuşî a putut proba profesoruluf german, că şi-a
dat silinţa să scrie şi să citească romîneşte.
De asemenea aduce la cunoştinţa vizitatorulul, cum a fost
gonit din biserică archiereul grec care a cutezat să caterisască
pe preoti] romtnt, prin faptul că nu i-au cerut voîe să citească
în biserică romîneşte, fapt care a descsperat pe femel, punîn­
du-se chiar în fruntea demonstraţiei, spre a părăsi biserica în­
tru cît era construită cu bant rorntneştr iar nu greceşti.
In urma acestor cuvrntărr, un tînăr licean cere vote bă­
trînilor şi oaspeluî, ca Să-ŞI exprime bucuria ce simte faţă de
această manifestaţie a Moţilor din Pind, (după cum îl spuneau
lUI profesorit), cart fiind în cuibuşorul lor, unde nu poate pă­
trunde şpionir Fanarulut, dar niel trlntorit regimulut absolutist,
îşI pot spune în toată libertatea păsul lor, faţă de primul cn­
ropean care a venit să le studieee morasncrile; chiar acasă la
drnşiî, insistînd foarte mult ca prin propriul lUI eondeiă să a­
firme că Fărşăroţir n'au ezitat din prima zi ca să urmeze pe
Celnicul lor patriarhal, cînd le-a adus tmbucurătoarea veste că
în primăvara anulul 1884, urma să se deschidă prima şco aHi
rorntnă din Albania, chiar în comuna 101' Pleasa, cînd al:'! făcut
cu toţiI dovadă de devotament introducînd scumpa lor- limbă şi
in biserică.
(Va urma).
Breasla Armen�lor din Roman
/-. -\-
, \
13) Fiind hotiei. Hrisovul lut M. Gr. Suţu Vddă cuprinde
o dispoziţie, care nu se găseştedn hrisovul lui Ioan Teodor
Vodă din 1760. In pontul 4 al hrisovulut se scuteşte de dare
de bir şi de orf-ce havalele pe "fraţii, fecioriI şi calfele, fiind
holte'i". Mal scuteşte de orr ce dăh şi havalele pe desăgaril
ce merg la iarmaroace, argaţii diri ogradă, păstori! de la cîşle
fiin d mazurî ruşi". \ .
Măsura aceasta din hrisovul de la 1820, e repetarea a­
proape stereotipă a măsurii de la pontul 4 din hrisovul IUl
Ipsilant Vodă din 1799, şi aceasta probabil după hrisovul
Calirnah Vodă din 1795, dacă socotim măsura luată cu ne­
gustorii din Iaşl, De la 1749 numai bocrit căpătase dreptul
de a avea scntelnicl în schimbul desflinţărl! vecinătăţii. In
1760 celelalte categorii de cetăţent nu căpătase acest drept,
LI'
[441]
-caci Ion Tcodor Vodă nu-I înscrie în hrisovul lui. Breslele e­
rau încă slabe şi nu ceruse de la domni privilegii pentru
-ele, Incetul cu încetul Domnii luînd în vedere căştigul ce
:breslele aduceau cărnărit gospod cu negustoria lor, au început
să le Întindă şi lor. privilegiul de scutel nicl şi A. 1. Calirnah
Vodă îl inscrie în hrisovul breslei neguţitorilor din Iaşl : "Fi.
cioriî lor, cum şi calfelc, ce jdirjesc la dughenile lor, fiind hol­
,te1, să nu fie .supăraţl a plăfi bir, şiasemenea şi argaţi} Jor ce
vor fi holtei să nu fie supăraţi cu dare de bir; aşîjderc fleşte
care negustor să aibă a scuti şi a apăra cîte un om străin a­
dus de peste hotar, lăsindu se să fie pentru ajntorul caselor
sale".
După 23 de ani de traiti cu privilegiI, breasla armenilor
<lin Roman î,,: Inmulfisc membrii el. In 1760 toţi membrii
.bresler, cel 35 de in'Şi plăteau dare de bir, deşi erau 21 de
liudc căsaşt şi 14 liude holiei.: Cu înmulţirea membrilor din
'breaslă, ca a căpătat de la domnie scutire pentru toti m ern
brif holtcj din breaslă, cum şi pentru personalul de serviciu
,ca argaţi, desăgarl, păstorl şi alţi]. Enumerarea lor arată În-
1inderea şi dezvoltarea ce luase breasla în ocupaţiile el întru
cit mal avea pc lîngă dughenile din Roman alte 7 dugheni
în 3 tirgurr şi mal avea turme de 01, priscct cu stupi, her­
,,ghelil de cai şi cirezt de vite.
. 14) Iarmaroace. Atingerea noastră cu Ruşii ne-a adus şi
practica şi numele de iarmaroc. Sigur că populaţia Moldovei
.avea cunoştinţă că în imperiul Moscovit se făceau tîrguri a­
.nuale in anumite centre (Iahr markt), unde populaţia lşl făcea
schimb de obiecte. E vestit de pildă, iarrnarocul din Nijni­
Novgorod. In stepele Busiet iarmaroace le sunt o necesi tate te­
ritorială; şi aducerea lor la nOI în ţal ă a început în jurnăta­
tea a 2-a a sec. al XVIH·lea, mal ales după 1760. Ion Tcodor
Vodă nu pomeneşte nimic de aceste iarmaroace, nici de seu­
"tiriie dcsăgarilor. In 1796 Calimah Vodă şi mal apoi Ipsilant
Vodă în 1799 aminteşte de această scutire, care se repetă a
ţu oape stereotip pănă la 1820.
Iconornia accstut pont era urrnătoarea : pentru comertul
ambulant se încasa taxa cuvenită de deregătorulloculu'i, unde
se făcea iarmarocul. Fie care buccengiu sau desăgar plătea ceva
in tirgul iarmaroculur, care era şi venitul celor din loc. De­
săgarit cu marfă ai hrcslel Armenilor p lătindu-şt birul lor In
Roman erau s 'utili de ori ce alte dări prin iarmaroace, unde
se duceau cu marfă, nu mal trebuiau să dovedească cu ţidula
diregătorilor de Roman- că �1 şi-au plătit dările Jor Ia Jocul
de reşedinţă.
In dezvoltarea iarrnaroacelor stă dezvoltarea comerţulUI
§i a ţndustrlei noastre, cu incepere de la 1770 încoace
16). Gâşle. Clşlele eraii odăile pentru vite, unde se adă­
posteau iarna. Cronicarii ne vorbesc des de Tatari cari veneall
\Cu icpele lor la dl�lc (Ia iernatcc). Cuvintul vine din t:1tără5 •. ,
Breasla Armenilor din Roman
441
[442]
442
Gh. Ghihănescu
eul Cychla, Cychlâq, cartier de iarnă, de la Kych=iarnă. De
la Tataril din Bugeac cuvîntul a trecut la Moldoven î care
I'au .prirnit şi l'au fixat în nume de localitate, ca vestita Câşla
de pe Elan, sat înfiinţat cătră 1580 şi desfiinţat in I8M în zi
de Paşte, în ajunul împroprietăriref ţăranilor.
Si breasla Armenilor isl avea cirezile sale de vite, her ­
gheliile de cal, turmele de dl, care erau păzite de păstori şi
le iernau la câşle. Toţl aceşti păstori fiind oameni străin) erau
apăraţi de ori ce dare de bir şi de alte havalele
17). �[azHr'î RnşT. Cuvintul se aude şi astăzt în popor,
arătînd pe argaţl, pe vacarr, păstrindu-se denumirea şi astăzt la
r 1'1 ce boar sali argat, care nu mai este de origină rus mazur
dar a împrumutat meseria mazuruluî rus. Cu toată estinderca
de înţeles ce a luat aZI cuvîntul, ca şi bnlgăric (grădinărie),
ne arată că la început meseria de boar şi păstor la vite o prac­
ticau străinii aduşi din Mazuria, zisă şi Masaria a căror lo­
cuitori erau nurniţl Mazoviţl, şi Mazurl. Cuvîntul Mazur nu
se găseşte în ruseşte, ci în Jeşeşte şi Malorosiană, unde mal
însarnnă şi murdar, minjit, grosolan. Massovia a fost provincie
Polonă cu capitala Varşovia, care intre 1138 şi 1529 a fost
ducat, patria familiei Piastelor ; de la 1566 a fost răd icat la
gradul de Palatinat şi era unul din cele 8 voivodale Polone.
Mazovi ţit erau dar Poloni, din însuşi inima Polonier, căci
Mazuria (Massovia) avea 7 obvodi'î: Varşovia, Stanislav, Lovicca,
Rava, Lesati, Cutno şi Vratavlic, şi aZI e o gubernie rusască
cu pri ns ă Între Plock, Lublin, Radn rn şi Prusia, Cum Însă Po­
lonia a incetnt de a mal il stat independent din 1796, Dom­
n il Mo ldovit n u puteau să mai zică la supuşii ruşl, de ori ce
neam ar !} fost ef, de cit că sunt maeuri ruşi, putind Il aluncf
şi muzurî Nemţi sau Prusac'.
In 1760 nu se face nicIo pomeneală de aceştl păstort
mazurl ruşî , abia în 179D Ipsilant Vodă aminteşte la pontll,l
4 de mazurl ruşi; şi de at'\lnd hrisoavele repetă acelaşi lucru
pănă la 1820. Polonii cu ducatlll Maso\'Îa era încorporată la
Husia şi toţI Poloni'i deci. şi mazuril erall acum BuşI, nu
muscal!.
18). Havalelc. In panlul 5 �r. Suţu Vodă scuteşte breasla
Armenilor de cal de menzil . (poştă, olac), de zabere şi sala­
horI şi ori ce al1e havalde: numaI Ia cheUuelile tirgulUI Ho­
man să dea ajutor cite 60 ba�I de casă pe an, fiind scutiţi a
plăti această taxă şi pentru'. celelalte 7 dllgheni din Bacău,
Neamţ şi Tirgul Frumos. \
Această măsură e una din cele mai vechI. In 1760 Ion
Teodor Vodă dispune şi el la pontul 3: "aşîjderea să fie scu­
titi şi apăraţi şi pentru caiT de olac şi podvoz'î (zaherC', sala­
hori şi aIte havalele) şi pentru branişte adică pentru finu! ce
făceai'l Armenii pentru grajdul gospod". Iar la ponlul 4 zice:
"Aşijdere şi pentru şoltuzul tirg.ului nicI la unele el sau ca�ele
lor să nu Jle supărati numai Ia cheltuiala tirgului ce să iace
[443]
I
" 1
să dea şi el cite 60 harif de casă pe an, rar altă supărare să
n'aibii". . .1 .
Cai] de olac din 1760 de:vin cal de menzil, . adică calde
poştă în 1799: podvoadcle din 1760 sunt specificate în zahere,
salahorr şi alte havalele; Iar braniştea domnească nu mai era
În 1799, serviciul acesta fiind schimbat. Şoltuzul Hornanulul
nu mai era în drept a cere pentru el serviciul breslei, ci.
tirgul faţă cu nevoile lUI încasa de la armeni cîte 6') bani
de casă pe an, de unde mai înainte, prin 1727 se lua numai
2 banl de casă pe an.
Breasla n mijlocit că 60 de banT de casă pe an e foarte'
mult şi Calimah Vodă în 1795, Jpsilant Vodă în 1749 Moruz
Vodă în 1803 le scoboară la 20 de banl, ca să li se sue ia­
răşi la 60 bani de Calimah în 1814, cum şi rămîne in 1820.
Sarcina arigaralelor şi a hava!elelor era mare pe ţară,
şi nu era acctaşl, ci varia după rcgiunt şi după t irgurl. Ca­
pitala, de pildă, purta unele havalelc, satele şi tirguri!c din,
şleahul cel mare purtati alte havalele, cum a fost Docolina ; sa­
tele şi tlrgurile de pe margină alte havalele, Cail de olac,
podvoadele zu harclele erau accleaşt. Dar lată de pildă de ce
hava lele scuteşte Calimah Vodă în 1705 breasla ncguţitorilor
din Iaşr, capitala ţării: "Caii de menzil, zuhare, salahorl şi
aIte havalele ca acestea ce ,:or fi pe alţ) Iocuitort blrnict al
ţării, aceştia să nu se supere, ci să rămînă în pace. Oaspeţi
pe la casele lor să nu serinduiască, nict aşlernuturl sa ă a­
rămuri să nu li se ia la sosirl de musafiri, aserninea ş' la
schimbarea Domnilor să nu fie supăraţi cu cerert de rădvanc".
E cunoscută cotizaţia ce şi-au impus o boerit să clădea­
scă casă pentru aghenţla ncrnţască din Iaşl în 1815 nu­
mal să scape de havalelele musafirilor diplomaţi; far Vaslu­
enit nu degeaba îl rîdea D. Cantamir că se aratau în haine de
cerşitorj, ca doar ar scăpa de musafirii mari in trecerea spre'
IaşI.
Scutirile de havalele ne arată care era sistemul oficial,
în ţară.
, 2U) Desaiina Era zăciuiala ce se lua de fise din stupi
şi rimătorj. Practica slavonă în cancelarie a introdus terme­
nul oficial dcsătină În loc' de vechiul rominesc "a lua de-a­
zecea", care se găseşte jn vechile acte din secl. al XVI şi .xVII.
Sistemu,! de a lua de-a zecea a plecat de la productc, la ani­
�ale şi produsul albinelor; şi Ilscul a imitat aice raporturile­
ti intre particula rr. Proprietarul unet moşit în interesul de a- şi
face sat pe. moşia lUI Înlesnea aşezarea oamenilor străinI de
peste holară avind a da de-a zecea diţl tot produsul lor: din
cîmp CLI ţarină, din grădina cu legume, din f1nete, din mori,_
din vad de moară, din iazurI cu peşte şi din urI ce alt yenit.
Diy"ma se referea la raporturile dintre particulari, iar statul,
întrupa,t În persoana DomnuluI îşI lua de-a zecea din pro,
dusul solulUI, ca stupI, prisăcile şi animalele domestice.
Intre cele dintăI articule impuse la dări au fost stupil, cea-
li
443·
Breasla Armenilor din Roman
[444]
444
Gh. Ghibănescu
.ra şi mierea; şi după obiceiul vechlu ar fi trebuit să se ia
.din zece stupi unul, dar' se lua din 50 stUPI unul, sau cîte
o para de stup, după cum se citeşte în acte. lntăi şi in-
1iH s'au încasat venlturile din produsele legate de pămînt.
GI"iu, legume, livezr, viî ; Iar din averile mişcătoare au fost
puse la taxăprisăcile şi mascuril ; şi apol s'au întins la cai
(cuniţa) şi vite (văcăritul), cari au fost mai supuse schirn­
bărilor politice. Desetina a fost stntorrrică, de aceea aici' ga­
sim aplicate într'o foarle largă măsură privi lcgiurl le de a fi
-scutite.
Hrisoavele domneşti de la 1760 la 1820 nu dispun Il a­
cclaşl fel asupra dcsatinel. Aşa' în' 1700 lan Teodor Vodă dis­
'pune la pontul 2: "pentru dcsatină de stupf şi de rîmătort
,pe drepte bucatele lor ce \'01' avea să plătească de zăce bu­
.cate un leu",
Cancelaria dădea şi la slupf şi la mascurt numele de
bucate, cum se da la cereale, denumire care e şi aZI mal mult
în Muntenia, fiscul din vechf împrumutînd o terminologie
muntencască: rîmătorl, mascuri, bucate ele,
Deselina era un coudeiu Însemnat !n bugetul ţării. Aşa
în 1763 "edem că desatina vîndută la KokiI vcchl a adus
.36670 galbenI sau ICI nOI 74.439 ICI, bant gO, galhănul (ughil
ungureşn) îmhlind în 1763 abea un leu şi 36 parale în mo­
nedă nouă cursul flsculul. Pe judeţe dcsctina venea astfel :
3320 Suceava, 2700 Neamţul, 1940' Jloma nul, 2210 Bacăul,
2290 Putnu, 1400 Tecuciul, 710 Covurluiul, 1870 Tutova, 2050
"Vasl uiul , 2'ZO Fălciul, 70JO Lăpuşna, Orheiu, Foroca, 2510
Cernăuţir, 3080 Hărlău şi Dorohoiul, 1220 Cărligătura, 3500
'Iaşii, 60 Grecenii.
Scutirile de la deselină se seădcau din suma globală; fişa
.că pe anul 1763 totalul scăderilor la desetină a fost de 18604-
,leI. Socotind a 4 parale de stup iese că erau în Moldova la
'1763 cam 744390 stupi şi rlmătorî.
Breasla Armenilor nu era scăzută de la dcselină, ci mal
uşurată. In 1760 plăteau la �O stupl 01'1 mascuri un leii crea
.ce vinea 4 parale de stup şi \ rîmător. In 1799 Ipsilante dis­
pune la pontul b , "pănă la 2000 de stUPI i rimătorl ce vor
avea să a"ibă a plăti cîte 4 parale de stup i rîmăIor, iar pe ce
vor avea mal mult vor da ca ş\ alţi locuilorf al ţării". Asemi­
ne dispune şi Moruz Vodă i\l 1803. Scarlat Oalimah Vodă
în 1814 întinde privilegiul asupra tuturor stupilor şi sfinilor
nu numaI asupra a 2000, dispoz'\1ie care se mănţine şi supt
M. OI'. Suţu Vodă. '
Cuvîntul· sfini,jn loc de,'mascl:l1'I şi rim'ătorI ne arată in­
fluenţa rusască în cancelarie (sfiit rus. sviniea-porc). şi s'a
introdus după 1780, nelăsînd nicIo urmă în graiul viu, lu­
cru ce' con-tală şi Cihac în dicţIonarul SăLI, zicind că e CH-
vînt nenzitat, :
{'tlncelaria oficială a fost mal des şi mal Iare influenţată
[445]
, I
l
1
I
Breasla Armenilor din Roman
de diferitele curente literare fie atit prin cultura diccilor, cit
şi după naţionu litatca lor. Cum în cancelaria Moldovei au in­
trat ca diec1 mulţt muloruşl şi Polonl, găsim în Jexicul texte-:
1"1" oficiale, acte, ispisoace, urice foarte multe rutenisrne şi po­
lonisme. Tot aşa s'au introdus şi unele ungurisme ca a bi­
ciultlZ (a preţelur) probahil introdus lntăni În partea apusană
a Moldovei, unde era o populaţie ungurească işi 'de unde s'au
recrutat În mod direct unii diec). Tot aşa ne explicăm şi u­
nele rusismc ca sţiui, care a bălut pe mascurl şi rimă lor I În
condeiul unor diect mai rusificaţi, ţinindu-se de moda fimpulul..
21). Olobatar:lz fără duqheană căpătase de la Scarlat Ale­
xandru Vodă Calimah scutire de a plăti vre-o dare pentru
meşteşugul lor, cum plat.eau cavafll cite 10 lel de dugheană.
Se vede că in curs de :20 de an I negustorii de căvălăric, a­
dică de lncă lţăm inle, aii dezvoltat În jurul lor meştcşugu!
ciohotărlcl, pc atunci nefiind importul de iucălţărn iutc. Con­
curcn]a mcşteşugulut au facut ca .u ni l ciobotari să llU poată
lucra pentru pau-out cavaf ci să lucreze pe sa ma lor la ca­
sele lor, cum avem a·.;tăzi cei mal tn u lţ] ciobotar). Cum lui­
soavcle domneşti nu spu ncau nimic 'de această nouă catego­
ric de meseriaşi, care propriii zis nu craii cavaf fiscul era
încurcat de cum să-i claseze ; pănă ce a venit Ca li mu h Vodă
şi i-a scutit de o ri ce dare, ca ajutoriuţu şi răsura aju lori n­
ţel pentru a-şi putea căuta de meşteşugul Jar.
, Felul eum se capătă accuslă scutire arată că industria
a urmat corncrţu lul şi s'a dezvoltat p ri comercializarea Iur..
Arrneu il cavutt avcaă pc lîngă. dughenile lor-şi a.leliere de În­
că lţămi n te, care produceau aUta cît puteau desface în dughc-:
niIe lor de căvăf'ărie din Homan sau în cele 7 dughene din
alte teei or,aşe. .
Pentru aceste ateliere alăturate şi încorporalc la maga­
ziile de ciivăfărie fiscul nu Încasa de cit o taxă, a ajuto­
rinţei cu răsura ci, care se însuma la 10 lei ajutorinţa şi 0�
lei 30 parale I'ăsura. Ciobolarii fără dughene neputind a\'ea
chipul de desfacere al cavafilor nu puteau Ii SUpUŞI la ace-,
leaş'î taxe, căci al' fi fest oneros pentl'll el. Calimah Vodă îl
scuteşte� în 1814; iar M. Suţu Vodă le reinoeşte sculeala în
1820.
22). Darea colacltluz. Pentru întăiaş dată găsesc amin lire
in documente de această dare a colaculu'( In ale mele 17 mari
volume de documente Înedite, în care am c0piat pesle 10,000'
documente, nn mi s'a dat prilejul să găsesc pomenire de o
asemenea dare. Colacul a jucat aşa de mare rol in viaja
noastră socială şi religioasă, că şi-a legat numele in o sumtt·
de VOI be cu În tăles istoric_
A trecu t baba Cl( solacZ: colac peste pupăză; pe de-a�ll­
pra ca fuiorul popel; colacnl şi luminarea. Unde mai pUI
injllriile legale de colac, cum e Homînul deprins a nu respeclu·,
nimic sfint! Colacul e mal \'echiu ca pinea, căci dACă Homi·
[446]
4·16
Gh. Ghibănescu
nul .. a rn încat in casa lUI mălaiu şi mămăligii, cum şi aslăzt
mănîncă, la biserică şi pentru cele sfinte a Trebuit să facă co­
.Iac', căcjuşa cere biserica să 'facă ofrande tiin gril"l, nu din
.făină de mălaiu. '
Din practica bisericei s'a întins apol la alte ramuri. de
-ocupaţiune ; şi mirare ne prinde că' tocmat Arrncnit 8(\·I gă-
-sim cei dintăi din cel ce aveau a plăti gluaba colacului. Cu-
rat vorba ceia : J) tot Armanu] plăteşte gloaba".
In 1iGO, breasla Armenilor din Haman, n'avea iucă a-
.titea capete de vite: cal, bOI, vaci, ca să vină cazul de a li se
rurnpe t a maz.l icnri le şi hcrghelii le. Abia căpătase scutire pen­
tru brun iş te.. adică să nu facă clacă la cosi rea şi strîngerea fi­
nulul domnesc. După 30 de ani averea breslei a crescut şi cea
întăiti avere a lor a fost în capete de vile, cum şi în n rcn-
o dare de rnoşil. Ipsilaut Vodă în 1799, ca şi Calimah Vodă in
1795, au dispus cel di ntăl asupra îndatoriri lor ce urmau pen­
tru asemenea nou spor (le avere. '
Ipsilante Vodă dispune la pontul 'i : "pentru boit ce se
T11mp clrdurt de prin cirezt şi fug, cum şi cal, cpe din 11('r­
gheliî, să aibă a da colacul la cine iar găsi numul ele 2 IeI
de cird, iară cind să vor răzleţi, din cireadă cite 11n boii sau
dOI, cum şi din herghelie cte un cal, iapă, sau cîte două, a­
tunci vor da colacul cîte un leu". Măsura aceasta trece şi la
Moruz Vodă în 1803, şi la Calimah Vodă Scarlut in 1814, ca
s'o menţină şi Suţu Vodă în 1820.
Taxa aceasta a trebuit să fie la început 1l;Iă.tilă în na­
'tură, şi anume în colaci. Cum insii? S'ar putea interpreta
textul hrisovulut în 2 felur, că se plătea darea colaculut a­
lergătorulul după vite, sau că se plătea stăpînului la care
-se găsiau vitele fugare. In cazul lntăiu, cum vedea cel cu ta­
mazlîcul de vite sau cu hergheliilc de cai că i s'au rumpt Cέ
teva capete de vite, punea pe cineva să alerge peste dealuri
. şi clmpiî după vitele fugare, în schimbul hrnnet luf. Şi cum
o era mal lesne de pus un colac -dot în traista ornulut alcrgă­
tor, de cît un mălaiu, pentru cel care dădea colacul se ex­
punea Ia o cheltuială mal mare, grîul fiind mal scump de cit
,popuşoiul sau meiul. De sigur că primit gonaşi s'au mulţămit
. cu darea colacului în natură, cum şi primii oprozt ce erau tri­
meşf să aducă .pe una din părţi la judecată inaintea diva nu­
fui, s'au mulţumit cu plaia. eioboielor.
Cu vremea nicl alergătorii după vitele fugare, nicî apro­
zii de la divan, nu s'au mai:rnulţumit, cu plata în natură, ci
s'a transformat plata în banT, \ căci n iCi nu putea să rupă o
păreche de ciobote la un dn\m, nicI alergătorul să mînînce
tot colacul la o alergătră du'pă vile; şi apoI ce era să fad
.,cu atîţia colaci, cite alergătur� avea de făcut, sau cu atitea
ciobole pentru adusul la judecată.
Fiscul de la început a preţeluit-a biciulnit· colacul la
.pl,ata de un leu, pînă la 2 lel; i cum şi laxa ciobolelor de la
�
1
I
I
[447]
Breasla Armenilor din Roman
447
'6,-12 leT, plătindu-se prin aceasta chelluelile de drum,ziJele
petrecute şi munca depusă. Dacă în 1795, pînea de o ocă era
o para; de 2 Ici, adică de 80 parale cum părat 80 ocă de pîne .
.. Ori cît de mincău să fi fost alergătorul după vitele fugare,
nu putea să mînînce la un drum 80 ocă de pîne; şi dcct a
preferat să-i prefacă colacul in banr, cu 2 lei fiind prea bine
plătit pe atunci, Întru cît cumpărat in pi aţă lucruri de la
20-30 Ie I ca astăzl.
Iu cazul al doilea, luxa colacului nu se plătea alcrgăto­
-l ul, ci stăplnulut locului unde se găsi au ,vitele fugare. CÎnd
veneau oamenii trimcşt de stăpînul vitelor fugare şi găsiau
"itele în tarnazl lcul a cel ul cu moşie, el .nu le puteau ridica cu
una cu două, pină ce nu plăteau chcltuelile [ntrcţlncr iî lor.
In loc Însă să plătească finul mincat, sau Tarba păscută, cel
eu moşia se mulţărnia cu darea colacului mar mare, cind era
un cird întreg; mar mic cînd era cîte un capăt două de vite.
),Să aibă a da colacul la cine i-ar găsi" de la Ipsilaut Vodă
devine: ),să a ihă a da colacul la cine se va găsi(( Ia-Suţu Vodă.
Ne oprim la aceasta de a doua interpretare, acesta fiind
înţălesul hrisoave lor de după 179\J. Acum de ce proprretaru l
.m oşier, la care segăsiau vilele fugare, îşi primea plata În co­
Jncl, şi de ce se n urn ia darea aceasta darea colacului; nu' putem
.lcgu -Ic cît prin primă cxplicare, adică plata ornulul care a­
lerga dupti vi lc!e fugare. Era consfintirea din partea octrrnui­
rel a drcptulut de despăgubire ce avea să primească cel cu
moşia pentru stricăciunile aduse în fineţe şi irnaşe de vilele
fugare, şi decf o irnpuncrc i nd ireclă ca cel eli tamazlicurt!c
să le păziască binc.
De aceea Mihai Suţu Vodă chiar şi zice colacul chcltuelu,
fără a-i fixa suma, în caz cînd se rupeau cite o vită sau două
din herghelie. Darea colacului ; colacul chel luel iî a fost forma
primitivă, prin care s'a stabilit principiul despăgubirilor pen­
tru stricăciunile aduse pe moşia cuiva de către vitele altuia.
23). Scutirr pentru tăierea oârnei. Zice Alcx. Calimah
Vodă în hrisovul lUI de Înoi re şi întăritură: "pcntru trebu­
.inţele casălor lor slobozt să fie a tăia 01 şi capre, iar a vinde
-carne şi la alţl străini sunt opriţi".
Măsura aceasta a lui Calimah Vodă din 1814, o admilc
şi Sutit Vodă în 182\ cînd dispune că membrii bresleI Ar­
menilor din Roman îşi pot tăia pentru caselc JOI' 01 şi capre,
dar n'au yoe să vÎnză carne la străinI. N'ar fi nimic extraor­
,dinar în acest pont, de cît trecerea dc care s'au bucurat mem­
briI breslci pe lingă Calimah Vodă, ca să le sporească privi­
legiile.
Pc cît şti il, singura breaslă care s'a bucurat de un drept
mai general în vinderea de carne, vin şi pînc numaI pe sama
,el, a fost rufetnl Ocne], Incă din 1750, C. 1\1. Racoviţă Vodă
a dat rllfetaşilor şangă'î de la Ocnă, dreptul de a vinde numai
·,el carne, vin şi pînc. In 1767 Grigore Calimah le întăreşte pri-
[448]
vilcgi ile. Cum însă străinil au început a se înmulţi la Ocnă;
cu Armeni! şi Jidovit ven iţl din alte părţi, rufclul s'a văzut
micşurat în veniturile sale, şi atuncl a făcut jaloba la dorn n.
In 1785 Domnul I. Mavrocordat Vouă, rindueşte pricina în cer­
cetarea veI logofătului N. Roset, şi rufetaşil arată hrisoavele
dorn n eşt.t de miluire. Pe baza acestor hr isoavc, Ion Mavrocor­
dat le întăreşte privilegiul în 2 Septembrie acel aş an, (Uricar
IT, 1i2).
Conflictul înlre rufet şi tlrgoveţlt străini nu încetează nicî
pc urmă, căc] tocmai în 1832 ministerul de Finanţe al Mol­
dove l viile şi recunoaşte privilegiul ruletulul, ca adică nurnuţ
ru Ictuşif să vinzi carne, vin şi pîne, iar străinit să se inţă­
leagă cu rufclul. (Uricnr II, 183),
Ceia ce rufclu l Ocncl căpătase în mare, a izbutit să ca­
pete breasla Armenilor din Roman în mic. După 64 de anI
de pruct ica privi leglu lut la Ocne, nll veu it şi hrcslaşit Armeni
de la Roman să capete scuti re pentru murnbaşlrj , tăind 01 şi
capre pentru d inşir, dar nu şi a vinde la străinr.
Am pomenit acest priviicg!u intreg al rufetul uî Ocnel faţă.
cu privilegiul injumă tăţit al Armenilor din Hornuu, pentru că.
pe bazu lui s'a Iăut it hrisovul lui Slcfăuiţă Vodă din 7034 Sep­
tembrie 20, scris în Topliccnl şi dat pentru Tirgovcţit de Vas­
lut, de a-i feri de concurenţa a rmcni lo r, j idovil or şi grecilol'
la arcnz.I de crişmc, arcnzf de moşit şi vi nzurc de carne şi p ne ,
Autorul acestui Iutş a trăit după 183:?, cind deja se ştia de u­
nele privilegii acordate beeri lor, măuăstiri loi-, breslelor şi uuor
t rgurr.
Nicăirl Armeni: pînă Ia 1814, n 'aîi avut privilegiul lăcriF
cărnii, iar dacă şangaii de la Ocn{t l'a6 avut de la 1750, incă
În 1><32 nu era isprăYit procesul dintre rutet şi negustorii stră­
ini, Se mal ştie apoi că inceputul orinzii crişmelol', pilăriilor
ca şi IrunchiurilC', nu se sue mal sus d� secolul al XVIIl-Ie,
în a doua a lUI jum:lla[C', şi că"dara pune pe vremea lUI Ste­
făniţă Vodă in 152;) jmlecala la divan pe tema unor asemene
conl1icte de interese, e o îndrăzneală şi de fond şi de formă.·
ca limbă a acelUI grosolan fapl.
Şi zice falşul că so\tu�ul şi părgaril de VasluI ar fi fost
Îngăduind pe slrăinil pripaşl în VaslUI, ArmenI, .JidQvl şi Grecl',
ca să vinzi! carne, \'in şi pine în potriva dreptUl ilor date de
Stefan Vodă Aluncl Slcfăni!ă Vodă adună divanul şi dispune
că .Jidovil, Armenil şi Grecii, n'au yoe nici să cumpere moşiI"
nici să lină în arendă, nicI �rişme să aibă, nici pine sall carne
să vinzii. Toate dispozipile carţ s'atl luat de unii Voe\'ozl În secI.
al XVIlI-le, se pun pe sama lut Stefăniţă Vodă În 1525, crezin<L
autorul că prin aeeasla va acd.peri falşul săli. (Arh. isI. I. 1,
[)7 ; v Cronica Hl1şilor ue l\Ielhiseuec în appendice, unde ÎI i:L,
de bun şi adevărat),
Sunt multe miisurile luate de voevozii romin! contra .Ii­
dovilor şi Grecilor, dar acestea se ivesc in secolul al XVJH-IeT_
448
Gh Ghibănescu
I
1
(
I
1
I
I
i
\
I
[449]
Breasla Armenilor din Roman
449
nu în al XVI-lea; şi nu armeni! erau cei vizaţi de a fi împe­
decaţi În exercitarea acestul comerţ, ei cari tocmai căpătase
. Încă din 1814 acest orivilegiii la Roman, şi-I aveau cu Tnţă­
legere cămărir la Ocnă.
24). Arenda moşiilor şi protimisire. Măsura luată de Suţu
Vodă la pontul al 10-lea, în privinţa posesict moşiilor cu anul
şi a protimisiret la arendă pînă la sfintul Gheorghe, este re­
producerea textuală din cuvînt în cuvînt al pontului 10 din
hrisovul lui Se, Alex. Calimah din 1814, Maiu 10. (Surete şi
Izvoade XVII, 520). La rîndul său şi Calimah Vodă reproduce
iarăşi textual pontul 8 .din hrisovul lui Alex. C. Moruz Vodă
din 1803, Martie 7, (idern XVII, 51:). Alex. C Moruz Vodă
reproduce şi el textual pontul 8 dinvhrisovul lui C.lpsilant
Vodă din 1799, Septembrie 24, (idem XVII, 509).
Măsura aceasta nu flgurează în primul hr isov a lui Ion
Teodor Calirnah Vodă din 1760 Ghenarie 1, ceea ce arată că
legiuirile urbariiJor asupra raporturilor dintre săteni şi stă­
pinit de moşii s'au făcut mal pe urmă.
Nu greşim cind afirmăm că dispoziţia pontnlul 8 din IHi­
sovul lui Ipsilant din 1799, a trebuit să se cuprindă şi in lUέ
sovul lUI Calimah Vodă din 1796,' intru cit el a fost silit să
introducă în seria privilegiilor breslei Armenilor -di Il Roman,
măsurile generale de drept comun intervenite Între săteni şi
stăpin it de moşii prin legiuirea lut Suţu Vodă din 1794.
Primele urbariî ni le-au dat domnii din jumătatea a 2-a
a secl. al XVIII-le, şi măsurile se ţin lant,' fiecare domn rău­
tind a îmbunătăţi măsurile legale asupra acestor raporturi
stîrpind abuzurile şi din partea proprietarului de moşi! faţă
de săteni, şi din partea săteniIor faţă cu stăpîni! de moşii. Lip­
su rl de la 1 ege aii fost şi de o parte şi de alta.
Desfiinţlndn-se oecinatul şi transformînd pe toţi veeinit
in cetăţeni blrnict al ţării, a urmat o schimbare mare în ra­
porturile dintre sătenI şi proprietari. De unde mal înainte ve­
cinul lucra fără soroc stăpinuluî SăLI, acuma mulţt şi-au uitat
de Îndatorire, nelucrînd nimic, iar unii stăpîni nu s'au mal
simţit îndator iţt a le da pămînt nict ca cum de hrană. Să a­
dăugăm la aceasta nestatornicia birulul, care se lua cu asu­
preală de zapcir, şi ne vom explica în teză generală bejen irea
unei mare părţl din ţară, ceea ce a silit pe C. M. Cehan Ha­
coviţă Vodă să ia măsuri pentru aducerea bejenarilor în ţară,
in 1756. (Uricar 1, 193; Colecţia de aşezeminte. laşi 1857, pag.
12 ; Radu Roseti şi "Sătenil", 460).
Bejenaril in mare parte se întorc după asigurările date
de domn, şi ţara se aşază. Primile Intocmirt aii fost: se seu­
tese pe 6 luni de la 01'1 ce dare; căsaşul va da 10 leI pe an,
holteiî 5 Ieî ; birul să se dea în 4 sferturi; primarul (vorni­
celui) şi ajutorul său (vatamanul) se scutesc de bir; Desetină
vor da la 10 bucate (stupi sau mascurl) un leu ca şi boerti :
Gostină vor da 2 parale de oae; văcărit vor da 1 JeLI de vită
Arhiva
2
[450]
450
Gh. Ghibănescu
pe an ; boeresc vor da fie care casă CÎte 6 potronici pe an în
2 vadele: 3 potron ict la sf. Gheorghe şi 3 potronict la sf. Du­
mitru.
Iar în privinţa dreptului de aşezare pe moşie, hrisovul
zice: "Aşezarea lor să fie pe moşia ori a cu!f şi ori unde le va
plăcea locul să fie de trebuinţă şi hrană lor şi aceluia ce va
fi stăpin moşiei să dea dijmă obicinuită din ţarini şi din fi­
neţe, iar din grădinele de 'pe acasă nimic să nu le ia, nicl de
boeresc nimic să nu lucreze, nicî cu cl ăcî nimene să nu-l su­
pere, atît stăpînitorit moşiilor cît şi diregătoril ţinuturilor".
In 1766 Ianuarie 1, Grigorie Ghica, fixează zilele de lucru
în folosul stăpînului moşiei la 12 pe an, din care 4 zile pri­
mavara, 4 zile vara şi 4 zile toamna. După 2 ani Grig. Cal i­
mah Vodă, precizază şi mai bine raporturile dintre sătcnt şi
stăpîni în 16 ponturi de lege, (Uricarul IV, 14), şi la pon­
tul 16 zice cu referinţă la acel stăpîni cari îş] vor II vîndu t
venitul moşiilor cu anul: "locuitorii ce se vor alla ort pe a
cUI moşie cu şederea, să aibă voe a-şt face toată trebuinţa hra­
nel pe acea moşie, şi neoprindu-se de stăpînii mosier De vor
fi vîndute cu annl niscaiva moşir, iară-şi locuitorii acelei mo­
şii să fie neopri-ţl despre acel ce după vreme se vor întîmpla
cumpărătort acelei moşi! de a-şi face toată hrana lor; Ş\ stă­
piuit moşiilor, cart vor avea moşii de vîndut cu anul să le
vîndă cu această tocmeală, ca locuitoril acelei moşir să aibă
voe a-şi face toată hrana lor neoprindu-se despre cumpărător ... «
Calimah Vodă, recunoaşte săteanuluî dreptul la pămînt,
chiar cind s'ar fi vîndut venitul moşiei cu anul la arendaş].
Se începuse după 1760, să se arendeze moşiile într'o mai largă
măsură, iar Voevozii ţării luase măsură a se asigura săteni­
lor aşesaţt pe moşii, ca şi bejenarilor veniţi după 1756, o stare
materială mai bună, păstrîndu-Ii-se şi faţă de arendaşit moşi­
ilor driturile de folosinţă, ce le aveau faţă de proprietarii a­
devăraţi.
lată un pas vădit înspre bine pentru buna îngrijire de
starea celor miel şi mulţl. Ocupaţia rusască dintre 1769-1774
a tulburat mersul normal al raporturilor legale; şi în 1775
Aprilie, hoerit prin anaforaua lor către domnul Gr. Ghica, se
tînguesc precum urrnează : "D\ntr'aceste nesocotite pricinî şi
judecăţi se scorniau jeluindu-se de strimbătate unii asupra al­
tora şi aşa din an în an mergind această rinduială tot spre
cădere şi neîndeplinind deplin a\letiril ce s'au zis că cei ce se
hrăniau pe moşii cătră stăpînit lpoşiilor, aii rămas pînă acum
de prea puţin folos şi slujbă potsă aibă cei cu moşiile de la
f:ei ce locuesc pe dînsele; ci tncă putem să zicem că mal multă
pagubă, de vreme că numai cît calcă şi lucrează moşiile, dar
n ict slujba lor o fac deplină şi precum se cade nicl dijma să­
mănăturilor o dau după dreptate, cii strîngîndu-şi el mal Îna­
inte rodurile lor lăsau pe ţarină cele ce el voiau pentru dijmă,
care şi ai cea mal de multe ori acolo se prăpădeşte, neavînd
ştire stăpînul moşiei". (Uricar 1, 133).
[451]
Breasla Armenilor din Roman
451
Dornnil Moldovei merg şi mal departe cu prevederile lor
spre binele obştesc al ţăranilor. După ce le asigură dreptul de
folosinţă pe moşia pe care stau şi faţă de arendaşii acelor
moşii, Mihai Suţu Vodă vine şi prin hrisovul său din 1794,
Decernbrie 28, dispune la r ontul al 2-le cele ce urmează:
))Cind locuitorii de la vre-un sat nu le va fi indestulă moşia
aceea unde şed, ca să are Îndestul şi să-şt facă fiuaţ, dator să
fie vornicelul satului să meargă şi să arăte la ispravnici! ţinu­
tulut şi ispravniciî făcînd cercetarea, de se vor încredinţa cum­
că cu adevărat el aii loc îndestul pe moşia unde şed, de arat
şi de fina], să caute pe alte moşii, care se megieşesc şi prin
ştirea stăpinuluj acelei moşil, să le dea o bucată de Joc de o
parte, cît le va fi îndestul pentru trebuinta JOI', unde să nu
facă stricăciune în paguba stăpînului moşiei, şi să-I pue Să-ŞI
are unul lîngă altul, iar nu răşchirat şi să-şi ia stăpînul mo­
şiei numai dijma". (Uricar IV, 48).
Măsura aceasta a lut M. Suţu Voevod, a fost în vigoare
zeci de an î de-arîndul şi a -trecut în toale actele publice, ce
privesc asemenea raporturî. Atît Calimah Vodă in 1796 cît şi
A. IpsiJant Vodă din 1/99 Sept. 24, cuprind pontul acesta al
2-1e din hrisovul lui Suţu Vodă în privilegiile ce acordă bres­
lei Armenilor din Roman: "Aşijderea şi pentru cei carf n'ar
fi a vind loc de arat, de cosit pe moşiile care, se află şezătort,
,niCi veţi afla venitul vîndut la alţii pentru neguţitorie de nu
s ă vor putea învoi cu stăpîni] moşiilor ca sa le dea lor loc
cu dejmă pentru arat, atunct dumneavoastră diregători al ţi­
nuturilor să le găsiţi loc pe moşiile ce se megieşesc prin preaj­
mă cu dcjmă şi învoială să-şi facă arătură pentru hrana lor,
dîndu-li-se loc de o parte iar nu îrnprăştiaţl cu stricăciune
moşier". (Surete şi Izvoade XVII. 510). Această măsură e păs­
trată de Moruzt Vodă în1803, de Scarlat A. Calimah Vodă în
1814 şi de M. Suţu Vodă în 1820.
Aceste drepturi ale sătenilor pe moşiile hoereştî, au fost
surpate de Reglemcntul organic şi abrogate de legiuirile lUI
Barbu Ştirbei, introducînd principiul legal că ţaranul e chi­
riaş pe părnmtul, pe care: sta, principiu care trecuse şi În
proec1ul de improprietarire votat de adunarea legiuitoare din
1863, dacă n'ar fi venit lovitura de stat de la 2 Maiii 1864.
Dar pontul al 10 .. lea, din hrisovul lui M. Suţu Vodă mai
cuprinde o măsură, care iarăşl face apel Ia anumite hrisnave,
căci zice :"măcar că este dată poroncă în ce chip să se ur­
meze, pentru păşunatul bucatelor şi pentru finul ce se face
pentru vite".
Care era acea poroncă ?
In 1803, Februar.e 20, boeril divaniştt îndreaptă către
.dornn o anafora prin care arătau următoarele: "Inştiinţăm
Iuălţirnel tale pentru moşiile ce se vind in arîndă, că proti­
misul -Ia cumpărare se dă locuitorilor ce şed pe dinsele,
însă dacă il cerc mai îna iu le de ziua de sf Gheorghe, iar
[452]
452
Gh. Ghibănescu
după trecerea acelei zile nu li se dă, cum şi pentru acel ce
cumpără moşii pentru mai mulţl ani şi locuitorii îl privea
stăpînind un an sau şi doi din anii ce avea să stăpiuească şi
apoi cerea protimisis, din care lucru pricinuindu-se multe ju­
decăţl şi pagube acelor orîndatorl, scoţindu-t din moşie fără de
vreme, in domnia Măriel sale lui MihaI Suţu Voevod s'au ho­
tărît ca pentru acel ce vor cumpăra moşii în orindă pentru
mal mulţi ani şi locuitorii ce şed pe dinsele vor cere proti­
misirl la inceputul celui dintăiu mal inainte de ziua sfintului
Gheorghe să li se dea, iar trecind ziua insemnată şi apucind
orîndatoril a întra În stăpînirea moşiilor, pe urmă de şi vor
cere locuitorii protimisis să nu li se dea ... (( (Academia Romînă
XXXIV. 33, apoi Radu Roseti . "Săteni'î, pămîntul şi stăpînit",
pag. 487).
Boerll din 1803. afirmă că "de atunci şi pînă astăzi aşa
s'a urmat după acea hotărîre", ha găsesc că "este cu cale şi
cu drept a se urma şi de acum inainte", ba în dorul şi in­
teresul lor pentru obşte cer domnului că "să li se dea proti­
misire toţz sătenir să li se dea, iar de se vor alege numai do'­
trei din ce! mal cu putere ca să-l ceară, să nu li se dea nu­
mal la dor-trei, fiind că aceia asupresc pe cei mal săraci".
Cum vedem dar, anul 1794, a fost un an de bogată le­
giuire agrară şi M. Suţu Vodă a avut partea să înscrie În se
ria urbariilor cele mai salutare şi democrate măsuri agrare,
cari aii dăinuit zeci de ani in raporturile dintre sătenl şi pro­
prietari, fiind că erau izvorite din raporturile practice, dintre
cele 2 elemente teritoriale: stăpluit şi locuitorii.
Imediat şi această măsură practică a urbari ulut lUI M.
Suţu Vodă o vedem trecută in hrisoavele domnilor întărind
privilegiile breslei Armenilor din Roman. A. 1. Calirnah Vodă
in 1796 şi C. Ip silan t Vodă În 1799, dispun la pontul 8 aces­
tea: "Pentru moşiile ce se ţin cu anul pentru păşunutut bu­
catelor şi pentru finul ce fac pentru hrana vitelor lor măcar
că este dată poroncă de obşte în ce chip să se urmeze, dar şi
prin hrisovul acesta poroncim ca pentru cei ce li se va că­
dea protimisire la cumpăratul veniturilor de moşii cu anul,
pără la slete Gheorghie fieşle care să aibă a-şI căuta proti m i­
sirea sa după dreptate, iar după sorocul aratat nimenea să nu
fie voinic a cere protimisire". (Surete şi Izvoade XVII, 509).
S'ar întreba cineva, de ce Voevozit aLL trecut şi în lui­
sovul breslei Armenilor dispoziţiile din urbariile lUI Suţu Vodă
din l794, cart priveau numai pe\ stăpîn] şi sătent ? Armeni!
nu cumpărase moşij căci nu aveau voe; în căsătorie ClI 1'0-
mi ncele nu intrase, căcî erau ele ah rit, Grigorian, dar breasla
Armenilor din Roman începuse a-şi întinde operaţiunile lor
si la moşii, luîndu-le în arendă pentru păşunatul vitelor lor.
Cum breasla îşi avea acum argaţt in ogradă, dughene în a�lte
:� tîrguri şi desăgari de dus marfă pe la iarmaroace, au m­
ce put a-şI avea caiii şi boiI lo�, şi (ţeci pentru hrana lor a se
I
[453]
Breasla Armenilor din Roman
453
ingriji de fin. De aicl a venit nevoea de a-şt lua în arendă
moşit. Iar hrisovul zice lămurit: ),pentru moşiile ce le ţin cu
anul pentru păşunatul bucatelor şi pentru finul ce fac pen­
tru hrana vitelor lor". Pentru aceste raporturî Domnii le
transcriii in hrisoavele lor de privilegil şi dispoziţiile de drept
comun din urbariile lor ca să fie apăraţi faţă de săteni.
Măsurile luate de Mih. Suţu Vodă, nu erau o ciuntire a
-prctimisulut, ci o îngrădire a abuzulut ce s'ar fi făcut cu el.
Din dreptul de preferinţă la arendarea de moşiî, rudele şi
-răzeşiî îşI făceau şi mijloace de' şicanare, care stricau bunu­
Iuf mers şi ordineI din stat; iar urmarea era că se depreciau
:moşiile şi se lovi au în interese. ApOI pentru o bună gospodă­
rie rurală trebue o arendă mai îndelungată: 'ca să nu se trans­
formeze în exploatare, ei in îmbunătăţire. Domn il, îngrădind
ahuzu! cu dreptul protimisireî, au desvoltat arendăşia în o
ţară unde trei pătriml de moşif erau mănăstireştl şi decr fără
stăpinî, direct să le caute şi să le cultive. Arendăşia izvorîtă
·din împrejurările în care se afla proprietatea mare la noi
mai de demult, dăinueşte şi astăzi ca o necesitate, pînă cînd
adevăratul proprietar se va convinge că absenteismul său de
la moşie e o boală socială şi că are datoria socială de a se
reintoarce la cultivarea moşier sale. Dar pînă cind?
25). Instanţele judecătoreştz,-zile de soroc. Hrisovul' lUI
M. Gr. Snţu nu uită să pomenească şi de pricinile de judecată
'ce .s'ar fi ivit între negustorii breslei Imhlînd- după negoţ prin
alte părţi şi între .cel din loc, regulînd procedura de urmat în
'tratarea şi judecarea lor. In loc să Iese judecata pricineI lor
de negustorie la căpitanul tirgulul, un fel de poliţaiu de as­
tăzl, care a vea privigherea hunei orlnduelj de tîrg, sau. în sama
vorniculuî de tîrg, .un fel de primar de azl. Domniî au pus'
'pe neguţitorit bresleI Armenilor din Roman, direct supt ju­
risdicţia ispravnioilor de judeţ, acolo unde se întîmpla pricina.
Probabil că măsura aceasta de asigurare a judecăril pri­
-cinilor isca te, s'o [fi luat întăiă şi Intăiu, A. I. Calimah Vodă
în 1i96, căci în hrisovul lui C. A. Ipsilant Vodă din 1799, la
.pontul 7 al ,0, se zice: "Aşijderea umblind negustorii breslet
aceştia prin ţară pentru alişverişul lor, avîndu nescaiva pri­
elul cu cineva, poruncim domnia mea dumneavoastră dire­
gătorl al ţinuturilor să aveţI a-I judeca cu dreptate, sau ne­
mulţem indu-se- .cu judecata de acolo cu zi de sotoc şi mărtu­
rie Dumnev.,să vie la divanul gospod". (Surete şi Izvoade
XVII. 509).
Prima instanţă judecătorească pentru cercetarea pricini­
nilor dintre negustorii Armeni şi cel din loc era ispravnicul
judeţu lui El cerceta pricina. vedea de ce parte este dreptatea
şi hotărî în ,prima istanţă "după dreptate" nu după lege.
Cercctal'ea la faţa loculuî era foarte des practicată în
vechi. Se făcea de ori cine era rînduit de domn, de isprav­
n ic, din boerlt .divanuluf, din boerif ori mazili! ţinutulul, şi
<nu urare ort luau parte şi Episcopil mai ales la hotărnicit,
[454]
454
Gh. Ghibănescu
TOţI aceşti boerl erau pentru împricinaţi şi prima instanţă
judecătorească. Toţi puteau să hotărască după dreptate, (pe
pravdu).
In caz de nemulţemire a vre uneia din părţi, boerul rin­
duit trebuia să dea mărturie la mîna cui i se cădea şi cu zi
(le soroc să-I trimeată la divanul domnesc. Divanul era a doua
şi ultima instanţă. Divanul putea dispune un suplimeni: de
cercetare sau nu şi hotărîrea dată de el era definitivă.
"Cu zi de soroc", era expresia oficială întrebuinţată În
cancelaria timpului. Soroc e un cuvint slav, luat de la Slavii
de Nord şi însamnă 40; iar Slavii de Nord l'au luat de la
Grecil Bizantini "tessaraconta". Termenul sau vadeaua de 4fJ
de zile, sorocul a avut mal întăiu un inţăles religios, şi numal
pe calea religioasă a răsbătut de la Bizantin! la Ruşl. Postul
cel mare e de 40 de zile (părcasemit) ouadraqessinia : molit­
fele de 40 zile, sărăcustele sau sărindarele de 40 zile şi: altele.
De la practica bisericească s'a trecut la cea juridică, nu atît
pentru a se arăta exact termenul de 40 zile. căcî soroacele ju­
decăţilor erau de 2 săptămînt după obiceiul ţării, şi se putea
intinde pînă la 6 săptămîni. (Surete şi Izvoade, laşi Y, 125).
Cancelaria veche a cunoscut cuvîntul Zl (eua, euă) drept
termen, vadea, sau soroc de judecată. Mai toate actele din
secolul al XVI-le şî al XVII-le, snnt pline de acest termen ju­
ridic. Se zicea: " la zi", "a pus zi", "a dat zi", "să le pui zi",
"să le dai zi", "şi-au pus zi", na fost la zi", "a luat zi" .etc.
Dacă părţile erau faţă îŞI luau ele zi, alffel ispravnicul
le dădea zi sau le punea zi. De multe ort fixarea zilei se făcea,
cu carte in regulă; de aceea cetim "carte de zi (list. za dni),
sau hîrtie de zi.
Fixarea zilel de termen era lasată dar la aprecia rea ho­
eruluî ce judeca În prima instanţă. Chiar cărţile domneşti spun
aceasta, cînd în instrucţiile ce se-dădeau boerilor rîndniţi cu
prima cercetare şi hotărîre le spunea "şi cu zi de soroc să-I
rind uiţi să vină la divan".
Sistemul acesta nu era .practic in sine, căci se încărca
divanul cu prea multe lucrărî Într'o anumită zi, ceea ce silea
pe părţi să aştepte. Nu sînt tare cazurile În care cetim cum
la zi a lipsit una din părţi, ... care chiar dacă era in preajma
divan ulut nu voia să se prezinte. Succesiunea cărţilor de zi la
şedinţă, dădea loc la mult arbitrar şi hatir, atît din partea.
aprozilor de divan, cît şi din � părţilor prigonitoare. Amînă­
rile erau foarte dese şi terrnenjle date destul de lungi. Părţile
stăteau cu săptămînile şi cu lunile aşteptindu-şt rindul şi di­
vanul nu le cerceta pricina. De aic! a urmat unele inovărl în
materie de procedură, schimbindu-se . sistemul în fixarea zilei
de soroc, divanul fixindu-şt zilele de soroc, nn instanţele in-
ferioare. I
Incetul cu incetui expresia "la zi" n'a fost suficientă să
arăte în mod precis ideia de termen şi cancelaria muntenească
mat ales a adăugat sinonirrrul "l� soroc" scriind "la zi şi la
I
J
[455]
Breasla Armenilor din Roman
455
soroc", "cind a fost la zi şi la soroc", întărind şi precizînd
mai bine prin aceştl 2 termeni ideia de Vadeau.ă; de "termen
de judecată". (vezi Surete şi. Izvoade VI, 69, 87, 89, 131,
136 etc.).
Secolul al XVIII le a schimbat pleonasmul "la zi şi la
soroc" în determinativul "la zi de soroc", cum rămîne apoi
şi în secolul al XIX-le. Nici odată expresia juridică, soroc, zi
de soroc, la zi de soroc, n'a aratat curat termenul de 40 de
zile, ca la cele hiser iceştî. De la sorocul de 2 săptămîni, dapă
obiceiti, pînă la sorocul de 6 luni al sobronicesculut hrisov
În materie de vinză rf şi protlmislrr, e atîta gradare, că numai
ideia de 40 nu se cuprinde în trinsul,
Gh. Ghibănescu
60tB ds călătorii făcufs prin Bucovina
Călăuzit de "Dicţionarul Geografic al Bucovinei
de e« Griqorooiiza; profesor': 1).
Bob, (cuv. turc).-poartă; .Bahin mănăstire, pe care Tur­
cir o prădară de repetate 01'1, iar în secolul al XVII-lea, o dis­
truseră cu desăvîrşire. In 1752 un călugăr fondă pe locul a­
cesta un schit, care fn seeularizat, AstăzI.: este Babin o comună
rurală , fără Îndoială că M-rea cea distrusă a fost odinioară.
Imprejmuită cu zidurI puternice şi avea după, obiceiul fortifieă­
rilor de pe atuncea, o "poartă" rezistentă pentru apărarea ase­
diaţilor, de unde derivă şi numele dat de cătră 'I'ureî.
După .Kohrheim : Fremdworterbueh mit etyrnologisehen
Erklărungen ... Stuttgart, 1876, pg. 64", numele localităţii "Ba­
hin" ar deriva de la rusescul "babine=bIănl de mîţe sau pisic)'
cafeniî, părere neadmisibilă căci ce are a. face "scripca cuie­
pure '?',
2). Bîtcă-(formă veche slavă) din bator (euv. tăt�t]'iî,sc şi
ungurl=evoinie, viteaz, bine făcut, îndesat, ţeapăn şi termin,
.. 01''' fiind tătară augmentativă-eio)' în romrn", precum am zice:
la o furcă mare-efurcor ; la o mămăligă maree-mămăligol : la
un tălhar voinic şi mareeetălhărof etc. Bttcă insemneaza deci
un deal de înălţime medie, o numire geografică uzi tată pretu­
tindenr în ţările locuite de Rommî. Vezl : Bîtcă=mnnte, Bttca­
Corbuluî, B.-Iepel, B.-Mare, Br-Mureşan, B.-Nadel, B.-ObcineY,
R-R,ea şi Bi-Vflcenilor, toate sunt munţi in Bucovina.
La precizarea înălţimilor dealurilor şi munţilor, Romtnit
Intrebuinţati trei diferite numirf ş. a.: 1) movilă-(slav.) din
rnohela sali moghila, care însemnează un deal mic sau colină;
2) bîtcă, numire dată, unul deal de înălţime medie şi 3) mă­
gură,-(slav) format din "mare şi gora=(cuv. rom. şi slav) hora
sau gora-emunte, prin urmare măgură un deal sau munte mare;
1). A se vedea numerele anterioare.
:;r
,
=
[456]
456
VI. Mironescu
Il"
vezî : Măgura, . M.-Bătrîni1,Nl.-BoJeicuţel, M.-Brezil, 11.-Cailor,
M.-Mare şi Mică, M.-Vaci1, M.-Voloca, Măgurele, Măgureţu! şi
Măguriţă, toate în Bucovina.
3). Bahr, bahar, bachr (cuv. arah)=lac, rHL tot de aci
poate şi slavonescul bara-e-lac=-mlaştină, (răsptndite multe nu­
mirt geografice turceştî) . "ezi: Bahrineşti com. rur., nume dat
10calit,1,ţir probabil de un arab infirm rămas pe urma castel tur­
ceşti şi aşezat în acea parte.
:1-). Baia;� (romtn, miner)=Baiaşescul, nume propriu a unet
tamilir de proprietari mart în Bucovina şi Baiaşeşt; com. rUJ".;
apor Baia, tîrgul istoric în nord ul Moldovet.
5). Balaşa (rorn.) nume propriăe-Balaceana, com. rur.
Ci). Bale (fost principe moldovenesc în secolul al XIV-le)
=Balcăuţl, com. rurală foarte veche, care există deja de la
]470.
7). Ban (rom.)=Stăpînitor de o provincie, din care Re
născu numirea topografică : Banita moldovenească şi cea ru­
sească. Ban derivă din leşescul "Pan", adoptat de Rornrnt, prin
prefacero în Ban, cînd aceştia stăptniră teritoriile de la Halicf
în Galiţia sub stăpînirea Banilor lor şi se amestec ară parţial
cu Polonir, stăptuiţt de al lor .Parn. De aci se născu şi cuvln­
tul .jupau" (titlu) şi "zuhon şi jupon" (?).
8). Barnousehi Voevod=Bărnova, com. ruJ'.; nume împru­
mutat de la amintitul Domn.
9). Berea saf! bereli (1'us)=ma1; Berhomet, corn. ]'U1'.
J()). Bere (saă perc)=pestriţ; Romlnil întrebuinţează acest,
cuvînt la animale pestriţe şi Ia localităţi cu faună vaÎ'iată d. ex.
oaie bercă : deal pestriţ, care în pădurile sale rare cuprinde
maYmulte felurt de copacl ; vezi: Berchişeşn com. rur.
11). Braniştea-(slav.) branie-luptă, bătălie, branişte, adică
loc de bătălie. Această numire îşi trage originea el de la Io­
curils rămase goale ele copacit tăiaţ'('î:nţinaţl şi apoi răsturucţl
asupra duşmanilor în codrii ţăriI. Aceste locurr goale serveau
pe urmă ca poene de ftnaţe, llumite"branişte", iar cel însăr­
cinaţi cu facerea finulur domneşc.) branişterr".
J2). Boi-(slav)=viteaz; Boian, Boianciuc, com. rurală.
18). Be'reza-(slav,)=mestea\căl1 ; Berezova, cătun, BerezinH
pîrîU şi complex de liveZI, Beres'uiţă mănăstire, sat şi tll'l(L.
. , 14). Brod-(slav.)=vad sau trecătoaI e de rîU; Brodina.,
B.-Bue, B.-Haburma, Brodinorsca şi Brodoc, sate situate lîngă
rîurI. '
15). Buda;-·(cuvînt german) �onstl'ucţie mică (le lemu;
cl�vînt intrebuinţat în Bucovina la \ numirea pl'ivăţilor sau Ia­
tnnelor, adăposturilol' de cîn'l etc. De aice derivă: Buda, com.
rural:l de lîngă Mahala districtul Cernăuţi. Imnle datacesteja
dup;'i trecerea BucovineI la Austria ş� venirea Nemţj/or în ţară;
Budineţ.
Iti). Carncn--(slav,)=-peatră; Camenca sali Petriceauca
com. rurală.
[457]
Note de călătorit făcute prin Bucovina 457
17). Cerne, cerua şi ciarne SalU ciorue (elav.j--negru ; Cer­
n,tuţY, Cemeţia, Ciarnipotoc (Ptrtu negru).
18). Coni, con1.'-(slav.) = cai', cal; Coniatin, Coniatice, sate.
19). Crasna-(slav.) = frumoasă; Crasna-Ilschi, Crasua­
Putner.
20). Cadob--(slav.)=scobUJ'ă şi ghizd; Cadobeştî, comuuă
rurală.
21). Cara-(turc.)=negru, ciar (turc.)=rîU ; Carapciu, com.
rurală.
22). Chind-(tătăr.)=sat; Cindeştt, com. nu'.
28). CZLsel1.'-(slav.)=acru, umed, (Umlauft pg, 107); Chi­
seleti corn. rur., Chiselizeniî.
24). Cnla-(turc.) Cule, Ediculee-pe rom. cula, lnsamnă o
casă veche boerească, zidită cu ziduri groase, aşezată pe un
soclu foarte înalt, cu metereze, are subsol, şi întărită contra a­
tacurilor ci usmane. Vezr : Culă, ttrlă. Culăuţr, com. rur.. si mo-
• şie în Buco�ina. ' , ,
25). Dereh-(tul'c.)=vale dreaptă, sau plană (nernţeşteTal­
ebene) . Derehlur, corn. rur. şi pîrîu.
26). Dvor-slav.)=curte; dvornic sau vornic-s curtean ,sau
funcţionar al curţii; Vornicenr, sat, face parte din com. rurală
'I'olova sau Ioseffalva,
27). Dcac sau Dac-(cuv. dac)=deal saiimunte ; Deacul,
culme.
2El). Dollto--(slav.)=lung, pole-(slav.)-cimp; Dolhopole.
29). Dorna, oraş şi rtii; numele acestora derivă de la cel­
ticn! "dur"=l'îU, numit mat înainte Durnacum. (Vez! : Kehrheim).
Este remarcabil însă, că Dorneştit de astăzf', s'a numit îl1
vechime "TurneştiY" şi c�\' aicea avusese Petrieeicu Vodă o re­
şedinţă de vară cu turn.
A durul, duruitură, sunt cuvinte de originii. dacă; aseme­
nea şi hurui, de unde se născu şi numele vorniculuî "Huru".
80). Falcăn--(cuv. dac)=Valcău al Dacilor ; Falcăul, cătun,
localitate, tlrlă, afluent şi Ft'tlcăuţul, aftuellt.
;3]). aJ'ui:u-(l'omln.)=colină, dîmb, înălţime .
. :3:2). Hatete-(slav.)= il zăMrÎ; hat-(romîn)--mal'gine de
moşle; Hatun, com. l'llT,
:38). Hliboca, com. ruJ'.: mal Înainte aceasta se numea
Chliboca, del'ivînd din "hallll", cuvînt care se află în uricul luT
EJie Voevod, din 20 Iunie 0946 (1438), în care se spune: "o
pustie pe halmul negru". Acest "halm" e de origină germană tii
derivă de la .,Holm"=culme. '
:�j.). Horoşăuţ1.', com. ruT'.; numele acesteI derivă de Ict
l'useseu] "choJ'oşe"=fl'umos. Această comună s'a numit şi Ho­
şifte din cauza portului roşu al miliţie1 cetăţilor, care cllioare
s'a pastrat şi pînă 1n ziua de astăzI în portul Hoşoşenilol' de
lîng�i .,'reţin ,. şi Mahala lîngă Cernă·uţT.
:35). Gura lIomoruluz, oraş; localitatea de astt'tzl, s'a nu­
mit din începllt Bourenl, din cauza· zimbrilor ce se aflau pe a,-
[458]
458
VI. Mironescu
colo, iar după locul unde primul zimbru fu omorît de cătră
Dragoş Vodă ş. a., la. gura văîel, se numia "gura omoruluî",
care prefăctnd cu timpul numirea în Gura homorulur, aceasta
se păstră ptnă în ziua de astăzî. Tradiţia.
36). Hliniţa-(slav.)=lutărie; hlina-(slav.)=lut; Hlinita,
corn. rurală.
37). Horaiţa-(slav.) hora saii Gont=deal; Horaita, deal
lîngă Sirete.
38). Horod'fvic-;-(slav.) derivă de la horod saii gOl'od=ce­
tăţuia; astfel se numesc satele întemeiate pe locurile odinioară
întărite cu şanţuri; vezt Hordnic, Horodiştea, Horodivcin, sate.
39). Hreben--(slav.)=pepten şi creştetul muntelui, de unde
derivă numirile: Hreben-Izvor, Hrebeneşti, Hrebeneţ, munte;
Hrebeniştea culme; Hrebin etc., apor Grebenul şi Greblena.
40). Hrab-(slav.)=fag; Hrabusna, cătun.
n). Hrobi-(slav.)=morminte; Hrobi, cătun, vîrf de munte.
42). Lalova-(slav.)=stearpă; d. ex,: coroua ialova=yacă •
stearpă. Ialovleioara, sat, cătun, ptrtu , acest din urmă fiind
alimentat numai cu foarte puţină apă curgătoare, primi numele
de mal sus.
43). L08ova-(sla.v.) derivă de la loz (slav.je-lăzuitură sau
curăţitură de pădure, cuv. întrebuinţat în uriee.
:IA). Mahale-(turc.)=mahaJa pe romlneşte , Mahala. sat
lîngă Cernăuţi.
45). Meidr.m-(turc.)=loc deschis, neimprejmuit, numit
maidan pe romîneşte ; vezt : maidan, cătun, ttrlă.
46). iVile?:, mila,-(slav.)=drag ;' Milie, corn. rUJ".
47). Metolris-(grec.)=lîngă mănăstire; Mitocul, corn. rur.,
idern Mitcăul.
. -18). Moldoviţa, ]\1-1'e şi com. fUr.; (după Umlauft pg. 150)
deminutiv celtic )1faldaha", de la pîrîul odinioară aşa numit.
49). Mesor-(l'om.)-mosor <le aţă, mOSOl"=o bucată de
trunchiti, scurtă şi rotundă, tăiată, dintr'un copac; Mosoriuca
C0111. rurală.
50). Pleş, pleşuo, pleşi'J�a-(rom.) ; Pleşniţa, corn. rur.
51). Pohorite-(sla.v.)=;:l, arde; pohorilo=a a ars; Pohorlă-
uţl comună rurală. \
52). Pecus, t&Tis-(latin.)=tuI"mă de 01, peciuncr=oale In
dialectul muntean al romtnilor bucovinenr; Peceşt\', cătun; Pe-
cicău, munte; (vezl scrierile \ul D. Dan). .
53). Perecrestie-( slav. )4ncTucişare.
54). Pohan saLi pogan-t{31av)=păgln; Pohă,neştl, P.-Al'­
şiţil., P.-Gheja, P.-Prosarl,· P.-Tţlsuliţa, tîrle şi cătune.
55). PoJar, Jar-(slav.), jm\atec-(rom.)=Pojoriţa, COI11. ruJ".
56). Ropa -(slav.)=apă samtă; Slatina, tîrIă" aflllent,
poia.nă. I
57). Răstoacă�(Tom.)==abatere de apă; gîrlă ră,stocită ;
vezl Răstoace, com. rur. (Rostoki).
58). Sad-(slav.)=pomet; t;adova, com. nu. ; Sa.dău. COJll.
nu. Sadagura, tîrg. I
[459]
Note de călătorit făcute prin Bucovina 459'
5\)). Samo-(slav.)=singuratec; ucho, uşen. (slav.j-eureche,
Samuşen, corn. rur., forma ureche! exprimată după cursul Nis­
trulur, unde se află amintita localitate.
eo. Şztbred-(rom.)-Şubraneţu, corn. ruj'.
tiI). Selete-slav.)=se aşeza cu traiu ; sălăşlui-e.Seliştea ;
SeJetin, com. rur. ; idem Selişent.
(2). Soli, sol--(slav.)=sare; Solca, tîrg; a avut de multă
vreme mine foarte întinse şi bogate cu sare; Soloneţ, cătun.
moşie, culme, rluleţ ; Soloneţul-Mare, plrlu ; S.-Mic, ptrlii i S.­
Nou, corn. rur.
(3).8tau saiî stav-(slav.)=heleşteu, loc mic; Stăucenl.
ti-I). Storoh, storoj, sto1'ojete-(sIav.)=străjui; Storojineţ,
SWrmeţ.
(5). Şandor-(ungur.)=Alexandru ; Şandru, pmti ; Ş.-Mal'e,
munte.
(6). 8lobod-(slav.) =liber; Slobozia-Gropina , Slobozia­
Iacobeştir ; S.-llişeştiT; S.-Mamorniţa; S.-Mitcăul; S.-Perjulul;
S.-Rarancel; S.-SerăuţY.
(7). Stebni��-(slav.) =stup'l; Stebne cu Spetchi; corn. rur.
Rtebnic, pădure , Stebnicul, ptrtu,
(8). Stztp-(rom.)-=Stupca com. rUT.
(9). Stoblen-(german)=ştiol (ram.) însemnează o galerie de
mină; vezr StulpicaniY com. rur., din Ştiolbicane.
70). Temnit-(slav.)=întunecos; 'I'emnieul, pîrtuaş.
71). Ptrt-(slav.) cale, drum, Putua M-re; acest nume e
un adiectiv slavonesc derivat de la substantivul "put"; Putila
comună rurală.
72). Suchei, s'itcha-(Slav_)=usc.at, f
secetos Suchowercha com. rur ..
7�3). �V�ch-(slay.)=podişte, loc 'l =Arşiţa pe rornlneşte.
înălţat
H). Iiudei, ruda-(slav.)=roş, roşcat, cuvînt întrebuinţat
numar la descrierea omuluî cu părul roşcat; vezr : Ruda, cătun;
ttrlă, fermă.
75) . .A răvct'ci-(l'om.)=-=Răvăcăuţr, com. rut'.; dr. Dantel
Werenka, derivă acest nume de la: riva-(lat.) mal.
76). Revna-(rom.)=H.evna com. ruI'. ; dr. Daniel Werenka
derivă de la slav. revnei=maluT'l înalte, ceea ce nu admitem
fiind C�t Revna s'a numit din început şi pînă la 1781 Bîrl1ova.
iar dup::t aceea Hevna, adică după înfiinţarea măm\stireT ele
maice, de cătră proegumel1ul Isaia, care maice se dedieară, vi­
eţii monahale cu "revl1ă".
77). Plav, plaie-(slav.)=:plaiU; Rus-PlavalarT, G.om. ruI'.
7 8). Z�tpan, z�tpaneţ�-(slav.)= Voevod slav mic; Şipel1iţiT,
com. rumIă,.
79). Bişcd-(rom.) străcurătoare de lapte; în 177G a fost
moşia boerulul Iordachi Paşcanu. unde făcea pmsUă de 01. Sa-
tul l'a întemeiat fugariI galiţienr. .
RO. Rwtco, are--(latin.)-a defrişa sau desţelina un loc
pentru pfljişte ; Runc, munte la Cîmpu-Iung. (Dr. G. Popoviel).
[460]
460
VI. Mironescu
sn. 'l'r'i1·ăşen:t-(rom.), prescurtat din: 'I'ătărăşenî, 'I'ătăruş?
Itngă Suceava şi Tătăraşf, suburbia de lîngă Iaşi.
(2). Tişăuţ:t, (rom.), derivat din "tisă".
83). Tolova, derivat din "tolvad" (ungul'.)=tălhar sau pot-
Iogar. .
84-). Vaşcăuţ:t, derivat din Ivaşcu-e.Vaşcu.
85). Vicov, derivat din .vicus" (latin.je-uat, loc. (Dr. Ve­
renka) vezi: Vicovul de sus şi de jos.
86). Volcineţu, corn. I'Ul'., nume derivat din volc saii vile
(slav) şi însemnează lup. Chiar şi astăzi poartă comuna a­
ceasta numele "IJupu", de unde se trage şi dr. Florea Lupu.
87). Volow, corn. rur., derivat din .volocul" cu care se
prinde peştii.
88). Volovăţu, com. rur., fost în vechime un ttrguşor, de­
rivă numele său de la "Valea" babel "Uţa", numindu-se odi­
nioară Valea-Uter, care se preface cu timpul în Valeuţi şi Vo­
loveţu.
89). Voroneţu; derivat din' .Vorona (slav.)=corbu ; in ve­
chime, s'a numit acest loc Corbulent şi mal tirziu Voroneţu.
90) . .Jadova, com. rur., derivat din .,jad"=pinus sylvestris.
91). Zahareşiie; deriv. din "zaharea", care însemnează bu­
cate, adică pîne (grîne) şi vite de pe Horaiţe. Vezi: Zaharict
vel Pozaharicî, moşie.
92).Zvineace .sati Sviniace, corn. rur.; nume derivat din
"svinia" (slav.)=porc=Porceştr.
93). Zamostia, schit, derivat din "za" (slavj e.după şi most
,(slav.)=pod.
VI. MironeSCD
TEATRUL IN MOLDOVA
(Urmare)
Stagiune ai, 1854-1855
,
-,-
Intreruperea mersul·uz rcqulai el repreeeniaiuior teatrale pe tim-
pul ocupaţiunci Molâooe; de armatele străine. - Reinoeperca
pregătirilor pentru deschiderea teatruht:t N(�ţional,-Desface'l'('((
Dir'ecţie;t Operei italiene de acea a Teo.truluf Moldovenesc. ­
.Contraciul incheiat între q'itvenr, şi Victor Delmary.-Contrac-
ul pentru 'I'eairu. lVaţ�onal îAcheiat C'Lo Posieluicul Vasile
Alexandri.-Derviş Paşa asi8tî'n'cl la o 'reprezentaţie a Ope1'cY
italiel':ce.-- Bcprezentaţia da.tă în \ onoarea z·ilef onomastice rr
Dornndo'f"Ldu'l Grigo·re Ghica. Direcţia teatru-lui dă o te7l1'c,eclI­
tatie în. heneficiul sarac'"tlo!r neplftiurcioş'r.
I
:Nlulte evenimente politice se desfăsmal'ă si b�ntllil'i:i ţara
.Moldovei În curs de mal mult timp, a.l'l�ul,te stl'ăil1ţ) trecur�,'pY
aic! şi unele se opriră chiar pentru !l1lai mult timp, făcînd dIn·
.ci�� l?rÎl� pr�z�nţa lor or��c� m���i!e�tare artistic�, v literară ,�a�
,ştunţlfica, cacI Moldovellll, mgl'lJlţl lie soarta ce-l aşteapt<1 ŞI
�
I
A­
I
[461]
Teatrul în Moldova
461
nesiguranţa de a.ZI pe 1111ne, nu mal puteau fi mînaţi de dorul
de a cultiva şi face SU propăşască artele şi ştiinţele, pentru
care lucraseră pînă atunct.
Cu toate acestea" îndată, ce Grigore Ghica Vodă se rein­
tnrnă în scaunul Domnie)' Moldovei, el contribui ca teatrul să-şl
urmeze reprezentaţiile ca şi maT înainte .
. Publicul iaşan aştepta cu nerabdare deschiderea, stagluneî
lH5.:l-1855, care cu toate rnlesnirile date de ocirmuire, tot nu
mal' tncepea, Atunct uu număr însemnat de boerr, iubitori de
arta dramatică" văzind aceasta, făcu o jalbă" în ziua de s
Noernbrie lR5-�, cătrăR/9ria Capitalei, cerind a se regula des­
chiderea teatrulut Naţional, "ce este privit ca o instituţie de
care doraeă moralul public, şi cătră care Eforia, ca organ obş­
tesc, îşI plăteşte anual dttră, el tributul cuvenit 1".
Această stăruinţă a boerilor avu de rezultat să se eie din
sarcina luf Delmary Dlrecţiuuea 'I'eatrulut Moldovenesc şi să,
grăbească tnceperea stagiune) mal curînd.
In cursul acestei stagiunt punîndu-se In Iucrare un nou
contract încheiat Între Octrrnuire şi Victor Delmary, numai
pentru reprezentaţiile de opera italiană, pentru care i se <lCOI'­
d:'î şi o subvenţie ele 1100 gulbent pe an, trupa moldoveuească
rămăsese fă,ră Director, aşa că printr'un contract guvernul a fost
silit să încredinţeze Direcţia Postelnicul UI Vasile Alexandri, care
s'a obligat a ţine tnsuşt această direcţie timp de zece anI, primind
pentru aceasta o subvenţie de 600 galbenl pe an.
Pentru lămnrlrea condiţiunilor În care s'ati încredinţat Di­
recţia Operei italiene luf Delmary, de la J 1'54 MaT 1, pîn:'i la
J 850, găsim nimerit a reproduce aier textul acestut contract.
Iată-I :-
Traducere de pe couiraciul 'tneltiet între d-Lnt Deiniarţ},
CI( quocrnul pentru privileghi:ul 'l'eatndnT, t!i('!teiat la 27 8C'JI­
tem brie 1853,
Intre guvernul Moldoverşi d-lu: Delrnarv, s'au statornicit
următoarele condiţit :
1. Privilegiul teutrulut sali dat el-sale Delrnari, pe termin
de şase ani începători de la. 1851 şi pîn�î la 1 �Iaiu anul tRGO,
eu drepturile şi îndatoririle mal jos însemnate.
II. D-lul' Delmal'i se îndatoreşte a ţine pentru tieşte care
tarnă, o trupă complectă de opere lta1inn�t bine alc�ttuit�L şi
vrednică, de a respunde la aşteptarea publiclllul. artiştii care
nu VOI' fi atras muJţămirea publiculUI sit fie ramplasaF în S8-
sonnl viitor sali şi mal degrabă dacă, se va pute.
III. D-lui se 111llatoreşte a, îmbunătăţi corul şi orchestra,
care trebue să fie totdeauna complecte şi potrivite cu operile.
IV. Preţurile locurilor vor rămîne statomicite precum sau
fost învoit pentru opera Italiană; afartî numaT pentru acele ['e-
1). VezI dosarul No. 23,G87, Îutitulat Teatru Naţional, a Departamen­
tulUI din năuntru. '1'1'. 1772, aflat la Arhiva StatulUI elin IaşI.
[462]
462
T. Burada
prezentaţi! extraordinare ce se vor da de al·tişti'( reuumiţt ce
vor trece prin EşI.
V. D-IuI Delrnari, se tndotoreşte a ţinea teatrul şi tot ma­
terialul luf, în ce mal bună stare, a încălzi. a lumina sala, după
cuviinţă şi a fi în tot timpul cu ce mal mare pri vighere asu­
pra foculul.
VI. D-iul Delmari, este îndatorat la închiderea sezonuluf
'Viitor a Infăţoşa toate obiectele cuprinse în osebitul in ventarr
.ce sau făcut la iscălitura celut tntăiti contract a d-seale, care
se fie în starea tnstnmată în sus zisul inventar)' în care se va
adaogi tot ce sau sporit de atuncea ca accesorl a teatrulur,
.după tnvoelile primitive si mal cu deosebire după acele din
24 Septembrie 1848,-aceasta catagrafisire se va adiveri ele cii�
tră o comisie alcătuită de un amploeat elin partea guvernului,
.de un delegat elin partea proprietarului ztdireî şi ele d-luf Del­
mari. Comisia va face o listă tntreită de toate lucrurile si o "a
subscrie, unul din aceste exemplare se va depune la Secretari­
atul de stat, şi eelelclte două se vor da una proprietariului şi
cealaltă directoriuluf privilegiat, nu vor face parte insii elin in­
ventart obiectele ce d-lut Delmari au avut de nevoie a inchi­
ria cu condiţie de ale da tnnapor, asemlnea nu vor fi conside­
rate ca mzăstrărf a teatrulul obiectele ce d-lui Delmari va fi
silit în viitoriu a confecţiona în Italia pentru trebuinţa specială
.a operei.
VII. Dvluî Delmari, se lndatoreşte a da în fie care sezon
cîte două reprezentaţif după alegerea guvernului tn folosul Ens­
titutului săracilor, oprindu-şt numat cheltuelile obicinuite a re­
prezentatiel.c-tntăea din aceste două reprezentaţit nu va pute
fi cerută ele cît între a 12-lea şi a 16-lea reprezentaţie a abo­
namentului şi a doua cătră sfîrşitul abonameutuluî, asemenea
se va opri pentru fleşte care reprezentaţie tnttrnplătoare date
de Artiştir ce vor trece 1 I 10 din hll;ni,( adunat! tot în folosu I
aceluiaş institut.
Puncturile cuprinse în acest art. vor fi lucrătoare chea r
de acum. ,
VIII. Toate relaţiile între d-Iul Delmari. ca Directoru pri­
veligiat cu autorităţile şi Poliţia se vor Întreţinea prin orgallu I
înalte! Direcţii, astfel precum ea există astiizl, dac�L 1nse gu­
vernul, va fi nevoit ea în viitor, s�i eie alte miisnrl pentru
alegerea înnaltel direcţii, se îndatoreşte a nu face aceasta de
c'it cu primirea d-seale Delmari. \
IX. D-Iul Delmal'i rămîne d�mcut de direcţia teatrulUI
Naţional de care Guvernul va dispo.za fără jignirea pl'ivilegiu­
rilor acordate d-sale Delmari. Dacă \ Guvernul va giJsi de tre­
buinţă, d-lul Delmari, va pute sii, deie In despoziţia teatrulUI
Naţional-decoraţiile şi costulllurile ce iaX1 slujit pentru vode­
vilurl, cu condiţie ca ele să fie asigurate pl'oprietariullll sub
respunclerea Direcţiei teatrulul Naţional.
X. Domnul Delmari în interya�ul timpurilor teatnlle \";1
putAa da reprezenta.ţil în toatU ţara 91'1 şi unde l'a \Toi.
[463]
-�
r'
Teatrul în Moldova
463
"""
I
XI. Pentru Lunile : Maiti, Iunie, Iulie şi August, a fieşte
.căruia an, d-luf Delmari are autorizaţie esclusivă a da la Ga­
hiţi reprezentaţii de operă italiană rămînînd ca pentru sala
teatrului din acest oraş, d-IUI să se Inţăleagă cu Eforia, iar
.dacă sala se va afla în des poziţia guvernului, atuncea pentru se­
zonul mal sus zis i se va da gratis cu tot materialul ce va fi,
.cu îndatorire tnsă ca d-lut În cursul fie căruia sezon se deie
cîte o reprezentaţie după alegerea antorităţif locale, în folosul
Eforiel oraşului GalaţI, oprindu-şî numai cheltuelile ohicjnuite
a reprezentaţier.
XII. Dvluf Delrnari în cursul acestur contract se va folosi
de toate privilugitinle ce atI avut Direcţia prin contractul de
mai înnainte.
Subvenţia ee va primi de la guvern, este hotărită de IlO\)
galbeni pe an.
XII. Chiria caselor de 500 galbent pe an cuvenită proprie­
tariulul se va opri din soma subvenţier mal sus zisă, şi se va
plătl deadreptul de cătră Vistirie, iar restul de 600 galben'î se
va nurnera d-sale Delmari la 1 Mait; a fie căruia an, de 1:1 lH54
şi plJ1,1 1<1 1859. cuprlnzindu-se şi acest de pe urmă an.
XI\'. In vara viitoare Guvernul va repara edificiul teatru­
lUJ cu cheltueala sa, iar după aceia -reparaţiile şi ţinerea în
bună. stare va fi 1)e socoteala ,d-sale Delrnari.
XV. Guvernul va sfîrşi paveluirea ogrăziT teatrulut el!
cheltuiala sa, unde va aseza si+ Eillal'e.
XVI. La fieşte care reprezentaţie Guvernul va avea în­
grijire de il se trimite la teatru o tulumba eu pompierii tre­
buincioşî, .(';II'e nu se vor retrage de cît după o oa-ră de la de­
şărtarea s�tler, aseminea la fieşte care reprezentaţie din' partea
guvernulur se vor rîndui slujbaşit de poliţie trebuitor! spre il
privighen la bun a ortndueală, şi la eesecutarea regulelor sta­
tornicite,
XVII. D-Iul Delrnari, În toată vremea contractuluî avînd
privilegiul esclusiv a tot feliul de reprezentaţiî afară numar de
aceia-a teatrulur naţional -de care sau desfăcut-v-i se păstl'eaz:l
acest privilegiu atît cînd d-lul va vroi se adaogă la opera J­
talieană vre un alt-fel de spectacol, cît şi cînd guvernul va vroi
se substitueză orr ce altfel de spectacol tn locul operei Italiene,
aceasta se o facă prin Inţălegere cu D-Iul Delmm'Î.
XVIII. In cas cînd d-Iui DeJmal'i s-ar abate de la condiţiile
acestlll Contract, cînd personalul opereI şi principalele accesol'i,(
nu vor fj potrivite cu îndatoririle sale, şi nu vor respunde la
.aşteptarea autol'itrtţel şi a publicului, cînd aceste abater] dove­
dite nu \0]' căpiHao indreptare îndestulătoare, prin aceasta gu­
vemnl va avea dreptate a desfiinţa Contractul de faţă, fără
,ca d-Iui Delmal'i se poată face vre o pretenţie sa-u Srt se poatrt
ajuta, ele protecţia de care atîrnă, în pricinele atingătoare de
îndatorirea sa cu autoritatea locală.
XIX. 'roate pUllcturile de mal ÎUllainte ce vor fi contrarie
cu dispoziţiile Contractul u] de faţă rămîn desfiinţate.
[464]
464
T. Burada
XX. Făctnduse două asemiuea contracte vor fi lucrătoare
de la 1 Mal a anului 1854 şi ptnă la 1 Mal a anului 18(01).
In cît priveşte condiţinnile în cad s'a11 încredinţat de gu­
vern lUI V. Alexandri direcţia teatrulut moldovenesc, dăm şi
textul contractului încheiat la 15 Dechembrie 1RM, pe termen
de zece ami. Iată-l :
"Prin Inalta ,încuviinţare asupra raportului Consiliulut sub
No. 1056, din 31 a lunei Noembre 1R54, lăsîndu-să privilegiul
teatrulut Naţional pe vreme de zece anr asupra D. Post. Vasile
Alecsandri pi temeiu că Antrepinorul 'I'eatrulut străinu saLt des­
făcut de asăminea tudatorire precum să însamllă la Art, 9 din
contractul ce sau făcut la 27 a lunei Septembre ) H5:�, astăzI sn (1
statornicit între guvern şi D. Post. următoarele condiţit :
1). Guvernul ati dat privilegiul Ds. Post. Vasile Aliesan­
firi pentru 'I'eatrul Naţional pe vreme de zece ani tncepătort
(Le la anul 1854 pînă la anul 186J şi în privirea progresul ni ci
guvernul privede de la stăruinţa şi buna vrointă a Ds. Post ..
pentru acest teatru, Guvernul pentru mal multă, înlesnire, ho­
titrăşti a i se da o suvenţie de 600 galb. pe an din Visterie.
2). Cenzura scriirilor ce vor ave a să prezenta, Guvernul
o lasă în răspunderea ds., în privirea garanţie'( morale ci tnfă­
toşază persoana els.
il). D-I ul Post. să Indatoreşte a alcătui o trupă de actort
pre cît prin putinţă, mal bună şi a ela bucăţile cele mal alese,
spre mulţă mirea publiculut.
1). 'Numărul reprezentaţiilor în fie care sezon, va fi potri-
vit cu progresul 'I'eatruluî.
5) .. Reprezentaţiile vor ave loc, în 01'1 cari loca] va găsi
de cuviinţă direcţia, să tntălegi tusă că acel local s(t aibă, con­
diţiile de tncăperi şi mulţămirea pentru public.
li), Preţul abonamenturilor şia tntrarilor vor ii tntocmar
(Lupă alăturatul tarif subscris de d-sa Post. Alecsandri.
7). La sftrşitul privilegiulut d. Post. esti dator]' a lasa in
folosul instituţii 'I'eatrului National toate maşinile şi decoI'ul'ile
de cm.'Cstt va săi-vi în periodul acestur privilegiu, făl'(t a pre­
tinde vre o dispăgubire. Pentru înlesnirea însă a, d-s., i se '\01'
da toati decornrile si' costiumile cari ati sărvit mat înainte la
teatrurile fra.nţl1�ăsc şi Rotp.ă,nesc, şi cart direcţia teatl'llJ 111
stl'eiULI, în a că,ruia dispoziţii s(t găse7.cu acum, esti îndatorită,
prin articul 9, din contractul\ el, <t le da. Acele costiutllul'i şi
deconul v()]'r(tmîne în propri�taoa TeatruluI
, H). Direcţia nouă va <we yoie ti dal'epl'ezentaţil Homă.neştl
01'1 nnrle va. voi în cuprinslil P�inţipatulul, în orl ci timpLl şi
numaI ea va aveil uritul a învoi 01'[ cuI va gi'isi de cu\iinţă
antrephza acelo l' reprezentatil.
9). Nu esti învoitrl cls. a treci clritul acesta cătră, alt�i faţă
fă1'ă, a,"âa de ştii:e G uvernulul şi Hiră a urma în yoire anu me
pentru aceasta. I
- - "'1). Acest contract se aflii. în "Dosarul Teatrulu: naţional" N'o:. 23,7S�,
TI'. 177t, a Departamentuhtl dinJl{LUntliu, aflat la Arhiva StatuluI clm Ia;;'!.
[465]
Teatrul În Moldova
;"".
,10), ·rll��ii.lzireH �iluminaria teatrului fî\l1din îngrijirea. t1�.
I'ost.. (;uvel'1lul Îllţiileg-i e;1 fie 111lllţ.iîlllito:lre precum sti ceri,
11): Ru}Jyenţia anuatl de (iOO g-all 1. , s,1 Y<l I1lHll,ll'<1 În pri­
mirea Directil la Inceputul Ileeăruin sezon teatral, adie" eu :10
zile tnuintin 'deschider'er 'I'eatrulut pentru ' Îl1lesl'lil'ia cheH.ue­
lelor el.
", '
In 15' Decembre 1854,' Va..sile Ale-esaodrt
Prri 1/r'i,lP IIhol/a}JIf'Jdllll/i'f fcatrllll/:iNaţioJlIl1:
. Galb. LeI
"��---'._.�"-"�--
f>()
-lO
30
.1:1
fi
I , ,ii-[ .��.
! ),' 'L0jl\ d'e I'a;lgnl indii'!. Pentru tJ'(�iziîd reprezentatir
BenoaJ'ele
Loja de l'<1Ilg-ul al ::-Iea
In stai
In toteliul ohicrnuir
Prl'ţnril(' jlf'Jdl'l/. o sinq/l/'l'f reJIJ'ezenlh(ip.:
I
J
t
personn.t.
o luj:'î de rangul J-iî:î :!
() heJlOal':'î j 11�
O Joj<'i. !lp rangul al J 1l-le:1 I
In stai 12
In fotoliul ohictuuit 10
Parterul ni :1\'(' ') sorocovetr �i (;alt>l'in. un sorocovăţ de
------_."._-_._-----.
Vasile Alecsandri 1)
. 'l'rupn italian,1 a jucat În aceastil. stagiune cele maT 1Il1.1.It.e
din OP81'j le eunoseu te i .. şeni 101', d illstag-i uni le preceden te, cu ar­
ti�tiY de asemenea ÎII cea mal mare parte eUlloscutL
Intre principalele l'eprezelltaţiI ce s'au dat In această sta­
giulle. g:lsim e:l Mereuri-tn 270ctomhrie I kr>-J, s'a jueat opera
8/'JWJ,t, 1:1 rarp a asistat �i DeJ'l't,\' Pa",(/, comisar Imperial al
\!laiestilţel Sale SultanuluI ÎIl Principate, .. iar puhlicliInUlllel'Oîl
ve l\' asiRtll.t la aceaşt:1. I'p[lI'eZGlltaţie, ,.s'au ,urat ClI \'ilaclama­
ţiT", ((/ ((zellr iI(' Jlolr{avf(/, . \0. ,'-1\ d ill 2:-; Octomlll'ie 1 k;'),q,
ApOI maT \'edem e:1 Jn () Deeemhrie . aeei :1n, s'a dat 111
helleti(�iul !I-lIel A "1I!Jill, scena din Nllhuco, /)01/ P(18I//I((!I', lin-
1/111/11 În Alqir �i D((I/{III iSfllllfiol, el\ecutM,e de d-na'Pr/(,rI/�nţa.
La 2(; '!alluHrie J Hr);\ :ijullul zilei onOIHastice il .. Prea InnI­
ţHtulti'î Domnitor (;rigore A, Ghica, Administraţia 'reatl'uluJ li
dat o In'iIalltil I'ppr'p%(:)lItaţie :1, operei II 'Frol'lctorc de, Ven!i
Pl'op:I�itil de Ull 111111, ee ,,'.ali exeeutat de toaW trupa' italian.l
�i urat eu respeetlloase �i ent.usiastiee manifestaţi), a "puhliclI­
luT", ((,'lIzl'{a. !lI' J[OIr/IIOill, :-Jo, ,,-\. din 27 lanl1m' Iii;)!»).
1" :11 1 Hnu:irie I ,'-\,,,-). Dil'�eţi:l 'l'eatruluT a dat o I'epl'ezeu.
ta:tie În folosul o\'(fi'((.cilo/, J/('lllItiuc;oşx,,,rll�tiinţarea :l,('estul aet
de biJlefaeet'p ali Întrunit la 'I'ent.rll un llumer'os pubtie, '<�i ac-
1). Dosarul No, 212, '1�r, 1792, opis. 1, .1\ l'rel'el,tureX Poli ţi el , de IaşI,
aflat ][1 Ar'iJiva statnln! elin [afir.
A�R a
�I
l
1
I
f
__ .. l ��� �. ��� __
[466]
II,
,
, l
1'; Buratla
t�ril n'i! r.ivali:tat cit t�1;1,�n-t şi zel. Î.n . aî<ti\ i'eprezentu.ţj(>, .. Credem
CiI venitnl xeral va ti. 111 analoghie C1I8el1timentn]uehinefa�
cere, de care pururea s'ati tusuf'leţit societatea noastră". (Orr.­
zeta de Jfoldavin. No. ] o" din il Februarie \ S;lfJ).
In afanl de aceste reprezentat,il este probabil cii s'aii mal
.i�lcat i�t a��eli�tă stagilljl�'mjli .multe alte piese. ntlt opere ita­
liene CI.t,�ltllll repertoriul nnţlOllal.
(Va urma). Teodor T. '.rada.
IoaB SaBela Stari a. Voevcd cătră C. COBachl
ln\ Iulie JH�:2 Ioan Sa-miu Sturza Voevod Il fost tnves­
tit cu domnia de c:'itl'ii NLI'riaSa Sultauul. Imprejurările În care
s'a propus această domnie, alegerea În persouna vorniculuî 10-
niţ.ă Sturzn, toate aceste sînt cunoscute În Istorie ca un tri­
umf a] boerimet tit' elasa a II-a, faţii cu personalitatea Ilir T.
Balş. ba.ş boer.
In sara tie Htl Iunie, loniţ:l Stunm se pune gii scrie lut
C. Conachî,pelltl'n a-i face toate pregiitirilede primire ea
domn. eşindu-r ţarii înainte la Focşan)'. Serisoarea a lăsat'o lle­
ispl'i1Yită şi cu .alt . conder şi eu altă cerneală li incheiat." o li
doua,;d 1 1 ulie, cinti a şi expediat-o cu lipcun domnesc În tal'�i.
Pentru cUlloaşterea amiinuntelor Incol'on:il'il unUl t!OllllL
Cllm şi 1I8Upm pregătirilor pentru alaiul noilor don1ll1,dall în in­
tregi me aceast:'î scrisoare, scrisii' şi su bscl'isi1 de inRllşl 10 foan
Sturza \' o·eyod� p,.i1110, lUt 8rri.w)a.rr NI ])011111 al MoldoCcl. Ori­
ginalu
 8e păstl'ează ÎI1 Arhiva tir la Stînca. întl:e hlrtii/p Co­
ni1cheştl..
Pirinteşte
Slavi'\ lUI DU!1l1le:tell celUI c,e-'( necllprills de mintea de om
judecă şi rlndlleşte chihzuind, cele ce cu inţelppciuue se hot:l­
r:lşt,e milu�ndn-lIll1 fi pe minI;) cu domnia Moldovei, unde :lIlUl
hale vi�tel'llic pe nepotul Mieu P('.lrachi 8tn/',m, cMele dar
iaste şi 'mai llIult d:ltor de cit toţl' alţii n imlJriiţoşa trebile ţă­
rit şi ad01l11liei cu toat:'î virtute şi iubirea de cinste.. fiind de
laud:1 d, ttll privit ochiul cel ,milostiv agupm R'"ghenisiior �i
:.lsupm Stiurzeştilol' şi dar. hai c{I'cÎ1HI 'OI' \"eni RocoteJilE' ,"iste­
rieI adică izvod tie tOţi banii ee:ln Întl'at În mîna Caimae:l­
n�lliulv Ol'lv dil�. care .sl�mile şi untţe sn�1 �lat. atita tiin I'/I,sII/l/.afll/'z,
tIm rn8/{.f·1,dm rll,bu�lz de tot omul fal'll 1111'. de toate eelelalte
tl'ept.e.:;i de la scutelnici. hreslaşi şi slugi enlll ;'!i din garI'
tiaW asupl'a treptelol' cum şi ac�lelnlte săl'i ('11111 şi baniL d,�
la Ca.l/aniiii ]a.jl.cnl tie pe toatii pînea eu toate e:l Caimaealnul
vrea să oprease:l n treia parte supt cu,"illte netemeiniee. cad
halll s(kl fncl tOţI uIJltn avllldu a [întrH Îll eheltnelile p:111lÎnte�tr
2Uindu cu implinirea banilor hiriulul fi\dî. iust\. să facă silliice
chipurl, ce �scdindu-se cărţile cătră ispravnici si1 li dai a lnţă-
I
_1-
I
I
I
j
[467]
Iean Sandu Sturza Voevod cătră C. Conacbi 467
lege chipu rile ;lJHllfleţilol' şi nevoe în care ne aflăm cu a să
deaface rtdicarea oştilor cu venire me acolo,s,'îI'�uilldu-te in
toate CIl folosul visteriei nu însă ClI cerert osehite din partea
Domniei.
Cele pentru oştile de acolo se VOI' chlhzui precum se 1'11
putea, .
. In Mitropolie nu sii va putea La să, se dea pentru că c,�'li
calabnltcul lUI Stefănuehi şi daI' ver face g�itire rlnduinrl pt�
fiul mieii ;-;eculai spre u-rnl găti casăle În Lele ee şdde Vlădica
de Roman să va muta în odăile (le jos ale .Nlitl'opolier Vlădica
de Homall,ullde stntu şi eusăle dumisale aproape cu care se
lmpli neşte trehu in ţa pă l' ee se VOI' ridica oş tile Î mpărăteştr, cînd
grijind u-se Cu rtea mă voiu muta acolo, I
; Să pUI numar ele ctt să-mr facă şlicul de sannir după 1'111-
duiala domnească numai de largu (lupti şlicu] vechirl care sti.i
13:1 mi-I trimeţi CII Gheorghe la t3elişte ee am acasă În mina
copiilor,
t3:1 porneştr pe Necular tiul mieu cu menzilu la t3;l;uee�tl'
ca 8:1,-111'( pue .�i să-mr tocmască carăta de drum şi să o POI'­
nească cu om înadins de al easer lntra eiÎl'uI samăcarăta C;lStt
o aducă la Focşanr, unde si'! stea lasameşlli '�eeular 'I'uduri
plnă va veni şi celalalt calahalîe trimes pentru ,-ellirea mea,
t3,1 se tri meatl t.rei ca re llloc:lne�ti pen t.ru yenirea. mea
poi'llindll-le starostia PlltneT.
. De la Putml fiul mieti Cîheol'ghi l'a UD logofăt al doile
8:1-�i ee dor trei died (le divan ::>Î s:1 vie- Cli carătn şi celelalte
calabalîcuri la salII Cal(fl'((;�i![ din ţa.ra muntenească, unde 8i'l
stea p;"inl ee voil1 veni şi eli, Dieţil VOI' sta la Focşanl'. iur
Gheorghe va veni la C'alar<lsl.
Am auzi/u di chiar An'clrei Pavlu au ]lIatÎn hauII' ce a­
vea a lUI de la Mihai \'\', Nuţul taeîmuJ de" eeleeuri totu, că­
ruia llldată săi serii ;�i dp \";\ ti eu ade\'iÎratu că-le are attt t.a­
cimurile (le cal' eit şi alte lucrul']' dy.ute domniei, de iY.llO:n-iî
să-I serii, să, le tl'ill1eat:1 tot tacîmul şi cu lllulţă,mit:! i-oiu plăti,
lnştiinţlndll-t1lă cu cît se va putea IIlHI în grabă de este "a(\
ba. dar îndat:1 eu lIl! lipcall i'il-mY i'nir. c:I. nefiind <1<:o]osiÎ S�
facă de (tice neapă.rat.
8(t-/JIY ofJi/ltl'�,ti ,"!()(JO{)() fer ((1 UăIăm/t CII 11l!jln.wnuta·re ('/.!
ori ('arI' c!tip 8ă ua putea,
Posti/e să se ia din purtarea de griji'i 11 lu] PomiI', pe eare
s:I-1 apllCI. I'Îllduind pe tiulmeLI \feeulal i'ă-I ia RHlna de eeia
C\:' s'a lua.t pe afar:'î f:ll':1 �tirea hoeriler, poate ,ti a Caimaca­
mutul, de Laii ee era pe la po.�t(t şei care s'aumaY dat pe urmă,
din care ati ;�i f;1,eut PomiI' din }i0,,·ta din Foc�alll şase telegarL
]wlUuri, alte taeilUllrl ale posteI, �i de s'a ti luat sllrugiY hacu­
riie care Hre s;\ mai ei.
Cum şi pentru socoteala YÎlly.iirii l1lo�iHol' miiniÎstireşt'( să
se fa.c,! catagrafie pl'CelUIl s'ali YÎndut fieşteeal'e 11loşie şi nca,"
ret fă{·Yndu.-:,;e catagratie; .,.;. p'l'ecull1 s'au împăcillit de ciHri'l
li
[468]
468
GlI, Ghibănescu
cumpărătort de pe laTocnitorf, dcY ol'ldte' şi 01'1 cum vor fi
asemenea bani tOţi au siî se dea In cheltuelile obştet.
JJul NlOŞCll doftorul să nu-i se rii:Il'ilea UJl ban leafa şi. tain
;:i castI, de cit dacă va VI'8a S,I ti e doftor numar curusci«. iar
nu al patrier.
Pornir să-I iconomiseştr să nu lipsasd de acolo.
Am jltU; ş·i pe vorlli(;'·'l'eodo/'Bal.�· l)(i.�' (,(limn;'aul rlimprclt/lr'f
(�II dumneata l'a 8ă ieu fndi vorbă, şi dar cu unire politicoasă
stai singur săvtrşitor indemnind pe toţi' la ealeee trebuinta \';\
cere ca-dimpreună siî se fad toate f;'"înl insii să lase (le astă?,!
pe mline. ,
Sti socoteştr pe cine să rtnduim e<lPllehilwili'i. Ia Ţ'arigrad :
chemînd pe Bosieceştr siî le ziei de venire nici la Tarigrad ca
�;� se pue Ia cale pentru ale easel loc Şl ecareturt şi veniturr ,
pentru di ştie tu rceşte ".i, a şi mal fost la Tarigrad; tnştiinţin­
du-mă şi de stl'iîinilşi mişcările ale trnprejuratelor mcziesii.
Grer:ii dltltudt!olintireşa ,y(Î nu cumoa 8C(; Tiin}, treacă ho­
tarul şi acd care ar fi I},I'('I/I piină acum să se urmeze cic !oatlt
scumjJIUatca. cercetare ,WI /1/1 ('1111/1'11 să dimîc vreuuu; necercetat
. şi nesigurifJsil.
Pînă aier a fost scrisă scrisoarea in uoaptea de ilO Iunie, pe cele <)
feţe ale unet col! de hîrtie Iungărcaţă. Restul s'a scris a 2-a zi, 1 Iulie
1822, cu altă cerneală şi după Îuvestitura sa do la Palat, care a avut lou
la ceasurile 5 din zi (iar după ceasul ]j]u!,0l'0an la 11 dimineaţa).
-- PBllt.ru trimesul t.:ilrilte'( sil se fnl':i porone:'î iR]lI';'I\'niciei
Badwlul Srt da)' slujitori de al ţinutului �i eHii tl'ehuill�ioş� ra
s� o dueil la Focşnl1'f, de unde cu habiturl' de a }lIMfclor �i eal
tie postrZ 'sil' vie la C,lliîl'aşl de la MuntenI.
Trimetem] llluhmendallii pe nepotul NecllJa'( ('ostandael1i.
A.str(zt Inl'll' 1 la d,nc1 cc{t8nd din zi, m'a rllldnd tlOUlJI,
A/'at�i. preosfinţitullli de H.uţ\! ca dupiî dnfol'ie 1';1 se fadi
Jlmlţiimil'ile e:1tnl 1ndl11'atul Dllml1e�en ,"i rugile t.:P toţi patl'io­
tir sa le şi'Împlinease,1 dtl'iÎ milosthirea sa.
Şli(;nl' (le S1llllUr sii ne din cel l11;\r lHllll S:II11li rl' şi l;jne
fă·cut en ÎIl oite peJiicele ]lc \lill lăuntru ca siî pOllI:l lupt" la
8Ut!O]'l dupiî ei1ltlurile ecsÎnt.'
Io Io(w 8ln1'2(� 1'0('1.70(7. \. 1822, Iulie 1.
Rit s;'î.J'utt p'e llepoţi'l din ''partea llo;lI'(tril I;'i pe e.opiir �Ial'iel
Htşcannlul. Maq,ţhioliteT <Joră! fi �astai'ikifî din partea nO:lstr;l
c:1.zutele cercetiî,r] �i blagosJoyirl.
Lulud răspuns de 1:\ gillpd�ul AndreI' ParIu d n'are toate
tactmurile, :idiei1 l'iohod:ll'l,ha:;; \t.:iohod:trL ihciohodarY. pl'eelUll
dulă.mt, ciac.�irl" t.:iI!Ote galbene. l;arate şi, paftale s:'i pur sil, se
fad de JW1':t alhii. duliîmile şi 'tiohote ,�i celelalte sil se gii­
teasc,', toate,tlu)),) eOlldid seriilldll-!11'lca carI' (leoln nu se ,-01'
putea faee s�. se fad de nicu. I
(Din "Sm'ete şi lzvoaue" Val. 1, vag. 2iG)
�ole"l.ie de JUuulIscl'ipte îu 17 marI volume cn pesto
'Iooon doellmollte,
Gh.GhibăDeSCD.
[469]
NOAPTE· DE ZBUCIUM
Sub vsearbăda Iurnină-u la m pel ,
Visez, citind fOI de-altă dală;
In sohă fumegă-un tăciune,
Şi-I linişte în casa toată.
Dar liniştea aceasta-adîncă
Mă tulbură, pe grijI mă PUIJ�,
Mi-adună'<u mInte gînduri triste,'
Şi-o teamă parcă mă răpune .....
S'aude 'ncet, din depărtare,
Un cîntec trist, par 'că anume,
In care e topit suspinul
lntregel suferi nţt din lume ...
Şi cintecul şi Întristarea
Mi-aduc în suflet disperare, ...
AşI vrea, ca Iiara'n piept lovită,
Căzînd, să scot un ţipet tarc ....
Dar tac văzînd o forrnă'n juru'rur,
E aibă forma, o văd bi ne,
Şi mintea mi se rătăceşte ....
Ca'ntr'un abis deschis în mine ...
Se nărue ceva ? sau ce e '!
De Irem ură grozav tăcerea '!
Pe urnere ru'apas-o mină. .
Şi vrea LI să fug, dar n'am puterea .. ,
Cu ochii râlăciţt cat uşa,
Ce Jung trosneşte-a treia oară,
Mă uit, dar nepătruns rămlnc
Abisul care mă'nconjoară.
O clipă imj revlu ; din geamurî
Grăbi f indepărtez perdele ....
Fantastica lumină-a lunei
Se'rnprăştie pe toate cele ....
Alheaţa-t im păciui toare
Adoarme patime stîrnite;
Privesc nernărginirea alhă
A cimpurilor troenite,
[470]
470
GordOll
Privesc eu Jlniştc rucuma
Şi văd, sub .raza ce.. s'abate, .
Privindu-rnă din colt, miloasă,
Icoana Maicei prea Curate ....
Şi ochit-I zbuciumul I'alungă,
Şi'n faţă-I sta ii în devotare,
Iar sufletu-rnl pătruns de raze,
Eal rntntue cu Îndurare ...
POMELNIC TITORESO
Gordon
AI SfinteI Mănăstirl Neamţu de la Inceputul Mănasti ret
1iWO pănă la nOI lUOI). Schiţat de Vlădlca Narcis Creţulescu
Sta reţul Monasti rel.
1.1j09 [ a/nuarie 10.
Se pomeneşte la 14 Noemhre, la Sîmbăta fiiul UI rătăcit.
Vi neri du pă Inăl ţarc.
La mormîntul lUI Stefa n Vodă, toli Domn itoriJ.
La mormintul Mitropnlitulut Teoctist, toţl Mitropoliţi).
I. .. a mormintul Episcopului Ioauichie, toţj Episcopil.
La mormintul Stareţulut Paisie, 1011 Egumenit şi Stureţif.
Doamne f'
Nu caut gra!ia dată Apostolulu! Pavel l.;
Nu cer îndlll'ar01\ dată Apostolulut Petru l..,
Dar te rog dă-mt '.0rtat'oa tălharulur do pe c uce.
�Narcla"
1. Corint, 5. 6. 15. 2H.
(' 1 . 3 ')\/ 1- 4')
la ateu 1. ..... "(. D.._
EbreI 11. 33. lit 4
Ps. 80. 10 \
J. Impăraţl 17, ;$5
sr. Elrem Sirianul t; 27:').
:1
[471]
Pomelnic Tltoresc '
POlllelnlc Tltoresc
AI Sfintei Monastlrt Neamţu de la inceputul M-J'c'i lilOO pănă
la noi'. Schiţat de Vlădica Narcis Creţulescu Stareţnt Monas­
tirel la 190H Ianuar-ie,
1. Domnitoril Ţării
Numele de P-omenit
1\
Anii
Observaţi]
Bogdan V. V. Maria D.
Petru V. V. Maria D.
Stefan V. V. Muşat
Alîcsandru v.v. Ana şi Marina
Măriuca D. 14B7
Marina D. 144()
1449
14n7
Anastasia D
Elena D.
Huxanda D
Maria D.
Maria D,
If
1367 AlI urzit his. Inălţ, 1)
liI75-1:Hll Muşat v. a inz. MI'. �)
13H2 A săvirş. his. tnălţ. ;J)
14t fi -14;3:1 Cel R Muşat a înzestra!
M-rea 'ii a Inoit.o, 11 dat
zagorna.
Au dat hol. munţilor
Muşatf'rate eu llie lUI, În­
chitl�t M-rea Boiştea CII
aver-ile el.
Muşat al'I dat munţi! de
p-este Ristriţa.
Muşnt c. Mare Il zid. his:
mare 1497, a inzestr. MI'.
1;')04--1517 Au întăr'it hrisoave
1527 - !f>4H Au dat Copenca
1 :')40 -] 541 Corneu a lnălţ, clopotu, a
, tăcut trap. euhnia, "0-
-iurî şi altele.
Ruxanda D. 1552-1508 Lăpuşn. a Înt.hris.
Stanca D. 1;')91--1594 A dăr.moş.Drăgăneştş.a,
Elisaveta D. 1596--Hi06 Movilă a întăr. hr is-
MelaniaD 1(j(J6--W08 Movilă a inlăr. h ris
Axinia D. Gl1--·H\15 Tornşa a ÎnIăI". h ris-
Elisaveta J) 1fl26--· Hi2P Barnosk i a înt. l1I'i8.
Catrina D. HiiW-16-':1 Lupu a Întărit hris,
Sollana D. .1749--17;');3 Cihan Racoviţă v.a dăru,
'" I it. lirgul Neamţ. Ia 174(J-
Smal'unda D. 1777-178� Moruz
Zoiţa D. 177D Ali unit. Mvren Nenmţ cu
Secu la 1779 Il li b stareţul
Paisio.
Bogdan V. V.
Petru V. V.
Alicsandru V. V.
Bogdan V. V.
Stefan V. V
Ilie V .. V.
Stefan V.V.
Allcsand I'n V. V.
Aron V. V.
Erernia V. V.
Simion V. V.
Stefan V. V.
Miron V, V.
Vasile Y. V.
Constantin V. V.
Constantin V. V.
Alicsandru V. V.
1) Istor-iu sI. Monastirr Nearn(ll tom. aniI G875 (HW7) la pag. (ţ, J\Jl-
dronic, manuscJ'iptnl Mo.nastiri!ol' la No. 478 : 13(;7.
2) Arhiva jştoric:\ tomn I. 140,
B) Ist Monast. Neamţn din I Po57 pag'. 10 ;şi Pomelnicul cel mare fila 4·
[472]
1) Ccl Întăl: Mitt'opolH 'ii ccl ma) TIIare elitot' al Sf. M-rl ;\'cam!lI. (:,._
te�tn j�1:. M·ri! :\eamţ.\I T, I :.177, Nemnlll 'ii \'ia(n M,itr0l'olitulul Iogif MIi­
şal V (,ti;", (Iasar) fir; l:'i l'\!llwlnil"lIl M-l'j) Il\sl,/'i\a oii .. 140'''.
Z) DnSP;() Mitm!",Jit.1I1 Josil'n Vl.'zl fll'avila 1111 (;"ÎgOl'ill 11 !{"!î,.;t (is!
M·d! Neaml, '1'. t. pag', :JsQ) (CI'oni,,) irwdit.n J,',HI Hngdan din BIl(,lil'e�tJ 18!1(.,
pag. 1111)
Ohservati i
Observatii
Arh'ier. Narcis CretuleSCI\
Arhiepiscopil MitropoliţI
Numele Şl Pron umclc " , II· Allii
Scarlat V. V.
Mihail V. V,
Ion V. V.
Mihai V. V.
Alicsandru V, V. Ca lriun D. 1785 1787Irl)sil�nt an scutit M.n'u
Idc dal'J. ,
Smaranda D.' lSOlj 18IHrCalimah aIăc, boln,
Sa vasti a D. '181H1822/Şu!U a făcut scutirr.
Catrina D. ,1822· 18:521 8tl11'II.II a uşurat procese.
Smaranrla 1>, 18:14 184IJ Struza a făcut aş/Izit-
i rniutn si argintArii.
Grigorie V, V, Ghica :184H-18;')()IA Hicu't aşezăm, ş. ti
Nl1HJ.de pomenil� Metania II anii
il II
Iosif 1 ,1) I/dela Neamţ Ii3(j["j � l4Hij Muşat v. liul lu] P.Muşal
Iosif lf :!) IINemţanl J4lti--14;'i:3i'Ucenicu lui Muşat
(;I'igorie 1 IldelaNeamj J4:3!l 144fi/TambJaC ignJll M.Neamt
Teoctist III iNemtanr ,14H7·--1ii28 Egllm. a zid. bis rn. I.HJ7
George r /delaNeamtI150H-1511lcel bătrîn .
Teofan ,dela Haşca 14\)2 l;jS4l'Tilol'
Grigoric lf IjNemţaninf. 1;');")!-J5fi4 Hoşca văr cu Hareş V.
George II SuceYila J;"'>8J·-l;')!)2/iMoviIă Vodă
Mitrofun !(lela Neamţ III
Varlurn Idela Secu W:12· HifiiJIMoloc
George 1II dela x cam 1 1 n:l· ] 72!)1
Nichifol' /1(,lCJa Neamţ 172H 17;')(,)/Gl'C" Mit/'.b Pi Sid., Norn tau
Gnvrii! Calimah V. 17;')8 178()1
Iacov lilefa NeamI17�)2.-180:3ISlarnale, arhondaricul
Dosoflei eli n Valahia 178:3- 181 01,P'ilitiR /2:,1'1"" MitI'. UlIg'l'O." Tlal. ..
Veniam in I Nemţan In/' 180il--1H42/coslaClte, case, Ilis. Ati.
GrigoJ'ie IIT Nemţun !IS2;)--.lS;14/Micl1lcscn Milr, Un,�'r'fI.\'Iah
SofronÎp dela Secu lH51 lK()O Miclesell
[473]
A"RH 1 V A
Orga.nul societăţii ştiinţifice şi literare din laşi
. '�. ,
Secr�tar: A. D. Atanasiu
Membri, şi colaboratori în HlO9:
Preşedinte: Teodor .T. Burada
Membri:
cGh. ASlan" profesor, p'ublicist. .'
A. D. Atanll,sÎ'u, profesor la scoala "Artelor Frumoase.
A. A. Bădărău, profesor, fost ministru de justiţie.
N. A. Bogdan, publicist; funcţionar la primăria de Iaşt, '
Gh. V. Botez-G irdon: publicist, secretar-profesor la şcoala de arte
şi mestiriL ' ,
T. T. Burada, publicist, artist, profesor, avocat, membru cores-
pondent al Academieî, etc. ' .
1!}us. ,Calognomu, publicist.
,D-na{taura Constantinescu, profesoară.
Arhiereul Narcis (Jreţulesr:u, stareţu l minăstlreţ, Neamţ.
Dr. Leo� C.Cosmovid, profesor universitar.' -s>
Const. Doboş, publicist.
I. Gqvănescul, profesor' universitar.
Oh, Ghibănes :1;l, profesor;' publicist, membru coresP9ndent al
AcademieI., ,
Ilie Ghil),inescu,profesor.'
D. Greceoiw; fostministru de justiţie.
Valer'iu HulubeT,' profesor.' \
Dr. S. Kony'), farmacist.
Titus La:pteş, publicist.
D . Lrmginescu, a vocat, publicist.
Mihail, LungiantL' .
J)r,{leor,eN ilfeletich'i, medical şel-, al spitalelor Madona Dudu
, din Craiova, . . I
Vi. j1ftrO�lescu, arh itect, publicist.
Gh N,idej(ie, profesor, director gim.Ştefan cel Mare,' publicist. ,
Dr. J. Nuo m. avocat, -fost director a Peniten.::îarulu'f Focşanj.
-Gh, Nethor, avocatul statulu]. ,
Dr. Th, Nicolat'i, profesor Iioeul internat.
� G. Pasac publicist, subdirector Ia Biblioteca Statulur Iaşl.
Y. Popovict, judecător. \
N. Rădulescu-N g r, publ cist, Bllcureştî.
E'Ug. Reve11.t, 'profeso!', publicist.
Rom/dus Swa'Jtos, profesor,
C. D. 'Stahi, pictor, Iost director Artele Frumoase Iaşt.
M. 6'traja1t, profesor, etc:'"',
1. C. l'ădăoanu" institutor-direCtor.
Oatoll{l'h"!odorian, publicist, funcţionar.
Mihar 'l'oJn{da, profesor, director Liceul Internat. '
Riria X<>1wpol; publicistă .
. A. D Xcnopol, profesor,uni\'ersitar, membru al InstitutulUI de
I Franţa 'etc. etc ..
N.,.Za.h:tria, publicist.
I
f
,5--
_Î�iirilll •••••• '.�.' •••• ",-:11"';-.1;· 'l'I=Iii'iE'i--iilii' _iiiii7Ji.'-."'- \II"", -_--.;-"""" ...... � _
[477]
�.(:\ R li 1 V r1�
ORGAnUL SOCIETATII STllnTIPICE �i blTERRRB
DIN IAŞI
0=================================
Anul XX.
No.12,
o
. Decembrie 1909
o
�====================================O
DOUĂZECI DE' ANI DE MUNCA
Intrucit am condus această revistă în cel mal lung timp
al existenţei ei de pănă acuma, răspund cu plăcere cerereI ce
mi s'a făcut din partea comitetulut revistei de a lnchela prin
cîteva cuvinte spornica perioadă de 20 d�nI a revisfciue­
şene "Arhiva".
Insemnat ne pare tocmal-tirnpul îndestul de lung pe care
Arhiva îl .are pînă acuma îndărătul el, eera-ce dovedeşte pu­
tere de viaţă şi stăruinţă necurmată pentru propăşirea el.
Este cunoscută caracteristica . cea minunată şi în parte
foarte nimerită a lui Ioan Creangă asupra poporului nostru,
anume că: "Romînului e grei:'! pănă se' apucă de ceva, că de
lasat se Iasă uşor", de aceia trebue să salutărn cu o deosebită
mulţumire întreprinderile stăruitoare, şi stăruinţa acelorade
a continua şi duce la sfîrşit o muncă începută.
Cite nenumărate .reviste ali apărut, a11 închinat steagul
de cînd revista Arhiva păşeşte liniştit pe calea ei inainte! Pînă
acuma din Romănia numai "Col1yorbirile Literare" numără o
durată mal lungă, fiind acuma în al 43-le.a an al existenţef
lor. Dar "Convorbirile Literare", strărnutindu-se din Iaşr la
Bucureşti a doua capitală a ţării rămăsese .fără organ de rostire
a cugetării literare şi ştiinţifice.
In anul 1888 prin stăruinţele mal ales ale răposatulul pro­
fesor Gr. C. Buţureanu s'a infiinţat În Iaşl )1Societatea Ştiinţi­
fică şi Literară" care trebuia să in locuească societatea "Junimea"
I
I
'1
.fI
[478]
478
A. D. Xenopol
I
l'
ce era în plină descompunere, In anul 1889 noua societate
îşI crea un organ pentru publicaţiile membrilor ei. Insă în
primul an "Arhiva" a avut un caracter mal mult ştiinţific,
critic şi istoric de cit literar, după imboldirile întăiulul său
preşedinte, 'profesorul de geologie şi marele învăţat Grigore Co­
bilcescn, cu toate că nu corespundea Întocmai cu 'statutele so­
cietăţel care prevedeau două secţii: una ştiinţifică şi cealaltă
literară, adecă cu romane, nuvele, poezii, ele.
In urma retragere: lui Cobilcescu, întrînd eu în 1891 ca
preşedinte, am început să dau un nou. cuprins organului
societăţi] Arhiva, deschizlndu-I coloanele şi părţii curat bele­
tristice, şi de atunci pănă acuma AT7I'iva a pastrat acest cara c ter
Mulţl din scriitorii noştri cel mal de sarnă aii început
activitatea lor în coloanele Arliioei, aşa d-nif : 1.. Tanoviceanu
Dr. N. Leon, Dr. Drag. Hurmuzescu, Gh. Ghibănescu, 1. Gă­
vănescul, N. Iorga, Bogdan Duică, Th. Roseti, Eduard Gruher,
M. Vlădescu, N, Beldiceanu, Vas, C. Buţureanu, Gr. C. Huţu
reanu, M. Sirajan, Teodor T. Burada, I. Boniface-Hetrat, Ca­
listrat Hogaş, Th. Nicolau, Dr. Roşculeţ, Ovid Densuşian u, A­
lexandru G. Mavrocordat, Romulus Sevastos, A. C. Cuza, Ves­
pasi an Erhiceanu, TI1. Speranţă, A. Vojen, Emilgar, Gh. Mur­
nu, SI. O. Iosif, C. G. Stere, '1'11. Avr. Aguletti, Const. Ionescu,
Th. V. Stefanelli, Gh. Gheorghiu, (:gnsulul rusesc de Giers, etc. ;
dintre doamne: Rlria, Virginia Gruber, Ana' Conta-Kernbach,
Adela Xenopol, Eugenia Ianculescu de Reus, Iohana Minkvitz,
şi altele. Unit din el şi-au stabilit reputaţia prin revista Ieşană.
Dintre Iucrările cele m,ai Însemnate notăm acele de geo­
logie, petrografie, mineralogie, naturale elco ale lui Grigore
Cohilcescu, Vas. Buţureanu, Dr. Leon C. Cosmovict, Romulus
Sevastos, '1'11. NicoJau, C. Ionescu; acele de drept ale lUI I.
Tanoviceanu şi Vespasian Erbiceanu ; acele de arheologie şi
antropologie ale lui Gr. C. Bu\ţureanu, N. J3eldiceanu; dife­
rite Iucrărt de istorie, ca ale l�i Alex, Mavrocordat, 1. Tano­
viceanu, Ghibănescu, Bogdan Duică, I. G Sbierea, şi altele.
In ramura literară notăm poeziile de Rlria, Ana Conta
Kernbach, A. C. Cuza, N. Be]d�eanll, St. O. Iosif, Boniface
Hetrat, Corneliu din Moldova, şi �lţii; 'iar în povestiri, des­
crieri, nuvele, s-au deosehit Calistral Hogaş, Calou Theodorian,
D-na Eugenia Ianculescll de ReJ.s, Tib Crudu ....
i
4
i
,
[479]
'Două-zeci de anl de muncă
479
Acliv:itatea Arhive'i s'a dezvoltat foarte mult pe tărîmul
. -critic, căutînd totdeauna să deie samă în mod obiectiv şi fără
nicj un atac personal despre diversele lucrărf. Stăruim cu deo­
-sebire asupra acestei părţi critice, căci, din nenorocire, cri­
tica în Romănia este inţăleasă mal totdeauna ca insultă şi
batjocură. Nu se caută a se combate ideile ci a se defătma
persoanele care .le-aă emis. Ca să dovedească criticul că o pă­
rere oare care ştiinţifică nu este justificată se anină de mama
-şi de tata scr iitoruluj, precum şi de dinsul, căutînd să scor­
monească vre-o faptă nepotrlvită cu severitatea morală, şi pe
acest arg1fmwnt ştiinţific se buciumă triumful.
Dacă Arhiva a avut şi are un merit în cimpuicriticei
este tocmai acela de a fi lasat cu totul la o parte personali­
'tăţile, calomniile şi injuriile şi a ţinut să dovedească numai
cît netemeinicia părerilor faţă cu adevărul, neconcordanţa
formelor faţă cu frumosul şi acea a faptelor faţă CU binele.
Arhiva apoI a mal adus un serviciu prin numeroasele şi
Însemnatele documente publicate asupra poporulul rornin, din
-care cele mal multe sunt datorile ostenelelorde culegător! 1.
Tanoviceanu, Gh. Ghibănescu, Th. T. Burada şi alţiî.
Nu mal puţin Arhiva a căutat, atuncl cind se înfăţişa
prilejul, a aduce ilustraţii după opere de artă şi monumente
istorice, stampe şi repr oducerf după obiecte vechi sau ins­
-cri pţil, şi au contrihu i t cu material pentru istoria artelor prin
studii le şi discuţile privitoare la arte: Stefan Popescu, Gavril
Muzlccscu, T. T. Burada, A. D. Atanasiu, State Dragomir şi alţiI.
Colecţi un ea de folklor cuprinsă în Arhiva mai ales in
privinţa poeziilor populare au îmbogăţit culegerile cunoscute
,cu a dause însemnate.
Filologia a ocupat un locde frunte în Arhiva, chiar din pri
rriul num ăr cindH, Tiktin a publicat călăuza ortografieî fonetice,
-după care sistem s'a tot apropiat şi ortografia Academlei în
diferitele ei modificărt, precum şi articolele de filologie ale
lui G. Pascuşi ale altora.
Aşa a lucrat Arliiua timp de 20 de ani neîntrerupţl, şi Iu­
-crarea ei nu a rămas fără roade în sinul cultureî romine.
Ea a avut mult de luptat cu scepticismul unora şi cu ma­
terial izmul altora, dar sporită cu puteri nouă şi suflete alese­
care in ţelcg că .maîpresus de josnicile interese ale p reze ntulu î e­
-xistă ceva care uneşte trecutul cu viitorul-păşeşte înainte plină
-de nădejde în viitor pe aceiaşl cale cătră adevăr, bine şi frumos.
Ii dorim .şi .mal departe viaţă lungă şi spornică.
A D. XeDopol
[480]
Din moda romînească
Baider. o legătoare de gît mare, cache-nez, făcută din
tot felul de materialurl, dar mal ales din lînă dezlînată împle­
tită, pe care o invălătuceşte cineva împrejurul gitulut, pe dea­
supra haineî, pentru a se apăra în contra frigului. Altă (LH<.
acum 30 de ani în urmă, era foarte întrebuinţat hahlcntl prin
oraşe, mai ales împletit din lînă colorată dezltnată. Astilzl îl
inal poartă preoţit, călugări]' şi tăranit.
Cuvîntul mal sună ba1:clrJrm, baidir, baTdirzil, şi a re şi un
derninutiv bcideraş. Pentru Hasdeu .cuvtntul este invederat o­
riental turanie. dar nu turcesc" 1 Din nenorocire. măcar că stia
('ii "este invederat turanic, dar nu turcesc", Hasdeu nu l-a 'dat'
etimologiea, Pentru 'I'iktin originea cuvtntulur este necu uoscuiă;
.unbekannt". Cihac uicr nu-l are. Alt-cineva să se fi 111:\\ OCl,­
pat Cll acest cuvint, nu stiti.
11a'î îlltî'ill este ele observat eă se accentul1lziÎ /)(I'frl(:I'. Iar
nu biiider, cum zice 'I'iktin. '
Bataderele iudiane în jocul lor ,tii tnrre alte caractere
specifice, care le deosebesc de alte diinţnitoare, pe acela di În­
vîrtesc în tot feltul. în timpul dunţulut, lin voal de .c!{!2(', ]le
care-I poartă azvîrlit pe uniere. '. Lemfaille etnit bien prise et
serree dans une sorte de jaquette de soie OI' et noir. qlli ele­
sceudait jusqu'au-dessous de la poitrine. IJ:! commencuir line
jupe d'etofîe legere retombant au-rlessons des genoux; Ull voile
de gaze etait jete sur leurs e]l(\ul�s et venait se croispl' SUI.' le
sein. IJes ha}adel'es tirenL e11 d:11lSnllt, mi pilrti fort hallile de
ee ,"oile". ,Journal des yoyages. lY (l':lris 11-17!)), 155. :'Iroda fnll1-
ce%,'( inventează necontenit llume treci1to<ll'e pentru h:li]le, pe
\'al'e JlU le nWl pot îtnegistn,l di<:ţioJl:lrele, Dllp{t cum de emînd"
a in\-entat numele lioa pentru o legi1toCll'e cip gît. aşa se yede eL
a invPlltat pe acel de !;ayathJ'I'c lJl:11 �tCl1m -10 de anI Îll Ul'lllrt,
]l811tru altă legilto:lr8. care sa'mi'ină întl'-aderiîr cu voalul bala-,
tlel'l'lol'. mi se JlOte%8 ei baTdl!J'Il7, ",cînd so ]JlIl'kL de orăşeni în
Homînia, era totcleallll<1 I:\'îl'lit ,cu eleg<1llţ;l �i eu lleglip:ellFi a­
fe('t�ltă peste umerl. Astili( Jl,oda ti di;;:p�ilUt. dnr trehuinţ:\ :1
rămas, şi ţăl'allul rOlllII1, cale p\ll't:\ legtiturl de gît şi mal îna­
inte vreme, a adoptat CLl\,'întnl Pflltm le,P:îîtul'ile p,e c',ll'e,' llU i,
le mal face acum neyast<l, ci ltî ClllllPUliî elin tll'g de-:1 p:ata.
Compar,l cuvîntul baedcrd (liu clictioll:1l'ul lur Costillescl1. ,.îll1-,
hl'il,c:\rninte ,le eticbetii, ce ]Jllll diunele pe umel''( în loc dl� t;;al".
ASll]1l'a tilll]1ulul cînd s-a întrodus ponte moda lWldel'ulul
{'oHllJaI'i1, baletul llumit baY(ld�r(', pe care l-a Hicni; renumit in­
tiiLî Jmletista 1\1:1]'\:1 rraglioni pe sc;cila BerlinuluI' la Hllul 1 h:,:!
A. Philippide.
[481]
t: U I
i\I'al ispitit c'o vorbă bună
C'un zimbet rnaî ademenit
Ochi triştt cu Iicărirt de lună
Gînd blînd de vise 'ndrăgostit.
Şi te-al desprins ca o nălucă
Din calea. mea .... mergînd la pas
Ispita-ţi fu îndemn de ducă
Şi-un zimbet, tainic ),bun rămas".
Drc« III br le 1909
Ana Conta-Kernbach.
Cobălcescu şi "teoria desGendenţelu
o coincidenţă, anul acesta cînd s'a sărbătorit de ciit.ru lu­
mea ştiinţifidt din Europa, o sută de anr de la naşterea lUI
Daruin; o suti:i de aut de la apariţiunea "filosofiei zoologice- a
lUI Lamarc7c şi 75 de ani de la naşterea lUI Haeckel, într'un cu­
vînt cînd s'a apoteozat teoria descendenţel, nOI sărbiitorirn
dou.izecl de c}nl' de la tufitnţarea "societi"tţeT ştiinţifice şi literare
din Iasi".
U Il ul dintre fonda torif aceste] societăţi şi 111'jm u 1 el pre­
sedinte a fost Griqorc Cobălcescu, care pe lîngă c;il era un
distins geolog, a fost primul profesor de ştiinţi naturale, romln,
partizan al teoriei descendenter.
Activitatea lur ca geolog, :1 fost descrisă de dr. D. Brinâea
în respunsul la discursul de recepţiune al lUI Gr. Cobalcescu
şi llll despre aceasta am sit mă ocup, ci despre activitatea lUI
ca evoluţionist, asupra căruia nu ştiri să se fi scris piniî ast:lz1 ceva.
Ci'. Cobălccscic pe I1ngă cii era profesor la Tmveraitate,
mar era profesor şi la o şcoală secundară particulară de Meţl'
),Institutztl academic", unde it exercitat o influenţă prelungită
nsupruistorier naturale În ţară.
[482]
482
Dr. Leon
Cel mal mulţi din naturaliştiî rominl al' fost discipulij lui'
Cobăleeseu In această şcoală: A. V*�, L. Cosnunnci, D. Voi­
nov, Emil Raeovitzc'i, N. Leon, Saua Aianasiu, Dr. Socor şi alţii.
El era o figură originală, un spirit scrutător, o inteligenţă ex­
cepţional'
Succesul lut ca profesor secundar, nu se datoreşte meto­
delor pedagogice, care pe vremea lUI nu '8'J'flL' cunoscute in ţară
la nol, ci foculut sacru şi convingerilor sale profunde,
Lecţiile lut asupra formaţiunet pămmtulur. asupra tnfăţi­
şărel pe care o prezintă. pămîntul în diferitele perioade geolo­
logice, asupra origiuef vietet etc., erati o adevărată poezie,
Consideraţiunile generale asupra ştiinţelor naturale ne-au
lasat la toţ)' o imptesiune neştearsa, ele ne-al' sugerat gustul
şi interesul pentru studiul naturel deechizmdu-ne în acelaş timp'
noi orizonturi,
Cobăleescu din ceia ce la începutul carierei sale profeso­
rale, pare că era un adept al constanţer speciel, devenind mal
tirziu un cunoscător şi admirator al lul Lomarck, Dan-vin şi
'Haeclcel ş'a reformat complect toate textele după, (';\ re ne preda
ştiinţele naturale la "Institutul academic", în conformitate cu
teoria descendenţel.
In timpul cînd eram student In Iena, el lmf scria adese
ori lnteresîndu-se mult de cursul ilustruluf învăţat, veneratul
meti profesor Haeckei, pentru scrierile căruia se pasionase,
La reîntoarcerea mea în ţ.ară am legat împreună strînsă
prietenie, discutînd une-ort nopţî întregi pasage din .Istoriu
creaţiuner' şi "Antropogenie",
Imt aduc aminte că odată discutlnd Jmpreună asupra,
"regnuiul protistic" creat de Haeckel; dînsul tmt spunea că a
ajuns la aceleaşî concluzif înainte de a fi cunoscut lucrarea lui
Haeckei, "Regnul protistilor".
Adevărul este că în vremea cînd ne făcea deosebirile si.
asemănările între regnul animal şi cel vegetal, după ce ana­
liza în mod critic toate deosebirile, accentua cii aceste deose­
biri devin din ce In ce mal neperceptibile cu cît ne scohorlm
mal jos de scara fiintelor ,\ieţllitoare.
Altă dată discutînd aS�1pra eredităţer, parcă' văd cît de
entuziast era de acest fac tor fiziologic. SingUI'i1, numai "eredi­
tatea progresivă"-spunea el\--al' fi suficientil s,1, explice evo­
luţia fiinţelor vieţuitoare, dOV'ftdă, că aprecia bine acest factor,
este că el a fost cel mar con\hătut ele eiîtl'ă advel'snl'i'i teorieI
descendenţe!, . .'
Cu mulţi din colegi) lur ilIe pe VI'�rnUl'l, CoLălcescu n avut
c1iscuţiunY înfocate asupra. Însetbllătăţjt ştiinţelor naturale. ti.ind­
că mulţi credeall că menirea ştiinţelor naturale este de il, în­
['egistra corpurile din natură, ceea. ce-] făcea să, considere a­
ceste ştiinţi ca sed şi aride, CoMlcesct� cetise.,morfologil1
generală," a lUI Haeckel şi se convinsese că, numai cu observa-o
ţia sau empirica nu se poate ajunge 1D adevăJ'urile naturel după.
[483]
Cobălcescu şi teoria descendenţeî
483
cum nu se poate numar prin retlexiune sau filosofie, după cum
prima metodă, singură, conduce la o "istorie naturală:' sportivă,
asemine sportulut de a colecţiona mărer poştale Salt mono­
grame; tot astfel a doua metodă, singură, conduce Ia "filosofie
transcedentală". Numar ambele metode inseparate duc la ade­
vărata "filosofie naturalistă''.
Diseutiunile ştiinţifice şi mai cu sama Darioircismut.; l'au
pasionat pe Cobălcescu pînă în ultimele lut zile. lată cum se
exprimă Bnbee despre el în discursul de recepţiune la Acade­
mie: ,,]n timpurile din urmă, văzînd pe Cobălcescu în boala sa
cea lungă şi recidivă, con versaţi unea noastră, se întindea de mar
multe ori asupra conceperei naturei şi asupra Iegăturel între
diferitele ramun ale ştiiutilor naturale.
. Desvoltarea tilogeuetieă a organismelor şi momentele ce
intervin la formarea calităţilor distinctiva ale speciilor, conti­
nuitatea lupte)' de existenţă şi formele sub care lumea externă
şi anume microbi! atacă, pe indivizr, preocupaîi 1nHU pe saoan­
iul bolnav. Incercasem a-l urmări şi ajunsesem la vedert, care
erau roditoare şi pentru specialitatea mea".
IşY poate 01''( cine închipui ce culturii vastă şi ce idei îna­
intate avea Cobălcescu; dacă acum Ba de aut, lecţiile lut liceale
de ştiinţi naturale erati in vederile doctrinei darwiniste.
Ca fost elev al Iu] Cobalceeca şi ca fost director al ,.A.,.h-i­
vet'·, partea ştii nţifi că, în vremea cînd el era preşedintele 80-
cietăţel, nil am de cît un singur dor, ca ideile evoluţioniste si:έ
mănate de el în ţară, să contribue la formarea nnel concep­
ţinut ştiinţifice despre lume.
Dr. N. Leon
ATEI ŞI ATEI
In genere, se spline ater, persoanelor care nu cred în D-zeu
şi nu cred din convingere sau din naivitate. Avem însă o serie
de speeir de atel, mal ales în domeniul ştiinţific, care sunt mult
mat periculoşl de cît cel dintăr,
J n realitate, aieii, tnsamnă.: fără credcnţă şi deci atel sunt
aceia care n'au credinţă în ţorţilc lor propri>f, în neamul lor.
îl1. ştiinţa lOT, şi propoveduesc cosmopolitismul şi mal ales ('/'C­
d uii«; În gtndirele, în concepţiunile, în activitatea străinilor.
Atei de specie rea, sunt aceia, care în loc să aibă cura­
jul <1. privi drept în faţă, laptele precise, pe care observaţia sin­
ceri:! le determină, ca.ută a se furişa, a le ocoli şi pe că.1 pie­
zişe îucearcă lămurirea fenomenelor, ce numim vitale.
. . La nOI, adesa se descrill ca inteligenţ.l fJI'i1 samăn, un
IIăc7rel, un Carl Yogt, un a. q·uinclce, BntschZi, Verworn şi un
altul mal de cllrînd I. Locb. Spusele şi scrierile a.cetitora, pal'
an înaint:lte ca pildr; de urmat şi de cinstit. Mare :1teism.
[484]
484
Dr. L. C. Cosmovicî
Cine cunoaşte scrierile acestora, şi cunoaşte întreaga li te­
ratură ştiinţifică şi mal ales aceia, care alt avut norocul să se
găsască, nu în mijlocul numai a unuia sau al celuilalt, ci a
unet pleiade de oameni mari şi să asiste la experimentările in­
genioase şi discuţiunile lor Înălţătoare, de sigur că, nu poate sit
considere pe sus numitiî au vanţl de ilustraţii şt'l'inţi(i,ce. Abso­
lut nicf un folos n'a urmat, fie pentru ştiinţă, fie pentru ome­
nire, din studiile lnî Hăckel sau a Iut C. Vogt şi cu atît mal
puţin, va urma din acele a lur Yenoorn, Q'uincke saLI Locb,
care pot ri consideraţr ca unit dintre speculanţit cel mal în­
drăznetl.
Un Clauda Bernard cînd afirma lin fapt fiziologic, acel
fapt era disecat pînă tu părţile Iur cele mar intime, de mulţi­
mea de savanţi din lumea tntreagă. Şi cum întotdeauna eşia
tnvingător, CI. Bernard întemeia în fie care dată o scoală în­
trea,qii ele a cerceta, ele a concepe şi O altă şcoală, de;" înd repta
în folosul omenirei, descoperirele lut. Cu un aseminea om. se
căpăta cndinţă şi în el şi in ştiinţa, pe care o propoveduia.
Da un Pasteur'? Bine spunea un alt al meu fost profesor
Cli. Richei, că "este o îndrumare spre a fi ingrat, cătră marit
descoperitor]', de îndată ce descoperirele lor ajung repede de
domeniul public".
Dar cine a adus omenirer, uu folos mal mure, de cît din­
sul, şi la adus, prin adînca credinţă. ce avea în adevărata şti­
inţă.. Zic adevărata ştiinţă, 611:1' - din nefericire - de un timp
încoace, îşI ridică capul cu îndrăzneală o ştiinţă speculativă,
care. mult J ăii are �ii facă si mal ales la nor,
'�i atît e de adevăraf ch ştiinţa provoacă credinţă, în cît
nu e de mirare, cînd aflăm sp. ex. eii marele fizician Blol­
descoperiiorul /8'11 omenilor de polarieaţie rotatoTie- luînd 111 ina
lul Pasteur, care abia îŞl începuse seria de cercetări uimitoare,
n spuse-cu Iacrimele în ochi-vestitele vorbe : "scumpul meii
"copil, atîta am iubit ştiinţele, tn cît nu pot SrL nu fiii mişcat,
"faţ::), de frumuseţa descoperirelorce faci". Acea iubire de care
vorbea Biot era credinţa în sinceritatea ştiinţelor.
�i 1111 e de mirare ctndPaeteur, chiemnt În mij locul mem­
brilor Academie! de ştiinţi din Paris, a făcut acele frumoase
mărturisiri, care după spusele 'lut Ernest Legouve directorul;;;i
decanul Academie! franceze, "a provocat in întreaga ai'\ii'\tellţă,
.,fiot·i( de entuziasm şi de ('ndinţe[, Acela -- spune PHsteur-­
"carv.e. proclmllă ideia infinitll!L"�\ ��eL�m�le<lzlt în .acea afirmare
"mal mult supl'anatural ele CIt mosta 111 toate lIllraeolele tutu­
,,1'01; 'I:eligiunilor, dicl noţiunea d1 infind are neel caracter de
,.a se"'impune şi de a fi, ne înţăles. Cîn(1 această noţiune se
"acaparenză de spiritul nostru, nu l'ămîllc de cit s;i ne plecăm
"genunchii! Hesorturile vieţer intelectunle amenin(tt să se jl1-
"tindă! simţim gata li fi cuprinşl ele sublima nebunie a lUI
"PascaL.. Suprana.tura.lul întră in iJlimft ta, ideia de f)-zeil, 1I'lI-�
,.ele cît o formă a ideie:t de infin'it'�.
J
[485]
Ate] şi atel
485
0i dacii mei Pasteur, n'a întemeiat meto.ide experirnen­
tale şi n'a pus temelia, celor. mal viguroase principii de demons-
"trare, ele couceptiune şi de logică, cu alte cuvinte dacă nit I
Pasteur u'« fost usi ade1'lfrat om de ştiinţă, utuncea DU ştim
cine mal merită useminea calificative, Ni cu toate acestea­
dnp�L cum o ma; afirmă Leqonve-"el'au 'do uă persoane In Pa8-
.Leur, UD saoau; şi un credincios şi vecinic gelos de drepturile
"unuia şi ale celuilalt propoveduia cu toată convingerea şi
"putel'ea luî, libertatea absolută şi pentru savantul şi pentru
.credinciosul:' .
Iată care preceple, trebue SrL fie imaginea s(tlttă a propo­
veduitorilor de ştiinţă, şi de bine.
Departe sunt fabricătorit de ştiil1ţ,'t speculativă, de acele
metoado de i uvestigaţiune, pe care le au urmat, întemeiat, a­
titea ilusll'atiT trecute, ca Btcliat, Cl. Bernarti. Pasteur, Mw·ry,
Hcberi, O(ludry, Heimhots, Vircluno şi cîţI alţii.
Tendinţa ateilor în ştiinţă, nu e progresul, căc] nu poate
fi progres, crud caută să îulăture realitatea şi să o Inlocuiaseă
cu ficţiuur i maginare.
Felurite imprejurărf=pe care n'am nevoie a le desfăşura
--an provocat o reactiune din partea unor oament însemnaţi,
COI1tI'it caiolici-mului si numar contra acestul fel de manifestare
religioasă. I:ic, ele la 'început, dt au greşit. Nu preceptele reli­
gioase erau de vină, ci oamenir carf pretindeau a le pune în
practică. Dacă s'ar fi luptat numar contra acestora, rezultatele
arii. fO�Jt mult mar multămitoare. .
De la acest pas greşit, uni) savantr au crezut de datoria
lor, a-şI îndrepta toată, activitatea /01',111 a sfarama credinta
1"clig'loasă. 'I'imp absolut pierdut.
Marele răU insă cai-e-l fac aceştia, se datoreşte faptulu)',
ciî pentru a da lovitura credinţei reliqioosc; el denatl�reazd 're­
alitatea fenomcneior lnoloqice şi crează o Intl'eagă clădire de ar­
gumentărî şi pretinse observaţiunr, pentru susţinerea Iantezi­
elor 101',
Fric» de a uu ti consideraţ] ca t('işti, îl silesc să nu re­
cllnoascit, existenţa în lLlme, pe lîngă puterile f'isico-chirnice-­
adidi acele ce studiem în fizică şi chimie-şi o aWî pute/'e.
tot fizică, dar pe care o studiem Îll JizioJogie, putere (ieprinşT
a o numi: viaţă. NaturnJ., ClI o aseminea tendinţă, nu pot face
de cit ştiillţ,î speculativă.
0i Marey, acest alt mare fiziolog, spunea adesea .,de]a
"începutul c:lriel'et mele, am simţit, cită, trebuinţă era pentru
,.fiziologie, i5�î pă.t�lsesc domeniul 13Ţ)eculaţiuniloJ' şi să recurg la
,.mtisllrile exacte, la instrumente jJl'ecize şi m'am hotărît să
"intl'u pe calea de:'lchisi:'L 1]] mod strălucit în Germania, de d't­
"tl'�t Volkmalm, Imcl wig, Helmbolz", Da, 11 simţit pericolul şi
dac:'t n 'a\'ea acea lnnltă concepţie, de rolul ţtiinţel adevărate,
şi dect n'avea acea credintă. nestrămutată în ştiinţă, de sigur
. că, 8e lăsa tîrît în domeniul specuJaţiunilor şi atlll1Cea, în loc
[486]
486
DI'. L. C. Cosmovicî
de acele strălucite studii şi metoade, ce ne-a lasat, de care O·
lume întreagă s'a folosit şi se foloseşte încă, am fi avut cine
ştie ce tntortochert de fapte. cine ştie ce lămuriri a fenome­
nelor fiziologice (vitale). Omenirea ar fi pierdut din două p.\rţl.
Marey nu şi-a bătut capul să combată religia, avînd şi dînsul
o credinţă religioasă-şi n'a avut frica să fie desconsiderat,
dacă nu s'a. pus de partea acelora, care se tem să afirme că
există via;ţcL
Şi iarăşi în treacăt fie spus: toţl ateir de specia aceasta,
cînd vorbesc de «ubstamia. vie, n'au ce face, o numesc su.bstanţă
vic. Ca să se lepede complect de satana, ar trebui să ŞI creeze
şi o nomenclatură ad-hoe. Şi dacă ar admite expresiunile pe
care le întrebuinţez: sttbstanţcL fiziologică, putere fiziologi('(�,
încă, tot n'ar fi scapaţf de caua. ce-i urmăreşte zi şi noapte,
gogorita, că dacă zic viaţă şi recunosc o viaţă, sunt siliţl n re­
recunoaşte numai de cît un suţlet şi dect, vrut ne vrut, exis­
tenţa unul Dvzeu.
Aci e greşala lor cea mare. Se confundă lucrurile. Să se"
lase în pace religia cu preceptele el şi pe acest teren, oame­
nii culţI de la nOI al' trebui Să-ŞI dee mîna, numat pentru it
moraliza învăţămîntul aşa zis rciiqios, în şcolile primare. Nu e
moral a învăţa pe copilaşit de 8-9 am, cum a blastamat Dvzeii
pe Adam şi Eva: (D-zeu a osîndit pe Eva, să, nască fir în du­
rere 1); cum, în inalta luf tnţălepciune şi bunătate, n'a găsit o
educaţie, pentru a îndrepta omenirea, pe căi bune, ci pedepsirea
CI( moarte (Sodoma şi Gomora. Potopul); şi nu e moral, a le
tot vorbi de naştere, chiar cînd e vorba de Isus: (Peste noapte,
sfinta Fecioară, născu acolo în staul pe Domnul Isus Hristos).
Nu e nicl educativ şi nict de folos, a le toci mintea cu memo­
rizarea atitor copil a fiilor lut Israel şi cîte altele. Iaca lnco­
tro ar trebui să-şL îndrepte activitatea 101' ştiinţifică, aceia care
se ridică În contra Religiei.
DeCI, dacă, un adînc cunoscător al fenomenelor tizico-chi­
mice, cum a fost Pasteur, a spus, r-r'{ ideia de infind e () formă
a uieie: de Il-zeu: trebue dt toti aceia care sufăr de RUf' amin­
tita insomnie, să se redeşte�te 'şi în loc de ,1 se tndărăptuici în
a nega puterea care .există :, viaţa, şi dect a-şf perde timpul in
a lucra pe că! false, piezişe, ca să dovedească neexistenţa. ,,:'i
se apuce a conlucra cu toţii, în ;t' descoperi în nrnănuntimcle
el, secretele admirabile ale maniţestăre; sale.
t$i î!l adevăr, .viata l'e . �ll1r!it:estă vln v hl�le ca () jl�lteJ'P;
care depăşeşte cu mult, manifestările ort carei alte putert.
Se ştie din mecanică, că, 'îleeiaşY putere, va avea efecte
deosebite, după feliul cum vor 'ti tnjghebate pîrghiile, puse în
mişcare de acea putere. Unde se poate dovedi mal hine, a­
ceastă ndmirab ilă lege, de cît în legătul"ele organelol' din cor­
pul animalelor.
1). VedeţI cartea de ceLire pentru clasa a II-a primară a Ministerulul
Instrucţ.illner, p. 30-74.
1
1
[487]
Atei şi ater
487"
Şi este o idee greşit;), de a nu cerceta organizrnul ornu­
lUI, cînd e vorba de fenomenele vitale. O căldură de ;-)0 şi o
alta de 100°, de şi tot căldură e şi una şi alta, nu vor avea,
aceleaşf efecte. Prin urmare o viaţă a uner celule (Lin proio­
zoar) cu o viaţă legată. a unul număr infinit de celule, (corp
omenesc), nu pot avea aeeiaşt manifestare. Şi dacă în toate
celelalte feluri de studit, îţl' este involt a analiza tocmai cela
ce este mal complicat, mă întreb, dacă nu este o absurditate, a
opri în fiziologie, SlL analizezr altă. ceva .. de cît cela ce e mal
si rnplu, de cît viaţa Imn� protoeoar. Impunerea absurdă, rezu] tă
din frica analizată. Cînd su ni mulie vicţZ la un loc leqaie, a.sis­
tăm la manifcstdrt impusuitoare care te silesc a afirma cxistenţ«
lor si tocmai ceio. ce sui doresc . tcir nostri.
, Trecmd la fapte, nu ştii' pe care 'să le alegr.
Cînd tmr amintesc de figura blîndă. a lUI CI. Bernard, care
Într'o sară, în casa lUI Lacaze Duthiers, a pus lut Vulpian, tn­
trebarea : "amice, al putea să-mi SpUI măestria aşezăreî coar­
eter timpannlnr prin timp an '1" Şi cînd Îmi aduc aminte cum
i s'a iluminat faţa, lămurind acea măestrie, nu pot a nu fi din
nou emoţionat, precum fUI atuneea.
Acestea sunt momente, de desvoltare de credinţă, dar llll
lămurirea unuî de Lanessan 1). că stecla unei larnpe aprinse,
daeă plesneşte, din cauza. unul curent de aer, ne dovedeşte eit
şi substantele ne-organice, "s'unt foarte sensibile cxcitaţiunilor
exterioare;" sau că" nutriţiunea este uu act tot atît de simplu
şi cu desăvîrşire identic, cu creşterea. unel picăturt de apă,
pusă sub un clopot cu vapoare de apă, saă cu vapoare de al­
cool; sau cii o bornbiţă de soc, dacă se apropie de o baghetă
de steclă electrizată, se apropie, fiind că-) place, (pag. 22);
sau că mişcarea unul arnib, e o dilatare şi decî identitate eu
plrlitul unei bucăţr <le pucioasă ce o ţinem în mînă, care do­
vedeşte că se mişcă, fiind că se dilată!
Şi mal absurde sunt lărnurirele luf a. Quiltckc 2), de miş­
carea unul Arnib, cu presupunerea de formare de soponurl de
albumină .. Ce să fae acele soponul'l'? Cine lt găsit în apele
dulc'i sau marine, uude tl'iîesc miliarde de Pl'otozoare, acele
SOPOIlUI'J. Se ştie c:'t nimica nu se perde. Şi apoT, un [lagcl
un cir, un eil·vibratit, care sunt tot prelungil't protoplasmice,
nUllmi permanente, se mişcă tot din ca,uza aeelor' imaginare şi
fantastice producţiulll' de soponurT '?
'rot atît de puţin înMţi1tor, sunt �i numeroasele încel'diri
ale lUI Locb '1) de a litmLll'i fenomenele vit::tle, ca simple feno­
menefizico-chi mice.
1). I. L. De Lane�san. Tl'ait� de Zoologie. Paris 1882, p. 20.
2), G. Qldncke. Ucoer periodisclIe Ausbl'eitung au B'lussigkeitsobor­
Jliicllen 11. dadurcll lJOrvor'gerufone Bowogungserschoinnngen. Sitzungsber ..
der Akademie der \\'issenschaft zu Berlin 10S8.
H). L Loeu. La dYllamique des pJlO�nomenes de la vie. Paris, 1908.
[488]
-488
Dr. L. C. Cosmovici
Cînd spune (loc. cit. 'p. 2) "fiinţele vir pot ti considerate
"ca nişte maşinr chimice pentru 2 rezoane : fiind cu, energiile
"trebuitoare funetionăreî lor sunt date de proccsusuri chimice
"şi tiind că snbstantele Insuşt din care maşina este alcătuită,
"sunt rezultatul unor syn teze ehi mice", sunt ati rmaţi uni 1n(ll'llZ­
neţe, care ameţesc numar pe cer slabi de rnger=-după cum se
.spune=-saă pe ateit de care mă ocup. De sigur cit numai pro­
cesusurt chimice există, în lume şi c;'( synteze ne-chimice, ni­
mene nu poate concepe. Dară acele synteze se fac în substan­
ţele ne-organice'? Şi o substanţă organică dată, cînd este moartă,
deci lipsită de energia care o mcnţinea în echilibrul sub care se
, arăta nouă; mai poate învoi o synteză chimicu ? �i dacă sub­
stanţa moartă, se descompune, acea descornpuuere-i-zez P?,oc('-
8US chimic şi ea-nu se face oare, tocmai sub influenţa altor
tiinţi vi: ?
In intestine, ai suhstanţe asimilabile şi absorbabile, căpă­
tate prin procesusurr chimice şi acele substanţ« ca, să treacă
în organism, pot trece, dacă celulele epitheliale ale mucoasei
intestinale sunt moarte, de şi condiţiile fizice. ele permeabili­
tate, de fuziune, de ozmoză, n'aă dispărut '?
Se Ialşifică numar realitatea faptelor, Îll anumit scop �i
de aceia se pare ClL lămuresc fenomenele vitale cu fenomene
fizico-chimice.
Cînd zicem fenomen, trebue sti .. nu uităm, că e o lucrare
.oarecare perceplib'iZrJ; nouă, datorită une'i puiert. A zice : U Il te­
nomen vital, este un fenomen ehi mic, n'ai explicat absolut ni­
mica. Sunt fraze. Fenomenul chimic are una SUll mal multe
cauze, decl una Salt mal multe puteri, şi cînd zicem sp. ex : o
bucată ele zahar să dizolvă în apă şi llU o bucată de quartz,
căCI cea dintăr este solubilă si nu cea de a doua, n'ai lămurit
nimica. Ai constatat un fapt' şi ai calificat cauea, în specie, cu
calificativul de disoluţie. Dar ce este acea disoluţie'? Ce este
.acea putere'? Nimene nu se gîndeşte şi nicl nu se încearcă sit
o lămurească, căci nu o poate. Fizicianul se mulţămeşte sii
. confunde efectul cu cauza. Şil aceştt Fiziciunr-chirulştr, care J�'i
msuşesc epitetul de Biologiştl, se revoltă, ClL nu putem defini,
.caracteriza, lămuri 1J'iaţa şi ne;o Iămuresc prin atîtea acte ne-
cunoscute, ca procesus chimic, 'catalysă, 8yutheză etc.
�i ne fiind momentul, a dfL. desvoltările cLlTenite. dae<'i am
analiza numa.I capitolul "excit0bilităţit". despre care Lrwb lIP
vorbeşte 22 de paginI şi caută \1,'1 liimuri prin chimie şi tlzid,
înc:), e îndestul să arătăm cit e \�te atell, adecii, lipsit �i de
,bună crcdinţc'{ şi de credinţă ştii1�ţifidt.
7\1<11 întăî, zicînd excitabilitat�, calificii,1ll un fapt constatat,
<leci un fenomen. Şi să nu se uite ClL excdabitiintea se mani­
fest:), în organismele superioare, aqolo unde se Miii niimol de
substanţe yii-Sub fel de fel de înHiţoşerl şi aproape În totdea­
Ulm, provocătoare de admiraţie. Şi sii nu citez de cît un tnpt..
Avem în Inima noastră, ca şi in acea a bl'oaşte'i şi ti al­
I
[489]
Alei şi atei
489'
tor' vertebrate, pe lIngtL Il 11l1lel'oasefi re aşa numite nervoase
. care n leagă muşchii, cu centrul nervos cerebro-spinal, un nu­
măr de trei mase nervoase : .r;anglion't, aşezat! cu o regularitate
admirabilă şi dînşii în legă.tul'tL cu centrul. Şi cum aceşti gan­
glioni ali fost descoperiţi pe rînd, li sa dat numirl şi anume,
acelea a le descoperitorilor. Unul în păretele auricululut drept:
gan.r;lionnl tu: Rcmack ; uu altul în ptî retele auriculo-ventricu­
Iar stîng: ganglionul iur Bulder şi al treilea în păretele inter­
aurieular, dec. între cel dol amintiţi: .qanglionul lent Lnuluiu],
Experienţele dovidesc, C�1 Remack guvernează mişcările ritmice ale
inimer, acuma mărind, acuma micşurtnd numărul hiHăilor; că
Buider guverneaz,l, intenzitaiea coniracţiu.nelor; iar Lndwig,.
oare cum, avînd o mînii în chica lui Rernack şi cealaltă în a
lut Bidder, moderează şi pe unul şi pe altul şi gmţie acestei
veghen din partea gangiionulur lUI Ludwig, inima îşI are rit­
mul ce cunoaştem şi reuşeşte a-l avea, cînd se schimbă din
diferite tmprejurări, fie numărul bătăilor, fie puterea contracţi­
unelor. schimhărr, care o pot sdruncina.
. Acestea sunt fapte pozitive, care nu se discută.
Revenind la excitabilitatea tăsuturilor Vii, g;lsim în Loeb.
că această proprietate ftz.ologică, de a respuaidc, deci de a pro­
VOCCt () lucrare oare care, perceptibilâ 1w1iă, nu ar fi o proprietate
vitală, ci un procesus fizica-chimic (lcc. cit. p. l5G), .depinztnd
"de prezenţa ionilor tie tlodiu, Potasiu, Calciu şi poate de iont
"de Mg, În oare-care proporţiun., ioni legaţ\' în parte coloide­
"lor; şi că ori ce variaţiuue în raportul acestor ioni, în lăun­
., tru l acelor corn binaţiun i coloidale, ar schimba propl'ietă.ţile ţă·
"sutu riIa!' şi pentru o variaţie destul de răpede, ar urma, Satl
"o excitaţie, sali inhibiţie, în senzul vHriaţiuneL In fine-crede'
,,-că fellomenile ritmice, ca contracţiile inime, mişc;lrile res­
.. piJ'atorie etc., se datoresc unor suhstituţiunl de ioni metalic!,
"altora" .
Dar clItd ţ:l.sutul muscular este mort, mal alI loc acele
Rubstituirl de ioni metalicf, care să provoace contracţiile, deci
sii, fie excitanţl ? Nll! Vm să zică, avem In lumea noastră o
sL1lJstauţiî care învoeste fel de fel de pl'OceSUSUri fizico-chimice,
atîta timp cît ca îŞiptistJ'e;lză felin! ei de a fi, fel ce ne-am
obieinuit a numi vitî. tle poate nega aceasta.? Este saLI nu este
o substa.ntă vIe � Faptul însll�i . dî şi Loeb ca şi tOţi ceilalţI
atei ştiinţitic1,\'oJ'besc de o substanţă \'ie, o stllui<lză şi o ;}­
naliz<1;':;'t, uI'mează ci'\, existiî.
Aceasta vroim si 1101. să se afirme odatti: da, c.:cistrr. Ni
dacii, exisUl, avem deci în lume viaţă şi viaţa este o )Jute;·e
fizică, ca şi lwnina, electricitatea, gravitatea, căldura etc. şi llU
un fenomen chimic, eX[ll'esiune ahsolut falşă, A admite exis­
tenţa puterei VIaţa, nu ne tîrîe în a admite suflet şi de acolo
D-zeit şi trebue ateil ştiinţifiCI s�i răsufle o�ati1 şi Sil, scnpe de
coşmarul, de s]mcilll11Ul de eare sunt cupnnşî, ca nu CL1D1\'a
afirmind, ceia ce existiî, sre llU se poată mîndri cu calificatiYlll
(Je ater pnr'f.
[490]
490
DI'. L. C. Cosmox ici
t;)i zic, dt aceia care definesc viaţa ca fenomen chimic,
spun uu neadevăr, etlci care e cauza aceluI fenomen l Nu vor
putea respunde, dacă nu vor să afirme, că e puterea fizică:
vIaţa.
ţli revenind la exemplul cu Inima, să presupunem că vi­
braţiunile numeroase pe care acest organ le primeşte fie di­
rect de la ganglionit intra-cardiacr, fie indirect, de la masa-ce­
rebro-spinală, sunt în adevăr rezultatul acelor schimbun de
io ni pe care nu 'i-a dovedit de loc Loeb, ci numai i-a afirmat,
.şi care teorie este absolut falşă. Chiar singur spune : ,.ideia pe
"care am urmărit-o, adecă, că substitutiet Na, sali K, în locul
"Mq, sati Ca, sau reciproc, în unele combinaţiunt organice, este
"cauza contracţiusulor, poate că ar trebui sit sufere oare-care
"modificări de detaliu şi fără îndoială, nu trebue să avem mult
"mar mult material, pentru a formula o teorie definitivă, asu­
"pra acestui fenomen". Cum se vede e vorba de teorie, raza­
mată pe presumpţiuul şi absolut de loc, pe experimente de :1-
· cele, cum făcea un Ludwig, un CI. Bernard şi cîţi alţii. ţli
.chiar Loeb o afirmă: "îl1 18fHl, formulam clteva ipoteze, ce
"credeam că mă vor conduce la o teorie generală a excitahiti­
"tăţei. ImI închipuiam, că. metalele sau ionit metalic! erati le­
"gaţi în ţăsutun, unor substanţe organice... Manifestările Vέ
"tale (!) şi fenomenele ele excitabilitate (ce expresiune fal�;1 :
fenomene ele excitabilitate ; parcă excitabilitatea n'ar fi o rnu­
nif'estare vitală) "ar depinde de prezenta în ţăsuturt, a unor
.combinaţiunr metaloproteice, salt de SăPUl1Ul'i metalice, în pro-
· " porţii definite".
Presupunem dar di e adevărată teoria sa. Cum s'ar putea
explica acţiunea ritmică a ganglionulut lut Rernack şi acţbUJ.bPrl
de forţă a ganglionulut lui Bidder, cu simpla acţiune excitatorie
tiin partea schimbului deioni '? După teoria admisă, din schimb
reeaă un excitant şi cum tăsutul nervos este excitabi' (tocmat
ceia ce nu demonstrează absolut de loc Loeb, confundînd ex­
citabilitatea cu excitantul), cel mult va provoca o lucrare, a lit­
muri însă ritmul cardiac, aşa, cum îl constatăm prin mijlocirea
celor trei ganglionî, este absolut cu neputinţă.
Mal mult de cît atîta. ba cum acele schimburi de ioni.
învoeşte gangliollului lUI Lttcli&iq, să modereze cînd acţiunea
lui Hemack, cînd acea a lUI Bidder, acţiunI atît de diferite ')
�i ca să nu insist mai mţtlt, avînd mii şi miI de exem­
�1�, un�le mal măreţe, m�1 uin\jt�are, ele �ît altele, de fapt�.
fizlOloglCe care se petrec m org�l1lzmul animal, VOi spune, ca
toţI aceşti ateI ştiinţificI, fug ca demonul de tărnîe, de a se
pune în faţa unor probleme biologice bine determinate-ca
e;Ternvlul Clt r'itmul cardiac-şi să-I lămurească numai cu proce­
sllsurite lor fizico-chimice.
Şi cu drept cuvînt. Le-al' fi cu neputinţ,';i aşa ceY<1.
Mai repet, absolut nimica ne-chimic, ne-fizic nu să COI1-
· cepe de· orI -ce Biolog sincer. Şi v�aţa este o putere to,t atît de
ne-explicabilă ca şi qravitatea, dar există.
[491]
Atei şi atei
491
�i precum puterea uuiversală+-pe care am numit-o 1) ener
'gOD, a ajuns sub formă de aner, sitice ete., apot [eldspai. mica,
. etc" apoi granit etc" a ajuns plOtoplasmă vegetală, proto­
plasmă animală şi fie. care din corpit simpli, din corpit
compuşi, din cauza feliulur de a fi a moleculelor fiecăruia.
11 capatat caractere fizico-chimice-fiziologice speciale.
'rimpperdut ele a născoci teorii, pentru a alunga din lu­
mea noastră, puterea ce există: viata şi a O grefa pe alte pLl­
tert , din domeniile ştiinţifice ce le studiem în fizică, în chirni e,
smu lgtnd-o cu furie şi spaimă din mtnele fiziologiei.
Pentru gloria ştiinţelor şi binele omenirei, să-şi indrepte
activitatea lor. în a studia toate puterile universale, care sunt
numai botezate. cu numin, nu şi analizate în esenţa ]01' şi cum
dintre toate, viaţa este puterea cea mai răspîndită şi care a
atras o alcătuire elin cele mai măreţe de maşini animale-e-no
chimice !-pe dînsa să o analizăm şi cum vieţel datorim exis­
tenta noastră şi închegarea. acelui encefal (crier) care ne tnvo­
eşte a ne da sama de tot ce ne Înconjoară, să căutăm a o în­
dulci, apărînd-o mai ales contra manifestărilor brute ce moşte­
nim de la străbuni! animall şi aceasta, graţie unei sănătoase câu­
caiiusi: pe care să o stabilim odată cu toata sinceritatea cuueniiă.
Cele ce am scris, fură îmboldite de jubileul de 20 de ani
al Societăţii noastre ştiinţifice şi literare, al. cărei organ de pu­
blicitate este "A'rMva".
Douăzeci de unt ele existenţă-o viaţă de om-fără alte
stipendii, de cît credinta în forţele noastre propru, sunt dovada
cea mal puternică, că fănt credinţă, nu există progres.
_16 Noernbrie 1909. Dr. Leon C. Cosmovicl.
Profesor Universitar.
MihaU Eminescu
P'e rs o n a l i ta t e a lttt a rt i st i c ă
Personalitatea artistică a unul scriitor stă In felul lUI de
a gindi, a simţi şi a se manifesta.
Din punct de vedere al gîndirii şi simţirii, Eminescu a
fost sceptic şi pesimist. Sufleteşte dinsul a fost izolat de oamenr.
Lipsit de toate iluziile şi credinţele falşe de care este imbuibată
mintea celor mal mulţl dintre semenii săi trupeşti, el avea în
1). Dr. Leon r. Oosmovicî. Rolul ştiinţelor Naturale. "..4rhiva" Anul
al XVIII-lea, Iunie 1907, p. 266.
[492]
492
N. Zahria
vedere marele adevăr .că "simburile vieţil este egoismul şi hai­
na IUL minciuna". Şi bind ai asemenea convingeri este firesc
să nu te- mal i ncrexl în oameni. "Eştl veşnic singur, cind eşti,
împreună cu acel ce nu slrnţesc la fel cu tine".
Iar dacă sufletul tă ă este setos de iubire; durerea de
care ve] fi coprins din cauza Înfrînări! acestei dorinţt la care
te constrînge scepticismul, este imensă, "A nu iubi �- spune
dinsul In Genii: pustiiî··-nu e nimica; a tu: putea iubi, este
grozav".
Se va fi datorind oare acestei simtiri concentrate în su­
fletul lUI veşnica sbuciumare în care se găsea poetul şi care
l'a făcut să scrie unui prietin al său "Într'un pustiu să fiii şi
nu mi-aşi putea regăsi liniştea" '! Poate că d a,
Pe de o parte se lea de iubire, contrar iată de îndoială
iar pe de alta, tendinţa la actiune, nimicită îndată de tristul'
adevăr că esle zadarnică ori ce luptă, că omul este prin firea
lui predestinat nenorocirii şi că, la urma urmef, "vis al mor­
ţel eterne e visul lurncl intregl". Acestea sunt cele doua tră­
săturt caracteristice suflctulul chinuit al în.iure ratu luţ poet.
Impresia de adincă tristeţă ce produce citirea poezii lor şi nu­
velelor lui Eminescu, îşi are deci o cxplicare destul de logi�ă. El
ne evidenţează nişte adevăruri triste, privitoare la omenirea şi la
viaţa ce toţi suntem osindiţl s'o trăim. Poate cii le ştiearrr
deja, poate că ai:i fost cunoscute de mit şi m i I de ani: dar
felul cum le-a exprimat dinsul, forma in care şi-a turnat gin­
direa şi simţireu este cu totul nouă în literatura noastră. In
cite feluri nu se poate exprima o idee'? Sub cite forme nu se
poate spune un adevăr'! Meritul artistuluî este de a şti 8(L (i­
leag((. pe cea mal estetică şi, emoţionantă. Este un adevăr ha­
nal, că această calitate este .înă8c�dd.
Ca ori ce mare poei, Eminescu ş!-a îmbrăcat adinca-t gin
dire in lmuginl. Bogata lui imaginaţie era caracterizată prin
ele.Cjcmţă, gtng(lşie şi 1J!asticdat\c adecă puterea de a zugrăvi a­
şa fel, în cît să-ţi producă'. iluzia compleclă a rcaf ităţit. O,
notă personală a sa este şi marea calitate de a descrie stărt
şi idef abstracte prin iI�1ag�nl ��nc,re�e şi lucruri COl1el�cte.," 11:'in
i maginf abstracte. Imaginaţia luf Eminescu era boqata, [ara a
fi pro lix ă. In descrieri dinsul păstrează o rcma rcabi lă sobrie­
tale; iar in exprimarea gindirii o uimitoare concizir.
Poate că şi această imaginaţie hogată a lui Eminescu a
contribuit Întru cit-va să-I facă 'să se simtă şi mal nenorocit.
[493]
Mihail Eminescu
493
Căci dînsul şi-a creat o lume fericită dar, din nenorocire ţie­
�iv(X, deosehită prin urmare cu totul de cea reală. Şi ce oare
-este mal dureros, de cit contrastul dintre vis şi realitate?
"Ah! cine ar mal vrea să trăiască, cind i s'ar spune de mic
încă În loc de poveştl, adevărata stare de lucruri în care va
intra '7"
lrrsă cauza de căpitenie a durerilor IUl sufleteşti a stat
în propria lUI simţire, care vibra la cea mal in perceptibilă
atingere cu realitatea. Iar viaţa contemplativă, ce ne reco­
mandă poetul in gl08să, nu i-a fost oare suparată şi de această
rafinată emotivitate? IntocmaI după cum un om ale cărui
cărnuri sunt lipsite de pătura protectoare a epidermel, evită
-atingerea cu ori ce corp străin; tot astfel şi cel al cărui sirn­
fire este de o delicateţă bolnăvicioasă, se fereşte cit se poate
mal mult de contactul cu lumea externă, Icare-I rineşte, cu
voe sau fără voe, la ne-care pas.
Neaparat că acele poveţe ale poetulut au fost Întemeiate
şi pe trista convingere, că ori ce încercare a noastră de a in­
drepta omenirea este de prisos, căci "Lumea-I cum este, şi ca
dinsa suntem noI".
O calitate ce se observă rai' la poeţl, este lipsa de ariiţi­
eialilale:,ŞLdacădinşil .mărturisesc adesea cele ce gindesc;
in schimb, poate rai' exprimă ceea ce simt. De aceia versu­
rile lor ne Iasă nepăsători, căct vedem că "dorurile vit şi pa­
timile multe", pe care se încearcă să ni le exprime, nu le-a
frămîntat inima, după cum dtnşil voesc a ne face să credem.
Sinceritatea, ce se desprinde din scrierile literare ale lUI Emi ..
nescu, este o calitate preţioasă, fiind că e foarte rară.
Un artist este cu atit mal mare, cu cît primeşte mai pu·
ţin de la lumea din afară şi dă mat mult de la sine. Ceea ce
a primit Eminescu sunt unele idel ce le-a dobîndit prin e­
norma lut citire şi impresiile ce i-a sugerat ginduri ale lut
proprii: pe care, mulţumită bogatet lui irnagtnaţil, el le-a
exprimat în fermecătoare imagiur. Adinca lui simţire le a in­
sufleţit, le-a dat viaţă, le-a dat în sfîrşit putinţa de a ne mişca
profund şi a ne face ce şi nOI, la rîndul nostru, să vibrăm
zdrunclnaţl de emoţii la fel cu cele de care a fost coprins po­
etul care le-a exprimat. Intocmat după cum marşul funebru
al lui Chopin. saii acele din simfonia Eroica al lut Beethoven
ne fac să ne cutremurăm de durere; tot astfel simţirea caldă
exprimată tntr'unele dintre poeziile lut Eminescu, ne induic
A�n 2
[494]
494
,.- ,
N. Zaharia
şază, ne face să. plingem durerea poetului şi. poate că, prin
reflex, .:adesea propria noastră durere. ,
Insemnătatea unul literat atîrnă, în primul rînd, de ro­
lul avut în mişcarea IÎ1eraJ ă a întregei lumi civilizate; iar in
al doilea, de inrîurirea ce a exercitat asupra vietii literare
in mersul el evolutiv a poporului din care face .parte, Soco­
tită din acesta al doilea punct de vedere, opera literară a lui
Eminescu a jucat un rol covîrşitor. Dînsul a dat o formă ar-o
tistică Iimbiî în. care s'a exprimat, înlăturind neologismele a:
iît de numeroase la poeţil premergători lui şi servindu-se de
termenit cel mal aleşr.. în exprimarea gîndiriI sale. Felul în­
lănţuir it lor este cu toiul nou. Cadenţa şi ritmul sunt de O.
muzicalitate atît de caracteristică, în cît poţl cunoaşte. oipoe-,
zie că este de Eminescu, fără să o vezt iscălită de dînsul.
Este adevărat că la unii poeţr, care au trăit în prima
jumătate a secolului trecut, găsim gîndire adîncă; însă este
exprimatărn mod naiv, cale adesea ne face. să suridem. Acea­
sta nu se observă la Eminescu .. De Ia ivirea. lui pe orizontul,
literaturii noastre, poezia romînească a· irrtrat într'o nouă fază
-faza maturttăţiî-c in cale ideile se exprimă prin imaginele
şi cuvintele cele" mai apropiate şi elegante, inlănţuîndu-se in-.
tr'o formă plastică şi muzicală.
Eminescu; prin felul SăLI artistic de a-şi exprima �gtl1(fi-.
rea şi simţirea intr'o formă care pănă la dînsul n'a ma(fOSt,
a croit un drum nou în mersul !=vo]utival literaturii noastre.
Aceasta face ca renumele lui să lntunece pe acela al celor cari
i-au precedat orf i-au fost contimporanr, după cum, pe cerul
instelat, un soare nou apărut întunecă prin puternica .lut scli­
pire lumina aştrilor incunjurătort.
N. Zaha.ria
.,
S T UD II P i',L O,L O G 1 C Il
i(\\r
Elemente vecM germane
:Bară. o întindere de pămînt mocirlos ; terrninmarecageux,
bourb eux (Hasdeu) i- 'lac mic, lăcşor, băltoacă, băltiş' (Dala­
metra), 'mocirlă mlaştină, (Papahagi, Basme Arorniue), 'mocirlă:
[495]
Studii Filologice
495
'{1:'apaJlagi, Meglen}; mare.marecage.c-Rt.. lrIewi apă stătătoare,
,bal1il',de 'unde şi flanc. mare, vfranc. 111aTeSc,'nf'l'Hnc. murais,
vfranc. marescaqe, nfranc: m{Jrecage,ilal. mej1'esy:�Pentrn pre­
ţaceJ:ea 1.111 m- In b-,,' c9mp. bangăfi 'mare, lung' (:;rezătom'ea II,
iOJO�tl din Th1P.�liW Sucever) <.mang 'băet mare, dar. cam .nătă­
rări şi lelJeŞ (t:;i1ghinescu;Vocabular romrnesc), . despre care v.
G. Paseu, Cimiliturî T ;�bot <.V. grec. !J'vrtq (O. Pascu, Ar­
hiva XVII %2).:- Plin Ronnnl . cuvîntul s-a răspîndit la Sîrbi
(tara), Bulqari (barâ). Neogrecl (f171�'(}C<),' Ruteni (bar loc glo­
dos între două dealurî), după cum-dovedeşte Hasdeu, 248G.
FălcarJ. Cuvîntul se găseşte numal În dialectul macedo­
romin şi insamnă 'mal multe familit cu oi şi cu vite, care tră­
esc sub stăpluirea UllUI celnic (proprietar de 01)'.- Et.: "Eul­
earia, dela fulc�cf./'turmă', atestat în GJosele' deja Reiehenau
(t:ur-inas-julcos), o f6rmă latinizată, cum 'se mal găsesc şi altele
�Jr'aeestGlosar, a yecl1iuJul german [olk. Simplul .ţulcus s-a
păstrat în v. franc. [olc, [cuc (Nyrop, Grammaire hist.de la langue
fr.Hll(;' � 17) şi în �lia1ecte francefemo1erne ca flo, fiio (Hetzer
Dle Reichenauer 0108se11, p. 36):
Zgribur. A se' stitnge grămadîL şi a. face tot fel ul de
schime din cauza friguluL- Et.': �Radlcalul vecliru german
grim- din qrima f:mtomi:i:,gr-im furios, mînios, de unde şi franc .
. 8e gri111f1', ,9"rimace, grimaud, cata!. spml. ,qri11la fior, tremul".
G. Pascu.
Colectia donatoruluI Costache Dasiadi
di.n Pin aco leca de laş?
Cu lahlourile dăruite de' Sofronie Vernav 1), cu c1ie·va ta­
hle de aliar ale lui Schi avolli, şi alte cîte-ya de piclorl rom in]
şi străini, toa1e la un Joc în număr de 3:1 tahlourI eraii prea
puţine a lua J.lomposul nume de "muzeii delablourI", aşa că
directorele PinacoteceJ', G. Panai1eanu, stărui prin toate mijloa­
cele pe lingă Coslache Dasiadi şi izbuti a'l îndupleca să dii­
ruească o colecţiune de 30 de tablourI noulUI muzeu, înfiin­
lat prin hudget în August 1860, dar nedeschis încă.
Costache Dasiadi In vederea că urma să se treacă mi-
1) VezI Arhiva.
[496]
496
A. D. Atanasiu:
nisterele la Bucureşti şi că' poate ar fi posibil ca şi; muzeuli
de tablonrt să se strămute. dărueşte colecţiunea tabl'ourilor
sale, dar suh condlţiunea expresă ; "nicIodată să nu se stră�·
mute tablourile din muzeul Ieşan".
"Directorul Panaiteanu, chiar pe a lUI respun dere îŞlluă,
angajamentul de a păzi cu sfinţenie aceste condiţii" 1): şi primit
chiar in acelaşi lună Oct. 1860, înainte de inaugurarea mu­
zeulul (26 Oct. 1860), următoarele tablouri vechi şi noî. O­
dată cu numele autorilor mai însemnaţi le dăm şi, schiţa­
biografică.
Lnca Kran&ch
(Şcoala germană-niederlandezăj.
34.2) Reţormaiorele Luther, portret bust
Inălţ, tI,m41, lăţ, 0,m34.
Acest tablou a fost înregistrat din şcoala germnnă·nieder­
landeză, original, de autor necunoscut; însă d-l Em. P. Barda-­
sare, directorul Pinacotecer, după feliuu piclurel şj al colori­
tulu], il atribue lui Luca Kranach, care a Iăcut 24 portrete'
de ale Iul Martin Luther.
Angelica Kaufman
(pictoreasă şi aqualortistă
Născută la Chur, Graubiinden în30 Octombrie 17U, moartă. în
;; Noombrio 1807 la Roma, fiică. şi elevă a pictorului Iohan Iosif"
Kaufman din Schwarzenberg, Pe la 1750 ea facea frumoaso paste­
lurL La 1752 merse cu tatăl el la Como, studiă ştiinţele şi artele
şi zugrăvi un portret care părea că. vorbeşte. La 17540 conduse ta­
tăl el la Milan unde a studiat maeştri Iombarzt şi a zugrăvit pe Prin­
cesa do Carara La Schwarzenbsrg zugrăvi în biserica de acolo cei
12 Apostoli în -Iresco după Piaz etta, La 1762 merse la Florenta unde
cu pasiune studiă muzica şi canto; curind Însă se dedică larăşi pic-'
turei şi la 1763 merse la Roma, unde Între altele desemnă In radu-te;
portretul lul Winkelmann. Oopiă la 1764 în Neapole pe maistri vecln,
vizită Polonia şi Veneţia şi la 17(;5 merse cu soţia consululur englez
la Londra Aici fu introdusă la l-!egină şi, pictă tablourî mari felu­
rite: Mama GrahiJor, Mesalina, Edgar şi .bJlIrida, Virtutea. Inocenta,
şi Inşălătoria (Verfiihrung) '( şi tabloul foarte atractiv «Psyclie uscind
cu părul 01 Iăcrămile amoruluj». La 1768" a-fost- membră a academiet,
din nou fundată. La Neapole dădu Iecţiunt. princeselor de Neapole
şi la 1783 la Roma pictă pe Impăratul' Iosif, Intoarcerea lur Arrnini­
liS ca învingător şi un altul. Cunoştinţa cu' Goethe o făcu aicI şi a­
dună în jurul său un mare c�rc de învăţaţi'şi arlişt'î. La 1795 ramă­
nÎnd văduvă vizită Como încât\ odată. 'fablourile ci sunt caracteristice
prin veselia fii farmecul lor, in,să în desemll sunt slabe, superficiale.
Dintre tablourile ei Înselllnam\: Allegra. şi Peuserosa. Femeia Î111'
pl<ltinduş'i părul, Sapho, Soplionisbe, Venus lli Adonis, Rinaldo şi.
Armida, Moartea Elasei, portretul- ducesel, Amalia de Weimar, Boy­
deU a făcut după tablourile ef 60' de grav-urI; ea însăş'i a grovat cu.
aqua-forte 25 de bucăţi şi. le-d sub�cris· cu A, K, F, A. M, K. F.
Ang. K fec).
I
1) Invental'iul Pinacotecei de P31naiteanu ll$(2).'
2) Acesta este numărul de Ot'd�ne' oe'l. au· tablourile după Înfegis·'
trarea In inventarul PinacoteceI'.
[497]
Coleeţia donatorulut Costacbe Dasiade
497
35. I'ictoreasa Angelica Kaufman cu paleta şi penelul în
mînă, portret de ea însăşl, figura pe jumătate, mărime naturală.
Irrăl ţ, ],m2�), lăţ. O,m9.5.. '
Frau90isBoDCher
Născut le 29 Septembrie 1703 la Paris,' mort tot la Paris în
3(}' Mar 1770, pictor de istorie, e fiul unurdesemnaror de modele pen­
tru brodat. De mic arătă un talent remarcabil pe care şi-l exercîtă
fără, profesor, căct el frecventă numar 3 .lunt În şcoala Iuf Le Moîn
şi se ocupă după ce a părăsit-o cu desemnarea după Watelet şi cu
propriile lUI compoziţii pentru gr avoriî pe aramă. In' 1723 reuşi prin
.ta bloul 'său: «Fiul lUI Nebucadnozer dă libertatea 'regelui Ioachim»
fă capete premiul întăf al Academrei, pentru care el plecă în Italia
cu Carle Vaulvo. După reîntoarcerea sa.prin tabloul Rinaldo şi Ar­
nnida (La Louvre în Paris) fu numit Hot 1734 membru al Academie],
la 1737 profesor, la 1765 director, şi după moartea lui Carle Vaulvo
pictor al Regeluî Ludovic XV-le care-I 'însăreină cu diferite lucrărt.
'Boucher lucra uşor şi era neobosit. El a executat o mulţime de ta­
blourt cu conţinut mitologic şi religios, peisage, animale, şi decora­
.ţiunî de teatru, a decorat plafonurî şi pereţî şi peste 10,000 de de­
-semne. Tablourile lUI sunt însemnate prin decadenţa picturel în
'Franţa ; prin confecţionarea repede a tablourilor care aveau efect
'mare şi-a atras numele «de pictor al graţiilor». .El a adus decadenta
gus tuluî pentru arta din timpul său, prin reprezentarea rindurilor în
poz iţit molatece şi provocătoare. Deşi in compoziţiile IUl apare cochet
-,şi afectat. totust dcsemnele.lut sunt necoreote şi manierate; cu toate ace­
stea tnblour ilo sale arată înţeles pentru frumos şi aranjament plă­
-cut, simtul al monieî culoarelorşio dibăcie care îl putea face un
-mare maestru. Tablourile sale cele mal însemnate sunt in Stockholm:
Toaleta Vencreî (174.6 gravată de Gaill srd) , Leda şi Lebăda; 'Iri­
urnful Galateeî (1740) şi alte multe în diferite galerii din anglia, 1-
taliu. Franţa şi A ustria,
;JG. O "rUtă miiholoqică, în care se vede Venerea ador­
'mită şi Bachus apropiindu-se încetişor, Iar Joc prsfăcut în
'vultur stă privind cu gelosie,
(Inălt O,m�; l , lăţ, O,mil8, pe lemn, originaJ, are semnă­
rtura pe dos 1. Bo'neher' 1767).
Volllemont AndreeCharles
;:\8. Bael/us în triumf, mic tablou, (Jnălţ. O,m151b, Iăţ. O,m:15).
Io.han Friederich Dietrich
(1780 în Bibera t 17 Iunie 184H)
;:\H. SI-fuI Eustaekiu meditînd asupra unuI cranIU ome­
nesc ce I line în mîna stîngă şi privind înlr'o carle. (luă1ţ.
'{),m44, Jăţ. O.m30).
Tablou original, s'a primit ca de un autor necunoscut
iÎnsă după o examinare mal de aproape aSllpralahloulul, d-1.
Em. P. Bardasare directorul PinacoteceJ, a găsit semnătura
.,luI Dietrich pe şaşeu.
Atribuit JUt Nicola. Pou8siD
40. O sccnă tra,qic('{ din viaţa Elenilor, compusă din mal
multe figuri (Inălţ. O,m49, Iăt. O,m3P 12).
[498]
498
A. D. .Atanasiu
Pe faţa acestul tablou se află iniţialele P. N. şi după ca­
racterul compoziţiei şi a coiorituluI pare a fi de Ntcola Poussin:
Autori necl1noscuţi
41. Cleopoira cit şerpele, mărime naturală pănă sub sin s
tablou vechiu. (Inălţ. ° m68 lăţ. O,m53).
42. Goana şi prinderea Hmtr bursuc, de cătră dOI cin I,
din care unul apucă iar celălalt aleargă să-i dea ajutor. Inălţ.
1,m05, lăţ. 1,m52.
43. Saturn. formînd eiua (tablou vechiu, mărime naturală).
lnălţ. 1,24, lăţ. 1,m68.
4,4. O scenă mitologicct-Alegorică (tablou vechiu r. Inălţ,
l,m14; Iăţ, 1,m68.
45.gnea8 fugind din Troia ce arde în depărtare. Inălţ.
O,m35, lăţ. O,m4G.
46. Sodoma şi Gomora. arzînd în flacărl. Inălţ. O,m28
lăţ, O,m37.
47. Lotli cu cupa, Incunjurat de ambele sale fiice. Inălţ.
O,m41, lăţ. O,m57.
4K. Bor capre şi. ar, odih nindu-se înaintea unei taverne,
Inălţ. O,m5311�, Jăţ. O,m71.
49. GnibLtl CLt pttii. ele 8tigleţt, cad cer hrană de la mama
lor ce stă pe margina cuibu lut. Inălţ, O,m4\:Jl k lăţ. O.m39.
50.Găinttşe şi sitari împw}caţt. Inălţ, U.m(18J k lăţ. O,m45)
mic tablou, pictură veche.
,51. Un bătr-tn uitlndu-sc la o parte. Inălţ. O.m42, lăţ. 0,m31.
52. Sf Ioan. Botceatorui, cu crucea şi mielul lîngă dînsul,
Inăl ţ. O,m42, lăţ. 0,m31.
5;3, Un buchet ele (t01't Inălţ. 0)m53, lăţ. O,m44.
54. Un cap ele june adormit, Imălţ. O,m:!;;, Iăţ, O,m18.
55. Alt cap de ju.ne. Inălţ. O,m24, Iăţ. O,m18.
56. Un rus cii prioirea la om':' Inălţ. 0'm40, lăţ. O m:i2.
57.lValenslein, bust, Inălţ. O,m50, laţ. V,m39.
Gheorghe ŞiHer
Copil .
58. Flora, bust mărime naturahl. Inălţ. O,m50, Iăţ.O,m40'
59. Betchantct, bust aceea$1 măl'im�,
60. Spcrwnţn, bust cu o mfnă. InăI[. O,m60, lăţ. O.m.30.
61. Di8P1'Cţulj bust cu2 n�înL Inălţ O,m60 Iăţ.O,50.
,62. /0 îmbr�ţtştnd pe Jllpt�Cr, transformat în non!'l. Inălţ.
1,m04, lat O,m 8d. .. .
6.i�. Maqdnlenc6 în peşteră. It;tălţ 1,mOB. l(\t, O,mR2.
Aceste 6 tahlonrl sunt copii de Gh. ŞUJer, după origiua-'
lale renumitului pictor veneţian Nalale 8chiavoni.
f:u aceste tablollrî de mal sus şi cele din colecţia So_o
froni Vernav şi celd1').lte, toal.e În număr de 63, aranjate îq,
[499]
Colecţia do natoru luj Costache Dasiadi
49U
:) saloane a etajului de sus ale Universităliî vechi, s'a serbat
inaugurarea "Muzeului de pictură" odată C!l,a Universităţil.
în prezenţa dorn nitorulul Alexandru Ioan: I-iu: a miniştrilor
etc., în ziua de 25 Octombrie 1800, ziua 8/intulu'i Dumitru.
patronul Universităţii şi tot odatc'{ şi al "JJ;{u,,,el.(lu� de tablouri,'(:
Odată deschisă Pinacoteca din Iaşî, se înfiinţează şi scoala
artelor frumoase,
Piatra fundamentală a Pinacotecu fiind pusă celut întăi
institut de cultură artistică în Bo m ăuia. incetul cu încetul o­
perile şi lucrările de artă se adună, spre mulţurn irea direc­
torului, a Ministerulut şi a publicului şi formează un centru
de adevărate valort artistice, datorjt in irn ilor generoase ale
donatorilor.
A.. D. Alalla.sin
Curtea Domnească din la,i
DI� VREMUIU ŞI DE ACUM
Bătrînii locuitori al Iaşului de astăzt i�i amintesc încă
de zilele în care Domnia ţărel Moldovei î.şi avea Scaunul în
lunga clădire cu doua rinduri, aşezată pe un fel de prornon­
toriu al oraşului, în care se infunda Uliţa Mare; îşI amintesc
de căzărrnile ce tncunjurau Curtea, la dreapta şi Ia stînga, de
zidurile dinspre vale, de m ăreaţa şi masiva biserică cu trei
Altare a Sf-Iut Neculat-Domuesc, aşezată la stînga Porţeî Curţet ;
îşi amintesc chiar de grădina de dlndosul Curţel, cu un mic
lac pietruit, în mijloc, în care se zbăteau fel de fe: de p eştt
Irumoşî, de copacii bătrinj şi florăria bogată.
Iş'i amintesc şi de chipul cum era mobilată şi Împodo­
bită acea Curie pe din lăuntru, şi ele multele bogăţu ce se
găseau acolo, fie din averea Statulul, fie din acea parliculară
a foştilor Domni. {ŞI amintesc aşijderea de alaiuriIe şi caiafe­
tur ile Dom neştl, de pc la zile marl, cart LiCCJ.Ll pe Ieşenl să
iasă CLl mic cu mare din toate unghiurile oraşului şi să se ln­
grărniidească, spre a auzi mal de aproape sloboz itul săcăl uşe­
lor, tromboanele şi darabanele fanfarelor Domneşti.
Povestea adesea, sara la masă, tatăl meu, născut În a
doua decente a veacului trecut, că de cite ori era alai Ia Curtea
Domnească. pe vremea lUI Mihai Stnrza, Grigore Ghica sau
pe vremea Căimăcămiet, el, cu mulţi tinert de vrîsta lUI, se
vîra prin lumea pozderie ce se aduna în piaţa Curţet, şi căuta
să ajungă cit mai aproape de intrările Palatului; Iar cind e­
şiau caleştile Domneşti, se virau chiar printre ele, cad mergeau
la pas totdeauna, ca să poată privi mai bine pe Vodă şi fa­
milia lUI, cum şi pe boeri! cel mari, îmbrăcati' toti în haine
[500]
500
N. A. Bogdan
şi blănuri scumpe, şi purtînd pe cap işlice, chivăre saii bi­
cornurt (şlepcl) care de care mai marî şi mai arătoase. Că.
pe atunci nu era aşa pază straşnică în jurul lui Vodă ca as­
tăzi; şi de multe ori Domnitorul umbla chiar singur prin tîrg,
prin pieţe şi prin dughenl, cumpărînd felurite lucruri pentru
sine, şi , verificînd adesea măsurile şi calitatea mărfurilor.
Dar s'au schimbat mult vremurile şi obiceiurile de pe a­
tunel. Odată cu strămutarea Capitalei din Iaşi, s'a schimbat
şi destinaţia şi numele acelei mari clădirf.e=din Curtea Dom­
nească în Palatul Administrativ. S'ati schimbat nu după multă
vreme şi zidurile, mai tnFi prin transformarea cerută de a­
şezarea a diferite autorităţi în acea vastă cIădire,-apoi, prin
un foc năprasnic, ce potopi casa tntreagă.
După foc, Palatul s'a reintregit; el a slujit apoi peste un
sfert de veac aşa cum a fost reclădit, şi, acum în urmă, după
nevoile simţite de autorităţi, s'a hotărît să fie dat la pămmt.;
spre a fi refăcut din nou, mar larg, mai lung, mai nalt, mai
în sti] secession desigur.
Dacă ne gîndim că în toate ţările Iumel, unde iubirea
de patrie Include veneraţia trecutului, a memoriei, a faptelor
şi i elicvelor strămoşeşti, lucrurile durate şi moştenite din vre­
Imn] depărtate sunt privite şi păstrate ca icoane sfinte, pen­
tru ca şi în viitor să mal poată sluji ca pilde de vrednicie a
trecutului; şi dacă apreciem cum la nOI cele mar multe din
odoarele ce ne-au rămas, ca strecurate printre degete, după
cotropir ile, pojarurile şi jafurile ce s'au revărsat rtndurl-rln­
durt asupra aceste! ţărişoare, au fost şi sunt încă date în cea
mai mare parte uitărer, nelugrijirer, ruinei, desfiinţărel, 'iar
unele chiar. ... restaurârei în condiţii cu mult mal' abraşe de
cît însăşi ruina complectă.e-ntuncî nu avem de cît să ne a­
batem şi astăzt în capătul UliţetMart a vechei Capitale a Mol­
dovei, astăzi strada Stefan cel Mare, şi să privim la ce a mal
rămas acum din cel mal vechiu şi cel mai important monu­
ment national şi istoric ce']" posedă. întreaga Romănie.
Căci, îndrăznesc s'o sppn, Curtea din laş! este negreşit.
cel mai vechl monument romînesc, dacă este să credem leto­
piseţele şi tradiţiile ce aii ajuns pănă la noi.
Aii spus'o mai mulţî scriitori istorici din veacul trecut,
ca Episcopul Amfilohie, Doctorul Andreas 'VoHI, Assaki, Seu­
lescui şi alţii, bazaţl poate \mal mult pe tradiţii, că Curtea
Domnească din Iaşt dăinueşte \încă de pe vremea cînd Traian
strivi pe Decebal şi-I cuceri in�regul său regat; dar chiar fără
să mergem aşa de departe, e destul să constatăm că aproape
cu 500 de ani în urmă, Curtea din Iaşi se vede existînd fără
greş şi funcţionînd ca autoritate. superioară.
A fost însă ceva fatal in soarta acestei clădirr. făcută mal
Întăi pe un dîmb mare de pămînt, o ruptură de de�l de sigur,
lncunjurat de mlaştini şi iazurî adincr, la care nu puteai pă­
trunde de cit cu vre o luntre, ort alt vas plutitor, sau pe un
[501]
Curtea Domnească
501
'pod de lemn, ce lega dimbul cu marginea sudică a oraşului.
A fost negreşit acolo, din capul Ioculuf, clădit un castel me­
dieval, a cărul singură intrare se făcea' printr'un pod ridică­
tor (pont le1Vls), care numar mal tîrziu s'a sch imbat Intrun pod
stabil de grinzi de lemn, iar în ultimile vremi s'a astupat cu
totul rlpa adîncă ce dispărţea vechiul castel de podişul între­
guluI oraş.
Priveliştea acelei Curţi pe atunci, cu turnu'eţcle, metere­
zele, cupolele şi zidurile incunjurătoare ale el, s'ar fi putut a­
semui astăzi cu un mare vas chiurasat, ce pluteşte din o mare
în alta, ameninţînd cu gurile-I de foc întreaga lume de pe
coaste.
Curtea din Iaşf arde în 1491; arde de asemenea in 1513,
mal arde succesiv în 1621, în 1624, in 1650, în 1723, în 175:J,
în 1785, în 1827 şi in sfîrşi I în 1880. De la această dată În­
coace ea n'a ma! ars; a fost desfăcută însă piatră cu piatră.
pănă'n temelie, şi ceva mal jos incă, în cei din urmă doi ani,
Puţine Însemnări avem asupra chipului cum şi în ce fel
-de linii arhitect urale a fost clădită această mare casă a ţării,
4e cîte ori a fost ea zidită şi rezidită. Cea mai veche gravură
reprezentînd Curtea Domnească din Iaşl o găsim lntr'o carte
nernţască tipărită la Auasburg, În 1701, şi j ntitulată Descrierea
Br'izboaelor' puterilor creştine cu. 'Tu.rett şi 'PataTi>;" Va să zică
de peste 200 de ani. NicIo asemănare, nict o urmă din ceea
-ce văzusem in zilele noastre. Destul de trist.
Peste aproape 90 de anl, adecă la i788, găsim o altă
icoană a Curţcî Domneşti, tot dintr'o carte ncmţască J) ; nici
aceasta însă n'are nimic comun cu cea de la 1701 sau dela
1901; şi cu toate acestea, pozitia terenului pc care se vede
desenată Curtea, cu aspectul oraşului la nordul el, ne dă cre­
"jinţa absolută că gravurile nemţeşti au. fost scoase de dese­
natort abili, dtlpă natttră.
După acestea mal găsim o înfăţişare a Curţii la 181:1. E
'un exemplar unic, aparţinînd urmaşilor familiei Domnitoare
.din acea epocă. Aier găsim o deosebire enormă dintre ceea ce
fu şi la 1701 şi la 1788; e un palat, ca multe din vremea de
aZI, o clădire lungă şi simplă, ce pare a fi destinată mai de­
grabă pentru vre-un hotel pe malul unef mărl sau chiar a
vre-unul lac, iar nu pentru o reşedinţă princiară. Totuşi ea
'impune tncă prin slmplicitatea sa: şi dacă am fi putut s'o
păstrăm pănă acum şi în viitor macar în această formă, ar fi
fost Încă un ce preţuit pentru măgulirea patriotismului nos­
tru trecut şi viitor.
Reprodue. aicî pentru Intăia oară aeeastă gravură, a că­
rel fotografie am obţinut-o după stăruinţa mea proprie, mulţă­
mită bunei voinţt a Prlncipeluf Alexandru Callimachi, din
1) Ambele aceste gravurr, cît şi alte "eder! ale Curţet Domneşn, sunt
.rep: oduse în opul meu Oraş��l Iaşi, din 1904.
[502]
502
N. A. Bogdan
Bucureşti, descendent al familiei Domnitoare a Callimachilor..
lu pastrarea căreia se află lncă şi acum, un admirabil servi­
citi de porcelan, ce aparţlnu lai Scarlat Callirnah Voevod, Pe
tablaua acestui serviciu se află pictată fatada Curţet Dornneştt,
aşa cum era in 18[4, Înviorată de un alai Domnesc, în care
se deosebeşte caleaşca trasă de şese car, 111 care e Domnul,
Domniţa şi fiicele lor; nu departe de caleaşcă călăreşte Be­
zedea Alecu Callimah, fiul Lui Scarlat Voevod; Înainte şi în­
dărătul echipaj ului, garda Domnească se află în paradă, exe­
cutind jocul cavaleresc numit pe atuncî girdnl.
Ne pare rău că nu putem reproduce într'o gravură mal
mare, mai clară, acest document nepreţuit al veacului trecut:
nădăjduim Însă ca familia Callimachi nu va lasa prilejul de
a publica în mărimea naturală reproducerea acestui odor is-
. toric ce'I păstrează.
Focul ce consumă la 1827 Curtea din Iaşi, făcu ca şi a­
ceastă faţadă să se modifice, prin reconstruirea sa de cătră.
Mihai Sturza Vodă abia la 18�'� -43, tocmai în partea de sus
unde era aşezată o mare Marcă a Moldovet. Dar după arde­
rea din 1880, taţada întreagă a Palatnlul Administrati v se mo­
difică iar, mal ales partea mij locie şi frontonul, de pe care
se dădu atunct jos, fără cel mal mic scrupul sau consideraţie,
vechia Marcă a ţăreî, a cărei lespede se vindu la licitaţie în­
tre materialul rernas de prisos după slirşirea clădiret.
Acum că zidurile vechei Curtt Domnesti sunt dărîmate"
aproape cu totul, şi cind se aşteaptă ca ele' să se ridice din
nou, în anii următori, sub o formă incă nu definitiv stabilită,
(). intrebare să ne fie ertat a o pune atit conducătorilor Sta­
tului, cît şi arh i tecţilor luminaţi la cad s'a recurs in această
nu tocmai hauulă ocazie: Cu cît ar fi costat mal mult o ase­
menea lucrare, dacă in reclădirea ce s'a crezut absolut nece­
sară al celu'î mal vechiu edifici(l de Stat rominesc, s'ar fi ţi­
nut sarnă şi de caracterul Săll istoric. :;;i de sentimentul pa­
triotic al cetăţenilor vechei Capitale a Mol dovel, dacii nu cumva
chiar al tuturor fiilor ţarillntregl.
N. A. Bogda.n
\
\
[503]
Vite-va ,etimologII
1) Amltar. Ori-ce s'ar zice, tot de la �qnlartWIl (Iuscă),
viue; de uude s'a făcut "emuiar, amnar, ca arid, aleg, de la
ericiu«, eligo. Etimologia cu manuarium şi mîner trebue părăsită.
2) A ctiiscui dacă nu vine de la ru seşte pisknuii care in­
sarnnă ace'uşl lucru, e În ort ce caz tnrudită cu el:
:3) Curea tot de la corriqia (curea) vine; g între vocale
a dispărut ca şi lacl�, qraur, urez de la eqo, qraculu», rwqllrlt
şi auquror. Nu e nevoie să presupunem pe *c01'(;Ua de la cori­
uni (pele), cind avem şi it correqqia, coreqqia, fr. courroie, isp.
corrca, port. careia (curea).
4) DC8trăMlat vine de la it. tra-balare (a dansa mult, a­
se bălălăi).
5) Harduqlue vine de la neogreceşte h arturgliia (fabrică -­
de hirtie). Prima fabrică de hîrtie exista deja în '[ara Horni­
nească la 17t5S (vezl Iorga, Negoţul şi Meşteşuguri!e în t recu-
tul rornlnesc, 1906, pag. HH). .De la vre-una din aceste fab rice..
care era de sigur mare, a ajuns să Însemne .,caStl colosală şi
milă" (pe munteneşte şi 7mrdugl/ie).
6) Ptuuiir (Iarmaroc in Dobrogea) vine de la turc. J!(I--­
nair, care vine de la ngr. paniqljiri, de unde vine şi sîrb,
pau aoinr.
7) Pată (şi peat/l, cum am auzit elI în satul Zi l işteanca.
de lîngă Buzău) e dat de d. Şătrieanu ca nesigur. Cu toale a­
cestea, d. Canrlrea l-a nernerit bine derivindu-I de la vgr. pitta
'jJissa. smoală, păcură, lat. 'pUtet, De la vgr. )Iitla vine pittctuo,«,
ernplastru (adică smoală sali unsoare aplicată pe o bucăţică
de p inză) şi p itac (adică scrisoare îndoită şi sigilată cu ceară
ort srneală). Pe Iingă p i ttakion se zicea şi peU!Jkioll, petic de
cirpit, şi de aici vine rom. jJctir' şi pcti.cd, cum zice deja (oa­
nidc În dictionarul JUI. De la JJUta s'a făcut pUt/Ua, care la Î11-
ceput va li insemnat "mic strat de smoală", şi de aiCI vine
rom. prrill!i(, cum zice tol Candrea.
8) PerijJlscr'î (proces, ceartă), dat de Şăînean u ca n eCll- ".�,-�.
noscut, vine de Ia rus, Jln·('jH8kGb. corespondenţă.
Il) Pic'[oroalt9C nu vine de Ia pictor, de care e numai in­
fluenţa!, ci de la pitoroange, care vine de la pitonoagr, forme
I
.i
[504]
�504
August Seriban
pe care le-am auzit e ă la Buzeă şi care-s în loc de chitonoage
şi coionoaqe, şi doci de la cotonog. Iar cotonoq vine de la pol.
· kuier-noqa (şchiop), şi în orjce caz, de la vrl, noga (picior),
10) Pirnaîe (oală mare de bucătărie) e probabil rudă
cu ung. pernye, (cenuşă caldă) şi cu sîrb. porni; (de abur), şi
.dect şi cu vsl, para, de unde vine şi rom. parii (flacără). pr/)],­
-lira. (buhadă în Oltenia) . vine de la ung. porlo, care tot de a­
ici vine.
11) Pîrpolesc nu vine elin *po-pîrlasc, ci de la vgr. 1CVI!-170).iIJ.
· cum zice deja Ioanide la 1864.
_�..:..,..�,!. ]2) Plaoie vine de la vsJ.plav'l, (corabie), de la plavati şi
pluti, (a pluti, a naviga), rus. pZ(LVun4L (lemn adus de apă,pla­
vie), Se zice şi a plnt'i plaoie, a .pluti pe spate ţlnindu-te drept
· ca scindura (Buzeu). Şă'îneanu, înşelat de forma plaghi(' dată
· de Cihac, zice să se compare Cu ngr. plaghie, coastă de munte
cum zice şi Ci hac.
13) Pohonţ. ort pahonţ vine de la rus. ]Jo-gonşcildi (curier
· mojican 1, şi e rudă cu rom. a goni.
14) Rătez, a }'(rlezrJ, vine de la vgr. haireiizo pentru mo­
tivul că toate verbele de forma asta îs preceştî : a boteza; a
cuieea; a rîmcheza ori necheza. l?�l medic Sotec-Leteanu, într'o
broşură tipărită la Brăila la ]D05, zice că vine de la lat. re­
cuiere, dar că "ar putea" veni şi de la luuretieo.
15) Scapitr vine de la lat. "ex�i:aper-are, a se descreţi, de
la caperare. a se încreţi, a se posomori (fro118 capC1'at). Intăt
.s'a zis despre ceru] intunecat. care se luminează ori se des­
creşte clnd fulgeră. ApoI s'a zis şi despre arnnar cînd loveşte
· cremenea.
".*-" ]6) Toz (zahar toz) e turcescul loz, praf, care se află şi
În tueluc, gheată (nu cu înţelesul de botină, ci cu cel de fr,
fJttetre, cum ştii'! că se zicea la Galaţi pe la 1880, de la it.
.9hetta=ir. guetre. Astăzi g7�eată e ştiut numai cu înţelesul
muntenesc de botină, iar în Joc de iueluc; se zice ghetrc). 'I'ue­
luc e turc, tozlH7c, adecă .,ce�a ce te fereşte d!! colb".
\ Aiigust Scrlba.u
\
[505]
I
1
DEsprB unBIE formalităţi CB SE obicinuiau la strămutareD:�
propriBtătilor În vEchBa IBgislatiE a MoldoVEi.
111 anul 1785, suindu-se pe tronul Moldovei Alexandru
Ioan Mavrocordat Voevod în cea dintăl Domnie, a căutat,
��i facil mal multe tmbunătăţirt în ceia ce priveşte lezlslaţiunea
acestel ţări, care în mare parte se întemeia şi pe obiceiurile
pămlntulul ivite în cursul timpurilor, alcătuind in 28 Decern­
brie acelaş an, o disposiţiune legiuitoare pe care a numit'o :
HrlsovDomnesc de Intărttnră, după Soborniceasca îndreptare'
f)·i�/ujtărire,ce s'ai;' lătâ.pentnL'f'mdlâala dasuilor=de moşit, de
vi�, de locuri, de . ase şi vîmărr şi sl'himburt şi zălo,qitur'î, şi
pentrM moşiile Mănăstireştl, aşţjderea şi pentru rînduiala împă1'­
ţirilar de ţigan?' şi pentru. partea },(oldoveneasdt, ce s'aii ames­
tecat cu. partea ţigitneasca prin îns1trăr'î şi măritărt, cum şi alte
bl.�ne îndreptc'iri. pentru ţigan:;; a jeZiii. de leli';;' de obraze 1).
(1;, P.) 1785, Dec, 20,
Acest Domn singur ne arată, în mai sus numitul Hrisroo:
dOlinţa Iuj -cea mare ce o avea de n. limpezi starea juridică ee,
1). Acest Hrisov a fost făcut în oraşul laşi, scris de boierul Ş,'['ha.n
Logofăt de taină. şi apot s-au dat în stamba tipoqraţic: bisericeşti din !JDJru'
polia Ia.�'Ulu'î. 1785 Decembrie 28. După aceia in anul 1824 s'a tipărit juma­
tate româneşte şi jumătate ruseşte în tipografia bisericească din Kişinău
Ia il.827 luna Octombrie.
A mal fost tipărit în Iaş] la anul 1835 în tipografi '\ "Albina" eu pra­
»iliceşti Uimu1',i1'I din poronca prea Inalţatulut Domn Mihail G igorie Siurz a
Voevod, In anul 18B6, se pnblică o altă editie a acestui Sobornicesc hri­
sov. In anul 1842 se mai publică acest Sobornicesc hrisov în LegiuÎ!rI 'in
rwl!twile administrative ş'i giwlccctlore�a, votate de Ghenoralnica obicinuita
Adnnare în sesiile anilor 1834-18,1,1, !şi întărite de Prea Inălţatnl J)omn
Grigorio Sturza Voevod, IaşI În tipografia "Albina" anul 184�. S'a mall i·
părit şi in LC!Jiu1'L în 1'amw'ilc administmtivc ,�i !JiudccătoreşU votate do o .
nicinnita Adunare îa sesiile de la anul 1831-1849, întărite de Domn. Ia"!l.
tipografia RomÎno·franceza. 1853.
[506]
.506
Teodor T. Burada
era pe atunci întărind obiceiurile cele vecM care ('1'(I1{, [olostioare
,.şi înZcltwrînd cele prtcinuitoare de strîmbeU(lte. Iatăce ne spune
despre aceasta:
"Din ceasul ce Dumnezeeasca pronie ne-ali încoronat cu
stema acestit bine credincioasă. terî, şi -ne-am sli:i,t la .. Dorunes­
eul şi părintescul nostru scaun, scoposul Domniei mele ali fost
şi iaste, ca să aflăm toate chipLwîle cele 'il/az defolositoare ur­
mărt 8i .. de iniemeiarea obstiet, si nn numas. cele vcclrr si bune
.obicei;trt să le întc(,rim,' ci' şi la' ma/' bună stare în cît 1;a fi cu,
.putinţă ser le aducem, iarr,(, cele ţn-icoiuitoare de strîmhitfate să
le lipsirn cu. totul",
, In acest scop decLI uind in cercetare hrisoa vele relative
1:1 (1hniilede moşii, de vil, de case, vînzări de moşi], schim­
imri, zălogitmJ'i'şi altele; ce se făcuse: în această privinţă cu
.sfat=de obş�c, de cătl'ă Domnii Gl'igoreGhica Vuevortbătrtnul
şi Grigore Alexandru Ghica Voevod, şi văzind că acele hrisoave
n u era U CII cea rlcplillif intocmire avînd multe neaj unsurl, din
care pricină, nici nu se tntărise spre 11. avea putere ca o PI'H­
vilă în pricinilece urmari 11 se judeca, vroit-ati el atuncl a da,
acestor hrisonve o îndreptare dcsăvî'l'ş'it/i şi prin Domnească; ţi-
.âuia ,1U adunat la sfînta 'Mitropolie pl'ePreosfinţit.ulMitl'opolit'
kir Gavril. cu i\lţl A rhierer, Arhimandriţ: şi EgumenT, cum şi toţt;
de obşte Du mnea101' VeJiţil boeri pumîntenL carI luînd în cer-,
ee tare elimine ]u.m3 aminte acele donl'i hl'îsoave au _aratn.t
Donmullllpl'i]\ rlouu Anafor,nle ceea ce ari gusit în eJ�I, l11t\.1 OI
Juviin{tr ,;i mat cu dreptate ([ sli urma de acwn înainte, Acele
Anaforale terct:'tînclu-le Domnul tU amununtuI şi (qlînchde cu
,calc şi cu drcptate ([ Str urma, s'au înt;trit cu însă�şr iscălitu riT'
Domnească punîndu-se şi pecetea, Cea. înt:li obşteallcă All afo 1'.1'
era din mml ] 7S!) AUgLlfit JJ, iar cea de a doua din 21 8ep�
tembrie ilcelaş lin, intocmind astfel SoborniccSC1tl l[.r;s(1).
i\ol aici l\ll ne vom ocupa decît ele formnlităţile ce ur­
mau a se îndeplini la 1:înzarea de moşit şi la amanellt'l't Ţll'e­
vuzute î11 acest 8ohol'Jlicesc Hl'i�ov, lată ce gusim scris Î11 această
privinţă: '-
"CInd V:1 ti să se VJl1Ză vre o mosie sali pm'te de mosie
între cel l'e nu sînt J'iîziîşJ saLI l'udeniJ; sti tie clntorl atît Ylll­
zu.tonil l'1t şi l'umpăriHonil a sii, înfăţişa la Divan, :1]'U.tl11d Z:I-,
piStil iOCineliL Cll vreţul cel ade�'ihat, Cllre dupi:( ce se V�l cel'­
ceta, apoI de la Divan sit se sC1,\e căJră dregătol'il ţinutului, la
care \'it ti Jl10şiea aceia, ca să fa{�;t publicaţiI în şase l'Unt la
toate zilcle Ile tîrg, spre înştiinţarei" acelora ce rudenia şi ruzu-,.
-ilJa ce le da ]1l'otimisis a. răscumpara, şi pînă. la aratata acea
,ţie şase hmI vmle, ne eşilld llimene din neamurl, saU din l'U­
ZăŞ1, ce VOI' fi aicea, ca să. cumJl\?re, apoI dregătorilţinlltLl�
luI :::ă tl'imiW miîltuJia în sCJ'is la Divan de înştiinţare: şi :lşa
de la Divall 8.1 f'iL întărească, vinzarea aceia, ca să rumîe st:\-
torni că". I
A pol tot în acest hisov găsim preY�izute aceleaşI disro-'
[507]
i
J
j�
'Desp re forma lităţl în vechea Iegislaţiune a Moldovei 507
ziţiunî şi pentru cazul crnd cineva are moşii, vif sati ţlganr-puse
amanet pentru datoriI,unde se arată, ca: "Viind zioa vadelit
la care cel rndatorit prin zapisul său ăl face stăpîn asupra a­
manetulur, ne plătind datoria-să nu fie volnie a stăpîni acel
amanet pînă. nu va înştiinţa Divanul, şi 'de, Ia Divan să, se facă
iarăşî publicaţii prin rînduiala ee sau zis mat sus.. şi pănii în
�ase lnrd ne eşind nimene dintre aceia ee au protimisis, ea să,
plăteascădatoria, să, răseumpere i.amanetul, apor acel amanet
să să .ecoată la mezat; şistrigtndu-să după obiceiii, cu preţul
ce se.va adăoga, săse protimisaseă a lua Indatoritoriul, şi să
i să întărească stăpînirea. prin Hrisov qospod, ca.pne urmă de
se va scula cineva din ueamun, saii răzăsiî .aceluia ceaU.zl.t­
Iogit pentru ca să ră scum pere, să nu li s�. ţie' în samă", , .
. In Codica ţivilă şi politicească a'lulsScariat Calimah
Vodă 1), publicaţia în cursul de 6 lunz înt?·egz IrI,. toate zilele de
tîrg peste săptămînă, încă să. vede prevăzutăIa art, 1484, unde
se zice, că: .Divanul este dator să scrie cătră dregătoria ţi-.
nutuluî, unde va fi moşia' de vînzare, ca să lacă obicinuiio. rm­
blicaiie în cursul de şase luni înt?'egr la toate eilele de tîr.q,
peste săptămînii, spre înştiinţarea acelor. ce sunt rudenu -şi
răzăş], şi pînă la aratatul termen ne eşind nimene din nea­
murt şi elin răzăşl, ce sînt de fat,ă în ţară ca să răscumpere,
.apoI. dregătoria ţinutului să trimată raport în scris cătră Di­
vanul judecătoresc, pentru urmata publicatie, ,d\lpă care apoi
• se va face întăritura zapisulut de vînzare, dacă în curgerea a­
cestor şase lunt de zile nu să va înfăţişa ]1imene dintr'aeeI ce
au dritul protimisil'el, spre a rescumpara acea moşie".
IlJ h,lza atît a SohomicesculuI Hrisov din 1785, cît şi a
celui revizuit din 1839, prin care se porollceşte ca pentru vîn­
zările ele moşii să se îndeplinească, formalităţile pe care le-am
văzut şi numai după aceia să se întăl'eascăde Divan, pentru
ca apoI vînzarea să rămle statomidt, era natural ca Divanul
să treacit într'o condică mmrne, acea stl'ămutm'e de proprie­
tate spre a se şti de ori care al' avea interes, ce s'a făcut Cll
imobilul scos În vînzare.
Cercetilld.�tît Ai"hiva statuluI din laşI cît şi acea din Bu­
cureştI, am căutat să văd dacă llU cumva voi găsi V1'e-o e011-
dică dIn timpurile vechI în care să ne trecute vînzările dei­
mobile, dar n'am găsit nimica în' această. privinţă.
Asemenea condicl nu sînt înfiinţate la 1101, de cît dupiL u­
liul ] ocU, în care să treceau pe scmt vînzările de vecI, vechi­
limelele, contractele şi altele.
1]] Al'lliYH btatuluI din laşI am găsit un registru, pe scoarţa
căruia. st;\ scris: Condică în care se întăresc vechilimclele si
alte cOllclracimi de averz n(mi\�cătoa?'e pe amd 1832. '
In <Inul 1835, apoI se Înfiinţeaza condieI în regulă, în care
s� treceau pe 1a.rg actele de vecillică vînzare. Pe scoarţa unel
d1l1 }Iceste condlCl aflate în Arhiva statului din laşI stă scris:.
1). Tipărită în ID�r la l\llul lE33, în pliviligiata tipografie ,.Albina"
I
i
ii
1·
I!
,1
II
il
II
11
li
Il
li
II i
ii I
li I
li 1
1 ... 1, ••
Il
1
[508]
508
Teodor T. Burada
Condica intJ·tţ care aii a se trece toate .?(Lpisile i edelce de ceci­
n/iut vînzare ce se vor întări la acest rpribtmal pe anul 1835. 'I'ot
111 acea condica aflăm scris, că: Pe temeiul predpieanie; marei
Logoleţi'i din 24 Aprilie 1835, sttb No. 2501, s'aii înfiinţat a­
ceastă condica spre a fi nnrna-t pentru irecirea acturilor 'de veci­
ni,eii vînzare, coniracturi şi zdelce, pentru. alcătwirr intre feţe .
. 1635 Aprilie 1).
Din Regulamentul organic a Principatului Moldovet. A·
nexa Litera '7', Art, 1, aliniatul a), se vede că, la Divanurile de
apelatie.a Cf!iliriY',de eus şi Il Ţărifde jos, iar pe la-.ţinuturt la
judecătoriile ţinutale, se aflau două coadict şţeruiie şi pecetluite
CH pecetea Dornlmlur 1n care, în una se tnscrieati datoriile fă­
eute cu amaneturi de avere nemişcătoare, iar in alta înscrie­
rea alcătuirilor de căsători) cu arătare a zestrei ce se dă.
'I'ot în Regulamentul Organic la art, 832, se vede Inflinţa.
rea de condicl unde se trecem! pricinile atiugătoare de avere
nemişcătoare precum şi mezaturile şi vînzările de vecl de ast­
feliu de averr,
Inainte cu mult de a avea putere de lege intara Moldo­
vei Sobornicescul Hrisov al lul Alexand I'n Ioan Mavrocordat
din 1785, actele ele strămutare 11 proprietăţilor se treceau 111-
tr'un registru special ţinut în arhiva munieipalităţilor, Intitulat
-r Caiastdusl orăşctnesc-potrivit cu vechiul obiceiu a. pămlutu­
lut puntnduse şi pecetea oraşulul. Aceasta o g:lsim în mar
multe documente, din 11 căror sumar se vede că :
-"In 12,M:u:tlc ,1617, Ioan Radu .Mihnea Voevod, Iatăreşte
mănăstiriî sf. Sava, trel fălci de vie cu prăvălie în podgoria Ie­
purelnt, între viile Iaşulul, care s'au înscris în caiaetilcu! oră­
;�ănesc, după oechiul obiceiii",
In 15 Martie Hi20, în zilele binecinstitorulut şi de Hristos
-iubitor Domn al nostru Gaşpar Vodă, Pannl Vitolt logotăt, a
vindut de bună voia sa, o easă ce o avea in uliţa Ungureas6î,
în laş! lîngă MihaI, drept 20 tale!'I, care (1, cumparat-o Nieol'iţil.
mare Vornic de ţara de sus, cu nevasta sa, care vînzare s'a în,
scris în catastiJn�t oraşuluI, Iait rZnpă vech'iul obicei;:", punînduse
şi pecetea oraşuln� 2).
Prin o scrisoare a lUI Dumitl'aşcu Stefan veI l;og'oHi t, se
ara.tă că Damia.n din Cotnari a vindut j upînesel Mal'iăi, via sa
din dealulAsinulul Ia Cotnari cu 100 talerL "Făcut-am aceast�î,
m ă,l'turie de la nOi ca să se scrie şi la catastimtl oraşulur", iaşI,
Aprilie Il. Acest zapis pare a \fi făcut ('am pe la anul J (j:W ';.
In scrisoarea de m�i.rtnrii de la Gavrilaş vei I;ogofi1.t. pen­
tru vinzal'ea ce Onoaea a n�cut cătră 'roma Stolnieul cei
mare cu noo zloţi în 4 fi·HcI de vie la. CotnarI dealul Lasliîll-
1). Se află în Arhiva statulUI di.l laş!, No. 1:!.-,. 'Il'. !)r.8, op. 1100.
Trib. de IaşI, secţia lI.
2) Aceste doeumente scrise în limba slavouă, se află traduse în ro­
m.Îneste În Arbiva isto!'ICi\ a lb:n:"tnie'i" de B. P. Hajdeu. Bucurc'1tl 186;'
T. 1. ':! p:tg'. 19, No. 287 şi t. [, p:tg'. t72. Se gă�esc citate şi În IS(!)1"iu
dj'('pl1!ln! Tomîncsc, de S. G. L03girlOscu. Bucureşti I!J08, pag. �3!0 şi ;;:21.
[509]
Despre Iorrnal ităţf in, vechea jegislatillne a Moldovel 509
Iuf. ... "Acest zapis ca s hie dumisale ele mărturie, şi să-I scrie
la caiastilml lîrgulllJ. IaŞI Hi-l:3, Noembrie k" J).
. In 1617 Aprilie re, 18şI, Radu Vodă întăreşte Vomicnlur
Nestor Ureche toate satele sale din ţara Moldovei, şi anume 52
Bate întrcgi,15 părţi ele sate, 17 moşii, G heleşteie, 1 loc de tl­
nat, 1 prisacă şi -15 fălci ele vie în cele 1!) ,] udete ale Mol­
dovei de pe atunc], ce şi-ati cumpărat pe ai sel drepţî baut şi
sint scriş: şi În caiastiliul tîrgtdur dupa vccliiul obiceu; �).
Afară, de aceste două documente (znpise), nOI în cercetările
făcute În această privinta, am mai gtisit înc:t un zapis din 1658
Ma! (i, în pachetul I\o.U, a Mănăstire: Probota, ce se află, in
A rhivct statuhu din Bucureşti şi re care-I dăm în întregimea
lur. Iată-I :
"Adec�i eii Aughelina Nichiforeasn din tîrg din EşI şi cu
fiica me Paraschiva şi fiul meu Pantelet şi fiia me Aghenia şi
Durnitraşcu nepotul meu şi ginerele meu Gligor scriem şi măr­
turisim cu această scrisoare a noastră de nimene siliţi nici a­
supriţt ci de a n02Lstl':t bună voe a 111 vîndut a noastră cll'eapt,t
ocina şi moşie o vie ce am avut la Miroslava între Malaş şi
între Efrern, acea. vie am vlndnto Ii-sale Camnraşulul Iane
Hndlmbul drept 60 let biîtllţi şi me-nti făcut D-lu ( toată, pla ta,
deplin cît scrie mal sas co lei b:ltJţi, părintele a fost egllllle·
nul ele la Galatn şi Dichiul şi Dim.i calaraşul de Tarigrad şi
'I'udora nepoata noastr.i şi .... şi ... , .. şi Dll11lifl'aşcLl' diacul am
scris acest zăpis, pre acest zapis să s:l. sCl'ie şi Ia cr.daslivnl
tr((c;ulilt să Si:'L ştie". U laş vIt, (H);)8) Mar .(;.
Az DUlllitl'HşcU dincul iscaJ.
Az Patl':1şcLlBotez isca!.
lsc:'î1iţ.î: * Allghelin:t :\ichifOl'easa
" Pamschiva
* Pantelie
* Ghenie
* Dima
" (�ligol'
'i< �lihalaş
Din cele expuse, se \'e(le că străbuni! noştri se gîlldiseră
la chipul ele a 8sigur;1. şi faţ(t de cel de al treilea trecerea
j)]"opl'ietăţilol' de la o mînă la alta, lucru la c�n'e invederat e­
ral', destinate condicile ele sub HegulmneJlt111 Organic al Mol­
dovei, şi înainte de dZnsul. tedaslih ele oraşe7o'r. Mai reesă înc(t
că în :fi.ecal'e capitală de ,Judet era cîte lin catastih în care se
1). Aceste 2 zapise sunt tiplirito în: I,;pisoace �i z�pise publicate de
Gh. Ghibăn8scn, sub auspiciile Epitropicl Casoi sI. Spil'idon din Ia�l. Vol.
Il. Partca 1, pag. il5. Ia,?l 1909 �i în voI. IT, Parte a II, pag. 30.
2). Sltrc[e !,i Izvo(cde publica.te de GlI. Ghi bănescu, sub auspiciile
MinisteruluI Cuttel.or �i Instrucţiunc!. Ia�l, 1907 vol. II, pa.g. 171.
Arhiva
3
[510]
510
Teodor T. Burada
recenti [,tE mer ea schimburi de proprietate, şi ar fi foa rte de
dorit di acel ce ar poseda poate vre un catastih vechiu a vre
unul oraş din ţară, să-I faeă v c�moscut, spre a .se putea ved�a
mal cu deamănuntul f 0lll1alltaţlle ce semdeplmeau de stra­
mosii nostri penn li a se asigura trecerea proprietăţilor.
, ,
Teodcr T. Bnrada.
CERCETĂRI ETIMOLOGICE
'0 {n',uo; }Oyo; hei sst auch
"die wahre Bedcutung".
(1w Miiller, Haridbuch d. klass.
Altertumswissonschalt, I, 187).
Da, Jletimologie" ins Hllluă-şi trebue su însemne în rîndul
întîiu-"adevărata semnificaţie" a unut cuvînt! [Şi cît de mult
se Înşală acela, cari socotesc că pot trece, în etimologii le ce
propun, peste acest adevăr el ernentar şi esential.c-se va vedea,
sperăm, şi din rîndurile care urmenză : scopul lor nu merge
mal departe.
Iată un cuvînt: bullcher.
El apare Întălaş dată la Cihac (II, 48(1), extras pe baza
unul citat din Creangă (JJ![oş Nicliiţor Coicarul : "scoate buliclie­
rul din teacă") şi glosat: .couteau de poche iL manches, jam­
bette",-de unde a trecut la 'I'iktin (Rumănisch-deutsches 'vV6r­
terbuch) şi ţlăineallu (Dicţionarul universal, ed. II).
Primul îl deriva din ung. cu acelaş înţeles b1l.rJVli, --ceI­
Ialtl îl declară de "ol'iginu necunoscută".
t;li, totuşl, etimologia cuvîntulut ncestuln nu e nict ne-la­
tină, Hiel prea obscură : avem a face, anume, cu un derivat
prin sllf.-d/'(�"Î,) din rom. buric «lat. umbilicus).
In adevăr. - lucru pe cure-I ştiam şi fări:'L glcsarul ulti­
mei ediţiI "Minerva" o?' (H)(){)) "a Operelor lui Creangă,--buli­
cllcl'(ilt) este .poreclr, unul cu�t rălI, cionrsă" (cf. )lonul ironic
al pasagiulut respectiv din "Moş, Nichiforvj ; iat' despre un a­
semene .,cuţit riît'I", care "tale-n\pe", poporul zice, în deridere,
di e bun doar "de spintecat bronşte" : 1)'/'O.�ca1frfi), ori "de t:\­
iat hUl'icl1l": *7nwicar(1ii), 7nw'ic7ic/'1tt, (cf. l1u&ze'Î'l'ic(l, l1U&Z(&TtCltC),­
ele unde,. prin disimilnţie: 7m7iclm' Ccf. duhletul 11l01d. 1dicltcl'-
1Iit(&<lu'eclleTllitLr I=nrecher-I- -nit;;l. 'lI'I'ccltc7I1dă)
,. ., 1 1'·· , •
[511]
- Această disimilaţie, tocmal,-impreunit cu ignorarea tn­
'ţelesul111 fundamental şi adevărat.e-este cauza "derutăril" filo­
logilor noştri. Şi faptul acesta pune în evidenţă încă odată, ce
mare importanţă are cunoaşterea variantelor' unui cuvînt şi ce
.sigur izvor de erori gratuite este, în domeniul lexicografiei,
rieglijarea anchetelor lingvistice prealabile 1.
1
j
Cercetărt etimologice
511
1. Procedeul, aproape general, al Iexicogratllor nos­
tri, de a "utiliza"mrit niciun control lucrările similare �ul­
terioare, nu se poate 'osîndi tndeajuns.v-mar ales în ce
priveşte însemnarea cuvintelor: un păcat originar al lUI
.Cihacaatfel, viciază toată posteritate a-i Iexicografieă.c-pe
care n'a spălat-o de el botezul niciunei verificări proprii.
Mit gîndesc, apoî, la Dicţionarul, pe care, de jumă­
tate de veac, ni-l tot dă Academia.
Cît de' puţin legitimă, cît de prematură e pretenţia
noastră de a căpăta, În el, o operă lexicografică definiti vă,
care să înfăţişeze cu adevărat limba 1l0astră,--se poate
convinge orrcine din simpla frunzăreală a unul glosar.
Intii. - ca să nu vorbim de vocabularul moldovenesc al
el-Iu! Săghinescu, 01'[ de cel muscelean al d-lur Codin,­
,,(;1osarul" d-lut Viciu. Cîte forme, cîte vorbe necunos­
cute! Cîte fenomene interesante! O "platrit cu aur" e go­
,,-/c({nd=Golclste'in:- .. a purta cu vorba" e a îmbăjnac=a
';imbăsnc�<ba8n, basm ;-"spinele (sic) cît a Intrat în piclor"
f'e zice ji]]!, vzpt = "lipi, înfipt; - hanului i se zice
sttll t= o etimologie populară din eţan; «zwanziger), --iar
nicidecum ceea ce crede glosatorul, cu OSC::L, etc.:
o dovadă mal mult, cit chemarea glosatorul Ul nu e aceea
de ::L înlocui, pe etimologist.-t;li iată un alt Glosar, mal
vechii; şi mal sărac: cel elin Frlncu-Candrea, MOf'ii, pp.
�17-1()7. Nişte "locuri gropoase cu păduri în care se ţin lu-
11i1, etc." sînt jczurini=*v1e?1l,rinT (ele la Viezure), vizuiur,
vizunil ; - "ud blească, 1l0al'eL (de plorue)" se zice
(ud) lesdeh=:c*lesfe/i, lieleşieii ; - .batjocoreşte" e sarestc
<"aliJ'�' (de la 8�(,l-cm "se1: esprit, plaisantel'ie: raillerie mor­
daute") ; nişte .,glume, vorbe ele rîs" slnt şo(pnii=*şovenir,
din h),((;�ovCllit (cf. braşoavc, idem ... cum gmno sa1is), sali
Ilwl curînd *doti'lItr, de la elot .,hufon, camghloz, drac", etc.,
etc ... 'fot lrlcn:tri micl, sjlicuiteîn gn1hă, cnre probează totuş,
I'ocotim, indestul, ceea ee spuneam la început: c;'t, în sta­
lea actuală, a clllJostintilor noastre de vocabular romînesc,
elahorarea ullel adeviîi:ate lucr<ll'i de total, cum trebue stt
Jie, ca să-ş'( merite 11umele, .,Dicţionarul limbii romine",
t} cel puţin 'pl'ematUl';\',-şi că, lllultit vreme încă, j)reocLl­
p�1I'ea <le 'c(tpetenie a AcademieI. noastre, supt j'apol'tul fi-
1010gic, ar trebui s(tne, exclusiv, întocmirea şi pcl]llic:1l'ea
,de glosare şi monografii (în genul lucrărilor cl-Lli Iosif 1'(-
[512]
"In copilăl'ie",-ni scrie păr. V. Crudu din Tudora (jud. Bo­
toşanl),-"aveam un cuţitaş lnchelet, cu mănunchiul ele Jer11l1,
si clnd era vorba: cine are cutit? eu arătam îndată odorul mteti
, ,
şi atunct primlam afrontul : "L-aI furat de la o moaşă! Ace­
la-I buricher. nu'( cuţit !"-De sigur : "llll-i cuţit", tocmai peu­
tru că "e buricher', adecă, lnnainte de toate, bun pentru me­
seria moaşelor.i--asta o Ştil acum bine Sfinţia-tn" care vet fi
infruntat, la rtndu-ţt, pe alţ'( ueştiutort., Ceea ce, însă, poate
că nu şti!, părinte Crudu, este, Ci'î, acest buriclier, cu o foarte u­
şoară deghizare : bulichcr, a venit ele hac lui Cihac însuşl '
Drept aceea, intorctndu-ne spre învăţaţi! noştri lexico­
grafi' (d-nil Puşcariu, cu Etyrn. Wăderb. d, nun. Spr., şi Can­
drea-Densuşianu, cu Dicţionarul etimologic, inclusiv: uici el nu
socotesc cuvîntul ca latiu,-orI îl uită l), li zicem: Vedeţl dv. '?
Mare lucru-> o,Ull'a),.;, )'1-; -ele sigur că nu e etimologia dată de
noi! DaT ce lucru mare e clicst.iu nea de metodă, pe care o rl­
dică ea! Şi ce departe sînteţI el-voastră de a o înţelege. pen­
tru a-I acorda, statornic, toată atenţia ce i se cuvine!
Un exemplu: cazul cuvlutulut gutnralii.
Incepind cu Dicţionarul ele Buda, care, cel d'intăiti, înre­
gistrează, pe ,gutttl�arh'î,-aceast::t variantă moldovenească a fost,
peste tot, nesocotită, faFt cu forma "literară" quturaiti, Astfel,
Puşcariu, o. c., scrie: "glltura.iu (,gntnnar) "Schnupfen" <'gat­
turalmm (von ,q�tttnr)". Şi,-CLl exceptia lut Cihac, IL, v±ct, care-I
pune în legătură cu Vi'. caiaroiii şi-l explică. din gr, ,,,,r,
%nr:I!�', "l'hume",-toţî etimologiştil îl dalt ca prototip Uil lat
',qnttu.ralium, de la gnttw·.
O încercare ele reabilitare a Val'ialltet moldoveneştf-eap­
tiV�L în pal'entezele el-Iuî Puşc\triu-e, decI, destul ele îndJ'ep­
t,'\,ţitii.
Aşa dar, întrebăm: o:11'e, dil.1tre cele dou:'t forme dialec­
tale: gntnraW şi gntwwr, cea pl:il1litivi�t-etilllologică n"ar putea
fi tocmaI gutwwr(iii),-a doua rămînînd s;'\,fie o simpLI. disi­
milaţie dilltl"un *gutu,rarll'î (atest,\t, de altfel, în Le'\.. Buci.,
Ilaurian-Massim, etc. ;-cf. v(tfrJJJ.i1 \lin vătLW'Ul), VHl'ialltil ro ta-
P?vieT, el .. ex., o�'i ale �-I�lT .Canal'ea, etc.), asupra graiull1î
dm toate ţ1llLltunleHomllllllllÎ,-lllocleste, dar solide lncr:-t!'!
pregătitoare, la capătul şi pe tCI�leiul că,l'ora, llUmal. se
va pute:: clMi, ca o încoronare finală, "Etymologicnlll i\1aş;­
llllm" VIsat.
il
li
l,j'
II
i
'512
E. A.
[513]
Cercetări climologice
513
cizată a lUI gutllnar'h'î (cf. "literarlll" muşuro1l'î faţă de dial.
mold, IJlUşunoTi:î, moşinoii; <a mişuna: Cihac, II, 198)? Iar' H­
-cest gllfuna'rlzl,,-despre care deja Cihac, l. C') observa, că "pare
il fi fost format sub influenţa unel analogii cu gtdit", = u'ar pu­
tea reprezenta, oare, printr'un intermediar *gzdanarfl'î *gtttîna1'TzI'
un prototip latin *gu,ttanarlu1U=l)ariurn defluxio ? (Corup. ex­
presia familiară fr. acoir la gouttc (morue) an nez "llue muco­
site qui decoule de narines- I Hatzfeld-Darmestcter, Acad.],
uoire I/C'Z qouitc [Littrc] , 1:lJ', pentru narcnas; cf. lat., 1111'.,
hăn.) ].
Acum, fireşte, se poate si'i, greşim.c-dar se poate să fie şi
aşa cum ain spus. Oricum ar fi, Însă, oare nu s'a cam grăbH
{1. O. Densuşianu, cînd li decretat, cu :ltîta certitudine (Ris­
teire de la langue roumaine, I, p. :276), că: "lat. g1ttiur ... a
80118 douic existe en roumain peudant quelque temps, comrne
le 111011tre le dr. ,fjuturat((? Căcr. adrniţtnd chtar că cele două
forme ar reprezenta <1011<1 etyma diferite, sali C:1 forma guttmal'
ar fi. ea, o alterare ulteriO:1J'ă. - lucrul merita, oricum, mai
multti ntenţie: simpla aruncare în paranteze fi uner asemenea
varianta poate fi comodă, sali elegantă cît vreţi, dar ştiinţificiî
nu e � t;)i. dacă cousidernţij ele asemene natură nu pot opri pe
d. PnşcHril1. ele treburnti să ţin:'t în loc un moment "spiritul
ştiinţific- al d-lur Densuşinnuc--n cărut ,.prmlenţl1" Întrece, de
obice.n. orice măsură.
Yoity o dovadă ?
E CllZLlI dr, moare <lat. uuiria.
Drl. Philippicle (Prtl/clpi:;, �5) şi I'>uşcariu (Zcdschrifl j.
Tom. Pkilol., XXVIIl, CîRn) ali încercat, fireşte, să exp]iee pe ()
])1'0 U, -� o dificultate foneticiî, de sigur, de şi nu una Cll,
totul extrnoHlinar:12). t;)i.-daci'i nll ni s':lJ' lua în nllme de l'iill
]. CllvÎntul ar putea fi, ins.!, şi un lat. *guttona1"ium,
-pentru care cf. qnltonal"lU8 equu8 "guttatim seu minutim:
illceclens, chenl qni va l'amble" (DUCf111ge ; cf. ForcelJilli)
111 orT ce Cf1Z,-� gntta, nll qnttllT!
2) In adevăr, clacă. pelltm n explica pe ploale din
jiUi uia, admitem existenţa unui prototip vulgar *plovia (cf.
ilorus pl'O n'llTu,s, etc.: Densuşianu, o. C., p. 78), de ce
n·am admite şi pentl'll 1nnria acelaş IllCl'U,-CLl atît lllai
lJlult. cu cît. ele fnpt, un astfel de maTia exist'1 (V.-H .
..\laigne cl'Arnis, Lcxicon manuale, Paris, 1890: "Puteus
i/lOriac,-aqlwe sali conficienclo aptae receptnculul1l; re­
",enoi1' (reau prO])1'e il fabriqller le sel")'?
I
I
1
j
I
I
1
[514]
514
E. A.
E. A.
-am înainta şi nol o ipoteză (mal mult pentru sens; cf. nota'
2): faţt't cu tudoitul înţeles al dr. moare ("zamu, de curechlii"
şi "caracter, temperament, dispoziţie, umoare" ,�inţelesul'( care'
se confundă evident, îe expresii ca acea din Creangă : .. Tu nu
ştii cine-I mămuca, n'at mîncat nicrodată nioarea ei !'(), cuvintul
acesta ar putea fi socotit ca, rezultatul unei contum inaţir, uşor
de explicat �i ca formă, şi ca înţeles, între lat. �muri({ şi lat.
Iiumorcm; sali, mai bine, între reflexele romineştt ale celor doM.
vorbe latine (JJ[oarc din cunoscuta expl'esiepopulnr:î : );\tiI tu
mocwca mea!" ar representa, deci, un originar "iimoare; născut
elin lat. Iuimoresn [cf. A. Bartal, "Glossnrinm mediae et infimae la­
tinitatis regni Hungariae", Lipsiae, MC�t[l : luunor; affectio nnimi
humorositas, natura difficilis, nnirnus 1ll01'03113 ; luimorosus. etc.;­
efo şi fr. humeur, etc], redus (tn "nmoarca=tu17wM'ca), [\POI genera­
lizatşi contopit eu cuvîntul, quasi-omonim şi sinonim, îeşit din lat.;
muria. �Comp., . altfel, şi: toarnni:t<.'otoCUIlJUr, buric<*/llllmric).
O explicaţie mal mult,-·veţt zice 1). De sigur !
E, totuş, ceva mal mult, decit vit dă, d. Densusianu O, C.,
p. 79, unde.c-referindu-seIn Meyer-Lubke, (Care scrisese : .Re­
prezentanţir lUI muria sint obscnn .. --scrie, la rindu-I: "D1'. moare
nu e clar" ! Că,ci, dnc;1, e ade\"iîr<1t că, ştiinţ:t nu înnailltenzi1
efectiv prin acul1lulnl'ea de ;ipoteze, e tot atit de aded l'8 t, eu,
ea nu poate inainta nicl' ... stin(i pe Joc-prin "j1l'uuenţa' exce·
siV�t şi steriL\. a Învu,ţnţilor de felul d-lui J?lensuşiallU !
'/
DIn IstorIa. 11 octnăiăţU în Moldova
Publiciim mal jos un documont dH la C. N. �bvrocol'llat Vodă din
1735 Iulie 15 în caro se arată asentip:18n tuL DomnuLuI asupra vecinătăţi],
c� 140 .a!)l înainte� dosfiinţr�rjl v.ocinat\llnl din. Moldova. ActLlI tJ din [t��li�,t
sl. Splndon, mO�la 1Jmne'llt S8lJştoa N[(l)'co"VlcCnt, (plIC. IV. No. 40) .. Hlrl!8
coală maro, zis{\ turceasca. .
t 10 Costandin Nicolae voe"oda Bojio Milostio GospOdnrll
zemli Moldavseoi,�facem ştire cu aeenst,\ c[\l'le a domnii mele,
tuturor cuI să, cade a şti, că viimI Hice o gll1păneasă elin ţarn
4) f;jăîneanll, o. c., considm'u, cele dotUl, accepţiuni ale
cuvîntuluI moare, ca inţelesul propriii şi cel figl1l'c1t :\1 :t­
celulaş mW'ia,--pe baza icleil de "acl'ime" (de Z;\l\liÎ, de
caracter).-Unii s'at'l gîlHlit şi la lat. m08.,'/'cm "11101',1\".
��------------ ..
[515]
Din Istoria vecinătăţii in Moldova
515
tsciL anume Cairu:« fat�t Meriş.mulut, C"iup\,nia3ct lui 10 •
ritanul, ficiorul lut Ilie. păharnicul, nei�otlll lui St:tmat;
. să. caute moşiile, şi al tele, ce al' lli avut aice În ţal',L
ltitmate post. şi printre alte scrisor: ce aLi avut s'all
un zapis pe numele unul Saua, şi, cu femeia IUl Mmiţa
cum. SalI, dat ei vecini lWl Sianuu« post, cu. moşie CH tot,
avut ei eli pe fămeai cu sat în Marcoviciuni, la ţinutul
lUI, neniri: ((1,:1, iar hi scos dintr'o peire ele la Pâr:dlalii,
zapis cerclnd ea ca sit afle pe acel oameni, oare carele
z salt neprieten bolariulul nostru Inl Andronic biv că­
Salt aflat diaă ară,tat cittl'iî aCta gjuplniasă cum cit ace]
r hi fostu moş lut Andronic, pentru citcI acel sat M�Ll'­
nil, era la stăptnire lut Andronic, care cuvinte înţiîle­
idronic Încă, fiind acea gluplniasă. la 1<1,;;1, alt mersu Au­
la dînsa de iau zis ce sînt cuvintele aceste ci ati zvonit
1, unii şi alţiI, arăttndu-şl el piî,rillţil scU, cum că. tata­
dronic ati fostu visternic al doilea la Autiohie VoJ, şi
untin Duca Vod şi logofăt ele visterie şi dmumş de iz­
Ia Duca Vod bătrînul, fiind din copilăriea 1 ti elita: de
fii mOS11 sii tî ali fost curtian si In j chemat Uliqol'ii' Za­
ot· � popi luî Andronic, care şi acea gTl1pîniasă: cine:!, alI
liml1nl luI Andronic, din cine S(1 trage, bt't piil'llt rMl
e cminl'c, ce sati zvonit ele la dinsa asupra lui Andl'O­
ă dUp(L cia salt dus fleca giupînins:'\. (le aice în ţar:11'O­
;'i, I'ă,mîincl :lÎce llnficTol' :1 el, <11lUJlle . ,�('îrban )Jost. ca-
1(1 om făni. ele socote:!l;t, prin llesocoteala In!, el ali is­
:lli ma H(L10S :lce�.L! ;'-;\,011, a::npm InT Andronic, ]1111ă, şi
!lin Ine, ali dat .i:lioh:l, c81'lilll gIIHlecl1tii" Cl\,:'e şi dOlllllie:l,
Leii, r:.m înţl.les, miali pi-;l'ut un lllCl'l1 pl'ea făr;\, de cale,
vîrtos n'am \'I'nt dOlllllia m8. C:1 Srl î!lfllnrnm ace;:;!:ll lu­
cea dovadă. S�L se ol��i,I',1,3eă, un tnazil, CHl'e i:13te numit
t boiarimii, auta el CLUll Sl tată,[ Serl rdlWtl vIrtos. Cre' si
ic saLl plinsu de mure st'l'lmiJ:tt:tte şi 'oe,l,l'iî ce i:ll1 L1.eut,
socotit om nUl sus scris t;lJ.i'ban. Domllia 111e i alll 0-
la <:instiţL şi cre(\illcTo,�T boial'if no�tl'i clurnnealoi' ('ostlll­
tachi veI logofet, i :--J:HlIl\!1 :--Jtul'ze<l "oi vomie, i 10I'Clachi
J%ino veI vorlllc, lIi ,1(t chemat fat� 8i 1)e t-)�i.\'h<1n post.
lunt sal1la Clim ::ii în ce fel si CL; ce el o \,H'dJ. :,,:1. acoli·
si ali scornit aceste cuvinte' asunm r1eesi'.Lll . om, din
ce Andronic :1. li :ll'ă.tat dl'os:'\. de ÎWllt't lndrept:ll'o cum
moşu săLi, la(, ehemat Uligori �:l\llL şi pe mO:l�i sa
�i str:ll11oşus(LlI <lll fostl1 preot, llumilHlu-l popa >\nd['O­
Illosnsiî.l, Gligol'e Z�wlll arI. stiut si cal'te, :Ll'iîtincl si is­
le făcute de mîna lLl'î, iar lntmcol' zapis ciati <lriLtat 't;lă.I'-
8t. de la t:iava., sint cleagete puse, �i f:1.l'ă. ele aeeste încii
adus Andl'onec şi martur)' pe Ion Buhle cilpitan ma-
'l-'ibăneştT. om ca de 70 nlll şi Jorgll Calar:t) de la
i om ca ele i)O flnl şi 1;;1%01' CL1l'tean de Cam:LI'(1 om de
şi ;\lihăilit din J\Til'eaşti, hCJontl Nnşcullli om ca de HO
[518]
518
Gb. Gh ibăncscu
v. IT.) are marca umîncillror
ani şi Gavril Oanii den sat elen ... (rupt) ... şi Ghiorghiţ f-)Corţ(LS­
eul din sat din Scortăşt, ot Cîrlegutură, care ati fost slugă, lur
StămatePost. scriindu si rnărturisindu cu sufletele 10]' dînd si
mărturie precum et ştid că pe moşul lut Anclro(ni)c laii cllE�­
mat G1igore Zavul şi pe moaşa sa Kelsiea, şi ele la aceştiea
iaste Andronic, iar nu din Sava şi Mariia, d IIp ti cum îl nă­
păstuea Ş(Lrball post. cu acel zapis ele la acel Sava, nicl Ştill
el pe acel Sava cine ar 11i fostu. Aşijdere si Cărste hiv. vel
pit. vornecul despre doamna aîi ll1urt{li'isi t cu' sufletul lUI; cati
apucat la Duca Vod bătrinul pe tat:'ll lUI Anclronec cămăras
de izvoade, şi pe Ilie Stămate yătav ele nprozr, şi pe urmă şi
paharnic, şi aLI trăit cu toţii depreunit pîuă c.ari murit An­
dronec de bătrîn şi Stămate saii dus în tara romulleaseiî" şi casa
Cărster fiind aproape de dînşit niciodată ll':lLi auzit ca S(L zicu,
cineva căiaste vecin moşul lUI Androuec lUt 8tamate pit. care
şi Şărban post, clnciL an văzut bunii îndreptare lut Androuec
n'aă avut ce si.t mal răspundă şi pentru ca să mal lungiască
pricina, au zis CrL arc la mumăsa în ţa�'a J"omtineascti . şi ispi­
soace de prLl'(L ele faţ, cu Andronec visternecul, tatul lui An­
dronic cămărnsul ce domnia me împreună cu tot sfatul 1l0S­
tru socotind 'ca' să, s înfunde şi acrHSt:'i pricină, am scris o
carte la fratele nostru domniia sa Grigorie Vod, diaă chemat
faţ pe acien gtuptniasf şi iau zis de :tre aceli scrisori să ni le
trimită aice, şi am luat l'(,,,PUl1S11 ele la domnia sa Grigorie Yo<l,
cum au chiamat pe flciea g'lu pîni as:'l, faţ şi iali zis ele �lceste
ciau arătat ficYornl s�m cătră noI şi ea aL1 r:'ispUllS cum fldeva­
rat îllC3, fiind C�L aice�l aflînd acel z:l.pis în scrisorile s:tle, iau
7,is oarecine şi intl. ar(Lt::tt, precum acel 8ava şi Mariin ar ili
fostu mosi lUt Andronic, iară, clac:l alI adeverIt, cum cii sunt
VOl'oave desarte 2,ati lăsat de atUl1ce fii llU are nemică cu acest
0111, drept. ;lceia' şi domniia '1118 împl'e\lll'\ cu tot sfatul nostru
dacă am viizllt cti ace gluplniasil, cum d i'lelol'ul ei fura ele
cale şi tii,)' ele socotialii., all fost zvonit aceli cuvinte cu lllare
ntipaste asupra lut Al1dronec, şi el ca Uil om drepti1, salI îndrep­
tat ClI bun,\' îndreptare CLlm al',Ltaiu mal sus, datuialll acl"ast<'i
carte, a domnii mele, la mîna lut, C:L sit se ştie ele ni.ipaste:tlnl
cTall tras, şi cum salt încJl'eptat '. înainte a tot (tiVllllUI donmil
mele, şi cel ce la li năpu,stuit înc'Lş şall luat plaUi, şi de :1.dastă
pîră să nu să mal pirasd piste acestl1 ispisoc al domllii mele,
aClasta scriem. \
u\ Ia:;; leat 7:2,h3 I:lli 15 dni.
10 Constantin Vocvoda.
Pecete mi<:{t în tu,:, roş. Iniţialele (fo
ţărilor, cap de bOLI şi pasere.
Constantin trele logof,"[t ['rocitolnomu ·�·anasje.
Gh. Ghibănescl1.
[519]
DUŞMANTA
(din parabolele led Krunimactrer).
Duşmanta era cel mat bogat Între regiI Ind ier, pompa şi
măreţia lu] IlU aveati sfirşit. Dar el era sume] şi trufaş şi îşI
închise inima f1.l�ă cu cel mai miel al poporului; el nu ţinea
seamă decît de cei mari şi de principii din jurul tronuluI SăLI.
Aceasta intristă pc un brarnin bătrîn, care fusese în va­
[ătoriul accslul În zilele tinercţel sale. El îşI părăsi locuinţa
sa de pustnic, îŞi presară pulbere pc cap şi, venind la curtea
regulă, se aşez.ă intre pompoasele co lmrme d e la Întrarea pa·
latuluI.
Regele văzu pc bramin şi-I chiamă la sine. Pentru ce vii
in semne de cea mal a d incă jale şi al presărat pulbere pe că­
runtul tăit cap '(-întrebă regele.
. -- Cînd te-am părăsit,-răspunse brami nul.s--ernî cel mal
bogat din to] t domnitorii Indici, cari au şezut vreodată pc
tronul tăll. Pentrucă Bruma te binecuvîntase cu prisos, şi cu'
bucurie părăsi) cii casa regeluI şi domnulul me ă. Acum însă
am auzit În singurătatea mea, că toată acea îmbclşugare a
dispărut şi cea mai ndrncăsărăcic c soarta ta de azi!
Duşm anta auzi aceste vorbe cu mirare şi întrebă suri­
zln d . ce nebun ţi-a adus această veste? Priveşte acest palat
şi desfatătoarele grădini (lin jurul lUI si multimca servi lorilor
cari aşteaptă poruncile rncle] "
- Toate aceste-răspunse bătrînul-sunt nu m al amăgire,
cne În zadar încearcă S{l orbească ochi! cclul înţelept. Dom­
nitorrul Indiei a căzut din belşugul Săll În sărăcie.
Hcgele se miră de vorbele înţelep lu lut bramin şi zise:
Care este g:J.rantlll şi martorul, care MI . preţuiască mai mult
decit privirea ochiului meu si decît simtul rn in i lo r melc '?
Atun cl hătrinu! ridică 'glasul şi zi;e: Soarele simbolul
ade, ărulut sul> tronul Jul Bruma, norul de ploaie deasupra ca­
petelor noastre şi a rborul roditor dinaintea colibei melc Îmi
vestesc si-mi măr turiscsc sărăcia la.
Duşrnanta amuţi ;-iar bătrtnul urmă: Că Bruma a îrn­
podcbit pc regele ce ru luf cu veşnică bogăţie de lumină şi căl­
dud mi-o spun razele lut, care de la răsărit pănă la apus se
revarsă de opolriv{t pesle coliba mea ca şi peste palatul tăll
şi pesle fie-care Iiricel de 'iarbă, şi se oglindesc in mare şi 1n
fiecare picătun"t de rouă Norul, cind e plin, se răspîndeşte peste
văI şi peste dealurI, le trimite bine-cuvîntarea su, şi adapă cu
bogăţia lu! glia inselată şi muntele. Arborul roditor pleacă
spre piîmlnt belşugul ramurilor sale binecu"întate. Aşa ycsleşte
şi mărturiseşte natura, că Bruma a binecuvîntat-o cu bogăţie.
Iar tu sernenf unei stinci, al cărcl izvor a secat.
Dacă acestea nu-ţI sunt destule mărturii, Duşmanto, În-
[520]
520
M. Str ajan
treabă şi lacrimile poporulul tău, şi apoi te Îngimfează în faţa
Iu! Bruma şi a zidire! sale cu bogăţia in.
Asa "orbi crernitu] si se Întoarse în coliba sa. Dusmanta
puse c�\'intcle braminulul la inimă şi deveni iarăşt bi�efăcă­
torul şi binecuvintarea poporulut săă.
Intr'o zi, după aceea, se duse în singurătatea bra minulur :
:il chernă afară din colibă şi zisă: Acum iar mă pot arăta 111
lumina soarelul şi în faţa pomilor tăI incărcaţt de fructe. Dar
Lipseşte încă ceva.
- Ce ar m a f putea lipsi princlpelut care este hinccu­
vinturea iş! părintele poporu lul său '!-inirebă. hrami nul
_.- Mai trebue-respunse Duşmanta,-să. aduc recunoş­
+inţa i ni mcl mele înţelcpciuncj, care m'a adus la calca cea
d rca pl ă şi m'a învăţat, că mu lţumi rca şi hucuria poporuluî
este singura avuţie a principelut şi co nducătornhu său. Eu a­
junsesem sărac si tu m'ai făcui iarăst bogat!
A Aşa vorbi IJrin\uJ. Dă.!rinul îl' îmbrăţişă cu lacrimi de
bucurie şi-I binccnvîn tă.
M. strajan
Inscripţiile MonasUrei Neamţu 1)
]09 (Urmare»
Pe stariţul Neonil, vezi-l mal sus. Pe Ieroftel Maximescu
dup;'î ce au eşit din Eclisierhia bisericet marr, l-ati luat slujbnş
la Mitropolie şi acolo a slujit diferite slujbe mulţî an'( "pînit ce
a murit la ��, Februarie ] 00J, în etate de �)5 HJlI, �şi s'a tngro­
pat la Iaşf Ia cimitirul comun .Eteruitatea''.
Eă Narcis fiind confesorulluj, el ele multe 01''( mi-alt isto­
risit acest fapt,--colltm praviler. 'I'ot acest fapt 'mi-l'a povestit
hătrlni] M -rel.
Aşa dar Bogoslovul nostru ele la UlO pînii, la H)()(i. de
trei ori (dac it nu mal mult) s'a intinerit tnoindu-sedin ri:\ditcinit
plnti alt ajuns la nor, şi de aict sit, treacă la unuaşr. (Vez'i nota
J ,,- ') , ,
a ;\0. li.
110. Inscripţia clernhd de 7a' PIlU({va adusd slarrţullir Pa­
isic. (�o. \14).
Clerul hisericei catedrale dQ la 1-'ultava, a fitcnt o î­
coani:\, :\1. D. Hl'gintatit, şi auri tit, cu' illSCl'ipţia unlli:\toare pe j)ri­
vazul de jos. A adus-o la M-l'ea Ne��ll1ţu şi a Închillat-o pentl'l1
rugi:\ciulli, Stm-eţulul Paisie Velicic()\,schi ; inscripţia este Î111'U-
Beşte, elÎ o scriu l'omi:\neşte a�a: \
t .,Intru rugitciunile pornenire'l pe mormîlltul mal'elu'l Dta­
,. reţ Arbimanelritul Paisie Velicicovschi. nitscut în Pultava 17�:?­
,.170-1, de la Preosfinţitul Episcop Ion al Plllta\el, Pl'otoel'el
"Theodol' şi Iustill, PreoţiI: Vladimil',Petl'u şi Grigori, Sfinţi­
"ţit DiacOlll şi ceteţT ele Ia Catedrala soborului Adormire'l YIai-
1). A so vedea llumerile anterioare.
I
)
I
1
[521]
Documente
521'
,.cel Domnulut din Pultava, unde: tatăl, fratele, moşul şi stril­
.moşul marelur staret a preotit, Anul 1905, Iulie 5';.
Sf- ta icoană este ca ele 30 centimetri; este pusă În sf. tul
Altar la scaunul de sus. Cu sf- ta icoană s'a adns şi un prosop
prea frumos; prosopul pe capete cusut cu multă artă cu slove
ruseştt tiparnic, în deosebite culorr, toată inscripţia copiată, mal
sus. Cusutura e făcută, de copitf Protoereulut Iustin, tie care
copil cite un cuvînt. Prosopul e strîns la Vesmtutărie. A fost
Clerul aicl la. M-re,�am slujit cu Sobor mare, am făcut pana­
hidă pe mormmtul Stariţnlul Paisie. ELI Narcis, am slujit şi am'
pom eni t.
(Va urma).
Ar hiereul Narcis. Creţule� cu
G. Ibrăileanu. Scriitori si curente. IaşI, Editura reviste
"Yiaţa rounnească-, J 9CHl, 1 vol, ele 3:20 p., preţul :l leT.
In ţara noastră întilnim tncă "oament culţi, care neagă
eriticn literare unit importanţa el ca gen, alţil valoarea şi uti­
li tatea. Aceştr oameut Mi ramas desigur tot Ia concepţia le­
chit critic; judecătoreşt', deşi ea a trecut demult în dome­
niul istoriei'. Critica literară a timpuluî nostru numai cUt, ca cea,
ele altă dată, sentinţe făl';t de apel, după crutoane estetice imu­
ta bile. Ea caută, nu atit să. stabilească valoarea estetică n unel
opere, cît sit pătrundă, şi S,l reconstitue sufletul antorulur Săli,
scoţînd în acelaşr timp în lumină, întru cIt e posibil, şi Iegîitura.
cauzală dintre această operă şi împrejurările soei ale, În care
ea ş'a făcut apariţia. Adevăratul critic trebue să fie în acelnş
timp şi un psiholog pătrunzător şi, ditdL se poate, un cugetă­
tor, salt cel pt\!in un om Cl1 o cultură, generală vastii, cu un
Întins orizon intelectual.
. �i dacă critica astfel înţilleasă" nu are şi, elin cauza o-
biectul ui sau, probabil nu va avea niciodată, caracterul şi
precizia ştiinţelor pozitive, ea poate fi numită ştiinţifică, fiindcă
utilizează în serviciul s;,u, pentru înţelegerea manifestărilor
fr�u.nosului, atItea cl1l1oştinţ,I variate. �i de valoarea,:impol'tanţa şi
utlhtatea acestei critice. mi se pare că nu se îneloesc decit
acei care prefenl admiraţia oarbă comprehenziunei inteli­
gente. Această critică Înlesneşte lumii pl'ofa.ne înţălegerea
operelor literare, în care se oglindeşte partea cea mai i­
deaL), din sufletul unUL pOp01', şi ea foloseşte scriitorulUI chiar,
dCi, ajutîlldu-l să se înţăleagiî mal bine pe el Însuşi, îl în­
deamnă să-şI îndrepte paşii pe cărările cele mal potrivite tem­
permnentlllui său.
------------------�----,--------------
[522]
:.522
Dărî de seamă
Critica literară, în acest tuţăles, a fost pentru întăi a oară
reprezentată la nor, acum două decenii, de el. Dobrogennu-Ghe­
rea. El ne-a făcut să înţălegem şi să gustăm, la lumina cuce­
ririlor ştiinţi! apusene, poeziile lui Eminescu şi ale lui Coşbuc,
.ca şi piesele lui Caragiale. Şi, în ciuda reprezentanţilor este­
tizmuluî pur şi ai celor ai nationalizmulul în artă, prin opera
.sa, el a făcut mal mult decît educaţia literară a unei întregi
generaţii. Dela d. Gherea încoace s'ati scris multe, volume de
.critică, cu mal mult saii mal puţin talent şi cu tendinţi dife-
rite. Puţini critic! au urmat direcţia indicată ele eminentul lor
predecesor, şi dintre aceştia, d. G. Ibrăileanu, unul din discipo­
liI de odinioară al d-lut Gherea, mi se pare astăZI reprezentan­
tul cel mai autorizat al acestei direcţii. Opera sa importantă,
"Spiritul critic in cultura romînească", contestată cu violenţă
de maestrul naţionalizmulut literal' şi politic, a fost apreciată
.după adevărata ei valoare de d. A. D. Xeuopol, cu competenta
.şi obiectivitatea sa cunoscută. Dar, "dacă în această operă iesă
mai mult In iveală pătrunderea d-luî Ibrăileanu, ca istoric al
.culturii noastre, şi puterea logică şi constructivă a cugetătorulm,
în volumul SăLl "Scriitol''l şi Curente" mi se par Încă mal vizi­
bile insusirile rare ale criticului.
Pe 'cînd pentru cei mai mulţi critic', o operă literară nu
.e decît UIl prilej de a descrie impresiile JOI' fugitive, sau cel
mult ocazia unor observaţii estetice care ating mal totdea­
una numai suprafaţa, în studiile sale critice d. Ibrăileanu
discută la tot pasul idei, probleme filosofice, sociale, morale şi
caută ma' ales să pătrundă sufletul. scriitorului. ,,:\1omentele"
In: Caragiale sunt pentru d-sa o ocazie de a cerceta şi scoate
în lumină tendinţele care însufleţesc opera puterniculut satiric,­
acea teamă de inovaţie, acel dispreţ pentru ridiculul inevi tabil
produs de pripita introducere a formelor apusene, acel con­
servatizrn social şi politic, care 11 caracterizat totdeauna Juni­
mea. In studiul S;IL1 asupra "CurentuluI eminescian", el-sa dis­
cută o problemă filosofică şi estetică de cea. mal mare impor­
tanţă, acea a raportulul dintre .fond şi f0l'1l1,1.
Cu argumente originale, şi aier ideile sale coincid cu acele
ale unor esteticiam al apusului, d. lbr. susţine că forma un poate
fi in realitate separatii de fond, şi că a le considera izolate una
de alta, e a realiza abstracţir. Influenţa tiranică, exercitnn
ntita vreme de poezia lui Eminescu, nu poate fi explicată, după
cum credea Vlăhuţă, numar prin" forma sa, Poeţii erniuescen l
ali avut şi un fonel sentimental m��! mult 13:1:." 11UI puţin Iuru­
dit cu acel al maestrului. Una din', problemele asupra e;],!'eia
d. Ibrăileanu a revenit de multe orf în studiile sale e pl'oblem�l,
de un intel'es atît de vital, problema atit de (lis'3Llhtt n rapor­
tulUI dintre morală, şi artiî. JIl memombilele sale polemici îlupo­
tl'lva partiz:1Jlilor artei pure, d. Gherea tratDse odiIlioal'�i. această
chestie mal mult elin punct ele vedere social, şi poate cllg;etil­
rea ·sa uu a avut 1n această ocazie olJişnuita el clal'itilte.
D, Ibrăileanu l'a complectat în chip fericit, �� acce]lt�lÎJld
[523]
Dărt de seamă
523
mal ales punctul de vedere psihologic. Ideile sale în această
privinţă, le împărtăşesc în totul, ele mi se par chlar adevărul
Insuşr. Artistul nu e o oglindă pură a lumii îucunjurătoare. In
opera acestuia, sufletul săCL apare cu ideile, sentimentele şi ten­
dinţele sale, chiar fă]'�� voia luf. Şi orlce ar spune partizaniî
estetizmuluî pur, care confundă, intenţionat tendenţionizmul cu
tezismul, voi continua a crede în dreptul pe care-I are critica de
a se pronunţa asupra concepţiel, pe care artistul o are asupra
'deţii, în dreptul el, de a aprecia operile şi din punctul de ve-
.: ·dhe a idealului etic. Dar acest critic e mal cu samă un psi­
-holog, care ştie să analizeze şi să reconstitue cu rineţă şi cu
pătrundere sufletul scriitorilor.
Studi ul întins şi cornplect asupra lui Brătescu- Voineşti e
un model în această, privinţă. Cu ce pătrundere, cu ce fineţă
e făcnEi analiza psihologică a personajelor, cu ce talent sunt
scoase în relief ideile, sentimentele, concepţia. şi filosofia vie­
ţiI. proprie minunatulul nostru nuvelist! In analiza operilor lUI
Sadoveanu şi ale lUI Sandu Aldea, se găsesc deasernenl asupra
personalităţii lor, observaţii pătrunzătoare, uneort subtile.
In aceste studii şi critica estetică îşi are partea sa, şi a­
supra tec1miceI artistice şi a stilulut, observatiile şi aprecierile
sale, totdeauna sugestive şi. interesante, dovedesc o întinsă
cultură şi o filleF� rară a gustulUi Iiterar.
S]Jirit combativ, d. Ibrăileanu are fireşte numeroşt adver­
sar). Unit dintre acestia ne vorbesc de stilul Săi:'l ne estetic,
alţiJ: ele prolixitatea sari de obscuritatea cugetări'! sale. Invinui­
rile lor sunt pătimaşe şi nedrepte. Nu aii desigur toţi scriitori]
eleganţa sobră a d-luf Maiorescu, nicl avîntul colorat şi poetic
al prozei d-Iut Glierea, şi în spiritul d-lul Ibrăileanu poate C(I
trăeşte ceva din vechea traditie a Contimporanulur. Casi scrii­
itoriî care erati odinioară În jurul acestei reviste, d. Ibl:(Lileanu
este în primul rînd un scriitor, un propagator de idet, şi din
cauza aceasta poate nu dă totdeauna destulă atenţie mijloace­
lor exterioare, stilulul, în unele din studiile sale. Pe de alti1
parte, elin cauza bogăţie'l sale de idei şi ele observaţiî perso,
nale, poate că CI-sa insistă ceva mal mult decît ar fi necesar
asupra ideilor secundare, ilşa încît liniile marr nu apar cîteo­
dat�� în lumină cu toată vigoarea dorită.
In literatura noastră, se dedau critici)' cîţ.Iya scriitorr de
ma� mult SitlI mal puţin t::ilent. In scrierile lor hogate în pretenţii,
T:nIÎ 1mbrn,ciî, în haina stJ-ălucitoare il imaginilor, impresio­
l�lzmlll lor eapriţios şi inconsecvenţa nnel cugetări care nu fUllc­
ţlOnează clecît ral'e-o:-1 c1l1p(L l'egulele logicei l1ormale; alţiI
llulsehe:lză înclilrătul uneI· elegante c�Lutate si doritoal'e de efecte
uşoare. sterilitatea gîndi I'.il': şi' suj)ertieialitatea ideilo!'. [;li cînd
mă gîndesc la aceştia, pl'eţuesc cu atît mal mult studiile seri­
oase şi originale ale acestuI cugetător şi logiciall viguros, ale
.acestul analist, piltnmzător�.i fill.
Octa.v Botez.
[524]
524
['ări de seamă
Acţuuica cel/aşer oulcanicc asupra orqan.tsmelor marine în
timpul erll.pţier VezlIvulur din Aprilie 1.906.
. Doctorul S. Lo Bianco, conservatorul staţi unel zoologice:'
tim Neapole, a studiat îl! timpul ultimei erupţii violente uVe­
zuvuluî, efectele abondentelor plai de cenuşe vulcaniee ce s'au
revărsat şi asupra golfulut de Neapoli, ca şi pe uscat.
Aceste cenuşe alt rămas mai înt<l,I În suspensiuue în apă
şi apot gradat, gradat, s'ati 'depus după un oarecare timp pe
fund. In chipul acesta. s'a format pIn;'! la o distanţă de R ehi­
lometri de la coastă un strat noti ele cenuşe avînd o grosime
de :2,:3-10 C.l1l.
�in momentul cădere: şi pină la cornplecta depunere il
cenuşer pe fund, apa, gol fui ul era turbure şi opacă exercitînd
asupra organiernelor marine acţiunea unet nopţI continue. Sunt,
multe animale care nu ies din ascunzătorile lor pentru 8-Şl
dura hrană de cît noaptea, ori, clt timp apa golfulut a fost
turbure, asemenea animale (Gamarizr, Missizr, uni peştr, etc.)
au fost cu înlesnire pescuite în timpul zilei. 'I'ot datorită obscu­
rităţel, un număr ele forme aii emigrat (lin locurile lor obici­
nuite, unele ce de obiceiii stuti mu către adinc pe fundul mllos
s'au apropiat de coastă, altele (le lîngii, coasU ali emigrat că­
tre larg.
Pe mi'Lsul'ă ce ceuuşa a început a ciî(lea pe fu 1111 , efectele
au fost mult mal sensibile determintnd distrugerea UIlUl mure
număr de forme ele animale şi dect o depopulure a golfulnr.
Toate formele plnnctoniee, care normal se ţin necontenit către
suprafaţa apet. al! căzut J a fund �i aii fos t dis truse. A ceste a­
nimale pelagice Rtilllulate fiind, ele înclrtt:i. ce nu se giisesc in
condiţiile lloJ'Luale secretă, o substanţi1 nncoasă, ; il'it:tte deci de
tiJ'ele de cenuşii, ele aLI secretat asemene:1, snhstan ţi1 de care
firişoareJe S'arl lipit în mare cantitate, aş:t cii, Jl'aii mal putut
să se mentină, în zona de apit obisnl1it1 din cauza Cl'e"terei
pondereI 101' şi au C:iZllt pc flllld mlcle aLI pierit. In chij)ul a­
cesta a fost distl'lls�î, toaH fal1)1a. de Diatomce, Pl'otozoal'e. :\'le­
duse, 'Verml, Crl1staceT şi Moll1şte pelagice, ]1recum şi o infi­
nitate de form e lcll'vare. Ca o consecinţă a dispal'i ţiei aceste 1
faune ]lclagice, IlU s'a. pescuit, nn oare-care timp, pÎnil. la în­
toarc81'ea condiţiilor normale uu nUl11iil' de peştI (sal'dele şi
sel'umbii) ce se hrănesc cu acest plancton, pl'ecl1m: CillpeLl
pllc7ulrdus, Bn,r;)'emlis cn,qrasichoZis, Seombi'1' 8combru8 şi alţii.
Asemenea nu s'au VilZLlt delfini \ce m'Ill�,l'esc l:1, rindul JOI' lJB
acesti pesti. .
. In ceea. ce ]iri veşte fundul, �l a fost pen tru cîtva ti mp
depopubt pe de o parte fi.ind-c:t o mulţime de forme ce S'arl
ridicat în noul stl'<Î,t mobil depus alt fost uşO]' pescuite, pe de
altil, parte multe .clip ele au fost asfixiate dejlunîndu-se cenuşil
pe organele 101' respil'litoare şi ca.re cenuşă a p:1tnll1s în "ase
chiar. Cu deosebire EchiniziT ait fost compJectamente distl'l1şl
])I'in astuparea pOl'ilol' pEieei madl'�porice şi clecI împ8clec:1l'ea
[525]
nări de seamă
fi25
1. Borcea
Er :In I'illllll:> i mol.ilr.
Ill:' tI:'i (J idPc' de nio­
nnimulc În 1Il')loBilile
i
1
1
l
i
;Ijlcldr ;1 p;UI'IIJlltl' )1) ;IP;l!':ltlil il,l'yjfel'.
ai'ii'\i,lţ'i în strutul de cenuşe. Al'eRt f:IJlt
rlul cum R\Il! fo",ili%:ll El'hini%il i'i :lltt'
marine geolo�icp, '
Cn m (lou:'i lun) !lupii PI'L1pl,ie, ,irît :1]):1 g;olflillii clt ţ\1 fun­
dul an Inceput li I'eyelli etitl'e l'ondl\iilp normale. Limp exindu-sc
upu. plauetonul I'e,'elli din nOl! )n cnnrit.ite mure �ipeRl'lIitul
:"mlinel putu f retncepur i:II' <lelhnii 1'\:':lJl:'i!'lIl':'î �i el.
Funuele de fund rliRllill'llte <1 LI înceJlllt:1 "e fOI'm:1 din
l.u-vo uduse lip cureutl dili ,lltp pildT. totURI revenire» 1:1 st:II'e
normala <1 Iundnlul cPl'e tilllJl maT (Il'ult jl);):'î 1:1 1'I'\:'�t\:'I'en COIll­
jllt'l'ti.î a fotmelo r ce disp:ll'lIsel':'i,
HI'7,Ultii deel ciî CPllIliwle .uuncntc dp \'P%l1V ;Ili rlerermi-
1l,i1 U (]('JlUpU\;II'(' sl'llsiIJil:'î' :1 �olflllLlI �i d :lcţiUllf':l ncestor ep­
IlU�I' as CI-pI'il ol'g;I,lli"l1lplol'. a fu"t, p:,elu%i\' ll1el';llli('i\,
G. Ibrăileanu. Spiritul critic în Gultura l'omÎnească
Ia�i, Editura rcvislci "Via!a Homînească", U)()K, 1 vol. dc 2(i7
paginI, pre!ul 2 IcI.' ,
Lucrarca dcspre care î'1l11 propun a vorhi cste dcja des­
lui dc cunoscută publiculUI noslru, deoarece ea a apărut mal
întăi!:l, În cea mal marc p[1rle, sllb [orm:"i de articolr, într-o
revistă aşa de r:lspindtl:\ ca )) Via!a H.omînească", ]\1{l grăbcsc
s:\ deelar dela începu! c:1 lucrarea cstc emincntâ şi dacă, Cll
toalc animozilrl!ilc pe carc le-[1 sIÎrni!, ea Il-a dat naşterc la
o şerioas�l discupc con lrndiclorie, cauza csLc lonnal c{l d. r­
br{lilcallu argllrnenlcaz{l Cll alila pulcre lnc11 nu sufcre re­
plică,
Prin spilit clilie se În!elc,4c acea aplitudinc specială în
puterea eCtrcia un 0111 �lic, În mijlocul a 10l felul de idei şi
împrejllrări, S(l alcag(l idcia cca mai Illltlrl, ca tcorie, �i cea
mai polrivilC\ Îlllprejur:\ril <Iair, ca practică,
PClnCl în Illomenlul de fa 1:1 lloi HomÎnii Il-am avul)ncă
o cullură proprie, ci o cliILur(\ dc ImprulTlut. Spi'l'lln/ {"ritic in
('11/111111 IOIi/ÎI/I'(("'I'I); \'H fi ded reprrzinlat dc acci oamcn] carc,
"În j'lirorlllccrea culturii 0lrăine, lin samă de starea dc lapt
a Firi, noaslrc".
Cullura r0I111n:'i nu cste însă mai apn�ciahilă dccît În sc­
colu! al :\1:\. Dl1p;\ () selll'lă. schiţă a culturii romillc în f'C­
colclc precedcnlc, d. lbr,'\ilcallu 0ludiaztl pc larg Illomenlelc
prineipalc carc caraclcrizenCl cllitura romÎnă în sccolul al
XI:\ plInă la JSKil,
Fnc[orii culturii rOlllîneşlî În accastă perioa(lă (lctimp
sint' in MUlllcnijl "o lradiţic cullurală foarle slahiî, curcnlul
lalinisl şi curcnlul i'raneez mai alcs în iposlaslll lUI po!ilic";
-in Moldova J) Ir:lllijie cllllllral:'i Illai prollllll\ali.î, curenlul
lalinist si au, curenlui francrz În iposlasul mai ales lilcrar 7i
Arhiva t.l
[526]
nări (le samă
curentul poporuu". "Din această deosebire el 'r:tcIOl:iloi'·---·ilf ..
mează d. Ibrăileanu-rezultă şi deosebirea istoriei culturi! şi
literaturii in Moldova şi Muntenia în veacul al XIX", Munte­
nia se caracterizează prin lupta pentru realizarea unor idea­
luri sociale şi naţionale; Moldova pentru realizarea unor i­
dealuri culturale şi literare.
Necesitatea crii icit a fost recunoscută dela început în
Moldova prin pana lUI Kogălniceanu (1840) şi Alecu Husso
(1846-18fi5). Obiectul şi scopul aceste] critiot a fost de "a ni­
mici sistemele limbistice raţiona liste, a feri limba şi litera­
tura de desnaţloualizare, a arunca în "noianul uitării" pre­
tenţiile nejustificate .. , a prezida la Introducerea culturii străine
şi la asimilarea ei'.
Cauzele pentru care critica apare mai înlăill ln Moldova
sînt: lipsa unei clase mijlocii naţionale cu instincte revolu­
ţionare, care a existat in Muntenia, unde ea a introdus toale
noutăţi le şi toate exagerări le ;-li psa unui putern ic cu rent la­
tinist, care în Muntenia a existat din cauza relaţiilor strînse
cu Ardealul şi din cauza iudividual ităţilor puternice ardelene
stabilite În Muntenia, ca Gh, Lazăr ;-insfirşit acea tradiţie
literară mai pronunţată, reprezentată de o hoerime cultă, din
. sinul căreia s-au şi recrutat co rifeif criticii' m oldoveneştj. La
aceste cauze istorice s-ar putea adăoga şi una psihică: scepti­
cismul raset moldoveneşti.
Critica inaugurată de Kogălniceanu şi Aleeu Russo este
continuată de Junimea prin reprezentantul ei de frunte, Maio­
rescu, cu începere din 18(i(j. Critica .lunimcî este însă funda­
mental deosebită de critica predecesorilor din cauza impreju­
rărilor polltico-sociale diferite: "Pe cind vechea şcoală cri­
tică, reprezentată mai ales de A. HllSSO, va fl, cu precauţiune
constituţlouallstă liberală, va l upta mal mult pentru păstrarea
o riglna lităţi] limbii şi spiritului rominesc, insistind asupra cu­
rentulul poporan şi istoric, şi va lupta mai puţin pentru tri­
umful bunulul gust literar şi respectarea adevărulut În ştiinţă,
sau formei ştiinţi! ;-d. Maiorescu va avea dispreţ şi neincre­
dere faţă cu constituţionalismul liberal, va lupta mai puţin
pentru păstrarea originalităţil\1imhil' şi a spiritului rominesc,
va insista foarte puţin asupra' curentului poporan şi aproape
deloc asupra celui istoric, va lupta mal mult pentru trium­
ful bunu lul gust în literatură şi a respcctărit adevărului În
ştiinţă, sari a formel ştiinţiî". \ li:
Ce este Însă Junimismul'! ,,,.Junimismul este, mai înain­
te de toate, recomandarea de a .n e feri de importarea civili­
zuţiet sau, m n degrabă, rccornuudarea unei precauţiunl exa­
gerate cind e vorba de a importa această civilizaţie. Este ne­
i n crcde ea în utilitalea transformării 1:\1'il Într-o ţară cu ca­
ractcr curat european, după asăm ănarea Franţer, care ea; a
zguduil din temelie toate aşezări le politice şi sociale din ElI­
rOJl:l,-neillcredere hrănită la prim if corifct ai junimismului:
[527]
Dări de samă
527
de cultura lor germană'(. Primul junimist a fost Coslache
Negruzzi.
Un loc intermediar Între Kogălniceanu şi Ilusso de o
parte şi C. Negruzzi şi Maiorescu pe de alia îl ocupă Alecsan­
dri, care a fost "un junimist patruzecloptlst ", căcl in el s-al'!
luptat În totdeauna două tendinţl : tendinţa de inoire, de re­
formare, şi tendinţa de conservare, care au rămas alăturea,
antagonice. Tendinţa sa patruzcctoptistă a rezuHat din: inte­
tcres (el a împărtăşit soarla unul bonjurist de sub domnia
lUI Mihai Sturza), parizianism, naţionalism şi idealism ;-ten­
dinţa junimistă din: epicureism.
Cu anul 1880 critica moldovenească intră într-o no iiă
tază. Intr-adevăr pela sfirşitul deceniulul al optulea statul
romîn modern e constituit. Vremea prevederilor şi aşteptări­
lor trecuse. Acuma rămiuea de constatat rezultatele ex pericn­
tiI, rămînea de făcut bilantul binelul şi răului izvorît din in­
troducerea formelor de viaţă apusene. Critica ele ci nu mal arc
ele examinat spre a alege, ci de constatat rezultatele Această
nouă fază a criticii-a treia-e reprezentată prin Eminescu,
socialişti şi Caragiale.
Eminescu se ridică cu putere împotriva formelor nOLIă,
care s-au introdus fără a corespunde nevoilor ţăril şi care aLI
. adus nenorocirea ţărănimii, a răzăşilor şi breslaşilor. Şi fiind
că formele nouă alt fost introduse de liberali, el urăşte pe li­
berali precum şi clasa care s-a nascut pe urma Introduceri!
Iorrnelor nouă. Pe introducătorii formelor -nouă, străine, îl
declară chiar de străini. Formele nouă fi ii n d rele, Eminescu
recomandă Întoarcerea cătră trecut.
Socialiştii fac societăţit romîneş!l acel aş proces, se ridică
in numele aceloraşl clase, dar soluţia lor este cu totul alta:
"societatea socialistă, mal bine zis, viitoare".
\ Caragiale a criticat şi el liberalismul in acelaş timp ca
şi Eminescu şi ca şi socialiştiI. In critica lui se deosebesc două
Iaze : pănă la 1884 a crifica t Iiberalisrnul ca doctrină ;,-după
această dată el l-a criticat Într un efect al săi'I,-mahalaLla ca
insuşire intelectuală.
Acesta este in rczuma t-s-pal id şi incomplecl rezumat
(autorul se ocu pă i ncă de Asach i şi Odobescu) !--cu prinsu l căr­
ţif el-lui Ibrăileanu. Elaborată cu mare răbdare în curs de
cinCisprezece anT scrisă cu o perfectă claritate, cu o neohiş-
. ,
nuită obiectivitate (O. Ibrăileanu expune cu cruzime sterilita­
tea partidului socialist, diu care a făcut parte!) şi cu o remar­
cabilă putere de a îmbrăţişa o vastă serie de fapte, c .rtea d-Iul
Ibrăileanu este una din cele rare cărţt care marchează o dat("{
în istoria culturii unul popor. Ea Iormează, împreună cu stu­
diile d-Iul A Philippide despre "Specialistul Horn in", cele două
fundamen tale lucrări ele 8fJirit critic care ati apăru t, cu privire
la starea noastră culturală, În ultimii cinctsprezece an î.
G. Pascu
[528]
Dă rI ue su m ii
Din faptele străbunilor. Povestiri alo crunlcarrlar, ri n-
duite, adnotatc şi publicate de JY. JUli/a Vălcnil-de.Muut«,
1 \Ion (VIlI+218 I1p., L. 1.50).
După o substanţială notiţă despre cronicarr, autorul eu
legerii dă, în cele 28 de fragmente alese, "istoria insăş] a nea­
mului nostru, şi anume în acele părţl care pot creşte Încre­
derea noastră în nOI înşine" =ncoruiţ ind, totuşî, pe niciunul
dintre Iru ntaşi I scrisului cron icărcsc şi păstr nd neatinse ar­
haisme!e şi provincia lismelc, pe care le lămureşte, în nume­
roase adnotaţii precise, supt text
Astfel, rostul literar şi filologic al culegerii nefiind inlru
nimic ştirbit, d. Iorga se poate felicita, cu drept cuvint, că
a dai, In acel aş timp, o carte de eul turii na1iollalii-a� zice
mal degrabă: o carte de suflet pe ul ru popor şi o e xc-Ientă
carie didactiCI!', menită să înlăture mcsch i nc le hroşurcle de spe­
culă, improvizate, asupra accluiaş suhlccl , pentru nu şl i u ce
))Bibliotec'î" din Huoureştr, de dd. O. Deusuşia nu şi---fire�te l­
I. A. Cundrea-Hech t,
Citeva observaţi! asupra adnotuţ i i lo r :
Lcaş de la p. 12(i ("trei m i i Ide şireagllrl de oastei le-au
JIII.\· [)). lcnş la moara cea de" hirtie") e /I"�, ((/,.�. "Cl11hl'I('I1('.
pi('ge" <ung. le,; idcm (Cihuc. Il, .17t»). Observăm. cu acest
prilej, că faptul, că în VI'. se zicea: "u pline iu It:;!" (cf. �i
Dosolter, ap. Tikti n, II'iir/G)'I;nr-!" s. v.), î usă : "a pune I!II',�"
(fIu'ii iii ; id.. ihid.), confirmă, Iă ră in dota lă posibilă (ci'.
TiUiD, l. c.), cx plica\îa daLă de lIasdcLt (Bl!)III .. , 1, S5Ii-7)
dublctulul neelirnoloi!:ic aii"";! : ((-/I'.";! "Ia pindă".--RrUuiascr(, (p.
1\.Jl: "Miha'i,Vodă ILlacovi\ăI, pentru acraslh tulburare, se le­
mea de primejdie, �i ai'I întrat in m�illiistire in CeLăţule, unde
nici acolo nu-I puLeaţ[nea vremea să mile, cunoscînd pe slu­
jitorii săi Îndoit', mai mult sliiruindu-li inimile spre neprie­
tenT, decît spre dînsul, s:\-I nltllra8CIL ca J1rc Domn") e, soco­
tim. pentru'({n't!u/"(I.\'rrf, 'ard/l'raslc(: Ci *((J'('/,ui. (de unde: Ci
'relui) dela VI'. an:! .8chlllz, Sehutzwehr" criklill, o. I'.),---eu­
vînt. earc se înLimpină �i la Mlisle, de unde c pasagilll e\:­
tra� (Hasdei'l, o. c., II, 15:')7, derivă pe aeest an:! dintr'un lat.­
Ylllg. (()')'lplulII, <leci îl consid'cră ea făeînd parte din familia
lUI IlrM, explicat de el, ihid, din J'I'}ilu)'(', )'I'/((')·C.-Dar Hasdei'1
si, după el, Tiktin o. t" înrcgislrcadl (Ihid., 154�-3) si un
�It arc{ : "II/'cl s. n'.; elltourage: pl;oximill' de r]uelque ellOse,
pe care-I reduce la ungur. 1"),I'I,'l,=c/'I'('-itl, erl'iilll "de ce C()!t"-ci,
dans eclte direction ci", respingînd elimologiile latinqtl ((')'cc!I',
((')'m) propuse de Lex. Bud. �i Ni\:n. Mangillca. Credem, totnş,
că cuvîlltul acesta,-pe care Philippide (l'1'iJ/cipir, p. 11)3) il L)l�­
ne, la rîndll''i, În legă.lură cu arăI sali ar,-poate fi reven(1I­
cat, cllteme'ill.. pentru elementul lalin al dieţionarllilii nostru.
In adevăr, judecînd dUp(l locll\ia citată ad voc. dc Lex. Bud:
"În C[)'c!u. 'l'lJ/fl/f/tT, obviam venlr, '"OI' dem ,Vind"=expus
"lIfldrir lUI (ef. înjeliştea. În ililLaia vinlullll).- locuţit'. ('ală de
r
1.
:1'
)
\
'}
..
[529]
>�, .
Diiri de sam ă
. care in «rct ul citiu« (Budar-Deleunu, ap. Hasdeu, Z. (',; Friucu
Candre a, :lJfoţ'Î.7, �l7; Vicîu , Glosar, 74) "în dr cptul, în apropie
crea, în preajma cuiva", propr.: "În sufletul, în răsunetul
(raza respiraţief) cuiva" (compară: "NumI tot umbla în arja­
tul rn eu l" din ViCIU, 1, c., cu expresiile populare uzuale: "a
se băga în sunetul curva, a I1I1-j da a sufla") şi in areiul 1[11/1'1
lucru (cf Tikt., o. (',) al' putea li nişte generalizărI analogice
posterioare,-înţelesul primordial al vorbe' în chestie pare să
Ilo acela al lat. h aliiu«, -11/ "souffle, exhalaison, ha lei ne, re­
spiration" --Pe baza l ul J�olr7all=Sllltali (p. 71, n. 1; cf. Hasdeu
şi a turc. 7)(�ş·kad(n "Ia premiere dame du n harem, el su r­
tout de celui du Graud Seigneur", propus de Şălueanu (Elcm.
turc, 116, şi Scnuisioioqia; 2:')3; cl., însă, lnfl. orientală, 1)
2 i5) ca etimologie a obscu rulul başardind "femme ăgee de
mauvaise vie", se poate, credem, da acestul cuvînt un prototip
mal plausibi l : '7)(.{ş-şoZrZwu{" lit. "primă-sultană", de unde, prin
substi luţie de sufix (.ind liind,-după cum observă şi Hasdeu,
1. C., III, 2GGG,-curacleris1ic grupei: JJapinr7, paţru:/lind, ClI!'V;'·
"inlr, clf/'oiştil//f, tiorholim; [Ia m ik-Hlrsea r .-. p 4491, ţo/'/'ohJl(� [Ci­
hac, II, 5351, c l c.}: baeotd.inr; /)((:;:01'17/1/16 (Ph il ipp idc, Principii,
RO, 14G), '!Jrrşo({1'Ilil baş{/'J'dilfiî (el'. şi variantele: başoldie. ba­
;waldr6, care ar putea f lusă, ele, untcrioarc.c=cum susţine, l . c,
Hasdeu despre Iw"I'G(n(i/l({ fată de hasolr1iwr:).-In stu şlt, relativ
la observaţia de {a p'l�, l{. 4 ("S('�erin vine dela ;Hllneleîn­
temeietorlllUl de lîngă cetaLe, 1Il0�·u.t Sev('rin"), credem nimerii
a reproduce aid (din "Graiul Ilostl'll" al d-lor Candrca, Den­
snşianll şi Sperantia. J, 21) un crîmpelll dintr'o "talnă demult"
pe care o ştie mo�-Allghel Mărăcine din H.adoşl (jud. Gorj) şi,
care înhîre;;te. Într'un mod neaşteptat, teoria savantului isto­
ric (N. Iorga, C'ol/statrf'f'1: CII jll'iuil'c la oiafn agrrlrd rl RO'Inîu:ilor,
]1, (i) asupra obll''j>icl :;,.telol' noastre: "Numele satulUI se trage
de la unul H.adu, om hălr1n ca şi mine [poveslitorul are RO
de anlJ; ci l-a amiruil pămintul...."
E. A.
UI'I//rll 101 CI' jl"il'l',,'II'I'I'(lac(ia ,�'I arllllil/i,)-Ira('ia (( "1' wll'('8(;
,7-11// A. 1). A/(u/((,si/{ /iI'o!esol·. sll'. �Holill No. :J, lrr;,L
1
II
1,
I
ij
K;;'
i f
, ,
[530]
4!I l
477
495
ARHIVA
Organul Societăţll Stlinţlflce şl literare din la�T
ANUL AJ-I XX-lea (lDOn)
TABLA 'DE MATEIlIl
Literatură
PIlg-.
Olt. Bofez.-Gordon.---Tn mtezul nopţi) (versurr).
Arliiereul JVarcisCrcţlllescn--Cint.ec111 lUI Cuza Vodă
la Unirea 'j'ilrilc)!', in 1 i-i5H. J(-j
OI!. Botez- Gordoii-: Iaşul (sonet) 7D
Eus Oalo{/nomu---UItnre (versul'l).. SI)
Coiist. Dobo» +Floarea soarel ni (versurl), J CI;",
T'. T. Buradn·--AmintirI din călători: . Il:;
E'U{/. Rcvent.----Imlul':ll'e (versuri) . 1-3:;
Eus. Calootunnu-« Prin flori (yel'slIl'I),.. .un
UIi. Botez' Cordoll-Poveste de vară (verSUI'I). Hin
Eu«. Reuenf---ln Calea mea (yersul')').. l71
" ., Dezlegare (versurr). 2:2:,
C. Dobo;"-Ha'idncu! (versurr) . :2:2;)
L([urcnţa Gribincea-Joniţ;'î Iliescu 2:21
Eu{/. Reve1/t--Cîntee. . .. :27�
N. RăduZescn-Nigcr-cGhllnellţa (versurr) 2Rl
. (;'ordon--Cîntee fiJ R
" Sonet. . . • aGil
�i'i//({;l LWlgcaJlu-La nişte Rusnlil 420
a. V. Bolcz--·Xoaple de zbucium (venmI'J)HW
AIIIJL Uonta-Kcrnh(�(;h.--- LUI . .. 4-'"'1
D,'. 111. Stnl;jwl.---Dllşmallta (din parabolele lui Krunuuacher) 51 ()
Istorie şiOritică. literară.
Dr.JLeon C. C08/1101,icl--Cum s'a sărhătorit �� Iauu-
arie in l aşf. ' . . .
11l. Mirol/c8cn--Note din dWitorÎ.l făcute prin 1311eo�
vina, dmLllzit de .Dieţionarul geografic nl
BucovineI" de Em, Grigorovitzn. J 77, :!ul. �;:)K, :11)�I,
:;(i1. ;�nH, J;j;j,
DI'. .M'. .'J't;o;jun =Cum trebue j nţiqe� pesi III ismu] lUI'
Dchopenha��el'. . w' \ • ,,' .-
A. D, .�e/lulJ01.·--Donazecl (le aur de munca (eu ]ll'!-
lejul juhHeulul de �() de anl al Arhirei)
Istoria arteI şi critica. artIstică.
'l'. '1' . .IJu/'l1Iln-rl'eatl'ul în Nloldo,-a. 71, 11\1. il(i!!. -Iuti, ,lliU
N. Zaharia.---YI i haiI EmineStll (pel'iiollalita t(:'<ţ lui nI'
tisticiî) ....•
A. D. Alan([8in�Coleeţia (le tablou!'I a. donatol'ullli
Costnche Dashlde În pinacoteCi\ (tin laş] •
[531]
·N. A. Bogdan.--Cul'tea f)olilne��scii din Iaşt flirl ne­
murf �i de acum
Pag,
Istorie
,�
I c1\�
I
I
1 M
1·
li
I
1
:;
]5
59
;)1 )fi
;'114
1_·)
r :
'18� I
cJfH
;')11:\
5111
:: I!)
,bAL
JH;l
ID. ni
8u
J :):)
127. 1.8:\
l\1a, :?IÎ
211
Li:.!:!:, 470
în
218, 27:3. �8H
a87 . ..j.;)O
,18:3
A. D. Xenupol--·Unirea. .
(1.71. Ohihlinc8c'U.----Genr.za. ideet de unire
" ., Flel'îIa. .
]Jr·.:M. Strc{.jal/--Cal'e e origina ideilor detimp, spaţiU,
şi cauzalitate .
1.'. 1'. Burada - Privelişti �i dntin) strămoşeşt]
Moldova . .
(J·II. Ghihăne.<;cn-· .. Brensla armenilor din Roman.
PrX,'Ş''i'O( ii:-- .. Rornă nizmul în Tu reia EUl'Ope�)nti
T. 7'. B/lmdn,-Despre unele formnlităţ. ce se o­
bicinuIau la strămutarea proprietăţilor În
vechia legislatie a N1oldoyei . .
ah. (}/,tMnr'8cn.---Din istoria. Yecill;ltiiţir In Moldova.
Economie, sociologie, psihologie
Filologie
A. Philippide. BaYelel' (Din moda l'olUîlleasC'il)
=Dr. G. Pasclt.--Elemenle vechr g'el'tllîlnf'
_Dr. Air.r!U81 HcribaJl.--Citev:1 etiJllOlogii
N A.--Cel"cetiiI'I etilllologiee
ŞtiinţI şi discuţiI ştiinţifice
Romnll/s S"va8Iu",-,Ullil'ea. :\[;,ir01 Mediternne cu :\Ia-
rea �eagn1. . . . .
Dr, 1'h .. Nicolaii.--Carbonatul si silicatul de manzan
de la. Nantl DomeI' . . . L
D«. 101'011 C. Cosl;lOl'id'. .. _·-Dill eUllUst.inţt'le Înalte Rfi­
inţifiee ale d-Iul 1. Athn'nasiu prof. la 'fa-
. . cllltatea de ştiinţI din Bucureşti .
OI'. N, Leoll. -Col>i1leeseu şi teOl'ia deseell<lellţel
Di'. LeOl1 O. CoslIIovid.--AteT şi ater . .
Doc.nmente
Arhif'/'i'ltl Ntll', ici' Creţ n7(,8cn.---Inseripţii le J\Htn;1sti "el
Neamţ'lI 86 1 '34 lR7 �'1'" ')8') '3')8 ')-(9
-... -, , .. '. ? - t., , ..... '._ 0, �l _', ( ... , tJ I ,
Dtnutri« LOII.llinesc/f,.---..rrreclltul şi prezentul .
Dr. Re01'.lIe Mi7cliciiÎ.-Sillueidel'fm îl! etatea jU\'enili't
(�tlldi LI psi hologic) . , '.
Dr. Leon C. C0811l01!i· l.---Mentalit:tteal'omîllflascit
JY; Zahari(J,.--O nouă concepţie despre fericire
Dr. I. .Nawn.-...:Mijloacele de a împedecn cheltuireu
peeuluJuf. . . .
llil' �o ltilu),)/f'.,c'/t.-Rociologia şi psi hologi»
1{ ZaIWl'ta.---Rillllcidel'ea socială .
[532]
nI
Oh, Ohi.blil/l'xCU, JO:11l N;-l]lClu Ntnr%,l \'OC',\or! cii!]':i r:
('onad]]
Dăr) de sajaă, cronlef nctlţt
D. l�onfl/II('SI'11. - Vinţ:l rnrnrneascii. llustratiuneu.
[les DOC'UI118nts de ])1'0.2:1'('13, \'Olla u'\ist:-Î
I'OIllÎniî. ('OIllO:IJ':l sutelor. Belţ;ugul ,
A.--"La Croix şi unire» t:lrilol',---O, T,--('"lendai'elt,
D, a, VasÎll',--C'IJltlll'i ,;,i poelllE' de I<iria
('()!ilo)/if.�-N:ltwtriteanc:l. trud. In versun de C;, Y.
Bute?': illIpiî Eel.Hos r.uid
R,'/'cnzent,---Poc%ii de Marin �lH\'l'o(lin
A, D. A,-N:'Îrbiitorircn ci-In] A, D, \:eno]lol. CU\Îll'
t:ll'ile d lor T. HUI';Hla şi Dim. (;. Lungi­
nescn. Nonetul de C;, v Bote%
X, ·Filologia sluvică la Universitatea din 1:1SI. De 1:1
'Iilologie la medicină '
.1)1', 8!t.-·l'l'Opllneri: 1) Cel'l; de studi! celtice in 1{i1-
minia �) Catedriî de limlin :l!hallp%:l
])1'. Leou C. ('ux1i1or'Îcl.-·-O non:l SIH'I':lnFi dp vind .. -
care :l otticer
.1)1', Lea» G, ('().'Ii/()/'Îc/,. --- [>:1 mÎ ntul
O. Pasl'lI, Ll!('riil'iIiJoltJl2:iee I:l Acndemi­
l'u.!erlll Ifuf/liJd.--Din hihliotecu pentru toţi
Ocio» Botez. ---Nel'iitol'l şi curente de eL 11J!'iiiJe<l1l11
.1. BOl'cf'a,--Acţiullca cenuşei vulcnniee asupr., 01'1,;<\-
11 izmelor
/)1'. U. I\w.'u,--Npil'itlll nitic în i:lIltnf:1 I'lJ1l1ÎnPils('iî
de (J'. 1 "riii I 1':111 LI
H il.-Din faptele striîlJllllilol' de \, 10rg;[
Ilustra.ţii
.. I,AIt'"aodl'll Iuan 1
A. A 1(;'"andl'lI IOil11 CU%:! dup:'i p01'll'ettd de la l(lIgin()ilS,1
A, D. A, Comiletul 1Il1iouist: Xlil1ail ('o,giîlnil'(>:lllll.
\'asilp All:'"umll'i. (:ost"ll:he \,p,2:l'i. ,-\I\:I';I':l­
sie 1':111 LI .. I'etl'll X!a\l'ol2:hplli. CUJI"t, Hul'-
1ll11%'IChi. AI'hilll:1lldl'it �l'(}tit Nl'I'illtlll. \1:1-
Ilolaehi (', EpLI I'P:l11 li, lVilllitl'ip 1<:11('[, D.
CO%:1(li11i. D. I\.I':ll'li U. A\ Nitll'%:l
,1.-' Mf'dalia ÎII 0110:11·t'a luT Anastasip !'nnll �l \':1-
8ile Ntlll'%a
A. --lVIiî,11:1stil'l:':l \(�:Irntllilli
A .... Al'himandritlll P,dsil:' \1alol'osialllll
A, (;1'. Col;iilcl:'s('u. A, [) XenopoL 'l'. '1', Blll':lIl<l
�i (;1'. ('. BUţUI'l'illlll -17:,.17-1.17;-,
A,N(IJ'liJ/ I�lif!tf'r, tablou în [)ill:lcolc(':1 dill 1:11;'1
1\'. A. R,-Curle:\ dOIll1lI':I:3C'il din Ll:;,1
�) I i
1 : \ � I
1-11/
Jl :)
1 !Ij
:,'·111
:)_:).-)
-1:\11
-[:;1
;-,� j
: ; � j
iii
1,-,
ss
S�J
�I
I/r)
;) i r,
;',[ Î'