[1] ", .... ',� ANUL:�·��LV�'.�i =======1::. 9==::3 =8::z:::======N=� 1-211 1 ORGANUL SOCIETĂŢII ISTORICO-fILOLOGICE DIN IAŞI ! ' Director: Prof, ILIE BARBULESCU I ! 113 115 118 120 3:'1// 49 70 84 100 104 109 121 127 133 Pag. L'indiYidualite de Ia Iangue roumaine el ses eIements slaves anciens • Răspândirea coloniilor româneşti In Polonia.. . . Esenin in romineşte. . . Un imitâtor al lui Alecsandri . Poezia autentic populară. . Note semantice: gogoşi, braşoave Formele scrise şi pronunţarea nume­ lor oraşelor Iaşi şi Huşi din vechile texte .' . . • . . ., Date neobservate cu forme ale cu- vântului român "Andrei" • . Rectificări şi complectări filologice ,�a rev. uInsemniri ieşene" şi "Viaţa Românească" . ' O notă stilistică . . . O notă de estetică literară Rom. baragladină . . . . Revoluţionarii patruzecioptişti mun- teni au preconizat injgheharea unei prese politico-populare. . . Pr�hIema • indreptării limbii aiurea , ş� la nOI ; • • . . . In jurul lui "Esenin, în romineşte" . " ," " " SUMARtJL: 1. ,STUDII ŞI COMUNICĂRI ILIE BĂRBULESCU TH .. HOLBAN V. 1, CATARAMĂ. GR. SCORPAN . . PETRU IROAIE. . GH. BOGACI .. ILIE BARBULESCU N. ALEXE •... D, FLOREA-RARIŞTE OH. BOGACI ... A. GOLIMAS IRINA CRASNOV A V. 1. CATARAMĂ r., II. RECENZII. � .'f' " M. Vasmer: Jacob Grtmms slauistische Beziehungen und Inieressen ; Dr. Petar Skok r JuZni Sloveni .i turski norodi ţ Dr. Petar Skok: Iz Toponomastike juZne Srbije ; Dr. P. Skok: Studije iz balkanskoguokabulci'r:a (Ilie Bărbulescu] 138 Th, Capidan: Romanitatea balcanică [Gh, Mihail Dca�oş} .. 151 Ferdinancl L,ot: Une enigme et un miracle htsiorique : le peuple roumain lBoris Hristev] . " .• • ., 171 Dr. Duşan Popovic: O Ctncartma ; A. N.. Hâciu: Aromânii, (Irina Crasnova) . . .... . .. 182 Henri Sta�l şi Damian P. Bogdan : Manual de Paleograiie slauo- română (Gh. Bogaei) .' .' " . . . 186 Les cahiers Polonats, No. 11-12:"'13, 1937; Lot Polsht, 1931 (Boris Baldao) . '. . . . .'. .. 193 "m CRONICA, '" l, Activitatea ştiintifick a Soc. ist.-fil. ;,Arhiva ... '"'""2. Interzicerea şe­ dl!l.t.elor, ' "Ar,hiveill 1. a,. Un. iV, ersitate. '-3. Activitatea culturală�4. cOlabora-II torn "Arhivei:-5, Q datorie a Universităţii din 'Iaşi.-6. Dictionarul Aca- ��.�mâne.-? Dela administraţia �Arhivei". __ J Institutul de Arte Grafice .Presa Buuă". Strada Ştefan cel Ma,e No. 56 �. t ',.t"l .IJ) J /fiSC{,� . '\ ,. ,. ��, .:....::::t�L, } ....... ....... ,.,........,----,......---- [2] 138 W! \: 157 f 171 , f 182 186 193 Dlrectiunea revistei nu-şi ia răspunderea arttcolelor publicate. AutoriLfiind direct răspunzătorl, sînt liberi să-şi susţie, în mod do­ cumentat, părerile lor, care duc Ia afirmarea sau restabilirea adevă­ rului ştiinţific. SOMMAIRE: I. Etudes et Communicatlons ILIE BARBULESCU: L'individualite de la Iangue roumaine et ses elements slaves anciens. . . . • 1 TH. HOLBAN: la disperston des colonies roumaines en Pologne 33 V. 1. CATARAMA: Esenin eu roumain .' 49 GR. SCORPAN: Un Imitateur d'Alecsandr] • 10 PETRU IROAIE: Poesie autentiquernent populaire . . 84 GH. BOGACi: Notes sămantiques � gogoşi, braşoave . . 100 ILIE BARBULESCU : Formes ecrites et prononciation des noms de villes "laşi" et "Huşi" des vieux-rextes . . 104 " "Donnees inapercues concernant les formes du mot rou- main .. Andrei" .....109 " "Rectifications el Cnmpleternents philologiques aux re- vues "lnsemnări leşene= et "Viaţa Romînească" . 1 13 N. ALEXE: Une note styllstlque • .. 115 D. FLOREA-RARIŞTE : Une linte d'esthetlque litteraire t18 GH. BOGAei: RODm. baragladină . . . . . 120 A. GOUNIAS: Les Revolunonalres valaques de 1848 ont preconise la rnise eu traln d'une presse polltico-populatre . 121 IRINA CRASNOV A: Probleme du redressernent de la langue ailleurs et chez nOlJs • ., 127 V. 1. CATARAMA: Autour de "I'EseDin en roumain" 133 Il. Cornptes Rendus M.Vasmer � Jacob Grimms slauistieche Beziehungen und Inieressen ; Dr. Petar Skok: JuZni Sloueni i tur ski norodi ; Dr. Petar Skok: Iz Toponomastike juZne Srbije ; Dr. P. Skok: Siudije iz balkanskogvokabulara (Ilie Bărbulescu] Th. Capi dan : Romanitatea balcanică (Gh. Mihail Dragoş) Fer'dinand Lot: Une enigme et un miracle historique: le peuple rOllmain (Boris Hrisfev). . . . . . . Dr. Dtlşan PopoviC: O Cincarima; A. N. Hâciu: Aromânii, (Irina Crasnova) . . . .. . Hand Stahl şi Damian P. Bogdan: Manual de Paleografie slavo- română (Gh. Bogaei) . . . • • . • Les cahiers Polonais, No.11-12-13, 1937; Lol Polski,1937(BoI'is Baidan) m. Cronique 1. Activite scientifique de la Soc. ist.-phil. "Arhiva". Z.- Interdiction des seances de ,,1'Arhiva" il I'Universite.- Activite culturelle.- Collabo­ rateurs de "I'Arhiva". 5.- Un. devoir de l'Universite de Jassy. 6.- Le Dictionnaire de l' Academie RQumaine. 7.- De la pari de l' Adminis­ tration de ,,1' Arhiva". AR'\HIVA Apare de· două ori pe an:. Ianuarie-Iunie, Iulie-Octombrie Abonatrlent anual: tOO lei In ţară pentru particulari. 200 " . pentru Autorităţi, Bănci şi alte întreprinderi. 250" pentru străinătate. . / t ·i\ [3] ANUL XlV A R 1938 H 1 v No. 1-:2 A REVISTĂ DE ISTORIE, FILOLOGIE ŞI eUL TUR Ă. ROM ÎN EA S cA ORGANUL SOCIETĂŢII ISTORICa-fiLOLOGICE DIN IAŞI 'W17 �0!_? L'individualite de la langue roumaine et ses eIE�= ments sIaves anciens 1) Nouvelle preuve, done, que le paleoslovenique etait, en ge­ neral, un stade it peu 'pres identique au daco-slovene du IX-e siecle et d'autant plus, avant ce siecle, vers l'epoque de Jor­ danes, A part cela un troisleme Iait nous montre, peut-etre, la presque identite de stade entre le daco-slovene ou .Jangue in­ timement apparentee" (qui a penetre le roumain) et le paleo­ slovenique. A savoir, la langue roumaine, - dans la presque tctalite de son territoire linguistique, autant dans les temps passes, comme l'on voit dans ses vieux textes du XVI-e siecle 2), qu'aujourd'hui, - possede la diphtongue ea, rarernent la·= ja, dans ses mots \tieux-slaves qui en palecslovenlque avaient le -k correspondant. D'autre part, les recherches du prof. Conev montrent 3) que le dialecte N. E. de la langue bulgare a, pour regIe, ja ( roum. la) au Iieu du plsl. 'Ii, alors que son dia­ lecte S. E., dont fait partie aussi le paleoslovenique, possede la diphtongue ea (ou a= ea) correspondant au plsJ. ii. P. ex. roum. I teasc, bulgare N. E. tjask, bulgare S. E. teask-teask. Le son paleosloveniqus ii etait, comme nous le verrons plus bas, un ă qui ensuite se developpe en ea et seulement plus tard, contor­ mernent il la translormation de l' e inaccentue, eu i ; cet ă = ea et ea est devenu en bulgare (dane en dialecte N. E.) ja. De merna en roumain la diphtongue ea s'est transîorrnee en 'ia (=ja) et non inversement, II y avait done, it cet egard encore, une impulsion latente similaire dans le dialecte daco-slovene ou "Iaugue intimernent apparentes- et la langue du territoire plsl. d'entre Salonique et Constantinople. CeHe impulsion identique aumit lait que ces ,,", 1) S!lite Ei I'ArhiOQ, XLIV, 3-4 p. 208. 2) Ilie Bnrbulescu : Forwtica alfab. cirilic, p. 131. 3) Dans Uvod, p. 21. [4] deux langues se trouvassent dans un stade identique, egale­ ment entre les V·IX ou Xve siecle. Enfin, la presque identite de stade entre le paleosloveni- que et daco-slovene du IX-e s. ou la "langue intimement .ap­ parentee au plsl., est montree indirectemenf, encore par le qua. trieme îait linguistique suivant. On constate que, de I'entiere langue proprement dite bulgare (denornmee dialecte bulgare oriental) dont îait partie egalement le paleoslovenique, il n'y a que le paleoslovenique de Salonique et de Rhodopes qui ait conserve aujourd-hui des nombreux vestiges marquants du vieux nasalisme paleoslovenique du IX-e siecle; autrement, la langue bulgare n'a conserve ce nasalisme qu'en deux ou trois cas, cornme an va le voir plus bas, au chapitre des nasales. D'au­ tre part, ce nasalisrne a dans son continuateur de Salonique­ Rhodopes du dialecte pateoslovenique, gcn(�l'alement parIant, la forme ăn (s.n), ou quelques îois la nuance in au Iieu du plsl, X" et en, in au lieu du plsl. iii. De merne, la langue roumalne a, parmi ses plus vieux mots slaves, tout cornme dans le dia­ lecte Salonique-Rhodopes ·padant (paleoslovenique), des mots nombreux ei marquants contenant an, în, en, in etc, Donc, corn­ me a l'egard des 1, et l., comme el l'egard du mslange des .. [uss" (des voyelles nasales), comme el l'egard des mots men­ tionnes par Conev il Ohrida, qui se trouvent aussi en roumain et en paleoslovenique. comme il l'egard des mots iels que roboata, rob., etc., le dialecte daco-slovene ressemble au pah�o­ slovenique, beaucoup plus qu'aux autres parlers bulgares qui vont naître. Ainsi qlle, au point de vue du nasalisme aussi il Y avait une impulsio/1 latente Similail'e, identique en daco-slovcne ou langue "in1imement apparentee et la langue du territoire pah�o­ slovenique d'entre Salonique el COHstantinople. CeHe impulsion latente identique, aurait lait que ces dcux langues se tron­ vassent dans un stade idenfiquc, (�galement entre les V·e ou "l-e jusqu'aux IX·e ou X-� siecles. Pourtant, cherchons il f�ire, maintenant, la remarquc sui- van te, relativement il la langlle des Rhodopes. CeHe ressemblance plus grande du daco-slovene au palea- slovenique montre aussi il COilev, comment il devrait mieux comprendre lui _ meme SOI1 assertion, lorsque,( dans Dobrf;j'sovo Evangele p. 30), constatant la grande ressemblance entre Sa­ vina Kniga et les parlers S. lE. bulgares modernes, dit (corn­ battant Oblak) qlle ceHe resscmblnnce prquveraii qtl� cef.exte [5] 5 INDiVID[JALITE DE LA LANGUE ROLJMAINE .;::::::::==---=====-:--::::;:::. tiques d r 3 copies-textes paleosloveniques dont on considere les unes du Xse s.), par les irnpulsions interieures dtfţerentes, que cette revolution 1) a donne dans diverses regions de la langue bulgare, a commence a produire les dialectes que nous voy­ ons seulernent esquisses (au X.e s.) dans les textes-copies, encore obscures mais qui, par suite, s'eclaircissent et se preei­ sent progressivement, surtout avec le commencement du XII-e s. ain si nnmrne medio-bulgare (bulgare moyen), les uns [us­ qu'au X[V-e, les autres meme [usqu'aujourd'hui. D'ailleurs, on admet 2) egalement, a peu pres en general dans la Slavistique actuelle, que les dialectes de la langue russe (rnalorusse, bjelo-russe, veliko-russe) ont commence il se pre­ ciser au X-e siecle egalement. Les remarques erronees d' Asbbth 3) J 'ai .admls la presque identite de stade entre le dialecte palcoslovenique du IX-e s. et celui daco-slovene ou .. intime­ ment apparente au plsl." de ce temps-lă, y compris celui an­ terieur ; je l'ai admise, ba se - non seulemenf sur l'tntuttton, com­ me Miklosich et les autres slavistes, mais encore sur les con­ siderations exposees ici.i--et je l'ai admise en combattant certai­ ines conclusions erronees de Miklosich, deja dans ma brochure: (Problemele capitale ale Slavisticei la Români, ("Les problemes capitaux de la Slavistique chez les Roumains, Jassy, 1906, premierernent, et ensuite ,dans l'etude : Kad su pocete da ulaze u rumunjski jezik najstartje njegoue slavem;ke rijeCi" (" Qu� and ont commence it penetrer dans la langue roumaine ses plus vieux mots slaves"), publice en langue serbo�croate dans le volume jubilaire: U slavll Vatraslaua Jaglca, Berlin, 1908. J'y mentionnais deja que les deviations de la langue fonda­ mentale des textes-copies paleosloveniques, comme " au \ieu du pls!. �, (au Heu du pls!. b, � au lieu du pIsl. b, ăTl au Heu du pIsl. Ih, i pour le plsl. K.I (roum. â), etc., que nous voyons egalement dans les plus vieux mots slaves du roumain, sont des caracteres phonetiques de la langue bulgare' post-paIe oslo­ vimique et nan pas des transformations de la langue paleoslo­ venique sur le territoire roumaln, comme le disaient tous jus­ qu'â moi, puisque tous soutenaient et soutiennent encore comme 1) Voir le sens de ce mot ici, dans Arhiva XLII, (1935), p.66, 2) f'. ex. Şahmatov, dans Rocznik Slaw., 141-142, ;3) Voir Arhiva, XXXI, 3-4, p, 17q· . '1 [6] o [LIE BĂlU3ULESCU .. _---==::::::::=.:.:._--_._._--�-----�--"_ ..... [e l'ai montre, justement sur la base de cette ideniite admise entre le paleoslovenique et le daco-slovene ou .Iangue intime­ ment apparentee", que le paleoslovenique nous a Iourni ces vi­ eu" mots slaves. Feu le proî. Asboth, cependant, ecrivant, pro domo, un cornpte-rendu prive d'objectivite scientiîique, sur cet ouvrage serbo-croate, eu Nuelotudomânu de l' Academie hon­ groise de Budapest, II, lase. 3, 1909, 219.227, me dit, sans ob­ server qu'il contredisait tout ce qu'il avait ecrit [usqu'alors, il savoir : toutes les deviations phonetiques sernblables dans les mots vieux-slaves du roumain et dans les textes copies paleo­ sloveniques auraient de, precisement, les caractere» d'entre Ies IV-e ou V·e et VII·e siecles, epoque de Jordanes, de la lan­ gue slave du "dialecte apparenie au paleoslooenlque" qui a donne ces mots au roumain. Asboth pretend maintenant, donc, que le daco-slovene et le paleoslovenique ne. se trouvaient pas dans un stade phone­ tique presque identique, quoique avant l'appartion de mon etude citee, il etd toujours souienu lui aussi cette "presque iden­ tite", parce qu'il derivait egalement et exclusioement du pal<�o­ slovenique Ies plus vieux mots slaves autant du roumain que du hongrois. Mais, cvidemmen.t, leUl' derivation, d'apres lui aussi, du paleoslovenique, ne manque pas de logique si ce n'est dans le cas oll il admet (comme les autres) que ce dialecte "intimement apparente au paleoslovenique" etait "a peu pres identique", c'est-a-dire dans le sfade phonetique du palea­ sIovenique du IX-e siecle. Seulemeni ceHe identite sous-entendue, Asb6th pouvait naturellemcnt deriver, comme il le (ait toujours, p. ex. les mots hongrois; donga, szomszed, sZ1..1szek, pentek, rend, mes� zar, csol'ba, csuka, mostoha etc.) des plsl. Aiii.r'd, cx..d;A�, c Il'c-kK2;, nn.TM'�, llRlr\,K, ,"\�Cdilh, lJ.l fj'l"'A , liJ0V"I{{\, '\\"LpfX'd j de meme, sous - entendant toiljOurS ceHe îdentite il pouvait ctre Jogique, quand il derivait le wumain numea et le hongrois monka etc. egalemen! du P&h�oslovenique ,\\-'\.Kd. Car s'i! n'a­ vait pas admis cette identite\ iI aurait du dire J)pour Cire logi. que, que les dif{erences plwl(etiques des hongrois szuszek et szomszed, le premier avec lI, \le second avec on, au !ieu du plsl. ,y.; reud et meszar, le premier avec en, le second avec e 1) Sbol'l1ik U .slu/Ju Jugir::a, p. 235 et AtslPh. XXH, 447,448, [7] INDiVIDUALlTE J?E LA)_ANGUE HOUMMNE 7 au lieu du plsl. �; csorba et csuka, en face des plsl. uniiaires renlerrnant ,l\., �, Ljl: cihc'k,,� et cihc'kA?;, ��A'la et ,"�C"�b., Ljlf� ·llIiL\ et LjlO\{I\,'; il aurait du aiîirmer, dis-je, non pas comme il y ecrit: que ces dilîerences se sant produites sur le territoire du hon­ grois et dans le dcrnaine de son organisme phonetique, mais il aurait du dire que ces deviations de la langue paleosloveni­ que (c.·a-d II au lieu du plsl, LI\, e au lieu du plsk ,«, cs au lieu du plsl. III), sont des caracieres de la lanque "in­ timernent apparentee au plsl." meme de Dacie, celle qui a donne ces vieux mots slaves au magyar. Il en est de merne pour les mots vieux-slaves du roumain, comme ceux cites plus haut, et comme pour d'autres encore dont il ecrit en diiîerentes occasions et publications, Mais il ne l'a [amais aîîirme avant l'apparition de mon e� tude, que [e sache, mais au cont rai re, dans tous ses travaux, Asboth, _. se disputant souvent avec Melich - s'elîorce merne de deriver du plslovenique des mots slaves, qui en magyar ou eu rournain ont un autre aspect phonetique qu'en paIeoslo­ venique. Ainsi, e'est toujours du plsl. qu'il s'eHorce de tirer szerencse avec san cs au !ieu du pIs!. LjJ = st, szliszek avec san li au li eu du plsl. li. = an, meszar avec son e pour pls!. Ra = en, etc., ne disant pas que leurs cs, li, e sont des carac­ teres de la langue slave (distincte du paleoslovenique) qui a tourni au magyar ces mots et d'autres lui appartenanL , VoBit pourq1uoi je dis qu'Asb6th se contredit lui meme mafntenant, Iorsqu'il soutient - quoique par une simple aHir­ rnation, .- qu'il y avait une diîference dialectale et non pas une identite de stade eutre le daco-slovene ou langue "intimement apparentee" et le paJeoslovenique. Les arguments que j'ai cites plus haut evidencient, je erois, dut AsbMh soutenir la meme cho;;c mainfenant pom la premiere lois. que les deviations du plslovenique dans les mots vieux�slaves du roumain n'etaient pas de e,,-raeteres phoneliques du daeo"slovene des V. VII-e siecles, parce que, a cette epoque � la et meme jusqu'au IX .. e siecle inclusivement, le daco�slovene etait a peu pres identî. que au paleoslovenique. VoBa pourquoi, an ne commet nuile errcur scientifique mais on procede conîormement a la realite linguistique du IX-e siecle et de l'epoque de Jordanes. lorsque dans la recherche des mots vieux-slaves di:t rQumain (et du magyar), on opere [8] '"' " avec le paleoslovenique dont nous possedons des vestiges dans les textes-copies, au lieu d'operer avec le daco-slovene ou "langue intimement apparentee au paleoslovenique" dont nous n'avons pas de si vieux ternoignages linguistique ecrits. Seu­ lernent que, Ia Iaute que l'on commet dans ce cas en est d'autre nature que nous allons montrer plus loin. Mais jusqu'alors, nous devons analyser les deux autres opinions sur la nationalite des plus vieux mots slaves de la langue roumaine. Ceci atin de voir si les elements slaves du roumain ne sont pas d'autre natlonalite que bulgare paleoslo­ venique (ou daco-slovene), alors qu'ils sont consideres cornme îaisant partie de l'Individualite roumaine. Theorie sur la langue russe dans la constltutlon de l'Indlvlduallte roumaine 1) Comme je l'ai montre ci-dessus, certains savants soutien­ nent que dans la constitution de la langue (et de la nationalite) roumaines, - qui d'apres l'exageration citee d'Ovide Densuşia­ nu (Arhiva XLIV, p. 9) s'est deîinitivement lorrnee, juste au XIIl-e s., -est entre, beaucoup, disent Ies uns, ou'dans une mesure restreinte, disent d'autres, encore l'element ethnographique russe, nomrne­ ment ruthene, Le partisan de la continuite Pic, p, ex., soutient 2) que l'elernent slave qui est entre dans la formation de l'indivi­ dualite roumaine n'est presque point bulgare, mais ruthene (molorusse), quoiqu'il soit persuade que: ""Ia langue roumaine etait pleinement .îorrnee au p. d. v. grammaire, quand elle vint en contact avec les Slaves, car elle ne fut inîluencee par les Slaves qu'au p. d. v. lexique" ; il soutient meme 3), base sur ce vieux melange de l'eJbuent roman avec les Ruthenes, que les Roumains auraient un "type anthropologique" parei! au ruthene : nDieser Slaviscfle Typus, derin der Moldau, der Valachei und in den Niederungen van Tl'ansilvanien so haulig zu" finden ist, diHeriert von dcm sild-slavischell Typus.,. .stimmt dieser Typus vallkommen mit jenem russischen Typus, (hohe, sehnige Ges­ talt, blondes Haar und Bart, bla\le Augen, Jăngliches Gesicht. 1) CI qne Tamas, dans Ar'chivlll� Europae Centro-o/'ientalis, II, 3-4, p. 317-319, ne connait pas ce paragraphe. 2) Dans Die dacischen Slaven etc., p, 244, 3� Dans Die dacischen Slaven etc., p. 257. - Cf. Arhiva, XLIV, V. 24. [9] uberein, wie ich denselben in Galizien und unter den ungari­ schen Ruthenen (bis in die Slovakei) gesehen habe". Les Roslerlens, d'autre part, quoiqu'ils soutiennent que c'est surtout l'element bulgare (ou les Sloveni, selon Miklosich) qui est entre dans la constitution de l'indlvidualite roumaine it l'epoque de Jordanes, allirment cependant, que l'elernent russe est aussi entre dans cette individualite par dessus le vieux bulgare, apres l'emigration des Roumains au XII-e ei XIII-e siecles de la Peninsule des Balkans dans la Dacie Trajane, et a savoir, dans sa region de la Moldavie de plus tard. Ainsi semb!e croire egalement Miklosich 1) quoiqu'il ne le dise pas c1airement. Donc, d'apres les Rosleriens, I'individualite des langue et nation roumaines, s'est delinltivement constituee en Dacie Trajane. Qui plus est, puisqu'ils adrnettent que les Ruthe­ nes ont vecu seuJement en Moldavie, alors que les bulgares Sloveui demeurerent dans le reste occidental de la Dacie Tra­ [ane, les uns soutiennent (ain si Weigand) que l'individualite roumaine definitive s'est constituee, avec deux nuances en quel­ que sorte precises : en VaJachie avec la nuance oalaque dans la constltution de laquelle n'est entre que l' element slave bul­ gare, et, d'autre part en Moldavie et il I'est de la Transylvanie a vec la nuance moldaoe dans la constitution de laquelle est entre I'elernent russe (ruthene) et non pas bulgare. Certe con­ stitution doublement nuancee, s'est reali se, disent les Rosleriens, apres que I'elernent romanique, soit des bords de l' Adriatique et de l'IlIyrie (disent Miklosich, Miletic etc.) soit de Mesie (dit Rosler), a progressivement immigre en Dacie Trajane, vers le cornmencement du VII·e d'apres les uns comme Miletic, avant le XII-e s., d 'apres d'autres comme Tomaschek 2), ou au XII-e ct meme XlII·e s. d'apres Rosler. One fois immigre, disent - ils, une partie de cer element s'esl installe parmi les Bulgares de Valachie et a )'ouest de la Transylvanie ou vivaient Ies slaves Bulgares, et l'autre partie, il l'est de Ia Transylvanie e t en Moldavie ancienne oiI habitaient les slaves Ruthenes. Ils s'y sant meJanges a' ces Slaves -la, en produisant ainsi une nuance valaque (avec l'element bulgare) et la moldave des Roumains (avec l'eJement rulhene). Quoi qu'il en fUt, meme 1) eL A/'hiva, Oct. 1922, p. 459. 1) Voir Arl1iva, XLI V p. 2('). [10] 10 ILIE BAHBULESC!J �---.::.::::;::;:.:::::::::--=-=-::.�:-=..::.::-..:=-....::::::.:::::::::::=;:;--::;=::;::.:.-::=:::�::::-..:::-.::-...:::::::::..-::;-....::::.:::::.:.:::.::::::--==-=,;::;;'�:::::-'::==-":;--=�::'=:�-:;::-"=:::::-�-::::::::::::=: d'apres les Rosleriens, l'elernent ruthene est entre bien apres le bulgare dans la constitution de t'Iudividuattte de la langue roumaine. Les Rosleriens eclectiques, CA1 v» d. partisans de la conti­ nuite ainsi que de l' ernlgration, se distinguent en deux au p. d, v. de l'element slave, Benko, qui sernble etre le îondateur de cette theorie eclectique, croit que c'etaient les Ruthenes les Slaves avec lesquels, cohabitant et se melangeant les Romains, (dant une partie ctait restee en Transylvanie apres Aurelien, et l'autre partie immigree ici, plus tard et progressivement, d'au­ tre Danube) ont constitue l'individualite de la langue et de la nation roumaines. Dans son oeuvre Transuoania, - a savoir non pas dans le volume "pars generalis", paru a Vienne en 1777 1), mais dans "pars specialis" restee en manuscrit et non publiee - Benko dit, base sur ses recherches, que c'est dans les regions occupees par les Seclers et par les Roumains de Transylvanie, qu'ont vecu les Bisseni ou Biceni, qu'il identifie avec les Russes, qui, soutient-ll, iurent magyarises ei avec le ternps rornanises �). C'est ce que soutiendra, aussi, plus tard Pic. Les continuateurs chez les Roumains, -- par les Tunusli, PhiIippide et Fotino, oU commencement du XIX-e siecle --- et les souteneurs de la tMorie de Benko, les prof. D. Onciul et Ovide Densuşianu o), ont cependant adopte au sujet de la nature de , cet element slave, l'opinion de Miklosich: qu'il est slove ne en general, et non point russe (ruthene) que fort peu en Moldavie; car, disent-ils, il Ia Miklosich, que les Sloveni ont habite ega­ lement la plus grande partie de la Dacie Trajane lors de la constitution de l'individualite roumaine. Ov. Densuşianu, qui met l'element slovene bulgare dans la constitution de l'indivi­ duali1e du roumain ne mentionne meme pas I 'element rutMnc dans cette individualite, et semble croire meme que ce dernier element est entre dans la langue roumaine a peine des le XVI-e S., alors que jusqu'a ce siecle et avant le XIIl-e (ou l'indivi� 1) Comme fai montre dans'. Arhiva, avril 1922, p. 309. 2) CL 1. Filevil': Istoria d,,�vllej Husi, Varsava, 1896, 1, p. 3, 3) Car, comme j'ai mantre qans Arhiva XLIV, p. 3 et ci· desslls p. 9.) la theorie continuite-(\migrqtion, n'est pas il Onciul. comme on l'a laussement soutenu chez llOUS, mais est justement it Benica dont elle est passee chez les Roumains, - par les Irel'esTunuslii, PhiJippide et Fotino-­ chaz Oncitjl et par ce dernier il toUs les antres qui la p, visage un peulong" - pareillement au type ruihene et non pas Sud-slave, dU-il. Tan­ dis qlle Iorga, dans son HisfoÎ,"e des Roumaills, Bucarest 1922, p. 29, trou_ ve que les Houmains auraicnt eu le type anthropologique thrace: .L'An­ thropologie et l'ettlographie ne constatent pas le type slave chez les Rou­ mains, muis bien le thrace, brun, court de laillej viI , bulgare regional oborok, serbe uborak. Quant aux autres mots avec oro-ere : Baraso, Koronka, Szereda, ils peuvent etre des mots bulgares magyarises par la. "polnoglasie" magyare, cornrne en hongrois bardzda du bulg. &P"31\(\, mag. pnrdzna du bulg. IllldllhH1\.,' mag. parittya du serbo-croate praca, auquel corres­ pond le bulgare rI\lilllh' et le roum. praşte, ou mag. szereda du buJg. cpl;l\'\' mag. Keresztyen du bulgare l\pfCT"',IiUlIIH�. Tandis que les denomminatios geographiques avec - 010 -, comme Balato, Zalatno, peuvent avoir de meme "polnoglasie" magyare et non pas rus�e, c.-a.-ei. CQmme la langue hongroise a encore le lac Balaton (allemand Plattensee) dans la Hongrie meme, un mot bulgare (il pourrait ctI\� aussi slovene) magyarise, auquel correspond le bulg. I.MTC:= roum. baltă, ou, comme possede encore le magyar: KaJdka. du bulg. TMKL\ = roum. claca, ou palost du bulg. IIMlllh. Ainsi que, les Hongrois \ ont de meme magyarise, lors de / leur entree en Transylvanie, l�s appelations anciennes bulga�es CI\tl'l'� (roum. baltă) en Balato et 3M'l'HC en Zalatno. Cette achou de magyariser, la, ou les Hongl\ois ont penetre plus puissame:lt, est d'autant plus sure qu'eUe est arrive, que la plupart des 1) Comme U en est dans le Jahresbericht de Weigaml, XIX-XX, p, 77 el V, p. 322. [17] lNDlVIDUALlTE DE LA LANOUE ROUMAIN� li denomminations geographiques slaves de Transylvanie, sont avec le phonetisrne bulgare correspondant il cette "polnoglasie" (ecnte d'habitude - ara,- ala en hongrois et - oro,- olo en russe): Slatin, (et non Solotina, avec .. polnoglasie"), Straja (non Ştoroja avec "polnoglasie", Branişte (non Boronişte avec f ' �poln."), Bradatu (non Borodatu, avec "poln. "), Gladin (non Golodin avec ; poln. <), Blag (non Bolog avec .poln. "). etc. Ces noms sant presentes par Pic lui-rnerne. Mais outre ces denornminations que Pie considere, II tort comme nous le voyons, russes en Transylvanie, il apporte, corn­ me etant indubitable russes dans cette preuve, les noms geo­ graphiques de cette region qui ont pour racine merne Rus et ro 1) oornme les localites Ruscior, Roşea, plaine Ruşilor, Rueu , Ruseni (qui se trouvent en langue magyare sous la forme avec .polnoglasie" : Orosz), Ruşinoasa, Rovina. etc. Seulement, cette soutenance est egalement Iautive. Prernierement, la racine Rus ne peut pas marquer toujours la nation ou le peuple russe; la preuve en est le Iait qu'en Russie et dans la langue russe se trouvent les localites Rustoka et Rosfoka, noms qui ne signi­ îient nullement Russe 2). On peut soutenir la meme chose it l'egard des noms il la meme racine de la Dacie orientale. Le nom avec Rus des contrees de Transylvanie, speciale­ ment ou il y a de vieilles colonies de Saxons, peut etre plutot un derive (sous la îorme rus el reuss p. ex. dans Reussbach), du participe runs pris comme substantiî de l'ancien verbe alle­ mand rinnen qui signilie : ecoulement, source, ruisseau, lit du ruisseau : dans la langue des Allemans ce mot etait merne prononce rus, russc, ruesc �). Le phonetisme ro de Rovina n'est pas que russe l) mais aussi buJg. diaţectal, comme le prouve, la langue bulgare moderne ou ce phonetisrne se trouve non seulement dans le meme mot mais aussi dans rob en face du 1) Cet argument est invoque, ensuite, par Filevi6 dans lstol'ija driw­ ne'; Rusi. 2) CI. Jagic, dans AlfsIPh., XVII, 316 et XX, 22-3. 3) 1. WolH; Die deutschen Dorfsnamen În Siebenbii/'gen, Herman· stati!, 1881, p. 83; 4) Comme on le croit aussi le Jahresbel'icht de Weigand, XIX-XX, p. 75,que ce serait .klruss. roven'-, rovinl •. Ebene, tlaches Feld". [18] plsl, PdC&, dans robuvam (roum. robesc) etc. 1). Le bulgare plsl, lui meme, d'autre part, possede PClC� = îosse, qui a evtdemmem ia meme racine que rotnna 2). Sans plus dire, que les mots roum. ruşine, roş n'ont aucun rapport avec Ras. Pas un norn de la .nomenclature geographique" de Transyt vanie n' est, par consequent, surement, d' origine russe; aussj ne peut-on pas soutenir, sur leur base, comme le font Pic et Fileviă, que les Ruthenes y ont habite avec les Roumains, au temps de la petrificatlon et de la constitution de l'indi­ vidualite ethnique de ces derniers, qui, d'apres l'exageration d'Ovide Densuşianu, aurait eu lieu au XIII-e siecle, alors que d'autres soutiennent que ce fut avant. D'autre part, cette constatation est d'accord avec l'histoire la plus critique; car comme elle montre, aucune vieille source historique ne dit (comme s'eîîorcent de le prouver Benko, PÎ(';, ou Filevic) : que les Ruthenes auraient vecu alors en masse en Transylvanie. Cela ne resulte ni de Jordanes, ni du russe Nes­ tor ni de tout autre ecrivain mais seulement du fait que les Ruthenes vecurent en viciile Moldavie sous les noms d' Antes de Tiverci, d'Ulici, etc. du Vl-e siecle jusqu'apres le Xll-e sie­ cle :!), mais que, dans le reste occidental de la Dacie Trajane. partant en Transylvanie, habiterent alors les Sloveni qui, il partir d'un certain temps, se nommerent Bulgares. Mais la recherche de M-eJle le praf. Marg. Ştefănescu (dans Arhiva), nous evidencie, cependant, relativement un grand nombre de noomenclature geographique" ruthene eu Moldavie, par distiction de la Valaquie et de la Transylvanie 011 la no­ menclature geogralique n'est pas du tout sure. Ainsl, seulemeni eu vieille Moldavie (y compris egalement la Bucovine el la Bessarabie), se trouvent les noms : Horodişte, Harod, Horo dniceni, Voronet, Vorona, Storojinet. Solanet, Bo­ Loata, Zaboloteni, Berezina, Berezeni, Brahariul, Halita, Hllluba, Hulubişfea, Hora, HafJrileşti" Pohorlăuţi etc. Si nous obser- J) CI. Ariliua, XLIV, 3- 4, P.\196-7. et egalement Miklosich, Betriige, COflS. II, p. 36. \ 2) Miklosich: Beitrt1ge. COflS. It, 36 3) Cf. Ar/tiua, XLIV, 1-2, p. 32 et mOIl ouvrag'e Curentele litp­ rare la RO/Jlâni (Les COlirants lifUmires cllez les Roumains), p. 4; egaJemcnl P. S. ŞR[arik: Slou([lls!fI! Stnroiitnosti, II, 221. [19] INDIVIDUALITE DE LA LANGUE ROUMAINE 19 vons la nomenc1ature geographique de Moldavie du point de vue des trois caracteres speciîiques russes cites, nous voyons, premierernent qu'on n'y trouve pas: le russe c pour le preslave ef bulgare 'St. Une seule lois je trouve, seulement en Bucovine cependant, les denornminations Obtina et Obăinoară '}, Mais, certainement, ce mot n'a pas la racine paleoslovenique OSUl.'" = communis = roum. obşte, ainsi pour avoir le speciîique russe c pour le preslave (le slave commun) tj (=1') = bulg. s(,; mais ce sera, tel quel, preslave, parce qu'il en est de merne en serbo-croate ou en slovene, sur le territoire desquels se trouve une colline voisine de Trieste nornmee Opcina 2). On ne trouve ensuite dans la nornenclature geographique slave de Moldavie ni le deuxieme caractere, z au lieu du preslave dj (= d') et bulg. id, mais il n'y a que zd; ainsi le village Grajduri du departement de Jassy (Moldavie). Mais nous trouvons, dans la "nomenclature geograqhique" slave de Moldavie, le troislerne caractere russe nornmernent la "poJnoglasie", cornme dans les noms cites : Horodişte. Harod, Soloneţ, Bolota etc. Plus encore: it ces denornmlnations on constate la manifestation du carac­ tere spectfique ruthene (qui n'est pas aussi velico-russe ou grand-russe, hormis le troisieme caractere russe general; on constate nornmement : h, son guttural, pom le g russe general, ­ un phenornene anterieur au passage g <:: h en ruthene : ainsi dans Horodişte, Horod, au lieu des vieux-russes et rnernevieux­ nnbenes : Gorodiste, Gorod avec "pologlasie". Les vieux mots russes penetres dans les finnois et lithua­ nien montrent que ces c et Z, respectif bulg, st, zd, existent dans la langue russe, des son origine, des sa differenciation du pre­ slave 3); ils existent donc au IV-e ou au VI-e s. aussi, quand les Russes descendil'ent de leur Datrie slave commune dans la Dacie Trajane et quand ils y pu'rent entrer en contact avec les Rou- 1) Le mot est aussi employe comme nom commun dans la Jangue des documents mfJldo-slaves du XV -e s. avec le sens de; .coamă de deal. (Ir. faîte). Ainsi: 1'iJn I '� ."" I I Tu şedeai jos, sub o viţă; De-asupră- ţi, Smărăndiţă, Atîrna un strugurel, Verde ca un smărăndel, Ritmul, factura versurilor precum şi unii termini dominant] din poezia O durere sînt împrumuturi dela Gr. Alexandrescu: Este o durere, care n'o poţi spune Nici unui prietin aici pe pămînt, O vie durere ce doru-ţi răpune Si-l duce'n mormînt.i, Ceiace surprinde însă In unele versuri ale lui Beldiceanu din această epocă prerninesciană sînt cîteva accente sporadice care anticipează influenţa lui Eminescu: O ! cît ele multe lacrimi şi cît de arzătoare, Jertfit-am pentru tine, frumoasă muritoare! Dispreţuit de tine, nimic nu preţuiarn , Orbit eu de mînie, iubiam şi te uram .. ( 'Amintire) Un sentiment asemănător U exprimă Eminescu în poezia Te duci: Puteam numiri delăimătoare In gindul mieu să-ţi iscodesc, Şi te uram cu'nverşunare, Te blăsternam, căci te iubesc. Alături de aceste influenţe sporadice, găsim elemente îm­ prumutate din poezia lui Alecsandri, care crează tonalitatea generală a versurilor lui Beldiceanu, Această inîluenţă nu ia caracterul de pastişă aşa cum am constatat în pastel uri. Chiar faptul că Beldiceanu are unele ac­ cente eminesciene ne dovedeşte că sensibilitatea sa erotică era mai complexă decât aceia a lui Alecsandri. Beldiceanu a cuno­ scut unele aspecte ale iubirii, care devedesc o trăire mai intensa şi mai profundă a sentimentului în totalitatea lui. E vorba anume de perzistenţa amintirilor, de acel regret veşnic treaz al iubirii trecute. In clipa prezentă a îrnpărtăşiril, fericirea era urnbrită de teama că un altul ar putea să împlinească mai bine dorul dra- [72] 72 QI�, SCOiiPAN :-"::::"-::::=:::::::-.:-:::::-:::=_::::=::::;.::::=-�=-..=::;=.-::::-.-:::.: ==:::::=::�::::.:=--:="_=�---== . .::�=.:...--==--==�--=-�:::==-��:::: gostei din sufletul iubitei 1). Din cauza aceasta găsim în poezia lui Beldiceanu accente de Uri), de gelozie, necunoscute sensibi­ litatii am de echilibrate a lui Alecsandri. Ceiace i-a lipsit lui Beldiceanu a lo.! expresia artistică a acestui bogat conţinut afectiv. Astfel, el a trebuit să-şi închidă în termini improprii aflati în poezia lui Alecsandri. sentimente care cereau un alt vocabular şi, în genere, alte procedee de creaţie. O accentuată influenţă a lui Alecsandri se constată în poezia Stro]e, în care se exprimă sentimentul iniţia] .fll dorinţii, al dragostei care se cere împărtăşită. Tonul general, creat prin ritm, de momentul asemănător, este acela din Aşteptarea: Tu eşti frumoasă ca o lumină, Ce arde noaptea vie şi lină; Cu dor, cu sete ca la o stea, La tine cală privirea mea. In Aşteptarea, Alecsandri spune; Ah! vină, dragă steluta lină, De străluceşte pe sînul meu; Alungă noaptea cu-a ta lumina, Stinge c'un zîmbet amarui greu. 1) Unele date biografice notate de 1\.. Gorovei, confirmă cele cons­ tatate de noi: "Om normal, nu era Beldiceanu. Intinse relaţiuni sociale nu avea. Ocupaţiile lui jj :tineau lega! de casa în care-şi gri1mădise cărţile Şi Comoara de antichităţi , dar, pentru puţinii cu care venla mai des în con-. tact, era considerat ca un om cu delecte, In realitate însă, nu-l pricepeau. Ca un mare delec!i se socotea gelozia" care-i făcea şi lui nernulţarniri precum altora le pricinuia neplăceri, Dar gelozia lui nu era ca a tuturora Pela finele lui August 1.1388 om asistat la o scenă penibilă. Eram în Rădă­ şenl, la părintele Lateş, socrul lui Beldiceanu, Era nunta unei nepoate a părintelui. Şi atunci se nimerise In localitate profesorul A. D. Xenopo! din laşi; aduna note pentru un articol despre acest sat.. Se înţelege că un asemenea oaspete a fost invitat 1", petrecere. Ce scene de gelozie a îăcut Beldiccanu ! Imi stă şi acuma în minte, cu 1,1(21 lui desfigurată, cu gestu­ rile dezordonate, cu glaslll detunator. pllngindu-se şi blăstămîndu-şi viaţa. Ce gelozie putea să-i prOVO\ICe Xenouol l Şi cu toate oi'! JlU găsea nicio .vinovăţie fiinţei care ar fi tr�llUit ,să lie c?:Dplice î� moti,veJe unei gelozit, el făcea scenele acestea, care te îudreptăţiau să te intrebi dacă lJU cumva ai în faţa ta un nebun. In ours ele ani intregi, pe Beldiceanu l-a persecutat gelozia nejustificată, rare !�a chinuit intreaga viaţă, şi adeseori i-a atras o desconsiderate, daca nu un sentiment de neîncredere. din par­ tea prietinllor lui celor mai buni-, (0/). cit., pg. 97-98). [73] Lumină se regăseşte şi 10 Steluta: »0, blîndă. mult du­ ioasă şi tainică lumina". Cei doi termini dorninanţi : lumină şi stea, împrun1'Jtaţi deja Alecsandri, au servit ca elemente de comparaţie, lipsite însă de orice valoare plastică sau sugestivă. CInd Alecsandri spune: O, blîndă, mult duioasă şi tainică luminii, //1 ueci printre stelute te cală al meu dor. el nu vrea să compare.t-- pentru accentuarea scnumentului.c­ dorul de iubită cu acela pe care obişnuit îl simţim pentru o stea, aşa cum am de îals psihologiceste procedează Beldi­ ceanu l La Alecsandri, steaua era imaginea reală a iubitei în lumea veşniciei. Aici, cei doi termini sînt complect asimilaţi. La Beldiceanu In schimb, ei rărnăn disociaţi şi intră. in comparaţie nenaturală, deoarece niciodată dragostea pentru o stea nu poate li mai puternică decît aceia pentru fiinţa iubită. Tiranizat de imaginile lui Alecsandri, pe care nu şi .lea putut asimila corn­ plect, Beldiceanu le-a descompus, separând astfel elemente legate organic între ele. Terrninul lumină apare cu acelaş înţeles metaforic în Ruga şi în Prtoiqhitoarea : Cu inima se'nchină Albastrului senin, Aşa, dulce lumină, Eu ţie mă închin. (Ruga) Iubesc o plăcută, o vie lumină, Dar fădl iubire nu-i ziua senină. tPrioiqhiioarea) Nici terminii secundari, cu ajutorul cărora s'au tăcut unele amplificări, nu sînt originali. Ei fac parte din acelaş material oferit de poezia lui Alecsandri. Astfel cele două epi/ele: vie şi lină se găsesc des întrebuinţate în versurile care au servit de atitea ori de mode! lui Beldiceanu. Primul caracterizează o sensibilitate putin imprcsionabilă care, pentru il exprima un ipotetic sentiment de imediată şi intensă participare la unele [enomene inedite, are nevoie de termini capabili ca, numai prin conţinutul lor obiectiv, să provoace sing:.:i impresia unei pu­ ternice vitalttăţt. In felul acesta însă, terminii respectivi, fiind iz voriţi dintr'o raţionala tendinţă de a suplini prin cuvînt lipsa [74] 74 os. elementului subiectiv adecvat momentului, nu se integrează în atmosfera generala afectivă. Pentru a ilustra aceasta discor. danţa dintre forma de expresie şi fondul afectiv, dau citeva exemple din poezia lui Alecsandri: Ea era frumoasă, dulce'n­ cîntăfoare,-- Ca o floare vie căzută din soare, (Vis de poet). Că tu fDger dulce, tu minune vie,-- Ai venit din ceruri ca sa te dai mie. (tbid) , Ferice de acela ce eu-o simţire vie -,-Si!{veşfe ar­ moni", şi nalta poezie. (O noapte la ţară), ... Decît simţire vie ce tu mi-ai insuflat. (Despărţirea). Aceias epitet se găseşte şi la inceputul strofei 3 a poe­ ziei lui Beldiceanu : Comoară vie, din cer căzută, Tu eş(j senină, sus eşti văzută ... Dăm şi alte locuri din poezia lui Beldiceanu, unde se găseşte ad. viu: Cînd zorile albe în zi aprind şir --- Luminile roşii de viu tratuiaţir. .. iPrivighitoareoş, Iubesc o plăcută, o vie lumină. (ibid) , Dar S;l dRm uitarii suferinţa vie .. (Din trecut), O vie durere, ce doru-ţi răpune .. , (O durere). , \ Moi departe, Beldiceanu compară' "comoara VIe" cu un "dulce lior " : Ca şi intălul dulce fior Ce-l naşten suflet un gingaş dor. Termini: se găsesc tot la Alecsandri, anume în Aşteptarea _ Nimic în lume nu mă incîntă Nu varsă'n pieptu-mi dulce Hor. Ace.aş influenţă accentuată el lui Alecsandri se observă 'in poezia Dedicaţie, 'in care Beldiceanu exprima sentimentul de fericire: Curata bucurie de zi primăvăroasă, Cînd ochiul meu oglindă cu drag' fiinţa ta, Din răsărit coboară o rază călduroasă Pe inima rece, viaţă spre a-i da. , In poezia 1 Mai, Alecsandri a \cîntat ziua cînd CI început dra- gostea lui pentru Mărgărita : . Acea zi mu.. frumoasă, cea zi de neuitare. Acelaş mntiv se g:'is;:şl.e ţ;i In 8 Mari, de unde Beldiceanu il imprumutat elementele dominante ale versului 2: [75] m-J IM[TATOH AL LUI .ALECSANDHI 75 ._--_ .. _----�--=�::�.=.:��-�=�=�==-=-=.=�--:--=:::-_==---:-..:=...:--.::;;::::::::=;::::;��--�=.:...-:::.....-�::::=-.:::.-�--::;.��-.::.:;=�..=::.::.:-_==� Cînd soarta vru să intru în raiu de fericire Cind ochii mei pe tine zîmbind te-au intîlnit. Forma pers. 3 oglindă este şi ea o reminiscenţă din poezia lui Alecsandri, Crinul: Pe cînd steaua se oglindă In izvorul tăinuit. Şi Alecsandri pomeneşte în Despărţire de o razei: Din ochii ji:'d de rază, îmi vine dela line, Precum lumina vine din cerul înălţat. Terrninul a fost izolat de context, însă a păstrat continutul alectiv al versurilor, aşa încît, cu toate că Imaginea este schim­ bată, tonul este acelaş. In strola 2, gEisim iarăşi reminiscenţe din Alecsandri: Zîmbri de mîngîiere şi flori de poezie Găsit-am în voioasa şi dulcea ta [unie ; Căci, pentru al meu suflet sărman şi chinuit, Tu eşti o bucurie de Irăţior iubit. Iubirea care inspiră pe poet şi care purilică sentimentul este un motiv des întîlnit la Alecsandri: De crezi în poezie, In sfînta armonie Din boltele cereşti. (De crezi tn poezie) [unie e un Imprumut 10t dela Alecsandri: Dorul arde ca un soare. -!-\ junci du Le Hoare. (Doruîş, Căci iubirea din iunie --­ Schimbă Iumea'n vesel miu, (Fisurile), Junia ne'nvaţă=- Si: trc­ cem In viaţă .. , tCanţonetă napolitană). Dirninulivul [răţior îşi gil.seşte corespondent la Alecsandri : Pămăutul şi cerul, ca doi frăţiori, __ o Işi dau sărutare prin stele şi Uori .. (8 Mart). Tu eşti vis de aur, dragă nalucire.>. Păreche dorită, lrăţior iubit? (Glasul cerului). Mai departe, Beldiceanu îşi compară iubita cu o steluţă : Eşti dulce ca steluţa cu raze despletite Ce mai rămine'n ziuă pe cer trandafiriu. Această oomparatlo a găsit-o tot la Alecsandri, în aceiaşi termini: [76] 76 h Ij r- il I I I Tu care eşti pierdut21 în neagra veşnicie Stea dulce şi iubită a sufletului meu. Acelaş motiv revine şi în poezia Strofe: Cu dor, cu sete, ca Ia o stea, La tine cafă privirea mea. Dirninutivul steluţă nu constitue o inovaţie a lui Beldiceanu Iată de modelul aflat la Alecsandri. El se găseşte ca atare în Aşteptarea: Ah! vină, drag{i steluţă lină. Apoi chiar In Steluţa: Steluţa z\mbitoare dincolo de mormînt. Ter minul comoară, pe care l-am întîlnit în unele din Paste­ luri, se Q'i:lseşte şi în această. poezie. EI este tot o reminiscenţă din poe;;la lui Alecsandri: Nu poate gilsi omul mai scumpe şi bogate Comori ca cele-ascunse în inimioara ta. r n Despărţire, Alecsandri spune: Ori unde tu vei merge, iubită, ţi-ad'arninte De-a noastre ore pline de dragoste fierbinte, Comori nepreţuite de scumpe dismerdări. Terminul se află şi în Steluţa: Un suvenir, comoară de visuri fericite. Urarea pe care o face la urmă poetul, are acelaş ton ca şi aceia asemănătoare din Despărţirea: Azi, dăruiască-ţi cerul, mult gingaşă minune, Atătea zile albe, atîtea -zile bune, Pc cite primăvara, flori, raze, dismerdări, Pc cîte pe un leagăn curate sărutări. Tot din Despărţirea s'a inspirat Beldiceanu În poezia sa Părere de rau, anume acolo unde, cu un sentiment de liniştită resemnare, doreşte iubitei îericire în altă dragoste: Frumoasă'nchipuire a razelor de soare, Rămîi tu liniştită, ca liniştea din zori, Si veselă urmează.' cu inima în floare O cale semănată cu dragoste şi flori, In Despărţirea gasim: [77] Doresc l'a talc pasuri călătorie bună Pc-o cale înîlorltă şi sub un cer senin., In coezia Amintire, în care am găsit unele elemente emi­ nesciene' din cele mai caracteristice, se află şi puternice rerni­ niscente din Alecsandri: Iubitu-le-am, iubito, cu multă nebunie, Cu focul tinereţii urcat la poezie, Cu dorul cel mai �!'agec! şi netăgăduit, Cu tot ce'n suflet este putere de iubit. Primele două versuri sînt inspirate din O seară la Lida: Căci te iubesc, Elenă, cu-o tainică uimire, Cu focul tinereţii, cu dor nemărginit. Chiar terminii care n'au corespondent în poezia lui Ale­ csandri sînt tot atît de lipsiţi de conţinut afectiv. Observăm, apoi, aceiaş incapacitate de a da cuvîntului epitetul propriu care să-I faca In stare a exprima momentul particular al sen­ timentului. In felul acesta tainică uimire deja Alecsandri îşi gă­ seşte echivalentul în multă nebunie dela Beldiceanu. Terminul poezie este şi el un împrumut din poezia Adio: Martur am în veşnicie Dumnezeul tau slăvit, Cu ce sîăntă poezie, Cît de mult eu te-am iubit. Ultimul vers: "Cu· tot ce'n suflet este putere ele iubit" ne trimete iarăş la O seară la Lida: Cu tot ce este' 11 mine putere de iubit. Această strofă a lui Beldiceanu scoate în evidenţă toată lnaptitudinea lui de a varia, prin introducerea unor cuvinte proprii, textul oferit de Alecsandri. Dorul cel mai fraged şi netă­ gâduit constitue o contribuţie personală de un exasperant pro­ zaism, prin care Beldiceanu a căutat să introducă un element original In crămpcele de versuri imprumutate dela Alecsandri. Era natural dealtrninteri ca în clipa amintirii, în care do. mină alte sentimente, poetul să nu găsească termini proprii [78] pentru expresia unor stări sulletesti trecute. Pentru a arăta inten­ sita rea iubirii de altă dată, Be!diceanu recurge la acei termini prin C3,'C Alecsandri exprimă intensitatea iubirii prezente. Şi cum Alecsandri, caşi majoritatea poeţilor, n'a putut CInta Cu acelaş talent fericirea împărtăşirf sentimentului, e firesc ca versurile respective din Beldiceanu să distoneze faţă de tristeţa profundă din clipa amintirii. Această tristeţă sinceră presupune, cu nece­ sitate, o trăire mai profundă a iubirii pierdute, decît aşa cum reese din versurile lui Beldiceanu, care-s Imprumuturi dela Alecsandri. Citez şi strofa a doua; Credeam nesocotitul în umbra fericirii, Precum devotul crede în visul nemuririi, Credeam în tot ce crede smintirea minţilor ; lubiarn cu Iierbinţeala întăiului amor ... Şi aici se poate constata acel aş procedeu ca şi în prima strofă analizată. Toate cele patru versuri constitue o variantă puţin schimbată a unor versuri din O seară la Lida: In tine cred Elenă, precum credeam odată In glasul maicii mele, în sfîntul ei amor, Precum în soare crede natura'ntunecată, Precum un geniu falnic în fainic viitor. Alecsandri, care nu simţia atît de intens bucuria iubirii împărtăşite, lşi dădea, iotuş, sa mă În chip raţional că fericirea există şi că trebuie să o simtă În toată plenitudinea ci. Şi atunci, pentru a o exprima recurgea la comparatii hiperbolice ; ia terrninii al căror conţinutaparţine unor puternice sentimente elementare: crede, luat din textele vechi, cu întălesul precis al senti­ mentului religios, amorul de mamă, etc, Beldiceanu a utilizat tot a­ cest bagaj inexpresiv ele verbalism sec şi, cînd a voit să-l varieze, a introdus unii termini vulgari (smintirea minţilor, [ierbinţeala amorului). Tot din categoria terrninilor hiperbolizauti face parte şi verbul slăvi atribuit sentimentului de suprema iubire erotică: � , I I , I 1 II 1 I I [79] Slăvesc o lumină a boltei senine, O floare, o raza, un blînd curcubeu". (O durere) Tocmai la sfîrşitul poeziei ne dăm sarnă că e vorba de iubită . Ş'adese pe gânduri, departe de lume, Vreau să-i zic pe nume, neştiind ce fac; Dar, cîtă durere! -- tocmai al ei nume Trebuie să-I tac ... Mai intăiu, slăvi a fost întrebuinţat de Conachi, care avea nevoe de toţi aceşti termini pentru a exprima paroxismul unui sentiment, care, In realitate, era foarte normal. Mai apoi a fos� utilizat de Alecsandri pentru acelaş scop pur literar: Toi cc_l mai sfînt pe lume eu îl slăvesc în tine. (O seară la Lido) , ... Un Inger de iubire cu suflet mai ceresc. - Decit minunea scumpă pe care eu slăvesc (ibid.), Aşa, suiletu-mi vesel în Iata la slăvită­ Se'naltă cătri ceruri, plutind în dulci fiori. (Vezi tu vulturul). Ferice de acela ce cu-o simţire vie, - SLăveşte armonia şi nalta. poezie. (O noapte la ţearăş, Tu eşti o nălucire, - Un farmec aurit, - Un vis de fericire, - Un înger de slăvit. (Frumoasa copi­ liţâ) , Lurnea'namorată şi. de daruri plină=- O slăvea 'in taină ca pe o regină. (Vis de poet). In strofa 5 revine aceras notă de exagerare, care aduce aminte de Iamentările lui Conachi. In cazul de faţă ea ne tri­ mele tot la Alecsandri: O ! cit de multe lacrimi, şi cît de arzătoare, Jertfit-am pentru tine, îrurnoasă muritoare, In Adio, Ale.isandri exprimă la reI intensitatea sentimentului: Cîte lacrimi de durere Pentru tine am vărsat! DUP�1 aceste versuri, urmează acele rare accente eminesciene, atît de interesante In poezia lui Beldiceanu : Despreţuit de tme, nimic nu preţuiarn Orbit cu de mînie, iubiam şi le uram. [80] In poezia La mormînt găsim puternice reminiscenţe din Steluţa. Acelaş sentiment de potolită şi nostalgică tristeţă, ace­ laş romantic decor nocturn: Cînd luna se rîdică şi lasă cu mîhnire Pe lumea adormită o galeşă privire; Duios în dep�lrtare cînd plînge un pîrău Ca sufletul ce plInge frumos trecutul său .. Poetul îşi aminteşte de iubita sa rnoartă : Dar unde eşti, iubito ? .. Te-ai dus În lumi senine, Şi dus-ai tu cu tine şi fericirea mea ... In Steluţa Alecsandri spune: Şi'n ceruri cu grăbire ca un parfum de floare Te-ai dus, lăstndu-mt numai un suvenir iubit. .Suventr iubit" apare şi în poezia lui Beldiceanu cu alţi termini; Şi mi.ai lasat, frumoaso, o dulce amintire O dungă luminoasa (le gingaşă iubire ... Această înlocuire de termini n'a reuşit să înlăture impre­ sia de pastişă, pe care ne-a fac versurile citate. Intradevăr cele două epiiete : dulce şi gingaş sînt elemente dominante în vocabularul poetic al lui Alecsandri (cî.: Tu eşti acea fiinţă, tu gingaşă lumină .. 8 Mari; CInd ochii mei Il10aW în gingaşă lu­ mină. Veneţia; Aşa CÎnd vii iubito, cu inima voi�)as�L-De gin­ gaşâ simtire, aşa ochi-mi lucesc.- Vezi tu vulturul; Cea mai blîndă .. - a mea gîndire. - Cea mai gingaşă simţire. Adio; Pur­ tînd comori ascunse de gingaşe simţiri. O seară la Lido). Mai departe, Beldiceanu continuă în acelaş ton caşi Alecsandri; Azi trista mea gindire" în noapte îmi aduce Pe raza unei stele plî!lI�Înd zîmbirea ta; Căci mult erai frumoasa, prielnică şi dulce Şi mult tu indulcit-ai amărăciunea mea ... Putem stabili un perfect paralelism de expresii cu unele ver­ suri din Steluţa : [81] <, I • I { I , I f t ! I [ I r I V'aţi stins! şi de atunce in cruda-mi rătăcire N'am altiI mîngîiere mai vie pe pămînt Decît să'nalţ la tine duioasa mea gîndire, Steluţă zimbitoare dincolo de mormint! Căci mult ah! mult în viaţă eu te-am iubit pe tine, 0, dulce desmierdare a sufletului mieu ! Şi multă fericire ai revărsat în mine, Pe cînd eram în lume tu singură şi eu ! Terrninul mult cu amîndouă funcţiile sale, adjeciivală şi adverbială, este foarte des utilizat de Alecsandri. Din nefericire, această formă de superlativ nu este decit o exagerare verbală. Prin lipsa de conţinut afectiv şi prin înţălesul său prea legat de lumea concretă, mult rar poate exprima intensitatea maximă a unei stări sulleteşti. Ca să ne dăm mai bine sarnă de ade­ vărul acestei constatări, citez un vers din Beldiceanu : Azi, dăruiască- ţi cerul, mult gingaşă minune (Dedicaţie) Forma aceasta de superlativ o găsim în Ursita mea: Mult trist era castelul Mult vesel îngerelul, Mu[t gingaş, tinerel Un firesc sentiment de intimă şi discretă delicatetă în faţa unei fiinţe gingaşe impune o ponderantă întrebuinţare a termini\or. In acest caz, orice exagerare verbală are un eîect contrar celui dorit. Dacă, din cauza aceasta, epitetul gingaş nu poate fi întrebuinţat la superlanv, cu atât mai mult nu trebue să-I asociem, pentru a-l accentua, cu termini care sugerează prea mult cantităţi reale din lumea materială. Invenţia şi exagerarea verbală sînt însă două elemente caracteristice poeziei lui Alecsandri. In chipul acesta ne expli­ căm şi frecventa terminului mult. Mai dau cîteva citate, alese la întâmplare: Acea zi mult frumoasă, cea zi de neuitare (1 Maia); Mult frumoasă Mărgărită (Ce gîndeştl ... ); Era o noapte lină, o mult frumoasă noapte (O noapte-Ia ţearăţ ; Lăsînd în al [82] meu sullet un mult amar suspin (Despărţirea); 0, blîndă, mult duioasă şi tainică lurnină! (Steluţa); Ah! mult amar e ceasul cînd dorul ce jăleşte,.. (Pe malul măriiş ; Şi stejarul zice ierbii: Mult eşti vie şi gingaşă! Fluturaşul zice floarei: Mult eşi! mie drăgălaşă! tLunca din Mfrceşti). Reminiscenţe din poezia lui Alecsandri se găsesc chiar acolo unde nu este aceiaş tonalitate afectivă. Dacă în versurile în care BeldiceanJl cîntă amintirea iubitei, cu acelaş sentiment de uşoară şi tmpăcată nostalgic, influenţa lui Alecsandri este explicabilă, în schimb în poeziile care cuprind sentimente mai complexe, mai nouă, elementele împrumutate îşi află explicaţia în aceiaş Inaptltudine a lui Beldiceanu de a găsi o Iormă de expresie adecvată fondului să sufletesc. Astfel în poezia In biserică, alături de dorul intens pen­ tru iubită, apare şi o luciditate disolvantă, rnărturisiră In chip sentenţios: Dar, ce cîştigă lutul din plăzrnuitul rai? In dragoste'n credinţă, poveşti anat-am eu ... Şi'ntăiu, ca şi la urmă, rămas-am toi ateu l Iubirea de altă dată este încadrată însă în aceiaş atmosferă din poezia lui Alecsandri: Era o sară lină, de tainică simţire Ce duce pintre stele il omului gîndire: Inceputul primului vers este inspirat din O noapte la ţeară . Era o noapte lină, o mult frumoasă noapte ... Fiorul veşniciei în faţa bolţii senine l-a simţit şi Alecsanari, şi, dupa modelul aîlat la el, l-a exprimat şi Beldiccanu in versul 2 citat Efam .. , parcă sint încă !... la orele acele CÎnd ochiul rătăceşte, primblîndn-se prin stele. (O noapte la ţearei) Decît numai, Beldiceanu intr�)duce o nota de inteleclualism prin t er minul gîndire, pe GÎnd Alecsandri simte o vagă metan- colie în fata nernărginirii. . Şi terrninul secundar simtire este tot o reminiscenţă din poezia lui Alecsandri. Ii mai lntrebuinteasă Beldiceanu şi în [83] 83 Glasul tău: "De el în orice vreme simţirile-mi sînt pline". El se încadrează in loaW scria de cuvinte cu ajutorul cărora Alec­ sandri R căutat să s:Jpl!neascfl lipsa unei seusibi'ităt! puter­ nice. Citez şi cîteva versuri din poezia lui Alecsandri: Iar dul­ cele înger pătruns de simţire ... (8 Mart) , Să uite-a sa fiinţă, să piardă-orice simţire. (O noapte la ţeară), Fei ice de acela ce cu-o simtire vie -- Slăveşte armonia şi nalta poezie tibid, .... ) De cît simţirea vie ce tu mH\Î insultat. (Despărţirea), Aşa cind vii iubito, cu inima voloasă --- De �;ingaş:1 simţire, asa ochi-mi lu­ cesc. (Vezi ta vulturul), Si;niiri, rnărete visuli de Ialnic viitor. (Steluţa), Ai deşteptat în ruine poetice sim\.iri tlbid.), Ea-i ce- reasea mîngîere. Ce înf'ÎliHi�a mea si (lahtul). Tot În această poezie g{!��im �;;.i nălucire, care se află şi în unele pasteluri (Apusul soarelui, Busuiocnl, Glasul ce­ rului) : Acuma singur numai, �tingherc tîngnire, Eu vin sub zidurf surde sii pling o uălucire. Cuvintul nălucire este împrumutat dela Alecsandri . ... Mi le-ai dat cu-a ta iubire, O trurnoasă nălucirc. tCtntic de fericire), Tre­ zind în al meu sulret oricare nălucire. (Venetia), Trec, ,,:� sting ca nălucire -- Şi ca fuigeri 'iiCcii!Ol;. (visurile). Vrni\i, nălucirţ scumpe, dorinţi, visuri măreţe. (8 Mart), Şi rniutea-i se deş­ teaptă din vis de l"':iire, - Pierzind urice credinţă oricare nălu­ cire. (O noapte la ţearăv, Tu e.�ţi o nălucire t le întoarce'n raiu, (Vis de poeiş, Auzi ,r,';', (L·�-U.11 lug-efesc, - Unde inilo­ reşte scumpa năh.cire ? (Cti1ticuL Mărgăritei), Ah! din miu! nă­ lucirii. Pentru ce m'ai deţ�t(' ? (Adio), E,lei comoara de plti­ cel'e, ._- Ea-i voioasa nâlucire. Uah/il!). Volumul de poezii, ap�lrul în 1893, cuprinde şi ciclul de poezii glndliri negre, i'n C;:\�'>� U se mai resimte inHuenţa lui Alecsandri. Almm;lem gH:'O?H� a mediwţi.iiol' pesimiste nu se mai putea niciIl1 termini şi mei 'in ritmul lui Alec­ sandri. In al.esl ciclu putern C01istata mai deg'rabă influ?nta lui Gr. AlexanciresGu. Dar aceast2 nu inlrzi In C<1Zl.1] cercetării de faţă. (va urma) Gr Scorpan. [84] 84 PETRU IROAIE Poezia autentic populară .:-::==:::::.:::::_� 1. Poetul şi ambianta socială. 2. Structura şi evolutia literară. 3. Poe­ zie populară şi nepopulară. 1. În "Caracterul poezrei populare" \ plecând dela recentele studii în româneşte şi italieneşte 2, am socotit că ne putem oarecum dispensa de-o specială cercetare a bibliograîiei ger­ mane, căci B. Croce 3, în Italia, şi 1. Diaconu ", la noi, pre­ zintă ultimele concluzii obţinute de ştiinţă cu privire la geneza şi natura poeziei populare. Dar citaţii autori nu menţionează că'n Germania şi Franţa sociologia a revoluţionat studiile fol­ clorice. Confirmarea ne-a face AI. Dim� În articolul" Sociologie 1. Extras din "Omagiu lui Ion 1. Nistor", Cernăuţi 1937, cit. = C. p. p. 2. Binevoitorul nostru recenzent Boris Hristev (in .Arhiva" XLIV, 1937, pg. 289) ne reproşa mulţimea citatelor (pe care nu le-a înţeles, căci le combate Iără să le opună vreun contracitat sau argument personal !) printr'o catiticatle ca aceasta: "studiu nouă pe zece zăvorit intre ghilimele" ... ­ . Nu ştiam că studiile se pot măsura cu cotul! Iar citatele, necorespunzând în realitate statisticii lui Hristev, îşi găsesc analogie în majoritatea opere­ lor ştiinţiîice (Iorga, Phili ppide, Puşcariu, Iordan, Morariu, Pascu, Densu­ şianu etc., ca să exemplificăm ca pentru copii !); ba uneori, şi'n cele es­ tetice (Al. Odobescu: Pseudokynegheticos, Buc. 1874; L. Morariu : Dru­ muri moldovene, Cern, 1925, etc.). Dimpotrivă, criticul D. Murăraşu (" Ti­ nerirnea Română" LVI, 1937, pg. 71-80). cu drept cuvânt ne obiecta de-a nu fi pus la contribuţie şi alţi cercetători români, printre care Coşbuc oleră lămuriri preţioase pentru problema tratată. La fel, profesorul 'Victor Mo­ rarlu dela Universitatea Carolină ne sublinia lacuna de-a nu fi luat în seamă operele specialiştilor', germani. Şi'n adevăr, convinşi de necesitatea studiului documentat şi amplu, cu ocazia prezentelor pre­ cizări. trecem peste inocenta cu. numărătoarea ghilemelelor şi ne'ndrep­ tam spre iulăturarea (cât mai posibilă pentru noi, a) lipsurilor evi­ denţiate. chiar cu riscul ca, prin întunericul citatelor, să aparam iarăşi conîuzi ci-lui B Hristev. (Ne găndirn la o seamă de oameni ce ameţesc după anumită enumerare l). - Şi acum, nu îără sfială, menţionăm că abor­ darea problemelor din "Caracterul pdeziei populare" ne-a impus-o studiul special asupra .CEl1ltecului popular istroromăn'{nepublicat incă). probleme pentru care, soluţiile date (şi cunoscute nouă) până acum, despre geneza şi natura literaturii populare, nu ne-au statis!ăcut. 3. g. Croce, Poesia p opolare e poesia d'urte, Bari 1933. 4. 1. Diaconu, Psihologie şi creatie populară (în »Anuarul Arhivei de 101klo1'" !lI, 1935, pg.7-23). [85] -�-=-=-=== POEZIA AUTENTIC POPULARĂ ===== 85 şi folclor" 1. Prin metodele lor sociologice, francezul Albert Marinus şi germaoul Julius Schwietering au deschis noi direc­ tiveîn folclor. Martha Bringemeier, eleva lui Schwietering, in cartea sa Gemeinschaft urui Volkslied - Comunitate şi cântec popular - (Munster in Westialen 1931) 2, prin migăloasă cer­ cetare şi studiu metodic asupra căntecului pop u lar din locali­ tatea Riesenbeck, ajunge la concluzii de reală importanţă. 'Mai întăi, autoarea studiază raporturile interindividuale şi cele dintre societate şi om: religiozitatea, biserica - punct central pentru societate, şcoala, lectura, Dumnezeirea, coeziunea socială, importanta gospodăriei (curtea). IaW cercetările Marthei Bringerneier, rezumate sintetic de Al. Dima ". .Integrarea în comunitate a indivizilor din Riesenbeck e determinată de religios. Îndreptaţi cătră Dumnezeu cu profundă şi statornică credinţă. locuitorii se simt legaţi frăţeşte între ei. Casa Domnului le priIejueşte con­ tactul necurmat şi "asHel apare satul ca formaţie socială independentii, ho­ tărnicită înlăuntrul comunităţii abstracte a bisericii şi lumii" (op. cit. 60). O întărire numai a acestei legături Între persoane, o aduce factorul economic, pătruns de altfel adesea de manifestările celui religios. Unitatea economică a satului o constituie curtea, qospodăria, a cărei existenţă, depăşind pe indivizii intămplători ce-o servesc, are o lungă durată de tim p şi-o strictă şi statică organizare. Totul se valorifică în funcţie de binele gospodă­ riei supraindividuale şi supratemporale. Satul nu e la rânclu-i decât o "în­ lănţuire" (Verlfettung) a curţilor. Atât solidarizarea socială pe bază reli­ gioasă, cât şi cea economică, sacriîică istoricul, individualul, aistoricului socialului ... Caracterele sociale nu interesează deci, ci numai tipurile". Şi, ca să stăruim asupra constatarilor ce privesc direct căntecul popular, trecem dela pretiosul articol al lui Dima la mai pretioasa operă recensată de d-sa, Deci, subliniază Bringe­ meier că orientarea şi cunoaşterea individuală se eîectuiază in sensul tradiţiei şi-al configuraţiei sociale. Personalitatea e tipi­ zată 'l. Interpretarea lumii (Weltallffassullg) e'n sensul spirituali­ tăţti sociale şi redusă la prezent \ structura comunităţii ajustăndu- 1. Rev. "Sociologie românească" II nr. 5-6, Mai-Iunie 1937. 2. Apărută în colecţia .Verăîrentlichungen der Vo lkskundlichen Korn­ mission des Provinzialinstituts Iilr Westiălische Landes-und Volkskunde" de sub conducerea lui J. Schwietering. 3 •• Sociologie românească" Il, pg. 236-237 . .... M. Bringemeier, Gemeinschaţt urui Yolkelied, pg. 91. 5, .alles ist a11[ Gegenwart projiziert, ist van zeitloser Dauer", ibid. 91. [86] 86 PETEU ir,OAI,f:;: se după imaginea ordinei universale 1, imagine construită vice­ vers, în analogie cu ordinea socială. E o reciprocă determinare. Şi, pentru concluzii generale, autoarea (atât de bine documen­ tată din punct de vedere sociologic) arată că orientarea perso­ nală stilistică o pol avea numai inşii ridicaţi la cunoaştere li- beră prin instrucţie ". Căntecele derivă din cele existente", din poezia care circulă în respectivul grup social ,,1. Pentru obtinerea celei mai potrivite realizări, colaborează toti membrii comuni­ Mţii. Spre deosebire de poezia cultă, căntecul popular e guver­ nat de un fenomen atemţioral (ein zeitloses Phiinomen}, "continuu, gata oricând să se modifice, sa se adecveze, să in nou cuprins şi nouă înfilţişare, dar fără să-şi altereze esenţa. Un nou prin- cipiu de plnwmire trebuie sa'ntccuiască procesul de creaţie artistică" 5. Acest principiu care dirijază formarea literaturii po­ pulare, deci enielehia G, cântecuiui comunităţii (die Entelechie des Gemeinschaitslieâes), Martha BriugenKler îl stabileşte în două momente. Momentul distractiv şi momentul constructiv sâni ur­ zitorile operei poetice populare. Şi anume. Când se iveşte vreun eveniment, căntecele existente se ajustează, prin des­ compunere şi recompunere, pentru a da glas noutăţii. Momen­ tul distructiv constă in Inchircirea sau siărămiţarea operelor existente, proces care se'ndeplineşte arbirrarsi intermitent, Fra­ zele, stereotipiile, locuţtile, Iormulele _. desprinse din cânte­ cele anterioare - circuli]. ca şi banii şi servesc ca pietre de L "Es sind Sozialaebilde, die keine Geschicnte haben, nur eine Dauer", ihid. Oi. 2. "Stil{JI!wlI'-istsein kann nul' der Meusch haben, der die historische AblOsung eines Zeitg eistes durch einen andern crke n nt" ibld. 94. 3. Jbid.95, 4. Ibid. 94, 5. "An Sicl;« de» iJiiiifiir;relll'l.u nsiuierlces FIIU;;i3 ein eeitioses Ptuino­ meu tretun, ruhelos, [eden Mouient hql(-ii, si. lt 211 ăndcm, sicli anzupassen, neuen Gchalt und ,Ie!le Form anzunehmen, ouue darii siel! selbstaufzu.­ geben... eill mlilC:, Uest;dtung'i;pl'inzip muss ali die SleJle des kUnstlel'έ schen SchaHonsprozesses tretcn". ibiel, 86, 6, Eilleleltiu =, "adevărata escnl;ti a lOi'i)wi in specificitatea ei", Tr. BI'tiiJCM1U : "Socluior;io genel ulii" (Cern. 1 P26j, Pi�. 24 CI. Ia Brăileanu (op, cit. 24 seq.) analiza concepţiei lui Hrms Driesch despre clltelehie. I ) j- i I [87] POEZ[A AUTENTIC POPULARĂ 87 �="======.====--==-=-===== construcţie pentru alcătuirea noilor căntece 1. Momentul con­ structiv determină compoziţia (construcţia) operei poetice, care se'ndeplineşte prin transmisiune şi circulaţie socială, prin adi­ ţionare de exuresie tipizată, Căntecul porneşte dela un individ care nu elaborează motivul dat (evenimentul) în chip indivi­ dual, ci-l realizează In limba poetică Ci comunităţii. Alţii îl re­ ceptă cântăndu-l şi imprimăndu-i forme din ce în ce mai obi-o cinuite. Căntecul se îmbibă de atmosfera celorlalte căntece, lacnnele sc'nlătură prin ţesuturi care-I asuma unui anumit ciclu, amestecăndu-se cu alte forme, variabile după natura operelor: rugăciuni, povestiri şi oraţii, glume şi căntece de dans (op. cit 105). Dacă, din înlănţuirea sa, căntecul popular se des­ prinde aparte 'ca piesă. izolată, atunci ca şi un scaun sau cos­ turn izolat, n'are justificare decăt ca simplu obiect de muzeu>. Un tradiţional conex de situaţii străbate căntecele din 3- ceiaş comunitate (pg. 108). Distructla şi construcţia nu sănt suc­ cesiuni cronologice, ci procese simultane, tendinţe inerente şi indiferente (inewohnen, gleicl1giiltlg) căntecului, fără ca acesta să-şi piardă unicitatea (pg. 96). Natura poeziei populare e, 'n acelaş timp, distructivă şi constructivă, Căntecul niciodata nu e static. Mereu variază, pierz ănd înfăţişările anterioare (mo­ mentul distructiv) şi adccvăndu-se noilor stări (momentul con­ structiv). Astfel, explică Marth« Bringerneier, el e In afara is­ toriei; mereu nou şi deci raportat la prezent (pg. 112). Inllu­ enţa căntecelor existente, nutrind noua producţie şi determi­ năndu-i felul, ii prefac forma fără a-i distruge cuprinsul (107), "Das Lied wăchst, es zerlăllt. es keirnt neu -- das ist das Na­ turhalte, das ist Volksdichtung l" (pg. 112). Când e vorba de poezie, pc lângă dispariţia completă a individualităţii In comunitatea sătească, Martha Bringemeier 1. "De!' Zersetzungsprozess vollzieht sich in willkurlicher. sprun­ ghafter Weise , el' kann ein Zusammenschrumpfen, abel' auch eine eill­ fache ZerstiickeJllng bedeuten. Davon ausgenommen sind Jdeine Wo!'i .. Higungen, Ringlein von Golde', "Voglein im Walde", "gri.inel' Klee" /. weis­ ser Schnee" USW., die aus dem LiedkUrper herausgeWst wmden und als Formeln wandern wie gangbare Miinze; Bausteine, die mau wieder zu neuen Gebilden zllsarnmensetzen kann". Bringemeier, pg. 98-99. 2. "Man wird dem Volkslied nie gerer.ht, wenn man es als ein­ zelnes Sttick aLlS der KeUe hel'aushebt. Ein einzelnes Volkslied ist eill Museumssti.lck, wie cine einzelne Tracht, ei» einzelner Schrank" (ibid. 105). [88] P ,7,TIW !!�Oi-\IE accsntuiază şi fatalitatea tipizării ce culminează în considera­ rea cântecuJui popular ca simbol, semn al unor situaţii (Das Lied a!s Zeichen, pg. 107·113), ceeace înseamnă că arta popu­ Iară nu este poezie, trăire estetică - ci cultură 1. În acest caz, considerată ca producţie culturală, caracterele-i sociale s'ar fi [EI/U! dovedi mult mai lesne şi mai explicit, devremece astăzi e recunoscută natura impersonala a culturii (cf. G. Bertoni: Linpua e pensiero, Firenze 1932) spre a o deosebi de esenţia­ li/alea artei 2. Poezia - arta în general - e contemplaţie, cu­ noaştere lirică sau intuitivă 0, şi aceasta e distincţia sa speci­ fică faţă de ştiinţă, cultură. După Martha Bringemeier, deterrni­ nisrnul social se'ndeplineşte mecanic asupra individului. De fapt, viata psihică a ţăranului aproape coincide cu spi­ ritualitatea comuuităţli l, aproape, dar niciodată nu se identifică congruent. Ţăranul îşi menţine autonomia psihică între ai săi, in stare de prirnitivitate, la "sălbateci", s'ar putea uneori ca personalitatea să-i fie absolut nulă ". Dar ea se eliberează de ambianta socială în gradul În care aceasta îl civilizează şi-l cultivă pe om, neizbutiud însă niciodată să fie deplin independent ". Deci gradul de dependenţă socială determină nu numai natura artei, ci şi evolutia ei. L':! popoarele occidentale (Italieni, Fran­ cezi, Germani, Englezi), ţăranul e cu mult mai liber, spiritua­ liceşfe, faţă de comunitate. Poezia lor populară are caractere mult mai individuale, rămănănd totuşi populara (de esenţă colectivă) prin uriasa determinare a spiritualităţii săteşti asupra rusticului. Specialiştii pot arăta stadiul În care se află anumită artă populară, La noi, ţăranul emailegatdesatulsău.de spiritualitatea rustică românească, deaceea creaţia sa poetică e, vădit, de natură colectivă. Depăşirea acestei spiritua- 1. "Wenn also das Volkslied die Sphăre des Poetischen nichl ver­ lăsr, rnuss es einem Forrngesetz unterstehen", ibid. �l9. 2. el. şi Werner Mahrholz , Literarqeschichte und Literarioissen­ schaft (eel. II-a), Leipzig 1932, Pg. 58, scq. 3. B. Croce, Estetica, e d, VI-a, �ari 1928, pg. 15-16. 4. cr. C. p. P. 31. . 5. A. van Gennep, Tabou el to[h1,\i::;lI7e iI 'Madagascar, (Paris 1904), paglllil 8, 6. "sufletul .... se naşte şi se desvoltti in comuniune cu alte suflete", Tr. BrtiiIeanu: "Naşterea sufletului" ("lnsemnbri sociologice' !Il, Dee.1927, !lI'. 9, pg. 18). [89] POEZIA AUT.ENTIC POPLJLAH;\ 89 ::'::-:::::�:=..:.:.':':':_-_-':::::':"-==--=-:;::;'==�::;.�:::-�.;..-::=-...-=.�==--�--:::::::_;.:-:==-::":::::::=�='::':""-=-::=:....:.=-_.-=-..:-.:::.:.:=:--:::::::.=::�=::::=::";;..==--=.:.�-=::�- li/tiţi sau ieşirea din ansamblul ei Înseamnă schimbarea ca­ racterelor poeziei, care poate deveni hibridă. cu note mai mult sau mai puţin personale: poezie, ostăşască, lăutărească, de ma­ hal el sau pur individuală (cultă ori incultă), cu sau Iără inrnixti­ uni populare. În genera!, individul e LIna dintre deterrninantele artei populare (am putea spune, ca şi cultura, biserica, natura, configuraţia grupului, evenimentele sociale sau individuale). Po­ ezi a populară se realizeaza mereu sub influenţa particulară a persoanei in sufletul căreia se sălăşlueşte, şi chiar a mediului străin spu-itualitătil rustice, dar interventia adaptări! şi selecţiu­ nii o purilică de toi ce nu e social şi-i imprimă specificul comunitatii. Cind individualitatea ajunge la un grad înaintat de eliberare personală în raport cu comunitatea, poezia sa, prin inedită interpretare şi explicate a lumii (căci pc/ezra l ntotdea­ UC1a este nouă viziune). devine poezie individuală. ESte incultă cănd se efecluiază oaprlcio. dupa natura constituţiei creatoru­ lui şi tăria influenţelor ambiante! ; cultă, când poetul îşi cultivă în mod conştient înclinarea şi-ş: cizelează opera, dlriguiud-o personal înspre cristalizare definitivă. Aşadar, poezia populari! nu Se poate explica prin cxclu­ derea individualului, ci chiar prin interventia acestuia. I ntot­ deauna o persoană singură crează, dar natura creaţiei stă în 'raport cu gradul de socializare a insului. Plecând dela cele stabilite în menţionatul nostru studiu, se pa! continua unele precizăr: pentru distincţia poeziei popu­ lare cip. cea nepopulară (cultă ori incultă, rurală sau urbană). Deosebirea trebuie căutată În structuraI şi evolutia operei şi'n contigurnţia pshică a creatorului, Cea din urmă, rererindu-se la telul de cunoaştere şi orientare a individului, e fundamentala problemă a filozofiei, tinzăud SE! deslege raportul dintre Ea şi Non-eu (subiect şi obiect) 1. Datorită atavismului şi vieţuirii În societate, omul e stăpănul unei cunoştinţi milenare, cxperimen­ tată şi zărnislită de-un infinit număr de indivizl ", În cornunita­ tea celorlalţi semeni. el devine om cu sentimente, deprinderi, gânduri umane, care mai întEli au particularităţi familiare, apoi caracteristice ale grupului social unde se naşte, -localităţii, re- 1. TI', Braileanu. lntrottucere ÎIl socioloqie, Cerni'illţi 1923, p:,;, 22. 2. "Naşterea sufletului", o. C., pg. 16 - 29. [90] 90 giunii şi ţării, Prin lJl societătli d ferea sufletului care-I Iace pe om sti vorb aibă sentimente, să lind2>, spre idealuri, --­ în ce rnui mult de 1�J.n1·2n c\norg·(.�nica şi o:,; sebire de animalitatea in(knlHiCafă cu in Brăileauu I : .Un 0111 poate spun!! că e animal, prin Iaptu Chtil vreme e ste animal, sau clacă nu Plute deven nu poate spune ci.; este aniniaL Ii:ir pentru a dQV noua JliJşterc, de intrare înh 'o nout{ ordh:f; cea sp uman, rjo!Jânrlindu-şi suflet. devine OUl şi nu miii biologie şi 'intrti in "p:)jhologie·'. Prin urmare, Gowl s'a (,:libi'rat de an; noaşterii. Brailcann îşi cnnl1nGF' [>"",""I,n,1l" lui Aristotel că omul, numai rî,�ven]n,î zeU, libereze şi de legile lumi: spiriHnde (ibid. stare s'o depâ:;eascâ) ii clică r!aci1 ar li 'in :m dinea universală, să (!il'Hl,lS<;,; :lClidl pian: Ieşind din anhna}i{;.:de (H'\"'ld, îl.': rOlabnrr:n cu semenii săi, creaz�t lin c<:lc;ru şi destina! pentru lumii şi jl duală. Astîe! se iveste soeiei?(cu' (:arl',j le,\' Iaborarea în cadrul socieff!\li dn ştiinţei. Ca şi limba, sănt de Iorrnat In societate. H�'?stlL'U! �:�;;:' ()ri;:;nie{:iz��i normele, tradiţiile, obiceiunle, gusmr: COl preteazâ lumea print;'o prizma, W. sate (oraşe, municipii, rJw"f.i'Opolp), îndivkh vers} prin variatie de r:uno(' , - ,:(� �;u mai mull, conştient sau inc de sut eial ''l. Prin abunder.(3. şi dwusi("i\, de c urI( eXpel'ifnţe persomde -, i se poate ir.Wmpla ranulul. Structura p:iihică vi>.dazel (J�;Hfi du� persoan�l la per30an't\ şi la serie de perSOaIl riIe însil, numai prin SOCietate� individul ai şi orientare wnanâ; societatea li facilitează: 1. Ibd 25. 2. Bri'iileanu, SocioloUia genel'll.lâ, 170. 3. ilJid. 171-172. 4. ibid. 164-165 sed. [91] PO LAnA terea până la anumit grad când omul poate continua procesul pe cont propriu, ajungănd uneori (şi mai ales llliii) la părerea că ei singur e pe lume şi efi. aceasta e propria-i reprezentare 1, Dar ,.noi operăm cu valori. interindividuale dobâtidite ÎI! mod em­ piric şi valabile Intre subiecte, cari ajung, în acest mod, la no­ tiuni identice, deci la () r ealitate individuală idenlicitd (Brăileanu, 'Introdl1cere în sociologie, 32). Fiecare comunitate, datorita am­ bianţei fu care traieste, genului său de viaţă, rasei. istoriei -' se deosebeşte prin ideologie proprie (caracteristică sau specilică ) în raport cu alte gmpud scciale ". Relieful, apele, clima, struc­ tura pămăntului, aierul, întreaga geografie a unui ţinut influen­ ţează arăt societatea cat şi individul. La răndul lor, grupul social şi individul se inlluentează reciproc. Sociologia specială va determina gradul a cesta de intluentă ", Atât comunitatea cât şi individul sant slsteme autonome s. Societatea determina anu­ mite structuri care apropie pe indivizii din sarm! ei 5, tăcăndu-i sa interpreteze lumea prin prizma ci", astlel ca ştinta poate distinge din ce ambianţă iace parte omul. Dar individul are o istorie proprie, determ.nată de societate, experienţă personală, natura anorganică, conligurat!a firei sale intime 7. La baza a­ cestor deosebiri, stăruie "anumiti\ structura psihiră" comuna inşilor din acelaş grup social s. Creaţia e individual? -. Îmbrăcată îns2i în expresie, realizată deci, ea nu are valoare decât cănd e recunoscută şi de alţii. Expresia deci e de natură socialăv vcolectivitatea (li);:lS;} asupra noastră şi ne Impune a­ ceste scheme chiar şi în singurătate" (M. Ralea, Psihologie şi vieaţă, Buc. 1938, pg. 51). N'ar Ii posibilă 'intelegerea, dacă n'ar exista o conştiint�l comună, Creatia literară e de origine indi­ viduală. Ca orice invenţie, ea e determinată de ambianţă (I-!. Taine, Philosophic de îart, ed. 23, Hachette 1934), dar se re- l. Brăileanu, Natura şi i::Jtoria (,.Insemnuri 8ucio.logic(:" !Il Jlr. 7, pg.20 seq. 2. ldelll, Soc. gen. 1! 2. 3. Ibid, 98. 4. telem, lI/fI'. Îl! ,�oc. 79. 5. SoC, y€n. 69, G. lbid. 71. 7. Ibiel. J36, 8. Ib1r!. 137, 9" "lnvenţ;a e H2\SI�::!1ti elin c·xP2r;,��nta directi:i, din c0uiactu.l unui eree!' Cli universlll", Briiileanu, 0, c. 138. [92] 92 I�ETBlJ IROAiE alizează sub specie aeternitatis prin contemplaţie lirică, intuiţia (B. Croce), care reflectă universul în mod particular şi spontan (Croce, J. Segond, H. Bergson). Natura artei depinde de firea creatorului. Va fi cu atât mai nouă şi mai puternică, cu cât artistul va avea o personalitate mai neobiclnuită. Personalitatea e în funcţie de libertatea individuală care, prin multiplă şi Of­ donată autodeterminare, degajăndu-se de prejudecăţi, înseamnă, cum o defineşte C. Narly (în "Problema idealului pedagogic", Iaşi 1925, pg. 22), "maximul de desvoltare, Într'o fiinţă umană a orglnalităţii sale specifice, în marginile principiului social", Personalitatea artistică consistă In continua accentuate a eului. propriu. fără a se repeta 1, Astfel, fiecare artist, dacă e artist în adevărata accepţiune a cuvăntului, este inovator, după cum precizează J. Segond (Le probleme du genie, pg. 274): "Chaque artiste, rnerne s'il n'a point d'ecole, pese au chef d'ecole, allir­ mateur absolu de sa maniere". Geniul nu se lasă în voia ha­ sar dului, împrejurărilcr, determinismului exterior, - ci crează, condus (oarecum ireîlex) de perpetua conştiintă de-a preface sentimentul tumultos în clară intuiţie. Aceasta e libertatea per­ sonalităţii ", şi'n funcţie de ea, opera poetică se realizeaza sin­ gulară şi subiectivă. Dar, arată Eminescu (În consens cu atăţia scriitori anteriori şi posteriori, Iorga-de pildă) că "nici olite" ratură puternică şi sănătoasă, capabilă să determine spiritul unui popor, nu poate exista decât determinată ea însăşi la răn­ dul ei de spiritul acelui popor, întemeiată adecă pe baza largă a geniului naţional �'". E o problemă gingaşă ce ilustreaza pe marii creatori şi, uneori, strepezeşte, fără rost, multe condeie critice sau poetice! Soluţionarea procesului de creaţie e sinte­ tizată de Caragiale in cuvintele: "il prinde sau nu-l prinde", care arată raportul dintre operă şi autor. Şi artistul Caragiale, sub­ liniind însemnătatea arnbianţei sociale, accentuiază' că viaţa 1. "Le gEmie est donc toujours - sciemment ou non - aţţirmation ele soi" (J. Segorid, Le probleme el il gel1ie, Flarnmarion 1930, pg. 237). 2. " il n'est ele genie ellicace vque par liberle absolue d'une intelli, gence dominatrice el qui connait il !�lllel la puissance intelligibi.le dont elle dispuse", Segoncl, ibid. 262 3. M. Eminescu despre Slturici, articol reprodus elin" Timpul" (VIl nr. 69, 28 Martie 1882) şi reoelat de Gh. T. Kirileanu în Buletinul nMiha .. Eminescu= viu, 1937, pg. 11). 4. 1. L. Caragiale, Cateoa păreri (în l. L. Caragiale: "Opere 1II, Reminiscenţe şi notiţe critice", cd. P. Zarilopol, Cultura Naţională 1932, p�. 52). [93] POEZIA A UTENTIC_t:QI�UL�,L\�h. _ ._. ...._ _ _ _ . __ .9} � .. -;';' _._�-.::=:::---�_-::-_:-::.....- ... __ .�_ . ....::::;:;:...----_._------�----�--_._--- ------- operei de adă, când nu e sprijinită de societate, e numai la­ tentă ca şi sămânţa căreia nu-i este favorabil mediul pentru încolţire şi desvoltare. Deaceea, expresia poetului trebuie Set aibă un rond viu, un ţnţeles uman accesibil societăţii, ceeace este identic cu intenţia operei de artă. Invenţie înseamnă: "A crea _ a apuca, din haosul inform elemente brute, a le topi împre­ ună şi a le turna într'o îorrnă, care să Îmbrace o viaţă ce se dilerenţiaz ă într'un chip absolut hotărît de tot ce nu este ea" (Caragiale, ibid. 57/38-58/2). Artistul trebuie sa stea în acord cu publicul, cu natura reflectată în spiritualitatea societăţii: .Numatinventivitatee melodică este a ta" (ibid. 70/19-20). Individualitatea este cu totul de altă natură în comunită­ ţile primitive, rustice sau de rând (Iăcănd distincţie gradată dela primitivism la omul de rând). Aici omogenitatea e aproape de­ săvărşită (Ralea, o. c. pg. 162): "Aspectul lor e o similitudine perfectă, iar funcţionarea lor corespunde unui desăvârşit con­ iormism. Toţi membrii componenţi n'au decât individualitate or­ g anică. Încolo cu toţii cred în mod uniform în aceleaşi valori, respectă cu sfinţenie aceleaşi datine, sunt supuşi unei religii colective bazată mai ales pe interdicţii (tabu)". Primitivul cu­ getă uniform (Ralea 163): "gândeşte prin reprezentări colective, reprezentări generale, comune întregului grup şi care se impun individului din alară, ca un lel de putere de constrângere ex­ terioară, subordonând viaţa mentală a individului la aceea a colectivităţii". Deci individualitate înseamnă eliberare de conveti­ ţionalism (o. c, 151), realizată prin cunoaştere largă, experienţă. judecată (ibid: 168-169) şi evoluţie socială. Aşadar, omul ajunge foarte târziu la cunoaştere de sine (ibiel. 222): "Subiectivitate'1 nu vine decât atunci când se îorrnează eul sau personalitatea" Iar când primitivul, parvenind la acest stadiu de desvoltare a umanităţii. lşi permite să preiacă starea lucrurilor, să relormeze, r ăstălmăceasoă, - el este aspru sancţionat (Ralea, o. c. 228): "invenţia e suprema crimă il primitivului". Deci, la primitivi in­ dividul e complet anulat de societate. Desigur că intervine o lentissimă tresărire personală care designează evoluţia clanului, căci altminteri totul ar fi static, şi siatism este egal cu moarte deoarece viaţă fără irământ este imposibil de conceput. În alt stadiu se află rusticii şi oamenii de rând din lumea "civilizată". Individualitatea s'a ivit deabinele, Ia aceştia. Dar, inconştient, ei sant rnănaţi spre-o interpretare unitară a univer- [94] PETRU IROAIE sulul, CiHlOaş!ere dirijată de traditionalism, credinţă, obiceiuri, s�ntim';;)tc ... V.:cllÎr,>,a în contact cu alte comunităţi, şi mai ales CLI oraşul, contribuie la preiacerea configuraţiei 'sociale şi dile. rcnţietea oamenilor, În ţările din apusul Europei, citadinîzate ; aproape complet, locuitorii se deosebesc foarte mult în felul de-a vedea şi judeca lucrurile, La noi însă, mai există sate ferite de civilizaţie, unde omul trăieşte Într'un admirabil tradi­ ţionalism şi uniforrnism. Dar urbanismul, şcoala, politica presa atenteaza crescendo, dintr'o zi în alta, la viaţa aceasta patri­ arhală. O descompun, o preîac, o risipesc, o schilodesc, şi-o împing mereu spre dispariţie. Satele din apropierea oraşelor, Iabricelor, căilor îerate >- au şi'nceput sti se mahalagizeze. Aşe� zările mai tndepărtate se contaminează individual sau parţial de "orăşenizare". Şi de unde, altădată, nu numai cănii, ci toţi oamenii se ţineau grapă de vreun surtucar abătut prin cele olate, astăzi înşişi aceşti dalbi şi dărzt opincari îşi anină O fleandură de "cravată· pe cămaşa de plăieş, sau încearcă a cuvănta cu vorbe dela Bucureşti. Şi totuşi, prii! "munţi sălhui", mai exisită câte-un imaculat cătun. În alarăde aceasta, din Mare pănă'n Tisa şi din Nistru pănă'n Dunăre. stăruie, pănă'n suburbiile oraşelor, in ciuda tuturor vi't:l1lelni;:iilDr, arta şi po­ ezia populară, ca chezăşie şi pildă di spiritul biruie şi trebuie sA biruie materia. Sortiţi să ne "ocf:idcnjal.izLlm", şi deci mai înt�ii să ne m ahalagiz ăm, -- sulletul românesc, atat de patriz r­ hal, va'ulrunta încă veacul schimbarilor şi-al stărpiciunii. Aşadar, există o spiritualitate specific rustică, ce sileşte indivizii din acelas grup social SZt interpreteze lumea In sensul ei, [iuând, conştient sau inccustent, dar mai degrabă inccn­ ştient, seamă de tradiţie, obiceiuri, credinte, port şi grai stră­ bun, în tinuturile necontaminate de valul preîacerilor, inovatia se'ndeplineşte In direcţia evolutiei Ob�l(�.,;(j. Excepţiile sănt sancţionate prin ridiculizare sau interdicţie. Individul, prin viata S::1 care niciodată nu poate fi idimtica cu-a altuia, şi cleei prin sufletul diiereutiat de-al semenjl�, activiază �,'j cr.;?cază în chiu , . personaL Tradiţia şi toa(�i COf1[igu,/,dÎia ţărăneasdl îi dirijează spiritul pe aceleaşi căi şi'n acelaş tel ca şi al semenilor. Când experienţa şi cunoaşterea săteanului se contaminează de ma·· hala, oraş, fabrică, idei politice - spiritul s�îu iniţiază alt crug de orienial'e,' condui1i:l, şi'nzadar Tlwi 11\( ren (1.;, rt;;n de obce [95] nu'ccearca, să-şi întoarcă inima la vechea-i vatră. Alte zări i se deschid, alte năluciri. Însuşi patrimoniul tradiţional, în min­ tea sa, ia alte inf8tişări. Originalitatea inovatoare creşte şi intră în zodia mahalagizării- Aici întâlneşti' alt conformism, mai larg, adăpat de gazetărism şi străinism, cafenea -- care-i indică alte direcţii de ţinută, en vo gue. Poezia populară o crează un singur individ. Niciodată colectivitatea nu poate crea. Ea determină numai. Dar bagi de seamă că acest deterrninism e atât de copleşitor la oamenii de rând, încât le cristalizează sufletul în anumite forme. Struc­ tura psihică a prirnitivului e aproape uniformă .. .Poporenii" noştri frâng uniformismul spiritual, dar se exprimă cu mijloace uniforme. Moda poate fi considerată tot un fel de conformism. Cocoanele n'ar putea apare e'o pălărie de acum 20 de ani (dar mi-te de-un secol !). Mahalagiul nu-i poate scrie iubitei fără concursul celui mai recent manual cu .. scrisori de dra­ goste". Cu-atât mai mult, conservatisrnul ţărănesc va respinge abaterea dela regulă. Sănt postulatele firii omeneşti care, vrăndu-se tălcuite, utilizează simboale recunoscute şi accesi­ bile tuturor. Dar mai este individul ce profită de cuceririle so­ cietăţii. Debunăseamă că iniţiatorii acestor bunuri, comune' nu sănt decât anume indivizi, de multe ori cunoscuţi. Descope­ ritorii şi inventatorii însă răspund unei înclinări, îndemn, inte­ res al societăţii şi, inconştient, ţin cont de exigenţele sociale, chiar când acţionează pentru ei în domeniul civilizaţiei sau al culturii. Orice acţiune umană pleacă dela societate sau are în vedere societatea. În această privinţă, scrie Te Brăileanu ("În­ sernnări sociologice" Ill, nr. 7, pg. 20): "Independenta ce ne-am dobândit în orientarea în spaţiu şi timp prin comunicarea cu alţii, ne îngăduie să facem fel de fel de combinaţii mintale, de raţionamente şi silogisme, ca şi cum, fiecare din noi, am fi singuri pe ,lume, stăpâni absoluţi asupra ceeace este, ce-a fost şi va fi". Purtând marca individului, invenţia este cu atât mai originală, cu cât individul are cunoaştere mai bogată, suflet mai larg, experienţă mai vastă, şi, în mod conştient nu ha­ zardat, îşi îndeplineşte opera. în popor creaţia poetică se'nlănţuie la literatura din cir­ culaţie, o continuă foarte apropiat, plecând dela ea, prelu­ crănd-o, dăndu-i înfăţişeri care par să fie aceleaşi, niciodată [96] ---------- 1. În Roşa Cernăuţilor •• snoi\vă", "ar-ecdLI!il" se numeşte liibileţL ceeace înseamnă lllcru de nimic (d. P. lI·o,!ie, Cf!l"I!i"ul/ul folcloric, Cem. 1934, pg 7), PETf-m mOAIE Însă nefiind aceleaşi. Invenţia aproape este nulă, căci repetare nu'nsearnnă creaţie, dai" nu'nseamnii nici identitate. E o pre­ facere aproape inobscrvabiizl, în orice caz subtilă pentru ana­ liză, mai ales de unde începe poeticul, care, în esenţă: nu.i analizabil. Şi irebuie notat că poezia populară nu e creată de profesionişti. O ştiu din expc:l'ÎenHL Trubadurii, Mi11lzcsiil1gerii sau giullarii erau oăntăre]i individualişti, car acterizându-se prin importante dilerenţieri personale, deşi oavalerismul, religiozi­ tatea. motivele, spiritul vremii şi-al locului li apropia extraor­ dinar de mult. Îr:l satele conservative, la Români - de pildă, toată lumea cântă şi povesteşte, inventeaza căntece sau basme. Aceeaş atestare o face şi N. Iorga ("lsloria literaturii romă­ neşti" vol, 1, ed. II-a, Pavel Suru 1925, pg. 67): "Nimeni DU are specialitatea lor şi, la ţară, aproape nimeni nu este care să nu poată scoate la iveală, pentru a o spune bine sau rău, o astiel de istorisire". Toţi sătenii sant pătrunşi de psihisrnul comunităţii şi contribuie mai mult sau mai puţin la menţinerea sau iscodirea acestor "nimicuri" 1 ale vietii. Din copilărie pană , la mormânt, poezia (basm, cântec, descântec, cimilitură. plu­ guşor, bocet etc.) sfinteste rostul îrămăntărilor omeneşti pe acest pământ. Aici se potriveşte de minune ceeace numai N. Iorga a ştiut atât de subtil să sintetizez.e, arătănd procesul de Iormatie estetidi a copilandruiui dela sat, 'in inima căruia se strecoară atmosfera poetică cu tot mistlcul ei. dăudu-t acelaş sens şi rost pe lume şi aceleaşi imboiJuri striivechi şi viitoare (Iorga, op. cit. 49) : "Cântecul nu prinde pe nimeni din leagăn. Ritur ile superstiţioilse asupra noului născut au în ele 1) poezie arlwică din care lipseşte cuvântul. Menirea copilului, indHllllarea lui piOleliciî in viaţă J111 se îace şi prin mă­ gii:l cuvintelor alese. - Dar co�)ili\ria are ;IChISt[1 îndemnare şi mângăiere a poesiei în mijlocul j')curilor C;;I\('-1 prind par tr a cea mai plăcuU\ a tim­ pului !ără griiă. Gesturile, mjşc�riie au adesea nevoia micii huci:iţi poetice care conduce acţiunea şi care totodata creşte p!i:icereil. Ac.('(lSi�i parte, care nu e negli,iabili'i, a po esiei tuturora, a ,,(1";15 jftni:i acuma prea puţin atenţia. _ Bolile, care sănt atât de dese la acea,;W vrăstă, !i;;C pe cel care-şi începe viaţa să audă Irasa poetici:i prin cm& i se VTi1.ic'ite lmi'l1stoşirea şi astlel pc incă o cale ritmul, ele care se V;I sej"vi el însu�i nwi Uirziu ca să dea ex­ presie unor sentimente personale, îi 'pMrunde în urechi şi i e expresia originară şi nu ulterioară celorlalte. Un alt produs de aluat, minciuni (= uscătele), mai des minciunile, îşi datoreşte numele probabil tot acestui slavism (naduti) deşi as­ tăzi ni se pare că alte atribute au dus la această denumire. Căci, se poate spune şi despre minciunele că "au o înfăţişare măreaţă, dar sînt lipsite de conţinut (adevărat), sînt goale", şi aceasta, da­ torită unui alt atribut valabil din care decurg celelalte: forma umflată! Că în comerţ este originea expresiei a vinde gogoşi (şi de aici altele ca a spune, însira, croi etc. la gogoşi) şi că numai despre gogoşi de aluat a fost vorba la început 2), mai stă do­ vadă şi faptul că delicatesele În felul gogoşilor, covrigeii bu­ năoară, prăjiturile astăzi etc. se pregăteau pentru comerţ de cele mai multe ori. Sinonimia între gogoşi şi minciuni gogonate, gogoaşa tn­ [uriată şi minciunelele şi încă alte consideraţii mai marunte ar con­ stitui, după noi, raţiunea sustinerii de mai sus, deşi, pentru com­ baterea primelor două presupuneri nu putem aduce nici un con­ tra-argument. Bibliografia privitoare la etirnologia cuvîntului nostru, aşa de bogată, nu interesa în această notiţă cu subiect din semantică. Braşoave Dela L. Şăineanu 3) încoace, braşoave în expr. a vorbi, spune etc. - sau cuvîntul acesta izolat este explicat cam astfel: primitiv "marfă de Braşov", obişnuit "marfă proastă", devenit nume apelativ pentru tot ce-i falş. exagerat sau neînţeles: pa­ lavră, minciună. Cam tot aşa îl derivă şi explică Dicţ. Acad. (1,642) : "a spune palavre ca negustorii braşoveni, cînd îşi Iău- 1) Această concepţie a lui umfla se datoreşte la noi probabil tot sl, naduti deşi lat. iumor şi îr, qonţler etc. prezintă aceeaş evoluţie. 2) CI. rus. erunda şi C:epuh6 în expresiile erunda na posnom mosie cu înţelesul ,,!Ieacuri, bazaconii, gogoşi" literal însă : fleacuri (pregătiţi) în ulei (tocmai ca gogoşi şi mineiunele 1). 3) Incercarea asupra semasiologiei limbii române, Buc.1891, p. 381. [102] 102 GH. gOGACI dau marfa"; explicaţiile sînt uneori îmbinate la alţi autori şi cer­ cetători. Cunoaştem şi dicţionarele o menţionează că braşovenii pe lîngă marele lor Întreprinderi comerciale (fierărie, manufactură) se ocupau şi cu vînzarea de mărunţişuri. Ce erau acestea nu ştim totdeauna cu siguranţă deşi uneori ni se Înşiră În docu­ mente şi studii mai multe braşovenii, care, Însă, variază dela do­ cument la altul şi dela cercetător la cercetător 1). Oricare ar fi, însă, această marfă, faptul că era de mânui­ ţişuri ne îndreptăţeşte să dăm o altă explicaţie: oricare mărunţiş poate deveni: fleac, bagatelă, palavră, minciună. Cf. pentru a­ ceasta Între altele şi srb. sitniăar .rnarchand de bric-ă brac" iar sitnarija .menues marchandises, bagatelle, mensonge", În sprijinul acestei susţineri ne vin arestări posterioare Dicţ. Acad. şi pe cît se pare lipsite de importanţă de vreme ce nu le-a ex­ ploatat nimenea. A spune braşoave Înseamnă şi azi În Basarabia a spune minciuni hazlii, anecdote şi povestiri comice 2), în sudul Moldovei broşoavă = Windbeutelei, Aufschneiderei ("Iăudăroşenie, fanfaronadă) şi jăgerlatein (1. Iordan, Arhiva, XXVIII [1921], 2,189) şi tot astfel braşovelnic Înseamnă: a fi "bun de braşoave, de rele, de drăcii" (Dicţ. Acad. 1. cit.) dar şi bun de gură; bun de spus gogoşi" 3). A spune braşoave şi braşovelnic au putut suferi a­ ceastă evoluţie numai în cazul dacă pornim dela vb. a păcăli, (umfla) fie în sensul negustorilor "cînd îşi lăudau marfa" (= mă­ runţişurile 1) fie în urma evoluţiei acestora spre "fleac, rnărun ţiş bagatelă, glumă, păcăleală" Identitatea cu "bun de spus gogoşi" ne îndeamnă să pre- 1) Mai interesant este faptul că putem pune între braşooenii şi tur­ tele dulci, couriqei etc. pe care le primeşte in dar Pătraşcu cel Bun (1555) (Hurmuzaki Xl, 800,803,837 ap, N. Iorga Istoria comerţului rominesc I, 1915, p. 196) şi poate chiar pilulele purgative comandate de Alexandru. Lăpuşneanu (Nistor: Handelsbeeiehunqen p. 157 şi urrn., ap, N. Iorga l. cit.). E semnificativ pe de altă parte şi faptul că brutal' ne vine tot de peste munţi, că conriqeii se pregăteau din vremuri mai depărtate tot numai pentru comerţ (e!. N. Iorga Istoria industriilor la Rotnini, Buc. 1927, p, 33) şi că, in fine, primii băcani vindeau şi bucate gata preparate. 2) D. Strungaru Din graiul ba�a,.abean (extras din Arhiva XLIII, 3,,4 (1936), p. (242) 15. 3) I. F. Clauşanu, Pira şi Popescu: Culegere de ţoictor din jud. Vîlcea şi imprejurimi Buc, 1928, P. 145. [103] NOTE SEMANTICE 103 supunem că braşoavele au fost Înainte chiar o specie de gogoşi. Greutatea constă tocmai în stabilirea acestei sinonimii; n'avem decît probe inductive iar altele fără autoritatea necesară fiind constatări proprii, nernenţionate undeva: e vorba de nişte co­ vrigei care se vînd la laşi şi care poartă acest faimos nume de braşoave t Indoiala, Însă, poate fi aici numai În ceeace priveşte vechimea cuvîntului pe care l-am auzit la laşi În primul meu an de studenţie (1934) şi pe care-I atest acum precum şi... în ceeace priveşte încrederea de care se va bucura atestarea de faţă. Dacă e într'adevăr aşa nu e de mirare; nici minciunelele n'au forma rotundă a gogoşilor, şi covrigeii de astăzi potţtoarte bine reprezenta o modificare a unei alte reţete. Dacă gogoaşa, (fie numai În expresia e vinde gogoşi!) cu Înţelesul de păcăleală, minciună, îşi are originea pe la iarmaroace, Braşovul - oraşul marilor bîlciuri - putea într'adevăr da numele său unui produs aşa de atractiv, cum se pare. Observăm şi aici că se Întrebuin­ ţează mai des forma plurală 1) ca şi minciunile tocmai ca şi go­ goşi. Acesta era probabil strigătul-reclama vinzătorilor de pe la iarmaroace, deoarece fiind toate reduse ca mărime se vindeau mai multe pe un preţ minim. Nici domeniul culinar actual (şi cărţile de bucate corespunzătoare), nici cel trecut nu ne dau vreo in­ dicaţie În acest sens; cineva pune intre reţetele adresate bu­ nelor gospodine şi acea a pesmeţilor de Braşov; s'ar putea, dar I1U e decît o presupunere, să existe Între ele o legărută. In orice caz, relaţiunea cu oraşul Braşov explicată în felul citat la Începutul notiţei de faţă nu e convingătoare şi a şi părut suspectă (Tiktin, «-« Wb, 221). lntr'un caz sau Într'altul, se poate da ca sigur că numele de persoană Braşoveanu indică nu numai apartenenţa sau ori­ ginea locală a indivizilor şi a familiilor. Lipscanii bunăoară au fost În marea lor majoritate Români, după cum şi braşovenii erau unii din principate. Sufixul - an la amîndouă aceste cu­ vinte, poate indica şi ocupaţia individului 2) - după ce marfa luase numele oraşului. Gh. Bogaei 1) D: Strungaru l. cit. spune: .Forma de singular braşoaoă, nu ştiu dacii există În Basarabia". 2) Intr'o comunicar-e orală d, Giorge Pascu s'a exprimat �i D-slt pentru această posibilitate. . . [104] 104 ILIE BARBULESCU _. -- -- ---=:=:=--::::=-.:::--::::::::...-====:-::----===:=:::::::::.::= Formele scrise şi pronunţarea numelor oraşelor Iaşi şi Huşi din vechile texte Miron Costin, în o cronică el sa, scrie sub forma la.ssy nu­ mele oraşului nostru ta«. Un cercetător, om de ştiinţă, OCU­ păndu-se, între altele, şi cu acest nume din cronică, spune că scrisul lassy ar fi "nume polonez, care nu probează nimic pen­ tru pronunţarea românească de atunci". adică din sec. XVII (el, Arhiva, XXVIII, a. 1921, p. 65). Eu cred însă, că pot dovedi că scrisul lassy reproducea pronunţarea românească de plural articulat lasi (scurtat din ar­ ticulatul Iasii) sau nearticulatul plural lasi, indiferent dacă a­ cest Ionetism al cuvântului era numai literar sau şi popular; ba voi mai arăta că acest nume mai avea un al doilea îone­ tism, acesta de singular iIaşul, laşu, laş) în pronunţarea româ­ nească, ca şi astăzi. In registrul "Album Studiosorum" (ce am reprodus după polonezul Barwiiiski în cartea mea Curentele literare la Ro­ mâni În perioada Slaooniemuiui Cultural, p. 72), în care se află înscrise numele studentilor moldoveni care lnvăţară în It Academia Cracoviensis", adică "Academia din Cracovia", In­ tre anii 1405·1503, numele acelui aş oraş al nostru din cronica lui Costin se allă scris, alăturat cu numele studentului moldovean care venise din el la studii în Cracovia, astfel: Michael Thome de laszo, Deci acum Iaszo, adică cu un o final. Dar ce era aici acest o : vre-o greşală de scris? Nu. In literaturile slave ciri­ lice sărbă, bulgară, rusă, ruteană se află uneori ortografia: de a scrie o (ca şi pes sau 1<) de prisos adică fără a fi pronunţat la citire, asta printr'o analogie ce scriitorii o făcură între o şi 1. care z de asemeni se scria "de prisos". \ Prin această analogie între o şi 1. sau 1. ., de prisos" scriitorii cari o făceau în textele lor cirilice năzuiau să arate celor ce le citeau că ei sărit mai culţi decât alţii, că adică ştiu multe. Aşa că şi în Polonia, în textele cirilice ce se re­ dactau acolo în deosebi de Ucranieni şi erau socotite ca ex­ presie ii pravoslavnicilor în genere, se scrie de multe ori, con­ torm cu aceasta ortografie. şi ca un semn al culturii sau pre- [105] tenţiei culturale a scriitorului, s. ex, Imt\H�K�, &1)111'1)1\1), cari însă se vorbeau Ivanko Voitko şi MHI), 1\11C'\'I), qll)/\I) etc. acestea din urmă pronunţate 10t Iără o ; lan, Zist, grod. Astfel scriau unii în Po­ lonia s. ex. în sec. XIV şi XV 1). De aceea, trebue să presu­ punem că autoritatea administrativă a Universităţii din Craco-' via, ştiind că studentul ei Michael Thome era pravoslavnic sau cel putin că venea din o ţară pravoslavnică cum era socotită Moldova, autoritatea, zic, reprezenta, la scris, oraşul capitală a Moldovii printr'o notă ortografică cirilico-pravoslavnică, adică prin laszo, tot aşa cum se scria prin Polonia în texte ciri­ lice şi Iano, listo, dar se pronunţa lan, list. De altfel chiar Vladislav, regele Poloniei, într'o scrisoare ce trimite în a. 1388 lui Petru, domnitorul Moldovii, în slavoneşte cu cirilică, scrie la fel: HL\i\I\l), (,')('1') 1'KlX�, flX�, iKlm� etc., cuvinte cari se pronunţau însă: nam, tyh, ih, ziv.�) De altă parte scrisul laszo avea su­ netul Ş scris după ortograîia curat poloneză, adică prin sz, tot aşa cum sunetul l. e reprezentat, iarăşi după ortografia polo­ neză, prin cz, în numele boierului comis Sianczul &VTdETCI�M'O, Stanciul Buhăeiscul, adică din Buhăeşti, gravat astfel pe o pe­ cete a acestuia din 14353). Aşa dar scrisul laszo din ",Album Studiosorum" reprezenta pronuntarea de singular laş din limba moldovenească dela începutul secol. XV. De altfel se poate că însuşi studentul Michael Thome, când s'a Înscris în Universitatea din Cracovia, şi-a scris la cancelaria ei numele oraşului din care venea acolo tot Iaure : căci ortografia cu o final "de prisos" se aila nu numai în texte sărbeşti, bulgare, ruse, ucrainiene şi în acte redactate în can­ celaria regulă poloneză, ci se întinsese şi la textele romăno­ slave şi române. In adevăr şi în acestea din urmă găsim une­ ori scriindu.se cu aşa o: I\:&HI\O, qll'�I{M. TL.IH'O pentru pronun­ ţatele atunci (în sec. XVI şi XVII) ca astăzi: cănd, grâul, târg 4). Deci însuşi studentul nostru îşi va fi predat cancela­ riei Universităţii numele oraşului său IL\WI) sau laszo, pe care însă îl pronunţa chiar el laş, adică fără ortograîicul o final. 1) Wţadyslaw Kuraszkiewicz: Gramaty hulicko-uiouşnskie XI V-xv ioieku, Krakow 1934, p, 102 şi 21. 2) Cî, Ohienko, in Slaoia, Praha, XlII (a. 1934-5) p. 673 şi 680. 3) CI. Ilie Bărbulescu : Curentele literare la Români etc. p. 71. 4) Cl. Ilie Bărbulescu s Fonetice Alţabetului cirilic etc., p. 315, [106] 106 ILIE SÂRBULESCU ---�--.::-_-=:::::::...��.--.--::::= .. ::::::::::::=:::::---==:::::::::=..._------=:: Iar cancelaria îl va fi înregistrat prin pol. Iaszo după seri­ sul de el laure. Insă acest scris ne arată tot deodată că cuv, laszo, Iaure reprezenta forma de singular rom. laş, Iaşul, Iar nu de plural Iaşir sau Iaşi, laşî cum o mai găsim şi astăzi; căci 0, fiind scris numai ortografic, "de prisos", în loc de s, b. "de prisos", putea ii scris după altă ortografie şi hm?i sau Lun .. , când reprezenta tot pronunţarea de singular laş, ca şi laszo. Dacă urmărim apoi scrierea cuv. laş în textele moldo- slave olrilice, găsim că în ele acest cuvânt e scris în sec. XVI şi XVII astfel: � L\(w) 1) cu IU = latin ş, dar şi ti Id(c) cu c = lat s; se află scris şi ti I(\c@(X) şi ti Idcf.(X). Aşa în toate do­ cumentele moldo-slave din sec. XVI şi XVII publicate spre ex, de Gh. Ghibănescu în Uricarui lui Codrescu, voI. XVIII. Iar s. ex. în a lui Hasdeu Arhiva Istorică se vede că aceste 4 îorrne se scriu şi în unele documente româneşti. In alte documente scrise în limba română Însă, găsim că numele acesta se scrie ast-fel, cu aceste 4 forme, numai la dotarea documentului, dar că în corpul documentului se allă încă o a 5-a, anume forma, de plural românesc a lui laş. Ast-fel în un act scris (la datare) ti Id(c) în a. 1619 de către doamna Mariia, fiica lui Petru Şchio­ pul, găsim, tn corpul actului, scriindu-se despre »scaunul laşi­ lor". In alt doc. scris (tot la datare) � L\(c) pentru Miron voe­ vod Barnovschi, la a. 1626, găsim in corpul documentului scriindu-se "de ocolul tărgului Iaşilor" 2). Dacă observăm formele aceste ale cuvântului în textele noastre romăno-slave şi române cirilice, constatăm că numai lorrna scrisă cu cirilic c = lat. s are formă şi de plural: � IdCu1(X) = u /asoh şi � Idcf(X) = u laseh, Iar acest plural slav e în cazul locativ plural din pricina prepoziţiei slave � = în, pe care-l cere limba slavă a documentului. De altă parte se ştie că norninativ plural de la acest locativ plural e, in limba slavă a documentelor, terminat în sunetul 11; e dar aci Jd(C) pentru Iaca. De ce însă e scris acest \ nomin. pl. }(\(c) cu C = S su- ------- 1) Lilerile suprapuse in textul ci'rilic le pun aici în rând şi ÎIl pa­ rantez, ca să arăt că sunt suprapuse. 2) La N. Iorga: Neamul lui Petru Şchiopul şi ueehi documente de limbă mai nouă, Bucur. 1937 (extras din .Ana). Acad. Rom., seria III, tom. XVllI, mcm.Lt), p . 3 şi 7. ! • It l' I l' i , [107] PRONUNTAREA NUMELOR ORAŞELOR IAŞI ŞI I-!UŞI 107 prapus, iar nu Jd(CB), adică cu CH suprapuse? Eu am arătat de mai multe ori în Arhiva, ceea ce şi In vol. XXVIII, a. 1921, p. 103 al acestei reviste, de altfel, ceea ce ştiu azi cunoscătorii Paleograiiei slave, rornăno-slave şi române cirilice : că era în acest fel de scris uzanţa ca atunci când se suprapunea o consunantă, să nu se suprapună împreună cu ea şi vocala care o urma Ia pronuntare, ci această vocală să se subtînţeleagă. Aşa era uzul în general. Scriitorul ca şi cititorul actului însă ştiau asta şi, la citirea textului, pronuntau vocala după consunanta suprapusă. Astfel că aci se scria re d, dar se subt înţelegea li dela plural al cuvântului,' care se pro­ nunţa la citire. Dar de ce se putea scrie în document: când locat. pl. tl l"cw(X'), S L:\Cf(X'), când nornin, pl. tl f,\(C)[H}? Cunoscătorii limbii documentelor rornăno-slave ştiu de sigur că în această Jimbăse întrebuinţa uneori un nominativ singular sau plural În loc de celelalte cazuri (de genet., dat. etc. singular şi plural). Acest nominativ în locul celorlalte cazuri se numeşte "caz ge­ neral", "casus generalis"; el e o caracteristică atât a limbii bulgare propriu zise, cât şi a limbii macedo-slave, despre care se poate vedea mai cu deamănuntul in cartea mea Relattons des Roumains aoec les Serbes, les Bulqares, les Grecs et la Croatie. Aşa că, conform cu această{caracteristică morfologică a limbii documentelor romăno-slave, nu se poate tăgădui că dela pluralul locativ � LW:il(X'), tl IlICf(X), nominativul plural (casus generalis) era s "\CII, pe care îl reprezenta, conform cu uzanţa paleogralică, scrisul t\(c), adică cu c=s suprapus după care se subiînţeleqe oocala H. Iar acest "\CII era tocmai forma plurală scrisă de Miron Costin lassţ], adică pronunţat: sau lasi (cu articolul scurtat din lasil) , sau Iasi ; căci în scrierea cirilică slavă şi română litera H reprezenta, în acelaş timp. şi sunetul i întreg şi sunetul 1 [urnătăţit (cum am documentat în Foneiica Alţab. Clrilic). Recapitulănd cele ce am spus mai sus constatăm că existau În limba noastră, în sec. XV -XVIJ, două forme ale acestui nume: una de singular cu Ş (Iasz(o) şi laş) şi alta de plural cu s (Iasi din lasi! şi Iasi), Dacă din pluralul românesc Iaşii, care se va fi născut prin analogia pomenită din pluralul Iasi, lasiî, nu s-a născut şi un plural româ,nQ-slavonesc in vechile [108] 108 ===== ILIE BĂRBULESCU noastre texte, adică nu s-a născut şi un � JMUOX", sau � LIUJfX scris cu 11I=Ş,' aceasta se datoreşte, cred eu, faptului că în sec. XVII, când s'a format În limba română Iaştt, cu ş, limba slavo-rn, mână se alla într-un stadiu conservator 1), nu mai era în stadiu.ţ creator sau activ inovator de dinainte de sec. Xvll : conserva­ torismul organic al ei o silea sit zică numai � Llc@X şi � IdceX şi o constrângea să nu mai creeze sau inoveze un !3 Idlu@\ sau !; LumX. De aceea nu aflăm şi aceste două forme din urmă În textele rornăno-slave din sec. XVII, când găsim, totuşi, În textele curat româneşti din acest veac, pe Iaşii, laşilor, Dar Se pune şi o altă întrebare. De unde vom fi avut în limba rom. amăndouă aceste forme? Mie mi se pare că forma cu S şi plural păstrează în ea originea, care-i streină, a cu­ vântului. Anume cuv. s-a introdus, când şi de unde s-a intro­ dus, ca nume al oraşului laşi, nu ştim anume când şi dela cine. Apoi, pe terenul limbii romane finalul si al cuvăntului s-a pre­ făcut în Ş contopindu-se i în ş, ca şi la alte cuvinte, aşa că numele a devenit laş, în singular, dar s-a păstrat şi forma cu si. Din acest moment a existat în limba română şi laş-ul, laş şi IaSI, IasiI. In scurgerea vremii Insă, singularul laş a căpă­ tat şi forma de plural, luându-se, prin analogie, după pluralul lasi (din lasit) şi Iast ; şi aşa limba a ajuns să aibă încă din sec. XVII, se pare, nu numai singularul laş, ci şi pluralele Iaşt, Iaşi din Iaşiî, alături de Iasi (din Iasit) scris Iassy de Miron Costin şi alături de pluralul last. Astăzi se pare că avem noi Românii numai Iaşr, iar forma lasi s-a păstrat numai la streinii din afară de ţara noastră. Că acestea s'au petrecut aşa ne arată, cred eu, şi forma cu care se află scris In documente numele oraşului de astăzi Huşi sau Huş-Huşul. In adevăr acesta e în documente cirilice numai cu cirilicul c=lat. s la locativ plural: g XtlC('iJX, s XgaX în sec. XVI �. Iar în sec. XVII, tot astfel şi încă în dac. a. 1621 : in(c)llI. XV{C)I\i'1I = episcop de NUS(3) tot cu cir. c = lat. s. ----------- \ 1) Cum se vede în cartea mea Cercetări istorico-ţiloloqice, la p. 94 unde tratez despre inţiativa rornăno-slavă literară a mitrop, Moldovii Varlaarn. 2) Vezi Şt. Berechet: Caterisirea preotului, Chişinău t924, p. 241. 3) Vezi Uricar, XVlIl, p, 137, 83 şi Arcnioa Istorică p. 125 doc, din a. 1535, [109] PRONUNTAREA NUMELOR ORAŞELOR IAŞI.ŞI BUŞI. 109 �- - - _. '. - - - - -_._--:--------_._�-�_.:::=----=--=:::::::::::::= Deci era tot plural Husi cu s, pentru că nici odată nu se gă� seşte scris. pe cât ştiu eu, şi plural S X8w(jJX sau S X8UHX, aşa cum nu se găseşte nici o ILII!lw(X), 8 ltum(X). O singură dată am găsit eu, într-o inscripţie scrisă cu limba slavă de pe o bederniţă din 1630 donată de domnitorul Vasile Lupu, forma: Ci) 'l'll1.[rM:& se pronunţa atunci Ondrs, De altfel, fără ca cuvântul Andreas să aibă vre-o legătură, prin etimologie populară, cu bulg. edăr, cum presupune Şişmanov, din lat. Andreas se va îi născut în limba bulgărească veche (= paleoslovenica) un On­ dreI sau Onâreă în sec. IX şi mai nainte, aşa cum în aceeaşi limbă s'a produs Onglz. scris d>1'/\Z = colţ, unghi din lat. an­ gulus. Că va fi fost aşa, deşi această formă Ondreî, Ondrea, care-i a sec. IX, nu s-a păstrat în textele copii paleosl. ce a­ vem, dovedesc documentele cirilioe galiţo-voliniene din sec. XIV-XV, scrise cu cirilica, în cari pe lângă nomin. sing. /lHMfH şi d"M1iHI\O se află. şi forma CiJHil.W1m = Ondret-). După sec. IX se începe, în limba (postpaleoslovenică) bulgă­ rească, amestecul lui d>=on cu G\=en din care a rezultat un Ien sau tăn în secolii X-XIV, adică în perioadele post-paleoslovenică (sec. X şi XI) şi medio-bulgară (sec. XII-XIV). In aceste perioade s-a operat în limba bulg. şi pierderea nazalei n la cea mai mare parte din cuvintele cu vechi nazale (& = en şi s, = on), iar Ia un număr mic de cuvinte acest nazal Il s-apăstrat, ca la aceste cuvinte, până astăzi. In alte regiuni nu se află la cuvinte acel I prepus vocalelor u, ă, a, ci se pronunţă Undrei, Ăndriia, Adrea, etc .. unele, cum vedem. având, altele nea vând nazalul n. Iar după pierderea nazalei 11 din cuvinte cu paleosl. & � en şi ,'t. = on, cuvintel� au rămas ca mai sus Adrea, A­ dreaî, Iadrea, Edrel, din mai vechile Andrea, Andrea), Iandrea, Endre'i. In limba rnacedo-slavă (sau bulg. vestică, cum îi zic unii) vechiul bulgăresc sau paleosiovenic s. = on se află uneori şi cu Ionetismul un în loc de on = ;r. (Şism. S IX, 592). Din această pricină se află în aceste regiuni şi forma Arhimudrit în loc de pale­ asi. dVX'H/\r\;r.ţ\�UT, aceasta din urmă pronunţată în sec. IX arhimon­ drit care se transformă, conform cu cele spuse mai sus, între \ 1) Limba turcească de asemenf prepune acest r la cuvintele ei, une­ ori; aşa ea are ular şi jular, urija şi ju,rija. Iar turceasca se vorbea şi În Macedonia (cî, Skok. Iz to ponomastikeŢugue Srbije, în Glasnik Skopskog naucnog drustva, XV-XVI, p. 122). 2) CI. Wladyslaw Kurasszkiewlcz ; Gramotţj Halicko- WolUllslrie XIV­ XV wieku, Krakow 1934, p. 147. 17 iEt?7i7i [113] FORME ALE CUVÂNTULUI ROMÂNESC .ANDREf" 113 sec.X.XIV, mai întâi în arh 'mnndrit, iar apoi devine arhimudrit. Deşi dialectul bulgăresc numit estic transformă pe plsl. "PX'If'",l\MIfT = arhimondrit mai întâi în arhimăndrit şi apoi În arhimădrit, ca la plsl, pli\l\d = mână în rănka şi apoi rălra. Vezi şi a mea In­ dividualitatea limbii române şi elementele vechi slave, p. 289-292. Precum se vede din cele arătate aci este asemănare între formele româneşti Andref, Andrea, Ândrea, Undrea şi cele slave (bulg.) Undreî, AndriJa, Adrea, etc. Dar d. Sextil Puşcariu, deşi scrie în urma lui Hasdeu, n-a voit să dea atenţie şi să ţie so­ coteală de acestea din urmă (prezentate de mine în Studii pri­ vitoare la Limba şi Istoria Românilor), nici în Dacoromania, Ill, 386, nici în Dicţionarul Academiei Române. Şi cu toată a­ ceastă fudulie a sa, problema prefacerilor lui Andrei în for­ mele ce am arătat şi aci se înţelege şi se rezolvă altfel de cât le-a tnţeles dumnealui (În Dacorom. şi Dicţionar), când se va tine socoteală de aceste date nouă, aduse de Şişmanov de o parte şi de mine de alta. Căci, în cuvinte bulgăreşti şi de alt neam, cari se află şi în limba bulg. şi în cea.rornân., ca Andrei, nu orice ăn din limba rom. s-a produs pe terenul acesteea, ci se poate că în limba noastră el e luat chiar aşa din limba bulg. sau din altă limbă balcanică. Aşa şi cu privire la ăn, aşa şi cu privire la alte sunete, cum am documentat (în Studii, etc.), unde am arătat că nu limba rom. a prefăcut, cum s-a crezut, pe grec. Theodoros în Tudor, Tudor, ci noi l-am luat aşa transformat dela Bulgari sau Sârbi; asemeni nu noi am format, ci am luat dela alţii cuvintele Jigă şi Jigmon pentru Sigismund, pe cinste, cu n interior, în loc de obişnuit slav ciste, pe piscop şi pisco­ pie în loc de grec. episcop şi episcopie, pe Oligore în loc de Grigore. etc. Tot aşa stă lucrul şi cu aceste Andrei, Andrea, Undreă, etc.: şi ele, ca acelea, nu se poate exclude apriori că le-am luat aşa formate dela Bulgari. Ilie Bărbulescu Rectificări şi completări filologice fa rev. , turales que les autres langues slaves : il avait une Ilexion et une syntaxe analogues, il îorrnait ses mots de la meme Iacon, et 5011 systerne phonologtque ne dillerait non plus que par quel­ ques details de celui des autres langues slaves. Ouelques traits buJgares speciaux sont les groupes st, zd, nes de tj, kt et dj : vraăta, noătr, vj�dl, etc., ainsi que la prononciation ouverte du e, qui, dans le vieux-bulgare, etait un son peu eloigne de a (ă). Recemment, le romaniste yougoslave P. Skok a essaye ne dernontrer que ces deux particularites ne Iorrnent pas de bar­ riere entre le serbo-crcate et le bulgare. Contralrement a l'opi­ nion courante, suivant laquelle, dans le plus ancien serbo-croate le e aurait eu la prononciation e ou �, M. Skok suppose une prononciation ouverte ă, telle que l'a connue le vieux-bulgare. CeHe assertion est inexacte, comme je crois l'avoir demontre dans un artic1e specialemeni consacre a se sujet. Qu'il me soit permis de ne pas repeter ici mes critiques concernant Ies am� ples materiaux de Skok. Quant aux groupes buJgares st et id, M. Skok eu sous-estime considerablemcnt l'importance. Pour les groupes prehistoriques Ij, kt, di, toutes les langues slaves sau! le bulgare, ont des representants, qui peuvent etre consi­ deres camme les continuations regulieres et reJativemeut peu moditiees d'une phase de transition tV dV qui a existe proba­ blement des la lin du slave commun. Ces occlusives palatales pouvaient se transformer aisement en demi-occlusives; et, en cHef, tout le slave occidental oHre c, (d) z, mouilJes autrefois, le slave oriental presente C, (d) Z, le slovene c, j, le cakavien tV i. le stokavien, c, di, le dialecte timokien c, di; taus ces sons pour autan1 qu'i1s n'ont pas conserve intacte I'ancienne pro­ nonciation tV (dv), ne s'en eloignent pourtant pas sensiblement. C'est le bulgare qui, par ses st et zd, oUre la seule deviation i 'npol'tante. Ces sons pl'esupposent un revirement de l'evolution phonetiq118, qui ne s'est pas produit ailleurs et qui, a l'origine, consisfait dans l'iniercalation d'une articulation consonantique devant tV dV• Voila une particulariie remalquable, par laquelle le bulgare preliUeraire s'etait deja distingue de toutes les autres langues slavcs. Avec le ă pom- e clic donne au bulgare un cachet special, qui a suggere il quelques slavisants j'opinion que le 1ien entre le bulgare et le reste du slave meridional [156] 156 === ILIE SÂRBULESCU s'est relăche de bonne heure et a merne etc rompu pendant un certain ternps • Je suis du meme avis, Ouant it l'opinion de M. Skok, [e la considere comme un pas en ardere". Astlel spune slavistul N. van Wijk, iar stadiul actual al Slavisticei; cu privire la sunetul reprezentat (le e = bulgar 1;, ni-l arată acest învăţat în Zeitschriît [iir siavische Philologie, XlV (il. 1937), 1·2, p. 1-6 sub titlul "ZUi' serbokroatischen Entwic­ klung des slavischen Vokals eU Aci van Wijk analizeaza toate argumentele aduse de Skok spre a-şi susţine teza sa şi, după ce le lnvederează pe toate lipsite de cunoaşterea exactă a da­ telor Slavlsticei, precum şi după ce arată că limba sărbocroată, la originea ei, a avut corespunzător străslavicului e, un SUM net ţl (iar nu la. ea) din care s-a desvoltat apoi, In dialecte, sunetele e, te (ije, .ie) sau t, dar că limba bulgărească a avut, la originea ei (aşa numită paleoslcvenică).. un sunet ii,-d upă ce face acestea, van Wijk îşi încheie studiul astiel (dau în traducere): "Din cercetarea de până aici iese că oj. pronuntare veche sărbocroată ea, ia a vocalei străslave e nu se poate do­ vedi. Cel mult se poate presupune, din pricina vechiului săr­ bocr. dad şi Balce, o multişor deschisă pronunţare e, cam ă sau E; dar aceste cuvinte nu sunt de ajuns nici decum spre a do­ vedi. De ceea eu socotesc că părerea exprimată de mine mai înainte, că desvoltarea lui e aparţine acelor semne lingvistice prin care sărbocroata se deosebeşte de bulgara, nu poate ti dărâmată de argumentărilc lui Skok. Punctul de plecare al des­ voltării era în amăndouă vlimbile pronunţare străslavică c şi dacă privim dezvoltarea sărbocr, respectiv bulgar a aceluiaş [e] ca un semn deosebitor, asta înseamnă că noi primim o foarte veche perioadă, nu departe de ocuparea ţării, ca o pe­ rioadă independentă în care dezvoltarea lui e s-a lăcut pentru fiecare din cele două limbi în direcţii deosebite. Că cuvintele slave din limba română i'n general presupun îonetismul bulgă­ resc e un îapt cunoscut şi '. darii şi forme greaş1i c a IIQ!­ ţQLava, I1QLAClJLo<;, �LQtâ�ov uo�edesc o foarte deschisă pronun­ ţare a lui e, atunci aceasta concordă foarte bine cu părerea celor mai mulţi cercetători, pe care şi eu o socotesc dreaptă, că acele seminţii slalle cari se învecinau. (hotărniceau) cu Grecii, vorbeau din vechime dialecte bulgăreşti". Această ideie a lui van Wijk e tocmai aceea ce şi eu am exprimat în individualitatea limbii române etc., p. 364 după [157] RECE�N�Z�II�==================]5=7 stadiul de atunct al Slavisticei (a. 1929); căci e. al acestuia pentru străslav e din care s-au dezvoltat, apoi, fn cele 3 dia­ lecte ale sârbocroatei sunetele e şi je (cit-te) mai întăi (sec. IX sau mai inainte), iar mai târziu (sec. XIV) ije (cit. ile), a­ cest e nu e altceva decât sunetul reprezentat de mine prin ea, adică un sunet e puţin deschis spre a în care foarte precumpă­ nttor era sunetul e şi foarte puţin auzit a. Acest ea era ceva deosebit de bulg. ii, - care suna ea, adică cu preacumpănirea lui a şi slabă auzire a lui e (el, Individualitate etc. p. 346). De altfel nu se poate admite părerea d-lui Petrovici apli­ cată, după Skok, Id elementele slave vechi din limba română şi din motivul următor. Nimeni nu mai tăgădueşte azi că a­ ceste cuvinte slave din limba noastră sănt bulgăreşti şi nu mai tăgădueşte fiindcă ele au intrănsele caracterele fonetice ale limbii bulgare: pe nazalele N. şi li; (cari nu sănt şi ale limbii sărbocroate), pe z, etc, (el, Individualitatea etc., p. 30). Aşa ca, chiar a priori, nu se poate nici gândi că limba ro­ mână alegea din cuvintele slave şi primea din bulgareasca pe cele cu .1.., NI, 't. etc, iar pe cele Gari nu aveau sunetele 3., Dt, Z. etc., ci numai sunetul e (= 'k), le luau din sărbocroata, adică din limba Sărbocroaţilor, cari şi ei conlocuian, ca slavii Bul­ gari. cu Românii pe teritoriul ocupat de aceştia. Aceste argu­ mente din cartea mea au scăpat din vedere atât d-Iui Skok, cât şi d-Iui Emil Petrovici : căci, de le-ar fi observat, nu pu­ teau să susţie cele ce am văzut că susţin despre sunetele la ea în limba sărbocroată şi în cuvintele slave vechi din limba română. Iar cartea mea d. Skok, repet, o recenzează deja in Slavia, VIll. Ilie Bărbulescu T h. Cap i dan. Romanitatea balcanică. (Discurs de re­ cepţie la Academie, 2G Mai 1936). Bucureşti Hl36, 8°, 68 pag. Cunoscînd tot ce a scris Th, Capidan sub formă de mo­ nogralii, studii şi articole, vedem că acest lingvist a fost ani­ mat de dorinţa de Li lămuri complect problema Romanităţii balcanice. Cercetări nou! din ţară, dar mai ales din străinătate, i-au înlesnit studiul. Concluziile la care a ajuns, la această epocă, au constituit [158] lnsăş subiectul "Discursului de recepţie Ia Academie, în şe, dinţa solemnă din 26 Mai 1936". 01. Th, Capidan înţelege prin "Romanita1ea balcanică" acea Iatinitate orientală, care de pe Ia sfîrşitul sec. al IV-lea din cauza evenimentelor istorice n'a mai putut păstra legăturile de limbă cu latinitatea occidentală" (pg. 9). Ea s'a născut din "acea promiscuitate balcanică, care a dus la o uniformizare în tipul şi mentalitatea popoarelor din sudul Dunărei şi implicit la o omogenitate lingvistică existentă într' o măsură şi în graiul tuturor populatiilor balcanice". La venirea Romanilor în Peninsula balcanică existau în cuprinsul ei, populaţii vechi greceşti şi traco-illyre, prin a căror evoluţie s'a ajuns la existenta unei limbi greceşti noui, a Iim­ bei albaneze (considerată de autor, ca fiind rezultată din con­ topirea unor elemente tracice cu altele illyrice), la care s'au adăugat elemente slave, rămase din repetatele invazii sla ve. Toate aceste populaţii alcătuiau o omogenitate născută dintr'o fuziune aproape complectă a tipurilor antropologice. Pentru a evidenţia "omogenitatea balcanică" Th. Capidan studiază raporturile etnologice, istorice şi lingvistice, ale a­ cesteia cu elementul grecesc, traco-iliric, albanez şi slav. Elementul vechi grecesc a lipsit în interiorul Peninsulei, zice OI. Th. Capidan, la ° distanţă apropiată de vechea Eladă, din cauză că Grecii erau un popor de marinari, În timp ce Aromînii erau păstori, iar Slavii agricultori. Nu ştiu însă, dacă Dl. Th. C. poate aplica totdeauna cu succes rezultatele obţinute din studiul realităţilor actuale timpu­ rilor trecute, pentru a ajunge la concluzia că: "romanitatea balcanică poartă prea puţine urme din limba unui popor de o cultură clasică - limba greacă". Concluzia s'a născut în urma constatării O-sale, că "civilizaţiei greceşti i-a lipsit, pe lîngă altele, mai ales iniţiativa politică şi cea militară", factori ho­ tărîtori pe cari Romanii îi aveau, puternici la acea epocă. Rom�n.ii cuceritori, de�na�io��liz�u po,pul�ţ�ile aujoh�onc: prin prestigiul lor de cuceritori, pnn îmbunătăţirile aduse ŞI mal ales prin limbă, factor de unificare etr-ică şi sufletească. De aceia, în epoca care urmează părăsirii parţiale a Da .. ciei, limba latină a răsunat din Carpaţi pînă'n Pind şi dela ţăr­ murile M. Adriatica pînă la M. Egee. (CL O. Deusuşianu. Hist. [159] RECENZII =========�15=9 de la langue roum, I. pg. 5, pe care totuş nu-l citează, dl. T. C.) Influenţa limbii latine n'a suferit contra-influenţa limbii greceşti, cum se vede în limbile remînă şi albaneză. unde se găsesc mai puţine cuvinte greceşti ca'n orice alte limbi ro­ manice (cî. O. Densuşianu, op. cit. p. 5, aeei aş ideie pe care iarăşi nu-l citează D. Th. C.). Din celelalte cuvinte greceşti intrate miu latinHatea balcanică, păstrate la Romini fn toate dialecteie avem: broască, case, cutez, mărgean, mic, spîn, sturz, urmă, zeamă. Interpunerea de populaţii barbare între cele două roma­ nităţi din occident şi orient, pe la sfîrşitul sec. IV, rupe uni­ taica limbii latine balcanice şi permite diferenţierea ei. Romanitatea orientală depe coasta Dalmaţiei s'a desvoltat pe fond iliric. iar restul acestei romanităţi a evoluat pe fond trac în legătură cu celelalte limbi vorbite in sud-estul european primind aspect balcanic. Factorul social ne ajută să înţelegem aspectul balcanic al nouei rornanităţi, Latina cultă incetează de, a mai fi vorbită de cei de jos, atunci cînd inovaţiile romane au pus zid de despărţire Între limba vulgară şi cea cultă, cam intre sec. I\T. V. Latinitatea orientală, din care s'a născut romanitatea bal­ canică, avea poate unele mici deosebiri, în lexic sau chiar în sunete. Numai după ivirea inovaţiilor romanice, această romani­ tate din care a eşit limba rotnînă, cu toate dialectele, a început să prezinte aspecte care o apropiau progresiv de formele lingvistice ale celorlalte limbi sud-est europene. Această apropiere i-a im­ primat o înfăţişare deosebită pe care o putem numi ROMANI­ TATE BALCANICA Originea balcanică a nouei înfăţişări ligvistice este evi­ dentă; rămîn însă obscure motivele care au lucrat la determi­ narea ei, Lămurirea diverselor aspecte o încearcă Invăţaţii, studiind succesiv influenţa grecească, slavă, albaneză dar şi a substratului lingvistic, comun pentru Romîni şi Albanezi. D1. Th. C. aduce unele lămuriri, studiind realităţile actuale din viaţa popoarelor balcanice şi pe care le aplică întru ex­ plicarea epocilor mai vechi. Aplică în mare măsură principiile şcoalei sociologice franceze prin mijlocirea lingvistului Antoine Meillet, de care se ţine îndeaproape ("Linguistique historique ct .!i�gUislique generale" şi "La methode comparative en lin­ guistiqua historique"), [160] Inainte de a studia separat fiecare aspect, DI. Th. C. cer­ cetînd aspectul balcanic al Iimbelor sud-est europene, observă că el nu porneşte dela o înrudire a lor, ci numai dela unele "tendinţe mai vechi" şi dela unele "coincidenţe" care pleacă dela influenţe reciproce. Coincidenţele datorite influenţi! reciproce, sînt clare pentru studiul raporturilor inter-balcanice, tendinţele vechi apar mai complicate şi cer o mai amănunţită cerceicre. Care c deci re­ laţia dintre tendinţele vechi şi asemănărilor din Ib. greacă mai întîi. Influenţa Ib. greceşti asupra comanităţii balcanice era re­ dusă în epoca veche. Ea începe abia în perioada bizantină, direct la Romînii din Sud, şi indirect, prin Slavi, la cei din Nordul Dunării. Influenţa . civilizaţiei greceşti asupra formelor de viaţă la popoarele balcanice, n-a patruns în popor care nu-l cnnoştea limba. In legătură cu această problemă şi Th, Capidan ca şi Kr Sandţeld ("Linguistique balkanique" Charnpian Paris 1930) nu citează pe Al. Philippide (" Un specialist romtn la Lipsea". Iaşi, 1910). (Elementele greceşti din limba romină, p. 142-156) şI nici pe G. Pascu (Dictionaire etymologique maceda-roumains, Iaşi, 1925 1. Les elernents latins (et grecs anciens) et roumanis, Il. Les elernents grecs, turcs, slaves, alcanais ... Iaşi 1925 şi Suji­ xele romtnesti, Buc. 1916. Suiixele de origină grecească. p. 380-405). Elementul slavon se prezintă sub un dublu aspect: con­ tributia slavă ia aspectul balcanic şi influenţa slavă exercitată asupra lb. romîne, Prima, f. puternică graţie bisericii şi adrni­ nistraţiei, ultima, redusă. Sub acest raport se pare că Bulgarii au primit mai mult de cit au dat. Contribuţia lor, în limbă, sub raport gramatical e redusă, este mai pronunţată în particula­ rităţi accesorii (vocabular, semantism, Irazeologie, proverbe, credinţe, traduceri şi obiceiuri). Explicaţia: Contactul lor cu populaţiile balcanice băştinaşe a fost relativ tîrziu. Observăm, însă şi aici, ca şi'n aite părţi, că DI. Th. C. evită, pe cît posibil, să citeze ,pe anumiţi lingvişti ieşeni. Este ignorată astfel opera Dslui Prof'l/lie Bărbulescu cunoscută în parte chiar lui Kr. Sandleld, care-I citează de trei ori în opera ci­ tată şi care-şi mărturiseşte regretul că n'a putut consulta o serie de articole mai noui din .,Arhiva", dar mai ales opera "Indi­ vidualitatea limbii romîne şi Elementele slave vechi" (Casa . i I 160 G.M. DRAGOŞ [161] RECENZII 181 Şcoalelor. Buc.) din 1929, care prezintă o sumă de probleme dintr'un alt punct de vedere, acela al .celor mai noui studii de slavlstlcă-. Dacă opera D-Iui II. B. nu i-a putut parveni în curs de un an lui Kr. S. la Copenhaga, este inadmisibil ca ea să nu-i fi fost cunoscută, macar din recenzii, în curs de 9 ani, D-Iui Th. Capidan la Cluj. Contribuţia albaneză se arată a fi mai intensă, avind ca bază cuvinte rămase din graiurile preromane traco-ilire. Aceste cuvinte se raportă la la : Părţile corpului. rude apropiate, lm­ brăcăminte, termeni pastorali, nume de plante, de vieţuitoare, etc. Afară de acestea mai sînt o serie de particularităţi fonetice, morlologice şi sintactice, din care relevă: 1. Rostirea lui a, ca ă; 2. Post punerea articolului; 3. Intrebuinţarea participiului ca substantiv verbal. In concluzie, Romanitatea orientală, printre modificările ei specifice suferite din momentul în care a inceput să primească o înfăţişare romînească, în sec. IV-VI, arăta particularităţi cari se apropiau lnili de limba albaneză şi apoi de celelalte limbi. Explicaţia acestui fapt este moştenirea comună aibano-romtnă. din epoca preromană. Intîmpinăm însă două greutăţi.: 1. Nu ştim cine sînt strămoşii Albanezilor: Tracii sau lIirii 7 2. Lipsa de date asupra graiului Jor. Pentru a răspunde primei întrebări, DI. Th, C. încearcă un studiu etnlco-gecgraîic complectat şi de cîteva observaţii lingvistice. Atribue realităţile actuale, timpurilor trecute. Conclu­ ziile rămîn Iatal. •. mai mult ipoteze. DI. Th, C. ajunge la concluzia că Albanezii reprezintă resturi ilire cu graiu influenţat de limba tracilor, care e şi pă­ rerea istoricului N, Iorga, dar fără să amintească macar şi pă­ rerea lui AI. Philippide, că Albanezii sînt Panoni (el. .Ori­ ginea Romîni1or", Il, § 351, p. 800). Cercetînd aspectul balcanic al limbilor acestora, observăm că .tendinţele mai vechi" constitue realităţi lingvistice perma­ nente, în timp ce coincidenţele care pleacă dela inlluenţe reci­ proce şi nu dela înrudiri constitue numai accesoriul. "Cele dintăi pleacă pentru evoluţia romanităţii balcanice de la desvoliarea el speciţică şi independentă în bună parte sub îtn­ pulsiunea unor tendinţe străvechi care se observă şi tn limba al- u [162] 162 M. O. DRAGOŞ === baneză, cele din urmă dela cauza unor tmprumuturi datorite con­ tingenţelor balcanice" (pg. 50). Din acest motiv, la studiul' aspectului balcanic al Jimbelor sud-est europene, nu trebue să ne referim, zice DI. Th. C., nu­ mai la asernănări şi şi la deosebiri. In timp ce Kr. Sandleld (op. cit) vroind să dovedească legăturile strînse ce unesc aceste limbi balcanice, le-a consi­ derat ca () unitate balcanică, crezînd că poate vorbi de o lingvistică balcanică la l'el ca despre un studiu al limbelor în­ rudite, D1. Th. Capi dan afirmă că armonia intonaţie! determinată de ritm, accent şi melodică dlîeriă dela o limbă la alta. Romanitatea balcanică, zice Dl. Th. C, işi desăvîrşeşte individulitate pela sfîrşitul sec. VII şi începutul sec. VIII. Dsa. se situiază În grupul oamenilor de ştiinţă care afirmă continui­ tatea elementului rornînesc în Nordul şi Sudul Dunării, con­ secvent părerilor Şcolii Iatiniste în al cărui mediu de acţiune lucrează de mulţi ani. Această individualitate, aceiaş pentru toate populatiile ro­ mane de pretutindeni, probează unitatea lor teritorială, formind sub raportul etnologic şi lingvistic, un singur popor (pg. 52.53) Cu privire însă la originea Romînilor din Dacia şi din Pind, DI. Th. C. constată două feluri de consideraţii : 1. Etnografice şi istorice, cari afirmă că originea Roml­ nilor trebue căutată nu numai în ţinuturile Carpato-Dunărene, dar şi în Pind ; 2. Filologice, cari afirmă că Aromînii nu-s localnici, ci s'au coborît în locurile pe care le ocupă azi, prin sec. VIII, IX şi X, de prin părţile dunărene. Aceste argumente, de na­ tură istorico-filologice, mai concludente, vor Ii interpretate ast­ fel faţă de -primele, încît să se obţină o conciliere între am­ bele categorii. Insă pentru lămurirea temeinică a lucrurilor, aici ca şi'n alte locuri era necesară o bună cunoaştere a "Originii Romî­ nilor" care i-ar fi servit argumente riguros ştunţilice , iar cu aspectele din "romanitatea balcanică" era necesară şi cu­ noaşterea articolului O-lui Tak�, Papahagi ,,0 problemă de 1'0- manitate sud.ill�rică" ("Grai şi 'ţ'uflet" V:�L 1, pg. �2.��9). . Iată cum ajunge DI. Th, C. la consilierea amintită. "Pen- tru existenţa unei romanităţi balcanice, în veacurile de mijloc, vorbesc: I [163] RECENZII ====� i63 1. O mulţime de nume de localităţi în formă romană, a­ testate de istoricul Procopius, Ex ... Băiasa < Varissa şi Să­ runa < Salona. 2. Numele de "Romania" prin care lumea bizantină înţe- legea Peninsula Balcanică. 3. Ivirea limbii rornîne încă din sec. VU, În cuvintele re­ date de istoriograful bizantin Tbeolanes, .,toma, toma, Iratre". Din prezenţa acestor nume de localităţi, în regiunea Pin­ dului, rezultă că în epoca premergătoare formării poporului ro­ mîn, Romanitatea balcanică avea două aspecte: a. O parte din strămoşii Arornînilor îşi mentineau con­ tactul cu romanitatea nord-dunăreană; b. Ceilalţi se desvoltau independent. Iar în epoca de formaţiune, toată romanitatea din sudul peninsulei stătea in legătură cu romanitatea răsăriteană de pe malul stîng al Dunarii, datorită păstorilor nomazi cari au fa­ cilitat această unitate· a limbii. Concluzia care o impune DI. Th, Capi dan e că : "Romînii actuali, cunoscute În cele patru tulpine, nu repre­ zintă numai urmaşii romanităţii din nordul peninsulei balcanice şi a ţinuturilor romatiizate dirz stînga Dunării, ci şi din Întreaga pe­ ninsulă, aşa cum a existat după cucerirea ei de către Romani". Ruptura dintre Romanitatea nordică şi cea sudică s'a pro­ dus mai tîrziu, dar şi după ruptură păstorii rornîni menţin uni­ tatea celor două romanităti, sub raport etnologic şi lingvistic. (Ia N. şi la S. Romin < Romanus). Mişcarea populatiilor, provocată de afluenta crescîndă a Slavilor, vine după ce structura limbii era formată definitiv sub aspectul rornanitătii orientale. Unitatea ei faţă de spaţiul cuprins, înainte poate de des­ părţire, începuse să tie ştirbită de apariţia unor isoglase, care, şi dacă nu concordau totdeauna între ele. marcau limitele anu­ mitor diîerenţierl dialectale. Se citează trei dilerenţieri : 1. Rotacismul, 2. Palatalizarea labialelor şi 3. Rostirea lui ce, ci ca te, ţi şi ge, gi ca dze, dzi. Cercetarea lor duce la concluzia că : atingerile rotnanităţii balcanice cu poporul albanez au avut loc Într' o regiune situată la M. N. şi R. de graiurile actuale ale micului regat albanez. Definitiva despărţire a populaţiilor romanice determină a- [164] 164 G. M. DRAGOŞ pariţia unor primitive organizatii politici: la Sud - celnici ; la Nord - voivozii. Aiserica, avînd o nomenclatură primitivă dar unitară la toate populaţiile romanice, capătă o înfăţişare nouă: La Nord, Slavonă cu nomenclatură paleslavă, la Sud, bi­ zantină cu nomenclatură grecească. Cum romanitatea carpato-balcanică a cunoscut creştinismul în stadiul lui primitiv, cuvintele de origină latină sînt foarte puţine şi nu arată nici o urmă de ierarhie religioasă. Acesta e conţinutul discuisului de repepţie la Academie a O-lui Prof. Th. Capidan. • • Tipărindu-i-se discursul, conform unei buue tradiţii a Acad. Rom., OI. Th, C. a socotit că e bine să-I prezinte ştiinţific in­ zestrîndu-l pentru aceasta şi cu un bogat aparat extrem de critic. Singur acest element Însă nu isbuteşte să înfăptuiască do­ rinţa OI. Th. C. Dacă avea intenţia să prezinte discursul sub forma unei bune broşuri cu sinteza concepţiilor legate de proble­ ma "Romanităţii balcanice", atunci era necesar să-i mai adauge: 1. Istoricul problemei, 2. Bibliografia şi 3. Un indice. Lectura celor 70 de pagini este tngreuiată adesea de fraze complicate, cari nu's totdeauna conforme spiritului limbii ro­ mîneşti şi care pentru aceasta se cer recitite. Uneori răsar şi unele greşeli gramaticale (lipsă de acord între sub. şi pred, ş. a.), lată citeva exemple: p. 4. Spune că Bogdan Duică... "avusese fericitul prilej să fie introdus în principiile unei direcţii". 1) principii .care trebuia să-i inflitreze" pg. 3. 2) .trebuie să se grupeze" pg. 7. 3) �s'a emis păreri" p. 38. etc. - Nu acordă sub. cu pred, Ex. p. 5. "Intors in Sibiu, a început din nou să colaboreze la Tribuna" . p. 6. "Această risipire de energie in domenii atât de va­ riate pleca, la început, pe de .o parte, din structura sa intelec­ tuală, pe de alta, însă, dela setea lui nepotolită de a se informa despre toate pînă la cel mai mic amănunt". Lui .Ia început" nu i se 'opune nimic . • Pe de o parte" se referă la .structura sa intelectuală", "pe de alta li la »setea lui nepotolită de a-i informa". Ori deşi, al doilea element are o înfăţişare aparent fizică - din cauza ) j J . [165] RECENZII 165 metaforei - ea se referă tot la "structura lui intelectuală" şi in acest caz nu mai erau necesare "pe de o parte" şi nici .. pe de alta". - "Risipirea de energie" pleacă întăi "din structura lui" pentruca apoi să plecn "dela setea lui". p. 6. "Oh. Bogdan Duică a izbutit. .. să restitue (el. resti­ tuer :=:::E a restabili) adevărata fizonomle literară a lui Gr. A­ lexandrescu· . Th. C. traduce verbul francez, neţinînd seamă de sensul pe care-I dă astfel propozlţiunii sale. Vedem însă că O-sa întrebuinţează consecvent a in loc de al, deşi subiebctul este de gen masculin. Ex. p. 7 .... S'ar fi putut erei a un model de afirmare a ştiinţei şi a culturii" ... La p. 8. găsim un verb nou. "Era o vreme când grecismul se încuibărlse în ţară". Verbul .a se încuibări" atestat pentru prima dată la d-sa, s'a născut din conaminaţia celor două verbe lnrudite 1. a se tncutba, 2. a se cuibări. Foloseşte constant tune, pentru le. Ex. populaţiune, in­ dicaţiune, etc. Foloseşte tn spre în loc de spre. p. 35. Ex .• în spre deo­ sebire de Greci şi Slavi" şi p. 25. "penetraţiunea romană în spre deosebire de aceia a celorlalte popoare", şi din ei în loc de dintre ei, p. 4. ..Liceul din Braşov avea un număr de pro­ fesori bine pregătiţi. Mulţi din ei ... tineau elevii în curent cu ideile nouă". etc. etc. Broşura prezintă o mare importanţă pentrucă se vrea sin­ teza studiilor de o viaţă a O-lui Th. C. Tocmai de aceasta se §i cerea o prezentare sistematică a tuturor faptelor, in lumina celor mai noui studii. Ori In această privinţă se pare că bro­ şura de tată nu reprezintă concepţii cu mult mai noui faţă de acelea formulate în articolul O-sale "Romtnismul balcanic" pu­ blicat în "Rev. Filologice" acum 11 ani (An. 1. p. 155-165. Extras 1927. Ed, "Glasul Bucovinei". Cernăuţi). Se pare că la această epocă DI. Th. C. nu-l cunoştea prea bine pe An .. toi ne Meillet. DI. Th. C. se ocupă acum de "Romanitatea balcanică" şi nu de "Romînismul balcanic" deoarece vrea să încadreze a. ceastă problemă în angrenajul celorlalte studii de romanistică, prezentînd-o ca avînd o structură bine distinctă de a celorlalte ramuri romanice. La această epocă însă OI. Th. C. foloseşte [166] metoda comparati stă a lui A. MeiIlet, îrnbinînd în acest chip două realizări: una, teoretică şi alta, practică, Prima, oarecum pedagogică explică metoda cornparatistă a reprezentantuluj şcolii lingvistice sociologice franceze, A. Meiilet, iar a doua teoretică, unde situiază însăşi problema, căutînd să prezinte lucruri noui (doar problernemei elementului grecesc şi rectifi­ carile pe cari le face părerilor formulate de O. Weigand, fostul său profesor) şi Kr. Sandîeld. Cu îOQ'ăduiala DI. Th. C. vom nota o parte din consta­ tările ce le�am făcut cu ocazia lecturii acestui discurs. Se pare că opera lui Al. Philippide nu e tocmai bine cunoscută de DI. Th. C. Insăş "Originea Romînilor" e folosită doar pentru a culege informaţii relative la aşezări le greceşti liste de cuvinte, preromane sau vechi greceşti, albaneze, trace, ş. a ... fără il fj amintite macar şi ideile de bază ale operii. Din acest punct de vedere "Orig. Rom.", a Iost folosită doar ca un bogat inventar de material, bine clasificat şi riguros exact. Şi totuş DI. Th. C. a lăsat să-i scape greşeli în listele-i de cu­ vinte. Comparăm pentru aceasta cuvintele din "Romanitatea balcanică" cu "Originea Romînilor. Il". In "Rom, bale." găsim două liste de cuvinte: a. Cuvinte vechi greceşti intrate prin latina balcanică şi păstrate la romîni. Dvsa dă nouă ex. : Broască, case, cutez, măr­ gean, mic, sptn, stur, urmă, zeamă. - Al. Philippide consideră ca sigure vechi greceşti numai două: broască şi spin ; stur şi urmă mai puţin sigur, dar admite cu rezerve că ar fi vechi gre­ ceşti; case, mic, zeamă lipsesc la Philippide; cutez este neogrec, iar cuvîntul mărgean este trecut de Philippide în lista cuvintelor persiane şi arăbeşti, aîlătoare în limba cumană şi care core­ spund turcisrnelor romîneşti (cî, .. Orig. Rom." II. p. 360). b. Cuvinte considerate ca fiind din graiurile preromane, traco- ilire. (�f-{om. bale." p.35). Sînt 45 de cuvinte. Urmînd comparaţia cu "Ol'igillea Rominilor" am constatat o sumă de lucruri. Dăm cîteva dintre ele, Este frecventă transcrierea Ionetică greşită a cuvintelor din limba albaneză în cea Dacorornlnească, deşi apar greşeli şi'n transcrierea cuvintelor Dacorornîneşti. Nu dă niciodată for­ ma articulată a cuvintelor (substantivelor) şi nici nu pune accen­ tele, cari se ştie că prezintă o mare importantă in acest caz, lucru pe care Philippide îl respectă riguros. Dăm cîteva ca- ! 1 J I i ,1 , 'li 166 O.�. DRi'\00Ş [167] RECENZII ====== 167 racteristici privitoare Ia transcrierea'Ionetlce greşită a cuvintelor. 1. Transcrie kj în loc de ts. Ex. ceafă alb. kjafe (Capi dan p. 35) tsdfă (Philippide p. 704). 2. Transcrie z final (sg) în loc de s. Ex. Dr. grumaz, alb. grumaz, gurmaz (Capidan p. 35), gurmds, grumâs, articulat gur­ mâzi, grumâz! (Philippide p. 716). 3. Adaugă unj de prisos, iar pe e î! scrie fără două puncte pe el, pentru a arăta că e vorba de sunetul ă. Ex. Dr. căciulă, alb. kesulje (Capidan p. 36). 4. Dar mai adaugă şi un t. Ex. Dr. nepîrcă alb. nepefti{e, el, arom. tiăpărtică (Capi dan p. 36), alb. neparkă.(Philippide p.726). Nu toate cuvintele date de DI. Th. C. verificate după Al. Philip. se dovedesc a fi cuvinte preromane, existente în ambele limbi: remînă şi albaneză. 1. Unele cuvinte au o bază comună în ambele limbi. 2. Altele se dovedesc a avea origini diferite, fie că ră­ mln obscure faţă de ambele limbei, fie că numai pentru una din ele. Altele se dovedesc a fi de origină neogreacă. Celor cari s'ar îndoi de elementul nostru de comparaţie .. Origina Romini\or" le opunem cele scrise de DI. Prol, 1. Iordan (" Comemorarea lui AI. I. Philipplde [1859-1933]". Institutul de Filologie. Univ. laşi. 30 pg. Ed, Adevărul, Buc. 1934)- ;, ... limba albaneză, care i-a trebuit pentru "Originea Ro­ mînilor" a învăţat-o, declară el singur, de trei ori în cursul celor 25·30 de ani cît I-au preocupat obîrşlile limbii şi ale poporului nostru" p. 18. DI. Th. Capi dan se arată nemulţumit de felul cum Al. Phi­ lippide îorrnuleazăpăreri fără a şi le întemeia pe argumente. Aceiaş acuzaţie i-o aduce şi lui O. Densuşianu, Mă ocup, de­ ocamdată, de Al. Philippide deoarece am la îndemînă "Ori­ ginea Romînilor", opera lui O. Densuşianu, lipsindu mi. La p. 61 nota 2 Dl. Th. C. scrie: "Această despărţire [a populaţiilor romanice din peninsula balcanică] pe care Al. Philippide o pune, fără nici un motiw, ÎI1 a doua jumătate a sec. VI. "In a doua jumătate a sec. VI s'au despărţit, însă Dacoromînii împreună cu Istrienii de o parte, de Macedo-romioi altă parte ("Orig. Rom." II, 404) - iar Q. Den­ suşianu În sec. XIII-lea: "Ou peut donc poser le XIII-eme siecle comme dernier terme de l'emigration macedo-roumain au nord [168] ���.� - 168 G. M. DRACOŞ et comme epoque de la separation du daco-roumain ("Hist de la langue rourn" 1, 328), TIU poate fi determinată mai de aproape". DI. Th. C., crede că AI. Philippide a fixat a doua ju­ mătate a sec. VI din pură fantezie şi arbitrar. Inexact t DI. Th. C. nu cunoaşte prea bine "Originea Rominilor" deşi a ras­ foit-o, citit-o şi utilizat-o cu prisosinţă. Cum bănuim noi că s-au petrecut faptele. Iată cum: Dl. Th, C. a deschis Voi. II la tabla de malerie şi a găsit Cap. XlI § 275 p. 404 cu titlul: "Invătăturile pe cari ni le dă limba rorninească prin sunetele ei asupra istoriei poporului ro­ mînesc din timpurile originii acestui popor (P. 404· 407). § 275 formulează concluzia născută din studierea sune­ telor limbii romlnecti asupra istorii poporului rornlnesc din timpul originii. DI. Th .. C. a copiat dela Începutul §-ului rîndurile citate şi ... s'a oprit. Evident că n'a găsit argumentul şi totuş n'a mai citit mai departe încă 2 1/2 pg. cît mai avea § care sfîrşea cap. Xll, Dacă continua lectura găsea imediaÎ la p. 405, jos, urma­ toarele rînduri cu argumente suficiente: "Aceste despărţlri În masa poporului romîn, cari au pro­ vocat ramuri deosebite, trebuesc sa aibă o cauza. Cauza nu poate îi decît aceia că la sllrşitui sec. Vll-a a incetat ultima re· zistenţă a statului roman (domnia lui Mauricius 582.602) contra puhoiului slavon (sloven şi serbo-croat) care la inceputul sec. VII.a. după ce şi mai inainte se revărsa se în masse mari in pe­ ninsula balcanică, a cotropit cu desăvîrşire tot teritoriul roma­ nizat, în special pe cel rorninesc, din peninsulă. Iar emigraţia RominiIor În direcţiile in care ea a avut loc n-a JJutut fi atrasă decît de un gol.; .. Se poate cita § 275 pînă la sfîrşit, argumentele istorice cornplectlnd ideal pe cele lingvistice bazate pe studiul sunetelor. Vedem din aceasta că vina pusă in sarcina lui Phillppide este gratuită. DI. Th. C. scapă din vedere să amintească părerea lui Philippide cu privire la origin\a Albanezilor, pe care ultimul ii considera ca fiind urmaşi ai Panonilor şi tot odată Dvsa cre­ iază termeni ştiinţifici noui, modilicînd În realitate pe (ei exis­ ten ţi. (substratul sufletesc < baza psihologică). Am zis că discursul este însoţit de un aparat critic in care se vede o mare bogăţie de note graţie cărora sîntem purtaţi [169] RECENZII 169 tntr'un domeniu mereu schimbat. lingvistică generală, romanică slavică. Balcanologie, Bizantinologie, etc. etc. Constat însă: 1) Prisos de note cari încarcă textul ("torna, torna, fratre") şi subsolul paginilor. 2) Lipsa unor note cari ar Ii necesare (Ex­ plicarea unor cuvinte, a rotacismului, a bazei de articulaţie, suprastrate şi adraste - Bartoli, etc.). Anul apariţiei "Originii Romînilor" e dat 1923. Greşit I Philipplde i-a scris "Prefaţa" voI. 1 şi a dat-o la tipografie In 1923. Tipărltul a durat doi ani. VoI. 1 apare în 1925. VoI. Il esta dat la tipar in 1927, tipăritul durează un an şi volumul apare în 1928. Conform faptelor. Tipografia» Viaţa Romtnească ' imprimase pe coperta vo!.:,1 anul 1925 iar, pe a, voI. Il anul 1928, anii apariţiei lor, iar pe prima pagină a voI. I 1933 şi a voI. II 1927, anii cînd începuse 'culesul volumelor. Probabil că DI. Th. C. are volumele "Orig.Rom." legate fără coperţi. A fost indus în eroare de anul cu care e datată Prefata voI. 1 cît şi anii tipăriţi pe prima pagină a volumelor : copertile căzînd la cartonat. Alături de note, în cursul lecturii am fost surprinşi de ivirea cîtorva contradictii, lucru remarcat şi de o recenzentă a acelui aş discurs de recepţie, in Rev. "Grai şi Suflet" VII, Maria 1. Dumitrescu. Cele observate de noi sînt mai numeroase. Ci­ tăm cîteva: 1. DI. Th. C. studiază organizarea socială a Albanezilor pe tulpine îys [p. 44] şi a păstorilor arornini din Pind [p. 45] şi spune că: "Organizatia internă a unei "falcări" se aseamănă cu aceea a "tulpinelor" albaneze". p. 46. Concluzia nu e justă, deoarece la paginile citate, spune că Albanezii "nu se căsătoresc între ei [in sînul tulpinii]" in timp ce la arornlnii din Pind constată că "endogmia este in vigoare". 2. La p. 47, D1. Th. C. după o serie de discutii ajunge la acei aş concluzie a istoricului N. Iorga: "Albanezii, reprezintă resturi ilire cu graiu influentat de limba Tracilor" (p. 47) deci strămoşii Albanezilor au fost Traco-Ilirii, Insă la p. 40 D-sa se arată nehotărît "Nu ştim sigur cari sînt strămoşii Albane­ zilor : Tracii sau Ilirii. 3. La p. 60 stabileşte o caracteristică: ... .rotacismul şi, alterarea velarelor reprezentau cele două mari deosebiri, cari despărţeau, in graiu, nordul corpato-âunărean de sudul balcanic". [170] :' II I II 1; I ,',1 Il II : J i.! 170 G. M. DRAGOS =---=-_-::.:::::-....::;:=:----=--:::::--:-�_:.:::_=_==::_=_..=_====�=====__-::-===--=----�-·r=--==-==---::=--=::.-..::�===----=-----==-----=:::::::...-=:::::;;:: Pentru ca mai încolo să afirme că : .Dintre partibularităti, Istrcrominii (ari au fost mereu mai aproape de Dacoromîni, au rămas cu rotacismul, trăsătură e­ senţială în graiul lor, pe care I-au avut şi Daccromlnil [deci nu-l mai au] însă la aceştia astăzi [sic] este în proces de totală dispariţie. [Procesul de dispariţie - deci actiune - exclude incetarea acţiunii din propoziţiunea precedentă]". Afirmaţia că "Ia Dacoromîni a existat în trecut, iar acum e în proces de totală dispariţie", contrazice enunţiul prim, că rotacismul ar fi fost "deosebirea care despărţea, în graiu, nordul carpato-dunărean de sudul balcanic", in care exista acest fe­ nomen lingvistic. 4. In nota a doua dela p. 61 DI. Th. C. spune că "data despărţirii populaţiilor romlneşti din peninsula balcanică nu poate fi determinată mai de aproape" şi totuş Dvsa o determină cam prin sec. X.XI alegind mijlocul dintre datele fixate de Al. Philippide (a doua jumătate a sec. VI) şi O. Densuşianu (sec. XIII). $ 5. Apoi la p. 60 zice că "apariţia ValahiIor în sudul pe­ ninsulei nu Implică despărţirea lor de restul poporului romin la o dată timpurie" pentru ca să afirme însă imediat că: "des­ părţirea acestora [a Aromînilor şi a Meglenitilor] trebue să se li întîmplat prin sec. X�XI". Poate că aceste ultime fapte dela 4 şi 5 să nu fie aşa cum le înţelegem noi, însă noi le-am interpretat astfel deoarece nu ştiam ce se înţelege prin .,[dată determinată] mai de aproape­ şi nici "[despărţirea Valahilor] la o dată timpurie". Ne-a mai surprins şi aceste cuvinte scrise probabil din fugă: La p. 21 OI. Th. C. scrie: "Aromînii ... reprezintă elementul muntean prin excelenţă, ca unii care s-au ocupat cu păstoritul, lnainte chiar de a fi fost romanizati, astfel încît chiar inainte de I sec. X, numele lor etnic echivala cu numele apelativ de păstor". Pentru cornplectarea bibliograiiei cred ca era bine dacă erau consultate şi două lucrări ale Dvlui Prol. G. Pascu, cari erau în strînsă legătură cu subiectul. 1. .Rumă nische Elemente in den Balkan Sprachen> Ge­ ne ve, 1924. Bibl. dell'Archivurn Romanicum, seria Il, Nr. 9. 2 "Rapporls linguistiques \albano-roumains" În Archivum Romanlcum, vol. 9, 1925. Gîndindu-ne la Iolosul pe care l-a adus publicarea acestei broşuri de 68 p. Lingvisticii, cred că este doar o actualizate a unei probleme studiată în destul de mai muiti dar soluţionată diferit de fiecare. George Mihail Dragoş [171] Fer din an d L o t, Une enigme el un miracle histortque : le peuple roumain, Les invaslons barbares et le peuplement de l'Europe, Paris. 1937, vol. r, pag. 278- 289. Medievalistul îrancez d. Ferdinand Lot, autorul multor lu­ crări de valoare ca La Fin du monde antique et le debut du moyen âge, Les Derniers Carolingiens, Histoire du moyen ăge, etc., după ce acum trei ani, în 1935, il dat ]0. iveală un studiu despre crearea statelor moderne din Europa, prin pătrunderea Germanilor în lumea romană 1), se ocupă In lucrarea sa de faţă, "Les invasions barbares ci le peuplernent de l'Europe", de invaziunile celorlalţi barbari - atara de Germani - care au jucat In decursul vremurilor medievale şi în primii ani ai epocii moderne un oarecare rol în Europa. Lucrarea d. Lot e cuprinsă în două -volume. Primul volum, apărut in Martie 1937, se compune din trei părţi : 1 Arabes et Maures, II Les Scandinaves (Danois et Norvegiens), III Les Slaves. In prima parte d, Lot studiază pătrunderea în Europa, anume în Spania, sudul Franţei, Italia şi insulele ei, El Musulrnanilor, pătrundere care a avut urmări destul de importante În ceea ce priveşte viaţa politică, socială şi culturală a popoarelor sud-vestului eu� ropean. In a doua parted. Lot studiază invaziunea Scandina­ vilor- piraţi renumiţi de odinioară. In a treia parte d. Lot se ocupă de invaziunile Slavilor, veniţi acum patrusprezece se­ cole din mlaştinile Pripetului şi aşezaţi în Europa estică. Tot aici d. Lot face o scurtă dare de seamă asupra istoriei Alba­ nezilor şi Românilor Nord şi Sud-dunăreni. * * Istoria Românilor Nord-dunăreni, anume dela origme şi pană la războiul mondial, e cercetată de d. Lot in vr'o două­ z ecişiuna de pagini. Cercetarea e sumară, puţin documentată şi mai ales lip­ sită de multe din izvoarele mai de seamă, apărute In ultimul timp, asupra istoriei noastre naţionale. De altlel constatăm în această cercetare şi unele greşeli de cronologie şi nomencla­ tură. Astfel pentru d. Lot Basarab întemeietorul moare în 1333 2), pe când în realitate întemeietorul Munteniei moare în 1352 ; ab­ dicarea lui Cuza-Vodă după d. Lot e în 18623). ori Cuza-Vodă 1) Les 1 noasion« uermaniouee, Furis. 1935, 2) 0/1. cit. P. 2SJl. 3) iua. IL 296. [172] 1) Op. cit. p. 296. \ 2) Susţinute de Sulzer, Engel, �osler, Hunîalvy, etc, 3) Susţinute de Jung, Pic Tarnm, Xeno pol, Hasdeu, etc. 4) Susţinute de Benko, Onciul, Densuşianu, etc. 5) op, cit. p. 280-281. 7) lbid, p, 286. 6) lbid, p, 288. abdică la 1866; mitropolitul Moldovei Dosoîtei e numit de d. Dosoftir 1) şi tn fine altele. Pe lângă aceasta, d. Lot in darea sa de seamă despre istoria poporului românesc. găseşte de cuviinţă de-a se pro .. nunta şi în ceea ce priveşte problema originii Românilor. După cum se ştie asupra locului şi timpului de formare a naţiei şi limbii române s'au emis până acum trei categorii de teorii şi anume: teoriile imigrării '), după care Românii. s'au format un­ deva la sud de Dunăre, de unde apoi au imigrat în Dacia Tra­ iană; teoriile continuităţii J), după care poporul român s'a for­ mat undeva Ia nordul Dunării, În Dacia Traiană, îiind urmaş al vechilor civili romani, rămaşi in Dacia după părăsirea ei in 271 ; şi teoriile mixte l), după care limba şi poporul român s'a format pe ambele maluri ale Dunării. D. Lot se pronunţă pentru teza imigrării. După d. Lot Ro­ mânii, popor vădit de origine latină, şi-au constituit individua­ litatea naţională şi lingvistică la sud de Dunăre. Şi iată cum prezintă d. Lot faptele. Colonizarea romană a Daciei, după cucerirea ei de Traian tn 106, e apogeul puterii [imperiului roman; dar slăbirea impe­ riului în sec. Ill-lea şi mai cu seamă intensificarea destul de pronunţată a invaziunilor barbare, îac ca această pro­ vincie să nu se bucure de o viaţă lungă. Astfel în 271 Aure­ lian e nevoit s'o părăsească, mutănd pe toată populaţia ei la sudul Dunării, în aşa numită Dacia Aureliană, Şi aici d. Lot afirmă categoric: la nord de Dunăre n'a rămas populaţia ro­ manică, toti, atât militarii cât şi civilii, au trecut Dunărea 5). Cât priveşte pe Românii, dânşii - după d. Lot -- s'au constituit undeva pe teritoriul traco-i1iric, sud-dunărean, în apro­ piere de Albanezi 6) de unde înainte de sec. X au imigrat in Dacia, constituind aici ceea ce este astăzi poporul Daco-Ro­ mân 7). Imigrarea s'a făcut lent şi progresiv, repopulând mai I f I , 1 === B. HRlSTEV 172 ===== ! i I I I [173] REC!NZll 113 Intăi Transilvania, de unde mai apoi Românii, trecând povăr­ nişurile Carpaţilor. au ocupat Moldova şi Muntenia 1). Cauza care a provocat aceasta Irnigrare nu e arătată de d. Lot, deşi la pag. 289 propune drept cauza imigrării ceva neverosimil şi mai ales nedocumentat, anume că Românii ar fi putut să se mute la nord de Dunăre, fiind chemaţi de Unguri pentru a repopula Transilvania, analog adică cu aducerea de către Un­ guri a SecuiIor şi Saşilor. Argumentele, pe care sprijină părerea d-sale d. Lot şi care de altfel nu sunt altceva decât repetarea argumentelor aduse de imigraţioniştii dela Rosler Incoace, se împart in două cate­ gorii, istorice şi filologice: 1) Argumentele istorice sunt: a) Argumentul bazat pe mărturiile lui Vopiscus şi Eutro­ piu, cum că în' 271 Aurelian a evacuat compleet Dacia Traiană 1). b) Argumentum e silentio, că nu putem şti dacă a exis­ tat la nord de Dunăre o populaţie romanică intre sec. III şi XIII, nea vând pentru aceasta mărturii '). e) argumentul bazat pe cercetări arheologice, anume lipsă de monede romane după 257, precum şi rezultatele putin mul­ ţumitoare ale săpăturilor arheologice, in ceea ce priveşte ur- mele continuităţii elementului roman iri Dacia Traiană 4). . 2) Argumentele lingvistice sunt: a) Lipsa de toponimice vechi latine În Dacia Nord-dună­ reană, faţă de abundenta numelor slave şi ungureşti '), b) Mulţimea cuvintelor slave - 3800 slave, faţă de 2600 latine - în limba română, fapt care - după d. Lot - nu se poate explica, decât dacă am admite că Românii au trăit când va într'un mediu slav, care mediu - pentru d. Lot - nu poate fi la nord de Dunăre, ci la sudul ei 6). c) Existenta celor 50 de cuvinte albaneze in limba română, ceea ce e explicabil numai dacă presupunem că Românii ar Ii trăit când va în Ilyricum, în apropierea Albanezilor 7). 1) Op, cit. p. 288. 2) lbid, p. 280-281. 3) lbid. p, 282. 4) lbld. p. 282. 5) tu« p. 283. 6) lbid, p. 284, 7) tua. p, 285-286. [174] 174 13. HRISTEV ==== d) Nedilerenţierea în dialecte a limbii daco-române şi asta pentru că Românii au venit din sudul Dunării în Dacia Traiană destul de recent, În. jurul sec. Xl). e) In sfârşit asemănarea izbitoare între Iimbele macedo, megleno- istro- şi daco-română, fapt ce nu se poate explica. decât dacă am presupune despărţirea lor recentă - i'n jurul sec. X, despărţire care s'a făcut la sud de Dunăre, fiind impo­ sibil de-a presupune o imigrarea Megleno, Macedo- şi Istro-Ro­ mănilor dela nord de Dunăre - zice d. Lot - fără însă a arăta cauza acestei imoosibilîtăti 1). Cum vedem, argumentele istorice ale d. Lot sunt aceleaşi ca şi cele susţinute de Rosler, Tomaschek, Sulzer şi alti sus­ ţinători ai tezei imigraţioniste : mărturiile lui Vopiscus şi Eu .. tropiu, tăcerea textelor, lipsa de urme romane în Dacia, argu­ mente Irărnăntate de atâta vreme, Încât au devenit acum o tra­ diţie istorică, fără însă a ajunge la un rezultat pozitiv în ceea ce priveşte originea Românilor. Intre altele, d. Lot nu cunoaşte unele date; astfel nu cunoaşte d-sa că săpăturile arheologice la noi sunt recente şi mai ales făcute în puţine locuri şi tocmai din această cauză n'au putut da - vorba d. Lot - cine ştie ce rezultate. In privinţa lipsei de monede, ne miră o astfel de ar­ gumentare din partea unui istoric de talia d-IuiLot, căci lipsa de monede dela 257, poate arăta doar întreruperea legăturilor comerciale Între sudul şi nordul Dunării, dar nu ne pot cu nimic lămuri despre continuitatea elementului roman În Dacia Traiană. bar şi argumentele filologice, pe lângă că nu sunt un aport nou adus de d. Lot pentru rezolvarea problemei originii Românilor, nu aduc, pe de altă parte, nimic nou în favoarea tezei imigraţloniste, fiind sau în neconîormitate cu ultimele re­ zultate ale ştiinţei sau fiind simple speculaţiuni logice, fără adică a avea o bază perfect documentată. Aici ne permitem a deschide o paranteză. Şi anume, pentru o lămurire mai bună a ueterneiniciei argumentelor îilologtce aduse de d. Lot, sau mai bine zis pentru o explicare a nedumeririlor d. Lot, luate drept argumente În expunerea părerii d-sale privitor la originea Ro­ mânilor, găsim de cuviinţă il expune în câteva cuvinte teoria 1) Op. cit. p. 287. 2) Ibid. p. 287-289. [175] � , 1 H asupra locului şi timpului de plămădire a limbii şi naţiei ro­ mâne, recent formulată de slavistul român d. praf. I. Bărbulescu în cartea d-sale "Individualitatea limbii române şi elementele sJave vechi 1). Iată cum se prezintă aceasta teorie: După o cercetare scrupuloasă a tuturor răspunsurilor dale la problema originii Românilor, d. Bărbulescu observă că cer­ cetările făcute până acum n'au putut da un răspuns sigur şi deplin admis în ceea ce priveşte locul şi timpul de formare a poporului românesc. Şi asta deoarece nici argumentele istorice ale cercetătorilor. fiind insuficiente, puţin sigure şi cu posibi­ litatea de-a fi interpretate diîerit, nici pretinsele argumente îi­ lologice, îndeobşte bazate pe câteva observări accidentale sau pe unele interpretări greşite a unor termini din limbă, nu pot constitui un punct de plecare pentru o problemă atât de ca­ pitală cum e originea Românilor. Deaceea d. BărbuJescu îşi In­ dreaptă privirea spre limba română, socotind anume că numai studiul limbii române poate da un răspuns temeinic la între­ barea unde şi când s'au constituit limba şi natia română. Sta­ bilind aceasta, d. Bărbulescu trece la cercetarea limbii române. Din istorie cunoaştem sălăşluirea, pe teritoriul unde s'a format limba şi poporul românesc, a trei straturi principale, stratul iliro-trac, roman şi slav, ale căror elemente au intrat în cons­ tituirea limbii române, păstrăndu-se în ea până astăzi. Tocmai din cercetarea amănunţită a acestor elemente, rămăşiţele celor trei straturi, d. Bărbulescu îşi propune a revărsa o rază de lu­ mină asupra problemei originii Românilor. Dar, după d-sa, nu toate straturile susmenţionate] au aceiaşi valoare pentru rezol­ varea problemei propuse. Astlel stratul iliro-trac nu ne poate spune nimic pri­ vitor la locul şi timpul de formare a limbii şi naţiei române, căci nu cunoaştem până acum natura constitutivă a limbii i1ire şi trace, nu ştim deosebirea între limba iliră şi tracă şi mai ales pentrucă cunoaştem puţine elemente illro-trace din limba română 2). Cât priveşte elementul roman, adus în Peninsula Balcanică, în Iilyricurn şi în Dacia Traiană, de coloni "ex tote orbe romane", el, neputâlld avea o pecete proprie, specifică În regiunea Daciei --_.------ 1) Bucureşti, 1929. 2) l. Bi:!rbulescu, op, cit. p. 11-12. [176] 176 B. HRISTEV Traiane şi altă în lJlyricum, nu ne poate da un răspuns sigur unde anume s'a constituit limba şi poporul românesc 1). Văzând neputinta nici a elementului iliro-trac, nici a celui roman a da o oarecare lămurire la problema originii Românilor, d, Bărbulescu începe un studiu amănunţit al elementului slav - . chiar d. Lot a găsit 3800 cuvinte slave, faţă de 2600 latine în limba română, - anume al cuvintelor slave vechi din limba română, ajungând la concluzia: că numai prin studierea acestor cuointe slaoe uechi din limba română se poate da un răspuns ştlinţtţtc la întrebarea unde şi când s'au plămădii poporul şi gratul românesc. Asupra cuvintelor slave vechi din limba română s'au emis până acum mai multe teorii, după unii ele sunt ruseşti.rutene, după alţii sârb eşti, după alţii bulgăreşti etc. D. Bărbulescu cer .. cetăndu-Ie însă cu atenţie, constată faptul următor: având in vedere caracterele lor fonetice, cuvintele slave vechi din limba română nu sunt nici ruseşti, nici sărbeşti, ci bulgăreşti J). Dacă însă cuvintele slave vechi au caracterele bulgăreşti, atunci ele au fost luate de Români dela slavii Bulgari. Faptul că Ro­ mânii au împrumutat elementele slave vechi din limba română dela slavii Bulgari, la rândul său, permite să admitem formarea limbii şi natiei române undeva pe teritoriul ocupat de slavii Bulgari '). Dar - observă d. Bărbulescu cu bună dreptate - nu pe toată întinderea teritorială ocupată de slavii Bulgari s'a putut plămădi poporul român, ci numai în aceea parte a acestui te­ ritoriu, unde era elementul latin, peste care au venit slavii Bul­ gari, căci altlel nu s'ar putea explica latinitatea limbii româ­ ne '). Acest teritoriu latin, ocupat mai pe urmă de slavii Bul­ gari este actuala Bulgarie Dunăreană şi Dacia Traiană, deoa­ rece Tracia, Macedonia, Epirul şi Tesalia, pe unde de aseme­ nea s'au întins Bulgarii, erau Iocuite de elementul grecesc, dar nu latin 6), Deci naţia şi limba română s'au putut constitui sau tn Bulgaria DU�ăreană sau In D�da Traiană '). 1) Ibid. p. 13. '\ 2) 1. Bărbulescu, op, ait.. p. �o şi urrn. 3) Ibid., p, 490. 4) lbid. p. 490. 5) tu«, p. 490. 6) lbid., p. 490. [177] REC�NZI1 177 Aceasta este prima concluzie a d. Bărbulescu : limba şi poporul român s'au plămădit undeva sau în Bulgaria Dună­ reană sau in Dacia Traiană, pentruc� numai pe aceste teritorii a locuit elementul latin peste care au venit slavii Bulgari. Limba slavilor Bulgari însă nu se prezintă unitară în tot cursul vremurilor istorice, ci o cunoaştem sub patru stadii: limba bulgară paleoslovenică sau limba vorbită până la sec. IX inclusiv; limba bulgară postpaleoslovenică, e limba din perioada de trecere a limbii paleoslovenice în mediobulgară, vorbită anume in sec. X şi XI; limba mediobulgară, vorbită din sec. XII până la sec. XIV; şi limba bulgară modernă, vor­ bită dela sfârşitul sec. XIV până astăzi. Cercetănd cuvintele slave vechi din limba română, d. Bărbulescu constată că toate aceste cuvinte - având în vedere caracterele lor fonetice � au intrat în limba română nu' din stadiul paleoslovenic al limbii bulgare, adică din epoca lui Iordanes intre sec. IV şl IX incluziv, ci au intrat în timpul stadiului postpaleoslovenic al limbii bulgare, anume în sec. X şi XI, caracterele fonetice ale cuvintelor slave vechi fiind, când au intrat ele in limba română, din bulgara postpaleoslovenică, - nu cum pe nedrept pretind ce­ lelalte teorii din paleoslovenică 1). Din faptul neputintei de-a intra în limba română a cuvinte­ lor slave vechi decât începând cu sec. X, rezultă că până la sec. X Românii, care trăiau undeva prin Bulgaria Dunăreană sau prin Dacia Traiană, n'au avut legături cu slavii Bulgari, căci dacă le-ar Ii avut, ar fi trebuit ca intrarea cuvintelor slave vechi în limba română să se producă i'n epoca paleoslovenică a limbii bulgare, sec. IV-IX incluziv, şi, deci, cu caracterele fonetice ale limbii bulgare din acele secole, nu cum s'a produs, în epoca postpaleoslovenică, adică în sec. X şi Xl, cu caracterele fonetice postpaleoslovenice ale limbii bulgare li) Această constatare e cu atât mai dreaptă, cu cât ne gân­ dim ca şi cuvintele presupuse româneşti din limba bulgară n'au putut intra În această limbă decât din sec. X, lucru arătat de d. Bărbulescu în opera d-sale, citată moi sus 3). Stabilind însă imposibilitatea vr'unei legături române-bulgare înainte de se- 1) 1. Biirbulescu, op, cit.; p. 97 şi urm; 467 şi urrn, :" 2) tl:bi.d., p.<.491. '. . 3) pag. 475 şi urm, 12 ._---�---� --�"� [178] 11$ B. HRISTEY • colul X, se impune o altă concluzIe, anume că limba şi natia română nu s'au putut plămădi undeva Ia sud de Dunăre, în BuI� garia Dunăreană, ci la nord de Dunăre, într'o regiunea, nelocu­ ită de slavii Bulgari până la sec, X, a Daciei Traiane. Şi în­ tradevăr este aşa. Din concluzia primă a d. Bărbulescu teritoriul de f.ormare a neamului românesc putea fi sau Bulgaria Dunăreană sau Dacia Traiană. Dacă presupunem. cum au susţinut 1) şi susţin şi astăzi mulţi, că leagănul românismului ar fi undeva la sud de Dunăre, prin Bulgaria Dunăreană, nu s'ar putea explica cum de-au putut trăi aici Românii, fără să aibă legături cu slavii Bulgari până la sec. X, pentrucă se cunoaşte precis că pe teritoriul Bulga­ riei Dunărene lncă de pe Ia sfârşitul sec. VI, s'au aşezat intens şi peste tot slavii Bulgari. Aşa dar Românii n'au putut trăi şi deci a-şi plămădi in­ dividualitatea lor lingvistică şi etnică la sud de Dunăre.în Bul­ garia Dunăreană, pentrucă atunci cuvintele slave vechi în limba romană ar fi intrat din paleoslovenică, nu, cum a dovedit d. Bărbulescu, din sec. X şi XI, adică din stadiul postpaleoslovenic. Constatarea aceasta o întăreşte şi un alt fapt, arătat da d. Proi. Bărbulescu, anume: cuvintele slave vechi din limba română au caracterele limbii bulgare postpaleoslovenice, vorbite de populaţia slavilor Bulgari dela nord de Dunăre, în Dacia Traiană adică şi nu de slavii Bulgari Sud-dunăreni '). Aceasta este a doua concluzie a d-lui Bărbulescu: indi­ vidualitatea limbii şi naţiei române s'a constituit la nord de Dunăre, undeva tn Dacia Traiană, pentrucă cuvintele slâ've vechi din limba română sunt din stadiul postpaleoslouenic al limbii bulgare, vorbite de slavii Bulgari Nora-dunăreni. Complectănd aceste concluzii filologice cu date istorice, d­ Bărbulescu susţine că individualitatea limbii şi. naţiei române s'a format în Dacia Traiană, anume în partea cea mai roma­ nizată a ei. la apus de Olt, lin Oltenia, Banat şi colţul vestic ai Transilvaniei, unde după spusele unei variante a lui lorda- 1) Rosler, iar la noi Philipphide de exemplu. 2) 1. Bărbulescu, op, cit. p, 46 şi 505; Curentele literare la Români tn perioada slavonismului cultural, Bucureşti, 1928, p, 5 şi urm ; iar pre­ cizarea acestei nuanţări a limbii bulgare din Dacia Traiană să se vadă în Arhiva, XLIV (1937), 1-2, p, 59-75. [179] RECENtII 179 nes � lucru observat acum o sută de ani de Zeuss - exista o localitate "sclavinum rurnunense" (poate satul SIăvinul de lângă Olt), care localitate ne-ar putea permite să admitem că aici n'au trăit slavii, ci Strărornânii, rămaşi aici după părăsirea Daciei in 271 1).� Aceşti Strărornăni - expresia plasată pentru prima dată de d. Bărbulescu ') şi' reluată de altii ') - au trăit oarecum izolaţi şi nestingheriţi de slavi până la sec.X, căci până in acest timp slavii n'au trecut Oltul În masă. Incepând însă cu sec. X - in jurul anului 900 - slavii, sub presiunea Ungurilor şi Pecenegilor, trec Oltul În masă, pă­ trunzând în regiunile unde dela sec. III până la incep. sec. X au trăit exclusiv Străromânii -). Odată cu pătrunderea Slavilor în masă peste Olt, se începe şi introducerea elementelor slave­ postpaleoslovenice şi cu caractere nord-dunărene, căci pătrunde­ rea Incepe cu sec. X şi pătrund. slavii Bulgari Nord-dunăreni ­ în limba strărornână 5), precum şi schimbarea toponimiei străro­ mâne cu toponimia slavă-bulgară -). Dar pătrunderea slavilor la apus de Olt a determinat şi un alt eveniment important plecarea unei părţi a Străromânilor din meleagurile locuite de ei timp de şapte secole, meleaguri pe care şi-au plămădit indi­ vidualitatea lor etnică şi lingvistică. Astîel o parte din Strărornăni se resîiră peste toată Tran­ silvania, altă parte trece 8ltul, contrar năvălirii Slavilor, res­ tlrându-se peste Ţara Românească, ajungând prin sec. XII in Moldova şi Inîine altă parte trece Dunărea şi se resliră prin Peninsula Balcanică 7), despre care parte de Români ne vor­ besc documentele de aici din sec. XI, rămăşiţele cărei părţi sunt Megleno- Macedo şi Istro-Romănli din zilele noastre. Pe când istoriografia, din cauza lipsei de date suficiente, nu putea să se pronunte sigur despre continuitatea elementului latin la nord de Dunăre, d. Bărbulescu prin studierea elernen- 1) 1. Bărbulescu' Individualitatea ... , p. 14 şi urm., p. 491 şi urm. 2) lbid, p, 511. 3) Sextil Puşcariu, de exemplu. 4) I. Bărbulescu, Individualitatea ... , p. 499. 5) lbid., p. 500 şi urrn, 6} tu« p. 503. 7) Scriitorul bizantin Kekavmenos din sec. Xl, spune că Macede­ românii ar li venit dela nord. unde ar li locuit lângă Dunăre şi Sava, ef. 1. Barbulescu, Individualitatea ... , p. 496. [180] 180 B. HRISTEV *­ I l teJor slave vechi din limba română, sîărămănd mutismul de zece secole a mărturiilor istorice, arată documentar că ele­ mentul latin al rămas să locuiască în Dacia Trăiană tot tim­ pul după părăsirea ei de către Aurelian. Dar nue numai atât: Prin formularea acestei teorii d. Bărbulescu răspunde şi la toate argumentele, care au căutat să conteste continuitatea Daco- Românilor la nord de Dunăre. Şi aici închizând paranteza, să reluăm mai departe cer­ cetarea argumentelor filologice aduse de d. Lot, trecăndu-le însă prin prizma teoriei d. Bărbulescu. Astiel : a) Mulţimea cuvintelor slave în limba română, nu impune numai decât o petrecerea Românilor în lumea slavă sud-dună­ reană, cum crede d. Lot şi chiar alţi cercetători, ci se datoreşte conlocuirii slavilor cu Românii la nord de Dunăre, __ căci slavii trăiau şi la nord de Dunăre - conlocuire înce­ pută din sec. X, după cum o dovedeşte cu argumentele Iilo­ logice d. Bărbulescu. b) Lipsa de nume vechi latine în Dacia Trăiană nu e o mărturie că Românii - adică Daco-Romanii - n'ar Ii conti­ nuat să trăiască la nord de Dunăre, după 271; aci se poate da. şi o altă explicare: slavii trecând Oltul în masă au înlo­ cuit numirile latine şi cele străromâne, cu numirile slave', 1). De altfel chestia numelor de localităţi în Dacia Traiană e încă în discuţie. Astfel nu se poate spune precis dacă Cerna şi Ber­ zovia sunt slave ori daco-trace : iar în ceea ce priveşte Me­ hadia e o rărnaşiţă probabil romană, aşa că d. Lot cam exa­ gerează afirrnănd că nu s'au găsit în Dacia Traiană numiri vechi latine. c) Lipsa de dialecte în limba daco-română nu implică neapărat o aşezare recentă a Românilor la nord de Dunăre, în Dacia Trăiană, cam prin sec. X - cum susţine d. Lot - ci această lipsă de dialecte se explică prin aceea că Străromânii, \ ---D� Bărbulescu. Individualitatea ... , p. 503. E interesant, de altfel, cazul Albaniei unde au trăit când va .slovenii·, dela care au rămas multe numiri topi ce în Albania; aceste numiri - cu toată venirea Albanezilor ­ au persistat chiar du pă sec. XVI, când o parte din "sloveni" au început să emigreze, iar altă parte a fost asimilată În masa Albanezilor. {I'. Skok : Iz Topollomastilce Juf:;ne Srbije . .fl.Skopslw Kotlina, vezi Arhiva, XLV (1938), 1-2, p. 147-153. � , 1 [181] RECENZII ====�============== 181 din Oltenia. Banat şi coltul vestic al Transilvaniei, s'au resîirat peste toate locurile ocupate de ei astăzi nu de mult. dela sec. X şi cele următoare, cum ne dovedeşte d. Bărbulescu. d) La fel şi asemănarea dialecte lor magleno- macedo- istro­ şi daca-române, are drept cauză despărţirea recentă il acestor dialecte din limba Străromână, constituită la apus de Olt, nici ne cum din vr'o străromănă plămădită undeva prin IJIyricum, cum susţine d. Lot, sau undeva la sud de Dunăre, cum susţin alţii, fără însă a aduce argumente convingătoare. e) In fine cele 50 de cuvinte albaneze din limba daco-ro­ mână. nu sunt consecinţa Iocuirii străromânilor undeva prin IIIyricum, lângă Albanezi, ci se datoresc din cauza asernănării substraturilor limbii albaneze şi daco-romăne, anume la alba­ neză substratul iIIiric, iar la daco-romănă cel traco-dac. E ade­ vărat, nu cunoaştem astăzi mai nimic în ceea ce priveşte a­ ceste două substraturi şi mai ales deosebirile şi asemănările lor, totuşi ştiinţa a admis in genere, că ele aveau multe ase­ mănări, fie ca fiind două ramuri de popoare înrudite, fie prin influenţe reciproce, pe care le-au avut în decursul multor se­ cole, cât timp au trăit în vecinătate. Ş'apoi, punând pe Stră­ români undeva În Illyricum, ar trebui ca elementele slave vechi din daco-rornănă să fie sârbeşti 1), nu- cum Ci dovedit d Bărbulescu - bulgăreşti. Cât priveşte ipoteza unei locuiri a Bul­ garilor prin Illyricum, e un lucru complect neadmis de ştiinţa slavisticei de astăzi. In concluzie, părerea d. Lot, care e în genere şi părerea tuturor imigraţioniştilor >. cu deosebire de timpul când au imi­ grat Români şi locul de unde au venit ei dela sudul Dunării­ nu contribue cu nimic la rezolvarea problemei originei Româ­ nilor, având pe deasupra şi o argumentare slabă şi puţin do­ cumentată. Se vede treaba, că d. Lot pentru a da o înfăţişare mai complectă a lucrării d-sale, a găsit de cuviinţă de-a' se ocupa şi cu originea popoarelor din puţin cercetatul sud-est european, nefiind cu toate aceste destul de bine iniţiat asupra istoriei acestei porţiuni din Europa, lucru care I-a determinat să se pronunţe greşit şi în ceea ce priveşte originea poporului 1) Pentru că In Illyricum dela sec. VI au trăit slavii Sârbi şi in nici un caz Bulgari, [182] 182 B. HRIST=E=,V=== român. De sigur însă că, dacă d. Lot ar fi cunoscut şi ar fi studiat, ca slaotst cunoscător, cartea .d-Iui prof. 1. Bărbuleseu. .Individualifatea limbii române şi elementele slave vecbl", nu s'ar fi îndepărtat de argumentele şi părerile exprimate de d. Bărbulescu în acesta carte şi n'ar mai fi invocat zadarnic ar­ gumentele istorice şi filologice anterior cunoscute, căci acestea nu au valoarea doveditoare. B. Hristev Dr. D. J. P o p o vie: O ctncartma ; prilozi piianju pos­ [anka na�eg gradjanskog drustua, Beograd 1937, p. 520. A nas t ase N. H ă c i u : A românii, comert, industrie arfe, expansiune, civilizaţie, Focşani 1936, p. 616 Autorul reia problema Macedo-Rornlnilor cărora şi inainte. in 1927, le dedicase un studiu cu acel aş titlu. Incă atunci lu­ crarea a fost premiată de Academia Slrbă şi chiar tradusă in 1934 in romîneşte. Unele consideratii pe care le făcea autorul la prima edi­ tie, au fost de natură să provoace cîteva obiecţii din' partea unui alt recenzent al revistei Arhiva. Intr/adevăr D. Crânjală (Arhiva 1931, 74-76, descoperea atunci, în umbra primei ediţii, o duşmănoasă politică naţională sîrbească, dusă cu tenacitate faţă de minoritari! romîni şi aromîni, de natură să le micşo­ reze numarul şi sentimentele lor naţionale, arătăndu-i gata de a se greciza, sirbiza etc. Pe de altă parte, în aceasta a doua ediţie, autorul pomeneşte (Ia pg. 312) de reproşurile ce i le aducea în scris răposatul academician sârb, Jovan Tomic, de a fi: "văzut şi găsit ŢInţari şi acolo unde ei nu se găsesc, cu alte cuvinte, că noi am fi • ţlnţarizat -, fără socoteală, oamenii". Faţă de aceste două opuse aprecieri a d-lui D. Crănjală şi a lui J. Tomle, asupra acele aş opere, nu putem face altceva mai bine decît să dăm numai cuprinsul acestei a II ediţii, pre­ zentînd lucrarea unui harnic cercetător pentru o problemă, care ne interesează atăt de mult şi ta a cărei studiere "ştiinţifică­ autorul a urmărit, cum mărturiseşte, nu numai "adevăr pentru adevăr, ci adevăr pentru viaţă" (p. 312). Faţă de prima editie, lucrarea prezintă, spune autorul, cornplectări şi cercetări la fata locului; aceste multe amănunte nu pot altera însă cu nimic concluziile făcute zece ani in 'urmă. [183] RECENZII 183 In prima parte (pg. 3.307), - căci lucrarea e împărţită în două - autorul ne dă in 34 mici capitole descrierea caracteris- ti celor vieţii Aromâni1or. ' Aceştia n'au conştiinţa unei colectivităţi etnice specifice şi se consideră fie Greci sau Albaneji, fie Sârbi sau Români, după locul lor de aşezare. O tendinţă de independenţă n'a existat la ei niciodată şi dacă totuş au fost încercări, ele se datoresc unui ecou depărtat al marei revoluţii franceze în Balcani. Din mijlocul lor nu s'au ridicat oameni cu mari calităţi sufleteşti, deşi încă în anul 1875 Daniil traduce evanghelia, Cavaliotis scoate dicţionarul, Mihailo Bojagi tipăreşte în 1813 o grama­ tică; unul a dat o istorie, prin care a vrut să arăte că ei au un trecut glorios ; altul Gh. Cvtin Roza, scrie şi tipăreşte în 1806 la Pesta, o scurtă istorie în limbile germană şi greacă, in care susţine originea latină a Aromănilor, spunind că dacă rolul lor cultural e redus, faptul se datoreşte Turcilor, care în general, au ţintuit mersul civilizaţiei în Balcani. Faptul că Roza Îşi scrie istoria nu în limba maternă, care nici acum nu-şi are o formă a ei literară, vorbeşte dela sine, pentru autorul nostru, că con­ ceptia lor naţională nu e cristalizată. Totuşi Roza a fost revoluţie­ narul naţionalizmului aromîn şi a fost "protagonistul orientării romîneşti intre Ţlnţari" (pg. 10). Aromînii s'au identificat cu lumea înconjurătoare. Ei sunt după nume lIiri sau Traci, după limbă Latini, după cultură şi spirit Greci, iar nota lor specifică este nesiguranta în alegerea naţionalităţii, dîndu-se ca cutare sau cutare popor, după îm­ prejurări şi după profitul ce-l vor avea de aici. In aceasta si­ tuaţie e şi greu de precizat originea lor, căci în trecutul sigur al istoriei, adică foarte apropiat de noi, cunoaştem în Balcani numai două colectivităţi, deosebite după religie: Turcii şi creş­ tinii, Conştiinţa individualităţii etnice nu s'a păstrat la Aromîni care trăiau la intersecţiile altor naţionalităţi şi care se ocupau cu păstoritul şi cu negoţul, ocupaţii care cer deplasări mari. Cel mai bine ei s'au identificat cu spiritul Grecilor şi chiar au fost purtătorii culturii greceşti În Balcani şi în Apus, iar această cultură greacă a fost, la răndul ei, din îndepărtate timpuri, sus­ ţinută prin ajutoarele acordate, şcoalelor, bisericilor de Aromini. Mişcarea naţionalistă a grecilor era, iarăsi, privită cu multă simpatie de Aromini şi întreţinută cu donaţii mari. [184] 184 IRINA CRASNOVA Pentru Sîrbi, spune Dr. Popovic mărturisind astfel cauza acestui studiu al său, Arornînii au fost un element însemnat în viaţa culturală şi naţională a Sîrbilor şi numai considertndn.] ca atare, îi studiază Dr, Popovic. Ei singuri se numesc Arornîni, deci ar fi Latini, iar străinii, afară de celelalte popoare romanice, care le zic tot Aromîni, le zic Ţinţari. Cuvîntul din urmă ar fi o poreclă, care s'ar da­ tora frecvenţei dese în limba lor a vocaJeJor "şuerătoare" care se întîlnesc In cuvintele de ex. ti şi ţinti. Explicarea îi pare greşită autorului, pentrucă tot numai un popor romanic ar fi trebuit să-i denumească astfel, pentrucă numai cei Inrudiţi cu ei ca limbă, ar fi putut observa această particularitate la pro­ nuntarea sunetelor şi să-i poreclească astîel. Numele de Ţînţari care e o poreclă, după Weigand, il au de la Sîrbi, în numele cărora autorul spune: "noi vrem să-i numim altfel decît i-a numit şi-i numeşte şi acum poporul nostru. Din diferite cauze foarte mult necunoscute, în domeniul etnic, fără un trecut cu­ noscut militar şi politic, fără o limbă literară şi o cultură pro­ prie, urîţi din cauza unor particularităţi ale lor, ei înşişi şi ce­ lelalte popoare, îşi dădeau diferite numiri. Deşi trăiau la gra­ niţa etnica a Slavi lor de Sud, a Grecilor şi a Albanejilor, soarta lor il fost influenţată fatal de Greci" (p. 17). Centrul 101', Moscopole, era un punct Însemnat de negot al Macedoniei, Albaniei, Epirului şi Bosniei , a avut epoca lui de lntlorire între anii 1750-1769, când erau acolo între 50,000- 80,000 de oameni, exclusiv Arornăni. Moscopole era prin A­ rornîni, şi un centru al culturii şi ideiei greceşti. La dărărnarea lui, în 1821, locuitorii s'au îrnarăştiat de frica Turciei. Sunt toţi cunoscători de carte, mai ales acum în urma propagandei Grecilor, Rominllor şi Albanejilor, nici nu poate fi vorba de anallabeţi la ei. Aromîni sînt înzestraţi cu geniale calităţi negustoreşti, ceeace a făcut că autorul să-i compare cu vechii Fenicieni şi Asirieni, \ Autorul revine foarte des la mai multe afirmaţii, poate pentrucă materialul e redus, Astfel, ca să luăm un singur e­ xemplu, urmărind părerea autorului, îrnprăştiată în mai multe capitole, despre gradul de cultură al Aromînilor, observăm chiar contraziceri aparente : am văzut că înainte a afirmat la pg. 9 că Aromînii n'au avut oameni mari, iar la sfârşit, spune [185] că ei au fost purtătorii de cultură cei mai de seamă în Balcani şi au produs primele aristocraţii la Sîrbi, Bulgari, Romini şi Albanejii. Impărţirea pe capitole mici duce la inevitabile repetiri, Iărrniţează materialul şi astfel unitatea cărţii. Alte capitole sunt deadreptul străine de chestiune indicată în titlu: de ex. Grecii despre alte popoare şi alte popoare despre greci" etc. In genaral, autorul cuprinde toate fazele vieţii Arornînilor. Insistă mult asupra negoţului lor, mai puţin asupra meseriilor şi abia În treacăt pomeneşte că ei se ocupa şi cu păstoritul , Aceasta, pentrucă influenţa Arominilor la Sîrbi era mai puter­ nică în domeniul negustori ei. Partea a doua (pg. 311-480) ne dă în ordinea alfabetică nume de Arornini cu date biografiei. Indicele alfabetic, alcătuit de G. Striăak ne dă lista numelor propii întrebuinţate 'în această lucrare. Autorul are o bună părere despre Arornîni, deşi nu ascunde niciodată defectele lor. Cartea tratează, în general, despre rolul Aromînilor în formarea statului Sîrb. Bibliografia rominească asupra acestei chestiuni n'a fost întrebuinţată, spune autorul (pg. VIl). Dealt­ fel, Romînii, după părerea lui care reese din întreg acest studiu n'au dreptul de protecţie asupra Aromînilor în măsură In care-I au Grecii cu care, spune autorul: "Ţfnţarii s'au identificat". Deaceia, poate, autorul ignorează şi lucrarea lui Anastase N. Hăciu HAromâ/lii; comerţ, industrie, arte, expansiune, civilizaţie", apărută cu un an mai înainte, În 1936, la Focşani şi care tra­ teaza acelaş subiect. A. Hăciu, într'adevăr, în curs de 612 pagini reia, problemele indicate în titlu, din viaţa Aromînilor şi în multe privinţe e de acord cu D. Popovic. Despre prima e­ diţie a lucrării acestuia din urmă spune că este documentată (pg. 36) şi-l citează de foarte multe ori. Nu e de acord cu D. Popovic în privinţa lipsei de patriotizm la Arornini, pe care o susţine D. P. după CUIII susţine şi lipsa unui trecut remarcabil războinic şi militar. Hăciu remarcă că Arornînii nu sunt sgîrciţi şi ursuzi, cum îi aprecia, între alţii şi D. Popovic. Aceste dis­ pozitii sufleteşti trebuiesc judecate în legătură cu mediul încon­ jurător, căci în vecinătatea Grecilor, uşuratici şi guralivi, har­ nicul gospodar aromin, care-şi vedea numai de treaba lui, va aparea totdeauna ursuz. Că Arornînii nu sunt sgîrciţi reese din [186] 186 IRINA CRASNOV A aceia că ei întreţineau cultura grecească, cum o mărturiseşte însuş Popovie, Confruntarea acestor două opere, aduse prinos obiectiv ştiinţei şi rezultat al unor studii Îndelungate, duce la constatări interesante. Scopul amîndoror autori este să studieze obiectiv. Divirgenţele incep acolo unde naţionalitatea Aromînilor este disputată de cutare sau cutare popor şi unde cercetătorul pri­ veşte problema din punctul de vedere al ştiinţei şi informaţiei din ţara sa. D. Popovic studiază intru cît au contribuit valoroşii Aromîni la propăşirea statului sîrbesc, iar Hăciu îi consideră drept Romîni din Balcani, ale căror rămăşiţe de astăzi trebu­ iesc numaidecît aduse in ţara la noi, unde hotarele şi tîrgurile comerciale trebuiesc cucerite şi naţionalizate. Amindoi autorii, indiferent de punctele lor de vedere şi de intilnirile intre ei, recunosc superioritatea Aromînilor asupra tuturor celorlalte popoare balcanice şi... profitul mare al sta­ tului care îi are sau ... îi va avea ca cetăţeni. Irina Crasnova Henri Stahl şi Damian P. Bogdan: Manual de Paleografie slava-română, Fund. pt, literatură şi artă "Regele Carol II", Bibl. informativă, Buc. 1936, pg. 193. Lucrarea de faţă e destinată tuturor iubitorilor de studii şi autorii, după mărturisirea lor, vor să ne dea atît un tratat simplu de paleograjie cirilică cît şi un manual practic pentru In­ vatarea limbii slave (p, 11). Aceste două scopuri nu sint greu de îndeplinit, pentrucă, spun ei, avem în limba noastră foarte multe cuvinte slave, pentrucă ne-a rămas probabil "ca o moş­ tenire subconştientă, atavică, Oarecare predispoziţie pentru În­ văţarea allabetului cirilic" (?) care e fonetic şi pentrucă in actele noastre slave primează tipicul, şi deci repetîndu-se aceleaş for­ mule stereotipe ele vor fi uşor �e memorat. Consideraţiile făcute în cap. I. "Noţiuni de paleografie", (21-59) care urmează prellrninăriler de mai sus şi planului lec­ ţiilor, au mereu atingeri cu graîologia, expertiza in scrieri etc., ceea ce ne îndreptăţeşte să admitem că contribuţia unuia dintre autori e foarte însemnată aici; de altfel, sînt cunoscute preocu­ pările şi meritele lui H. Stahl în acest domeniu şi lucrările îi' slnt citate atît la Bibliografie p. 190 cît şi de mai multe ori în [187] RECENZII 187 cap. I. Exernpliiicărl pentru evoluţia sau barbarizarea scrisului, pentru diferite grafii, idiotisme grafice, abrevieri, fnoncgramă etc. le dau autorii in clişee dintre care majoritatea sint foarte bine reproduse. Nu rar însă intervin şi unele clişee din lumea apu­ sului care, după ştiinţa autorilor, a avut o mare influenţă în di­ ferite abrevieri clrllice. Cauzele acestora din urmă sînt, zic auto­ rii; 1. nevoia de a economisi spaţiul sau 2. materialul de scris, 3. lenea, 4. spiritul de imitaţie la care a contribuit, 5. inîluenta apusului care, încă in vechime, a produs, 6. vestitele note ale lui Tirone (un fel de sterzografie), elin care am moştenit acolada şi sistemul aruncării unor litere deasupra cuvîntului, în vederea abrevierii lui. In realitate, aceste 6 explicaţii pentru abrevieri se pot explica (pentru timpul nostru), şi reduce numai la trei; ne­ voia de a economisi spaţiul, 2. timpul şi 3. tendinţa de imitare. Pentru trecut însă, e desigur o greşală de a le enumera pe toate, de vreme ce se cunoaşte, doar, că abrevierile din actele noastre trebuesc considerate numai ca o traditie moştenită odată cu împrumutarea altabetului cirilic şi nu datorită contactului cu apusul, prin Ungaria şi Polonia, cum spun autorii (p. 34). Ba mai mult. Departe de a-şi avea explicaţia în "lenea", în nevoia de a economisi spaţiul, etc., abrevierile se făceau la Bizantini (şi, prin Slavi, la noi), numai în cuvintele care cuprindeau ceva sfânt în ele, spre a le deosebi astfel de cele prolane, de ex: .. ers, HCQ\{C�, XPHCTOCK etc., şi erau astfel numai o imitaţie după scrisul grecesc 1). Procedeul abrevierilor întrebuinţate de Slavi l-am împrumutat şi noi, aşa că despre o directă influenţă a a­ pusului nu poate fi vorbă în abrevierile textelor noastre. Autorii reproduc literile aliabetului cirilic cu denumirea lor (azn, bukî etc.), lmpărţindu-le, pentru o mai uşoară deprindere a lor, în patru categorii, pe care le socotim de prisos: 1. iden­ tice cu cele din alfabetul latin, 2. identice dar cu altă valoare fonetică; 3. identice cu cele greceşti şi 4. speciale alîabetului cirilic. Acest alfabet, dealtfel, întocmit În sec. IX, după autori 1) Intr'o serie de articole, in revista Slaoia din Praga, cu titlul Kra» tice "Nomina Sacra" u cksl. spomenieima. (Prescurtările .Nomilla sacra­ in monumentele slave bisericeşti) (IV, 3.1925 p. 485-489) Dr. I. Cremosnik do­ cumentează acestea pentru 15 cuvinte, întrebuinţate cu prescurtări şi în lite­ ratura bizantină. Alte 15 abrevieri întrebuinţate de Slavi, dar neobişnuite la Greci, vor fi fost chiar o influenţă a apusului, care însă nu se poate do­ vedi, căci intervine şi aici principiul de prescurtare la cuvintele socotite sîinte 4e Slavi, [188] 188 CiR. BOGAeI (p. 21), " este un amestec de litere comune aliabetelor latin şi grecesc, la care s'a adaos un număr de litere de forme inedite, reminiscenţe din alfabete orientale, pentru a reda sunetele pro­ prii limbii slave" (p. 27). Este adevărat că s'a susţinut, mai ales de către lnvătaţii ruşi Karskij, Sobolevskij, Florinskij etc, că al­ fabetul cirilic a fost alcătuit în sec. IX; astăzi, însă, se cu­ noaşte, cu siguranţa care izvorăşte din recunoaşterea unanimă a celor mai recente opere în acest domeniu 1), că alfabetul ci­ rilic a fost întocmit nu in al IX-lea, ci într'al X-lea veac. Au­ torii, dîndu-ne un manual, trebuiau să menţioneze şi această din urmă părere, ca să nu producă confuzie în mintea studenţilor şi a cititorilor manualului. Alfabetul cirilic, deşi se prezintă ca "un amestec de litere comune alîabetelor latin şi grecesc", de­ rivă numai din scrierea majusculă grecească (cum o spun şi au­ torii înainte, la pg. 21), şi nu din cea latinească, cum reese din citaţia lor de mai sus. In aceeaş confuzie duce şi restul citaţiei, căci celelalte litere, speciale alîabetului, cirilic, nu sînt "remi­ niscenţe" orientale, cum spun autorii, ci ele au fost luate direct din cel glagolitic, întrebuinţat de Slavi Inainte. Autorii spun apoi la pg. 28 nota 1, că cu alfabetul glagolitic s'au scris mai multe texte "dar nu la noi". Acest lucru e ine­ xact, pentrucă, cum a arătat D. Prol, Ilie Bărbulescu 'J., s'au scris şi la noi, cu glagolitica, diferite texte, iar în unele texte române vechi scrise cu ciriJica s-au introdus În scrierea lor ci­ rilică şi unele litere glagolitice (aşa în Psaltirea Scheiană etc.). Cînd e vorba, însă să introducă în ordinea alfabetică li­ terile cirilice, pe care autorii le-au împărţit În cele patru cate­ gorii '), cu numele lor, între cele 41 de litere cîte ni se dau, au­ torii omit chiar pe cele însemnate de ei, în acele subtîmpărţiri : 1) (ge), care e dată de ei ca o literă specială alîabetului cirilic, dar care există nuin textele paleoslovenice, nefiind nici în limba lor sunetul ge, ci numai în scrierea bosniacă, de unde au luat- o J) Vezi rezultatul acestora l� Ilie Bărbulescu Istoria literaturii şi gramatica limbii bulqare vechi, Iaşi, ]930, pg. 99-104. 2) In Curentele literare la Romani în perioada sluoonismulu i cul- tural, Buc., p. 124-128. ' 3) Pentru justificarea cărora nu putem invoca nici măcar intenţia autorilor de a simplilica alfabetul cirilic. Am văzut înainte că, după autori, avem .predispoziţii atavice " pentru deprinderea acestui alfabet care mai e şi .simpatic" pentrucă este fonetic, [189] RECENZii 189 şi Românii; omit litera ni, însemnată de ei între cele speciale şi care nu e decît o variantă a lui -r ; omit pe �\ care e insem­ nat de autori tot între "litere speciale", dar care e o variantă paleograîică ulterioară a lui ,1'.; acest ;1\ nu are numai o sin­ gură valoare Ionetică l, ci mai poate însemna ă, în, 'm, în, îrn, la, ea, e, u şi se poate chiar scrie numai ortografic. In schimb, în înşirarea alîabetică, apare litera e pe care autorii o numesc fita; însă e o ercare ; căci e:nu avea valoarea de jita decît la Ruşi, pe cîtă vreme la Bulgari şi Sîrbi are va­ loarea de th sau t, cum, de altfel, o transcriu şi autorii mai departe (p. 63: Ot Matthea); apare şi v (Ftica), literă care nici ea nu este pusă între cele date de ei ca identice cu literele greceşti. Autorii nu introduc în alfabet nu numai aceste trei litere: 1), m,�, (care, ce e drept, trebuesc lăsate afară), pe care, înainte le prezintă totuşi nu ca variante ci ca "speciale"; autorii omit b\'\ şi bY, care sînt întradevăr speciale alfabetului cirilic şi ca atare figurează în orice alt manual de paleografie. Credeam să găsim în acest capitol (alfabetul cirilic) mai multe lămuriri şi cît mai puţine lipsuri supărătoare: astfel autorii nu ne dau valoarea [otietică a li1eriIor, iar scuza lor că vor să ne dea un tratat nsimplu", precum şi insistenta lor repetare că alfabetul cirilic (e simpatic pentrucă) este fonetic (?) nu au nici o justificare şi nu corespund realităţii. Intr'adevăr, ortografia cirilică nu e tocmai Ionetică, cum vor s'o prezinte autorii, ca o încurajare pentru cei neiniţiaţi, Căci, valoarea literei ,T.. nu e numai t (cum o şi denumesc la pg. 28) sau ă, tm (sau, mai precis: ;ti, = � = în, ex. A"'&ORIUl,d p. 56) şi s, oI{, cum spun autorii într'un al treilea loc (57), în loc să ne dea fonetismul lui .T.., într'un singur paragraf; s: are şi alte valori încă. de ex, chiar În textele acestui manual: Ail cs Rd!It!;tI, 'T' (976) tlA"i\OCTHN. &oildE,Y. (915) unde", =e sau lă etc. Tot aşa, un elev stăruitor va atribui lui iii numai valoarea de ia (pg. 28)' şi e (56) şi va ceti pretutindeni (!) pe 7. şi It. finale şi interioare în textele ro- , mîno-slave, deşi, în atîtea cazuri ele sînt numai ortografice, adică scrise de prisos. Autorii mai scriu grupurile p:t., t\"z, fără să previe nicăeri că se citeşte utvărdil (97) şi încă alte foarte multe exemple 812, 91 •. 695, 76a, 7810, etc. Acelaş lucru încă pentru ,qlte litere şi exemple, untle lectorul va ceti asa cum dau ••• \ 1., ,)� . , .' J;;' • " , " • [ ) [190] 190 GH. BOGAei autorii şi va memora această pronunţare necorectă şi imposibilă. Condensarea materialului predat şi Iacilitarea lui nu pot servi nici ele ca scuză, căci autorii nu ne prezintă numai chestiuni elementare pretutindeni şi încă cu stilul adecvatior. Aşa bunăoară Ia pg. 56 sq. ne sint prezentate caracteristicile limbii medio­ bulgare, cu date şi intr'o formă ştiinţifică, care contrastează evident cu restul lucrării. In acelaş paragraf (despre alfabetul cirilic) autorii tran­ scriu greşit pe � prin � (e desigur o greşală de tipar) şi nu­ mesc pe � IL!su in loc de .. lu"; in slavistică, însă, se numesc .. jus" următoarele litere: .li. şilh\, cărora autorii le dau o denumire greşită şi necornplectă : h\ = ia şi .li. = l ; KI e numit greşit ieră (recte iery = lerâ); pronunţarea Ierurilor (& şi .. ) ne este dată ca fi şi 1, fără să se specifice ce anume sunete reprezentau ele când se pronunţau într'adevăr şi nu se scriau de prisos. In general, capitolul despre alfabetul cirilic. fiind miezul unei poleografii, merita o atenţie şi lămuriri mai ample. Se dau în continuare explicaţii cu privire Ia punctuaţie (uneori greşite), cifre abrevieri, monogramă, pecete şi iscălitură. Aceasta din urmă era făcută nu numai de domni ci şi de func­ ţionari dibaci în a imita scrisul suveranului, de plastografi ofi­ ciali. Această substituire se poate recunoaşte astăzi prin metoda expertizei tn scrieri. . Autorii dau caracterele externe şi interne ale documente­ lor care ne servesc la datarea lor. Intre caracterele interne, pentru datare serveşte şi limba care in monumentele slavo-romîne, spun autorii, este medio­ bulgară, cu o "puternică influenţă sîrbească" din a II-a jumătate a sec. XV-lea. In monumentele slavo-moldovene, după autori, limba e medio-bulgară În epitafe, pisanii, manuscrise etc., şi ruso-apu­ seană în alte documente. Nu nI se precizează nicăeri, însă, ce se înţelege prin această limbă apuseană, care poate fi şi ucrai- niană şi btelorusă, . Pentrucă un manual, de miI importă care specialitate, tre­ bue să reprezinte ultimul cuvăntal ştiinţei, autorii trebuiau să menţioneze, in acest manual al lor, că există două păreri cu privire la limba documentelor noastre slavo-romăne , Una, mai veche, care susţine mediobulgarismul şi alta mai nouă, care susţine că această limbă este macedo-bulgară. [191] , RECENZI! 191 Autorii trebuiau să procedeze aici ca şi la datarea vechimei alia­ betului cirilic şi a iacerel acestui alfabet, adică să menţioneze că sint două păreri, iar nu să ne dea numai anumite date şi soluţii care pot fi acuzate deopotrivă de necunoaştere şi par­ ţialitate, Cunoştinţele cu privirea la alfabetul cirilic din care am remarcat cîteva mai sus, le puteau avea autorii din capodopera recunoscută ca atare şi de străinătate, a singurului romîn care s'a ocupat cu Fonetica aljabetului cirilic etc. Buc, 1904, a Proî, Ilie Bărbulescu. Concluziile autorilor, cu privire la limba docu­ mentelor noastre, ar îi fost desigur schimbate dacă ei ar fi cunoscut şi o altă operă a aceluiaş autor: Curentele literare la Români Îl1 perioada Slavonistnului cultural, Buc. 1929, unde se do­ vedeşte, În baza unor studii anterioare şi cu probe nouă, că limba întrebuinţată la noi în documente nu este medio-bulgară. Părerea aceasta, susţinută cu argumente care nu vor putea fi serios cornbătute, este deasemenea admisă în străinătate de sla­ vişiii Conev, I1inskij, Rozov şi P. Skok (cî. Ilie Bărbulescu, Ar­ hiva XLIII, 1936, 268.271) şi Ib. XLIV, 1-2 (1937, p, 154). Amîndouă aceste opere autorii nu le cunosc pentrucă nu le citează nici măcar la bibliografia generală, care, ca intr'alte manuale, are menirea de a fi şi un informator mai amplu pen­ tru cititor în chestiunea tratată. Capitolului "Noţiuni de paleogralie" pe care l-am discutat aici, urmează Cuprinsul lecţiitor (p. 63-158). Metoda de predare a cunoştinţelor e într'adevăr nouă şi sperăm, împreună cu autorii, că va da roadele cele bune. Totuşi, ni se pare că traducerea textului slav în romîneşte (corectă in general), în primele 4 lecţii, nu e deloc nimerită. De altfel, nici autorii nu sint con­ secventi in această traducere metodică a lor, traducînd odată textul: A7.LJIH lfi) KMAd rNfK�Au cu "fiica (a lui) 10 (a) Yladulul (a) voevodului", iar) altă dată H CfC'l'P" IGJ IldAClV'/Id KClfK(\AU cu "şi Sora (a lui) 10 (a lui Radu/ (a) voevodului •.. " Nu era mai simplu să se explice această particularitate a 1. slave, în loc să se lase aceste traduceri la aprecierea cititorului? După primele 8 lecţii (graduate) avem un formular mun­ tean pentru titlu şi titulatură, iar în lecţia X-a se dă tran­ scrierea textului în cirilică : lectia XIX-a este un formular mol­ dovenesc în felul celui muntenesc de mai sus; după lecţia 33-a urmează extrase din doc. juridice şi istorice, numai cu tradu- [192] 192 OH. BOGAei cerea lor liberă la care s'a ajuns deasemenea în mod graduat. Cap. III (161 � 171) dă variantele a mai multe litere, cifrele, ligaturile şi abrevierile cele mai obişnuite; cap. IV "Note", ne dă material cu privire la diferite nomenclaturi. Bibliografia şi Cuprinsul închee acest prim volum scos de autori; căci, la pg. 27 ni se vorbeşte despre un al doilea volum, care va apărea, cu titul .,Cirilica românească". Cu observaţiile noastre de aici şi cu acele cîteva excla­ rnaţii şi abateri dela subiect ale autorilor (p. 10, 43, etc.), buna intenţie a lor de a ne da un manual practic pentru învăţarea limbii slave, nu poate fi desminţită. Vom fi bucuroşi să vedem rezultate reale la harnicii elevi care vor învăţa, prin această justă evaluare din partea autorilor a scrisului şi a limbii sla ve, să crute orice petec de hirtie scris slavoneşte sau romineşte cu cirilica şi să-I studieze. Pentrucă am ajuns aici tocmai cu această idee, ne între­ băm dacă nu era mai bine ca autorii să ti transcris inscripţiile şi manuscrisele, ca o pildă pentru viitorii elevi editori de texte, după metoda modernă, care se întrebuinţează astăzi în Sla­ vistică la editarea textelor slave vechi şi care a fost prezentată în mai multe numere anterioare ale Arhivei. Astfel, autorii sco­ boară suprapunerile în rînd de tipărire şi complectează abre­ vierile fără să ne indice aceste intervenţii ale lor, care sînt de natură să falşifice limba documentelor, asupra originii căreia, cum am arătat, autorii sînt parţial şi unilateral informati. Me­ toda aceasta veche la editarea textelor, slavo·române e o in­ fluenţă dăunătoare a paleograiiei apusului, in metodica paleo­ grafiei slavo-romine şi a fost întrebuinţată şi de Ioan Bogdan, în memoria căruia e închinată lucrarea recenzată aici, şi de P. P. Panaitescu.care, de altfel "a binevoit a ceti manuscrisul lu­ crării şi a ne fi de lolos prin observaţiunlle sale competente" (p. 14). E păcat că autorii nu s'au folosit de aceste bunuri, arătate aici, cîştigate de ştiinţă, avîntîndu-se în domenii puţin exploa .. tate la noi (expertiza graîică, lisi\! formularelor şi cuvintelor), care însă, şi ele au. part�(l l?r de\pitore�c şi ind�sp�n�abil în ştiinţă în general ŞI partial 10 paleografie, care disciplină stu­ diază numai scrierea veche. Faţă de sta Jiul paleografiei slave şi rornîne din timpul [193] RECf:Nzn 193 nostru, lucrarea prezintă un pas înapoi şi contrazice realitatea. Am putea desvinovăţi pe autori, prin chiar mărturisirea lor, cînd îşi aduc h toată multumita şi către Fundaţia pentru Litera­ tură şi Artă .. Regele Carol II" , fără sprijinul căreia lucrarea de faţă ar mai fi stat multă vreme în manuscrisrtp- 14). Din a(easj� subliniere (care e aici a noastră), aflăm că lucrarea a stat multa ! vreme în manuscris (şi că deci, autorii n'ar fi putut consulta ultimele studii şi păreri); decît, atit în corpul cărţii cît şi la Bibliografie, figurează opere apărute tot în 1936, ca şi manu­ alul de faţă. Pentru deprinderea la descifrarea inscripţiilor, documen­ telor şi, în mai mică măsură, pentru învăţarea limbii documen­ telor (ceeace DU e un scop al paleograîieiţ, al cărei fonetism e alterat de autori, lucrarea poate servi studenţilor cu folos. Gh. Bogaei Lot Pol ski, Aug.�Sept. 1937. - Aceasta este o revistă scrisă in limba remînă şi polonă, urmărind să facă cunoscute în Polonia, pămîntul" populatia, bogăţiile naturale, forţa armată şi aviaţia Romîniei. Revista este de o înaltă ţinută technică şi are pe copertă într'un nimb de lumină, Stema Romîniei şi Vulturul Alb al Poloniei. Articolul de fond îl constituie memorabilele cuvinte ale lui losef Pilsudski, rostite, cu prilejul vizitei sale În Romîn{a În' zlua de 15 Septembrie, anul 1922, În fata reprezentanţilor pre­ sei romîne : "Sunt bucuros că Vă.pot spune cît de profund mă impre­ sionează farmecul care radiază din pămîntul frumoasei voastre ţări, şi cît de mult mă impresionează primirea care confirmă vechea faimă a ospitalităţii voastre proverbiale. Puteţi fi con­ vinşi, că aceleaşi sentimente de frăţie cordială vă aşteaptă şi pe voi Ia graniţa Poloniei. Orice rom in care vine la noi, ne va găsi însufletiti de dorinţa cunoaşterii reciproce şi a colaborării. Să păşim spre această prietenie, pînă acum tăinuită, ca să zic aşa, in potenţia, să ne silim ca ea să prindă rădăcini adînci în conştiinţele noastre. să se ramiîice în toate sferele energiei noastre naţionale, fiindcă din această prietenie nu poate re­ zuIta pentru naţiunile noastre, decît un bine durabil". 13 [194] 194 BORIS BAIDAN Acestea sînt ideile de care a fost animat Pilsudskl şi ele au pregătit în mare măsură alianta polono-romînă de azi. Un alt articol este consacrat vizitei M. S. Regelui Carol II în Polonia în ziua de 27 Iunie 1937. Această vizită regala a lă­ sat impresii de neşters în sufletele ostaşilor armatei polone. Două articole ale revistei sint închinate aviaţiei noastre, în unul discutîndu-se Puterea Aeriană Romină, in general, jar în celălalt, dîndu-se un mic istoric şi preclzîndu-se scopurile Asociaţiei Romîne pentru Propaganda Aviatiei. Deasemeni se înfăţişează Potentialul Industrial al Poloniei, în raport cu al nostru, întărindu-se însemnătatea deosebită a alianţei polono-romine, sprijinite' pe complecta armonie a in­ tereselor economice. Studiul D-lui Dr. Bolestaw Pikusa este foarte important de studiat pentru economiştii noştri, căci o co­ laborare şi in domeniul economic, cuprinde mari posibilităţi pînă acum neexploatate. ceeace va permite o mai mare des­ voita re a fortelor economice a ţărilor amice: Polonia şi Rominia. B. Baidan .. Les Cahiers Polonais" No. 11-12-13, Paris, 1937. O admirabilă revistă, condusă cu o adîncă pricepere de D. Henry de Korab, este consacrată unei serii de articole pri­ vitoare la amiciţiile poloneze dela Marea Baltică pînă la Marea Neagră. Apare lunar la Paris. Sumarul cuprinde discutii in jurul amlciţiei Poloniei cu Romînia, Suedia, Estonia, Franta, discutia din urmă cuprinzînd un studiu asupra aniversării armatei poloneze în Franţa, şi este semnată de D. Leon Liber. Articolul "Od morza do morza" care este şi articolul de fond al revistei, îl semnează D. Henry de Korab şi are o a­ dîncă semnificaţie pentru noi şi pentru vecinii noştri, Polonli, căci demonstrează, pe baze de adevăruri istorice riguros con­ trolate, că alianta dela ornare (Marea Baltică) pînă la aIta (Marea Neagră) "este realizarea unei acţiuni îndelung susţinute cu o tenace perseverenţă. Luptele de altădată, pline de un pu­ ternic avlnt epic, cînd hussarii înaripaţi ai hatmanulni Czarniecki, înfruntau splendida cavalerie suedeză şi armele incrustate în aur ale Marilor Viziri, toate ac�stea nu mai sint valabile de azi Înainte, decît pentru a trezi imaginaţia creatore a roman­ cierilor". Vechii adversari ai Poloniei, înţelepţii nordici de [195] RECENZ�;==I == 195 astăzi, decernînd laurii Premiului Nobel paginilor pitoreşti în care Sienkiewicz a făcut să reînvie acea epocă tumultoasă de glorioase cuceriri şi de voioasă bravură, au înţeles această a­ lianţă ca un suprem act de reparatie şi de progres. In jurul discuţiilor asupra amiciţiei Poloniei cu Romlnia, este demn de relevat articolul D-lui Boguslav Mledzinski : "Ni­ mic nu ne desparte, ci totul ne uneşte" din care cităm: »Na­ ţiunea rornină, aşezată pe un pămînt bogat şi frumos, are o istorie care va trebui s'o aşeze printre popoarele deja vechi. Şi totuşi, aceasta este o naţiune tînără în puterile ei, a cărei existenţă modernă este animată de un puternic elan vital. In momentul istoric al prezentului, naţiunea remînă traversează fără îndoială, o fază de renaştere, în care îşi măsoară forţele şi înaintează spre viitor. Articolul .Polonlt şi Rominii În decursul veacurilor" da­ torit Praf. Olgietd Gorka *) se incheie prin următoarele cuvinte pline de sens istoric şi politic extern: "terenul psihologic a fost preparat printr'un trecut plin de dureroase experienţe istorice pentru amîndouă naţiunile. Un trecut folositor, căruia ii datorăm astăzi comprehensiunea largă dela conducătorii ambelor state, ca o înţelegere a misiunii comune şi indisolubile în estul Europei". Urmează un repertoriu, cu spicuiri de articole, ecouri din presa polonă asupra Romîniei: "Armata romînă şi şeful său, văzute de polonezi" din "Gazeta Polska"; "Regele Carol II mare educator al tineretului romînesc", unde autorul D. S. Orski, relevă opera Suveranului nostru pe terenul străjeriei în cali­ tatea Sa de Mare Străjer. Aprecierile măgulitoare şi pline de frăţească înţelegere ale vecinei noastre, Polonia, ne confirmă sinceritatea alianţei politice şi militare, şi ne îndeamnă să perseverăm în această prietenie, care va deveni cu timpul şi mai cordială, avînd de îndeplinit importanta misiune de a menţtne pacea Europei de Răsărit şi chiar a Europei întregi. B. Baidan *) Prof. Olgierd Oorka este un adînc cunoscător al problemelor tre­ cutului istoric al Europei şi Dvsale i se datoreşte descoperirea Cronlcel Germane asupra lui Ştefan cel Mare. [196] eron c a -----" ----------- 1. Activitatea ştiinţifică a Societăţii istorico-f:ilologicc "Arhiva" din Iaşi. - Cu acest Iascico l al revistei, am intrat în al 45-lea an de existenţă al Societăţii şi al organulul ei "Arhiva" şi în al l8-lea an de cînd revista noastră continuă, sub conducerea D-lui Prof, Ilie Bărbulescu, cu tenacitate, menirea ei pentru ştiinţă şi cultură rornînească. In acest an şcolar, procedîndu-sc, ca şi întralţ] , ani de altfel, la a .. Iegerea Preşedintelui Societăţii, a fost ales din nou D. Prof, Ilie Bărbulescu . ca Secretar al Societăţii a fost ales D. Prof. D. Găzdaru, iar ca Secreta; de şedinţă, D. Gh, Bogaei. La şedinţele ştiinţifice ale Soc. "Arhiva", care s'au ţinut din 2 în 2 săptămîni, uneori cu intcrmitenţe neprevăzute, în localul F acultăţii de Litere s'au făcut in prezenţa unei numeroase asistente, mai multe comunlcăr i, din care spicuim : 1. D. Prof. univ, IIi e B ă r b li 1 e s cu: Rectificări şi îndreptări filo­ logice la revistele "Insemnări leşene" şi "Viaţa romînească". 2. D. Prof. univ, D. G ii z dar u : Ştiri nouă despre manuscrisul "Cea­ sornicul Domnilor" al lui N. Coslin, trimis in Italia. 3. D. asist. univ, G h, 1 v ă nes cu: Stări şi schimbări fonetice în legătură cu vocala implicită. 4. D. G h, B o g aci: Note semantice: gogoşi, braşoave. 5. D-ra Iri il a C ras n o va! Problema îndrcptării limbii aiurea şi la noi, 6. D, G e o r geM i hai l D r a g o Ş � Th. Capidan : Romanitatea Bal­ canieă (recenzie). In urma fiecărei comunicări s'au făcut, ca deobiceiu, discutii la care au intervenit mai des D-ni! prof. univ. Ilie Bărbulescu, Giorge Pascu, D. Găzdaru, Şt. Berechet, A. Scr iban, :O. Gh, Obreia-Iaşi, D-nîi asist univ. Gr, Scorpan, A. Bogdan, etc. ' \ Şedinţele, animate de noutatcacomunicărilor şi de discuţii, aii întru­ nit totdeauna un mare număr de part,icipanti: profesori univ., secundari, asistenţi universitari, studenti şi chiar persoane din publicul din afara Uni­ versităţii. Scurte dăr i de seamă, asupr a acestor şedinţe, s'au publicat in cotidianul local "Opinia", spre a se face cunoscută astfel şi marelui public activitatea pe tărîm ştiinţific şi cultural a .Arhive! ", [197] 2. Interzicerea şedinţelor "Arhivei" la Universitate. - Ultima şe­ dinţă ştiinţifică a avut loc Vineri t. IV cr., în urma căreia, preşedintele soc Arhiva". D. Prof. Ilie Băruulescu, a fost înştiinţat de către Decanul Fac, 'de Litere, d. Iorgu Iordan că acesta nu mai poate pune la dispoziţia "ArhiV'ei" o sală pentru ţinerea şedinţelor noastre de comunicări. Această măsură se motivează prin aceea, spune adresa menţionată, că la şedinţele "Arhivei" se face politică antisemită şi că anul trecut s'a vorbit contra masoneTiei,--toate acestea într' o instituţie ca universitatea şi subt regim de despoliticianizare ca acestea din zilele noastre. Despre o politică antisemită, însă, n'a fost vorba niciodată la şedin­ ţele noastre. Numai o singură comunicare, aceea a D-Iui Prof. D. Găzdaru, cu titlul "Dedesuptul iudaic al unor anchete literare". putea atinge problema evreească ... însă, dilllr'alte motive, comunicarea de mai sus nici n'a avut loc şi prin urmare nu ni se poate imputa că am făcut politică antisemită, Noi credem însă că problema evreească, la noi ca şi într' alte părţi, nu e o problemă politică, care să nu poată fi discutată la universitate: căci şi acum cind nu mai există partide politice, se continuă discuţiile în jurul acestei probleme, care e mai ales economica şi sociala. Francmasoneria, deasemenea os te departe de a fi o problemă politică şi ca o problemă socială poate interesa deopotrivă şi pe omul de ştiinţă şi pe literaţii şi pe viitorii profesori secundari, actuali studenţi ai Fac. de Li tere din laşi. In acest cadru decurgeau discuţiile în jurul francmasoneriei, la şe­ dinţele "Arhivei", şi tot materialul citit la şedinţele ei cu privire la această problemă s'a publicat, de altfel, în numerile anterioare ale acestei reviste i lectura acestor articole poate arăta oricui că "Arhiva" a privit fracmaso­ neria nu ca o problemă politică ci socială şi că, stind lucrurile astfel, de­ canul Facultăţii de Litere din anul trecut şi de dinainte nu ne-a făcut nici o obiecţie, [ci. p, 114). 3. Activitatea culturală. - Pentru activitatea pur culturală, înregis­ trăm cu plăcere, contribuţia per sonalităţil 01' de mai jos, care au binevoit să conferentieze în aula universităţii, în cadrul conferinţelor organizate de cercul "Arhiva" � Arhim J. S c r iba n � Vrednicii culturale tăcute. D-na Prof. Eli zaI o s i f � Eroismul vechei Moldove. D. Au g ti S t S c r iba n � Jargonul franco-r ominesc. 4. Colaboratorii "Arhivei". - Dintr'un total de 100 de colaboratori citi a întrunit "Arhiva" din a; 1921, cu ultimele trei colaborări ale O-lor Petru Iroaie, D. Florea-Rarişte şi G. Mihail-Dragoş, subliniem că 03, din acest număr de 100, au fost sau sînt elevi de-ai D-Iui Prof. Ilie Bărbulescu. Avea deci dreptate D. Prof. N. Drăganu dela Univ. din Cluj să a­ firme, deşi ştim că nu place unora, că Prof. I. Bărbulescu "a crceat o şcoală şi aceasta e un mare merit pentru un profesor". (Cf, Arhiva XXXII (1925) p. 255 şi lb. XLlll, p. 148). [198] 198 CRONICA 5. O datorie a Universităţii din Iaşi. - In ziua de 23 Mai 1938 D. N. A. Bogdan, făuritorul Istoriei Oraşului Iaşi, a împlinit vârsta de 80 de ani. Cu acest prilej ziarul local Opinia, în numărul de Marţi, 24 Mai, a. c. a făcut "elogiul", foarte meritat, al acestui distins şi neobosit căr , turar. Intre alte merite, despre care s' a pomenit în acest "elogiu", este şi acela că N. A, Bogdan, însărcinat de Universitate, când aceasta era con­ dusă de rectorul C. Climescu, a cercetat cu hărnicia actele şi procesele verbale ale Universităţii din Iaşi şi a compus, într'un voluminos manuscris, Istoricul acestei Universităţi, dela întemeierea ei şi până Ia jubilieul de 50 de ani dela întemeiere, adică dela 1864 şi până la 1914. Ne-am fi aşteptat că barem acum, când D. N. A. Bogdan a împlinit vârsta de 80 de ani, Uni­ versitatea ieşană să fie mişcată de recunoştinţă şi - precum Universitatea din Cernăuţi a onorat pe distinsul nostru folclorist D. Artur Gorovei cu titlul de Doctor honoris causa - tot astfel şi cea din Iaşi să cinstească cu acelaş titlu pe D. N. A. Bogdan, care i-a scris istoricul. Şi ar fi meritat aceasta, acel care s'a' muncit să-i scrie viaţa. pentrucă iată. astăzi lucrează pentru istoricul până azi al Universităţii din laşi, profesorul universitar al ei, D, I. Minea. Deci şi D. Bogdan, scriind Istoria Universităţii noastre, la originea acesteia, a făcut o lucrare de universitar. Ce frumos ar fi fost ca sufletul de după război al Universităţii noastre să fie cel puţin la înălţimea celui de dinainte de război al ei, în acte ca acestea de recunoaştere şi răsplătire a vredniciei celor ce au lucrat pentru ea. 6. Dicţionarul Academiei Române.-La 23 Martie 1884, prin inter­ venţia înţeleaptă a Regelui Carol 1, Academia Română a pus la cale în­ tocmirea unui dicţionar al limbii romîne. Lucrarea a fost încredinlată lui B. P. Hasdeu; dar deoarece acesta întreprinse dicţionarul în proporţii prea mari, Academia a găsit de cuviinţă a-i lua sarcina întocmirii dicţionarului, încredinţând lucrarea răposatulul Al. Philippide. Cum nici PhiIippide n'a putut să întocmească dictionarul într' un timp cât mai scurt. Academia il ia şi de la acesta, Incredinţându-I în anul 1906, D-Iui S. Puşcariu. Insă şi D. S. Puşcariu e In acei ea şi situaţie ca şi predecesorii săi: lucrează de 32 de ani şi n'a făcut decât câteva litere. Faptul acesta a determinat, in ultimul timp, revolta Domnului T. Pisani, care in Universul (din 4 Mart 1938), reproşează D-Iui S. Puşcariu încetineala cu care se lucrează dictionarul. D. S. Puscariu a răspuns că n'are destui colaboratori. Adevărul însă nu-i acesta. Pricina e o greşeală a Academiei în alegerea intocmitorilor dictio­ narului. Şi anume, în loc să desemneze ea însăşi pe acei care trebuiau să lu­ creze la dicţionar, având în vedere pentru aceasta, ca ei să nu fie numai rornanişti, ci şi slavişti, căci limba română are multe elemente slave (2/5 de cuvinte, după Cihac], Academia a încredinţat întreaga lucrare D-Iui S. Puş­ cariu, Iăsându-i toată libertatea în alegerea colaborat�rilor. Ori ? S. Puş­ cariu, atunci când i s'a încredinţat dicţionarul, a facut aceasta alegere. bazându-se pe prietenii personale, astfel că întreaga lucrare a încăput pe mâna romaniştilor şi abea în ultimul timp' începu să coloboreze Ia dicţionar şi un slavist, anume D. Prof. E. Petrovici. Se inţelege, era greu romaniştilor a lucra Ia un dicţionar, care conţine 2/5 de cuvinte - după Cihac - de origine slavă, de aceia n'au putut face, in 32 de ani, decât câteva litere. [199] CRONICA 199 \ Dacă Academia ar fi desemnat ea însăşi pe intocmitorii dicţionarului, a­ vând in vedere pentru aceasta, mulţimea elementelor slave in limba ro­ mână, dicţionarul era să fie demult gata. Şi, lucru curios, În timp ce Aca­ demia a încredinţat Iucarea D-Iui S. Puşcariu, Universitatea din Iaşi avea deja o catedră de slavisttcă, pe care o ocupa cu destulă competenţă D. Prof, I. Bărbulescu, care in 1904 (cu doi ani deci inainte de-a fi chemat D. S, Puşcariu la lucrarea dicţionarului) a tipărit opera D-sale - capod­ operă după P. Skok - "Fonetica s Ifabe tului cirflic", Totuş Academia nu s'a gândit să cheme pe slavistul din laşi la intocmirea dicţionarului, nici atunci, nici in timpul celor 34 de ani dela apariţia "Foneticii", după cucl nu s'a gândit să cheme nici pe specialistul filolog Ieşan, D, Prof. G. Pascu, scormonitorul multor etimologii de valoare şi, in ultimul timp, autor al unui dictionar macedo-român. 7. Dela Administraţia "Arhivei". - Pela 14-IV-1937 ne-am adresat către mai bine de douăzeci dintre abonaţi! noştri, cu rugămintea să ni se achite abonamentul harem pe a, 1937. La invitaţiile noastre, exprimate in cărţi poştale, am primit, într'adevăr, trei mandate cu sumele cuvenite. Ex­ peditorilor acestor bani le aducem aici sincerile noastre mulţumiri. Chiar cu acest număr, Încetăm expedierea Arhivei celorlalţi "abonati" cărora, pînă acum, le trimite am regulat la apariţie revista noastră, consi­ derînd că adresa era exactă şi că revista ajungea la destinaţie, după cum au ajuns şi snsmenţionatele cărţi poştale dintre care nu ne-a venit nici una retur. Gh. Bogaei şi B. Hristev [200] ����Uii'EB'Jil'll"taFllfF!!I'lGri UViliFB!Ii"'il!'aw"iD9V'«;Ea-��� ... ���=-������W/;� Directiunea revistei nu-şi ia răspunderea articolelor publicate. Autorii fiind direct răspunzătorl, sînt liberi să-şi sustie, În mod ducu­ mentat,păre rile lor, care duc la afirmarea sau restabilire adevărului ştiinţi fie. 233 243 267 " TH. HOLBAN . PETRU IROAIE GR. SCORPAN AL. EPURE GIi. BOGAeI .. ILIE BARBU LES CU AUREL. H. GOLliViAS ILIE BARBULESCU HORIA OPRIŞAN IRINA CRASNOV A .----------------------- SOMMAIRE: I. Etudes et Communications Pag. :----- ILIE BARBULESCU . L'Iudividualite de la langue roumame et ses elemenLs slaves anciens • 202 La disper sion des colon ies roumalnes elI Pologne • . . Poesie autentiquement populaire Un imitateur d' Alecsandri. . • Les ecole s ou a apprls le pnete Gh, Topârccanu. " 281 Notes Iinguistiques • . ,384 Le mot roum. qrui u < gruju dans le Dictionnalre de l'Acadernie Roumaine 291 Romanite BalkanicJue dans I'Acadernle ROllmaine. . " 293 Ieşan ou bien iesenesc ? , . 297 La graphie oS aussl dans les inscrlpti- ons grecques . . • . 3fit L'authenttcrre de la correspondance d'E­ tlenne le Grand avcc le A"ietropolitain d'Ochride. • . • • 3(l1 La revisiou des idees de jHiklosich en Slavistique et a !'egard du roumain. 3112 Les Diarhs ou bien les Cairnacams ? • 303 Materiaux etrangers pour l'Histoire de la Slavistique chez les. Roumalns • 309 Comment nous voyait et jugeait un Po- Ionais en 1854. • • ,316 A. N. Veselovski] au sujet de M. Gaster et de B. P. Hasdeu . . . 320 A l'egard des langues litteraires russe et rOllmail1e de laI-ere moitieduXIX-cs. 322 GH. BOGACI roum. Agachi 326 II. Comptes Rendus Zeitsc/zrift fiiI' slauische Plzilolo.qie, xv, 1-2; Glas srpske Icra{jeuske Akadclilie CLXXVI, 1938 (Ilie Bărbulescu}... 327 AH. Lombard: L'lnfinitif de nQrration dans ies langllcs romanes (H. Mihăescu). . . . , . ,335 l. M. Raşcu: Alte opere din literatura română (D. Florea-Rarişte) 337 C. Cihodaru; Poeneşti-TamaMdava. O aşezar/! corpică în Mol- doua centralii (A. li. Gf1jimas). • , . . 311 Valeriu SI. Ciobanu: Jertva zidirii la Ucrainieni şi Ruşi; Gheorghe 'Bezviconi: Pavel Gorl" (V. 1. Cataramti) , 3·14 El/Zldi/wl Demo[Jrofic al RomZniei, 1938 (Di. ComsiJ) . : 346 J. Svenmmg: Kleine BeUrăge zur lateinischen LUIJtlp/lre; A.ndre Labhardt: Contribu Nons ci la r:ritique pt li l' I?xplication des Glosses de /?eiclzlllwU (Şt. D. Marin) 3'12 B.l/zantiol1 XIII, 1938 (Şt. BnjoreE'l1p) . 355 Ridnu Mova VI, 12, 1938 (Soris Baidan) • • . '. 359 P.P. Panaitescn: Minele de ()ramâ al� lui J'vlircea cel Bătrln(Gh. BogaeI) 365 m. Chronique. 1. Lal1gl1es slaves dans nos Universltes. - 2. L'inscription du monument de Pusldn (D. Florea-Rarişte). - 3.Qu'est que si?nifie "slaviste" (OII. BOi;aci} ABONAMEN"f ANUAL: l' 100 lei În ţară pentru particulari. 200 " pentru Autorităţi, Bănci şi alte întreprinderL 300 " pentru străinătate. �.lIi/Ii�Daw-��..n'I!U!!li';O;Z�����"N::��.T���Jll!.!�� [201] ANUL XLV .A R 1938 H 1 v No. 3-4 A .1 'REVISTĂ DE ISTORIE, FILOLOGIE ŞI CULTURĂ ROMÎNEASCĂ ORGANUL SOCIETĂŢII ISTORICO-FILOLOGICE DIN IAŞI L'individuafite de la langue roumaine et ses elements slaves anciens') 1 \ 1 On a cesse de parler, d'un coup, de l'alliance serbo-rou- " maine. Apres avoir recu des differentes sources .Jnîormees" et apres avoir public des nouvelles "certaines", au sujet de l'ela­ blissernent de Ia nouvelle alliance balkanique serbo-roumaino­ grecque, on a cesse en general, de parter tout aussi de ces pre­ paratlons que de certe alliance. Le transport de la cloche de Karageorge el Bel grade n'a pu ressusciter ces voix; parce qu'elles ont ete, toutes, rendues muet­ tes par la declaration semi-olîicielle du gouvernernent de Rou­ manie, que la Roumanie n'a conduit avec personne nul traite d'alliance et qu'elle n'y pense merne pas". ("DOIlO,�eTlje Kara­ gjorgjevog zvona II Beograd nije tnoglo da ostvt ove glasove; njih je sve prekinula i ucutkala poluzvanicna izjava rumunjske vlade, da Roumunija nije vodila ni s kim nikakve pregovore o savezu i da ih ne misli voditi"). Ces evenements de Belgrade ont suggestionne, semble-t-il, I'ărne romantique de Iorga, dans les sens des intentions du gouvernement serbe, montrees par Srpka Zastava, ainsi que, de ce moment-la, il change san ancienne opinion de "Oeschichte des rumănischen Volkes". Guide, dans la realisation de In science par le principe "savoir afin de prevoil' et de pourvoir" de I'Ecale positiviste d' Auguste ComIc, apres avoir docu­ mente, iI y a Iongtemps depuis 2), uac nouvelle concJusion, que i'ai raHermie encore plus, par la suite 3) - que: des le XlIl-e 1) Suite a l' Arhiva, XLV, 1-2, p. 32. 2) Dans le Iivre Românii faţă de Scîrbi şi Bulgari, Bucureşti 1905, 3) Dans le livre Relations des Roumains avec les Serbes. les Bul­ gares, les Grecs ei la C/'oatie, laşi 1912. [202] 202 ILIE BARBULESCU �============������=====---== siecle [usqu'au XVII-e Incluslvement, les Roumains ont eu les relations les plus etroites ei de toutes sortes (culturelles, eco­ nomiques, militaires etc.) avec les Serbes proprement dits et avec les Macedo-Slaves de la Macedoine nordique et centrale j'ai preconise, base SUl' ces nouveaux resultats scientiîiques de l'Histoire antique : la continulte de ces vieilles relations avec les Serbes, par l'accomplissement d'une alliance preventive entre la Roumanie et la Serbie. Sous l'inîluence des evene­ rnents de Belgrade, Iorga embrasse soudainement ma preconi­ sation qui les contenalt egalement : seulement, il voulut lui donner un iondement scientilique plus ancien que celui des XIlI-XVli-e siecles, que je lui avais donne moi. Ainsi que, main­ tenant, renoncant it son ancienne opinion de .,Gesc/zichte des rumăn. Yolkes", il en annonce une autre it soi: Les Serbes et non pas les Bulgares, etaient les Slaves qui, cohabitant avec ies Roumains entre les IV-e et VIl-e' siecles inclusivement, ont donne, it ces derniers, les plus vieux mots ei instltutions juri­ dico-sociales vielles slaves, qu'i1s possedent. II a expose cette nouvelle theorie, d'abord dans sa conîerence, qu'il publia meme, dans" Neamul Românesc" du 30 novembre 1914. N'y pouvant pas suivre la logique de ma theorie politique, que j'ai bâ tie sur des donnees historiques nouveaux, decou­ verb par moi, faute de connaissances de Slavistique, Iorga est arrive it commeHre purement et simplement des heresies scienti!i­ ques par ses arguments philoJogiques, qu'iJ avait presentes pour construire le rondement historique de l' Alliance politique actu­ elle, preGonisee par lui a mon exemple. Poul' qu'on puisse voir ces heresies, je reproduis quelque passagc de ceHe con!i�rence. Iorga y aHirme comme il suit: «II y avait un temps ou les Serbes se trouvaient egalement sur notre rive du Danube.Nous connaissons deux sortes de Slaves; nous connaissons les slaves d'autre origine que les Serbes, denom­ mes jadis .,Şchiai" par les ROjlmains. Nous en avons les localites avec le naIn de Şcheia cn Mol�avie, Scheiî de Braşov �t, c'est. to�­ jours d'eux que nous avons, mlJeurs, des fioms de locahtes qUJ de­ rivent de ce vieux nom roumai\p pour designcl' leS Slaves. Hormis ces Slaves-la, les noires connaissaient les Serbes comme camara­ des de cohabitation sur la rive gauche du Darzube. Car, le peuple ser­ be, la grande descendance serbo-croate, a fwbile d' abard les regions pontiquer; el la rive gauche du Danube pour se repandre ell- i :1 r I [203] INDIVIDUALITE DE LA LANGUE ROUM�INE 203 suite, dans les regions de l'Ouest de la Peninsule Balkanique, en s'itl!1zdant sur taute la Peninsuie.: Ce n 'est pas accidente lle­ rnent que Belgrade est le norn de la capitale serbe : il slgnilie viile (cite) blanche. Tels norns de cite (viile) blanche, en slave Belgrad, se rencontrent, cependant, aussi dans d'autres regions, an Nord du Dauube. C'est notre Cite Blanche (Cetatea AIM) sur Ia Iagune du Dniester, que les Polonais nomrnaient Bialo­ grad et que les vieux Sloveni avaient denornmee, sans doute, Belgrad, tout comme, Iavllle ou. s'est resumee la vie polltique de la Serbie moderne. L'ancienne capitale de la Transylvanie, que nous nommons aujord'hui Alba-Julia, - forme tres [olie, mais arbitraire, Iondee rien que sur des souvenirs classiques de l'antiquite - mais qui n'a jamais existe dans le passe, ni dans la Jitterature, ni dans le parler comrnun, - est, pour le peuple: Belgrade, le meme Dom que les deux anterieurs. Mais au centre de la Hongrie : Stuhlweissenburg ou Szekesîehervar des Magyars n'est guere autre chose que toujours un Bel­ grade. Par consequent, entre le Belgrade hongrois, entre le Bel­ grade de l'ernbouchure du Dniester, entre celui du centre de la Transylvanie ei celui serbe, que les Allernands appelaient J,Griechisch-Wei.ssenbmg" ("ViIle blanche grecque") il y a evi­ demment une relation. Une cerlaif1e peuplade sJave avait un penchant a parf1) de nommer ses principales cites "ViIle blanche. II y avait un temps, donc, ou C€S SJaves ani habite les regio ilS au Nord du Danube. C'est apres, qu'est arrive ce passage du Danube et l'etablissement dans la Peninsule des Balkans, dont je parlais auparavant et vers la maitie du Fff-e siecle, les Serbes se trauvaient dans taule la Peninsule. Les Bulgares sonl venus dans la deuxieme moitie du VH-e siecle. Peupladc turanienne, ils n'on! pas turanise les Slaves de l'ancienne Mesie; ils n'ont fait que pl'cter llJl nom tUrGniefl aux pcuplades serbes qui se trouvaient dans ces regions-Ia ". C'est ainsi que pade Iorga maintenant, dans ceHe Con­ fcrence; ceHe lois··ci, dane, les "vieux�Sloveni" c.-a.-d. Ies Sloveni de Procope ou de Jordanes, de la Dacie ei de la Pen. des Balkans, ne soni plus de ia branche bulgare, dont etait aussi le paleosloveniqllc, selon la theorie de Miklosich, qu'iJ avait adopfee auparavant; mais, ce sont des Serbes. Il est in� 1) Cependant, Iorga ignore CJue ceHe habitude ·d'appeler "viile blan­ che" line cite indepellcianto, existait 311ssi chez les Tafares (el. D. Onciul O,.igillele PriIlC. Române, p .. 23). [204] teressant de mentionner que, pour prouver la solidite de cette idee de panserblsme slave chez les Roumains (en Transylvanie, en Valachie avec la Moldavie, la Bessarabie et dans toute la Peninsule Balkanique), Iorga apporte a l'appui, unlivre qu'il aurait eu auparavant : "Duc d'Harcourt L'Egypte et les Egyptiens, Paris 1893, p. 59, 61, 87" qu'il y cite merne : d'autre pari, il apporte personnellement, a l'appui de sa theorie, comme nous l'avions vu, l'existence du nom geographique Belgrade, la, aussi bien que chez les Serbes. II n'y a pas a dire que c'est, d'autre part, l'au­ cienne theorie de l'ignorance - de certains ecrivains serbes a meme, de la fin du XVlll-e et du debut du XIX-e s. de qui l'a prise "Duc d 'Harcourt", et qui ne voyaient partout que des Serbes 1). Un peu plus tard, en 1915, pour prouver plus puissamment l'idee que les premiers "vieux Slovenl" (c.ca-d, les "Sloveni" de Procope et de Jordaues), etaient non pas Slaves Bulgares, mais Serbes et, par consequent, pour prouver que c'est de la langue serbe et non pas bulgare, que les Roumains prirent Jeurs plus vieux mots et certaines institutions slaves, Iorga presente quelques arguments linguistiques qui lui sant propres. Il les expose, meme, dans J 'article cite de la revue Delo (du 1 mai 1915). Voiei en ellet ce qu'il y dit : "Par l'analyse des notns de localites el de personnes, on apportera de nouveaux argu­ ments pour cette hypothese, Dans la Serbie actuelle, horrnis les regions ou les Albanais ont ete vieux maitres du pays, tout comme en Bosnie, la plupart des noms topiques sant Iorrnes a l'aide des suîlixes suivantes : 1. -ova, ovo: Kladova, Kratovo : 2. -ica (prononce -itsa), ice (prun. -itse): Loznica, Lesnica, Zasavica Bistrica, Jajce, Uzice; 3. -in, -ina: Vidin, Nego1in, Iagodina; 4. -ac (pron. �ats)': Knjazevac, Kragujevac etc. (ceux-Ja en grand nombre). Mais. ceux.l;'t,-.excepte les noms de villages colonises (in­ Meni et -enti), ainsi que de ceux qui se rapportent a un certain aspect de la na!ure, tous sont des noms que naus retrouvons le plus souvent eu Oltenie in{ericure \ ei en Banate. A savoir, 1.-ova: \ Prahova, Kolwfova, Gancova, S,adova, Kosova, Lipova, Rasova ; 2.-ica (pron.-itsa) Bratosica, V�dica Crajovica. Fratosica; -in, -ina: Vidin, Boin; -at (pron. -ats) : Romanac (departemen1). Ensuite, les noms des premiers vOlvodes ei princes sont a le I 204 ILIE BĂ.RBULESCU ================ 2) Voir Archiv fiiI' Slav. Philoliogie, XXVI. 312. [205] INDIVIDUALITE DE LA LANGUE ROUMAINE 205 moltie slaves, Litovo] correspond au roumain Radivoi, Sta­ novot etc. 1). Toute une familIe de noms serbes correspond au nom Seneslav, qui ne se trouve poitit chez d'autres peuples slaves (CL Radoslav, DragosIav, Vladislav). Vladislav, avec son dirninutil bosniaque Vlarko, est le norn du prince de Ia Va� lachie, qui conquit Nicopole ; Tihornir, le pere de Basaraba, qui vainquit dans les Carpathes le roi magyar Charles Robert . (1330), nous rappelle les Kreslmiri croates et toute Ia serie des noms serbes, qui Iinissent en -rnir. Enfin, Ies Tihomiri ne manquent pas non plus dans la Serbie du moyen âge", Tels sunt les arguments linguistiques sur lesquels s'appuie Iorga, dans Dela, pour soutenir, contrairernent aux donnees de la Science actuelle, le serbisme des "Slovenia de la Dacie Trajane ei de Ia Peninsule des Balkans, des IV" VII-e siecles, et pour soutenir, par consequent, que les plus vieux mots slaves et institutions juridioo-sociales (comme le knezate) des Rou­ mains, sant d'origine serbe ei non pas bulgare. L'insuîlisance sclentilique de ces arguments est observee, au premier coup d'oeiI, par un connalsseur 2) des problemes slavistiques : elle est plus evldenciee encore lorsqu'on rernarque que Iorga invoque pour la soutenance du serbisrne (contre le bul­ garisme) de ces "SIoveni", le Ii vre "Egypte et Ies Egyptiens" d'un certain "duc d'Harcourt", au Iieu de s'informer de ce que disent it cet egard Ies dernieres recherches sur I'histoire et les parlers des Serbes et des Bulgares, les savants C. Jirecek, Miletlc, St. Bobcev, V. Zlatarski, Iagtc, Si. Novakovic, Stanojevic etc. Cetre observation aurait pu me conferer le droit de ne pr�ter nulle attention it une telle opinion ei de Ia pas ser sous silence, comme si de rien n'etait. Je crois, cependant, qu'il faut l'analyser, parce qu'elle a paru non seulement dans une revue roumaine, oiI elIc pouvait se passer d'un controle informe, dans une telle question de SIavistique, mais uussi dans la revue serbe ,.Dela" qui aurait pu se rendre mieux compte du badi­ nage de ces arguments, qui tiennent du domaine de la Philo­ logie slave. 1) La lettre roumaine I represente le croate j, t le croate c, Ş le croate s et ce le croate C. 2) Praf. St. Mladenov de Sofia (Bulgarie) ironise ces arguments de Iorga, dans la revue ZfsPI1., IlI, 1-2, p. 192, [206] 206 ILlE B.ÂI\BULESCU C'est pourquoi nous allons analyser un peu ces argu­ . rnents, en commencant par "Belgrade". Par ce qu'il ne connalt pas les donnees de la Slavistique; Iorga n'a pas observe qu'au moment ou les Serbes eux- memes disaient Belgrade (non pas Bicgrad, cornme il l'etait depuis longternps), ce nom n'etait pas chez eux un petichant special, propre, de baptiser les villes de l'adjectii calilicatii "blanc", .. Ville blanche" ou "Cite-blanche" comme il le croit; d'autres Slaves egalement, (ceux-Ia non Serbesş, baptisaient leurs loca­ lites du merne nom. Ainsi, nommement les Bulgares, avec la forme diminutive : Belogradătk, une ville bulgare, ei dans d'autres temps, en 1018, appelaient Bjelgrad, la petite viile Arnăut- • Berat actuelle 1) de la Peninsule des Balkans. Les Russes appellent pareillement, seulernent avec le phonetisme russe : Bjelgorod, une de leurs villes de .la rive droite du Donec. Les Slaves Kasoubes, qui sont de la brauche polonaise et habitent aujourdhui encore le bord de la Baltique en Allemagne et en Pologne, nornmaient identiquement, seulernent avec le phonetisme vieux-polonais, qui etait le merne dans leur langue: Belgard, une de leurs villes, du XHI-e siecle. Belgard, egalement, nom­ maient les Sia ves, dits Polabes 2) une de leurs villes; ces Sla­ ves habitaient jadis, car ils n'existent plus aujourd'hui, la rive de l'Elbe en Aliemagne; ils semblent appartenir aussi it la branche polonaise, mais ils n'etaient aucunement de la brallche serbe (serba-croate). D'aufres slaves de la meme branche (po­ lonaise) nommaient Belgrad la loeaiite Wittcnburg de Mecklen­ burg et, en Pomeranie, il y a aujourd'hui meme deux localites portant le nom de Belgarde 3). Il en est ainsi de ce" fOl'mes des appelations topîqucs; cal' elles sant identiques non seulement chez les Roumains ei les Serbes, comme J'affirme Iorga, mais encore chez d'autres Sla­ ves: elles sont du slave commun (urslavisch), cOITlnie conslitu­ tion linguistique, ainsi que nons le monire llne bonne carte \ geographique, il câte de la �onnaissance de ces langues il l'aide de la Slavistique. " \ 1) P. 1. Sa!arik: Slouanske stul'Oiitnosti, II, 243, 427, 636. 2) P. [, Sa!arik: Slauatlske Slo,f'OiitllOSti, li, 243, 427, 636, 3) Elmer Moor: .Ungal'ische F1Lissnamen", dans UIl(Jarische: Jahl'­ fJUcher/ Berlin-Leipzig, VI (1926)� 4, p. 449, [207] I " e 1 �. .' I � , , � I INDIVIDUALlTE DE LA LANGUE ROUMAJNE 207 En ellet, non seulement les Serbes, rnais aussi les Russes ont des noms de localites, qui Iinissent en -ava, ava, p. ex. Grybovo, Kulkova : les Polonais p. ex. dans Sprova : les Tcheques dans Cehovo, Sadova : les Slovaques dans Krizova ; Ies Bulgares p. ex, dans Tărnovo, Bukova etc. Non seulement les Serbes, mais aussi les Russes ont des noms de localites termines en ica, -ice (pron. -itsa, -itse) p. ex. dans Varnica, Bjelice : les Tcheques dans Teplica, Cehovice : les Polonais dans Pilica, Skiernivice : les Slovaques dans Cervenica, Bratouce, les Bulgares dans Grivica.Kameuica, Me­ dlsovce etc. Des noms de Iocalites, termines en in, -ina, existent non seulement chez les Serbes, mais aussi chez les Russes, p. ex, Chotin, Somina ; chez Ies Tcheques : Zrcina, Jicin : chez les Slovaques: Turhrina, Podivin; chez les Polonais: Potravin: chez Ies Bulgares : Krivina, Dragosin etc. La terminaison-aţ (pron. ats) de Romanaţ n'est aucunement serbe -ac (prononcee -ats) j mais, comme 1) Iorga lui -meme se corrige ă la suite de ma 2) critique, elle est roumaine. Cette localite-lă a ete appelee ainsi "d'apres un vieux villageois et soldat "Romanaţ", par ce mot, qui a la racine, tout comrne la terminaison (aţ) , roumaine 3). Un connaisseur de la Slavistique aurait su que la terminaison serbe -ac (= roum. aţ) n'a pcfru dans la langue serbe qu'avec le commencemeut du XIV-e s. aproximativement. mais qu'auparavant, il y avait, a sa place, d'abord unee spece de -ee, et avant ceHe-la '''lI,h, comme p. ex. starac (pran. starats) vieux serba-erouie: starec, forme posterieure a starhll,k. Tout pareillement, non seulement les Serbes, comme l'affirme Iorga, mais aussi d'autres Slaves, deja au commencement de leur histoire, ont des noms de personnes termines eu-mir, comme Tugomir. Par exemple les Pa Iabes disparus, qui sont de la branche polonaise, les ont eus egalement au Xll-e siecle 4). 1) Dans Neamul Românesc du 6 dec. 1915. 2) Dans le joumal cotidien bucarestois Seara du 4 et 5 juin 1915. 3) CI. Hasdeu Etymologicum Magnum Romaniae, II, 1240 ou il est d'avis que -af serait de lat. ales. 4) P. 1. Safarik: Sebrane Spisy. (Slav; Staroz), II, p. 586, 55, 186. 452, 203. Maretie: Slaveni u clQl)nini, p. 173, [208] 208 === ILIE. BARBU�ESCU =======� Les Polonais ont Budzimir etc. Les Serbes de Luzloa (les So­ rabes) ont Tugomir 1). Les Tcheco-Moraves ont Mojmir, du IX-e s., etc. Il y a des Bulgares Slaves, meme au IX·e siecle, portant les noms de Dragomir, Matomir 2), Radomir etc. Les Russes ont pareillement, deja au XV-e s., une localiie Budimi­ rovo etc. tout comme ils ont encore aujourd'hui Zitomir etc 3) Non seulement les Serbes ont des noms finis en -slav, comme le croit Iorga, mais aussi les Bulgares, vieux et nou­ veaux (p. ex. Prăslav.) les Russes (jaroslav, Svjatoslav), les Tcheques (Boleslav, Vaclav- du plus ancien Venceslav), les Moraves-Tcheques (Rosti slav '1). Il en est pareillernent des autres arguments 5), au sujet desquels je crois maintenant inutile d'insister. De ce que j'ai montre, il appert que rien ne nous Iait voir que les mots sla­ ves consideres anciens en roumain etaient serbes et non pas bulgares. Par consequent, on ne peut aucunement soutenir, que c'etaient des Serbes et non pas des Bulgares, les "Slo­ veni" de la Dacie Trajane ou d'autre part, - "Sloveni" qui donnerent aux Roumains les plus vieux mots slaves et leurs plus vieilles institutions slaves comme le knezate. La connais­ sance de la Slavistlque, que Iorga ne possede pas, evidencie cela. Pour prouver ce qu'll poursuivait, CAI.-d., le serbisme et non pas le bulgarisme de ces mots du roumain, Iorga devait connaître la Slavistique et montrer it son aide, que ces mots ont dans leur cornposition, les caracteres specifiques au serbe. Seul le nasalisrne (p. ex. rourn. munca, dâmb) ne saurait mon­ trer, peut-etre, leur buJgarisme, pRfce que ce phenomene est du slave commun ef, sous une certaine forme, a existe dans le serbe it meme, dans sonlcmps historique, comme on le sait et comme la Siavistique le prouve aujourd'hui. Cependant, les caracieres specifiques serbes sant les deux suivants: a) la langue serbe, tout en admettant l'opinion de 1) Iose! Pilta: Luzice, v Praze 1919, p. 19. 2) T. Maretie: Slaveni u clovdfni, p. 44-45. 3) Sobolevskij dans Sbomik dE\l'Acad. de Petersburg, vol. 88, p. 237. 4) CI. C. Jireeek: Di'�jif/Y nar. bulh. p. 86. 5) Comme celui�ci: rien que\ les Serbes et, il leur exemple, les Roumains, ont eu les knez populaires, dit Iorga. Cependant, les SlovEmes Bulgares en ont eu eux aussi (Jirecek: Isforia S,.ba, 1, 70-71). Ci. aussi Arhiva, No. 2, Oet. 1921, p. 269, [209] INDIV!DlJALlTE DE LA LANGlJE ROlJMAINE 209 quelques uns, qu'elle ait conserve it son origine le slave com­ mun tj 1), toutefois, des le commencement de son individuali­ sation precise, clic a eu et conserve encore le son c (qui est une espece de son tres proche de ce = roumain ce, et qui est pour une oreille etrangere, non serbe, it peu pres identique it lui). parfois, dialectalement, merne c, sur le territoire propre­ ment serbe, _ au !ieu du slave cornrnun t] et du plsl. st, roum. şt (Iranc, chtş , b) tout en admettant qu'ă son origine, le serbe ait conserve le slave commun d], comme oertains le croient, cependant, des le comrnencernent de son individualisation pre­ cise, il a eu et conserve encore [usqu'ă present, le son g (qui­ est tres rapproche du s= roumain ge, pour une oreille etran­ gere, non serbe, it peu pres identique it lui), parlois, dialecta­ lement, merne g sur le territoire proprement serbe, - pour le slave commun dj et vieux sla ve (= paleoslov.) zd 2) roum jd. Peut-etre merne, conjointement, le dialecte cakav de la langue serbo-croate, _ qu'on parle surtout dans les reglons dalma­ tiennes, adriatiques de l'ancienne Illyrie, et, qui conserve meme aujourd'hui les anciennes positions d'accent de cette langue­ ce dialecte cakav a le son : j consonantique au lieu des g ou g. (an peut representer en roumain la prononclation du j conso­ nantique par l precedee de la gutturale grecque 1, c .• ă-d. Yl, lorsqu'elle n'est pas precedee, dans sa syllabe, d'une autre consonne, ou seulement par 'i, dans le cas conhaire). A savoir, les Serbo-Croates ont toujours dit moCi (ou moci, ou plus anciennement, peut-etl'e *motji), pecera et pecina ou pecera, ou, plus anciennement, peut-etre * peijera); ils ont prononce maceha (ou maceha ou, plus anciennement, peut-etre * ma!jeha); ou bien, ils ont prononce, egalement, praca, sreca, etc., mots dont Ies c (e ou ti) correspondent au vieux.bulgare 1) Miklosioh (dans Vergleich. Lautlellre der slau. Spr.) eroyait que les Sioveni de Procope et de Jordanes, qui habitaient la Dacie au VI-e siecle, pronont;aient tj, elj: vratjati, kadjati (eL Jagic dans AtslPIl., xvn, 50). De nos jours meme, le philologue Franc Ramovg, praf. el I'lJniversite de Ljubljana, croit (dans AfslPh, n, 3·4, p. 562), que le groupe sud-slave (Ies Serbes aussi bien que les Bulgares) avait tj, dj. 10r8 de son arrive de la patrie slave-commune dans la Peninsule Balkanique, et que ce n'est que par la suite qu'on les a chan[{es en st, i:;d et eu C, C, dz. 2) Cf. Vondrak: Vergl. Slav. Gram. 1, 276; Maretie: Grumat. i. Stil. hrv. srpsk. jez. P. 19. i Floriuskij: Leckii, I, 268. [210] 210 lLIE SĂRBULESCU ==�--=====::::=:::�-::::=:::;::-------=--==::::-=-�-=:::=.�=---===-==::::-_-=----=:::::::==-==-�._� .. _-== st dans des mots comme : mosti, pestera, masteha, prasta, sre, sta. Les Serbo-Croates, ont, de meme, toujours prononce avec g: odega (dans le peuple, ou odega, ou bien, plus ancienne, ment peut-etre, * odedja ei odeja, ce dernier prononce comrne en rournain odejta) ; ils ont dit, dans la parler du peuple, na­ dega (ou nadej-a, ou bien plus anciennement, peut-etre, "na­ dedja et nadevla), obigati (ou obigati, ou, plus anciennement, peut-etre *obidjati et oblrîati}: ils ont prononce gragb., etc., des mots dont les g (g, dj, j = '(1) correspondent au vieux bul­ gare id dans des mots tels que : odezda, nadeăda, obizdatl, grazd«, etc. Si nous observons rnaintenant ces mots - consideres par tous ainsi que par Iorga, comme Ies plus anciens slaves de la langue roumaine, y penetres entre les IV· VIl-e siecles 1) incIu­ sivement, - par ces deux criterlums, qui constituent l'indivi­ dualite serbe, nous rernarquons que (hormis le nasalisme), nul n'a C, e, tj au lieu des bulgares (;f et non plus fi ou g ou dj pour le bulgare sâ ; ils ne possedent que st ei M, ecrits en roumain aussi jd, parce que le rourn. j = i croate). Ainsi, n'a-i-on jamais dit en roumain, et, comme nous le prouvent Ies vieux textes et les recherches dialectales actuelles, meme aujourd'hui on ne prononce nulle part: moce ou mot'fe (ce qui dans l'alphabet croate s'ecrirait motje), mais uniquement moaşte: il n'a jamais existe et ii n'existe Dulle part, en roumain peeera ou pet'fera (= petjera), macelza ou l7latleha, praca ou pratia, . strânca ou strântla, răpeesc ou răptlesc etc., mais seulement: peştera, maşteha, praşte, strânşte, răpştesc. Identiquement, n'a-t-on jamais dit et aujourd'hui on ne dit non plus en roumain: odega ou odedla (qui s'ecrirait dans l'alphabet croate odedja), ode''(IfI., obiga, obidIa (= croaie obidja) obiyla, jamais nadega ou bien nadedla, nadeyia, grag'l, meginâ, med'bză ou meyină, etc., mais toujours, uniquement: odăzde, obiiduire, rzădezde, grazd, mezdil1ă. Personne ne samait soutenir scientHiquement, que les groupes st et zd sont formes pa.r la langue roumaine eJlc-meme \ sur son territoire, changeant ail\si les serbes c ou c ou ti, ou bien les serbes g ou dj, des mots, que les Houmains par co� habitation avec les Serbes, cn onţ pris. Ce phenomene ne pour- 1) A I'egard de cette epoque j'ai emis une .mtre J'opinion, que j'ai pubJiee en croate dans le volume jubilaire U slavii V. Jagica, Berlin 1908, [211] INDlVIDUALllE DE LA LANGUE ROUMAINE 211 rait avoir lieu, car son organisme phonetique ne possede pas un tel changement. En elîet, les mots latins du roumain, qui ont C, le gardent tel quel durant les siecles a nos jours; ainsi: cine, cingătoare, cer, nicl, etc. ; les Iorrnes posterieures de Ba­ nate, avec ce: munce, dince, punce, etc. (des munte, dinte, punte) ne changent pas non plus leur ce en U. Identiquement, ceux qui ont g, le gardent; p. ex. unge, frige, etc.: de cette maniere subsistent les formes banatiennes : unge, pringe, etc. (des unde, prinde). En rournain, par consequent, c ne change pas en st, g en zd non plus. Ensuite, les mots latins en roumain, qui avaient en latin ti (serbe primitif tj), le changent en c ou en ţ (croate c, Iran­ cais ts) et non pas en sI, Ainsi lat. -tione devient en roum.­ cune, p. ex. tăciune du lat. pop. titione, qui ne Iait pas en roumain tăstune : lat.·f:j a donne en roumain ţi, p. ex. înălţare du lat. pop. * inaltiare, qui ne devient pas en roum. Inălstare etc. II en est ainsi des mots latins du roumain, qui avaient en latin di(= serbe primitiv dj) et qui le changent en it ou bien en z ou z et non pas en id. Par exemple: lat. -diune a donne eu roum.sgune ou -zune, comme dans putregune ; egalement, lat. -di est devenu roum. -ziet non pas -ădl comme dans târziu, auz, miez, des latins tardivus (portuguais tardio), audio, mediu, qui ne sant pas devenus tărzdiu, auzd, mreăd. Sur le territoire du roumaln, donc, tj = lat. ti et dj =lat. di ne deviennent pas st et id; par consequent les serbes tj et dj ne pouvaient pas changer de ceHe maniere. Les seuls mots slaves du roumain qui n'aient pas, comme les autres, les sons bulgares si et zd sant deux 1) megias qui signifie voisin (roum. vecin), kokivekl qui signifie Jicitation. Le premier n'est autrc chose, comme on le voit, que le serbe megas, avec le serbe g (g) au !ieu du bulgare zd; le deuxieme est le macedo-slave "ko k'e vek'e" avee les e nonaccentuees, devenues i, correspondant au bulgare ko stc veste 2) et signifie: "qui veut (donner) plus"-a la Iicitation. , 1) Au sujet desquels Iorga ne souffle mot; je les montre, quand meme, pour prevenir des critiques. 2) Dans le dialecte de Kostur (Castol'ia) de Macedoine, les Serbes provno��cent actuellement meme: ki izlezi avec le ki = plsl ijJE (ci. Miletic: i;uestLJa na Seminara po slav. Filologii, 1 V, Sofia 1902, p. 113). [212] 212 ILIE BĂHBULESCU ,===�-===�= Cependant, kokiveki, dans sa partie finale (-kivekl),.- ayant en roumain les k, qui ne sont guere autre chose que les palatales slaves maoedoulcnnes k' (qui correspondent au serbe proprement dit c ou bien il sa nuance c ei au bulgare st),­ nous montre qu'il est entre en roumain par l'interrnediaire des Slaves de la Macedoine. Dans mon livre Pelations des Roumalns avec les Serbes, les Bulgares, les Grecs el la Croatie, Iaşi 1920, p. 190,249, 295, j'ai documente que la langue des documenta Valakho-slaves, a, dans sa constitution organique, k au lieu du bulgare st (ainsi Kf, au lieu du bulg. LfJf), preuve, qu'elle a ele apportee aux Roumains de la Valaquie par les Slaves de la Macedoine nordi­ que et Centrale 1) ; j'y ai documente, en plus, que les Prînei­ pautes rournaines anciennes, la Valaquie et la Moldavie, qui jusqu'au XIII-e s. avaient des relations les plus etroites avec les Bulgares, a partir de ce siecle seulernent, ont commence a avoir des relations plus etroites avec les Serbes, et que c'est Ia Ia cause qu'a partir de ce siecle les Roumains de ces con­ trees-lă, ont pris, des Serbes, certains mots, comme stup (îr. ruche) auquel il correspond, en bulgare, stâlp ei d'autres. Ces conclusions documentaires, liees avec kokivekt, il en resulte que ce mot est entre en roumain, par les Slaves ma­ cedoniens, a une epoque dont le commencement est au XHI-e siecle. D'ailleurs, le Iait que ce mot n'y est pas entre entre les IV-ViI s., comme l'affirme Ia theorie de Iorga pour fous les mots vieux-slaves du roumain, Hons est evidencie par le fait que ce mot se trouve avec le meme k' palafal macedonien, aussi en magyar 2); iI y existe, en eHef, sous la forme "Kotya wetyea, forme oiI ty = k' macedonien. L'Histoire apporie des preuves, on le sait, que les Magyars sont venus eu contact de cohabitaiion avec les Slav€s m(�ridjonaux, seulement il partir du IX·e s. et non pas €ntre les IVet VII-e ; d'aufre part, Ia Science magyare montre meme qUE; les. Hongrois ont pris leur mot Kotya Wetye chez les Serbes. �e dirais que c'est par l'inter­ mediaire des MacMoniens long�mps apres le IX·e siecle, en 1) CI. plus en detail dans mes carentele literare la Români etc., p. 268·326. . 2) CI. que Hasdeu (dans Columna lui Traian, VII, 1876, p. 498), croyait que naus avans pris .,Cochlvechi" am; Magyars. [213] INDIVIDUALTTE DE LA LANGUE ROUMAINE 213 concornitance avec d'autres mots slaves comme: parittya, cor­ respondant aux: serbe praca, maced, prak'a, bulg. et roum. prasta : szerencse, correspondant (lUX serbe sreca, maced. srek'a bulg. sresta (plsl, Cp�I!M) et au roum. strănste etc.: tandis que (le montre la merne Science) c'est au IX·e s. le plus tot lors­ qu'ils vinrent eu Pannonie, que les Magyars prirent, mais chez les BuJgares, des Iormes de mots slaves avec ăt, comme : le Horn de leur capitale Pest, qui en serbe est pec, macedonlen pek'; le mot mostoha qui correspond aux : bulg. rnosteha, rourn. maşteha, serbe maceha, macedonien mak'eha etc. Voir aussi, plus eu detail sur cette question, mon article "Incă ceva despre rom. cochi-vechi" (D'autres inîorrnations sur le roumain "cochi­ vechi", dans Arhiva, XLIV, 1937, 1-2, p, 84). Tout pareillernent, le magyar a pris chez les Serbes (peut etre, par les 'Macedoniens) beaucoup posterieurement au IX-e s, des Iorrnes avec gy, correspondant aux bulg. id: megye (p. ex. dans le mot varmegye), ei meme megyes qui est identique au roumain megiaş, . tandis que, comme le montre toujours Ia Science magyare, le plus tol, au IX-e siecle, lors de Ieur eta­ blissement en Pannonie, les Hongrois ont pris, chez les Bulgares Ies farmes avec zd, qu'ils ont, fout comme les Roumains, dans leul' langue: mesgye, qui correspond au buJg. mezda, au roum. me:;:dină, mais au serbe mega, maced. meg'a ; mag. rozsda [roum. rugină (fr. rouille)J qui correspond au bulg. nzda, mois au sel'be. raga, macedonien rag'a etc 1). Par consequent, les mots sIaves megias et kokivekl ne sont pas de ces mof.s vieux-slaves du roumain, mais ils y sant entres, aussi qu'en magyar, un jour quelconque, avec le corn. mencernen1 du XHI-e s. par les Serbes et les Macedo - Slaves. De sorle que, eu resume, les plus vieux mots slaves du roumain, ayant dans leur organisme phonetique des caracteres specifiques du bulgare: st, id, ei non pas les specifiques ser. bes, il leur place, c (tj), g (dj) avec leurs nuances, il appert qu'ils ont ete empruntes par les Roumains, par le faH de coha­ bitation, aux Bulgares ei non pas aux Serbes. Cela evidencie, en meme temps, ne fUt-ce qu'indil'ectemenf ici, que: les plus vieIJes institutions juridica- soei ales slaves des Roumains, comme 1) Cf. Melich, dans Archiv fiiI' sI. Phil., XXII, 443, 446 et Asb6th Reflex slova vida 'I'PKT-'I'jlhT, p. 42. [214] 214 ILIE BĂRBLJLESCU le knezate, le zupan etc. 1), sont venues aux Roumains toujours des Bulgares (et non pas des Serbes), qui leur ont dorma, par cohabitation, ces vieux mots slaves-lă, qu'ils n'ont pas de la part des Serbes. Telle est Ia documentation de la Slavistique, sans laquelle, dans ce probleme, on ne saurait Iaire de Ia Science mais, comme je viens de le montrer, rien que vde Iantaisles ro­ rnantlques. Concluslon a I'egard de ces trols theorles II reste done debout que les plus vieux mots slaves, en­ tres dans le roumain, ne sont ni russes, ni serbes, mais bul­ gares. Mon but dans cette dlssertation est, comme [e l'ai an­ nonce deja, a son commencement, avec des preuves phiJologi­ ques,- de montrer que ni le bulgare n' est entree dans la cons­ titution de l'individualite du roumain, paree que le bulgare a penetre le roumain apres que celui-ci s'etait deja constitue son individualite ethnique. Nous allons documentar il savoir, que le bulgare est entre dans le roumain non pas entre les. IV-e ou V-VII-e s., c.-ă-d., il l'epoque de Jordanes, comme on en a pense [usqu'ă present j par consequent, non pas dans la pe­ riode du paleoslovenique, qui finit avec le IX.e s., rnais dans celle post-paleoslovenique, qui commence des le X.e s. Nous ferons cette argumentation douc, renversant l'echaî­ îaudage de cette theorie paleoslovenique qui, a l'egard du roumain est represente par Miklosich, ce dernier temps. Mais, la formule ou la soutenance de Miklosich, aussi que celle de ses predecesseurs, est basee, sur une inadvertance de sa part aussi, tandis que la persistence dans celte formule, des philo­ lagues et des historiens qui lui sont posterieurs, jusqu'aujourd'hui, est basee egalement sur I'ignorance des donnees de la Slavis­ tique nouvelle qui, du temps de Miklosich a nas ,jours, a beau­ coup evaluee et s'en est distinguee il beaucoup d'egards. O'est pourquoi, pom pou\voir enIin arl'iver il nos argu­ ments pour ceHe nouvelle thM,rie du post paleoslovenisme, il \ 1) Mais pourtant, AI. Rosetti croit (dans Bul/elin Linguistique, V, 1935, p. 221-2, que zupan est mot serbe ancien dans la lanque roulnBine. CI. Btirbillesc�, dans Arhiva, XLV, 1938, 1·2, p. 154 et 146, [215] INDIVIDUALlTE DE LA LANOUE ROUMAJNE 215 - -- nous Iaut montrer d'abord I'inadvertance de Miklosich (qui ap­ partient, d'ailleurs, a ses devanciers comrne il ses successeurs), et ensuite, quelles sant les evolutions et, par consequent, les nouvelles acquisitions scientiîiques de la Slavistique, depuis Miklosich, c.va-d., il partir de sa recherche au sujet du rou­ main et de ses elements slaves, jusqu'ă nos jours. Erreurs ei conîuslons de la theorie sur le paleo­ sloventsme des mots vleux-slaves en roumaln, De ce que nous avans montre ci-dessus, et specialement dans les paragraphes imrnediatement precedents, il appert que les mots vieux-slaves du rournain, ayant les caracteres speci­ îiques du bulgare ei non pas ceux du russe ou du serbe, sont entres eu roumain, par cohabitation, contact el melange avec les Bulgares ei non point avec Ies Serbes ni Russes. L'exis­ te nce dans leur corps rien que des sons st ei non pas des c, c ou tj au Iieu du paleoslovenique .§t, l'existence de jd ei non pas des t, g ou dj au lieu du paleoslovenique zd; pareillernent, l'absence des speciîiques russes oro, olo, ere, ele ei l'existence uniquement des bulgares ra, la, r'k, {ii:, evldencient que leur langue (Iangue des mats vieux-slaves) etait bulgare ef, partant, leur nasalisme comme je I'ai deja mentionne (dans Arhiva, XXIX, 4, p. 466) et comme nous le verrons en detail au chapitre respectif ci-apres, il se peut que, lui aussi, eTl cOTlsideratioTl de ces carac­ teres specijiques bulgares, soit "estime pareillement comme carac. tere, du bulgare qui naus a donne les mots avec şt et jd. Tout comme I'ont dit, d'autre part, tous les hommes de Science, quoiqu 'ils n'eussenl pas argumente cela dans ce sens, amon su. Mais ils ant soutenu tous 1) que c'est du paleoslovenique, c'est­ a-dire, de la pel'iode de la langue bulgare, du IX .. siecle et anterieure, qu'ont penetre ces mois vieux-slaves en roumain. La thearie de leur paleoslovenisme, systematisee et aHermie par l'etude approIondie du roumain par Miklosich et suivie en. tierement par la Philologie' actuelle, etrangere et roumaine (p. ex. par Asb6th, Weigand, Tiktin, Ov. Densuşianu, Sextil Puşcariu et d'autres), contient cependant deux grands c1efauts: 1) O. Ar!tiuu, XXIX,l, p. 458, 467 et XXX, 1. p. 2. [216] 216 ILIE BĂRBULESCU premierement, une inadvertance de Miklosich lui meme, et deu­ xlemement, megarde, surtout de ses successeurs. C'est pour­ quoi pour ces deux raisons, la theorie que nOU8 pouvons COn. siderer, pour la sirnpliîer, sienne 1), cette rheorie necesite une revision 2), car elle n'est plus conforme aux recherches re­ centes de la Slavistique 3), qui est arrivee maintenant, dans maints problemes slaves, aux resultats phllolcgiques, autres que ceux de Mîklosich, it l'egard de la nature ou le develop­ pement historique du paleoslovenique, du bulgare en particulier, et meme il l'egard de sa situation geographique. L'inadvertance de Miklosich (qui n'a ere rernarquee ni par ses contemporains, ni par ses successeurs, (Iussent-ils etran­ gers ou roumains), consiste en ceci: les mots slaves, estimes les plus vieux du roumaln, qui, selon Miklosich, y ont penetre dans le stade paleoslovenique ou de la langue paleoslovenique, ne presentent nulle part des caracteres speciîiques it ce stade phone­ tique du bulgare, mais, ils ont eu eux les caracteres du stade posterieur il celui paleoslovenique de la langue, il savoir, des caracteres du sta de que j'appelle post-paleoslovenique. Ce stade post paleoslovenique s'etend a la suite du premier et commenee a partir du X-e s. 4) inclusivement, jusqu'au commencement du XH-e exclusivement; du Xll-e siecle commence le sta de que la Slavistique apelle medio-bulgare (= bulgare moyen). Ce stade post-paleoslovenique necontient done que les X-e et XI-e s. Le stade post-paleoslovenique est celui que nous vovons Inîiltre dans les textes-eopies paleosloveniques [vieux­ slaves) que nous possedons : Codex Zographensis, Savina Kniga, Codex Suprasliensis etc., comme deviations 5) phoneti­ ques de leur langue !ondamenfale qui represente, il elle seule, le stade paU�oslovenique. 1) CI. Arhiva XLIV, 7, 24-25, et 179-180. 2) eL I'opinion, a peu pres .identique, clu prof. Iosif, Popovici dans Arhiva, XXX, 1, P. 79. 3) Voir aussi la constatation de Lavrov � Obzof', p. 122, que c'est a partir de Miklosich qu'on a fait beaQcop de recherches et qu'on a decou­ vert bien des donnees, ignorees par �iklosich et a son epoque. 4) Par consequent, AsbQth it lbeme commet une faute lorsqu'i1 parle (dans Reflex slova vida TiJ?;T-1\iJh.T etc., p. 19) de la "Iangue pa­ leoslovenique des IX-e et X-e siecles", puisque le parler du X-e s. est postplsI. et differe de la phonetique du IX-e S., qui est vraiment paleo- slovenique. 5) Cf. Arhiva, XLV, p, 3-4. [217] INDIVIDUALITE DE LA LANOUE ROUMAINE 217 Les devtattone de ces textes constltuent. par consequent, Ies caracteres speciliques du stade post-paleoslovenique du bulgare, c.-il.-d., du bulgare entier des X-e et XI-e s. Ni Miklosich ni nul autre n'ont observe jusqu'ă presant, que les differences qu'ils voyaient, et que nous constantons ega­ lement, entre le phonetisme de ces vieux mots slaves du rou­ rnain, et le phonetisme des mots paleosloveniques, - ces diî­ Ierences n'etaient pas produites sur le territoire du roumain, comme tous I'ont soutenu il. tort (etrangers et roumains); mais, que ces dillerences etaient des caracteres speciţiques au stade postpaleoslovenique, ei que, par consequent, ces mots-la nous sont venus SOliS le meme aspect, de ce dernier sta de, sous la merne forme dane, du territolre du bulgare Iul-meme, des Xve et Xl-e s. inclusivement. D'autre part, l'inadver!ance des successeurs de Miklosich, qui soutiennent toujours son paleoslovenisrna il lui, est un îait de nature logique et consiste en ce qu'ils n'ont pas rernarque que Ies conclusions de Miklosich, il l'egard de la nature et de la constitution des elemente vieux-slaves du roumain - puisqu'Il les appuie sur les resultats de ses recherches et sur les idees de sa generation, en Iait de Slavistique, - doivent etre revues 1), du moment oii ses Iondements, c.-il.-d., ses idees it lui et el sa generation en Iait de Slavistique, ont ele changees, il beaucoup d'egards, par Ies recherches basees sur des dOllnees nouvelles, notamment de ses j) successeurs. Car, il y a, en eHet, bien des differences entre Miklosich et la Slavistique pins recente, donl on doit tenir compte aussi it l'etude du rouIIlain. depuis Miklosich il nos jours. Ainsi, Miklosich, soutenait-i1, comme Kopitar 3), que: le paleoslovenique, auquel il compare Ies plus vieux mots sIa­ ves du roumain, est l'ancienne langue des SJaves de Pan­ nonie, les a'ieux des Sloventzi de Siirie, de Carintie et du CarnioJe d'ajourd'hui. Il pretend done, que des Slovenlzi soient Bulgares d'origine et que leur langue soit un dialecte du bulgare. La SJavistique posterieure it Miklosich, representee par JagiC, Vondrak, Oblak, Mi/etic, Conev etc. repousse ce­ pendant ceHe idee et admei ce que d'uns des nofres mainte� 1) eL le bre! historique des ouvrages posterieurs, chez Vasmer dans ROCZllik Slaw., 1/, 22. 2) C1. aussi. Meillet duns Rocznik Slaw. II, 58. 3) CI. Arhiva XLIV, p. 23-24, 27-28. [218] nant (Tiktin p. ex., dans "Studien zur rumăn. Philol, "), ou etran­ gers, comme les magyars Asboth et Melich admettent, que : le paleoslovenique; est un dialecte des contrees des Suho et Salonique, Rhodopes et Ohrida (Macedoine) peut-etre, du bul­ gare, et que les Sloventzi, avec leur langue ne font pas partie de la branche bulgare, mais de celle serbo-croate, vis-a-vis de laquelle, ils parlent et ont parle un dialecte commun, a plusieurs points de vue 1). Iorga quand merne, des notres, n'etant pas au courant avec cela, croit encore dans "Ge� schichte des rumănlschen Volkes", 1, 1905 p. 116, que c'est la langue des Slaves de Pannonie qui a penetre le roumain. De sorte que, les conclusions et les argumentations de Miklosich, au sujet des vieux mots slaves du roumain, doivent etre reexamiuees, aussi, conîormernent it cette nouvelle theorie, sur l'origine du paleoslovenique ; plus encore : elles doivent etre revisees plus imperieusement encore lorsqu'on soutient sa theorie que la langue roumaine s'est constituee sur la cote dalrnatine de l'Adriatique. C'est ce que n'ont pas observe ceux qui ont ernbrasse cette theorie comme Tiktin, Ov, Densuşianu, S. Puşcariu, Onciul, Miletic etc. En outre, Miklosich soutient que les Slaves Bulgares de Cerghed, Baumgarten, et Reussdorîchen (en Transylvanie), dont la langue a disparu - tombant dans l'oubli vers la fin du XIX-e s.-ces Slaves seraien1 un reste des anciens SJoveni, dont Procope et Jordanes disent qu'ils vivaient (ces Sloveni) au Vl-e en Dacie Trajane. C'est pourquoi Mikiosich considerait que leur langue serait daco-slovene ou "Iangue intimement ap­ parentee au paleoslovenique" 2) et c'est pourquoi, aussi, il corn­ pamit, plus d'une fais, son phonetisme, a celui des mots vieux­ slaves du roumain, a l'appui, justement de leur origine dans le slade paleos[ovcIZÎque. La Slavistique posterieure, par Miletic 0), surtout, decouvrant de nouvelles sources historiques a I'egard de ces Bulgares de Transyl'(anie, flrouve, cependant, qll'ils n'y sant pas de si vieux habitan\s et ce n'est qu'au XIlI-e s. envi­ ron, qll'on les a emmenes, cO,mme colons, d'entre les Bulgares orientaux d'autre Danube, et qu'il se sont etablis dans les re- 218 ILIE BĂRBULESCU t 1) Voir â cet egard, p. ex. Jagic dans AfsIPh., XVII, 47-48 et XX, 37. 2) Cf. Arhiva, XLIV, p. 188 et' XLV, p.3. 3) Dans Sb. Min. XHI (Sofia 1896) p. 104 ; cf, C. Jirecek, AfslPh. XX, 115 [219] lNDIVIDUALITE DE LA LANotm ROUMAINB 219 '.� gions de ces villages de Transylvanie. De sorte que, contor­ mernent a ces nouvelles indications, il n'existe pas, en realite, une liaison immediate, mais seulement une liaison lointaine, entre Ies vieux mots slaves du roumain et la Iangue des ces Bulgares de Transylvanie : c'est pourquoi, les idees de Miklo­ sich doivent etre revisees une Iois de plus, ici encore relative­ meni a Ia Iangue roumaine. Chose qui pareillement n'a pas ete rernarquee par ceux qui soutiennent Ies opinions de Miklo­ sich a l'egard du paleoslovenisme de ces mots slaves du rou­ main, comme Tiktin, Densuşianu, Puşcariu etc.; c'est, egale. ment, ce que surtout n'a pas observe PhiJiphide 1), qui explique les plus vieux mots slaves du roumain par cette langue, qu'il considere, a tort, identique au paleoslovenique, Ensuite, Miklosich soutient que les mots paleosloveniques qui contenaient les groupes phonetiques des Iorrnules �TP1.T. '1',",1>.'1'-, -Ti\1I�T - Ti\b.T - (auxquels, dans les vieux mots sIaves du roumain, correspondent les mots avec .1ârt., • tâlt-, , comme cârpa, târg, stâlp), ne se prononcaient, en paleoslove­ nique, que trt, ttt. La Slavistique posterieure it lui demontre cependant (surtout par Leskien, Jaglc etc.) qu'il n'en est pas ainsi et que dans le ţialeoslovenique (par consequant, aussi it . l'epoque de Jordanes), ces groupes se prononcaient : -tdrt-, .• t�L·t·, -trdt-, tret, -tdlt-, -teIt-, -tlăt-, -tlet-, c'est-ă-dire avec les voyelles 2> = ă et l\ = e, plus ou moins nettes avant et apres les consonnes r, l, D'autre part, pom separer, contormement a sa theorie, Ia langue bulgare actuelle du paleoslovenique, Miklosich sou. tient avec ac:harnement que le second ava it des voyelles na. sales (,y, ei l.\), tandis que le bulgare actuel ne les a plus. Sa soutenance opiniâtre et erronee est allee si Ioin, que lorsque le tcheque Hatala decouvrit ei nomma des mots, dans le bul. gare d'ajourd'hui. aux voyelles nasales paleosloveniques, con. servees du temps du paleoslovenique, Miklosich dit que ce o'dai! pas vrai et que ces mots etaient une mystification 2). Aujourd'hui personne ne peut nici' que la langue bulgare actu­ elIe a eu encore plus de nasalisme dans le temps ancien 3). 1) Originea Romîni/or, 1, p. 811. 2) Ci. Miletic: Sedmigl'adskite Bălgari, dans $pisanie de l'Acad. bulgare, XXXIII, 18 (Sofia 192'3). p. 5. 3) Voir Ilie Bi'\rbu!(�scu : Curentele literare la Romani, p. 34. [220] II ! 2=j�O=================tLiE BĂRB�U�L�E�SC�U�============= De sorte que, les conclusions .de Miklosich et ses argu­ mentations, a l'egard des vieux mots slaves du rournain, neces­ sitent une revision, conformement aussi a cette nouvello indi, cation de la Slavistique sur T�KT - '1'.,1.1' etc. des mots comme cârpa, târg, stâlp etc., aussi qu'en conîorrnite au nasalisms du bulgare, et meme, conlorrnement au nasalisme an des textes des Bulgares de Transylvanie, nasalisrne qui ne represente point la prononciation an ou bien oan, comme le pensaient erronernent Miklosich et apres lui Al. Philippide 1), rnais qu'i1 representait ăn. Miklosich avait formule l'idee que paleoslovenlque � re­ presentait, au IX-e s. et auparavant, de meme que plus tard, le son labial LI, tandis que .. le son I. C'est puorquoi il a trouve que les plus vieux mots slaves (qui etaient bulgares) du rou­ main, y ont penetre avec ces il et 1; de sorte que la, ou ces mots n'ont plus ii ni r mais d'autres voyelles, ces autres vo­ yelles sont nees sur le territoire du roumain, apres le siecle de Jordanes. Cependant, la Slavistique nouvelle, tout en gardant, theoriquernent, la formule de Miklosich (de representer z par le latin ti et 1. par Z), soutient, tout de merne, que : z. n'etait pas un son labial, c.va..d. il mais le son meme non [abia! ă de la langue bulgare actuelle : tandis que .. n'etait pas I, mais plut6t un son plus proche de e. De sorte que, les conclusions de Miklosich a I'egard des plus vieux mots slaves (bulgares), entres en roumain, doivent etre revues, conformement aussi it ceHe nouvelle indication de la Slavistique, concernant z. et h. Ainsi, ces conclusions ne­ cessitent-elies un nouveJ examen, p. ex. chez Philippide J), qui croit encore dans la valeur z. = il et ignore le developpement historique des paleosloveniques � et 1\ dans les postpaIeoslo­ veniques et mediobulgares :&, o, e, etc. En outre, Miklosich croyait, que les sons paleosloveniques K, .. (qu'i) representait par d, 1), n'avaient pas existe dans le temps hislorique, c.-a.-d. meme au IX-e S., des texfes paIeosJo­ veniques originaires, et d'auta.nt plus auparavant (el l'epoque de Jordanes), dans toutes les l,angues slaves, mais seulement en paleoslo'venique, en slovenel (de Pannonie etc.) et en bul- I 1) Originea Românilor, 1, p. 811. 2) Originea Românilor, 1, p. 811. [221] INDlVIDUALlTE DE LA LANGUE ROUMAINE 221 gare ; cela, conîorrnernent a sa theorie (consideree erronee par la Slavistique posterieure), que la langue paleoslovenique est le vieux-slovene de Pannonie, c.-ă-d. aussi de Stirie, de Ca­ rinthie et de Carniole de nos [ours, C'est la la source des cer­ taines de ses conclusions et argumentations il l'egard des vieux elernents slaves du roumain. La' Slavistique nouvelle prouve cependant que toutes les autres langues slaves, donc aussi les langues russe, tcheque, serbe, etc., possedaient les sons ); ei .. , merne au IX-e s. el d'autant plus il l'epoque anterieure, de Jordanes. Aussi, les conclusions de Miklosich doi vent-elles etre re­ visees, il ce point de vue encore, relativement aux vieux mots slaves aux :t. et h. du roumain. Ensuite, s'occupant de la langue roumaine, Miklosich de­ clare 1) qu'il ne peut pas parler de I'accent des scs vieux mots slaves, qui sont bulgares, puisque, dit-il, l'accent du bulgare ne serait pas encore etudie et connu. Cependant, la Slavistique posterieure a cette affirmation (de 1883), par divers savants, cornme Conev, Miletic, etc., a beaucoup etudie et donne des resultats, it l'aide desquels on connait Ia nature de l'accent de la langue bulgare 2). Ainsi, est-il necessaire que ces resultats revisent, aussi it l'egard de l'accent, l'opinion et les conclu­ sions de Miklosich relativement aux plus vieux mots slavcs du roumain. Miklosich n'entendait sous le nom HSloveni" des vieux­ textes (par ex. de Const. Porphirogenete) que les Slaves Bul­ gares; la Slavistique nouvelle, it partir de Jagic, documente') que les ecrivains entendaient aussi, sous ce nom, tout ou moins aussi les Serbo-Croates, Puisque Miklosich appuie cependant ses argumentations et conclusions it l'egard du roumain sur ces idees et resultats du dornaine de la Slavistique, il appert que maintenant, il Ial­ lait que quelqu'un eut revlse ses resuJtats, aussi it l'egard du rOLlmain et les eut changes ou bien soutenus, conformement aux resuUals nOLlveaux de la Slavistique, qui lui est posferieure. 1) Dans Beitrfige, etc. 1 (1883), p. 54. , . 2) CI. Kul'bakin: OIU'idskqja l'ukapis' Apas/ala kanca XlI ve/ca, (Sofia 1907), p. LXI-LXXXV; eoC\lement SobolevskiJ' Sb Min. XVI-XVII (Sofia 1900). p. 316. '" • . , 3) CI. Arhiva XLIV, 1.2, p. 28-32. [222] 222 ILIE BĂRBULESCU , I 1 : 1 C'est ce que personne n'a observe ni essaye de faire [usqu'ă moi. II est vrai que d'autres ont remarque, encore avant moi, qu'aux recherches et aux resultats de Miklosich, a l'egard des elernents vieux-slaves du magyar, manque l'utilisation de la Gramrnaire historique des langues slaves. Ainsi, con state 1), le magyar Asboth depuis longtemps, qu'a leur etude, »Miklosich ne razlicaet starogo ot novogo", ("Miklosich ne distingue pas le vieux du nouveau il). Dernierement, le tcheque Vondrăk par­ lant 2) du nasaIisme du paleoslovenique dit que, pour en prouver l'existence: "an ne peut s'appuyer, cornme l'a fait Miklosich, sur les mots slaves du magyar, du roumain, etc.; et, cela n'est pas possible, parce qu'il en est au dela de nos Iorces de prouver que ces mots ont penetre le magyar rien que du pa­ leoslovenique". D'autre part, cette idee de Vondrak est issue, sernble-t-il, a la suite des etudes du magyar Melich, relative­ ment aux vieux mots slaves du hongrois. Car, en elfet, merne avant cette aîlirrnation de Vondrăk, Melich avait deja dit ce qu'il repeta aussi dernierement H), que . la langue magyarc a ernprunte ses mots slaves anciens non pas seulement du bul­ gare (paleoslovenique), comme le croient Miklosich (et, d'apres lui, Asboth), mais aussi a d'autres langues slaves, comme le serbo-croate, le slove ne etc., a des epoques et reglons diverses. Cependant, leurs remarques ne sont restees que des simples observations, sans changernent de direction en ce qui concerne l'etude des elernents paleosloveniques, autant chez Asbofh, que chez Melich (Vondrăk ne s'etait pas occupe des elements slaves du roumain, ni du magyar); car, alors qu'i1s admettent eux-memes que tels mots slaves du magyar sont bulgares, ils derivenl fous deux 4), tout cornme Miklosich, uniquemcnt de la langue paleoslovenique du IX-e S., etni l'un ni l'autre n'observent 1) Dans Izvestija oldel. russk. .iaz. i slovesll. Imperat. Alcad. Nauk, St. Petersburg 1902, VH, 4, p. 290. �a meme opinion il l'egard de MiJdosich. voir encore chezVasmer, Rocznilc Sl�w.,IlI, 250 et chez MeiJlet! Ibidem, lI, 58 2) Dans Altlrirchenslavische Grammatilc, p. 374: "Auf die slav. Leh­ w6rter im Magyrische!l, Rumănischen etc. kanll malln sich nicht bemfen, wie es Miklosich tat, weil es sich nicht beweisen Iăsst, dass diese Worte nur aus dem Aksl. Eingang in Magyarische fanden". 3) P. ex. dans A{sIPlz., XXXH, 110-111, 116. 4) ef. Arhiva, XLV, p. 5-8. ') I 4 [223] INDIVIDUALlTE DE LA LANOUE ROUMAINE 223 qu'il Iaudrait distinguer le stade phonetique paleoslovenique du celui postpaleoslovenique (des Xve et XI-e s.), Mais, it l'egard des mots vieux-slaves du roumain, personne n'a songe it Iaire au moins de telles remarques, et, pareillement, personne n'a observe que c'est surtout a leur egard qu'on do it etablir une distinction, entre les stades paleo- et postpaleoslo- venique. Cependant, qu'i1s soient etrangers ou roumains, meme lorsqu'ils ont lu quelque part les observations de Asb6th, de MeJich et de Vondrăk, a l'egard des etudes de Miklosich sur les elernents slaves du magyar, ils ne se sont bornes tous qu'a reproduire ce que les premiers avaient aîiirme, et a rapporter leurs dires, ensuite, tout simplement aussi au roumain. Ainsi, Ovid Densuşianu, quoiqu'il ecrive son Histoire de fa latigue rou­ maine, 1, en 1901, il ne peut neamoins appliquer au roumain, rien des ces etudes de Slavistique, posterieures ă celui-la, mais comme il le dit lui-meme (p. 255): "On est oblige de recourir toujours il ces travaux, bien qu'ils ne correspondent plus a I'etat actuel de la science", De sorte que, en 1901 meme, Ovid Densuşianu, quoique posterieur, se borne, comme le vieux B. P. Hasdeu] contemporain de Miklosich, a ce que ce dernier, mort deja en 1891, ava it montre , cela bien que d'autres sla­ visants aient beaucoup travaille (en diverses Iangues slaves), meme au temps de Miklosich, et apres 1891, au sujet des pro­ blerns des ces langues, - travaux qui pouvaient et devaient s'appliquer a la langue roumaine. D'autre part, comme Ovid Densuşianu suivent uniquement Miklosich et Tiktin, aussi Sextil Puşcariu, Al. Philippide, etc., parce qu'ils ignorent 1) la Phi .. lologie des autres Slaves (qui ont ecrit en diverses Iangues slaves), au temps de Miklosich et posterieurement, D'ailleurs, les etrangers, eux-aussi, se sont generalement bornes aux dires de Miklosich sur le paleoslovenisme des elements slaves du rournain, sans s'apercevoir, eux aussi, qu'il est de rigueur l'e· xamen de ces donnees et resultats, conîorrnement aux nouveaux travaux et recherches de la Slavistique. Lors de l'apparition de ma theorie sur le postpaleoslove­ nisme et non pas le paleoslovenisme des mots vieux-slaves du 1) Pareillement croit, d'ailleurs, aussi le prol. losil Popovici de Cluj, dans la revue teheque SIallia (e!. Arhiva, XXX, 1, p. 79). [224] 224 ILIE BĂRBULE'iClJ :::::::::=:-:'�:':::::='::::::==::-_-=--::=::::=-.=-=':':::::-�-::-=:---=:::::==:-'::==--:::'::::::;..--Z===--::-_:.::::==--==--- -=-:::::::=-...:::::: roumain, Asboth, dans I'espoir de pouvoir sauver I'auctenne theorie (paleoslovenique) de Miklosich, qu'il suivait lui aussi, parreillement aux autres (lui, pour les elernents slaves du ma­ gyar), inventa, tout aussi erronernent, que ce n'est pas le pa­ leoslovenique lui-rneme mais le dialecte daco-slovene des VI­ X-e s., qui avait donne au roumain (tout cornme au magyar) ses vieux mots slaves (ef. Arhiva, XLV, p. 5 - 8). On doit, d'ailleurs, faire une revision it la theorie de Mi­ kloslch, non seuJement it cause de ces deux inadvertances, que je viens de montrer ; mais, encore pour eclairer certaines con­ Iusions produites, parîois par Iui-meme, autreiois par d'autres, toujours de sa îaute.: entre la nature de la Iangue, ou le stade paleoslovonique et celui post-paleoslovenique, d 'une part, ei entre le paleoslovenique en face de pre-slave ( s= anteslavica) ou le slave commun de l'autre, Mais on doit eiîectuer cette revision encore pour corriger la conclusion de Miklosich, qui estirnc russes certaines pho­ netisrnes dans la langue roumaine, qui sont, en realite, des post­ paleoslovenismes (voir ci-dessous. p. 225). On con fond, en eilet, dans Mittetlungen des rumănischen Instituts an der Universităt Wien de Mayer Lubke, p. 85, le pa­ leo- avec le postpaleoslovenique, car an pretend que le rourn. sută (fr. cent) soit le geniul pluriel paleoslovenique con;, pro­ nonce sotă, que les Aroumains ont transforme en sută. L'aufeur, le prof. Caracostea (qui n'aurait pas compri Vondrak 1), n'ob. serve pas que le genetif pluriel paleoslovenique n'a pas ete prononce sotâ, mais uniguement �ătă (ecrit c�'n). que la forme COT� est postpaleoslovenique 2), et que, ceHe derniere, ecrite de la sorte, n'etait jamais prononcee par les Slaves, donc ni "bald nach dem X-en Jahr.", mais seulement sof, car la graphie 7- final n'y representait pas de valeur phonetique, du moment 01\ dans Ia premiere sylabe est ne o, d'un 7., par le phenomene lIommc "premiere vocalisation"" D'aiJIeurs l'auteur meme de cet article exprime ceHe confusion· E\ntre les post- et paleoslove­ nique, lorsqu'j] dit (p, 87): ndeshalb ist weder vor dem X Jahr. \ 1) CI. Vondrak: Altkil'chensl. Grammatik ed. 2, p. 190, 2) Z(rPh., XII (1889), p. 455, [225] IND1VIDUALITE DE LA LANGUE ROUMAINE 225 noch nach dem X Jahrh. mit dieser Form Itir das rum. sută etwas anzufangen". Mais, ce qui est egalernent vrai, Asboth confond, lul-aussi, le paleoslovenique avec la langue du X-e siecle (post-paleo­ slovenique). D'autre part, Miklosich considere, comme nous le verrons plus bas, quelque Iois de provenance rus se, dans le roumain, des Iorrnes qu'i! tirait autrefois du paleoslovenique, - [ustement parce qu'il ne distinguait pas lui merne, Iormes post- de celles paleosloveniques. Ainsi, tire-t-il le mot roumain hărleţ une Iois du paleoslovenique (dans Die slav. Etem. im Pumun. p. 43), autre lois du russe (dans Beitrăge, COflS. Il, 91), quoique ce mot se presente avec le phonetisme postpaleoslovenique (e au !ieu du plsl, h.) des mots comme oţet, ovez, pestriţ, etc., que Mi­ klosich, considere toujours penetres en roumain du paleoslove­ nique (dans Beitrăge, Vocal. Ill. COflS 1, 17). 11 croit parfois, parelllement, que roum. tocma, a tocmi ont penetre le roumain du plsl. (dans Die slav. Elem. im Pum. p. 50), et quelque peu plus tard (dans Beitrăge, Voc. III, COflS. 1, 17) il tire du russe, quoiqu'ils se presentent avec le phonetisme postpaleoslovenique (o au lieu de ,. pls!.) comme les mots: vânzoc, năpărstoc qu'il ne derive guere que du paleoslovenique. Ces conîusions d 'un Miklosich en ont provoque, ensuite, dans d'autres directions, d'autres pareilles, chez certains igno- rants de la Slavistique. � Ainsi, Tiktin conlond-il le paleoslovenlque avec le post­ paleoslovenique et le medio-bulgare, lorsqu'il ecrit : Pavel Ksl. Pavlu, ciobăr c'bâr cibâru und hrăbâr hrâbor hrabră werden schon Ksl. aucli Pavel ciblrii hraburu geschrieben 1); car, ces derniers, 10rsqu'i1s introduisent, par svarabhakti, comme il le dit, 1 ei il, ces mois·Ja n'avaient plus dans Ieur prononciation des 1 et ii finaux, et dans ce cas-Ia, ils sant du post- et non du pa­ leoslovenique. Pareillemenf, Ovid Densuşianu, qui s'jmagine faire une remarque nouvelle. parce qu'il ignore la Slavistique, confond, sans aucun criterium scientifique de jugement, mais seulement arbiirairement, la Iangue paleoslovenique avec celles postpaleoslovenique et medio-bulgare. Celui�la observe ') eu 1) ZfrPll .• XII, t 1889) p. 455. Z) Dans Histoil'e de la 1. rOl/m, 1, 369. [226] 226 E&� & ILIE BĂRBULESCU ---------=- == eiîet que : "Dans les publications de Miklosich et de Cihac, ces elements (c-a..d. bulgares et serbes, dit-il), elements qui auraient pe net re le roumain (entre les XI·e et XIV-e s.), sont, comme nous l'avons rappele ailleurs, enreglstres, en bloc avec ceux provenant de l'epoque bulgare ancienne". Et, croyant dettacher du bloc de Miklosich les elemente serbes et bulgares de la peri ode des XI-XIV-e s., il range parmi ces derniers, sans au­ cune connaissance de Grammaire historique du bulgare, mais tout arbitrairernent, des mots comme: staret, ţârcovnic, crâsnic, ispravnic, pristol tIb, p. 361) quoiqu'iJ considere penetres, ­ entre les V-e ei VIl-e s. ou bien ecclesiastiques, du IX-e s., du paleoslovenique, les mots : praznic, sfetnic, ibovnic (p, 251), prilostire (p. 257), precupeţ (p. 253), etc Tout connaisseur en Iait de Slavistique, voit qu'un metne phenornene phonetique post­ paleoslovenique est arrive dans ţârcovnic ainsi que dans ibov­ nic, dans precupcţ comrne dans staret, dans przlostire comme dans pristol et ainsi de suite. Par consequent, aussi pour cor­ riger cette nouvelle conîusion, devons-nous reviser les indica­ tions de Miklosich en tant qu'il aboutit a faire croire que ibov­ nic, staret, pristol, etc., sont phonetiquement plus anciens que precupeţ, ţărcovnic, etc. D'autre part le "Jahresl1sbericht" de Weigand, soit par son directeur merne, soit par ses divers collaborateurs, mele, plus d'une lois, le paleoslovenique = "altblligarisch" (ablg) au "bulgarisch" (blg) ou au "neubulgarisch" (nblg) et au medio­ bulgare = "miUelbulgarisch" (mblg), hormis le îait que cet "Annuaire", lui aussi, ne dilîerencie pas, de tous les autres dans notre sens, le stade postpaleoslovenique du bulgare. Ainsi, dit­ on 1) ,,�lab schwach aus blg. slabs:", "odraslă Sprossling aus blg. otrasls;", mais .rânză Labmagen aus ablg. renea (resa) nblg resa", nătăng maladroit aus abg. netr;g'i.; ou beznă Ab­ grund aus dem blg. bez[d]na" .. , mais: "osârdnic slreng = ablg. osrzdh.T!f. et rod. = abI!!. roel Frucht, - quoique ces soien1 en plsJ.: otras['", slab'A ei quo) qu'il y ait 'l. apres d de bezd'l.na, comme dans osărdnic; et, quoique "rod" saH identique en "bul­ garisch" (blg.), c' est. a-dire "neubulgarisch". Un collaborateur (Ib. 55) dit pareillement que le suffixe 1) Dans les volumes XVlI·XVlIl, p. 153, 152, 132, 78, 76. [227] F INDlVIDUALlTE DE LA LANGUE ROUMAINE 227 roum. et, est du .. tnblg. - ee", tandis que Weigand lui-meme. (lb. 370) ecrit qu'il est "blg. stulecz"; tout comme, toujours Weigand (Jb. 369) dit que roum. strujan strujese est "aus mblg. C'f'ilO\{iK� abschaben", quioqu'il puisse etre aussi "von blg. stru­ �en" et bien que, dans le paleoslovenique merne, aient pu e­ xister ces Iorrnes, qu'il presante seuJement comme .mblg:" et "blg .". Ailleurs (Ib. 369) egalement, Weigand dit que roumain tulean, tuleu, tulug, Meisstengell beruhen aur tnblg. 'f'0VAZ, Hohl­ schalt. Die mblg. Bedeutung "Hohlschaft" wird durch das nblg. erwiesen", ' Il Y a, par consequent, des conîusions evidentes chez tous les auteurs cites, pour n'en plus mentionner Ies pareilles de Sextil Puşcariu, de Th. Capidan et des autres encore, entre ablg., blg., mblg, Et, pourtant, ils auralent pu observer tous, dans mon ouvrage "Problemele capitale ale Slavisticei la Români'" Iaşi 1906 (Probletnes capitaux de la Slavistique chez les Roumains), ainsi que dans mon etude en create .Kad su poăele da ulaze u rumunsjki jezik naistarije tijegove slavenske rijeăi", Berlin 1909, que la Slavistique nouvelle impose une revision des ces vieilles oonîuslons de Miklosich et une correction, conlorrnernent aux recherches et resultats nouveaux, qui lui sont posterieurs I Mais, la vanite personelle les en a ernpeche, au risque merne de ne pas faire, comme ils le devraient, science moderne et veritable. Je dois reconnaître, quand meme. que seul Weigand commen<;a il distinguer (quoique un peu confusement, lui aussi), sous l'in­ fluence de ces indications a moi, sans le temoigner toutefois (ci. Arhiva, XXIX, 4, p. 470), et a employer le terme mblg. c.­ i't.-d., "medio-bulgare" ,non seuJement pour les mots slaves avec nasaIe du roumain (ce que Byhan avait fait auparavant dans ,.jahresbericht"), mais, comme dans ma 1heorie postpaleoslove­ nique, aussi pour les suHixes (ainsi, entre autres pour le suHixe -eţ), pour les formes etc., non seulement dans son "jahresbc­ richt" mais aussi dans "Anze/ger fiir indogermallische ForscllllTl­ gen", XXVII (1910), p. 131). Eutiu, la note personnelle et originale de Hasdeu 2) (eL Arhiva XLIV p. 185-186), sur la "modernite des slavismes du rou­ main", c'est qu'iJ confond Ia langue paleoslovenique, c.-a.-d. le 1) CL plus haut, Arhiva XLIV, 182-183. 2) Cf. Idem p. 185-186. [228] 228 ILIE BĂHBULESCIJ ,==="". vieux-bulgare ("palaeosloveniea« de Miklosieh), avec la langue slave "anteslavique", comme il lui dit. Eu elîet, Hasdeu ditque la premiere se parlait au VII-e s., par "les Slaves auciens" (-:- Slavii cei vechi) de Slavonie de la Dămbovitza et de la Ia­ lomitza. Mais, c'est toujours lui, que dit, d'autre part, que : "Ies Slaves anciens" ignoraient le son ch net qu'ils l'ont forme, deja plus tard, d'un s primim". La realite en est, cependant, que "les Slaves anciens" qui nne connaissaient pas le son ch" n'etaient pas ceux qui habitaient, au VII-e s., les contrees de la Dămbovitza et de la Ialomitza de Valaquie, c..ă. d. Ies Daco-Slovenes, dont la langue daco-slovene, comme [e l'ai montre.tetait, meme au IX-e s., it peu pres identique au paleoslovenique, au point de vue pho­ netique, mais qu'ils etaient le peuple de la periode lituano­ slave qui n'avait pas encore diiîerencie son individualite slave et qui parlait non pas une langue speciîiquement slave mais celle ante-slave, c'est-ă.dire "vorslavich" comme I'appelle la Philologie allemande. De cette langue ante-slave s'est dilîe­ rencie ensuite "le slave commun", selon la Philologie Irancaise, ou "urslavische Sprache" selon celle allemande, ou bien "stră­ slavă" cornme IlOUS, Ies Roumains, pouvons l'appeler. Cette langue "slave commune" est le slave primim, que nous pour­ rions nommer langue mere pour rendre le terme plus concret,­ dont se sant dillerencies, il la longue, toutes les langues slaves actuelles (russe, polonaise, bulgare, serbe, etc.), aussi que celles qui sant disparues, comme le polabe, La Jangue ante-sla ve, mais non pas slave-mcre, possedait, tout comme l'indoeuropeen, dant elle est nec, le son s it la place de slave ch, tandis que la langue sia ve-mere, ainsi que le daco-slovene et toute autre langue slave d'aujourd'hlli, en general, depuis iellr individualisation, possedaient et possedent eucore ch 1) et non pas s. Meme le sia ve commun ou la langue 1) CI. aussi la terminologie dans AfslPlz. XXVI, 559 : "dass dus vor­ slal'ische s nicht zu ch vird" ; Vondrak \lans Altksl. Gram. p. 139: Ur­ sprachliches s geht im Slavischen in chiiber". ldem: Vergl. slav. Gram­ matilc, 1, 350 et AfslPh. XXXV, 307, 35;>,,379. Pareillement chez Krek: Einleitllng, ed. 2., p. 227: Hsonar;h ward aus vorslavischem dervo (vgl. Iit. dervil) llrslavisches derevo·. Şachmatov, dans lzvestija otd. rllsk. jaz'. i slav. Alwd, Nallk, St, Petersb. 1912, tome XVII, 1. 1, p. 285: Leskiell: Grammatik der altblllg. Sprache, p. 30. [229] INDlVIDUALlT� DE LA LANGOE ROUMArNE 222 mere du paleoslovenique et des langues slaves actuelles, avait deja eli au lieu du s "ursprachlich", cornrne le prouve le Iait que toutes ses descendantes ont ch, a la place de s du lithuanien et des autres langues indoeuropeeues. Le paleosloveni­ que ou le vieux-bulgare (y compris les serbe, russe, tcheque, polonais etc.), n'a [arnais prononce, cornme l'aîlirrne Hasdeu, prernierement pras qu'elle a transforme, ensuite, "deja plus tard ", eu prach, que les Roumalns rernanierent en praf. Au contraire : les Slaves anciens, du Vll-e s. ei de plus tard n'ont prononce que npdh, et un heritage avec h Ieur etait reste, aussi qu'aux autres langues slaves, de la langue slave-mere (du sla ve commun). La Slavistique prouve la meme chose pour d'autres mots slaves et paleosloveniques, qui ont un ch. Par exemple plsl. i\oyXz. (�- roum. datz) conserve h dans toutes les langues slaves, heritage du slave commun, tandis que le lithuanien a daîisos, qui conserve son s des l'epoque lituano­ slave (vorslavisch) c. a. d. ante-slave, Pareillement, plsl, coyX'z. (qui se retrouve comme cornpose dans le nom gecgraphique roumain SUhodol), subsiste toujours avec 11, -heritage du sJave commun dans les autres Iangues slaves, tandis que le lithuanien a saiisos avec s de la periode (vorslavisch) lituano-slave, et grec afioa du aa1Jaoc;. Plsl, RHX'PZ. ou, peut-etre, RHX':t.PK (vieux roumain vihor, moderne vifor, est avec h dans toutes Ies langues slaves, tandis qu'en lithuanien c'est vesulas, avec s de la langue ante-slave (vorslavisch). II en est de meme d'autres mots qui ont ch paleoslovenique 1). A cause de ces inadvertances ei confusions d'un cote, ef, de l'autre, a cause des nouveaux progres de la Slavistique, les resultats de Miklosich et des autres, bases sur lui, ne peuvent plus rester debout et doivent etre maintenant revises, aussi it I'egard des plus vieux mots sIaves du roumain. Le but de ce livre est justement l'accomplissement de cette revision. Notre preoccupation de ce tMme ne nous pre­ tendrait, peut-etre plus, que de nous rapporter au paleosJove­ nique, car, e'est sur lui que se fonde la PhiIologie aetueIle, afin de soutenir sa tMorie concernant le paleoslovenisme des plus vieux mots slaves du roumain. Touiefois, comme :je viens de montrt:r, puisqu'on aHirmait, parfois, que ces mots 1) CI. Uhlenbeck, A{sIPh. XVI el Lesli:ien: Grammatik de,. altbulg. Spracfle, p. 30. [230] 2=3=O=======ILIE BĂRBULESCU ne sont pas bulgares (paleosloveniques) mais, soit serbes, scit russes, [e crois que ce serait dans l'interet de nos debats contre Miklosich, aussi que, contre ces derniers qui n'apportent rien de nouveau et ne font que reproduire ce qu'Il avait dit Iui.L, tăchons a embrasser, dans nos indications, ne îut-ce que brie­ vernent aussi le phonetisme historique des langues serbe et russe; toujours dans cet interet y renîerrnerons-nous, egalement, le phonetisme des plus anciens mots slaves du magyar. Je crois que de cette Iacon mes argumentations et conclusions d'ici, relativement aux questions que j'ai posees au debut, vont etre conlirrnees, encore plus. Une îois cette revision accomplie, je suis arrive au resul­ tais suivants, contraires a la Science d'aujourd'hui : a) le pho­ netisme des mots slaves, consideres les plus vieux dans la langue roumaine, n'a pas les caracteres de la langue paleo­ slovenique = vieux bulgare, comme l'a aîîirrne Miklosieh ct, apres lui, tous (etrangers aussi bien que Roumains), mais, les caracteres du stade post paleoslovenique 1) (qui eommenee avec le Xve s.) de la meme langue; b) les diiîerences entre le phonetisme des mots vieux slaves du roumain et celui de la langue paleoslovenique ne sont guere produites sur le territoi­ re de la langue roumaitie, pai' le parler des Roumains, comme l'avait alîirrne Mlklosich et tous a son exemple (etrangers et Roumains), et ne sont pas non plus du dialecte daco-slovene des VI�VII siecles, cornme l'a dit Asboth (el, Arhiva XLV p.5-8), tnais ces differences-lii sont tiees dans le postpaleoslovenique meme (qui eommen<;ait son existence .avec le X-e s. surson territoire; e'es! du post-paleoslovenique, avec ces differences-[it, c. a. d. en general sous laîorme qui est la meme en roumain, qu'ont penetre ces mots vieux-slaves le roumain; e) e'est ce qui montre que les plus vieux mots slaves de la Jangue. roumaine y ont penetre non point entre Ies IV-ou V-Vll-e siecles ou auparavant, ainsi que soutiennent Miklosieh et diverses tMories eitees ci-dessus (cI.Arhiva XLVI, p.178-179), et ni meme dans le stade phone1ique du paleoslovenique, jusqu'au IX-e s. inclusivement; mais, qu'ils ont penetre, leplus tot, avec le commen'cement du X-es., c.a.d. du stade \ 1) Moi-meme je n'ai pas fait, cette. pnkisioll dans Problemele Ca­ pitale ale Slauistice la Români, laşi 1906; car, ici j'appelle moi aussi, mectio-bulgares ces exceptions des textes plsl. [231] INDJVIDUALITE DE LA LANGUE ROUMAINE 231 postpaleoslovenique : d) etant tous d'accord, que c'est tout au moins au X-e s.(d. Arhiva XLIV, p.IO) que s'etait Iormee le rou­ main comme individualite ethnique propre, il s'ensuit que ses ele­ ments slaves les plus anciens (car, d'apres moi, c'est il peine au Xve s. qu'ils ont cornmence il y penetrer) ne sont pas des parties organiques de son organisme, mais uniquernent des elernents an­ organiques posterieurs il la petrijtcation et il la constitution du roumain; e) puisque Ies plus vieux mots slaves sont entre, selon moi, dans la langue rournaine, il peine au debut du Xve s., et parce que avant ce siecle des Slaves habitaient depuis longtemps les deux rives du Danube, il s'ensuit que dans l'es­ pace de temps de Trajan ou d'Aurelien jusqu'alors, les Rou­ mains ont habite une region oii il (Z'y avait pas de Slaves, re­ gion ou, par consequant, ils n'avaient pas l'occasion de coha­ biter avec eux ; f) cette region, non habitee par les Slaves a­ vant le X,e s. ne pouvait etre, entre Ies V-VII s., autre qu'une partie de la Dacie Trajane, a savoir sa partie avec "Sclaviuum rumunense" de Jordanes, c.-a.-d. I 'Oltenie de la Roumanie ac­ tuelle (el. Arhiva XLIV, 20-21). Nous prouverons ceci dans Ia suite, prenant pour l'etude les caracteres phonetiques Ies plus marquants du paleoslove­ nique et en montrant, en consequence, en neui chapitres, corn­ ment se presentent : Les mots slaves aux paleosloveniques :& ei It. dans la langue roumaine. Les mots slaves aux plsI. II, et HI dans la langue roumaine. Les mots slaves au plsl, KI dans la langue roumaine. Les mots slaves au plsI. 'k dans la Iangue roumaine. Les mots slaves aux groupes phonetiques plsl. 'I'�1.'I'-'f�b.T et '1',\&'1'-'1'''1.'1' dans la langue roumaine. Les mots slaves au suîfixe plsl. 1mHHz - IilHHH& dans la langue roumaine. Les mots slaves au groupe phonetique plsl. -Rlt.H- dans la langue roumaine. Les mots slaves au plsl, "epenthetique dans Ia langue roumaine. . L'accent des mots vieux-slaves dans .Ia langue roumaine. [232] Apres, nous allons tirer la conclusion generale, it l'egard de la constitution de l'lndividualite ethnique roumaine et de I'extension territoriale des Slaves, qui auraient pu approcher des Roumains, cohabitant avec eux, dans la periode de la petri­ fication de cette Individualite. Opinions sur la theorle du paleoslovenlsme, J'ai expose une partie de ces conclusions et de ces chapi­ tres d'argumentation, dans leur essence, c.-a-d. sans l'appareil scientifique d'ici, d'abord en roumain, dans ma brochure Pro­ blemele capitale ale Slavisticei la Români (Iaşi 1906) = Les pro­ blemes capitaux de la Slavistique chez les Roumains), et ensuite, plus explicitement, dans .I'etude, que j'ai publiee en croate dans le "volume [ubilaire" de Jagic, sous le titre .Kad su po­ cele da ulaze u rum. jezik, etc." (Berlin 1909). Seul le îait, que le prof. Vondrăk, qui preparait ce volume ţubilaire, y avait publie mon etude, montre que son cerele phi­ lologique appreciait I'idee nouvelle du travail et sa valeur scien­ tiîique. Plus tard, appuye, sans doute, aussi sur cette conside­ ration, le prof. Nieilerle, dans son ouvrage monumental, en tcheque, Slovanske Starosttnosti ( "Antiquites slaves"), val. II, p. 557, 452, 293, attire l'attention sur mes concluslons en les presentant comrne dignes d'etres rernarquees par la Seience. L'idee de cette theorie nouvelle, non seulement a etc prise eu consideration par Niederle et les slavistes du cercle de Jagic de l'Universite de Vierme, comme Vondrăk (ef. Arhiva XLIV, p. 184), mais Weigand a cornmence meme a l'appliquer a Ia lan­ gue roumaine; car, dans Anzeiger [iir "Indogermanische For­ schungen", XXVII (1910) p. 13, il ne dit plus, comme il l'avait îait [usqu'alors, lui aussi tout comme les. autres. mais, comme moi, que: "Es sind sehr wenige slawische WOi.'ler, die in der Zeit der Ausbildung des Urrumanischen im 7-9 Jh. eindrungen und in aHen rum. DiaIekten verbreitet sind. Die meisfen slawischen Elemente sind erst aus dem MUte/bu/­ garischen", c. a. d.: 11 y a fres peu de mots slaves, qui ont penetre tous les dialectes roum�ins, au temps de la constitution du pre-roumain, (urrumanisch) aux VII-IX siecles; laplllpart des element s) slaves y sont venus du mediobulgare". (A suivl'e) Bie Bărbulescu 2=3�2==,========ILIE BĂRBULESCU . 1 I 1 I I 1 [233] RĂSPÂNDIREA COLONIILOR ROMÂNEŞTI IN POLONIA 233 Răspăndirea coloniilcr româneşti în Polonia 1) Solinka sat cu drept românesc (1557 - Al. Jablonowski, op. cit., XVIII, Il, pag. 396; 1560 - Zerela II, 287; AI. Stad­ nicki, op. cit., pag. 81). Era aşezat pe râul Solanka. In 1565 eran numai 2 cmieci şi un cneaz. Nu plăteau nici o dare. Aceasta e o dovadă de greutatea găsirii oamenilor. Srzednie sat cu drept românesc (1438-A. G. Z., XII, 395; 1461 _ A. G. Z., XII, 399; 1491 - A. G. Z., XVI, 2010; AI. Ja­ blonowski, op, cit., XVIII, 1, pag. 51). In 1438 e vorba de cneazul Ivan, care fuge din Srzednie. Alte amănunte nu avem. Strzalka Parwa (Stşalka Parva) sat cu drept românesc (1450 - A. G. Z., XI, 2892). In document se spune, că "laboriosi Panaş ei Jacob Va­ lachi Kmethones de villa Stralky Parwa debent constitui in castra Sanocensi, quando nobiles et terrigene de expedicione reveniant". După cum vedem în acest an era război la care toţi nobilii şi "terrigene" - adică cei cari erau Intermediari la mutarea cmiecllor din diferitele sate - erau duşi în luptă. Numele de Valahi ne arată, că satul era locuit de Români, iar întru cât cei 2 erau şi cneji, deci satul avea şi drept valah. Stuposiatiy sat cu drept românesc (1849 - A. G. Z., XVI, 1935; 1509-1553- Akta Kmita apud K. Kadlec, op. cit.; Al. Stadnicki, op. cit., pag. 6; AI, Jablouowski, op. cit., XVIII, J, pag. 58). Amănunte nu avem. Subiensko sat cu drept românesc (1549 -Zercla, Il, 285- 286; Al. Jablonowski, op. cit., XVIII. II, pag. 396). Se ,afla lângă râul cu acelaş nume. In 1549 cneazul la­ cicu a căpătat document de fondare, dar de abia în 1555 au început să se grămădească oameni. In 1565 erau 5 lanuri. Lo­ cuitorii aveau libertate dela dări încă 9 ani. In vremea liber­ tăţii dădeau numai poşta 12 gr. şi 2 iepuri. Surowica sat cu drept românesc (1519 - A. G. Z., XIX, 1) Urmare la Arhiva XLV (1938), 1-2, p, 48. [234] 3121; 1565 - Zerela, II, 269�270; Al. Jablonowskî, op it . CI., XVIII, II, pag. 445; AI. Stadnicki, Opt cit., pag. 7). Se afla aşezat în muntii Beskizi pela izvoarele râului Wislok. In 1565 erau 20 cmieci 201/2 dvorişti şi plătiau cinşul depe fiecare lan câte 30 gr. şi îumărltul câte 2 groşi. Cneazul numai din cinş lua a şasea parte. Fiecare cmiet era obligat să ducă în Besk câte un lemn .mare pentru construcţii. Cine avea porci şi oi dădea depe porci desetina, iar depe oi duodesetina. Atunci când funcţionarul starostelui venia în sat, fie ajutorul de staroste sau altul trimis din cetate cu ocazia revizuirii drep­ tului. atunci unul dintre cneji dimpreună cu crsâecii trebuie să se îngrijească de acel funcţionar; să-I hrănească şi să-i dea trăsură la dispoziţie. In afară de asta obştia trebuia să mai dea pentru curte 3 iepuri, iar cneazul 36 gr. şi 1 iepure. Se mai spune că soItuzul de aici a' luat cu forţa I'n a­ rendă câteva bucăţi de pământ dela cmieci, alăturăndu-Ie mo­ şiei sale, insă pentru acestea nu plăteşte nimic. Stankowa Wola sat cu drept românesc (1481-- A. G. Z., XVI, 1515; 1492 - A. G. Z., XVI, 2068 ; 1493 - A. G. Z.\ XVI, 2145; 1494 -A. G. Z., XVI, 2170; 1497 - A. G. Z., XVI, 2382). In 14,81 Nicolai Tyrawski pentru 50 mărci împrumutate amanetează 9 cmieci din satul Stankowa \I'I01a, între cari aflăm şi pe Ivan Roşu cneaz. Satul rămâne mai departe în stăpânirea fratilor Tyrawskl. Szczerbanoui sat cu drept românesc (sec. XVI- Al. Stad­ nicki, op. cit., pag, 7 şi 81). Amănunte nu avem. Stadnicki îi mai spure Szczerbanowka r (Şcerbanuvca ). , Szczawtie (Şciavne) sat cu drept romănesp şi locuit de Romani (1433 - A. G. Z., XI, 562; 1439 -;iPji' î\f. Z., XI: 1179; 1442 - A. G. Z., XI, 1597; 1447 ---'- A. G. Z., Xi, 2511 ; 1451- A. G. Z., XI, 3039; 1456 - A. G. Z., XI, 3:î� 3320; 1468- A. G. Z., XVI, 3226; 1471 - A. G. Z \ X{�:; �.'15; 1476 -- A· G. Z., XVI, 4280; 1478 - A. p. Z., XvI, 2289; 1492 - A. G. Z., XVI, 20�6; Al. Jablonows�i, op cit., XVIII, 1, pag, 146, II, pag. 126; Zerela, II, 274-275). E un sat vechi aşezat în munţi aproape de râul Oslawa, Întemeiat de Romani pe baza dreptului valah. In 1451 avem un caz de judecată după dreptul valah, care �34 Iti. tiOLBAN j t I , [235] RĂSP ÂNDlREA COLON'IlLOR ROMÂNE�TI IN POLONIA 235 �-- -- nu aduce nimic nou la cele deja cunoscute. In procesul 'verbal depe desbater i s'a trecut: 7} Termini castrenses jure Valachorum". Consiliul judecătoresc era compus din: nob. !Marcesi in locul voevodului, judecătorul Ioan Stowanski şi alti demnitari, între cari se intelege crainicul şi cnejii, Se judeca acţiunea cneazului Maxim de Szczawne, acuzat de cneazul Clim de Odrsechowa în legătura cu perderea unui cal. Maxim a adus mai multi martori, cari au jurat pentru nevinovăţia lui. O ca­ racteristică a dreptului valah erau martorii. Nici un verdict nu se dădea fără consultarea martorilor. In 1492 ob..ervăm, că popa Stancu din Szczawne până În acest an il avut drept rute an, iar de abia acum era gata să treacă la c:.l valah. In 1565 erau 20 cmieci aşezaţi pe 11 lanuri şi plăti au anual cinşul câte 39 groşi, din care cneazul lua a şasea parte. Fiecare cmiet mai plătia staţia câte 2 groşi şi Iurnăritul câte un groş. Se plătia dese tine depe porci şi duodesetina depe oi şi în fiecare an la Paşti dădeau pentru bucătărie câte o oaie. In afară de asta obştia dădea 60 peşti, pentru vănatul căprilor (sarne) 36 gr. şi 3 iepuri. Erau obligaţi să ducă lemne pentru moară şi constructii. Popa dădea poşta ca în alte sate. Cneazul avea crăşmă, însă nu avea privilegiu pentru ea. Szustwalkowie (Şustvalcovie) sat cu drept românesc (1463 - A. G. Z., xvr, 19)., Acest sat se mai numia şi Walkowia. In 1463 cneaz aici era Petru. Sanok oraş 1 egional în Galiţia răsăriteană (1407 - A. G. Z., IV, pag. 107: 1417-A. G. Z., IV, pag. 160; 1430- A. G. Z., IV, pag. 2581. In aceşti al, I'ărn pe un Nicolai .Valahul, ajuns COt1SU general. Ternowa Go; sat ru drept românesc (1537 -- Al. Stadnicki, op. cit., pag. 33 ._- J' Nobilul Vascu Gijlni'czki "poponi ritus ruthenici" cumpără dela Petru Kmita cnezia din Ternowa Goma şi Dolna cu 100 mărci, unde va forma două sate locuite după dreptul valah. Pentru cnezie se dă :.l lanuri, iar. pentru popie 1/% lan. Cneazul are voie să ţie moară, crăşmă, pescărie, grădină, etc. Locuitorii au 20 ani libertate dela dări şi fiecare va ocupa [236] 236 TH HOLBAN câte 3/4 din lan. De două ori pe an vor da colinda cneazului şi-i vor lucra 3 zile pe an. Interesant este faptul, că un popă a ajuns nobil şi cneaz. Ternowa Dolna sat cu drept românesc (1637 - AI. Stad .. nicki, op. cit., pag. 33 -35). A fost format odată cu Ternowa Goma, prevăzându-i-se aceleaşi condiţiuni. Tarnka sat cu drept românesc (1463--.1\. G. Z., XVI, 19; 1480 - A. G. Z" XVI, 1410). Găsim în documente numiri ca Dzurdz (Giurgiu), apoi "zyry" (jără) fructe de fag, care in româneşte se numeşte [ăr sau [ir, hrană pentru porci. In jurul acestui sat erau păduri întinse, unde se arată anume că creştea mult [ir, pentru hrana porcilor. Aceste indicii ne îndreptătesc să credem, cit pe acolo Românii îş( păşteau turmele de dobitoace. Trzcianka - Zawadka (Tşcianca - Zavadca) sat cu drept românesc (1487 - Prochaska apud M. KadJec, op. cit., pag, 315). Amănunte nu avem. Turzatiskie (Turjanschie) sat cu drept românesc (1527- Zerela, Il, 275-276, III, 3 (Introducere); AI. Stadnicki, pag. 7) A fost întemeiat în 1527 pe baxa dreptului valah, aşeazat aproape de râul Oslawa, In 1565 erau 31 cmieci :.>i 21 1/2 lanuri, cari plăti au cinşul anual depe fiecare lan câte 38 gr., din care cneazul avea a şasea parte. Locuitorii cari creşteau oi şi porci dădeau desetina şi doudesetina ca în alte sate. Obştia plătia anual pentru poştă 36 gr. şi 6 iepuri. Popa dădea poşta ca în alte sate. Tworyltie sat cu drept românesc (1509 - 1553 --- Akta Kmita apud K. Kadlec; AI. Stadnicki, op. cit., pag. 6; AI. Jablonowski, op. cit .• XVIii, 1, pag. 57). Amănunte nu avem. Tyrawa Vloloska sat cu drept românesc (1456 - A. G. Z; XI, 3319; 1469 � A. G. Z., XVI, 624; 1448 - A. G. Z., XIII, 3703. 1460 -- A. G. Z., XII, 3878; 14Z5 - A. G. Z., XVI, 274; 1471 -­ A. 0, Z" XVI, 835; 1474 - A. G. Z., XVI, 1021; 1472 - A. G. Z., XVI, 898; 1494 - A. G. Z., �VI, 2170, 2181; 1496 - A. G. Z .. XVI, 2321; 1497 - A. G. Z., XVI, 2404; 1501 -- A. G. Z" XVI, 2709, 2708, 2775; 1502 _. A. G. Z., XVI, 2813; 1505 _ .. A. I [237] 1 j .b t i \ v RĂSPÂNDIREA COLONIILOR ROMÂNEŞTI IN POLONIA 237 G; Z., XVI, 3052; Al. Stadnicki, op. cit., pag. 7; AI Jablonowski, op, cit., XVIII, 1, pag. 52). Insuşi numele îl arată c'a fost întemeiat de Români după dreptul românesc. Documentele citate nu ne aduc nimic nou. Uliez sat cu drept românesc (1373 - A. G. Z., VJI, pag, 15 ; 1402 - A. G. Z., VII, pag, 22; AI. Jablonowski, op. cit., XVIIJ, 1, pag. 146 : K. Kadlec, op. cit., pag. 312, nota 1). In 1373 satele Wolosze şi UJiez (sau Uluez) formau gra­ nita satului Jablonica din judeţul Birecki. In acest sat exista drept valah şi rutean, Ustrzyki Game (Ustşăki Gurne) sai cu drept românesc (1509-1553 Akta Kmita apud K' Kadlec; Slownlk Oeograficzny). Se află şi azi în judeţul Liski la o depărtare de 18 km. la sud de orăşelul Lutowisk, pe malul drept al răului Wolos, aîluent stâng al răului San. Wegielka (Wegierka) sat cu drept romanesc (1537 - Paw­ lowski apud K. Kadlec, op. cit., pag. 315 nota). Amănunte nu avem. Wetlina sat cu drept românesc (1509 - 1553 - Akta Kmita apud K. Kadlec, op. cit.: Al. Stadnicki, op. cit., pag. 6; AI. Jablonowski, op, cit., XVIII, I. pag. 57). Amănunte nu posedăm. Wiermiejowka sat cu drept românesc (1563 -- Zerela, II, 287 şi Lustracja Lanok., pag. 156 apud K. Kadlec). Amănume nu posedăm. Wislok sat cu drept românesc (1493 - A. G. Z., XVI, 2131; 1562 - Balzer apud K. Kadlec, op, cit. ; AI. Jablonowski, op. cit., XVIII, 1, pag. 49). In 1493 aparţinea lui Petru din Felsztyn. Wola Miechowa sat cu drept românesc (s. XVI, - Al. Stadnicki, op. cir., pag. 7 şi 81). Amănunte nu posedăm. Wola ]aslika sat cu drept românesc (1543 -- AI. Jablo­ nowski, op. cit., XVIH, 1, pag. 46). Wo{a Tymkowa sat cu drept românesc (1608 - Balzer apud K. Kadlek, op. cit.). Satele acestea cu adausul "Wola". înseamnă că erau for­ mate - mai târziu alături şi ca o colonie mai mică a unui sat mai vechi - aşa cum ar fi la noi sloboziile, [238] 238 TH. HOLSAN Woloszatka sat cu drept românesc (1557 -- Zerela, Il, 282; Al. jablonowski, op. cit., XVIII, II, pag. 396). Era aşezat în munţii Beskizi la o depărtare de 12 mile de Sanok. \ In 1557 era numai cneazul cu doi oa meni, cari erau tâlhari - spune documentul. Aveau libertate dela dări Încă 20 de ani. Woloskte cu drept românesc (1563 -- Belzer apud K. Kad­ lec, op. cit.). Amănunte nu posedăm. Zablocie sat cu drept românesc (1447 - A. G. Z., Xlll, 3312; 1464 - Vezi Czertez : Lustracja Sanok., 32). Era in stăpânirea lui Rarneld şi Nicolai de Wyszatycze, Zachocin sai locuit de Români după dreptul românesc (1446 - A. G. Z., XIII, 2816; 1452 - A. G. Z., xr, 3082; 1464 A. G. Z., XVI. 104; 1465 - A. G. Z., XVll, 267, 268; 1472- A. G. Z., XVI, 881; 1474 - A. G. Z., XVI, 1020; 1482 - A. G. Z., XVI, 1580; Al Jablonowski, op. cit., XVIII, I, pag. 151. In 1452 cneazul Pascu de Zachocin este acuzat de furt (Vezi Jasliska), Dela 1464 cneaz apare Ivancu. Se vede, că în acest sat era multi răufăcători, fiindcă a­ desea se vorbeşte de furturi. In 1472 Derslau arendaş în Za­ chotin este acuzat, că a ascuns un furt de boi al oamenilor săi; iar în 1484 următorii cmieci: Matvei, Sencu, Liş, Vavirilu sunt prinşi la faţa locului şi puşi în lanţuri. In 1482 fratii Stansislau, Gregorie, Ioan, sora lor Ana şi mama lor Barbara recunosc, că au primit 10 mărci pentru capul tatălui lor Toma crâşmar în Zahotin, fiind ucis de Pascu Rutea­ nul din Sanoczek. Taxa de 10 mărci era o caracteristică a dreptului valah. Dacă cineva omora cneazul, crăşrnarul sau morariul totdeauna era condamnat la plata de 10 mărci. Peniru ceilalti cmieci se prevedea o taxă mai mică. Zatwardnica (Zatvardniţa) sat cu drept românesc (1509- 1553 - Akta Kmita apud K. Kadlec, op, op. cit .• AI. Stadnicki, op. cit., pag, 6; AI. JabJono,*,ki, op. cit., XVIII, 1, pag. 56). Amănunte nu posedăm .. \ V \ Zubkow (Jubcov) sat cu drept românesc (1526 - M. Hurs- zewski, Materjaly do Historji, pag. 76). Amănunte nu posedăm. o I [239] RÂSPANDIREA COLONII LOR ROMÂNEŞTI IN POLONIA 239 Zwiniacz (Zviniaci) sat cu drept românesc (1541 - AI. Stadnicki, op. cit., pag. 25 - 26; AI. Jablonowski, op, cit., XVIII, 1, 67). Petru Kmita vinde lui Timeu Hul lui Şămaşcu cneaz de Serednica cnezia din fluviul Lodenka cu 100 florini, pentru ca să intemeeze sat pe baza dreptului valah. Pentru cnezie se dă 2 lanuri, pentru Biserică 1/2 de lan. Cneazul va construi moară, unde cmiecii sunt obligaţi să macine, va avea pescărie şi pri­ sacă. Cneazul este scutit de război şi de aceea numai primeşte a treia parte din dările cmeicilor. Va fi de asemeni obligat şi la alte îndatoriri. Cmeicii sunt liberi dela dări 24 ani; vor da colinda cneazu­ lui de 2 ori pe an şi-i vor lucra 3 zile pe an. In 1577 (A. G, Z., X, 1885) acest sat a fost distrus de Tătari. Zyndranowa (lndranowa) sat cu drept românesc (1597- Balzer apud K. Kadlec, op. cit.). Amănunte nu posedăm. Zurawia (Juravia) sat cu drept românesc (1509 - 1553 - Akta Kmita apud K. Kadtec, op. cit.: 1534 - Al. Stadnicki, op . . cit., pag. 6, 29) Al. Jablonovski, op. cit., XVIII, 1, pag. 56), Amănunte nu avem. Regiunea Sambor Beniowa sat cu drept românesc (între 1509 - 1553 - K. Kadlec apud Akta Kmita; Al. Stadnicki, op. cit., pag. 7; Al. Jablonowsiki, op. cit., XVIII, II, pag. 376). Făcea parte din judeţul Olohoviec, Blazowska Wola sat cu drept românesc (1496- A. G. Z, XVIII, 2559; 1501 - A. G. Z., XVIII, 2915). In document se spune, că nobilul Jaczko Blazowski a dat În judecată pe nobilul Anîal Procz Stupnicki, pentru că n'a permis "hominem laboriosum Procopium de sorte ipsius Stup­ nicza de media area iurius Valachici in ius valachicum ad vil­ lam Blazowska Wola reclinaret", cu toate că Jacicu a făcut cunoscut dorinţa (reclinatio) omului Procopiu nobiJilor şi a ministerial ului Matvei de Sambor. Din cele de mai sus observăm, că mutarea unui om dintr'un sat în altul se făcea în modul următor: omul îşi căuta noul stăpân sau stăpănul Il îndemna, apoi anunţa cneazul şi-şi plătia [240] 240 TH. HOLBAN taxele cuveditc. Dacă vechiul stăpân nu-i permitea să .se mute intervenia noul stăpân dimpreună cu ministerialul. In cazul de mai sus după refuzul lui Procz, vine în Stupnica însuşi Jacica ca ministerialul şi intovărăşit de alţi nobili cunoscători ai drep­ tului valah, ca să-I convingă pe Stupnicki. Borynia (Borănia) sat cu drept valah (1565 - Zere la, 1, pag. 239; AI. Jablonowski, op. cit., XVIII, 1, pag. 26). Avea 19 1/4 .Januri sau dvorişti". De fiecare 1/2 de lan se plătia anual, pentru oaie 12 gl'., pentru robociznă (lucru boeresc) câte 15 gr .. pentru cărlan 1 şi 1/2 gr. Erau 55 colo­ nişti, cari mai plăuau tumăritul câte 2gr., staţia câte 3 gr., înscrierea (spisnego) câte 3 denari, Restul ca în Bothelka. Vedem cum dările cmiecilor difereau dela regiune la re­ giune, de altfel aceasta depindea în mare măsură de ocupaţia locuitorilor. In această privinţă este uşor de înţeles cât de uşor dreptul valah a fost supus schimbărilor. Numai judecata, mutarea cmiecilor şi alt punct ale dreptulni valah, ce nu depindcau de felul pământului ocupat au putut să rărnăie mai departe neal­ terate. Botheika sat cu drept românesc (1565-Zerela. J. 238·239 ; Al. Jablonowski, op, cit. XVIII, /, pag. 26). Poseda 81/2 "dvorişti sau lanuri" şi 18 crnieci, ocupănd diferite masuri de pământ. Plăti au următoarele dări: pentru oaie 6 groşi, pentru robociznă 15 gr., pentru caşuri 2 groşi, În­ scrierea datoriilor (spisnego) -- în fiecare an se făcea revizu­ irea dărilor, cari puteau creşte sau scade după plodirea anului -- câte 41/2 denari, pentru strajă câte 21/2 gr., pentru adunarea dărilor (skladnego) câte 9 denari, pentru cărlan câte 11/2 gr., pentru peşte câte J groş, Iumăritul câte 2 gr, Se plă­ tia de asemeni staţia şi poşta. Popa plătia 1 groş. Observăm,că In regiunea Sarnbor toate dările s'au eva­ luat În bani. 10 natură nu se mai plătia nimica. Pe câtă vreme in celelalte regiuni numai cinşul - dare pe pământ - se plătia în bani, restul mai mult în natura, Bron(n)ica. sat cu.drept v�Iah (1565 - Zerela, 1,266-268; Al. Jablonowski, op. CIt., XVIII,· II, pag. 440). Se află nu departe de râ�l cu acelaş nume şi aparţinea plăşii Ozimin, care plasă cuprindea satele dintre râul Bistriţa (Bystrzyca) şi aîluentul Ozimlnka. In 1565 erau 70 cmieci, aşe- [241] r RĂSPÂNDIREA COLON1lLOR ROMANEŞTI IN P9LONIA 241 zaţi pe 23 şi 3/4 dvorrşti "pe baza dreptului valah", cari "pre­ cum stă scris In vechile inventarii, Erau obligaţi să dea oi, miei, caşuri, însă întru cât mai demult li s'a transformat dările în bani" acuma dau anual câte 31 groşi, "din cari soltuzului sau cneazului i s'ar fi cuvenit a treia parte, însă după un obicei vechi nimic mai mult nu ia decât 5 zloţi şi 26 gr. pentru tot". Acei cmieci cari erau obligaţi la robociznă � prin ur­ mare nu toţi - dădeau câte un grivien. Fiecare cmiet plătia Iurnăritul câte 2 groşi. Popa dădea pentru cinş şi plocon - 31 groşi. Pentru poştă sau strânsură. Obştia plăti a pentru cele 2 strănsuri (de 2 ori pe an venia funcţionarul de lua dările: la SL Petru şi S1. Martin) plătiau staţia: pentru bou-4 zloţi, pen­ tru oaie - 50 groşi, păd uritul (pentru libertatea ce se dădea de a se tăia lemne în pădure) - 50 gr., înscrierea - 2 groşi. Acei cari creşteau porci dădeau desetina depe porci, cei cari nu creşteau plătiau parale. In afară de dările de mai sus cmiecii mai erau obligaţi ca anual - socotind fiecare 1/2 de dvorişte - să are 3 zile, să secere şi să grebleze 6 stoguri, iezăturile să le îndrepte şi erau obligati să ducă cereale în Lwow, Przernysl şi Sarnbor. Bystrzyca (Bistşăţa - Bistriţa) sat .cu drept românesc (1554 - Zerela, 1, pag, 283; AI. Jablonowski, op. cit., XVIII,I, pag. 28 şi n, pag. 396). Acest sat se afla în aceeaş plasă sau voloste (Oziminska) ca şi Bronnica. In 1565 erau 10 cmieci şi plătiau numai "wo­ lanszczyzna" (libertatea) câte 4 groşi. Fiecare cmiet era aşezat pe 1/2 dvorişte pe baza dreptului valah. Bylina sat cu drept românesc (1501 �A. G. Z., XVIII, 2956; 1503 __ o A. G. Z., XVIII, 4143; 1504 - A. G. Z., XVIII, 3218; 1565 - Zerela, 1, 250 - 251; K. Kadlec, op. cit., după Docum. Sarnbor., 1, 111-115, 111 - 119; AI. Jablonowski, op. cit., XVIII, Il, pag, 320 şi 1, pag. 115). Se poate susţine, că .Fetko pop' de Bylina, despre care vorbeşte JabIonowski, este aceeaşi persoană cu Fetku fratele lui Ivaşcu de Bylina, amintit în documentul anilor 1501, 1503 şi 1504. In 1565 erau 14 cmieci şi 5 dvorişti sau Ianuri. Mai erau 2 "podsadkow", cari plătiau numai Iurnăritul câte 2 groşi. Kliniec sat cu drept românesc (I 556 - Zerela, 1, 236; AI. Jablonowski, XVIII, 1, 210 şi II, 121). [242] 242 TH. HOLBAN (Va urma) Th. HoJban. In 1565 erau 4 cmieci, cari plătiau cinşul câte 36 gr. anual. Mai erau 6 "podşadkow", cari plătiau numai .,libertatea" câte, 6 groşi. Pentru rest vezi Lubochorza. Chaszczow (Haşciuv) sat cu drept valah (1565 - Zerelal 1, pag. 229; K. Kadlec după Rewista Sambor. II, 122, 125; R. F. KaindJ, Geschichte, 1, 40). Amănunte nu avem. Koblo sat cu drept românesc (1499 -_ K. K. Kadlec după M. Hruszewski, Materjaly; 1565 - Zerela, 1, pag. 247; AI. Ja­ blonowski, op. cit., XVIlI, I. pag. 25, 139). Erau 41 cmieci, aşezaţi de câte 1/2 lan sau dvorişte şi plătiau pentru toate dările câte 39 groşi anual. In afară de cmiecii de mai sus mai erau aici 5 "podsad­ kowi" - un alt soi de colonişti cu mai putine drepturi decât adevăraţii cmieci. Aceştia plătiau anual furnăritul şi poşta câte 4 groşi. Vnitul sau cneazul pentru o dvorişte ţinută În afara pri­ vilegiuJui, plătia anual 2 (17) Ilorini şi sta tia 2 Ilorini. Popa dădea pentru cinş şi pocJon 31 groşi. iar pentru 2 caşuri cu poclonu mai dădea încă 10 proşi. Krasne sat cu drept valah (1436 - A. G. Z., XIII, 92; 1468 -- A. G. Z., X, 131 ; 1472 - A. G. Z., 142; 1480 _ A. G. Z., XVr. 1394; 1498 - A. G. Z., XVII, 3068: 1505 - A. G. Z., XVI, 3050; XIX, 2653; 1508 - AL Jablonowski, op. cit., XVIll, 1, pag. 122; 1556 - Zerela, I, 237). Amintiri despre un sat Krasne găsim devreme prin do­ cumente. Nu putem şti dacă e acel aş cu cel dat de Jablonowski şi Hruszewski. In 1556 avea Il cmieci, ocupănd câte 1/2 dvo­ rişte. Dădeau cinşul anual căte 18 groşi. Soltuzul dădea staţia 2 florini, Însă din venitul ce i se ouvenia din dările cmiecilor (a treia parte). Czerchawa saf cu drept românesc (1447 - A. G. Z., XIII, 3396; 1492 - A. G. Z., XVlII, 2242; 1503 - A. G. Z., XVIII, 3228; 1521 - A. G. Z., XIX, 3030; Zerela, r, 251; Al. Jablo­ nowski,XVIIJ, 1, pag. 28, II, pag. 3,71-372; Slownik geograficzny). \ [243] POEZIA AUTENTIC POPlJL�RĂ. 243 Poezia autentic populară') Ar fi o distincţie prea de suprafaţă când ne găndim că şi arta populară diferă dela regiune la regiune (Moldova, Mun­ tenia, Transilvania etc., Sicilia, Istria ... ), şi deja gen de viaţă la gen ele viaţă (păstori, agricultori, pescari, haiduci...) Dar, presupunănd anonimatul literaturii italiene, după îndelungată analiză, vei putea deosebi notoriu divinizarea spirituală dan­ tesca de Irăgezimea terestră a lui Petrarca şi interpretarea in­ tezrală a firii omeneşti la Boccaccio. Există apoi o gradaţie o , evolutivă Ia tustrei Florentinii . Dante ( .. Vita Nuova", "II Con- vivio ", "Divina Commedia"), Petrarca ("Africa", "II Cauze­ niere"), Boccaccio ("Filostrato", ,,11 Decarnerone", etr.), Trecând la pictură, vei distinge vigurozitatea lui Michelangelo de femi­ nitatea lui Raîael, iar pe Giotto j'j vei reliefa din statismul bi­ zantin, care şi el nu e comun, ci se diferenţiază dela paletă Ia paletă. Antonio Canova (1757-1822), oricât se zbate să-şi asume tehnica sculpturală antică, rămâne rigid şi căutat faţă de mă­ ieştrii elini. Pretutindeni deci, Ia artiştii cultivaţi, individuali­ tatea pecetlueşte creaţia. Epigonii au note personale care-i se­ pară evident de şefii diverselor şcoli. În arta populară, autentic populară, necontarninată şi ne. contralăcută, distincţia individualităţii e imposibil de slabilit. Larg apreciata operă Psychologie der Volksdlchtung (ed. II-a, Leipzig 1913) a lui OHo Bockel, supunănd această chestiune unui riguros examen, afirmă concludent (pg. 18): "Numai În­ tâmplător poti şti numele şi starea cântăreţului popular, ceeace n'ar schimba nimic din caracteristicele căntecului popular, ca atare ... deoarece, în stare de artă populară naivă, poezia n'are individualitate poetică". Astăzi folcloriştii notează unele individualităţi. Băgăm de seamă Însă că aceste demarcări se fac În raport cu inauten­ ticul. Deosebim povestitorul sali cântăretul nevcnit în con­ tact cu cetatea, de cel mahalagizat, căci unul conservă limba şi spiritul tradiţiei, celălalt îl preface şi-l amestecă ClI lucruri auzite şi trăite aiurea. Căntăreţul neînstrăinat de sat e repre­ zentantul tipic al comunităţii sale, este exponentul trecutului strămoşesc inalterat de vrernulrile sociale 2. Căntăreţii şi poves- 1. Urmare la Arhiva XLV, 1-2, pg. 84-99, 2. N. Iorga, Istoria literaturii româneşti vol, 1 ed, II-a, pg. 32, [244] 244 PETRU mOAlE titorii, trăind opera, îi dau viaţă din viaţa lor, o intuesc din nou (sau pentru'ntăia oară), dar întreaga desfăşurare se'rnpli­ neşte în sensul tradiţiei şi-al patriarhalismului local, în direcţia oferită de obsteasca configuraţie spirituală. inerentă individului din educaţia ce i-a făcui-o inconştient mediul social. Poves­ teşte sau cântă cineva mai cu foc, altul mai rece; unuia îi plac căntecele vesele, altuia triste - după cum e firea şi is­ toria vietii fiecăruia. Dar totul se deapănă pe acelaş fir care constitue esenţa psihică a grupului. Limbă, tonalitate, gest, viziune, motiv - se'nmănunchiaaă în ceeace am numit lunbaj social. La acelaş popor, acesta diferă după regiuni şi, uneori, după localităţi. Citeşti, de exemplu, Masa meselor din cărticica A fost odată ... (eera. 1933) a Victoriei Morariu. Povestea e din Pătrăuţii Sucevei şi se urzeşte pe acelaş motiv ca şi Omul mi­ lostiv din Povesti basarabene (Cultura Naţională 1922) colectate de S. Teodorescu � Kirileanu. Eroii, oameni milostivi, nu pot trăi fără să-i ajute pe sărmani. "PătrăuţeaT)ul" iese la drum să poftească trecătorii la ospăţ. .Basarabeanul" îşi face o lotcă încăpătoare şi trece drumeţii peste CI pa Nistrului; "cât de-o mulţumită În bani, ferit-a sfântul=.Observăm nota regiona­ lă : drum, Nistru; salvarea unui înzăpezit în Bucovina; în Basa­ rabia : înfruntarea puhoiului de apă în puterea noptii pentru a-şi ajuta ortacul. Iar finalul din povestea buccvineană se'mbra­ că într'o atmosferă de evlavie ca'n judeţul de Apa; din frescu­ riie dela Voroneţ : "Strainul nicăieri! Şi numai UD glas se aude zicănd : - Iar când s'a plini vremea şi-a fi să veniţi la masa mea, veti vedea satul cel fără de măsură al mesei voastre 1". Povestitorul, căntăreţul inventează situaţii, expresii - dar acestea se plăsrnuiesc (desigur individual) după mulajul furni­ zat de psihicul colectiv. Să nu Iim intransigenţi căci şi poetii "culţi", dacă sănt într'adevăr culţi, urmează imperativele ge­ niului naţional, după cum scrie Alecu Rusu 1: Il Ce este litera­ tura de nu chiar expresia vieţii unei naţii 7", sau 2: "poezia adevărată este şi a fost răsuflarea. naţiilor, inima popoarelor". \ \ 1. "Al. Russo", Scrieri, comentate de P. V. Haneş, ed, "Prietenii istoriei literare". (fară indicarea anului !), pg. 61- 2. Ibid. 20. [245] POEZIA AUTENTIC POP�U�LA=R�Ă====== 245 Mersul literaturii populare Însă se'ndeplineşte în forme tipice 1 după anumită tehnică necăutată. Descrierile amănunţite, care de fapt există la ţăran cu mare precizie căci are nevoie de acestea pentru viata practică - sâni înlăturate; toiul e aerian şi raportat la traiul zilnic. Participarea naturii J la viata psi­ hică umană, cadrul codrean, eroismul, dorul, jalea, veselia, su­ pranaturalul. Dumnezeirea - intervin În mod firesc şi se-a­ dună'n versurele sau povestire, inocent de cristalin, ca lacrima şi ca râsul. Astlel trecerea dela istorisire la cântec şi de la cântec spre vorba de totdeauna se face neobservat. E altceva când .,folc!oriştii" descalecă boiereşte la vatra săteanului şi-l chestionează poliţieneşte de cele ascunse în inima sa. Atunci, vorba îşi mută tonul şi'nfrumuseţarea intervine ca să fie pe placul surtucarului. Bunii cercetători ai folclorului mereu no­ tează firescul şi tradiţionalisrnul poetic popular. P. Ştelănucă (în "Buletinul Institutului social român din Basarabia" tom. 1, 1937), puhlicănd "Două variante basarabene la basmul Harap Alb al lui Creangă", ne oferă documentare lămuriri în privinţa aceasta (pg. 363): nPovestitorii de vârstă mijlocie şi cei tineri recunosc cu toţii că au învăţat să povestească dela povestitorii bătrâni. Basmele, trecând deja g eneraţie la generaţie şi dela povestitor la povestitor, suferă unele arnpli­ licări sau reduceri. Totul depinde de memoria, darul de-a povesti şi lan­ taz ia povestitorulul care ascultă un basm. Povestitorul Gavril Botezatu de 36 ani mărturiseşte: - leu ştiu multe poveşti, le fur ori şi Cum ar fi, nu­ mai sit le ascult, chiar Ia fereastră, şi dimineaţa ţ-o spun povestea pe de rost cum am ascultat-o. - Poveştile circulă dela povestitor la povestitor, dela sat la sat sau dela o regiune la altă regiune". Jar pentru intervenţia individului în creaţia basmului, ace­ laş Ştelănucă relatează pretioasa mărturisire a săteanului Ion Cocu (de 60 ani) dela Iurceni (ibid. 364): .Din sănin şi din g-ând nu le pot lua poveştile. Dacă ar fi să le lasi din gând şi din sănin, S"H găsi ş'amu oameni de-ar Iasi poveşti. Dacă nu sărit pentrucî păr nu s'o întâmplat, nu SI poate să fii poveşti. Odati şi orlatţ tot trebu şî fost; daci nu chiar aşa, da si poati si mai CI­ dauii cum am adaugat eu la urmi". 1. CI. N. Iorga. ibid. 34 şi 62; B. Delavrancea, Din estetica poe .. ziei populare, A. A, R., Discursuri de recepţie XL, 1913 Pg. 12 seq, (V. pentru aceasta -?', Murăraşu in • Tinerimea Română" LVI, 1937, pg. 78). 2. Iorga, ibid, 55; Delavrancea, ibid 15 seq. [246] 246 PETRU IROAIE Deci interventia individului nu este exclusă. Spiritualitatea poetică colectivă Însă îi topeşte personalitatea în limbajul litCN rar popular 1, nelăsănd urmă de particularitate ce-ar indica au, torul. OHo Bockel subliniază nivelarea aceasta cu deosebit aplomb (ibid. 33) : "Im Volksliede tritt cine Iestumrissene Dlchterpersănllcbkeit niemals hervor: das Lied ist alles, sein Scnăpţer nichts r Man kermt die mei­ sten Verîasser dieser Lieder nicht, das singende Volk nimmt auch gal' keinen Anteil an ihnen, ihm genugt es, dass die Lieder da sind. Vereln­ zelt erscheinen wohl im deutschen und auch im ţraneăstschen und bre­ tonischen Volksliede meist in den Schlussversen' Andeutungen daruber, wer das Lied "neu gesang", "erstmals sang" odor wie sonst die Wen­ dungen lauten. Abel' auch diese Mitteilungen sind unsicher, ganz allge­ mein gehalten, viellach absichtJich ironisch geîărbt, so dass man nurIn seltenen Făllen aus ihnen au! den Stand unei Beruf des Verîassers schlies­ sen kann, Das eine Iăsst sich aber aus solchen Autorrnarken erkennen, dass vlelfach schon bei der Scho pîung der Lieeler mehrere Personen be­ teiligt warerr'. Noţiunea de limbaj social e impusă de necesitatea studiului. Ea nu există despărţită de grai, cum fondul şi forma nu sănt reale În afara operei artistice el. Pentru Investigaţii, studiul Însă Îşi poate permite asemenea abstracţii. Limbajul personal, aşa cum I-a definit Giuli6 Bertoni 4, e transfigurarea individuală a limbii, este limba care ia colorit special dela vorbitor la vorbi­ tor. Poeţii în deosebi. dispun de-a bogăţie considerabilă de lim� baj, care-i diferenţiază de ceilalţi oameni. Acesta e limbajul lor poetic, exclusiv al lor. Limba ca vocabular, tehnică, gramatică, este cultură, Cunoştinţele fiec[iruia se reflectă în patrimoniul său lingvistic. Limbajul. în accepţiunea sa obicinuWi (cum îl detinesc dicţionarele), e felul de-a te exprima. La Bertoni, prin 1. "Dip. Gleichfărmigkeit ist also uicht mangelnd!3s Kănnen, sondern varherrschenctes Fiihlen, ist Hingabe an das vorhan.clene ErJebnis. das einer Glut zu vergleichen ist, in welQhe die Lieder hineingeworfen wer­ den. Sie năhrt sich nicht van ihnen, wenogleich die Flamme heIler au!­ lodert - ein riiclîwirkender EinfJuss dor Lieder ist natiirllch vorhanden. Die Form der Lieder wird eingeschmolzen, abel' ihre .Materie wird nichl verzehrt. Gleich!ărmig gemâcht wie \eine ullgeschmiedete Metalmasse gehen sie aus dem Feuer hervor", Bringemeier, ap. cit. 107. 2) Sublinierile ii aparţin lui Otto BpckeL 3. G. ibrăileanu, Scriitori şi ClJrente, ed. il, laşi V. R. 1930, pg,6-13. 4. G. Bertoui, Lingua e pensiero, Firem:e 1932; idem, [iI/glia e poesia, Firenze 1937. [247] POEZIA AUTENTIC POPULAR 247 precizarea dală, capătă valoare ştiinţifică şi devine unul din cele mai utile instrumente de dlscernămănt în analiza operelor literare. Limbajul social (cî. C. p. p. pg. 27 seq.) continuă această direcţie, designând limba transfigurată de-un grup de oameni, limba spiritualizată de-o comunitate. Prea lesne şi de multe ori, iniţiatorul unui limbaj social poate îi un singur ins. Eminescu, de pildă, şi-a creat limbajul său îrnbalsamat cu arhaisme, stră­ bătut de poeti eul popular românesc, înălţat pe aripa cugetării filozofice şi pătruns de-o neobişnuită contemplare lirică a efer­ nităţii şi universului, resfrănte În cele mai particulare aspecte ale lucrurilor, care-şi iau expresie în lndrăzneţe, dar fireşti, tm­ preunăr i de cuvinte. Limba poetică intuieşte lumea in chip specific eminescian, sub vraja căreia, omul, natura, femeea, patria, viaţa - În multiplele lor raporturi - se revelează veşnic noi şi eterne. Fugitiva spicuire de expresie exemplificativă tinde să reaminteasca comoara de frumuseţi specific eminesciene, inanaliz abile prin complexitatea lor. Femeea apare ca 1: "înger, demon şi femee" (26), umbra copilei "lucie ca apa" (25); aspecte: "ochi de pădure", "Pe un deal răsare luna ca ° vatră de jăratec" (51), "bulgări de lumină" (45), "armonia / Cadrului bătut de gânduri" (50), "ochii plini d'eres' (55), "cu ochiul plutitor şi'ntunecos' (56), "ochii-ti ucigător de dulci" (70); stări sufleteşti: "smerită fugă" (54), "farmec dureros': (82), "de noroc i-s umezi ochii" (60), "Numai ochiul e vorbaret, iarĂ limba lui e mută" (55); evocări: "în cotlon torcea motanul pieptănăndu-şi o ureche" (58), "mândra glăsuire a pădurii de argint" (59) etc .. etc. Sănt esenţa unei viziuni contemplative imbibată de-un zgudui tor lirism, fond inseparabil de formă, căci poezia e unitate, şi expresia nu e altceva decât cuprins, atunci când nu e "vorbă de clacă" �. In limbajul eminescian, generaţia dela 1880 iden­ tifica esenţa vietii, obiectlvarea problemelor existenţei şi starea socială (criticată în articolele politice şi Scrisori). Poezia lui _.------- 1. Citez paginile du pă : M. Eminescu, Poezii, ed. II revăzuta de G. Ibrăileanu (Ciornei, fără data apariţiei 1). 2 •• Chi non ha nulla di propria da esprirnere pulil tentare di coprire il vuoto interna col profluvio delle parole, col versa sonante, con la poli­ Ionia assordante, col dipingere che abbarbaglia la sguardo, o col mettere insieme grandi macchlne architettoniche, che colpiscano e stordiscano, benche, in [an do} non significhino nulla" B. Croce, Estetica, pg. 107. [248] 248 PETRU IROAIE ===== Eminescu intră în circulaţie 1 şi dădu relief spiritualităţii moc­ nite a epocii, care, dacă plutea în inimile româneşti de-atunci, cum arată Ibrăileanu (Scriitori şi curente, ed, 2-a, pg. 20 seq.), nu avea glas, şi deci nici fiinţă, căci numai forma presupune Iondul > (de-altfel cuprinsul inexprimat e confuzie) 3. Astfel se explică "socializarea limbajului" eminescian care provoacă Curentul Eminescu, nivela tor al personalităţilor poetice din acea vreme. Scriitori celebri, printre care L Popovici - Banăteanu, Vlahuţă (ridicându-se mai târziu împotriva acestui val), Zarn­ Iirescu, Cerna - au fost încinşi de eminesoianism şi-au căutat in sensul divinului moldovean. Explicaţia ne-o ofera, foarte psihologic, Ibrăileanu (ibd. 24): "Am putea zice că Eminescu - din cauza intăletăţii în timp şi în talent, - a găsit formula fondului colectiv al generaţiei pesimiste, că oricine deci participa la acest fond, îl Imbraca fatal în forma acestui fond, formă găsiU! de cel mai talentat dintre dânşii", Ltmba, forma, - deci limbajul acesta eminescian -, ia caractere circulatorii, devine bun comun pentru scriitorii vremii. EI diferă de adevăratul Eminescu, întrucât nu este Eminescu din operă, inalterabil, ci un Eminescu Qsocializat" şi interpretat de alţi "intuiţionişti". De subliniat este că toti pornesc dela opera erninesciană, deci toţi se Irărnăntă în jurul unei axe. lim­ bajul acesta eminescian, care nu-i identic cu Eminescu, - dar fiind bun comun (popularlzat), are anumită direcţie, sens (=opera lui Eminescu), - este limbajul social eminescian. Iată-ne deci pro­ bată, şi'n alt mod, distincţia. Numirea ar putea fi şi schimbată. Nu ni se prezlntă însă alta mai fericită. - Acest limbaj poetic călăuzeşte scriitorii eminescieni. Sensul său este opera lui Emi­ nescu (el, Ibrăileanu, op. cit. pg. 32-33). Din punctul acesta de vedere, limbaj social este orice at­ mosferă creată de-un măiestru pentru epigonii săi. Limbaj so­ cial este atmosfera comună în care activează artiştii unei epoci. Limbaj social este limba literară care primeşte un sens unitar şi evoluiază într'o anumită direcţie. Eminescu şi-a dat atât de bine seama de realitatea acestota. când scria tBuietinul "Mihai Eminescu" VIII, pg. 10): ' ------�.- \ 2. D. Murăraşu, .Eminescu In faţa criticei literare", Buc, 1937, pg. 9 seq. 3. "L'attivita intuitiva fanta iniuisce quanto esprime", Croce, ibd, 11. 4. Bertoni, "Lingua e pensiero", .pg, 243. [249] POEZIA AQTENTIC PO�ULA�A_=======2=49 "orice lucrare literară însemnaU! cuprinde, pe lângă actul lntelectual ai observaţie! şi conceperei, o lucrare de resumţiune a unor elemente �reexistente din viaţa poporului", Când scriitorul, cutropit de limbaiul social, crează fără urmă de personalitate, atunci, cu drept cuvânt, poţi spune că nu el, ci limba e autoarea aşa cum arată Goethe in epigrama citată de Croce: .Devremece ai izbutit să faci vreun vers Intr'o limba cultă, care poetlzează şi găndeşte în locu-ţi, tu chiar crezi că eşti poet", Limba poetică ţărănească (limbajul social al poeziei popu­ lare) a fost desprins, în adânc a sa însemnătate, de subtilii cer­ cetători ai folclorului, şi-a servit pentru distincţia autenticei creaţii populare de contrafaceri. Astfel Nicolae Iorga şi apoi Leca Morariu au precizat cât şi cum a colaborat Alecsandri la colecţia sa de "Poezii populare ale Românilor", "Nu e greu a se dovedi că marele poet al generaţiei revoluţionare nu s'a mulţămit numai a Împodobi, a adaugi, il curăţi, ci a creat de-a dreptul, din mintea lui, stăpănită de anume idei contemporane, cu sau Iără basa unui element popular autentic, balade care sănt ale lui şi numai ale lui. Ele trebuie toate despărţite de comoara eposului popular pentru a le încorpora, ceia ce n'a făcut nici poetul. care credea in durata ilusiei ce produsese, nici alţii după dânsul, la opera originală a lui Alecsandri", - relielează Iorga (op. cit. 33) pentru ca.în alt loc (Istoria li­ teraturii romăneşti În veacul al XIX-lea vol. Ill, 1909, pg. 152- 169) să stăruie argurnentativ asupra acestor alecsandrisrne în poezia populară. Leca Morariu (Pentru cântecui popular, Cerri, 1933, pg. 24 - 32) continuă discernărnântul autenticului popular, accentuănd cât de mult s'a îndepărtat bardul Alecsandri de fi­ rescul folclorului. Dacă n 'ar exista o spiritualitate poetică specifică şi unitară In literatura populară, distincţia dintre popular şi ne popular ar H imposibil de stabilit. Dar, dată tiind existenţa unui limbaj literar social, critica se construieşte pe cele mai durabile argu­ mente. Debunăsearnă că cercetatorului i se impune o reală cunoaştere CI folclorului, căci dealtminteri criteriul i-ar fi pro­ blematic. Leca Morariu, În studiul de Stilistică românească (curs universitar nepublicat încă, dar cunoscut în parte din conferin­ ţele ţinute la Cernăuţi, Siret, Suceava, Cămpulungul Moldovenesc, Vălenii de Munte, Focşani etc.) şi'n cel despre Cântecul popular 4 [250] românesc, stabileşte anume principii, în baza cărora, literatura populară se conturează din ce în ce mai mult faţă de cea cultă. Şi cum n'avem de loc veleitatea de-a îace arirmaţii nori­ ginale" 1, notăm că Ferdinand de Saussure, întemeetorul şcoalei lingvistice franceze, în al său Cours de linguistique gerzerale (ed. 2-a, Paris, Payot 1922), după ce face deosebirea între langue (=limbă) şi parole (=vorbire), (cam la fel, dar nu identic, ca Bertoni între lingua şi linguaggio), arată existenţa unor raporturi sintagmatice şi asociative (pg. 170 seq.), Teoria lui Saussure e lămurit expusă în foarte utila şi obiectiva operă Introducere În studiul limbilor romanice (Evoluţia şi starea actuală a lingvisticii romanice) a lui iorgu Iordan", de unde am şi luat notă de distincţia saussurlană (pg. 332--333): "Elementele constitutive ale limbajului omenesc, considerat într'un moment determinat, fără a ţinea seamă de Iazele-i anterioare, se leagă intre ele prin raporturi sintagmatice şi asociative. Cuvintele se combină în sintagme, grupuri al caror suport este Întinderea În spaţiu şi care au o existenţă reala, În afară de noi. Cu toate acestea, ,ele nu aparţin totdeauna vorbirii,cum ne-am aştepta, judecînd după definiţia dată 3, ci şi limbii, şi anu­ me atunci când avem a face cu locuţiuni gata formate, din care nu ne este Îngăduit să schimbăm nimic (de exemplu allons donc !, il Iorce de, rompre une lance ş. a.), Căci o caracteristică il vorbirii este, intre altele, libertatea combinaţiilor de cuvinte. Asociatiile sau raporturile asociative constau în aceia că un cuvânt trezeşte in mintea noastră imaginea unuia sau mai multora din acelea cu care el este inrudit formal ori semantic". 250 PETRU IROAIE Incontestabila existenţă a unei limbi poetice socializate irumpe în persoana poetului popular şi-i imprimă creaţiei sale caracterul comunităţii, înlăturănd individualul. Delavrancea a semnalat-o în următoarele (o. c. 12) : 1. Constatarea lui Delavrancea (Din estetica poeziei populare, pg. 4) e cât se poate de actuală: "Goana după originalitate este patima de căpe­ tenie a vremilor de astăzi". 2. Cartea profesorului L Iordan (editura Institutului de filologie ro­ mână, Iaşi 1932), printr'o prezentare succintă a diverselor sisteme şi-o aleasă critică, tratează evoluţia ideilor in lingvistica romanică, nepregetând a pune la contribuţie variate recenzii şi opinii venite din partea celor mai indicaţi specialişti. \ 3. "Limba este un sistem lexicologie şi gramatical, care există vir­ tual În conştiinţa indivizilor aparţinând'fceleiaşi comunităţi lingvistice: Iără o grupă mai mare sau mai mică de indivizi vorbitori, nu se poate imagina existenţa limbii ... Vorbirea însemnează actul prin care individul se folo­ seşte de limbă ca să-şi exprime ideile," I. Iordan, o. c, 328. f 1 I [251] POEZIA AUTENT1C POPULARĂ 251 ====== "Limba, după o frământare seculară, ajunse la un depozit comun de -rime - ca şi astăzi in poezia cultă - stingher, ungher - gânduri, rânduri, scânduri - şi de perechi de versuri, unele rechemănd pe celelalte. Un mare arsenal national, care, pe lângă aceste arme, cuprindea epitetele cristallzute, construcţiunile consacrate, lncrucişerile hemistihurilor, şi altele, pe cari orice inspirat, crescut în armonia stăveche, le desprinde a şi le 'întrebuinţa ca elemente ajutătoare". Limbajul social, ocupaţia nedeosebită, viaţa asemănătoare contribue la îorrnarea unui suflet apropiat, In aşa măsură că indivizii fatal trebuie să interpreteze lumea prin aceiaş prizrnă 1. Numai aşa Se pot explica creaţiile ne premeditate în grup (ceeace nu determină natura artei, cum pretinde P. Cancel), despre care vorbeşte G. Coşbuc 2 în prefata la Suspine (" Poesii populare din Basarabia") adunate de George Madan(Bibl. p. toţi, ediţie din seria veche, epuizată; pg. 11-12: Fetele vorbesc ttirti intentlunea de-a face versuri despre un su­ biect - sti zicem despre nenorocul Ilenei - vorbesc mult, apoi deodată una începe să cănte : Bădişor, ţi-a fi păcat, acum se uită a tata în gura şi'n ochii celeilalte şi cântă Înainte. Şi, par'că e farmec, par'că fiecare culege vorbele din gura şi din ochii vecin ei ; toate .de-odata rostesc aceleaşi vorbe, aceleaşi versuri. ca şi când le-ar şti de mai nainte! Nu toate fetele însă din sat cântă când "fac cântece", ci s'aleg cele mai cu "glas"- zic ele; cele cu talent poetic, zic eu. Dacii n'aş fi văzut eu cu ochii mei de-atăte ori acest fel de-a im­ provisa, aş zice că nu ştie ce spune cel ce mi-ar spune aceasta. Adevărat e, cii omul deprins cu versurile popolare şi cu felul de înlănţuire al ideilor din ele, poate foarte uşor ghici versurile, însumi eu de multe ori puteam să cânt în rând cu fetele, căcl unui vers dat îi ghiciam sotul". Astăzi, când diîerenţierile individuale s'au accentuat la ţară (netăgăduindu-se existenţa satelor conservative), selecţiunea talentelor e condiţionată pentru autenticul creatiei populare. Dar confesiunea lui Coşbuc înregistrează atât de documentar creaţia inconştientă şi spontană, prin care se strecoară spiri­ tualitatea comunităţii. De aici reiese că literatura "cultă" apare sub specie personae singularis pe când cea populară sub specie communitatţs, Nu neagă nimeni că'n poporul rustic nu s'ar 1. .La comrnunaute de metier, la similitude de vie creent une mentalite particullera, conditionnant des associations d'idees analogues", Albert Dauzat, La philosophie du langage, Flammarion 1920, pg. 131. 2. Cf. D. Murăraşu, loc. cit. 78.79. [252] 252 PETRU IROAIE naşte genii ca Napoleon, Platon, Beethowen, Eminescu, De­ mosten, Ceeace lipseşte este educaţia, care prin ştiinţă, să le elibereze sufletul de spiritualitatea colectivă, să Ii-I canalizeze înspre personalitate. în poezia populară, contribuţia individuală nu este egală cu zero, dar ea e minimă, după cum minimă este (şi trebuie să fie) contributia limbajului social în literatura cultă. O pilduitoare mostră ne oferă cazul Ioanei Pornohaci, studiat de Victor Morariu într'o serie de articole, publicate în "Glasul Bucovinei" (V. Morariu : Ioana Pomoliaci - Din trage­ diile anonime ale războiului,-"GI. B." 1923, nr. 1368, 1370- 1372) : .0 fată de ţăran, din părţile Rădăuţului, din Marginea, trăieşte o. scurtă idilă de amor cu un soldat rus, urmează inevitabila despărţire, dis-­ pariţia lui şi - moartea ei". Dar comuna tragedie s'a exteriorizat în versuri, scrise în caiete de şcoală, cu stângăcia ortografică a celor ce-au frec­ ventat, câţiva ani rnai'nainte, numai lnvăţămăntul primar. Sti­ hurile declină in/re stilizare "culta" şi populara. V. Morariu notează just, din capul locului (nr. 1368): "Ţăranca aceasta, nemulţumită cu mediul dela sat, .. reuşeşte in poe­ zie cel mai bine când rămâne ţărancă şi cântă în graiul şi versul popo­ rului, dar ajunge apoi stăpână şi pe metrele şi limba poeziei culte. E şi lin interesant document cultural, arătănd la ce desvoltare putea ajunge prin puterile proprii, în Bucovina anilor războiului, o ţărancă ce nu făcuse decât şcoala din sat" . Şi acum iată o pildă de versiflcaţle, unde Ioana Pomo­ haei e inspirată de muza poeziei culte (ibid.):. Română ne e limba Trăiască dar cu toate, Română patria, Un Imra vom striga, Hura, trăiască Austria! în afară de patriotismul, popularizat de şcoală şi politică, in satele bucovinene, pe care V. Morariu il caracterizează în următorii termeni: "Patria română se confundă deci cu Austria şi cu Bucovina - e mentalitatea de atunci a marei multimi a ţăranilor bucovineni", căntăreaţa utilizează un limbaj, care nici pe departe nu e cel al literaturii populare. Stihurile ies cu totul din spiritualitatea satului, ca şi cele inspirate poetei de opera [253] ===P=O=EZfA A UTENTl;;C�P;.:;O�P;.:;U;:L;;:A�R�A====== 253 Iui Eminescu. Stăngăcla şi absurdul încetează, când J. Porno­ haei, uitând nefericirea de-a fi ţărancă, dă drumul dramei sale sufleteşti, în expresiile impuse de atmosfera comunităţii în care trăia şi care îi determinase rostul său pe lume şi felul de-a in­ terpreta lucrurile. Căntecul valorificat de Victor Morariu drept capodopera Ioanei Pornohaci se'ncheagă îa limba poetică ţără­ nească şi-şi află corespondenţe şi analogii, parţiale şi integrale, în doinele din diferite regiuni (ibid, nr. 1371): Rău năcaz pe capul meu, Foicea ele pe Rarău, Că-s născuta'ntrun ceas rău, -Foaie verde iarbă lată, 'Şi de mama-s blestemată, Folclcă de pe crâng, Cât oi trăi, să tot plâng. Firicej de mintă creaţă, Arda-te focul, viaţă, Că ţii pe dracul ele aţă. Tu îl ţii, el nu te lasă Şi-ai rămas friptă şi arsă, Îl tot măn ca să se ducă, Dar el, în loc ca să meargă, Mai strâns de mine se leagă. Fugi, drace, de lângă mine, Foaie verde trei măsline, Nu cata că-ţi samăn bine. Când ţi-oi trage, drace, - o cruce, Zic zău -c'ai să-ti uiţi papucii, Şi-ai să fugi, drace, desculţ Păna'n creerul de munţi, Şi-ai să crapi, drace, în trii, Eu te blăstărn ca să ştii. Foaie verde trei alune, N'am avut noroc pe lume. Căci pe câti draci i-arn iubit, S'au dus şi m'a părăsit; Numai unul îără coarne înapoi nu vrea să'ntoarne, Eu îl măn, el nu se duce, Nici nu fuge când fac cruce. Nu ştiu drac ori zeu (?) Îmi pare, ştiu că mă iubeşte tare. Şi când nimeni nu se uită, S'apropie şi mă sărută. Foaie verde lemn de fag, Fie drac, dar tot mi-i drag i Căci aceasta-l cu capac, Că de dracul n'o să scap, Şi pe lume cât trăiesc, Tot pe dracu-am să iubesc, Pe llll drac ce face cruce Şi'n biserică se duce: Nu e drac ca dracii toti, Ci un pui tânăr de hot; N'are coarne ci ciupiţă Şi-un surâs pe-a lui guriţă. Cineva ar putea aduce o preţioasă contribuţie, cercetănd ori de acest cântec a pătruns în literatura satului Ioanei Po­ mohaci şi ce înfăţişare a luat. În caz că ar fi intrat în circu­ laţie, desigur că s'a puri ficat de cărturărisrne ca "drac ori zeu" şi de personalismele specifice căntăreţei. Deci, prin selectie socială, circulând, producţia populară, fie chiar de natură indi­ viduală, se crează din nou, În sensul poeziei existente. Asimi­ Iăndu-se de popor, ea-şi pierde cu desavărşire caracterul in­ dividual, Procesul este analizat documentar de spanioJul R. [254] 2�5�4=��_ .=====�Pţ:THU Ii�OAIE===== Menendez Pidal şi relatat în citata carte a lui Iorgu Iordan (ef. pg. 316): ,,0 poezie tradiţională este asimilată de popor, care o relace şi produce din nou. Prin aceasta, poezia tradiţională capătă un caracter co­ lectiv, d eoseblndu-se, deci, de poezia transmisă literar, care lşi păstrează caracterul individual. Modificările introduse de recitator au ceva elin na­ tura mişcărilor sociale, pentrucă fiecare variantă se răspăndeşte şi-şi exer­ cită acţiunea într'un grup omenesc cu o oarecare extensiune continuă şi definită" . Creatia individuală presupune inlinita adaptare El lumii (natură, viaţă, religie, societate, politicii, morală, ştiinţă), sub multiplele ei aspecte (bunătate, răutate, origine, evolutie; În­ doială, statornicie, credinţă, şovăire, siguranţă, infidelitate, re­ voltă, anarhie, unire, admiraţie, ură, ... ) la sufletul uman, veşnic altul, cu infinite dantelării expresive (vers, măsură, cadenţă, transfigurare ... ). Dat fiind că orice istorisire, după cum argu­ mentează Illozoîia, e dialectică, de natură socială (individul izolat primordial neputănd ajunge .la reflexie, şi mai ales la expresie, din proprie initiativă),- critica expresiei stabileste că orice creaţie artistică îşi are raţiunea motrice în societate, pas­ tulănd ca particularităţi, pentru literatura populară, intuirea plurală a individualului, iar pentru literatura cultă, intuirea singulară a individualului; procese în funcţie de notele carac­ teristice ale persoanelor prin care se realizează arta. Aşadar, spre deosebire de individualitatea artistică, taranul, poctizănd, nu porneşte dela glasul naturii, cum se destăinuie persoanei sale, ci dela spiritualitatea socială (deja felul specific de in­ terpretare a lumii din comunitatea în care trăieşte) spre artă. Desigur că atitudinea i-i inconştientă, r ăci pentru el, glăsuiesc tot lucrurile, dar receptivitatea i-i determinată de psihicul co­ munităţii. Sătennului român, lumea i se înfU!işaza aşa cum a experimentat-o şi-a văzut-o poporul nostru, lucru pe care, unul din cei mai tipici exponenţi ai-neamului, poetul M. Sadoveanu, îl prezintă In următoarea sinteza l: "Poporul nostru nu s'a bucurat de viaţă intensă şi de cultură aici, la hotarul lumii barbarilor; În sufletul \ său însă mai stăruia, lumina altei vieţi şi răslrăngerea unei culturi ele o�inioară. Păstorind pe plaiuri şi în \ 1. M. Sadoveanu, Poezia populara, discurs de recepţie la Acade- mia Romăna, LVI, C. N. 1923, pg, 10. [255] POEZIA AUTENTlC POPULARĂ �==== 255 văi, între freamătul a pelor şi al cadrului frate, intr'o natură nesfârşit schimbătoare, În vremuri de restrişte a aşteptat cu dor un curcubeu de pace; şi in vllorurile iernii a dorit c'o lacrimi'! şi c'un zămbet zilele prl, măverii, În sulletele acelor ciobani care priviau cu ochi de poet zările şi murmurau căntece, era ceva care-i deosebia de neamurile barbare, ­ o artă şi o fineţe deosebită". Natura cu codrul ei, ciobănia, agricultura, haiducia, reli­ gia, superstiţiile, evenimentele istorice sau neistorice, viaţa cu Iatetele (naştere, existentă şi moarte) şi vibraţiile ei (jale, dor, desnădejde, râs, glumă, sarcasm, seninătate), timpul cu prileju­ rile sale (sărbători, petreceri, şezători, muncă, contemplaţie, boală, pri��C)!ljre, război, răsrneriţă) structurează poezia popu­ lară sub diverse forme, după cum variază acţiunea şi intensi­ tatea inlluentei lor. Colindele, pluguşorul, căntecele bătrăneşti, bocetele, doine!e, cirniliturile, oratiile, proverbele, basmele, snoavele, taclalele - designează decelernaimulteori strănsele legături cu viaţa de toate zilele. Schimbarea configuraţiei so­ ciale (şi aceasta se'ntărnplă mereu), intervenţia factorilor eul­ turali exterior! (şcoală, carie, contact cu oraşul) şi-a indivi­ dului (păstrător al tradiţiei sau contaminat de orăsenism, miii­ tărie, lăutărism, politică, credinte religioase străine etc.) doter­ mină sensul evoluţiei poetice. Inovaţia se poate înfăptui lăr­ gind aria motivelor tradiţionale prin adaptare (teme ecleziastice, ostăşeşti etc.), continuănd firul tradiţiei prin fructificarea celor existente, SEW rupând sensul obişnuit prin introducerea moti­ velor din aşezări sociale cu istorie şi structură diametral opusă (mahala, civilizaţie). Fluctuaţiile acestea sfint cu atât mai ac­ centuate, cu cât individul devine mai conştient de sine şi de opera sa artistică. Încercând o'nadinsă şi inedită creatie literară, sensul populat' dispare de istov, căci autenticul popular sălăş­ lueşte în spontaneitate (Iorga, Ist. lit, rom. tn veac. XIX, III, pg. 155). .Poesia populară dă întâia expresie a unui sentiment a­ devărat". Prin intervenţia directă şi conştientă a individului, s'au Introdus actualităţi politice în colindă şi pluguşor, iar în unele localităţi circulă romanţe şi serenade orăşenesti. .. Origtnulttatea auienticei poezii populare purcede din in­ tuiţia individului, a! cărui suflet vibrează de limbaj poetic popular (limbaj social). Omul, fiind social, twOY :rto},lti,XOV - îl defineşte Aristotel, orice poezie este creaţie socială. Dar, în­ trucât poetul se'ndepartează de comunitate pentru a elabora [256] 256 ==== PETRU mOAlE (tot pentru comunitate) în chip individual, creaţia poartă murea cea mai apropiată sieşi, mai personală, intuitie imediată şi pură. În gradul în care arta intuieşte totalitatea firii omeneşti _ acea particularitate care-I desparte sau îl apropie pe Om de animal (cum încearcă literatura modernistă de astăzi cu hipe-, sexualisrnul său ş. a.) - poezia e de natură universal umană, ceiace nu prea e posibil căci expresia este sociala şi se cere tâlcuită cel puţin dela naţiune la naţiune. şi aceasta cu sacri­ ficarea sau răstălrnăcirea măcar parţială El poeticului. Numai prin gesturi, rnoderniştii ar putea exprima poezia universal umană. (Lipsa de grai Însă -când n'au intervenit catastrofe; muţenia, de pildă - este animalitate, ceeace n'ar dovedi posi­ bilitatea contemplatlei lirice decât admiţând că dobitoacele intuiesc dobitoceşteş. Iar cu cât poezia poartă marca societăţii din care face parte creatorul, ea este cu atât mai socială, mai populară. În poezia autentic populară, creatorul îşi anulează inconştient personalitatea în atmosfera poetică ce-l învăluie şi se realizează prin intermediul lui. Pornită dela individ, poezia populară evoluiază prin mi­ graţiune 1. Dispariţia unui gen de viaţă contribuie la disparitia unor feluri de căntece, basme 2. Mentinerea aceloraşi ocupaţii şi obiceiuri o face să se perpetueze şi admisă în circulatie, productia populară se perfecţionează sau degenerează. Iorga notează astfel caracterul evolutiv al baladei, ceeace se potri­ veşte pentru întreaga literatură populară 3 : .,Ea trăieşte în vremuri şi după vremuri, In oameni şi după oameni. E nouă cu fiecare om nou care o cântă, şi trebuie să fie adevărată şi pentru fiecare epocii care o ascultă. Ea primeşte idei, cunoştinţe, senti­ mente, fapte, străine vremii in care s'a născut pentru pomenirea unei is­ prăvi de vitejie". 1. Cităm aici cuvintele altui profund izvoditor al psihei populare şi cercetător a I creaţiei artistice: "A leur origine, les poesies populaires sont, csrtes, des creations indlviduelles, mais elles se repandent dans I'espace et se propagent dans le ternps en vertu de leur concordance avec la sensibi­ llte d'un peuple entier" şi "Les productions du peuple sant dane le resul­ tat d'une creation dela multitude dans 'Un ,re.nollvelle�ent contin.uel", Li;riu RlISU, Le sens de I'existence dans la Roesle populaire /'0 11 111 eu ne, Paris - Alean, 1935, pg. 21 - 22. 2. "Când haiducii dispărută, balada nu mai fu chemată nicăieri, ea nu mai avu nici o misiune practică", Iorga, Istoria lit, rom. 1, pg , 47. 3. Ibiel. 33. [257] POEZIA AUTENTIC POPULARĂ ===== Iar în alt loc 1 : 257 "Nefiind mijlocul de fixare al scrisului, pe buzele fiecărui'! din cei ce transmit căntecul, el se preface, aş zice: cu toate părţile împrumutate dela înaintaş, el se crează din nou". Cuvintele lui OHo B6c!(eJ, în privinţa aceasta, arătănd şi psihologia călăreţilor populari, merită iarăşi toata atenţia (op, cit. 19): "Transmisiunea orală are drept consecinţă schimbarea formei după gusti]l ori geniul căntăreţulul sau căntăreţei, Schimbările nu se fac însă totdeauna tn mod conştient, ci adesea inconştient; de multe ori e o tul­ burare obscură, în oarecare măsura, înclinare inconştientă care conduce la variaţia acestor căntece". Şi nu trebuie să uităm că Bockel are în vedere mai ales poezia populară germană care e mai "cultă", în orice caz mai individuală decât cea românească. Literatura populară sătească se deosebeşte de poezia lău­ tărească, poezia de mahala, poezia milltărească, poezia cultă ş. a. Sferele acestor diviziuni se pot încrucişa. Trecerea se face mai uşor intre grupurile producţillor de rănd, decât între acelea şi literatura cultă, rămănănd însă întotdeauna posibili­ tatea ca poezia cultă să se inspire din ele sau să creeze În sensul lor. Ienăchiţă Văcărescu şi Couachi s'au inspirat din poezia lăutărească, Alecsandri din cea autentic sătească, şi-a'n­ cercat să creeze în genul ei. Creangă şi Eminescu au reuşit să se rnentie (Creangă) în spiritualitatea poetică populară sau să se identifice cu ea (Eminescu). Astăzi Ion Pillat (cu volumul "Biserica de altă dată", Cartea Rornănescă 1926) a reuşit sti se transpună în aceias atmosferă. Ion Creangă este unul din cele mai exempliîicative cazuri pentru creaţia populară şi cultă. Artistul Sadoveanu a sesiza! minunat de bine că 1 : "Direct din popor iese şi Creangă, inimitabilul Creangă, VIOIU, s pi­ ritual, sceptic, zărnbind în suferinţă, simpla În aparentă şi totuşi com­ plex ca poporul. Creangă nu e un biet scriitor popular, cum au spus unii, ci cea mai măiastră şi artistică manifestare a poporului in lite­ ratura cultă"; 1. lbid. 48. [258] Şi'n adevăr, observaţia lui Sadoveanu ne-o atesfează ci­ zelarea conştientă ce şi-a făcut-o Creangă operei sale. Istoricul literar se poate gândi la foile-manuscris 2 cu locuţii şi expresii de aleasă poezie, rămase dela Humuleştean. Prin şcoli re şi in­ trare în sfera culturii înalte româneşti, 3 şi deci ajungând la conştiinţă artistică, el a ieşit din atmosfera spirituală a satului .. Destinat scriitor, trăia estetic lumea sa particulară pe care-o aducea dela sat, îşi contempla copilăria şi sfera vieţii săteşti, pierdute pentru el şi'n timp şi'n spaţiu şi ca ambianţă. Orice întoarcere nu poate fi decât iluzoria căci, prin noua configu­ raţie psihică cu orizonturi lărgite, depăşi se ideologia ţărănească. Melancolia lui Eminescu. îndepărtat de naturism : 258 PETRU IROAlE Astăzi chiar dem'aş întoarce A'nţelege n'o mai poL. Unde eşti, copilărie, Cu pădurea ta cu tot? s'ar potrivi aici şi pentru Creangă, deşi acesta n'a prea ex­ primat-o. N'a încredinţat. o hărtiei, Iiindu-i vocaţia literară de ami natură. Şi totuşi, poti întrezări un sâmbure de regret, ce aduce a Eminescu, după imposibilitatea întoarcerii la matca pruncie! şi junetelor, în celebra evocare duioasă (Amintiri, ed. G. Pascu, Buc , "Prietenii istoriei literare", p. 154): ., Dragu-mi era satul nostru cu Ozana cea frumos curgătoare şi Tim" pede ca cristalul, în care se oglindeşte cu mâhni re Cetatea Neamţului de-atătea veacuri! Dragi-mi erau tata şi mama, Iraţii şi surorile şi bă­ ieţii satului, tovarăşii mei din copilărie, cu care'n zilele geroase de iarnă mă deslătarn pe ghiaţă şi la săniuş, iar vara.rn zilele frumoase de sărbă­ tari, cântând şi chiuind, cutreeram durnbrăvile şi luncile urnbroase, prun­ dul cu ştloalnele, tarinete cu holdele, cămpul cu florile şi mândrele dea­ luri, de după care-mi zămblau zorile în zburdalnica vrăstă CI tinereţii". Regretul după inocenta viaţă sătească (ceeace ar putea proba chiar o stino;heră dar potolită notă rornantică I) se evi­ denţiază şi mai clar din evocarea atitudinii părinţilor fat�Î de şcolirea sa (ibid. 24): . "Din partea tatei.; puteam să rămâl! cum era mai bine, Nic'a lui Ştefan a Petrei, om detreabă şi gospodar în Hurnuleşti ... " \ 1. o. c. 13. Sublinierile ne aparţin. 2. I. Creangă, Opere complete, e\1. D. Marrneliue, Ceru, 1924, p. 342 - 346. 3. eL N. Ţimiraş, Ioan Creanqă, Buc., ed, 1. E. Torouţiu, [259] POEZIA AUTENTIC POPULARĂ 259 Intrat în sfera intelectualismului, 1. Creangă n'a creat in­ conştient, ci şi-a dat seamă de rostul artistic al fiecărui cu­ vinţel, selecţionănd lexicul şi turnura frazeologică. De pildă: în fragmentul citat, calificativele şi evocarea poartă amplombul unei specifice personalităţi artistice. Basmele şi povestirile mol­ doveneşti, autentic populare, niciodată nu se'niiripă lntr'atăta caliîicaţie stăruitoare, care la Creangă e foarte sobră şi na­ turală, ceeace-I caracterizează. distingăndu-l de scriitorii popularizanţi. Alt aspect: În popor neologismele pătrund şi se menţin natural. Ţăranul povestitor nu alege cuvintele noi de cele vechi. Pentru dansul. toate au valoare egală. În baza lor, cercetătorii pot determina gradul de contaminare al individului ori grupului social de cultură urbană. Trăind în cercuri cultu­ rale şi literare, Creangă n'a lăsat în scrierile sale urmă de li­ teraturisrn. Stocul de neologisme de care făcea uz în relaţiile-i zilnice 1 este înlăturat cu multă iscusinţă din Amintiri şi Po­ veşti 2. Deci, firesc şi just susţinut, pentru caracterele operei sale, idealul artistic al lui Creangă este întoarcerea la limba satului şi sondarea stilisticei specific româneşti. Leca Morariu constată această strădanie În tot scrisul genialului povestitor, accentuănd că evoluţia literară a lui Creangă, prin continuă cizelare, se îndrepta in această direcţie (L. Morariu : Evoluţia artistului Creangă, în "Făt-frumos" VI, 1931, pg. 125) : "Dala Soacra cu trei nurori (.Convorbiri literare" 1875) şi Punquţa cu doi bani ("Conv. lit." 1877) e - recititi-le cu atenţie şi mai ales cu lupa bunului stil- un neîndoielnic şi vajnic salt. În adevăr Punquţa cu doi bani ne surprinde cu umpluturi ca: "se oua de câte două ori pe fie­ care zi". (Adevărata românească zice: de două ori pe zif); cu fraze din jargonul redacţiilor jurnalistice ca: "moşneagul într'o zi pierdu răbdarea" (Deja Creangă am aştepta cel puţin: tşi pierdu răbdarea ... Iar adevăratul Creangă ar zice poate: Moşneagu - unde nu-i sare odată ţandura ...• fiindcă. d, p. incolora frază din Făt-frumos ţiul Epei "Văzândll-se el cii nu-i destul de voinic, s'a intors înapoi la mii-sa" e ernendată de Creangă [el, "Conv. Iit." 1898. 209): • Văzând el că s'a Încurcat in slăbăciune, s'a in­ tors ! •. �") etc., etc. 1. Ci, scrisorile cătră Maiorescu, Eminescu, 1. Negruzzi .. şi chiar cele familiare. 2. CI. L. Morariu, Pe marginea cărţilor 1 V, Cern, 1932, pg. 21 - 22; idem În Junimea literară 1924. pg. 63-64. [260] 260 PETRU IROAIE ==== Pentru elaborarea operei, documentară e şi următoarea conîesie a lui Creangă, Într'o scrisoare cătră T. Maiorescu. (pusă la contributie de N. Ţimiraş, Ioan Creangă, pg. 316) des­ pre "Moş Nichltor Coţcariul ": "am fost lung, căci n'am avut vreme să fiu scurt". E vorba deci de binecuvăntata stilizare. O Iructlîeră observaţie asupra stilului Crengesc o spicuim dela Iorgu Iordan (Limba lui Creangă, rev. "Viaţa Românească" XXIX nr. Il, 1937, 74) : "Ceeace la Eminescu şi la poeţii culţi, În general, sănt imaginile şi figurile de stil, Ia Creanga sant expresiile populare fixe. Acolo stil personal, aici stil, În aparenţă, colectiv, de fapt tot atât de individual in sensul schi­ tat mai sus". Continuând cercetările precedente. G. Ivaşcu reuşeşte 1 să discearnă aspecte din individualitatea creatoare a lui Creangă. în desfăşurarea operei, descriere, stil, limbă; examen critic re­ zumat în concluziuni ca acestea (o. c. 167): "Pornind din folclor şi din anume realităţi geografice, sociale şi psi­ hologice, opera lui Creangă depăşeşte folclorul, realizănd o structură a spiritualităţii româneşti. Moldovenesc, În masura în care este popular, sti­ lul autorului Poveştilor şi Amintirilor este într'adevăr oglinda În care se reflectă imaginea autentică il configuraţiei noastre spirituale" etc. Creaţia lui Mihai Eminescu în stil popular şi influenţa folclorului In opera erninesciană sănt analizate cu larg aparat critic de Murăraşu în studiul introductiv (ş, a.) Ia ediţia M. Eminescu: Literatura populară (Clasicii români comentati, S. R.). Cu totul altfel se prezintă cazul ţăranilor care-şi transfi­ gurează opera cu propriul lor limbaj diferenţiat de colectivitate. Pentru aceştia, idealul (sau stângăcia!) stă în a se îndepărta de anonimat şi obicinuit. Posibilitatea de eliberare fiindu-le stăvilită însă de amăgitoarea pojghlţă intelectuală ce i-a'nştăcat în rnreje, opera lor se zbate între individualism şi popular. Ioana Pomohaci ne-a oferit exemple elocvente. Bucovineanul Constantin Sasu dela Vama, invalid de război, în cărticelele sale de "poezii poporale " În răeboi şi după război (Suceava 1919 şi Şi vechi şi noue ... (Suc. ţ922), îngrijite de Victor Mo- 1. Q, Ivaşcu, Ion Creatură, valoarea artistică şi semnificaţia o­ perei, "Însemnări l eşiene" II vol. IV. 1937, pg, 151-168. [261] =======,POEZIA AUTENTIC POP(jLARĂ 261 rariu.c., se ridică, ceeace nu cadrează cu folclorul, la abstracta contemplatie a tendinţelor de unire naţională şi a războiului purtat pentru acest ideal (In război, 43): Limba noastru cea curată De străini era călcată, Bată-i Dumnezeu, să-i bată! După cum au şi lucrat, Aşa plate! au luat. Românie, Românie, Dumneeea ţi-ajute tie, Românie, Mamă dulce, Să-ţi ajute Sfânta Cruce ... Personalismul artei sale 1 vibrează În particularităţile în­ tămplărllor petrecute' (degeratul picioarelor în tranşee, trans­ portarea la spital, necazurile şi grija amputării 2 etc.) ... Reali­ zarea unităţii neamului, plecarea căntăretului În capitala ţării ("Călătoria mea la Bucureşti") sărit realităţi nepoetizate. Bună­ tatea reginei, regelui - sâni prezentate cât se poate de prozaic (ibd., 66.67): Şi-o doamnă de omenie, Dumnezeu Sfântul s'o ţie, M'a'ntrebat ce lege ţin. - Doamnă, sânt şi eu Român! Sănt Român din Bucovina.­ Cât ai clipi mi-au dat cina. Când limba poetică populară biruie, atunci şi poezia CO� boară în versurile lui Constantin Sasu (ibd. 36): Piânge iarba şi cu Itrul, Grădina cu trandafirul, C'al murit În bătălie, Departe de-a ta moşie, Dealtfel expresiile se repetă în stereotipii individuallste 3: 1. Iată în ce conslstă arta poetică a lui C. Sasu: il. - Vi1 mai scriu o poezea b. - Frunză verde călăpăr Că-s făcut de maică-mea Eu mi-oi scrie adevăr Să tot scriu ce- mi place mie Eu de sus să fiu bătut Tot mereu vreo poezie. Ori de-am scris ce n'am văzut. Cui îi place că scriu bine, ("Din război ... ·, 28). Aibă darul ca şi mine. ("Şi vechi şi noue", 47) 2. Foaie lată de pe Prut. Maică, să mă li văzut Cum plângeam, maică, ca prunc u Că mi-or lua nemţii piciorul... (ibid. 23). 3. Studiate de L. Morariu la capitolul Pasioneie din cursul d-sale de "Stilistică românească". [262] 262 PETRU IROAIE "�,,o===,,··====�����= Ferdinand cel bun creştin Ca Br ăncove anu Constantin (ibid. 34) Iorga cel frumos creştin Ca Brăncoveanul Constantin (ibid. 64) Bunul său patriotism apelează la sprijinul expresiv al lui Alecsandri: Saltă. saltă ţara noastră C'au rămas tare voioasă (4R). Toată lumea stă'n mirare, De o ţar' aş" de mare Iar vrăjmaşul spor nu are. Bate ciasul iară cinci, Să trăiţi Români voinici, V'aţi luptat ca nişte zmei, Aţi culcat cănii cei răi (ibld, 60). Lipsa de artificiu, renunţarea de-a fj Constantin Sasu vi­ gilentul căutător de rime, ni-l prezintă pe Sasu Constantin realul, cel identificat cu spiritualitatea sătească din Vama, căci iată câtă frumuseţe pot cuprinde versurile unde se arată întâlnirea pe peronul Gării de Nord a domnişoarei dela Crucea Roşă, care-I conducea la tren, c'un ofiţer, versuri valorilicate de Victor Morariu, cu drept cuvânt, ca cele mai bune din întreagă opera lui Sasu : Dornnişoara - aleargă 'ridată Un o!iţeraş îmi cată, Mândreaţă de ol.ţer, De te ridica la cer ... Duduia căta la el Cum cată oaia la miel. Iară Sasu Constantinu Uită că-I aşteaptă trinu ... (67). Aceste acorduri, care-I prind pe căntăreţ, vorba lui Cara­ giale, se pierd în afectivităţi înstrăinate de vatra satului, cu grija imortalităţii scriitorului (54) etc.: Eu is trup şi-oi putrezi. Dar scrisoarea va trăi. Frunză verde de arin, Eu sănt Sasu Constantin. Frunză verde din poiană, Îs născut În sat la Vamă. Frunză verde ca grădina Ţara mea îi Bucovina. Mai în nota comunităţii rustice, oricum: crescute din at­ mosfera satului şi continuate pe hrzitorile ei, sănt versurile din colecţia lui C. Rădulescu - Codin - "Cântece din răsboiu, zise de flăcăi şi fete între 1914 - 1919" (2 volumaşe), Câmpulung- Muscel. O spicuire poate Ii exempliîicativă (vol. 1, ed. 2-a 1923, pg. 60-61). [263] =- POEZIA AUTENTIC POPULARĂ 253 Foaie verde trei granate Mi-a trimes Regili carte Pela fetiţe prin sate Să-mi poarte păru pe spate Că România se bate. Nevestele, cârpe negre, Că România nu pierde, Bilieţii 1), bocanci noi Să ia parte la război. .• Altă colecţie, foarte preţioasă, este cea rntocmită de Victor Morariu şi Simion Ivanovici. "Poezii poporate de pe r ămpul de luptă, adunate dela soldaţii români bucovineni" (Suceava 1916), cu versuri. In stil popular sau nepopular, de toată frumuseţea (8 - 9): Frunză verde pe ogor, Cine vine 'ncetişor în bătaia plumbilor ? Nici i-i grabă, nici se teme­ loniţă Fetiţar, Fecioraş de gospodar Sau (pg. 50): Roagă-te, soţia mea, Cu p ărinţli-alăturea Şi fecior la ghinărar, Cu ceapiţa pe-o ureche, Duce'n mau! o carte veche [nz estrată cu peceţi Dela zece logofeţi. Pentru tunuri şi granate Şi-a băditli sanătate l Vremurile moderne şi războiul au popularizat noţunea de patrie şi'n ţărănime. Altă factură au căntecele (şi prin analogie: basmele, pro­ verbele etc.) de mahala, cu ilarităti ca acestea tCântece popu­ lare pentru popor, Buc. VI, ed, T. 1. Eşanu, pg. 14): Dragostea-i ca şi o râie Te mănâncă şi'n călcăie OI, să te scarpini şi de-a stâncă Ziua, noaptea te mănâncă. etc. Poeţii culti, care, ca George Coşbuc, crează "pentru po­ por" sau în stil popular, se transpun în spiritualitatea sătească. Dar, deoarece formaţia lor psihică e'ncadra1ă în alte orizonturi, elaborarea de literatură populară se efectuiază cu sforţări, în orice caz cu poticneli şi verificări. Exemplul cel mai tipic ni-l oferă însuşi Coşbuc (Prefaţă la Suspinuri culese de G. Madan, pg, 9-10), ilustrăndu-ne felul cum se lua la întrecere cu rapso­ du! popular din satul său natal: 1. Poatecă: lar oăieţii;.; căci de altminteri măsura e de îicie ntă. [264] "Eu �i eram superior în surprinder+. îl întrerupeam repede la mijlo­ cul versului, umplându-i eu versul cu o rimă potrivită la rima anterioară -se inţelege eu spuneam contrarul celor ce vrea el să spuie, ori îi rirli­ eulisam ideea. Se 'ne urca bătrânul, îşi pierdea rostul; ascultătorii râde au şi eu câştigam Iu pta. El nu era aşa iute la gândire ca mine,' dar îmi era superior în exprimare 1. Avea mai multe rime - eu nu intrebuinţam rime slabe, ci. e. pământ-urit, frate-calde, sau accente poporale, ca maica­ sta _ avea locuţiu ni, prouerbil, expresii tipice. Eu mă incurcam şi cu vorbele -- cultura, bat-o părdalnicul l - eram obicinuit să tntrebutntez câte o vorbă. literară, ori "savantă" şi în fuga versului mă opriam zăpăcit la acest fel de vorbe, căci în grabă llll le găsiam echtnotenteie poporale. Şi o spun fără ruşine, că în ultima instanţă, el mit biruia pe toate cărările. Mă gândesc şi acum căteodată : dacă nu tuvăţam carte şi sămăneam în sat, după toate probabilităţile, eu aş fi fost urmaşul acestui rapsod in satul nostru". 264 PETRU IROAIE ==== I , I Il 11 Conlesia lui Coşbuc e documentară din toate punctele de vedere. (Şi "poetul ţărănimii" e doar unul din cei mai buni cu­ noscători ai literaturii populare şi etnopsihologiei noastre). Mai întăi, faptul de-a nu se putea transpune în mod firesc în atrnos­ {era poetică populară, ca şi căutarea expresiei potrivite - denotă pe intelectualul transplantat în alte siere de viaţă spirituală (deşi Coşbuc a păstrat mereu contact cu satul şi ţăranii, copi­ lărind şi trăind îndelungat el însuşi în ţărănime). Apoi, proba­ bilităţile pe care le invocă pentru posibilitatea de-a ti rost căn­ tăreţul satului, trebuiesc referate la condiţiuni ce l-ar îi putut zădărnici de-a îi rapsod rural : contactul cu oraşul, înstrăinarea etc. Strigatura improvizată de Coşbuc şi adoptată de ţărani în aşa măsură încât a fost publicată mai târziu în revista "Familia", drept producţie populară, ne certifică mai întăi; 1. că poetul Coşbuc, părăsind cadrele artistului cultivat, trebuia să invoce muza poeziei populare, care să-I introducă aievea în atmosfera folclorului (până la identificarea spiritului său cu a­ ceas ta) şi să-i înstrunească versul în modul cel mai potrivit; şi apoi 2. că insăş această compoziţie, circulând, a trecut prin locul de purificare al spiritualităţii săteşti, care i-a imprimat caracterele colectivităţii din acra regiune. Coşbuc însuşi ne atesta şi documentează acest lucru', arătăndu-ne stadiile şi în­ l'iiţişarea pe care a luat-o, rând pe rând, "epigramaR sa: .-------- 1) SublinieriIe sărit ale noastre. [265] =-- POEZIA AUTENTIC POPULARĂ � c __ ===-�- 265 I (Creaţia lui Coşbuc) II (După vreo 4 ani, culeasă În "Familia") Tot mă mustră mălculita Dojeneşte-mă, măicuţă, Că-mi pră d cu cei dragi guriţa, Că-mi dau la drăguţi guriţa Las, mamă că mă mărit Las, mamă, că mă mărit Şi-mi sărut tot om urît. Şi-oi pupa tot om urit. III (După alţi 3 ani, colectată in "Foaia poporului" din Sibiu) Dojeneşte-mă maica, Mamă las că mă mărit Că-mi dau la drăguţi gura. Şi-oi pupa tot om urît. Limbajul sccial a'nlocuit treptat formele nepotrivite tăinu- itelor acorduri poetice, inerente bunei tocmeli a acestei strigă­ turi în acea regiune (măiculiţa ) măicuţa ) maica; prăd ) dau; guriţa ) gura), şi-a stratificat fraza pe tonalităţi larg-circulatoril : Tot mă mustră măicuţa ia, în slărşit, turnura Dojeneşte-mă maica (cu atmosferă atât de grava; năduful toanelor}: iar versul Las, mamă, că mă mărit primeşte topica ce accentuiază pe las: Mamă, las că mă mărit ... Înlocuirea lui sărut prin pupa aparţine sensi­ bilităţii populare ce concretizează gestul într'o expresie cât mai avid-tactilă. Iar motivul şi structura acestei chiuituri are largă arie şi circulaţie In popor, astfel că, chiar dacă Coşbuc n'a plecat dela adoptarea ori prelacerea unei strigături existente, în schimb circumstantele in care se găsea i-au impus in mod poligenetic expresia şi îondul necesar popularizării � in păturile ţărăneşti. N'avem decât să cităm o strigatura din colecţia de Literatură populară (ed. D. Murăraşu, pg. 19L1, CLlI) a lui Eminescu şi să constatăm evidenta corespondenţă cu epigrama "poetului ţără­ nimii", exclus fiind ca Eminescu s'o fi cules în urma răspăn­ dirii creaţiei popularizante a lui Coşbuc: Zise mama cătra mine Dar cum, dracul, poate face Să nu dau gura la nime ; Să nu dau la cine-mi place? Atmosfera poetică populară şi tonul ei este o subtilă şi specială problemă de stilistică, ce nu se desvăluie cu una cu două. Tonalităţii Il aparţine atât strunirea frazei cu topică ni. merită, cât şi complementarea explicativă, care, dacă se reali. zează .figurat", denotă că aceasta e expresia cea mai proprie. Acelaş Sadoveanu, "stejar dela Orhei, cu mii şi mii de rădăcini înfipte în părnăntul neamului nostru" - cum însuşi s'a definit 1, ne întinde o creangă de lumină asupra structurii, pe care tre­ buie s'o ia ideea, pentru a fi accesibilă perceperii cutărui ţăran 1. Poezia populară, pg. 7. 5 [266] de-ai noştri. în cinegetica povestire Filip Negru \ romancierul moldovean expune ce formă a trebuit să ia o cimllitură, scă­ părată de minte cărturărească şi trecută prin suflet vrajit de folclor, spre a fi imaginată şi identificată de Basarabeanul oplo­ şit la Copoul sadovenesc: " ... am propus lui Filip Negru - care şi el era bine dispus - o găcl­ toare, - Găci gâcitoarea mea, moş Filea! Ce fuge iute Şi pute? Moş Filea a inteles că trebuie să-mi fie pe plac şi să Încerce a des: lega asemenea grea enigmă. S'a scărpinat la târnplă şi mi-a răspuns cu încredinţare: - Cânele! - A intervenit To părceanu. Du pă părerea lui, forma în care am pus enigma, al' avea caracter prea literar 2. Un ţăran de pe Topolog al' ţormula-o ceva mai complicat. Deci a propus lui moş Filea o variantă a sa: PETRU IROAIE Ce fuge ca o năroadă Şi Iasă putoare pă coadă? De data asta Filea Negru a Înţeles că e vorba ele "tomovi/ii", şi s'a bucurat cât şi noi de dispreţul pe care îl aîirrnam faţă de progresele lumii moderne". în urma acestor analize şi exemplificări, literatura popu- lară se desprinde tot mai lămurit în raport cu cea nepopulară. Caracterele-j esenţiale băciulesc în limbajul social, limbajul poetic popular, care atmosferizează atât de intens sufletul creatorului. încât personalitatea acestuia se indentiîică cu su­ netul satului şi al traditiei străbune. Societatea intensifică crea­ ţia şi societatea o promovează, acceptănd operele care-i co­ respund şi rămănănd indilerentă la producţiile străine sens ului ei. Când societatea e'n decadenţă, şi literatura populară de­ cade. Folcloriştii de pretutindeni au notat că această cores­ pondenţă e reală şi poezia populară e mereu în dependenţă de fluctuaţiile, contaminarea, mahalagizarea satului. Diverse forţe, între care şi individul, prin influenţă omogenă, activează cantitativ asupra poeziei populare. Literatura cultă stă tot sub influenţa a diverse forţe (între ele şi societatea) care, acţio­ nând eterogen, o structurează calitativ. În poezia populară, particularităţile individuale sănt nivelate de' limbajul social; în cea cultă, limbajul indivi(\ual oferă caracteristice particu- lare limbajului social, îl individualizează. Petru Iroaie 266 1 I I I I r 1. "Însemnări Ieşiene" Ill vol, V, 1938 pg. 5. 2. Sublinierlle ne aparţin. [267] UN IMITATOR AL LUI ALECS:.:..:A�N�D�R�I 2=67 Un imitator al lui Alecsandri N. Beldlceanu 1) III. Elemente de creaţie Cînd Beldiceanu afirma că o condiţie a eliberării poeziei de unele inîlu enţe tiranice e schimbarea structurii ritrnioe clasice, IŞI dădea samă, din propria sa experienţă, de importanţa pe care o are această calitate esenţială a versului în procesul de creaţie poetică. Cea mai mare porte a elementeler de împrumut capătă valoare afectivă prin accentul lor în compoziţia versului. Asociaţiile care explică aceste împrumuturi nu s'au făcut izolat ci ele se integrează organic în unitatea tonalităţii psihice do­ minante, exprimată, la rîndul ei, printr'un anumit ritm. De foarte multe ori, pentru a dovedi influenţa, nu avem nevoe de corespondenţe riguros dovedite printr'un paralelism al terrninilor dominanţi. Aceşti termini pot lipsi, imaginile pot fi diferite. singură tonalitatea generală a stroîei, constituită de structura ritmică, apropie unele poezii ale lui Beldiceanu de cele ale lui Alecsandri, stabilind în chip hotărît o legătură de filiaţie. Astfel începutul poeziei La mormînt ne trimete la O noapte ia ţară: Cînd luna se ridică şi lasă cu mîhnire Pe lumea adormită o galeşă privire, Duios în depărtare cînd plînge un pîrău Ca sufletul ce plînge frumos trecutul său, Un dor atunci mă prinde, aprins, de tinereţă, Gîndesc la dulci fiinţe cu dulci, cu blînde feţe, La mîngîeri duioase, ce În morminte zac, Şi gîndurile mele în lacrimi se prefac. (La mormînt) Ritmul iambic de 14 silabe, în cele două unităţi ale ver­ sului, cu rime feminine perechi, urmate de două versuri de l3 'Silabe cu rimă masculină, este acela din O noapte la ţară. Cînd inima hrăneşte o tainică dorinţă, Cînd omul simte'n slnu-i o crudă suferinţă, O jale Iără margini, un dor fără hotar; Cînd zîmbetu-l ascunde ades suspin amar, Şi mintea-i se deşteaptă din vis de fericire, Pierzind orice credinţă, oricare nălucire, 1) Urmare la Arhiva XLV, P: 83 [268] 268 GR, SCORPAN Putini termini sînt comuni, dar aceştia au aceiaşi tonalitate afectivă, creată de poziţia lor în aceiaşi structură a ritmului, care ne obligă să afirmăm că, aici, avem a face cu o influenţă. a poeziei lui Alecsandri. Atîta timp cît sufletul poetului era cuprins de o vagă nostalgie, încadrată într'o melancolică şi liniştită privelişte a naturii, alternanţa ritmică este aceia din O noapte la ţară. Cadrul naturii din strofa citată îşi găseşte corespondentul la începutul: poeziei lui Alecsandri: Frumoasă e cîmpia cu dulcea-i liniştire Pentru acel ce fuge de-a lumii amăgire Cînd însă sentimentul capătă mai multă adîncime, preei­ zîndu-se motivul tristetii, ritmica se schimbă. Dealminteri strofa lui Beldiceanu are două versuri mai mult, la care rimele sînt masculine, accetuindu-se, în felul acesta, sentimentul durerii, care se exprimă îndeobşte prin ritmul iambic : La mîngîeri duioase, ce în morminte zac Şi gîndurile mele în lacrimi se prefac. De aici înainte încetează legătura dintre cele două poezii. Se constată o influenţă din altă poezie a lui Alecsandri în care domină acelaş sentiment, anume din Steluţa. Caşi în Steluţa, ri­ mele feminine alterneazăcu cele masculine: Dar unde eşti, iubito ? ... te-ai dus în lumi senine, Şi dus-ai tu cu tine şi fericirea mea. Măcar că nu putem stabili corespondenţe de termini, tonul' general este acel din Steluţa. Acest ton este accentuat prin structura perfect asemănătoare a versurilor şi, în special, prin aternanţa rime lor. Şi'n ceruri cu gramre, ca un parfum de floare Te-ai dus, lăsîndu-mi .numai un suvenir iubit. Cînd rimele sînt numai masculine, prin unii termini, care au căpătat valoare afectivă în pcezla lui Eminescu, versurile capătă o uşoară tonalitate emines6iană, cu toate că nu poate fi vorba de o influenţă a lui Eminescu: Lumină răpitoare, ce mi-ai răpit pe veci Iubirea mea cea caldă cu-a tale braţe reci. [269] UN IMITATOR AL LUI ALECSANDRI =====26=9 Ori decîteori versul iambic de 14 silabe cu rimă feminină alternează cu cel de 13 silabe cu rimă masculină, găsim influ­ enţe din poeziile similare ale lui Alecsandri, independent de sen­ timentul exprimat. Se naşte, în chipul acesta, o discordanţă între tonalitatea generală ritmică şi starea afectivă exprimată. Un exemplu concludent îl constitue poezia Glasul tău, din care cităm ultima strotă : Dar, decît orice glasuri, un glas e pentru mine, Ce cu oftări străbate adinc sufletul meu; De el în orice vreme simţirile-mi sînt pline; Iubito şi frumoaso, - acesta-i glasul tău ... Sentimentul este altul decît cel din Steluţa, cu toate acestea tonalitatea generală, creată de factura versurilor, apropie mult aceste două poezii. Cităm aproape la întîmplare unele versuri din poezia care a servit ca model şi în care găsim unii termini comuni: Căci mult, ah! mult În viaţă eu te-am iubit pe tine O, dulce desmierdare a sufletului meu! Sau: V'aţi stins într'o clipeală ca stele trecătoare Ce las' un întuneric adînc în urma lor. Corespondente sporadice de termini se mai pot găsi, însă .aceştia capătă o nuanţă specială, care ne trimete Ia poezia lui Alecsandri, numai prin poziţia lor ritmică. Beldiceanu nu a fost capabil să adapteze structura ritmică aflată la Alecsandri la un nou fond sufletesc. Cîteodată discor­ danţele devin deadreptul ridicole şi ne obligă să constatăm, în unele cazuri, o lipsă gravă de simţ artistic. Poezia Iarmarocul -din ciclul pastelurilor e scrisă în acelaş ritm caşi Pohod na Sybir ",t lui Alecsandri. Cităm o singură strofă: Sub soarele cel arzător, La Folticeni pe zare Ca moşlnoiu furnică tor Vezi oameni, boi şi care Şi vin mereu şi mulţi foiesc Din cei ce tîrguesc, [270] 270 GR. SCORPAN Primul vers pastişează pe cel dintăiu dela Alecsandri: Sub cer de plumb întunecos De zare ne vorbeşte şi Alecsandri: Sărmani L. de şese luni acum Ei merg Iără'ncetare Pe-un larg pustiu ce n'are drum Nici adăpost, nici zare Ultimele versuri pastişează şi ele pe cele din urmă�� din prima sirofă a poeziei, care, din nefericire a servit ca model: Se trăgănează'ncet pe jos O jalnică grămadă De oameni trişti şi înghetaţi Cu lanturi Ierecaţi. N'am fi citat atîtea versuri, dacă n'am fi vrut să ilustrăm prin exemple concludente cum unii termini aproape banali îşi fixează un anumit continut afectiv prin poziţia lor Într'o anu­ mită structură ritmică Versurile lui Beldiceanu nu ni s'ar fi părut atit de ridicole dacă ritmul cu terminii lui n'ar fi fost întrebuinţat înainte de Alecsandri, care le-a fixat definitiv conţinutul. Pentruca să se vadă pănă unde poate merge lipsa de gust a unei pastişe, nu ne putem opri de a mai cita o strofă din poezia lui Beldiceanu : Pe stîlp înalt în vîrf cu steag, Morniţa cea uşoară. Ca matelotul pe catarg, Se sue şi coboară; Şi jos apoi o vezi sărind, Din ochi iute clipind. , Alături de ritm, găsim în poezia lui Beldiceanu unele am" plificări caracteristice poeziei romantice şi, în special, aceleia a lui Alecsandri. Inventivitatea verbală caută să suplinească de multe ori lipsa clanului liric. Cu toate că Beldiceanu a avut mai, [271] UN IMITATOR AL LUI ALECSANDRI 271 multă proîunditate în toată viaţa sa afectivă, cu toate acestea neputinţa sa de a găsi o formă de expresie adecvată l-a făcut sclavul verbalisrnului din poezia care îi servea ca model. In felul acesta, exuberanta lirică din poezia Amintire, exprimat prin repetarea acelui cu, cu, nu este decît o pastişă a aceJuiaş pro­ cedeu din poezia O seară la Lida. Iubltu-te-am. iubito, cu multă nebunie, Cu focul tinereţii urcat Ia poezie, Cu darul cel mai fraged şi netăgăduit, Cu tot ce'n suflet este putere de iubit. (Bel diceanu, Amintire) Aceleaşi arnplificări, exprimate Ia fel, le găsim În multe poezii de ale lui Alecsandri. In special, strofa de mai sus ne trimete la O seară la Lida: Căci te iubesc, Eleno, Cll-O tainică uimire, Cu focul tinereţii, cu dor nemărginit, Cu lacrimi şi credinţă, cu dulce fericire, Cu tot ce este'n mine putere de iubit. Mai dăm un exemplu din Părere de rău: Frurnoasă'nchipuire a razelor ele soare Rămîi tu liniştită cu linişiea din zori, Şi veselă urmează cu inima în floare, a cale semănată cu dragoste şi flori. Această viziune succesivă a stărilor sufle/eşti, exprimată prin imagini discursive, care, de cele mai multe ori, constitue simple prelungiri formale ale elanului liric, se asociază cîteo­ dată cu notaţii din natură, exprimate în acelaş fel. Procedeul de creaţie cel mai frecvent este acela al propoziţiei determi­ native sau explicative, introdusă cu vechiul pronume relativ ce. Acolo unde ne-am aştepta să găsim o viziune sintetică, aflăm complectări şi disociaţll, care vădesc tendinţa de "compoziţie" analitică şi precisă, ulterioară primului moment al inspiraţiei. Şi acest procedeu aparţine aceleaşi facilităţi de invenţie care ca­ racterizează poezia lirică a lui Alecsandri Din cauza aceasta oale versurile cu propozitii relative din lirica lui Beldiceanu, [272] Prielnică lumină, tu ai fugit de mine, PreCLIm de nour fuge trernurătoarea stea. (La mortntnt) t GR SCORPAN ��=== 272 le putem socoti ca influenţe venite dela Alecsandri. Dămcâteva exemple, fără a urmări corespondenţele de fond, ci numai pro­ cedeul ca a/are: Eşti dulce ca steluţa cu raze despletite - Ce mai rărnîne'n ziuă pe ceriu trandafiriu (Dedicaţie), ... De zile plăcute, vesele, senine,- Ce, ca nişte stele, murit-au sub noi' (Din trecut), Am ascultat cîntarea sburdalnică, voioasă,- Ce-o cîntă ciocîrlia, scăldîndu-se'n eter (Olasul tău), In somn eu au­ zit-am cîntarea Ieciorească - Ce poate nime'n lume nu a mai auzit (ibid,) , Dar, decît orice glasuri, un glas e pentru mine, _ Ce cu oitări străbate adînc sufletul meu (ibid) , Era o sară lină, de tainică simtire- Ce duce printre stele a omului gindire (In biserică). - Ale c s an d r i : Era o noapte lină, o mult frumoasă noapte - Ce revărsa În lume armonioase şoapte (O noapte la ţearăş, Un suvenir poetic, coroana vieţii mele,- Ce mîngîe şi'nvie duioasă-inima mea (Steluţa), SInt urme preţioase, sint scumpe suvenire,- Ce'n suflet tipărite, ca ei au nemurire (8 Mart), Mergi, dragă, plutind vesel ca pasărea uşoară - Ce'n faptul dimineţii din cuib la ceruri sboară (Despărţirea), Pe malul mării de spume­ albită - Ce'nalţă geme! îngrozitor (Aşteptarea), Cînd ochii mei înoată in gingaşa lumină - Ce tainic izvorăşte din ochii tăi frumoşi (Veneţia), Nu poate-avea putere de-a stinge niciodată­ Acea scîntee vie de dragoste'ntocata - Ce luminează calea frumoasei tinereţi (ibid.). Aceleaşi tendinţe analitice de precizare a continutului su­ fletesc apartine procedeul cornparaţiel, în special aceleia care accentuează mai mult elementul dinamic: Procedeul comparaţiei este caracteristic poeziei lui Ale­ csandri, Acesta nu se putea mulţărni cu sugestivitatea afectivă a terminului propriu, ci veşnic căuta să integreze sentimentul în cadrul unor realităţi nouă mai pregnante, cu ajutorul cărora credea că poate da mai \multă precizie unor stări sufle­ teşti putin intense. In realitate însă, cele două elemente ale comparaţiei nu reuşesc să Iuztoneze, ci ele rărnăn disociate, căpătănd astfel impresia unor arnplilicări intenţionate şi străine de sinceritatea spontană a expresiei imediate: I II II 1 1 1 [273] UN IMITATOR AL LUI ALECSANDRI Te-aştept, iubito, in a ta cale, Precum aşteaptă robul mîhnit Să bată ora scăpării sale, Sil-şi simtă trupul din lanţ ieşit. Te-aştept, iubito, precum aşteaptă Pe-a dimineţii zîmbet voios Sărmanul bolnav ce se deşteaptă In sînul nopţii întunecos. (Aşteptarea) 273 Asemenea comparaţii sînt mai puţin frecvente în poezia lui Beldiceanu. Totuşi ele, împreună cu celelalte procedee cons­ tatate pînă acum, măresc impresia de pastişă a majorităţii poe­ siilor scrise în epoca de influenţă a lui Alecsandri. Dăm un exemplu concludent: Credeam nesocotitul în umbra fericirii Precum devotul crede în visul nemuririi (Amintire) Aceste versuri sînt un reflex palid al unei strofe din O seară la Lida: In tine cred, Elenă, precum credeam odată In glasul maicii mele, În sfîntul ei amor, Precum în soare crede natura'ntunecată, Precum un geniu falnic în falnic viitor. Caşi Alecsandri, Beldiceanu insistă în repetarea simetrică a unor epitete adjectivale, vrînd, în chipul acesta, să învalue mai multe realităţi în aceiaş atmosferă: Gîndesc la dulci Iiinţe, cu dulci, cu blînde fete (La mormînt} Procedeul acesta este foarte frecvent şi el evidenţiază a­ ceiaş "literaturi zare" a expresiei imediate: Şi glasul lin şi dulce, prin care lin o floare -- Şopteşte cu zelirul aprindere şi dor (glasul tăuş, Românilor morarul le dă ca să prînzească -Din măciulşul proaspăt de proaspeţi popuşoi (Moara).- Ale c s an d r i: [274] 274 GR. SCORPAN Ca un răsunet dulce de-a noastre dulci iubiri tSteluţaş, Miros dulce, dulce nume (Lăcrămioarev, Era ora blîndă a blindelor şoapte (8 Mart), Iar dalceleinger, pătruns de simţire, - Imi zise atunce cu-o dulce zîrnbire (ibid) , Cînd pentru'ntăia oară amorul intocet=Ne-a strâns la sînu-l dulce, cu-o dulce'mbrăţişare (J Maiu). Le auzli de-asupra-mi glasul dulce, lin - Ca o şoaptă bllndă, ca un bltnd suspin (Visa!). Precum un geniu jalnic în falnic vii­ tor (O seară la Lido). Ceia ce apropie poezia lui Beldiceanu de aceia a lui A­ Jecsandri este şi insistenţa cu care se accentuiază momentul psihic dominant, în clipa lui unică, legată de unele circums­ tanţe exterioare. Se ştie ce rol important joacă în lirica lui Alecsandri elementul temporal. Din cauza aceasta, strofa citată mai sus din La mormînt se dovedeşte a fi scrisă în tonul poe­ ziilor lui Alecsandri nu numai prin ritm, ci şi prin repetarea acelor deterrninante temporale cînd şi atunci care au rostul să concentreze atentia asupra momentului unic şi să lege fenomenul interior al trăirii sentimentului de unele împrejurări exterioare: Cînd luna se rîdică şi lasă cu mîhnire Pe lumea adormită o galeşă privire; Duios În depărtare CÎnd plînge un pîrău, Ca sufletul ce plînge frumos trecutul său, Un dor atunci mă prinde, aprins, de tinereţă Acelaş lucru îl găsim, de exemplu, în poezia lui Alec­ sandri, Veneţia: Cînd ochii mei Înoată în gingaşa lumină Ce tainic isvorăşte din ochii tăi frumoşi, Atunci orice durere în sînul meu s'alină Se pot face numeroase citate din Alecsandri, în care gă­ sim întrebuinţat acest procedeu. Afară de cel deja menţionat mai sus din O noapte la teară, mai dăm unul din 8 Mart : , \ Cînd soarta vru să intru ta raiu de fericire CÎnd ochii mei pe tine zămblnd te-au întîlnit, Un fui ger o sclntee de veşnică iubire Din ochii tăi pornită în sînu-mi au lucit. [275] UN IMITATOR AL LUI ALECRANDRI 275 În poezia sa lirică, Beldiceanu a utilizat terminologia poe­ tică aflată la Alecsandri. Cînd a vrut să introducă unele ino­ vaţii în vocabular, Beldiceanu n'a putut da noilor termeni o nouă valoare afectivă, care să-i încetăţenească în limbajul poe­ tic. Toate aceste inovaţii vădesc de cele mai multe ori o inap­ titudine în valorificarea cuvintelor din graiul comun. Termini! sînt ori prea prozaici ori prea abstracţi. In strofa: Iubitu-te-arn, iubito, cu multă nebunie Cu focul tineretii urcat la poezie; Cu dorul cel mai fraged şi netăgăduit, Cu tot ce'n sullet este putere de iubit toti terrninii îşi găsesc corespondenti în poezia lui Alecsandri, afară de netăgăduit-cuvînt prozaic şi abstract _., care este singura inovaţie a lui Beldiceanu, Terrninii dominant! din poezia lui Alecsandri au tre­ cut în aceia a lui Beldiceanu. l-am ales numai pe aceş­ tia, dînd la fiecare versurile respective, întăiu pe acele din poezia lui Beldiceanu şi apoi pe acele din pozia lui Alecsandri. comoară Comori de frumuseţă, de albe fericiri. (Apusul soareluiş, Eu sint, vin din lume, comori de iubire - Inimilor june eu am dăruit (Glasul cerului), Nu poate găsi omul mai scumpe şi bo­ gate - Comori, ca cele-ascunse în inimioara fa. (Dedicaţie), Comoară vie, din cer căzută (Strofe), Tineretă'ncîntătoare, vii comori de mînglere (Prisaca).- Ale c s a n d r i: Comori de ti­ nereţă, comori de fericire. (Flori de nuţărş, Purtînd comori as­ cunse de gingaşe simtiri. (O seară la Lida), Comori nepreţuite de scumpe desmierdări (Despărţirea), Un suvenir comoară de visuri fericite (Steluţa), Ea-i comoara de plăcere, -- Ea-i voioasa nălucire. ([ahtul). crede Credem nesocotitul în umbra fericirii - Precum devotul crede in visul nemuririi. (Amitltire).- A) e c s an d r i: In tine cred, Elenă, precum credeam odată -In glasul mai cei mele, în sfîntul ei amor.>. Precum în soare crede natura'ntunecată.c­ Precum un geniu falnic în falnic viitor. (O seară la Lida). [276] 276 GR. SCORPAN ferice A lui menire este s'ajungă ea mireasă. - Şi traiul ei să fie ferice. şi senin. iBustuocuî), Ferice de cel care o va lua de soţie.L.Şl dulce legăna-va a ei copilărie (ibld).-- Ale c s a n d ri : Fiinta mea ferice, de visuri desmierdată, -In lumi necunoscute se simte înălţată (Veneţia), Şi tu, o vis ferice a tinereţii mele.(O sea­ ră la Lido). Ferice de acela a căruia privire.c.Trezind în al tău suflet un fraged, dulce dor. (8 Mart) , Ferice care vrednic de-o soartă neaşteptată ... (tbid.), Ferice de acela ce'n tulburare-i poate­ Pe-un cal să se arunce şi prin văzduh să'noate (O noapte la ţearăş, Ferice de acela ce cu-o simţire vie - Slăveşte armonia şi nalta poezie - Dar mai ferice încă îlinţa de iubire. Ce simte cu'niocare a dragostei pornire. (ibid), Gingaş cu Iublre.i--un poet ferice - Prin a lui cîntare îndrăznia a-i zice... (Vis de poet), Iar cînd, mult ferice, îmi aduc aminte - Că'ntre-a noastre inimi sînt legături sfinte. (lbid) , Căciun vis ca tine, aşa de ferice­ A'nflori nu poate pre pămînt aice. (ibM.), II trezeşte de-i arată - Mult ferice viitor. iPăsărica mării). fior Tu eşti senină, sus eşti văzută - Ca şi întăiuJ dulce fior, - Ce-l naşte'n suflet un gingaş dor. (Straie). - Ale c sa n d r i : Nimic în lume nu mă Incintă, - Nu varsă'n pieptu-rni dulce fior (Aşteptarea), Aşa sulletu-rni vesel În fata ta slăvită - Se'nalţă cătră ceruri, plutind în dulci fiori. (Vezi fu vulturul). foc Iubim-te-am, iubite, cu multă nebunie, - Cu focul tineretii, urcat la poezie(Amintire). - Ale c s a n d r i: Căci te iubesc, Elenă cu-o tainică uimire, - Cu focul tinereţii, cu dor nemărginit. (O seară la Lida). frăţior Tu eşti vis de aur, dragă n�JUcire, - Păreche dorită, Iră­ ţior iubit ? (Glasul cerului), In alba'strul serii, sus în ceruri line, Se'ntilnesc doi gingaşi, veseli frăţiori (ibid.), Căci pentru ai mieu suflet, sărman şi chinuit - Tu' eşti o bucurie de îrăţior iubit. (Dedicaţie). -- Ale c s a n d r i : ... ca şi tine, o scumpe Iră- [277] UN IMITATOR AL LUI ALECSANDRI ======= 277 ţior, _ Simţit-am al mieu suflet ferice, iubitor. (Strofe, lui C. Negri), Pămîntul şi cerul, ca doi frăţiori,- Işi dau sărutare prin stele şi flori. (8 Mart). gingaş Tu eşti senină, sus eşti văzută, - Ca şi lntălul dulce fior, _ Ce-l naşte'n suflet un gingaş dor. (Strofe), O dungă lumi­ noasă de gingaşă iubire. (La mormint), Azi, dăruiască-ţi cerul, mult gingaşă minune ... (Dedicaţie). - A! e c s a n d r i: Mult trist era castelul, - Mult vesel îngerelul, - Mult gingaş, tinerel. tUrsita mea), Aşa CÎnd vii, iubito, cu inima voioasă - De gin­ gaşă simţire, aşa ochi-mi lucesc. (Vezi tu vulturul), Purtînd co­ mori ascunse de gingaşe simţiri (O seară la Lido) , Cea mai blîndă-a mea gîndire - Cea mai gingaşă simţire (Adio), Duios era şi gingaş acordul îngeresc. (O noapte la ţearăţ, Tu eşti acea fiinţă, tu, gingaşă lumină .. (8 Martş, Cînd ochii mei înoată in gingaşă lumină ... ( Veneţia), Gîndeşte că În lume nimic nu emai mare, -Mai gingaş, mai puternic mai sfînt, mai cu'nîocare ... (Despărţirea) Gingaş cu iubire un poet ferice - Prin a lui cintare îndrăznia a-i zice ... (Vis de poet), Şi'n a sa uimire gingaşă, adîncă - Ît ruga, zîrnbindu-i să mai cînte 'încă. (ibid,), Tu eşti visul gingaş ce din sborul său - Varsă Încîntare sufletului mieu, (ibM), Nu crezi tu, o! Mărgărită, - Că-acea rază fericită - Este gingaşul mieu dor. (Ce gîndeşti, o! Mărgărită ?). [unie Zîmbiri de mÎngÎere şi flori de poezie - Găsit- am în voioasa şi dulcea ta junie. (Dedicaţie). - Ale c s a n d r i: Dorul arde ca un soare - A juniei dulce floare. (Dorul), Caci iubirea din [unle - Schimbă lurnea'n vesel raiu. (Visurf{e), Junia ne învatrl- Să tre.pem în viaţă - Ca pasărea'n sbor. (Canţoneta napolitană). lin Glas îngeresc s'aude cîntînd cîntare dulce, - O mamă lin adoarme copilul ei Ia sîn - Şi CÎntecul de mamă un dulce somn aduce, - Şi tot mai lin ea-i cîntă, şi.l leagănă mai lin. (Leagâ:wl), In albastru! serii, sus în ceruri line - Se'ntîlnesc doi gingaşi, veseli îrăţior! - (Glasul ceruluiş, Era o seară lină de tainică simtire (In Biserică). - Ale c s a n d r i: Era o noapte lină, o mult frumoasă noapte. (O noapte la ţeară), 'Dar intr'o noapte' [278] .278 GR. SCORPAN ========,========== ======= lină- O palidă Iurnină c--Se stinse în eter. (Ursita mea), In cer Iie lumină - Sau nori sau noapte lină ... (Pe mare). . Tu eşti frumoasă ca o lumină - Ce arde noaptea vie şi lină; - Cu dor cu sete ca la o stea - La tine cată privirea mea (Strofe). - Ale c s a n d r i : Ah! vină, dragă steluţă lină ... (Aştepta­ rea), ... Cînd mă închin la tine, o, dragă, lină stea! (Steluţa). Şi glasul lin şi dulce, prin care lin o floare - Şopteşte cu zefiruJ aprindere şi do!' ... (Glasul tău). - Ale c s an d r i: Şi dulce este viaţa ce curge lin departe ... (O noapte la ţearăş, Lumina lor iubită luceşte lin în viaţă. (8 Mart). lumină Iubesc o plăcută, o vie lumină, -Dar fără iubire nu-i ziua senină. (Privighitoareaţ Tu eşti frumoasă ca o lumină - Ce arde noaptea vie şi lină. (Strofe), Cum inima se'nchină - Albastrului senin, - Aşa, dulce lumină, - Eu tie mă închin. (Ruga), Prielnică lumină, tu ai fugit de mine. Precum de nour fuge trernurătoarea stea. (La mormînt). - Ale c sa n d r i . 0, blîndă, mult duioasă şi tainică lumină. (Steluţa), Tu eşti acea fiinţă, tu, gingaşă lumină. (8 Mart), Ah! vină, dragă steluţă lină, - De străluceşte pe sînul meu; -- Alungă noaptea cu-a ta lumină, - Stinge c'un zîmbet arnarul greu. - (Aşteptarea), Tu eşti lumina, viaţa şi Dumnezeul meu! (O seară la Lida), Dar într'o noapte lină - O palidă lu­ mină - Se stinse în eter. (Ursita mea). nălucire Eu vin supt ziduri surde să plîng o nălucire, (In biserică), Dulci forme de iubire, rotunde năluciri. (Apusul soarelui). O dulce copiliţă cu ochi de vi orele, - O nălucire albă cu două albăstrele, (Busuiocuîş Tu eşti vis de aur, dragă nălucire, - Păreche do­ rită, Irăţior iubit? (Glasul cerului). - Ale c sa n el r i : Comori de tinereţă, comori de fericiri,- Incîntătoare forme de albe naluciri. (Flori de nujăr), Mi le-ai dat cu-a ta iubire,- O frumoasă nălucire. (Cîntec de fericire), Trezind în al meu suf­ Het oricare năluci re. (Veneţla)� Trec, se sting ca nălucire - Şi ca iulgeri trecători, (Visurile), Veniţi năluciri scumpe, dorinti, visuri măreţe (8 Mart), Şi mintea.i se deşteaptă din vis de te­ ricire, - Pie-zănd orice credinţă, oricare nălucire, (O noapte la ţearăş, Tu eşti 0 nălucire, - Un farmec aurit. (FrLll71oasă ca' [279] UN IMITATOR AL LU 1 ALECSAN DRI 279 piliţă) , Scumpă nălucire I te întoarce'n raiu, (Vis de poet), Au­ zit-ai, frate, de-un plaiu îngeresc,-Unde înîloreşte scumpa nă­ lucire? (Cînticul Mărgăritei), Ah! din raiul nălucirii - Pentru ce m'ai deşteptat? (Adio), Ea-i comoară de plăcere.v- Ea-i vo­ ioasa nălucire. (lahiul). plaiu Şi două pescăriţe, ca două Hori de Maiu, - Se leagănă voioase pe-al apei senin plaiu (Marea), Gingaşe primăvărele ­ Ce aduc luna lui Maiu - Pe al suferinţei plaiu, (Florile), Cio­ cirlia sboară pe cerescul plaiu,- Ciută bucuria cu glasuri din raiu, (Ţarina), Şi inima-mi fugise-Pe al durerii plaiu (Lipsa ei). A J e c s an d r i : Căci iubirea din junie - Schimbă lumea'n vesel raiu, - Şi cu sufletul re'nvie - In cerescul dulce plaiu. (Visurile), Scumpă nălucire ! te întoarce'n rau,- Mergi de înfloreşte pe cerescul plaiu. (Vis de poet), Ş'adeseori la tine, cînd noaptea e senina, Pe plaiul nemuririi se'nalţă c'un lung sbor. (Steluţa), 0, floare trecătoare pe plaiul pămăntesc. tEmmiţ, Auz ita-ai, frate, de-un plaiu îngeresc, -- Unde înfloreşte scumpa nălucire P (Cfn­ ticul Mărgăritei), poezie Iubitu-te-am, iubito, cu multă nebunie - Cu focul tinereţii urcat la poezie. (Amintire), Zîmbiri de mîngîiere şi flori de poezie - Găsit-am în voioasa şi dulcea ta junie. (Dedicaţie), Căci aicea în junie,-Intr'un vis de poezie - Am văzut un chip frumos. (Dumbrava dela Preuţeştiţ.:-: Ale c s a n d r i: De crezi în poezle.c.-Jn sfînta armonie - Din boltele cereşti (De crezi în poezie), Martur am în veşnicie -- Dumnezeul tău slăvit - Cu ce sfîntă poezie,- Cît de mult eu te-am iubit. (Adio). sîmţire De el în orice vreme simţirile-mi sînt pline. (Glasul tău). Era o sară lină de tainică simţire. (In biserică).- Ale c s a n d r i : Iar dulcele înger pătruns de sirnţire.; (8 Mari), Să uite-a sa fiinţă, sZl piardă-orice simţire. (O noapte la ţearăş, Ferice de a­ cela ce cu-o simţire vie - Slăveşte armonia şi, nalta poezie. (ibid.), ,o.Decît simţirea vie ce tu mi-ai insullat, (Despărţirea), Aşa cind vii, iubito, cu inima voioasă -- De gingaşă simtire [280] 280 ======== GR. SCORPAN aşa ochi-mi lucesc. (Vezi tu vulturul), Simţiri, măreţe visuri de îalnic viitor. (Steluţa), Ai deşteptat în mine poetice simţiri (ibid) , Ea-i cereasca mîngîere -- Ce înclntă-a mea simţire. (Iahiuîş. slăvi Slăvesc o lumină a boltei senine,- O floare, o rază, un blînd curcubeu. (O durereş.-: Ale c s a n d r i : Tot ce-i mai sfînt pe lume eu îl slăvesc în tine. (O seară la Lida), Un înger de iubire cu suflet mai ceresc - Decît minunea scumpă pe care eu slăvesc. tibki), Aşa sufletu-mi vesel în faţa ta slăvită - Se­ nalţă cătră ceruri, plutind în dulci fiori.'( Vezi ta vulturul), Ferice de acela ce cu-o simtire vie - Slăveşte armonia şi'nalta poezie. (O noapte la ţeară), Tu eşti o nălucire.c.-Un farmec aurit,- Un înger de slăvit (Frumoasă copiliţă, Lurnea'namorată şi de do­ ruri plină - O slăvia în taină ca pe o regină. (Vis de poet). viu Cînd zorile albe în zi aprind şir - Luminele roşii de viu trandaîir.i, (Prlvighitoarea), Iubesc o plăcută, o vie lumină. tibid), Comoară vie din cer căzută,- Tu eşti senină, sus eşti văzută. (Strofe), Dar să dăm uitării suferinta vie ... tDin trecut) • ... 0 vie durere, ce dom-ti răpune - Şi-l duce'n mormînt. (O du­ rere). - Ale c s a TI dr i : Ferice de acela ce cu·o simţire vie ­ Slăveşte armonia şi nalta poezie. (O noapte la ţearăş, Gîndeşte că în lume nimic nu e mai mare,- Mai gingaş, mai puternic, mai slînt, mai cu'nîocare - Decît slrnţirea vie ce tu mi-ai insu­ flat. (Despărţirea), Ea era frumoasă, dulce 'ncîntătoare - Ca o floare vie, cazuta din soare. (Vis de poet), Că fu, înger dulce, tu minune vie, - Ai venit din ceruri ca să te dai mie. (ibid). * * * Independent de conţinutul particular al poeziei, se poate ab­ strage un schematism formal 'în care intră mai toate procedeele de creaţie, caracteristice poeziei lui Alecsandri şi trecute în aceia a lui Beldiceanu. Din acest punct de vedere, strofa citată \ din La mormint este semnHica�ivă: Cînd luna se ridică şi Iasă cu mîhnlre \ Pe lumea adormită o galeşă privire; Duios în depărtare, cînd plînge un pîrău 1 / I [281] tJN IMITATOR AL LUI ALECSANDRI efI sufletul ce plinge frumos trecutul său, Un dor atunci mă prinde. aprins de tinereţă, GIndesc la dulci [linte. cu dulci. cu blînde fete. Avem aici momentul particular al unei anumite stări su­ fleteşti. legate de aspectele exterioare prin determinantele cînd ... atunci. In al doilea loc, comparaţia din versul 4, care vrea să convertească aspectul naturii într'un element subiectiv. Apoi propoziţia relativă (ce), element de amplificare discursivă, ală­ turi de repetarea epitetului adjectival dulce, des întîlnit în poe­ zia lui Alecsandri. ln line arnpliîicările analitice. exprimate prin cu. Lipseşte numai acel precum care însă uşor poate Ii introdus printr'o nouă introducere a unor elemente de precizare ezteri­ oară a sentimentului. In acest schematism găsim termini de vocabular comuni poeziei lui Alecsandri. Cum vedem, pastişa este îoarte uşor de realizat, şi Beldiceanu a respectat toate elementele ei. Poet cu puţine resurse de creaţie proprie, veşnic tributar creatorilor originali, Beldiccanu rămîne totuşi în istoria literară atît prin activitatea sa, care se situează la hotarul a două epoci bine distincte, cît şi prin spiritul său de auto critică, 13rl1 spri­ jinul însă il unui talent autentic. La ce şcoli a învăţat poetul Gh. T cpârceanu ? Vieaţa poetului il cărui moarte prematură a fost regretată de toţi iubitorii de literatură nu e destul de bine cunoscută, deşi cu prilejul morţii sale s'au scris prin ziare şi reviste nu­ meroase articole, iar revista "Insemnări ieşene" i-a închinat un numar special. Aşa. de pildă, nu se cunosc precis şcolile unde şi-a dobândit învăţătura oficială. Ocupăndu-rnă cu adunarea unor date referitoare la bie­ gralia acestui maestru al umorului, în vederea unei conferinte pe care trebuia s'o ţin la societatea culturală "Miron Costin" din Roman, am aflat unele inlorrnaţiuni ce ar putea interesa pe cei care ar dori să cunoască mai bine vieaţa căntărcţului de­ licat şi Un dela Iaşi. Poetul Gh. Topărceanu tiind modest şi nevoind să i se cunoască amănunte din vieaţa lui decât după moarte, până [282] 282 AL. EPORt.: acum vreun an nu i s'a ştiut precis anul, locul şi ziua naşterii. Prin cartile de şcoală şi antologii scrie că s'a născut la 1890, fără CI se arăta localitatea. In revista "Insemnari iesene" cu data de 15 August 1937, d. profesor dr. Gr. T. Popa a arătat-e-cum scrie pe un extract de pe actul de naştere - că autorul "Baladelor vesele şi triste", şi al .Parcdlllor originale" s'a născut în Bucureşti li în noaptea de 20 spre 21 Martie 1886, la ora 12 şi trei sferturi, la locu­ inta părinţilor săi Ion şi Paraschiva Topărceanu, din strada Cotroceni" , Aceeaşi dată e conlirrnată de rnatricula liceului "Matei Basarab" pe anul şcolar 1898 - 1899, când viitorul poe! a ur­ mat cursurile clasei I-a. ,.După un timp de şedere în Bucureşti - spune mai de­ parte d. profesor universitar GI'. T. Popa În articolul ci/at­ mama lui Topărceanu a plecat la mănăstirea Văleni din Văl­ cea, ca directoare a unei şcoli de industrie casnică. Aşa dar ea este de fapt iniţiatoarea lucrului manual în rnănăstlrile noastre. După un timp de functionare acolo, au venit cu toţii la Nărnăieşti (unde greşit se pune şi locul de naştere al poe­ tului"). Din matri culele liceului Matei Basarab putem afla urmă­ toarele date: Topărceanu George S'a născut în anul 1886, luna Martie 21, în Bucureşti. fiu al el-lui Ion Topărceanu şi al d-nei Paraschiva. Şcoala primară a făcut-o în comuna Şuici. In anul şcolar 1898 - 1899 a urmat la liceul "Matei Basarab" cursurile cla­ sei I-a. In anul şcolar 1899·1900 a urmat cursurile clasei H-a şi a promovat cu media 8.68. In anul şcolar 1908 - 1901 a urmat cursurile clasei il Ireia şi a promovat cu media 8.67. Pănă acum nu se ştia unde il urmat şcoala primară şi primele trei clase de liceu. D. profesor Gr. T. Popa, I'n arti­ colul amintit, spune că "liceul l-a făcut Topărceanu ca bursier la "Sfântnl··Sava� în Bucureşti, i�r în 1911 s'a mutat la Iaşi, unde a rămas până la sfârşitul vieţii sale". Din "Viaţa Românească" pe-Aprllie-Mai 1931 (p. 81) a­ flăm că viitorul poet a fost bursier la lîceul »Matei Basarab", [283] _�L�A.:..· CE ŞCOLI A INVAŢAT POETUL GH. TOPÂRCEANU 283 unde a fost coleg de clasă şi prieten cu Eugen Todie, care mai târziu a scris, între altele, romanul psihologic ,,0 iubire". Adevărul e că numai primele trei clase le-a urmat la li­ ceul "Matei Basarab" şi apoi a trecut la Colegiul National "S!. Sava", în rnatricolele căruia găsim lnîormaţiuni ca acestea: Topărceanu George Clasa IV-a, anul 1901 - 1902 Profesiunea tatălui: Comerciant Mutat dela liceul "Matei Basara b", Situaţia generală după examenul din Iunie: promovat, Media de promovare: 6.97. Casa Vot!. Anul 1902 - 1903; media 645. Clasa VI"a. Anul 1903 - 1904; media 7.36. Clasa Vii-a. Anul t904-1905; media 7.31. Reiese că la .. Matei Basarab" învăţa mai bine ca la Co­ egiul National "S/. Sava", Cu privire la localitatea Şuici, unde Topărceanu a învăţat şcoala primară, putem aila câte ceva elin rânduri ca acestea dintr'un articol publicat în ziarul", Viitorul" cu data de )6 Mai 1937 şi semnat A. Savela: "Copilul născut în Mai 1) 1886 şi crescut pe valea Topologului la mănăstirea de maici Şuici, unde mama lui era maestră de ţesătorie ... " ori, mai departe: "copilăria petrecută în umbra celor două mânăstiri Şuici şi Nămăeşti.,," • Despre Şuici, în "Dicţionar istoric, arheologic şi geo­ gralic al României" de O. G. Lecca, găsim urrnătoarele : în judeţul Argeş. Biserica satului din sec. XVIII-lea zidită de fa­ milia Brătianu", După terminarea liceului, Topărceanu obţinu un loc de functionar la Casa Bisericii, uude a fost coleg de birou cu scriitorul Rădulescu-Niger 1), In toamna anului 1911, ascultând de îndemnul criticului Ibrăileanu, îşi dădu demisia şi se duse la Iaşi, unde intră în redacţia revistei "Viaţa Românească". Pe când era secretar de redacţie la această revistă, în 1915, poetul a urmat un an cursut de filosofie la universitatea din laşi, având intenţia ca după terminarea acelei Facultăţi să-şi ia licenţa. Fiind nu numai un poet talentat, dar şi o as­ cuţită inteligenţă, şi-ar fi luat licenţa în lilosolie, însă a inter­ venit războiul. 1) In realitate in Martie. 1) V. "Viaţa Românească" pe Aprilie-Mai 1937 (p.81). [284] 284 AL. EPURE ============= ======== A luat parte la luptele dela Turtucaja, unde a căzut pri­ zonier la Bulgari şi a dus o viaţă de suferinţă şi chinuri, care se întrezăresc în cele două volume în proză, Intitulate, primul "In ghiara lor", iar al doilea "Pirin,Planina". După aproape un an şi jumătate de prizonierat, se în­ toarse la Iaşi; însă suferinţele îndurare îl făcură să-şi piardă elanul pentru studii sistematice şi pentru munca examenelor, aşa că n'a mai continuat activitatea universitară începută cu atâta seriozitate 1). AI. Epure Note lingvistice Conta Numele propriu, cunoscui ia noi, se pare, numai după fie Iosoiul Vasile Conta, poate fi din ucr. hottia, 'draniţă, şindilă', grafic roura, dar pronuntat eu h gutural. CL numele propriu Gontaev, cunoscut mie [Ismail], iar pentru It ) k, sl, tshoditi ) rom. iscodi, sl. koeuhi: > rom. cojoc, etc. V. Conta Il-a fost armean de origine (cum a arătat G h , Ung u rea n u în Revista Critică 9 [1935] 29), şi informatorii mei armeni înlătură ta ii această posibilitate, dacă se ia ca criteriu numele iilosolului, Părinţii lui Conta erau originari, însă, din Cahul, oraş 111 apropierea căruia şi în care Iocuesc şi Ucraineni şi deja aceştia se va fi primit numele slav; originea etnică a filosofului rămîne şi mai departe discutabilă. Inşela Printre analogiile date pentru derivatia lui insela din lat. sella, alară de cea n.egr. (:lavo 'o ()a�lciQI., dată de Per. Pa p a ­ h CI g i în Weigand's [ahresbertclit 14, 152, şi socotită numai ca analogie balcanică, afară de sîrb. nasamariti 'a pune şcaua' şi 'a înşela', dat de P. Skok (AjslPh., 1918,84), după care rom. insela ar fi un calc; aîară de exemplele din limbile romanice date de L. S p i t zer, DR" ur, \651-2, şi chiar pe lîngă analogia dată de S. P u Ş C il r i li ("dracUl le tncaiecă, te Înşală", DR., 1, 1) Despre sărguinta pe care şiio dădea Topărceanu ca student în fiosofie, scrie d. prol. universitar 1. Petrovici În "Insemnij/,j ieşeue" din 15 Iulie 1937, p. 6 şi urmat. [285] NOTE LINGVISTICE 285 238), care, în Iata atîtor argumente, propune totuşi înşela < plsl, muselt1 'turpis questus ' (DR., Vl, 327.332), trebue adăogat şi rus. ositilati, osMlyvatl 'satteln, [-en sich unterwurlig l? 81. eatravtti 'dissiper' etc. Prin urmare, iscrăşi trebue tradus 'peindre, eorirc', nu 'Inventer', şi nu e deloc "suspect". izbuti Trecând de ex. peste R. d e P o n t b r ia n t (Dicţ. rom-ţr., 1862, 381 : izbuti < rus. uspeft 'a reuşi, a izbuti'), găsim în Dicţ. Acad. că cuvântul are o etimologie necunoscută şi sugestia că ar fi derivat dintr-un radical izbăt- pe care-I găsim şi în plsl, zbitije "eşire', şi cu trimiteri la bitle 'genesc', un împrumut lite­ rar, şi la năzbttie, năzbutte, despre care nu ştim încă nimic. Verbul izbuti derivă însă din sl. nu",'li.Arl', (c,,",), CY.I>&JTII (C""') , prin 1. ucraineana (în care limbă atât, plsl, ,'Ii. (cZl>,l>A�) cât şi plsl. si (C:&I>K1TH) ii corespunde ucr.rr: zbudu, zbutysia), şi a venit la noi nu cu înţelesul acestuia de 'vendre, faire ecouler', ci cu înţelesul acestuia la forma pasivă 'se realiser, se Iaire, s'accorn­ plir', formă devenită activă În rornîneşte. CL actualele ucr, sbutysta, sîrb. zbiti se, rus. sbyttsta, buJg. sbădva se, etc., toate 'se reali ser, s'accomplir'. 1- iniţial e după modelul altor verbe de origine slavă, cu prefixul iz-: el, şi snoavă şi iztioavă, sbucni şi izbucni, ispisoc şi spisoc, istrăvi « sI. ssiravitiş, ispăşi şi spăşi « sl. CUdCJIT") şi chiar [in Trans.] işcoală şi şcoală, la care, la unele, i este eti­ mologic, deşi există şi forme fără i-, de ex. sbucni alături de etirnologicul izbucni ( < b. izbuknuvam 'plesnesc. dau muguri' după Dicţ. Acad.), pe cîtă vreme la istrăvi, ispăşi etc., ţ: profetic e suprapus, faţă de etymon, învromîneşte. Cl. exemplele pentru 1- căzut in n. top. Zvoriştea şi Zv6rsca < izvor şi şlic< işUc, zâltat­ < izăltat, date de I. lor d a Il, Bpletinu! Pl1ilippide III, 180. Avea dreptate, deci, Ti k tin (R.-d. Wb., 864), în 1906, să presupună o legătură Intre izbuti (pe care-l derivăm aici dintr-un ruteneşc zbuf)'sta), şi izbândi « bulg. !f;jl>,'KA.r. 'întrec'), căcil [287] NOTE LLNGVISTICE 287 Intr-adevăr, aceştia nu se deosebesc decît prin preîix (o�" şi II�.) şi prin limbile diferite prin care au pătruns în limba română, unul fiind de origine bulgărească şi celălalt ucraineană, mtslogu Atestat de P. V. Ş t efă il u c ă, op, cit. glossar, p. 223, cu înţelesul 'unealtă de scos peştele din coteţe', e desigur din rus. mesok 'sac, traistă'. năzbîtle, nlblleţt Dicţionarele noastre etimologice sînt nesigure şi în general nu sînt de acord în ceea ce priveşte originea lui năzbâtie. C i� hac dădu numai Iorrna năsbuiie cu trimiterea la buiac « sl. buiak 'nebun', după Dicţ. Acad.), etimologie care, evident, nu se poate susţine. Ti k tin era cel mai aproape de adevăr (R.-d. Wb., 1041), cînd spunea că acest cuvânt "scheint aui ne-izbitie zuruck­ gehen", cînd, adică, punea năzbîtte înrudit cu izbuti (despre care vezi mai sus). In sfîrşit, derivaţia şi semantismul, prezentat în mod sumar, de A. Ser iba n (Arhiva, XXXI, 245: < "un cuvânt slavonesc înrudit cu pol. nazbyt 'prea mult', zbytnik 'berbant', vsl. nazbyt 'prea mult'. Dela zbytnik la berbatit, berbantltc, poznă evoluarea înţelesului e naturalăvj.nu e solid justificată ştiinţiliceşte, SI. Cz.&KJTIHe 'realizare, împlinire' a putut foarte uşor căpăta în româneşte forma negativă "nesbttle 'nerealizare' sau 'ceva ce a fost', Nă- din năzbîtie nu este, 'aşa dar', prepozitia sl, na, dintr­ un radical nsl, nazbyt 'prea mult' sau din rom. năsip < sI. nasypii, rom. năboi < sI. nabot, etc., ci negaţia 81. ne, Incorporată şi în rom. năuc, năsdrăvan, etc. Derlvînd năzbîtie din (desigur postplsl.) C(Z.)I>Z.ITIII1i, nu vom putea explica bine forma năzbutie, cu u în loc Î, decît dacă pornim dela infinitivul, numai ucralnian, zbuty(sla). Provenienţa ruteană a lui năzbutie e incontestabilă, mai cu seamă şi pentrucă această formă se obişnueşte numai în Bucovina şi Moldova (cum o dă Ti k tin op, cit., numai pentru Moldova iar I. A. Ca n d rea, op. cit. 828, pentru ambele provincii). lnsă, forma năzbiiie se găseşte nu numai În Moldova şi Bucovina, ci şi (şi numai supt acest aspect), în Muntenia. In acest caz năzbitie e forma mai veche (bulgărească), pe cînd tiăzbutie, e formă ucrai­ niană, stratilicată ulterior. De altfel, această stratificare ruteană, peste cea bulgărească, corespunde unei identice stratilicări în [288] 288 GH. BOGAei ':=:::==::::::::;':;:':-::::=.:�::::::::=::;=.:::-..:;:..�=--==�-=--::=::-.=:=...-===--==--==-.:::::==.::::::::.:::::-==--=:.-..--:::::::::.=--=::: toponimia slavă din Moldova ; căci, într-adevăr, unele numiri de localităţl de aici sînt bulgăreşti şi Iorrnează un strat mai vechi, iar toponimicele rutene formează un strat mai nou, suprapus celui bulgăresc, aşa cum a arătat-o d. ProF. J li e B ti r b u ies c u în Itidivtdualitatea limbii romine şi elementele slave vechi, p, 63-8!. Alăturarea negaţiei ne la C1.C'l.ITHlG e inovaţie rornînească. In ceeace priveşte sernantismul lui năzbttie, găsim ana­ logic şi Într'un alt împrumut slav, în hucovineanul nibileţi 'snoavă, anecdotă' (atestat de Petru l r o a i e Cemăuţulţol­ cloric, 1934, 7 şi Arhiva XLV, 96), acesta desigur din ucr. nebylycta 'basm, poveste'. Acesta din urma, ca şi rus. nebyllca, idem, se reduce la negaţia ne 'nu', la un pasi verbal al ver­ bului ucr. buty 'a Ii', byll 'faptă adevărată' (pentru care cî, rus bylina, 'legendă, epopee'), şi la SUfixul -ica, însămnlnd, prin urmare 'ceea ce n'a Iost'. Niblleţlle, echiva ente cu snoavă, se spun pela şezători şi tot la aceste reuniuni va fi fost Intre­ buinţat şi năzbttie, care, din 'ceea Ce n'a fost', ca şi ntbileţî, a putut uşor să devie sinonim cu 'poveste, snoavă, glumă, poznă'. Putem recurge deasemenea şi la alte analogii pentru con­ iirmarea Iaptului că năzbîtie a Iost la origine o producţie Iite­ rară populară şi că, numai în urmă, a ajuns să însemne 'dro­ lerie, folie, espieglerie'. Astfel; bucata, din Iocuţiunea a .face cuiva bucala 'a înşela, a minţi etc', reprezintă sinonimul expresiei a face (sau juca) o piesă sau [arsă. 1. lor d il n (Buletinul Philippide, IV., 161), în a­ ceastă privinţă, cu dreptate spune că: "a face cuiva bucata cehi­ valează cu a-i face (sau juca) farsa: farsă, adică piesă, a fost Înlocuit prin sinonirnul popular (şi deaceea mai expresiv al a­ cestuia), bucata", Bucata reprezintă În această expresie nu nu­ mai 'piesă de teatru', cum e arătat în Dicţ. Acad., care nu meu­ ţionează această locuţiune, ci ,chiar un 'pasaj dintr-o operă literară' cum atestează Dicţ. Acad .. la tin poet cuii ce-i drept, la Eminescu, dar care, ele atitea tlfi, e o metaforă, întcleginrlu-se prin bucată o operă literară in întregimea ei. Şi, totuşi, cum ve­ dern, bucata în expresia (desigur \ analogică). a face bucata e 'a înşela, a minti', noţiuni atit de îl!l'lldite cu a face o năzbitie. Bucata 'piesă de tealru' sau (cum o credem) 'operă 1i1�> rară' a evoluat cître 'înşelăciune, păcăleaJa, glumă etc.'. ca şi farsâ şi piesă, reprezentind, şi acestea, producţii literare. La a­ ceste analogii trebueşle alăturat şi rOIn, poznă « germ, Poşsen [289] NOTE LINGVISTICE 289 ---- 1 I 'farsă', (piesă de teatru) după Ti k tin), atit de apropiat, ca înţeles, de năzbltie ; poznă, alături de farsă, piesă, bucată, înlă­ ţişează în mod sigur o producţie literară, cum este şi nibileţa buoovineană, şi, cum am spus, că sînt deasemenea şi năzbîtiile. De altlel, la şezătorile noastre dela ţară, ca şi la repre­ zentaţii publice pe la hllciuri acum ca şi altădată, se spun multe snoave şi priveşti i rea 1 e şi se spun şi se fac atîtea pozne şi năzbîtii. Ostrov Acest cuvînt, ca şi cele ce urmează (pe care le-am ales fără nici un criteriu), e notat de G. V. Ş t efă 11 U c ă, op. cit., glossar p. 223, Cuvîntul Înseamnă în graiul basarabenilor, cum o dă glossatorul pentru sud-estul provinciei, 'închisoare' alături, cre­ dern, de accepţia-i comună 'insulă'. Cu acelaş înţeles a fost notat cuvîntul (pentru nordul provinciei), şi de D. Str ung il r II in Arhiva XLIII, 244, care adaogă şi ostrovari 1. 'cei care stau sau au stat la închisoare' sau chiar 2. 'cei care se dedau la acte neouvllncioase'. D. Strungaru a încercat să explice substratul psihologic şi să constate o apropiere semantică între accepţiile 'închisoare' şi 'insulă' : "probabil că dela obiceiul de il izola hoţii în insulă (=ostrov) a trecut acest cuvînt asupra clădirii în care se lntem­ niţau cei condamnaţi". Astlel zice Strungaru. Totuşi, sensurile lui ostrov nu pot ti reduse la unul singur, originar, chiar cladi ne gîndim la vestitele Solovteckile ostrova (= insulele Solovieţ­ ehi), din Marea AIM a Rusiei, Joc de surghiun pentru atitia condamnaţi ai Rusiei ţariste. Aceasta, pentrucă limba rusii posedă cuvintul osiro g, care înseamnă tocmai 'das Gelăngnis, Zuchthaus : clic Straîanstalt' (M a k a J' o v şi El e ere r op. cit. p.473). Evident deci, că avem În rom. ostrov o etimologie popu­ lară, In sensul că partea finală a rus. ostrog 'închisoare' a fost atrasa de substantivul ostrov, conîundîndu-se cu acesta din urmă. Înainte de a se confunda, cuvintele erau oarecum asemenea numai prin Ionetismul lor, nu şi prin sensurile JOI'. Pentru a deveni omonime (ostrov şi ostrog) nu era nevoie ca însemnările lor să fie apropiate, aşa cum o crede Strungaru şi, cum s'ar părea după sugestia cu Solovteckie ostrovă; totuşi, dacă nu !110· [290] 290 GH. BOGAeI dificarea Ionetică obişnuită (v corespunzînd rus. g� ca În rus. Mogila, rom. movilă), a exercitat această atracţie ornonimică, ne putem gîndi, într-adevăr, la lotclesul cuvintelor, care ar putea fi aici hotărîtor, aşa cum crede şi Strungaru. Aceasta, însă, e mai putin sigur. Pentru ostrovar 'care se dedă la acte necuvîincioase' ct, rom. puşcăriaş, intrebuintat în împrejurări similare: papaşt Papâşi (223) 'tata' < rus. papdsa, dirn, dela ptipa 'Iată', formă care nu e dată de Gri g o r o v i t z a, care, Intre altele, accentuează papa, ceea ce nu e forma populară, ci o imitaţie după Ir. papa. prtcăjt Pricăji (224) 'a porunci, a ordona' rus, prikazatt, idern. Asemănarea cu rom. prică]i 'a spurca, a pîngări' e întfmplătoare. şcoadă Şcoadă (225) 'pagubă', < ucr. skoda, idern, zanlmut Zanimui (226) 'a se ocupa, a se indeletnici' < rus. zani­ maiusl, idem. * * .. lua, ochi în Bulletltt ltnguistique V 68.9, A. G rau r constata identi­ tatea In întrebuinţarea verbului rom. lua în expresiea să iei şi pleci, ia şi măntncă etc., cu verbul corespunzător mavw 'prcndre', în aceeaşi funcţie, şi în greceşte. Concluzia articolului lui G1' aur este că şi acest paralelism de funcţii, între verbul rom. şi gr., se poate clasa între concordanţe balcanice. . Tot aşa gîndeş:c, probab.il;\ autorul şi c� �ri�ir� la ochi 'visage', pe care-I discută mai departe (71-2) ŞI carura-i găseşte, dea semeni, corespondent în limba' greacă: Jt/cUVW Ta �taLL(J. �tOl), 'îmi spăl faţa' (literal 'îmi spăl ochii'). Limba rusă cunoaşte şi ea întrebuinţarea lui vz'at', brat' 'lua' în aceeaşi expresie: VOZ'lllU da i sdelaju 'am să iau şi am [291] NOTE L[NGVI:;;S�T;::IC;:;E�===== 291 sa fac', beri i prodai 'ia şi vinde' etc. Ma k a r o v şi El ee r e r tPotnvt russko =nemeckît Slovati, S. Peterburg, 1911, 59) men­ ţionează următorul exemplu: on vztal da i sdelal dio, 'er tat es, ohne sich lange zu bedenken' sau, 'ohne vieI Umstănde', Ucrainieana cunoaşte aceeaşi întrebuinţare la verbele braty, vziaty, dar n.am constatat-o nici în dictionarele pe care le am la îndemînă, nici în Iecture le mele. Pentru ochi cu intelesul 'fată, obraz' în �a se spăla pe ochi", menţionez că Bulgarii din orăşelul Belgrad, jud. Isrnail, se exprimă la fel (în transcriere ionetică}: umil si ticlti, 'spa­ lă-ti faţa, obrazul', literal, 'spală-ţi ochii'. Fiindcă lua se întrebuinţează În aceiaşi funcţie şi în rusa şi în ucrainieana, nu mai avem a face cu o concordanţă nu­ mai "balcanică", cum o afirmase A. G r a li r. In schimb, ochi 'visage' pare a confirma indirect existenţa acestui paralelism de înţelesuri (pe care nu l-am găsit atestat), şi în limba bulgară din Bulgaria, ia paştele calulul An constatat aceiaşi expresie în ucraineană (Basarabia, Bucovina) na ki/lSkyl vetykdeni, lit, 'la paştele calului' şi in bulgara na kOflskia(t) velikden, idern, CUIII am auzit Ia Belgrad, jud. Ismail şi, cum mi-a comunicat d. Bojidar Handjiev, se în­ trebuinţează şi la Bazargic, jud. Caliacra, În mod foarte curent. (Ucr. Kltîi = bulg. "Oll� = rom. cal; UCI'. velykdeni = bulg. velik­ den = rom. Paşte). Cuvântul rom. gruiu < grunu în Dicţionarul Academiei Române Ca o dovadă a celor ce s-a spus (în Arhiva, XLV, 1.2, p, 198, la punctul 6) despre Dicţionarul Academiei Române, sa mă ocup aci de etimologia cuvăntului românesc gtWl gru;> grulu. Jn cele ce am spus (în Arhiva, XXXVI (1929), p. 46) despre cuvântul rom. rudă, pe care S. Puşcariu îl scoate gre­ şit din lat. rudis, pe când în realitate el e din buJg. ruda, şi despre stâlpar pe care acelaş filolog îl scotea, iară greşit, din lat. *ex­ tirpalis, pe cătă vreme în realitate vine din buJg. stălpar, se [292] n.re BĂRBULESCU încadrează şi etimologia cuv. rom. grml - grur - grulLl = deal, pisc, coastă de deal. Despre acest cuvânt Dicţionarul limbii române al lui L. Şeineanu spune că e de "origine necunoscută ". In urmă, al lui Tiktin Pumănisch= Deutsches Wărferbuc/z, Bucureşti 1906, spune la p. 705, acelaşi lucru: "Ei. Unbek,", adică "etimologia necu­ noscută", şi, după Miklosich, mai zice că a trecut cu forma mai veche românească grilny în limba ruteană, Dupa acestea, Dicţionarul Academiei Române, Buc, 1934, spune, la p. 321, la îel : "etimologia necunoscută" şi că acest cuvânt "pare a S0 raporta la lat grumus», iar «rutenescul gruny (hruny), e împrumutat din româneşte». Ce spusese Miklosich acum 60 de ani, In această afirmare din urmă 1 In realitate, Insă, iată cum stă lucrul, şi pe temeiul unor cercetări dialectale, în limba polonă, de care nu putuse şti Miklosich. Mai întâi, in documentele moldoveneşti scrise In limba slavonească din sec. XV, din vremea lui Ştefan cel Mare, gă­ sim acest cuvânt astfel: 11<\ I\ONHţ f'îl�H'I; = rom. la capătul gru­ nului, cu 'li palatal sau moale; aci e cazul gcnet. sg. dela un nomin, sg. f'P�ht.:. rom. g1'1l11., cu acelaş Il palatul. A arătat acest cuvânt deja Ion Bogdan în Documentele lut Ştejan cel Mare, Bucureşti 1913, şi apoi eu în Curentele literare la Pomâni, Buc, 1928 p. 66. De asta nimic nu pomeneşte Dic­ ţionarul Academiei Romane, ca şi ale lui Şeineauu şi Tiktin, Dar cii cuvântul românesc vechi grun, care însemna deal, pisc, creastă de deal-- nu era lat. (grumus) dovedeşte Norbert Jokl, în studiul său Siuislavische Wortstratigraphie utid albanische Lelinwortkunde, publicat în volumul jubilar Sbornik v ccst na pro]. L. Miletic Sofia 1933, p, 137. Arată aci, în adevăr, ceea ce nu putuse ş1i Miklosich în vremea sa: că cuv. se află în limba polonă dialectal sub îorrnele grOI}, gro», gnlt1 (alături de gran), unde înseamnă .Berg, Hugel, Bergkette f:krgrUcken", dar că se maî allă şi In rus,�asGa ved1e sub forma gram- în paleosL graD", ceh hra!z slovac �rat�. Cuvântul, deci, se află deja Iri străsJava (= Ir. le s!nve COmml.iD, germ. urslavisch), de aci şî în ruteana, pentru că, su'b diferite forme, îl găsim în limbile slave estice, În nOl'd-vesf-sJaviî, sud-slavă. N. Jol\l nu spune acestea în legătură cu limba română, Ci numai pentru limbile siave şi albaueză. Iată însă ce ar fi putut [293] ROMANITATEA BALCANICĂ îN ACADEMIA ROMANĂ 293 arăta un cunoscător al Slavistlcei pentru lucrarea Dicţionarului Academiei Române, la cuvântul gruiu grml; căci din lat. gru­ mus nu s-ar ii putut naşte în rom. grwî gruiu, ci grum (el'. dominus ) domn, bonus) bun. iumus ) fum). Ilie Bărbulescu Romanitatea Balcanică în Academia Română Romanitatea Balcanică, discursul de recepţie al el-lui proî, Th. Capidau în Academia Română a fost recensat cu deamă­ nuntul de colaboratorul nostru, d. Gh. Dragoş, în Arhiva, XLV (1938), 1 � 2. Acum eu nu vreau să fac altceva de cât să rele­ vez un fapt, ce nu a atras băgarea de seamă a d-lui Dragoş. Vreau, anume, să arăt ideia grcşita ce are d. Capidan despre romanitatea balcanică şi că această ideie greşttă o are din pricină că nu cunoaşte realitatea istorică el acestei Peninsule, când afirmă că se vorbea mult limba grecească şi erau colonii de Greci în număr mai mare în epoca romanii numai în regi­ unile mai mult ori mai. putin apropiate de Marea Neagră, Egea şi Adriatica, în Tracia şi Albania maritimă, în Tesalia şi Epir, dar că această limbă şi civilizaţia ei nu se întrebuinţau în regiunile continentale ale Peninsulii Balcanice: în Macedonia de nord şi centru (= Sărbia de miază-zi) şi în Albania mun­ toasă răsăriteană nu se vorbea. Iată, în adevăr. ce spune d, Capidan în Discursul său (publicat în Analele Acad. Române, LXXVlI, Bucur. 1936). Dau în rezumat, dar chiar cu cuvintele sale: .. Chestiunea existcnţii în număr mai mare a elementului grecesc în peninsulă joacă un rol foarte important pentru în­ ţelegerea aspectului balcanic al romanitătii noastre. De asta să arăt în câteva cuvinte care este. sub raportul static, situaţia elementului grec În Balcani. Astăzi, In aîară de cele două Tracii, nu există ţinut în Albania, în Macedonia sau vechea Sărbie în care Grecii să se găsească în număr mare. In schimb ei se întâlnesc În Tesalia şi Epir, unde Însă se găsesc şi mase corn­ pacte de Români. Din Epic ei se mai întind lncă în vre-o 20 de sate din Albania de sud. Incolo nu există Greci chiar în cele mai mari oraşe din Macedonia. Din timpuri străvechi s-au aşe-