[186]
sus)
n 1 n 1 A
CHIAJNA �i ION VODA CEL CUMPLIT
ACTUL I.
o casă de pescar eu unelte de pescărie prin cuie. In fund o
scară cure tirI în po.l. Un opaiţ arde pe prichir-iul sohef, E sară.
SCENA I.
SCHIPOR, IOANA. [Schipor şade jos In faţa foculu) în
haiua de pe<;l.'lll· şi drege un năvod. Ioana stă la gura sobet cu furca
şi fusul în mînă, privind 1:1 jarulec.]
SCHI POR.
Ioana ce tot tînjeşti ? De o bucată de vreme Încoace
nu te mal prinde nicf chef, nicr voe bună. Nu cum-va,
cum zice maică-ta, a venit vremea de ducă din căsuţa pă­
rintească?
IOANA.
\
\
Nu tată. (Cală împrej(\I'u'l; aude 1111 sgomot, ridică degetul In
la .... Nu'! nime, se vede.
\
SCHIPOn.
No fi I1ImlC .. , Dar unde's fete mart vrăjeşte
dracul ŞI apor le vezf C:1 tînjesc mereu.
[187]
Chiajna şi Ioan Vodă cel Cumplit.
TOANA
187
Zeu nu tînjesc tătucă (Oftează greu); dar mă gînelesc
la multe, căcT ne cam năsădesc treburile În ajunul Cră­
ciunulur, (Merge de se -uită prin forcastra din sl inga punînd miu ile
streşină la ochr).
SCHIPOR
Cer ? Vine cine-va? Ce te uitI a oaspeţi ŞI parcă
bat şi cînil a om.
IOANA.
Se vede roind ceva în partea aceea unde se poartă
mereu Jupîn Ion cel Chipos şi cu scutelnicul el-sale Ieremia.
SCHIPOn.
o fi roincl multe spre baltă, clar roesc multe ŞI 1I1
glndişorul tăti În pilda lur IO.ll1 cel Chipes său a ucenicu-
luT său Dar tu fir curnint-, că acesta'] boier de
sarnă, după cum il arată portul. EI r-are om de viţă,
vorbeşte În multe chipurt , apot se zice că bogăţiile lur nu
le poate număra niment. Numai giuvaericalde ce poartă în
zilele mari, la fes, la cealma �i la chirnir mat povestesc de
ele . __ ... N'are să se uite la o feltă de pescar ca line.
Dar nu mi-ar spus tu oare În basmele de sară, că
Dochia frumoasa era o păstoriţă ? Şi de a cuT drag o.ire
veni Traian pe aiee? O fi ee o fi şi ăsta; dar marele de­
atunci era chiar împărat; căcl el veni eu-o oaste ce zgu­
duia pămîntul, de toti ziceau arnan l .... joan o luntre
duce uşoară ca o coajă; dar şi el pare 'ntrtnsa un pUI
chiar de Roman.
[188]
188
Riril-l
SClITPOR
Crezi tu că mîndrul ăsta s'o fi 'ndrăgit de tine? Iti
la mărirT visează şi planurt face 'ntr'una : căct eu am
prins adesea cîte o vorbă scurtă, din multe ce'şt spun din­
şir, cind el la sfaturi stau ..... O lasă la o parte lung
brîul ce se încinge în jurul minţer tale ..... gîndeşte-te
la treburi, la furcă, la vatale. (Desmerdind-o] Sau spune,
spune taică! sau maică-ta, de vret, de ce de o vreme 'n­
coace rîd lacrimr ochii tin?
roANA
EheT 1 tătucă dragă, povestea e cam lungă .
Cînd eu veniam spre sară, să te aştept la vad şi-a dor
lrnl lungeam ochiul spre rîul spumuit, vedeam eşind din
valuri ce spintecă lopata, un chip aşa de mîndru ca sfinţit
din altar Şi ce nu poate oare să sape sara va-
lul în mintea'n dor mrejită a feter de pescar! Spre chi­
pul ce'năllase din apă sinul el, eu mă uitam la dînsul cu
ochil a hîrjoană şi se încurca în juru'mt un gînd care
vrăjia un dor ascuns în mine care de mult mijia. (Stă un
minut apot repede, apucindu-r umerir). . • •• Şi tu, tu eştt de
vină, o da iubite tată de-acest gînd năzdrăvan : că'mr
povesteşti intr'una de zrnet cu barbă lată, de-oştenl rnarr
ca Ştefan. (Oftează "lung, apor inspirată) • • • .• O dată văd
o barcă sosind în 'goana vă sleI . . .. Era chiar în spre
sară şi zarea se 'negrea Sar iute 'ntr'o clipită
să te cuprind în braţe : căci era lungă vremea de cînd
te aşteptam .... .Dar de o dată, uite, mă simt sus
ridicată aşa de subsiorf şi văd în ochi voinicul ce-ades
eşia din baltă, privin'? adînc spre mine cu ne'nţeleşl fiorr,
Mă lasă apoI cu toarnă să cad din a lui braţe, de simt
că'rnf sapă talpa nisipul pănă la gleznă ..•... Cat să mal
văd voinicul, dar e 'ntuneric beznă. Şi-acu simt că mă
arde un loc aier pe faţă unde-am simţit atuncea obraz
[189]
Chiajua şi Ioan Vodă cel Cumplit
189
Iingă obraz, şi caut mereu lanţul ce-a fost lîngă grumaz.
De ce, pentru ce oare, nu înţeleg nimic, şi fără să'rnî dau
sarnă, simt lacrimI mar] că'mT pic din ochiul meu ce cată
in desul întunerec un lanţ ca cel d'atuncea eu gîtul să mi-I
ferec. Un dor imI ară pieptul ca plugul un ogor; aş vrea
să trăesc încă, dar parcă să şi mor. [S'aude vuel la IIŞit şi
apare Ieremia Golia cu părul roş şi harha mal închisă).
SCENA II.
IEREMIA-GOLlA, SCHIPOR, IOANA
IEREMIA
Buna vremea ŞI bun găsit.
SCHI POB. [Neteziudu-şr parul},
Bun venit; ce se mar aude din larg?
IOANA (Dă un scauu Iur Ieremia şi se pune spăşită lîngă sobă).
IEHEMIA
Veste bună, umblă corăbiile tot în plin.
SCHIPOH
D'apor corăbiile cum n'or umbla, dacă au visle şi
inimt de Romînt pe ele? Dar intreb clnit cel ele pradă nu
mal rinjesc spre nor,
IEREMIA
Spurcaţit de TurcI cum nu şi-or arăta colţii cind
horopsita de Chiajnă umblă in IungişI şi 'n currneziş ca
să mar aşăze pe un tron rîvna el cea mare pentru ea
sau pentm vre unul din milogiI el. .
[190]
190
Riria
SCIlIPOH
AI dreptate chir Ieremia,' Padurea n'o culcr la pă­
mînt păn'ce ri'al coadă la topor din ea. Boerit i-au nară­
vit rau Turcir, şi la ascuţitul lor tăiuş, de n'ar avea coadă
pe' vre unul elin ar noştrit nu ne-al' mal putea sfărrna nicr
hăcui ..... Cînd marele nostru Stefan a închinat ţara
Turcilor, vedea că urmaşi! îr sunt bieisnicî. Dar nu putea
să creadă că boerit sunt aprinşr de puterea domniei şi că
vor face mezat din inimă şi singele ţare! lor , , , . Ehel !
Jupin Ieremia, grele timpurt avem şi om mal avea cît n'om
fi cu toţii la o laltă, Rupi uşor o sută de mlădiţiî una
după alta, dar fărrnt greu lin mănunchiu chiar de trestiI.. ..
Mare'! Dumnezeu! Dărui-ne-va el vre-un mintuitor să ne
scape neamul de prăpastie. {Ridică minile spre eer}.
IEREl\HA
«Cind norocu'st schimbă pasul n'aduc an! ce-aduce
ceasul», Cine ştie dacă jupîn Ion neguţitorul ele pietre
scumpe, n'o ana în inima lUI puterea să scoată din sînul
ţeret noastre, care clocoteşte de furtuni, mărgăritarul ce
ne trebue. S'a zis că vremile marr fac oamenii marf.
SCHIPOR
Vree Domnul' Dar văd că Jupin Ion al d-tale are
multe treburT de facut, Face şi visuri de domnie, elar vi­
sează şi la fete cu cosiţa castanie. Cele de domnie sunt
treaba lUI; dar cele-lalte sunt şi treaba mea,
\
\
IEREMIA
Ci-d «amenit ali inimi mari, ele trebue să bată pen­
Iru toate cele bune ş� frumoase .. , . Moş Schipor pana
m'or incălzr şi frumoasă Ioana mi-o da o ţiră de sorbi­
tură fă bine şi'rnt prihde luntrea la vad, căcl mîna ta-I
de mult stăpînă pe cirmă şi pe val.
[191]
Chiajna şi Ioan Vodă cel Cumplit
SCllIPOH
191
A]a I, aşa! Valul şi apa îrnf sunt stăpîne; dar nu vă
fie cu banat, sunt şi eu stăpin pe ele.
IEHEMIA
Moş Schi por, uite ce te mal rog. Sunt acolo nişte
băetanr pe care mă nevoesc a'I ţinea în loc. Fă-t să mă
aştepte cu voe bună [dindu-r (> pungă). Iată ceva ca să le
iei vre o stngeapă.
SCHlPOH
Sunt ostaşr ?
IEHEML\
Foştr ostaşt, şi adicătelea taman rnneata nu ştiI că
tot Rornlnul e un ostaş şi tot luntraşul tin căpitan,
SCHIPOn. (Afirlllă din eap; dai' t�alll stă la îndoială).
IEREMIA (CLI pul ere).
ŞtiI bine tu moş Schi por, că ţara rornănească, In­
cepind de la mica colibă de pescar, găz dueşte cu casă,
cu hrană, şi cu gindul bun pe ort-ce calător.
SCHIPOH (Işl il cojocul, mantaua şi merge de-şi des­
prinde tlinla. A parte).
Anapoda Romin l Te face să Iaer ce pofteşte, vrînd
nevrînd. Pestriţă't e faţa. De nu i-ar fi şi inima şi gîndul!
(Tare) Bună sara " . . . . N II mă face să te aştept mult ;
căct nicr nu-l şti cînd te-I pomeni cu mine înapol.
lEHEMIA
Aşteaptă-mă acolo, moş Schi por. Cum rn'oî incălzt,
'V in să te scot elin slujbă.
[192]
J92
Rida
SCHIPOR. (Face lin semn Ioaner, îl spline ceva tainic, Ioana îl face
la rîndul tol semne să n'aibă grijă şi tturală pe furiş lIşa
din fund. Schi por ese).
SCENA III.
IEREMIA GOLIA, IOANA.
IOANA (Pregăteşte de mincare).
IEREMIA (Se aşuz ă Ia masă, făcînd cruce).
la'n spune tu Ioano, frumoasa mea Ioană, ce gin­
durI trec prin rnintea'ţt cind se avintă ochiul prin mica
ferestruică spre lungul, neted mal? Eu văd şi mult adesea
prin crucea 'ncheieturer, frumoşi -ti ochi de pară cum
varsă la scînteI, sclntet ce merg s'aprindă in gîndul lUI
Ion un fel de nu'ş ce'rnr pare a vatră de jăratec, căci
coace Intr'insul gtndurt de tînăr nebunatec . . Nu-l
vorbă că frumosul nu-I slut nicI pentru mine; dar celut
prins in mrejă mal mindre toate-r par.
IOANA
Cine-r indragoslitul şi cine zălogit-a şi inima şi gindul?
lEHEMIA
De mă sărut) ti,o! spune. De nu, îţl fac in ciudă.
IOANA
Să te' sărute nal�a) căcl eu Ioana Schipor nu am nă-
ra vul cela. '
,
\ IEREMIA
Nărav de'i sărutatul, apol fără indoeală-I năravul
�ţ! mal bun (0,1 să o sărute).
[193]
Chiajna şi Ioan Vodă cel Cumplit
[oA� A. (Se apără},
Nu şugui bădică, ca să nu'ţt pară rău.
IEHEMlA, (Mergind după dînsa)
Dar cUI doar rau să-I pară c'a sărutat o fată?
IOANA
193
Zău CUI? ia chiar mnetaJe, căci fetele cinstite nu au
doară numaf gură, ci uite au şi palme; ..... şi cînd dau
de-un obraznic, mal aflu şi-o cociorbă. [Scoate din colţ o co­
ciorbă şi î-I o arată},
IEREMIA
Lasă vorba la o parte, nu fiI rea şi blestarnată, CUI
nu-l place-aier pe lume să sărute-un pur de fată? Ce n'ar
face pentru tine dragul meu jupîn Ion (Scoate nişte giu­
vaerurr). Uite ţi-a trimis acuma chiar prin mine un poclon.
Ş'apot dă leicuţă-Ioană, nu'ţt fie cu supărare, să'ţt spun
lucrul abitir, nu-r prea cade-aşa adesea unet biete pescă­
riţe un atare chilipir, Las ruşinea la o parte nu-l făcută
pentru tine; e o haină cam bogată ce n'o poartă ar!
ŞI cine.
IOANA (Supărată)
Cred ruşinea c'a făcut-o D-ztu pentru tot omul ŞI
de-I haină oblicită s'o îmbrace bogătaşul, apoI cel sărac
într'însa cată a'şt ana sălaşul... .. Eu te rog să plect îndată;
nu sunt Eva nicI nu-I pomul. Şarpe 'nveninat acuma piet
din mica mea colibă, de nu vreI ca mîne popa să'ţ: mă­
mince din colivă. .. Ce mal star? Te 'ntirzir tare şi de loc
nu ţi-a fi bine, dac'ar da Schipor acuma cu auzul peste
tine. Mergl de spune la aceia ce trirnisu-te-ati aici? că ră-
[194]
194
Rida
lO.ANA
zăşit �l pescarii În simţiri nu sunt calict. Spune'! că nict
cind piciorul nu se spurcă el de calcă pănă şi pămîntul
gol (Foriudu'şr mîna de mina ce i-o intinde Ieremia şi dind lnapul] ;
dar că mîna se mrnjeşte cînd s'atinge de nămol. Du' de-I
spune 'n stărostie la răzăşt şi la pescar), că primiţi sunt
cu ruşine ai mişeilor samsarl.
IEHEMI A (a parte).
Părdalnică de fală! de-ar ti ca dinsa multe 1 Ce să
fac? Gtndi-I eu bine c'o vol duce făr' de vrute. (MergA spre
uşa, şueră, De o dată apar citi-va oamenr. Ioana se sperie, fuge spre
uşa din fund; oamenii dan după ea, se Încurcă prin Iiiiţl).
OAMENII
Hai iute cu nOI mlndro, acu sau nict odată ; pe dinsa să o
prindem cu toţit la o laltă. (In timp ee oamenii se descurca 'ii se
scoala de jos, Ioana a eşit. prin uşa din fund, strigtud ajutor. S'au de
un vuet. afara şi Ieremia şi oamenii fug. De odată se aude un [ip el
dat de Ioana.
IOANA
Ş'aicr sunt talharî. (Ea apare din nou pe uşa din fund,
urmată de Ion Învelit În un buruuz cu o glugă peste cap şi fată.
SCENA IV.
ION ARMANUL, IOANA
ION (lea pe Ioana de mînă şi o aduce silit in faţa scener}.
\
\
Ce vret? şi tu tălhare gtndeşn să mă omori 1 Cînd
vrat ca să iei cinstea, poţi arma s'o cobori şi pieptul unei
fete lipsită de-aparare tu poţi ca să-I străpungi, Iţl spun
cît voiu fi în viaţă la ţintă n'ar s'ajung'î. Dar leapădă-ţi
l
r
[195]
Chiajna şi Ioau Vudu cel Cuuiplrt
195
burnuzul [Trngmd de el). Ce stai şi nu răspunzr ? Ort de-a
solie] tale ruşine te cufunzr? (Ion leapădă huruuzul, Ioana vă­
zînd pe Jon dă un ţipăt şi se rol rage CII gruază tuapot. Cu voacca
schimbată). Acest viteaz barbat ce-am întîlnit o dată şi­
atit m'a fermecat! Credeam că nu-I tovarăş grozavilor
mişei ŞI iată 'n fundul case) ascuns fu printre el.
ros.
Ioana stăi aice să-ţt spun, să-ţt povestesc, că nu
sunt eu ele vină; nu-I planul mişelesc, şi nict măcar pe
dinsul să nu mi-I tii de rău : e slugă mult plecată pentru
stăpînul seu. Trimisu-I'arn spre tine j , cu gindul bun se
duse; necunosctndu-ţt firea, s'a încurcat în spuse ... Mă iartă
şi pe mine şi iartă-I şi pe dînsul, sărmanul credincios că
dăruit imr este cu sufletu-l Vînjos.
IOANA.
Ce ţi-a dăruit ţie asta să ştiu nu vOJU. Mi-a dăruit
el mie şi tină şi noror. In neamurile cele 'ncuscrite CLI
păgint, pe inimă, pe fapte, sunt mulţi ce nu's stăpint.
In mindra noastră viţă, neatinsă, nespurcată, stă fala
vredniciet in inimă săpată, şi te poftesc pe tine să
nu uiţt că's Romincă... Viteaza-ne străbună s'a prefăcut
În stîncă, cinei un Traian cu zerul îl puse jugul grel't,
căcl nu-l văzuse 'n mină ţinind un curcubeu, De-arunct
a Dochier-umbră ciopleşte tot elin stîncl bucăţt de inimi
mîndre ce pune în Romincr. De eşti străin acuma, tu pief
din faţa mea ; de eşti Ramin, atuncea greşala-t şi mai
grea. IJe la străbunit noştri n'am moştenit ruşine şi'n
singe plin de slavă se scalda-a noastră pîne, iar de-r
pămîntul ţăret atîta de bogat, cu tînărul lor, singe prea
des l'au îngrăşat, cind alungau, dintrInsul pe duşmanul
p'igin ce 'vrea să se tot facă pe sinul el stăpîn .... Eii
fată sunt săracă; coliba mi-I avere; clar stare şi po-
[196]
196
Rida
doabe ruşiner nu voiu cere, chiar de rămn in lume or­
fană şi stinghere. Pe tine chir Ioane şi sluga-ţr credincioasă
blestemul să le-ajungă din suflet păn'la oase.
ION
Nu, sluga mea supusă nu VOiU ca s'o blestem, ci din
potrivă îndată aicea am s'o chem. Pe cînd ea la picioare îţi
va cerşi ertare, am să-I aduc cu lacrimi o bine-cuvîntare.
Şi cum puteam eu crede sau bine-înţelege c'asement gin­
durt mîndre erau ca să se 'nchege şi mintea-ţi de copilă
cu sufletul s'o lege. (Vrea să plece).
IOANA. (După o luptă internă).
Rămîi, o nu te duce,. şi'rnt spune incă'odată că gura
ta jupine nu fuse vinovată în cele izvodite şi 'n mirşava
lor faptă; căcî vezt jupîn Ioane, m'ar fi durut prea greu
să văd că inşelasem cu tine gîndul meu, O! spune-rnr, am
nevoe să ştiu că mă cinsteştl şi să mal ştiu eu încă
cinstit şi tu că eşti.
ION
De nu ar fi în mine simţirr de-aceste ascunse şi vinele
în mine de nu ar fi pătrunse de gîndurI de dreptate şi de
al cinste! dor, eu nu aş mal fi vrednic să calc cu-al meu
picior nicI ţărna ţărer mele nicr pragul casei tale; căcI voi
sunteţi şi iţe şi spete şi vatale, vol talpa ţăret mele, urziţt
pinza frumoasă ce pe Traian îl leagă de viţa-I sănătoasă.
\
\ IOANA
jupine m'atlu \mînelră că gîndu-ml e legat ele tine, de
şi nu sunt eil fată ele 'mparat, sunt mîndră că's Romincă din
neam împărătesc. Din sfinţi-rnt spune tata că'I neamul
rornănesc. Ş'apoT în lumea mare 'mpărat e Dumnezeu �i
[197]
i:::hiajna şi ioan Vodă cel Cumplit
I �)'7
'n zori, 'narniză, sara îi spun că'r tatăl meu, Acea ce-odi­
nioară sume] te-a înfruntat îţi stă acum în faţă cu creş­
tetul plecat. (Se pune În genuncht).
tOAN
Ridică-te, dă-mi mîna să ţi-o sărut Ioană, căci rob îtl'
sunt eu astă-zf ; iar tu vel fi icoană ... ce-o străluci odată pe
tronul romanesc, de Domnul mi-ajuta-va trăind să bi­
ruesc. (Intră Sehipor},
SCENA V.
ION, IOANA, SCHIPOR, mal LăI'zif! IEREM[A
SCHIPon (Inlrrnd).
Ce-a fost aier Ioano; ce mare 'ncurcătură mi-a spus
chir Ieremia? Ce te-al speriat de gluma ee-a voit să facă?
In vitejie fată nu te ştiam saracă. (O mîngiie).
IOANA. (Privind pe Ieremia cu ueineredere).
O glumă, o glumă tată, de şi ciudată glumă! Jupîn
Ioan i-aicea şi îţI va spune el, cum a eşit din gluma cu
mare viclenie o faptă ce cinsteşte a ţăret vrednicie.
SCI-JIPOn. (Inaintind spre Ion cam CII hărţag}.
Ce caţt aici jupine ? A fost gluma cu cincl , dar văd
cu a mea fată rărnas'a numai unul. Ce caţI la miez de
noapte în mica mea colibă? Un negustor de noapte not îl
numim taI har. Cine-I fi tu nor nu ştim, nicî ştim de unde
vil ; dar văd c'a ţărei datint, de loc tu nu le ştiT. NOI de la
Ţepeş- Vodă uitat-am a încinge coliba cu clnl aprigr şi uşa
Cll zăvoară, Nu ştii că 'n Rornănia o fiică'I o comoară şi
cinstea ni-t averea ce niment nu ne-atinge.
[198]
198
Hil'ia
TOANA.
Tu crede-mă pe mine, el nu-l tălhar nicf rău.
TON. (Dă într'o parte pe Ioana).
Moş Schi por, cer ertare de tot ce s'a făcut. Dar chiar
aşa departe s'ajungem nu am vrut. Că gînduri rele avut-am
zeu o mărturisesc; dar plin de fericire păcatul ispăşesc,
căcf pe frumoasa-ţi fiică, din inimă, din suflet, cer astă-zi
să mi-o dat, şi-aş vrea s'o fac stăpînă pe ţările iubite de
Stefan şi Mihat. Am doar un vis mîndru ce greu e de
'mplinit: să văd un singur sceptru peste-un pămînt iubit.
SCHIPOB. (Speriat).
Ce e? Ce spune I'Hnsul şi în ce grai vorbeşte? Eu
văd că vorba-I dulce nu samănă-a turceşte. (Iute) Auzi
chir Ieremia; dar vino mai spre nor. Trecut-a miezul
nopţii şi n'ăţt fi doar strigot,
IEBEMIA
Nu e strigor moş Schipor şi nicr nu-t năzdrăvan. El
elon Arrneanul nepot de-al lUI Ştefan ce mîne sau poimîne
pe tron poate fi pus. Vezr tu acum norocul ce'n casă
ţi-am adus?
SCHI POR. (Fa�e -temeuele sl.ingu-e şi vrea să Îngenunche).
ION. (TI riJică).
\
Tu n'aI aclus\ norocul la Schipor nici l'at lUI; al meu
e azT tot darul, eu .mtndru pot s'o spur. Mi-al oblicit tu
mie prilejul ca să ţred ca'n inimi m 1rl din rindurr eu
pot să mă încred. Să dee cerul mare şi Domnul CII cle
sus, să nu păşesc spre moarte pln faptul u'ot f1 dus; s'ar ă t
că'n curţt bogate şi'n mult mîndre palate adesea stirvurI pier;
[199]
'f
r
Chiajna şi Ioan Vodă cel Cumplit
iar şOImII stau in ctmpurt şi zboară tot spre cer .. ,. O vin
aier Joano cu graiuţt să rosteşti aZI cu Jon Arma­
nul că vraI să logodeştt.
SCHJPOR. (Zăpăcit(.
Un preot chir Remio şi-o ploscă cu vin roş, te rog
le adă iute să bem pentru strămoşl. Veriga, o verigă s'aducă
du la jug, s'o facem din tînjala ce trage-al nostru plug.
IOANA.
Tătucă [nelezlndu-I) nu-I nevoe de-organe nici de fer;
căcI de sunt vătămare ort-cit de tarl tot pier.
ION. (Atingînd părul Ioanei).
D'apot Ioana are şi roţt rotunde'n păr, căct cînd no­
rocu'n lume un fir de păr nu 1 leagă, nu-l poate chiar să
vree să-I lege o lume 'ntreagă.
IOANA.
O da tu ar dreptate, am s'o rătez din frunte.
ION.
Prin capete să facem a inimilor punte.
JOAN A. (Taie viţa de păr face iute două inele şi le aduce lur Jon).
Mă dărut astă-ZI ţie. Veriga ţ'o alege şi fiI sigur că
inimr şi suflete-o să lege.
IEREMIA. (Iulră cu o ploscă).
SCIUPOR. (Lut Ieremia),
Şi cane şi ulcele cele de zile mari le adă aicea toate,
da dă odată fuga, grăbeşte-te nepoate. (Cînd trece pe ltngă
Ion, lot face temelene sttng.tce).
[200]
2uO
ION; (Luind pe Ioana, merge de se pune înaintea lu) Schipor).
Moş Schipor, rog primeşte pe fir de-r logodeşte şi
vorbele credinţer de-asupră-le rosteşte. O bine-cuvîntare din
inimă să dar ca s'aşteptărn in pace a nunţer noastre-alar.
SCHlPOR. (Bine-euvinleaza],
Blagoslovească domnul pe vOI şi pe al voştri.
IEREMIA. (Toarnă "in, iau toţl nleele).
ION. (Luind plosca).
Trăiască dar podoaba frumoase! Romănit ! Trăiască
neamul care mal are aşa copil; căcI tras -aii al lor suflet
din inimi de erol. Trăiască Romania căci cerul e cu nol
şi intinde asupra-I mîna cînd este în nevot.
(Cortina cade).
,
\
\
[201]
ACT ULII.
TABI,OlJI. 1.
(Sala lronulur împodobită de serbare; hnierif ÎIl haine bogate
stau În dreapta, iar răzăşi) in stînga, printre el Ioana şi cu Schipor.
Intră Ion venind de la blserică ClI toată pompa cuvenită : tOţI vi n
să-! sărute mîna şi poala haineI. Ioana se apropie şi ea; Ion ori­
dică şi o sărută pe frunte; par miratt cel din jur şi se uită la ea,
ApoI Ion merge şi se aşazn pe t!'on,- de unde îşI Începe cuvintarea].
SCENA I.
ION, LUPU STROICI, IOANA, SCHIPOR, CURTENI.
ION
Dragir mer boer'f şi iubitele mele slugr, aZI sărbătoriţt
urcarea mea pe tron. Vree Domnul ca întreaga mea Dom­
nie să fie o sărbătoare. Bastina mea se trage de-a dreptul
din seminţia marelut nostru Stefan, (TotI unpreună cu Ion
pleacă capul în jos), Se vede că prin moştenirea sîngeluI
simt clocotind in mine o mare pornire de dragoste pentru
ţară şi pentru vot. Strămoşul nostru prin marele lur izbtnzl
a ridicat faima nearnulur, aşa ca toţit : Turcî, TătarI, Un­
gur!, Nemţi, LeşI, ziceaii : poporul lul Stefan iT poporul lut
Durnnezeti : căcl cu o fărămiţă de pîne şi un praf de brinză
plecau el la războia şi nu mureau ele foame, nici nu le
slăbia puterea. In mine ferbe dorul ca acest neam ridicat
prin vitejie să-I aduc la stăpînirea de sine. Haraciul ce-l
2
[202]
202
Rida
plătim Turcilor merge ca săul În carne grasă; merge de
îmbogăţeşte pungile nesăţioşilor păgînr, săcătuindu-ne pu­
terile noastre. (CălI'ă. boiert]. Dacă mullt din vOI iubiţt boierr,
aveţt averl, asta nu insamna nimic. O ţară e mare şi bo­
gată cînd poporul II bogat. Să ne îndreptăm dar toate pu­
terile În spre această ţinlă ; să sporim avutul poporului
tnlesnind plăţile prin adăogirea monedei de aramă şi În­
tinzindu-ne mîna unit cu alţii, să uităm că suntem boert şi
plăeşr şi să ne amintim numal că suntem fir al aceluiaşt
pămînt şi doritort al aceluiaşt bine, binele obştesc, Mol­
dova ce iubim. Mina ÎmT va fi uşoară pentru acei bunt şi
drepţi, aspră şi ucigătoare pentru acel răl şi ticăloşt : ne­
iertătoare pentru vinzătorj. V ree Domnul ca scînteele a
prinse c� sar din sufletu-rnt ce arde ca stejarul, să meargă
să se înfigă în sufletul vostru aprinzindu-I de acel aş dor;
iar lacrămile gloateI asuprite să meargă să stîngă în su­
fletele voastre, dorinţa de domnie: căci cu toate că în
multe din casele voastre s'a aruncat sămînţa neamurilor
domneştl, să aşteptaţi pănă voia Domnului vă va rtdica
singură spre mărire, Unirea face puterea, iar desbinarea
aduce peirea căpeteniilor şi sărăcia gloatelor. Trăiască
Moldova, trăiască Ţara Muntenească, trăiască marea Ro­
mănie, unită, visată de mine ... O săgeată! (1 se aduce lina
din tolba uuut ostaş: o pune cruce cu un cuţit şi zice:) .JuraţI pe
această cruce făcută dintr'un cuţit şi o săgeată, că veţt fi
uniţf spre lauda Ş,Î falma neamulur iubit. (Ioan face cruce, să­
rută «rucea apoi el singur (1 dă la toti să o sărute).
\ LUPU STIWICI
Inalte Doamne� fir bine-venit între nOI. Cu drag te-am
chemat; cu drag ne \vom supune. Mîndri suntem că'n su­
fletul vostru bate inima şi sufletul lUI Stefan. Vree Dom­
nul să putem împlini gtndurile cărora părtaşi suntem cu
trup, suflet şi credinţă, Trăiască Măria Sa Vodă, trăiască
Moldova, trăiască Romănia.
I
I
[203]
Chiajna şi Ioan Vodă cel Cumplit
ION
203
Vă mulţămesc pentru bunele voastre urarr. Vree
Domnul ca ele să trăiască mult În inimile voastre. Această
sărbătoare vreau să o încep cu un act de multumire către
Ion Schipor, pescar de pe malul Dunărer, În coliba căruia
am stat adesea odihnindu-rnă şi care de multe ori cu
luntrea-t uşoară m'a purtat pe malul ţăreI iubite. Ion
Schi por vin aicea împreună cu fiica ta. (Dol boieri îliali de
subsiorr şi'I aduc cam ruşinat Înaintea tronnlur). Iţ'î dărut ţie acest
hrisov şi te fac stăpîn pe o moşie. Mergi şi poartă cu
vrednicie cinul de Sărdar.
SCHI POR (Se Jllea'�i\ rănit la pămînt].
Măria-ta, mare bucurie ÎmI facI că vrei să mă r îdicî
la cinste. Blagoslovit să fie numele Dornnulur şi numele
vostru. Dar prea slabe sunt bătrinele mele umere pentru
asemenea măriri. Aceste buclucurr nu sunt bune pentru
acel ce nu le-au deprins de tinerr. Voiu să mor cum am
trăit supusa voastră slugă, pescarul Ion Schi por.
ION
Vrednic suflet! Io ano ascultat-al ce spune tatăl tăii ? LUI
nu-I trebuie stare; clar ţie?
IOAN 1\ (Apropii udn-se tie laL,1 său).
M'am cleprins cle mică să nu ştiri alta de cît voia bă­
trinulur meu tată. Iertat să 'mi fie clar să zic şi eli ca el;
el bucuria nu stă în avere .... şi norocul' dacă .... un fir ele
păr nu'I leagă .... nu poate că să'l lege să vie o lume 'ntreagă.
ION
Mergeţ! cu sfintele voastre gindurr în mica-vă colibă.
Ieremia du' de-I ospătează şi fă să li se dea puţin din cele
[204]
204
Riria
multe ce ne dădeau ŞI dtnşir în nuca lor colibă, pe cînd
eram pribegr.
IOANA şi SCHIPOH (Merg de sărută mîna luI Ioan: el tmbrăţoşază
pe moşneag, iar pe Ioana o sărută pe frunte. Ea ÎŞI
atinge poala vestrntntulur domnesc de frunte. Ese}.
UN VESTITOH
A sosit doamna Chiajna.
ION.
Să intre. (GUl'ă curtea lur) Vine vînzătoarea, voesc să ră­
mîn singur. (Cinti curtea lut Ton dă să iasă, intră Chiajna cu curtea
el. Curtea lul Ion se opreşte. Chiajna păşeşte spre tron III unde stă
Ton Vodă).
SCENA II.
CHIAJNA, ION, IEREMIA, CURTILE.
CHIA.TNA
Ca şi-a Sabatuluî regină, mergînd spre Solomon, din
fundul ţăreI sale, vin şi el! spre 1011 Vodă, să mă 'nchin
şi să aduc urările de fericire şi de laudă tronulul moldo­
venesc, că te-a 'nălţat pe el. Fiii mei Petru şi Alexandru
iti trimit tnchinările lor. (Ion face un semn curţel lut care se
retrage, luînd şi pe curl.enit Chiajnet. Ion cu Chiajna rămîn singurr].
\ ION
\
'\
Imi pare C:llTI ciudată a voastră încercare de-a mal
vem la mine cînd ştiţi ce am vorbit.
CHIAJNA
Şi crezf că dintr'o vorbă schimbată într'o luntre, eu
pot să-rnf trag norocul sau nenorocul meu ?
[205]
Chiajna şi Ioan Vodă cel Cumplit
ION
205
Dar de ţi-am spus atuneea al mei'! gînd Iăr' de frică,
cind nu aveam putere şi nu ştiam eu încă, de voiii ajunge­
odată să capăt acest tron, iar tu eraî stăpînă pe un
tron şi.... poate pe-altul: căci ştii să 'nrnrejeşn lumea
cu multe-ademenirr. .. A ta ameninţare n'a 'nduplecat a­
tuncea statornica mea voe. S'acurn ea şi atuncea, răs­
punsu-mr e tot nu !
CIlIA.JNA
Crezut-al că aicea venit-am să mă cert şi sa ascult
eLI iarăşî mustrări neimpăcate, pentru a mea urgie şi-ur­
maşele el fapte. M'aY judecat tu oare şi poţi ură s'aruncî
iubirei ce-avut-am pentru sărmani) pruncl, ce rămăsese'n
lume străint, fără de sprijin. Ce trebuia să 'nchipur? Să lupt
eli cu zăvozii ce vrut-au să'rnt răpească şi slava şi-al lor
drept. Ce-ar fi făcut el oare, de nu aflati în mine puterea
năzuinţet şi dorul de izbîndă arîndu'ml al meu piept? Şi
poţt să mal fir blîndă şi 'o tine să nutreştt simţirt ce moaie
ura în inimi femeeşu 7..... Tu, tu nu ştit ce poate dorinţa
de mărirt şi patim] ce stîrneşte în suflet şi simţire îndepli­
nirea ei P (Iuihltuzilă) Tu nu ştii ce-r iubirea. ... In viaţa'ţi
chinuită şi plină de 'ncercărf ou ar putut pricepe..... nicI
sigur întîlnit-al în fuga vîrstei tale vr'un sunet iubitor, să
te deştepte-o clipă, s'aducă mîngăiere l'al rivnef mare dor.
Sunt mamă ..... şi în juru-rnl, de şi-s tînără încă, copiii 'mt
sunt bărbaţî, Şi eu pănă acuma n'am trăit pentru alta de
cît pentru dorinţa de ai vedea aşezat! pe tronul părintesc.
Astă-ZI mă aflu 'n vrîsta cînd inima pricepe c'a el singu­
rătate povară mare e. De aceea lnşelată de gîndul ce năs­
cuse din ... vorbe ce-odată ..... tu mie lm) spuneat.i., Cre­
zut-am ... că în ele iubire ascundear,
ION
Nu ! .... Ură ....
[206]
206
Rida
CHIA.JNA
Cum 7 .... ură era oare ispita de atunci?
ION
Nu ură, nurnal ură .... de vral chiar inşelare. EraI
'nalta şcoală la care învăţam. Spuneat atunci tu Chiajno
că al putea cu aur chiar totul să deschizr .... Dar inima în­
chisă în dor de vrednicie, rămîne 'n veci neatinsă in
oarba el trufie. Şi Turcilor mult lacomr, le-am dat şi eti
bani lor, dar nu banl supţt din gura sărmanului popor.
CHJAJNA
Dar cine'ţt mal vorbeşte, acum ţie de ban, cînd
poate fi unire pe tronul ţăret mîndre şi plină de mărire a
marelut Stefan! Căcr nu uita Ioane c'avern aceiaşt viţă; şi
de prin neam eşti Vodă, prin neam sunt eu Dornniţă.
ION
Şi viţa ne 'ngrijită sălbatică devine, precum te-al făcut
tu. Pentru-o femee-ar crede, urgia păcătoasă cu care-al
zmult sali stors e bună 'ndrituire? Crezt că nu ştie nimeni
cum arsa-I pe Secol, blînd soţul fiicet tale; pe dînsa,
urgisită, lăsat-ai sa să piară la margine de drum 7 Si-acest
suflet de mamă, aprins în focul urel, poate să fie 'n stare
iubire să răsfrîngă 7
ClllAJNA
Mi-am răzbunat, Ioane, şi teme-te şi tu de răzbunarea
mea. Iubirea mi't adîncă şi ura mi'I cumplită; tiicl sunetul
de'I mare, în orr şi\ ce simţire el patima o pune.i... Ce
vrei? Sunt pătirnaşă .... iubesc ţara şi fiir ; clar te iubesc
acuma mal mult chiar ca pe er... O! nu uita, Ioane, c'aceca
ce'ţl stă 'n faţă, it' poate face bine; dar groaznic ar fi
[207]
Chiajna şi Ioan Vodă cel Cumplit
207
răul ce-ar încerca să-ţr facă! Ea ar putea din tronul dorit
cu-atîta rîvnă, în scurt să te asvîrle ca pe un fulg de
pană .... Ioane, vezr, priveşte .... nil sunt inveninată, şi de-am
greşit in viaţă, am vrut să cuceresc urmaşilor lUI Stefan
tol tronul rominesc .... O iartă-mă, Ioane; am devenit mal
bună de cînd atît iubesc. ... Ştii tu, acel ce luptă cu valul
ce-l îneacă, întinde a lui mînă chiar după-un fir de pai.
Din creştetul vieţer, unde te urcă vrîsta, cînd vezr intinsa
vale pe care-al să coborî, la colţul vetre] tale rămas stin­
gher şi rece, prin pasul ce'şt Îndreaptă ai tăr spre-a lor
chernărr, te simţt înfiorată cind .... fără vr'un prietin, greu
timpul resemnăreî tînjind al să-I petreci. (Intinde mînile spre
el şi so apropie). -
ION
O pieI! Nu mă atinge! Cu mîna'ţt încă udă de sînge
ŞI norot. Cu demonul trădăret şi al urgier negre, ar vrea
să spurc eli patul ce-I pregătesc acuma pentru urmaşiî mer ? ?
CllIAJNA
O! Nu uita Ioane. că Chiajna e femee, femee care
are în pieptu-l de otel un clopot de aramă în loc de sunet
slab; şi clopotul teribil poate să'ţf sune-odată chiar ceasul
morţef tale. Ca ura-tur să s'aprindă, sloboade tu scrnter !
ION
Mireasa mi-t aleasă, o fiică din popor, ce mi-a cuprins
simţirea cu sunetul el mindru, cu gingaşul el dor. Pe
dînsa am ales'o 'nadins din talpa ţărer, să verse în spre
gloate puterea mlngăieret ; iar mîna el de înger din jurul
frunte! mele durerea va goni .... Cînd se adună 'n viaţă a
grijelor troene, de îngerI al nevoe, nu de grozave hiene,
[208]
208
Riria
CHlA.JNA
Dar eu nu pot nimica ?... Chiajna cea grozavă va
face ca să iasă din sinul el o lavă ce focul şi turbarea,
blestem si desfidare iti va aduce tie ce-avut-aI cutezare
să 'nfrunţt o Doamnă mindră ce, mamă, fiică, soră, se
află strins legată de tronul romlnesc ... Că ţi-am cerut iu­
bire, acuma mă căesc, Şi şti) că dacă Chiajna nu samănă
iubire, o ură ne'rnpăcată, ne'nvinsă în pornire, aduce-va
ca jertfă la cel ce-o au sfruntat-e. Teribila Chiajna, o In­
josire în lume nicl cind nu a răbdat-o,
ION
Du-te de't'f poartă nuri! Sultanulur Selim, c'a tale bine­
facert de loc nu le rivnim. Sultanil au nevoe în spurcate
harernurl.. ..
CHIAJNA (Il lae vorba).
Ce-al zis? .&U văd ca tremurI!. ...
ION
De ură, nu de groază acum îngălbinesc. Ucidă Durn­
nezeiI puterea minţet tale, căcl trebuf să dispară urgiile
fatale din neamul romănesc. (Se scoală ca să plece).
GHIAJNA
Sultanului VOIU duce-a tale cutezărl Şi-I VOI cerşi spre
tine a urel 4ndrepd:,rl; şi vel vedea atuncea de pe-al Mol­
dover tron va fi al meu fiu Petru, sau şubredul Ion. (Hîde
sarcustic, bate din palme să-I vie curlea; apoI înaintează spre Ion,
care pleacă inspre S!.înga\ spuulndu-i ClI o furie conceut rală) :
IO�
\
Tu, inimă de şarpe, o crudă răzbunare s'atingă peptul
tău. (In momentul CP curtea soseşte şi Chiajua se dure in rindurile
el, iar Ion e pe cale de a eşi, un vestilor intră).
[209]
1
Chiajna şi Ioan Vodă cel Cumplit
VEST1TORUL
209
l
I
'1
,
I
Schipor şi cu Ioana vin să te roage să le dat un
schimb de vorbe. (Ion ce trecuse în stinga nu aude. Chiajna Însă
se opreşte, se uilă Inupor, zăreşte pe Ioana, iea din ruiuile IIHel
eurteuce un hohot negru şi-I pune in cap, face după aceea Curtel el
un semn să plece şi ea păşeşte singură spre Ioana).
SCENA III.
CHIA]NA, IOANA, SCHI POR.
CH.IAJNA
Frumoasa. mea copilă, de unde eşti tu, spunemr ? A­
cesta ţi'! părinte? Ce bun şi blind mar pare! Ce caută
aicea din cîmp o mîndră floare, în închisoarea curţet cea
mult vătămătoare ? ... Sunt mare vrăjitoare. Nu vral ca
să'tî ghicesc?
SCHIPOR
Ce'ţ'î cap in vrăj! norocul? Treci înainte, fală. In
sala'( de odihnă Măria Sa ne-aşteaptă.
iOANA
0, tată mult iubite, tu nu ştil cind doreşti, c'ar vrea
de la ori-cine să capeţt bune vestl ? (Călre Chiajna) Te rog
să'mt sput în grabă ce zile mă aşteaptă aicea pe pămînt?
° zi-'mI de poţi, acuma, o zi.'m'f un bun cuvint.
CHlAJNA
Dă mina ta încoace. Tu e�U Ioana Schipor, iar tata
ţi-l pescar. EI a purtat adesea în barca lut uşoară pe Dom­
nul ce-azt se urcă pe al Moldovei tron; dar care pe a­
tuncea era jupîn Ion.
[210]
210
Riria
IOANA
Tată, ce bine ştie, le-a oblicit taman.
CHIAJNA
Eu ştiu ort-ce dorinţă, dar fără de credinţă nu
pot nimic să 'njgheb şi trebue in casă să fim nurnal
noI două.
IOANA
Tătucă, treci acolo şi-aşteaptă să te chem,
SCHIPOH
Vezf bine, far. pe placu-ţr, dar nu pe placul meu.
(Ioana merge iute spre Chiajna privind-o cu interes).
CHIAJNA
Cum şi de cînd ia spune'rnr venit-al lntr'a-coa ?
IOANA (Cu nesiguranţă).
Am auzit din malul ce Dunărea străbună stropeşte
cu-a el valuri in răsărit de lună, că aZI este serbare pe
al MoldoveI plat şi am venit de-acolo ca să luăm nOI parte
l'al nearnuluî .alar,
CHIAJNA
Copilă tu'm) parf mie ca vulpea de vicleana, şi la a­
ceste spuse eu hu găsesc putere să stiu ce te îndeamnă.
O! spune-nu mJ�t mal bine de al un dor in tine să ti'!
vrăjesc în roua căzută pe un crin, cînd faptul dimineţeI
apare pe senin .... Cînd vezt haine bogate în aur şi măr­
geanurr, văzîndu-te frumoasă, spre ele nu fact planuri?
[211]
Chiajna ŞI Ioan Vodă cel Cumplit
IOANA.
211
o nu! îţi cer ertare. Mă 'rnbracă primăvara cu haina
el bogată ce se urzeşte sigur în traiti numar odată. Cînd
eu n'of mal purta-o, cind ea s'o vesteji, frumoasele po­
doabe ca tine vOI dori.
CHIAJ�'A
De vral să al tu multe in pragul bătrlnetet, să 'ntinzr
undiţa 'n ape in toiul tinereţer, ... In palmă mi s'arată c'o
mîndră jupineasă ţi-ar face daruri ţie de dragul feţeI tale,
de-af merge tu cu dinsa 'n palaturile sale.
IOANA
De loc nu voesc asta mărită vrăjitoare! In o fru­
moasă casă mă tem eu de strigoI; iar in a mea colibă şi
mica el poiană, mă simt ca în poveste-o mîndră Cosinzeană.
CHIAJNA (Mortilicată).
Dar parc' al o gîndire cein mintea'ţt se frămîntă, un
dor ce'n al tăii suflet cu drag par'că s'alintă. Cunoştl tu
un om chipeş, şi blînd şi fioros, ce-a 'ncins o dată braţul
pe gîtul tău frumos?
IOANA
Da; îl cunosc prea bine, iubită vrăjitoare.
CHlA.lNA
Ţi-a pus par'că şi astăzl pe frunte-o sărutare. (Ioana
face un semn de emotie punlud mina pe pept. Chiajna il tine mina
dreaptă şi ohservă că a dal de o vorign. Se uită pe furiş şi apot Iasă
mîna aceea În jos). Dă-mt stînga ca să'ţt spun eu aceea ce
s'arată ] Pe mîna ta cea dreaptă e 'ncins un fir de păr
[212]
Hiria
ce-I are şi un altul încins pe mina stîngă. (Ridicind oglinda
ce o are attrnată la cingăl.oare). Să vad şi în oglindă de-afla­
val al lUI nume ..... Ion!
IOANA.
Aşa il chiamă sigur pe dragul meu iubit.
CHlAJNA
o lasă-te de dinsul, frumoasă pescăriţă ; căcr el nu-I
pentru tine, el pare om de viţă. (Privind In oglinda). Ş'apor
uită-te-aicea, priveşte ce-al să vezr (Cu tnspăimiutare]. De te-I
ţinea de dînsul, îp cade moarte crudă; căcl vezI doar ce
s'a rată : dOI stilpf şi de-asupra, de-o grindă atirnată, o
frînghie 'rnpletită, ce poartă 'n vinturt trupul unel frumoase
fete, cu faţa înegrită, şi ochii ZI11 ulşt de corbî, Priveşte ce
făcut-a nevrednicul curmet din chipul mindre! fete şi fru­
museţa el? Văzutu-ţr-ar vre-odată obrazul tăii în unde?
Tu cată-aci 'n oglindă şi 'n urmă imi răspunde! (Ioana jşl
ascunde ra�a speriată şi nn vrea să se uite. Chiajua se apropie de
ea, cu putere sugestivă). Şi parcă jos in temă se află-un trun­
chiu şi-un cap cu pletele 'nălbite de-a anilor povară, ce-a
retezat de sigur caIăul.... Groază mare ! .... Priveşte parcă'!
Schipor ŞI'ţI cere îndurare.
IOANA (Ţipă grozav; apare Schipor, care o cuprinde In braţe).
,
SCHIPOH
Tătucă, haideti iute 'napol la vatra noastră, cad vezt
că a mea faţă de groază e albastră! Ne vom ruga la
Domnul şi vom posti ajun, ca viaţa-ne sub paza Inaltulut
s'o pun. (Vor sa ja��, dar Chiajna o priveşte cu ademenire. Ioana
se inloarce repede ca 'f nebună şi il spline):
IOANA
Te rog Insă cu dinsul ce pare c'o să fie?
[213]
Chiajna şi Ioan Vodă cel Cumplit
CHfAJNA
213
Lut ? Să vedem ce-l cade, n'ai de la el vre-un semn?
IOANA
Nu.
CHIAJNA
Ia spune-mi cu ce slovă porneşte-a lUI poreclă?
IOANA
Cu A, deşi îml pare că are încă una.
CHIAJNA. (Face un fel de socoteală).
Armanul şi Serpega. El are chiar dOI sorţi în scrisa
vieţei sale. Intăf, de iea o fată de jos, urgie '1 cade, du­
rere şi omor; de se 'ncuscreşte însă cu-o Doamnă din neam
mare, ce Chiajna se numeşte, norocul partea bună văd lui
că-r hotăreşte,
TOANA (Se repede furioasă la Chiajna].
Minţt, neagră vrăjitoare! Val! Domnul să ferească
de patima Chiajnet ţara moldovenească, şi de-r aşa, a­
tuncea cu dînsul vreau să mor; sub steag sau sub secure,
uniţi vom fi toţr tref, şi nu va fi Moldova nicI cînd sub
scutul el.
CHT AJN A (Face un semn de descoperire).
Trei 1. ... Eu îI voiu face-o vrajă şi pe Ion de sigur
de soţ îl va lua. Pe tine te-or închide 'ntr'o speluncă­
adlncă, săpată chiar de mine în inimă de stîncă, şi vei
vedea atuncea ce poate-o vrăjitoare pentru o desfrînată,
mirşavă ţiitoare.
[214]
•
Rida
IOANA
Tată! (Cade În bratele Iul Schi por ascnnzîndu 'ŞI or-hir}.
CHIAJNA
S'a 'ntunecat oglinda în ea cind al cătat, cacr nu'ţt
este nict trupul, nicI sufletul curat. In sufletul tău este de
patimt un norod; iar sinul tău aZI poartă al Intinărel rod.
(Cortina cade).
TAB 1. O IT 1, II.
(O cameră din palatul lut Ion Voda).
SCENA 1.
IOANA (Culcată }le un pal.; ridrctndu-se tntr'un col).
Aştept în zadar somnul, dar văd că nu mai vine
s'adoarrnă îngrijirea ce-atîta mă doboară.... Ce lungă'rnt
pare noaptea! Şi nici nu ştiu ce vrerne't, că nu s'aude
aicea nict cîntul de cucoş ..... Mi'! frică! Nu'ş ce'rnf trece
aşa ca un. fer roş prin gîndul meu, prin minte, prin botul
meu zdrobit.. .. : In aşa curte mare ce greii îi de trăit!
Vezt feţe mohortte ce seamănă-a strigoI; ... eZI cotfurl ine­
grite ce stau parcă'n păvază ca cerul să nil cadă pe capul
lor sluţit; şi inima dtntr'rnşir oprit-a cred să bată sub lin
peptar de fer ... La ce am venit aicea? parcă-am venit la
moarte! Cind am plecat de-acasă, părea că vraii să zbor;
să'ml pot vedea l.�bitul pe-o ţară Domnitor! Dar între el
şi mine, ce mulţl �aI stati acuma .... Şi-aşa, va fi o viaţă
de vecinice păzirL. Urît il asternutul păr utelor mărirf. ...
Dar miezul fericirei, cum poţr aci să-I afli? O! nu e feri­
cire în mîndrele palate: căct şanţurt şi prăpăstii între-iniml
sunt săpate.... Nu mal voesc cunună din mindre cercurl
[215]
Chiajna şi Iaon Voda cel Cumplit 215
de-aur, căcr ele 'mt par mie chiar gurr marI de balaur. AşI
vrea să'mI mal fac încă cununt de flort de cimp, ce poţt
purta într'una, iar nu numa'n răstimp .. ; Ioane lasă'[l curtea,
şi tu cu mine hal. De liniştea de-alt-dată aicea parte n'at ...
Haide'n coliba noastră, acolo n'aI habar; mal sigur ca pa­
latu-I coliba de pescar .... De-al şti c'aict în curte s'ascund
şi vrăjitort, ce spun ruşint grozave cu ochr fulgerătorI!...
O Domnul să ferească Stăpînul de-orl-ce rău .... Dar inima
trnr spune că-I scurt veleatul săă.; Dar simt cum capul
meu se 'ngreuie cumplit, să'I pun iarăşt pe perne, să uit
tot ce-am gindit... (După ce a stat cu capul pe perine, se ridică
iar spoi-iată). Ce vis grozav!.. .. Şi preoţr şi icoane, ostaşi
cu coifurI negre, la mină cu galoane. Spahit cu săbii goale,
cu mlnele 'ncruntate ce zbier şi strig în jurul mulţimet a­
dunate .... Dar ce aduc în suliţl?... Un cap.... Şi oare-a
cUI ?... Aduc un cap pe-o ţapă şi parcă'r.; capul lut. (Cade
cu capul pe pernă ţiptnd grozav. Peste cite- va momente intră Ieremia
şi se apropie de patul unde Ioana a adormit.
SCENA II.
IOANA, IEREMIA._mar tirziu CHIAJNA.
IEREMIA
Frumoasă eştr, Ioano! De ce nu eşti a mea ? ... Săr­
mano! Ce te-aşteaptă? A Chiajnel grea U1·Kie .... Ea mes­
tecat-a prafurr în cina ta de sară de dormI aşa de greu.
CHIAJNA (Apare In uşă îmbrăcată bărbăteşte].
,
EI! Ieremio, doarme? Delirul a 'ncetat?
IEREMIA
E faţa încă-aprinsă (Mergind spre ea) Dar ştii, o ştiI tu
bine că nu era otravă aceia ce i-at dat?
[216]
216
Rida
CHIA.JNA
o nu! Căct răzbunare în moarte'} n'aşt afla. Voesc
a lUI durere şi pingărirea el prin Turcii desfrînaţi.
IOAN A (Pare a se deştepta. Ieremia şi Chiajna se ascund].
Ah! Cît de greu mi-I capul. Aier, aicf mă arde.
Cade din uou pe perină},
IEREMIA
Măria ta, nu'I de prisos cununa grea ce capu'ţr poartă,
cînd vrea urgia ureî tale s'atingă pe-o sărmană fată?
Cred celor tarI, că să se lupte cu cel ce's tarr, este ier­
tat; iar cu acel slabt este nevrednic, cînd eşti puternic şi
bogat.... Intinde'ţt marea ta mînie spre capul mîndrulul
Ion; iar un copil îl lasă in pace.... Puterea'ţt face des­
tul zvon.
CHIAJN A (Cam tmhltnzltă).
Cu drept vorbeşti; o mîndră Doamnă nu se atinge
de gunoI. Şi ce sunt oare de cît- asta, răzeşt, pescari, pe
lîngă nOI?
IOA N A (Din nOII agitată].
Chiajna,. Chiajna, teribila Chiajnă.... Ucideţr-o, ucideţi-o
pe ea, în temniţă, urgisita, blestemata ... L'a ucis, l'a ucis ....
(Cade iar pe perină].
\
CI-HAJNA (Scoţînd o slicluţă] .
.
\
Toarnă') iute încă cîteva picăturr, să'! treacă furia.
IEREMrA
Iertare, t; o sărmană fată, aproape un copil.
[217]
Chiajna şi Ioan Vodă cel Cumplit
CHIAJNA
217
Fă ce'ţt zic (Cu putere), ori amar de tine; căci al pla­
nurt ce ţi's de sigur încă mal dragt ca ea.
IEREMIA (Merge iar spre Ioana),
Nu mal e nevoe, uite, parcă'! de lut.
CI-IIAJNA (TI iea de mină, il dă sticluţa 'li-I duce cu sila cu mîna în
spre gura Ioauer, Cu furie),
Toarnă, noule Sardanapal. Sali iea hainele de femee
ce zac pe podele. Te-ar prinde mal bine cu ele.
IEREMIA (a pute).
Teribilă femee. Si sunt al el tovarăs. Trebue să mor
, .
sali s'o ascult, căcl sunt în mîna el.
CI-IlAJNA
Ce stai la gîndurI? Că uite, zorit ziler acuşr 01'1 să
se- arăte şi-afla-vor încă schimbul de suflete 'ntre nor. Pe
mine m'or afla bărbat, iară pe tine femee. Adă lada; al
găurit-o, să nu'şt dee suflarea înainte de-a ajunge?
IEREMIA
E afară, lîng;'i uşă. (Ian amindol pe Ioana, o pUII Învelită
In prost ire şi o scot pe uşă, unde o pun in ladă, Apolo inelle şi iea
cheia la dtnsu. Vin doI oament).
CI-lfAJNA
Doresc ca pînă 'n zori, cu cal vornicr de poştă, a­
ceste scule să fie la Focşanr, din porunca Chiajnet. (Oamen il
ian lada), Mergt de te-odihneşte, iar peste-un sfert de oară
să-rnr fie butca gata şi toţt ai mei plecaţi.
3
[218]
218
Riria
IEREMIA (A parte],
Om sunt eii nU-I vorbă, dar asta e Satana. (Ese).
GHJAJN A (In faţa sceuet}.
Femee sau barbat sunt? eu singură nu ştiu. (Păru·J
blond se desprinde şi cade în valurr pe umerr).
(Cortina cade).
T AnI, OUL III.
(In o grădină pe o terasă un pat simplu de tot, lIngă el o masă de [ară].
ION apor IEREMIA şi la sfîrşit CHIAJNA.
ION
Eu patul meu de lagăr voit-am să păstrez. Să-mr in­
tăresc şi trupul pe netedu-I mindir şi să'mt aduc aminte
că ţara să mi-o apăr, în lagăr trebul sigur adesea să
'noptez. Şi-acum mal mult nevoe't să mă gîndesc la luptă,
cînd scorpia de Chiajna sub pasu'mt vreau s'o sfărm!
Ce-o fi de Ieremia nu mal soseşte încă? Eu l'am chemat
de mult. O fi făcînd şi dinsul, iubitul meu prieten, de-a
ţăret fericire', vre-un vis mingîetor.... O! Ţară mult fru­
moasă, O! Patrie iubită; a fost adesea 'n tine puterea is­
tovită. Dar renascut-ar vecinic măreaţă, glorioasă; din
inima'ţr vitează s'a re'noit Într'una puterea'ţt vectnic stoarsă ...
Să-mt dea tărie cerul să pot să isbă ve se de jugul cel ne­
vrednic tot sinul rornănesc ! (Ieremia Intră şi merge spre Ion.
rnchintndu-se adîIH:}. O vino, Ieremio; nu-I nimenI să te vadă
ca să rivnească 'poate increderea ce-ţi dau. O, vino lîngă
mine; aşa, cînd '{om fi singurI, ca fraţi şi ca prietenr ort­
cind nOI vom vorbi, dar să lăsăm de-o parte a inimeI
[219]
Chiajna şi Ioan Vodă cel Cumplit
219
şoptire (Ieremia mulţumeşte lntr'nna) şi să vorbim de Chiajna ...
Ştir tu la ce-a venit?
IEREMIA
Mal mal c'aş oblici, căcr îi cunosc doar firea. Ea unel­
teşte poate vre-un plan de răzbunare, şi-o fi venit să
ceară vre-un cap dintre boerr.
ION
Mar mult de cît atîta. Venit-a să-mi cerşească ŞI
mîna ŞI coroana Moldovet ce iubesc.
IEREMIA
Ce spu), înalte Doamne? A îndrăznit aceasta!
ION
Te mirt de îndrăzneală la fiara sîngeroasă? Dar ce
'ndrăznire oare în lume n'a avut? Nu'! vreme de mirare!
La luptă Ieremio; să ne scăpăm moşia, e tot ce-l de făcut.
De sîrg nOI să trimetem un om bun, de credinţă, cu banI
şi giuvaerurl să între la Sultan şi, dind pe la cadine po­
doabe şi arginţi, să afle ce-I acolo. Cu banl ce nu POţI
face in ţara luI Selim ? Dar pănă-atuncea strajă în fapte
şi în gîndul ciudaţilor boert, Adesea un rău poate un bine
ca s'aducă, şi cine ştie Chiajna de n'o sluji 'n curind ţla
marea 'ndeplinire a unut mare gind: s'avem o ţară mlndră
de juguri slobozită şi de ort-ce haracr, Căcl Turcul în ne­
saţu'r, l'a lUI lacomă mînă găsit-a sprijinire în patimI de
mărire a multor din bONI. El depărtat să fie de peptul
care-I suge, căct rău l'a 'nveninat. De-o fi stîrnit· Chiajna
pe Turc iar la război li, de frică ştim Romînul că nu dă
tnapol, Ce spun eu Ieremio, crezl tu că') cutezare, cînd
ştim ce pot Romtnit ? RomîniI lUI Stefan n'au bătut el 0-
[220]
220
Hiria
dată grozav pe Suliman? Călcat-au în pIcioare cu patru,
zeci mir oamenI armata lor bogată de peste-o sută mir, şi
ştim că în războaie nict Turcii nu sunt fameni şi'n luptă
'nverşunată el nu sunt ageamiI. Dar aş avea nevoe. de-un
an senin de pace s'alcătuesc oştirea aşa cum o pricep;
apot spre desrobire o luptă să Incep. S'arăt că se măsoară
a ţăret vitejie cu vînja ce sorbit-au din suflet, nu din umerf;
căci oamenii prin inimt, iar nu prin braţe, numert,
TERE�nA
Măria-ta, Ioane, să stăm cum zici pe loc şi în ee-a
fost o dată, să nu cătărn noroc. Să încercăm acuma a
Chiajnet 'nverşunare încet să doborîm ....... Şi apoT, nu-l
ştim nOI firea ? ... Să stăm, să socotim! Ea nu 'ŞI va pierde
gindul aşa uşor nict cînd; vre o nouă znoavă sigur va
pune ea la rînd, şi vreme-I trebuf iarăşt ca scule, banr,
s'adune; căcl tu o ştit prea bine c'o vorbă nu poţi pune
şi nici o stăruinţă la Iacornul Selim, cînd cu o mină plină
nu poţI să't zici poftim. Dar în vedert că poate stîrnirI
neaşteptate pot hotărî 'ntr'o clipă şi Inţîmplărf şi fapte,
dă'mt azI ră vaşe albe de mîna'ţr iscălite şi 'mpllndu-le Ia
vreme, VOI împlini eu însumi solia'ţr, mult iubită, (Il: prezintă
nişte htrtit).
ION (iscăleşte).
Dau totul ce ÎmI cere Iubitul meu străjer, şi dincoace
(Arăl.iud el o hîrtie) e planul ce gîndul meu de fer turnat'a
pe hîrtie pentru vre-un noii războiu ce-ar îndrepta Chiajna
cu �etru îns�re nor, Priveşte'], cercetează'}; din micul lUI
euprms vedea-ver că Romînul nu va putea fi 'nvins; căcl
cred că ei:! gă�i-voiu în mulţi dintre al mel aceleaşt vechf
credinţe ce văd în ochir tăl.
IEREMIA
Tu poţi inerede In mine dorinţa ta senină ....... ţi-am
fost supus în u\'nbră, ţi-or fi rob în lumină (Vrea să se ducă).
[221]
Chiajna ŞI Ioan Vodă cel Cumplit
IO� (Heţinîndu-J).
Dar ce e cu Ioana? Primit-a gazdă bună?
I.EHEMIA
221
A Ioanel înclinare a bine nu prea sună, Ce gînd
mal porţi acuma asupra el stăpîne?
ION
Crez) tu că gindu-l de astă-zt il pot schimba eli
mîne?
IEREMIA
De ce n'ar dat acuma pe fată gindul teu, de al vr'o
chezăşie că nu e un gînd reu?
ION
Voiu să deprind boerit cu ceea ce-am să fac; şi
n'ai vezut că Schipor remas'a tot sărac; şi pentru a o
face a pus el mare zor. Ştiut e că răzăşit sunt tart in
voia lor.
IEREMIA
Boerit plini de jindurr să'I poţt ademeni, din ceata-le
'ngimfată soţie îtl alege, şi-a inrudirer lanţuri în jurul tău
să'i lege; căcl alt-fel ar purcede în contra voiet lale a
intrigel ruşfertun ; căcl inime de Chiajne amarnicI, rîvni­
toare, se află'n multe piepturr, Mal ştiii cum că Ioana (Cu
lIll glas mal stins) doreşte să iubească pe-un muncitor mal
tînăr din ceata răzăşească.
ION (Cu putere).
Ce zict ? (Se aud Iăutarl].
[222]
222
Rida
VESTITORUL
Boerit din ţinuturi vor să vă hiritisească, (Intra hoerit
cu Iăut arit, strigind;)
UN BOER.
Să trăeştt Măria-ta; in plin şă'ţY meargă toate; să'ţt
. fie vara, vară; iarna, iarnă; masa, masă; şi casa, casă;
Ura!
[UN STHAJER
Am prrins un hoţ la grajdul Măriet-Tale [Inl ră vre-o
dOI, ducînd un cal; pe el Chiajna călare 1.11 haine bărbăteştî],
CHIAJNA (De pe cal).
Măria-ta, slujbaşii ţi-s proşti sau prea şireţr : n'avut­
al cind a face oiocol din precupeţt : au îndrumat pornirea
căleaştet făr' de mine, şi'acum ca pe o fugară m-aduc el
către tine. Eî nu pricep că Chiajna ştie să călărească. Dă
ordin ca să trec. Iată'mt plata bănească. (Asvîrle o pungă
cu hanl care se răspăndesc pe jos, oamenii se pleacă să-l culeagă).
Cu O mare putere). Loc! Chiajna trece. (Face o smuncitură ca
lulul şi ese din mijlocul tutulor care se lnchină el).]*)
(Cortina cade).
\
\
*) Bucala mr-hisă 111 parantezt mart poate li ornisa la re­
prezentaţie.
[223]
ACTUL III.
TABI.OUI.I.
(Sala de repaos a Sullauulu) Selim care stă lungit pe o sofa;
narghileaăa pe o masă, unde sunt şi cupe cu vin. Cadlue stau pe
salte le joase, in diferite tilluLe indoleule. Unele fumează; altora le
fac vinI: roabele. O muzică înceată şi simtuală se aude. In colţur!
urne cu afumătorl aprinse).
SULTANUL SELIM, CADINE, IOANA, EUNUCJ,
VIZIRUL MOHAMET SOCOLI
SULTANUL. (Face un semn unet eadine care merge umilită de tol.
de se pune pe scara sofalel. Sultanul il întinde deg.lIl
şi o urcă alăturea, Cadtna e Ioana. Face apoi un semn
unul eunuc, care vine imediat).
Ce vin al acolo?
EUNUCllUL.
Chipru şi Malvazia.
SULTANUL
Toarnă Malvazia, dă la toate (Eunucul merge şi l oaruă
vinul. Sultanul ridică cupa spre fruntea Ioanet ce nu şi-o pleacă şi
stă cu mîna inţepeuita pe cupa el de pe genunchi.
De cînd te iert trecut-au chiar două primă-verl ; a
tale plinsurr însă sunt făr' de mîngîerI. Ti-am dăruit po-
[224]
224
Rida
doabe mal mîndre ca la toate; ti-am pus verigi şi cercuri
din deget păn' la coate. Mi-al amînat într'una răspunsul
ce'ţt ceream, căci mă umpleam de milă, cînd ochii tăl ve­
deam cuprinşr de un plîns de grodză, de-un dor sftşietor,
zicînd: a ta sunt roabă; mă poţi lua, da 'n urmă să ştit
ca am să mor. Am pus eu lîngă tine o sclavă ce cunoaşte
vorbirea ce ştiear : îngăduit-am iară zile să dat flinţel ce'n
sinul tău purtat. Acum gîndeşte bine la ce al de făcut,
căcr Chiajnet juruit-arn pe 'ntăiul tău născut.
IOANA
Chiajna imf cere fiul, şi cind asta v'a spus? (Stringind
mînele la piept)
SULTANUL
Cind în palat aice pe tine te-a adus. (Euuuculut care stă
cu două gărăfi În mînă) Turnaţt aci nectarul ; umpleţt, umpleţi
paharul, că'n el e fericire şi'n dulcea-vă zlmbire, femel fer­
mecătoare Deşearta paharul. Intinde mîna spre Ioana, vrind s'o
cuprindă; rulna'I cade leneş şi capul moale pe umărul Ieter).
UN EUNUC
Chiajna ghiaura se roagă de primire (Cadînele cuboară vălul).
SULTANUL (Face un semn automat că da; apol il repetă).
IOAN A (Sare În sus speriată, căullnd sa'şt stapiueuscă omoţiunea.
Sultanul îl retine mîna).
\
CHIAJNA (Intră, IJ�rge de se pleacă În fata Sultanalur, care-I face semn
să stee m�l departe. Marge spre cadine, care dan sem­
ne de bucnr ie, unele din ele bătînd din palme
JOANA (Dd semqe de friC:l, urmind paslIl Chiajuer I'n ochii].
[225]
Chiajna şi Iaon Vodă cel Cumplit
225
VIZIRUL (Apare in uşa din stinga, Iace semn unu) euue, care pricepe
ce vrea el şi merge CIl un altul de aduc un scaun pUI'I IHor,
în care aşază pe Sultanul şi il duc în jurul odăer, oprin­
du-l la fie-care cadiuă care-şr ridică vălul la dînsul, ple­
cinduse cu respect. Ionua, care şovăitoare luase un loc în
marg ine, se închină şi ea ; el îI leapădă batista şi trece, fă­
CÎnd semne ueconştiute inapor).
IOANA (După ce Sultanul ese, se apropie de faţa scener, face cru­
ce, scoale o icouiţa din sin, pe care o sărută).
In tine mi-I nădejdea; dar nu soseşte nimeni de-aci
ca să mă scape. Chiajna'I aci şi dînsul din nou spre el
mă chiamă.. ..... Ce e mal viu în mine? Ruşinea şi mîndria
sau dragostea de mamă?
ClHAJN A (Imparte giuvaerurl la cadine care îşI ridică valul, afară
de Ioaua ; dau semne de mulţămire, Se uita, vede jos ba­
tista şi tnainl.ează spre Ioana).
IOANA
Iat-o vine'n spre mine. Ce să mă fac eu, Doamne?
Să rog? Să probozesc?
CHIAJNA
Dar iată favorita (Pleclndu-se) Adusu'ţt-arn anume un
şir de petre scumpe, a căror strălucire zimbirea la o
rumpe. Priveşte cît de gingaş s'aude a lor susur; min­
dreţea nu leo'ntrece de cît gingaşu'ţt nur.
IOANA (Respingtud uşor darurile).
Nu voiu de loc podoabe, ci aş voi veşti bune ce de
acolo în coace tu lesne imI poţi spune. Eu sunt mult do­
ritoare de al MoldoveI tral. Despre acel din scaun ce veştl
poţi să ne dai '?
[226]
Rida
CHIAJNA
Am veşti şi ţi le-oi spune, de şi nu sunt prea bune ....
Mal iată şi brăţare batute in briliante; pentru urechf pri­
veşte ti-aduc mîndre smarande; şi� aci'n chirnir, ascultă,
am lefţI ce pot să sune in mîna ta frumoasă de'} zice ce
'ţi-oI spune (Ademenitoare) ..... Mal da-li> şi-o cingătoare cu-o
mîndra arnetistă, dacă acea la care el zvîrle-a IUJ batistă
va sprijinI o rugă ce-aduc ca închinare Ia mintea el vi­
. tează, Ia mindrele-I picioare.
IOANA
Dar care este ruga ce din Harem o roabă poate ca
să 'rnplinească C'uajner ce domneşte in Ţara Românească?
CHIAJNA
Să cel tu Ia stăpînul ce face a ta vrere, oştire să
trimeată inalta lui putere şi să cunfunde'n iadurr, puternic
de'I Sultanul, pe-un venetic d'acolo ce nol numim Armanul.
IOANA
Ce spur, şi a cur cap vir să cei tu de la mine? A­
celul ce de suflet şi inima mea ţine? Nu ţi-al brodit tu
bine al gîoduluI tău vifor, căct eli sunt Moldoveancă, mă
chem Ioana Sohipor. (Htdica văl III).
CHIAJN A (Dă Inupor),
\
Ea e Ioana \Schipor? ! De soartă's duşrnănită.
Cine-ar fi zis ca dînsa s'ajungă favorită? Şi să ne 'nchi­
năm fruntea spre ea, Chiajna nor, la biata pescăriţă din
plebă şi gunor,
[227]
Chiajna şi Ioan Vodă cel Cumplit
IOANA.
227
Ce zicI? parcă spuseseşi ca favorită sunt.... O nu!
te 'nşelr, o Doamnă! Zac vie 'ntr'un mormînt, de-atunci
cînd o femee cu suflet de venin, o neagră vrăjitoare ce­
avea pe dracu'n sîn, m'a adormit în curtea iubitulul meii
Domn şi m'a minat în urmă din deal în deal prin somn,
m'a dăruit ca pradă unul grozav hultan ce m'a lăsat aicea
mal bine de un an. Dar n'are bucurie aci că m'a închis;
căcl s'a brodit cam alt-fel de cum dînsa a zis , căcl am
găsit un suflet cu milă în păgîn, pe cînd pe-al el de sigur
că diavolu'I stăpîn ... Mi-a hărăzit Sultanul podoabe ne'ntre­
cute; i-am mulţumit de toate cu-a mele lacrimt mute. Mi-a
zis el că Sultană m'a face, dacă vreă ; i-arn spus eli nu
prin pllnsurî ce tot vărsam mereu. El n'a pedepsit roaba,
nicl rîs-a plinsul său; dorm încă liniştită cu pruncul meu
Ia sîn; aştept Domnul să af!e amarnicul meu chin.
CHIAJNA
Iubitul tău Domn şade cu capul rezemat de pieptul
mindrel soaţe ce ţara lUI i-a dat, şi-un fii:'! ce-I numit Petru
a împlinit un an; iar el se "nvîrte 'n juru'i curat ca şi
satano El arde; frige, 'ngroapă pe oamenl chiar de VII şi
nu scapă din bardă'î femel, bătrîn" copit : şi s'a zvonit
prin spuse, că un bătrîn pescar a fost zvîrlit în temniţt de
un al seu samsar. Nebun se prefăcu el, cerînd necontenit,
o fiică ce cu dînsul zicea c'ar fi venit. De crezI că se cu­
vine acestur rău vre-un gînd, ip e şi obîrşia şi sufletul de
rînd .... Din astă inchisoare, eu pot ca să te scăp, De nu
voescr cu tine ca ura să'mi adăp, să'ml dar acum in grabă
cu glasll·tl ajutor, un duşman a învinge şi-un tron să
scap de-omor.
IOANA
Se poate, se prea poate, înaltă jupineasă, să nu fie
în mine nici inimă de sOI; dar eu te cred pe tine, cu
[228]
228
Rida
neagra vrăjitoare, o singură plămadă eşită din noror, In
temniţă de'I tata, Ion de m'a uitat; aşa a voit Domnul să
trag acest păcat. M'or da eu morţet pradă cu pruncuşorul
meu. (Luînd de jos batista şi svn-liudu-i-o), Tu mergI în spre
Sultanul, al drept la patul său). (Cadinele lutăt se adună în jurul
Chiajnet şi a Ioaue), se miră, se sperie, ridică minele În SIlS, altele
le pun cruce pe pept şi apor pleacă pe rind cătlnd inapor, O femee
mal bătrînă aşteaptă pe Ioana şi, la cele din urmă vorbe ale er, o
trage în spre uşă, CÎnd ea aluncr ridică batista şi o aruncă Chiajnet,
după care ese şi Ioana).
CHJAJN A (Zdrobită).
Şi cel surneţ adesea de soartă- 1 înfruntat.
UN EUNUC (Il atinge umărul arăl indu-I sala goală. Chiajua îl dă o
hîrtie şi o pungă cu bani, spunindu-I}:
CHIAJNA
Hirtia-aceasta dă-o la marele 'mpărat.
EUNUCUL
Adică lur Socoli, mult marelut vizir ; Sultanul. .. n'ar
ce-r spune, e vecinic in delir, (Uşa se deschide şi intră Sultanul
cu marele vizir Socoli şi cu mal mulţt sfetnicl. Eunucul îl dă hlrtia.
Sultanul merge de se aşază pe sofa. Vizirul stă În picioare şi face
semn Chiajnet să se apropie) :
SCENA II.
SULTANUL, VIZIRUL, CHIAJNA după aceia
\ IEREMIA şi PETRU.
CHIAJNA (Apropiindu-se de Sultan şi făcînd o adîncă inchinare).
\
Se 'nchină iarăşt Chiajna cinstitet feţet tale, ca drumul
spre lumină din nou să ni-l arăţi; căc! marea 'nţelepciune,
[229]
Chiajna şi Ioan Vodă cel Cumplit
229
cu care 'nalt profetul a ta frunte 'nzestrat-a, poate ca să
aducă o pace'n turburărr. Trimis-ar tu Moldovei, de dOI
ani şi mal bine, un gtde 'n loc de Domn. Dar marea lur
cruzime şi inima-I de tigru urgia neagră varsă pe tot ce 'ti
e supus. El preoţir îl arde, boeriî îl zugrumă; apof de la
plecarea ce'ţt datoreşte ţie îndrumă către alţiI a gloatelor
privirt, De scuturărt de juguri el planurt face 'ntr'una.
Venit-ati o solie la fiul meu cel mare, să-I roage de dom­
nie; dar el precum şi însumi, supuşir voiet voastre, venit'am
către tine un sprijin ca să cerem, tiranul să'l zdrobim.
Prin alte fapte rele el părăsi credinţa, pe care-o 'mbrăţişase
a marelut profet. Si-acum în spre Catolici ce Frîncul îl
conduce, şi 'udreaptă-a lUI vederl.. .. Puterea să vă simtă
aduceţi-î mustrărI... De ocnă vrednic este, iar nu de-un
tron domnesc. De cît ca negustorul ce nu şi-a uitat slujba,
să'şt umple iar chisoiul şi spre alt cap în urmă el sprijin
să'şt plătească, mar bine puneţi iute pe Petrul meu în scaun
şi, Îndoind haraciul ce-l dăm nOI sem i-lunel, tu vei seca
izvorul acelora ce cată mereu tot răsvrătirt, Tu ver avea
atuncea pe două ţărt vecine al Chiajnet singur suflet a
tot ţie supus.
SULTANUL (Face un semn Jur Socoli să răspundă].
SOCOLI (Se închină).
Chiajno! îţi ştiii dorul ce al de-a pune 'n fruntea po­
porulut de-acolo, urmaşii tăl bicisnici; dar cine'mt poate­
aduce la vorbele-ţi un sprijin; căci tntărtatu-ţt suflet adesa
îndrumat-îl spre prigonirt aprinse.
CHIAJNA
Pe Petru-'] am cu mine şi Golia Ieremia dintr'a Mol­
dovei fir e sigur un fruntaş. Şi cred din auzite că strălu­
cirea voastră acel ce pomenit-am de loc nu-I e străin ....
[230]
230
Rida
Pe cînd credea că-Armanul este supusul vostru, cu tnsuşt
al luî umerI l'a 'mpins în spre domnie.
VIZIRUL SOCOLI (Dii ordin unul Turc).
Chemaţi aci GhiauriI ce stau în aşteptare. (Turcul ese
şi intră Indal ă urmat de Ieremia şi de Petru, care cum intră pe uşii,
se pun cu faţa la pămînt. Că tre Ieremia) Vorbeşte tu, Ghiaure,
ce farrnă şi tnchiagă al tău trupeş prieten?
IEREMIA
Mi-a fost, dar nu'rnt mal este prieten, nici stăpîn, de
cînd vrea ca să 'nfringă puterea voier tale, şi înaltul vostru
sprijin doreşte să-I zdrobiască. EI gloatele adună, voroave
mereu tine ca să răpună jugul cumplitulut păgin şi să
'ndrumeze gîndul, de vor avea nevoe, spre buna ocrotire
a vre-unul neam creştin.
SOCOLI
A îndrăznit nerodul puterea să'rnt hulească. Să vie
acuma 'udată aici Zade Ci gala ; să 'ndrume-un ciauş grab­
nic spre mica voastră ţară, să vadă ce-I acolo " ia r vOI veţi
sta aicea ostatici şi val vouă! dacă'mt veţt fi mintit; căcî
veti plăti cucapul alcătuirea voastră .
•.
IEREMIA (Moale şi sperios).
\
Te-am sukărat, stăpîne; plecat îţi cer iertare. (Se pleacă
la pămînt).
PETRU (Fricos dîndu-se înapol).
Ne 'ntoarcem iar în ţară; trimite-vom pe alţii, mal
bine să vă spue �ele ce se petrec.
I
[231]
Chiajna şi Ioan Vodă cel Cumplit
23l
CHIA.JNA (Fulgeră cu ochI dispreţuitor pe Ieremia şi pe Petru ; apoI
trufaşă face dor paşt înainte, adinc închiniudu-se din nou}, ,
V'aţi întărtat zadarnic mînia în spre nor, Aice cînd
venit-am cu mare bărănire ca ţara să slujim şi să 'nchinăm
spre tine o nouă dăruire de patru-zeci de mit, nOI n'am
avut gînd rău, ci vrut-am tot-odată să indrumăm izvorul
de bani şi de credinţă întreg spre faţa voastră ; iar ţara
ce se sfarmă în dări şi 'n birurI noue s'o liniştirn odată
de-atitea zbuciumărt .... Acum inalta'ţî voie spre noI supuşi!
strige; spre vînzător trimită să afle indreptărr : 'nălţimea
ta ştii doară, că nu prinzt roiu 'n ropot; in stup să'l
poţt atrage, Îti trebuI fum, nu clopot.
SOCOLI
Dovada, dă dovada, sau dacă nu, val ţie!
CHIAJNA
Cu noI avem aice puternica dovadă la toate cele spuse.
Boerul Ieremia încins la mijloc poartă răvaşe vorbit oare
de ţelul lut Ion. Şi crede că într'însul un duşman al pu­
ternic, care visează 'n Bosfor imperiul latin; şi-acel ce
este astăzt un domn cu cap plecat, să fie rntnr sau poimîni
un mare împărat.
SOCOU (Către un Turc).
Mehmed, să iet îndată scrisorile ce poartă acest ŞI­
ret Ghiaur.
TURCUL (Mel'ge spre Ieremia care lremură şi 1111 nimereşte elim să
deschidă chimirul].
CHTAJNA
Sărmane ! Ţine'ţt firea! Te-a dat în gălbănare!
(Petru caută adăpost. În dosul Chiajnel).
[232]
232
Rida
IEREMIA (Dă serisortle).
Poftim pe toate iute; acum pot să mă duc?
SOCOLI
Mehmed, vezI ce-r în ele?
TURCUL «Citeşte npor spune):
Aceste ne arată, inalte împărate cum Ghiaurul de
legea Profetulut şi-a rîs. (Sultanul face un semn de minie),
Cunosc prin semnul penel chiar mîna ce-a ţinut-o. Arată,
prin minciună, cum vrut-a să pornească in contra voiet
voastre a Leşilor mînie. El s'a slujit de Laschi, acel ves­
tit şiret, să capete în mînă Pocuţia 'ntreagă şi-averile lUI
Tomşa cel mort în grea urgie.
SOCOLI
A lndrăznit atîta?
CHIAJNA
Dar ce n'a 'ndrăsnit oare? Cazacilor cerut-a ajuto­
rare grabnic cu scule şi cu ban], Sferşevski căpitanul de
sîrg aeuma plecat-a .. în drum către Moldova; Bulgari şi
Sîrbi grămadă, şi Grecr, şi Arnăuţr, chemat-a în spre
dînsul sUQ cruce ca să lupte; viziru 'n mînă are aceste
izvodirI. El guri de foc turnat-a aproape două sute şi
planul cel de luptă tocmit chiar de el insuşr, priviţi-l,
e aci. Spre \ ţară poţi trimite să vadă şi acolo cele ce se
urzesc ..... IaIr tu să dai poruncă să se arăte 'ndată 'nchi­
soarea cuvenită Chiajner şi la-ar er,
I
\
SULTANUL (Face un sem lul Socoli şi ese CII mal mulţi dregători
zicînd).
Să aşteptaţi aci reînturnarea noastră (Ese toţI TurciI).
[233]
Chiajna şi Ioan Vodă cel Cumplit.
SCENA IV.
CHIA]NA, IEREMIA, PETRU
CH1AJNA (Către Ieremia).
233
Văzut-ar tu ce poate o minte de femee, cînd capul
nu-l bezmetic şi inima', e plină de patimă şi voe? Ce rău
te zăpăciseşt l Unde ţi-e bărbăţia, viteazule 'ndrăzneţ?
(Către Petru). Şi tu'ţf inctlcear vorba; păcat că'ţt mai sunt
mamă? O Doamne! De ce oare nu mi-al făcut tu parte
să am şi eu un fiu, aşa cum aş fi vrut! Aş fi 'nvîrtit pă­
mîntul cu-a mele şi-a lUI braţe şi gindurilor mele eu le­
aş fi dat viaţă; n'aş fi ucis in mine blîndeţă, bunătate
şi n'aş fi stors din mine tot simţul de dreptate; căci
Domnul cînd un suflet sădi 'n a mea făptură, el nu îl trn­
plintase numa'n porniri de ură : ........ Dar cînd lîngă coş­
ciugul în care rămăşiţa drag soţului meu Mircea închi­
să se afla, eu patru prunci văzut-am şi o gloată de turbaţi
care pe ţerna caldă veneau ca să lovească în sufletul lor
tînăr simţirea lor fiiască , me deşteplăt atuncea din visul
n ... eu de lene, simţind pare că ghiara teribile!or hiene că'mr
sfîşie greu peptul, iar sufletu'rnt ferbinte s'aprinse de o­
dată de-un dor de răzbunare, un dor lipsit de milă şi fără
de cruţare. Speram atunci că fiit unet atare firi vor şti să
dee sprijin la marele pornirt, Dai' iată pentru cine (Arătînd
pe Petru) luptat-am Cll dor viu! Tu eştl o stîrpitură, iar
nu, nu al meu fiu l ! (Caztud în genunchi) O! tu Isuse mare, mult
blînd mîntuitor, în casa blestemată a negruluI păgîn me
rog cu umilinţă pentru-al meu neam creştin. Tu, ce-al
luptat odată spre-a sămăna credinţă şi faţa ta prin veacurt
luceşte'n biruinţă, pe păcătoasa iartă ce ţara'şI impovoară :
scăplnduI fericirea, pe dinsa o omoară; căct glasul
de mustrare incepe să'l asculte........ Ridică-a le ei zile,
căcî a trăit prea multe. (Se aud alură gonrne, sunete de arme,
f;lrigilte g rozave. Sultanul reinlră tneunjurat de curtea lut,
[234]
234
Rida
CIIIAJNA (La vuetul de războiu, tşr astupă urechile, Un Turc vine şi
il atinge umărul ; ea se scoală ca zăpăcită, lşl şterge frun­
. tea şi ochit şi Întreabă:
Ce e ? Ce se aude?
UN TURC
Nălţirnea Sa Sultanul e gata să'ţr dea vorba.
CHIAJNA (Merge cam clătinlndu-se şi in povara unet marr durert).
SOCOLI
Eştl slobodă, Chiajno, şi iată-a ta putere (Dtndu'r un to­
poraş CII semi-lună). O suta mii de oamenI vor merge ca
să pună pe fiul tăă in scaun. Vizirul are ordin pe fiu'ţr
Alexandru, cu-întreaga lui oştire în frunte să-I aşeze, şi
de acolo drumul cel drept in spre Moldova sfărrnlnd să
şi'I urmeze, Ion de-a primi solia cu vorbele de pace ce
duce inainte, în.l pace ea s'a'ntoarce : de nu, arnan de
el. GhiauriI intre dinşil tntar o să se sfarme şi-apot ci­
racit mel.
CIHAJN A (A parte]
Dar ce-am făcut. O! Doamne, Se poate chiar ca
dtnşir să cadă'ntăl in luptă (Făclnd lin pas, pune un genunchiu pe
scara patulut turcesc) Ingădue O clipă, nu 'ntinde aşa iute
viteaza ta 'aripă, reia'ţr îndărăt tronul ce'l am in stăpînire,
iar de la ce rîvnit-am cu voe mă retrag; mal apără stă­
pîne de oştl pămîntu'rnt drag,
\
\
SOCOLI
E prea t\trziu; nu poate-a profetuluI oştire să afle
'n scurtă vreme a doua hotărîre.
[235]
Chiajna şi bon Vodă cel Cumplit
CHTA.TNA
23fi
o ţară! o dragr fir ; O! duşmane de moarte! In
peptul ăst îngust cum oare v'aş împarte? *)
(Cortina cade)
T A fi T, O lJ r, I 1.
Cortina se rIdică pe un tablou, care înfă ţisează partea palu­
tulu) în care Iocueşle Ioana şi care da într'o grădiuă, în fund avi nd
Bosforul, Radu fratele Ionner, vine cu un Turc din spre Bosfor şi
ajung tiptil la uşa secretă, Luna dă In nor,
D, RADU
O! soră mult dorită, ascunde Domnul luna! Spre
nOI întinde mîna (Turcul deschide uşa cu o chee, iea o pungă cu
bani din mîna lut Radu, apolo rupe de fng�, strigind):
TURCUL
Allah, Allah, zăvozit la ghiaura. Allah, allah! (Apar
mat multi Tlll'c! : Radu, care a intrat tnăuntru, mehide uşa, şi Tur­
cii nevăzmd nimic, pleaca tnapot, Radu apare cu Ioana t,upilaV,
Ioana purtind copilul în hraţe, Se aude tiin nou alarmă, Turcit nă­
vălesc din nou, iar Ioana şi cu Radu! care plecase căl.re [erm, al!
numaI timpul să se pitulezo supt lin dos, Turcit nrgăsJnd iar ni­
mic, strigă: Allah. sti'!: pedep,'e(tscă şi pleacă. Rămlne un ul, Se vede
barca venind din fund.' O delunătură răsuuă; Turcul cade jo� în mij­
locul seener. Ioana şi cu Radu dînd să fug;t la barcă, dau peste ca­
davrul Turculut şi se rel raa () clipă tnapot : aput, facind semnul CI'U­
cel, sar peste el şi merg spre ma l. Se sue în barcă, care începe a se de­
părl a. O mulţime de TurcI cu f:ll'lii dan de mort şi de fuga creşti­
nilor, strigă cumplit, ridicînd mînile la cer. Luna reapare, iar din
depărtare, se aude slrigînd din barcă: Trăiasl'l! Moldova, 'l'ră iaseă
Romănia!
(Cortina cade)
*), Două versuri CII cezura scurtă Înadins.
[236]
ACTUL IV.
(Sala Tronulut in palatul Jur Ion Vodă; pe tron o Evanghelie şi
o cruce in picioare),
SCENA 1.
LUPU STRO'ICI, LOGOF A TUL BERHECI, POSTEL­
NICUL CRACIUN, şi alţI boerr, In urmă HURU.
UN BOER (Care Întră).
Bun găsit la boerr.
BOERII TOTl
Bun venit cuconule.
ALTI BOEm (Intrînd).
Cu plecăciune la toţi cel de faţă.
BOERH
Ne închinăm.
\ ALT BOER
Cum mai' �erg trebile?
\
STROICI
Tarapanaua sună a plin.
[237]
Chiajna şi Ioan Vodă cel Cumplit
BERHECI
Dar rîndurile noastre a sec.
CRAClUN
237
Şi secu-I la vremea zilet. Nu ni s'a însurat Domnul
în postul mare ?
STROICI
Şi Paştele şi sfintele sărbătorf mal au rind. Avem
slava sflntulut destule ponoase.
BERHECI
Sabia, focul ŞI pămîntul au de lucru în toate zilele.
IANE VISTIERNICUL
Ce să faci? Ne-am dat cu voe chica in minele lur,
NICOARA COMISUL
Ia ne dăm după ea. Sfinţită să-I fie pomma staros­
telul Ieremia Golia.
BERHEl:I
S'o îngroşat gluma, vere.
STROICI
D'apol de gologănimea asta, ce mal zicl ? Tot pentru
golanI; pare că l'ar fi făcut măsa pe pae; că nOI dă !
boerI get-beget, suntem deprinşr cu galbeni rotungiorr, iar
nu cu ocale de aramă.
[238]
238
Bil'ia
IANE
Ş'apoY cu znoava dări lor, ne-a cam schimbat galbă­
nul în puişor. Am prins a merge ca racul.
NICOARA
Ne urgiseşte de moarte şi o să ne scoată la covrigr,
urgisit iar fi fost numele şi răsnumele.
STHOICI
Ridica- l'ar sfinţit ele pe capul nostru.
NICOARA
Şi să-I vie răsplata pentru cele făptuite.
BERHECI
S'o ruga dar Mitropolitul cel alungat în fundul munţilor.
CHACIUN
Şi Vlădi.:a cel ars ele viei, ponegrit şi pîngărit pen­
tru ce? Pentru că îl erau dragI cele lurneştr,
STHOICI
Par'căpopa ŞI călugărul nu's oarnenr Şl el?
BEHIIECI
,
Ş'apoi ci�e nu păcătueşte pe lumea aceasta?
STROICI
Ia bietul Shierea şi-a luat grija de toate. S'a dus In
ziua de Paşti poclon calăulur, Doar ziua cea sfîntă ia fi
[239]
Chiaj na şi Ioan Vodă cel Cumplit
239
făcut vre-un locuşor printre pravoslavnicr, c'alt-fel avea ŞI
el ale lul multişoare.
CRACIUN
MorţiI cu morţir şi viir cu viit. Cel ce s'au dus, Dum­
nezeu să-I ierte; dar celor rărnaşr, Arnan!
IANE
Ne snopeşte, ne scutură de parale ca paele de grîU.
S'a pogorît acuma, el coşcogemite Domnitor in trebile vis­
terieI. Cer-l'alţt DomnitorI se ţineau de ale lor; dar datul
şi luatul era treaba logofătuluI şi a uricarulut, Hop! şi-a
vîrît coada şi-aici.
STROICI
El ZIce că lupul nu se hrăneşte cu slugl.
CRAClIJN
Se teme să nu-l piară golanii. Tot pentru golanI!
Tot pentru golanT! Ca dă, vorbă intre nol să fie; se zice
că i-o cam cunoscut de aproape cînd nu era unde-I acum.
BERHECI
El! roata lumer l Căct nici nu ştit pe care ne-a păli
norocul; că trebue să ne vie şi nouă apa la vad. Ce
dracu? Că nemurie de Domnie avem destulă, Numar ne­
uitatul nostru viteaz Stefan avut'a şapte femel, şi de-ar fi
făcut COpil cu toate, apor nu ne mal venea rindul; de şi ne
tragem şi noi din viţă, dar din alte viţe.
STROICI
D'apot şi el a pornit pe calea străbunulul. Are două
pănă acum. Cea d'intăj e pescăr iţă cu care are un copil
[240]
240
Rida
,
\
ŞI a doua cinstita jupineasă Srnaranda Huru.... Ce mal
îngînfat e nenea Huru; parcă-r un păun. Numai picioarele
il arată obîrşia; că dă! şi nol avem fete. Şi ce zicI
Berhecr ? N'o fi el mai mare boer ca nof..., Dar cum ai
zis adinioarea : Roata lurnef şi pace.
CHACIUN
Opincaril or să ne dee cu de getele în ochr. Ne duce
Ia sapa de lemn Măria-Sa.
BILAl STOLNICUL
D'apot zeciuiala! Să luam numai una din zece nor,
şi una Visteria, şi opt, opt, opt să Iese frate de pomană
ţăranilor!
IANE
Pomană da, pentru iertarea păcatelor, că multe ma!
Iăptueşte.
CHACIUN
De la el pentru nof, ochiti bun ŞI mînă slobodă nu-I
nădejde. (r�ltI'ă Lupea Huru],
MAI MULTI BOEHI
Iaca şi socrul Măriet-Sale. Cu plecăciune, cucoane
Lupea, Cu plecăciune, Poftim de stă).
\
HUHU (Iugiuful].
Mulţumesc Dv.; ia oleacă; mă duc, că m'a poftit
Măria-Sa Doamna, fata mea.
[241]
Chiajna şi Ioan Vodă cel Cumplit
STROICI
241
Ce zici jupine Hurule, parcă miroase a fum de puşcă.
HURU
Ce mal ziceţi şi lurninările voastre, că sunteţi mal
mulţt,
BERHECI
NOJ vorbim de ale vieţer şi de ale morţii, că nicl nu
ştit de unde sare epurele, să nu mal pornim care-va după
Sbierea, că vin sfintele serbătorI şi s'a izvodit hatîrurI de
aceste pentru ele.
nURU
Mi-I ginere Măria-Sa; dar n'am să'I ţin parte, că de
ginere Domn nu mi-I speriaţi ochir,
STROICI
Nu jupîne Hurule, că dreptnict de Domnie avem cît
păr in cap; fete de- am avea. Era vorba de Sbierea ce
nu'ţr era prieten.
BURU
D'apot a eul era ş'a eul nu era? Pe trei Domni in
şir i-a cumpărat şi i-a vîndut. Fie-I ţertna uşoară.
STHOICI
Şi mîna voastră cea dreaptă marele Staroste, pirca­
lebul Ieremia Golia ce) îmbogăţit şi îmbuibat de bunurt,
cîte nu vinde şi nu cumpără!
[242]
242
Hiria
HURU
D'apot şi nOI suntem cam anapoda şi gret în voe.
Cum să ne mal facă şi bicţit Dornnitorr să ne împace?
Lăpuşneanu ţinea cu noi; l'am dat gata. Despota voia să
ne pue bine cu gloatele; l'am dat gata. Ion ţine cu talpa
ţăret ; nu ne place. Ne-a mal dărui sfintul şi pe altul.
Rămas bun, mă duc la Doamna,
IANE
Jupîne Hurule mal stăi cu nOI şi nu lua şăgile în
sarnă ; că nof suntem mult plecaţt lul Ion Vodă.
HURU
Bine, bine. Am să vin cu el acuş, (Ese).
STROICf
Paserea pe limba el piere, şi de nu ar fi scurtă din
născare limba luT Huru, ce ne-ar mal rîndui! (Se deschide
uşa şi Intră răzăşit cam lmpingindu-se unul pe altul).
SCENA II.
Cel m�I de sus, ZAPAN, FRUNZĂ şi RĂZĂŞII.
ZAPAN
Hal înainte, că doar ne-a chemat Vodă. (Dau cu ochiI
de boerI şi se c�,m zăpăcesc).
FRUNZA (Către alt răzaş).
Dute înainte, că doar ne-om fi lingăl, să stăm la uşă.
(Răzaşil se Închină' la beeri şi merg spre stinga scaunului domnesc).
[243]
Chiajna şi Ioan Vodă cel Cumplit
STOICI (Mergînd spre er),
Ce gind v-o adus pe aicr ?
ZAPAN
243
Gind bun boerule. Am ajuns şi nor, cu voia Domnu­
lut la chemarea Dornnitorulur nostru Ion Vodă; blagos­
vit să'I fie numele.
RAZAŞIl TOTI
In vecii veacurilor.
PARTE DIN El
Amin.
BERBECI
ImI pare bine. Să vă trăiască!
RAZAŞIl
Să ne trăiască. (Făclud cruce si punînd dosul maniI în jos
cu plecare).
FRUNZA
Pănă acum în nevoile noastre eram tot înapol, dar
la războae şi la greuăţt tot înainte; la bătălie cu Leşit
înainte, cu Turcit tot aşa; cu Tătari! în frunte.
ZAT'AN
MaT avem nOI parte de cuvînt, de vorbă bună? iar
cel-ce veneau din partea Mării lor- Voastre tot cu tio! şi cu
ho! şi mar nicl locul din mormînt nu era al nostru; dar
[244]
244
Rida
clăcile, colaci! şi zeciuelile ne sftrtecau inimile. Nu aveam
para mal marunţică, mal potrivită cu nevoia, şi Dumne­
zeu ştie cu ce greu adunam un gălbanaş. D'abia îl ză­
ream în ochl şi ţi-I şi înşfăca. Să mal capeţt cusur Inapoi
nicI vorbă nu era; îl plîngem dorul pănă ce-l aveam şi
urma după ce-l dam.
IANE
Oare drept să fie, că vi se făceau asemenea buclu­
cur), De ce nu vă pltngeaţr ?
ZAPAN
Să ne plîngem? D'apot cUI? Să ne umple terna
gura, cînd om deschide-o şi vlnătaia spetele'? Inghiţeam
şi răbdam.
BOERII
Proştilor.
ZAPAN
Nu prea proştt, boerule, dar fricoşt de cele rele.
Pănă la ,Dumnezeu, sfinţit te botează, sfinţii te îngroapă,
şi Măriil«. Vodstre parcă nu ştiţ) prin cite dijme trece gal­
benul, pănă ce intră în punga luI Vodă? Nu slăpanit cel
marI te mînîncă, ci lighioaele cele rnărunţele te sug ca
lipitorile.
\
\
STROlel
Toate's\ bune şi frumoase; dar oarnenr mulţI mor pe
sfinta dreptate. Temniţele sunt pline de călugărI, oamenii
lui Dumnezeu;
[245]
Chiajna şi Ioan Vodă cel Cumplit. 245
FHUNZA
Oameni! lUI Dumnezeu suntem ŞI nor. Doară că nu
mîncăm şi nu şedem în hrube negre ca el, de unde vin
numai gîndurI de făptuirr rele.
BERHECI
Dar el sunt bunii voştrit stăpînl,
ZAPAN
Să nu vă fie cu supărare că nu snnteţt dintr'aceia;
că doar vă văd la lumina zilei. Să le putrezească şi lor
oasele prin temniţă, cum au putrezit răbdarea noastră,
nevoia.
lANE
Toate's foarte bune dar acuş iar vine vremea că­
săpiet, şi vă vor mal rărI rîndurile voastre, de vă tre­
buie larg.
ZAPAN
Facă cu nOI ceea vrea. Ii suntem dăruiţt cu trup şi
suflet. Cu mila lUI ne-am coperit căscioarele, ne-am ridicat
viile şi ne-am îndulcit cu. cele bune; că puţini sunt care
să n'aibă frupt alb la casa lur. Zicem şi nol ca Iov: «Ion
ni le-a dat Ion să ni le iee>,
STROJCI
Dar nu cum-va a împărţit ţara între vor, de-I purtaţi
atîta mulţămită?
[246]
246
Rida
ZAPAN
Nu boerule! Aşa tifericie ') nicI noi nu dorirn ; dar
ştim că avem şi noi cur ne închina şi cui pleca capul;
ca-r greu cînd omul nu ştie încotro. (Intră Durnhruvă şi Iere­
mia GoJia).
SCENA III.
Cei de SlIS, VORNICUL DUMBRA V Ă, IEREMIA GOLIA.
UN BOER
Iată ŞI Vornicul şi Părcălabul. Cu plecăciune.
DUMBRAVA
Sluga.
IEREMIA
Prea plecat,
STROICI
Da ce sunteţi aşa de mohortţr, parcă va luat pînza
de pe obraz.
IEREMIA
Atr cam oblicit-o, Suntem amărîţi tare, că s'a stirnit
Jar nev?:e pe capul nostru.
IANE
Ce? Cum?
\
IEREMIA
Chiajn\a au scos iar pe Sultanul din minţt ŞI ne tri­
mite veşti rele.
*) Cuvînt poporan care însamnă fericire cu o nuanţă de ironie.
[247]
Cbiajna şi Ioan Vodă cel Cumplit
IANE
Dar cum le ştiţr ?
IEREMIA
Să vă mal spue ŞI Vornicu, că eu is sleit.
IANE [Călră Dumhruvă).
Cum e lucrul, Vornice?
DUMBRAVA
24-7
A sosit în ZIUa un arcaş de la hotar, şi a venit în­
tr'un suflet, să ne povestească că a poposit acolo ca să
se odihnească un ceauş cu un firman, prin care cere să
ridicăm haraciul la opt-zecr de miI de galbenr,
ZAPAN
Auzita-ţl breee? Păcatele noastre! De unde avem să
mal dăm atit a bănărit? Mal bine ne ar lua şi sufletul, că
tot una ni-t,
IEREMIA
Nu purta grijă că or să lele şi banr şi suflete. Cind
se stîrnesc Turcit, de nu le faci pe plac, te pălesc toc­
mat in numele tatălut.
RAZEŞII
Val de nor,
BOERTI
Da lUI Vodă ce-I cer: Inchinarea Domniel ?
[248]
248
Rida
DUMBRAVA
De n'a vrea să plătească, să închine Domnia lUI Petru
Şchiopul care s'a prins să răspundă haraciul îndoit. Tră­
iască Caiafa.
IEREMIA (Cu o voce ce parcă nu-I a In1).
Blăstămata de Chiajna,
RAZEŞIl
Potricăli-o-ar Dumnezeu cu relele ce ne varsă pe ca­
petele noastre.
IEREMIA
Nu vă stricau mintea. Vodă'I om cu minte. O să se
închine mar bine de cit să vă hăcuiască iar Turcit.
RAZEŞII
Şi cine o să plătească gIoba ?
BOERII
VOI poporul.
DUMBRAVA
Şi boerit ar da cînd ar da gloata. Că doar tot al
ţăreI copil sunt. D'apot nu vă mal bateţi cspul cum şi ce
fel; că Vodă nicî cît am plătit nu mai vrea să plătim;
d'apoI încă vre-un adaos. Şi nu ni s'o fi răcit inima în
nor, ca să răbdăm atîta batjocură de la Turc. Măria-Sa
pricepuse aceste şi de aceea a preg-ătit tunuri şi a cerut
ajutor Cazacilor care, sub căpitanul lor Sferşevski, cu o
ceată de voinicI sunt gata să vie spre nof, Ei trebue să
ajungă numaI ele cît. Ce ziceţl oamenI bunl ? Mal e rînză
în vOI?
[249]
Chiajna şi Ioan Vodă cel Cumplit.
HAZEŞII
De cît n'om avea rinză mal bine să murun.
IEREMI A (Că lre hoert, mal tncef).
Nu ştiu de om mal lupta cu inimă, că ne-a săcătuit
rău jupîn Ion.
IANE
Ce, baţi cu nOI acuma?
IEHEMrA
Mereu am fost cu vOI; dar pas să te simtă Vodă
care vă urăşte de moarte. (Un vestitor intră pe uşii, fi lasă des­
chisă şi spune): Măria-Sa Vodă. (Hăzăşir şi boeriI se aşază de
ambele părţi ale tronulut. Intră Vodă ClI Huru şi mal multt boerr,
Cu loţil se Inchină ; l'11ZăŞiJ pănă la pămînt, boeriI mal puţin).
SCENA IV.
Cel mal de sus, ION VODĂ, HURU, mal lăl'zirl SFERŞEVSKI
lON
Cu bine dragii met. Cu dragoste la vOI totl. Iată şi
Dumbravă. (Care stătea mal la o pal-le. Boerit fac roată în jurul
lUI). A propiete Dragă Vornice; ce stat aşa de stingher?
(Ion păşeşte spre el, îi întinde mîna. Vornieul îl snlulă şi îI dă mîna).
Ce ar? parcă nu'ţi este lndămină. (In acest. timp Ieremia se
dă mal la dos).
DUMBRAVA
Nişte semne rele Măria-Ta iml tulbură somnul ŞI nu
prea pot odihni.
5
[250]
250
Riria
ION
Las la pîrdalnicul visele. Un viteaz ca tine nu se
teme de muşte.
DUMBRAVA
De muşte obicinuite nu; dar de bondarr şi de muşte
înveninate mă cam stiesc,
VESTITORUL
Căpitanul Căzacilor Sferşevski.
ION
Să intre. (Sferşevski inlră). Bine al sosit iubite căpitane.
'(Inl.inztndu-t mîna). Mulţămitor îţI sunt că aşa În grabă te-al
îndrumat spre mine.
SFEHŞEVSKI
Ceata noastră de voinicf merge ort-cind spre VOlI1lCl.
Nu avem soţir, copil, şi aproape nici neamurr, De aceea
mergem ori-clnd e vorba să apărăm un neam creştin în
contra balaurulul din Bosfor. Suntem vecinic în luptă şi
nu avem rîhd a ne nevoi cu cele trebuitoare vieţir : de
aceea in timpul luptel trăim din pradă ca vulturit şi în
timp de pace din ceea-ce căpătăm în schimbul celor ce
lăsăm pe cîmpul de răsboiă. Ne-al chemat; am venit.
Da-ne poroncă şi te vom asculta pe tine ca cel vrednic de
a ridica o dat�. sus crucea în ţările creştine unde Muzul­
rnanul îşI mutăvserni-luna cind cu coarnele în sus a vreme
bună, cînd cu ele în jos a vreme rea. Crezul nostru este
a învinge sau a peri. Orindueşte şi vom auzi. (Sferşevski îl
d.1 o hlrtie, Vodă o ien şi o strînge).
[251]
Chiajna ŞI Ioan Vodă cel Cumplit
ION
251
Căpitane, orl-ce alcătuire Intre oameni care ştiu ceea­
ce cer şi ceea-ce li se cuvine, este de prisos. Ce aţI ho­
tărît aceea veţr dobindi .... Fiind-că te afli intre nOI să te
fac cunoscut cu cel de faţă. (Păşind In spre popor). Iată, viteze
căpitane, fruntaşii din voinicul meu popor. Aceştia sunt te­
meiul şi faima neamului nostru. El fac belşugul visteriei ;
el nu uită datinele şi păstrează viu graiul străbunilor;
căcI el nu s'au încuscrit nici încumătrit cu sînge nicI cu
năravurt străine. Precum măduva e puterea osulur, aşa
poporul e puterea naţiunel ; căcl ce ar face grebănul şi
coastele înşirate icr colo cîte una, de nu ar fi măduva să­
nătoasă? Trăiască poporul meu, dragul meu popor! Tră­
iască grabnic ajutătorul nostru, Sferşe�ski!
SFERŞEVSKI .
Trăiască Măria-Sa Ion Vodă! Trăiască poporul romin !
RAZEŞH
Trăiască părintele Moldovei!
Z'\'PAN
Trăiască miluitorul şi mintuitorul nevoilor noastre;
dăruiască-l Pronia, peste aceştt dot anl, veleat de cucer­
nicie şi mulţi mulţt biruitorf anl ! Cum sfintul Gheorghe
călcat-a scorpia, sfărrnînd-o, aşa să calce şi el nevoia şi
duşmanii ţăret noastre.
ION
Sfîntul Gheorghe fie hramul ostaşilor noştri şi sub
scutul lUI puternic să punem paza izbînzilor lor. (Boerii fac
schime între el şi nu ieau parte la cele vorbite nict la urale, Ion se
uită spre el. Aluncl ei zic.)
[252]
252
Riria
CÎTl. VA BOEHI (Cu glas străin).
Implineasca-se urările voastre.
ION (Ca1l1 cu dispreţ).
Iată şi cîţi-va beer! dintr'aceJ mal credincioşr, Aceştia
de faţă nu fac parte dintre hrăpitorir si obijduitorit gloa­
telor, dintre care pe mulţr am pus, pentru pildă, în ştreang,
în loc, sau sub cuţit. Aceia erau oseminte putrede, tică­
loşiţr in năravurt rele care făceaa necinste tagmeI Jor.
Aceştia de faţă, pravoslavnict creştinr, iubitori de legI uşu­
rătoare, pe el ţior arăt ca spicurile mîndre din lanul osta­
şilor călărt care singuri îşr Întreţin feodalele lor arme. (Cu
măreţie). Trăiască boeril moldoveni care i'lU uitat pofta de
Domnie şi care <iau mînă de ajutor nevoilor poporulut
sarac. (Hăz;1ŞiI tac, Ion către dînşii), Ziceţr şi vor, trăiască boerit,
CÎTI. VA RAZEŞI (Fâră suflet),
Zicem ŞI nOI cum zice Măria-Ta.
ION,
Cînd vedea-vor unire între inimile voastre? Vree
Domnul de nu eu, măcar urmaşii mel s'apuce zilele acele.
UN VESTITOR
Măria Voastră, sosesc Turci, o tabără. Unde să-I
primim?
\
ION
Chi � i '
tama-r aicea, (Face semn la toti să'şr ieie Jocurile, Ieremia
se tot î/ldoseşle,Sferşevski şi Dumbrava stau alătur], Intră Ceauşul
cu patru Turcr r-ari rămîn la uşă; iar eenuşul Înaintează spre Ion).
[253]
Chiajna şi Ioan Vodă cel Cumplit
SCENA V.
C<'I de sus, CEt\UŞUL şi TURCII.
253
CEAUŞIJL
Strălucirea Sa Sultanul Selim a fost vestit chiar de
unul dintre al voştri (Priviud ClI ochit la Ieremia care se ascunde
după lIU boer), că aveţt de unde îndoi haraciul, şi'tl porun­
ceşte pănă in două-spre-zece ceasuri, să iscăl eşn învoirea
sau să incredinţezl tronul lUI Petru fiul Chiajnet care a
luat însărcinarea de a-I plăti. De nu veI voi, atuncl oşti­
rile lUI Mahorned vor intra iar în ţara Moldovet.
ION
Nu pot hotărî fără de cercetare. Ţara nu e a mea
nict banir nu-I plătesc eu. Mergi de aşteaptă pănă vom
hotărî cu toţit. (Ceauşul şi Turcit pleacă). Părcălabul Ieremia
nu-I între vor ?
IEREMIA (Ese În fa tii).
Porunceşte Măria-Ta.
ION
Ştii turceşte ! MergI şi vorbeşte cu Solit. Vezr ce le
trebue şi să le dee căutarea obicinuită tărir, Porunceşte
indată să mal vie şi boeriI ce lipsesc şi poporul la Curte.
Trebue să fie piaţa plină de plăeşr, că aZI e zi de tîrg.
(Ieremia ese Către Sferşevski}: Dragă Căpitane, a venit mal
degrabă de cum credeam, vremea să te pun la prubă.
Care e numărul de viteji ce l'af adus cu d-ta ?
SFERŞEVSKI
o mie două sute Măria-Ta; miel la număr, dar mar)
la suflet.
[254]
254
Rida
ION
Cazaci! prin mimă şi agerime, numără unul drept
zece. Urmaţi-mă căpitane şi tu voruice, să ne înţelegem
asupra unor treburI. (Pe cînd Ion cu cer dOI ies, Ieremia se in­
toarce. Se face o mişcare din ce în ce uiur mare între cel de fa tii).
UN GLAS
Vra să zică războiii.
ALT GLAS
Iar războiii.
ALT GLAS
Un alt haraciu.
ALTIJL
Cît?
ALTUL
Patruzecl de mir.
ALTUL
Ce patru-zecr ? Opt-zecj de mir!
ALTUL
Cine- 'j de vină? Vodă?
ALTUL
IEREMIA
Ne-a vîndut unul din al noştri.
[255]
Chiajna şi Ioan Vodă cel Cumplit
IANE
Cine-I? Să-I facem bucăţt,
IEREMIA
Domnul numar il ştie; el să ni-l descopere.
IANE
Să ne plecăm.
NTCOAH.A
Plecaţi SaU nu, baniI tot o să-I dăm.
UN RAZEŞ
Să nu ne plecăm.
ZAPAN
255
Boerilor, acuma inaintea morţit suntem tot una. Să
a vem iertare de cu vint .. De cît. să plătim cu ruşine, ple­
cîndu-ne, nul bine să ne iee cu de-a silă, ucigtndu-ne.
PLAEŞII
.Aşa-r, aşa-I, să trăieşti.
ZAPAN
Să ne batem, să murim cu toţiî ; dar să nu plecăm
capul sub jug ca dobitoacele. Şi boit noştri se pleacă, dar
el n'au suflet şi n'au în cotro. Unde-I mîl, acolo merg.
Avem doar ghioage, fuşturt, coase şi secer]. Să-I snopim
ucigă-I crucea. (Hăzăşi! loţ! încep a striga : să-I snopiru să-I uci­
dem. Se face o mars larmă, Ieremia şi cu boerit culă sil-llinişleasră).
[256]
256
Birja
IEREMIA
Ho! ho! staţt ce aţi turbat? A veţi cînd vă duce
la tăetoare, dobitoci lor.
FRUNZA
Dobitoci boerule! Ia ţineţi gura, ca să nu'ţt arătăm
ce pot dobitoacele, cînd au obraz şi ruşine. (II înconjoară pe
Ieremia amenintătorr. Boerir cel-l'aIV se dau Ia o parte; Ieremia se
zbate între el.
VESTITORUL
Măria-Sa Ion Vodă, (Răzăşit ea prin farmec se liniştesc
de (1 dată, Ion Intră; toţi se pleacă cu mînile Ia pămint; unii din
el făcînd chiar cruce, Ion merge şi se sue pe treptele tronulul stind
în picioare, rezemat de speteza tronulur).
ION
DragiI mer boerr , şi voi iubitele mele slugt ! Greul
de aZI întrece toate gl'elde. Lăcomia Turcilor cere un ha­
raciu îndoit. De-l vom da, ea nu va zăbă vi a ne stoarce
şi mal mult, păn'ce ne va stinge Cll totul; căcl asta o vrea
păgtnul, De nu-l vom da, războiti, stricare, foc şi sabie.
Cugetaţt şi alegeţI!.. .. Supunîndu- ne vom peri, căcl dărl
nouă nu mal poate suferi ţara, Intărtmdu-ne, vom peri vi­
tejeşte, nOI, femeile şi copiiI noştri, .. Vot ştiţI că haraciul
nu-l plătesc eu; dar mă doare inima pentru vor. Pentru
vOI îmI voiii pune capul, ca izbăvitor sau învins, să rămîn
în mijlocul vostru, Să chemăm pe Dumnezeu în ajutor!
Să trăim slobczt sau să piară pănă şi urma noastră de
pe pămînt! \
,
\ ZAPAN
Aşa-I Măria-Ta, să penm ŞI să luptăm.
[257]
Chiajna ŞI Ioan Vodă cel Cumplit
TOTI
Să perrm,
ZAPAN
257
Să perim pănă la UIlU; că de ne vor sfăşia şi în­
străina tara să nu ne fie ruşine nici morţi că n'am apărat'o.
Vom pen toţi Iingă Măria-Ta. jurărn, jurărn, jurăm!
ION
Nu cer să'ml juraţi mie, că sunt numai Ion Vodă, ci
juraţi unul altuia. Să aducă o pîne! Crucea este pe tron.
STHOICI
AI dreptate Măria-Ta. Nevoile ce s'au năsădit în ju­
rul nostru, sunt ca gîlcile împrejurul gîtuluI. De nu le
sfărrnt te înăbuşă şi te ucid. Să uităm dar tot ce ne-a des­
binat pe toţi cei de faţă, de la mic pănă la mare, mincind
din această pîne şi sărutind această sflntă cruce. Să inţe­
lenim între nOI marele jurămînt al crucer, prinzmdu-ne
Iraţr nedespărţiţi în viaţă şi în moarte,
ION
Ieremio, spune jurămintul cel mare.
IEHEMIA
Să·I zică altul Măria-Ta.
ION
Zi-l tu, încercatule tovarăş de zile albe şi de zile negre.
[258]
258
Rida
IEHEMIA (Vrea să-I z ică şi nu nimereşte vorbele).
Cel ce şi, n'a .... sunt mişcat Măria-Ta ... nu-l pot spune.
ZAPAN
Măria-Ta poate nu-l ştie. NOI răzăşir ce suntem frati
de cruce, îl stim; iertatr, să-I zic eli
BOERII
Să-I zică Zăpan.
RAZEŞII
Să-I zică Zăpan.
ION
Voia tutulor e voia mea. Zi-l.
ZAPAN (Făcînd semnul rrucer la crucea de pe tron şi iuchiulnd
o metanie).
Cel ce'şt va vicleni credinţa, pămîntul să nU-I mal
dee pîne. izvorul să nu-I mal dee apă, văzduhul să nu-I
mal dea suflare. Dumnezeu şi Maica Dornnulur, focul şi
sabia să-I bată.
ION
Amin, fratilor. Plecaţi pe la casele voastre; luaţi-vă
rămas bun. de Ia femel şi copil; nu uitaţi armele voastre
neinvinse în tolbă; merinde, sare, făină şi burduful de
brînză. Mergeţ) cu Dumnezeu şi cu dorul izbînziI în inimă
şi In suflet. \
RAZEŞJI
PIinI de inimă aideţl fraţilor. Fratele nostru de cruce
D.) mnitorul nostru. (Vor să plece; Ion lf opreşte).
[259]
Chiajna şi Ioan Vodă cel Cumplit
ION
259
Să vină Turcul. (Un vestitor ese. Curmddupă aceea Cenuşul
vine, urmat de al ser, Hăzeşit ÎŞI fac cruce şi se feresc de el ('a de
Satana). Pleacă şi spune irnpăratuluf tău, că de aZI inainte,
ne-cum să-I plătim opt-zecI de mit de galbenI dar nici
patru-zeci de mit nu-I vom piăti, Cu banil haraciulul vom
face tunurI şi ghiulele, praf şi săgeţr pentru duşmanii
creştinătăţit. Pleacă!
RAZE!:jTI (Fac semn să se răpeadă după el; Ion îl opreşte).
ION
Să meargă faima neamulul nostru, că suntem viteji iar nu
mişel. Numai mişeir pedepsesc pe un nevinovat pentru fap­
ţele stăpînulul seu, cînd el însuşt nu-I obraznic. (Turcit ese;
Ion iudrepttudu-se către hoert şi I'ăzăşl). Dragt boerI şi iubitele
mele slugi 1 Inainte de a pleca, să intocmirn cele trebui­
toare. Să punem la adăpost pe fiul meu Petru şi pe Doamna.
MAr MULTE GLASURl
Da să-I punem.
ION
Să-I trumtern în întăritura Hotinulut sub paza luI
Lupea Huru, întovărăşiţi de credineioşit bătrlnf şi nevr is­
nici! tinert ce nu pot purta încă arma.... Intîmplător să
mă săvîrşesc eu din viaţă, ce hotărrţt cu fiul meu Petru?
Vă e pe voe, să-I numiţi urmaşul meu, sali să vă mal
desbinaţi iară prin dorinţa şi pofta de Domnie, de unde
pleacă zurbeaua, cheltuelile şi nefoloasele pentru toţî.
Trăind el de mic în mijlocul vostru, îl veţt creşte după
placul şi nevoile voastre.
[260]
260
Rida
STROIcr
AI dreptate Măria-Ta. Ca să nu ne mar spargem capul.
Între nor, ne trebue o căpitenie necurmată, Petru va fi ur­
maşul vostru, şi viitorul Domn al Moldover,
ION
Să poftească Măria-Sa Doamna cu copilul nostru.
VESTITORUL (Ese şi retnlră Indata spunînd):
Măria-sa Doamna şi cuconul.
SCENA VI.
Cel de sus, SMARANDA DOAMNA cu copilul în braţe, mal
multe jupîuese ale curţi).
Măria-Ta! S'a hotărît războiii : Turcii ne cer viaţa ŞI
averea. De va voi Dumnezeu, ni le vom păstra neatinse;
de nu, peste trupurile noastre sfărărnate, ni le vor lua pe
amîndouă. Adună în grabă sculele ce le al în păstrare. iea
pe Petru şi pleacă cu el la Hotin. De nu mă voiii mal
intoarce, creşte-l pe Petru în dragoste de ţară; fă din su­
fletul lUI un suflet mare, rob datorier, şi aceşn boerl ce se
află de faţă vor indruma paşit voştri. (Ion face semn să-I dee
copilul, Doamna singură îl dă �in braţe, Ion îl ridică îi dă o fărîmă
de pîue spunînd). Şi acesta este fratele vostru de cruce.
'.
\
IANE
Trăiască pe'tru, viitorul nostru Domn, şi vree soarta
ca tatăl lUI să-I ducă spre a fi Petru cel Mare al
Moldover.
[261]
Chiajna şi Ioan Vodă cel Cumplit
ION
2til
Fiule vree soarta să te văd mare; iar de va voi mila
ceruluI să Se întindă asupra'mf, să'ţr dee gîndul şi puterea
ca să'ţl păstrezl tronul părintesc şi strămoşesc, şi a­
tunel să'ţt iubeşti ţara cum am iubit'o eu, să'ţl iubeşti po­
porul cum l'am iubit eu, uşurindu-I nevoile, şi să cinsteşti
pe vredmcit boert neobijduitorr de gloate. (Dă copilul Doamnei).
TOŢI
Trăiască Ion-Vodă; trăiască Doamna; trăiască Petru,
viitorul nostru Petru cel Mare ..... Ura, ura!!!
(Cortina cade).
[262]
ACTUL V.
Satul Roşcaniî ; în fund un lac. Se aud bubuiturr de lunurr, în
stînga un' cort: în mijloc un dîmb eu arbort, la care urca nişte scarr
şi pe care se preumblă străjerj],
SCENA 1.
ION, IOANA, apot VESTITORUL, DUMBRA V Ă, SFER­
ŞEVSKI şi un PAŞĂ cu mar mullt TURCr.
ION (Ese din cort sprijinit de dot străjeri şi SI! pune pe patul de
campanie de sub un arbor, 1 s'aştern sub picioare velinţr).
Afară, dragt prietent, duceţi-mă afară, ca bubuit de
tunurl prin aer să'mI răsără ; să nu mă 'nvîrt în cortu'mI
ca leul într'o cuşcă; s'ajungă păn' la mine măcar miros de
puşcă. Primejdia zbucneşte puterea Insutită, în tine înfer­
bîntă dorinţa ca să zbori. Văzîndu'ţI însă voia luptînd ne­
dumerită şi slăbiciunea firet simţind'o, te 'nfiort. Să mor
în faţa luptel e visul meu măreţ; în ingustimf să moară
tot duşmanul mistreţ, (Luînd toiagul în mînă şi priviuduI cu iubire)
Cu tine, scump toiag, scăpat-am eu viaţa prietenulut drag.
IOANA (Coboara grăhilă de pe trepte CII un ulcior de apă şi IIIl mă­
nunrhlu de frunze; udă cirpa de pe capul luf Ion şi pune
frunze \pe ruue),
ION (Redeşteptat).
jilişte şi Brăila, Bender şi Ackerman, peste uscat şi
ape zburat-am spre duşman. Un pumn de pedestrime şi-un
[263]
Chiajna şi Ioan Vodă cel Cumplit
263
rind de călăreţt : O! mîna mea de oarnent, ce marr erof
sunteţr l (Rămîne zdrobit].
IOANA
Măria-Ta! La ce te zbucium) că 'o loc să zbort după
cum vr et, s'aprind mal mult rănile tale, te ţintuesc pe că­
pătăl, Ţi-am pus pod bal şi mintă creaţă să potolesc arsura
lor; iar răcorită să'ţt văd fruntea, o scald cu apă de izvor ...
Tu le 'nferbinţi iarăşl pe toate; în loc de viaţă, le dai
moarte.
ION
O! dulce şi nespus de blîndă, lecuitoarea mea Ioană,
de ce nu ştir tu leac de ierhurt la rănl făcute de coroană?
De ce nu poţi oare să vindecI chinul în vecr nealinat, ce
pietre scumpe-adesea sapă pe fruntea mareluf magnat? Pe
'ngusta cale către bine tot cresc nevoile, nu scad; iar gri­
jile îmbrăţişate pe marea vie ţel nu au vad. (Luiudu-r mînile:
Ioana stă în genunchr), O! mal priveste lung la mine cu ochii
tăl dulcr şi blajini; dă'rnr tu dobinda. mult dorită, CăCI mulţi
în urmă mi-ar da vint. {Ridicîndu'! părul de pe frunte). De ce
ascunzt ochir sub gene? Cîţi nu ar fi de el faloşt l O!
Lasă-mă să'I văd mal bine cît îs de bltnzt şi de miloşt.
IOANA
E în zădar, jupin Ioane ; apus le este focul lor; iar
jalea neagră îngropat-a a plînsuluf bogat izvor. Să te iu­
besc pentru tot neamul, putere mare eu aşt vrea; ţi-aş
dărui eu şapte veacurr, dacă în mînă le-aş ţinea ... [Ascultînd].
Dar parcă se aude un cal sosind in tropot. (Ion se ridică cu
greulate, Ioana tr ajută), Şi inima ta, Doamne, ce bate ca
un clopot?
[264]
Rida
UN VESTITOR
Măria-Ta, izbîndă ne tot trimite cerul; pe duşmani
mil îl culcă săgeţile şi fierul. Plrae curg de sînge urît în­
tunecat din tru purile care pămîntul ne-au calcat. Pierind
păgîniI chiamă pe Mahomed de sus; creştinit striga: m<lmă,
copil, soţil, Isus! Trecînd prin lanul morţer, păgînii de
scrîşneau, a peptulut meu furcă de loc n'n zguduiau: dar
vaete esite din peptul românesc adînc în mine insumI simt
cum se zvîrcolesc. Să dea Domnul să piară cu-acest gro­
zav războI dorinţa de-a ne bate Rominir între nof.
ION
Mă dor grozav în suflet acele ce iml SpUI; e trist
de tot să lupte un neam cu neamul lui. Blestemul s'o a­
jungă pe Chiajna şi pe-al seL... Se vede nu', pedeapsă
aicl pentru mişel!
VESTITORUL
E drept că Petru fuge, treclnd în goană vadu; pe
frate-săti-Alexandru'I scăpa Golescu Radu. Sub sabia tă­
ioasă, acest viteaz oştean îşI puse-anume capul, scăpînd
Domnul Muntean. (Privind spre dimb), Măria-Ta, priveşte, so­
sesc văd mafmulţt Turct. Ar noştri'! încunjoară cu bărzI,
securf şi furcf, (Sosesc Turcit o escortă anumită. aducînd pe o sciu­
dură ghiulele. săgeţl şi gloanţe. Un Turc mar de seamă păşeşte
Inainte, cu obrăznicie).
!
· i
\
UN TUne
Priviţr : în loc de Petru ce'l cereţr la vizir, trimete-vă
ca cinste ăst mindru chilipir. Dacă de bună voe val capul
nu'l plecaţr, oştenit ce's ostatict vor' fi toţt splnzuraţl.
[265]
Chiajna şi Ioan Vodă cel Cumplit
ION
Luaţt mişeit ăştia, duşmanii noştri vechi şi le tăiaţt
in pripă nas, buze şi urechi; ş'apot înfipt! pe-o cruce, cu
capul spre pămînt, să-I întrebaţl : obraznic de ce'r al lor
cuvînt? Iar crainicil să meargă în lagăr să vestească că
soliI ce's nevrednic) aşa ar să păţească. Ş'aşa păţi-vor
ceia ce se înfrunte-ar vrea cununa cea vitează ce stă pe
fruntea mea.
UN OSTAŞ
Măria-Ta! Măcar pe unul lasă') să meargă inapof,
să'r dăm să ducă el În spate chiar semne de-arme ce-a vem
nor. (AmIă o ghioagă tinluitil).
VESTITOHUL II (Intrînd iute, plin de praf şi abia vorbind).
Măria-Ta! Trădare e 'n tabăra rornînă ; trecut-ai:'!
toţi boerit în ceata cea păgtna : iar Golia-Ieremia chiar
pasul le-a 'ndrumat.
ION
Să ferT de-aier mişele, asta nu s'a 'ntimplat (cu buzdu­
gauul ntcÎnu semn de lovire). Să treacă toţI boerir, o cred ş' o
înţeleg; dar fapta-le 'ntinată de dinsul nu o leg.
VESTITORUL II
Măria-Ta! Ei:'! vestea n'o am doar de la crainici, ce
ştiu să'şt facă slujba, căcl sunt deştepţi şi harnic1; ci chiar
Dumbravă însuşi, învineţit ca huma, pe ochi avînd măr­
gele ce siră luciau ca bruma şi care prin îngheţul În su­
fletu't stîrnit, încrernenise'n gene sub ochiu 'nţepenit, mergt
--zise - în spre lagăr şi du't această veste, cumplită 'nve­
ninată. cea mal otrăvitoare ce-a străbătut vre-o dată în
peptul lUI cel vrednicşi 'n inima 'ncercată,
6
[266]
2GG
Riria
ION (Oemoralizal).
O! Da, aveţI dreptate; de ar fi fost alt-fel, era a­
eeastă veste să mi-o aducă el. (Cu ochir a�inli�T) ..... N'au deş­
teptat mişeii rele stirnirl în rînduri?
VESTITORUL II
o da ! Măria-Ta, stirnirf aLI pus în gîndurI; dar nu
în lincezire, ci 'n horopsirt de fapte; căct el văzură iute-a
cerului dreptate .... Cînd se 'mprăştieze fumul după un nou
atac, priviră chiar de-aproape un negru, mare lac, scăldind
toţi Moldoveni] lernniţr, muşctndu'şt pumnul; căcl pUŞI de
Turci în frunte, peri se păn' la unul.
fON (Dă semne de desnădejde zdrobitoare).
IOANA (Care stă în genunchi şi !:'e roagă. în lot timpul vestirer,
vine lîngă Ton).
Măria-Ta, nu te măhni ; trebul la rele să te-astepţr:
caci doar mai mult în tie zău cel făr' de suflet sunt deş­
tepţi. (Ion SUl abătut].
VESTI.TOHUL II
Nu'ţt incărca, o! Doamne, fruntea cu chinul ne gru
zdrobitor; în tunurI nor stăm încă bine şi 'n pedestrime
arde-un dor" un dor grozav de luptă mare. Si:n vezt a­
prinşl, cum sfarmă er, de nu pe cind cam de o dată, dar
sigur, sigur cite trei. Răniţr, pe brînci, tot luptă încă, pe
duşmani culcă, din picioare, cu secerea cea ascuţită, de­
prinsă'n lanurf să oboare, snopesc în Turcl ca şi'n ogoare.
O! Bravii mei oşteni iubiţi, de fraţr şi duşman! ze­
ciuiţl l Ah! unde'r Domnul, unde's zel, să Cer putere de
[267]
Chiajna şi [clan Vodă cel Cum p li t
267
la el, să zbor spre VOI, o fratii mer ... De apă ce fac bieţir ?
De hrană ştie Domnul; o află sigur noaptea, cînd nu')
mal prinde somnul.
VESTITOR UL II
Tot Domnul gîndurI bune ne dăruieşte nouă. Intin­
dern micI ştergare, pe care rade rouă, ş'acele cîrpe rupte
de rouă încărcate, le-atingem nof în grabă de buz-ele 'nse­
tate. Dar CÎnd nu cade rouă şi n'au nicI de 'mbucat, cu
dor şi cu credinţă spre cer îndată cat şi foamea lor ŞI
setea cu gîndul au plecat.
ION (Cu o suprasforbu-c),
Cu toţit în genuncht. (Se pune eu greutate În g enuncbt).
Cu totii să rugăm; ajută-ne, o Doamne, Învinşi să nu
'noptăm l Intinde-asupra noastră aripl ocrotitoare şi rupe
norul negru ce-ascunde-al nostru soare. De glasurile noas­
tre ajunge-or păn' la cer, să nu ne Iaşt ungherul de dra­
goste stingher. Ne-al zeciuit cu foamea, ce-aduse cu ea
ciuma, cînd dat-ai pe ogoare chiar în Florar tu bruma.
Fiindu'ţl milă însă le-al şters uşor şi urma. (Se aude un ince­
pul de furtună mut îndepărtată care sporeşte din ce in ce).
ION (Hidicindu-se iute şi rezemludu-se de copac).
Ce se aude oare? (TotI îngrozitJ). Al norilor glas viu?
(Ion aruncă cîrpa ti.' la cap. Şovăitor vrea să plece; puterile îl pă­
răsesc; cade pe scară]. Ce ne-am rugat acum, îmI pare prea
tîrziu, (Pleacă capnl în pumn).
]JU.M.BRAVA (Cu mal mulu boert Îlll.l'i1. şi se pun în geuunchr
Înaintea luI Ion).
Ne-a părăsit chiar cerul; o grabnică furtună cu o
grozavă ploae undatu-ne-a tot praful, sttngindu-l în butoae.
Văzduhul, curăţit de pulbere şi fum, lăsat-a să se vadă că
[268]
268
Riria
dincolo de drum lupta cu 'nverşunare o mînă de plăieşf
cu tabăra păgînă, în număr urieş.
ION (Dcspernt].
Ah! Unde eşti, o Doamne, o Doamne-al ţărer mele!
(Vrea să Iacă un pas şi cade). Pe-o targă să mă ducă, pe-o
targă de nue1e, căraţi-mă la dmşit, acolo să mor vreu :
căcl în arenă moare, luptînd, învinsul leu. (Intră Sferşevski).
SFERŞEVSIO
E prea trrziu, o Doamne, puterea ni'I sleită; de vrerea
ni'I tot mare, scăderea ni'I cumplită. Văzînd că nOI degeaba
ştirbim mica-ne gloată, primit-am să purcedem cu solir la
o laltă. El vor să se ară te în faţa ta, stăpîne; ele să'I pri­
meşti sau nu vrar, în voia ta rămîne.
ION
Mal staţl să'mI capăt firea. Perdută ne'! oştirea. Viteji
tot să ne vadă; ştiuta-ne mîndria cu capul să ne cadă.
(Merge de se sprijină de copac, cu o mînă pe căpă lăiul patul ur, fii­
cînd semn s;l vie sol il. In tră Petru, Scipioue Cigala Zade, Italian de
origine şi cu mal multt Turct, care se sl.ingăcesc, cînd văd ţinuta
mîndră a lUI lou.v--Cu mindr-ie}, Ce vreţi vOI, vînzătorI şi re­
negaţI de viţă? Cu a Turcilor profet se 'ncurcă- a voastră
spiţă ..... Tu Petre, al meu nepot, mişel şi vînzător, iar tu
Zade Cigala,. aduci vestirr de-omor de-a neamulur tăii jind
şi căsăpirea lur. Celui ce crezI învins, vii mîndru să le
spuI!... (Cu indignare). Un domn de neam muntean şi-un
altul moldovani şi un magnat de soiii ce-a fost napolitan
sunt strtnşt în acest loc. Se rup între el fraţir ; iar Turcul
nesătul şi Neamţul cel flegmatec, Muscalul cel fudul, de
dinşiî îşI bat joc. 0, tu, viţă romană! Priveşte-al tău mor­
mînt şi plină de ruşine, cufundă-te'n pămînt. Să ştiţt, mişel
nevrednici, cît timp această titvă pe-aceşti umeri va sta,
nimic fără de voe nu'mt veţi putea lua.
I
[269]
Chiajna şi Ioan Vodă cel Cumplit
269
P AŞA (Vrea si'! înainteze falnic spre Ion, care'l pline în respect cu
mîna şi îl opreşte pe loc).
Isprăvile'ţi sunt grele; cumplită': îndrăzneala ce al
avut, sărrn ane, chiar cu stăpînul tău .....
ION (Intrerupindu'I).
Crăiasă'rnl este ţara; stăpîn mi't Dumnezeu ..... Dacă
să'rnt SpUI aceste, tu al păşit spre n01, întoarce-te acuma
cu-al tăl toţt Inapor, Muri-vom luptătoriI pe sînul tăă stă­
pină ; să scape din robie aZI naţia rornlnă.
OSTAŞII
Perim Inalte Doamne, cu toţit la o laltă.
ION (Către paşa).
Europa-atunct vouă, vă dee judecată.
PAŞA
Ca s'arătăm Europei că nu suntem tirant, vom cere
invoire la 'nvinşir din RoşcanI. (Adresiudu-se către toll). Vom
duce pe Ion ca singur să'şt dea seamă la marele 'mpărat;
dar el să iscălească cu-a lut singură voe cum capul a plecat.
ION (Teribil).
Copil, la ce spun Turciî de vOI vă tnvoiţr, tăeţr a­
ceste braţe şi '11 urmă iscăliţr l
VESTITORU L II
Ori unde'! voi, Doamne, mergem cu tine 'n frunte;
să nu trăim în mlaştini, dar să perim pe munte. De soarta
ta, stăpîne, nOI nu ne vom desparte. De cît ca verrnr în
viaţă, voinicI mal bine '11 moarte.
ION (VoRel şi uuudru),
Sferşevski, spune-acuma cîţi mal rămas-am 110I?
[270]
270
Hit'ia
SFERŞEVSKI
Vre-o zece mII, stăpîne, de iel unul drept dor.
PAŞA
N'avem cînd lungi vorba, mei vreme de glumit. Tu
pune Învoirea şi totu-l isprăvit.
ION
juraţt vOI că ţine-veţi a noastră-alcătuire. (TurciI şi
Petru pleacă capul în semn de ufirmare]. Ostaşit mei sa fie seu­
tiţI de prigonire; Cazaci! lasaţr teferi, să meargă 'n ţara
lor, iar eli să rămîn încă al ţăret Domnitor, pănă ce mă
veţt duce în faţa lut Selim. juraţi'mî izvodirea şi'n urmă
totl primim.
PAŞA
Jurăm nof totf pe legea profetulut de sus.
PETHU
Şi eu Jur pe credinţa măritulut Isus.
ION
Acum am o dorinţă şi-a zic eu ca stăpîn: cu slugI
şi cu prietinr, un ceas să mal rămîn. (Solia ese, către Sft'r­
şevski şi Caz,l(�l; după un moment de gîndire). De acum mergeţI
în pace prietenî încercaţi; să-şt lase cerul mila pe val şi-al
voştri fraţr : cum atl lăsat cu toţii în scumpa ţara noastră
viteazul vostru \sînge şi tinerimea voastră ... Ia dă'ml acum,
Ioană, cel aur pus deo parte. (Toana aduce o ICldit,ii din cort.
Ion către SJ'erşevskl). Iţî las deplină grijă şi voe a'l împarte;
iar ţie, căpitane, pr ietin scurn p şi drag, îp fac o rugă­
minte: primeşte-acest toiag; cu el să sfărrnt tu capul ort­
cărut vînzător .. Cu el scăpat-am viaţa la negrul trădător.
[271]
Chiajna şi Ioan Vodă cel Cumplit
27J
Spre moarte să rămîe de-acum a lUI menire; căcl s'a 'n­
şelat în slujba făcută prin iubire. (Stă pe gîndurI. Sferşevski,
emoţional, plînge. Către oştenr]. Iubiţ! fir, iubin Iraţr, şi vot
dragi căpitanl, să duceţt mîngîerea la văduve şi-orfanr.
Spuneţi-le cu suflet, cu inimă şi fapte, c'arn fost frate de
cruce cu vrednicele gloate. Să nu jelească tare iubiţir lor
cel mortr. Prin lupte vom închide a relelor mart porţi;
iar cel ce-au jertfit viaţa pe cîmpul de bătae, au încălzit
de sigur cu-a sîngeluI văpae, cenuşa 'n veci sfinţită şi plină
de lumină a marilor eroî ; erou e tot oşteanul ce piere 'n
focul luptel în crincenul războiu. (O pauză) .... Şi VOI boerf
de sarnă ! ce credincioşt rarnas'aţr la steaua ţărel noastre
um brită de trădărr, duceţi blestemul gloateI şi-afurisirea
neagră la neamurile-acelor perit! în defăimări. Iar vor luaţi
de pildă fapta înjositoare ce a 'nfierat prin moarte chiar
duşmanul turcesc şi Iaceţt ca să piară vecinica desbinare
ce-aduce În peire tot neamul romănesc.
IOANA
Pe nol eul ne laşr, Doamne? NOI te-om urma ori­
unde; ţi- om fi nedespărţiţr : în moarte ca şi in viaţă voesc
să fim uniţr, De preotul nu fuse atunci să ne citească cu­
vînt de cununie, prin inimă şi suflet tot el! îţI sunt soţie;
căcl martor ne-a fost cerul cel mîndru din cea noapte ce
aprinsese anume în mindrele'I palate chiar rugul lUI cel
mare şi sute de făclii, iar sufletele noastre, chemînd din
cer luceferr, ţineau de cununit.. ..
ION
Norocu'ml era mindru şi'I irntndrea nădejdea cu glo­
bu-I aurit; dar marele'ntuneric, ce s'a ivit in urmă nu l-a
limpezit,
lOANA
Chiajna cea grozavă nea irosit norocul, dar nu
[272]
272 Bil'ia
ne-a despărţit, (Intră mal mulţi plăieşt în fugă, intre cur] şi pri­
mul vestitor),
VESTlTORUL 1.
Adusu'ţr-arn în taină-un cărneşor, iţart ş'o glugă de
plăieşt. Imbr acă-te cu ele, acuma chiar în grabă tu prin­
tre nOI să eşt. Grăbeşte-te, o Doamne, şi 'udată să por­
nim, ca viaţa ta cea scumpă în rîndurI s'ocrotim, Ace! ce
ies de-aice de crud omor fac planuri şi vor să'ţi Iese tru­
pul ciuntit pe-a morţeI lanurt,
IOANA (Iugrozită).
Hai iute-auzt ce spune, jupînule Ion. (Făcîud un semn
lui Radu) Har iute-într'o colibă s'ascundern pe cucon. (Radu
nu tudrăzueşte) Mă! Radule, grăbeşte ca să'I luăm cu sila;
nu face sfat cu gîndul, nici trăgăna cu mila.
VESTITORUL 1
Măria-ta, o ştim prea bine că pentru vOI călcăm spre
moarte; dar te rugăm cu ochii'u lacrimi de această cin­
ste fă-ne parte. Viaţa ta e viaţa ţărel, pe cînd a noastră-I
împlinită, cînd pentru ţară-a fost jertfită.
SCENA II.
Cel mar de sus, CHIAJNA
Chiajuu a pare Imbrăcată In haine de războiri, cu peptar în for­
Ul;\ de zale, scobi! in jurul gitulu) pănă la pept, eu coif pe C,IP, o
Iust ă deschisă intr'o parte, prin care se văd botforir înalţi; un to­
poraş la brÎ(1 în fUl\na serni-luuer; cu cozile pe spate, Cind Chiajnil în­
tră, 1011 fac lor, punîndu-se în rindurI. Ioana cu Radu se retrue lu corl,
. \ �
ION (Horcpsitor)
Ce caţt aci, juvină, cu ochii aprinşi de pradă, cînd lor
inima'mr toată am dat-o ... Al dovadă. (Aral.a po lt,t1 care pluig].
[273]
Chiajna şi Ioan Vodă cel Cumplit
CHIAJNA
273
Eu cred că'n fata morţet acum ne aflăm singurI; a­
cei ce stau aicea oameni nu sunt, ci rindurt.. ... Tot ce a
putut Chiajna de voia'ţt intărtată, el! cred că al văzut; ce
poate ea să'ncerce în ceasul de pe urmă, eu cred c'at
priceput. Haraciul acuma de vrat să'l Indoeşn şi orl-ce le­
gătură făcută. să zdrobeştr, punînd pe a mea frunte cu­
nuna moldovană, viaţa ta o aperI, scăpînd-o de duşmană,
ce'şr crede multe drepturt la cercul ţintuit de florr de bi­
ruinţt ce au cules prin veacuri vitejii el părinţi. .. Tu ce a
fost, văzut-ăl şi ce-o să fie ... alege. O singură a mea vorbă
poate să fie o lege. (Arătînd toporaşul}: cacr vezl, semnul
acesta'r menit voia să'ml poarte; el poate da viaţă, dar
pcate da şi moarte.
IO� (Stă jos privind În pămînt)
Ruşine mi'r spre ochi'ţt să cat, ucigătoare! Ort-clt
ţi-ar fi ţinuta de-adinc îndrăznitoare, al meu glas nu'l în­
curcă, nici inima nu'ml spurcă.
CI-HAJNA (Furioasă)
Pe-acea ce ţine moartea aproape de-a ta frunte, min­
dria-ţr neinvinsă cutează s'o infrunte ? ..
roN
Cele crezute drepte le-am cutezat ori-cind şi nicl 111
faţa morţei eL! nu le voi da rînd. Te plîng, nenorocito,
că tu al uitat crezul străbunilor rnăreţt l De şi's menit spre
moarte, ţi'l spun ca să'I înveţi. Romînul nici odată în faţa
încercărer, fugind nu s'a ferit; primejdia o vede, cu ghia­
rele'I se luptă; ne'nvins sau biruit, aripele'şt întinde in
semn de apărare pe cuibul mult iubit. Cu neamul cel mult
vrednic, elin care fără sine tu singele ţi-ai supt, prin fap­
tele făcute cu-a ta nesocotinţă, orr-ce'nrudire ai rupt.
[274]
274
Hiria
CHIAJNA
Tu vet plăti cu capul a tale cutezărt ! Dar unde ţi'î
haremul să'ml dee-acum mustrărt ? De ce nu'! lîngă tine
cu milă să te-adăpe, ibovnică, soţie, din mlna'mr să te
scăpe. (Ioana �i Hadu reinhă pe scenă. Radu are un arc în mlnă).
IOANA
lbovnica lUI iat-o, căcr fratele el Radu elin Bosfor a
scăpat-o. Cu al rneii pept deschis, de Domnul apărat, prm
fum şi prin săgeţt ort-unde l'am urmat *).
CHIAJN A (Dă ctţr-va paşt tuapor, trecind dincolo de scenă)
Tot tu şi-aici te afli? Eşti o fermecătoare!
IOAN A (păşind spre ea cîţI-va paşi)
Uitat-al, jupineasă, că sunt o mîndră floare, scăpată
prin minune elin îngustimea curţet cea mult otrăvitoare şi
de'I împingi spre moaete, îmi pari chiar vrăjitoarea plinind
menirea el; dar domnul urgisind'o, 1n viaţă ca şi'n moarte
1101 am rămas tot trel,
CHIA.JNA (Vrea să se răpadă asupra Ioane] cu toporuşul).
HADU (Trage-o săgeata ce intră In pieptul Chiajuet).
CHIAJNA (Dă UIl' ţipăt; aplică săgeata cu mina sl.ingă şi () tine În
Ioc ; merge înfaţa scarer spre lagăr şi arăl.ind toporaşul, strigă):
Sosiţ� zbir î \şi agale şi rîeli�C,aţl O :o�bă fu�i�ă. elin ha�
rem; pe dmsul (arătînd pe Ion) sa 1 luaţi, In graba 1 judecaţl
şi capu'r s;:['l vedem. (Sosesc mal mulţi Turci, care vor să iee pe
Ion, apuclndu'I de spale şi nnpingtndu'I de braţe).
*) Mal multe versurl cu cezura scurtă sunt puse înadins.
[275]
Chiajna şi Ioan Vodă cel Cumplit
ION (Se învîrte între el şi strigă):
275
Să nu ru'atingeţr, fiare, de brate, nicr de spate; căc
ştie-orr cînd Romînul să meargă în spre moarte!
IOANA {Se repede şi îl pune pe cap gugiumana domnească eli urare
emotiuue. Radu îl pune în spate mantia. Plăioşir şi oşteni!
se repăd plrngtud şi H sărută poala mantiel).
ION (Intorejndu-se).
Vitejt copil, nu plingeţr, căci Domnul e cu vol, Din
gloate sfărimate s'ar naşte iar era]!
CHJAJNA (La trecerea lut Ion dînd tnupor dV-va puşt, ridicind
dreapta spre el. Cu stînga tot I,ine săgeata).
Inainte de a muri îF voiti vedea pedeapsa. (In Iirupul
acesta doi zbirr se răpăd asupra Ioan el şi vor s'o iee cu sila, mal Illlllţl
plăieşl intervin s'o scape; zhirh, ajutaţi de Turct, o tlrăse pe scară].
RADU (Se repede şi o loveşte cu cul)tuJ).
0, dragă surioară, eLI ţi-am muţit cuvintul. Zbiri) vreau
s'o ridice, EI ii rndcparteazn, strigind): Lăsaţi-o, că e moartă.
Al nostru e pămîntul.
CHIAJNA (Luptînd cu moartea].
Mar stă! în vine, viaţă, să pot să'rnt văd trofeul; să
piară deodată leoaica şi cu leul. (Ciţi-va Turc) apar cu săbiile
Înroşii:e de sînge, zbierlnd ca lurhatr. Chiujna ÎŞI scoale sligcala şi
moare În curmezişul searei).
(Cortina cade).
---_ .. __ .. -----
[276]
PETRU V. GRIGORIU
PENTRU INV ALIZI
Atuncr cînd rasunase un bucium de alarmă,
Chemind din orr-ce parte al ţereI fit sub armă,
Pe totr şi Iotr ca unul sub un antic avint,
Sosit-au ca prin fulger la vajnica porunca,
Romînul de la tîrguri, ţaranul de la munca !. ..
Atunci purtau în inimt toţi idealul sfint!
Cact toţi priviau cu jale spre Dumnezeu şi Ţară,
Cum un pribeag prin codri luceafărul spre sara,
Sperînd că va strabate al noptet val cernil !
Ş'au strabatut l. .. Şi jerbit de raze şi lumina
De ziorr cad lin din bolta albastra şi senină,
Şi toţl vilejit noştri pe luptă s'au pornit!
Venise-atuuct qe-odată, în cuget dtndu-şi sarna
Ca's fraţI şi alt pe lume aceiaşt tara-mama,
Sub scutu'i să 'nşirase la rînd boerr, mojict
Alături, deopotriva, orbeşte dUŞI!... Rea, bună,
Ali împărţit aceiaşi ursita împreună l, ..
In faţa mortet nime nu't mare, toţi sunt miel. ..
[277]
I'oezir
277
MulţI an ramas pe cnnpurr şi-a lor mir de morminte
Şoptesc din fund azi rele mal jalnice cuvinte,
Pe fruntea ţeret scrise ClI singe romanesc,
Că încă sunt în viaţ:l din el fiinţI uitate,
MorţI ce traesc tn umbra prin tîrgurt şi prin sate,
Cadavre viI de oarnenr vilej: care .... cerşesc!
Cerşesc şi n'au nicI pînea cea zilnică, amară!
Bătrîni cu raur, n'au încă nicI un bordeiu în ţară,
Nimic, nici de pomană un loc pentru rnorrnlnt !
Eroii ce mor de foame la drum cu mîna 'ntinsa,
SkiJozl H căror viaţă stă pe nedrept învinsă,
Fiind că da se ţereI învingător avtut l..
Cînd iată dintr'un capăt la celalalt din ţară,
Un dor Începe-a bate ca vînt de primăvara,
Sfînt balsam peste chinurt şi peste rarn un leac!
Se va 'nalta, se zice, lăcaş de somn şi hrană
Vitejilor ce astăzr pe stratle cer pomană,
Privelişte barbară de un patrar de veac L.
Cacr nu'r nimic mal vrednic de cll CInd porti pe lume
şi 'n faţa nemurirei cel mal viteaz reuume l l..
"La noi în ţară, Sire, tu cel întăi deschiei
"Istoria ca Rege 1.. Tu ai întăi cuvîntul
"Ca să ne-arăţi că are etern slăv# mormî'J1,tul,
"Napoleon cel Mare tot între... Invalîzi r
[278]
NOTITI
D, Ptino.descu, inginer mecnuic de la University College din
Londra, în un studiu asupra b�v(lt(Imînt'Ul'Ur proţesionol al mesei-iiio«,
crilică eu drept cuvînt dispozi ţiilc Iegilor şi. regulamentelor de aZI
care cel' pentru deplina absolvire aîuvilţăreI uner meserif 10 ani
de sludiu-vtimp uricş şi care ai' putea ti prescurtat I::! jumatate : ca
punct de plecare, reforma ar trebui StL pornească de la părăsirea
scoale) de dUră viitorul meseriaş care neştiind în col ro SrL aplice CII
meşteşugul învlLţal, caută să între în vre o funcţie cu ajutorul eu­
noştiuţelor teoretice dohindite, c[Ld dacă "măsurile luate nu ne ga­
rantează că elcvit formnţt se VOI' ţinea de meseril, toată munca şi
tOţI banit VOI' fi cheltuiţl în zadar" [p, 11). Invăţămîntul teoretic care
al' trebui raţionat vorhind sit ajute şi să lumineze pe cel practic esle
absolut noattrnat de el. ApOI elev it sunt pUŞI de odată la lucrul cu
maşiur, ÎU loc de a fi deprinşt lutăt la lucrul manual, singurul care
poate face un meşter desăvîrşit. Ce e drept dL se învaţă în şcoulele
de arte aproape numar acele .neserit care se practică în atelierele
statulut, in cît sunt şcoale menite a crea funeţlonart meseriaşt.
Aceste şi multe alte observaţit de sumă sunt coutinule In scrierea
d-lut inginer Panail.eseu, ce ar fl bine să fie cel.ite de t.op acel ee se
interesază de mersul economieI noastre nationale,
*
* *
Producţia conservulnruluî din Iaşr a eşit anul acesta Intr'un
chip cu lotul strălucit. S'a deosebit cîte-va talente marcante, mal
ales în clasul de canto pentru femel: Il-nu Bărsun este o art.isl ă de­
săvîrşită. Domnişoarclo Sion, Stefanescu şi Bolez ali voct admira­
hile şi SCOUnl foarte bunii. S'a mal deosebil.la violoncel Leliell, la vi o­
lină Barbu şi 1<, piano Margareta Cobălcesru.
*
'i.' '"
D, Vasile Cogăluiceunu li cerut d-Iuî Xenopol SrL primească în
arhivă publicarea unor serit de interesante documente rămase de la
ilustrul sătI Pă1.'in\.(e. D, Xenopol a llllllţiimit d-luI Cogrdniceanll pen­
tru preţiosul mate\ia 1.
De la 1. hUlli'arie se va Începe plIblic:irea scrisor.ilol' 1,,1 V,
Alexandri călrh M. \CogăllIict:anu,
*
* *
Le Revue el'.Eul·opa suh direcţia c(lmteseI M. Colonne publică
lnceplnfl cu Ilumlll'ul din Mal a. c, Ultima razil, elin viaţo, lwt .Emi­
nescu, minunatul poem cu care Hiria a delJUlat In literaLlIJ"a rOll1înă,
I
I
[279]
Noti�(
279
'I'ruducerea frunceza este Foarte hine făcută, urmînd de aproape ori­
ginalul, atît ca idee cît şi-Iueru mal gl'eiî--ca formă. Cum spune
în o notă, traducerea cala să lîe o totograflc franceză a originalulur
ronun. Conl:esa Colonnu a scris autoarer o scrisoare foarte măguli­
t.oare în care spune cii lucrarea el se poate compara cu Noaptea din
Mal a marelur Musse}, Din neuurociro aceasta scrisoare a sosit emi­
nenter poete tocmat In momentul CÎnd o grea nenorocire a lovit-o,
moartea iubitulur el sot, Vasile Gatoschi, decedat Ju Berlin, unde se
dusese spre a se căuta de-o boală de care suferea,
*
* 1('
A apărut. I1n foade bun şi documentul studiu asupra chesl lu­
nei evreeştr În limba Iranceză : La Iloumanie et les Juifs ele Verax
pseudonim sub care se zice că se ascunde un Înalt functional' din
ministerul de externe. Şi lulradevăr că informatiile bogate (68 de
tabele statistice) lasă a se intrevede un izvor de lnformatiunr oficiale
Studiul este hazu! pe adevăr şi dacă mcheerile lUI nu sunt favorabile
Evreilor, cauza este d ele sunt urmarea logicor neaparata a faptelor,
*
* *
Junimea romînă din Cernăuţi văzînd puleruica agitaţie fflculă.
de Jidanr poul.ru a dobindi drepturile, al' de gînd a publica o Iucrure
asupra acestor chesl.iuut. A cerut de 1 a d, Xeuopol oare-ce indicaţiL
Dvsa loca trimis La Qneslion ierueliie, studirlpublicat tie d-sa
În Le Renaisance latine şi le-a indicat să tutreuuinţeze documentata
J)lIh1ica�ie a lUI Vef'ax.
*
* *
Le Rcna .. issance latine de cînd a intraI. sub direcţin aşa nu-
milulut principe C, Brnucovauu, în loc de a urma ca mal Înainte
cînd era dirija lă de lin Francez de a susţine interesele ROllJînilor
care şi el sunt LatinI, sprijină din potl'ivă int.eresele semUe, In un
[lI·ticol apărut. nu de mult, un .EvreU apără în l'olo:lllele el dreptu­
rile Jidanilol', O, XmlOpol s'a lepadal de a mal colabora la o ase­
menea revistă despre care La Rouwan·Îe spune prea biue că al' Il'eLui
srl se I1mlleasc:1 Tie .Renaissance juive iar nn latine.
*
* *
In Bul/etin ele la Sociefe geologique de Franca d. Homulus Se-
vaslos jJl'ofesol' de ştiinţele naturale la şcoala milital'11 din Iaşl, a
inserat un studitl intitulat "La ten'asses ele la vallee du SC1'cth" care
stutin Il conduce la o încheiel'e mai obştească în favoal'ea ipotezii
unireI mărilor Neagl'i1 şi Meditel'anii în timpul Pliocenulul superior,
[280]
280
NoUţl
Geolog-ul francez Lamoîtie se sprijine pe observările eelur romln
pentru a întemeia şi mal bine părerile sale asupra cpocer formăret
d eosebitelor nivele ale teraselor mărilor.
*
* *
Domnia fut C�rza Vocl,l de A. O. Xenopol urmată de scrisoa-
rea d-lui Gr Ghica Del enl a avut un efect covărşilor. In toată ţara
s'a manifestat un curent puternic pentru rldlearea unui monument
dornnilorulul care a intemeiat unirea, O. Xenopol a şi inceput ac­
ţiunea in această privţuţă care însă, bine înţeles, nil va intra În toată
puterea el de cît după vacanţa.
*
'* *
Bushtl rnarelut povestitor poporan Ioan Creăngă a fos dat spre
executare de comitetul din Inşt d-Iut sculptor Bălăcescu din Bucu­
reşlt. El va fi terminal in Noemvre a. e. şi va li acezut în faţa şco a­
IeI primare 'I'ret Ernrhl unde Creangă a fost institutor.
Inălţimea totală a monumeutulut este de <\. m, 80.
*
* *
De la 21--25 Septemvre a' c. se va ţinea în Bucu ['eşti congre-
sul ştiinţific roman însoţit de o expoziţie în felul acela ce s'a orga­
nizat în Iaşi după iniţiativa d-luî P. Poni In 1885 eu prilejul serbăret
de 50 de uni a inflintarer invătămăntuluj superior în Moldova.
D. OI'. C, Istrati a trimis invilatit tuturor socitătilor culturale
din �aI'ă.
EliATA
La p. 198, rînd 7 -9 in loc de: Căet pe frumoasa-It
fiică, din inimă, din suflet, cel' astă-zl să mi-o dat, şiaş
vrea s'o fac stăpînă pe ţi'lrile iubite de Stefan şi Mihat.
\ Să se eitcască :
Iubesc pe mindra-ţt fiică şi, zeu, nu-t sunl duşman
şi-aş vrea s'o fac stăpînă pe ţările domnite de Mircea
si Stefan.
• La p. 260 rînd ultim să se suprime : al Moldovel.
----------�4 ... � .. __ ---------
[281]
ARHIVA
ORGANUL SOCIETAŢEI ŞTIINŢIFICE ŞI LITERARE
DIN IAŞI
�. .... . .===..===-.-- ... - -;::;:::
Anul XIV. Iulie şi August 1903, No. 7 şi 8.
GH. GHIBANESCU
ORIGINILE IAŞILOIt
_._-""-
§ 1. Inceputurile Iaşilor slut necunoscute. Foasla
Capitala a Moldover a atras asupra-t atentiunea istori­
cilor inca de demult, aşa ca avem azI o bogata litera­
tura asupra acestei chestiunt.
Ne vom sili pe de o parte a lega firul ideilor tn
acest amestec de parerr contradictorii şi, dupa ce vom face
cunoştinţa cu literatura chestiuner, ne vom incerca a
ne da şi noi parerea, fara a crede în mod absolut ca
s'a pus mâna pe adevar.
Istoria e chemata a ne oglindi în mod clar acele
fapte, care aCI fost lirnpezr în desfăşurarea 101' ; din con­
tra lasă a se acoperi cu valul nesigurantei acele, care
tu cadrul evenimentelor au fost lipsite de claritate.
In acest din urma cas avem chestiunile despre 0-
riginile oraşelor şi ţarilor, unde în lipsa de date exacte
avem nevoe de a recurge la parert mal mult sau mal
puţin aproape de adevar.
Aşa e şi chestiunea originer Inşilor.
§. 2. Cind MoldoveniI s'au scoborlt de la munte la
şes au gasit întemeiat pe colina prapastioasa a mlaşli­
ner Bahluiulut, micul târg las, - �Y rac din documente-«,
au continuat şi el de a-I zice las, cum l'au auzit ca se
chrerna, fara a se întreba du ce i se zice las 01'1 As - ,\CKb.IH
'I'Opl':& lLde Cine sa fi fost fundat,cînd şi în cetmprejurarr, caci
i) Ios, Lad. Pier �Uebel' die abstammung der Rumănen" Leipzig 1880
pag. 106 «askyj torgs> şi D, Onciul : "Originile principatelor române".
Bile. 1899 pag, 233; şi A; D, Xenopol, Istoria Românilor" Iaşi voI. I. pag,
54:5, nota 16.
[282]
282
Gh. Ghibănescu
la toate aceste tntrebarr se cereau eunoştinţr istorice şi
cel de pe atuncr aveau alte celea de facut de cît sa se
dedea la cercetart de acest fel.
Cel mal vecht al noştri analiştr, cart au scris în
slavoneşte vechiul letopiseţ moldovenesc, folosit de Ure­
che Cronicarul, au avut grija de a povesti cele ce va­
zuse cu ochii sau li se povestise de cei ce făptuise e­
venimentele. Nicairea şi nict într'o parte nu gasim pre· .
ocuparea explicarii origine! oraşelor noastre. '
Dect în lot răsttrnpul secolului al XV-a şi al XVI-a
vom avea anale şi aualişh ca Azarie, Macario şi If­
timie de la Slatina; nu vom gasi msă nicr un cuvînt
de origini şi în special de originile Iaşilor, care nu de­
venise inca capitala pe vremea lor.
§. 3. Intram în secolul al XVII-a şi Cronicarul U­
reche, care îŞI scrie cronica sa supt domnia lut Vasile
Lupul- călra 1646 - pomeneşte cel tntaiu că dupa lupta
lut Ştefan cel Mare de la Racova, opintind pesle Nistru
pe Loboda şi Nalivaico, hatmani: Cazaceştt. la vadul'
Jură:;' "s'au intors de acolo şi m':t, descălecat tîrgul
Iaşii şi in lauda lut Ii-zeu au început a rezidi biserica lut
Sft. Necolae" 1).
Luptele lUI Ştefan cu Turcii la Podut. Inalt, şi cu
Cazaci: la Vadul Jură:;' s'au dat în 6983 iarna. adica
în 1475; urmeaza dar ca atît biserica Sft. Neculae zisa
gospod, cît şi oraşul Iaşii dateaza de la 1475.
Ureche Cronicarul greşeşte de doua 01'1. Intăiu ca
biserica Sft, Nicolae nu e zidita în anul 1475 (6983), ci
în 6999,' cum cu dreptul observa Simion dascalul, unul
din adnotatori} lUI ureche, când zice "intru acest an,
6999, sa.' ştit celilorule, ca. an zidit Ştefan Voda bise­
rica lut Sf. Nicolae, din tîrg din Iaşt: de nu crezr, caută
la veleatul\ ce scrie de-asupra uşer bisericei, iar nu cum
scrie înapotI2).
1) Letopi�eţe, Cogălniceanu, Ed. II, 1872, vol. I, pag. i62.
2). Idem. Letopiseţe Ed. II. voI. I. pag. 169, nota 1. Simion dascalul
are dreptate. Inscripţia bisericet poartă acestă dală : /llimE li Ch3AJ'I'/i
1l04Ii1MXO/\\h IU� ,di'rW =1=31.1,4,0, ,\\Cll,d IOui·f fl li CKKJlKLlHIC"'. KZ
=1=3 H UOf ,,1;:"'0 ,\\CU,J dl�rtlc'r" = şi s'a început a se zidi în anul 6999, luna
Innie i; şi s'a săvÎrşit 111 7 miI şi un an, luna August" .-(Melhisedec. "Notiţe
ist. şi Arh. Buc. 11835, pag. 250). DOI anI şi dOUă InnI a ţinut. zidirea ace­
steI bisericI în IaşI, căd isprăvirea el se faee în 1493. VezI şi Urica!" XXI
4-1 "cronica anonim:l".
[283]
Originile Iaşilor
283
Simion dascalul lua ca bun anul lnceperer zidirer, 6999
Iunie 1, nu anul ispravirer, 7001 August. Al doilea, că Ia­
şir dateaza cu mult mal tnainle, cum vom arata, cind
vom aduce cele mal vecht ştirt despre Iaşt înainte de a
fi capitală, Pentru cronicari întemeerea unul oraş se
chema descăleca re, ca o amintire a tnterneerir ţal'il Mol­
dover, cînd Dragoş Voda a descălecat această ţară.
Ar urma dar' ca în spiritul Cronicarulut Ureche era
vie parerea ca armata de Curtent a lut Voda, armata
călăreaţă, potrivit obiceiului timpulur, dupa ee alun­
gase pe Nalivaico la Nistru s'a întors spre Suceava, Iu­
tud valea Baculur, pe la Ţulora, apor cu popasul făcut
la Iaşt au descălecat de pe cal şi în acest timp Ştefan
Voda a urzit biserica, şi aşa dar s'a întemeiat oraşul In
jurul fiintarit acestei biserici.
Vechiul letopiseţ hislritan spune atît că Ştefan Voda
se întoarse eu toţI oşteni: sat ca un biruitor În scaunul
său de la Suceava, fara a pomeni ceva de popasul prin
IaŞI 4), Se vede dar ca Ureche ,tl pus aceasta de la dînsul,
fani să fi cetit ceva aşa în vechiul letopiseţ moldove­
nesc ; dai' odata părerea lut data, ea a trecut în toate
copiile de crouicr, cum o gasim şi în cea mal noua
copie a lut Ştefan Ţicau, care scrie letopisetul sau In
1785, În a 6·a filiatiune cu Ureche 5),
§. 4. Mir'0I1 Costin şi Nicolae Costin fac un pas
mal departe în desvollarea cercetărilor istorice. Elevi
al şcoalelor poloue, el aduc cu dlnşit o bogata lectură
de cronicar! polo nI şi uuguri şi cauta a aplica Intru
cit-va spiritul şcoalet istorice de pe vremea 101', faclud
cîte-va etimologu asupra numelor noastre de oraşe, ape
şi ţan.
Atît în Poema polonă, (opisanie) cît şi În cronica
ţăre't Moldovel (Cronica) scrisă catra 1864 în Daszawie,
M. Costin iucearca cile va etimologit :
Siret, de la ung. seretem=plaeemI 6)
4). 1. Bogdan "Cronid inedite", Bue. 1895 pag, 4,1. "R1!. HJC'I'\MIl'it1
IK<:IH rp"Ah. ctl'I,IRCKH".
5), C. Climescu, rector Universita tel Iaşf pose'le mannscl'Îplul de cro­
nicI, sel"is de SI. Ţicâfl îu 1785, pag. 100, lalrl filiaţinnea; a) Neslor Ul'eche,
11) M, Costin; c) 1. Nil'ulce; d) I. Canlacuzill veI. spaLat' ; e Val'lolumeu Ma­
zăl'eanu) ; f) St. Ţicău.
6), V, A, Ul'eche "Miron COStilI". BIlC, 1888, voI. lI, 102 "Serelem=
lak mi"--Suceava=socz Kllszniet's po \'Tegiel'sku llli; I. Bogdan .,Cronice
Inedite" pag, 183.
[284]
284
Gh. Ghibăneseu
Iţcan; de la prisecarul Iaţco.
Suceava de la ung. Socz-ecojocar, cojocărie.
Baia, olart Saşr, olărie 7).
Nicr unul nu Incearca etimologia IaşiIor, ceia ce
arata că copiind textul lur Ureche cu descălecatul Iaşi­
lor, au admis tacit aceasta parere. Iar Miron Cos­
tin tşr exprima părerea ca toate oraşele din Moldova
s'au înfiinţat de SaşIS) cart ar fi introdus împreuna cu
Ungurii cele întăiu crăşme, şi decr ar fi dat naştere mu­
nicipalitaţiI oraşelor noastre.
Şi Miron şi Necular Cosliu urmeaza în aceasta şcoala
lul Bonfinius, care În decadele sale încearcă o serie de
elimologir: Valachos= Flacos; Dacos = oo.k = pugna; Ge­
tas=gesis=pila romana; moldavia=ll1oIlis-da via 9).
In cercul acestor etimologir se învârt şi Costi­
neştir, şi de şi scriitorit Ungur) pe acea vreme Incercase
a face o apropriere Intre lazyges, Iaeu şi ijas, şi
dect lnea un prilej pentru a mal face o etimologie ma-.
ghiara al noştri o ignorează, cacr trebuia sa se frărntnte
ideia in apus Între istoricii ungurr, saşr şi nemţt pentru
a patrunde apor la al noştri.
§ 5. Intram în secol al XVIII-a; Scriitorul care f,.­
mite o noua parere despre originilor Iaşilor e D. Cante­
mir. Răspunzînd unei invilatiunt a Academiei din Berlin,
a carer membru era din 1714, D. Cantemir adună toate
datele asupra Moldovei, In scrierea sa Descriptio Mol­
daviae, scrisa pe cât se vede În 17161°). In aceasta scri­
ere, vorbind autorul de oraşele MoldoveI zice urmatoa­
rele despre Iaşr.
"Tinutul'., Iaşilor; Intru dînsul este IaşiI lînga apa
Bahluiulut cu' 4 mile mal sus de varsarea sa în Prut.
Acesta este scaunul ţării, pe care l'a mutat Ştefan Voda
din Suceava, ea să poata apara ţara mal bine din mij­
locul el de ca'ţra navalirile Turcilor şi ale Tatarilor,
pentru ca el prea bine vedea ca nu se putea să se a­
pere aşa din SJceava, fiind că este departata de hotarul
7). N. Costin "Carle pentru lntăiul descălecat" Let. 2, 84,).
8). V. A. Ureche "Miron Costin" II, 118 "mia�tOln zas niemcd 1vszytkim
poceaikem Sasoniie", idem pag. 555. Arh. isI. prefaţă VII.
9). Bonfinius Decada I, liber J.
10). N. IOI'ga "J'+ !it. romane in secol al XVHI. Buc. 1901. Vol. J,
314, 4,05.
[285]
Originile Iaşilor
285
turcesc. Mal înainte de aceasta era tărgul numar ta un
sat prost, intru care abia se aşezase 3 - 4 gospodarI şi
avea şi o moară, în care era un morar bătrîn ce se
chema Ion (sau după cum îi zicea Iaşii). Numele a­
cestut om l'au dat Domnul acesta oraşulut ce l'au facut,
întru care au zidit tntăiu şi o biserică întru cinstea sf.
Nicolae. care este acum biserica cea mare, şi dupa a­
ceia şi alte polalurt pentru dînsul şi pentru boerit lul11) II •
Cantemir, care era un poliglot, ştia ca În leşeşte
Ion se zice şi lasl2) şi ca dar s'a putut ea un oare-care
las--el îl admite a fi fost morar =să fi avut aşezarea
lUI pe aier, de unde apoI a rămas şi numele oraşulur.
Cantemir nu iese mult din cadrul lut Ureche, căd
şi el îl leagă tot de domnia marelui Ştefan, dar în loc
de-a lega descalecalul Iaşilor de zidirea bisericeI Sf. Ni­
colae, el vede prilejul în mutarea Capitalei, pentru mo­
tive, care vor fi folosite mal apot de dl. B. P. Hajdeu
în scrierea sa "Ioan Vodă cel Cumplit II atribuind aces­
lut domn planul, pe care Constantin îl atribue lut Şte­
fan cel Mare.
Că Iaşii există Înainte de Ştefan Voda, reIese din
tnsaşt aserţiunea lut Cantemir, care zice ea era n'Z'('l'nai
'un sat prost (pagus vilissimus), unde erau B-4 gospo­
darr, dintre care şi, un morar laş ii (molitar Iasi). De
când însă traiau acel 4 gospodari pe. aceste locurr nu
ni se spune, ar urma însă că nu cu mult înainte.
Explicarea lut Cantemir e în aparenta naturala : 10-
calitatea şi-a tras numele de la un om; avem sute şi mit
11). D. Cantemir "Descrierea MoldoveI". Ediţia lS51, Iaşi, pag. 22.;
Ed. Academiei J, 10-"ante hujus tempera paglls erat vilissimus: vix lribus
aut qualuor habilatus colouis, molendinoque insl ructus, quam seniculus
quidam molitar Ioannes aut dirninutivo vocabulo lasi dietus possidehat.:'
VezI şi Oswald Neusehotz "Beitrage zu einer monographie der Stadt Iassy"
in Das Lilterarische Humănien I, NI'. 7-8.
12). Itiş, sia; Jasiek. lasienko, a; [asia, sia, nume propriu demi­
nuliv de la Icm=Ioan, s. pl'. mase. (vezI W. Ian%szct "Slownik polsco-ft'au-
cllf'ki Lwow 185!); asemenea în malo-rusiană RC"; s. m. din=Iohann; vezI
CKI'WHH IIHMXOKCKHH 1J""<l1\011YCKO-H'ji\\fll,KHH CROK<lP" I\"KIR. 188("i, VCi!.
II, pag. 1115).
Aceasta se dovedeşte şi documenta!. Aşa In 1376 "Ioannes si ve las­
CIIS Cmitha stl'enllUS mi les, gente Szenavills, heres de Wysznecze, capita­
IteliS Cracoviensis sagittalus per Hungal'os in eervirel;::\, ex equo dcfluxit el
expil'avit". (v. Marlini Cromeri "De Origine el t'eblls gesti., Polonol·llm".
Basileae 1554-. pag. 329: ediţia 15138. pag. 224-a, Idem în Augu'3t Bielowski
"monumellta Poloniae histol'ica", Lw6w 1864·. yoI. II,939).
[286]
de nume de sate în aceasta categorie: de ce n'ai' fi Şi
Iaşir!
§. 6. Cu toata aceasta părere noua a lut Cantemir,
el n'a influenţat Întru nimic pe scriitorit noştri din secl.
al XVIII-a şi chiar al XIX, afara doar de Dionisie Fo­
tino 13) şi de Drăghict.l+) care în partea Geografica a Is­
torieI sale urmeaza cuvint din cuvînt pe Cantemir din
Descriptio Moldaviae. Cuusa acestui fapt este ca scriin­
dU-ŞI cartea aceasta pentru membru Academiei din 'Berlin
În 1716 şi În latineşte, ea n'a fost cunoscuta de cât tăr­
ziCi cu prilejul traducerit sale Îl! Româneşte.
In acest chip ne vom explica de ee în şirul pare­
rilor despre chestiunea ce ne preocupa, trebue sa para­
sim seria cronicarilor noştri pentru a vedea mişcarea în
ideI ce s'a produs la scriitorit Uugurt despre starea cer­
cetarilor istorice cu referinta la Istoria Ungariet în ge­
nere şi a Transilvanie'/' în special.
§ 7. Imboldirea sludierit inscripţiilor Romane aflate
în Dacia în scrierea istoriei Ungarier şi a Transilvaniei
a plecat tol de la Roma- patria mumă+-şl sUI. în lega­
tura cu renaşterea literelor, ştiintilor şi artelor 15). MOIll­
msen la rindul lur afirmă că nu slie cine sa fie cel mat
vechiu bărbat carturar, care să fi' aflat tele 8 inscripţii
Romane din Dacia la Apulum, ceva înainte de moartea
lut Maleiu Corvin (+ 1490), �i de care inscripţir s'au ser­
vit M. Ferrariui Regiensis ,(+ t48�) şi Ramberti Veneti 16).
Boufinius, vestitul scriitor italian foloseşte pentru prima
oară inscripţiile în interesanta sa scriere ,,[(eJ'Utll Hun­
garicarum ,decades IV cum demirlia. Basileae 1558
Bonfinius e contimporan cu Matet Corvin, şi atras
de reuumele marelut Voevod îl glorifica în scrierea sa.
286
Gh. Ghibănescu
13). Dion. Fotillo "Isl.ol'ia Vechi] DadI" traducerea G. Sion. Buc. 1858
zice: "Iatir oraş foarte vechiu, după Cantemir, s'a ridicat din ruină de cat­
ră Stefan cel Mal\e" (vol. m, 3:�3). iar în altă part.e zice "O. Cantemir spu­
ne că acest nume\este mal modem, lucru nu e tocmaI pl'obabil, fiind că
numele laşilor e mal vechiU" voI. ] pag. 67,
14) . .Man, Dr�ghicl • .Istoria MoldoveI" Iaşr 1856, voI. T. pag .. 4-8 ur­
mează în totul pe Cantemir "Ştefan Vodă ali mutat scaunul UOlllillef de la
Suceava la Iaşl. ... Târgui înainte el'a un sai prost cu il--i gospodarI. uude
era şi o mOartL cu I1,U mora'!' anume Ioan sau laşi'i, dl1pil care Ştefan a
dat numele oraşuluI". .
15), M .. 1. Ackner und FI'. MLiller "Die ROmischen in'lchriften in Da­
cien" ,;Yien 1865. prefaţa.
16). T. Mommsen "COI'PUS inscl'iptionum latinarum" V oII. III prefa\a
ra�, 153 "antequissilnu5 nescio qui vil' doctus .... ". .
[287]
. El moare în 1495, Scrierea sa el fost cunoscută tuturor
cronicarilor noştri ca şi cronica lut h:neas Silvius Pico­
lomini (papa Pius Il}, aşa ca aceştI doi scriitor) an fost
diriguitorii istoriografilor noştri, când se tncumetau el
scrie lucrurt ce eşiau din cercul faptelor launtrice ale
MoI dovet 17).
La istoriografii ungurr din secolul al XVI-a vom ve­
dea prinzînd din ce în ce teren idera că Ungurit sunt
mult mal vecht în Europa de cît secolul al IX şi ca slra­
moşii lor nu an fost numar Hunir, ci chiar şi lazyges,
ce se gasesc prin Panonia în secol. II dupa Hristos, dacă
nu cumva n'or fi fost şi mar înainte. Aşa Thuroczius în
scrierea sa "Chronica Hungarorum" din 1464 zice ca
Nemroth protoparentern Hunorum sive I-Iungarorurn
fuisse quidarn voluerunt" 18).
Cît despre neamul Iazygilor, după ce vor sovai In­
tre a-I face GermanI sau Ungurr, istoriografia Maghiară
se va înscrie la parerea ea au fost UngurI şi ca dar cu
acest chip se poate. sui vechimea rasei maghiare in Eu-
1'0pap[1l1:1 în secol. 1 şi al II-lea.
Aşa Bonfinius va zice simplu: lazyges, quos inier
Germaniam. et Daciam supra ditfinivimus, patriis sedi­
hus ejecti, Metanastae, id est exules, cognominati sunt HJ)
Iar mal departe va urma în totul părerea lUI Strabo a­
supra acestui neam al Iazygilor, tndepărtîudu-t În basi­
lici et geurgi, quorum pars nomad a maxima et pastores
pauci terram colunt 20), "
Alt scriitor insa, Georgius Wernherus, silesian de
naştere, în scrierea "Hypomnemation de admirandisHun­
gariae aquis, u Vien nae 1551, zice: că şi până
azr traeşle între Unguri naţiunea Iazigilor, pe care el
se numesc eu un nume scurtat Iaz, şi-ş; păstrează chiar
limba lor stramoşasca şi pastorală, deosebită de cea Un­
qureaecă : cum şi aceleaşi locuinţe; pe care le-a des­
cris Pliniu, în câmpie, împinşi de catra DaeI spre Paiis-
Originile Iaşilor
287
17). G. Ieremiae Huneri "de scriptoribus Hungarienrum el Trunsilva­
nicarum. Vienae 1774 pag. 7!l. Ackner und Mlillel', op, cit.; C. I. Lal. III pag.153.
18). Schwandtnel' "Scl'ipt reI'. Hung, 1 44; G. I. Haneri ,.de script
Hnng." pag. 56.
19), ReI'. I-Iung. dec. 1, liber 1, pag. 4 rîndul 3.
20). Idem. 1. I, pag. II, 21.
[288]
sum, spre care eu, cred a fi Tissa, prin elidarea primet
silabe, cum şi azi se numeşte in graiul poporulur, Tizam21).
Un alt cronicar Ungur Pelrus Ranzanus, sacul şi
Episcop scrie în 1558 .Epitornes rerurn Hungaricarum,"
Viennae, şi zice ca "cel vechr numrau Panonia, ceia ce noI
numim Ungaria. Din ce causa sau în ee timp sa se fi
schimbat acel vechiu şi strălucit nume, pe care l'au ln­
trebuinţal vechit poett şi oratori, istorici, geograft grecr
şi de al noştri, vom arata în cele ce urmeaza" 22) şi con­
tinuînd zice ca Iazyges este qermanico natie, care azr
se numeşte cu un nume stricat ţarauesc "Iaz" 23). lai'
vorbind de schimbarile numelor de oraşe zice: "dupa ce
Carol cel Mare a înfrînt pe Hunr, cu ajutorul lut Il-zeu
cum voiu arata mal jos, Ungurii au ocupat Panoniile
de-a lungul şi de-a latul; şi din causa aceasta foarte
multe nume vechI de locurr s'au schimbat, şi celatr; de
aier se vede năzuinţa de a se explica numele atât. a noi.
lor popoare, cât şi a cetăţilor pe care el le-au intemeiat" 2').
De unde dar Iazyges erau pentru Bonfiniu inier
Germaniam et Daciam, (1464), VOi' fi pentru Wernhe­
I'IlS "inter .Hungaros". (1551) iar' pentru P. Hanzanus
1558 tnruditr cu denumirea lae "verbo corrupto el de­
curtata voce".
Pe aceasta cale Ludovicus Tubero "Comll1ental'io­
rum" Francofurti 1()03, va merge şi mar departe si va
precisa că au fost "Iazigum Hungarorum regiones", a­
ratind ea "Cea mal mare- parte din Dalmatia de jos (azt
numita Horvatia) sleită de pOpOI', uohilirnea şi-a parasit
palatele şi castelele, lasînd ţflJ'a In prada Turcilor' aşa
fara nicfu lupta, cart ati înaintat pana la fluviul Vol­
danum. 'i cătra regiunile [trans-lstrane ale Iasygilor
U· " . "25)
ngur'l.... .
§. 8. Aproprierea ce o f'a(� istorici] U ugurI din se­
col al XV1-a ne aminteşte pe de parte etimologia Episco·
puIul Amtt�ohie Hotineanul, care IUîndu·se dupa Schmi-
-2t��;ud\ S�hwandtheri ,,'lcriptoJ'es rere Hung." Vil1dllblmae tH6 voI.
1. 84:7 "POl'l'O exslat DUDC quoqlle Iazyglllll l1atio intet· Htmgaros, qllos ipsi
voce decurlala Iâz vocallt. ... " Halleri o. c. pag. 150.
22). Schwandlhel', o. c; 1. 327.- "sed. vlIlgo verbo col'l'uplo Ieiz se
ipsi appellallt.·
23). Idem. r. 326.
24). Idem �, 229.
25), Conun;enlariol'um Lndovici Tuberonis. frallcofudi MDCIII. p. 330.
I
28�
Gh. Ghihănescu
[289]
Originile Iaşilor
289
deg din 1704 apropie Iaşit de Iaşu 01'1 Iaeu, străjile
lazighes ale Romanilor ce locuiau Iaşir'").
Dar In mintea istoricilor Unguri o altă etimologie
se nascocia. Nicr Wernherus, nici Ranzanus nu nr-an
spus ce-i acela Iae "voce decurtata e verbo COI'I'Uptv".
In o diploma a regelut Ladislan din anul j 092 cetirn :
"Nos Ladislaus, Dei Gratia Hungariae, Boherniae, Ser­
viae, Dalmaliae, Croatiae, Thraciae, Slavoniae, Bosniae,
utriusque Misiae, Daciae, Iaziae, Moldaviae, Mara viae,
Austriac, parlium Bulgariae ...... 27), Iata dar o ţara nu­
mita Iazia, de la Iae, pusa Intre Dada şi Moldavia.
Katona zice ca aceasta diplomă este falşă, cact un rege
al Ungariei n'a purtat aşa de mulLe titlurI şi mar a les
acel de Iaeiae se vede că e croit dupa chipul şi ase·
rnanarea lur lâe.
Dar lâz poate sa fie Idee, mal ales ca se găseşte
În diplomele Ungare "Coetus Iassonum" sau "in nu­
merum lassonum", cum cetirn în diploma lut Carol
Robert din 1323 28). Exista pe lănga regit Ungariei llll
corp .de armata "pharetI'atieill, cact "cx antiqua consu­
eludine in exerciLum regiurn pharetraiicos expedire de­
beant". Mal ales .. Carolus Robertus ... in numerum Ias­
sonum. regiae Majestatis specialiier exercituare de ben­
tium coaptat".
Odata apropierea tnlre Ia» şi Iâse facuta, calea
Istoricilor era deschisa pentru conjecturr filo-rnaghiare.
Iazyges sunt lassones, sunt lassi; şi cum cronicarii
secI. al XVI·a îl pune Inter Hungaros sau lazyges
Ilungari, trebuia făcut pasul mal dapat'te şi să se gă·
siasca Daci lazyges sau Daci lassones.
Ceia ce a şi făcut În 1593 Slephanus Zamosius.
§. 9. Ştiinţa Epigl'afiel dacice a fost întemelata de
ilustrul Iohannes Mezerzius alias de Megeriche, al'hidia­
con sas la Kolosi aproape de Cluj. Acest popa il adu·
nat cele mal multe inscripţii, le·a colaţional şi le·a edi·
tat în 1516� Mommsen pune În pl'imul rînd meritele a·
cestul meritos şi modest culegator, a carul vaza a fost
26). Geografia luI Amfilohie, Iasi 1795, pag. 229.
27) Katona ,.Hisloria ,Critica" II, 568.
28). G. Pray "Disserlatiolles Historico·Criticae in allnalos veleres Hu·
Ilorum, AVarOl"Ulli et Hllllg'arOrIlIn". Villdobonae. 1775. pag. 121 ;
P: Humfalvy "Die Unge!'n". Wien 1881 pag. 95-96.
[290]
290
Gh. Ghibănescu
intunecata de alţiI, pe care Mornmsen îI rtdiră la noua:
St. Tauriuus (1519), Fh. de Chula(15�1), anonim (15�1,
in Codex Vaticanus NI'. 5250); Ant. Veranlius (1521);
Mariangelus Aecursius (1538), anonim (Codex Leidensis),
anonim (Cod. bibl. caesareae Viennae), Wolf. Laz:ius29L
mort în 1564; Datius Florentinus (1541). .
Acest Mezerzius a precisa! tntaiu unde a fost vechea
Ulpia Trajana, pe care scriitorir sec1. al XV-a o puneau
la Alta Iulia 30), caer în tot secI. al XV-a inscripţiile
romane zăceau asvarlite pe tot întinsul Daciel tara a
fi cercetate de cineva 31). Iar odată cercetat ile epigrafice
începute nu aii lipsit şi Ialşificatorir. Aşa Taurinus. în
cele 10 ale lut Inscriptii are câteva Ialşe, de şi se folo­
seşte de munca onesta. a lut Meeerich, După Taurinus
se ia Reichesdorfer în "ChoJ'ographia Transilvauiae".
Wien 1550; cum şi Iohannes Lelebel, preul din Tal­
mesch (154�)32). Mal meritorit fură colecţiile lui M. Si­
gler, mort în Sibiu catra 1585, în frumoasa lut colec­
ţie "Analele Transilvaniei" 1563.
Al 9 seriilor în serie, dat de Mommsen, e Stefan
Zamosius, despre care tata ce cetim în Ieremia Hanerus:
"St. Zamosius, de loc din Transilvania, de neam
Ungur, În tovărăşia lut A. Somborius, a urmat cursu­
rile Academiei din Patavia, unde a tipărit în 1593
"Analectalapidum oeiustorum et nonnularum in Da­
cia antiquitatum" în editura lUI Laurentiu Pascalus,
in octava mic, iar la 1589 la Francfurt in follio 33).
Ackner în prefata scrierii sale "Inseripţiile Romane în
Dacia" lauda aceasta colectie, ca mult superioara celet
a lut Lazius, de şi singur Zamosius zice în prefata scrie­
rit sale că n'a cunoscut nici cartea lut Taurinus uicl a
29). Th. M�mmsen. C. 1. L. III pag. 154-. In special vorbind de La·
zius zice.; "in editu demum li�l'o more s�lO perm�lta l.ranspos�it, luxavil, in­
terpolavit, cum propler certiora et meliora teshmoma ad Lazlum non saepe
recurrendum sit" ..
30). Th. Mon�msen C. 1. L. III 153 şi 'Ack. Il. Mul. prefaţa.
31). "Oac.iae provinciae epigramata saeculo XV plaue jacllenml ne­
glectu" (C. I. 1.. III �53).
32). Ackner und MUller .Die Rom. inschr." prefaţa;
33). G, IeI'. llanel'i "De sCl'ipL reI'. HUllgaricarum" Viennae 1774,
pag. 2::18, "pafria Trfinsilval1l1s, 11atiolle HUllgal'lls. in Academia Pabwina
versal·etur ... ," I
[291]
Origin ile Iaşilor
291
lUT Lazius 34). Scrierea lut Zamosius e foal'l(e rara; Mom­
msen a utilisal exemplarul aflator la MUnchen. Dus de
aceasta nota am căutat sa am o ştire exactă de la unul,
care putea vedea cartea, şi în adevar am scris prietenu­
lut şi colegului meu Gh. Murnu, care urma cursurile de
literatura bizantina, şi mi-a raportat urmatoarele:
"Este o broşură de peste 100 pagini. El îşI dedica
opera cancelarului şi cousilierulut Wolffangus Kovacho­
cius. Intaiu trateaza despre Transilvania, care a fost o
parte a Dacier: rar În Cap. III zice ca Dacia Romano­
fum fuit colon ia, "unde ualachorum reliquiae". A poT
vorbeşte despre Rornanr, şi începe a reproduce cu litere
marr de tipar în ordinea lor originală câteva iuscriptii
de pe pieire tumulare, din care zice ca întaia piatra
extat in aula Sereniss. Principis" (p, 10 verse). Al doi­
lea epitaf aflator "ad Ulpiae Trajanae rudera" (p. 11
recto), şi tot pe aceiaşi pagina (11 recto) e inscripţia
ce te intereseaza, pe care ţi-o transcriu aier pe de-a 'n­
tregul, aşa cum e publicata În carte:
EX VOT. XXX
MAGNO El' INVICTO IMP. CAES
T. AELIO. HADRIANI ANTONINO.
PIO. AVG. PONT. MAX. TRIB. POT,
XVI. COS III. P. P. PRO SALVTE El'
FELICI PONT, MAX. El' ANNIAE
FAVSTINAE AVG. CONIVGI, C. CLOD.
VI. PRAEF. M. DACORVM IASSIOR.
HANC STATVAM IN AVRARIA
NVMINIBVS MAISTAT, Q. EOHVM.
Cît despre locul unde a fost gasita ne spune,' "in
vico quoque Ulpiae proximo, Daciae provinciae, Iassio­
nun et Dacorum militttm talis Iegitur memoria".
34-). C. 1. Lat. Il l, 156 "ail uucl.or in praefatione seribenti sihi Patavii
neque Taurini Iibrum neque Lazii ad manus fuisse, idque verum esse nec
magis Mezerziani corporis exernplum scriptum Zamosium habuisse usu corn­
peri. Vezr şi Kem. Kurz. Mag. I. 200). far în Ilaner la pag, 157 nota V se
aduce tnsuşt pasajul "in praefatioue: a InI Zamosius "dum haec schediasmata
Lypis transcribenda euro, audio Wolfaanguum Lazium el Stephanum Tauri­
nut� ,:iro� doetissimos, de lapidiblls Daciis jam pridem aliqllid in Austria
13mlSSlse.'
[292]
292
Gh. Ghibănescu
Acestea sînt cele ce-mr comunică dl, Muruu ; ele se
cornplecteaza cu cele ce celitn În Hanerus despre Za­
rnosius: "ediţia primă are insigniile farnilier Kowachocius;
apor un carmen Ia stema acester Iarnilit, şi o epistola
dedicatorie catra cancelarul Kowachocius , cum şi ver­
sun 'encomiastice către autor din partea lUI A. Sorn­
borius, Gh. Kornis şi Franciscus Vas35).
§. 10 Inscripţia adusă de Zarnosius la pag. 11 a
analecielor sale, ca gasita într'un sat oare-care, aproape
de Ulpia, In provincia Dacia, unde se ceteşte amintirea
eolâaţiu»: lassieni şi Dacr, a fost sorocită să aiba un
mare rasunet în lumea istoricilor, cum rare inscripţir au
avut asemenea soarta. Mă gindeam să leg chestia ori­
ginir Inşilor de istoria acestei inscripţir, dar ar fi tre­
buit sa las de-o parte atunci toate parerile, care nu in­
Lr:1 în cadrul discutiunilor încinse cu prilejul cetirir a­
cestet inscripţii, cum e părerea lut Ureche şi D. Cante­
mir. Dar nu greşim, dacă zicem că toată literatura
acestei chestiuni a izvorit mal numar din scrutarea a­
cestet inscripţir.
Niet Zamosius nu şi-a închipuit ce ecou va avea
inscripţia dată de el, şi ce pareri se VOI' tnjgheha pe
tema acestei inscriptir. Din puţinele lamurirr ee ni le da
el, reiese că locul, unde s'a găsit aceasta inscripţie,
nu era cunoscut, cact cînd zice că a fost gasita, În vico
quoque Ulpiae proximo, Oaciae provinciae, nu spune ceva
precis. Al/doilea lucru de reţinut este că autorul care
a adus cel întă.iu această inscripţie, crede sa se vor­
beşte Îll, această inscripţie de soldaţiI Iassieni şi Daci
- Iassiorum et Dacorurn militum legitur memoria".
Când diplomele maghiare aminteau încă de pe la
1323 de '"I1Umenlll1 lassorum/' istoricii care apropiau
pe Iazyger de Ias "vel'bo corrupto": Iar pe Iaz de Iase
dat în diplomatica latină ca Iasso, ouis ; negreşit că
toţI aceştI \Iassones erau miliiee, pharelratici, Philislaei,
sagittatorii.' arcaşi, Bogenschutzen. Ijăsz şi eă dar
şi Zamosius\ şi Kowachoczius, camia i se dedică lucra·
rea şi Komis şi SombOl'ius şi Vas, carI scriCi versurI de
laud<1 lUI Zaniosius, tOţI eratl în mod tacit de părerea ca
m. Dacorum Iassior'um era rnilitum, nu altă-ceva.
89). G. le .. .1 HaneJ'i de "ser. reI'. Hung, pag. 22�,
[293]
Ori ginile Iaşilor
293
§ 11. Cel înL:1JCi care foloseşte inscripţia lut Zarno­
sius e Ianus Gruter, in scrierea sa "Thesaurus lnscripti­
onum," Heidelberg Hi03, 10 anI dupa prima ediţie a
luI Zamosius 36).
Gruter citeşte iCI pe colea inscripţia altfel de căt
Zamosius; aşa Cos IV, pro Cos III; citeşte greşit aura­
ria ; Iar locul unde s'a ridicat statua zice sa fi fost un
oraş in Iazygia, Jar nici de cum prin Dacia "in vico
quoque Ulpiae proximo."
§ 12. In secol al XVII-a prin răsbcaele ce se încing
în Transilvania cu Turcit, şi prin starea de nelinişte se lm­
pedica mersul progresiv al cercetarilor epigrafice, aşa ea în
specie nu gasim folosita mal mult inscripţia noastra. Abia
in secol. al XVIII-a un scriitor Sam. Koleserus, de Keres­
eer, (1663-1752), în scrierea sa "Auraria Romano-Da­
eia" Cibinii 17 j 7, foloseşte pentru a doua oara inscrip­
ţia lut Zamosius 37). In grija de a arata vechile mine ro­
mane în Dacia Koleserius se încearcă de a fixa locul, unde
putea sa fie acea statue rtdicata şi crede a fi Abrudul
"Abrudbanya," {ar sediul societater minierilor aurart tre­
bue sa fi fost zice el=-rnsuşr U1piana sau Sarmii-de­
'getusa 38). NicI gând n'avu Koleserius de a stabili cen­
trul minerilor aurart în Moldova şi mal ales la Iaşt. In
acelaşi timp Koleserius continua de a ce ti "milil'um da­
corum el Iassiorurn" J dar ÎI încolţeşte în minte ideia mu­
nicipiulu':i, a carul urme el le-ar fi aflat în munţi "prope
Butsum", unde şi pană azt stau ca documente de ve­
chimea romana 39) inscripţiile pe piatra.
§. 13, Dupa Gruter şi Koleserius gasim inscriptia
reprodusa pentru a treia oara în "Daeia mediterranea
36). Scrierea lut Ianus Gruter e cea mal însemnată lucrare epigrafieă
din secl al XVI, vegl Ackneru, Miiller o, c. prelata. Inscripţia e dată Ia NI'.
CCLlX, 8 şi lectura difera putin de aIut Zamossius.
37). Ediţia IT ce-o cunoaştem e tipărită Ia Viena în 1780 prin ingriji­
rea lut Ioannls Seivert. Prefata e scrisă de G, Pray,
38). Koleseri o. p. pag. 17 "Loci in quo capitalis soeietasemetallico­
rum seu metropoli locala erat, sit pari tel' mentio in UIpiano su SUl'mit­
Aegetllsano mal'more dacico". Iar mal departe vorbind de mine "metaIli
f'odillae" zice "Clodius SeXlllrt1 Praefeclns militiae seu rn-ilitum Dacol'ull1 el
Iassiol'Ul11 ad custodiendas Metalli fodinas, h. eLam pl'oventus, quam lIo­
mines ad el ,in metalla condetllnatos, in Am'aria, quae hodie Abrud ballya
statuurn el exit".
39). �Apparent adhuc vestigia municipii în monte prope Bulsum el
in quadrat.is lapidibus illscl'iptionibus, etligiet'umqlle caelaLul'is, velustalis
Romanae documenta prostant".
[294]
294
Gh.Gbiba nescu
sau Transilvanla" veta et nova a lut Andr. Huszt 40)
profesor de drept la Cluj, supl nr. CAXIII.
Parerea de a muta locul aceler prefecturi a milita­
rilor Iassient şi DacI din Abrud în Moldova, daca n'a
dat'o Hnszt în 1737, o vedem insă in curind primită de
GeografiI timpulut. Pană acum pentru nime prima meu­
ţiune de un mu,nicipitt al laşiior "municipium Iassi­
orum" pe locul unde azt e Iaşii o gasim în harta lut
Hasius din174441) "Iassy (liasum, municipium Iaslorum).'
Odata C:b ideia legaturet Dacilor laşenl de oraşul
Iaşt şi-a facut curs la GeografI, vom vedea ca şi Isto­
ricit se vor sili sa o primeasca. =După Huszt, vine Ioh,
Fridvalscky, care a reprodus' o din nou în "inscl'iptiones
R: Transilvanicae" Cluj 1767; la pag. 39, No. 60; apoi
vine 1. Seivert, (1735 -1785) care reproduce din nou in­
scripţia data mal sus in 177542) In bogata sa colecţie
In manuscript tmpartaşită de batrinul Ackner lUI Mom­
msen pentru al sau C. 1. Latinarum 43).
Ajungem în fine la canonicul G. Pray, care agita
cel întaiu chestiunea etimologismulut cuvîntulur şi leaga
Iaşir de Iason}, iar Iasonit de Iazygr, şi formeaza auto­
ritate în materie.
§. 14. Dintre scriilorir cu cart Sincai are a dis­
cuta mal mult e Pray şi Engel. Canonicul Pray a
scris intre altele şi interesanta lucrare .Dieertaiiones
hişlorico-criticaein anales veteres Hunorum, Avarorum
el Hungarorum". Vindobonnae 177;'). Preocupat fiind Pray
de a dovedi ca lazygiI UngurI nu an fost Slavi, apro­
pie cuvîntul Iassones de Iasyges, şi scoate ca ve-
40), Ed, J, Iatineaseă. Cluj 1737 Ed, II in 1791 Viena ungureasea : o
es ujj Dacia).
41), ,,<;:arlf' d'lIongl'ie en gf'net'al, cOlltenanl selon la divisioll :Jnd·
eine el methodiqlle, la Hongrie en pal'Uculiet' la Croatia, la Dalmatie, la
Bosnie, la Se\'vie, la Boulgal'ie" la Pl'ÎlIcipaute. de Transylvanie, les despo­
lals de Walai',hie et de Moldavie ; 'le toul dl'esse SUl' le pied de l'ancienne
el de la nouvelle Geogl'aphie, pal' Mons. 1. M. Hasius, profess, des Mathe·
matiques. 1744,\Apud Vt'eche "Cartografia:romîllă" Anal. Acad. seria II, secţia
JI. 1881, pag, 419.
42). I. Seivert, paroh în Sibiiti; a scl'is, "fnscriptiones monumento­
rum ROmallOI'Ulh în Dacia". Acknel' spune despre lucral'ea luI Seivel't că
nu s'a mulţemit numaI să dea textul insl'ripţiilor, CI: a dat şi descifrco'ea
lor, a pus note criticc şi exegetice, le· a orînduit din punctul de vedere is·
tOl'ic şi a pus la urmă un index. Colecţia lUI cUl)l'inde 299 insel'ipţiJ, dar
neputînd consuna opera luI Gruter, greşeşte în multe loeul'I",
43), Inscripţia cu M. Dacorulll Iassior, e- adusă la No, 1:>,
[295]
Originele Iaşilor
295
chit Iasoni din diplomele UngureştI au fost lasygi, şi
ca decI şi Iasygt ar fi însemnînd ceia ce tnsarnna şi
lasones, adica arcaşi; A pol pentru a face din Iasygt
stramoşr de ar Ungurilor zice ca laso este forma lati­
nească a vechiului cuvint unguresc ijâsz, lâse, care vine
din limba cumaua. Strămoşii acestor Iasii se pomenesc pe
vremea Olgar, soţia luI Igor, cind în 965 au mers cu
razbotu contra Kazurilor "]. Din causa acestui razboin s'au
împrăştiat aluncr mal multe neamurI de oameni, dintre
cart Uei", Pacina[ii, Cumanu şi Iasii vin în Moldova,
şi apot lrecîn Ungaria supt Bela IV-a, unde nu s'au men­
ţinut ca popor, ci ca armă militară în serviciul regeluL
Aşa vede Pray partea istorica a mişcarit Iasilor
din secolul al X-XIII. Şi voind a dovedi şi mal bine a­
firmarea sa, pune problema ca se prea poate ca din aceşti
lasi în trecerea lor prin Moldova spre Ungaria sa fi
ramas o ceată şi pe locul, unde azI e oraşul Iaşii. Iar
Că dovada citează inscripţia cunoscuta cu praeţ m,
dacorum Iasiorum II, dlnd'o din Koleserius 45).
§ 25. Dupa G. Pl'ay cel ce agita chestia origine!
Iaşilor e cunoscutul Istoric Sas Suleer. Dînsul a ce­
tit pe Pray şi l-a indreptat. Pentru Pray nu e nicr un
amestec intre Iasonii diplomalicel Ungare şi vechit Ia­
sonr din inscripţii. Ba chiar pentru a desluşi lucrul,
Pray zice ca nici o urma de Iasoui, care faceau parte din
Cumarn, nu se găseşte pe vremea, când s'a fost ridicat
Columna de minerit aurar} a îrnparalulut Antonin şi so­
tier sale Faustina; şi ca dar aicI Daci IasienI erau alt
popor, caci unit erau arcaşi, alţit minen aurart.
Sulzer admite deosebirea a doua neamuri de Iazygt:
unit mal n01, socotiti pe nedreptul urrnaşr al Iazygilor
Metanasti, ce erau un trib de Cazarr-> Jasii-; iar cel
vecht erau romanr. lazygit nor lrehuesc nurniţr Iasieni,
4-4). An aulem lusso, Moldaviae urbs ab his Iassonibus nomen acce·
perit, quod video aliquibus non dispicere, lricari omnino nolui. Op. cit. pag. 122.
45) Deacesl nlsboiti găsim o nolită şi În Thulllnann "Unlersuchungen
ueber die Geschichte der ostlichen Europllischen Volker. "Leipzig 1774" Oleg
începu a-şI Întemeia puterea-I regeascil pesfănnăturile Kazarilor .. Swiatoslaw
H continua opera. Aşa în 96� le ia Cazarilor imposite. In 9(15 f/luptă se in­
cinge. în care Swiatoslaw ese învin!'ălol·. Aluncl Sw. a inv'În1Î Iii pe lasien:'i
popor ce locuia în Caucaz. Supt lasieni trebue a înţelege pe U.�ienr, a căI'or
ţară e numită.Asia la CO"lantin (de Caer. AnI. Byz. 1. II C. 4-6 pag. 397),
nUlnilă de scriitoriI orientall Gaz şiGazieh, Iar la ungurI lasz, ,Tetszok."
[296]
296
Gh. Ghibănescu
adică arcaşi de la Iăsze-arcaş, VechiI lasienI DacI au
locuit în Moldova prin împrejurimile Capitalei laşi) de
la care orI acest popor rasboinie şi-a luat denumirea;
01'1 oraşul de la popor. Ce poate fi mal natural de cât
aceasta conclusiune !"45). Numai în faţa obiecţiunei lUI
Pray că vechii Daci Iasiem erau miner]; nu soldatr, Sul ..
zer afirmă ca nu era imposibil ca acea mina de aur sa
se fi exploatat şi cu soldati. Mal era o ohiecţiune : la
Iaşt nu sunt nicI muntt, nicr mine de aUI'; ce al' fi ca­
utat dar minerii IasenI pe aict ? Pe când la Abrudbania
se vede şi aZI sgură de mine, La acestea Sulzer singur
raspunde ca se prea poate ca auraria sa fi fost la o­
rasul Baia-nu departe de la§i(!?!)- unde IasigiI DaCI
aCI eternisat memoria lut Anlonin cu acea columna, iar
cancelarie minerilor sa fi fost la Iaşr. ApoI dupa ce res­
pinge teoria lut D, Cantemir ca IaşiI ar veni de la nu­
mele lut lasi morarul (Ioniţa) afirma multumilor "ca ei',f,
am fost înlăiul tare am desemnat: locul de cartier al
acesleî militit iasiene sau colonii, şi prin aceasta am a·
ratat probabil naşterea capitalei MoldoveI de azr-i-Iaşit->
fara ca sa mal am nevoe de a intra în largr desvoltart."
Dupa aceia Sulzer îŞI inchee teoria sa cu alta afir­
mare ea foarte adesea oraşele şi-au mulat locul, de şi
numele s'a pastrat; aşa ca se prea' poate ca şi Iaşii fi­
ind odinioara mal spre Baia sa'şr fi mulat locul în cur­
sul vremurilor mal ales dupa distrugert totale.
Scrierea lut Sulzer a format opinia curenta la isto­
ricii secJ. al XIX-a. Apropierea Iaşilor de Dacit Iasigr,
care îŞI aveau ruinele la Baia, iar reşedinţa în Iaşi, a
fost primita, de lotr, atâta numar ca reşedinţa lor era
un m'unicipiu nu o colonie, rămînînd buna admisa lec­
tura geografulut Hasius din 1744: praef municipii
Dacorurn Iassiorum 46),
§. 16. Pţ vremea când Sulzer îşI tipărea cartea sa
la Viena, trăia în Iaşr doctorul Andreas Wolf, medicul
mitropolitului Iacob Starnati. Ca unul care a stat în laşr
4-6). Sulzer "Gleschichte des transalpiuische Daden J, 250. Wien 1781.
4-7. Aeeaslă cetire o găsim admisă întăili după Snlzel" în scrierea "An.
lonii Barlalis "Odus el IJttasns Imperii Romanorum in Dacia" Posonii
1787, când pune înb'elprefecţir de municipiu; pe C. Clodins, sexlum praefedus
municipii Daeorum Iassiorum Sub Antonino Pio" pag. 41.
[297]
Originile Iaşilor
297
mal bine de 20 de am, s'a interesat de tot ce priveşte
Moldova în general şi Iaşit în special. Acest Andreas
Wolf n'a lasat de o parte şi părerea asupra originei
Iaşilor, mal ales că pe vremea şedere] sale în Iaşr, - un
harnic vladica, Amfilohie Hotineanul, scosese în 17H5
un curs de Geografie - primul de acest fel în limba 1'0-
mîna - şi acolo la urma consacrase o fila şi Inşilor.
Iată ee zice Amfilohie în Geografia sa.' ,,4. Locul cel
tntain în Moldova sa numeşte Iaşu sau Iaeu, care este
Mett'opoUs a tol printipatul, aproape de apa Prutului,
ce se numea mal demult Hierasum; unde este curtea
Priuţipulut, pentru care tnsuşr Traian împăratul în car­
tile sale face aratare că al' fi zidita înainte de nasterea
luI Hristos pentru lăcuirea consululur Romanilor' şi a
străjilor lUT, care se numea Iasighes ; în care curte se
numărau 16000 de odat. Dupa aceia nu puţinr anl treK
cînd la mijloc intr'atttea rezmeriţe s'au înoit şi s'au zidit
la 20000 de odat şi mal mult pentru trebuinta prinţi­
pulut şi a ostaşilor lut, care la anul 14.60 împreuna cu
tol oraşul de foc sau risipit. .
,,5. Iaşu an luat nume de la străjile Romanilor, ce
se chema Iazighes şi de la şantul cel de balae; întru
care oraş este scaunul Arhiopiscopului",
Batrtnul Episcop cuprinde multe naivitan în teoria
sa. Şi uict nu se putea altfel; el care în t 7H5 abia
auzise din zvon ca craiul Frantiet a fost detronat, nu
putea şti că înainte de Hristos nu era ocupată Dacia de
Rornaur, şi că deci n'avea ee căuta un castel Roman în
Iaşt pentru consulul Roman.
Amfilohie nu cunoaşte inscripţia data mal sus după
7,amosius; el leagă toata legenda tntemeerit Iaşilor de
curtea domneasea : şi în aceasta se ia dupa geograful
Frantesc Şmideg, care a publicat la 1704 în 'I'irnava o
geografie (Cap. 3) 47).
§. 18, Amfilohie a facut curentul in şcolt. Geografia
lUI fiind cetită prin şcoli, terţI au luat ca bună afirmarea
sa după Şmideg. Cel care o admite pe deantregul e OI'.
Andreas Wolf', cînd vorbind de curtea domnească scrie:
(7) 1)e ol,:;le Geografie, 101':1 i7D::;, pag. 22D.
[298]
t
(;b, Ghibănescu
"Deja în timpurile cele mal vechr, cînd Moldova a fost
încă o colonie romană, clădirea aceasta a fost însemnată.
Tradiţiunea spune cum ca Impăratul Traian al' fi avut
alee garda lut principală şi e foarte probabil că vechiul
oraş Augustia, despre care Ptolomeiu tr dă gradul de
longitudine 52°, 55' şi latitudine 47°, 30' ar fi fost în
regiunea aceasta. Supt timpul Romanilor se mal spune
că vastul palat princiar ar fi conţinut mal bine de o
mie de odar de locuit. Vechea fortareata ar fi ars îm­
preună cu tot oraşul. 5 aur mal târziu tot acelaş print
a reconstruit'o şi de aceea multi anI ar fi pastrat nu­
mele de Sieţanoneţia" 48),
Scrierea lUI Wolf a fost cunoscuta Romtnilor ca şi
geografia lut Amfilohie, şi În interesul ce purta această
sedere pentru nOI s'a tradus În rornăneşle capitolul des­
pre Iaşr În 1855 şi 1902 4D).
§. 18. Intrînd In secI al XIX vedem ca părerile is­
toricilor iar se diferentiaza: cel interni se mărginesc în
cercul cercetărilor lut Sulzer şi le desvollă potrivit ten­
dintelor latiniste ale timpului, iar cel straini cauta să
adîncească cercetarile dedtndu-se la elimologit noue,
Vom urmari atît pe cel strainr, cît şi pe cel inlernr,
ca să vedem iarăşi punctul de atingere în timpul nostru.
Bătrînul Sincar nu atinge în mod direct chestia ori­
giner Iaşilor. In marea sa lucrare, care uuhratişază is­
toria poporulur rorntn de la 88-1739, negreşit ca istoria
Iaşilor venea prea mica pentru al face sa se opreasca
ceva, el care utilisa se toate isvoarele, peste 1000 de·
scriitort. Totuşt de şi nu vorbeşte direct de origina Inşilor,
cu prilejul însa discutiuner nationalitater Curnanilor, Sincat
combaltnd; parerile lUI Timon şi .Vera, care faceau pe
Cumant urmaşii Hunilor, el crede ea "Comanii au fost
o parte a colonilor celor prin Imparatul Traian dUŞI În
Dakia". Şirl\CaI pune intrebarea: de ce Comanit de la
Criş şi Mur�ş vorbesc romineşte '? pe cind Cumanir care
s'au aşezat î�1 Cumania mare şi mică din Ungaria, dacă
vorbesc ungureşte, este ca au uitat limba lor, ca şi Ro-
I
48) Dr. AndreasWolf "Beilrage zu einer statistisch-historischen
heschreibung des Furstensthums Moldau". Hermannstadt 1805.
49) V. Alexandri "Horniwia literară." 185:;; D-na Netly Agapi În
"Evenimelllll T" IaşII 1902.
[299]
Originiie Inşilor
299
mtnit de la Olafalău şi KirL Iar cît re preteuţiunea ce
au Ungurii de a zice ca multe sate şi ltrgurr din Mol­
dova au nume ungureşlt, aceasta e numar btrfcala "pen­
tru ca Iaşir, Tarnascşlir, numaI de Secui se numesc
lsvasar, Tarnaşfalva, iar nu şi de Moldoveur" 50).
Alt istoric e Dionise Folino, care Îll 1818 publică
în greceşte la Viena o istorie a Dacier în 3 volume, tra­
dusă apor În romaneste de G. Sion la 1859. Vorbind
Fotino de cetatile şi oraşele din Dacia Romană le gă­
seşte în numar de 36, dintre care a 10'<1 la numar era
Iaşii "care se vede ca a fost capitala de azi a Molda­
viei, fiind-ca la Aui-aria guveruatorulut s'a gasit o inscrip­
ţie cuprinzind aceste : M(U�li\�;'��i) DACORVM -IASSIORVM"
adica cetatea militară el "Dac:ilor Iassiem" 51).
Era tncurcatFot ino daca trebue S,1. se cetiască milUum
orr munic'ipii, istoricii şi geografiI fiind în desacord aier;
de aceia pune amîndouă lecturile.
§. 1 n. In colectiile epigrafice, inscripţia noastra con­
tinua de a fi reprodusă cu sau fara cornentarir. Aşa Mat.
Pelr. Katansich ne dă din non inscripţia lUI Zamosius
eu mict note 52).
A por o mai gasim reprodusa În Revista epigralică
ungureasca: Tudornanyos guyjlen 1830, pag. 13.
Tot In această serie trebue să punem tesa de doc­
torat în medicină a lUI C. Vîrnav, în care găsim amin­
tire de Iaşr, ca l'tl'unicipium Dacorum lassiorum 53).
50) G. Şincaî "Cl'onica Hom inilor" Bucureşti 18813. Ediţia IL VoI. 1. 420.
51) D. Folino "Istoria Daeiel" Buc. 18M" Irad. G. Sion I, 67. Aceiaşi
uesiguruuţa (1 va avea întocmaI şi Ccsar Boliac in "Călătoriile sale arheo­
logice in Hernănia" Buc, lStil, pag. 80: "Două munieipir aflăm pănă acum
În Dacia ele jos: "llnmicipia Homulensis (Turnu-Măgurele) şi MUNII����' Da­
corvm Iasiorvm (lasi). Acest document este adus de Fotino, carp, se zice,
ca ar fi fost găsit la Aut'Cwia În Transilvania, strămutat de la locul lut,
cum a fost si celelalte".
52) M. P. Katausich "I.,;t.l'i adcolaruru geographia velus". Budae 1826.
VoI. J: 1827 VoI. II. pag. 213 No. 12 atlat., "prope V,irhely", la care adaul;\'e
lIola: "X[[:-Gl'ul.. CCUX, 8, ex Zamos. Majest Q. Versll qllinlo Cos II[.legi
oporlere.- viri doeti reele ohservarunt. Auraria ap. Grnt.. perperam legltnr.
Conf. Seivel't XV. F. elim Scaliget'O I'ite adderetur". Iar la pag. 287 cetilll :
In populi .sllnl: Marcomani, Quadi, Cal'pi, Costoboei, Iassi. Golhi, Bastal'­
na(', Inl.llngi, Alani, Hoxolalli, Scylhae, Bospol·ani.. V,lrhely, C. ClodillS, vii'
praef. Dacorllm Iassiol·llm. Iassios novd in Dacia Pbolemaeus, quo'l'um me·
mOl'ia 'in Met'j'opoli Moldav'Îue Iassi s1�peret·.
5il) "RlldimentlJmphysiographie Moldaviae, auclorae Constanlinus
noh. de \' emrlV, m edieinae d0dore. Blldae 1836. so/ •. VI -1-64 paginI: "IassnlTI
[300]
300
Gh. Ghihănescu
.. �
. Ual' dupa 1830, tncepîudu-se şi la nor în ţară tia­
ristica şi luând o desvoltare mal mare scolile . secun­
dare vedem ca scriitor! ca Săulescu, Asaki şi alţit se
incearca a-şi explica şi el originea capilalet Moldovei.
Cel intaiu vine G. Saulescu, primul arheolog romin.
In a lUI Cronologie, Săulescu zice vorbind de Dacia: ",In
aceasta Dacie, tntemeiară colonit şi organisară un gu­
vern Rornanir, zidita cetaţr, umplura pretutindenea cu
gamizoaue de leghioane, între care celaţt fu şi Iaşii,
numiti pe aluuct Muniţipium lassiorum, cact Iaşit s'ar
fi numit legheonul ce pazia şi locuia în cetatea aceasta
numita azr Iaşii" 54).
M. Cogălniceanu, incă fiind student la Berlin, pu­
blică a lut celebră "Histoire de la Dacie, Berlin 1837,
şi acolo vorbeşte de "Municipium Iassiorum, qui est la
ville d'Iassi d'aujourd'hui" 1, 10.
Elevul lut Săulescu, V. Popescu Scriban, în a lUI
Mică, Geografie susţine acelaş lucru, că între politiile
. din Dacia era şi mt,micipitfm Iassiorum, iar mal de­
parte zice : "Capitala ţinutului şi a tarir este Eşii, nu­
mit din vechime muniţipiwn lassiorum 55).
Săulescu făcuse cercetări în 183'7 la Ţiglina şi aflase
o piatra cu inscriptiunt romane, piatră care azt se află
la museul istorico natural 56). Pe baza acestor cercetărr,
G. Asaki publică în 1841 un frumos studio de arheo­
logie In revista franco-rorntnă "Le glaueur Moldo-Va­
laque". După ce aduce inscriptia lUI Zamosius, mal re­
produce încă .alte 3, dintre care una aflata de Cantemir
la 1710 la Ţiglina (=Triclina=Caput Bovis); alta din
1837 şi alta mal nouă eu totul necomplectă : iar În no­
tele ce înlovaraşesc aceste inscriptit zice: "Fragmentul
uneI iuscripţii aflate în sapalurt arată origina deja cu-
Iassium, Iussiorum', Dacorum muuiciplum (Petrndava Ptolomaei), Iassi, Iasch,
Ieseh. melropolis �Ioldaviae a tomporibus Stephani mag'ni Voivodae, (lui
sedem suam Suezawa hie transtulit (Sulzer 1. :�84;. eonll'al'icns est VVolL'
1. 24.l) .... ad palodospm Bachlui I'iviem ...... ". . .
54-) G. S{llllesrn "Hl'onolugie" IaşI 1837, Voi, II pag. 73.
55) Pit.ar V. POPPSCli Scl'ihan, elev AcademieI Mihailene, "Mica Geo­
grafie a Daciel. Mold.avieJ şi a ţăl'il ROIl1ăncştI" IaşI, Albina, 1838, pag,
8, 10, 37.
56) El victoria et concordia aurelii antonini C. Am'el. VeI'. Impcl'.
Cornelius Fil'lllUS. L. T. Leg. ItaI. arma. posnit (Le glaneul'. 1841. 51 ; Acknpl'
u, Miille!' o. e. NI'. fiG1 ; Neig. 2�)5, 2.
I
[301]
Originile Iaşilor
301
noscuiă a orasului Iaşi. Iaşii îŞI trage numele de la le­
giunea romană laseiensie XIX, (sic) care staţiona În
Municipium Iassiorum, cetate zidita pe locul vechii curţi
domneşti. Cantemir spune Că s'ar fi aflat pe vremea lut
o inscripţie romana aproape de 3 Ierarht. Aceasta le­
giune avea apararea Daciet Transalpine. Soldatul roman
în pace era lucrător şi miner (baiaş), Baia şi Abrudul,
La Abrud s'a aflat coloana ce Clodius prefectul legiunet
Daco-Iasiene erijase în onoarea Imparatulur Aurelian şi
a Faustinei". A pot după ce reproduce inscripţia z ice :
"inscripţia e confirmata prin o alta aflata la Capul hovis
şi se afla la Academia din Iaşt : hoc grat nuntia C. leg.
Iaseiensis (Quares han) e. rog 57).
§. 20. Odaia ce Asachi a admis aceasta teorie că
Iaşit vin din legiunea a XIII a lasienilor, toata lumea
şi oficială şi neoficială a luat părerea lUI Asaki ca sin­
gura adevarata. Dată fiind autoritatea de care se bucura
Asaki în capitala Moldovet, condeiul de popularisator al
cunoştintilor istorice, el primuldasC'al al şcolilor din
Moldova, primul gazetar, primul scriitor de teatru, pri­
mul caleudarist, a răspîndit părerea aceasta despre ori­
gina Iaşilor prin calendarele sale. lai' ca aga şi referen­
dar al şcoalelor a impus părerea sa lumit oficiale şi s'a
admis ca titlu oficial de dat Iaşilor că e municipiul.
Iaşilor.
Aşa în "Tabloul cronologic" oriuduil de Asaki, 1842,
găsirr. parerea: "pretutindenI se fac drumuri pelruite,
din care unul pe la Maroş-Vasarhely duce în Moldova,
unde spre pază rămine legionul XIII, numit Geamăn sau
al leşenilor, cari întemeiază cetăţuia numită municip'ium
lassiorum, adică politia Inşilor (an. 110). (Uricar IX, 213),
In arhiva sl.atulut din Iaşt (dosar 1:i998, transport
1772) găsim o intimpinare ce G. Asaki Aga face în
1845 Mal 22, catra departamentul trebilor din launlru
in chestia denumirei ulitilor Iaşilor. De oare-ce Asaki
edita planul Iaşilor, cere de la Ministru ca să se fixeze
şi stema capitalei ţărif, dupa istorie. Şi aluncr reproduce
în acea tntirnpinare teoria sa din Le Glaneur : "Cunoscut
57) Le glaneur Moldo- Valaque-Iassy. 184:1. pag. 4:!), Neig ehauer 295, il
leş·.--SSiensis ;-neînteleasă, . .
[302]
302
Gh. Ghibănescu
este că Iaşi: "Municipium Iassiorum s'au urzit de le­
ghioana Romana. numită Iassiensis XIII, care se adive­
reşte din o coloană antică aţlăioare astăzi în. Museum
de Transilvania".
In citata adresă Asaki dă în dos emblema Cari­
tal el, iar ministrul o găseşte nimerită şi plăcută. Se
vede însa ca n'a avut urmare imediată această cerere
alu! Asaki, căc! încă în 1851, Ghenar 20, sfatul mu­
uicipal de supt preşedinţia lut N. Istrati, cere de la
Asaki următoarele: "desv,1Iindll-se trebuinta de o marcă
pentru capitala Iaşt.. în încredere ca Divoastra ca pă­
rintele literaturet romine, vetr avea mal deplina cunoş­
tinţa despre marea ce a avut din vechime această
politie" 58).
Răspunsul ce l'a dat Asaki acester Adrese îl gasim
publicat în acelaş Calendar pe 1853, în care Asaki la­
mureşle mal pe larg legenda tnlemeierer Iaşiţor. "Istoria
mărturiseşte, zice Asaki, că mal înainte de descălecareu
Romanilor în Dacia, părţile rasaritene ... şi mal cu sumă
rîpele rîulul Ierasus (sau Porata- Prutu) erau locuite de
un popor răshelic numit Iassiensi, adică Iaşeni (Iasigy) ...
De asemenea s'a numit legio lassiensi« aceia ce sta În
garnizoane in Dacia 'I'ransilvană, pe malul Prululur, a­
dică în laşi, unde Ha întemeiată şi de Romam sporita
politie, ce mal tu. urmă se intitula municipium lassio­
rUfn ... precum din tabla Peutingeriana se adivereşte ...
In cursul petrecerit Romanilor în aceste locur: o ceata
a leghioauer. Ieşene s'an întrebuinţat la minele de
la Baia It 59). ,
Şi .ca încredinţare mal reproduce inscripţia lUI Za­
mosius cu Praeţ, 111,. DaC01'Ufn lassiorum; prin care se
arată CiI Clodius el înalţat Imparatulur Antoniu Adrian
şi Faustinet o �\Oloall:l ce şi aZI se pastreaza în museul
de la Karlsburg În Transilvania.
Iar pentru � popularisa aceasta teorie asupra ori­
gineI Iaşilor, Asaki o introduce ca o dală calendaristica,
38) T. Codrescu "Uricar" 1X, 10;,; Calendarul "Albinel" de G. Asaki
pe anul 1853.
riP) Calendarul ,,:Albinel" pe 1853: art, "Arlteologie� pag. 7"J. 76 : T.
Codrescu "Uricar" IX, 1!71.
[303]
Originile Iaşilor
303
de la care trebue sa se numere anir, In adevar în ca­
lendeuele Albinet putem prinde chiar anul, cînd Asaki a
transformat în reală convingere data tnlerneierit Inşilor
de catra Romanr. Inceplndu-şt publicarea calendarelor
sale În anul 1841, tocmaI cînd îŞI publicase studiul său
de arheologie asupra Iaşilor în Le glaneur, şi tabloul
cronologic din 1842 ar fi trebuit de la început să şi ad­
mita aceasta dată adică 110 dupa Christ., dar nu vedem
nimic,' cacr în calendarele de la 1841 -1849 nu înşiră
Intre datele cronologice urzi rea m, Iaşilor. Abia în
anul al IX-lea a caleudarulut avem admisă ca data: "de
la ureirea municipiu1n lassiorum (cetatea Iaşi lor) " ,
şi o ţine pănă la 1868, mi se pare ultimul an al Calen­
darului Albiner, Facînd paralela, vedem că anul 1850
corespunde lut 1603. "de la urzirea m. Inşilor", 18f)1
corespunde lUI 1614. 18H7 corespunde lut 1620; reia ce
arata ca În "Oalendare" Asaki pune data urzirer mu­
nicipiulut Iaşilor la anii 247 dupt; Hristos, eu 137 ani
IUaI tîrziu ca cea admisă în tabloul cronologic din 1842,
dud a pus data urzirer in anul 110 dupa Crislos, adica
locmat pe timpul lut Traian.
De ce aceasta amânare în data urziret Inşilor,
tocmai la 247 dupa Crislos ? Avea interes a-şt apropia
<lata urziret acestut municipiu cu momentul relrageret
legiunilor romane din Dada, cînd Iaşit era chemat să
joace un rol decisiv În istoria poporului rorntn. Şi În a­
devăr partea aceasta legendară o «elim în prologul Isoo­
âuius tui Clănăij,.
§. 21. In 185C1 eşra de supt teascurile instilulnlut
Albinet cunoscutul [raqmen! 'istoric, care a dat atît de
furca istoricilor şi filologilor noştri 60), Aparitinnea aces­
tUI vechiu izvod n'a fost pentru puţin în promovarea
cercetarilor istorice; cum însă critica istorică era slabă,
UO) Fragment istoric din 1495. h.\ş118G6.-Gh, Săulescu traduce textul
În Iimha modernă Calendarul Albine! an. 18G7; Lahovari în .Revistn ro­
mînă" 1861 publică textul şi traducerea. şi-I aâmite. Al'. Pumnul ,il ia ea
bun în al săti Lepturar. unde publică textul original. iSfil. Păr. Melhisedec
în app, Cronicet Huşilor îl a.elmite. N. Ionescu ÎIl "Analele acad. romÎne"
îl admite. Al. Filipidi "Croniea lui· Huru" Conv. Lit. l881 � contra: Gr. 1'0-
cilescu în "Revista p.. Islorie. Filol. şi arheologie" ... e conka; Mallginca in
"Rumă.nische Hevue" 1887 e pentJ·u.; G. Săulescll în "BuciulIlul HomÎn"
laş!... ÎŞI publică glosan�l, ceia ee arată că-l ia ele bun. Gh. GI�ibă\1escu
"Epilogul isvoduiul luI CIănrlu" Uri car XVII, conl1"(t; 1. Tanoviceanu "Isvo,
q1l1 luI Clsnău" AI'1!ivlţ so�, �t. şi li!. Ia�I... ţl cQntrq, .
[304]
304·
Gh. Ghibănescu
· ,
:1
II
nu ne prinde mirarea ca filologr ca Saulescu şi istoricr
ca Lahovari şi Melhisedec îl iau de bun şi fac studii şi
emit parerr pe temeiul aceslut izvod.
Pe masura ce studiile istorice se consolidau işi me­
toda critica se desvolta şi se lnlărea, iar mşterialul de
documente, paleografie, iscalitun, sfragistica, se corn­
plecta, natural că Indoiala a fost aruncata asupra aeeslut
izvod şi de la critica tnca simplistă a d-lut Filipide, pana
la critica erudita a d-Iut Tociiescu, arata ce SpOI' s'au
facut în domeniul istoriei.
Avînd prilejul de a posede pentru cîtva timp do­
cumentele Sioneşh, recunoscute ca false, am incercat a
stabili ca autorul acestui falş isvod n'a putul fi de clt
un membru din familia Sion şi anume paharnicul C.
Sion, autorul Arhondologier. Epilogul acestut izvod m'a
dus la aceasta. Acuma studiind originile Inşilor şi vă­
zind cum s'au desvoltal în timp parerile istoricilor asu­
pra urziret aceslur oraş, pot prinde momentul fabricării
izvodului lUI Clanart şi prin prologul său. cum în 1890
l'am studiat prin epilog. Ajunsesem la convingerea ca
acest falş s'a facut tntre 1842-1845, de şi s'a publicat
tn 1856, Se vede însă că ultima mînă, care a scris ma­
nuscriptul a fost ceva mal tirziu, dupa 1853.
Sa ne amintim cîte-va fapte.
In Tabloul cronologie" din 1842 Asaki susţinea că
Iaşii s'au întemeiaI pe Ia I 10 după Hristos de Traian.
ApOI urmînd pe Şulzer zicea ca legiunea XIlI gemina
sali Iasiena, de şi era alcatuita din militarr, dar în timp
pe pace puteau sa fie şi mineri la Baia .. şi În asta ca­
litate C. Clodius prefectul municipiulut Iasenilol',' a ridi­
cat slatue lut Ant. PiuI. Această părere o repeta prin
185a, cînd şi pune data urziroi Inşilor în 247 d. 1-1".
GoţiI năvăleau în Dacia; imperiul era slab apărat
prin acestei locurr, aşa ca Aurelian ordonă legiunilor pa·
răsirea Dacler şi trecerea în Moesia.
Ce au făcut Romanii faţă ele această hotărlre ?
La această întrebare avem două raspunsun : unul
în izvodul luI, Clănău, tipărit În 1856; atlul Îll nuvela
lut Asaki "Dziua din urma a municipiuluI lasenilor"
din 1858. .
I
'�----II'-
1) Publicat,de miile in ziarul Bil'ladul 1887 si În Urica!' voI. XVII.
"Epilogul izvoduluY lUI clănău". ,.
[305]
Originile Iaşilor
305
Sa le dam pe amîndouă:
§. 22. Iată cum începe Izvodul lut Clănau :
"Tându să stire deati de la Inparatie la diregalorii
toţi cum citaţi şi tărguri din Traeana Dakie toata rasnpea
să şi jarastisa şi sale toate şi diregatorii toţi eu leghi­
oanile şi toţi moşneanit cu a lor sai şarbi şi popul tot
cu dobitoace şi cu bunu lor tot să dicindea Dunării cura
a primenire i Misia. De atare toţi ştire pozluira cum
auza. Şi dea sirgu cu ovila mare blema toţi a să la
Iaşi strângerea in cea mare leghioane CUl"te a Traian
marele şacolo in disănea slirnueascătott înainte de atare
primeanire. Şi Iăndu colo sosirea numai ce [arişie cea
mare curte află. Ca cii diregatori leghionului brudeai
hiind şi nu matori şi dea bunuri plini şi voinicii nairuiti
nu vatraşi cum a primenirei Misiea ştire la mana le sosa
nu peşti a eu alalţi diregatori şi moşneni iulrebăciune
şi slim făcitru, stăjara curtea jaraşti ... şi la tntribaciune
steate şi sa toţi a slimui pusa elim facear Iasaoar veri
nu lăseoar vetrile şi a lor sai strămoşi agonisite unde
din hătrâne zule custă şi haladuescu. Ma ocinile şi veatrili
nu lăsaor. Şi pusă t'ăspublică cu povaţa toata şi ClI di­
reptatea celor datine bălrâne alor sai Ramleani strămoşi.
Şi un scaun în laşi pusal şi cealal preaţeciu numiră cap
legheonului şi Parcalabilor şi căpitanilor de la cetaţi de
latrapa Sareatu pala trapa Prulu (pag. 5), Şi tăndu la
(\110 fu pe bălrăna datină a să diregătorii aleagira şi să.
moşneniI toţt eu kokii vechi şi cu balrănii şi cu direga­
torii la Iaşii strângea, lmbieră şi pe nuşi! la cel mare
slimll (pag. 12),
(Va urma).
[306]
A. V.
Primavara
Soseşte primavara cu florr, cu rindunele,
Mai vin şi cocostircit, mişcînd din aripî grele;
Işl întocmesc iar cuibul pe care-acum un an
II ridicase harnic pe-o casă de ţaran.
Şi Mart cu vînt puternic, Cl! tot mal dulce soare
Desprinde'n frunze mugur)', boboct deschide'n floare
Iar cimpul înverzeşte, sămănăturI răsar,
Pe cînd pe-aiurea brazda intoarsă-I de plugar.
Se uită Jung Romînul în zarea străvezie
Să vadă din adincurr oar' ce o să mai vie
Belşugul sau nevoia? Dar ceru -1 nepătruns;
Prin 'bubuit de tunet el numaI i-a răspuns,
\
\
[307]
EI
Pe cînd eli cint iubirea de tine ce mii leagă
Şi 'mI ingustez privirea la strtmlu 'rnr OI'iZOIl
Tu laşt să 'ţr zboare gîndul pe lumea ast' tnlreagă
ŞI mintea ta sătoasă frumosul îl încheagă
Din tot ce '11 omenire face-un puternic zvon.
Şi suferinţa gloatel şi-a minţet înălţare
Şi trista proză-a vieţel cu-a el destuctntare
Şi patime şi dor,
Tot ce 'n a lut adrncurt pe sutlel răscoleste
Şi face de durerea in sinul luI lot creşte'
Gîndirea-It iI dă zbor.
Căci larga'ţt cugetare intregul il cuprinde.
Puternicele-î aripr, cînd sus bat în văzduh,
Te 'nalţă în spre ceriurt, De-acolo se desprinde
Al gtndulut tău farmec , pe lume jos s'Iulinde
Şi 'n poezie cală s'lnnece-al el năduh!
Dar cine-I mar ferice? Din marile-tt a vinturr
Te-alegt numaI cu jale şi cu mult 'trisle clnturt
Obsteasca soartă-a lumei uefericirea-r doar ....
Cln'tîndu·te pe tine, in strîmta mea gindire,
Găsesc eu pentru mine inalta fericire
O picătură dulce in cupa de amai' !
[308]
LEON CERCHEZ
Cetitol'Hlu} pc/ţit:
"Ti se va .erta mult,
Pentru c'aI cetit mult."
.Autonll
I.
Soriitorl OU or-i-ce preţ!
Hal la scris! Hirl ie este, şi cerneală cît poftiţr,
Sunt condee de tot felul, şi tot felul de peniţr,
SCI'iţI cu totir, ce vă pasă ? Daţi'! ZOI', croilt nuvele,
Intrupat! gîndirea voastră bold ind ochiI pe la stele,
ScriţI mereu În poezie 01'1 in proză, cum vă place,
Zică lumea ce va zice: Scriilort să fiţi şi pace!
Nu e vorbă, se prea poate ca, aşa, din intlmplare
Muza voastră cea vicleana s'o crorască la plimbare
Tocmai cînd momentul sacru al sublimet cugelărt
Ve. inspiră dulct iluziI şi fantastice cintărr,
Nic� să vă gindiţI la soarta cetitorulut cu minte
Care-asuda si oftează tind îi cade Înainte
Olucrare d'ale voastre, Întocmită 'n ceas fatal.
EI d�şi păţit, dai' cată tot mal muţt să lămurească
Pănăurnde poate merge rătăcirea omenească;
In ce '.sferI se învîrteşte bietul vostru ideal'?!
\
Şi cetind întâia parte, vede doar că e prostie!
Dar citeşte inainte, crezind poate <.:'0 să fie
Pe la mijloc sau la urmă, vre-o idee de folos ;�-­
Insă val! după o lungă şi eroică răbdare
E cuprins sărmanu 'ridată de atîta indignare,
Că din iorn cu judecată, el devine furios:
[309]
Poeziî
309
Şi-apucînd turbat htrtia ce-alt mînjit cu-a voastre rtndurt
Intr'o elip'o rupe toată, o aruncă jos pe sclndurl,
Şi exclamă cu durere : Dumnezeule măreţ !
Apără de foc, de ciumă, dar intoarce-a ta privire
Şi la cel cu patimI grele: la năucl şi proştr din fire,
Cari vor să se numească Scriitori, cu ort-ce preţ I I
,
Ce vă pasă dacă unit, cu apucături ciudate
Critlclnd pornirea voastră, vă pun coarne pe la spate?
Ce vă pasă dacă alţiI, mal hai ni şi indrăciţr,
Vă Intreb de sănătate, botezîndu-vă smintilt ?
Scriţi mereu, in poezie 01'1 în proză, cum vă place,
Zică lumea ::e va zice: Scriitori să fiţI, şi pace!
II.
UN TIP
E frumos, dat' ce e dreptul, cind il vezt tutala'şr dată,
Cam ciudat şi strâmb la faţă cum îl el, bată') să') bată,
Nu te prea ocupt de dînsul, pan a fi indiferent:;
Dai' nu ţine mult aceasta, eliel' e om cu iscusinţă
Şliind iute cu ort-cine cum să facă cunoştinţă,
Astfel că, fără sfială, intră 'n vorbă la moment.
Il priveşlr, asculţi cuvin tu'), îl exarninezt mal bine,
VezI că nu'I urit, că vorba'r e de om t urn se cuvine,
Deşi'i negru ca ceaunul şi cu cap de morniţoiu :
Deşi nasu'r plin de ciotun şi crescut peste măsură
Pare-a pune stăpânire pe frumoasa lUI figură,
Stînd ca strajă fioroasă inlre ochit amindoi.
Şi ce ochI plăcutl şi gingaşl, deşi norma cam ciudată
Poreclitt în rornăneşte : « Ocht de oaie înecată : �
Mititel ca de Şopîrlă şi curaţt ca la Jidam, .
Care rar 'şt-aduc aminte a'r spala cum se cuvine,
Ocupatt în tot minutul cu manopere meschine,
Care'! fac să'şt vînza neamul pentru cîţi-va gologaut !
[310]
310
Poezir
De ureehr, tot ce pol zice, e că pal' împrumutate,
Ca şi cum al' fi fost rupte ale lut adevărate
De copil, spre pilda altor lighioI ne-ăstimpărate :
Ast-fel că privind la ele, le cunoşti că nu's perecht :
Şi'V tnchipueşlr că poate le-a găsit din Întîmplare
Una icl, alta aiure, vre-un om cu îndurare,
Ce l'a 'mpodobit, zicindu'r : Na! Să .al şi tu urecht ! l
Iar guriţa, deşi cală sub musteaţă s'o ascundă
Ca să semene mal mică si de formă mal rotundă
Totuşi iesă la iveală cu atita maratet,
Că văzrnd'o cum In buze debordează fără samă,
Te tntrebt la ce nălucă s'a gîndit biata sa mamă,
De-a L'.cut să ieasă 'n lume aşa fel de berechet!
Vedeţt dar că omul nostru, cu-aşa gingaşă figură
Ce Intrece tol ce'i nostim şi podoabă in natură
Fiind dalhă ca minunea, pliu! nu fie de deochr,
Al' putea fără greşală subjuga simţirt de ghiaţă, ..
Dac'o barbă mohorltă nu i-ar sta perdea pe lată,
Eclipsind tot ce în lume poţI vedea mal l'a!' in ochr l
Şi d'aceea, atit nasul cît şi gura, indignate.
Ca organe ce cu dreptul ţin a fi considerate,
Se rescol cu-atîta vrajbă, şi provoc atit. scandal:
V1'Înd s'arale că nu barbă ea acea ce le 'ncadrează,
Dar .de s'ar întinde atîta cît nict ochit să se vază,
N'ar fi 'n stare să ascundă chipul 101' cel ideal!
III·
VIS şi REA.LITATE
\
,
\
Să'ţt mai spun din cea poveste
Că 'nainte mult mal este ..
Şi'mt tot povestea Dadaca
Desmerdandu-me seraca
Cînd copil eram de tot:
Ascultam cu-aşa plăcere
I De Stat-Palmă Barbă-Cot,
Ori d'a Smeilor avere
Şi putere
[311]
Poeziî
Că uitam de alţt copir,
Mal lăsarn din nebunii
Numar ca să pot în pace
Inţelege cum se face
Ca măgarul să citească,
Vulpea haine să'şt croească
Iar cattru 'nfumurat
Cu boier) să stea la sfat 1. •••
• • • o •• ••••••••
Toate una cîte una, le-am uitat, şi ca prin taină
Mă trezim cu alte gindurr, îmbrăcat in altă haină:
Incepusem să trăesc ..
Şi cu timpul, amintirea de poveşti,. de halimale
Innecat'o-am în valurt de durere ŞI de jale
Ce'n viaţă năvălesc!
AzI, văzînd Realitatea, o privesc cu 'nfior are,
Căci a el urgie crudă spălmîntează pe or-care
Se încearcă a visa;
Şi de SpUI poveştr orI basme ea 'nainte'ţl se arată
Dovedindu'ţr că prin visurt nict de cum şi nict odată
S'o tnlăturt nu', putea;
Şi d'aceea strigă ea:
"Jos inchipuirr, iluzir l închinaţi-vă la mine
"Vol', a căror Muză oarbă vă în vată că e bine
«Să visat! necontenit!
"Ett sunt astă-zi Doamna lume1, eU Realitatea pură
"Care 'n visurt de plăcere să vă lase nu se 'ndură,
«Caci aşa vă e menit!
aii
"Soarta ornulul e scrisă cu a lUI zidire odată.
"Să tot cate fericirea făr'a o găsi să poată
«Şi de-aceea eii domnesc;
;,De voeşte muritorul preste mine să păşască
"Cu poveştt şi gindurr goale încercînd să'rnl pună mască,
«Eu din somnu't îl trezesc
"Şi Iăclndu'I să măsoare visul lUI' cua mea putere,
"Intr' o clipă' '1 fac să cază din iluzit în durere."
. . , . ... .
lată tot ce cuget astăzi de acestă lume mare,
Eii, al cărur vis de aur chinuit de întristare
A fugit, s'a dus de mult ..
Iată pentru ce acuma,-glasul celut ce măsoară
Visul lui de amăgire cu Realul ce 'nfioară,
Nu'rnt mal place să ascult!
[312]
31�
Poesii
Dacă insă judecata n'ar putea să tot sporească
Şi s'alunge cu asprime mintea cea copilărească
Dacă biata omenire de natură ar fi menită
Să'şt păstreze idealul de o lume tericită
Şi ţesută de plăcerl,
Atuncl n'ar mal fi durerr;
Ci 'n p�veştI de dulci iluzit legănaţi viaţa 'ntreagă
Am găsi 'n Realitate sorioara cea mai dragă
A dorinţei omeneşti,
Iar figura'r=tristă astăzr=-am vedea-o luminată
Şi zimbirea ei plăcută chiar de soare admirată
Ca a zineî din poveştr,
\
\
\
[313]
Anchete rurale
Corn. Chiojdeanca, Plasa Cricov-Podgoria Jud. Prahova
(de Atulreiu Rădulescu, student)
1
Comuna şi Administraţia ei,
Comuna Chiojdeanca e compusă din 3 catune : Chioj­
deanca, unde e şi reşedinţa Prirnariet, Nucetuşi Trenu,
numitfncă şi În Trevai sau Trevoi. .
E situata într'o regiune deluroasa. Prin ea curge
gIrla Chiojdeanca, care izvoraste din catunul Trenu,
primeşte pe stînga gîrla Nucetu, care uda catunul cu a­
celaş nume, şi apor trece în comuna Apostolache unde
se varsa pe partea dreapta în rîul Cricovu-Sarat. Ca­
sele locuitorilor sînt lmprastiate pe colnice, pe val, mal
aproape sau chiar linga pădure orI mar departe; ln ge­
neral mal toate sunt aşezate de-alungul gtrler. Cel mal
apropiat tîrg este tîrgul Urlatr, capitala plaşer. Depar­
tarea Intre comuna şi el e de 20 km.
Populatia Comunei in anul 19°0 era de 2588 su-
flete repartisate pe cătune şi dupa sex ast-fel :
Chiojdeanca 209 barbaţt, 219 ferner, 276 băeu, 225 fete
Nucetu ISi" 157" 234" 184"
Trenu I92" 20I" 256" 294 ..
Total 242 " 577" 766" 7°3"
3
[314]
�14
Andreiu Rădulescu
De oare-ce în 19°0 şi 1901 numerul născutilor a
lntrecut pe al morţilor cu 44, populaţia comunei este
asta-zr de 2632 suflete.
Sunt în comună 66 barbati cu o vlrta de peste
60 ant şi cam tot atîtea femel. Sunt 525 copil mai -mict
de 5 anI.
Natalitatea pe ultimi! trei ani e urmatoarea:
In anul 1890 s'au născut 91
" " 19°0" " 1 1 2
" " 1 90 1" " 1 1 8
Mortalitatea tot In acelaş timp este:
In 1899 au murit 48
" 19°0" " 93
" 19°1" " 93
Sunt 560 de familii în comună.
In comuna locuesc 3 streinr, totr Grect. DoI sînt
stabiliţl de mult, de vre-o 25 - 30 ant, altul de mai pu­
ţin. Unul singur are 2 fete, azi casatorite cu Rominr.
Nu coprind aier pe un învăţător care e Romîn din Tran­
silvania.
In comună se află 344 bor, 73 vacr, 143 junci, 16
viţel, 12 junce, 21 viţele, 15 car, 7 iepe, 1442 01, 76
berbeci, 206 miel, 310 capre, 20 ţapi, 64 iezt, 335
porci, 54 scroafe, 114 purcer. In total 3212 capete de
vite. In acest număr se coprind şi ale proprietarului
şi ale arendaşului, caci nicI el n'au un număr prea mare.
Teritorul comunei nu formează ° singură moşie,
aparţinînd unul singur proprietar şi e împărţit ast-fel.
In cătunul Nucetu e o moşioara numita Răstivanca al
cărut proprietar e Rormn ; însă dînsul o arendează şi
acum e arendată unul Grec, stabilit în comună fie mult
timp. Restul parntntulut comunei formeaza mal multe
trup urr de 1n0ŞiI aparţinînd cetelor fie mosnenr din care
fac parte mai toţt locuitoriI. Ele sunt: In catunul Chioj­
deanca moşia Brtncareasca a moşnenilor Vagaoneştt.
In cătunul Chiojdeanca, Trenu şi Nucetu moşia Falec­
ianca, Ţilimpeasca şi Chiorceasca aparţinînd moşneni­
lor ŢilimpeştI şi ChiorceştI dintre care 2 stăpînesc cea
111 a 1 mare parte. In Trenu, în afară de trupurile de mai
sus care se prelungesc şi aier, mal e moşia Salcianca
ce-l zice şi Oghizeanca stapinita de moşnenr, toţl Ro-
[315]
Anchete rurale
315
minl, cultivtndu-şt singur: pămîntul. In Chiojdeanca mal
e o sfoara de moşie compusa din padure şi loc de ara­
tura; aparţine statulu! care arendează partea de ara­
tura. In Nucetu mal e trupul Vaideasca şi Popeasca a
moşnenilor din Nucetu.
In comuna sînt 2 parochi: cu 3 preoţi: câtunele Chioj­
deanca şi Nucetu o parochie şi Trenu alta. Fie-care ca­
tun are preotul sau. Starea morala a preoţilor e buna.
De asemenea şi starea materială; ctte-şr 3 sînt fruntas!
In comună, avind avere de la părinţi şi slujtnd aici de
cînd s'au preoţit.
Toţi lşl fac datoria bine. Nu lipsesc de la serviciul
religios elin zilele de serbători precum şi de la orr-ce
serviciu li se cere de locuitorr ; daca s'ar întîmpla să
lipsească, asta nu produce buna impresie asupra popo­
renilor sar.
Predici şi cuvtntari morale nu se ţin.
In afară de slujba lor preotii se ocupa cu cultura
propriului lor pamînt ca şi cei-lalţr locuitorr.
Dau bune exemple locuitorilor. Se poate întîmpla
rar de tot sa aiba vre-o judecata cu cîte un satean
pentru chestiuni particulare; dar pe cit pot caută sa le
evite.
Sunt buni gospodarI şi nu se amesteca în politică.
Sunt foarte puţin controlaţi de autorităţile bisericeştI.
Se poartă foarte bine cu sătenii şi Intre dtnsit
şi cei-lalţi funcţionari comunalf domneşte o bună înţelegere.
In privinţa tnvăţatorulur, primarului şi notarulut re­
zultatele ce voiu da sunt mal puţin importante, de oare­
ce aceştia se schimba des; aşa lnvaţatorul din Chioj­
deanca s'a schimbat de curînd şi despre cel nou nu
putem spune multe. In comună, e tnvaţator în Chioj­
deanca şi învaţatoare în Trenu. Pina acum starea lor
morala e buna. Nil tot aşa şi starea materiala, cact n'au
alt venit decit leafa, şi apoI n'au avut inca timpul de
a-si aduna economii. Ei ÎŞI fac bine datoria. Nu s'a ţi­
nut cuvîntări decît rare-ori. In afara de slujba n'au alta
ocupaţie însemnată; citesc. lucreaza ceva etc. Dau bune
exemple şi nu se ocupa cu politica. ACt puţine petrccerr.
Anul trecut s'a dat de fostul Învăţător şi de actuala tn­
văţatoare cîte-un bal, în scop de a stringe fonduri pen-
[316]
316
Andreiu Rădulescu
tru diverse rrebuinn ale şcoaler, Chip) sunt controlaţi de
Revizor care nu dă cu anijpe aici şi de Primar al cărui
control e redus 1<1 nimic; une-ori şi de subprefect. Se
poarta foarte bine cu satenir.
Primarul actual, de şi de abia ştie sa iscaleasca,
e un om cinstit, un bun administrator şi cu o stare
materiala buna. Cunosctndu-si datoria mal mult din în­
delungata practica, căci a fost de multe ort Primar, de
cît din citirea legilor şi-o în ::Ieplineşte relativ bine.
Nu ştie să ţie predici şi cuvtntarr morale, dar sfă­
tueşte în orr-ce moment pe cel ce i se presinta cu cer­
turi, cu judecatt, etc. cautind sa-I împace, sa·! deprinză
cu îndeplinirea datoriilor.
In afara de slujbă se îndeletniceşte cu munca pă­
mtntulur său. Da bune exemple şi e un bun gospodar.
Face politică în sensul ca mai tot-deauna a fost ales
în Consiliul Comunal, şi azt are mulţr oament ce ţin la
dînsul; dar nu se amesteca în lupta partidelor politice.
Petrece puţin de tot, acum chiar de loc, caci e înain­
tat în vîrsta; mai înainte petrecea ca şi ceilalţi s.tteru.
E controlat de sub-prefect care-şr face inspecţiile regu­
lat. Se poarta bine cu sateni: şi tot aşa şi cu cei-lalţl
funcţionarr al cornuner. Se bucura de multa autoritate
şi stima faţă de sateni, dobîndită prin Indelungata func­
ţionare şi prin cinstea sa. Cu toate astea e şi duşma­
nit de unit, şi mal anit trecuti cînd nu era Primar, în­
timplîndu-se un omor al carul autor) nu se gaseau, l-an
acuzat şi pe dînsul, numar din dorinţa de a-I zdrobi;
s'au servit în zadar de nişte martor! mincinosi, căci
Curtea cu .juratt l'a achitat.
Notarul, adus din alta comuna, are o bună stare
morala dar nu şi materiala. IşI face binişor datoria, îşI
da toate silinţele; dar n'are cultura necesară. Dă bune
exemple, nu \ petrece mai de loc, nu se ocupă cu po­
litica şi se poarta bine cu săteni).
Numărul comerciantilor nu e fix. El variază, dupa
cum anul e mal productiv sau nu, Între 4 şi 8. Lutnd
minimul sînt repartisaţt ast-Iul : 2 în Chiojdeanca I In
Trenu, I în Nucetu. Dintre aceşti 4, dout au ca obiect
principal de vînzare mărfun de manufactura, cu care
servesc. nu numai pe locuitorit comunei ci şi pe cel din
[317]
Anchete rurale
317
comunele învecinate. In genere însa ton cornerciantir au
tot felul de mărfurt necesare satenilor : marfurt de ba­
canie, ferarie, tutun, bauturi spirtoase etc. Azi sunt 6
comercianţi: cincI sunt Romtnr, şi unul e Grec.
Daca cuprindem sub acest nume şi pe ctţt-va ne­
gustorI ele marunţusurr, atunci numarul total e de 16.
Sint 36 meseriasi şi anume: 6 fierari, 2 cisrnarr, 3
ctrpacr de cismarie, 2 cojocarr, 3 croitorJ, 7 croitoriţe,
1 tinichigiu, 7 zidart, 5 rotart şi cîţi-va dulgheri, ttrn­
plar! şi lernnarr. Dintre el sunt 5 Ţiganr, restul sint RomînI.
Nu e nict-o fabrică In comună şi nicr velniţă; sunt
numai poverne pentru fabricarea ţuiceJ.
Pana anul acesta n'a existat nicr-o casa de econo­
mie. De curînd s'a pus bazele unei societati economice
"Sporul i( a locuitorilor din Chiojdeanca şi Apostolache ;
cu toate acestea n'a Inceput a funcţiona, căci nu s'au
terminat forrnalitaţi!e cerute, din cauza unul D-n advo­
cat. De şi abia întemeiată, observ totuşi prea multa ltn­
gezeala între membri! initiatorr : prea repede s'a stins
entusiasmul 101', prea anevoie se hotaresc sa faca ceva,
lucru care numar rău poate face acestei societati. Aşa
dar de fapt nu exista nicr-o casa de economie. Sa spe­
ram ca in curînd vom avea una.
Pina acum cind locuitorir au nevoe de bani, gasesc
în sat pe la fruntaşt. In aceasta privinţa comuna se
putea lauda, cact pana anii trecuţI sta aşa de bine sub
acest raport, că nu era nici-un locuitor dator la
Credit sau la alt· cine-va de cît la consatenit lor; şi im­
prumuturile nu se faceau în condiţii grele. Une-ort cel
mal cinstiţi gaseau fara procente, alte-ori cu 8, 10, 12
la suta şi rare-ort cu 20 la suta, pentru cel rai de plata.
De cît-va timp, mal ales în urma crizer, procentele s'au
mărit, ajung la 30 la suta; de multe-ori nu mal gasesc
nicI aşa şi sunt nevoiţt a se împrumuta de la Credit.
Nu există nicIo societate de lectura. De 2 lunt
de zile s'a deschis odată pe saptămtna Duminica între
14-- 2 Biblioteca Parohiei din Chiojdeanca locuitorilor.
Pe de o parte numarul mic al volumelor, cele mal
multe carti bisericeşti vechi sau altele pe care sateni:
nu le înţeleg, pe de altă parte lipsa gustuluI de citit
face că nimeni dintre satent nu se duc să citească.
[318]
318
Andreiu Rădulescu
Sunt în comuna 3 biserict, cite una în fie-are catun.
Cea din Catunul Trenu e mal mare şi într'o stare mal
buna. Celelalte sunt foarte rnicr, aşa ca oamenii, mal a­
les femeile stau pe afara cînd vin mal rnuln, şi afara
de aceasta sunt şi într'o stare puţin bună. Cauza e ca
comuna n'are fonduri spre a cladi sau a le tntreţine
bine, iar particularii nu le ajuta. - De ctţr-va anr s'a în­
ceput de un proprietar cladirea uner frumoase biserict:
de şi rncepatorul a murit, se spera ca moştenitorul o
va continua.
Sunt 2 şcolr : una în Chrojdeanca, construcţie nouă
dupa modelul Ministerului, cu 3 salt de clasa, locuinţă
pentru tnvaţator şi avînd împrejur un pogon de loc a­
coperit în parte cu li vede de prune şi unde se ţin lec­
ţiurn de gradinarie, Ea a fost construită de Comuna,
care nea vînd tondurr, s'a împrumutat cu vre-o 30000 let
pe care-I va plati în 44 de am. Comuna şi-a impus acest
sacrificiu spre a da lumină copiilor săi într'un local fru­
mos mare şi durabil dar, din mal multe pricini noul
local nu cerespunde sacrificiilor facu te.
Din cauza terenulut înclinat şi nestudiat bine de cel
în drept, o sala a fost lăsată mal jos ca celelalte şi clă­
direa a pierdut ca aspect. Din dorinţa de a fi cu fa­
ţada la şosea, are toate ferestrele spre nord aşa că în
2 salt nu patrunde absolut de loc lumina soarelui în nici
un anotimp. Temelia nu e destul de solida, cărămida
de proastă calitate, aşa ca dupa 2 ani s'au facut la spate
crăpături de a lungul peretelut, S'a intervenit din partea
autoritate: comunale: dar nu i s'a ascultat voacea. Totust
pentru moment � bună, încăpătoare, dar ar fi trebuit
să se tină rsarnă de cele de mat sus şi sa se aibă în
vedere ca o comună cu venit mic nu poate face în toate
zilele asemenea clădiri.
O alta scoala e în catunul Trenu intr'o casă par­
ticulară, mi('â şi cu totul improprie pentru şcoală. E
Infiinţată numar de un an. Comuna nu mal poate da ni­
mic nici pentru plata chirie! nicI pentru material de
şcoala etc., necum pentru a închiria o casă mal bună
sau a face construcţie noua, căc! daca ea s'a inglodat
în datorii sa faca un local cu 3 sali la reşedinţa, a avut
în vedere numărul copiilor din cele 3 cătune care pănă
[319]
Anchete rurale
319
acum veneau aier. Ast-fel situaţia acester scoli e foarte
nelamurita şi rămîne ca particularii sa'r ofere casa şi
cele necesarir.
Casa comunala e în bună stare. E construcţie nouă
donata comuneI de dona A. Dragulanescu, proprietară
de aci. Are trei camere marI şi 3 miel.
Locuinţa tnvaţatorulm din Chiojdeanca e, cum am
spus, în curtea scoalej şi e în bună stare. Locuinţa tn­
vatatorului din Trenu e la particulari.
Locuinţile preotilor sunt bune.
Aier Iocuitorit nu prea au obiceiu să se adune în
număr mare spre a se consfatui : cînd se intrunesc, 10·
calul de consfatuire e circiuma, rare-ort primaria ori bi­
serica sau sub cerul liber. Asta-zi drumurile sunt în stare
relativ buna. De oare ce şoseaua merge mult pe lînga
gîrlă, trectnd'o de mal multe orI şi pentru ca fondurile
nu permit a se face podurr, în timpurt ploiase, calato­
rul gaseşte drumuri rele. Apot afară de şoseaua prin­
cipala, drumurile micr nu sunt bune şi asta fiind că de
multe orr zilele de prestaţie au fost repartisate în alte
comuni.
Exista 10(', destinat pentru Cimitir, dar nefiind lngră­
dit elin lipsa de fondurr, morţi' se ingroapa tot la bisericI.
Nu sunt plantaţi! comunale, dar mal toate locurile
sunt acoperite cu pom! roditori sau cu padurt.
Nu sunt alte b altoage sau gropI de cît numaI cîte­
va lacuri vremelnice pentru topirea crneper şi inulut; dar
în urma staruinţet d-lut sub-prefect actual, nu se mal
fac nicI acestea.
Din cifrele budgetulut comunal ar resulta că co­
muna are un excedent de 3581 ler 06 bani la 1'. ze­
cimilor şi de 3322 Iet 16 banI la f. drumurilor. Adevă­
rul insa nu e acesta, Consiliul comunal alaătuise bud­
getul la zecimi Cit 2761 lei ueniturt şi 2748,70 che ltu eli,
dind un excedent de 12 lei jO bani: zar la f. drumurilor
cu l-fI5 lei venit ŞI 6°4 lei cheliueli. Delegaţiunea jude­
ţeană adăugînd şi rămaşiţile la Io cuitort şi la primar! şi
perceptort, rămăşiţe care nu se mal pot încasa şi care
se înscriu numai pentru a fi înscrise, ridică budgetul la
sumele de mal sus, şi ceva mal mult OeI. judeţana mo­
difică tifrele votate de Cons, Comunal mărind unele
-- � " ,. .
[320]
320
Andreiu Rădulescu
cheltuelI şi adaugînd unele veniturt care nu se pot În­
casa şi cu toate aceste modificari şi introduceri de sume
neincasabile de abia s'ar ivi un escedent de 9 ler 40
bani. Aşa observ ca modificind prea mult cifrele con­
siliului, budgetul avea să S� prezinte cu deficit de 100
şi ceva de lei: imediat Delegaţiunea pune 150 lei. ve­
niturI extraordinare; dar de unde sa vie aceste veni­
tun într'o comuna de ţară? Daca consiliul comunal cu­
noscator al nevoilor şi avuţiilor comune! n'are curajul
să le pue, caci voeşte să aibă sume sigure în budget
iar nu presupuneri, cum De-leg. judetana le înscrie fără
cunoştinţa de cauză? De faptul acesta se plîng mernbrir
consiliului comunal, căci aşa li se face mal în toţi anir,
şi in urmă trebue să faca toate sforţa riIe, sa lase iute­
rese urgente in părăsire ca să nu aiba un deficit. Ar fi
bine să se lase mal multa libertate consiliilor comunale
în alcătuirea bugetuluI, şi numai cînd s'ar vedea că a·
cestea Înscriu veniturI inttmplatoare şi nesigure, sau chel-'
tueh prea marI din care cauză ar resulta deficit, numar
atunci se intervie Deleg. judeţana să modifice şi să ca­
ute totde'una a avea budgete bazate pe veniturI sigure
şi pe cit posibil cu excedente.
Sînt 6 ctrciurnr în comuna. Din ele 5 sunt ţinute
de Rorntnr iar una de un Grec. Une-ori se deschid mal
multe ctrciumr.
Bauturile spirtoase ce se consumă sînt produse 10-
cale. Cind nu se face tuica, se introduce cam 30 -40
Decal. spirt din care se face basamac, Se Introduce une
orr şi vin din alte parţt, dar puţin.
Nu se face contrabanda. Nu se respecteaza legea
repausului duminical. Cauza: nedeprinderea circiuma­
rilor cu respectul legilor şi lipsa de o straşnică autori­
tate. De alt-fel pentru neexecutarea aceste: legI ca şi a
a�tor.a nu trebue .lnvinovăţit nici �rimarul că ar face-o
din interes propriu sau pentru prretern : e alt-ceva mal
presus de persoana lUI, e tnsuş modul de administrare
al comunelor rurale, chestiune ce ar trebui sa preocupe
mal mult pe legiuitorii noştri şi să se grăbească a') da
o soluţie conformă cu starea de cultura a ţaranulur. In
zadar vom avea Iegr bune, dacă nu se vor executa.
[321]
Anchete rurale
321
Nici bisericile nici şcoala n'au alt pamtnt de cit
curţile lor.
II
Locuitorii şi averea lor.
In aceasta comuna tO�I locuitorii au pămînt, macar
cit de puţin, aşa ca absolut lipsiţi nu exista nici unul.
Majoritatea sînt mosnenr, restul clacaşi improprie­
taritt dupa legea rurala din mosile cîtorva proprietar)
şi nicI unul din moşiile statului. Locuitori cu mal puţin
pamînt sunt vre-o 25 care au primit la improprietarire
numar 7 prăjini pentru casă. Ceea ce va mari şi mar
mult numarul celor cu puţin pamint este trnultirea po­
pulaţie! şi tmparţirea între moştenitorL Chiar aZI copiiI
celor 25 au inceput a'sr împarţi pămîntul parintesc, aşa
ca de multe orI ramine fiecăruia o prea mica Intindere
de 2--3 prăjini sau şi mal puţin. Vor ajunge cred să
aibă 4 - 5 prăjini împreună cu zestrea nevestit, daca vor
lua ceva. Şi nu numar cet tmproprietariţt cu 7 prăjim
sufera, dar şi cei cu 7 pogoane şi chiar moşnenit. Moşia
uneI cete moşneneştt nefiind aşa de întinsă, numarul cel
mare al copiilor impărtind'o din generaţie În generaţie,
au ajuns multi să aiba de abia cît clacasit cel mict. De
şi azi nu e locuitor care să n'aibă de loc pămînt, dar
peste cîte-va decenii vor fi reduşi unit sa aiba aşa de
puţin în cît sa se poata zice ca n'au.
Am putea clasifica pe locuitorI, după întinderea pa­
mtntulut ce poseda, ast-fel: Codaşit, cel ce au 7 prăjini
sau mal puţin. Mijlocaşii care au cam pina la 10 po­
goane. Fruntaşii care au de la 10 pogoane în sus.
In cea ce priveşte chiria anuala a parnlntulut, e de
observat ca aier nu se prea obişnueste a se plati în
banr aceasta chirie, ci în productele culese, dînd a 3-a
parte proprietarulu: împreuna cu alte obiecte de care
vom vorbi la tocmelile agricole. Cînd parntnturile se a­
rendează în banr, ceea ce se face rare ori, preţul difera
dupa calitate, căci fiind în regiunea dealurilor, parntntul
e de diferite calităţt ; aşa cel mal bun se arendeaza
pana la 20 lei pogonul, cel de mijloc se arendeaza cam
cu IO-12 lei pogonul iar cel prost cu 4- 5 lei pogonul.
[322]
322
Andreiu Rădulescu
Nu se gaseste pamint În deajuns pentru locuitorI
aşa ca codaşir, aproape toţt mijlocaşir şi chiar unit frun
taşr, siliţr de farniliî numeroase de faptul şi ca pămintu
de aici nu-l aşa de productiv şi a fost cultivat nesistematic,
se duc la cîmp, unde ieau locurt pentru porumb pe mo­
şiile arendaşilor.
Irnaş, în sensul de o parte a moşier unde toţr sa'sr
pasca vitele, nu exista. Majoritatea locuitorilor îşI pasc
vitele pe locurile lor; cer Ialţt se învoesc la proprietari,
fie că le pazesc tot el sau copiii lor, fie ca le dau in
paza omului plătit de proprietar. Pentru o vita mare se
plateste 8 -10 lel; pentru o vită mică 1 -- 1,70 .IeI.
Dupa numarul vitelor sînt SI fruntaşi, 2II mijlo
caşr şi IIS palrnaşt. Vite miel au 443 satenr. Numarul
animalelor ce are fiecare variază: 01 între 2 şi 20, cel
mal mulţI 5 -6; capre între 1-- 10; arendaşul numar are
20 capre şi 60 01; porcI intre 1 -4. Porcii aproape nu
lipsesc nicI unuia din cel 443 cu vite mici.
Din proprietarii de vite, 172 au bol de plug, 68 au
vacr cu lapte, 285 au 01, 66 au capre. Numarul vacilor
scade din ce In ce, căcr sînt înlocuite cu capre care cer
mal puţină hrana.
N'au nicI o vita 82. Cel mal mulţt dintre aceştia
n'au, fiind-ca ri'au paşunr, foarte puţin! fiind-ca n'au co­
pir să le pazeasca. Unii nu'şt dau copiii la scoala nu­
mar ca să le păzească 2 - 3 vite.
La credit sunt împrumutaţi 23 locuitort şi ca ama­
net au pus: vite, caruţr, vase etc. Ceea ce i-a silit să se
împrumute, în primul rînd a fost lipsa porurnbulur, în
al doilea plata darilor. Numărul împumuturilor Ia cre­
dit s'a marit din cauză ca în urma crizei de anii tre­
cutr şi nefacindu-se prune in do! ant consecutivi, n'au
mal gasit in sat bani cu împrumut.
Starea locutnţiior este bună. Toţi au casele lor; nici
unul nu sta cu chirie. A sta în casa cu chirie e o mare
ruşine, după p�lre\'ea ţaranuluI. El nu poate pricepe cum
la oraş oameni: traesc în case cu chirie şi cum se muta
mereu. ,�Măcar o casă să am şi eu II zice el "să nu urn­
blu cu casa în .spate ca melcu, orI în căruţă ca Ţiganit."
N'ar pleca un flacau să se însoare pană nu si'o face
casă, şi cind sunt excepţii sunt privite rau. ilAI casa It
[323]
Anchete rurale
323
îl Intreaba înainte de toate viitorir socri. Şi nu e destul
sa aiba o casuta, cum o fi, ca sa se ada posteasca. Mal
toţl stînd materialmente relativ bine. Materialul de COB­
strucţie fiind aproape, lucratorii gasindu-se printre el,
mal toti au case rnarr, bune şi pe întrecere, din zi în
zi, se fac case tot mal frumoase. Fiul nu se mal mulţu­
meşte. cu casa batrînească, mica, invalită cu stuf, cu fe ..
restre ce nu se deschid, ce i-au lăsat'o parintii, ci vrea
şi munceşte sa'st faca alta mal mare, cu ferestre mart,
luminoase, ce se deschid, cu balcon, cu beciu şi multt
nu mal vor s'o învelească cu şindrilă; vor cu tabla, "cu
fier alb, "Că'I mal de cinste şi mal frumoasa".
De bord ee nici nu se vorbeşte. Generaţia tînără nici
nu ştie, nict n'a auzit ca ar fi fost vre-odată p'aici bor­
dee în care sa locuiasca oameni.
Case c'o singură încăpere sunt vre-o SO, cu doua
tncapert vre-o 440 şi cu mal multe sunt vre-o 60. In
numărul incaperilor nu se socoteşte tinda care e Între
cele 2 odar : odaia unde sade şi "casa a mare" unde
ţine curat. In fundul tindet se afla un fel de cuptor
pentru facut bucate. Cu o singura incapere sunt numaI
casele cele mal vecht. De fapt nicI acestea n'au numai
o singura incapere, cact şi ele au o tinda prin care
treci spre a intra în casă şi unde fac mîncare şi stau
siat caser, ţinînd adevarata camera ca odae cura ta.
Case cu o singură încăpere, în absolutul înţeles al cu­
vîntului, sunt foarte puţine, 5-6, cel mult 10.
Mai toti fruntaşii au sau o camera mal mică le­
gata de corpul casei, sau o poiată mica, sau o construc­
ţie separată pentru facut mîncare.
Casele 111 majoritate sunt acoperite cu şindrilă, pu­
ţine cu fier alb sau negru şi foarte puţine din cele
vccht ale oamenilor saraci cu cocern de porumb sau
cu trestie. Sunt podite cu sctudur: ele brad sau de fag.
Multe sunt podi te şi sipcite pe dedesupt.
Puţine au cîte-o fereastra la cameră; cele mai
multe 2, 3 şi une-orl 4. Mărimea ferestrelor variaza
între 0111• 80 şi 1111• so înalţimea şi 0111• 50 - 0111• 90 largi­
mea. La clădirile noue se deschid, la cele vechi nu.
Mal toţt au simţit nevoia de a avea ferestre ce se des­
chid, aşa că şi-au făcut case noue, fie ca le au mal re-
[324]
324
Andreiu Hădulescu
parat pe cele vecht. Aproximativ 3 sferturi din case au
ferestre ce se deschid. La ferestre alt geamurt ; foarte
puţint mal au hîrtie, dar azI orr-ctt de sarac cauta sa
aibă şi el "un ochiu de geam".
In privinţa construcţiunet putem împarţi casele în
2 clase : cam un sfert din numărul total sunt construite
din caramida, restul din gard de nuele lipit cu pamînt.
Cam jumatate din acestea sunt spoite cu var peste pă­
mînt; cele-lalte sunt tencuite cu nisip şi var peste pa­
mînt şi apoi spoite.
TOţI - nu ştiu dacă e vre-o exct'pţie,- au curţile şi
gradinile din sat împrejmuite. Imprejrnuirea se face cu
gard de nuele, mal puţin cu sctndurr, rare-orr cu zid.
Starea imprejmuirilor e bună.
Imprejurul caselor se găsesc: salcii, salcirnr, te!,
plopt dar mal ales pomI roditori: prunt, merr, cireşr,
vişinr, nUCI, gutur, etc.
Starea gospodariei este, relativ cu alte sate şi vor­
bind de majoritatea sătenilor, buna. Intrînd în casa u­
nul ţăran sărac de tot, ve: gasi prea puţine lucrurr : un
pat de scmdurt acoperit c'o rogojină sau c'o ţoală de
cllţl ; o masă cu picioarele scurte pe care mtntnca,
d-ea o va avea şi pe aceea; o lampă mică ce-r sclipeşte
cite-odată în nopţile grele de iarnă, daca nu se vor
mulţumi numai cu flacarea focului din vatră; o donita
dupa uşă; un tuciu pentru facut mămăligă şi-un fun­
duleţ pentru turnatul el; o cuţiuta, un tron sau o Iadă
veche pentru ţinerea malaiulut, dacă cum-va lipsa veş­
nic'! nu-l face sa-I ţie într'un fund de sac; veI mal ve­
dea poate "într'un cuiu Ull landroc sau 2 de ale neves­
teI, în altul vre un flaner 31 lut şi vre-o căciula sau pălărie
pentru zile' mari. In curte aproape nimic: cîte-va gă­
teje cu care Să'ŞI facă foc de sară numai, caci a doua
zi va pleca la în crîng s'aduca altele cu crosnia, un
cîne lihnit d� foame ; de-o fi vre-un purcel sau vre-o
oae e bine. Lipsa înăuntru, sărăcie afară, feţe ofilite,
istovite de neajunsurt, iată ce o să găseşti la unul sa­
rac de tot. Din fericire aci numărul lor nu e aşa mare,
dar acest numar se mareste. Inmultirea popula/l'ei, liPsa
de pamînt pentru bucate provocata şt de tmparţirea în­
tre moştenitori a puţinulut ce aueaa parinţii lor şi să-
[325]
Anchete rurale
râcia acestui putin ce mt P"'711 o cultură nesistemaucâ,
acestea împreună cn alte cîte-va, cred că sunt cauzele în­
mulţirei saracilor.
Trecînd la mijlocaş! care formeaza numarul cel
mare al săteni lor, gasim o stare bună. In "casa a mare"
locul de primire a musafirilor e aşezat ce-l mal bun.
Un pat, de obiceiu 2, cu saltele de pae, acoperite cu
velinţi, cu scoarţe, pe alocuri cu cearşafuri. Intr'un pe­
rete o culme, unde sunt aşezate: hondroase, rochii,
fuste, flanere, scurtei CI etc, hainele cele mal bune. Prin
cue attrnate cu măestrie servete cusute frumos şi cît
de multe, daca-r şi vre-o fată mare la casa. O masa
acoperită cu prnza de casa, 2 scaune, pe alocuri şi
cite-o oglinda mică, Într'un dulap sau într'un colţ, aşe­
zate ceva oale cu lapte sau alte lucrurI, ce stăpîna ca­
set le pastreaza şi le ascunde ele copil, un tron moş­
tenit, căci azt nu se mal cumpara, azt lazile sunt la
moda şi se dau fetelor de zestre. Toamna veI vedea
ceva poame: gutur, mere strugurI, înfipte în grindă sau
aşezate la fereastră ca o podoabă. Ceea ce te izbeşte la
ochi sunt teancurile de scule: scoarţe, asternuturi, perne
aşezate la capul patulut, ca o mărturie a vredniciei stă­
ptnet sau a feteI ce'şr aşteaptă logoditorl.
Să trecem acum in odaia de locuit. Paturi cu sal­
tele, dar nu la toţi; mal des cu rogojinr acoperite cu
ţoale de ctltt sau cu velinţe de lîna, un dulap in colţ
unde ţine oalele de mîncare, o masa, scaune micI pen­
tru a şedea la masă, puşca într'un cuii} la capul pa­
tuluI unde doarme bărbatul, ţoalele sau plapoma strinsa
într'un pat. Aci însa şi murdăria ÎŞI are locul el. Dacă
se mătura gunoiul. se da dupa uşa "că nu-I bine să-I
dea afară în anumite zile" ; aşternutul se scutura cine
ştie cînd; daCă are vre-o plaporna, din pretenţia de a
parea mal bogat sau din dorul de a trăi mal bine, sau
o poarta fara cearşaf sau cu cearseaf lum întregI şi
tot-dea-una o poartă pănă s'a rupt de tot, peticind-o şi
cirpind-o. Ferestrele le deschid rar şi nici-o dată iarna;
un aer greu te izbeşte de la. intrare. Primăvara mal
aduc şi miel în casă, sau viţel sau iezi. Cînd sunt mulţi
în casă, se culcă şi pe jos aşterntnd o ţoala sau o ro­
gojină pe pămîntul gol; în aceiaşi cameră gaseştr 5 - 6
[326]
f�!
II
� i
11
il
\
I
J'
1
1
I
Andreiu i{ăduiescti
oameni şi cite-va vieţuitoare, şi nu Ii se pare greu de
loc acest aer, nicr nu-l simt.
Ca unelte: sapa în primul rtnd, toporul, barda,
ferestrăul, stredele etc, ceea ce le trebue spre a'şt satis­
face singurI nevoile micI. Unelte multe se găsesc nu-
mar la rneşteşugan. '
In curtea unu: om de mijloc: un şopron sau 2 pen­
tru vase, o povarna cu un cazan, dar aceasta la puţinI
dintre el; un coşar pentru vite; o coteaţa pentru pă­
sari, une-orr şi cîte o mică magazie sau un porumbar,
un patul cu fîn; o Căruţă sau doua de lemne sunt mal
tot-dea-una gramada în curtea lUI; vite cu lapte şi dacă
poate, ţine şi 2 bot, apoi un porc, gain), grşte, raţe,
curcr, foarte rar, un ctne tovaras nedespartit.
Gospodaria fruntaşilor e încă mar bună. In C1Să :
odăile mal îngrijite, scule mal multe şi mal frumoase,
oglinzI, mese, scaune, dulapurr, cîte-un tablou prin pe­
rete, aşternut ceva pe jos, perdele la ferestre, cură­
ţerue mal multă) totul rnsarnna o stare mal buna.
In curte: magazie pentru tuica, porumbar. şoproane
de vase, povarnă cu I - 2 sau mal multe cazane, ca­
piţe de fîn, grărnezr de lemne fie pentru foc, fie pen­
tru lucru, grajdiu sau coşar pentru vite, 2 bOI, o vacă sau
2, une-ori dar rar cîte-un cal sau 2, Of, capre, pasări
mal multe, porcî. Tot-deauna gasesti la el tuica în ma­
gazie, porumb pentru casa lUI, vin la foarte puţinr, cacr
viile s'au uscat. Are un argat sau 2 pentru paza vite­
lor şi pentru altă muncă.
In toate casele sătenilor se găsesc icoane şi mar
toate romaneşn, foarte puţine streine şi astea le-au cum­
părat de Ia, vre-un tîrg.
Portretele suveranilor noştri nu SE: găsesc de ca
în foarte putine case de fruntaşr, De-ale suveranilor
streinr aproa�e de loc.
Plugurt sunt foarte puţine 2 - 3, fiind-că e pămînt
de munte, acoperit cu sadirr aşa că nu se poate utiliza
acest instrument.
Care marr cîmpeneştI nu sunt ci caruţr de munte
bine îngrij i te.
Vorbind de budgetele celor 3 categorii de locui­
torr, trebue să spuiu ca ele variază foarte mult dupa
[327]
Anchete rUl'aie
individ şi după timp, în special venitul banesc, aşa că
ţifrele ce voiu d.t sunt aproximative. Chiar în aceiaşi
categorie se poate ca unul să aibă mal mult, altul mal
puţin şi mal ales la cheltuelI e mare deosebire de la
unul la altul. Am cautat Însă sa arăt in termen mediu
situaţia lor.
Ceea-ce face ca budgetele să varieze mult e fap­
tul că singurul product ce vlnd este rachiul fabricat
din prune şi cum acestea nu se fac de ctt la 2-3 ani,
se înţelege ca numar atuncI pot incasa ceva; în cei-lalţt
anr, la mijlocaşr şi la toţi codaşit cheltuelile lntrec veni­
turile, fie băneşti fie în natură, şi de aci nevoia de a
se împrumuta. Deficitul se observă şi la fruntaşi şi
daca n'ar avea puşi de o parte bani din vremurile de
abundenţă, ar fi nevoiţi să recurgă la împrumut. De şi
după întindere s'ar parea că au pămînt, dar nu le pro­
duce; de abia le dă fruntaşilor cele necesarii caser ;
că sunt 2-3 exceptii care au proprietăţi mal întinse
asta-t alt ceva. Voiu arăta pentru fie-care categorie
budgetul într'un an bun şi budgetul într'un an rau.
I. Budgetul unL1I fruntaş.
a) într'un an bun.
1500 -2000 lr:i venit în bant , de multe ort însă nu se
incasază tot atunct, ci treptat, treptat, vin­
z indu-şt tuica în anii viitorI. In natură:
porumb, fasole pentru casa lur.
700 Cheltuelt şi aceasta sumă e cea mal mică.
Ele se pot repartisa ast-fel: darile către
stat 80 ld, în care nu se coprinde taxa
ţuicer pe care am scos-o din venit şi care
e ingreunătoarc pentru locuitorii Iruntast ,
100 let pentru a cumpăra de ale hraner,
140 Imbrărninte, 10 leI pentru biserică, 20
lei sarbatorr şi petrccerr, 130 JeT tntreţinr­
rea vitelor, 50 uneltele de munca, căruţă
_� etc, I70 culesul şi fabricatul prunelor.
b) într'un an rău
______ Venit bănesc nimic sau aproape nimic.
in natură de abia cele necasarii ca-
"
set : de multe ort trebue să cumpere mal
ales porumb.
[328]
Andreiu Rădulescu
500 IeI cheltuelr repartisate tot ca într'un an
bun, numar ca la dări se va scadea pa­
tenta cazanelor; la hrană se va reduce
ceva, fiind-că nu vor mal avea atiţa oa­
ment cu ziua la culesul prunelor şi nu vor
mal ţine povarnagir, şi în fine suma . cea
mal mare ce se scade este cea de 170 ler
pentru culesul fabricatul prunelor care a­
cum nu mal sunt.
Prin urmare dupa 2 am rar situaţia unul fruntaş
inclina spre deficit si în al 3-lea an nu stiu de nu va
fi nevoit sa alerge la împrumut; de va fi bun al 3-lea
sau mal multr de a rîndul, avea depus Ia o parte.
l!). Budgetul U11Ui mZJlocaş
a) Intr 'un an bun.
500---800 ler venit banesc.
În natură jumătate din ale ca ser, porumb îŞI
pune la cîmp ca Să aibă cit îi trebue; fîn
cumpără.
300 Cheltuelt anume: 50 IeI darr 50 lei hrană,
90 Iei îmbrăcăminte, 6 -7 lei biserică, 10 leI
pentru petrecerI, 50 leI latreţinerea vitelor,
15 IeI unelte de muncă şi gospodărie şi res­
tul pentru culesul şi fabricatul prunelor.
----
500 ler excedent, socotind că venitul ar fi fost de
800, cea ce e cam rar la un mijlocaş.
b) într'un an rau.
Venit bănesc nimic; cel mult ctţt-va lei luati pe o
chirie sau pe alt-ceva.
Venit în natura: jumătate din ce i-ar trebui pen­
tru casa; de va fi secetă mare nici aceasta n'o va IU3_
3°0 let \ cheltueh şi poate şi mai multe repartisate
tot \ca într'un an bun cu micI reduceri Ia lm­
bracaminte cacr acum mal umblă şi cu o hai­
nă rupta "că-] saracit" şi cu scăderea chel­
tuelelor pentru culesul prunelor; în schimb
numaI pentru hrana căci trebue cumpărat
porumb care nu s'a făcut şi cu o mare ur­
care la întreţinerea vitelor căcl nefacindu-se
şi cocene, trebueşte cumpărat nutret. De aceea ..
[329]
Anchetele rurale
,329
zic, de multe ori cheltuelile sunt mult mal
mari în asemenea anr.
După un an rau, nu-r va mal rărnlnea destulă sumă
spre a satisface cheltuelile anulut al a-lea.
111) Budg.tul unui codaş.
a) într'un an bun,
IOD -- 200 ler venit banesc.
Venit în natură: puţine lucrurI pentru casa
lut ; nici odata pnrumb de ajuns şi pentru a­
aceasta trebue să meargă la cîmp, alt- fel tre­
bue să cumpere.
80 - 140 ler cheltuelr. Cea mai mare parte din această
sumă e cheltuita pentru a cumpăra porumb,
In al z-lea rînd vin dările şi apoI băutura.
b) într'un an rău.
50 let venit banesc.
Venit in natură mal nimic; cite-va cocolnase
de porumb cruci, puţine fasole, niţel cocenl
pentru vite etc.
60 - IOD cheltueli: tot porumbul e 1n primul rind.
50 Deficit care s'ar acoperi cu excedentul din a­
nul bun, dacă aceasta n'ar fi fost dat pentru
plata datoriilor ce el făcuse tnainte de acest
an bun, sau daca n'ar fi cheltuit, fiind-ca po­
sesorul luI n'a avut destul spirit de economie,
ceea ce e foarte des. - Acum pentru a se a·
coperi acest deficit. care in adevăr poate fi
mal mic, de 20- 30 IeI, căcr a redus cheltu­
elile, trebue sa se împrumute In cornptul u·'
nut viitor an bun sau pentru muncă.
Daca aier la budgetul unul codaş am pus aceste
cifre, apoi nu trebue sa se crează G\ toţi codaşit ar sta
ast-fel. Sînt unit foarte saracr care chiar tn anii buni
nu au alt venit de cit cea ce iau pe munca cu braţele,
40 - 50 IeI, şi ale căror cheltuelr, excepttnd cumpararea
porumbuluJ, darile şi bautura, sunt foarte micr, de ne-
crezut chiar. .
Venitul banesc al unul fruntaş provine din vinza­
rea rachiului fabricat fie din prun ele lUI, fie ca a mal
cumpărat si de la alţit. Cîte-o-data mal vinde şi mere,
,.,
[330]
330
Andreiu Rădulescu
pere, nucr pentru 5 - 6 ler. Numar arendaşul moşiei
Rastivanea şi 2 proprietart din Chiojdeanca vtnd şi alte :
produse: porumb, fin etc, Dar pentru ca aceştia au ve- :
niturt mal mari nu i-arn socotit între ţărani. Unit frun­
taşi mal vind une-ort lemne din padurea lor, dar în de­
finitiv singurul venit bănesc provine din vlnzarea r a­
chiulul.
Venitul banesc al unul mijlocaş provine în cea mal
mare parte tot din vînzarea rachiului: o mica parte pro­
vine din chiriile ce face sau din munca cu braţele.
Venitulbănesc al unul codaş provine aproape nu­
mal din munca cu braţele şi al unora din vînzarea pru­
nelor ce i se fac In colţişorul lUI de pamint şi din care "
el nu fabrica de cit numai un cazan "ca sa mal
ude gitul".
Cel săraci de tot n'au nici-un alt venit de cît cea
re obţin din munca cu braţele, a lUI, a nevesteI şi co­
piilor 'pe care îl baga argaţt sau îl trimite cu ziua.
Femeia nu contribue la crearea acestui venit alt-fel
de cît muncind de CI valma cu barbatul. Ea [ace pînza,
scoarţe, velinţt dar numai pentru casa el, iar nu pentru .
a le desface la tîrg. Nu vinde nici fructe, nict pasarr.
Departarea oraşului, munca la cimp cu barbatul, lipsa
de lîna, caci 01 sint cam. puţine şi de abia ajunge pene -,
tru al casei şi apoJ neobişnuinţa, iată de ce femeia nu
se ocupa CI1 acest soiu de producţie.
Se ţin vre-o 227 de stupr. Mierea se mantncă de
al caser, se mal împarte pe la prieteni, pe la naşi etc.
Ceara se, vinde la bisericI si din ea se fac lurntnarr de
. un lumtnarar din sat sau de paraclisier. S'ar putea ţine
stupi mal mulţi, dar nu un numar prea mare caci nu sunt
multe flori. Daca se ţin numai alaţia, cauza e ca nu
ştiu cum sa utilizeze produsele spre a avea un venit şi
nicI nu ştiri\ sa-r ingrijeasca �ine, aşa ca ş} cel ca�e ţin
stupr o fac numar de gust ŞI pentru ca s au deprms.
Se cultiva şi gtndacit de matase dar tot puţin. Fi­
ind in regiunea dealurilor unde sunt multt dUQI şi s'ar
putea creşte mulţr, această industrie ar putea sa iee o
mare desvoltare. Cauza nedesvoltarer e faptul ca nu ştiu
nicI sa cultive, nicI sa-şt tntrebuinţeze produsele. O fe­
mee cultiva într'un an; şi-a facut din borangicul scos,
[331]
Anchetele rurale
331
o cămaşă 2 -- 3, o mara ma, poate şi vr 'un hondroc; a­
cum nu-r mal trebue cine ştie cîţi am. Ar mal creşte
ea şi la anul viitor, dar ce să facă cu borangicul? Sa-I
vlnză in sat? Nu-il iea mal nimeni. Să-I duca la oraş P
w. Dar aicI nu-r deprinsă ea sa-I duca; nu-r trece prin minte
c'ar putea avea un bun cîştig. Şi ort-clt le-ar vorbi cine­
va de foloase i-I vor aproba In faţa; cind va fi vorba
sa se pue la lucru, cu greu sau de loc. Poate că dacă
cine-va ar umbla prin sate să le cumpere produsele
r. s'ar desvolta aceasta industrie şi a albinaritulut. Deprin­
derea aceasta de a nu pleca la oraş Să-ŞI vtnza produc­
tele şi-ar găsi explicaţia în aceia ca oraşul Ploeşn, sin­
gurul oraş apropiat unde s'ar desface este aşezat Ia 45
krn, aşa că şi-al' pierde zile de lucru pe care alt-fel
cind le şade geaba nu le regreta, ar cheltui parale şi
apoI nict nu ştie el pe acela care cauta ast-fel de marfă.
Şi aceste grndurr ale lor se ved mal ales cînd e
" vorba de ţuiea, cel mal important produs al localităţii.
Aier cind e recolta buna de tot se face pina la 40000
decI. de tuica. In ultimit 2 anI cînd au fost doue recolte
bune consecutive s'a făcut vre-o 70000 dl. Se găsesc
multe cazane şi toţl fruntaşii au poverne în care se
. fabrica 2 - 3 lunI. Ca să se ducă la oraş sa-şt vlnză
ţuica trebue să cam simtă nevoia de parale sau să fie
un om cu spirit mal comercial. Incolo nu se mişca cu
marfa de acasă. "Ce să me duc eu saI rog la UŞă ?;
mal bine să vie el la uşa mea! şi dacă'mt convine o
I dau, dacă nu, nu".
. Dintre pornit roditorI prunul ocupă primul loc; o­
ţ dinioră viile, azi distruse; apot nucI, merr, perr, cireşt,
[ visinr, gutuI, piersic], caişi etc.
Dintre cerealele ce se cultivă aier, porumbul e cel d'in­
taiu. Toate locurile neacoperite cu livezr sunt cu porumb;
ali dcsţelenit toate rtpile, au facut curaturt pe toate
coastele ClI pămînt sărac şi rezultatul a fost că nict
porumb n'au făcut şi apoi in timpul ploilor tot pămîn­
tul sapat a fost dus in vale forrntndu-se iruge adînc!
şi saracind şi mar mult pămîntul. Chiar pe locurile şeşe
şi bune pentru culturt aCI pus şi pun în continnu numai
porumb, nefăcînd nici o variaţie de cultura aşa că şi
[332]
332
Andrein Rădulescu
acestea azI sunt istovite. De alt-fel întinderea e mică
şi n'au unde sa mal facă şi variaţie de cultura.
Cu toate silinţile lor porumbul ce se produce aici
nu e suficient pentru hrana populaţiei aşa că cel mal
mulţt apuca calea ctmpulur sau pun porumb pe moşiile
marr. Cele-lal te cereale nU se culti vă aproape de loc.
Cartofii se cultiva puţin.
Ca plante textile se cultiva cîne pa In mică canti­
iatc, inul se cultiva foarte puţin. Ca legume numai fa­
sola. Se culti vă zarzavaturr dar nu aşa ca să aiba şi
iarna şi de aceea le curnpera de la bilciu, Asta fiind-ca
nu ştiu cum să le cultive, nu's deprinşr, li se par toate
grele, găsesc diferite motive: că n'au gradina bună, Că
n'au apă aproape că să le ude, că n'au vreme să stea
de ele. S'ar putea cultiva Insa in grădină mal toate zar­
zavaturile de care au nevoe, mal ales cu gtrla care curge
prin mijlocul satului.
Preţul vînzarei diferitelor producte.
Preţul tuicet variază dupa CUlTi s'au facut prune
mai multe sau mal putine, în mal mulţi ant de-artndul
sau nu. Cînd e ţuică multa se vinde şi cu 3 -4 let va­
dra veche aici în localitate, iar la Ploeşn cu 4-4,50.
Dacă trece 2-3 aru şi nu se face ţuică, cum e anul
acesta, atuncI preţul ţuicei se urcă la 8,50 � Ia let va­
dra şi la oraş 9 - 10 - IL Scoţindu .. se taxa pe grad,
restul e venit net al proprietarului. Aproape toată ţuica
se vinde pe loc cact vin negustori de la oraşe, o cum­
pără şi o încarcă în vasele lor. Mal toţt sunt Rorntnt, ra­
re-ort cite-un negustor grec, nici-odată alt strein. Ţuica
ce se vinde la clrciurnt e producţie locală; În timpurI
de abundenţă preţul ei este de 40 baut litru; In acest an
e 60 - 80 bant sau J leu litru şi ca Să-I dea mîna s'o
dea cu 6p bani fiind-că el a curnparar'o cu 8 1. 50,
pune apă,
. Puţinul vin ce se mal face se vinde numai în co­
mună la ctrciurnt pentru consumaţia locuitorilor. Vin
limpezit se vinde foarte rar şi numai de ctţt-va " cel­
alţt vînd rnusteala, al carul preţ este 1 1. 20 vadra pană
la 2 1. 50. Vinul s'a vîndut anul acesta cu 4 lţl vadra,
recolta 1901. Pentru-ca locuitorir culeg strugurii prea
de timpuriu, aproape necoptr, sub pretext ca li se fură,
[333]
Anchete rurale
333
, de cît-va timp vinul e foarte acru, aşa că unit clrciu­
mari aduc vin mal bun din alte partt, cumparlndu-l cu
3- 5 ler, La cîrciumi vinul se vinde cu 50 - 60 baut litru.
Nuci]e se vînd cu 20 ban! suta. Merele cu 6- 7
IeI suta de kgr. Prunele cu 5 - 10 ler suta de kgr.
Persicile cu 5 - 6 leI suta de kgr. Perele cu 5 -8 ler. Alte
fructe nu se vind: Acestea sunt vîndute tuturora din­
tre locuitorit din comuna sau din comunele !nvecinate,
totr Romlnr, şi aceştia le duc la BucureştI unde le vînd,
sau la cîmp unde le dau în schimbul bucatelor.
_ Porumbul nu se vinde de puţinii care-I ali de vin­
.zare de cît în localitate la sateni. Preţul variaza între
40 - 80 ler kila, rare-ort a trecut peste aceasta suma.
Cînd se curnpera de la oraş se plăteşte tot cam cu
acelas preţ, putina diferinţă. In sat nu-l vinde de cit
arendaşul moşiei Răstivanca, un Grec netmpamtntenit
şi un proprietar din Chiojdeanca, Romtn. CInd nu mal
au aceştia, gasesc prin satele vecine.
Fasole se vinde rare-ori de săteni şi atunci cu
40- 50 lei chila; 'ual şi mal arare-orr se cumpără de
la cîrciumarI Cll 20-30 bant kgr.
Zarzavaturile pentru iarnă se cumpara de la 2 btl­
ciurt ce se fac în comuna vecină, Apostolache, la 15
Aug. şi 8 Septembrie. Vtnzatorit de la btlciu sunt Strbr
şi Bulgarr, Preţurile din anul acesta sunt: varza 5
ban: bucata; ciapa 5-6 bant kgr; castraveţi 2 ler
suta; in fine preţurt obişnuite.
Preţul uinzaret tntelor atît In localitate cit şi la
tIrg e tot cam acelaş. Boit de jug se vtnd cu 140 - 300
IeI perechia. juncir 60 - 180 leI perechia. Vacile 50-
120 IeI una. Viţei: cu 15 - 30 IeI unul. Caii 100 - 300.
Oile de la 4 - 6 IeI. Berbecii 6 - 9 le]. Mieir 3 -4 IeI.
Caprele 5-8. Ţapii de la 8 - 12 IeI. IezI de la 2 - 3
IeI. Porcii -20 . 100 (afară de bol şi juncr, cele alte a­
nimale aCI preţurile socotite pentru un cap de vita}.
Vitele se vtnd sau de către proprieterul lor la
tîrg la PloeştI sau la Mizil, mal ales boiI de jug şi pu­
ţinit cal ce sunt sau Intre locuitorii din comuna sau
� din alte comune vecine; orr se vînd unor giambaşr ţi­
'ganI ce umblă cîte odata prin comune după vite. U-
[334]
334
Andreiu Rădulescu
r
nele vite si mal ales din cele mici se vtnd ctrciuma-:
rilor pentru taiat, fie ca le desfac imediat ca fac pastra- 1
ma toamna.
Prin comuna nu vin alt: negnslort ambulanţi de
cît Strbii şi Bulgarit cu zarzavat în timpul vereI, foarte
rar ctte-un tinichigiu, geamgiu sau sticIar, mal toţt .
Transilvanenr, şi apoI mal vin geambaşil ţigant.
Preţul zile: de munca la sapă este 80 bani cu min- .
carea proprietarulur şi 1 franc cu mîncarea omului dar
acest mod nu se prea obişnueşte. Daca a luat banI din
timpul iernet plata e tot aceiaşr : de multe orI aşteaptă
cel ceda barn mal mult pana Să-I vie datornicul la lu-
i'
cru, cact de şi acesta a luat banI de cu iarna şi şi-a
satisfacut nevoile, dar acum Il trebue alţi bani şi deci
mai uşor îi vine sa se duca la cel ce da bani gata
acum, de cît sa munceasca pe datoria veche, La coasa
se plăteşte 1 1. 50 pe zi şi tot în acelaşi mod ca la
sapa. La batut de prune 80 bani, iar la cele unele pot
lua parte şi copii, de la 30 - 60 bani pe. La tngradire
de gard 80 bani, la batut tarasi pentru o baza 1 leu
etc. unui dulgher 2 lei pe zi, unui zidar I.50 - 2 lei
pe zi; cei-lal ţi meşteşugari lucreaza mai mult cu bucata.
AicI nu se da de lucrat cu pogonul, mal tott nu­
maI cu zţua, rar cu hurta. Araturr nict nu se fac.
Ziua cu ... carul mal tot-de-una se plateste cu 2 leI.
Nu se introduc lucrători strein'i In comuna. Ra­
re-ort s'au introdus cîte unul care a stat puţin timp;
la constrirea bisericeI ali fost crţr-va Italieni care se
trnprietenisera mult cu satenit.
III cursul unul an locuitorii stau de geaba pînă la
150 zile. De fapt nu sta el degeana; macar invârteşte
niscat lemne In curte. măcar face foc orr ciocaneste
\ .
c�va, d�r e= nu-t o ocupaţie serio�lsa. Iarna cel care
ştiu putin meşteşug mal fac ceva, cei-l-altr stau degeaba.
Când se fa'ţ prune, unit intra ca povarnagii unde au
ce lucra câte-va lunt iar ceil-alţt dupa ce şi- au vîndut
prunele unuia mal bogat orr daca n'au avut de loc, um­
blă din povarna în povarnă unde stau tot ptlcurt ptl­
cun tnvtrtindu-se pe lînga focul din gura cotlon ulul şi'
, . .
[335]
Anchetele rurale
335
cum la povernr găsesc rachiu, îşi mal uda gtturile ca
sa mal uite nevoile. Dar o duc aş .. 1 într'o udătură cam
mereu, în c1t este şi vorba că "în vremea prunelor cu­
tare nu s'u mal trezit atîta timp". "Bodaproste, că s'au
isprăvit povernile", zice nevasta, dacă nu care cum-va îl
place şi el să bea pe întrecere cu el. Când însă nu
sint prune stau fără nict un lucru.
Săteni: prăznuesc multe sarbatort în afara de cele
impuse de lege şi anume: 9 jor şi 3 Marţt dupa paşte,
Foca, Marina, 12 FilipI (de popor numiţi Pilipi).· Filip
cel şchiop. Sinpetru de iarna la 16 Ianuarie, Marcu E­
vanghelistul, Simbata lut Lăzar. sf. Haralambie, Ciu­
rica etc. In schimb lucreaza în zilele de adevarata ser­
toare şi asta n'o găsesc aşa ră u.
Din exerciţiul 1901 - 1902 pentru ca s'a Inchis, ar
părea ca nu trebue sa mal fie nici un datornic; dar nu
e aşa. Deşi Perceptorul CI. taiat chitanţe şi i-a prezen­
tat ca achitati n'au platit el, ci banii s'au pus de Per­
ceptor care stă cu chitanţele în buzunar pina vor plati.
In aceasta categorie sînt 24. In genere nurnerul locui­
torilor care-şr plătesc dările regulat se urcă la 75.
Cttt stnt datorI cu munca sau cu alte datorir nu
se poate şti cu destula exactitate. Socotesc însă că nu'
merul celor datort cu munca se urcă la 100 iar al ce­
lor ce au alte datorii 120.
Cauza tndatoririt mal pentru toţi a fost lipsa de
mălaiu apor alte nevoi ca plata darilor, căsătoria unul
copil, vre-o boala, vre-o moarte, etc. Datoriile cele micI
de 2 - 3 pînă la 5 let sînt făcute sau că şi-a botezat
un copil, s'a dus la naşr cu plocon, sau şi-a luat şi el
un mintean, orr daca e fată ceva pentru gătit. Ele, în
special, mun :esc zile mtregt şi le vezi că dau paralele
adunate pe stampă sau pe fluturi, pe arniciu, pe hor­
bote (dantele) sau pe mal ştiu eu ce. Macar cit de sa­
raca ar fi nu-I vine să n'aibă şi ia ceva nou de Paşti;
şi atuncea fuga la un fruntaş sa-r ceară gologan! pe
muncă. .
Datoriile sînt făcute mal mult la fruntaşii din sat;:
23 numai sînt la credit. .
Tocmelile agricole s'au făcut ast-fel. Proprietarul·
dă locuri pentru porumb obligtnd pe muncitor Să-Y dea
[336]
Audrej Rădulescu
336
a 3-a parte din produsele obţinute, aductndu-i-le acasa
său lutndu-le proprietarul după loc. Asta-t regula ge- ,
nerala aier în sat. Unit mal cer 5 zile de pogon" un
puiu de gaina, 5 oca de fasole de pogon, 1 franc de
nume, etc.
Acel ce pun porumb la ctmp au condiţiuni 'mal
grele, aşa de ex, el dau jumatate din produse dtn­
du li-se părnţnt arat şi sămînţa. apor 1 baniţă de po­
rumb pentru plndarit etc, .
III
Starea fizică şi morală a locuitorilor.
Potriviţi de statura, bine facuţr, foarte mulţr voi­
nicI şi Irumoşt şi osoşt mal mult de cit musculoşi, ţe­
perit, pieptul desvoltat, cu \-oioşiazugrăvita pe faţa
prelungă, locuitorii ItI produc o impresie buna.
Femeile In majoritate au o infaţişare placuta. Sa­
natoase, cu vigoare în braţele pirlite de soare, ochir
vii şi frumoşi.faţa plina şi mal rotunda ca a barbatilor, cor­
pul bine proporţionat, roşcovane şi voinice.
Mal tot-deauna par veselr. De şi trist, amarit de
cine ştie ce nevoe azt, mîne i se înveseleşte şi-l vezr
glumind, rtztnd, povestind ca şi cum ar fi cel mal feri­
cit, zemeflernisindu'şt singuri saracia şi neajunsurile "cu
care-i obişnuit ca Ţiganu cu scînteia".
Cu toate astea, dupa parerea batrtnilor, parca ar
degenera populaţia ca statura, frumuseţa şi sănătătate.
In adevar pe şi au o frumoasa tnfaţişare totuşi le lip­
seşte mult din acea ţăranilor din vîrful muntelur,
. Se întîlnesc ades figurI palide şi slabanoage, triste
cu încreţ.itur�\. prea. timl?urii. Nevoile� hrana proasta şi ,
munca din greu istovindu-le puterile, îl imbatrtnesc
prea de vrem\e.
Sunt s� schilozi şi un epileptic. Unii's din naştere,
alţii din diferite accidente ..
Boalele (ele mal rasptndue sunt: frigurile, angina
difterica; de ctţî-va anr mal puţin, disenteria.
Cauza frigurilor sunt şi cîte-va baltoace răspîndite
[337]
Anchetele rurale
337
In comuna; apot munca excesiva vara �i hrana proa­
sta atît la el acasa c1t şi la munca pe cîmp, unde li
se dau de multe ort alimente stricate. Daca angina face
une-ort pustiert, aceasta provine din aceea ca nu vor a
izola şi a se feri de bolnav, apoI nu cunosc regulele
igiener şi mal au şi pe llngă alte credinţe relative la
aceasta boală şi p'aceea că medicul le face rău.
Drept a cauză disenteriel putem lua faptul că mt­
ntnca fructe necoapte, beau apă murdara orI calda, de
prin nişte gropite ce găsesc în apropierea locului unde
muncesc etc. In vremea coaceri: poamelor, mulţr îŞI
potolesc foamea cu ele spre a mal scuti malaiul.
Aceste boale ca şi altele de care sufere mal pu­
ţin poporul se vindecă sau cu ceva medicamente de la
Primarie, sau se duc la spitalul din Urlaţt sau alearga
dupa descîntece.
De alt-fel medicul de plasa vine foarte rar şi pen­
tru ctte-va ceasun, în care natural ca nu poate cerceta
suferinţele săteni lor. Comuna plăteşte o suma judeţului
pentru moaşe şi nu .ştiu daca vine- odata pe an moaşa
prin comună. Starea lehuzelor e dureroasă'; n'au un
aşternut bun, n'au nicI mămăligă unele, necum o supă
caldă, o îngrijire bună; de a za ii sau a 3-a le vezI
mergînd afară Să lucreze ceva. Ca moaşe sunt citeva fe­
mer din sat. Sunt prea rezistente femeile de la ţară,
alt-fel multe nenorociri s'ar mal întîmpla. Ar trebui ca
vizitele medicilor şi moaşelor să fie mal dese şi cerceta­
rea locuitorilor bolnav! mal cu atenţie, iar pentru acest
scop al' trebui mărit numarul medicilor şi moaşelor, cacr
cu mult .le comune ce le are în despartirntntul său şi
cu distanţele dintre ele, nu-l posibil aşa ceva.
Hrana locuitonlor. In zilele obişnuite de dulce,
mămăligă şi varză, o mîncare la care ţine mult de tot.
a mînîncă în 01'1 ce timp al anului, numar s'o aiba.
CInd şi-a taiat porcul, prima mîncare ce se face din el
e varză cu jumart de carne, numită varză calită şi "nicI
odată nu-l bună ca atunci" In tot timpul ctşlegilor
(carnavalului) . varza nu lipseşte, iar vara şi toamna daca
au, o fac cu carne de pasăre sau cel puţin cu untură
de porc. DUpă varză vine "o fiertură" (ciorbă de pa-
[338]
338
Andrer Rădulescu
sere, foarte rar de vaca, toamna de oae, iarna de porc,
facuta cu gulie, cu gutur, cu morcov: etc. Cu ea se
tnchee masa obisnuita. Foarte de multe ori lipseşte
fiertura şi atunct pentru a se satura, repetă varza, iar
la urma une-ort vine lapte, brinza sau oua. Cîte-o data
au ciorba de peşte sau ctlt-va baboiaşt fripţi pUŞI în­
tr'un taler de pamînt, cu putina apă peste el; unit pun
şi ardeiu şi maninca cu mămăligă. De multe ori de şi e
zi de dulce, o. îndulceşte el şi numai cu niţel lapte,
ort unge cu untură vre-o oala cu fasole, ort loboda
cu lapte şi asta') face sa cunoasca ca-I zi de dulce.
Incolo ceapa, usturoiu, Iaptuct primăvara, castraveţi
verzi orr acrt, asta 1 mîncarea 1 ui, De aceia ţin sate­
nil foarte 'mult să aibă lapte, mal ales în timpul veret
ca să aibă "cu ce sa-şr dedulceasca copil". Vara mun­
cesc mal mult şi atunci au mIncare mal proasta, caci
iarna mal tot creştinul îşI tae purceluşul crescut cu
mare chin. In genere ţăranul mînîncă foarte puţin.
Căzneşte Să-ŞI crească paserr cît mal multe, caci nu
mai are el parale Să dea şi pe carne. De alt-fel se şi
tae foarte puţine vite CăcI nict cel care dispun nu cum­
pără carne, ci cresc' paserr. Dai' ca sa crească acele pa­
serr trebue malaiu şi grăunţe, şi celui sărac tocmaI asta-r
lipseşte şi iată-l decişi fara pasert. Parale n'are, paserr
n'are, nu-l rarntne de cît să mtnince fasole şi ceapă şi
"cu inima catranita de usturime" sa muncească în ar­
şiţa soarelui. Dacă gustă niţel lapte e tare mulţumit,
iar cînd tae vre-o pasere de sunt mal mulţi în case)
biata mamă nu ştie cum să mai tae bucăţelele ca să
fie pentru toh, cum să facă zeama mai multa. Şi co­
pilaşii sar de' bucurie cînd a taiat mama puiul, şi la
masă stc u frumos şi sug, sug osciorul ce li s'a euve­
nit şi mulţurnirea sufleteasca e zugravită pe feţele micu­
ţi lor îngenun�hi\;ţi lInga. masă C� substanţ� necesare
sa extraga dintrîun COlţIŞOI' de aripa sau dintr'o altă
mică burală? Nimic, aproape nimic. Ce să ajunga o
gaina dacă nu un pui O la 5 - 6 insi într'o zi? Şi totuşi
atunci se simt foarte bine. Ca să aiba şi friptură tn zi­
lel<; obişnuite, foarte rar se lntimplă ; numai iarna cînd
tae porcul. .
In rj,ilele de i post. Dar pentru el mal tot anul e
[339]
Anchete Rurale
339
post şi "e mal bine In post, zice el; şti! de ce sa te
iet ; cind mantncr mereu carne ţi se uraste, eştt mal
greu". Fasola ocupa locul prim acum, fie dulce ort a­
crită cu oţet ort cu prunc, prin Maiă varza cruda acra
castraveţi muratr, ciorba de pastarr, de ştir, de loboda
acrită cu coarne, de urzicr orI urzicI sleite, laptuct cu
oţet sau cu sare, susaiu, ciapa verde, usturoin şi cînd
nu găseşte ciapa verde, cîte una uscata se sparge In
mtnele vtnjose ale muncitorulut flamind. Şi mrntnca cu
atîta pofta 1. ..
Ce sa zicem de hrana taranului din Moldova mal
peste tot anul constînd din mamaliga cu borş de ur­
zicr sau eu pepeni muraţt l
"Tot e bun cînd e ostenit" zice el, şi cind din fa­
sole, ctnd din urzici, cînd c'o platita de varză 'n mină,
cln c'o felie de castravete, maninca zorit, grabit, sa-şI
potoleasca fornea. Cîte-va tnghiţiturr de apă îl potolesc
setea şi acum iar la lucru. Şi nu se bolnaveşte
şi e tot harnic dar nu-r destula hrana.... El însă nu
ştie, el o găseşte buna şi suficienta. Sa aiba şi niţel
rachiu cînd o fi ostenit şi nu-i trebue nimic "parca ra­
chiui 11 mai moae oasele, par-ca sirnţt cum merge prin
ele şi te mal întăreşte". Pentru el postul e forte su­
portabil, ceva de care nict nu-şt închipue c'ar putea
fi alt-fel. Sa aiba numar de ale postului şi e destul;
. şi dacă mar poate sa facă niţel unt de nuca ca Să'ŞI
l)nga o fasole sau o varza, nu strica.
In zilele ele sărbători toţI cauta sa aiba o masă
ma! buna, sa aiba niţică carne, apot ceva oua, lapte,
brinza, unt cu mămăligă şi întîmplator se face şi frip­
tura. Azi e zi de repaus şi nevasta şaztnd acasă, poa­
te fierbe sau frige ceva. La Paşte fac oua roşit, pe la
sf. Constantin caş dulce din care duc Întăi h biserica,
la Florir. Buna- Vestire şi Schimbarea la faţa mal tot
Romînul cauta sa aibă peşte.
In definitiv hrana taranulut de aicI este proasta.
Obosit de munca, istovit de puteri el nu şi le poate
rectstiga, n'are de unde. n'are o hrana substanţială;
el simte că puterile-r slabesc dar nu ştie cauza ci cre­
de că niţel rachiu o să i le dea iar. Inşalătoare sperau­
ţa ! .. Şi ast-fel zi cu zi slabind, îl vezt că nu mai poate
[340]
340
Andrei Rădulescu
munci, ort cade bolnav, El s'a deprins cu hrana asta şi
nici-odată nu se vaită de ea, Mănîncă ciapă şi fasole,
varză şi ardeiu, mănîncă mămăligă rece, de 3 zile 'chiar,
şi o maninca chiar goală; jos pe iarbă verde la umbra
unul pomuşor ort Între cuiburile de porumb. ghemuin­
du-şt picioarele sub el. stind in genuncht sau ort-cum..
orr în padure la tulpina buşteanuluY prăvălit de toporu-I
puntnduşr căciula alaturi, se aşează fără multa prega­
tire, "să tmbuce ceva", Spălat pe minr orI nespalat, cu
zoaele pe degete, tnting cu toţir Intr'o srachină şi strîng
bine mamaliga în palmă vorbind şi glumind într'una.­
nu-i nemulţumit de loc de hrana lUT, dar s-o aibă şi
p'asta ; ba ceva mal mult; nu s'ar îngriji el "de legu­
ma" dac'ar avea AIălaiu. Asta-t veşnica lut lipsa, asta-I
prăpădeşte, pentru asta alearga în toate părţile şi pen­
tru asta munceşte toată vara, iar toamna nu s'alege maT
cu nimic. Şi e grozava aceasta lipsa pe ţăran, şi nu
numai pe cel de aier ci pe mal toţi din părţile mun­
telul. E tnduioşator spectacol S�\ vez: pc unul care n'are
malaiu şi nici parale. Am vazut pe unul, care fiind de
gardă la Primarie, s'a dus a casă să mănînce şi a venit
cam tîrziu spunînd c'a trebuit Să umble din cîrciumă
in cîrciumă să se roage să-I dea 3 cea de malait ca sa
nu moară de foame, el cu nevasta. Si pentru mine ce te
faci tu?" îl întreba cine-va. Ce sa mit fac! Ce rri'o lumina
Dumnezeu! O nevastă facea mămăligă numar pentru co­
pilaşt iar ea îmbuca de 2 -3 Or! şi ast-fel ÎŞI tîra' arnarul
zilelor. \
Hrana copiilor mici. Alăptaţi de propria lor murnă
pana la un an cel mult, sint tnţarcatt cu covrigi şi buca­
ţele de zahar. 'Apot li se da lapte de vacă. oae sau
capră, ziama de ciorbă, mal tirziu ceva bob! de fasole
f-iartă, terciu (zarna de mămăligă înainte de a o meste­
ca) şi aşa încetul cu Incetul pînă '1 deprinde cu mîn­
carea celor-lalţr. \De la 3 ant In sus nu mal are nimic
special pentru copil.
Se consumă aict şi porumb romînesc şi cincantin.
Cel dinttiu se cultiva in localitate, cel-l-alt ia cimp pe rno­
şiile proprietarilor sau arendaşilor care nu permit a se să­
mana de cel rominesc.
bnbrăcăminlea: locuitorilor. Bărbaţii poartă: în cap
[341]
Anchete Rurale
341
caciula mal totdeauna ; cămaşa. alba de bumbac sau de
ctlţfIde ctnepă). lunga pana puţin mal sus de genunchi
lasata pe afară; tncinşt cu brîu sau cu bete foarte tm­
podobite la flacai: iţart (cioarect) şi In picioare cu opincI
sau iminir ; peste camasa o vestă sau un mintean. Asta-t
portul obişnuit dar el variaza mult dupa ano-timpurt, du­
pa etate, dupa pungă; vara rnultt şi mal ales flăcăii poar­
ta palarii de postav; puţint de pae, mal ales COpil de
şcoala , şi mal puţim de ptslă. Nu se mal poarta plete
lungt de cît de ctti-va batrin! dar şi el şi "le rotunjesc il din
cand în cind. Peste camasa flacair, cind merg l.i Jiora,
poartă fustă lungă, tot cam pana la genunchi, tncreţita
şi cusuta frumos cu aţica pe la poale. Vara iţarit sund ln­
locuiţi cu izmene de pinza de bumbac sau de ctlţt pe
care unit le poarta şi pe sub iţarI, alţit nu.
Opincile slnt purtate aproape de toţi dar nu tot­
deauna; c1nd se duc la pădure, Ia sapa, ort iarna prin za­
pada jcaî mal uşor" ; cu toate acestea au o pereche de
iminit sau de ghete pentru sarbatoare ţii iarna cisme pe
care le potcovesc orr le bat ţinte. Puţim poarta opincile
şi chiar cismele cu ciorapI, mal muln cu obiele. Iarna
peste cam aşa poartă o bundă. un fel de pieptar de piele
de oae, fara mtnect şi peste ea cojocul de forma scurta
pănă la brîu; zegat lungt se poarta. puţin de tot; ante­
riile mal mult.
De cît-va timp se tnmulţeste repede nurnerul celor
"cu haine negre". Mal ales la flacar a devenit o moda
"să aiba macar un rtnd de harne negre".
Imbracâminiea [emeelor in ZI de lucru. In cap tes­
temel, basma OrI tulpan şi cînd e frig cîte 2 - 3. Cu
capul gol numai la horă. Cămaşa e de bumbac cu pu­
ţină cusatura pe ea, ori e de cilţt la cele sărace. ApoI
cu hondroc ([OI) de lîna sau de stambă şi umbla mal
tot anul CIl picioarele goale, şi iarna chiar, le vez) dînd
fuga prin zapada şi intrînd puţin la foc să se tncalzea­
sca : te mirt cum ele nu se îmbolnăvesc. Daca e prea
frig ori se duc vara unde-va de ex. la strîns de Iln,
unde s'ar tnţepa, iau niscai- va ghete, ort iminit vechi,
clrpiţi de ctte-ort : nu ştiu daca vre-una poarta opinct ;
dupa ctt cunosc nu poartă. Peste cămaşa, cînd e frig,
poarta un paltonaş (numit une-ori sabun) de stambă sau
[342]
342
AlldreillRădlllesuu
de llnă ŞI lamă peste acestea scurteica. Cele care n'au,
se mulţumesc Să pue 2- 3 paltonaşe orI vre-un flaner
de-al barbatului.
In ei de sarbatoare. Vara o basma sau tulpan curat
rare-ort mararnt de borangic, iar fetele cu capul gol şi
cu florr. Camaşa de bumbac, cusută cu ar niciu sau de'
linica, numită iie, avlnd pe ea diferite desemnurr, altiţe
la umar, fluturi şi margele; peste iie nu mal pun alta
haina. E o adeverata luptă tntre fete pentru frumuseţea
cusaturilor. Luni lntregt lucreaza Ia ele, mai ales în
postul Paştelor, fiind ea prima zi a Paştelor e ziua Idor
şi tare's necăjite cînd e timpul urît de nu le pot lua
atuncI. Ori-cit de frumos ar fi timpul In alte zile, n'au
ele placere ca 'n ziua de Paşte. De ce? Nu ştiu; poate
fiind-ca atunct vin toate cu iile şi au ocazie sa se exa­
mineze una pe alta, sa fie admirate sau criticate mal
ales de mumele ce stau pe ltnga hora. Şi ascund mo­
delele ctnd lucrează "ca sa nu mal Inceapa şi cutare
ca mine". In jos poartă hondroace de stambă, rare. ori
borangic, aproape de loc fote. In picioare ghete sali
iminit. Se încing cu bete lucrate frumos şi împodobite
cu margelute şi cu ciucurt şi le dau flacailor la horă
ca un semn de dragoste: tot aşa şi gt'uvrelele (batiste
de ptnza cusute frumos).
Nu tot-dea-una poarta ii, ci de multe orI rochiî în­
tregt de stamba, cautlnd sa fie cît mal la moda. A doua
zi de Paşte e siua Rochiilor noue.
Iarna. Broboade sau basmale mal groase. Babele
marame de panza. Nu poarta însă nici- una şi In nici-un
timp al anulur, cercuri sau conciu, cum se gaseste în
judeţele de lîngă Dunare. Peste cămaşa şi . rochie au
. 1 ' II h
scurteici scurte sau ungt "pina n pamtnt ; apoi on-
droace de ltna In loc de rochie şi irninit orr ghete.
Parte din îtrbracaminte se face'n casa (carnasr, cio­
rapt, iţarr, flanere, pantalonr, hondroace, ro chil de bo­
rangic, rnararnr) parte se cumpara din tîrg.
Femeile nu mat poarta fote şi vtlnice ca odinioara,
totuşi nu poarta numar stămburile orasulut, ci tşt fac In
casa hondroace de lina, rochiI de pauza, de borangic, ii,
etc, aşa că numar fotele lipsesc fiind tnlocuite cu hon­
droace. De ce nu mal poarta f'ote? Pentru-ca aşa simple
[343]
Anchete rurale
343
turn se făceau odinioară nu le mal plac, schirnbtndu­
li-se gustul şi g:1sind mal frumoase rochiile. Să le faca
aşa luxoase şi împodobite, cum se Inţelege azt mal pre­
tutindeni, a avea costum naţional, nu pot toate, caci n'au
banl, Se va zice însă că fotele, de şi reclamă mal multa
cheltueala sunt mal durabile, se pot ţinea mal multr anr,
Dar ort cit de durabile şi de frumoase ar fi, după ctt­
va timp li se urăşte cu acelaş lucru; vor ceva nou spre
a'şt satisface gustul şi a nu fi expuse la critica lumel
"ca nu mal are alt-ceva de cît asta"; clt de eftin, dar
sa fie ceva nou la cutare sau cutare sărbătoare. Prin
urmare sunt silite sa caute ceva care 8:1 le fie pe plac,
care sa corespunză gustulul, punget şt dorinţei de a face
variaţie ae haine. Şi acest ceva sunt stămburile foarte
eftine şi cu eftinatatea 101' au satisfăcut totul.
Deprinsă însă Să muncească în casă si Să'ŞI Intre­
buinţeze lîna, işr fac hondroace. Şi eu cred că hondroa­
cele represinta tranziţia de la vechile costume la cel
actual. în adever se aseamănă cu vtlnicele, cacisunt tot
aşa tncreţite sus; se deosebesc însă, caci nu sunt des­
facute într'o parte ci sunt cusute, apropiinduse foile de
rochie. Ţăranca gasind Că'1 mal frumoasă cusutura uneI
rochir, a creiat cu mintea el un model ce samănă cu
această, custnd cele 2 part: ale vllniculur acolo unde
se desfaceau -şi iata hondrocul. Cu fota sau cu vtlnicul
ea nu suferea de căldură, cu hondrocul da , de aceea
nu-l poartă de cît iarna, iar vara poarta stambă. Nu
ştiu daca se poartă şi în alte părţi hondrocuI nicr de cind
se poarta.
De cit-vă timp aicI în comună pare ca multe femel
ar avea macar de sărbătoare costume naţionale. Crte­
va exemple vor fi suficiente, caci de alt-fel iubesc cos­
tumele naţionale.
Invelatorul şi lnveţatoarea se îmbracă orăşaneşte
(nemţeşte cum zice poporul). Sunt necasatoriţr şi unul
şi altul. Notarul de asemenea se Imbraca oraşaneşte.
Femeia lut nu locueşte In sat. El curnpera hainele de
la oraş.
Locuitorii merg foarte rar la biserica ; femeile merg
mal des. Invaţatorul ŞI invăţatoarea merg regulat a-
[344]
344
Andret Hă dulescu
r
proape In toate sarbatorile. Primarul actual merge mat
des la biserica ; predecesorit foarte rar.
Lipsa simtului religios e principala c.iuză pentru
care nu merg la biserica. Ma' bine sarbatoarea se a-
duna de dimineaţa la c1rciuma ce sta deschisa contra
legei repausului Duminical, de cit se roaga la biserică.
Dar, chiar dacă s'ar executa aceasta lege, tot n'ar fi
mare numar la biserica, caci e mare lipsa de simţ re-
ligios, lipsa ce se observa mal ales la tinerime, şi care,
cred, ca are sa fie şi mal grozava în viitor daca nil
se vor lua masun. Cine e de vina, nu- rnt pot da seama.
Parintii care nu duc pe copil la biserica de cît la botez
şi la Vinerea Patimilor, cact n'au cu ce-l trnbraca, ca
şi cum casa Domnului n'ar primi pe cel desculti şi .
desbrăcaţi, sau n'au pe cine trimite cu vitele, pretext
ridicol cact cîte-va ceasuri s'ar putea cu buna voinţa
gasi mijlocul, şi ast-fel copiit ctnd aud de biserica şi de
popa, fug speriaţi! Nu ştiu zic, daca parinţit sînt de
vina căci nu'şt cresc copiit în frica lUI Dumnezeu, orI I
vtntul de necredinţa şi de nerespect catre cele sfinte,
ce a inceput din nefericire a sufla şi pe la sate, pro- .
vocat mal ales de cel ce vin din armata, unde aude
multe.
Cunoştinţa cartel este puţin respîndită.
Excepttnd pe preoţt, tnvăţătort şi alţI Cîţi-va tinert
ce stau vremelnic în comuna, încolo 5-6 locuitori da­
ca mal citesc ceva: ziare din judeţ mal mult, mal rar
de la centru; revista "Albina/l şi ctte-o carte ee le cade
ln mîna. N u: se citeşte de cei-l-alţi de cît rare-ort vre o I
carticica cumparata de la vre-un ttrg , nicI n'au cartr, �
dar le lipseste şi gustul de a citi. Cum lnvaţă nitica
carte, certificatul în ladă şi cartea In pod; nict-o dorinţa
de a mal citi, de a mal afla ceva; şi cum în şcoala nu
li s'a dat o instructie conforma cu trebuinţelor lor prac-
tice, vezt absolvenţit claselor primare ca nus în stare
sa-şt faca o petiţie, ort să-şl cunoasca vre-o hartie ce
li-o aduce de la primarie, ci alearga la notar sau la alt
cine-va, necum sa mal tragă alte foloase dupa urma
şcolet.
Traesc 41 necununaţi, Unit nu se cunună din rea
voinţa; cel mall mulţI fiind-ca n'au mijloace ca sa faca
[345]
Anchete rurale
345
nunta , astăzt ImI spune un preot, din cauza tnttrzie­
rilor ce li se fac de auloritaţt cu anumite scopurt. Eu
cred ca obiceiul de a nu se cununa fara multa cheltu'
iala, cu nuntă, petrecert etc, e principala cauza a exis
tenrer unul aşa de mare numar de necununaţT. Şi cum
mijloacele nu-l ajuta, amîna cununia din an In an, ptna
cînd autoritatea trebue sa-I forteze, cum a Inceput sa
faca, ca să se cunune.
Nu e nicI lin despartit ptnă acum.
In general vorbind moralitatea e urmatoarea.
Respectul catre batrtnt e foarte decazut, ba u-
ne-orl Inlocuit cu batjocura �i dispreţul. Respectul catre
parintr lasa de dorit; vorbesc de majoritate şi mal ales
de copiii mart. Se tnttrnpla ca parintii sunt şi batu ţI de
copil, dupa ce i-au casatorit, fapt foarte blamat de toţi,
dar practicat totuşt. Şi parintii bat une-ori pe copil rmci
Intr/un mod barbar şi nedemn de parinte. Barbatir tra­
tează mult mal puţin decît ca pe o egala pe soţiile lor;
şi de ctteorr nu le bat ca pe nişte animale. Femeea
are şi respect şi frică de barbat, Nict-od.ită ea nu face
ceva fara ştirea lUI, şi nicIodata nu vet vedea mer­
gînd pe drum o femeie Inaintea bărbatului sau alătur!
cu el, ci tot tot-deauna In urmă, semn al inferioritatit
el. Copil cît sunt miel au mare respect şi frica de tatal
lor, dar cu ctt se măresc descreşte acest respect. Fraţir
de multe ori se ceartă şi se urăsc mal rau ca strainir ,
Cauza? mostenirile. Se duşmanesc foarte mulţi şi cauta
sa-şI faca rau. Lipseşte simţul de increderea unora In­
tr'alţir şi de aci lipsa' de tovaraşir, de muncă în comun.
Se cam fura din ţarine, din livezi, din vir, dar mal
nici-odată nu s'au gasit In comuna ho]r care sa comita
spargerI salt alt soiu de tilharit. Stnt foarte interesau,
mlndri şi une-ort violenţL Pentru un prun, pentru o
palma de pamtnt, se cearta, se judeca ant întregI, se bat
şi se comit chiar crime. S'au comis cite-va crime din
aceasta cauza. Exemplul achitati: mal tot'dea-una, a
curţilor cu juraţi, e foarte periculos pentru poporul'
incult. .
A început a se Intinde rcul obiceiu de a da mar­
turit mincinoase; aceasta pentru-el justiţia n'a pedepsit
pe cel clţt-va indivizr, care şi- au făcut o meserie din
l5
[346]
346
Andrei Rădulescu
aceasta. Sunt ŞI ciţl-va tnşelatorrde profesie, un exemplu
iarăşt l'au.
In comparaţie cu alte vr ernurt, spun bătrlnit, mo­
r a litatea a pierdut; totuşt traim mJI într'o lume mo­
rala, aici la ţară şi cu totul diferită de cea de la oraş.
Nu se joaca cărţi la comună. Sunt ospitalieri şi pe cît
pot milostivt . apoI şi relele de care am vorbit mal sus
nu i-a cuprins pe toţt, ci o mica parte, aşa Că, prin e­
xemple bune din partea celor mal culţr, s'ar putea
îndrepta multe.
Numerul a1coolicilor recunoscuţI se urcă ptnă la 25;
clţt-va prezintă o stare fizică foarte rea, iar starea eco­
nomica mal la tott e rea; foarte puţini care au niţică
avere stau mal bine, dar şi el pierd zilnic şi ca sănă­
tate şi ca stare. Copiii unora sunt bolnavicioşr, slab! şi
palizi; şi mal toţt beau ca şi părinţi], Numerul copiilor
ce au sau au avut e diferit.
Beau şi femeile şi unele întrec pe bărbaţl. Unele
tşI duc la ctrciurna pul, fructe şi chiar porumb tn schim­
bul vinului sau rachiulut ; din fericire sunt puţine de a­
cest soiu. Cele mal multe femel beţive beau pe la ve­
cinr, pe la pornent, pe la bllciurt şi pe la nunţi. Şi
nimic nu 1 mal mult desgustator de cit o femee beata!
Ce e mal reu de cit toate e că se dă de beut şi
copiilor mict, desvolttndu-Ie încă din faşă aceasta pre­
dispoziţie moştenită" de la părinţi. E trist sa vezI o
murna cum da din - plosca de rachiu şi micuţulut, lnfa­
şat în scutece, care n'a gustat pina atuncl nimic alt-ceva
de ctt laptele! : De ce-i da? "ApoI să guste şi el, că-i
bun 1/ şi ast-fel vez: la 2 - 3 anI pe copil, btnd cu poftă
rachiu] si-basarnacul. Si mar .e de mirat cînd el va de-
veni un' beţiv? '
Norocul, putinul noroc e ca aict se cosuma ţuică
d� pru�1e fabricat� In ,localitate şi în. care nu pun car­
ciumarn alt-ceva de CIt apă; ast-fel fiind, cred că e mal
puţin vatamatoare \ de ctt băuturile falsificate din alte
părţi şi numai aşa trm explic faptul ca nu sunt mal multe
victime ale alcoolulin. Alt-fel faţa cu inclinarea către be­
ţie a multora, nu ştiuctte victime am avea de Inregis­
trat. Chiar aşa cun? e aZI şi e destul de regretabil.
I
[347]
Anchete Rurale
IV
347
Dorinţile şi părerile locuitorilor.
Dacă al întreba pe săteni ce lmbunatatirr să se
facă, cel mal rnulţr ţi-ar respunde : "Ce trnbunataţir: r ...
s'ar arata miraţi; nu s'au gIndit nici odată la aşa ceva. Pu­
ţint dintre ţeranit noştri tnţeleg dupa attţia anr, rostul Co­
muneT, drepturile şi datoriile Jor ca membri al el. Cu
părere de reu trebue sa spunem că cel mat mulţl, şi
nu numar din această comuna, nu ştiu de cit ca e un
Primar In satul lor, ales de el rare orI cu voia lor, ca
.ucesta se trnbogateşte mlnctnd Impreuna cu cet-lalţr furie­
ţionart de unde pot, ca el platesc ceva dări şi la Prima­
rie In afară de Per ceptor: că satul lor singur ori unit
cu alte sate formează o comună, spre a se deosebi de
altele şi spre a avea o stăpmire mal aproape de cît la
oraş; că au şcoala, primarie (din ce banI, mulţi nu ştiu
ci zic ,din baut guvernuluI sau Statulut); că sunt silit:
sa facă sosele, etc. •
Dacă i-a: explica ce sunt aceste îmbunătăţiri, poate
ţi-ar spune: liSă nu mal plătim birurI, să ni se dea
pamînt, ca să nu mal muncim pe moşii străine, sa nu
mai facem şosea, etc"; toate dorinţele-t sunt In sensul
de a fi scutit' el ca individ sau de a-i se da ceva, si nicr
de cum tn sensul de a contribui cu toţii pentru îmbu­
nătăţirea şi înfrumuseţarea Comunei. Iar de l-ai întreba
cum crede el c'ar putea să se realizeze toate acestea,
ar sta mirat neştiind ce să răspunză, sau ţi-al' raspunde
că "statul să facă".
Cel cu vederi puţinr mal largt doresc: infiintarea
cttor-vaLtlciurt în comună, spre a avea de unde sa-sr
cumpere producle, lucru ce cred că s'ar putea realiza
uşor; deschiderea de şosele spre toate comunele înve­
cinate, ceea ce s'ar putea face intrebuinţîndu se zilele de
şosea numar aicI în comună; ţinerea în stare' buna a
şoselelor actuale; Ingrijirea bisericilor, a şcoaleI; veni­
rea ott mal deasă a mediculuI prin comuna. Cel din că­
tunul Trenu doresc cladirea uneI scoale În acel cătun,
chestiune ce se va rezolva greu, caci cornnna are şcoala
cu 2 saloane pentru a carei cladire comuna s'a înda­
torat pentru mult timp, aşa că acum nict nu poate fi
vorba de o nouă cladire.
[348]
-,
348
Andrei Rădulescu
Locuitorii din Chiojdeanca şi Nucet, deşi merg
rar la biserica, ar dori sa aiba preotul lor aparte tot­
dea-una aşa cum au azr, deşi ambele cătune formează
o parochie.
Ceea ce se doreşte mult e Infiintarea uneI linii ferate,
cel puţin pana mal In apropiere de comuna.
Cel mar mulţi nedindu ŞI seama de rolul şi trebu­
inţele stalulut nu numar ca găsesc dârile foarte apăsă­
toare, dar cer de s'ar putea sa nu mal plateasca nimic.
I! auzt vorbind: Ma, da bogat mal o fi Statu ala! Ce-o
fi facind cu atîţia bani?" şi alte multe de acest soiu.
Daca îl explici ca darile se mtrebuinţează pentru bi­
nele nostru, ca ni s'a facut drumuri de fier, şcoale etc.
lţI raspunde: "Şi astea tot pentru al bogaţr. Cind ma
duc eu cu trenu? odata în 5 anl ; şi atunci nu pla­
tese?" Dar sau mal facut clădirt frumoase, etc. "Şi pa
mine ma da afara cind rn'oiu duce sa le văz". Ctnd
îl vei vorbi de spitale "Alea, da, sunt foarte bune; pă­
cat ca nu-s mal multe; dar doftorii aia's prea rar".
Daca-r vei explica cu amanuntul toate, va tăcea el mal
la urmă, dar tot nu-r convins ca dările ce plateste fo­
loseşte şi lUI, ci rămîne tot cu ideea ca i se iea degeaba
munca lut
De alt-tel toţr cer uşurarea darilor, cad pentru să­
racia lor ctţt-va fr ancr, consideraţi de avuţl ca un moft,
reprezinta o avere. Cu 10 IeI cît da birul, lşt asigura
hrana pentru cite-va săptarninr. Chiar dacă-t da pe tri­
me stre, dar cine cunoaşte starea ţaranulut care trăeşte
saptamtnt fara .sa aiba 5 parale în casa lUI, acela pri­
cepe cit de greu îl vine sa dea 2 Iranct 50 banI pen­
tru bir.
Tot asemenea Ionciera. Comisiunile impun avtnd
în vedere întinderea părntntulur fara să-I cunoasca ca­
litatea şi cind sunt ant şi nu se face nimic, bietul om
trebue să muncească ca sa plateasca.
O taxă prea mare şi de care se plîng toţr e taxa
pe hectarul de prunt, urcată acum la 20 ler şi ceva
mal mult. E frică sa nu plătească taxa pe hectar acum
cînd nu sunt prune şi sa li se schimbe In taxă pe grad
ctnd s'o face prune, cum li s'a mal facut anii trecuţi.
Ca îmbunătătiJ�l în comună, preotul din Trenu, vor-
I
[349]
Anchete rurale
349
bind tntaiu de catunul unde e preot spune, c'ar trebui
un local propru: pentru şcoala, iar in cele-alte cătune
precum şi acolo, ar fi 'neaparata trebuinta sa se repare
radical biserictle; sa fie mai împodobite cu picturi şi
obiecte frumoase, mai impunătoare ca sa aiba un as­
pect mai atragator; drumurile sa fie mal bine lntreţi­
nute, cea ce s'ar putea face cu locuitoriI.
Ca preot, doreşte sa fie salariat mai bine, ca avînd
mijloace mai bune pentru existenţa sa se poata ocupa
mal cu temei O de ale preoţiei. AI' trebui apoi ca fie-care
preot sa fie direct numit sau în Consiliul comunal salt
ca jurat comunal, caci nicăert nu găseşte el mal bună
ocazie sa combată minciuna, lacomia, etc. şi apor el
fiind mal tn contact cu loruitorir, e încredinţat şi cu­
noaşte mal bine a cui e dreptatea. De asemenea' ar
trebui ca Primarul ŞI notarul sa fie aleşi din buna pri­
cepere ŞI cunostinţe ŞI sa fie pldfzţf mai bine ca sa poata
sta mal multe oare pe zi la Primărie, unde să fie orr
ctnd gasiţt de locuitorr.. ..
Imbunătăţirile dorite de parochul din Chiojdeana
sunt: a) a se ajuta biserica şi şcoala; b) a se ţine în fie­
care săptămînă cIte o conferinţa culturala In care cel
mal tnvataţt sa comunice şi celorlalti ceva bun şi folo­
sitor ca de ex : îmbunătăţirea agriculturei, gradinariei,
pornarltul, viticultura, sericicultura, agricultura, industria
casnica, conservarea alimentelor, gatirea bucatelor etc,
apoi combaterea luxului şi viţiilor ca de ex :' lenea,
furtişagul, marturiile mincinoase, concubinagiul, alcoo­
lismul; sa li se vorbeasca despre nationalism, religie,
în fine de orr-ce cunoştinţe folositoare şi potrtvite audi­
torulur; el înfiinţarea uneI societati economice; d) acea 3 u­
nul bllciu în care sa se expue mar cu deosebire lucrurile
satenilor ; e) cadastrarea terenurilor satenilor sau di­
vizarea lor prin forme ctt se poate de scurte şi pe
dreptate, caci din indiviziune decurge pisma şi� neuni­
rea, izvoare de nenorocirI pentru sateni.
. Mijloacele pentru realizarea acestor' trnbunataţirr
sunt: a) Guvernul, judeţul şi comuna sa pue obligaţia
ca in ziua şi oara fixată sa nu lipseasca jde la biserica
sau conferinţa nici-un funcţionar salariat sub pedeapsa
[350]
350
Andrein Rădulescu
de a i se reţine din salariu. Dacă un creştin a lipsit
un timp oare-care de Ia biserică sau nu s'a ispovedit
Să nu poată da mărturie şi dacă este funcţionar să fie
revocat ca unul ce nu ţine compt de moralitate. A se
prescrie pedepse pentru cel care nu execută legea o­
bligativitatct tnvăţămlntului primar. In caz ctnd sunt
mal multt copil de cit poate tnvatătorul, şi statul nu
dispune de a trimite şi altit, atunci preotul şi cel cîţI­
va care au urmat în şcolile de meserii şi alte şcoli se­
cundare să fie obligau a ajuta pe tnvăţator. Obligati­
vitatea sa fie aplicata cu toata rigoarea numaI în tim­
pul iernet, căci vara copiit mal pot ajuta Întru cîtva
pe bietul sătean. Invatatorul Să" fie mal stabil. b) Sa
se recompenseze cel mal distinşi conferentiar: ale că­
ror propuneri au produs foloase. c) Să se simplifice
gre-lele forrnalitătr legale pentru înfiinţarea societatilor;
creanţele lor sa fie direct executorii. d) Autorităţile să
viziteze negreşit btlciurile socotindu-le ca nişte expozi­
ţiI rurale; să se înfiinţeze clte uri btlciu în fie-care
anotimp şi să se iee masurt de încurajare pentru cel
ce se vor distinge prin produsele expuse. e) Cadastra­
rea să fie obligatorie şi să se facă de stat prin oa­
rne nt competenţr : cheltuelile acestei operaţiunI să se
plateasca de fie-care proporţional cu terenul său.
Acest preot mal doreşte ridicarea stărer morale a
sătenilor. Despre "respectul ce-r poarta satenit spune, că
Inainte de înfiinţarea legeI clerulut, săteni: aveau foarte
puţin respect către preoţi, socotindu-t că ar fi datorr a
face ort-ce serviciu, fiind-că le plateste. După înfiinţarea
legeI, Preotul.a căpătat mal mult respect. Satenii devin
din zi tn zi mal ascultători la sfaturr, mal doritori de
cultură şi cu mal mult respect faţa de autorităţr,
In afară de acestea nu doreste de cit să lucreze
I •
şi sa fie platiţt \toţl funcţionarit cornunet dupa munca
ce depune fie.c�re.
Inoâţâtorul,' venit de curind nu cunoaşte 1n de­
ajuns nevoile comunet, aşa că nu-şt poate da părerea
asupra tmbunătaţirilor materiale. Crede totuş: ca pen­
tru propăşirea comuneI şi a membrilor el trebuesc des­
voita te: cultura, simţul de economie şi simţul naţional.
Pentru desvoltarea şi laţirea cultului ar trebui sa se
I
[351]
Anchetele rurale
351
înfiinţeze ma: multe posturi de inuâţâtor ; sa se iee ma­
sun ca şcoala sa fie frequentată de un numar mal m vre
de elevi, caci prin stăruinţa se pot avea mal mulţt co­
pir decit cel de acum; să se creeze oare-care privilegil
pentru- absoluenţit şcoalelor prunare. Cel mar nemerit ar
fi reducerea termenului de serviciu militar la 2 ani :
sa se înfiinţeze o şcoala de adulţi; sa se dea de cel In
drept tot-deauna materialul didactic necesar.
Pentru desvoltarea simtului de economie. Sa se In­
fiinţeze in fie-care comuna cîte o societate cooperativa
caci acestea stnt o buna şcoală pentru a cultiva în sa­
tean gustul economieI. Sa fie organi za te aceste societaţr
de catre stat printr'o lege. Un comitet anex al socie­
tăţilor sa-ŞI iee tnsărcinarea de a ţinea conferinţe publice
In materie de economie (lupta contra alcoolisrnulur, con­
tra luxului rural, destrabalaret, elemente de igiena şi
medicina, industrie casnica, etr.).
In fine sa se lupte mult pentru desv oltarea sirn­
ţulut naţional, căct . el este obiectul principal al şcoalet
primare şi al aceleia de adulţt. Acestea stnt dupa pa­
rerea d-lut C. Cioflec, tnvaţator, lucrurile mai principale
pentru propăşirea nu numar a acestei cornunt, ci a In­
treguluI popor Rorntn.
Imbunatăţirile :dorite de}Pri1rtar sunt: Artrebui tn­
fiinţat un tîrg macar pe an, pentru ca locuitoriI să-şi
cumpere producte pentru iarnă şi pentru ca sa mal în­
caseze şi comuna ceva veniturt : pentru aşeasta n'ar tre­
bui dectt permisiunea autorităţii superioare. Şoselele să
fie bine tntretiu ute ceea ce s' ar putea obţine, aca zile le de
prestaţie ar fi destinate numaI pentru comuna aceasta.
Sa se facă cit mal multe podurt şi podeţe, lucru cam
greu de realizat acum cacr nu stnt Iondurt. Funcţiona­
rii sa fie matbine plătiţt, căct cu actuala leafa nu poate
să se devoteze intereselor comuneI ci trebue să-ŞI mal
aibă şi alta ocupatiei, dar nict aceasta dorinţă nu se
poate realiza acum din lipsa de Iondurr. Ar mal trebui
cel puţin un iuuâţâtor, cacr 2 saloane ale şco alei sta Cl
goale. Ar trebui clarificată situaţia şcoalet din Trenu,
cacr Comuna nu-I poate da nici un ajutor. Bine e, zice
dinsul, ca sa fie tn fie-c.ire catun cîte-o şcoala dar a­
ceasta trebuia hotarit Inainte de a cheltui comuna a-
[352]
352
Andrei Rădulescu
ttţia bani cu cladirea şcoalet din Chiojdeanca; căct a­
tunet SJU acea suma s'ar fi tmpărtit în 3 şi s'ar fi cla­
dit cîte una ln fie- care cătun sau s'ar fi facut mal mica
cea din Chiojdeanca şi mal tîrziu comuna s'ar fi mal pu­
tut Imprumuta sa faca alta şi în Trenu.
Ar trebui lasata mal multa libertate consiliuluI co­
munal în alcătuirea budgetului, căci el cunoaşte mal si­
gur veniturile şi nevoile cornuner, iar delegaţiunea ju­
deţana sa nu-l modifice de ctt cInd ar vedea tnscrise
venituri nesigure sau cheltuelI prea mart care ar pro­
voca deficite. Ar trebui îmbunătăţită starea bisericilor.
Proprietarul doreşte îmbunătăţirea staret şoselelor;
lnfinţarea Inca a unul post de lnvăţător ; impartirea a
cit mal multe medicamente la bolnavI; vizitarea cît mal
deasa a comunei de catra medici, cercetarea şi ajuto­
rarea bolnavilor : sa se lupte pentru desvoltarea sirnţu­
lut de economie şi pentru luminarea satenilor.
Despre alcool satenit nu ştiu mal nimic. EI nu cu­
nosc cuvintul şi nici efectele grozave ale alcoolulur, nu
li s'a SpllS mal nici odata, ceva asupra lur. Ştiu ca be­
ţia face rau omuluI căci 11 sărăceşte, tI bolnaveşte si-I
face de rtsul lurnir. Pentru el este foarte rau daca te'm­
beţi, dar daca bel cît de mult şi nu te 'rnbetr, asta nu-i
periculos. Ca sa nu mal bea băuturi spirtoase li se
pare imposibil şi apoI "nu-l aduce nici un rau o ţuică
de rachiu; il mal -tnfierblnta la osteneala. Daca n'ar
mal bea, cum ar mal putea munci, caci bînd simţi cum
se duce prin oase şi mal prinzt niţică putere. Ş'apor
daca n'ar mal bea nimeni, ce s'ar fa ce cu atîtea băuturi ?II
Despre Ialşificarea bauturilor ştiu numai că ctrciu­
marii d'aicI pun apa in ele şi cînd se vinde în anii de
lipsa şi basamac, unit ca să-I faca mal bun, pun pe
linga spirt şi alte "mirosurI". Au auzit însa ca In alte
pa�'ţr n�gustoril �un "multe alea" ln băuturr, c� fac vin
chiar din sur cele, ca fac tot felul de băuturi ŞI ca de
aceia nu le vin il,ne-ori negustori dupa marfa.
Daca statul ar lua vînzarea rachiului In rntinele lut,
el ar considera aceasta ca cea mal mare nenorocire ce
ar cadea pe capul lor, ca cea mal rea măsura. " Atît
ne-ar mal trebui, dupa ce ne-a pus atîtea taxe. Pe ce
am mal lua 1101 oi para, daca ni s'ar lua şi rachiu!":
[353]
Anchetele rurale
353
Chiar explictridu-Ie ca statul le-ar plati, tot nu le con­
vine, fiind-că singura producţie ce le dă un venit ba­
nesc e tuica; pe ea se'ndatoreşte el în anii de secetă
şi ştie că statul nu-l va imprumuta ctnd voeşte el, şi
"aşa de uşor; din ea tşI mal udă sufletul, la ea e speranţa,
singura speranţă acum ctnd viile s'au uscat.
Preotul din Trenu cunoaşte bine consecinţele al­
coolismuluI şi susţine combaterea lui pe toate căile.
Doreşte executarea cu rigoare a legeI repausulut du­
minical. Cercetările ce se fac de Primar cu juratit co­
munali să se facă într'o zi de 'lucru destinată numar
pentru aşa ceva, cacr în zi de sărbătoare, trnpricinaţit
şi martoriI fie- căruia din el şi une-ort şi juraţii se a­
dună de dimineaţa la cîrciumă unde se cinstesc într'una
ptna vine Primarul că sa plece la faţa locului : iar bi­
serica stă goală, numai cu preotul, dascăli! şi cîte-va
femel.
Recunoaşte că predicile şi cuvtntarile contra be­
ţier stnt bune, dar biserica fiind goală preotul n'are eul
vorbi, De aceia susţine, cum am spus mal sus, că e
bine ca Preotul să fie numit direct jurat comunal cacr
la Primărie, unde vin mulţr oamenI are ocazia cea mal
bună de a-I sfatui.
Dacă statul ar lua vînzarea ţuiceI găseşte că ar
face rău cact fiind el singur negustor cumpără şi vinde
cu ce preţ voeşte, distruge concurenţa, apoi ctnd pro­
ducatorul are nevoe de parale nu poate. să-ŞI vtnza
marfa, ptna ce statul nu i-o cumpără şi prin urmare e
silit să se împrumute, sa plateasca dobtnzr, etc.
Parohul di« Chioţdeanca susţine combaterea alco­
olisinulur, "o lngrozitoare plagă pentru taranime" şi ca
mijloace de combatere propune: să se dea şi alta destina­
ţie prunelor ca de ex. sa se usuce şi să se vlnza astfel;
să se interzica prin o lege prefacerea bucatelor in al­
cool; sa se ţie conferinţe şi predicr cît mal multe, să
se despreţuiasca In ori ce loc şi In orI ce ocaziune cel
betivt şi să se dea exemplul abţinere! de la băutură de
cel culţi. Gaseste că tnvăţarnîntul alcoolic este foarte
folositor, iar predicile contra beţiet produc cele mal bune
efecte.
Monopolul vînzarei aicoolulut ar fi pe de o parte
[354]
354
Audreiu Rădulesuu
bun, fitnd-cd ar împuţina numerul beţivtlor; pe de alta
parte ar fi râu, daca producatorul n'ar mai putea cîş.
«s« aceea ce prinde azi pe marfa lui, caci statul ar cum:
para cu ce preţ ar VOI el, cînd ar uot ŞI în ce condzţît
ar voi, zar bietulsâtean avînd nevoe de bani s'ar împru,·
muta cu dobinzi mari ŞI ŞI' ar uinde marfa dupa ordi:
nul altuia.
Inuâţâtorul cunoscind foarte bine relele alcoolis­
mului doreşte luarea tuturor masurilor pentru : cornba,
terea lUI şi spera ca, In timpul clt va sta aier, va lucra
mult pentru acest scop. .
Primarul ştie cIt e de rea beţia; nu cunoaşte tnsă
toate efectele el, cact n'are cultura. Găseşte ca sunt,
foarte bune cuvintarile contra betiei şi ti pare rau ca ]
nu s'au ţinut pina acum de preoţi şi de foştii lnvăţătort.
Socoteşte insa ca luarea vtnzarii tuicir de catre stat ar fi O
masura rea. Motivele sInt acelaş: ca cele expuse de preot.
Apo! mal adaogă ca cu asta nu s'ar ajunge la corn­
ba 'erea alcoolisrnulur, cac: atunci ctnd s'ar face prune.
şi Inainte de a vinde ţuica statului nu numai cel beţivi,
dar mal toţt s'ar năpusti cu furie asupra bauturet, vrtnd
sa bea aşa de multa ca sa-t ţie şi pentru ctnd va tre­
bui sa cumpere, In ctt mulţt s'ar bolnavi, mulţt rn acele
clipe de nesimţire s'ar bate, s'ar omori, cine ştie ce-ar
face. "Sa beau cit o am aici" ar fi vorba tuturora. A­
fara de aceasta cîte cheltuelr pe stat şi cite greutaţt, ca să
trnpedice conta bandele!
Proprietarul cunoaşte bine efectele alcooluluI şi do­
reşte combaterea acestui grozav viţiu ce bantue popu­
laţia. Găseşte bun tnvatarntntu! antialcoolic şi ţinerea
predicilor şi cuvtntari lor contra beţiei, dar nu'şt face·.
mare iluzie asupra foloaselor acestor din urma, fiind-ca
satenir de ŞI le asculta, aduşr uneorr cam fara voe,
dar imedi�t iau In rts vorbele predicatorului şi nu voesc
sa practice, nimic din cele auzite. Găseşte f6rte rau mo­
nopolul vlrizari: alcoolului pentru aceleaşi motive.
Satenii .privesc rau pe aceia care traesc necununaţt;
il considera ca lnjosiţl faţa de ceilalţr oamenI şi ca pu­
ţin demnI de a fi la un loc cu el.
I • '
Despreţuesc 'ŞI pe beţiv!, nu vor a avea relatii tu
[355]
Anchete Rurale
357,
. e}, au scarba chiar de unii şi-r au ca obiet de rts şi de
batjocora. "Asta daca e un beţiv re cunoscut". Dacă tnsa
omul "se gaseste" de 2 - 3 orI tntr'un an nu-r de ris;
caci "aşa mai petrece omu şi fara să ştie îl prinde bă­
utura." Pe la nunh chiar trebue "sa se chelfaneasca
niţel, cacr alt-fel n'are haz."
Cel care nu 1nC1X la biserică nu sunt priviţi rău,
CăCI sunt foarte puţinr cel care merg şi de multe ort
aceştia sunt zeflerriişn, "că sau dus mereu la biserică cu
babele si cu uncheşitt ;" iar de femel se spune "că se
duc sa se gateasca iar nu de credinţă. II
OSîndiţi peutru. japte grave sunt desconsideraţr, reu
priviţt şi apostrofaţi mal ales la certurt cu "puşcariaşule,
hoţule, etc. E grozav de ruşinos a fi condamnat. De­
;;ele achitarr şi uşoarele pedepse date mal ales de Cur­
ţile cu jurati face ca nurnerul culpabililor să fie mal
mare şi dispreţul faţă de el să scază,
In genere sătenii au puţin respect faţă de autoritaţr,
şi acesta lipsa de respect se observa şi faţă de preoţi.
SiugurI batrtnir mal dau respectul cuvenit. Pe el îl vezt
scultndu-se In picioare cînd trece preotul, descoperin­
du- se şi sarutandu-t mîna cu smerenie. Pe cel tinerr
nici odată. Pe vrernun toţt vorbeau de "părintele" ca
de ceva ales, sftnt, de el se apropiau cu respect; azI
nimic din toate acestea. "E un om şi el ca toţt oarne­
nii" zic, "îl cunoaştem şil ştim prea bine; am copila­
rit şi-am trait cu el, II mal ales ca sînt din com una ctte-şt
3 preoţr. Ba în loc de respect, profită de multe orI spre
a-r str ica ceva la proprietate "cacI popa n'o sa vie sa
se certe cu mine că-I e ruşine; de! e popa." Regre­
tabil, dar aşa e. Noroc ca el se poarta foarte bine şi
n'au conflicte cu locuitorit: alt-fel ar fi si mal puţin res­
pectaţI. Poate ca preoţii sunt deprins: 'cu acest puţin
respect şi sunt mulţumiţt, totuşi sunt departe de a fi res­
pectan aşa cum se cuvine.
Faţa de tnvaţator sînt tot aşa de puţin respectuoşi
şi cu puţină consideraţie ca şi lată de preoţi. Nu-'! con­
sidera nici aşa tare lnvăţat, cact au auzit că nu se cere
multa carte ca să fir "dascal". I-a impresionat mult
primul tnvaţator ce a venit In sat, cact "nicI unul n'a
mal fost ca ăla".
[358]
358
Andreiu Rădulescu
s'au Intrebat de unde ne -tragem. Et sunt d'at'ct, aier
s' ai; pomenit, li se pare ceva foarte natural şi nicI nu
s'au gtndit la origina lor. Povestesc batrtnir ca cel din­
tliu domn ce l-am avut şi care s'a batut cu Tatari! In
locurI apropiate d'aicl a fost Negru-Voda,
Despre stapinirea sub care traim mulţi nu ştiu ni­
mic .larnurit. Ştiu că nu mal plătim bir Turcului de
cînd iam bătut la Plevna, dar nu înţeleg ca suntem
pe deplin liberI. Cred că trebue să ascultăm une-ort
alte puterI mal rnari : asa intre altele am auzit spu­
ntnd că nu putem să ne batem cu cine-om vrea; ca
nu, putem face mulţi banr din hirtie, pănă' nu ne-oda
voe alte puteri. aNe stăpîneşte Regele, care face ce
vrea de cind a batut pe Turc; la el merg toţi banii,
el 11 cheltueşte dupa plac, 01'1 11 trimite In alte ţarr: :!!
el face legile şi pune birur t, şi de aceea contra lUI
murmură ctnd sunt prea grele. Au auzit ca Regele
nostru e cel mal înţelept de cît toti şi ca face şi multe
bunătăţi, şcoli, spitale etc, Despre Cameră, Senat, Con­
stituţie, sau n'au nict-o idee sau idei foarte vagI şi Iară
Inţeles. Ştiu ca Miniştrii suntseet mal mari funcţionari,
mal marI de cît ispravnicul şi zapciul, de care nu mai
au atîta groază ca tn vremurile de demult, fiind-ca pot
să se jaluiasca la alţii mal marr.
Nu pricep trisa ce-r statul, ce-i guvernul; Il con­
sideră o persoana, on 2, pe care o confundă cu Regele,
In fine sunt in mare incurcatura cind vorbesc de el.
Treptat, treptat dispare acest Intuneric din mintea
lor. Sunt, din unit care pricep ca suntem ţ:.e"
deplin liberi şi ca pentru condurea tărei, Regele nu
poate face, nimic fara aleşii poporului. Ar voi însa sa
aleaga ca deputaţi pe unul dintre ai lor, adevarat ţa­
ran care sa spue pasurile lor; căci au vazut ca "aceia
pe care i-ao\ ales nu ştiu nevoile no.istre şi nici nu
fac nimic pentru noi; numai Iagaduesc". •
. Despre [,aţiT, noşt.ri de prin celel�lte ţărI ştiu foarte
putin. Despre Transilvaneni au o idee mal clara, fi­
in?-ca din ace9tia mal ved din cînd în cînd cI.Le unul.
Ştiu că el le sunt fraţr, deci sunt preferaţr tnaintea <::1-
tor naţiunI, dar n'au o Iubire adtnca În suflet pentru
el. Pentru el.: Transil van ea nul e U ngurean, nefacind
[359]
Anchete rurale
mare distincţie între el şi Ungur şi nurnindu-I une-ori
în deriziune: soacaţ, trocar etc.
Nu mal vorbesc de Bucovineni, Basarabeni sau
MacedonenI caci despre aceştia au o idee şi mal slabă.
10 spune cine.va ca şi aceştia ne sunt fraţi, va aproba
el cu un "o fi", îi va fi milă de suferinţile lor mal mult
de cît de ale altora, dar nu ştie şi nici nu simte mai
mar mult De locurile pe unde traesc el nu ştiu nimic.
.Dar ce e mal reu şi trist chiar, e Că nict pe Moldovan "
n\1-1 consideră ca pe un .adeverat frate, CăCI. "vorbeşte
'alt-fel şi nu-l cunoaşte bine ce [el de om eli. Pentru
el frate adeverat de care el e convins pe deplin ca-t
e frate e numai sate-anul din cercul cîtor-va sate unde
el îI cunoaşte bine, tr stle, şi pe unde a umblat.
Când IţI vorbeşte de Moldova şi chiar de Oltenia
par-ca ţi-ar vorbi de o depărtare imensă: "Tuma'n
Moldova s'a dus cutare". Dobrogea pentru el e în
Turkia.
Aud că mulţt fraţi al noştri gem sub jugul strei­
nilor şi că nădăjduim cu ajutorul lut Dumnedeu să ne
unim odată cu toţi; ar dori-o şi el asta dar n'au deş­
teaptă conştiintă naţională, nu se pot gîndi mal departe
la viitorul naţiunet, din cauza iguoranţer ce le tnvalue
sufletul şi a rel el start economice, şi nu ştiu de- şi-ar
, lăsa macar clţt-va de bună voe căsuţele şi averea pen­
tru care ar muri luptînd în contra oncur, numar din
dorul de a scapa pe fraţit SllPUŞI. Asigurarea unet bune
start economice şi răspîndirea unei culturi serioase care
să le lumineze mintea şi să le incălzească sufletul, iată
ce trebue taranimei.
Pe Ruşii 11 consideră ca fraţr al noştri, căci "cred
tot ca nor, se tnchina tot ca nOI"; ba el sunt şi mai
-bum la Dumnezeu ca noi, căci Muscalii mereu se în­
chină şi când bea şi când mănîncă, etc. Dacă li s'ar
spune că Ruşii rie vor raul, stau miraţi fiind ca ,1eI au
fost totdeauna cu noi".
Satenii privesc armata ca ,,0 mare belea II de care
astă-zi nimeni nu mai poate scapa. Unit însă pricep
tnsernnatatea ei; toţi doresc ca termenul să fie mai
scurt; concediile dese ce se dau de cît-va timp le fac
[360]
Andrei Rădulescu
360
mare bucurie. Reducerea termenului 12 2 ani cel puţin:
ar fi privita ca cel mai mare bine. ,
Despre traiul din armata au o idee foarte rea. "Sînt;
bătuţi ca vitele de nişte grade nemiloase şi chiar de' la'
. Inceput cînd ei nu ştiri nimic; sunt înjuraţi In chipul
cel mai de rînd; traesc In sftrşit foarte reu. Unii nu-şi
mai vin în fire ani întregi, alţii se Intorc slabi şi firavi ..
Cînd e vorba de tabara acolo e groza vie, acolo-i pra­
padeşte In 2-3 luni pe recruţi, si fiori îi apuca pe bieţii
flacai cInd pleacă la tabara ". -- Dar s'au obişnuit cu a-
cest traiu, nu li se mai pare aşa de grozav ca mai
nainte; acum tl privesc ca ceva de care nu poţi fugi şi .
deci trebue sa înduri. J
Le place însa mult hainele din armata. şi cu ele
se falesc flacai cînd vin acasa. "Ş'apol e buna armata,
ca mai vede şi el multe, aude multe, îl face sa mal
cunoasca ţara, în sftrşit II face om, îl scoate la fel.·
Numa de n'o fi prost de tot, ca n'are ce sa-i facau.­
Sa speram ca cu timpul teranii vor avea alta idee de­
spre cea mai importanta instituţie a ţarei, despre armata ..
Din tot acest ultim capitol reese un lucru foarte
interesant ca ţeranul- zace în ignoranţă de şi d vern şcoli
frumoase, tnveţatori etc. Si aceasta ignoranţă 11 omoara
pe el ca individ şi e un pericol pentru neamul romanesc
cure are de infruntat multe in viitor. Dintre toate su- "
ferinţele lui, asta-i cea mai mare şi pentru vindecarea
el trebue sa munceasca într'un mod cinstit ori- cine îsi :
iubeşte ţara. .\
\
\
\
\
1
[361]
PETRU V. GRIGORIU
Vox Olarrran tie In deserto ...
Încă din anticilale, prin a veacurilor ciaţă,
De cînd omul are suflet şi această lume, viaţă,
Pururea din gură'n gură trece crudul adevăr
Că prin intuneric sboară ca un fir UŞOl' de pe!',
A noroculur zeiţă, o nrducă speriată,
De cel bun! grozav râvnilă �i grozav la ochi legată
De ruşine, să nu vadă pe cei proşti şi Iericitt,
De ea singură de mînă duşr, păziţl, călăuzitt.. ...
Daca nedreptatea este pe pămint slăpînitoare
Şi mai toată omenirea roabă ieî, şi strănsă'n ghiare,
Geme despletilă, pllnsă, prin a veacurilor dungă,
Fără tihnă şi nădejde la un capăt să ajungă ....
Dungă de durert brazdată şi de lacrimt inrcdită !
Dacă o aşa zeiţă surdă, mută şi orbită,
Duce sub aripI pe prostul fără drept şi conştiinţă,
Pe prostimea cea trufaşă tiriind'o cu credinţă
Că iet se cuvine partea de traiu bun şi fără muncă,
Că din cel' menire are, de la Dumnezeu poruncă
Să culeagă'n drumul vieţer floarea fericiret sfinte,
Dind In Iătun şi la umbră pe cel vrednic şi cu minte;
Că prin aur prostul poate să răscumpere de toate,
Talent, dragoste, virtute, boerie şi palate ....
Că el singur are drepturr, că el singur este omul
Ca să guste cu nesatiu şi să rumege din pomul
Cel oprit al voluptătet ş'al plăcerilor lumeştr,
Că pe el, tu, sărăcirne, eştt constrînsă să'l slăveşlj,
Căci cu mlnele 'ncleştale ţine plnea şi cuţitul,
Şi n'aruncă din prisosu-r, nimic, nic) chiar din uritul
6
[362]
Poesit
Care'l copleşeşle'n suflet; nimic, Iărmăturt sau scrum,
EI nil lasă ca sa cadă, jos, saraculut din drum ....
Inima't de tigru încă n'a spus poftelor : destul!
Cu desgust privind fllămtndul, el, tmbelşugat sătul !
La ospăţul strimt. în care cel sărac nu'şt are locul,
Îrnbuibatul sus troneaza, intrehtndu-se, norocul
Sau talentul seu li face să stea în a meseI frunte?
Sau că are suflet darnic, crier, care să înfrunte
A norodului părere despre el, tăetndu'şt cruce
Dace va putea şi'n groapă lada lut cu au!', duce,
S'o ascuudă'n fund acolo şi s'oia sub cap, drept pernă
În sicriu, sub tidva-t seacă, în prăpastia eternă 1. ...
Dacă cumpăna dreplatet de-o femee e purtată,
Ce la ochr, ca şi norocul, stă de mii de am legală;
Dacă este ca dreptatea şi norocul să stea orbr,
Şi cel horopsit de soartă pradă jalnică la corbt., ....
Dacă-r judecat in silă cel obijduit, orbeşte,
Bucuriile vietet cel chiabur le cotropeşte ! ! "
CăcI bogaţiI cel nelrebnicr, mat toţI proştl, puttnt la num ăr
Subjug lumea, stînd calare pe a norculut sfînt umăr !
Dacă. Iurmele's minate nu cu mintea, Ci cu palma,
Şi merg tos te'u labiriulul fără şir normal, de-avalma :
Glasul suferinţer, glasul celut mic, e stins, nu't viu,
Nu'I de câl cel mal zadarnic glas ce strigă în pustiu ....
Dacă omenirea este un spasmotic iarmaroc,
Si talent, cultură, suflet, slugI tocmi te. la noroc .....
ÂPOI, in această liime sunt fiinţI şi eu iubire,
Care au in piept ascunse comort de compătimire
De seimenit ,JOI', de omul sters, înlăturat, sfios,
, .
De cel osîndit de soarta, singur şi cu chip duios,
Care stă răzleţ, gtndeşte, tace aslă-zt, tace măne,
Şi aşa tot mat departe sarbed .... moare, fără păne,
Cu'n suris amal' pe buze, ultimul, ce comedia
Omeneas�ă'I dă\-tot crudă !-s:1'1 grăbească agonia !! ...
OameniI de bin'e Însă au creat o alta ziuă,
O zeiţă mal umană, mal adevarat.. .. divină;
Smulgând vălul negru care dă noroculut. orbirea,
l'au pus drept î� faţă goală şi întreagă, omenirea!
AII creat iet Caritatea, o zeiţă, o femee
Cu ochI dulcl şi bunI de înget· şi in cdel' cu scIntee
De un geniu mUlje, falnic,zblll'ător peste hotare,
1
•
I
[363]
PoesiI
Ducind vestea că în ţară Caritatea e un soare
Ce lumina dă, căldură, nu orbeşte ca norocul;
Din cap dă înţelepciunea şi din inimă tol focul
Tuturora de-opotrivă ; dă la fie-rare partea,
După cum i-a fost în lume de ursilă scrisă cartea ....
Caritatea este vie, tip curat şi omenesc;
Nu') vedenie; ea umblă printre oamern ce-o slăvesc;
Inima') e-alât de mare în căt poartă ţara'ntr'eagă!
Graiu de seraflrnr ea are şi romiuilor e dragă!
OchI albaştri ca seninul unul cer senin de vară
Ard sub frunlea'I genială ca luceafărul de sară;
Părul de argin t în care fie- ca ee fir de per
E o lacrimă a ţăref şi al minter adevăr ! ...
Cu zirnbirea dragalaşă, gata vecinic să grăiască
Cînd mlngtitor, cind jalnic într'o limbă ingerească !
Vecinic e surizătoare, vecini c spre frumos şi bine
Suflelu't s'avintă falnic plin de msuşirr divine!
Şi pe unde trece, lasă, sufletelor chinuite,
Inimilor rect, de piatră, gîndurilor amor lile,
Alinare, viaţă nouă! Privind 6'enel'os de sus,
Jos, la orne: ire, pare chipul mamet lUI Isus!
VoI, cu satul plin de aur şi cu inima de ghiaţă,
Cu ochr aspri, storşt sub fruntea tot posomorttă, creată
Şi socotiloare'u gtndurr, faţa galbană. hursuză,
V or, ce nu ştiţI ce'. zimbirea şi cuvîntul blind pe buză,
Ca să nu vă ardă'n punga şi de frică să nu daţr. ...
La Icoana caritătel, colo, sus, vă inchinaţt !
VoI, ce stiţI ce'I sărăcia, căet saract aţI fost -inh.I,
Cînd aţi pus picioru'n 'lume, prihegr, Iără căpălăl,
Nu uitaţI că ţara-l bună 1 FiţI mal bunl. mal patrioţtl
Sărăcia e obştească şi tot una pentru toţI... ..
Tn, popor! de acum să'[t fie inima tot mal senină,
Căct la tine'i caritatea şi poetă şi regină l
Bietului romin s3-I pară mal uşoară sărăcia,
Căcl sublima caritate stă pe tron în Romania 1. ...
363
[364]
DARI DE SAMA
LA VALACHIE
, par Emmanuel de Martonne.
(Urmare şi sfârşit).
DUNAREA
Cu studiul Dunăret tmpartit în tret capilole : valea,
regimul apelor şi viaţa pe Dunăre, d .. de Martonne în­
chee consideraţiunile fisice asupra rolului Valahiei. Intre
capitolele consacrate bătrlnulut fluviu şi conclusia lnlregel
sale lucrări, autorul întra puţin şi 'Il domeniul etnic şi
economic al taret.
Valea Dunăret Origina acestor ViH sta legata de
întreaga evoluţiune care a determinat ridicarea Carpa­
ţilor şi alcatuirea reliefuluI Valahiet actuale 1). Acea ce
tusa pare ipotetic, este forma primitivă a văei: a fost
ea de la început o falie, anterioara deschidere! Portilor
de fer. sau o simplă vale sinclinală, prefăcută In falie
in urma deschiderei acelor Portt ?
Dupa felul cum se opiniazn asupra ridicărct munţi­
lor CarpaţI, s'ar' �)utea adopta una sau alta din aceste
?oua ipoteze, sau \chial' ambe.le combinate: UniI geo��afI,
111 frunte cu Lapparent, sustin că Carpatit s'au ridicat
CU, încetu,l, decl prin o sforţare treptata, care il adau­
gat cîte o noua curba de nivel la altitudenea sforţaret
1) Rt'vezl Arhiva No. 1 şi 2, pag. [;9.
I
[365]
Dărl de samă
365
precedente. Straturile trecind de la positiunea orizontala
de pana atuncr, la acea oblica, ş'au creat o linie de e­
chilibru in timpul acestei schimbart de posiţiune; in a­
cea linie se cumpaneau cu părţile lor inferioare, pe mă­
sură ce partile lor superioare se ridicau: astfel s'a schi­
ţat o vale paralelă tu şirul Carpatic şi datorita luI-o
vale sinciinală simplă.
Dacă Carpatii s'au ridicat de-odată, în massă, sigur
că o sforţare atât de puternică a sdruncinat echilibrul
slraturilor, producînd falit şi scufundari de teren printre
ele; se poate ca forma primitiva a văel sa fi fost acea
a unei falit.
Anterioară sau posterioara Porţilor de fer, existenţa
uner falit în cursul Dnnărer inferioare, s'a. constatat de
catre Cobălcescu tntar, şi mal apoI s'a dovedit atît prin
cercetart făcute asupra strnturilor exterioare, margi­
naşe vaei actuale, cît şi prin sondage 1). Presenta tere­
nurilor cretacee pe stînga fluviulur în platoul MehedinţI
şi între Giurgiu-Cernavoda�' pe dreapta în tot lungul
malulur sîrbo-bulgar-v-identitatea structurer lor, dovedesc
ca formau odinioara o singura pînza pana falia s'a croit,
despărţind straturile 2). Vechiul el drum ar corespunde
unet linit dusa între T. Senerin-Giurqiu-Cernaooda. Din
acest talweg primitiv, Dunarea nu ocupa de rit porţiu­
nea pana la T. Seoerin, şi mal la vale de la Giurgiu
la Cernavoda; în tot restul cursului o gasim indepartata
de el spre sud-vest şi sud. Urma talwegulut primitiv
T. Severin- Giurgiu a fost astupata de loess, iar malul
de atunct al apel (rlpa stînga a faliet) a disparut, fie
printre colinele inferioare ale Valahiet, sau printre te­
rasele de la poalele lor. Astazr, ctnd talwegul Dună rer
revine în discuţie cu ocasia delimilarer din nou a fron­
tierei romlno-bulgară, putem constata rît de prielnică a
J) Mărculeser-Buragun de Alilnăwi§teunu.
2) Atuncl a căzut porţiunea de teren, astăzi numita pl. 1I{Bhc(Unţr,
Ia nivelul obişnuit şesurilor. Ridicarea sa Ia altitudenea tip platon, poate
să tie şi o exondui'e posterioară, cum susţine autorul, dar se poate ca a­
ceast a altitudene să nu fie de cît faptul adîncirei continut a văet duhărvne,
care determina, la rîurile ce scaldnu cîmpia. o erosiune puternică şi deci o
adîncire şi li văilor 101' pentru a se putea pune în contact cu noul lor nivel
de bază. Faţi1 cu aceste viii scobite, porţiunea dintre ele a rămas sus, C1ţ
un platoQ. .
[366]
366
Dari (le samă
fost pentru ţara noastra deplasarea fluviulut, mărindu-ne
teritoriul În paguba Bulgariet, şi inzestrtud Valahia cu
o noua zonă de relief : terasa dunăreană 1), domeniul
marelui fluviu, (10 kilom. lăţime) lumea lur.
Acest domeniu şi l-a prelucrat fluviul, potrivit adi­
vilater sale în erosiune şi mtlire. Erosiunea Dunaret a
sporit odată cu deschiderea Porţilor de fer, care an a­
dus fluviulut primitiv oriental plusul de ape şi repegiu­
nea curentului din strîmtoare.
Deschiderea acestei strtrulort s'a întîmplat pe la în­
cepulul perioadei qunternare - conchide autorul, din ex­
punerea osehitelor păreri ale geologilor modern], ca:
Peiers, Tula, Haiaoats etc. Inainte de acest timp, Car­
patit şi Balcanii se împreunau într'un istm puternic, care
despărţea pe toată distanţa actuala, Baeiaş- VîrC'iorova,
două basenurr : unul apusan, numit al laculut panonic,
altul .răs:lritean: golful maret terţiare sau baseuul romluo­
bulgar de astazr.
Lacul panonic ocupa tol şesul actual al Ungarier,
depresiune ce se crease în urma ridicarei ultimelor ra­
muri ale Alpilor Orientalr. Apele sale parte ishucuisera
tu afară odata ClI scufundarea terenului. parte erau Iri­
bulul .rturilor ee se coboreau de pe înăltimele rnărgiuaşe,
Basenul răsarilean suferea transformarea din ma­
ritim în fluvial, prin ridicarea continua a fuudulut şi
accentuarea depresluuei longitudinale care primea treptat
ultimele ape marine ce se mat prelingeau de pe supra­
feţele acum Iurlinale. Aceste ape încă se trausformau
din sarate în dulci, prin tributul adus de rîurile carpa­
tice, isvortte din gheţar1. Acestor' rlurt d, de Martonne
le dă un 'rol de' capetenie În faza primitivă a formăret
Iluviulur, şi anume dsa crede că fie-care din aflueutir
actual: al Dunăreţ, Argeş, Olt, Jiu, Cerna, (in ordinea
cil�lreI) aC! putut s,ervi mareInI JluviCl drept curs Sllpe­
rio�, pe masl:ra c� depresiuuea longitudinalâ. (�ursul ilJ�
fenol') se crOia mereO spre vest, odata eu J'Idlcarea ŞI
scurgerea terenu rilo!' rlin aceasta parte; aşa ca, fie-care
• I
1) Harta "La Valaehie t'll'arc carpatiqlle meridional prelllcra!.ă dllpă
Iann.esc'U şi ,institut�tl geografic militar. faee să r('iasă admirabil de limpede
cupl'Illsul acest.,! teraso rît şi toate celelale zone de relief a pret.
[367]
Dărr de samă
367
rtu trecea de la rolul de fete de source, la acela de
afluenl al Dunărei rasaritene, eu cît albia acesteia suia
spre vest. Cînd Cerna a ajuns a fi la tele de source,
n'a intirziat nict actiunea care a legat fluviul răsaritean
de basenul occidental.
Centrul de gravitate al aceslut haseu pare sa. fi fost
in unghiul sud-estic al lacului panouic, unde încrucişarea
munţilor şi adîncimea apela!', au pricinuit şiun maximum
de presiune. Acest maximum dă loc uneia din cele Iret
ipoteze ee se ridic pentru a explica cum s'au pus· în
comunicare cele două hasenurr :
I. Ruperea siincelor sub presiunea apelor lacului
(Tula, Halavals).
II. Scurgerea lacului pe valea unuf aţiueni al seu
occidental, captat de Cerna, pe atunct fete de source
al Dunaret rasaritene (Peters).
III. Deschiderea unei fali,t prin dislocarea stîn-
celor de la baza istmului 2). (Iannescu),
Din aceste trei ipoteze, admisibile ar fi doua, cea
d'ăutat cu cea din urma. Dacă luăm în considerare posi­
ţia relativa il celor doua. hasenurr, şi deosebirea de ni­
vel ce exista. în deobşte intre un fund de lac, mal ridi­
cat ca fundul unei mari, la eul panonic s'a putut lesne
scurge în depresiunea estică, fara sa mal fi fost nevoe
de ,,:viguroasa Cerna" . Descarcarea Însă a apelor lacului
în basenul răsăritean nu s'a putut efectua numai prin
simpla lor presiune asupra istmuiui fără ca sa. fi fost
precedata de o desbinare a acestuia 3), care a Ingaduit
scurgerea, iar mal apor, erosiunea a continuat şi largit
ruptura primitivă. In favoarea acestor doua ipoteze com­
binate vine urmatorul fapt: sa. ştie că pănă acum ('ÎţI-va
anr trecerea Porţilor de fer era periculoasă pentru plutire
din ea uza rapidelor puternice ee sbuciumau apele flu­
viului. Rapidele sunt, daca ne-am putea exprima astfel,
cascade prăbuşite. Cînd pragul peste care se aruncă o cas­
cada, cade surpat de ape, potopul de unde ce acest prag sus-
1) Slagnarea apelor a lucrat, prin inţilirare asupra stincolor de hază,
care s'au 'n(1n�it, aducînd. după ele prăbuşirea isl muluî, (L. X).
2) Rezultat. al uuet mişcar) Iectonice.
3) Prin surparea S ([1l1 cel OI' de bază, fie prin actiunea tectonică salt
prin infiltrarea apelor.s--Nota 1, p, 4,
[368]
368
Dă!'I de sarnă
ţinea de-asupra vaet, sa prăbuşeşte in ea, urmind a
curge cu aceiaşi iuţeala iu . spaţiul restrîns. Rapidele
Porţilor de fer, acum distruse, disparute, au fost ultima
ramasita a "Niagarelol' prehistorice ' prin care lacul pa­
nonic s'a scurs în Dunarea rasărileană.
Intre Porţile de fer şi Galaţi 1), Dunarea presinla
caracterele proprii uuut fluviu în Întreaga lui desvoltare
de la isvor spre gură-ceea ee tndreptateşte părerea
d-lui de Martonne de a se aplica Dunarct valahe sub­
diviziunea In: CLlr'S superior, mijlociu şi inferiur. Prima
secţiune cuprinde fluviul de la întrarea în ţara pana la
Calafat sau Bisireţ 2), În care parte, repegiuuea cureu­
tulut hotartl de volumul apel şi de strîmtoare - puterea
erosiva superioara acelei de mălire, dau Duuăret aspec­
tul uuer ape la începutul carierei sale. De la Bistreţ la
Calaraşi, curentul mal potolindu-se, permite pe lînga e­
rosiune şi mllire ; ambele actiuni se curnpănesc în acest
curs. De la Calaraşi, prin Baltă, trece cursul inferior,
caracterizat prin lenevi rea curgeret, inundatiuni şi acţiu­
nea de milire predomnitoare.
In expunerea pnrtieularitatilor proprii acestor sec­
ţiunr, autorul pare că pîndeşte fie-care mişcare a fluviu­
lUI, urmarind fază cu fază toate trausforrnările ce se
petrec În terasa dunăreană sub acţiunea cînd creatoare,
cînd distrugătoare a apel "Ici, i] u'est plus questiou de'
relrouver les traces-d'un balancement regulier 3) du lit
fluvial ; les transformations sout trop rapides et trop
multiples. Toule bouele 4) recoupee est destinee ::'1 devenit'
une Iagune plus ou moins arrondie. Gest d'abord une
piece d'eau eu forme de fer i:l cheval, puis un lac avec
UDe grande ne, puls la degradalion des berges couli­
nuaut sous l'acliou du vent qui pousse les e<1UX du
couranl qui se pl\e('iplle dans SOH ancien lit 5). Au mo-
I
ment des (,1'lIes, l'�e est pell el peu I'ungee, les profondeurs
le long de l'anciell-Ue I'ive eOllcave se comblent ei le
dernier' slade de c�tte metamol'phose donne une vaste
1) Restul cursului si DeHa nu inlrii ÎU cadrul luerărel.
2) J. Oolj. •
3) Particular cursuluI mijlocifl.
4) O .cotitură a albieI.
5) Cotitura, '
[369]
369
Dări de saruă
lagulle il fond plat", Şi pe cînd, în Baltă, apele slag­
nează din lipsă de cliuă, în cursul superior se întîmplă
contrariul: braţele vechr ale Dunarer, insule, lacurr, pă­
răsite de ea prin deplasarea-t spre vest şi sud-vest, după
ce trec şi ele prin osebite faze, sfîrşesc prin a se usca,
unificindu-se cu cîmpia, odinioară impestritată de ele,
Aiee, valea adîncă a Dunaret îndeamnă spre ea toată
. scurgerea, şi se produce astfel drenajul şesurilor J),
Secţiunele propuse în�"'"Cul'sul Dunărei inferioare de
catra d. de Martonne, amintesc o foarte originală com­
paraţie făcută de marele- geograf american Dawis, intre
aspectul fie-carei secţiunI şi vîrstele omulur. Cursul su­
perior' e ca vîrsta tinereţeI, vioiu, sburdalnic şi neho­
tărît în cale-r : mar mult distrugător de cît creator: aşa
pare Dunarea retntinerita prin plusul de ape şi iutala
curentului ce-I vin din strimtoarea Portilor de fer, In
cursul mijlociu ca şi 'n maturitate, se mal potoleşte
sburdalnicia, şi daca apele se mal abat cînd în dreapta
'cînd în stînga talwegulur principat lot acesla conţine
maxirnul undelor', Iar cel inferior, ca vîrsta batrtnetei:
fluviul abia se Urie spre varsare, nu mal are putere de
cît în inundatir, se lasi cuprins mereu de nisipul şi
f - mîlul care-I îngreoae, apa pare că stil, ca un monstru
- adormit, în vreme ce mici girle lăcule şi repezr tată să
l mal reinvie de la un braţ la altul, de la o lagună la
_\; alta, 1�:::l:l:n�:�::�ie:�:n:�:�i::." afluenţilor ser valaht,
- autorul nu l'a putul stabili de cît pe baza putiuelor şi
nu de mult făcute, observatiuut asupra Iluviulut în cîte-va
,
I puncte principale ale albiet sale 'l a lucrărei d-Iut Chiru 3)
\ şi a hartilor hidrografice ale ministerului de lucrarr pu-
blice, Lipsurile sau aprecierile exagerate, d-sa le-a co·
• rectal după calcule personale, sau după felul de a pro­
, cede În asemenea materie, al lut Penk 4),
Regimul uuer ape curgătoare stă În creşterea ŞI
1) Sesul Flămirulei, .iud. Mehedin! l.
2) Toate dalele privitoare la Dunărea, !lupii Hepites.
3) "Cal1alisarea rîurilor şi irigatinnI".
4) "Die ])OI11\U".
[372]
372
Dă 1'1 de samă
pelenie în deplasarea albieI sale: mtlulur adus de ele şi
depus la gurt, în timpul revarsărilor, se atribue, pe de-o
parte deplasarea acestor guri, sau suhtmpartirea lor,
iar pe de alta, impingerea fluviului spre sud, strămutarea
talwegulut'). "Presque toules les rivieres onl une ten.:
dance a forrner ainsi des baucs qui peuvent arriver ă
changer completernent la posiliou de I'ernbouchure 2).
Viaţa pe Dunare este monotona ca aspet, însa foarte
activa şi variata în ascunsurile er. Vegetaţiuuea speciala
regiunilor amfibII cum este în deobşte terasa dunareana,
ascunde în desişurile sălciilor, a răchitilor, slufarulut şi
a păpurişulut, o lume Intreaga de paserr şi peşti) atît de
variata In specit, încît dovedeşte pe deplin iutermezul
ce-l ocupa Valahia, şi 'n special regiunea dunareana, între
cele doue cliruate eslrerne : continental şi mediteranen.
Tol ce se raponrta la cercetarea (IJe scurt) a acestor
specii, autorul le iea din lucrarile d-lor Grecescu şi Antipa 3),
sat! din comunicari inedite.
Regimul Dunaret stabileşte un regim şi-n pescuire,
care se face cu preferinta după retragerea apelor marr
(toamna), în timp cînd rnlaştinele reîntorc Dunărei sau
aflueutilor sef din cîmpit, plusul de ape, prin girle.
Autorul descrie osebi lele metode de pescuire obiclnuite .
la no{·- cantitatea enorma de peşte ee se eslrage, ri­
sipa ce se făcea înainte de acest produs al ţare!, şi cum;
prin înfiinţarea unul serviciu de supravegheare sistematic,
s'a stavilit raul şi s'a asigurat un venit mare ţăret ; de
sigur mare daca considerăm că numar dintre Calara§''/, şi
Brăila se încasează de pe vinzarea peşte! UI 94.000 lei,
şi din întreg domeniul Brăilei 300.000. Toluşi instalarea
populaţi uneI pescarilor nu este de cit provisorie în a·
1) Asup\a acestor deplasări osebite idoleze :
Loczi şi după el d. de l\1(.tr"lonne crede a căuta cauza În natura putin re­
sistent.ă a terenurilor scaldate de fluviu. Admile şi intlueula rturilor
carpatice,
Baucr şi după el Suess şi Inkey, alribue II'Jisc{lre1 de rotaţie a pă­
mîntulUI aluvional:ea ţerllluJul stîng al JllJviilol' din emisferu boreală, 10-
vindu-sfl de acest ţerJl1 .
. Schmeiger von Lel'chenleld o atribue vînturilor de N. şi N.E.
2) Jiul la 1879 şi·a strămutat gura cu 15 kilometri spre est.
1) . Studiu I asu!)ra pescuituluI"
., I •
[373]
373
Dă!'l de samă
,ceste locurt, şi cît se poate de nesigura, supusă fiind ca-
priciilor mareluî fluviu. Definitiva ar fi ctnd, pe ltnga
pes(�uit, al' putea sa-şt mal asigure şi un alt isvor de
traiu : cultura pamtntulut şi creşterea vilelor - dar cu
toata excelenta calitate a solului, aceste ocupatiunr sunt
'ca U1Z defi [ei« au ţieuoe, făcute la noroc; de vor fi
-sau nu, ferite de inundaţiile neaşteptate. Pentru aceste
motive nu se da interes agriculturer decît dincolo de
terasa dunăreană, în şesul propriu zis al ţarer. Aice se
observa aglomeraţil mart rurale, sate de 1000 -3000
şi mal bine locuitort '). tintndu-se lanţ sau împrăştiate,
pe cînd În locurile mlăştinoase, biete cîte-va cătune sa­
răcăcioase ocupă locurile pe care se ridicau, poate, odi­
nioră, locuinţele pe pilotis despre care scrie Herodoi.
In aceste locuinţe, făcute din crengar împleticit sau de
pamînt batut acoperite cu stuf, se adapostesc uneltele
'\ pentru pescuire, sau se prepara peştele în vederea consu­
matiunei interioare şi a exportului. Exportul, de şi are
o destul de mare vechime (XVI sec), toluşr n'a luat un
avint decît de la deschiderea porturilor, care au sta­
bilit astfel un trafic regulat. Desvoltarea porturilor sta
în legatură cu desvoîtarea cailor ferate, care au adunat
călra acelaş dehuşeu, produsele zonelor deosebite ale
aceluiaş basm carpatic, iar regularea Porţilor' de fer a
deschis mal larga zarea OccidentuluI spre manoasa noastra
ţară, desvoltînd acolo interesul pentru bogăţiile noastre
economice, şi dîndu-ne în schimb, lustrui civilisaţiuner,
Etnografie. Enumerînd naţiunile conlocuitoare cu
Românii din Valahia (total: 3.800.000 loc.), d. de Mar­
ton ne consacră fie-careia câte-va date, fie asupra ori­
giner, sau asupra modului de traiu care le caraclerisează.
Revenind la Romant, O-sa reproduce toate părerile,
discuţiile, ce s'au ridicat În jurul o'i'ig'inei noastre şi
pare ca şi Il-sa ar tinde catra 1'o8lerianism; admite ca
I închegare a vestitelor polemicI, compromisul care sta­
. ' hileşte ca leagăn al formaret naţionalitătet rorntne Moesia
: Veche (Macedonia), de unde viaţa de pastort (o fază a
evoluţiuneI sociale) a îmuins pe primit străbuni spre
1) Gnlicea. mat'e 4158 loc. B,iilesct 8,879. (J. Dolj).
[376]
376 Dărl de Srtmă'�:
relevind atot-puternicia drciumei şi a cîrciumarul,ui;' f.
prietenul, sfaluitorul, banca lor de scompt, misitul în 1
at:iC�rI etc.: tu vreme ee pr�otul, şi ,da�caluI (ÎnvaţatOJ:u�) '.
de ŞI respectatr, nu au aceraşr innunre asupra spin- . I .
tulut lor, 'il
Obiceiurile taranulur la nunta, tnmorrnlntare, naş- l
tere, dar mal cu osebire acele de la nunta, le arata ca
fiind asemanatoare, în foarte multe puncte, cu ale multor
popoare în faza primitiva a desvoltărei lor sociale; nu'
sunt, daca am putea spune, de invenţie romană, dar
pentru not, care prin el le-am moştenit, sunt un palri­
meniu roman "II y a la des usages antiques dont l'origins
se perd dans les prerniers ăges de l'humanite, etqu'on
relrouve chez les peuples les plus differents. Tel le si-s
mulacre d'enlevement", şi mal departe conchide : "Le
paysan valaque restera longtemps eucore un elre assez
primitif, ni religieux, ni mystique: supersticieux devant
la maladie, qui l'effraio plus que la nature, mefiant,
dissimule, humble, apathique en appareuce, mais en rea- 'i:
lile, insoueiant et prodigue, vaniteux el graud parleur, l:
observateur ironique, sensible au ridicule, aussi passionue
dans ses hai nes que dans son arnour, et toujours,
quoiqu'on dise et qu'on fasse, invinciblement atlacbe it
tout ce qui vient des ancelres, qu'il s'agisse de coulumes
pittoresques el d'usages curieux, ou d'habitudes de vie
el de procedes de culture arrieres".
Viaţa economica a ValahieJ, este rrzumată în doua
capitole: agricultura, în <.:are arală pe ţaran şi pe eul­
tivalor în plina activitate I'urala, şi industria,
Expu'nlod Înlillrerea cu1tivabilă a solulul Valahiel 1),
natura sa \fel'tila, zonele agricole care se adaptează zo�
nelor de relief, bogaţia animala şi influenţa climatului,
d, de Mal'tonne face să reiasă caracterul eminamente
agricol, atît\ al pămîntuluI, eit şi a predisposiţiilor ţara­
nuluI romîn\ Aceste pl'edisposiţil nu llumaI llloştenirea i
le-a transmis'� ci şi solul le inspira; ca dovada citeaza �
descoperirele \facute de d. Tocilescu 2), în osebite puncte
i) Un tablou comparativ (IT) arată rapod.ul între 5111)['. samanală şi.
supt'afata ocupată de fie·('are t'el'eaIă�dnpă judeţ!'.
2) "Dacia înainte de RomanI",
I
[377]
Dărt de sa mă
377
ale tarer, care mărturisesc vechimea ocupatiunei agricole
înainte de invasia romana.
Plantele de care se ocupă autorul mal mult, în a­
cest capitol, sunt cele doua de capetenie : Popuşoiul şi
Grîul. Felul cullivarer lor, a stabilit de la sine o deo­
sebire lnlre terenurile lor producatoare, şi această deo­
sebire reflecta, în parte, şi regimul proprietatei noastre
rurale.
Popuşoiul, baza alimenlaţiunel ţaranului, cere mal
multa umezeală, mar puţină ingrijire, mal resisleni ac­
cidentelor climaterice - se cultiva ort unde, însă eu pr'e­
ferinlă În zoua colinelor=- esle cereala pl'opr'ietătei mici
(48% din suprafaţa samauata In cereale).
Grîului îI prieşle climatul slepic, eere şi secetă şi
arşiţa. în perioada cullivărei IUl, condiţiunt care le în­
truneşte zona şesurilor ; fiind şi o planta mal delicata ca
popuşoiul, sufere mal mull vind accidente climaterice o
întîmpina în toiul desvoll ăret. Cultivatorit mart pot rabda
o pierdere -ţaranul nu poate fi lipsit de popuşoiu : ia ta
de ce grîul, cerînd o Ingrijire mal sistematica, şi culti­
vîndu-se mal cu osebire în vederea exportului - este ce­
reala proprietăţei mari 1) (39° /0).
O anomalie se observa în ce priveşte raportul dintre
cultivalort'') şi suprafeţele cultivabile: proprietatile mict
din zona coliuelor, şi 'Il' genere tot terenul cullivabil de
aice, dispune de mal multe braţe, populaţi unea fiind mal
deasă; iar din acest prisos de muncilort, parte se pot
deda şi la alte ocupatiunt agricole de cît cerealele, şi
anume: gradinaria, cultivarea prunilor 3), a viilor etc.
In şesurt, de cînd cu exploatarea Baraganulut şi a teraset
Buzeului. a taerei padurelor, s'a dat o întindere des­
proportiouata terenului de cultivat taţă cu numărul mun­
citorilor-aceştia sunt absolut absorbiti tot timpul nu­
mal de munca cîmpulur, revenindu-le cite 7 - 920 hec­
tare de lucru, de fie-care, astfel ca toale celelalte acu-
I] Tre) hlu'ţl miel arală întinderea culluret acestor două cereale,
faţă cu suprata totală a ţăref,,/i cu suprafaţa cultivată eu c ereale.s--Lilud
ca termen de comparaţie 100 heci,
2) O hartă mică, lucrată după Cră,:nicean1-l. arali:'t acesl raport (p. 289).
3) " " " " "statisf'Îca agricoli"i, arată proportia, pe
jlldeţe a terenurilor cull:ivate cu prlllll.
7
[378]
378
DăI'I de samă
paţiunI sunt neglijate sau dale în sarna altora care îŞI
aleg cîte o specialitate: bulgarit gradinaria, mocanit pas­
toria 1), Lipsa de braţe au căutat proprietarit marr a o
împlini prin Introducerea rnaşinelor agricole, dect şi a
sistemelor de cultura mal perfeeţionate, rare ridicînd ca­
litatea productiuuet, asigura exportul, de şi d. de Mar­
tonne sa Iîngue ea, atît în cultivarea cerealelor cît şi a.
tuturor celorlalte produse agricole ale tarer, persista tnca
o rutina şi o negligenţă în procedeurr, aşa ea solul nu
renteaza atît ('Ît al' putea faţ:1 cu calitatile sale inherente.
"Il n'est d'ailleurs pas une branche de l'aclivile rurale
au sujet de laquello on ne puisse faire une remarque
analogue. L'elevage est; nous l'avons vu, dans une si­
tuation moins bonne qu'on ne devrait s'y atteudre. La
fertilite proverhiale du sol, celebree par lous les auteurs
qui l'on decrite, est loin de trouver SOB expression dans
la moyenne des recoltes".
Cultivarea viţel şi a prunilor ocupa, în zonele înalte,
timpul în care nu se pol face sarnanaturr pe acolo : iar
pasiunea locuitorilor pentru ţuica 2) neig'ienică, &1' fi o
consecinţa a lmputinărer şi srumpiret vinului în urma
flagelului ţiloxerei. O harta mica arata Intinderea zoner
viţer, deosebind centrele flloxeral.e şi replantale cu viţa
americana 3); un tablou (III) arata întinderea zoneT viilor
inainte şi dupa filoxeră 4).
Transformările industrier, mal mult decît acele ob­
servate în agricultura, dovedesc de îndrumarea Valahiet
spre progres şi civilizaţiune. Pană acum tret-zecr de ani,
ÎlI lot cuprinsul tarer, în sate şi oraşe, industria era
casnica şi primitiva, pe cînd astazr, aceasta industrie re­
rntne hărăzită satelor, iar In oraşe cedează mereu pasul
industriei marI şi', val'iate--toval'aşa progresuluI şicivi­
lizaţiuneI. Asta tJ'anziţie se observa în însuşI starea o­
raşelol': unele pe jumatate ltrguş6are, pe jumatate oraşe
moderne; altele m�der ne eu totul.
,
1) Tabloul comparaţiv (1) arată, pe judPţe, numărul proprietarilor
de vite, faţă cu numărul lotal al capilor de familie. Tabloul rezumă r.u­
prinsul hl\rţilol' miel In număl' de 4,; (p. 28:3).
2) 788 distilăriI în ju�1. Prahova.
� �297 " "" Argeş.
::1) Dllpă Harta viUcolă de Nicoleann.
4) " Krllpenski şi Nir.oleaull.
. I
[379]
Dar! de samă
379
Industria mare a luat avint odată cu descoperirea
şi punerea In exploatate a peiroleului, astazt unul din
produsele minerale tele mal cauta te; împreună cu sarea,
conslilue bogatia de căpetenie a ţ;}l'el 1). Ambele aceste
produse au trecut de la exploatarea în mod primitiv, la
acea sistematica: finlîuele şi hlrdaele pe scripti, prin
ajutorul cărora se patrundea şi se scoteau aceste bogatir,
au fost înlocuite prin maşini cu vaport sau cu aer com­
primat, sau prin sonde pentru extragerea petroleulut.
In condiţiile în care se exploateaza sarea la nor,
sta tul nu are de cît profilul brut 2); nu cîştigă prin a­
ceasta şi o clasa de industriaş! specialişti, de oare ce
prin rondernnaţit pe viajă se lucreaza.
Isvoarele de petroleu, care În deobşte se înveci­
nează cu straturile de sare, au devenit in ultimii anr,
centrele de căpetenie a industriei exploatative la 1101 în
ţara. Calitatea 3) cit şi profitele multiple ee dă, pe lînga
importanţa sa ca materie de export, ati pricinuit şi la
nOI, ca odinioară în ţarile aurului şi arginlulur, curentul
febril al cercetarilor, exploalăret, rafinărer, toate tinzind
la o tnavutire cît mal repede. Tot ce-i pripit, nu-], bun -.
cum s'a tnltmplat cu multe din isvoare, care storetndu­
se conliuu de avutul Jor-an secat cu desăvîrşire.
Se impune dect şi aice o stavila, cum s'a facut şi
cu exploatarea padurilor -- U11 sistem raţional, dar care
nu s'a putut de o dată aplica de cît eu capital şi spe­
cialiştr straint : şi se înţelege de la sine ea din ţări cu
o veche industrie miniera trebuia să ne vina sistemul
de exploata re. Astfel societatea "Steaua Iiom.ină /1, şi
noua societate herlineză, căreia i s'a concedat de curînd
de catre stat, terenurile pelrolifere -ne vor invata cum
se face exploatarea, şi vom profila şi n01, dupa expira­
rea termenulur coucesiuuei, dacă isvoarele nu vor seca eli
dosavtrşire pana aluncr, deastă dată nu din cauza sis­
temuluI de exploatare, ti din aceea a prea indelungater
vrcmr.
1) Celelalte produse minerale le citează numar, ClI mict ohservatiunr,
după importanţa lor.
2) 80.000 tone pe an din Doftana, Slănic, Ocnele mari, a 30-4·0 1','
Iona p. Serbia şi Bulgaria, 4U Ir. tona p, Husia, După analiza lUI Istrati.
sarea noastră ar fi superioară tuturor În calitate.
3) Superior petroleulur din Canada, Bucovina, Caucaz.
[380]
380
Dări de samă
Dupa proprietatea pe care se găseşte, petrol eul se
exploateaza În dOU3 felurr : primitiv inca (ltnltnt şi ga­
leţI pentru extracţiune) ctnd se afla pe pa mtntul unul
taran sau al unul mic proprietar. Rafinarea 1) 111T, afară
de rafinăriile din Bucureşti, Ploeşii, Bueeu, tot în mod
primitiv se face, şi se debiteaza în comerţ tutr'un chip
aproape clandestin, de oare-ce nu se poate nicr opri,
nicr controla, un pelroleu periculos prin neelirninarea
din el a materiilor vatamatoare. Exploatarea sislema­
tica (Cîmpina, Băicoi etc.) consta în fîntîni (554) asu­
pra cărora însă lucreaza maşint cu vaporr şi aer com­
primat, şi sonde (28). Sondele au asupra ftultuelor avan­
tajul ca produc În timp mal scurt, cantitate mal mare,
dar au şi desavanlajul, sau de a seca' iute uu isvor, sau
de-a tugreuia transportul. "Telle la sonde No. 12 de la
Steaua Romină ;'1 Cimpiua, dont l'erruption dura plu­
sieurs semaines, formant un lac de petrole de plusieurs
hectares, et, secouant au souffle du veni son panache
de fumee il line hauteur de plus de 50 rnelres. Pendant
39 jours, la production fut de 7 vagous par vingt qua­
tre heures" 2). Asemenea enorme caulitat! dacă nu se
pot exporta într'un interval relativ scurt, cantitatea face
sa se deprecieze calitatea, valoarea cade, criza se poate
manifesta. Iata de ce în valea Prahovet s'au înmulţit
atît căile de comunicaţie, în deosebt cele ferate, şi iata
de ce lipsa mijloacelor de transport face sa slagneze
zona petrolifern a Buzeulur.
Valea Prahover întruneşte toate condiţiile uuur ceu­
Iru de activitate .econornica occidental: scurnpetea traiu­
lUT, interesul personal în cea III a 1 limpede a 1111 Infăti­
şare, populatiune \, eterogena, mizeria celor ee muncesc,
aviditatea celor ee prin el cî:şligă - fumul gros al roşu­
"ilo!', aerul vicia! �frumuseta naturer J'ertfita interEoselol'
\ .
omeneştI. I
Pentru ca ind�stria rIl<lre, abia wlsCÎnda în lan),
să se poală menţin� are absolută nevoie de elem�lllul
esenţial - eombl1slibilul. ,Lipsita cum este de terenur!
carbonifel'e, Valahia 1�11 poate eompta de cît, sau pe În-
1) 511 de rafinăriI.
2) Prodl1s hrut al somleJor şi J'intlI1elol'; 124,010,933 kilograme,
I .
[381]
Iinsele padurr '), care încă trehuesc economisite, sau pe
caderele de apă. Ca şi Svitera, ţara noastră caută a
profila de acest dar al naturer-viata de ce găsim 1 .. ona
indusl riet marr corespunzătoare zonelor înalte de relief
unde a pa, putere mişcătoare, (lă viaţă fabricilor, uşurlnd
inslalntiunele 2). Iata (le ce se ţin lanţ pe valea Praho­
ver, şi aiurea, fereslrăele mecanice şi cele mal multe din
fabricele ce cu totir cunoastem.
, .
Dăn .de samă
aSL
Oraşele Valahiet. Nicăerr ca în oraşe nu se rezumă
mal bine conditinnele fizice şi economice care au pre-.
sidal la injghebarea lor. Oraşele Valahier, a căror totală
populaţie nu prezintă de cît 19% faţă cu cea rurală, le
imparte d. (le Martonne În osebite categorii, fie (lupa
aşezarea lor, sau după însemnătatea ce an În mişcarea
economică generala a tarer : 1) Oraşe-tîrguri (villes­
marrhes) : 2) Oraşe de respinlie iarm.aroace; 3) Oraşe­
porturi. Fie-care din ele reflectă stadiul în care se gă­
sesc faţă cu progresul, în cît şi din acest punct de ve-
, dere oraşele SUBt: orientale, occidentale (moderne) sau
h
I de transifie.
. 1) Oraşele-Itrgurr sunt cele mal bătrîne, tmprăşliele
" ÎIl toată regiunea muntoasa şi deluroasă a ţareI, aţiuin­
du-se 'sau la eşirea şi întrarea unet trecător! (Cimpu­
Lnng, ,T. Jit'î etc.), sau la locul de convergenţă a mal
multor văr eu o vale principală (Piteşti), sau Ia atin-
�J gerea a două zone de relief (Craiova, Tîrgovişte etc.)
j 2) Oraşele de raspintie, ocupă tncrucişarea drumu-
rilor marr, naţionale şi internationale, care duc între est
şi vest, sau între nord şi sud, servind astfel ea loc de
cenlralisaro şi de desfacere a produselor venite pe acele
drumurt, (Craiova, Ploeşii, Bucureşti, Bueeă etc). Cu
introducerea căilor ferate, aceste oraşe şi-au perdut, În
parte, caracterul lor oriental, a carui trasatura originala
l este şi iarmarocut, prefactndu-se ClI încetul sau mal re­
pede în oraşe moderne; întru ctt însa transformarea nu
,
J -----
1) Carte boianiqwe et [oresiiere, după harta pădurilor şi aplicarea
, principiilor lut Sch.imper şi Fluuluiui.
, :J) S'au făl'ul experiente CIl sgura l'elJl:lsă uiu raJillurea pelroleuJui;
� ]Jresul'ută peste Jignitnl ars uf'ja-îl dii o nouă putere culol'ică; se capătă
t ilslfel un combustibil, făcîndu·se şi o economie.
[382]
382
Dărt de samă
le este deplina, ele, şi mal toate celelalte oraşe din ţara, .
alcatuesc grupa celor de tt·ansiţie.
Dintre oraşele porturi, (dintre care citează cu mict
observatiunt T. Severin, Giurqiu, T. llf.ăgurele elc.]
acela care a făcut asupra aulorulur impresia unul oraş
cu desavirşire modern este Brăila.
Oraşul modern este caracterizat nu numar prin re­
gularitatea planului seu, dar şi prin reducerea suprafetet.
Se combina astfel ca, aceiasi populaţie, odinioara ras­
pindita pe un spaţiu mai mare, se încapă pe un altul
� mal restrtns-> iata logica cladirelor înalte: oraşul modern
nu se lăţeşte-se înalţă; aşa Brăila cu 58.398 loc. cu­
prinde un spatiu de 57 hectare, eeea ee vine 1000 loc.
pe hectar - pe cînd Craiova, oraş mai mult oriental, cu
45.438 loc. cuprinde 600 hectare sau 80 locuilort pe
hectar.
Autorul se ocupa mult de aceste două oraşe tip, şi
tnchee tu Bucureştiul, relatiunea sa. Aşezat la tulretae­
rea a două drumurt marI: acel transversal de la Carpatr
la Dunăre, pe valea Argeşului şi a afluenlilor săt= acel
longitudinal: Vîrcim'ova-Consta11ţa, Bucurestiul este
cenlralizalorul tuturor produselor lucrate sau brute, in­
digene sau străine ee vin pe aceste Cal, şi dacă aşe­
zarea sa lasa de dorit ca estetică şi igiena, este pre­
[ioasă din punct de vedere comercial. Sporul populaţiet
sale de la 122.000 loc. tit era în 1860, la 290,000 În
1899, este rezultatul imigraţiuner, mat mult de cît al
sporului de, la sine al populatiei sale; toata aceasta
lume romtna şi străina, fie ca a imigrat, fie ca a fost
pe nesimţite înghiţita eu tîrgul sau ttrguşorul sau, între
barierile capitalei, care necurmat se deschid şi se de­
parteaza (30QO hectare sau 100 loc, la hectar). Şi nu
numar tîrgur!' şi sate înghite, în extensiunea el, dar şi
enorme ('antit�ţI de produse alimentare şi altele, trebui­
toare uumeroaset sale populaţii. "La consommation en
viaude de houcherie s'eleve a 16 millions! de kilo­
gramrnes; 2 mfllions decalitres de vin. Pour se chauffer
et rnettre en mouvement les machines de ses usines,
elle demande 22 million« ele kilogr. de charbon, 827.000
I
i
[383]
DărI de sărnă
'sleres de hois;' pour s'eclairer, elle consomrne pres de
( , 5 rnillions de kilogr de pelrole 1),
Le mouvernent de la circulation SIli' les voies de
lrarnvays : 14 millions de voyageurs en 1897; el dans
les gnres : 1,800,000!
Conclusia
Toata evoluţiunea istorica, politică şi economica a
Valahier, în aşezarea şi relieful el trebue cautata. Re­
giune de trausitie intre cele doue climate extreme ale
Europer, cu care împarte climatul şi vegelatiuuea sa, Va-
l'. lahia prin relieful seu mal pronunţat spre vest, mal slab
spre est, indica inca o trecere de la osatura puternica
a peninsule! balcanice spre şesurile Rusiei rneridiouale .
. Pe dud În apusul el, colouisarea romană a prins mal
bine' şi s'a putut ţine la adăpost, ÎI1 rasarit, lipsa unul
.'� hotar puternic a ingaduit perinda rea popoarelor barbare,
aşa ca de la inceput s'a schiţat, din causa reliefului, o
I deosebire Intre cele două provinci; Oltenia şi Muntenia,
�!. după gradul lor mal mare sau mal mic de rornanisare
�. : şi civilisatie latina. Sub acest raport, o găsim unita eu'
i .. Bulgaria, de şi fisiceşte se deosebesc mult. Tot şesul
rasarileau în uniformitatea lut pănă În valea Sirelulur,
Iri .••.. a. �riciuuit lupte între f�aţl, t�1 zorul lor de atu�cl, de-a
f .ridica hotar, acolo unde �nBUş't natura netezea pamwtul
.' ca vrajbă să nu fie.
l Tot acest şes, asta-zt tnlesnind comunicaţiile, are
.• rolul de capetenie, de a purta pe lnlinsu-i, popoare co-
'mel'ciale, şi de-a trece celor orientale, civilisatia occidentală,
poposită pe pămîntul ţ<1l'el noastre.
Inlăetatea ce a capatat Valahia asupra celorlalte
provincit din regat, aşezarei el o datoreşte, pe drumul
ce leagă orientul cu occidentul. "Plus eteudue et plus
peuplee que la Moldavie ou la Dobrogea, elle est aussi
1 lus roumaine dans l' ensemble; la race y est plus pure,
�t l'independance politique y a ele plus tot realisee.
Plus viable en tout sens, grăce el la grande elendue de
{
1) După analele statistice ale Bucul',
[384]
384
Dări de samâ
1.
ses plaines qui sollicitent la circulatiou de l'E, il 1'0., el
il ses vallees qui sont des roules uaturelles du N. au
S; la Valach'e est la verilable maitresse du bas Danube,
et a toujours ele un carrefour i-nporl ant des chemins­
d'Orient. C'est ă cetle position qu'elle doit LIne partie
de son developpernent adueI, surlout celui de ses gran­
des villes, el en particulier de Bucarest, capitale de la'
Valachie ancienne el du royaume acluel de Roumauie".
1"
't
f
{ j'
I .
"1) Un url.icol fulgerător în ziarul Cronica Bncureşl).
I
,
\
Cu numărul acesta Arhiva iesă de sub dlrecţiunea d-Iul Xenopol.
i
\
LUCREŢIA XENOPOL
Profesoară ele fJ',ogn1{ie la Exicrnuiul
secun!lttr de (dc (Un Ia,şI,
Astfel sfîrşeşte d. de Marlonne admirabila sa lu­
crare, şi e de regretat că se găsesc patrioţi, cuprinşt
de o atît de mare grijă de budgetul statului care "în­
treţine escursiunele tuturor Martonilor, Piiareilor etc.'),
cind şliuteste ca sta lul a facut destule jertfe de acest
fel şi pentru Romînl, şi nil în totdeauna: tncunuuale de
succes. La Valachie, dovedeşte omul conştiincios În cer­
cetările sale, nu de dragul bugetulu/i, ci de dragul
ştiinţei. Cadea aceasta ne arata strainatatet într'o III­
mină priielnică noua, mal cu osebire acum, cind ţinta În­
tregeI noastre viett sociale şi economice este de-a de­
veni occidentali. Nu numar că descrie adevarul, dar atît ' �
de ademenitor împodobeşte stilu-l, În cît simţi o mulţu­
mire nespusa de a vedea impresia adînca ce a facut a. ,i
supra unut savant şi pretuilor al frurnosulut-vcuibul
bogat ce ne-a fost harazit de veacurr, spre locuinţa.
Din parte-ne, mulţumim Călduros d-Iut de Marlonne,
de a fi adaugat la literatura didactica, o ope-ra altt de
proportionala în desvoltarea el-interesanta ca cuprins,
atragatoare ca expunere.
[385]
410
423
425
42ti
444
APAIm o DA'rA PE LUNA
Gh. Ghibănescu. Origlnele Iaşilol'. . . . . . . . ._. . .
Gr, C. Buţureanu. Vremile' preistorice In Romiula. Pe ee să
sprijineşte lucrarea de f'altl şi în ce chip va fi făcută.
Evoluţia vie ţel pe pămtnt=-Dmul.
P. V. Grigoriu. PreoţiI arte! (poezie). •...
Arlistul (poezie). • . . .
Valeriu Hulube'î, Din viaţa oraşelor, Comerciul şi Industria ..
T. T. Burada, Amiutirr. Cum am fosl arestat în Fiume (Ungaria).
IV
�rgallul �ijci�tatel �tij�tjncc �j 1itcram�
. DIN 1 AŞI j"' ��\
i cj v� ·
\.� nO�
�
·,--·------·--------------·----------1
SUM AHIO : Pag.
H8G !
D ă r 1 de s a m ă
Edilil romîneşll de P. . . . . .
Din istoria Basarubilor de Elie Nicolescu,
. ,
450
4:55
Documente
L:. urie din 1410 cu o notă de Gh. Ghibiinescu.
4f)5
kBON AllIEN')'UL PE AN 1:> LEI
Pentru abonamente şi trimetert de hanr, a se adresa la
librăria P. Iliescu & D. Grossu, Iaşt,
Cornunicărt de articole şi orl-ce corespondenţă, a se adresa
d-lul Gr. C. Buţureanu, Iaşt.
IAŞI
TIPOGRAFIA EDITOARE »DACIA" P. ILIESCU & D. GROSSU,
19 03.
[386]
386
Gh. Ghihănescu
. ':si
Avem dar' un nou argument de falşitalea izvodulut
in inceputul sau, cum am avut pe cel decisiv în epi­
logul sun.
§. 23. Mar bogat în imaginaţie ni se arata Gh.
Asachi. Autorul "lluvelelor istorice" crede că e locul de
a-şt aplica imaginatia în înjghebarea unetacţiuur petre­
cute pe ruinele cetater municipiulur Iaşilor. "Fragmentul"
aparuse în 1856. OrI a ştiut Asachi de plămădirea a­
cestuI Ialş, 01'1 n'a ştiut, nu putem spune nimic. Ne vine
tusa greu a admite că un om ca Asachi, căruia i-MI tre­
cut prin mînă sute şi mit de documente şi urice, Asachi
care a înjghebat faimoasa genealogie a neamulut Stur­
zesc--cu Turzo Vaida -; Asachi cari şi-a transcris în
volumele sale de condicr sute si mir de documente -aZI
aflatoare la arhiva statulur, el 'S<1 nu aiba ochiul critic
de a destinge falşitatea manuscriplulur dupa faximile
de scriere, dupa iscalitura, dupa pecete, dupa şnur,
dupa limbă mal ales şi după continut.
Asachi l'a luat de bun şi aşa il recomanda publi­
cuiul: "Lumina ce poate produce în filele Istoriei acest
tratat las a se degiudeca şi a se comenta de cătră li­
teraţr". Şi ca sa ilustreze acest fragment, Asachi plă­
nueşte în 1857 următoarea nuvela, care o şi publica în
toamna anulur 1857, în Calendarul "AlbineI(/. pe 1858.
"Dziua din urmă a Municipiului Ieşenilor (Iassiorum)"
e titlul nuveler. Asachi după ce face o introducere, în
Istoria Romanilor, şi aminteşte de Traian şi" Decebal şi
răsboaele între el, spune cum Dacia s'a ocupat de Ro­
manr, s'a împărţit în ripensis, inferioară şi iransal­
pină, şi spre siguranţa s'a săpat şanţul pănă spre
Tiras (Nistru).
Pe atunci se urzise pe locurile de aZI ale Iaşilor
vechiul Municipiu Iaşenilor, unde celatenit aveau dreptul
de a se guverna singurt, Aşezat pe o Înălţime era apa­
ral la nord şi vest de un codru secular, iar in vale era
udat de rîul lu(,Bach. In castel statea legiunea XIII ge­
mina, şi anume \ Cohorta Iassiorum, celelalte cohorte
fiind împărţite în Ovidion, Hoiin, Doroca şi Sucidaua.
1'·
[387]
Originile Iaşilor
387
Cenlurion cohortei Iasieue era Claudia, iar tribun
oastct era Sabin tal'-,l sau, arnrudor erau creştinr. Claudie
voind sa ia În casatorie pe Domna, fata lUI Ancus,
preulul Zeului Marte, e refusat, aflînd Ancus ca Claudie
e creştin.
Aurelian avînd răshoiu CLI Sopor, regele Persiet,
hotărăşte ca între alte l=giunt să "mearga la rasboiu şi
cohorta Iasiensis cu Claudie. Cohorta Iaşenilor pleca în
Asia; aicl prinde pre Zenobia în Palrnira ; apoI se duce
în contra Perşilor, unde face minuni de vitejie. In toiul
acestor lupte, Claudie îŞI pierde urma. Tott Il cre­
deau mort.
Aurelian dupa atîtea victorit hotari să dea serbărt
mart la Roma. Intre cel chemati a duce darurt era
şi Sabin, prefectul Daciet. EI ca creştin luâ parte la
serbarile creşliuilor din Catacombele Homer, Care un-t
fu mirarea cînd Între curioşit RomeI întîlni pe fiul sau
Claudie, ce-l credeau mort. Claudie povesti tatalut s:H1,
cum prins In cursă la asediul Palmiret, o ceata de Si­
riem omorlră pe loţl al lUT, iar el ranit de moarte fu
luat de nişte SamaritenI dus la Tir, de acolo la Terent
şi iata-l acum la Roma. La rîndul său Suhin povesti
cum Domna, fata lut Ancus, deveni creştină. Pe cînd
Sahin venea cu darurt la Roma, pe drumul de la Pol a
la Ravena se lulunplară furtuut mart. In o 'corabie se
afla Ancus cu fata lUT, cu Demna. Din naufragiu nu
scapa de cît Domna, care vazind puterea zeulut creştin,
caro apara corabia, unde era Sabinus, se făcu şi ea
creştină. Tocmat uluuct zariră şi pe Domna În catacombe.
A doua zi mall serbărt În Roma. Cohorta care
forma garda ele 0110al'e a Impăralulut în jurul carulut cu
t['iumf el'a cohol'la Iasien::\. Claudie tiind I'eaflat, fu
deeorat tU gherdană pentru faptele sale vitejeşli; i se
dădu numele de TOl'quatu5 şi aşa înt:1rr:lt cu o Il o I'lIrI
se hotăI'Îril plecarea 10[' In Datia, împreulIă cu Domna,
care jurase credillţa 1111 Claudic.
Autorul face pe calatorii Iloşlri s:1 se Oprel'lSCa În
toale ol'aşele mar însemnate, şi ditllllui TI fae parte pe
[388]
388
Gh. Ghibănescu
jos, parte calarr. TrEc la Ravena, la Pola. unde este
mormtnlul lut Marcu Aureliu ; apor merg pe rîul Saus
(Sava), ajung la Taurinum (Belgrad), trec pe la Porţile
de fel" unde admira tabu la Traiaua , şoseaua romana şi
mal ales podul lut Traian. Explica DomneI inscripţia în
felul urrnător : "Dai' Traian e viu şi val de tine, Dece­
bale! Aceste cu capete plecate le.au prosferat ostaşii le­
giunet VI şi a Xlll a Ieşenilor" 61). După 170 de aur
Claudie cetea pe pietrele Tabuler Traiane faptele măreţe
ale strămoşilor lor Iaşeut. De la Turnul lut Sever, co­
horta apuca la Arnulriurn (Craiova), la Pinurn (Bueureşu),
la Tiasum (Focşaur), la Acsimu (GalaţI), apoi suind A­
garus (Siretul) ajunse la Romanus şi de aier la Muni­
cipium Iassiorum, MarI serbari se dadura şi aier în o­
noarea luptatorilor. Toate cohortele veniră la serbare şi
anume din Sucida va (Suceava), Doroka (Dorohoi), Paloda
(Ţutora), Piru (Craciuna}, Taifales (Blrlad), Castrul TUI'ia
(plasa Turla), Claudie se căsători cu Dornna. Cunuuia
fu cetit a de sihastrul Zosim, ce trăia ca puslnic în co­
driI Iaşilor, consecratr zeulut Pan {schitul Păun), încă
de pe vremea luI Caracala.
Intre acestea GotiI faceau dese năvale în Dacia.
Aurelian hotărî retragerea legiunilor sale; iar cohorta
Iassiensis fu sorocită să se mute la Cap ui-booi«. Ziua
plecarir se soroci. Era o zi nouroasa : cerul trist marea
tristeţe legionarilor Iaşenr, iar flacara mistuitoare cu­
prinsese şi cîmpul lUI Marte, şi castrul, şi templul şi
farul şi circul şi tot castelul. Sabin murise: corpul lut
fu ars; iar Zosim bătrînul fu luat în spinare ţii dus de
Claudie pană' la Romanus. Ajunsa cohorta la Capul bovis,
o parte se retrage la munte, iar o parte lrecu Dunărea,
şi merge întru tnlimpiuarea lUI Alll'elian, care iar se
ducea cu l'ăsboio. contra PersieI. Un complot se urzi
contl'a InI Alll�lian şi Mnesteu rîdieă pumnaluI. Intre
cel ce aparao. �e Imparatul era şi Claudie; aproape de
61) . Sed vivit Tirajann�. Ve libi Decebale, Miles Leg. VI. et. XIfI,
tlevotis t�apitiblls
, '
t!
[389]
Origi nile Iaşilor
389
; ,
Bizanţ, Aurelian fu asasinat şi tot atunci muri de pum­
nalul lut Mnesteu şi Claudie.
Astfel fu sflrşitul vieţit Municipiulut Iaşenilor cu
moartea centurionulur Claudie.
Frumoasă e imaginaţia lut Asachi, 'I'ott parinti noş­
tri au cetit frumoasa nuvela a lUI Asachi şi au fost
edificatt tn cele ce se spun acolo. Reiese din nuvela ca
toate tmprejurimile Iaşilor stnt romane: Zeul Bah, Zeul
Pan , cohorta Iassiensis, ca creştinismul e vechiu pe
aict : în sfîrşit reiese din cetirea aceslet nuvele acea
tnaltare sufletească despre înalla origina a neamulut ro­
manesc şi a oraşului Iaşt în special.
Asachi a continuat a crede în legenda sa, căci toc­
maI în 1868 mal gasim reamiutil din nou origiua veche
a Muuicipiulur, cu prilejul "VazuteI Iaşilor" din 1600
reprodusa dupa o scriere veche 62). "Acea cetaţue la
Homam numita "Municipiull1 Iassiorum" era conjurată
cu apa, începtnd de la ripa din spre nord şi lrectud în
faţa palatului care acum este astupata. Cu aşa fel de
tnlariturt tncunjural castelul a putut deseori resista la
atacul inamicilor".
§. 24. Asachi a popularisat ideia, aşa ca mal toţI
scriitorii contimporant lut Asachi din ţara şi din strai­
nălale admit în mod neîndoios ideia origine! romane a
Iaşilor În vechiul lI!�micipiuJn Iassiorum,
1. Albine! zice: "In1re leghioanele trimese spre a­
pararea Dacie: se afla şi leghionul al XLU, numit Gea­
măn sali al Iassieuilor, care au întemeiat cetatea nu­
mita muuitipium Iassiorum adica Politia Iasiilor" 63).
Prolosinghelul Neofit Scriban zice la rindul sau:
"Muniţipilll1l Iassiorum (Jaşir), sau cetatea Gemenilor,
unde petrece legeonul al XlII numar, numit Iassiensis"'").
Post. Manolachi D1-ăghici, de şi admite părerea
lUI D. Cantemir asupra origine; Iaşilor de la lasi mo-
(2) Calendarul Albine: pe 18G8, pag. ai3 : reproduce dU]li'l "Riis­
hoaele Turcilor cu popoarele creştine" Augsburg 170].
(3) I. Alhiuotz "Istoria Moldovet" Iaşt 1815. VoI. 1, O.
61-) Pl'ot. Ne"fit SCl'ibal1 "Ul'zid istorice" IaŞI 1851, pag. Hl7.
[390]
1390
Gh. Ghibănescu
rarul (vol. I, 48), cînd însă vorbeşte de tradiţia tunelulur
de la Palat la Cetatue zice: "despre lagurnul de la Curte
oamenii vorbesc ca sa tie un tunel, ce răspundea pe
supt Bahlut la Celatue, prin care treceau Domnit din
Curte acolo, clnd năvăliau 'I'atarn.; Acest tunel nu poate
fi construit de ctt din vremea Romanilor vechiu o ra­
maşită a lacuilorilor acestut oraş din leghioana lassio­
rum, iniemeeiorii Iaşulnu' 65).
In acelaşi an 1856 scotea A. T. Laurian, inspecto­
rul general al Scoalelor din Moldova, cursul sau de Is­
toria Romtnilor, în care cetim :
"PaIoda, Sucidava, Petrodava, Carsidava şi Patridava
în MoIdavia; chiar şi de municipiul Iaşilor se face
pomenire în inscripturile ce s'aî: aflat" 66). In cursul
sac de Istorie pentru şcolele secundare nu mal vorbeşte
nimic de Municipium Iassiorum, ceia ce arata ca Laurian
llU mal admitea aceasta parere.
Calatorul francez Sianislas Bellangp.r serie în fru­
mosul său memoriu de calatorie "Le Keroulza": ,JaşiJ,
pe care Turcit îl numesc lasch., este o cetate foarte
veche; întemeetorit sar, de credem pe Cellarius, ar fi
fost Iascii (Municipiurn Iassiorum), popor care traia în
vecinătatea Getilor şi a Dacilor, dincolo de Prut şi
dincoace de Dnislru" 66).
Stolnicul D. Gusti In geografiile sale zice: "Muni­
ţipium Iasiorum (Iaşirl, colonie mare a Romanilor, unde
petrecea leghionul lor numit Jasienzis al XIX-ali 67).
A. Yaillani în cursul sau de Istorie zice: "Iassigii
aliatir Romanilor contra Dacilor, obţin de la Traian mu­
nicipir, dintre care cel mal insemnat e azr Iassi, de ltngă
!
G5j Mall. Drăghict "Istoria M oldoveî" Iaşt 1856. vol, IT, 234,
66) A. Treb. Laurian .Elemente de Istorie şi Biograflr pentru clasa
III a şcoalelor primare din Moldova". Iaşi 1856, pag. 20.
66)St. BelJ�llger "Le Keroulza" Paris 1840, pag. 283. Cellarius "No­
titia orb. ant. IT, 8,\ unde se leagă Pelroda va de Iassi.
67) D. Gusti 'slolnic "Geografie veche pentru clasele colegiale din
A. cademia Mihailean�". IaşI, "Albina" 18n. p'lg. 150. Gllsli copiază după
Le glanelll', unde In \a<leviir găsitll greşala de tipar XIX, îl! loc de XII[, pe
care el a luat'o ea bl111ă. Nicfl.Îrl aiurea AS;l('hi IlU Illal pune leg, XIX, ci
numar leg. XIII.
[391]
Originile Iaşilor
391
Prut "). Dar Vaillant, fostul profesor de l. francesa a
lUI Ion Ghica şi a lut GI'. Alexandrescu, tit a fost în
ţară a avut prilejul de a studia bine pe tiganr. Pasionat
pentru studiul său, el va vedea în tigani pe purtătorii
civilisaţiunel ÎIl lume; şi dar să nu ne para curios daca
Vaillant pune în legatura origina laşilor eu tribunle de
tiganr. Iata ce zice el: "Iasii de la Ca ucaz srnt ţiganI;
urmăriţt şi fugăriţi în munţr şi Val mocirloase de catra
coloniI Romanr din Dacia, cum şi de armatele romane,
el s'au oploşit la poalele nordice ale Carpaţilor şi pe
la marea Baltica; iar mullt din acestt erau Iasi, aşezaţi de
foarte de mult în Dacia, de pe cînd Traian a cucerit a­
ceasta provincie. Ca rasplata ca an ajutat pe Traian
contra Dacilor, li s'a dat voe de Traian sa-şî facă un
municipiu, care mult timp fu numit municipiun» Iassio­
rum, şi azr e capitala Moldavier" 69).
M. Uhiciui admite şi el aceasta parere, cind zice:
"Traian ocupa capitala Dacilor, care de atunct a luat
numele de Ulpia Traiană : se atribue tot acestut Imparat
fundarea oraşului Iaşr (municipiurn Iassiorum), cum şi a
mar multor alte oraşe" 70).
După Vaillant şi Uhieiui se ia Virgile Doze, cînd
zice: "Furul din 1783 a nimicit Curtea domneasca (la
cour des princes), ce se pretinde a fi zidita din ordinile
lut Traian" 71).
Dora d' istria (principesa Elena Ghica) atinge şi ca
chestia origine} Inşilor de Ducii Iassient" 72).
(8) A. Vaillant "La Romanie" Paris 184,4, vol. I, 31 ; iar la pag. 80 zice:
"I'l"utIlS (Prut) non loin duquel est Iasi, que nOl1S appellous Iassi (Mllni­
cipium Iassiorum). ville d'Iasiennes, dorit quelques-uns en recompense de
leurs services, ohtinrenl de se fixer en Dacie et le droit de eornmercer
avce les Barhares, it condit.ion qu'ils se liendra ient li distance du Danuhe".
(9) A. Vaillaut "Les Romes" Paris 1857, pag. :[S6-158; aicl in
ca Il. IV VailJant arată că erall 2 neamurI de ţiganI} las: fans-gans, adieă
romes selas!i=laşi! (ţiganiI) sălaş1; şi las-vendes, adicH. 'I'om-muni=Iaşil
(ţiganiI) IHeşL Nil I1l1maT [aşil sînt înfiinţaţl: de aceşti [asi ţiganI, ei şi ceI­
lalti ::3 laş!, care mal sînt. in CarpaţI. VezI şi Oswald Neusholz articolul
citat in "Dai' Litt. HumUnien" l, No. 7-8.
70) M. Ubieini "L'univers" Paris l8G6 parlea T pa!,?:. [): iar în parlea
II pag. 8 zice: "Tassi (vechiul I1llluidpilllTI Iassiorllll1), capitala Moldovei de
la 1529", iar la pag. 2l zice: "TrilÎan il fundal lllai multe oraşe, înl:re eare
c �i MllnieipiulTl Iassiol"llill (nI Iaşi!).
71) Virgile Poze "lin lIIois ('Il Mol(lavie" rlrllxelles 18:;6. � V, pag.
�,:3-·(jl "Tassy" 'Ilie ]'011 pr6lellllaiL avoir ('[(\ hatu pal' urdrc de Trajan�.
72) Doria tI'Istria "Les fCtlmte5 eu OrienL" Zurich 1858. 1, 83.
[392]
392
Gh. Ghibănescu
Cu cit ne apropiem de noI cu atîta vedem rărindu- "
se sustiitorir ideit municipiului Iaşilor, dintre care mal
amintim pe Episcop. Melhisedec 73), A, Pap. Calimah 74),
N. Blaremherg 75), V. M.aniu 76), şi.N'. Laşcu 77). Cel care
a dat lovitura de graţie contra cetireipraefectus m.uni-
cipii Dacorum Iassiorum, a fost Ackner, paroh In Ho­
mersdorf (1782 --1862), şi informatorul cel mal preţios
a lut Mommsen pentru literatura epigrafică a Dacier,
căruia ilustrul istoric II aduce laudele sale. Ackner a
avut supt ocht ediţia IUJ Zamosius şi văzînd ecoul 'ce a
facut în lumea istoricilor şi a Geografilor cetirea acestei
inscripţit cu municipium In loc de mililum, el o reda
în adevarata sa semnificare, cum de la tnceput a avut'o
In capul sau Zamosius,_ care de şi nu o transcrie com­
pleciată, dar In nota sa marginală scrie: "Iassiorum et
Dacorum militum ta lis legitur memoria".
Colecţia lut Ackner a cornplectat'o Muller, profesor
şi o publica în Viena 1865 "Insâipţiile Romane în Dacia li
78L unde supt NI'. 157 da textul, cu lectura lntregila şi
literatura acestei inscriptit: Bătrînul epigrafist o lua de
73) "Cronica Romanulut" de Episcop Melhisedec. Buc. 1874. vol. 1,
pag. 192, unde vorbind de doc din 7060 (1552) în care se pomeneşte de
Bocleiu .şi Nicoara parcalobi de Inş1, zice în notă: "Acea�ta ne dă a Înţe­
lege că atuuet se restahilise antica cetate Lassiorum; a Lassiio« şi locul
acesta nu tîrziu devine capitala Moldovel".
74-) A. Pap. Calimah "Curtea Domnească din Iaşi" studiu publicat in
Convorbin literare. IaşI,)884. No. 9 şi 10: "după tradiţie şi după inserip­
ţiI (?) Curtea Domnească din Iaşt durează din zile de mat înainte de des­
călecal.ul Romanilor, în zilele Dacilor. Un neam din naţia Dacilor, numit
IaIjÎ''( (Iasii) se întindea pe la Prut. şi Nistru, iar Jocul unde stă azT curtea
se înălţa în vremr depărtate cetatea Laşilor, care se numea de HomanT
"mun-icipium Iassiol'um" sari ID, Dacorum Iassiorum". Cetatea se cărrnuia
de un prefect "pL'aefectus municipii Dacorum Iassiorum, care pe la 140 d,
IIr, subt Antoniu\ Piul, era C. Clodius VI. praef. m. DacorlllD Iassiol'lun,
iar leg-iunea se zic'ea: "legio Iassiensis".
75) N. Blaremberg "Essai compare SilI' les instilutions el Ies lois de
la Houmanie Buc. 1885 pag. 54, unde reprodul'lnd textul IzvoduluI luI CI/1-
năl1, admite implicit părerea anonimuluI autor al acestuI t'alş izvod.
7B) V. Maniu \,Romîl1il în literatura străină". Anal. acad, rom. II. V,
II. pag. 215: ,.totl în\yăţaţil din IUllle ]]11 vor fi în stare să ne fa('il a crede
că IaşiI nu este veddul ]{unicipium IassÎonun, şi nie! de elim maghiari-
satul I-asz (arcaş). \ '
. 77) HIIlWJIaH .1Iall(I{QBa "TeMHbIII nepIIo,'!,'h B'bJ!kJ'opin P YMbl-
Inrr". Chişil1ăft 1886, pag. 4,: "dinlre tîl'glU'J mal Însemnale sînt ace�lea ;
Cerna, Tul'is. Literata, CJaput-bovis, Municipiwlt Iassiontm, Aquae Herculae,
A1ba .Tulia, Patavina, Coloma Malvenlis, Nap:oea, D.ruhelae, Apulum, Tihiseum,
i mncigi. drllg,
78) .. Ackner llnd MCiHel' "Die Hiill1isdlen lnschriften in Dtlciell",
Wien 1865. :
[393]
Originile Iaşil 01'
393
veridica şi In ce tire să corectează iCI pe calea lexlul lul
Zarnosius 7U).
Ex volo tricenali
Magno el invicto Impteralori) Caeslari]
T(ito) Aelio Hadriano Antonino
Pio. Aug(uslo), pont(efici) maxtimo), tribţunicia] pouestate)
XVI, eo(n)s(uli) III., platri) ptatriae) pro salute el
Ielicittate) pont(ificis) maxlimi] el Anniae
Faustinae Aug(uslae) conjugi. Ctaius) Clod(ius)
Sextum praeftectus) m(ililum) Dacorum Iassiorturn)
Hane Statuam inauraunn. (pro in aurarias
nurninibus majeslat(i)q(ue) eorum (posuit).
Cetirea lUI Ackner e impărtăşita pe de-a'ntregul de
dl. A. n. Xenopol, care o şi intovărăşeşte cu următoarea
notita: "Celindu-se pe M. din inscriptie municipium s'a
vazul aict vechiul nume al Iaşilor. Noi credem împreună
cu Ackner şi Muller ca un prefect al unul municipiu
este ceva cu totul neobişnuit şi ca celire "mililum
Dacorurn Iassiorum" esle mult mai probabile. Dacă
Iaşi! ar fi existat de pe timpul Romanilor, ba încă ca
municipiu, al' trebui numar de cît să se realle In el urme
a vietit Romane, pe cînd este cunoscut că nlf, s'a gă::;it
în el nici o singura inscripţie romana. "Mililes Dati
Iasii" nu erau de cit Dacii Iazygi, care se aflau în Dacia
supt slăptuirea Romana. Mal notam şi imprejurarea ca
pretinsul prefect al Municipiulur Iaşt trăeşte tocmat În
Sarrnisageluza" 80).
§. 25. Pentru a încheia seria cercetărilor în mar­
ginile inscriptiuuit lUI Zamossius, amintim pe cel din
urma, pe Th. Mommsen, care în al san C. I. L. pars III
publica toate inscripţiunile romane aflate în Dacia, după
ee face o foarte judicioasă schita literara asupra
79) Vezf mai sus pagina 291.
80) A, D. Xen opol "Istoria Humânilor" IaşI 18&'3: vul. I pag. 189,
nota 29. ToL această pflrere o mal susţine d. Xenupol ,şi în articolul "Iaşii"
din "Eneiclopedia ,H.omănă" Sibill, voI. II fase. Il). "Existenta unuI flluuiej­
piu dac afm'it din hotarul Daei('ll{oJllane (Transilvania, Banat şi OHenia)
este absolut peste pntinţă. Jar cît .de explicarea formeI Ia,�r din Askii prin
a,;ernănare cu musctt=m%şiţ,l, plosca=ploşni{cf, ee o face În acelaşI articol,
nu ne multi:'llnesle.
De (isUl 'părere esLe si (1. O". Buttwea,nt�, care in cursul S(lll de
"Istoria Homil11ilol''' Ia�r 1895, pag. 36 noÎa, zice: "N. Beldiceanu spune că
numele oraşuluI la�l ar veni de la tribul puternic al Gelo-Dacilor, num:t I(�sig'i".
[394]
394
Gh. Ghihănescu
tuturor autorilor car! au publicat inscriptiunt din Dacia.
Mommsen este o autoritate in materie şi bogatul sau
corp de inscriptiunr romane din tot Imperiul îl pun în
stare de a judeca mai bine adevarul de falş.
EI bine în şirul miilor de inscriptii romane, ce în
adevăr s'au gasit pe pamtnlul Dacier, nu fiqureaeă ,
inscripţia lui Zamosius, nu ca Mornmsen n'a cunoscut/o,
ci pentru că a bănuit' o ca [alşă. Mommsen a utilisat
colecţia lut Zamosius tocmar din exemplarul de la Miinchen,
comunicat şi nouă de dl. G. Murnu. Cu toată recomandarea
ce ia facut Ackner, de cetirea ce trebue data inscriptie:
luîndu-se dupa Seivert NI'. 15, Morurnsen a aruncat în­
doiala asupra rnajoritatit inscripţiilor adunale:şi publicate
de Zarnosius, care n'a fost de buna credinţă în lucrarea
sa, Falşurr în materie de inscripti: sint multe şi dl. Gr.
Tocilescu a staruit. foarte mult asupra aceslut punct In
primul articol asupra cronicet iur ' Hurul 81). De aceia
Mommsen se sileşte a pune de-o parte toate inscripţiile
false din Zamosius în număr deslul de mare, şi supt No.
84 găsim şi inscriptia aceasta, ce o da iutocmar după
Zarnosius, nu după cum o citeşte Ackner 72).
Pe ce se îutemeiază Momrnsen, cînd aruncă indoiala
onesiităii; lUI Zarnosius ? Mommsen arata că din tnsuşr
afirmarea lUI Zamosius, el nu s'a folosit de l11UlH;U înain­
taşilor sar, ca Lazius şi Mezerich, ti numai aude ea ar
fi aflat aceste petre cu inscriptit romane în Dacia 83).
Prin urmare trebue jsă credem ca numele ele Dacice ce
a dat inscriptiunilor sale este că sau aC! fost găsite la
ApuIuITI şi Sarmisagetuza, 01'1 au fost, plăsmuite" "de­
sumpsisse (lut confinxisse". Şi aceste falşurr grosolane
sînt aşa de multe, zice Momrnsen, că toata colecţia lut
nu-r de uicrun folos "ut ulilitas e(xemp)ol'ulll Zamosiouorum
plane tollatur". Prea puţine r;11l1În azr din colecţia lut
Zamosius, de care\ să nu ne temem ca n'ar fI p]asmllite
. \
81) Rev. pentru ISlqrie, Filologie şi Arlwologie. Bu!:. 1885.
82) C. 1. L IlI, !O�nde dr, supt No. 10 IIl"tllăloarea noUL: Zall1l1s.ius
1'. 11 ; inde GrllL 259. 8; Ki.ileserLjs. AuI'. 17; Fridvalszky Mineral. 30, 5yl1.
nI'. (jO. Seivert n. 1[,: d. Orell. 84·6. QllHcqlle :lll h. n. :Hlnol:avit Henzelllls
10 h��min'iliUs. Zalll. CI"!', L.n�.
8;3) "Alldio Wo]J'gallglllll L:lIiurn el. Slephanulll Tauriuilill vil"l)� tlM·.­
llssiluos de lapidibus J)aeicis jal.upridclIl alilJlli din Austria cmisisse". Ha­
neri "de scripL. Huug. pug. 1157. nola v.
[395]
Originile Inşilor
395
"ul ab eo ficti esse nequeant", (v. NI'. 1458), pe care
dacă o primim, o facem cu mare reservă din causa in­
lerpolatiunilor "quos quamquarn admissirnus, tamen vix
opus est numere interpolationis certe suscipiouem in iis
superesse". Multe le socotim de falşe "intel' falsos",
care de şi nu se pot nici într'un chip susţinea, aşa cum
se cetesc, totuşt se vad a fi croite după fragmente
adevarate, .fragtnento geuuiuo superstrucli videntur
esse" 84).
§ 26. Astfel se inchee istoricul uneI inscripţit, plas­
muita de Zarnosius la 1593, interpretată ele isteriei dupa
interesele 101', luată de bună de ai noştri pentru a
dovedi laiiwuaiea Iaşilor şi »ech.imea Capitalei Mol­
dova" aruncată însă de ştiinţa epigrafica între falsurt,
de oare ce tot conţinutul el tradeaza o grosolana ne­
ştiinţă şi istorica şi geografică.
Impărtăşirn în totul chipul cum Mornmsern judecă
valoarea ştiinţifică a colectiei epigrafice a lui Zamosius,
şi credem ca s'a închis pentru totdeauna în istoria noa­
stră legenda şi cu militum Dacorum Lassioriim şi cu
munir,ipium Dacorum Iaesiorum.
Inscriptia n'a existat uicI odată; iar afirmarea lut
G. Asachi că colon a rtdicata de C. Clodius s'ar fi
găsind In museul Transilvaniei din Alba Julia m'a facut.
să scriu la directorul museulut din Alba Julia ca sa-un
comunice de exista vre-o piatra romană cu cuprinsul
inscriptier Zamosieme. Iata scrisoarea ce primesc de la
d. Ştefan Cacoviau :
"Doritor de. a satisface cererea Dvvonstra, m'am
dus 1111l11al de cît la directorul muzeulur din Alba Julia,
Dr. Cerui şi dupa o scrupuloasă cercetare în museul de
aier şi cousulltnd dc-amaruulul monografia anticitătilor
din districtul Alber inferioare, la care apartinern, ne-am
convins împreună cu d. director că piatra romană
cu insc1'ipţiunea ce miafi comunicat m� se află nici
în museui din Alba Julia n'ici pe întreg terUoril�l
acestui âieiric! numi; Alba inferioară".
84) T. Monunseu, C. I. L. III, 1:'6.
[396]
82) Allgemeiue . Encyklop.tdie der\Vissenschallen Hud KUnste, von
1. S . .El'sch Ilnd 1. G. Gruhel'. l1·a s8cţie: Leipzig J8:n. B'a parte E.
83) h\.sz sing: face la plul'al hlszok, hisz e compus din Ij, prescurlal
în j=<1I'C, şi din sufixul rtsz (diaJeclal esz)=priceput, adic{l arcali·
I
§ 27. După excursiunea ce am facut in istoricul
părerilor emise asupra Iaşilor, am vazut că mal toata
discuţia s'a tncins asupra pareri: naţionalităţii Iasygilor ; ,
şi cum discuţiunea s'a încins între istoricii Ungurr, pa­
rerea predorninantă a fost ca lazygii au fost stramoşt
de al Ungurilor, asemuindu-r cu lasonii, adica corpul
de armata al Arcaşilor din armata lut Carol Robert şi
Matei Corvin. Şi acestea s'au învîrtit asupra etimologieI
cuvlntulut lazyges, în care instoricit Ungurr au vazut pe
Iase, compus din Ij+asz=arc3�, sagitlarius, lalinisat în
diplomatica ca Iaso, Iascncs.
Acum dupa ce ne-am limpezit terenul cu falşa in­
scripţie a lur Zarnosius, nu mat avem la ce ne trudi
pentru a cauta locul unde ar fi stat acel prefect al co­
hortet Dacilor Iaseni, nict unde s'ar fi rîdicat columna.
Ramine însa a discuta lucrul în sine, pentru a vedea
care e cuviutul ştiinţei istorice maghiare, şi cum din
răspicarea vederilor istoricilor Ungurt sa ne punem pe
calea adevărului.
§. 28. Gamauţ, autorul erudilnlur articol asupra
lazygilor din Enciclopedia Germană din 183782), afirma
că Iazygit sunt unul din cele 7 marr seminţiI ale popo­
rului Seit sau Uugar, care se întinsese peste toată Eu­
ropa, prin Asia şi Africa, şi-şt aşezara centrul vieţiI lor
prin Moldova şi Ungaria, de la care ne-au ramas urme
şi azI în Moldova (Iaşi) şi în Ungaria (Iăszberen). Nu­
mele lor era Iuse, arcaş. Grecit şi Romanii auzindu-Ie
numele şi neputtndu-l rosti pe limba ]01', le-au tradus
numele prin T6';�'Cw, 'C0';6rpoput, 'C6';tot=sagittarii, arcileueu­
tes, pharelrarii 83), sau l'au scris potrivit limbet lor; aşa
1 din Iasz l'au t\anscris prin Ioâ=i-«; iar as» prin G
ort e, prin s, orr \ ss; VJ.G, w.(; [as, Iass. Iar Grecir l'au
scris şi eu '(1: r'(6� la care adaugtnd sufixul 0)1,1 au făcut
II.
Gh, Ghibănescu
396
[397]
o riginile Iaşilor
397
cuvîntul 'IrJ.0(1)Y, 'J,jJ0WY. Dar după cum In Ungureşte i
iniţial ca iod se rosteşte În dialecte ca gy, cuvîntul lase
se rosteşte ca gyâsz; iar cum qioboiue vine pentru
âiobotu», aşa şi GY::1SZ corespunde lui L1trJ.�, de unele
L1W.0WY, L1w.vtmy. Dar nu numai Grecii şi HomaniI rr'au
putut reda bine pe Lase ci şi Slavii an redat pe lasz
prin Gaz, Valahir prin Gios, Spaniolii prin Gyas, aşa
tfl chiar Moldova, patria de reşedinlă a lazygilor, se
numeşte regio Gaza, Moldovenii îŞI zic gens Gaeorum,
Iar capiiala laşi· Giasium. 84), iarlaszberen din Unga­
ria prin Gyasbrin.
Odată elimologia data, Gauiauf merge mal departe
şi zice ca o data ce Gecit au primit cuvintul Iasz ca
trJ.�, 01'1 lu.(, au dat o formă a 101' nouă, Ia.coţ sau teI.Coţ,
plural lu.:;ojs:; 01'1 w.CojS:;; iar Hoinanir scriind pe V grec
cau au făcut din w.coţ=lasus, Iassius. - Tot în aceasta
ordine de idet apropie Iâse de lO, sinonim eu "Coţ(IY=arc,
ce se găseşte în cuvîntul �oX§u.tpCl.=telis gaudens: de Ia
acest L0 prin alipirea sufixulut OY s'a făcut lOOY, apot [(0\;=1011
=Iazyges, iar Ion-ia ar insemna, iara Iazygilor 85).
Din părerea lut Gamauf. reţinem numar că las, se
găseşte în multe Iimbi, dar nu admitem ca punct de
plecare să fie tor-mar cuvlnlul unguresc iasz, de oare-ce
Ungurii au acest cuvînt ea împrumut de la altit, iar nu
primitiv a lor.
§. 29. Dicţionarul din Buda ne dă 2 cuvinte ungu­
reştt pentru arcaş, sagetator: lijjâ,sz (arhaic �i împru­
mutat) şi nyilâsz (popularb-.sagitlarius, jaculator, der
Bogeuschulze 86).
Primul ni se da ca cumanic. In adevăr Pal BUIl­
falvy, marele istoric Ungur, studiind elementele cumane
In J. ungară, găseşte 4 cuvinte special luule de la Cumanr.
Keneso, J{tSZ, Ris, tolmiics.
8i-) Die Hauptstadt Iassy daselbsl durch Giasium, Allg. Enciklopădie
pag. 482.. . ", ,
85) Slrabo "Geographia, Amslelod. 1707 1, IX p. (jon: ,,'fi '(CIP AttlX'(1
ta rVJ)\!J.lOy y.a.l 'lu)Yla. iVJ.l 'la.s bVJ.),sfto, Slepb. de Byz:uit.: 'JeJ,s, 'lHO[JlW;:
p,spoc;:, ol o).'I.Oi)Ytsc;: 'l&.tCl.l )\&'(S1;Cl.l xC/.i '[(j)Yllc�. In .,de nrhihus" 407 (Am­
slelod. -1G9ci).
8(\) T,.exieoll, Budae 182::; s. v. pag. (j()3.
[398]
398
Gh. Ghibănescu
a) Keneso (mercur) din konee-su (kones=argint, turc.
Kiimis) şi Su=apa.
b). Kis=mic, ku», kicsi şi kicsiny (turc, kiiciuk).
c). t6lmâcs, cuman ielmaci, german dolmetsck, turc
ierâeuman:> dragornan.
d). Iase, numele unet partr a Cumaniet : în diplo-'
matica latina [asso, vine de la zjjâsz care e compus din
ijj san ij=cll'C şi sufixul ase, care insamnă "cel ce se
ocupa cu ceva 1(. De pildă: nwdâr=pasere, madar-ose-»
cel ce prinde paseri : hal=peşte, haliasz=cel ee vtneaza
peşte; l6=cal, lov·âsz=calareţ.
Prin prescurtare cuvîntul ijjasz a ajuns iâee. In
limba cumanica vine cuvîntul ja (jaa) In inteles de arc,
(turc. lai, ung. ii, ijj); prin alaturarea sufixuluI si, avem
jaasi, scris cu ortografia ungureasca jaszi, în Inteles de
.ijos=arcaş 87)
Al doilea cuvînt nyil="Sagilta" ne Spune Kuun,
ea se găseşte în finn. nuole, lap. nuol, nuola, vog nal 88).
In adevar controlînd în Codex Cumanicus, editat
de Kuun Ceza, gasim urmatoarele cuvinte In legatura
cu Iasi:
arctts=yaa, persan camâ. (pag. 118).
archerius=yyac-::J, persan chamanchar,
Cît de alte cuvinte care pal' a sta în legatură
cu Iaşi, ca ;
jas-saestas,
yas, jaz s-lacri ma
jas-e-pueritin
yas=vita, viridis
nu se apropie \de sernnificutia de arcaş, şi n'au raport
eu cuvintul yaa. O dală filiatiunea cumană a cuvlululut
[âee fiind dovedită, scriitorit mat nor admit că originile
Iaşilor trebue căutate la Cumanr, Şi în adevar Geza
Kuun în studiile\ sale se uneşte cu această părere,
Cumunit ali stat '�aI de mult pe la Altui, cum ui·l arată
87) P. HunWvy "Die Ungem" Wien 1881 pag. 9G. Suliyul d,sz ma­
ghiar corespunde la înţel;es HulixuluJ romflnesc 01' a'I'; croit01', spoitor, hu­
catar', CăI'[llnld'tl', lillgllrar="cel care face" lingurI.
88) Cames Geza Kuun "Relaliollu111 Hllngal'Ol'ullJ cum oriellle gonli­
bnsqll�. ol'ionlali" originis. Clandipoli 18.12, pag. 179; Ios. Bndenz "Mng'yar­
Ugal' Osszehasouliln Sz611ar pag, 411>.
I
[399]
Originile Iaşilor
399
Pliniu ; care luşirrnd popoarele ce locuiau tn părţile
Altailor zice ca erau şi Comuni şi laUi. Arntndoua a­
ceste popoare purtau numele de Iaqni, pentru Iagâni
(âni fiind sufix În dual). De ICI aceştr Iati avem rărnă­
şiţe în numirea laşi lor din Moldova, c<'lc! (Siculi).
Secu it din Transilvania şi' az: au în cîntecele lor populare
amintirT de vechea lor locuinţa Iohara din ţara Iaiilor,
elim ne aduce Ioan Kriza în fabula Tunder Ereeseboi.
En monjok fekele gyâsz orszagaba Iohara V�lI'OS­
saba ha rea tala'nek.
Gutise e o forma secuiasca coruptă din Iaee care
n'ai' fi allaceva de cît "nomen urbis lassy, Iase caroe
din Moldavia ii; aşa că povestilorir secur amestecă pe
Iohat ae eli Gyaszvâros, adica cu Iaşit 89).
OI. Ovid. Densuşianu eH'UIlCă îndoială asupra aces­
ter etimologiI şi crede că nu eran Cumanit aşa de nu­
meroşr prin oraşele Moldovei ca să poată da numele
lor unul oraş ca Iaşii. Cumanir trăiau mal mult la ţara
şi aşa s'au coutopit cu populaţiunea romanească.?")
§. 30. Cumanit eran ruruditt de aproape eu Pece­
negii. Limba lor era aceiasi, eu miel nuanţe dialectale,
şi amîndouă se apropie de turca şi maghiară. Nimic mal
natural că o data ee s'a zis că Lase e de originii cu­
mană să se zica că este peceneg, adica Că vechi! Iasones-»
arcaşir aCI fost un trib de Peceneqi. Parerea aceasta o
are Tornaschek: el afirma că "oraşul Iaşi ne aminteşte
89) Gem Kuun "RelatiollllIll Ilungurorum'' Claudipoli 189l!, pag. 52.
74, nomen urbis lassy, turc laş, hung, Jasvaros. Explosiva liuguală jat
s'a schimbat în spiranta, ea În turceşte jajgi=sagittarllls. Iar În Codcx
Curnanieus LXXXIV zice: fasygulll Moldaviae, Cllmallicorum memoria in
nomine prineipali'l urbis hujus tenae lassy, bllngaricfl.fl Iaszvaros, et hodie
vieet. VezI şi L. Şăilleanu "Influenţa orientalit asupra limbel şi ('ultUl'el Ho­
mîne" 111 Convol'birI literare XXXV, Maiu, pt;g. 351.
90) Ov. Densuşianu, Histoire de la langue ROllmaine Paris Em. Le­
rom 1901 r,3Rt "ceHe elymologie {fa ŞI, Iassy diu yaa'li, ilrchel'. la viIle des
archel's, Kllun cod. cum. LXXXfVj cOlllme boallcollp d'alltres qll'on a PI'OPO­
sees pOlll" non., semble bien aUa([uable. Les norns des ,illes les plus anei­
enneo: de la Moldav.ie sont en general slaves el hongroi!", ee qui conrol'de
bien avec ce que l'bisloire nOllS enseigne sur l'organisatiou municipale
el (cu general polilique de l'ancielJn� principaule llloldave. Nous DOlltons
fort d'autl'e pal't qlle de� Cumans aient. existe en llombre plus ou moills
g-rand pal'mi les babilanls des villes ll1oIdaves, la seule l'Îrcollstance qui
puul'l'ait expliquel' l'origine CUlllane d'une Horn ('omme IaşI; ils vi\'aient
pll1.tOI il la:camjlague, el c'est 1:'1 ([n'ils se fondail'cnl d�ns la poplIlal.ion I'OU­
mal ne.
[400]
400
Gh. Ghibănescu
de existenţa Pecenegilor hoarda Iasyhuban, care trăia
Intre Sarat şi Burai" 91).
Sarat şi Burai este Siret şi Prut, căcl dupa afir­
marea lur Constantin Porfirogenilul "}, în Alel-Kuzu erau
urmatoarele ape: Varuh, .Kuou, Truios, Vrutos şi Se­
reios /lot as 'ltO'w.tJ.o� S(OtV OO'tot ... �(J,p0Î)X, 'X.00�I)O, 'CpoOA).o"
�poO'to, 'X.t1.t �sps'to,.
Identificarea acestor rlurt nu e greu de facut:
�sps'to, este evident �iretul, �pl)thl)' este Prutul; 'tPI)O)J\I)�
este Turla, numele ce şi azr dan Turcit Nistrulut : 'I'.0t)­
�oO-'X.ofjCft,=Nipl'u; �CI.pOOX-pooX, pOjoO=Bog=Bugul; zis
de Turct şi azt Baruh - Barik-eeurgător de departe-o
Boristene (Bori+stenis. [o-&svo,=tareJ).
Deci oarda Pecenegilor lasyhubani trai a între Siret
şi Prut şi an lasat urme in oraşul de az! al Iaşilor.
Aşa crede Tomaschek şi întru citva d, Xenopol.
Dar numar pomenind de Atel kueu. (u:CSf- 'X.l)o(l)u),
Indata ne ducem cu mintea la timpul cînd Ungurir au
trait pe aicI înainte de a in vada în Panonia.
Ungurii au trait pana în seci al" V pe la Iaik, din­
colo de Urali, cînd erau vlnatort de zibeline şi pescarr,
cum scrie Ioruandes pe la anul 550. Intre secl VI--VII
îl găsim la Uralt şi Volga; secl VIII şi IX la Don-Nipru,
avînd şefi de tribun. Primul şef a lor a fost Lehedia
(C. Porfirogenitul "De adm. Irnp. cap. 38). Alungaţl de
PecenegI, Ungurii "fug spre Moldova şi se aşază Între
Siret, Dunare şi valul lut Traian (idern cap. 40). Aresta
a fost Atel-kţtzu. C. .Portfrogenitul, care scrie la 94�)
cunoaşte bine' situatia marginilor imperiului sau, şi iata.
ce ne spune de Alel kuzu : 6 as 'CO'ltO' EV (1) 'ltp6rspov 1)[
'CI)UPMt O'lt'fÎPXOV OVl)p.u.(SWt 'X.CI.'CrJ. 't'fîV S1t(t)VOP.lu.v 'C00 S'X.2tG2
�tSpXI)p.svoo 'lt1)'Co.p,o() 'E't8A 'X.\J.t 'X.oo(oo, E:V (I) o.P'C[(I)� 1)[ 'ltrJ.'C-
. (tVt1.'X.t'Co.t 'X.t1.'tot'X.o,uotv. (o. c. cap. 3"7).
Lebedias fi1,nd chemat de Caganul Cazal'ilor şi fa(�ut
prinţ, lasa ca p,'inţ al Ungllrilor pe Alm'l�tz şi fiul sau
91) Tomaschek "Zeitschdft fur 6, G. 1872 pa�·. 140 "die Stadt Iassy
erinnert an das einstigc daseiu de!' Pet.schenegen horele Iasyhllban zwischen
elen Sarat nnd Burat". Vezi A. D. Xenopol "Teoria lu! RiJsler" ia Rev. p.
ist. fiI. şi adI. IV, 54·9,nola 5.
92)' "De adm. Imp. Cap. 4-0",
I
[401]
Originile Iaşilor
401
Arpad.In vremea aceasta Unguri! ataca Bulgarii Ju1 Simion,
avînd ajutorul lut Leon, tmparatul Bizanlulur. Văztndu-se
Bulgarii cupriuşt între 2 focurr, cheama in ajutor pe
Pecenegi. Urmarea razboiului el fost ca Arpad îŞI ia
oardele şi trece în Panonia . PI'ÎU nord, iar Pecenegii ra­
mln stăpînit loculut din Al.el-Kuzu, anul 888 d, Hr. 93).
Iaşit dar ar fi lucepul CI se eroi ea oraş dupa anul
888, cînd Pecenegii devin slăpiut loturilor din Aielkueu,
De ce acum locul acesta între Siret şi Bug se
chema Atel-Kuzu ? Geza Kuun crede ca Atel-Kuzu este
un cuvînt curat maghiar' şi s'ar traduce prin "intel'
ilumina "="folyamk()z", cacr Atel=flumen, (turc itil, etel)
şi koe "inler".
Alţi! vad în Alei, numele lut Alila "qui Hungarico
idiomate Eihele diclus est" 94). Iar un scriitor rus vede
în Etel-cueu numele apel o!' Volga şi Dunăre care
s'ar fi numit de Tatart şi Turci "Volga cea mica", de
oare-ce kUZM, kue tnsamna pe tataraşte mic "kizic",
reia ce pe turceşle este cuciuc B5).
Din acest amestec de origiur, e foarte gren de spus
ctt revine Ungurilor, ctl Peceuegilor şi cît Cumanilor.
Ar urma însa ca urzirile Inşilor sa fi inceput din timpul
dominaţiuniI acestor 3 popoare înrudite intre ele, adica
din sec. al IX-lea pănă la al XIII-lea, crud Cumnnit impiuşi
de Talarr trec în Ungaria şi în imperiul Bizantin. Cam pe
aceasta vreme pune Canouicul Pray începutul Iaşilor, şi
anume cînd oardele Inşilor, batute de RuşiI ele la Kiev de
sub Olga fug În Moldova şi de aei În Ungaria, lăstnd
, . tusa amintirea fugit lor tirgulul de 'llHlJ apoi al Iasilor :
, "atmo DCCCCLXV ... Iassios cum Cumanis, Patzinacalis
et Uzis in Moldavia, ac postea ... in Hungaria sub Bella
IV veneranl" BG).
9:3) Am<',deeThiery "Ilistoire d'AUila". Paris 1874-. Vo) H, 198.
L. Dussieux .,Jnvasion des IIongrnis en Europe. Paris 1879. pg. U. EI
zice; .,Alel-Kllzu alljoul'd'hui la Moldavie el la Brsarabie". Iar vorbind de
alcătuit'ea neamuluI Ungurilor zice că "Uzir (Iazyges), Cumanif, Kazal'ÎI şi
Ungurii ali formal: naţiuneaMagh;m'{I, pag. 12.
94·) lol!. Tl!wl'oz Cr. Hung. allUO 1464-.
95). "Ha'lElrr',\H'i� AIHRIHH HC'I'�ll'iH �fccallMiiH. l'ElUI'. IwrM,a.
Jifl\hT."aH�i\AZ, M�CKRd 1828 pag:. 38 nota; AleI CUZll (EteI Kuzu) �'I' jl"k.
Ka G'I'M (�6k(CJ.) fO� AI(IMIQ, IMCRd/\H fI'� ."M�H .c�/\I'NI; 11&0 CMI{O
.\\,I"",H II� '!'a'T"'I'CIOI I�H31("'" II .... TI(IHI�KH }{ I(III(K" "
" 96) G. Pl'ay "Disel'laliolles "Vind. 1775. pag. 122. 2
[402]
402
Gb. Ghibăneseu
,
§. 3J. Eşind din cercul originilor curnane, găsim
păreri autorizate, care zic că Iaşii ar fi de origina
Alană. La prima vedere ar părea stranie aceasta pa­
rere, caci ce ar avea a face Alanii cu Iaşit ? Cu toale
acestea analizata mai de aproape aceasta parere se va
vedea ea merita a ne opri asupra-r,
Asupra neamului Alauilor parerile sînt tmpartite.
Scriitorii slavişh îi fac slavt, altii îl fac germant, În 01'1
ce caz Arieni. Arnintirt de Alam avem la scriitorit
vechr, cari-i pun prin Caucazir Asiatici.
Aşa Strabon (Geografia VII. II. 2) crede ca Alani
- el le zice Albant-> din Caucaz erau Cirnerieut.
Ac-pşl1 cimerient ar f dupa istoricul evreu Ioseţ 97).
coborîtor! din Gomor, fiul lUI Iafet, cum de ali- fel crede
şi N. Costin în Cartea pentru tnlaiul descăleca; (LeL
12• 52) punindu-I acelaş neam cu Gepizit.
Tacit (Anales VI, 34), le zice tot Albani, şi ea ar
fi veniţi din "Tesalia pe vremea cînd Iasone revine din
Colchis "albani Iberique ferunt, qui se Thesalis ortos,
qui tempeslale Iasa ..... Colehos repetivit il. Pliniu zice
acelaş lucru: "Albani, ut ferunl, ab Iasone orti" (Hisl.
Nat. VI. XV.) ; În alta parte îi confundă cu Roxolanir
(IV, 12). Dion Casius (secl. II. d. Hr.) şi Amianus Mar­
cellianus (secl IV) îl crede a fi Masageti (C. XXXI. 2.
12), ca şi Nicefor Gregoras, cînd zice: "în anul urma­
tor, unii Masagetr, din acel ee locuesc dincolo de Islru
(popular numiţi Alani) trimet în ascuns solie la îm­
părat (IV. 360).
Se zice de dînşii că pe vremea cînd Tit a
darimat Ierusalimul şi a tăiat t 1 sute de Iudei, Alani
Asiatici, ce 'Iraiau pe la Tanais şi Meotida încă de pe
vremea lUI Alex. cel Mare ar fi devastat Media. Iar partea
de Alani diu Europa tntovaraşiu cu GoţiI ar li ocupat
Tracia, Moesi� şi Panonia pănă în Iliric şi Italia "quid
de Europicis Alanis refercmus, qui Gothis associati, non
modo Thraciam, Mysiam et Pannoniam, sed B1yricum
ILaliam .. occuparuntl/. (Bonfinius, Decada 1,11, 31, rîndul
D7). Ioser. AnUl[. Iudaic. r, VI. 18 ; apntl Emile Petilol., "Ot"igines el.
migl"ations llesl1eup\es de la Gaule" l'11,·is lkD4,. pag. :>,3,
I
1
[403]
,
Originale Iaşilor
403
1
24.) EI s'au întins şi în Spania, care s-a şi numit Go­
thalania "a Golhis et Alanis", şi de aici Katalani, locul
luptet lut A tila (Ioh. Thwrocz. Chr. Hung 1464).
In "l11emoriae populorum" din 1. Striterus, celim
ea Alauii erau Goţl şi ca au fost lnvinşt de imparatul
Graţian "Alani gens Gothicaimp. Graliano a Romanis
vincuutur (voI. L 55. nota b). Ei trec Rinul cu Vandalit
"el1111 Vandalis Rhenum Iranseunl, tractis în socielatem
Alanis, naiione Gothica [ibid. 1, 276), se unesc apor eu
Vandalit şi sînt silit: de Romani a se stabili prin s. V.
"anno 468" în soei etate "tum Vandalis conjucli. ... et a
Romanis În societalem adscili" (id. 1. 294,535); sau: Ro­
mani, Sciros, Alanos et alios quasdam genles Gothicas in
soeietatem adsciverant (IV, 337). Dupa Stritlerurs, Alani,
Albani, Massagetae sunt Goţl, deci Germant : el traiau
între Caucaz şi Marea Caspica "a Caucaso monte usque
ad mare Caspium et portas Caspies".
Era un popor viguros şi războinic" viri fortissimi et
bellicorurn rerum peritissimi". EI fabricau loricas op ii­
mas, aveau arme de arama, care se chemau alanice "a­
lanica nominaniu«. Limba lor era pastorească "Iingua
uluntur peculiari". Supt Pornpeiu şi Mitridat el an fost
lăsatt În pace (VoI. IV. 3UG).
Intre barbatit lor mal tusemnatr avem pe un jwu.ptl
1:S uJ.JJ.vS (an. 414), iar' pe Ia 457 gasim pe ,,1:00 u.cnr:u.poc;"
"genere alanus erai" (Idem voI. lV; 337, 3U7). Se mal
pomeneşte de alţI şefi de triburi: Mocan (p.o)'x/J.v) pe
la lacul Meotid circa paJudem Maeotidem), �i Azia
('ACw.c;) pe la p'orţile CaspieI "ubi sunt podae Caspiae"
(idem IV, 3�)7). Iar dintre hotarele ţariI lor era unul
numit Bl1chloulll "b'll,.chloum vocatum".
Nu trebue a trece cu vederea şi parerea Slavişlilol',
care se silesc a vedea în AlanI nişte popoare sIa ve,
sarmale.
Aşa P. J. Schaffarik în sel'iel'ile sale: Ober die Ab­
kllnft der Slawenll Ofen 1828 şi "Slavisehe Altedbll­
mer" ziee că AlaniI au fost emigranţI mezl, aş('zatI
mal tnlallntl'll Între Don şi Marea Neagra şi apoI întinşI
în Dacia şi Ungaria (Ober die Abk. d. Slawen" 1. 2�)).
1,. Paris tradueatorlll fnllleez al Cronicel luI Nestol'
[404]
404
Gh, Ghihănescu
(Paris 1835. II, 2 nota) aduce parerea lUI Lomonosoff
ca Alanit sînt Roxolaur, deci Slavt rude cu Sarmaţit.
Deosebirea sta În aceasta ca Ala nil şi-au pastrat
numele, pe când Roxolanit şi-an luat numele dupa 10-
calitntr : Aorces, Roxani, Roxolani- R1J,si.
Prin sed. 1 dupa Hristos Alani) Sarmah se întind
de la Volga spre Duipru, şi încep lupta cu Vanenii şi Iolunit '
(Schaf. SI. alt. I. 346). Mal precis este Schaffarik cînd zice:
"Prin numirile de Alant (Asen, osen) se înţelege una şi ace­
iaşt rasa sarmalica. In isvoarele chinejestr, greceştr, laii­
neşu şi arabe li se zic Alani (Vansai, Allana, Alanlis,
Vlau, Alau], iar în cele sla ve, armene şi scandinave li
se zic Asi, Osi (id. I. 356).
DecI Alanii din izvoarele sudice sint acelaşi popor
cu Asii din cronicile ruseşti 98). Cel mat vechiu izvor e
cronica calugărulur Nestor din secl. XI-a.
Cronicarul Nestor ne spune ca în 6!�73 (6�)5) a
mers Svialoslav conlra Cazarilor. Cazarii se sculase
impolrivă-I cu toţI Cagauii şi Chinejii lor. DaI' atI fost
batutt şi cetatea lor Belovej a fost luata. Apoi a
batul pe lasi şi Casoghi şi s'a întors la Kiev 99).
De ţara Asilor, 01'1 Iasilor ne vorbeşte şi Cronica tur­
cească a lUI Kemal Paşa Zadeh, unde �e aminteşte de hanit
din Chipciac şi Crimea, şi ca Gengis il lasat fiulur seu
Gingihan ţara Chipciaculur, ţara Bulgarilor, a Asilor, a
Rusilor şi a Neugrilor. Urmaşul lut Gingihan. Juja
moare în Crimea, şi din zarva dintre fir cîştiga Bereket
han, care fundează oraşul Serai în Crimeia, converteşte
la islamism pe, Tatari şi se bale eu Hulagu în ti61100).
De aceasta ţara a Asilor vorbeşte Riccardus ca e
98). Dans les chroniqul's l'USSCS, les Alains sonL designes SOIlS 10 noUl
de lassy. Kondaco!T, TolstoI si Reillach ,.Les Antiquiles de la Russie Meri­
dionale" ParÎs 1891. Pag. 439 "eosC[lle (Alanos) s('riptores rllssici Jassy no­
minant" ;-Geza KlIun\HeL HlIllg. 57 I 83.
99) KKNkTCI t�I(OI' HAf (�KIi\'I'ClC'''\RK IM ){Cl311ll'1\l. C,\'I\IUMRK"U
iKf ){Cl311P'h.1 H3HAClUJ.I\ f1110"'HKOY CK I'KUIi\3h.i\i\h CKOHAU. KM'IIUKi\i\h II
CKC'I',Y-f1HWG\ CG\ ""'1'H� il "'hIKKILIH "PIII'H "ACli"k CK;'\TClCMRK ]{Cl311-
11Ki\\K H I'P"AK HP� liii,\.Y-I<·kiKbY, I{K3h\\, mC'hl n .. 'Jd'AH II K<\COI"h' H
1I11HAf KK ,,'hIURO\" Letopis Nestol'a in Mon. pol. historica de Aug, Bielov­
ski. Lwuw 186�. 1. 609. '
1(0). I-listoil'e .De la CamJlagne de Mocacz par Pavel de Courll'ilJe
Paris 1859, pg, 77 şi 17!l,
I
[405]
Originele Iaşilor
405
o ţară unde traesc Ia un Joc creşlim cu păginr şi ca
sînt atîţia dUCI cîte oraşe (ubi christiani et pagani mix­
tim manent; quot sunt viIle tot sunt duces (apud Comes
Geza Kuun ReI. Hungarorum cum oriente" Claudipoli
1892 pag. 57),
Tara Alanilor (Iasilor) se întindea la Nord pana la
Don, care pe limba Osilor, urmaşt al Aşilor, ar fi in­
semnind apă, rîu,
Acelaşi lucru ni-l spun şi istoricii Ruşt de mal a­
por, Aşa Tadeu Bulgarin În' scrierea sa POCCiH (Peters­
burg J837) vorbind de ţara Gotilor numita Asaghia,
sau ţara Asilor zice că e cunoscută Sloveanilor sub de­
numirea de ţara Iasilor Inca de prin secolul X-a 101),
După istorici şi geografi) ne dau o ţara a Asilor
în Caucaz. Aşa Vivien de St. Martin ne dă pe Alani
In secolul Xlll în Ca ucaz şi în paranteza scrie Ases .'02).
(Alains=Ases). Asemenea Tadeu Bulgariu în hartile ce
tntovarăşesc istoria sa a Rusiei pune în secl. X pe Pe­
ceneqi ca ocupă Transilvania, Romania, Basarabia, de
la Nipru pănă la Don ; pe Caeari că ocupa locul dintre
Don şi Volga pană la Astragan (At.eI). iar flCbI=IasÎ şi
Casoghi prin Caucaz.
In ţara Iasilor năvăleşte în 1176 prinţul Iaropolk
Wladimirovicr ; iar în 1318 prinţul Mihail din Tver a
Iosl omorît în apropiere de oraşul Dediacof pe cursul
rtulut Sundgea "unde se ajunge după ce s-a trecut
înallii munti ai Iassilor şi al Cercasilor aproape de
marea poarta de fer Vladicavcas (apud. Condacoff a. c.
pag. 446)
§ 32. Din cele spuse de AlanI (Iasi) ar reeşi că din
trunchiul lor s-au desfăcut rînd pe rînd mal multe drlm­
ve de oamenr, cari an înaintat. în Europa pană prin I­
talia şi Galia, şi potrivit locurilor au suferit influenţe
101) G'I'11MI", N;WrMi\\MJ JlOT,I,\\H, VIIO."HIME.\\MI IU'. G"",IXK,
nOAl'. H,"UH.\\l'. !1CC,II'HI.\\/I, HMI G'l'\lMIOK' f'lCC\'II{l'., H;'lId�CTH" ""1"" H
G/\.:IIHilM/"K 1I\�Al'. IIM31{MIi"E.\\l'. 'H."tlH nCC'-"{l'. AilllH l{Y. AECHT\'I/\\Y. Ii"'"
xk. (I. 175).
Ca notă aduce fenomenul fonetic că În l. rusă a se deschide În îa=H
Ex azl'.=J1:.ll'.
. , '102) Atlas historique par Vivien de St, Marlin Paris, 1874.
[406]
406
Gh. Ghibănescu
deosebite, coulopiudu-se în masa popoarelor germane,
cu care se inrudeau. Resturile Asilor rauiaşr În Ca ucaz
se vor fi gasind şi asta-zi, ('aeI la poalele acestor munti şi
asta-zt se vorbesc sute de graiurt, dovada de iufimtalen
popoarelor ce au trecut şi ramas pe acolo, - Ar fi în­
drăzneţ lucru a crede ca din drimbele de Alanr, care se
gasesc tn Caucaz tnca prin secI. X-XlII sa se fi tu­
temeiat largul Ia şi, căct ar fi un caz unic ÎU explicarea
originet unul tirg din Moldova. D-l Onciul aducind pa­
sajul din ooscrenskaja lealopis»: (\711, 240), face nota
urmatoare Cînd vorbeşte de asky'i torq»: (Iaşi}: "tîrgul
Asilor sau Inşilor, neam alan de lillflă Caucaz, veuit În
Moldova pe timpul stapiniret lata re" IOa). Dar cu parerea
d-lut Onciul am tncheiat definitiv seria parerilor emise
asupra origine] Iaşilor, şi e timpul de a ne formula şi
noI parerea asupra acestor origine.
1Il
§. 33. Pentru a raspunde la tulreharea pusa la În­
ceputul studiului nostru asupra origiuei Iaşilor, trebue
sa vedem extensiunea teritoriala a numirilor de Iaşt,
atit în ţara, cît şi în ţal'ile megieşe, cacr numar aşa
ne vom lamuri mal bine asup,'a îrnprejurarilor, care au
putut motiva naşterea şi tulemeir rea atîtor localităţt cu
numele de Iaşi. .
In Marele dicţionar geografic al Romtniet gasim
urmatoarele localitau cu numele de Iaşi, afară de ora­
şul Iaşt, foasla Capitala Moldovet , 1) Iaşi, sat de-a
stinga Jiulut, Jud. Gorj, plasa Ocol, face parte din corn.
Romîneşt1: e. udată de Jiu şi Amaradia : vine In şes
şi are 9120 faruilit ; 9l) laşi cotuna din com. laş! eu 525
sunete; B) Iaşi, trup <le moşie nelocuita , pe valea Cal·
uiştea, corn. Slramha mare, Jud. Vlaşca, proprietatea
dlut E.». GI"ădr.şteanu; 4) Iaşi pădure pe coastele vaeI
Jnşf ,în Vlaşca; '5) Iaşi, va le in V)a;;('<1, ce ese din tâtnPlll
IaşI şi se sCl\rge \îLl Caillişlecl 104).
Nof eredelll bine informaţI pe autoriI mareluI dic·
100). D. Ontiul .. Originile principatelor ro mîne" Buc. 1899. pag', 2:13.
1\JI.) G. I. Lahovari "Marele dictionar Geogralk al Homi\niel'" BIII'n·
reştl 1801. VoJ. IV, 26,-28,-lndke alfabetic al c. ruralt! .�i urbane din Ilo·
ll1ânia. 1897, I '"
[407]
Originele Iaşilor
407
locali­
şi Bul-
tionar : dar răsfoind pe batriuul Frunzescu 105), am mal
gasit: 6) Gura Iaşul'uj, locuinţa izolată în jud. Ro­
manati, pl. Olteţ, cotună cu comuna Morunglav; 7)
Valea Iaşului, sat în jud. Argeş, plasa Argeş 8) Va·
lea Iaşului, padurice de 20 pogoane lăuga satul cu a­
celaşt nume.
Cum se vede, denumirea de Iaşt o întîlnim în 5
judeţe cu totul tndepartate unul de altul: Rom a l1afi,
Argeş, Gorj, Ylaşca şi Iaşi, şi se da la oraşe, sate,
vai, padurr, mosit etc. şi ea vine mal des In Muntenia de
crt În Moldova.
Dacă trecem in ţările megieşe vom gasi
tăţI cu acest nume în Polonia, Rusia, Ungaria
garia : decI mal multe rn tarile sia ve.
9) Iasena; sat In Bohemia cu 1062 locuitorr Cehr.
10) Iasenite, sat În Stettin, Pommerania cu 460
locuitorr.
J 1) Iaszyel, sat cu biserica parohlală, în diocesia
Cracovier 106).
12) Yasenecia, cetate "arx capta el incensa II despre
care vorbeşte Ioh, Cristv Wagner.J'")
13) lâsz·Bereny, la 45 kilom. spre Est de Pesta, are
22000 locuitort, şi e capitala districtului lazygia, locuit se
zice de Cumant în secl. al Xlll-Iea eu 70000 locuilort. In
oraşul Iasz-Bereny se zice ca s-ar fi păstrînd resturile
lut Atila, cum zice Catona 108). Despre acest Iasbrin
gasim o complectă notiţă în Bizozeri, că e o cetate pe
apa Zagyuva, ca În 1594 Mall a fost o crîncenă lupta
între CreştinI şi Turct sub roman da lut Tiessempasch ;
105) D. Frunzescu "Dicţionar topografic şi Geografic al Homiuiet
Buc. 1872, sunt Vocnh.v-Vezr Dicţionar Cihae. s. vocab,
106) Ioannis Dlugosz "Liber heneficiornm dlocesis Crucoviensis" 3 vol,
Cru coviae 1864.; aici se aduc mai Jl1IlHe localitătt cu numele pe Lo.sen,
Dr. H. FI'. Kaindl în Elnnogruphische Streifziige in der Ost-Karpal.eu. Wien
J898, vorbind de IIutuli şi Boiki din satele Maniana, Preslup şi Iasieni,
aduce euvîntele: buudă, cojoc, pelec, şapcă, ciobote, taşcă, fUSUi, toate ro­
InjnestI, eeia ce llmlfl cii sînt romin! pe acolo.
. 1(7) Ioh Cr.vVagner "DeJinealio provinciarum Pannoniae et [mpe­
perii Turciei in Orienle", Noriberg 1684. pag. 305 h. (Editia 1554 pag·, 448),
Tot acolo vorbind de oraşele prăcLtle de Ma1eI Corvin in Polonia submou­
tană aminteşte de Ia",la1,f/n (p. 4·06 b).
108) KaLona "llist. Hung-" I. H}5. dubilari non potest, principem
Attiliae reglam cis TibiseutU et vel'osimiliter circa Jil5z-BerenyutU".
[408]
4,08
Gh. Ghibănescu
1
ca Turcit au fost sdrobitt şi pasa lor a parasit las­
brinul 109).
In diploma lUI Ladislau din 1 �84 se vorbeşte ca
un Hekkul, cetatean din Gwylnichbania, cazrnd la mila
regelut i s-a dat voie de a aduce oamenr şi a-ş) face
sat la drumul ce duce fie la lasi la Scepus (de Iaszo in
Scepus), pe unde era şleah vechiu "ati quondam viam
anl iquam, quae transit de Iaszo în Scepus". (loannes Bar­
dosy "Moldavensis vei Szepsicnsis". Posonii 1802 pag. 73).
14) Ia sein în Maramureş, care dupa Hosler a ser­
vit ca denumire oraşului Iaşr din Moldova, dupa descă­
leca re. (Rosler "RomHnisehe Studieu" Leipzig 1871. pag.
344-).
15) Iasenoco Kale In Bulgaria spre Tărnova, des­
pre care C. Jirccek 1 JO) zice ca şi vine de la iasen; fra­
xin us, esche.
16) lasy Korija În Hodope.
17) Iasu-tepe în Provadija, la sud de Dobrogea.
Faţa cu atit de variate deuuuiirt moderne imprăş-
tiate pe tot întinsul, pe unde se gasesc popoare slave
nil se poate să nu se nască întrebarea naturala pentru
eri-cine ca între las-ena, Ias-eniie din nord şi între
las-enova, lasy din sud, Iaşi; din Moldova şi Iaşii din
Muntenia sa nu fie o veriga în lungul lanţ al denu­
mirilor topografice.
§. 34. Daca insa extindem cercul cercetarilor şi mal
din vecht, vom găsi �ca numele de Iasi să dădea şi la
alte localilan prin Tirol şi Dalmatia veche, prin Asia
Mică suindu-ne dar şi mal sus cu cercetarile.
18) las=saffin3, oraş locuit de Sahiui, adică Sa­
beJIi, .iaculalores,arcaşi ]11)
10U) SC'IIII\!. Bizozcr] "Nolizia (It:' rcgui d·UlJgl'l'ia" .. l101ogna 16H6 pag.
1 j (j: "Iashl'iu (c\lIl!ilalo ZolnoecII5(,), t' lili Ierte Cuslullo, u lla destrn del
fiume Zagyuva. V�dllO al qualo 5l1t.·ce:-;,;e lll! !·ameso conf1iLLo tra Turchi e
Crisliani, guidali, dai TicsscJI1pacb. !'allUo 15!H, al ]Jl'imo \li Maggio. nel
<Jllale rimasero i '�'ul'clJi [tll'alo sJ,al'''g!iali, abltalll]onanl!o il call1po el. insicille
]aspl'illo. dai qllale il Pl'esidio I'ug-gi".
110) C. Jirecek "Das Ftll'sleu!liull1 Hulgarien; Wien 1871 pag. 7,
4-47-462.
111) 1�lllile pMilol "Origines el. migl'atiulls des ]leuples de la Gallie
"Paris 1894 Jlag. 181, cal'e aducind Ull citat din SilI'. lLalicus IV, 21U. ]ea�ă
llumele de Sabln'î, SabeJli, de numele Sabinic al zeuh(i Marte. Sabu8; "cu­
ris est :.iabina hasta "; sau "hic saf[inll dives lacb" IVur, 400)'.
I .
[409]
Originile Iaşilor
409
adica "divo Luc. Aurel. Commodo Caes.
palri patriae has termas dedicavit res pu­
blic. Iasoru.
19) la sae aquae i. d. Toplicae in Croatia. De şi nu
nil le gasim figurănd în Tabula Peutengeriana, apele Ia­
şene, ca localitate balneară, vin foarte des în inscripţiile
romane ale timpulut. Aşa la Daruvar s'a aflat o piatra
cu inscriptia următoare:
Divo
Commo
. Do. res, pu,
blica. Ia
soru
Despre aceasta inslripţie, pe care Mommseu o
aduce sub No. 4000 J12) ca s-ar fi găsit la Csapl,
zice că i se pare curios genetivul Iasorutm), de a·
ceia se tndoeşle de lectura el, aducînd afirmarea lut
Taube 113L şi o alta inscripţie adusa sub No. 4121 114)
care s-a aflat la baile termale de la Varasdin în 1742,
la Toplice în Sclavonia şi în care se celeste aquae Ia­
sae, arse de foc şi restaurata de Flavius imparat :
"Imp(erator). Caes(ar). Fl(avius). Valterius). Constau­
linus. Pius. felix. maximus. Augfuslus). Aquas. Iasas.
olirn. vi. (i)gnis. consurnptas. cum porlicibus. el. omnib(us)
orna meulis. ad. pristinarn. faciem. restituit.. .. 1'.
(Va urma)
112) Th Monunsen C, I. 1.. ] I r. 2, 508.
113) Tauhe .Beschreibung Sluvonieus 1778, 3, 41, dă numele de
Thermae Iasorvenses.
114) C. 1. L. III. J, fl23.
[410]
GR. C. BUŢUREANU
Vremile Preistorice În Romînia a}
1
Pe ce să. spnjineşte lucrarea de faţă. �l în ce
ehi P va fi făcu tă.
Preistoria, una din ramurile cele mal nouă ale ştiin­
ţer, vine să dea un mare sprijin cercetărilor, care au
de scop a statornici fiinţarea omului pe pămînt în vre'
mile cele mal îndepărtate.
Daca în Europa apusana, unele este bătrînă prac­
tica ştiinţe: şi totuşr preistoria tşr are statornicită te­
melia sa ştiinţifică abia de 40 anI, dar încă la nor
In ţară? Abia dacă este cunoscut subiectul SăU; mulţi
din carturarii noştri stat! la gtndurr, dacă este bine să
se tae cu trecutul tradiţional al obirşier omeneşti şi sa
se dea atenţiune acestei ştiinţi, alţit abia daca o cunosc
din nume. ,_
Scopul lucrărei de faţă este, pe de o parte să a­
ducă la cunoştinţa tuturor studiul preistoriei şi a prin­
cipiilor generale, care o calauzesc, pentru ca lucrarea
noastră sa aibă un înţeles deplin; iar pe de alta să
puna în lumină vremile preistorice de la nOI elin ţară,
şi sa ducă firul cercetarilor pina la vremile cele mal
îndepărtate ale fiintare: omuluI pe pămînturile, In care
traim noI astazr. '
P· 1 \ . . 1
mă acum nea niment nu a lntrepnns o ucrare
de felIul acesta In limba ţărit şi nicI în alta limba, noi
I
a) Sub acest titlu vom puhlir.a un număr de capitole din un Intreg
studiu ee priveşte această chestiune .
[411]
Vremile preistorice în Romînia
�11
păşind pentru prima dată pe acest drum, ştim că lu­
crarea noastră nu poate avea de la Inceput un caracter
hotarttor, pricina e, ca nu avem inaintea noastra lucrărt
asemanatoare şi nicr materialul preistoric adunat siste­
matic; afara de aceasta este greu de a te călăuzi In
mulţimea trnprejurarilor, prin care a trebuit S21 treaca
un popor pus în calea marilor Irarntntarr ale popoa­
relor europiene _ orientale şi ale migraţiunelor lor rara
sfîrşit. Cu toate aceste greutati văzute, ajutati de ma­
terialul şi lucrările facute de catră Cesar Bolliac 1), care
se poate numi cu drept cuvînt cel inttiu Rorntn, care a
facut cunoscut Arheologia preistorica de la nor din ţara,
care a întreprins tntiile sa pături şi care au fost stu­
diate dupa chipul său de a vedea, iar resultatele publi­
cate în gazeta Trompeta Carpaţilor; ajutati de lucrarile
lut Alexandru Odobescu 2), cel mal puternic reprezen­
tont pînă acuma al arheologie! preistorice, acel care la
congresele de antropologie şi arheologie preistorica a
reprezentat cu vrednicie Romtnia : şi care aproape la
fie-care congres arăta puţinele progrese ce sa faceau
în ţara şi atrăgea atenţi unea invăţaţilor asupra irnpor­
tanţer cercetărilor preistorice în Rorntnia : tot el a creat
cursul de arheologie la Universitatea din BucureştI;­
de lucrarea generala a d-Iui Grigore Tocilescu 3), care
a adunat în studiul său indicarea tuturor izvoarelor de
unde se poate cerceta preistoria în partile Dacie), după
scriitorii streinr cunoscuti şi a celor din ţara plnă la
anul 1880; dînd din punctul de vedere discriptiv o în­
drumare catra studierea preistoriet tn Rorntnia : - de
1) Ccsar Bollia« el publicat in Trompeta Cal'paţilnr mitl' multe arl i­
eule privitoare [a nntichllăti le din Muntenia, tutovărăşlte de mal multe figurI;
aşa In No. G\)!) din l86\), No. 7';37. 7:J!). 8t6, 870. !)l!8, \),)9. !J42, 905, 1010,
1052, 1137, 12115 ; în Mouilurul Oficial, Curierul Roruauesc, etc.
2) A.le.xcmtlnt Oilob;8C�t Ilo-a lasat mal multe pub licn.tiunt şi articole
ne reviste privitoare la arheologie, a�a: Armele şi uneltele de piatră �i
(le os din opocele preistorice anale ÎIl HOIl1Înia în Revista Şliintilieă anul
III pag. 146 Bucureşti; Notiee SUI' le" aul.iquites de la Houmanie Paris 1868.
Studit arhiologice asupra artelor in Houuuia, publicat în Co luuiua lut
Traian an. 5, No. 4, Istoria Arh eologier. Bucureştt 1877_ Autiquitati le din
judetul Romannţr, Bucureşlt 1879. r.UII11Llil mare din tesaurul de ,,; Novo­
Cerka<;k, Bueur"şll 187D. Comple rentln du COllgL'eS d' AL'du)ologie prehis­
torique, Copenhague. Le tresar !le Pdrosa, Paris 1899, elc.
3) Gl'i[lure TocilescH, Dacia in:liille de ROLU1nI, Bucureşti 1880.
[412]
GI'. C. Buţureanu
materialul adunat de catră Neculat Beldiceanu 4), ce)
intliu cercetator sistematic al staţiunilor preistorice din
Romînia şi care prin năzuinţa şi competenta lut în
chipul sapaturilor, dacă ar fi trait, de sigur ca ar fi
adus servicit eminente arheologier preistorice; - de ma­
terialul adunat de noI în tovărasie cu Necular Beldi­
ceanu 5); ÎII fine de puţinele indicatiunt culese din lu­
crarile tnvăţator ilor sateşn ca raspuns Ia chestionarul
din anul 19006); - călăuziţi de lucrarile tipice ale strei­
natatir, unde studiul preistorieJ este bine statornicit şi
mal ales de acele ale Societăţii de Antropologie din
Paris 7); -vom cauta, sprijiniti de acest material, sa pu­
nem început cercetarilor in lucrarea de faţă şi care va
cuprinde oremile cele mal îndepărtate alefiinţăriI ŞI
traiulut ornulut in Romrnia.
După ce vom cerceta ast-feliu materialul preistoric
gasit in staţiunile din Romtnia, vom face un mic studio
comparativ dintre lucrurile gasi te în staţiunile noastre
şi acele asemănătoare găsite şi studiate la alte popOdre
preistorice de catra autoritati ştiinţifice, dar mal ales
la cele vecine cu nor, cautind a arata şi statornici ase­
manarile şi modificările aduse tipurilor alese şi a sta­
torn ici ast-feliu legaturile de neam şi interes ce a tre­
buit să existe intre acele popoare şi acele din Romînia.
4,) Nec�tlaY Beldiceanu; Antiquitătile de Ia Cucutent în Revista pen­
l.ru Istorie şi Arheologie anul In. voI. V fuse, 1 pag. 187 Bucureştt 188�;,
Culec ţiunele adunate în cîte-va săpăturl la Cucutent şi din care o parte să
află la muzeul din Bucureştr, staţiunile Hădaşenr, Stroeştr, Pîrăul Glodulul.
Sl.irhă], Vlădent, Basarabia şi Ichimeur,
5) In afară. de staţiunile arătate în nota de mal sus, Beldiccauu a
desmormtntat împreună cu autorul acestuî studiu, o parte din Cuculcnr şi
statiunele Preuteştr Belceştr, Dolhoştr, laşI şi Rufaila.
6) In anul H100 am alcătuit un chestionar cuprinzîud mal: muJle
puncte din vechiul chestionar Întocmit de Al. Odobescu şi după care a al­
cătuit apoI un raport, şi studiul S11lt, autiquitatile de Ia RomanaţI; corn­
ploclat cu aHe chostiurn privitoare la Elnogralie. Din răspunsurile pe care
le-am capatat numurde la jumătate din nurnăi ul tnvătătorilor din ţară, am
să dai] Ia lumină uUl1ţe lucrurt însemnate, îutre care pe linia inttin pentru
IlOI sînt: indicarca maf multor sl a ţiunr preistorice, cunoscute În genere
sub numele de cetă�ue\ movilă, loc-uri cu hîrburl şi oale etc. Din cele ară­
tatA de îIlV(Iţ[llorl vom \ face aminlire de acele rnaI de samă, pe cît va putea
servi la lumina studiuluI de faţă.
7) Aşa putem cita: G, de MortilIet. Le pn\historique ;-Carlailhac
Age prehistorique de l'Espagne et du Pod.ugal; - LublJock. L'homme pre­
hi",torique;-J. Deniker. Haces et peuple'l de Ia terre.-Sven Nilsson Les
habitants primitifs de Ia Scandinavie ;-N. Joly_ L'!iomIIlIl avanl les metaux;
--Cartailhac. La France rprehistorique ;-Evaus, Les âges de Ia plene el.
l'âge du bronze, etc.
[413]
1
Vremile preistorice în Homînia
413
Sa obiecteaza de uniia, ca staţiunile date la lumină
nu ar fi a unor popoare attt de înaintate în vechimea
vremilor, ci ale popoarelor barbare, care s au revarsat
asupra ţerilor noastre dupa caderea Imperiulut Dacic
şi al Romanilor.
La acestea respundern că, în ceia ce priveşte sta­
ţiunile cercetate de nOI In părţile Moldovet nordice,
am dat peste statiuni, în care nu s-au gasit de ctt res­
turi în peatră lustruită, lut şi os, şi o urmă de metal;
la altele s-au gasit cîte-va instrumente de bronz, însă
în număr mic, ceea ce ne îndreptăţeşte a susţinea Că,
bronzul a fost adus în acele staţiunl numar în chip
trecător şi de sigur la rlsrpa acelei statiuni de catră
năvalitorir bronzului. Este pe deplin statornicit, că po­
poarele năvălitoare erau superioare prin armură popoa­
relor, asupra cărora se aşezau, deoarece prin acea
superioritate tnvingeau acele popoare; şi prin urmare
popoarele care ne-au lasat instrumente de peatră, os
şi lut, nu pot fi acele năvălitoare, superioare în bună­
tatea instrumentelor de luptă, ci popoarele băştinaşe
din vechimt îndepărtate, şi care se serveau de instru­
mente rudimentare.
Luînd ca model lucrarile tipice din Europa apu­
sana, mal ales în ceia ce priveşte statornicirea princi­
piilor marr, de care avem sa ne călăuzim în lucrarea
de faţă şi pentru care vom face la inceputul acestei
lucrări un rezumat general; - conduşt de rezultatele do­
bindite în cercetările făcute mal ales în lumea orien­
tala, rezultate care au pus începutul celor intăt punte
de sprijin în cercetările de mal apoI; vom Căuta Să ne
indrurnăm în mijlocul materialului adunat din multe
părţt, dar nedeterminat încă; vom alege, pe ctt pute­
rile noastre de discernărntnt fie vor sprijini, puntele
principale, după care vom face grupările materialului şi
apoI asemănările şi deosebirile, pe care le vom gasi
faţă cu tipurile statornicite mal Inainte.
Cu toate că cercetările preistorice în Rornlnia sint
abia la în ee putul lor, iar sapaturi sistematice au fost
[acute numar în cite-va staţiunr, din cauză de lipsa de
mijloace; totuşi sprijinindu-mă pe săpaturile sistematice
[414]
414
Gr. C. Buţureanu
pe care le-am întreprins în cercetarea citor-va staţiunt
preistorice din Moldova nordică, vom putea pune o
baza In studiul nostru, baza de puterea cari a nu ne
îndoim, întru cit sapaturile şi lucrarile de mal apoI sau
facut sub ochii şi conducerea noastră. Odata studiat şi
clasat materialul adunat din aceste statiunt, vom paşi
la studierea pe ctt va fi cu putinţă a materialului adu­
nat de alţir, între care pe linia întîia, acel adunat de
Cesar Bolliac şi publicate În cîte- va articole asupra
cîtor-va statiuni din Muntenia şi Oltenia. Trebue să
spunem Insa, ca materialul arheologic adunat de Bolliac
nu poate fi de mare folos, întru cît cea mal mare parte
din el este adunat la întîmplare, fără cunoştinţa hotă­
rtta a locului unde a fost gasit, a adînci mei, a lucru­
rilor tncunjuratoare, a naturet stratulut de pămînt în
care a fost gasit, şi multe alte cerinţi trebuitoare unul
studiu ştiinţific.
Avînd materialul studiat şi clasat vom paşi la com­
pararea lUI cu materialul studiat din staţiunile ţărilor
vecine şi mal ales a acelor dm orient, eu care mate­
rialul nostru preistoric să află in mai strînsă legatura
de continuitate. Statornicind asemănările şi modificarile
aduse prin timp şi loc resturilor preistorice, vom arata
ce legătura poate să fie intre resturile noastre şi acele
streine, între civilizaţiunea st.iţiunilor noastre preistorice
şi intre civilizatia studiata deja a popoarelor vecine cu
nOI, şi cu chipul acesta vom statornic! baza, pe care are
a se dezvălui lucrarea de faţa.
Pe baza principiilor stabilite şi a deducerilor scoase
din studiarea materialul nostru preistoric, vom statornici
puntele principale de arheologie preistorica; dupa care
prin cornparaţiunea caracterilor mart de civilizaţie, vom
deduce linia mare a civilizaţiei preistorice de prin păr­
ţile ţerilor noast\e din acele vrernt bătrîne. Cu acest
material vom atinge chestia etnică a popoarelor vechr,
care au trait prin Rorntnia, decI Să stabilim cîte-va
punte în statornicirea chestie! celet marr a neamurilor
preistorice din Rorntnia. Atingînd aceasta chestie, vom
fi nevoiţi sa intram In lămurirea chestiunei ecler mari
a popoarelor arice, să arătam cum stă această chestie,
I
[415]
Vremile preistorice in Romînia
415
ce legăturt are ia cu popoarele preistorice'! de la noI
din ţară, şi aşa să dam o îndrumare în studiul nostru,
pentru rezolvi rea chestiunei celeI mart şi grele a nea­
muluI popoarelor preistorice din Romînia. Aşa dar,
Pentru bunul mers şi înţelesul deplin al acestei lu­
eran, trebue ca 111 al intliu Să aratam cadrul ei; ast-Ieliu
vom face mal lntliu un mic rezumat de principiI ştiin­
ţifice, care se găsesc în strînsă legătur a cu lucrarea
noastră, şi apot o scurta descriere a rezultatelor mart
dobindite ptna acuma in studiul preistoriei În Europa
apusana ; toate acestea în vederea tnlesnirei intelegere:
terminilor, pe care îI vom întrebuinţa în această lu­
crare, şi a clasificării materialului; aceste cunoştinţi
tntroducatoare vor forma partea I-a a studiului nostru.
Studierea materialului preistoric din staţiunile din
Romlnia cu toate datele trebuitoare asupra locali tatii,
stratificărit etc. vor forma partea II.
Compararea materialut nostru din ţară cu cel strein
şi statornicirea puntelor de asemănare vor forma
partea a III-a.
In fine, din compararea civilizaţiunei popoarelor
preistorice de la nor din ţară cu a acelor din alte terr:
din aşezarea în chip lămurit a neamului Arie, a îm­
prăştiere! şi aşezarct lut, vom deduce neamul popoare­
lor preistorice de la noi din ţară; acestea vor forma
partea IV-a şi finală a studiului nostru.
II
Evoluţia vie ţel pe pămînt -Omul.
Cercetările ştiinţifice de pînă acum, n-au ajuns să
hotărască momentul, cind s-a aratat vieaţa întîia oara
pe pămînt, nicI să ne dea forma cea mal simplă, sub
care să găsea ia în acele vrenn bătrîne; totuşi un nu­
măr de lnvăţaţt au Incercat să dea un tnceput de dez­
legare a acesteI chestiunt, pe de o parte atît de grea,
pe de alta atît de tnsemnata.i--ast-felin
[416]
416
Gl'. C. Butureanu
Becharnp prin lucrarile sale 8) cauta sa statorni­
ceasca ca, ln natura exista germinile vieţi: răsptndit în
toate lucrurile; ca el sa întîlneşte In timpurile cele mal
vechi ale straturilor geologice 9) şi fiind pus în condi­
ţiunr prielnice creşte şi se înmulţeşte; ca acest microeimas
este Inceputul vieţii pe pamînt 10). Toate aceste parert
trebuesc dovedite şi intarite prin numeroase experienţe.
Sînt puţini invaţaţr, cariI sa primeasca concluziunele In­
vaţatulur Becharnp, cum că baza vieţeI exista în mi­
crozrma.
Dintre lucrarile care au pe partea lor mal mulţt
tnvaţaţt sint acele ale lut Naegeli 11). care ne dau oare­
care tndrurnarr catră problema vieţet pe pamînt, lucrari
care în timpurile din urma au capatat confirmarea
multor invăţaţt. Potrivit acestei pareri, In natura exista
micele, grupa de molecule cu structură cristalina, între
care exista o continua atracţiune, dispărţite prin mo­
lecule de apa; deosebesc de cristale prin aceia ca, cris­
talul creşte prin suprafaţa sa, pe cînd grupele proto­
plasmice cresc prin intercalarea interioara şi În afara a
micelelor 12) ;-ale lut Haeckel "}, confirmate mal apoi
tn parte prm lucrarile lui Huxley 14); dupa aceşn lnva­
ţaţt plasiidula este forma elementară a vieţet pe pă­
mînt, ia sa prezinta sub forma gelatinoasa grosolana
şi sa întîlneşte astazt în fundul măr it. Pentru lncredin­
tarea acesteI parert avem puţine mijloace, căci astazi
nu mal sînt nict condiţiunile scoarţer pamtntului din
acele vrernr, nict agenţii fizici de arunct, caci de sigur
în scurgerea a mit de mi: de anI de atuncr, s-au schim­
bat condiţiunile fizice ale părntntulut şi ale atmosferei
8) Bechamp. Les mierozirnns.c-Les nricrozimas esl l'unile vivante re­
duile II sa plus simple expression, ayant la vie en soi, href le microzimas
el I'unite vivanle per se. \
9) Loui» Jacolleoi, V-Iistoil'e nouvelle el sociale de lhumnuil.e. Le
monde primit, p, 3. '
10) Bechamp., op. ci�. � J'ol'lg!ne de. Lnul etre, �e 100!te cel!,!le, ava.1l1:
tout develnpemenl d un '1t'g-atllSme vlvant II yale IllICr07.lmaş Il)lIt Vie,
tout. vegetal tOllt animal, I'homme luimeme est redllcLible au miet'ozimas.
11) Noegeli C. Meeanich.physiologische Theorie der Abstaul'lIIl1llg'slehl'e
Xl. 872 S. 1884. .
12) Jties Delage. Stl'uclul'e du protoplasma p. G92.
13) Ef'. Haeckel. Histoil'e de la Crealioll li'. fi'. p.
14) Th, Htw.:ley, Elude,5 biologiques.
I
[417]
Vremile preistorice în Romînia
411
care-l lncunjura, decI astăzt nu se pot produce aceleaşr
schimbarr ca atuncr, ori-care ar fi mijloacele mecance
la care am cere ajutor.
Nu sînt numai acestea parerile asupra problemei
vieţet , ast-fel marele Darwin pune începutul vieţet în
aşa numita gemulă; Spencer In' aşa numita unitate fi·
siologică; Hertwig In idioblast; Vries In pangenee;
Wiesner In plasma etc. fara ca vre-unul din el sa ne
poata da un punt puternic de sprijin In problema vieţer;
de aceia şi not numai cît indicam principiul pe care sa
bazaza, recunoaştem însa ca, dintre toate, acea care
are mal mulţi sprijinitorr este acea a lUI Haeckel,
In mijlocul acestei nesiguranţe şi imposibilităţt a
iuceputulur vietet pe pămînt, not punem ca punt de
plecare părerea Că, forma traitoare cea mal elementară
sa apropie mult de cea Iara vieaţă, dar deosebeşte de
ea, prin urmare avem corpurt cu vieaţă şi fără vieaţă.
Intre forma cea mat simpla sub care ne putem In­
faţosa vieaţa şi între animalul atît de complicat de
astazr, deosebirea şi distanţa este aşa de mare, In cît
ar fi greu şi chiar peste puterile noastre de CI patrunde
şi da cu înţeles lucrul, dacă n-am lua ca punt de ple­
care un element şi de la el sa ne tndrurnam pe incetul
şi cu înţeles cătra vietătt tot mal complicate, cum sînt
acele de astăzi.
Lumea trăitoare să asamănă cu o scară, tare In­
cepe cu viaţa unet celule şi sa ridică ptna la om; a­
ceastă scara inalta formează trepte, care, cu cît te sul
In susul ef,' sînt tot mat complicate atît ca formă cît
şi ca cuprins, deductndu-se una din alta, Inmulţindu-st
caracterele şi dobîndind aptitudini nouă ]G); ast-feliu un
animal unicelular, lucreaza, să hrăneşte şi sa tnrnul­
ţeste, dind naştere la alţI indivizt mat mult sau mal
puţin aseminea cu el 16), îşI· continua In acelaş .chip
viaţa, pina ctnd pricint isvortte din afară de individ sau
celula ajung a o distruge 17).
v:;) Ch. Letournerlt�. Science el materialesme, Puris. p, iL
10) Th, Htlxley, L'evolul.ion el. origine des especes p, 2tYi,-Jve!J
Delaqe, La struclure de proptoplasnta 1895 p. ;)2.
17) A.. Wreismann. La vie el la mod LI'. 1'1'. p. 7(\.
[418]
418
Gr. C. Buţureanu
Ridicîndu-ne In seria animala, observam Că omul
să hrăneşte) creşte şi să înmulţeşte, dînd naştere la alţi .
indivizt mal mult sau mal puţin aseminea cu el; că lŞI
continua In acelaş chip vieaţa, plna c1nd pricint, fie din
afară, fie din lăuntru, 11 distrug 18).
Forma cea mal simplă şi mal cornplectă a vietei
ni se tnfaţoşaza prin celulă, In ia să află o intreaga
lume de vieaţă, tnfaloşind-o sub forma cea mal simplă
dar cu toate principiile sale 19), fiind capabilă prin creş­
tere şi tnrnultire să dea naştere la fiinţr superioare prin
inchegarea lor j omul este grupa cea mal complexa,
este societatea cea mal măestrită de lumI de vieaţă,
formată din nenumărate vieţt celulare 20). Acest com­
plex ca şi celula este supus aceloraşi principit. Cu toate
acestea tntre viaţa unicelulara şi între om nu este o
prăpastie, care sa-r despartă) ci un şir de forme mijlo­
citoare, care statornicesc tndestul de văzut linia de
unire; astfeliu de la ia creşte şi să, hrăneşte mărin­
du-şr cuprinsul şi la urmă să desface în doua forrntnd
2 indivizr "), ajungem la indivizi formati din grupe sau
colonii 22). Aceşn indivizI sau grupe să supun aceloraşt
leg] naturale; ast-feliu pe de o parte se diferenţiază a­
dopttndu-se mediulut ; pe de alta alegtudu-se cel mal'
apt şi tnvingtnd în lupta pentru traiu. Sub puterea a­
cestor trnprejurart individul sau colon ia şi-a schimbat
forma. Pe de alta, individul sau colonia dobîndeşte tot
mal multe cunoştinţr, pe care le lasă ca moştenire a­
celor ce au să urmeze, aşa încît pe încetul şi fara a
să fi observat bine, acel ce să nasc mal apot sint In­
zestraţt cu' mal multe cunoştinţi dectt nascatorit lor 23).
Dacă ne ridicăm de la grupa de colonii In seria
ascendenta,' ajungem la indivizi multicelularI; şi aceştia
18) A. Wllisl/'�an1t. Op. cit p. 91. 1. Dclage op. cit. p. 91.
19) EI'. Il'rţ6ckel. Essais de Psychologie cellulaire. tr, fr, 108. J.
Delaqe op. cit. p. \89. CI. Bernard. Lecons sut' les pheuomenes de la vie
tom. 1 p, 186.-Ii�1megt{y, Lecons sut' la cellule 1896 )1. 2.
20) Ch, Da�rvin. L'origine des especes tr, FI'. p. 570. J. Delaqe op.
cit. p. 89. EI'. l'laeckel op. cit. p, 114 şi Anthropogenie tr. FI'. p. fi C. Ge­
yenbau1·. Anatomie Companie trad. fr. p. 27.- R. 1;('crcho11!. La patbologie
cellllJait'e tI'. fI'. p. l7.
21) L. Roule. L'embl'iologie g('neraJe p. 40. J. Delaga op. cit. p. 65.'
L. F, Henneqlle op. cit p. 280.
22) D. Roule. Or. cit. p. 38.
�3) C, Dar·ll)�n. L'origine des j)SpeCeS II'. fI'. 1882 p. 564-.
[419]
Vremile preistorice În Romtnia
419
căzlnd sub puterea aceloraşr legI naturale precum: a
eredităţer, mediulut, selecţiuner şi a luptei pentru traiu
sau aşa numitei adapţiunr, sa tot modifica, trecînd din
forma in forma, din grupa In grupa, ptna la om. A­
ceasta trecere s-a sa vtrşit In scurgerea unul timp, pe
. ca re omul de ştiintă nu este în stare să-I hotarasca de
cit ln mir şi mit de anl ; iar mulţimea formelor de tre­
cere tot pe atit de numeroase, forme care multe
au disparut, aşa In ctt este greu a sa ţinea as­
ta-zi firul continuitate: formelor. Cu toate acestea de-
ducerea formelor una din alta putlndu-se statornici
în multe părţi, urmeaza ea ia a fost şi Intre cele alte
forme 24). '
Ar fi sa trecem peste cadrul restrins al studiului
nostru, intrind In amanuntele tntinser chestiunI a evo­
luţiet vieţer pentru a ajunge la om. Marele Darwin in
studiul sau "la descendance de l'homme" aduna toate
dovezile, care vin 1n sustinere a acesteI ider marr, a a-
cester legi; noi ne vom mărgini Ia indicarea partilor
principale, care ne duc la om ; pentru aceasta vom a­
rata aci concluziunile la care a ajuns cel mal vrednic
elev 01 scoalet lut Darwin, anume Haeckel 25): "nol a­
vem cele mal vecht organe ale corpulut nostru şi a­
nume: epiderma şi canalul intestin al de la Gastriade;
sistemul nervos si muscular de Ia verrnii inferiori : sis­
temul vascular, �ayitateaviscerala şi Sîngele de la ver-
i, mir celornatr ; inima si sistemul bronchia! de la cordo­
niene; organele simţurilor diferenţiate de la ciclostornr :
membrele şi canalele lUI Muller de la peştii primitiv:
şi organele genitale externe de la marniferele primitive.
Din aceasta deducere de organe şi sisteme sa ve­
de ca vietatile pe pamint cu format nenumarate va­
rietaţr. In cadrul studiului nostru nu poate intra nicI
macar indicarea acestor varietăţi, cel mult putem indi­
ca In trăsaturt mari clasificarea acestor varietăţi, pentru
ca din ia se sa poata mal uşor observa principiul evo-
24-) Filhol. Recherches sur les phosphorites du Querey, C, Darwin
op. cit, p. 54-5. . .
25) E. Flaec/i:el. Anthropogenie It'. Il', p. 612. Darwin, La descen­
dance p. 2,
[420]
420
Gr. C. Buţuraanu
lutier, si-n acelaş timp a să vedea locul ce-l ocupă O·
mul 1n clasificaţiunea animală.
Sistemele clasificaţiunet animale variază) unia for­
meaza 6 mari tncrengatun, alţi 8 şi alţii 9; această
din urmă clasificare este rea mal raspindita 26).
Animalele tnceptnd cu formele cele mal simple
şi ridicîndu-se tot către forme mal complexe, să impart
In 9 tncrengaturr şi anume: 1 Protozoerir, 2 Artropcdir,
3 Moluştele, 4 Celenteratele, 5 Echinodermele, 6 V errnir,
7 Tunicierele, 8 Insectele şi 9 Vertebratele ..
Din aceste nouă mcrengaturr, aceia caresă aproprie
mal mult de studiul nostru este a vertebratelor; de aceia
vom lasa celelalte tncrengătun şi vom urma clasificarea
mal. departe, numaI întru cît priveşte această lncren-
gătură. ..
Increngatura vertebratelor să tmparte In 5 clase:
1 Peştit, 2 Amfibiile, 3 Reptilele, 4 Păserile şi 5 Ma­
miferele.
Din aceste 5 clase) nu vom urmări decit clasa
mamiferelor, şi anume; mamiferele să Împart In 3
sub-clase. Monotrernele, Marsupialele şi Placeniarele.
Sub- clasa placentarelor sa tmparte tu 15 ordine,
din care cel din urmă ,şi acel în legătură cu studiul
nostru este acel al Primaiilor,
In privinţa ordinului Prirnaţilor vom urma clasifi­
carea lut Paul Breca 27) şi anume) impartind pe primaţi
In 2 grupe: Simienii şi Primarii. ,
Am Simienii cît şi Primarii se Impart la rîndul
lor tn ctte 2', grupe şi anume, Sirnienit în Catarinienl
şi Platarinienr, iar Primarit în Aniropoie; şi Omul.
Din această scurtă schiţă de Clasificare vedem Că,
omul OCupă treapta cea mal. înaltă din clasificare, că
diferitele animale ca şi omul au Intre ele punte comune
ceia ce face, \ca sit le gruparn în comun: în ordine,
clase sau tncrengaturr, şi ca numaI prin unele punte de­
osebeşte mal m\ulte sau mal puţin, după cum se gă­
seşte' în clasificarea animala mal aproape sau mal de-
26) Claus, Zoologie. Irad. 1'1'. 189:'.
27) PaltI Broca, Ilevue Anthropologique, 1888.
I
I
, I
[421]
Vremile preistorice In Homtnia
421
parte; prin urmare omul se apropie foarte mult de a­
nimalele, cu care face grupare şi In special cu antro­
poizit sau morniţele marr; ca formele sale cit şi consti­
tutuţia sa, sa deduc din aceia a morniţelor mari, dupa
cum acestea se duduc din a momiţelor mici sau si­
miene şi aşa mal departe, scoborlndu-ne în seria anima­
la, pina la animalul cel mal elementar 28).
(Va urma)
28) C. DU'l'lIJin. La descondance de l'homrue p. G67.
[422]
PETRU V. GRJGORIU
PREOŢII ARTEI 1)
(Omagiu marelui poet al neamului rominesc V. Alexandri).
"Mai bine-o moarte vie, decât o viaţă moartă",
Ai zis, poete falnic ... şi fruntea-ţt falnic poarta
Pe-a viacurilor zare coroana uneI ginte,
Ce-a dus şi duce facla cultureI Inainte!
E vie a ta moarte, ca raza de stea mare,
Luci-va neamul nostru de sus stralucitoare,
Neam drag in imei tale, războinic, otelit,
Ce ca sa-nfrtnga moartea, de moarte-t pregatit!
Te-al con topit, poete, în firea şi ideia
Homlnulul l. Cu arta al smuls din el scInteia,
Ş-aI scris! .. 'Şi"'decI trai-vei cIt ţerile rorntne ! ..
CaCI omul nu-t ce este, e cei a ce rarntne !
Şi vîrful penet tale muiat adînc In minte,
De tara, de trecutu-r, au scris cu-n dor ferbinte,
A cărui foc şi culme, nici un poet rorntn
Nu lau atins, ca tine şi n-au ramas staptn ! ..
Poe te, dormI în sfere pe-a nemurireI stînca!
Rorntnt din 'ori-ce parte uimiţt admira încă,
Cum au put�t sa scrie în grain de cronicarI,
\eniţa ta cea\ mi.că, simţiri aşa de l?arI.! ..
Cantat-ar cum din . harpe cint tngern prIn stele,
I
I) Aceste versur) ali fosL rosti Le pe scena 'I'eal.ruluf National din laş!
în sara de reprezentaţie. Ia deschiderea stagiune! teatrale, Octoru. 1903,
de cătră artistul Gh. A. Cil:ji1 .
. " "1
I
I
l'
[423]
Poezii
4!3
Prin Doine, Lăcrimioare şi Margaritarele,
Legende, Basme, Ode, Balade şi Pastelurr !
Oftarr medievale sub ziduri de castel un !
Poerne-n care tarnic .at strabatut morminte)
AJ dezgropat din ele figurI şi inimI sfinte,
Condus sub focul unul patriotizmu cald) !
Căntat-ar ţeri sublime, mărr, Iacurr de smarald!
Din sat în sat umblat-ai ca sa descoperi ctntu1
ŢaranuluI şi cultul ce are de parntntul "
Din care sa hraneste !.. AI scos din gropr, Ia soare,
Comoara poezieI de ctnturt populare!
CăCI al iubit ţaranul, dînd vecinic pentru dînsul
Scînteia minţet tale, s-at fost părtaş la plînsul
Vărsat de el în viacurt ' Durerea) bucuria
LUI, tu le-ar dat un farmec ceresc şi poezia!
Caci din a vieter tale ziorI dulcr de primavara,
Pan' la a bătrtneţet întunecată sara,
Iubirea ta de neamul rorntn, te-au incalzit
Simţind) ştiind Să suferi cit el a suferit ! ..
Tributul tau de aur l-at dat cu prisosinta
Acestui neam ce jalnic dormia în suferinţa,
In umbra, mut şi singur, când tu şi c-o pleiadă
L-aI ridicat Ia soare, Europa ca să-I vada!
AI scris cu măestrie sub ori-ce forma cultă !
Ctndirea-ţt înţeleaptă impune, s-o asculta,
O cinta, povesteşte şi o urmeaza-n viaţa
Poporul scos din noaptea trecutului cu ciaţa !
O bard măreţ, şi-Il Teatru, esti cel lntat în . ţara,
Caci în aceasta şcoala adus-alo comoară,
Dind tipurr, caractere şi nume şi figuri,
Oglinda vietei noastre sub măşti, mişcarr şi guri 1
AI scos din întuneric, din noaptea lungă, trista,
Părţi vesele şi scene cu pana ta artista,
Luînd din sinul vieţer acestui neam mahnit,
Tot ce artistul poate gasi mai nimerit l.,
Şi azt şi totdeauna trec tipurile tale
Tot vii, cacr sint luate din cele mai reale
Momente, start şi locuri cu artă şi simţire
Ce ni să perindeaza vit toate sub privire;
Vedeţi cum trece Inca az! Barbu Lautarul,
[424]
424
Petru V, Grigoriu
Cu ca re-odinioară tşr tndulciau arnarul
BoeriI toţi 1 Cu dînsul o lume dispăru
Ce va trai, poete, prin ceea ce-al scris tu !..
Pri viţt şi la Cucoana Chiriţa; veche muza,
Cochetă prin saloane şi-acasa tot hursuza .. ,
La Moise orîndarul, la Şoirnan din "Cetatea"
APOI la Banul Vulpe şi la ... singuratatea
Poetului Ovidiu, bătrîn, cu suflet mare,
Aşa cum al tău geniu putut-au să-I măsoare!
ApoI flăcăul Graur cum în "Cinel-Cine1",
Prin sat colinda după copile singurel l.
Şi tipul lUI Galuscus şi alte tipuri multe
De sus, de jos, din paturr şi culte şi inculte ...
ApoI ne-arăţi figura deşteaptă şi vicleana
A lut Despot si-n urmă domnia moldovană
Sub alţi stăpint tot aprigr l.. Si-n cerul poeziet
Te-nalţ: şi scrii cu lacrimI "Fîntîna Blanduzier'";
Horaţiu poetul ce muşca prin satire
Şi zgudue prin versu-r duios orr-ce simţire 1 ..
Si al creat pe Getta, tip gingaş de femee,
Să fie cea mal dulce a liret lUI, sctntee !
Tu te-al văzut Intr-Insul, CăCI cit şi el de mare
NOI te vedem, poetul, rominilor popoare! ..
Eroii de la Plevna şi Griviţa ştiu încă,
Cit i-a CÎntat de dulce durerea ta adîncă,
Cu balsam 'aruncat-al pe ran: de la război,
Ctntlnd pe Valter, Peneş şi alţi curcaru eror,
*
*
Un sfert' de viac trecut-au de cind luă viaţă,
Acest mănunchiu artistic pe scenă astă-zi faţă;
De cînd batrtnir mai�tri.' arti?t1 iubiţ,I şi mari,
Au fost It\. Teatru prunn trufaş! societan !
Un sfert de viae!! S-ar zice că iert a fost, căci pare
Că mal vedem pe scenă şi azi triumfatoare
Figurele-nţetepte, cu [?C, talent şi arta,
A unul Balanescu, artist al cărui soartă,
A fost nedreapta, crudă, cact rîvna şi speranţa,
Puteau în �dmirare să-I dea artist şi-n Franţa l,
.'
[425]
Poezii
425
Un Calino, un maistru cu sceptru, şi Luchian,
Iubit de orr-ce public, cult, nobil şi profan 1
S-au sltns, bătrinit scenei, cu Millo, toţl in groapa! ..
0, Millo ... crier, suflet gigant ce tot adapa
Luminile lUI, setea artiştilor de azI...
El, e stejarul scenet pe care cresc micI brazi! ! !..
Serbatorind gruparea de-un sfert de viac de arta
Sa zicem celor care si-n groapa Iaurt poarta:
"Mai bine-o moarte vie, de cât o viaiă moartă!.."
13 .şi 14 Oct .. 1903.
ARTISTUL
Unul artist de teatru se cer lnsuşirt multe:
Sa fie altul vectuic, fiind tot el In rol,
Adînc bun simţ În toate, de public sa asculte,
Sa aiba forul sacru chiar cînd e teatrul gol...
Sa fir artist mar trebui ca sa-ntrupezt în plin
Talent, organ figură şi. .. celelalte vin 1...
I
[426]
VALERIU HULUBEI
Din viaţa oraşelor
OOMEROI'OL şi INIJUSTRIAi)
Mi-am luat sarcina să vorbesc despre cornerciul şi in­
dustria la oraşe. Aceasta însamnă a vorbi despre cornerciul
şi industria aproape a iutregit ţăl'L In conferinţile ţinute de
domnit A. D. Xenopol şi Gh. Ghibănescu vi s-a dovedit cum
In oraşe se concentreaza activitatea industrială şi corner­
cială a uner ţarI. N egustorit şi meseriaşi! oraşelor nu sa­
tisfac numai nevoile ttrgovetilor : satenit la oraşe vin de-şt
Iirguesc lucrurile de nevoe şi la meşterit din oraşe îşI co­
mandă cele trebuitoare. Chim' cînd satenir îşl trrguesc
mărfun de la neguslorul satulur, acesta tol de la oraşe
îŞI procura marfa. Şi În fine tot la oraşe .viu sateni!
de-şt desfac produsele muncii lor, fie agricole, fie in­
dustriale.
Subiectul conferintet mele fiind foarte irnpor lant şi
,ClI interes de actualitate pentru ţara noastra, al' nece­
sila mar multe ceasuri de convorbire; în marginile unul
ceas însa nu voiu Plutea dezvolta decît o parte din ce
aş du-i sa spun. \
Cînd abordăm subiectul acesta, cea dlnttiu intrebare
este: care e întinderea induslriet si comerciulut în tara
noastră � Cîtă poporaţie Işr aduna 'mijloace de existenta
i) Conferinţă rostită in aula Universităţer din Iaşr, In ziua de j(j
Februar 1903, din ciclul conlerirrţilor "Din viata oraşelor" n SocietiitiI
ştiinţifice ?i Iiteraro,
[427]
Comerciul şi Industria
427
din aceste ocupatiunr ? Şi apot în mîna cui se află co­
merciul şi industria în ţara noastra?
Puţine cifre sînt de nevoe. Statistica ne dă 140,000
meseriaşi de toale categoriile, adica cam atîtea familii
tşt agonisesc traiul. Pentru industria mare, adică fahricr
de tot felul, ni se da la 250 fabricr. Relativ la indus­
tria minieră dăm numar două cifre, anume pelroleu se
extrage 220,000 tone anual, iar sarea la 90,000,000 ki­
lograme; ar trebui sa inşirăm toate bogăţiile miniere,
ba chiar toate celelalte bogatir de tot felul, pentru că
toate aceste bogăţii prin comerţ se desfac şi numar asl­
fel ne-am putea face o idee de întinderea cornertulur.
Nu putem da o stal istica de numărul comercianţi­
lor, dar ne putem da sama de CîţI oamern al' putea trai
din comerţ, judecind din urmatoarele date statistice.
Mal întîia cu privire la import, export şi transit, Tara
noastră face un import de 400,000,000 leI anual, iar ex­
portul se urcă la suma de 300,000,000 ler. In porturile
ţariI noastre vin anual peste 30,000 vase cu o capaci­
tate de peste 80,000,000 lone. Posedam deja o ma­
rină comerciala, vre-o zece vapoare maritime şi tot pe
atilea pe Dunărea. Numar din transitul ce se face
prin ţara noastra, se cîştiga 20,000,000 ler anual.
Şi inca portul Constanta nu e gala. Cînd se va sfîrşi,
Constanţa va deveni cel mal mare port pe marea
Neagră, Odessa va scădea mereu. Cacr prin Romî­
nia se vor face transilurile între Orient şi centrul
Europei: mărfurile cari cel' în calatorie timp scurt pe
aice vor trece. Apot comerţul interior al tărit, circulaţia
avuţiilor de lot felul din ţara noastra, se urca la sume
cu mult mal marr decit cele de la import, export şi
trafic. S-ar urca probabil la miliarde. Acum puteţi judeca
ce Întindere au şi pot lua mereu afacerile comerciale.
Dar în ţara aceasta, aşezată la un loc atît de în­
semnat, în aceasta ţara atît de bogata şi cu de toate
îndestulată, în mîna cnt se afla industria şi comerţul?
Cine face să circule bogăţiile de tot felul şi cine con­
fecţioneaza din materiile prime obiectele industriale?
.Romînii sau strâini,t?
Statistica ne spune ea din cel 140,000 meseriaşi a-
[428]
428
Valeriu Hulubei
proape 70% sînt Rorntnr, ca în Moldova acest procent
scade coborlndu-se în unele oraşe şi la 10%• judecaţt
dupa Iaşi, pe care îl cuuoaşteh bine prin experienţa
d-voastra, Aci sînt unele meserit, în cari nu gasim Ro­
mlnt. Cine a auzit macar un pălărier rornln ? Aratati-nu
un croitor bărbătesc romtu, sau o modist t rorntncă ? .
Ginditi-vă la un giuvaergiu rornln, etc.
Daca trecem la industria mare, la fabricile noastre,
cestiunea nu e mal puţin dureroasă şi primejdioasa. Aei
ne lovim de cesliuuea capilalurilor străine. Reprezen­
tanţii tarit impreuna eu guvernele an ţinut sa se creeze
aci în ţara o industrie şi de-aci legea pentru încurajarea
industriei naţionale din 1887, prin care se dau urma­
toarele a vanlagit intemeelorilor de tahricr: li se da tere­
nul necesar în ort-ce punct al ţariI ar dori sa instaleze
fahrica : apoi pe timp de 15 aur nu platesc nicIo dare
catra stat, judeţ sau comună; timp tie 15 31:1 pot In­
troduce în ţara fara taxe vamale ort-ce maşinarit ar fi
de nevoe şi orr-ce materii prime negasile în ţară; apor
li se acordă o reducere de taxe pe C. F. R. Statul, în
scurt, prin asemene Incurajărt şi prin unele prime acor­
date la unele Iabricr, păgubeşte anual 20,000,000 let.
E un frumos sacrificiu din partea statului pentru a se
crea o industrie nationala. Dar pe lîngă stat, mal fac
sacriflcir şi locuilorir ţărit plătind mal scump produsele
fabricilor din ţară, ,de cit aceleaşi produse mal înainte
de a avea o industrie uaţiouala.
EI'a de aşteptat cel puţin ca asemenea sacrificit sa
tolosască Hominilor. Aceştia însă nu s-au silit să lmbră­
ţişeze dînşiI industria mare şi să lupte din răsputeri
ca în adevar sa' avem o industrie nationala. Tot strainii si
. .
lot capitalurile străine stăpînesc industria mare. Cînd
slrăinit aCI vazut \ că nu-şt pol desface mărfurile in ţara la
noI, din cauza ta\elor vamale ridicate, şi ridicate în inte­
resul proteguirii industriei naţionale, atunci au găsit un
mijloc şi mal bun \penlm el. Ca să nu li rămînă capi­
Ialurile neproductive în ţară la el, le-au adus În tara
la noI, de-aCI creat ţndllstria mare aşa zisă naţională. De
asta data aO venil şi strainiI odata cu eapitalurile. NoI
Romînil muncim pentru a faee pl'oduetive capitalurile
I
I
[429]
Cometciul şi Industria
străine, a căror dohtnzj trec mereu peste graniţa. Aceasta
e netăgăduit o situaţiune dureroasă pentru noi rorntnil.
Sint încă unit cari cer' şi cheamă mereu capitalurile
străine. Aceştia, dacă nu cunosc tncurcăturile ce ne-an
produs capilalurile străine În ţara la .not, apot bine ar
fi sa judece din exemplele recente ale Burilor şi Vene­
zuelii. Capilalurile străine lusamna înfrîngerea senlimen­
tulut naţional:
Inca doua vorbe asupra industriet rnart : care in­
dustrie mare se poate dezvolta In ţara la noi ? Scurt
şi hotărîtor numar acele fabrici se pot Intemeia cari
îŞI gasesc materiile prime în ţara la 1101. A cauta,
sa desvoln o industrie mare cu ajutorul unor materir
prime aduse de peste granih, e o mare greşală. Un
exemplu: Avem In ţară o fabrică de" cue. Ea tşt aduce
materia prima din strainatate. Insa judecaţt : 100 kil,
fer brut îl plăteşte let 17.50 în străinătate; cuele fabri­
cate gala din străinătate însă le cumpără negustorul cu
17 let 100 kil. Cum se explică oare {�ă fabricantul din
strainatate să dea cuele fabricate cu 17 ler suta kilogr.
pe cind ferul brut sa-I vinda cu 17.50 let ? Negreşit că
nu e alta de cît uciderea industriei din Romînia. In a­
devar mal poate concura fabrica ·de cue de la nOI din
ţară cu cea din strainntate, cînd plateste ferul brut mal
scump de cit negustorul plăteşte cuele fabrica te? VeţI
zice : oare pot fi fabricanţt în străinătate care să vinda
cuele mal eftin ca ferul? Ar trebui să piarda, să se
ruineze. Nu e exact. Ceia ee pot perde în Romînia mo­
mentan, îşI scot prin vinzarea mal eu preţ în alte tărt.
Aceasta ptna crud industria ferului va fi zdrobită In Ro­
mînia; atunci îşI vor scoate paguba prin stăpînirea pieter
romrneştt.
Trecem acum la comerţ. Să ne întrebăm în mînile
cHi se afla? Nu poseda m încă o asemene statistică. Dar
e un lucru pe care îl putem cunoaşte prin nOI tnşine.
D-} A. Do Xenopol, în conferinţa despre "starea oraşe­
lor" v-a spus că cea mal mare parte este în mînile
străinilor. Dar n-avett nevoe să vă spună nimene acest
lucru. Inteleg să vi se spună lucruri din alte ţărt ne­
umblate, şi pe cari singuri nu le puteţt constata. Dar
tine din d-voasln\ nu vede în mînile eul e negoţul în
[430]
430
Valeriu HulubeI
oraşele Homtniet ? Faca cineva o escursiune geografica
de la Dorohot la Severin şi se va convinge ca 1q 01'1-
care oraş din ţara neguslorir straint sînt foarte nume-
. rost. EtI cunosc prin mine tnsumi multe oraşe, Am stat
în Severin, In .Caracal, am vizitat Craiova, Slatina,
Giurgiu, Corabia, Buzeu, R. Sarat, Bacau, P. Neamţ, Tg.
Neamţ, Roman, Vasluiu, Botoşanr, Dorohoiu şi Bucureştr,
In toate aceste oraşe cu gren gasiam negustori romtut.
Negreşit prin Moldova oraşele sînt cu totul înţesate de
neguslorl slraint ; prin Muntenia şi Oltenia sînt mal pu­
ţinI strainr şi mal mulu Homtnr. Statistica poporaţier
tarir romrneştt ne da vre-o ()OO,OOO strainr în ţara. din
care peste 300,000 evreI. EI bine cu ee se hranesc toţI
aceşli straim ? Nu cumva sînt fuuctionarr ? Negreşit atiL
mal lipsi, EI însa "se hranesc cu ce cîştiga din negoţ şi
meseriJ.
Constitue oare o primejdie faptul acesta ?F'aptuI
ca comerţul şi industria oraşelor sînt în mîna strainilor,
a evreilor neasimilabih, cu interese proprit 101', rezultînd
din instinctul de conservare etnica, nu sdruneina des­
voita rea pacinică şi normală a poporulut rornlu din Ro­
mînia libera? Cu alte cuvinte să raspundem la întreba­
rea în mînile cui ar trebui să fie comertul şi industria
în oraşele noastre, Respunsul la aceasta întrebare mi-a
fost uşurat in parte prin conferinţa d-Iut A. D. Xenopol.
Cesliunea de a şti În mînile cui trebue să se afle
cornerciul si industria în" tara noastră merita o deosebita
. .
atentie. Sînt oamenr distinşr, cu cultură Înaltă, oamenI
meniţi chiar a creşte şi educa tinerele generatiunt, şi
cari nu gasesc ul) pericol În faptul că comerţul şi in­
dustria Să fie în mînile strainilor. EI ne spun fara În­
cunjur şi fara jenăI şliiutifica că ţara şi poporul romin
c:ştiga dintr-un c?�erciu ş� industrie dezvol�ate, 0,\'1 d�
cine ar fi exercitate, străin 01'1 rorntn. ŞI aceştia ÎŞI
pun în practică teoriile, cacr nevoile lor de toate zilele
şi le satisfic la negustort şi meseriaş! necrestint.istraint.
calornniiud şi hirfind ,În acelaşi timp pe puţiniI Jlf'gustorI
şi meseriaş! rominI. Dar pentru ce comereiul şi indusll'ia
să fie în mînile romÎniloJ'?
I
[431]
Comerciul şi Industria
431
In orz ce ţară din lume, la ori ce popor se constată
că comerciul şi industria sînt în mînile naţionalilQr.
Şi aceasta pentru că cornerciul şi industria sînt iz­
voare nesecate de avuţie şi decr mijloace mereu cres­
cinde de traiu. Şi cred că romtnir-; nu tott, dar cea mal
mare parte - au ajuns să se couvingă=- din cauza crizei
economice şi financiare prin care am trecut-că funcţi­
unile nu mal pot fi un mijloc nesecat de existenţă. Ro­
mlnit din experienţa lor cunosc cum din cornerciu şi
industrie strainit tşi agonisesc în ţara noastră nu numar
existenta dar adună si averr.
10 J _ •
Lucrul se prezinta mal grav. Sînt părinţi de familie
din oraşul nostru, din. societatea aleasa, foarte tngrijit!
de viitorul copiilor. Cunosc unul (lin aceşu parintr, care
are cinci copil şi care se Intreaba: ce carieră, ce mijloc
de ezistenta să asigure copiilor? EI vede bine ca nu
mal e posibil în functiunr : el singur funcţionar con­
darnnă functionarizmul. Dar ce sa-şr facă copiit ? Să-şt
deIe copiit În cornerciu sau industrie? Oare copiii lut de
comerciu şi industrie sint bunr, îŞI zice? I-ar da hu­
curos la comerciu şi industrie, dar nar vea tocmai
el să facă Începutul. Să înţelege lesne, este o criza
sufletească în sufletul părinţilor cu privire la viitorul
copiilor. Opinia publică Însă nu e deprinsă să vadă ro­
mtnr din High-life tnbrăţişind comerciul şi industria. De
aceia nehotărîrea în inimile parintilor, şi de aceasta Ile­
dumerire şi şovăire a pariutilor numar copiit vor suferi.
Şi nu e vreme de şovăit, C.aCI în comert ţii industrie
trebue păşit cu hotărîre şi incredere. Copiir noştri ne
întreabă ce cariera să îmbrăţişeze. Trebue hotarit să
le arătăm comerciul şi industria. Aci sînt mijloace de
existenta fără sfirsit.
. .
Dar nu e numar acest interes de a dobîndi mij-
loace de traiu pentru copiit noştri, care ne face să zicem că
comerciul şi industria trebue să fie în minele nationalilor.
E un alt interes chiar şi mal mare. E vorba de prime­
nirea paturilor oraşăneşlt prin sporul poporatiei sateşlr.
Vi s-a spus aei de dl A. D. Xenopol, ea este un feno­
men social de cea mal mare tusemnalate primenirea
paturilor conducătoare de poporatia tarăueasca, prin fi-
[432]
Valeriu Hulubei
liera comerciulut ŞI industriei oraşelor. Nu e nevoe de'
inalta filosofie şi de multa ştiinţa pentru a observa şi
constata caIa oraşe paturile couducălore se subţiaza
mereu, descresc. Nu avem gindul sa ne oprim la
cauze; fie· ca munca şi' lupta pentru existenţa la
oraşe e mal acută şi istovesc din generaţie in gene­
raţie puterile fizice şi intelectuale, fie ca viaţa ora­
şaneasca prin multiplele şi variatele prilejurI de pe­
trecert şi dislractit ne face sa nu dorim un numar
IU.::we de copil. Ceea ce e sigur, e ca patura conduca­
toare descreşte, îşI săcatueşte puterile.
Patura ·ţaraneasca da mereu un spor de poporaţie.
Acest-spor de poporaţie navaleşte Ja oraşe pentru a-şr
agonisi existenţa din cornercin şi industrie. Aci intra
ca ucenic: �·i îşI ctştiga traiul din prima zi. Parintele
nu . are nicIo cheltueala cu fiul. Comercianlul şi in­
dustriaşul e bucuros ca îşI găseşte ucenici muncitorr,
fara pretenţit şi cu ajutorul cărora se tnderntnează În
comercin şi industrie, fără a face în schimb mart chel­
tuelt, Ucenicii de azt ajung negustorii şi meseriaşit de
mîne,pentru ca în cornerciu şi industrie inteligenţa se
ascute, se desvolla. Cel tuzestratr de Dumnezeu ajung
sus de tot în aceste aclivilatr sociale, iar În a doua
generaţie patura ţaraneasca se urca tot mal sus în rîn­
durile paturir conducatoare. In chipul acesta se face o
selecţiune naturală Îll." patura ţ:11':1neasca şi o primenire
necesară în patura oraşaneasea. Fara această primeni­
re paturile conducatoare se auemiaza. se tustraineaza
de masa poporului.
EI bine acest 'fenomen universal de primenire so­
cială este astăzt iwnbura; şi coniraeis prin faptul cel co­
merţul şi industria din oraşele noastre, în mare parte,
sînt în mînile ooreilor. Masa compacta a strainilor ne­
asimilabilT, ocupînd eomerciul şi industria în oraşe, opresc
circulaţia stngelut în �oporllll'Omln. Şi .aceasla e o primei­
die nationala. Căct de unde se va primeni patura condu­
catoare, pe care o videm cu toţii cum se subtiază P Dara
se va p: imeni cu sînge străin ueamulur, primejdia nu va
dispărea, cacr viitorii conducatort VOI' avea i9B1 străine
naţiuniI. Iar dac:1. nu se face primenirea, raul inc:1 e
mare, căcI ce facem (�:ll spol'ul de (loporaţie ţăraneasca?
[433]
{
Corner. iul şi lnduslria
433
Acum ne putem da samă ce mare rol In viaţa unul
popor joacă couierciul şi industria. Ceia C2 este inima
In corpul omulur, aceia esle cornerriul şi industria într-o
ţara. Prin inimă trece 01'1 ee picătură de singe pentru
a se duce să hrănească cea mal departata celula a orga­
nizmulut ; prin comerţ şi industrie se schimba avuţiile
din toate unghiurile ţarer, prin comerţ şi industrie se
face circulaţia stngelut social, primenirea paturilor con­
ducatoare.
Viaţa sociala a unui popor se poate compara cu un
orgauizrn animal.toate funcţiunile vieţii sociale într-o tara
t rebuesc făcute de acelaş popor; un element străin
neasimilabil e tol atit de primejdios vieţii sociale, ClI m
al' fi primejdios vieti: animale un corp strain neasirni­
lubil introdus În orgauizin.
Dar sa vorbim de o allă primenire, anume prime­
nirea artificială. Patura conducatoare a simţit nevoia
primenirit şi de aceia În lipsa selectiunit naturale prin
comercin şi industrie, il creat uu mijloc nrtificial de
primenire prin şcolr. V-a spus �i d-I A, D, Xenopol acest
lucru, Şi e artificiala aceasta primenire, nu numar pentru
ca nu se pol alege şi cunoaşte (�eI mal hum copil, dar
şi pentru ea prin şe011 din cauza unet ocupaţinnt intelec­
tuale îndelungate şi incordate, se deprima şi se rnaduşa
puterile copiilor bunI. N L1 inlr-o singură generaţie se pot
urca de jos pană sus.
Cind constatam că slrăinit aCI pus mîna pe o mare
parte din industrie şi comerciu, efi. in nordul ţnr'il nu­
mar stranir le poseda, cind am aratat cll de mare nevoe
e pentru nOI Romînil sa punem mtna pe cornerciu şi in­
dustrie Întrebarea e : le vom putea recîştiga ? Putem
spera ea rorntnit să ajungă, în ţara lor, staptnr pe co­
merciul şi industria ţfll"il? Fără nici o ezitare afirmăm
că vom aiunge stăpîni pe comerciul şi industria ţări1,
VOl'n izbuti să restabilim circulaţia sîngelui najional,
Cille e romînul care Să stee pe gîndurI şi sa se cla­
tine In credinţa ca le vom dobîndi? Esl.e cineva?
Cînd popol'lll romIn a ştiut şi a putul sa ocupe nn
loc de glorie tnlre popoarele şi ţarile EuropeI, cînd
am cîştigat independenţa politica a ţariI, ()lI vom pu-
i
[434]
434
Valeriu Hlilubel
lea să cîştigăm independenţa economică din lăuntrul ta­
riI '? E o cestie numai de timp, cîteva decenii de muncă
din par lea poporului romtu Intreg, şi vom cîştiga izbînda.
Ce trebue sa facem pentru a pune mîna pe comerciu
şi industrie? Cel mal însemnat lucru este ca poporul ro­
mîn înt1'eg să fie într-un cuget, intr-ttn gînd. Toate
păturile sociale, atît cele conducătoare cît ş'i cea ţără- '
nească să aibă numai un gând; anume dragostea de
comerciu şi industrie. Convingerea ea ele sînt izvoare
nesecate de avuţie şi deci mijloace mănoase de exisleuta, că
înlesnesc circulaţi unea stugelui naţional prirneniud pătu­
rite conducătoare, să unească pe lotr romtuir într-un
gînd. Numai ctnâ va fi unitate de idei în această p'ti­
vinJă, numai aiunc; vom izbuti în luptă. AtuncI pa­
tura conducatoare va pune mîna pe comerciul şi in­
dustria mare; patura mijlocie şi cea ţărănească vor a­
capara cornerciul şi industria mijlocie şi mică. Mal ales
clasa conducătoare e nevoe să pună mîna pe cornerciul
şi industria mare; cact cornerciul şi industria mijlocie şi
mică nu pot fi de cît în mîna acelora, în mîna cut voesc
marele comerciant şi industriaş.
Clasa noastra conducatoare e compusa aslazr numar
din funcţionar: şi profesiuru libere; lipseşte dintre condu­
catort marit comerciantt si induslriast. Si aceasta e In dauna
• ;.. Il ;.
conducerii ţării. Sa va clarifiic printr-un exemplu ce voese sa
spun. Să luăm parlamentele a doa ţarI şi să le comparam.
'"
\'� :�.�. � �� ',�\
1111 � j i � ] 1 i'/[
1< .:J u � < u r...
I=F=ra=· n=ţa='a=--=I'=e=î=n=c=aŢom=e=l'a=D=el=)l=lta=' �=il=OI=' =====.=r!"==72"'=11=4="111=2=2\"=,�=7o""'lm�61'==2"==951
Anglia are in Camera Comunelor . 1\1:3��11ILOolrorcdlŢ,
Vedem ca în �arlamentul cele! mal laudate ţărI, Anglia,
avem 100 negustort, 132 agricultorI şi 131 industriaşi, tol al
3(-)3; aceştia Iormlud majoritatea conduc trebile Angliei. In
Franţa avem agricultort 7"2., industriaşi 41, cornerciantt
22, total 135; pe I cînd profesiile libere cu functiouarii
la un loc fac 365, dect aceştia conduc destinele Franţet.
[435]
ComerrÎul şi Industria
435
'1'
In parlamentul nostru cttr neguslo l'I avem, cîţi indus­
triaşr, eîţl agriculton ? Cine conduce trebile ţi\l'il noas­
ITe? In 01'1 ce caz vor li oameni în Vi\ţaţl, marr cartu­
rarr, dar nu-s oament cari sn cunoasca afacerile tarir,
Şi fiind ca nu le cunosc, nu se Ingrijesc de ele.' Un
exemplu de neînţeles. Avem nişte mine de antracită la
Tg . Jiu ; adusă în Iaşi, antracila se vinde 1000 kil. cu
7[) lel. Se aduce alracita din Husia prin Galaţr tot aci
în Iaşi şi se vinde 1000 k il. cu 65 let. Cum se explica?
Sl1 se aduca din Rusia cu vapoarele pînă în Galatr şi
de aei cu trenul plnă la Iaşt şi totuşt sa se vinda
tona 65 let, mal eftin de cît anlracita de la Tg. Jiu?
Cum se face ? Iala cum: transportul unui vagon car­
bunt de la Tg. Jiu la Iaşi costa la C. F. R. 226 leI.
Daca acest transport s'ar eftini; s'ar putea vinde
mal ettina antracita din Tg . Jiu decît cea ruseasca. Cine
însa se deshata în parlament lucruri de acestea? Cine
are interes? Negreşit ca romtrn tOţI avem interes la
prosperarea ţariI, dar un interes mal mult teoretic. Cel
ce e tu jocul afacerilor are şi un interes de existenta
şi dezvoltare personală.
Clasa conducatoare trebue sa puna mîna pe comerciul
şi industria mare. Aslazr un parinte din nobleta romtna,
ctrul are mal multt copil, pe LoţI tt desliueaza la cursurt uni­
versitare, la profesiunt libere, la functiunt. Faptul ca au
avere n îndreptăţeşte, cred el, să ocupe functiuni mal
gras platile. Aceasla e o greşala. Calea de urmat e sa
se dea aHa ocupaţiune liec:1l'ut r.opil; unul sa tmbrăţişeze
comer!'iul mare, altul industria mal'C, altul sa fie militar,
altul funeţionar. Şi aceiaşl cale va trebui urmata atit de dasa
mijlocie, cît şi de patura ţru'aneascil. Părintele sa nu dea
la toţ1 copiii ocupaţiUtll bugetare, ci unul, doI la eomerţ
şi industrie, iar unul dot la miliţie, funcţie. Ţara are
nevoe de oamenI în t0:11e activitaţile. Cînd se va proceda
astfel, reuşita va fi sig'ura. Cind copiiI noştri VOI' fi tn joc
pentru a-şI cÎşliga trailll din comerciu şi industrie cine se
mal îndoeşle de izbîndă? CacI copiiI vor avea sprijinul pa·
rinţilor, fraţilor, VOI' avea ajutorul întregulUI pOpOI'. In
modul acesta nu am mai avea o clasă de negustori
şi de meseriaşi, 'izolată şi fără legătură cu păhtra
[436]
436
Valeriu Hulubet
conducătoare şi cu' cea ţărănească, cum a fost odini­
oară. Comerţul şi Industria va fi afacerea poporului în­
lreg, a tustrelelor clase sociale, ocupînd fiecare o parte
din comerţul şi Industria mare, mijlocie sau mica. Va fi
o legătură de sînge între deosebitele activilătt sociale.
Dar pentru a ne face copii! cornerclantr şi industriaşr,
cum sa urmăm ? să-I dăm la şcoh de meserie şi de comerţ?
sau să-I dam în ateliere şi prăvălit ca ucenicr, şi în fine la
urmă slaplnt ? Am credinţa nestramutata că prin scolI
nu vom izbuti la crearea de negustori şi meseriaşi. In
scolt copiii se deprind ClI o muncă relativ uşoară, dar
aspiraţiunI marete. Din scolr copiiI esă la vrîsta cînd
nu mat pot fi mladietr, nu se mal pot deda la munca
grea. Pentru ca să înveţI o meserie, se cere mult exer­
ciţiu, lucru mult. Intr-o şcoala. nu poate fi mult de IUC1'U,
cel puţin altla ca sa-r deprindă pe cel 50 sau 60 şcolarr.
Apot tocmaI din cauză ca-s multr şcolarI, şi unul singur
care îl tnvata, metoda de a-I invata meseria nu e de
ctt teoria. Judecaţi din contra despre un atelier în care
sînt 5-6 ucenici şi 2-3 calle şi un stăpîn. Un atelier
are mult. de lucru şi variat. Fie-care calfa are cîte j sau
2 ucenic! tn ajulor : calfa învaţă pe ucenicr, decr un pro­
fesor la 2, îI învaţă fără teorie, numai prin exerciţiu.
ApoI ln ateliere copiii cunosc viaţa de meseriaş, ceia ce
1n şcolt nu se poate' afla. Meseriaşul format prin şcolI
cade totdeauna în concurenta. cu cel format din ateliere;
acesta la nevoie îşI restrtnge mijloacele de întreţinere
potrivit cîştiguluI. Cît despre negoţ, toata. lumea vede cn
din şcolile de comerţ nu esă neguslort.
ştiu că rnultr parinţt nict nu vor sa. se gindeasca.
a-şt da copiii ca ucenicr. Cum sa. stea alăturea cu badea
Ion? Cunosc 'asemenea părinţi. Dar tntrebati-r pe aceşti
parinţt pentru. ce-şI lasa. copiit la şcoala primara. alaturt
cu cel desculţt, şi stricatr P De ce nnmai în şcoli vor
egalitate între \§colari, democraţie, şi la comerţ nu?
Sînt nevoit, sa mal dau un argument în favoarea
punerit copiilor �n ateliere şi pră vălif ca ucenicI. Pen tril
şcolI statul trebue să cheltuiască sume mari, iar rezul­
tatele sînt 1n orhce caz problematice. Pe lîngă aceste
sacrificii ale st.atulul, parinţiI chelluesc cu copii!, atît eH
[437]
Cornerciul şi Industria
437
aceştia stau în scoale. Şi e o cheltuială mare aceia pe
care o fac pariutii. N-ar ti 'mal bine s-o capitalizeze pa­
rintir ? Căct dîndu-şt copiil la ateliere şi prăvălit, aceştia
nu mal au nevoe de cheltuelile părinţilor; din întîia zi
stăpînul pravaliet şi atelierul dă hrana, locuinţă şi îm­
bracaminte uceniculut. O rezervă de făcut, anume; cel
bogatr, în stare a mînui comerţul sau industria mare,
aceia pot trece tutiiu prin şcoh, rămînînd a face 1 an
sau 2 de ucenicie pentru practica mal pe urma.
Ramrne de explicat şi rolul capilalulut în comercin şi
industrie. TOţI o zic şi o repetă: în comercin şi industrie se
cere capital. Cu ce să deschizr pravalie sau atelier, dacă nu-t
capital? La slujbă nu ni seeere capital. Romtnit n-au capi­
tal, de aceia nu pot pune mîna pe negoţ şi meserit. Mal
tntrin e o greşala a susţinea că rorntnit nu au capitalurt.
Sînt foarte multt Romtnt capilalişlt. Şi apot nu s-ar putea
forma ca pitalurt sociale? - Dar chiar acel cari nu dispun
de nict o avere, încă îşI pot forma capitalurile necesare
în comercin şi industrie prin muncă şi economie. Cum
şi-au adunat capitaluri cei ce le an astăzt ? Cum strainir
în ţara la nOI îşi agonisese averi din nimic? Numar prin
muncă şi economie. De ce romtnii n-ar face tot astfel în
ţara lor proprie?
Şi trebue să accenluam că daca există vre-o acti­
vitate socială, în care să se poală aduna capitalun, apot
desigur că nu este alta de cît comerciul şi industria.
Negreşit în comerţ se pol aduna capitalurt mal mart şi
mal lesne de cit prin industrie. Şi apot e munca mal
uşoară de cît a neguslorulut ? Cu o muncă numat de
vînzare, negustorul are posibilitate să-ŞI adune capitalurr.
Să. facem o mică. comparaţie între Iunctionan şi
negustorr în această privinţa. Functionarir nu pot aduna
capitalurr: mal mttin pentru că intraţi de pildă cu 100
lei lunar, are pretentii marr, de conducator al poporului,
şi nu-r ajunge leafa, se mal tndatoreaza. Cu rît înain­
tează în slujbe, cu atît tşt urca şi cheltuielile; ba la o
avansare, de pildă, dă un banchet şi se indatorează şi
mal tare. Functionarul nu poate avea spirit de prevedere,
el ştie ca leafa îI merge pe ori-ce lună; ba, pana la
moarte e asigurat, cacr va avea peusiune. Chiar un func-
[438]
438
Valeriu Huluber
ţional' rau e menţinut în slujbe, pentru că se milogeşle
la superiori, se roaga sa nu-l dea afara ca-l nenoroceşte
şi are o casa de copil. Dar in fine chiar cînd se găsesc
funcţionarr curninţr, şi cunosc tusemnălatea economier,
numar cu mal'} sfortart adun .. l ceva capital. Intr-o viaţa,
de 30-35 anI de fuuctionarizm cît se poate aduna nu­
mat din economie? 1 O -� 20 -- 30 mir lct. Şi în ca CîţI fuuc­
ţionarI cunoaştett c-an realizat asemenea cap ilalurrP
Din contra sa cercetăm pe comerciant. Ceia ce face
căli rea din [er, aceia face negoţttl din om. Din fel'
. prin operatia caliret căpatarn un oţel. Din om prin ne­
got, căpătăm un om superior. In adevar comerciantul
prin rolul luI în societate, de a schimba mărfurile, e
menit sa adune capitalurr. EI nu ştie ce-r va aduce anul
viilor, nicr luna viitoare. Din spirit de prevedere, ctşti­
gat şi dezvoltat prin experienţa, trebue sa economisasca
din orI cll CÎştig al' avea. Mal Inlat nu cheltuesc mar
mult de. cîl ctştiga. Cacr Indata ee lIll comerciant s-ar
arunca la cheltueli egale eu cîştigul, e ameninţat În dez­
voltarea, în progresul sau. Caci cine ştie te criza va
mal veni? Şi apor şi în «omerciant, nu numai în furie­
ţionar, e rivna de a inainta. E o Însuşire tuascuta in
fie-care om de a înainta, de a se desvolla, de a pro­
gresa. Funcţionarul poate tuaiuta prin alţ'i'I" prin şefii
sei, la care e nevoe de multe 01'1 sa se plece. Corner­
ciantul progresază în comerţul seu prin sine însuşi,
prin economie şi muncă. Sa vă dau nişte exemple peu­
'iru a intari aceste adevăruri. VoiCI lua de aci din Iaşr,
focar de strainzim, dOI neguslort romtrn, pentru a va
arata, cum att 'adunat capilalurt uuuuu prin sine, numai
prin munca şi economie.
Intiiul exemplu este de V. D. fost negustor, bacan.
AZI e renlier, t�ăeşle din venitul frumoasei sale averI
adunate prin negoţ, S·a lasat de negoţ diu ('auză de
lv:mlă.. Are o avere care îl aduce lin venit de 6000 leI
anual şi a adunal-o in vre·o 33 (jlll de negustorie. L·am
Întrebat cum a adunat averea din negoţ şi mi·a spus­
urmatoarele:
--Din negoţl din băcănie. N-am avut uitI o Icsn18,
cînd lu-a dat uceuic la băcanie_ Pe atuncI erau b�lqlf}I
[439]
Cornerciul şi Industria
439
din neg'ol
"
se rezumă
anI tovarăş
anI singur
romiut mal multt. Sînt de atunct aproape 40 ant. Inva­
tasem aZI, buche. Am stat ucenic patru ani; avînd ce mînca,
purta şi Imbraca. Am stat calfa cinci an';, începînd cu
leafa de 200 let (18 gnlbent) pe an şi ajungînd la 360
let (30 galbeni]. După cinci an! de calfa m am lasat de
stăpîn, voiam să ajung singur stăpîn, Aveam în buzunar
35 galbeni economie (400 lel), striusesem cn am fost
calfă. Mi-am găsit un tovaras, care a vea ecouomisiţt
20 galbenI (9240 let). Amtndot la un loc aveam 55 gal­
hent. Am închiriat o dugheana în Sf. Vinert (azr Anas­
tasie Panu) în dreptul bisericei Sf. Nicolae. Am plătit
chirie 7 galbent, cu 8 galbent am eumpăralşi făcut
cumpene, rafturi şi alte lucruri trebuitoare; mar rernă­
sese 40 galbenr, Cu aceştia m-am dus la un angrosist
evreu, şi am luat marfă de toţr. Cîte puţin din fiecare
marfă. Amtndot tovaraşit am muncit, ne-a plăcut să mun­
cim. Marfă cumparam treptat cu nevoile vtnzarer. Nu
luam pe datorie, ci numat cu bant. Cînd am ajuns la
finea anului am încheiat socolelele cu tovarăşul meu şi ne-a
venit fiecăruia cîştig de 250 galbenI (3000 leI). (Deci 6000
let ctşlig într-un an dintr-un negoţ început cu 55 galbeni).
In cursul anulut cheltuiscm numar pentru strictul neee­
sar, cu economie din toate, cact doriam să ne ridicăm
mal sus. Am stat în tovarăşle 10 anr. In cel din urmă
an de tovărăşie partea mea de cîştig a fost de o mie
de galbeni (12000 lei). După aceia am ţinut singur ne­
gustorie şi mi-a mers bine cistigul : au fost anI în care
am clştigat cîte .18000 lei. Mam lasat de negustorie,
caci sînt bolnav, nu pentru că nu mi-a plăcut sau pen­
tru c-uş dori să mă fac hoer. Chiar a.ZI am prilej de
cîştig din afaceri comerciale; în toamna trecută am în­
lesnit o vînzare de vin intre dOI negustort şi am ctşti­
gat 250 let numai cu vorba. Negoţul aduce bani, dar
trebue să te ţiI de el. Romtnit sînt cam ruşinoşr, fug de
negoţ, umblă după funcţiI. Rău fac, Am un copil, negustor'
am să·} fac. lah\ un exemplu vin, in carne şi oas(-',
pe (�are-l puteţI eerceta.
Un alt exemplu: Utl negustor retras
trăeşte tot în IaşI. Viaţa sa de negustor
În 5 anI de ucenicie, 2 anl de calfă, 5
la o parte (30°/0) cu stăpînul, apoI 22
[440]
440
Valeriu Hulubel
].
j
stapin. Gind s-a facut singur stapin avea economie 500
galbeni (6000 lei); ctud s-a retras din comerţ, avea a­
dunatr 120,000 lei. Şi ::!pOI încă un detaliu. După ce a
adunat capital, îl dadea cu procent sau îl plasa în bo­
nuri. Capitalul Îl aducea profit. Marfa la negoţ o aducea
pe credit, cacr cine sa nu-r dea pe credit, unul om cu
capital plasat în honurt ? Iata cum şi acest al doilea
exemplu în 34 aut a adunat 120,000 let numar din ne­
goţ. Care funcţionar dupa 35 aur muncă, cînd ajunge
la pensie, are adunatr atîţia banI?
Y·aş putea aduce şi alte exemple. Dar nu vran sa vă o­
bosesc. In studierea fenomenelor sociale, un singur exemplu
bine înţeles şi, analizat, lumineaza tot fenomenul. Asemenea
exemple se repeta mereu, în toate tarile şi în ţara la nor,
Din aceste exemple ne convingem ce putere de ofeUre are
comertul asupra omului, Preface. sufletul @mului. li
dă putere de muncă, Ti dă încredere în el.
NOI Horninit ne-am deprins uumai cu funcţiunile.
Mintea noastra e în neputinţă de a da credinţa la ase­
menea exemple . Am ajuns la o criza sufletească ne mal
pomenita: ne temem de ziua de mîne; nu ştim daca
vom mal avea cu ce lrăi, dacă nu vom li fără slujbă a
doua zi; ne apuca groază la votarea legilor, nu cumva
se va vota o nouă lege prin care sa se schimbe o ca­
tegorie de functionan? E o stare bolnăvicioasă aceasta
stare sociala : c:1eI frica de ziua de mînt, deprima şi
omoară puterile de munca ale omulut, îl face nefericit.
Din contra oţnul care iubeşte comerţul şi industria, r şi
se devoteaza ' eu t rup şi suflet 101', nu are nict o teama
de ziua de mine. El se bizue pe puterile lut de H1111}(':1,
comerţul H dă Încredere 111 sine. Grija funclionarulul e
in alţii ; să se plece superiorulur, sa-i între în grali), să
lremure la votarea legilor. Grija ueguslorulut e sa-şI des­
volte propria lu� energie ele II1I.H1Ca. EI aşteaptă ClI plă­
rcre ziua de unne, pentru că ştie că munca lu: e folo­
sitoare soeielălil in orI ce zi. Si in ziua În care al'
. ,
vedea ca munca I.UI nu mal e folositoare socielalir -- cum
al' fi de o pilda crud statul al' face o mouopolizare -vcc­
mercianlul increzator în puterile sale, lesne trece la alia
ramura de uegoţ.runde prin muncă îŞI cîştiga exisl('llţa,
. . 1· .. . ,
[441]
Comerţul şi industria
441
Ca sa. vă faceţt o idee de calităţile pe care le ca­
păta. omul exercitînd comerciul sau industria, ca să va.
couvingett ce putere de muncă da. omului aceste ocupa­
ţium, ce spirit sagace se desvolta prin comercin şi in­
dusirie vă citez urmatorul exemplu, scos din Superiorii«
des Anglo-Saxons par Dernolins pag, 367,
"La finele lunet Ianuarie, într-un restaurant din Bos­
ton se tntrunira la un Ospăţ, mal multt Iinert din lu­
mea aleasă, eşitr de curînd de pe bancile Universilătit
din Harwarâ (America), unde se distinsese atit prin
studil cît şi prin sporturt. Unul din ei spuse că numai
aceia sînt şi rămîn saraci in Statele- Unite, cari nu
au incredere in puterile lor de muncă, şi Că, daca. el
prin vre-o întîmplare al' pierde averea lasata lur de la
tatăl sau, ar fi în stare sa.-şI faca. o alta avere; ba că
chiar. într-un singur' an el se poate prinde sa adune
25,000 leI capital, sa. facă şi o calatorie în jurul pamtntulut
în acest an, şi aceasta chiar de al' fi sa fie lasat gol cum e
omul din naştere, Ceilalţi tovarăşi aCI făcut prinsoare
cu el, au pus pariu suma de 50,000 let. S-a hotarit ca
în ziua de 22 fevruarie să inceapa a curge anul. In ade­
văr în acea zi Paul Jones li fost dus la o hae tur­
ceasca, unde i s'a luat hainele, Iăsindu-l în costumul lut
Adam, că Sa-ŞI incerce puteri-le de munca, pentru a cîş­
tiga pariul.
Greutatea era sa iasă afară din hae. Gol ca un nap
Paul Jones se gindi prin ce mijloace sa-şt cumpere o
Imbracaminte cît de eltina, Ca un filozof, dat' şi ca un
om care 31' fi fost deprins de cînd lumea cu munca,
Pau; Jones inchis in sala de bae, văcsuia ghetele metri­
hrilor cercului şi din micul CÎştig putu să se hrănească
din ziua dintăi şi apoi să-şt faca şi tmbrăcăminlea ab­
solut necesară. l-a trebuit J 5 zile pentru aceasta: erau
multe negreşit, dat fiind scopul urmărit de a face cala­
toria In jurul lumit şi de a mal aduna prin munca şi
economie iulr-un an 25,000 IeI. Odată scapat afară din
bae, trebuia să cistige şi hrana pe fie care zi şi ham
pentru călătorie. Planul calaloriet era făcut: să meargă
in Londra, de aci în India şi In fine de aci în Boston
de unde era, Pentru CI cîştiga hrana, începu să vîndă
[442]
Valeriu Huluhet
jurnale, strigind alăturea cu ceilaltr viuza lort şi căutînd
să vîndă pe Intrecule : făcea serviciu de comisioner, de
talmaciu-vcacr să nu uilatt că sfirsise Universitatea si
" .
ştia franceza, germana, şi italiana, pe lînga limba sa en-
gleza. Ca talmaci u a obţin ut gratui t un loc pe un va por,
american, care-I aduse în Londra, avînd În buzunar eco­
nomii 250 lei. Intrase Îll joc şi acum se silea s-o scoată
la bun sfîrşit. In Londra a ţinut conferiulr şi el cîştigat
2500 IeI; a intrat în legatura eu jurnale din Anglia, de
unde cîştiga cheltuiala calalorier pina In India. Ajuns
în Calcuta a facut o afacere de negoţ, cumpărînd şi re­
vtnzrnd nişte mărfuri, din care a cîştigat peste 25,000
ler, tocmar suma pe care hotărîse so adune. Şi mal era
pînă la finea anulut".
Ca s-o scurtez, voiu spue că a cîştigat pariul.
Iaht ce tnsamna munca si economia ! Nicr o muncă
nu e ruşinoasă. Şi pentru 'nimenea să nu fie ruşine a în­
treprinde orrce fel de muncă. Iată ee energie e în stare
să desfăşoare omul încrezător în puterile sale! Şi nu­
mai negoţul şi meseria dau omului încredere în pu­
terile sale; numa; în negoţ se poate aduna capiialuri
mar:;' şi lesne. Să ni să spună: care funcţionar al' fi
în stare să facă o asemene prinsoare? Set ni se spuna
prin ce mijloace un funcţionar al' putea face ocolul pă­
mtntuluî şi sa aduneşi un asemenea capital? Pentru tune­
ţionar munca e ruşinoasa ; o singură muncă e onora­
bila, anume aceia pe rare o exercită el!
Sînt la sfirsitul conferintit mele. Incă un cuvînt si
lermi n. Voiu s�· încheiu arătî'nd însemnătatea cea miiI
de preţ a cornertulur, pe lînga cele expuse în întreaga
aceasta cuvîntare.
Nu ştiu daca v-aţr întrebat ce rost an hotarele între
terr. Aceste granIte sînt păzite. Pentru ce? Paza graui­
ţelor poate avea t justificare pentru ca se apără inte­
resele sanitare ale, ţăriI. Mal poate avea un rost căci nu
se potsrhimba hotarele ţarit prin usucapiune. O altă
însemnătate mare pentru stat, este tncasarea taxelor
vamale. Şi vett găsi multe foloase a pazer graui telor.
Dar vă întreb: putem opri strainit sa nu intre în ţa]",l?
Nu cred. -C[leI orI.C(� formalilatr s-ar cere, strainiI le-ar
îndeplini conform legilor şi ar intra 5[1 se aşeze intre
I
[443]
Comerţul şi Industria
443
nof. DUI' unde se pot stabili strainir, tind iulra în ţara '?
Şlim că la sate nu se pot aşeza; aci se cere învoirea
consiliului comunal. Strainii dorilorr a se aseza în tara
noastra, ai", putinţa a se aşeza numai lei oraşe, şi cu
ce se pol hrani straiuir din prima zi a sosirit în tara?
In functiuni nu pot intra, statul are legl în această pri­
vinţă, numar Romtnir pot fi funcţionari. Dar la meserie ?
Şi aei e mal greu, acum în urma legei meseriilor, prin
«are se tnfiintaza corporaţiile. Pentru a se face mese­
riaş, strainul trebue să îndeplinească mar multe coudi­
ţiunI gren de îndeplinit. Dar în fine cu tI" poate trai?
Singurul m'ijloc de existenţa penirs: sireiwu; nou ve­
nit şi aşezat in oraşe n-n e de cît comertul. Aci ort­
cine ar voi, e lasat liber adoua zi sa-şi deschidă prăvălie.
Care e datoria noastră ca romtnr cu privire la co­
merţ? Sa punem mîna pe comerţ şi apot sa fim stra­
jert neadorrniţt ca el sa nu treacă în mîna streinilor.
Poporul romîn întreg sa fie cu ochit deschişi În patru
la comerţ, cact numar aci să pot oploşi strainii din ee!
Inlăt moment- al tntrarit în ţară. Cînd strainul negustor
se va vedea lipsit de sprijinul necesar, de clientela, a·
tunet iute o va lua la lalpaşitn. Numar acel straini vot'
putea fi Ingăduih în comer ţ, în care se va consta la ten­
dinţa de asimilare. Altfel strainul ori de ee neam ar fi,
tot strain este, cita vreme nu se asimilează cu nor,
Cînd poporul întreg ar ti cu ovhit la comerţ, ai uncr stră­
inil neasimilabih nu al' mal gasi mijloace de existenţa
in ţara. Legile n-ar opri intrarea în ţara ; legile nu i-ar
opri să deschidă pră'vălii; dar el nu va putea trăi
în tară pentru că poporul întreg îşi are ochi, aţintlf't
asupra comertului.
Cum vedem nu e (lunei. mal vulnerabil în organiz­
mu1 UtlUI popor de cîl comerţul. Cad strainul numar
aci îŞI poale gasi traiul.
Daca voim ca în ţara noastră sa nu se tucuibeze
streinul, sa iularim nu paza Irontierilor, ci paza co­
merlulur. Cine zice paza comerţulur, zice paza ţal'iI sale.
14 Februarie H'03,
[444]
/
T. T. BUHADA
.itMINTIRI
VII
Cum am fost arestat în Fiume (Ungaria)
In calatoriile, ce am facut în mal multe rtudurt la
romiuit din Istria) n-ani avut în vederea me alta ceva,
de cît dezvoltarea sentimentelor de naţionalitate la aresta
frîntură de romtnr, rezleţita de sute de anI de tulpina
rorntneasca !
Aceasta populatiune, numar prin Înfiinţare de scolI,
se va putea opune, curentului slavizator, care pe nesim­
ţite o ameninţa spre a o distruge cu desăvîrşire.
In arest sCQP deci, pe Ia finele luneI Aprilie i8U3
in-am şi pornit '. la rornluit din Istria pentru a lua cu
mine un numar de băett şi fete, a-I aduce în Romtnia,
a-I învăţa carte romtueasca, şi apoi a-r trimite iaraşt în
satele lor) ca învătătorr. Odata ajuns in Fiume, m-am dus
sa vad pe d-I profesor Vincenliu Nit-oara, Rorntn din
Transilvania pe c�l'e-l cunosteam cu ocazia altor căla-
, , .
torit f�cute tot în, afest oraş. " . . .
AICI apoI Intilnind pe d-l St. V. Nanul, trimes de
Ministerul Instructiuner publice, spre a studia dialectul
Istriaro-Homtu, am pus la cale cu d-sa, ca să mergem
Impreuna, În satele romtneştr din Istria.
Inainte de a ne porni din Fiume, dupa dorinta d-lut
I •
[445]
AmintirI
445
profesor Nicoara, eu, împreuna cu d-I Nanul, Duminică
în 2 Mal, i-am botezat în biserica sîrbească de acolo
lin copil al sau, dtndu-t numele de Radu. Lepădările şi
Crezu, le-am spus efi tu limbi:' slavonă.
Dupa botez a urmat o masa tmbelşugata, unde În­
tre alte loaste, ridicate de oaspeti în limba italiana, am
ridicat şi en un toast in limba romrna.
A doua zi,. pe cind se lumina de ziuă, ne-am por­
nil cu vaporul ptnă la Moschenizze, apot urcind pe jos)
un deal foarte mare) am ajuns la Bersetz, de unde luaud
o căruţă, trecînd prin Fianona şi pe lingă satul Cepicr,
în apropiere de lacul cu acelaş nume, am ajuns în are­
iaşi zi pe la 4 oare în Susnevizza, tragind în gazda la
consilierul comunal Francesco Scrobe.
Zvonindu-se despre sosirea mea în aceasta comună
într-o clipala se adunase satele de prin prejur ea sa ma
vada. Imbulzeala parintilor, care doreau sa-şI dea copiit
1 a şcoala, era aşa de mare, în cit dupa ceasurt intregt,
am putut să mă hotărăsc pe ce anume copil sa iau.
Ales-am eu atunci, 3 băeţt şi 2 fete, anume pe
baeţit Bercarici, Petru Baeeo zis şi Fusco, ambit din
Susnevizza, şi pe ioan Nasinoviei din Vilanova, pre­
cum şi pe fetele Tonca Ielusict şi Ana Miclăuş, tot din
Susnevizza.
Dupa aceia am scos de la Primaria din Bogliuno,
paspoarlele necesare pentru aceşti copil, tocmind şi doua
căruţe ca să ne ducă pînă la Fiume.
Tol timpul cît am stat în Susnevizza pentru prega­
tirea copiilor de drum, preotul slovac Flegar din acea
comuna, a şi tnceput a face predici prin biserica, ara­
tînd locuitorilor, greşala, ce vor face, dacă se vor îndu­
pleca sa Iese pe copiit lor, să se ducă într-o ţara aşa
de lndepărtată de el, şi unde de sigur se vor înstreina
cu totul de biserica lor, şi în fine cu ce scop să tnveţe
el o limbă, cu care nu se vor putea servi nicI odată în
viaţa lor, ca Sa-ŞI poata agonisi hrana zilnica, şi altele
multe de feliul acesta.
Pe cînd sfinţia sa făcea asemenea predici, eu de
altă parte, nu tncelam de a mă duce prin casele locu­
itorilor, vorbindu-le în dialectul istriano-romtn, pe care-I
[446]
446
T, T. Burada
cunoşteam in deajuns pentru 3, pute fi înţeles de el
despre scopul veniret mele, arăllndu-le ca numai prin
şcolr îŞI Vot' menţine naţionalitatea şi limba lor slrărno­
şasea, care nu aşa de de demult se auzia inca, chiar in
biserica din Susnevizza, unde preotul Ierula, le făcea
predici "vlaschi" (romtneştn. InLusiazmul lor ajunsese
la culme, şi ductuduse alune: la ospataria lut Scrobe,
an dat JOS tabla scrisa în limba croala, ce era
deasupra . uşii, şi au pus o alta, pe care au scris iet ro­
uilneştr : "Osteria rumena" (ospataria rorntna).
In timpul ce se petreceau acesLe, locuitorul Malet
Glavina a fost repezit de preot, la poliţia din Fiume,
pentru ca sa ma denunţe, ca eu fara voiea parintilor,
prin uneltirI viclene, am izbutit sa ieu cu mine, un nu'
mar de copil, sub cuvînt de-ut pune în scoli la învăţa­
tura,
. Eu neştiind nimic despre cele ce se petreceau în
urma me, am pornit cu copiii la Fiume.
La plecarea noastra din Susnevizza, adunalu-s-a gloata
multa, poate sa fi fost ca la 200 de oameni, harhaţt şi
femel; şi lutndu-mt ramas bun de la el, le-am zis:
Domnu cu voi omir't. burl! AtuncI apropietu-s-a de mine
cel mal batrin dintre sateru, şi în numele tuturor Ro­
mînilor de acolo - dupa obiceiul loculul - mi-a sarutat
mtna, iar mulţimea m-a petrecut cu strigate de ura!
plna afara de sat, urtndu-ne coale bură (cale bună) şi
strigind cu toţit Intr-un glas: Domnu cu tire ( Domnul
cu tine!)
A doua zi prin zort de ziua, am sosit în Fiurne,
poposind la olelLloid, spre a ne pregati de drum mal de­
parte. Ductndu-uiă apor prin oraş, spre a cumpara ceva
merinde, la Întoarcerea mea, n-am mal gasit nicr baetit
nict fetele, ce-l adusesem ; el eran duşr la poliţie spre
a spune cine e omul acela care i-au luat de la parintr,
şi incotr-o merg? ppliţia C3['e era anuntata acuma, se pu­
se In urmărirea me, şi nu trecu mult după aceia şi am
fost şi eu ridicat laI poliţie şi arestat.
AicI Comisal'U1 de poliţie începu a vorbi cu mine
ungureşte, eu îl spun în italieneşte c� nu cunosc acea­
sl� limba, dup� aceia începu a vorbi cu mine it.aliene·
[447]
Amintirl
447
şte, întrebtndu-ma cum mă numesc, şi (le unde vin. En
nu-r respuud nimic ci numar îl arăt pasporlul, pe care
(lupă ce-I examinează, spune că sint inculpat pentru ră­
pire de minor), şi să-I spun pentru ee am luat pe aceşlt
COpil de la părintit lor, în ee ţară am de gînd să-I duc
si ce am să fac cu el.
. Domnule Comisar, îl respund eu lot în ilalieneşle,
fapta me nu conslitue nict un delict de răpire de minort
de-oare-ce parintit copiilor, nu numar că m-ari rugat
săt duc în Rominia ca să-I invăt carle, - fiind Că la el
în toate satele din Vlasia, nu se afla nicIo scolii, şi tră­
esc ea nişte animale- ba mal mult rnca, parintit copiilor
insăşt, le-au scos paspoarlele din Podesiaria (Primaria)
din Bogliuno, prin urmare, el nu sînt răpitt, ci luat: de
mine eu ştirea parintilor lor. Sint Romtn, şi iubirea de
neamul meu, m-a împins la asemenea fapta. Nu pot să
vad pe această frîntură de romtnt, pe aceştt fratt al met
trăind în satele lor fara nicIo cultură inlelectuala : nu­
mal prin scoală el VOI' pute rezista în contra Croatilor
cari, nu caută allă ceva, de cît să-I colropeasca. Daca
vroitt se aveţI relatium mal amănunţite despre mine, vă
rog să invitati aier pe doi profesor Vicenţiu Nicoara, care
va va da ort ce desluşirr despre mine. Admiţtndu-se pro­
punerea me, s-a trimis sa se invite pe d-I Nicoara la
poliţie, dîndu-se în acelaşi timp şi telegrame in satele
romtneştt elin Vlasia, precum şi la primăria din Bogliuno,
cercetînd dacă cele arătate de mine sînt adevarate. Ve­
nind la poliţie d-l Nicoară, cumatrul meu, acesta dădu
toale relatiunile necesare în această afacere, apoI sosind
şi respuns la telegramele date, că pariutit de bună voia
]01', au lasat pe copil se vie eu mine, în urma acestora
numar, am fost pus în libertate.
Intorctndu-ma la otel, să văd ce s·a faeut cu mica
mea colonie, n-am mal aflat-o pre ea; poliţia o risipise
trimiţînd copiiI pe la satele de pe unde-l luasem. Vă­
zînd aceasta, am fost amărît pîn<:i-n adîncul sufle­
luluI, elL însă nu ITI-am lasat ci m-am dus iar în Susne­
vizza -- de asta data singur numal--spre a lua din nolt
lot pre acel copil împl'ăştieţr de frica janclarmilor, spre
al aduce In Homînia.
In Susnevizza se zvonise acum despre cele ce mi 5e
[448]
448
'ro T. Burada
tnltrnplase, şi ctnd am ajuns acolo toţt locuilorir se bu­
curau foarte, vazind ea nu parasi sem cela ee am început.
Toti locuitorir, afl.nd ca MateI Gla.vina a fosl aeei
ce a smintit toata aceasta afacere, au tăcut sfat ea sa-I
omoare, şi el aluncr de frică a umblat fugar mar multe
zile ascunztudu-se prin munţr, pînă ce s-a mal potolit
furia locuitorilor, .
Cu toata silinţa, ce mi-am dat de asta dală, n-am
putut însa izbuLi la nimic, fiind -n copiit cart erau În­
spărrntntaţt de poliţie, nu mal vroira se vie cu mine.
AtuncI am cercat sa iau pe alţiI, aceasta incercare tnsa
mi-a fost cu neputinţa, fiind ca primarul n-a mal vroit
sa elibereze paspoarte, şi jaudarmii vazind tenacitatea
me, de a lua cu 01'1 ce preţ copiii, ma izgoniră din sat.
In timpul ce se petreceau aceste în Susnevizza, în
urma me la Fiume, gazetele ungureştt scrieau că eu am
ademenit un numar de copil fara voia parintilor 101',
ca să-I iau cu mine In Hominia, şi sa fin dat judeca ţiI
pentru crima de răpire de minorI.
N·avem ce face, trebuia cu 01'1 ce preţ să parasesc
Susnevizza. Inainte însa de a mă pomi, am trimes In
ziua de 7 Mal 1893, pe un baet de la Scrobe, cu o
scrisoare în dialectul istriano-romtn, ca să o duca
In Fiume la d-l Si. V. Nanul, fiind că-t promisesăm
ca-l voI ţine In curent despre tot ceia ce voi fi facut in
privinţa luarir de a doua oara a copiilor.
Iata cunţinutul acelet scrisort :
Gospoâine Nanu!
,,10 ştiu cheraţi rada şti ee iam 10 facut, ancea,
Cănd am virit nu fost'a muşală vreme, fost'a vint mare
şi ciuda ploie, caruta n'a fost inchisa, şi pre Iota calea
pre mire ploat' a. \ Aflat'arn tret fetiori, şi canrl ctacra
101' amnata în Pode�tarie face cerlificatu, n'a vrut face,
neca mergu la capitanu in Pisino; cand am io vezul ciasta
l'ugat'am pe gospodi�u SCl'Obe, che nego neca mere cu
cesti triT omiri în Pisino,· pasportele face, şi gospodinu
Scrobe spus'a che va I mere pocle treI zile. 10 meg ast.azI
ehe nu pot sta mal munt, jandarmi spus'a meg d'ieia,
[449]
Amintirl
449
ma io cred că va fi tot bire. Totr omiri as iadni pre
Glavina, ca ie tot cesta smuutit. Gospodinu Serobe
ami va pisai În Iassy cum a făcut în Pisino cu pasportele,
şi io ve pisai. Pozdravlescu tott de la Scrobe : Domnu cu
tire ii •
Indată după ce am trimes aceasta scrisoare, am
pornit şi eu In graba pe jos pana la Cerovglie ; acolo
suindu-ma în drumul de fer, am intrat În ţara pe la
Predeal.
5
[450]
DARI DE
SAMA
I�ditii romtneşu
Societatea tipografica "Minerva" din Bucureşti şi-a luat sar­
cina de-a scoate în ediţil populare pe cel mal de seamă autori
oontemporanl rominl.
Din care în această, dare de samă ne vom ocupa de Ion
Oreangă, Opere complede, un volum de XII-· 400 pag., preţul
1 leu 50 bani.' 1. Creangă e elesigur cel mal greu scriitor contem­
paran de editat. Operele sale, pe lîngă că constitue o lectură plăcută
pentru ori-care om cult, intereseaza în acelaş timp şi într-un grad
foarte inalt: pe criticul literar, ca puternic evocator al vieteî şi
stilist de frunte; pe folclorist, prin materialul din care Creangă
îşI alege subiectele sale, reflectind în scrierile lut pe taranul mel­
elovan cu obiceiuri, elatine, credinti ale acestuia; pe filolog, prin
limba intrebuintată ele dînsul.
Da!' Creangă e expresia tipică a moldovanuluî, pastrător
gelos al datinilor \ şi moravurilor strămcşeştl în cari a fost crescut
şi al limbii pe ca\e a găngurit-o elin albie.
Astfel acel Ce-ŞI propune să editeze operile lUI Creangă
trebue să multamească pe tOţi cetitorii lUI diferiţi, păstrînd în
acelaş timp şi cucernicie pentru amintirea lUI sacră.
Cea dintiiu condiţie ce i se va cere, va fi decî cunoaşterea
profundă a graiului in care Crengă a scris. Căci altfeliă cum va
putea el tălmăci vqrbele şi expresiile, cari să întîlnesc la tot
[451]
Dăl'I de samă
pasul ? Meelill1 îrisuş'(, în care Creangă a trăit, trebue cnnoscut,
pentru a putea explica aluziile pe cari le face, datinile, credintile,
obiceiurile despre cari amin teste numai în treacăt. Căci fără
explicarea vorbelor şi expresiilor, zicătorilor, ş. c. 1., Creangă ră­
mîne o enigmă nu numai pentru "cetitorii nemoldovenî" 1 da!'
chiar şi pentru multi din cei moldovenî.
2. Hotărîrea ele a edita pe Creangă o iau un critic literar
d. Ilarie Chendi şi un poet, d-l St. O. Iosif, amindoi ardeleni de
baştină şi acum locuitor! al Bucureştiuluî, prin urmare, apriori,
necunoscătorî al graiului moldovenesc.
Din prefata cu care dumnealor însoţesc textul aflăm c11
"asupra vieţii şi operilor lut Creangă nu s-a scris nic I o mono­
grafie mal mare sau vre-un studiu con.plect de analiză literară".
In schim b ni se dă "un şir întreg de articule, cari cuprind fie o
apreciare justă, fie date interesante din viaţa lUI".
Ne avînd la îndămină mult-puţinele manuscrise rămase,
scriitoril de la "suplimentul săptămînal al Convorbirilor Literare"
s-au ţinut de textul ))ConvOl'birilor". "Săvîrşind aceasta, am
putut rectifica, zic dumnealor, o mulţime de greşeli de editură
şi a nota deosebirf de texte, adese-ort destul de esenţiale, ser­
vindu-ne şi de preţioasele dssluşirl, găsite în numărul comemo­
rativ al Şeeăloarei (an. V)".
1'inîndu-se, în lipsa manuscriselor, de textul "Convorbirilor"
d-niî editori procedează bine. Dar greşesc amar, cînd depăşesc
acest text, căutînd să înlăture acele "cîte-va urme dialectaie",
inlocuindu-le cu forme, ohip literare, în realitate tot dialectale,
insă m un teneş tI. Dau o parte din ele, fără a mal cita pagina,
căci se întîlnesc la tot pasul: Ţinierim (corect: tintirim), Nicolae
şi Nicolae (N eculaf), greşeală (greşală), ţărînă (tărnă), băiat
(băet), seart: (sară), secnnc'i (samă), şeade (şede), dea (dee), 1Aşe
(uşă), înse (însă.), du pe (după); apol zmeură, zmînlînă, plesnesc,
ovăz, irăencsc, în loc de formele cu S; pînă şi cele treî exemple
de rară epenteză--cÎ'i1lf, pîine, lllîinz subst. şi adv.-abunclă în
această ediţio.
Greşeli izolate: lot de una 3 în loc de tol de a una, care
aici insamnă "l;tolalt::\., în şir, care se ţine unul de altul"; colo
84 în loc ele cale; lâe{i 86 în loc de l ăeşt ; cam.eră ele 1al1ag.
[452]
Dan de samă
26 e greşală de tipar pentru cămară, dar se poate ca ea să nu
fie considerată ca atare de cetitoriî nemoldovenl.
La pag, 39 mold. gigur-l e explicat, în notă, prin: "In
Ardeal ii vigurf =sulurl de pînză". Curat vorba ceea: Buna ziua,
111ăl Istrate !-Şepte pUI de raţă, frate!
Pentru "cetitorii nemoldovent" se drt la urmă şi "lin indice
SCUrt de cuvintele cu nuanţă dialectală".
Acest indice are două mar] cusururî, numai două! a) e
prea scurt, cacl o sumedenie de cuvinte, cari cor neapărat să
fie explicate, lipsesc; b) �i aşa cum este, nu-l folositor, pentru
. că nicî nnuî cuvînt nu i se fixează nuanta 1)8 care o are in
Creangă, pe lîngă că unele sînt şi rău tălmăcite, după cum a
observat şi d. 'I'eodorescu-Kirileanu în «Şezătoareall VII, 150 - ::)6.
Vom mal aduce însă şi nOI vre-o cîte-va exemple:
răUtcănii: pag. 101, drumuri necălcate, infundăturl. Nu,
insamnă : borte, hîrtopun ;
prichiciit (ve tril) p. 28, margine. Care margină ?
lălîe (fată), p, 22, băltată, slută. LălîU, lălîe adv. insarnnă;
negligent, care nu-şî îngrijeşte hainele de pe dînsul.
palancă p. 40, turtă de făină de mălaiu, coaptă în spuză.
La pag. 40, la care ne trimite, cetim următoarea frază: "Şi eti
fuga şi ea fuga. şi eu fuga şi ea fuga, pina ce dăm cinepa toată
palancă la pămînt". Una vorbim şi basca înţelegem!
In:;010, alte explicatif şi comentarii nu ni se mai dau. Şi
mal bine, căci cine ştie ce lucrurl aveam să mal vedem 1 NiCI
chiar �preţioasele desluşirî» din 4:Şezătoareal; nu au fost toate
utilizate.
In sfîrşit 'textul n-a putut fi scutit de greşeli ele ortografie
(piină'135, n'au găsil'-o F)fJ; 'l-a 35; vedea'-l-am 3;\ 'l-am 41,
'mi-a 41, 'i-a 41, an şi apostrof şi linioară, pesemne, ca citito­
rul Să-ŞI aleagă ee va voi).
Indicele ră�\ facut arată că d-niî editori nu cunosc absolut
de loc limba lui Creangă. Si nicî n-ati avut cum s-o cunoască,
ca unii ce nu-s moldoveni şi nicf n-aii petrecut măcar citl-va
anî prin Moldova. Dacă acest lucru nu ne miară, ne miară însă
cum de ah avut îndrăzneala de a se apuca dumnealor să editeze
[453]
Dăr] de seărnă
.:t53
pe Creanga şi n-au lăsat această sarcină pl'l sama altor mal
destoinicl.
Toate cusururile şi lipsurile semnalate de nOI mal sus, do­
vedesc îndeajuns că d-niî Chendi şi Iosif nu şi-ati dat samă de
condiţiile în care trebue editat Creangă, conditil arătate de nOI
chiar la începutul părteî a doua a acestuî articol.
8. Fecior de ţăran, născut şi crescut în Humuleştt, Creanga
a cunoscut mal bine ca orl-care limba romînească în toate fine.
ţele ei. Mal tirziu, ca diacon şi învăţător în Iaşî, nevoit Să'ŞI
schimbe felul de traiu de alta dată, el nu-şî schimbă limba. Şi
cînd apoî se pune să o scrie, mai fiind şi neştiutor. de vre-o
alta străină, în care limbă era el să scrie decit intr-aceia In
care se trezise, lirr bă curată şi curgătoare, nu frămîntată şi
confuză.
Dar iată că oameni de gust ca d-niî Chendi şi Iosif' pretind
că limba lUI Creangă păstrează urme dialectale. Şi zeloşii editorî
caută, cu un bun simţ şi un gust minunat, să le-nlocuiască prin
. forme literare, se-ntelege.
Dar cum uşe, inse, dupe, seară, seoma, zmintînă, ci'ine,
pîine etc, sînt forme literare? Ati fost vre-odată ori sînt ele
acuma întrebuinţate de scriitorii noştri de frunte, aceste mun­
tenisme ? Cred, dumnealor, de-a buna că aceste forme sint Iite­
rare? Nu, hotarit, aceste forme nu-s literare. Şi faptul că sînt
întrebuinţate de locuitorii Capitalei, nu îndreptăţeşte la nimic.
In materie ele limba literară dă tonul tradiţia, nu Capitala. Şi
tradiţia există de acum patru viacurl, de la Codicele Vorone ta n,
şi o formează, în ultimele timpurt, şi A. Rusu, Alexandri, Emi­
nescu, Creangă. Do aceşti bărbaţi trebue ţinut samă în chestiu­
nea limbi! literare. Nici-odată însa el n-an scris cîine, pîine,
mîini, dupe, uşe, înse, etc. De alde aceste forme sînt pline însă
cele 400 pag. din ediţia d-lor Chondi şi Iosif. E trist, e revoltă­
tor cum de o bucată de vreme, pretutindeni muntznismul iş'i
prirnblă, ca în satul IUl Cremene, obraznicia, f:::tră: ca nimeni să
i fOC opună,
4. Sint însă intr-adevăr în Creangă forme moldoveneştî.
Ele nu. trebueso Îf\SrL înlocuite prin altele, căcl opţ)rt\ lUI Creangă
[454]
454
Dărr de sa mă
nu e o carte în care trebue să domnească limba comună, ei o
o carte literară care interesează şi pe tolcloriştî şi pe filolog), şi
trebue dar editată aşa după cum el ns-a lăsat-o, nu după cum
se pare unora 01'1 altora că ar trebui să fie. Unul editor îl e
absolut nepermis de a-l schimba textul. Deşi acest lucru nouă
ni se pare foarte simplu, totuş vom mal aduce, d-lor editori, şi
un exemplu din "De-ar trece aniî" de Eminescu:
De-OI' trece anit cum Irecură,
Ea tol mal mult im) v(,!, place
Pentru că-n toată a el făptură
E un nu şhu cum şi-un nu şllu ce.
M·au fermecat ClI vre-o sclnl rc,
Din clipu-u care ne v((zum?
De şi nu e decît femee,
E totuş altfel nu ştIu cum.
Formele va plăce şi oăeum. sînt neliterare, una e moldo­
venească, cealaltă 8 arhaică, Al' fi oare mgăduit vre-unul editor
să le-nlocuiască prin va plăcea şi uăeurăm ? Nicî de loc. Rima
şi ritmul ar suferi. Poezia n-ar mal fi aceia a lU1 Eminescu.
Acelaş lucru pentru Creangă. Murele povestilor şi-a iubit
neamul şi limba cu un fanatizm demn de imitat. Şi în limba pe
care o ştia el, în aceia a scris. Şi aşa cum a scris el, aşa tre­
bue să rămie.
"
Scoată d-l Chendi ort cîte volume el0 Pretudi; a pofti, gă-
sească-I greşelî cu nemiluita ; fac-o, dacă o găseşte de cuviinţă,
dar nouă să ni Iese pe Creanga aşa cum e el.
Se screm .muntiî şi esă un şoarece, zice poetul. Ce trebue
să iasă, cînd se screm şoarecii, o vedem acuma. De-aceea stă­
tuim pe "cetitoriI moldovem" mal ales, sa fugă ca de duca-se
pe pustiî, de această editie-caricatură şi 01'1 Să-ŞI procure ediţia
,,�araga", 01'1 să �al aibă "puţintica răbdare" pînă ce d-l Emilgar
ni va d . o nouă \ediţie, după textul "Convorbirilor" şi c1UP�l
man uscrieele scăpa te de peire.
...
..
[455]
OMl de seamă.
DIN ISrrOUIA HASAH.ABILOlt
455
Sima Slolniceasa Bueeasca, de G. 1. Ionescu-Gion,
Membr-u. corespondent al Academiei Romine.
Din bogata serie de studii istorice şi genealogice, cărora d-l
profesor Ionescu Gion s'a decis a consacra puţinele momente
libere de care dispune, s-a desprins zilele acestea o intere­
santă monografie asupra Simei ,siolniceoso, soţia vestitulut
Stroe Stolnicul Buzescu, din timpul lut Mihai Viteazul.
Această monografie, o broşură format mic, aproape în 411
elegantă, ti pari tă cu multă îngrijire, cu doua. frumoase şi reuşite
portrete, de vre-o 60 pagini, este premergătoare unor însemnate
studit '], cari vor contribui să hotărască definitiv sau cel puţin
să pună într-o altă lumină istoria şi genealogia faimoaseî familii
a Basarabilor. Păcat numai că timpul pe care autorul acestor
studir, îl poate consacra lor e foarte limitat; S�l sperăm insă, că
voinţa, puterea de mnncă de care a dat dovezî d-l pion, ca şi
placerea ce o simte de a trăi continuu inconjurat de boeril şi
jupinesele, strămoşii şi strămoasele celor ele azî, vor grăbi apa­
riţiunea acestor studiî,
E sigur că după repauzatul şi mult regretatul GI'. N. Manu,
care s·a ocupat o viaţă intreagă cu cercetări asupra istoriei
noastre şi mai ales asupra familiilor boereştt romine şi după d-l
St. Grecianu, un alt zelos colectionator de date istorice şi ge­
nealogice, d-l Gion e primul, care cunoaşte în amănunte istoricul
şi increngăturile genealogice ale familiilor noastre boereştl. Iisa
e insă singurul, care are darul de a ne putea infătişa, în chipul
cel mal viu, atît viaţa psihică eu nestirşi tele-I plăcerî .şi cu e·
1). Sunt lnr-ă vre-o 14 studit "din Istoria Basarahilor: cnri vot' urma
să apară În ordinea următoare: Neagoao Basaruh, Doamna Despina şi
copiit Jor : Udi-is!e vistierul şi hoerit din MăJ':;!;illenl; Ghet'gbina Părcălubul
si hoeri! din Băl enl ; Nezoita Coconul si hoerit din Văcăresl l : Vlaicul clu­
.:el'llJ :;i Doamna Neuga ;cCaplele sec, XVI: lloeril din BllCO\' şi Filipeşlii ;
S.)('o) COl'l1ăţeanul şi hoel'il din Floreşl.I; Dandul fechl'ul lUI Branco'i' şi
1>oeril din BI'ÎlIcovenT: ])ohl'ol1lil' hanul 'ii hocl'iI din Creţul eşIT ; Nea:;!;oc
vOl'nicLlI şi IlCJcril Ct'aioveştl: DO:lmna Stanca şi uO"l'il din \)r:lgol'şlIşi ÎI\
slir�it. hoeriI din casa dOlllnid mele, in sec, XV şi XVI, ,
[456]
456
Dărl de seamă'
motionatele-I sbuciumărî, cit şi neastimpărata şi veCJI1lC III miş­
care manifestare externă a boerilor şi jupincselor viacurilor
trecute.
Cine n-a gustat frumuseţile stilistice ale incomparabilelor
paginî din marea-î Istorie a Bucureştilor şi cine din cel cari l-aii
auzit citindu-şl nelntrecuta-I proză, n-a simţit adevărate plăcen
şi nu s-a lăsat, în plastioele-î descrisrf, să fie transportat cu gîn­
dul în timpul la care se referea! Giţl din aceştia n-ati urmărit,
părînd că simt nevoile unel vieţi de pribeag, în pribegia lor
pe un domn sau o ceată de boen ; cîţi n-ati suspinat alături cu
vre-o măhnită doamnă sau jupinită, cari î�l plingeau copilul dom­
nesc sati soţul, căzut printr-o moarte crudă, sau cu vre-o jupi­
neasă "bătrînă şi neputincioasă" care îşI plîngea zdrobită, pă­
rinti), frati), soţ sau copil căzu ţj rînd p8 rind de mîna vre-unul
nemilostiv domn!
Monografia Si ma Stolniceasa, prima din seria studiilor din
Istoria Basarabilor, o consecinţă firească a Istoriei Bucureştilor,
demnă de aceasta, e o pagină neperitoare din trecutul important
al acestel man familii, din care reese figura intr-adevăr majes­
toasă a sotieî celui maî viteaz căpitan al lUI Mihai Viteazul,
tipul temeel romîne din'trecut, In Si ma Stolniceasa, d-I Gion ne 7.U­
grăveşte în chipul cel mal plastic caracterul ferm şi decis al sotiei
marelut căpitan, iubirea el de ţară, nobilele-I sentimente şi iubi­
rea dusă pînă la fanatizm" a valorosulut său soţ. Această, mo­
nografie este ilustra ţi unea cea mal temeinică. a mareluî adevăr
pe care, pentru întîia dată Carmen Sylva l-a exprimat prin cu­
vintele "La be�ute de la fernme roumiine a ete pendant long-
\
temps renommee ; mais son energie, son courage son devouement
on les ignorait, car l'histoire de ce pays n'est presque pas connue
en Europe 2)". F\ind-că într-adevăr, energia, curajul şi devota­
mentul femee! rO�lîne nu ne sint nict chiar nouă cunoscute;
nOI cunoaştem ma� degrabă caracterul femeilor streine, cunoaştem
pe acele femel streine, cari s-au ilustrat cu ceva, dar nu cunoaş­
tem de fel pe acele rornince model de virtute, de castitate, de
tărie de caracter, devotate soţilor, iubitoare de patrie şi neam,
de cari istoria noastră e plină.
2\ VezI pag. 6-+7 din bl'o�Ul'ă,
[457]
Dărt de seamă
457
El bine, Sima StolDiceasa� această scurtă monografie dato­
rită d-lul Gion, are pe lîngă alte multe merite şi pe acela de a
ne atrage atenţia asupra importantelor reprezentante, ale aşa
zisului sex slab dir: ţara noastră, Ea ne spune şi ne îndeamnă
a căuta în istoria noastră pe lîngă marii teudalî ai apusulul, nu,
mitî aci simplu boer sati bani, cornia, logofeţi sau poslelnicf şi
pe faimoasele regine, doamne şi iupîri'ite de la nol, sau favorite
ale voevozilor, spriniinele, frumoasele şi atrăgătoarele jupinese
cart născută în sec, XVI acea mulţime de pretendentt la tro­
nurile celor două principate şi pe acele ferneî, oesiiiele jupîneii(',
cari în iubirea şi devotamentul lor şi către ţară şi către soţ],
Infruntati cele mar marl primejdii 3),
Ea ne îndeamnă în acelaş timp să căutăm a cunoaşte pe
toţI Laiotiî Basarab], pretendentt la tron; pe toţI acel de temut,
conducătorf al boerilor pribegi şi pe tOţI acel boerî "cari s-au
ridicat asupra capului domniei mele it pe ar căror corespunzătort
din istoriile popoarelor apusene îl cunoştern. Ea ne 8PU11fJ că mi­
nunile de vitejie ale fraţilor Buzesti ca şi alte măreţe fapte alu
boerilor noştri din secolele XV-XVII, nu trebuesc trecute cu
vederea, lăsate în intuneric, cind cunoaştem sau ni se cere să
cunoaştem isprăvile cine ştie cărur rebel feudal francez '), Căcl
e eu desăvîrşire anormal să nu cunoaştem de cît foarte puţin
pe vestiţi! boerl Buzeşti de la finele secolului XVI şi să nu cu­
noaştem de cît dupa nume pe multî elin boeril Brîncovenî şi sti,
nu ştim aproape nimic, nict chiar familia, despre N ecula Vistie­
rul, de care Matel Basarab, se plînge C�L fusese nevoit ca con­
ducător al mişcăril boerilor oltent, contra lUI Leon Voda, să fugă
în Ardeal 5). Şi e tot aşa (1B 11e1101'mal să nu ştim nimic despre
doamnele, jupinitele şi jupinesele sec, XV şi XVI; căct afară
de Doamna Despina a luî Neagoa Vodă, de vestita doamnă
Chiajna a lUI Mircea Ciobanu, despre cari mal putem spune unele
lucruri, ce mal ştim despre cele-I-alte doamne ale voevozilor din
3) Iuchipuitt-vă neajunsurile de pe atuner ale uueî vietI de pribeag
şi gmditi-vă numai la marele număr de romtnce cari urmau într-o ast-fel
de viaţă pc sotit şi părinţiI lor.
4) De abia se aminteşte de vitejia lUI Radul Clucerul, din timpul III]
Radu Pai-le şi ahia (1 a eri vorbeşte de sacrificiile 7i minunile de vitejie ale
lUI Albul Clucerul şi Ivaşcu Vornicul, din a doua jumătate a secoluluI' XVI.
5) VezI Archivele StatuluI, mîn:lstirea BrîncovcnT.
[458]
Mi8
Dări de seamă
aceste secole? şi la ce se reduc cunoştinţele noastre despre tru­
faşele, vioaele, istetele jupînese din acest timp şi ce putem spune
despre evlavioasele romînce cari au clădit nenumăratele mtnăs­
tiri, bisericî şi sohitun din ţarii, pe care le Inzestrati cu colosale
avuţii? Nimic nu ştim din bogaţi a de date cuprinse în preţioa­
sele documente interne; nimic din viaţa acestor femei; şi nimic
nu cunoaştem asupra caracterelor lor, cari al' stîrni admiratiu­
nea tuturor.
Fireşte că, din aceste puncte de vedere judecată, scurta
dar cuprinzătoarea broşură o d-lul Gion, asupra Simel Stolniceasa
avind în vedere pe lîngă munca ce o reclamă o asemenea lu­
crare, dată fiind bogăţia şi varietatea materialului pe baza căruia
a fost alcătuită, şi importantele rezultate la cari a ajuns autorul
el, aceasta monografie are o mare valoare istorică, fără a mai
vorbi de cea literară şi iată de ce o recomandăm celor cari do­
resc să cunoască istoria rorninilor.
Brosura cuprinde cincl capitole; primul serveşte ea intre­
ducere, iar in cele-l-alte patru, pe .ingă cîte-va date genealogice
asupra farnilieî, din care Sima făcea parte, se urmăreşte ama­
nuntit biografia soţieI lnî Stroe .'3tolnicul Buzescu.
Introducerea ce precede viaţa Simeî StolniceHsa este o prea
frumoasa şi poetică revistă de doamne, jupîniţe şi jupinese din
secolul XVI, evocate prin puterea magică a penel neintrecutulul
nostru prozator.
In această prefaţă rind pe rînd, ca într-un fotoplastic, de­
filează în faţa cetitorulut atent, figurile acelor femel romince,
doamne, jupîniţe şi jupînese, unele. foarte puţine streine-c cari
\
au trăit în viforosul sec. al XVI.
Citind această prefaţă te simtt ca într-o lungă galerie de
tablouri la a duel iutrare te intîrnpină, portetul jupinesei Caplea,
care deschizînd sec. \al XVI, începe povestea durerei şi speran­
tei, cum se exprimă Aoetic d-l Gion; portretul e trist, pentru că
nefericita fiică a lUI Vlad Voevocl e soţie şi mumă, care-şl pe­
trece viaţa îng1'opînd bărha! şi fecior. Streină după chip ca şi
după nume este soţia uanului Barbu banul Craiovesc, jupiueasa
Neagoslava ... E mîndr� stăpîna Goleştilor, Maria, de originea el
!
[459]
Dărt de seamă
459
înaltă şi mal aleg vesela, văzîndu-se înconjurată de mult; copil.
Tot aşa de mîndră" închipuiti-vă pe jupineasa Zamfira ,,0 doamna
mare şi vestită şi pururea pomenită" fata lU1 Moise Vodă, din
Bucureşti, din neamul marilor .Basatabeştî", ca şi marea bli­
neasă Anka din Coiani, fiica lUI Şerban banul şi nepoata (anep­
seiu) Pirvuluî banului elin Craiova, sUipînitoare,imFeunli cu
fiica el, a colosalelor avuţii ale Bassarabilor 6).
Vine apoi "Caplea spătăreasa fiica lU1 'I'eodosie Banul" care
indurase ca copilă neajunsurile vietet de pribeag, urmind pe ta­
Ud el prin Ardeal unde îŞ1 "stricase zestrile" 7).
Mîhnită, de o durere ce omoară, ne reprezintă d-l Gion pe
jupineasa "Vilaia soţia lui Dobromir banul" care-şî văzuse, mu­
rind, soţul şi copilul "de moarte cumplită şi fără limbă". "Pu­
ternica jupineasă" fiind cumnată cu temutul Necula Vistierul,
şi îndrăzneaţă trebue să ne-o inchipuim pe Stanca din Brinco­
van], o nepoată a Neacsăl din Goleşti 8). ]� ,,!JMrîn�l şi neputin-
G] Aceste dale asupra AnciîI de la Co ium, ni Ie procură lin hrisuv
al lui Mihnea Vodă, de la Academie. Din el mal rezultă efI fiica An căf ba­
neasa de la Coia nt, Maria 01. Coianr a fost soţia lui Nica Armaşnl, numit
une-ort şi din Coianl. N-aşl putea sustine dacă acest Nica e tatăl lui Ha­
dul Şerban Basarab, deşi nu cunosc o altă căsătorie a Marie] din Coianr,
piuă acum; observ insă că e car acteristică tăcerea documentelor în pri­
vinţa tatalut voevodulur de la Începutul sec. al XVII. Asupra Anca), vezt
Încă cîte-va dale intr-un mic studiu din m..nărul viitor al Hev istet pentru
Istorie, Archeologie şi Filologie.
7) Curent, această Caplva spalăreasa fiica lUI 'l'eodosie banul se nu­
meşte de erI care se ocup II ClI gcnealogiile familiilor boereşu rumine :
Caplea SpătăI'paf'a din Peris, Nu cunose piniI acum nicI un document în
care să se zică "Caplea Spfit[ll'ea�,a din Pel'iş fiiea luI Teodosie banul, dar
am găsit. în actele lUI l\1ibnea Vodh, fiul 1\11 AlexaDdl'll Mircea o Caplea
din Periş, numaI atît şi Caplea spăHirea;o;a, adesea aliltllrJ de t.atill el Teo­
dosie banul. Asupra Caplel de la Periş voI vorbi allă dal.l, aCllll1 Însă a­
daog nUlIlaI cli despre fiica luI Teodosie hanulul, Uil ad de la PetxaşclI
Vodă ne spune că ÎŞI vindea la 1;;;)5 sculele ca să-şI farii zeslrile ei şi le
stricase prin Ardeal de cind el! pribegia În ţ�lra Ungul'case(1 (cilaţia e din
memorie): erI Teoclosie hatll!l. fl'ate eu Negoiţă Vistierul, arf' l'a sorii pe
Maria, pe Stalla şi Capiea cilsăloribl, aceasta din urmă cu Cristian Logo­
fătul. Această Caplea dînd unele flIo�iI "nepoalei sale" Caplea Spătflreasa
fiica lUI Teodosie banlll spune că ace,t.ea le primise l'a zestl'c dc la mama
sa Caplcft. Aceasta e în scurt, fon 1'1 e scurt, familia Caple! spăI.ăl'easa fiica
banuluI Teodosie, după documentele mănăstirel Radul Vodă şi Mitropolie,
de la Al'cbive şi cite-va de la Academie, (cL şi notele plll'!,el a doua din
Istoricul şi genealogia familieI Golescu, ce va apare in Hevist.a pentru Is­
torie, Al'Cheologie şi Filologip, unde toate izvoarele sînt indicate şi utilizalf'.
8) Âeeaslfl Slana din BrÎncovelll e soră t:U Preda vornicul Brînc(l­
veanul si Dancilll. si e fiica Mariei si a lni David din Rrîncoveni. Această
Maria el'a Hiea Nea�siH din Golesll, �llra luI h'HSl:U vOl'nicul elin Golf'stI, si
a luT Hadul poslelnic din [3rîncovenI, fralele flanciuJu! YOl'Jlic. Stima ':1
avut, p'înlL la 1621, de sot pc: Fola m:u'ele postelnic şi a rosI. elll1lnal.ă CII
Necula vistiel'ul.
[460]
460
Dăn de samă
cioasă" sub povara anilor Stanca lUI Matei al Margăi, ban de
Brancovenl a căreia omonirnă şi contimporană e poate soţia lUI
Hamza banul, Marga din Creteşti. Ne apare tot în negru si-n
durere jupineasa Maria din Floreştî, o basarabă din Mărginenî,
urmată de nbogatele Vomicese" Neaga a lUI Mitrea şi Kiajna a
lUI Cernica vornicul, un strămoş al Ştirbeilor, ziditorul monăsti­
ret cu acelaş nume de lîngă Bucureştî.
E mişcătoare în concisiunea el, biografia, ce d-l Gion face
"mult întristateI mumă pină la moarte" Jupîneasa Marga a lUI
Dragomir Postelnicul, care căutase linişte şi mîngîere, în intu­
necoasele chiliî ale mînăstire! Snago'l, dupa ce văzuse cu inima
sfîşiată de durere, moartea a patru feciori. Ingrijată ne apare
[upineasa Maria, mama celor trei Buzeştt, Preda, Radu şi Stroe,
de viaţa lor, pribegt prin Ardeal şi vecinic pe drum ne apare
jupiueasa Elisafta, o nepoată de doamnă.
Acestea sînt predecesoarele şi unele poate de aceiaşi vîrstă
cu Sima Stolniceasa, a căror enumerare formeaza prima pal te
a prefatei; un rînd din capo-doperele artistice ale frumoaseî g':}.
leril, prin rata cărora cititorul trebue să treacă pentru a ajunge
să vadă marele portret al vestitel Sima Stolniceasa. OeI de al doi­
lea rînd, la dreapta intrarei, acestei galeril, de o însemnătate
incontestabil mal mare şi de o varietate neasemuită, il formea­
za doamnele şi jupăniţile secolulul al XVI.
Se impune ca primctablou portretul faimoaser, doamna Chi­
ajna incomparabila Mircioaea, de care resună stafetele şi memo­
rlile baililor venetienî, ambasadorilor franceji şi interrnintilor im­
periali". Si cît de" mare e contrastul între el si cel de alăturl,
, .
"care reprezintă pe. blinda, supusa şi evlavioasa doamna Despina
a lui Noagoe Vodă ..... o muma îndurerată, îmbrăcată în lungi
marame de doliu şi ţinînd ca şi fecioara, mort piil genunchii el
pe domnescul fecior lJ.'eodosie Voevod-. Se succed pe rind, for­
mînd un lung şir de \ablourl, soţiile voevozilor secolulul XVI;
Căiălina, doamna lui \Radu Vodă cel mare, doamna Volca a lUI
Mihnea col rrdî, doamna Anca a Iu� VIăduţl; Stana lUI Radu Pai­
sie; cele două soţii ale i lUI Petraşcu, Ruxandra luI Radu de la
Afumaţi; Stanca lui MihaI Viteazul, Caterina lui i\lexandru
Mircea ŞI nora sa N ea.�a, care se intitulează «îllgrijitoarea ne·
[461]
Dărt de samă
461
gină» a '.\are'i Romtneştr; Marghiţa JUI Simion Movilă; o doamnă
Rada, puţin cunoscută, Visa lUI Mihne a Vodă şi in fine mult în­
cercata doamna Elena din neamul boerilor din Mărginenl, soţia
luî Radu Şorban Basarab. -
Ast-fel pregătit cititorul va putea cunoaşte şi pricepe CU1l1
a fost Sima Stclniceasa a JU! Stroe Stalnicul Buzescu ; dacă ea
va fi superioară aproape în tot, se va şti cauza; ea nu va fi o
femeie fenomenală ci cel mult exceptională plnă la un punct
oare-care.
Ca unul care cunoaşte foarte bine genealogiile familiilor
boereşti romine în sec. XVI, d-l Gion ne arată in capitolul II
al broşurel că Sima era fiica IUl Gherghe logofătul de la Rîm­
nic, pe care documentele de după 1568 ii .iumeşte popa Gherghe.
El avea un frate Dobromir banul numit -boer din casa dom­
nie! mele» de Alexandru Mircea şi era înrudit cu boerii din
Drăgoeştî elin moment, ce zice d-l Gion, Sima Stolnice'1sa, nu­
meşte pe Udrişte Po.stelnicul din Drăgoeştt «nenea Udrişte»: Ba­
zat pe marele număr de documente inedite, citate în notele cu
care însoţeşte textul, d-l Gien ne dă bogate Informatiunr asupra
. inrudirel ce a existat între Dobromir banul şi Gherghe logofă­
tul cu familiile boereşti din secolul al XVI-le.
Este ştiut că, în lipsa unor registre d� stare civilă e foarte
greu dacă nu mal tot-deauna imposibil a putea determina vîrsta
şi mai ales data naşterei; deducem regulat cu aproximatiune a­
ceste date din unele mentiunt ale documentelor. Sîntem de acord
cu d-I Girmîn a atribui soţieI lUI Stroe Stolnicul, fiica lui Gher­
ghe Iogofatul, o vîrstă medie de 80 - 85 de ani, dedusă de
domnia sa din propriele cuvinte ale Si mel, dintr-un zapis al oi
din 1636: Ea zice în acest zapis «din boerii cei bătrîn� am ră­
mas numar eu» ceia ce îndreptăteşte credinţa d-lul Gian. N-avem
de asemenea nimic de obiectat contra datelor între cari d-sa ba­
nueşte că s-a întîmplat căsătoria Simei eu fiul cel mal mic al
IUl Vlad banul Stroe Stolnicul.
E interesant modul cum d-l Gion, urmăreşte pe baza docu­
mentelor timpului viaţa. Simef Stolniceasa, oare nlip�ită de copil
dar iubită de soţul" ,,3 trăit într-una în zăngănitul săbiilor, în
[462]
462
D{U'I de seu mii
1
pocnetele ŞI în fumul sineţelor şi el puştilor" găsind linişte Ş
mingiere numal "în tata iconostasulul împodobit cu sfinte icoane
şi bogate candele" rugîndu-se lul Dumnezeu pentru viaţa lUI
Stroe Stolnicul. Ce ingrijată, ce neliniştită şi cît de nefericită,
dar în aceleş timp resemnată, e Sima Stolniceasa cînd pe ,;dum­
nealut jupîn Stroe Stolnicul" datoria cătră tara îl reclamă peste
tot unde primejdia era mar mare 9), unde Mihai Vodă era a­
meninţat.
Ce admirabile sînt paginele în cari minunile de vitejie,
multe la număr, pe care le săvîrşise Stroe, sînt trecute în re­
ViSUL şi ce clar ne închipuim caracterul soţiei marelul căpitan şi
cîte nu ne spun cuvintele "e al meu şi numai al meu" pe cari
d-l Gion le pune în gura Simel! Sînt paginl în acest capitol pe
cari nu te poţi opri de a le citi de două şi chiar de treî orî l
Nu-ţi trebue de cît puţină atenţie şi oare-care imaginaţie pentru
ca să exteriorizezl tablouri şi situatiunî de un interes deosebit:
citiţi paginile 29 pînă la 35 şi vă veţi convinge.
Văduvă din 1601 şi pînă în 1635, Sima Stolniceasa "îŞI
purtă văduvia ascunsă în muntii Gorjuluî la Drăgoeşti şi la alte
moşii ale el de zestre" zice d-l Gion, după ce primele momente
ale acestei nouă vietî le dedică memoriei celui a pe care-I adorase.
In mîndria e'î de soţie şi in conştiinţa el de rornincă, ea nu pu­
tea uita pe acela cu al cărui nume se fălise şi nu putea lăsa
ca viaţa lui plină numai de viteji) să rămînă necunoscută. �i
dacă nu ştia earte, ştia însă să cugete; inscripţia de pe mor­
mîntul lUI Stroe e în scurt însăşl biografia lUI săpată de pisar
elin ordinul Simel Stolniceasa. E una din cele mai frumoase pa­
ginî de istorie naţională această inscripţie.
Capitolul III al monografiei a fost consacrat de d-l Gion
scurtelor dar exactelor şi cuprinzătoarelor memorii ale Simel,
aflate în inscripţia de pe piatra mormîntului lui Stroe; ele se
termină cu cea mat \legitima dorintă a unei adevărate soţii:
"dacă voi muri să m� îngropaţi lîngă Dumnealui, aice".
In capitolul următor vedem pe Sima Stolniceasa, bătrînă
deja, în proces cu rudelaaotulul săti şi cu Florica, fiica lUI Mihaî
0) Se poate vedea cît de dese �i cît. rle multe an fost. primejdiile
acestea, eilin<l pag. 2\l �i :\0.
1
[463]
Dăr! de seamă
Viteazul, căct fratit luî Stroe respecta seră dorinţa frateluî lor, ca
atît cît va trăi Sîma, ea S8 fie stăpînă pe toate moşiile lul şi
peste cele 30 de sălaşe de ţiganI. Sînt frumos descrise peripe­
ţiile acestui mare proces, din care bătrîna stolniceasă esind bi­
ruitoare şi încărcată şi de mal multă vază, - arăseşto 'I'îrgoviştea,
pentru a se retrage la casele-I bolovănite 10),
Ca văduvă şi mal mult, rămasă singură din boerii cei
bătrînf, cum spune ea însăşI într-un zapis, trăind cu amintirea
vie a soţului să-it şi a nnei fericite căenici; ce durase vre-o
30-35 de anf, bucurindu-se de vaza pe care i-o dedese numele
şi vitejia IUl Stroe Stolnicul, ne apare Sima Stolniceasa în capi­
tolul ultim al acestet monografiî, Pentru ca să ilustreze şi mat
mult marea trecere şi consideraţi unea de care se bucura Sirna
Stolniceasa, d-l Gion ne povesteşte în capitolul V, cearta ivită
între Buzeştiî scoborîtorf din Radul Clucerul şi Preda de o parte
şi egumenul mînăstirei Govora, Meletie Macedoneanul de altă
parte, pentru stăpînirea unor moşiî şi tigani. Buzeştii de atunci
cer lui Mateî Vodă să amine procesul pentru ca .Sima Stolni­
ceasa sa spună ce ştie, şi cum va spune ea, aşa să fie". Dar în
intervenţia Simei in acest proces, ni se pare, că am putea vedea
mal de grabă un apel la persoana, care ar fi ştiut mal bine de
«rîndul acelor moşi]'» fiind-că trăise pe timpul cînd acele
moşii, prin danie, devenisera proprietatea minăstireî Govora şi
mat ales pentru că ea făcea parte din neamul boerilor donatort
al acelor moşii 11),
Incontestabila vază şi marele renume al Simet se vede mal
ales din citaţi unea scoasă de d-l Gion dintrun'[decument, unde
10) Printre boerii chemaţI de Sima să depună in favoarea el esle ''5Î
unul numit. Nica vel logofăt, Il că ruf familie d-l Gion () r unoaş!e şi o spune
In nota 4, Iară să precizeze locul lUI În această familie: posedînd cite-va
dale genealogice complectez indicaţiunile d-sale, Nica logofătul este frate
cu Vilcul v el voi-nic, cu Gligorie vel vislier, cu Am'a soţia luI Iunache slu­
gerul fiul lul' Socol Clucerul 01 Cornillenl şi cu sol,ia InI Vlad Poslelnicul
Coeorăscul, fiii lu1 Bunea Vistierul (�t'rldişteanul. In pachetul 89 de la Mi­
trupolie s-a piîs!t'al adul No. 35, original, I'omîneşle pe hîrlie, care e un
zapis al luI ,.Nici! Clu<:erul feciorul BuneI Vislipl'ul, .. " (Vezi şi acLul19 din
paclt, 2 mînăslit'ea Co!rocenI), Ohserv că numele de Nica al' p!lt.ea foarte
hine să fie o prescurtare din Cemica elim adesea ne înlimpinC\ Nică VOI'­
nieul din SeăioşI pentru Cemica. un Ştirbei din ramura Isvol'anilol'. Faplul
că soţia lUI e bătdnă la Wln-20 şi cousidera\ilJuea efI Nica Logof,Hul Gl'i:I­
Ilişl.eanu trăeşte şi dllpă 1667, îmi dă oare·care lJăl1uială asupra falllillerJul.
il} MaT ales dl aceasl:a era \lll 01li('eI l'o:ll'le des practica\..
[464]
Di1t'I de samă
pentru a se determina personalitatea unul boer, frate cu Sima,
se zice "Chirca Paharnicul fratele jupineset Sima Stolniceasa",
Observaţiunea este foarte justă şi casul unic.
In scurt, din această preţioasă monografie, datorită d-lut
profesor Ionescu-Gion, Sima �tolniceasa ne apare ca ,;0 femee
cu voinţă de fer, mîndră şi trufaşă de numele ce poartă, ado­
rindu-l pe Dumnealuî, supunindu-i-se ca o sclavă şi considerîndu-l
după vechea locuţiune a sotielor fără feoiorl şi ca bărbat şi ca
copil, adică ingrijindu-l mal mult şi mal presus de cît cele-I-alte
soţii cu copil"; ca o femeie care .după fie-care biruinţă, din care
eşea pentru Stroe o glorie şi mal mare de cît pentru tOţI cel­
l-alţI, simţia că adoraţiunea el pentru viteazul vitejilor se întinle
pînă la fanatism"; ca o soţie care "cînd vedea pe Stroe călare
lingă MihaI si-n fruntea acelora pe cari poporul i-a nemurit în
cîntecele sale sub numele de:
Banir Severinulut
Caimaeanir Oltulut
Şi boerit Llrgul.n
Işl vedea soţul "în iubirea el de soţie şi de amantă, mai
mare, mal frumos şi mal viteaz de cît
"ToţI Buzeştit
.,Si Capleştn
"CăllitaniI oştilor
"Şi spaima păgînilor",
Elie Nlcolescu
[465]
L
Un urtc din 14:10
MiIC'l'ÎIO&[iK"iHO AH\]i fli\EKCdIIM� I('-"ROA'\. ro
iHOi\NlRrKOH. 4H IIII'I"'� :lUd[,IHII ]WI'O CIMI� H,\IIIHiH� i\I
1,'1'0 IMIII\ 0�3\,11'1'� 111111 II ere �C,\v.ilmITL\. Oil\f fCiH'hl i
rWI'pOlnl" ÎI iKElI'k src "A4Epl1 IIIILIIU }f{Yi\H". Ii
�I ,,"1""1'1( EI'O i\UII\M�IIH1U1" Er\IIO CEi\O "Bd ILlI( II
,,1'd'"\\2".'l'dIlIOlUVI". d EI PE A""II fC,","1 E,HI( li il<fWk EI'
}Rl(iIIl II A'k'I'E/IIZ I.HIH� EAIIO crac 1I<\1I/U", 11(\ "AI(IH/I
'1'0 11"17.1\ 01(11111;7. co OI(ClMI� AOXO/\O,II7, II,' I{'RK'I\I R'
'1'0 CEiIO IlJ'l'O IId ",\\fIlEI\ ,IIIOH 1\101""1/1'1\1" B(ld'l7, EI"
IIE HIHdE1'Z. IHI UJAI10 A'beM. d UJ]' '1'01'0 CE I i\d II
'1','''IPZ'l'dllIOl�lţli 01(:3"''''1 EC,WI\I n",'j'l, ,,!\[{Opl\1 'I'd'
fCI","1 IIX� AIOIli1C'l'lljlHUI C'I'['O 11111\0"'1\1 1,\1'1' 1I0i\/'
'!"kMZ II CEiIOIIIZ, ne C'l'djlO'"1( XO'l'dl'l( CO OI(CIiXZ, C'T',
R'k\,L' IlMIl U'O ['OCIIO II AC1'Rd 1�2'.iIIHlII1C" IIIM!'O fiIW<Cdll,!
WL'l'd A'k'I'Hl IIdLIIIIXZ. \1 H Id'\,d IIdlllHX riOIi1\,Z. I"'RI'" n
PO'I'W/Hfldlld. g. n.MII II Xdlli\_\lIHl\d. IL [1. {lIIO\,iK",
&'ldA(1 GIl\,""I'Z II CI<OI'O I�I HI"I'!',\ fi',", 1I,\l1d Rjlzc'l''''
\�"'IM AI\OIIIlHl\d. R. II. g"L'NI AR'�jllHlI<d. R. II. IfEl'PHII,
.. L TT ..... '''A�' � n l!u ..... HLl Il' l' �HH,I l�,h.hlt\HqlÎ
[466]
4M
Documente
NIHrA\ îl IULIHr", �\(rIHp(IWll\A\. 3""\(II\E ECiWI\( IMli Adi\H 3d
npdR\(I� II fi 3<1 I1'RPU\(k' HX� C"\(ilm\(. d Ud 110'l'REPiKHIi'E T'kAl�
O'(C'Rill. IUiI'Ri\H fii CAI'I\I Ildl1l EAl\( lmpHMI'( "r.\'d'l'"\I�,, iIOI'O,o,E'I'IO
nHCd'NI fI "\\l1RHCWI'H IIIH4i\'1' 11iI111,' KCeill\( MiCT\( IIdUIIAHr O\( CO'ldWk.
RII<R'I'. :ţSIJ,0T. GmTA\H. KR.
Observ. Originalul pergament bine păstrat. Face
parte din actele moşiei Vascant-Boldeştt la Suceava.
Pecetea lipseşte; se cunosc însă crestăturile, unde a
fost snurul. 30 c.m. lungul şi 20 c.m. latul; e scris pe
latul lut.
TRADU(�I�REA
Cu mila lUI Dumnezeu not Alexandru Voevod Domn
ţărit Moldovei, facem înştiinţare cu aceasta carte a noa­
stra tuturor, care o vor vedea sau o vor auzi, cum am
dat not lui Şoldan Petru şi femee! Iut, fata lUI pan
Julea, şi copiilor lor, şi fratelui sau Miclăuş, un sat pe
Somue' anume Tămărtăşeuţii; şi le-am mal dat lul şi
Iemeit lut, fata lut pan Julea, şi copiilor luI un sat anume
la moghila qăunoasă, care sa le fie lor urie cu toate
veniturile în veci-vecilor. Dar în acest sat ce-TIa movilă
gaunoasa fratele lut Miclauş să nu aiba nici o parte.
Iar din acel sat numit Tămrataşauţn noI i-arn luat 5
elvoruri ele tatari şi le-am dat mănăstir et sfantulut Ni­
colae de la PoIana. Iar hotarul acestor sate să fie dupa
vechiul hotar din toate partile. Şi la aceasta este cre­
dinţa DomnieI-noastre mal sus scrise Alexandru Voe<
vod, şi credinţa copiilor noştri, şi credinţa boerilor
noştri cr. p. .Stanislav Rotompan cr. p. Mihailaş, cr. p.
Jurja dvornic, cr. p. Vlad Sireteanul şi fratele Salt pan
. Cristea paharnic, cr. p. Oană-dvornicul, cr. p. Vlad
dvornicul; cr, p. Negrea, cr. p. Grincul, cr. p. Nesteac,
CI'. p. Vîlcea, \ cr. p. Sin Barlici, er. p. Spenea, er. p.
Iugşa, cr. p. Bratul StraovicI, er. p. Stan Brrlicr, er. p.
Domocuş stolnicul, cr. p. Stau postelnic şi visternic ; şi
credinţa tuturor boerilor Moldoveneşti. lai' după viaţa
noastra, cine va fi domn în ţara noastră sau din copiii
noştri, sau din fraţii noştri, sau din neamul nostru, sau
ori-care ar fi. unul ca acela să nu strice dania noastra
I
[467]
şi lntăritura noastră, de oare-ce 1101 iam dat-o pentru
a lut dreapta şi credincioasa slujba. Iar spre Intarire
acestora a tuturora am poroncit nor credinciosulut no­
stru Brăteiu logofatul sa scrie şi pecetea noastră s'o
atărne la aceasta carte CI noastra.
In Suceava la anul 6919 Secternbrie 22.
NOTA
Cu acei aş dată de an, luna şi zi, d. B. P. Hajdeu
a publicat In Arh. istorică (I, 2-12) un alt urie de Ia
Alexandru cel Bun, tnsa dat mănăstire! Sf. Nicolae de
la Poiană, tot In pricina celor 5 dvorur: de Tatari (1J1i\'1'b.
ACO\lb.1 'rd'T'tlp1.), luate de pe moşia 'I'amartăşeuţit de pe
Şomuz de la Şoldan Petru, cu voia lut (CC�tH� llIoi1AMI1.
IIf'T'poK1.) probabil In schimbul intărituret ce-! face pe
două moşii ale sale, din care Tamartaşăuţit pe Şomuz
şi movila qăumoasă, dar mal mult pentru Indepar­
tarea fratelui sau Miclaus de la moşia movila qău­
noaeă (AI(Il(MHOH iHN"b.Ii1'hI).
Trăia dar pe la Inceputul secolulut al XV-a pe
Şomuz Şoldan Petru, ca fratele sau Miclauş (Nicolae);
Şoldan era ginerele luI pan J ulea, cunoscut curte: lUI
Alexandru Voda, de-oare- ce uricul uita a spune numele
femee! lut Şoldan şi o precizază ca era fata luI pan
Julea, Sub ce cuvînt Miclauş cerea parte în movila
găunoaSă nu ştim, vedem însă ca domnul îl Indepar­
teaza, fapt pentru care a fagaduit a da domnului 5 dvo­
ruri de Tatari pentru mănăstirea Sf Neculae de la Po­
iană, azi manastirea Probota, refacuta de Petru Voda
Rares. Nict Şoldan Petru, nici fratele sau Miclauş nu
au titlul de pan, dar erau boert de ţara, proprietari, fara
a şti ce anume serviciu aveau pe lînga domn, caci din
cîte documente se cunos : pînă acum de la Alexandru
Voda nu am dat de numele lut ]ulea de cît în uricul
din 6929-I421. (Ulianiţcki 26), unde cetim pe un Dan­
ciul Julici, adica Danciul a lut Julea *) Ar urma ca acest
Danciu să fi fost cumnat a lut Şotâa« Petru şi că să
*), Şi pe O(J,nii .JII/-iC't în doc. din 1453 Chenar 25 că al' fi măsurat
şi hotărît despre megieşr poiana In) Ureacle şi Ruscan [arh. isl. I. I. 102),
[468]
4(;8
Documente
fi avut locuinţa în unul din cele 2 sate de pe Şomuz :
Tamărtaşeuţit orI Movila gaunoasa. ,
Iată scurte notiţe despre persoanele amintite In a­
cest urie, Am mal putea spune ca aceşti dOI fraţi fa­
cuse domnuluI clte-va slujbe personale, pentru care lUCI n.
capata mila aceasta de la dOIT.n (pra vuiu i vearnuiu
slujbu). Daca Şoldan Petru era deja insurat şi cu copil
pe la 1410, urmează că atit tatal său Petru - căci Pelrooi
din text înseamnă Petro v, adica a lut Petru - cât şi
socrul său pan Julea erau traitori de pre la 1350 prin
meleagurile Şomuzului şi ca deci au fost contemporanI
descalecatului lUI Bogdan (I349).
De la înţelegerea numelor patronimice trecînd la
acea a denumirilor topografice observam nu putina greu­
tate. Dacă Peiroo, Miclaus, Şoldan, Julea, sunt tnţelese,
cacr Pelroc=a lUI Petru; l\ficlăuş=Nicolae (slavo-ungur),
Şolelan=epure de 9 lunI, şi poreclă, Şoldana, Şolrla­
nestt ; numele vechiu al Falticenilor : Julea=rădăcina
din verbul a juli (slav. bulgar zjuli, juliti). de unde Ju­
Ieşii, sat; nu tot aşa e şi cu denumirile geografice. E
greu a spune sensul literar al cuvintulur Somue (ungu­
resc). Cit despre Tamăriăşeuţiî, d. Hajdeu a dat o eti­
mologie pe cît de originala, pe atîta de riscata. In acest
cuvînt d-sa vroeşte sa vada un cuvint tatarasc compus
din temir (fer) şi ie.s (piatra); adica piatră ele fer, ca
şi cum (s-ar zice ciolan ele piatră, piatră ele lemn, etc.
Ort-ctt am căuta sa vedem în forma slavă '/'(\,l-Ip7.'r'(\­
LlIOIHţH, cuvintele tataraşn iemir şi iaş nu le gasim. Nil
puţine localitaţt în Moldova de sus aCI sufixul ttl't, âu.fi :
Popăuţt, Parhăuţr, Rădautr, Mlenautr, Cernautt, etc.
Textele slavone ne dau sufixul uli şi ătlN prin OVţ-i(OElţI1);
aşa în documente cetim XP7.tlowk drept Harlau ! Ne-ar
rămînea dar Ta�trătaş, iamărtaş, în care deosebim ia­
r ăsl sufixul aş şi tulpina tamrăi, de la radicalul t'l1ta=jn­
tunerec, tndulcită \în iemriii, care in limba ruteană in­
seamna a se intuneca, decr iamrăiaş ar Însemna pe
rornăneşte : iniuneeala, sau pe ruteneste : tăniărlăşeuii.
Sufixul Uk't e rutean şi decI întreg cuvintul tal1lrâtăşău{i
e malorusian, ca şi! toate coloniile de l'utenI elin !lordul
Moldovel. I
[469]
Documente
469
lndepar+tnd dar putinţa uner etimologii tataraşn a
cuvlntului Tămărtăşeuţ't, c: .de de la sine şi intreaga
teorie a unor tatarI Ternirtaşenr, despre care iată ce
zice d. Hajdeu In nota documentului publicat Îl1 Arhiva
istorica 1, 2-12) : "Alexandru cel Bun prin învoire cu va­
sa'ul său Petre, sultanul neamului tatarasc numit Ternir­
taş şi aşezat linga balta Şomuz, hărazeste 5 temirtăsent
rnan. Probota. Acest preţios document din Arhiva Sta­
tulut ne limpezeşte în parte starea coloniilor tataraştr în
p: imitiva Moldova, care creştintndu-se precum dovedeşte
numele lor Petru, etc. locuiau sub capir lor proprii nu­
rniţt Sultanl şi dependenţI de domnul ţărer pina pe
la începutul secolului al X V.a ".
D. Emil Picot în scrierea sa Alexandre le Bon
(Vienne 1882), vorbind de organizarea taret Moldovei a­
minteşte de coloniile ele Tatar! din Moldova (pag. 38-41)
luînd lectura d-Iur Hajdeu ca bună. ,. Un diplome du
merne prin ce, en date du 22 Septernbre 1410, fait men­
tion des Tatars de Temirlaş (la pierre de fer) SUI' le
Somuz". Dupa d-l Picot explicarea faptului este că MoI­
dovenir ar fi prins mulţl Tat.m robr din diferite razboae
şi i-ar fi supus lor, şi i-ar fi redus 111 stare de robie pe tot
teritoriul Moldover. "Le diplome de 1410 presente un
fait particulier: on y voit figurer un chef tatar, appele Pi­
erre et portant le titre de Şoldttn (sultan). Ce chef, qui
possedait le village de Ternirtaş et peut-etre encore
d'autres \ illages, relevait d' Alexandre le Bon, mais
jouissait d'une sorte d'independance" J (pag. 41).
Iată cum notiţa d-Iut Hajdeu devine pentru d. Picot
o intreaga teorie, gr�\bindu-se a-I da şi explicarea 1).
In adevăr în vechile documente ale primei jumatăţt
'. a secolului X V-a gasim nu arare-ori arnintindu-se de ta­
tari datr danie diferitelor manastirr. In 1401 Octorn. 31
Alexandru Voda dă mănăstire! Moldoviţa 4 salaşe de
Tatart din Baia (Wickenhauser, Moldova 1, 55). In 1410
Septembrie 22, acelaş Voda dă 5 curţ1 de TatarI din la­
mărtăşăuţ! măn. Probota (Arh. Ist. 1. 2-12) n/,\')'h AI1C9hl
'1'(\1'(\11'1.. In 1428 Iulie 8 tot Alexandru Voda da Bistriţel
1) C. 1\1. Co;.d=j!lIite<llJu "H. Homlnilol'" laş! 1903 voI. 1 pag. 272 ad­
mite şi o·JlJl ('ă Tatal il ;Heau 'li el l ăpiteniile .Iol' nlImite Şolcl(.ln!
[470]
470
Documente
31 salaşe ('lftl·kţ\y.) de Ţigani (lţllrMIy.) şi 12 bordee de ia­
tari. (ARMldNc�'1' XHiKY. Td'l'di1Y. "), Arh. Ist. 1. 1. I21. In
1442 Mal 8, Ştefan Voda hărazeşte mănastiret Sf. Ni·
colae de la Poiana 9 tatari cu salaşele lor (Cy. O\(CH,IIIl
'lfil'kAMH HX). Arh. lst. I. I. 124. In 1453 Alexandru Ilias
Voda harazeşte la rîndul sau Probotei intre altele şi 4
tatari cu casa şi averea lat' (Cy. IH"�AK'l Ci CY. Hiumi'e/ll):
Baico, Durnşa, Ştefan şi Coje a. Arh. Lt. 1. I. I02. In
sfîrşit In 1466 Iulie 9 Ştefan cel Mare dă şi el man.
Probota între altele un tatar al curţet domneşti de la
Neamţ "edinogo nasego pitomago Tatarina ot naşih
tatar ot Nemţa, nairnea Tatarinu Dumitru i să jonoiu
i să detmi i sa usirnu nasleadcomu". (Art. Ist. 1. 1. II4).
Erau dar în secolul al X V-a TatarI robr, deosebit:
de ţiganiI robt. Şi unit şi alţit îşI aveau salaşele lor
(4EiI'kAY.), averea 101' (imernem), familia lor (Să jena i
detmi) şi erau deosebiţi după localitatea unde stateau:
de la Neamţ, de la Baia. de la Tărnărtăseuţr, etc. Unit
mai traiau în dvoruY"l=case, alţi: In bord ee, h.iju; dar
nu-şt aveau libertatea, cact razboaele şi prădaciunile din
vechi rapiau ornulur şi libertatea personala nu numaI
averea. S'a putut dar că inca din secolul al XIV-a voe­
vozii romînI sa fi avut putinţa de a prinde In rasboae
şi năvăliri, mulţi tatari şi sa-r prefacă în robr, dupa cum
şi el la rîndul lor robiau şi prădau ţara Moldovei.
Cine puteau, se r ascumparau din robie; cine nu, nu;
şi ramaneau în robie toată viaţa el şi familiile lor. Tot pe
atunci începînd a, li în Moldova şi ŢiganI robi, incetul
cu încetul vor lua locul Tatarilor si vor forma clasa ro
bilor. - OrI că MoI'dovenil sleiţt în lupta lor de resistenta
contra Turcilor mi mal aveau prilejul de a lua robi de
la Tatari, CaC! nu mal puteau să se oşteasca contra lor,
ort că atacul fiind mat numar de partea Tatarilor, Ro­
rnănit căutau să se apere, fara să aibă puterinţa de a face
el robi din TatarT, �are fiind sub TurcI erau' şi mal
aparaţ! de robie.
Dvorurile tatarilor din TamrătăseutI nu erau curtl
boereştT, cum crede d: Hajdeu, ca sa ne' închipuim forţ�t
ca el aveau Sultanul lor, silindu-ne ca pe bietul Şoldan
sa-l cetim Sultan, cum Re TamrătdşăuţJ l'a facut Terwirlaşi.
[471]
Do cumenle 471
Dt hi " .
. e ast-fel C Iar documentele ne dau âoor ŞI hiju, care
înseamnă casă simpln, izbă, colibă, bordel; şi în aceste
hij�t şi dvoruri locuiau tatari! robi cu toti al casei, cacr
cuvîntul ceietuii se referă şi la ţiganiI robt şi la tatari!
robr, şi arata pe slugile caser, pe doorooie shtgi, numiţi
din vecht în limba slavă ceieadineţu sau celeadin, cum
se şi traduce în textele sfinte iEv.Luca XII, 42).
Denumirea de celeadi data la slugile casei, n'a prins
în popor, cact termenul celeadi era deja arhaic, slavon,
pe când viul graiu malorusian şi vechiu rusesc, ne aducea
alte 2 cuvinte mai usuale : salaş şi colibă, care vor
rămînea in graiu şi vor denumi mal apoi toata ideia de
avere a ţiganuiul rob. Un salaş de tigani, cuprindea fa­
milia lut cu toate sufletele şi tot ce se ţine de acea fa­
milie, ca şi vechiul celeadi. De la Slavi cuvtntul a trecut
la Romtnt şi la UngurI, unde cuv. halasy înseamnă lo­
cuinţă, casă în general.
Ca sa tncheern, rezulta din uricul adus că Şoldan a
lni Petru avea pe moşia sa Tamărtăsauţir mal multe
celeaduri de tatarI cu doorurile lor, si ca de buna voia
lui a dat d-lut Alexandru Vodă 5 âcoruri de tatari cu
ccleadurile lor, în schimbul, cum am văzut, că a înde­
părtat pe fratele său pe Miclauş (Nicolae) de la moşia
lUI movila găunoasă. A doua moşie a lUI Şoldan Peiru
i se zice; la moghila găunoasă "na (J;upelnoi mo­
ghUu". Nu cunosc locurile de pe Şomuz, dar pe terito­
rul moşier de adt Vascant-Boldeşti nu este nicr o movilă
găunoasă; cunosc lnsă în regiunea Prutului doua de
aceste movile, una pe dealul ce domină satul Moşna, Jud.
Falciu, şi alta-vestita movila a Răbăei, de lîngă satul Ră­
seştt, cunoscută în istorie de cînd cu retragerea lUI Pe­
tru cel Mare din lupta de la Stănilestt. Răbaea vine În
ctrnp ; de la ea vederea trece Prutul drept la movilele
gemene, pomenite încă în secolul al XV-a, cind cu Bodea
rumăf'td, iar spre nord vederea atinge movila de de­
asupra Moşnel. Netagaduit lucru că aceste movile eran
puncte de straja, mal mult de cît loc de adăpost, de cit
doar pentru strajert şi cel al lor, şi că dar movila gău­
noasă a lUT Şoldan Petru ne explică că tncă din secolul
al XIV-a tn Moldova erau presărate mal multe de aceste
[472]
472
Documente
movile şi ca în jurul unora din ele s'au fost urzit şi
sate, cum a fost cu aceasta a doua moşie a lUI Şoldan
-- "na dupelnoi moghilu".
Venind la lista boerilor observăm că (le şi documentul
nostru e dat in aceiaşi zi (22 Sept. 6919), cu cel publicat
de d. Hajdeu (arh. ist. J. 2-12), totusi difera In ceva ln
ceea ce priveşte numele boerilor şi chiar ordinea lor:
Doc. Hajdeu Doc. nostru
Stan. Rotompan Stan. Rotompan Mihailaş
Jurja dvornic Jurja dvornic
Vlad de la Siret şi fratele Vlad de la Siret si fratele
sau Cristea paharnic sau Cristea paharnic
Grincu Oană dvornic
Oana dvornic Vlad dvornic
Vlad dvornic Negrea
Negrea Grincu
Nesteac Nesteac
Vilcea Vilcea
Sin Birlict Sin Birlict
Spenea Spenea
Sandrisor
, .
Bratul Straovict
procel. Stoian
Iugsa
Bratul Straovict
Dornocus Stolnic
Stari Birlicl
Stari Post şi vist. Stari post. şi vist.
Brateiu log. Brateiu log.
Cum sa vede documentul nostru ne da 19 nume de
boerr, pe când cel publicat de d. Hăjdeu numar 17; că
in documentul nostru iscalesc tn plus Mihailaş, Jugşa,
Domocuş stoln şi Stan Birlici ; şi lipsesc Şanârişor
şi Stoian procelnic.
De alt-felin toate numele acestea se gasesc In lista
boerilor de sub Alfxandru cel Bun (vezi Uricar XVIII
ad finem) şi E. Picot, Alexandre le Bon ").
Faptul, cred, s'a petrecut aşa. Erau de facut 2 acte
tn aceiaşi zi, Pe de-oparte domnul trebuia sa dea urie
la mâna lut Şoldan Petru pentru moşiile sale Tamră-
[473]
Documente
473
tăşenil şi movila găunoasă, ca răsplata serviciilor
aduse domnieI.
II mal reserva dreptul numaI lut şi femee! sale a"
supra ecler de a doua, mosit " la vrnovila gaunoasa",
tndeparttnd pe fratele. sau Miclauş : ÎI amintea ca a luat
de pe moşia lut 5 dvorurI de tatart şi lea dat mănăs­
tire! Sft. Nicolae de la Poiană. Tret lucruri dar s-au
recunoscut prin uricul dat la mîna lut Şoldan Petru;
acesta dar a fost făcut tnttiu şi In faţa şi auzul tuturor
celor prezenti s'a cetit cuprinsul (uzritu ili ego uslişitu),
şi aproblnd toate cele cuprinse In el, au lasat sa li se
treacă numele în urie, nefiind obiceiul pe atunci de a
iscali, ci numai de a li se atîrna şi peceţile lor, iar a­
ceasta la ocazit mart, nu la orr-ce urie ca acesta dat la
mâna lui Soldan Petru.
DUpă' ce uricul a fost scris din ordinul lUI Brateiu
logofătul, o parte din boert : Mihailaş, Jurju, Domocuş
Stolnicul şi Stan Birlici fiind grabiti au plecat din 10'
gofetie, şi s'au dus pe la interesele lor, aşa ca pînă
sa se scrie al doilea urie, cel dat manăstirer, el n-au
mal fost presenţi în logofeţie. In schimb Insa în acest
răstimp sosind la curte şi alţI dOI boert care tnttrziese,
sînt chemati şi el sa asculte cetirea uri cuiul şi lutnd
cunoscinţa de cuprinsul lut sa învoiască a li se trece
numele in josul actulut. Aceşti boeri au fost: Şanârişor
şi Sioian procelnicul (gramaticul).
Din aceste fapte tragem urmatoarele tncheeri a­
supra practice! cancelariei vechr, Logofătul cel mare
dadea ordin să se scrie cutare urie. Gramaticul care
scria actul, şi care nu uita a-ş1 pune numele în josul
actului, dupa ce redacta cele ce trebuia să cuprinda
uricul, îl cetea în faţa boerilor prezenţr, fie ca erau
boert cu boerie, fie ca . erau fara boerie. Odată actul
cetit şi admis ca bun de cei prezenfi se trecea numele
boerilor In josul actulut=-fara a se iscali-şi logofă­
tul tncheia actul cu attrnarea pecctii. Boerul, care nu
era prezent, şi decr nu auzise cuprinsul actului nu era
ţinut sa-şt pue numele, nici să-I iscaleasca OlZiT apoi,
şi ca dar variaţiunea listeI boerilor în documente Isr
are explicarea In lipsa orI prezenţa de fapt a boerilor
de la curte.
[474]
.474
. Documente
La inceput boeriT obişnuiau a fi mat-multi la curte".
. ba a- lua parte cu familiile lor, "cu femeia şi copile.
lor". EI iscaleau ast-feliu în urice.. Mar apoi obiceiul­
s-a stricat ort prin diferentiarea serviciilor orr prin tn­
greuiarea lor şi au luat parte numar boerir divaniştr, nu,
sleahta boerilor. Secolul al XVI'a va aduce aceasta
�chimbare. Dar cu cît obiceiul se transformavcu atîta.
devenea obligatorie participarea boerilor cu boerie la
lucrările divanulut şi a cancelariei domneştI şi în-lIpsa
lUI să- se iscaleasca de un altul, aceasta mal ales­
pentru logofetr.. care trebuiau sa fie. perrnanenţt la,
slujba lor.
Gh, Ghibăneseu
----�-- .. _�.--------